[133] BUCOAVNĂ ce are în sine deprinderea învăţăturii copiilor la carte şi simvolul credinţii creştineşti, zece porunci ale Legii Vechi şi ale cei noao, şapte Taine ale Besericii Răsăritului i proci. Cu voia preasfinţitului chir Atanasie, Mitropolitul Ţărîi Ardealului. Acum întîi într-acesta chip tocmită şi tipărită în sfînta Mitropolie în Belgrad de Mihai Iştvanovici tipograful. Anul Domnului 1699. [135] Crucii Tale ne închinăm, Stăpîne, şi sfîntă Învierea Ta cîntăm şi o slăvim. [137] Slovele glavizne. Slovele mai mici. [139] Glasnicele. Diftonghii. Neglasnicele. Cade-să a şti că t - thita - x i - ipsilon - f ps pentru numele şi cuvintele greceşti le-au priimit slovenii. Glasnică cu neglasnică sillave. [141] [silabe] Şi celelalte e rînd. [143] [Silabe] [145] [Silabe] Neglasnice cu diftonghii. Aşijdirea şi celelalte toate pre rînd. [147] Doao neglasnice cu o glasnică. [149] [Silabe] Doao neglasnice cu diftonghii. [151] [Silabe] Între doao glasnice o neglasnică. [153] [Silabe] [155] ÎNSEMNARE. pentru cum să cade a slovni slovele ce au deasupra titlă. A. Angghel (înger), anggheli (îngeri), arhangghel (arhanghel), arhanggheli (arhangheli), arhangghelschii (arhanghelic). B. Bog (Dumnezeu), bojestvo (dumnezeirea), Bogorodniţa (Născătoarea de Dumnezeu), bogorodnicen (al Născătoarei de Dumnezeu), blajen (fericit), blagosloven (binecuvîntat). V. Vlădica /stăpîn, vlădică, episcop sau mitropolit), vlădiciţa (stăpîna), vladicestvo (stăpînirea), voscresenie (înviere). G. Gospod (domnul), gospodstvo (domnia), gospoden (domnul), gospodară (domnul), gospodină (domnul), gospodja (doamna). D. Duh (duh, spirit), duhovenă (duhovnicesc, spiritual), deaviţa (fecioară), David, divstvo (fecioria), duşa (suflet), den (zi), dnes (astăzi). E. Estestvo (fiinţă), evanghelist, Evanghelie, episcop, epicopstvo (episcopia). I. I. Israil, Israilia (a lui Izrail), israilischii (izrailitean), Isus, Ierusalim, Ierusalima (din Ierusalim). [157] C. Crest (cruce), creştenie (botez), Crestitel (Botezător). L. Libomudră (iubitor de înţelepciune), liudschii (lumesc). M. Mudrost (înţelepciune), milost (milă), miloserdie (milă, milosîrdie), mudr (înţelept), milostînia (milostenia), miolitva (molitva, rugăciunea), mater (mama), mucenic (mucenic, martir), muceniţa (mucenică, martiră), mesiaţ (lună), mladeneţ (copil), Maria. N. Nebo (cer), nebesnîi (ceresc), naş (al nostru), naşea (a noastră), nunea (acum). P. Premudrost (înţelepciue), presveat (preasfînt), prestol (prestol, sfînta masă), praveden (drept), prepoboden (preacuvios), proroc, prorociţă, prisno (pururea). R. Rojdestvo (naştere), rojdenie (naştere). S. Seat (sfînt), solnţe (soare), serdţe (inimă), strast (patimă), smert (moarte), sveaştenic (preot). T. Troiţa (Treimea, Troiţa), trisveat (de trei ori sfînt), Troicesc (al Treimii), Troicen (al Treimii), Troicescomu (al Treimii). U. Ucitel (dascăl), ucitelia (a dascălului), ucenic, uceniţa (ucenică, uceniţă). [159]H. Hristos, Hristov (a lui Hristos), Hristova (a lui Hristos), Hristovi (a lui Hristos), Hristovo (a lui Hristos), Hristovu (lui Hristos). OT. Oteţ (tatăl), oteci (al tatălui), otcestv (părintesc), otcesc (părintesc), otecesca (părintească). Ţ. Ţar (împărat, ţar), ţariţa (împărătească), ţercov (biserică), ţarstva (al împăratului), ţarstvo (împărăţia), ţarstvu (împărăţiei). CI. Celoveac (om), celoveachi (a omului), celoveacu (omului), celoveaceschii (omenesc), celoveacescomu (omenescului). PROSODIILE. Ortografiii. [161] RUGĂCIUNEA cînd va să înceapă copilula învăţa. Dumnezău a toate cîte sînt, Cuvinte, înpăratul tuturor, deşchide-mi sufletul şi inima, gura şi gîndul robului Tău ca să înţăleg şi să iau învăţătură şi să fac voia Ta. Şi mă izbăveşte de toată împiedicarea diavolului, socotindu-mă întru toate zilele vieţii mele, sporind întru toate poruncile Tale, cu rugăciunile Preacuratei Tale Maici şi ale tuturor sfinţilor. Amin. [163] RUGĂCIUNEA DIMINEŢII. Slavă Ţie, Dumnezăul nostru, slavă Ţie Înpărate Ceresc, Mîngîietoriule, Duhule Adevărate, Carele pretutinderea eşti şi toate le plineşti, Vistiariul bunătăţilor şi dătătoriule de viaţă vino şi Te sălăşuieşte întru noi şi ne curăţeşte pre noi de toată spurcăciunea şi mîntuieşte, Bunule, sufletele noastre. Sfinte Doamne, Sfinte Tare, Sfinte făr-de Moarte, miluieşte-ne pre noi. 3 ştuchi. Slavă Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfînt, acum şi pururea [165] şi în vecii vecilor. Amin. Preasfîntă Troiţă miluieşte-ne pre noi, Doamne curăţeşte păcatele noastre, Sfinte cercetează şi vindecă neputinţele noastre pentru Numele Tău Doamne miluieşte-ne. 3 ştuchi. Slava inie neachie. Tatăl nostru Carele eşti în ceriuri sfinţască-se Numele Tău, să vie Înpărăţia Ta, fie voia Ta cum în ceriu aşa şi pre pămînt. Pîinea noastră cea den toate zilele dă-ni-o noao astăz. Şi iartă noao păcatele noastre cum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne duce pre noi în ispită, ce ne izbăveşte pre noi de cel rău. [167] Că a Ta este Înpărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin. MOLITVA. Din somn sculîndu-mă, mulţămescu-Ţi Preasfîntă Troiţă că pentru multă bunătatea şi îndelungă rbdarea Ta nu Te-ai mîniat pre mine păcătosul şi lenevosul, nice mi-ai pierdut cu fărădelegile mele, ce după obiceiul cel iubitoriu de oameni, m-ai rădicat pre mine, carele zăceam întru deznădăjduire, ca să mînec şi să măresc stăpînirea cea nebiruită. Şi acuma, Stăpîne, Dumnezăule Preasfinte, luminează-mi ochii gîndului şi- [169] mi deşchide gura ca să mă învăţ cuvintelor Tale şi să cunoscu poruncile Tale şi să fac voia Ta. Şi să Te cînt întru mărturisirea inimii şi să cînt preasfînt Numele Tău: al Tatălui şi al Fiiului şi al Duhului Sfînt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. MĂRTURISIREA pravoslavnicii credinţă dată într-acesta chip la întîiul în Necheia săbor a toată lumea şi al doilea în Ţarigrad. Crez întru unul Dumnezău, Tatăl atotţiitoriul, făcătoriul [171] ceriului şi al pămîntului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor: Şi întru unul Domnul Isus Hristos, Fiiul lui Dumnezău, unul născut, Carele de la Tatăl S-au născut, mai nainte de toţi vecii; Lumină den lumină, Dumnezău adevărat de la Dumnezău adevărat, născut iară nu făcut, Cela Ce este de o fiinţă cu Tatăl, pren carele toate s-au făcut; Carele pentru noi oamenii şi pentru mîntuirea noastră s-au ogorît din ceriu şi s-au întrupat de la Duhul Sfînt şi den Maria Fecioară şi S-au făcut om; Şi S-au răstignit pentru noi supt Pilat den [173] Pont şi au pătimit şi S-au îngropat şi au înviat a treia zî după Scripturi; Şi S-au suit la ceriuri şi şade de-a direapta Tatălui. Şi iarăşi va să vie cu slavă să judece viii şi morţii, a Căruia Împărăţie n-are sfîrşit. Şi în Duhul Sfînt, Domnul de viaţă făcătoriul, Carele de la Tatăl purcede; Cela Ce cu Tatăl şi cu Fiiul este închinat şi slăvit, Carele au grăit prin proroci. Întru una sfîntă săbornicească şi apostolească Beserică. Mărturisescu un Botez întru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului celuia ce va să fie. Amin. [175] SIMVOL. Cela ce vrea să s mîntuiască, mai nainte de toate i să cade lui a ţinea credinţa cea catolicească (adecă pravoslavnică), carea cine nu o va păzi întreagă şi nevinovată, fără de toată îndoirea, în veci va peri. Iară credinţa cea catolicească aceasta este ca un Dumnezău în Troiţă şi Troiţa într-o uninţă să cinsti, nice fiinţa împărţind. Că una este tocmeala Părintelui [177] şi alta a Fiiului şi alta a Sfîntului Duh. Ce a Părintelui şi a Fiiului şi a Duhului Sfînt una este Dumnezăirea, asemenea slava, de pururea fiincioasă mărirea. Cum este Părintele aşa şi Fiiul, aşa şi Duhul Sfînt: nezidit Părintele, nezidit Fiiul, nezidit şi Sfîntul Duh, neahuns Părintele, neajuns Fiiul, neajuns Duhul Sfînt, vecinic Părintele, vecinic Fiiul, vecinic şi Duhul Sfînt, însă nu în trei vecinici, ce un vecinic; precum nu trei neajunşi, nice trei nezidiţi, ce unul nezidit şi unul neajuns. Asemenea a toate [179] ţiitoriu Părintele, a toate ţiitoriu Fiiul, a toate ţiitoriu şi Duhul Sfînt, însă nu trei a toate ţiitoriu, ce unul a toate ţiitoriu. Aşa Dumnezău Părintele, Dumnezău Fiiul, Dumnezău şi Duhul Sfînt, însă nu trei Dumnezei, ce un Dumnezău. Întocma Domn Părintele, Domn Fiiul, Domn şi Duhul Sfînt, însă nu trei domni, ce un Domn. Pentru că precum deosebi fieştecare tocmeală, Dumnezău şi Domn a mărturisi creştinii adevărat ne nevoim. Aşa trei dumnezăi sau domnia grăi, credinţa cea bună pravoslavnică ne apără. Părintele de nime nu este [181] făcut, nice zidit, nice născut; Fiiul de la Părintele Însuşi este nefăcut, nezidit, ce născut; Duhul Sfînt de la Părintele, nefăcut, nezidit, nice născut, ce purcezătoriu. Un Părinte este, nu trei părinţi, un Fiiu, nu trei fii, un Duh Sfînt, nu trei duhuri sfinte. Şi întru această Troiţă nimic nu este mai întîiu sau mai pre urmă, nimic nu este mai mare sau mai mic, ce întregi trei tocmele de pururea fiincioase sînt loruşi şi întocma. Aşa cum ca după toate, precum mainte s-au zis, Troiţa într-o uninţă şi uninţa într-o Troiţă să să cinstească. [183] Deci cela ce vrea să să mîntuiască aşa de Sfînta Troiţă (i să cade) să înţelepţească. Ce cu nevoie este încă cătră vecinica mîntuire de nu va crede cu deadins şi de întruparea Domnului nostru Isus Hristos. Iară credinţa cea direaptă este ca să credem şi să mărturisim că Domnul nostru Isus Hristos, Fiiul lui Dumnezău, Dumnezău şi om este. Dumnezău din fiinţa Părintelui, mai nainte de veci născut şi om este din fiinţa Maicii, supt vreme născut, desăvîrşit Dumnezău şi desăvîrşit om (din cuvîntarea sufletului şi a trupului omenesc un stat). Asemene Părintelui [185] după Dumnezăire, mai mic de Părintele după omenire, Carele, măcar de este şi Dumnezău şi om, însă nu doi, ce unul este Hristos. Iară unul cu neschimbarea Dumnezăirii în trup şi cu priimirea omenirii în Dumnezăire. Unul cu totul nesleit cu firea şi cu un stat. Că precum cuvîntarea sufletului şi trupul este un om, aşa Dumnezău unul este Hristos, Cela Ce au pătimit pentru mîntuirea noastră şi au pogorît în iad şi a treia zi au înviat din morţi; şi S-au suit la ceriuri şi şade de-a direapta lui Dumnezău, Părintele a toate ţiitoriul, de unde va să vie să judece viii şi morţii, [187] cu a căruia venire toţi oamenii vor învia cu trupurile sale şi vor da răspuns de lucrurile lor. Şi ceia ce lucrează cele bune vor merge în viaţa de veci, iară ceia ce lucrează relele, în focul de veci. Aceasta este credinţa catolicească, carea cine din credincioşi nu o va crede cu de-adins nu să va putea mîntui. [189] ZECE PORUNCI ale lui Dumnezău, care sînt scrisă la Ieşire în 20 de capete şi la A Doua Lege, cap. 5. Porunca dintîi Eu sînt Domnul Dumnezăul Tău Carele te-am scos pre tine din pămîntul Eghipetului, din casa robiei; să n-aibi tu dumnezăi streini înaintea mea. A doua poruncă Nice-ţi face ţie chip cioplit, nice să închipuieşti pre chipul celora ce-s [191] sus în ceriu, nice celora ce-s gios pre pămînt, nice celora ce-s într-apă, supt pămînt, nice te închina acelora, nice sluji lor, că Eu sînt Domnul Dumnezăul tău, Dumnezău rîvnitoriu, Carele cerc păcatele părinţilor în feciori pînă la a treia şi a patra sămînţă, întru ceia ce Mă urăsc pre Mine, şi fac milă pînă la a mia sămînţă cu ceia ce Mă iubesc pre Mine şi ţin poruncile Mele. A treia poruncă Numele Domnului Dumnezăuului tău în deşărt nu-L lua, că nu-l va lăsa Domnul necercat oricine va lua Numele Lui în deşărt. [193] A patra poruncă Adu-ţi aminte de zîoa sîmbetii de o sfinţeşte pre ea. În şase zile lucrează şi-ţi isprăveşte tot lucrul tău, iară a şaptea tî va fi sîmbăta Domnului Dumnezăului tău. Nu lucra într-acea zi nemic nice tu, nice feciorul tău, nice fata ta, nice sluga ta, nice slujnica ta, nice dobitocul tău, nice jelerii carii sînt dinlăuntrul porţii tale. Că în şansă zile au făcut Dumnezău ceriul şi pămîntul şi marea şi cu tot ce-i într-însăle, şi a şaptea zi s-au odihnit. Pentru aceea au blagoslovit Domnul zîoa sîmbetii şi o au sfinţit pre ea. [195] A cincea poruncă Cinsteşte pre tată-tău şi pre muma ta să vei să aibi zile multe pre acest pămînt, ce-ţ va da ţie Domnul Dumnezăul tău. A şasea poruncă Nu omorî. A şaptea poruncă Nu curvi. A opta poruncă Nu fura. A noua poruncă [197] Nu grăi mărturie strîmbă spre priiatenul tău. A zecea poruncă Nu pohti casa priiatenului tău, nice muierea lui, nice sluga lui, nce slujnica lui, nice boul lui, nice asinul lui, nice nemica ce este a priiatenului tău. Doao porunci ale Legii Vechi întru carele toată Legea şi prorocii razimă: 1. Să iubeşti pre Domnul Dumnezăul tău c toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot gîndul tău. [199] 2. Să iubeşti pre de-aproapele tău ca însuţi pre tine. ŞASE SĂVÎRŞIRI ale Legii Noao ce plinesc poruncile Legii Vechi, Matei, glava 5, stih 21. 1. Grăit-au Domnul nostru Isus Hristos: „Auzit-aţi că s-au zis celor de demult: <>. Iară Eu grăiescu voao că tot cela ce să mînie în deşert spre fratele său vinovat va fi Giudecăţii: <>, vinovat va fi săborului; iară cine va zice: <>, vinovat va fi matcii focului“. [201] 2. „Zis au fost celor de demult: <>. Iară Eu grăiescu voao că tot cela ce va căuta spre muiere cu pohtă spre dînsa, iată au curvit cu dînsa întru inima sa“. 3. „ Zis au fost celor de demult: <>. Iară Eu grăiescu voao că tot cela ce-şi lasă muierea sa, fără de cuvînt de curvie, o face pre dînsa să curvească; şi cine ia pre cea lăsată preacurveşte“. 4. „Zis au foste celor de demult: <>. Iară Eu grăiescu voao: nicidecum [203] să nu te juri nice pre ceriu, că scaunul lui Dumnezău este, nice pre pămînt, că aşternut este picioarelor Lui, nice pre Ierusalim, că este cetatea Marelui Împărat. Nice pe capul tău să nu te juri, că nu poţi să faci un păr alb sau negru. Ce să fie cuvîntului vostru: <>; iară mai mult de aceasta de la cel rău este“. 5. „Zis au fost celor de demult: <>. Iară Eu grăiescu voao: să nu vă puneţi înpotriva răului; ce, de te va lovi cineva preste faţa obrazului cea direaptă, întoarce lui şi ceealaltă. Şi celuia [205] ce va să giudece cu tine şi să-ţi ia haina ta, lasă-i lui şi cămaşa. Şi de te va lua cineva cu de-a sila spre o milă de loc, mergi cu dînsul doao. Celuia ce cere la tine, dă-i, şiceluia ce va să să înprumuteză de la tine nu întoarce“. 6. „Zis au fost celor de demut: <>. Iară Eu grăiescu voao: iubiţi pre vrăjmaşii voştri, grăiţ de bine pre ceia ce vă blestemă pre voi, faceţi bine celor ce vă urăsc pre voi şi vă rugaţi pentru ceia ce vă fac voao năpaste şi vă gonesc pre voi, ca să fiţi fiii Tatălui vostru carele este la ceriuri, că soarele Lui [207] străluceşte spre cei răi şi spre cei buni şi ploao sre cei drepţi şi spre cei nedrepţi. Că de veţi iubi pre ceia ce vă iubesc pre voi, ce plată veţi avea ? Şi de veţi întreba de sănătate numai pre priiatenii voştri, ce faceţi mai mult ? Au nu şi păgînii fac aşijderea ? Drept aceea, fiţi voi desăvîrşit, cum este desăvîrşit şi Tatăl vostru cel din ceriu“. [209] ÎNTREBĂCIUNE : Cîte Taine sînt ale Legii Noao carele le ţine Beserica Răsăritului cea pravoslavnică ? Răspuns: 7. 1. Botezul. 2. Mirul. 3. Cuminecătura. 4. Preoţia. 5. Pocaiania. 6. Cununia. 7. Maslul. Întrebăciune Dată pentru aceste TAINE [211] avem adeverinţă şi însemnare undeva în Sfînta Scriptură ca să le ţinem şi să le credem adevărat ? Răspuns: Avem foarte , căce că aceste 7 Taine să suie la cele 7 haruri ale Sfîntului Duh, de vreme ce prin mijlocul Tainelor acestora Îşi varsă Duhul cel Sfînt darurile şi harul Său în sufletele celora ce precum să cade a veni îşi iau parte despre dînsele. Întrebare: Dară unde adevereşte în Scriptura Sfîntă de Taina dintîi şi ce-i este materia şi forma cuvintelor cu carele să săvîrşaşte Taina ? Răspuns: [213] Cea mai adevărată este aceasta că şi Însuşi Domnul nostru Isus Hristos, fiind înbrăcat în firea omenească, ne-au arătat noao pildă botezîndu-Se, precum scrie Marco Evanghelistul, cap. 1, stih. 9, zicînd: „Venit-au Isus din Nazaretul Gallieii şi S-au botezat de la Ioan în Iordan“; i proci. Aşijderea şi după scularea Sfinţiii Sale din morţi, cînd S-au arătat ucenicilor şi i-au tremis să propoveduiască Evanghelia, i-au învăţat, zicînd (precum scrie Matei Evanghelistul, cap. 28, stih. 19): „Mergînd învăţaţi toate limbile, botezîndu-i pre ei în Numele Tatălui şi al Fiiului şi al Duhului Sfînt“. [215] Iară materia sau lucrul Botezului este apa, precum grăieşte Însuşi Domnul nostru Isus Hristos la Ioan Evanghelistul, cap. 3, stih. 5, de zice: „De nu va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să între întru Împărăţia lui Dumnezău“. Iară forma sau închipuirea lui sînt cuvintele acestea: „Botează-să robul (sau roaba) lui Dumnezău imerec, întru Numele Părintelui - amin - şi a Fiiului - amin - şi a Duhului Sfînt - amin - însă naşul este datori să răspunză amin“. Deci cu aceste cuvinte săvîrşindu-să Taina, să face împăcăciunea omului cu Dumnezău, strîcîndu-să strămoşescul păcat. [217] ÎNTREBARE: Dară pentru a doua Taină, ce zisăşi că este sfîntul Mir, ce feli de închipuire şi de unde au pildă Beserica Răsăritului şi cînd ne folosim cu dînsa ? Răspuns: Taina aceasta au luat început mai chiar acum în Legea ceastă Noao, cînd Duhul cel Sfînt S-au pogorît pre Apostoli (precum scrie la Dianie, cap. 2, stih. 4), pecetluindu-i cu Dumnezăescul Său har ca să propoveduiască stătăcios şi necurmat credinţa lui Hristos. De care Taină mărturiseşte şi Sfîntul Pavel Apostol la A 2 carte cătră corinteni, cap. 1, stih. 21. [219] zicînd: „Iară cela ce adeverează pre noi înpreună cu voi în Hristos şi ungîndu-ne pre noi Dumnezău, Cel Ce ne-au pecetluit pre noi Dumnezău şi ne-au dat arvuna Duhului întru inimile noastre“. Materia sau lucrul pomăzuirii Mirului este untdelemn amestecat cu balsamul i cu alte mirezme, pre care sîngur episcopul sfinţeşte şi înparte preoţilor. Iară forma cuvintelor sînt acestea: „Sămnul darului Duhului Sfînt“. Cu dînsul ne folosim la vremea Botezului, ungîndu-ne preotul la cele orînduite mădulare, zicînd cuvintele acestea: „Pecetea darului Duhlui Sfînt. Amin“. [221] Din Taina aceasta să nasc mai multe roade, iară cea dintîi este că, precum cu Botezul ne naştem de iznoavă, întru acestaşi chip cu pomăzuirea Sfîntului Mir ne facem părtaşi Duhului Sfînt. Putere-am aduce mărturie cum că Sfîntl Mir însemnat este şi în Legea Vechie, căci ce pre carii ungea atunci cu untdelemn acela era au preot au înpărat au proroc. Ce noao cestor credincioşi destul ne este să o păzim precum ţine Beserica Răsăritului, nimic ispitind. Întrebare: Dar a treia Taină, carea este Cuminecătura (adecă Liiturghia) [223] m aş şti adevărat că luom noi în pîine şi în vin Trupul şi Sîngele Domnului Hristos şi cînd să mut de să face pîinea Trupul lui Hristos şi vinul Sîngele lui Hristos ? Răspuns: De aceasta foarte lesne vei înţălege, că Însuşi Domnul Hristos grăieşte la Ioann Evanghelistul, cap. 6, stih. 51, de zice: „Eu sînt pîinea cea vie carea s-au pogorît din ceriu. Şi de va mînca cineva din pîinea aceasta va trăi în veci; şi pîinea carea o voi da Trupul Mieu este“. Şi iară: „De nu veţi mînca Trupul Fiiului Omenesc şi de nu veţi bea Sîngele Lui, nu veţi avea viaţă întru voi“. Datu-ne-au şi Însuşi învăţătură să o [225] facem atunci cînd au făcut Cina cea de taină cu ucenicii, precum scrie Matei Evanghelistul, cap. 26, stih. 26, că: „Au luat pîine şi, blagoslovind, au frînt şi au dat ucenicilor Săi, zicînd: <>“; i proci. „Aşijdirea şi păharul, după cină, zicînd: <>“; i proci. Materia Sfintei Cuminecături este pîine de grîu curat, dospită. Este-i şi vinul amestecat cu puţinea apă, însemnînd înungerea coastei lui Hristos cu suliţa, carea scrie Ioann Evanghelistul, cap. 19, stih. 34, de zice [227] că: „Unul din slujitori cu suliţa coastele Lui au înpuns şi îndată au ieşit sînge şi apă“. Forma sau lucrul Tainei aceştiia sînt cuvintele acestea la pîine cînd zice: „Tremite Duhul Tău cel Sfînt preste noi şi preste acestea ce-s pusă înainte daruri şi fă pîinea aceasta cinstit Trup al Hristosului Tău“. Aşijderea la vin zice: „Iară cel ce este în păharul acesta, cinstit Sînge al Hristosului Tău, mutîndu-le cu Duhul Tău cel Sfînt“. Şi întîi, măcar că nu vedem Trupul lui Hristos, iară să credem că este despre carele au zis Însuşi: „Acesta este trupul Mieu“ şi „Acesta [229] este Sîngele Mieu, crezînd mai vîrtos în cuvintele şi puterea Aceluia decît într-ale noastre simţiri, care priceneşte fericire credinţei (Ioann, glava 20, stih. 29). Pentru că „Fericiţi, zice, cei ce n-au văzut şi au crezut“. Întrebare: Destul îmi este despre Taina aceasta a Liturghiii, ce pohtesc a adevăra şi de a patra Taină, a Preoţiii, de unde să cunoaşte în Sfînta Scriptură? Răspuns: Unde şi în ce loc să cunoaşte în Sfînta Scriptură pentru Preoţşie cum că este dar dumnezăesc, aceasta pre rînd a spune toate [231] nimic nu-ţi foloseşte, că mai preste tot este plină Sfînta Scriptură, ce numai să ştim că preoţia este taină rînduită la Apostoli de la Hristos. Şi prin cea deasupra punere a mîinilor pînă în zioa de astăzi să face hirotonie, precum să adună den cuvintele Sfîntului Lucăi ce scrie la Dianie, cap. 50, stih. 17, zicînd: „Atunci punea deasupra preste dînşii şi lua Duh Sfînt“. Deci Hristos au tremis pre Apostoli la propoveduire, iară Apostolii, hirotonind pre alţii, îi trimetea, recum să vede iară la Dianie, cap. 13, stih. 3, zicînd: „Atunci, postindu-să şi rugîndu-să şi puind mîinile preste dînşii, îi [233] trimiseră. Întru această Taină a Preoţşiei închie-se şi orînduiala episcopească, adecă a arhiereului, ce să zice începătoriul sfinţilor, căce că el face pre alţi oameni a fi preoţi şi mai săvîrşaşte şi alte taine carele preotului nu i să cuvine a le sfinţi“. Iară materia Preoţiii este aceasta carea zic, (adecă) punerea mîinilor spre capul aceluia ce va să fie preot. Iară forma este rugăciunea carea zice arhiereul: „Darul cel bun şi dumneezeiesc“; i proci. Şi aşa, într-acesta chip zicînd, rămîne acela om preot. Întrebare: Înţeles-am şi Taina Preoţiei [235] (cu)m să dă şi ce este, ce acum şi a cincea, carea este Pocăinţa, adecă ispovedania, pohtesc ca să o înţăleg ce este şi scrie şi acesta undeva în Legea ceastă Noao. Răspuns: Şi aceasta de pohteşti a o cunoaşte pre lesne este. Pocăinţa este o durere a inimii pentru păcatele care au greşit omul, care le huleşte înaintea preotului, cu adevărat gînd să-şi îndirepteze viaţa spre cea viitoare şi cu pohtă să săvîrşască orice-l va canoni preotul, duhovnicul său. Mărturie din Scriptura Sfîntă pentru cum să cade a mărturisi păcatele în multe locuri arată ce nu [237] trebuie credincioşilor pravoslavnici a face varvarizmos întru lungimea voroavei pentru aceasta (precum fac cei ce nu cred), căce că destul este adevărat cu acestea care vedem ales în Noul Testament. Că zice Matei, bunul vestitoriu, cap. 3, stih. 5, că: „Ieşiia la dînsul tot ţinutul Iudeii şi Ierusalimlenii şi să boteza în Iordan de la dînsul (adecă de la Ioann, ispovedindu-şi păcatele lor“. Şi iarăşi, la Dianie, cap. 3, stih. 18: „Şi mulţi din aceia ce crezusă veniia, ispovedindu-şi păcatele şi spuind faptele lor (adecă la Apostoli)“. Aşijderea şi Iacov Apostol ne învaţă [239] cînd (cap. 5, stih. 16): „Ispoveduiţi-vă unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul ca să vă tămăduiţi“. Întrebare: Adevărat văz şi de aceasta că scrie în Sfînta Scriptură să să facă, ce pohtesc ca să ştiu au doară după ce îşi ispoveduieşte omul păcatele sale la preot poate ca să i le iarte să fie slobod, adecă mîntuit. Răspuns: Aceasta de pohteşti ca să ştii, caută dară să înţelegi ce tocmeală este a pravoslavnicii Beserici a Răsăritului şi în ce chip poate. Omul, cînd merge la preot să-şi ispoveduiască păcatele sale, i să cade să meargă cu toată cuceria şi [241] cu tot adevărul, cum am zis şi întîi, să aibă inimă zdrobită, suflet înfrînt. (Psalm 50, sth. 19). Şi cu lacrămi şi durere de la inimă, avînd întru sine gîndul vuvîntului acela ce zice psalmista (33, stih. 15): „Abate-te de la rău şi fă bine“. După aceea toate păcatele pre rînd să-şi descopere înaintea preotului nimic ascunzînd. Carele cunoscîndu-le preotul, după socoteală şi greul păcatului, îi dă canon să să pocăiască: au post au să facă milostenie au alte faceri de bine carele luminează Duhul Sfînt atunci, într-acela ceas pre preot. Şi, priimind el canonul cu toată voia, atunci şi [143] preotul, văzîndu-i cucernicia, îi zice: „Acum, de vei face acestea deplin ale canonului, iată şi eu, un păcătos, după porunca Domnului şi Învăţătoriului nostru Isus Hristos (Carele este aici cu noi pre nevăzut), Carele au zis sfinţilor Apostoli (Ioan, cap. 20, stih. 11): <>; după acea porunc a Sfinţiei Sale, iată şi eu, nevrednic, zic ţie cuvîntul Domnului. Şi de acum fii păzindu-te ca să nu mai greşeşti“. Şi aşa, într-acesta chip cu canonul ce-i dă şi isprăvindu-l omul, să face slobod ori de ce [245] t este ţinut, iară nu precum zic cei ce n-au credinţa aceasta. Întrebare: Cunoscut-am că nu în zadar iartă preotul păcatele omului, ce foarte cu bună tocmeală şi cunoştinţă a înţelegerii Sfintei Scripturi au luat de ţine Beserica cea pravoslavnică a Răsăritului şi Taina aceasta. Ce acum iarăşi voi să învăţ şi de a şasa Taină, carea ai zis că este a Cununiei, ce lucru cuprinde într-însa şi cum să întăreşte. Răspuns: Cinstita Cununie cuprinde şi să întăreşte într-acesta chip: întîi, făcîndu-să tocmeală între dînşii, [247] adecă a bărbatului şi a fămeii, fără de nice o zăticneală, carea tocmeală nu să arată tocmeală prin adevărată nuntă, fără numai aceia înşişi întru dînşii să-şi mărturisască făgăduinţa lor înaintea preotului şi să dea mîna cum vor păzi unul altuia credinţa, cinste, dragoste a nuntei în toată viaţa lor, la toată primejdia nepărăsind unul pre altul. După aceea să adeverează şi să blagosloveşte de preot şi să tocmeşte, făcîndu-să ceea ce este scris (la Evrei, cap. 13, stih. 4): „Cinstită e nunta întru toate şi patul nespurcat“. Are şi roadele aceste: întîi, că omul să abate de a toată [249] primejdia curviei, stingîndu-şi pohta trupului, precum zice fericitul Pavel la 1 Carte cătră corinteni, cap. 7, stih. 1: „Pentru curvie, fieştecarele să aibă muierea sa“. A 1, pentru că să cinsteşte facerea coconilor cu cinstita naştere. Al treilea, că, la vremi de niscari boale ce li s-ar întîmpla între ei, da-să unul altuia soţ credincios pentru marea dragoste şi legătură ce să naşte întru dînşii, de care Scriptura mărturiseşte la Facere, cap. 1, stih. 14, zicînd: „Pentru aceasta va lăsa omul pre tată-său şi pre mumă-sa şi să va lipi lîngă a sa muiere şi vor fi amîndoi un trup“. [251] Întrebare: Bună tocmeală foarte este şi aceasta a Cununiei, ce acum şi a 7 (a), a Maslului, să mi-o adevereşti să ştiu ce folosinţă avem dintr-însa şi avem şi de aceasta undeva însămnare în Scriptura Sfîntă, Răspuns: Avem adevărat, căce că este rînduită de la Hristos, de vreme ce, cînd tremitea pre ucenicii Săi cîte doi, dîndu-le putere spre toate neputinţele omeneşti ca să le tămăduiască, precum scrie Marco Evanghelistul, cap. 6, stih. 13, de zice: „Şi ungea cu untdelemn pre mulţi bolnavi şi-i vindeca“. Deci, dupre aceea, şi Beserica au luat obiceai [253] untdelemnul acela să facă. Care şi mai ales ne învaţă Sfîntul Iacov Apostol în poslania sa, cap. 5, stih. 14: „Boleşte cineva întru voi ? Să chiame preoţii Besericii şi să să roage pentru dînsul, ungîndu-l cu untdelemn în numele Domnului. Şi ruga credinţii va mîntui pre bolnav şi-l va scula pre el Domnul; măcar şi păcate de va fi făcut, ierta-să-vor lui“. Săvîrşaşte-să şi aceasta numai de preoţi (sau măcar şi de arhierei). Materia este-i iară untdelemn curat. Şi la vremea ungerii să să citească molitva aceea întru carea să tîlcuieşte puterea Tainei aceştiia, adecă: [255] „Părinte sfinte, tămăduitoriul sufletelor şi trupurilor noastre“; i proci. Deci iată, şi dintru această Taină folosinţă luom după jurinţa apostolului şi trupeşte şi sufleteşte, ca şi din celealalte din toate, numai să avem credinţă curată la dînsăle şi fapte bune cînd vom să ne spodobim să ne facem părtaşi lor, întru iertare păcatelor noastre. Pentru mila şi darul Domului nostru Isus Hristos Căruia să cuvine toată cinstea şi închinăciunea, în veci. AMIN. [257] TREI FAPTE BUNE ale blagosloviii, 1 Corinteni, glava 13, stih. 13 Credinţa, Nădejdea, Dragostea. Ale firii bunătăţi şi mai întîi sînt 4: 1. Înţelepciunea. 2. Direptatea. 3. Bărbăţia. 4. Înfruntarea poftelor Şapte daruri ale Duhului Sfînt; Isaia, cap. 11, stih. 2: Întîi Înţelepciunea. 2. Înţelegerea. 3. Cunoştinţa. 4. Voia. 5. Blagocistia. 6. Vitejia. 7. Frica lui Dumnezău. 12 roduri ale Duhului Sfînt: 1. Dragostea. 2. Bucuria. 3. Pacea. 4. Îndelungă răbdarea. [259] <5> Bunătatea. 6. Îndurarea. 7. Curăţia. 8. Blîndeţea. 9. Ţinerea poftelor. 10. Credinţa. 11. Îngăduinţa. 12. Smerenia. 7 lucruri ale milosteniei. Matei, cap. 25; Tovia, cap. 1: 1. A hrăni pre cei flămînzi. 2. A adăpa pre cei setoşi. 3. A îmbrăca golii. 4. A cerceta bolnavii. 5. A socoti pre cei închişi. 6. A primi pre cei streini. 7. A îngropa pre cei morţi. 7 lucruri ale milosteniei carele să apropie la suflet: 1. A da sfat bun. 2. A <în>văţa pre cei neînvăţaţi. 3. A îndirepta şi a certa pre cei păcătoşi. [261] <4>. A mîngîia pre cei întristaţi şi obidiţi. 5. A ierta pre cei ce ne fac strîmbătate. 6. A suferi cu îngîduinţă nevoile şi întîmplările cele rele. 7. A ruga pre Dumnezău pentru cei morţi. Şapte păcate de moarte: 1. Trufia. 2. Iubirea de argint. 3. Curvia. 4. Mînia. 5. Lăcomia. 6. Zavistia. 7. Lenevia la faptele cele bune. 7 faceri de bine înpotriva acestora: 1. Smerenia. 2. Eftinătatea. 3. Înfrînarea pohtei. 4. Îngăduinţa. 5. Postul înpotriva lăcomiei. 6. Dragostea. 7. Nevoinţa. [263] Trei sfaturi ale Domnului Hristos. Matei, cap. 19; Luca, cap. 9: 1. Sărăcia cea de bună voie. 2. Fecioria cea de pururea. 3. Ascultarea ce desăvîrşit şi deplin. 4 lucruri sînt cele mai de apoi: Moartea. Giudecata. Gheena. Înpărăţia ceriului. Sfîrşit şi lui Dumnezău laudă. Purtătorii de grija tipografiii: cinstitul protopop Gheorghie, notareşul Dăianul i pan Raţ Iştvan Chişfalud, odorbirăul Belgradului. ?? ?? ?? ?? 9 BUCOAVNA