[4] CALANDAR, CE SĂ  CHIAMĂ  FOLETUL NOVEL, DE ANUL 1693. CARELE DUPRE LIMBA FRĂNCEASCĂ IN RUMĂNEASCĂ S-AU  INTORSU, DE JUPĂNUL IOAN ROMANUL.
     Prea înnălţate, prea slăvite şi prea luminate doamne! 
     Veache şi pren toată lumea, această iaste leage: ca supusul să cunoasăcă pre domnul său, micul pre mai marele său! 
     În semnul, dară, aceştii frumoase şi de soţiirea omenească folositoare orănduieli, lucru cuvios face cel ce, orice are căştigat, au den fire, au den meşteşug, alergănd la domnul şi mai marele său, să aducă. Carele, ca un mare în inemă şi cu covărşiri în toate peste alalţi fiindu, nici la mic, nici la mare lucru ce ar duce, să uită, fără la osărdia şi evlavia aducătoriului; şi cu frunte senină priimeaşte acealea, cum Artaxerxu pumnul de apă al plugariului, cum Iulie Chesar zisa caτre numai, a unuia pren limba unii pasări de el învăţate; cum Carol cel Mare străchioara de lapte a fămeii sărace; şi alţii mulţi, mari şi lăudaţi înpăraţi şi domni, aseamenea au făcut!    
     Eu dară încă, mică şi nevreadnică slugă a mării tale, alcătuindu-mă acei legi, cu ce poci  (săvai că nimic, sau puţin poci!), alergăndu cu ce am, la picioarele mării tale puiu, şi nu alta aduc, fără căt un mic calandar anume    Foletul  Novel, al anului de estimpu 1693. Carele căzăndu-m la mănă, nu pentru alt, [5] ce numai pentru perierghie şi o treacere de vreame, dupre frăncească limbă pre rumănească l-am tălmăcit. 
     Mai adaos-am şi alte, ale altor astronomi, prognostice, cum să vor vedea aici. Însă toate aceastea, zic, nu pentru alt săvărşit le-am făcut, sau ca neştine într-aceastea să să înfigă sau să crează, ce numai pentru o treacere de vreame şi, mai vărtos, de dăşărtăciunile omeneşti şi lumeşti să să mire şi să răză, înţeleptul şi adevăratul creştin! Mult plecat, dară, şi smerit, mă rog mării tale, ca domnului mieu celui bun şi milostiv, această mică şi foarte puţină a mea osteneală învredniceaşte-te a o priimi, de la adevărat şi credincios rob al mării tale, Ioan Romanul. 
     Dechemvrie. La 27, luna noao. 
     Inglitera, dă bani, ca să tocmească nişte amestecături. În Ţeara Leşască, să teame de o umblare fără veaste. Dare de bani, în Holandiia, unui obraz de cinste. În Italia, vine închis Atlant, şi de acesta multă vreame să va avea ce să vorbi. Ţeara Nemţească, să găteaşte pentru un loc, ce tot în fum mearge. 
     Ghenarie. La 14 <sic = 4>, şfertul dentăi. În Ţeara Zviţirilor, se face oaste pentru Franţa. Craiul ei, adecăte Franţii, să nevoiaşte mult pentru o urzire carea, de va mearge pre dungă dreaptă, face cutremur mult. Savoia, joacă den măini, ce pururea cu scădeare. Duca de Baviera, face cale. Şi, în Veneţia, iaste să sosească nişte obraze mari. 
     La 11, luna plină. În Danimarca, să gătescu soli cătră Ţeara Nemţească şi cătră Franţa. Duca de Saxonia, ar vrea să facă cale. [6] Spre  Ţeara Frăncească, amestecături. În Ţeara Ungurească, întămplare neaşteptată. Mulţime de jafuri, spre marginea Mării Sicheliei. 
     La 18, şfertul dupre urmă. Craiul Franţozescu, face gătire pre mare, ca să să apere, iar pre uscat ca să vatăme Fiandra. În Paris, un hicleşug foarte pre ascunsu, de oameni proşti. În Ţarigrad, încălcituri, şi nimeni pătimeaşte mai rău decăt neguţătorii şi prostimea. 
     La 25, luna noao. În Veneţia, să găteaşte un convoliu foarte mare, să purcează spre Ţeara Grecească. Craiul de Spania, dulce doarme. În Roma, moare un obraz, carele face a cădea nasurile la mulţi. Ardere de nişte corăbii, în mare. 
     Feurarie <sic> La 2, şfertul dentăiu. Sfat, în Inglitera, pentru a sluji craiului. Nişte păreri reale, ascunse, curănd se vor vădi. Ghenova, pofteaşte pace cu Parisul, ce mă tem că vor avea vrăjmaşi. În Spania, toţi dormu şi le iaste frig. În Savoia, scutitorii ei usucă părţile Lumbardiei, unde o ca încălcitură se va vedea. 
     La 10, luna plină. Tuturor iaste frică, în Fiandra, căci au vecini răi. Drept aceaia, le trebue să facă, den iarnă, vară. Roma îş cheltuiaşte vreamea în sfaturi, neisprăvindu nimica. Savoia, scrie multe cărţi la domnu său, ca să dobăndească oameni şi bani. În Veneţia, veşti de oarece ispravă. Zviţia, să grăbeaşte a întări un loc. Vănt şi ploae. 
     [7] La 17, şfertul dupre urmă. Holandia, cheltuiaşte bani cu folos. Nişte corăbii neguţătoreşti, den partea ei vin arse; drept aceaia, primejduiaşte oarecine a să mufluzi. În Ţeara Ungurească, ar vrea să să gătească, ce nimica nu să isprăveaşte. Vreame de mijloc şi ceaţă pre pămănt. 
     La 24, luna noao. Vănt iute, în Marea Mediteranului, strică multe corăbii. În Ţarigrad, să face glas de multe şi mari găteale, ce tot în puţin şi tărziu să vor vedea. Duca de Saxonia, cu o soţie a lui, dau răspunsuri puţin bune spre folosul dreptăţii, pentru care lucru vom sta a auzi ceale ce întru scurtă vreame iaste a urma. Senin, ceaţă. 
     Martie. La 4, şfertul dentăiu. Duca de Baviera, acum să zăboveaşte spre Beciu, şi nu să ştie încătroo va umbla într-acest an. Spre Ţeara Ungurească, mici alergături, cu îndoit nor. Într-o parte a Ţărăi Nemţeşti, rebelie. Ploi cu bişug. 
     La 11, luna plină. Holandia, găteaşte, în Marea Ocheanului, lucruri mari, înpotriva ceia ce nimeni nu găndiia. În Paris, trebi. Şi, la Zviţeri, ploae ciudată. În Milan, să dănţuiaşte. Şi, în Cazal, caută furiş. O zi foarte turburată, mai apoi veaselă. 
     La 18, şfertul dupre urmă. Craiul Franţozescu, iaste can bolnav. Craiul Inglizescu, aşteaptă vănt bun să treacă. În Roma, daruri cu minte. În Catalonia, răotăţi. Vănt şi nori roşii în de seară. 
     [8] La 26, luna noao. În Turin, ostaşi să străngu, să meargă spre mulţi. În Viena, gătiri, spre Ţeara Ungurească. Duca de Saxonia, nu să ştie ce gănd are. Alergătură, spre Medeterania Mare. Barbaresii, gonescu căteva corăbii. Vreame veaselă şi să înceape a să încălzi aerul. 
     Aprilie. La 3, şfertul dentăiu. În Fiandra, să plănge de frică; ce Duca de Baviera va fi într-ajutor ei. În Ţeara Grecească, să treace aşa. Tătarăi, vor să facă o alergătură spre Ţeara Leşască. Vreamea, nu prea bună pentru corăbiiari: piatră măruntă şi tunet. 
     La 10, luna plină. Furtuna, în mare, sărăceaşte mulţi neguţători. Zviţerii, dau ajutoriu Fiandrii. Turinul, îzbăndeaşte cu veselie. În Catalonia, oarece mişcare. Spania, să zăboveaşte în nimic şi doarme; însă multă sumă  de bani trimeate cătră Italia. Vreame răcoroasă, cu umezeală. 
     La 17, şfertul dupre urmă. Craiul Inglizescu, mearge să întimpine pre craiul Franţozescu, şi poate fi că curănd va urma mare bătae, pentru care lucru Fiandra să află în mari încurcături. Corăbiile, în Marea Ocheanului, fac izbănzi nu mici. Să încălzeaşte aerul. 
     La 25, luna noao. În Franţa moare un om mare. În Ţarigrad, turburări şi amestecături. În Italia, pagube de mijloc. [9] Şi, în Veneţia, să gătescu corăbii, să meargă spre Arhipelag, cu oarece zaharea. Corăbiile de Malta, să dăzlipescu de Italia şi să duc în Levant. Vreamea, jumătate senin, jumătate turburată. 
     Maiu. La 2, şfertul dentăi. În Ţeara Ungurească, cade o cetate. În  Ţeara Grecească, să jăfuiaşte un loc. Holandia strănge bani şi cumpără o moşie, pre puţinel preţ, pentru o oaste dălungată. Ploae măruntă, supărătoare. 
     La 9, luna plină. Duca de Baviera, goneaşte un om mare, şi ne rugăm ceriului să-l biruiască. În Catalonia, să ia un loc mic. Viena, porneaşte corăbiile spre Ţeara Ungurească. Tătarăi, ar vrea să meargă spre Ţeara Leşască şi Ungurească; ce să vor opri. Holandia, face o cercare pre taină. Vreamea, umedă. 
     La 16, şfertul dupre urmă. Craiul de Danimarca, face cale şi are desgustu cu vecinii lui cei ce sănt mai spre Răsărit, şi crez că anevoe să vor tocmi, pentru căci că Craiul Franţozescu îi ameastecă. În Italia, veşti de mare treabă. Aşijderea, şi cătră Fiandra. Aerul să încălzeaşte şi căte ceva ploae. 
     La 24, luna noao. Va fi şi Bariamul . În Viena, trebi oşteşti. Ghenova, înarmează la hotară. [10] În Inglitera, să dreg galioanele, ca să vatăme pre alţii. Un ostrov, în Arhipelag, iaste jăfuit. În Delfinat, neguţătorilor nu iaste bine. Norul foarte negru, piatră şi tunet. 
     Iunie. La 1, şfertul dentăiu. Craiul leşăscu, vine zăbovit, cu nădejdi de puţin lucru. În Ţarigrad, amestecături, pentru lipsa banilor. Duca de Baviera, ar vrea să vie la bătae, ce trebue oarece şi a mai aştepta. Vreamea amestecată. 
     La 7, luna plină. Craiul de Spania, găndeaşte un lucru de nimica. Duca de Saxonia, cu chipul său, cătră  Ren mearge. În Ţeara Grecească, veşti de treabă. Tătărăi, jăfuescu un loc. Şi, Craiul Franţozescu, face aceaia ce nimeni nu găndiia. Căldura, să întăreaşte, iar, căte ceva, ploaia o va face să stea mai dăparte. 
     La 15, şfertul dupre urmă. În Amsterdam, un neguţătoriu bogat să mufluzeaşte. În Ţarigrad, să tae capul unui porăncitoriu. Putearnică oaste, în Fiandra, face puţin dupre potriva ei. În Roma, să fac trebi bisericeşti, iar puţin politiceşti. În Veneţia, veşti venite de la Răsărit. Vreame de mijloc şi cu căte ceva răceală. 
     La 23, luna noao. În Ţeara Ungurească, o hărţuire. Craiul de Danimarca, îş treace vreamea cu trebile cărţii lui. Armada, în Savoia, face o ca bună procopseală; drept aceaia, cea den Delfinat petreace can rău. Duca de Baviera, mearge înnainte: să stăm să auzim! Vine căldura cu pripă. 
     [11] La 30, şfertul dentăiu. În Alemania, bună gătire, ca să să trimeaţă în Ţeara Ungurească. Zviţerii, nu dau nimunui ajutoriu. În Fiandra, foc ce mult arde. Şi furtună, în Mediteraneu, dar can puţină stricăciune face. 
     Iulie. La 7, luna plină. Un om mare, den Viena, face cale, ca să meargă să gonească pre Turcu. În Baviera, veaste minciunoasă. Şi, în Spania, toţi dormu. Portugalul, trimeate sol la un vecin al lui, ca să facă strimtă unire. Căldura face dobăndă celor ce vănd băuturi reci. 
     La 15, şfertul dupre urmă. Să laudă, Craiul de Şfeţia, oarecui. Spaimă neaşteptată, în Ţeara Leşască, carea face a veni să să pişă mai la mulţi decăt la unul. În Ţeara Ungurească, bătae de minune. Holandia, are mai multă dobăndă decăt pagubă. Căldura urmează, tot căte cu oarece ploae reapede.
     La 22, luna noao. Iuţime de oaste, cătră Fiandra, şi un craiu face puţin bine. În Arhipelag, veşti de treabă. Focuri de veselie, în multe locuri, şi curănd vom avea veştile. Ploişoară, carea stămpără căldura. 
     La 29, şfertul dentăiu. În Delfinat, alergătură. Turinului, lipseaşte nu ştiu ce, acum căndu iaste vreamea. Tătarăi, aleargă spre Ţeara Ungurească. În Roma, daruri de bani, de un om mare. Vreame de mijloc. 
     [12] Avgust. La 5, luna plină. În Veneţia, să aşteaptă veaste poftită. Joc între oameni mari: cui să cade să ia. În Ţeara Leşască, ar vrea să să ocolească un loc; ce nu să face niciun bun. În Franţa, socoteli pre ascunsu; însă, pre urmă, să dăscopăr. Ducăi de Baviera, s-au urăt. Vreamea, nestătăcioasă. 
     La 13, şfertul dupre urmă. O cetate iaste să cază, cătră Ţeara Ungurească. Cătră  Ren, pagubă. În Inglitera, corăbii. Şi, bani, afară la Nort. Turinul, găndeaşte. În Cazal, oarece neodihnă. Şi, în Ţarigrad, purceg ostaşi. Vreame de a păscui. 
     La 21, luna noao. Den Veneţia, multe corăbii mergu în Mediterania Mare. Gătiri a unui mare, ca să să întoarcă acasă. În Munţii Alpi, zmăcinări. În Italia, veaste neaşteptată. Vreame care nu să poate hotără adăvărat. 
     La 27, şfertul dentăiu. În Catalonia, să găndeaşte ca să să trimiţă ostaşi la Impăratul Nemţescu. În Paris, ajunge veaste curioază. În Ţeara Ungurească, lovire de doao oşti, cu omor multu. Vănt cătră munţi, de dimineaţă. 
     Septemvrie. La 4, luna plină. În Catalonia, alergătură. În Ţeara Ungurească, vine luat un loc, cu înşălăciune. 
     [13] Craiul de Şfeţia, să laudă să facă rău unii ţări; ce dară tot mearge în aer. În Fiandra, să adună norod, pentru facerea unui lucru mare. Vănt, senin şi plaoe. 
     La 12, şfertul dupre urmă. Înpăratului Nemţescu, îi sosescu veşti neaşteptate. În Roma, daruri cu paguba multora. Duca de Baviera, foarte mănios. Şi, Duca de Savoia, ocoleaşte şi iaste ocolit. Nor, căldură şi senin. 
     La 19, luna noaă. Craiul Franţozescu, înpărţeaşte boeriile de folos. Un om mare, moare. În Ţarigrad, prăpădire şi amestecătură. Duca de Saxonia, nu-m place. Cătră  Miază-Noapte, foc. Răceală, de dimineaţă şi seara. 
     La 25, şfertul dintăi. În Ţeara Grecească, mari mutări au urmat. În Ostrovul Sicheliei, dupre obiceaiu, petrec bine. Cătră  Delfinat, puţintică voe bună. Craiul de Spania, o furtună îl dăşteaptă căte ceva, dar iar să întoarce a dormi. Vreame carea, cu ploae, strică drumurile. 
     Octomvrie. La 3, luna plină. Craiul Franţozescu, să găteaşte de ernatic; ce cei de cătră Fiandra îi dau de a găndi. În Ghenova, să găteaşte a priimi un obraz de cinste. Iar, în Veneţia, toţi să zăbovescu în preumblări pre la ţeară şi desfătări. Vreamea, nenorocită puţinel. 
     [14] La 12, şfertul dupre urmă. În Roma, moare un om mare, pentru lucru iaste să să dea noao daruri altora. În Inglitera, să socoteaşte a să urma ce s-au început. Leaşii, stau cu găndul dupre obiceaiu. Iar, Duca de Baviera, face cale. Vănt reace. 
     La 17, luna noao. Craiul Franţozescu, va să doarmă, dară vine zăticnit.  În Catalonia, stau în pace. Vreamea, nu prea bună, la mare, face să piară multe vase. În Veneţia, gătiri de timpuriu. Vreame înpotrivnică bătrănilor.
     La 25, şfertul dentăiu. Ostaşi la ernatic, rămăn înpresuraţi, şi poate fi şi fugă cătră Fiandra. În Ţarigrad, gălcevi, şi ar vrea pace. Gătire de timpuriu, cu mare ascuţire, în Veneţia. Şi, căpitanul cel de folos, iaste să să întoarcă în ţeara lui. Turinul, trimite an rău la mulţi. Înceape a să îndrăgi vatra, pentru un vănticel ce vine de la munte. 
     Noemvrie. La 2, luna plină. În Ţeara Ungurească, să face foc, căci că  iaste frig. Nu iaste vreamea, să să ia sabiia în mănă şi tot să alearge. Duca de Baviera, doarme. Şi, Craiul Leşăscu, să întoarce în ţeară-ş. Cătră  Ren, să fac case. Mulţime de zăpadă la munte. 
     La 10, şfertul dupre urmă. În Fiandra, la ernatic. Craiul Franţozescu, au înpărţit cu mare politică la ernaticele <sic>. Cei den Ghenova, fac neguţătorii: puţină dobăndă. În Italia, porănci noao. Frig de voe şi vreame melanholică. 
     [15] La 17, luna noao. În Paris, şuerat curioz. Înpăratul, găndeaşte de campania cea viitoare, pentru că sănt multe a găti. Spaniolii, vor da oarece ajutoriu, dar  puţin. Şi, cătră  Milan, să adună ostaşi plini de frig. Ger în multe locuri. 
     La 24, şfertul dentăiu. În Viena, sfat pentru oaste. Soli fac cale, pentru o veaste întămplată cătră  Fiandra. Ardere de galioane, în Nort, nu ştiu cum. Bună zăpadă pre la dealuri. 
     Dechemvrie. La 1, luna plină. În Paris, mari sfaturi pentru găsirea banilor. Gănduri pentru anul ce va să vie, şi fac priveghiare mulţi. În Italia, nimic de nou. În Inglitera, nou hicleşug. Vreamea, foarte melanholică. 
     La 9, şfertul dupre urmă. În Milan, să găteaşte de a da ajutoriu nou. În Ţarigrad, nu să poate hotără carele iaste a să aleage. Obstenaţia Zviţirilor, face a găndi mulţi. Liniştoasă, vreamea. 
     La 15, luna noao. În Veneţia, gătiri frumoase pentru oamenii de cinste ce sănt a veni la carnavalele viitoare. Duca de Baviera, să află în mişcare. În Fiandra, foc ce arde. În Ţeara Leşască, puţin bun. Vreamea, urmează ca cea den sus zis. Şiţiar să ne vedem cu sănătate la viitoriul an 1694, carele va fi periergu, încă prea periergu! 
     [16] PROGNOSTICE ALE ALTOR ASTRONOMI, ADUNATE PRE SCURT, CEALE NUMAI CE VORBESCU DE ALE OŞTILOR, MAI VĂRTOS DE PĂGĂNI ŞI DE PRIIATENUL LOR F........... ATINGĂNDU. FAC, DARĂ, ŞI DE OPŞTE, ADECĂTE NEOSEBIT PESTE TOT ANUL CE SĂ POT INTĂMPLA ŞI VEDEA; ŞI DE PARTE, ADECĂTE OSEBIT PRE LUNI PRE LUNI, CE POT VENI ŞI A SĂ AUZI  IN ANUL ACESTA DE LA SPĂSENIIA LUMII 1693. 
     IN VORBELE DE OBŞTE 
     Gran Pescator de Chiaravale zice: Spre Răsărit, tare să vor auzi iuţimea oştilor. Spre Miază-Noapte, îngroziri, şi spre Miază-Zi, meşterşuguri <sic> oşteşti. Mi să pare că văz o coroană dăşartă; ce cine o va pune în cap trebue să aibă multă tărie. Cel prinţep, ce are tituluş numai de o crăie, iară nu o stăpăneaşte, foarte să să păzească, căci că reale întămplări îi stau deasupra, şi nu numai lui, ce şi norodului său. 
     Marele Vănător de Lago Oscuro zice: Văzu un mare bătrăn, şăzănd într-un scaun strălucit şi încunjurat de multe obraze cinstite, cari îi slujăscu, şi cu măinile împreunate mulţumeaşte ceriului, căci veade urmată prea osărdnică intenţia lui. Am văzut, într-alt loc, a alerga cu pripă nişte cară pline de stărvuri, şi le lăpăda în adănci gropi, şi aceasta o am văzut spre Răsărit. Văzuiu iară un războiu, pre mare, la Ochean, nu mai mic de cela ce era minunat în anul trecut. [17] Mai văzuiu nişte Turci, sărind înpotriva mai marelui lor, şi îl scoaseră den scaun, şi în locul lui aşăzară altul mult mai tănăr. Văzuiu o rădicare de norod, iar de aceiaş, care zăticni urmarea sfaturilor celor bune spre folosul lor. Văzuiu, aşijderea, cu hicleşug dobăndit un ostrov foarte de treabă, cu scădearea colegaţilor. Văzuiu, apoi, Italia, aşa bine săpată den fire, căt nu să putea mai frumos. Ce zăbovindu-mă în auzirea căntării unii pasări, carea făcăndu-mă a auzi a patra căntec, sări zburănd spre ceriu. Eu, deci, întorcănd ochiul spre acea frumoasă săpătură, o văzuiu acoperită de o ca mucezeală. 
     Tartana de Steale zice: Răsăritul, arde între văpăi şi foc. În Europa, să aude un zgomot, care va să să sfărşască cu zicerea: <<Viva Sa Marco! >> Văz, în jos, o oaste noao turcească, carea ne aduce în măini slavele. Şi văz, în Tramontana, lăngă o gărlă, făcăndu-se măcelării de oşti turceşti. Şi, Vulturul, va avea slavă, răpind cetăţi şi oraşă.
     Tartana Şaica zice: Vom vedea fugi de ostaşi. Vom auzi răsipiri de vrăjmaşi, şi vom auzi gălcevi, turburări, amestecături şi rădicare de norod. Să pare că o oaste şade lenevoasă; însă fără paguba ostaşilor, cu răbdare, va dobăndi cetăţi, şi va fi slăvită. 
     Bragania de Influsi zice: Tătarăi, trec unde nu s-ar cădea, dar să oprescu în ceaia parte mai jos. Un maldăr de tălpanuri, în Ţeara Ungurească, văz răsipit, moarte şi stricate. Vezi-i, dară, colea, că mi să pare atăţea becisnici: unii morţi pre cămpu, alţii fugind, alţii zbierănd. În Fiandra, să plănge: <<O vai de mine, fiilor, ce faceţi? Veţi în toată vreamea să zvărliţi în vănt? O ce ursire, de nu veţi face pace, ce veţi face?>>. [18] La apa Renului, să văd şi aşa şi aşa. Marginile Franconiei, sănt pline de sănge. Şi, Franţozul şi Inglezul, sănt colea, de găfăescu numai. Multe corăbii, în mare, le văz ticăloase. Izbăndă! în Arhipelag. Izbăndă! în Panonia să strigă. Dencoace şi dincolea, să văd solii. Oh! cum iaste Poarta încălcită de turburări şi de şopte! Turcul cel mare, ceare milosărdie de la iubiţii lui. Vorbele de pace să duc pretutindinea, dară văz numai de oaste isprava. 
     Barca Lungă pentru Vama de Oao zice: Veşti jalnice va avea, Inpăratul Turcescu. Că la 10 zile iaste a vedea o comită, la 11 pentru el hotărătă, la 12 să stinge, şi Turcul moare. De la tabere voiu să vă spuiu veşti. Că vor să moară Turci mulţi, iar de ai noştri puţini. Într-această campanie vom avea izbăndă la Evrip. Cănd de o comită nu să va vedea omorăt, Turcul cel mare, eu mă făgăduescu să mă puiu în caic, să mergu să-l omor, ca să mă creadeţi, că iaste au să moară el, au eu: drept că pentru dănsul au pentru mine s-au gătit un coşciug!
     ÎN VORBELE DE PARTE 
     Gran Pescator de Chiaravale zice: Un norod ostaş, poftitoriu de în toate zilele înnoiri, va simţi lucrările ceale înfocate ale lui Marsu, cu ticăloşii şi pagube, şi-l va face a schimba veseliile în suspini. Aseamene va urma şi la norodul Înpărăţiei Turceşti, den pricina iuţilor rocoşituri. Precum şi într-alte ţări, supuse suptu Săgetător. Mari gătiri se vestesu spre Răsărit, pentru eşirea în cămpu. Lucruri mari aş avea să zic, de gărlele Rănu, Dunăre şi Nort, precum şi de 2 armade, care mergu una cătră alta, a să întămpina. Supuşii de la Răsărit, vor azvărli cu picioarele în mai marele lor, pentru adaosul nevoilor noao. [19] Luna Turcească, iaste să paţă mare scădeare, de rocoşiturile norodului ei, şi în Ţarigrad şi într-alte părţi, cu multă vărsare de sănge. 
     Tartana de Steale zice: În dăşărt lucrează chipul de oastea, Turcul, măcar că tot feliul de gătiri face. Porţile tersenalii lui le-au deşchis, pentru că meşteşugul are mari trebi în mare. Turcii bălmăjăscu îndoiala oştească, ce îndoiala lor face ca alţii să dobăndească. Cătră o crăie slăvită şi înflorită, Turcii să pogoară şi să străngu, ce socoteala lor îi lasă în uitare! 
     Bragania de Imflusi zice: Văz biruinţă pre mare, biruinţă pre uscat, şi văz bătănd văntul steagurile! Adăvărată izbăndă de dreaptă oaste! Nădăjduescu curănd o izbăndă, nici să-ţ fie frică de iuţimea capetelor jupuite! Gălcevi, rebelii şi înfricoşate sfăzi, să aud pretutindinea. Şi, la Răsărit, la Dunăre, să aude lovire între Sărbi şi hoţii de rebelii. Aşijderea şi de izbănzi să socotescu, între Creştini. Spre mare, să aude veşti bune. În Ardeal, încă simţu mari ispite. Şi, în Ţeara Nemţescă, întămplări de minune. Şi, den Ţeara Ungurească, vin veşti bune. Nu vă spuiu eu cevaş de bun? Nu vedeţi că rebeliii să dau peste cap, dencolo de munţi, ducă-se în ceasul lor cel rău! Tătarăi, aleargă şi aduc în Ţeara Leşască mare dureare. Aşa alergănd, au furat şi albiia în care făcea păine Siniora Altiera! În mari trebi să află Haron: că cu caicul lui, pănă va eşi la margine, îţ pare că va să să cufunde. Treace, dară, cu caicul lui atătea capete rase, acolo la Casa Dracului, căt o prea mare grămadă face. În marginea Dunării, să aude: <<Războiu fino! >>. Şi, în pămăntul Ardealului, să strigă: <<Biruinţă! Biruinţă!>>. 
     Tartana de Influsi zice: Ţeara Turcească, are un an rău cănd găndeaşte! Un porăncitor turcu, iaste robit. [20] Să găndeaşte, spre Răsărit, o socoteală şi gătire mare. Văz un cort frumos, surpat jos, de un tun slobozit înpotriva Lunii. Turcul, face fodulucuri. Ce ia dă-m încoace cea sabie, că voi să-i taiu capul jos! 
     Barca Lungă pentru Vama Oao zice: <<Turcul, îşi va lăsa pialea>>, vei auzi mai încolea, <<şi va vorbi de pace>>. Turcul, vrăjmaşul să simte zbărnăindu-i în urechi; că cuprinsu în mijlocul unui potop de arme, nu va şti cum să va mai apăra. Aşa, de aş fi eu monarh, cum în vreamea ceaia voi vedea aceasta, staţi şi priviţi într-această campanie. Turcul, să sfătuiaşte cu săborul unui capăras: bine aţ fi, cum vor să-l sugrume. Luna, în Ţarigrad, iaste să ţie puţin. Iată-ţi alte veşti de la armadă, de o mare tăiare de Turci, spuiu-ţi adăvărat! Alte veşti, iar de o tăiare, de mai puţini Turci. Soseaşte un caravan de nasuri de Turci, sărate. 
     Nova Sibila zice: Văzu doao oşti, în Tramontana, hărţuindu-se, şi încet încet să încleştează. Suluri de fum să înnalţă cătră ceriu. Înţeleage-m-va cel ce are minte sănătoasă! Să gătescu o mulţime de vase pre mare, de a să trimite spre Răsărit. Soseaşte o veaste noao, de o mare dobăndă, carea ne măngăe toate otrobiile, şi de bucurie să trag clopote, clopoţeale, clopoţei. Să adeverează veastea aceaia, şi să vorbeaşte că acum va să să lucreaze într-alt chip. Ca un creştin mă jur, că acela s-au mai pierdut, şi în tot ceasul i cachi hronia tu. 
     [21] Rosoniolo zice: Mainte de a sosi cel ajutoriu aşteptat, vom vedea, a unui locătare, varvarul schiptru, în măinile ceale milostive. Apărarea rea, a unii porţi mari, va putea fi de mare apărare unii cetăţi. 
     Fruniolo zice: Vestită crăiasă şi nebiruită ostaşă, adună oaste noao şi găteaşte mari zahareale, şi nădăjduescu în Dumnezeu că, toate purtăndu-se cu fericire, da-va Varvarilor de a suspina, şi armele ei vor sosi într-acea margine, şi nu să va sfărşi anul, pănă 2 mari cetăţi vor fi silite a să smeri şi a priimi semnul acei Amazoane. Vulpea şi Vulpoiul, vor spănzura afieromata la Meca, şi vor vedea răsipite socotealele lor. Turcii, fac frumoasă arătare, rănduiţi aproape de un munte; ce vor fi sparţi şi răsipiţi de un gheneral ce poartă scris pre sabiia lui slova V. Moarte, de un domnu păgăn. Acelui rebel vestit, nu-i iaste prea bine; mă tem să nu să fie făcănd pentru folosul lui, ce pre urmă să află în mare turburare. 
     [22] II. < CALENDARUL PENTRU ANUL 1694 >
     Luminate şi înnălţate doamne, doamne, mie milostive! Iată şi ale acestui 1694 an de la naşterea Fecioarei, prognostice, dupre 4 calendare, a 4 astrologhi osebiţi italiani, scoase. Mult, numai, stau de mă mir: care să fie acea pricină de mişcă pre ca aceşti astrologhi a scrie şi a povesti de aceastea, căndu vedem că nu es, nici vin tocma, ceale ce ei spun! Poate fi, doară, că nu iaste alt, fără că au n-au alte trebi, au căci ştiind şi ei că curiozitas (adecăte perierghia) omenească iaste poftitoare a şti unele şi altele (cum şi Aristotel, în cartea dentăi a Metafizicii lui, scrie: că toţi oamenii den fire a şti poftescu; iaste şi parimiia, carea zice: <<Firea omenească, la noao lucruri de a auzi, iaste lacomă>>). Derept aceaia, ca să îndăstulească, dară, astrologhii acea poftă omenească, scriu ca aceastea; păreri, însă, şi umbre numai sănt! Căci, ceale adăvărate şi aiavea în firea lor (pornirile şi mişcările ceriurilor, zic, închipuirile planitelor, stările zodiilor, şi altele ca acealea, den cari acei astrologhi scot şi îş fac meşteşugul lor), nu sănt altei zidiri cunoscute, sau ştiute, fără căt numai lui Dumnezeu ziditoriului şi otcărmuitoriului fiinţei! Aşa trecutele, aşa ceale ce sănt, cum şi ceale viitoare, lui unuia, numai, aiavea cunoscute şi ştiute sănt, şi acealea toate în comoara cea adăncă şi tainică a înţelepciunii sale sănt puse, şi în volnică voia şi putearnică măna sa stau, de unde toate spănzură şi să otcărmuescu, pănă la atomul cel mai mic! Rămăn, dară, a fi aceastea ale astrologhilor, la oamenii cei mari şi înţelepţi, nu de crezut, ce numai de perierghie şi treacere [23] de vreame! Cari şi iale aduc vorbă şi mişcare voii (cănd le citescu, sau le aud), unii unele, alţii altele, poftind a să face şi a fi. Aceastea, dară, cum am putut, şi căt am putut, dupre slăbiciunea mea şi puţina-m înţeleagere, le-am scos dupre frănceasca în rumăneasca limbă, şi mării tale, cu multă şi adăncă plecăciune, le aduc, pentru numai o treacere, cum zic, de vreame. Rugănd, însă, den toată inima şi mică putinţa mea, ca acealea toate căte sănt, de nalta înţelepciune, şi den fire împreună născută bunătatea mării tale, socotite, poftite şi voite, atotţiitoriul şi putearnicul Dumnezeu să le aducă şi să le dea şi, spre binele şi folosul de opştea creştinească, să le alcătuiască şi să le facă. A mării tale mult mică şi plecată slugă, Ioan Romanul. 
     CĂTRĂ CETITORI 
     Cinstiţi şi blagorodni cetitori! A să şti aceasta vruiu: că aceaste ce vedeţi prognostice, scoase den frănceştile calendare, nu toate căte ei în cărticealele lor au scris, sănt; ce numai ceale căte mi s-au părut că perierghia părţilor noastre ar pofti a auzi, am pus, iar alalte am lăsat. Semnat-am a să şti şi lumina noao cănd să face, în ce zi a lunii, şi şferturile, şi plinirea ei. Scos-am şi de eclipsuri în soare şi în lună, în cest an, căte şi cănd se vor întămpla, în ce lună şi în ce zi, şi căte ceasuri ar ţinea. Toate aceastea am făcut, ca să să aibă ceva cunoştinţă de ceale ce, în anul acesta al 1694 de la spăseniia lumii, astrologhii zic că să vor putea întămpla. Rog, dară, pre porăncitoriul, otcărmuitoriul şi păzitoriul tuturor acestora, carele iaste Dumnezeu, ca şi la anul, şi mulţi alţii înnainte, plini de sănătate şi de norociri, să ajungeţi şi să număraţi, amin!
     [24] Pallade Astrologa zice: Fiind împreunată, Luna cu Săgetătoriul, arată între norodul mahumetan războae adinsu ei-ş. Bine va fi de noi, şi să poate nădăjdui a să vedea între ei nu puţine hicleşuguri, pentru strămbă stăpănirea lucrurilor lor. Iaste să să apuce de o mare izbăndă, cel înbătrănit întru arme, căruia va să-i meargă bine. Cel mare, răzăndu-şi de pitici ce-i stau înpotrivă, urmează cu mari păşituri socotealelor lui. O curte mare, să arată cernită. O, ce mare pretensie! 
     Gran Pescator di Cumachio zice: Saturnu, groaznic, pare-ţi că să laudă cu boală de opşte, cu lipsă, cu pustiire, sau împresurare Sacăzului şi Evripului. Iară, în Ţarigrad, pare-ţi-să că mearge semănăndu spaime, legături şi ştreanguri. El iaste, (adecăte Saturnu), un bătrăn gănditor de rău şi pentru aceaia să va putea arăta întunecat în Ardeal şi spre Beligrad. Iară adăncile înţeleageri şi purtări reale, ce umblă ţesănd în Inglitera, în Saxonia, în Ţara Nemţască de jos, în Olandia şi în Ţara Leşască, sănt acoperite şi încurcate spre sfărşit nalt. Iaste, dară, de a să teame cela căruia i-ar putea veni acealea. La Moscu, iaste de a întărăta, în norodul cel mărunt, înfricoşate mişcări, sau necredinţe, începătură de turburări noao, cari, însă, să vor potoli în pleava lor. Cea înfocată constelaţie (adecăte Marsu), carea treace pe deasupra Evripului, de va lăsa a cădea un glonţu de foc, cu adăvărat să rumpe cel pod. Otomanul, de nu să tocmeaşte a lăsa, dincoace şi dincolea, locuri adăvărate, de iuţimea armelor iaste să să supue, cu mai mari pagubele lui. Poate, o seninată respublică, a nădăjdui cele ce au poftit. În cea de apoi, iaste poftită pacea între prinţipii creştini. Iar cu otomanul înpotrivă, şi îndoit încă, de nu nu dăzrădăcinarea lui! 
     [25] VORBĂ DUPRE PATRU VREMI ALE ANNULUI. Fruniol zice: Cea idră cu 7 capete, dă a să teame mult prinţipii şi putearnicii. Cel rebel vestit, să va numei Vulpe bătrănă. Să face vreadnic de laudă, cea crăiască jupăneasă, carea cu ochii de Argos strejuiaşte adaosurile ei, pentru că trimite ostaşi, zahareale şi ajutoriu, deajunsu a sprijini, însă mai vărtos de a birui, desăvărşit, vrăjmaşul de opşte. O, căte lucruri nesocotite sănt să să întămple! Pre mare văzu o bătae săngeroasă. Pre uscat iar o bătae în cămpu, cu multă vărsare de sănge. Să pare că toată lumea iaste în oaste, însă în puţine locuri vin la măini (adecăte la bătae). Ceale veşti ce s-au vestit, de s-ar adăvăra, de mare bucurie şi veselie de opşte ar fi. Nişte capete rase, fac mai multă gălceavă decăt spaimă. Veselie de opşte, pentru închinăciunea unii foarte tari cetăţi. Vulturul, va face o zburare peste o turmă de capete rase, cu atăta înpingere, căt îngrozită să va da întru ocărătă şi surpătoare fugă. În poalele unor munţi, Marsu va face mari măcelării de carne omenească, şi încă va trimite în foc şi fier toate, cu nespusă crudătate. Nişte vănători, nu să tocmescu la înpărţirea prăzii, ce încă iaste şi cu primejdie de a nu veni între ei la bătae. 
     Gran Venator de Lago Scuro zice: Să vor auzi, noroade necunoscute, alergănd de a da haraciu celui mare căpitan, carele, aseamenea ca Neptun, porănceaşte mării. Într-această vreame, pentru a îngrozi bătainicii ostaşi catolici, vor face Otomanii toată sila lor de a aduna oameni de oaste, şi-i vor putea avea o adunare multă. Ce întrăndu turbarea în căini, să vor muşca între ei-ş, nici vor avea vreame de a să repezi atăta, căt să să poată pune înpotriva vrăjmaşilor lor. Lucrurile osteşti vor urma cu obiciuita lor fierbinţeală, şi să vor auzi de foarte frumoase lovituri în folosul a toatei creştinătăţi. 
     [26] Pallade Astrologa zice: Să adaog nădăjdile unui prinţip strein, de a să întoarce în Ţeara lui. O bătae prea mare, carea să găteaşte, va putea fi începătura măngăerilor lui. Cea turmă de veatrele, ce înnoată pre Colful <sic> Adriatic, îş va opri cursul unde vor înceape izbănzile putearnicii Fecioare. Nişte lătrări de un căine, carele pănă acum ş-au ţinut buzele închise, gonescu într-o curte o vulpe vicleană. A să stinge cel foc mare, trebuescu musturi de un cap coronat. Ispiteaşte în zadar ajutoarele, cel capchelbaş, pentru că iaste tot ochiu braţul putearnic cel ce strănge cetatea. O, ce frumoasă izbăndă! Să ruşinează soarele, căci n-are mai mari raze, de a o arăta mai slăvită! Bătae săngeroasă, sfărşitul cum să poate întămpla? Biruiaşte, cel ce iaste obiciuit a birui! Dupre un mare războiu, să pot nădăjdui tocmiri de pace. Ceale oşti, dencolo de mare, să lovescu: vaiu cetăţilor vecine! Zgomote de veselii într-un norod, pentru că veade plinită aşteptarea lui. Iară să nascu idrele (adecăte furiile); ce nu mai iaste Alchid (adecăte Ahileu), să le ucigă şi să le potolească, unde Vizandia va gusta otrava! Să învărtejaşte la patria lui, încărcat de laude, cel căpitan viteazu. 
     Gran Pescator de Cumachio zice: Trigonul vrăjmaşului de opşte, stă, adăvărat, în loc nalt, nici iaste de a nu-l băga seama. Însă Marsu, în plecarea lui, iaste înfrănat de Iupiter, carele iaste prea putearnic. Dă, dară, a să creade că acea trufie să va smeri, măcar în pace, măcar în oaste. Chesarul, îţ să pare can turburat, ce tot are lumină. Trăiaşte Belona (adecăte oastea): înpotriva Răsăritului să va purta grija bine, şi nici cătră cea despre Apus nu va fi scădeare. Sţitia (adecăte Ţara Tătărască), încalecă pre samar. Marsu, în cel semnu în carele va fi şi Luna, de va fi întămplarea de multe ori poftorite, să pare că  va face semeţi pre Varvari. Ce va fi aceasta, de a sta alalţi deşteptaţi şi grijitori de ei. 
     [27] VORBE DE PĂRŢI, ADECĂTE PRE LUNI. 
     Ghenarie, luna noao în 15. 
     Fruniol: Veşti reale pentru nişte neguţători, ai unii cetăţi de lăngă mare. Într-un sfat de stat, să hotărăscu nişte materii de mare treabă. Vreame turburată, umezeală, iar, mai apoi, bună. 
     Şfertul cel dentăiu, în 23 Ghenarie. Turcul, întăreaşte oastea lui. Un om mare, scapă, într-o ţară dobăndită de curăndu. Vreame bună, apoi să turbură cu ploae au zăpadă. 
     Luna plină, în 31 Ghenarie. În gabineturi (adecăte în casele domneşti de taină) vine mistuită o materie prea tare, însă nu fără scărbă a unui stomah gingaş. Ceriul seninos. 
     Gran Venator de Lago Scuro: Nişte ostaşi vrăjmaşi, mergăndu la dobăndă, sănt tăiaţi bucăţi. Să leapădă, cel om mare, den legătură cu prinţipi noi. Bune nădejdi, es dentr-un gabinet; ce iaste de temut că isprăvile vor eşi de tot înpotrivnice. Cu multă pripă mergu, ceale plicuri de cărţi, şi stau îngrijaţi lacomii. O, cu ce neobiciuit meşteşug să hicleneaşte, cea cetate! 
     Pallade Astrologa: Ostaşi la liman, cumvollio (adecăte corăbii soţiitoare) la veatrele. Tractaturi noaă de pace, ce fără roadă. Piardere, de un mare ostaş. Veaste bună, de cel prinţip apăsat. 
     [28] Gran Pescator de Cumachio: Dăjdile şi cearerile, cui să cade, plăteaşte! În Ţeara Moschicească, mari cuvinte, ca să stea pre odihnă. Turcul, stă într-a sa (adecăte să păzeaşte). O cetate, lăngă mare, spre Miază-Zi, în Pomerania, va avea ceva mişcare. În Ţarigrad, armonie vărtoasă. 
     Fevruarie, şfertul cel dupre urmă, în 7. 
     Fruniol: Un prinţip turbează, pentru căci nu poate isprăvi găndurile ceale socotite mai denainte. Olăcari, la multe curţi. Marsu, va face de une ţinuturi să vor arma cu pripă. Vreame friguroasă şi turburată. 
     Lună noao în 14 Fevruarie. O curvană vestită, rămăne înşălată şi ciumată, de un an al ei mai credincios ibomnic. Umezeală, vreame stricătoare trupurilor omeneşti. 
     Şfertul cel dentăiu, în 22 Fevruarie. Un comendant, să să păzească de oamenii lui de casă, şi cel om mare stea cu grijă şi în măncări şi în băuturi, pentru că-i vine urzită otrava. Mare înţeleagere umblă, între 2 curţi osebite de legi. Vreamea, ploioasă. 
     Gran Venator de Lago Scuro: Mergu cei ostaşi, ce nu să poate adăvăra unde! Iar vei şti pre lesne, de-ţ vei aduce aminte de ceale ce te-ai voit! O, cum nebuneaşte de melanholie, cel om mare, şi cu adăvărat nu ştie ce mai pofteaşte în ceastă lume! Înpotriva norocului, nu foloseaşte dăznădăjduirea. Mari năvăli la viiaţa unui prinţip; ce Dumnezeu le face tot nefolositoare! Mare armadă să pune, în Marea Ocheanului; ce nici să ştie derept ce săvărşit. Dease sfaturi de oaste să fac, de cel ce pofteaşte pacea. 
     [29] Pallade Astrologa: Foc prea vrăjmaş şi surpare nevindecată, la cea cetate, de nu să va învăţa a să chivernisi în treaba ei. Veşti bune de cel socotit gănd, carele va eşi cu mirarea a toatei lumi. Tara pata pata, ostaşi la liman! Încunjurare oştească de o cetate: sănge vărsat fără roadă, lucrări de oaste. 
     Gran Pescator de Cumachio: Cu schimburi, lucrurile spre Beligrad. Craiul de Franţa, va să ţie ce au răpit; nu ştiu, însă, de Chesarul i-l va lăsa. La Morea, vor fi priveale. Spre Beligrad, Marsu în furie. 
     Martie, luna plină în 1. Într-o curte, să fac mari gătiri. Veştile reale, pricinescu disenterie unui om mare. Să vor face mari gătiri, de un mare căştig, şi izbănda va fi a unui gheneral coronat. Vreamea, vănturoasă. 
     Şfertul cel dupre urmă, în 8 Martie. Înşălăciunea oştească va face o frumoasă lovire, pentru că n-au fost mai nainte cunoscută. În multe chipuri sănt lucrările prinţipilor: unii să pleacă la pace, alţii la oaste. Corăbii de oaste, pier de o furtună. Un ispravnic turcescu, iaste să să mazălească. Ceriul, nestătăcios. 
     Luna noaă, în 15 Martie. Schimbarea părerilor, într-un sfat, va face a să piarde mai bunul prilej den lume. Un rebel va plăti, cu capul lui, blestemăţiia. Frumoase zile! 
     Şfertul cel dentăiu, în 23 Martie. Îngroziri şi fugiri, norodului mahumetan. Să găteaşte, cu pripă, o armadă, de o slăvită prinţipeasă, de a apăsa pre cel vrăjmaş de opşte al sfintei credinţe. Carea [30] va fi otcărmuită de cel gheneral coronat, carele în vreamea sa va purta biruinţa. Vănt muşcătoriu. 
     Luna plină, în 30 dni, Martie. Vreamea ceriului, schimbătoare; iar mai schimbătoare vor fi întămplările lumeşti: unii vor răde, alţii vor plănge. Pre surpăturile unui mare om va zidi, un înţelept ministru, mărimile lui. 
     Gran Venator de Lago Scuro: Să apucă, ocolirea unii cetăţi de treabă. Cursarii, sănt rău purtaţi de vrăjmaşii lor. Silele Răsăritului, pururea să mai adaog, spre paguba cetăţilor despre Miază-Noapte. Vălturii cei albi, hotărăscu den cuibul lor afară a eşi mai devreame. Meşteşugul politic, rădică den lume pre nişte amestecători şi turburători. Nu te asecura de linişte, căci puţin ţine. Cu mare glas strigă gănştele, dencolo de munţi, în gabinet, de năduşală. Nu tremură nimic tăriia, de puţini ostaşi. Săvai, că de mulţi iaste năvălită! Să urcă în corăbii, cu fericită cale, cei ostaşi! O cetate de lăngă mare iaste văndută: ce plăteaşte vănzătoriul, cu pedeapsa lui! 
     Pallade Astrologa: Primăvara, în cămpu, adapă pămăntul cu sănge. Să va face pace, într-o zi! Mare turburare, în cea oaste! Mare tălhariu iaste cel căpitan! Săraci ostaşi, rău sănteţi păziţi! Ostaşi rănduiţi, petrec mare furtună; ce mergu nesmintiţi! Schimbare de otcărmuire, într-o cetate vestită. Ceate de ostaşi, în cale. Cetate încunjurată, scoate steag de pace. Vitejie slăvită, de cel ostaş. Mari metamorfoses (adecăte strămutări) de a să semna, cari vor face o jupăneasă mai mult de a o ţinea că iaste atheistă decăt catolică. 
     [31] Gran Pescator de Cumachio: Bună nădeajde să iveaşte, den ceale de la Răsărit spre ceale de la Apus. Într-un oarecare chip, iaste adaos pentru o seninată respublică. Craiul de Franţa, trufaş. O seninată domnie, în slăvite lucrări. Într-un loc, în Italia, obrăznicii ostăşăşti. Olăcari, la Roma şi la Austria. În Sfeţia, iaste o trămbiţă, carea poartă vorba pănă la ceriu! Şi aici iaste alta, carea să aude pănă la Roma. Iaste şi alta la Paris, carea prea bine vorbeaşte pănă la Roma, iar cine iaste pe cale nu o aude. 
     Şfertul cel dupre urmă, în 6 Aprilie. 
     Fruniol: Fericită călătorie unui cumvolio, că va sosi în vreame trebuincioasă acolo unde iaste cu mare aşteptare poftit. Un mare căpitan, pune-va în fier şi în foc multe locuri. Un prinţip, să pune la mijloc pentru tocmeala păcii. Vreame frumoasă şi veaselă. 
     Lună noaă, în 14 Aprilie. O mare mulţime de ostaşi, călătorescu pentru o mare dobăndă. Nu să lasă a nu să întări, ceale cetăţi de margine, nici să lasă a nu sta cu ochii deşchişi, ca vrăjmaşii să nu facă vreo apucare fără veaste. Urmează vreamea bună. 
     Şfertul cel dentăiu, în 22 Aprilie. De cel Marsu, ce de nimeni nu să sparie, să apropie cel mare viteazu, carele nimica nu să teame. Cea avgustă (adecăte slăvită), cinstită bătrănă, stă cumpănind un tractat, carele i să pune înnainte de un fără credinţă. Să topescu zăpăzile, la munte. 
     Luna plină, în 29 Aprilie. Să pedepsescu, hicleanii. Un prinţip strănge bani, ca să biruiască vrăjmaşii lui. [32] Cad în cursă mulţi ostaşi, pentru lăcomiia dobănzii. Vreame frumoasă, cu un văntişor răcoros. 
     Gran Venator de Lago Scuro: Nu vă spăriiaţi, o colegaţilor, văzăndu norocite gătirile înpotrivnicului vostru! Socoteala de stat, turbură seninul a multor prinţipi. Zăbovirea olăcariului, ameastecă hotărărea unui ghiuluş. Să întăreaşte tare, o armadă de mare. Să caută un cap bun, dar să află tot dăşărţi. Rocoşitură, înpotriva unui gubernator. Noaăle nevoi (adecăte dăjdi), înpuţinează mai mult veniturile unui prinţip. Liman, rău păzit, arde de foc vrăjmăşăscu. Turcii, să mişcă prea timpuriu: vai de cela ce va fi de ei apucat fără veaste! Dobănda, pre mare, bogată de aur şi de haine. Să dobăndeaşte cel loc, cu puţin sănge. Loviri în mai multe locuri, rănduite de însăşul stăpăn; ce una, numai, mearge mai bine. 
     Pallade Astrologa: Mare furtună pătimeaşte, cea corabie şi, în cea de apoi, cade în măinile cursarilor. Războiu săngeros, de amăndoao părţile. Turcul, să face a fi viteazu; ce curănd i să pogoară aripile. Cetate ocolită, să apără deznădăjduit. Ostaşi, poftitori de dobănzi: bună iaste de cine biruiaşte. Un comendant, rămăne despre moarte rănit, de un prost ostaş. 
     Gran Pescator de Cumachio: Craiul de Franţa, găndeaşte să să ţie, măcar că varsă aurul. Mare apă face, ce nu iaste tot adăvărată. O seninată, în frumoase şi vestite trebi iaste. În Ardeal, fii bărbat! La Beciu, să lucrează tot ce să poate. În Paris, orăndueli de noao adunare de oaste. În Ţara Turcească, să acopăr ranele. În Lizbona, deşteptare. 
     [33] Şfertul cel dupre urmă, în 6 Maiu. 
     Fruniol: O cetate, aproape de mare, chiamă ajutoriu; ce tărziu! Să trage înnapoi un ministru, şi fuge de măniia mai marelui. Vreamea, călduroasă. 
     Lună noaă, în 14 Maiu. Au fost Bocheramul.  Văzu, în cămpu, 2 oşti: una mearge a ocoli o cetate, alta a prăda o ţeară. Turcul, simţind nenorocirile războiului, pofteaşte pacea. Şi, un vestit cursar, piarde prada cu viiaţa lui. Urmează căldura. 
     Şfertul cel dentăi, în 22 Maiu. Căldura vremii va aprinde iuţime şi arsură în pieptul celui căpitan, carele să bate pentru leage. Gălceavă, în aer. 
     Luna plină, în 28 Maiu. Cel ostaş nu fie aşa pripealnic, pentru că nu-i va lipsi prilej bun de a nu să slăvi. Cine călătoreaşte pre mare, nu să încredinţeaze liniştii, pentru că totodată va fi cuprinsu de furtună. Vreame călduroasă şi senin. 
     Gran Venator de Lago Scuro: Marea, ca o pădure, rădică în aer multe grinzi. Nu vă spăriiaţi, o ostaşilor, de pagubele voastre ceale  dentăiu, pentru că, curănd, le veţi întoarce, cu mai mari izbănzi! Nevoia face să facă, cel prinţip sărac, lucruri cari nu le-ar face un de jos om. Lovire de puţine corăbii, înpotriva multora; ce să va vedea că va eşi bine, cu izbăndă, iar de înţelepţi nu iaste lăudată. Cel craiu dăpărtat, stă în chibzuială: merge-va la unirea unui craiu, au ba? Nu ştiu ce va hotără. Stă, aşteptăndu-se, o veaste de mare, de mult folos. Dincolo de munţi, cine plănge, cine răde. [34] Intră în cea tare cetate, săritoriul, şi tae bucăţi pre toţi paznicii ei. Să întăreaşte, ocolirea unui ostrov. 
     Pallade Astrologa: Frumos aveghiu face, în pădure, un comendant. Bine mearge de cea oaste, pentru că vrăjmaşul are puteare mai puţină, şi-l face a sta de a să apăra. Veselie! Veselie! Biruinţa Creştinilor! Bună începătură campaniii (adecăte taberii)! Ar vrea să fie, cel vulpoiu, ajunat, ce nu ma iaste vreame. Cetate ocolită, apărată cu mare vitejie de credincioşi apărători. Soli, a unui mare putearnic, de a face trebi lăudate. 
     Gran Pescator de Cumachio: Craiul Franţei, umblă trufaş cu Roma, iar cu o seninată vorbeaşte bine. În Brandeburgu, să gătescu ostaşi. În Londra, foc supt cenuşă. În Olanda, împreunări cu soli deşi. În Ţara Ungurească şi în Ardeal, oarece amestecături. 
     Şfertul cel dupre urmă, Iunie 4. 
     Fruniol: Într-o curte să străngu bani, pentru tretrebuinţele <sic> cari sănt acum. Un om bisericescu să pune în cale, pentru multe trebi de mari lucruri. Amestecături între comendanţi, pentru nişte rocoşituri negăndite. 
     Luna noaă, în 12 Iunie. Staţi veaseli, pentru că, săvai, Turcul, că stă tot cuprinsu de a străngerea oaste; ce nu va putea tămădui cea cetate, carea să află lăngă perire. Bune veşti aduc, un caic şi un olăcariu. Cel Iracleu, căt mai mult să osteneaşte a tăia capetele cei idre groaznice, atăta mai mult mergu odrăslind; însă să nădăjduiaşte că, cu focul nestinsu al zilosului lui, va putea face să rămăe stinsă. Vănturi reci, den pricina unii pietri ce va cădea. 
     [35] Şfertul dentăiu, în 20 Iunie. Căpitanului nenorocit, nu-i foloseaşte vitejiia. De cel lagum să va aprinde, a cădea, cel tare zid. Va eşi un prinţip, cu mari oşti, în campanie; ce fără roadă. Vreame tocmită, iar vănturoasă.
     Luna plină, în 27 Iunie. Mare hicleşug, înpotriva unui sinior nevinovat. Norodul împresurat, să jăluiaşte. De n-ar fi supărat de boală, cel comendant, multe căştiguri s-ar nădăjdui. Vănturi, cari răcorescu aerul. 
     Gran Venator de Lago Scuro: Mare foc, în Marea Mediteranei. O lăudată izbăndă, slăveaşte numele unui comendant. Nesaţiul unui lup, vine stricat de un chibzuit cioban. Marile prigoniri de comendanţi, fac a să piarde prilejul unii biruinţe. Tătarăi, mult groaznici, fac mare jaf spre Miază-Noapte. Întămpinare de corăbii vrăjmăşăşti, fac mare sănge. Să iveaşte, în cămpu, şi Vulturul cel Albu. Să aprinde focul în magaziile unii cetăţi, şi face soarta cale vrăjmaşului. Nou foc, în ţărăle Varvarilor; ce să stinge curăndu. Izbăndă, însă prea săngerată, dencolo de munţi. 
     Pallade Astrologa: Cetatea ocolită, iaste adusă la coneţ. Hicleşuguri, dăscoperite, scapă, nepedepsit, de cuvenitele pedeapse. O mare furtună de bombe iaste pre cea ticăloasă de cetate, carea ş-altă dată au fost cercetată. Cade, cetatea ocolită, şi  iaste bătut ajutoriul ce-i veniia. Mă tem de o mare nenorocire, care iaste de treaba de opşte; cine are ureachie, auză! Corăbii luate de cursari, şi aprindere de foc, noaptea, la Turci. 
     Gran Pescator de Cumachio: Chesarul, să trage a sta în puitura sa. Craiul Franţozescu, ne va lumina cu socoteală. [36] O seninată, va ispiti o bună cursoare a stealelor. Spre Timişvar, au Beligrad, de ceastă dată să va semna. Buriile vor fi în treabe. Iaste în nădeajde că ceriul va noroci o crăiasă, în oarece. La Turin, jocuri de minte. Craiul Franţozescu, semeţ, pe dinnafară. Înpăratul Nemţescu, orece zăboveaşte. 
     Iulie 4, şfertul dupre urmă. 
     Fruniol: Bombele, cercetează cea cetate de lăngă ape. Locul slab, face mare apărare. Soare luminos şi ceriul seninos. 
     Lună noaă, în 12 Iulie. Veştile, despre Răsărit, nu să cred, şi sănt adăvărate! S-ar cădea, cei vănători, să să dumirească, că nu iaste epure, ce o vulpe, ceaia carea căinii lor o gonescu. Vreame frumoasă, ce oarece nestătătoare. 
     Şfertul cel dentăi, în 19 Iulie. Doao eşiri de ostaşi, dentr-o cetate, sănt săngeroase. Nu doară de lipsa a păzitoriului vitejie, iaste silită cetatea a să închina, ce pentru lipsa măncării. Un ostaş, ce va să înceapă războiu, rămăne prinsu. Vreamea aerului, amestecată şi turburată. 
     Luna plină, în 26 Iulie. Războiu pre mare, la Ochean. Cursarii, în gura golfului, nemerescu rău norod. Cine doarme, nu prinde peaşte. Trebuia, cel comendant, să fie mai privighetor, de a iscodi despre ce parte vrăjmaşul aducea ajutoriu cei cetăţi ocolite. Vreamea, uscată şi frumoasă. 
     Gran Venator de Lago Scuro: Frumoasă linişte, vrăjaşte de un prea bun noroc, unii armade. Mare gălceavă, la Răsărit, cu multă pagubă căpeteniilor. Ghiuluşurile, întărescu propoziţiile confederaţilor. Să nu te plăngi căci ţe-au furat păinea, de vreame ce ţe-ai lăsat casa deşchisă! [37] Veşti de mare treabă, sosite despre mare. Cură, tot amestecat cu sănge, o mare gărlă. Mare întămpinare de doao armade, ce să tem amăndoao de a veni la bătae. Hicleşug, prea ocărăt, al unui comendant de o cetate. Cură un glas de oarecare izbăndă, carea va fi tuturor drag, cănd, însă, va fi adăvărată.
     Pallade Astrologa: Sfărşitul a unii ocolire de cetate, face a sta lumea în mare perierghie. (Dumnezeu norocească armele creştineşti, cari să bat pentru a lăţirea Evanghelia, unde cu Alcoranul să înşală proştii!). Niciodată nu trebuia să să crează, oastea streină! Veşti noao, semănate den zavistie, de vrăjmaşi, ce nădăjduescu că să vor adeveri în scurtă vreame. Gheneral tănăr, face o ascundere în pădure, înpotriva ceatelor vrăjmăşăşti: le goneaşte, cu dobăndă de mare plian. Potop de bombe, la cea cetate. Bătae pre mare, mult săngeroasă. 
     Grand Pescator de Cumachio: Craiul de Franţa, găndeaşte a stăpăni. În Piamont, făgăduiale. În Olandia, cheltuiale nalte. Ceastă vreame s-ar cădea, într-un oarecare chip, să norocească o seninată. Spre Dunăre şi spre Sava, iaste ce a să privi: poate fi oarece de mirat au curioz. Ceastă vreame, îţ să pare că ar folosi ceva vrăjmaşului de opşte; ce stă să vedem! 
     Avgust 2, şfertul dupre urmă. 
     Fruniol: Turcii, răsipiţi bogat, că au fost mulţi. Să aşteaptă, însă, caic, cu veaste aşa de drăgăstoasă, căt va face a să veseli norodul, strigănd: <<Vivat>> (adecăte trăiască!) <<creştinătatea şi bărbăţia celui căpitan coronat!>> Frig, fără vreame. 
     [38] Luna noao, în 10 Avgust. Mari turburări, să vor întămpla, într-un sfat. Oştile nu dormu, de vreame ce au supt coadă un putearnic vrăjmaş, carele îi ţine dăşteptaţi. Căldura, ne lasă a trăi. 
     Şfertul dentăiu, în 18 Avgust. Aleargă, olăcari de olac, în multe părţi, cu veşti de mari trebi. Să întoarce căldura. 
     Luna plină, în 25 Avgust. Turburări mari, într-un ostrov. Moartea unui gheneral bărbat, vădeaşte ticăloşiile lui. Vreamea, nestătătoare. 
     Gran Venator de Lago Scuro: Cursarii gazaerlii, prinşi şi biruiţi. Bune veşti, despre Apus, iară reale despre Crivăţ. Soseaşte în liman, o corabie, ce să ţinea pierdută. Veşti de plănsu, de cea ţeară, unde norocul face a să vedea multe loviturile ei. Soseaşte caic, încărcat de steagurile vrăjmaşilor. Să isprăveaşte podul deasupra cei gărle, şi cu fericire treace tabăra. Ostaşi viteaji, ca Marsu, sănt cei dentăi sositori asupra zidului cetăţii. Se hotăraşte mare lucrare, în folosul celui craiu fără crăie. 
     Pallade Astrologa: Asudă ostaşii într-acea biruinţă, carea va fi, ce tărziu. Aici, să sfădeaşte cu limbile, iar  supt cea cetate să bat cu armele. Aici, să scriu veştile, iar acolo să iscălescu izbănzile, cu săngele vrăjmaşilor. Prea aproape sănt, ceale oşti: da-vor simţi veşti curioaze. Cine piarde, îş lasă izmeanele. Iaste îndoite într-amăndoao părţile. Să-nchină, cea cetate, pentru că nu mai are puteare să mai rabde. Cea ceată de ostaşi înghiesuiţi, n-au mod nici de a fugi, nici de a să bate. 
     [39] Gran Pescator de Cumachio: O ca săngeroasă lovire, carea cui i să cuvine, o rădică. Lumea creştinească, iaste de a folosi asupra vrăjmaşului. Craiul Franţei, trufaş şi să laudă. Chesarul, în prosohee mari. O seninată, în bună puitură: au fie, au nu fie, întămplarea, iată, o zice. Iaste oarece de a se semna, în Ardeal şi în Ţara Ungurească. Craiul de Franţa, tot aşa trufaş. Chesarul, prosehi la arme. În Ţeara Ungurească, oarece mare. 
     Septemvrie 1 dni, şfertul dupre urmă. 
     Fruniol: Nu să va prea zăbovi, cel zid, a să închina. Săngeroasă întămpinare a doao oşti, la trecătoarea unii ape. Vreamea, vănturoasă. 
     Luna noao, în 9 Septemvrie. Cădearea unui mare, va fi pildă a multora. Nimica nu să lasă, de a nu să pune înnainte tractaturi de pace de opşte. În cea de apoi, sosiaşte caicul plin de steaguri, care aduce veaste de cădearea cei tari cetăţi. Aşa adevărat, că vom vedea înnălţăndu-se, unde joc ostaşi! Vreame ploioasă. 
     Şfertul dentăiu, în 16 Septemvrie. Norocirile cei reale credinţe, mergu adăogăndu-se. Turburări într-o oaste, căci are mulţi comendanţi, şi aceia deosebite limbi. O, ce vreame bună! 
     Gran Venator de Lago Scuro: Cad morţi, pre cămpu, mare număr de vrăjmaşi. Marea, ne aduce veşti plăcute, despre Răsărit. Banii fac multu, întărătănd un sfeatnic a hicleni pre domnu său. Să hotăraşte o aleasă încungiurare, unii cetăţi de mare treabă. [40] Olăcarii, aduc veaste de moartea unui om mare. Cu hicleşug, să dobăndeaşte cel loc nebiruit. Furtunile de mare, răsipeaşte o flotă. Nu iaste de treabă socotealii, putearea norocită. 
     Pallade Astrologa: Caic cu steaguri, veselii nenumărate, dobăndă de mare treabă! Aşteptarea cei curţi, vine înşălată de un dăşărt glas. Frică, de piarderea unii oşti răsipite. Veşti bune, despre uscat, şi să nădăjduescu mai bune despre mare. Tractaturile de pace oprescu oastea, ce tot să duce în fum. Norodul, să închină celui vechiu mai mare al lui. 
     Gran Pescator de Cumachio: Războiu, cui să cade să ia; iar de nu va fi nimic, vom auzi. Chesarul, va avea ce aştepta. O seninată, i s-ar cădea să aibă oarece venire de folos. Ceastă vreame nu zice înpotrivă de o seninată, ce va ispiti adaos în oareceş. Chesarul, în puitură de folos. 
     Octomvrie 1, şfertul cel dupre urmă. 
     Fruniol: Nişte cursari, căndu găndiia să facă prăzi, ei rămaseră pradă! Veşti de răs; cari, cine le creade, nu e datoriu să postească Păreasimile. O seamă de ostaşi să fac a mearge la cfartiluri, şi mergu într-altă parte. Vreame reace. 
     Lună noaoă, în 9 Octomvrie. Omor, în multe locuri. În toarte, primejdii vor sosi, unui secretariu de mult preţ. Vreame ploioasă. 
     Şfertul dentăiu, în 15 Octomvrie. Să trag la cfartiluri, cei ostaşi, şi mult osteniţi şi rău răniţi. Căt de ascunsu iaste un ghiuluş, ce nu-i lipsescu vrăjmaşii de casă, carii vădescu lucratele lui. Vreame frumoasă. 
     [41] Luna plină, în 23 Octomvrie. Un norod strigă, cătră mai marele lui, ca să nu dea lăcaş ostaşilor streini. O, căte nenorociri sănt de a să vedea într-o oaste, pentru lipsa banilor şi a păinii! Vreamea, vănturoasă şi reace.
     Şfertul cel dupre urmă, în 31 Octomvrie. Un obrazu ostaş, vine răsplătit cu haină de prucurator. O oaste biruitoare, să învărtejaşte la ţeara ei, încărcată de plian. Vănt de zăpadă. 
     Gran Venator de Lago Scuro: Nu te încreade mării, pentru că te va înşăla. Vorbe cari ploao, de pagubele unui liman. Altele trebue, a apăra cetăţi, nu cu cuvinte, adecăte buni şi de oaste, ostaşi. De la mare, să aud veşti bune. Floată, răsipită de iute furtună. Destul sănge, o ostaşilor! Păsaţi la cfartilurile voastre! Propoziţiile celor prinţipi, sănt priimite în cel gabinet; mult trimit spre binele de opşte. Cetate de mare, năvălită fără de veaste, mearge în mare primejdie. 
     Pallade Astrologa: Veatrele la liman, gătiri de campania viitoare. În ocolirea cei cetăţi, cine rabdă, biruiaşte. Olăcari, cu veaste de izbăndă, dobăndită cu mare moarte. Să rădică coloane, în slava celui mare ostaş, carele ştie birui, mai mult cu numele decăt cu sabiia. Bătae cu adaos, cei oşti mergănd la cfartiluri. Ar fi mai de folos, cea vorbă de pace, de n-ar fi schimonosită. Rea întămpinare, de ceale ceate, Dumnezeu să o dea de bine! Focuri de veselie, în cetate de lăngă mare. 
     Grad Pescator de Cumachio: O ca aciuoare, va face de a suspina vreunul, au cu înşălăciune, au cu meşteşug. Chesarul, ar trebui să stea deasupra unui punctu de folos. Olăcari, au soli, pentru bune trebi ale Chesarului. [42] Într-o mare cetate, de lăngă mare, să găndeaşte noao gătiri. În Ţeara Leşască, desime de adunări, au porănci de a să aduna. Lumea creştinească, în puetură vestită. În apele Modonului, Malta au Cadice, oarece nenorocire celui ce umblă pre mare. Chesarul, în punere de folos. O seninată respublică, în strălucire. 
     Noemvrie 7, lună noaă. 
     Fruniol: Cel ce nu să poate vinde, trebue să să dăruiască. Mai mare slavă ar fi dobăndit, cel ostaş, cu meşteşug şi cu vitejie, decăt au dobăndit cu mulţime de ostaşi. Vreamea, cu humezeală şi frig. 
     Şfertul dentăiu, în 14 Noemvrie. Turcii, bătuţi de doao: de ciumă şi de lipsa hranii. Mare metamorfosis (adecăte strămutare), să veade astăzi în lume. Vreamea, umblă cu vreame. 
     Lună plină, în 22 Noemvrie. Să vor face oşti noao, căndu ar fi vreame de a le slobozi. Buna pildă unui prinţip, mişcă supuşii lui de a-l urma. Vreamea, turburată şi cu umezeală. 
     Şfertul cel dupre urmă, în 30 Noemvrie. Arsurile de noapte, încenuşază multe case. Într-o ţară, supt Scorpie, să vor vădi multe hicleşuguri şi vănzări. Vreamea, nu poate fi mai frumoasă! 
     Gran Venator de Lago Scuro: Ostaşii celui prinţip, să rădică asupra stăpănului lor. Marea Ocheanului, face groaznice frici celor ce umblă pren dănsa. Nu ştiu hotără, cei putearnici, nici măcar pentru folosul lor. Soliile de pripă, dau mult a găndi, celor despre Crivăţ. Marsu, în furie, ce apoi va sta lin. Cine găndeaşte de pace, să nu să încrează că o va dobăndi aşa lesne. 
     [43] Pallade Astrologa: Ar vrea să să răcoşască, cel norod, ce n-are cap ca să-l otcărmuiască. Zăpăzi şi piatra zăticnescu trecătoarea celor ostaşi şi a să învărteji înnapoi. Iaste vrăjmaşul, mă tem de bătae! Un crin face ghimpi şi un trandafir să schimbă în crin. Înţeleageţi găcitoarea! Prea să veade înfăşurat, cel mare, de a ţinea cetate răpită. 
     Gran Pescator de Cumachio: Ţeara Frăncească, s-ar cădea să să bucure de o ca rază de bune urmări. În Inglitera, căldură în nădragi. Chesarul, în treabă  şi mari socoteli. În Olandia şi în Englitera, doao trămbiţe ce vorbescu. Ţeara Frăncească, nădăjduiaşte o ca rază. 
     Dechemvrie 7, lună noaă. 
     Fruniol: Trebi ascunse, de mare lucru. Teamerea, face să să întărească căteva cetăţi de margine. Să urzescu înşălăciuni, înpotriva credinţei; ce Dumnezeu o va şti păzi! Mi-e frică de zăpadă! 
     Şfertul dentăiu, în 14 Dechemvrie. Nişte ţări, să dau a da haraciu celui mare. Cine umblă pe cale, să să păzească de hoţi, şi cine umblă pen oraş, noaptea, să aibă fălinariu. Frigul, face a tăia cue. 
     Luna plină, în 21 Dechemvrie. Şfertul dupre urmă, în 28 Dechemvrie. Gran Venator de Lago Scuro: Nişte căpitani, dau seamne de vitejiia lor, încă şi într-această geroasă vreame. Prinţipii, să arată osărdnici spre folosul binelui de opşte, căt n-au fost niciodată mai nainte vreame. [44] Puţine bune veşti poartă, Marea despre Apus. Veştile triste, fac a plănge mulţi de măhnire. S-au tocmit cei răi, de a hicleni cea cetate. Dumnezeu, să dea să să vădească răul, şi să să tămăduiască! Mare căldură, în piepturile celor de cătră  Crivăţ. Înpotriva realii otcărmuiri, de iznoavă deregători. 
     Pallade Astrologa: Moarte, acelui mare vlădică. Şi să teame şi de cel om mare, că-i va fi boală delungată şi supărătoare; ce o va birui! Mari rădicări de oaste, pentru oastea de treabă, în ţărăle de lăngă mare. 
     DE ECLIPSIS 
     4 eclipsisuri vor fi în cest an: 2 în soare, 2 în lună. Dentr-acestea, numai 2 să vor vedea de noi: în soare una, carea va fi în 12 ale lui Iunie, începănd de la 9 ceasuri den zi, va ţinea pănă la 10. Alta în lună, carea va fi la 27 iar ale lui Iunie, şi va înceape de la 5 ceasuri de noapte şi va ţinea pănă la 6. 
     PROGNOSTICE PRE 4 VREMI ALE ANULUI, CE FACE SOŢIA LUI FRUNIOL, SAU CULIVIA, CE-I ZIC, DE MIERLE, DE ANUL 1694. 	În primăvară 
     O crăiasă, amazoană de ostaş, cu ochii ascuţiţ căutăndu în folosul ei, va trimite mulţime de oaste, şi să va apuca de o mare bărbăţie. Carea pre lesne va birui, însă cu multă vărsare de sănge ai ceteţeanilor ei. Ceriul seamănă peiri, omor multu şi pedeapse, spre o dumnezeoae cornută (să înţelege Turcul). Să arată o comită, carea însemneaază mare primejdie unde răsare soarele. Războiu pre mare: galioneale creştineşti pradă corăbiile vrăjmaşă. Furtunile, întărziiază biruinţa. Ocolire, de mare treabă, a unii cetăţ vestite. 
     [45] În vară 
     Să oftează pacia, să jăluiaşte oştirea, ce iaste nevindecată întănplarea. Cerul, arată acea cădeare. Hiclenie, descoperită: vinovatul iaste pedepsit. Nu aşa oştiia Romanii: biruiia, nu înşăla, pre Cartaghinezi! Ceale steale, ce pururea să văd învărtindu-să, umplăndu aerul de reale humezeale, arată ciumă între Thrachi (adecăte Turci). Şi, cu haine neagre de jale, jăleaşte morţii ei, cea ţara care iaste vecină Răsăritului. Italio! Italio! Bune veşti de tine! De te-ai şti otcărmui singură pre tine, te vor vedia iarăş biruindu! Unii fecioare să găteaşte o mare zeastre, de înţeleapte moştenirile ei, unde face o cumpărare de mare preţ, şi i să cuvine a face, ca o amazonă şi altă Iudith, biruindu pre musurmanul <sic> Olofernu. Mare veselie, pentru dănsa, la creştinătate iaste. Să rădică coloane slăvite, de pomenire veacinică, peloponisiiacului irou. Mi se pare că văzu scris, în steale, moarte aşa groaznică între Turci, căt turburăndu-se vecinii scaunului stăpănirii lui, ca cum ar fi nenumărate mii de ostaş gonindu-i la spate, vor fugi în dease păduri şi codri, unde vor da loc armelor creştine de a-i urma în ceaia ce au apucat a-i birui. Izbăndă! Izbăndă! Bucurie! Bucurie! De înpăcarea armelor creştineşti! Şi să va veseli sfănta Bisearică, văzăndu înpreunaţ fii ei într-o creştineaască frăţie. Şi aşa să va adevăra prorocia mea şi să vor vedea botezate, de sănge păgăn, sabiile, îndreptăndu-să spre dobănzele Vosforului (adecăte bogazului Mării Neagre). 
     În toamnă
     O, căt iaste de înarmată cea fecioară, şi face a să cutremura o ocărătă dumnezeoae cornută! Veselie! Veselie! Cu focuri şi cu plesnete de tunuri, de întemeiarea cei noaă crăii! Mare izbăndă, nemortu numele unui ostaş numeit rămăne! Frumos mod, de a-i izbăndi cu armele, nu cu hicleşugul! Biruinţă vestită, armelor creştineşti, carea Dumnezeu o noroceaască! [46] O, ce frumoasă  jucăreae: un trandafir să bate cu un crin, să apără cu ghimpul, şi nu-ş aduce aminte că iaste deşărtăciune, un pitic a să potrivi unui ghigantu. 
     PRE LUNI 
     Lăsăndu, însă, ceale pănă acum trecute, înceapem de la Maiu. Gătirile de oaste, căutările, vărsările de tunuri, şi alte meşteşuguri de focu, săntu toate seamne mai timpurie de slava unii coronate crăiase. Dăndu-se în laturi, cea oaste, cu ploae de focu aprinde cea drăgăstoasă Palistină (adecăte frumoasă cămpie). Iunie. Olăcariu iaste dăruit, pentru o veaste de folos. Frumoasă procopsire, de cel căpitan. Groaznică aţăţare de focu, între Turci; lumini şi focuri de bucurie, între Creştini. Fiindu lipsită de paznici, o cetate face pre un căpitan a da năvală şi o ia cu slavă. Iulie. Un slăvit căpitan, face o izbăndă negăndită. Reale veşti, de tabăra vrăjmaşului. Mare bărbăţie de cel ostaş, gătindu-se de o aşa mare izbăndă. Nu să teame de supărarea tunurilor, cea cetate ocolită. Avgust. O, ce cumbarale, bozbe! O, ce năvăli! Multu sănge să varsă suptu cel zid surpat! Tara pata pata, izbănzi de Creştini! Izbănda mare, cu multu sănge să cumpără! Săntu mucenici în ceriu, cei ce moru bătăndu-se pentru credinţă. Să aşteaptă, cu multă poftă, veaştile despre mare; vor sosi, însă, curăndu, norocite. Zidul, de tot deşchis şi căzut, paznicii osteniţi. . 
     [50] III. PROGNOSTICE DUPRE CALINDARELE FRĂNCEŞTI SCOASE, DE ANUL 1695. 
     Luminatului şi înnălţatului Io Costandin Băsărab Voevod, domnului mieu milostiv, sănătate întreagă, viaţă lungă, norociri şi veacinice fericiri, de la ziditoriul şi otcărmuitoriul lumii rog, şi den toată inima rog! Iată, luminate şi înnălţate doamne (săvai, can tărziu, pentru neputinţa şi boalele meale!), iară viu de mă închin şi plecat mă curtenesc măriei tale, şi cu ale acestui an prognostice, cari astronomii italiiani, de anul adecăte 1695 de la naşterea Fecioarii, fac şi arată, dupre calindariile lor, în limba rumănească tălmăcind, şi luminile lunilor dupre pravoslavnica orănduiala noastră tocmind! Însă nu cu acel gănd sănt, ca ce s-ar auzi dentr-ănsele, adevărat că vor veni sau vor eşi, să se crează şi să se ţie. (Căci viitoarele lucruri, şi toate căte sănt supt soare şi în fiinţă, în putiarnica dreapta măna lui Dumnezeu sănt şi în adănci comorăle şi tainică proniia sa, ascunse stau! De unde toate, cu neştiutul nimului, spănzură şi cură.) Ci numai ca să îndăstulesc perierghiia măriei tale, aceastia am făcut, – firea omenească la lucruri noao fiind pururea răvnitoare! Aici, dară, vei vedea măriia ta părerile astrologhilor: ce au putut fieştecarele scoate den meşterşugul <sic> său, şi ce a găci, din puiturile sau figuraţiile (cum le zic) stealelor şi a planitelor, [51] s-au silit; şi ce, cu socotealele lor, au aflat că pot veni. Iar nu zic că ştiu ei adevărat, că vor veni aşa, căci, cum şi mai sus s-au zis, aceaia nu iaste lor dată, ce numai singur ziditoriului şi otcărmuitoriului stealelor şi toatei fiinţe! Să să ştie, însă, şi aceasta vruiu: că am scos numai acealia pre înţeles rumăneaşte, cari, cetindu-se, dau treacerii de vreame cu iale – celor ce le plac a auzi ca aceastia – un ca gust. Iară alalte, cari la noi nu aduc nicio dulceaţă, nicio ştire, şi – pentru ca să nu fiu cu vorba nesărată – urăciune cetitoriului, li-am lăsat cum sănt la ei. Rogu-mă dară, măriei tale, ca milostiv domnului şi bun stăpănului mieu: uităndu-te nu la mică şi puţină a mea osteneală, ci la osărdiia căt am, ca în cevaş, măcar, cu slujba slăbiciunilor meale, să poci întimpina vreo pohtă sau plăceare a măriei tale, cu milostivi ochi şi blăndă frunte, priimeaşte şi ia, această mitutică şi de nimic osteneală-mi, fiindcă sănt cum sănt, pănă la ţeful şi coneţul vieţii meale, Al măriei tale, mică, smerită, plecată slugă şi rob, Ion Frăncul. 
     CALINDARIU ASUPRA ANULUI DE LA SPĂSENIIA LUMII 1695 ÎN VORBE DE OBŞTE PESTE TOT ANUL 
     Cheravale zice: Cel copaci, ce mai nainte să credea nemuritor, carele pentru vărtutia-i nu să temea de turburări, nici pentru tăriia-i nu să înfricoşa de iuţimea Părţilor Crivăţului, ce încă mai mult să sluji de a să rădăcina; acuma, fără de frunze iaste să cază şi cu mare peire a să surpa! Aşa mearge şi iaste lumea! Cine nu poate urca mai sus, iaste a să pogoră: că nu iaste lucru mai aproape de cădeare, decăt cel ce iaste mai sus! 
     Finix cea Noao zice: Creştinătatea, va căştiga mare slavă, şi ales în Italia. 
     Tartana Şaica zice: Mari biruinţe, făgăduesc, o jupănilor, celuia ce-i iaste în steag vultur zburător! [52] Aşijderea şi altora, ce sănt înarmaţ de arepi uşoare, le făgăduesc mari slave şi cinsti. 
     Buregoţ al Stealelor zice: Biruinţe, într-acest an vom avea multe, cari vor da în nasul Păgănătăţii, şi Leul cu aripile sale va da Otomanilor, cărora sănt vrăjmaşi Creştinătăţii. Vulturul, craiul pasărilor, va face mare răsipă în tabăra celui înprotivnic, afurisit şi rău neam, înpotriva, zic, celui căine, a legii noastre hiclean. 
     Rete de Merloti zice: Mă învărtejesc înnapoi, a socoti hotarăle Europei şi ale Asiii, şi văz frumoase izbănzi, de ai noştri înpotriva vrăjmaşilor, şi turburări nepreastan văz într-acea Înpărăţie a Varvarilor. 
     Soţiia lui Fruniol zice: răsipă, în Curtea Turcului. 
     VORBE PRE TIMPI.  
     În iarnă 
     Soţiia lui Fruniol zice: Blagoslovite, însă, vor fi armele creştine, cari vor zăticni o mare socotită păreare a Thrachilor!  
     În primăvară. 
     Tartana Şaica zice: Veaste, carea va da clopotelor a face sunete. O, ce mare izbăndă, aceasta iaste de la Dumnezeu! Lunii, lumina jumătate-i va fi stinsă: iaste tot sănge şi roşie. Despre mare, încă ne vine una mult mai bună, carea cu multă pohtă aşteptăndu-o, acum soseaşte. Focuri! Focuri! Să strigăm toţ: Viva! Clănţăiaşte în dinţi, cel Căine mare, căci de pretutindenea să simte de alte fiară muşcat. 
     Buregoţul Stealelor zice: Oşti, bătăi destule, cu tunurile căt să poate vor da, şi cu groaznică iuţime va izbăndi moartia, şi Marsu în cămp va face zdrobiri. 
     [53] În vară. 
     Chervale zice: Otomanul, turburănd Creştinătatea, mai mult cu apucări fără veaste decăt cu puteare, îş va lua într-acealiaş lucruri paguba lui. 
     Finix cea Noao zice: Vor fi oşti, pe mare şi pe uscat, şi vor fi războaie de mari urmări. 
     Tartana Şaica zice: Să pare, că Leul iaste adormit, şi lui-i sănt ochii deşchiş ca ai lu Argos! Vedeţ la Răsărit cum să face de larg, şi într-altă parte îş ţine capul! 
     Burigoţul Stealelor zice: De vom vorbi de oaste, iată adevărat că vom avea puţin rău, dară mai mult bine, şi ceriul lui Marsu la noi va fi senin, înpotriva vrăjmaşilor sfintii credinţe. Voiu lua aminte, că în celalalt loc Leul singur va avea izbănda. 
     Soţiia lui Fruniol zice: Neuniri, între Thrachi. Dobăndă mare, făcută de armele creştine, cari şi mai nainte ar mearge, de nu de priiatenii lor ar fi hiclenite. 
     În toamnă 
     Tartana Şaica zice: Acea armată de mare, au nu iaste iute? Vedeţ căte corabii trimite afund! Dea loc, toată lumea, aceştii mari otcărmuiri, că izbănzi pururea va avea loc, şi dimineaţa şi sara! 
     Retea de Merloti zice: Sănt, nepreastan, gulguleale la Răsărit, şi să sugrumă căte zeace, rocoşutorii. Să chiamă de la Poartă, cel om mare, făcăndu-se surgum din voia lui, şi să razimă în el dălogii <sic = dărlogii> Înpărăţiei, dară prea tărziu! 
     [54] Soţiia lui Fruniol zice: Tractaturile (adecăte purtările şi vorbele) de pace, găsesc fericită urmare, şi dau socoteli de a mearge înnainte calea lor, în folosul a toatei Creştinătăţi. 
     VORBĂ PRE LUNI. 
     Martie. La 5, lună noao, lumina aceştiiaş luni. Într-această lumină, vreamea va fi cu humezeli, turburată cu vănturi şi cu ploae răcoroasă. 
     Cheraval zice: Zaharealele oşteşti, aşa în Ţara Nemţească căt şi spre Miază-Noapte, sănt mult mai putiarnice şi mai grijuite decăt era obiciuit, şi vor pune în socoteli mintea înpotrivnicilor lor. 
     Nova Finix zice: La Poarta Otomană, rămăne vătămat un obraz de mare folos. 
     Martie 12, şfertul dentăi. Va fi cu vănt iute, humezeală şi nor. 
     Cheravale zice: Înnălţarea unii răspublice, de, cine o va otcărmui, va fi politic. Meargere a ofiţiiarilor şi a ostaşilor, de a să înpreuna cu colegaţii lor. 
     Martie 20, luna plină. Va fi vreame cu căldură de primăvară, iar  apoi vănt reace, humezeală şi seninate zile. 
     Cheravale zice: Coboară de la munţi, mulţime de ostaş; cu gătirile de trebuinţa oştii aduce mare spereare noroadelor celor vecine, cari să tem de toată periciunea lor. Să gătesc, la limanuri, galioane noao, de a eşi mai curănd în mare. [55] Finix cea Noao zice: Olăcarii aduc veaste de bună  nădeajde, dară în sfărşit nu es tocmealele, ci mai mult toţ denpreună sănt porniţ spre oştire. 
     Buregoţul de Steale zice: Iară să înnoesc, nişte tocmeale, dară mi-e frică că vor avea un grozav sfărşit. Ce lume nebună! 
     Soţiia lui Fruniol zice: Moarte nenumărată, între Thrachi. Bagă seama bine prognosticului şi dă laudă făcătoriului tuturor (adecăte lui Dumnezeu)! 
     Martie 27, şfertul dupre urmă. Va fi vreamea ploioasă şi vănturoasă, nestătăcioasă vreame şi noroasă. 
     Cheravale zice: Sosesc veşti curioaze, den ţară depărtate. 
     Finix cea Noao zice: Gătiri, pretutindenea. Să trimit nişte solii, de la cari să nădăjduesc sfărşit foarte bun. 
     Aprilie 3, lună noao, lumina aceştiiaş luni. Vreamea, va fi a aceştii lumini: iaste cu vănt, va urma ploae rece, şi vreamea de primăvară sănătoasă  va fi. 
     Cheravale zice: Un ostaş socoteaşte, cu ostaşii lui, o ispită de mare treabă a face, dară lipsa cailor îi întristează. 
     Finix cea Noao zice: Să întăresc neunirile, pentru mai marile bănueli. Însă nu lipsesc de a priveghiia şi a găti adaosuri oşteşeşti, prelungăndu-se în vreamea dălungată. 
     [56] Burgoţ zice: O cetate ocolită, petreace rău, şi iaste ca un miel în braţele unui urs. Ar vrea, însă, să bage ajutoriu în lăuntru; ce nice de căinia, nice putearia, nu-i foloseaşte! 
     Aprilie 11, şfertul dentăiu. Vreamea, turburată, humedă, să schimbă, vănturi amestecate cu ploae. 
     Cheraval zice: Stă priveghind, cine otcărmuiaşte cetăţ aproape de gărle, căce le stă d-asupra vănzări şi rocoşituri de noroade înpresurate. 
     Finix cea Noao zice: Mahumetanilor, le arată nenorociri. 
     Aprilie, 18, luna plină. Vreame senină, iară de iznoavă vănturi şi ploae; să întăreaşte văntul. 
     Cheraval zice: Mare neodihnă va da, multor mărgini de mare, o lucrare de mare. 
     Finix cea Noao zice: Să urzeaşte un hicleşug, de mare paguba unui loc socotit; măhniţ, nădăjduesc a să scula iarăş. 
     Retea de Merloti zice: În pradă Tătarăi mergănd, cu mare pagubă  celor despre Miază-Noapte iaste. 
     Aprilie 25, şfertul dupre urmă. Vreamea, seninează, văntul reace, urmează turburare, iară să încălzeaşte. 
     Cheraval zice: Nu lipsesc noao izvoade şi pricine de oaste, aşa pre mare căt şi pre uscat, unde vor face zgomot trimbiţele şi tobele, şi să va sta a să privi, de mai mult flegma au îndrăzniala va aduce biruinţa. 
     [57] Finix cea Noao zice: Corabii încărcate de negoţuri, vin nebăntuite. Să adevereaze, tractaturile de oaste, şi să gătesc lucruri mai mari în toate părţile. 
     Burigoţul zice: Doao oşti, bătăndu-se, le mearge fumul; iar altul, într-un colţ, să face înţelept, şi le înpinge şi le priveaşte; ce între săngele de obşte să sfărşaşte şi el. 
     Mai 3, luna noao, lumina acestiiaş luni. Vreamea, va fi stămpărare de primăvară, apoi turburată, căldură şi iară stămpărată. 
     Cheraval zice: Doao armate de mare, vrăjmaşă, sănt a să întimpina aproape de o margine, caria, de frică, norodul acei margini o năpusteaşte. 
     Finix cea Noao zice: Să găteaşte, Creştinilor, o slavă prea mare. Să înpart graţii, obrazelor de cuviinţă, şi să sfătuiaşte pentru odihna traiului, şi să mişcă oaste de a face războiu pre cămp, şi să trimit ministri cu porunci de taină. Vor fi mari hărţuiri. 
     Borigoţul de Steale zice: Un ostaş mare, are noroc, carele apoi înpotriva lui să întoarce. Dară celalalt înpărat, grăiaşte într-aiurea, căci că-i apune jumătatea de lună. 
     Mai 11, şfertul dentăiu. Vreamea, cu vănt, cu humezeală, ploae, vănt, iute să schimbă. 
     Cheraval zice: Loviri de arme între ostaş, şi fieştecarele pohteaşte biruinţa. 
     Finix cea  Noao zice: Nenorociri, în mare, de corăbii. 
     [58] Burigoţul de Steale zice: Într-un războiu, rămăne rob un mare om, vrănd să se facă prea îndrăzneţ. 
     Rerea <sic = Retea> de Merloti zice: Corăbiile Creştinilor, fac mare pagubă: prăzi de vase turceşti bine încărcate. 
     Corierul Stealelor zice: Bat, la Poarta Otomană, gălcevi noao, pentru că ar vrea să fie aceaia Poarta Păcii. 
     Balestra Astronomica zice: În părţile Răsăritului, nascu vrăjbi, cu folosul Apusianilor. 
     Mai 18, luna plină. Vreamea, schimbăcioasă, vănt, nor. 
     Cheraval zice: Să întind, în multe locuri, corturi ostăşăşti. Să deşchid şanţuri, şi să gătesc ocoliri de cetăţ. Margini, aproape de mare, în mare frică sănt, pentru o mare flotă, care umblă alergănd cănd încoace cănd încolea, neştiindu-se pentru ce. 
     Finix cea Noao zice: Să înparte o puteare, de a răsipi pagube în mai multe locuri. Naşte o rădicare de norod, cu dare de bani. 
     Buregoţul de Steale zice: Vestia de la oaste, nu e prea bună, iar încăş nu iaste nici prea rea, căci că cu nădeajde să stea de a să striga: Viva! 
     Mai 25, şfertul depre urmă. Vreamea, cu vănturi, cu ploae care urmează, apoi stămpărată, şi să adaoge căldura. 
     Cheraval zice: Crudătatea ostaşilor apucă puteare în multe locuri, dară mai mult supt Berbeace şi supt Scorpie. 
     [59] Tartana Şaica zice: Sună veştile! Un foc mare, într-o cetate, face suspinare, cu văpae săngerată. 
     Burigoţul de Steale zice: O cetate, ce de foamete slăbănogeaşte, strigă, şi ar vrea să i să dea ajutor; şi aşa, cine pe uscat, cine pe mare, li să ispiteaşte a-i da. În cea depre urmă, însă, cade, cu o mare de sănge. 
     Iunie 1, luna noao, lumina aceştiiaş luni. Vreamea, cu vănt iaste, să înblănzeaşte, apoi furtună – dragă airului, stămpărare. 
     Cheraval zice: Cel cap, carele creaşte mari nădejdi pentru dobănzile-i făcute, acuma va fi silit a sta numai de a să apăra, de va avea vreame. 
     Finix cea Noao zice: Otomanii, vor avea mai mult rău întru ei-ş, decăt de striini, şi în părţile aceastia vom avea veşti de bune măngăeri şi nădejdi, faptele nu vor fi aşa în pripă, însă sfărşit va fi prea slăvit. 
     Corierul Stealelor zice: Nişte cealmale merg la vănătoare de epuri; ce află un leu, carele îi pune în fugă. 
     Iunie 9, şfertul dentăiu. Vreamea, iară senină, ploae cu încetare a căldurii, şi une furtuni. 
     Cheraval zice: Dupre une turburări, gustă un putiarnic, aproape de noi, prea folositoare norocire. 
     Finix cea Noao zice: Războiu! strigă mulţi, şi chiamă ajutoriu cu pripă. Să gătesc, pretutindenea, ţeapene gătiri, de lungimea de vreame.
     [60] Corierul Stealelor zice: Să răsipesc veşti de pagubă la Poarta Otomană, cari veselesc pre Creştinii cei buni. 
     Iunie 16, luna plină. Vreamea, turburată, căldură, fulgere şi trăsnete, cu slăbire a căldurei. 
     Cheravale zice: O cetate prea frumoasă, în sărbări, iar alta, în marginea mării, în suspine. 
     Finix cea Noao zice: Veselie, de bine făcătoare armelor noastre, înpotriva Otomanului. 
     Soţiia lui Fruniol zice: Să va bucura, sfănta Besearică, văzănd lăţită botezată turma sa, cu mare izbăndă. O, Thrachie! Ceriul au semnat de tine ciude minunate! Ucideri nesocotite să aud, între Turci, unde urmează şi sugrumări şi mazălii. 
     Iunie 23, şfertul dupre urmă. Vreame ploioasă, urmează vănt, căldură, stămpărată şi noroasă. 
     Cheraval zice: Cetate în stat, deznădăjduită, şi poate fi oareceş şi războiu, aproape de nişte gărle. 
     Finix cea Noao zice: Iase un viteaz, la cămp, a ajunge la un cinstit al său sfărşit, şi-ş căştigă slavă. 
     Tartana Şaica zice: O izbăndă, dară prea săngerată, nu lasă a strigarea, den toată inima: Viva! Viva! 
     Iulie 1, lună noao, lumina aceştiiaş luni. Vreamea, senină, căldură, vănturi de la Apus şi despre Miază-Noapte, ploae. 
     [61] Cheraval zice: Ostaşii în lucrare, cu îndoită năvală, pentru dobănda unui loc. Mă tem de o mare bătae, pre mare; numai de n-ar fi hicleşug! 
     Finix cea Noao zice: Biruinţă, de mare socoteală, într-o orănduială oştească. 
     Iulie 9, şvertul dentăiu. Vremi senine, vănturi, căldura mai stămpărată, ploae. 
     Cheraval zice: Nişte colegaţ trimit bani, pentru purceaderea ostaşilor spre întărirea unii armade. 
     Finix cea Noao zice: Să înarmează ostaşi, cu mare turburare.
     Tartana Şaica zice: Izbăndă iarăş izbăndă, să strigăm! Că au sosit, şi adevărat au sosit! Să mulţemim ceriului! 
     Burigoţul de Steale zice: Veaste, despre mare şi despre uscat, tot bune.
     Soţiia lui Fruniol zice: Izbăndă creştinească, şi căt iaste de mai săngeroasă, atăta iaste mai slăvită. 
     Iulie 16, luna plină. Vreamea, vănturoasă, senină, căldură, fulgere şi ploae. 
     Cheraval zice: Otomanul, pentru lipsa vaselor, lasă slobode alergările în mare, celora ce au semnate cruci. 
     Finix cea Noao zice: Urmează multe hărţuiri, în mare: să înmulţesc cursarii, armade să prăpădesc. 
     [62] Tartana Şaica zice: O mare furtună, de plumb, sparge o tabără; un trufaş, de această dată-ş pleacă cerbicea. 
     Reatia de Merloti zice: Turcii, prea rău purtaţ şi puş în turburare. 
     Iulie 22, şfertul dupre urmă. Vreame blăndă, aer drăgăstos, fulger şi ploae urmează. 
     Cheraval zice: Hărţuiri şi întimpinări iuţi de ostaş, cu moarte a multora. Să urcă în corăbii, ostaş noi, d-a întări o flotă, ca să grăbească  isprava unui lucru. 
     Finix cea Noao zice: răspublica Creştinească, izbăndeaşte mai mult decăt iaste obiciuită. 
     Burigoţul de Steale zice: Au sosit un olăcar! Ce lucru ne aduce? Veaste bună de la armadă: o cetate să ia, carea de multă treabă iaste. 
     Iulie 31, lună noao, lumina Avgust. Vreame vănturoasă, senin, căldură, humezeală, vreame călduroasă şi senin. 
     Cheraval zice: Mars, zvăpăiat, spaimă peirei flotei de corăbii. Să vorbesc iarăş vorbe noao, de pace, au de tregva. 
     Finix cea Noao zice: Să arată fericire, Creştinilor, spre Răsărit. 
     Avgust 7, şfertul dentăi. Vreamea, drăgăstoasă, apoi cu vănt, cu humezeală, să turbură. 
     Cheraval zice: Flota de mare, înşelată de cea ce găndia. 
     [63] Finix cea Noao zice: Armele creştineşti, norocite. 
     Soţiia lui Fruniol zice: Sosind felucă (adecăte caic), purtătoare de veaste de o slăvită dobăndă, să sărbează izbănditoare: <<Viva!>> (adecăte să trăiască!). 
     Corierul de Steale zice: Cărţile ce vin de la Răsărit, măngăe norodul, carele aştiaptă oarece înnoire. 
     Avgust 14, luna plină. Vreamea, cu piatră, turburată, călduroasă şi drăgăstoasă. 
     Cheraval zice: Bătăi de ostaş; cetate ocolită, aşteaptă ajutoriu. 
     Soţiia lui Fruniol zice: Mars, fulgeră, trăsneaşte, ucisăturile celor ce cred în Lună. 
     Corierul de Steale zice: Să face sfat, pentre oştirile la Răsărit, şi să găndeaşte a să găsi bani şi oameni, a le urma cu toată putearia. 
     Avgust 21, şfertul dupre urmă. Vreamea, iaste aerul turburat, urmează ploae reace. 
     Cheraval zice: Olăcari, în treapăd viind, sosesc cu veşti den ţară depărtate. 
     Soţiia lui Fruniol zice: Ceriul acoperit de nori, lăcrămează cu ploi necontenite, nenorocirile Vizandiului. Sărbări, între Creştini. 
     Avgust 29, lună noao, lumina lui Septemvrie. Vreamea, văntul mai moale, căldură de mijloc, noros, iară senin. 
     [64] Cheraval zice: Intimpinare de oşti, în carea să face groaznic omor de tunuri. 
     Finix cea Noao zice: Să despică o veaste bună, de la o tabără, în bucuriia Creştinătăţii. 
     Septemvrie 6, şvertul dentăiu. Vreamea, vănt cu ploae reace, carea urmează. 
     Cheraval zice: Iaste a să întămpla mare omor, de oameni ostaş, în une locuri. 
     Finix cea Noao zice: Stăpănesc vrăjmaşii, şi turburări de întămplare. 
     Septemvrie 12, luna plină. Vreamea, cu vănturi, călduri, ceaţă,  turburată şi drăgăstoasă. 
     Cheraval zice: Alergare de ostaş, lăngă nişte gărle, ocolire, negăndită, a unii cetăţ. 
     Finix cea Noao zice: Creştinătatea, veaselă, pentru bunele veşti. 
     Soţiia lui Fruniol zice: Izbăndă minunată, armelor creştineşti. 
     Septemvrie 20, şfertul depre urmă. Vreamea, cu vănt, ceaţă, noroasă, suflă Crivăţul, humezeală. 
     Cheraval zice: Cunoaşte adaosurile lui, cel om mare, carele de fire iaste flegmatică, pren mijlocul credinţii unui ministru al lui. 
     Finix cea Noao zice: Comendanţii vor veni la bătae, şi urmează un lucru primejdios. 
     [65] Septemvrie 28, luna noao, lumina lui Octomvrie. Vreamea, cu vănt, nestătătoare, noroasă şi întunecată. 
     Cheraval zice: Cine seamănă hicleşuguri, adună ştreanguri. 
     Octomvrie 5, şvertul dntăiu. Vreamea, cu vănturi urmează, amestecată cu ploae. 
     Cheraval zice: Iaste de a cădea, în măinile unii armade de mare, vrăjmaşe, o flotă încărcată de feliuri de negoţuri. 
     Finix cea Noao zice: Mari lucrări, spre scădearia vrăjmaşului de obşte. 
     Octomvrie 12, lună plină. Vreamea, cu vănturi tari urmează, apoi de mijloc, şi mare nestare a aerului. 
     Cheraval zice: Mars, încă nu iaste ostenit, de a porni bătăi următorilor lui. 
     Finix cea Noao zice: Trei izbănzi, veselesc pre mulţi. 
     Burigoţul de Steale zice: Cărţile au sosit, şi au adus veaste că doao tabere s-au lovit. 
     Octomvrie 20, şfertu dupre urmă. Vreamea, seninează, frig şi nor, au iară vănturi reci. 
     Cheraval zice: Într-acea vreame, cănd o armată iaste să se învărtejască  şi să să dea ostaşilor ernatec, în părţile Răsăritului nostru, îi stă deasupra un hicleşug. 
     [66] Tartana Şaica zice: Tunurile, puşcile, bombele, sabiile şi tobele! Sănt izbănzi ale viteajilor căpitani: biruinţa să veaciniceaşte cu sunetele trămbiţelor! 
     Octomvrie 27, luna noao, lumina lui Noemvrie. Vreamea, noroasă, zăpadă, au ploae reace. 
     Cheraval zice: Întristăciune unui norod, pentru moartea stăpănului. 
     Finix cea Noao zice: Olăcarii aduc neauzite întămplări: feliuri de feliuri alergături să fac de ostaş, şi primejdii unor corăbii în mare, de furtună. 
     Noemvrie 3, şfertul dentăiu. Vreamea, vănturoasă, iar zăpadă, să schimbă, senin. 
     Cheraval zice: Prinţip, supus supt Vărgură, face proposiţii noao de pace, pren mijlocul priiatenilor lui. 
     Finix cea Noao zice: Ar vrea o tabără a să întoarce, pentru o vătămare au pagubă-i, dară vreamea nu o lasă. 
     Tartana Şaica zice: Tractaturi, rău ascultate. 
     Noemvrie 10, luna plină. Vreamea, seninează, apoi vănt şi humezeli. 
     Cheraval zice: Puşcăriia, sau otrava, stă asupra unui căpitan hiclian. 
     Finix cea Noao zice: Urmează ţeapene propoziţii de oaste, nici să nădăjduiaşte răpaos în multă vreame. 
     [67] Tartana Şaica zice: Tractaturi, nu prea bine înţelease. 
     Noemvrie 18, şfertul dupre urmă. Vreame turburată, seninează, frigul să adaoge, noros, frigul să mai potoleaşte. 
     Cheraval zice: Un ministru într-o curte, prea mueros, iaste pustiirea multora, dară în cea de apoi îş ia plata. 
     Finix cea Noao zice: Să cumpăneaşte o oaste. Vorbe de trebi politiceşti. 
     Noemvrie 26, luna noao, lumina lui Dechemvrie. Vreame vănturoasă, friguroasă, dară să înblănzeaşte, aer întunecos, zăpadă. 
     Cheraval zice: Înnoiri şi spargeri, în leagia mahumetană. 
     Finix cea Noao zice: Umblă olăcarii, orănduiţ şi neorănduiţ, ca să găsească odihna în Europa, carea Dumnezeu să o facă şi să o dea! 
     Dechemvrie 3, şfertul dentăiu. Vreamea, senină, iară să turbură, apoi vănt şi frig.  
     Cheraval zice: Stea în priveghiiare, cel ce stă aproape de vrăjmaşul lui, pentru că să osteneaşte a face să se pornească cumpăna în folosul lui. 
     Finix cea Noao zice: Să adaoge o unire, caria cu vreame să face groaznică. 
     Dechemvrie 10, luna plină. Vreamea, noroasă, cu vănturi şi cu zăpadă amestecată. 
     [68] Cheraval zice: Ţara de supt cel dentăi cfadrant, iaste să ia uşurare, pren mijlocul banilor. 
     Dechemvrie 18, şfertul dupre urmă. Vreamea, să moae, vănt cu zăpadă amestecat. 
     Cheraval zice: Neunirea părerilor, face să stea cu voe rea o curte. 
     Finix cea Noao zice: Unirea, căt de mai mare va fi, pentru întărirea unor iubiţ, va fi în lauda lor. 
     DE ECLIPSISURI 
     Într-acest an vom avea patru eclipsis: 2 ale soarelui, 2 ale lunii; den cari numai una a lunii să va vedea, carea va fi la 10 ale lui Noemvrie, şi va înceape la 3 ceasuri den noapte, şi să va sfărşi la 5. Costelaţiia (adecăte fiinţa) aceştii eclipsis să va simţi la anul ce va veni, adecăte la 1696. 
     [69] IV. <CALENDAR PENTRU ANUL 1699> 
     Luminate şi înnălţate doamne, doamne mie milostive! 
     Cură fără zăstămpu vreamea, trec zilele, încuie-se anii; derept că soarele, trecănd ceale 12 zodii, încunjură cercul său şi vine iarăş la punctul de unde au purces, aducănd cu sine ceale ce au născut şi au lucrat. 
     Şi aşa, toate căte supt dănsul sănt într-acea fire (de pricina cea nepricinită şi întăiul mişcătoriu şi făcătoriu a toatei fiinţe, Dumnezeu) zidindu-se, toate în naştere şi în rumpere să poartă şi să înfăşură, cu vreamea lor: unele, adecăte, făcăndu-se, altele stricăndu-se; unele răsărind, altele perind; păzind tocmeala aceaia fieştecarea, dupre firea şi puterile sale, ce i s-au orănduit şi dat. 
     Prea acea potrivă, dară, dupre fireşti şi ceale politiceşti orănduindu-se şi tocmindu-se, să cure şi să să poarte, fieştecarele iaste să aducă la vreamea sa cele ce i să cuvine şi, dupre putinţa sa, să dea cele ce iaste datoriu. 
     Aceasta, dară, şi mie vreamea viind, a platei datoriei, ca un haraciu al anului 1699, adecăte tălmăcirea calendarelor, iată la mănă aducăndu-mi-se, dentr-acealea, doao, al lu Fruniol şi, mai vărtos, al lu Chiaraval (carele mai lăudat decăt altele iaste), dupre limba frăncească pre rumănească am întorsu; însă cealea numai, ce mi s-au părut că mai perierga sănt; adecăte, ca cum sănt prognosticile, ceale ce să pot întămpla; ca cum sănt eclipsisurile, căte şi cănd într-acest an vor fi; ca cum de luminile lunilor, cănd vor veni; şi ca aceastea ce să vor vedea, cum s-au pus. 
     Cari aceastea toate, dupre puţină putinţa mea – ce boalele pănă-ntr-atăta m-au slăbit şi m-au adus – cum am putut [70] făcăndu-le, mării tale, cu multă plecăciune şi smerenie viind, le aduc şi le închin. Rugăndu-mă şi iar rugăndu-mă, ca domnului mieu milostiv, să le iai şi să le priimeşti, nu ca de la o putincioasă slugă, ce ca de la un dirept şi credincios rob al mării tale, carele în toată viiaţa-m aceaia am pus epanghieliia mea! Rugănd şi iar rugăndu pre a tot putearnicul şi cerescul otcărmuitoriu, Dumnezeu, ca şi la anul şi mulţi alţii înainte ai, să ajungi a-i număra cu vărful tuturor norocirilor şi fericirilor, cunoscănd vremile şi purtările lor. 
     Aceasta voescu, aceasta poftescu şi aceasta, den toată inima şi sufletul mieu, rog mării tale şi toatei luminatei casei şi familii mării tale. A mării tale mică, plecată şi direaptă slugă şi rob, Ioan Romanul. 
     CALENDARIUL ANULUI 1699 
     Vorba de opşte. 
     Chiaraval zice: Arătările sănt de pace, iar temeiul ţine în sine oaste. Plinirile reghimenturilor de călărime şi de pedestrime, să fac în chip (precum să publicăluiaşte) de a ţinea obiciuite presidii (adecăte muhavezeale); iar apoi, socotindu-se pre amăruntul găndurile, să află oarece politic sfărşit, şi mai pre ascunsu. Turcul, hrăneaşte trufaşă gănduri şi ar putea face lucruri mari, de s-ar afla cine să-l sprijinească. Însă, pănă vor fi crăiile, vor fi şi hicleşuguri! Aceastea, dară, viind dupre obiciuita vădire, vor lua cinste şi plată precum li să cuvine. Să văd tabere, şi pre uscat şi pre mare. Unele mergu ocolind, şi aduc mărsie, altele, cu meargerea şi cu învărtejirea lor, dau a să vorbi în multe chipuri. Să fac socoteli, de faceri de cetăţi. Netocmirile între comendanţi, răzvrătescu cele ce era hotărăt să să facă. Întristăciunea, supără pre un om mare. O lovire mare, mearge în dăşărt. Un fericit sfărşit face a cunoaşte că, de multe ori, foloseaşte mai mult mintea decăt vitejiia unui gheneral. [71] Să pune în călătorie un craiu nou şi, cei ce să ţin de el, să tem de o întoartă hotărăre. Nădăjduescu de o biruinţă, carea va aprinde făclii de veselie. O parte află tari înpotrivniciri, şi necredinţa ţease ascunse hicleşuguri. Negăndite pagube, pătimeaşte o tabără. Un om mare, cu o poftă neauzită, ispiteaşte în tot chipul a împreuna grădinii sale cămpii cei ce fac rozmarin. Ce mulţi sănt grădinarii carii îi păzescu! Să află cu ochiul deşchis, ca să nu să supue înşălăciunilor. 
     Fruniol zice: Asupra unor ţărmuri ale Evropii, să vor vedea căderi, foc şi trăsnete, de nişte gadine ce au numai doao picioare. Şi aceastea sănt nişte oameni mai mult de minte turburaţi, decăt ticniţi, carii vor ispiti dăzrădăcinarea celor locuri. Şi aşa, cei şărpi ce le sănt înpotrivă, vor fi siliţi a mearge spre Miază-Noapte, a otrăvi cea ţeară. Şi politica unor mari va sili a semăna într-acel loc netocmiri şi a aduce turburări în locurile cealea, cari mai nainte prea dulce răpaos avea. Cea ţeară frumoasă, de cătră Miază-Zi, făcutu-s-au păşune spurcatelor gadini. Mi se pare că, goniţi fiind ţăranii ei cei ce era întăi, întra-va, într-ănsa, norod spurcat şi păngărit de credinţă. Cea gărlă crăiască, văpsită de sănge, va arăta a urma o prea săngeroasă bătae în cămpii aproape de dănsa. Cea vănătoare frumoasă, ce să face de un mistreţ, şi unirea a multor căini, trimişi dentr-alte ţări, de să-l prinză, să pare a da nădeajde de o legătură noao cu un norod strein, ca să dăzrădăcineaze vrăjmaşul de opşte. Cea vănătoare frumoasă, de peaşte, la Apus, arată că va putea fi acolo multă dobăndă. Cel rac, ce să slobozeaşte dentr-un liman şi cu grabă treace marea la o cetate, acela semnează a fi o iscoadă, dentr-ale căruia urzituri groaznică pănză să să ţeasă. 
     Vorba de primăvară. 
     Chiaraval zice: La Răsărit, gălcevescu noroadele, în pricina căci să tem că de iznoavă să vor întărăta patimile ceale pătimite. [72] Cei mai cuminte priveghiază, nu atăt de a vedea ceale ce pot veni, căt a să păzi de acealea. Şi să pun în mijloc piadeci, aşa şi pren mijlocul darurilor. Cel cap coronat, ce stăpăneaşte o crăie supt Geamăn, face toată nevoinţa a împreuna pre alţi putearnici, de a putea sta înpotrivă ispitelor celuia ce ar vrea să ia cu sila ce iaste al altuia, cu paguba de opşte. Ce nu ştiu de va fi la vreame! Să ţease alt hicleşug înpotriva celui prinţip, carele caută binele supuşilor săi, pren mijlocul celuia ce i să arată priiaten. Ce vulpea, iase nevătămată den mreajă. Să leagă împreună căţva putearnici ca, în vreame de trebuinţă, să le fie puterile mai tari, că aşa va politica. Bine să gătescu, nişte cetăţi, şi nişte corăbii aşijderea, în nişte limanuri. Iar mai îndălungu nu iaste odihnă, precum credea cea ţeară, a fi stătătoare. 
     Fruniol zice: Săvai, că să arăta înpăcat găndul de oaste! Însă tot nu să încetează de a să strănge ostaşi, pentru că nişte prinţipi, ce aştepta prilejul (care iaste zburătoriu) şi sta de a să întări, ca să poată lucra cu acela, spre folosul lor. Vrajbele între nişte soli, vor da mari bănueli unor oameni mari, îndoindu-se ei că nu vor fi adăvărate. Ce numai le fac a scoate şi a afla adăncurile stăpănitorilor lor. 
     Vorba de vară 
     Chiaraval zice: Să vor vedea mari gătiri, ce puţine să vor isprăvi. Căci că, tot ce să face, caută mai mult spre o înţeleaptă prevedeare, ce să poate întămpla, decăt de ceale ce să pot lucra. Înarmare, în nişte locuri de mare, şi dăzvăluire veatrelor a o seamă de corăbii. Mişcare de tabere, pre uscat, şi expediţii cu porănci de taină, spre sudalma unii ţări. Nu va fi priimită în sfat, propoziţia mişcată de nişte mari, carii ar vrea să facă elecţie unui cap dupre pofta lor, pentru cari lucruri să vor vedea multe turburări, cari vor pricini oaste, şi va fi cu paguba celuia ce o va întărăta. [73] Doao tabere mari, în Marea Mediteranea, vor aduce mărsie multor ţări, şi fieşcarele va sta pentru apărarea sa, neştiind sfărşitul. Într-o ţeară, supt Săgetătoriu, se teame de o noao oştire, sau de oarece negăndită împresurare, pentru că vecinul ei, cu putearnică armadă, iaste în cămpu şi, de vor întărziia ajutoarele, mă tem de cădearea unii cetăţi mari. Va urma mai mult o lovire de folos. Şi, unii ispite mari, sfărşitul va fi răsul de opşte. Un craiu, de cătră  Polo, va avea noaă turburări. În cea d-apoi, un putearnic de cinste, puindu-se la mijloc, va tocmi osebirile şi înpărecherile. 
     Fruniol zice: Marea Ocheanului, va face crude iuţimi înpotriva unor corăbii de mult folos. Şi, Marea Egheului, să va arăta, mai de multe ori decăt de o dată, roşie. În Marea Mediteranea şi Tirena, să va iuţi obrăzniciia cursarilor spre jafurile, şi vai de cela ce nu să va păzi şi nu va avea ochi deşchişi în trebile sale! O, căt zăticnescu, nişte vănturi, fericite folosurile credincioşilor. O armadă foarte măndreaţă, nu numai singur folosul ei nu adaoge, ce încă zăticneaşte şi norocirile altora. Moare un cap, mare oştean, dupre ce au prăpădit pre vrăjmaş. Cea ocolire de cetate, primejduiaşte a fi în zadar, de va birui lăcomiia inima celuia ce o au făcut. Neauzite întămplări să vor auzi, în cel ostrov nestătătoriu. Nu aşa, însă, de nimic, sau groaznice, ce cu folos, trimiţănd cea crăie ce are un mare atăta de slăvit. Să trudescu nişte supuşi, în Anadol, pentru prea greu jugul ce li s-au pus asupră. 
     Vorba de toamnă. 
     Chiaraval zice: N-aş vrea să facă, Marsu, dumnezeul războaelor, turburări în lume. Ce să arată că întămplările de acum îl silescu spre negăndite lucrări. [74] Norod strein, în ţări cari nu sănt ale lui. Turcul, să îngrozeaşte, pentru veştile cetăţilor ce i s-au luat. O tabără, pătimeaşte greale supărări. 
     Fruniol zice: Marea Ocheanului, va face de vom auzi mare veaste de hicleşuguri. Săngeroasă  lovire va fi, între nişte corăbii, şi mă tem că mai de rău va fi biruinţa celuia ce biruiaşte, decăt paguba celuia ce păgubeaşte. Zăticnit iaste, cel ajutoriu, pentru care lucru, cetatea ocolită piţină nădeajde are a să măntui. Să trăctăluescu pricini de noaă oaste, într-un gabinet, şi nu să poate afla într-a cui potrivă. 
     VORBA PRE LUNI 
     Ghenarie 20 dni, luna noaă. 
     Chiaraval zice: Să dau, unora, deregătorii, numai căt să să dăpărteaze de curte. Ministrii credincioşi, să nevoescu spre folosul stăpănului lor. Senin frumos, cu oarece schimbare de vreame. 
     Fruniol zice: Nu iaste norocire, celor oameni oşteani, înceaperea aşa fără socoteală. Multe vorbe sănt orănduite, în cel gabinet, iar nici una nu iase dupre pofta sa. 
     Ghenarie 28, şfertul dentăiu. 
     Chiaraval zice: Să trăctăluiaşte nemişcarea armelor, în multe sfaturi: unii, însă, pentru răpaosul norodului său – fiind obosit; iar alţii, ca să le aibă gata într-altă treabă, carea iaste numai să fie. Senin, oarece zăticnit. 
     Fruniol zice: Lovire de arme, foarte lăcrămoasă, între rudenii. 
     [75] Fevruarie 4 dni, luna plină. Chiaraval zice: Un ministru credincios, vădeaşte mare taină cătră mai marele lui. Bune cuvinte să dau solilor, celor nu prea priimiţi. Ceaţă, frig şi zăpadă. 
     Fruniol zice: Să întăreaşte, cea ocolire de cetate; ce vrăjmaşii tot nu bagă seamă! 
     Fevruarie 11 dni, şfertul dupre urmă. 
     Chiaraval zice: În multe ţinuturi să fac gătiri de oaste, atăta de călărime căt şi de pedestrime. Vreamea, să schimbă cu vănt. 
     Fruniol zice: Să aprinde un foc, într-un liman, şi rămăn arse multe corăbii. 
     Fevruarie 19, luna noaă. 
     Chiaraval zice: Ceatele sănt orănduite, spre nişte lucruri mari. Vreamea, frumoasă şi vănt. 
     Fruniol zice: Nu cu puţină întristăciune să aud, ceale întămplări nenorocite pre mare. 
     Fevruarie 25, şfertul dentăiu. 
     Chiaraval zice: Varvara Luna, pătimeaşte înpresurare de cătră norod. Un om mare să măhneaşte, pentru un răspunsu nu pre pofta sa. Vreamea, mai mult senină. 
     Fruniol zice: Multe rădicări de oaste să gătescu, pentru cea crăie. 
     [76] Martie 4 dni, luna plină.  
     Chiaraval zice: Cea ţeară, ce era în pace, de iznoavă să mişcă spre arme, cu mărsie şi groază ţărălor den vecinătatea ei. Senin, turburat cu nori. 
     Fruniol zice: Rocoşire, într-o cetate de mare. 
     Martie 12, şfertul dupre urmă. 
     Chiaraval zice: O curte, supt Săgetătoriu, răsuflă. Oamenii de oaste ai unii stăpăniri, asupra căriia iaste Zodia Berbeacelui, vin zăticniţi de găndurile lor. Scaunul crăescu de supt Leu iaste plin de streini, pentru hotărărea părerii, dupre cum însuşi au propozăluit. Senin şi ploae, zăpadă şi nor cu vănt. 
     Fruniol zice: Sănt expedăluiţi comendanţi noi, la nişte cetăţi de mare. Nu să ştie ce va să zică, cel răspunsu cu îndoială, al celui om mare. 
     Martie 20 dni, luna noaă. 
     Chiaraval zice: Înnălţare, unor obraze de mare cinste. Zăticnindu-se nişte turburări, de unii ce numai binele lor caută, la Curtea Moscului să dau mari gănduri de gătirea de oaste. Vreamea frumoasă. 
     Fruniol zice: Mi să pare prea semeaţă, propoziţia celui prinţip, de care lucru nu găndescu că-i va fi în voe. 
     Martie 27 dni, şfertul dentăi. 
     Chiaraval zice: Făţăriia, descoperită, a unui crezut neutral, face a să întoarce lucrurile. Nor, cu vănt şi ploae. 
     [77] Fruniol zice: Fericită veaste, pre mare, de va fi adăvărată! O stăpănire, de cătră Miază-Noapte, nu poate fi să ţie mult. 
     Aprilie 4, luna plină. 
     Chiaraval zice: Cine n-au găndit mai timpuriu, acum înceape a suspina. Gătirile de oaste, aduc turburări în mintea multora. Senin, amestecat cu vănt şi ploae. 
     Fruniol zice: Să ocoleaşte o cetate, cu nădeajde a nu o dobăndi; ce aşa va politica! Cel om mare, iaste sătul de pace. Drept aceaia, caută vreame de noao oştire. 
     Aprilie 12, şfertul dupre urmă. 
     Chiaraval zice: Mulţi mercuriari (adecăte oameni de sfat), au porăncă de la stăpănii lor, a avea canochial gătit. Ploi, şi vor fi de folos într-această lună. 
     Fruniol zice: Cursarii, vor fi băntuiţi de focurile corăbiilor noastre. I să strigă iar oaste, celuia ce credea a avea pace în lungă vreame! Ticăloşirea unii ţări, face a ceare milă celuia carele, într-altă vreame, i-ar fi făcut pomană. 
     Aprilie 19, luna noaă. 
     Chiaraval zice: Bătae inimii, ministrului celuia ce iaste cu doao feaţe. Senin, cu vănt şi roaă. 
     Fruniol zice: Să face căutare a multor ceate, de a să orăndui unde trebuiaşte.
     [78] Aprilie 25, şfertul dentăi. Chiaraval zice: Înfricoşată unire, spre Miază-Noapte. O cetate mare, de supt Rac, nu să îndăstuleaşte de frumoasă  nădeajde, carea de departe i să arată. Vreame frumoasă, cu căte un fulger. 
     Fruniol zice: Trăiaşte veasel, cel neştiut, încrezăndu-se norocit în nenorocire. 
     Maiu 3 dni, luna plină. 
     Chiaraval zice: Să lucrează pre supt cumpăt, iar crez că tot în zadar va fi. Sănt băgate în nişte limanuri, nişte corăbii streine. Tunetul să va auzi, spăriind. 
     Fruniol zice: Să dăscopere, cel vechiu comendant, puţin credincios. Lipsa zaharealelor, într-o cetate, iaste pricina a multor turburări. 
     Maiu 11, şfertul dupre urmă. Chiaraval zice: Pogorăre, de oşti streine. O crăie, ce pănă acum sta în linişte, va ispiti oarece turburare de oaste. Es, dentr-un liman, nişte corăbii, şi să aşteaptă a să şti în ce parte au întorsu cărma. Senin, amestecat cu nor. 
     Fruniol zice: Cine rabdă cu bărbăţiia inemii, biruiaşte, măcar că cu multă cheltuială. 
     Maiu 18, luna noaă. 
     Chiaraval zice: Stăpănitoarea apelor (adecăte Veneţia), face dease sfaturi, pentru treaba politică, şi de folos. [79] Străngere de polcuri, pentru ca să ia porănci de purceadere. Turcul, întămpină discolies, de a-ş isprăvi părerile lui. Vreame întunecoasă, apoi senin. 
     Fruniol zice: Să apără cu mare vitejie, cel castel. 
     Maiu 25, şfertul dentăiu. 
     Chiaraval zice: Turcul, carele ar vrea toate, puţin poate; şi silele lui sănt mai mult păreare, decăt în fiinţă. Armada de mare, mearge spre nişte margini; ce părearea rămăne neisprăvită. Senin, împreunat cu tunete. 
     Fruniol zice: Cela ce nu poate trăi dupre voia lui, lasă lumea exananghis. 
     Iunie 2 dni, luna plină. Chiaraval zice: O crăiască gărlă, plină de ostaşi. Vine priimită, meargerea de nişte polcuri. Senin, amestecat. 
     Fruniol zice: Să pogoară, den corăbii, ostaşi, într-un ostrov, cu bun folos. Să dă năvala la cea cetate, şi să dobăndeaşte, cu multă vărsare de sănge. Cură veaste să fie murit, cela ce ar fi vrut de a mai trăi căţva ai. 
     Iunie 10, şfertul dupre urmă. 
     Chiaraval zice: Cetăţile de lăngă mare, ce sănt în primejdie, vin tocmite căt să să poată apăra bine. Senin, cu nor. 
     Fruniol zice: Hicleşug, vădit, într-o tabără. 
     [80] Iunie 17, luna noaă. 
     Chiaraval zice: În ţărăle despre Apus, să fac cetăţi în văzduh. Vine înarmată, gura unui liman, mai mult decăt ar trebui. Vănt, cu furtună. 
     Fruniol zice: Armada noastră, să află într-o stepenă de a face o bună lovitură. Să ne rugăm, dară, lui Dumnezeu, ca să săvărşască în bine. 
     Iunie 23, şfertul dentăiu. 
     Chiaraval zice: Sfaturile de oaste tocmescu un oştescu meşteşug, ca să dea, în dăşărt, o lovitură. Tunete, fulgere şi vijălie. 
     Fruniol zice: Biruinţa de mare, ne aduce multă veselie. Să ispiteaşte o strataghemă cu minte, a dobăndi cel castel ce iaste pus lăngă o gărlă crăiască.
     Iulie 2, luna plină. 
     Chiaraval zice: Armada de mare, schimbă locul şi părearea. Senin, cu tunete şi piatră. 
     Fruniol zice: Să hotăraşte a treace cea gărlă, cu toată putearea. Veşti negăndite, de hicleşug, şi multă pagubă dau celuia ce hotărăse a fi mai mare de cum era. 
     Iulie 9, şfertul dupre urmă.  
     Chiaraval zice: Belona (adecăte dumnezeoaia războaelor), iaste de iznoavă trimisă de unde fusease mai nainte, cu voia de opşte, scoasă. Vănturi, călduroase. 
     [81] Fruniol zice: Mare foc, în mare apă, în uscat. Fuga, de cei blestemaţi, iaste slăvită. Să dau oameni, celuia ce-i trebuescu. 
     Iulie 16, luna noaă. 
     Chiaraval zice: Silele unui putearnic, dau a cunoaşte unde va răni turburările lui. Nu soseaşte la vreame, cel ajutoriu oftat. Turburări, şi frici. Soare, fulgere şi tunete. 
     Fruniol zice: Schimbarea de otcărmuire, în mare, iaste pricină de turburări noaă. Cine să încredea a avea biruinţa în palmă, o, căt acum s-au înşălat! 
     Iulie 23 dni, şfertul dentăiu. 
     Chiaraval zice: Într-o curte, supt Săgetătoriu, să socotescu atătea păreri căte şi capete sănt. Mulţi cunoscu căt iaste de scumpă liniştea, acum, cănd sănt în furtună. Întămpinare corăbiilor, cu spargeri şi prăzi. Senin, cu căldură. 
     Fruniol zice: Mult sănge, într-o gărlă, spre Apus. Celui putearnic, despre Miază-Noapte, nu-ţ iaste dăstul o oaste mică, ce cearcă mai mari.
     Iulie 31, luna plină. 
     Chiaraval zice: Un crăitoriu, despre Miază-Noapte, întimpină noaă discolii şi supărări. Ce, cu înţeleaptă iscusirea lui, cu slavă biruiaşte toate! Senin, amestecat. 
     [82] Fruniol zice: Mare izbăndă, începută de cela ce moartea nu l-au lăsat să o isprăvească, ce de alţii s-au isprăvit! 
     Avgust 8 dni, şfertul dupre urmă. 
     Chiaraval zice: Polcurile, ce să duc, nu ştiu de să vor mai întoarce. Senin, cu căldură şi vănturi calde. 
     Fruniol zice: Mult să vorbeaşte, de cea armadă de mare; ce nu să ştie nimic adăvăr. Întră slăvit, cel căpitan, în cetatea ce să închină cu bune tocmeale. Să hotăraşte cu grabă, a să trimite oameni unde trebuescu; ce nu să dă începătură acei hotărări. 
     Avgust 14, luna noaă. 
     Chiaraval zice: Bărbăţiia unui ostaş, face de rămăn mulţi politici încremeniţi. Senin, cu fulgere şi nor. 
     Fruniol zice: Fiţi bărbaţi, o ostaşi, păsaţi înnainte, că biruinţa iaste a voastră! 
     Avgust 22, şfertul dentăiu. 
     Chiaraval zice: Să trăctăluiaşte de o pace, carea nu va fi prea de cinste! Încet mearge, un sol, în orănduit locul lui, şi dă vreame, dupre vreame. Senin, schimbătoru. 
     Fruniol zice: Lovire, în mare, cu multă vărsare de sănge. Cine iaste de defendăluiaşte o cetate, să fie foarte cu ochii deşchişi, căci că iaste un hicleşug. 
     [83] Avgust 30, luna plină. 
     Chiaraval zice: Poarta Otomană, stă aşteptănd suspinate hotărări. Văzu un războiu, numai să să facă, cu mare bucurie norodului botezat. Vreamea, va fi bună pentru culesul viilor. 
     Fruniol zice: Bucurii noaă, de răsipirea vrăjmaşilor în mare. 
     Septemvrie 6 dni, şfertul dupre urmă. 
     Chiaraval zice: Un obraz de cinste aduce veaste de mare folos, unui om mare. Vănturi supărătoare. 
     Fruniol zice: Să dălungează, cel comendant, de cel ocol de cetate, cu puţin noroc. Solii, să învărtejescu cu bucurie. 
     Septemvrie 13, luna noaă. 
     Chiaraval zice: Olăcari în cale, cu veşti puţin bune. Trebi de folos, vin vorbite în gabineturi. Senin, nor, vănt şi ploae. 
     Fruniol zice: Să trage înnapoi, cea tabără de în cămpu, şi nu să ştie cine o au mişcat a face aceasta. Să năduşaşte, a să tocmi nişte puncturi între doi oameni putearnici, şi nu să pot afla tocmealele. 
     Septemvrie 20, şfertul dentăi. 
     Chiaraval zice: Piadeci puse în mijloc, ca să răzvrătească o treabă. Senin, cu nor şi ploae. 
     [84] Fruniol zice: Poarta, pustie, pănă în piatra cea dupre urmă. Marsu, puţin lucrează, căci că iaste zăticnit de Venus. 
     Septemvrie 28 dni, luna plină. 
     Chiaraval zice: De la o cetate ocolită, despre Miază-Noapte, sosescu veşti de bucurie. Unui mare căpitan, cură o mare primejdie. Leul de mare, dă fuga unor fiară. Senin, cu oarece umezeală. 
     Fruniol zice: Frumoase finicuri, culease într-o cămpie frumoasă! Să trăctăluescu nişte uniri, şi nădăjduescu că să vor isprăvi. 
     Octomvrie 5 dni, şfertul dupre urmă. 
     Chiaraval zice: Boraşte, Otomanul, măniia sa, asupra unor deregători ai lui. În Inglitera, să dăscopăr ascunsele urziri de hicleşuguri, cu închisoarea unor obraze de cinste. Vreamea, să schimbă, cu vănt. 
     Fruniol zice: Să piarde o cetate, despre Miază-Noapte, şi să dobăndeaşte alta, despre Apus. 
     Octomvrie 12, luna noaă. Chiaraval zice: Să trimite sol, obraz de cinste, la ceale coroane, ca să trăctăluiască mari trebi. Senin şi vănt. 
     Fruniol zice: Soliia cu mare apăsare, să priimeaşte cu mare sprijinire. 
     [85] Octomvrie 20 dni, şfertul dentăiu. 
     Chiaraval zice: Învărtejindu-se, o tabără, vine pre urmă lovită; şi un polcu, răsipit, iaste de ţărani rău purtat. Vreamea, posomorătă. 
     Fruniol zice: Armistiţia (adecăte contenirea armelor), vine hotărătă. Un om mare vine mazălit, de o curte mare. 
     Octomvrie 28 dni, luna plină. 
     Chiaraval zice: Să pune pază, unui comendant al unii cetăţi. Senin, nestătătoriu, cu ploae. 
     Fruniol zice: Cea cetate den munte, îş plănge surparea sa. Nu să priimescu, ce numai în silă vor fi, vorbele unui putearnic! 
     Noemvrie 3 dni, şfertul dupre urmă. 
     Chiaraval zice: Un cap coronat, pren mijlocul unii dame, face a înţeleage părerile sale. Ceaţă, vănt şi zăpadă. 
     Fruniol zice: Să duce la ernatic, cu puţină cinste, cea armadă.
     Noemvrie 11, luna noaă. 
     Chiaraval zice: Osebire de un norod, sprijinit de altul strein. Senin, cu vănt şi ploae. 
     Fruniol zice: Nişte Varvari, sănt, fără veaste, bine cuprinşi. 
     [86] Noemvrie 19, şfertul dentăi. 
     Chiaraval zice: Rămăn mult amărăţi, Tătarăi. Bucurie, în Ţeara Leşască. Zăpadă, la munţi. 
     Fruniol zice: Ispită ostăşască, ce fără vreame. 
     Noemvrie 26 dni, luna plină. 
     Chiaraval zice: Stă iscodind, o respublică, să vază ce să lucrează într-o curte, şi face multe sfaturi. Ploae, zăpadă şi vănt. 
     Fruniol zice: Un foc negăndit, într-o cetate, mare frică aduce cetăţeanilor. 
     Dechemvrie 3 dni, şfertul dupre urmă. 
     Chiaraval zice: Vin lepădate, nişte propoziţii. Volniciia limbii, pune pre mulţi la închisoare. Vreamea, face mai mult decăt i să cade. 
     Fruniol zice: Ernaticul ostăşăscu, iaste fără veaste ocolit; ce cu vitejie să defendăluiaşte. Cine, den fire, iaste nebun, nu să poate cu nici un meşteşug înţelepţi. 
     Dechemvrie 11, luna noaă. 
     Chiaraval zice: Un om mare, ceare hotărăte răspunsuri; nici nu mai sănt a să lungi, nici urechi să dau tocmealelor. Zăpadă, la cămpu. 
     Fruniol zice: Boala unui căpitan mare, foarte întristează o ţeară. 
     [87] Dechemvrie 19 dni, şfertul dentăi. 
     Chiaraval zice: Veştile, răsipite în multe feliuri, dau a vorbi celora ce iubescu a le şti acealea. Să veade bun sfărşit, de tocmirea lucrurilor celor turburate. Vreame prea frumoasă. 
     Fruniol zice: Vărtos să trăctăluiaşte, o pace noaă. 
     Dechemvrie 27 dni, luna plină. Zăpadă, cu frig. 
     DE ECLIPSISURI
     Martie 5 dni, va fi eclipsis în lună. Acest eclipsis aceastea aduce: Îngustare, noroadelor de supt Cumpănă. Norocire, celora ce să pun în scurtă călătorie, pentru o treacere de vreame. Supărări, pricinite de norod prost, supt Peaşte. Ticăloşii, supt Berbeace, cari vor fi stămpărate şi vor avea bun sfărşit. Primejdii, celora ce umblă pre mare. 
     Septemvrie 13, va fi eclipsis în soare. Dentr-acest eclipsis, cunoscu că foarte bine va fi asistăluit, den credinţa fericitelor sale progresuri, un stăpănitoriu supt Săgetătoriu. Nişte soli, nu prea de departe, vor da bun sfărşit trebilor lor, şi vor avea cinste şi daruri. Un boiariu, supt Peaşte, va fi în primejdii de pagube; ce le va birui. O jupăneasă de mare cinste, va aduce mari bucurii şi folosuri noroadelor de supt Leu, şi cinste. Să vor iscodi nişte lucruri de taină cari, pren mijlocul muerescu, vor fi vădite şi, cela ce va aduce veaste, mare fală va avea. 
     [88] V. <CALENDAR PENTRU ANUL 1700> 
     Gran Pescator de Chiaraval zice: Trebile unui prinţip, ce dă haraci altuia mai mare, pentru folosul ţării, mergu în stănga. 
     Gran Caceator de Lago Scuro zice: Întămplare negăndită, mută faţa lucrurilor. 
     [89] VI. <CALENDAR PENTRU ANUL 1701> 
     Luminate şi înnălţate doamne, doamne mie milostive! 
     Tărziu, adevărat, estimpu, luminate doamne, viu a mă închina mării tale, cu obiciuita-mi pre an datorie a-m plăti, adecăte, cu a almanacelor tălmăcire, şi cu tocmirea zilelor şi a luminilor lunilor, dupre calendariul vechiu. Însă această întărziiare, nu den voia şi leanea mea, au pogorăt, ce dentr-aceaste doao pricini au cursu: una, căci tărziu în cest an şi aceastea la mănă-mi au venit; a doao, căci cruda şi cumplita boală-m (a podagriii şi a hiragriii, zic) atăta m-au chinuit şi tirănit, căt diastimă şi răgaz, den pat a mă scula, multe luni nu mii-au dat, nici de a lucra cevaş, razim nici un ceas deplin nu mi-au îngăduit. Cănd, dară, au vrut Dumnezeu de am putut ceva, căt am putut am făcut; şi iată, puţina mea osteneală şi datorie, la picioarele mării tale, plecat închinăndu-le aduc. Iaste, însă, să să ştie şi aceasta: că în cest an, cănd mi să părea că, decăt într-alţi ai, astrologhii (carii de aceaste almanace fac) avănd materie mai multă şi den destul, prognostice mai multe şi mai alease să scrie, ei văz că şi mai puţine decăt alte dăţi, şi mai întunecate, au dat la tipariu. Poate fi şi pentru alte adevărate pricini, cari despre partea lui Dumnezeu, necunoscute şi nedescoperite lor şi ştiinţii lor, sănt (căci nimeni, nici ştie, nici poate iscodi tainicile providenţiii lucrări!). Iar încăş şi aceasta mi să pare a fi: că deşi cevaş, dupre meşteşugul lor, să vor fi putut domiri, a le ivi, însă, nu vor fi cutezat. De vreame ce, dupre ceale aiave multe să pot găci viitoare, adecăte că den mişcările şi purtările politice potu-se priceape turburările, vrăjbile şi realele ce pot veni şi fi; a cărora eşitul şi săvărşitul, la [90] unii, şi la mai mulţi, doară rău, păgubitoriu şi jalnic poate-se întămpla. Derept aceaia, ca să nu prognosticească de aceale reale, ales la ai lor, (căci în Europa creştină estimpu se pare că vor fi mai multe), mai multe le tac, sau, deşi zic cevaş, ei întunecat şi încurcat le scriu. Însă mie, ceale ce mi s-au părut şi am găsit, şi de acealea am prepus, ca să nu fie de tot seci şi prea scurte ceaste ce am scos. Însă, la aceaste prognostice nu iaste a să uita neştine, sau a creade, de vreame ce toate în volnica voe a ziditoriului şi otcărmuitoriului totului sănt puse, şi în putearnică măna sa stau, şi dupre a sa orănduială toate să mişcă şi să mută, să fac şi să prefac! Rogu-mă, dară, mării-tale, ca milostivului mieu domnu, priimeaşte, şi cu buni ochi vezi, şi această puţină şi mică a mea osteneală! Şi mă rog aşijderea, ne-ncetat şi necurmat, pricinii pricinelor, începăturei începăturilor, şi mişcătoriului celui dentăi a toatei fiinţei, carele singur numai iaste nemişcat, nemutat şi neschimbat, în veacii veacilor: ca şi la anul, şi mulţi alţii înainte, măria ta şi toată luminata familiia mării tale, cu sănătate întreagă, cu traiu liniştos, cu norociri şi fericiri ajungănd, să numeri şi să vezi multe, amin! A mării tale, mică şi plecată slugă, Ioan Romanul. 
     CALINDARIUL AL ANULUI 1701 
     Vorba de obşte 
     Chiaravale zice: Norodul Italiei, va mulţumi ceriului. Slujănd iubiţilor prinţipi, cărora caută cu ochi milostivi, va da lor a să bucura de a lor bunătate. Supt Taur, va întimpina oarece zăticneală o lucrare, pren caria s-ar cădea să să înpace inemii a multor ţară neîncredinţate. Întru o ţară, despre Miaza-Noapte, să vor tocmi nişte osibiri, cu care pururea acea crăie să va uni, ca să poată urma bunei socoteali a craiului său. [91] Întru o cetate mare, să vor arăta seamne de bucurie şi de veselie de obşte, înnaintea unui obrazu de cinste. Înţeleagerea unui gheneral cu un om mare, să va vesti, cu mirare a unui nărod ascultătoriu mai marelui său. Să va vărsa aurul a unii respublice, den porunca a mai marilor ei, pentru apărarea margenii ţărăi sale. Acel mare, care au aţăţat pre un vecin al său, va primejdui a piiarde stăpănirea, mai şi viaţa. Armata de mare a unii respublice, iaste di tot gătată, numai teamerea celor mai mare ai săi o ţine în liman. Naşterea unui prinţep auce mare veselie, celora ce sănt dispre partea sa. Bolnăveaşte un cap coronat şi, de lasă lumea aceasta, multe netocmiri vor fi în crăiia lui. O ţară, aproape de mare, rău va fi purtată de un putearnec al său vecin. Paznecul porţii Italiii va fi îndoit, fiind poftită întrarea într-ănsa de un nărod vecin al său. Acelor corăbii neguţătoreşti, cari vinu den ţări varvare, le stau asupră hicleşuguri, a răpi avuţiia ce aduc. 
     Vulturul zice: Netocmiri, hicleşuguri, morţi, focuri, surpări, vor fi, şi drăgăstoase une arătări, cari înnaintea ochilor lumii să vor putea arăta. În grabă să vor vedea, în multe părţi, ofiţieri a adaoge supt steagurile lor ostaşi noi, şi mişcarea a mulţi de aceia va fi spre o ţară caria credea că nu să va băntui de dănşii. Craiul îngreuiat de mare boală, auzind sunetul a oşteşteai trămbiţe, mai mult să va înfierbănta într-ănsul veninul, den care poate veni la sfărşitul vieţii sale. Mare foc va pustii multe familii, într-o ţară supt Trigonul Pămăntului. Aşăjderea mă îndoescu că o mişcare de cutremuri să va auzi, cu paguba a unora ce sănt supt Taur. Aşăjderea vor veni veşti de tălhării, jafuri şi alte lucrări nelegiuite. Şi iarăş marea încă va face iuţimea sa, cu paguba a unii armate de mare, carea cu trufie iase den limanul său.  
     [92] Fruniol zice: Vor păţi vaete, într-acest veacu, şi Apusul şi Miază-Noapte. Şi măcar că vor simţi oarece mişcare şi alte ţări puse la mijloc acestor părţi a lumii, iar încăş nu va fi aşa tare, căt să nu să poată apăra şi defendelui. Greime mai mare va fi, acelor ţară şi crăii în cari, slobozindu-se focul den tunuri, în cenuşă le va întoarce. Fierul, secetos de sănge, den omeneştile vine să va adăpa. Nu vă amăgiţ, oştitorilor crai, că a unuia numit den voi va fi norocirea biruinţii, au jalnica pagubă; însă şi a unuia şi a altuia, va fi paguba, şi denpreună puţin folos! Pentru că întămplările acestui an poate fi şi înn al <sic = alt> viitoriul an, nu hotărăscu, stălpările de finic, biruinţa biruitoriului. Nu vă slăviţi căci să vor supune, scaunilor voastre, plecate cetăţ au ţără; pentru că, şi de ale voastre, supt vrăjmaşu să vor supune! Fără de grijă ai fost, o prinţipe, că într-atăţea ani te-ai nevoit, şi cu cheltuială, a creaşte acel frumos pom, pentru ca să-ţ aducă ţie roadă; şi apoi, deaca au înflorit, l-ai dăzrădăcinat. Spune-m, dară, ce feliu de roadă nădăjdueşti vreodată să aibi tu, pre urmă, mai mult dărzu fiind, dicăt înţelept? Poate fi că ai găndit: toate căte-ţ vine în gănd, în gabinetu, le vei putea pre lesne isprăvi! Tribuescu bani şi razim; ce socoteaşte mai bine, daca vei să nu guşti de ceale mai groaznice! O, căt de bine ai face, de ai şădea în pace, şi să laşi pretensiile celor ce le pohtescu, şi nu căuta celor slăvite duhuri cari te îmblănzescu! Aş zice oareceş, asupra unora dentr-un oraş prea vechiu şi luminos, a unii prea frumoase ţără, carea era luminoasă ca soarele, în veacurile trecute; ce nu voiu să puiu în cap gănduri întristătoare. Vor fi mai mulţi soli, în lume, decăt olăcari, mai multe vorbe decăt hotărări trebilor, mai multe înpărechieri între putearnici, dicăt dragoste. 
     Vorbă de iarnă 
     Chieravale zice: În ţărăle despre Miază-Noapte, pren mijlocul fămeescu, vor avea bucurie di mult poftită, nişte năroade. [93] Otomanul, înblănzit, cu nişte pohlibuituri a unor marghioli carei, cupt pretextul unei bune slujiri, că isprăvescu trebile, va da porunci de mare străngere de bani. Derept care lucru, supuşii lui vor vorbi mult de rău. În Ţara Tătărască, obrăzniciia ostaşilor va întărăta turburare. În Şfeţiia şi Danimarca, să vor tocmi lucrure de oaste. În  Ţara Leşască, noroadele mergu cu mare dragoste cătră stăpănul lor, pentru ale lui vreadnice chivernisiri; şi unii, carii era să se teamă, vin bine miluiţi. 
     Vulturul fulgerător al lu Zefsu zice: Văz că nimica nu foloseaşte, sfaturile unui den cei mari, ca să înpace inimile ceale mănioase a unor îndoiţ cu firea. Dară nici altul nu va şădea lenevos cu lucrările sale, ca să aducă la cale o mare lucrare. Caria de i să va întămpla, cum mi să pare că poate urma (frumoasă lovitură de mare!), măcar că moartea a unui mare o va putea zăticni. Aşăjderea un obrazu mare va fi îngrijat, de un ficleşug, căt şi umbrile i să va părea că sănt trupuri. Ostaşii la ernatec, supt Trgonul Leului, neavănd zăbale să să înfrăneaze, vor face să sosească veaste de-npresurări, de pustiiri şi de jăfuire a noroadelor di aproape, cari, ca să nu trăiască fără de răsplătire, hotărăscu a le ţinea calea. Să va hotără odată, acea logodnă de demult vestită, cu plină poftă amăndurora părţilor. Să va amăgi un mare, pentru o naştere, şi veseliile cari era gata, să vor întoarce în jalnice haine. Sosescu porunci, de la Trigonul Focului, a neguţătorilor, de folosul lor, pentru care lucru meşterii să vor veseli. 
     Fruniol zice: Un bătrăn, carele are inemă de piatră, supt zăpada părăului <sic = părului> său ascunde foc ostăşăscu. El nu va face oaste, nici războiu, ce bine va orăndui lucrurile a unii prea iute oştiri, şi va meşteşugi şi va mişca inimile acelor mari, a să aţăţa oştire ca aceasta, puţine luni mai nainte de purceaderea sa dentr-această lume. Iaste un mare bătrăn: că va lepăda piiatra şi apoi va ascunde braţul său! 
     [94] Vorba de primăvară 
     Chiaravale zice: Vinu rănduite nişte solii, cu cărţi de priimire. Înţelepciunea unui politic află blănde tocmeale, a uşura pe un mare de grea grijă. Varvarul, stăpănitoriu al Răsăritului, porunceaşte căpeteniilor cetăţilor lor, porunci prea greale, ca supuşilor lor; carii, ca nişte robi ce sănt, unii dentr-ănşii oarecum să înpărechiază, ce cu paguba lor, pentru că unii vinu închişi în temniţă, alţii vin tăiaţi. 
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Să vor auzi, în multe părţi ale lumii, porunci de noaă rădicări de oaste. Aşăjderea să porănceşte şi ofiţiiarilor, a scoate ostaşii de la ernatec şi a înpreuna cu sunetul trămbiţilor osteşti şi a-i porni, asupra unuia care nu şade nici el cu măinele în şoldu, şi cu înţelepciune, de departe văzănd, face ca acei ostaşi găsescu mare zăticneală şi mulţi dentr-ănşii să vor întoarce cu capul spart. Despre altă parte, să vor trimite porunci gubernanţilor de la cetăţi, a fi cu ochii deşchiş, trimeţănd şi pălcuri de ostaşi să păzească, în vreame de tribuinţă, pentru ce oricare mărginean să vor teame de rea întămplare. Aşăjdirea şi o ţară, silită va fi a priimi oaste striină. Gabinituri de cămpu: să hotărăscu ocoliri de cetăţi şi pustiire, cănd alţii să gătescu foarte bine a să apăra. Într-o ţară, supt Trigonul Terrio, să vor descoperi nişte hicleşuguri, pentru care lucru mulţi, cu ocărătă moarte, vor peri. 
     Fruniol zice: O, cătă amestecătură vom auzi, de oştiri şi di tabere, şi să vor trimite tari porunci, a face noi ostaş, şi va turbura răpaosul unii ţară, negăndit ocol unii cetăţ foarte tari; bărbate vor fi eşirile afară, de acelora carii le fendeluescu <sic = defendeluescu>, într-acest chipu căt vor fi siliţi ocolitorii a să întoarce înnapoi. Îm iaste frică, că moartea a unui mare ne va face să plăngem, şi nişte logodne negăndite ne va face să rădem, fiind de folos unor ţără. [95] Mare va da a găndi, a unor corabii oşteşăşti, şi nişte ţărmure vor pătimi slobozire focurilor oşteşăşti. Nu va fi de puţină jale, nenorocită sfărşire a unui războiu pre uscat, şi nişte cetăţ, cu tunuri bătute, vor aduce frică unii ţără. Înpreunare unora, mai denainte despărţiţ, pricineaşte noaă dragoste, şi va întări pre unii în lucruri osteşăşti. 
     Chieravale zice: Un nărod despre Apus, măcar că foarte iaste păzit, de cine nădăjduiaşte a avea multe folosuri, nu să va putea apăra de greale înpotriviri care, ori pe ce vreame să va întămpla, le vor da mare întristăciune. Bună aducere unor ostaş, nu va avea numai de la obşte laudă, ce şi, de la mari prinţepi, cinste şi socoteală. Într-o curte, să sfătuescu a să lepăda de cuvăntul dat. Noroadele despre Răsărit, sănt turburate, şi cu putearea găndescu înpingere înnapoi silei ce le va face. 
     Vulturul fulgerănd al lu Zefsu zice: Nişte năroade, care cuboară de la Rac, primejduescu a schimba pre stăpăni, măcar că, în arătarea dentăi, să pare că vor fi supuşi a nestătătoare întămplări ale lumii. Iar cu vreame vor fi sprijinite, şi aşa vor domoli pre vrăjmaşii lor, pren mijlocul unui mare, care cu sabiia scoasă îi va apăra, şi dentr-aceasta va urma dobăndă de o cetate de mare folos, şi să va deşchide cale a mai mare dobănzi, şi vor face că să vor căi. Dacă tăriia capului, acelui mare, va pricinui că vor sta pănă la una, căci lumea toată să cunoască că lucrările lor n-au fost de blestemăţie, ce numai den singură nenorocirea lor. Pentru care lucru, biruitorii nu să vor teame de oarece primejdioasă întămplare. Despre altă parte, să va auzi noao tocmiri di ostaş, cu poruncă a să pune la cale, pentru ce trebuinţa aşa arată. Altu prinţep, nevoiaşte în tot chpul a întări visteriia sa, pentru multe cheltuiale, carele vor putea sosi cu mare greu supuşilor săi. Neprestan mişcare: va fi un mare, cu facere de noaă tocmeale, putincios a răsturna găndurile acelui mai mare. [96] Scrisori, oprite, vădescu tainile aceale mai ascunse, care un mare gabinet mistuia, pentru care lucru vor urma schimbare de păreri. Călătorie, pre mare şi pre uscat, nu vor fi fără de primejdie, pentru ce în mişcare să află tabere pre uscat ca şi pre mare. 
     Fruniol zice: Voiu vedea războiu, în multe locuri: cetăţ cu hicleşug luate, altele cu tunuri bătute, mai multu să le aducă frică, dicăt stricăciune. Putearnicii, între dănşii pohtitori de slavă şi de dobăndă, inimoş vor fi a nu să pleca unul altuia, dară tot să va înpărţi cu sabiia. Mult sănge va cură, pe o crăiască gărlă şi un [...] . Doao tabere de mare, cu hotărăt gănd a să bate, umblă a să întimpina, iară marea, cu furtunile sale, îi zăticneaşte. 
     Fruniol zice: Oştire între nişte ţară, carea să socotiia stinsă, iară să înhierbăntă, pricina fiind, poate, răceala aceluia care era să se înhierbănte. Cură un glas de nişte trătatori; iară mă tem că va fi o poveaste. Să rădică nişte pretenţii asupra unor ţinuturi, şi aceastea vor întărăta pohtă di oştire, aceluia care nici avea, nici ştiia cu judicată a găsi pricină di oştire. Netocmire într-o crăie, pentru leage. Să învărteaşte înnapoi, slăvit de acea mare solie, acel sol, şi cu cinste vine priimit. Olăcari, cu mare veaste bună, pentru unii, şi reale, pentru alţii. 
     VORBĂ DE LUNI 
     Ghenarie în 27 dni, lună noao. 
     Chieravale zice: Să rănduescu obraze de cinste, pentru politiceşti trebi. Aeru turburat, poate şi cu zăpadă. 
     [97] Gripsorul fulgerănd al lu Zefsu zice: Apururea să adaog încurcături, acelui mare, şi un putearnec vecin, de nu le va da ajutoriu, prost iaste de el. De la Curtea Innia, adecă de foc, să trimite obraz de cinste, a birui ce le stă înpotrivă. 
     Fruniol zice: Să înpingu înnapoi, cu mare vitejie, de acea cetate, aceiia carii mergu asupră. 
     Fevruarie 4 dni, şfertul dentăi. 
     Chieravale zice: În deşărt mergu, nişte tocmeale, care părea a fi aşăzate. Vănturi, care le urmează ploae. 
     Gripsorul fulgerănd al lu Zefsu zice: Mare măhnire iaste unui mare, pentru mute cheltuiale ce face, şi vistiriia sa mai iaste slăbită, pentru care lucru să găndeaşte a pune mari nevoi a supuşilor săi. Supt Trigonul Aereo, să bate toba, pentru rădicare de oaste noao, den care o parte să mişcă, a să înpreuna cu reghimenturile orănduite. Cură o veaste, dară e îndoită, de moartea a unui mare, de supt Trigonul Enio. 
     Fruniol zice: Frumoasă veaste de mare: în vedeare, cu ocărătă pagubă, fug acei ostaş, carii de vreame au eşit afară. 
     Fevruarie în 11 dni, lună plină. 
     Chieravale zice: În părţile despre Miază-Noapte, sănt mari şi lungi socoteale, între doi putearnici, mai mult pentru acel care va, cu armele, să dăfendeluiască direptatea sa. La Sărăsit <sic = Răsărit>, nedragostea  stăpăneaşte între oameni mari, şi să va pogoră la cei mai mici. Vreamea, iaste lineştoasă. 
     [98] Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Curtea Innia, trimite obraz mare, pentru trebi di mare lucru. 
     Fruniol zice: Să învărtescu înnapoi, nişte corăbii cu ostaş, de la o mare ţară, şi mergu într-alta mai mică, iar mai frumoasă. Nu mai poate răbda, acel mare: nu va maslini, dară caută dafin! Aceale ţară friguroase, să gătescu a defendului pohta lor. 
     Fevruarie 18 dni, şfertul depre urmă. 
     Chieravale zice: De prea premejdioasă boală să află îngreuiat, acel vestit ostaş. Să trăptăluiaşte <sic = trăctăluiaşte> o logodnă de cinste, cu arătare de sfărşăt bun. Zăpadă, ger şi vănt. 
     Gripsorul fulgerănd al lu Zefsu zice: Un mare, de supt trigonul Innio, primejduiaşte a plăti firea datoriei sale. Otrăvit gănd creaşte în sine, acel mare, supus Săgetătoriului. Să vădeaşte un hicleşug, supt Peaşte, şi mulţi de ocărătă moarte vor muri. 
     Fruniol zice: S-au hotărăt oştire, într-acel gabinet. Ce aşteptaţ, căci nu gătiţi oastea voastră? Pripealnică călătorie, solilor straortinarii. 
     Fevruarie 26 dni, lună noao. 
     Chieravale zice: Oameni, cu mare minte, pentru trebile lor, ce au lucrat, vin răsplătite cu cinste şi deregătorie. Zăpadă şi ploae multă. 
     [99] Vulturul fulgerănd al lu Zefsu zice: Boiarii vinovaţ, supt Leu, să fac surgun. Îndoit cu firea fiind, un stăpănitoriu, pentru o veaste de mare folos, care-i soseaşte, iaste pentru mare paguba sa. 
     Fruniol zice: Cine n-are inemă în sine, să nu năvălească la războiu! Nu să vor afla, hotărărăle acelui gabinet, numai cu aurul. 
     Martie 6 dni, şfertul dentăiu. 
     Chieravale zice: Pretenţiile unora, să zăticnescu de nişte putearnici. Mulţi, să pun în călătoriia. Vănt, mai apoi să turbură. 
     Vulturul fulgerănd al lu Zefsu zice: Apururea să vădeaşte, acel mare, a avea gănd a strica de izoavă. Pren mijlocul banilor, un ministru prea credincios hicleneaşte pre marele său. 
     Fruniol zice: Lagum aprinsu, mare stricăciune face la acea baştie. 
     Martie 13 dni, lună plină. 
     Chieravale zice: Sănt înpărţite deregătorii şi, nişte obraze, cu cinste le vor avea. Vănt, cu răceală. 
     Vulturul fulgerănd al lu Zefsu zice: Cu pripă să trimit porunci, a înpreuna un pălcu ostăşăscu; iară încătroo va să meargă, iaste pre ascunsu. 
     Fruniol zice: Căpitan zavistuit, de zavistuitoriu mai mult slăvit vine, cănd nevinovat să va afla. 
     [100] Martie 20 dni, şfertul dupre urmă. 
     Chieravale zice: Vine descoperită, o începătură de hicleşug, de un nărod prost, înpotriva unor ministri. Urmează o ostăşască lovire, în cale, cu morţi şi răniţi. Ploae, răceală şi vănt. 
     Gripsorul fulgerănd al lu Zefsu zice: Rocoşitură de năroade, tare turbură pre un mare. Să gătescu otrăvi, a lua den lume, fără de gălceavă, pricina unii turburări. 
     Să găndeaşte a face noaă legătură, supt Trigonul Aereo; ce să află multe înpotriviri. Un gabinet Terreo, să găndeaşte a ocoli cetăţ, pentru care lucru să nevoiaşte a învăţa ostaş. 
     Fruniol zice: Să nu fiţ aşa pripealnici, a zice: oaste, oaste! Pentru că, apoi, va fi pre puţin pohta voastră! 
     Martie 28 dni, lună noaă. 
     Chieravale zice: Moartea a unui vestit boiariu, face pre mulţi să plăngă. Un ţinut, izbăvit de frică a fi jăfuit, apoi să bucură. Nor, cu senin. 
     Vulturul fulgerănd al lu Zefsu zice: Nu să lasă acei cu găndul rău, a urzi hicleşuguri mai marelui său, şi poate să hotărască oarece înpotrivire. 
     Fruniol zice: Noao rădicări de oaste, pentru o noao teamere. Nebunie iaste, cu puţină puteare a da năvală. 
     Aprilie 4 dni, şfertul dentăi. Pălcuri osteşăşti, care să gătescu a să mişca, dau multe a vorbi. Vreame prea veaselă. 
     [101] Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: A nişte ostaş, carii mănăncă  leafă de la Trigonul Terio, dau tare poruncă a să găti de călătorie. 
     Fruniol zice: Sosescu, a nişte cetăţ de mare, în vreame de trebuinţă, ajutoriu. Acel putearnec, iaste nemişcat a pohti războiu. Să hotăraşte o meargere putearnică de ostaşi, într-o ţară. 
     Aprilie 11 dni, lună plină. 
     Chieravale zice: Să lucrează supt apă, căci să nu fie cunoscut, nici priceput, nişte lucrări. Cu proastă şi slabă şi rea nădeajde, să mişcă unii, să meargă în ţări striine. Vănturi reci, cu nori. 
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Ostaş la cartirie, au tare poruncă a să ţinea gata, a ori fietece poruncă. Să trimite un ministru, de la o curte, a face tocmeale, dară îl întimpină zăticneale multe. Într-altă curte, căci să să străngă mai bine o legătură, să hotăraşte mare cuscrie. 
     Fruniol zice: Acea cetate ocolită, să închină di bună voia sa. 
     Aprilie 18 dni, şfertul dupre urmă. 
     Fruniol zice: Sănt mişcaţ nişte ostaş, şi acestora să ţine iscoadă, de la nişte făcători di reale, carii ca delfinii ce joacă, cănd va să să facă furtună. Vănturi şi nori. 
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Tocmeale aşăzate, la un gabinet, mergu în foc. O ţară, silită a priimi stăpănirea a unui mare vecin al său, iaste îndoită a hotără. [102] Cinstită lucrare a unii mare prinţipesă, slăveaşte numele său. Să înpreună un pălcu di ostaş, cu păreare că va mearge spre pagubă a unii ţară, carea nimica să teame. Noaă deşchidere de negoaţe să deşchidu, într-o ţară supt Trigonul Achuio: veseleaşte acel nărod. 
     Fruniol zice: Solii nu folosescu nimica, cu acel mare. Acel mare, puţine ceare, să le poată mai lesne avea. Dară iaste puţină, care mult trage cu sine. 
     Aprilie 26 dni, lună noao. 
     Fruniol zice: La nişte margine, care să apropie pălcuri armaşi <sic = armaţi>, să aud sunete de ostăşăşti trămbiţe. Într-alte părţi să facu gătiri osteşăşti, a să arma o seamă de corăbii, rănduiţ a ajutora ţărmuri depărtate. Aerul, iaste blăndu. 
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Mişcare de pălcuri osteşăşti, a sta înpotrivă altora, carii fac stricăciune. Să vedescu alţi trătatori, de tocmire între nişte putearnici care nu să voescu, dară cu nevoe iaste. Să să aprinză, acel lagum, care să găteaşte. Frumoasă lovire, să va auzi. 
     Fruniol zice: Mare lovire de tunuri, să aude să fie urmat, în Mare Baltico. Să dă o deregătorie de cinste, acelui boiariu, căci să nu slujască altora. 
     Maiu 4 dni, şfertul dentăiu. 
     Chierevale <sic> zice: Să lucrează, de marghioli, a găti arme cu mincinos meşteşug. Vreame veaselă. 
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Acei voitori de rău, nu să lasă a face hicleşuguri asupra vieţii mai marelui lor. [103] Sosescu veşti de-ncepătură de oştire, cu vărsare de sănge. În vădeală, să arată ostăşăşti gănduri, acelui mare. 
     Fruniol zice: Corăbii osteşăşti, între dinşii îş dau foc. S-au hotărăt a face acel ocol, iară iscoadele zăticnescu sfărşitul. Acel mare mediiator să osteneaşte, aflănd tăriia de minte într-acei care să ceartă. Veşti bune, de oştire, de departe. 
     Maiu 10 dni, lună plină. 
     Chieravale zice: Să bate tobe, în multe părţi, şi să nădăjduiaşte a stăpăni acel loc de folos. Văntu, nu prea bun. 
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Un mare, supt Segetătoriu, iaste supt mare premejdie. Să dea Dumnezeu să pătreacă bine, pentru ce că să mulţescu turburări! Gata iaste o armată, a strănge o cetate de folos, cănd despre altă parte să va găti un războiu di cămpu. 
     Fruniol zice: Neguţătorilor, fiţ cu ochi dişchiş cănd veţi treace acel boazu, pentru ce răpitorii vă aşteaptă! Netocmiri, în multe cetăţ, dencolo de munţi. 
     Maiu 18 dni, şfertul dupre urmă. 
     Chieravale zice: Pretenţiia acelui prinţep, să înceape de iznoavă. Mergu la o crăie nişte capete mari, pentru treabă de mare lucru. Vijălie.
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Toată plină de lacrămi văz, o curte, temăndu-se să moară unul den mai marii săi. [104] Noao turburări, supt Taur, între boiari, care silescu pre mai marele lor a-i goni. Să nu creadeţ veştilor, care sosescu de la Trigonul Achuio, pentru care veţ fi înşălaţ. 
     Fruniol zice: Să hotăraşte o mişcare de ostaş, spre Apus. Dară întru puţină vreame, acel despre Miază-Noapte, care găndiia a nu simţi acea mişcare, să află îngreuiat de ia. 
     Maiu 25 dni, lună noaă. 
     Chieravale zice: Un mare prinţep, care are trebi mai nalte, va treace marea, şi ţapăn ţine cărma. Netocmire între ofiţiiari, zăticneaşte un lucru început. Mare slavă are un gubernator, pentru o cetate de sine bine păzită. Vreame frumoasă, dară să schimbă. 
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Veaste ce soseaşte, de-nchinare de o cetate, dă pricină a vorbi. Sănt în călătorie doi mari, a vedea mare războiu întru doao tabere. Un mare, supt Leu, găseaşte noaă pricine a stinge aceale focuri prea arzăndu. Olăcari, de la trigonul Achuio, cu mare veaste.
     Fruniol zice: Să dea năvală, şi să dobăndească acea cetate! 
     Iunie 1 dni, şfertul dentăiu. 
     Chieravale zice: Lăngă o gărlă, să rănduescu pălcuri osteşăşti. Mare porunci sosescu, a unui gheneral, şi în multe locuri să porunceaşte a să face căutare de ostaşi. Vijălie, cu piiatră. 
     [105] Fruniol zice: Să treacă acea mare gărlă, acei ostaş: vai acelor cetăţi dencolo! Acea cetate, de lăngă mare, gustă mare nenorocire. 
     Iunie 8 dni, lună plină! 
     Chieravale zice: Să fac noi ostaş, nu numai pentru al său singur folos, ce să dea ajutoriu şi vecinului său. Vreamea, aşa e de stricată, căt nu să poate spune! Au minţit!  
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Apururea pohtitori de sănge să arată în nişte ostaşi, care au leafă de la Trigonul Achuio. 
     Fruniol zice: Să ia acea cetate, dară prea scumpă iaste dobănda. Noao invenţii să vădescu, pentru mai mare pagubă a oştirii. 
     Iunie 16 dni, şfertul dupre urmă. 
     Chieravale zice: Urmează oarece ostăşască lovire. Un pălcu de corăbii să primblă lăngă nişte ţărmuri, şi nimini nu ştie sfărşitul. Vreamea, urmează tot aşa. Iar au minţit! Că vreamea este bună!  
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Netocmire între nişte colegaţ, dau a teame de oarece stricăciune. Unde au lipsit fierul, au întrat otravă. 
     Fruniol zice: Un meşteşug osteşăscu, face vestit acel comendant nu prea înţelept. Cine prea vorbeaşte de trebile acelui mare, nici un bine nu face. 
     [106] Iunie 23 dni, lună noaă. 
     Chieravale zice: Es la cămpu, tabere, şi aduc mare frică. Aerul, tot iaste mănios. 
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: O mare tabără, iaste gata a să mişca şi a zăticni trufiia altuiia. 
     Fruniol zice: Acea cetate, iaste hiclenită. 
     Iunie 30 dni, şfertul dentăiu. 
     Chieravale zice: Să văd ostaş mulţ, cu arme la măini, şi cu mare pohtă aşteaptă a să auzi veaste de ce au lucrat. Mare vijălie. 
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Doi vrăjmaşi stau de faţă, şi altă mişcare nu fac, numai a să păzi. 
     Fruniol zice: Pălcuri duşmăneşti să întărătă cu arme şi să ameastecă cu războiu, care va fi prea săngeros. 
     Iulie 7 dni, lună plină. 
     Chieravale zice: Sănt în cale, nişte pălcuri osteşăşti. Iară, iaste vijălie. 
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Să găndeaşte a întări acea cetate, care iaste de margine. Să speduluescu olăcari, cu mari porunci. 
     Fruniol zice: Ne sosescu veşti multe, de răcoşitură, de la o crăie varvară. 
     [107] Iulie 15 dni, şfertul dupre urmă. 
     Chieravale zice: Sosescu veşti de folos, den care să va putea cunoaşte ce va fi urmat. Vreamea, tot nu s-au înpăcat. 
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Ostaşii răsipiţ găsescu zăticneală, care-i fac să se întoarcă înnapoi, cu capul spart. 
     Fruniol zice: Grabnică năvală, la o cetate asupra munţilor. Sănt speduluite porunci, a traptălui <sic = trăctălui> legătura cu acea curte. 
     Iulie 23 dni, lună noaă. 
     Chieravale zice: Urmează ostăşască întimpinare, care slăveaşte pre cel comendant. Şi acel lagum, care să găndiia să facă spărtură, s-au dus în fum. Vreamea, măcar închisă, iar nădăjduescu bine. 
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Hotărăre a întra o vrăjmăşie în ţară, supt Trigonul Akhio. Mişcare de un pălcu osteşăscu, a lua haraciu. 
     Fruniol zice: Mai mică iaste, furtuna de mare, decăt reale veşti cine aduce. 
     Iulie 29 dni, şfertul dentăi. 
     Chieravale zice: Să plănge, moartea a unui obrazu mare. Lombardia –adecă un ţinut Italiei, deşchide ochii. Vreamea, aşa prea frumoasă. 
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Gălceavă de trămbiţă şi tobe, să aud, într-un loc, de o mişcare armată. 
     [108] Fruniol zice: Moartea unui mare, face mare schimbare în lume. Creştinii, fac frumoase lucrări în armată. Să hotăraşte, pre urmă, o lega, cu bună temelie. Catargile acelui tare ostrov, frumoasă izbăndă facu. 
     Avgust 6 dni, lună plină. 
     Chieravale zice: De iute vănt, vine răsipit, un pălcu de corabii. Aer frumos. 
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Curtea Innia, primejduiaşte a să înbrăca de haine cernite, pentru moartea unuia di acei mai mari. Veaste, de o frumoasă lucrare de arme, aduce minune. 
     Fruniol zice: Un prinţep tănăr face frumoase sărituri, într-un joc politicescu. 
     Avgust 14 dni, şfertul dupre urmă. 
     Chieravale zice: Mai mult să întăreaşte, în părţile despre Miază-Noapte, netocmire, care nu să va putea înpăca fără lovitură de arme. În părţile despre Apus, să aude ostăşască gălceavă. Ploae, cu tunet şi vănt. 
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Nascu vrajbe, între ministri ai Curţii Inniii, şi pentru aceaia întărziiază hotărări a mai marilui lor. 
     Fruniol zice: Cetate, pierdută şi iară dobăndită, tot într-o zi. Mari întămplări, într-o armată de mare. 
     Avgust 21 dni, lună noaă. 
     Fruniol zice: Negăndită pogorăre de ostaş, la nişte ţărmuri, foarte îi măhneaşte. [109] Nu iaste vreame a zăticni întrarea, ajutoriu, la acea cetate. Văntu. 
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Noao ispite, într-o ţară supt Trigonul Achuio, o va pune în mari socoteale. 
     Fruniol zice: Ostaşă, înşălaţ cu scrisori mincinoase, lasă pre nepriiaten slobod la fugă. 
     Avgust 28 dni, şfertul dentăiu. 
     Chieravale zice: O tabără, care să plăngea a fi lipsită de bucate, de prisos le soseaşte zahareale, şi lefile, care multă bucurie le aduce. Vreamea, nestătătoare. 
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Să găteaşte un războiu de cămpu şi, într-altă parte, ocolire de cetăţ. 
     Fruniol zice: Aceale tabere, care să găndiia că vor şădea lenevoase, bine să pisează între dinsele. 
     Septemvrie 4 dni, lună plină.  
     Chieravale zice: Venit-au scrisoarea a unui gheneral, să nu să mişce den locul său, den care ar fi vrut să se mute, şi cu meşteşug să-l pue în răsipă. Vreamea, de toamnă. 
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Soseaşte, o veaste îndoită, di o lovire de arme. Dară puţinu zăboveaşte, şi soseaşte alta, care micşorează întămplarea. 
     Fruniol zice: Furtuna de mare, iaste de mare folos acei cetăţ. Vine făgăduită pace, acei crăiii, dară scumpu îi iaste preţul. Călăraşă, cu veaste veaselă, a unor obraze. 
     [110] Septemvrie 12 dni, şfertul dupre urmă. 
     Chieravale zice: În părţile supuse Leului, năroadele trăescu cu veselie, pentru bună stăpănire. În părţile despre Amiază-Zi, sănt multe reale. Să înbrăţişază doi mari, ca mai bine între ei să să înţeleagă. Vănt şi ceaţă. 
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Să chiiamă, o cetate de mare lucru, să să închine, care pre urmă aşa face. Vrajbă naşte, între capete mari a unii tabere; foarte zăticnescu trebile mai marelui lor. 
     Fruniol zice: Să ia ocolirea acei cetăţ, cu slava acelui comendantu. 
     Septemvrie 18 dni, lună noaă. Şi într-aceasta minte de faţă! Cu lună noao au fost la Septemvrie 21 dni!  
     Fruniol zice: Pre urma acelor netocmeale, a da pre ostaşă în ernatec, să rănduescu în locuri hotărăte şi de aproape, a să putea curănd strănge, în vreamea trebuinţii. Un prinţep, va să fie de faţă la căutarea oştilor sale, şi va lua seama a unor lucrări nu bine lucrate. Vreame bună, dară cu vănt. Minte, că nu este vreame bună! 
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Veastea care soseaşte, de-nchinarea unii cetăţ de folos, pre mulţi face muţi. De la mare, iară vine veaste, de lovire de doao tabere, dară e îndoită. 
     Fruniol zice: Stare de arme, puţin va ţinea, şi lucrurile tot aşa vor urma. 
     [111] Septemvrie 25 dni, şfertul dentăiu. 
     Chieravale zice: Nişte pălcuri, despărţite de tabăra lor, anevoe să vor putea înpreuna cu ia. Vănturi şi ploae iute şi răceală. 
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Speduluiaşte, Curtea Innia, obraze de cinste, pentru greale şi mari trebi. Nu prea soseaşte veaste bună, de o armată de mare. 
     Fruniol zice: Grijă şi teamere, despre Miază-Noapte, mare lumină dau Apusului.
     Octomvrie 2 dni, lună plină. 
     Chieravale zice: În călătorie, mulţi vor întimpina nenorocire. Vreame bună de vănat. 
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Acea veaste care soseaşte, de un mare războiu la cămpu, ţine pre mulţi îndoiţi a creade. Frumoasă ţară, aproape iaste a cunoaşte pre alt stăpăn al său. 
     Fruniol zice: Armată de mare, mearge să dea ajutor unii cetăţi. Rocoşătură, într-o mare cetate despre Miază-Noapte. 
     Octomvrie 9 dni, şfertul dupre urmă. 
     Chieravale zice: Pălcuri osteşăşti, işiţ la dobăndă de vite, vin ocoliţ de mojăci, şi cu dobănda lasă unii şi viaţa. Vreamea, nestătătoare. 
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Sosescu mai adevărate veşti, de acea lovire de arme mai nainte zisă. Armată de mare, în mare furtună. 
     [112] Fruniol zice: Să dea poruncă, cum mai de pripă să facă noi ostaş. Credinţă <sic>, într-o ţară, primejduiaşte. 
     Octomvrie 16 dni, lună noaă. 
     Chieravale zice: Pare rău, unui prinţep, că vecinul său nu prea au băgat seamă  ostaşălor săi. Vănt şi ploae. 
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Unirea a unor mari, a hotără turburările viitoare. Ostenite, mergu, la ernatec, osteşăşti pălcuri. 
     Fruniol zice: Piiare o corabie, înpovărată de neguţătorie. Cine rău face, rău petreace. 
     Octomvrie 23 dni, şfertul dentăiu. 
     Chieravale zice: Lucrările pe-ncet, a unui mare, de unii sănt într-o nimica socotite, iară de alţii vin slăviţ, pentru bună urmare ce urmează. Răceala, să întăreaşte. 
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice:  Să spedeluescu olăcari, dară sfărşătul nu să poate afla. Rocoşitură de năroade, în mare socoteală pune pe un mare. 
     Fruniol zice: Mare sămănţă de oştire să seamănă, pentru viitoriul anu. 
     Octomvrie 31 dni, lună plină. 
     Chieravale zice: Vorbescu de rău, nişte ostaşă, pentru ce s-au rănduit să erneaze întru nişte locuri nu prea bune. Vănt cu ceaţă. 
     [113] Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Sărăceaşte, acel ajutoriu făgăduit acelui mare. 
     Fruniol zice: Acel mare, care cu limba zice pace, cloceaşte în inema sa, mai mult oştire. 
     Noemvrie 7 dni, şfertul dupre urmă. Să porunceaşte a să face noaă corăbii, a întări acea armată de mare. Senin, cu oarece vănt şi ceaţă. 
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Turburare, care naşte între nişte colegaţ, face a nu să creade unul pre altul. Şi pricina: oarece amărăciune între ei. Mare om, necontentăluit, să întoarce la curtea sa. 
     Fruniol zice: Oarece lumină de nădeajde, eşită de la acea adunare, înpacă inemile supuşilor mănioş. 
     Noemvrie 14 dni, lună noaă. 
     Chieravale zice: Să dăruescu daruri, a dobăndi voia acelor ministri den care spănzură bună norocire acelor mai mari. Vănt şi ploae. 
     Vulturul fulgerul <sic> al lui Zefsu zice: Să găndeaşte, a direage cetate rău bătută, pentru care lucru să dau tari porunci. Lăsaţi, o măhniţilor, să lucreaze ceriul, a vă bucura, care bucurie mult va ţinea! 
     Noemvrie 22 dni, şfertul dentăiu. 
     Chieravale zice: Mult iaste trist, acela carele găndiia a fi şi el unul din acei rănduiţ la deregătorie! Ploae şi grea răceală. 
     [114] Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Bucurii de obşte să gătescu, supt Trigonul Achuio, a priimi un mare obraz. 
     Fruniol zice: Să spedeluescu, de acel crăescu gabinet, făgăduiale, pe cum să cade. 
     Noemvrie 30 dni, lună plină. 
     Chieravale zice: Să mănie, un mare prinţep, înpotriva slugilor sale acei de casă, pentru ce găndeaşte că nu l-au slujăt cu direptate. Vreame frumoasă, cu reace vănt şi ceaţă. 
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Pare că iaste oarece nădeajde, a da ureachiia a vorbi de tocmeală, care să mistuescu într-acel crăescu gabinet. Trufiia, aduce la sfărşătul acel dupre urmă, a unor case supt Adăpătoriu. 
     Fruniol zice: Mai rea veaste nu să poate auzi, de acel mare: că iaste pre moarte! Să strigă: ajutoriu! cănd nu mai iaste vreamea să-l aibă. 
     Dichemvrie 7 dni, şfertul dupre urmă. 
     Chieravale zice: Să sfătuescu sfaturile, de o stăpănire înpărţită în sus şi în jos, a hotără folosul mai marelui lor. Vreamea, prea frumoasă. 
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Ţară în gătire, a priimi alt nou stăpăn. Olăcari în călătorie, cu mare veaste. 
     Fruniol zice: Mare pripă de oştire, acel ostaş de curănd pus în deregătorie! Mare dragoste arată, acel prinţep, cătră supuşii săi, căutănd mai mult folosul lor decăt al său. 
     [115] Dechemvrie 14 dni, lună noaă. 
     Chieravale zice: Dumnezeu să înpace inimile tuturora şi să ne bucure cu bucurie, care singur den putearnica măna sa adevărat ne pogoară! 
     Vulturul fulgerănd al lui Zefsu zice: Noao turburări nascu, într-o curte, care aşa lesne nu să vor putea înpăca. 
     Fruniol zice: Frumoasă linişte, rea norocire aduce la un liman. 
     Dichemvrie 21 dni, şfertul dentăiu. Coneţu. 
     [116] VII. ŢĂRĂLE ŞI UNE ORAŞE, CARE SUPT CE ZODII STAU, AICI PRE SCURT ARATĂ. 
     <1703> Berbeacele. Stăpăneaşte: Ţara Nemţească, Franţozească, Britaniia cea Mică, Burgoniia de Sus, Ţara Leşască cea Mică, Sueviia, Sileziia cea de Sus. 
     Taurul. Stăpăneaşte: Ţara Leşască cea Mare, Arhipelagul, Chiprul, partea Sfeţiei, Hiberniia – adecă Irladia <sic = Irlanda>, Lorena, Helveţiia – adecă Ţara Sfiţirilor, Reţiia, Franconiia.  
     Geamănul. Stăpăneaşte: Partea Lumbardiei – adecă partea Italiei, Fiandra, Brabante, Inglitera, Vitemburgul şi Sardiniia. 
     Racuul. Stăpăneaşte: Olandia, Zelandia, Scoţiia, Grofia di Burgoniia şi Crăiia Granatei. 
     Leul. Stăpăneaşte: Italia, Alpii – adecă munţii ce dăspărţesc Italia de Ţara Franţozească, Galia Tugata – adecă Lumbardia, Bohemiia, Sicheliia. 	Fata – adecăVergura. Stăpăneaşte: Ţara Grecească, Horvăţească, Carintia, Critul, Sileziia de Jos şi partea Ţărăi Franţozeşti. 
     [117] Cumpăna. Stăpăneaşte: Toscana – adecă Ţara Florenţiei, Savoia, Delfinatul, Avstria. 
     Scorpiia. Stăpăneaşte: Sfeţiia despre Apus, Norveghiia, Cataloniia, Baviera de Sus. 
     Săgetătoriul. Stăpăneaşte: Şpania, Dalmaţiia, Ţara Ungurească, Moraviia, Istria. 
     Cornul de Capră. Stăpăneaşte: Thrachia – adecă Ţara Turcească, Bosna, Ţara Arbănăşască, Ţara Sărbească, Ţara Grecească, Litva, Saxoniia.
     Vărsătoriul de Apă. Stăpăneaşte: Ţara Tătărască, Ţara Rumănească – cuprinzănd şi Ţara Moldovei, Ţara Rusească, Danimarca, Partea Sficţiei <sic = Sfeţia = Suedia>, Vesfalia, Partea Buvariei <sic = Bavaria>, Piamontul, Momferatul.  
     Peaştele. Stăpăneaşte: Portugalia, Normandia, Calabria.
      <CALENDAR PENTRU ANUL 1703> 
     Luminate şi înnălţate doamne, doamne mie mult milostive! Iată, soarele alergănd şi încunjurănd cursul său (răsare, zice înţeleptul Solomon = la Eclisiastic, cap. 1, stih. 5 = şi apune soarele, şi la locul său să întoarce), au făcut şi chiclul anului de la naşterea Fecioarei, spăseniia lumii, 1702, şi toate căte şi acestaş an au născut, au adus şi au făcut, s-au arătat şi s-au mistuit; şi ce astronomii, că într-ănsul să vor întămpla, au zis, şi prognostice au făcut, căte s-au putut cunoaşte şi şti, s-au văzut şi s-au auzit. Acum, dară, şi a anului acestuia ce întră, al 1703 zic, însă astronomii obiciuitele lor fac şi scriu, de ceale adecăte ce pot veni şi să pot întămpla peste an, arătănd, dupre regulele şi [118] ştiinţa lor, şi în calindarele, precum le zic, ce au făcut. Den cari, ales italieneşti, ce la măinile meale au venit, ca să-m fac datoriia şi plata mea, cum pănă acum, pre an ce am să dau; şi mult mai vărtos ca să plinesc porunca măriei tale, şi ca să îndăstulesc pohta ştiinţii lor, despre cum măriia ta o vei, de pe italiana limbă, pre rumănească le-am prepus. Tocmind, însă, zilele şi luminile lunilor dupre vechile şi ale pravoslavnicii Răsăritului sfintii Besearici canoane, nu dupre noul Apuseanilor calindariu. Şi aceastia, cu mare osteneală şi cu încetul li-am făcut, nu de alt, ce numai de necurmatele meale băntueli, cari boala podagrii şi a hiragrii meale multe luni patul m-au ţinut, puterile fireşti înpuţinănd şi vărtutea-m amistuind. Însă, ori cum şi cum am putut, am făcut, şi iată, cu acealia măriei tale, domnului mieu, mă închin, datoria-m făcănd; rugăndu-mă cu multă plecăciune, ca cu bună voinţă şi lască să le iai şi să le vezi! Rugăndu-mă aşijderea, şi neîncetat rugăndu-mă, cei dentăi şi procatarctichi pricini a tuturor pricinilor şi fiinţi, carea iaste Dumnezeu, să trimiţă şi să dea măriei tale, viaţă lungă, traiu norocit şi fericit, ajungănd şi la anul, şi mulţi alţii înnainte de a număra, pănă la prea adănci şi prea cinstite bătrăneaţe, înpreună cu toată înnălţată şi înflorită familia măriei tale, spre slava veacinicului Dumnezeu, lauda luminatului neam, folosul patrii, bucuriia priiatenilor şi măngăiarea tuturor slugilor şi supuşilor măriei tale, amin. Plecată şi slabă a mării tale slugă, Ioan Romanul. 
     CALINDARIUL AL ANULUI DE LA HRISTOS 1703. 
     Vorbă de obşte. 
     Cheravale zice: Mars, stăpănitoriul acestui an, nu va lipsi a sămăna vrajbe, neuniri, amărăciuni, zavistii, hicleşuguri, războae, ocoliri, neprietenii şi necredinţe. Aşijderea, Cronos, pleacă şi el despre răsipă, înnecăciuni, focuri, jafuri şi pustiiri de cămpii. [119] Măcar că să văd singuri, Zevsu şi Mercurie, nevoitori a hotără o legătură de folos între 2 mari putiarnici, cari vor lua finicuri de biruinţă înpotriva celora ce vor turbura răpaosul cel de obşte. 
     Fruniol zice: Caută, dentăi, spre Asiia, adecăte Anadol, căt să nevoiaşte acel putiarnic, a aduna ostaş şi a înarma corăbii! Caută, apoi, că adunată au tabăra, mănioş şi trufaş mearge spre Acfilon (adecă spre Miază-Noapte). Dară, iară, priveaşte, că abiia s-au pus la cale ostaşii, şi dă a turbura cea născută şi negăndită crăie. Precum, iară, de noroadele hotarnice silit iaste a zăticni găndurile sale, şi aceastia face că nu le mearge învărtejirea sa, a le găsi negata, acel norod, care pohtiia negăndit să-l lovească şi fără de înpotrivire să le supue. Caută acei Varvari, cum nevoesc a treace marea, pohtind, pentru al lor folos, ceva să dobăndească, pentru neunirea a Evropii. Uită-te, cum iscodesc, cum priveghiază şi cum pe ascuns să gătesc, să poată cu vreame dobăndi norocit prilej. Dară, întoarce obrazul spre Evropa, şi vei vedea ciudate întămplări! 
       Aceasta iaste Spaniia. Acea mare ţară, care are hotarul, spre Răsărit şi Amiază-Zi, Mediteranium, spre Apusul, Ochiian, şi, spre Miază-Noapte, acei prea nalţi munţi care sănt numiţ, de gheografi, Pirenei. Vezi, căte învăluituri, căte năvale de cetăţi, căte jafuri, căţ sănt făcuţ robi, care ca nişte miei nevrănd să se înpreune cu înpreunarea acea de obşte, de pe pohta altora. Pentru care lucru, mulţi den ei vin la scaun, alţii goniţ în munţi striini, şi alţii ca nişte vite închise între nişte grajduri, şi acesta iaste să nu zăticnească pe aceia care s-au întors iară de voia lor la acea înpreunare. Dară, nici cu aceasta nu lipsesc, alte vite de ţără streine, departe de aceastia 40.000 de miluri, cari vor da bine a cunoaşte tăriia lor şi, cu rădicarea, caznicii de acea ţară a rădica [120] capul asupra mai marilor lor, şi cu aducerea multă pagubă, însăş ei singuri, a multe locuri lăngă mare. Aceştea, dară, colegaţ cu alţii, nu vor slăbi lega lor, dară mai mult o vor întări, şi aşa vor aduce mari pagube cetăţilor despre Apus. 
       Aceasta iaste Franţa. Dencoace de acii mari munţi care vezi, caută la ceaialaltă ţară, mai mică decăt aceaia dentăiu, măcar că mai frumoasă, mai omenită şi mai bine lucrată alta nu iaste! Domnul său, închis în gabinet, tot înfipt în mari gănduri: a răndui batalioni în multe părţi a Evropii, de care ar putea el să fie mai mare stăpănitor; a schimba comendanţ, a ispiti unirile cu alţi prinţepi. Acestuia, norocul odată i să arată cu obrazul răzănd; altă dată, mănios, să trage înnapoi; odată veasel îl bucură, altă dată trist îl măhneaşte. 
       Aceasta iaste Ţara Leşască. Mai mult caută despre acea mare ţară, care despre Miază-Noapte să hotăraşte cu Marea Baltico, şi băşcuiaşte bine acel al său stăpăn mai tănăr, ca un Mars în căutătură, care mearge înnaintea ostaşilor săi, a facerea omor afară den ţinutul său. Măcar că pe-ncet mearge a ocoli cetăţ, într-acea prea frumoasă ţară, unele den care nu le mearge a face aceale găndite ale sale stricăciuni, dară silit iaste, a vedea de ostaşii săi date înnapoi, şi căteodată şi bătuţ. Alţii, nu ştiu pentru ce mişcrae, nu să înpreună cu el, şi, şi înpreunaţ, să despreună; poate fi, cu nădeajde de binele mai mare, niciodată hotărăsc liga. Caută într-această parte, căţ soli să hotărăsc a să trimite într-aceale mari curţi, căţ comendanţ să rănduesc pentru răul altuia, căţ, cu nădeajde a dobăndi daruri, să fac hicleani şi, hicleşugul lor vădindu-se, pedepsiţ sănt! Caută acolea, într-acea mare cetate despre Apus, cum să înpreună acei crăeşti logodnici! Caută Marea Mediteranium, cum soarbe aceale cătărgi, şi Ochianul, cu furtunele sale, căte pagube aduce! Marea Tireno, măcar că e plecată, dară arde cu foc. Caută spre Răsărit, spre Apus, spre Miază-Zi şi spre Miază-Noapte: alt nu vei vedea, fără tabere, cumbarale, foc şi tunuri! 
     [121] La Tartara Şaica zice: Minune nu iaste că Mars, stăpănitoriul acestui an, mănios fiind, nu aduce turburări, şi silit va fi a face multe ispite înpotriva unui cap ales; pentru care lucru, în reporturi, reale veşti vom avea. 
     Scrutinie Stealelor zice: Sănt a le socoti, de figurile ceriureşti şi mai multe de acea prea mare coniuncţion, adecă înpreunare, a celor doi mari care fost-au la anul trecut, la 20 ale lui Mai, şi acuma care va fi la Ghenarie 15, la 23 de ceasuri şi 20 de minute, al Cronos şi al lui Mars; şi aşijderea la 27 acei luni, la 7 ceasuri, minute 48, al Zeus şi al lui Marsu. Şi înpreună cu aceastia şi eclipsis, ce au trecut, arată îndoire realelor, Turcului şi ţărălor aproape de Ţarigrad, pe cum în anul trecut am şi semnat. 
       Aesta să înţeleage Crai de Spaniia. Într-acesta de acuma, o trăgediia semnează, cui obrazul acel dentăi aseamene va fi Prinţepului de Machedone, care cu a sa politică dăzunire seamănă. 
       Metabo să înţeleage Înpăratul Nemţescu. Al doilea obraz, cu o mănă de oameni, să arată Metabo, cănd de Latini au fost scos din crăie. 
       Chiro să înţeleage Crai de Franţa. Al treilea, mai apoi seamănă a Chiro. Care cu o mulţime de oameni înarmaţ să nevoiaşte a întări ce au dobăndit. Aceaste 3 obraze, dară, măcar că despărţiţ, fieşte cine arată partea sa, dară, toţ denpreună, întămplările acestui an semnează. Cărora ajungăndu-să unora cu hainele lungi, care în letenească limbă zicea: <<vreamea iaste a să face pace>>; care vorbă neplăcănd niciunora, începătură au dat a să lovi, şi aşa adăogăndu-se o mulţime, despre partea lui Metabo, silit-au pe Prinţepul de Machedone şi pe aceia ai lu Chiro a să da înnapoi! Şi aşa urmănd bătaia aceaia a lui Metabo, rămas-au stăpăn locului. Glasul acesta, viind la urechile Prinţepului de Machedone, de aceia ce fugia, silit-au cu înpreunarea altora a dobăndi ce pierduse; dară văzănd că în zadar iaste ispita sa, şi norocul nu-i ajută, de dor, murit-au! 
       Vătăman să înţeleage Duca de Mantova. A căruia moarte auzind Votaman, unul de ai săi mai iubit, atăta să înfricoşă, căt puţin lipsi să-i fie fost şi soţie. Şi Chiro, pentru o pagubă ca aceasta, aşa au rămas fără de sine, căt nu ştiia ce să hotărască de trebile sale. [122] Dară alt obraz viind la mijloc, cu drăgăstoase cuvinte măngăia pe Votaman, care aproape era să se închine lui Metabo. Şi aşa, de iznoavă, de amăndoao părţile năvală să începu. – Aceastia sănt, zise un bătrăn hărăpeaşte înbrăcat, lucrările acestui an! Măcar că să nevoiaşte un cap cu 3 coroane coronat, a tămădui această oftică, dară doftoriile nu i să află, fiind ajuns al doilea hotar. Vor frănge zăbalele ascultării, aceale noroade, întărătate de acel ce ştie semăna nădejdi. Moartea va rumpe aţa a unui cap coronat, şi va aduce multă frică celuia care să află în laverint de turburări. Un slab ocol, den vitejiia altuia slăbit, rumpe-va răbdarea aceluia care, neputănd cu meşterşug dobăndi, va să-l dobăndească  cu armele. 
     Tartana den Linflusi zice: Ţapăn ocol a unii mari cetăţ, ţine lumea în curiosita, dară a-l lua nu iaste nădeajde. Pentru că, cine decfendeluiaşte <sic = defendeluiaşte>, mare ostaş iaste. Într-altă iară mare cetate, turburări multe, şi nici folosesc spănzurătorile, nici tăiare de capete, pentru că tare inimile s-au înţelenit. O, prea drăgăstoasă pace! O prea iubită pace! Vino în lume şi ne bucură! Tae atătea gălcevi omeneşti şi înpreună despreunările şi schimbă corturile în paturi de nuntă, şi iarba de puşcă în zahar şi săngele în vinuri dulci şi roşii, coifurile şi pavezile în strachini, tunurile în fluere de veselie, şi gloanţele de puşcă în macaroane, şi, unde, răsărea dafine de biruinţă, să răsară maslinul de pace, că mai mult ne place! 
     Conta <sic = Contra> Tartana zice: Zgomote despre Miază-Noapte, şi oştiri despre Răsărit, stricăciuni la cămpii şi turburări la munţi, primejdii la cetăţ, şi mai rău la cămp, nenorociri pren mijlocul mării, tabere pe apă, tabere pe uscat, şi pretutindenea arme! Aceastia sănt lucrările acestui an, şi aceastia tu le zici pace, cănd iale sănt oaste! Ce dracul de obiceaiu iaste acesta, carele pentru puţină slavă să răsipesc cetăţ şi omor de atăţea biruiţ? Mie mi să pare mai mult să fie sfărşitul lumii, decăt altceva! 
     [123] Brăganiia zice: Eu, jupăni, aş tăcea, a nu vorbi de oaste! Dară văzănd în cămp frică, groază şi cu omor, nu poci să tac: de ce că nu văz nici un colţ al lumii, să nu fie cu oaste, pe mare şi pe uscat! Acolea, despre Miază-Noapte, văz schimbare de stăpăniri şi turburări. Despre Anadol, rocoşituri şi alte reale. Acolea, vărsare de sănge, omor şi oştire, a supuşilor neascultare, crailor lor. Acolea, schimbare de crăie. Zău, crezi-mă! Ziduri de cetăţ surpate, gălcevi, şi vom vedea multe schimbări, a multor stăpăniri! Dară, să vei întreba, cine biruiaşte? Acela ce nu piiarde! În Taur şi în Rac, să va auzi o veaste. Aşijderea, şi în Săgetător şi în Berbeace. Cari mare groază va aduce. Toţ vor avea lucru, dară ce lucru jalnic şi scărnav! Gătiţi-vă, ostaş! Gătiţi-vă, o căpitani! Şi voi, o mari ghenerari, că vă văz pe toţi săngeraţi! 
     Vorba de iarnă. 
     Cheravale zice: Marsu, gata iaste a urzirea hicleşuguri şi a ocoli oricare mare cetate. Dară va afla prea tare înpotrivnicie, să se va nevoi a strănge ostaş şi a face găteale ostăşăşti. Un comendant luminat, cănd va fi în vărful slavei sale, va piiarde viaţa lui. 
     Fruniol zice: Acei ostaş prea obraznici, vin pedepsiţ. Într-un gabinet să vorbeaşte scărnavă vorbă, adecă a omoră pe aceia carii cu dreptate slujesc stăpănilor săi. Dară Dumnezeu îi va păzi! Nu ştim de va sta tare în credinţa ce au dat stăpănul său, acel mare. Pentru căci îl văzu nestatornic la făgăduialele unui prinţip. Colegaţii unui mare, vor fi mai deşteptaţ decăt ceia ce s-ar cădea lor: a eşi la cămp înnaintea vrăjmaşului, şi vor eşi ca nişte viespi scornite din viespariu. Răsăritul, mult găndeaşte, în ce chip ar face rău. Dar treaba neeşindu-i afară den gănd, nimic nu foloseaşte, cănd Apusul, suflăndu-i în obraz, nu va încălzi oul, nici îl va face să nască pui. 
     [124] Scrutinie Stealelor zice: Cronos, în Berbeace fiind, arată omor şi pagubă ostaşilor, mai mult în locurile supuse Berbeacelui. Aşijderea şi Zeus, cu Cronos înpreunat, arată înşălăciune, făţărnicie şi zavistie, cu hicleşug, cu paguba supuşilor Berbeacelui. Mars, gălcevi şi teamere aduce între prinţipi, atăta căt şi priieteniile în vrajbă să vor întoarce. Mercurie, făgăduiaşte tractaturi de pace, pren mijlocul unii logodne, dară în zadar iaste. 
     Tartana de Linflusi zice: Omeneşti lucrări, mai mult înfăşurate le văz, pretutindenea, şi în multe cetăţi. 
     Brăganiia zice: Furtună de mare, care multe corăbii sfărămă. Şi foc, care multe topeaşte. Măcar că iarnă iaste, aici, aproape de noi, să aud lucrări ostăşeşti. O stea să veade în ceriu, care arată a doi mari stăpăni veseliile ceale de pe urmă, şi la o crăie multe răutăţ. Supt Berbeace, să aude rocoşitură, şi văz multe capete tăiate. Supt Taur şi supt Leu, turburări, care aduc mari măhniri. 
     Vorbă de primăvară. 
     Cheravale zice: Marsu, în taină, vorbeaşte de ostăşeşti meşterşuguri. Măcar că Mercurie vorbeaşte vorbe de pace, iară tot biruiaşte Marsu. Pentru care lucru vom auzi meargere de ostaş, rănduială de bagalii şi alte ostăşeşti porunci. Mai dentăi să vor arăta biruitori, aceia care mai nainte au început a lucra; dară, spre sfărşit, vor rămănea biruiţ, şi vor avea reporturile ce scrie. 
     Fruniol zice: Acea tabără de mare, cu vănt bun mearge şi să învărtejaşte ori încoace ori încolea, şi apoi soseaşte de face mare stricăciune, unde nimic nu găndiia. [125] Să înpreună noao catarge pe cale, la o tabără care veniia de la Ochian. Aceastia fac nu puţine stricăciuni, la nişte cetăţ despre Apus. Siliţ sănt nişte confederaţ, pentru al lor folos, a să despreuna de aceia de care cu vreame era a nădăjdui nu puţin noroc. Mari expediţii de ostaş să văd între doao ţări, una despre Răsărit, alta despre Apus. Iaste o lovire de tabere şi, aceaia care era de număr mai mare, păgubeaşte. Să ocoleaşte oarecare cetate, şi unii să fac stăpăni den nişte oraşe şi ţinuturi. Meşterşuguri ostăşeşti, cu fericită norocire. 
     Tartara Şaica zice: Ostaş es de la ernatec, la cămp, şi nu să aude că să plănge nimenea. Pentru ce că să aşteaptă ajutor ostăşesc. Meşterşug să izvodăeaşte, care ar putea face un bine, dară face rău. Acel ostaş care să arată a fi blănd, în răpaosul său pururea lucrează. Aicea stau în răpaos, acolea fac ispite. Aicea să dobăndeaşte, acolea ostaşii dormu. Aicea, cine dormiia dobăndiia, şi într-acest chip, că unul biruiaşte, altul piiarde, unul piiarde, altul dobăndeaşte. 
     Scrutinie Stealelor zice: Nişte locuri supuse Taurului, vor gusta mai pre amăruntul reale influsuri ale lui Mars. Vom auzi o floare din grădina aceştii luni că, să nu să va zmulge, tot să va veşteji. Noao gătiri de oaste, aduc noao găndiri de rău, a multor capete coronate. Să sfătuiaşte în ce chip s-ar zăticni o apucare şi, sfătuindu-se, alţii o apucă. Tabără de mare, biruind în mare furtunele, află în uscat periciune. O cetate care să închină, iaste înşălată de duşmanul său, carele mai mult va jaful ei, decăt credinţa ce au dat. 
     Tartana Înflusilor zice: Nu de la ceriu, ci de la pămănt, pogoară realele oştirilor şi alte răutăţ! [126] Nu Cronos, sau Marsu, sănt pricina pagubelor, ci oamenii! Pre acei ostaş nu-i mişcă cu aceale planete, a meargerea de supt acea cetate, şi a fi unii lăngă alţii. Cum nici eclipsis iaste pricina ca să se întuneceaze slava celui monarcu, nici acea coniunţie iaste pricina să să răsipească acea tabără, cănd să punea orănduială, dară de toată pricina iaste nebuniia omenească. 
     Brăganiia zice: Văz cetăţ ocolite, ziduri răsipite, şi temeiul răutăţilor iaste pretutindenea. Să plănge, Ţara Frăncească şi Fiandra, şi mai de departe să aud foarte frumoase lucrări de măni. Ţărmurile Anadolului, şi pe iale le vom vedea, toate, turburate şi în răsipă, cu oaste, sănge şi arsuri. Acela ce niciodată să îndăstuliia, rău iaste îndăstulit. Faptele sale, pe uscat sănt fără orănduială şi, pre mare, rău vănt au. 
     Vorba de vară. 
     Cheravale zice: Reporturile vor fi pline, ori de veselie, ori de întristăciune, de nepohtele unora şi altora. Vz un obraz, de neamul de jos, a să sui întru naltă treaptă, de nume bun şi slavă. 
     Fruniol zice: Să înmulţeaşte de iznoavă o tabără de mare, şi pe urmă au avut oarece pagubă. Nu iaste înbucătură aşa lesne a să mesteca, acea cetate, precum credea năvălitorii ei! Prea obraznică iaste, acea tabără, care va băntui şi pre priiateni, dară să va căi! Cu bune tocmeale, să închină acea cetate. Aceaialaltă, stă şi să decfendeluiaşte <sic = defendeluiaşte>. Dară şi ajutoriul îi vine prea pe-ncet, căt mi-e frică să nu să închine şi ia. Tainice înţeleageri, între priiateni: tabere fac, că comendanţii nu ştiu de cine să vor încredinţa. Spre răcoroasă Miază-Noapte şi spre mai depărtat Apusul, groaznice veşti să vor auzi. Mediiatori, rănduiţ de multe părţi, [127] nimic nu hotărăsc. Pentru că, unde merg, sănt mulţi, şi iubesc al lor singur folos. Mulţi să robesc într-acea bătae. Cu nevoe să vor potoli rocoşiturile, într-acea crăie; de ce că sănt mulţi confederaţi, de le mişcă. Să una de aceastia nu să va vădi, vai acel stăpăn înpotriva căruia s-au făcut! 
     Tartara Şaica zice: Cămpurile, nu ard din firească căldură, ci să aprind de meşterşugit foc, care acel boiar, negăndit, au adus. Căte gălcei şi căte zgomote, pentru nişte lucruri care bine au mers! Ce iaste? Ce iaste? Tot aşa mearge: cu plănsuri să sfărşesc veseliile! Acesta, umblă pe urma aceluia; acuma, acela mearge în întimpinarea acestuia. Şi aşa, acel dentăi bine pisează pe al doilea; şi apoi, al doilea bine pe cel dentăi bate, adecăte acela biruiaşte, carele nu piiarde. 
     Scrutinie Stealelor zice: Marsu, înpreunat cu Mercurie, în semnul Racului, rău să laudă asupra unor locuri supuse acelui semn, cu jafuri, hicleşuguri şi hoţie, închisori şi multe pe ascuns nepriietenii, cărora înpreunăndu-să şi Cronos, a adaoge foc, a unora neîndăstuliţ, a aprinde foc într-o crăie, care va topi pe însuş stăpănul său acel adevărat. Cronos, căutăndu-se cu Mars, în patrangolo, arată pe Turc a fi supus gălcevilor, care vor fi începătură a dăpunearia Turcului, şi poate că va gusta şi iuţimea a neîndăstuliţilor, şi însuş cu săngele său va plini iuţimea acelora. 
     Tartana den Linflusi zice: Îndoiala iaste, să acea înbunăbărdată cetate va cădea. Dară ca o vitează apărăndu-se, mare nume va dobăndi. Doao tabere, una pe alta caută şi fieştecarea, zioa şi noaptea, munceaşte pentru al său meargere înnainte; pe urmă să dau bine de Peaşte, dară a cui iaste biruinţa, nu ştiu să spuiu. 
     Contra Tartana zice: Doao mari cetăţ vor fi luate, şi în mare vom auzi mari gălcevi. Luna lui Avgust, mult ne va face a suspina. 
     [128] Vorba de toamnă. 
     Cheravale zice: Marsu, gata are hicleşuguri, jafuri şi alte reale, mai mult înpotriva aceluia care iaste supt Ecfatore. De reporturi şi de olăcari, care vor zbura adease, vom zice că această toamnă va fi rea şi plină de amestecătură. 
     Fruniol zice: Multe ar avea ce găndi oamenii, într-această toamnă, de nu s-ar supune răului au binelui ce s-ar întămpla la anul, în 2 tabere. Pentru că vor auzi veşti de cetăţi bunbărdăluite, de moşiia rănduită al fişco, de haini tăiate capetile, şi de robire de ostaş. Aşijderea şi de nişte comendanţ, unii prinşi în bătae, alţii în case. Şi aceastia, să vor întămpla nu numai în singuri ţără striine, ce şi în acei aproape de noi. Să vor auzi veşti de mare treabă, despre Ţinutul Varvarilor. Nici mici vor fi, aceale ce vom auzi despre ţinuturile noastre. Să aceale expediţii, cu pripă norocită şi mai apoi în slăbănog, adecăte cu paş de furnică, vin urmate, puţină grije ne vor aduce; să lăsăm grija a cui iaste să o aibă! 
     Scrutinie Stealelor zice: Cronos, adaoge turburări unui craiu, pentru leage. Moartea va rumpe nişte aţe scumpe, care da nădeajde lumii de răpaos, dară nu iaste aşa. 
     Tartana den Linflusi zice: Iaste vorba de o înnălţată logodnă. Măcar că mă rog ceriului că urmează, şi să se pue hotarăle atătea oştiri, cu o cununie aşa mare şi iubită, văz prea frumoase stealele că o arată. Care de va fi, mare veselie şi bucurie voiu avea. Aşa nădăjduim că, după mare întunearec, luminos cu razele sale să arată soarele, şi, pe urmă a supărătoarei erni, cu dulceaţă să arată lumii înflorita primăvară. 
     Contre Tartana zice: Doao cetăţ, bine cu slavă să vor apăra; şi vom auzi zgomot şi gălcevi şi bătaia tobelor: vor răspunde trăsnetele tunurilor! 
     [129] VORBA LUNILOR 
     Ghenarie 6 dni, lună noao. Eclipsis soarelui, nevăzut de noi. 
     Cheravale zice: Mars, nu slăbeaşte nimic iuţimea sa. Vreame, măcar că senin, iară friguroasă. 
     Fruniol zice: Acei ostaş şed prea lenevoş, dară nepriiatenii lor nu pierd vreamea. 
     Tartara Şaica zice: Acei ostaş să nevoesc a dreagerea calea, la cel stăpăn. 
     Scrutinie Stealelor zice: Noao, nepriiatenii, aprind o flacără, care nu să va putea stinge numai cu sănge. Cetatea supt Taur, plănge nenorocirea sa. 
     Tartana den Linflusi zice: Măcar că iarnă iaste, iară ostaşii nu lipsesc a jefui. 
     Ghenarie 13 dni, şfertul dentăiu. 
     Cheravale zice: Marsu, va lucrurile de pe pohta sa, nici va să asculte pe alţii, să se mai înblănzească. Vreame stămpărată. 
     Fruniol zice: Corăbii striine în nişte mări, dau multe a găndi. Porunci negăndite, a meargerea ostaş spre Tranmutana <sic>. 
     Scrutinie Stealelor zice: O tabără de mare, dă a găndi a multor ţărmuri. Să vorbeaşte de moartea a unui mare, dară vorba nu iaste cu temeiu. Rocoşituri de noroade, turbură o cetate. Să rădică nişte ostaş de la ernatec, de merg, dară nu să ştie unde. 
     [130] Contra Tartana zice: Scărnave rocoşituri ameastecă o ţară. Şi, o moarte negăndită, înfricoşază o crăie. 
     Ghenarie 21 dni, lună plină. 
     Cheravale zice: Marsu, găteaşte lucrurile, ca să-i fie de treabă în vreame de trebuinţă; şi atunce el lucrează, cănd să creade că doarme! Ploae cu Austru. 
     Fruniol zice: Veşti de mare, de mare treabă, să n-ar fi mincinoase! Acel suvran, nu va a consetului unor făgăduiale, dară să arată statornic a urma oştire. 
     Tartara Şaica zice: A înblănzi 2 stăpăni, carii au inimă de fiară, altul cale de mijloc ia. 
     Scrutinie Stealelor zice: Suspină un norod, pentru scumpeatia mai marelui său, care îl sileaşte a-ş da tot ce are. 
     Tartana de Linflusi zice: De moare acel căpitan, mare rană iaste stăpănului său, neavănd altul aşa bun. 
     Ghenarie 28 dni, şfertul de pe urmă. 
     Cheravale zice: Noroduri, supuse Berbeaciului, vor cunoaşte iuţimea lui Marsu. Vreame bună, măcar că frigul băntuiaşte. 
     Fruniol zice: De iznoavă să deşteaptă rocoşituri, într-acea crăie. Porunci a meargere de ostaş, a întări acea tabără slabă. 
     Tartara Şaica zice: Atăta să sue înnalt cu găndul, acel mare, căt fără căzătură ajunge la ce pohteaşte. 
     [131] Scrutinie Stealelor zice: Doao obraze mai mult să iuţesc, cănd să găndesc a fi înpăcat. O liga să hotăraşte, care pe-ntămplare să face mai de treabă. 
     Contra Tartana zice: Mari obraze să înpreună, la un gabinet, a sfătui tractaturi de pace. 
     Fevruarie 4, lună noao. 
     Cheravale zice: Acei mai tainici gabineti, vin vădiţ, cu paguba a unui mare comendant. Aer nestătător. 
     Fruniol zice: Apucare de corăbii, mare pagubă aduce unor oraşă. Să vorbeaşte, de o rădicare de ostaş. 
     Tartara Şaica zice: Nişte noroduri prea iuţi, sănt supuse de un obraz. 
     Scrutinie Stealelor zice: Trăiaşte, un norod, cu nădeajde de veselie, dară pe urmă nu iaste nimic. Doao capete coronate foarte să mişcă, pentru ale sale trebi, dară nimic hotărăsc: războiu săngeros, focuri şi jafuri. 
     Tartana Înflusilor zice: Frumoasă făgăduială, dară în deşert. Mult să făgăduiaşte, dară nimic pe urmă răsare. 
     Contra Tartana zice: Un prinţep – prea depărtat de credinţă, o mare băşcuire ceare de la un craiu, şi i să răspunde cu nimic. 
     Fevruarie 12 dni, şfertul dentăi. 
     Cheravale zice: Marsu, aş vrea să fie sol de pace; dară să arată mişcător de răpaos, şi căt mai mearge, tot să mai măndreaşte! Vreamea, măcar că iaste soare, dară frigul nu slăbeaşte. 
     [132] Fruniol zice: Nu caută vreamea – că iaste friguroasă, aceale corăbii ostăşăşti, dară semeţ vin de pe mare. Mult ispitesc acei soli, dară nimic isprăvesc. Comendant – luat dintr-o ţară, să rănduiaşte într-alta, unde mai multă cinste dobăndeaşte. 
     Scrutinie Stealelor zice: Aceale pălcuri, care era de ernatec, prea strică paguba celora ce le priimiia. Supt Rac, să hotăraşte o treabă, cu folosul lui. 
     Tartana Flusilor zice: Dencoace şi dincolea, să fac ostaş, şi mare pohtă au a să lovi. Mare ocol aşteaptă, acea cetate. 
     Contra Tartana zice: Pănă acuma nu s-au iscălit, aceale tractaturi. Poate că va fi vreo amestecătură. Aşa iaste! Lumea aceasta iaste o culivie de nebuni! 
     Fevruarie 20 dni, lună plină. 
     Cheravale zice: Într-aceaste zile, să pune la călătorie un obraz de mare cinste, şi să vor auzi meşteşuguri ostăşeşti. Vănturi iuţi. 
     Fruniol zice: Tari porunci acelor ostaş, să meargă să ocolească o cetate. 
     Tartara Şaica zice: Acel că înbrăca bine şi era ţinut un om mare, vine închis.
     Scrutinie Stealelor zice: În gabineturi să trăctăluiaşte răpaos, şi la cămp să bat războae. Să bolnăveaşte un mare, supt Corn de Capră, cu primejdie de viaţă. 
     [133] Tartana Înflusilor zice: De vreame încep, acei ostaş, lucrări, nici zăpada îi zăticneaşte. Acea cetate, întăreaşte slabe ziduri. 
     Fevruarie 27 dni, şfertul de pe urmă. 
     Cheravale zice: Mi-i frică că acel obaz de cinste să nu fie prinsu de duşmanii săi! Şi lucrurile pe ascuns, care să urzesc pen aceaste zile, vor avea sfărşitul lor. Vor avea ce vorbi, reporturile. 
     Fruniol zice: Să trag înnapoi de la cea cetate, cine o ar fi putut să o ţie ocolită. Dară nu să ştie pricina. Iase la cămp, cine nu să găndea. 
     Tartara Şaica zice: Doi stăpăni ţin învăţătura altor 3, şi căte 5 întră în lucrări foarte minunate. 
     Scrutinie Stealelor zice: Să înpreună o liga, dară nu iaste bine legată, pentru că coardele nu sănt de aur. Tare gălcevesc acei ostaş, eşind de la ernatec. 
     Tartana Înflusilor zice: Mari meşterşuguri ostăşăşti, cu vitejie înpreunate, mult dau a găndi acelui comendant. 
     Martie 6, lună noao. 
     Cheravale zice: Un sol, de lucru de mare treabă, să nevoiaşte cu toată putearia sa a găsi vreame să tocmească tractaturile. Dară bine să se păzească, să nu cază într-o rea întămplare. Cine iaste supus casii a lui Marsu şi a lui Mercurie, va avea prea reale întămplări. Vreamea, întunecoasă, dară să schimbă în senin. 
     Fruniol zice: Să înnalţă şanţuri, a să decăndălui <sic = defendelui> de o temută năvală a nepriiatenului. 
     [134] Tartara Şaica zice: Treace un obraz pe o cetate bine păzită, şi în treacerea sa lasă mari daruri. 
     Scrutinie Stealelor zice: Marsu, să laudă cu noao dăjdi, asupra norodului supt Taur. Reale, lucrările pe ascuns, vădindu-se, cu judecată să pedepsesc. 
     Tartana Înflusilor zice: Gălcevile urmează, şi lumea ocolită iaste de oştire. 
     Martie 14 dni, şfertul dentăi. 
     Cheravale zice: Un loc, supus a cui triplicita, negăndit vine năvălit. 
     Fruniol zice: urmează un mic războiu, cu paguba celora care era mai tari. Să expedeluiaşte un norod înarmat, spre ţărmurile unii gărle, pus spre Miază-Noapte. Plaoe cu vănt. 
     Tartara Şaica zice: Un obraz, să gătea a face oare unde mult rău, dară curănd îi soseaşte mare pedeapsă. 
     Scrutinie Stealelor zice: Mare, supt Trigono Inio, iaste în primejdie de viaţă. Şi, supt Rac, un tractat de prietenie bun sfărşit are. 
     Tartana Înflusilor zice: Tabere care merg ostenite, din zăpadă, tină şi ploae, nu ştiu unde să aciua, pentru ce că nimeni cu ochi buni nu le caută. 
     Martie 21 dni, lună plină. 
     Cheravale zice: Reporturile altele n-au, fără decăt găteale, ostăşeşti socoteale şi lucruri îndoite. Vreamea, întunecoasă, cu ceva humezeală. 
     [135] Fruniol zice: Hărţuire într-o cămpie, aproape de o mare gărlă. Să pohtesc în liga, de un mare, nişte noroduri. 
     Scrutinie Stealelor zice: Mars, tare să laudă, că nu proaste pagube ostăşăşti, cătră o ţară supusă Taurului. 
     Tartana Flusilor zice: Să însănătoşază un comendant, şi naltă cetate, de cumbarale, tunuri, sărutată vine. Doao mari neamuri dentre dănsele să învrăjbesc, şi unul altuia nu să încredinţează. 
     Martie 28 dni, şfertul de pe urmă. 
     Cheravale zice: Marsu, ar vrea să facă într-acest şfert de ale sale, dară Zeus nu-l lasă. Pentru care lucruri ostăşeşti, lucrările să poartă mai cu blăndeaţe. Vănturi supărători. 
     Fruniol zice: Cu pripă să expedeluesc corăbii, de ajutor acelor bătuţ. Cu tărie să loveaşte o cetate, dară cu vitejie să defenduluiaşte. 
     Tartara Şaica zice: Zideaşte mari casteluri, un mare obraz, dară puţin îi folosesc, de ce sănt toţ zidiţ în văzduh şi fără de temeiu. 
     Scrutinie Stealelor zice: O logodnă să trăctăluiaşte, dară zavistiia o turbură. Un loc ocolit, munceaşte cu denadinsul a să izbăvi, dară mai mult să înfăşură. 
     Tartana Înflusilor zice: Ziduri găurite. O, ce omenie, aşa de vreame a-l băntui! Şi, o cetate de mare, mare pritoceală face! Şi, pe un prinţep, tare-l doare păntecile! 
     Contra Tartana zice: Mari capete, vor să moară. 
     [136] Aprilie 4, lună noao. 
     Cheravale zice: Va urma o solie, de mare treabă. Spre Paralelo, să rănduesc să meargă ostaş. Tunete, ploae şi piatră. 
     Fruniol zice: Să pare că acel sovran va să pleacă la pace, dar nu-l lasă culegaţii. 
     Scrutinie Stealelor zice: Ostaş, merg a ocoli o cetate. Şi, călăraş pe drumuri, cu jalnică veaste. Steaoa prea mare, rămăne lipsită de lumină, în veacinic întunearec. 
     Tartana Înflusilor zice: Călăraş jefuiţ, cărţi prinse, şi iscoade vădite, pe mulţi pun în gănd. 
     Aprilie 13 dni, şfertul dentăi. 
     Cheravale zice: Turburări şi amestecături, nu mai lipsesc. Vreamea, zile prea frumoase. 
     Fruniol zice: Veaste bună, despre Miază-Noapte, cărora nu să potrivesc altele despre Apus. Să chiamă un comendant, să dea seama de ce au atăta zăbovit a eşi la cămp. Trec, pentre nişte ţară, noi ostaş, a întări o tabără. 
     Scrutinie Stealelor zice: Ostaş – prinşi de nepriiateni, pricinesc  pierzarea unii cetăţ. 
     Tartana Înflusilor zice: Ajutor de vreame, apără o cetate. 
     [137] Aprilie 20 dni, lună plină. 
     Cheravale zice: O cetate, supusă Taurului, să află în mare primejdie. Să se păzească, acel viteaz comendant, de lucrările pe ascuns a nepriiatenului, să nu-ş va piiarde lefteriia sa. Zile frumoase, amestecate cu ploae. 
     Fruniol zice: Acea floată streină, face o mare treacere. Zboară mari cumbarale, asupra cei nenorocite cetăţi. 
     Tartara Şaica zice: Acel mare obraz, care să arată moale, nu cuteza a sumeate a lucra un lucru; mare plasă acum au tinsu, cine ştie ce va prinde! 
     Scrutinie Stealelor zice: Cine să găndea să fie sosit la vărful găndurilor sale, să află înşelat. Dregătorie orănduite, în Trigono Terio, a multe obraze dau a găndi. 
     Tartana Înflusilor zice: Unui putiarnic, să înpreună nou ajutor, şi nasc noao ligă de mare treabă, şi, cine vărful era, să face temelie. 
     Contra Tartana zice: Să omoară un gheneral, dară nu cu meşterşuguri ostăşeşti. 
     Aprilie 26 dni, şfertul de pe urmă. 
     Cheravale zice: Marsu, cu Cronos, toate realele vor să plinească, fiind ei stăpănitori acestui şfert. Vreame nestătătoare. 
     Fruniol zice: Rocoşituri într-o crăie, pentru slăbiciunea capului ce o stăpăneaşte. 
     [138] Scrutinie Stealelor zice: Veşti, care aduc bună nădeajde unii ţără, supt Săgetătoriu. Tirăneşti lucrări, mari turburări aduc unii ţără, supt Trigono Acuio. Să găteaşte o tabără, dară nu să ştie unde aduce realele. 
     Tartana Înflusilor zice: Nişte polcuri, să lovesc, şi iau zaharialele. Şi, mare cetate, mare turburare. 
     Contra Tartana zice: Răde ceriul, răde marea, răde pămăntul, numai lumea măhnită îş plănge ticăloşiturile sale, şi cu ia plănge şi o crăie, de tabără bătută. 
     Mai 4, lună noao. 
     Cheravale zice: Marsu, ar vrea apururea nenorociri, şi aşa-l vor cunoaşte aceia carii sănt supt a lui stăpănire, aducănd deapururea în noiri. Zile frumoase, a şedea la verdeaţă. 
     Fruniol zice: Primejdioasă treacere de o gărlă, fac acei ostaş. Dumnezeu să dea, să le meargă  bine! Schimbare de comendanţ, dintr-o cetate, denădăjduesc <sic> pre aceia ce sănt dennafară nu prea de departe. Să învărtejaşte iară înnapoi, acel mare, neîndăstulit de slavă. 
     Scrutinie Stealelor zice: Alergături ostăşeşti, arată lovire. Cine iaste între năcovalnă şi ciocan, măcar că simte bătaia, dară trebue să rabde. 
     Tartana Înflusilor zice: Doao tabere să lovesc cu tunuri, aşa de tare, căt şi surzii le aud. 
     [139] Mai 12 dni, şfertul dentăi. 
     Cheravale zice: Soseaşte unii cetăţ, o tabără de ajutoriu, mai mare în număr decăt în puteare, şi nu-i iaste de nici un folos. Ceriul, mănios, cu tunete, trăsnete şi vijelie. 
     Fruniol zice: Reale veşti aduce marea: războiu cu moarte de o parte şi de alta. Aleş sănt soli, a meargerea să auză tractaturi de pace. Mulţi sănt făcuţ surgum, de o crăie, alţii sănt închiş şi alţii sănt lipsiţ de moşiile lor. 
     Tartara Şaica zice: Multe leamne porunceaşte, acel mare, să aducă, să facă un pod. Iată că-l înceape, dară cine ştie! 
     Scrutinie Stealelor zice: Mişcare de o logodnă, dă nădeajde de bine; dară nu mearge. Merg nainte nişte pălcuri, dară cu puţin folos. Ocol negăndit, face a suspina un mare. 
     Tartana Flusilor zice: Haini, pedepsiţ. O bogată cetate, negăndit chiamă alt stăpăn. Şi, o neunire, va fi peirea a unui norod. 
     Mai 19 dni, lună plină. 
     Cheravale zice: Mars, nimic nu să slăbeaşte dentre a sa iuţime. Aer călduros. 
     Fruniol zice: Inimoasă iase, dintr-acel liman, acea tabără de mare, şi dă nădeajde că lovirile sale ceale dentăi norocite vor fi. Să descopere o urzitură, care să ar fi urmat, vai de acea ţară! 
     [140] Scrutinie Stealelor zice: Săngeros războiu, slăbeaşte o tabără. Ocoliţ, mai mulţi pierduţ, decăt cu vitejiia, depărtează de la ei pe nepriiatenii săi. Moartea tae o aţă, şi pricinuiaşte turburări. 
     Tartani Înflusilor zice: Cine prealungează trebile sale, pe urmă puţin folos veade. 
     Mai 26 dni, şfertul de pe urmă. 
     Cheravale zice: Frică iaste, de o nenorocită întămplare. Vijelie, care va aduce mare pagube. 
     Fruniol zice: Tari şanţuri să rădică, a să acoperi de nepriiateni, care vin ca un fulger. Nu să potrivesc răspunsurile de obşte, acelui sovran, cu băşcuite întrebăciuni a unor prinţepi. 
     Tartara Şaica zice: Într-o cetate, prea bine păzită, sănt doi facţie, care între ei să vor bate. Dar ceale ce va fi pe urmă, eu tac. 
     Scrutinie Stealelor zice: Supt Geamene, să seamănă trandafiri. Şi, supt Rac, să muncesc a zmulge ghimpi, dară în zadar. 
     Tartana Înflusilor zice: Rocoşituri, în rădicările sale vine potolită. 
     Iunie 3, lună noao. 
     Cheravale zice: Să străngu ostaş, pentru ocolul unii cetăţ, şi veaste cuvioasă vom auzi. O, ce căldură! Să înpreună cu armată de mare, noao corăbii. Groaznică lovire între 2 tabere, cu multă vărsare de sănge. Sănt expedeluiţ soli, cu porunci de mari trebi. 
     [141] Tartara Şaica zice: Un jupăn va să se ameastece în toate, pentru care lucru tuturor aduce mare supărare. 
     Scrutinie Stealelor zice: Supt Rac, să rănduesc dregătorii ostaşilor. Acel om besericesc să nevoiaşte a hotără o logodnă; dară moartea, tăind aţa cea scumpă, învărtejaşte lucrul. 
     Tartani Înflusilor zice: Să vorbeaşte de o cetate ocolită, şi părearia ca să se închine nu iaste în deşert. Şi, acel nalt turn, vine pus la pămănt. 
     Contra Tartana zice: În jos de acei munţi, ca furnicile, vin noroade înarmate. 
     Iunie 11 dni, şfertul dentăi. 
     Cheravale zice: Lucrările politiceşti, într-acest şfert, reale vor fi. Vreamea: vănturile aceastia mai multă căldură aduc. 
     Fruniol zice: Noao rocoşituri, într-o crăie, prea cu nevoe să potolesc. Să închină, acea cetate. 
     Tartara Şaica zice: Cu mare glas dau seamne de veselie, acel norod, care au auzit veaste bună, de un călăraş adusă. 
     Scrutinie Stealelor zice: Urmează noao gălcevi, cu paguba unii ţără, supt Rac. Şi, supt Berbeace, moartea a unui obraz de cinste. 
     Tartani Flusilor zice: Să schimbă un gheneral. Şi acel stăpăn găndeaşte că, schimbănd ceriul, îş va schimba şi norocirea. 
     [142] Iunie 18 dni, lună plină. Întămplările lumeşti, într-acest şfert, nu vor fi de mare treabă, pentru care lucru curiiozi vor şedea mănioş. Vreamea: această ploişoară mult bine va face. 
     Fruniol zice: Zboară cumbaralele, dară nu le tem, supuşii acei credincioş. Sosesc pe urmă, la alt iubit liman, nişte catarge, fără de nădeajdia aceluia ce le aştepta. Mai mult rod să fac la ţărmurile acei mare gărle, decăt peaşte să prinde în apele lui. O, căte minciuni au răporturile! 
     Scrutinie Stealelor zice: Noao vrajbe şi adaogere mănie, între prinţepi, sile ostăşăşti, focuri şi altele, sănt lucrările aceştii luni plină. 
     Tartani Flusilor zice: Mă tem de o scărnavă boală. Bine să se păzească fieştecine, să nu cumva să i se răstoarne cănăţuia. 
     Iunie 25 dni, şfertul de pe urmă. 
     Cheravale zice: Marsu, leapădă iuţimea sa, asupra norodului supus Racului. Vreamea: o, ce căldură, nu să mai poate răbda! 
     Fruniol zice: Să bunbărdăluiaşte, acea straje lăngă mare. Taberile stau în faţă, una lăngă alta, şi să teame una de alta. Acel sfat hotăraşte a face noi ostaş, dară lipsa banilor zăticneaşte, de nu să face. 
     Scrutinie Stealelor zice: Vărsare de sănge şi o bună norocire să arată, unui loc supt Rac. 
     Tartani Înflusilor zice: Aceale şanţuri nu bine s-au făcut, şi aceale adăpostiri nu sănt pe tocmeală. Puţină minte au arătat acel comendant: în deşert vor fi lucrările sale. 
     [143] Contra Tartana zice: Bine au răbdat focul şi bine s-au apărat, acea cetate! Dară pe urmă rămas-au zdrobită, mucenică cumbaralelor şi foametii. 
     Iulie 2, lună noao. 
     Cheravale zice: O mulţime de ostaş vine, la Marsu cel Nebun, ca nişte vite duse la scaune. Vreamea, nu va să ploao. 
     Fruniol zice: Acea negăndită întimpinare, cu vitejie să sustentuluiaşte, şi acel ce găndea biruitor a fi, biruit rămăne. 
     Tartara Şaica zice: Căt mai mult să nevoiaşte un ostaş, de otrava nepriiatenilor, cu atăt de mincinoş şi de priiateni hiclenit iaste. 
     Scrutinie Stealelor zice: Focuri, jafuri şi hoţii, supt Rac. Ostaş în călătorie, cu nenorocită urmare. 
     Tartani Înflusilor zice: Moartea, cu omor, a înnălţate obraze, face a vedea la sfărşitul lumii. Dar de omor acelor mai proaste, nimeni vorbeaşte, nici să mai aude. 
     Iulie 10 dni, şfertul dentăi. 
     Cheravale zice: Să dea Dumnezeu, să nu între ciuma între nişte ostaş! Vreamea, ploioasă. 
     Fruniol zice: Mari veşti, de nişte ostroave despre Miază-Noapte. Să priimeaşte nepriiatenul, cu înţeleagerea comendanţilor din cea cetate de munte. 
     Tartara Şaica zice: Mari glonţuri borăsc aceale tunuri, aşijderea şi cumbaralele, a înfricoşa şi a bate acea cetate. 
     [144] Scrutinie Stealelor zice: Să apucă un loc, cu putearia armelor, care să credea nebiruit. Spargere de sănge, focuri şi alergături ostăşeşti. 
     Tartana Înflusilor zice: Gălcevi şi turburări, nu vor lipsi într-acest şfert. 
     Contra Tartana zice: Naşte un prunc, prea iubit razim unii case crăeşti, apururea slăvită, minune a neamul tot şi a toatei crăii. 
     Iulie 17 dni, lună plină. 
     Cheravale zice: Într-acest şfert, mă îndoesc că reale întămplări vor fi pre pămănt. Gătiţi-vă apărători şi şerbeturi! 
     Fruniol zice: Schimbă stăpănul, acea ţară, dară nu schimbă inima. Olăcari cu pripă spedeluiţ, dară tărziu să pun la cale. 
     Tartara Şaica zice: Ce pohtiţ a şti, ce veaste aduce acel călăraş? Eu vă zic: veaste de moarte! 
     Scrutinie Stealelor zice: Mişcarea unui hiclean, înfricoşază un cap coronat. 
     Tartana Înflusilor zice: Pe urmă s-au închinat acea cetate, măcar că mulţi zic ba. De la munte vin în jos noao pălcuri, şi duşmani de la duşmani: sănt apucate la mijloc. 
     Contra Tartana zice: Vestită cetate, iaste căznită de foamete: pierdut-au păinea, pierdut-au vinul, pierdut-au grăul, pentru care lucru o văz că curănd să închină. 
     [145] Iulie 24 dni, şfertul de pe urmă. 
     Cheravale zice: Mars, înfipt iaste, pentru pierzarea unii cetăţ, supt stăpănirea Geamănului. Vreamea: o, ce înnăduşală! 
     Fruniol zice: Să clocesc nişte oao, într-acel gabinet, care vai de acea ţară: să vor naşte totodată! Să ar vrea să să oprească, roata norocului acelui stăpăn, dară nu să află cue să ajungă. 
     Tartara Şaica zice: Un stăpăn ispiteaşte a face multe pagube. Şi mai marele altele găndeaşte, singur, pentru cinste. 
     Scrutinie Stealelor zice: Să urzeaşte o prea supţire pănză, dară în urzitură să rumpe firul: în gabineturi multe laude să fac, dară, afară a le urma, aur lipseaşte! 
     Tartani Înflusilor zice: Înpotrivirea comendanţilor, face că acel gheneral strigă, că ar vrea în voia sa. Acel cocoş cloceaşte oul, să scoaţă vasilisc; rău lucru a te încredinţa de el. 
     Avgust 1, lună noao. 
     Cheravale zice: Să se păzească, un comendant, să nu cază în cursă! Vreamea: cine n-are stomahul de hărtie, să bea reace. 
     Fruniol zice: Gălcevi de un norod, fac să lovească frigurile pe acei comendanţ, care sănt într-acea cetate unde gălcevile s-au rădicat. 
     Scrutinie Stealelor zice: Cine hicleneaşte pe stăpănul său, supus iaste pedepsii. Moartea, tae o aţă prea înnălţată. 
     [146] Tartana Înflusilor zice: Groaznic războiu, căt mai nu să poate spune. 
     Avgust 8 dni, şfertul dentăi. 
     Cheravale zice: În mare, vor fi furtune, şi, pe uscat, săngeroasă lovire de tabere. Ploae, dară puţin folos. 
     Fruniol zice: Mare foc va fi la mare, şi de noapte va să se lovească, fără de veaste, o cetate. Dară, ce folos, că păzitorii ei nu dorm! Lucrurile, denadins care să fac, nădăjduesc binele unii ţără. 
     Tartara Şaica zice: Mare obraz moare, şi în ţinuturile sale să trimite a să îngropa. 
     Scrutinie Stealelor zice: Să găteaşte o tabără, a da război, dară să fuge întimpinare. Locul nu prea tare, vine apucat negăndit. Să lovesc cu paguba aceluia care găndiia să biruiască. 
     Tartani Înflusilor zice: Un ostaş pedepsit iaste de stăpănul său, pentru a sa nepurtare de grije; dară, acea pedepsă, pentru altă pricină iaste. 
     Avgust 16 dni, lună plină. 
     Cheravale zice: Lucrările lumeşti tot rău merg, şi mai mult la Trigono Inio. Vreamea, să răcoreaşte oarece. 
     Fruniol zice: Să întăresc, păzitorii, unii cetăţ despre mare. Să pun în fugă nişte năvălitori, şi să dobăndeaşte un loc de folos. Mari zgomote, spre Miază-Noapte. 
     [147] Scrutinie Stealelor zice: Să vorbeaşte a să hotără o logodnă, dară vine turburată. Armată de mare pune în gănd multe ţărmuri: mare vărsare de sănge. 
     Tartana Înflusilor zice: Crudătate ostăşască, spre un loc prea frumos –ca o piatră  scumpă. 
     Contra Tartana zice: Mare hicleşug să vădeaşte, înpotriva a unui mare obraz. 
     Avgust 23 dni, şfertul de pe urmă. 
     Cheravale zice: Marsu, va urzi lucrări pe ascuns şi hicleşuguri, înpotriva celora carii n-au puteare să-i stea înpotrivă. O mare cetate Paralelui nostru, la mare strănsoare să află. Vreamea: frumoase zile pentru vănătoare. 
     Fruniol zice: Să lasă năpust un loc, dară mai nainte să strică tot. 
     Tartara Şaica zice: O dama, ce iaste fată unui cap iscusit, iaste a fi noră a unui mare cap, şi curănd o vei vedea pre aceasta a fi crăiasă. 
     Scrutinie Stealelor zice: Apucare de capete ostăşeşti, slăbeaşte o tabără. 
     Tartani Înflusilor zice: Sila acea de pe urmă a unii tabere, a apuca acea vestită cetate. Moartea, în multe locuri face ca o nebună. 
     Avgust 31 dni, lună noao. 
     Cheravale zice: Săngeroase sfaturi, sfătuiaşte Mars, şi nu prea să va zăbovi, că jalnice să vor arăta în ţinutul supus al Paralelui. O, că frumoasă vreame! Nu iaste aşa? 
     [148] Fruniol zice: Nu sosesc, aceale corăbii, atăta aşteptate de ceale cetăţi! Taberile să mărăesc, dară să feresc a să lovi. 
     Tartara Şaica zice: Acei ostaş, mare rău fac aceloralalţi, şi cănd găndesc că vor face veselie, ei atunce îi spală bine pe cap. 
     Scrutinie Stealelor zice: Moartea a unui craiu mare, face să se cernească. O cetate, care să credea nebiruită, să ia. 
     Tartani Înflusilor zice: Acea rocoşitură şi acel norod necontenteluit, nu poate înghiţi acea amară înbucătură. Îndrăzneaţă vitejie, zăticneaşte mare lucrare şi biruinţă. 
     Septemvrie 7 dni, şfertul dentăi. 
     Cheravale zice: Mercurie, gata iaste, pentru folosul a unii cetăţ de Italiia noastră, şi să nevoiaşte a zăticni săngeroase lucrările a lui Marsu. Vreamea, nestătătoare. 
     Fruniol zice: Călătorie norocită, pre mare, a unui obraz de cinste. Haini, vădiţ şi pedepsiţ. 
     Tartara Şaica zice: Acel mare obraz, puţinteale cuvinte are în gură, dară cu multe gănduri să primblă pen chiliia sa. 
     Scrutinie Stealelor zice: Închisoare de obraze de cinste şi mari vărsări de sănge. Norod care tirăneaşte, să căzneaşte. Să răsplăteaşte cu moartea, ministrii domnului. Jafuri, focuri, supt Fată. 
     Tartana Înflusilor zice: Tare să vorbeaşte de nişte tractaturi, de o ligă şi de pace şi de răpaos. 
     [149] Contra Tartana zice: O comită, tare înfricoşază nişte noroduri. 
     Septemvrie 14 dni, lună plină. 
     Cheravale zice: Mars, alt nu pohteaşte, fără omor şi a vedea pămăntul udat de sănge. Dară, Efroditi, bine găndeaşte spre Italiia. Vănt, care va aduce şi vijelie. 
     Fruniol zice: Ajutoriul de pe mare, nu sosesc la vreame. Pe urmă, acel mare dă a înţeleage că va asculta nişte soli. 
     Tartara Şaica zice: O, căte gloanţe iuţi zboară pen văzduh! O, căt tare cad în jos! Vai pe cine lovesc! 
     Scrutinie Stealelor zice: Tabere se lovesc, cu mare vărsare de sănge. Cronos, arată moartea a unui mare obraz. 
     Contra Tartana zice: Răvăşale, pe ascuns luate, vădesc tainice tractaturi. 
     Septemvrie 22 dni, şfertul de pe urmă. 
     Cheravale zice: Un loc supus Racului, prea mult supărat iaste de o boală, care să lipeaşte. Vreamea: de ploae, să strică drumurile. 
     Fruniol zice: Acei ostaş care prea cuteza, sănt daţ înnapoi. Aceale politiceşti înpreunări, nimic folosesc. 
     Tartara Şaica zice: Acel nou ostaş care, lăudăndu-se, mult să făgădui a face, acuma abiia poate vorbi. 
     [150] Scrutinie Stealelor zice: Negăndită întămplare, mai mult nebuneaşte un norod. Să jefuiaşte o tabără, şi în jaf să piiarde biruinţa. 
     Tartani Înflusilor zice: Ostaş merg la ernatec, dară nu prea cu voe bună sănt priimiţ. 
     Septemvrie 30 dni, lună noao. 
     Cheravale zice: Mars, nu poate să rănduiască bine nimunui, şi mai mult acelora ce sănt supuş Paralelui. Vreamea, să răcoreaşte. 
     Fruniol zice: Puţintei ostaş, într-acea izbăndă, plătesc mai bine decăt ar fi fost mai mulţi. 
     Scrutinie Stealelor zice: Logodnă zăticnită, adaoge un foc. Să trăctăluiaşte de un ocol, dară nu să hotăraşte. 
     Octomvrie 7 dni, şfertul dentăi. 
     Cheravale zice: Mars, să nevoiaşte apururea a sămăna netocmiri. Vănt, cu humezeală. 
     Fruniol zice: Pentru acel armistiţi, dobăndeaşte acea ţară oarece răpaos. 
     Scrutinie Stealelor zice: Lăcomiia a unor pălcuri ostăşeşti, aduce urăciune a unui norod. Doao tabere, negăndit, să întimpină, şi urmează mare vărsare de sănge. 
     Tartana Înflusilor zice: Răii pedepsiţ, şi răutăţ priimite. Asupra acelui sărac de jupăn, cătă avănie să descarcă! Minune de va fi, să va scăpa! 
     [151] Octomvrie 14 dni, lună plină. 
     Cheravale zice: Oarece răpaos, într-acest şfert, vor avea lucrările lumeşti. O, ce vreame bună de vănat! 
     Fruniol zice: Iuţi  porunci să spedeluesc, într-aceale hotară lăngă mare. Un prea înţelept sfat a unii prinţepease, face să se ruşineaze mulţi sfeatnici bătrăni. 
     Scrutinie Stealelor zice: Pălcuri, fiind în lipsă, răsipesc avearia nevinovaţilor. Ticăloşituri unui norod supus Cumpenii, pentru dajdea. 
     Tartani Înflusilor zice: De credinţă, mare lipsă iaste acum. Cu mare măndrie s-au luat, acea cetate! Frumoase curiozitate, zău, să vor vedea! 
     Contra Tartana zice: Tare aleargă călăraşii, în multe părţi, a găsi cine s-ar afla a dezlega aceale noduri de oştire, dară în zadar să ostenesc. 
     Octomvrie 22 dni, şfertul de pe urmă. 
     Cheravale zice: Marsu, înpinge a fi săngeroase războae, meargere de ostaş şi hicleşuguri. Ceaţă, care întunecează zioa. 
     Fruniol zice: Vai, aceale ţărmuri, să nu priveaghe a să darea jos, de ostaşii din corăbii! Să întorc acasă, acei soli, plini de cuvinte, dară fără de ispravă. Să mai adaog tării, la o mare cetate. Otrava şade pe arc: de să va slobozi, groaznici loviri vom auzi. 
     [152] Scrutinie Stealelor zice: Bolnăveaşte un mare, şi mă tem să nu-ş lase şi piialea. Hoţii, prinsori, jafuri şi focuri, în Trigono Inio şi Aerio. 
     Tartani Înflusilor zice: Poşti aduc mari veşti, de nişte ostaşi. 
     Octomvrie 29 dni, lună noao. 
     Cheravale zice: Stealele, într-acest şfert, bine să făgăduesc pentru lumeştile lucrări, dară nu pentru boale. Aer călduros, dară nestătătoriu. 
     Fruniol zice: Nişte ţinuturi ar vrea pace – pe eftin, dară alţii ar vrea să o cumpere, măcar căt de scumpu. Să n-ar lipsi bani acelui mare, nu ar fi fostu-să înpreunat cu alţii. Cine iaste mai sărac, acela iaste mai fericit la întămplările aceastia. 
     Scrutinie Stealelor zice: Ostaş în cale, a să apropiia celui care au hiclenit pe mai marele său. Un putiarnic va să-ş adaogă oastea sa, dară află lipsă de ostaş. 
     Tartana Înflusilor zice: Moare un mare, de mare nume, şi pricinuiaşte a multe gălcevi şi turburări. Cetate ocolită, iaste la pierzare. 
     Noemvrie 5, şfertul dentăi. 
     Cheravale zice: Pen multe părţi vor alerga călăraşii, cu mare pripă, şi mulţi să vor înşela, neputănd afla tainele gabineţilor. Ploae. 
     Fruniol zice: Să munceaşte a birui, opiniia acelui mare, cu stricarea credinţii ministrilor săi. O, căte nebunii nasc, de un cap ce zice: <<Aşa voiu!>> 
     [153] Scrutinie Stealelor zice: Moartea tae o ţară, zic de boală, dară cine ştie nu va să ştie. Să aude o veaste, dară mai mare decăt iaste ia. 
     Tartana Înflusilor zice: Hicleşuguri, vădite şi pedepsite, hicliani tăiaţ, dară alţii mai mulţi nasc. Un nou domn să aleage, care mare veselie aduce. 
     Contra Tartana zice: Pentru oştire, să adaoge în lume aur şi oameni, şi toată lumea gata iaste a să bate. 
     Noemvrie 13 dni, lună plină. 
     Cheravale zice: Mars, rău caută pe supuşii Geamănului şi Leului. Vreamea, mare ceaaţă. 
     Fruniol zice: Vin înşelaţ, nişte ostaş, de nişte iscoade mincinoase, şi în mare primejdie intră. 
     Scrutinie Stealelor zice: Cine au hiclenit pre mai marele său, tare îl doare capul. Iaste a ţi să face milă de un norod, care vine băntuit de foc. Veşti care dau nădeajde de pace, dară nu le creadem. 
     Contra Tartana zice: Unul caută în tot chipul, doară ar găsi cale a face pace, dară nu află nici un mijloc, pentru care lucru iară să înceape joc de şpagă. 
     Noemvrie 19 dni, şfertul de pe urmă. 
     Cheravale zice: Trebile lumeşti, iară pleacă la rău. Vănturi reci. 
     Fruniol zice: Merg la ernatec, acei ostaş, dară încărcaţ de boală. Un gabinet, să dobăndească folos pentru ale sale hotărări, manefesture spedeluiaşte. 
     [154] Scrutinie Stealelor zice: Închisoarea unui obraz întristează o curte, şi aşijderea, boala unui prinţep, curteanii săi. Nestămpărarea unor pălcuri, face să suspine un norod. 
     Tartani Înflusilor zice: Să înnăduşaşte o adunare, a găci istoriia viitoarea canpaniei. Zice înţeleptul: <<Acela buiaşte <sic = biruiaşte> care rabdă, şi cu osteneală îş dobăndeaşte slavă!>>. 
     Noemvrie 26 dni, lună noao. 
     Cheravale zice: Eclipsis soarelui, care într-acest şfert să întămplă, măcar că iaste nevăzut de noi, între alte reale, mare frig arată. Zăpadă la munte şi ploae la cămp. 
     Fruniol zice: Acei despre Miază-Noapte nu şed lenevoş, măcar că mare frig iaste. Să vorbeaşte, într-un gabinet, de ce aceale noroduri stau aşa nemişcate. 
     Scrutinie Stealelor zice: Bune vestiri a unui prinţep, supt Săgetător. Noao pretenţii unui mare, dară fără de temelie. Polcuri cărora le trebuesc ernatec, cu arme le dobăndesc. 
     Tartana Înflusilor zice: Să ameastecă tractaturi de pace, care un ştiut bătrăn trăctălua. 
     Dechemvrie 3, şfertul dentăi. 
     Cheravale zice: O luminată cetate, supusă Berbeaciului, să aibă strejile priveghind. Pentru că nepriiatenii săi urzesc lucrurile pe ascuns şi nimic să tem de nestarea vremii. Ger. 
     [155] Fruniol zice: Acel gabinet pus-au în masă un pastet, care nu prea place sfeatnicilor. Să seamănă protesturi, pentru noao ostire <sic>. 
     Tartara Şaica zice: Un mare, de ce nu-i merg pohtele sale, să măhneaşte, şi căt mai mare iaste, atăta-i mai sfărşit. 
     Scrutinie Stealelor zice: Jafuri noao, gălcevi, dăjdi şi apucări, sănt de pe obiceaiu. 
     Tartana Înflusilor zice: Să tocmeaşte o noao rădicare de oaste, şi cu aceaia să rădică şi nădeajdia acelui stăpăn, a mai dobăndi acea ţară frumoasă. 
     Dechemvrie 11 dni, lună plină. Şi eclipsis luminii la 12 ceasuri, minute 24. 
     Cheravale zice: O neascultare, în mare răsipă pune o tabără. Zăpadă. 
     Fruniol zice: Străjari cuprinşi, mare folos aduc năvălitorilor. Să […]  
     [156] VIII. CALINDARIUL ANULUI VISECTOS DE LA HRISTOS      1704 
     VORBA DE OBŞTE ASUPRA ACESTUI AN 
     Cheravale zice: Stăpănitorii acestui an sănt acele 3 planete mai mari, şi de la aceastia să vor pogoră toate întămplările care le vom vedea într-acest an. Şi căci firea lor iaste nestătătoare, aşa şi despozeţiile de multe feliuri să vor arăta, precum şi întămplările şi trebile lumii. Căt pentru aceaste trebi lumeşti, mai bine ar fi să tac, fiind stăpănitorii: Saturnus, Zevs şi Mars, foarte înpotrivnici la întămplările lumeşti, căci trag mai mult spre gălcevi, netocmiri şi alte reale, pentru neprieteşug, de care ar putea semna şi acest an cu fel de fel de întămplări. 
     Fruniol zice: Am văzut schimbări fără veaste, în văzduh, cu vremi reale: vănturi tari – care vor dezrădăcina copaci; tunete – care vor asurzi urechile, şi, supt Semnul Cumpenii, în multe ţări, vor fi cutremure de pămănt. Pentru cules va fi de mijloc, şi numai căt va trebui. Am văzut pe Mars, făcănd crude gătiri de sănge, omor şi de moarte. O tabără noao, bagă în iposiia pe multe ţinuturi, supt Leu şi supt Rac. Iarăş nou războiu, noao steaguri să întind pe cămp! Tabăra pe mare are puţin noroc, dentăi, şi, iară, sfărşit bun. [157] Am văzut crudă bătae între 2 tabere, aproape de munţi, şi, cănd era aproape să se sfărşască, m-am deşteptat şi n-am putut să ştiu a cui era biruinţa. 
     Cercătoriul Stealelor zice: De mă pogor la lucrurile lumii, nu poci să zic alt, fără căt reale fără de sfărşit, fiind Mars stăpănitor, care închipuiaşte războiu şi înşălăciune şi întărături de mănie între oameni, ca pentru lucru de nimic să se scoale şi să se apuce de războiu, de mănii şi de gălcevi, ales fiind în casa lui Saturn, cetindu-se că, cănd Mars iaste priimit de Saturn, închipuiaşte multe gălcevi. Această planetă, neîndestulat să supere pe neamul omenesc, cu pradă şi cu alte feliuri de răutăţ, va băntui şi pe dobitoacele ceale mici. Pre urmă alt nimic n-am văzut, fără căt reale nesfărşite, între carele prăpădenie unii ţară foarte rodoase şi luare unii cetăţ tari. 
     Bragania zice: Despre Răsărit, se aud frumoase gălcevi: să mişcă aceale taberi, care fac mare calabalăc. Iarna va fi vănturoasă, vara şi primăvara vor fi mai blănde, toamna va fi plină de boale. Căţ hoţ vor fi estimp, numai înşălăciune şi puţină credinţă vom găsi! Mars, înpreunat cu Zevs, iară-i văz că să caută între dănşii cu faţă protivnică, care va să zică: lumea va fi plină de zăzboiu, vor muri oameni bogaţ şi de nume mari. Doao capete mari vor muri. Spre Amiază-Zi, văz că să dau bătăi de ceale bune, căt fieştecare scapă cu spinarea spartă. Spre Apus, aşijderea să dărămă neamul omenesc, în toate zilele să înpuţinează. Văz multe cetăţ, stricate pănă la os. Văz pe acel om ce iase den casa lui, ca să fure casa altuia. Iară vezi cum pe a sa au pierdut! Căte ziduri sănt fărămate pănă în faţa pămăntului, stricate şi făcute bucăţ, de sabie şi de foc! Căte gălcevi să va auzi că au făcut, acea unire pe mare! Şi fărăme să vor face, aceale ziduri! [158] Aceastia, care de iznoavă să va vedea în Peaşte, va aduce multe măhniri, moarte de oameni mari, ciume, înşălăciuni, şi, pe urmă, de ticăloşinţă un număr nesfărşit. Lumea, jumătate să prăpădeaşte: nu iaste pămănt să nu fie zdrobit, nu iaste ţinut să nu fie dărămat! Pre urmă, de întămplări şi de stricăciuni, prea multe veţ auzi! 
     Vorba de primăvară. 
     Cheravale zice: Afroditi, răzimată spre partea norocului, să veade muncind ca să întemeiaze o nuntă între 2 oameni mari. Şi de o va putea scoate la cale, va aduce lumii o băutură aşa de dulce, căt va îndulci toate amărăciunile carele pănă acum au turbat. 
     Fruniol zice: Altă custelaţie arată că, în ţărăle aproape de Taur şi de Leu, groaznice cutremuri vor fi, şi alte despoziţii ale aerului, care vor aduce în trupuri sufleţite stricare de sănge. Vărful unui munte iaste pricina, ca să ia o cetate. 2 tabere aproape, muncesc să înşale una pe alta, iar în deşert, căci amăndoao potrivă să păzesc. Nişte tractaturi, făcute de un ministru credincios, aduce unii corone nădeajde de pace. Turburări de rebelii la stăpănul lor, călcate cu stricăciunea lor. O tabără pe mare, să găteaşte, iar ceaialaltă nu doarme. 
     Cercătoriul de Steale zice: Pentru lucrurile lumeşti, acum mai mult vor înceape a să întări războaele, cu paguba aceluia care pănă acum au fost biruitor. Unele ţări, care pănă acum au fost lipsite de războiu, acum vor fi, mai mult decăt altele, băntuite. 
     Bragania zice: Poate fi nădeajde de pace, iar eu văz faţă numai de războiu: însă că, în primăvară, va cădea acea cetate care era foarte tare. Nu auziţ aceale taberi, ce mare gălceavă fac acolo, în Geamăn şi în Taur? Veţ auzi aşijderea, la Asia, mii de stricăciuni. [159] O tabără cu lună va eşi afară, şi la mulţi va aduce grije, şi cu anevoe vom putea potoli aceste scăntei. Gălcevi, în ţara Ungurească. Şi acolo, în mările acealia, căte stricăciuni vor avea aceale ţărmuri! Acel cap, ce va toate şi nici odinioară nu iaste îndestulat, acum adevărat are lucru: îl văz că să ceartă cu norocul, iar pe urmă pohtele lui să duc în vănt. Italiia, va avea mari înnoiri, şi într-ănsa vor fi mari schimbări; iar eu nu voiu să le spuiu. (Sănt Frănc, şi vă ajung!). Pace nu văz! Şi de ar şi fi, ar fi înpotriva acelui ce văz eu, căci alt nu mi să arată, fără căt războiu şi războae groaznice. 
     Vorba de vară. 
     Cheravale zice: Căt pentru lucrurile lumeşti ale aceştii veri, întămplăndu-se tare custelaţie, să vor putea auzi feliuri de feliuri de întămplări. Iar despoziţie a Dodeca Temorii a Noao, unde să află partea norocului cu Zevs, arată mărire unui crai mare a Berbeacelui, bun noroc Ghermanii şi dobăndă la al nostru Trigon. 
     Fruniol zice: Pentru trebile lumii, în Semnul Leului norocit sfărşit unii taberi, vor da mare nădeajde unui şovran. Tabăra pe mare, de perea, furtună va întimpina întru mare biruinţă. Dobănda unui liman şi cădeare unui cetăţ, va face pe mulţi tari de cap de vor schimba găndul. Scularea a nărodului, supt Taur, va pune pe toată lumea la netocmire. Gabineturi, vor avea lucru, la ceale politiceşti. Supt Cumpănă, un şovran învaţă o politie, care nu să poate cuprinde. Schimbare de ţinuturi fac pe un mare de schimbă obiceaiurile, şi ministri plătesc a lor necredinţă. Supt Rac, o solie noao la o curte crăiască aduce nădeajde unii veselii de obşte. Să dea Dumnezeu, aşa să fie! 
     Cercătoriul de Steale zice: Căt pentru trebile lumii, să vor vedea înnălţare de cărturari şi călătorii de obraze de cinste, pentru sfărşit bun. [160] Un comandant practicos va avea o biruinţă, mai mult pentru înţelepciunea lui şi meşteşug de războiu, decăt pentru a sa puteare. Tabăra de mare va băntui multe margini, şi cu armele va sili pe multe limanuri a să supune. Silă, tălhării, ucidere şi furtişaguri, vor pune afară din rănduială pe o ţară supt Berbeace. Moartea unui cap coronat, întristează o curte, şi naşterea unui cocon veseleaşte pe alta. Un nărod, supt Scorpie, se măhneaşte, nu numai de nepriiateni, ce şi de căteva lipitori cari îi scot banii. Să va munceaşte ca să să întemeiaze o nuntă, ca să se hotărască o tocmeală de mare treabă; iar unii, neodihniţ, vor turbura bunăvoinţa celui ce o pohteaşte. 
     Bragania zice: Veţ auzi lucruri negăndite: veţ auzi că găinile au zgărăiat pe cocoşi, gărlele nu vor fi gărle, căci în loc de apă vor curge sănge într-ănsele! Acel mare, răsipeaşte avuţiia sa. Multe ziduri fărămate, cetăţ şi ca stealele vor cădea la pămănt, căci nu să aude alt nimic, fără căt războiu. 
     Vorba de toamnă. 
     Cheravale zice: Saturnus, arată că multe năroduri vor fi măhnite, şi mai mult acei cari sănt supuşi la a zeacelia casă. Să arată dease călătorii, solii şi expediţie de ministri. Pentru obştea seamnelor, să arată mai multă norocire decăt nenorocire, căci de plănge unul, 4 să veselesc. Vor cădea bolnavii, acei ce de vară vor fi măncat prea multe poame şi prea mult vor fi băut; de care, ca să nu cază, trebue să se păzească fietecine, căci aerul va fi înduplecat a strica sănătatea. 
     Fruniol zice: Pentru trebile lumeşti, să trage înnapoi o tabără şi bagă la ipopsie pe un ţinut care au fost în pace, supt Semnul Featei. [161] Să trimite un mare ministru, din care să nădăjduiaşte lucrul unii curţi foarte norocite. Străngere de noroduri neodihniţ, strică socotealele unui gabinet. Bănuiala unui şovran zăticneaşte slavă mai frumoasă, supt semnul Cumpenii, care s-ar fi văzut vreodată în lume. Să hotăraşte confederaţie de treabă, între doi putiarnici, supt Semnul lui Geamăn şi a Leului. Saturnus, într-al zeacia casă, arată greale nenorociri, norodurilor Apusului. Moarte unui mare, pune pe multe curţi la o jale nemăngăiată! Focul mănăncă, într-un ceas, acel ce au muncit veacurile să-i zidească. Lăngă o gărlă crăiască, o stricăciune mare face, pe biruitoriul de stăpăneaşte o cetate, cap unii ţări. Sănt îndemnaţ mulţi răbelii, iară n-au sfărşit bun. Să sfărşaşte toamna, cu sfărşit de puţin bine, iar încep bună nădeajde pentru iarna ce vine. 
     Cercătoriul de Steale zice: Un norod, care găndiia să culeagă viile, să sileaşte a le părăsi şi să le lase în prada slujitorilor şi să plătească birul, neluînd venituri. Călătorii de războinici şi de cărturari, pentru mari trebi, care dau nădeajde de pace. Iar în zadar! Slujitorii, carii găndiia să meargă la ernatec, şăd în cămp şi să încălzesc la focul tinerilor. Marea, iuţită, slăbeaşte o tabără, care aminterea era de a nu să birui. O cetate să dă vrăjmaşilor: nu ştiu, pentru prisoseala, au pentru lipsa de bani. 2 stăpănitori, uniţ pentru crăiia, iar neuniţ pentru mărire, să întălnesc pe mare. Ce va fi? Mare gălceavă, negreşit! 
     Bragania zice: Văz un chip, ce arată moartea unui om mare. Şi, la toamnă, vom auzi fapte, măcar can slabe, de război. Vor tremura, aceale ziduri, şi cutremur de pămănt să va auzi într-acel colţ. [162] Să va muta din casă, acel stăpăn. Acea comfederaţie, să va strica. Acel mare, care găndiia să soarbă toată lumea într-un ou proaspăt, vezi-l acum cum au rămas! Cine iaste acela, îl veţ şti. Nu voiu să-l spuiu! Auz că să naşte o prăpădenie, unde nu să găndiia. 
     Vorba lunilor
     Fevruarie 8, lună plină. 
     Cheravale zice: Soarele, în casa lui Zevs fiind, înpreună cu Afroditi, fac mari tractaturi, supt Trigono Afeo, spre paguba Trigonulu Igneo. Cine iaste bolnav, va simţi într-aceaste zile mai mare neodihnă şi nu va cunoaşte folos de doftoriile ce va lua. 
     Fruniol zice: Noao gătiri, într-acea crăie. Tabără pe uscat, vine ajutor la o tabără pe mare. Toată lumea, în gănduri. Puteare streină, ar vrea să pue picioarele în nişte grădini. Să se păzească bine grădinariul, şi să închiză porţile! 
     Cercătoriul de Steale zice: Un tractat de nuntă, să sfărşaşte cu gălcevi. Un războinic, într-o călătorie mică, dobăndeaşte mare noroc. Un stăpănitor scoate găndul său la sfărşit bun, pren mijlocul unii jupănease. 
     Bragania zice: Să fac nişte tractaturi, într-o parte şi într-alta, iar eu le văz toate stricate: tot iaste foc de pae! Vreamea, iaste tot reace, şi nu fără de zăpadă, sau ploae, sau vănt. 
     Fevruarie 17, şfertul de pe urmă. 
     Cheravale zice: Saturnus şi Mars, să înprumutează unul a altuia gazda, şi sănt juraţ să pue toată putearia lor, a mişca ceriul, marea şi pămăntul. [163] Sănt şi alte constelaţii cari trag tot spre rău, unde putem cu dreptate să fim îndoiţ, de schimbări, nu numai la lucrurile vremilor, ce şi ale lumeştilor, mai mult în locurile supuse Berbeacelui şi Cornului de Capră. 
     Fruniol zice: Cutremur de pămănt, în multe locuri. Să întăresc, tractaturile de războiu. Un prinţip, cu orice preţ, găseaşte, face slujitori (adecăte oaste), care pănă acum şădea în odihnă, pentru frica, căci veade apropiindu-se oamenii de dănsul. 
     Bragania zice: Să aude, în Taur şi în Peaşte, multe turburări. 
     Cercătoriul Stealelor zice: Un războinic de cinste să află la primejdie, să-ş piarză sau viaţa sau eleftheria. Vreamea, vănturoasă, şi poate fi şi cu zăpadă. 
     Fevruarie 24 dni, lună noao. 
     Cheravale zice: Cei ce umblă după veşti, nu le vor lipsi a le auzi. 
     Fruniol zice: În toate părţile, Dumnezeoaia Războiului face de să aud trămbiţele. Taberile să gătesc. Nişte rebeli, întăresc ficleşugurile lor. 
     Cercătoriul Stealelor zice: O sumă de oaste mearge să prade, şi ia iaste prădată. Mare silă să face, într-o cetate. 
     Bragania zice: Să aud, în Rac, gălcevi de iad. Acei slujitori, fac gălcevi între dănşii. Şi, supt Săgetătoriu, mulţi să vaetă. Vreame senină. 
     [164] Martie 2 dni, şfertul dentăi. 
     Cheravale zice: Mercurie, aduce veaste de pen toată lumea şi, căci să află denpreună cu Soarele, are gănd să întemeiaze o treabă  mare şi, de i să va prinde, lumea jumătate să va măngăia. 
     Fruniol zice: Furtună pe mare, face pe o tabără de să întoarce la liman. Cai de olac, umblă tare. Prăpădenie şi rădicare de nărod, într-o ţară depărtată, fac de să teame, tare, acel domn mare. 
     Cercătoriul Stealelor zice: Oaste călătoare, să înpiiadecă în nepriiateni, şi puţintei scapă. Tabără pe mare, o strică vănturile. 
     Bragania zice: De au fost vreodată lume nebună, acum iaste! Acei putiarnici, de poruncesc în Peaşte şi în Taur, au fiert acel viţel şi l-au măncat, înpreună cu acei oameni confederaţ. Vreamea, iaste tot bună. 
     Martie 9 dni, lună plină. 
     Cheravale zice: Veştile lumii n-au nici o credinţă, şi acei slujitori, carii părăsesc ernatecul, să vor căi. 
     Fruniol zice: O seaamă de oaste să întoarce înnapoi, pentru frica înşălăciunii. Un sfat fără de veaste, hotăraşte multe. 
     Cercătoriul Stealelor zice: Să rădică un norod, care îndată să aşază. Aleargă călăraşii, căt pot, iară în zadar, căci boala au făcut bubă. 
     [165] Bragania zice: Tot căntă tare, acel cocoşăl, iară mie mi să pare să-l auz amuţit: ce va fi, nu voiu să spuiu! Vreame nestătătoare, cu ploae şi tunet. 
     Martie 17 dni, şfertul dupre urmă. 
     Cheravale zice: Trec slujitorii, şi nu să întorc. Acei oameni de supt Fată, să să păzească, să nu să apuce de o faptă rău socotită, că să nu dea, nepriiatenilor, pricină a răde. 
     Fruniol zice: Tabără pe cămp să mişcă, ca să dea năvală la o cetate. Cade, o cetate tare. Mulţi uniţ, socotesc răul cel mai mic şi dau într-acel mai mare. 
     Cercătoriul Stealelor zice: Un sfat tocmit, aduce veaste de jale. Rea constelaţie, pentru un loc al Trigonum Igneo. Să vorbeaşte de moartea unui mare, iară nu să adeverează aşa curănd. 
     Bragania zice: Acea fată, nu o mai pot răbda: vedeţi-o, cum s-au înarmat! Aerul, senin şi uscat. 
     Martie 24 dni, lună noao. 
     Cheravale zice: Mars, văzăndu-ş scaunul lui în vărful crăesc, atăta să face de nebun, căt găndeaşte să se facă stăpăn unui loc numit şi mare. 
     Fruniol zice: Mare războiu, lasă multe trupuri de amăndoao părţile. În nişte locuri, departe de noi, să face mare omor. Mare frică, că iaste un putiarnic fără credinţă, să se scoale, asupra cui, nu să ştie. 
     [166] Cercătoriul Stealelor zice: Pradă, de călăraş şi de călători. Un om mare, să bolnăveaşte, de grije mare. 
     Braganiia zice: Sar slujitorii, din toate părţile. Veţ auzi, veaste amară. Văz pe doi mari oameni, rău înfăşuraţ. Vreamea, înceape rea, şi apoi să seninează. 
     Aprilie 1, şfertul dentăi. 
     Cheravale zice: Soarele şi Mercurius, ar vrea solii crăeşti, unire de prinţipi şi sfaturi de folos. Iară Mars, înpotrivă iaste dat: după ocolul cetăţilor, ardere şi omor. 
     Fruniol zice: La gabineturi să trăctăluiaşte pace, iară în cămp urmează războiul, cu groază, bătăi, în multe părţi. O tabără iaste bătută, groaznică ocolire unii cetăţ, răbelii răsuflă măniile lor, cu oştiri fără leage. Cutremur de pămănt, înfricoşază pe Italiia. 
     Cercătoriul de Steale zice: Vase pe mare, băntuesc nu numai pe acei ce umblă pe mare, ce şi pe nişte limanuri, cu mare vărsare de sănge. 
     Bragania zice: Pretutindenea iaste primejdie, pe mare şi pe uscat! Vreame rea, cu vănt şi ploae. 
     Aprilie 9 dni, lună plină. 
     Cheravale zice: Să va auzi un lucru, care pre lesne va avea sfărşit bun. Acea curte, supt Zevs, o va putea spune:  Mars nu va lipsi cu de ale sale nebunii! 
     [167] Fruniol zice: O întămplare rea, într-o ţară, face de să nasc  turburări. Mars, nu să lasă de oştirile lui. Cade o cetate în măna unui comendant, rebelii fug şi aleargă să străngă oaste noao. 
     Cercătoriul de Steale zice: Neunirea de fraţ, strică o nuntă. O corună, care are lipsă de bani, munceaşte în ce fel va scoate bani din punga supuşilor. Cărturari pe cale, ca să trăctăluiască tocmiri de pace şi hotărări de nuntă. 
     Bragania zice: O întămplare fără veaste, face pe acea fată frumoasă  de suspină şi să mişcă. Lumea iaste ciumată, de boala franţozească. Vreamea, senină şi frumoasă. 
     Aprilie 15, şfertul de pe urmă. 
     Cheravale zice: Am nădeajde să se auză veaste de măngăiare, la mulţi, şi să vor înpărţi cinstele. 
     Fruniol zice: În mare, să găteaşte mare tabără, războiu săngerat. 
     Cercătoriul de Steale zice: De moarte primejdie, unui domn. Şi rea întămplare unii floate, pe mare, face să suspine multe noroade. 
     Bragania zice: Gălcevi, pretutindenea să aud, şi lumea iaste plină de nevoe. Vănt, la început, şi senin pănă la sfărşit. 
     Aprilie 23 dni, lună noao. 
     Cheravale zice: Zevs, trimite bune influsuri la Trigonon al nostru; şi, Saturnus, reale, la supuşii lui. 
     [168] Fruniol zice: Lucrurile lumeşti, încep a merge spre bine: nuntă hotărătă. 
     Cercătoriul de Steale zice: Gălcevi, într-o cetate, ca să aşaze nevolnici. 
     Bragania zice: În Asiia, să aude o moarte, şi acei cornuţ vor da mare ipopsie. Pe mare şi pe uscat, reale lucruri să văd. Vreamea, senină, iar spre sfărşit să schimbă. 
     Mai 1, şfertul dentăi. 
     Cheravale zice: Mars, cu toiagul în mănă, va să se bată războaele. S-ar putea, că-i de trufiia lui, căci, obrăzniciia prea multă, căte odată aduce la rău. 
     Fruniol zice: Groaznică întălnire, de oşti nepriiatene, cu moarte de amăndoao părţile. Călătorie unui om mare, primejdioasă. Să spune, într-o curte, o comedie, şi ministrii sănt comedianţi. Moartea unii jupănease, turbură toată lumea. 
     Cercătoriul de Steale zice: Într-un loc, aproape de noi, mare vărsare de sănge: gălcevi pentru mueri. 
     Bragania zice: Toate lucrurile merg spre rău. Şi, supt Taur, aud amară glasuri. Acea unire mai iaste răsipită, şi acea parte iaste jumătate pierdută. Vreamea, iaste nestătătoare, şi mai rea decăt bună. 
     Mai 8, lună plină. 
     Cheravale zice: Să văd multe veatrile, a curge pe mare, şi pot fi cu gănd rău. Va fi bine să fie gata şi să se păzească, aceale limanuri de margine. 
     [169] Fruniol zice: Tunete şi fulgere de tunuri, unii taberi care umblă pe lăngă nişte margini. O crăie, care va să se ţie în lefteriia sa, dă de mari sile. 
     Cercătoriul de Steale zice: Coborăre, du pă munţi, de slujitori, bagă pe un norod la mari gănduri. 
     Bragania zice: Să supune acea cetate, care ştiţ că era ocolită. Supt Rac, de iznoavă, mulţi nebuni fac fapte de sănge. Vreamea, nestătătoare. 
     Mai 15 dni, şfertul de pe urmă. 
     Cheravale zice: Să apropie o tabără de alta, cu mare îndrăzneală, iară nu să bat. 
     Fruniol zice: O curte să înbracă cu jale, pentru moartea unui om mare. Fără de veaste mişcare de arme, dă lumii mare ipopsie. Rebelii răsuflă cruzimea lor, iar apoi sănt pedepsiţ. 
     Cercătoriul de Steale zice: Veaste ciudată, din ţări depărtate. Boala unui mare, înfricoşază o curte. 
     Bragania zice: Acea unire, care să pare că iaste făcută la Cambrai, adecă la Savoia, iaste foarte înfăşurată, şi face izbăndă, şi cocoşul căntă cu glas blănd. Vreame senină, cu vănt şi cu ploae. 
     Mai 22 dni, lună noao. 
     Cheravale zice. Într-aceaste zile, poate fi să se facă o călătorie de mare veselie, şi într-o cetate să vor face mari bucurii. Să dea Dumnezeu, acel loc ce iaste supus Leului, să nu fie băntuit de ciumă! 
     [170] Fruniol zice: Nişte oameni neaşăzaţ, întărătă un gabinet, fără credinţă a-i da ajutor. Rea veaste, pentru cei ce n-au bani. 
     Cercătoriul de Steale zice: Un viteaz războinic, faptă de treabă  socoteaşte. 
     Bragania zice: Să aude, de pretutindenea, pagube şi bătăi. Senin, cu vănt puţin. 
     Mai 30 dni, şfertul dentăi. 
     Cheravale zice: Mercurius, va aduce bune sfărşituri, şi să găteaşte să aducă cinste la o curte mare. 
     Mars, îş potoleaşte măniia sa. 
     Fruniol zice: O tabără pe mare, mearge, şi nu să ştie încotroo. Ipopsie, în multe limanuri. O hainire, dovedită, va face pre mulţi de o vor plăti cu viaţa sa. 
     Cercătoriul de Steale zice: O ţară, supt Peaşte, iaste rău băntuită de sabie şi de foc. Să se păzească, cine iaste comendant de cetăţ pe lăngă gărle, căci i să gătesc gătiri şi hainiri. 
     Bragania zice: În Asiia, să cloceaşte un ou, de care, ca să nu te supăr, voiu să tac. Vreame frumoasă. 
     Iunie 6 dni, lună plină. Astăz piiare lumina, la un ceas de noapte. 
     Cheravale zice: Mars, în casa altuia, nu poate să facă cruzimele lui. Tace şi aşteaptă pricină, să scoaţă sabie asupra unui loc supus Cumpenii. 
     [171] Fruniol zice: Un prinţip, găndeaşte să se răsplătească, şi face gătiri de războaie asupra unui ţinut aproape de el. Acel comendant, care porunceaşte unii taberi fără rănduială, piiarde o biruinţă, care o ţinea în mănă. 
     Cercătoriul de Steale zice: Să pedepseaşte, un cap al unii răbelii. Suspină o curte, supt Săgetător, pentru boala unui prinţip, sau a unii prinţipease. 
     Bragania zice: Vai de mine ce turburări! Auziţ, ce iuţime! Alt nu auzim, fără căt ticăloşinţă! Vreame senină, cu vănt. 
     Iunie 13 dni, şfertul de pe urmă.  
     Cheravale zice: Pentru trebile lumeşti, Mars, în casa lui Zevs, nu zăticneaşte să nu să facă armistiţium; iar nu pune jos nici măniia, nici sabiia. 
     Fruniol zice: Furtuni pe mare, şi vremi reale pe uscat. Să arată, într-o curte, frumoasă nădeajde de pace. Iară [...]  
      [173] INSEMNĂRILE DE TAINĂ ALE LUI CONSTANTIN VODĂ BRĂNCOVEANU. 
     I. <INSEMNĂRI DIN 1693 = 7201 – 7202> 
        <5 AUGUST – 13 SEPTEMBRIE>  
     <ms. Foletul Novel>      7201 
     <f. 18 v> Călătoria noastră ce am făcut cănd am mersu cu Veziriul în tabără, anume cum sămnează. Avgust 5 dni, Sămbătă, am purces den Bucureşti. Avgust 8 dni, Marţi, am ajunsu la Olt, unde şi Veziriul au sosit, a doa zi, Miercuri. Avgust 10 dni, Joi, am purces de la Olt. Avgust 12 dni, Sămbătă, am sosit la Jii, la Potrojani. Avgust 15 dni, Marăi, în zioa de Săntă Mărie, am ajunsu la Dunăre, înpotriva Diiului. Avgust 22 dni, au trecut Veziriul Dunărea, la Dii. Avgust 25 dni, Vineri, am purces de la Dii înapoi. Avgust 28 dni, Luni, am sosit la Brăncoveani. 
     Leat 7202 <Idem, f. 19> Septemvrie 4 dni, Luni, am purces de la Brăncoveani. Septemvrie 6 dni, Miercuri, am sosit la Mănăstire la Hurezi, unde şi mănăstirea am tărnosit, la Septemvrie 8 dni, în zio Naşterii Maicăi Precistii. Septemvrie 9 dni, Sămbătă, am mersu la Bistriţă. Septemvrie 10 dni, Duminecă, am marsu <mersu> la Mănăstirea De-Un-Lemnu. Septemvrie 13 dni, Miercuri, am sosit la Piteşti. 
     [174] II. <INSEMNĂRI DIN 1694 = 7202 – 7203> 
       <2 FEVRUARIE – 20 OCTOMVRIE> 
     <Idem, f. 20> Fevruarie 2 dni, leat 7202, ne-au venit caftan de la Inpărăţie, de mucarer, cu Selam Aga al Veziriului Bairam Aga. Martie 4 dni, au mazilit pe Mustafa Paşa Veziriul. Aprilie 2 dni, au mazilit pe Căzlar Aga, care era pricina maziliii lu Mustafa Paşa Veziriul. Judecata curănd l-au ajunsu! Aprilie 11 dni, s-au aşezat Ali paşa veziri, care şi tefterdari au fost mai nainte. Mai 16 dni, ne-au venit iar caftan de mucarer de la Inpărăţie. 
     <Idem, f. 21> 7202. Meargerea noastră spre Tărgovişte, iproci. Avgust 10 dni, Vineri, am purces de la Bucureşti la Mogoşoaia. Avgust 12 dni, Duminecă, am purces de la Mogoşoaia la Tărgovişte. Avgust 13 dni, Luni, am sosit la Tărgovişte. Avgust 27 dni, Luni, am purces de la Tărgovişte. Avgust 29 dni, Miercuri, am sosit la Piteşti, la vii. 
     <Idem, f. 21> 7203. Septemvrie 2 dni, Duminecă, am sosit la Mănăstirea Un-De-Lemnu. Septemvrie 4 dni, Marţi, am sosit la Mănăstire la Bistriţă. Septemvrie 6 dni, Joi, am sosit la Mănăstire la Hurezi. Septemvrie 13 dni, Joi, am purces de la Mănăstirea Hurezii. 
     <f. 21 v> Septemvrie 17 dni, Luni, am ajunsu la Brăncoveani. 
     <f. 20 v> Septemvrie 25 dni, leat 7203, fiind la Brăncoveani, ne-au venit veaste că au luat Creştinii, Sacăzul. 
      [176] <Idem, f. 21 v> Septemvrie 26 dni, Miercuri, am purces de la Brăncoveani. Septemvrie 29 dni, Sămbătă, am sosit la Potlogi. Octomvrie 2 dni, Marţi, am purces de la Potlogi şi am sosit la Tărgovişte. Şi într-aceastaş zi ne-au venit veaste că au fugit Veziriul de la Varadin, de unde să bătea cu Neamţii, şi au venit iar la Beligrad. Octomvrie 3 dni, Miercuri, ne-au venit veaste că au bătut Leaşii pe Şahpaz Gherei Sultan, care ducea zaherea la Cameniţă, luînd şi zaherea toată, Leaşii. Octomvrie 7 dni, Duminecă, ne-au venit veaste că au întrat palia cu Cazaci în Bugeac şi au stricat căş la Hanului şi alte 10 sate. 
     <f. 22> Octomvrie 17 dni, Miercuri, am purces de la Tărgovişti, şi tot într-aceastaş zi am sosit la Mogoşoia. Octomvrie 20 dni, Sămbătă, purcegănd de la Mogoşoia, am venit la Bucureşti, lăudănd şi mulţămind lui Dumnezău că toată călătoria, cătă scrie înnapoi, o am făcut cu sănătate, cu pace, cu bucurie, iproci. 
     III. <INSEMNĂRI DIN 1695 = 7203 – 7204> 
       <27 IANUARIE – 7 OCTOMVRIE> <Idem, f. 74> Leat 1695 şi leat 7203. Ghenarie 27 dni, au murit Sultan Ahmet. Şi tot într-acea zi s-au pus înpărat Sultan Mustafa. La noi au venit veastea la Fevruarie 3 dni. Fevruarie 25 dni, au venit veaste că au luat Turcii, Sacăzul, înnapoi de la Veneţiiani. Aprilie 8 dni, am purces de la Bucureşti în tabără, Luni. Aprilie 11 dni, am sosit la Potlogi, Joi. Şi am şezut pănă la Aprilie 14 dni. . [178] Aprilie 12 dni, Vineri, au purces Stoian vătaf de călăraşi, de la Potlogi, cu Ibraim ceauş, care venise pentru cară, şi cu iel s-au trimis şi […] . La Aprilie 28 dni, au venit. Aprilie 15 dni, Luni, au purces Frăţilă i Radul călăraşi, de la Petreşti, cu carei s-au scris pentru zahereaoa Cameniţii i pentru oaste. La Mai [..]  dni, au venit Stoian vătaf. 
     <f. 74> Aprilie 15 dni, am purces de la Potlogi, Luni. Aprilie 18 dni, am purces de la Ciocăneştii, Joi. Aprilie 22 dni, am sosit la Brăncoveani, Luni. 
     <f. 74 v> Aprilie 28 dni, tot la Brăncoveani fiind, ne-au venit veaste de la Odrii, cu Stoian vătaf de călăraşi, că au mazilit pe Ali Paşa Veziriul, cu toată lacomă şi spurcată Poarta lui, şi au pus veziri pe Mehemet Paşa, care au fost caimacam-paşe. Iar pe Ali Paşa, mai pe urmă l-au sugrumat ca pe un căine! 
     <f. 47> Aprilie 29 dni, Luni, au purces Stoian vătaf i sin si Ghidimoc, de la Brăncoveani, cu carei s-au scris de veziri nou şi de alte păsuri i oaste. Mai 21 dni, au venit sin si Ghidimoc. Mai 2 dni, Joi, am trimis alţi călăraşi, iar de la Brăncoveani, cu carei am scris pentru treaba Sinaei. Mai 26 dni, au venit cu răspunsul, aducănd ispravă. 
     <f. 74 v> Mai 3 dni, Vineri, am purces de la Brăncoveani. Mai 8 dni, Miercuri, am purces de la Craiova. 
     <f. 47 v> Mai 12 dni, am trimis 2 călăraşi şi un lipcan, de la Dăsnăţui, Duminecă, cu o blană i 1000 talere, poclonul chihaialei. Mai 31 dni, au venit răspunsul, cu Mehemet Aga i Costandin comis, ca să ne întoarcem înnapoi.  [180] <Idem, f. 74 v> Mai 17 dni, Vineri, am purces de la Drincea. Mai 19 dni, am sosit la Cerneţ, Duminecă, în lăsata secului de Sim Pietru. 
     <f. 47 v> Mai 20 dni, am trimis 2 călăraşi, de la Cerneţ, cu veaste că au venit […] . Iuni 6 dni, au venit răspunsul, cu Ianache comis. Mai 25 dni, am trimis 2 călăraşi, iar de la Cerneţ, cu veastea carălor, că le-am trimis la Beligrad. Iuni 23 dni, au venit răspunsul, cu Barbul comis. Mai 28 dni, am trimis pe Radul ceauş i Necula, călăraşii, cu talere 2500, ale Valedealei, de la Cerneţ. Iuni 23 dni, au venit răspunsul, iar cu Barbul comis, la Hurezi fiind. 
     <f. 74 v> Mai 31 dni, ne-au venit ferman, cu Mehemet Aga al Veziriului, ca să ne întoarcem înnapoi la cealealalte bogazuri, să păzim. 
     <f. 48> Iuni 3 dni, Luni, am trimis pe Stoiani vătaf, cu Mehemet Aga al Veziriului, de la Cerneţ, cu răspunsul că săntem mergători la bogazuri, şi cu 2500 talere lu Mehemet Celebi, din datoria-mi. Iuli 1 dni, au venit, la Mănăstirea De-Un-Lemnu fiind. Iuni 9 dni, Duminecă, am trimis pe Nedelco călăraş cu ş-altul, de la Ciovărnăşani, cu 1000 talere, pentru blana chehaialei Veziriului, de chihaia noao. Iuli 1 dni, au venit. 
     <f. 74 v> Iuni 9 dni, Duminecă, am purces de la Cerneţ, înnapoi. 
     <f. 75> Iuni 12 dni, Miercuri, am ajunsu la Tismana. Iuni 19 dni, Miercuri, a sosit la Mănăstire la Sveti Costandin, la Hurezi. 
     <f. 48> Iuni 25 dni, Marţi, am trimis pe Ghiuca călăraş, şi altul, de la Hurezi, cu veastea hoţilor. Iuli 22 dni, au venit, la Tărgovişte. 
     <f. 47 v> Iuni 27 dni, Joi, am trimis pe Frăţilă călăraş şi pe Vartolomei, la Ţarigrad, de la Hurezi. Avgust 4 dni, Joi, au venit, la Tărgovişte. 
     <f. 75> Iuli 1 dni, am purces de la Mănăstirea Hurezii, de am venit la Mănăstirea De-Un-Lemnu, Luni. Iuli 3 dni, am purces de la Mănăstirea De-Un-Lemnu, de am trecut Oltul, Miercuri.  [182] <Idem, f. 48 v> Iuli 4 dni, Joi, am trimis pe Zota călăraş şi alţi doi călăraşi, la Ordie, de la conacul ot Topolog, înpreună cu un lipcan al Veziriului. 
     <f. 75> Iuli 5 dni, Vineri, am venit la Mănăstire la Argeş. 
     <f. 48 v> Iuli 7 dni, Duminecă, s-au dus la Aga al Veziriului, care venisă pentru zahereaoa Cameniţii, dăndu-i-se şi banii, plata zaherealei, anume Aitinli Abdulah Aga. 
     <f. 75> Iuli 8 dni, Luni, am purces de la Mănăstirea Argeşul. Iuli 9 dni, Marţi, am ajunsu la Piteşti, la vii. Intr-aceastaş zi au venit veaste, cu cupariul lu Costandin Vodă, că au făcut Maria o copilaşe. 
     <f. 75 v> Iuli 19 dni, Vineri, am purces de la Piteşti. Şi Sămbătă, Iuli 20 dni, am ajunsu la Tărgovişte, în zioa de Sfeti Ilie, aflănd, den multă mila lui Dumnezău, pe toţi sănătoş. 
     <f. 49> Iuli 23 dni, Marţ, am trimis pe ...., la Beligrad, de la Tărgovişte. La Avgust 16 dni, au venit cu răspunsul, la Tărgovişte. Iuli 26 dni, Vineri, am trimis pe Durase comis, la Odrii, şi 2 călăraşi la Ţarigrad. Avgust 24dni, au venit. 
     <f. 25 v> Iuli 28 dni, Duminecă, au întrat Hanul cu Tătarăi în ţară, la Măxineani. Avgust 15 dni, ne-au venit veaste că, mergănd Tătarăi pănă la Bistreţă, s-au întorsu Calga Sultan cu Tătarăi înnapoi, la Bugeac. Iar Hanul, cu puţintei Tătari, au mersu la Beligrad, trecănd Dunărea pe la Dii, la Avgust 16 dni. 
     <f. 49> Avgust 24 dni, Sămbătă, am trimis pe Hasanache clucer, la Ordie, cu poclon chehaialei Veziriului. Avgust 27 dni, Marţi, au trimis pe Radul i ... călăraşi, la Ordie, cu veastea lu […] . 
     <Idem, f. 49 v> 7204 Septemvrie 7 dni, Sămbătă, au mersu .... călăraş, cu un lipcan, la Ordie, cu veastea Cruţilor.  
     [184] <Idem, f. 76> Septemvrie 4 [...] . Septemvrie 15 dni, Duminecă, […]  mi-au venit   veaste […]  la […] . La 10 dni ale lui septemvrie [...] . Septemvrie 18 dni, Miercuri, mi-au venit veaste de la Cornea vel ban, de la Cerneţ, că pogoară Inpăratul Sultan Mustafa pe la Ruşava, să treacă pen ţară, să meargă la Necopoe. Septemvrie 20 dni, ne-au venit ferman să meargem înnaintea Inpăratului. Septemvrie 23 dni, Luni am purces de la Tărgovişte. 
     <f. 76 v> [...] la Inpărăţie la [...] . Septemvrie 28 dni, Sămbătă, am fost la Maglavit. Septemvrie 29 dni, Duminecă, am fost la Hrast. Septemvrie 30 dni, Luni, am fost la Măceş. Octomvrie 1 dni, Marţi, am trecut Jiiul, pe la Frumuşei, şi am conăcit la Ciobanul. Octomvrie 2 dni, Miercuri, am fost la Orlea. Octomvrie 3 dni, Joi, am trecut Oltul pe la Turnu, şi au trecut Inpăratul Dunărea, de au mersu la Necopoe. Octomvrie 7 dni, Luni, am purces înnapoi şi am mersu la Ciliiani. 
     IV. <INSEMNĂRI DIN 1699 = 7207 – 7208> 
       <27 IANUARIE – 18 DECEMVRIE>, 
     <Idem, f. 122 v> Ghenarie 27 dni, ne-au venit veaste, de la Papa căpitan, de la Cerneţ, cum că s-ar fi tocmit pacea şi solii că s-au întorsu la Beligrad. Şi, Ghenarie 30 dni, au venit veaste şi de la Odriiu, că adevărat s-au aşezat pacea. 
     <f. 125> Ghenarie 35 dni, am trimis pe Cuciuc căpitan şi [...]  alţi călăraşi, cu 30 de pungi zloţi, la Odrii, la boiari. Fevruarie 2 dni, am trimis pe Gruiţă căpitan i Vartolomei călăraş, cu un car cu 30 de pungi, la Odriiu.  
     [186] <Idem, f. 125> Fevruarie 8 dni, Miercuri, au venit Dumitraşco Racoviţă şi cu Barbul Cornei, de la Odrii, cu veaste că ni s-au dat domnia cu hatişerif în toată viaţa noastră. Fevruarie 10 dni, Vineri spre Sămbătă, la 4 ceasuri de noapte, au răposat maica, multă jăle şi măhnire lăsăndu-ne! Fevruarie 16 dni, Joi, am trimis pe Afenduli clucer, la Ţarigrad, pentru tărguiale de Paşti. Fevruaie 17 dni, Vineri, au venit Frăţilă iuzbaşa, de la Odrii, cu veaste că au tras Inpăratul hatul la baratul care ne-au făcut ca să ne fie domnia în toată viaţa noastră. 
     <f. 125 v> Fevruarie 20 dni, Luni, au purces Stoian vătaf la Odrii, cu 30 de pungi, să ducă la boiari. Martie 10 dni, Vineri, am trimis pe Ivan căpitan de saragele, cu un car cu 52 de pungi, pocloanele Bairamului. Şi, tot într-această zi, am trimis pe sin si Ghidimoc, la Odrii, făcănd ştire capichihaialelor că s-au trimis pocloanele Bairamului. 
     <f. 127 v> Martie 25 dni, Sămbătă, am trimis lu Mehmet Celebi, pentru blanele de mucarer, 20 de pungi, cu care au mersu şi Gheorghie Medini. 
     <f. 130> Aprilie 6 dni, în zioa de Joi Mari, au venit vel  ban, i vel spătar, i vel postelnic, i Iane vătaf, de la Poartă, aducănd ferman de haraci, să nu să mai rănduiască pănă la anul. Aprilie 13 dni, Joi, în Sărbători, au venit Agă de la Inpărăţie, cu hatişerif i caftan de domnie, cum că ni s-au dat în toată viaţa noastră. Şi dupe ce s-au făcut osfeştania cu sobor, după obiceai, şi dupe ce am ascultat şi sfănta leturghie, înpreună cu toată boerimea, i neguţători i slujitori, am eşit înnaintea Agăi, cu mare alai, de l-am adus pănă în divan. Unde, dupe cititul hatişerifului, şi dupe ce noi am înbrăcat caftanul înpărătescu, s-au înbrăcat şi toţ boiarii cu 27 de caftane. 
     <f. 130 v> Aprilie 18 dni, Marţi, am mersu la Potlogi. Şi am şezut Miercuri, Joi, Vineri. Iar  
     [188] <Idem, f. 130 v> Aprilie 22 dni, Sămbătă, am venit la Mogoşoaia, de am făcut pe Sfeti Gheorghie. Şi Aprilie 24 dni, Luni, am venit iar la Bucureşti. Aprilie 28 dni, Vineri, am trimis pe Iane vătaf, să fie capichihaia, trimiţind şi daruri la priiateni, iproci. 
     <f. 132 v> Mai 1 dni Luni, am luat iarbă de curăţenie. Şi Mai 4 dni, Joi, am lăsat sănge. Mai 8 dni, Luni, am purces den Bucureşti la Obileşti. Şi Mai 9 dni, Marţi, am ajunsu. Mai 13 dni, Sămbătă, am luat, la Obileşti, seama oilor. Şi am scos şi o măsea despre stănga. Mai 20 dni, Sămbătă, au venit sol de la Moldova, pohtindu-ne la nunta lu Dumitru Boczade […]  . Mai 22 dni, am purces la Bucureşti. Şi am ajuns Mai 23 dni, Marţi. Mai 25 dni, Joi, am trimis pe Ianache Văcărescul aga, sol, şi cu darurile, la Moldova, la nunta lu Boczade Dumitraşco. Tot într-această zi, au venit Velisari, de la Odriiu.  
     <f. 133> Mai 31 dni, Miercuri, am trimis copiii, pe  Costandin i Ştefan, înpreună cu părintele Vlădica  Theodosie, i cu Radul stolnic, la Brăncoveani, ca să fie la începutul temeliei bisericii, şi la [...] . Iuni 15 dni, Joi, au venit iar la Bucureşti. 
     <f. 135> Iuni 23 dni, Vineri, au purces Toma logofăt cu banii datornicilor, la Odrii i Ţarigrad. Iuni 30 dni, Vineri, am eşit den Bucureşti, de am mersu la Mogoşoaia. Şi am şezut şi Sămbătă şi Duminecă pănă dupe prănzu. 
     <f. 138> Iuli 2 dni, Duminecă, am purces de la Mogoşoia, şi Luni, de prănzu, am fost la Potlogi. Iuli 17 dni, Luni, am purces de la Potlogi, şi am mersu la heleşteul de la Făntăna Ţiganului. Şi iuli 19 dni, Miercuri, am mersu la Tărgovişte. Iuli 28 dni, Vineri, dupe ce au Răsărit soarele, au răposat Scarlat peharnic. Şi 
     [189] <Idem, f. 138> Sămbătă l-am îngropat la Mitropolie, în tinda cea mică. Şi Iiuli 30 dni, Duminecă, am trimis pe Manolache căminar la Odrii, cu 10 pungi Veziriului, iproci, şi ca să ducă veaste tată-ni-său, Exaporitul. Şi Avgust 20 dni, iar Duminecă, au venit, aducănd veaste cum şi Inpărăţia, la Avgust 17 dni, au purces de la Odrii, de au mersu la Ţarigrad. 
     <f. 140 v> Avgust 11 dni, Vineri, au purces Mihaleche <= Mihalache> pitar den Bucureşti, cu cucia Veziriului, iproci. Avgust 27 dni, Duminecă, au venit Toma logofăt de la Ţarigrad. Şi au venit şi Mihalache pitar. 
     <f. 143> Septemvrie 2 dni, Sămbătă, am purces de la Tărgovişte şi am venit la Potlogi. Şi Septemvrie 7 dni, Joi, am mersu iar la Tărgovişte. Septemvrie 20 dni, Miercuri, am trimis pe Manolache căminar la Ţarigrad, cu banii lu Mehemet Celebi ş<i ai lu Nicolae Dragomanul. 
     <f. 145> Octomvrie 19 dni, Joi, am purces de la Tărgovişte, de am venit la Potlogi. Octomvrie 28 dni, Sămbătă, am purces de la Potlogi, de am venit la Mogoşoaia. Şi Octomvrie 30 dni, Luni, am venit la Bucureşti, den mila lui Dumnezău, sănătoşi. Şi tot într-această zi au venit călăraş de la Ţarigrad, pentru Osman, chehaia cel scărnav, trufaş, lacom, cum că l-au scos den chihaialăc, puind pe Cuciuc Ali Aga Ghiumbrucciul. 
     <f. 147> Noemvrie 4 dni, Sămbătă, au pruces <sic = purces> Stoian vătaf, cu banii datornicilor, cu carul, la Ţarigrad. Noemvrie 11 dni, Sămbătă, au purces Ianache căpitan, cu poclonul Hanului, la Crăm. Noemvrie 14 dni, Marţi, au purces Mihai Grămaticul, cu borfele lu Scarlat, la tată-său. Şi, tot într-această zi, am trimis pe Costandin clucer la Isuf Paşa Serascheriul. 
     [190] <Idem, f. 147> Noemvrie 22 dni, Miercuri, am trimis 6 cai Inpăratului, cu vătaful de grajd. 
     <f. 149> Dichemvrie 12 dni, Marţi, am trimis pe Vergo clucer, la Hanul şi la Isuf Paşa. Dichemvrie 18 dni, Luni, am trimis pe Iordache ceauş de aprozi, cu carul cu banii datornicilor, la Ţarigrad. 
     V. <INSEMNĂRI DIN 1700 = 7209 (?)>. 
       <2 – 10 OCTOMVRIE> 
     <Academia Romînă ms. 3774>. 
     Octomvrie 2 dni, Duminecă, am fost la Goleşti, de prănzu, şi de sară am mersu la vii. Octomvrie 3 dni, Luni, au început a culeage la vii, la Piteşti. Şi într-această zi am trimis pe Vartolomei călăraş la Ordie, cu bani de cheltuială capichihaialelor. Octomvrie 6 dni, Joi, au venit Stoian vătaf de la Ordie. Octomvrie 8 dni, Sămbătă, am trimis pe sin Ghidimoc cu 1250 talere, Hanului, dar. Octomvrie 9 dni, Duminecă, isprăvind viile de cules, la Piteşti, şi petrecănd o săptămănă, den mila lui Dumnezău, foarte bine, ne-am întorsu iar la Tărgovişte. Şi Octomvrie 10 dni, Luni, am sosit iar în Tărgovişte. 
     VI. <INSEMNĂRI DIN 1703 = 7211 – 7212>. 
       <5 MAI – 15 OCTOMVRIE>  
     <ms. Foletul Novel> 
     <f. 111> Călătoriia Odriiului Mai 5 dni, am purces den Bucureşti şi am mersu la Copăceani. Seara, au venit călăraş. Mai 6 dni, am şezut pe loc la Copăceani. Mai 7 dni, am venit la Călugăreani. Am trimis călăraş la Odrii. Mai 8 dni, am venit la Daia. Mai 9 dni, am şezut pe loc. Mai 10 dni, a şezut tot la Daia. Au venit şi călăraş. Şi au venit un Agă, să trimitem la Crăm liude 250. Mai 11 dni, am venit la Giurgiov. Mai 12 dni, am început a treace la Dunăre. 
     [191] <Idem, f. 111> Astăzi, am trimis călăraş la Odrii. Mai 13 dni, am trecut Dunărea. Şi au venit şi călăraş. Mai 14 dni, am trimis pe Ianache Cuciucchiuiliu la Odrii. Mai 15 dni, am venit la Cernavoda. Şi au venit călăraş ot Odrii. Mai 16 dni, am şezut pe loc. Au venit iar călăraş ot Odrii şi am trimis călăraş la Odrii. Şi am trimis la Serascheriul şi la Bucureşti, cărţi. Şi, 
     <f. 111 v> Tot astăzi, au venit Preda medelnicer i Răducanul, ot Odrii. Mai 17 dni, am venit la Turlac, şi pe cale s-au întămplat primejdie lu Panait clucer Cioranul: căzănd du pe cal, au murit în loc. Mai 18 dni, am venit la Osiniţ, lăngă Razgrad. Astăzi, ne-au venit scrisori de la Bucureşti. Mai 19 dni, am venit la Chiutucler. Am trimis călăraş la Bucureşti, şi au venit călăraş de la Odriiu. Mai 20 dni, am venit la Inumlari, la podul lu Matei Vodă. Mai 21 dni, am şezut pe loc. Am trimis pe vătafu de călăraşi la Odrii, cu 22 de pungi. Am trimis şi la Bucureşti. Mai 22 dni, am venit la Dragoichioi. Ne-au venit cărţi den ţară şi, tot astăzi, am dat răspunsul înnapoi. Mai 23 dni, am venit la Cealăcavac. Au venit călăraş ot Odriiu. Mai 24 dni, am venit la Comarova. Am trimis călăraş, şi la Odrii şi la Bucureşti. Mai 25 dni, am venit la Paşachioi. 
     <f. 112> Mai 26 dni, am venit la Ienichiui. Au venit Toma slujer. Mai 27 dni, am venit la Cuciuc Dervent. Am trimis călăraş la Bucureşti. Mai 28 dni, am venit lăngă Arnautchiui, la Ceflic. Mai 29 dni, au venit Exaporitul la noi. Au venit Fiera logofăt, din ţară, cu Ghinea ceauş. Mai 30 dni, au venit feciorul Exaporitului la noi, şi alţi neguţători şi dragomani. Mai 31 dni, au venit Beizade al Ducăi Vodă şi alţi mulţi priiateni. Şi, în de sară, au chemat boiarii la Poartă. 
     [192] <Idem, f. 112> Şi am trimis pe Fiera logofăt la Bucureşti. Şi au venit şi alţi călăraşi ot tam. Iuni 1 dni, au venit unii alţii, de s-au înpreunat cu noi. Iuni 2 dni, aşijderea. Şi au venit călăraş de la Bucureşti. Iuni 3 dni, am trimis călăraş la Bucureşti, cu răspunsul. Şi am mersu în Odriiu. Iuni 9 dni, Miercuri, am mersu la Veziriul, de am înbrăcat caftan, înpreună cu 20 de boiari. Şi am trimis pe vătafu de călăraşi la Bucureşti. 
     <f. 112 v> Iuni 10 dni, au venit Toma Bulucbaşa, de la Bucureşti, cu bani. Şi m-am înpreunat cu Inicear Aga, şi am dat 100 de pungi la Inpărăţie. Iuni 11 dni, ne-am înpreunat cu Chihaiao Vezir şi alţi priiateni. Şi am dat 50 de pungi Valedelei şi 30 Căzlar Agăi. Am trimis pe Grămătic la Ţarigrad. Iuni 12 dni, am trimis pe Toma Bulucbaşa, la Bucureşti. Şi m-am înpreunat cu Tefterdariul i Reizul. Iuni 14 dni, au venit călăraş de la Bucureşti. Şi am mai dat la Inpărăţie 100 de pungi. Astăzi, au mazilit pe Inicear Aga şi au pus pe Cul Chihaia. Iuni 15 dni, Marţi, am mersu la Poarta Inpăratului, de ne-au înbrăcat caftan, iproci. Şi am trimis pe Mihai Fărcăşan în ţară. 
     <f. 113> Iuni 21 dni, au venit călăraş den ţară. Şi au venit veaste că aduc pe Costandin Vodă. Iuni 23 dni, am ieşit iar la corturi. Şi au venit vătafu de călăraşi, den ţară, cu bani. Iuni 24 dni, am trimis în ţară, călăraş. Şi au purces Radul Beizade, cu alalţi boiari, în ţară. 
     [193] <Idem, f. 113> Iuni 23 dni, am mersu de ne-am luat zioa bună de la Veziriul şi de la Caimacamul. Astăzi, au răposat şi Barbul vel stolnic Fărcăşanul. Iuni 28 dni, am purces de la Arnautchiui; am venit la Ingechiui. Şi am trimis pe Sugrumal portar, la Bucureşti şi pe Dumitrache vistiiar, la Moldova. Iuli 2 dni, am ajunsu la Cialăcavac. Şi am trimis călăraş la Bucureşti, şi alţii la Odrii. Iuli 3 dni, au venit călăraş de la Bucureşti. Şi am trimis călăraş la Odriiu. 
     <f. 113 v> Iuli 5 dni, am ajunsu la Dunăre, la Turtucaia. Şi au venit Costandin, fiiu-miei, şi cu alţii, de la Bucureşti, şi Părintele Vlădica. Iuli 6 dni, am trecut cu toţii Dunărea, la Olteaniţa. Iuli 7 dni, am venit la Obileşti. Au venit şi stolnic Cantacuzino. Iuli 9 dni, am purces de la Obileşti. Iuli 11 dni, Duminecă, den mare şi bogată mila lui Dumnezău, am sosit la Bucureşti, slăvind şi proslăvind numele sfinţii sale! Iuli 15 dni, au venit veaste, de la Antonie Grămăticul de la Ţarigrad, că la 6 dni ale ceştii luni s-au început acolo gulgulea mare. Şi a doa zi ne-au venit şi de la Odrii, scriind că este adevărat şi că mare sinhisi le-au dat la Poartă, gulguleaoa aceaia. 
     <f. 114> Iuli 22 dni, au venit veaste că pe Muftiul, cu coconii dumisale cei spurcaţ, i-au făcut Inpărăţia surguni. Avgust 15 dni, au venit Antonie comis, cu veaste că au mazilit pe Sultan Mustafa şi au pus pe Sultan Ahmet, frate-său.  
     [194] VII. <INSEMNĂRI DIN 1707 = 7215> 
       <16 MARTIE – 2 IULIE> 
     <Academia Romînă, ms. 3214>  
     <f. 1> Martie 16 dni, cu Neculae călăraşul, am scris la Postelnic i la Costandin Diichiti i Părintele Iraclias. Martie 24 dni, cu Toma Gichi, cănd au mersu, am scris la Părintele Panaghiotatos, Macariotatos Hrisanthu, Exaporiton, dascalul Spandonache, la Diichiti trimiţănd şi jupăneasa lui Razo […] , i să dea carte la Macariotatos Andiohias, i Părintele Iraclias. Aprilie 23 dni, cănd s-au dus Costandin sluger la Ţarigrad, cu el am scris lui Diichiti, trimiţăndu-i şi talere 24, du pe cafea i fir. Am trimis carte i un belghir negru frumuşăl […]  dragomanul. 
     <f. 1 v> Iuli 2 dni. Au purces de aici Neculae i Vartholomeiu călăraşi, cu carii am scris la sluger Costandin, i la Vel Stolnic, i la Diichiti, i Părintele Iraclias, i Domniţa lui Dumitraşco Vodă, i Costandin Halipliul, i Hagi Cuzi. Trimis-am cu ei şi 20 talere, pentru mutpac, la Costandin sluger. 
??

??

??

??