[3] Dumnezăiasca Liturghie, acmu întăi tipărită rumăneşte, cu multă osîrdie, să-nţăleagă toţ spăsenia lui Dumnezău cu întreg înţăles. Tipăritu-s-au la svînta Mitropolie în Iaş, mesiţă mai, în anul 7187. [4] Stihuri la luminatul herb al Ţărîi Moldovei. Ioan Duca Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Ţării Moldoveneşti. Capul cel de buor, de fiară vestită, Sămnează puterea ţărîi nesmintită. Precîtu-i de mare fiara şi buiacă, Coarnele-n păşune la pămînt îş pleacă. De pre chip să vede buorul ce-i place, C-ar vrea-n toată vremea să stea ţara-n pace. [5] Cuvînt depreună cătră toată seminţia rumînească. Luminatul întru pravoslavie şi credincios în Părintele şi Fiiul şi Sfîntul Duh, Troiţă într-o fiinţă şi nedespărţîtă, unul Dumnezău totputernic, făcători văzutelor şi nevăzutelor Ioan Duca Voievoda, cu mila lui Dumnezău Domn şi oblăduitpri a toată ţara Moldovei, dar, milă, pace, sănătate a toată semenţia romînească tutinderea ce se află-ntr-această limbă pravoslavnici, cu toată inema cerem de la Domnul Dumnezău şi izbăvitoriul nostru Is. Hs. Din cît S-au îndurat Dumnezău de ne-au dăruit mila Sa, dăruim şi noi acmu deoadată acest dar limbii rumîneşti, svînta Liturghie, scoasă pre limbă rumînească de pre [6] elinească, de lauda lui Dumnezău să-nţăleagă toţ carii nu-nţăleg sîrbeşte sau elineşte. Carea priimind ca un odor cel mai scump ceresc, pre Dumnezăusă lăudaţ, şi pre noi la svînta rugă nu uitareţ, şi, fiţ sănătoş. Aflat-am pe David, robul Meu; în sfînta Mea milă l-am uns pe el. Prealuminatului întru Iisus Hristos Ioan Duca Voevoda, Domnului şi oblăduitoriului a toată Moldovlahia, de la milostivul Dumnezău Măriii tale poftim pace şi sănătate într-ai mulţ. Pre domni şi-mpăraţi de pre pămînt, milostive şi prealuminate Doamne, carii Dumnezău i-au ales în locul Său pre pămînt, aşe zîce prorocul împărat David: “Eu zîş dunezăi sînteţ”, psalom 81, [7] alesu-i-au Dumnezău să domnească preste turmă svinţiii Sale, să o socotească ca păstorii cei buni. Aşe zîce Domnul Hristos: “Păstoriul cel bun pune sufletul său pentru oi”, apărîndu-le ca David şi preveghindu-le ca Iiacov, şi pornindu-le la păşuni bune şi ape sănătoase, nu numai cu dereptatea giudeţelor şi cu apărătura de cătră stricătorii cei la trup, ce mai vîrtos să aibă a griji de mîncarea şi băutura cea sufletească. Aşe zîce Domnul Hristos, la Ioan, în 6: “De-n-iţ mînca Trupul Fiiului omenesc şi să beţ de-a Lui Sînge viaţă n-aveţ în voi.” Accestea pricepînd bine împăraţii cei svînţi de demult şi domnii că nu numia trupeţşte, ce mai vîrtos sufleteşte sînt datori a griji de turma lui Dumnezău, să nevoiră, precum să vede şi la [8] psalomul 131 că să obriciia David de odihneală pănă cînd ar afla loc Domnului şi sălaş Dumnezăului lui Iacov. Într-acela chip şi Măria ta, milostive Doamne, te nevoieşti pentru ţara Măriii tale să o aduci la bine, şi trupeşte şi sufleteşte. Şi pentru înţălesul svintelor cărţ, să-ş înţeleagă pre limbă svînta şi dumnezăiasca Liturghie, întru carea este hrana cea de viaţă vecinică sufletească, ai nevoit Măria ta, necruţînd cheltuială. Aşe au ales Dumnezău pre Măria ta, ca şi pre acei svinţi şi nevoitori pre turma Svinţiii Sale, David, şi Marele Costantin, şi Teodosii, şi alalţi dumnezăieşti. Şi rugîm pre milostivul Dumnezău să sporească Măriii tale întru toate bunătăţîle, cum au agiutat ş-au sporit acelora svinţi, cu pace şi sănătate întru cinstit şi [9] slăvit scaunul Măriii tale, pentru Domnul nostru Iisus Hristos. Amin. Rugătoriul Măriii tale, smeritul Dosoftei, mitropolitul, închinăm cu faţa pănă la pămînt, ca Domnului nostru milostiv. Întrebările canonice ale Preasfîntului Patriarh al Alexandriei, domnul Marcu, şi răspunsurile la ele ale Preasfîntului Patriarh al Antiohiei, domnul Theodor Valsamon. Întrebarea 5: Este fără pericol ca ortodocşii Siriei, şi dintre armeni, chiar şi din alte locuri unii credincioşi, să oficieze Liturghia pe limba lor, sau sînt în tot felul obligaţi să slujască după texte greceşti? Fără grije este a sveştenodeistvui pravoslavnicii Siriii, şi din armeni, săvai şi [10] dintr-alte ţări nescare credincioş, pre a lor limbă, au cu totul îi silesc cu elineasca a sluji Liturghie limbă? Răspuns: Marele Apostol Pavel, rîmlenilor trimiţînd, zice-n glava trei verş 29: Oare Dumnezeu este numai al iudeilor, nu şi al păgînilor? Da, şi al păgînilor. Dară jidovilor numai li-i Dumnezău, au nu şi limbilor? Adevărat, şi limbilor. An Judaeorum Deus tantum, an non et ghenţium? Ţerte, et ghenţium. Deci cei ce sînt cu adevărat ortodocşi, şi dacă vor fi cu totul nepărtinitori limbii greceşti, slujască pre limba lor sfînta Liturghie. Dece ceia ce-s pravoslavnici întu tot, şi de vor fi de elineasca limbă cu totul nepartnici, pre [11] limba sa slujască svînta Liturghie. Avînd copii identice ale obişnuitelor sfinte rugăciuni, precum cele traduse din antologii bine alcătuite, cu ajutorul texelor greceşti. Izvoade avînd a obicinuite svinte militve nestrămutate, izvodite din scrutări dirept scrisă prin scripturi elineşti. [13] PROSCOMIDIA Liturghiilor. Rînduiala la dumnezăiască şi svînta Liturghie a dintru svinţi Părintele nostru Ioan Rost de Aur. Vrînd popa să facă dumnezăiască tainica slujbă, dator este mai denainte să fie ispoveduit şi cu toţ păciuit,şi inema cu cîtu-i puterea curată să ferească de gînduri rele. Şi să să oprească de cu sară priveghind pînă la vremea slujbei cu rugă. Şi sosînd vremea face metanie mai marelui şi merge cu diaconul de să-nchină denaintea svintelor dverniţe. Şi-i zîce diaconul: Blagosloveşte, despuitoriule. Popa făcînd blagoslovenie, începe diaconul: [14] Împărate ceresc,... Împăratul ceriului, Mîngîitoriule, Duhul adeverătăţîi, Care tutinderea eşti şi toate le plineşti, Vistieriul bunătăţîlor şi viaţă dătătoriule, vino şi te sălăşluieşte în noi şi curăţeşte-ne de toată imăciunea, şi mîntuieşte, Bunule, sufletele noaste, Svinte Dumnezău, Svinte tare, Svinte fără moarte, miluieşte-ne, 3. Slava Tatălui şi Fiiului şi Svîntului duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Amin.Preasvîntă Troiţă, miluieşte-ne. Doamne, şterge păcatele noastre. Despuitoriule, iartă fărălegile noastre. Svinte, cercetează şi tămăduieşte neputinţele [15]  noastre, pentu numele Tău. Doamne miluieşte, 3. Slavă ...Şi acum... Părintele nostru Cela ce eşti în ceriuri, ...Scrise-s nannte. De acii zîc troparele: Miluieşte-ne Doamne, miluieşte-ne, că de tot răspunsul scăpîndu-ne, această Ţie rugăminte, ca Despuitoriului, păcătoşii aducem, miluieşte -ne. Slavă... Doamne, miluieşte-ne, că pre Tine nedejduim, nu ne urghisi foarte, nice pomeni fărălegile noastre, ce caută peste noi ca un Milos şi ne izbăveşte de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti   Dumnezăul nostru şi noi poporul Tău, şi toţ lucruri mînulor tale, şi numele Tău îl chemăm. Şi acum... A milostivirii uşe de şchide-ne, [16]  blagoslovită Dumnezău Născătoare, nedejduindu-ne pre svinţia ta să nu ne scăpăm, ce să ne izbăvim pentru tine de încungiurări, că tu eşti spăsenie rodului creştinesc. De-acii mărg la svînta icoana lui Hristos de să-nchină, zîcînd: A preacurata Ta icoană ne închinăm, Bunule, cerşind iertare greşelelor noastre, Hristoase Dumnezău, că de voie binevruşi a Te sui pre cruce, ca să izbăveşti pre carii plăsmuiş de robia vrăjmaşului. Drept aceea, mulţămind strigăm Ţie: De bucurie le-mpluş toate, Mîntuitoriul nostru, că veniş să mîntuieşti lumea. Şi sărută svînta icoană a Domnului Hristos. De-acii mărg de sărută svînta icoană a Precistii, zîcînd: [17]  De milostivire ce eşti izvor, iertării spodobeşte-ne, Dumnezău Născătoare, caută spre nărodul care te slăveşte, arată, ca şi pururea, puterea ta, că pre svinţia ta nedejduindu-ne, strigăm ţie ca oarecînd Gavriil, acelor fără de trup arhistratigul. De-acii venind la mijlocu besericii, plecînd capul amîndoi, zîc molitva aceasta: Doamne, timite mîna Ta de la nălţîmea sălaşului Tău şi mă-ntăreşte la această nainte tinsă slujba Ta, ca fără osîndă să dvoresc la straşnicul Tău oltari, şi nesîngeiată svîntă facere să săvîrşeşti. Că a Ta este puterea şi slava în veci. Amin. De-acii să-nchină cătră strane şi întră la sfîntul oltari, zîcînd: [18]  Întra-voi în casa Ta, închina-mă-voi cătră beserica svîntă a Ta, în frica Ta, Doamne, îndireaptă-mă spre dereptatea Ta. De-acii, întrînd în svîntul oltari, să-nchină naintea svîntului prestol, 3, şi sărută svînta evanghelie şi svîntul prestol. Şi-ş iau cineş stihariul şi să-nchină, 3, cu Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul... De-acii diaconul, tîind în direapta stihariul cu orarul, să pleacă şi zîce: Blagosloveşte, despuitoriule, stihariul cu orariul.  Popa zîce: Blagoslovit Dumnezăul nostru, totdeauna, acmu şi pururea şi-n vecii de veci.  Şi stînd în laturi, diaconul să-mbracă rugîndu-să aşe: Bucura-să-vă [19]  sufletul mieu de Domnul, că mă-mbrăcă cu veşmînt de spăsenie şi îmbrăcămînt de veselie mă-nvăscu, ca mirelui mi-au pusu-mi mitră şi ca miresei mă-mpodobi podoabă. Şi sărutînd orariul, pune pre umărul stîng, iară naracliţele puind în direapta, zîce: Direapta Ta mînă, Doamne, s-a proslăvit în vîrtute, direapta Ta, Doamne, frînsă pre vrăjmaşii, şi cu mulţîmea slăvii Tale sfărîmă neprietinii.  Iară în stînga puind, zîce: Mînule Tale mă făcură şi mă plăzmuiră, înţelepţeşte-mă şi mă voi învăţa în poruncile Tale. Şi merge la jărtăvnic de tocmeşte Svintele: discosul [20]  de-a stînga, iară potiriul spre direapta, şi alalte cu dînse. Şi popa se-nveşte blagoslovindu-ş stihariul, închinîndu-să, 3, şi zîcînd: Blagoslovit Dumnezăul nostru, totdeauna, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Amin. Şi-mbrăcînd stihariul, zîce: Bucura-să-va sufletul mieu de Domnul, Dumnezău, şi celelalte. Deci patrahirul blagoslovind şi puindu-şi-l, zîce: Blagoslovitu-i Dumnezău, Care toarnă harul Său pre preuţîi Săi ca mirul pre cap, ce pogoară pre barbă, barba lui Aron, ce pugoară la tivitura veşmîntului lui, ca roua a Ermonului. De-acii blagoslovindu-ş poasul şi-ncingîndu-să, zîce: Blagoslovit Dumnezău, Care mă-ncinge cu putere şi pusă fără prihană calea mea, totdeauna, acmu şi pururea [21]  şi-n vecii de veci. De-acii năracliţele blagoslovind, şi le pune cum mai sus scrie. De-acii, de are blagoslovenie de bederniţă, el o pune de-a brîu na direapta, sărutînd-o, zîcînd: Încinge sabia Ta la stinghea Ta, Puternice, cu frîmseţea Ta şi cu bunătatea Ta, şi întinde, şi sporeşte, şi-mpărăţeşte pentru adevară, şi blîndeţă, şi direptate. Şi povaţa-Te-va minunat direapta Ta, totdeauna, acmu şi pururea şi-n vecii de veci.   De-acii felonul blagoslovind, sărutînd, zîce: Preuţîi Tăi, Doamne, îmbrăca-să-vor întru direptate şi preacuvioşii Tăi cu bucurie bucura-să-vor, totdeauna, acmu şi...De-aciii mărg de să spală pre mîni, [22]  zîcînd aşe: Spăla-voi întru nevinovaţ mînule mele şi voi încungiura altariul Tău, Doamne, întru să auz glasul laudii Tale şi să povestesc toate minunile Tale. Doamne, iubii bunăcuviinţă casii Tale şi loc de sălaş slăvii Tale. Nu pierde împreună cu necuraţii sufletul mieu şi cu bărbaţii cei crunţ viaţa mea, înt-a cărora mînu-s fărălegile şi direapta lor să-mplu de mîzde, iară eu cu nerăutatea mea îmblai. Izbăveşte-mă, Doamne, şi mă miluieşte. Piciorul mieu stătu în direptate, întru beserici blagoslovi-Te-voi, Doamne.  De-acii mărg la jărtăvnic de să-nchină, cu Dumnezău, hie-Ţ milă de mine, de un [23]  păcătos ..., 3, şi zic tropariul: Răscumpăratu-ne-ai ... Răscumpăratu-ne-ai de la blăstămul legii cu Preacinstitul Tău sînge, pre Cruce Ce Te-ai găvozdit şi cu suliţa Te-ai împuns, nemuritorie ai izvorît oamenilor, Mîntuitoriul nostru, slava Ţie. Diaconul zîce: Blagosloveşte, despuitoriule. Popa: Blagoslovit Dumnezăul nostru, totdeauna, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. De-acii luînd popa în stînga mînă prescure şi copia în direapta şi făcînd cu dînsa cruce deasupra peceţii prescurii de trei ori, zîce: Pomenire Domnului şi Dumnezău  şi Mîntuitoriului nostru Is. Hs. Diacon: Domnului să ne rugăm, 3. Şi-ndată înfigfe svînta copie de na dreapta peceţii şi, croind-o, zîce: [24]  zîce: Ca o oaie la giunghiat s-au tras. Şi de-a stînga croind,  zîce: Şi ca un miel fără de răutate împotriva celuia ce-l tunde, fără de glas, aşe nu deşcheie rostul Său. Iară din partea de sus croind zîce: Întru smerenia Lui, giudeţul lui s-au rădicat. Iară în partea de gois, zîce: Rudenia dară a Lui cine o va povesti? Diaconul: Domnului să ne rugăm. Şi ţîind în mînă orariul zîce: Rădică, despuitoriule.. Iară popa,împlîntînd svînta copie în coasta prescurii despre direapta sa, pre supt Artos, rădică Svîntul Artos, zîcînd aşe: Că rădica-să-va de pr pămînt viaţa Lui, totdeauna, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. . Şi puindu-l cu miezul în sus în svîntul discos, zîce diaconul: [25] Jărtveşte, despuitoriule. Şi popa, jărtvindu-l în cruciş, zîce:Jărtveşte-să Mieluşeşul lui Dumnezău, cela ce rădică greşala lumii, pentru a lumii viaţă şi spăsenie. Şi întoarce cu coajea în sus, cu pecetea şi zîce diaconul: Împunge, despuitoriule. Şi popa, împungînd na direapta parte cu svînta copie, zîce: Şi unul din voinici cusuliţa coasta I-au împuns şi-ndată ieşi sînge şi apă, şi acela ce au văzut au mărturisit şi adevărată ese mărturia lui. Iară diaconul toarnă în svîntul potiri vin şi apă depreună, zîcînd popei: Blagosloveşte despuitoriule, svînta uniciunea. Şi le blagosloveşte zîcînd: Blagoslovită-i uniciunea Svintelor Tale, Doamne. [26] Şi luînd popa a doua prescure, zîce: În cinstea şi pomenirea preablagoslovitei, slăvitei Despuitoarei nostre, Dumnezău Născătoarei şi pururea Fecioarei mariei, pentr-a căriia rugi priimeşte, Doamne, jărtva aceasta în suprăcerescul Tău jărtăvnic. Şi ridicînd partea, o pune de na direapta parte a Svîntului Artos, la mijloc, zîcînd: Stătu-n dvorbă împărăteasa în na direapta Ta, în veşmînt aurat îmbrăcată, prea-mfrîmşată. De-acii, luînd a treia prescure, zîce: A Cinstitul, slăvit Proroc, Prediteci şi Botezători Ioan, a Svinţ, slăviţ proroci Moisei, Aron, Ilie, Ielisei şi toţ svinţii proroci. Şi luînd întîia părticea, o pune de cătră potiri, lîngă Svîntul Artos. [27] A Svinţ, slăviţ şi-n tot lăudaţ Apostoli Petră şi Pavel, şi cei doisprăzece, şi şeptzeci, şi toţ Svinţii Apostoli. Şi ia a doua părticea de o pune în rînd, sup cea dintăi. A dintru svinţ Părinţii noştri ş-a toată lumea didascali şi ierarş, Vasilie Marele, Grigorie Bogoslov şi Ioan Zlatoust, Atanasie şi Chiril, Ioan Milostiv, patriarşii de Alexandria, Nicolai de Mirlichia, Spiridon făcătoriul de minuni, ş-a toţ svinţii ierarş. Şi pune a treia părticea supt cea a doua, de împle şirul cel dintăi. A Svîntului întîi mîcenic şi arhidiacon Ştefan, a Svinţii mare mîcenici Ghiorghie, Dimitrie, Teodor, ş-a toţ ş-a toate a svinţ mîcenici. Şi luînd a patra [28]  parte, începe alt şir, puind lîngă cea dintăi. A preacuvioş şi Dumnezău purtători Părinţii noştri carii cu nevoinţă au luminat: Antonie, Evfimie, Sava Svinţitul, Onufrii, Arsenie, şi pre toţ şi pre toate preacuvioşii. Şi rădicînd a cincea părticea, pune supt cea dentăi de-al doile şir. A Svinţ şi tămăduitori neargintăreţ Cozma şi Demian, Chir, Ioan, Panteleimon şi Ermolai, ş-a toţ svinţii neargintăreţ. Şi rădicînd a şesea părticea, plineşte a doile şir. A svinţ şi direpţ lui Dumnezău Părinţ Ioachim şi Ana. Şi rădicînd a şeptea părticea, pune [29] de-ncepe al treile şir. A Svinţ, cutarele, ce să prăznuieşte astăz. Să-i cauţ la Prolog sau la Sînixari. Şi luînd a opta părticea, pune supt cea dentăi a lui al treile şir. A dintru svinţ Părintele nostru Ioan, arhiepiscopul Cetăţîi lui Costantin, Rost de Aur. Iară de-a hi a lui Vasile, tu zî: A dintru svinţ Părintele nostru vasilie, arhiepiscopul de Chesariia Capadochiei, Arătătoriul ceriului. Şi rădicînd a noua părticea, pune de obîrşeşte al treilea şir. Ş-a tuturor svinţilor Tăi, pentr-a cărora rugi socoteşte-ne, Dumnezău. Şi luînd a patra prescure, zîce: Pomeneşte, Despuitoriule Omiubitoriule, [30] toată episcopia de pravoslavnici, de Arhiepiscopul nostru, cutarele, de cinstita preuţîme, de-n Hristos diaconime, ş-a toată preuţasca şi călugăreasca ceată şi a spăsenia lor, de părintele nostru egumenul, cutarele, şi fraţîi noştri preuţ şi diaconi, carii chemaş într-a Ta slujbă, prin a Ta milostivire, Totbunule Despuitoriule. Şi-ş mai pomeneşte anume pre cine are a pomeni vii, puindu-le părţ dedesupt celor trei şiruri a svinţ. De-acii ia şi altă prescure de pomeneşte. Pentru pomenirea şi iertarea păcatelor fericiţilor şi văcuit pomeniţ ctitori svintei beserici. De-acii pomeneşte ce are a-ş pomeni răpăosaţ, pre nume [31] luîndu-le părţ, şi mai apoi zîce: Şi pre toţcarii, pre nedejdea învierii de viaţa vecinică, răpăosaţ părinţ şi fraţ ai noştri, ce-s aicea răpăosaţ, şi pretutinderea pravoslavnici, pomeneşte, Doamne, şi-i răpaosă unde direpţii Tăi să odihnesc. Pomeneşte, Doamne, şi a mea nedestoinicie şi iartă-mi toată graşala volnică şi nevolnică. Iară diaconul, luînd şi el o pecete de prescure şi svînta copie, şi-ş pomeneşte [32] viii şi morţîi, şi pre cine i-i voaia. Mai apoi zîce: Pomeneşte, Doamne, şi a mea nedestoinicie, şi celelalte. De-acia diaconul ia cădelniţa cu tămîia şi zîce cătră popa: Blagosloveşte, despuitoriule, tămîia. Şi popa zîce molitva tămîiei: Tămîie Ţ-aducem, Hristoase Dumnezău, în miros debună mireazmă sufletească, carea priimindu-o la suprăcerescul Tău jărtăvnic, împotrivă trimite-ne dumnezăiescul har şi darul Preasvîntului Tău Duh, totdeauna, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Diaconul: Domnului să ne rugăm. Şi popa, cădind zveazda, o pune deasupra Svîntului Artos, zicînd: Şi venind steaua, stătu deasupra, unde era cuconul culcat. [33] Diaconul: Domnului să ne rugăm. Şi popa, cădind întăiul pocrovăţ, acopere Svîntul Artos preste zveazdă, zîcînd: Domnul stătu împărat, în bună cuviinţă să-nvăscu. Învăscutu-S-au Domnul cu putere şi S-au încins, şi dară întărit-au lumea, carea nu-şi-să-va clăti. Casii Tale să cuvine svinţire, Doamne, în lungime de zîle. Diaconul: Domnului să ne rugăm. Împresură, despuitoriule. Şi popa, cădind al doile pocrovăţ şi acoperind svîntul potiri, zîce: Împresurat-au cerurile bunătatea ta, Hristoase, şi de lauda Ta plinu-i pămîntul. Diaconul: Domnului să ne rugăm. Acopere, despuitoriule. Şi preotul, tămîind Aerul şi acoperind prste discos şi potîr, zîce: [34]Acopere-ne cu acoperemîntul aripilor Tale, goneşte de pre noi pre tot pizmaşul şi luptătoriul, păciuieşte-ne viaţa, Doamne, miluieşte-ne, şi lumea ta, şi mîntuieşte sufletele noastre, ca un sîngur bun şi iubitor de om. De-acii, puindu-ş mînule în cruciş amîndoi, să-nchină cu bună sîinţă, zicînd: Blagoslovit Hristos, Dumnezăul nostru, Carele aşe binevruseş, slava Ţie, 3. Diaconul: De predlojenia Cinstitelor Daruri, Domnului să ne rugăm. Popa zîce molitva: Dumnezău, Dumnezăul nostru, şi celelalte. [35] DUMNEZĂIASCA Liturghie a dintru svinţ Părintele nostru Ioan Rost de Aur. Molitva predlojeniei: Dumnezău, Dumnezăul nostru, Carele cereasca pîine, hrana a toată lumea, pre Domnul nostru şi Dumnezău Is. Hs. L-ai trimis mîntuitori şi izbăvitori, de ne blagosloveşte şi ne svinţeşte pre noi, Însuţ blagosloveşte predlojenia aceasta şi o priimeşte în suprăcerescul Tău jărtăvnic. [36] Pomeneşte, ca un dulce, bun şi iubitori de om, pre aducătorii şi pentru carii adusără, şi pre noi neosîndiţ fereşte în svînta facerea Dumnezăieştiloru-Ţ Taine. Că să svinţi şi să proslăvi preacinstit şi de mare cuviinţă numele Tău, a Tatălui şi a Fiiului şi a Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Amin. După otpust şi obicinitele închinări, iese diaconul la mijloc şi face 3 închinări, şi zîce: Blagosloveşte, despuitoriule. Iară popa, blagoslovind cu svînta evanghelie, zîce: Blagoslovită-i împărăţîia Tatălui ş-a Fiiului şi a Svîntului Duh, acmu şi pururea [37] <2>şi-n vecii de veci. Amin. Cu pace, Domnului să ne rugăm. Poporul: Doamne, miluieşte. Pentr-acea de sus pace şi spăsenia sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.  Poporul: (Doamne, miluieşte). Pentru pacea a toată lumea, bunăstarea svintelor lui Dumnezău beserici şi a tuturora uniciune, Domnului să ne rugăm. Popor(ul): Doamne, miluieşte. Pentru svînta casa aceasta şi carii cu credinţă, şi cu bună veghere, şi frica lui Dumnezău întră întru dînsa, Domnului să ne rugăm. Pentru Arhiepiscopul nostru, numele, cinstita preuţîme, în Hristos diaconime, a tot [38] clirul şi poporului, Domnului să ne rugăm. (Poporul): Doamne, miluieşte. Pentru prea bun, credincios şi iubitor în Hristos Domnul nostru, Ioan, numele, Voievoda, şi a lui cinstită Doamnă, numele, şi de Dumnezău dăruiţîlor săi fii, numele, pentru toată polata şi curtea lui, Domnului să ne rugăm. Doamne, miluieşte. Pentru să le agiutoreze şi să plece supt picioarele lui pre tot pizmaşul şi luptătoriul, Domnului să ne rugăm. Poporul: Doamne, miluieşte. Pentru svînta lăcuinţa aceasta şi toate cetăţ, oraşe şi sate, şi prin carii cu credinţă lăcuiesc într-înse, Domnului să ne rugăm.Pentru buna stîmpărarea văzduhului, [39]  <3> buna roada, vipturilor pămîntului şi timpure cu pace, Domnului să ne rugăm. Pentru ceia ce înoată, călătoresc, bolesc, să trudesc, şi ceia ce-s în robie şi de mîntuinţa lor, Domnului să ne rugăm. Pentru să ne izbăvim de la toată scîrba, urgia şi nevoia, Domnului să ne rugăm. Poporul: Doamne, miluieşte. Sprijineşte, mîntuieşte, miluieşte şi ne fereşte, Dumnezău, cu al Tău dar. Poporul: Doamne, miluieşte. Pe Preasvînta, curata, preablagoslovita, slăvita Despuitoarea noastră, Dumnezău Născătoare şi pururea Ficioară Maria, cu  toţ svinţii pomenind, pre înşine şi unii pre-alalţ şi toată viaţa noastră lui [40] <4> Hristos Dumnezău pre samă să dăm. Poporul: Ţîie, Doamne. Văzglaşenie face popa: Că Ţî să cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi în vecii de veci. Oamenii: Amin. Molitva întîiului antifon: Doamne Dumnezăul nostru, a Căruia -i tăria nepotrivită şi slava necuprinsă, a Căruia-i mila nemăsurată şi omdragostea nepovestită, Însuţ, Despuitoriule, pre buna mlostivirea Ta, caută preste noi şi preste svînta casa aceasta şi fă cu noi şi cu carii depreună să roagă cu noi îmbogăţîte milele tale şi ieftinătăţîle tale. Diaconul, după antifon, zîce: [41]  Iarăş şi iarăş cu pace Domnului să ne (rugăm). Sprijineşte, mîntuieşte, miluieşte şi ne fereşte, Dumnezău, cu al Tău dar. De Preasvînta, curata, preablagoslovita, slăvita Despuitoarea noastră, Dumnezău Născătoare şi pururea Ficioară Maria, cu  toţ svinţii pomenind, pre înşine şi unii pre-alalţ şi toată viaţa noastră lui  Hristos Dumnezău pre samă să dăm. Văzglaşenie: Că a Ta-i ţînérea şi a Ta-i împărăţîia şi puterea şi slava, a Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi în vecii de veci. Amin. Şi cîntă al doile antifon. iară popa zîce molitva aceasta: Doamne,  Dumnezăul nostru, spăseşte poporul [42] Tău şi blagosloveşte această de sorţ ocina Ta, plinul besericii Tale fereşte, svinţeşte pre ceia ce iubăsc bunăcuviinţa casii Tale, Tu pre înşii împotrivă-i proslăveşte cu dumnezăiasca-Ţ putere şi nu părăsi pre noi carei nedejduim spre Svinţia ta. Diaconul iarăş face diaconste mici, iară popa face văzglaşenie aşe: Că bun şi iubitori de om Dumnezău eşti şi Ţie slava trimitem, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi în vecii de veci. Şi cîntîndu-să a treia antifoane, popa zîce molitva: Carele a de-a valoma acestea şi într-o protivă tocmite n-ai dăruit rugi, [43]  <5> Carele ş-a doi ş-a trei, ce să în voroavă tocmăsc în numele Tău, cerăturile a le da te făgăduiş, Însuţ Acela ş-acmu a şerbilor Tăi cerşăturile spre folos împle, dîndu-ne într-acest veac cunoştinţa al Tăului adevăr, şi-ntr-acel fiitori viaţa vecinică dăruind. Cîndu-i la Văhod cu evanghelia, zîce popa, în taină, molitva Văhodului: Despuitoriule Doamne, Dumnezăul nostru, Carele ai pus de-ai tocmit în ceriuri Şireaguri şi oşti de îngri şi de arhangheli în slujba a talei slăvi, fă şi cu Întratul nostru întrat de svinţi îngeri a fi, împreună slujind cu noi şi împreună slavoslovind a Ta bunătate. Că Ţî să cuvine de toată [44] slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi în vecii de veci. Diaconul zîce, arătînd cu aurariul: Blgosloveşte, despuitoriule, svîntul întrat. Iară popa, blagoslovind, zîce: Blagoslovitu-i întratul svinţilor Tăi, în toate datele, acmu şi pururea şi în vecii de veci. Şi  dă de sărută evanghelia cui este mai mare. De sînt alţi diaconi, cădesc şi purced în oltari, iară cel mare rădică evanghelia sus, spre oltari, şi zîce aşe: Înţelepciune direaptă. Şi întră cu popii în svîntul oltari, cădind şi cîntînd: Mîntuieşte-ne pe noi, Fiiul lui Dumnezău... [45] <6>şi troparele ce vor fi, şi condacele. Şi zice diaconul: Blgosloveşte, despuitoriule,  vremea tresvîntului. Şi citesc molitva: Dumnezăul cel svînt, Ce în svinţi Te odihneşti şi cu tresvîntul glas de serafimi eşti cîntat şi de heruvimi slavoslovit, şi de toate cereştile Şireaguri închinat, Cela ce din nefiind întru a fi le-ai adusu-le cu toatele, Cela ce ai zidit pre om după chipul Tău şi asămănăciunea şi cu de tot darul Tău l-ai îmbodobit, cela ce dai cerătoriului înţelepciune şi pricepere şi nu laş negrijit pre cela ce greşeşte, ce pui spre spăsenie pocăinţă, Cela ce ai spodobit pre noi, smeriţii şi [46] nedestoinicii şerbii tăi, în ceasul într-acesta a starea în faţa slăvii svîntului-Ţ jărtăvnic şi datoarea Ţie închinăciune şi slavovlovie a-Ţ aduce, Însuţ, despuitoriule, priimeşte şi din rostul nostru, a neşte păcătoş, tresvîntul cîntec şi ne socoteşte cu bunătatea Ta. Iartă-ne toată greşala cea în voie şi cea fără voie, svinţeşte-ne sufletele şi trupurile şi dă-ne în preacuviinţă a sluji Svinţii Tale în toate zîlele vieţii noastre, prin rugările Svintei Dumnezău Născătoarei şi a tuturor svinţilor ce din veci Ţ-au bine îngăduit. Văzglaşenie: Că svînt eşti Dumnezăul nostru şi Ţie slava trimitem, Tatălui şi Fiiului [47]  <7>şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi în vecii de veci. Şi cîntă: Sfinte Dumnezeule, ... péveţii. Şi cîntă şi popii, în svîntul oltari. Şi încă, de-a hi, arhiereul cîntă, cu tricherul sau cu dicherul, adecă cu 2 lumini, pntru 2 firi a Domnului Hristos, o dată, şi altă dată. Iară a treia, cu tricherul, adecă cu trei lumini, închipuind Svînta Troiţă. Iară la Putere, ţîindu-l de susîori 2 diaconi blagosloveşte din prag, din svintele dverniţe, zîcînd: Doamne, Doamne, caută din cer şi vezi, şi cercetează via aceasta, şi o desăvîrşeşte pe ea, pe care a sădit-o dreapta Ta. Cu aceste trei cuvinte blagosloveşte în trei părţ: pre Sfinte Dumnezeule, pre Sfinte tare şi pre Sfinte fără de moarte, cu îmbe mîni blagoslovind. [48] De-acia diaconul zîce: Doamne spăseşte blagocestivii. Şi cîntă péveţii pre rînd în strane. Şi iară le zîce diaconul din oltari. Iară a treia oară le zîce: Şi ne auzi pre noi. Şi péveţii îl cîntă. Apoi diaconul pomeneşte pre Patriarhul, pre Mitropolit, pre vodă, şi péveţii cîntă. De-acii zice diaconul: Porunceşte, stăpîne. Popa: Binecuvîntat este Cel ce vine în numele Domnului. Diaconul zice: Binecuvintează, stăpîne scaunul cel de sus. Popa zîce: Binecuvîntat eşti pe scaunul slavei împărăţiei Tale, totdeauna, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Şi d-i arhiereu, şade la sîntron, adecă scaunul cel în oltari, pănă citesc Apostol. Deci zîce diaconul: Să luăm aminte. Popa: Pace tuturor. [49] <8> Diaconul: Înţelepciune, să luăm aminte. Şi zîce prochimenul şi Apostolul. şi la sfîrşit zîce popa: Pace ţie. Înţelepciune, să luăm aminte. Şi cîntînd: Aliluia. Şi clădeşte întăi diaconul, şi citesc molitva, împreună: Străluceşte în inimile noastre, Omiubitor, Dispuitoriule, acea de Dumnezău priceperea Ta neputrezătoarea lumină ş-a cugetului nostru deşchide ochii într-a evangheliceştilor Tale strigări socoteală. Pune înztru noi şi a fericitelor tale porunci frică, ca, trupeştile tale pofte gios călcîndu-le, sufletească viaţă să petrecem, toate celea ce-s pre bună plăcerea Ta şi chitind şi lucrînd. [50]  Că tu eşti luminătura sufletelor şi trupurilor noastre, Hristoase Dumnezău, şi Ţie slavă trimitem, cu-mpreună alui Tău Neînceput Părinte şi Preasvîntului şi bunului şi viaţă făcătoriului Tău Duh, acmu şi pururea şi în vecii de veci. Diaconul, plecînd capul la popa cu svînta evanghelie, zîce: Blagosloveşte, despuitoriule, pre binevestitoriul Svîntului Apostol şi Evanghelist, cutare. Iară popa, blagoslovindu-l în cap, zîce: Dumnezău, prin rugile Svîntului, slăvit, cu totul lăudat Apostol şi Evanghelist, cutare, să-ţ dea graiul, binevestitoriului, cu putere multă, întru plininţa Evangheliei iubitului Său Fiiu, Domnului nostru Iisus Hristos. Diaconul: [51]  <9> Amin. Şi iese diaconul din dverniţă, la mijlocul argelii, cu sveştnice, la ambon. Iară popa, de denaintea svîntului prestol, în dverniţă, căutînd spre apus, zîce: Înţelepciune direaptă, să ascultăm Svînta Evanghelie. Arhiereul zîce: Pace tuturor. Iară diaconul, răspunzînd, zîce: Din cea de la Ioan Svîntă Evanghelie citenie. Popa zîce: Să luăm aminte. Şi fîrşind Evanghelia, popa zîce: Pace ţie, binevestitoriule. Şi duce svînta evanghelie la mai marele de o sărută. Şi de este arhiereu, blagosloveşte nărodul. Iară diaconul, deaca dă la popa în oltari svînta evanghelie, iese la locul său, la ambon, de zîce aşe: Să zîcem toţ, din tot sufletul şi din tot cugetul [52] nostru să zîcem. Poporul zîc: Doamne, miluieşte, cîte trei ori, la toate soroace. Doamne Totputernice, Dumnezăul părinţilor noştri, rugămu-ne Ţie ascultă şi miluieşte. Doamne, miluieşte, 3. Miluieşte-ne, Dumnezău, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie ascultă şi miluieşte. Încă ne rugăm pentru bun credincios şi iubitori în Hristos Domnul nostru, Ioan, cutare, şi cinstita a lui Doamnă, cutare, şi iubiţii lor fii, (cutare). Tărie, biruire, petrecere, pace, sănătate şi spăsenie lor, şi pentru ca Domnul Dumnezăul nostru camai cîrtos să-i sporească şi să-l întărească întru tot, şi să supléce supt picioarele lui pre tot pizmaşul şi luptătoriul. [53]  <10> Încă ne rugăm pentru Arhiepiscopul nostru, cutare. Încă ne rugăm pentru fraţii noştri preuţii, sveştenoinocii, şi pentru toată în Hristos a noastră frăţime. Încă ne rugăm pentru fericiţii şi văcuit pomeniţii ctitorii svîntului lăcaş acestuia, şi pentru toţ de mainte răpăosaţi părinţi şi fraţi ce-s aicea culcaţi, şi pretutinderea pravoslavnici. Încă ne rugăm pentru aducătorii de roadă şi făcătorii binelui într-această svîntă beserică, ostenitorii, cîntătorii, şi pentru dimpregiur dvorbitoriul nărod, care aşteaptă de la Svinţia Ta acea mare şi-mbogăţită [54]  milă. Şi toţ cu umilenie să zîcă cîte trei Doamne, miluieşte. Iară popa zîce, în taină, molitva: Doamne Dumnezăul nostru, această întinsă rugă priimeşte de la şerbii Tăi şi ne miluieşte, pre mulţimea milii Tale, şi ieftinătăţile Tale gios trimite preste noi şi preste tot nărodul Tău, carele-Ţ aşteaptă acea de la Tine bogată milă. Văzglaşenia: Că milostiv şi iubitor de om Dumnezău eşti şi Ţie slava trimitem, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Diacon(ul), pentru oglaşenici: Rugaţi-vă, oglaşenicii, la Domnul, [55]  <11> Credincioşii, pentru oglaşenici să ne rugăm. Doamne, miluieşte. Ca Domnul să-l miluiască.  Doamne, mil(uieşte).  Să le oglăşuiască cuvîntul adevărătăţii.  Doamne, miluieşte. Să le descopere Evanghelia direptăţii.  Doamne, (miluieşte). Spăseşte, miluieşte, sprejineşte şi fereşte-i pre înşi, Dumnezău, cu al Tău har.  Doamne, miluieşte. Oglaşenicii, capetele voastre la Domnul plecaţ. oamenii: Ţie, Doamne. Molitva pentru oglaşenici: Doamne Dumnezăul nostru, Care întru nalturi lăcuieşti şi cele smerite prăveşti, Carele spăsenia rodului omenesc [56] ai trimis pre Sîngur-Năcutul Tău Fiiu şi Dumnezău, pre Domnul nostru Iisus Hristos, caută preste şerbii Tăi, cei oglăşuiţ, ce-ş suplecară ai săi grumaz Svinţiii Tale, şi-i spodobeşte în vreme bine tocmită feredeului iarănaşterii, a iertării păcatelor şi-mbrăcămîntului neputrezîiei, împreunează-i cu svînta Ta săbornică numără-i într-aleasă Ta turmă. Dezvelind antimisul, văzglaşenie: Ca şi ei cu noi să slăvască totcinstitul şi marecuviinţat numele Tău, a  Tatălui ş-a Fiiului ş-a Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Diacon(ul): Cîţ oglaşenici, purcedeţ. [57]<12> Oglaşenicii, purcedeţ. Cîţ oglaşenici, purcedeţ. Ca  nu cineva de oglaşenici. Cîţ credincioş, încă şi încă cu pace Domnului să ne rugăm. Doamne, miluie(şte). Pentru cea de sus pace...Doamne, milu(ieşte). Pentru pacea a toată lumea şi...Pentru svînta... Doamne, mil(uieşte). Molitva întîie a credincioşilor, după tinsul antimisului: Mulţumimu-Ţ, Domene, Dumnezăul Puterilor, Ce ne-ai spodobit a sta în dvorbă şi acmu la svîntul Tău jărtăvnic şi a cădea la ieftinătăţîle Tale, pentru a noastre păcate şi a nărodului neştiinţe. Priimeşte, Dumnezău, ruga noastră, fă-ne destoinici a fi să-Ţ aducem rugi, şi cucerinţe, şi jărtve [58] fără sînge, pentru tot nărodul Tău, şi destui ne fă pre carii ne-ai pus în slujba Ta aceasta, cu puterea Duhului Tău Svînt, fără vină dată şi fără poticală, în curată mărturia cunoştinţei noastre, a Te chema preste toată vremea şi locul, ca, ascultîndu-ne, milostiv să ne fii, în mulţîme de-a Ta bunătate. Diaconul: Sprejeneşte, mîntuieşte, miluieşte şi ne fereşte, Dumnezău, cu al tău har. Înţelepciune. Oamenii: Ţie, Doamne. Popa, văzglaş: Că Ţî să cuvine toată slava, cinstea şi-nchinăciunea, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Amin. Diaconul: Încă şi încă cu pace Domnului să ne rugăm. [59]  <13> Oamenii: Doamne, miluieşte. Pentru svînta lăcuirea aceasta... Doamne, miluieşte. Pentru buna stîmpărarea vînturilor... Doamne, miluieşte. Pentru ceia ce noată...Doamne, miluieşte. Pentru să ne izbăvască... Sprejeneşte, mîntuieşte, miluieşte şi ne fereşte, Dumnezău, cu al tău har. Înţelepciune. Oamenii: Ţie, Doamne. Popa zîce molitva 2 a credincioşilor: Iarăşile şi multe date la Tine cădem şi Ţie ne rugăm, Bunule şi Omiubitoriule, ca deaca vei căuta asupră de rugăciunea noastră, vei curăţi-ne sufletele şi trupurile de la toată imăciunea de carne şi de duh şi vei da-ne fără vină [60]  şi fără osîndă dvorba svînului-Ţ jărtăvnic. Dăruieşte-ne dară, Dumnezăule, şi cărora împreună să roagă cu noi spori de viaţă, şi de credinţă, şi de pricepere sufletească. Dă-le în toate date cu frică şi dragoste cărora-Ţ slujesc fără de vină şi fără de osîndă a să cumeneca de Svintele Tale Taine, şi de cereasca Ta împărăţîie destoinici a fi. Văzglaşenia: Pentru ca sup puterea Ta totdeauna ferindu-ne, Ţie slavă să trimitem, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Molitva heruvicului: Nime nu-i dstoinic, de ceia ce-s legaţ împreună cu trupeştile pohte [61] <14>şi mîrsăieciuni, a veni, sau a să apropia, sau a-Ţ sluji Ţie, Împărate a slăvii, că a slujirea Svinţiii Tale mare-i şi înfricat şi a celor cereşti Puteri. Ce însă, pntru nepovestita Ta şi nemăsurata omdragoste, ne-ntors şi neschimbat Te feceş om, şi Arhiereu noauă Te feceş, ş-a slujeréţii aceştia şi fără sînge jărtve svîntă facerea ne-ai dat noauă, ca Despuitoriul a tuturora. Că Tu sîngur, Doamne Dumnezăul nostru, stăpîneşti celor de pre ceriuri şi celor de pre pămînt, Carele pre scaun herovicesc Te razimi, Acela a serafimilor Domnul şi Împăratul lui Israil, Acel sîngur Svînt şi în svinţi odihnitori. Pre Svinţia Ta dară rog, pre singur dulcele şi [62]  bun ascultător, caută spre mine, cest păcătos şi netrebnic şerbul Tău, şi curpţeşte-mi sufletul şi inima de cuştiinţa vicleană, şi-ndestulează-mă  cu puterea Svîntului Tău Duh, înveştit cu a preuţîiei dar, a dvori la svînta Ta aceasta masă şi a svînt face svîntul şi nelegumosul Tău Trup şi cinstitul Sînge. Ţie dară nainte viu plecîndu-mi grumazii, şi mă rog Svinţiii Tale, nu întoarce faţa Ta de mine, nici mă lepăda din ficiorii Tăi, ce spodobeşte a Ţî să aduce de mine, păcătosul şi nedestoinicul şerbul Tău, darurile acestea. Că Svinţia Ta eşti aducătoriul, şi adusul, şî priimitoriul, şi împărţitoriul, Hristoase, Dumnezăul [63] <14> nostru, şi Ţie slavă trimitem, cu-mpreună Neînceputului Tău Părinte şi Preasvîntului şi dulcelui şi viaţă făcătoriului Tău Duh, acmi şi pururea şi în vecii de veci. Şi deaca cădesc, şi citesc heruvicul de trei ori, închinîndu-să şi zicînd: Carii pre heruvimi cu taină închipuim şi viaţă făcătoarei Troiţe tresvîntul cîntec aducem, toată acmu lumasca să lepădăm grije, ca ceia ce pre Împăratul a tuturora sprejenim, de îngereşti în nevăzut petrecut Şireaguri. Aliluia. Şi să spală, de-acii mărg la svîntul jărtăvnic de-ş pomenesc arhiereii, viii şi morţii, şi rădică Svintele [64]  Daruri, cumu-i obiciaiul, de fac Văhodul cel mare, zîcînd: Pre toţ pre voi să vă pomenească Domnul Dumnezău întru-împărăţia Sa, totdeauna, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Pomenească Domnul Dumnezău pre blagocestivul nostru Domn, Ioan, cutare, Voievoda, şi celelalte, întru-mpărăţia Sa, totdeauna,  acmu şi pururea şi-n vecii de veci.  Pomenească Domnul Dumnezău pre Arhiepiscopul nostru, cutare, totdeauna, acmu şi pururea şi în vecii de veci. Pre rînd le zic acestea iaconii, şi popii, şi puind Svintele Daruri zîc troparele: Cel cu bun chip..., şi În mormînt cu trupul..., şi Ca purtător de viaţă...[65]  <6> Unii zîc şi Pe cruce răstignindu-Te, Hristoase, s-a doborît chinul... Acel cu chipul bun Iosif de pre lemn pogorînd preacuratul trupul Tău, cu prostire curată înfăşînd şi cu aromate de miros scumpe, în mormînt nou astrucînd, culcă. Ce a treia zî Te-ai sculat, Doamne, dînd lumii maremilă. În mormînt cu trupul, iară în iad cu sufletul, ca un Dumnezău, iară în rai cu tîlhariul şi în scaun erai, Hristoase, cu Părintele şi cu Duhul, toate împlinîndu-le, Cela ce eşti necuprins cu scrisul. Ca un de viaţă purtător, ca decăt raiul mai frumos adevăr şi decît cămara nuntii de toată de cea împărătească [66]  s-au ivit mi străluminat, Hristoase, mormîntul Tău, fîntîna învierii nostre. Pre cruce răstignindu-Te, Hristoase, s-au oborît muncitoria şi s-au călcat sîla vrăjmaşului. Că nice înger, nice om, ce Însuţ ne-ai mîntuit, slava Ţie. Şi acoperind svintele Daruri cu Aerul tămîiat, zîc, cădind de trei ori: Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea..., pănă la: atunci vor pune pe altarul Tău viţei. Şi slobozîndu-ş popa felonul, zîce cătră diaconul: Pomeneşte-mă, frate şi-mpreună slujitor. Diaconul zîce: pomenească Domnul preuţîia ta întru împărăţîia Sa. Iară diaconul, plecîndu-ş capul, [67] <17> cu aurariul ţîind în 3 degete la frunte, zîce: Roagă-te pentu mine, despuitoriule svinte. Popa zîce: Duhul Svînt va pogorî supra ta şi puterea Celui de sus umbri-te-va. Diaconul zîce: Acela Svîntul Duh să slujască noauă toate zilele vieţii noastre. Şi iarăş diaconul zîce: Pomeneşte-mă, despuitoriule svinte. Popa zîce: Pomenească-te Domnul Dumnezău întru-împărăţîia sa, totdeauna, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Şi zîcînd: Amin, sărută mîna popei şi iese de zîce ecteniile: Să împlem ruga noastră Domnului. Oamenii: Doamne, miluieşte. [68]  Pentru nainte puse Cinstitele Daruri, Domnului să ne rugăm, Doamne, miluieşte. Pentru svînta casa aceasta şi carii cu credinţă şi bună veghere, şi frica lui Dumnezău întră într-însă, Domnului să ne rugăm. Oamenii: Doamne, miluieşte. Pentru să ne izbăvscă de la toată scîrba, urgia şi nevoia, Domnului să ne rugăm. Oamenii: Doamne, miluieşte. Sprejeneşte, mîntuieşte, miluieşte şi ne fereşte, Doamne cu al Tău har. Oamenii: Doamne, miluieşte. Zua toată întreagă, svîntă, păciuită şi fără păcate, de la Domnul că cerem. Oamenii: Dă-ne, Doamne, Înger de pace, a credincioş povaţă, feritori sufletelor şi trupurilor noastre, de [69] <18> la Domnul să cerem. oamenii: Dă-ne, Doamne. Lăsare şi iertare păcatelor şi greşelelor noastre, de la Domnul să cerem. Oamenii: Dă-ne, Doamne. Cele bune şi de folos sufletelor noastre, şi pace lumii, de la Domnul să cerem. Oamenii: Dă-ne, Doamne. Alaltă vreme a vieţii noastre în pace şi pocăinţă să obîrşim, de la Domnul să cerem. Oamenii: Dă-ne, Doamne. Creştineşti obîrşiile vieţii noastre, fără durori, fără ruşinăciuni, păciuite şi bunul răspuns la straşnicul giudeţ a lui Hristos, să cerem. Oamenii: Dă-ne, Doamne. De Preasvînta, preacurata, preablagoslovita slăvita Despuitoarea nostră, Dumnezău [70] Născătoarea şi pururea Ficioară Maria, cu toţ svinţii pomenind, pre înşine şi unii pre-alalţ şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezău pre samă să dăm. Oamenii: Ţie, Doamne. Molitva după pusul Svintelor pre svîntul prestol: Doamne Dumnezău, Totputernice, Cel singur Svînt, Cela ce priimeşti jărtvă de laudă de la carii Te cheamă cu toată inima, priimeşte şi a noastră, a nişte păcătoş, rugă şi o du la svîntulu-Ţ jărtăvnic, şi destui ne fă a-Ţ duce daruri şi jărtve sufleteşti, pentr-ale nostre păcate ş-a norodului neştiinţe. Şi ne spodobeşte să aflăm dar naintea Ta, întru să-Ţ fie [71] <19> bine priimită jărtva noastră şi să să sălăşluieze Duhul darului Tău cel bun preste noi şi preste tinse Darurile acestea, şi preste tot poporul Tău. Ecfonis: Prin îndurătăţîle a Singur-Născutul Tău Fiiu, cu Carele blagoslovit eşti, împreună cu Preasvîntul şi bunul şi viaţă făătoriul Tău Duh, acmu şi pururea şi în vecii deveci. Oamenii: Amin. Popa zîce: Pace tuturor. Diaconul zîce: Să-ndrăgim unii pre-alalţi, ca împreună de gînd să mărturisim. Oamenii: Pre tatăl şi Fiiul şi Svîntul Duh, Troiţă de o fiinţă şi nedespărţită. Şi-ş iau Hristos în mijlocul nostru, şi închinîndu-să [72] diaconul cu aurariul de 3 ori, zîce: Uşile, uşile, cu înţlepciune să luom aminte. Şi citesc Veruia, Sămnul credinţei, aşe: Crez într-unul Dumnezău, Tatăl totputernic, făcători ceriului şi pămîntului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor. Şi în unul Domn Iisus Hristos, Fiiul lui Dumnezău, Acel Sîngur-Născut, care-i din Părintele născut de mainte de toţ vecii: Lumină din Lumină, Dumnezău adevărat din Dumnezău adevărat, născut nu făcut, pre Care toate făcute sînt. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră [73] <20> mîntuire S-au pogorît din ceriuri şi s-au întrupat din Duhul Svînt şi Maria Ficioara şi fu om. Şi în cruce răstignit pentru noi între Pilat de Pont, şi păţît, şi îngropat. Şi sculat a treia zi, după Scripturi. Şi suit în ceriuri şi şezînd na dereapta tatălui. Şi iarăş viitori cu slavă să giudece viii şi morţii, a Căruia împărăţie n-are svîrşit. Şi în Duhul cel Svînt, domnul viaţă făcătoriul, Carele-i din tatăl purcezători, Carele-i împreună cu Tatăl şi Fiiul împreună închinat şi împreună slăvit, Carele au grăit prin proroci. În una svîntă, săbornică şi apostolească Beserică. Mărturisesc [74]  un Botez în iertarea păcatelor, aştept scularea morţilor şi viaţa fiitoriului veac. Amin. Diaonul zîce: Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte, Svînta Anaforă în pace a o aduce. Diacon(ul) ripideşte cu ripida Svintele, iară nărodul zîce: Mila, pacea, jărtvă de laudă. Popa: Harul domnului nostru iisus Hristos şi dragostea lui dumnezău şi Tatăl şi cuminecăciunea Svîntului Duh să fie cu toţ cu voi. Oamenii zîc: Şi cu duhul tău. Popa: Sus să avem inimile. Nărodul: Avăm cătră Domnul. Popa: Să mulţămim Domnului. Nărodul: Vrednic şi cu dirept [75] <21> este... popa zîce molitva: Vrednicu-i şi ci direptul este Tine a cînta, Tine a blagoslovi, Tine a lăuda, Ţie a mulţămi, Ţie a să închina pre tot locul a stăpîniii Tale, că Tu eşti Dumnezău necuprins cu spusul, necuprins cu cugetul, nevăzut, nedeprins, pururea fiind, aşijdireaş fiind Tu şi Singur-Născutul Tău Fiiu şi Duhul Tău cel Svînt. Tu dintru nefiind întru a fi pre noi ne aduseş, şi căzuţ, ne-ai rădicat iarăş şi nu Te-ai dat în laturi, toate făcînd pănă pre noi în ceri ne suiş şi-mpărăţîia ta ne dăruiş acea fiitoare. Pentr-acestea, pentru toate, mulţămim Ţie şi Singur-Născutului Tău Fiiu [76]  şi Duhului Tău celui Svînt pentru toate celea ce ştim şi celea ce nu ştim, cele vederoase şi cele nevederoase bunătăţ, carile în noi s-au fapt. Mulţămimu-Ţ şi pentru Liturghia aceasta, carea din mînule noastre a priimi ai spodobit, că-ş Ţie dvoriia nainte mii de arhangheli şi zăci de mii de angheli, heruvimii şi serafimii cele cu şese aripi, cu ochii mulţi, nalte, într-aripate. Văzglaşenia: Acel de biruire cîntec cîntînd, strigînd, chemînd şi grăind: Nărodul zîce: Svînt, Svînt, Svînt, Domnul savaot, plinu-i ceriul şi pămîntul [77] <22> de slava Ta. Osana, Cela ce eşti întru cei de sus. Blagoslovit Cela ce vii în numele Domnului. Osana. Cela ce eşti întru cei de sus. Popa, molitva: Cu acestea şi noi fericite Puteri, Despuitoriule Omiubitoriule, strigăm şi grăim: Svînt eşti şi cu totul Svînt, Tu  şi Singur-Născutul Tău Fiiu şi Duhul Tău cel Svînt. Svînt eşti şi cu totul Svînt şi de mare cuviinţă-i slava Ta. Carele pe lumea ta aşe o ai îndrăgit, cît pre Fiiul Tău cel Singur-Născut a-L darea, ca tot cine va crede întru dîns să nu pieie, ce să aibă viaţa vecinică. Carele venind şi toată acea pentru noi deregătorie împlînd [78] în noaptea în carea Să pridădiia şi mai vîrtos Sîngur pre Sine pridădiia pentr-a lumii viaţă. Luînd pîine în svintele Sale şi preacurate şi fără prihană mîni, deaca mulţămi şi blagoslovi, deaca svinţi şi frînsă, dede Svinţilor Săi Ucenici şi Apostoli, zîcînd: Văzglaş: Luaţ de mîncaţ, acesta Mi-i trupul, Ce pentru voi să frînge, în iertarea păcatelor. oamenii: Amin. Popa: Aşijderea şi potiriul, după cinat, grăind: Văzglaş: Beţ dent-însul toţ, acesta este Sîngele Mieu, cel de Legea novă, care pentru voi şi pentru mulţ să varsă, în iertare păcatelor. [79] <23> Oamenii: Amin. Iară diaconul încă arată cu aurariul la acestea, popa să roagă: Pomenind dară mîntuitoarea aceasta poruncă şi toate cele pentru noi făcute: crucea, groapa., atreia zî învierea, în ceri suirea, na dereapta şederea, cea a doua şi slăvită iarăş vnire, Văzglaş: A Tale dintr-ale Tale, Ţie aucînd pespre toate şi derep’toate. Nărodul zîce: Pre Tine cîntăm, pre tine blagoslovim, Ţie mulţămim, Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezăul nostru. Popa să roagă: Încă aducem Ţie cuvîntăreaţa aceasta şi nesîngeiata slujbă şi [80] cucerim, şi ne rugăm, şi milostivim: timite Duhul Tău cel Svînt preste noi şi preste nainte puse Darurile acestea. Şi puind în laturi ripida diaconul, să închină amîndoi de trei ori, zîcînd tropariul: Doamne, Carele Preasvîntul tău Duh na-l treile ceas apostoliilot tăi ai trimis, pre Acesta, Dulcele, nu-L lua de la noi, ce înoieşte-ni-L, cărăra ne rugăm Ţie. Cu stihuri: Ininmă curată... şi Nu mă lepăda... Inimă cutată zideşte în mine, Dumnezăule, şi duh dirept. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Svînt nu-l lua de la mine.  De-aci, plecîndu-ş capul, doiaconul arată cu aurariul şi zîce: [81] <24> Blagosloveşte, despuitoriule, svînta pîine. Şi rădicînd mîna popa, pecetluieşte, 3, şi zîce: Şi fă, dară, pîinea aceasta Cinstit Trup Hristosul Tău. Diaconul zîce: Amin.  Şi iarăş diaconul zîce: Blagosloveşte, despuitoriule, svîntul potiri. Şi popa, blagoslovind, zîce: Iară ce-i în potirul acesta, Cinstit Sîngele a Hristosului Tău vărsat pentr-a lumii viaţă. Diaconul zîce: Amin. Şi iarăş diaconul: Blagosloveşte, despuitoriule, pre îmbe. Popa, blagoslovind pre îmbe, zîce: Mutîndu-le cu Duhul Tău cel Svînt. Diaconul zîce, 3: Amin. Iarăş diaconul zîce: pomeneşte-mă, despuitoriule, svinte. [82] Şi iarăş merge de ripideşte cu aripida Svintele, ca şi mainte. popa se roagă: Atîta cît să fie acelora ce să priceştuiesc de trezvire sufletului, de iertare păcatelor, de însoţîtură a Duhului Svînt, de împărăţîia ceriului împlutură, de îndrăznirea cea cătră Sfinţia Ta, nu de giudecare sau de osîndire. Încă-Ţ aducem cuvîntăreaţa aceasta slujbă pentru cei în credinţă răposaţ: strămoş, părinţ, patriarş, proroci, apostoli, strigători, evanghelişti, mîcenici, ispovednici, văzdrăjnici ş-a tot sufletul dirept, în credinţă săvrşit. Iară diaconul cădeşte la svîntul [83] <25> prestol, pomenindu-ş viii şi morţii. Popa, văzglaş: Mai ales pentru Preasvînta, preacurata, preablagoslivita, slăvita Despuitoarea noastră, Dumnezău Născătoarea şi Pururea Ficioară Maria. Diaconul pomeneşte pomeniul răpăusaţîlor, iară popa deasupra pomenicului zîce ruga: Pentru Svîntul Ioan Prorocul, Prediteci şi Botezătoriul, Svinţii, slăviţ şi-n totul lăudaţ Apostoli, Svîntul cutare, căruia şi pomerire facem, şi toţ svinţii Tăi, pentr-a cărora rugi cercetează-ne Dumnezău, şi pomeneşte pre toş adormiţii pre nedejdea de viaţa vecinică şi răpaosă-i [84]  pre înşi acolo unde străjuieşte lumina feţii Tale. Încă ne rugăm, pomeneşte, Doamne, toate episcopiile a pravoslavnici, a carii dirept îndireptează cuvîntul adevărătăţîi Tale, toată preuţîmea, cei în Hristos diaconime, a toată preuţeasca ceată. Încă-Ţ aducem cuvîntăreaţa aceasta dumnezăiască slujbă pentru lume, pentru svînta săbornică şi apostolească Beserică, pentru carii în curăţîie şi-n cinsteşe viaţa petrec, pentru credincioşii şi lui Hristos iubitorii a i noştri împăraţ, a toată curtea şi oastea lor. Dă lor, Doamne, păciuita împărăţîia, ca şi noi, în liniştea lor, blîndă şi fără holcă [85] <26> viaţă să petrecem, cu de toată bună credinţa şi curăţîia cea de cinste. Văzglaşenia: Întru-întîi pomeneşte, Doamne, pre Arhiepiscopul nostru, cutarele, pre carele dăruieşte-l svintelor Tale beserici în pace, întreg, cinstit, sănătos, lung zîlit, dirept îndireptînd cuvîntul adevărului Tău. Aici diaconul în dverniţă zîce: Lui, numele, în tot svîntului ş-a toată lumea Patriarhului ş-a lui noastru părinte şi despuitori, mulţ să-i fie anii. Şi péveţii cîntă. Şi cîţ arhierei va striga diaconul, or cînta din oltari şi afară. [86]  Şi pre Domnul ţărîi într-acelaş chip să cînte,şi-n oltari popii, şi-n strane péveţii, pre urma diaconului. De-acii diaconul pomeneşte pemenicul viilor. Popa zîce molitva: Pomeneşte, Doamne, cetatea aceasta în carea găzduim, şi toată cetatea şi oraşul, şi pre carii cu credinţă lăcuiesc într-însa. Pomeneşte, Doamne, notătorii, călătorii, lîngezîi, carii să trudesc, cei în robie şi de mîntuirea lor. Pomeneşte, Doamne, pre ceia ce aduc roadă şi fac lucruri bune în svintele Tale beserici, şi-ş aduc aminte de mişei, şi preste toţ preste noi milele Tale trimite. Văzglaşenia: [87] <27>Şi ne dă noauă, u un rost şi cu ună inimă, a slăvi şi a cînta pracintit şi de mare cuviinţă numele Tău, a Tatălui ş-a Fiiului ş-a Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Oamenii: Amin. Văzglaş: Mîntuitoriului nostru Iisus Hristos cu toţ cu voi. Oamenii: Şi cu duhul tău. Iară diaconul, blagoslovindu-se la popa, iesă de zîce diaconstele: Pre toţ svinţii deaca pomenim, încă şi încă cu pace Domnului să ne rugăm. Oamenii: Doamne, miluieşte. Pentru aduse şi svinţite Cinstite Daruri, Domnului să ne rugăm. Oamenii: Doamne, miluieşte. [88]  Întru ca Omiubitoriul Dumnezăul nostru, Carele le-u priimitu-Le la svîntul şi suprăcerescul, şi înţelegăreţul Său jărtăvnic, în miros debună mireazmă sufletească, împotrivă să ne trimiţă dumnezăiescul har şi darul Svîntului Duh, să ne rugăm. Oamenii: Doamne, miluieşte. Pentru să ne izbăvască de la toată strînsoarea, urgia şi nevoaia, Domnului să ne rugăm. Oamenii: Doamne, miluieşte. Sprejineşte, mîntuieşte, miluieşte şi ne fereşte, Dumnezău, cu al Tău dar. Oamenii: Doamne, miluieşte.  Zua toată întreagă, svîntă, păciuită şi fără păcate, la Domnul să cerem. Oamenii: Dă-ne, Doamne. [89] <28> Înger de pace, a credincioş povaţă, feritori sufletelor şi trupurilor noastre, la Domnul să cerem. Oamenii: Dă-ne, Doamne. Milostivire şi iertare greşelelor şi păcatelor noastre, la Domnul să cerem. Oamenii: Dă-ne, Doamne. Cele bune şi de folos sufletelor noastre şi pace lumii, la Domnul să cerem. (Oamenii): Dă-ne, Doamne. Rămăşiţa timpului vieţii noastre cu pace şi cu pocăinţă a obîrşi, la Domnul să cerem. Oamenii: Dă-ne, Doamne. Creştineşti obîrşiile vieţii noastre, fără durori, fără ruşinăciuni, păciuite, şi bun răspuns la-nfricatul giudeţ a lui Hristos, să cerem.  (Oamenii): [90]  Dă-ne, Doamne. Uniciunea credinţei şi cumenecăciunea Svîntului Duh creşindu-ne, pre înşine şi unii pre-alalţ şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezău pre samă să dăm. Oamenii: Ţie, Doamne. Molitva: Ţie depunem viaţa noastră toată nedejdea, Despuitoriule Omiubitoriule, şi cucerim, şi ne rugăm, şi ne suplecăm, spodobeşte-ne să ne priceştuim de cereştile Tale şi straşnice Taine din această svinţită şi sufletească masă, cu curată-mpreună ştiinţă, în iertare păcatelor, în iertăciune greşelelor, în de Duhul cel Svînt însoţîciune, în de-mpărăţîia ceriului însorţîre, în cutezarea [91] <29> cea cătră Svinţia Ta, nu în giudecare, nice în osîrdire. Văzglaşenia: Şi spodobeşte-ne, Despuitoriule, cu-ndrăznire, fără de osîndă, să cutezăm a Te chema, pre cerescul Dumnezău, Tată, şi a grăi: Oamenii: Tatăl nostru, ...Tatăl nostru, Carele eşti în ceriuri, svinţască-să numele Tău, să vie împărăţîia Ta, să fie voia Ta, cumu-i în ceri aşe şi pre pămînt. Pîinea noastră cea de saţîu dă-ne astăz şi ne iartă datoriile noastre, cum şi noi iertăm datorilor noştri. Şi nu ne băga la iscuşenie, ce ne izbăveşte devicleanul. Popa, văzglaşenia: Că a Ta e împărăţîia şi puterea [92]  şi slava, a Tatălui ş-a Fiiului ş-a Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Şi iarăş popa zîce: Pace tuturor. Oamenii: Şi duhului tău. Diaconul: Capetele voastre Domnului plecaţ. Oamenii: Ţie, Doamne. Molitva: Mulţămimu-Ţ, Împărate, nevăzute, Care cu nemăsurata Ta putere toate în şir le feceş şi cu mulţîmea milii Tale din nefiind întru a fi toate le aduseş. Însuţ, Despuitoriule, don ceri caută preste carii îş plecară Ţie a sale capete, că nu plecară a carne şi a sînge, straşnicului Dumnezău. [93] <30> Tu dară, Despuitoriule, aceste mainte tinse tuturor noauă spre bine asemene împarţ, pre-a căruiaş a sa treabă: celora ce noată, le înoată, celora ce călătoresc, le călătoreşte, lîngezîi tămăduieşte, vraciul sufletelor ş-a trupurilor noastre. Văzglaşenia: Prin harul şi-ndurptăţîle şi omdragostea a Singur-Născutul Tău Fiiu, cu Carele blagoslovit eşti, cu Preasvîntul şi dulcele şi viaţă făcătoriul Tău Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Molitva: Ia aminte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezăul nostru, de la svîntul sălaş şi [94]  de la scaunul slăvii împărăţîii Tale şi vino întru să ne svinţeşti pre noi, Cela de sus cu Tatăl depreună eşti şezători şi aicea cu noi în nevăzut depreună fiind. Şi spodobeşte, cu puternica Ta mînă, de ne împarţ de Preacuratul Tău Trup şi de Cinstitul Sînge, şi prin noi a tot nărodul Tău. De-acii să-nchină amînoi, diaconul în argea unde stă, popa în oltari, cu Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul... Cînd va să rădice popa Svîntul Agneţ, strigă diaconul: Să luăm aminte. Iară popa, rădicînd Svîntul Agneţ, zîce: Svintele svinţilor. Şi cîntă péveţii priceasna, iară diaconul [95] <31> întră în oltari şi să-ncinge în cruciş, şi zîce: Demică, despuitoriule, Svînta Pîine. Şi popa, demicînd Svîntul Agneţ în patru, cu socotire şi cu smerenie, zîce: Demică-să şi-mparte-să Mieluşelul lui Dumnezău, Acel demicat şi nedespărţit, Carele totdeauna să mănîncă şi nicedănăoară nu se mai adevăseşte. Şi arătînd diaconul svîntul potiri cu orariul, zîce: Împle, despuitoriule, svîntul potiri. Popa, luînd partea cea de sus, ce-i iisus, face pre svîntul potiri cruce şi zîce: Împlutura Svîntului Duh. Şi aşe bagă partea în svîntul potiri. Diaconul zîce: Amin. Şi luînd toplota, [96]  zîce cătră popa: Blagosloveşte, despuitoriule, toplota. Iară popa, blagoslovind, zîce: Blagoslovită-i căldura svinţilor Tăi, totdeauna, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Şi toarnă diaconul ocropul toplotii în cruciş în svîntul potiri, zicînd: Căldură de credinţă plină de Duhul Svînt. Amin. Şi luîndu-ş preutul partea, zîce diaconului: Diacone, apropie-te. Şi face metanie diaconul; luînd partea şi sărutîndu-i mîna, zîce: Împarţi-mi, despuitoriule, Cinstit şi Preasvîntul trup a Domnului şi Dumnezău şi Mîntuitoriului nostru iisus hristos. iară popa zîce: Cutăruia diacon să-m-parte [97] <36> Cinstitul şi Svîntul şi Preacuratul Trup al Domnului, şi Dumnezăul şi Mîntuitoriul nostru Iisus Hristos, în iertare păcatelor şi viaţă vecinică. Şi să duce de o laturi a svîntului prestol de face rugă, ca şi popa. Popa iarăş aşeş zîce mai sus, cîndu-ş ia: Cinstitul şi Preasvîntul şi Preacuratul Trup al Domnului, şi Dumnezăul şi Mîntuitoriul nostru Iisus Hristos mi să-mparte cutăruia preut, în iertare păcatelor şi în viaţa vecinică. Şi plecînd capul, să roagă zicînd molitve din cele de priceştenie, cumu-i Cred, doamne, şi mărturisesc... şi Cinei Tale celei de taină..., Nu spre judecată, [98]  nici spre osîndă... Caută-le acestea la molitvele cele de priceştenie, de le-nvaţă de rost. Şi aşe să priceştuiesc din mînă. cu frică şi cu de toată paza. De-acii popa ia potiriul într-îmbe mînule, cu pocrovăţ, şi să priceştuieşte întîi pre sine, apoi pre diaconul, cîte de trei ori, chemîndu-l: Diacone, apropie-te. Iară diaconul vine, zicînd: Iaca vii la nemuritoriul Împărat. Şi zîce popa: Priceştuieşte-să şerbul lui dumnezău diaconul, cutarele, de Cinstitul şi Svîntul Sînge a Domnului şi Dumnezăului şi Mîntuitoriul nostru Iisus Hristos, în iertare lui păcatelor şi viaţa vecinică. Şi iarăş îi zîce: [99] <31> Acesta s-au atins de buzele tale şi va lepăda fărălegile tale şi păcatele ţ-va curăţi. De-acii diconul deşartă de pre svîntul discos în svîntul potiri, foarte cu socotinţă şi cu bună pază, să nu scape vreo fărîmă cît de măruntă, şi strînge zveazda cu discosul şi cu procoveţele, iară cu unul acopere svîntul potiri şi svînta lingură în potiri. Şi-ş citesc molitva: Mulţămimu-Ţ, Despuitoriule, Omiubitoriule, Binefăcătoriul sufletelor noastre, că şi-n ceastă zî de astăz ai spodobitu-ne cereştiloru-Ţ şi fără moarte Taine. Îndireptează-ne calea, întăreşte-ne în frica ta [100]  pre toţ, păzeşte-ne viaţa, întăreşte-ne paşii, prin rugile şi rugămintele slăvitei Dumnezău Născătoarei şi pururea Ficioarei Mariei ş-a tuturor svinţilor Tăi. Şi aşe, deşchizînd svintele dverniţă, diaconul, închinîndu-să, ia cu frică şi cu socotinţă într-îmbe mîni svîntul potiri şi-l rădică de-l artă la nărod cu faţa spre apus, zicînd aşe: Cu frica lui Dumnezău şi cu credinţă şi cu dragoste, apropiaţî-vă. Şi de sînt cineva de priceştuit, ei ă priceştuiesc. De-acii popa, blagoslovind pre nărod, zîce: Mîntuieşte, Dumnezău, nărodul Tău şi blagosloveşte ocina [101] <32> Ta. Şi puind pe antimis Svintele Daruri, se-n chină cădind de trei ori şi zîcîn: Înalţi-Te preste ceriuri, Dumnezău. Şi preste tot pămîntul slava Ta. Şi puind în capul diaconului svîntul discos cu sveadza şi cu procoveţele, şi cu cădelniţa, de-l timite la svîntul jărtăvnic, întorcîndu-se na direapta, cu faţa spre nărod. Iară popa aşijdere după diaconul luînd într-îmbe mîni svîntul potir, zîcînd în taină: Blagoslovit, Dumnezăul nostru. Şi-n glas mare zîce, cu faţa spre nărod: În toate date, acmu şi pururea şi-n vecii  de veci. [102]  Şi duce şi le cădeşte diaconul, şi iese de zîce: Direpţi ce ne-am priceştuit de Dumnezăieştile, svintele, curatele, fără noarte, cereştile şi viaţă făcătoarile, straşnice a luiHristos Taine, cum să cade să mulţămim Domnului. Nărodul zîce: Doamne, miluieşte. Sprejeneşte, mîntuieşte, miluieşte şi ne fereşte Dumnezău, cu al Tău dar. Zua toată întreagă, svîntă, păciuită şi fără păcae ceerşindu-ne, pre înşine şi unii pre alalţ şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezău pre samă să dăm. Popa, văzglaşenia: Că Tu eşti svinţenia noastră şi Ţie slava trimitem Tatălui ş-a [103] <33> Fiiului ş-a Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Şi ieşind, popa zîce: Cu pace să ieşim. Diaconul: Domnului să ne rugăm. Şi merge diaconul de să pleacă lîngă svînta icoană a Precistii, cu capul spre dverniţă, cuorariul în trei degete ţîind şi citindu-ş: Plinirea Legii..., iară popa citeşte cu faţa spre răsărit molitva: Cela ce blagosloveşti pre carii Te blagoslovăsc, Doamne şi svinţeşti pre carii li-i spre Svinţiia Ta nădejdea, mîntuieşte nărodul Tău şi blagosloveşte cea de sorţ ocina Ta. Împlutura besericii tale fereşte-o, svinţeşte pre ceia ce iubăsc bunăcuviinţa casii Tale. [104]  Tu pre înşii împrotivă-i proslăveşte cu dunezăiasca Ta putere şi nu părăsi pre noi cari nădăjduim spre Svinţia Ta, preuţîlor, împăraţîlor moştri, blagocestivului şi lui Hristos iubit domnului nostru, Ioan, numele, Voevoda, boerilor şi oştirilor lui, ş-a tot nărodul Tău. Că tot datul cel bun şi tot darul cel întreg de sus este, de să pugoară de la Tine, de la Tatăl Luminelor, şi Ţie slava trimitem, Tatălui şi fiiului şi Svîntulu Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Şi întrînd popa prin svintele dverniţă, [105] <34> merge de citeşte la svîntul jărtăvnic molitva aceasta: Plinirea Legii: Împlutura Legii şi prorocilor Însuţ fiind, Hristoase, Dumnezăul nostru, Carele ai împlut toată a Părintelui socoteală, împle de bucurie şi de veselie inemile noastre, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Iară diaconul intrî pe dvera de miazănoapte la jărtăvnic şi potribeşte Svintele, să nu rămîie săvai cîtu-i un prav, şi să spală la omivalniţă ca şi popa. Şi iese popa de dă svînta anaforă poporului. Şi sfîrşind psalomul: Bine voi cuvînta... şi înălţa-Te-voi... [106] Slavă... Şi acum..., popa, blagoslovind zîce: Blagolsovenia Domnului preste voi, cu a sa bunătate şi omdaragoste, totdeauna, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Otpust:  Cela ce s-au sculta din morţi, Hristos, adevăratul Dumnezăul nostru, prin rugările a Preacurata Sa Maică, a Svinţi, slăviţ şi cu totul lăudaţ Apostoli, a svinţi şi direpţi lui Dumnezău Părinţ Ioachim şi Ana, a dintru svinţi Părintele nostru Ioan, arhiepiscopul Cetăţii luiConstantin, cu Rostul de Aur, a Svinţi, cutare, ce săprăznuesc astăz, ş-a tuturor svinţilor, să ne miluiască şi să ne spăsască, ca un dulce şi iubitor de om şi milostiv Dumnezău. [107] DUMNEZĂIASCA Liturghie a dintru svinţ Părintele nostru Vasilie Marele să începe tot cu aceleaş, ca şi a svîntului Ioan Zlatoust, pănă unde zîce diaconul: Oglaşenicii, capetle voastre la Domnul plecaţ. Oamenii: Doamne, miluieşte. Molitva pentu oglaşenici: Doamne dumnezăul nostru, Carele în ceriuri petreci şi prăveşti preste toate lucrurile Tale, caută prest şerbii Tăi oglaşenicii,  [108] carii ş-au suplecatu-ş cerbicele sale naintea Svinţiii Tale, şi le dă lor iuşorul giug. Fă pre înşi mădulari cintite svintei Tale Beserici şi spodobeşte-i feredeului iarăşnaşterii, iertării păcatelor şi-mbrăcămîntului nestricării în cunoştinţa Ta, adevăratului Dumnezăului nostru. Popa, în glas mare: Ca şi ei cu noi să slăvască totcinstitul şi marecuviinţat numele Tău, a Tatălui ş-a Fiiului ş-a Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. poporul zîce: Amin. Diaconul, cu nalt glas şi negrăbind, zîce: Cîţ oglaşenici, purcedeţ. Oglaşenicii, purcedeţ. Cîţ oglaşenici, purcedeţ. [109] Ca nu cineva de oglaşenici. Cîţ credincioş, încă şi încă în pace Domnului să ne rugăm. poporul: Doamne, (miluieşte). Atunce purced oglaşenicii din beserică, de sînt, iară diaconul zîce diaconstele tot pre rînd, ca şi la a lui Zlatoust. Popa zîce molitva 1 a credincioşilor: Tu, Doamne, ai arătat noauă mare această de spăsenie taină, Tu ne spodobiş pre smeriţii şi nedestoinicii şerbii Tăi a fi slujitori svîntului Tău jărtăvnic, Tu ne fă destuli, cu vîrtutea Svîntului Tău Duh, la slujba acesta, ca fără de osîndă ce vom sta în faţa svintei slăvii Tale, Ţ-vom aduce Svinţiii Tale jărtvă de laudă, că [110] Tu eşti Cela ce lucrez toate întru toţ. Dă, Doamne, şi pentr-ale noastre păcate ş-a nărodului Tău necunoştinţă priimită să fie jărtvă noastră şi cu bine priimită naintea Ta. Diaconul ce-au cetit svînta Evanghelie zîce: Sprejineşte, mîntuieşte, miluieşte şi ne fereşte, Dumnezău, cu al Tău dar. Înţelepciune! oamenii: Doamne, miluieşte. Popa, cu nalt glas: Că Ţî să cuvine toată slava, cinstea şi-nchinăciunea, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Poporul zîce: Amin. Diaco(nul): iarăş şi iarăş în pace Domnului să ne rugăm. Şi alalte ca şi-n Zlatoust diaconste, iară popa zîce a doua [111] rugă pentru credincioş: Dumnezău, Carele cercetaş cu mile şi milostiviciuni smerenia noastră, Carele nepuseş pre noi, pre neşte smeriţ şi păcătoş şi nevrednici şerbii Tăi, denaintea svintei Slăvii tale a sluji svîntului Tău jărtăvnic, Tu ne-ntăreşte cu vîrtutea Svîntului Tău Duh la slujba aceasta şi dă-ne cuvînt în deşchisul rostului nostru, de-a chemarea darul Svîntului Duh asupra cărora au a să nainte pune Druri. Diaconul zîce la ambon: Sprejineşte, mîntuieşte, miluieşte şi ne fereşte, Dumnezău, cu al Tău dar. Înţelepciune! poporenii zîc: Ţie, Doamne. popa, cu nalt glas: [112] Ca supt ţînerea Ta pururea feriţ, Ţie slavă trimitem,  Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. oamenii: Amin. Tipic: Şi să pugoară diaconul de pre ambon în oltar, şi cîntă cîntătorii heruvicul, iară preutul cădeşte şi molitva citeşte: Nimeni nu este vrednic...Sînt scrise la a lui Zlatoust, şi heruvicul, şi alalte toate a Văhodului cu Svintele daruri. Toate aceleaş să zîc ş-acicea. Şi obîrşindu-se la toate, ca şi la a lui Zlatoust, iese diaconul la ambon de zîce diaconstele: Să împlem ruga noastră Domnului. Poporul: Doamne, miluie(şte). Caută-le în a lui Zlatoust. Pentru nainte puse...şi celelalte de-a rîndul [113] diaconste, iară popa zîce molitva după pusul Darurilor Svinte: Doamne Dumnezăul nostru, Carele ai ziditu-ne şi ne-ai adus în viaţa aceasta, Carele arătaş noauă căi spre spăsenie, Carele ne dăruiş a cereşti taine descoperire, Tu eşti Carele ne-ai pus pe noi în diaconia aceasta, în puterea Duhului Tău Svînt. Binevoiază dară, Doamne, a fi noi slujitori Svintelor Tale Taine, priimeşte-ne ce ne apropiem la svîntulu-Ţ oltari, pre mulţîmea milii Tale, ca să fim destoinici a-Ţ aduce cuvîntăreaţa aceasta şi fără sînge jărtvă, pentru ale noastre păcate şi a poporului necunoştinţe. Carea priimindu-o întru svîntul [114] şi cugetăreţul Tău oltari, în miros de bună miroseală, împotrivă ne trimite nouă darul Svîntului Tău Duh. Caută în noi, Dumnezăule, şi vez prste dumnezăiasca slujbă a noastră ceasta şi priimeşte-o, cum ai priimit lui Avel darurile, lui Noe giungherile, lui Avraam toate frupturile, a lui Moisi ş-a lui Aaron svinţeniile, a lui Samoil jertvele cele de pace. Cum ai priimit de la Svinţii Tăi Apostoli adevărata aceasta slujbă, aşe şi din mînule noastre, a neşte păcătoş, priimeşte darurile acestea întru bunătatea Ta, Doamne, ca, spodobindu-ne a-Ţ sluji fără de prihană la svîntuluŢ jărtăvnic, să aflăm simbria crezuţîlor [115]<5> deregători, la zua cea înfricată a platii Tale ceii direpte. Diaconul zîce alalte diaconste: : Sprejineşte, mîntuieşte, miluieşte şi ne fereşte, Dumnezău, cu al Tău dar. Poporul: Doamne, miluieşte. Zua toată-ntreagă, svîntă, păciuită şi fără de păcate, la Domnul să cerem. Poporul: Dă-ne, Doamne. Îngerul păcii...Caută-le la alui Zlatoust. Lăsarea şi iertare păcatelor...Cele bune şi de folos...Alaltă vreme a vieţii noastre...Creştineşti obîrşiile...De Preasvînta, preacurata, preablagoslovita, slăvita Despuitoarea noastră, Dumnezău Născătoarea şi pururea Ficioară Maria, [116] cu toţ svinţii pomenind, pre înşine şi unii pre-alalţ şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezău pre samă să dăm. Poporul: Ţie, Doamne. Popa, cu nalt glas: Pentru îndurătăţîle a Sîngur-Născutul Tău Fiiu, cu Carele blagoslovit eşti, depreună cu Preasvîntul şi dulcele şi viaţă făcătoriul Tău Duh, acmu şi pururea şi-n vecii deveci. Poporul: Amin. Popa: Pace tuturor. Diaconul: Să ne iubim unii cu-alalţ, iară în svîntul oltari, sărutînd preuţii Svintele Daruri, şi ei andesine, şi-ş zîc: Hristos [117]  <8> în mijlocul nostru şi Este şi va fi..., adecă: Hristos în mijlocul nostru şi Este şi fi-va, în veci de veci. Iară peveţii zîc: Tatăl şi Fiiul şi Svîntul Duh, Troiţă de o fiinţă şi nedespărţită. Iară diaconul zîce, în glas mare: Uşile, uşile, cu-nţelepciune să luăm aminte. Şi citesc Veruia. Şi fîrşind Veruia, zîce diaco(nul): Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte, Svînta Rădicare cu pace a aduce. Poporul zîce: Mila păcii, jărtvă de laudă. popa zî(ce): Darul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezăul şi Tatăl şi cumenecătura Svîntului Duh să fie cu toţ cu voi. Poporul zîce: Şi [118] cu duhul tău. Popa: Sus s-avem inimile. Poporul: Avem cătră Domnul. Popa: Să mulţămim domnului. Poporul: Vrednic şi cu direptul...Popa, în taină: Cela ce eşti, Dominitoriule  Dumnezăule, Părinte totputernice închinate, vrednicu-i cuadevăr şi cu direptul  şi şede bine marecuviinţei Svinţiii Tale Tine a cînta, Tine a lăuda, Tine a blagoslovi, Ţie a să închina, Ţie a mulţămi, Ţie a slăvi, pre sîngur cu adevăr ce eşti Dumnezău, şi Ţie a aduce cu inima înfrîmtă şi cu suflet de smerenie, cuvîntăreaţa aceasta slujbă a noastră. Că Tu eşti Care ne-ai dăruit cunoştinţa adevărului Tău. [119]   <6>Şi cine-i destul a grăi puterile Tale, auzite a face toate cîntările Tale, sau a povesti toate miratele Tale, în toată vremea? Despuitoriule a tuturora, Doamne ceriului şi pămîntului ş-a toată zidirea văzută şi nevăzută, Carele şez pre scaunul slăvii şi cauţ prăpaştile, Ne-ncepute, Nevăzute, Neagiunse, Ne-mpregiur scrise, Nepremenite Tată Dumnezăului nostru Iisus Hristos, marelui Dumnezău şi Mîntuitoriului nedejdii noastre, Ce este icoană bunătăţîi Tale, pecetea de de-asemenea în Sineş arătînd pre Tine, pre Tatăl, Cuvînt viu, Dumnezău adevărat, nainte de veci Înţelepciune, Viaţa, Svinţia, Puterea, Lumina cea adevărată, de [120] la Carea Duhul cel Svînt s-au ivit, Acela a adevărătăţîi Duh, Acela a de fiiu purure dar, arvonul de viitoarea moştenie, pîrga văcuitelor bunuri, viaţă făcătoarea  vîrtute, fîntîna svinţeniei, de la Care toată zidirea cuvîntăreaţă şi cugetăreaţă întărită Ţie slujeşte şi Ţie acea de pururea trimite slavoslovie, că toate sînt şerbe a Tale. Cătine cîntă Îngerii, Arhanghelii, Scaunii, Domnitorii, Începătorii, Stăpînitorii, Puterile şi cei cu ochi mulţ Heruvimii, Ţie dvorbăsc dimpregiur Serafimii, şese aripi la unul şi şese aripi la unul, şi dară cu 2 ş-acopăr feţele, cu picioarele şi cu 2 zburînd, striga altul [121]   <7> cătră alaltu, cu nepărăsîte rosturi, netăcute slavoslovenii, Acel de biruire cîntec cîntînd, strigînd, chemînd şi grăind. Şi cîntă péveţii aghioasele, iară poporenii încă le zîc, cu clirosul, aşe: Svînt, Svînt, Svînt Domnul Savaot, plinu-i ceriul şi pămîntul de slava Ta. izbăveşte-ne, în cei de sus. Blagoslovit Carele vii în numele Domnului. Izbăveşte-ne, Cela ce eşti întru cei de sus. Şi aicea diaconul face ca la a lui Zlatoust. Popa să roagă: Cu aceste fericite Şireaguri, Despuitoriule Omiubitoriule, şi noi păcătoşii strigăm şi grăim: Svînt eşti cu adevărat şi Preasvînt, şi [122]   nu este măsură marecuviinţii Svinţiii Tale, şi dumnezăiesc în toate lucrurile Tale, că cu direptate şi giudeţ adevărat toate le aduseş asupră de noi. C-ai plăzmuit pre omul, ţărînă luînd de la pămînt, şi cu icoana cu a Ta, Dumnezăule, cinstindu-l, l-ai pus în raiul desvătării, nemurinţă vieţii şi-ndulcinţă de văcuite bunuri în paza poruncilor Tale giuruindu-i lui. Ce ieşind din ascultarea Ta, adevărul lui Dumnezău, Celuia ce l-au ziditu-l, şi de amăgeala şerpelui domolit, supus şi omorît cu ale saleş lunicăciuni de păcate, l-ai lepădatu-l cu direptul Tău giudeţ, Dumnezăule, din rai în lumea aceasta şi l-ai întors în pămîntul [123] <9> din carele s-au luat, cu socoteală grijindu-i acea din rănaştere mîntuinţă, acea întru Sîngur Hristosul Tău. Că nu Te-ai întors din plazma Ta în svîrşit, ceea ce o feceş, Bunule, nice ai uitat lucrurile mînulor Tale, ce-ai cercat în multe chipuri prin inima milii. Proroci mînat-ai, făcut-ai puteri cu svinţii Tăi, cu cei din toate rînduri de ror şi rod, ce Ţ-au bineplăcut. Grăitu-ne-ai prin rostul şerbilor Tăi prorocilor de mainte, vestindu-ne acea pre urmă fiitoare mîntuire. Lege dat-ai într-agiutori, îngeri pus-ai socotitori. Iară cînd veni împlutura vremilor, ai grăitu-ne cu Sîngur Fiiul Tău, prin Carele [124] şi vecii feceş, Carele, fiind strălucoare slăvii tale şi haractir statului Tău, purtînd încă toate cu graiul vîrtuţii Sale, nu cu răpire să fie volnicit a fi de-atocma Ţie, lui Dumnezău şi Tatălui, ce Dumnezău fiind de mainte de veci, pre pămînt S-au ivit şi cu oamenii au petrecut. Şi din Ficioară Svîntă născut, S-au deşertat pre Sine, formă de şerb luînd, de o formă făcîndu-Să trupului smereniii noastre, ca pre noi de o formă să ne facă icoanei slăvii Sale. Că de oară că prin omul păcatul au întrat în lume, şi prin păctul moartea, bineplăcu Sîngur-Născutului Tău Fiiu, Cela ce este în sînurile Tale, [125]  <10>a lui Dumnezău şi Tatăl, făcut din femeie Svîntă, Dumnezău Născătoare şi pururea Ficioară Maria, făcut supt Lege, să osîndească pre păcatul în trupul Său, ca întru Adam murind să să facă vii Îns Hristosul Tău. Şi petrecu în lumea aceasta, dînd porunci de spăsenie. Dîndu-ne în laturi pre noi de la înşelăciunea a idolilor, ni-au adus în cunoştinţa Ta, adevăratului Dumnezău şi Tatăl, dobîndindu-ne pre noi Şie popor bogat, împărătească preuţîie, limbă svîntă. Şi curăţind într-apă şi svinţind cu Duhul cu cel Svînt, dede pre Sine schimbătură morţii, în carea eram ţînuţ, vînduţ de păcatul. Şi pogorîndu-Să [126]    prin Cruce în iad, să plinească cu Sine toate, au dezlegat durorile morţii. Şi sculîndu-Să a treia zî şi cale făcînd a toată carnea spre din morţ înviere, ca ceea ce nu era putinţă a se ţinea supt putregiune Maimarele vieţii, Să fece pîrgă adormiţilor, Întîi-Născut dintru morţ, ca să fie Sîngur toate, în toţ ţîind Începătură. Şi suindu-Să în ceriuri, şezu na direapta măririi Tale întru nalturi. Carelaş va veni să plătească căruiaş după lucrurile lui. Şi ne-au lăsat noauă pomenituri a mîntuitoarei Sale patime, Acestea carile pusem denainte, după a Lui învăţături. Că vrînd acmu să iasă la acea de voie şi fericită [127] <11> şi viaţă făcătoare a Sa moarte, în noaptea în carea Să da pre Sine pentr-a lumii viaţă, luînd pîine în svintele Sale şi preacurate mîni, arătînd Ţie, lui Dumnezău şi Tatăl, mulţămind, blagoslovind, svinţind, frîngînd, Văzglaşenie: Dede Svinţilor Săi Ucenici şi Apostoli, zîcînd: Luaţ de mîncaţ, acesta Mi-i Trupul, Ce pentru voi să frînge, în iertare păcatelor. Péveţii cîntă: Amin. Iară popa şi diaconul fac ş-aicea ca şi la a lui Zlatoust. Popa, în taină, zîce: Aşijdirea şi păharul, din roada de vie luînd, mestecînd, mulţămind, blagoslovind, svinţind, [128]   În gls mare: Dede Svinţilor Săi Ucenici şi Apostoli, zîcînd: Beţ de dînsul toţ, acesta este Sîngele Mieu de Legea noauă, Ce pentru voi şi pentru mulţ Să varsă, în iertarea păcatelor. Peveţii cîntă: Amin. Popa, iarăş în taină, plecînd capul, să roagă: Acesta faceţ întru a Mea pomenire, că de cîte ori ce veţ mînca pîinea aceasta şi păharul acesta veţ bea a Mea moarte vestiţ, a Mea sculare mărturisiţ. Pomenind dară, Despuitoriule, şi noi mîntuitoarea Lui patimă, viaţă făcătoarea Cruce, de trei zîle îngroparea, din morţ învierea, în ceri suirea, de-a direapta lui Dumnezău şi Părintele [129]   <12> şederea, şi slăvita şi straşnica Lui a doua venire, Popa: A Tale dintr-ale Tale, Ţie aducînd prespre toate şi drept toate. Peveţii cîntă: Tine cîntăm, Tine blagoslovim, Ţie mulţămim, Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezăul nostru. Popa, în taină, plecînd capul, citeşte molitva: Pentr-aceasta, Despuitoriule Preasvinte, şi noi păcătoşii şi nedestoinicii şerbii Tăi, carii ne-am spodobit a sluji la svîntul Tău oltari, nu pentru direptăţile noastre, că niceş am făcut ceva bine pre pămînt, ce pentru milele Tale şi milostivirile [130]   Tale, carile le vărsaş cu bogăţîie preste noi, ne apropiem la svîntul Tău oltari şi, puind denainte antitipele Svîntului Trup şi Sîngele a Hristosului Tău, Ţie ne rugăm şi Tine milostivim, Svinte svinţilor, cu bună vrerea de-a Ta bunătate, să vie Duhul Tău cel Svînt preste noi şi preste tinse Darurile acestea şi să le blagoslovească şi să le svinţească şi să le arate. Diaconul pune ripida sau pocroveciorul de-amînă în laturi şi să închină cu popa de trei ori denaintea svîntului prestol, cu Dumnezeule, curăţeşte-mă... Şi zîc şi tropariul: Doamne, Cel ce pe Preasvîntul Tău Duh..., cu stihuri, ca şi la a lui Zlatoust. Şi plecînd capul [131]   <13> diaconul, arătînd cu aurariul svînta pîine, şi popa, rădicîndu-se, pecetluieşte de trei ori Svintele Daruri, zîcînd aşe: Pîinea amu aceasta fă-o sîngur acela Cinstit Trupul Domnului şi Dumnezău şi Mîntuitoriul nostru Iisus Hristos. Diaconul zîce: Amin. Şi iarăş diaconul zîce: Blagosloveşte, despuitoriule, svîntul potiri. Iară popa, blagoslovind, zîce: Iară potiriul acesta, sîngur acela Cinstit Sîngele Domnului şi Dumnezăului şi Mîntuitoriului nostru Iisus Hristos. Diaconul: Amin. Popa: Acel vărsat pentr-a lumii viaţă. Diaconul: Amin. Şi arătînd diaconul cu aurariul Svintele îmbe, zîce: [132]   Blagosloveşte, despuitoriule, pre îmbe. Iară popa, blagoslovind pre îmbe Svintele, zîce: Mutîndu-le cu Duhul Tău cu cel Svînt. Diaconul: Amin. Şi plecîndu-să, zîce: Pomeneşte-mă, svinte despuitoriule, pre un păcătos. Şi-l pomeneşte popa, şi diaconul să mută la loc, de ia aripida de aripideşte iarăş, ca şi minte. Iară popa, în taină, zîce molitva: Iară pre noi pre toţ, carii dintr-o pîine şi potiri ne priceştuim, să ne-mpreunez unii cu alalţ în a Unului Duhului Svînt cumenecătură şi nice unul de noi în giudeţ sau în osîndă să faci a ne priceştui de Svînt Trupul şi Sîngele Hristosului [133]   Tău, ce ca să aflăm milă şi har cu toţ svinţii carii din veci Ţ-au bineplăcut: strămoş, părinţ, patriarş, proroci, apostoli, strigători, evanghelişti, mîcenici, ispovednici, învăţători şi cu tot sufletul a dirept în credinţă săvîrşit. Mai ales cu Preasvînta, preacurata, preablagoslovita, slăvita Despuitoarea noastră, Dumnezău Născătoarea şi pururea Ficioară Maria. Şi cîntă péveţii: De tine se bucură...De tine să bucură, Preabunătăţîmată, toată fapta: îngerescul săbor şi omenescul rod, svinţită Beserică şi rai cuvîntăreţ, feciorească laudă, din carea Dumnezău S-au întrupat [134]   şi cucon Să fece Acel de mainte de veci, fiind Dumnezăul nostru. Că a ata matrică scaun Ş-au făcutu-o şi al tău pîntece mai desfătat decît ceriurile Îl lucră de-L fece. De tine să bucură, Ceea ce eşti plină de bunătăţ, toată fapta, slava ţie. Iară de-i Gioi Mare, să cîntă: Cinei tale..., adecă: Cinei tale...La Cina Ta la cea de taină, astăz, Fiiul lui Dumnezău părtaş mă priimeşte, că nu pizmaşilor Tăi Taina voi spune, nice sărutare-Ţ voi da, precum Iuda, ce ca tîlhariul mărturisesc Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, la împărăţîia ta. Iară de-i Sîmbătă Mare, să cîntă: Să tacă tot trupul..., Să tacă [135] <14> tot trupul...Tacă toată peliţa pămînteană şi stea cu frică şi cutremur, şi nemică pămîntesc în sine cugeteze, că Împăratul împăraţilor şi Domnul domnitorilor vine să Să taie şi să Să dea de mîncare credincioşilor. Şi mărg înaintea Lui cetele arhabghelilor, cu toată începătura şi stăpînia, cei cu mulţ ochi heruvimi şi cei cu şese aripi serafimi, obrazele acoperindu-ş şi strigînd imnul: Aliluia, Aliluia, Aliluia. Şi cădeşte diaconul în giur svînta masă şi pomeneşte pomenicile viilor şi morţilor, ît i-i voia. Iară popa să roagă aşe: Molitva: [136]   Cu Svîntul Ioan Proroc şi Naintecurători şi Botezători, cu Svinţii şi-n tot lăudaţii Apostoli, Svîntul, cutarele, căruia şi pomenire facem, şi toţ svinţii Tăi, pentr-a cărora rugi caută-ne, Dumnezău, şi pomeneşte pre toţ de mainte răpăosaţ pre nedejde de învierea vieţii vecinică. Acii popa pomeneşte viii şi morţii. Şi pentru vii zîce: Pentru spăsenia, socoteala, iertarea păcatelor şerbilor Tăi, cutare. Iară pentru morţi zîce: Pentru odihneala şi iertarea păcatelor sufletului şerbului Tău, cutare, la loc de lumină, unde nu-i voie rea şi suspini. Odihneşte-i, Dumnezăul nostru, şi-i răcoreşte [137]  unde caută lumina feţii Tale. Încă Ţie rugămu-ne, pomeneşte, Doamne,  svînta Ta săbornică şi apostolească Beserică, ceea ce-i din margine pînă în marginile lumii, şi o păciuieşte, careaŢi o dobîndiş cu Cinstit Sîngele Hristosului Tău, şi svînta casa aceasta întăreşte pînă la fîrşenia veacului. Pomeneşte, Doamne, pre carii Darurile acestea Ţ-au adusu-Ţ, şi pentu carii şi cu carii şi prin carile acestea le adusără. Pomeneşte, Doamne, pre ceia ce aduc roadă şi fac bine în svintele Tale beserici şi pomenesc mişeii. Plăteşte-le cu bogatele Tale şi cereştile daruri. Dăruieşte-le pentru cele pămînteşti cele cereşti, pentru cele timpuritoare [138]  cele văcuitoare, pentru cele stricătoare cele nestricăcioase. Pomeneşte, Doamne, pre cei din pustii şi munţ, şi vîrtoape, şi prin gaurile pămîntului. Pomeneşte, Doamne, pre cei în ficiorie şi bună şîinţă, şi în nevoinţă, şi în curată viaţă petrec. Pomeneşte, Doamne, pre bunii credincioş ai noştri împăraţ, crii dedeş să-mpărăţască pre pămînt, cu armă de bună vrere încunună-i pre înş, umbrează preste capul lor la zî de război, întăreşte-le braţul, înalţă-le direapta, ţîne-le împărăţîia, supune-le toate ţărănoasele limbi, celea ce vor războaiele, dăruieşte-le adîncă şi neluată [139]   <17> pace, grăieşte la inima lor bine de Beserica ta şi de tot popotul Tău, ca, întru liniştea lor, lină şi fără holcă viaţă să petrecem, cu de toată bună credinţa şi curata cinste. Pomeneşte, Doamne, toată începătura şi stăpînia, şi ceia ce-s în curte, fraţîi noştri, şi toată oastea; pre cei buni cu bunătatea Ta să-i păzăşti, pre cei răi buni să-i faci cu bunătatea Ta. Pomeneşte, Doamne, pren giur stătătoriul popor şi pre cei de bine cuvîntate vine rămaş, şi-i miluieşte pre înş şi pre noi pre mulţîmea milii Tale. Visterele lor împle-le de tot binele, mărituşurile lor în pace şi-ntr-o-mpreună  [140]   de gînd să le socoteşti, pruncii le hrăneşte, tinereţele învaţă, bătrîneţea sprejineşte, pre cei cu puţîn suflet mîngîie, pre cei răşchiraţ strînge-i, pre cei rătăciţ întoarce-i şi-i împreună cu svînta Ta săbornică şi apostolească Beserică, pre cei împresuraţ de duhuri necurate slobozeşte-i, cu notătorii noată, cu călătorii călătorează, văduvelor foloseşte, săracii scuteşte, robiţii scoate, lîngezîi sănătoşază. Pre cei în pîră de giudeţ, şi în gonituri, şi-n toată strînsoarea şi nevoia şi încungiurarea fiind, pomeneşte-i, Dumnezău. Şi pre toţ carii le trebuie a Ta mare milostivire, şi pre carii ne iubăsc, [141]<20> şi pe ceia ce ne urăsc, şi pre ceia ce ne-au dat învăţătură, a neşte nedestoinici, să ne rugăm pentru dînşii. Şi de tot poporul Tău Îţ ad-aminte, Doamne Dumnezăul nostru, şi preste toţ toarnă acea bogată a Ta milă, tuturora împărţind cele spre spăsenie cerşături. Şi pre ceia ce noi nu i-am pomenit, prin neştiinţă sau uitare, sau de mulţîme de numene, Sîngur pomeneşte-i, Dumnezău, Carele ştii a tot însul vîrsta şi numirea, Carele ştii pre tot însul din pîntecele mîne-sa. Că tu eşti, Doamne, agiutoriul neagiutaţîlor, nedejdea celor fără nedejde, şi celor în valuri mîntuitori, notătorilor linişte, lîngezîlor vraci. [142]  Însuţ tuturora de toate le fii, Cela ce ştii tot însului şi cerşătura lui, casa şi treaba lui. Izbăveşte, Doamne, cetatea aceasta, şi toate cetăţ şi oraşe, de omor, de foame, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de năvală de limbi streini şi de războiul cel îndesine. De-acii diaconul întoarce spre apus, cu faţa la svintele dverniţă, cu orariul în trei degete ţîind, şi zîce: Şi pre toţ şi toate. Şi cîntă péveţii: Şi pre toţ şi toate. Iară popa, cu nalt glas, zîce: Întru-ntăi pomeneşte, Doamne, pre Aehiepiscopul nostru, cutarele, [143] <19> pre carele dăruieşte-l svinteloru-Ţ beserici în pace, întreg, cinstit, sănătos, lung zîlit, dirept îndireptînd cuvîntul adevărului Tău. Şi diaconul, stînd în dverniţă cu faţa spre-apus, de zîce: Cutarele, cu tot svinţitul şi a toată lumea Patriarhul. Şi pentru care aduce Svintele Darurile acestea, cutarele. Şi pentru spăsenia blagocistivului nostru Domn, Ioan, cutare, Voievoda. Şi pentru toţ şi pentru toate. Iară popa, în taină: Pomeneşte, Doamne, toate episcopiile pravoslavnicilor, dirept ce îndireptează cuvîntul adevărîtăţîi Tale. Pomeneşte, Doamne, pre mulţimea [144]  milostivirii Tale, şi a mea nedestoinicie. Iartă-mi toată greşala cea de voie şi cea fără voie, şi ca nu, pentru a mele greşele, să opreşti darul Svîntului Tău Duh de la aşternutele nainte Daruri. Pomeneşte, Doamne, preuţîmea, cea în Hristos diaconime, şi toată preuţeasca ceată, şi nice unul din noi să ruşinez, carii încungiurăm svîntul Tău oltari. Caută-ne în bunătatea Ta, Doamne, arată-Te noauă întru bogatele Tale ieftinătăţ, bine stîmpărate şi de folos vînturi dăruieşte-ne, ploi pămîntului spre bişug de roadă dăruieşte, blagosloveşte cununa anului bunătăţîi Tale, opreşte despicările besericilor, strînge holciturile [145]  <18> limbilor, a ereselor sculări de sîrg răsîpeşte-le, cu puterea Svîntului Tău Duh. Pre toţ pre noi priimeşte la-mpărăţîia Ta, ficiori luminei şi ficiori zîlii arătîndu-ne, a Ta pace şi a Ta dragoste dăruieşte-ne, Doamne, Dumnezăul nostru, că toate le-ai dat la noi. Văzglaşenia: Şi ne dă noauă cu un rost şi cu ună inimă a slăvi şi a cînta preacinstit şi de mare cuviinţă numele Tău, a Tatălui şi a Fiiului şi a Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Poporul: Amin. Iară popa: Şi să fie milele marelui Dumnezău şi Mîntuitoriului nostru Iisus Hristos cu [146]   toţ cu voi. Poporul: Şi cu duhul tău. Iară diaconul iese la ambon de zîce diaconstele, luîndu-ş blagoslovenie de la popa: Pe toţi sfinţii...Pre toţ svinţii deaca pomenim, încă şi încă cu pace Domnului să ne rugăm. Poporul: Doamne, miluieşte. Pentru jărtvite şi svinte Cinstitele Daruri, Domnului să ne rugăm. (Poporul): Doamne, miluieşte. Întru ca Omiubitoriul Dumnezăul nostru, Carele le-au priimitu-le la svîntul şi suprăcerescul şi înţelegăreţul Său jărtăvnic, în miros de bună mireazmă sufletească, împotrivă să ne trimiţă dumnezăiescul har şi darul Domnului Svînt, să ne rugăm. Doamne, (miluieşte). [147]   <21> Pentru să ne izbăvască de la toată strînsoarea, urgia şi nevoia, Domnului să ne rugăm. Popa zîce molitva: Dumnezăul nostru, Dumnezău de-a mîntuirea, Tu pre noi ne învaţă a-Ţ mulţămirea cum să cade de bine făcutele Tale, carile ai făcut şi faci cu noi. Tu, Dumnezăul nostru, Carele ai priimit Darurile acestea, curăţeşte-ne de la toată imarea a trup şi a suflet şi ne-nvaţă a obîrşi svinţirea în frica Ta, ca întru curata mărturie a cunoştinţiei noastre, priimind părticeaua Svinţeniilor Tale, să ne unim Svîntului Trup şi Sîngele Hristosului Tău. Şi deaca le vom [148]   priimi precum să cade, să avem pre Hristos lăcuind în inimile noastre şi să ne facem să fim beserică Svîntului Tău Duh. Doamne Dumnezăul nostru, şi nice pre unul de noi vinovat să faci straşnicelor tale acestora cereştilor Taine, nice neputincioş la suflet şi la trup, din nedestoinicie decestea cumenecîndu-ne, ce dă noauă pînă în acea de-apoi a noastră suflare destoinici a priimi nedejdea Svinţeniilor Tale, în cale făcută de viaţa vecinică, în răspunsul bine priimit cel la înfricatul giudeţ a Hristosului Tău. Cum ca şi noi, cu toţ svinţii cei de veci Ţ-au plăcutu-Ţ, să fim partnici vecinicelor tale [149]  <22> bunuri, ce le-ai gătatu-le celora ce Te iubăsc, Doamne. Diaconul păzeşte diaconstele la ambon: Sprejeneşte, mîntuieşte, miluieşte şi ne fereşte, Dumnezău, cu al Tău har. (Oamenii): Doamne, miluieşte. Zua toată întreagă, svîntă, păciuită şi fără de păcate, de la Domnul să cerem. Oamenii: Dă-ne, Doamne. Îngerul păcii, credincios povaţă, feritori sufletelor şi trupurilor noastre, de la Domnul să cerem. Oamenii: Dă-ne, Doamne. Milostivire şi iertare păcatelor şi greşelelor noastre, de la Domnul să cerem. Oamenii: Dă-ne, Doamne. Cele bune şi de folos sufletelor noastre [150]  şi pace lumii, de la Domnul să cerem. Oamenii: Dă-ne, Doamne. Rămăşiţa timpului vieţii noastre cu pace şi cu pocăinţă a obîrşi, de la Domnul să cerem. Oamenii: Dă-ne, Doamne. Creştineşti obîrşiile vieţii noastre, fără durori, fără ruşinări, păciuite, şi bunul răspuns la straşnicul giudeţ a lui hristos să cerem. Oamenii: Dă-ne, Doamne. Uniciunea credinţei şi cumenecăciunea Svîntului Duh cerşîndu-ne, pre înşine şi unii pre-alalţ, şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezău pre samă să dăm. Oamenii: Ţie, Doamne. Popa, cu nalt glas: Şi spodobeşte, Despuitoriule, cu-ndrăznire, [151] <23> fără de osîndă, să cutzăm a Te chema, pre cerescul Dumnezău, Tată, şi a zîce: Oamenii: Tatăl nostru,..Scrise-s la a lui Zlatoust. Şi văzglaş: Că a Ta este împărăţia..., şi Pace tuturor, şi Capetele voastre...Molitvă, în taină: Despuitoriule Doamne, Tatăl milostivătăţîlor şi Dumnezăul a toată mîngîierea, pre carii ş-au suplecatu-ş Svinţiii Tale a sale capete blgosloveşte, svinţeşte, fereşte, întăreşte, învîrtoşază, de la tot lucrul rău depărtază, iară la tot lucrul bun adunează şi spodobeşte neosîndit a lua de strecuratele acestea şi viaţă făcătoarile Taine, în iertare păcatelor, în de Duhul Svînt cume(ne)căciune. [152]  Şi, cu glas nalt, zîce: Prin harul şi milostivătăţîle şi omdragostea a Sîngur-Născutul Tău Fiiu, cu Carele blagoslovit eşti, cu Preasvîntul şi dulcele şi viaţă făcătoriul Tău Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Oamenii: Amin. Popa, în taină: Ia aminte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezăul nostru, de la svîntul sălaş şi de la scaunul împărăţiii Tale şi vino întru să ne svinţeşti pre noi, Carele sus cu Tatăl depreună şezători eşti, şi aici noauă, pre nevăzut, depreună eşti fiind. Şi spodobeşte, cu putrnica Ta mînă, să ne împărţelti din Preacuratul Tău trup [153]<24> şi Cinstitul Tău Sînge, şi prin noi a tot poporul Tău. De-acii caută la  a lui Zlatoust cum să închină şi zîc Să luăm aminte, şi Sfintele sfinţilor, şi alalte de-a rîndul toate. Şi ducîndu-se Svintele Daruri de pre svînta masă la jărtăvnic, zîc peveţii aşe: Să se umple gura..., Să se împle rostul nostru de lauda Ta, Doamne, ca să cîntăm slava Ta, că ne spodobiş de Svintele Tale şi preacurate şi fără moarte Taine a ne priceştui. Fereşte-ne, într-a Ta svinţire, toată zua să deprindem direptatea Ta. Aliluia. Şi zîcînd diaconul: Drepţi, primind..., este la a lui Zlatoust, popa-ş zîce molitva, în taină, aşe: [154]   Mulţumimu-Ţ, doamne Dumnezăul nostru, de priceştuirea Svintelor, preacuratelor, fără moarte şi cereştilor Tale Taine, ce ne dedeş noauă de bine facere şi svinţire şi sănătate sufletelor şi trupurilor noastre. Însuţ, Despuitoriule a tuturor, dă să ne fie cumenecarea aceasta a Svîntului Trup şi Sîngele Hristosului Tău de credinţă neruşinată, în dragoste nefăţărită, în mulţire de înţelepciune, în sănătate sufletului şi trupului, în îndărăptare a tot răul ce vine asupră, în sporitul învăţăturilor Tale, în răspuns priimit la-nfricatul giudeţ a Hristosului Tău. Şi fîrşind diaconul diaconstele [155]  <25> lui Drepţi, primind..., zîce popa văzglaşenia: Că Tu eşti svinţenia noastră şi Ţie slava trimitem, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Oamenii: Amin. Popa, ieşins spre ambon, zîce: Cu pace să ieşim. Diaconul: Domnului să ne rugăm. Poporul răspunde: Cu numele Domnului. Doamne, miluieşte. Şi citeşte popa după ambon molitva: Cel ce binecuvintezi pe cei ce Te binecuvintează, Doamne...Scrisă-i la a lui Zlatoust. Molitva Svintelor, cînd potribeşte: Obîrşitu-s-au şi s-au istovit, pre cîtu-i într-a noastră putere, Hristoase Dumnezăul nostru, acea a socotelii Tale [156] Taină. Că avem a morţii Tale pomenire, văzum a Învierii Tale chipul, împlumu-ne de nefîrşita Ta viaţă, îndulcimu-ne de nedeşertata Ta hrană, de carea şi în fiitoriul veac pre toţ a ne spodobi binevoieşte, prin harul Ne-nceputului Tău Tată şi Svîntul şi dulcele şi viaţă făcătoriul Tău Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Amin. [157] DUMNEZĂIASCA Liturghie a Prejdesveşteniilor aşe să începe, ca şi la alte svinte Liturghii. Zîce diaconul: Blagosloveşte, despuitoriule. Popa zîce: Blagoslovită-i împărăţîia Tatălui ş-a Fiiului ş-a Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Poporul: Amin. Şi citesc: Veniţi să ne închinăm..., cu psalmul de Vecernie. Şi deaca obîrşesc, zîce diaconul diaconstele la ambon: [158]   Cu pace Domnului să ne rugăm. Caută la a lui Zlatoust toatea acestea. Popa zîce, cu nalt glas, văzglaşenia: Că Ţî să cuvine toată slava, cinstea şi-nchinăciunea, Tatălui Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Şi citesc catizma antifoanelor, pre trei despărţituri. Popa, în taină, citeşte molitva întîiului antifon: Doamne îndurate şi milostive, lung răbdătoriule şi mult milostivule, ascultă rugăciunea noastră şi ia aminte glasul rugării nostre. Fă cu noi sămn spre bine, du-ne în calea Ta, ca să îmblăm într-adevara Ta. Veseleşte inimile noastre, întru să ne temem [159] <27> de numele Tău svînt, că mare eşti şi făcător de minunate. Tu eşti Dumnezău singur şi nu este asemenea Ţie nime în dumnezăi, Doamne, puternic în milă şi bun în virtute pre toţ carii nedejduiesc în numele Tău svînt. Şi fîrşind antifonul cel dintăi, merge diaconul la ambon de zîce diaconste mici: Încă şi încă cu pace Domnului să ne ru(găm). Sprejineşte, mîntuieşte, miluieşte şi ne fereşte, Dumnezău, cu al Tău har. (Oamenii): Doamne, miluieşte. De Preasvînta, curata, preablagoslovita slăvita Despuitoarea nostră, Dumnezău Născătoarea şi pururea Ficioară Maria, cu [160]   toţ svinţii pomenind, pre înşine şi unii pre-alalţ şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezău pre samă să dăm. Poporul: Ţie, Doamne. Popa, cu nalt glas, zîce: Că a Ta-i tăria şi a Ta-i  împărăţîia şi puterea  şi slava, a Tatălui ş-a Fiiului ş-a Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Oamenii: Amin. molitva 2 antifon: Doamne, nu cu urgia Ta ne înfrunta, nice cu mînia ta ne certa, ce fă cu noi după blîndeţea Ta, Tămăduitoriul sufletelor noastre. Îndireptîndu-ne la liniştea voii Tale, luminează ochii inemilor noastre în cunoştinţa adevărătăţîi Tale şi ne dăruieşte [161] <29> rămăşiţa aceştii zile păciuită şi fără păcate, şi toată vremea vieţii noastre, prin rugările Svintei Dumnezău Născătoarei ş-au tuturor svinţilor Tăi. Şi fîrşind a 2 slava de antifon, iese diaconul la ambon de zîce diaconste mici, iară popa, cu nalt glas, zîce: Că bun şi iubitori de om Dumnezău eşti şi Ţie slava trimitem, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Oamenii: Amin. Molitva lui a 3 antifon: Doamne  Dumnezăul nostru, adu-Ţ aminte de noi păcătoşii şi netrebnicii şerbii Tăi, cînd strigăm noi pre svîntul şi închinatul numele [162]   Tău, şi nu ne ruşina pre noi de cătră aşteptatul milii Tale, ce dăruieşte-ne, Dumnezăule, toate cele spre spăsenie cerşeturi. Şi ne spodobeşte a Te iubi şi a ne teme de Svinţia Ta, cu toată inima noastră, şi a face întru toate voia Svinţiii tale. Şi fîrşind a treia slavă de antifon, iarăş zîce diaconul diaconste mici, iară popa zîce văzglaşenie: Că Tu eşti Dumnezăul nostru, Dumnezău de-a miluirea şi de-a mîntuirea, şi Ţie slavă trimitem, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Şi cîntă Doamne, strigat-am..., cu stihire. Diaconul iese de cădeşte, cumu-i obicina. Apoi, la [163]  <29> Slavă..., ies cu Văhodul, cu cădelniţa. Iară de-a hi avînd sărbătoare cu Evanghelie, ies cu Evanghelia. Şi zîce popa molitva Văhodului, plecaţ cu diaconul: Sara şi dimineaţă ş-amiaăzăzî lăudăm, blagoslovim, mulţămim şi ne rugăm Ţie, Despuitoriule a tuturora, Omiubitoriule Doamne, îndireptează ruga noastră cu tămîia naintea Ta şi nu pleca inimile noastre în cuvinte de vicleşug, ce ne izbăveşte de toţ carii vinează sufletele noastre. Că spre Tine-s, Doamne, ochii noştri şi pre Tine nedejduim, nu ne lăsa la ruşine, Dumnezăul nostru. Că Ţî să cuvine toată slava, cinstea [164]   şi-nchinăciunea, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Şi obîrşind péveţii bogorodicina Slavei, zîce diaconul sau popa, cu cădelniţa sau cu evanghelia. de-a hi: Înţelepciune, drepţi! adecă: Înţelepciune direaptă! Şi cîntă péveţii prochimenul, şi citesc bitia. De-acii ia popa cu îmbe mîni sfeştnicul cu cădelniţa şi zîce cu nalt glas, spre svîntul prestol cu faţa: Înţelepciune direaptă. Lumina lui Hristos luminează tuturora. Iară citeţul răspunde parimia şi citeşte. Şi obîrşind, îi zîce popa: Pace ţie. Iară diaconul zîce: Înţelepciune! Să luăm aminte. [165] <31> Şi cîntă Să se îndrepteze...în strane péveţii, începînd popii din oltari. Şi obîrşind, iese diaconul la ambon de zîce ectenia cea mare: Să zicem toţi...Să zîcem toţ din tot sufletul...Sînt scrise la a lui Zlatoust. Şi popa citeşte molitva: Doamne Dumnezăul nostru, această întinsă rugă...Scrisă-i la a lui Zlatoust. Şi văzglaşenia: Că milostiv şi iubitori de om Dumnezău eşti...Diaconul: Rugaţi-vă, oglaşenici, la Domnul. Credincioşii, pentu oglaşenici să ne rugăm, ca Domnul să-i miluiască. Să le oglăşuiască cuvîntul adevărătăţîi. [166]   Să le descopere Evanghelia direptăţîi. Să-i împreuneză la svînta Sa săbornică şi apostolească Beserică. Şi zîc la toate: Doamne, miluieşte. Spăseşte, miluieşte sprejineşte şi fereşte-i, Dumnezău, cu al Tău har. (Oamenii): Doamne, miluieşte. Oglaşenicii, capetele voastre la Domnul plecaţ. Oamenii: Ţie, Doamne. Molitva oglaşenicilor: Dumnezău,  Dumnezăul nostru, Ziditoriul şi în şir Făcătoriul tuturor, Carele pre toţ vei să să spăsască şi în cunoştinţă de adevăr să vie, caută prste şerbii Tăi oglaşenicii şi-i izbăveşte de bătrîna  [167] <30> înşelăciune şi de meşterşugul pizmaşului. Şi cheamă-i pre înşii la viaţa la cea vecinică, luminîndu-le sufletele şi trupurile şi puindu-i în număr la cuvîntăreaţa Ta turmă, pre carea numele Tău cel svînt să numeşte. Văzglaşenie: Ca şi ei cu noi să slăvască tot cinstitul şi mare cuviat numele Tău, a Tatălui ş-a Fiiului ş-a Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de ve(ci). Oamenii: Amin. Cîţ oglaşenici, purcedeţ. Oglaşenicii, purcedeţ. Cîţ oglaşenici, purcedeţ. Ca nu cineva din oglaşenici. Cîţ credincio, încă şi încă cu pace Domnului să ne rugăm. [168]   Ş-alalte, caută la alui Zlatoust. Însă de la miazăpăresemi cestealalte oglaşenii să zîc aşe de diaco(n): Cîţ oglaşenici, purcedeţ. Oglaşenicii, purcedeţ. Cîţ spre luminăciune, purcedeţ. Rugaţi-vă, cei spre luminăciune. Credincioşii, pentru cei spre svînta luminăciune ce să gătesc, fraţîi noştri, şi pentru spăsenia lor, Domnului să ne rugăm. Ca Domnul Dumnezăul nostru să-i întărească şi să-i învîrtoşeze. Să-i lumineze cu lumina cunoştinţii şi credinţii bune. Să-i spodobească, în vreme nărocită, feredeului iarăşnaşterii, iertării păcatelor şi îmbrăcămîntului nestricării. Să-i rănască prin apă şi [169] <36> prin Duh. Să le dăruiască întregătatea credinţii. Să-i împreune în număr cu svînta Sa ş-aleasa turmă. Şi zîc la toate: Doamne, milui(eşte). Mîntuieşte, miluieşte sprejineşte şi fereşte-i, Dumnezău, pre înşii cu al Tău har. (Oamenii): Doamne, miluieşte. Cîţ spre luminăciune, capetele voastre la Domnul plecaţ. Oamenii: Ţie, Doamne. Popa, molitva pentru ceia ce să gătează de svîntul botez: Iveşte, Despuitoriule, faţa Svinţiii Tale preste carii cătră svînta luminăciune să bine gătează şi doresc acel a păcatului prav să-l scuture de pre sine. Străluminează-i întru credinţă, întăreşte-i în nedejde, [170]   obîrşeşte-i în dragoste, mădulari cinstite Hristosului Tău arată-i, Ce Să dede pre Sine răscumpărare pentru sufletele noastre. Cu nalt glas: Că Tu eşti svinţenia noastră şi Ţie slava trimitem, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Diaconul: Cîţ spre luminăciune, purcedeţ. Cei spre luminăciune, purcedeţ. Cîţ oglaşenici, purcedeţ. Nu cineva de oglaşenici. Cîţ credincioş, încă şi încă cu pace Domnului să ne rugăm. Şi celelalte. Păn-aicea din miazăpăresemi. Molitva credincioşilor întîie: Dumnezăul cel mare şi lăudat,  [171] <33> Carele, cu viaţă făcătoarea Hristosului Tău moarte, în neputregiune pre noi din putregiune ne-ai mutat, Tu toate ale noastre sîmţîri de pătimitoarea umorîciune le slobozeşte, bună preste dînse povaţă acel din lontru cuget puind. Şi ochiul amu să fie în laturi de la toată vicleana căutătură, iară auzul de cuvinte deşerte necălcat, iară limba să-ş curăţască de graiuri necuvioase. Strecurăţă-ne buzele, celea ce Te laudă, Doamne, mînule noastre fă-le de cele rele să să depărteze lucruri şi să lucreze numai celea ce Ţie bineplac, toate ale noastre mdulari şi minte cu al Tău întărind har. Diaconul: [172]   Sprejineşte, mîntuieşte, miluieşte şi ne fereşte, Dumnezău, cu al Tău har. Înţelepciune! Popa, cu nalt glas: Că Ţî să cuvine toată slava, cinstea şi-nchinăciunea, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Diaconul: Încă şi încă cu pace Domnului să ne rugăm. Şi zîce diaconstele toate. Iară popa zîce molitva a doua a credincio(şilor): Despuitoriule Svinte, Preabunule, cu necutezat obraz rugămu-ne Svinţiii Tale, Acela ce eşti în milă bogat, milostiv să ne fii noauă păcătoşilor şi destoinici pre noi să faci în priimitul Singur-Născutului Tău Fiiu şi Dumnezăul nostru, Împăratului [173] <34> slăvii. Că iată că preacuratul a Lui Trup şi viaţă făcătoriu Lui Sînge, după acest ceas de-acmu purcezîns, în tăinuita aceasta să să tinză va masă, de mulţime de oaste cerească, în nevăzut, cu daruri nepetrecute. De carele priceştuinţa neosîndită ne dăruieşte, ca pentru dînse a gîndului ochiul luminîndu-ne, fi luminei şi zîlei să fim. Diaconu: Sprejineşte, mîntuieşte, miluieşte şi ne fereşte, Dumnezău, cu al tău dar. Înţelepciune! Popa, cu nalt glas: Pre darul Hristosului tău, cu Carele blagoslovit eşti, cu Preasvîntul şi dulcele şi viaţă făcătoriul Tău Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. [174]   Şi cîntă peveţii: Acum puterile..., Acum puterile cereşti... Acum puterile ceriului cunoi, nevăzut, slujesc, că iată că purcede Împăratul slăvii. Iaca Jărtvă de taină săvîrşindu-se cu dărz, să petrece. Cu credinţă şi cu dor să ne apropiem ca părtăa depreună a viaţă vecinică să ne facem. Aliluia. Şi fac Văhodul cu Svintele. Şi după pusul Svintelor pe svînta masă, iese diaconul la ambon de zîce diaco: Să împlem cu sară ruga noastră Domnului. Oamenii: Doamne miluieşte. Pentru nainte puse şi mainte svinţite Cinstitele Daruri, Domnului să ne rugăm. Oamenii: Doamne, miluieşte. [175]  <35> Întru ca omiubitoriul Dumnezăul nostru, Care L-au priimitu-Le în svîntul şi suprăcerescul şi cugetăreţul său oltari, în miros de vună mirodenie sufletească, împotivă să ne trimiţă dumnezăiescul har şi darul Duhului Svînt, să ne rugăm. Oamenii: Doamne miluieşte. pentru să ne izbăvască de la toată scîrba, urgia şi nevoia, Domnului să ne rugăm. Oamenii: Doamne miluieşte. Popa să roagă. Molitva: Acela a nespuselor şi nevăzutelor taine Dumnezău , la care stau visterele înţelepciunei şi cunoştinţei ascunse, Carele diaconia Liturghiei aceştiia ne-au descoperit noauă şi ne-ai [176]   pus pre noi, pre neşte păcătoş, prin multă a ta omdragoste, întru săŢ aducem daruri şi jărtve pentru ale noastre păcate şi a poporului neştiinţă. Însuţ, nevăzute Împărate, care faci mare şi necurmate, slăvite şi înspăimîntate, cărora nu este număr, caută prste noi, nedestoinicii şetbii Tăi, carii la svîntul acesta oltari, ca la heruvicescul Tău Îţ dvoresc scaun, întru care Singur-Născutul Tău Fiiu şi Dumnezăul nostru prin aceste nainte tinse straşnice să odihneşte taine, şi din toată pre noi şi pre credinciosul Tău popor slobozîşte necurăţîia, svinţeşte tuturora [177] <36> suflete şi tupurile cu svinţie nerădicată. Ca întru curat cunoştinţă, cu neruşinat obraz, luminaţ la inimă de Dumnezăieştile aceste priceştuindu-ne Svinţenii şi dintr-însele făcîndu-ne vii, să ne unim cu Singur Hristos, adevăratului Dumnezăului nostru, Căruia au zis: Cine Îm mănîncă Carnea şi Îm bea Sîngele, în Mine mîne şi eu în însul. Ca sălăşluindu-să întru noi şi preîmblîndu-să cuvîntul tău, Doamne, ne vom face Beserică Preasvîntului şi închinatului Tău Duh, răscumpăraţ din tot drăcescul meşteşug, în faptă, sau în cuvînt, sau în cuget ce să lucrează, şi să nemerim la giuruitele [178]   tele noauă bunuri, depreună cu toţ svinţii Tăi cei din veci Ţ-au ugoditu-Ţ. Diaconul: Sprejineşte, mîntueşte, miluieşte... Sara toată întreagă... Îngerul păcii, cre(dincios)... Milostivire şi iertare... Cele bune şi de folos... Rămăşiţa timpului... Creştineşti obîrşiile... Uniciunea credinţii... Toate acestea la a lui Zlatoust le cauta, şi şi la toate să zîcă: Dă-ne doamne. Popa, zăzglăşenia: Şi spodobeşte-ne, Despuitoriule, cu-ndrăznire, fără de osîndă, să cutezăm a Te chema, pre cerescul Dumnezău, Tată, şi a zîce: Poporul zîce otcenaşele; caută-le la a lui Zlatoust. [179] <37> Popa, cu nalt glas, zîce: Că a Ta este împărăţîia, şi puterea şi slava, a Tatălui ş-a Fiiului ş-a Svîntulu Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Oamenii: Amin. Popa: Pace tuturor. Diaconul: Capetele voastre la Domnul plecaţ. Oamenii: Ţie, Doamne. Popa, plecat, să roag(ă): Dumnezăul acel sîngur, bun şi milos, Carele întu nalturi petreci şi cele smerite prăveşti, caută cu milosul ochi preste tot poporul tău şi fereşte-l. Şi ne spodobeşte pre toţ pre noi neosîndiţ să ne priceştuim de viaţă făcătoarile Tale aceste Taine, că Svinţii Tale [180] ale noastre am plecat capete, agăduind acea de la tine bogată milă. Popa, cu nalt glas: prin harul şi milostivătăţîle şi omdragoste a Singur-Născutul Tău Fiiu, cu Carele blagoslovit eşti cu preasvîntul şi dulcele viaţă făcătoriul Tău duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Oamenii: Amin. Popa să roagă aşe: Ia aminte, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezăul nostru, de la svîntul sălaş şi de la scaunul slavii împărăţîi Tale vino întru să ne svinţeşti pre noi, cela ce sus cu Tatăl depreună eşti şezători, şi acicea cu noi, în nevăzutul, depreună fiind. Şi podobeşte cu puternica [181] <38> Tamînă, de ne împarţ de Preacuratul Tău Trup şi de Cinstitul Sînge, şi prin noi a tot nărodul tău, Şi după molitvă să învchină cu diaconul cu: Dumnezeule, curăţeşte-mă pe mine păcătosul şi mă miluieşte, 3, Şi strigă diaconul: Să luăm aminte. Iară popa, vîrîndu-ş mînule pre supt Aer cu frică şi cu sîială dumnezăiască, să atinge de svînta pîine şi strigă: Nainte svinţite, Svinte svinţilor. De-acii descopere Svintele de să priceştuiesc, cîntînd peveţii priceastna chinonicului. Şi după strînsul Svintelor, şi lui Cu frică de Dumnezeu..., caută la alui Zlatoust. Iară molitva de mulţămit este aceasta: [182] Mulţumimu-Ţ, Mîntuitoriul tuturora Dumnezău, de pre toate carile dedeş noaă bunuri şi de priceştuirea Svîntului Trup şi Sînge a Hrsitosului Tău şi ne rugăm Ţie, Despuitoriule Omiubitoriule, fereşte-ne supt acoperemîntul aripilor tale. Şi ne dă noauă pănă într-acea de-apoi a noastră suflare cu destoinicie a lua parte de Svinţitele Tale, în luminăciune sufletului şi trupului, în de împărăţîia ceriului moştenie. Şi iese diaconul de zîce: Drepţi, primind...Direpţ, ce ne-am priceştuit de Dumnezăieştile, svintele, curatele, fără moarte, cereştile şi viaţă făcătoarile straşnice a Lui Hristos Taine, cum să cade [183] <39> să mulţămim Domnului. Oamenii: Doamne, miluieşte. Sprejineşte, mîntuieşte, miluieşte şi ne fereşte, Dumnezău, cu al Tău har. Doamne, mi(luieşte).  Zua toată întreagă, svîntă, păciuită şi fără păcate cerşîndu-ne, pre înşine şi unii pre-alalţ şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezău pre samă să dăm. oamenii: Ţie, Doamne. Că Tu eşti svinţenia noastră şi Ţie slavă trimitem, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea...Oamenii: Amin. Popa zîce: Cu pace să ieşim. Diaconul: Domnului să ne rugăm. Şi iese popa de zîce molitva din dosul ambonului: [184] Despuitoriule Totputernice, Care toată lucrătura cu înţelepciune o lucraş, Carele prin nespusa Ta întîi gîndeală şi multă bunătate ne-ai adusu-ne într-aceste cu totul cinstite zîle, spre curăţîciune sufletelor şi trupurilor, spre contenire patemilor, spre nedejde de înviere, Carele prin 40 de zîle table dedeş pre mîni acele (de) Dumnezău şeruite scripturi slugii Tale lui Moisi, dă-ne şi noauă, Bunule, nevoinţa postului să obîrşim, credinţa nedespărţită să păzîm, capetele nevăzuţîlor bălauri să zdrobim şi biruitori păcatului să ne arătăm, [185] <30> şi fără osîndă să agiungem să ne închinăm şi în svînta Înviere. Că să blagoslovi şi să proslăvi tot cinstitul şi mare cuviinţat numele Tău, a Tatălui ş-a Fiiului ş-a Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Molitva la strînsul Svintelor, adecă la potrebit: Doamne Dumnezăul nostru, Carele ne-aduseş în aceste cu totul cinstite zîle şi părtaş ne feceş înfricatelor Tale Taine, împreunează-ne la cuvîntăreaţa Ta turmă şi moşteni ne arată împărăţîiei Tale, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Iară popa iese la loc de dă svînta anaforă şi, cum este obicina, face otpust [186] ca şi la alalte svinte Liturghii, pomenind pre Svîntul Grigorie Dialog. Molitva colivelor. Carele toate le feceş di-ntreg cu cuvîntul Tău, Doamne, şi porunciş pămîntului de tot feliul să facă poame de-ndulcit şi de hrana noastră, Care cu seminţele pre trei otroci şi pre Daniil, decît cei în Vavilon cu hrană dezmierdată hrăniţ, mai luminaţ îi arătaş, Însuţ, în tot bunule Împărate, şi seminţele acestea cu tot feliul de roadă blagosloveşte, şi pre carii de dînse vor lua de vor gusta svinţeşte-i, că în [187] <31> slava Ta şi în cinstea Svîntului, cutare, acestea sînt puse nainte de blagocestivul Domn, Ioan Voievoda, şi în pomană celor în direaptă credinţă săvîrşiţ. Dăruieşte dară, Bunule, şi celora ce înfrîmşară acestea, şi fac pomenire, toate acele de spăsenie cerşeturi şi de a văcuitelor Tale bunuri îndulcinţă, prin rugările a Preacuratei Despuitoarei noastre Dumnezău Născătoarei şi pururea Ficioarei Mariei, a Svîntului, numele, ce pomenim astăz, ş-a tuturor svinţilor Tăi. Că Tu eşti Cela ce blagosloveşti şi le svinţeşti toate şi Ţie slava trimitem, cu dimpreună Ne-nceputului Tău Părinte [188] şi Preasvîntul şi bunului şi viaţă făcătoriului Tău Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. La Paşti, molitva cărnii. Cercetează, Doamne Iisuse Hristose, la mîncările acestea de carne şi lesvinţeşte, precum ai svinţit mielul ce Ţi l-au adus credinciosul Avraam şi mieorul ce Ţi l-au Avel adus de-ntreagă jărtvă, aşijdirea şi viţelul cel hrănit carele a giunghea învăţaş fiiului Tău celui rătăcit şi iarăş venit la Svinţia Ta. Că în ce chip s-au acela spodobit de darul Tău a să îndulci, aşe şi de svinţitele de Tine şi blagoslovite să ne-ndulcim în hrana noastră tuturor. Că Svinţia Ta eşti adevărata hrană şi dătătoriul bunurilor [189] <44> şi Ţie slavă trimitem, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Ş-alta la Paşti. Sîngur-Născutule Fiiu a lui Dumnezău, Ce-ai arătat Ucenicilor slava dumnezăirii Tale, Carele spre spăsenie aduci pre oameni şi Însuţ cu Sine ai închipuit Cinstitul şi Marele Post, de-ai postit 40 de zîle şi 40 de nopţi, aşijdirea şi Moisei, şi Ilie, şi Apostolii, şi toţ svinţii cu dînşii, şi ai săturat din 5 pîini 5 mii de nărod, ai blagoslovit miere din piatră, şi de unt, şi de lapte,şi de brînză, şi de carne ai săturat nărodul izrailesc, [190] prin Moisei, Svinţia Ta ş-acmu blagosloveşte şerbilor Tăi laptele, brînza şi carnea, ca, gustînd de la Svinţia Ta, Dumnezăul nostru, să ne fie de sănătate şi de spăsenie sufletului şi trupului. Că Svinţia Ta eşti adevărata hrană şi Ţie slavă trimitem, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Molitva cea mare de la duhovnic, ucenicilor de ispovadă. Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezăul nostru, Fiiul şi Cuvîntul Dumnezăului viu, Păstoriule şi Mieluşelule, Ce rădici păcatele lumii, Carele datoria a doi datori ai dăruit ş-aceii păcătoase muieri iertare păcatelor [191] <33> ai dat, şi slăbănogului vindecare ai dăruit cu iertare de păcatele lui, Svinţia Ta Sîngur, Despuitoriule Omiubitoriule, slăbeşte, slobozeşte, iartă păcatele şi fărălegile, şi scîrnavele fapte cele-n voaie şi cele fără voaie toate, ce cu minte şi fără minte, cu călcare şi cu ne-ascultare, de să fac de şerbul Svinţiii Tale, cutarele. Celea ce, ca un om ce poartă trup şi-ntr-această lume lăcuind, au călcat sau au greşit, ori cu cuvîntul, ori cu lucrul, ori cu gîndul, pricepînd sau nepricepînd, noaptea şi zua, sau de este procleţit de cineva, sau de arhiereu de s-au afurisit, sau de preot, sau sîngur pre sine de s-au anatemesit, sau cu giurămînt de s-au [192] giurat cu numele lui Dumnezău, şi aceasta au călcat, sau cu cuvîntul de urgie din creştini pre cineva au anătimisit, sau au denemicit, sau au osîndit, sau au clevetit, sau au rău cuvîntat, sau au zavistuit, sau au minţit, sau au ţînut minte răul, sau de s-au aprigit ş-au mîniat pre cineva, sau de s-au mîndrit, sau de-au viclenit pentru să ia mai mult, sau de s-au lenit, sau de s-au deşert slăvit, sau de-au căzut la ibostea banilor, sau de-au îmbătatu-să ş-au vărsat, sau cătră fărmăcători şi vrăjitori, şi otrăvitori, şi făcători de descîntecuri, şi-n chip de-acestea [193] <42> de s-au mestecat, sau de s-au îmbuibat de mîncare, sau de-au volnicitu-să în mîncat, sau de ş-au  făcut pre voia inemii, sau de curvie de-au făcut, sau de-au preacurvit, sau de cucoană de-au stricat, sau sodomeşti lucruri de-au făcut, sau cu dobitoc culcuş de a-u făcut, sau cu pasere culcuş de-au făcut, sau de-au pus băţul pre cineva, sau de-au dat palmă, sau de-au apucat, sau de-au furat, sau de vîrtoasă inemă şi de scumpete au strîns mînule şi pre mişei n-au miluit, nice i-au dăruit pre puterea sa, sau cu gîndul de-au hulit, sau necurate gînduri de-au gîndit, sau de-au asuprit, sau de-au nebăgat samă, sau de-au amărît, [194] sau, stîndu-ş la rugă şi la cîntare, mintea lui la viclene şi lumeşti încungiura, sau, iubind trupul, pîntecelui s-au făcut şerb, sau preste măsură de s-au îmbuibat, sau într-ascuns de-au mîncat, sau de-au grăit cu dîrjie, sau fără minte de-au rîs, sau frîmseţă deşartă de-au văzut şi de dînsa s-au săgetat, sau necuvioase de-au mădărit, sau de s-au mestecat cu alt trup şi cu al său trup de-au făcut cursoare, sau iarăş mic păcat de-au văzut a fratelui şi l-au osîndit, iară ale sale greşele şi fărădelegi le-au nebăgat samă şi le-au trecut, sau de ruga sa n-au gîndit şi porunca părintelui său celui sufletesc n-au ferit sau n-au băgat samă, sau [195] <45> de s-au mîhnit, sau răbdare de n-au avut, sau, de s-au mărit de mintea-ntragă cugetîndu-să, întru deşert s-au deşertăţît, sau de-au deşert cuvîntat, sau alte viclene de-au făcut, de toate de-acestea spurcate şi-n chipul acestora şi mai mară patimi pre şerbul Tău, cutare, Omiubitoriule Doamne, pentr-a Ta nespusă nerăutate şi bunătate, iartă şi-l miluieşte. Aşe, Despuitoriule Doamne, Dumnezăul mieu, ascultă-mă pre şerbul Tău ce mă rog bunătăţii Svinţiii Tale pentu şerbul Tău, cutare, treci, ca Cela ce eşti bun şi de rău neţiitor minte, toate greşelele lui scîrnave şi necuratele fărădelegi carile, ca un om, le-au făcut sau le-au gîndit. Că el mărturiseşt(e) [196] naintea împărăţîii Tale, ca nedestoinicul Tău şerb, cum acestea toate şi mai mult au făcut. Ce, pentru mila Svinţiii Tale, auzî-mă pre şerbul Tău şi-l izbăveşte de vecinicile munci, şi-mpreună petrecători fă-l într-a Tale vecinice bunuri, cu toţ ceia ce din veci au bineplăcut Svinţiii Tale, şi spodobeşte-l fără de osîndă să să priceştuiască a straşnice şi minunate şi fără moarte a Tale Taine, că Svinţia Ta sîngur ai zîs, Despuitoriule: cîte veţ lega pre pămînt, fi-vor legate în ceri, şi cîte veţ dezlega pre pămînt, fi-vor dezlegate şi în ceri. Că Svinţia Ta sîngur eşti fără păcate şi putînd a ierta păcatele, şi Ţie slavă să cuvine, cinste şi-nchinăciune, cu [197] <48> Preasvîntul dulce şi viaţă făcătoriul Tău Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Amin. Molitve de irtat a tot blăstăm şi afurisanie omului răpăosat. O citeşte arhiereul, însă întîi la Proscomidie o citesc toţ preuţîi cei gata de Liturghie îmbrăcaţ. Apoi, ia Văhodul heruvicului, în ieşitul Svintelor Daruri, iese denaintea Drurilor de-ngenunche arhiereul şi cu umilenie le citeşte. Şi deaca obîrşeşte, să scoală şi ia Svintele Daruri de la diacon şi de la preut de le aduce în olatri pre svîntul prestol, dezlegare de afurisanie. Diacon(ul): Domnului să ne rugăm. Doamne Dumnezăul nostru, Carele cu a Svinţiii Tale negrăită-nţălepciune ai înşirat de-ai făcut [198] pre omul din ţătînă şi pre acesta l-ai înformuit în fai şi-n bunătate, şi l-ai înfrîmşat, ca o cinstită şi cerească agonisită de slavoslovie şi bună cuviinţă slăvi şi-mprăţîii Tale, prin ceea ce pre chipul şi pre semănarea Svinţiii Tale de l-ai adus în gata. Iară-nvăţătura încălcînd a Svinţiii Tale, c-au luat de chipul Tău şi n-au ferit, şi pentr-aceea ca să nu fie răutatea nemuritoare, cu omdragoste poruncind mestecarea şi frămînteala aceasta şi negrăita Ta aceasta legătură, ca Cela ce eşti Dumnezăul părinţilor cu dumnezăiasca-Ţ voaie a să tăia şi a să răsipi, şi sufletul acolo să margă [199] <47> să fie de unde a fi ş-au luatu-ş, pînă la învierea cea de obşte, iară trupul într-acelea din ce s-au încheiat să să topască. Pentr-acea ne rugăm Svinţii Tale Fără-nceputului Părinte şi Unu-Născutului Tău Fiiu şi Preasvîntului şi viaţă făcătoriului Tău Duh, ca să nu treci cu căutatul a ta plăzmuire, să să-nghiţă în pierzare, ce trupul să să răsipească în celea ce s-au încheiat, iar sufletul să să orînduiască în horiul direpţilor. Aşe, Doamne Dumnezăul nostru, biruiască a ta nemăsurată milă şi omdragoste nepovestită şi, ori sub blăstăm de tată sau de mamă, sau supt al său blăstăm [200] au căzut şerbul Svinţiii Tale, cutare, sau pre vreun preut va fi amărît şi de la dînsul nedezlegată legătură va fi dobîmdit, sau supt de arhiereu grea afurisanie a hi căzut şi, cu nebăgarea samă şi lene zăbăvind, n-au nemeritu-ş iertare, iartă-i lui prin mine, păcătosul şi nedestoinicul, şi tupul lui în celea ce s-au încheiat destramă de-l topeşte, iar sufletul lui în sălaşele sfinţilor orînduieşte-l. aşe, doamne Dumnezăul nostru, Carele Vîrhovnicului Petră această putere ai dat atîtă cîtă păcatelor să dea iertare şi i-ai zîsu-i: oricîte vei lega şi vei dezlega, ca să fie legate, [201] <46> şi prin însul puterea aceasta şi noauă păcătoşilor ai dăruit, dezleagă pre şerbul Svinţiii Tale, cutare , de sufletescul şi trupăscul păcat, şi să fie iertat şi într-acest veac de-acmu, şi în cel fiitori, prin rugările Preacuratei pururea Fecioarei Mariei, maicei Svinţiii Tale blagoslovitei, ş-a tuturor svinţiloru-Ţ. Amin. Despuitoriule mult milostive Doamne Isuse Hristoase,  Dumnezăul nostru, Carele asupra Vîrhovnicului ucinicilor Tăi Apostoli Petră a Ta ai zidit beserică şi i-ai dat cheile împărăţîiei ceriului, şi cu darul Dvinţiii Tale toată puterea vrusăş să i să dea, atîtă [202] cît legate să fie şi în ceri cîte de dînsul s-au legat, şi dezlegate aşijdere şi în ceri cîte de însul pre pămînt s-au dezlegat, şi văspriemnici pe noi proştii şi nedestoinicii cu negrăita Ta omdragoste aceiia lui dată putere ne-ai spodobit, atîtă cîtă şi noi aşe să legăm şi să dezlegăm celea ce în poporul Svinţii Tale să tîmplă, însuţ, în tot Bunule-mpărate, prin mine smeritul şi netrebnicul şerbul Tău, cutare, orice într-această lume ca un om au greşit, şi-i lasă cîte cucuvîntul şi cu lucrul, şi cu gîndul au greşit, dezlegînd de pre dînsul ori din ce feli, din ce vreme [203] legătură care însuş de sine din grabă sau dintr-altă care vină s-au legat, ori de arhiereu, ori de altcineva, din rîhna şi din îndemnarea vrăjmaşului luminăciune ca aceasta ce ş-au pus asupră. Binevoieşte ca unul dulcele şi mult milostivul Dumnezău, şi sufletul lui cu svinţii să să odrînduiască, cu carii din veci Ţ-au bine-ngăduit, iar trupul lui firii cei de Svinţiia Ta meşteruite să să dea. Că blagoslovit eşti şi proslăvit în veci. Amin. [204] Pentru carii ar vrea să oprească înţălesul Svintelor Taine a lui Dumnezău. Tovias, glava 12, verşul 7: Taina regelui este bine a o păstra, dar lucrurile lui  Dumnezău a le vesti este de laudă. Taina împăratului bine-i a o ascunde, iar lucrurile lui Dumnezău a le descoperi slăvit este. Sacramentum reghis abscondere bonum est, opera auten Dei revelare et confiteri honorificum est. Citeşte şi poslania Svîntului apostol Pavel ce scrie la corinteni. Poslan(ia) 1, glava 14. Carii au trudit: Stancul faurul au lucrat peceţile, Vasilii Stavniţkii, tipograf. [205] ANEXA Dumnezăiasca Liturghie, ediţia a doua, Iaşi, 1683, foile 46-72. [207]<46> Liturghii, pomenind pre sfîntul Grigorie Dialog. Şi după otpust să dezbracă de veşminte, citind: Acum slobozeşte..., şi trei Sfinte..., pînă la Tatăl  nostru..., şi tropariul svîntului a cui este Liturghia, şi condacul, şi a praznicului, şi a hramulu. Rîndul la svinţitul antimiselor. Preuţii pun antimisele pre svîntul prestol, şi arhiereul le ocropeşte de trei ori cu apă de flori, zicînd: Stropi-mă-vei cu isop şi mă vei curăţi, spăla-mă-vei şi mai vîrtos de cît zăpada mă voi albi, de 3 ori. De-acii zîce de-a rîndul tot psalomul, şi la fîrşit zîce: Binecuvîntat este Dumnezeul nostru acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Şi luînd vasul cu svîntul mir, şi diaconul zîce: Să luăm aminte. Face arhiereul trei cruci cu mir pre antimise, una în mijloc şi d-îmbe părţ cîte una, cîntînd psal(omul): Iată acum ce este bine sau ce este frumos..., pînă la fîrşit. Şi slăvind, zîce arhiereul aşe: Slavă Ţie, Treime Sfîntă, Dumnezeul nostru, în veci. De-acii, arhiereul, cădind cu cădelniţa, zîce: Judecă-mă, Doamne, că eu întru nerăutatea mea am umblat..., pănă în fîrşit. Şi diaconul zîce: Să luăm aminte. Arhiereul zîce molitva: [209]Domnul ceriului şi pămîntului, Carele Svînta Ta Beserică, cu nespusă înţălepciune ai întemeiat şi de potriva chipului a îngereasca din ceri slujbă preuţască rînd pre pămînt ai tocmit Tu, Despuitoriule, de mare daruri dăruitoriule, priimeşte ş-acmu ce ne rugăm noi, nu cum destoinici am fi pentru atîtea (de mari) a cere, ce ca pentru acea supră-ntrecătoare să să arate a Ta bunătate. Că niceş ai părăsît omenescul rod, în multe feliuri îmbunătpţînd şi blagodetelstvuind, dară cap dăruiş alor Tale bunătăţi acea cu Trup a Sîngur-Născutului Tău Fiiu venire, Carele pre pămînt ivindu-să şi luminînd la-ntunerec lumină de spăsenie, s-au adus pre sine pentru noi jărtvă şi fu a lumea toată milostiviciune, partnici pre noi a a Sa înviere făcînd. Şi suindu-să în ceriuri au îmbrăcat pre aisăi  Ucenici şi apostoli, precum s-au făgăduit, cu puterea de sus care este Duhul cel Svînt, acel închinat (Ce i să închină toate) şi totputernic, acela ce-i dintru tine, din Dumnezău şi Părintele purcezători, prin care făsîndu-să puternici în lucru şi-n cuvînt, botez dederă să fii punere, beserici rădicară, înfipseră altare, preuţîie pusără, pravile şi legi. A cărora noi păcătoşii ne rugăm Ţie, milosule, această spre-a Ta de laudă cîntare zidită beserică de dumnezăiasca Ta împle slavă, şi [211]<47> acest altari Svînt Svintelor arată-l. Atît cît noi, dvorind la dînsul ca la straşnicul împărătîiei Tale scaun, neosîndiţ Ţie slavă trimiţînd, şi acea nesîngerată jărtvă la a Ta aducînd bunătate (să ne fie) a voite şi nevoite greşele iertare în chivernisală vieţii şi bună petrecere îndireptate în plinirea a toată direptatea. Că Ţî să blagosloveşte pPreasvîntul nume, a Tatălui ş-a Fiiului ş-a Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. amin. Arhiereul zîce: Pace tuturor. Diaconul zîce: Capetele voastre la domnul plecaţ. Şi arhiereul zîce molitva: Mulţămindu-Ţ, Doamne, Dumnezăul nostru, că Acel Ce vărsaşi dar pre Svinţi Tăi Apostoli şi preacuvioşii noştri părinţi spodobiş, prin multa Ta omdragoste şi pînă la noi, a neşte păcătoş şi netrbnici şerbii Tăi, de-l întinseş. Drept aceea ne rugăm Ţie, Despuitoriule mult milostivule, împle de slavă şi de svînţie şi de dar altariul acesta, atîta cît să să prefacă acele într-însul a adusele Ţie nesîngeratele jărtve în Preacuratul Trup şi Cinstit Sîngele marelui Dumnezău şi mîntuitoriul nostru Iisus Hristos, Sîngur-Născutul Tău Fiiu, spre spăsenia a totul poporul tău şi a noastră nedestoinicie. Că Tu eşti Dumnezăul nostru şi Ţie slava trimitem, Tatălui [213]  Slujba antimisului şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. De-acii svintele moştii băgîndu-le în căsuţă de voscomaste, le toarnă puţînel mir şi le pune din dosul antimisului, în săculeţ şi le coase bine. Iară de-i la svinţenia besericii, le pune în cuibul prestolului cel gătat şi le zideşte. Şi zîce molitva: Doamne Dumnezăul nostru, Carele şi această slavă celor pentru Tine străstuiţ svînţ mîcenici ai dăruit, să să samene preste tot pămîntul moştiile lor, în svînte casele Tale, şi poame de isţelenii să cească, Însuţ, Despuitoriule, Acel de toate bunuri dătători fiind, prin rugările svinţilor a cărora binevruş pusul moştiilor într-acest cinstit altari al Tău a fi, spodobeşte-ne fără osîndă nesîngerată să-Ţ aducem jărtvă şi ne dăruieşte toate cele de spăsenie cerşeturi, dar preste dar dînd şi într-aceasta, cărora străstuiră pentru svînt numele Tău, a face minuni print-înşii spre a noastră spăsenie. Că a Ta-i împărăţîia şi puterea şi slava, a Tatălui ş-a Fiiului ş-a Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Amin. De-acii începe la svînta Liturghie. Molitva celora ce-ş aduc dar la svînta beserică den fruntea poamelor. Să cîntă, după trei Sfinte..., [215] <48> tropariul şi condacul, a hramului şi a svîntul zîlii tămîind popa ca la colive. Despuitoriule Doamne, Dumnezăul nostru, a Tale dintru ale Tale a-Ţ aduce, după învoirea gîndului, a tot însului Ce-ai poruncit şi de vecinicile Tale bunuri lor dar drept dar dăruind, Carele a văduvei pre puterea ei prescure cu ună plăcere ai priimit, priimeşte ş-aceste acmu aduse de şerbul Tău (cutare) şi în vecinicile Tale cămări a le pune acestea spodobeşte, dăruindu-i lui şi de aceste lumeşti a Tale bunuri nerîhnită îndulcire, cu toţ carii agonisesc lui. Că Ţî să blagosloveşte numele şi Ţî să proslăveşte împărăţîia, a Tatălui ş-a Fiiului ş-a Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Amin. Molitvă la area cea cu pîine. Doamne, Dumnezăul nostru, fîntîna bunătăţilor, Cela ce porunciş pămîntului să scoaţă roadă, prin a Ta milostivire şi bunătate, blagosloveşte şi mulţeşte şi area aceasta, şi căratul vipturilor şerbilor Tăi, împle şurile lor de toată dulceaţa de roadă de grîu, devin şi de oloi. Şi fereşte-i pre înş de la toată iscuşenia, cu toţ carii să ţîn la dînşii, şi-i luminează în cunoştinţa Ta, ca, bineplăcuţ Ţie fiind, să să spodobească vecinicelor Tale bunuri. Că Ţî să blagosloveşte numele Tatălui ş-a Fiiului ş-a Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de (veci). [217] Molitvă la culesul viilor, Ioan, 15. Dumnezăul Mîntuitoriul nostru, Care binevruseş vie să să numeze Sîngur-Născutul Tău Fiiu, Domnul nostru Is. Hs., şi roada ei de fărămoarte solitoare o arătaş prin a Svîntului Tău Duh dar, Însuţ ş-acmu, Despuitoriule, şi această a viei roadă blagosloveşte-o şi dă tuturor cărora gustă dint-însa svinţire la trup, şi la suflet procopseală. Iară pre acest ce ne-au chemat pre noi adevăratei viei Tale partnic fă-l pururea, şi nedodeită viaţa lui o fereşte, cu vecinicile Tale şi neluate de pre dînsul daruri îmbodobind, prin harul şi omdragostea a Sîngur-Născutul Tău Fiiu, cu Care blagoslovit eşti cu Preasvîntul şi bunul de viaţă făcătoriul Tău Duh,  acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Molitvă la blagoslovenia vinului în cramă sau în pivniţă, sau la beserică ce-ş duce creştinul vin nou. Doamne, Dumnezăul nostru, bunule şi Omiubitoriule, caută pre vinul acesta, şi carii gustă de dînsul, şi blagosloveşte-l, cum ai blagoslovit fîntîna lui Iacov, şi scăldătoarea lui Siluam, şi paosul Svinţilor Tăi Apostoli. Acela ce veniş în Cana Galileei ş-ai blagoslovit aparile, şi apa în vin ai premenit, şi slava Ta ai arătat Svinţilor Tăi Ucenici şi Apostoli, Însuţ ş-acmu trimite, Doamne, Svîntul Tău Duh şi vinul acesta blagosloveşte, cu Svîntul Tău nume. [219] <49> Că Tu eşti Care blagosloveşti şi le svinţeşti şi le mulţeşti toate, Hristoase Dumnezăul nostru, şi Ţie slavă trimitem, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Amin. Că să cade creştinul din toată agonisita sa să ducă dar lui Dumnezău: la tunsul oilor, la îmbrînzitul caş nou să-ş ducă în loc de colivă, şi la tot feliul de agonisită, pîrgă lui Dumnezău din fruntea a toată roada ce-i dă Dumnezău, să slujască popa. Slujba Vecerniei. Începînd popa cu Binecuvîntat este Dumnezeul nostru, totdeauna..., Blagoslovitu-i Dumnezăul nostru, în toate date, acmu şi pururea şi-n vecii deveci. Poporul zîce: Amin. Şi citesc psalomul cel de Vecernie, cu Veniţi să ne închinăm...Iară popa citeşte la svintele dvere molitvele.Molitva1, ş-a 2, ş-a 3 la Prejdesveştena, în list 38 şi 39. Caută-le. Molitva 4. Care cu netăcutele şi nepărăsîte slavoslovénii de svintele Şireaguri eşti cîntat, împle rostul nostu de lauda Ta, ca să dăm mărire numelui Tău svînt, şi ne dă părticea şi sorţ cu toţ carii se tem de Svinţia Ta într-adevăr şi feresc poroncile Tale, prin rugile a Svînta  [221] Dumnezău Născătoarea ş-a toţ svinţii Tăi. Că Ţî să cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Amin. Molitva 5. Doamne, Doamne Carele cu preacurata Ta palmă le cuprînz de le ţîi toate, Carele lung răbz preste toţ preste noi şi căieşti preste răutăţîle noastre, pomeneşte ieftinătăţîle Tale şi mila Ta. Cercetează-ne cu bunătatea Ta şi ne dă să scăpăm şi în rămăşiţa zîlei aceştiia, cu al Tău har, de acele a vicleanului pestriţe măiestrii, şi neviclenită viaţa noastră fereşte-o, cu harul Preasvîntului Tău Duh, prin mila şi omdragostea a Sîngur-Născutului Tău Fiiu, cu Carele blagoslovit eşti depreună cu Preasvîntul şi bunul şi viaţă făcătoriul Tău Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Amin. Molitva 6. Dumnezăul acel mare şi mirat, Carele cu nepovestita bunătate şi bogata mainte gîndire le grijeşti de le tocmeşti toate, Carele şi ceste lumeşti bunuri ne-ai dăruit şi ne-ai chizăşluit giuruita împărăţîie, prin făgăduite bunuri făcîndu-le cale, şi a zilei trecuta parte de la tot răul să ne abatem, dăruieşte-ne şi ceealaltă rămăşiţă fără de prihană să plinim înaintea svintei slăvii Tale, a Te lăuda pre Sîngur bunul şi omiubitoriul Dumnezăul nostru. Că Tu eşti Dumnezăul nostru şi Ţie slavă [223]  <50> trimite, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Amin.  Molitva 7. Dumnezăul cel mare şi nalt, Acel sîngur ce ai nemuritorie, în lumină lăcuind neapropiată, Cela ce toată făptura cu înţelepciune o înşiraş, Cela ce dspărţîş între lumină şi între-ntunerec, şi soarele îl pusăş de stăpînit zua, iară luna şi stelele de stăpînit noaptea, Cela ce-ai spodobit pre noi păcătoşii şi într-acest ceas să apucăm nainte svînta ta faţă cu rugă de mulţămită, şi de sară slavoslovie săŢ aducem, Însuţ, Omiubitoriule, îndireaptă ruga noastră ca tămîia naintea Ta şi o priimeşte în miros de bună mirosală. Şi ne dă această venită sară şi viitoarea nainte păciuită, îmbracă-ne cu arme de lumină, izbăveşte-ne de frica nopţii şi de tot lucrul pren întunerec ce se petrece. Şi ne dă somnul carele de odihnă neputinţii noastre ai dăruit, de cătră toată drăceasca nălucire primenit. Aşe, Domnitoriule, pentru ca şi într-aşternuturile noastre umilindu-ne să pomenim în noapte numle Svinţiii Tale, şi cu chititul poruncilor Tale luminîndu-ne, cu bucuria sufletului să stîrnim cătră slavoslovia bunătăţîi Tale, rugi şi rugămînturi milostivirii Tale aducînd, pentr-ale noastre greşele şi pentru tot poporul Tău, pre carii, prin rugile Preasvintei Dumnezău Născătoare, în milă cercetează. [225] Că bun şi omiubitori Dumnezău eşti şi Ţie slavă trimitem, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Amin. Şi fîrşind psalomul Vecernii, zîce popa sau diaconul, de este, miroanele lui Cu pace Domnului să ne rugăm. Cu pace Domnului să ne rugăm. Oamenii: Doamne, miluieşte. Caută-le la începutul Liturghiii lui Sfîntul Zlatoust, la a 7 şi a 8 hîrtie. Şi după catizmă, diaconstve mici, cu văzglaşenii. Acoloş sînt scrise. De-acii, după Doamne, strigat-am..., după stihire şi slave, de este Văhod, să pleacă popa cu diaconul şi citeşte molitva, în taină, a Văhodului: Sara şi demineaţa şi amiazăza lăudăm, blagoslovim, mulţămim şi rugămu-ne Ţie, Domnitoriule a tuturora, îndireptează ruga noastră cu tămîia naintea Ta şi nu pleca inemile noastre în cuvinte sau în gînduri de vicleşuguri, ce ne izbăveşte de la toţ carii vînează sufletele noastre. Că spre Tine sînt, Doamne, ochii noştri şi la Svinţia ta nedejduim, să nu ne laş la ruşine, Dumnezăul nostru. Că Ţî să cuvine toată slaca, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Amin. Şi diaconul zîce: Blagosloveşte, despuitoriule, svîntul Văhod. Iară popa, blagoslovind, îce: Blagoslovitu-i întratul svinţilor Tăi, Doamne, totdeauna, acmu [227] <51> şi pururea şi în vecii de veci. Iară diaconul, făcînd cruce cu cădelniţa, zîce: Şi cîntă Lumină lină..., adecă Lumină lină...Lumină lină a svînta slava a fără moarte Părintele ceresc, Svîntul fericit, iisuse Hristoase! Ce venim într-a soarelui scăpătat, de văzum lumină de sară, lăudăm pre Părintele, Fiiul şi Svîntul Duh, Dumnezău. Cade-să Tine în toate vremi a cînta cu glasuri cuvioase, Fiiule a lui Dumnezău, viaţă Ce dai, drept aceea lumea Te slăveşte. Şi întrînd în nontru, iară chinerhaciul face metanii şi cîntă prochimenul cu stihurile sale. De-i sîmbătă sara, să cîntă Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat. Stih: Îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a închis. Stih: Pentru că a întărit lumea, care nu să va clăti. Şi cîntîndu-să acestea în strane, iară popa stă cu faţa spre apus, cu mînule încrucişete la piept. Şi fîrşind cîntăreţii prochimenul, face metanii şi să duce la locul său. Iară diaconul, de este, iese de zîce: Să zicem toţi, din tot sufletul...Să zîcem toţ, din tot sufletul şi din tot cugetul nostru, să zîcem. Iară-n strane zîc cîte 3 Doamne, miluieşte. Caută la  alui Zlatoust, list 11. Şi văzglaşenia este acolo, list 12. Şi citesc în strane Învredniceşte, Doamne,..[229] Spodobeşte, Doamne, în sara aceasta, fără greşală a ne feri pre noi. Blagoslovit eşti, Doamne, Dumnezăul părinţilor noştri, şi lăudat şi proslăvit numele Tău în veci. Fie, Doamne, mila Ta pre noi, precum nedejduim spre tine. Blagoslovit eşti, Doamne, învaţă-mă îndireptărilor tale. Blagoslovit eşti, Domnitoriule, înţelepţeşte-mă îndireptărilor Tale. Blagoslovit eşti, Svîntule, luminează-mă cu îndireptările tale. Doamne, mila ta-i în veci, lucrurile mînulor Tale nu le trece. Ţie să cuvine laudă, Ţie să cuvine cîntare, Ţie slavă să cuvine, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Iară diaconul iese de zîce diaconstvele Să plinim...Să împlem ruga noastră Domnului. Oamenii: Doamne, miluieşte. Sprejeneşte, mîntuieşte, miluieşte şi ne fereşte, Dumnezău, cu al Tău dar. (Oamenii): Doamne, miluieşte. Sara toată întreagă, svîntă, păciuită şi negreşită la Domnul să cerem. Poporul: Dă-ne, Doamne. Înger de pace, crezută povaţă, feritori sufletelor şi trupurilor noastre, la Domnul să cerem. Iertare şi lăsare greşelelor şi păcatelor noastre, la Domnul să cerem. (Poporul): Dă-ne, Doamne. Cele bune şi de folos sufletelor noastre şi pace lumii, la Domnul să cerem. (Poporul): Dă-ne, Doamne. Alaltă vreme a vieţii noastre în pace şi pocăinţă să obîrşim, la Domnul să cerem. (Poporul): Dă-ne, Doamne. Creştineşti obîrşiile vieţii noastre, fără durori, fără ruşinăciuni, cu pace şi cu bun răspuns la straşnicul [231]  <52> giudeţ a lui Hristos, să cerem. (Poporul): Dă-ne, Doamne. De Preasvînta, preacurata, preablagoslovita. slăvuita Despuitoarea noastră, Dumnezău Născătoarea şi pururea Ficioară Maria, cu toţ svinţii pomenind, pre înşine şi unii pre-alalţ şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezău pre samă să dăm. Văzglaş: Că dulce şi iubitori de om Dumnezău eşti şi Ţie slavă trimitem,  Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Popa: Pace tuturor. Oamenii: Ţie, Doamne. Popa, în taină, citeşte molitva: Doamne, Dumnezăul nostru, ce-ai plecat ceriurile de Te-ai pogorît pentru spăsenia rodului omenesc, caută preste şerbii Tăi şi ocina Ta. Că Ţie, straşnicului şi iubitoriului de om giudeţ, şerbii Tăi plecară capetele şi înduplecară cerbicele, nu de la oameni aşteptîndu-ş agiutori, ce a Ta aşteptînd milă şi a Ta îngăduind mîntuinţă. Carii apără-i în toată vremea, şi într-acesta ceas de sară, şi la noapte ce vine, de tot pizmaşul şi de tot vrăjmăşescul fapt, de cugete deşerte şi de gînduri viclene. Văzglaş: Fie puterea împărăţîiei Tale blagoslovită şi proslăvită, a Părintelui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea [233] şi-n vecii de veci. Oamenii: Amin. Şi de este Litie, acestea-ş diaconstele: Mîntuieşte, Dumnezău, poporul Tău şi blagosloveşte ocina Ta, cercetează lumea Ta cu mile şi cu ieftinătăţî, şi nalţă cornul creştinilor pravoslavnici, şi trimite preste noi milostivătăţîle  Tale cele bogate, prin rugările a Preasvintei Dumnezău Născătoarei şi pururea Ficioarei Mariei, cu puterea cinstite şi viaţă făcătoarei Crucii, cu sprejinele a cinstite cereştile Puteri a celor fără trup, a cinstitului slăvit Proroc Naintecurători şi Botezătoriul Ioan, a Svinţilor slăviţi şi în tot lăudaţîlor Apostoli, a dintru svinţ Părinţii noştri de toată lumea didascali şi ierarş: Vasilie Marele, Grigorie Bogoslov, Ioan Zlatoust, a dintru svinţi Părintele nostru Nicolae, arhiepiscopul Mirei de Lichia, făcătoriul de minuni, a Svinţii slăviţ şi buni biruitori mîcenici Ghiorghie, Dimitrie, Teodor, Ecaterina, Ioan Novi, cu toţi svinţii mîcenici, a preacuvioş şi de Dumnezău purtători părinţii noştri, a svinţi şi direpţi lui Dumnezău Părinţi Ioachim şi Ana, a Svînt (cutare), a căruia este hramul, şi (cutare), carele să pomeneşte astăzi, ş-a toţ svinţii Tăi, rugămu-ne Ţie, mult milostivule Doamne, auzî-ne pre neşte păcătoş, ce ne rugăm Svinţiii Tale, şi-Ţ fie milă de noi. Şi cîntă toţ: Doamne, miluieşte, sau : Doamne, miluieşte, cîte 3 sau 8. Diaconul: [235]  <53> Încă ne rugăm pentru buni credincioş şi iubitori lui Hristos împăraţîi, şi Domnul nostru, Ioan (cutare) Voievoda, putere, biruire, petrecere, sănătate şi spăsenia lor, şi ca Domnul Dumnezăul nostru camai mult să le agiute şi să le sporească în toate, şi să oboare supt picioarele lor pre pizmaşul şi luptătoriul, să zîcem toţ, Doamne, miluieşte. Şi cîntă toţ a doua strană: Doamne, miluieşte, 8. Diaconul zîce: Încă să ne rugăm pentru Arhiepiscopul nostru (cutare) şi pentru toată în Hristos frăţîmea noastră, şi pentr-a tot suflet creştinesc, scîrbit şi supărat, milă de la Dumnezău ş-agiutori trebuitori, acoperemînt svintei casei aceştiia şi lăcuitorilor într-însa, pace şi aşezare a toată lumea, bunăstarea svintelor lui dumnezău beserici, spăsenie ş-agiutori celor cu nevoinţă şi cu frica lui dumnezău să trudesc şi slujesc, părinţ şi fraţîlor noştri, pentru cei rămaş şi celor duş, sănătoşere celor în boale ce zac, pentru răpaos şi odihneală, fericită pomană şi iertare păcatelor tuturor de mainte duş buni credincioş, părinţ şi fraţîi noştri, cărura aicea zac, şi tutinderea pravoslavnici, pentru izbăvirea robilor şi pentru fraţîi noştri celor ce sînt în slujbe, şi pentru toţ carii ne slujesc şi carii au slujit în svînta petrecerea aceasta, să zîcem, Doamne, miluieşte. Şi cîntă: Doamne, miluieşte, 8. [237]  Şi iarăş diaconul: Încă să ne rugăm pentru să fie ferită svînta lăcuinţa aceasta, şi toată cetatea, şi tot oraşul, şi tot satul, de foame, de omor, de cutremur, de potop, de foc şi de sabie, de năvală de oşti streine şi de răzmiriţit război şi de grabnică moarte şi pentru milos şi blînd şi cu bine premenit să fie Bunul, Omiubitoriul Dumnezăul nostru, ca să întoarcă toată urgia cea asupră-ne pornită şi să ne izbăvască de căzuta direaptă a lui groază, şi să ne miluiască. Doamne, miluieşte, 8 sau 3. Încă ne rugăm pentru să asculte Domnul Dumnezăul glasul rugii noastre, a neşte păcătoş, şi să ne miluiască. De-acii mi pomeneşte, de are a mai pomeni, ori vii, ori morţ, şi le cîntă şi lor Doamne, miluieşte de 3 ori. Popa de-acii zîce molitva, la mijloc: Ascultă-ne, Dumnezăule, Mîntuitoriul nostru, nedejdea tuturor marginilor pămîntului, şi celor pre mare departe, şi cu milă milostiv fii de greşelele noastre şi ne miluieşte. Doamne, miluieşte, 3. Popa: Că milostiv eşti şi iubitori de om Dumnezău şi Ţie slava trimitem,  Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Zîce popa: Pace tuturor. Diaconul: capetele noastre lui Dumnzău să plecăm. Şi să pelacă toţ cu capetele. [239] <54> Iară popa să roagă, în glasul mare, aşe: Stăpînule mult milostivule, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnzăul nostru, prin rugările a Preacuratei Stăpînei noastre, Dumnzău Născătoarei şi pururea Ficioarei Mariei, cu puterea cinstitei şi viaţă făcătoarei Crucei, cu sprejinelele a cinstitelor cereşti Şireaguri făr trup, a cinstitul slăvit Proroc, Prediteci şi Botezători Ioan, a Svinţ slăviţ şi-n tot lăudaţ Apostoli, a svinţ slăviţ şi buni biruitori mîcenici, a preacuvioş şi de Dumnezău purtători Părinţii noştri şi preste toată lumea mare didascali şi ierarş: Vasilie Marele, Grigorie Bogoslov, Ioan Zlatoust, a dintru svinţi Părintele nostru Nicolae, arhiepiscopul de Mira Lichiei, făcătoriul de minuni, a Svîntul slăvit, mare mîcenic Ghiorghie, purtătoriul de biruire, şi Dimitrie marele mîcenic, vărsătoriul de mir, şi Ioan de Suceavă, novul mare mîcenic, a Svînt (cutare), care să pomeneşte astăz, a svinţ şi direpţ lui Dumnezău părinţ Ioachim şi Ana, ş-a tuturor svinţilor Tăi, bine priimită fă ruga noastră. Dăruieşte-ne iertare păcatelor noastre, acopere-ne cu acoperemîntul aripilor Tale, goneşte de pre noi pre tot  pizmaşul şi luptătoriul, păciuieşte viaţa noastră, Doamne, fie-Ţ milă de noi şi de lumeaTa, şi mîntuieşte sufletele noastre, ca un bun şi iubitori de om. De-acii purcedem în nontru, cîntînd nastihoavnele [241] cu stihurile lor, şi Acum slobozeşte... Acmu slobozăşti pre şerbul Tău, Stăpînule, după cuvîntul Tău, cu pace, cu văzură ochii miei spăsenia Ta, carea o gătaş naintea feţii a toate năroadele: lumină spre descoperemînt limbilor şi slavă poporului Tău, lui Israil. Şi trei Sfinte..., pînă la Tatăl nostru... şi tropariul care va fi, şi a Precistii: Născătoare de Dumnezeu, Fecioară... Dumnezău Născătoare, Ficioară, bucură-te, de dragostea lui Dumnezău plină, Marie, Domnul cu tine. Blagoslovită, tu întru femei şi blagoslovit plodul pîntecelui tău, că Mîntuitori născuş sufletelor noastre. De 3 ori. Iară chelariul pune 5 hlebi aşe pre masă şi o cană cu vin bun. Şi grîu într-un vas, şi undelemn într-alt vas. Vinul Şi undelemnul (Grîul) Diaconul: Domnului să ne rugăm. Iară popa, luînd pîine amîna şi făcînd cruce cu dînsa, să roagă aşe, în glas mare: Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezăul nostru, Care blagosloviş cele cinci pîini şi dintr-însele cinci mii de nărod ai săturat, Însuţ blagosloveşte şi pîinile acestea, grîul, vinul şi [243] <55> undelemnul şi înmulţeşte-le în svînta lăcuinţa aceasta, şi în lumea Ta în toată, şi pre carii dintr-însele vor gusta, credincioş svinţeşte-i, că Tu eşti Care blagosloveşti şi le svinţeşti şi le mulţeşti toate, Hristoase Dumnezăul nostru, şi Ţie slavă trimitem, cu împreună Ne-nceputului Tău Părinte şi Preasvîntului şi bunului de viaţă făcătoriului Tău Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Şi după Amin citesc: Bine voi cuvînta pre Domnul în toată vremea..., pănă la: Bogaţii au sărăcit şi au flămînzit iar cei ce caută pe Domnul nu vor fi lipsiţi de tot binele. Să-l cînte acest stih. Iară popa merge naintea svintelor dvere, căutînd spre-aous şi zîce, blagoslovind, aşe: Blagoslovenia Domnului preste voi, cu a Lui har şi omdragoste, totdeaună, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Şi citesc din Praxiu, sau din Săbornic citenie. Iară clisiarhul demică pîinile şi le duce la toţ de-ş iau toţ cîte o bucăţea. Şi de-i bdenia de cu sară, o mănîncă, şi vinul beau, gustînd toţ. Iară de-i spre zuă, o ţîn pănă la svînta anaforă, de o mănîncă o dată cu anafora. Iară tu, preute, să fereşti să nu laş pîinea aceasta negrijită, să zacă şoarecii pre dînsa sau să mucezească, nice vinul sau undelemnul să să mucezească, ce pîinile să le dai cu svînta anaforă, vinul în păximane, undelemnul toarnă-l în candile să arză, [245] grîul strînge-l de-l samănă. Pentru blagoslovenia ţarinii, îl mestecă în grîul cel de sămînţă. Şi iarăş la altă bdenie să nu le pui cele blagoslovite, ce să pui altele proaspete. Diaconiile Utrănii. Popa zîce, tămîind cu cădelniţa, totdeauna, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Şi zîce tipicariul: Veniţi să ne închinăm..., 3, şi psalomul Să te audă Domnul..., şi Doamne, întru puterea Ta..., şi trei Sfinte..., pînă la Tatăl nostru... Iară popa, cădind toată beserica, soseşte la ambon de zîce: Că a Ta este împărăţia... Şi tipicariul obîrşind Mîntuieşte, Doamne,..troparele, popa soseşte naintea svîntului prestol de zîce ectenia: Miluieşte-ne, Dumnezău, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auz şi miluieşte. Şi zîc toţ cîte 3 Doamne, mi(luieşte). Încă ne rugăm pentru Arhiepiscopul nostru (cutare). Încă ne rugăm pentru toţ fraţîi noştri şi toţ pravoslavnicii creştini. Doamne, miluieşte. Văzglaş: Că milostiv şi omiubitori Dumnezău eşti, şi Ţie slavă [247] <56> trimitem, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Şi-n glas mare, iarăş popa zîce: Slava Svintei şi de o fiinţă şi viaţă făcătoarei şi nedespărţîtei troiţe, totdeauna, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Şi citesc psalomii cei 6, cu de toată socoteala şi cu frica lui Dumnezău, cum am grăi cu Sîngur Dumnezău, rugînd pre Svinţia Sa pentru greşelele noastre cu necutezat obraz şi cu multă umilenie. Iară după trei psalomi iese popa de citeşte naintea svintelor dverniţe: Molitva 1. Mulţumimu-Ţ, Doamne Dumnezăul nostru, Ce ne sculaş dintr-aşternuturile noastre şi ne-ai pus în rostul nostru cuvînt de laudă, a ne închina şi a chema numele Tău svînt. Şi rugămu-ne milostivităţîlor Tale, cu carile totdeauna trebăluieşti pregiur a noastră viaţă, şi acmu trimite agiutoriul Tău asupra cărora stau naintea feţii slăvii Tale, de-ş aştaptă acea de la Tine bogată milă, şi le dă lor cu frică şi cu dragoste, pururea Ţie slujind, a lăuda nepovestita Ta bunătate. Că Ţî să cuvine toate slava, cinstea şi-nchinăciunea,  Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Molitva 2. [249] Din noapte să mînecă sufletul nostru cătră Tine, Dumnezăul nostru, căce-s lumină poruncile Tale pre pămînt. Direptate şi svinţire a săvîrşi în frica Ta înţălepţeşte-ne, că pre Tine slăvim, pre Cel adevărat fiind Dumnezăul nostru. Pleacă urechea Ta şi ne auz nouă, şi pomeneşte, Doamne, pre carii.s depreună cu noi şi fac rugă cu noi, cineş pre nume, şi-i spăseşte cu puterea Ta. Blagosloveşte poporul Tău şi svinţeşte ocina Ta. Pace lumii Tale dăruieşte, besericilor Tale, preuţîlor, împăraţîlor noştri ş-a tot nărodul Tău. Că s-au blagoslovit şi s-au proslăvit tot cinstit şi mare cuviinţat numele Tău, a Tatălui ş-a Fiiului ş-a Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Amin. Molitva 3. Din noapte mînecă sufletul nostru cătră Tine, Dumnezău, căce-s lumină învăţăturile Tale. Învaţă-ne, Dumnezăule, direptatea Ta, poruncile Tale şi direptările Tale, luminează ochii cugetelor noastre, să nu cîndva adormim cu păcatele în moarte. Goneşte toată negura de la inemile noastre, dăruieşte-ne pre a dereptăţîi Soarele şi fără de iscuşenie viaţa noastră fereşte, cu pecetea Svîntului Tău Duh. Îndireptează paşii noştri în cale de pace, dă-ne să vedem demineaţa şi zua de bucurie, ca Ţie a demineţii să trimitem rugi. Că a Ta-i ţînérea şi a Ta-i împărăţîia, şi puterea şi slava, a Tatălui ş-a Fiiului [251]  <57> ş-a Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Molitva 4. Domnitoriule Dumnezăule acel svînt şi neagiuns, Acela ce-ai zîs din tunerec lumină să lucească, Acela ce ne-ai odihnit pre noi într-a nopţîi somn şi ne-ai stîrnit spre slavoslovie şi slujbă de rugă bunătăţîi Tale, rugat dintr-a Ta milostivire, priimeşte-ne şi acmu, ce ne închinăm Svinţiii Tale şi după putere ce-Ţ mulţămim, şi dăruieşte-ne cele toate de spăsenie cerşături. Arată-ne fii luminei şi zîlei, moşneni vecinicelor Tale bunuri. Pomeneşte, Doamne, cu mulţîmea milostivităţîlor Tale şi de tot nărodul Tău carii sînt depreună de să roagă cu noi, şi pre toţ fraţîi noştri, pre pămînt şi pre mare, şi pre tot locul stăpîniei Tale, de să roagă şi-ş trebuiesc a Ta omdragoste şi agiutori, şi tuturora împarţ mare mila Ta. Ca spăsîndu-ne cu sufletul şi cu trupul, pururea trăind, cu îndrăznire să slăvim minunatul şi blagoslovitul numele Tău, a Părintelui ş-a Fiiului ş-a Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Amin. Că Dumnezăul milei şi ieftinătăţîlor eşti. Molitva 5. De bunătăţ Visteriule, Izvor pururea curători, Părinte Svinte, miratelor Făcătoriule şi Totputernicule şi Totţîitoriule, toţ ne-nchinăm Svinţiii Tale şi Ţie [253] ne rugăm, a Tale mile ş-a Tale milostivităţ chemînd într-agiutori şi sprejineală smereniei noastre. Pomeneşte, Doamne, pre ai Tăi rugători, priimeşte tuturora noastre de dimineaţă rugi, cu tămîia naintea Svinţiii Tale, şi nice pre unul de noi netrebnic să faci, ce pre toţ pre noi ne cruţă prin ieftinătăţîle Tale. Pomeneşte, Doamne, pre ceia ce priveghe şi cîntă în slava Ta ş-a Sîngur-Născutului Tău Fiiu şi Dumnezăul nostru ş-a Svîntului Tău Duh, fii-le agiutori şi folosîtori, priimeşte-le rugile la suprăcerescul şi cugetăreţul Tău altari. Că Tu eşti Dumnezăul nostru şi Ţie slavă trimitem, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Amin. Molitva 6. Mulţumimu-Ţ, Doamne, Dumnezăul mîntuinţelor noastre, că toate le faci pre bună facere vieţii noastre, pentru ca pururea la Tine să căutăm, la Mîntuitoriul şi Binefăcătoriul sufletelor noastre, că ne odihniş în trecuta a nopţîi măsură, şi ne-ai stîrnit dintr-aşternuturiel noastre şi ne-ai pus a sta la închinarea cinstitului numele Tău. Drept aceea rugămu-ne Ţie, Doamne, dă-ne har şi putere ca să ne spodobim a cînta Ţie cu înţălepciune şi să ne rugăm nepărăsît, cu frică şi cu tremur a noastră spăsenie lucrînd, cu sprejineala Hristosului Tău. Pomeneşte, Doamne, şi pre ceia carii noaptea la Svinţia Ta strigă, ascultă-le şi-i miluieşte, şi zdrobeşte supt picioarele [255] <58> lor nevăzuţî şi luptătorii vrăjmaş. Că Tu eşti Împăratul păcii şi Mîntuitoriul sufletelor noastre, şi Ţie slavă trimitem, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Amin. Molitva 7. Dumnezăule şi Tată Domnului nostru, Iisus Hristos, Carele sculaş pre noi din paturile noastre şi ne-ai adunat la ceasul de rugă, dă-ne har la deşchisul rostului nostru şi priimeşte ale noastre după putere mulţămiri, şi ne învaţă dereptările Tale, că a ne ruga cum să cade nu ştim, de nu ne vei Svinţia Ta, Doamne, îndirepta cu Duhul Tău cel Svînt. Drept aceea ne rugăm Svinţiii Tale, ori ce om fi greşit pînă într-acest ceas, cu cuvîntul sau cu faptul, sau cu gîndul, din voie, sau fără voie, slăbeşte, lasă, iartă-ne, că de vei fărălegile căuta, Doamne, cine va putea să stea. Că la Tinei izbăvinţa, Tu eşti sîngur svînt, agiutor puternic, scutitori vieţii noastre, şi întru Tine-i lauda noastră totdeauna. Fie ţînerea împărăţîii Tale blagoslovită şi prea proslăvită, a Tatălui ş-a Fiiului ş-a Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Amin. Molitva 8. Doamne Dumnezăul nostru, Carele a somnului lene ai lepădat de pre noi şi ne-ai chemat cu chemare svîntă, întru şi noaptea să rădicăm mînule noastre şi să ne ispoveduim Svinţiii Tale, [257] mulţămind de giudecăţile dreptăţîi Tale, priimeşte rugile noastre, fogadele, ispovedaniile şi slujbele de noapte, şi ne dăruieşte, Dumnezăule, credinţă neruşinată, nedejde tare, dragoste nefăţărită. Blagosloveşte-ne întratele şi ieşitele, faptele, lucrurile, cuvintele şi gînduriel şi ne dă să agiungem la-ncepăturile zîlei, lăudînd, pofălind, blagoslovind a negrăitei Tale dulceţ bunătate. Că să blagosloveşte preasvîntul Tău nume şi să proslăveşte a Ta împărăţîie, a Tatălui ş-a Fiiului ş-a Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Amin. Molitva 9. Străluceşte, Domnitoriule şi Omiubitoriule, în inemile noastre... Caută-o napoi la a lui Zlatoust, list 10, verş 2. Molitva 10. Doamne Dumnezăul nostru, Carele acea prin pocăinţă iertare oamenilor ai dăruit şi loc nouă de cunoaştere păcatelor şi de ispovedanie acea a prorocului David pocăinţă cătră iertare ai arătat, Însuţ, Despuitoriule, în multe pre noi şi mari căzuţ păcate, miluieşte, după mare mila Ta şi după mulţîmea ieftinătăţîlor Tale. Şterge fărălegile noastre, că Ţie am greşit, Doamne, Căruia şi cele neştiute şi ascunse inemile oamenilor le ştii, şi unuia Ţie Ce ai puterea a ierta păcatele. Inemă dară curată zidind în noi, şi cu duh stăpînitori întărindu-ne, şi bucuria mîntuinţii Tale arătîndu-ne, [259] <59> nu ne lăpăda de la svînta faţa Ta, ce binevoieşte, ca un dulce şi iubitori de om, pănă la acea de-apoi a noastră suflare săŢ aducem jărtvă de direptate şi prinos la svintele Tale altare. Prin mile şi ieftinătăţ şi omdragostea a Sîngur-Născutul Tău Fiiu, cu Carele blagoslovit eşti, cu Preasvîntul şi bunul şi viaţă făcătoriul Tău Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Amin. Molitva 11. Dumnezău, Dumnezăul nostru,  Carele cugetăreţele şi cuvîntăreţele substăţîş Puteri cu a Ta voie, Ţie ne rugăm şi Tine milostivim priimeşte ale noastre, cu zidirile Tale toate, acea după putere slavoslovie, şi cu bogatele a Ta bunătate potrivă plăteşte daruri, că Ţie să pleacă toate genuchele creştinilor şi pămînteştilor, şi a dedesupturilor, şi toată dihania şi zidirea laudă neagiunsa Ta slavă, că Însuţ eşti Dumnezău adevărat şi mult milostiv. Că Tine laudă toate Şireagurile ceriurilor şi Ţie slavă trimitem, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Amin. Molitva 12. Lăudăm, pohvălim, blagoslovim şi mulţumimu-Ţ, Dumnezăul părinţilor noştri, că dedeş în laturi umbra nopţîi şi ne arătaş iarăş lumina zîlii. Dară rugăm a Ta bunătate, [261] şterge păcatele noastre şi priimeşte ruga noastră, cu a Ta mare milostivire, că la Svinţia Ta năzuim, la milostivul şi totputrnicul Dumnezău. Luceşte la inemile noastre adevăratul Soarele direptăţîi Tale, luminează mintea noastră şi sîmţîrile noastre le păzeşte, întru, precum ca zua, cu bun chip îmblînd, calea poruncilor Tale să ne tîlnim în viaţa cea vecinică. Că la Tine este izvorul vieţii, şi în dulceaţa desfătată a fi să ne spodobim a neapropiata lumină. Că Tu eşti Dumnezăul nostru şi Ţie slavă trimitem, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Amin. De-acii zîce miroanele cele mari: Cu pace Domnului să ne rugăm. Şi zîc la toate: Doamne milu(ieşte). Pentru acea de sus pace şi spăsenia sufletelor...Caută-le la alui Zlatoust, list greşit 5, 2. Acolo-i şi văzglaşenia, list 8, 1 faţă. Şi după întăia catizmă, diaconste mici şi văzglaşenia: Că a Ta-i ţînerea şi a Ta-i împărăţîia...Caută list 8, la-ntăia şi a doua faţă. La a doua catizmă, diaconste mici şi văzglaşenie: Că bun şi iubitori de om Dumnezău eşti şi Ţie slavă trimitem, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Şi de-i duminecă, este Fericiţi cei fără prihană...Şi să cîntă Soborul îngeresc..., Bine eşti cuvîntat, Doamne,..[263] <60> Blagoslovit eşti, Doamne, învaţă-ne direptăile Tale. A îngerilor săbor s-au mirat văzîndu-Te în morţ socotit. Dară a morţîi, Mîntuitoriule, vîrtute ai răsîpit şi cu Tine pre Adam ai sculat, şi din iad pre toţ ai slobozît. Bine eşti cuvîntat, Doamne,... Drep’ce miroselele în milă cu lacrămile, o uceniţelor, mestecaţ? Acel fulgerători în mormînt înger zîcea mironosiţelor: Vedeţi voi mormîntul şi sîmţîţî-vă. Că mîntuitoriul s-au sculat din mormînt. Bine eşti cuvîntat...Foarte demineaţă mironosiţele curseră l mormîntul Tău, bocindu-să. Dară astătu cătră dînse îngerul şi zîse:  A bocirei vreme s-au oprit, nu plîngereţ. Dară Învierea amu Apostolilor spuneţ. Bine eşti cuvîntat...Mironosiţe femei, cu mirosuri venind spre mormîntul Tău, Mîntuitoriule, să voroviia, iară îngerul cătră dînse întie grăind: A ce cu morţii pre Cel viu socotiţ? Că El, ca un Dumnezău, s-au sculat din mormînt. Slavă...Să ne închinăm Tatălui şi alui Său Fiiu şi Svîntului Duh, Svintei Troiţe, Cei dintr-o fiinţă, cu serafimii strigînd: Aghios, Aghios, Aghios, eşti, Doamne. Şi acum...A Născătoarei de Dumnezău: Viaţă dătători născînd, de păcat, Ficioară pre Adam ai izbăvit, bucurie dară Evei în loc de voie rea ai dăruit, pre căzuţîi de la viaţă i-au îndireptatu-i spre dînsa iarăş, Acel din Tine întrupat, Dumnezău şi om. Aliluia, cîte de 3 ori. Cîntă de trei ori. [265] De-acii diaconste mici şi văzglaşenie: Că să blagoslovi şi să proslăvi preacinstit şi mare cuviinţat numele Tău, a Tatălui ş-a Fiiului ş-a Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Şi de-a hi polileu, iarăş diaconste mici după polileu. Şi văzglaş: Că să svinţi şi să proslăvi preacinstit şi de mare cuviinţă numele Tău, a Tatălui ş-a Fiiului ş-a Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Iară după antifoane şi prochimen diacon zîce: Domnului să ne rugăm. Popa, văzglaş: Că svînt eşti Dumnezăul nostru şi Ţie slavă trimitem, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Diaconul zîce: Toată dihania să laude pre Domnul. Şi cîntă peveţii: Toată suflarea... De-acii diaconul: Şi pentru să ne spodobim noi auzîtului Svintei Evanghelii, pe Hristos, Domnul Dumnezăul nostru, să rugăm. Şi cîntă péveţii şi tot nărodul: Doamne, miluieşte, de 3 ori. Diaconul zîce: Înţelepciune direaptă. Să ascultăm Svînta Evanghelie. Popa: Pace tuturor. De la (cutare) Svînta Evanghelie citenie. Diacon: Să luăm aminte. Şi citeşte Evanghelia şi la fîrşit zîce tot poporul: Slava Ţie, Doamne, slava Ţie. Şi citesc Învierea [267] <61> lui Hristos..., de-i duminecă, şi Miluieşte-mă, Dumnezeule,...Iară grecii îl cîntă în strane cu umilenie, pre stihuri. Şi Slavă... şi Şi acum..., cu tropare: Pentru rugăciunile Apostolilor...şi Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezău...Şi stihira: Înviind Iisus...Iară deaca nu-i duminecă, şi-i sărbătoare, cîntă a sărbătorii. De-acii diaconul: Mînuieşte, Doamne, poporul Tău...Mîntuieşte, Dumnezău, poporul Tău...Caută-o (la) 51, că-i de daori 51. Şi cîntă în strană: Doamne, miluieşte, 12. Popa, văzglaş: Prin mila şi ieftinătăţîle şi omdragostea a Sîngur-Născutul Tău Fiiu, cu Carele blagoslovit eşti, cu Preasvîntul şi bunul şi viaţă făcătoriul Tău Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. De-acii cîntă canoanele. Iară diaconul cădeşte îmbrăcat şi cu chivot, de este. Şi cădeşte toată svînta beserică. Însă cînd este  chivot, cădeşte fără potcapoc, pentru cinstea svîntului chivot. La a treia cîntare, diaconste mici, văzglaş: Că Tu eşti Dumnezăul nostru şi Ţie slavă trimitem, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. La 6, diaconste mici, văzglaş: Că Tu eşti Împăratul slăvii şi Mîntuitoriul sufletelor noastre, şi Ţie slavă trimitem...Şi la 9, diaconste mici. Şi văzglaş: Că Tine Te laudă toate puterile ceriurilor şi Ţie slavă [269] trimitem, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Şi de-i duminecă, diaconul zîce din svîntul oltari: Svînt este Domnul Dumnezăul nostru, adecă: Svînt Domnul Dumnezăul nostru. Şi-l cîntă în strană de trei ori. Şi svetilnele, şi hvalitele, şi slavoslovia, însă de la slava hvalitelor iese popa prin dvera jărtăvnicului, şi diaconul pre la păxămănărie, îmbrăcaţ, şi să-nchină, şi stau cineş la dvera sa pînă la Aghios...De-acii să închină şi întră în nontru. Că şi sara la nastihoavne să face acest Văhod mic. De-acii, după tropariul otpustului, diaconste mare: Miluieşte-ne, Dumnezău, după mare mila Ta..., list 11, 2, cu Doamne, miluieşte, cîte de 3 ori, şi văzglaş: Că milostiv şi omiubitori..., list 12, 1. Diaconul: Să-împle acea de dimineaţă ruga a noastră Domnului. Sprejineşte, mîntuieşte, miluieşte şi ne fereşte pre noi, Dumnezău, cu al Tău har. Doamne, miluieşte. Zua toată întreagă, svîntă, păciuită şi fără păcate de la Domnul să cerem. Oamenii: Dă-ne, Doamne, list 15, 2. Văzglaş: Că Dumnezău milelor şi ieftinătăţîlor şi omdragostei eşti şi Ţie slavă trimitem, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Popa: Pace tuturor. Poporul: Şi cu duhul tău. [271] <62> Diaconul zîce: Capetele voastre la Domnul plecaţ. Şi să pleacă toţ, şi diaconul. Iară popa citeşte, în taină, molitvă: Doamne Svinte, Care întru cei de sus lăcuieşti şi cele smerite prăveşti, şi cu totvăzătoriul ochiul Tău prăveşti preste toată a Ta faptă, Ţie ne-am plecat cerbicea sufletului ş-a trupului şi ne rugăm Ţie, Svinte svinţilor, tinde mîna cea nevăzută de la Svîntul lăcaşul Tău şi blagosloveşte pre toţ pre noi şi ce vom fi greşit de voie şi fără de voie, ca un bun şi iubitori de om Dumnezău, iartă, dăruindu-ne ceste lumeşti şi cele din sus de lume bunurile Tale. Văzglaş: Al Tău dară este a milui şi a ne spăsî pre noi, Hristoase Dumnezăul nostru, şi Ţie slava trimitem, cu-mpreună Ne-nceputului Tău Părinte şi Preasvîntului şi bunului şi viaţă făcătoriului Tău Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Şi vine diaconul de la ambon la dverele svinte şi le deşchide, zîcînd: Înţălepciune! Péveţii zîc: Blagosloveşte. Popa, ivindu-să în dvere, zîce: Acela ce este blagoslovit, Hristos, Dumnezăul nostru, totdeauna, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Şi zîc péveţii: Întăreşte, Dumnezăule, sfînta şi dreapta credinţă a [273] dreptmăritorilor creştini în vecii vecilor. Popa zîce: Preasvîntă Născătoare de Dumnezău, mîntuieşte-ne pre noi. Şi zîc: Ceia ce eşti mai cinstită decît heruvimii...Popa: Slavă Ţie, Dumnezăule, nădejdea noastră, slavă Ţie. Şi zîc: Slavă... Şi acum...Doamne, miluieşte, de 3 ori. Doamne binecuvintează. Şi face otpustul popa. Otpusturile Praznicelor celor Domneşti, şi ale Precistei, şi ale svinţilor, la toate Praznicele. Preacuratei Ficioare aşe să zîce otpustul: Hristos, adevăratul Dumnezăul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii sale şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mîntuiască pre noi, ca un bun şi de oameni iubitor. Otpustul la Praznicele svinţilor: Hristos, adevăratul Dumnezăul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii sale şi ale Sfîntului Apostol, sau Sfîntului, sau Mucenicului (cutare), şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mîntuiască pre noi,  ca un bun şi de oameni iubitor. La Naşterea lui Hristos: Cel în peşteră S-a născut şi în iesle S-a culcat, pentru a noastră mîntuire, Hristos, adevăratul Dumnezăul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii sale şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mîntuiască pre noi, ca un bun şi de oameni iubitor. La Obrezanie: [275] <63> Cel ce întru a opta zi au primit cu trupul a se tăia împrejur pentru mîntuirea noastră, Hristos, adevăratul Dumnezăul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii sale şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mîntuiască pre noi, ca un bun şi de oameni iubitor. La Bogoiavlenie: Cel ce în Iordan a primit a Se boteza,  pentru a noastră mîntuire, Hristos, adevăratul Dumnezăul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii sale şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mîntuiască pre noi, ca un bun şi de oameni iubitor. La Stretenie: Cel ce în braţele dreptului Simeon a primit a fi ţinut  pentru  mîntuirea nostră, Hristos, adevăratul Dumnezăul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii sale şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mîntuiască pre noi, ca un bun şi de oameni iubitor. La Dumineca Florilor: Cel ce pe mînz de asin a primit a şedea  pentru  mîntuirea noastră, Hristos, adevăratul Dumnezăul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii sale şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mîntuiască pre noi, ca un bun şi de oameni iubitor. În Dumineca Florilor, sara spre luni: Venind Domnul spre patima cea de bună voie,  pentru mîntuirea noastră, Hristos, adevăratul Dumnezăul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii sale şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mîntuiască pre noi, ca un bun şi de oameni iubitor. [277] În Gioia cea Mare: Cel ce din nemăsurata Lui bunătate, calea cea mai bună, smerenia, ne-a arătat npuă, de cînd a spălat picioarele Ucenicilor şi pînă şi la Cruce şi la îngropare, smerindu-se pentru noi, Hristos, adevăratul Dumnezăul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii sale şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mîntuiască pre noi, ca un bun şi de oameni iubitor. La Strastii: Cel ce scuipări, şi bătăi, şi loviri, şi Cruce, şi moarte a răbdat,  pentru mîntuirea lumii, Hristos, adevăratul Dumnezăul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii sale şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mîntuiască pre noi, ca un bun şi de oameni iubitor. În Vinerea cea Mare: Cel ce pentru noi oamenii şi pentru a noastră mîntuire, patimile cele înfricoşătoare, şi Crucea cea de viaţă făcătoare, şi îngroparea cea de voie cu trupul a primit, Hristos, adevăratul Dumnezăul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii sale şi ale tuturor sfinţilor... În zua Paştilor: Cel ce a înviat din morţi, Hristos, adevăratul Dumnezăul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii sale şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mîntuiască pre noi, ca un bun şi de oameni iubitor. Iară în Moldova zîc: Hristos, cel Ce a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcînd şi celor din morminte viaţă dăruindu-le, adevăratul Dumnezeul nostru,.. [279] <64> La Văznesenie: Cel ce întru slavă S-a înălţat de la noi la ceriuri şi a şezut de-a dreapta lui Dumneezeu şi Tatăl, Hristos, adevăratul Dumnezăul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii sale şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mîntuiască pre noi, ca... La Dumineca Pogorîrii Duhului Svînt: Cel ce în chip de limbi de foc din cer a trimis pe Preasfîntul Său Duh peste Sfinţii Săi Ucenici şi Apostoli, Hristos, adevăratul Dumnezăul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii sale şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mîntuiască pre noi, ca un bun şi de oameni... La Preobrajenie: Cel ce în Muntele Taborului S-a schimbat la faţă întru slavă, înaintea Sfinţilor Săi Ucenici şi Apostoli, Hristos, adevăratul Dumnezăul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii sale şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mîntuiască pre noi, ca un bun şi de oameni iubitor. Otpusturile preste săptămînă. Duminică sara şi luni demineaţa, şi după Ceasuri: Hristos, adevăratul Dumnezăul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii sale, cu folosinţele cinstitelor, cereştilor, netrupeştilor Puteri,  şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mîntuiască pre noi, ca un bun şi de oameni iubitor. Luni sara şi marţ demineaţa, şi după Ceasuri: [281] Hristos, adevăratul Dumnezăul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii sale, ale cinstitului şi măritului Proroc, Înaintemergător şi Botezător Ioan,  şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mîntuiască pre noi, ca un bun şi de oameni iubitor. Marţ sara şi miercuri demineaţa, şi după Ceasuri:  Hristos, adevăratul Dumnezăul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii sale, cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mîntuiască pre noi, ca un bun şi de oameni iubitor. Miercuri sara şi gioi demineaţa, şi după Ceasuri: Hristos, adevăratul Dumnezăul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii sale, ale sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mîntuiască pre noi, ca un bun şi de oameni iubitor. Gioi sara şi vineri demineţa, şi după Ceasuri, să zîce otpustul de miercuri. Iară vineri sara şi sîmbătă demineaţa, şi după Ceasuri: Hristos, adevăratul Dumnezăul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii sale, cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, cu folosinţele cinstitelor, cereştilor, netrupeştilor Puteri, ale cinstitului şi măritului Proroc, Înaintemergător şi Botezător Ioan,  ale sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale sfinţilor şi bunilor biruitori mucenici, ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu-purtătorilor părinţilor noştri, ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana, şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mîntuiască pre noi, ca un bun şi de oameni iubitor. Dumninecă, după Troicinic: Cel ce a înviat din morţi Hristos, adevăratul Dumnezăul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii sale, cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, [283]  <65> ale sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale sfinţilor şi bunilor biruitori mucenici, ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu-purtătorilor părinţilor noştri, ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana, şi ale Sfîntului (cutare), al căruia este hramul (sau ziua), şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mîntuiască pre noi, ca un bun şi de oameni iubitor. *La noi în Moldova să pomenesc la toate otpusturile svinţii dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana. Cade-să să să ştie că diaconul nu să îmbracă nice odănăoară la Vecernie şi Utrăne, fără numai sîmbătă sara şi duminecă demineaţa, preste tot anul. Aşijderea la Vecerniile Praznicelor Domneşti şi ale Precistii. Aşijderea să îmbracă şi la Vecerniile Prejdesveştenei, în Postul cel Mare, şi la Blagoveştenii, şi la bîdenia Strastelor, şi mai ales la tate Vecerniile la cari să face Văhod. Aşijderea şi la Utrănile la care este slavoslovie, şi la toate Liturghiile preste tot anul, cînd va vrea să slujască. Rînduiala bîndeniei, scoasă din izvoadele cele vechi greceşti. După ce apune soarele , trecînd puţînea vreme, toacă în toaca cea mare, iară aprinzătoriul de sveşnice aprinde sveştnicele şi pune sveştnicul cel mic înaintea dverii [285] cei mari.  Iară preutul şi diaconul mărg de iau blagoslovenie de la cel mai mare, de va fi acolea, Iară de nu va fi acolea, facă metanie la locul lui. Şi mărg de să-nchină înaintea icoanei lui Hristos, de 3 ori, şi o sărută. Aşijderea şi la icoana Precistei, apoi să închină înaintea dverii cei mari, o dată, şi spre strane să pleacă cîte o dată. Şi întrînd în oltari, ia preutul petrahirul pre sine şi felonul, şi luînd cădelniţa cu tămîie, stă înaintea prestolului şi zîce molitva tămîiei, în taină: Tămîie îţi aducem Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru... Iară aprinzătoriul de sveşnice ia sveşnicul în mîni şi strigă: Porunciţi. Iară preutul cădeşte prestolul şi tot oltariul şi iese pre dvera cea mare. Şi merge înaintea lui cu sveşnicul aprinzătoriului de lumînări, şi cădeşte preutul toată beserica după obicei. Şi întorcîndu-să, cînd vine înaintea dverilor celor mari, strigă popa: Doamne, binecuvîntează. Şi cădind svintele icoane, întră iară pre dverile cele mari şi, stînd înaintea prestolului, cădeşte şi zîce cu glas: Slavă Sfintei şi celei de o fiinţă şi de viaţă făcătoarei şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acmu şi pururea şi în vecii vecilor. Oamenii: Amin. Iară clisiarhul sau mai marele zîce: Veniţi să ne închinăm... de trei ori, şi Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul... Iară preutul, închizînd dverile, stă în lontrul svîntului  [287] <66> oltari. Iară cînd să zîce Deschizîndu-Ţ mîna..., iese popa dinmpreună cu canonarhul şi face o metanie înaintea dverilor celor mari şi să duce preutul la locul său, iară canonarhul zîce stihurile psalmului în mijlocul besericii. Iară cînd cîntă: Toate cu înţelepciune le-ai făcut..., merge preutul şi zîce molitvele Vecerniei, înaintea dverii cei mari, cu capul gol. Caută-le napoi, list 49, şi ţîne rîndul, că-i toată slujba acolo scrisă. Rînduiala Polunoşniţei dumineca, şi de preste toate zîlele. Duminecă, după canonul Troicinicului sau după Polunoşniţa din toate zîlele. Aşijderea şi după Pavecerniţă, deaca cîntă troparele: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi. Popa vine înaintea dverilor celor mari, şi luînd patrahirul, şi zîce: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte. Strana cîntă: Doamne, miluieşte, de 3 ori. Încă ne rugăm ca să ne păzească sfînt locaşul acesta... Strana zîce: Doamne, miluieşte, 40. adecă: Miluieşte-ne, Dumnezeu,  după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auz [289] şi  miluieşte. Şi cîntă de 3 ori: Doamne, miluieşte. Încă ne rugăm pentru să fie ferită svînta lăcuinţa aceasta... Caută list 53, 2 faţă. Şi molitva: Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mîntuitoriul nostru... Acolo-i ş-aceasta. Şi după Amin, popa zîce: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, slavă Ţie. Strana: Slavă... Şi acum.. Doamne, miluieşte, de trei ori. Binecuvintează. Popa, otpustul: Cel ce a înviat din morţoi... Iară de va fi într-altă zî, să zîci aşe:   Hristos, adevăratul Dumnezăul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii sale, ale cuvioşilor şi de Dumnezeu părtătorilor părinţilor noştri, şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mîntuiască pre noi, ca un bun şi de oameni iubitor. Şi aşe, puind patrahirul la locul lui, să întoarce cătră oameni şi să închină, zîcînd mai încet: Binecuvîntaţ, părinţi sfinţiţi, şi mă iertaţi pe mine păcătosul! Iară strana rpăspunde lui şi zîce: Dumnezeu să te ierte şi să te miluiască. Popa zîce: Să ne rugăm pentru blagocestivul şi iubitorul de Hristos Domnul nostru (cutare). Iară strana, la fieşcare rugăciune sau stih de carele zîce popa, pentru fieşcine zîce: Dumnezeu să-i ierte şi să-i miluiască. Pentru iubitorii de Hristos, luptătorii lui. Pentru ctitorii noştri. Pentru Arhiepiscopul nostru (cutare). [291] <67> De este în mănăstire, zîce: Pentru părintele nostru egumenul, ieromonahul (cutare) şi pentru toţi cei întru Hristos fraţii noştri. Iară de nu-i în mănăstire, zîce: Pentru părinţii noştri sufleteşti   şi pentru toţi cei întru Hristos fraţii noştri. Pentru cei ce au slujit şi ne slujesc nouă. Pentru cei ce ne dau nouă milostenie. Pentru cei ce ne-au poruncit nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dînşii. Pentru cei dreptcredincioşi care călătoresc pe ape. Pentru cei neputincioşi şi bolnavi. Şi pentru toţi dreptcredincioşii creştini. Şi pentru îmbelşugarea rodului pămîntului. Strana zîce: Dumnezeu să înmulţească rodul pămîntului. Iară popa zîce: Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Strana: Amin. Acestea să zîc şi la Pavecerniţa mică. Văzglaşeniile la Paşti. Că a Ta este stăpînirea şi a Ta este împărăţia..., la Peasna 1. Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti..., la Peasna 3. Că Tu eşti Dumnezeul nostru şi Ţie slavă..., la Peasna 4. Că s-a binecuvîntat şi s-a preaslăvit preacinstitul.., la Peasna 5. Că Tu eşti împăratul păcii, Hristoase, Dumnezeul nostru..., la Peasna 6. Că s-a sfinţit şi s-a preaslăvit preacinstitul..., la Peasna 7. Că Tu eşti Dumnezeul nostru..., la Peasna 8. Că pe Tine Te laudă.., la Peasna 9. Afla-le-vei şi rumîneşte în molitve de li-i căuta. [293] Molitve la Svînta Priceştenie. A Svîntului Marele Vasilie. Despuitoriule Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezăul nostru, fîntîna vieţii şi a fărămorţîi, Cel a toată văzută şi nevăzută zidire Meşterul, Acel a Ne-nceputului Părinte, împreună de pururea fiind Fiiu, şi împreună fără începătură, Acel prin covîrşitoare bunătate, în cele de apoi zîle, Trup ai îmbrăcat şi pre cruce Te-ai răstignit, şi Te-ai pus pentru noi nemulţămitorii şi zăluzîi, şi cu al Tău Sînge de iznoavă ai înformuit acea stricată de păcat firea noastră, Însuţ, nemuritoriule Împărate, priimeşte şi amea, a unui păcătos, pocăinţă şi pleacă urechea Ta mie şi auz graiurilor mele, c-am greşit, Doamne. Greşit-am la ceri şi înaintea Ta şi nu sînt vrednic să zăresc la naltul slăvii Tale, c-am înviatu-Ţ cu urgie bunătatea, alor Tale porunci sărind şi neascultînd a Tale învăţături. Ce Tu, Doamne, nepornit spre rău fiind, îndelung răbdători şi mult milostiv, nu m-ai datu-mă împreună să piei cu fărălegile mele, a mea în tot chipul aşteptînd întoarcere. Că Tu ai zîs, Omiubitoriule, cu prorocul Tău, că “nu de voie voi moartea păcătosului, c-aceea cei să să-ntoarcă şi să fie viu.”  Că n-ai vrea, Despuitoriule, plăzmuirea să Ţî să piarză a mînulor Tale, nice bine-Ţ pare de perirea oamenilor, ce ai vrea pre toţ să să spăsească şi la cunoştinţă de direptate să vie. Pentr-aceea şi eu, săvai că nevrednic sînt criului şi pămîntului [295] <68> ş-aceştii pănă la o vreme vieţi, cu totul supuindu-mă păcatului şi mîrseelor am şerbit şi a Ta netrebnicind icoană, ce facere şi plăzmuire a Ta fiind, nu-mi oceiesc spăsenia, un ticălos, ce pre a Ta nemăsurată milă cutezînd, viiu la Svinţia Ta. Priimeşte dară şi pre mine, Omiubitoriule Hristoase, ca pre blîdniţă şi pre tălhariul, ca pre vamăşul şi ca pre curvariul, şi rădică de pre mine sarcina cea grea de păcate, Cela ce rădici păcatul lumii şi neputinţele oamenilor tămăduieşti, Carele pre cei ostenitori şi însărcinaţ cătră Tine îi chemi şi-i odihneşti, Carele n-ai venit să chemi direpţii, ce păcătoşii la pocăinţă, şi mă curăţeşte de la toată imăciunea trupului ş-a sufletului. Învaţă-mă a face deplin svinţire în frica Ta, ca, întru curata mărturie de ştiinţa mea a Svintelor Tale părticea priimind, să mă fac una cu Svînta Ta Carne şi Sînge şi să Te aib întru mine lăcuind şi mîind cu Părintele şi cu Svîntul Tău Duh. Ei, Doamne, Iisuse Hristoase Dumnezăul mieu, şi să nu-m fie în osîndă cumenecarea curatelor şi viaţă făcătoarelor Tainelor Tale, nice să-m fiu neputincios la suflet şi la trup, din nedestoinicie de dînsele cumenecîndu-mă, că ce dă-mi pănă la cea de-apoi suflare fără de osîndă a lua părticeaua Svinţeniilor Tale, în de Duhul cel Svînt uniciune, în cale deşchisă a viaţă vecinică, în bine priimit răspuns la înfricatul Tău divan, pentru ca şi eu, cu toţ aleşii Tăi, partnic să mă fac neştirbitelor Tale bunuri [297] carele le-ai gătat acelora ce Te iubăsc, Doamne, întru carii proslăvit eşti în veci. Adevăr. Cazanie la Gioimari a dintru svinţ Părintele nostru Ioan, Arhiepiscopul de Ţarigrad, Rostul de Aur. Cuvînt de învăţătură. Binecuvîntează părinte. Iubiţii miei fraţ şi-n totul dragi, carii v-aţi strîns în svînta lui Dumnezău beserică întru să slujiţ lui Dumnezău viu cu preacuviinţă şi cu direptate, şi de Svintele preacurate şi fără moarte, straşnice Taine a lui Hristos cu frică să vă cumenecaţ, ascultaţi-mi, unui smerit şi ndestoinic, că nu sînt eu care grăieşte şi învaţă, ce darul a Preasvîntului şi viaţă făcătoriului Duh, că niceş de la mine grăiesc, ce precum m-am învăţat din pravile şi de la Svinţii părinţi, şi precum au luat svînta Beserică de la înţelepţîi de Dumnezău şi dumnezeieştii Apostoli, aşa şi eu smeritul şi de cît toţ mai micul. Faptele voastre nu le ştiu, obiceiele nu-mi sînt la ştiinţă, şi drept aceasta, cu frica lui Dumnezău îndemnat, vă poruncesc tuturora, a tot însul de voi, a bărbaţ ş-a femei, a mici ş-a cei mari, nimerea dintru voi, vinovat păcatului fiind şi de a sa ştiinţă pîrît, pînă nu s-a pocăi şi pănă nu s-a spovedi să n-aibă a cuteza, nebăgînd samă, a să apropia şi a să atinge de dumnezăiescul acesta foc. Că dară Dumnezăul nostru foc este topitori, şi pre ceia ce cu credinţă şi cu frică vin ca la [299] <69> Dumnezău şi la-mpăratul şi giudeţul nostru tuturora, le pîrleşte şi le arde păcatele, iară sufletele luminează şi le svinţeşte. Iară pre cei necrezuţ şi cu fără ruşine ce să apropie îi pîrjoleşte şi le arde sufletele lor şi trupurile. Drept aceasta în voi mulţ lîngez şi neputincioş dorm, adecă mor mulţ nespovediţ şi nepocăiţ. Deci, fraţîi miei, rogu-vă şi vă zîc: nimerea giurători sau călcători de giurămînt, sau mincinos, clevetnic, sau curvari, sau mehari, sau sudomlean, sau apucători, sau beţîv, sau suduitori, sau ură avînd asupra fratelui său, sau şugubăţ, sau fărmăcători, sau vrăjitori, sau otravnic, sau descîntători, sau căutători în bobi şi-n stele şi-n tot feliul de vrăj, sau tîlhar, sau maniheu, nespoveduit şi negătat să nu să apropie la-nfricatele a lui Hristos Taine, nice să s-atingă, nice să se alăture, că înfricat lucru este a cădea în mînule lui Dumnezău viu. Că mai tăios este cuvîntul lui Dumnezău decît sabia cea cu două rosturi, străbătători pănă la-ncheieturi şi la mădulări, şi la oase, şi măduhă, şi inemi. Deci căutaţ, fraţîi miei, nimerea nepocăit sau negata, sau nevrednic să nu să apropie a să cumineca de înfricatele şi preacuratele lui Taine, că Însuş Svinţia Sa zîce: “Eu sînt, şi nu-i altul Dumnezău fără mine. Eu voi ucide, şi a vieţui voi face. Şi nu-i nime să scoaţă din mînule mele.” Că Svinţia Sa Însuş este Împăratul vecilor, Lui [301] să cuvine toată slava, cinstea şi-nchinăciunea, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Molitva colivelor. Carele toate le feceş di-ntreg cu cuvîntul Tău, Doamne, şi porunciş pămîntului de tot feliul să facă poame de-ndulcit şi de hrna noastră, Carele cu seminţele pre trei otroci şi pre Daniil, decît cei în Vavilon cu hrană dezmierdată hrăniţ, mai luminaţ îi arătaş, Însuţ, în tot bunule Împărate, şi seminţele aceştea cu tot feliul de roadă blagosloveşte, şi pre acrii de dînse vor lua de vor gusta, svinţeşte-i, că în slava Ta şi în cinstea Svîntului (cutare) acestea sînt nainte puse de (blagocestivul nostru Domn, Ioan Voievoda) şi în pomană celor în direapta credinţă săvîrşiţ. Dăruieţe, dară, Bunule, şi acelora ce înfrîmşară acestea, toate acele de spăsenie cerşături şi de a văcuitelor Tale bunuri îndulcinţă, prin rugările a Preasvintei, preacuratei, preablagoslovitei, slăvitei Despuitoarii noastrei, Dumnezău Noscătoarei şi pururea Ficioarei Mariei, a Svîntului (cutare), ce pomenim astăz, ş-a tuturor svinţilor Tăi. Că Tu eşti cela ce blagosloveşti şi le svinţeşti toate şi Ţie slava trimitem, cu dimpreună Ne-nceputului tău Părinte şi Preasvîntului şi bunului şi viaţă făcătoriului Tău Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. [303] <70> Molitva de Paşti. Singur-Născutule Fiiule a lui Dumnezău, Ce-ai arătat ucenicilor slava dumnezăirei Tale, Carele spre spăsenie aduci pre oameni şi Însuţ cu Sine ai închipuit Cinstitul şi mare Post, de-ai postit 40 de zîle şi 40 de nopţ, aşijdirea şi Moisei, şi Ilie, şi Apostolii, şi toţ svinţii cu dînşii, şi ai săturat din 5 pîini 5 mii de nărod, ai blagoslovit miere din piatră, şi de unt, şi de lapte,şi de brînză, şi de carne ai săturat nărodul izrailesc,  prin Moisei, Svinţia Ta ş-acmu blagosloveşte şerbilor Tăi laptele, brînza şi carnea, ca, gustînd de la Svinţia Ta, Dumnezăul nostru, să ne fie de sănătate şi de spăsenie sufletului şi trupului. Că Svinţia Ta eşti adevărata hrană şi Ţie slavă trimitem, Tatălui şi Fiiului şi Svîntului Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Molitva cea mare de la duhovnic, ucenicilor de ispovadă. Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezăul nostru, Fiiul şi Cuvîntul Dumnezăului viu, Păstoriule şi Mieluşelule, Ce rădici păcatele lumii, Carele datoria a doi datori ai dăruit ş-aceii păcătoase muieri iertare păcatelor ai dat, şi slăbănogului vindecare ai dăruit cu iertare de păcatele lui, Svinţia Ta Sîngur, Despuitoriule Omiubitoriule, slăbeşte, slobozeşte, iartă păcatele şi fărălegile, şi scîrnavele [305] fapte cele-n voie şi cele fără voie toate, ce cu minte şi fără minte, cu călcare şi cu ne-ascultare, de să fac de şerbul Svinţiii Tale, cutarele. Celea ce, ca un om ce poartă trup şi-ntr-această lume lăcuind, au călcat sau au greşit, ori cu cuvîntul, ori cu lucrul, ori cu gîndul, pricepînd sau nepricepînd, noaptea şi zua, sau de este procleţit de cineva, sau de arhiereu de s-au afurisit, sau de preot, sau sîngur pre sine de s-au anatemesit, sau cu giurămînt de s-au giurat cu numele lui Dumnezău, şi aceasta au călcat, sau cu cuvîntul de urgie din creştini pre cineva au anătimisit, sau au procleţît, sau au defaimat, sau au micşurat, sau au osîndit, sau au clevetit, sau au rău cuvîntat, sau au zavistuit, sau au minţit, sau au ţînut minte răul, sau de s-au aprigit ş-au mîniat pre cineva, sau de s-au mîndrit, sau de-au viclenit pentru să ia mai mult, sau de s-au lenit, sau de s-au deşert slăvit, sau de-au căzut la ibostea banilor, sau de-au îmbătatu-să ş-au vărsat, sau cătră fărmăcători şi vrăjitori, şi otrăvitori, şi făcători de descîntecuri, şi-n chip de-acestea de s-au mestecat, sau de s-au îmbuibat în mîncare, sau de-au volnicitu-să în mîncat, sau de ş-au  făcut pre voia inemii, sau curvie de-au făcut, sau de-au preacurvit, sau cu mîna curvie de au făcut, sau cucoană de-au stricat, sau sudomeşti lucruri de-au făcut, sau cu dobitoc [307]  <71> culcuş de a-u făcut, sau cu pasere culcuş de-au făcut, sau de-au pusu-ş băţul pre cineva, sau de-au dat palmă, sau de-au apucat, sau de-au furat, sau de vîrtoasă inemă şi de scumpete au strîns mînule şi pre mişei n-au miluit, nice au dăruit pre puterea sa, sau cu gîndul de-au hulit, sau necurate gînduri de-au gîndit, sau de-au asuprit, sau de-au nebăgat samă, sau de-au amărît, sau, stîndu-ş la rugă şi la cîntare, mintea lui la viclene şi lumeşti încungiura, sau, iubind trupul, pîntecelui s-au făcut şerb, sau preste măsură de s-au îmbuibat, sau într-ascuns de-au mîncat, sau de-au grăit cu dîrjie, sau fără minte de-au rîs, sau frîmseţă deşartă de-au văzut şi de dînsa s-au săgetat, sau necuvioase de-au mădărit, sau de s-au mestecat cu alt trup şi cu al său trup de-au făcut cursoare, sau iarăş mic păcat de-au văzut a fratelui şi l-au osîndit, iară ale sale greşele şi fărădelegi le-au nebăgat samă şi le-au trecut, sau de ruga sa n-au gîndit şi porunca părintelui său celui sufletesc n-au ferit sau n-au băgat samă, sau de s-au mîhnit, sau răbdare de n-au avut, sau, de s-au mărit de mintea-ntragă cugetîndu-să, întru deşert s-au deşertăţît, sau de-au deşert cuvîntat, sau alte viclene de-au făcut, de toate de-acestea spurcate şi-n chipul acestora şi mai mară patimi pre şerbul Tău, cutare, Omiubitoriule Doamne, pentr-a Ta nespusă nerăutate şi bunătate, [309] iartă şi miluieşte. Aşe, Despuitoriule Doamne, Dumnezăul mieu, ascultă-mă pre şerbul Tău ce mă rog bunătăţîi Svinţiii Tale pentu şerbul Tău, cutare, treci, ca Cela ce eşti bun şi de rău neţiitor minte, toate greşelele lui scîrnave şi necuratele fărădelegi carile, ca un om, le-au făcut sau le-au gîndit. Că el mărturiseşte  naintea împărăţîiei Tale, ca nedestoinicul Tău şerb, cum acestea toate şi mai mult au făcut. Ce, pentru mila Svinţiii Tale, auzî-mă pre şerbul Tău şi-l izbăveşte de vecinicile munci, şi-mpreună petrecători fă-l într-a Tale vecinice bunuri, cu toţ ceia ce din veci au bineplăcut Svinţiii Tale, şi spodobeşte-l fără de osîndă să să priceştuiască a straşnice şi minunate şi fără moarte a Tale Taine, că Svinţia Ta sîngur ai zîs, Despuitoriule: cîte veţ lega pre pămînt, fi-vor legate în ceri, şi cîte veţ dezlega pre pămînt, fi-vor dezlegate şi în ceri. Că Svinţia Ta sîngur eşti fără păcate şi putînd a ierta păcatele, şi Ţie slavă să cuvine, cinste şi-nchinăciune, depreună cu Ne-nceputului Tău Părinte şi cu  Preasvîntul dulce şi viaţă făcătoriul Tău Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Amin. Rugă pentu creştinătate a Svîntului Calist, patriarhul de Ţarigrad. După paraclis sau osveştenie. Ţie ne rugăm şi Svinţiii Tale ne cucerim cu întins, lui [311] <72> Dumnezău şi Părintele Domnului nostru Iisus Hristos, să ne fii cu ochii milostivi şi să cauţ pre oamenii şi ocina Svinţiii Tale, făcînu-Ţî-să milă de noi şi de ţara noastră pustiită, pentru păcatele noastre şi şerbită vrăjmaşului. Milostiveşte-Te să să-ntoarcă iarăş cătră slobodnicia cea dintîi, ca şi aorecînt bătrînului aceluia Iiacov, care purta chipul a Sîngur-Născutul Tău Fiiu şi Dumnezăul nostru, cu bună părerea şi voia Svinţiii Tale de-ntorsăş toată casa lui la ţara cea făgăduită şi la giuruitele Tale bunuri. Că dară şi pre dînşii, cu obicinuita Ta omdragoste făcînd milă, iertaş fărălegile lor, potolit-ai toată urgia de pre dînşii, i-ai scosu-i de la urgie şi mînie. Deci întoarce-ne şi pre noi, Doamne Dumnezăul nostru, şi ne spodobeşte a griji de svintele şi spăsîtoarele Tale porunci, întoarce-Ţ direapta mînie de pre noi, nu ne urghisi în veci, nice tinde urgie preste noi din rod în rod, ce întoarce Svinţia Ta, Dumnezăul nostru, de ne învie, şi poporul tău să să veselească de Svinţia Ta. Arată şi nouă şi mila Ta şi să auzim pace şi veselie pentru Svinţia Ta. Şi acmu, Doamne, auzî-ne, pre neşte păcătoş şi netrebnici şerbii Tăi, în ceasul acesta, să să aşeze slava şi pacea în pămîntul nostru. Că dintr-a Ta înţălepciune şi agiutori cutezînd noi nedestoinicii, tregem nedejde de milă şi de direptate naintea noastră să margă. Că osăbi de Svinţi Ta pre alt nu ştim, numele Svinţiii Tale numim, şi nu Te [313] întoarce de noi în sfîrşit,ce Te scoală şi Te rădică într-agiutoriul nostru, a neşte păcătoş şi smeriţ. Şi ca Ce nu pomeneşti răul şi căieşti de relele noastre, întoarce prada noastră, opreşte volbura primejdilor, slăbeşte ticalele păcatelor, ca, iuşurîndu-ni-să nevoile, să Te slăvim, pre Tatăl Domnului nostru, Iisus Hristos, acela Sîngur-Născut al Tău Fiiu şi cu Svîntul Tău Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Molitvă la blagoslovitul mîţîşarelor, la Dumineca Florilor. Domnului să ne rugăm. Doamne, Dumnezăul nostru, Carele şez pre heruvimi, Care rădicaş puternicia Ta, Fiiul Tău, Domnul nostru, Iisus Hristos, ca să mîntuiască lumea prin Crucea, şi-n groparea, şi-nvierea Sa, Carele au venit în Ierusalim în volnica patimă, iară nărodul cel şezători la-ntunerec şi umbră de moarte, luînd a învierii semne, stîlpări de copaci şi ramuri de finic, învierea închipuind. Însuţ, Domnitoriule, şi pre noi, carii, de pre închipuirea lor, cu aceste înainte de praznic zî ramuri şi stîlpări de copaci aducînd amînă, socoteşte. Şi precum acele năroade şi cuconii Osana Ţie Ţ-aducea, fereşte-ne şi pre noi, pentru ca în lăudate cîntări şi rugi sufleteşti să ne spodobim şi la viaţă făcătoarea de-a treia zî înviere, în Hristos Iisus, Domnul nostru, cu Care blagoslovit eşti cu Preasvîntul şi bunul şi viaţă făcătoriul Tău Duh, acmu şi pururea şi-n vecii de veci. Tipăritu-s-au în casa Svintei Mitropolii, în Iaş, leat 7191, iunie 16. Tiparnicul, Niculai.