[155] <338r> A DOA DOMNIE A LUI COSTANTIN MAVROCORDAT-VODĂ. După ce au venit aproape de Iaşi Costantin-voevoda, eşitu-i-au înainte toată boerile cu multă bucurie, ştiindu-l din domniia dintîi că iaste om blînd şi bun. Iară a patra dzi au boerit după obîceaiu: Sandul Strurdze vel-logofet, Costache Razu vel-vornic, Iordache Roset, vel-vornic, Ianache Grec hatman; pre feciorul lui Adamiţă vel postelnic, Andriiaşi Roset vel-ban, <338v> Manolache Costache vel-spatar, Ştefăniţă Roset Pribăscul vel-paharnic, Toader Paladii vel-visternec, Ioan Bogdan vel-stolnic, Chyruţă Dracul vel-comis, Iordache Roset-Baston vel-medelnicer, Dumitraşcu Palade vel-cliucer. [156] Şi după ce au boerit pre aceşti veliţi boeri, au făcut şi altă socoteală: au pus trei boiari judecători în Iaşi, pre Ioan Niculce bîv-vel-vornic, pre Iordache Dulgheri grec biv-vel-postelnic şi pre Aristarh Hrisosculeu bîv-vel-ban, să fie înpreună cu veliţii boiari la toate trebile, giudecăţile şi sfaturile nelipsiţi şi li-au orînduit şi liafă cîte 50 lei pre lună fieştecăruia boiari. Aşijderea au mai ales şi cîte un boiari mazil şi i-au făcut ispravnici pre la toate ţinuturile şi li-au dat ţinuturile cu slujbele în mîinile lor şi li-au ales să ia răsura jumătate mai mult decît soţiile lor. Au mai ales şi pre alţi boiari mazili cari n-au încăput la boiarii şi la isprăvnicii şi au fost în rîndul veliţilor boiari, pre toţi acia au poroncit să-i pue la slujbe şi li-au rădicat dăjdile, să nu deie nemică nici feciori lor. Pre mazilii din rîndul de jos i-au pus dăjdi uşoare. Rădicat-au dajdea tuturor mănăstîrilor şi a tuturor preoţilor şi a diiaconilor, să nu dee nimică. Cîte judecăţi să făce, toate le scriia la condică, judecătorii din Iaşi şi ispravnicii de la ţinuturi. Cînd făce divanuri, toate judecăţile le orînduia la judecătorii din Iaşi sau la ispravnicii ţinuturilor, iară dacă nu le plăce oamenilor judecata boiarilor, veniia la divan cu mărturiia boiarilor şi însuş el cerceta mărturiia şi după cum socotiia, aşa şi hotăre. Ales-au 6 logofeţi de taină de sta înainte lui, cetiia răvaşăle şi le făce răspunsuri, iară tretii logofet pune pecete domnească şi toate răvaşele le scriia la condică. Era izbaşa om din curte lui: acela strînge toate răvaşăle de la oameni şi le socote răspunsuri fără de nici [157] o cheltuială, ce numai ce da diecilor cîte doao parale de scriia răvaşul. Ispisoacele cîte merge la însul, toate le scriia la condică. Mănăstîrilor au făcut obiceaiu <339r> vecinii lor să lucredze după cum au lucrat şi mai înainte, iară alţii oameni streini, carii vor sede pre moşiile lor, să le lucredze numai cîte 12 dzile şi să ia de a dzecea din toate. Boiarilor şi mazililor li-au făcut obiceaiul să lucredze cu oamenii lor, carii or şide pre moşiile lor, cît le-a fi voia şi cît or pute, însă numai aciia ce vor şide pre moşiile lor să lucredze, iară pre alte moşii ale altor oameni să nu să întindă a stăpîni. Pre ţară au scos întîi banii stiagului, cîte 105 parale noi; acele 5 parale să fie a boiarilor ce vor strînge banii, iară 100 parale să margă la visterie. Aşădzat-au să fie 4 ciferturi într-un an, cîte 105 parale să deie fieşte om căsar: holteiul ce-i cu părinţi cîte 55 parale. Şi li-au dat peceţi tuturor tipărite anume pre feţele lor, numele şi porecla şi după ce s-au cisluit, li-au dat zlotaşii izvoade şi la visterie li-au scris la condică. Făcut-au obiceaiu zlotaşii să nu supere pre oameni cu nimică, ce dintru acele 5 parale să-şi cumpere mîncare, fîn grăunţă şi ce li-ar trebui, toate cu bani să-şi cumpere. Alte obiceaiuri rrele ce era mai-nainte, să nu fie; nici spurcatul şi stîngerea norodului, acel cu nume urît, văcărit (numai grecilor drag foarte) să nu fie, nici [158] pogonorit, nici coniţa, nici adăoşagul, nici jacuri de ciocoi să nu umble prin oamnei, asuprindu-i. Ţărîi de Gios le merge pre bine, iară Ţării de Sus fiind prădaţi de oşteni şi lipsiţi de pîine, le merge mai greu; cam fuge din cei săraci, iară cei cu putinţă era mulţămiţi. Dat-au mare strînsoare de cerca pe oameni pentru peceţi şi pe unde îi afla îi bătea; iară pre vornicii care tăgăduiau pre oameni, îi da pre uliţă şi-i trimete la ocnă. Mai adeverit-au că de-i va eşi somă bună de bani, a rădica desetina şi vădrăritul boiarilor mazili şi mănăstîrilor şi toţi s-au bucurat. Boiarilor celor mari au dat cîte 50-60 de oamnei scutelnici, altor boiari cîte 20, la mazili cîte 15, cîte 10, cîte 5 şi cîte 4 oameni scutelnici. Dat-au şi la giupînesă sărace cîte 15, cîte 10 oameni scutelnici, <339v> socotind după boeriia bărbaţilor lor. Au venit de la Poartă un turc cu ferman să ia pe Lupul-aga, feciorul lui Anastasii, vornic de lemne. Fermanu scriia la Costantin voevoda să caute să-l trimită la Ţarigrad şi să-i scrie toată avere, după pîra turcilor şi a lipcanilor din Hotin, dzicînd că i-ar fi jăcuit Lupul-aga, fiind pîrcălab în ţinutul Hotinului şi cum că au fost ajuns cu moscalii şi iaste bogat foarte. [159] Deci, mării-sa au cercetat şi dovedindu-să că Lupul-aga nu iaste vinovat, prin mărturii din Moldova şi prin priiatenii săi la Ţarigrad, au scos pre Lupul-aga din acestă primejdie. Cheltuit-au atunce Lupul-aga 75 pungi bani, iar măriia-sa şi cu boiarii 25 pungi bani. Aşa iaste năpaste turcească! Întru acest an, 1742, au venit de la Poartă multe havalele asupra ţărîi. La Voziie au trimis 800 salahori, 150 cară cu cîteva mii chile grîu, li-au trimis la Poartă. Lui casap-başa i-au dat cîteva pungi bani de au cumpărat oamenii lui oi înpărăteşti. Cneazul Rumianţov, solul cel mare moschicesc, s-au întors de la Ţarigrad şi viind iarna la Tighine cu 3000 oameni, au zăbăvit 2 luni şi, după poronca Porţii, de toate ce li-au trebuit, ţara li-au purtat de grije pînă la purcesul lor. Venit-au de la Sanct Peteersburg şi solul cel mare turcesc, şi iarăşi ţara li-au purtat de grije de toate ce li-au trebuit pînă au trecut Dunăre la Gălaţi. Şi aceste havalele au cuprins mare somă de bani; şi pentru aceia şi Costantin-voevod au mai adaos cîte doao cifertuti pe an, adecă 6 ciferturi pre an. Tot întru acest an, 1742, Elisavet Petrovna, fata marelui Petr, imperator a toată Rossiia, au stătut imperatriţe a toată Rossiia. Coronaţiia ei fost-au întru acelaşi an, 1742, aprilii, în 25 de dzile. Mai sus pomenitul Antonii, mitropolitul Cernigovului, (cari întîi au fost mitropolit Moldovii) s-au învrednicit a fi şi a sluji sfînta Lyturghie, înpreună cu alţi 6 arhierei synodalnici în dzioa coronaţiii [160] măriii-sale, în preslăvita şi înpărătiasca cetate Moscului, în soborna beserică a Adormiri Maicii Preacurate. <340r> Pre numitul Antonii mitropolit, mării-sa imperatriţa Elisavet Petrovna, din cernigov l-au mutat la altă eparhiie, mai mare, ce să chiamă Belgrad şi Oboian. 6 ani au fost mitropolit acolo, şi s-au pristăvit acolo, în aii 1748, ianuar în 6 zile. Acest domn cu domniia întîi, au urmat cu obiceaiurile altor domni, iară într-acesta al doile domnie multă supărare au făcut ţărîi cu obiceaiuri noao. Şi măcar că în doi ani ce au domnit văcărit n-au scos, dar au scos hîrtii pre toată luna, şi sărac şi bogat şi tînăr şi bătrîn, tot omul să aibă pecete în sîn; şi pre toată luna cerea capuri şi mulţi oameni de frică şi de sărăcie fuge prin munţi şi prin codri şi mulţi pere de frig şi de foame; şi mulţi din fruntaşii satelor s-au primejduit cu uliţa şi li-au ras barbele; şi cîte 8 cifertuti lua pre an. Cu pizma ce pusesă cu alţi domni, au adaos mucarerurile visterii înpărăteşti şi pocloanele la toate Porţile, care toate acelea au rămas greutate ţărîlor şi tot norodul îl blăstăma. Dar acest păcat poate l-a fi răsplătit cu silinţa ce au făcut de au isprăvit de la înpărăţie şi cu multă cheltuială au scos truci din ţară, carele să lăţisă prin toată ţara; şi nu era mult, de răul lajilor, să să prăpădească şi legea cu totul. [161] Înpăratul turcesc l-au mazilit din domnie, l-au dus la Ţarigrad, iară în locul lui au pus domn pre fratele său, Ioan Mavrocordat-voevoda. DOMNIIA LUI IOANN MAVROCORDAT-VOEVODA. În anii 1743 au încăput domn Ioan Mavrocordat-voevoda şi au domnit 4 ani. Acesta au adaos văcăritul 2 lei, 30 bani de vită iarna, şi de viţel 90 bani şi vara cîte 50 parale de vită. Au adaos şi ciferturile, pre an cîte 8 ciferturi şi un rînd de hîrtii cîte 3 lei galbenul; şi măcar că toate dăjdile tot cu spori li-au luat, au scos şi goştina, cîte 11 parale de oaie. <340v> Atîta pomană au făcut în domniia lui că au zugrăvit beserica pe dinountru, cea din curte. Datoriile domniii nu li-au putut plăti, fiindcă toate răzima asupra boiarilor şi le făce cine cum le era voia. El căuta mai mult zăfurile cu mese mari şi cu mezili de Ţarigrad şi noaptea umbla prin frig cu veselii şi cu giocuri; iar cînd s-au mazilit, au rămas datori la neguţitori; şi altă dată n-au mai venit domn. Înpăratul turcesc, iară în locul lui su pus domn pre Grigorii Ghica-voevoda. Patru ani au fost domn, s-au dus la Ţarigrad şi după aceia n-au eşit domn, la gre sărăciie au rămas, la Ţarigrad au murit. [162] DOMNIIA A TREIA A LUI GRIGORII GHICA-VOEVODA. În anii 7255 (1747), iulii 10, au domnit Grigorii Ghica-voevoda numai de la iulii pînă la fevruarii. Şi au luat văcăritul de vară cîte 90 bani de vită. Scos-au şi peceţi, cîte de 4 lei şi de 3 şi de 2 şi de 1, şi de iarnă luînd văcăritu. S-au schimbat cu domniia în Ţara Muntenească, iară în locul lui au venit domn Costantin Mavrocordat voevoda. Între schimbarea acestor domni s-au tîmplat o iarnă mare, începînd a ninge din 9 dzile a lui mart, au ţinut pînă la sfîrşitul lunii şi au perit multe vite a lăcuitorilor şi cu mare greutate au mers Grigorii-voevoda de la un scaun la altul. Şapte luni au domnit şi din poronca înpăratului turcesc, au mers domn în Ţara Muntenească, iară în locul lui au venit domn Costantin Mavrocordat voevoda. DOMNIIA A TREIA A LUI COSTANTIN MAVROCORDAT-VOEVODA. Domnit-au Costantin Mavrocordat voevoda un an şi 6 luni. Văcărit pre vite n-au scos, numai ciferturi pre toată luna, după rînduiala hîrtiilor ce scosesă Grigorii Ghica-voevoda. S-au mazilit şi s-au dus la Ţarigrad, iară în locul lui au venit domn Costantin Racoviţe-voevoda. [163] <341r> DOMNIIA LUI COSTANTIN GEHAM-VOEVODA. Acest domnu, luînd întîi domniia prin mijlocirea grecilor, a lui Iordache Stavarache spatar, care era cu totul de Poarta Înpărăţiii Turceşti şi cîte vra el cu Manolache spatar, socrul lui, acele făce. De mare supărare ce ave domnii şi boiarii ţărîi, au prebegit toţi boiarii din ţară, unii la bugeac, la soltanul tătărăsc, alţii în Ţara Leşască, alţii în Ţara Ungurească. Şi înştiinţîndu-se Înpărăţiia Turcească şi paşii de pre la cetăţile Moldovii şi de pre alte sarhaturi de prinprejur, au trimis bunbaşiri ca să prindză pre Stavarache, să-i tae capul să-l ducă la Poartă. Şi prin mijlocirea hatmanului Costache Razul au scăpat şi au fugit şi, mergînd la Ţarigrad, cu altă nu s-au putut mîntui, ce s-au închinat la ortaoa enicerilor şi aşa şi-au scăpat viiaţa. Stvarche mai păţise una ca aceasta şi în Ţara Muntenească, cînd au mers Mihai Racoviţe-voevoda. Şi Costantin-voevoda, cu multă cheltuială şi cu mijlocirile paşilor au întors pre toţi boiarii la locurile lor. Au domnit cu pace 3 ani, cu toţi boerii bine, De atîta era straşnec, că mînca afion dimineaţa şi la vreme de chindiie bea pelin cu ulciorul şi preste toată dzioa să afla tot vesel, dar trebile îşi căuta cu toată rînduiala. Ş-au plătit datoriile domniii la Ţarigrad, şi au cîştigat cîtăva somă pungi bani. Doamna i-au muit aici şi copii nu i-au rămas Au îngropat-o în mănăstire Golîia. Era o beserică de piiatră în Păpăuţi, la Botoşăni, făcută de Stefan-voevoda cel bătrîn; i-au dat toate [164] moşiile tătîne-său, lui Mihai-voevoda, şi au făcut-o mănăstire cu igumen şi cu sobor, închinînd-o la Patriarşiia Antiohiei, unde iaste hramul sfîntul Nicolai. Au dat agiutori şi la mănăstirea Precesta în Roman. Făcut-au şi o beserică de lemn în Focşani. Şi schimbîndu-să cu domniia de aci, au mers în Ţara Muntenească domn, iară aici au venit domn Matei Ghica-voevoda. DOMNIIA LUI MATEI GHICA-VOEVODA. În anii 7262 (1753) Au venit domn Matei Ghica-voevoda. S-au arătat mult straşnic asupra boiarilor, dară nemărui nimică nu făce; numai cînd <341v> să mîniia pre vreun boiari mare, arunca urgie asupra boerinaşilor, slugi din curte domnească. Au domnit 2 ani şi 6 luni. Mulţi bani au luat cu dăjdile ţărîi, dar nimic nu s-au ales, că toţi i-au mîncat grecii, că adusesă mulţime de greci cu dînsul. Acesta au aşedzat venitutile boiarilor. L-au mazilit, s-au scos la Ţarigrad, şi domn n-au mai putut să mai viie, fiindcă grecii ce-i mîncasă venitul domniii lui, mergînd la Ţarigrad, l-au lăsat toţi şi încă i-au scos nume de nevrednic, iară aici auvenit domn Costantin Gehan-voevoda ca a 2-a domnie. [165] DOMNIIA A DOAO A LUI COSTANTIN RACOVIŢE-VOEVODA. Acesta domn într-al doile domnie au arăta mare milă şi facere de bine Ţărîi Moldovii şi au mîntuit păcatele părintelui său, Mihai-voevoda. Fost-au întîi o dajde gre, văcăritul, scoasă încă de Duca vodă cel bătrîn, cari s-au fost legat de Antioh Cantimir-voevod cu toţi arhierei ţărîi şi boiarii, socotind că acea dajde rre şi gre de-a purerea iaste de mare stricăciune pămînului. Iară Mihai-voevoda, părintele său, în al treile domnie, avînd capichihăi greci la Ţarigrad, pre Arăpache postelnic şi Costantin postelnic, (măcar că era şi bezedelele sale la Ţarigrad, luînd turci acest obiceaiu după ducere lui Dumitraşco-voevoda cu Petr, înpăraul Moscului, de ave obiceaiu de da domnii zăloage la poartă la Ţarigrad), însă aceşti greci capichihăi, s-au frit de bezădelele lui Mihai-voevoda şi au scris multe minciuni lui Mihai-voevoda, cum că iaste o pricină la Poartă şi de n-a da atîte sute de pungi bani, i-a veni urgie cu perire capului. Şi Mihai-voevoda, neştind vicleşugul grecilor, ce să facă? Cu alte dăjdi nu să pute lua acea somă de pungi de bani, că ţara aceasta era pustie şi stricată de tătari şi de leşi şi au socotit că cu alt chip nu să poate, numai cu dajde văcăritului. Şi strîngînd pe toţi arhiereii şi boiarii ţărîi, au sfătuit să dezlege dajde văcăritului; şi rumpînd blestemul văcăritului, au luat cîte 90 de bani de toată vita. Şi măcar că au mîncat grecii banii aciie fără nici o dreptate, dar tîmplîndu-să de s-au mazilit şi Mihai-voevoda întru acel an, au rămas slujba văcăritului <342r> [166] obiceaiu, şi din 90 de bani de vită, din domn în domn s-au tot adaos, pînă în 2 lei, 30 bani de vită; pînă au luat şi Costantin-voevoda în domniia dintîi, cum şi al doile. Îndemnîndu-să din rîvnă dumnedzăiască şi prin duhovnicescul svat al preasfinţitului Iacov, mitropolit Moldovii şi socotind cum că toată ticăloşiile şi stricăciunile ţărîi aceştiie nu iaste dintr-altă, ce numai dentr-acea dajde stricătoare şi urîtă, că măcar că vaci nu rămăsesă la lăcuitorii ţărîi, dar la vreme văcăritului tot trebuia să deie şi ia bani la văcărit, s-au sfătuit cu Iacov, mitropolit ţărîi, şi Ioanichii, episcopul Romanului, şi Doshitei episcopul Rădăuţului, şi Inochentie episcopul Huşului, şi strigînd pre toţi boiarii ţărîi, făcînd sobor cu toată parte besericească şi boeriască de obşte, au făcut legătură cu mare blăstăm şi au stricat acea dajde a văcăritului. Şi îndată cum s-au rădicat această dajde, au început a să întări şi a să înmulţi lăcuitorii ţărîi şi de atunce pre bine s-au îndreptat ţara. Cîţi domni au mai venit pre urmă, în tot chipul s-au silit să strice acea legătură şi iară să scoaţă dajde văcăritului, aducînd şi cărţi de la Patriarşiia Ţarigradului şi fermanuri înpărăteşti, însă, întărind Dumnedzeu credinţa numiţilor arhierei, carii au fost iscăliţi la legătură, nicidecum n-au priimit să-şi strice legătura testamentului şi au rămas legătură vecinică. În dzilele acestui domn au început a zidi mănăstire Sfîntului Spiridon în oraşul Iaşului. Au domnit 2 ani; l-au mazilit şi au venit domn Scarlat Ghica-voevoda. [167] DOMNIIA LUI SCARLAT GHICA-VOEVODA. În anii 1757 au venit domn Scarlat Ghica-voevoda, carele au domnit 2 ani şi, schimbîndu-să cu domniia în Ţara Muntenească, au murit acolo. În dzilele acestui domn de altă trăia boiarii bine, numai <342v> avea mare mîhniciune că nu pute să dezlege dajde văcăritului, că cu altă nu pute să să înbogăţască. Mult îndemna pre voevoda şi pre greci ca să silească pre arhierei şi cu bine şi cu dat să-i facă părtaşi şi vădzînd că nu poate, au pus pe greci la cale de au scos ferman de la Înpărăţie, trecînd pre lîngă datoria legii creştineşti, cu poroncă înpărătiască să scoaţă văcăritul fără de voia arhiereilor. S-au cunoscut că n-au fost voia lui Dumnedzău să treacă ruga şi lacrămle lui Iacov mitropolitul şi ale altor arhierei, că, cînd gătisă toată rînduiala slujbii să pornească văcăritul, au şi sosît maziliia şi s-au dus la Ţara Muntenească, rumpînd toate rînduialele slujbii ce făcusă, iară aici au venit domn Ioan Theodor-voevoda. DOMNIIA LUI IOANN THEODOR-VOEVODA CE AU FOST TĂRDZIMAN. În anii 1758, mutînd înpărăţiia pre Scarlat Ghica-voevoda din scaunul Moldovii cu domniia în Ţara Muntenească, au dat domniia lui Ioan Theodor-voevoda, ce au fost tărdziman înpărătesc. [168] Ce, cît pentru domniia acestui domn, după cercetarea cea adevărată, mai mult ne vom odihni cu vorba istoriei la cea neagiunsă de mintea omenească, adecă la lucrarea proniii lui Dumnedzău; pre carele o mărturiseşte marele înpărat şi proroc David, psalm 112, stih 7: ,,Domnul cel ce rădică de pre pămînt pre cel sărac şi din gunoiu înalţă pre cel lipsit.” Şi iarăş acolo, stih 8: ,,Să-l puie cu domnii, cu domnii noroadelor sale.” Aşijdere şi la psalm 70, stih 5, 6, 7: ,,Tu eşti, Doamne, aşteptarea mea! Doamne, nădejdea mea din tinereţile mele. Întru Tine m-am întărit din pîntece, din mitrasul maicii mele! Tu eşti acoperămîntul mieu, întru Tine lauda mea pururea, că minune m-am făcut a multora şi Tu eşti agiutoriul mieu cel tare.” Acestea le arăt şi le puiu înaintea istoriei. Acest domn au fost din părinţi fecior lui Theodor Calmăşul, carele au fost din mazilii cei de jos. Patriia <343r> lui au fost în ţinutul Orheiului, creştin bun şi cu frica lui Dumnedzău, petrecînd viiaţa lor cu puţin prilej şi cu paza besericii şi şi cu alte fapte bune, după putinţa lor şi pentru aceasta însuşi Dumnedzău au povăţuit. Pre acesta l-au avut fecior mai mare, l-au trimis în Ţara Leşască la şcoala Lvovului şi acolo au învăţat carte şi limbă lătiniască şi leşască şi săvîrşind învăţătura, au venit în patriia sa, în Moldova. Pre aceia vreme era domn în Moldova Nicolae Mavrocordat-voevoda. Iară Ioan Mavrocordat, fretele lui Nicolai-voevoda, era tărdziman înpărătesc la Poartă, carele avea trebuinţă de un om ca acela să poată tălmăci cărţile cele lătineşti; şi pentru ceia au scris la Nicolai-voevoda, iară Nicolai-voevoda, cercetînd, au aflat pre acest Ioan, feciorul lui Theodor Calmăşul, şi l-au [169] trimis la fratele său, tărdzimanul, la Ţarigrad. Petrecînd el lîngă numitul tărdziman şi fiind om isteţi, au pus nevoinţă, au învăţat carte şi limb aturcească, apoi limba şi scrisoare ytalienească, frîncească, elinească şi cu aceste cu toate s-au ales om foarte trebuincios tărdzimanului. Şi încă tînăr fiind şi măcar că altă dată nu să întîmpla tărdzimanul, însă el s-au învrednicit de au umplut toate trebile tărdzimanului. După aceia pre Ioan Mavrocordat l-au făcut înpărăţiia domn în Ţara Muntească, iară Ioan-voevoda au rămas în trebile tărdzimăniei la Grigorii Ghica-voevod 11 ani. Pre Grigorii Ghica-voevod l-au făcut înpărăţiia domn Moldovii. Venit-au aici în ţară şi acest Ioan Theodor-voevodă; l-au boerit, făcîndu-l logofăt al treile. Şi cît au fost în dregătoriia logofeţii şi întîmplîndu-să întru acele vremi turburare între tatarîi bugegeni şi nohai cu hanul, ca acela ce era ispitit la trebi mari, n-au lipsit din trebile acele, adecă a aşădzării tatarîlor a hotarului celor 2 ceasuri în curmedzişi, iară în lung 32 ceasuri, ce s-au dat şidere tatarîlor la aşedzatul uşorului şi a alîmului ca să plătiască tatarîi, cum şi la alte trebi multe a ţărîi, tot cu acest om li-au aşădzat Grigorii-voevoda. Grigorii Ghica-voevoda, vădzînd vredniciia acestui om, l-au făcut medelniceari mare, apoi capichehaia <343v> şi l-au trimis la Ţarigrad, la fratele Alexandr Ghica, tărdzimanul, pentru tălmăcirea cărţilor streine, rămîind desăvîrşit procopsit în slujbele aceste, l-au făcut cunoscut şi curţii înpărăteşti. [170] Înpărăţiia Turcească avea oştire cu nemţii şi cu moscalii; Alexandr-voevod s-au dus cu vezirul la oaste; Ioan Theodor au rămas vichil tărdzimanului în Ţarigrad, lîngă Ragîb Mehmet şi capichehaia lui Grogrii Ghica-voevod şi atunci şi mai mult s-au făcut cunoscut curţii înpărăteşti. După pace ce au făcut turcii cu moscalii, pentru oarecare pricini a păcii, Alexandr Tărdzimanul s-au primejduit cu moarte şi deodată se ascunsesă şi acest Ion Theodor medelnicer, avînd oarecare frică, omul tărdzimanului fiind; însă veziriul l-au cos cu blîndeţe de unde au fost şi îndată l-au făcut vichil tărdzimanului. Aşădzămîntul păcii cu nemţii şi alte trebi, prin mîinile lui au trecut. Rumianţov, solul moschicesc, sosîia la Ţarigrad şi fiindcă iaste obiceaiul să margă tărdzimanul cale de 2 ceasuri înainte să facă solului ţărămoniia despre parte înpăratului, între voroava ce au avut înpăratul cu veziriul, au aflat înpăratul că să poartă trebile cu vechil; au poroncit înpăratul pre vechilul ce au purtat trebile tărdzimanului să-l înbrace în caftan să-l facă tărdziman mare şi îndată l-au făcut tărdziman pre medelnicer Ioan Theodor. Întru aceia vreme mulţi s-au ispitit să-l înpingă cu pungile, însă cuvîntul înpăratului nu s-au putut întoarce. Ioan Theodor medelniceari, 16 ani au slujit tărdziman şi 6 vichil, fac 22 ani. Sfîntul Dumnedză au luminat cugetul stăpînilor, au cunoscut slujba lui cea de mulţi ani şi obosît de bătrîneţe, au poroncit înpăratul, l-au înbrăcat cu caftan de domniia Moldovii. [171] Ioan Theodor-voevoda întîiaş dată s-au arătat nenorocit cu domniia Moldovii, că întru aceia vreme mare turburare s-au făcut între tatarîi bugegeni şi nohai cu hanul Gherîi, carele mazilindu-să, au rămas fără cap, vînturîndu-să Crîmul. Deci Gherîi soltan, cari au fost mai pe urmă şi han, prin sfaturile a unora din soltani şi Hagi Gherii <344r> şi alţi fraţi ai lui, aceştiia mare pradă şi robie au făcut în Ţara de Jos pînă la Focşani; şi era mare mîhniciune lui Ioan Theodor-voevoda pentru stricăciunea ţărîi, însă cu agiutoriul lui Dumnedzău, robii şi prăzile dobitoacelor li-au întors tatarîi înapoi, că unde va Dumnedzău, toate sporesc, că încă în proaspătă vreme toate aceste s-au vindecat. Pre cînd au venit mărie-sa cu domnie în Iaşi, era mitropolit ţărîi preasfinţitul Iacov (ucenicul preasfinţitului mitropolit Antonii). Acesta mitropolit Iaciv, au dat paretis, şi fiindcă măriia-sa avea un frate după trup, anume Gavriil, mitropolit slăvitei cetăi Thesalonicului, l-au adus cu mare cinste de acolo în Moldova şi în locul numituui Iacov l-au pus mitropolit Moldovii. Şi aşa, din pronia lui Dumnedzău, aceşti doi fraţi, unul era domn, altul motropolit Moldovii. Acest domn, cu chiverniselele dreptăţii sale, în trei ani au purtat poroncile înpărăteşti, înplinindu-le fără smintială şi făr nici o bîntuială a Porţii, odihnind pre sărci cu dreptatea lor şi apărîndu-i de toate înprotivirile; şi au mîntuit ţara de asuprelele lajilor; i-au scos cu ferman înpărătesc şi bunbaşir din ţară. [172] Iară vind al patrăle an, era gingaşă înnoirea domniii, aflîndu-să şi alţi domni mazili în Ţarigrad, carii şi aciia aştepta mila înpărătiască; şi deodată au luat răspuns să şază capichihăile la casăle lor, că domnul Ioann-voevoda iaste mazil. Dar ce au lucrat de sus pronia lui Dumnedzău! Adevărat că s-au înplinit prorociia lui David şi întru această întîmplare, unde dzice la psalmi: ,,Împins am fost şi m-am povîrnit la cădere şi Domnul m-au sprijinit, că dreapta Domnului au făcut putere şi iarăşi m-au înălţat şi mi-au făcut spre mîntuiri şi spre bucurii, că neamul dreptăţilor să blagosloveşte.” Aşa au lucrat şi puterea celui de sus Dumnedzău, au luminat inima înpăratului, <344v> au socotit şi au cunoscut slujba bătrînului Ioann-voevoda, carele au slujit curţii înpărăteşti atîţe ani; şi pentru ca să-i deie mîngîiere, însuş înpăratul au poroncit veziriului dă deie domniia Moldovii fiiului celui mai mare a lui Ioann-voevoda, adecă lui Grigorii-voevoda, care poroncă înpărătească s-au şi plinit, că îndată au înbrăcat capichehăile cu căftane de domnie noao a lui Grigorii-voevoda, fiiul lui Ioann-voevoda bătrînul. De care vestire nu puţină bucurie s-au făcut în casa măriii-sale, care mai nainte era mîhnită şi plină de scîrbă. Şi toţi de obşte s-au bucurat fiindcă au scăpat ţara de atîte cheltuiale ce să făce în Ţarigrad la punere unii domnii. Deci, luîndu aceste vestiri, au poruncit di-au făcut şilnic după obiceaiu şi însuşi Ioan-voevod au aşădzat pre fiiu-său Grigorii-voevoda în scaunul [173] domnnesc, mulţămind lui Dumnedzău că i-au dăruit cele ce au poftit şi au dorit. De cînd s-au închinat ţara turcilor, nu s-au mai întîmplat părintele să aşedză pre fiiul său domn. Deci, dîndu-i blagoslovenie părinţească, au rămas domnul cel bătrîn mazil şi pre fiiul său îl priviia înaintea ochilor săi pus domn Moldovii şi îndestul învăţindu-l cum va ocîrmui şi va chivirnisi ţara, fiind tînăr numai de 24 ani. Lui Grigori-voevoda îi venise în zapt ferman înpărătesc, carte de la veziriul, poroncindu-i întru acesta chip, că făcîndu-l diiadoh scaunului părintesc, să asculte pre tatăl său, bătrînul, la toate ce-l va învăţa şi să nu iasă din cuvîntul lui niciodată. Acest domn bătrîn au avut şi oameni vrednici pre feciorii Dracului, cari, după cum în Ţarigrad, aşa şi în Moldova îi purta grijă trebilor. Încă treizeci dzile bătrînul domn au mai petrecut cu fiiul său în Iaşi, apoi, dîndu-i cea desăvîrşită blagoslovenie şi învăţindu-l, au purces şi s-au dus în Ţarigrad şi s-au adşezat în curţile sale cu pace. <345r> DOMNIIA LUI GRIGORI CALIMAH-VOEVODA, FECIOR LUI IOAN-VOEVODA. Acesta, luînd domniia holtei, fiind încă domn tatăl său, aici s-au însurat, viindu-i doamnă de la Ţarigrad, fata lui Alecsandr Mavrocordat. Şi fiind domnul tînăr, grecii, Drăceştii toţi şi cu alte neamuri a lor, îl purta după voia lor, şi mînca ţara cum le era voia, şi boiarii moldoveni cu nemică nu pute să să înpărtăşască de răul grecilor. Şi încă din domniia tătînă-său să făcusă o dajde noao cu nume de [de] [174] agiutorinţă, dar mai uşoară; iar în dzilele lui să îngreuiasă cu some mari. Şi în dzilele acestuia găsind cu oareşcare faptă de nebunie pre un Iliie Cantacozino, mai fără vină i-au tăiat capul. Şi mai găsind pre un boiari moscal, ce umbla tiptil ca să găsască oameni de oaste, arnăuţii şi alte streini, prindzindu-l şi dzicînd că ar fi cerşut, în postul cel mare iar i-au tăiat capul. Şi boiarii păminteni, de multă supărare, au fugit la soltanul tătărăsc; şi cu mijlocirea soltanului şi a hanului să mai potolisă semeţiia grecilor. Şi domnind 2 ani, s-au mazilit şi au venit domn Grigorii Alexandr Ghica-voevoda. DOMNIIA LUI GRIGORII ALEXANDR GHICA-VOEVODA. În anii *** au venit domn Grigorii Alexandr Ghica-voevoda şi au domnit 2 ani şi 6 luni. Mult să siliia cu dreptatea ţărîi. Dăjdile cum li-au găsit de alţi domni, nu le-au mai adaos, ce încă li-au şi mai uşurat. Pre bine să îndreptasă ţara, de ştiia fieştecare darea lui pe an. Greci nu adusesă mulţi, numai cîţi era de trebuinţă curţii sale şi aceia cîţi vra să slujască cu liafa lor, iară care nu-i plăce să duce la ţara lui. Într-aceşti 2 ani şi 6 luni au ştiut toţi, şi boiarii şi ţara, că iaste stăpîn. Au înpodobit oraşul Iaşului cu multe cişmele cu apă bună şi îndestulată. Întru adevăr că au fost om foarte înţelept şi învăţat şi, iubind ca şi alţii să să îndestuledze cu învăţătura, au făcut minunate şcoale aproape de sfînta Mitropolie în Iaşi, <345v> întru care să să înveţe multe feliuri de învăţături şi multe limbi. Adus-au şi dscali foarte învăţaţi. Făcut-au şi orînduiale dascalilor şi ucenicilor ca să-şi ştie fieştecare liafa şi orînduiala lor. Au domnit doi, şasă luni şi l-au mazilit, iar în locul lui au venit iarăşi Grigorii Calimah-voevoda. [175] DOMNIIA A DOA A LUI GRIGORII IOAN CALIMAH-VOEVOD. Carele au domnit doi ani şi şasă luni, în anii ***, însă cu mare nenorocire, că într-aceste vremi scornindu-să şi răzmiriţăle şi turburările înpăraţilor şi grecii carii era capichihăi şi purtători de grijă la Poartă, mai ales Niculai Dracul postelnic, înălţindu-să cu tărdzămănie la Poarta turcească, nu numai să poarte grije şi să-i fiie milă de pîinea ce-au mîncat, ce încă nici ca pre o slugă nu l-au socotit. Şi cu faptele lui cele viclene [care] nu să îndestula cu venitul domniii ce mînca din ţară, ce încă au oprit şi banii din visteriia înpărătiască, care să orînduisă să să aducă aici la domnie să cumpere din ţară zahare pentru oaste înpărătiască. Şi poprind banii la dînsul, au făcut smintiala zaharelii înpărăteşti, şi au adus pre Grigorii-voevoda la moarte de sabie, care îndată şi pre dînsul cu acel păhar l-au judecat Dumnedzău şi s-au stîns mărirea înălţării tărdzimăniei. Atîta bine au apucat de au făcut acest domn ţărîi: au legat [legat] şi au aşădzat dajde goştinii cîte 10 bani de oaie, care să începusă de la Ioan Mavrocordat-voevoda cîte 11 parale de oaie; şi măcar că de la o vreme încoace o mai scădzuse şi alţi domni şi la 8 parale de oaie, şi la 5, dar foarte să înpuţinasă aceste bucate din ţară. Şi după moartea de sabie ce au luat acest domn la Ţarigrad, au pus domn ţărîi pe Costandin Mavrocordat-voevoda. [176] < 346r> DOMNIIA A PATRA A LUI COSTANTIN MAVROCORDAT-VODĂ. Stătut-au domn în anii 1769. Înpăratul turcesc au pornit pre paşa cu toată putere asupra înpărăţiii Moscului. Pricină de oştire s-au stîrnit din pricina leşilor ce nu priime pre Ponitoţki craiu Ţărîi Leşăşti şi umbla leşii să-şi închine ţara la turci. Măcar că numai dzece săptămîni au domnit acest domn, dară mari folosinţă au făcut ţărîi. Toată putere turcească şi tătărască să suisă în capul ţărîi la cetatea Hotinului şi ţara să bejenisă la munţi şi pre la codri şi chipurile de pricinuire pune păgînii asupra ţărîi ca să o robască. Costantin-voevoda măcar că întru aceste dzece luni nimică din ţară n-au luat şi cu ai săi bani să cheltuia, atîta au chivernisit de bine cu mintea sa la veziriul şi la alţi paşi mari, cît şi după ce au bătut moscalii pre turci de la Hotin, şi s-ai pogorît veziriul cu oastea la Movila Răbîi, el au luat cu sine cîţi boiari au putut găsi şi i-au dus singur la veziriul şi la hanul, încredinţînd cum că ţara nu-i haină şi de la toate poroncile înpărăteşti iaste supusă. ,,Iată şi boiarii ţărîi au venit la talpele înălţimei-tale, ce-a fi poronca înpărătiască să margă să o săvîrşască.” Îndată veziriul şi cu hanul s-au potolit de acea neîmblîndzită şi turbată pornire ce sfătuisă răutate asupra ticăloasei ţărîi. De acole, neputînd turcii să aştepte ca să să tîlnească cu oştile moschiceşti, s-au dus în jos veziriul cu toată puterea şi au [177] trecut Dunăre. Costantin-voevoda vădzind că vin oştile moschiceşti la iaşi, s-au tot dus cu oamenii săi în jos, pînă la Gălaţi. Dînd volintirii preste dînsul, l-au prins, şi aducîndu-l cu toată cinstea lui la Iaşi, s-au bolnăvit şi preste cîteva dzile de moarte firiască au murit. Şi pînă aici au fost domniia de la turci, iară de aici să stăpîneşte ţara de înpărăţiia Moscului, care să va pune la rîndul său. [178] ANEXA I. <92r> Pi aciastă vremi şi la acestu domnu şi la acestu velet 7238 (1729), octomvrie 10 zîle ni-am născut şi noi, fiiul dumnisale, lui Vasile Kogălnicianu fiindu vel-căpitan di Iaşi şi hatman dumnealui Costandin Ipsilanti, frate cu Manoli chiurciu-başe, pi care l-au omorît Poarta. Avîndu ficioru pi cel mai mari, pi aga Enachi, fiind agă lîngă domnu şi fiindu iubit măriii-sale, lui Gligorie-voe voddă Ghicăi, atunce m-au botezat şi pe mini părintele dumnsale Costantin Ipsilantu, marile hatman, şi mi-au scosu nume din botezu Enachi, pe numele fiiului dumnisale agăi lui Enachi, pentru că aveam frate mai mari di-l chema Costandin Kogălnicianu. Pentru aceasta au socotit să-m zîcă mie Enachi Kogălnicianu, pi numile fiiului dumnealui, pi care Domnul Dumnezău să-i pomenească întru Înpărăţîe-Sa. Iar la mărie-sa Ion Ion Neculaiu Mavrocordat vod am întrat în curte măriii-sale la slujba copilării din casă, la let 7254 (1746), di am slujitu cu dereptate pînă au vinit iar mărie-sa Ion Gligorie Ghica-voevodă. Şi iar am întrat la slujba copilării din casă pînă au mărsu mărie-sa cu domnie la Bucureşti, făcînd cu mărie-sa Ion Costandin Mavrocordat-voevod, domnie al triile a mării-sale <92v> Ion Costandin Neculaiu Mavrocordat-voevod. [179] Şi iar ni-au cerut domnie pi cîţva copii di oamini a boerilor, pe Andrei Donici, şi altu Donici, şi pe Costin Catargiu, şi pe Mihălachi Jora, şi Andreiu Beldiman şi pe Costin Negrea şi alţîi. Apoi s-au mazîlitu mărie-sa şi la 1749, avgust 20 au luat domnie Moldovii mărie-sa Costandin Mihaiu Racoviţă Cehan-voevod. Şi, viindu mărie-sa la scaunul măriii-sale pi la dechemvrie, m-au făcut şi pi mini, ca pre un copil, comisu al triile. Şi amu slujitu toat domnie măriii-sale în Moldova, pînă la schinbarea măriii-sale, di au mărsu la Bucureşti, la 1753, făcîndu-mă atunce comisu al doile, slujindu-l şi toată domnie Ţărîi Romîneşti. Apoi m-au făcut vătav di copii în locul lui Costache, ficior lui giuvaergi Manolache. Care, înplinîndu-să 2 pol ani a domniii, s-au făcut iar schinbari domniilor, mergîndu Costandin voevod Racoviţă iar la Moldova, s-au mazîlitu Mateiu-vodă Ghica di la Moldova. Şi la Bucureşti au luat domnie Costandin-vodă Mavrocordat, iar Mateiu-vodă nu s-au mai învrednicit la domnie. Iar noi, mergîndu la Moldova la 1756, mart, la Focşan m-au făcut vătav di aprozi şi pe alţîi. <97r> Şi viind la Roman, am făcut sfintele Blagoveştenie şi di acole piste 2 zile am purcesu la Iaşi, sosîndu spre săptămîna patimilor la Iaşi. Şi după ţărămonie, a doa zî au făcut şi boeriile, făcîndu mari logofăt pi dumnealui Ion Bogdan şi pe dumnealui Manolache Costachi vel-vornic di Ţara di Gios şi pe dumnealui Iorgaghi Balşu vel-vornicu di Ţara di Sus şi pi dumnealui Vasîle Razu marile hatman şi postelnicu mari pe Lăscărachi Giani [vel-post.] şi pe Dumitraşcu Păladi vel-visternicu <97v> şi pe dumnealui Vasîle Rusătu vel-spătar şi pe dumnealui Ioniţă sîn Toderaşcu di la Romîni Cantacozină vel-ban şi pe dumnealui Ioniţă Cantacozino, fiiul dumisale logofătul Iorgache Cantacozino, vel-agă, care au fostu stătut şi cămăraş mari în domnie ce dintîiu, pînă a nu mergi la Bucureşti, şi pe Iorgachi Costachi Vininu, vel-păharnic [180] şi pe Enachi Costandachi vel-stolnic şi pîrcălabu a Gălaţi şi pe Iorgachi Hrisosculeu Alistarhu, vel-comisu şi pi Manolachi Giani, vel-sărdariu, cari pi urmă s-au învrednicit şi la domnie, atîta la a Ţărîi Romneşti cît şi la Moldova. Pi această vreme ne aflam şi noi în boerime vătăjîii di aprozî, pi cari vreme fiindcu arsăsă curţîle domneşti pînă a nu mergi la Ţara Romîniască, ş-atunce apucîndu-să, au isprăvit numai parte divanului ş-a spătării bisăricii, divanul, cămara, iar haremul fiinducă rămăsăs nifăcutu, viindu de la Bucureşti au orînduitu pi fratele mieu, dumnealui Costandin Kogălnicianu vel-medelnicer, cheltuitoriu asupra facerii caslor haremului, fiinducă nu le făcus mărie-sa Mateiu Ghica-vodă în 2 pol ani ce au şezutu în Moldova. Şi pe noi, fiindu vătav za aprozî, m-au orînduitu bunbaşiru asupra curţîlor, avîndu şi toţi ţîganii domneşti în sama noastră, isprăvîndu-să pănă în toamnă, cu feredeu, după cum au poftit, la 1756, octomvrie, iar la 1757 martie au vinit mazîlie. ANEXA II. <190v> Aici arătăm pentru mari şi multă scăderi ce au cursu niamului creştinescu în Ţarigrad, ales celor de răzăma în domniile ţărîlor Moldovii şi a Ţrii Romîneşti. Cari acesti ţărî le era toată chivernisala şi agonisre. Şi fiinducă din pricina oştirilor ce au ţînut pisti cinci ani numai pînă la let 1773, dechemvrie 30, car s-au scris, au fostu rămas la mari scăpăciuni, atît domnii mazîli cît şi bezdelile şi capichihaelile şi alţî boeri mulţî şi de cinste. Cari, nu putem ca să le arătăm numele şi boeriile lor, căci nu s cadi. Iar o sam di sluj a lor, oameni di Ţara [181] Romîniască văzîndu în cît să află stăpînii lor,trăgîndu şi ei oarecari lipsă dein celi ce le trebue, că pe sămni nu le ajunge cele ce le trebue, atît din rîndul purtatului cît şi din rîndul mîncatului, fiindu-le şi căile închisă, neputîndu ca s să ducă di la locurile aceste, trăge şi ei mari lipsă la toate, cu stăpînii lor . Pînă rămăsăs di luas şi mult obraz di făce ce le era voe, grăindu şi cît le vine la gură, zîcîndu că cu aceste îş răcorescu inimele. Şi lîngă alte mult ce lehăe, au început a le faci şi stihuri în scris, cu cari îi hulescu fiinducă s-au scăpat di mila acelor ţări <191r> înfrumusăţat[t]e. Carile, văzîndu-le şi noi aceste, li-am însămnat după scrisorile lor, arătîndu într-acesta chip. ISTORIE CE AU SCOS DOMNILOR ŞI BOERILOR: Oh, lume înşelătoari, De înpăraţ învrăjbitoari, Cum erai de dulci mieri, Acmu eşti amară fiere! Şi cu toate înpodobită, Acmu ai căzutu pre urîtă! Îndestulat eşti di toate Şi domnii n-avură nici o parte, Că di ce nu s-au temut, Acee acmu li-au sosîtu. Macară căzămîntul boerilor Esti ca vai di capitele lor, Că dintr-înşi sîntu periţî, Cu sărăcie înpodobiţi. De năcaz şi di sudori, Să bolnăvăscu pe zî di cinci ori. Numai le esti pe dreptate Să le pată aceste toate. Nu-i cu cale să grăimu, Ca să nu-i mai pedepsîmu! Să scriemu tot de domnie, Că au rămas la gre urgie. Din bezădele, cum vădu eu, Or să rămîe în halul mieu. [182] Măcară că eu sîntu slugă, Slujăscu, mănîncu şi puiu în pungă, Dar ei, fiind învăţaţî în bini, Or să le cadă cu ruşine. Cîndu n-or ave omu să-i slujască, Atunce vor să să pedepsască, Că n-or pute să ţîe slugă, C-apoi pîne n-a s-ajungă. <191v> Aciasta tot va să să fcă, Ceva vremi să mai triacă. Cheltuiala au sfîrşit, Că au fostu banii di fumăritu. Blăstămuri di fămei săraci, Nu le vor fi lor în paci, Ce şi casăle celor ce ari Or să rămîe la vînzari, Că du cînd s-au dischisu oştile Ş-au perdut şi minţîle Tot îmblînd din casă în casă Cu inimile fripte şi arsă Şi să afle pentru paci, Ca doară Moldova să va întoarci. Cum să arată nu să întoarci, Pecum văz di aice încoaci. Boerii vor să să eglendisască, Ca să nu să nebuniască Şi toţi la o vorbă să fie, Pe dtornici să-i mîngîe, Fiinducă strigă în gura mari Că-i vor pune la închisoari. Şi di voe re ce au Slugele odihnă n-au Numai avemu sănătate, De le putem răbda toate. Stăpînii lasă să grăiască, Ca să să mai răcoriască, Că au foarte inemă amară De ce Moldovă, bună ţară, Că unde stau de gîndescu, Inemile le să topăscu [183] De zefchiuri ce au făcut, Premblîndu-să pe la Prut, Cu butca cu 4 cai, Făcîndu zefu ca nişti crai. Lăutarii le cînta Şi ei de grija ţărîi nu purta. Dumnăzău aşe văzîndu, Îi lăsă în vecu plîngîndu, <192r> Plîngîndu-şi păcatele, Ca să-şi cunoască faptile. Faptile pen ţărî ce au făcut, Acum toate ale lor au sosîtu, Că zăfchiurile ce au tras, Acmu le varsă pe nasu. N-or sfîrşi inima re Cîte zîle vor ave. Unde aminte îşi aduce, Pîine nu pute să mănînce, Că cîţi oameni audu trecîndu, Tot călăraş le esti la gîndu Şi să scoală di la masă Cu inimile fripţi, arsă Şi tot stă di gîndeşti: Moldova că ni-au lipsît, Mai bini am fi muritu. Să nu mai trăim cu ocară, Mai mult cu inimile amară. De pe acum au început Lume a nu-ţi căuta la cuvînt. Pre cari nu avem prepus, Acum s-au-nălţat mai sus. Îi dăm bună-diminaţa, El nu va să ne vază faţa. Aceste nu sînt nemică, frate, Ori să vie reli foarte, Că vii să mergi la bărbierie, Să te rază pe datorie. [184] Şi vor să ne amăriască Pentru Ţara Romîniască, Bătîndu cu cuvintele Ce am făcut pungele? Dar noi ce răspunsu să dăm, Ca să nu ne ruşînămu, Zîcîndu că au fostu pungi pe nedreptate Şi n-am avut ai eli parte. Cu toate aceste n-or să creadă, Zîcîndu că sînt la ladă <192v> Şi le ţînem tot ascunsă, Pin ghiavghiruri sînt pusă Şi nu ştie că în sanduci N-au şoaricii ce s-apuci. Să venim la certari, La ce di pe urmă stari. Că boerii di devan Vor să ajungă baccevan Şi să strîgi pe socacu, Vînzînd tot praj şi spănacu. Aciasta di nu le vine Şi vor să trăiască bini Apuce-să di băcălie, Că esti mai mari boerie. Şi aciasta di nu le placi, Vază pe hamal ce faci, Că cît esti zîoa di mari, Cară lemni în spinari. Sîntu şi alte mansupuri multe, De nu pot să-n vie aminte, Nici pociu să le povestescu, Căci mă tem să nu rătăcescu. Şi s-au sfîrşit halturile muntenilor pînă aici. [185] ANEXA III. <14r> Cîti cărţi au tălmăcit şi au scris arhimandritul varfolomiiu Mazirianu de cînd au venit din Ţara Moschicească, de la Beligrad, şi unde sîntu acele cărţi. Cîte cărţi. La cini sînt. număr. Carte: Cuvintili din Prologul moschicescu pri trii luni la sfînta mănăstire Putna 1 Carte: Cuvinte din Prologul moschicescu, iarăş pre trii luni 2 Carte: Cuvinte din Prologul moschicescu, iarăş pre trii luni 3 Carte: Canonile de la Povecerniie 4 Carte: Crinii ţarinii 5 Condică de toate scrisorile sfintii mănăstiri Putnii 6 Condică pentru toţi ţiganii numitii mănăstiri 7 Carte sfîntului Esihii la ieromonahul Mihail, stăriţul de la Ursoaia. 1 Carte sfîntului Theodor 2 Carte sfîntului Nil Sorschii 3 Carte călugărie în shimă la priosfinţiie sa chiriu chir Iacov, proin mitropolit. 1 Carte: Apoftegmata 2 Carte Ezop 3 [186] ANEXA III (continuare). Cîte cărţi. La cini sînt. număr. Carte Ioan Scăriieşul la sfînta mănăstire Bisăricanii. 1 Carte Dorothii 2 Letopisăţ de la zidire 3 Cuvîntul lui Ipolit (sic!) 4 Vedeniile lui Grigorii 5 Condica de toati scrisorile mănăstirii Bisăricanilor 6 Carte: Efrim Sirii la preosfinţiie sa chiriu chir Lion, episcop Romanului. 1 Carte: Ithica ieropolitica Carte (indescifrabil) la sfînta mănăstire Niamţul 1 Carte Catihizis în scurt la preosfinţiie sa chiriu chir Dosithii, episcop Rădăuţului. 1 Cazaniia lui Athanasii, episcop Tferului, la Anul Nou 2 Panihidnic cu 8 canoani pentru morţi, la sfînta mănăstire Solca. Canonul la răstignire, Paraclisului şi Vieţii sfinţilor apostoli Petru şi Pavel 1 Panihidnic mic 2 Carte Dulci învăţături 3 Condica tuturor scrisorilor sfintii mănăstiri Solcăi; întru aceiiaş şi Izvod de toate odoarăli - veşmintili 4 fac = 15 =. [187] ANEXA III (continuare) Cîte cărţi. La cini sînt. număr. Carte Ezopul la dumnealui spat. Ioniţă Cantacozino 1 Viiaţa sfîntului Xinofont la dumnealui banul Thiodor Cantacozino 2 Calindar mari pre 112 ani la dumnealui spat. Iordachi Cantacozino 3 Doi caindari iarăş mari la dumnealor ispravnicii de Suceavă 4 <15r> Carte: Letopisăţul de la zidire în *** anii *** la arhimandritul Vartholomii Mazerianul. 1 Cuvîntul sfîntului Ipolit 2 Vedeniia sfîntului Grigoriie 3 Catavasiier la praznici cu Pashaliie şi cu naştiri luni i proci 4 Letopisăţul Ţării Moldovii, adică această carte cu ixtractul iei 5 Slujba sfîntului Onofriiu la Mănăstioară. fac 9 cărţi iar peste tot 37 cărţi.