[31] [1r] În dumineca Paştilor evanghelion De începutu era Cuvînt şi Cuvînnt era la Dumnedzeu şi Dumnedzeu era Cuvînt. Acela era din început la Dumnedzeu. Toate prin elu făcute sînt şi fără elu nu-i făcut nemica ce iaste făcutu. În elu viiaţa era şi viiaţa era lumină oaminilor; şi lumina întru întunearecu luciia şi întunearecul pre ea nu prinsă. Fu un om tremis de la Dumnedzeu, cui nume era Ioan. Acela vini întru mărturie, de să mărturisască de lumina, [1v] cum toţi să creadză prin el. Nu era acela lumina, ce să mărtorosască de lumină. Era lumină adeverită, carea lumineadză totu omul ce vine întru lume. Întru lume era, şi lumea prin elu fu făcută, şi lumea pre elu nu cunoscu. Întru ai lui vine, şi ai lui pre el nu-l priimiră. Cîţi amu priimiră, deade lor puteare feţii lui Dumnedzeu să fie, - acelora carii credu în numele lui, carii nu de sînge, nice din voia trupului, nice din voia bărbatului, ce din Dumnedzeu sînt născuţi. Şi Cuvîntul trup fu şi lăcuiia întru noi, şi vădzum slava lui, slavă ca unui născutu din Tatăl, plin de dulceaţă şi de adevăru. Ioan [2r] mărtorisi de elu şi strîgă grăind : " Acela era ce-amu dzisu: Cela ce va vini după mine înaintea mea fu făcutu, că marele mieu era. Din împlutul lui noi toţi am luatu şi dulceaţă derept dulceaţă: că leagea prin Moisie dată fu, dulceaţa şi adevărul prin Iisus Hristos fu. Tîlcul aceştii evanghelie a Paştilor Fraţii miei dragi, creştini şi botedzaţi, ascultaţi cu dragu aceaste sfinte cuvinte, ce nu sîntu a omului de pre cest pămîntu, ce a lui Dumnedzeu, făcătoriul ceriului şi a pămîntului, care-au scrisu sfîntul Ioan apostol şi evanghilest, ucenicu [2v] cel iubitu de Iisus (Ioan, 67 de capete), şi au scris prin Duhul Sfînt evanghelie după alalţi trei evanghilesti. Deac-au cetitu ce era ei scris depre născutul trupului lui Iisus din Sfînta Maria preacurată, plăcu [32] lui scriptura lor şi fu rugatu de episcupii din Asia să scrie în aleanul eriticilor lui Corint şi lu Evion, hulitorii carii gicea că s- au începutu a fi Hristos, fiiul lu Dumnedzeu, atunci numai cînd au născutu din Sfînta Maria. Derept aceaia, dintîiu aceasta învăţătura noastră scrie elu în ceastă sfîntă evanghelie depre născutul dumnezeiei [3r] Fiiului, lu Iisus Hristos, din veci, cum au născut de la Tatăl din vecie şi unul cu Tatăl Dumnedzeu adeveritu, atotuţietoriul şi făcătoriul. Adoara, scrie derepce s-au împeliţat ş-au luatu trup de om pre sine din Sfînta Maria. A treia oara, învaţă derepce fu tremis Ioan Botedzătoriul. Învăţătura dintîiu Gice Ioan evanghilest cum din început au fost Cuvînt sau besadă şi Cuvîntul era la Dumnedzeu şi Dumnedzeu era acela Cuvînt, şi acela era din început la Dumnedzeu; toate prin el făcute sînt. Adevereadză cu aceastea cuvinte cum Iisus Hristos iaste Dumnedzeu din vecie, nu numai om, cum mînt Aria şi soţia lui [3v] şi Mahamet arap, prorocul turcilor, şi alţii toţi carii hulesc pre Hristos şi dzicu c-au fost numai om, ca şi alalţi proroci, avînd începutul. Ioan cheamă pre Hristos " Cuvînt şi gice c-acel Cuvînt iaste Dumnedzeu; şi gice c-au fost fără început, la Dumnedzeu, care lucru nice jidovii credzură, cum vedem în evanghelie şi la Ioan, 33 de capete, de dzic: "Cindzeci de aii n-ai şi pre Avram ai vădzutu?" Dzise lor Iisus: "Adevăr, adevăr grăiesc voao: mainte pînă n-au născut Avram eu sîntu." Şi luară pietri să arunce pre însul. Aşea aiurea (Matei, 29), cînd gice slăbitului de vine: "Ierta-ţi-să-vor ţie păcatele [33] tale", dzic jidovii că huleaşte unde, fiind om, aşea grăiaşte. Aşea seblăznesc (Ioan, 22), [4r] unde grăiia Iisus: "Eu sînt pîine ce din (ce)riu am pogorît"; şi murguiescu jidovii: ,Au nu iaste acesta Iisus, fiiul lu Iosif? că lui tată-său şi mumă-sa cunoaştem; cum gice, dară, elu că " din ceriu am pogorîtu?" Aşijderea grăiesc la Matei, 56. După aceaia gice evanghilest Ioan: "Toate prin elu făcute sînt" caută la Colasini 250, şi în psalom 102, că,nice îngerii, nice ceriul, nice nemică n-au fost cînd au fost Hristos, că elu iaste din vecie". După aceaia adevereadză Ioan cu această dumnedzeire a lu Hristos: "În elu viiaţă era şi viiaţa era lumină oaminilor." Aşea-i înţeleage făcătoriul vieţiei şi lumiei, sufletului înţelegătoriul Hristos (la Rimleani): " Însă mai vîrtos iaste Hristos viiaţa noastră, că ne-au înviat, slobodzit şi ne-au descumpărat din păcate [4r] şi din (moar)te. Adevărăturile cum că Iisus iaste Dumnedzeu adeverit sînt aceastea mai gios: Ioan Botedzătoriul gice: "Acesta iaste fiiul lu Dumnedzeu"; în al treilea cap, Natanail răspunde: " Învăţătoare, tu eşti fiiul lu Dumnedzeu." Ceteaşte [34] depre acest lucru la Ioan, şi la Isaiia, şi la Ierimia, la Iezechel; a doua carte în Carstha, 7 capete; la Miheia, 5,7; la (Deaanie) 44, şi la Rimleani, 83, 99. Mai tare vădz ce gice Ioan la Poslanie, 77, la sfîrşit; şi iară adevereadză Ioan în scriptura evangheliei lui, cu ciudă şi cu mienuni ce-au făcutu Hristos cu apa, de o au făcut vin, cu bolnavii vindecînd ei şi morţii înviind, cum că-i elu Dumnedzeu adeverit. Mai apoi (adeve)readză cu aceea cum c-au învis şi s-au sculatu [5r] din moarte, strîcîndu şi biruindu moartea (Ioan ). Dereptu aceaia gice în (Vearu) că creadem în Iisus, Dumnedzeu derept din Dumnedzeu dereptu. Nu creadeţi, fraţii miei, a înşelătorilor şi ereticilor, carii hulesc pre Hristos, ce să creadeţi cuvintelor acestora ce-am spus aice. A doao învăţătură Spune-ne noao evanghilest derepce au născut ş-au vinitu în lume Hristos, aşea dzicînd: "Cîţi priimiră el, deade lor puteare să fie feţii lu Dumnedzeu, [35] însă celora carii credzură în numele lui"; şi iară: "Din împlutul lui noi toţi am luatu dulceaţă dereptu dulceaţă." Vedeţi, fraţii miei, că Hristos pre noi au făcut cum carii eram, cum gice Pavel la Efiesi, 219: "Toţi din născut şi din nărav feciorii mîniei eram"; cum că vom fi feciorii lu Dumnedzeu cu credinţa dereaptă [5v] deacă vom creade cum Hristos cu naşterea lui, cu moartea şi cu învierea lui pre Tatăl Sfînt au dezmîniat ş-au împăcat pre el şi ne-au făcutu derepţi (Ioan, la Rimleani şi aiurea în toată Scriptura Sfîntă). Nu ti teame, dereptu aceaia, oame păcătoase, părăseaşte păcatele şi priimeaşte pre Hristos cu credinţa dereaptă, şi dzău că nu veri piiarde sufletul tău, ce din moarte veri mearge în viiaţă. A treia învăţătură Derepce au fost tremis Ioan Botedzătoriul, spune evanghilest: "Acest-au vinit pre mărturisitură, să mărturisască de lumină, cum toţi să creadză prin el. Nu era el acea lumiră, ce era tremisu să mărturisască de lumiră. Era lumina aceaia lumină adeverită, carea lumineadză pre totu omul ce vine în [6r] lume. " Dintr-aceastea cuvinte învăţăm la ce-au vinit Ioan: vinit-au să fie mărturisitoriu, deşteptătoriu, învăţătoriu, înainte-curăţitoriu şi arătătoriu pre Hristos, mainte în pîntecele mîne-sa (la Luca). De-aciia învăţătură Matei, 5, dzicînd: "Acela va botedza pre voi cu Duhul Sfînt şi cu foc"; aşea şi Luca.Şi botegiune mărturisi cînd dzise mie: Trebuiaşte de la tine să mă botedzu, iară tu vii la mine?" (Matei). Şi Ioan, 3, gice: ,Adecă mielu lui Dumnedzeu, carele luo păcatele lumiei." Aşea Ioan, : "Eu nu sînt Hristos." Gice mai apoi: "Mărturisi pre Hristos şi din temniţă tremiţînd ucenicii lui la Hristos" (Matei,40; Luca,31 ). Iară unde gice: "Nu era elu acea lumină", cum să înţeleagemu? Că aiurea gice Hristos (Ioan, 17) depre Ioan: ,Acela era făclie ardzînd [6v] şi lucind." Şi pre apostoli cheamă Hristos " lumina lumiei. Şi Pavel la Filipiseo(m), [36] 241, gice a toţi creştinilor: "Luciţi ca luminările în lume!"; şi la Efes, 229: "Acmu seţi lumină în Domnul, ca feciorii lumineei îmblaţi!" Aceastea scripturi aşea să le înţeleagem: Ioan şi sfinţii şi toţi creştinii nu sîntem de noi şi lumină, ce luom de la cea lumină dereaptă, din împlutul lui. Sfinţii au fost lumineei numai arătători, mărturisitori şi slugi şi învăţători celui Mesie adeverit, cum gice evanghilest: "Nu era elu lumină, ce era tremis cum pre învăţătura lui să creadză oaminii în elu." Deacă cela ce au fostu mai marele întru născuţi din muieri, ca Ioan, lumina nu era adeverită, mai [7r] tare alalţi sfinţi de eiş n-au fost lumină, nice ispăsitori, ce unul Hristos iaste numai cea lumină dereaptă. Trebuiaşte a cinsti şi bine a grăi de sfinţii lu Dumnedzeu. Ce cinstea lui Hristos, cum nu poftesc sfinţii, aşea nu trebuiaşte a da sfinţilor; că elu lumineadză pre tot omul ce vine în lume, eă elu numai însuşi sîngur e ispăsitoriul nostru. Amin! „Era după aceaia, într-acea dzi, într-una de sîmbete, şi uşile încuiate unde era ucenicii adunaţi, derept frica iudeilor. Vini Iisus şi stătu în mijloc [37] şi grăi lor: " Pace voao! Şi aceasta dzisă, arătă lor mînule şi coastele sale; bucurară-se ucenicii deacă vădzură Domnul. [7v] Dzise lor iară: " Pace voao! Cum m-au tremis Părintele, şi eu tremiţ voi. Şi aceasta dzise, suflă şi grăi lor: " Priimiţi Duhul Sfînt: cui veţi lăsa păcatele, lăsate vor fi; cui le veţi ţinea, ţinute vor fi. Iară Toma, unul din doisprădzeace, ce-l chema " Geamănul, nu era cu nuşii cîndu vini Iisus. Grăiră lui alalţi ucenici: " Vădzut-am Domnul. Elu dzise lor: " De nu voiu vedea la mînule lui ranele piroanelor şi să bag deagetul mieu în rana piroanelor, şi să bagu mîna mea în coastele lui, nu voiu creade. Şi după a opta dzi iară era înlontru ucenicii lui, şi Toma cu nuşii. Vini Iisus, uşile încuiate fiind, şi stătu în mijlocu şi dzise: " Pace voao! După aceaia grăi Tomeei şi dzise: " Adă-ţi deagetul tău [8r] încoace şi vedzi mînule meale; şi adă-ţi mîna ta şi bagă în coastele meale, şi nu fii necredincios, ce [38] credincios. Şi răspunsă Toma şi dzise lui: " Domnul mieu şi Dumnedzeul mieu! Grăi lui Iisus: " Ca mă vădzuşi, Tomo, credzuşi; fericaţi de ceia ce n-au vădzut ş-au credzut! Multe amu şi alte seamne făcu Iisus înaintea ucenicilor lui, ce nu sînt scrise în cartea aceasta. E aceastea scrise sînt să creadeţi că Iisus iaste fiiul lu Dumnedzeu şi, credzînd, viiaţă avea-veţi întru numele lui.". Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei creştini, în ceastă evanghelie, cum aţi audzit, vinit-au Hristos după învierea lui din moarte ş-au arătat lor mînule şi coastele ş-au dzis lor de trei ori: " Pace voao! Suflă pre ei şi deade lor Duhul Sfînt şi puteare a lăsa păcatele şi a ţinea. De-aciia Toma, nefiind [8v] acolo, nu credea apostolilor carii gicea că Hristos au învis din moarte. În a opta dzi iară printru Toma necredinciosul feace arătătură pre sine, cum să fie credincios. Derept aceaia, avem din ceastă evanghelie aceaste învăţături: [39] Învăţătura dintîiu Ce noao au folosit ş-au hăsnuitu învierea lui Hristos şi derept ce s-au arătatu după înviarea lui din moarte aşea de multe ori? Căce că ne stă ispăsenia sufletului înviarea din moarte, că noao n-au vrut folosi moartea lui nemică să nu s- au vrut scula din moarte, cum gice Pavelu apostol: "Deacă Hristos nu s-au sculat din moarte, deşartă iaste propovedania noastră, deşartă iaste credinţa noastră. Deacă [9r] Hristos n-au învis, nice trupurile noastre nu să vor scula sau a învia; încă sînteţi în păcate." Şi iară zice: "Cine deşartă pre Iisus, Domnul nostru, den morţi, care fu dat derept păcatele noastre şi sculat derept dereptatea noastră?" Derept aceaia, creştine, de ceasul morţiei încă-ţi adu aminte şi cu deadevăr să crezi cum se va putredi trupul tău, încă cu putearea sculăturiei lu Hristos la zioa de apoi. Că se va învia şi va sta înaintea scaunului lu Iisus, cum zice Hristos (Matei); şi Pavel, 270, zice: "Deaca [40 creadem că Iisus au murit şi se-au sculat, aşa şi Dumnezeu pre aceia carei au adurmit pren Iisus aduce-i-va cu el"; caută. A doua învăţătură Hristos, cînd vine la ucenici, ce grăiaşte lor şi ce veaste aduce lor den morţi? Aşa grăiaşte: "Pace voao!", c-au vrut r(uş)ina şi au vrut certa pre ei cu a(de)văr pentru ce fugiră şi părăsiră [11v] pre el cînd prinseră jidovii pre Iisus; mai tare pre Pătru, unde tăgăduise pre Hristos de trei ori. Ce caută cît iaste milostivnic şi cu blîndeaţe; grăiaşte lor, ceare lor pace, şi aceaia va să zică: "Nu vă teamereţi, feţii miei, că seţi iertaţi de păcatele voastre; curăţit-am pre voi ş-am împăcat cu Tatăl mieu pre voi. Luat-au pre voi Tatăl în mila lui; nu aveţi amu a teame nici de jidovi, nici de păcatele voastre, nici de dracul, nici de moartea de veac." Aşa învăţăm şi noi, fraţii miei, a nădăjdui în Hristos, c-au făcu(t) şi noao pace, să văm creade în el. Cum zice Pavel, la Rimleani, : "Carei sîntem dereptaţi den credinţă, pace avăm cătră Dumnezeu, pentru Domnul nostru Iisus Hristos." Avăm şi aceasta de la Hristos, cum nici noi (să) ruşinăm, nece să sîduim pre ceia carei greşesc în pizma noastră, ce mai vîrtos blînzi să fim cătră ei, să-i învăţăm şi să-i turnăm ei cătră [12r] Dumnezeu. A treia învăţătură Hristos zice ucenicilor: "Cui veţi ierta păcatele, iertate vor fi; cui le veţi ţinea, ţinute vor fi." Cum trebuiaşte a înţeleage? Că aiurea zice Scriptura (Marco, 7): "Cine poate lăsa păcatele? Numai însuş Dumnezeu." Acest lucru aşa să înţeleagem, cum nici apostolii, nici popii nu pot ierta păcatele, că însuş Dumnezeu ştie şi veade păcatele toate ale noastre, cum zice David la psalom 50. Derept aceaia ne rugăm lui în ocenaşe: "Iartă-ne greşalele noastre!" Iară apostolii şi popii cum iartă păcatele? Spune noao şi tîlcuiaşte la Marco, 71, zicînd: "Propoveduiţi evanghelia a toată lumea; cine va creade, înţeleage evangheliei şi va fi botezat, ispăsit va fi." Vezi că atunce iartă apostolii şi popii păcatele oamenilor cînd spun cuvîntul [12v] (lu) Dumnezeu. Acelora spun ei că vor fi iertate păcatele, şi carei cred cu adevăr sînt dezlegaţi de legătura păcatelor. Că cuvîntul lu Dumnezeu iaste cheaia împărăţiei ceriului, cu ce, spuind, descuie şi în încuie ceriul. Matei, 67: "Cine creade propoveduitoriului, dezlegat şi iertat şi spăsit va fi; cine nu creade, fi-va şi în ceriu legat, neiertat şi osîndit." [41] Care popă nu spune evanghelia, nu poate ierta nemunuia păcatele, ce-au ascuns cheaia împărăţiei, şi,amar aceluia!" (Luca, 62). A patra învăţătură În lucrul Tomei arătatu-ne-au Hristos pilda şi un chip mesereareei de cătră păcătoşi şi cătră ceia carii sînt netari şi slabi în credinţă, cum nu va să lapede pre ei, [13r] nici stinge credinţa lor, ce mai tare încinde şi întăreaşte. Aşa făcu cu Toma cel necredincios, c-au vrut putea piiarde şi detuna pre el cu derept; ce nu face însă, numai pentru el, den mila lui: a opta zi iară vine şi pre el învăţă şi-l feace credincios. Derept aceaia au prorocit Isaiia proroc în cap 42, cum iaste scris şi la Matei, 46: "Trestie zdrobită nu va frînge şi inul aprins nu va stinge." Aşa învăţăm, fraţii miei: deaca sîntem greşiţi şi netari în credinţă, Hristos iaste negreşit, sfînt şi tare. Să meargem la el cu rugăciune şi cu credinţă, că ne va priimi în împărăţia sa (Matei, 43), cumu ne cheamă, şi la el afla-văm răpaus sufletelor noastre. Amin! [13v] "În vreamea aceaia mearse Iosif, ce e den Erimatei, cu- dulce-obraz sfeatnic, ce şi acela era de aştepta împărăţia lu Dumnezeu; îndrăzni, întră cătră Pilat şi cerşu trupul lu Iisus. Pilatu se miră de însă au murit şi chemă vătahul, întrebă el de demult au murit. Şi deacă ştiu den vătahul, deade trupul lu Iosif. Şi cumpără pînză; şi-l puse jos, învăli-l cu pînza şi puse el în mormînt, ce era în steană de piiatră, şi privăli piiatra spre uşa mormîntului. E Maria Magdalina şi Maria lu Iosie căutară unde-l puseră. Trecu sîmbăta, Maria Magdalina şi Maria lu Iacov şi Salomie cumpărară mir, ca să meargă să ungă Iisus. Şi foarte de demîneaţă, întru una de sîmbete, vineră la mormînt, răsărind soarele; şi grăiră cătră ialeş: " Cine ne va răsturna [14r] noao piiatra depre uşa mormîntului? Şi căutară, văzură că răsturnată era piiatra; era amu vîrtos mare. Şi întrară în mormînt, văzură un tînăr şezînd de a dereapta, îmbrăcat în veşminte albe, şi se spămîntară. El grăi lor: " Nu vă spămîntareţi! Pre Iisus căutaţi, nazareaninul, răstignitul? Sculatu-se-au, nu iaste cicea. Iată-i locul unde puseră el. Ce vă duceţi, spuneţi ucenicilor lui şi lu Pătru că va mearge înaintea voastră în Galilei; acolo el vedea-veţi, cum au zis voao. Iară iale ieşiră, fugiră de la mormînt; luo-le iale un cutremur şi un teamăt, şi nemunuia nemică nu ziseră: temea-se."[42] Tîlcul aceştii evanghelii Fraţii miei creştini, în ceastă evanghelie avăm doao lucrure: Dentîi, depre îngrupatul lu Hristos, cum au mers Iosif, fiind om bogat, cinstit, sfeatnic - cum [14v] zic evanghelistii : om bun şi derept, că el încă aştepta împărăţia lu Dumnezeu, fiind şi el ucenic lu Hristos, în ascuns, pentru frica jidovilor -, şi cerşu trupul lu Iisus de la Pilat, să-l puie în mormînt; cinsti lui trupul lu Iisus. Aşa vine şi Nicodim, care venise la Iisus mainte, noaptea aduse mestecătura mirului scump, ca o sută de litre. Şi cumpărară pînză noao şi învăliră trupul lu Iisus, cu mir depreună, cum iaste nărăvul jidovilor să se îngroape; şi îl puseră întru mormînt nou, ce era tăiat din steană de piiatră, şi prevăliră la uşa mormîntului o piiatră mare. Adoara, spune evanghelist cum au mers întru demîneaţă ceale muieri sfinte la mormînt să ungă pre trupul lu Iisus şi, întrînd în mormînt, cum au aflat acolo un tînăr şezînd de-a dereapta, care au spus lor cum că se-au sculat Iisus, ş-au arătat locul ş-au tremes pre iale la ucenici să spuie [15r] lor cum c-au învis den moarte Hristos. Învăţătura dentîi Depre aceşti doi oameni şi de pilda lor învăţăm şi vedem că Dumnezeu are în toată vreamea oamenii săi în lume, carei tem şi slujesc lui şi aceasta ciudă mare. Alalţi ucenici toţi părăsiră pre Iisus şi fugiră deaca prinseră pre el. Ce iată se aflară încă doi ucenici, Iosif şi Nicodim, amîndoi bogaţi fiind, şi slujesc cu îndrăznire şi cu hrăborie mortului, lu Iisus, nu socotind nece paguba, nece ruşinea, nece moartea ce ară putea ei păţi de la jidovi. Aşa, cînd tremease Dumnezeu potopul apei în lume plină de ooameni răi, avea Dumnezeu omul său, Noe, într-însă. În piiarderea Sodomului, între cei oameni spurcaţi iaste Lot derept. Aşa şi în vreamea părinţilor noştri au avut Dumnezeu oamenii şi aleşii săi varecîţi, carei au crezut ş-au ţinut derept [15v] leagea lu Dumnezeu, - de-a firea puţinei, că sînt puţini aleşi şi turmă puţină. Caută şi tu, oame creştine, a îmbla cu cea turmă puţină, carei ţin cuvîntul lu Dumnezeu şi merg pre uşe strimtă. A doua învăţătură Într-aceşti doi oameni vedem: Iosif mormîntul lui cel nou dărui-l lu Iisus, iară Nicodim mir mult aduse, şi cu cinste şi cu cheltuială îngropară pre Hristos. Aşijderea şi ceale muieri cumpărară mir scump, să ungă trupul lu Iisus. Pînă era Hristos viu, slujiră lui şi-l miluiră; iară deaca muri, îngropară pre el cu cinste. Învăţăm şi noi de acicea cum că ne ţinem şi datori sîntem pre oameni vii cu dragoste mare a milui, a ajuta, a hrăni şi lor a sluji cu toate de ce lor [43] trebuiaşte. Într-aceasta făcură bine Iosif şi Nicodim şi [16r] ceale muieri. Aşa să facem şi noi bine, ca şi aceia. Fac rău unii şi sînt făţarnici carei, pînă sînt oameni vii, nu miluiesc pre ei, nece slujesc lor, iară deaca mor, atunce grijesc d-inşii cu cheltuială şi cu slujbă. Aşa pre sfinţi vii nu ascultăm, nu cinstim, nici creadem lor, ce deaca mor, atunce văm să cinstim ei. A treia învăţătură Învăţăm aicea cum trebuiaşte a îngrupa morţii şi ce slujbă putem face lor. Aicea vedem cum că învălesc în pînză şi ung cu mir trupul mortului, lu Iisus, şi aşa pun în mormînt. Vin şi muierile cu mir, să ungă pre mortul. Acest obiceai şi nărav a îngroparei era al jidovilor, cum zice Ioan, iară Teofilact zice în tîlcovania lui cum c-au uns trupul lu Iisus cu mir, cum să mirosească şi să nu se împuţă den [16v] putreditură. Că zice cum mirul usucă pre trup şi-l ţine neputrezit în multă vreame; aimintrea tuturora oamenilor trupul, - încă şi al tuturor sfinţilor -, iaste să se strice şi putredire să vază. Cum zice Hristos (Ioan): "Adevăr, adevăr zic voao: de va grăunţul de grîu cădea la pămînt, nu va muri, acela însuş va rămînea; iară de va muri, mult rod va face." Aşa la aceaia zic, fraţi, cum: "Trup şi sînge în împărăţia lu Dumnezeu nu pot dobîndi. Cade-se amu putredirei aceştiia să se îmbrace întru neputredire şi morţiei aceştiia să se îmbrace întru fără- moarte; e cînd putredirea aceasta îmbrăca-se-va întru fără-putredire, atunce se va împlea cuvîntul acela ce stă scris." Den ceaste cuvinte putem înţeleage cum mai bine nu putem face trupului mort decît să îngrupăm, să putredească, cum să dobîndească neputredire. Putem şi aceaia înţeleage cum cei sfinţi împeliţaţi ară fi putredit, [17r] că aceaia e năravul trupului să putredească, de nu i- au vrut unge cu mir scump; că mirul nu cură den trupul oamenilor, cum zic unii. Doară pentru lăcomia lumiei aceale trupure neîngrupate ţin. Că mai mare sfînt de Ioan Botezătorul n-au fost nimea cărui trup, zice evanghelist Matei, 57,deaca-l tăiară în temniţă, ucenicii săi nu-l unseră cu mir, ce-l îngrupară pre putredire". Aşa şi aceaste muieri greşiră în doao chipure: dentîi, aduc mir să ungă trupul căruia nu se cuveniia, că zice în psalom : "Şi nu veri da sfîntul tău să vază putredire sau stricare"; a doua, greşesc aceale muieri, că au fost Hristos spus lor cum a treia zi iară se va scula, iară iale au uitat cuvîntul lui. Derept aceaia pre iale ca ceartă îngerii (Luca, 112), zicînd: "Ce căutaţi viul cu morţii? Nu e acicea, ce se-au sculat. Aduceţi-vă aminte cum au zis voao cînd încă în Galilei era, zicînd că iaste a se da Fiiul Omenesc [17v] în mînile păcătoşilor şi a-l răstigni şi a treia zi a scula şi pomeniră de cuventele lui." Aşa morţii noştri cu cinste să îngrupăm, cu acea nădeajde cum iară pren putearea învierei lu Hristos vor învia la viiaţa de veac, - care tu dă-ne, Doamne! Amin! [44] " În vreamea aceaia duse-se Iisus în Ierusalim. Iaste întru Ierusalim, la " Lacul Oiei, ce se cheamă ovreiaşte Vitezda, cinci pridvoară avînd. Într-acealea zăcea mulţi bolnavi, orbi, ologi, uscaţi; aştepta clătitul apeei: îngerul amu al Domnului deştingea întru vreamea la lac şi clătiia-se apa, şi cine deştingea după clătitul apeei, sănătoşiia-se de toate boalele de ce era ţinut. Era un om acolo, treizeci şi opt de ani avea întru boala sa. Acesta văzu Iisus zăcînd şi înţelease că amu multă vreame are; grăi lui: " Vreare-ai să fii sănătos? Răspunse lui bolnavul: " Doamne, om [18r] n-am cum, cîndu se turbură apa, să mă bage în lac; e cînd merg eu, altul mainte de mine au deştins. Grăi lui Iisus: " Scoală, ia-ţi patul tău şi îmblă! Şi aciia sănătos fu omul şi luo patul lui şi îmbla. Era sîmbătă într-acea zi. Grăiră jidovii vindecatului: " Sîmbătă iaste şi nu ţi se cade să iai patul tău. Răspunse lor: " Cine m-au făcut sănătos, acela mi-au zis: 'Ia- ţi patul tău şi îmblă!' Întrebară amu el: "Cine iaste acela om ce zise ţie 'ia-ţi patul şi îmblă!'? Vindecatul nu ştia cine iaste: Iisus amu ascunse-se de nărod ce era la acel loc. După aceaia află el Iisus în besearecă şi zise lui: " Iată, sănătos fuseşi; de acmu să nu mai greşeşti, să nu fie ţie mai rău. Duse-se omul şi spuse iudeilor că Iisus iaste de l-au făcut el sănătos." Tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei creştini, în această [18v] evanghelie face Hristos, Domnul nostru, den mila lui o ciudă mare unde, cunoscînd pre cel bolnav, treizeci şi opt de aii avînd, vindecă-l şi-l sănătoşi numai cu un cuvînt, zicînd: ,Scoală-te şi-ţi ia patul tău şi îmblă!" Zice evanghelist cum c-au fost în Ierusalim, în Lacul Oiei, lîngă care au fost cinci pridvoară, în care zăcea mulţime mare: bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptînd clătitul apei. Îngerul pogorîia la o vreame întru lac şi turbura apa, şi care dentîi deştingea după turburatul apei, sănătoşiia-se de toată boala de ce era ţinut. Că zic scriitorii cum în acela lac au fost jidovi spălînd maţele oilor care le aducea la jărtvă şi la jungheare. În acel lac feace Dumnezeu ciudă, să arate cum lăcuiaşte cu toată mila în ruda jidovilor, iubeşte pre jidovi şi preveghează derept ei, nu caută păcatele şi greşala lor. Aşa mearse Hristos la lac şi vindecă Hristos pre acest bolnav. Den care evanghelie avăm aceaste [19r] învăţături: Învăţătura dentîi Aicea arată-ne Hristos cum cine e vraciul cel derept şi bun oamenilor în nevoie şi bolnăvia trupului şi inimiei şi sufletului şi cine poate cu adevăr pre noi [45] a vindeca şi a izbăvi. Vedem aicea că e Hristos vraciul nostru, care fără toate leacurele, cîndu-i e lui voia, poate-ne vindeca. Acest bolnav treizeci şi opt de aii se-au chinuit, nimea n-au putut folosi lui, iară Hristos numai un cuvînt grăi şi se vindecă. Acest lucru bine înţelease cel sutaş (Matei, 25; Luca, 29), la care mergea Hristos să vindece sluga lui, unde aşa grăiia: ,Doamne, nu sînt destoinic cum să întri tu în casa mea, ce numai zi un cuvînt şi vindeca-se-va sluga mea." Derept aceaia, dragi fraţi, în nevoile noastre nu ne poate ajuta descîntecele drăceşti, nici pot folosi leacurile, nici ierbile, fără ajutoriul acestui vraci Hristos, că el vindecă toate lîngorile (Matei, 26). [19v] Şi în Isaiia, 53, zice prorocul: "Acesta nevoile noastre luo şi boalele purtă." Iane ascultaţi ce scrie Matei, 32 şi Luca, 39, depre cea muiare carea-i cura sînge de doisprăzeace aii : era cheltuită avuţia ei pre vraci şi nu putură vindeca pre ea; ce unde pipăi de poalele văşmîntului lui, în acela ceasu se vindecă. A doua învăţătură Zice evanghelist: "Îngerul deştingea la lac şi clătiia apa, şi aşa se vindeca cine întra dentîi în lac." De-icea învăţăm cum îngerii sînt făcuţi pren slujba creştinilor, cum zice Pavel depre îngeri: "Dară nu sînt aceia duhure slujitoare tremease la slujbă pentru voia ceaia ce vor să moştenească ispăsenia, şi pren slujba lor tocmeaşte noao creştinilor tot binele şi lucrurele noastre." Aşa zice David în psalom : "Tremeate Domnul îngerii săi împrejur de [20r] ceia ce se tem de el şi izbăveaşte pre ei." Aşa şi de psalomi şi Matei, : "Îngerilor săi porînci-va de tine şi în mînile lor purta-te-vor, să nu cumva să vatămi de piiatră piciorul tău." Iară lucrure reale şi pedepseală vin pre îngeri răi pururea, cum vedem în evanghelie cu drăciţii şi la jitia lu Iov; caută şi în psalom 34. A treia învăţătură Zice evanghelist: "Era acolo un om, treizeci şi opt de aii ţinut în boală, pre care vindecă Hristos." Aceaste cuvinte Teofilact, arhiepiscopul bulgarilor, aşa tîlcuiaşte: Minunată tărie slăbitului de vine, treizeci şi opt de aii avînd şi în toate zile aştepta vindecare de boală! ce nu putea de alalţi putearnici. Ce derept aceaia nu lăsa, nici că dea credinţa lui. Şi pren aceaia întreba Hristos: "Voia ţi-e să te sănătoşeşti?"; întreba pre el Hristos să ne arate tăria şi mare [20v] răbdare omului. El răspunse cu multă blînzie: "Voia mi-e, Doamne, ce n-am om să mă ducă în apă." Nu huleaşte, nece ceartă pre Hristos căce întreabă pre el, nece blastemă pre zioa în ce-au născut, cum fac mulţi şi în boale mărunte, ce smerit şi cu dulce răspundea; şi încă nu ştia cine e acela ce întreabă pre el doară cumva duce-l-va pre el în apă. [46] Aşa să facem şi noi în toate nevoile şi în bolnăvia noastră, să fim stătători şi tari în rugă şi în credinţă, să nu cădem întru necredinţă, ce să răbdăm, izbăvire aşteptînd de la Domnul. A patra învăţătură Aşa să facem şi noi în toate nevoile şi în bolnăvia noastră, să fim stătători şi tari în rugă şi în credinţă, să nu cădem întru necredinţă, ce să răbdăm, izbăvire aşteptînd de la Domnul. A patra învăţătură Hristos zise vindecatului: "Iată sănătos fuseşi; de acmu să nu mai greşeşti, să nu fie ţie mai rău." Aicea avăm învăţătură derepce tremeate Dumnezeu nevoile, bolnăvie şi toate pedepsele pre oameni; depre care lucru caută la în tîlc, în a doua învăţătură. " În vreamea aceaia vine Iisus în cetattea Samariei - cheamă-se Sihar, aproape de oraş [21r] ce deade Iacov lu Iosif, fiiu-său. Era acolo puţul lu Iacov. Iisus usteni-se de cale, şedea aşa la puţ. Ceasul era ca la şase. Vine o muiare den Samaria să-ş scoaţă apă. Grăi ei Iisus: " Dă-mi apă să beau! (Ucenicii lui era tremişi în cetate să cumpere bucate.) Grăi lui muiarea samareanina: " Cum tu, jidov fiind, de la mine ceri să beai, eu muiare samareanină fiind? Nu se apropie jidovii de samareanini. Răspunse Iisus, zise ei: " De-ai fi ştiind darul lu Dumnezeu şi cine iaste de-ţi grăiaşte ţie 'Dă-mi apă să beau', tu ai ceare de la el şi ţi-ară fi dat apă vie. Grăi lui muiarea: " Doamne, n-ai cu ce să scoţi, şi puţul iaste adînc; de unde anu ai apă vie? Au doară tu mai mare eşti de părintele nostru Iacov, ce-au dat noao puţul? şi acesta dentr-însul au băut, şi feciorii lui, şi dobitocul lui. Răspunse Iisus şi zise ei: " Toţi cine vor bea de apa aceasta însetoşa-se-va iară; iară de va bea de apa ce eu da-voi lui, nu se va însetoşa în veaci, ce apa ce eu da-voi lui fi-va întru el izvor de apă curătoriu spre viiaţa de [21v] veaci. Grăi cătr- însul muiarea: " Doamne, dă-mi aceaia apă să nu-m fie seate, nece să viiu încoace să scoţ. Grăi ei Iisus: " Du-te de cheamă bărbatul tău şi vino încoace. Răspunse muiarea şi zise: " N-am bărbat. Grăi ei Iisus: " Bine zici că 'Bărbat n-am': cinci amu bărbaţi ai avut, şi acmu cela ce ai nu-ţi e bărbat. Adecă adevăr spuseşi. Grăi lui muiarea: " Doamne, văz că proroc eşti tu. Părinţii noştri în codrul acesta închinară- se şi voi grăiţi că în Ierusalim iaste loc unde cade-se să se închine. Grăi ei Iisus: " Muiare, creade-mă că va veni ceasul cînd nece în codrul acesta, nece în Ierusalim închina-se-vor Părintelui. Voi vă veţi închina la ce nu ştiţi, noi ne închinăm la ce ştim, că mîntuirea den iudei iaste. Cînd adeveriţii închinători închina-se-vor Părintelui şi cu adevăr, şi amu Tatăl ca acealea [47] caută să se închine lui. Duhul iaste Dumnezeu, şi cine se închină lui, în duhul şi adevărul cade-se să se închine. Grăi lui muiarea: " Ştiu că Mesia va [22r] veni, ce se grăiaşte Hristos. Cînd acela va veni, spune-va noao toate. Grăi ei Iisus: " Eu sînt, care grăiesc cu tine. Şi atunce vineră ucenicii lui şi se mirară că cu muiarea grăiia. Nimea amu zice " ce cauţi sau " ce grăieşti cu nusa?. Lăsă amu vasul ei muiarea şi se duse în cetate şi grăi oamenilor: " Veniţi de vedeţi omul ce-m zise toate cîte-am făcut; au doară acela iaste Hristos? Ieşiră den cetate şi mergea cătr-însul. Între aceea ruga el ucenicii lui, grăiră: " Învăţătoare, mănîncă! El zise lor: " Eu mîncare am a mînca ce voi nu ştiţi. Grăiră ucenicii cătră eişi: " Au doară cineva aduse lui a mînca? Grăi lor Iisus: " A mea mîncare iaste de să fac voia celuia ce m-au tremes şi să sfîrşesc lucrul lui. Au nu voi grăiţi că încă patru luni sînt şi seacerea va veni? Iată, grăiesc voao: rădicaţi ochii voştri şi căutaţi pămînturile, că sînt plăviţe, spre seceriş sînt; şi cela ce seaceră [22v] preţ va lua şi adună rodul întru viiaţa de veaci, şi cela ce seamănă împreună bucura-se-va ca şi cela ce seaceră. De acest amu cuvînt iaste adeverit că altul iaste de seamănă şi altul iaste de seaceră. Eu vă tremeţ să seceraţi; unde voi n-aţi ustenit, alţii se-au ustenit, şi voi în usteneala lor întraţi. Den cetatea aceasta mulţi crezură întru el den samareanini, derept cuvîntul muierei ce mărturisi că " -m zise toate cîte-am făcut. Cînd vineră amu cătr-însul samareaninii, rugară el de să fie într-înşii. Şi fu aciia doao zile, şi mult mai vîrtos crezură derept cuvîntul lui. E muierei grăiră că: " Nu derept cuvîntul tău creadem, înşine amu auzit-am şi ştim că acesta iaste în adevăr mîntuitorul lumiei, Hristos." Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelii [23r] Acicea au arătat Hristos derepce au venit în lume: venit-au să ispăsească păcătoşii şi să caute periţii, cum însuş adeverează la Matei, 30, - zice: "N-am venit a chema derepţii, ce păcătoşii la pocaianie." Şi într-alt loc (Matei, 75): "Aşa nu e voia Tatălui vostru den ceriu să piiară unul de aceşti mitutei." Luca, : "Fiiul Omenesc n-au venit sufletul oamenilor să piiarză, ce să le mîntuiască." Derept aceaia zice la Matei, 43: "Veniţi cătră mine toţi ce v-aţi ustenit şi sărcinaţii şi eu răposa-voiu pre voi." Aşa vedeţi în ceastă evanghelie de acmu cum au căutat Hristos pre ceastă păcătoasă să o întoarcă den păcatele ei în calea dereptăţiei, că se smeri; şi povestui aceştii păcătoase cum să nu piiară întru păcatele sale viind întru iudei: abătu-se la puţ să dobîndească cea muiare păcătoa-să şi rătăcită. Au aicea învăţătură toţi creştinii, mai tare popii, ca să fie lor grije să [23v] vor să îmble în urma lu Hristos, să se muncească a dobîndi şi a purta rătăciţii, neştiutorii, proştii pre calea dereptăţiei. Cum zice Iacov apostol, 56 de capete: [48] "Fraţi, să neştine rătăcire den voi de dereptate şi-l întoarce cineva pre el, să ştie că cela ce va turna păcătosul den rătăcita calea lui, mîntui-va sufletul său den moarte şi coperi-va mulţimea păcatelor." Să nu vor avea grije, aducă-şi aminte ce zice Pavel apostol la Corint, de capete: "Amar mie iaste de nu voiu binevesti." Tu încă, om prost, deaca veri vedea pre vecinul tău îmblînd întru cale rea sau în păcate, dojeneaşte-l, roagă- l şi-l ceartă, ca să torni el pre bine. ,Fraţi, să neştine rătăcire den voi de dereptate şi-l întoarce cineva pre el, să ştie că cela ce va turna păcătosul den rătăcita calea lui, mîntui-va sufletul său den moarte şi coperi-va mulţimea păcatelor." Să nu vor avea grije, aducă- şi aminte ce zice Pavel apostol la Corint, de capete: "Amar mie iaste de nu voiu binevesti." Tu încă, om prost, deaca veri vedea pre vecinul tău îmblînd întru cale rea sau în păcate, dojeneaşte-l, roagă-l şi-l ceartă, ca să torni el pre bine. „Usteni-se de cale": aicea zice evanghelist cum c-au fost ustenit Hristos, ş-au fost la şase ceasure, ce iaste amiiazăzi. Mare lucru lu Hristos, ceriul iaste lui scaun şi pămîntul dedesuptul picioarelor lui, cum zice la cartea lu proroc David, care-au scris cu Duhul Sfînt, în psalom [24r] : "Şi se-au ustenit şi hrăneaşte şi adapă toate jîganiile." Iar el aşa setoşază, cum să ceară el de la o muiare păcătoasă apă a bea. Mare slăbie şi netărie în Hristos aceasta ce iaste, derept den primă, să ne curăţească cu aceasta usteneală şi seate şi cu alte chinuri multe den păcatele noastre. A doua dereptate, - cum să ştie usteniţilor şi setoşilor sărăcia şi nevoia şi să poată milui pre ei şi a le ajuta întru vreame de nevoie. „Vine muiarea samareanină să scoaţă apă": învăţăm acicea îndereptătura şi ispăsitura muieriei păcătoasă, cum depre pilda ei să cunoaştem în ce chip poate fi derept cine iaste păcătos ca această muiare. Fost-au viiată în curvie, cum spune mai apoi evanghelist, şi vine la puţ fără ruşine, spurcată şi păcătoasă, - ce se turnă acasă de la puţ dereaptă şi sfîntă. Învăţăm ce făcu de dobîndi dereptate şi sfinţie. Cu ce-au dobîndit? adevăr, cu faptele sale n-au dobîndit, [24v] căce c-au mers la puţ nu să ceară spăsenie sufletului, ce să scoaţă apă; nu era ei seate de sfinţia ceriului, ce de apa pămîntului. După aceaia, iaste fără frică în păcatele ei şi de-a firea: deaca începu Hristos a grăi cu ea, aducea-i aminte de spăsenia ei, ce ea rîdea de cuvintele lu Hristos, nu avea nici o grije de dereptate. Doară au apărut ei că iaste destul dereaptă unde ş-au ascuns păcatul dennaintea oamenilor şi deaca cîte odinioară ducea cîte vreun areate la jărtvă derept păcatul ei; ş-au gîndit că de va bea den puţul lu sfînt Iacov patriarhul, den carele el au băut cu feciorii lui, cum că va folosi sufletului ei ce-au făcut această muiare. Aşa cum au scris Solomon în Price, de capete, pre curvă, zicînd: "Aşa iaste calea muieriei curvă, carea ştearge gura ei şi zice: " N-am făcut nici un rău. " Vezi acmu această muiare: n-are nece o slujbă, nici un bine înaintea lu Dumnezeu, cu ce să dobîndească iertăciunea păcatelor [25r] şi ispăsenie sufletului, însă Hristos începu a grăi cu ea cum să ispăsească pre ea. Aceasta iaste ce scrie Isaiia proroc, de capete: "Toţi, noi, ca oile am rătăcit, tot omul întru calea sa se-au plecat, însă Domnul puse pre el fărălegile noastre tuturora." Cum iaste scris la Ioan în Poslanie, de capete: "Într-acesta iaste dragoste, necum să fim noi iubit pre Dumnezeu, ce el iubi pre noi ş-au tremes fiiul său, mîntuitoriul păcatelor noastre." Derept aceaia, tot omul carele va vrea să aibă parte cu Dumnezeu şi să afle ispăsenie sufletului, ca ceastă muiare, să-ş cunoască păcatele sale dentru [49] învăţătura legiei şi a porîncilor lu Dumnezeu, cum zice Pavel apostol la Rimleani, de capete: "Pren leage cunoaşterea păcatelor, să se căiască de păcate." Şi să ţii pocaianie în acela chip, cum lăsa Hristos muieriei ce era prinsă în curvie, cum iaste scris la Ioan, de capete, zicînd: "Pasă, şi de acmu să nu mai greşeşti." [25v] Şi iară la Ioan, de capete, zise celui om răslăbit de boală: "Ia cată că eşti sănătos; de acmu să nu mai greşeşti, să nu fie ţie ceva mai rău. " Adoara, ceastă muiare cunoscu pre Mesia Hristos că el iaste mîntuitoriul lumiei numai şi crezu întru el cu toată inema. Aşa şi tu să cunoşti şi să ştii bine cine iaste Hristos şi derepce au venit întru lume. Nici pre el nu poţi cunoaşte fără învăţătoriu, cum zice apostol Pavel la Rimleani, de capete: "Cum vor chema pre el, în carele n-au crezut? Cum vor creade lui, depre carele n-au auzit? Cum vor auzi fără propoveduitoriu?" Şi iară, derept aceaia,credinţa iaste dentru auzit, iară auzitul iaste pren cuvîntul lu Dumnezeu. " Iară tu, popo, caută tîlcul la, depre Hristos, cine şi derepce-au şi venit. Crezi şi tu că numai pentru Iisus Hristos cu credinţa dereaptă putemu-ne ispăsi, cum adeverează toată Scriptura Sfîntă. Tu, popo, caută adeveritura acestui lucru în a doua [26r] pîră a săborului. A treia oară, această samareanină arătă credinţa ei şi cu lucrul sau cu fapte bune: lăsă vadra ei în loc, curse în oraş, spuse oamenilor, chemă şi aduse pre ei la Hristos, pre cunoscătura dereptăţiei şi a spăseniei. Aşa fă şi tu, om păcătos, că tot omulu e păcătos; caută întru Glavizne, de capete. De veri cunoaşte păcatele tale şi le veri părăsi şi te veri pocăi de iale şi veri creade întru moartea lu Iisus Hristos, arată şi tu credinţa ta cu lucrure bune, cumu ne învaţă Iacov apostol, de capete, zicînd: "Arată mie credinţa ta cu lucrurele tale." Caută şi tu, creştine, să te vază creştinii cum că eşti creştin pentru lucrurile tale, cumu ne învaţă însuş Hristos (la Matei, de capete): "Aşa să lumineaze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vază lucrurele voastre ceale bune şi să proslăvească Tatăl vostru ce iaste întru ceriure. " Fie-ţi grije cum, deaca nu poţi folosi trupului vecinului tău, [26v] foloseaşte încai sufletului lui. Să eşti cărtulari, învaţă tu însuţi pre el; să nu-l poţi învăţa, du pre el unde veri auzi că iaste învăţătoriu bun. Dojeneaşte-l şi-l roagă cu toată dragostea şi, deaca va trebui, ceartă-l cum să meargă la cuvîntul lu Dumnezeu. Făcînd aceasta, adevăr parte veri avea întru împărăţia ceriului. Amin! " În vreamea aceaia, mergînd Iisus, văzu un om orb den născută. Şi întrebară el ucenicii lui, grăiră: " Învăţătoare, ce-au greşit acesta sau părinţii lui [50 de-au născut orb? Răspunse Iisus: " Nece acesta au greşit, nece părinţii lui, ce să se ivească lucrul lu Dumnezeu spr-insul. Mie mi se cade a lucra lucrul celuia ce m-au tremes, pînă iaste zio; veni-va noaptea, cînd nimea nu poate lucra. Cînd întru lume sînt, lumină sînt lumiei. Aceasta zise, scuipi la pămînt şi făcu tină de scuipit [27r] şi unse cu tină ochii orbului şi zise: " Du-te de te spală în fîntîna Siluamului (ce se spune 'trimes'). Duse- se şi se spălă, şi vine, - văzu. Vecinii lui văzură el mainte că era orb; grăiră: " Nu iaste acesta ce şedea de cerea? Aceştea grăiră că acesta iaste, iară alţii că iaste de seamănă lui. El grăi că: " Eu sînt. Grăiră lui: " Cumu ţi se-au deşchis ochii? Răspunse acela şi zise: " Un om ce-l cheamă Iisus tină făcu şi unse ochii miei şi-m zise: 'Du-te în fîntîna Siluamului şi te spală'. Duşu- mă de mă spălai, - văz. Ziseră lui: " Unde iaste acela? Grăi : " Nu ştiu. Duseră-l el cătră farisei, ce era mai denainte orb. Era sîmbătă cînd făcu tină Iisus şi deşchise lui ochii. Iară întrebară el fariseii: " Cum vezi? El zise lor: " Tină puse mie la ochi şi mă spălai şi văz. Grăiră amu unii den farisei: " Acest om nu e de la Dumnezeu, că sîmbăta nu păzeaşte. Alţii grăiră: " Cum poate om păcătos aceastea seamne să facă? Şi pîră era întru ei. Grăiră amu orbului iară: " Tu ce grăieşti de el, că deşchise ochii tăi? El zise că proroc iaste. Nu crezură amu iudeii de el că orb era şi veade, pînă chemară părinţii aceluia ce vedea; şi întrebară ei, grăiră: " Acesta iaste fiiul vostru ce voi grăiiaţi c-au născut orb? Cum amu acmu veade? Răspunseră lor părinţii lui şi ziseră: " Ştim că acesta iaste fiiul nostru şi orb au născut; cum acmu veade nu ştim, sau cine i-au deşchis lui ochii nu ştim. Însuş crescut are, însuşi-l întrebaţi, însuş de eluş să grăiască. Aceasta ziseră părinţii lui, că se temea de jidovi. Aşa amu era de se băgase jidovii: cine va ispovedi Hristos, lepădat de besearecă să fie. Derept aceaia părinţii lui ziseră că: " Însuş crescut are, însuşi-l întrebaţi. Strigară amu adoara omului ce-au fost orb, ziseră lui: " Dă slavă lu Dumnezeu! [28r] Noi ştim că omul acesta păcătos iaste. Răspunse acela şi zise: " De iaste păcătos nu ştiu; una ştiu: că orb era, acmu văz. Ziseră lui iară: " Ce făcu ţie, cum deşchise ochii tăi? Răspunse lor: " Spuş voao şi nu auzit; ce iară veţi să auziţi? Au doară şi voi ucenici lui veţi să fiţi? Ocărîră el şi ziseră: " Tu ucenic eşti aceluia, noi lu Moisi sîntem ucenici. Noi ştim că Moisi au grăit cu Dumnezeu; acesta nu ştim de unde iaste. Răspunse omul şi zise lor. " De aceasta amu minune iaste, că voi nu ştiţi de unde iaste şi deşchise ochii miei. Ştiu că păcătoşii Dumnezeu nu-i ascultă; ce cine iaste lu Dumnezeu cetitoriu şi voia lui face, acela-l ascultă. Den veac nu iaste auzită că cine deşchise ochii orbului den născută, de n-ară fi acesta fiind de la Dumnezeu, n-ară putea face nemică. Răspunseră şi ziseră lui: " Întru păcate tu născut eşti tot şi tu ne veri învăţa? Şi scoaseră el afară [28v]. [51] Auzi Iisus că scoaseră el afară şi află el, zise lui: " Tu creade-veri în Fiiul lu Dumnezeu? Răspunse acela şi zise: " Şi cine iaste, Doamne, de să crez întru el? Zise lui Iisus: " Şi-l vezi, şi grăiaşte cu tine; acesta iaste. El zise: " Crez, Doamne, şi mă închin lui. " Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelii Fraţii miei, pre unde trecea Iisus şi văzu un om orb den născută, întrebară ucenicii: "Derept a cui greşală, - au a părinţilor, au a lui -, au născut orb?" C-au arătat apostolilor cum judecă mîndria oamenilor depre nevoile, beteşugurile, pagubele, au macară ce reale pedepse carele vin pre oameni; că ţin oamenii cum Dumnezeu tremeate pedepseală numai pentru păcatele pre noi. Şi deaca văd că vin reale pre cineva, ei aciiaş şi judecă că sînt plata păcatelor. Unde aud că Dumnezeu e prea mîndru şi prea derept; dereptatea lui arată pre nevinovaţi a păzi şi numai pre vinovaţi a pedepsi, pare lor cum Dumnezeu pre nimea nu bate, ce numai pentru păcatele şi [29r] pentru lotria; şi gîndesc că e om nevinovat şi fără greşală pre cine văd că e om nărocit şi cu multă avuţie ferecat. Cum iaste scris la sfînta carte a lu proroc David, de psalomi: "Cămărîle lor sînt împlute, deregînd den ceastea întru cealea, oile lor multe, plodite, mulţindu-se întru ieşirile sale, boii lor graş. Nu e cădeare gardului, nece prilaz, nici strigare întru uliţa lor. Fericează oamenii cărora aceastea sînt!" Aşa gîndesc că e păcătos şi e bătut pentru păcatele pre cine văd căzut în nevoie. Aşa pîraşte Iov bogatul cu priiatnicii lui: Iov zice că n-au bătut pre el pentru păcatele lui; priiatnicul lui, cu numele Elifas, aşa zice lui: "Adu- ţi aminte cine iaste nevinovat, oare cînd au perit sau derepţii cîndu-s şterşi? Mai tare am văzut pre aceia carei fac fărăleage şi seamănă dureare şi seaceră pre ea. Suflînd Dumnezeu, cum că pier şi cu duhul mîniei lui topescu-se de- a firea. " Necedinioară nu era văzut greşalele sale Iov şi, adevăr, era viiat cu cinste şi cu dereptate întru toată vreamea [29v] sa. Ce unde văzu Elifas nevoia lui, zice şi vădeaşte amari greşale, zicînd ( de capete în cartea lu Iov): "Luat-ai zălogul fraţilor tăi fără dereptate şi pre goli ai dezbrăcat de veşminte; apă ustenitului n-ai dat şi flămîndului n-ai dat pîine." Dentru aceastea păcate nu era făcut Iov nece unul, cum însuş Dumnezeu mărturiseaşte (şi Iov însuş, de capete), ce scorneaşte Elifas unde ţine că Dumnezeu e derept şi n-ară putea bate aşa pre nevinovatul. Aşijderea în (Deaanie), 51 de capete. Meliteanii varvarii, ce se cheamă păgînii, nu era necedinioară pre Pavel văzut, nici vreun păcat al lui, ce derept; însă unde văzură pre năpîrcă spînzurînd de mîna lui, ziseră adins eiş: "Cu adevăr acest om vrăjmaş ce se-au mîntuit den mare ce osînda nu-l lasă a vie. " Aşa judecă oamenii pururea cînd văd vreun cerşitoriu şchiop sau ciung sau orb sau aimintrea, cu altă boală rea, gîndesc că iaste pedepsit [30r] aşa rău de Dumnezeu unde-au fost doară den tinereaţe rău şi spurcat şi lotru. Care lucru şi [52] judecare Hristos aicea întru apostoli tare ceartă, zicînd: "Nici acesta, nici părinţii lui n-au greşit, ce să ivească lucru său Dumnezeu spre el." Unde zice Hristos: "Nici acesta n-au greşit, nici părinţii lui", nu va aceaia să zică cum cel om orb şi părinţii lui n-au nici un păcat; că e tot omul mincinos, cum grăiaşte proroc David în psalom; şi într-alt psalom, : "Iată amu întru fărăleage început sînt şi întru păcate feace-mă muma mea." Şi iară la Rimleani, : "Încuiat- au Dumnezeu toţi supt greşitură, cum pre toţi să miluiască", caută în Glavizne, de capete. Ce aceaia va să zică Hristos cum orbia n-au tremes pre el de vreun păcat al lui au al părinţilor, - greşit-au şi feciorul, şi părinţii, ce feciorul n-au născut orb pentru păcatele -, însă cum zice Hristos: dereptul e [30v] cum să ivească lucrurele sale Dumnezeu. A doua învăţătură Derept cîte lucrure vin pre noi nevoile şi a tot fealiul de pedepse ? Ce mainte bine să ştie tot omul pre carele vine vreo nevoie cum de-a firea dracul întru toată vreamea îmblă întru aleanul ispăseniei oamenilor şi numai pre aceaia bate cum să strice oamenilor oare în ce chip poate. Ce Dumnezeu aş-au îngrădit oamenii, mai tare pre creştini, cu îngeri, mai vîrtos cu gloatele îngerilor, aşa cum dracul nemunuia nici un rău nu poate face, numai cu voia şi cu slobozitura lu Dumnezeu, - cum nici un bine, nici un rău se se poate tîmpla omului fără voia lu Dumnezeu. Numai păcatul nu se face cu voia lu Dumnezeu, alalte toate, au cu năroc, au fără năroc, cu ştirea şi îndereptătura lui Dumnezeu. Cum zice însuş, la Isaiia proroc: ,Eu sînt Domnul, [31r] şi nu e altul tocmind lumina şi rodind untunearecul, făcînd pace şi rodind răul"; înţeleage tremiţînd oaste. Şi iară Ieremia prorocul, întru plîngerea lui, capete: "Cine iaste acela care zice cum că se face aceastea ? Nu, den zisul Domnului, den ruga Domnului nu iase nici binele, nici răul." Depre cest lucru caută evanghelie, în a doua învăţătură. Caută şi pilda lu Iov bogatul, că se bătu tare dracul a păgubi lui: nici oile nu putu piiarde pînă nu luo puteare, slobozie de la Dumnezeu. Şi întru evanghelie la Matei, 28: ,Dracii nu putură întra în porci pînă nu-i slobozi Hristos." Aşa şi la Luca: "Dracul cerşu să cearnă pre apostoli." N-au vrut ceare sau vrut putea face cu putearea sa. Derept aceaia nevoile şi toată pedepseala vin pre noi nu în vrearea dracului, ce den voia lu Dumnezeu. Adoara, să ştim cum că tremeate Dumnezeu pre noi pedepseală nu ca să perim întru [31v] iale, ce derept şase lucrure: Lucrul dentîi: tremeate pre noi Domnul pedepsă şi nevoie cum pentru ea să ne ducă pre cunoscătura păcatului ce s-au pitulat în trupul şi în sîngele nostru; că sînt mulţi oameni de cinste şi sfinţi carei nu cunosc măria păcatului ce se-au lipit întru trupul lor. Derept aceaia, Dumnezeu tremeate nevoie să întărîte trupul şi să se cunoască păcatul. Acestui lucru ai pilda în Iov: acela, cum mărturiseaşte [53] şi Dumnezeu, era derept pre credinţă, crezînd întru Dumnezeu cum, derept sămînţa muieriei, că va fi lui milostivnic; ce şi arătă, şi cu jărtvă îmbla întru lucrure bune. Ce purtă în trup păcat luat den părinţii lui, ce nu cunoştea pentru viaţa lui de cinste. Derept aceaia Dumnezeu slobozi pre el durearea şi nevoile, să cunoască păcatele sale, unde murguia şi se blăstema. Aşa şi sfînt Pătru, pre zisul lu Hristos nu vru să cunoască slăbia şi fărăleagea sa; derept [32r] aceaia Dumnezeu slobozi ca slugile popilor să cură cătră el, cum ca şi cînd ară vrea să omoară pre el, cum să înveaţe ce-au fost pitulat întru trupul şi în sîngele lui. Adoara, tremeate Dumnezeu pre noi pedepse şi nevoi cum păcatul ce-am făcut şi amu au trecut să cunoaştem. Că sînt mulţi carei, deac-au făcut prea mari păcate, încă nu cunosc greimea şi măria păcatelor, nici se căiesc de iale, ce fără frică îmblă şi fac alte păcate şi mai mari. Derept aceaia bagă Dumnezeu pre ei întru nevoi, cum, cu iale fiind deşteptaţi, să socotească den zeace porînci şi greşalele lor şi cum c-au greşit întru aleanul aceluia cine-au tremes nevoile. Izrailteanii cinstiia Vaal şi Astarot, dumnezei striini, cînd veniră întru ţara lu Hanaan; fură certaţi de proroci ce nu cunoştea greimea acelui păcat, cum să se căiască. Derept aceaia fură daţi întru mînile vrăjmaşilor, [32v] cum adeverează întru Cartea Judeaţelor cum fură deşteptaţi pre iale să cunoască ce-au greşit întru aleanul lu Dumnezeu. Aşa şi Manasi, împăratul iudeilor, cum iaste scris în a patra carte în Crstva, de capete: nu numai greşi el, ce opăci şi pre Iuda şi pre ierusalimleani. Certară prorocii pre el, ce nici întru un chip nu vru să se întoarne, ce omorîia şi pre proroci, cum tăie şi pre Isaiia cu un fireseu. Zice Scriptura cum Manasi aşa sînge nevinovat mult aş-au vărsat, pînă cîndu se-au împlut Ierusalimul pînă la gură. Ce făcu cu el Dumnezeu? deade pre el vrăjmaşilor lui, carei legară pre el cu lanţuri şi cu fiiară, duseră pre el întru Vavilon, cum în temniţă să-şi aducă aminte cît au fost greşit întru aleanul legiei lu Dumnezeu. Aşa şi pre furi şi tîlharii, făcătorii răi, dă-i Dumnezeu în prinsura judeaţelor şi pre piiardere, cum să cunoască greimea păcatelor şi după aceaia [33r] să se deşteapte a căuta pre Hristos şi întru el ispăsenie să dobîndească. A treia oara, derepce tremeate Dumnezeu pre noi nevoile? - cum de acmu înainte să nu greşim. Că atîta iaste slăbia oamenilor, cum, deaca sînt întru odihnă şi întru viiaţă nărocită în ceastă lume, nu se ţin să nu greşască. Cum iaste scris în Ftorozakonî: "Îngrăşatu-se-au iubitul şi zvîrli cu călcîiul, îngroşatu-se-au şi îngrăşat şi se-au tins; lăsă făptoriul său şi se duse de la Dumnezeu, ispăsitoriul său." Deaca se tîmplă bogăţia oamenilor, rău viiază cu ea, la beţie şi la trufie şi spre călcarea mişeilor. Aşa şi cu sănătatea trupului şi cu domnia. Derept aceaia aduce Dumnezeu nevoile pre oameni şi aruncă pre ei mînie sau mesărătate sau boale sau urgia oamenilor, cum rîvnirea celui Adam vechiu să potolească şi duhului să supuie şi să depărtăm păcatele. [54] A patra oara, derepce tremeate Dumnezeu nevoile? - iaste aceasta, [33v] cum unul cu pedepsa altuia să fie învăţat şi de păcate să se spare. Păgînilor zice Domnul, pre Ieremia proroc: "Iată, în oraş în care n-au chemat numele mieu, eu-i încep a-i pedepsi. Şi voi au ca nevinovaţii veţi fi?" Aşa Hristos zice: "Deaca fac întru lemn vearde aceasta, întru uscate ce va fi?", - cum au scris Luca evanghelist, capete. Aşa şi lu David era iertat păcatul; ce derept aceaia fu aruncat întru răzmiriţe, cum să fie pilda cu ce alţii de la păcate să spare. Zice Scriptura: "Pren ce au făcut vrăjmaşii a huli numele Domnului, pren cest cuvînt fiiul tău carele va naşte ţie cu moarte va muri." A spărea cu pilda sa alţii de la păcate iaste cinste şi slujbă dragă lu Dumnezeu. Aşa furul spînzurat şi tîlhariul înţepat spare alţii de la lucru ca acela. A cincea oară, pren ce tremeate Dumnezeu pedepseală? - iaste cum să deşteapte oamenii la rugăciune şi să dea lor mai mari darure [34r] şi bine decît au fost dat mainte. Că oamenii în bine şi în năroc bun sînt leaneşi a chema numele Domnului şi a ceare darurele lui; şi adevăr, pohteaşte Domnul cum să chemăm pre el întru ajutoriu. Mai gata e el a face bine noao decît noi a ruga el. Derept aceaia slobozeaşte pre noi nevoile, ca să ne prindem de rugăciune cu carea deşteaptă să ne dea prea mari darure; cum iaste scris la proroc David, psalom: "Cheamă-mă în zioa grijei tale şi izbăvi-te-voiu şi mă veri proslăvi." A şasea oara, derepce tremeate Dumnezeu pedepseală pre noi? - spune însuş Hristos în ceastă evanghelie, zicînd cum să ivească lucrurele sale Dumnezeu întru el. Dumnezeu ară putea, s-ară judeca pre noi după păcatele noastre, fieşcine arunca, adevăr cu derept, nu numai întru orbitură, ce şi întru focul iadului; cum zice David proroc, psalom : "Să fărăleage căutareş: Doamne, - Doamne, [34v] cine va sta?" Ce nu în toată vreamea caută păcatele cîndu ne pedepseaşte, ce cîte odinioară că gîndeaşte a proslăvi slava numelui său. Aş-au fost născut orb cest om cum, vindecînd pre el Hristos, să proslăvească cinstea Fiiului lu Dumnezeu Aşa Iosif fu aruncat în temniţă, cum pentru el numele Domnului întru tot Eghipetul să fie spus şi iubit. Aşa fu gonit David de Saul den ţară, cum apoi cu mare milă să fie pus în loc şi în domnie. Aşa fură răsipiţi apostolii şi alţii buni în dosadă şi fură apoi mîntuiţi, cum den pilda lor şi alţii în nevoie să ştie nădăjdui în Dumnezeu. Derept aceaia, aceaste şase lucrure socotind creştinii, gîndesc cum nu numai pentru păcatele pe depseaşte pre cineva Dumnezeu, ce şi derept alt lucru: derept aceaia pedepseaşte el oamenii nu ca să piiară, ce să se ţie şi să se ispăsească. Mai apoi [35r] nu te mînia pre Dumnezeu şi pre oameni, ce rabdă nevoia ta cu inemă bună; nu căuta a face rău, ce rugăciune bună la trimeţitoriul pedepselor, nevoilor, dosadelor, boalelor, beteşugurelor, pagubelor şi îmblă cu dereptate în rîndul şi în chemătura lu Dumnzeu, cum den mila şi den meserearea sa să fii mîntuit. Amin! [55] " În vreamea aceaia ivi-se Iisus den moarte, stătu în mijloc de ucenicii lui şi grăi lor: " Pace voao! Spămîntară- se şi înfricoşaţi fură, părea-le că duh vor vedea el. Şi zise lor: " Ce sînteţi spămîntaţi şi pentru ce cugete întrară întru inimile voastre? Vedeţi mînile meale şi picioarele meale, că însumi eu sînt; pipăiţi-mă şi vedeţi că sufletul trup şi oase n-are, e mine mă vedeţi [35v] că am. Şi aceasta zise, încă nu crezură lor de bucurie şi se mirară. Zise lor: " Aveţi ceva mîncare cicea? Ei deaderă lui peaşte fript, o parte, şi dentru un fagur de miiare. Şi luo, naintea lor mîncă. Zise lor: " Aceastea sînt cuvintele ce-am grăit cătră voi, încă aceasta cînd am fost cu voi, că se cade să se sfîrşască toate scripturile întru leagea lu Moisi şi a prorocilor şi psalomii de mine. Atunce deşchise lor mintea să înţeleagă Scriptura; şi zise lor că aşa iaste scris şi aşa se cade să se muncească Hristos şi să învie den moarte a treia zi. Şi se va propovedui în numele lui pocaianie şi întru lăsăciunea păcatelor în toate limbile, începută e den Ierusalim. " Voi seţi mărturie acelora; şi iată eu tremeate-voiu făgăduita Părintelui mieu spre voi, e voi şedeţi în cetatea Ierusalimului pînă vă veţi îmbrăca cu tărie de sus. Scoase ei afară den Vitanie şi rădică mînile [36r] lui, blagoslovi ei. Şi fu, deaca blagoslovi ei, mută-se dentr- înşii şi se sui la ceri. Şi aceia închinară-se lui, întoarseră- se întru Ierusalim cu bucurie mare; şi era pururea în besearecă, lăuda şi slăviia Dumnezeu." Amin! Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelii Fraţii miei, astăzi pomenesc creştinii depre aceaia cum Hristos, Domnul nostru, după învierea lui, deaca arătă în patruzeci de zile ucenicilor scularea sa den moarte, cum au suit în ceriu. Derept aceaia, mainte spune-voiu cum au suit în ceriu; adoara, ce ne-au folosit cu suitul lui în ceriu. Cînd au suit Hristos în ceriu? - Cînd era după sculătura lui den moarte patruzeci de zile împlute. Dară într- aceale patruzeci de zile ce-au mai făcut? - Că se-au ivit în multe [36v] chipure: întîi se-au ivit Mariei Magdalinei, după aceaia alăltor muieri, după aceaia lu Pătru, după aceaia iară celor doi ucenici carei mergea la Emaus; iară a toţi apostolilor, cînd Toma nu era cu nuşii; iară după opt zile, cînd era şi Toma cu apostolii; după aceaia iară la marea Tiveriadului, cînd vîna apostolii peaşte; iară lu Iacov; după aceaia mai mulţi era întru un loc decît cinci sute de fraţi. Mai apoi de toate, tuturora, întru Vitanie, la muntele Maslinului, în zioa Văzneseniei, cînd sui în ceriu. Ce grăiia Hristos cu ucenicii de împărăţia lui? - Învăţa pre ei cum nimea la împărăţia ceriului nu poate întra, numai pren cruce, ce sînt chinure şi [56] răbdări multe, dosadele şi moartea. Cum zice Hristos însuş (la Luca): "Nu se cade aceasta să se chinuiască [37r] Hristos şi să între întru slava sa. " Înţeleaseră ucenicii ce grăiia Hristos lor de împărăţia lui au ba? - Aşa grăiaşte în Luca, în (Deanie): "Deaca se adunară ucenicii, întrebară pre Hristos, grăiră: " Doamne, au întru aceasta vreame tocmi-veri împărăţia lu Izrail? Iară el zise: " Nu e a voastră să ştiţi vreamea şi aii ce-au pus Părintele; pus-au întru a lui puteare. Ce veţi priimi tăria venitului Duhului Sfînt spre voi şi fiţi mărturie nu numai întru Ierusalim, ce în toată Iudeia şi în Samaria, pînă la sfîrşitul pămîntului. Vezi că nu înţeleg ucenicii ce grăiaşte lor Hristos depre împărăţia lui, ce apostolii întreabă cînd va înceape a domni în Izrail între jidovi. Dară cum fu dus Hristos în ceriu? - Aşa: deaca grăiia căutînd ei, luo-se şi nuorul, luo-l el den ochii lor şi, ca căutară, era la ceri ducîndu-se [37v] el. Şi iată doi bărbaţi stătură înaintea lor, întru veşmintele albe, ce şi ziseră: "Bărbaţii Galileiului, ce staţi şi căutaţi la ceriu? Acesta e Hristos ce sui den voi la ceriu. Aşijdere va veni în ce chip aţi văzut el ducîndu-se la ceriu. " Ce dobîndă sau ce folos au adus noao Hristos cu suitul lui şi cu înălţarea sa la ceriu? - Că ne-au adus Hristos, Domnul nostru, trei folosure: Dentîi iaste acesta folos, cum Hristos, ajutoriul nostru, ispăsitoriul şi mîntuitoriul nostru au biruit ş-au învîncut pre vrăjmaşii săi şi cu mare pradă, cu slavă şi cinste mare spre dracul, spre moarte şi spre iad au zdrobit şi stricînd pre prinsură dus-au prins, cum grăiaşte la cartea lu proroc David, psalom şi la (Efeseo(m)). Aşa cum acmu pre noi creştinii acei vrăjmaşi ai noştri nu ne pot nici lega, nici noao a strica nemica, ce-au fost dară prinsura noastră aceaia? Fostu-au leagea [38r] ce-au venit pre noi pururea şi păcatele sufletului fricos şi cu spaimă pentru greşale multe, tremurul iadului şi a morţiei de vecie. Den frica acestor toate că ne-au slobozit şi se-au dus dentru noi Hristos, suind la ceriu, şi se-au împlut ce zice Hristos (la Matei): "Cînd tarele păzeaşte casa sa, în pace sînt ale sale; iară deaca va veni mai tarele asupra lui şi va birui pre el, armele lui toate va lua, în care se nădăjduiaşte, şi va prăda casa lui." Al doilea folos: Hristos cu suitul lui la ceriu noao au dobîndit ş-au miruit ş-au tremes pre Duhul Sfînt, ş-au împărţit noao darurele; cum zice Hristos la Ioan,Deaca nu mă voiu duce, veselitoriul Duhul Sfînt nu va veni la voi." Al treile folos: suitul lu Hristos în ceriu iaste aceasta - fu tocmit noao de la Tatăl mîngîitoriul, cum să ne fie rugătoriul, îmblătoriul întru noi şi între [38v] Tatăl, împăcătoriul pînă în vecie; cum zice Pavel apostol, (kă Evreo(m): "Avînd noi preut mare carele au trecut ceriul, Iisus Hristos, noi să ţinem a lui învăţătură şi să meargem cu nădeajde la scaunul bună-vreriei, ca să dobîndim mila şi dulce-voie să aflăm la ajutoriul în bună vreame." Şi iară,322: "N-au întrat întru besearecă făcută de mîini, ce tocma în ceriu, cum acmu să se ivească înaintea lu Dumnezeu derept noi." Şi Timotei, 282: "Un Dumnezeu şi un [57] îmblătoriu între Dumnezeu şi între oameni omul Iisus Hristos, cine se deade descumpărăciunei derept toţi." Şi la Ioan, în (Poslanie): "Feţii miei, nu greşireţi; ce să va greşi cineva, mîngîitoriu avăm la Tatăl Iisus Hristos, dereptul, şi acela iaste curăţitoriu de păcatele noastre." Aşa la Ioan, 36 şi 35. Derept aceaia, fraţii miei, să nu ne rugăm sfinţilor morţi, ce numai celuia cine-l cheamă Iisus Hristos ş-au suit în ceriu şi şade a-dereapta Tatălui [39r] şi pururea roagă derept noi Tatălui, cum să ne dea împărăţia ceriului. Amin! " În vreamea aceaia rădică Iisus ochii lui la ceri şi zise: " Părinte, vine ceasul! Proslăveaşte Fiiul tău, ca şi Fiiul să te proslăvească, că ai dat lui puteare a toate trupurile; de toate ce-ai dat lui, dă lor viiaţă în veaci. Aceasta iaste viiaţa de veaci: de să ştie tine unul adeverit Dumnezeu şi acela ce-ai tremes, Iisus Hristos. Eu te proslăvesc la pămînt: lucrul sfîrşii, ce-ai dat mie de să fac; şi acmu proslăveaşte-mă tu, Părinte, la tine însuţi, cu slava ce am la tine mai denainte pînă lumea n-au fost. Arătai numele tău oamenilor ce-ai dat mie den lume; ai tăi era şi mie i-ai dat, şi cuvîntul tău păziră. Acmu înţeleaseră că toate cîte-ai dat mie de la tine sînt; că graiurele ce-ai dat mie dau lor, şi aceştea prii [39v] miră şi înţeleaseră, adevăr, că de la tine ieşii şi crezură că tu m-ai tremes. Eu de aceştea rog; nu de lume rog, ce de aceştea ce-ai dat mie, că ai tăi sînt, şi ale meale toate ale tale sînt şi ale tale - ale meale, şi mă proslăvii întru ei. Şi de acmu nu sînt întru lume, şi aceştea în lume sînt; şi eu cătră tine vii, Părinte sfinte: păzeaşte ei în numele tău. Ce-ai dat mie păzii şi nimea dentr-înşii nu peri, numai Fiiul pierdură, ca Scriptura să se izbîndească. E acmu cătră tine vii şi aceasta grăiesc în lume, ca să aibă bucuria mea împlută întru eiş." Tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, mainte văm socoti cuvintele ce-au scris evanghelist şi a lor înţeles, apoi spune-voiu învăţăturile. "Proslăveaşte Fiiul tău, ca şi Fiiul să te proslăvească": Fiiul proslă [40r] veaşte atunce cînd putearea binelui său iveaşte. Iată, Tatăl au proslăvit pre Fiiul cînd au înălţat pre el şi-n a-dereapta sa Domnul şi mîntuitoriul tuturora a pus pre el şi prentru propoveduitura evangheliei a cunoaşte pre el au făcut, cînd au tremes Duhul Sfînt de la Tatăl ucenicilor. Atunce pentru propoveadania lor cunoscură aleşii cum că Hristos iaste dătătoriu vieţiei de veac. Şi atunce proslăvit fu Hristos. „Lucrul sfîrşii, ce-ai dat mie de să fac": Hristos era sfîrşit slujba obreazaniei şi în vreamea sa ascultătorilor săi era vestuit. [58] Evanghelist zice: "Slava ce avui la tine mainte pînă lumea nu fu." Aşa înţeleage: Hristos era Dumnezeu derept şi om, cuvîntul Tatălui, pren care nărav toate zidite sînt. Aceaia slavă, cum pren el să tocmească toate şi să se ispăsească, avut-au în toată vreamea, fiind Dumnezeu. Ca omul făcut den voia Tatălui ceare şi se roagă acmu cum şi oamenii lui să dea acea slavă ce-au avut [40v] dumnezeiia sa. Evanghelist zice: "Şi cuvîntul tău păziră." Înţeleage aicea ce iaste a păzi cuvîntul lu Dumnezeu: adevăr iaste cînd luom cu credinţă pre el, că adevărează ucenicii: încă nu era sosiţi aşa desfîrşit, cum cu faptele lor cuvîntul lu Dumnezeu să împle. Evanghelist zice: "Eu păzit-am ei în numele tău": ceare Hristos cum Tatăl pre apostoli întru numele lui să-i ţie şi zice cum şi el pre ei au păzit în numele Tatălui. Evanghelist zice cum,scriptura să se izbîndească": era să piiară cine după atîta bine şi după învăţătura vieţiei şi împărţitura minunei Duhului, după mare cinste apostolească putu vinde pre moarte pre învăţătoriul şi Domnu-său. Şi era el ştiind bine că e nevinovat şi sfînt (în (Deanie), capete, şi la cartea lu proroc David, psalom, 98). Evanghelist zice: "Ce păzeaşte ei de rău"; nu grăiaşte de dosade, - că în lume dosade ei vor avea, cum zice Hristos aiurea, - ce să-i păzească de dracul, cumu ne rugăm şi [41r] în " Tatăl nostru: "Izbăveaşte pre noi de hicleanul!". Adoara, den ceaste cuvinte putem avea aceaste învăţături: Întîi, cum Hristos iaste Dumnezeu, unul cu Tatăl, cu putearea şi cu slava şi cum dumnezeiia, făr început şi fără sfîrşit. Adoara, mainte de toate iaste-ne a ruga cum unul să fim cu Tatăl. Aceaia va fi atunce cînd întru un chip viem cu duhul şi slava lu Dumnezeu, cu inema una vestuim. A treia oara: "Eu ded lor cuvîntul tău şi lumea urî ei", - vedem aicea, fraţii miei, cum numai pentru evanghelia pre noi ne urăsc şi se rădică lumea spre noi cînd pren ea văm cuprinde. A patra oara : "Nu rog să-i iai ei den lume", - învăţăm de aicea cum nu ne iaste noao a ruga cum să ne izbăvească den ceastă lume, ce pre noi învaţă însă de răul den domnul ceştii lumi, cine pre noi cu dosadele sale va să ne întoarcă de la dereptate cum să ne ţie. Nu ne iaste a ruga să nu ne ispitim, ce să nu ne ducem în ispită şi să ne i- zbăvim [41v] de cel rău, ispititoriul, şi oareunde aiurea den calea dereptăţiei. A cincea oara: "Aceasta iaste viiaţa de veac, să ştie tine unul adeveritul Dumnezeu şi acela ce-au tremes, Iisus Hristos" (caută în (Glavizne), 15 capete). Învaţă-te ce iaste viiaţa de veac şi ispăsenie plină aleşilor: iaste cum derept să cunoaştem pre unul derept Dumnezeu şi pre cela ce-au tremes, pre Iisus Hristos, că el unul singur iaste îmblătoriu întru noi şi ispăsitoriu pre reale. Derept aceaia vru să fie om, cum pren el lumea să viiaze pre cunoscătura Tatălui; că cunoscătura [59] Tatălui şi lu Hristos iaste viiaţa de veac, dereptate şi veselie, unde derept cunosc pre Dumnezeu. Încă el iaste a tot binele izvorul şi dereptatea şi cînd ştim bine pren Hristos, cum să plăcem lui. Şi ne-au ales den lume pre aceaia cum pren duhul lui să ne facă lui a semăna, derepţi şi curaţi. Cu aceasta nădeajde viiază inimile noastre, cum alalte toate lucrurile lumiei de cătră cest [42r] lucru pare-me ca fumul şi ca umbra. Şi derept ceastă dragoste a lu Dumnezeu poţi răbda toate dosadele şi pedepsele. Şi ceastă nădăjduinţă nu se va ruşina şi nu va peri, nici va scădea pînă în veac, căce că iaste Dumnezeu derept şi lucrurile lui desfîrşit pre ceastă cunoscătură avăm ca o gustare ce ne spune cătră cea nesfîrşită viiaţă de veac, - carea prentru Iisus Hristos dă-ne, Doamne! Amin! " În zioa de apoi - mare praznic - stătu Iisus şi striga grăind: " Cine va fi însetoşat, să vie către mine şi să bea. Cine va creade întru mine, cum zice Scriptura, rîuri den zgăul lor cură-vor ape vii. Aceasta zise de Duhul cine vrea să priimească cine credea întru el; nu era amu Duhul Sfînt, că Iisus nu era proslăvit. Mulţi amu den nărod auziră cuvîntul, grăind: " Acesta iaste adeverit [42v] proroc. Unii grăiră: " Acesta iaste Hristos. Alţii grăiră: " Au doară den Galilei Hristos va veni? Nu grăiaşte Scriptura că den sămînţa lu David şi den oraşul Vitleiemului, unde era David, Hristos va veni? Sfară fu întru nărod derept el; unii dentr-înşii vrea să prinză el, ce nimea nu puse mînile spr-insul. Vineră slugile cătră mai marii preuţi şi fariseii; şi ziseră lor aceia: " Pentru ce nu l-aţi adus el? Răspunseră slugile: " Nece un om iaste să grăiască aşa ca acest om. Răspunseră amu lor fariseii: " Au doară şi voi sînteţi prilăstiţi? Doară cine va creade den judeci întru el, sau den farisei ? Ce nărodul acesta ce nu ştiu leagea blăstemaţi sînt. Grăi Nicodim cătr-înşii, - ce venise noaptea cătră el, unul, acesta, dentr-înşii: " Au doară leagea noastră judeca-va omul, de nu va fi auzit mai denainte şi să înţelagă ce va face? Răspunseră şi ziseră: " Au şi tu den Galilei eşti? Ispiteaşte şi vezi că proroc [43r] den Galilei nu se va scula. Iarăş zise lor Iisus, grăi: " Eu sînt lumină lumiei; cine va veni după mine n-are a mearge întru untunearec, ce avea-vor lumina veacilor". Tîlcul aceştii evanghelie " În zioa de apoi - mare praznic - stătu Iisus, striga şi grăiia " Cine va fi însetoşat să vie cătră mine şi să bea. Cine va creade în mine, cum zice Scriptura, [60 rîuri den zgăul lor cură-vor ape vii. Aceasta zise de Duhul cine vrea să priimească crezînd în el.". În ceastă evanghelie avăm aceaste învăţături: Întîi, Iisus Hristos cheamă la sine toţi setoşii, iară setoşii sînt îngreoiaţii cu păcatele, noi oamenii păcătoşi, născuţi şi crescuţi, acmu încă viind în păcate şi în greşale. Ce noao aşa grăiaşte Hristos (la Matei): "Veniţi cătră mine toţi ce v-aţi ustenit şi însărcinaţi şi eu răposa-vă-voiu." Vedeţi, fraţii miei, că cu nemica altă nici la altul ni mea [43v] nu poate afla ispăsenie sufletului, ce numai la Iisus Hristos, ispăsitoriul nostru, singur. A doua, Hristos cheamă la sine păcătoşii şi zice cum cine e setos să meargă la el şi să bea. Dară cum putem bea de la el? Numai cu credinţa dereaptă putem fi noi partnici în mila lu Dumnezeu, cînd creadem că Tatăl Dumnezeu ne va ierta păcatele noastre, nu derept altă nemica, ce numai derept moartea şi învierea lu Iisus Hristos. Derept aceaia zice Hristos aicea: "Cine va creade în mine, rîuri vor cură den maţele lui ape vii." (Depre această învăţătură caută în (Glavizne). Că numai pren Iisus Hristos putemu-ne ispăsi, numai cu credinţa dereaptă, cînd creadem în el. Cum iaste scris la Ioan, 55: "Adevăr, adevăr grăiesc voao, cît să aţi ceare de la Părintele în numele mieu, da-va voao." Şi iară la Ioan, 22: "Aceasta iaste voia celuia ce m-au tremes, ca toţi cine vor vedea Fiiul şi vor creade întru el, avea-vor viiaţă în veaci şi-i voi învie eu în zilele de apoi." Şi iară [44r] zice: ,Nimea nu poate veni cătră mine de nu-l va trage Părintele pre el, cela ce-au tremes pre mine." Şi la Matei, 43: "Veniţi toţi cătră mine, şi însărcinaţi, şi eu răsposa-voiu voi." Şi iară la Timotei, în cartea dentîi: "Un Dumnezeu, un sol lu Dumnezeu şi oamenilor om Iisus Hristos: deade-ş sine izbăvire prespre toate muncile." Şi iară la Ioan, : "Eu sînt uşe, şi în mine cine va întra mîntui-se-va, şi întra-vor şi ieşi-vor şi păşune afla-vor." Şi iară la Ioan, : "Cine nu mearge pre uşe în curtea oilor, ce pre prilaz şi pre aiurea, fur iaste şi tîlhariu." Şi iară la Ioan, în Poslania dentîiu, 69. Feţii miei, aceastea scriu voao de să nu greşiţi. S-ară cineva greşi, mîngîitoriu avăm cătră Iisus Hristos, dereptul; şi acela iaste curăţitoriu de păcatele noastre, şi nu numai de-ale noastre, ce şi de toată lumea, cum iaste scris la proroc David, psalom : "Şi cheamă-mă în zioa grijeei tale şi izbăvi-te-voiu, şi proslăvi-mă-veri". Şi iară [44v] la Ioan, 39: "Eu sînt înviere şi viaţă; cine va creade întru mine, s-ară şi muri, învie-va, şi toţi viii cine cred întru mine nu vor muri în veaci." Şi: "Crezu Avraam lu Dmnezeu şi se meni lui întru dereptate." Şi iară la Luca, 5: "C-au născut voao mîntuitoriul, ce iaste Hristos, Domnul, den cetatea lu David." Şi iară la Ioan, : "Cine va crede în Fiiul, avea-va viiaţa de veaci; iară cine nu va creade în Fiiul, nu va vedea viiaţa, ce mînia lu Dumnezeu." Şi iară la Ioan, : "Adevăr, adevăr grăiesc voao că cine va asculta cuvintele meale şi vor creade cela ce m-au tremes, avea-vor viiaţă în veaci şi la judecată nu vor veni, ce vor treace den moarte în viiaţă." Şi iară la Ioan, în Poslanie, : "Şi sîngele lu Iisus Hristos, fiiul lui, curăţi noi de toate păcatele." Şi iară la Rimleani, : ,Cugetăm amu cu credinţa [61] a se derepta omul, nu den lucrul legiei." Şi iară : "Ceia ce se dereptară amu [45r] cu credinţa, pace avăm cătră Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos." Şi iară la Rimleani, 104, că Scriptura grăiaşte: ,Toţi cine vor creade întru el nu se vor ruşina." Şi la Ioan, : ,Aceasta iaste viaţa de veaci, de să ştie tine unul adeverit Dumnezeu şi acela ce-au tremes, Iisus Hristos." Şi iară la Galateani, 203: "Ce de unde noi ştim că omul dentru leage nu e derept, ce den credinţa lu Iisus Hristos? Şi noi creadem în Iisus Hristos, ca să ne dereptăm pre credinţa lu Iisus Hristos, nu de lucrul legiei. Derept aceaia, pentru lucrul legiei - nici un trupderept." Şi iară kă Galatî, : "Nu leapăd bunătatea lu Dumnezeu; e să amu a legiei e dereptatea, amu Hristos în har au murit." Şi iară: "Pentru aceaia Scriptura întru întîi se-au văzut, că Dumnezeu den credinţe dereptează păgînii." Şi iară la Galateani: "Hristos ne-au scumpărat den blăstemul legiei, care fu pentru noi (scrisă amu iaste: " Blăstemat să fie tot [45v] ce pre lemn spînzură)." Şi iară: "Cîţi de lucrul legiei sînt, supt blăstem sînt." A treia oara: ce sînt rîurele carele vor cură den zgăul crezuţilor? - Iaste credinţa dereaptă şi darurele Duhului Sfînt şi mila lu Dumnezeu, iertăciunea păcatelor. Că cine va cunoaşte pre Iisus Hristos şi va creade în el, nu poate tăcea, ce va spune tuturora, ca şi alţii să cunoască dereptatea lui Hristos. Aşa şi apostolii, deaca luară Duhul Sfînt, curseră rîuri den ei, că ieşiră în toată lumea şi propoveduiră evanghelia tutindinilea. Caută şi ceteaşte în ce făcu sfînt Pătru, şi în şi în, - şi alţi apostoli. A patra oara: vedem aicea ce grăiesc jidovii de Iisus Hristos. Mulţi zic că adevărit iaste proroc, alţii zic că e Hristos; unii zic: "Au den Galilei va veni Hristos?" Vezi că în multe chipure grăiesc depre Hristos. Aşa şi acmu, fraţii miei, în multe chipure grăiesc depre învăţătura dereaptă şi leagea ce-au tocmit creştinilor Domn [46r] Iisus Hristos, carea noi curat povestuim voao. Unii, carei sînt de la Dumnezeu, ascultă şi zic că grăim derept; iară alţii, pre carei Dumnezeu încă n-au luminat, ei zic că sîntem prilăstitori, opăcitori şi proroci mincinoşi, derepce grăim cuvintele lu Iisus Hristos. A cincea oara: "Nimea nu puse mînile pre el." De aicea învăţăm cum în ce chip nu puse pre Hristos nimea mîna, derepce că nu era venit ceasul lui. Aşa şi noi, să nu ne teamem cînd îmblăm cu dereptate în slujba noastră, că nimea nu poate strica noao nemica fără ştirea şi fără voia lu Dumnezeu. A şasea oara, nu e sfeat în aleanul lu Dumnezeu, nici întru aleanul crezuţilor: amu cu sfeatul lor fariseii nu putură face nemica. A şaptea oara: măreţii ceştii lumi uraşte Dumnezeu; aşa zic aicea fariseii: "Cine den mai-mari au crezut în Iisus Hristos, sau den farisei?" Derept aceaia, nu vă mirareţi, fraţii miei, şi acmu deaca patriarhul şi vlădicii, [46v] egumenii, călugării, popii nu spun cuvîntul lu Dumnezeu derept măria ceştii lumi, ce mai tare ţin tocmealele oamenilor decît a lu Hristos. Ce noi propoveduim că în toată vreamea ei au fost aleaneşi şi vrăjmaşi dereptăţiei, ca şi în zilele prorocilor şi [62] cînd îmbla Iisus Hristos pre ceastă lume, cum iaste scris în evanghelia de astăzi. Acmu încă vedeţi că popii, derept venitul lor, ce lucru fac pre noi. A opta oara: "Acest nărod ce nu ştiu leagea blăstemaţi sînt." De aicea, fraţii miei, învăţaţi cum pururea să veniţi la poveaste derept învăţătura. Că pînă acmu socotiţi ce-aţi învăţat: mai nemică, că nu ştiţi nemica, derepce că n-aţi înţeles, că popii au boscorodit în besearecă. Aşa zice Sfînta Scriptură că sînteţi blăstemaţi şi procleţi unde leagea lu Dumnezeu nu ştiţi. Învăţaţi, derept aceaia, fraţii miei! A noua oara: nimea să nu judece alţii, pre nimea, pînă nu va căuta bine [47r] vinovatu e au ba. Voi încă căutaţi învăţătura noastră bine e au ba, ce e den Scriptură Sfîntă. Cum iaste scris la Ioan, : "Căutaţi şi ispitiţi Scriptura!" Şi la Matei, : "Zise Domnul: " Luaţi aminte de proroci mincinoşi ce vor veni cătră voi în veşminte de oaie: denlăuntru sînt lupi răpitori; de rodul lor cunoaşte-veţi ei." Şi al Ioan, în: "Prea iubiţii, nu toate duhurele să creadeţi, ce ispitiţi duhurele: oare de la Dumnezeu sînt? Că mulţi mincinoşi proroci ieşiră în lume." Şi la Timotei: ,Acelora învaţă şi roagă aceaia învăţătură şi îndemnătură să neştine aimintrea învaţă şi nu rămîne lîngă cuvîntul Domnului nostru lu Iisus Hristos şi lîngă aceaia învăţătură. De aceaia dumnezeie delungă-te de aceaia." Şi iară la Soluneani, 273: "Noi îndemnăm voi, fraţi dragi, îndemnaţi ceia necrezuţii, mîngîiaţi ceia micii, purtaţi slabii, fiţi cu lungă răbdare cătră toţi. Păziţi-vă să nu cumva daţi rău derept [47v] rău, ce pururea să goniţi binele unul cătră alalt şi cătră toţi; şi în toată vreamea veaseli, nu încetaţi rugîndu-vă." Nu ziceţi ce zic unii: "Au nu ştiţi ce-am pomenit? Aceaia nu văm lăsa pînă la moarte. În ce-au vis noao părinţii noştri şi moşii-ne şi strămoşii, noi nu văm lăsa." Ce aimintrea grăiaşte Scriptura. Sfînt proroc David zice întru sfînta carte care-au scris cu Duhul Sfînt, psalom : "Să se scoale şi să spuie ea feţilor săi să puie spre Dumnezeu nădăjduirea sa şi să nu uite lucrul lu Dumnezeu şi porîncitele lui să socotească, să nu fie ca părinţii lor." Şi iară proroc Zaharia grăiaşte: Nu fiţi ca părinţii voştri!" Dară ce trebuiaşte să facem ca să nu ne prilăstească nimea pre noi? Iaste să meargem acolo unde spun noao afînta evanghelie, sfînt cuvîntul lu Dumnezeu. Aşa Domnul Dumnezeu că ne va lumina cum după ceastă lume noi văm întra în împărăţia lu [48r] Dumnezeu, - carea dă noao, Doamne! Amin! Zise Domnul ucenicilor lui: " Toţi amu ce mă mărturisesc naintea oamenilor mărturisi-voiu el şi eu înaintea Tatălui mieu ce e în ceriure. Iară cine se va lepăda de mine naintea oamenilor, lepăda-mă-voiu de el şi eu naintea Tatălui [63] mieu ce e în ceriure. Cine iubeaşte tatăl sau muma mai vîrtos de mine, nu e mie destoinic; cine iubeaşte feciorul sau fata mai vîrtos de mine, nu e mie destoinic. Atunce răspunse Pătru, zise lui: " Adecă noi lăsat-am tot şi pre urma ta meargem; ce va amu fi noao? Iisus zise lor: " Adevăr grăiesc voao că voi, - mergători pre urmă-mi -, într-altă fire, cînd va şădea Fiiul Omenesc spre scaunul slaveei lui, şădea-veţi şi voi spre doaosprăzeace scaune, şădea-veţi a judeca doaosprăzeace rude [48v] ale izraililor. Şi toţi cei ce vor lăsa casele-ş sau fraţii, sau surorile, sau tatăl, sau muma, sau muiarea, sau feciorii, sau satele derept numele mieu, cu o sută de ori va priimi şi viiaţa de veac dobîndi-va. Mulţi vor fi întîii, şi apoii- întîii." Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Zise Domnul ucenicilor săi: " Toţi amu ce mă mărturisesc înaintea oamenilor mărturisi-voiu el şi eu înaintea Tatălui mieu ce e în ceriure." Fraţii miei, în ceastă evanghelie avăm aceaste învăţături: Întîia oara - ce plată vor avea oamenii carei vor mărturisi derept pre Iisus Hristos şi vor adevăra înaintea oamenilor depre Hristos şi depre cinstea lui ? şi iară cine se va lepăda de Hristos şi va tăgădui înaintea oamenilor sau derept cinstea, sau derept venitul, sau derept frica pagubei [49r] sau a morţiei, ce plată va avea? Plata celora carei mărturisesc depre Hristos aceasta iaste, cum zice el: pre aceia va cunoaşte şi el, pre feciori prea iubiţi şi pre crezuţii săi înaintea Tatălui Dumnezeu şi înaintea a toată lumea şi-i va cinsti cu împărăţia lui. Iară plata acelora carei se vor lepăda de el şi cărora va fi ruşine a-l adevăra ş-a-l mărturisi în ceastă lume, nici Iisus Hristos nu va cunoaşte pre ei, nici-i va cinsti, ce vor fi ruşinaţi şi păgubiţi întru moartea de veac. Întrebare: cine mărturiseaşte derept depre Hristos? - Răspuns: acela mărturiseaşte derept, cine adevărează, întîia oara, cum Iisus Hristos iaste fiiul lu Dumnezeu, care lucru nici turcii, nici jidovii nu mărturisesc. Cum iaste scris la Matei, : "Şi iată glas den ceriu grăi: " Acesta iaste fiiul mieu iubit, derept el bine-vruiu."; şi iară la Matei, : "Şi iată glas den muor grăi: " Acesta iaste fiiul mieu prea iubitul, derept el bine-vrui; acela [49v] ascultaţi; şi la Marco, 2: ,Pocăiţi-vă şi creadeţi întru evanghelie"; şi iară: "Acesta iaste fiiul meu iubitul, acesta ascultaţi." Adoara, cum Iisus Hristos el singur însuş e mîngîitoriul nostru, rugătoriul înaintea Tatălui sfînt şi împăcătoriul între oameni şi între Dumnezeu, cum iaste scris la Ioan, în Poslanie, şi iară la Timotei, 282. Cum Iisus Hristos el singur să fie rugătoriul derept noi la Tatăl, aceia nu cred carei se roagă sfinţilor morţi, lu sfînt Pătru şi lu sfînt Pavel, sau sfîntului Nicolae sau Sfintei Mariei; că numai unul Iisus Hristos iaste îmblătoriul derept noi şi rugătoriul, nimea altul, nici în ceri, nici pre pămînt; că sfinţii morţi nu aud rugăciunea noastră. Caută în Glavizne. A treia oara, cum Iisus Hristos iastre ispăsitoriul nostru (la Luca, 5 şi la Ioan, 11) - aceasta nu cred carei zic cum că poate omul afla ispăsenie sufletului [64] şi 50r] iertăciune păcatelor pren faptele lor sau cu călugăria, sau cu postul sau cu alte lucrure vare ce-au tocmit sau au scornit oamenii, şi aceştea toţi nu mărturisesc derept pre Hristos. A patra oara, cum Iisus Hristos iaste cale la împărăţia ceriului (cum iaste scris la Ioan, 47) - aceasta nu mărturisesc carei zic că Sfînta Maria iaste cale şi pentru ea pot veni la împărăţia ceriului, sau pentru alt lucru. A cincea oara, cum Iisus Hristos iaste învăţătoriul nostru el singur (la Matei, 93) - aceasta nu mărturisesc carei mai cred pravilelor şi ce-au scris oteţii după apostoli. A şasea oara, cum Iisus Hristos iaste înviere şi viiaţa (la Ioan, 39) - carei mărturisesc aşa înaintea oamenilor şi adevărează, pre aceia va cinsti şi Iisus Hristos înaintea Tatălui Dumnezeu. Învăţăm de aicea, unde grăiaşte Iisus Hristos cum n- au venit să arunce pace pre pămînt, ce spată; cum pacea lu Hristos Iisus nu iaste [50v] de ceastă lume, nici au venit cum carei cred în el şi mărturisesc derept pre el să aibă pace în ceastă lume şi cinste multă şi odihnă şi dulceaţă sau plată multă trupului, - ce, cum zice, spată şi răzmiriţe multe, dosadă şi ucidere de oameni necredincioşi. Pace vor avea, sufletească, cu Tatăl Dumnezeu, că pre creştini au împăcat Iisus Hristos cu tatăl, cum pre noi nu se mînie de acmu înainte, ce prentru moartea lu Iisus Hristos sînt ştearse păcatele noastre. Nu ne teamem nici de dracul, nici de moartea de veac. Aceasta pace cum să arunce şi să tocmească au venit Hristos, cum iaste scris la Ioan, : "Pacea mea las voao, pacea mea dau voao; nu cum dă ceastă lume eu dau voao. În Dumnezeu că văm avea pace, ce în ceastă lume răzmiriţe şi multă dosadă, - cum însuş Iisus Hristos şi prorocii şi apostolii şi mîcenicii n-au avut mai nici o pace în ceastă lume. Iani caută şi bine socoteaşte [51r] în ceastă vreame pre oameni de besearecă şi să ştii: deaca vor îmbla întru urma lu Hristos, adevăr, multe răzmiriţe vor avea pentru numele lu Iisus Hristos şi pentru evanghelie; adeăvăr, ceastă lume nu va cinsti pre ei. Caută pre patriarşi şi pre vlădici şi pre mitropoliţi şi pre episcopi şi pre călugări şi pre popi, cum ei sînt şi domni, şi sfeatnici domnilor, căce că tac şi nu mărturisesc derept pre Hristos, ce grăiesc după voia oamenilor, să fie în cinste înaintea lor. Ce carei propoveduim derept, pacea noastră iaste în ceastă lume, cum iaste scris la Matei, : ,Ferecaţi goniţii pentru dereptatea, că acelora iaste împărăţia ceriului. Ferecaţi sînteţi cînd împuta-vor voao şi goni-vor pre voi şi zice-vor toate reale cuvinte pre voi, - mînt pentru mine. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plată voastră multă e în ceriure." Şi în : "Şi cine nu ia crucea lui şi după mine să meargă, nu e mie destoinic." Şi iară la Matei, 36: [51v] ,Iată eu tremeţ voi ca oile în mijloc de lupi. Fiţi amu mîndri ca şerpii şi întregi ca porumbii. Feriţi-vă de oameni, că vor da pre voi în sfeat şi în săboară şi vor bate pre voi". Şi iară la Matei, 37: "Nu vă teamereţi de ceia ce ucig trupul, - sufletul nu-l pot ucide; teameţi-vă mai vîrtos de cela ce poate sufletul şi trupul piiarde întru adînc." Şi la Ioan, 52: "E să lumea voi va urî, ştiţi că mine mainte [65] de voi au urît"; şi în : "Că vine ceasul ca toţi cine v-au ucis pare-le-se că slujbă aduc lu Dumnezeu"; şi în : "Adevăr, adevăr grăiesc voao că plînge-veţi şi suspina-veţi voi şi lumea bucura-se-va, e voi în grije fi-veţi; ce grija voastră întru bucurie fi-va." Şi la Matei, : "Toţi amu ce mă mărturisesc înaintea oamenilor mărturisi-voiu el şi eu înaintea Tatălui mieu ce a în ceriure; iară cine se va lepăda de mine înaintea oamenilor, lepăda- mă-voiu de el şi eu înaintea Tatălui mieu ce e în ceriure." Şi la Luca, 110: [52r] ,Derepce întru lemn vearde aceasta fac, întru uscate ce va fi?" Şi la Timotei, : "Fătul mieu Timotei, cuvînt cu credinţă, s-am muri cu el, cu el iară văm învia. Să noi răbdăm cu el, cu el văm şi împărăţi. Să ne văm lepăda de el, lepăda-se-va şi el de noi." Şi la Deania: "Că cu multă scîrbă şi dosadă cade-ne-se noao a întra în împărăţia lu Dumnezeu." Şi iară la Timotei, 296: ,Toţi carei vor vrea a viia creştineaşte în Iisus Hristos, dosădiţi vor fi." Şi iară la Timotei, : "Fătul mieu Timotei, tu rabdă ca bun viteaz lu Iisus Hristos; nimea ce e voinic nu se va mesteca în negoţul vieţiei, ce caută cum mai-marelui să placă. Să va muncă cineva priimeaşte, nu va fi cununat numai după leage să se lupte şi să învîngă." Şi iară la Timotei, : "Bună oaste oştit-am şi cursura am curs, credinţa am ferit. Derept aceaia iaste mie tocmită cununa dereptăţiei, carea va da mie Domnul în aceaia zi, - cine iaste judeţ [52v] derept; nu numai mie, ce şi tuturora carei iubesc sfinţitura sau venitul lui." Caută depre pacea noastră unde zice: "Venit-am să împarţ şi să sfădesc omul cu tatăl său, fata cu mumă-sa şi nevasta spre soacra ei"; aceaia caută la Luca, şi la Miheia proroc,. Aceaia va să zică Hristos, cum că se vor despărţi şi se vor sfădi oamenii pentru evanghelia, pentru cuvîntul lu Dumnezeu, că unii vor ţinea leagea tocmită de la Hristos, care-au învăţat apostolii în toată lumea, iară unii vor ţinea leage tocmită de la oameni după vremile lu Hristos şi ale apostolilor. Aceaia e sfada, cum să facă Hristos derept aceaia au venit. Ferecaţi carei ascultă cuvîntul lu Dumnezeu şi-l fac, cum iaste scris la Luca, 58. Derept aceaia, nu te sfădi, creştine, pentru tocmealele şi pravilele tocmite de oameni, cu carele nu putem cinsti pre Dumnezeu, ce sînt lucru deşert şi de nemica; cum iaste scris la Matei, 60: "Întru nemică mă cinstiră. " Învaţă [53r] învăţătură, învăţăturile omeneşti; ce derept cuvîntul şi derept leagea lu Hristos fii gata şi a muri, şi veri avea viiaţa de veac. Amin! " În vreamea aceaia îmbla Iisus pre marea Galileiului, văzu doi fraţi: Simon, ce se chema Pătru, şi Andrei, fratele lui, aruncînd mreaja în mare (era amu [66] păscari). Şi zise lor: " Păsaţi după mine şi face-voiu pre voi vînători de oameni. Ei amu lăsară mreaja, după el mearseră. Şi trecu de aciia, văzu alţi doi fraţi: Iacov a lu Zevedeiu şi Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeiu, tatăl lor, legînd mreaja lor, şi chemă ei. Ei amu lăsară corabia şi tatăl lor, după el mearseră. Şi îmbla toată Galileea, învăţa în gloatele lor şi propoveduiia evanghelia împărăţiei şi vindeca toate neputinţele şi toate boalele întru oameni." [53v] Tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, den ceastă evanghelie avăm aceaste învăţături: Întîia oara, ce feali de oameni au chemat Iisus Hristos să meargă după el? - Chemat-au neşte păscari, oameni proşti şi săraci, cu carei au arătat putearea dumnezeiască şi mai tare, că se-au mirat toată lumea pentru lucrul ce-au făcut ş-au isprăvit pentru aceşti apostoli Hristos. Cum iaste scris la Deanie: "Deaca fariseii şi popii văzură hrăboria grăitului lu Pătru şi a lu Ioan, mirară-se, unde era ei proşti şi necărtulari." Caută cum grăiaşte sfînt Pavel: "Cum ce era nebunia, ales-au Dumnezeu ca să ne buneaze mîndria ceştii lumi." Derept aceaia, învaţă de aicea şi tu, creştine, cum leage şi dereptate acmu încă nu aştepta de la oameni mari, cum sînt patriarşii şi papii, mitropoliţii, arhiepiscopii; că în toată vreamea ei au fost [54r] mai aleaneşi şi mai vrăjmaşi dereptăţiei, carei au şezut la scaun, cum în vreamea prorocilor şi în vreamea cînd îmbla Iisus Hristos în lume fariseii şi episcopii mai mari era popilor, era vrăjmaşi dereptăţiei. Acmu încă, deaca vor grăi în aleanul cuvintelor apostolilor, să-i ţinem cu anatema. Cum au scris Pavel apostol: "Nu căuta nici pre veşminte, nici pre obraz, nici locul, nici barba mare, căruntă a cuiva, ce caută ce grăiaşte. Să iaste den cuvîntul lu Dumnezeu, ia-l sus, d-au e tînăr, au e bătrîn, numai să grăiască cuvîntul lu Iisus Hristos fără adausul tocmealelor omeneşti, - ferecat veri fi." Adoara, iaste să înţeleagem la ce lucru au chemat pre aceşti ucenici deregători să fie. Aşa zice: "Veniţi după mine, face-voiu pre voi vînători de oameni." Pre slujbă mare au chemat pre ei şi pre muncă, cum să se trudească întru cuvîntul lu Dumnezeu învăţătura propoveadaniei şi poveastea împărăţiei [54v] ceriului. Nu zice " vînători de aur sau de argint sau de vreo domnie, ce " de oameni, că mreaja iaste cuvîntul lu Dumnezeu, păscarii sînt popii carei derept propoveduiesc, că prind pre oameni cu cuvîntul lu Dumnezeu şi " descuiem lor împărăţia ceriului, cum iaste scris la Matei,. Învaţă-te aicea cum carei sînt popi derepţi şi episcopi, aceia propoveduiască, că aşa porînci şi lăsă Iisus Hristos apostolilor, cum iaste scris la Matei, şi la Marco, 71. A treia oara: cînd au chemat Hristos pre apostoli? - Chematu-i-au cînd începu el a propovedui începutul poveasteei a lui, cum să se înveaţe bine mainte cuvîntul lui, apoi să meargă în lume. Unde învăţăm şi noi cum mainte să ne învăţăm bine carte şi cuvîntul lu Dumnezeu, apoi să ne popim. Că un lucru [67] rău şi păcat mare fac aceia carei popesc pre neşte coconi sau alţi carei nu înţeleg cartea şi cuvîntul lu Dumnezeu, carei nu [55r] sînt destoinici. Iani caută ce zice sfînt Pavel apostol depre popi, la Timotei, 297 şi aiurea. A patra oara : ce făcură apostolii deaca auziră chemătura lu Hristos? - Aşa zice evanghelist: lăsară acii mrejile lor şi corabia şi pre tatăl lor şi mearseră după el. Aşa iaste lucrul credinţeei: nu socoteaşte lucrul ceştii lumi, ce purceade pre porînca şi pre zisul lu Dumnezeu. Aşa aceşti apostoli, deaca chemă Iisus pre ei, aşa şi purceaseră. Nu ziseră: "Mearge-văm mainte acasă, de să lăsăm casele cu seamă bună", cum zice lu Iisus cel om (la Luca, 49): ,Doamne, lasă mine mainte să mă duc să îngrop pre tată- mieu", - ce aciiş toate lăsară înapoi. Nici ziseră: "Pînă unde veri să mergem cu tine?", sau: "Ce veri da noao? ce văm bea sau ce văm mînca? cu ce ne văm îmbrăca?" Aşa şi noi, deaca înţeleagem ce e bine, aşa să purceadem pre acea cale şi pre rîndul lu Dumnezeu. El [55v] grijaşte de noi; caută în Glavizne, 18: "Dumnezeu hrăneaşte bine pre ceia carei îmblă cu dereptate în rîndul şi în slujba lor." Derepce lăsară toate şi mearseră după Hristos? - Derepce zise lor Hristos, că să n-au vrut Hristos chema pre ei, ei au vrut rămînea întru aceaia ce-au fost, c-au vrut vîna. Învaţă-te aicea, pînă nu te vor chema la un lucru, au pre popie, sau pre alt lucru, fii în pace, păzeaşte-ţi casa şi fămeaia. Aşa apostolii încă n-au vrut părăsi casa şi fămeaia de mintea lor, ce pentru chemătura lu Hristos. Nu fac, derept aceaia, bine ca apostolii carei lasă muierile şi feciorii şi merg de se călugăresc, că frîng jurămîntul dentîiu. Învaţă-te şi aceaia: n-au lăsat apostolii muierile şi feciorii şi casa să nu fie iară turnaţi la fămeaie şi la case. Caută cum iaste scris la Matei, 26: "Vine Iisus în casa lu Pătru, văzu soacra lui zăcînd." Pătru are şi după aceasta [56r] casă, dară au lăsat pînă la o vreame, şi cînd au trebuit lui ş-au putut, iară se-au turnat la casă. Aşa caută şi la Matei, 30, cum au avut şi el casă, cum iaste scris: Hristos cheamă pre el de la vamă, şi zice evanghelist cum au lăsat toate ş-au mers după chemătura lu Iisus; iară după aceaia găti şi făcu un uspăţ mare în casa sa lu Iisus, unde se adunară vameşii şi păcătoşii. Caută Pavel ce zice: cum Chifa, ce iaste Pătru, şi fraţii Domnului şi alalţi apostoli au purtat cu ei muierile. Caută şi la Deanie, 44. Noi încă, fraţii miei, să trebuire a părăsi fămeaia pînă la o vreame, să facem mai vîrtos pentru lucrul şi pentru slujba lu Dumnezeu. Şi iară, deaca văm putea să ne turnăm iară la fămeaie, cu ei depreună să cearem împărăţia lu Dumnezeu. Amin! [56v] ,Zise Domnul: " Lumina trupului iaste ochiul. Să amu fure ochiul tău prost, tot trupul tău luminat va fi; să ochiul tău hitlean fure, tot trupul întunecat [68] va fi. Să amu lumina ce e întru tine întunecată iaste, aciia untunearecul cu cîtu e! Nimea nu poate a d(oi) domni sluji: sau amu unul va iubi iară altul va urî, şi amu unul va ţinea iară altul a nu-l socoti va înceape; nu puteţi lu Dumnezeu sluji şi lu Mamon. Derept aceaia grăiesc voao: nu vă grijireţi sufletului vostru, ce veţi mînca sau ce veţi bea, nece trupului vostru, în ce vă veţi îmbrăca; au nu nece sufletul mai bunu e de hrană şi trupul de veşminte? Căutaţi spre paserile ceriului, că nu seamănă, nece seaceră, nece adună la jitniţe, şi Tatăl vostru den ceri hrăneaşte iale. Nu seţi voi mai buni de iale? Cine de voi, grijind, şi poate adauge [57r] în vîrsta trupului lui un cot? Şi de veşminte ce vă cîştigaţi? Socotiţi crinul cîmpului cum creaşte, neustenindu-se, nece toarce. Grăiesc voao că nece Solomon, întru toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul de acealea. E să fînul cîmpului, astăzi fiind e demîneaţă în cuptori aruncă, Dumnezeu aşa-l îmbracă, - cu cît mai vîrtos voao, puţină-credinţă ? Nu vă cîştigareţi amu grăind: " Ce vrem mînca sau ce vrem bea sau în ce ne văm îmbrăca? Toate amu acealea limbile cer; ştie Tatăl vostru den ceriu că trebuiaşte-vă acealea. Ceareţi mainte împărăţia lu Dumnezeu şi dereptatea lui, şi acealea toate se vor adauge voao." Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, mainte aceştii evanghelii era Domnul dojenit cum să adunăm şi să strîngem comoara noastră în ceriu, cum să nu avăm inemă lipită la [57v] comoara peritoare aicea pre pămînt. Aşa acmu învaţă-ne Hristos zicînd: "Căutaţi cum mintea voastră să nu lăsaţi, nici să băgaţi pre lucrure trecătoare şi de cestui pămînt." Că mintea voastră în toate lucrurele iaste cum iaste ochiul trupului lumină; şi cum ochiul deaca-l veri strica şi veri orbi, tot trupul tău va pipăi în untunearec. Aşijderea şi mintea ta deaca veri da pre strîngerea comoarăi, lumina vieţiei nu veri putea cîştiga şi veri îmbla întru untunearecul morţiei. Adoara, acest lucru adevărează zicînd cum nu putem a doi domni sluji. A treia oara, învaţă să nu grijim de viiaţa noastră, ce văm mînca şi ce văm bea, nece de trupul nostru, în ce ne văm îmbrăca, căce că e un lucru deşert; ce să cearem mainte împărăţia lu Dumnezeu şi dereptatea lui, şi acealea toate adauge-se-vor noao. Învăţătura dentîi Învaţă pre noi Hristos cum în ceastă lume să nu ne batem a strînge comoară, [58r] căce că ne ia şi pradă inima şi sufletul nostru şi, grijind, întunecază inema şi mintea noastră şi nu văm putea nici înţeleage, nici a ceare lucrurile dumnezeieşti, ce zioa şi noaptea iaste să slujim avuţiei, marhăi şi comoarăi, cu strîngere şi cu ţineare. Acest lucru adevărează Hristos (Matei, 69) zicînd: "Ce foloseaşte omului de va dobîndi toată lumea, iară sufletu-ş va piiarde?" Şi [69] zice (Matei, 79): "Pentru aceaia, adevăr zic voao că bogatului e greu a întra în împărăţia ce riului." Şi Pavel la Timotei, 287, zice: "Carei vor să se îmbogăţească, cad în ispită şi în laţure şi în multe pohtiri reale şi nebune, ceaia ce cufundă oamenii în piiardere şi perire. Aşa şi în Pritcea lu Solomon, 11: "Bogătăţile nu folosesc în zioa mîniei." Caută şi pilda bogatului (Luca, 83): şi aicea Hristos zice cum nimea nu poate sluji şi lu Dumnezeu, şi lu Mamon, ce iaste să slujască numai [58v] unuia. Că Mamon să ştii ce e: iaste, în limba sirianilor, Mamon ca cînd am zice noi: marhă, avuţie sau bogăţie, sau comoară, au de aur, au de argint, au de pîine, au oare ce fealiu de avuţie ce tu ţii strîns de-supra de cîtu-ţi trebuiaşte ţie den zi în zi, cu care fără paguba ta ai putea ajuta vecinul tău. Caută, creştine, să fii slugă lu Dumnezeu, să nu fure Mamon inema şi sufletul tău, şi să nu fie inema ta mărăcini (Matei, 51). A doua învăţătură Hristos, unde zice să nu grijim de sufletul nostru, înţeleage el şi tîlcuiaşte însuş de viiaţa noastră, căce că sîntem vii pînă sufletul iaste în trup, şi vieţiei noastre loc iaste inema. Că trebuiaşte să grijim de sufletul nostru, să păzim el şi să-l ţinem lu Dumnezeu. Ce zice să nu grijim de bucate şi de beare şi trupului de [59r] veşminte, care lucru adevărează cu aceastea lucrure: Dentîi, zice ce lucru mai mare deac-au dat Dumnezeu, cumu e viiaţa voastră şi trupul vostru, mai lesne poate da cel lucru mitutel, cum iaste bucatele şi bearea şi îmbrăcăminte. Adoara, aduce pilda a pasărilor ceriului, ce sînt un lucru mitutel, şi Dumnezeu hrăneaşte pre iale fără lucrul lor. Aşa şi crinul cîmpului, cîtu e frumos, el veştejaşte şi miroseaşte, ce a doua zi bagă-l în cuptori să-l arză. Dară cu cîtu e mai tare pre viiaţa şi pre hrana noastră, carei sîntem pre obrazul lui făcuţi şi mai scumpi decît pasările înaintea lu Dumnezeu? A treia oara, arată-ne cum că nebunie facem cînd grijim aşa fără seamă, căce că cu toată grija noastră nu putem adauge să fim mai înalţi decît crescutul nostru cu un cot. Şi nu gîndi, creştine, cum că contineaşte să n-avăm nici o grije şi cum să nu [59v] lucrăm, că nimea nu poate fi fără grije. Şi Pavel apostol, la Efeseomî, zice cum să lucrăm cu mîinile noastre ce e lucru bun, cum să putem împărţi celora ce n-au. Şi aiurea porînceaşte cum cu toată grija să păzim lucrurile noastre; ce contineaşte Hristos grija ce iaste den necredinţă, cîndu ne teamem că văm muri de foame deaca nu văm griji şi a bate şi a strînge marhă, avuţie, zioa şi noaptea. De acea grije fereaşte-te, creştine, căce nu putem sluji şi lu Dumnezeu şi lu Mamon, derept aceaia că Dumnezeu zice să miluim pre mişei, iară Mamon zice: "ba ţine avuţia ţie". Dumnezeu zice: "adună ţie comoară în ceri", iară Mamon zice: "pre pămînt". Dumnezeu zice să nădăjduim şi să creadem numai lui, iară Mamon zice: "în bogăţia ta". Dumnezeu tocmeaşte întru inema omului pace şi veselie, iară Mamon cîştigă grije şi bănatul. Dumnezeu duce pre om la [60r] ispăsenie, iară Mamon la laţul Satanei. [70 Cînd slujesc oameniilu Mamon? - Atunce cînd pun inema pre avuţie şi pre bogăţie, pre comoară sau pre bani carei au pus usebi. Nu cutează a pune mîna să-i clătească, ce ţin tare şi să nu cheltuiască; au mare nădeajde în iale în toată viiaţa, mai tare mare întru neaveare şi nevoie, zioa şi noaptea a gîndi cum să mulţească şi bine să păzească. Dară creştinii pot ţinea banii şi marha, au ba? - Ba pot, că altă e a ţinea marha, altă iară a sluji marhăi. C-au avut bogăţie şi marhă mulţi sfinţi, ce inema lor n-au pus pre ea, cum au fost Avraam, Isaac, Iacov, Iosif, Iov bogatul, David şi alţii mulţi. Că e păcat a sluji avuţiei, a orbi pentru dragostea ei şi pre mişeii a uita. Dară cînd putem noi, creştinii, a viia bine cu avuţia [60v] şi nu a-i sluji ? - Cînd îndrăznim a apuca şi cu ea mişeii întru neaveare a-i ajuta, părinţii, feciorii, priiatnicii, văduole şi săracii, flămînzii, golii şi beteagii şi toţi nevolnicii. Aşa fă şi tu, creştine! A treia învăţătură Învaţă pre noi, creştinii, Hristos aicea şi ne dă sfeat unde nu putem fi fără grija vieţiei, mîncăriei şi altor ticale, cum de ce trebuiaşte noao a cîştiga, ca şi cînd ară zice: ,Nu voiu să aveţi nici o grije, ce cîştigaţi şi ceareţi nu cealea ce cer păgînii, ce căutaţi împărăţia lu Dumnezeu, pre carea seţi chemaţi; că carei cer mainte aceaia împărăţie, alalte toate adaugu-se lui." Ce iaste a ceare împărăţia lu Dumnezeu? - Iaste a ruga pre Dumnezeu cum să ne ducă la credinţa dereaptă, să cunoaştem [61r] pre el şi pre voia lui cum iaste cătră noi, şi să ne dea frica dumnezeiască şi dragoste într-înimile noastre, pre mila Duhului Sfînt să ne ţie el pînă la ieşitul sufletului nostru. Dară ce iaste a ceare dereptatea lui? - Iaste cîndu ne arătăm cu poamele şi cu plodul credinţeei, cu multe lucrure bune, cîntînd, rugînd, propoveduind, lăudînd şi slăvind pre Dumnezeu. După aceaia, dragoste, milostenie, mila cu drag să facem vecinilor noştri. Mai apoi, viiaţa noastră să fie fără prepus, să nu ne poată nimea certa depre rîndul răotăţiei. Cum să nu auzim evanghelia numai cu urechile, ce să arătăm creştinătatea noastră cu lucrure bune, cumu ne învaţă Hristos (la Matei, 11 capete): "Aşa să lumineaze inema voastră [61v] înaintea oamenilor, ca să vază lucrurile voastre ceale bune şi să proslăvească Tatăl vostru ce iaste în ceriure." Cine ceare aceastea toate mainte, făgăduiaşte Dumnezeu aceluia cum în lume nu va avea nici o meseretate, ce va avea destul a bea şi a mînca şi cu ce se va îmbrăca: adauge-se-vor toate, zice Hristos. Şi să n-ară putea fi aimintrea, pasările ceriului sau îngerul ară trebui să aducă aceluia bucate, decît să moară de foame, cum au adus corbii bucate lu Ilie proroc (în a treia carte (O(t) Cr(s)tvie), 17 capete; aşijderea şi la : îngerul aduse azimă), - că pre nimea nici dinioară n- au părăsit Dumnezeu cine-au aruncat nădeajdea întru el. Depre acest lucru poţi vedea în evanghelie (Văskreasna), în a doua propoveadanie, că blagoslovenia Domnului va fi pre acela în toate locurile trupului şi sufletului şi va dobîndi iertăciune păcatelor şi viiaţa den vecie. Amin![62r] [71] " În vreamea aceaia întră Iisus în Capernaum; apropia-se cătră el sutaşul, ruga el, grăiia : " Doamne, coconul mieu zace în casă, slab, iute-păţit. Şi grăi lui Iisus: " Eu voiu veni şi-l voiu vindeca. Şi răspunse sutaşul, zise: " Doamne, nu sînt destoinic la casa mea să mergi, ce, trecînd, zi cu cuvîntul şi se va vindeca coconul mieu. Şi amu eu om sînt supt despus, am supt mine voinici, şi grăiesc unuia să margă şi mearge, şi altuia să vie şi vine, şi robul mieu să facă aceasta şi face. Auzi Iisus şi se miră şi zise mărgătorilor după el: " Deadevăr grăiesc voao, nece în Izrail atîta credinţă nu aflai. Grăiesc voao că mulţi den răsărit şi de la apus veni- vor şi vor răposa cu Avraam şi cu Isaac şi cu Iacov întru împărăţia ceriului, e fiii împărăţiei goniţi vor fi în untunearecul de afară: [62v] aciia va fi plîngere şi scrîşnirea dinţilor. Şi zise Iisus sutaşului: " Pasă, şi ca crezi fie ţie. Şi se vindecă coconul lui în acel ceas." Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, această evanghelie cum au fost mai bine puteţi înţeleage den evanghelie ce-au scris Luca, să văm ceti; că acolo zice cum sutaşului nu i se-au părut că e destoinic să meargă el însuş la Iisus derept vîndecarea robului, fiind el păgîn şi nu jidov, ce-au tremes bătrînii evreieşti să roage derept slugă. Apoi, cînd înţelease că vine Iisus, au tremes omul înaintea lu Iisus, porîncind să nu se muncească, ce zică numai cu un cuvînt şi se va vindeca sluga lui. Avăm aceaste învăţături: Întîia, învăţăm cît de milostiv şi meserearnic iaste: nu uraşte, nici goneaşte de la sine pre nimea carei vin la el, avînd [63r] macară cîtă mică credinţă întru el. Să vă fi netare încă omul, elu-l întăreaşte, neci caută ce feali de omu e: jidov sau păgîn, cinstit au ruşinat, derept au păcătos, destoinic au ba, bogat au mişel, cum era şi acest sutaş. Derept aceaia zice (la Ioan): "Cine vine la mine, nu-l voiu scoate afară." Şi iară (la Matei) zice: "Veniţi la mine toţi!" Şi kă Timothei : "Dumnezeu ară vrea pre toţi a ispăsi." Aşa aicea purcease aciia şi pre chemătura jidovilor. Adoara, avăm învăţătură depre acest om sutaş ce om au fost: c-au fost feali de păgîn, fără leage şi porîncile fără obreazanie, lăcuind păgîneaşte; ş-au fost vătah pre o sută de voinici. Ce, deaca văm socoti, fost- au om cinstit, cu dragoste mare cătră cea slugă beteagă. Fost-au şi om smerit, unde-au gîndit că nu e destoinic să se adune cuHristos, ce-au tremes alţii la el, care să zică: ,Doamne, nu sînt destoinic [63v] cum să vii supt coperimîntul mieu sau în casa mea, ce zi numai cu un cuvînt şi se va vindeca sluga mea." [72] A treia oara, învăţăm în cest vătah smeritura: cum era el smerit, nu om măreţ, fiind vătah pre o sută de voinici. Aşa şi noi, carei sîntem cu ceva dăruiţi de la Dumnezeu, cu mîndrie sau cu bogăţie, cu marhă, cu bani sau vare cu ce cinste în ceastă lume, pre mişei, pre săraci, pre dosădiţi să nu-i urîm, ce, cum învaţă Pavel, să ţinem pre toţi mai buni decît noi; şi cumu ne învaţă Petru apostol: ,Smeriţi-vă supt tare mîna lu Dumnezeu, cum să vă înalţe în zi de grije." Aşa şi în cîntecul sfintei Mariei Bogorodiţe (la Luca): "C-au căutat pre smeritura slujniciei sale şi pogorî putearnicii despre scaun şi înălţă plecaţii." Aşa şi tu, creştine, cunoscînd păcatele tale, smereaşte-te înaintea lu Dumnezeu, şi pren Iisus Hristos înălţa-te-va. A patra oara, învăţăm dragoste. [64r] Vezi acest om păgîn cum iubeaşte pre slugă, ca cînd ară fi fecior lui den trup. Nu scoase pre slugă beteagă den casă, cum fac acmu mulţi carei sînt botezaţi: pînă sînt sănăto şi şi pot sluji, iubesc pre ei; ce, deaca bolnăvesc, părăsesc pre ei şi nu-i ajută cu nemică. Acest păgîn mai om bun au fost decît aceşti creştini, cărora aşa porînceaşte Pavel apostol (kă Efeseo(m): "Şi voi, domnilor, acealea faceţi cătră slugi; lăsaţi înapoi lăudarea, ştiind cum şi Domnul vostru iaste în ceriu, şi nu căutătura obrazului iaste înaintea lui." Aşijderea grăiaşte kă Kolasaemî. A cincea oara, învăţăm cum zic jidovii: "Iubeaşte limba noastră, şi beseareca aceasta zidit-au noao." Vezi că nu zic: ,c-au stricat noao beseareca", ce: "au făcut", - în carea învăţăm leagea şi porîncile lu Dumnezeu. Că numai acealea sînt beseareci şi casele lu Dumnezeu în carele spun [64v] oamenilor derept, în carele spun oamenilor cuvîntul lu Dumnezeu cu derept şi iaste botezul şi cuminecătura după tocmealele lu Iisus Hristos. Iară în care besearecă nu spun cu înţeles, să se înveaţe mişelamea, aceaia nu iaste sfinţită şi tîrnosită; încă nu e beseareca lu Dumnezeu, ce iaste peştere tîlharilor, cum zice Hristos (la Matei, 83). Greşesc tare acei domni carei strică acealea lucrure şi beseareci bune, sau venitul den carele ară putea ţinea învăţători buni. Greşesc şi aceia carei strică mănăstirile; întru o vreame au fost bune,nu ca acmu, că în iale au fost dedăscălie şi învăţături: den mănăstiri au ieşit cărtulari mari, episcopi şi popi în oraşe şi în sate. Ce acmu nu e dedăscălie în iale şi sînt oameni leaneşi, carora e urît a săpa şi a-ş hrăni fămeaia şi casa sa, şi sînt buni numai de-a cearerea milă în ţară de la mişelame. Nu strica, derept aceaia, creştine, beseareca, cum şi acest sutaş [65r] n-au stricat, ce zideaşte şi ţine un popă bun într-însă, să fie învăţătoriul creştinilor. A şasea oara, zise Hristos sutaşului: "Pasă, şi cum crezi, aşa să fie ţie." De unde învăţăm cît mare lucru iaste credinţa dereaptă, cum oare ce cearem şi creadem n-are cum să nu asculte Dumnezeu. Derept aceaia zise Hristos (la Ioan, 50 de capete): "Deaca veţi rămînea în mine şi cuvintele meale între voi vor rămînea, cît veţi vrea a ceare şi va fi voao." Şi la Marco, 51: "Şi rugînd, cît veţi ceare creadeţi că veţi lua şi vor fi voao." Şi la psalom 144: [73] ,Aproape iaste Dumnezeu tuturora carei cheamă pre el, carei cheamă pre dereptate." Aşa zice Hristos şi sutaşului: "Pasă, şi cum crezi aşa să fie ţie"; şi fu vindecat sluga lui în acel ceas. Amin! " În vremea aceaia şi trecu Iisus în aceaia parte, în laturea Gherghesinului, şi ti [65v] mpinară el doi drăciţi, - den mormînt ieşiră, iuţi foarte, că nu putea nimea trece pre calea aceaia. Şi iată strigară grăind: "Ce e noao şi ţie, Iisuse, fiiul Domnului? Venit-ai încoace ainte de vreame a munci noi?" Era departe de ei o turmă de porci mulţi, păştea; e dracii se ruga lui, grăiia: "Să ne goneşti, zi noao să meargem în cea turmă de porci." Şi zise lor: "Păsaţi!" Ei se duseră şi întrară în turma porcilor. Şi aciia se porni turma toată den ţărmure în mare şi se afundară într-apă. E păstorii fugiră şi mearseră în cetate, spuseră tot şi de draci. Şi iată toată cetatea ieşiră în timpinatul lu Iisus şi văzură el şi ziseră să treacă de hotarăle lor. Şi întră Iisus în corabie, trecu şi vine întru a lui cetate." Tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, în ceastă evanghelie sfîntă (iaste scris şi la Marco, 19 şi la Luca, 38), în carea zice Matei: "Cînd trecu Iisus în laturea Gherghesi-nului"[66r] (iară Marco şi Luca zic: "în partea Gadarinului", că acel ţinut aşa se cheamă de la oraş Gadara, prespre iazerul Ghenisaretului; în acel ţinut era şi oraş Gherghesa), - aşa, trecînd Iisus, deaca vine la cel cîmp, timpinară-l doi oameni drăciţi (ce la Marco şi la Luca grăiesc numai de unul, că evanghelist scrie ciuda şi putearea lu Iisus, nu numărul oamenilor) . Aceia era iuţi tare, cum nimea nu putea treace pre aceaia cale. (Marco şi Luca zic cum au lăcuit în munţi şi în groape, - că jidovii lîngă cale, pre drumure, făcea mormînture -, şi zic cum cu lanţure şi cu fiare lega pre ei, ce nu-i putea ţinea). Şi zioa şi noaptea era munciţi şi în mormînture, strigînd şi ucigîndu-se cu pietri. Acela - cum zice Marco - de departe deaca văzu pre Iisus, închină-se lui şi, strigînd cu glas mare, zise: "Ce e mie cu tine, Iisuse, fiiul lu Dumnezeu? [66v] Înălţime, juru-te pre Dumnezeu, nu munci mine!" Căce că grăi lui Iisus: "Ieşi, duhul necurat, den om!" Întrebă Iisus: ,Ce ţi-e numele?" Şi răspunse, grăi: "Legheon mi-e numele, că mulţi sîntem." Şi rugară el mult să nu-i tremeaţă afară dentr-acel ţinut. (Luca zice: "în beznă"). Iară rugară el toţi dracii să-i slobozească a întra în turma de porci, ce era ca doao mie, păscînd în aceia codri; ce slobozind lor Iisus, întrînd ei, porniră porcii în mare şi se afundară şi muriră. Aşa se-au fost tîmplat acest lucru evangheliei, den carea văm avea aceaste învăţături: [74] Întîia oara, au fost arătat putearea şi dumnezeiia sa şi aiurea cu ciude; aşa şi aicea arătă oamenilor acestui ţinut cum el biruiaşte nu numai cu oamenii, ce şi cu dracii, carei sînt vrăjmaşi oamenilor, mai tare creştinilor. Că aicea timpinarea lu Iisus drăciţii nechemaţi, neaduşi nu iubesc pre Hristos, ce-l urăsc rău ş-ară vrea să piară. Ce iaste lor a gîndi şi a veni înaintea lui? [67r] Era dracii întraţi în oameni să piiarză pre ei şi-i ducea înaintea lu Iisus; ce vezi că se mîntuiră. Nici aceia oameni mişei n-au ştiut căuta şi aştepta de la Iisus mîntuire, ce den putearea şi voia cea bună a lu Iisus fură ajutaţi. Aşa domneaşte Hristos pre vrăjmaşii lui cum, ce apucă şi răpesc să-l piiarză, iaste lor a da pre spăsenie şi aşa cum că se tem în ce chip să poată rămînea. Învaţă, derept aceaia, creştine, a cunoaşte putearea şi mila şi dragostea lu Iisus cătră ceia carei cred bine şi nădăjduiesc în el, că nici întru un chip nu-i va uita, nici-i va părăsi. Nici întru o sărăcie şi nevoie, nici întru o ispită nu pot, - necum oamenii răi, ce nici dracii, duhure reale -, strica creştinilor fără voia şi slobozia lu Dumezeu, necum oamenilor; - ce caută în ceastă evanghelie. Deaca văzură că le iaste lor a ieşi dentru oameni, nici în porci nu putură întra pînă nu-i slobozi pre ei Hristos. Aşa caută în viiaţa sau în cartea lu Iov bogatul: ruga dracul să-l slobozească [67v] Dumnezeu a piiarde marha şi toată avuţia şi feciorii, apoi şi trupul lui să bată cu boale şi beteşugure; pînă nu slobozi pre el, nu putu face lui nici o dosadă, nece o nevoie. Aşa pre sfînt Pătru nu-l putu dracul ispiti pînă nu-l slobozi Hristos pre el, cum zice el însuş (la Luca, 109): "Simone, Simone, iată Satana cerşu pre voi cum să vă cearnă ca grîul; ce eu mă rog derept tine, să nu scază credinţa ta." Ceteaşte la cartea lu proroc David, psalom, cum zice depre ceia carei nădăjduiesc în putearea şi într-ajutoriul lu Dumnezeu, depre acest lucru cum fără voia şi fără ştirea lu Dumnezeu nu vine nici o pagubă, nici o nevoie, nici un rău, nici o perire pre creştini. Caută în tîlcul evangheliei în (Văskresna), în a doua învăţătură. A doua învăţătură iaste depre mintea şi năravul dracului, cum lui toată iaste grija aceaia să îmble în alean lu Dumnezeu şi să facă rău creştinilor au într-înemă, au în suflet, cu minciunile, [68r] cu prislătitura, cu învăţătura strîmbă, sau şi într-înemă şi în trup, cum făcu acestor doi oameni, sau în marhă cu pagubă, şi într-altă avuţie, cum zice şi ne învaţă Pătru apostol, : "Fiţi treazvi şi prevegheaţi! iată că vrăjmaşul vostru, dracul, ca leul răgind îmblă încungiurînd, căutînd pre cine să înghiţă. Lui staţi în alean, tare fiind în credinţă." Ce văm grăi depre năravul dracului altă decît ce zice Hristos (Ioan,32 ): "Dracul de-nceput era vrăjmaş şi în dereptate nu stă ". Cînd grăiaşte minciuni, den a lui grăiaşte, că e el mincinos şi tatăl lui. Caută cum prilăsti pre părinţii noştri, pre Adam şi pre Eva, şi potopi nu numai pre acei doi, ce duse pre noi toţi întru atîta nevoie şi dosadă, păcate nenumărate, apoi în plata păcatelor, în moarte, cum zice Pavel apostol: "Toţi sîntem născuţi feciorii mîniei." Să n-au vrut milui pre noi Dumnezeu şi deaca n-au vrut tremeate fiiul său derept noi, c-am vrut peri [68v] toţi prentru lucrul şi prilăstitura dracului. [75] Întrebare: căce era dracii în mormînture? - Răspuns: Ioan Zlatoust zice aicea cum derept aceaia făcură dracii, să crează nărodul aşa cum den sufletele morţilor că se fac dracii şi încoace şi încolo îmblă la mormînturele morţilor. Că şi în vreamea noastră destulă prilăstitură fu în lume unde ziseră că vin morţii în casă şi se ivesc oamenilor, cer ajutoriu după moarte să le facă cu călugării şi cu popii sărăcuste şi alte multe minciuni. Că dracii au grăit ş-au zis că sînt sufletul acătărui om numai să prilăstească nebunii; ce Ioan Zlatoust zice (la Matei, în omilia, 29 de capete, în tîlc): "Nu poate sufletul a se despărţi de la trup." Întru acest ţinut buduşlui că sufletele derepţilor sînt în mîna lu Dumnezeu, iară ale păcătoşilor suflete, după [69r] ieşit aşa şi se duc, cum şi Lazar şi cel om bogat, cumu se adevărează la Luca,. Ce şi aiurea Domnul grăiia: "Astăzi sufletul tău ceare-vor de la tine." Nu poate sufletul, deaca iase den trup, la noi aicea a veni şi a îmbla. Şi iară cu multe scripturi putem adevăra cum sufletele morţilor nu vin aicea, că şi Ştefan zice: "Ia sufletul mieu!"; şi Pavel: ,Pohtesc să mori şi să fiu cu Hristos." Iară nici întru un chip nu pot aicea lăcui. Ascultă ce zice bogatul şi ia aminte ce ceare şi nu ajunge: să ară putea sufletele oamenilor acicea lăcui, c-au vrut veni el cum pohtiia ş-au vrut învăţa pre fraţii lui de chinurele iadului. Den care loc scripturiei iaste aiavea cum, după ieşitul den trup, în loc usebi duc pre suflete, de nu sînt vreadnice a se turna, ce aşteaptă iale aceaia zi de judecare [69v] tremurată. Aceastea toate scris-au Ioan Zlatoust. Dară, creştine, iaste minciună carei au învăţat să păzească omul mortul său după noao zile şi la doaozeci de zile şi la patruzeci şi la anul. Minciună e şi aceaia carei zic că pot folosi după moarte sufletelor, că nu se schimbă locul după ceastă viiaţă, ce iaste scornit pentru lăcomia cărtularilor. A treia oara, zice evanghelist: "şi era prea iuţi"; aşa iaste năravul dracilor. Învaţă de aicea, creştine, ce face dracul în împărăţia sa: pre carei biruiaşte el, face pre ei iuţi şi fără milă, aşa cum mai nimea nu poate avea lucru cu ei; iară Duhul Sfînt, pre carei iaste, face pre ei blînzi şi milostivnici. Dară ce sînt acmu unii domni? Că sînt cu duh rău unde sînt fieri sălbateci, fără milosîrdie. Zice evanghelist: "Ziseră dracii : Venit-ai mainte de vreame a munci pre noi". Cît era domnit dracii pre părinţii noştri în lume, şi încă zic că mainte de vreame au venit. [70r] Aşa sînt toţi, răi şi fără leage: cînd vine judecare şi pedepsă pre ei, lor pare că fără vină dosădeaşte Dumnezeu pre ei, ce zic dracii c-au venit a munci pre ei. Ce era munca şi chinul lor? Unii, cum Ioan Zlatoust şi alţii, zic că se-au temut dracii că-i va tremeate în munca de veac, depre care grăiaşte Hristos la Matei. Ce den Marco, şi Luca, vedem că se-au temut că va tremeate pre ei afară dentru acel ţinut, sau în beznă, şi mai mare chin n-au putut fi dracilor decît cînd nu pot strica şi a face rău creştinilor. Aşa, unde zi ce Hristos lor: "Ieşiţi den oameni!", aceaia era lor chin şi muncă mare. Aşa zice Hristos (la Luca, 51): ,Văzuiu dracii căzînd den ceri ca fulgerul"; şi la Ioan, : ,Că mai-marele ceştii lumi amu iaste judecat." Aşa se-au chinuit dracii şi slugile lor [76] cînd văd că se împărţea şte împărăţia lu Dumnezeu, cum şi acmu, unde văd unii, aleaneşii dereptăţiei, că lumea şi mişelamea proastă cu mare [70v] jelanie pohteaşte şi iubeaşte a înţeleage şi a învăţa cuvîntul lu Dumnezeu. Vor să moară de ciudă, ce Domnul va domni ea şi dereptatea lui va veni la lumină, - ceaia ce ne dă noao, Doamne! Amin! " În vremea aceaia întră Iisus în corabie, trecu şi vine întru a lui cetate. Şi aduseră lui slăbitul de vine în pat zăcînd. Şi văzu Iisus credinţa lor şi zise slăbitului: " Îndrăzneaşte, fiiu! Lasă-ţi-se păcatele tale." Şi iată alţii den cărtulari ziseră întru ei: "Acesta huleaşte". Şi văzu Iisus cugetul lor, zise: "Derepce voi cugetaţi hitlenind în inimile voastre? Ce amu iaste pre lesne a zice: 'Să ţi se lase păcatele!', sau a zice: 'Scoală-te, îmblă!'? Ce să ştiţi că puteare are Fiiul Omenesc spre pămînt a lăsa păcatele." Atunce grăi slăbitului: "Scoală şi ia patul tău şi pasă în casa ta!" Şi se sculă de luo patul şi se duse la casa lui. Văzură gloatele,[71r] mirară-se şi slăviră Dumnezeu că deade aşa puteare oamenilor". Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Această sfîntă evanghelie, fraţii miei, mai bine veţi înţeleage deaca văm ceti în Marco, în Luca, că grăiesc şi ei depre acest om slăbit care-au vindecat Hristos în Capernaum. Derept aceaia avăm aceastea învăţături: Întîia oara, auziţi, fraţii miei: cînd au fost vindecat Iisus în oraş Capernaum, nărodul, deaca auzi că în casă iaste Hristos, acolo adunară-se mulţi oameni, cum nu putea încăpea - cum zice Luca: "nici pre porţi" -, care oameni au mers la Hristos să asculte cuvîntul lui şi învăţătura lui. Derept aceaia, învăţaţi şi voi, oameni buni, cum şi voi cu drag mare să meargeţi unde auziţi că spun cuvîntul lu Dumnezeu şi nemică nu socotiţi cine spune, ce feali de om iaste - bătrînu e au tînăr, ras în cap au ba -, ce numai să spuie ţie cuvîntul lu [71v] Dumnezeu cu derept. Tu ia aminte cu inemă bună, învaţă şi ţine şi, zău, în ceastă lume să ştii că oamenii n-au mai mare lucru ce să placă lu Dumnezeu decît cînd ascultă cuvîntul lu Dumnezeu şi-l păzesc cu toată inema. Că numai acel om e ferecat şi blagoslovit de la Dumnezeu, cum zice Iisus Hristos, Domnul nostru (la Luca, 58): "Ferecaţi aceia carei ascultă cuvîntul lu Dumnezeu şi-l păzesc." A doua învăţătură : cum auziţi ce-au făcut cei oameni buni cu cel om bolnav, slăbitul de vine, cum aduseră pre mişelul la Hristos cum să-l vindece pre el, - aşa şi noi, fraţii miei, deaca cineva den vecinii noştri va cădea în vreo năpaste sau în nevoie, în prinsură sau în boală sau în pagubă, sau oare în ce [77] poate fi, şi tu fă ca ceşti oameni, fiind lîngă el într-ajutoriu. Că deaca nu va fi ţie milă de fratele tău, nici lu Dumnezeu nu-i va fi milă de tine. [72r] Cum zice Iacov apostol, : "Judeţul amu iaste fără milă celuia ce nu face milă cu altul." A treia oara: vedeţi cînd îmblă Iisus învăţînd în lume, c-au avut vrăjmaşi şi care au grăit lui în alean ş-au hulit lucrurele lui ceale bune. Fost-au cărtulari ce-au grăit rău depre învăţătura dereaptă a lu Hristos, cum vedeţi în ceastă evanghelie; cînd zice Hristos slăbitului: "Fiiu, lasă- ţi-se păcatele", era unii cărtulari aciia şezînd şi cugeta întru inimile lor: "Ce acesta grăiaşte aşa hule?" Acmu încă sînt vrăjmaşi dereptăţiei, popii şi călugării făţarnici: ei sîduiesc şi hulesc pre învăţătura noastră, - ce nu iaste a noastră, ce iaste a lu Dumnezeu. Şi deaca nu credem tocmealelor şi pravilelor, sau deaca certăm lăcomia lor cu ce prilăstesc mişelamea cu sărăcuste şi cu alte multe, - zău, noi grăim den Scriptura Sfîntă şi adevărăm tot ce grăim, iară ei zic pre noi că sîntem draci şi prilăstitori, cum ziseră pururea şi lu Hristos, şi prorocilor, şi [72v] apostolilor. Şi aşa spar ei mişelamea de cuvîntul lu Dumnezeu, zicînd: "Nu ascultaţi, creştinilor!" Derept aceaia, fraţii miei, nu creadereţi, că voi înşivă puteţi înţeleage lăcomia lor. Au nu de popi au grăit Hristos (la Matei, 94) zicînd: "Vai de voi, cărtularilor făţarnicilor, că aţi luat cheaia împărăţieei: voi nu întraţi, şi carei ară vrea să între, voi nu lăsaţi, ce apăraţi." A patra oara: "Văzu Iisus credinţa lor." Învăţăm aicea cum în toate lucrurele Hristos caută credinţa oamenilor, şi lucrure bune încă ale omului nece întru un chip lu Dumnezeu nu plac fără credinţă. Cum zice Pavel apostol, kă Evreo(m): "Nu poate fi cum cineva să placă lu Dumnezeu fără credinţă." În ceastă evanghelie încă zice evanghelist: "Văzu Iisus credinţa lor" - ce doara ce purta pre slăbitul -, nu zice: "Caută ce lucru şi cumu-l aduseră." Şi vezi, credinţa dereaptă nu numai ţie foloseaşte, ce şi altuia în lucrul ceştii lumi. Aşa crezu Lot, [73r] nu numai pre el scoaseră den perire, ce şi pre muiarea lui şi pre doao feate; aşa, apoi, pentru rugăciunea lui milui un oraş, Sigor, cum nu peri (la (Bytie ), capete). Dară derept rugăciunea lu Moisi pururea cruţă şi milui Dumnezeu izrailteanilor. Aşa lu Pavel apostol dărui-i Dumnezeu în mare de oameni, cum iaste scris în (Deanie), de capete. Aşa, derept rugăciunea lu Avraam, Dumnezeu vrea cruţa şi milui ceale cinci oraşe: Sodomul, Gomorul, Sidom, Adama, Sigor, s-au vrut putea afla zeace oameni derepţi. Aşa făcu Domnul bine eghipteanilor pentru Iosif, feciorul lui Iacov patriarhul. A cincea oara, - evanghelist zice: "Grăi Iisus slăbitului: ,Fiiu, iartă-ţi-se păcatele tale". Vedeţi, Hristos cheamă pre slăbitul,fiiul" şi zice: "Iartă-ţi-se păcatele tale"; dară Hristos iaste tatăl păcătoşilor, dară că nu poate urî pre ei să sînt feţii lui. Dară căce nu credem lui? căce noi, păcătoşii, nu iubim pre el să [73v] ne iaste tată, că nu strigăm la el în ticale? Care tată nu miluiaşte pre pămînt feciorul său, sau carele dă darure reale cînd ceare fiiu-său? - cum zice la Luca. Şi zău, pren credinţă putem fi feciorii lui, cum zice la Ioan, : "Deade lor puteare [78] feciori lu Dumnezeu să fie tuturora carei cred în el." Îndrăzneaşte dară, oame, a fugi supt arepile lu Dumnezeu, că, zău, derept Iisus Hristos, fiiu-său cel iubit, că te va priimi, păcatele va ierta cum au făgăduit; cum în ce ceas omul păcătos la el va suspina, ca omul perit, nicicînd depre păcate nu se va pomeni, ce mai tare-l va milui. Cum au grăit pre proroc Iezechiil, de capete: " În ceastă lume va fi grijitoriul", - iară după aceasta a ta iaste împărăţia ceriului. Amin! " În vreamea aceaia trecu de-aciia Iisus; după el mergea doi orbi chemînd şi grăiia: [74r] ,Miluiaşte-ne, Doamne, fiiul lu David!" Deaca vine el în casă, apropiară-se cătr- însul orbii, şi grăi lor Iisus: "Creadeţi că pociu aceasta face?" Grăiră lui: "Adevăr, Doamne!" Atunce se pipăi de ochii lor şi grăi: "După credinţa voastră fie voao!" Şi se deşchiseră ochii lor. Şi zise lor Iisus şi grăi: "Feriţi-vă, nimea să nu ştie!" Ei se duseră şi spuseră el prespre tot pămîntul acela. Aceia ieşiră, adecă aduseră cătr-însul un om mut şi turbat. Şi goni turbatul şi începu a grăi mutul; şi mirară- se năroadele şi grăiră că nece dinioară nu se-au ivit aşa întru Izrail. Fariseii grăiiră: "De judecii dracilor goneaşte dracii." Şi îmblînd Iisus în cetăţile toate şi oraşele, învăţa în gloatele lor şi mărturisiia Evanghelia Impărăţiei şi vindeca toate boalele şi toate durorile den oameni." Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, în ceastă evanghelie arată-ne [74v] ce e dragostea şi putearea lu Hristos şi iară ce tărie mare are credinţa dereaptă a omului. Că în toată cartea, Evanghelia , aceaste doao iaste noao a lua aminte: cum să cunoaştem bine pre Hristos, cum că iaste noao tremes Mîntuitoriul den ceri, şi iară în ce chip putem ajunge să ne facă bine. Că nimea să nu gîndească: "Ştim c-au făcut bine cu toţi ş-au miluit pînă cînd au fost în trup"; iară acmu au doară nu e aşa? ba, deaca au fost mare milostivnic fiind în trup muritoriu, acmu cu mult mai tare. Adoara iară învăţăm cît tare pohteaşte credinţă de la toţi oamenii. Aicea încă zice orbilor: "Creadeţi că pociu eu face aceastea?"; iară ei ziseră: "Creadem, Doamne!" Atunce vindecă pre ei, zicînd: "După credinţa voastră să fie voao!" Aşa vedem la Marco, 22: în Nazaret nu putea Hristos face mai nici o ciudă, pentru necredinţa lor. Ce aceşti oameni orbi era auziţi de veastea lu Iisus cum [79] au înviat pre fata celui mai-mare al beseareciei den [75r] moarte. Pornesc şi ei după Iisus şi pre cale văd că nu ascultă, nici vindecă pre ei. Merg pînă în casă, crezînd că va milui pre ei, şi sînt tari în credinţă depre binele şi mila lui; aşa dobîndesc sănătate. Iaca acei creştini mari pilda credinţeei. Tu încă în sărăcia ta fă aşa, şi zău că veri fi ascultat în rugăciunea ta cea dereaptă. A treia: în ceşti doi orbi avăm pilda acelor oameni carei cunosc orbitura şi neştiuta lor. - Şi toţi orbii sînt aşa? că sînt unii carei orbitura lor nu cunosc, ce le pare lor că văd mai bine decît alţii şi se ţin că sînt purtători orbilor. Depre aceştea grăiaşte Hristos (la Matei): "Sînt orbi purtători orbilor". Şi aceasta orbitură iaste rea, întîi căce că nu se pot vindeca şi vor peri într-însa (şi iaste scris la Ioan); a doua, şi pre alţii rătăceaşte şi-i bagă în groapă (cum au scris Matei). Aşa era în vreamea lu Hristos cărtularii şi fariseii, şi în vreamea noastră aşa sînt vlădicii, arhi [75v] episcopii, egumenii, călugării, popii şi toţi de acela feali. Ei încă pot zice noao cum ziseră lu Hristos: "Au doară şi noi orbi sîntem?" (cum au scris Ioan); cărora noi răspundem cu Hristos: "S-aţi fi orbi, păcate n-aţi avea." Aceaia va să zică: "Cînd aţi cunoaşte pre voi că sînteţi orbi, ce unde ziceţi,vedem", păcatul vostru va rămînea." Că aceşti doi orbi cunoscură orbitura lor şi pohtesc a-i slobozi de ea şi merg după lumină dereaptă pre Iisus Hristos, la el strigă: "Miluiaşte-ne, fiiul lu David!" Cu aceaia strigare arătă că cunosc nevoia lor şi pohtesc a-i slobozi. Oameni ca aceia se pot vindeca, iară carei se arată că sînt purtători oamenilor şi zic: "Noi sîntem dătători legiei, păzitori şi întăritori legiei şi a creştinătăţiei, noi ţinem pravilele şi toate slujbele beseareciei", - nu pot cunoaşte orbitura lor, ce se ţin mai mîndri şi mai înţelepţi. Nici de la Dumnezeu nu roagă, să zică: "Doamne, luminează [76r] inema noastră şi înţelesul!", - cumu se rugă David: "Dă mie înţelesul legiei tale, să cunosc porîncitele tale" -, ce le pare că le înţeleg toate. Aşa rămîn ei în orbitura lor ca fariseii. Aşijderea nu pot lumina, nici a cunoaşte pre lumină dereaptă, pre Hristos. Şi aceia carei îmblă după cei oameni mari şi cărtulari, carei zic: "Noi văm ţinea cum zic popii şi mai-marii noştri: ei sînt cărtulari, ei înţeleg", - ce nu iau aminte c-au orbit Dumnezeu pre aceia, cum au porîncit pre Isaiia proroc, şi iară kă Rimleano(m): "Piiarde-voi mîndria mîndrilor şi înţelepciunea înţelepţilor ruşina-voiu." Aceia încă nu se pot vindeca carei ascultă pre popi, căce că nu cer ajutoriu şi luminătoriu den cuvîntul lu Dumnezeu, ce den învăţătura făţarnicilor. Orbii sînt de doao fealiure: unii sînt orbi în trup, carei nu văd lumina soarelui şi a ceştii lumi; alt fealiu iaste carei sînt orbi cu mintea şi nu văd, nici cunosc ispăsenia sufletului în ce stă şi nu înţeleg că [76v] nu poate ierta păcatele niminilea, numai însuş Dumnezeu, ce cred în slujba popilor şi se nădăjduiesc în acela lucru de nemica. Aceia sînt orbi în suflet: mai în mare perire sînt, căce că pier într-însă. Iară carei sînt orbi în trup, pot fi cu ochii sufletului şi cunosc pre ispăsitoriul Hristos; acelora nu va strica orbitura ochilor [80 trupului. Căutaţi dară, fraţi, în luminătura inimiei, că veţi afla, ascultînd, cuvîntul lu Dumnezeu. Că zice David în psalom : "Lumina picioarelor meale - cuvîntul tău, Doamne!" A patra: vedem sfeatul şi lucrul lu Dumnezeu, cum el pre sine iveaşte mişeilor, părăsiţilor şi se ascunde denaintea mîndrilor. Vezi, aceşti orbi ziseră,fiiul lu David"; cred că el au fost făgăduit părinţilor pre proroci şi mergea după el. Iară cărtularii şi fariseii şi aceia cu ochii buni nu zic că e fiiul lu David, ce zic că e samaritean şi drăcit şi soţ păcătoşilor, băutoriu şi mîncătoriu. Nu te mira dară nici acmu, creştine, deaca [77r] vezi că seblăznesc cei bătrîni şi cărtulari şi rămîn în orbitura sufletului, iară coconii şi mişeii cunosc pre dereptate. Ştii ce zice Iisus (la Matei): "Eu dau har ţie unde-ai ascuns aceasta înaintea mîndrilor." A cincea oara: credinţa dereaptă nu gîndi, nici socoti vreo perire ce iaste hrăboară, şi mărturiseaşte fără frică ce se cade creştinului. Aşa făcură ceşti orbi, că era tocmit între jidovi (cum iaste scris la Ioan) cum cine ne-ară mărturisi şi adevăra pre Iisus cum că e el Hristos, să fie lepădat de besearecă. De aceia orbii nu gîndiră, ce striga şi chema pre Iisus,fiiul lu David". Derept aceaia, avură credinţă tare şi vîrtoasă: în cale nu le deade nici un răspuns, - derept aceaia ei nu gîndiră, ce mearseră şi în casă. A şasea: Hristos veade şi cunoaşte bine sărăciile acelora carei se rugară lui mai bine decît pot spune lui. Aşa aceşti orbi nu ziseră: "Luminează noao ochii, fă-ne să vedem!", - ce numai ce ziseră: "Miluiaşte-ne noi, fiiul [77v] lu David!" Aşa noi, cînd rugăm pre Dumnezeu, să slăvim pre el, că ştie în ce chip trebuiaşte pre noi a ajuta. Cum zice Hristos, învăţînd atcenaşele, că: "ştie Tatăl vostru ce trebuiaşte voao mainte de cearerea voastră." Iaste, derept aceaia, de aicea veselia noastră cum avăm acătare ajutoriu, cine ştie nevoia şi sărăcia noastră mai nainte decît spunem lui; şi el nu uraşte rugăciunea, ce mai tare a iubeaşte şi porînceaşte să ne rugăm. A şaptea, aşa zice evanghelist : "Aduseră cătr-însul un om mut, avînd dracul; şi scoase dracul şi grăi mutul." Aicea învăţăm cum Hristos nu numai ajuta pre aceia carei veniia la el cu voie bună rugînd pre el, ce şi aceia pre care-i aducea alţii fără voie. Că Hristos au ajutat ş-au vindecat patru fealiure de oameni: întîiu, carei cu voia sa au venit la Iisus şi se-au rugat lui, cum era orbi, şchiopi, stricaţi şi alţi ca aceştea; adoara, alţii la carei fu chemat şi dus Hristos, cum era judele aceluia ce-i murise fata (la Matei), sau derept carei fu rugat Hristos, ei acolo nefiind, cum era sluga sutaşului şi fata ceii muieri den Hanania (cum iaste scris la Matei); a treia, ceia la carei însuş, nerugat, au venit şi i-au vindecat (cum iaste scris la Ioan evanghelist, capete): cel om bolnav de treizeci şi opt de aii şi feciorul mort al văduoi (cum iaste scris la Luca); a patra, aceia carei cu voie nu veniia, ce-i aducea alţii şi fără voie, şi cu sila pre ei, cum era acest drăcit şi mut. De unde cunoaştem cît iaste [81] Hristos pre nevoiţi a asculta şi a ajuta, că în toată vreamea, în tot locul elu e gata pre mişei a ajuta. Îmblaţi dară, creştini, la mare mila lui şi, cum au jurat, zău că ne va asculta în veac. Amin! " În vreamea aceaia văzu Iisus mult nărod şi se milostivi d-inşii şi vindecă [78v] nevoile lor. După aceaia fu seară, apropiară-se cătră el ucenicii lui, grăiră: "Pustiu iaste locul şi ceasul acmu treace; lasă gloatele să meargă împrejurul satelor, să cumpere lor hrană." Iisus zise lor: "Nu trebuiaşte să se ducă, daţi-le lor voi mîncare." Ei grăiră lui: "Nu avem acicea, numai cinci pîini şi doi peşti." El zise: "Aduceţi-le încoace!" Şi zise gloatelor să şază spre iarbă; şi luo ceale cinci pîini şi amîndoi peştii şi căută în ceriu şi blagoslovi şi le frîmse şi deade ucenicilor pîinile, e ucenicii gloatelor. Şi mîncară toţi şi se săturară, şi luară den rămăşiţe bucate, coşure pline. Mîncători era ca cinci mie de bărbaţi, fără muieri şi feciori. Şi aciia îndemnă Iisus ucenicii lui să între în corabie şi să treacă în ceaia parte, pînă cînd va lăsa gloatele." Tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, den ceastă evanghelie avăm [79r] aceaste învăţături: Întîiu, cum toată nădeajdea noastră şi izbăvirea să ne fie în Dumnezeu, că elu e purtătoriul sărăciei noastre şi a sufletelor, şi cum grija noastră de mainte să fie aceasta, să căutăm înpărăţia lui, - cum zice el însuş, Iisus Hristos (la Matei): "Căutaţi mainte împărăţia lu Dumnezeu şi împărăţia lui, după aceaia toate se vor da voao." Cum şi acest nărod, care venise a asculta cuvintele lu Hristos în ceastă sfîntă evanghelie; Domn Iisus Hristos de pre acel nărod toată grija şi nevoia au purtat şi pre ei au săturat, cu acea ciudă şi semn, cinci mie de oameni (cum iaste scris la Matei, şi la Marco, şi şi la Luca, şi Ioan) cu cinci pite (iară la Marco, : patru mie, cu şapte pite) şi cu meşchit peaşte. Că Dumnezeu aceasta pohteaşte de la noi să facem, cum omul creştin mainte de toate să se roage şi să se smerească cu oamenii marelui Dumnezeu. După aceaia, cu hrăborie mare asculte cu toată mintea cuvintele lu Dumnezeu, [79v] să fie pururea la poveaste şi la propoveadanie, unde spun derept, şi să fericeaze pre Dumnezeu. Deaca veri face aceastea toate, după aceaia vare ce rînd, veri avea, au ce lucru, tu îmblă după lucrul tău cu toată dereptatea, fără pagubă şi dosada altora, şi izbăvirea ta şi nădeajdea toată aruncă pre Dumnezeu. [82] Că să ştii că el va hrăni pre tine, cum zice David proroc, psalom 54: "Aruncă spre Dumnezeu grija ta şi el va tine hrăni." Şi iară la psalom 33: "Bogaţii meseriră şi flămînziră, iară ceia ce caută pre Dumnezeu de nemică nu vor fi sărăciţi. Teameţi-vă de Domnul toţi sfinţii, că aceia ce se tem de Dumnezeu nu vor fi sărăciţi de nemică." Şi iară la proroc David, de psalomi: "Tînăr fui şi îmbătrînii şi n-am văzut nici un om derept să fie părăsit de Dumnezeu, nici sămînţa lui căutînd şi cerînd pîine." Derept aceaia porînceaşte Hristos Iisus (la Matei). Caută aceşti jidovi, încă de-pre [80r] care grăiaşte şi evanghelia de astăzi; vezi cum hrăni şi sătură Iisus Hristos, arătînd şi noao cum aşijderea şi pre toţi creştinii va purta şi de ei cîştigă. A doua, - cum Iisus Hristos, în ceastă evanghelie, deaca văzu nărodul flămînd, făcu-i-se milă de ei şi pre ei sătură cu atîtea pite şi peşti. Aşa şi noi, creştinii, în ce văm putea să miluim şi să fim milostivnici cătră fraţii noştri şi junilor mişei, să ajutăm pre ei şi să împărţim cu ce ne-au dat Dumnezeu, că derept aceaia dă Dumnezeu unuia mai mult decît altuia, cum meserearea sa cel bogat să arate - cum zice Iacov apostol, de capete - pren faptele sale ceale bune. Aşijderea trebuiaşte să dăm har lu Dumnezeu den avuţia noastră, că derept aceaia ne-au dat Dumnezeu avuţia. Derept aceaia, iani socoteaşte ce va grăi Iisus Hristos, cînd va judeca lumea, derepţilor, milostivnicilor, şi iară nemilostivnicilor. A treia, învăţăm iară cum să fim şi noi cu hrăboria mare [80v] şi cu gînd şi cu grije mare şi adevăr întru ascultătura cuvintelor lu Dumnezeu. Că caută şi vezi acest nărod cît de departe au venit cum să asculte cuvintele lu Hristos. La pustie încă au mers după poveaste şi după propoveadanie ş-au ascultat cuvintele lu Hristos şi pînă a treia zi au fost cu el; şi nu în vreo cetate sau oraş, ce întru pustie; şi nu doi sau trei sau patru sau zeace oameni, ce cîte cinci mii şi cîte patru mii de oameni, cu muieri şi cu feciorii. Iară noao ne e leane numai întru un ceas a mearge la besearecă. Derept aceaia, mă tem cum acel nărod de jidovi vădi-ne-vor şi pre noi vor osîndi şi ne vor certa înaintea lu Dumnezeu şi înaintea lumiei a toată la zioa de judecare, cum noi, fiind creştini, căce-am fost aşa prea bine. Derept aceaia, oare unde auziţi că spun derept cuvintele lu Dumnezeu, păsaţi şi ascultaţi! Aşa veţi fi în mila lu [81r] Dumnezeu, – carea tu, Doamne, dă-ne întru împărăţia ta! Amin! " În vreamea aceaia îndemnă Iisus ucenicii lui să între în corabie şi să treacă în ceaia parte, pînă cînd va lăsa gloatele. Şi deaca lăsă gloatele, sui-se în codru însuş a se ruga; după aceaia fu seară, însuş era aciia. E corabia era în mijlocul măriei, învăluiia-se cu undele: era amu împrotiva vîntului. [83] În a patra straje, ce e de noapte, mearse cătr-înşii Iisus: îmbla pre mare. Şi văzură el ucenicii pre mare îmblînd, şi de frică strigară. Aciia zise lor Iisus şi grăi: " Îndrăzniţi, eu sînt, nu vă teamereţi!" Răspunse Pătru, zise: "Doamne, să eşti tu, zi-mi să viiu cătră tine prespre apă."El zise: "Vino!" Şi ieşi den corabie Pătru şi îmbla pre apă să vie cătră Iisus. Văzu vînt mare, temu-se şi începu a se afunda; strigă, grăi: "Doamne, mîntuiaşte-mă!" [81v] Şi aciia tinse mîna Iisus, luo el şi grăi lui: "Puţină-credinţă! derepce te spăreaşi?" Şi întrară ei în corabie: stătu vîntul. Cine era în corabie vineră, închinară-se lui, grăiră: "Adevărul, Domnului fiiu eşti!" Şi trecură, vineră în pămîntul Ghenesaretului". Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Începutul. Evanghelist Matei trei lucrure zice: dentîiu, cum c-au silit şi îndemnat pre apostoli să între în corabie derept aceaia unde era văzut gloatele că era săturat cinci mie de oameni cu cinci pîini. Zice: "Adevăr, acesta iaste cel proroc ce iaste să vie în lume." Iară Iisus cunoscu (cum zice Ioan) că vor să vie şi să răpească pre el, să facă el împărat. Aşa se despărţi de apostoli şi tremease pre ei prespre apă, la Vitsaida, cum zice evanghelist. A treia oara, cum au suit a se ruga în codru. Întîiu, iaste derept aceaia [82r] învăţătura de primă : Hristos n-au fost venit să gătească lui împărăţia ceştii lumi, să domnească după cum domnesc împăraţii, că jidovii în toată vreamea gîndesc şi aşteaptă pre Mesia, să fie lor împărat, să-i scoaţă den orbitura rimleanilor, - ce el nici dinioară n-au pohtit aceaia domnie, ce vezi că fugi dennainte. Derept aceaia zise şi lu Pilat: ,Impărăţia mea nu iaste den ceastă lume." Fugi să arate că el nu pohteaşte şi să nu poată apoi grăi cu adevăr jidovii c-au pohtit domnia, - cumu-l şi strîmbară, vădiră pre el cei mărturisitori strîmbi înaintea lu Pilat. Că n-au fost învăţaţi den duhul lu Hristos popii den Rim şi patriarşii den Ţarigrad să se sfădească pentru domnia, cum cine va fi mai mare. A doua, unde auzim că Hristos au mers la codru a se ruga, învaţă-ne unde să ne rugăm, la cine, cîndu ne teamem de ceva sau cînd avăm acătare ispită pre noi: la rugăciune numai, cum zice şi David proroc [82v] întru sfîntă carte care-au scris cu Duhul Sfînt, în psalom : "Cheamă mine în zi de grija ta şi eu te voiu mîntui." Aşa patriarşii, prorocii şi apostolii, ucenicii şi toţi sfinţii că se-au dat rugăciunei şi aşa au fost ajutaţi. Voi încă, creştini, să veţi cădea în ceva ispita dracului, trupului şi a lumiei, sau în frica morţiei sau în acătare pagubă, nu meargereţi la vrăjitori sau la descîntători, ce numai ce vă prindeţi de rugăciune dereaptă şi smerită. Derept aceaia trebuiaşte să ştiţi rugăciunea creştinească, deaca vă ţineţi creştini şi botezaţi, că rugăciunea iaste arma voastră. Evanghelist zice: "Corabia era în mijlocul măriei, învăluiia-se cu undele." Adoara se-au tîmplat aşa apostolilor, cum au scris Matei, : "Iisus era în corabie, ce durmiia, şi aciia nu era cu ei." Ce aceasta au fost cu voia şi cu [84] tocmealele lu Hristos, cum să vie pre ei aceasta spaimă, şi derept au făcut. Putem înţeleage den Marco evanghelist, [83r] , unde zice: "Ucenicii nu înţeleaseră amu de pîini, că era inimile lor împietrite, că nu credea încă ei că e fiiul lu Dumnezeu. Şi văzînd că săturase cinci mii de oameni cu cinci pîini, aşa lăsă Iisus pre ei acest vînt mare cu undele cum, el împăcînd marea şi vîntul, să vază apostolii şi mai tare să crează lui. A treia, învăţăm ce iaste a aştepta ucenicilor carei fac porînca lui în ceastă lume, cum şi apostolilor se tîmplă, că ceastă lume iaste ca marea cu vîntul şi cuundele. Aşa şi acmu, cine va să meargă pre calea lu Dumnezeu cu dereptate, cuvîntul lu Dumnezeu în multă frică, dosadă, nevoi, în urîciunea lumiei iaste-i a fi, cum zice Hristos (la Ioan): "În lume veţi avea dosadă şi multă ispită a dracului; în mine - pace." A patra: şi atunce cînd sînt periri pre noi, pare-ne noao că doarme Hristos, cum iaste scris la Matei, sau că nu e cu noi, cum nu era în ceastă evanghelie cu apostolii. Aşa gîndim şi noi cînd cădem în nevoie, cum că Dumnezeu [83v] au uitat pre noi, nu ne veade, nu ne socoteaşte, cum zice şi David proroc întru sfînta carte care-au scris cu Duhul Sfînt, în Psaltire, că nu-i e nevoie şi zice cum Dumnezeu stă departe de la el sau doarme. Cum el nici doarme, nici stă departe de la creştini, evanghelist zice: "În a patra straje, ce e de noapte, mearse cătr-înşii Iisus." A cincea, învăţăm ce să aşteptăm şi să nădăjduim de la Hristos cînd sîntem în perire: aceaia cumu e n-au lăsat pre ucenici în mijlocul măriei, aşa pre ai lui nu-i va părăsi în nevoie, ce le va ajuta, cum au şi făgăduit, cum iaste scris la Matei, : "Iată, eu cu voi sînt în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului." Ce acelora va fi ajutoriul, carei îmblă în lucrul porîncit de el. Papiştaşii şi patriercaşii, loru le pare că foarte îmblă bine în porîncile lu Dumnezeu şi într-a bătrînilor. A şasea: "În a patra straje a nopţiei vine Iisus la ei", - că bătrînii împărţiră noaptea pre patru străji: pînă la miiază-noapte doao, după miiază-noapte pînă în [84r] zio iară doao. Aşa lăsă a chinui şi a învălui pre apostoli Hristos toată noaptea în mare şi vine la ei amu cătră zio. Învăţăm, derept aceaia, cum să nu ne îndoim, nici noi să ne spămîntăm deaca nu ne ajută curînd Domnul, ce cu răbdare să aşteptăm vreamea cea bună a milostei lui; că atunce şi mai socotim şi luom aminte cum că nu iaste altul ajutoriu noao fără Dumnezeu. Să văm face aşa, da-va noao împărăţia sa. Amin! " În vreamea aceea apropie-se cătră el om neştine şi se închină lui şi grăi: "Doamne, miluiaşte fiiul meu, că în lună noao drăceaşte-se rău-păţit: de multe ori cade în foc şi de multe ori într-apă; şi aduş el la ucenicii tăi şi nu putură el vindeca." Răspunse Iisus, zise: "O, rudă necredincioasă şi răzvrătită, [85] pînă cînd voiu fi cu voi? Pînă cînd răbda-voiu voi? Aduceţi-mi el încoace!" Şi conteni lui Iisus şi ieşi [84v] den el drac şi se vindecă feciorul den ceasul acela. Atunce mearseră ucenicii cătră Iisus însuş, ziseră lui: ,Derepce noi nu putum goni el?" Iisus zise lor: "Derept necredinţa voastră. Derept grăiesc voao: de-aţi avea credinţă cît un grăunţ de muştariu, zicere-aţi codrului acestui: 'Treci de acicea încolo!' şi ară treace, şi nemică n- ară fi voao să nu se poată. Aceasta rudă nu iase, numai cu rugăciuni şi cu post." Lăcuind ei în Galilei, zise lor Iisus: "Pridădit are a fi Fiiul Omenesc în mînile oamenilor şi ucide-vor el şi a treia zi scula-se-va". Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, aicea în ceastă evanghelie vedem cum la toate realele noastre ce sînt noi să nu căutăm alt vraci, alt lecuitoriu în ceastă lume fără Hristos, cum fu şi cel om, tatăl celui fecior drăcit. Iară acest om sărac cît au avut [85r] grije mare după fiiul lui! Ca şi noi acmu, cui ară fi feciorul său cu aceaia boală şi cu acela beteşug, cum ştiţi bine voi, fraţii miei, cum va fi în inema aceluia om. Derept aceaia el n-au avut răpaus şi altă grije nemică, ce numai cît au grijit cumu-ş va vindeca feciorul său. Derept aceaia, deaca nu putu afla de la alalţi oameni ajutoriu să ajute lui, nimea pre pămînt, nici întru un loc, necăirea, el mearse la apostoli; şi sfinţii apostoli încă nu putură pre el vindeca den putearea dracului. Şi el deaca văzu că nu-l putură vindeca apostolii, el mearse cu mare credinţă la Hristos şi se închină lui cu durearea inimiei lui pentru fiiul său. Rugă-se lu Hristos să iarte pre el şi pre feciorul lui, derepce că nimea în lume nu putu vindeca fiiul [85v] lui den putearea dracului. Aşa opt să facem şi noi cînd lasă pre noi Dumnezeu boale reale; e noi să nu meargem la descîntătoare, că iaste lucrul dracului. Sînt de-a firea ierbi bune de leac şi sînt lăsate de Dumnezeu toate; cînd sînt oameni bolnavi şi le iau cu blagoslovenia lu Dumnezeu, potu-i folosi. Dară acicea, în ceastă sfîntă evanghelie, vedem cum au fost mai mare putearea dracului decît leacul ierbilor şi cum mearse cel om la Hristos şi se rugă lui să vindece fiiul său den putearea dracului. Aşa şi noi cu credinţă mare să rugăm pre Dumnezeu să ajute noao, cum grăiaşte în cartea lu proroc David, psalom : "Cheamă în zioa grijiei tale şi izbăvi-te-voiu, şi proslăvi-mă-veri." „Şi răspunse Iisus, zise: "O, rudă necredincioasă şi răzvrătită, pînă cînd voiu fi cu voi? pînă cînd răbda-voiu voi? Aduceţi-mi el încoace!" " Şi conteni lui Iisus şi ieşi den el drac şi se vindecă feciorul den ceasul acela". - Aicea vedem Hristos că ceartă foarte tare credinţa cea slabă ce avură [86r] jidovii şi cu ce-ş arătă durearea sa Hristos, carea au avut întru inema sa, derepce văzu Hristos nedereptatea lor şi necredinţa lor. Că pentru necredinţa lor împărăţia ceriului va ieşi de la ei şi o va da păgînilor. Dumnezeu au dat pre Hristos, fiiul său, jidovilor, iară ei lepădară pre el; pentru aceaia se mînie şi arătă cum nu iaste vinovat Dumnezeu căce sînt ei lepădaţi (la Ioan): ,Aceasta iaste voia celuia ce m-au tremes, Părintele; de toate ce mi-au dat nu voiu piiarde de la el, ce-i [86] voiu învie în zilele de apoi." Noi sîntem vinovaţi că ne lepădăm cu credinţa cea slabă a noastră de cea voie bună a lu Dumnezeu ce are cătră noi. Iară cînd sîntem în nevoie, noi să ascultăm, să facem ca cest om şi cu credinţă tare să spunem lu Hristos nevoia noastră; şi noi să-l rugăm ca să-i fie milă de noi, că Hristos va ajuta noao cum au ajutat şi celui fecior al celui om. ,Atunce mearseră ucenicii cătră Iisus însuş, ziseră lui: ,Derepce noi nu putum go [86v] ni el?" Iisus zise lor: "Derept necredinţa voastră. Derept grăiesc voao: de-aţi avea credinţă cîtu e un grăunţ de muştari, zicere-aţi codrului acestui: 'Treci de aicea încolo!' - şi ară treace, şi nemică n-ară fi voao să nu se poată. Aceasta rudă nu iase, numai cu rugăciuni şi cu post." Lăcuind ei în Galilei, zise lor Iisus: ,Pridădit are a fi Fiiul Omenesc în mîinile oamenilor şi ucide-vor el şi a treia zi scula-se-va"." - Acicea învăţăm învăţătură cum nu iaste nici o bunătate mai bună decît credinţa mare. Cu credinţa mare poate omul tot dobîndi de la Dumnezeu. Derept aceaia au zis Hristos cătră apostoli: "Să aveţi credinţă cît un grăunţ de muştari, zicere-aţi codrului acestui: 'Treci de acicea încolo!' şi ară treace, şi nemică n-ară fi voao să nu se poată." Pren credinţă vine Avraam cu Isac ispitit fiiul său; cu credinţa Iosif se feri de curvie şi dobîndi blagoslovenia şi fu hrănitoriu a tot pămîntul Eghipetului la acea [87r] foamete mare şi hrăni şi pre fraţii lui, şi pre părintele lui, patriarhul Iacov. Cu credinţa Moisi proroc mare fu şi se lepădă den răcliţă mare, fiiu featei lu Faraon; mai vîrtos vru a se chinui cu oamenii lu Dumnezeu. Cu credinţa lăsă Eghipetul şi nu se temu de urgia împăratului, lu Faraon; cu credinţa trecură marea mohorîtă ca pre pămînt uscat. Cu credinţa păreţii Ierihonului căzură; cu credinţa vine Avraam şi se odihni spre Pămîntul Făgăduitei. Cu credinţa însăş Sara sămînţă luo; cu credinţa Raava, curva, nu peri şi Elisei la Iordan cum trecu. Şi toţi sfinţii cu credinţa biruiră împărăţia, lucrară dereptate, dobîndiră făgăduita, stinseră tăria focului. „Această rudă nu iase, numai cu rugăciuni şi cu post." - Acicea să nu gîndim că ne pune Hristos posturi, ce Hristos învaţă pre noi ca să ne gătim cătră rugăciunea dereaptă a creştinilor, cum iaste voia lu Dumnezeu şi plac lu Dumnezeu [87v] aceaste rugăciuni. Ce, fraţii miei, aceaste rugăciuni nu plac lu Hristos carele sînt den beţie şi den mîncări; porînceaşte fără vreame şi fără frica lu Dumnezeu, cum Dumnezeu nu iubeaşte. Cum iaste scris la Luca, : "Luaţi-vă aminte de sineş, să nu cumva să îngreoiaze inema voastră cu mîncările şi cu beţiile şi cu grija vieţiei." Acicea pohteaşte Hristos cum să nu îngreoiem inimile noastre cu mîncări multe nici dinioară, ce să fim iuşori pururea, gata să fim spre rugăciune cătră Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin! „Zise Domnul pilda aceasta. „Podobeaşte-se împărăţia ceriului omului împărat ce vru a se întreba în cuvinte cu robii lui. Începu el a se întreba,– [87] aduseră lui un datornic, zeace mie de talanţi nu avu el să plătească. Zise domnul [88r] lui să vînză şi muiarea, şi feciorii, şi tot cît avea şi să plătească lui. Căzu amu robul acela, închină-se lui, grăi: 'Doamne, rabdă mie şi tot ţie voiu da.' Milostivi-se domnul robului acelui, iertă lui şi datoriul lăsă lui. Duse-se robul acela, află unul de megiaşi ai lui, ce era datoriu lui o sută de bani, şi-l prinse şi-l suguşă el, grăiia: 'Dă-mi cîtu-mi eşti datoriu!' Căzu amu megiaşul lui la picioarele lui, ruga-se şi grăiia: 'Rabdă mie şi tot da-ţi- voiu.' El nu vrea, ce-l duse şi băgă el în temniţă, pînă cînd deade datoriul lui. Văzură megiaşii lui ce fu şi se jeluiră vîrtos şi vineră, spuseră domnului tot ce fu. Atunce-l chemă domnul lui, grăi lui: 'Rob hitlean, tot datoriul lăsai ţie derept că mă rugaşi: dară nu ţi se cade şi ţie a milui megiaşul tău ca eu tine miluiiu?' Şi se mînie domnul lui, deade el muncitorilor pînă cînd deade tot datoriul lui. Aşa şi Tatăl mieu den ceri face-va voao să nu [88v] lăsare cineş fratele lui den inema voastră greşalele lor." Tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, în ceastă evanghelie cu pildă răspunde Hristos la întrebarea lu Pătru, învăţînd pre Pătru şi pre toţi creştinii cum trebuiaşte a ierta vecinului greşalele şi păcatele ale tuturora, de cîte ori greşesc şi se pocăiesc şi se toarnă. După aceaia zice cum, să nu vrem ierta, nece noao nu vor fi iertate păcatele noastre, ce ne vor da în mîna muncitorilor. Avăm den această evanghelie aceaste învăţături: Învăţătura dentîiu: învăţăm den această pildă cu cîte ne ţinem şi sîntem datori Domnului Dumnezeului nostru, care datorie mare nu putem noi spune cu limba noastră, ce putem judeca den ceastă slugă care rămase datori zeace mie de talanţi (aceştea fac şase sute de mie de florinţi). Că acel împărat iaste Tatăl Dumnezeu; sluga, iară, carea nu poate plăti datoria iaste lumea. Iară datoria [89r] sînt păcatele noastre nenumărate, care păcatele Tatăl Dumnezeu, pren Fiiul său, den mare mila sa, noao au iertat toate; iară noi cea sută de bani - greşalele vecinului nostru cel mic - nu răbdăm, nece putem lui ierta. Că mare datorie cu ce sîntem datori lu Dumnezeu, cum zice Pavel apostol (kă Korintho(m)): ,N-avăm nemica ce n-am luat de la el; că vare ce poate gîndi omul, toate au luat de la el." Aşa, cu mult datoriu sîntem vecinului nostru. Dară cu ce sîntem datori lu Dumnezeu? - Cu credinţă, cu dragoste şi cu nădeajde lu Dumnezeu a creade, pre el asupră de toată făptura a iubi, numele lui a cinsti, a sfinţi şi a slăvi, cuvîntul lui bucuros a asculta şi cumu-s porîncile lui, aşa a tocmi viiaţa noastră. Lui pururea a da har derept tot binele al lui - aceasta e datoria noastră. [88] Dară cu ce sîntem datori vecinului nostru? - Cu poamele şi cu plodurile ale credinţei [89v] şi dragostei vecinului cu derept să slujim şi să-l ajutăm în toate sărăciile ale lui; pre el nici întru un chip să nu vătămăm, nece muiarea-i, nece feciorii, nece fămeaia, nece în cinstea lui, nece în avuţia lui, ce a păzi grija lui ca şi a noastră. Cum zice Hristos (în Matei, de capete): "Cum vreţi să facă voao oamenii, aşijderea faceţi şi voi lor." Ce să ştiţi, derept aceaia, că ne iaste a da seamă lu Dumnezeu de aceastea de toate. A doua învăţătură iaste a căuta aicea cîtu e milostivnic şi meserearnic Tatăl Dumnezeu cătră noi. Multă datorie slugiei lui aceaia arată, cu binele ce făcu acest împărat cu sluga: deaca nu avu să plătească datoria, căzu jos înaintea domnu-său şi rugă pre el să rabde şi va plăti tot; iară lui fu milă de slugă, slobozi pre el, iertă-i şi toată datoria. Aceasta e mare mila lui. Iară sluga făgădui că va plăti toate; ce văzu domnul că nu poate, pren aceaia [90r] iertă lui toate, den mare mila lui. Să ştii şi tu, creştine, cum că tu însuţi nu poţi plăti datoria ta şi a tocmi, numai Domnul, den mare mila lui, să iarte ţie. Cunoaşte, derept aceaia, slăbia şi netăria ta şi să ceri iertăciune de la Tatăl pentru Hristos, că acela toată datoria noastră au plătit Tatălui şi cu moartea lui destul au făcut (la Evreomî, şi Ioan, în Poslamie, kă Galatî). Pre acel Hristos cuprinde cu credinţă dereaptă cătră tine şi ţine la tine cu viiaţă nevinovată. A treia învăţătură: ce ceare şi pohteaşte Dumnezeu de la noi derept mila unde ne-au iertat? - Aceaia arată noao evanghelia, în ceastă pildă, cum şi noi vecinului nostru greşalele sau rău făcut noao să lăsăm şi să iertăm, că zice chear : "Slugă hitleană, toată datoria ta lăsai ţie, derepce mă rugaş; dară nu ţi se cade şi ţie a milui megiaşul tău ca eu tine miluiiu?" Fă şi tu cu [90v] pilda Tatălui sfînt: iartă vecinului tău nu numai greşalele, ce şi datoria de bani care nu poate plăti. Încă să nu te-ară ruga vecinul de să-l ierţi, cade-ţi-se a-l ierta şi nerugat, dentru inema ta. Că trebuiaşte să ne rugăm încă şi derept vrăjmaşii noştri (Matei), cum să se poată cunoaşte şi Domnul să dea lui milostea a lui. A patra învăţătură: cît tare pedepseaşte Dumnezeu pre ceia carei nu iartă vecinului greşalele, cumu ne arată şi această pildă, cînd zice: "Şi se mînie domnul lui şi deade el muncitorilor.",Mînia lu Dumnezeu" - că pre carei uraşte Dumnezeu toată făptura lumiei uraşte;,deade el muncitorilor" - aceia sînt dracii; şi vor fi aruncaţi în perirea veacului: pînă cînd va da toată datoria nu va ieşi de acolo. Derept aceaia, carei sînt cu inemă grea şi vîrtoasă cătră vecini greşiţi, cu amar lor va fi această evanghelie; [91r] iară carei sînt brînzi şi milostivnici, mare veselie a lor e această evanghelie, că vor fi iertaţi şi priimiţi la viiaţa veacului. Amin! [89]" „În vreamea aceaia şi adecă unul neştine apropie-se cătră Iisus şi zise lui: "Învăţătoare bune, ce bine să fac să aib viiaţa de veac?" El zise lui: "Ce mă grăieşti 'bun'? nimea nu e bun, numai Dumnezeu unul. Să veri să mergi în viiaţă, păzeaşte porîncitele!" Grăi lui: "Carele?" Iisus zise lui: "Nu ucide, nu face curvie, nece fura, nu minciuni mărturisi; cinsteaşte tată-tău şi mumă-ta şi iubeaşte vecinul tău ca îns tine." Grăi lui tînărul: "Toate acealea am păzit den tinereaţele meale; şi ce încă n-am sfîrşit?" Zise lui Iisus: "Să vrei desfîrşit să fii, du-te şi vinde avuţia ta şi dă mişeilor, şi avuţie veri avea în vistiiariu în ceriure; şi vino după mine!" [91v] Auzi tînărul acest cuvînt şi se duse oscîrbit; era amu de avea cîştig mult. Iisus zise ucenicilor lui: "Derept grăiesc voao că nu e lesne a întra bogatul în împărăţia ceriului. Iară grăiesc voao că mai lesne iaste cămileei pren lăuntrul urechilor acului a treace decît bogatul în împărăţia ceriului a întra." Auziră ucenicii lui, mirară-se foarte şi grăiră: "Cine amu poate mîntuit să fie?" Căută Iisus, zise lor: "La oameni aceasta nu se poate, iară la Domnul totu se poate"." Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, această sfîntă evanghelie iaste scrisă şi la Marco, şi la Luca, : cum un tînăr, om mare şi bogat, vine la Iisus, nu ispitind el ca cela de la Luca, ce cu deadins şi cu inemă bună întrebă el: "Ce bine să fac să aib viiaţa de veac?" Aceasta întrebare iaste jidovească, că ei gîndesc cum [92r] oamenii pot fi ei înşiş, cu lucrurile sale, dobîndi viiaţa de veac. Hristos acestui tînăr deade înainte ceale porînceale ştiute de ei şi proaste să ţie, şi i se-au părut lui că au ţinut toate. Ce Hristos arată lui că n-au ţinut, cînd zise să împarţă avuţia toată mişeilor. Iară el, neavînd un lucru încă, ce iaste credinţa şi nădeajdea în Dumnezeu, mîhnit duse-se de-aciia. Hristos grăi ucenicilor cît cu greu şi cu greaţă merg bogaţii la împărăţia ceriului, şi zise cum că nu poate fi nece cum să între în împărăţia lu Dumnezeu nădăindu-se pre bogăţie. Iară ucenicii spămîntară-se, cum scrie Matei, iară Hristos zise lor cum ce nu e lesne şi nu poate fi înaintea oamenilor, înaintea lu Dumnezeu poate fi toate. Derept aceaia, den ceastă evanghelie avăm aceaste învăţături: Învăţătura dentîi. În pilda acestui tînăr învăţăm cum n-avăm mai mare grije în ceastă lume [92v] decît să întrebăm şi să ne învăţăm de viiaţa de veac, unde şi cu ce putem, şi [90 la cine, afla. Că această viiaţă iaste trecătoare, cum zice Pavel, şi căutăm altă vietoare şi mai bună, şi nu ştim ceasul morţiei. Cade-se, dară, să întrebi de cuvîntul lu Dumnezeu şi să ştii bine cumu te poţi ispăsi. Lucrul acestui tînăr plăcu şi lu Hristos, că nu mearse la cărtulari şi la farisei, ce la Hristos. Aşa făcu şi Nicodim (Ioan): nu cu ispită, ce smerit cădea pre genuche. Cum zice Marco: "Tare greşesc şi sînt în orbitură mare carei nu ştiu nemică, nici vor să întreabe şi să bată a învăţa de viiaţa de veac; nu gîndesc de altă lume, numai să aibă aicea ce să mănînce şi să bea; gîndesc mai nemica de ceaia lumea mai buna". A doua învăţătură [93r] Hristos zise că,nimea nu e bun şi dulce, numai însuş Dumnezeu". Cu acest cuvînt va să smerească Hristos opre cest tînăr unde se ţinea că e bun unde era oarecînd neşte porînceale ale lu Dumnezeu ţinut. Învăţăm de aicea cum tot omul să se smerească şi să cunoască cum, fără Dumnezeu, nu e nimea fără păcate. Că sîntem den nărav toţi, den tinereaţe, răi şi greşiţi, - încă şi sfinţii lu Dumnezeu, cum iaste scris în psalom şi în Rimleani, psalom, Rimleani, şi în Poslania lu Ioan, Ioan,. Dară deaca e însuş Dumnezeu bun numai căce zicem oamenilor,sfinţia ta"? dară fiind noi toţi răi, căce urîm pre alalţi şi sîntem măreţi [93v] cătră alalţi? De aceaia, nu te mira deaca unul mănîncă pre vecinul său, fiind el rău. Dară să Dumnezeu e bun, căce nu creadem lui şi să nădăjduim că ne va ţinea? Că bunătatea noastră toată numai de la Dumnezeu e dăruită; dară căce nu cearem numai de la Dumnezeu binele, ce cearem şi rugăm de la alţii ? Întrebare: Căce zice acestui tînăr Hristos: "ţine porîncile, să veri să aibi viiaţa de veac", deca ştii cum nimea nu poate ţinea, nice pren iale a ispăsi (Ioan, Rimleani, kă Galatî)? Şi căce nu zice: "Creade în mine să veri să te ispăseşti", cum face aiurea (Ioan, : "Cine creade în mine avea-va viiaţa de veac")? - Răspuns: Hristos văzu acestui lucru în ce greşiia şi scădea lucrul lui. Derept aceaia deade lui porîncile să cunoască netăria şi nedestoinicia lui şi aşa să ceară de aiurea, de la Dumnezeu, ajutoriu. A treia învăţătură Zise tînărul: "Toate acealea feresc den [94r] tinereaţele meale". - Învăţăm de aicea cum den tinereaţele noastre învăţăm şi înceapem acicea leagea lu Dumnezeu; rău şi den sfeatul dracului fac oamenii carei feciorii, featele, coconii nu-i duc la besearecă pînă nu cresc mari. Ieremia proroc, în plîngerea lui, în a treia carte, zice: "Bine e omului deaca va purta jugul Domnului den tinereaţele lui." Şi în psalom : "În ce tocmeaşte tînărul calea sa? în ţinearea cuvintelor tale." Iară învăţăm de acest tînăr, unde întreabă: "Ce încă n-am sfîrşit?", cum şi noi în lucrul lu Dumnezeu să purceadem şi să ne întărim den zi în zi cu învăţătura şi cu lucrurile credinţeei. [91] A patra învăţătură Hristos zice tînărului: "Du-te şi vinde avuţia ta şi dă mişeilor!" - Au om sfîrşit şi destoinic tot acela să fie carele face aşa? Ba, nu pentru aceaia zice Hristos, ce el cunoaşte slăbia tînărului în ceastea ce şi el însuş, tînărul, nu cunoaşte: el avînd cîştig şi avuţie [94v] multă, nădăjduiia tare, cu toată inema, pre avuţie. Pentru aceaia zise: "Vinde toate!" Şi aceasta au zis Hristos numai acestui tînăr, că în Scriptură nece aiurea nu veri afla să fie zis a toţi oamenilor aşa: "Cine va vrea a se ispăsi, să vînză toate şi să dea mişeilor; aimintrea nu poate întra în împărăţia ceriului." C-au fost mulţi sfinţi de-au avut avuţie multă, cum: Avraam, Isac, Iacov, Lot, David, Iov, - ce ei au fost gata prentru Dumnezeu; cînd au trebuit a părăsi toate, nici au nădăjduit în iale, cum acest tînăr duse-se mîhnit şi trist. Că aiurea, unde zice Hristos: "Cine nu se leapădă de sineş şi nu ia crucea sa, nu poate fi ucenic mie", - aceasta iaste a tot creştinul porîncit. Zice evanghelist: "Era avînd tînărul cîştig mult." Aicea zice Zlatoust, stigînd: "Striga-voiu cu glas mare cum în ce chip înmulţeşte-se avuţia, aşa tare şi pohta avuţiei. Şi cu cît [95r] mai multă avuţie dobîndeaşte omul, cu atîta şi mai mişelu se face." Aşa zice şi Vasilie, cum au văzut bogaţii carei au postit şi au făcut rugăciuni şi de păcate au suspinat, ce nici un fileari mişeilor n-au dat. A cincea învăţătură: Unde zice Hristos că nu e lesne a întra bogatul în împărăţia ceriului, că mai lesne iaste cămilei pren lăuntrul urechilor acului a treace decît bogatul în împărăţia ceriului a întra", - aicea înţeleage pre cei bogaţi carei se cred şi nădăjduiesc în avuţie cu toată inema. Den putearea lor, nicicum nimea, aşa mai tare acei bogaţi nu pot a întra. Ce vezi, Hristos zice cum ce nu poate fi de oameni, toate pot fi la Dumnezeu. Poate Domnul întru un ceas trage şi a schimba pohta şi grija noastră şi bătătura pre voia lui, cu mare mila sa, cum făcu cu Zachei, ce era bogat, şi cu Iosif den Arimatei, care îngropă pre Iisus, şi cu alalţi [95v] mulţi. Că pînă nu trage el pre noi toţi den năravul nostru, meargem îndărăt; ce cînd cu Duhul Sfînt cheamă şi trage, putem mearge şi nu ne părăseaşte pînă nu duce pre noi la împărăţia ceriului, - ce ne dă, Doamne, rugăm tine! Amin! ,Zise Domnul pilda aceasta: "Om, neştine era căsătoriu, ce-ş sădi via şi cu gard îngrădi; şi săpă într-însa tocitioare şi zidi turn, şi o deade el a lucrători şi se duse. Cîndu se apropie vreamea rodului, tremease robii lui cătră [92] lucrători să ia rodul lui. Şi prinseră lucrătorii robii lui, amu bătură, alţii uciseră, alţii cu pietri uciseră. Iară tremease alţi robi, mai mulţi de întîiu, şi feaceră lor aşijderea. Mai apoi tremease cătră ei fiiul lui, grăi: 'Ruşina-se-vor de fiiul [96r] mieu'. Lucrătorii văzură fiiul, ziseră întru ei: 'Acesta iaste moşteanul, veniţi să ucidem el şi vrem ţinea moştenia lui'. Şi prinseră el şi-l scoaseră afară den vie şi- l uciseră. Cînd amu va veni domnul viei, ce va face lucrătorilor aceia?" Grăiră lui: "Răii rău să piară, şi via o va da altor lucrători, ce vor da lui rod în vreamea sa." Grăi lor Iisus: "Au n-aţi cetit nici dinioară în Cărţi: 'Piatra ce nu în rînd feaceră ziditorii, aceaia fu în capul unghiului?' De la Domnul fu aceasta şi iaste minune între ochii noştri". Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, pilda aceştii evanghelie Teofilact, arhiepiscopul bulgarilor, aşa tîlcuiaşte, zicînd: Aduce Hristos altă pildă, arătînd jidovilor cum mult bine au făcut Domnulcu ei, ce nu sînt făcuţi mai buni. Acel om căsătoriu iaste [96v] Dumnezeu; prentru mare mila lui cheamă-se om. Via - nărodul iudeilor zidit de la Dumnezeu în Pămîntul Făgăduiturei. Gardul - leagea contenind să nu se ameastece cu alte limbi; gard sînt îngerii păzind izrailiteanii. Tocitoarea - altariul; stîlpul sau turnul iaste beseareca; lucrătorii sînt învăţătorii nărodului, fariseii şi cărtularii. Şi se duse de unde nu va veni curînd, să bîntuiască pre greşiţi. Apropie-se vreamea 1rodului, în vreamea prorocilor; robii tremeş sînt prorocii, pre carei au dosădit în multe chipure de lucrători, carei atunce era proroci mincinoşi şi învăţători strîmbi: pre Miheia bătu Sedechia împărat pre obraz; pre Zaharie uciseră între altar şi besearecă; pre alt Zaharie, fiiul Iudei, cu pietri uciseră. După aceaia fu tremes fiiul lui Dumnezeu, în trupu se ivind - ce nici pre el nu priimiră, ce-l răstigniră. Scoaseră-l afară den via sa, că afară den Ierusalim uciseră Domnul. [97r] Cînd amu va veni domnul viei, ce va face lucrătorilor? Cînd va veni, cînd va căuta la fărălegile jidovilor, atu4nce răii rău-i va piiarde, tremeţînd pre ei oştile rimleanilor, şi via sa va da altor lucrători, apostolilor sau limbilor, cum zice Hristos (Matei, 116; Marco, 871 şi la (Deanie) 11). Iară piatra ce lepădară ziditorii iaste însuş Hristos, pre care învăţătorii iudeilor nu-l priimiră, ce de nemica-l ţinură, zicînd: "Samaritean eşti şi ai drac." Iară cînd învise Hristos den moarte, fu pus în capul unghiului, că fu cap beseareciei, cuprinzînd şi jidovii, şi păgînii sau limbile întru o credinţă şi întru o leage. Avăm de aicea aceaste învăţături: Învăţătura dentîi: Învăţăm cîtu e mare mila lu Dumnezeu, cît mult bine au făcut cu jidovii, carei au păzit şi i-au socotit şi i-au slobozit den mîna şi den putearea [93] vrăjmaşilor în toată vreamea: scosu-i-au den Eghipet cu mari minuni prespre Marea Roşie, [97v] şi de aii hrănitu-i-au în pustie ş-au pierdut limbi cu mulţi împăraţi în ţara hananeilor. Tremease proroci întru ei în toată vreamea şi, cum zice în psalom, n-au făcut nece unii seminţe ca jidovii, ce, unde nu ascultară prorocilor şi cuvintelor lu Hristos şi ale apostolilor, vezi cumu-i pierdu şi în toată lumea fură răsipiţi şi rău răsfiraţi. Iară noi am fost păgîni, ş-au priimit pre noi Domnul în locul jidovilor ş-am sosit la creştinătate, că ne spun cuvîntul lu Dumnezeu mai chear decît jidovilor. Mai amar va fi noao să nu ne văm turna cătră Dumnezeu den păcatele noastre şi văm îmbla afară de cale lăsată de Hristos în evanghelia sa. De-au pierdut cei oameni ai săi pre jidovi, dară noi, sălbatecii, ce va face? Depre acest lucru ceteaşte la Rimleani 20. A doua învăţătură: Unde se grăiaşte de Hristos (den psalom 117) că piatra unghiului că cuprinde doi păreţi la un unghiu, jidovi şi păgîni, aducînd [98r] şi tocmind pre o leage şi credinţă, nu pre noi, sau trei, sau patru, sau cinci, sau şase, sau mai multe, - de-icea învăţăm, creştini, cît greşesc acei oameni carei zic că Dumnezeu au tocmit s-au lăsat multe legi, sau zic: cîte limbii, atîtea legi au tocmit a toate limbilor usebi. Ce carei zic aşa, nu înţeleg Scriptura, că după naşterea lu Hristos numai o leage şi o credinţă au lăsat Hristos creştinilor, - cum iaste scris la aceaste scripturi: Ioan, (kă Efeseo(m) 23, 254; Luca, 54; 14 Ioan, 56; (kă Galatî) 24, 208; Matei, 93; kă 15(Efeseo(m) )23, 224; (kă Korintho(m)25,128; Iacov, 52; caută în (Glavizne ), în capete. A treia învăţătură: Unde zice Hristos: "Lua-se-va împărăţia lu Dumnezeu de la voi", arată-ne cum au luat împărăţia de la jidovi prentru ce nu făcură plod în împărăţia lu Dumnezeu. Că n-au luat ţara lor numai, ce acmu sînt şi în mînia lu Dumnezeu, că n-au împărat de eiş, n-au [98v] ţară, n-au slujbă, n-au proroci ca în zilele dentîi, ce sînt bătuţi de orbitură mare unde nu făcură plod împărăţiei. Aicea învăţăm cum că va fi luată şi de la noi împărăţia lu Dumnezeu de nu vrem face plod şi noi. Ce să ştim ce iaste plod în împărăţia lu Dumnezeu, - că plod în împărăţia dracului iaste de toate fealiurile de nedereptate şi strîmbătate, făţăria -, iară plodurele împărăţiei lu Dumnezeu nu sînt lucrure tocmite de oameni, cu carele nu putem cinsti pre Dumnezeu (Matei, 60), ce sînt aceale lucrure carele au lăsat el, Domnul însuş. Aceastea cuvinte spune Pavel apostol frumos, la (Galatî) 213, zicînd: "Poama Duhului 18iaste dragostea, veselia, pacele, răbdarea, dulceaţa, bunătatea, credinţa, smericiunea, curăţia, blîndeaţele, postul sau mîncare puţinea şi cu măsură." Pre acest lucru să ne nevoim şi noi, creştini. Amin! [99r] [94] ,Zise Domnul pilda aceasta: "Podobeaşte-se împărăţia ceriului omului împărat ce feace nuntă fiiului lui; şi tremease robii lui a chema la nuntă, şi nu vrură să vie. Iară tremease alţi robi şi grăi: 'Ziceţi chemaţilor: Adecă prînzul mieu gătiiu, juncii miei ceia hrăniţi fură jungheaţi şi totu e gata; veniţi la nuntă!' Ei nu pristăniră să meargă, - unii amu la satele lor e alţii la negoaţe; alţii prinseră robii, dosădiră lor şi-i uciseră. Şi auzi împăratul acela, mînie-se şi tremease voinicii lui şi pierdură ucigătorii acei, şi cetăţile lor arseră. Atunce grăi robilor lui: 'Nunta amu gata iaste, chemaţii nu fură destoinici; duceţi-vă amu la ieşitul drumurelor şi cîţi veţi afla, chemaţi-i la nuntă.' Şi ieşiră robii acei în răspîntii, adunară toţi cîţi aflară, răii şi bunii, şi [99v] se împlu nunta şezînd ei. Şi întră împăratul şi-i văzu şezînd; văzu aciia un om neîmbrăcat în veşminte de nuntă şi grăi lui: "Soaţe, cum ai venit încoace neavînd veşminte de nuntă?" El tăcu. Atunce zise împăratul slugilor: "Legaţi lui mînile şi picioarele şi-l luaţi el de-l aruncaţi el în untunearecul de afară: aciia va fi plîngere şi scrîşnire dinţilor. Mulţi sînt chemaţi şi puţini-s aleşi". Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, în ceastă pildă a ceştii evanghelie (ca şi în cea evanghelie de la Luca, pre pilda ceştii, că amîndoao pildele grăiesc numai de un lucru: această pildă cheamă ,prînzul", la Luca zice,cină"), într-această pildă arată Hristos voia cea bună şi milă mare ce-au avut Tatăl Dumnezeu cătră jidovi, iar ei cît neharnici [100r] şi nemulţemitori au fost. Pentru aceaia i-au lepădat pre ei şi i-au dosădit, şi în locul lor au priimit limbile şi păgînii, spuind şi aceasta, cum carei ară fi adunaţi creştini den păgîni şi ară fi neharnici, fără veşminte de nuntă, făţarnici, mai apoi-i va dosădi rău. Că acel împărat Dumnezeu făcu nuntă lu Hristos, împreunînd pre el cu sufletul şi cu trupul oamenilor, deaca născu den Preacurata, - că ginerele e Hristos, nevasta iaste beseareca şi sufletul. Slugi tremease Moisi şi alţi, cărora nu crezură ovreaii, ce mîniară pre Dumnezeu în de ani. După aceaia fură tremeş prorocii alalţi; den ei uciseră, ca şi pre Isaiia, de unii bătură joc, că pre Ieremie aruncară întru un lac de tină. Iară unii dentru chemaţi mearseră la lucrul lor şi la negoaţele lor, căutînd cinstea ceştii lumi, domnia, avu [100v] ţia, lăcomia şi dulceaţa vieţiei. Iară juncii şi hrăniţii, zice Teofilact, iaste leagea veache şi leagea noao, că în jărtvă jungheară boi, iară hrăniţii sînt cuvintele sfinte de veselia Scripturei. Iară nunta iaste cea plină de dragostea propoveada niei evangheliei, ce în făgăduită începuse încă în rai. Şi fu vestuit patriarşilor şi prorocilor depre Hristos, Domnul nostru, cum că are a veni şi a naşte derept noi, să ne descumpere şi să ne izbăvească de toată perirea. După aceaia veni Hristos şi tocmi lucrul nostru cu moartea şi cu [95] învierea lui. Şi aşa tremease, după învierea lui, nu numai la jidovi, ce în toată lumea (Matei, Marco) să cheame la nuntă răii şi bunii, toate limbile la propoveadania evangheliei şi la iertăciunea păcatelor şi vieţiei de veac. Derept aceaia, den ceastă evanghelie avăm aceaste învăţături: Învăţătura dentîi [101r]Învăţăm de aicea cîtu e de mare milostivnicia şi dragostea şi iubirea lu Dumnezeu de cătră jidovi şi de cătră toţi oamenii, cum jeluiaşte pre noi păcătoşii den perirea veacului a slobozi şi a ispăsi. Derept acest lucru pururea au tremes proroci jidovilor, şi iară păgînilor apostoli, ucenici, păstori, evanghelisti, cărtulari şi ştiutori. Pînă în ceasul de acmu tremeate popi şi învăţători, cum iaste scris la Efesî, : "Carei ne cheamă pren evanghelie la veselie gătită noao pren Iisus Hristos, neusebind nece alegînd acmu nimea": Marco, : "Vare cine va creade, ispăsit va fi"; şi Matei, : "Veniţi la mine toţi! - zice Hristos"; şi Pavel, la Timotei, : "Dumnezeu se nevoiaşte pre toţi a ispăsi." Şi zic slugile că sînt toate gata, numai să purcează şi să meargă la nuntă; nu pohtesc să ducem nemică. [101v] Impăratul încă se mînie să nu văm mearge, că ne cheamă la lucrul spăseniei, la nunta ce-au făcut împăratul nu slugiei, ce fiiului său, în care toate sînt de veselie deplin. Iară la Luca, zice c-au făcut cină mare, căce că iaste împărat împăraţilor şi domn a toţi domnilor, că poate aceaia cină sătura toată lumea, cum cine va mînca dentr-însa nu va însetoşa nece dinioară (Ioan). Nu gîndi: ,Doară nu mă va priimi", dară căce tine cheamă; ba bucuros priimeaşte el pre păcătoşi: "Că n-au venit a chema derepţii, ce păcătoşii la pocaianie " (Matei,30 ). A doua învăţătură: Învăţăm cîtu e mare nehărnicia şi nebunia oamenilor. Jidovii derepce nu priimiră pre Hristos, ce uciseră pre el şi pre apostoli? Derept aceaia veniră rimleanii după moartea lu Iisus, de ani deaca trecură, şi arseră Ierusalimul; iară într-însă muriră şi periră sute de mie de oameni. Zice Iisus (la Luca,76 ): "Grăiesc [102r] amu voao că nece unul de acei bărbaţi chemaţi gusta- vor de cina mea." Şi aicea se mînie şi chemă alţii, - că Domnul va să facă bine noao, iară noi, blăstemaţi şi răi, nu luom în nume de bine, ce povestuitorii dosădim, ucidem şi bătjocurim unii carei vestuiesc noao lucrurele dumnezeieşti. Iară alţii, derept cîştigul lumiei, nu ne batem a mearge după lucrul lu Dumnezeu, ce ţinem vacilor şi vitelor păstori, iară pre popi, carei sînt păstori sufletelor noastre, nu văm să dăm nemică - carei ne pasc cu cuvîntul lu Dumnezeu. Aşa sîntem leaneş cătră milostivnicia lu Dumnezeu. A treia învăţătură Derept aceasta nehărnicie şi lenia noastră rău ne va bate şi ne va pedepsi Dumnezeu. Pilde sînt noao, creştinilor, jidovii răsipiţi şi dosădiţi în toată [96] lumea, fiind şi acmu în mare mînie; dară ce va fi lor în ceaia lume! Pildă poate noao fi şi ceale împărăţii şi oraşe creştineşti, cătră răsărita soarelui [102v] şi cătră amiazăzi, pre unde-au propoveduit sfînt Pavel apostol şi Petru şi alalţi ucenici. Iară acmu biruiesc turcii şi mai mulţi ţin leagea lu Mahamet al turcilor, prentru nehărnicia unde-au fost leaneş şi n-au socotit mai-marii besearecii: patriarşii, vlădicii, episcopii, cinstea lu Dumnezeu, ce-au mai iubit cinstea lor, domnia şi venitul. Aşa şi împăraţii, domnii şi mişeii depreună, cum zice această evanghelie. Derept aceaia Dumnezeu se-au mîniat ş-au călcat pre ei supt picioarele păgînilor. Acmu încă har Domnului că se iveaşte cuvîntul lu Dumnezeu, luceaşte; ce oamenii mai iubesc untunearecul, rîd şi-ş bat joc de el, mai tare cei mai mari, vlădicii şi judecătorii. Derept aceaia mă tem că văm şi noi peri rău, călcaţi de limba păgînă, să nu văm priimi şi să nu văm asculta; lua-va Dumnezeu de la noi. Caută ce făcu şi grăi Pavel jidovilor (în Deanie, şi în; Luca). [103r] A patra învăţătură: Fraţii miei, aveţi grijă şi frică mare carei purtaţi numele şi vă chemaţi creştini, că nu ne va fi destul că sîntem botezaţi şi meargem cu alalţi depreună la besearecă, facem rugăciuni, luom cuminecătura, şi văm fi făţarnici. Veni-va împăratul să vază şezătorii la nuntă, la zioa de apoi, şi amar va fi celuia ce n-are veşminte de nuntă. Întrebare: ce iaste aceale veşminte de nuntă? - Răspuns: unii zic că e dragostea, alţii zic lucrure bune, unii iară zic că credinţă în Hristos: fără aceaia nu ne putem ispăsi (kă Galato(m), şi, şi ). Ce mai bine va noao spune sfînt Pavel apostol, cum să fim îmbrăcaţi în Domnul nostru Iisus Hristos, pre carei îmbrăcă cîţi în el cu credinţă se botezară (la Galatî). Acest veşmînt pierdu Adam cu Eva . Pre aceasta adus-au noao Iisus Hristos cu naşterea, cu moartea şi învierea lui. Fără acest Hristos sîntem [103v] goli şi rău dezbrăcaţi şi ruşinaţi; cu acest Hristos văm putea sta la judecare. Într-aceaia îmbracă-ne tu, Doamne! Amin! " În vreamea aceaia un învăţătoriu de leage ispitiia el şi grăi: "Învăţătoare, care porîncită mai bună iaste în leage?" Iisus zise lui: "Iubeaşte Dumnezeu, Domnul tău, cu toată inema ta şi cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău; aceasta e întîia şi cea mai mare porîncită. A doua cuviinţă e : iubeaşte vecinul tău ca însuţi tine. Spre aceale doao porîncite toată leagea şi prorocii spînzură." Adunatele fariseilor, întrebă ei Iisus, grăi: "Ce se voao pare de Hristos? al cui [97] fiiu iaste?" Grăiră lui: "A lu David." Grăi lor Iisus: "Cum amu David cu Duhul Domnului chema el şi grăiia: 'Zise Domnul Domnului mieu: Şezi de-a dereapta mea pînă voiu pune toţi dracii tăi perină picioarelor tale'? Sau amu David [104r] cu Duhul Domnului el chema, cum al Domnului iaste?" Şi nimea nu putu lui răspunde un cuvînt, nici cuteza cineva den aceaia zi să întrebe el de aciia". Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, în ceastă evanghelie un legiei-învăţătoriu, în chipul a toţi fariseilor ispitind pre Iisus, întrebă pre el care porîncită mare iaste în leage dată pre Moisi proroc. Iisus răspunse den Ftorozakonî (în al şaselea cap), spuse cum trebuiaşte pre Dumnezeu a iubi, şi den cartea lu Moisi ce se cheamă Levitic (la şase capete) iară cum să iubeşti vecinul tău ca însuţi tine. Care evanghelie iaste scrisă şi la Marco, : cum acel legiuitoriu grăi, după răspunsul lu Iisus, bine, cum că plăcu şi lu Iisus, şi zise cătră el: "Nu eşti departe de împărăţia lu Dumnezeu." Aşa văzînd Hristos lucrul jidovilor, cum că pren porîncele nu poate întra la împărăţia lu Dumnezeu - căce nimea nu le poate [104v] ţinea curat şi desfîrşit cum pofteaşte Dumnezeu -, derept aceaia Iisus întreabă de ei cum ţin Mesia sau Hristos cine să fie: au fiiul lu David numai, sau şi mai mare? Şi învinge pre ei den psalom şi arată cum Hristos iaste om adeverit şi Dumnezeu adeverit. Derept aceaia, de aicea avăm aceaste învăţături: Învăţătură dentîi: Cum trebuiaşte a înţeleage şi a iubi pre Dumnezeu cu toată inema, cu tot sufletul şi cu tot cugetul şi să aibi vecinul ca însuţi tine? C-am tîlcuit la Nedealea (Luca) cum nimea nu iaste să iubească pre Dumnezeu în ce chip pohteaştee el: cu toată inema, cu tot sufletul, cu tot gîndul tău a. Nece dinioară cu greşi lui, nece cu cugetul, nece cu pohta, nece cu limba, nece cu tot trupul tău. Şi deaca veri gîndi sau a pohti ceva în aleanul porînciei lui numai dinioară, aşa într-acel ceas eşti vinovat în toate. Nu se-au aflat nimea să le facă şi [105r] să împle de toate cum trebuiaşte şi cum pohtesc aceale cuvinte, mai mult fără Iisus Hristos. Şi prentru aceaia au venit el în lume, cum să împle toate derept noi (Matei); şi Pavel zice că sfîrşirea legiei şi împlutul iaste Hristos. Derept aceaia să învăţăm derepce au dat leage şi porîncile noao Dumnezeu. Deac-au văzut că nu putem ţinea şi împlea şi deaca neavînd noi puteare a ţinea şi pren iale a ne ispăsi, leagea şi porîncile ne-au dat Dumnezeu prentru aceaste lucrure: Întîi, Dumnezeu au vrut să arate noao cum să ştim că nu sîntem de noiş, nece sîntem volnici, ce să cunoaştem că avăm făptoriul şi Domnul, care noao leage au pus şi cum să păzim şi să ţinem au porîncit. Pentru aceaia porînci [98] părinţilor, lu Adam şi Evei, cum să nu mănînce poamele ştiuturiei binelui şi răului, cum să cunoască că au Domnul, roditoriul şi socotitoriul. C-au vrut Dumnezeu de-nceput ş-au pohtit de la oameni, pre [105v] carei au făcut pre slava numelui lui, să cunoască şi să teamă de el. Derept aceaia înceape cuvintele legiei aşa: "Eu sînt Domnul Dumnezeul tău" (Ishod, Ftorozakonî), cum să zică: "Oame, cunoaşte pre tine că eşti de la mine, nu eu dentru tine. ţie iaste a viie cum zic eu." Iaste derept aceaia dată leage şi porîncile, să cunoască că au domn, făcătoriul ceriului şi al pămîntului. A doua : date sînt porîncitele şi leage să ne arate cine şi cumu-i iaste Dumnezeul nostru, cum să ştie că iaste atare ce iubeaşte dereptatea şi tare uraşte fărălegile şi strîmbătatea. Că-i place curăţia şi dumnezeirea, iară pre necurăţia tare se mînie. Şi carei fac bine, acelora bine- făgăduiaşte; şi carei fac rău, acelora tare se laudă. A treia: iaste dată leage şi porîncite, den aceastea să cunoaştem cum au fost părinţii noştri, pînă încă nu era căzuţi şi greşiţi, în rai, şi să vedem cît de netari şi slabi [106r] sîntem noi acmu, cum nu cum să ţinem toate porîncitele, ce cu putearea şi cu destoinicia noastră nece una bine cum trebuiaşte nu putem ţinea. Şi aceaia cunoscînd, la vraciul nostru, la Iisus Hristos, aşa şi Pavel, kă Rimleani, zice cum den leage cunoaşterea păcatelor leage-purtătoriul nostru pînă la Hristos, cum den credinţă să ne ispăsim. A patra: iaste leage dată şi porîncile cum să cunoaştem lucrurile care plac lu Dumnezeu şi care uraşte; că unde e credinţă dereaptă, iaste noao cu rod, şi lucrure bune care fac creştinii pre slăvirea numelui Domnului, arătare creadinţeei. Pentru aceaia zice Pavel: "Sîntem făcuţi pren lucrure bune, că lu Dumnezeu nu plac aceale lucrure care scornim şi aflăm noi şi nu iaste porîncit de la Dumnezeu." Să veri, creştine, să faci bine ţie, porînceaşte Dumnezeul tău în leage şi porîncite şi în Scriptura Sfîntă a prorocilor şi apostolilor, şi pururea caută pre porîncitele lu Dumnezeu. A doua [106v] învăţătură: Unde pren leage şi porîncite nu ne putem ispăsi, aicea adoara Hristos, deaca se adunară fariseii, pîraşte şi învaţă depre Mesia, arătînd cum pren Mesia, pren Hristos, cu credinţă dobîndim şi miruim iertăciunea păcatelor şi împlearea legiei. Aşa întreabă de Mesia pre farisei; ei ziseră că iaste Hristos numai fiiul lu David, iară cu mare tărie el învinse pre ei (den psalom ), cum Mesia Hristos iaste nu numai om, ce şi adeverit Dumnezeu. Şi aşa adevărează David pren Duhul Sfînt, cheamă pre Mesia, pre Hristos,domnu-său". Dară nu e fiiul său numai, că pre fiii nu cheamă părinţii carei sînt numai întru cinste şi în rînd cu ei în domnia lor, ce, unde David pre Hristos cheamă,domnu-său", nu e numai fiiul, [99] om ca prorocii sau ca împăraţii, ce adevărit Dumnezeu, unul cu Tatăl, cu puteare, cu slavă şi cu dumnezeiie. Depre acest lucru caută în adevărătura în evanghelia Paştilor, la învăţătura dentîi, că el iaste crai şi împărat sufletesc [107r] şi de vecie tocmeaşte şi păzeaşte şi fereaşte beseareca sa de toţi aleaneşii şi vrăjmaşii noştri. Să curăm la el, creştini, în toate nevoile noastre, ale trupului şi ale sufletului, şi zău că văm afla odihnă şi răpaus sufletelor noastre. Amin! "Zise Domnul pilda aceasta: "Om neştine, ce se duse de chemă ai lui robi şi deade lor avuţia lui: unuia amu deade cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, cineş împrotiva silei lui; şi se duse aciia. Mearse cela ce luo cei cinci talanţi, lucră cu nuşii şi făcu alţi cinci talanţi. Aşa şi cela cu cei doi, dobîndi alţi doi. E cela ce luo unul, duse-se de săpă în pămînt şi ascunse argintul domnului lui. După multă vreame, vine domnul robilor acelor şi să se întreabe cu nuşii de cuvinte. Şi se [107v] apropie cela ce priimi cei cinci talanţi, grăi: "Doamne, cinci talanţi datu-mi-ai, adecă alţi cinci talanţi dobîndit-am cu ei." Zise lui domnul lui: "Bun rob şi dulce-credincios, spre puţin fuseşi credincios, spre multu te voiu pune; pasă în bucuria domnului tău!" Mearse şi cela ce priimi doi talanţi, zise: "Doamne, doi talanţi dedeşi-mi şi alţi doi talanţi dobîndiiu cu ei". Zise lui domnul lui: 'Bună slugă şi dulce-credincios, spre puţin fuseşi credincios, spre multu te voiu pune; pasă în bucuria domnului tău!" Mearse şi cela ce priimi un talant, zise: "Doamne ştia-te că rău om eşti: seaceri de unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai răsipit; şi mă temuiu, duşu-mă de ascunş talantul tău în pămînt, şi adecă al tău." Răspunse lui domnul, zise lui: "Hitlean rob şi leaniv, ştiai-mă că rău sînt, seacer de unde n-am semănat şi adun de unde n-am [108r] răsipit; cuvine-ţi-se ţie să dai argintul mieu tîrgarilor şi, să viiu, să-mi fiu luat al mieu cu asupră. Luaţi amu de la el talantul şi daţi celuia ce are zeace talanţi. Avutul, amu, da-i-se-va şi i se va prea-izbîndi, iară de la neavutul, şi ce-i pare că are lua-se-va de la el; şi nepotreabnicul rob aruncaţi-l întru untunearecul de afară! Aciia va fi plîngere şi scrîşnire dinţilor." Aceaia grăind, glăsi: "Cine are urechi de auzire, să auză!" [100 Tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei creştini, în ceastă pildă a ceştii evanghelie învaţă pre noi Hristos cum cineş, cu darul său ce-au luat de la Dumnezeu, vecinilor să slujască şi să folosească; că carei cu toată grija şi cu credinţa împart darurele lu Dumnezeu, adauge-se-vor lor şi în ceastă lume. Iară la judecată, unde ne iaste noao a da seamă, auzi-vor cuvintele dulci de la Dumnezeu şi vor fi cinstiţi cu mare bucurie; iară cine nu slujaşte şi nu foloseaşte [108v] altora cu darurile luate de la Dumnezeu, în aceaia zi tare va fi certat şi ruşinat şi pedepsit cu munca de veac înaintea a toată lumea. Teofilact aşa tîlcuiaşte: acel om iaste Hristos;,ce se duse"-aceaia fu atunce cînd derept noi se făcu om Hristos, sau cînd sui în ceriu, sau unde (fu) mult-răbdătoriu. Slugile lui carei crezu şi deade cuvintele slujbeei sînt episcopii, preuţii, diaconii, carei au luat darure sufleteşti, - unii mai mult, alţii mai puţinel, cineş împrotiva puteriei, după măsura credinţeei şi curăţitureei. Mearse care luo cei cinci talanţi, lucră cu nuşii şi făcu cu nuşii alţi cinci talanţi. Caută grija lui cumu se nevoi aciiaş, lucră şi făcu alţi cinci; că care nu numai lui însuş foloseaşte sau are înţelepciune sau bogăţie sau puteare şi cinste la împăratul, sau oare ce meşterşug, (ce) şi altora foloseaşte, acela înmulţeaşte cu de noao ori [109r] ce iaste lui dat. Iară carele sapă în pămînt de ascunde talantul, acela e carele grijaşte de folosul lui numai, şi nu şi (al) altora; acela şi osîndit va fi. ,După multă vreame vine domnul" cine deade argintul, au cuvintele lui: argintul cu foc lămurit sînt cuvintele lu Dumnezeu. Derept aceea avăm de aicea aceaste învăţături: Învăţătura dentîi Slugile iau talanţi de la domnul, - învăţăm aicea cum nemica nu putem de noiş, ce sînt toate darurile lu Dumnezeu; că n-avăm nemica ce n-am luat de la el. Kă Korintomî, zice Pavel: "Poate-se mînia, dară, cu derept şi pre noi a pedepsi deaca nu văm face bine vecinilor noştri şi să nu văm cheltui pre cinste darurele sale, pre cinstea lu Dumnezeu. Că acealea darure nu ne-au dat să fie ale noastre, să facem cu iale ce ne place no-ao [109v]; cum zice Pavel la Efesî, : "Sui- se în nălţime şi deade darure." Nu sînt, dară, volnici vlădicii a face cu cinstea lor ce e lor voia, ce să facă numai cu care-au Dumnezeu lăsat lor. A doua învăţătură Unde nu întru o măsură împărţi acela domn, dînd unui mai mult, altuia mai puţin talanţii, - învăţăm cum să nu urîm, ce să socotim şi să cinstim pre cela ce-au luat dar mai mic, că de la Dumnezeu au luat şi el acel puţin, ca şi tu cel mai mult. Vezi că întru un chip grăiaşte domnul cu cinste şi celuia ce făcu doi talanţi, ca şi celuia ce făcu cinci; cine ia mult, mult vor ceare de la el. A treia învăţătură Carei sapă şi ascund în pămînt argintul sînt aceia carei, în slujba ce i-au pus Dumnezeu pre ei, nu păzesc tare şi cu credinţă, ce se spar de lucrure de greaţă şi de nevoie şi de scîrbă de slujba evangheliei. Pren aceaia iubesc şi [101] aleg pace [110r] şi odihnă, să nu paţă dosadă pentru cuvîntul Domnului. Gîndesc că e destul lor unde cred ei bine şi ţin leagea, de alţii nu grijesc. Ce vezi bine ce plată avu cela cu un talant: ţinu bine şi nu-l pierdu, ce fu lui amar unde nu l-au dat afară neguţătorilor.. A patra învăţătură ,Avutul, da-i-se-va şi i se va prea-izbîndi, iară de la neavutul, şi ce-i pare că are lua-se-va de la el." Aceste cuvinte de pildă aşa să le înţeleagem: avutul iaste acela cine-au luat oarece dar de la Dumnezeu, sau înţelegătura, sau cartea, sau avuţia, sau domnia, sau oarece mare au mic, şi va cheltui aceaia pre cinstea lu Dumnezeu şi pre binele vecinilor, că va prea-izbîndi şi va înmulţi şi va spori darurele lu Dumnezeu. Iară de la neavutul lua-se va şi ceea ce-i pare că are, căce că n-au cheltuit şi n-au viiat pre binele vecinilor. Şi pre acela vor arunca întru untunearecul de afară: aciia va fi plîngere şi scrîşnirea dinţilor. [110v] De aceaia ne fereaşte, Doamne! Amin! " În vreamea aceaia sta Iisus pre iazerul Ghenisaretului şi văzu doao corabii stînd pre iazer; păscarii era ieşiţi dentr- însele, spăla mreaja. Întră întru una de corabii, ce era a lu Simon, rugă el de pămînt să o delunge puţinel; şi şezu, învăţa den corabie nărodul. Ca stătu de-a grăirea, zise cătră Simon: "Păsaţi întru adînc şi aruncaţi mreaja voastră în vînătoare!" Şi răspunse Simon Pătru, zise lui: "Învăţătoare, toată noaptea ne-am muncit, nemică n-am prins; pre cuvîntul tău, arunca-văm mreaja." Şi aşa făcură, prinseră peaşte mult, cît nu se rupea mreaja lor. Şi chemară soţia-ş, ce era într-altă corabie, să vie să ajute lor; şi vineră şi împlură amîndoao corabiile, cît nu se afunda iale. Văzu Simon Pătru, căzu cătră genuchele lu Iisus, grăi: [111r] ,Ieşi de la mine, că bărbat păcătos sînt, Doamne!" Un teamătu-l ajunse el şi toţi cine era cu nusul, de vînătoarea peaştelui ce prinseră; aşijderea Iacov şi Ioan, feciorii lu Zevedei, ce era soţii lu Simon. Şi zise cătră Simon Iisus: "Nu te teame! De acmu vînătoriu de oameni veri fi." Şi scoaseră amîndoao corabiile la pămînt, lăsară tot, după elu se duseră." Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelii Fraţii miei, den ceastă evanghelie de astăzi avăm trei învăţături: Întîi, cum toată grija oamenilor, începutul, sfeatul, lucrul şi bătătura iaste în deşert şi de nemica şi fără folos şi nu sporeaşte deaca nu înceapem cu ştirea şi cu numele Dumnezeului nostru. Şi nu văm folosi nemică deaca Iisus Hristos nu va [102] blagoslovi. Derept aceaia ziseră, în evanghelia de astăzi, păscarii: "În toată noaptea am muncit ş-am păscuit [111v] şi nemică n-am prins. Însă pre cuvîntul tău văm arunca mreaja în mare." Vezi, pînă Iisus nu venise, în deşert vînară; iară deaca grăi Iisus, cît peaşte prinseră. Derept aceaia zice Iisus (în Ioan) că: ,Fără mine nu puteţi face nemica." Drept aceaia, deaca văm înceape ceva a face, să rugăm ajutoriu de la Dumnezeu, şi cu ştirea lui şi lucru bun den voia lui să înceapem şi să ne nevoim. A doua: "cît lucru mare şi scump iaste a asculta şi a învăţa cuvîntul lu Dumnezeu. Vezi aceşti păscari, Petru, Andrei, deaca ascultară cuvîntul lu Hristos, apoi cît peaşte putură prinde. Că mai scump lucru în ceastă lume nu poate fi cu hasnă şi cu folos decît a asculta şi a învăţa şi a ţinea cuvintele lu Dumnezeu. Derept aceaia zice Iisus Hristos (Luca): "Ferecaţi aceia carei ascultă cuvîntul lu Dumnezeu şi-l feresc sau-l păzesc." Derept aceaia, într-alt loc învaţă Iisus Hristos (Matei), învaţă noi cum, să văm să ne ţie şi să ne hrănească Dumne [112r] zeu în ceastă lume: "Căutaţi dentîi împărăţia lu Dumnezeu şi dereptatea lui, şi aceastea toate adauge-se-vor voao." A treia: cum păcătoşii să nu fugă de la Hristos, vare cîte păcate au, mari şi multe; derept aceaia, mai tare să se apropie la Iisus Hristos. Vezi în ceastă evanghelie cum zice Pătru cătră Iisus: "Ieşi de la mine, că eu om păcătos sînt!"; iară Iisus zise cătră el: "Nu te teame!" Că Iisus au venit nu derept derepţii, ce derept păcătoşii, cum zice însuş (Matei): "N-am venit a chema derepţii, ce păcătoşii la pocaianie." Derept aceaia învăţaţi, fraţii miei, astăzi cum nu poate fi acătare om păcătos deaca se va pocăi şi se va căi şi va cugeta de păcate şi se va lăsa de iale şi va creade în moartea lu Iisus Hristos şi va înceape a lăcui bine, cum au lăsat Dumnezeu; nu va peri, ce vor fi iertate toate păcatele lui şi va avea viiaţă de vecie. Aceaia dă-ne noao, Doamne! Amin! [112v] ,Zise Domnul: "Cum veţi să facă voao oamenii, şi voi faceţi lor aşijderea! Şi să aţi iubi ceia ce iubesc voi, ce folos iaste voao? şi amu păcătoşii iubesc (carei) ei iubesc. Şi să aţi face bine celora ce fac voao bine, ce folos iaste voao? şi amu păcătoşii aceaia fac. Şi să aţi împrumuta de la ceia ce aşteptaţi să luaţi (înapoi), ce folos iaste voao? şi amu păcătoşii păcătosul împrumutează, ca să priimească tocma. Însă iubiţi vrăjmaşii voştri şi bine faceţi şi împrumutaţi, nemică nu aşteptaţi, şi va fi plata voastră multă şi fi-veţi fiii (Celui) de sus: că acela dulce iaste prespre ceia nedulcii şi răii. Fiţi amu milosîrzi, că Tatăl vostru milosîrd iaste". Tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, den evanghelia de astăzi, în carea dojeneaşte pre noi Iisus Hristos şi învaţă, avăm trei învăţături depre faptele bune, ce sînt seamenele credinţeei [113r] şi lucrurelor bune. [103] Întîi: carele sînt deadeveare fapte bune ce-i plac lu Dumnezeu? Sînt numai acealea ce Dumnezeu au porîncit ş- au lăsat noao în Scriptura Sfîntă şi zeace porînci şi carele hăsnuiesc şi folosesc fraţilor noştri şi mişeilor. Că grăiaşte Domnul însuş (în a cincea carte a lu Moisi proroc, în al cap): "Ce eu ţie porîncesc, numai aceaia fă : nici lua dentr-însa, nici pune mai multe cătră iale." Derept aceaia, vare ce-au tocmit oamenii cu ce vor să cinstească pre Dumnezeu, şi Dumnezeu n-au tocmit, în deşert cinstesc şi nu plac lui. Cum zice însuş Iisus Hristos (Matei): "În deşertu mă cinstesc învăţînd învăţătura, porîncele şi tocmealele oamenilor." A doua: derept cîte lucrure trebuiaşte a face noao bine? - Derept patru: Întîiu - că Dumnezeu porînceaşte să facem bine, derept însă să ne ţinem ca făcătoriului nostru, lu Dumnezeu, porîncilor lui sfinte [113v] să-i ogodim şi să ascultăm şi cu aceale fapte bune să dăm lui, pren Iisus Hristos, har. Şi aşa, cu voia bună de la noi elu le va făgădui, derept Fiiul, Domnul nostru Iisus Hristos. A doua - cum Tatăl nostru cel sfînt den faptele noastre ceale bune să se laude înaintea oamenilor, cum zice Iisus Hristos (Matei): "Aşa să lumineaze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vază faptele voastre ceale bune şi să laude Tatăl vostru cela den ceriu." A treia - cum credinţa noastră să crească şi să se smerească cu fapte bune, cum grăiaşte Pavel apostol, kă Efeseomî: "În Iisus Hristos sîntem rodiţi pre faptele bune, carele Dumnezeu au tocmit cum în acealea să îmblăm". ŞI iară zice Pavel aposto: "Nece un cuvînt putred den gura voastră să nu iasă şi să nu întristaţi Duhul Sfînt au Dumnezeu, pren cine seţi însemnaţi pînă în zioa scumpăratului." A patra - faptele bune sînt seamnele şi arătătura credinţeei [114r] noastre, den faptele bune putem cunoaşte cine are credinţă bună; Matei, : "Den rodul lor cunoaşte- veţi", şi Iacov: "Credinţa fără lucru moarte iaste." A cincea: au faptele bune vreo plată de la Dumnezeu? - Deadevăr, faptele noastre bune încă ies tare departe den împlutul legiei, că nimea nu le poate împlea deplin porîncele lu Dumnezeu. Pentru păcate multe ce lăcuiesc în trupurile noastre nu putem dobîndi iertăciune păcatelor, spăsenie den moartea de vecie şi den dracul slobozie, că aceastea numai Iisus Hristos, singur însuş el, au dobîndit ş-au tocmit cu moartea cea sfîntă şi cu sîngele său cela pre cruce vărsat. Ce faptele noastre bune derept aceaia au plată, derept făgăduita lu Dumnezeu în har ce noao au făgăduit. Cum zice Iisus Hristos (Marco): "Pasă, vare cît ai vinde, şi dă mişeilor, şi veri avea vistiari la ceriu"; şi iară Marco, : "Zise Domnul cum nu e lesne cine are bogăţie în [114v] (îm)părăţia lu Dumnezeu să între. Ucenicii se spămîntară de cuvintele lui, e Iisus iară răspunse, grăi lor: 'Fii, cum nu e lesne nădăindu-se pre bogăţie (în) împărăţia lu Dumnezeu să între, mai lesne e cămileei pren urechile acului a treace decît bogatul (în) împărăţia lu Dumnezeu a întra.' Ei suspinară, mirară-se, grăiră cătră sineş: 'Cine poate mîntuit să fie?' Căută pr-înşii Iisus, grăi: 'De la om nu se poate, ce de la Dumnezeu toate puterile sînt.' [104] Derept aceaia, fraţii miei, de văm creade iertăciunea păcatelor şi ispăsenia sufletului de la Tatăl sfînt Dumnezeu, cu credinţa dereaptă pren Iisus Hristos, şi văm face bine, faptele cealea ce-au lăsat însuş Dumnezeu nu va uita de iale să nu plătească şi în ceastă lume, derept făgăduita lui, şi după moarte, derept moartea lu Iisus Hristos, în har şi fără plata noastră; da-va noao împărăţia ceriului, carea va să ne dea noao Domnul Dumnezeu. Amin! [115r] " În vreamea aceaia mergea Iisus în cetate ce se chema Nain, şi cu nusul mergea ucenicii lui mulţi şi nărod mult. Şi ca se apropiară către poarta cetăţiei, şi iată purta un mort, feciorul născut dentîi mumîniei lui; şi aceaia era văduo, şi nărodul cetăţiei mult cu ea. Şi văzu ea Domnul, milă-i fu de ea şi zise ei: "Nu plînge!". Şi se apropie, pipăi-se de pat; purtătorii stătură. Şi zise tînărului: "ţie grăiesc, scoală! " Şi şezu mortul şi începu a grăi; şi-l deade el mumîniei lui. Luară frică toţi şi slăviia Dumnezeu, grăiia că: ,Proroc mare sculă-se întru noi şi cercetă Dumnezeu oamenii lui"." Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei în Dumnezeu, că auz(iţi) evanghelia de astăzi, ce semn şi ciudă [115v] mare şi minune făcu Iisus Hristos pentru moartea feciorului ceii văduo: numai cu o beseadă şi cu cuvîntul învise-l den moarte pre acel voinic ce era feciorul singur însuş unii văduo. Derept aceaia avăm trei învăţături den ceastă evanghelie de astăzi: Întîiu - arătă Hristos cîtu e milostivnic şi meserearnic iaste el cătră săraci şi văduolor şi mişeilor, striinilor şi carei sînt căzuţi în nevoie şi în dosadă, în perire şi moarte în ceastă lume. Cu această ciudă au adevărat şi mărturisit cum va fi tuturora întru ajutoriu; vezi în ceastă evanghelie: nece cea văduo, muma mortului, nici altul nimea, n-au rugat derept voinic, ce şi nerugat fu ei întru ajutoriu. Derept aceaia învăţăm aicea cum în nevoile noastre, deaca văm chema pre Dumnezeu întru ajutoriu, că ne va asculta pre noi şi nu (ne) va părăsi; cum zice însuş (pren David proroc, în de psalomi): "Cheamă-mă în zioa grijiei tale şi izbăvi-te-voiu, şi proslăvi-mă-veri." A doua - că Iisus Hristos arată sine aicea cum că are puteare pre moarte, pre dracul şi pre iad: grăi Iisus un cuvînt şi aşa se-au turnat sufletul la trup mort. Derept aceaia, noi creştinii nu ne teamem de moarte, căce că Iisus, Domnul nostru, birui pree moartea cu moartea lui. Cum noao nu poate strica nemica iaste noao deadevăr tuturora, cum zice sfînt Pavel: că ne e a muri, iară noao, [105] crezuţilor, moartea ne va fi ca somnul, că văm adurmi, şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, fiiul Tatălui sfînt, elu ne va scula la zioa judeţului de apoi. Cum zice însuş (Ioan): "A ceasta iaste voia celuia ce m-au tremes, cum toţi cine vor vedea Fiiul şi vor creade întru el avea-vor viiaţă în vecie şi-i voiu învie eu în zilele de apoi." Şi la Ioan, : "Adevăr, adevăr grăiesc voao că cine va asculta cuvintele meale şi vor creade cela ce m-au tremes, avea- vor viiaţă în veaci şi la judeţ nu vor mearge, ce vor treace den moarte în viiaţă." Şi la Vearu încă zicem: ,Aşteptăm învierea morţilor şi a fi viiaţa în vecie." A treia - învăţăm cum morţii noştri cu cinste mare să-i îngrupăm în loc ales şi curat. Vedeţi cum grăiaşte evanghelist Luca: "Şi nărodul cetăţiei, mult, cu ea mergea, cu vădua săracă." Derept aceaia, noi încă, deaca va muri neştine, să nu căutăm ruda noastră iaste, au om bogat, ce la toţi mişeii bucuroşi să meargem şi cu cinste să-i petreacem. Aceaia încă de aicea să învăţăm, cum cine nu mearge la om mort bucuros, mai rău e şi mai proclet decît jidovii: vezi ei cît mearseră mulţi cu acel voinic mort. Deaca moare cineva, trupului trebuiaşte să putredească; deaca va putredi, aşa-l va învia Iisus, cum zice (Ioan): ,Adevăr, adevăr grăiesc voao: de va grăunţul de grîu că dea la pămînt şi nu va muri, acela unul va fi; iară de va muri, mult rod va face." Derept aceaia, trupurile morţilor cum cu cinste să-i îngrupăm, că acea [117r] nădeajde, cum deaca se vor face prah şi pămînt, derept aceaia nu vor peri, ce bunii şi răii scula-se-vor, - necredincioşii şi făcătorii de rău întru învierea judeţului şi de osînda veacului (Ioan), iară credincioşii şi cine-au făcut bine întru învierea vieţiei şi se vor bucura cu sfinţii depreună în (îm)părăţia ceriului. Aceaia dă-ne noao, Doamne, pururea! Amin! ,Zise Domnul pilda aceasta: "Ieşi semănătoriul a semăna sămînţa lui. Şi cînd semănă, una căzu pre cale şi călcată fu şi pasările ceriului ciumeliră ea. Iară alta căzu spre piatră şi răsări şi secă, derepce nu avu vlagă. Şi alta căzu în mijloc de mărăcini, şi crescură mărăcinii, necară ea. Şi alta căzu spre pămînt bun şi crescu, [117v] făcu rod cu o sută." Aceasta grăind, glăsi: "Cine are urechi de ascultare să auză." Întrebară el ucenicii lui, grăiră: "Ce iaste pilda aceasta?" El zise: "Voao iaste dată să ştiţi ascunsele împărăţiei lu Dumnezeu; altora în pildă de văd, să nu vază şi aud - nu înţeleg. Iaste aceasta pildă: sămînţa iaste cuvîntul lu Dumnezeu. Iară ceaia de pre cale sînt ceia ce aud cuvîntul, după aceaia vine diavolul şi ia cuvîntul den inema lor, să nu crează să se spăsească. Iară ceaia de [106] pre piatră - şi cînd aud cu bucurie priimesc cuvîntul, şi aceia rădăcină n-au; şi în vreame cred, şi în vreame de năpaste cad. Iară ceaia den mărăcini căzută, aceia sînt ce aud şi de grija bogăţiei şi în dulceaţa vieţiei îmblă, neacă-se şi nu sfîrşesc rodul. Iară ceaia de pre pămînt bun - cei cu inemă bună şi dulce: aud cuvîntul şi-l ţin şi rod fac în răbdare." Aceasta grăind, glăsi: "Cine are urechi de [118r] ascultare să auză". Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, den această evanghelie avăm trei învăţături, cum au dezlegat însuş Iisus Hristos noao: Întîiu vedem: sămînţa ce semănă cel semănătoriu iaste cuvîntul lu Dumnezeu. Şi învăţăm aicea cum nu poate face pămîntul nici dinioară grîu deaca n-ară semăna grîu într-însul; aşa nu se poate ispăsi omul căruia nu propoveduiesc sfînta evanghelie. Şi vai de aceia oameni şi popii carei nu ştiu, nece înţeleg Sfînta Scriptură, să înveaţe pre mişelamea: între aceia oameni cade cuvîntul lu Iisus Hristos. Cum au scris Matei, : ,Purtători sînt orbi orbilor: orbul deaca va purta pre alt orb, amîndoi în groapă cad." Peri-va şi popa, şi mişelamea. Derept aceaia, scump lucru iaste în ceastă lume unde iaste popa bun, cu învăţătură şi cu dojană bună, dumnezeiască. Ferecaţi sînt aceia oameni, [118v] cum zice Iisus (Luca): "Ferecaţi ceia ce ascultă cuvîntul lu Dumnezeu şi-l păzesc." Că noi fără popi buni sîntem periţi; ce deaca dobîndim popi buni, să-i ţinem în cinste mare şi să-i hrănim, că fără popi sîntem ca oile fără păstori A doua : cuvîntul lu Dumnezeu ascultă-l patru fealiuri de oameni, ce însă nu tuturora folosesc. Carei sînt aceia? Întîia sămînţă, carea căzu pre cale, aceia sînt carei aud cuvîntul, după aceaia vine diavolul şi ia cuvîntul den inema lor, cum să nu crează, cum să nu se spăsească. Aceia oameni sînt aceştea carei ascultă povesti sfinte, şi iară nu părăsesc păcatele, ce sînt supuşi într-însele: curvari, camatnici, furi, beţivi, vrăjmaşi, clevetnici şi de toate spurcăciunile. Şi în ce-au îmblat îmblă, nu vor să se lase; şi acmu dentr-înimile acelora oameni ia dracul cuvîntul bun ce-au auzit, că dracii sînt pasările ce ciumeli [119r] ră sămînţa căzută spre cale. A doua sămînţă, ce căzu pe piatră şi secă, sînt aceia carei, cînd cu bucurie priimesc cuvîntul, şi aceia rădăcină n-au, şi în vreame cred, şi în vreame de năpaste cad. Aceia oameni sînt aceştea cărora prea place învăţătura cea bună den cuvîntul lu Dumnezeu: pînă sînt în pace, iubesc şi le place şi ţin, iară deaca vor fi goniţi şi păgubiţi sau ruşinaţi derept dereptatea lu Iisus Hristos, părăsesc cuvîntul - şi acelora nu foloseaşte nemica. Cum zice Matei, şi în : "Răbdătorii pînă în sfîrşit, aceia vor fi mîntuiţi." A treia sămînţă, ce căzu în mijloc de mărăcini, aceia sînt ce aud cuvîntul şi de grija şi de bogăţie şi în dulceaţa vieţiei îmblă, neacă-se şi nu sfîrşesc [107] rodul. Aceia oameni sînt aceştea carei gîndesc zioa şi noaptea a (se) îmbogăţi. Derept aceaia zise Iisus Hristos (în Matei): "Adevăr, adevăr grăiesc voao că nu e lesne a întra bogatul în (îm)părăţia ceriului." Şi aiurea zice (în Matei, ), [119v] contineaşte grija ceştii lumi, zicînd: "Nu vă grijireţi amu grăind: ce vrem mînca sau ce vrem bea sau în ce ne vrem îmbrăca?" Că derept dulceaţa vieţiei cel om bogat (Luca) caută cum au îmblat. Că nu pier oamenii derept bogăţia, că Avraam, Isaac, Iacov, Iov, David şi alţi mulţi au fost bogaţi, avînd multă bunătate, - ce acei bogaţi pier carei nu sînt bogaţi cătră Dumnezeu (Luca). Deaca avăm avuţie multă, să creadem că Domnul au dat noao să viem den ea pre cinstea lu Dumnezeu şi să miluim şi să ajutăm pre săraci, pre mişei şi pre văduo şi pre striini şi pre ceia ce sînt în nevoie căzuţi. A patra sămînţă, căzută spre pămînt bun, aceia sînt cei cu inemă bună şi dulce: aud cuvîntul şi-l ţin şi rod fac înrăbdare. Aceia oameni sînt aceştea carei gîndesc şi grijesc, bat zioa şi noaptea să înţeleagă voia şi leagea lu Dumnezeu, ce-au lăsat noao [120r] Iisus Hristos. Şi deaca înţeleg, mai bine ş-ară piiarde avuţia şi capul decît să se toarne iară la viiaţa ceaia reaoa în ce-au vis mainte; şi se roagă lu Dumnezeu cum să fie lor întru ajutoriu a rămînea în dereptate pînă la sfîrşit, să moară într-însă, să dobîndească împărăţia ceriului. Aceaia tu dă-ne, Doamne! Amin! ,Zise Domnul pilda aceasta: "Un om era bogat şi se îmbrăca în cănfi şi în firure: veseliia-se în toate zile luminat. Un mişel era, numele-i Lazar, ce zăcea înaintea porţiei lui plin de puroi şi jeluiia să se sature de fărîme ce cădea den masa bogatului; ce şi cîinii mergea, lingea puroile lui. Fu de muri mişelul şi-l duseră îngerii în poala lu Avraam; muri şi bogatul şi îngrupat fu şi întru iad deşchise ochii [120v] lui. Acesta den muncă văzu Avraam de departe şi Lazar în poala lui; şi acesta strigă, zise: 'Părinte Avraame, miluiaşte-mă şi tremeate Lazar să-ş ude cel deaget mai mic într-apă şi să răcească limba mea, că mă chinuiesc în ceastă văpaie.' Zise Avraam: 'Fii, adu-ţi aminte că ţi-ai luat tu dulceaţa ta în viiaţa ta, Lazar aşijderea rău; acmu cicea mîngîie-se, tu te munceşti. Şi prespre toate acealea, între noi şi între voi propaste mare întări-se, că de ară vrea să vie de aicea cătră voi nu pot, nici de acolo cătră noi să vie.' Şi acesta strigă: 'Rogu-te amu, părinte, să tremiţi el în casa tatălui mieu: am amu cinci fraţi, ca să le mărturisească, să nu şi aceia să vie la cest loc cu muncă'. Grăi lui Avraam: 'Au Moisi şi prorocii, să asculte de ei.' El zise: 'Ba, părinte Avraame, ce de ară mearge cineva den morţi cătr-înşii, pocăi-se-ară'. Zise lui: [108] 'De Moisi şi prorocii nu vor asculta, nece să ară cineva den morţi învie nu va [121r] avea credinţă.'" Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, în ceastă pildă învaţă şi dojeneaşte Iisus Hristos întîiu cum cui au împărţit Dumnezeu avuţie şi marhă în ceastă lume, aşa să viiaze cu bunătatea, să nu uite pre mişei, săracii, striinii şi beteagii, ce pre ei să ajutăm şi să-i miluim, că derept aceaia au dat noao. Că Dumnezeu au vrut putea da şi mişeilor atîta, ca şi bogatului; ce aşa au plăcut lui a împărţi, cum să vază în ce chip văm viia cu iale. Deaca nu văm milui pre mişei cu darul lu Dumnezeu, aşa văm îmbla ca acest om bogat ce nu miluiia pre Lazar: muri bogatul şi fu îngrupat, în iad în muncă chinuind; ceru milă cum Lazar cu deagetul lui să răcească limba lui în văpaie, iară nu fu ascultat. Că sfînt Iacov, fratele Domnului, [121v] zice: "Judeţul iaste amu fără milă celora ce nu fac milă cu altul." Adoara, învaţă pre noi această pildă cum cu marha şi cu avuţia multă să nu fim măreţi şi trufaşi şi să nu urîm, nici să lepădăm pre mişei; că la zioa nevoiei şi mîniei lu Dumnezeu nu ne poate folosi şi hăsnui, cum vedem în ceastă pildă a bogatului. Derept aceaia zice Solomon în Pritce, : "Bogăţiile nu vor folosi în zioa de nevoie." A treia, învăţăm: bogatul derepce fu dus la beznă şi la muncă? - Răspuns: nu derepce au avut marhă multă, frăţie, case bune şi veşminte scumpe şi în toate zile bucate bune şi destule; aceastea sînt darurele lu Dumnezeu, date noao să viem cu iale bine. Şi bogăţia pre nimea nu va piiarde deaca văm viia bine cu ea, că sfinţii patriarşi, împăraţi mulţi au avut avuţie multă; că avuţia în sine a ţinea nu e păcat, cum zice în Sfînta Scriptură. Ce bogatul mearse în iad derept doao lucruri: [122r] Întîi, n-au perit nici derept avuţia, nici derept strîmbătatea, ce-au perit pren ce nu socotiia de leage şi voia lu Dumnezeu, de viiaţa de vecie, şi nu credea ce ziseră lui den Sfînta Scriptură de Dumnezeu şi de mînia lui şi de beznă şi de munca de vecie şi de mila Domnului. Ce i se spunea den Sfînta Scriptură nu socotiia, nu gîndi, nu crezu nemică şi rîdea acealea toate; ce putem vedea c-au fost aşa. Derept aceaia ruga pre Avraam să tremeaţă pre Lazar la casele tătîni-său, să mărturisească a cinci fraţi ai lui, să nu vie şi ei la cea muncă mare. Vezi că nu crezură fraţii lui de munca de veac nemică; aşa n-au fost crezînd el. Adoara, peri bogatul derepce nu era milostiv şi den avuţia dată de Dumnezeu nu miluiia pre Lazar mişelul; cum zice evanghelist: "Lazar jeluiia să se sature den fărîme ce cădea den masa bogatului." Derept aceaia zice Iisus (în Matei): "Ferice (de) milostivii, [122v] că aceia miluiţi fi-vor." Şi iară în Matei: "Cu care măsură veţi măsura altora, cu aceaia măsura-vor alalţi voao." Aşa fu şi acest bogat. [109] A patra, învăţăm cum omul creştin aicea în ceastă lume să poarte grija de spăsenia sufletului, cum să poată dobîndi viiaţa de vecie. Că în ceaia lume, după ce murim, nece o iertăciune păcatelor nu iaste, nici slobozie den iad şi den beznă, nici poate dereage sufletul tău nimea, deaca veri mearge în rău mainte: cu aceasta evanghelie de astăzi adevărăm. Vezi, Lazar muriia pren ce era credincios: fu dus la poala lu Avraam, la împărăţia ceriului. Muri şi bogatul - era necredincios şi fără milă; şi deaca-l aşa află el moartea, răpi pre el şi fu dus în iad. Învăţaţi, fraţii miei, cum în ce te va afla moartea, în aceaia te va judeca - zice Iisus Hristos (în Ioan). Vezi şi acel om bogat, avu avuţie multă, de-au vrut putea folosi lui după moarte, c-au vrut cheltui toată avuţia după moarte, - [123r] ce nu e seamă. Ce deaca nu crezi, ceteaşte în ceaste scripturi: Matei, kă Galatî, Marco, Luca, Ioan, Matei, Luca, psalom; psalom; kă Evreomî, Matei, kă Korinthomî, Luca,. Derept aceaia, nimea nu gîndească, nici să crează cum după moarte să poată folosi sau hăsnui sau a dereage sufletul lui. Putem grăi şi fără Scriptură: deac-ară putea fi deresul sufletului, lesne ară fi bogaţilor cu plata după moarte, carei au avuţie multă, bani şi comoară cu ce ară putea plăti. Deac-ară fi aşa, n-ară mearge nici un bogat la beznă, numai mişeii carei n-ară putea plăti. Ce nu e seamă, că Iisus grăiaşte aimintrea (Matei): "Ferecaţi mişeii cu sufletul, că acelora iaste împărăţia ceriului." Că nu se pot plăti acolo sau a dereage sau a schimba sufletul nimunuia; cum zice Iisus Hristos (în Matei): "Ce va da omul să schimbe derept sufletul lui? Are amu a veni [123v] Fiiul Omenesc întru slava Tatălui lui, cu îngerii lui. Atunce va fi cineş cu lucrul lui." A cincea, învăţăm den ceastă evanghelie la cine sau de unde se cade a înţeleage leagea şi dereptatea lu Dumnezeu şi cine noao va spune spăsenie sufletului, cum ce văm afla sau de la cine să întrebăm amu leage bună ţinem au ba. Nu trebuiaşte să aşteptăm îngerilor sau învierea sau scularea cuiva den moarte, acmu să ne spuie cumu e lucrul părinţilor, moşilor şi strămoşilor, cum pohtiia cest om bogat de la Avraam, zicînd: "Rogu-te amu, părinte, să tremiţi el în casa tatălui mieu: am amu cinci fraţi - ca să le mărturisească să nu şi aceia să vie la cest loc de muncă." Vezi, pohtiia den morţi să meargă Lazar şi să spuie fraţilor cumu e rîndul la altă lume. Iară Avraam zise lui: "Au Moisi şi prorocii, să asculte de ei." El zise: "Ba, părinte Avraame, ce de ară mearge cineva den morţi cătră ei, pocăi-se-ară." Zise [124r] lui: "De Moisi şi prorocii nu vor asculta, nici să ară cineva den morţi învia nu vor avea credinţă." Derept aceaia, deaca văm creade ce e leagea dereaptă şi lăsată de la Dumnezeu, cu ce ne văm ispăsi? Lăsat-au noao Sfînta Scriptură, Tetroevanghelie, Praxiul, Psaltirea lu David proroc: den acealea să întrebăm, că noao nu vine [110 leagea nece den Ierusalim, nici de la Roma, nici den ţara Grecească, nece Nemţească, nece Rumînească, nu e de la Leşască, nici de la Moschicească, ce e lăsată şi tocmită de la Iisus Hristos şi iaste scrisă în Scriptura Sfîntă. Derept aceaia zice Avraam: "Au Moisi şi prorocii, să asculte de ei." Şi iară zice Iisus Hristos (în Ioan): "Ispitiţi Scriptura, că voao pare întru ea viiaţă de veaci aveţi; şi aceaia mărturisi-va de mine." Deaca văm face aşa, a noastră va fi împărăţia ceriului - ce tu dă-ne noao, Doamne! Amin! [124v] " În vreamea aceaia vine Iisus în laturea Gadarinului. Timpină el un bărbat den cetate, ce avea draci de mulţi ani şi în veşminte nu se îmbrăca şi în casă nu lăcuiia, ce în groape. Văzu Iisus şi strigă, căzu cătr-însul şi cu glas mare zise: "Ce e mie şi ţie, Iisus fiiul lu Dumnezeu de sus? Rogu-te nu munci mine!" Zice amu duhului necurat să iasă den om: mulţi ani răpiia el şi lega el cu verigi de fier şi căile păziia şi spărgea fiiarăle; gonit era de dracul înlăuntru în pustie. Întrebă el Iisus, grăi: "Ce ţi-e numele?" El zise: ,Legheon", - că draci mulţi întrase întru el. Şi rugară El să nu zică lor în beznă să se ducă. Era aciia o turmă de porci mulţi, păştea în pădure. Şi rugară El să zică lor într-aceia să între. Şi zise lor, - ieşiră dracii den om, întrară în porci; şi se porni turma den ţărmure în iazer şi se afundară. Văzură păstorii ce [125r] fu, fugiră şi spuseră în cetate şi în sate. Ieşiră să vază ce fu; şi vineră cătră Iisus şi aflară omul şezînd - dentr-însul dracii ieşise -, îmbrăcat (şi) cu minte, lîngă picioarele lu Iisus. Şi se spămîntară; spuseră lor şi văzură cumu se-au mîntuit drăcitul. Şi rugară el tot nărodul (den) laturea Gadarinului să treacă dentr-înşii, că (de) o frică mare era ţinuţi. El întră în corabie, întoarse-se. Ruga-se lui bărbatul - dentr- însul dracii ieşise - de cu nusul să fie. Lăsă el Iisus, grăi: " Întoarce-te în casa ta şi spune cîte ţi-au făcut ţie Dumnezeu." Şi se duse pren toate cetăţile, propoveduiia cîte făcuse lui Iisus." Tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, den evanghelia d(e astă)zi avăm [125v] învăţături: Întîiu vedem mila mare a lu Iisus Hristos: şi nerugat fu întru ajutoriu omului în care era dracii şi scoase dracii de la el. Învăţăm, derept aceaia, cum omul nu poate cădea în atare şi mare perire den carele să nu mîntuiască pre om, numai [111] cu toată inema, cu credinţa dereaptă să se roage lu Dumnezeu. Cum zice David proroc (psalom ): "Aproape e Domnul tuturor ce cheamă el în deadevăr, voia (celora) ce temu-se de el face şi rugăciunea lor ascultă şi ispăseaşte ei." A doua, vedem puteare mare a lu Iisus Hristos, nu numai pre făptura ce vedem, - cum sînt oamenii şi alte gadine şi vita -, ce şi pre duhurele necurate, Satana, diavolul şi dracii. Iară cum strigară deaca văzură pre Iisus? şi se rugară grăind: "Deaca scoţi pre noi, zi-ne să întrăm în cea turmă de porci." Derept aceaia, deaca văm asculta şi ne văm teame şi văm iubi pre Iisus Hristos, el (ne) va feri şi ne va [126r] izbăvi pre noi în ceastă lume, nu numai de oameni răi şi hitleani şi de vrăjmaşii noştri, carei gîndesc a ucide şi a piiarde pre noi, ce şi de draci, carei gîndesc a piiarde sufletele noastre. A treia: derept păcatele noastre ceale nenumărate în ceastă lume dracul are mare puteare pre oameni, mai tare pre credincioşi, cum în evanghelia de astăzi ce grozăvie făcu cu cel om mişel. Ce noao nu poate strica nemică fără ştirea şi fără voia lu Iisus Hristos, că putearea lui cea mare stricat-au Iisus cînd învinse pre el. Derept aceaia zice Iisus (în Ioan): ,Amu mai-marele ceştii lumi judecat iaste." Şi iară în Ioan: ,Fiiul lu Dumnezeu derept aceaia se-au ivit, cum să strice faptele dracului": de-a firea de cînd Dumnezeu dracii au lepădat den ceriu, că era şi ei îngeri mainte. După aceaia bat şi zioa şi noaptea a strica noao creştinilor, cum zice sfînt Petru apostol: „Dracul, vrăjmaşul vostru, ca un leu răgind ş(i) [126v] mînios îmblă zioa şi noaptea cerînd şi căutînd fieşcine să înghiţă." Ce veselie mare iaste creştinilor în ceastă evanghelie, cum să nu ne teamem (de) dracul deaca ne vom feri noi de păcate şi nu văm îngădui voiei dracului, necum să strice noao crezuţilor, carei creadem (în) Iisus Hristos. Ce vezi, fără voia şi fără îngînduirea lui n-avură puteare şi slobozie a întra în porci pînă nu slobozi ei. Dară numai să nu îngînduim sfeatului lor, ce sîntem în alean; cum zice sfînt Petru apostol: "Fugi-va de la noi, că iaste legat crezuţilor dracul, cum iaste legat un urs cu un lanţ la un stîlp: nu poate strica nimunuia, numai cine va mearge aproape la el." Aşa noao iaste legat pren Hristos şi cu putearea lui, cum noao nu poate strica, numai deaca ne văm apropia la el. Şi iară atunce ne noi apropiem, cînd ascultăm sfeatul lui şi (nu) greşim şi îmblăm în voia lui şi în voia trupului nostru şi în voia lu-miei. [127r] A patra: cei oameni nebuni rugară pre Iisus să se ducă afară den ţinutul lor; temură-se că le va piiarde şi alaltă marhă a lor. Era el venit cum să gonească dracii afară den ţinutul lor şi dentr-înimile lor, cu învăţătura şi cu tăria dumnezeiască, - ce le mai plăcură lor porcii decît mila şi bunătatea ce era adus Iisus la ei. Nu vrură a păţi pagubă şi a piiarde marha derept împărăţia lu Dumnezeu. Aşa sîntem acmu prea mulţi asemănaţi acelor gadareani nebuni, cărora mai place domnia şi cinstea ceştii lumi decît împărăţia lu Dumnezeu. [112] Că sînt mulţi episcopi, călugări, egumeni, popi carei văd destule strîmbătăţi în viiaţa lor în ce-au pomenit. Sînt unii carei grăiesc ce văd, că plac domnilor, boiarilor, că se tem de voivodă că-i va ruşina şi-i va scoate den cinste, căce că şed la masă, - că se vor mînia şi vor lua de la ei episcopia au vlădicia. Aceia mai iubesc ceastă [127v] lume decît împărăţia ceriului, gîndesc că pot a doi domni sluji. Ce nu poate fi, că aceia se tem că vor îmbla, deaca vor certa pre ei domnii, ca Ioan Botezătoriul. Ce, fraţii miei, nu iaste aşa, că Ieremia proroc zice noao, popilor şi carei sîntem învăţători: "Deaca nu văm grăi oamenilor greşalele lor, ei vor muri în păcatele lor, iară Dumnezeu vacăuta sufletul lor depre noi." Derept aceaia zice Iisus Hristos (în Matei): "Cine va mărturisi pre mine înaintea oamenilor, mărturisi-voiu şi eu pre el înaintea Tatălui mieu", - ce tu dă-ne noao, Doamne! Amin! " În vreamea aceaia un om apropie-se cătră Iisus, ce-i e nu mele Iair; şi acela era mai-marele beseareciei. Şi căzu lîngă picioarele lu Iisus, ruga el să-ntre în casa lui, că avea o fată, una: fecior dentîi era lui fata, ca de doisprăzeace ani, şi aceaia murise. Cîndu [128r] se ducea, nărodul împresura el. Şi o muiare era de-i cura sînge de doisprăzeace ani, ce vracilor dedease toată avuţia ei: nu putu nece de unul să se vindece. Apropie-se dendărăt, atinse-se de marginea veşmintelor lui şi aciia stătu cursul sîngelui ei. Şi zise Iisus: "Cine iaste de se atinse de mine?" Lepădară-se toţi. Zise Pătru şi cine era cunusul: "Învăţătoare, nărodul ţinu-te şi te împresoară, şi grăieşti: 'Cine iaste de se atinse de mine?'" Iisus zise: "Atinse-se de mine oarecine: eu amu simţii, tărie ieşi den mine." E muiarea văzu că nu se va ascunde, tremura; vine şi căzu naintea lui, derepce pururea apropie-se de el spuse lui înaintea tuturor oamenilor şi că se vindecă aciia. El zise ei: "În drăzneaşte, fiie, credinţa ta mîntui-te; pasă în pace!" Încă el grăind, vine oarecine de la arhisinagoga, grăi lui: ,N-au murit fata ta? nu porni Învăţătoriul!" Iisus auzi, răspunse lui, grăi: "Nu te teame, numai ce creade, [128v] şi mîntuită va fi." Mearseră în casă, nu lăsă nece unul să între, fără Pătru şi Ioan şi Iacov şi tatăl feateei şi muma. Plîngea-se toţi şi suspina de ea. El zise: "Nu plîngeţi: n-au murit, ce doarme." Şi-ş bătea joc de el, ştia c-au murit. El scoase afară toţi, şi o prinse de mîn ei, strigă, grăi: "Feciuriţă, scoală!" Şi se întoarse sufletul ei şi învise aciia; şi (Iisus) zise: "Daţi ei să mănînce!" Şi se mirară părinţii ei. El zise lor: "Nemunuia să spuneţi ce fu"." [113] Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, în evanghelia de astăzi Domnul Iisus Hristos, spăsitoriul nostru, făcut-au doao seamne, ciude şi minuni: mainte vindecă pre cea muiare săracă ce se chinuiia cu sînge în ani şi-ş era cheltuită toată avuţia vracilor, ce mai rău era ei decît mai denainte: nu putură folosi ei nemică; [129r] ce Iisus vindecă pre ea. Altă ciudă feace pre fata lu Iair: cu un cuvînt sculă şi învise pre ea den moarte. Avăm de aicea (aceaste) învăţături: Întîi: Iisus Hristos are puteare pre toate boalele şi fără ştirea lui nu ne putem bolnăvi. Că zice însuş: necum să bolnăvim, ce şi părul capului nostru nu poate cădea, că sînt număraţi (Matei): "Voao şi părul capului tot numărat iaste; nu vă teamereţi amu, de multe pasări mai buni seţi voi." Că beteşugurile şi toate boalele sînt pedepse şi ca biciul pre noi de la Dumnezeu tremease derept păcatele noastre; cum noao spune toate Scriptura Sfîntă şi David, în Psaltire, : "Periră derept fărălegile sale." Şi iară în Psaltire, : "Şi de porîncele meale nu ferire, cerceta-voiu cu toiagul fărălegile lor. Deaca porîncile meale nu vor ţinea, că voiu socoti şi voiu izbîndi fărălegile lor cu nuiaoa." Derept aceaia, deaca noi ne bolnăvim trebuiaşte mainte să cunoaştem că Dumnezeu [129v] ne-au bătut derept păcatele noastre, să ne căim şi să ne pocăim cu toată inema derepce am mîniat pre Dumnezeu, Tatăl nostru. Apoi să meargem la vraciul vracilor, Iisus Hristos, să rugăm pre Tatăl nostru să ne iarte păcatele şi greşalele noastre derept Iisus Hristos, fiiul său cel drag. Iară noi nebunii, deaca ne noi bolnăvim, meargem la nescare muieri carele pre noi descîntă. Deaca una nu poate folosi, noi ispitim şi la zeace sau la doaozeci, că nu gîndim (că) cu iale nemica nu putem folosi, cu fărmăcătura sau cu altă drăcie, numai să ne noao ajute, - că toată descîntarea nu e altă bunătate nemică, ce numai drăcie. Sînt neşte ierbi bune şi leacure, acealea-s bune şi lăsate de la Dumnezeu, ce nu pot noao folosi fără ajutoriul Domnului. Să meargem mainte cu rugăciune la Dumnezeu derept iertăciunea păcatelor, apoi meargem la leacuri. Vezi pre această muiare [130r] vindecă Iisus, şi fără iarbă avu leac. Derept aceaia, să nu urîm pre leacure, nici să le lepădăm, şi însă în iale să nu ne nădăjduim. A doua : deaca pohtim să ne fie în nevoie sau în boală şi la moarte, sau vare în ce sărăcie într-ajutoriu, trebuiaşte să avăm credinţă tare şi nădeajde în Iisus Hristos. Vezi în ceastă evanghelie ce grăi muieriei: "ţine-te, fii hrăboară, nu te teame, credinţa ta te-au spăsit. Pasă cu pace!" Apoi, deaca aduseră veaste de la casa lu Iair, zicînd: "Nu munci pre Învăţătoriul, c-au murit fata ta", - deaca auzi Iisus, zise cătră Iair: "Nu te teame, numai să crezi şi va fi spăsită şi sculată fata ta." Vedem credinţa dereaptă cîtu e lucru scump, că fără ea nu putem plăcea lu Dumnezeu (kă Evreomî, şi în; Timotei, Marco). Derept aceaia, noi încă deaca nu văm avea acătare credinţă, ca această muiare, depre Iisus, cum toată spăsenia noastră (e) numai în Iisus Hristos, zău că ne văm prilăsti şi dereptatea lui nu va [130v] fi în noi. [114] A treia: moartea noastră somn iaste. Derept aceaia zice şi aicea Hristos: "Nu plîngereţi, n-au murit fetişoara, ce doarme." Şi Ştefan cînd muri, şi pre el cu pietri omorîră jidovii, aşa zice Scriptura (Deanie): "Şi aceaste zise Ştefan şi adurmi." Aşa zice şi despre Lazar, fratele Marteei (Ioan), cînd era mort: "Lazar,soţul nostru, doarme"; şi era mort, cum iaste scris acolo. Aşa şi Pavel, kă Korinthomî, pre morţi cheamă adurmiţi; aşa şi kă Soluneanomî. Derept aceaia, cum nu ne teamem de somn şi de odihnă, ce ne răposăm cîndu ne culcăm, aşa nu ne teamem de moarte, că sîntem coconi nebuni cînd pun pre ei în leagăn să doarmă. Noi ştim cum putearea morţiei au stricat Iisus Hristos, aşa cum nu ne poate piiarde, ce pren moarte văm scăpa la împărăţia lu Dumnezeu den ceastă lume înşelătoare toţi creştinii (cum zice Ioan). A patra: Iisus zice aicea oamenilor derept cea fată mo [131r] artă. Dară iaste păcat cînd plîngem pre morţi: fraţii, părinţii, feciorii, ruda şi priiatnicii ? - Răspuns: pre carei am iubit în ceastă lume nu poate fi, cîndu se duc dentre noi şi mor, cum să nu ne întristăm şi să nu plîngem; că Iisus Hristos încă au plîns pre Lazar mort (Ioan). Şi Pavel, kă Rimleanomî, zice: "Să plîngem cu ceia ce plîng." Ce iară trebuiaşte cum să plîngi cu seamă, nu cum plînseră aceştea şi cum zice Pavel, kă Soluneanomî : ca păgînii ce n-au nădeajde că vor învie, iară ce gîndesc, deaca mor, aşa şi pier. Noi creştinii ne veselim la moartea fraţilor noştri, că ştim că vor mearge la Tatăl sfînt, Dumnezeul lor, den ceastă lume înşelătoare. Şi ei de acmu înainte, cei ce-au fost credincioşi, nu se tem nici de dracul, nici de oameni răi, nici de foame, nici de nemică, cum noi ne teamem pînă sîntem în ceastă lume. Iară să nu plîngem ca păgînii, că ştim c-au fost Dumnezeu [131v] şi au fost venit ceasul morţiei fratelui şi priiatnicului nostru şi ştim că nu se teame acmu de nimea, ce se veseleaşte cu toţi sfinţii depreună în (îm)părăţia Tatălui. Aceaia tu dă-ne noao, Doamne! Amin! " În vreamea aceaia un legiuitoriu sculă-se, ispitiia el şi grăi: "Învăţătoare, ce să fac viiaţa de veaci să moştenesc?" El zise cătr-însul: "În leage ce iaste scris? cum ceteşti ?" El răspunse, zise: "Iubeaşte Domnul Dumnezeul tău den toată inema ta şi den tot sufletul tău şi cu toată tăria ta şi cu tot cugetul tău, şi vecinul tău ca sineş." Zise lui Iisus: "Derept răspunzi." El vrea să derepteaze sineş, - zise cătră Iisus: "Dară cine iaste mie vecin?" Răspunse Iisus, zise: "Om neştine mergea den Ierusalim întru Ierihon şi în tîlhari căzu, şi dezbrăcară el şi rane- i puseră; duseră [132r] se, lăsară-l de abiia [115] viu. După aceaia se prinse un preut, mergea pre acea cale şi văzu el, trecu. Aşijderea şi (un) levit era într-acel loc; mearse şi-l văzu, împrotivă trecu. Un samareanin veniia, mearse pînă la el şi văzu el, milosîrdi-se; şi se apropie, legă ranele lui, vărsă unt şi vin, puse el pre al lui dobitoc, duse el în casa de oaspeţi şi-l păziia. Şi demîneaţa ieşi, scoase doi arginţi, deade uspătătoriului şi zise lui: "Păzeaşte-l, şi ce să ai cheltui, eu cîndu mă voiu întoarce plăti-ţi-voiu”. Carele amu de acei trei vecini pare-vă-se a fi aceluia ce căzu în tîlhari?" El zise: "Cine făcu milă cu nusul." Zise lui Iisus: "Pasă şi tu de fă aşijderea"." Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, den ceastă evanghelie de astăzi putem învăţa ce trebuiaşte omului a face să dobîndească împărăţia [132v] ceriului. Vezi că acest ştiutoriu de leage întreabă pre Iisus ce să facă să aibă viiaţa veacilor. Noi încă, deaca pohtim împărăţia ceriului să dobîndim, să iubim pre Dumnezeu cu toată inema noastră şi cu tot sufletul nostru şi cu toată tăria şi cu tot cugetul nostru. Întrebare: cînd iubim şi în ce chip pre Dumnezeu? - Să înţeleagem aceaste cuvinte aşa: în ceastă lume să nu aibi nemică de să-ţi fie mai drag şi mai scump decît Dumnezeu, de să nu iubeşti mai vîrtos de Dumnezeu nece tată-tău, nece mumă-ta, fraţii şi feciorii şi muiarea ta, nece trupul tău şi viiaţa ta, nece sufletul tău, nece domn de pre pămînt, nice priiatnicii tăi cei dragi, nece avuţia ta, comoara, banii cetăţii, casele, cinstea şi numele bun, dulceaţa vieţiei, sănătatea şi tot fealiul de marhă, bogăţia ceştii lumi toată, sau ceastă lume toată. [133r] Ce tot cugetul tău, cuvîntul, gîndul, înţelepciunea şi sfeatul să asculte şi să îngînduiască, lu Dumnezeu toată cinstea şi slava să dăm; şi să fii gata şi sprinten (în) toate cu ce biruieşti a le lăsa şi a le piiarde, încă şi trupul şi sufletul, mai vîrtos decît să greşeşti, să mînii pre Dumnezeu. Să nu gîndeşti nemică, nece să grăieşti ce Dumnului nu place şi nemică să nu faci de cealea ce nu iubeaşte el şi ce iaste contenit şi oprit de Dumnezeu. În toată viiaţa ta să nu treci porîncile lui, ca să fii nevinovat, fără vină, curat cu cuvîntul şi cu gîndul şi cu faptele, nu numai pînă la o vreame, ce în toată viiaţa ta, întru zilele tale, pînă la ceasul morţiei tale. Cu ochii tăi pre rău să nu cauţi şi clevetele să nu asculţi, nici să grăieşti rău sau spurcat. [133v] Picioarele tale şi mîinile tale să fie nevinovate şi curate. ,Vecinul sau aproapele tău ca însuţi tine să iubeşti". - Aceaste cuvinte aşa să înţelegi: să iubeşti tu pre alt om, vare ţi-e tată, vare mumă, vare fraţi, vare surori, vare feciori, vare feate, vare cumnaţi, macară în ce chip de rudă, sămînţă au striin, de o leage vare de altă leage cu tine, priiatnic, frăţie, miluitoriul tău au vrăjmaşul tău, creştin vare păgîn, - pre toţi oamenii carei veri vedea în nevoie şi în ticală, în perire şi întru neaveare, în toată vreamea şi pururile iubeaşte-i şi-i îndrăgeaşte, nu într-alt chip, ce ca şi trupul tău şi ca sufletul tău. Şi de veri vedea fratele şi vecinul în nevoie şi întru neaveare, e tu derept ei piiarde toată marha ta şi avuţia ta şi te dă şi tine pre moarte derept fratele tău; avuţia lui şi marha lui ţine şi, ca şi pre ale tale, pînă la moarte nu părăsi, ce cu drag să [116] ajuţi lui [134r] întru toate. Derept aceaia, cela ce va vrea a iubi pre Dumnezeu, aşa şi vecinul şi aproapele său ca şi sine să iubească. Acela va dobîndi viiaţa de vecie, căce că va împlea toată leagea lu Dumnezeu cu faptele sale, cum trebuiaşte a fi deplin, cum au grăit Dumnezeu acelui om. Că va fi derept înaintea lu Dumnezeu prentru faptele sale şi se va ispăsi şi se va sfinţi fără ajutoriul altuia. Întrebare: dară află-se cineva în ceastă lume, vreun om, să iubească aşa cum pohteaşte Dumnezeu de la noi să iubim pre el mai vîrtos de toate, şi vecinul ca sineş? Cum am dezlegat aceaste doao porînci? - Răspuns: ba nu se-au aflat nimea, nici se va afla pînă va fi lumea, altul fără Hristos cel derept, să împle deplin şi să ţie porîncile lu Dumnezeu. Cum spune noao Sfînta Scriptură, că şi sfinţii lu Dumnezeu toţi au fost greşiţi şi păcătoşi; cum au grăit David proroc (Psaltire): "Toţi se feriră împreună şi ne [134v] treabnici fură; nu iaste să facă nimea bine, nici pînă la unul." Aşijderea grăiaşte Pavel apostol la Rimleani, cum iaste scris, că,nu iaste derept nimea, nu e cine să facă bine, nu e pînă la unul". Iară grăiaşte proroc David (psalom ): ,Eu ziş în spaima mea: tot omul minte." Şi în Ioan, în Poslanie: "Să văm zice că greşale nu avăm, pre noi înşine prilăstim şi dereptate nu iaste întru noi"; şi în Matei, : "Nu e nimea bun, numai unul Dumnezeu"; şi în Marco, : "Nu e nimea bun, numai unul Dumenzeu"; şi în Ioan, : "Nimea den voi (nu) face leagea". Întrebare: dară deaca nimea nu poate ţinea leagea lu Dumnezeu, cine poate cu faptele sale ceale bune dobîndi împărăţia lu Dumnezeu? - Răspuns: nimea, fără Iisus Hristos. Întrebare: dară cu ce ne văm spăsi sau dobîndi viaţa de vecie deaca nu putem împlea deplin porîncele lu Dumnezeu? - Răspuns: deaca văzu Tatăl Dumnezeu că oamenii sînt aşa periţi şi slabi, că den coconi sînt răi - [135r] cum grăiaşte proroc David (psalom ): "Adecă întru fărălegi început sînt şi întru păcate născu-mă muma mea" -, nimea nu poate face bine atîta ca să fie el prentru binele lui înaintea lu Dumnezeu. Derept aceaia ară mearge tot nărodul la munca de vecie. Ce se milosîrdi Dumnezeu cu inema sa derept oamenii săi, pre carei era făcuţi pre obrazul său şi pre podobie: nu vru să piarză atîta dihanie şi nărod, ce făgădui părinţilor, lu Adam, lu Noe, lu Avraam, Isaac, Iacov şi prorocilor pre fiiul său cel sfînt, pre Iisus Hristos, Domnul nostru, şi-l deade derept păcătoşi şi derept greşiţi, în vreamea de apoi. Acela născu pren Duhul Sfînt şi om fu den Sfînta Maria preacurata. Îmbla întru noi învăţînd şi dojenind, propoveduind, şi chema păcătoşii la sine, cum au scris Matei apostol şi evanghelist, : ,Veniţi cătră mine toţi ce v-aţi ustenit şi sărcinaţi, [135v] şi eu răposa-vă-voiu"; şi iară Matei, : "N-am venit a chema derepţii, ce greşiţii la pocaianie. Aşijderea şi Ioan, : ,Cine va creade în Fiiul, avea-va viiaţa veacilor; e cine nu va creade în Fiiul, nu va vedea viiaţa, ce mînia lu Dumnezeu lăcui-va spre el." Apoi Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, fiiul Tatălui, au murit derept păcatele noastre şi cu moartea lui au împăcat pre noi cu Tatăl sfînt şi pre noi au descumpărat den munca de veac şi ne-au slobozit den păcate. Amu carei jeluim şi căutăm a avea viiaţa de veac, opt să cunoaştem perirea şi slăbia noastră şi păcate [117] nenumărate, de să ne plîngem şi să ne căim şi să ne pocăim şi să ne jeluim de iale şi să ne turnăm pre viiaţă bună, să ne rugăm Tatălui sfînt ca să ne iarte, cum au făgăduit, păcatele noastre derept Iisus Hristos, ispăsitoriul nostru, şi să creadem cu nădeajde şi cu adevăr că ne vor fi iertate păcatele,[136r] că cu sîngele lui pre noi au spălat de toată necurăţia. Cine va creade, acela va fi ispăsit, cum zice însuş Iisus Hristos (la Marco): "Cine va creade şi va fi botezat, ispăsit va fi; cine nu va creade, osîndit va fi." Derept aceaia, numai cu credinţa dereaptă noi ne putem ispăsi, cîndu ne nădăjduim în mila Tatălui sfînt, lu Dumnezeu, derept moartea fiiului său cel sfînt. Întrebare: spune pilda samareanului! - Răspuns: om ce căzu în tîlhari, Adam, sîntem noi oamenii păcătoşi şi greşiţi; meargem den Ierusalim întru Ierihon cînd dereptatea şi dumnezeiia lăsăm şi ne turnăm cătră păcate, la reale. - Tîlharii sînt dracii, vrăjmaşii şi prilăstitorii; dezbracă noi, cînd uităm tot binele şi părăsim curăţia în ce mainte părintele nostru Adam au fost făcut şi tocmit. - Ranele sînt păcatele şi toate realele întru aleanul lu Dumnezeu, pohtele cealea realele şi toate gîndurile ceale reale [136v] şi spurcate şi slăbia şi netăria noastră spre bine. Abiia sîntem vii, că nu putem de noi nece gîndi, necum să facem vreun bine fără ajutoriul lu Dumnezeu. - Preut şi levit, carei mearseră pre acea cale, văzură pre cel om şi trecură, nu-i ajutară nemică: iaste leagea veache, porîncele şi tocmealele ceale multe a jidovilor, a patriarhilor şi prorocilor, carei nemică nu putură ajuta, nici putură folosi pre spăsenia sufletului. - Samarean iaste Iisus Hristos, pre cine jidovii ţinură ca un proclet şi blăstemat, neţiind nece leagea tocmită de Dumnezeu, nece porîncile bătrînilor, şi ziseră lui: "Tu eşti samarean şi cu putearea lu Velzevut scoţi dracii şi eşti mîncătoriu şi băutoriu, soţ vamăşilor şi păcătoşilor." Acel samarean, Iisus Hristos, vine derept păcatele noastre, legă ranele noastre cu ranele şi cu chinul şi cu munca lui, vărsă unt - evanghelia, bună-veaste şi cuvinte [137r] de milă şi de veselie şi iertăciunea păcatelor, şi vin - leagea veache, porîncele, certare, cuvinte de cercetare şi vîrtoase şi de mînie. -,Puse pre al lui dobitoc": pre umărul său purtat-au Iisus Hristos păcatele noastre, pre cruce de lemn. -,Duse pre el în casa de oaspeţi": aceasta iaste beseareca sfîntă, adunarea creştinilor. -,Şi-l păzi, şi demîneaţa ieşi": după înviere den moarte, cîndu se sui în ceriu. -,Deade uspătătoriului": învăţătorilor, patriarşilor, vlădicilor şi preuţilor, lăsă pre păcătoşi, pre oameni greşiţi. -,Şi scoasedoi arginţi": leagea veache şi ceastă noao, Sfînta Evanghelie. -,Şi zise lui: ,Păzeaşte-l, şi ce veri cheltui": ceia ce se vor munci cu răbdarea şi cu învăţătura şi cu toată grija. -,Cîndu mă voiu turna, da-ţi-voiu": cînd va veni Fiiul Omenesc cu slavă a judeca viii şi morţii, atunce va plăti credincioşilor, învăţătorilor, povestuitorilor cuvîntului lu Dumnezeu munca şi slujba lor ce-au făcut cu [137v] păcătoşii; da-va lor, cum zice Pavel apostol, cununa slaveei împărăţiei ceriului. Amin! [118] ,Zise Domnul pilda aceasta: "Un om bogat - mulţiră-i-se pămînturile; şi cugetă întru el, grăi: 'Ce voi face, că n- am unde aduna rodul mieu?' Şi zise: 'Aşa voi face: sparge- voiu jitniţa mea şi mai mare o voiu zidi şi aduna-voiu acolea tot grîul mieu şi dulceaţa mea. Şi zice-voi sufletului mieu: Suflete, ai multă bunătate, zaci în ai mulţi: răpausă, mănîncă, bea, veseleaşte-te!' Zise lui Dumnezeu: 'Nebune, într-această noapte sufletul tău ieşi-va den tine; iară ce găteşti, cui va fi?' Aşa adună ţie, însă întru Dumnezeu să ne îmbogăţim". Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie [138r] Fraţii miei, această evanghelie învaţă-ne cu pilda bogatului cum noi creştinii să nu strîngem, să nu adunăm comoară sau vistiariu în ceastă lume, - cum zice şi învaţă Iisus Hristos (la Matei) -,io viermii o răzbesc şi putredeaşte şi io furii o sapă şi o fură". Întrebare: derepce nu se cade creştinilor în ceastă lume a strînge comoară? - Răspuns: Derept dereptatea întîiu că ceastă lume iaste trecătoare şi nestătătoare, cum grăiaşte Pavel apostol: "N-am aicea casă stătătoare." Ce să căutăm în ceastă lume casa vietoare la împărăţia ceriului. A doua dereptate căce nu se cade noao a aduna comoară: derept aceaia că aicea nu văm lăcui mult şi vreamea lungă, că sîntem striini în ceastă lume, ca neşte oameni călători, şi viiaţa noastră - cum zice David proroc (psalom 89) - „ca umbra: astăzi vii şi sănătoşi, demîneaţa cădem şi murim". Viiaţa noastră ca iarba, prah, cenuşe şi pămînt [138v] sîntem; moartea vine pre noi cum grăiaşte Pavel apostol: "ca furul noaptea". Cumu se tîmplă şi acestui om bogat cînd zise sufletului său: "Iată că ai bunătate multă, la mulţi ai adunată: răpausă-te, mănîncă, bea, veseleaşte-te!" Iară Dumnezeu zise cătră el: "Nebune, astă- noapte lua-voiu sufletul tău de la tine, şi cealea ce-ai gîndit ale cui vor fi?" Vezi, nu gîndiia că va muri aşa curînd. Derept aceaia învaţă pre noi Iisus Hristos (în Matei): ,Derept aceaia şi voi fiţi gata, că în ce ceas nu vă se pare Fiiul Omenesc va veni." Şi iară (în Matei): "Prevegheaţi amu, că nu ştiţi zioa, nici ceasul în care Fiiul Omenesc va veni". A treia dereptate: derept aceaia să nu strîngem noao comoară în ceastă lume, că zice Iisus Hristos că unde va fi comoara noastră, acolo va fi şi inema noastră. Noi n-am jurat banilor şi comoarăei, ce lu Dumnezeu, că el pohteaşte inema creştinilor. Au văm iubi [139r] pre Dumnezeu şi ne va fi inema lipită la el, au comoara: deaca văm să adunăm comoară în ceastă lume, striina-se-va inema noastră de cătră Dumnezeu. Că nu putem sluji a doi domni, lu Dumnezeu şi lu Mamon; în inema noastră să ţinem cel viu Dumnezeu. [119] A treia învăţătură avăm că grăi Dumnezeu şi zise cătră cest om bogat: "nebune!"; şi învăţăm că toţi bogaţii în ceastă lume, carei bat zioa şi noaptea a îmbogăţi, ca cu bogăţie să sosească la vreamea multă ca să poată bea şi să mănînce întru dulceaţa ceştii lumi, - cum sînt în ceastă lume acmu mai toţi bogaţii aşa, că sînt toţi cum grăi Iisus: "nebune". Căce că acela nu (va) griji de împărăţia lu Dumnezeu şi lui nu va folosi avuţia, ce încă va piiarde şi viiaţa de vecie; că pre ei va afla moartea negătiţi, cumu-l află şi cest om bogat. Întrebare: derepce certa Dumnezeu precest om bogat? au derept avuţia [139v] lui? - Răspuns: ba nu derept avuţia, ce, cum zice Hristos, strînse avuţie şi se veseliia în ea, nu pomeniia pre Dumnezeu nici se temea de el; şi nu iaste bogat cătră Dumnezeu: bogaţii sînt cătră Dumnezeu carei nădăjduiesc spre Dumnezeu şi cred că ne el hrăneaşte şi fără el nu putem avea nemică. Ce să ţinem avuţia nu că e a noastră, ce iaste a lui Dumnezeu: elu e noao o comoară plină şi jitniţă nesfîrşită. Derept aceaia să cheltuim pentru Dumnezeu bucuroşi unde va trebui. Întrebare: în ce chip putem noi cheltui marha şi avuţia noastră prentru Dumnezeu, sau cum putem face milă cu el, cînd au dat noao toate? - Răspuns: lu Dumnezeu cînd văm să facem bine şi să-l miluim şi să împărţim bunătatea noastră cu el, să învăţăm den evanghelia lu Iisus Hristos (în Matei); întru aceaia evanghelie zice Iisus Hristos: "Cînd va judeca toată lumea, aşa va grăi derepţilor carei [140r] vor sta de-a dereapta lui: "Veniţi, blagosloviţii de Părintele mieu, de dobîndiţi ce e gătită voao împărăţia den tocmeala lumiei. Flămînzit-am şi mie-aţi dat mîncare, însetoşai şi m-aţi adăpat." (Şi alalte toate grăiaşte.) Atunce vor răspunde lui derepţii şi vor grăi: "Doamne, cînd te-am văzut flămînd şi te-am săturat, sau setos şi te-am adăpat? Cîndu te-am văzut striin şi te-am dus în casă, sau dezbrăcat şi te-am îmbrăcat? Cînddu te-am văzut bolnav sau în temniţă ş-am venit cătră tine?" Răspunde-va Impăratul zicînd lor: "Adevăr grăiesc voao: ce-aţi făcut unuia de aceşti fraţi ai miei mai mitutei, mie aţi făcut"." De aicea, derept aceaia, învăţăm că vare ce facem, au bine, au rău, oamenilor, fraţilor noştri sau striinilor, juneilor mişei, că ia pre Dumnezeu nu aimintrea, ce ca şi cînd am face lui însuş. Într-alt loc iară zice: "Cine va lăsa tată-său sau mumă- sa [140v] sau fraţii sau muiarea sa sau casa pentru mine, lua-va cu o sută de ori atîta în ceastă lume, iară după ceastă lume viiaţa de vecie." Derept aceaia, fie ţie grije, strînge mişeii şi striinii şi săracii, fă lor bine, iubeaşte-i ca tine însuţi, că veri fi bogat cătră Dumnezeu. De-ţi va da Dumnezeu avuţie pre ceastă lume, ca acestui om bogat, fii tu domn avuţiei tale; cheltuiaşte mainte pre cinstea lu Dumnezeu, mai apoi pre binele fraţilor tăi şi pre ticalele tale. Aşa veri fi în mila lu Dumnezeu pre ceastă lume, iară după ceastă lume, derept Iisus Hristos, tu veri fi părtaş (în) împărăţia ceriului, - ce tu dă-ne noao, Doam(ne) Amin! "[120 (În v)reamea aceaia era la una de beseareci întru sîmbătă; şi iată o muiare [141r] avea duh de nevoie de optsprăzeace ani. Şi era zgîrcită şi nu putea să se scoale de aciia. Văzu-o ea Iisus, strigă şi zise ei: "Muiare, lăsată eşti de nevoia ta." Şi puse pr-insa mînile şi aciia se întinse şi slăvi Dumnezeu. Răspunse mai-marele săborului, - nu ogodi derepce întru sîmbătă vindecă Iisus -, grăi nărodului: "Şase zile sînt, întru iale se cade a lucra; într-acealea amu să îmble să vindece, nu în zioa de sîmbătă." Răspunse amu lui Domnul şi zise: "Făţarnice, cine de voi întru sîmbătă nu va dezlega boul lui sau asinul de la iasle şi-l va duce de-l va adăpa? E aceasta, de featele lu Avraam fiind, ce o legă Satana iată optsprăzeace ani, nu se cade a se dezlega de boala aceasta în zioa de sîmbătă?" Şi aceasta lui grăi, ruşina-se toţi cine se protiviia lui; şi tot nărodul bucură-se de toate [141v] slavele ce era de el. Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelii Fraţii miei, în ceastă evanghelie de astăzi vindecă Iisus o muiare ce era zgîrcită şi oloagă de optsprăzeace aii, în zi de sîmbătă; iară fariseii murguiia, derept ce era sîmbătă. Iară Iisus învăţă cum sîmbăta a face oamenilor bine putem face, şi cu aceaia nemică nu greşim. Întrebare: sîmbăta în ce chip era jidovilor şi derepce au porîncit ş-au lăsat Dumnezeu? - Răspuns: care cuvinte era scrise de Dumnezeu pre doao table de piiatră în vîrhul muntelui de Sinaia, care le deade jidovilor pre Moisi proroc, în a patra porîncă aşa grăiaşte Dumnezeu, pomeneaşte cum ,în zi de sîmbătă să sfinţeşti; în şase zile veri lucra şi veri face toate lucrurile tale, iară în a şaptea zi, carea iaste sîmbăta Domnului Dumnezeului [141r] tău, în carea nu face nece un lucru nici tu, nici feciorul tău, nici fata ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici marha ta, nici striinul carele va fi întru porţile tale". Că în şase zile au făcut Dumnezeu ceriul şi pămîntul, marea şi toate ce sînt întru ea, iară a şaptea zi se-au odihnit. Derept aceaia blagoslovit-au Domnul zioa sîmbetei şi o au sfinţit pre ea. Această porîncă cu tărie mare ţinură jidovii, cum nici un lucru nu făcură în aceaia zi, ce lăsară tot lucrul lor înapoi; şi lor mare grije era de slujba lu Dumnezeu, de jărtve şi de rugăciune şi de milostenie. Iaste scris în cartea lu Moisi proroc cum un om în zi de sîmbătă culegea neşte aşchii şi neşte surceale, aduna cum să facă foc; porînci iară Dumnezeu şi prinseră pre el şi tot nărodul pre el cu pietri-l omorîră şi-l uciseră. Întrebare: dară noao creştinilor cade-ne-se [142v] a ţinea aşa sîmbăta, ca jidovilor? - Răspuns: noao creştinilor iaste tocmită dumineca în locul sîmbeteei, să nu ţinem într-una ca jidovii; şi multe legi ale lu Moisi, cum au fost şi jărtvele lor, numai pînă la naşterea şi venitul lu Iisus Hristos, cum au prorocit ş-au grăit sfinţii proroci cum au fost lăsat de Dumnezeu. [121] Întrebare: în ce chip văm dară noi sărba dumineca? - Răspuns: nu numai cu şedearea şi cu lăsarea lucrului, să ne îmbrăcăm în ceale veşminte mai bune, să şedem supt păreţi sau supt umbre, să ne pîrîm sau să ne sfădim sau să clevetim, sau în zi de sărbătoare să meargem la cîrcime şi să ne îmbătăm ca neşte porci, - ce sărbătorile sînt tocmite cum în iale să grijim de slujba lu Dumnezeu şi de grija sufletului. În şase zile să grijim de hrana trupului, ce va muri şi va putredi, iară sufletul nu va muri, căce nu grijim şi să socotim. Aşa sărbează [143r] dumineca: mainte deaca te veri scula demîneaţa, dă har lu Dumnezeu pren fiiul său Iisus Hristos, cum pre tine au ferit şi te-au hrănit în ceale şase zile de rău, şi-l roagă să-ţi iarte toate păcatele tale cealea ce-ai greşit în ceastă săptămînă trecută. Şi cu muiarea ta şi cu toată fămeaia ta pasă la besearecă; acolo va fi popa gata cu ispravă bună, ce se cade popeei pre învăţătura mişeilor. Întrebare: derept cîte lucrure merg oamenii la besearecă? - Răspuns: derept patru lucrure merg oamenii la besearecă : Cum acolo popa să spuie cuvîntul lu Dumnezeu, sfînta evanghelie în limba pre carea grăiesc oamenii, să putem înţeleage noi, mişelamea. Ce folosu e lor deaca popa grăiaşte în limbă striină, rumînilor sîrbeaşte, de nu înţeleg, sau pre altă limbă ce nu vor înţeleage ascultătorii? Cum zice Pavel apostol cătră Corinteani, - zice: "aşa şi voi, cînd cu limbi grăiţi d-unde nu daţi un cuvînt [143v] adevărat, cum poate înţeleage omul ce e grăit? fi-va amu de veţi grăi în vînt." Den care învăţătură să înveaţe mişelamea în ce chip trebuiaşte a cinsti pre Dumnezeu şi cine e Dumnezeu, şi noi creştinii, slugile lui, în ce chip putem face şi viia după voia şi lăsata lui şi în ce (chip) putem sfinţi numele lui. Aicea trebuiaşte cum popa să fie ştiutoriu Cărţilor; aşa va putea învăţa pre mişelamea, carei sînt în rîndul lu Dumnezeu ca neşte orbi. A doua, merg oamenii la besearecă cum acolo, într-una cu popa şi cu tot nărodul, să facă rugăciune şi ceareri derept toate ticalele şi nevoile meserătăţiei tuturora, toţi într-una, cu un glas şi cu o limbă grăind, într-una dînd har derept tot binele ce-au luat de la Dumnezeu, zicînd ocenaş şi alte molitve. A treia, merg oamenii la besearecă cum, carei sînt gata, cum au porîncit Iisus Hristos, să luom cuminecătura, [144r] peliţa lu Dumnezeu, şi cu înţeles bun ştiind ce şi derepce iaste tocmită de Iisus Hristos. A patra, merg oamenii la besearecă să ducă acolo milă, den care le fac milostenie popilor carei slujesc la besearecă şi junilor mişei, văduolor şi săracilor, striinilor, orbilor, şcopilor şi tuturor neputincioşilor. Derept ceaste patru lucrure merg oamenii la besearecă; cari sînt unguri sau rumîni, au sîrbi, au greci, au neamţi, au leaşi carei merg la besearecă şi nu fac aceaste patru lucrure, în deşert merg la besearecă. Iară carei nu merg la besearecă şi nu fac aceaste lucrure, ei n-au nici o sărbătoare. Lucrul iaste contenit şi oprit, ca să poată mearge oamenii creştini la locul învăţăturiei. Şi după slujbă meargă creştinii la oraşe şi la sate, să caute oameni beteagi, să miluiască pre ei; şi pre acasă, oameni creştini feciorii şi slugile să [144v] înveaţe şi să-i dojenească [122] pre frica şi pre dragostea lu Dumnezeu. Să ne ferim de toate păcatele şi de pildă rea, ca să vază oamenii faptele noastre ceale bune şi să slăvească Tatăl sfînt, - ce tu dă-ne noao, Doamne! Amin! ,Zise Domnul pilda aceasta: "Om neştine făcu cină mare şi chemă mulţi; şi tremease robii lui în ceasul de cină: 'Ziceţi chemaţilor: Veniţi, că încă gata sunt toate'. Şi începură împreună a se lepăda toţi; întîiul zise lui: 'Un sat am cumpărat şi am nevoie să ies să-l văz; rogu-te ai- mă de bine.' Şi altul zise: 'Pluguri de boi cumpărai cinci şi mă duc să ispitesc ei; rogu-te ai-mă de bine.' Şi altul zise: 'Muiare luai şi derept aceaia nu pociu veni.' Şi mearse robul acela, spuse domnu-său [145r] aceaia. Atunce se mînie domnul caseei, zise robilor lui: 'Ieşiţi curînd la răspîntii şi în uliţele cetăţiei şi mişeii şi beteagii şi orbii şi şcopii aduceţi-i încoace.' Şi zise robul: 'Doamne, fu cum ziseşi, şi încă iaste loc.' Şi zise domnul robului: 'Ieşi la cale şi ologii şi-i îndeamnă să vie, să se împle casa mea.' Grăiesc amu voao că nici unul de acei bărbaţi chemaţi gusta-vor de cina mea: mulţi amu sînt chemaţi e puţini-s aleşi" Tîlcul aceştii evanghelie afla-veri (la) Matei,. Fraţii miei, în ceastă pildă ceartă Domnul pre noi pre toţi oamenii carei mai gîndesc de ceastă lume, să îmbogăţească, decît de împărăţia lu Dumnezeu. Derept aceaia grăiaşte Hristos cum făcu Dumnezeu cină mare ş-au chemat mulţi; ce cînd au fost gata tot ş-au tremes slugile sale să chiiame pre ceia ce-au chemat întîiu, iară ei, derept ce [145v] să nu-ş piarză avuţiile lor şi muierile de pre ceastă lume, ei lăsară cina lu Dumnezeu. Aşa sîntem şi noi, săracii de noi, că nu înţeleagem şi n-avăm a gusta de dulceaţa cineei lu Dumnezeu. Dară că vedem cu ochii bogăţia ceştii lumi, că cei oameni bogaţi sînt în cinste mare; derept aceaia, mai gîndesc de bogăţia ceştii lumi decît de bogăţia lu Dumnezeu. Acmu să ţinem una cătră alaltă ceastă bogăţie a ceştii lumi cătră bogăţia lu Dumnezeu. Şi dentîiu opt să ştim aceasta: cu cîtu e mai bun Dumnezeu de noi, cu atîta iaste mai bună bogăţia ceriului decît a ceştii lumi; că noi ştim că cum iaste Dumnezeu bun, aşa iaste şi avuţia lui bună. Acmu creadem noi [123] toţi că şi ceriul, şi pămîntul, şi tot ce iaste a lui iaste şi Dumnezeu e domn; de aicea putem cunoaşte de să mai gîndim de împărăţia lu Dumnezeu decît de avuţia ceştii lumi. Iară de nu văm gîndi de Dumnezeu şi sfînt cuvîntul [146r] lu Dumnezeu, cine iaste domn tuturor, el poate lua macară cum văm lucra şi ce văm face, şi aşa văm piiarde şi mila lu Dumnezeu, şi bogăţia noastră. Încă iarăş optsă cunoaştem cum avuţia lu Dumnezeu nu numai ajută noao în ceastă lume, ce mai vîrtos pre ceaia lume, cine va asculta pre chematul lu Dumnezeu la cina lui. Iară ceastă bogăţie de pre ceastă lume slujaşte puţinel numai în ceastă lume şi de multe ori ne face de greşim lu Dumnezeu îmbătîndu-ne şi săturîndu-ne şi rîzînd pre săraci. Şi cînd vine vreamea, noi opt să murim şi să lăsăm tot, şi nu ne poate folosi avuţia noastră nemică, nici ne poate ajuta; cum au grăit Domnul Iisus Hristos, de-au scris sluga sa Matei apostol şi evanghelist, : "Ce foloseaşte omului s-ară lumea toată dobîndi, iară sufletul va piiarde? sau ce dă omul schimb derept sufletul lui? A veni amu are Fiiul Omenesc [146v] întru slava Tatălui lui cu îngerii lui; atunce va da cineş cu lucrul lui." Derept aceaia opt să gîndim de cina lu Dumnezeu decît de bogăţia ceştii lumi. Încă iarăş bogăţia lu Dumnezeu şi cina lui şi cuvîntul lu Dumnezeu nu slujaşte numai trupurilor noastre, ce şi sufletului. Iară bogăţia ceştii lumi sluja- şte numai trupurelor, băuturilor, bucatelor şi veşmintelor trupurelor noastre; şi aceastea încă nu tuturora bine, că bucatele multe şi băutura multă şi veşmintele frumoase şi scumpe cu acealea cu toate întunecăm sufletele noastre de cătră lumina şi mila lu Dumnezeu. Şi iarăş, cine are credinţa lu Dumnezeu întru inema lui, el nu va piiarde bogăţia lu Dumnezeu. Dară vedem în ceastă lume ceşti oameni bogaţi că de multe ori pierd tot şi rămîn săraci. Aceastea toate cînd văm socoti, noi văm cunoaşte că toţi cei oameni ce numai [147r] cît gîndesc să (se) îmbogăţească în ceastă lume, ei sînt oameni neînţelepţi, căce că numai cît gîndesc de cest puţinel de pre ceastă lume, e cel mult a lu Dumezeu ei-l lasă, - cum iaste scris la Matei, : "Nu vă ascundeţi vistiiariul în pămînt, io viermii o răzbesc şi putredeaşte şi io furii o sapă şi o fură; ascundeţi-vă vistiiariul în ceriu, io viermii nu o răzbesc, nece putredeaşte, io nici furii o sapă, nici o fură. Şi io iaste comoara voastră, aciia va fi şi inema voastră." ,Şi mearse robul acela, spuse domnu-său aceaia. Atunce se mînie domnul caseei, zise robilor lui: "Ieşiţi curînd la răspîntii şi în uliţele cetăţiei, şi mişeii şi beteagii şi orbii şi şchiupii aduceţi-i încoace." Şi zise robul: "Doamne, fu cum ziseşi, şi încă iaste loc." Şi zise domnul cătră rob: ,Ieş la cale şi ologii şi-i îndeamnă să vie, să se împle ca [147v] sa mea. Grăiesc amu voao că nici unul de acei bărbaţi chemaţi gusta-vor de cina mea: mulţi amu sînt chemaţi e puţini aleşi." - Învăţătura aceasta: acicea învaţă pre noi Hristos că Dumnezeu, cine nu ascultă chemătura lui, elu-i va lepăda şi va chema alţii, pre ceia ce le trebuiaşte bunătatea lui, mişeii şi beteagii şi orbii şi şchiupii. Acei mişei şi acei beteagi şi acei orbi şi acei şchiupi, ei nu sînt mişei căce că n-au marhă, [124] nici sînt beteagi căce că au vreo boală, nici sînt orbi căce că n-au ochi, nici sînt şchiupi căce (că) n-au picioare, - ce Hristos grăiaşte de acei oameni cine n-au bogăţia ceriului şi cuvîntul lu Dumnezeu şi ceia ce n-au ajutoriu de cătră dracul şi ceia ce nu îmblă în voia lu Dumnezeu şi ceia ce n-au lumina lu Hristos. Aceştea toţi cheamă Hristos pre cina lu Dumnezeu, ca să le dea bogăţie multă, să-i facă sănătoşi, să poată îmbla bine şi [148r] să poată vedea că Dumnezeu acmu nu se va mînia pre ei, că ş-au dat fiiul său, derept păcatele lor, pre moarte, să fim iertaţi şi să fim fiii lu Dumnezeu: ca şi Hristos cum iaste fiiul lu Dumnezeu, aşa şi noi să fim şi să luom cu Hristos toată partea ceriului. Aş-au făcut Dumnezeu cu ovreaii, căce ei n-au vrut să asculte chiemătura lui ce i-au chiemat la cina lui, să dea lor toată bunătatea ceriului. Ei au mai gîndit de bogăţia ceştii lumi; derept aceaia Dumnezeu lepădă pre ei, aşa cum acmu n-au nici un loc, cum vedem cu ochii noştri, nici împărat, nici cetăţi, nici un loc de răpaus şi de odihnă, ce sînt toţi în mîna păgînilor şi vor fi pînă la sfîrşitul lumiei. Aşa se-au mîniat Dumnezeu pre ei ş-au chemat oameni săraci păgîni la cina lui ş-au dat [148v] cuvîntul său lor şi ei l-au luat cu har mare, şi ei acmu ştiu că sînt fiii lu Dumnezeu. Derept aceaia, macară cum sîntem de mişei şi beteagi şi orbi şi lepădaţi şi ocărîţi de cei putearnici, ştim că sîntem chemaţi la cina lu Dumnezeu, unde iaste bunătatea cea multă, şi aşteptăm cu credinţă mare pînă va veni Hristos şi ne va duce pre noi (în) împărăţia ceriului, la tatăl său, unde-au gătit noao locure. Cum au grăit Domn Iisus Hristos ş-au scris sluga sa sfînt Ioan apostol şi evanghelist: "Să luom cu Hristos parte, de să fim tot cu el în veselia ceaia marea." Cum grăiaşte Pavel apostol, la Corinteani, : "Ce ochi n-au văzut şi ureache n-au auzit şi la inema omului n-au întrat ce-au gătit Dumnezeu celora ce-l iubesc el", - ce tu, Domn Dumnezeu, pren mila ta şi pren cel sînge vărsat dă noao împărăţia ceriu [149r] lui! Amin! " În vreamea aceaia mergea Iisus întru un oraş; timpinară el zeace bărbaţi stricaţi şi stătură. Şi aceia înălţară glas, grăiră: "Iisuse năstăvitoare, miluiaşte-ne!" Şi-i văzu, zise lor: "Păsaţi spuneţi-vă preuţilor!" Şi fu, ducîndu-se ei curăţiră-se. Unul dentr-înşii văzu că se curăţi, întoarse-se, cu glas mare slăvi Dumnezeu şi căzu jos pre picioarele lui, laudă deade. Şi acela era samarean. Răspunse Iisus, zise: "Nu zeace se curăţiră? dară noao unde-s? Cum nu se aflară să se întoarcă să dea slavă lu Dumnezeu, fără de acest samarean?" Şi zise lui: "Scoală de te du, credinţa ta mîntui- te". [149v] Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, acicea vedem că dracii au puteare mare în cei oameni ce îmblă în păcate. Derept aceaia zice Pavel apostol la Rimleani, : "Prentru păcatele [125] unuia întră întru toţi oamenii osînda, şi prentru greşalele, - moartea şi toate realele şi toate boalele, beteşugurile şi foamea şi meserătatea şi toate strîmbătăţile ce sînt în ceastă lume." Şi lasă Dumnezeu pre draci de slobozeaşte să facă oamenilor rău ca să cunoaştem păcatele noastre, de să ne întoarcem în cale bună, de să îmblăm în voia lu Dumnezeu, cum grăiaşte Dumnezeu la Isaiia proroc, : " Întoarceţi-vă cătră mine şi fi-veţi miluiţi." Aşa şi Ioil proroc, : "Întoarceţi-vă cătră mine cu toată inema voastră." Aşijderea şi Zaharia proroc, aşa grăiaşte: " Întoarceţi-vă [150r] cătră mine şi eu întoarce-mă- voiu cătră voi." Evanghelist zise: "Şi stătură şi aceia înălţară glas, grăiră: "Iisuse năstăvitoare, miluiaşte-ne!" - A doua : acicea avăm învăţătură cum văm face cînd lasă Dumnezeu dracii pre noi prentru păcatele noaste să ne pedepsească. Noi să ne întoarcem cătră Dumnezeu, cum făcură ceşti stricaţi deaca văzură că sînt oameni stricaţi şi nimea pre ei nu putu curăţi, ce stătură de departe şi ei nălţară glas, strigară şi-l rugară să-i miluiască. Aşa să facem şi noi în toate nevoile noastre, să cunoaştem păcatele noastre şi să-l rugăm să ne miluiască de păcatele noastre şi să ne ajute den toate nevoile noastre ce avăm noi. Aşa făcu şi David proroc cînd greşi şi făcu păcat mare cînd ucise pre Uriia şi-i luo muiarea lui: Dumnezeu tremease pre proroc Natan la el şi spuse cum va muri el prentru păcatele [150v] lui. David cunoscu atunce păcatele lui şi, deaca n-avu ce face, el rugă pre Dumnezeu să-l miluiască prentru păcatele lui şi să nu-l piarză. Atunce cîntă cel psalom : "Miluiaşte-mă, Doamne, derept mare mila ta!" Evanghelist zice: "Şi-i văzu, zise lor: "Păsaţi, spuneţi- vă preuţilor". Şi fu, ducîndu-se ei curăţiră-se." - A treia învăţătură: acicea vedem că Hristos nu lasă pre nimea neiertat cîţi se întorc cătră el cu toată credinţa, cum au făcut şi cicea, în ceastă sfîntă evanghelie, rugînd. Cînd au văzut aceşti oameni săraci, nu i-au întrebat mult: ,Ce-aţi făcut, ce-aţi deres e ce-aţi lucrat?", - nici i-au dosădit, numai cît zise: "Păsaţi, spuneţi-vă popilor!" Şi ei mergînd, ei se curăţiră. Aşa ne va curăţi şi pre noi acmu Dumnezeu şi ne va ajuta tuturora noao: deaca văm ruga pre Dumnezeu cu credinţă şi ne văm părăsi de toate păcatele noastre, elu ne va ajuta de toate nevoile noastre. ,Unul [151r] dentr-înşii văzu că se curăţi, întoarse-se, cu glas mare slăvi Dumnezeu şi căzu jos pre picioarele lui, laudă deade. Şi acela era samarean. Răspunse Iisus, zise: "Nu zeace se curăţiră? dară noao unde-s ? Cum nu se aflară să se întoarcă să dea slavă lu Dumnezeu, fără acest samarean?" Şi zise lui: "Scoală de te du, credinţa ta mîntui-te". - A patra, învăţăm ce cere Dumnezeu de la noi cîndu ne miluiaşte pre noi prentru păcatele noastre: şi cîndu ne ajută noao den toate nevoile şi den toate realele nu ceare nemică altă, ce numai să dăm har lui prentru binele şi prentru mila lui. Derept aceaia foarte plăcu lu Hristos cel samarean ce se întoarse şi deade har lui, e pre ceia alalţi se mînie căce nu se întoarseră să dea har lu Dumnezeu, ce numai cel samarean. Şi zise Hristos lui: "Scoală-te, credinţa ta mîntui-te." Şi den toată ceastă evanghelie grăiaşte [126] Dumnezeu cum au [151v] scris sluga sa sfînt proroc David, întru cartea lui, : "Şi cheamă-mă în zioa de grija ta şi izbăvi-te-voiu, şi mă veri proslăvi." Fraţi dragi, iată aceşti zeace bărbaţi stricaţi ce-i curăţi Dumnezeu, numai unul deade laudă lu Dumnezeu, şi încă era păgîn; iară cei noao nu se întoarseră să dea laudă lu Dumnezeu. Aşa sîntem noi acmu; deaca ne dă Dumnezeu avuţie, noi să dăm har lu Dumnezeu, ce ne pare că e de bunul nostru şi pentru lucrul nostru; iară noi, săracii de noi, cîndu ne ajută Dumnezeu şi ne izbăveaşte den toate nevoile noastre şi den sărăcie elu ne îmbogăţeaşte, e noi nu dăm har lui prentru binele lui, ce ne pare că iaste binele nostru. Şi toţi oamenii ce le pare că avuţia şi binele lor că iaste den bunul lor, aceia oameni sînt toţi ca neşte oameni neînţelepţi, cum au grăit Iisus Hristos ş-au scris sluga sa sfînt Matei, : "De la om nece o puteare nu iaste, de la Dumnezeu totu se poate." [152r] " În vreamea aceaia un om apropie-se cătră Iisus, ispitiia el şi grăi: "Învăţătoare dulce, ce să fac viiaţa de veaci să dobîndesc?" Zise lui Iisus: "Ce mă grăieşti 'dulce'? Nimea nu e dulce, fără unul Dumnezeu. Leagea ştii: nu face curvie, nu ucide, nu fura, nu mărturisi minciuni, cinsteaşte tatăl tău şi mumă-ta." El zise: "Acealea toate păzesc den tinereaţele meale." Auzi aceasta Iisus, zise lui: "Încă una tu n-ai (făcut): tot cît ai vinde şi împarţi mişeilor şi să aibi avuţie vistiiari la ceri, şi vino după mine!" El auzi aceaia, trist fu: era amu bogat foarte. Văzu el Iisus că trist fu, zise cum nu e lesne, avînd bogăţie, (în) împărăţia lu Dumnezeu să între: "Mai lesne amu iaste cămilei pren lăuntrul urechilor acului a trece decît bogatul (în) împărăţia ceriului să între." Ziseră ceia ce auziră: [152v] ,Cine poate mîntuit să fie?" El zise: "Nu e puteare de la om, puterile sînt de la Dumnezeu". Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, acest om apropie-se la Hristos şi-l întrebă cum va face să dobîndească viiaţa de veac. Aş-au întrebat toţi oamenii carei au fost mainte de noi, întru inimile lor, de viiaţa veacilor cum vor dobîndi; şi acmu toţi oamenii în toată lumea (sînt) cu acel gînd întru inema lor, cum vor dobîndi viiaţa de veaci. Aş-au întrebat şi păgînii, şi jidovii mainte de venitul lu Hristos; aşa întrebăm acmu noi creştinii, aşa întreabă şi turcii şi toţi oamenii ce sînt în ceastă lume şi ceia ce vor fi mai apoi, pînă la sfîrşitul lumiei, căce că toţi oamenii au auzit întîiu, şi noi vedem acmu că în ceastă lume nu iaste, nici au fost nici o dereptate. Şi cei oameni [153r] răi şi nederepţi, ei cu strîmbătatea dobîndesc avuţie multă în [127] ceastă lume; că răii nu gîndesc de fraţii lor, de oameni săraci, şi derept avuţia lor ei sînt în cinste la alalţi oameni , cum vedem aceasta că cei oameni buni ei sînt lepădaţi, iară cei răi sînt în cinste mare. Socotim aşa că Dumnezeu iaste derept şi cu dereptatea lui el face celor oameni buni dereptate şi bine, iar celor răi rău va face. Dară cum vedem, în ce chip, că nu iaste în ceastă lume celor buni bine, iară cei răi sînt în cinste? Ce derept aceaia va fi altă lume, unde va face Dumnezeu celor buni bine şi celor răi rău; şi ştim că noi în ceastă lume nu văm văcui, ce văm muri şi văm mearge den ceastă lume în ceaia alaltă. Toţi avăm cugete întru inimile noastre cum văm dobîndi viiaţă de vecie de veac şi să nu cădem în mînia lu Dumnezeu; ştim că vrem vrea noi să dobîndim viiaţa de vecie, noi să slujim lu Dumnezeu. [153v] Aş-au întrebat şi cest om pre Hristos ce bine să facă să dobîndească viiaţa de vecie.Zise lui Iisus: ,Ce mă grăieşte 'bun'? nu e nimea bun, fără Domnul Dumnezeu. Leagea ştii: nu face curvie, nu ucide, nu fura, nu mărturisi minciuni, cinsteaşte tatăl tău şi mumă-ta." El zise: ,Acealea toate păzesc den tinereaţele meale." Auzi aceasta Iisus, zise lui: "Încă una tu n-ai: tot cît ai vinde şi împarţi mişeilor!" - A doao învăţătură: acicea învăţăm că Hristos nu iaste numai om, ca alalţi oameni, ce iaste şi Dumnezeu, cu Tatăl unul. Hristos zice: "Nimea nu e bun, fără unul Dumnezeu"; şi cest om den ceastă evanghelie încă zise lu Hristos că e învăţătoriu bun. Derept aceaia că Hristos iaste bun, opt să fie un Dumnezeu cu Tatăl. Apoi unde zice Hristos: "Leagea ştii: nu fura, nu curvi, nu ucide", - aicea învaţă Hristos pre noi că n-au fost în ceastă lume nici unul, nici va fi să poată ţinea leagea lu Dumnezeu, fără unul Hristos, şi să fie blagoslovit [154r] prentru căce c-au ţinut leagea lu Dumnezeu, cum au grăit Hristos ş-au scris sluga lui sfînt Ioan apostol şi evanghelist, : "Nimea den voi nu face leagea." Derept aceaia, cum grăi cest om cătră Hristos, de zise c-au ţinut toate acelea den tinereaţele lui, învăţă Hristos pre el că n-au ţinut nici una, că toată leagea zice aşa (Matei): "Să iubim Dumnezeu cu toată inema şi cu tot sufletul şi cu tot cugetul şi cu toată tăria, şi pre vecini ca şi pre noi." Acmu în ceastă evanghelie vedem cum au iubit cest om avuţia lui mai vîrtos decît pre Dumnezeu, căce că n-au ascultat pre Hristos şi ş-au (mai) iubit avuţia lui decît vecinii, că n-au vrut să dea mişeilor. ,Văzu Iisus el că trist fu, zise cum nu e lesne, avînd bogăţie, (în) împărăţia lu Dumnezeu să între: "Mai lesne amu iaste cămilei pren lăuntrul urechilor acului a treace decît bogatul (în) împărăţia lu Dumnezeu să între." Ziseră ceia ce auziră: "Cine poate mîntuit să fie?" El zise: ,Nu e puteare de [154v] la om, puterile sînt de la Dumnezeu." Zise Pătru: "Adecă noi lăsat-am tot, după tine meargem." El zise lor: "Adevăr grăiesc voao că nimea nu iaste cine-au lăsat casa sau părinţii sau fraţii sau muiarea sau feciorii derept împărăţia lu Dumnezeu, ce de nu va lua mai mult în vreamea aceasta, şi în veacul ce vine viiaţa de veaci". - A treia învăţătură: poate-se mira omul cum grăi Hristos că [128] nu e lesne bogatului întru împărăţia ceriului a întra, căce ştim noi că mulţi oameni bogaţi au fost sfinţi, cum Avraam, Iosif, David, Solomon şi Iov şi alţi mulţi; de aceştea ştim noi cum sînt în ceri acmu blagosloviţi. Şi Solomon zice că avuţia iaste den blagoslovenia lu Dumnezeu. Dară cicea, în ceastă evanghelie, cum grăiaşte Hristos că nu iaste lesne să între bogatul (în) împărăţia ceriului? Acicea opt să ştim că oamenii îmbogăţesc cu doao fealiuri de lucruri: unii cu dereptatea şi cu munca mînilor sale, [155r] den blagoslovenia şi den datul lu Dumnezeu, iară alţii cu strîmbătatea şi cu furtişagul şi cu minciunile, den datul dracului. Iară cei oameni ce au den blagoslovenia lu Dumnezeu, căce că ei ştiu că iaste den datul lu Dumnezeu, că ei mai iubesc pre Dumnezeu decît pre avuţia lor; şi cînd iaste voia lu Dumnezeu să-ş lase cei oameni avuţia lor, ei o lasă şi nu gîndesc de ea nemică, căce că ştiu şi cred că Dumnezeu le poate da altă. Aş-au făcut şi Avraam cu fiiul său Isac, că el au ştiut că i-au dat Dumnezeu pre fiiul său; derept aceaia, cînd zice Dumnezeu să ucigă fiiul său, el nemică n-au gîndit, ce cumu i-au grăit Dumnezeu el aşa feace, cu credinţa lui cea mare, c-au ştiut că-i poate da Dumnezeu alţii. Aşa zise şi Iov cînd lăsă Dumnezeu pre el beteşugul şi boala, el aşa grăiia: "Dumnezeu mi-au dat, Dumnezeu au luat; fie numele Domnului blagoslovit de acmu pînă în [155v] veaci!" De aceşti oameni bogaţi şi blagosloviţi de Dumnezeu şi derepţi nu grăiaşte Dumnezeu, de aceia, că nu e lesne a întra întru împărăţia ceriului, ce grăiaşte de ceia alalţi, carei sînt bogaţi den datul dracului şi den sfeatul lui, cu strîmbătatea şi cu furtişagul. Aceştea oameni, căce că n-au credinţă, că ei mai iubesc avuţia lor de pre ceastă lume decît împărăţia ceriului şi mai iubesc omul sărac să piiară decît să-l împrumuteaze şi să-l ajute întru nevoia sărăciei lui, - de aceşti oameni grăi Hristos că nu vor întra (în) împărăţia ceriului. Iară de ceia ce grăiaşte Hristos că,cine-ş va lăsa casa sau părinţii sau fraţii sau muiarea sau feciorii derept împărăţia lu Dumnezeu, mai mult va lua în vreamea aceasta, şi în veacul ce vine - viiaţa de vecie", - în ceaste cuvinte nu învaţă Hristos creştinii să-ş leapede avuţiele lor fără dereptate; că avuţia iaste den datul lu Dumnezeu, şi cine o va lepăda fără dereptate, [156r] cum nu iubeaşte Dumnezeu, lu Dumnezeu nu-i pare bine darul lui să-l lepădăm noi cum nu iubeaşte Dumnezeu. Şi noi, cînd cinstim pre cineva şi acela leapădă cinstea noastră, e noao nu ne pare bine, - aşa şi lu Dumnezeu, cu cît mai vîrtos de noi, nu-i pare bine. Derept aceaia, nu fac bine călugării că fug în pădure, unde nu lucrează nemică; să lucreaze ca alalţi oameni, cu mînile lor să-ş mănînce sudorile lor - ce încă mănîncă sudorile alăltor săraci şi mişei. Derept aceaia grăiaşte Hristos (la Matei): "Vai de voi, cărtularilor şi farisei făţarnici, că mîncaţi casele văduolor şi cu vină de departe rugăciuni faceţi; derept aceaia, mai mare lua-veţi osîndă." Aşijderea grăiaşte Pavel apostol, kă Efeseomî : "Cine-au furat, de acmu să nu mai fure, ce mai vîrtos să se muncească să lucreaze cu mînile sale bine, ca să aibă să dea celuia ce n-are." [129] Dară Hristos învaţă acicea - unde zice: "Cine va lăsa casa (sa) [156v] şi tată-său şi mumă-sa, au fraţii, au surorile şi muiarea şi feciorii derept mine, prentru împărăţia ceriului, mai mult va lua" - să nu iubim aceastea toate, decît numele lu Dumnezeu. Aşa socotim: au să lepădăm aceastea toate, au numele lu Dumnezeu şi voia lui; ce mai bine să lepădăm aceastea toate şi să facem voia lu Dumnezeu. Să ară lua turcii au tătarii, au macară ce limbi reale şi macară ce împăraţi păgîni de să ia avuţia noastră şi să ne ia feciorii şi muierile şi,vă lăsaţi credinţa voastră, să nu vă luom avuţia voastră", şi să zică noao : "creadeţi în leagea noastră, şi muierile, şi feciorii", - iară noi să nu ne despărţim de credinţa şi de dragostea lu Iisus Hristos, Domnul nostru, ce să lăsăm şi avuţia noastră, şi muierile, şi feciorii, încă să dăm şi capetele noastre derept numele lu Dumnezeu şi derept împărăţia lui. Cum au gră- [157r] it însuş Iisus Hristos ş-au scris sluga (sa) sfînt Matei apostol şi evanghelist, : ,Toţi amu ce mă mărturisesc înaintea oamenilor, mărturisi- voiu el şi eu înaintea Tatălui mieu ce e în ceriure; iară cine se va lepăda de mine înaintea oamenilor, lepăda-mă-voiu de el şi eu înaintea Tatălui mieu ce e în ceriure." Şi într-alt loc grăiaşte Dumnezeu (la Matei): "Cine-ş va iubi tatăl sau mumă-sa (mai vîrtos de mine), nu iaste mie destoinic; şi cine-ş va iubi feciorii sau featele mai vîrtos de mine, nu iaste mie destoinic." Derept aceaia, oameni buni, fraţii miei, bine să socotiţi ce grăiaşte Dumnezeu, de luaţi aminte cu credinţă mare, de să nu fiţi osîndiţi; şi Domnul Dumnezeu, cela ce prespre toţi domneaşte, să fie cu voi în vecia de veac. Amin! " În vreamea aceaia, cîndu se apropie Iisus întru Ierihon, un orb şedea lîngă cale, cerea. Auzi nărodul trecînd, întrebă: "Ce iaste aceasta?" Spuseră lui că Iisus nazareaninul treace. Şi strigă, grăi: "Iisuse, fiiul lu David, miluiaşte-mă!" Şi ceia ce mergea înainte opriră lui să tacă; el vîrtos mai mult strigă: "Fiiul lu David, miluiaşte- mă!" Stătu Iisus, zise lor să-l aducă cătră el. Apropie-se de el, întrebă el, grăi: "Ce veri de să-ţi fac?" El zise: ,Doamne, să văz!" Şi Iisus zise lui: "Caută! credinţa ta mîntui-te." Şi aciia văzu şi după el duse-se, slăvi Dumnezeu. Şi toţi oamenii văzură, deaderă laudă lu Dumnezeu." Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, dentr-acest orb opt să învăţăm cum văm face cînd lasă Dumnezeu pre noi boalele, beteşugurile şi [158r] în tot chipul dosadă pre noi, e noi să nu mîniem pre Dumnezeu sau pre oameni. Cum facem toţi cînd avăm boale şi ticale cu nevoie? Noi blăstemăm pre Dumnezeu şi-l facem că iaste făţarnic; [130 aşijderea pre oameni iarăş blăstemăm şi zicem că ne iaste de la ei perirea şi răul şi dosada. Şi de la Dumnezeu nu căutăm ajutoriu, ce căutăm de la muieri descîntătoare să ne ajute şi să ne folosească; deaca nu poate folosi una, noi meargem şi la doaozeci. Şi întru descîntecele lor nu iaste altă nemică, ce numai cît iaste drăcie şi prilăstitură. Iară cest orb nu făcu aşa şi lui nu i-au părut rău căce i-au dat Dumnezeu aşa atîta sluţie şi dosadă mare pre ceastă lume, că el n-au putut vedea făptura lu Dumnezeu, ceriul şi pămîntul, soarele şi luna cu stelele şi rîndul lu Dumnezeu, cu frîmseaţea ceştii lumi, cumu se face zioa şi noaptea şi pre cest pămînt cum face Dumnezeu rod [158v] de tot fealiul, în tot chipul, cu toate frîmseţile poamelor şi cu a florilor şi în toate chipure frîmseaţea lumiei. Iară el derept aceaia n-au grăit lu Dumnezeu rău, nici au căutat alt ajutoriu, căce că îmbla pre ceastă lume tot cu dosadă şi cu sluţii; derept aceaia el au aşteptat ajutoriu numai de la Dumnezeu. Şi încă el n-au fost numai orb, ce-au fost şi mişel de n-au avut nici ce mînca; ce derept aceaia el nu se-au mîniat pre oameni căce nu i-au dat, şi el n-au furat. Aşa să facem şi noi întru toată viiaţa noastră şi întru toate nevoile şi boalele noastre, să nu ne mîniem pre Dumnezeu derept ce lasă pre noi dosadă şi nevoie şi sărăcie. Că noi prentru greşalele şi păcatele noastre nu sîntem datori cu sluţia numai şi cu boale, ce încă sîntem datori să lase şi dracii pre noi, să dea noi pre moartea de vecie. Derept aceaia iaste Dumnezeu derept, macară căce lasă boale reale pre [159r] noi şi sluţii grozave şi cu dosadă mare; cum grăiaşte Miheea proroc, că: "Voiu purta mînia lu Dumnezeu căce am greşit lui"; aşijderea proroc David, : "ţie unuia greşiiu şi hicleşug înaintea ta feciu, ca să dereptezi-te întru cuvintele tale şi birui-veri cînd veri judeca." Derept aceaia, cînd dă Dumnezeu noao boală, noi să nu ne mîniem, că nu vrem fi derepţi, ce să rugăm pre Dumnezeu să ne iarte el şi să aşteptăm cu credinţă mare ajutoriul lui, cum aşteptă şi cest orb pînă vine Hristos şi ajută lui. ,Auzi nărodul trecînd, întrebă: "Ce iaste aceasta?" Spuseră lui că Iisus nazareaninul treace; şi strigă, grăi: ,Iisuse, fiiul lu David, miluiaşte-mă!" Şi ceia ce mergea înainte opriră lui să tacă. El vîrtos mai mult strigă: "Fiiul lu David, miluiaşte-mă!" - În aceaste cuvinte învăţăm de unde vine credinţa omului, cu care credinţă ne putem ispăsi dentru auzitul cuvîntului lu Dumnezeu, cînd ascultăm. Cum grăiaşte Pavel apostol [159v] la Rimleani, : ,Doamne, cine creade prorociturei noastre, aşijderea amu credinţa dentru prorocitură, iară prorocia (iaste) dentru cuvîntul Domnului." Aşa şi cest om orb nu ştia de Hristos, iară deaca auzi, el dobîndi credinţă şi strigă: "Iisuse, fiiul lu David, miluiaşte-mă!" Derept aceaia, cui iaste voia să dobîndească credinţă, el va asculta pre Iisus Hristos şi pre slugele lui, că nimea nu poate creade de rîndul ce n-au auzit şi de cel lucru ce n-au văzut şi nu ştie el. Aşa sînt şi ceşti oameni ce fug de nu vin la besearecă: ei credinţa lu Dumnezeu nu vor dobîndi, căce că nu aud, că nu ascultă cuvîntul lu Dumnezeu. Derept aceaia vor fi cu dracul întru un loc în munca de vecie. [131] Care credinţă iaste cu carea văm fi derepţi înaintea lu Dumnezeu? Să vedem ce credinţă au avut cest om orb, că el strigă: "Iisuse, fiiul lu David, miluiaşte-mă!" Derepce zice: „Iisuse, miluiaşte-mă"? - Că el crezu că Hristos iaste domn tuturora şi [160r] putearnic a face ce iaste voia lui, şi el miluiaşte pre toţi ceia ce roagă pre el cu credinţă. Dară unde zise,fiiul lu David"? - Că el crezu că Hristos au născut om den ruda lu David, să plătească el cu trupul său păcatele noastre; cum zice proroc Isaiia, : "Derept păcatele nărodului mieu bătut-am pre el." ,Stătu Iisus, zise lor să-l aducă cătră el. Apropie-se de el, întrebă el, grăi: "Ce veri de să fac ţie?" El zise: "Doamne, să văz!" Şi Iisus zise lui: "Caută, credinţa ta mîntui-te." Şi aciia văzu şi după el duse-se, slăvi Dumnezeu. Şi toţi oamenii văzură, deaderă laudă lu Dumnezeu." - Acicea vedem ce dobîndi cu credinţa: cînd auzi Hristos pre cest orb şi văzu credinţa lui, chemă pre el şi-i deade ce cerşu el şi de ce-l rugă el. Nu derepce făcuse el vreun bine pre cest pămînt sau au fost vreun sfînt, ce numai pren credinţa lui, cum grăiaşte în ceastă evanghelie: "Credinţa ta mîntui- te"; aşa şi într-alt loc (la Matei): "Credinţa ta [160v] mîntui-te, pasă cu pace!" Aşijderea, de vrem vrea noi să fim iertaţi de Dumnezeu şi de văm vrea să nu fim cu boale şi cu rău, în tot chipul de toate realele, şi să creadem c-au născut Hristos derept păcatele noastre, să plătească el cu trupul său păcatele noastre, să fim noi iertaţi prentru el, nu prentru faptele noastre cealea ce ne pare noao că vrem fi prentru iale în viiaţa de vecie, - să nu ne prilăstim, ce să rugăm pre Dumnezeu să ne miluiască el pre noi. Şi deaca ne miluiaşte, noi să dăm har lui, cum făcu şi cest orb şi toţi oamenii cîţi fură cu el: deaderă laudă lu Dumnezeu. Ce tu, Domn Iisus Hristos, dă noao împărăţia ta! Amin! " În vreamea aceaia mergea Iisus întru Ierihon; şi iată un bărbat ce-l chema Zachei, şi acesta era mai-mare vameşilor, şi acesta era amu bogat. Şi căuta să vază Iisus cine iaste şi nu putea [161r] de nărod, că de crescut era mic. Şi curse înainte, sui-se întru un copăcel să vază el, că pre acolea vrea să treacă. Şi ca vine la loc, căută Iisus, văzu el şi zise lui: "Zachei, deştinge-te jos! astăzi amu în casa ta cade- mi-se a fi." Şi se deştinse jos şi prinse el, bucură-se. Şi văzură toţi, răpştiră, grăiră că cătră un bărbat păcătos întră să răpause. Stătu Zachei, zise cătră Domnul: "Adecă jumătate de avuţia mea, Doamne, dau mişeilor; şi s-am cineva obidit, întorc de patru ori." Zise cătr-însul Iisus că: "Astăzi mîntuirea casei aceasta fu, derepce şi acesta fiiul lu Avraam iaste; vine amu Fiiul Omenesc să caute şi să mîntuiască periţii." [132] Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, acicea vedem că Hristos face cum au zis lui Tatăl, că Tatăl tremease fiiul său la noi să ne spuie [161v] el noao voia Tatălui său, ce voie are cătră noi; cum au grăit Dumnezeu cîndu se-au botezat fiiul său (cum au scris Matei): "Şi iată glas den ceriu grăi: "Acesta iaste fiiul mieu iubit, derept el bine-vruiu, acesta ascultaţi!". Derept aceaia Hristos nu şezu în vreo cetate sau în vreo domnie să răpause, să-i slujască oamenii lui, ce îmblă dentru un loc într-alt loc şi den cetăţi în cetăţi să spuie cuvîntul şi voia Tatălui său. Că însuş zice (Ioan): "Şi cuvîntul ce- aţi auzit nu e al mieu, ce e al Tatălui cela ce m-au tremes mine." Şi aşa trebuiaşte tuturor slugilor lu Dumnezeu să nu caute avuţia şi bogăţia ceştii lumi cu învăţăturile mincinoase ale oamenilor, ce să lucreaze în via lu Dumnezeu, ca să aşteapte plată de la el. Dară în cest Zachei vedem că nu lasă toţi oamenii cei bogaţi, derept bogăţia lor, împărăţia lu Dumnezeu, că mai iubesc pre Dumnezeu decît avuţia lor. Aşa [162r] mearse cest Zachei numai cît să vază pre Hristos, şi încă se sui sus întru un copăcel, că de trup era mitutel. Cu ceasta că Zachei mearse întîiu să vază Hristos, prentru aceaia putem cunoaşte că el au avut credinţă mare ş-au (mai) iubit să cunoască pre Hristos decît avuţia lui. Şi derept aceaia zise el cătră Hristos: "Adecă jumătate de avuţia mea dau mişeilor; şi să am cineva obidit, întorc de patru ori"; şi mai gîndi de Hristos decît de avuţia lui. Aşa toţi bogaţii carei vor face ca cest Zachei, toţi vor dobîndi împărăţia ceriului. ,Şi ca vine la loc, căută Iisus, văzu el şi zise lui: ,Zachei, deştinge-te jos! astăzi amu în casa ta cade-mi-se a fi." Şi se deştinse jos şi prinse el, bucură-se." - Acicea avăm învăţătură că Hristos cunoaşte inimile în toată lumea, în toată dihania lui, şi nemică nu iaste înaintea lui neştiut şi neivit. Şi cînd vedem în inimile noastre [162v] cum iubim să cunoaştem pre el, el nici nu aşteaptă să rugăm pre el, ce şi vine la toţi cine are credinţă la el. Şi cum grăi cătră cest Zachei şi mearse cu el în casa lui şi-i aprinse lumină întru inema lui şi-l întoarse den toate păcatele lui, derept ce zise că va întoarce de patru ori cui cît au luat, - aşa face şi acmu Dumnezeu cu noi, cine iubeaşte să cunoască pre Dumnezeu, şi grăiaşte întru inema noastră cu Duhul Sfînt şi întoarce noi den păcatele noastre şi ne luminează să cunoaştem aşa, ia cată, Dumnezeu pentru mila sa că ş-au dat pre fiiul său pre moarte prentru păcatele noastre. Derept aceaia, să ascultăm cuvîntul lu Dumnezeu, ca să facem voia lui, de să nu-i greşim, cum facem şi noi: de faci tu bine altuia, el încă să facă bine cu tine şi să facă voia ta. Derept aceaia zice Pavel apostol, kă Galatî, : "Dumnezeu tremease Duhul fiiului lui întru [163r] inimile voastre, strigă dragul Părinte." Aşijderea şi la Rimleani, : "Cîţi amu cu duhul Domnului poartă-se, aceia sînt fiii Domnului." Aşa făcu Dumnezeu şi cu Moisi proroc, cînd ieşi den Eghipet cu izrailii şi Faraon vine pre el să-l piiarză; văzură izrailii şi strigară cătră Moisi: "Căce n-ai [133] lăsat pre noi în ţara Eghipetului, de să fim robi eghipteanilor, decît să perim cu moarte rea şi grozavă?" Zise cătră ei Moisi: "Nu vă teameţi, că veţi vedea ce lucru mare va face Dumnezeu cu noi astăzi." Şi căce au văzut Dumnezeu cea credinţă mare a lu Moisi, şi încă el nu era început cătră Dumnezeu a se ruga, e Dumnezeu zise: "Ce strigi cătră mine?", - că văzu credinţa lui aşa mare -, aşa iaste şi cu credinţa noastră : nu aşteaptă pre toţi pînă cînd văm să rugăm cu gura noastră, ce ne dă mainte de cerşutul nostru şi ştie ce trebuiaşte noao mai bine decît noi. Cum grăi [163v] Iisus Hristos (la Matei): "Ştie amu Tatăl vostru ce vă trebuiaşte, ainte de cerşutul vostru." Şi mai multu ne dă decît cearem noi, cum făcu şi cu cest Zachei Hristos: el au vrut numai cît să vază pre Hristos, iară Hristos vine în casa lui şi-l feace apostol. ,Şi văzură toţi, răpştiră, grăiră că cătră un bărbat păcătos întră să se răpause." - Acicea avăm învăţătură cumu se prilăstesc oamenii cei înţelepţi în ceastă lume de toate învăţăturile lu Hristos şi de toată voia lui şi de toate tocmealele lui. Căce că el au îmblat ca un om mişel, n-au căutat împărăţia ceştii lumi şi domnia de pre cest pămînt, ce numai cît au avut el gînd să facă voia Tatălui său den ceriu şi să întoarcă oamenii den păcatele lor, cum au grăit Iisus Hristos (la Luca), în ceastă evanghelie: "Vine amu Fiiul Omenesc să caute şi să mîntuiască periţii." Aşijderea şi Matei, : "Nu sînt tremes numai cătră oile perite, în [164r] casele izraililor." Şi căce Hristos feace voia Tatălui şi mearse la Zachei să întoarcă el den păcatele lui, - el era oaie pierdută-, şi derept aceaia cîrtiră oamenii pre el şi grăiră că cătră un bărbat păcătos întră să răpaose. Aşa fac şi acmu cei oameni ce se ţin mai buni şi mai sfinţi decît alalţi: de vor vedea un om bun îmblînd cu neşte oameni păcătoşi, ca să-i întoarcă ei cătră Dumnezeu, ei zic că nu iaste om bun, că mearge la oameni păcătoşi, la oameni răi. Iară sfînt Pavel apostol aşa grăiaşte la Rimleani, : "Datori sîntem noi ceia tarii să purtăm sarcina slabilor; şi în kă Korintho(m), : ,Slobodă amu aceştea de toate; tuturor eu lucrai ca eu mulţi să dobîndesc: şi fui cu ovreaii ca un ovreai, ca ovreaii să-i dobîndesc; ca ceia ce sînt supt leage, - că eu încă am fost supt leage -, ca ceia ce sînt supt leage să-i dobîndesc; ceia fără leage ca ceia cu leage - nu aceia fără leagea lu Dumnezeu, ce ceia [164v] cu leagea lu Hristos -, ca să dobîndesc ceia fără leage; fui neputinciosului ca un neputincios, ca neputincioşii să-i dobîndesc. Tuturor fui de toate, ca toţi să-i spăsesc." Vedem în ceastă scriptură a lu Pavel apostol că oamenii ceia ce le pare lor că sînt mai buni şi mai sfinţi decît alţii, şi iară ei nu vor să îmble după cei oameni păcătoşi şi răi şi greşiţi de să-i întoarcă cătră Dumnezeu, - ei nu sînt slugi lu Dumnezeu, căce că n-au făcut voia lu Dumnezeu, cum au făcut Hristos cu Zachei în ceastă evanghelie. Cum grăiaşte Iisus Hristos (la Matei): ,Vai de voi, cărtularilor şi fariseilor făţarnici, că închideţi împărăţia ceriului între oameni; voi amu nu meargeţi, nece cine ară mearge nu lăsaţi să margă." Iară cei oameni ce sînt cu minte şi cu credinţă, ei nu vor să între numai înşiş (în) împărăţia ceriului, ce ară vrea şi alalţi toţi să fie cu Dumnezeu întru un loc [134] blagosloviţi. Cum grăiaşte Pavel apostol la Rimleani, : "Adevăr grăiesc de Hristos, nu mînţ cu ceia ce-mi ascultară [165r] ştiinţele meale Duhului Sfînt; că scîrbă-mi iaste mare şi nu în ceastă boal'a inimiei meale rugai-mă amu însumi eu despărţit să fiu de Hristos după fraţii miei, cu rudele după trup, ce sînt izrailii, ce lor întru umbrire (iaste) şi măria, şi legile, şi punerea legiei şi slujirei, şi făgăduita ce e de părinţi, şi dentru ei Hristos după trup: acesta (e) spre toţi Dumnezeu blagoslovit în veaci, amin!" Şi la Moisi proroc, cîndu se mînie Dumnezeu pre izraili şi vru să-i piiarză pre toţi prentru ce făcură viţel de aur şi de argint şi se închinară lui, e Moisi zise cătră Dumnezeu: "Nu-i piiarde, Doamne, ce mai bine piiarde pre mine." Aşa iaste voia lu Hristos, să nu gîndim noi numai noao să fie bine şi sufletelor noastre, ce să gîndim şi de fraţii noştri de toţi, ca să se întoarcă şi ei cătră Dumnezeu dentru păcatele lor, de să fim toţi depreună cu Dumnezeu în (împ)ărăţia lui, să ne veselim cu toţi sfinţii lui. Cîndu-i va chema [165v] toţi pre bucurie, să plătească cineş cum au lucrat pînă au fost sufletul cu trupul întru un loc. Amin! ,Zise Domnul pilda aceasta: "Doi oameni duseră-se în besearecă să se roage: unul farisei, iară altul mitar. E fariseiul stătu, aşa întru eluşi se ruga: 'Doamne, laudă ţie dau că nu sînt ca alalţi oameni: răpitori, nederepţi, curvari, sau ca cest mitarnic.' Postiia-se de doao ori în săptămînă, a zeacea da (den) tot cît cîştiga. Iară mitarnicul sta departe, nu vrea nici ochii să rădice la ceriu, ce ucidea pieptul lui, grăiia: 'Doamne, milostiv fii mie păcătosul!' Grăiesc voao că deştinse acesta dereptat în casa lui, mai vîrtos de alalt. Ca toţi cine se înalţă pleacă-se; e pleca-te-veri de sineşi, înălţa-te-veri"." [166r] Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, cu ceastă pildă ceartă Domnul Hristos pre ceia carei se roagă în nădejdea lucrurelor sale şi se ţin derepţi înaintea lu Dumnezeu prentru faptele lor. Că ne pune înainte doao pilde: una a fariseiului, care laudă dereptatea lui în rugăciunea sa; a doua pildă a mitariului, care păcatele sale cu adevăr cunoaşte şi mila lu Dumnezeu cu adevăr roagă. Şi spune Hristos că mai derept mearse în casă mitariul decît cel fariseiu. Învăţăm, derept aceaia, den ceastă evanghelie aceaste lucrure: [135] Învăţătura dentîiu Dereptatea iaste de doao fealiure: una adeverită şi a credincioşilor, alta strîmbă şi a făţarnicilor. Strîmbă şi a faţarnicilor dereptate iaste aceasta: să nu fii răpitoriu, nederept, nici curvari înaintea ceştii lumi, ce să posteşti de doao ori în săptămî [167r] nă şi să dai a zeacea şi alte lucrure legiei să faci, şi înaintea oamenilor să te arăţi cinstit, cum era cest fariseiu derept înaintea oamenilor. Iară dereptatea adeverită, a credincioşilor, iaste aceasta: mainte, ochii a nu rădica în ceriu, a bate pieptul; a doua, pre Dumnezeu a ruga să iarte păcatele, că se dereptează omul atunce cîndu se cunoaşte că e păcătos şi ştie că Dumnezeu mînie-se pre păcat, însă prentru aceaia în nădeajdea fiiului lu Dumnezeu ceare şi creade iertăciunea păcatelor. Că aşa făcu acest mitariu şi mearse în casa sa mai derept decît cel fariseiu ce lăuda ceale lucrure multe ale lui. Aşa şi tu, creştine, să ştii că lucrure care-au porîncit Dumnezeu iaste să facem, ce prentru acealea nu sîntem derepţi înaintea lu Dumnezeu, ce nu- mai înaintea ceştii lumi; că ceastă lume veade şi judecă lucrurele noastre de afară. Că pre cest farisei [167v] nimea n-au vrut zice că nu e derept, ce om cinstit, iară Hristos judecă pre el şi mai laudă pre mitariul, pre care lumea ţinea prea mare păcătos, aşa zicînd Hristos: "Adevăr, adevăr zic voao c- au mers în casă acest mitar mai derept decît cel fariseiu." Şi tu, creştine, fă lucrure porîncite de Domnul; ce prentru iale nu te lăuda, nici te mări, nici te creade, nici te nădăjdui în iale, că încă n-ai făcut destul cît au vrut trebui şi cît ai vrut putea face. Nu te ruga în nădeajdea acelor lucrure bune, ce numai în nădeajdea milei Fiiului lu Dumnezeu, plecîndu-te şi smerindu-te ca un om perit, avînd numai nădeajde în milostivnicia lui, cum făcu acest mitariu. Că adevăr (iaste) ce zice Scriptura: "Cine creade în el nu se va ruşina"; că nu ascultă Dumnezeu rugăciunea noastră prentru destoinicia şi prentru dereptatea noastră, [167v] ce den mila şi făgăduita lui. A doua învăţătură Învăţăm den ceastă evanghelie cîtu e prea mare păcat măria, înălţarea, lauda şi trufia, şi iară cîtu e lucru frumos, cinstit şi prea lăudat şi drag lu Dumnezeu smeritura şi plecarea. Cum vedem în ceastă evanghelie, mare cinste dobîndi mitariul smerit, şi fariseiul mare micşurie. Derept aceaia, zise Domnul: "Tot cine se înalţă pleca-se-va, şi cine se va pleca înălţa-se-va." Învaţă de aicea cine se înalţă înaintea lu Dumnezeu şi cine se smereaşte: acela se înalţă care se laudă şi ţine că den dereptatea lui, den mîndria şi den putearea a lui are darure, destoinicie şi spăsenie va dobîndi şi curăţia şi sfinţia a lui, cum făcu cest fariseu şi toţi făţarnicii carei pre alalţi păcătoşi urăsc, judecă şi ca de nemică-i socotesc. Aşa şi putearnic Navuhodonosor împărat înalţă-se zicînd: "Au n-am făcut eu acest oraş Vavilon [168r] cu putearea mîinilor meale?"; şi grăi alte multe. Ce Dumnezeu plecă pre el, cum zice Scriptura (Daniil), că fu lepădat den domnie şi în şapte ai mîncă iarbă ca boii. Aşa smeri Dumnezeu pre Avesalom, feciorul lu David, ce se rădică pre tată-său. Caută la [136] Deanie, cum îmblă Irod deaca se înălţă. Derept aceaia zice Preacurata Maria (Luca): "Răsipi măreţii den gîndurile, inimile lor, pogorî putearnicii den scaunul lor şi înălţă plecaţii." Aşa zice şi Petru apostol, : ,Dumnezeu măreţilor protiveşte-se şi smeriţilor dă-le bunătate." Iară acela om se smereaşte înaintea lu Dumnezeu care nu numai cu cuvinte smerite şi cu îmbrăcăminte proaste şi cu metanii multe arată smeritură, ce mai vîrtos acela ce simte păcatul său şi are inema frîmtă şi plecată prentru păcatele (sale) şi judecă-ş sine că e destoinic morţiei de vecie, cum făcu acest mitar. Şi David, [168v] În psalom 6, 59: ,Miluiaşte-mă, Doamne, că sînt neputearnic, vindecă- mă!" Aşa şi Pavel se smeri (kă Timothei): "Hristos Iisus vine în lume cum păcătoşii să ispăsească; dentr-aceia sînt eu întîiu păcătos." Aşa se-au smerit toţi sfinţii, nu se-au lăudat cu lucrurile lor ceale bune, cum fac unii făţarnici în vreamea noastră, ce se-au lăudat - cum zice Pavel -,în Domn şi cel răstignit Iisus Hristos, cela ce ne fu mîndria de la Dumnezeu, dereptate, sfinţie" (kă) Korinthomî) şi izbăvire, - ce ne fii tu pururea, Doamne Hristos! Amin! ,Zise Domnul pilda aceasta: "Un om avea doi feciori; şi zise cel mai tînăr părintelui: 'Părinte, dă-mi ce mi se cade parte den avuţie.' Şi împărţi lor avuţia. Şi nu după multe zile adună tot cel fecior mic şi se duse întru [169r] o parte departe, şi acolo răsipi avuţia lui, viia cu curvele, răsipi al lui tot. Fu foamete tare într-aceaia parte, şi acesta începu a flămînzi. Şi mearse, lipi-se de unul ce lăcuiia într-aceaia parte, şi tremease el la satul lui, să pască porcii. Şi jeluiia să-şi sature maţele lui de mlatul ce mînca porcii, şi nimea nu deade lui. Elu-ş vine în minte, zise: "Cîţi mulţi năiemnici la tatăl mieu satură-se de pîine, eu pieri de foame. Scula-mă-voiu de mă voiu duce cătră părintele mieu şi zice-voiu lui: Părinte, greşii la ceriu şi înaintea ta şi de acmu nu sînt destoinic să mă chem fiiul tău; fă-mă ca unul den năiemnicii tăi!" Şi se sculă, duse-se cătră părintele lui. Încă el departe era, văzu-l el părintele lui şi-i fu milă d-insul; şi curse, căzu pre cerbicea lui şi sărută el. Zise lui fiiul: "Părinte, greşii la ceriu şi înaintea ta şi de acmu nu sînt destoinic a mă chema fiiul tău." Zise părintele [169v] cătră slugile lui: "Aduceţi văşmîntul dentîiu şi îmbrăcaţi el şi daţi inelul la mîna lui şi călţuni la picioare; şi aduceţi viţelul cel hrănit de-l jungheaţi şi să mîncăm, să ne veselim, că fiiul mieu acesta mort era şi învise şi pierdut era şi se află." Şi începu a se veseli. [137] Era fiiul lui cela mai marele în sat; şi ca vine, apropie-se cătră casă, auzi cîntări şi glasuri; şi chemă unul den feciori, întrebă ce sînt aceastea. El zise lui că: "Fratele tău a venit şi junghe părintele tău viţelul cel hrănit, că sănătos el priimi." Mînie-se şi nu vrea să între. Părintele lui ieşi, ruga el; el răspunse, zise: 'Părinte, iată cîţi ai slujii ţie şi nici dinioară zisa ta călcai; şi mie nici dinioară nu-mi dedeşi un ied, de cu soţii miei să mă veselesc. E cînd fiiul tău acesta, (care) răsipi avuţia ta cu curvele, au venit, jungheaş [170r] lui viţelul hrănit.' El zise lui: 'Fii, tu pururea eşti cu mine şi toate ale meale ale tale sînt. Să te veseleşti şi să te bucuri cade-ţi-se, că fratele tău acesta mort era şi învise, şi pierdut era şi se află.'". Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, în ceastă evanghelie Domnul nostru Hristos pune noao înainte pildă depre un tată prea milostivnic, carele pre fiiul cel pierdut - şi (care) răsipi toată avuţia şi ocinele cu beţia şi cu curvia şi, silind pre el nevoia şi foame mare, că se turnă, iară tată-său cu cîtă mare dragoste şi cu veselii priimi pre el, încă curse lui înainte, nu putînd aştepta să sosească la el, - nu ruşină pre el, ce îmbrăcă şi cu cinste mare cinsti pre el şi se veseli cu el; prentru care lucru că seblăzni cel fecior mai mare. Cu care pildă[170v]învaţă pre noi Hristos cîtu e mare şi nespusă mila şi milostivnicia lu Dumnezeu cătră păcătoşii ce se toarnă cătră el. Că acel om ce are doi feciori iaste Dumnezeu; feciorul cel mai tînăr iaste omul păcătos care ceare partea lui şi răsipeaşte cu curvele. Că tot omul ce se lasă sineş pre mîndria sa, pre minte şi pre putearea toată ce iaste întru el, pre destoinicie şi tot vare ce iaste întru om fără păzitura, feritura, îndereptătura şi ajutătura lu Dumnezeu, nu poate să nu cază acel om în toate păcatele şi în mînia lu Dumnezeu. Cum zice în psalom : "Iată, carei se delungă de tine peri-vor." Şi cum acel fecior de mintea lui nu se putu turna la tată-său pînă cînd Dumnezeu nu tremease foamete în acea ţară, aşa şi păcătosul nu se poate turna pînă nu trage Dumnezeu pre el înapoi. Slugile ce îmbrăcară pre cel tînăr sînt îngerii, [171r] carei sînt duhure slujitoare tremeşi pren slujbă aleşilor (kă Evreo(m)). Aceaste slugi sînt şi popii, carei pre turnaţii pre botez şi cuvîntul învăţăturei îmbracă pre Hristos. Acela iaste cel văşmînt dentîiu, că zice Pavel: "Cîţi sîntem botezaţi în Hristos, îmbrăcaţi sîntem în Hristos." Teofilact zice că inelul în mînă iaste semnul creştinătăţiei ce avăm pren lucru, sau iaste semnătura Duhului Sfînt; călţunii (sînt) învăţătura evangheliei paceei. Viţelul hrănit ce jungheară şi mîncară iaste Fiiul lu Dumnezeu, luînd trupul ca un om den Sfînta Maria Preacurata. Cel fecior mai mare întru un chip pot fi îngerii ceia bunii, carei nici dinioară nu calcă zisa Domnului, - ce mai cuvine-se să tîlcuim: pre cel fecior mai mare să înţeleagem pre fariseii şi cărtularii carei se ţinea derepţi şi se mîniară pre Hristos unde priimiia pre păcătoşi. Iedul zic că e păcătosul (Matei). [138] [171v] Derept aceaia, den ceastă evanghelie avăm aceaste învăţături: Învăţătura dentîi Tot omul păcătos de aicea poate învăţa cum şi în ce chip poate-se turna cătră Dumnezeu şi ce iaste pocaiania cea dereaptă şi cîte părţi are. Că pocaiania iaste vieţiei reale schimbătură pre viiaţă mai bună, cum noi, derepţi făcuţi, să dobîndim ispăsenie sufletului. Pocaiania are trei părţi: dentîiu iaste cunoscătura păcatelor; a doua, credinţa în Iisus Hristos, cum derept el avăm iertăciune păcatelor; a treia parte sînt poamele pocaianiei, cum să ogodim şi să păzim porîncele lu Dumnezeu. Aşa făcu acest fiiu tînăr: prentru foametea fu silit şi- ş aduse aminte c-au fost în bine ş-au pierdut cinstea şi, căzut între porci, durea-l inema rău unde-au greşit ş-au mîniat pre tatăl drag; cunoaşte cu adevăr păcatul său şi se [172r] căiaşte de el. Adoara, creade şi nădăjduiaşte în mila şi în dragostea tatălui său; aceaia face şi păcătosul cînd creade în mila lu Dumnezeu, cum că va fi iertat derept Iisus Hristos. A treia oara, tînărul părăsi curvele şi porcii şi mlatul şi acea ţară de el prea iubită, nemică nu se zăbovi, nici mearse la altul, ce la tatăl său cel mîniat; aceluie se plînse şi spovedi păcatele zicînd: ,Greşii în ceriu şi înaintea ta." Aşa şi tu, oame, cunoaşte şi în ce-ai greşit ş-ai mîniat pre Dumnezeu, căiaşte-te cu adevăr, toarnă-te, nu cură la altul la nimea, nici ruga pre altul, ce numai la Dumnezeu aibi nădeajde şi creade cu adevăr mare, că ţie va ierta Dumnezeu toate greşalele tale numai pren Iisus Hristos, cum adeverează toată Scriptura Sfîntă. Şi în ceastă pildă caută pre cel fecior lotru şi tare greşit cu cîtă dragoste şi cu veselie priimi pre el, nu aruncă lui pre obraz c-au greşit mai [172v] denainte. Derept aceaia zice însuş Hristos cum că va fi bucurie în ceriu de un păcătos care se toarnă, decît noaozeci şi noao de derepţi căror nu trebuiaşte pocaianie. Mai apoi fă lucrure bune, poamele aceştii credinţe ce sînt porîncite de Dumnezeu. Şezi în casa tătîni-tău, nu te duce iară la curve de la tată-tău, la lucrure reale şi contenite, cum să nu-ţi fie ţie mai rău decît întîiu. Roagă-te Domnului să te ferească în bine pînă la moartea ta. Tu încă te nevoiaşte şi zioa şi noaptea : aceasta e pocaiania cea dereaptă. A doua învăţătură Vedem aicea cum omul de sine nu poate face alte, numai a greşi, nici se poate turna la Dumnezeu cu putearea sa, de nu va fi ajutat de Dumnezeu. Cum zice Ieremia, : "Doamne, toarnă- mă şi turna-mă-voiu, că tu, Domnul Dumnezeul mieu, deaca mă [173r] turnaşi, căii-mă; deaca-mi arătaşi, eu mă bătuiu pre coapse." Aşa şi cest tînăr îmblă rătăcit pînă nu vine foamete în cea ţară de la Dumnezeu. Aşa începutul spăseniei şi sfîrşitul - tot numai de la Dumnezeu. [139] A treia învăţătură. Ce pocaianie au dat Hristos greşiţilor şi păcătoşilor, cînd au iertat lor, afla-veri în tîlcul evangheliei şi lu sfînt Teodor pravile omeneşti. Curvarilor şi furilor dau pocaianie într-alt chip, care aicea nu aflăm să fie dat cel părinte feciorului său: un an au doi au trei, - ce creadem că se-au căit pînă la moarte. Că mai mare pocaianie nu poate fi cum în ce rău au îmblat omul de acmu să nu mai facă nici dinioară. Pre aceaia tu ne ajută, Doamne! Amin! [173v] ,Zise Domnul: "Cînd va veni Fiiul Omenesc în slava lui şi toţi sfinţii îngeri cu nusul, atunce va şădea la scaunul slaveei lui. Şi se vor aduna înaintea lui toate limbile şi va aleage ei unul de alalt, au un păstoriu aleage oile den capre; şi va pune oile de-a dereapta lui, iară caprele de-a stînga. Atunce va zice Impăratul celora de-a dereapta lui: 'Veniţi, blagosloviţi de părintele mieu, de moşteniţi ce e gătită voao împărăţia den tocmeala lumiei: flămînzii şi-m deadet mîncare, însetoşai şi mă adăpat, striin era şi mă duset, dezbrăcat era şi mă îmbrăcat, lînged era şi mă socotit, în temniţă era şi venit cătră mine.' Atunce vor răspunde lui derepţii de vor grăi: 'Doamne, cîndu te- am văzut flămînd şi te-am săturat, sau setos şi te-am adăpat? cîndu te-a-m [174r] văzut striin şi te-am dus, sau dezbrăcat şi te-am îmbrăcat? cîndu te văzum lînged sau în temniţă şi venim cătră tine?' Răspunde- va Impăratul, zicînd: 'Adevăr grăiesc voao: cît aţi făcut unuie de aceştea fraţi ai miei mai mici, mie-aţi făcut.' Atunce va zice şi celora de-a stînga lui: 'Duceţi-vă de la mine, blăstemaţilor, în focul veacilor, ce e gătit dracului şi îngerilor lui: înflămînzii şi nu-m deadet mîncare, însetoşai şi nu mă adăpat, striin era şi nu mă duset, gol era şi nu îmbrăcat mine, lînged era şi în temniţă şi nu socotit mine.' Atunce vor răspunde lui şi ceia, grăind: 'Doamne, cîndu te-am văzut flămînd sau setos sau striin sau gol sau bolnav sau în temniţă şi n-am slujit ţie?' Atunce va răspunde lor, grăind: 'Adevăr grăiesc voao: cum n-aţi făcut unuia de aceşti mitutei, nece mie aţi făcut." [174v] Şi vor mearge aceia în munca veacilor, e derepţii în viiaţa de veac"." Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, în ceastă sfîntă evanghelie arată-ne Hristos chear chipul şi obraz-venitul lui, arătînd cu cîtă mărire şi slavă va veni la judecată şi cumu se vor aduna toate limbile înaintea lui. Şi va fi acolo despărţitură (a) derepţilor de la nederepţi. Adoara, spune judecata derepţilor şi răilor, ce vor auzi de la judeţul Hristos derepţii şi nederepţii; ce în ei va cinsti cu slavă şi viiaţă de [140 vecie, în cei răi ce va pedepsi cu ruşine şi cu munca nesfîrşită. Şi cu aceasta învaţă, deşteaptă pre apostolli şi pre toţi creştinii să prevegheaze pre venitul lui de judecată, bătînd cu credinţa pre dragoste şi binele a fraţilor şi priiatnicilor celor mici cu toată [175r] mila; că venitul lui dentîiu au fost smerit, în obrazul robului păţit-au ocară şi ruşine, fost-au netare, alţii pre el au judecat şi l-au osîndit pre moarte. Iară venitul lui adoara fi-va înălţat în obraz împăratului împăraţilor şi judeţul tuturora, cu slavă şi cu tăria ceriului, şi el va judeca şi va osîndi pre toţi răii. Derept aceaia, între alalte multe avăm de aicea aceaste învăţături: Învăţătura dentîiu Hristos, Domnul nostru, va fi judeţul cel derept în zioa de apoi. Derept aceaia, oame creştine, nevoiaşte-te a îmbla în porîncile şi zisul lui, în tocmealele, (în) învăţătura şi în pravila a lui ce-au scris prorocii şi ucenicii lui, că ne va judeca den cartea a lor, cum iaste scris în Marco,. Nu gîndi, creştine, că numai cu aceaste şase lucrure - milei ce fac derepţii cu flămînzii, setoşii, [175v] striinii, golii, beteagii şi prinşii - va judeca lumea toată, şi va cinsti (nu) numai aceaste şase lucrure, ce şi alte multe. Că alalte lucrure sînt scrise aiurea; caută la Matei, : că va dărui şi-i va cinsti înaintea tuturora la judecată pre ceia ce lucrează mult cu talanţii. Aşa mare cinste vor avea ceia ce-au păţit dosadă multă şi moarte prentru Hristos şi dereptatea lui, cum iaste scris la Matei,. Sînt şi alte multe lucrure care va cinsti Hristos; ce fără aceastea lucrure (ale) dragostei şi milei ce va număra înainte Hristos la judecată nu plac lui, alalte nu pot plăcea lui. Că se cuvine a toţi creştinilor aceaste lucrure ale dragostei şi iubirei, cum zice şi Hristos (în Ioan): "Den aceasta cunoaşte-vor toţi că ai miei ucenici sînteţi, de veţi avea dragoste între voi." Caută de dragoste ce scrie Pavel apostol, kă Korinthomî, -. [176r] Învăţaţi, creştini, şi bine socotiţi ce e şi cum iaste creştinătatea voastră, în ce lucrure voi vă usteniţi cum să fie lăsat de Hristos şi să placă lui. Că nu va zice: "Veniţi, blagosloviţii, ţiitorii pravilelor omeneşti", nici va zice: "Veniţi voi, usebiţii de oameni mireani cu bucatele şi cu hainele, lăcuitorii în pustie, părăsitorii fămeilor şi a părinţilor, cetitorii ceasurelor şi multă slujbă făcătorilor cu cetitul şi cu multe închinăciuni." Nici va zice: "Veniţi voi, postitorilor, famenilor şi neînsuraţilor", nici va zice: ,Veniţi voi, flămînzilor sau voi sătuilor". Nici va zice: ,Veniţi carei aţi cinstit sfinţii morţi şi trupurele lor aţi sărutat, sau carei aţi făcut beseareci şi mănăstiri ş-aţi dat darure multe, aur şi argint şi sate la aceale lucrure"; nici va zice: ,Veniţi, podobitorii şi închinătorii icoanelor [176v] şi miluitorii mănăstirilor şi făcătorii altor lucrure multe ce nu sînt scrise în cartea Domnului." Ce va zice: "Veniţi, blagosloviţii de părintele mieu, că voao au fost milă de flămînzi, setoşi, striini, goli, beteagi şi prinşii prentru mine şi pentru cuvîntul mieu." Că aceaste lucrure sînt poamele, seamnele, [140 arătătura a credinţeei dereapte, că oamenii pre aceaste lucrure pot cunoaşte creştinii; că credinţa nu putem vedea noi oamenii, ce credinţa caută ochii Domnului (în Ieremia). A doua învăţătură Den ceastă evanghelie fariseii vremiei noastre, lucrătorii şi nădăjduitorii în destoinicia lor cu adevăr făţarnicilor vor să adevereaze cum că ne spăsim prentru lucrurele noastre ce facem noi, - unde Hristos la judecată ceare şi laudă lucrure nu pomenind de credinţă. Ce tu, creştine, socoteaşte bine: poţi face atîtea lucrure cîte pohteaşte Dumnezeu de la tine, au ba? Poţi ţinea toate porîncile [177r] desfîrşit şi deplin? Că mainte mult au grăit Hristos depre credinţă în el ce ne spăseaşte, cum zice toată Scriptura; depre care lucru caută în tîlcul evangheliei al preapodomni(m). Învaţă-te, creştine, depre acest lucru cum plac lu Dumnezeu prentru credinţa dereaptă aceaste lucrure; numai a credincioşilor plac lu Dumnezeu. Cum zice Pavel apostol, kă Evreo(m), cum fără credinţă nu putem plăcea lu Dumnezeu. Derept aceaia, cu lucrurele noaste cum că nu putem dobîndi bine socotit adevărează această evanghelie: Dentîiu, zice Hristos: "Veniţi, blagosloviţii de Părintele mieu"; vezi, creştine, că unde sînt blagosloviţi de Domnul, prentru blagoslovenia dobîndesc împărăţia lu Dumnezeu, nu pentru lucrurele noastre. Adoara, zice Hristos: "Moşteniţi împărăţia"; deaca moştenim, nu aflăm noi cu lucrurele noastre, nici dobîndim, ce vine noao în cinste de la moşie, de la părintele ce noao iaste Dumnezeu, că pre noi au priimit în feciori [177v] pren credinţă. Derept aceaia iaste a noastră moşia prentru credinţa, nu pentru slujba. A treia oara, Hristos zice: "Moşteniţi ce e gătită voao împărăţia den tocmeala lumiei"; vezi, creştine, că nu noi dobîndim, nici slujim cu lucrurele noastre, cum zic lucrătorii, ce ne iaste gătit încă atunce cînd n-am fost născuţi, la tocmeala lumiei. Dară aleşilor gătită iaste de mult împărăţia ceriului; dară tu, fariseiu, nu dobîndeşti tu cu lucrurele tale, nu te lăuda! Dară căce pomeneşte Hristos la judecată aceaste lucrure? Pomeneaşte pentru aceaia, să adevăreaze cu mărturisitura lui că aceia sînt ai lui cu adevăr şi curaţi creştini şi lui credincioşi, că viiaţa de veac nu e plata lucrurelor, ce e darul şi cinstea lu Dumnezeu, cum zice Pavel. A treia învăţătură ,Răspunseră derepţii: "Doamne, cîndu te-am văzut flămînd, setos, striin şi te-am miluit?". - Aicea vedem, creştini, cum că sfinţii n-au nici o nădeaj [178r] de în lucrurele bune ale lor; că s-ară avea nădeajde, aicea la judecată ară număra, ş-ară aduce aminte lu Dumnezeu, zicînd ca cel farisei (Luca): "Doamne, postit-am atîtea posturi, făcut-am atîta milostenie, flămînzii am săturat, setoşii am adăpat şi alte multe am cheltuit pre tine. Derept aceaia, cade-se să nu uiţi acealea, ce prentru acealea să ne faci bine tu şi să ne plăteşti munca", - cum fac fariseii noştri. Ce sfinţii nu aşa, n-au socotit numărul, nici nădăjduiesc în [142] iale; cumu ne învaţă şi Hristos (Matei): "Cînd faci milostenie, să nu ştie stînga ta ce face dereapta ta." Aşa, cu minune şi cu spămîntare zice-vor: "Doamne, cîndu te- am văzut flămînd?" A patra învăţătură ,Cu adevăr zic voao: cît aţi făcut unuia den ceşti fraţi mici mie-aţi făcut." - De-icea învăţăm, creştini, cum [178v] ce face cineva, bine au rău, oamenilor lu Dumnezeu celor mai mici, că ţine Hristos tocma aşa cum că face lui însuş. Să veri face milă cuiva, cinsti-te-va Hristos; să veri întrista cineva, ruşina-te-va Hristos la judecată. A cincea, învăţăm ,Răspunde-vor şi ceia de-a stînga: "Doamne, cîndu te-am văzut flămînd, setos, striin, gol, beteag, prins şi nu te-am socotit?" - De-icea învăţăm cum nu ne putem mîntui la judecată pre noi cum că n-am ştiut, nici ne-au spus nimea, n-am înţeles au noao ne-au spus aşa oamenii; că Dumnezeu vezi ce zice fără milă: "Duceţi-vă, procleţilor, în munca de veac şi nesfîrşită." Păziţi dară, creştini, a înţeleage voia lu Dumnezeu den Cartea Sfîntă pînă seţi vii şi sănătoşi. Învăţaţi credinţa dereaptă şi arătaţi poamele credinţei, lucrurele dragostei unul cătră alalt, [179r] cum să vă cheme cu cinstea înaintea a toată lumea Hristos, zicînd: "Veniţi, blagosloviţii de Părintele mieu, moşteniţi împărăţia ce e tocmită den tocmeala lumiei voao" - ce tu dă noao, Doamne! Amin! ,Zise Domnul: "Să amu vreţi lăsa oamenilor greşalele lor, lăsa-va şi voao Tatăl vostru den ceri; e să nu vreţi lăsa oamenilor greşalele lor, nece Tatăl vostru den ceri nu va lăsa greşalele voastre. E cîndu vă postiţi, nu fiţi ca acoperiţii ce se întristează, strămutează-şi faţa lor ca să se ivească oamenilor că se postesc. Deadevăr grăiesc voao c-au luat plata lor. [179v] Tu cîndu te posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te iveşti oamenilor că te posteşti; ce tatăl tău, ce e în taină, şi Tatăl tău vedea-va în ascuns, da-va ţie aiavea. Nu vă ascundeţi comoara în pămînt, io viermii o răzbesc şi putredeaşte şi io furii o sapă şi o fură; ascundeţi-vă comoara în ceri, io viermii nu răzbesc, nece putredeaşte, io nece furii o sapă, nece o fură. Şi io iaste comoara voastră, aciia va fi şi inema voastră" [143] Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, unde în ceastă evanghelie Hristos pomeneaşte de post, derept aceaia luaţi aminte bine în ce chip trebuiaşte creştinului a posti şi cîte fealiure de post aflăm în Scriptura Sfîntă; pren ce în Scriptura Sfîntă în multe locure [180r] aflăm pomenind depre post sau ajun. Derept aceaia, cine e om creştin grăi-va bine, cumu se cade depre post sau ajun şi va zice cum mai tare în ceastă vreamea de apoi, unde vedem mînia lu Dumnezeu pre creştini, tare să se smerească oamenii cu postul, şi cu plînsul şi cu rugăciunea să se milcuiască Domnului: că sînt pedepsiţi creştinii tare în lucrurele sufletului şi a trupului. Caută besearecile şi împărăţiile unde-au propoveduit ş-au povestuit sfînt Pavel apostol - mai în toată Asia şi în Frighia - şi preapodobnii oteţi Vasilie, Grigorii, Atanasie, Zlatoust, Chiril şi alţi mulţi, acmu biruiaşte limba păgînă unde fură săboarăle şi patriarşii. Iară acmu gem şi suspină creştinii în toată nevoia şi în dosadă şi în robie, şi patrierşia vînd pre bani, nu aşa aleg cum în zilele de mainte. Derept aceaia, să [180v] postim derept cum să ne pre noi smerim, putem ruga şi să ne milcuim Domnului. Grăi-voiu depre post; mainte semna-voiu în cîte locure pomeneaşte depre post Scriptura Sfîntă ce-au scris prorocii şi apostolii, şi înaintea născutului lu Hristos, şi după naşterea (lui); adoara, spune-voiu cîte fealiure de post sînt. Oame creştine, ascultă, ceteaşte pînă la cap, caută să grăim derept au ba, că toate văm adevăra şi întări cu Scriptura Domnului nostru lu Iisus Hristos, a cui leage ţinem. Caută şi ceteaşte în ceaste cărţi unde pomenesc depre post: Matei, Marco, Luca, (Deanie), kă Korinthomî, psalom, în Palia, care carte (se) cheamă Eisla, de capete; în Cartea judeaţelor, de capete; în cartea ce se cheamă Cr(s)tva, întîia carte, în, în a doua carte, în a treia carte, Neemias, Estir, Iona, Ezdra, a treia carte, Isaiia proroc, Ieremia, Varuc, Daniil, Ioil, , Zaharia, Iudit, în a doua carte Paralipomenî, Mahavei, întîia carte, Tovia, Ftorozakonî,. Postul dentîiu iaste un fealiu şi de primă ce se face cu ciudă, şi mireanul cînd posteaşte şi ajună de toată mîncarea şi de bucate, nemîncînd nemică asupră de putearea omului şi tăria prea multă vreame, că omul sănătos fără mîncare în opt sau în noao zile abiia va fi viu. Aş-au postit ş-au ajunat mainte Moisi proroc, cînd Dumnezeu chemă pre el pre muntele Sinaiei cum să [144] dea lui leage şi porîncele care le scrise cu deagetele sale. Acolo pesti şi se zăbovi, în patruzeci de zile nu [181v] mîncă nemică; ce Dumnezeu ţinu pre el cu putearea sa. Acest post asupră de putearea omului era; n-au ales el acest post, ce nu era mîncare acolo pre munte pustiiu. Aceasta făcu de doao ori, cum iaste scris în Palia, în a cincea carte a lui Moisi, ce se cheamă Ftorozakonî, capete. Aşa posti şi ajună şi sfînt Ilie proroc, după trei mie de aii, cînd grăiia lui îngerul zicînd: "Scoală-te, mănîncă, că cale mare iaste ţie a îmbla." Şi deaca se sculă, mîncă şi bău şi îmblă cu tăria aceii mîncări în patruzeci de zile şi nopţi, cum iaste scris în Cr(s)tva, capete. Asijderea posti şi ajună şi Iisus Hristos, Domnul nostru, cum scrie sfînt Matei, : cînd duse pre el Duhul Sfînt în pustie, cum să fie ispitit de la dracul, acolo nefiind bucate, - căce că voia lui [182r] aşa nu fu -, n-au mîncat în patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Mai mulţi de aceşti trei n-au putut, nici poate posti acest post. Postul adoara iaste acesta, cînd postim şi ţinem şi tare ne ferim şi păzim depre faptele reale, şi greşale şi păcate de tot fealiul, şi cînd facem faptele bune ce noao Dumnezeu au lăsat ş-au porîncit. Depre acest post aşa grăiaşte Isaiia proroc (care-au viiat mainte de naşterea lu Hristos mai mult de opt sute de aii), în cartea lui,Acest post am ales eu voao: rumpe legătura fărălegiei, dezlegătura, călcătura; slobozeaşte ceia carei pat năpaste şi tot tarul dezrupe; frînge flămîndului pîinea ta, mişeii şi striinii ia-i în casa ta; cînd veri vedea gol sau dezbrăcat, îmbracă-l şi coapere-l pre el, [182v] şi trupul tău să nu urăşti. Zise Domnul: "Ia cată, în zioa postului vostru află-se voia voastră? Ceareţi şi dosădiţi datoriile voastre." Iată, la sfadă şi răzmiriţă postiţi şi fărălegi cu pumnul ucideţi; nu postiţi cum pînă acmu, cum s-auză în nălţie strigatul vostru." Şi alte sfînt Isaiia multe grăiaşte în acel loc. Despre acest post sfînt Pavel apostol grăiaşte, kă Rimleanomî, şi iară kă Soluneanomî, ceteaşte acolo! Şi sfînt Ioan Zlatoust, în omilia pre Bitie, depre cest post aşa zice: "Cine posteaşte, mainte de toate cade-se să înfrîneaze mînia şi să înveaţe blîndeaţele şi smeritura." Ceteaşte şi alte toate. Derept aceaia, învaţă-te, creştine: deaca veri să posteşti, fereaşte-te de toate păcatele, de gîndure reale, de cuvinte şi de fapte contenite de Dumnezeu. Să nu ro [183r] gi, nici să te nădăjduieşti în dumnezei striini. Nu fărmăca, nu descînta, nu vrăji, nici mearge la aceia carei fac aşa. Nu te nădăjdui în dumnezeiia sănătateei, bărbăţia, marha şi bogătatea ta. Nu fii măreţ, trufaş. Nu te jura, nu procleaţi, nu blăstema pre nimea. Nu piiarde şi treace sărbătoarea în deşert. Nu te îmbăta nici dinioară, mai tare cînd veri posti, că prea multe reale (vin) den beţie. Nu greşi în pizma părinţilor, mai-marilor şi domnilor, ce în toate ascultă şi cinsteaşte pre ei, slujaşte lor pînă la moartea lor. Nu ţinea urîciune, mînie, vrăjmăşie, voie rea în pizma nemunuia. Nu sîdui pre nimea, nu da sfeat rău nici fii soţ strîmbătăţiei. Nu te sfădi cu nimea, nu te ţinea vîrtos, ce milostivnic cătră toţi să fii. Nu te spurca nici cu [183v] curvia, nici cu cuvînt rău şi nu grăi cuvinte de hlăpie şi de nemică. Nu căuta pre muiarea altuia cu pohtă hitleană. Nu bate, nici ucide; nu ruşina, nu urî, nici face rău muieriei [145] tale fără vină. Nu fura, nu tîlhări, nu înşela, nici prilăsti pre altul, nici în vindere, nici în cumpărare, nu în negoţ sau în tîrg. Nu lucra cuiva cu hitlenşug. Plăteaşte cui eşti datoriu; fă şi lucră derept cui te ţii cu ceva; simbria cuiva nu ţinea la tine. Nu îmbla a ceare, să eşti sănătos; nu te leni, ce lucră. Nu lua bir sau dar, nici slujbă mişeilor cu fărădeleage. Nu te scumpi unde trebuiaşte. Zălogul mişeilor nu-l ţinea la tine. Nu fii nemilostivnic cătră juni mişei, săraci, văduo, striini, beteagi, dezbrăcaţi, ologi, prinşii, robii şi vrăjmaşii tăi. Nu gîndi a fura şi a lua marha şi banii altuia; nu ajuta furii, tîlharii. Să n-aibi [184r] măsură strîmbă. Nu lua mită den oraş. Nu pîrî strîmb, nu minţi, nu mărturisi strîmb, nici în deşert şi fără dereptate; nu scorni veaste sau nume rău pre cineva. Nu judeca nefiind în cinste judeţ sau propoveduitoriu. Nu te lăuda, nu te bucura de ruşinea altuia. Nu fii făţarnic. Nu răbda paguba altuia. Nu pohti nici casa, nici via altuia, nici muiarea, sluga, slujnica, boul, calul şi nemica ce iaste al altuia. - Ce iubeaşte pre Domn Dumnezeul tău cu toata inema ta, cu tot sufletul tău, cu tot gîndul tău şi cu toată tăria ta, şi pre aproapele tău sau vecinul ca pre tine însuţi. Şi caută în ceastă semnătură, ceteaşte ce sînt de la Dumnezeu zise şi sfinţii lu Dumnezeu în Scriptura Sfîntă: în Deanie, Marco, Matei, Luca, Ioan, Matei, Luca, Matei, Marco, ; Luca, Ioan, Matei, Luca, Marco, Matei, Ioan, [184v] (kă) Korinthomî, Luca, Matei, Petru, kă Rimleanomî, Ioan, Matei, Luca, Deanie, kă Timothei, kă Korintomî, kă Efeseomî, Matei, Psaltire, kă Efeseomî, şi aiurea tutindinea. Să nu te veri feri de păcatele carele am numărat înainte, ce cu de-adins veri viia în iale, ca porcul zăcînd în tină, şi nu veri face bine, postul tău fi-va de nemică. Că cine va să postească de mîncare şi va viia în ceaste păcate, postul aceluia iaste ca şi al dracului; că el încă nu mănîncă nici carne, nici peaşte, nici un fealiu de bucate, ce derept aceaia eluşi e drac: cu postul lui sau ajunul nu foloseaşte nemică. Aşa şi tu, creştine, să veri îmbla în aceale păcate carele am numărat înainte, postul tău fi-va urît înaintea lu Dumnezeu. Fraţii miei, să nu prelungesc voao învăţătura de astăzi, alte doao fealiure de post lăsa-voiu pre ceaia [185r] duminecă ce vine. Iară ce-am grăit astăzi ţineţi bine aminte. Teameţi şi slăviţi pre Dumnezeu, să dobîndiţi viiaţa de vecie. Amin! " În vreamea aceaia vrea Iisus să iasă den Galilei; şi află Filip şi grăi lui: "Vino după mine!" Era Filip den Vitsaida , den cetatea lu Andrei şi a lu Pătru. [146] Află Filip Natanail şi grăi lui: "De cine-au scris Moisi întru leage (şi) prorocii aflat-am: Iisus, fiiul lu Iosif ce e den Nazaret." Şi zise lui Natanail: "Den Nazaret poate fi ceva bine?" Şi grăi lui Filip: "Vino şi vezi!" Şi văzu Iisus Natanail viind cătr-însul şi grăi de el: ,Acesta adevăr (iaste) izrailteanin, întru el hitleşug nu iaste." Şi grăi lui Natanail: "Cumu mă ştii?" Răspunse Iisus şi zise lui: "Mai denainte, pînă nu te chemă Filip, cînd erai supt smochin, văzutu-te-am." [185v] Răspunse Natanail şi grăi lui: "Învăţătoare, tu eşti fiiul lu Dumnezeu, tu eşti împăratul izraililor!" Răspunse Iisus şi zise lui: "Derepce ziş ţie că te-am văzut supt smochin crezuşi; mai mari de aceasta vedea-veri." Şi grăi lui: "Adevăr, adevăr grăiesc voao: de acmu vedea-veţi ceriul deşchis şi îngerii lu Dumnezeu suind şi pogorînd spre Fiiul Omenesc"." Fraţii miei, grăit-am duminecă ce-au trecut, den Scriptura Sfîntă, depre post, unde pomeneaşte Scriptura depre post şi cum trebuiaşte creştinului a posti bine. Ş-am spus cîte fealiure de post aflăm: spus-am atunce de doao fealiuri ş-am făgăduit cum astăzi iară voiu grăi de alte doao fealiure de post, cum tot creştinul să ştie bine de lucrul postului. Derept aceaia, ascultaţi ce iaste al treilea post: Al treilea post iaste acesta [186r] (Al treilea post iaste acesta) carele iau oamenii sus, derept vreo vină ce-au greşit, cu plîngere, cu smeritura inimiei, cum aşa cu căitul şi cu credinţa dereaptă în Tatăl sfînt derept Iisus Hristos cu rugăciune smerită să dezmîniem pre Dumnezeu. Acest post mai mare lasă şi pune pre oameni sau pre nărod pînă la o vreame, şi iară cîndu le place părăsesc. Într-acest post nu mănîncă, pînă postesc, oamenii; cu acest post bătrînii au postit în trei chipure: Mainte, unde-au venit vreo perire mare sau au căzut vreo pedepsă mare pre oameni, smeritu-se-au ş-au ajunat ş-au postit; cum depre acest post iaste scris în Cartea judeaţelor, în de capete: "Veniia miteanii cînd bătură şi uciseră pre izrailteani, de mie, izrailii postiia pînă în seară, făcînd jărtvă Domnului cu rugăciune." Aşa, cînd peri în războiu Saul împărat [186v] cu fiiu-său Ionatan şi filisteanii tăiară pre jidovii, prentru ceastă perire postiră şi ajunară zile, cumu e scris în (Cr(s)tva), în 31 de capete. Adoara, cînd înaintea uşiei vine pre oameni vreo oaste sau altă mînie şi pedepsă a lu Dumnezeu, - cum făcu Ioasafat împărat cînd auzi c-au venit limba păgînă, Ammon şi Moav, cu mulţime nenumărată pre el: că se deade rugăciuneei şi lăsă în toată ţara să postească şi să ajune, rugînd pre Dumnezeu, cum iaste scris în Paralipomenî, de capete. Aşa Estir cu Mardochei şi jidovii tutindinilea postiră, unde auziră ce perire (e) pre ei (în cartea Estir). Aşa, cînd Iona proroc la oraş întră în Ninevia şi strigă cum oraşul după patruzeci de zile peri-va, iară împăratul care era în Ninevia, pre propoveduitura lui Iona, sculă-se den scaunul lui şi-s lepădă văşmîntul despre eluş şi se îmbrăcă [187r] (în) saci şi şezu în cenuşe şi strigă şi zise în Ninevia, den ruga împăratului şi mai-marilor lui, zicînd: ,Oamenii şi dobitoacele şi boii şi vitele să nu mănînce ceva, nici să pască şi apă să nu bea, ce să se coapere cu saci [147] oamenii şi dobitoacele"; şi striga la Domnul în tărie şi să se întoarne omul den calea rea a lui şi den fărăleagea ce iaste în mîinile sale. Cine ştie, doară se va turna şi va ierta Dumnezeu şi se va turna den mînia sa şi nu văm peri. Iaste scris în cartea prorocului Iona. A treia oara, cîndu se-au greşit oamenii şi se arată că se căiesc depre greşală: aşa făcu Ahav împărat cînd certa Ilie proroc pre el (iaste scris în cartea (O(t) Cr(s)tvie), capete); aşa Ezavil, în; aşa Neemia,. Aşijderea Daniil proroc, cîndu se ruga derept jidovi carei era în prinsură în Vavilonia de aii, să slobozească Domnul pre ei. Depre acest fealiu de post ceteaşte ce zice [187v] David proroc în psalom şi Ioil proroc, în capete. Cu acest post ară trebui în aceaste vremi de apoi să ne rugăm pre Dumnezeu, cum vedem în cîte lucrure se-au mîniiat pre noi Dumnezeu derept multe păcate ale noastre. Să viem şi să plîngem la Domnul întruna, nu cu făţărnicie, ce cu toată smeritura, c- ară căuta Domnul şi pre noi, cum şi pre ceia carei am numărat înainte. Al patrul post iaste acesta, cînd trupului nostru nu dăm sau oprim depre mîncare şi de băutură şi de altă dulceaţă a lumiei, cum să asculte şi să ogodească trupul sufletului. Şi acest post iaste ca un frîu cu carele legăm şi slăbim şi ca cînd am înfrîna pre trupul nostru să nu pohtească lucrurele ceştii lumi, ce în rîndul lumiei să cearce veselia veacului şi să nu grăbească la păcate. Ce în cest post nu numai alesătura mîncăriei,[188r] ce de tot binele trupului, nu să fie dinioară sau de patru ori întru an, ce în toată vreamea. Şi cînd simţi slăbia sufletului şi hrăboria pre răul trupului, mai tare cînd are creştinul vreo nevoie derept carea va să roage pre Domnul, atunce ajune, plîngă şi bine să fie treazv, cu toată inema Domnului să se roage. Că inema cu pîntecele plin sau pre omul beat nu ascultă Dumnezeu, ce şi rugăciunea şi slujba toată a lui uraşte Dumnezeu. Aşa aflăm în Scriptura Sfîntă carea am numărat înainte, în leagea bătrînă a jidovilor; aşa şi în leagea noao a lu Hristos, cînd creştinii în Antiohia, făcînd rugăciunea Domnului, postiră şi ajunară (iaste scris în Deanie, de capete). Aşijderea făcu Pavel şi Varava ( de capete). Depre post ca acesta întrebară (Matei): "Căce noi şi [188v] fariseii pururea postim şi ajunăm, iară ucenicii tăi nu postesc?" Aşa şi Ana prorociţa posti (Luca). Depre post ca acesta grăi Iisus (Matei, Marco): "Această rudă de drac nu iase cu nemică altă, numai cu postul şi cu rugăciune." Depre post ca acesta grăiaşte Pavel apostol, kă Korinthomî, şi ); depre acest post învaţă Iisus Hristos pre noi (Luca), zicînd: "Feriţi-vă să nu îngreoiaze inimile voastre cu prea mîncare multă şi cu beţia şi cu grija ceştii lumi, cum de pripă să nu cază pre voi." Aceaia zice: "Ca laţul veni-va pre toţi carei şed pre faţa a tot pămîntul." Depre acest post grăiaşte Hristos (Matei), zicînd: "Cînd veţi posti, nu fiţi ca făţarnicii." Aşa şi sfînt Pavel (kă Korinthomî) depre acest post grăiaşte: "Trupul mieu eu l-am ţinut şi pre slujbă l-am învăţat cum, propoveduind eu altora, însumi nedestoinic să nu fiu." [148] Aşa faceţi şi voi, creştini, cum să ogodească trupul voiei lu Dumnezeu şi sufletului. Pre acest lucru tu ne ajută, Doamne! Amin! " În vreamea aceaia mearse Iisus în Capernaum prespre cîteva zile. Şi auzit fu că în casă iaste, şi aciia adunară- se mulţi, că nu putea încăpea nece pre porţi; şi grăi lor Cuvînt. Şi vineră cătr-însul, purta slăbitul de vine: purta-l patru înşi. Şi nu se putea apropia cătr-însul, derept nărodul; descoperiră coperimîntul casei unde era, săpară, pogorîră patul cu funi - pr-insul slăbitul zăcea. Văzu Iisus credinţa lor, grăi slăbitului: "Fii, lasă-ţi-se păcatele." Era unii den cărtulari [189v] aciia şezînd şi cugeta întru inimile lor: "Ce acesta aşa grăiaşte hule? Cine poate lăsa păcatele, fără unul Dumnezeu?" Şi aciia înţelease Iisus cu duhul lui că aşa aceia cugetă întru ei, zise lor: "Ce aceasta cugetaţi în inimile voastre? Ce iaste mai iuşor: a zice slăbitului 'Lasă-ţi-se păcatele', sau a zice 'Scoală şi ia patul tău şi îmblă'? Ce să ştiţi că puteare are Fiiul Omenesc pre pămînt a lăsa păcatele." Grăi slăbitului: ,ţie grăiesc: scoală şi ia patul tău şi te du în casa ta!" Şi se sculă aciia şi luo patul şi ieşi înaintea tuturora, aşa cum că se mirară toţi şi slăviră Dumnezeu, grăind că: "Nece dinioară n-am văzut aşa"." Tîlcul aceştii evanghelie caută la (Nedealea) (Matei, glava 29). [190r] ,Zise Domnul: "Cine va vrea după mine să meargă, să se leapede de sine şi să ia crucea lui şi după mine să vie. Cine amu să ară vrea sufletul lui să mîntuiască, pierde-l-va el, iară cine va piiarde sufletul lui derept mine şi evanghelie, acela mîntui-l-va el. Ce folosu e omului să ară dobîndi toată lumea şi va păgubi sufletul lui? Sau ce dă omul să schimbe sufletul lui? Şi amu oarecui va fi ruşine de mine şi de cuvintele meale în ruda aceasta curvarnica şi păcătoasă, şi Fiiul Omenesc ruşina-va el cînd va veni în slava Părintelui lui cu îngerii sfinţi." Şi grăi lor: "Adevăr grăiesc voao că sînt unii de stau cicea, ce nu vor gusta moarte pînă vor vedea împărăţia lu Dumnezeu viind în tărie." [149] [190v] Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, în ceastă evanghelie învaţă-ne Hristos pre toţi cum cine vor vrea să fie ai lui, să ia şi să poarte crucea tot omul eluş al său, cum au purtat şi Hristos. Că cum zice la Luca, : "Vare cine nu va purta crucea sa şi nu vine după mine, nu poate fi mie ucenic", - au cum zice aiurea: "nu e mie destoinic". Derept aceaia avăm de aicea aceaste învăţături: Învăţătura dentîi Aicea Hristos zice: "Cine va vrea să vie după mine, să se leapede de sineş. " Învăţaţi, creştini, cum se poate lepăda omul de sineş: aşa te poţi lepăda, cîndu te tine cu tot laş grijiei Tatălui Sfînt, cum nici o grije n-ai tu de tine, ce tu te-ai dat şi te-ai legat pre ogodirea Domnului: nu gîndeşti nemică pre viiaţa ta, ce numai să faci voia Domnului; gîndul şi înţelesul tău şi toate pohtele tale ai ucis ş-ai legat şi te-ai lăsat pre putearea a lu Hristos. [191r] Nu te poţi iubi nemica, nici te milui, că e ţie a îmbla în voia lu Hristos, cum fac şi slugile credincioase în slujba mare a domnilor săi. A doua învăţătură Hristos zise,să ia crucea"; învaţă-te, creştine, ce e crucea, cîte fealiuri, şi cînd luom crucea. Crucea iaste tot fealiul de nevoie, dosadă, ocară, ruşine, chinul, gonitul, bătăile, şi după toate realele şi dureare - munca şi moartea oare cît de grozavă şi grea. Crucea iaste de doao fealiuri: una, a toţi creştinilor depreună, cum zice Pavel (kă Galato(m), : "Carei sînt ai lu Hristos, trupulu ş-au răstignit cu rîvnele şi cu pohtele." Altă cruce - care omului usebi cuiş pune Dumnezeu a purta şi a păţi: au boală, au alte nevoi şi greale. Nu grăiaşte Hristos să purtăm crucea de lemn ce-au purtat el ş-au murit pre ea, nici grăiaşte de crucea făcută de aur sau de argint, ce lesne e a purta făţarnicilor. Apoi zice Hristos,să ia", că ne iaste a purta şi a păţi şi fără [191v] har ce ne pune asupră Dumnezeu, că n- avăm cum aimintrea, ce zice el să ia. Învăţăm de aicea cum cu veselie cine poartă crucea şi nevoia, acela ia crucea. Cum zice Hristos (Matei): "Bucuraţi-vă şi vă veseliţi"; şi la (Deanie), : "Ucenicii bătuţi mergea veselindu-se de naintea săborului." Aşa Pavel, (kă Kolasaemî), : "Acmu eu mă veselesc în chinul mieu ce pentru voi am păţit"; şi (kă Evreo(m), : "Şi prada avuţiei voastre cu bucurie o aţi răbdat", - şi cine pate bucuros şi cu pace, nu cu murguitură şi cu greaţă. Iară zice Hristos: "să ia crucea lui"; nu zice,crucea mea", ce a ta, creştine, că unele nevoi şi reale pune noao asupră Dumnezeu şi acealea zice să purtăm. Iară alte făţarnicii ei- ş lor aleg: munca, foamea şi oare ce greale, de mintea şi de capul lor, cu care nu cinstesc pre Dumnezeu (Matei). Că tu, creştine, destulă nevoie veri avea în lume, numai să poţi purta; nu adau [192r] ge cu mintea ta: între oameni sau în oraş mai multă dosadă şi greaţă poţi afla decît în pustie şi în chilia ta. [150 A treia învăţătură Cum înţelegem,cine va vrea sufletul său să-l mîntuiască, piiarde-l-va"? - Aşa: cine va iubi viiaţa sa şi nu va să moară prentru Hristos şi lîngă evanghelia lui, acela va să-ş ţie sufletul în trup în pace, iară atunce piiarde-l-va în munca de veac. Iară acela piiarde sufletul său prentru el şi acela-l va afla cine e gata a muri, să trebuire, derept Hristos şi derept evanghelia lui; că acela nu moare, ce treace în viiaţă, că lui iaste Hristos viiaţa. Şi cum zice el: "Ce folosu e omului să va dobîndi toată lumea, iară sufletul său va păgubi?" A patra învăţătură „Au ce va da omul să schimbe sufletul său?" - Aicea învăţăm cum sufletul nu poate schimba nimea. Greşesc carei zic că pot dereage, descumpăra [192v] şi a iuşura după moarte, că Dumnezeu nu e lacom cum sînt acei făţarnici. A cincea învăţătură Ruşinea noastră, creştini, ce păţim lîngă cuvîntul lu Dumnezeu plăti-ne-va noao Hristos cînd va veni în slava Tatălui său. Iară tine, ce iubeşti cinstea de oameni şi cum să nu te ocărască lumea, nu asculţi, nici spui cuvîntul lu Dumnezeu, fi-veri ruşinat de Hristos înaintea îngerilor şi a toată lumea. Derept aceaia, să nu gîndim nici cu ruşinea, nici cu paguba, nici cu moartea; aşa văm fi cinstiţi pînă în vecia veacului. Amin! " În vreamea aceaia om neştine vine cătră Iisus, închină-se lui şi grăi: " Învăţătoare, aduş fiiul mieu ţie: are duh mut, şi unde să ară fi află-l el, ucide-se el şi-i cură spumele şi scrîşneaşte cu dinţii lui şi se usucă. Şi ziş ucenicilor tăi de să-l [193r] scoaţă el şi nu putură. El răspunse lui, grăi: " O, rudă necredincioasă, pînă cînd voiu fi întru voi? pînă cîndu vă voiu răbda? Aduceţi el cătră mine! Şi aduseră el cătr-însul. Şi văzu el aciia duhul: tremură el, şi căzu la pămînt, tăvăliia-se, cura-i spumele. Şi întrebă tatăl lui: " Cîţi ani sînt de cînd aceasta fu lui? El zise: " De cocon; şi de multe ori el şi în focu-l aruncă şi în apă, să piiarză el. Ce ni, de ce poţi, ajută noao, milostiveaşte-te de noi! Iisus zise lui: " Însă de poţi creade, totu se poate a credinciosului. Şi aciia strigă tată l feciorului, cu lacrăme grăi: " Crez, Doamne! ajută a mea necredinţă! Văzu Iisus că se adună nărodul, opri duhul necurat, grăi lui: " Duh mut şi surd, eu ţie zic: Ieşi dentr-însul şi de acmu să nu întri întru el! Şi strigă, şi [151] mult tremura, ieşi; şi fu ca un mort, aşa cum mulţi grăiră c-au murit. E Iisus prinse el de mînă, [193v] rădică el; şi se sculă. Şi mearse el în casă; ucenicii lui întrebară el usebi: ,Căce noi nu putum goni el? Şi zise lor: " Această rudă cu nemică nu poate ieşi, numai cu rugăciuni şi cu post. Şi de-aciia ieşind, şi mergea pren Galileiu şi nu vrea de să-l ştie cineva. Învăţa amu ucenicii lui şi grăiia lor că Fiiul Omenesc vîndut va fi în mîinile oamenilor şi ucide- vor el; cînd va fi ucis, a treia zi va învie". Tîlcul evangheliei Fraţii miei, în ceastă evanghelie vedem cîtă mare grozăvie şi batjocură face dracul pre om, însă cu slobozitura Domnului. Iară Hristos, depre care zic "Iisus Hristos nika” învinge pre dracul şi scoate den putearea lui pre omul, cum făcu în ceastă evanghelie. Ce unde apostolii nu putură scoate, cum au scos de-altă oară, fu lor ciudă; şi deaca întră Iisus în casă, întrebară el ucenicii: " Căce n- am putut noi scoate?” Căror răspunse [194r] cum că n-au putut prentru necredinţa lor, cum zice la Matei, aşa şi pre tatăl feciorului şi pre toţi capernauteanii, zicînd: "O, rudă necredinciosă şi răzvrătită, pînă cînd voiu fi întru voi?" Putem înţeleage de-icea cum n-au putut scoate apostolii: unde era şi oameni necredincioşi, aşa şi ucenicii nu avură tare credinţă. Derept aceaia deade aicea toată putearea şi tăria credinţeei, cum iaste scris la Matei,. Iară unde adauge şi zice: "cu post şi cu rugăciune", acealea sînt arme şi sculele credinţeei. Că credinţa dereaptă poate rugăciune face cu post treazv şi mîhnit de toate poftele trupului; că aceaste doao sînt slugile credinţeei. Că credinţa poate toate, cum zice Hristos: "Şi rugăciune şi postul fără credinţă sînt lucrure deşarte." Ce învăţaţi, creştini, cum nu grăiaşte Hristos aicea depre acel post cum ţin mulţi, că postesc în această vreame cu nume numai, nu cu adevăr postind, [194v] cum aţi înţeles în dumineca brînzeei şi în dumineca întîia a postului. Cum trebuiaşte a posti? Că unii aleg de bucate: un fealiu de bucate mănîncă, alt nu mănîncă; aleg zilele şi săptămîni. Depre care lucru putem grăi ce aflăm în Scriptura Sfîntă: nu aflăm să fie semnat Hristos şi apostolii în care zi trebuiaşte şi în cîte, ce aflăm la Matei, , unde zice Hristos cum oamenii să nu ştie, nici să cunoască cînd postim. Şi Pavel aşa zice, kî Galato(m), : "Zilele ţineţi şi căutaţi lunile şi vreamea şi aii, că mă tem cum să nu fiu lucrat şi muncit întru voi în cinste şi în deşert. Aşa şi la Kolasaemî, zice cum nimea să nu judece pre noi depre mîncare şi de băutură, nici depre praznice sau zilele care sînt ca o umbră lucrurelor vietoare. Caută, oame creştine, cum grăiaşte sfînt Pavel. [152] Dară unii gîndesc cum neşte pravile tocmite nu ştim de la cine, cum să fie cu ştirea apostolilor. [195r] Şi apostol zice să nu judecăm nici pren mîncare, nici de zile pre nimea; încă aiurea, kă Rimleanomî , şi mai chear grăiaşte, aşa zicînd: "Cine mănîncă pre cela ce nu mănîncă să nu sîduiască; şi cine nu mănîncă pre cela ce mănîncă să nu judece, că Dumnezeu priimeaşte el." Că să grăim ce e derept: în neşte pravile, nu ştiu de cine făcute, în nescare zile zic că e păcat a mînca peaşte sau carne. Ce în Scriptura Sfîntă, necăirea în leagea noao a lu Hristos, nu aflăm de la el oprit vreun fealiu de bucate, ce mai tare aflăm cum apostolilor aş-au grăit Hristos (la Luca): "În care casă veţi întra, în aceaia casă rămîneţi mîncînd şi bînd ce iaste la ei." Şi depre mîncare iară aşa grăiaşte (Matei): "Ce întră omului în gură, aceaia nu va spurca pre el; însă ce iase den gură, aceaia spurcă pre el." Şi acest lucru cum să înţeleagem tîlcuiaşte însuş (în Matei, Marco). Şi lu sfînt Pătru, cînd zise el că n-au mîncat den tot [195v] fealiul de bucate, aşa răspunse (în (Deanie), ): "Ce Dumnezeu au curăţit, tu să nu zici spurcat." Iată sfînt Pavel depre mîncare aşa grăiaşte (kă Korinthomî ): "Tot ce se vinde în tîrgul cărniei mîncaţi şi nu vă teameţi nemică; şi iară cine vă vor chema den necredincioşi şi veţi vrea să meargeţi, tot ce vă vor pune înainte mîncaţi, nemica nu judecaţi." Şi iară kă Rimleanomî, : "Nu e în împărăţia lu Dumnezeu mîncare şi beare, ce dereptate şi pace şi veselie în Duhul Sfînt.". Şi la Korinthomî, : "Mîncarea pre noi nu va pune înaintea lu Dumnezeu: nici să văm mînca sătura-ne-văm, nici să nu văm mînca lipsi-ne-văm." Vezi, aşa zice Pavel cum, să văm mînca ceva bucate, cu aceaia nu văm fi buni creştini, nici să nu văm mînca, cu aceaia nu văm fi mai răi creştini; ce mai bine, creştini, să facem cumu ne învaţă Pavel, kă Evreo(m)î, : "Vine cu dulceaţă a întări inema, nu cu mîncarea care nu folosiră acelora carei îmblară în iale şi carei vrură să se sfinţească cu alesătura mîncăriei. Ceteaşte şi socoteaşte bine [196r] ce grăiaşte Pavel (la Timotei), zicînd: "Duhul grăiaşte adevărat că în vreamea de apoi lepăda-se-vor unii den credinţă, socoti-vor cu duhul înşelătoriu şi cu învăţăturile drăceşti întru faţărie, şi cu cuvinte mincinoase aprinşi întru ştiuta lor, apără să nu se însoare şi să se ferească de bucate ce Dumnezeu au fapt de mîncare. Să luom cu mulţemită, credincioşilor şi ceia ce cunosc adevărul, că se sfinţesc cu cuvîntul Domnului şi cu ruga." De-icea poţi înţeleage cum în zilele apostolilor n- au fost contenit mîncarea, nici un fealiu de bucate, ce Pavel zice cum că vor conteni cu învăţătura drăcească; kă Korinthomî, zice: "Mîncarea pîntecelui şi pîntecele mîncăriei, Dumnezeu şi aceasta, şi aceaia va strica." Aiurea, sfînt Pavel (kă Korinthomî) depre mîncare aşa grăiaşte: "Răspunsul mieu cătră carei cu mine pîrăsc acesta iaste: au nu avăm puteare a mîncca şi a bea?" [153] Derept aceaia, fraţii miei, aceastea toate nu zic eu, ce zice Scriptura Sfîntă; eu ţie voiu da sfeat să faci cu [196v] m zice Pavel la Korinthomî, : "Aşijderea de voiu blăzni sau voiu dosădi fratele mieu derept bucatele, nu am a mînca carne întru veaci". Şi la Korinthomî, zice Pavel că: "mie-am ţinut trupul şil-am învăţat să nu cumva, altora propoveduind, eu însumi nepotreabnic său fiu." Că post creştinesc e lucru bun şi ajută rugăciuniei şi credinţeei; ce nu ne spăseaşte, însă înfrînăm, slăbim şi smerim trupul nostru ca întru un jug să ogodească sufletului. Ce post iaste ajunul, flămînzire, prevegheare şi nemîncare? nemică, şi neogodire trupului. Aşa şi tu, îmbracă credinţa ta cu post ca acest şi cu rugăciune şi veri învinge, ajutoriu fiind ţie Dumnezeu, toate hitleşugurile dracului. Pre aceaia tu ne ajută, Doamne! Amin! " În vreamea aceaia luo Iisus doisprăzeace ucenici, începu lor a grăi ce vrea lui să fie: " Că iată ieşim în Ierusalim şi Fiul Omenesc vîndu(t va) fi mai marilor preuţi şi cărtularilor; [197r] şi judeca-vor el spre moarte şi da- vor el păgînilor şi bătjocori-vor el şi vor răni el şi scuipi-vor el şi ucide-vor el; şi a treia zi învie-va. Şi se apropiară înaintea lui Iacov şi Ioan, feciorii lu Zevedeiu, grăiră: " Învăţătoare, vrem de ce-ţi vrem ceare să faci noao. El zise lor: " Ce veţi de să fac voao? Ei ziseră lui: " Dă noao unul de-a dereapta ta şi unul de-a stînga ta să şedem întru slava ta. E Iisus zise lor: " Nu ştiţi ce ceareţi voi: putea-veţi bea păharul ce eu am a bea şi botejunea cu ce voiu fi eu botezat să vă botezaţi? Ei ziseră lui: " Putea- văm. Iisus zise lor: " Păharul, amu, ce eu am a bea bea-l-veţi şi cu botejunea cu ce eu m-am botezat boteza-vă-veţi; iară a şedea de-a dereapta mea şi de-a stînga nu mi-e să dau voao, ce acelora cui iaste gătită. Şi deaca auziră cei zeace, începură a nu ogodi de Iacov şi de Ioan. E Iisus chemă ei, grăi lor: " Voi ştiţi că domnii lumiei domnesc şi marii au putearea. Nu aşa să fie între voi, ce cine va vrea să fie mare între voi, să fie voao [197v] slugă, şi cine va vrea să fie întru voi întîiu, să fie voao rob: şi amu Fiiul Omenesc n-au venit să-i slujască lui, ce să slujască el şi să dea sufletul lui izbăvire derept mulţi." Tîlcul aceştii evanghelii Fraţii miei, în ceastă evanghelie prorociia şi spuse Hristos ucenicilor cumu i se va tîmpla lui lucrul în Ierusalim: cum acolo vîndut va fi mai marilor preuţi şi cărtularilor şi va fi judecat spre moarte; ce mainte da-l vor [154] păgînilor, bătjocuri-vor el şi mai apoi ucide-vor el; ce a treia zi den moarte iară va învia, după Scriptură. Şi aceasta mainte au spus Hristos lor, cum să nu se blăznească deaca vor vedea că-l vor prinde şi-l vor ucide. Că pururea şi de-altă oara era grăit Hristos ucenicilor depre moartea lui şi depre împărăţia lui, ce nici dinioară nu era înţeles ucenicii lui cum că împărăţia lui iaste sufletească: tot gîndiră ei aşa cum Hristos va domni pre pămînt ca alalţi împăraţi şi va înnoi împărăţia iudeilor, ca şi David şi Solomon împăraţi. [198r] Iară ceşti doi ucenici, Ioan şi Iacov, unde era rudă de aproape lu Hristos, şi gîndiia că vor fi ei dentîi şi mai mari domni în domnia lu Hristos, că trupul şi inema omului tot pofteaşte să domnească pre alţii. La Matei, zice evanghelist cum muma feciorilor lu Zevedeiu se-au rugat derept feciorii ei; poate fi că acei doi ucenici au tocmit pre muma lor să grăiască, cum, să n-ară face încă pohta lor, ruşinea ară cădea pre muma lor. Ce Hristos cu blîndeaţe răbdă neînţelegătura lor şi pohtă nebunească şi învăţă pre ei cum pre răbdare şi a păţirea chin pot întra în slava lui. Şi n-au ales să puie ei în domnie, ce în slujbă. Derept aceaia, avăm de-aicea aceaste învăţături: Învăţătura dentîi Cum apostolii nu putură înţeleage cuvintele chear ale lu Hristos cînd grăiia de moartea şi de chinul lui, că încă nu era ei luminaţi cu Duhul Sfînt, aşa şi noi lucrurele credinţeei şi legiei de noiş, fără Duhul Sfînt, nu putem înţeleage. Cum zice Pavel, la Korinthomî, : "Omul [198v] nu poate înţeleage ce sînt Duhului Domnului, că-i iaste omului o nebunie şi nu poate cunoaşte că sufleteaşte se judecă"; şi : "Să cineva părea-i-se-va mîndru să fie întru voi în ceastă lume, nebun să fie cum să se facă mîndru; mîndria amu a ceştii lumi nebunie la Dumnezeu iaste." A doao învăţătură Hristos zice: "Putea-veţi bea păharul ce eu am a bea şi cu botejunea cu ce voiu fi eu botezat să vă botezaţi?" - Aceaste cuvinte grăiaşte de moartea lui, şi învăţăm de aicea cum Hristos pren chinul lui şi pren moarte au întrat în slava lui (Luca). Aşa şi a toţi creştinilor mainte iaste a păţi şi mult a răbda şi aşa a întra la împărăţia Domnului; cum zice Pavel, : "De văm chinui cu el, şi cu nusul văm împărăţi." A treia învăţătură Hristos zice: "A şădea de-a dereapta mea şi de-a strînga nu mi-e să dau voao, ce acelora va fi cărora iaste gătită." - De-icea învăţăm cum împărăţia lu Dumnezeu nu gătim noi cu lucrurele [199r] noastre ceale bune, ce ne iaste gătită numai den mila şi milosîrdia Domnului. Încă atunce e gătită cînd încă n-au fost gătită lumea, cum zice Hristos la judecată (Matei). [155] A patra învăţătură Hristos zice: "Voi ştiţi că domnii lumiei domnesc şi marii au puteare; nu aşa să fie întru voi." - Aicea Hristos usebeaşte cinstea şi lucrul apostolilor şi oamenilor de besearecă, cum sînt papii, patriarşii, vlădicii, episcopii şi tot fealiul de preuţi, de la împăraţi, craii, voivozii şi tot fealiul de deregători a ceştii lumi. Lor au lăsat Dumnezeu aicea să domnească pre noi şi să biruiască lumea cu dereptate, cu milă şi cu judecată dereaptă, iară oamenilor de besearecă n-au lăsat domnia să domnească în chipul altor domni, ce zice preuţilor: "Cine va vrea să fie mare întru voi, să fie voao slugă; şi cine va vrea să fie între voi întîi, să fie voao rob; că cine poate sluji a oamenilor mai mult, [199v] au cu învăţătura, au cu altă slujbă, acela va fi mai mare." Greşi tare papa den Roma şi mă tem că fu el un antihrist, cum cunoaştem den Scriptura Sfîntă, unde se rădică prespre toată lumea şi călcă supt picioare toţi împăraţii şi craii şi domnii despre pămînt. Caută de el ce grăiaşte Pavel, (kă Soloneano(m), Daniil,. Şi unde zice papa că lui se cade să fie cap şi prespre toţi mai mare-i, greşi tare; şi Ioan constantinopolitean patriarh, sfădindu-se cu papa prentru domnia şi pre mai-măria. Greşesc şi acmu papii, patriarşii, vlădicii, episcopii, egumenii, carei îmblă în chipul domnilor şi mai-marilor. Apostolii n-au îmblat aşa, ce se-au muncit cu învăţătura zioa şi noaptea; caută cum zice Pavel depre sine şi depre alalţi apostoli (la Korinthî), că: ,Noi batjocură fost-am lumiei şi îngerilor şi oamenilor, noi nebuni derept Hristos, noi slabi, noi dosădiţi pînă în cest ceas. Şi păţim foame şi [200r] seate şi despuiaţi şi sem bătuţi şi nici un loc avăm adevărat; şi chinuiiam lucrînd cu mîinile noastre, ca un blăstem lumiei fum." Şi alalte multe zice Pavel aicea şi aiurea (caută la (Deanie), 44). Derept aceaia, nu se cade noao popilor a domni în ceastă lume, ce a sluji mult şi a păţi mult prentru evanghelia; şi aşa văm întra la începătoriul credinţeei noastre, la Iisus Hristos, fiiul lu Dumnezeu, Domnul nostru. Amin! ,Mainte cu şase zile de Paşti vine Iisus în Vitania, unde era Lazar mort, ce elu-l învise den moarte. Făcură lui cină aciia, şi Marta slujiia; e Lazar era unul den şezători cu nusul. Maria luo o litră de mir de nardos mestecat, de mult preţ, şi unse picioarele lu Iisus şi ştearse cu părul ei şi picioarele lui; casa împlu-se de olmul mirului. Grăi lui unul den [200v] ucenicii lui, Iuda a lu Simon den Iscariot, ce vrea el să-l vînză: " Derepce mirul acesta nu vîndut să fie la trei sute de bani să se dea mişeilor? Aceasta zise nu că se grijiia de mişei, ce ca un fur era şi pungă avea şi [156] cealea ce deaderă el purta. Zise Iisus: " Nu muncireţi ea, den zioa de îngrupătoarea mea au ţinut el: mişeii amu pururea aveţi cu voi, e mine nu pururea aveţi. Înţeleaseră nărod mult den iudei că aciia iaste şi vineră, nu derept Iisus numai, ce ca şi Lazar să vază, ce elu-l învisease den moarte. Sfătuiră-se mai marii preuţi ca şi Lazar să ucigă, că mulţi derept el mergea den iudei şi credea întru Iisus. A doua zi demîneaţa nărod mult mersease în praznic; auziră că Iisus vine în Ierusalim, luară stîlpări de finic şi ieşiră în timpinatul lui şi striga: " Osanna, blagoslovit vine în numele Domnului împăratului izraililor!” Află Iisus un asin, şezu spr-insul, cum [201r] iaste scris: " Nu te teame, fata Sionului! iată împăratul tău vine, şade spre mînzişor de asin. Aceasta nu înţeleaseră ucenicii lui mainte; ce cîndu se proslăvi Iisus, atunce pomeniră că aceaia era de el scrisă, şi aceasta făcură lui. Mărturisi nărodul ce era cu nusul cînd chemă Lazar den mormînt şi-l învise el den moarte; derept aceaia timpină el nărodul, că auzise el că făcuse acest semn." Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, în ceastă evanghelie scrie Ioan evanghelist cum şase zile mainte de Paşti au venit Hristos în Vitania, ce- au făcut lui acolo cină şi lui Marta au slujit. Lazar au şezut cu alalţi, iară Maria cu mir scump unse picioarele lu Iisus. Şi Iuda Iscariot, fiind fur, părutu-i-au lui rău ş-au murguit pre muiare prentru vărsatul mirului pre trupul lu Iisus, cum zic alalţi [201v] evanghelişti. Apostolii alalţi încă cu Iuda nu ogodiră ei, iară Hristos zise să nu dosădească pre ea, c-au făcut lucru bun. Adoara, scrie evanghelist cum au venit mulţi jidovi la Iisus şi derept Lazar să vază. Ş-au sfătuit mai marii preuţi să ucigă şi pre Lazar. Iară a doua zi (cum zic şi Matei, Marco, Luca) şezu Hristos pre asin şi întră cu ucenicii şi cu nărod mult, carei cinstiia pre el, unii tăind stîlpări de finic, alţii veşmintele aşternînd înaintea lui, şi striga: ,Osanna, blagoslovit cela ce vine în numele Domnului, împăratul lu Izrail!" Derept aceaia, de-icea văm avea aceaste învăţături: Învăţătura dentîi Marta (ca şi aiurea, Luca) slujaşte Domnului; că Pavel apostol laudă pre văduole, zicînd (kă Timotei): "Ş-au fost bucuroasă a da săracilor sălaş." Şi ceaia ce picioarele sfinţilor au spălat şi celora triştilor mîngîiare au fost şi în toate lucrurele au îmblat, aşa şi [202r] Maria nu spălă cu apă, ca alte văduo, picioarele lu Iisus, ce cu mir prea scump, vărsîndu pre picioarele şi - cum zice Marco - pre capul lui, cum să arate dragoste prea mare a ei cătră el; că, cum zice Iuda, c-au vrut putea vinde în trei sute de dinari (aceia ară face la noi treizeci de florinţi, au şi mai mult). Aşa şi noi să învăţăm de aicea să slujim, deaca nu [157] putem trupului lu Iisus acmu, mişeilor, săracilor, striinilor, călătorilor făcînd bine, şi-i va ţinea ca cînd am face lui însuş (Matei). A doua învăţătură Iuda era fur, zice evanghelist, şi ce da oamenii şi miluiră pre Hristos şi apostolii, aceaia el purta punga. De-icea învăţăm, den pilda lu Iuda, cîtu e păcat rău lăcomia banilor: murguiaşte şi prentru faptele bune ce făcu cea muiare lu Iisus, uita şi fu neharnic lu Iisus. Era pre el pus apostol, putea face ciude şi seamne ca şi alalţi apostoli, era pus pre el vistiarnic, [202v] iară lăcomia după furtişag, ajutînd dracul, făcu pre el cum că fu vînzătoriu şi domnu-său; de-aciia peri grozav. Aşa, fugiţi şi vă feriţi, creştinilor, - mai tare voi, preuţilor -, să nu periţi ca şi Iuda. Nu trageţi fărăleage, preuţii, nu vindeţi sfinţia pre bani, ca şi Simon vru să facă la (la Deanie). A treia învăţătură Cu întratul în Ierusalim, şezînd pre asinul, Iisus împlut-au de ce-au fost pururea grăit şi ce apostolii cu năroadele jidovilor au fost cu veselie aşteptînd; şi de-aceea prorocii au fost prorocind, cum adevărează evanghelist, aducînd zisul prorocului Isaiia, Zaharia,. Şi cu întratul smerit, şezînd pre asinul, învaţă-ne pre aceaste lucrure: Dentîi, zice Ioan Zlatoust c-au învăţat pre noi să urîm cinstea şi slava ceştii lumi. Adoara, cu întratul lui şezînd pre asinul au dat ucenicilor lui vreo veselie şi bucurie, unde cu toată cinstea petrec pre el [203r] năroadele. A treia oara, arătat-au jidovilor că nu fuge el denaintea morţiei, nici se teame de ea. A patra oara, unde-au şezut spre asin, - că asinul au semnat ruda jidovilor -, şezu şi pre mînzul neînvăţat, că acel mînz au semnat ruda păgînilor şi limbilor a toate. Că Hristos au venit ş-au întrat în Ierusalim să moară şi derept jidovii, şi derept păgînii carei priimesc şi cred în el că e blagoslovit. Cum cîntară năroadele jidoveşti: "Osanna, dă năroc, Doamne, celuia ce vine în numele Domnului!" - îmblaţi şi noi, creştinilor, să meargem în timpinatul lu Iisus, împăratul a toţi creştinilor, cu credinţă dereaptă, cu cîntec şi cu laudă, şi cu adevăr că ne va duce cu el depreună nu în Ierusalim, ce la Tatăl sfînt al lui, la veselia de vecie, - ce ne dă, Doamne! Amin! [203v] „Zise Domnul ucenicilor lui: „Ştiţi că după a doua zi Paştile vor fi şi Fiiul Omenesc pridădit va fi spre răstignire”. Atunce se adunară întîi-preuţii şi [158] cărtularii şi bătrînii omeneşti în curtea întîiului preut, ce-l chema Caiafa, şi sfătuiră-se Iisus să prilăstească şi să-l prinză şi să-l ucigă; grăiră: „Ce nu în praznic, să nu fie voroavă întru oameni”. Iisus fu în Vitanie, în casa lu Simon stricatul; apropie-se cătr-însul muiarea, în sticlă mir avînd, de mult preţ, şi-l vărsă în capul lui, şăzînd. Văzură ucenicii lui şi nu ogodiră, ce grăiră: „Derept ce fu aceasta pagubă? Putea amu acesta mir vîndut să fie derept mult şi să se dea mişeilor”. Înţelease Iisus, zise lor: " Ce trudă daţi muieriei? Lucru bun feace derept mine: pururea amu mişeii cu voi aveţi, e mine nu veţi avea pururea. Varsă mirul acesta [204r] spre trupul mieu - spre groapa mea face. Adevăr grăiesc voao: unde se va fi mărturisind evanghelia aceasta, prespre toată lumea zice-se- va şi ce feace aceasta întru pomeana ei. Atunce se duse unul de acei doisprăzeace, ce se chema Iuda den Scariot, cătră întîiul preoţilor, zise: „Ce-m veţi da şi eu voao voiu vinde el?” Ei puseră lui treizeci de arginţi. Şi de aciia socotiia podoabă vreame să el vînză. Întîia zi de amiiazăzi, mearseră ucenicii cătră Iisus, grăiră lui: " Unde veri să gătim ţie să mănînci paştile? El zise: " Duceţi-vă în cetate cătră iată cine şi ziceţi lui: 'Învăţătoriul grăiaşte: Vreamea mea aproape iaste; la tine voiu face paştile, cu ucenicii miei'. Şi feaceră ucenicii ca zise lor Iisus şi gătiră paştile. Seară fu, şezu cu amîndoisprăzeace ucenici şi, mîncînd, zise lor: " Adevăr grăiesc voao că unul de voi vîndutu-m-au. Şi se [204v] scîrbiră foarte, începură a grăi lui cineş cu al lui: " Doară eu sînt, Doamne? El răspunse, zise lor: " Cela ce întinge mîna cu mine în solniţă, acela mă vîndu. Fiiul Omenesc mearge ca iaste scris de el: Vai de omul acela ce Fiiul Omenesc vîndu; mai bine ară fi lui să nu fie născut omul acel. Răspunse Iuda, cela ce-l vînduse el, zise: " Doară eu sînt, învăţătoare? Grăi lui: " Tu zici. Mîncînd ei, luo Iisus pîine şi o blagoslovi şi o frîmse şi deade ucenicilor lui şi zise: " Luaţi şi mîncaţi, acesta iaste trupul mieu. Şi luo păharul şi bine-ură, deade lor şi le grăi : " Beaţi dentr-însul toţi, că acesta iaste sîngele mieu de leage noao, ce se derept mulţi varsă întru lăsăciunile păcatelor. Grăiesc amu voao că n-am a bea de acest rod de viţă pînă [205r] în zioa aceaia cînd voiu bea cu voi, nou, întru împărăţia Tatălui mieu. Şi cîntară şi ieşiră în codrul Galileiului. Atunce cuvîntă lor Iisus: " Toţi vă veţi săblăzni de mine în noaptea aceasta; scrisă amu iaste: „Vătăma-se-va păstoriul şi se va despărţi turma oilor”. E după învierea mea aştepta-vă-voiu în Galilei." Răspunse Pătru, zise lui: " Să se-ară toţi sălblăzni de tine, eu nece dinioară nu mă voiu săblăzni de tine. Zise lui Iisus: " Deadevăr grăiesc ţie că în aceasta noapte, ainte pînă cîntătoriul nu [159] va fi cîntat de trei ori, te veri lepăda de mine. Grăi lui Pătru: " Să mi se-ară tîmpla cu tine a muri, nu mă voiu lepăda de tine." Aşa şi toţi ucenicii ziseră. Atunce vine cu nuşii Iisus în oraş ce se chema Ghetsimanie şi grăi ucenicilor: " Şedeţi aciia pînă [205v] mă voiu duce să mă rog colea. Şi luo Pătru şi amîndoi feciorii lu Zevedeiu, începu a scîrbi şi a tînji. Atunce grăi lor Iisus: " O, scîrbit iaste sufletul mieu pînă la moarte! Aşteptaţi acicea şi prevegheaţi cu mine. Şi trecu puţinel şi căzu spre faţa lui, ruga-se şi grăiia: " Tatăl mieu, să iaste puteare, să-mi treacă păharul acesta de la mine! însă nu ca eu voiu, ce ca veri tu. Ivi-i-se lui îngerul den ceri, întăriia el. Şi era întru nevoie, cu nevoinţă se ruga; fură sudorile lui ca picăturile de sînge, pica la pămînt. Şi se sculă den rugă şi vine cătră ucenici, şi află ei adurmiţi. Şi grăi lu Pătru: " Aşa e, nu poţi un ceas preveghea cu mine! Prevegheaţi şi vă rugaţi, să nu meargeţi în năpaste; că duhulu e treazv e trupulu e slab. Iară adoara mearse de se rugă, grăind: " Tatăl mieu, să nu poată acest păhar treace de la mine, să nu-l beau, fie voia ta! Şi vine, [206r] iară află ei adurmiţi; era-le lor ochii îngreoiaţi. Şi-i lăsă ei de se duse iară, - ruga-se a treia oară; acela cuvînt zise. Atunce vine cătră ucenicii lui şi grăi lor: " Durmiţi alţi şi vă răposaţi! adecă apropie- se ceasul şi Fiiul Omenesc vîndu-se în mînile oamenilor păcătoşi. Sculaţi de îmblăm! adecă se apropie cela ce mă vîndu. Încă el grăind, adecă Iuda, unul de cei doisprăzeace, vine, şi cu nusul gloate multe, cu arme şi cu pari, de la mai marii preoţi şi bătrînii omeneşti. Ce- la ce vîndu el deade lor semn, zise: " Cela ce voiu săruta, acela iaste de prindeţi el. Şi aciia trecu cătră Iisus, zise lui: " Bucură-te, învăţătoare! Şi-l sărută el. Iisus zise lui: " Soaţe, spre aceaia ai venit? Atunce postîmpiră şi puseră mînile pre Iisus şi prinseră el. Şi adecă unul de aceştea ce fusease cu Iisus tinse mîna şi scoase cuţitul lui şi lovi robul întîiul prespre [206v] toţi şi tăie lui ureachea. Atunce grăi lui Iisus: " Întoarce cuţitul tău în locul lui, că toţi amu ce luară cuţitele de cuţite periră. Au pare-ţi că nu pociu ruga acmu Tatăl mieu şi înainte să-mi puie mai mult de doaosprăzeace legheoane de îngeri? Cum amu să se izbîndească Scriptura, că aşa se cade să fie? În acela ceas zise Iisus gloatelor: " Ca la un tîlhariu aţi ieşit, cu arme şi cu pari, a mă prinde. În toate zilele pre lîngă voi şedea în besearecă, învăţa şi nu prinset mine. Aceastea toate fură să se izbîndească scripturile prorocilor. Atunce ucenicii toţi lăsară el, fugiră. Voinicii prinseră Iisus şi-l duseră cătră Caiafa, întîiul preuţilor, iuo cărtularii şi bătrînii adunară-se. E Pătru mergea dup-îns pre departe, pînă la curtea vlădicăei, şi întră înlăuntru; şedea cu slugile, să vază sfîrşitul lui. Întîiul preuţilor, vlădicii, bătrînii cu nus, şi [160 zborul tot, [207r] căuta minciuni să mărturisească pre Iisus, ca să-l ucigă el. Şi mulţi mincinoşi-mărturie mearseră şi nu aflară. Apoi vineră doi mincinoşi-mărturie şi ziseră: " Acesta zicea: 'Pociu sparge beseareca lu Dumnezeu şi în trei zile să o zidesc ea'. Şi se sculă întîiul preut, zise lui: " Nemică nu răspunzi la ce aceştea pre tine mărturisesc? E Iisus tăcea. Şi răspunse întîiul preot, zise lui: " Juru-te cu Dumnezeu viu să zici noao să eşti tu Hristos, fiiul Domnului. Grăi lui Iisus: " Tu zici; însă grăiesc voao: de acmu veţi vedea Fiiul Omenesc şăzînd de-a dereapta silelor şi viind în nuorii ceriului. Atunce întîiul preoţilor rumpea veşmintele lui, grăi că: " Hulă grăiaşte! Ce încă trebuim mărturii? Adecă acmu auzit hulele lui: ce se voao pare? Ei răspunseră şi ziseră: " Vinovat iaste morţiei! Atunce scuipiră faţa lui şi greaţă lui făcea; unii [207v] pre buci-l loviia, grăiia: " Spune noao, Hristoase, cine iaste cela ce te lovi. Pătru şădea afară în curte; şi postîmpi cătr-însul o roabă, grăi: " Şi tu erai cu Iisus galileaninul. Elu se lepădă dentre oameni, grăi: " Nu ştiu ce grăieşti. Şi se duse el cătră uşă; văzu el alta, şi grăi lor : " Aciia era şi acesta cu Iisus nazarieninul. Şi iară se lepădă cu blăstem că nu ştie el. După aceaia, prespre neşchit, mearseră stînd şi ziseră lu Pătru : " Adevăr, şi tu d-inşii eşti, şi amu beseadele tale aiavea te fac. Atunce începu a se jura şi a se blăstema că nu ştie acel om. Şi aciia cîntătoriul glăsi. Şi pomeni Pătru graiul lu Iisus: zisese lui că: " Ainte pînă cîntătoriul nu va fi cîntat de trei ori te veri lepăda de mine. Şi se duse afară şi se plînse cu amar. Demîneaţă fu (Matei). În vreamea aceaia sfat făcură toţi mai marii preoţi şi bătrînii omeneşti pre Iisus, ca să ucigă el. Şi [208r] legară el, duseră-l şi deaderă el lu Pilat den Pont şi ghemon." " În vreamea aceaia văzu Iuda că vîndu el, că osîndit fu; căi-se şi întoarse treizeci de arginţi, grăi: " Greşii de vîndui sînge nevinovat. Ei ziseră: " Ce iaste noao? Tu caută şi aruncă arginţii în besearecă. Duse-se, şi mearse de se spînzură. E mai marii preoţi luară arginţii, ziseră: " Nu se dostoiaşte să-i băgăm ei în vistiari, că iaste preţ de sînge. Sfat făcură să cumpere lor un " sat de lut, de îngrupătoare striinilor. Derept aceaia cheamă-se satul acela " sat de sînge pînă în ceaste zile. Atunce se izbîndi zicerea Ieremiei proroc grăind: " Şi luară treizeci de arginţi, preţ preţuit, ce preţuise unii den fiii lu Izrail, şi-i deaderă pre un sat de olari, cum au spus mie Domnul. [161] E Iisus sta naintea lu ghemon; şi întrebă el şi ghemon, grăi: " Tu eşti [208v] împăratul iudeilor? Iisus zise lui: " Tu grăieşti. Şi cînd pre el grăiia mai marii preuţi şi bătrînii, nemică nu răspundea. Atunce grăi lui Pilat: " Nu auzi cîţi pre tine mărturisesc? Şi nu răspundea el nece un cuvînt, că se mira şi ghemon foarte. La toate praznicele obiceai avea şi ghemon să lase unul nărodului legat, carele vor vrea. Avea atunci legat nărocitul de- l chema Varava; la adunatul lor, zise lor Pilat: " Carele veţi să las voao, Varava sau Iisus ce se grăiaşte Hristos? Ştia amu că derept zavistia dedease el. Şezu el la judecată, - tremease cătr-însul muiarea lui, grăi: " Nemică ţie şi dereptul acesta; mult amu chinuii astăzi în somn derept el. E mai marii preuţi şi bătrînii învitară gloatele de să ceară Varava, e Iisus să-l piiarză. Răspunse şi ghemon, zise lor. " Carele veţi vrea den ceşti doi să las voao? Ei ziseră: " Varava! Grăi lor Pilat: " Ce amu veţi să faceţi lu Iisus ce se grăiaşte Hristos? [209r] Grăiră lui toţi: " Răstignit să fie! Şi ghemon zise: " Cui amu făcu rău? Ei căsca, striga, grăiia: „Răstignit să fie!” Văzu Pilat că nemică nu tăcură, ce mai vîrtos voroavă fu, luo apă, spălă-şi mînile naintea nărodului, grăi: „Nu sînt vinovat de sîngele dereptului acesta; voi căutaţi!” Şi răspunseră toţi oamenii, ziseră: " Sîngele lui pre noi şi pre feciorii noştri! Atunce lăsă lor Varava, e Iisus fu dat să fie răstignit." " În vreamea aceaia voinicii şi ai lu ghemon luară Iisus la judecată; adunară-se pr-insul toţi mulţi voinici. Şi dezbrăcară el, îmbrăcară-l cu veşmînt roşiu; şi împletiră cunună de spini, puseră în capul lui şi o trestie în dereapta lui şi se închina în genuche naintea lui, bătea-ş joc de el, grăiia: " Bucură-te, împăratul iudeilor! Şi scuipiia pre el; luară trestie şi-l ucidea pre capul lui. Şi cîndu-ş bătură joc [209v] de el, dezbrăcară de pre el mohorîta şi îmbrăcară el în veşmintele lui şi-l duseră el la răstignire. Ieşiră, aflară un om chiriniesc, - numele-i Simon -, şi aceluia puse dup-însul să poarte crucea lui." " În vreamea aceaia mearseră la loc - chema-se Golgota - ce iaste de se grăiaşte " Locul ţăstului. Deaderă lui să bea oţet cu fiiare mestecat; şi gustă şi nu vru să-l bea. Răstigniră el, împărţiră veşmintele lui, - aruncară sorţi. Şi şedea de păziia ei aciia; şi puseră desupra capului lui vina lui scrisă: " Acesta iaste împăratul iudeilor. [162] Atunce răstigniră cu nusul doi tîlhari: unul de-a dereapta, unul de-a stînga. E unii mergea, huliia el, clătina capetele lor şi grăiia: " Spărgeai beseareca şi a treia zi o zidiiai: mîntuiaşte-te însuţi de eşti fiiul lu Dumnezeu, deştinge den cruce! Aşijderea şi mai marii preuţi batjocuriia, cu cărtularii şi bătrînii şi fariseii, grăiră: " Alţii [210r] mîntuiaşte, eluş nu se poate mîntui. De iaste împăratul izraililor, să deştingă acmu den cruce şi văm creade întru el. Upovăiia pre Dumnezeu, de să mîntuiască el acmu de va vrea! Lui zicea amu că: 'A lu Dumnezeu sînt fii ' Aciiaş şi tîlhariul răstignit cu nusul împută lui. Den şase ceasure untunearec fu prespre tot pămîntul pînă la al noaole ceas. Den al noaolea ceas strigă Iisus cu glas mare, grăi: " (Ili, Ili, lima savahtani ?), ce iaste: " Dumnezeul mieu, Dumnezeul mieu, întru ce mă lăsaşi?! E unii de aceia ce sta auziră, grăiră că: " Ilie strigă acesta. Şi aciia curse unul dentr-înşii şi luo bureatele, împlu-l de oţet şi-l înfipse la trestie, adăpă el; de aciia grăi: " Lasă să vedem de va veni Ilie să mîntuiască el. E Iisus iară strigă cu glas mare, - lăsă sufletul. Şi iată, podoaba besearecii sparse-se în doao, de marginea de sus pînă jos, şi pămîntulul se cutremură şi pietrile despica- se şi [210v] mormintele deşchiseră-se şi multe trupure moarte ale sfinţilor sculară-se; şi ieşiră den morminte după învierea Lui, întrară în sfînta cetate şi se iviră a mulţi. E vătahul şi ceia ce era cu nusul - păziia pre Iisus - văzură cutremurul şi ce fu, temură-se foarte, grăiră: " Adevăr, fiiul lu Dumnezeu era acesta. E iudeii era aciia, şi muieri multe, de căuta de departe, - ce mersease după Iisus den Galilei: slujiia lui. Într-însele era Maria Magdalina şi Maria lu Iacov şi a lu Iosie mumă şi muma fiilor lu Zevedei. După aceaia fu seară, vine un om bogat den Arimatei - numele-i Iosif -, ce şi acela învăţase-se la Iisus. Acesta apropie-se cătră Pilat, cerşu trupul lu Iisus. Atunce Pilat zise: " Daţi-i trupul! Şi luo trupul Iosif, învăli-l cu pînză curată şi puse el întru o noao a lui groapă, ce era tăiată în piiatră, şi răsturnă o piiatră mare spre uşa groapei; duse-se. Şi aciia Maria [211r] Magdalina şi altă Marie şedea lîngă mormînt." " Întru demîneaţa la zioa ce iaste după vineri adunară- se mai marii preuţi şi fariseii cătră Pilat, grăiră: " Doamne, pomenit-am că înşălătoriul acesta zicea, încă acesta viu fiind: după a treia zi scula-se-va. Zi amu să întărească mormîntul pînă a treia zi, doară nu cumva să vie ucenicii lui noaptea să fure el şi să zică oamenilor: 'Sculatu- se-au den moarte'; şi va fi apoi înşălăciunea mai amară de- ntîiu. Zise lor Pilat: " Aveţi peceţi, duceţi-vă de întăriţi cum ştiţi. Ei se duseră, întăriră mormîntul, semnară piiatra cu peceţile. [163] " Întru seara de sîmbătă, lumina una de sîmbete, vine Maria Magdalina şi altă Maria să vază mormîntul. Şi iată, cutremur fu mare: îngerul amu al Domnului deştinse den ceri, apropie-se, răsturnă piiatra despre uşa mormîntului şi şedea spr-insa. Era [211v] faţa lui ca fulgerul şi veşmintele lui albe ca zăpada. De frica lui cutremurară-se păzitorii şi fură ca morţii. Răspunse îngerul, zise muierilor: " Nu vă teameţi voi! Ştiu amu că Iisus răstignitul căutaţi: nu iaste cicea, sculatu-se-au amu, cum au zis. Veniţi de vedeţi locul unde-au zăcut Domnul şi curînd păsaţi, spuneţi ucenicilor lui că se-au sculat den moarte şi iată vă aşteaptă în Galilei: acolo el veţi vedea. Aceasta zic voao. Şi ieşiră curînd de la mormînt, cu frică şi cu bucurie mare curseră să spuie ucenicilor lui. Şi iată, Iisus timpină iale, grăi: " Bucuraţi-vă! Iale se apropiară, cuceriia- se la picioarele lui şi se închina lui. Atunce grăi lor Iisus: " Nu vă teameţi! Duceţi-vă, spuneţi fraţilor miei să se ducă în Galilei şi acolo mă vor vedea. Ducîndu-se iale, iată unii de la peceţi mearseră în cetate, spuseră [212r] mai marilor preuţi toate ce-au fost. Şi se adunară cu bătrînii, sfat făcură, arginţi destui deaderă voinicilor, grăiră: " Ziceţi că ucenicii lui noaptea veniră, furară el: noi am adurmit. Şi să ară fi auzită aceasta şi la ghemon, noi văm tocmi el şi voi fără de grije văm face. Ei luară arginţii, făcură cum fură învăţaţi. Şi se aude cuvîntul acesta întru iudei pînă în ceaste zile. " În vreamea aceaia cei unsprăzeace ucenici duseră-se în Galilei, în codrul ce zisease lor Iisus. Şi văzură el, închinară-se lui; e aceştea părea-le-se. Şi se apropie Iisus, zise lor: " Deade-mi-se toată putearea la ceri şi la pămînt. Păsaţi, învăţaţi toate limbile, botezaţi ei în numele Părintelui şi al Fiiului şi al Sfîntului Duh; învăţaţi ei: 'Păziţi toate cîte-am zis voao.' Şi iată, eu cu voi sînt în toate zilele, pînă în sfîrşitul veacului. Amin!" [212v] Despre născutul lu Iisus Hristos ceteaşte Luca, şi Matei, 2 şi 3. ,Iisus născu în Vitleemul iudeilor în zilele lu Irod împărat; adecă vîlfele de la răsărit vineră în Ierusalim, grăiră: " Unde iaste împăratul iudeilor să nască? că văzum steaoa lui spre răsărit şi venim să ne închinăm lui. [164] Auzi Irod împărat, turbură-se, şi tot Ierusalimul cu nusul. Şi adună întîii preuţii şi cărtularii omeneşti şi întrebă d-inşii: " Io e Hristos ă nască? Ei ziseră lui: " În Vitleemul jidovesc; aşa amu iaste scrisa prorocilor: 'Şi tu Vitleeme, pămîntul iudeilor, cu nemica mai mic eşti în despusul iudeilor; den tine amu ieşi-va judeţ, cela ce va paşte oamenii miei, izrailii'. Atunce Irod furiş chemă vîlhvele şi ispiti d-inşii de ce vreame se ivi steaoa. Şi tremease ei în Vitleem, zise: " Duceţi-vă şi ispitiţi a vedea acel cocon; cînd veţi afla, spuneţi mi, [213r] ca să merg şi eu să mă închin lui. Ei ascultară împăratul şi se duseră. Şi adecă steaoa ceaia ce văzură spre răsărit mergea înainte pînă mearse, stătu desupra io era coconul. Văzură steaoa, bucurară-se foarte. Şi vineră în casă şi văzură coconul cu Maria, muma lui; şi văzură, închinară-se lui şi deşchiseră comoarăle lor: aduseră lui dar aur şi tămîie şi zmirnă. Şi veaste priimiră în somn şi nu se întoarseră cătră Irod, ce pre altă cale duseră-se în laturea lor." Tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, auziţi cum au născut Domnul nostru Iisus Hristos den sfînta Marie, fată curată. Derept aceaia, ce-au hăsnuit sau au folosit noao, creştinilor, cu născutul lui? Luaţi bine aminte derept ce-au născut, cîte folosure noao au făcut: Întîiul folos, de primă, acesta iaste: pre noi păcătoşii, carii am fost feciorii mîniei prentru greşalele noastre, au [213v] făcut să fim feciori lu Dumnezeu, cum iaste scris în Ioan, în Tit, şi iară, cum pre noi născu de iznoavă den feciorii mîniei. Al doilea folos: născutul lui iaste acesta, că se-au dat pre sine noao şi toate ce sînt ale lui au schimbat cu noi. Că elu e Emanuil, cu noi şi între noi lăcuiaşte (Ioan, kă Soloneanomî, kă Korintomî). Şi binele al lui ce are într-una cu noi împarte, soţ pre ocină cu noi (kă Rimleanomî). Caută acest lucru şi bine socoteaşte. Al treilea folos: născutul lu Iisus Hristos iaste acesta, cumu e trupul sau peliţa, sau au legat la sine, fiind Dumnezeu, cum nici întru un chip nu poate despărţi. Aşa pre noi la Dumnezeu ne-au împreunat şi ne-au legat cu Duhul Sfînt, cu făgăduita sa, cu pace ce-au făcut între noi, cu jurămîntul lui şi cu dragostea lui. Că elu ne e noao cap şi mirele nostru, pre noi elu e încredinţat să fim pren credinţă nevastă lui nedespărţită [214r] (kă Rimleano(m), în Isaiia, în Ieremia, în Osie). Al patrul folos: Iisus Hristos fu derept noi rob şi păcat şi blăstem, cum pre noi să facă slobodnici, derepţi, blagosloviţi, vii, feciori şi sfinţi (kă Galatî, kă Rimleanomî, în Ioan, kă Titu, kă Korinteanomî). [165] Al cincilea folos: pre noi curăţeaşte cu născutul lui cel sfînt, pre noi de iznoavă au născut şi pre noi au făcut curaţi, derepţi, vietori pînă în veaci, sfinţi şi noi (kă Efeseo(m), kă Titu, Iezechiil). Al şaselea folos: cumu e Hristos în trup, carele luo sus den sfînta Maria, vărsă binele deplin a lu Dumnezeu (kă Soloneano(m)), aşa şi în noi, şi pre noi aduse ca dentru izvorul den cel trup ce luo sus ca dentru casă deplin bogătăţile lu Dumnezeu (Ioan): "Cum viiez eu, aşa şi voi vreţi viia prentru mine; eu [214v] sînt apă vie şi pîine vieţiei" (Matei). Iaste scris cum pren Duhul Sfînt au vărsat darurele sale pre noi (kă Efeseo(m)); în Psaltire, , : "Darurele luo şi vărsă pre oameni." Hristos pre noi au vărsat darurele lu Dumnezeu cum au împărţit cu noi toate bunătăţile ale lui. Al şaptelea folos: Hristos făcu pre noi să fim căsători beseareciei lu Dumnezeu pre viiaţa de veac (kă Korinthomî , O(t)krăvenie); Pătru). Derept aceaia, fraţii miei, să n-au vrut naşte Iisus Hristos, noi am vrut toţi peri; ce-au născut derept noi păcătoşii, cum pre noi să descumpere de la moartea iadului. Derept aceaia, nu e altul ajutoriu fără Hristos. Adu-ţi aminte pururea aceasta şapte folosure a născutului lu Iisus Hristos în toată viiaţa ta, mai tare în ceasul morţiei tale. Veseleaşte-te cu el, cum să aibi pren Iisus Hristos viiaţa de veac, - ce tu dă-ne-o, Doamne! Amin! [215r] " În vreamea aceaia întoarseră-se păstorii, slăviia şi lăuda Dumnezeu de toate ce auzise şi văzuse, cum fu grăită cătr-înşii. Şi cîndu se împlură opt zile, să taie-împrejur el, şi ziseră numele lui, Iisus: zis era de îngerul mainte pînă nu se începuse în pîntece. E feciorul crescu şi se întăriia cu duhul, împlea-se de înţelepciune şi dulceaţa lu Dumnezeu era la el. Şi mergea părinţii lui în toţi aii în Ierusalim în praznicul Paştilor. Şi cînd fu el de doisprăzeace ani, duseră-se ei în Ierusalim, pre obiceaiul praznicului. Şi sfîrşiră zilele; cînd vrură să se întoarcă ei, rămase Iisus feciorul în Ierusalim. Şi nu precepură Iosif şi muma lui, părea-le lor că e cu soţia; vineră cale de o zi şi căutară el în rude-ş şi în ştiuţi, şi nu aflară el. Întoarseră-se în Ierusalim să caute el; şi fu prespre trei zile, aflară el în besearecă, şezînd în mijloc de învăţători şi [215v] ascultînd pre aceia şi întrebînd ei. Spămîntară-se toţi, ascultînd el, de înţelepciunea şi de răspunsul lui. Şi [166] văzură el, mirară-se; cătr-însul muma lui zise: " Fii, căce faci noao aşa? Iată părintele tău şi eu cu dureare căutînd tine. Şi zise cătrînşii: " Ce e de căutaţi mine? Au nu ştiţi că într-aceastea ce sînt de la Părintele mieu cade-se a-m fi? Şi aceia nu înţeleaseră cuvîntul ce grăi lor. Şi mearse cu ei şi vine în Nazaret, şi era de se cuceriia lor. Şi muma lui păziia toate cuvintele aceastea întru inema ei. Iisus ajunse înţelepciunea şi crescutul şi dulceaţa de la Dumnezeu şi de la oameni." Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, den ceastă evanghelie avăm doao învăţături derepce au luat Hristos tăietura-împrejur pre sine: Învăţătura de primă Dumnezeu (în cartea [216r] de primă a lu Moisi, în capete; în a treia carte, capete) au fost lăsat şi porîncit cum toată sămînţa de bărbat în a opta zi să fie tăiat- împrejur; iară pre cine n-ară tăia-împrejur, cum să-l piiarză acela suflet de om. Derept aceaia, Hristos încă a opta zi fu tăiat-împrejur: Întîiu, cum să arate cum el încă den sămînţa lu Avraam iaste (Matei, Isaiia). A doua, cum să arate cum el e ascultătoriu şi îngînduitoriu legiei lu Dumnezeu (kă Galato(m), Matei, ). A treia, cum să arate cum pre el au arătat leagea obreazanii şi elu e vig şi cap şi fire legiei. Că el poate da aceaia ce tăietură-împrejur au semnat ş-au pilduit cum năravul nostru care se-au început în păcate, în blăstemul legiei au născut, numai Hristos poate ierta şi pre noi curăţi; el ne înnoiaşte şi el iartă păcatele (kă Rimleanomî). Că moartea noastră el poate tăia cu sufletul său pre [216v] inimile noastre. El poate dezbrăca de pre noi năravul dracului şi lu Adam păcatele, necrezuţia şi blăstemul legiei (kă Kolasaemî ), şi în a cincea carte a lu Moisi, de capete), împrejur-tăietoriul Hristos. A patra, cum să arate că el e îmblătoriu între noi şi între noi şi între Dumnezeu, - cine fu derept noi păcat, sudalme, viiarme, blăstem, supt leage aruncat derept noi (kă Galatî); împle leagea derept păcatele (kă Korinthî, kă Rimleanomî) şi, sculînd derept ispăsenia şi îndereptătura noastră (kă Rimleanomî), ş-au plătit lu Dumnezeu plata (psalom ). [167] A cincea, că ne dojeneaşte şi ne învaţă pre aceaia cum şi noi să îngăduim şi să ascultăm tocmealelor lu Dumnezeu, să viem cu sfinte seamnele, cu botezul şi cuminecătura; el să nu urîm (kă Korinthom, Luca, Matei). Porînceaşte şi lasă: "Luaaţi, mîncaţi, botezaţi [217r] pre toţi pre iertăciunea păcatelor." A şasea, cum să arate cum toate seamnele şi slujba besearecii lu Moisi proroc au fost pilda lu Hristos şi el au fost împlătoriul; Luca, : "Iaste să se împle ce iaste scris pren Moisi şi proroci de mine"; (kă Rimleanomî ), : "Capul legiei iaste Hristos, pre spăsenia tuturora". A doua învăţătură Derept aceaia au pus coconului numele Iisus, că jidoveaşte Ieşua iaste ispăsitoriul, plata ispăseniei şi plătitoriul şi purtătoriul pre noi în viiaţa de veac (Timotei, ; kă Titî); aceaia şi moşie. Hristos - rumîneaşte: " uns cu mir, jidoveaşte: " Mesia şilo. Derept aceaia, numai unul singur Iisus Hristos iaste creştinilor ispăsitoriul de păcatele noastre, de mînia Tatălui sfînt, de blăstemul legiei şi toatte pedepsele multe, reale şi de păgubitura sufletului. Nu căuta dară, creştine, la altul la nimea şi în nemica ispăsenie sufletului, nu în faptele [217v] nici ale tale, nici ale altora, că nu e alt nimea, nici în ceri, nici pre pămînt, dat oamenilor în carea trebuiaşte noao a ispăsi. Aşa zice sfînt Pătru apostol în (Deanie),. Nu te ruga, dară, sfinţilor morţi; nu te izbăvi în călugăria ta, nici în postul tău, nici în slujba sau pravila ce-au tocmit oamenii, ce numai în Iisus Hristos, pren credinţă dereaptă. Cum zice Hristos (la Luca) şi Tatăl sfînt (Matei, Ioan): "Iaca acesta iaste fiiul mieu cel prea iubit, în care mie se-au împlut voia mea; pre el să ascultaţi." Caută Ioan, Ioan, şi Ioan, în Poslanie, , Rimleani, kă Galato(m), şi aiurea în toată Scriptura; caută Ieremia, psalom. Ce tu, Doamne, dă-ne împărăţia ta! Amin! " În vreamea aceaia, atunce vine Iisus den Galilei la Iordan, cătră Ioan, a [218r] se boteza de el. Ioan amu apără lui şi grăi: " Eu trebuiesc de tine a mă boteza, şi tu vii cătră mine? Răspunse Iisus, zise cătră el: " Lasă acmu, aşa amu cuviinţă iaste noao a împlea toată dereptatea. Atunce lăsă el şi se boteză Iisus. [168] Ieşi amu dentr-apă şi, iată, deşchiseră-se lui ceriurele şi văzu Duhul Domnului deştingîndu-se ca un porumb şi viind pre el. Şi iată glas den ceriu grăi: " Acesta iaste fiiul mieu iubit, derept el bine-vruiu!". Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, în ceastă evanghelie iaste scris cum au mers Hristos, treizeci de ai avînd, la Ioan să se boteaze şi, deaca se-au botezat, cum au deştins Duhul Sfînt în chipul porumbului şi Tatăl sfînt cum au grăit depre fiiul său. Derept aceaia, aceaste trei lucrure să socotim: Dentîi, unde Ioan zicea.Mie se cade a veni la tine", şi Hristos zice: [218v] ,Cuviinţă iaste noao a împlea toată dereptatea", şi Tatăl den ceri grăiaşte: "Acesta iaste fiiul mieu cel prea iubit, derept el bine-vruiu", - cu aceaste trei cuvinte ducu-ne pre grija spaseniiei sufletului. Derept aceaia, fraţi, acmu voiu grăi depre spasenia sufletului, în ce chip omul păcătos poate şi cu ce iertăciune află păcatelor şi poate cunoaşte ce voie are Dumnezeu cătră noi oamenii, carei sîntem greşiţi şi păcătoşi Domnului: piiarde-va pre noi, au va milui pre noi, au ba? Ascultaţi, derept aceaia, fraţi, că mai mare niştotă şi de treabă lucru în ceastă lume n-aveţi, decît această învăţătură; că mai scump lucru afla- vreţi în cest ceas decît argintul şi aurul sau mare domnie a ceştii lumi, că acealea sînt toate peritoare. Şi cum zice Iisus Hristos (Matei): ,Ce foloseaşte omului să va dobîndi toată lumea, iară sufletul său va piiarde?" Că e omul blagoslovit, şi ferice de acela cine dobîndeaşte viiaţa de veac. [219r] Că în ceastă lume, ce e trecătoare şi înşelătoare, avăm numai dosadă, prea multe pedepseale, răzmiriţe şi multe nevoi. Ce aşteptăm după moarte, în ceaia alaltă lume? Altă mai bună viiaţă, împărăţia lu Dumnezeu. Derept aceaia, ce voiu grăi tot voiu adevăra den Scriptura Sfîntă a prorocilor şi a apostolilor, cum să nu gîndiţi că iaste scornit şi tocmit de noi sau de alţi oameni; mainte că aţi putea mine întreba, aşa spunem: Întrebare: noao poate omul cine greşaşte lu Dumnezeu şi oamenilor, însuş el cu trupul său, dereage păcatul şi greşalele lui cu faptele şi cu lucrurile sale şi a dobîndi împărăţia ceriului? - Depre acest lucru aşa voiu răspunde, den Scriptura Sfîntă, - răspuns: Ba n-au putut nimea; acmu încă nu poate, că s-au vrut putea fi cineva, Hristos derepce-au vrut veni în lume şi a se munci? Ce unde era toată lumea că [219v] zută în păcate şi cum zice Pavel apostol: "Eram toţi den nărav feciorii mîniei, pren greşala lu Adam." Aşa lipsiia fiiului lu Dumnezeu, lu Isus Hristos, a pogorî şi pre noi a descumpăra den păcatele noastre. Cum că nu poate nimea cu faptele sale dereage păcatul său adevăra-voiu aşa: David proroc să fie mărturisitoriul dentîiu, el fiind sfînt, aşa grăiaşte (psalom ): "Doamne, nu întra în judecare cu robul tău, cu mine, că nu se va face derept înaintea ta nici un om viu." Vedeţi că nu poate dereage însuş greşitul lucrul său înaintea lu Dumnezeu. Şi Hristos zice (Matei): "Cum puteţi bine-grăi răi fiind?" Şi Matei, : "Au doară veţi culeage den spini struguri [169] sau den scai smochine?" Vezi că omul greşit nu poate face sau a dereage nici un păcat. Iară în psalom zice că iaste scris că nu e derept nimea: "Nu e înţelegînd, nu e cine să caute pre Dumnezeu. Toţi plecară-se într-una, îndeşerţi [220r] fură; nu e cine să facă bine sau dulceaţă, nu e pînă la unul." Adoara, să ne fie în aceasta mărturisitoriu sfînt Pavel apostol (kă Rimleanomî): "Nu se face derept omul sau nu se dereptează den lucrul legiei." Vezi cum cu lucrul tău nu te poţi face cum să fii derept şi deres. Aşijderea grăiaşte şi mai chear la Galateani, şi. Al treilea mărturisitoriu iaste Isaiia proroc, în, unde zice: ,Dereptatea ta şi faptele tale nu vor ţie folosi." Al patrul mărturisitoriu iaste Osia proroc; în zice: ,Perirea ta, Istrail; numai în mine ajutoriul tău." Vezi, creştine, cum a greşi şi a peri noi putem; ce a dereage şi a tocmi aceaia noi, prentru slăbia şi netăria noastră, nu putem în cest trup greşitoriu. ntrebare: dară cu milostenie, cînd dăm cîte vreo vacă cu lapte săracilor, sau cu ajunul, cum să trudim acel trup care-au greşit, [220v] putem greşalele şi păcatul dereage au ba? - Răspuns: cu milostenia cum să ajutăm, şi datori sîntem cu acealea. Derept aceaia au dat Dumnezeu unuia mai mult, să miluiască pre altul; şi care nu miluiaşte, avînd el, nici Dumnezeu va face milă cu el. Alta, noi cînd dăm ceva mişeilor, nu dentr-al nostru dăm, ce den darul lu Dumnezeu. Cu acealea ce-am greşit nicicum nu putem, că greşim cu gîndul, cu fapta, cu pizma, cu mînia, cu cuvîntul, cu limba, cu fapte şi cu aceaia cînd nu facem ce noao Domnul au lăsat ş-au porîncit. Şi cînd greşim sau cînd grăim rău sau batem sau ucidem sau curvim sau furăm sau înşelăm sau strîmb mărturisim sau minţim ceva, sau alte păcate cînd am făcut, nici întru un chip nu putem face să nu fie făcut; că cuvînt grăit cine-l poate trage înapoi? Pildă: o sticlă plină cu vin deaca cade den mînă şi se va frînge, cine o va dereage, şi acel vin vărsat iară în sticlă să-l strîngă? Cine va omorî un [221r] om, au poate învia pre el alt fără Dumnezeu? Aşa, ce greşim dinioară nici întru un chip nu putem face să nu fie făcut, şi lucrul lu Dumnezeu cu multu e mai sus decît al oamenilor. Iară cu ajutoriul şi cu post, cine ştie bine a posti, nu dereagem păcatul ce-am greşit, ce înfrînăm trupul nostru depre lucru de acmu înainte ce facem, şi cu ajunul smerim trupul să ogodească sufletului. Şi iane vezi, cînd veri să ajuni, de cîte ori întru o zi numai greşeşti şi înnoieşti şi înmulţeşti păcatul carele gîndeaşte că vor putea dereage. Socotiţi, aşa e au ba? gîndeşti rău pînă posteşti, grăieşti rău, faci cuiva dosadă au ba? Să faci rău, pierzi plata postului, necum să deregi ceva cu el. Întrebare: dară altul, cînd aşa plăti lui munca cu slujba şi rugăciunea, ară putea dereage greşalele cuiva să ară mai şti ruga şi ară fi mai destoinic şi mai puţin greşit? - Răspuns: de-a firea Iacov, fratele Domnului, în epistolia sa, de capete, zice: "Unul roage derept alalt [221v] cum să fim sănătoşi; că rugăciunea dereptului mult foloseaşte. În lucrul ceştii lumi, în niştote poate folosi unul altuia cu rugăciunea dereaptă; ce păcatul şi greşalele altuia să dereagă cineva nu poate nicicum, nimea. Acest lucru voiu adevăra cu ceaste lucrure: [170 Hristos adevărează însuş (Matei) cu cea pildă de zeace feate, cînd purceaseră în timpinatul ginerelui: ceale nebune cerură de la ceale înţeleapte den untul sau uleiul lor, iară ceale înţeleapte răspunseră: "Doară nu soseaşte noao şi voao? Duceţi-vă şi vă cumpăraţi"; şi nu deaderă lor. Cu care pildă au învăţat ş-au arătat Hristos cum nici sfinţii, cu lucrure şi cu credinţa lor, nu pot ajuta întrarea la împărăţia ceriului şi nu poate dereage unul lucrul altuia sau păcatul. Luca, 83: Hristos zice cum sfînt Lazar, în poala lu Avraam, nu putu face nici un bine celui om bogat, nici fraţilor lui, nici dereage; dară cum poate popa sau călugărul, [222r] fiind şi el tare păcătos, a dereage greşalele altuia, el greşind pururea fiind în cest trup? La Ioan, zice Hristos cum, cînd va veni el în slava Tatălui, atunce va da cineş după faptele sale. Vezi că zice " sale, nu după faptele popeei sau călugărului . Luca, : Hristos zice cătră muiare: "Credinţa ta te-au ispăsit"; vezi că zice " credinţa ta, nu a altuia. Pavel, kă Galatî, zice: "Ce va semăna omul, aceaia va secera"; vezi că secerăm ce semănăm, şi faptele altora nu ne ajută, nici dereg lucrul şi greşalele noastre. Iară Pavel: "Tot omul tarul său va purta"; iaste păcat care nu poate purta popa sau cineva altul, nici a dereage. Un sac plin abiia purtînd cineva nu va lua de pre umărul altuia şi alt sac plin. Sau fiind cineva datoriu unui om putearnic de mie de florinţi, neavînd el nemica, nu va putea plăti de mie de florinţi derept altul. Sau fiind doi judecaţi pre moarte întru o temniţă, [222v] putea-va unul dereage naintea judeaţelor să iasă soţul său cînd el însuş zace în temniţă? Dară popa, avînd sac plin de păcate sau fiind el datoriu de mii de florinţi sau în temniţa păcatelor? Vaide lui cum cutează a zice nebunul şi îndrăznitoriul orb a zice: "Dereage-voiu, tocmi-voiu şi felelui-voi eu derept tine; acel suflet lua-voiu eu pre sufletul mieu", băgînd pre sineş în perire prentru lăcomia, lăsînd pre cel om nebun în nădeajde deşartă şi fără folos. Omul prost au greşit ucigînd pre alt om cu lancea, iară popa au ucis doară altul cu limba, cu mînia sau cu sandăc rău sau cu urîciunea (Matei). Omul prost au greşit cu curvia, cu fapta, iară popa cu pofta, căutînd pre muiarea altuia. Omul prost greşit-au furînd o oaie, iară popa doară au celuit în negoţ sau au luat de pre neştine un florint derept care n-au hăsnuit nemica omului. Omul prost au greşit jurînd [223r] şi minţind strîmb în leage, iară popa doară au minţit în tîrg sau la besearecă. Omul prost au greşit lucrînd în sărbătoare, iară popa în sărbătoare se-au îmbătat sau sfădit cu cineva. Amu sînt amîndoi greşiţi înaintea lu Dumnezeu. Derept aceaia, cade-se amîndurora să caute, unul ca şi altul, ajutoriul la atare care n-au greşit nici dinioară, nici are păcat, - ce nu putem afla mai mult fără unul ce iaste Iisus Hristos, Domnul şi ispăsitoriul nostru. Amin! [171] " În vreamea aceaia duseră el în Ierusalim să-l puie naintea Domnului, - cumu e scris în leagea Domnului, că: " Tot tînărul bărbătească parte să-i desfacă zgăul sfînt Domnului cheamă-se şi să dea jărtvă, pre zisa întru leagea Domnului, doao turtureale sau doi pui de porumb. Era un om în Ierusalim ce-i era numele Simeon; şi [223v] acel om derept şi bine-cinstit aştepta mîngîitura izraililor şi Duhul Sfînt era întru el. Şi era el făgăduit Duhului Sfînt să nu vază moarte mainte pînă nu va vedea Hristos Domnul. Şi vine cu Duhul în besearecă şi, cînd aduseră părinţii feciorul Iisus, să facă lor pre obiceai leage de el, - şi acela luo el la mînile lui şi blagoslovi Dumnezeu şi zise: "Acmu lasă robul tău, Doamne, pre cuvintele tale, cu pace; că văzură ochii miei mîntuitura ta, ce-ai gătit, naintea feaţelor a tuturor oamenilor, lumină întru descoperitura limbilor şi slava oamenilor tăi, izrailii." Şi era Iosif şi muma lui, mirară-se de cuvintele lui de El. Şi blagosloviia Simeon şi zise cătră Maria, muma lui: ,Adecă zace acesta la căzătura şi la sculătoare a mulţi întru izraili şi întru seamne ce-au zis; şi ţie însăţi în suflet întra-va armă, că amu să se descoapere den multe inimi cugetele." Şi era Ana prorociţa, [224r] fată lu Fanuil, den ruda lu Asir. Aceasta mătorise întru zile multe; vise cu bărbatulu- şi şapte ani den feţia ei. De-aciia era văduo ca de optzeci şi patru de ani, ce nu ieşise den besearecă: cu postul şi cu rugăciunea slujiia noaptea şi zioa. Şi aceaia într-acel ceas stătu, ispovediia-se Domnului şi grăi de el tuturora ce aştepta mîntuire în Ierusalim. Şi ca sfîrşiră tot pre leagea Domnului, întoarseră-se în Galilei, în cetatea lor Nazaret. Feciorul crescu şi se întăriia cu duhul, împlea-se de înţelepciune şi dulceaţa lu Dumnezeu era la el." Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelii Fraţii miei, în ceastă evanghelie iaste scris cum au dus părinţii pre Iisus cu darure în Ierusalim şi acolo cum au luat Simeon: luo pre Iisus la mîinile lui şi blagoslovi şi proroci şi de viiaţa lui Hristos, şi de Maria prentru [224v] fecior, ce va păţi şi ea; şi iară Ana prorociţa cum ispovediia de cocon. Ce în ceaste cuvinte ale evangheliei aflăm aceaste cuvinte: Zice evanghelist: "aştepta mîngîitura izraililor"; Simeon zice: "văzură ochii miei mîntuitura ta" şi: "adecă acesta pus la sculătura a mulţi întru izraili"; care cuvinte aduc pre noi să grăim depre ispăsenia omului, să ştim cine poate [172] dereage păcatul. Derept aceaia, iane ascultaţi, spune-voiu voao den Sfînta Scriptură un lucru mare, că să ştim cum omul, cînd au greşit, cine poate dereage înaintea lu Dumnezeu păcatul greşitului şi a tocmi lui cum să fie iertat şi să vie în mila lu Dumnezeu şi să dobîndească împărăţia ceriului. Depre acest lucru mulţi grăiesc strîmb; ce eu, ce voiu grăi, adevăra-voiu toate den cuvîntul lu Dumnezeu, care au scris sfinţii lui pren Duhul Sfînt. Ce mainte de toate să ne fie adevărătoriul şi mărturisitoriul însuş Iisus Hristos, Domnul [225r] nostru. Depre acest lucru, în Sfînta Evanghelie (Matei) el spune noao cine poate dereage greşalele omului, zicînd: "Veniţi cătră mine toţi ce v-aţi ustenit şi însărcinaţi şi eu răposa-vă-voiu şi afla-veţi răpaus sufletelor voastre." Vezi, creştine, fiiul lu Dumnezeu, Iisus Hristos, zice cum iaste el cine poate dereage păcatul, că la el pot afla sufletele răpaus. Derept aceaia cheamă la sine cum să meargă usteniţii şi însărcinaţii, căce că nimea altul nu poate lua pre sine sarcina altuia, ce sînt păcatele şi greşalele, pre sine. Aşa zice Matei, : "N-am venit a chema derepţii, ce păcătoşii la pocaianie"; Ioan, : "Fiţi îndrăzniţi: şi eu am biruit lumea"; Ioan, : "Eu sînt înviere şi viiaţă; cine creade în mine, să ară muri, încă va învia." Întrebare: dară altul fără Hristos poate fi ispăsitoriul sau iertătoriul păcatelor, sau poate cineva dereage păcatul sau greşalele omului, fără Iisus Hristos? - Răspuns: ba nu poate nimea, [225v] cum voiu adevăra cu aceşti mărturisitori: Mărturisitoriul dentîi iaste sfînt David proroc, în Psaltire, cui cine creştin va creade; psalom : "Strigaiu, Domnul ispăsi-mă", : "Că tu eşti Dumnezeu, ispăsitoriul mieu"; : ,Că el e Dumnezeul mieu şi ispăsitoriul mieu"; : "A Domnului iaste ispăsenia"; : "Ispăsenia derepţilor iaste de la Domnul". Caută în Psaltire,. Iară cum zice că un om pre pămînt, fără Dumnezeu, nu ispăseaşte, nici sfinţii lui, adevărează în Psăltire, : "Că în deşert şi de fiete iaste ispăsenia sau mîntuirea omului"; psalom : "Nu vă upovăireţi şi nu vă nădăjduireţi în feciorii oamenilor, în carei nu e spăsenie." Al doilea mărturisitoriul cum nu poate ispăsi sau a dereage lucrul păcătosului nimea altul fără Iisus Hristos iaste sfînt Iov bogatul, în cartea sa, în capete, zicînd: "Cine poate face curat sămînţă cine se-au început? numai tu, ce eşti însuţi Dumnezeu." Al [226r] treilea mărturisitoriul să ne fie sfînt proroc Isaiia la Domnul Dumnezeul nostru, că el va ispăsi pre noi: ,Că eu sînt Domnul Dumnezeul tău, sfîntul lui Israil, spăsitoriul tău; nu e fără mine spăsitoriu." Aşijderea grăiesc alalţi proroci. Al patrul fie Pavel apostol, kă Rimleani, : "Cine va chema numele Domnului, spăsit va fi." Caută kă Titî, kă Timotei , şi aiurea tutindinilea în epistolia lui. [173] Al cincilea, Ioan, fratele Domnului, va fi mărturisitoriul, în Psoslanie, : "În aceasta se ivi dragostea Domnului în noi, cum fiiul său născut tremease Dumnezeu în lume cum să viem prentru el." Aşa grăiesc şi alalţi apostoli. Al şaselea mărturisitoriul să ne fie sfînt Pătru apostol; în (Deanie), 26 de capete, aşa grăiaşte: "Acestui Hristos toţi prorocii mărturisesc cum iertăciunea păcatelor vor lua prentru numele lui toţi cine vor creade în el." Al şaptele mărturisitoriul iaste Ioan Botezătoriul; dea [226v] ca văzu pre Hristos, arătă ucenicilor pre Hristos şi zise (Ioan): "Iaca cel miel a lu Dumnezeu ce luo păcatele lumiei." Iară derept aceaia, creştine, socoteaşte bine: aceşti sfinţi ai lu Dumnezeu toţi grăiesc întru un chip şi zic cum numai însuş el, Iisus Hristos, poate dereage păcatul omului, nimea altul. Căce că alalţi toţi sînt şi ei în păcate prinşi şi născuţi, - cum zice David, psalom -, ce numai Iisus Hristos iaste fără păcate; şi pre vrăjmaşul nostru, pre dracul, nimea n-au putut învinge, fără Iisus Hristos. Cum zice că mai marele lumiei acmu iaste judecat, el au stricat pre moarte, el dezmînie pre Tatăl sfînt, Dumnezeu, el au descuiat ceriul. Întrebare: cu ce dereage Iisus Hristos păcatele greşiţilor? - Răspuns: cu moartea sa cea sfîntă, ce-au păţit dinioară pre cruce de lemn, au deres păcatele greşiţilor, cum adevărează Pavel apostol ( kă Evreo(m), în de capete. Derept aceaia, fraţii miei creştini, nu vă lăsaţi [227r] să vă prilăstească cineva şi să vă înşale cu minciuni-cuvinte, cînd zic cum că poate derage cineva păcatele omului fără Iisus Hristos, sau cine zice cum că poţi afla iertăciunea păcatelor aiurea sau cu altă decît cu moartea lu Iisus Hristos. Mai creadem apostolilor, carei au fost luat Duhul Sfînt, ce ziseră ei despre acest lucru, că ei nu mînt. Mai tare, creştini, părăsiţi păcatele şi vă feriţi de acmu înainte cu deadins să nu greşiţi şi meargeţi la Iisus Hristos cu credinţă dereaptă, cum cheamă pre noi în ceastă evanghelie, şi, zău, cu adevăr afla-văm răpaus sufletelor noastre. Ce tu dă-ne noao, Doamne, împărăţia ta! Amin! " În vreamea aceaia luo Iisus Pătru şi Iacov şi Ioan, fratele lui, şi-i scoase în măgură înaltă înşişi. Şi se preobrăzi între ei şi se lumină faţa [227v] lui ca soarele, veşmintele lui fură albe ca lumina. Şi adecă se ivi lor Moisi şi Ilia, cu nusul grăind. Răspunse Pătru, zise cătră Iisus: " Doamne, bine iaste noao acicea să fim! Să veri, să facem trei cămări : ţie una, şi lu Moisi una şi şi una lu Ilie. Încă el grăiia, iată nuor luminat acoperi ei şi, iată, glas den nuor grăi: " Acesta iaste fiiul mieu prea iubitul, derept el bine-vruiu; acesta ascultaţi! [174] Auziră ucenicii, căzură jos, spămîntară- se foarte. Şi se apropie Iisus, atinse-se d-inşii şi zise: " Sculaţi-vă, nu vă teamereţi! Deşchiseră ochii lor, nimea nu văzură, numai Iisus însuş. Şi deştingîndu- se ei den codru, porînci lor Iisus şi grăi: " Nemunuia să nu spuneţi vedearea aceasta pînă cînd Fiiul Omenesc den moarte va învie." Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie [228r] Fraţii miei, în ceastă evanghelie arătă Hristos acestor trei ucenici dumnezeiia lui şi dulceaţa, veselia şi spasenia în ce văm fi după ceastă viiaţă. Aceiia dulceţi începutul, simţirea şi pipăirea sînt ucenicii; prentru aceaia zise Pătru: "să facem trei cămări." Derept aceaia, grăi-voiu acmu depre aceaia cum şi cu ce putem cuprinde cătră noi spasenia sufletului şi ce trebuiaşte a face cum să fie a noastră viaţa de veac. Acest lucru spus-au noao şi Ioan Botezătoriul (Ioan): "Tatăl iubeaşte pre Fiiul şi toate au dat lui în mînă; cine creade în Fiiul, are viiaţă de veac; cine iară nu creade Fiiului, nu va vedea viiaţa de veacŞ, ce mînia lu Dumnezeu va rămînea pre el." Vezi că zice cum ,cine creade în Fiiul, acela are viiaţă de veac", dară să ştii, creştine, cum că apucăm şi prindem cătră noi spasenia sufletului cu creadere sau cu credinţă dereaptă, ce darul lu Dumnezeu că ne dă Tatăl [228v] sfînt prentru chinul ce-au păţit Hristos den născut pînă au murit şi i- au ieşit sufletul. Prentru păcatele noi oamenii eram căzuţi în mînie şi eram toţi blăstemaţi; ce, cum zice sfînt Pavel apostol, Hristos luo blăstemul legiei pre sine derept noi şi aşa dezmînie şi împăcă pre Tatăl. Aşa acmu pre noi iubeaşte pre ntru Fiiul şi ne iartă greşalele prentru moartea fiiului său în har, fără binele nostru, cum grăiaşte toată Scriptura Sfîntă. Întrebare: cu ce veri adevăra cu mai multe cum cu credinţa dereaptă facem şi cuprindem iertăciunea păcatelor şi viiaţa de veac? - Răspuns: cînd zicem cum cu credinţa ne ispăsim, aşa înţeleagem: cumu ne iaste mîna cu ce prindem şi apucăm ce ne trebuiaşte şi tragem cătră noi, mai în acela chip şi lucrul sufletului cuprindem, apucăm şi tragem la noi cu credinţă dereaptă sau cu creadere. Iară să ştiţi [229r] ce iaste aceaia credinţă: credinţa iaste nădeajdea în mila Tatălui cum că ne va ierta toate păcatele noastre derept moartea fiiului său, derept Iisus Hristos, în har. Cînd vedem şi cunoaştem păcatele noastre şi înţeleagem că prentru el sîntem feciori mîniei şi ne spărem ce n-avăm aiurea ajutoriu şi nădeajde, nici în ceriu, nici pre pămînt, ce unde am auzit den cuvîntul lu Dumnezeu cum Tatăl au tremes pre fiiul său derept descum- părăciunea noastră ş-au lăsat cum prea să ascultăm Fiiul, încă au chemat toţi păcătoşii la sine, - aşa creadem cum şi noao au iertat Tatăl, derept fiiul său, derept moartea a lui, toate păcatele noastre. Aşa, cu aceaia nădeajde viem şi murim şi prindem ca cu mîna iertăciunea păcatelor şi viiaţa de veac. Cum că ne ispăsim cu credinţă dereaptă adevăra- văm aşa: sfînt Pavel apostol zice (kă Rimleanomî) Avraam că se-au ispăsit pren credinţă [229v][175] dereaptă; aşa şi alalţi sfinţi toţi, cu credinţa, cum iaste scris la Evreo(m), kă Rimleanom, zice Pavel: "Derepţi făcuţi sîntem den credinţă, pace avăm cătră Dumnezeu pren Domnul nostru Iisus Hristos"; (kă Galatomî): "Mainte văzuse Scriptura cum den credinţă va face derepţi limbile Dumnezeu." Cum numai cu credinţa dereaptă numai putemu- ne ispăsi adevărăm şi cu aceaia că Domnul caută numai credinţa, cum iaste scris la Matei, Ieremia proroc, : ,Doamne, ochii tăi caută credinţă." Aşa grăiaşte şi Atanasie, în tîlc ce-au scris kă Galatomă, că numai credinţa are puteare a ispăsi. Aşa Ioan Zlatoust, în omilia, kă Rimleanomă, zice: "Nu cu sudorile, nici cu munca veri descumpăra pre ispăsenie, ce den mila dumnezeiască, ce de sus iaste, în cinste trebuiaşte a lua: numai aceaia una veri aduce de la [230r] tine să crezi"; aşijderea în omilie; aşa Vasilie, în omilia ce-au scris depre smerenie, grăiaşte. Derept aceaia, fraţii miei, den ceastea toate putem creade cum numai cu credinţă dereaptă putem cuprinde şi dobîndi iertăciunea păcatelor şi veselia sau viiaţa de veac. Ce aceaia credinţă dereaptă iaste darul lu Dumnezeu, poate avea numai acela cui va fi dat şi dăruit de sus, de la Dumnezeu. Derept aceaia, ni, fraţii miei, să facem şi noi aşa cum făcură apostolii, cum iaste scris la Luca, : "Ziseră lu Iisus: " Doamne, adauge noao credinţa" - cum pre noi încă să dăruiască cu credinţa dereaptă, cum să putem nădăjdui în moartea lu Iisus Hristos. Amin! Despre veselia preuţilor şi mare cinste a lor cînd pat dosadă şi nevoie prentru cuvîntul lu Dumnezeu. [230v] ,Zise Domnul ucenicilor lui: " Adecă eu tremeţ voi ca oile pre mijlocul lupilor; fiţi amu înţelepţi ca şarpele şi întregi ca porumbii. Luaţi-vă aminte de oameni: da-vor amu voi în gloate şi în săborul al lor bate-vor voi; şi înaintea vlădicilor şi împăraţilor duş veţi fi pentru mine întru mărturia lor şi limbilor. Cînd duce-vor voi, nu vă grijireţi cum sau ce veţi grăi: da-se-va voao în acela ceas ce veţi grăi; nu voi amu vreţi fi grăind, ce duhul Tatălui vostru grăi-va întru voi. Da-va frate pre frate pre moarte şi scula-se- vor feciorii pre părinţi şi ucide-vor ei. Şi veţi fi urîţi derept numele mieu; cela ce va răbda pînă la sfîrşit, acela mîntuit va fi." Aceasta iaste tîlcul aceştii evanghelie În ceastă sfîntă evanghelie spune Hristos apostolilor şi arată tuturora carei [231r] cuvîntul lu Dumnezeu derept vor spune şi propovedui în lumea aceasta, [176] spune cum vor avea de oameni dosadă multă fără seamă, batjocură, rîs, ocară, urgie, bătaie şi ucidere. Adoara, veseleaşte pre ei cu aceaste doao lucrure: cum duhul Tatălui va grăi den apostoli şi den propoveduitori, şi zice: "Cela ce va răbda în acealea dosade pînă la sfîrşit, acela mîntuit va fi." Întîi învăţăm cum preuţi, popi carei vor să îmble derept în slujba lu Dumnezeu, în învăţătura Cuvîntului, în toată vreamea vor fi urîţi şi dosădiţi, cum zice acicea Hristos: "Adecă eu tremiţ pre voi ca oile pre mijlocul lupilor." Socoteaşte cumu e lucrul oilor cînd cad în mijlocul lupilor: aş'au fost plata apostolilor şi măcenicilor de oameni. Nu te mira, dară, şi acmu cine iaste preut, deaca va fi ocărît, fiind el învăţătoriu derept: aceaia plată au avut şi Iisus Hristos de jidovi, fiind el fiiul lu Dumnezeu, [231v] de-au păţit el atîta dosadă de oamenii săi. Dară noi, popii, carei sîntem mulţi greşiţi, cum să nu păţim noi rău şi dosadă? Cum au prorocit despre acest lucru Iisus Hristos (Luca): "Deaca pre lemn vearde aceastea făcură, pre uscat ce va fi?" Şi iară (Matei): "Deaca stăpînul caseei Veelzevula chemară, cu cît mai vîrtos fămeiei lui, şi nu ucenicul prespre dascalul lui, nece robul prespre stăpînul lui?" Şi iară (Ioan): "Pomeniţi de cuvinte care am grăit voao: să mine au gonit, şi pre voi vor goni; să cuvîntul mieu ţinure, şi ale voastre vor ţinea. Ce aceastea toate face-vor voao derept numele mieu, că nu cunosc pre cela ce mine au tremes. Aceasta grăit-am voao să nu vă blăzniţi: den săbor goni-vor pre voi." Şi iară (Ioan): "Veni-va vreamea sau ceasul cum toţi cine vor ucide pre voi pare-le lor a face slujbă lu Dumnezeu." Şi iară (Ioan): "Adevăr, adevăr grăiesc voao că vreţi plînge şi vreţi suspina, ce lumea bucu [232r] ra-se-va; voi vreţi fi în nevoie, ce scîrba voasstră turna-se-va pre bucurie." Şi în Deanie, : "Că cu multă scîrbă cade-ne-se noao a întra întru împărăţia lu Dumnezeu." Şi iară în Timotei, : "Fătul mieu Timotei, tu rabdă ca un bun viteaz sau voinic a lu Iisus Hristos." Şi iară alalţi apostoli şi ucenici cîte-au păţit ceteaşte în cartea Deaaniei. Însă sfînt Pavel în cîtă multă perire au fost scris-au însuş la Corint, ceteaşte acolo. Derept aceaia zice Hristos (Matei): "Cine iubeaşte pre fecior sau fata mai vîrtos de mine, nu e mie destoinic. Cine nu ia crucea sa pre sine şi să meargă după mine, nu e mie destoinic." Den aceastea toate putem vedea ce plată să aşteptăm den lume prentru munca noastră ce facem învăţînd oamenii. A doua învăţăm, fiind în ocărîle oamenilor, învăţînd pre ei, cine ne va înderepta depre ceaia ce ne trebuiaşte a grăi, mai vîrtos înaintea puternicilor, deaca nu văm fi [232v] cărtulari şi ştiutori buni ca ei. Depre acest lucru ascultaţi cumu ne veseleaşte Hristos în ceastă evanghelie: ,Cînd duce-vor voi înaintea vlădicilor şi a împăraţilor, nu vă grijireţi cum sau ce vreţi grăi: da-se-va voao în acel ceas ce vreţi grăi; nu voi amu vreţi fi grăind, ce duhul Tatălui vostru grăi-va întru voi." Derept aceaia, nu te spărea să nu eşti cărtulari prea bun. Nu mîhni învăţătura, munceaşte-te cu cetitul şi zioa şi noaptea: să ştii că Domnul va blagoslovi şi va spori şi va înmulţi înţelesul tău şi ştiutura ta. Cum zice el (Matei): "Tot [177] cine are, aceluia va fi dat şi mai mult; iară cine n-are, ce-i pare lui că are încă va fi luat de la el." Caută în pildă la Matei, - cel domn ce feace cu sluga care ascunse argintul domnu-său: nu ascunde nici tu ce ţe-au împărţit Dumnezeu. Deaca zice: "N-am limbă bună, nu mă pociu de acmu învăţa, nu voiu putea răspunde unde va trebui", - drag frate, aşa feace şi Moisi [233r] proroc (caută în cartea ce se cheamă Ischodî, capete), cînd tremeate pre el în Eghipet, la împăratul Faraon, zicînd şi apărîndu-se: "Rogu-te, Doamne, nu-s vorovitoriu, ce-s cu limba grea"; zise Domnul cătră el: "Cine-au făcut gura omului, sau cine-au tocmit surdul şi mutul, cela ce veade şi orbul? au nu eu? Pasă, derept aceaia, şi eu voiu fi în gura ta şi învăţa-te-voiu ce să grăieşti." Aşijderea grăiia Ieremia proroc (glava), cînd tremetea pre el a proroci, apărîndu-se: "Doamne Dumnezeu, iacătă că sînt cocon"; şi Domnul zise cătră el: "Nu zice că eşti cocon, că la toate la ce te voiu mîna mearge-veri şi toate cîte voi porînci ţie grăi-veri. Nu te teame înaintea feaţei a lor, că cu tine su sînt să te mîntuiesc", zise Domnul.Şi tinse Domnul mîna sa şi lovi gura mea şi zise cătră mine: " Iată c-am dat cuvintele meale în gura ta; iată că te-am pus tine astăzi spre împărăţiile să zmulgi şi să strici şi să pierzi şi să răsipeşti şi să zideşti [233v]." Aşa şi tine, drag frate, învăţa-te-va Domnul cum că veri şti răspunde unde va trebui. A treia învăţătură: ascultaţi cu ce ne veseleaşte carei păţim dosadă prentru numele lui, sau ce plată văm avea. Aşa zice Hristos aicea, în ceastă evanghelie: "Cine va răbda pînă în sfîrşit, acela mîntuit va fi." Vezi ce plată vreţi avea. Şi iară (Matei) zice: "Ferecaţi goniţii derept dereptatea, că acelora iaste împărăţia ceriului. Ferecaţi seţi cînd sîduiesc pre voi şi gonesc şi vor grăi tot cuvînt rău pre voi minţind derept mine. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă iaste în ceriure." Şi la Ioan, : "Nevoia sau scîrba voastră turna-se-va pre bucurie." Şi în Luca, : "Nu te teame, puţină turmă, că bine-vru Tatăl vostru." Şi Pavel, kă Timotei, aşa se laudă: "Bună oaste oştit-am şi cursură curs-am, credinţa păzit-am; derept aceaia iaste mie tocmită cununa dereptăţiei, carea va da mie Domnul [234r] în aceaia zi cînd va judeca derept nu numai mie, ce şi tuturora carei iubesc sfinţitura." Aceasta e plata popilor derepţi după ceastă lume carei se muncesc întru învăţătura evangheliei. Aceaia dă şi noao, Doamne! Amin! " În vreamea aceaia întră Iisus întru un oraş; o muiare - numele-i Marta - priimi el în casa ei. Şi sora ei era, de o chema Maria, ce şi şezu lîngă picioarele lu Iisus, să auză cuvîntul lui. Marta voroviia de multă slujbă; stătu, zise: [178]" Doamne, nu grijeşti că sora mea lăsatu-m-au însămi să slujesc? Zi amu ei să-mi ajute.” Răspunse Iisus, zise ei: "Marta, Marta, grijeşti-te şi voroveşti de multe; unul iaste de trebuinţă: Maria dulce parte au ales, ce să nu se ia de la ea.” Fu cînd grăi aceasta, înălţă o muiare glas den nărod, zise lui: "Ferecat [234v] pîntece ce te-au purtat şi ţiţa ceaia ce te-au aplecat! El zise: "Mai vîrtos ferecaţi sînt ceia ce aud cuvîntul lu Dumnezeu şi-l fac." Tîlcul aceştii evanghelie Fraţii miei, în ceastă evanghelie avăm cum ceale muieri, Marta şi Maria, luară şi priimiră şi făgăduiră cu drag pre Iisus în casa lor şi slujiră lui amîndoao, şi nu întru un chip: lucrul Mariei mai plăcu lu Iisus decît al Martei. Întrebare: o, cîte ferecate şi blagoslovite muieri au fost iale, că Domnul Iisus Hristos, făcătoriul ceriului şi al pămîntului, se-au abătut şi au sălăşuit la casa lor! Mulţi împăraţi şi domni mari n-au fost destoinici, carei au vrut ş-au jeluit să între Dumnezeu la casa lor! Sau ce om n- ară pohti să meargă Iisus la sălaşul lui! Derept aceaia, acum cum ară putea omul pre Iisus la casa lui priimi? - [235r] Răspuns: deaca jeluiaşte cineva a priimi pre Iisus şi a-l uspăta la casa lui, mers-au de-a firea în ceri şi şade a- dereapta Tatălui; însă nu se-au dus în acela chip dentre noi cum să nu putem lui sluji şi a-l cinsti, că aşa zice (Matei): ,Şi iată eu cu voi sînt în toate zile, pînă la sfîrşitul veacului." Întrebare: în cîte chipure, dară, iaste a sluji şi a-l priimi la casele noastre şi a-l uspăta pre Iisus acmu? - Răspuns: în trei chipure: Întîi, cînd văm iubi pre el şi sfînt cuvîntul lui cu toată inema văm asculta şi priimi; cum zice el însuş (în Ioan): "Deaca cineva va iubi mine, cuvîntul mieu va ţinea", şi la el văm veni şi sălaş a lăcui la el văm face. Adoara: că văm priimi la casa noastră cînd văm lua cu credinţă dereaptă şi cu destoinicie cu minecătura de la preastol, după tocmeala lu Iisus; cum zice însuş (în Ioan): ,Cine va mînca trupul mieu şi va bea sîngele mieu în mine va lăcui, şi eu [235v] întru el." A treia oara: cînd făgăduim şi priimim junii mişei, săracii, striinii, beteagii, cînd pre ei priimim derept Dumnezeu şi-i luom sus şi dăm lor bucate, adăpăm, îmbrăcăm şi pre ei la casele noastre odihnim; cum grăiaşte Iisus (în Matei, ): "Adevăr zic voao, vare ce-aţi făcut acestor fraţi ai miei mici, mie-aţi făcut." Întrebare: în ce chip slujiia Marta şi Maria, şi iară ce făcea? - Răspuns: Marta, deaca întră Iisus, începu a păzi bucate, a socoti pre cinstea casei, a mătura şi rînduiia toate cu cinste mare şi grijiia cum să ţie cu cinste pre Iisus cu ucenicii lui, nu avea nece o odihnă de grije. Iară Maria şedea lîngă picioarele lu Iisus, ascultînd cuvintele lui; nu grijiia Maria alta, numai să aibă învăţătură de Iisus. Derept aceaia vine Marta, stătu şi zise: "Doamne, nu grijeşti că sora mea lăsatu-m-au însămi să slujesc? Zi ei să-mi ajute!" Răspunse Iisus, zise ei: [179] "Marta, Marta, grijeşti-te şi [236r] te baţi pre lucrure multe, ce un lucru iaste de treabă şi de trebuinţă: Maria partea cea buna şi dulcea au ales, ce nu se va lua de la ea." Întrebare: dară slujba Martei au n-au plăcut lu Iisus? şi ce era lucrul Mariei de ce-i zicea Iisus cum un lucru iaste de treabă? şi ce e acea parte mai bună care-au ales Maria? - Răspuns: lucrul Martei plăcu de-a firea lu Iisus, căce că slujiia cu toată cinstea lu Iisus Hristos şi ucenicilor lui. Cum să nu placă Domnului cînd miluiaşte cineva pre striini şi mişei? Că grija toată a ei era de fapte bune şi mesereare şi de milostenie şi gîndiia că acealea faptele bune sosesc şi sînt bogat şi destul la spasenia sufletului. Vezi că nu grijiia şi ea de cuvîntul lu Iisus şi de credinţa dereaptă şi de iertăciunea păcatelor, ce dobîndim numai pren Iisus Hristos, ca Maria. Iară Maria şedea lîngă picioarele lu Iisus, ascultînd cuvîntul lui. Că un lucru iaste noao creştinilor [236v] de treabă. Întrebare: ce iaste lucru mai scump de treabă şi ce trebuiaşte noao a face în ceastă lume ce şi lu Dumnezeu să- i mai placă? - Răspuns: vezi ce făcea Maria: şedea lîngă picioarele lu Iisus şi asculta cuvîntul lu Iisus. Derept aceaia, mai scump lucru ce place Domnului nu putem face cum să ascultăm cu dragoste învăţătura den Scriptură, că de acolo putem cunoaşte păcatele noastre şi slăbia şi perirea. Den cuvîntul lu Dumnezeu învăţăm a afla pre Iisus Hristos, vraciul şi scumpărătoriul păcatelor; den cuvîntul lu Dumnezeu învăţăm ce sînt faptele bune, carele plac şi lu Dumnezeu şi derepce trebuiaşte noao a face bine; de cuvîntul lu Dumnezeu învăţăm cu ce şi pren cine ne putem afla spăsenie sufletului, cum numai pren Iisus Hristos; den cuvîntul lu Dumnezeu, cînd ascultăm, vine credinţa dereaptă cu ce ne ispăsim. Cum zice Pavel, kă Ri mleanomî, [237r]: "Unde iaste credinţa dereaptă, acolo faptele omului plac lu Dumnezeu; unde nu iaste credinţa dereaptă, acolo oare ce bine fac oamenii, lu Dumnezeu nu plac"; cum zice Pavel apostol: "Nici milostenia, nece rugăciunea, nece post, nece nemica nu place Domnului: cu credinţă dereaptă cuprindem la noi iertăciune păcatelor, mila şi făgăduita lu Dumnezeu." Derept cuvîntul lu Dumnezeu fost-au porîncit Dumnezeu jidovilor sîmbăta aşa tare ş-au fost ţiind aşa vîrtos, cum nece un lucru n-au fost slobod a face, să poată asculta cuvîntul lu Dumnezeu oamenii în aceaia zi; aşijderea iaste porîncit şi noao creştinilor dumineca, cu tărime mare. Derept cuvîntul lu Dumnezeu sînt lăsaţi şi puş şi rădicaţi împăraţi, crai, voivozi, cum să tocmească şi să grijască cuvîntul şi învăţătorii cuvintelor lu Dumnezeu. [237v] Derept cuvîntul lui dă noao pîinea, vinul, apa şi toate ce sînt în lume, să putem asculta învăţătura den cuvîntul lu Dumnezeu. Derept cuvîntul lu Dumnezeu sînt tremeş prorocii şi apostolii şi sînt ucişi şi omorîţi; aşijderea măcenicii sînt munciţi şi chinuiţi derept cuvîntul lu Dumnezeu. Sînt mari şi în cinste patriarşii, vlădicii, arhiepiscopii, episcopii, mitropoliţii, egumenii, călugării, popii, cum cuvîntul lu Dumnezeu să propoveduiască şi să înveaţe şi să strige tare, dojenească cum să nu piară mişelamea: deaca nu învaţă ei cuvîntul lu [180 Dumnezeu, mişelamea nu va înţeleage nece greşalele, nici mila Tatălui sfînt, nici în ce chip va trebui omului a se căi şi a se pocăi de păcate. Den cuvîntul lu Dumnezeu putem şti şi a învăţa calea cătră împărăţia lu Dumnezeu. Derept cuvîntul lu Dumnezeu, deaca-l văm asculta şi-l văm ţinea, [238r] fi-văm ferecaţi. Luca, în : „Cuvîntul lu Dumnezeu - lumina noastră"; psalom : „Cuvîntul lu Dumnezeu curăţeaşte inimile noastre." Cuvîntul lu Dumnezeu pre noi ne toarnă de rău şi de greşale, pre noi dojeneaşte şi ceartă şi apoi ne dereptează pre cale bună. Cumu e şi în ceastă evanghelie: certa Iisus şi dojeniia pre Marta; deaca înţelease Marta cuvîntul lu Iisus, tăcu şi ea. Aşijderea şi noi să facem, marii şi micii: cîndu ne ceartă den cuvîntul lu Dumnezeu, să tăcem şi să facem ce spun noao den cuvînt, că aşa văm fi fraţii Domnului, lu Iisus Hristos. Evanghelist zice: "Fu cînd grăi Iisus aceasta, înălţă o muiare glas den nărod, zise lu Iisus: "Ferecat pîntecele ce-au tine purtat şi ţiţa ceaia ce te-au aplecat! Iară el zise: "Mai vîrtos ferecaţi ceia ce aud şi ascultă cuvîntul lu Dumnezeu şi-l fac." Fraţii miei dragi, luaţi aminte bine den ceaste cuvinte că avăm învăţătură [238v] depre cuvîntul lu Dumnezeu, ce folos e noao cînd auzim şi ascultăm sfînt cuvîntul lui şi evanghelia şi porîncile lu Iisus Hristos. Aceaste şase hasne şi dobîndă şi folos aflăm şi dobîndim noi cînd cu inemă bună ascultăm cuvintele, porîncele şi evanghelia Domnului: Întîi, zice cum sînt ferecaţi carei ascultă cuvîntul lu Dumnezeu, sînt blagosloviţi, alduiţi şi în mila şi dragostea a lu Dumnezeu. În ceastă lume feri-va şi va griji pre ei ca feciori prea iubiţi Tatăl Dumnezeu, nece întru o perire şi nevoie nu va părăsi pre ei, însă că va fi lor întru ajutoriu. Cum zice David proroc (psalom ): "Cu el sînt în nevoie şi voiu mîntui pre el"; şi psalom : după ceastă lume duce-va pre ei la împărăţia ceriului. Al doilea folos: cuvîntul lu Dumnezeu veseleaşte pre păcătoşi cum în păcatele lor în doao să nu cază şi să nu meargă în beznă şi în iad. Aşa Dumnezeu veseli şi [239r] deade nădeajde lu Adam, părintelui nostru, după greşalele lui, cu făgăduita lui, cînd zise: "Vrajbă voiu arunca şi voiu pune între tine şi între omul, între sămînţa ta şi întru sămînţa lui; el va zdrobi capul tău." Aşa veseli cuvîntul lu Dumnezeu pre David împărat şi pre sfînt Pătru cînd era tăgăduit pre Iisus. Al treilea folos: cuvîntul lu Dumnezeu întăreaşte pre ascultători, cum în leagea lu Iisus Hristos să rămînem (Ioan). Al patrul folos: cuvîntul lu Dumnezeu, cînd ascultăm, curăţeaşte inimile noastre şi aduce cu el darurile Duhului Sfînt. Ioan, : "Voi curaţi sînteţi pren cuvîntul care am grăit voao"; Ioan, : "Cine iubeaşte mine, cuvîntul mieu ţine, şi Tatăl mieu iubeaşte pre el şi la el văm veni şi sălaş la el văm face." Al cincilea folos: cuvîntul lu Dumnezeu iaste lumînare, făclie sau luminătura creştinilor [239v] în ceastă lume, cum fără înţeles cuvintelor lu Dumnezeu sîntem orbi şi nu putem înţeleage nece voia, nece leagea lu Dumnezeu. Psalom : "Lumînarea picioarelor meale şi lumina cărărilor meale." [181] Al şaselea folos: cuvîntul lu Dumnezeu iaste leac prespre toate leacurele cu carele oamenii se vindecă; cum zice Solomon: ,Nu vindecă nici iarba, nici cîrpa unsă cu mir, numai cuvîntul tău, Doamne." Noi, păcătoşii, sîntem beteagi, nu ne putem sănătoşi fără poveaste şi fără cuvîntul lu Dumnezeu. Fi-văm şi fraţii Domnului deaca văm asculta cuvîntul lu Iisus Hristos; Luca, : "Muma mea şi fraţii miei aceştea sînt carei ascultă cuvîntul lu Dumnezeu şi fac." Derept aceaia, fraţii miei, învăţăm aicea cum cine ascultă cuvîntul lu Dumnezeu cu inemă bună şi ţine cu credinţă dereaptă şi rabdă lîngă el pînă la moarte, acela va fi fiiul lu Dumnezeu [240r] şi va dobîndi toate bunătăţile în ceastă viiaţă, după moarte iară împărăţia lu Dumnezeu. Că zice Iisus Hristos însuş (Ioan): "Cine iaste de la Dumnezeu, cuvîntul lu Dumnezeu ascultă: cine iară nu va să asculte, iaste de la dracul şi diiavolul." Derept aceaia, fraţii miei, noi să nu fim ai dracului; să ascultăm cuvîntul Lui, de unde văm dobîndi credinţa cu carea ne văm dobîndi împărăţia lu Dumnezeu. Aceaia dă-ne tu, Doamne! Amin! ,Zise Domnul pilda aceasta: " Podobeaşte-se împărăţia ceriului a zeace feate ce-ş luară lumînările lor şi ieşiră în timpinatul ginerelui: cinci era d-insele înţeleapte şi cinci nebune. Nebunele-ş luară lumînările lor şi ni luară cu iale unt; e înţeleapte-ş luară unt în [240v] vasele lor cu lumînările lor. Că pesti ginerele, durmitară toate şi adurmiră. În miiazănoapte strigare fu: " Adecă ginerele vine, ieşiţi în timpinatul lui! Atunce se sculară toate featele acealea şi-ş înfrîmseţară lumînările lor. Nebunele înţeleaptelor ziseră: " Daţi noao de untul vostru, că lumînările noastre se-au stins. Răspunseră înţeleaptele şi grăiră: " Doară cumva nu va sosi noao şi voao; duceţi-vă mai vîrtos unde se vinde şi vă cumpăraţi voi. Ducîndu-se iale să-ş cumpere, vine ginerele, şi gătitele întrară cu el în nuntă; şi închise fură porţile. Mai apoi vineră şi cealealalte feate, grăiră: " Doamne, Doamne, deşchide noao! El răspunse, zise: " Adevăr grăiesc voao, nu ştiu voi. Prevegheaţi amu, că nu ştiţi zioa, nece ceasul cînd Fiiul Omenesc veni-va." Acesta iaste tîlcul aceştii evanghelie [241r] Fraţii miei, această evanghelie învaţă pre noi şi ne dojeneaşte cum noi, creştinii, să fim pururea deşteptaţi şi să preveghem şi să ne ţinem noi gata a mearge înaintea lu Dumnezeu, că ceasul venitului lui iaste necunoscut şi neştiut [182] oamenilor; că nu ştim în care ceas ne va lua Dumnezeu sufletul nostru. Că să nu furem gătiţi în ce ceas va veni el sau cîndu ne va pre noi chema în vreamea morţiei noastre, deaca nu văm fi deşteptaţi şi gătiţi preveghind, afară ne vom încuia şi văm peri pînă în vecie şi văm aşa îmbla ca şi aceaste cinci feate. A doua, deaca nu va omul pre ceastă lume, în viiaţa sa, purta grije pre ispăsenia sufletului său şi în viiaţă sfîntă sau bună nu se va afla în vreame şi la ceasul morţiei sale, zău că va peri cu sufletul său şi se va păgubi. Şi el amu de-aciia înainte nici cu vîrtutea a sa, nici cu ajutoriul altora nu se va ispăsi, că în ceasul morţiei nu poate nădăjdui în mila şi în [241v] meserearea lu Dumnezeu, ce cad în doao, căce că n-au avut unt - credinţă dereaptă - în vasele sale, că n-au fost gata şi deşteptaţi. Derept aceaia, în viiaţa de acmu trebuiaşte, zău, să ştiţi ce trebuiaşte să cearem şi să căutăm ispăsenia noastră; cum să gătim acest unt, că atunce, la ceasul morţiei, numai în deşert văm prinde a căuta şi a ceare de la alţii. A treia, învăţăm cum nimea şi nici unul nu poate nici dinioară unul derept alalt a-i face bine sau a-l ajuta la ceasul morţiei în lucrul spăseniei sufletului, sau creade cum iaste scris (kă Galato(m). că,tot omul tarul său va purta"; derept aceaia zice sfînt proroc Avacum derept cu credinţă să viiaze. Derept aceaia nu le putură ajuta nici ceaste cinci feate înţeleapte pre ceale cinci nebune; cum zice în Luca, că nici Lazar pre cel om bogat nu-l putu ajuta. A patra, să învăţăm ce-au vrut trebui celor feate nebune ca să aibă [242r] cum iale încă să poată întra la nunta ceriului, ce n-au avut unt în vasele sale. Ce iaste acel unt? nemică nu e altă, numai dereptatea inimiei, cu rugăciune şi preveghetură, carea prea vietoare iaste în cea tare şi dereaptă şi rămîietoare credinţă în Domnul nostru Iisus Hristos, în fiiul sfintei Marii, acea credinţă în dragoste dereaptă a veacilor. Că deaca nu văm avea inemă ca aceasta, ce vor folosi şi alalte fapte ce fac oamenii pre de afară ? nemică nu sînt altă, numai fănare şi sfeaştnice fără unt. Derept aceaia, nu zice nici Hristos (Luca): "Cînd va veni Fiiul Omenesc, gîndiţi: " oare afla-va fapte bune pre pămînt?", că zice şi grăiaşte aimintrea, aşa: " Vare gîndiţi că va găsi credinţă pre pămînt?" Derept aceaia, vare cine în vreamea morţiei sale nu-i va fi cu credinţa în Iisus Hristos, aşa va îmbla ca şi ceale cinci feate nebune. Iară tu, Doamne, dă-ne împărăţia ta! Amin! [242v] Scara în carea veri afla lucrure scumpe, adevărate în tîlcurile evangheliilor în ceastă carte Aleşilor e gătită de mult împărăţia ceriului. Caută la Nedealea measopustî Apostolilor chemătura cum fu, derepce, cînd? Caută tîlcul la Nedealea [183] A asculta cuvîntul cum trebuiaşte? La a treia învăţătură, Nedealea. Alesătura zilelor şi bucatelor. La tîlcul Nedealea postî. Altul, cînd plătim, poate sluji derept noi au ba? Caută la Bgojavlenie. Besearecile. Caută la a cincea învăţătură, evanghelia la Nedealea (Matei). Bun nimea, numai Dumnezeu. La a doua învăţătură, Nedealea. Bogaţilor nu e lesne a întra în împărăţia ceriului. La învăţătura a cincea, Nedealea (Matei). Bogatul derepce se păgubi şi Lazar se spăsi ? Caută Nedealea. Boalele de unde vin? Caută Nedealea (Luca). [243r] La besearecă derept cîte lucrure meargem? Caută la Nedealea. Viiaţa de veac nu e plată lucrurelor, ce darul şi cinstea lu Dumnezeu. Caută la Nedealea mesopustî. Vraciul cel derept cine e? Caută învăţătura dentîiu, O (raslablenomî ev(g)lie), învăţătura dentîiu. Văznesenia lu Hristos în ceriu cum fu? la ce ne-au hăsnuit? Caută la evanghelia de la Ispas. Vrăjmaşii lu Hristos carii-s? Caută a opta învăţătură, evanghelia Rusaliilor. Veşminte de nuntă. Caută a patra învăţătură, Nedealea . Grije derepce nu trebuiaşte? Caută a doua învăţătură, Nedealea (Matei). Grija cea mai mare a omului. Caută la Nedealea (Matei). Grija şi munca, de nemică fără Dumnezeu. Caută la tîlcul la Nedealea Novo leato. Dracul ce poate? Caută tîlcul la Nedealea (Matei) şi Nedealea (Luca). Datoria noastră lu Dumnezeu cîtu e multă? La tîlcul la Nedealea (Matei). [243v] Descîntarea ce iaste? La tîlcul la Nedealea, caută la Luca. Dumnezeu cînd iubim cu toată inima şi vecinul ca însuş noi? Caută la Nedealea, în tîlcul. Dereptatea iaste de doao fealiure. La învăţătura dentîiu, Nedealea. Dereage omul nu poate păcatul său, au alţii derept el. Evanghelia la Bgojavlenie. Episcopii şi vlădicii Hristos n-au lăsat să domnească în chipul altor domni. Caută la a patra învăţătură, Nedealea postî. Zlatoust de post ce grăiaşte? La Nedealea sirna caută. Isaiia cînd au custat? La Nedealea sirna. Ioan derepce fu tremes? Caută a treia învăţătură în evanghelia Paştilor. Iuda cîtu e lacom şi fur? Caută la a doua învăţătură la Sceatonosie. Ispiteaşte ce veri să ţii den Scriptură : aşa e au ba? Caută a doua învăţătură, [184] evanghelia Rusaliilor. evanghelia Rusaliilor. Ispăsenia la cine să căutăm? Caută la a doua învăţătură la evanghelia Obrezaniei. Creştini, căutaţi în ce lucrure vă voi usteniţi. [244r] Caută la Nedealea measopustî. Comoara derepce nu trebuiaşte a strînge în lume? Caută învăţătura dentîiu, Nedealea (Matei) şi la Nedealea (Luca). Credinţa dereaptă place lu Dumnezeu, care poate folosi şi altuia. Caută la a doua învăţătură, Nedealea. Credinţa de unde vine? Nedealea (Luca). Crucea ce e, cîte fealiure şi cînd luom? Caută învăţătura dentîiu la Nedealea postî. Credinţeei adevărături. Caută la sfîrşitul Obrezaniei. Lucrure care va cinsti Hristos la judecare. Caută la Nedealea measopustî. Lucrurele spăsescu-ne, zic fariseii. Caută Nedealea measopustî, caută. Lucrurele numai a credincioşilor plac lu Dumnezeu. Mesopustî . Cu lucrurele noastre nu putem dobîndi bine. Caută measopustî. Leagea şi porîncile derepce ne-au dat Dumnezeu? La tîlcul din Nedealea (Matei). Leagea nu poate împlea nimea. La tîlcul din Nedealea (Luca). Leapădă-se omul de sineş - cum şi [244v] cînd? Învăţătura dentîiu din Nedealea postî. Lucrurele credinţeei nu putem înţeleage de noişi. Învăţătura dentîiu din Nedealea postî. Mărturisitorii derepţi ce plată vor avea şi carii mărturisesc derept pre Hristos? Caută la tîlcul vsea sveti. Lu Mamon şi lu Dumnezeu a sluji. Nedealea (Matei). Morţii să îngrupăm cu cinste. Caută la tîlcul din Nedealea (Luca). Moartea să nu teamem. Caută în Nedealea (Luca). Morţilor nu putem folosi după moarte. Caută la Nedealea (Luca ). Moartea creştinilor iaste somn. Caută a treia învăţătură, Nedealea. Marha cum cheltuim prentru Dumnezeu? Caută la Nedealea (Luca). Măria şi înălţarea cîtu e prea mare păcat şi cine se înalţă. Caută la a doua învăţătură, în Nedealea . Neştiutura nu ne va mîntui la judecată. La Nedealea mesopustî. Nevoile derept cîte lucrure vin pre noi? Caută a doua învăţătura la Nedealea sleapago. Nădeajdea toată să ne fie în Dumnezeu [245r] că ne va hrăni. Caută tîlcul în a [185] opta Nedealea (Matei). Nunta împăratului, sau prînzul, ce e? Caută la tîlcul din Nedealea. Născutul lu Hristos cîte folosure ne-au adus? La tîlcul evangheliei de la Crăciun. Popii cum iartă păcatele? Caută a treia învăţătură în Nedealea Tomina. Păcătosul în ce chip poate fi derept? Caută tîlcul samareaniniei. Place lu Hristos ce e şi a lumiei? Caută în tîlcul văsea sveti . A plînge morţii cum trebuiaşte? Caută a patra învăţătură în Nedealea. Postul al treilea ce iau oamenii sus. La tîlcul din Nedealea postî, al. Popa ce-au făcut? Caută la a patrea învăţătură, Nedealea postî. Propovedania depre aceasta : în ce chip omul păcătos poate, şi cu ce iertăciune păcatelor aflăm? La evanghelia Bogojavlenie. Propovedania depre aceasta: nece [245v] poate dereage înaintea lu Dumnezeu păcatul greşitului. La Stretenie. Propovedanie depre aceasta: cum şi cu ce putem cuprinde cătră noi spăsenia sufletului? Caută la Preaobreazanie. Propovedania depre veselia preuţilor cînd pat dosadă prentru cuvîntul lu Dumnezeu. Caută la evanghelia moŠeniko(m). Propovedania scumpă de cuvîntul lu Dumnezeu. La praznicî Bogorodice. Cătră păcătoşi cîtă mare e mila lu Dumnezeu. La Nedealea. Păcătosul nu se poate turna pînă nu-l trage Dumnezeu. Acoloş. Păcătosul în ce chipu se poate turna la Dumnezeu? Acoloşi. Pocaiania cea dereaptă ce iaste, cîte părţi are? Acoloş. Pocaianie mai mare ce e? Acoloş. Pocaiania curvariului cîţi ai ? Acoloş. A posti cum trebuiaşte, cîte fealiure? La Nedealea sirna . Postul cu ciudă. Acoloş. Postul faptelor. Acoloş. Posteaşte dracul? Încă. Ruşinea creştinilor plăti-le-va lor Hristos. [246r] Caută la a cincea învăţătură, Nedealea postî. Sfinţii n-au nici o nădeajde în lucrurile bune a lor. Nedealea mesopustî. Spăsenia numai la Hristos putem afla. Caută în tîlcul la evanghelia Rusaliilor. Slugile a milui. La a patra învăţătură, Nedealea (Matei). Sămînţa ce e şi cîte fealiure? Tîlcul în Nedealea. Sfinţii lu Dumnezeu păcătoşi au fost? La Nedealea (Luca). Samareanului pilda. La Nedealea (Luca). Sîmbăta cum au porîncit Dumnezeu a ţinea? La Nedealea (Luca). Sărbătoarea cum trebuiaşte a sfinţi? La Nedealea (Luca). Sufletul său mîntuind cine piiarde? La a treia învăţătură, Nedealea postî. [186] Sufletul a dereage nu poate. La a patra învăţătură, Nedealea . Sufletul a dereage nu poate. La a patra învăţătură, Nedealea . Talantul ce iaste şi cine ascunde în pămînt? La tîlcul Nedealea. Toma ce ne învaţă? Caută a patra învăţătură, Nedealea Tomina. Hristos - judeţul cel derept. Nedealea mesopustî. (Hristos nu numai om, ce iaste şi Du) [246v] mnezeu derept den vecie. Caută învăţătura dentîiu, evanghelia Paştilor. Hristos derepce au venit în lume? Caută tîlcul evangheliei Samareanina. Hristos cunoaşte inimile. La Nedealea (Luca). Hristos derepce au întrat în Ierusalim pre asin? La a treia învăţătură de la Sceatonosie. Hristos derepce au luat tăietura-împrejur pre sine? Caută la tîlcul Obrezanie. Hristos şi Iisus cum cad rumîneaşte? La a doao învăţătură Obrezanie. Hristos cu ce dereage păcatul greşiţilor? Caută la Stretenie. Omul de sine nu poate altă, numai poate greşi. La Nedealea. Orbitura. Caută Nedealea (Matei). Ce trebuiaşte omului a face să dobîndească împărăţia ceriului? Caută Nedealea. Învierea lu Hristos ce ne-au hăsnuit? Caută învăţătura dentîiu, evanghelia Tomeei. Îngrupătura morţilor şi mirul. Caută învăţătura, evanghelia din Nedealea mironosico. Îngerii derept ce sînt făcuţi? Caută la raslableno(m), a doua învăţătură. Judecarea de apoi cumu e? La Nedealea mesopustî. [247r] Dojana cetitorilor Den mila lu Dumnezeu, eu, diacon Corese, deac-am văzut că mai toate limbile au cuvîntul lu Dumnezeu în limba lor, numai noi, rumînii, n-avem, - şi Hristos zice (Matei): "Cine ceteaşte, să înţeleagă"; Pavel apostol încă scrie (la Korintomî) că,întru besearecă mai vîrtos cinci cuvinte cu înţelesul mieu să grăiesc, ca şi alţii să învăţ, decît untunearec de cuvinte neînţelease, într-alte limbi -, derept aceaia am scris cum am putut Treteevanghelul şi Praxiul rumîneaşte. După aceaia, deaca am văzut jelanie a mulţi preuţi de tîlcul evangheliilor, cum să poată şi ei propovedui şi a spune oamenilor învăţătura după cetitul evangheliei, aşa am aflat aceaste tîlcure ale evangheliilor pre dumineci prespre an, scoase den Scriptura prorocilor şi apostolilor şi celor [187] sfinţi părinţi. Şi deac-am cetit, bine am ispitit şi socotit şi am aflat că toate tîlcuiesc, adeverează şi întăresc cu Scriptura Sfîntă, şi mie tare plăcură; şi am scris cu tipariul voao, fraţi(lor) [247v] rumînilor, să fie pre învăţătură. Şi vă rog ca, fraţii miei, să cetiţi şi bine să socotiţi, că veţi vedea voi înşivă cum că e mărgăritariul şi comoară ascunsă (Matei). Veţi afla într-înse desvătat, în de cărţi atîta învăţătură chear nu vreţi afla ca în ceastă carte. Şi cine va ceti pînă la sfîrşit, că va afla cu adevăr că e aşa că această carte arată-ne noao păcatele noastre şi ne învaţă cumu ne turnăm şi ne pocăim şi unde putem afla iertăciunea păcatelor noastre şi pren ce putem mearge la împărăţia ceriului, şi alalte mai toate ce trebuiaşte a şti creştinilor. Ce, fraţii miei, unde ceartă această carte pre vlădici, episcopi, popi, călugări şi pre domni, nu ceartă pre cei buni, ce pre răi. Bunii să nu ia pre sine, şi carii vor fi cu vină certaţi, ei să se pocăiască şi să lase răutatea şi să îmble cu dereptate. Amin! Chelciug şi banii pre acest lucru înduratu-se-au a da jupîn Foro Miclăuş. [249r] [189] MOLITEVNIC RUMANESC Polojenie Molitvele Botezul Cununia Cuminecătura Tipicul leturghieei Vecernia Slujba de dămîneaţă Cîntecele den psalomi şi den evanghelie Petrecătura morţilor [249v] Polojenie Rumîneşte am scris acest molitevnic cum să înţeleagă şi popa ce zice însuş şi oamenii ce ascultă, că alte limbi înţeleg; şi Dumnezeu aşa au fost lăsat şi prorocilor, şi apostolilor să grăiască în limba cum înţeleg şi grăiesc oamenii. Hristos încă aşa ne învaţă (Matei): " Înţeles-aţi aceastea toate"; şi Matei, : "Auziţi şi înţeleageţi"; Matei, : "Cine ceteaşte, să înţeleagă"; şi Pavel apostol, la Korintî, cum,mai bine în besearecă cinci cuvinte a grăi cu înţeles, să înveţe şi alalţi, de cît untunearec de cuvinte în limba striină". Şi cu adevăr zice cum în vînt grăiaşte popa cînd nu înţeleage au el, au oamenii; încă şi păcat, cum zice Dumnezeu (la Ischodî, de capete): "Numele Domnului Dumnezeului tău să nu iai în deşert şi bine nu socotit în gura ta că nebintetuit [250r] nu veri fi." Fraţii miei popi, cu bun înţeles şi mare frică şi cinste pomeniţi numele Domnului; nu boscorodiţi, că va bate voi Domnul. Botezului cinul şi tipicul luat-am de la Ioan Botezătoriul şi de la Hristos, dedascalul nostru, şi de la apostoli (caută Matei, , Marco, Luca, [190 Ioan, (Deanie)). Mirul şi apa sfinţită, lumînare, ei n-au avut - şi alte adausături. Cununia scris-am ea cu înţeles, cum să lăcuiască bărbatul cu muiarea în frica lu Dumnezeu, nu să se adune ca vite fără învăţătură. Jucărei şi încinsetura am mîhnit. ; Ioan, (Deanie)). Mirul şi apa sfinţită, lumînare, ei n-au avut - şi alte adausături. Cununia scris-am ea cu înţeles, cum să lăcuiască bărbatul cu muiarea în frica lu Dumnezeu, nu să se adune ca vite fără învăţătură. Jucărei şi încinsetura am mîhnit. Cuminecătura beteagilor, pînă vor mai învăţa, scris- am aşa cum şi popa să ştie ce dă, şi beteagul ce ia, nu ,dînd sfînta cîinilor şi mărgăritariul porcilor" (Matei). Leturghia, cinul şi tipicul, luat-am [250v] de la meşterul şi dedascalul cel mare, Hristos (Matei, Marco, Luca) şi de la apostoli (Deanie), (Korintî)). Că leturghia n-au tocmit Hristos să fie slujba a morţilor, ce viilor să fie împreunare trupului şi sîngelui lu Iisus Hristos, cum zice Pavel la (Korintî), caută la Deanie,. Trei lucrure au făcut apostolii în leturghie, că acolo iaste aşa scris: "Era răbdînd întru învăţătura apostolilor şi împreunare întru frîmtul pîineei şi întru rugăciuni." Petrecătura morţilor scris-am cum cu cinste să-l îngrupăm cel dus de lume; iară oamenii carii petrec să învăţăm, dojenim şi la preveghetura ceasului morţiei să deşteptăm, că, cum aflăm în Scriptura Sfîntă, după moarte morţilor nu putem folosi nemică (cum poţi vedea la Luca, 83; Matei, 104,69; Marco, 71; Luca, [251r] 111; Ioan, 16; la Korintî, 179; Galatî, 214). Cîntece creştineşti am scos den psalomi, cu înţeles sau tîlc, că cu înţeles bun trebuiaşte a cînta, cum iaste scris la Efesî, 229; la Kolosaemî,258; Korintî, psalom 88, 99. Vecernie şi slujba de dămîneaţă aveţi ca şi mainte. Fraţii miei, căutaţi să nu ispitiţi, nu mîniaţi, nu bateţi joc de Dumnezeu şi de creştinătate proastă, ce, înţelegînd, cu oamenii depreună lăudaţi pre Dumnezeu şi rugaţi cum pre voi şi pre noi să înderepteaze pre calea şi voia lui, cum să întrăm la împărăţia lu Dumnezeu, - ce tu dă-ne noao, Doamne! Amin! [251v] Molitevnic în care sînt rugăciunile de toate niştotele creştinilor. Rugăciunea derept Duhul Sfînt înaintea propovedaniei Să ne rugăm lui Dumnezeu: În vecie atotputearnic Dumnezeu, cine eşti înluminătoriu a toate inimile ce sînt întunecate, rugăm tine înluminează inimile noastre cu milostea ta cea [191] sfîntă, cum cuvintele tale ceale sfinte să le putem cu drag mare asculta; ascultînd, să le putem înţeleage şi învăţa; învăţînd, să le putem ţinea pre cinstea numelui tău şi pre binele fraţilor noştri şi priiatnicilor noştri, noao iară, păcătoşilor, pre iertăciunea păcatelor şi pre ispăsenia sufletelor. Aşa fă, Tatăl sfînt, cu [252r] noi, pren fiiul tău Iisus Hristos, un Domnu al nostru.. Rugăciunea de dămîneaţă Întruna să ne rugăm lu Dumnezeu: Putearnice, înalt Domn Dumnezeu, noi dăm ţie har mare unde pre noi pînă în ceasul de acmu ai ţinut, hrănit şi ne- ai ferit. Rugăm tine cu toată inima, iartă-ne toate păcatele şi greşalele noastre cu ce am greşit şi în ce n-am îmblat după pofta şi porîncile tale. Şi nu ne lăsa şi astăzi şi pururilea, ce ne dă să putem viia pre ispăsenia sufletului nostru, cum noi păcatele păgubituriei să le depărtăm şi nice într-o perire să nu cădem, ce pren faptele sfinte dereptăţile tale, [252v] bătătura şi munca noastră pururea să se întărească şi să se rodească pren Domnul nostru Iisus Hristos, fiiul tău cel unul, ce cu tine şi cu Duhul Sfînt într- una împărăţeaşte şi domneaşte pînă în vecia veacului. Amin! Rugăciunea de seară Putearnice şi milostivnic Tatăl, pren Iisus Hristos, fiiul tău prea iubitul, noi dăm har ţie unde pre noi, în ceastă zi de astăzi, pren mila ta feritu-ne-ai, hrănit şi ne-ai otălmăzuit. Rugăm tine cum să ne ierţi toate păcatele cu care am greşit astăzi ţie şi dă-ne cum şi în ceastă noapte să putem petreace fără toată dosada şi dodeiala dracului, tu ferindu-ne, şi să putem demîneaţă scula la slujba măriei tale. Că ţie noi ne dăruim şi în mîna ta punem şi lăsăm pre noi tot, cu trupul nostru şi sufletul şi tot cu ce ne biruim. Păzeaşte pre noi derept Iisus Hristos, fiiul tău cel unul, [253r] (cu tine şi cu Duhul Sfînt într-una împărăţeaşte şi domneaşte pînă în vecia vacului. Aminu!) (Rugăciunea de păcate) Nu plăteaşte Dumnedzeu noao cum iaste slujba noastră şi nu pedepsi pre noi cumu-s păcatele noastre. O, Doame Dumnezeu atotputearnicul, Tatăl de împărăţia ceriului, cine nu pofteaşte moartea păcătosului şi nu-l laşi bucuros să piiară, însă veri să se întoarcă şi să viiaze cu tine den toată inima, cum păcatele noastre cu care am g(re)şit şi să le iai cu milă de pre noi. Şi fii [192] noao într- ajutoriu cum să ne putem de acmu nainte ţinea de cuvîntul tău pren Domnul nostru Iisus Hristos, fiiul tău cela ce împărăţeaşte într-una cu tine şi cu Duhul Sfînt şi domneaşte pînă în vecia veacului. Amin! Rugăciunea derept pace[253v] Arată, Doamne, cătră noi meserearea ta şi fiiul tău ispăsitoriul dă-ne noao! Domn Dumnedzeu, Tatăl Sfînt din împărăţia ceriului, cine tocmeaşte toate poftele sfinte şi sfaturele dereapte şi lucrurile bune, dă slugilor tale aceaia pace carea nu poate da această lume, cum inimile noastre să fie în ţietura poruncelor tale, cum în vreamea noastră să putem viia, tu ferindu-ne pre noi de alenişgure, în odihnă şi în pace, prin fiiul tău Iisus Hristos, Domnul nostru, cela ce viiază şi se domneaşte cu tine şi cu Duhul Sfînt pînă în vecia veacului. Amin! Rugăciunea pre răsipirea păgînilor Răsipeaşte pre ei cu putearea ta şi pune jos pre ei, ajutoriul nostru, Doamne! Putearnice, în vecie Dumnezeu, în a cui mînă sînt putearea tuturora şi biruitura, împărăţia lor a toată, rugăm tine caută cu milă în [254r] (agiutoriul creştinilor, cum păgînii, ce să nedejduiesc în mulţia sa şi putearea sa, cu putearea ceii mîni dereapte ai tale să să răsipască prin fiiul tău Iisus Hristos, Domnul nostru, cela ce viiadză şi să domneaşte cu tine şi cu Duhul Sfînt pînă în vecie. Amin!) Rugăciunea cu ce blagoslovim masa Ochii tuturora spre tine nădăjduiesc, Doamne, şi tu dai mîncare lor în bună vreame; deşchizi tu mîna ta şi saturi toate viile cu bună voie. (Apoi zică ocenaşele şi ceastă rugă:) Domn a toată putearea, blagosloveaşte pre noi şi ceaste mîncări, carele vrem să luom den binele tău pren Iisus Hristos, un Domn al nostru. Amin! [254v] Rugăciunea sau datul de har ce se zice după mîncare Ispoveduiţi-vă Domnului, că e bun, că pînă în veac e mila lui, cine dă mîncare a tot trupului, cine dă vitelor mîncare a lor, şi puilor corbilor carii chiiamă pre el. Nu în tăria calului, nece în fluierele bărbatului bună-vrearea lui va fi bună-vrearea Domnului spre ceia ce se tem lui şi spre ceia ce nădejduiesc spre meserearea lui. (Apoi să zică ocenaşele şi această rugăciune:) [193] Har dăm ţie, Dumnezeu Tatăl, pren Domnul nostru Iisus Hristos, derept tot binele tău, ce viezi şi împărăţeşti în vecia veacului. Amin! (Rugăciunea după propovedanie Doamne, rugăm tine dă-ne darurile Duhului Sfînt, cum ce amu audzit în ceastă propovedanie de acmu pre cinstea ta şi pre binele fraţilor noştri şi pre ispăsenia noastră să le putem ţinea şi pînă în vecie să putem rămînea în iale. Amin!) [255r] Depre botez Cum trebuiaşte popilor a boteza pruncul Cîndu-l aduc cumetrii pruncul înaintea popeei, zică popa aşa: ,Ascultaţi, fraţii miei, creştinii lu Iisus Hristos, carei sînteţi descumpăraţi cu moartea Domnului cea sfîntă den mîna dracului, den păcate şi den păgubitura dracului şi de perirea sufletului, ce milostea lui au lăsat ş-au porîncit apostolilor şi tuturora popilor, deaca se-au măria lui sculat den moarte, ce trebuiaşte lor să facă şi ce iaste cinstea şi cum trebuiaşte popilor să slujască lu Dumnezeu şi dihaniei lui şi mişelameei creştinilor şi derepce trebuiaşte să se boteaze oamenilor. Despre aceastea despre toate scris-au sfînt Matei, Marco, Luca evanghelist, în cărţile sale mai de apoi: "Şi mearse Iisus la ucenicii lui, grăi lor zi cînd: " Dată mi-e toată putearea în ceriu şi pre pămînt. Păsaţi, învăţaţi toate [255v] limbile botezaţi-i în numele Tatălui şi a Fiiului şi a Duhului Sfînt" (Marco).Şi zise lor: " Duceţi-vă în toată lumea, propoveduiţi evanghelia în a toată făptura. Cine va creade şi se va boteza, ispăsit va fi; cine nu va creade, perit va fi. Că aşa iaste scris şi aşa se cade a chinui Hristos şi a învie den moarte a treia zi şi a se propovedui în numele lui pocaianie în iertăciunea păcatelor în toate limbile, începînd poveaste den Ierusalim. Şi iară aşa zise: " Învăţaţi pre ei să ţie toate acealea cîte-am zis voao; şi iată eu sînt cu voi în toate zilele, pînă la sfîrşitul lumiei" (Matei). [194] Acicea să înceapă rugăciunea derept prunc; şi aşa să grăiască mainte popa: ,Fraţii miei, botezul trebuiaşte să-l ia omul la sine cu credinţă dereaptă, care credinţă iaste cel dar mare a lu Dumnezeu. Derept aceaia ocă, den dragostea frăţească sîntem datori [256r] cum unul derept alalt să ne rugăm lu Dumnezeu. Derept aceaia ocă, acest porobocel în rugăciunea noastră să-l dăruim lu Dumnezeu şi să rugăm pre milostea lui cum derept fiiul lui cel sfînt, derept Domnul nostru Iisus Hristos, cela ce pre sine se-au dat pre moarte şi derept cei mari, şi derept cei mici poroboci, - să dea lui credinţă dereaptă, pren Duhul său cel Sfînt, cum botezul său să-l poată lua la sine cu hasnă, pre spasenia sufletului, şi într-însul pînă în sfîrşit să poată rămînea cu mare hrăborie." Acicea popa grăiască: ,Tătăl nostru ce eşti în ceriure, sfinţească-se numele tău! Să vie împărăţia ta, să fie voia ta, cum în ceri aşa şi pre pămînt. Pîinea noastră săţioasă dă-ne noao astăzi. Şi iartă noao greşalele noastre cum iertăm şi noi greşiţilor noştri. Şi nu ne duce în năpaste, ce [256v] ne izbăveaşte pre noi de hitleanul. Că a ta iaste împărăţia şi putearea şi slava în veac. Amin!" După aceaste rugăciuni, aşa grăiască popa cătră nărod sau cătră cumetri: „Ni, fraţii miei, să uluim acmu credinţă dereaptă, în carea credinţă se botează acest poroboc." Şi zică credinţa pînă în sfîrşit. Credinţa ce-au tocmit părinţi: „Crez într-unul Dumnezeu, Tatăl atotţiitoriul, făcătoriul ceriului şi al pămîntului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor. Şi într-unul Domn Iisus Hristos, fiiul Domnului, unul născutul, ce den Tatăl născu mainte de toate veacurele, lumină den lumină. Dumnezeu adeverit den Dumnezeu adeverit, născut, ce nu făcut, întru o fire cu Tatăl, ce derept el toate fură. Şi derept oamenii şi derept a noastră ispăsenie deştinse den ceriu şi se împeliţă [257r] den Duhul Sfînt şi den Maria fecioară omeni-se. Răstigni-se derept noi den Pilat den Pont, fu chinuit şi îngrupat; şi învise a treia zi după Scriptură şi sui în ceriu şi şade a-dereapta Tatălui; şi iară va veni cu slavă a judeca viii şi morţii, că a lui împărăţie sfîrşit n-are. Şi în Duhul Sfînt, Domnul viiaţă-făcătoriul, ce den Tatăl iase, ce cu Tatăl şi Fiiul într-una să ne închinăm şi să slăvim, cum au grăit pren proroci. Într-una sfîntă şi de săbor apostolească besearecă, spuiu un botez întru lăsarea păcatelor, aşteptu scularea morţilor şi viiaţa ce va fi în veac. Amin!" - Cum iaste în ceastă carte. După aceaia întreabe numele porobocului şi, botezîndu-l, zică aşa: ,Eu, sluga lu Dumnezeu, eu te botez pre tine în numele Tatălui şi a Fiiului şi a Duhului Sfînt. Amin!" Şi zică înţelegătura acestor cuvinte: [257v] ,Aşa iaste Tatăl Dumnezeu: în zioa de astăzi pre tine au numărat întru feţii săi ş-au scris numele tău în cartea vieţiei de vecie. Fie mila lu Dumnezeu pre tine în zioa de astăzi. Cu vărsatul sîngelui său cel sfînt, iată, au curăţit tine den toate păcatele tale, cum despre aceasta înaintea Tatălui Dumnezeu să nu te zici păcătos. [195] Numai derept Duhul Sfînt Dumnezeu pre tine va lumina, cum să ştii cine eşti tu şi cine e Dumnezeu cela ce-au dat ţie atîta bine mult." După botez zică popa şi ceastă rugăciune: "Dumnezeul lu Avraam şi a lu Isac şi a lu Iacov, tatăl a Domnului nostru a lu Iisus Hristos cel sfînt şi ferecat şi de veac Dumnezeu, cela ce cu sămînţa oamenilor cea perită den meserearea ta cea mare făcuş şi tocmiş leage noao, jurămînt şi legătură de veaci, ce nu se poate [258r] (...) pren fiiul tău cel sfînt, - rugăm pre tine ia-l şi făgăduiaşte lăuntru pre ceastă slugă a ta în făgăduitura şi oblicitura ta cea bogată, şi întăreaşte pre el în oblicitura jurămîntului tău, cum cu Duhul tău cel sfînt să fie al tău, pre tine să te poată cunoaşte şi toate păcatele lui să fie uitate în vecie înaintea ta. Pren credinţă şi pre aşteptarea acestui lucru, eu încă am pre el botezat den porînca şi den lăsata ta cea sfîntă, pren Domnul nostru Iisus Hristos, cela ce lăcuiaşte şi se domneaşte cu tine şi cu Duhul Sfînt depreună în vecia veacului. Amin!" Cin la cununie, ce se zice jurămînt Popa aşa întreabe: "Frate drag, voia ţi-e această fată în leagea lu Dumnezeu să o iai la tine, să-ţi fie căsătorie? [258v] -, Mi-e". Iar popa zică: "Dat-ai credinţa ta cuiva alţiia fără de aceştiia?" Răspunză el: "N-am dat nici uniia." Iară popa aşijderea zică: "Soro dragă, voia ţi-e la cest om bun, au cest voinic, cu leagea lu Dumnezeu să mergi la el pre lăcuirea de veac?" Iară popa grăiască: "Dat-ai credinţa ta altuia, au ba, fără acestui om bun?" Apoi zică popa: "Prendeţi-vă mînile dereapte unul altuia." Şi să zică popa bărbatului: "Derepce, frate bun (pre ceastă jupîneasă o iai ţie pre căsătorie de veac?" Popo: ,Zi după mine cuvintele jurămîntului: " Eu juru-mă astăzi înaintea lu Dumnezeu celui viu şi înaintea beseareciei sfîntă a lui cum ceastă fată bună au nevastă au jupî [259r] neasă iau-o ea mie pre căsătorie de veac, în leagea lu Dumnezeu, şi pre ea nu voiu lăsa pînă la moartea mea, nici în strinşte rea, nici în bună, nici întru niştotă. Aşa-mi ajute Tatăl şi Fiiul şi Duhul Sfînt, un Dumnezeu derept!." Popa după aceaia grăiască feateei au jupîneasei aşa: ,Derepce, fată bună mergi la cest om bun ) pre soţia căsătoriei de veac?" Popo: "Zi după mine cuvintele jurămîntului: " Eu (imerekî) astăzi mă jur înaintea lu Dumnezeu celui viu şi înaintea cestor oameni buni cum voi- voiu mearge la cest om bun (imerekî) prentru viiaţa, în leagea lu Dumnezeu şi pre el nu voiu lăsa pînă la moartea mea nici în strişte rea, nici în bună şi nici [259v] întru niştotă. Aşa-mi ajute Tatăl şi Fiiul şi Duhul Sfînt, un Dumnezeu derept!." [196] După aceaia popa blagoslovească pre ei: "Derepce că ceşti oameni buni cu voia în leagea lu Dumnezeu în ceastă viiaţă a căsătoriei de veac loru le e voia să lăcuiască unul cu alalt într-una, şi cu prinsul mînilor sale într-una şi cu credinţele sale şi înaintea lu Dumnezeu, şi înaintea cestor oameni bun uluiesc şi arată, - derept aceaia dereptate eu încă pre ei blagoslovesc într-una cu putearea lu Iisus Hristos." Popa să puie mînile pe capetele lor, grăiască: "În numele Tatălui şi a Fiiului şi a Duhului Sfînt! Cum Dumnezeu ceia ce i-au într-una împreunat şi adunat, omul unul de cătră alalt să nu desparţă. Amin!" Apoi zică aceaste rugăciuni, ce se cheamă molitve: [260r] ,Doamne, Dumnezeul lu Avraam şi a lu Isac şi a lu Iacov, luminează mintea acestor cu darurele Duhului Sfînt, cum vare ce bine ei vor auzi şi vor învăţa pre aceaia, să poată împlea aceaia cu faptele, pren fiiul tău cel sfînt Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin!" rugăciune : ,Rugăm tine, înalt şi putearnic Dumnezeu, ce eşti iubitoriul oamenilor, caută pre ceşti împreunaţi den măria ta în tocmealele căsătoriei sfîntă în zioa de astăzi. Şi cum ai blagoslovit pre Avraam şi Sara şi pre Zaharia cu Elisavta, blagosloveaşte pre aceştea şi fereaşte pre ei cum ai ferit pre Noi în corabie şi trei feciori în cuptoriu de foc şi pre Iona în maţele chitului. Şi cum ai slobozit jidovii pren Marea Roşie den putearea lu Faraon împărat, în acela chip slobozeaşte şi pre aceştea, în zioa de judeţ, den putearea dracului, pren fiiul tău cel sfînt [260v] Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin!" Popa apoi grăiască nărodului: ,Fraţii miei, ajutoriul nostru iaste de la Dumnezeu, cela ce- au făcut ceriul şi pămîntul. Derept aceaia, să ne cucerim şi să ne rugăm lu Dumnezeu, celuia ce-au făcut ceriul şi pămîntul, că fără ajutoriul lui nici un bine nu putem face cu aceşti doi oameni, să poată lăcui într-una pre cinstea lu Dumnezeu şi pre spăsenia sufletelor sale. Îngenucheaţi toţi şi ziceţi cu mine " Tatăl nostru ce eşti în ceriu." Apoi popa aşa dojenească şi înveaţe împreunaţii, junele şi fata, grăiască amu: ,Fraţii miei dragi, sînteţi în căsătorie împreunaţi. Ascultaţi mainte cine-au tocmit nunta a căsătoriei. Aşa iaste scris în cartea de primă a lu Moisi proroc, ce se chemă Bitia, -n al doilea cap: " Zise Domnul Dumnezeu: "Nu e bine cum [261r] omul să fie (singur; muiare voiu) face lui, cine să fie pre lîngă el'. Şi lăsă Domnul Dumnezeu pre Adam somn, şi adurmi. Şi scoase afară o coastă, şi în locul coastei puse carne; şi Dumnezeu den aceaia coastă făcu muiare, care luo den Adam, şi o duse ea cătră Adam. Şi zise Adam: 'Acesta - os den oasele meale şi carne den carnea mea; derept aceaia chema-se-va bărbătească, că den bărbat luată fu'. Derept aceaia va lăsa omul tată-său şi mumă-sa, şi vor fi un trup, o peliţă." [197] După aceaia popa să zică: "Iacătă, auziţi cine-au tocmit căsătoria, nunta. Ascultaţi amu, adoara, ce porînceaşte şi lasă Dumnezeu voao, împreunaţilor în căsătorie pre sfînt Pavel apostol, kă Efeseo(m), : " Bărbaţi, iubiţi muierile voastre cum au şi Hristos iubit sfînta besearecă a sa şi spre sine se-au dat derept aceaia cum pre ea să o sfinţească, curăţind pre ea cu apa scăldăriei, pre cuvîntul [261v] (său, ca să o înfăţişeze sieşi această Biserică slăvi)tă, ferecată şi blagoslovită, în carea nu iaste scîrnăvie sau spurcăciune, ce să fie sfîntă şi nevinovată. Aşijderea şi bărbaţii datori sînt să iubească muierile sale ca trupurile sale. Cine iubeaşte muiarea sa, pre sine iubeaşte, că nimea nici dinioară trupul său nu uraşte, ce-l hrăneaşte şi-l miluiaşte, ca şi Dumnezeu beseareca; că nodure sîntem trupului lui şi den trupul lui şi den oasele lui. Voi iară, muierile, supt ţinutul bărbaţilor să fiţi şi să-i ascultaţi ca şi lu Dumnezeu; că bărbatul iaste cap muieriei, cum Hristos iaste capul beseareciei, sfînt şi feritoriul trupului său. Vare în ce chipu e beseareca sfîntă supt ţinutul Domnului nostru lu Iisus Hristos, în acela chip fie şi muiarea supt ţinutul bărbatului său, cu toată ascultătura şi îngînditura. A treia oara: ascultaţi şi pedepsa, varga, biciul carele au Dumnezeu aruncat ş-au [262r] lăsat pre ceastă lume în ceastă viiaţă a căsătoriei. Că aşa zise Domnul Dumnezeu muieriei lu Adam, Eva: " Înmulţi-voiu nevoile tale şi durorile tale cînd veri fi grea şi tăroasă. Cu dureri veri naşte feciorii tăi, şi pofta ta supt ţinutul bărbatului tău, şi se va el domni pre tine. Bărbatului iară aceasta zise Dumnezeu: " Căce tu ascultaş cuvîntul muiereei tale ş-ai mîncat den pom den carele porîncise eu ţie cum să nu mănînci den el, - mîncat-ai -, blăstemat pămîntul în lucrurile tale: În grije să mănînci den el în toate zilele vieţiei tale! Spinii şi pălămida crească ţie şi să mănînci iarba cîmpilor: În sudoarea feaţeei tale să mănînci pîinea ta, pînă cîndu te voiu întoarce în pămînt: den el luat eşti, că pămînt eşti şi în pămînt veri mearge. A patra oara: aceaia încă să ştiţi cum veselia voastră iaste aceasta, cum să ştiţi şi să creadeţi cum aceasta viiaţa voastră şi [262v] gîndul vostru să placă lu Dumnezeuş, că el au tocmit ş-au sfinţit. Că aşa iaste scris: "Făcu Dumnezeu omul pre obrazul său, pre obrazul lu Dumnezeu făcu pre ei bărbat şi muiare; şi blagoslovi Dumnezeu ei şi zise lor: " Creaşteţi şi vă înmulţiţi şi împleţi pămîntul şi-l luaţi supt ţinutul vostru. Şi vă domniţi pre peştii măriei şi pre pasările ceriului şi prespre toate roditurile vietoare ce se leagănă şi îmblă pre pămînt. Şi văzu Dumnezeu toate acealea ce se rodise, şi era vîrtos bune." Popa să puie mînile sale pre capetele lor şi aşa să roage: ,Putearnice Domn Dumnezeu, ce bărbat şi muiare ai făcut şi pre ei ai ales pre rîndul căsătorieei şi pre rod şi poamele lor ai blagoslovit asupră de ce-ai în ei arătat beseareca sfîntă a lu Iisus Hristos, Domnul nostru, - cu jurata cearem milostea ta cea nenumărată, cum nu lăsa tocmealele tale să se răsi [263r] [198] pească (...)dracului, ce ne dă meserearea ta cea mare; ţine-i şi-i fereaşte pren Domnul nostru, pren Iisus Hristos. Amin!" Acicea popa, să va vrea, poate cununile pune pre capetele lor şi cu cel brîu să încingă şi să cînte: "Doamne, Doamne, caută den ceriu şi vezi şi socoteaşte via ta ce-au dentîiu răsădit dereapta ta, Doamne!" - pînă vor mai bine înţeleage creştinii. Apoi aşa blagoslovească pre ei popa, zică: ,Blagoslovească pre voi Dumnezeu şi vă socotească, dea voao cunoscătura sa cea sfîntă şi dereaptă şi fie milostivnic cătră voi. ţie pre voi în cuvintele sale şi dea pacea sa voao. Duceţi-vă în numele Tatălui şi a Fiiului şi a Duhului Sfînt. Amin!" Apoi popa zică un cîntec cu nărodul depreună den Scriptura Sfîntă. [263v] Cum trebuiaşte pre (bolnavi a ispovedi) şi a-i cumineca Popa la besearecă pururea să înveaţe pre oameni cum să nu aşteapte cu ispoveada şi cuminecătura la ceasul morţiei, cîndu-şi pierd şi mintea, şi graiul, că atunce nu foloseaşte nemica cuminecătura, - cum zice sfînt Pavel apostol -, ce de vreame să se gătească tot omul. Înaintea bolnavului popa aşa să grăiască: "Drag frate, Dumnezeul nostru pre noi oamenii pedepseaşte şi ne bate derept păcatele şi greşalele noastre ceale multe cu aceaste beteşuguri şi boale multe, că greşim lui în tot ceasul şi nu ţinem porîncele şi cunteniturile ale lui, nu ne teamem de Dumnezeu, nici iubim pre sfinţia lui. N-avăm nici o grije de el şi de leagea a lui, nu cum să ţinem leagea lu Dumnezeu; încă nu ştim ce trebuiaşte noao a face şi a ţinea, căce noao pare bine. Multe facem ce Dumnezeu nu iubeaşte, [264r] derept aceaia că nu iubim pre vecini şi fraţii noştri. Zău, nu facem altă, numim păcate; uităm depre binele lu Dumnzeu, nece dăm lui har derept iale. Derept aceaia pre noi bate şi pedepseaşte Domnul, să ne turnăm cătr-însul den păcate, cum cu tot să nu perim, cu trupul şi cu sufletul. Aşa, frate drag, pre tine au tremes Dumnezeu această boală derept păcatele şi greşalele tale ceale multe. Iane socoteaşte bine den tinereaţele tale tu cum ai viiat, ce-ai făcut, cum ai slujit Dumnezeului tău. Zău, caută numai, doară nici un bine n-ai făcut, ce faptele tale c-au fost reale toate pînă acmu. Iară Dumnezeu zice cum proclet şi blăstemat e tot omul vare cine nu ţine toate porîncile sale care sînt scrise în Cartea Legiei. Aşa, frate drag, pre tine au tremes Dumnezeu această boală derept păcatele şi greşalele tale ceale multe. Iane socoteaşte bine den tinereaţele tale tu [264v] cum ai viiat, ce-ai făcut, cum ai [199] slujit Dumnezeului tău. Zău, caută, doară nici un bine n-ai făcut, ce faptele tale c-au fost reale toate pînă acmu. Iară Dumnezeu zice cum tot omul să fie proclet şi blăstemat carele nu ţine toate porîncele sale care sînt scrise în Cartea Legiei. Aşa, frate drag, şi tu eşti unul den cei oameni blăstemaţi, pren ce eşti născut şi viiat în păcate. Smereaşte-te, derept aceaia, dentru inema ta şi, căind păcatele tale, fă cum zice David proroc în psalom: " Ispovediţi-vă Domnului, că elu e dulce şi bun". (Aceasta iaste şi la ispoveadă, şi la leturghie.) ,Zi, derept aceaia, frate drag, spoveada cu mine depreună: " Spoveduiescu-mă ţie, Dumnezeul mieu dulce, că eşti tu mie Domn, roditoriul şi făcătoriul mieu şi descumpărătoriul mieu dulce. Sînt păcătos înălţiei, sfinţiei tale, în orbitura inimiei şi [231v] sufletului mieu, în păcate nenumărate, în necredzuţia mea, în rugătura mea cătră dumnedzăi streini şi numele tău nu l-amu chiematu. În nehărnicia mea cuvintele tale ceale sfinte cu inimă bună şi cu suflet bun bucuros nu le-amu învăţatu, şi în toată neîngăduitura mea în cuvinte-mi, în gînduri- mi, în vădzute-mi, în audzite-mi, în vedite-mi, în sidalme- mi, în clevete-mi, în blăstămu-mi, în mînie-mi, în giurămînt strîmbu, în neţietura poruncelor tale ceale sfinte, vare în ce chip amu greşit, cu voia mea sau fără voia mea, ştiute şi neştiute, - lasu-mă vinovatu dumnedzăiiei tale, căiescu-mi toate păcatele reale a meale. Ce te rog, ca Domnul mieu şi descumpărătoriul mieu cel dulce, derept moartea cea scumpă [232r] a fiiului tău, lui Iisus Hristos, fii milostivnic şi meserearnic mie, păcătosului de mine. Rogu-te iartă-mi păcatele meale şi lumineadză pre mine cu darurile Duhului Sfînt şi clăteaşte tu năravul mieu cel zdrobit, cum păcatele meale să le pociu urî şi căi cu adevăru, şi pre tine, Dumnedzeu de vecie, asupră de toate să te pociu iubi şi îndrăgi, şi pre fraţii şi vecinii miei ca şi pre mine. Dă-mi, Doamne Dumnedzeu, cum să pociu tocmi şi rîndui viiaţa mea cum poftesc poruncele şi cuvintele tale ceale sfinte şi cumu-i voia ta cea sfîntă şi să pociu viia în ceastă lume pre cinstea numelui tău şi pre binele fraţilor miei, - mie, iară, pre ispăsenia sufletului -, şi tot să pociu sluji ţie pînă la moartea mea, şi după moartea mea în împărăţia ceriului pre tine să te pociu vedea şi pînă în vecie să te pociu lăuda cu îngerii şi cu sfinţii depreună. Aşea fă, Tătăl sfînt şi milostiv, derept dragostea fiiului tău, derept Iisus Hristos. Amin!" Apoi popa aşea să grăiască: „Frate drag, eu audzu ce tu gici şi uluieşti, în ce chipu ai greşit Domnului nostru. Dzău, tare te-ai greşitu şi cu dereptatea [232v] lui pre tine Dumnedzeu ară [200 putea piiarde şi a te bate în cel chipu şi în munca nesfîrşită. Ce, frate drag, Dumnedzeu nu vrea perirea păcătoşilor, ce cum să întoarne din păcate şi fărălegile sale şi să-l înviiadze. Tu încă, drag frate, întoarce-te cătră Dumnedzăul tău şi te căiaşte şi te pocăiaşte şi bănuiaşte de greşalele tale, cum aşea-ai mîniatu pre Domnul tău, şi te roagă sfinţiei lui, că elu au vinit derept păcătoşii şi derept greşiţii, cum gice însuşi Iisus Hristos (Matei): " N-am vinitu a chiema derepţii, ce greşiţii la pocanie. Purceade şi te du cu credinţă cătră Iisus Hristos, cum şi cheamă pre păcătoşi (Matei): " Viniţi toţi la mine! ,Derept aceaia, frate drag, deacă-ţi pare rău ţie de păcate şi te căieşti depre păcatele tale ce-ai făcutu pînă acmu, şi să credzi că ţie vor fi iertate derept Iisus Hristos, şi deacă ţi-i voia cum de acmu înainte să te fereşti cu voia de totu răul, dzău că sînt ţie toate iertate. Eu încă te dezleg în numele Tatălui şi a Fiiului şi a Duhului Sfînt, frate drag, cum să credzi în ceastea toate şi cum să nu te temi nice de păcatele tale, nice dracul, nice de moarte. ,Derept aceaia, frate drag, deacă-ţi pare rău ţie de păcate şi te căieşti depre păcatele tale ce-ai făcutu pînă acmu, şi să credzi că ţie vor fi iertate derept Iisus Hristos, şi deacă ţi-i voia cum de acmu înainte să te fereşti cu voia de totu răul, dzău că sînt ţie toate iertate. Eu încă te dezleg în numele Tatălui şi a Fiiului şi a Duhului Sfînt, frate drag, cum să credzi în ceastea toate şi cum să nu te temi nice de păcatele tale, nice dracul, nice de moarte. ,Domnul Iisus Hristos noao au tocmit cuminecătura pomana morţiei, [233r] să creadem cum trupul său au datu pre cruce de lemn derept noi, sîngele său au vărsatu derept curăţia şi iertăciunea păcatelor noastre. Derept aceaia, drag frate, ascultă în ce chipu grăiescu sfinţii evanghilesti Matei, Marcu, Luca, şi sfînt Pavel apostol depre cuminecătură." Popa să ia cuminecătura în mîna sa şi aşea să grăiască: ,Domn Iisus Hristos după cină luo pită şi blagoslovi şi frîmsă şi deade ucinicilor săi şi dzise: " Luoaţi şi mîncaţi, acesta iaste trupul mieu ce să dă derept voi. Cîndu vreţi face aceasta, faceţi pre pomana mea. Aşijdere şi păharul luo după cină şi dede apostolilor săi şi dzise : " Luoaţi şi beaţi toţi dintr-însul: acesta iaste sîngele mieu de leage noao, ce să va vărsa derept voi derept mulţi, să vi să iarte păcatele. Aceasta faceţi pururile cîndu beaţi pre pomana mea." Apoi popa să dea cuminecătura bolnavului. După aceaia popa aşea să grăiască: ,Frate drag, dă har lui Dumnedzeu derept totu binele lui şi cum tine au făcut partnic cu trupul său şi cu sîngele lui dănăoară pre cruce. Acmu, cu această cuminecătură de la [233v] el tocmită, nu ti teame, credzi cum ai mîncatu această bucată sfîntă aşea de-adevăru, şi dzău derept tine au muritu Iisus Hristos. Tu eşti al lui şi elu iaste al tău şi, cum au dzis, după moarte că te va duce în împărăţia lui. Aceaia să fie! Şi cum să fie Dumnedzeu ţie întru agiutoriu, să ne rugăm Domnului! Dzi şi tu, frate drag, cu mine depreună ocinaşele rumîneaşte: " Tatăl nostru ce eşti în ceriu." Leturghia lu Iisus Hristos ce au făcut în Gioi Mari cu doisprădzeace apostoli Popa, deacă va întra în besearecă, dzică ocinaşele rumîneaşte. Cetească psalom sau alt psalom; afla-veţi în slujba de demineaţă. [201] Dzică această molitfă: "Doamne, Dumnezeul nostru, ispăseaşte oaminii tăi şi blagosloveaşte partea ta. Implerile beseareciei tale fereaşte, sfinţeaşte ceia ce iubescu dulce-frămseaţa caseei tale. Tu aceia măreaşte-i cu dumne- dzăiasca a ta tărie şi nu lăsa noi, ceia ce nădăjduimu pre tine. Amin!" Dzică cest cîntec: "Înalt Dumnezeu, Domnul tuturora"; afla-veri mai apoi, în foi. Cetească apostolul. După apostol cînte: „Tatăl milostiv, ce te noi uluimu, fii cu agiutoriu"; afla- vreţi mai apoi, al foaie. Ceteaşte evanghelia. [234r] După evanghelie să cînte: "Îmblăm noi să cearem Duhul Sfînt"; caută în a foaie. Să veri să propoveduieşti evanghelia, caută la începutul evangheliei carea să înceape aşea: "Fraţii miei creştini şi botedzaţi, ascultaţi cuvîntul lui Dumnedzeu ce voiu să grăiescu." Deacă veri sfîrşi propovedania, tu cîntă cestu cîntecu: "Har dăm ţie Dumnedzeu din vecie." Şi dzică veruia rumîneaşte cu nărodul; caută înainte, în " Botedzu. Ia bine aminte învăţătura depre cuminecătură. No amu deacă ai grăi beteagului şi cîndu veri cumineca beteagul, aşea grăiaşte cum iaste scris; iară la leturghie tu grăiaşte a tot nărodul; nu zice,frate", ce,fraţii miei". Deacă veri sfîrşi împărţitura pîneei şi vei gice ocinaşele, dzi cest cîntecu: "Pomeneaşte, Dumnedzeu, credzuţilor", carii caută în de foi. Otpus: "Blagoslovească pre voi Tatăl Domn Dumnedzeu, ferească pre voi Iisus Hristos, veselească Duhul Domnului tutindinile, în toate lucrurile voastre. Amin!" Vecernia Blagoslovit Domnul nostru în toată vreamea şi acmu şi pururea şi în vecia de veac. Aminu! Slavă ţie, Dumnedzeul nostru, slavă ţie! Impăratul ceriului, mîngîietoriu de suflete dereapte, [234v] cela de pretutindinilea, toate împli. Vistiariul dulceţilor şi viiaţă-dătătoriu, vino de te răpausă întru noi şi curăţeaşte-ne de toate spurcăciunile şi mîntuiaşte, dulce, sufletele noastre. Sfinte Doamne, sfinte tare, sfinte fără moarte, miluiaşte noi! (Sla(v)ininea). Prea Sfîntă Troiţă, miluiaşte noi! Doamne, curăţeaşte greşealele noastre; despuietoare, iartă fărălegile noastre; sfinte, socoteaşte şi vindecă neputinţele noastre derept numele tău! Sla(v)ininea. [202] Tatăl nostru ce eşti în ceriu, sfinţească-să numele tău! Să vie împărăţia ta, fie voia ta, cum în ceriu aşea şi pre pămîntu! Pîinea noastră de toate zilele dă-ne noao astădzi! Şi iartă noao greşealele noastre cum şi noi iertăm ale greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pre noi în ispită, ce ne izbăveaşte pre noi de hicleanul. Că a ta iaste împărăţia şi putearea şi slava în vecia veacului. Amin! Tatăl nostru ce eşti în ceriu, sfinţească-să numele tău! Să vie împărăţia ta, fie voia ta, cum în ceriu aşea şi pre pămîntu! Pîinea noastră de toate zilele dă-ne noao astădzi! Şi iartă noao greşealele noastre cum şi noi iertăm ale greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pre noi în ispită, ce ne izbăveaşte pre noi de hicleanul. Că a ta iaste împărăţia şi putearea şi slava în vecia veacului. Amin! Psalom ,Blagosloveaşte, sufletul mieu, Domnul! Doamne Dumnedzăul mieu, măritu-te-ai foarte: Întru ispovedire şi [235r] în mare frîmseaţe înveştişi-te! Înveştitu-te-ai cu lumină ca cu un veşmint, întinseşi ceriul ca piialea, coperişi cu apele mai-susul lui. Puseşi nuorii suirea ta, ce îmblă spre arepile vîntului. Ce faci îngerii tăi duhure şi slugile tale foc aprins. Urdzişi pămîntul în vîrtutea sa; nu se va pleca în veac de veac. Fără-fundul-ca cămeaşea înveştirei lui; spre codri stau ape. De certatul tău fugi-vor, de glasul tunetului tău spămînta-se-vor. Suie-se codrii şi deştingu-să cîmpii în loc ce ai urdzit lor. Hotaru puseşi, ce nu trec, nice să întorc să acoapără pămîntul. Tremiseşi izvoare prin dumbrăvi, pre mijloc de codri trec ape. Adapă-să toate gadinele cîmpilor, aştaptă onagrii în seatea sa. În aceaia paserile ceriului lăcuiesc, de mijloc de pietri dau glasuri. Adăpîndu codrii de pre susul lui, de rodul faptelor tale satură-să pămîntul. Ce răsărişi fînul vitelor şi iarba în slujba oaminilor, să scoţi pîne din pămînt; şi vinul veseleaşte inima omului. Să veselească faţa cu unt şi pînea inima omului întăreaşte. Satură-să leamnele cîmpilor, ce el au răsădit; aciia paserile ceriului încuibui-să-vor, erodii casa biruiaşte ei. Codrii înalţi-i cerbilor, piiatra-scăpare iepurilor. Fapt-ai luna în vremi, soarele cunoscu apusul. Pus-ai untunearec şi fu noapte: întru ea îmblă toate fierile lunciei, puii leilor rîcîiescu-să să apuce şi să ceară de la Dumnedzeu mîncare lor. Răsare soarele şi adună-să [235v] şi în straturile sale culcă-să. Iase omul în lucrul său, şi în lucrul său pînă în sară. Că măriră-să faptele tale, Doamne! toate în mîndrie faptu-le-ai; împlu-să pămîntul de faptele tale. Acea mare mare şi largă, - aciia gadine ce nu li-i număru, jigănii mici şi mari; aciia corabiile înnoată, zmeul aceala ce fapt-ai să-şi bată gioc de-nsul. Toate de la tine aştaptă să dai mîncare lor în bună vreame, iară dînd tu, lor aduna-vor. Deştidzîndu-ţi mîna, toate se împlu de bunătate; întorcîndu tu faţa, turbura-să-vor. Iai duhul lor şi pieru şi în pulberea sa întoarnă-să; tremiţi duhul tău şi zidi-se-vor şi înnoi-veri faţa pămîntului. Fie slava Domnului în veac! Veseleaşte-să Domnul de faptele sale. Caută spre pămîntu şi face-l a tremura, atinge codrii şi afumă-să. [203] Cînta-voiu Domnului în viiaţa mea, cînt Domnului mieu pînă sînt. Să să îndulcească lui cuvîntul mieu, iară eu veselescu-mă în Domnul. Sfîrşescu-să păcătoşii de pre pămînt şi fărălegiuitorii ca să nu fie ei. Blagosloveaşte, sufletul mieu, Domnul!" Psalom David ,Fericat bărbat ce nu mearge în sfatul necuraţilor şi în calea greşiţilor nu stă şi în şederile pierdzătorilor nu şeade, ce întru leagea Domnului e voia lui şi în leagea lui învaţă-să dzuoa şi noaptea. Şi fi-va ca un lemn răsădit lîngă ieşitul apelor, ce rodul său dă în vreamea sa şi frundza lui nu va cădea; şi toate [236r] cîte s-ară face sporesc. Nu e aşea, necuraţilor, nu aşea, ce ca prahul ce-l ia vîntul din faţa pămîntului. Derept aceaia, nu vor învia necuraţii la giudeţ, nice greşiţii întru sfatul derepţilor; că şti Domnul calea derepţilor şi calea necuraţilor peri-va." Psalom ,Derepce rînjiră limbile şi oamenii gîndiră în deşert? Înainte stătură împăraţii pămîntului şi domnii adunară-să depreună spre Domnul şi spre Hristosul lui: " Să rumpem legăturile lor şi să lepădăm de la noi giugul lor! Cela ce vie în ceriu răde-ş de ei şi Dumnezeu rîde-ş de ei. Atunci grăi-va cătră ei cu mînia sa şi cu urgia sa spămînta-va ei: " Eu pus sînt împărat de el spre Sion, măgură sfîntă a lui, să vestesc porunca Domnului. Domnul dzise cătră mine: 'Fiiul mieu eşti tu, eu astădzi născuiu-te. Ceare de la mine şi da-voiu limbile partea ta, şi ţinearea ta sconcenia pămîntului; paşte-veri ei cu toiag de fier, ca un vas de lut zdrobi-veri ei'. Şi acmu, împăraţi, înţeleageţi: Învăţaţi-vă, giudecătorii pămîntului! Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă lui cu cutremur! Luaţi învăţătură, să nu cîndva mînia-se Domnul; şi peri-veţi din calea dereptului cînd încinde-să-va de sîrg urgia lui. Fericaţi toţi ceia ce se nedejduiesc spre el!" Psalom ,Doamne, ce se mulţiră dodeitorii miei! Mulţi se scoală pre mine, mulţi grăiesc sufletului mieu: " Nu iaste spăsenia lui din Dumnezeul lui. Tu, Doamne, folositoriul mieu eşti, slava mea, şi înalţ capul mieu. Cu glasul mieu cătră Domnul strigaiu, şi audzi-mă din măgură sfîntă a lui. Eu adurmiiu [236v] şi aţipiiu; sculaiu, că Dumnezeu folosi-mi. Nu mă tem de mii de oamini ce cadu împregiurul mieu. Scoală, Doamne, spăseaşte-mă, Dumnezeul mieu! Că tu vătămaşi toţi ceia ce vrăjbesc mie în deşert, dinţii greşiţilor zdrobit-ai. A Domnului iaste spăsenia şi pre oaminii tăi blagoslovenia ta." [204] Psalom, glas ,Doamne, chem cătră tine, audzi-mă! Socoteaşte glasul rugăciuniei meale cînd voiu striga cătră tine; audzi-mă, Doamne! De să să isprăvască rugăciunea mea ca o cadilă înaintea ta! rădicarea mînilor meale, giunghearea de sara. Audzi-mă, Doamne! Pune, Doamne, ţineare rostului mieu şi uşe îngrădeaşte rostului mieu! Nu-mi pleca inima mea în cuvinte hicleane; în păreare vine de păcate cu oaminii ce fac fărăleage şi numără-mă cu aleşii lor! Pedepseaşte-mă derept cu meserearea şi obliceaşte-mă, iară untul păcătoşilor să nu ungă capul mieu, că încă rugăciunea mea în bună vreamea lor. Giungheaţi fură lîngă piatră giudecii lor; audu-să cuvintele meale, că putură ca grasul pămîntului. Pripădi-se în pămînt, răsipiră-să oasele lor întru iad. Că cătră tine, Doamne, Doamne, ochii miei, spre tine nedejduiiu; nu lua sufletul mieu! Fereaşte-mă de laţul ce pusără mie şi de săblazne celor ce fac fărăleage! Cadu în mrejile sale păcătoşii, sîngur sînt eu pînă voiu treace!" Psalom ,Cu glasul mieu cătră Domnul strigaiu, cu glasul mieu cătră Domnul rugaiu-mă. Vărs între el rugăciunea mea, [237r] grijea mea înaintea lui spuiu. Cînd periia de la mine sufletul mieu, şi tu cunoscuşi cărările meale; în calea aceasta ce pre însă îmbla ascunsără laţ mie. Căutaiu d-a dereapta şi vădzuiu, şi nu era ştiutoriu mine; peri fugirea de la mine şi nu e cine ceare sufletul mieu. Chemaiu cătră tine, Doamne, dziş: " Tu eşti nădeajdea mea, partea mea eşti în pămîntul viilor. Socoteaşte rugăciunea mea, că smeriiu- mă foarte! Izbăveaşte-mă de gonitorii miei, că învărtoşară-să mai vîrtos de mine. Scoate din temniţă sufletul mieu, să se ispovedească numelui tău! Mine aştaptă derepţii, pînă da-veri mie ". Psalom ,Dentru adînc strigaiu cătră tine, Doamne! Doamne, audzi glasul mieu, fie urechile tale să socotească glasul rugăciunilor meale! Să spre fărăleage căuta-veri, Doamne, Doamne, cine va sta? Că de tine curăţia iaste şi derept numele tău răbdaiu-te, Doamne! Ca rabdă sufletul mieu în cuvîntul tău, nedejdui sufletul mieu în Domnul, de strajea de demineaţa pînă la noapte. De strajea de demineaţă să nădăjduiască Izdrail în Domnul că la Domnul iaste mesereare şi multă de el izbăvire; şi el izbăveaşte Izdrail de toate fărălegile lui." [205] Psalom ,Lăudaţi Domnul toate limbile, lăudaţi elu toţi oaminii! Că întări-să mila lui spre noi şi deadevărul Domnului rămînea-va în veac. Amin!". Din evanghelia lui sfînt Luca, capete: [237v] ,Acmu lasă robul tău, Doamne, după cuvintele tale cu pace, că vădzură ochii miei mîntuitura ta ce ai gătit înaintea feaţeei a tuturor oaminilor, - lumină întru descoperitura limbilor şi slava oaminii tăi izdrailii." Şi rugăciunea de sara: "Putearnice şi milostivnic." ,Ce întru toată vreamea şi în tot ceasul în ceriu şi pre pămînt închinămu-ne şi slăvim, Doamne dulce, îndelung-răbdătoriu şi mult milostiv, cela ce derepţii iubeaşte şi greşiţii miluiaşte, toţi cheamă cătră ispăsenie derept făgăduirea ce va fi dulceaţă. Însuţi, Doamne, ia aminte în tot ceasul rugăciunile şi isprăveaşte viiaţa noastră cătră porîncele tale! Sufletele noastre sfinţeaşte, trupurile curăţeaşte, cugetele isprăveaşte, gîndurile curăţeaşte; izbăveaşte noi de toată scîrba şi răul şi boala: Îngrădeaşte noi cu sfinţi îngerii tăi, din glotirea lor să păşim, şi ne îndereptează să meargem întru o credinţă şi cu înţeles neatins a ta mărire! Că blagoslovitu eşti în veac. Amin! " Otpus. [206] Slujba de demineaţă. Utrănia Aicea dzi, popo, mainte: După aceasta dzi, popo: Slujba de demineaţă. Utrănia Aicea dzi, popo, mainte: După aceasta dzi, popo: „Doamne, Dumnezeu, ia aminte pre agiutoriul nostru! Doamne, Dumnezeu, grăbeaşte pre noi de ne agiută în niştotele noastre [238r] derept Iisus Hristos, Domnul nostru şi descumpărătoriul nostru. Răsărindu astădzi soarele, să ne rugăm Domnului cum toată dzua de astădzi de păcate noi să ne ferească, limbile noastre să le ţie cum pre păcate să nu să clătească, ochii noştri să-i acoapără spurcăciunea să nu caute. Curate să fie inimile noastre şi fără reale păcate. Trufia să-u trudească, mîncarea şi bearea să-u cumpănească, cum, cînd soarele va vrea să apuie şi noaptea să apropie, pre lume curaţi noi să fim, slăvindu pre mare Dumnezeu. Slava fie Tatălui şi cu sfînt Hristos, fiiul lui, într-una cu Duhul Sfînt, pînă în vecia veacului. Amin!" După aceaia, psalom : „Audzi, Doamne, dereptatea mea, făgăduiaşte rugăciunea mea, socoteaşte în urechi ruga mea nu întru rost înşelătoriu! Din faţa ta giudecarea mea iase, ochii miei să vadză dereptatea. Ispitit-ai inima mea, cearceţi-u noaptea; cu foc înfierbîntatu-m-ai şi nu află-să întru mine nedereptate. Ca să nu grăiască rostul mieu lucruri omineşti, derept cuvintele rostului tău eu feriiu căile reale. Sfîrşeaşte urmele meale întru cărările tale, să nu să leagine urmele meale. Eu strigaiu, că audzişi-mă, Doamne: pleacă ureachea ta cătră mine şi audzi graiurile meale! Minunează meserearea ta, cine spăseaşte ceia [238v] ce nădăjduiesc spre tine! De protivitorii dereptăţiei tale fereaşte-mă, Doamne, ca lumea ochiului! Acoperi-mă supt umbra arepilor tale, coperi-mă de faţa necuraţilor ce m-au chinuit! Vrăjmaşii miei sufletul mieu încungiurară; glasul lor închisără, rostul lor grăiia trufă. Cine mă înteriia acmu încungiurară-mă; ochii săi puse plecaţi în pămînt. Încungiurară-mă ca leul gata spre vînat şi ca puiul de leu ce lăcuiaşte în ascunsul său. Scoală, Doamne, înainte pre el şi împiiadecă el! Izbăveaşte sufletul mieu de necurat cu arma ta! Din aleanişii mînilor tale, Doamne, de nişchit de pămînt împarţi ei în viiaţa lor şi cu ascunsul tău împlu-să trupul lor; săturară-să fiii şi lăsară rămăşiţele loru tînărilor săi. Iară eu în dereptate ivescu-mă feaţeei tale; saturu-mă cîndu iveaşte-mi-se slava ta."[207] Psalom ,Cătră tine, Doamne, rădicaiu sufletul mieu, Dumnezeul mieu. Pre tine nedejduiiu: să nu ruşinedzi-mă în veac şi să nu mă rîdză aleanişii miei. Că toţi ce rabdă tine nu să vor ruşina: să să ruşineadze toţi ce fac fărăleage în deşert. Căile tale, Doamne, spune-mi şi cărărilor tale învaţă- mă! Dereage-mă spre adevărul tău şi învaţă-mă, că tu eşti [239r] Dumnezeul, mîntuitoriul mieu, şi tine răbdaiu în toată dzuoa! Pomeneaşte meserearea ta, Doamne, şi milostea ta, că de veac sînt! Păcatele tînăreaţelor meale şi neştiutul meu nu pomeni; după milostea mea pomeneaşte-mă tu, derept dulceaţa ta, Doamne! Dulce şi derept e Domnul: derept aceaia leage dă greşiţilor în cale, dereage blîndzii în giudeţ, învaţă blîndzii în calea sa. Toate căile Domnului sînt Şmeserearea şi deadevăr pentru cine ceru tocmala şi leagea lui. Derept numele tău, Doamne, cură păcatul mieu, că mult amu iaste! Cine e om ce se teame de Domnul? Leage pune lui în cale ce alease, sufletul lui în dulceaţă întră şi sămînţa lui dobîndescu pămîntul. Tărie eDomnul celora ce se tem de el şi porîncita lui iveaşte lor. Ochii miei sînt pururea cătră Domnul, că el scoasă din laţ picioarele meale. Caută spre mine şi miluiaşte-mă, că sîngur şi measer sînt eu! Scîrbia inimiei meale mulţi-să; din nevoile meale scoate-mă! Vedzi plecarea mea şi truda mea şi lasă toate păcatele meale! Vedzi vrăjmaşii miei că mulţiră-să şi cu urîtul nederept urîră-mă. Fereaşte sufletul mieu şi izbăveaşte-mă! să nu mă ruşinedzi, că nădăjduiiu spre tine! [239v] Nerăii şi derepţii lipiră-se mie, că răbdaiu-te, Doamne. Izbăveaşte- mă, Dumnezeul lui Izdrail, de toată scîrba lui! " Psalom (Pomilui me) ,Miluiaşte-mă, Doamne, după mare mila ta şi după mulţimea milostivniciilor tale curăţeaşte fărălegile meale! Ce mai vîrtos spală-mă de fărăleagea mea şi de păcatele meale curăţeaşte-mă, că fărălegile meale eu ştiu şi păcatul mieu înaintea mea iaste pururea. ţie unuia greşiiu şi hicleşug înaintea ta feciu, - ca să te dereptedzi în cuvintele tale şi să învingi cînd veri giudeca. Adecă dintru fărăleage început sînt şi în păcate născu-mă muma mea. Adecă deadevăr iubit-ai; fără-veaste şi ascunsul mîndriei tale ivit-ai mie. Stropişi-mă cu isopom şi curăţescu-mă; la-mă-veri şi mai vîrtos de zăpada înălbi-mă-voiu. Audzitului mieu dai bucurie şi veselie, bucură-se oasele plecate. Întoarce faţa ta de cătră păcatele meale şi toate fărălegile meale le cură: Înimă curată zideaşte întru mine, Doamne, şi duhu derept înnoiaşte în trupul mieu! [208] Nu lepăda mine de faţa ta şi Duhul Sfînt al tău nu luoa de la mine! Dă-mi bucuria ispăseniei tale şi cu duhul biruitoriu întăreaşte-mă: Învăţa-voiu păcătoşii pre calea ta şi necuraţii cătră tine întoarce-să-vor. [240r] Izbăveaşte-mă de sînge, Doamne Dumnezeul spăsenieei meale şi bucura-să-vă limba noastră dereptăţiei tale. Doamne, usnele meale deşchide şi cu rostul mieu spune-voiu lauda ta. Că s-ai vrut vrea jirtva, dă-u-vreai amu; toate arsele nu bine-vruş. Jirtva Domnului - duh frînt: inimă frîmtă şi plecată Domnul nu ureaşte. Bine fă, Doamne, în bună-voia ta lui Sion, şi să să zidească păreţii Ierusalimului! Atunci bine veri luoa jirtva dereptăţiei, înălţarea şi spre-ardere; atunci vor înălţa spre altariul tău viţeii." Şi iară psalom ,Doamne, în numele tău spăseaşte-mă şi în tăria ta giudecă-mi! Doamne, audzi rugăciunea mea, ia aminte rugăciunile rostului mieu, că streinii sculară-să spre mine şi tarii cerură sufletul mieu şi nu pusără Domnul înaintea lor. Adecă Dumnezeu agiută mie şi Domnul coapere sufletul mieu. Întoarce realele vrăjmaşilor miei şi cu deadevărul tău piiarde ei! Şi cu voie face-voiu jirtvă ţie; ispovedescu-mă numelui tău, Doamne, că-i bine, că de toată grijea izbăvitu- m-ai şi spre vrăjmaşii miei caută ochii miei." După aceaia, să vor fi oamini, cetească popa o epistolie rumîneaşte din Praxiu sau din proroci. Cetească şi Verue, vă edinnago Boga. După aceaia, molitva rumîneaşte. Mai apoi dzică popa molitva de demineaţă: "Toţi într- una să ne rugăm lui Dumnedzeu: " Putearnice, înalt Domn Dumnedzeu, noi toţi dăm ţie haru mare. [240v] Iisus Hristos, ce te-au Tatăl tremis, - derept descumpărăciunea noastră el te-au tremis -, rugăm pre tine fii-ne rugătoriu înaintea Tatălui sfînt!" Optus : "Tatăl şi Fiiul şi Duhul Sfînt şi sfînta Troiţă deplin să lăcuiască întru inimile voastre pînă în vecia veacului! Amin!"[209] Cîntecele creştineşti tocmite din Scriptura Sfîntă Cîntecul, înaintea propovedaniei Imblăm noi să cearem Duhul Sfînt, cu el depreună credinţă dereaptă, cîndu vom treace din ceastă lume. Alduit Dumnezeu, fereaşte pre noi de tot răul! Iisus, iartă noi! O, lumină dereaptă, învaţă pre noi pre dereptate, necredzuţia-ne înapoi să-u lăsăm; fie voia lui Dumnezeu cea sfîntă! Iisus, iartă noi! Din mila ta cea mare şi din dragostele tale Hristos tremeseşi gios din naltul ceriului, pre noi să ne slobodzască de alenşigul noastru. Iisus, iartă noi! Ni, derept aceaia, creştinilor, să dăm har lui Dumnezeu, să gicem de aleanul păcatelor noastre, să fim fii dragi lui Dumnezeu. Iisus, iartă noi! Nu lăsa pre noi, Dumnezeu, să rătăcim în întunearic, ce învaţă pre noi credinţă dereaptă, ispăsenie să aşteptăm numai de la tine. Iisus iartă noi! [241r] Har fie ţie, Tatăl Dumnezeu, şi Fiiului tău, lui Iisus Hristos, şi bucu rătoriului Duhului Sfînt, din a cui sfinţie ne vrom toţi sfinţi. Iisus, iartă noi! Konecî. Cîntec după propovedanie Har dăm ţie, Dumnezeu din vecie, ce în ceriu eşti fericăciunea de veac. Înnoi-ne-veri cu sfînt cuvîntul tău, cum să nu cădem în doao niştote. Rugăm tine în toată rugăciunea noastră, nu lăsa să perim în orbitura noastră. Ţine pre noi în credinţă dereaptă, în cuvintele fiiului tău lui Hristos. Nu căuta orbitura mare ceştii lumi cătră cuvîntul tău, nehărnicie mare, depărtatul în păcatele noastre cuvîntului tău aceasta osîndă, - ce tu caută destoinicia lui Hristos, sfînt fiiului tău: chinuri pre cruce, sîngele cel sfînt şi scumpu vărsară credzuţilor, pren păcate blagoslovit-au. Ţine între noi cuvîntul tău ce l-am audzit! Veselească Duhul Sfînt inima noastră! Înnoiaşte zdrobit năravul nostru, să fericăm de veac înălţia ta, pînă în vecie de veac! Amin ! Al 3-lea cîntec Înalt Dumnezeu, Domnul tuturora şi oaminilor purtătoriu milostiv şi încă tuturora hrănitoriu milostiv şi ţietoriu, tine uluim, o, Tatăl milostiv, oamini pă [241v] cătoşi, - noao feritoriu derept Iisus Hristos, hrănitoriu milostiv, grijitoriul nostru. Acmu, Dumnezeu, în nevoile noastre cătră tine strîgăm în amarul nostru : nu lăsa pre noi în niştotă mare şi în sărăcie; făgăduita ta împle-o pre noi în niştotă mare şi în sărăcie; făgăduita ta împle-o pre noi, cum să să laude numele tău cel sfînt, să nu să bucure păgînii pre noi. Tu fii cu noi! Frînge, Dumnedzeu, cine roagă idoli, carii cu puteare înteresc sufletele noastre şi carii rîd fiiul tău cel sfînt, Hristos, Domnul nostru. [210 Ţine, Dumnezeu, credzuţii tăi şi măreaşte credinţa de suflet, în vreamea morţiei să nu cădem în doao în mîna dracului. Tatălui sfînt fericăciunea de veac şi lui Hristos aşijdere cinste, Duhului Sfînt destoinicie, iară laudă în ceriu! Al 4-lea cîntec, de ispovedanie Putearnice Dumnezeu, noi oamini păcătoşi ispovada şi uluita facem ca trudiţii, că tare ne-am noi greşit dumnedzăireei tale, ca roditoriul nostru şi Tatălui sfînt, în rîndul vieţiei tare te-am dodeit şi cu multe păcate tare te-am îngînat, cu cuvînt rău, cu vădzut şi cu audzit şi toate revnele, cu gînduri reale, cu osînda Domnului, cu necredzuţia, şi în nevoia noastră cu fără-de-pace cuvîntul lui Dumnedzeu [265r - 285v] [286r] (...)nul lui, noao să ne folosească şi să ne speale păcatele noastre cu sfînt sîngele lui. Ceasta feace Tatăl, Fiiul şi Duhul Sfînt, Dumnezeu, derepce trei obraze. Tu eşti viitoriu lumiei a toată pînă în vecie). [211] Cîntec de Psaltire 120 Ni să pomenim noi toţi creştinii depre binele lui mare Dumnezeu, că numai însuş el bine-face în ceriu pre [286v] (...) Dumnezeu, că el nu doarme, ce ne preveaghe şi însuşi va el pre noi să păzească. Domn Iisus păzească tine şi cu mîna sa adumbri-va tine şi tot darul tău elu-l va purta şi va coperi păcatele tale. În aceaia zi, soarele tine şi nici luna nu te va dosădi, că te păzeaşte Domnul tău, şi sufletul tău de rău slobozeaşte. În tot lucrul tău păzească-te tine cel mare Dumnezeu şi blagoslovească unde veri îmbla în lume. (...)