BIBLIA 
adecă
DUMNEZEIASCA SCRIPTURĂ
ale cei vechi şi ale cei noao leage.
toate
care s-au tălmăcit dupre limba elineasca spre înţeleagerea
limbii rumaneşti, cu porunca preabunului creştin şi luminatului domn 
IOAN ŞĂRBAN CANTACOZINO BASARABA VOIEVOD
şi cu Îndemnarea dumnealui
COSTANDIN BRÎNCOVEANUL, MARELE LOGOFĂT, 
Nepot de sor al Manei Sale, carele, după prestăvirea acestui mai sus pomenit domnu. Pute amicul Dumnezău, den aleagerea a toatei Ţări Rumîneşti, pre dumnealui l-au coronat cu domnia şi stăpînirea a toată Ţara Ugrovlahiei. Şi întru zilele Măriei Sale s-au săvîrşit acest Dumnezăiesc lucru. Carele şi toată cheltuiala cea de săvîrşit o au rădicat.
Tipăritu-s-au întîiu în scaunul Mitropoliei Bucureştilor,
în vreamea păstoriei Preasfinţitului părinte Chir Theodosie, mitropolitul ţării şi exarhu laturilor.
Şi pentru cea de obşte priinţă s-au dăruit neamului rumînesc, 
la anul de Ia facerea lumii, 7197, iară de la Spăsenia lumii, 1688,
în luna lui noiemvri în 10 zile.

[Prefaţă] Stihuri 8 asupra stemei prealuminatului şi înălţatului Domn, Ioan Şărban Cantacozino Basarab Voievod Io Sărban Cantacozino Basarab Voivod Domn Oblăduitoriu ţării Rumîneşti 

Soarele, luna, gripsorul şi corbul împreună, 
încă şi spata cu buzduganul spre lauda sa adună 
Şi-aceastea, doamne, ţ-împletesc stema-înfrumuseţată, 
în loc de părinţi soarele şi luna ţi să arata. 
Luminătoriu născîndu-te, neamului şi moşiei, 
preavreadnic stăpînitoriu ţarîi şi politiei. 
Iară corbul care au hrănit pre cel flămînd Ilie, 
aduce-ţi, doamne, cu crucea, puteare şi tărie.
 Întinde-te ca gripsorul, spre toate stăpîneaşte 
şi cu spata şi cu buzduganul spre vrăjmaşi izbîndeaste, 
Spre cei văzuţi şi nevăzuţi, cu mare biruinţă, 
precum rugăm pre Dumnezău, cu multă umilinţă, 
Să te-întarească minunat, în Domnie slăvită, 
cu pace şi cu linişte, cu viaţă norocită, 
şi întru-al Său Dumnezăiescu lăcaş şi fericire 
să-ţ dea Cerescul Împarat parte de moştenire. 

(Plecat robul Mariei Tale Radul Logofăt)  

[Prefaţă XXI] ŞERBAN CANTACOZINO BASARABĂ Voievod, den mila lui Dumnezău Domnu şi biruitoriu a toată Ugrovlahia
Celor ce să afla lăcuitori supt stăpînirea noastră, preasfinţitului mitropolit Chir Theodosie, iubitorilor de Dumnezău episcopi, preacuveoşilor egumeni, smeriţilor preoţi, blagorodnicilor boiari şi tuturor celoralalţi, pravoslavnicilor creştini, cel de la Dumnezău ajutoriu poftim!

      Vrînd să să ducă den lumea aceasta preabunul şi unul putearnic Dumnezău, Domnul nostru, Iisus Hristos, şi n umărînd în mînile credincioşilor slugilor Sale talantul cel de trebuinţă, cu mare arătare le-au poruncit, zicînd: “Neguţitoriţi pînă voiu veni!”. “ pentru ce aceasta?”, poate-să mira cineva. Dară nu era cu puţinţă să lase la iubiţii Lui mai trebuincioasă şi mai folositoare învaţătură şi vreadnică ca să o povestească la fiii lor, şi cînd vor şădea în casă, şi cînd vor îmbla în cale, şi stînd, şi culcîndu-se, şi tocma să zicu după cum au zis Moisi, vreadnică să o poarte semn pre mînile lor şi neclătită înaintea ochilor lor, scrisă pre pragurile uşilor caselor lor. Şi măcară de ar fi fost cu puţinţă o învăţătură părintească ca aceasta, ca un sunet unii cereşti trîmbiţe să răsune la urechile tuturor celor ce cred în Iisus, ca să poată la cei grijnici să aţîţe pofta şi dragostea, iară de la cei leaneş să scuture trîndăvia şi răutatea, de vreame ce vedem neamul omenesc, cel ce iaste de Dumnăzău cu oarece mai puţin decît îngerii zidit, la mare negriji aflîndu-se, neconoscîndu-ş blagorodnia şi cinstea lui, ce împletecindu-se în mii de mincenoase şi nefolositoare învăluiale, atîta cît a îndemna şi pre înţeleptul Solomon să strige cu mîhnire mare: “Văzut-am toate ceale ce-s făcute supt soare şi, iată, toate-s deşertare şi voie de duh”. Văzut-au înţeleptul acela, şi noi în toate zilele, cu mare pagubă ispitim, precum am zis, că neamul omenesc urmează numai lucrurile ceale deşarte, şi pînă într-atît a să lenevi, şi a huli, şi a batjocori. Au de săvîrşit, au spre cea mai multă parte pre cea de tot folositoare şi scumpă neguţitorie care i-au poruncit Dumnezău, neputînd ea să tragă pre om la dînsa, nici darurile care-i pune înainte înţelepciunea cînd să apucă de dînsa, nici muncile cu care înfricoşază cînd să întoarce de cătră dînsa, zicînd: “Pînă cînd, pruncilor, iubiţi deşărtarea?” pentru această ciudată neguţitorie trimite Domnul pre slugile Sale, chemînd pre toţi, şi toţi să cură cu pricini: unul că “m-am însurat de am luat muiare”, altul “părechi de boi am cumpărat”, şi cealealalte pricini cu păcat, neavînd nici o grije de cina cea dulce a Dumnezăieştii mease. Cu adevărat mare nesimţire iaste a socoti pre înşine, întru o foamete de săvîrşit, a fi sătui, şi întru nenorociri, a fi fericiţi, şi la sărăciacea de cereştile comori, a fi foarte bogaţi. Nu vom putea într-alt chip să ne deşteptăm sufletele den somnul cel greu al trupului acestui deşărt, care pînă la cea de apoi să strică, fără decît cu cea folositoare aducere aminte de porunca lui Hristos, la care ne îndeamnă cu credinţă să neguţitorim talantul ce ni s-au dat. Şi carea iaste neguţitoria? Care iaste talandul ce ne-au încrezut şi cu dobîndă va să ni-l ceară Domnul pentru neguţitorie? N-avem să trimitem corăbiile la Tarson cu corăbiarii păgînului Ohoziei şi cu neguţătorii Tirului, ca să le încărcăm de aur curat, cu păuni pestriţi de tot fealiul şi cu alte striine şi scumpe neguţitorii, căci nepotrivit mai bune şi mai scumpe ne pune Dumnezăiasca poruncă înainte să dobîndim cu talandul, adecă sufletele pentru Hristos, pentru care toată lumea nu iaste vreadnică, şi pentru suflete să dobîndim faptele ceale bune, care sînt ceale adevărate bunătăţi, şi înţelepciunea aceaea carea Solomon cu multe fealiuri de făgăduiale învaţă pre fiiul său să neguţitorească cu dînsa mai bine decît cu aurul şi decît fiece altă aveare, zicînd: “Fericit iaste omul care au aflat înţelepciunea şi pămînteanul care ştie înţeleagerea. Mai bine cu ea să neguţitorească, decît cu avuţii de aur şi de argint”. Adevărat că adîncă bogăţie sînt avuţiile şi bunătăţile care ne dobîndeaşte talandul. Iară care să fie şi talandul acesta? După tîlcuirea Dumnezăiescului David, care zice: “Cuvintele Domnului sînt cuvinte curate, argint lă murit şi  [Prefaţă XXIII] de şapte ori curăţit” şi alta nu e fără cît Cuvîntul lui Dumnezău cu care are a neguţători omul spăsenia lui şi a fratelui său. Acest Dumnezăiesc Cuvînt, măcara că, cu multe fealiuri de nume lăudîndu-se, să arată noao la Dumnezăiasca Scriptură, întîiu ca, cum să zice, apă vie care stinge aţîţarea poftii cei spurcate, sau pîinea vieţii, carea, mîncîndu-o sufletul, leapădă stricăciunea morţii, au vin dulce care pică în inimile celor ce-l beau bucuriile raiului, au luminătoriu care ne luminează să nu ne poticnim îmblînd în noaptea deşărtării cei lumeşti, au sabie care junghe inima bălaurului celui viclean, au pavază de foc cu care ne apărăm de săgeţile ceale aprinse cu foc ale satanii, au piatră întărită preste care stau neclintite duhovniceştile zidiri, au cheaie care ne deşchide visteria Dumnezăieştii fericiri, au canon care ne st împără necazurile lumii aceştiia, au iarbă care ne vindecă toate vătămaturile ceale sufleteşti, sau carul credinţei, asupra caruia ca niste biruitori vom să întrăm în raiu, sau, mai de săvîrşit, piatra cea de mult preţ ce să zice cărbune, care ne-au pus dragostea lui Dumnezău ca un semn ca să ne cunoaştem că sîntem ai Lui. Cu aceastea şi cu altele aseamene, de să şi tîlcuiaşte, cum am zis, Cuvîntul lui Dumnezău, iară încăş mai cu cuviinţă decît toate să arată cînd să numeaste taland, căci cu acesta ne aducem aminte că darul ce am luat nu l-am luat numai pentru noi, ce şi pentru alţii, care singur să arată a fi legătura frăţiei cei creştinesti. Şi încă, cu talandul, ne mai învăţăm că, macara că Însuş Dumnezău le lucrează toate întru toate, iară şi noi, ca de la dînsul fiind întăriţi, trebuie să lucrăm, împreună cu a noastră spăsenie, şi spăsenia fratelui nostru, cît, precum Dumnezau în ceriu are duhuri posluşitoare spre slujba trimiţîndu-se, aşa şi aicea pre pămînt au aşăzat pre oarecarii duhovniceşti slujitori împărţitori de cereştile taine şi ca să dea la fraţi cereasca filosofie cu a Sa dragoste, care El, pogorîndu-se, den ceriu au învaţat. De aicea poate socoti fiecine cum, precum avuţia cea închisă nu iaste avuţie, şi după cum zic filosofii elinilor, aşa încă la besearică talandurile ceale duhovniceşti, cînd nu se dau de la unii la alţii, nu se zic talanduri. Şi o mărturiseaşte înţelepciunea, unde zice: “Grădina închisă şi fîntîna pecetluită, ce folos iaste de la amîndoao?” Iaste vreadnic de socoteală şi n umărul talanţilor, căci zice că au dat unuia 5, altuia doi, altuia unul; aceasta nu pentru alt zice, fără cît ca să ştim că den ceale ce-s cu n umăr nu se cade să ascunză cineva, ce să le păzască deplin. Şi aceasta pentru ce? pentru că are a ne lua sama, şi pentru aceastea, şi pentru dobînda lor. Cînd? “Pînă voiu veni” zice, adecă la a doua venire, la cea înfricoşată şi preadireaptă judecată. Preadireaptă îi zic, pentru că la aceasta Judecatoriul, ca un Dumnezau, nu poate să greşască, greşiţii nu pot să-ş ascunză greşalele lor, şi răspunsul ce iaste să fie nu se mai preface. Precum să veade dară, puţină iaste vreamea întru care avem a neguţitori talantul Dumnezăiescului dar. Şi auzind aceasta, eu, smeritul Domn, den gura Domnului mieu, adease a zice: “Privegheaţi, că nu ştiţi în ce ceas Domnul nostru vine”, cunoscutu-mi-am datorie nepărăsită mai nainte de a sosi sfîrşitul nemerniciei meale, după darul ce mi s-au dat den mila lui Dumnezău, să neguţitoresc duhovniceasca neguţitorie şi să dau celor ce sînt supt ascultarea noastră talandul care m-au încrezut Domnul, şi aceasta am făcut: la tălmăcirea aceştii Sfinte Scripturi, făcînd multă nevoinţă şi destulă cheltuială, despre o parte puind dascali ştiuţi foarte den limba elinească, pe preaînţeleptul cel dentru dascali ales şi arhiereu Ghermano Nisis şi, după petreacerea lui, pre alţii care s-au întîmplat, şi, despre altă parte, ai noştri oameni ai locului, nu numai pedepsiţi întru a noastră limbă, ce şi de limba elinească avînd ştiinţă ca să o tălmăcească, carii, luînd lumină şi dentr-alte izvoade vechi şi alăturîndu-le cu cel elinesc al celor 70 de dascali, cu vrearea lui Dumnezău o au săvîrşit, precum să veade. Şi măcară că la unele cuvinte să fie fost foarte cu nevoie tălmacitorilor, pentru strimtarea limbii romîneşti, iară încăş avînd pildă pre tălmăcitorii latinilor şi sloveanilor, precum aceia, aşa şi ai nostri le-au lăsat precum să citesc la cea elinească. Şi după isprăvirea tălmăcitului acestii folositoare şi sfinte osteneale, luînd după cum să cade şi voie de la sfînta şi muma noastră Beseareca cea Mare, s-au dat în tipografie de s-au tipărit în Sfînta Mitropolie den Bucureşti, fiind arhiereu şi păstoriu creştinescului acestuia norod preasfinţitul părintele nostru Chir Theodosie Mitropolitul. Şi spre aceasta m-am îndemnat ca să să dea la toţi Dumnezăiescul Cuvînt, ştiind bine că Dumnezău au poruncit sfinţilor Săi ucenici şi apostoli să propoveduiască pre Făcătoriul de viaţă, Cuvîntul Său, la toată zidirea, ca să nu rămîie cineva neluminat de strălucirea darului Său, care vedem, pînă în ziua de astăzi, că n-au rămas nici un neam, nici o limbă (măcară şi varvară şi carii la ceale de apoi hotară ale lumii depărtaţi) ca să nu citească întru a lor limbă Dumnezăiasca Scriptură, care nu iaste dentr-alt,  [Prefaţă XXXV] fără cît den darul Duhului Sfînt, Care, în ziua de Petdesetniţă, au deşchis gura Sfinţilor Apostoli şi propoveduia cu toate fealiurile de limbi cuvîntul lui Dumnezău, pentru că nu sînt tainele credinţii noastre ca ale elefsineanilor, să zacă ascunse şi închise, ce toţi să cade să ia darurile ceale bogate ale lui Dumnezău pentru spăsenia lor, care, fără de citirea Sfintei Scripturi ce ne talmăceaşte să cunoaştem şi pre înşine, şi pre Dumnezău, iaste fară de puţinţa a le dobîndi. “Cercetaţi Scripturile” zice Domnul, că întru aceastea să încheaie toată conoştinţa celor Dumnezăieşti şi omeneşti lucruri. Aceastea cuprind poruncile şi leagea lui Dumnezau, care porunci iaste înţelepciunea, ceaea care face pre om adevărat om, precum, cu mare înteleagere, şi preaînţeleptul Solomon au ales aceasta, unde zice: “De Dumneziu te teame şi poruncile Lui păzeaşte”, că aceasta e tot omul; şi, cea mai de apoi, Scriptura iaste care află raiul omului sau raiu face pre om. Rog dară să priimiţi cu bucurie cea bună îndurare cu care ne-am nevoit pentru folosul obştesc şisă rugaţi pre Dumnezău şi pentru a noastra spăsenie.  

[PrefaţăXXXVII] PREA LUMINATULUI, PREA CREŞTINULUI, preaslăvitului, iubitoriului de Hristos, Domnu şi oblăduitoriu a toată Ugrovlahia IOAN ŞERBAN CANTACOZINO BASARABA VOIEVOD, dragostea cea întru Hristos şi apostoleasca blagoslovenie aducem Măriei Tale!

 Omul cel ce iaste desăvîrşit, dentru aceasta să cunoaşte că iaste desăvîrsit, căci pururea socoteala şi gîndul lui are la săvîrşitul acela pentre care iaste de la Dumnezău făcut şi zidit, care săvîrşit nu iaste alt, fără cît însuşi Dumnezău. Dirept aceaea la Apocalipsis zice: “Eu sînt Cel dentîiu şi Cel de apoi”. Şi ce va să însemneaze cu aceasta, fără cît “Eu sînt Cel dentîiu”, adecă dentru Care sînt toate, de unde şi omul mai vîrtos au luat începătura şi la aceaea să uită; “Eu sînt Cel de apoi”, adecă, precum începătura săvîrşirei lucrurilor şi a omului iaste, aşa iaste săvîrşirea cea de săvîrşit: la Mine să aibă săvîrşitul, la Mine să năzuiască, că, de vor năzui aiurea, vor peri. “Eu sînt Cel dentîiu şi Cel de apoi”. Şi vei vedea şi cu socoteală, de iaste adevărat acesta; fireaşte, pohta omului ca la un semnu să uită la Dumnezău; şi nu numa noi, bunii credincioşi, şi direpţii, şi creştinii, carii avem leagea vieţii, ce tocma şi păgînii, cei ce tot fealiul de fărădeleage în toate zilele facu, îş aduc aminte de Dumnezău şi-L roagă. pentru că şi ei de la Dumnezău au fiinţa, şi fireaşte îşi caută săvîrşitul lor, măcară că lipsescu departe de la Dumnezău, cît e iadul de raiu. Iară încăşi ajunge aceasta ca să cunoaştem că firească pohtă trage pre oameni la Dumnezău, ca spre Cel de apoi săvîrsit, spre Carele, oricine să va uita precum să cade, acela iaste desăvîrşit şi, deaca-i iaste gîndul lui acolo, să cunoaşte că iaste desăvîrşit. Dirept aceaea, toţi cei buni şi direpţi, care bine au vieţuit în lume, zicem că-s desăvîrşit şi mai vîrtos decît toţi Sfinţii Apostoli şi cîţi voiescu şi lucrează lucruri apostoleşti, pentru că aceştea mai pre deasupra cunoscu pre Dumnezău că iaste Binele cel desăvîrşit şi Săvîrşitul cel după urmă. Dirept aceaea să zice la Cîntarea cîntărilor: “Spune-m, pre carele au iubit sufletul mieu, unde paşti, unde şăzi?” Unde ţi-i slava şi împărăţia Ta, Dumnezăul mieu? Şi pentru care lucru iaste Dumnezău pricină de săvîrşit şi să pohteaşte? Zicu, dentru dragoste, carea în trei chipuri să împarte: întîiu pentru neam, a doua pentru vrednicie, a treia pentru fapte. Să zicem dară pentru cea dentîiu. Măcară că voinţa bună iaste mai pe deasupra, cînd neamul să lipseaste de bunătăţi, ca în vreamea lui Avraam, care s-au ales pentru bunavoinţă, avînd tată închinătoriu de idoli, iară cînd cură amîndoao, şi voinţa bună şi neamul, fără de asămănare iaste blagorodnia. Dirept aceaea lăudăm pre marele Costantin, căci au fost dentru împăraţi, şi fiiu, şi nepot, şi alţii mulţi pre carii lăsăm, îndestulîndu-ne că Cel peste tot desăvîrşit Iisus ca o laudă mare ia de cătră Duhul cel Sfînt, căci iaste de împărătesc şi patrieşăsc neam, numindu-Să fiiul lui David şi fiiul lui Avraam. Şi la Apocalipsis zice: “Iată, au biruit leul cel ce iaste den fealiul Iudii, rădăcina lui David”. A doua, pentru vrednicia, că mulţi sînt mari despre bunacredinţă, iară nu să cunosc, de vreame ce celora ce au mare cuviinţă le dă Dumnezău şi vrednicie şi cunoscuţi îi face, că ei pohtesc pre Dumnezău ca pre un desăvîrşit făcătoriu de bine; precum şi David, deaca-i zise Dumnezău, precum să arată la al şaptele cap, la A doua împărăţie: “Luatu-te-am den staulul oilor şi te-am făcut numit după numele celor mari carii sînt pre pămînt”, şi el răspunse: “Nu iaste altul ca Tine şi nu iaste Dumnezău afară den Tine”. A treia, pentru fapte, de care să laudă Moisi de cătră Dumnezău, că s-au aflat credincios în toată Casa lui Dumnezău, ca, dîndu-i să fie mare voivod şi puitoriu de leage lui Israil, cînd greşiia norodul la Dumnezău, tăia, omorîia, certa, iară cînd cîrtiia spre dînsul şi-l suduia, el să ruga pentru ei, nu pentru altceva, pentru căci de mare lucruri sa învrednicise a fi posluşitoriu, desăvîrşit iubea pre Dumnezău şi pre dînsul avea Săvîrsitul cel de apoi. Precum şi Apostolii, pentru căci făcea lucrurile ceale neasămănate: poftiia să moară ca nişte săvîrşiţi, şi a fi cu Hristos Cel desăvîrşit. Unii săvîrşiri ca acestiia te-ai învrednicit a fi, Măria Ta; dirept aceaea şi gîndul de săvîrşit îl tinzi cătră Dumnezău ca spre Săvîrşitul cel de apoi: întîiu pentru neam, pentru că cel părintesc  [Prefaţă XXIX] să trage despre diregătorie de patrichii şi de sfeatnici împărăţiii greceşti, precum au fost, pre vreamea lui Ioan Vataţi, cel ce era păharnic şi Domn Thrachiei, Ioan Cantacozino carele au oştit asupra ghinovezilor celor de la Rodos, pre la leatul 1225 de la Hristos, căruia nepot au fost cela ce şi împărat Ţarigradului au ajunsu, Ioan Cantacozino, nu numai slujît la ceale politiceşti şi iscusit de multa bunătate ce avea spre cei de supt stăpînire, ce şi ales bogoslov: întîiu că au hulit ceale pămînteşti şi au ajuns pre pămînt înger, ca un alt apostol nou, pre Hristos numai, şi iubindu-L, şi cîştigîndu-L; şi a doua că au tălmăcit, den Dumnezăiescul Duh, Cîntarea cîntărilor, care talmăcirea aceaea asemănare nici au priimit, nici va priimi în veaci; a treia că au acoperit hulele şi blestemele prorocului celui mincinos mai mult decît alt fieştecare, şi, după aceaea, le-au mustrat şi basne le-au arătat, cu sila cuvîntului şi cu putearea Scripturilor. Deci, de au scris după aceaea unii dascali ai Răsăritului şi ai Apusului împotriva minciunii pîngăritului aceluia, de la acesta au luat pricinile, şi a scrie, şi a lăsa scrisori bune şi cu tărie. Deci dentru acela au fost şi iaste neamul Măriei Tale slăvit, şi la politiceştile stăpîniri lăudat, şi la Dumnezăiasca credinţă vestit, şi la duhovniceasca înţelepciune minunat. Derept aceaea şi pre vreamea lui sultan Suliman, fericitul strămoşul Măriei Tale, Dimitrie Cantacozino, cu multa lui înţelepciune au oprit şi n-au surpat păgînii bisearicile Ţarigradului, precum îl luoase cu sabia şi avea direptate, după legile lor, să nu lase acolo bisearică de creştini. Şi după acela, pînă în zilele Mării Tale, vreadnic de minune iaste cel laudat neam al Mării Tale, precum mărturiseaşte cea iubitoare de Dumnezău viaţă a fericitului părintelui Mării Tale, răposatului Costantin Cantacozino, carea cinstea bunătăţii lui era mai peste toată lumea. Iară şi despre partea maicii Mărici Tale într-acestaş chip au fost şi iaste, pentru că Basarabă, după cum zice istoricul care să cheamă Halcocondil, la a şaptea carte a Istoriei lui, fost-au pe vreamea lui sultan Murat, tatăl lui Mehmet, celui ce au luat Ţarigradul, al doilea neam de Domnie, de vreame ce acesta au adus pre Dan, feciorul lui Băsărabă, Domn Ţării Rumîneşti; că şi Băsărabă adecă Domn era, după a acestuiaş Istorie, care scrie la al noaolea carte, cînd Domnia Ţării Rumăneşti biruia pînă la Marea Neagră, de vreame ce şi cetatea Chiliei au fost parte de Ţara Rumînească, că şi Vlad Vodă, dentr-acelaş neam, au Domnit pre la leatul 1455 de la Hristos. Iară den vreamea lui Băsărabă Vodă şi a lui Dan Vodă, de nu avem elinească istorie cîţi nepoţi de ai lor au Domnit, însă avem mii de alte istorii, căci, cînd nepoţii lor Domniia şi să numiia Băsărăbeşti, cînd era boiari, măcară că, pentru zavistia stăpînitorilor celor tirani, să chiema şi ei, feciori de Domn, cu alt nume. Şi acesta s-au făcut de multe ori, pînă la Şărban Voievod, părintele maicei Măriei Tale, doamnii Elinii, care şi cu lucrul şi cu cuvîntul era prealuminată, şi pînă la Matei Voivod cel vestit, şi pînă la Costantin Voivod, cel despre mumă unchiul Măriei Tale, şi pînă în zilele Marii Tale prealuminate. Dirept aceaea şi vrednicia Mării Tale neasămănată iaste, căci că neamul, şi despre tata, şi despre mumă, să trage de multe împărăţii şi Domnii, măcară că slăvit au fost, iară în cea de apoi întru boierie slujiia. Iară Măria Ta pre acesta la puteare Domnească l-ai rîdicat, însă Domnind iară împărăţeaşte şi stăpînind iară cu mare cuviinţă, norodului povăţuitoriu fiind, iară de noroade a purta grijă şi spre limbi fiind făcătoriu de bine; pentru că prea milostiv eşti şi dulce făcătoriu de bine, chiverniseşti şi bine oblăduieşti; iară n-ai pre altul aseamenea, plineşti chipul părintesc, cel împărătesc, iară mai vîrtos cinste strămoşilor făcîndu-te, au de strămoş cinstindu-te. Dirept aceaea dăruitu-ţi-s-au şi ceale peste fire lucruri, nu numai căci den tinereaţe te-ai arătat luminat sprepoliticeştile stăpîniri, ce şi spre toate te-ai arătat ştiut; şi la primejdiile vremii ales otcîrmuitoriu şi curăţitoriu de tiranii patriei, şi de obştea sfintelor mînăstiri şi biseareci den temelie bun chititor, şi înnoitoriu Dumnezăiescului Mormînt, şi Sfîntului muntelui Athonului de multe ori întrumulte ajutoriu, şi, cea decît toate mai mare, sfintei şi catholiceştii şi apostoliceştii Biseareci, în multe părţi te-ai arătat ajutoriu, cu multe fealiuri, care lucrul acesta iaste cel dentîiu al bunătăţilor. Dirept aceaea Fotie, patriarhul Ţarigradului, scriind cătră Mihail, biruitoriul Bulgariei, zice: “Adecă cealealalte lucruri, mici aduc folosinţele, iară nevoinţa care iaste pentru besearică nemoarte cîştigări nemortului suflet lucrează!”. Şi ajuţi Besearecii: întîiu, că Scriptura cea Noo, răsipită fiind, după izvodul cel vechiu, şi cu nevoie aflată, a să citi de preoţii cei de ţară, la rînduiala tipicului elinesc, spre lesne cetire o ai tocmit; a doua, că o ai tălmăcit în limba rumînească şi o ai tipărit, şi, dintr-a Mării Tale cheltuialăi atîtea cărţi făcînd, le-ai dat Maicii Bisearicii a să citi: a treia, că Veachea Scriptură tălmăcindu-o pre limba rumînească, aiave a să citi o ai  [Prefaţă XXXI] făcut. Că, de vreame ce, după politiceştile legi, nu să cade omului grec a nu şti legile grecilor, cu cît era mai dirept creştinii rumîni să ştie legile lui Dumnezau, care iaste Sfînta Scriptură. Şi adevărat la rumîni s-au plinit cuvîntul Apostolului Filip care au zis cătră hadimul împărăteasii ethiopilor: “Oare cunoşti ceale ce citeşti?”; precum zic bogoslovii: “Cel ce nu cunoaşte, să nu să cunoască!” Direptaceaea spre mustrare zicea Dumnezău jidovilor pren Isaia, precum zice Apostolul cătră corintheani: “Cu alte limbi şi cu alte buze voiu grăi cătră dînşii, şi nici aşa nu mă vor asculta”. Aceasta şi la rumîni s-au plinit. Că, cu glas striin grăind lor Dumnezău, nu asculta, iară acum Sfînta Scriptură, prin nevoinţa Măriei Tale, să citeaşte şi cunoscută să face şi la mari şi la mici. Şi de vreame ce cel atocma Apostol Costantin împărat, căci au scris Sfînta Scriptură, la o samă de cărţi, ca să să citească pre la besearicile ceale den Ţarigrad, să laudă şi să cinsteaşte, cu cît mai vîrtos vreadnic de mii de laude eşti Măria Ta, care la un norod întreg dai cuvîntul lui Dumnezău, ca oarece lumină fiind pînă acum supt acoperemînt, şi o pui în sfeaşnic, ca să lumineaze celor den casă ai besearicii noroade: rumînilor, moldoveanilor şi ugrovlahilor. Creştinat-au sfîntul Zlataust pre rumîni, pre carii şi “lăcuitorii Nistrului” îi numesc leatopiseţile ceale besereceşti, învăţînd pre unii dentr-înşii carte şi limba elinească, şi cu aceaea au învăt, at pre ceialalţi. Iară Măria Ta, lipsă de atîţea ani o ai adus la săvîrşire desăvîrşit, învăţînd atîtea noroade să cugete ziua şi noaptea Leagea lui Dumnezău, şi sara, şi dimeneaţa, şi amiazăzi să povestească minunile Lui, şi să binecuvinteaze în toată vreamea pre Domnul, şi cînd să vor culca, şi cînd să vor scula, şi cînd vor călători, şi cînd vor şădea, după Dumnezăiasca poruncă, care grăiaşte la al 6 cap la A doua Leage. Şi de vreame ce Ulfila, episcopul gothilor, iaste lăudat că pre vreamea lui Valendian au tălmăcit unile părţi ale Sfintei Scripturi spre limba lor ca să să întărească oamenii neamului sau den pîinea cea vie a învăţăaturii duhului, cu cît mai vîrtos eşti Măria Ta vreadnic de cinste, tălmăcind şi dînd nu oarecare părţi, ce toată Scriptura, şi nici la puţină părticea de limbi, ce la întregi şi de multe fealiuri de noroade, şi mai vîrtos împreunate fiind întru toate cu catholiceasca Besearică. Şi să făcură, precum porunceaşte Domnul, la al 6 cap al lui Ioan Evanghelistul, “ţoţi învăţaţi de Dumnezău”. Stravon, scriitoriul-de- pămînt, vrednicia şi mărirea rumînilor scriind, numai pre ostaşii vremii aceiia care era asupra vrăjmăşilor ţărîi îi n umăra. Iară în zilele Mariei Tale, şi bărbaţi, şi muieri, şi tineri, avînd armă biruitoare Sfinta Scriptură, oştesc împotrivă, nu spre oameni, şi trup, şi sînge, ce spre împăraţii veacului acestuia, cătră ceale duhovnicesti ale vicleniei, şi dînd războiu, şi biruind, precum şi Domnul, postind, după cum zice Scriptura, au biruit pre diavolul. Şi de are Ptolomeu, împăratul Eghipetului, mai mare lauda, care au tălmacit Sfînta Scriptura den limba ovreiască spre cea elinească, decît au zidit ceale de la Mernfes piramide şi au tocmit ceale patru cărţi de astronomie, cu cît mai vîrtos Maria Ta eşti vreadnic de multe şi mari laude, care o ai tălmăcit spre limba cea de moşie a locului, nu spre trufă precum acela, ce pentru mîntuirea noroadelor şi duhovniceasca hrană a credincioşilor. Marele Costandin, ospătind pre oarecarii den episcopi, precum Evsevie scrie la viaţa lui, n-au vrut să să laude de stema şi de diadima, şi de înălţarea cea împăratească, şi de ceale lumeşti biruinţe, şi pompe, şi isprăviri, ce să bucura căci să afla împreună-lucrătoriu la Evanghelia lui Hristos; pentru aceaea şi zicea: “Voi sînteţi episcopi creştinilor pre denlăuntru lucrînd tainele, iară şi eu însumi episcup sînt, lucrînd-împreună la ceale de afara zidiri de Dumnezăieşti beseareci, înnoiri, aduceri de lumini şi aprinzări de lumini”. Şi mai mult aceasta, ca cuvîntul lui Dumnezau să să adaoga şi să să înmulţească spre noroade, ca aceastea sînt şi ale Mării Tale îndireptări, care înţelepciunea lui Dumnezau te-au născut şi, aplecîndu-te bine cu bunătătile, şi crescîndu-te, şi împlindu-te de Dubul Sfînt, ochiu te-au arătat, luminînd cu lumina pre cei ce sînt supt ascultarea Mării Tale, cu o nevoinţăa preste fire, ca aceasta a Scripturilor, ca să pazeasca Dumnezăieştile porunci, să să întarească întru viaţa veacinică. Dirept aceaea rugam ca şi de-acum înainte să fii a toată bunătatea şi buna credinţă pilda, nu numai celor den zilele Marii Tale, ce şi în urma Mării Tale, a tot neamul omenescu, buna şi marea învăţătură bune şi mari lucrînd. pentru care, mai vîrtos, şi cea nespusă şi veacinica împărăţia ceriurilor va dărui Mării Tale moştenire neclatită, şi lăcaş nemutat, şi peste fire, întru cîstigarea Dumnezăieştii desfătăciuni cei nestricate în veacii veacilor, amin! 

Dositheu, den mila lui Dumnezău patriarh Sfintei Cetăţi Ierusalimului şi a toată Palistina, rugătoriu de sănatatea Mării Tale.

[1]
Dumnezeiasca Scriptură Veache şi Nouă  

CAP I

      De-nceput au făcut Dumnezău ceriul şi pămîntul. Iară pămîntul era nevăzut şi netocmit. Şi întunearec zăcea deasupra presto cel fără de fund, şi Duhul lui Dumnezău Să purta deasupra apei. Şi zise Dumnezău: „Să să facă lumină!” Şi să făcu lumină. Şi văzu Dumnezău lumina că iaste bună, şi osebi Dumnezău între mijlocul luminii şi Intre mijlocul întunearecului. Şi numi Dumnezău lumina zio şi întunearecul numi noapte. Şi să făcu sară şi să făcu dimeneaţă, zi una. Şi zise Dumnezău: „Facă-se întăritură în mijlocul apei, şi să fie osebitoare între apă şi între apă!” Şi să făcu aşa. Şi făcu Dumnezău întăritura şi osebi Dumnezău între mijlocul apei care era supt întăritură şi între mijlocul apei ce era deasupra întărit urii. Şi numi Dumnezău întăritură ceriu. Şi văzu Dumnezău că iaste bine. Şi să făcu sară şi să făcu dimeneaţă, zi a doua. Şi zise Dumnezău; „Adune-se apa cea de supt ceriu într-o adunare şi să sa ivească uscatul!” Şi să făcu aşa. Şi să adună apa cea de supt ceriu la adunările ei şi să ivi uscatul. Şi numi Dumnezău uscatul pămînt şi adunările apelor numi mări. Şi văzu Dumnezău că iaste bine. Şi zise Dumnezău: „Răsară pămîntul buruiană de iarbă sămănătoare, sămînţă după fealiu-ş şi după asămănare-ş, şi lemn roditoriu făcînd roadă, căruia sămînţa lui într-însul, după feliu-ş, pre pămînt!” Şi fu aşa. Şi scoase pămîntul buruiană de iarbă sămănătoare, sămînţă dupre fealiu şi dup re asemănare, şi lemn roditoriu care face roadă, căruia sămînţa lui într-insul, dupre neam, pre pămînt. Şi văzu Dumnezău că iaste bine.  Şi să făcu sară şi să făcu dimeneaţă, zi a treia. Şi zise Dumnezău: „Facă-se luminători întru întăritură ceriului,spre luminarea pămîntului, ca să osebească între mijlocul zilii şi între mijlocul nopţii şi să fie în seamne şi în vremi şi în zile şi în ani  Şi să fie spre luminare întru întăritură ceriului, ca să lumineaze pre pămînt” Şi să făcu aşa.  Şi făcu Dumnezău cei doi luminători: luminătorul cel mare spre stăpînirea zilii şi luminătoriul cel mic spre stăpînirea nopţii, şi stealele.  Şi puse pre dînşii Dumnezău întru întăritură ceriului, ca să lumineaze pre pămînt  Şi să stăpînească zilii şi nopţii  Şi să osebească între mijlocul  luminii şi între mijlocul întunearecului. Şi văzu Dumnezău că iaste bine.  Şi să făcu sară şi să făcu dimeneaţă, zi a patra.  Şi zise Dumnezău: „Scoată apele tîrîtoare de suflete vii şi zburătoare zburînd asupra pămîntul ui spre întăritură ceriului”. Şi să făcu aşa. Şi făcu Dumnezău chitoşii cei mari şi tot sufletul vitelor tîrîtoare care au scos apele,după fealiurile lor, şi tot zburătoriul ce zboară  după fealiu-ş. Şi văzu Dumnezău cum sînt bune. Şi le blagoslovi Dumnezău, zicînd: „Creaşteţi şi vă înmulţit şi umpleţi apele în mări, şi zburătoarele mulţească-se asupra pămîntului. Şi să făcu sară şi să făcu dimeneaţă, zi a cincea.  Şi zise Dumnezău: „Să scoată pămîntul suflet viu după fealiu-ş, cu patru picioare şi tîrîtoare şi jiganii pămîntului, după fealiu-ş”. Şi să făcu aşa.  Şi făcu Dumnezeu hiarăle pămîntului după fealiu-ş, şi dobitoacele după fealiul lor, şi toate tîrîtoarele pămîntului după fealiu-ş. Şi văzu Dumnezău că sînt bune.  Şi zise Dumnezău: „Să facem om după chipul Nostru şi după asămănare; şi să stăpînească peştilor mării, şi pasărilor ceriului, şi dobitoacelor, şi tot pămîntul, şi tuturor tîrîtoarelor ce să tîrăsc asupra pămîntului”. Şi făcu Dumnezău pre om, dupre chipul lui [2] Dumnezău l-au făcut pre dînsul; bărbat şi fămeaie au făcut pre dînşii. Şi blagoslovi Dumnezău pre dînsul zicînd: „Creaşteţi-vă şi vă înmulţit şi umpleţi pămîntul şi domnit pre dînsul; şi stăpîniţ peştilor mării, şi pasărilor ceriului, şi tuturor dobitoacelor, şi tot pămîntul, şi tuturor tîrîtoarelor ce să tîrăsc asupra pămîntului”. Şi zise Dumnezău: „Iată, am dat voao toată iarba sămănătoare, sămînţă de sămănat care iaste asupra pămîntului, şi tot lemnul care are într-însul roadă de sămînţă sămănătoare: voao va fi de mîncare. Şi la toate hiarăle pămîntului, şi la toate pasările ceriului, şi la tot tîrîtoriul ce să tîraşte asupra pămîntului, care are în sine suflet de viaţă, şi toată iarba vearde, de mîncat”. Şi să făcu aşa. Şi văzu Dumnezău toate cîte au făcut, şi iată - bune foarte. Şi să făcu sară şi să făcu demineaţă, zi a şasea.

CAP II

      Şi să săvîrşiră ceriul şi pămîntul şi toată podoaba lor. Şi săvîrşi Dumnezău a şasea zi faptele Lui care le-au făcut; şi odihni Dumnezău a şaptea zi de toate faptele Lui care au făcut Şi blagoslovi Dumnezău ziua a şaptea şi o sfinţi pre ea, pentru că într-însa încetă de toate faptele Lui care începu Dumnezău a face. Aceasta e cartea facerii ceriului şi a pămîntului, cînd s-au făcut. În care zi au făcut Domnul Dumnezău ceriul, şi pămîntul, Şi toată verdeaţa cîmpului, mai înainte decît a răsări pre pămînt, şi toată iarba cîmpului, mai înainte de a să face: pentru că n-au plouat Dumnezău pre pămînt şi om nu era a lucra pre dînsul.  Şi izvor ieşiia den pămînt de adăpa toata faţa pămîntului. Şi zidi Dumnezău pre om, ţărînă luînd den pămînt, şi suflă în faţa lui suflare de viaţă şi să făcu omul în suflet viu. Şi răsădi Dumnezău grădină în Edem, cătră răsărit, şi puse acolo pre om pre carele au zidit. Şi răsădi iarăş Dumnezău den pămînt tot lemnul frumos la vedeare şi bun la mîncare, şi lemnul vieţii în mijlocul grădinii, şi lemnul a şti conoştinţa binelui şi răului. Şi rîu iase den Edem, ca să adape grădina, de acolo să împarte în patru începături.  Numele unuia - Fison, acesta e ce încunjură tot pămîntul lui Evilat, şi acolo iaste aurul.  Şi aurul pămîntului aceluia iaste bun; şi acolo iaste rubinul şi piatra cea vearde.  Şi numele al doilea rîu - Qheon, cesta  încungiură tot pămîntul Ethiopiei. Şi  rîul  al  treilea  -  Tigri,  acesta e ce mearge înainte în preajma Asiriilor.  Şi rîul al patrulea - Efrat  Şi luo Domnul Dumnezău pre omul pre carele l-au zidit şi puse pre dînsul în grădină ca să o lucreaze pre dînsa şi să o păzească.  Şi porunci Domnul Dumnezău lui Adan^zicînd: „Dentru tot lemnul ce iaste în grădină, cu mîncare să mănînd. Iară dentru lemnul a priceape binele şi răul să nu mîncaţi dentr-însul; iară în ce zi veţi  mînca  dentr-însul,  cu  moarte veti muri”. Şi zise Domnul Dumnezău: „Nu iaste bine a fi omul sîngur; să-i facem lui aju-toriu cătră dînsul”.  Şi mai zidi Dumnezău  iarăş den pămînt toate hiarăle cîmpului şi toate pasările ceriului; şi le aduse pre eale la Adam, ca să vază ce le va numi pre dînsele; şi tot ce au numit Adam, suflet viu, acesta e numele lui.  Şi numi Adam nume tuturor dobitoacelor, şi tuturor pasărilor ceriului, şi la toate hiarăle cîmpului; iară lui Adam nu să afla ajutoriu aseamenea cu dînsul.  Şi puse Domnul Dumnezău pre Adam somnu, şi adormi; şi luo o coastă dentr-ale lui şi plini trup  pentru  dînsa.  Şi  zidi  Dumnezău coasta ce-au luat de la Adam muiare şi o aduse pre dînsa cătră Adam.  Şi zise Adam:  „Acesta acum iaste os din oasele meale şi trup den trupul mieu! Aceasta să va chema muiare, pentru că dentru bărbatul ei s-au luat; Pentru aceasta va lăsa omul pre tată-său şi pre mumă-sa şi să va lipi lingă muiarea lui şi vor fi amîndoi într-un trup”.  Şi era amîndoi despuiaţi, şi Adam şi muiarea lui, şi nu să ruşina.

CAP III

      Iară şarpele era mai înţelept decît toate hiarăle ceale de asupra pămîntului, care le-au făcut Dumnezău; şi zise şarpele cătră muiare: „Ce că au zis Dumnezău să nu mîncaţi den tot lemnul grădinii?”  Şi zise muiarea: „Den  roadă lemnului grădinii vom mînca;  Iară den roadă lemnului ce iaste în mijlocul grădinii au zis Dumnezău: „Să nu mîncaţi dentr-însul, nici să vă atingeţi de dînsul, pentru ca să nu muriţi”. Şi zise şarpele cătră muiare: „Nu veţi muri cu moarte!  Pentru că ştie Dumnezău cum, în ce zi veţi mînca dentr-însul, să vor deschide ochii voştri şi veţi fi ca nişte dumnezei, conoscînd răul şi binele!”  Şi văzu muiarea cumu e lemnul bun la mîncare şi cum e plăcut a-l vedea cu ochii şi frumos iaste a-l priceape şi luînd den roadă lui, mîncă, şi deade şi bărbatului ei cu dînsa şi mîncară.  Şi să deschiseră ochii amîndurora şi cunoscură cum despuiaţi era, şi cusură  frunze de  zmochin şi-ş făcură [3] lor încingeri împrejur. Şi auziră glasul Domnului Dumnezău, umblînd în grădină înde sară; şi să ascunsără Adam şi muiarea lui de faţa Domnului Dumnezău în mijlocul raiului.  Şi chemă Dumnezău pre Adam şi zise lui: „Adame, unde eşti?” Şi zise Lui: „Glasul Tău am auzit, umblînd pen grădină, şi m-am spămîntat, că despuiat sînt, şi m-am ascuns”. Şi zise lui Dumnezău: „Cine ţ-au spus cum eşti despuiat? Fără numai den lemnul ce ţ-am poruncit ţie de acela sîngur să nu mănînci, de acela ai mîncat?” Şi zise Adam: „Muiarea care ai dat cu mine, aceasta mi-au dat den lemn, şi am mîncat”. Şi zise Dumnezău muierii: „Ce ai făcut aceasta?” Şi zise muiarea: „Şarpele m-au amăgit, şi am mîncat”. Şi zise Domnul Dumnezău şarpelui: „Căci ai făcut aceasta, blestemat - tu den toate dobitoacele şi den toate hiarăle cîte sînt asupra pămîntului! Pre pieptul tău şi cu pîntecele să umbli, şi pămînt să mănînci în toate zilele vieţii tale! Şi vrajbă voiu pune întru mijlocul tău şi întru mijlocul muierii, şi întru mijlocul semenţiei tale şi întru mijlocul semenţiei ei. El va păzi ţie capul şi tu vei păzi lui căldile”. Şi muierii zise: „Mulţind voiu mulţi scîrbele tale şi suspinul tău; întru scîrbe vei naşte feciori, şi întoarcerea ta cătră bărbatul tău, şi el pe tine va stăpîni”. Iară lui Adam zise: „Căci ai ascultat glasul muierii tale şi ai mîncat den lemnul care ţ-am poruncit ţie dentru acela numai să nu mănînci, dentru acela ai mîncat, blestemat pămîntul întru lucrurile tale! Intru scîrbe vei mînca pre dînsul, în toate zilele vieţii tale; Mărăcini şi ciulini va răsări ţie, şi vei mînca iarba cîmpului. Intru sudoarea feaţii tale vei mînca pîinea ta, pînă te vei învîrteji în pămînt, dentru carele te-ai luat; că pămînt eşti, şi în pămînt vei mearge”. Şi numi Adam numele muierii lui: „Viaţă”, pentru că e mumă tuturor viilor. Şi făcu Domnul Dumnezău lui Adam şi muierii lui îmbrăcăminţi de piale, şi-i îmbrăcă pre dînşii. Şi zise Dumnezeu: „Iată, Adam să făcu ca unul dentru Noi, ca să priceapă binele şi răul. Şi acum să nu cîndai va întinde mîna sa şi va lua den lemnul vieţii, şi va mînca şi va trăi în veaci”. Şi-l scoase pre dînsul Domnul Dumnezău den grădina desfătăciunii, ca să lucreaze pămîntul dentru care s-au luat. Şi-l scoase afară pre Adam, şi-l sălăşlui pre dînsul în preajma grădinii desfătăciunii; şi puse hieruvimi şi sabia cea de para ce să întoarce, ca să păzască , calea lemnului vieţii.

CAP IV

      Şi Adam cunoscu pre Eva, muiarea lui, şi zămislind născu pre Cain. Şi zise: „Agonisiiu  om  prin Dumnezău!” Şi adaose a naşte pre fratele lui, pre Avel. Şi să făcu Avei păstoriu de oi, iară Cain era lucrînd pămîntul.  Şi fu după cîteva zile, aduse Cain dentru roadele pămîntului jîrtvă la Dumnezău.  Şi Avei aduse şi el den ceale dentîiu născute den oile lui şi den grăsimele lor. Şi privi Dumnezău preste Avei şi preste darurile lui,  Iară preste Cain şi preste jîrtvele lui n-au luat aminte. Şi scîrbi pre Cain foarte şi au căzut cu faţa lui.  Şi zise Domnul Dumnezău lui Cain: „Pentru căci te-ai scîrbit şi pentru ce căzu faţa ta?  De nu dirept vei aduce, iară pre dirept nu vei împărţi; greşit-ai, mîlcomeaste: cătră tine e întoarcerea lui şi tu vei stăpîni pre dînsul”. Şi zise Cain cătră Avei, fratele lui: „Să ieşim la dmp”. Şi fu după ce fură ei la cîmp, şi să sculă Cain asupra lui Avei, fratelui său, şi-l omorî pre dînsul.  Şi zise Domnul Dumnezău cătră Cain: „Unde iaste Avei, fratele tău?” Şi zise: „Nu ştiu. Au paznic fratelui mieu sînt eu?”  Şi zise Domnul: „Ce ai făcut? Glasul sîngelui fratelui tău strigă cătră Mine den pămînt.  Şi acum, blestemat - tu de pe pămînt carele au căscat gura lui să prii-mească sîngele fratelui tău den mîna ta! Căci lucrezi pămîntul, şi nu va mai adaoge a da ţie putearea lui. Suspinînd şi tremurînd vei fi asupra pămîntului”.  Şi zise Cain cătră Domnul Dumnezău: „Mai mare iaste vina mea decît a mi se ierta mie.  De mă vei scoate astăzi de pre faţa pămîntului, şi de cătră faţa Ta mă voiu ascunde şi voiu fi suspinînd şi tremurînd asupra pămîntului; şi va fi tot cine mă va afla, mă va omorî”.  Şi zise lui Domnul Dumnezău: „Nu aşa, tot cela ce va omorî pre Cain, şapte izbîndiri va dezlega”. Şi puse Domnul Dumnezău semnu lui Cain, ca să nu-l omoară pre dînsul tot cine va afla pre dînsul.  Şi ieşi Cain de la faţa lui Dumnezău şi lăcui în pămîntul lui Naid, în preajma Edemului.  Şi cunoscu Cain pre fămeaia lui, şi zămislind născu pre Enoh. Şi era zidind cetate, şi numi cetatea pre numele fiiului lui, Enoh.  Şi să născu lui Enoh, Gaidad; şi Gaidad născu pre Maleleil; şi Maleleil născu pre Mathusala; şi Mathusala născu pre Lameh. Şi-ş luo Lameh doao muieri: numele uniia, Ada, şi numele ai doilea, Sela.  Şi născu Ada pre Iovii; acesta era părinte celora ce lăcuia în colibile celor hrănitori de dobitoc.  Şi numele fratelui lui, Iuval; acesta era care au [4] arătat canonul şi copuzul. Iară Sela născu şi ea pre Thovel, şi era bătătoriu de ciocane, faur de aramă şi de fier. Şi sora lui Thovel, Noema. Şi zise Lameh muierilor lui: „Ada şi Sela, ascultaţi glasul mieu! Muierile lui Lameh, băgaţi în urechi cuvintele meale! Pentru că bărbat am ucis întru rană mie  şi tinirel întru struncinare mie, Pentru că dentru Cain de şapte ori s-au izbîndit, iară dentru Lameh - de şaptezeci şi şapte”. Şi cunoscu Adam pre Eva, fămeaia lui; şi zămislind născu fiiu, şi numi numele lui Sith, zicînd: „Rădica tu-mi-au Dumnezău sămînţă alta, pentru Avel,carele Uau omorît Cain”. Silui Sith să născu fiiu şi–i puse numele lui Enos; acesta nădejdui a chema numele Domnului Dumnezău.

CAP V 

      Aceasta iaste cartea facerii oamenilor, întru care zi au făcut Dumnezău pre Adam, după chipul lui Dumnezău au făcut pre dînsul.  Bărbat şi fămeaie au făcut pre dînşii şi au blagoslovit pre dînşii şi puse numele lui Adam  întru care zi au făcut pre dînşii.  Şi trăi Adam 200 şi 30 de ani  şi născu dupre chipul lui şi dupre obrazul lui, şi puse numele lui Sith.  Şi să făcură zilile lui Adam  care au trăit dupe ce au născut pre acest Sith, ani 700, şi născu fii şi feate.  Şi să făcură toate zilele lui Adam carele au trăit ani 900 şi 30, şi au murit Şi au trăit Sith ani 200 şi 5, şi născu pre Enos.  Şi trăi Sith,dupre ce au născut pre Enos, ani 7 sute şi 7, şi au născut feciori şi feate.  Şi să făcură toate zilele lui Sith ani 900 şi 12, şi au murit Şi trăi Enos ani 190, şi născu pre Cainan.  Şi trăi Enos,dupre ce au născut pre Cainan,ani 700 şi 15, şi au născut fii şi feate.  Şi să făcură toate zilele lui Enos ani 900 şi 5, şi au murit.  Şi au trăit Cainan ani 100 şi 70, şi au născut pre Maleleit  Şi trăi Cainan;dupre ce făcu pre acest Maleleil, ani 700 şi 40, şi au născut fii şi feate.  Şi să făcură toate zilele lui Cainan ani 800 şi 10, şi au murit.  Şi au trăit Maleleii ani 160 şi 5, şi născu pre Iared.  Şi au trăit Maleleil, după ce au născut pre acest Iared, ani 700 şi 30, şi au făcut fii şi feate. Şi să făcură toate zilele lui Maleleil ani 890 şi 5, şi au murit.  Şi trăi Iared ani 160 şi 2, şi au născut pre Enoh.  Şi au trăit Iared,după ce au născut pre acest Enoh, ani 800, şi au născut fii şi feate.  Şi să făcură toate zilele lui Iared ani 960 şi 2, şi au murit . Şi au trăit Enoh ani 160 şi 5, şi născu pre Mathusala.  Şi bineplăcu Enoh lui Dumnezău; dupre ce-ş născu lui pre Mathusala, trăi 200 de ani, şi făcu fii şi feate.  Şi să făcură toate zilele lui Enoh ani  365.  Şi bine plăcu Enoh lui Dumnezău; şi nu să afla, pentru că l-au mutat pre dînsul Duinnezău.  Şi trăi Mathusala ani 187, şi născu pre Lameh.  Şi trăi Mathusala, după ce-au născut pre Lameh, ani 782, şi făcu fii şi feate.  Şi să făcură toate zilele Mathusalii care au trăit ani 969, şi au murit  Şi trăi Lameh ani 188, şi născu fiiu.  Şi puse numele lui Noe, zicînd: „Acesta va odihni pre noi de faptele noastre şi dentru scîrbele mînilor noastre, şi de pămîntul care au blestemat Domnul Dumnezău”.  Şi trăi Lameh, după ce-ş născu lui pre Noe  ani 565, şi născu fii şi feate.  Şi să făcură toate zilele lui Lameh ani 753, şi muri.  Şi era Noe de 500 de ani, şi născu pre Sim, pre Ham, pre lafeth.

CAP VI
      
      Şi fu deaca începură oamenii a să face mulţi asupra pămîntului, şi feate li să făcură lor.  Văzînd fiii lui Dumnezău featele oamenilor că sînt frumoase, luară-ş lor fămei dentru toate cîte au ales.  Şi zise Domnul Dumnezău: „Să nu rămîie Duhul Mieu întru oamenii acestea, pentru că sînt ei trupuri, şi să le fie zilele lor 120 de ani”.  Şi uriaşii era pre pămînt în zilele acealea  şi, după aceaea, deaca întră înlăuntru fiii lui Dumnezău cătră featele oamenilor şi le năştea lor, aceia era uriaşii cei den veaci, oamenii cei numit.  Şi văzînd Domnul Dumnezău că s-au înmulţit răutăţile oamenilor pre pămînt şi fieştecarele cugetă întru inima lui cu nevoinţă spre răutăţi în toate zilele,  Şi Să mîhni Dumnezău căci făcu pre om pre pămînt şi cugetă  Şi zise  Dumnezău: „Stinge-voiu pre om care l-am făcut de pre faţa pămîntului, den om pînă în dobitoc, şi den tîritoare pînă în pasările ceriului, pentru că M-am căit căci i-am făcut pre ei”.  Iară Noe au aflat har înaintea Domnului Dumnezău.  Şi aceastea sînt naşterile lui Noe. Noe, om dirept, desăvîrşit fiind întru semenţia  lui,  bine plăcu  lui Dumnezău Noe.  Şi născu Noe trei feciori: pre Sim, pre Ham, pre Iafeth.  Şi să strică pămîntul înaintea lui Dumnezău şi să umplu pămîntul de strîmbătate.  Şi văzu Domnul Dumnezău pămîntul, şi era stricat, pentru că au stricat tot trupul calea lui pre pămînt.  Şi zise Domnul Dumnezău lui Noe: „Vreamea a tot omul vine înaintea Mea, pentru că s-au împlut pămîntul de strîmbătatea lor; şi iată, Eu voiu strica pre dînşii şi pămîntul.  Fă dară ţie [5] sicriiu de leamne în patru muchi; şi cuiuburi vei face în sicriiu, şi-l vei zmoli şi pe denlăuntru şi pe denafară cu zmoală. Şi-aşa vei face sicriiul: de 300 de coţi lungimea sicriiului şi de 50 de coţi latul şi de 30 de coţi naltul lui. Adunîndu-l vei face sicriiul, şi deasupra de un cot să-l isprăveşti; şi uşa sicriiului o vei face den coaste; cu cămară dedesupt, cu doao rînduri de poduri şi cu trei rînduri îl vei face pre dînsul. Şi Eu iată că aduc potopul, apa asupra pămîntului, ca să strice tot trupul întru care iaste duh de viaţă supt ceriu; şi toate cîte vor fî pre pămînt vor muri. Şi voiu pune făgăduinţa Mea cătră tine şi vei întră în sicriiu tu şi feciorii tăi, şi fămeaia ta şi fămeile feciorilor tăi, cu tine. Şi den toate dobitoacele şi den toate tîrîtoarele şi den toate fîarăle şi den tot trupul, cîte doao, cîte doao, den toate să bagi în chivot, pentru să le hrăneşti cu tine; parte bărbătească şi parte fămeiască să fie. Den toate pasările, după fealiu-ş, şi den toate dobitoacele, după fealiu-ş, den toate tîrîtoarele ce să tîrăsc pre pămînt, după fealiul lor, cîte doao, cîte doao, den toate vor întră înlăuntru cătră tine, să să hrănească cu tine, parte bărbătească şi parte fămeiască. Şi tu vei lua ţie den toate bucatele care vor fi de mîncare şi le vei aduna cătră tine şi vor fi ţie şi lor de mîncat”.  Şi făcu Noe toate cîte au porundt lui Domnul Dumnezău, aşa au făcut.

CAP VII

      Şi zise Domnul Dumnezău cătră Noe: „întră tu şi toată casa ta în chivot, pentru că pre tine te-am văzut dirept înaintea Mea întru neamul acesta. Şi den dobitoacele coaie curate adu înlăuntru cătră tine, cîte şapte, cîte şapte, parte bărbătească şi parte fămeiască, iară den dobitoacele ceale ce nu-s curate, cîte doao, cîte doao, bărbat şi fămeaie. Şi den pasările ceriului ceale curate, cîte şapte, cîte şapte, parte bărbătească şi parte fămeiască, şi den toate pasările ceale necurate, cîte doao, cîte doao, parte bărbătească şi parte fămeiască, ca să hrănească sămînţă peste tot pămîntul. Pentru că încă peste şapte zile Eu voiu aduce ploaie pre pămînt 40 de zile şi 40 de nopţi şi voiu stinge toată ridicarea care am făcut dupre faţa a tot pămîntul”. Şi făcu Noe toate cîte-i porund lui Domnul Dumnezău. Iară Noe era de ani 6 sute, şi potopul apei să făcea pre pămînt. Şi întră înlăuntru Noe, şi fin lui, şi fameaia lui, şi fămeile fiilor lui cu dînsul în chivot, pentru apa potopului. Şi den pasările ceale curate şi den pasările ceale necurate şi den dobitoacele ceale curate şi den dobitoacele ceale necurate şi den hiară şi den toate tîrîtoarele ceale de pre pămînt,  Cîte doao, cîte doao, întrară cătră Noe în chivot, parte bărbătească şi fămeiască, după cum i-au porundt lui Dumnezău.  Şi fu după ceale 7 zile, şi apa potopului să făcu asupra pămîntului.  Întru ani 6 sute şi 1 în viaţa lui Noe,  într-a doao lună, în 27 ale lunii, într-această zi să desfăcură toate izvoarăle fără-fundului şi jghiaburile ceriului s-au deschis.  Şi fu ploaie pre pămînt 40 de zile şi 40 de nopţi.  într-această zi întră Noe, Sim, Ham, Iafet, fiii lui Noe, şi fămeaia lui Noe şi cîte-treale  fămeile  fiilor  lui  cu  dînsul în chivot.  Şi toate hiarăle, după fealiu-ş, şi toate dobitoace, după fealiu-ş, şi tot tîrîtoriul ce să mişcă pre pămînt, după fealiu-ş, şi toată pasărea, după fealiu-ş,  întrară cătră Noe în chivot, cîte doao, cîte doao, parte bărbătească şi fămeiască, deritru tot trupul în carele iaste duh de viaţă.  Şi ceale ce întră înlăuntru, parte bărbătească şi fămeiască den tot trupul întrară, după cum porund Dumnezău lui Noe. Şi închise Domnul Dumnezău chivotul denafară lui.  Şi să făcu potopul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi pre pămînt şi să preaîn-mulţi apa şi rădică chivotul şi-l înălţă de pre pămînt.  Şi să întăriia apa şi să înmulţiia foarte pre pămînt, şi plutiia chivotul deasupra apei.  Iară apa să întăriia foarte-foarte pre pămînt, şi acoperi toţi munţii cei nalţi, care era supt ceriu.  De cîndsprăzeace coţi să înălţă apa în sus şi acoperi toţi munţii cei nalţi.  Şi muri tot trupul ce să mişca pre pămînt, al pasărilor şi al dobitoacelor, şi al hiarălor, şi tot tîrîtoriul ce să mişca pre pămînt.  Şi tot omul, şi toate cîte au suflare de viaţă, şi tot carele era pre uscat au murit.  Şi să stinse toată rădicarea carea era asupra feaţii a tot pămîntul, den om pînă în dobitoc, şi tîrîtoarele, şi pasările ceriului de pre pămînt să stinseră. Şi rămase singur Noe şi cei ce era cunînsul în chivot.  Şi să înălţă apa de pre pămînt 150 de zile.

CAP VIII

      Şi-Ş aduse Dumnezău aminte de Noe, şi [de] toate hiarăle, şi de toate dobitoacele, şi de toate pasările şi de toate jigăniile tîrîtoare cîte era cu dînsul în chivot; şi aduse Dumnezău vînt pre pămînt şi încetă apa. Şi să descoperiră izvoarăle cehii fără-fund şi jghiaburile ceriului, şi să opri ploaia den ceriu. Şi să zbea apa, mergînd pre pămînt să zbea, şi să împuţina apa după [6] o suta şi 50 de zile. Şi şăzu chivotul în luna a şaptea, în 27 de zile ale lunii, pre munţii lui Ararat. Iară apa mergînd să împuţina, pînu la a zeacea lună. Iară la a unsprăzeacelea lună, în ziua dentîiu a lunii, să iviră capetele munţilor. Şi fu după 40 de zile, deschise Noe  fereastra  chivotului  carea  o au făcut Şi trimise corbul, să vază doară au încetat apa; şi ieşind afară, nu s-au mai întorsu,  pînă  a  să  usca  apa  de pre pămînt. Şi trimise porumbul după dînsul, să vază doară au încetat apa de pre pămînt. Şi neaflînd porumbul odihnă picioarelor lui, s-au întorsu la dînsul la chivot, pentru că apa era preste toată faţa a tot pămîntul. Şi întin-zindu-şi mîna, luo pre dînsul şi-l băgă în chivot.  Şi îngăduind încă şapte zile, iarăş trimise afară pre porumb den chivot. Şi să întoarse porumbul la dînsul de cătră sară, şi avea frunză de măslin stîlpare în gura lui. Şi cunoscu Noe că au încetat apa de pre pămînt. Şi mai aşteptînd şi alte şapte zile, iarăş au trimis porumbul. Şi nu mai adaose a să întoarce cătră dînsul iarăş. Şi fu după 6 sute şi 1 de ani întru viaţa lui Noe, în luna dentîiu, întru una a lunii, lipsi apa de pre pămînt. Şi descoperi Noe acoperemîntul chivotului care au făcut şi văzu cum au lipsit apa de pre faţa pămîntului. Şi întru a doao lună, în doaozeci şi şapte ale lunii, s-au uscat pămîntul.  Şi zise Domnul Dumnezău cătră Noe zicînd: „Ieşi den chivot tu, şi fămeaia ta, şi feciorii  tăi,  şi  fămeile  feciorilor  tăi cu tine! Şi tot trupul, den pasări pînă în dobitoace, şi tot tirîtoriul ce să Urăşte pre pămînt, scoate afară cu tine; şi vă creaşteţi şi vă înmulţiţi pre pămînt”. Şi ieşi Noe, şi muiarea lui, şi feciorii lui, şi muierile feciorilor lui, cu dînsul. Şi toate hiarăle, şi toate dobitoacele, şi tot tîrîtoriul, şi toată pasărea ce să mişcă pre pămînt, după fealiul lor, au ieşit den chivot. Şi zidi Noe jîrtăvnic lui Dumnezău şi luo den toate dobitoacele ceale curate şi den toate pasările ceale curate şi aduse pentru arderea-de-tot pre jîrtăvnic. Şi mirosi Domnul mirosire bine mirositoare şi zise Domnul Dumnezău: „Cugetîndu-Mă, nu voiu mai adaoge de acum a blestema pămîntul pentru faptele oamenilor, pentru că zace cugetul omului pre ceale reale den tinereaţe; deci nu voiu mai adaoge a omorî tot trupul viu, după cum am făcut.  Toate zilele pămîntului, sămînţă şi seacere, frig şi zăduh, vară şi primăvară, ziua şi noaptea, nu vor mai înceta!”

CAP IX

      Şi blagoslovi Dumnezău pre Noe şi pre feciorii lui şi le zise lor: „Creaşteţi-vă şi vă mulţiţi şi împleti pămîntul şi stăpîniţi pre dînsul!  Şi frica voastră şi cutremurul va fi pe toate fiarăle pămîntului, şi pre toate pasările ceriului, şi pre toate cîte să mişcă pre pămînt, şi toţi peştii mării supt mînile voastre am dat.  Şi tot urîtoriul carele iaste viu, voao să vă fie de mîncare ca tufele ierbii le-am dat voao toate. Fără numai carne întru sîngele sufletului să nu mîncaţi.  Pentru că şi sîngele vostru, a sufletelor voastre, den mîna a toate jiganiile voiu ceare pre dînsul, şi dentru mîna omului fratelui voiu ceare aceasta:  Cela ce varsă sîngele omului, pentru sîngele lui să va vărsa, pentru că, întru chipul Lui, Dumnezău au făcut pre om.  Iară voi creaşteţi şi vă mulţiţi şi împleti pămîntul şi vă mulţiţi pre pămînt!”  Şi zise Dumnezău lui Noe şi feciorilor lui zicînd:  „Şi iată, Eu ridic făgăduinţa Mea voao, şi semenţiei voastre după voi,  Şi a tot sufletul viu împreună cu voi, den pasări şi den dobitoace, şi den toate jiganiile pămîntului cîte sînt cu voi, den toate care au ieşit den chivot.  Şi voiu pune făgăduinţa Mea cătră voi şi nu va mai muri tot trupul de apa potopului şi nu va mai fi de acum potop de apă, ca să strice tot pămîntul”.  Şi zise Dumnăzău cătră Noe: „Acesta e semn făgă-duinţii carele Eu dau între Mine şi întru voi, şi întru tot sufletul viu, cîte sînt cu voi întru semenţiei veacinice:  Arcul Mieu îl puiu întru nor, şi va fi întru semnul făgăduinţii întru mijlocul Mieu şi a pămîntului.  Şi va fi  cînd voiu noora noor pre pămînt, să va ivi arcul în nor.  Şi-M voiu aduce aminte de  făgăduinţa Mea care iaste întru mijlocul Mieu şi al vostru, şi întru mijlocul a tot sufletul viu, întru tot trupul, nu va mai fi apa spre potop, casă stingă tot trupul.  Şi va fi arcul Mieu în noor şi-l voiu vedea pre dînsul, ca să pomenesc făgăduinţa veacinică între Mine şi între pămînt şi întru mijlocul sufletului viu carele iaste întru tot trupul pre pămînt”.  Şi zise Dumnezău lui Noe: „Acesta e semnul făgăduinţii care am tocmit întru Mine şi întru tot trupul carele iaste pre pămînt”.  Şi era feciorii lui Noe ce-au ieşit den chivot: Sim, Ham, Iafeth. Ham era tată lui Hanaan. Aceşti trei sînt feciorii lui Noe.  Dentru acestea  s-au  răşchirat preste tot  pămîntul.  Şi începu Noe, om lucrătoriu pămîntului, şi răsădi  vie.  Şi  bău  den  vin  şi  s-au îmbătat şi s-au despuiat întru casa lui.  Şi [7] văzu Ham, tatăl lui Hanaan, despuierea tătînisău. Şi ieşind, spuse celor doi fraţi a lui afară şi, luînd Sim şi lafeth haina, pusără pre amîndoao umerile lor şi să dusără cu dosul înainte şi acoperiră despuiarea tătîni-său, şi featele lor căutîndu îndărăt, şi despuiarea tatului lor n-au văzut. Şi să trezvi Noe den vin şi cunoscu cîte-i făcu lui feciorul lui cel mai tînăr şi zise: „Blestemat Ham feciorul, slugă va fi fraţilor lui”. Şi zise: „Blagoslovit Domnul Dumnezăul lui Sim, şi va fi Hanaan slugă lui. Lărgească Dumnezău lui Iafeth, şi lăcuiască întru lăcaşurile lui Sim şi să să facă Hanaan slugă lui”.  Şi trăi Noe după potop ani 300 şi 50.  Şi să făcură toate zilele lui Noe 9 sute şi 50 de ani şi muri.

CAP X

      Şi aceastea-s naşterile fiilor lui Noe: Sim, Ham, Iafeth; şi să născură lor feciori după potop. Feciorii lui lafeth: Gamer, şi Magog, şi Madi, şi Ionan, şi Elisa, şi Thovel, şi Mosoh, şi Thiras. Şi feciorii lui Gamer: Ashanaz, şi Rifath, şi Thorgama. Şi feciorii lui Ionan: Elisa şi Tharsis, chiteanii, rodeanii. Dentru acestea s-au împărţit ostroave limbilor întru pămîntul lor, fieştecarele după limbă, întru neamurile lor  Şi întru limbile lor. Şi feciorii  lui  Ham:  Hus  şi  Mesrain,  Fud şi Hanaan.  Şi feciorii lui Hus: Sava,şi Eviia,şi Savatha, şi Regma,şi Savathaca; şi feciorii lui Regma: Sa va şi Daudam.  Iară Hus au născut pe Nevrod, acesta au început a fi uriaş pre pămînt.  Acesta era uriaş vînătoriu înaintea Domnului Dumnezău, pentru aceaea zic: cum Nevrod - uriaş înaintea Domnului. Şi fu începătura pămîntului împărăţiei lui: Vavilonul, şi Oreh, şi Arhad, şi Halani, întru pămîntul Senaar.  Den pămîntul acela au ieşit Asur şi au zidit Ninevia, Şi Roovoth cetatea, şi Hal ah, şi Desi, întru mijlocul Nineviei şi între  Halah;  aceasta  iaste  cetatea cea mare. Şi Mesrain au născut pre Ludiim, şi pre Nefthalim, şi pre Enemeteim, şi pre Laviim, Şi pre Patrosoniim, şi pre Hazmoniim, de unde au ieşit Filistiim, şi pre Gafthoriim.  Iară Hanain au născut pre Sidonul, întîi născut, şi pre Heteon, Şi pre Ievu-seon, şi pre Amoreon, şi pre Ghergheseul, Şi pre Eveon, şi pre Arucheon, şi pre Aseneon, Şi pre Aradion, şi pre Samareon, şi pre Amathi. Şi după aceasta s-au răşchirat neamurile hananeilor. Şi să făcură hotarele hananeilor de la Sidon pînă a veni la Gherara, şi la Gazan, pînă a veni pînă la Sodom şi la Gomor, Adama şi Sevoim, pînă la Dasa.  Acestea sînt feciorii lui Ham întru neamurile lor, după limbile lor, întru ţările lor, şi întru limbile lor.  Şi lui Sim să născu şi lui, tată tuturor feciorilor lui Ever, fratele lui Iafeth celui mai mare.  Feciorii lui Sim: Elam, şi Asur, şi Arfaxadu. şi Ludu, şi Aram, şi Cainan.  Şi feciorii lui Aram: Os, şi UI, şi Gatther, şi Mosoh.  Şi Arfaxadu au născut pre Cainan, şi Cainan au născut pre Sala, şi Sala au născut pre Ever.  Şi lui Ever să născură doi feciori, numele unuia - Falec, pentru că întru zilele lui s-au împărţit pămîntul, şi numele fratelui său - Iectaan.  Şi Iecton au născut pre Elmodad, şi pre Saleth, şi pre Sarmoth, şi pre Ierah,  Şi Odora, şi Evil, şi Deda,  Şi Avimeil, şi Sovev,  Şi Ufir, şi Evila, şi Iovav; toţi acestea - feciorii lui Iectan.  Şi să făcu lăcaşul lor de la Masi, pînă  a  veni  la  Safira,  muntele răsăritului.  Acestea sînt feciorii lui Sim întru neamurile lor, după limbile lor, întru locurile lor, şi întru limbile lor.  Aceastea sînt neamurile feciorilor lui Noe, după naşterile lor, după limbile lor; dentru acestea s-au răşchirat ostroavele limbilor pre pămînt după potopu.

CAP XI

      Şi era tot pămîntul un rost şi un glas la toţi. Şi fu după ce au purces ei de la răsărit, aflară cîmpu în locul lui Senaar şi lăcuiră acolo. Şi zise om cătră vecinul său: „Veniţi să facem cărămizi şi să le ardem în foc”. Şi le fu lor cărămida în loc de piatră, şi varul le era lutul. Şi ziseră: „Veniţi să ne zidim noao cetate şi turnu căruia vîrful va fi pînă în ceriu, şi vom face noao nume mai nainte decît ne vom răsipi pre faţa a tot pămîntul”. Şi pogon Domnul a vedea cetatea şi tumul carele l-au zidit fiii oamenilor. Şi zise Domnul: „Iată, un neam şi un rost tuturora, şi aceasta au început a face. Acum nu va lipsi dentru dînşii toate cîte vor apuca a face. Veniţi şi, pogorînd, să turburăm acolo limbile lor, pentru ca să nu a uză fieşte carele glasul aproapelui său”. Şi-i răsipi pre dînşii Domnul de acolo preste faţa a tot pămîntul, şi potoliră a face cetatea şi turnul. Pentru aceaea s-au chemat numele ei Turburare, pentru că acolo au turburat Domnul rosturile a tot pămîntul şi de acolo au răsipit pre dînşii Domnul preste faţa a tot pămîntul. Şi aceastea-s naşterile lui Sim; şi era Sim de ani 100 cînd au născut pre Arfaxad, al doilea an după potop. Şi trăi Sim;după ce au născut pre Arfaxad, ani 300 şi 30 şi 5, şi născu fii şi feate, şi muri. Şi trăi Arfaxad 130 şi 5 de ani, şi 12 născu pre Cainan.  Şi trăi Arfaxad, după ce [8] născu lui pre Cainan, ani 330, şi făcu fii şi feate, şi muri. Şi trăi Cainan ani 130 şi născu pre Sala. Şi trăi Cainan, după ce au născut pre Sala, ani 300 şi 30, şi făcu fii şi feate, şi muri.  Şi trai Sala ani 130 şi născu pre Ever.  Şi trăi Sala, după ce născu pre Ever, ani 330, şi născu fii şi feate, şi muri.  Şi trăi Ever ani 130 şi 4 şi născu pre Falec. Şi trai Ever, după ce născu pre Falec, ani 370, şi făcu fii şi feate, şi muri.  Şi trăi Falec ani 130 şi născu pre Ragav. Şi trăi Falec, după ce i să născu lui Ragav, ani 209, şi născu fii şi feate, şi muri.  Şi trăi Ragav ani 130 şi 2 şi născu pre Seruh. Şi trăi Ragav, după ce născu pre Seruh, ani 207, şi născu fii şi feate, şi muri.  Şi trăi Seruh ani 130 şi născu pre Nahor. Şi trăi Seruh, după ce născu pre Nahor, ani 200, şi născu fii şi feate, şi muri.  Şi trăi Nahor ani 79 şi născu pre Thara. Şi trăi Nahor, după ce născu pre Thara, ani 120 şi 9, şi născu fii şi feate, şi muri.  Şi trăi Thara ani 70, şi născu pre Avram şi pre Nahor şi pre Aran. Şi aceastea sînt naşterile lui Thara: Thara au născut pre Avram şi pre Nahor şi pre Aran, şi Aran născu pre Lot. Şi muri Aran înaintea lui Thara, tatăl lui, întru pămîntul carele au născut, în ţara haldeilor. Şi luară Avram şi Nahor lor muieri: numele muierii lui Avram -Sara, şi numele muierii lui Nahor - Melha, fata lui Arran, tatăl lui Melha şi tatăl lui Iesha.  Şi era Sara stearpă şi nu făcea feciori. Şi luo Thara pre Avram, feciorul lui, şi pre Lot, feciorul lui Arran, feciorul feciorului său, şi pre Sara, noru-sa, muiarea lui Avram, feciorul lui, şi-i scoase pre dînşii den ţara haldeilor ca să meargă în ţara hananeilor,  şi  veni  pînă la Haran şi lăcui acolo. Şi să făcură toate zile[le] lui Tharra în Harran ani 205, şi au murit Thara în Haran.

CAP XII

      Şi zise Domnul lui Avram: „Ieşi den pămîntul tău şi den ruda ta şi den casa tătîne-tău şi să mergi la pămîntul carele-ţ voiu arăta ţie. Şi te voiu face pre tine întru limbi mare şi te voiu blagoslovi şi-ţ voiu mări numele şi vei fi blagoslovit. Şi voiu blagoslovi pre ceia ce te vor blagoslovi, şi pre ceia ce te vor blestema îi voiu blestema, şi să vor blagoslovi întru tine toate neamurile pămîntului”. Şi să duse Avram, după cum i-au grăit lui Dumnezău, şi să ducea cu dînsul Lot; şi era Avram de ani 75 cînd au ieşit de la Haran. Şi luo Avram pre Sara, fămeaia lui, şi pre Lot, feciorul fratelui lui, şi toate unealtele lui cîte au agonisit, şi tot sufletul care au agonesit, den Haran, şi au ieşit ca să meargă la pămîntul Hanaan.  Şi întrară la pămîntul Hanaan şi umblă Avram în lungul lui, pînă la locul Sihem, la stejariul cel nalt. Iară hananeii atuncea lăcuia pămîntul.  Şi Să ivi Domnul lui Avram şi zise lui: „Semenţiei tale voiu da pămîntul acesta”. Şi zidi acolo Avram jîrtăvnic Domnului Căruia S-au ivit lui.  Şi să mută de acolo la munte, spre răsăritul lui Vethil, şi-ş întinse acolo cortul lui, la Vethil, despre mare, despre răsărit, şi zidi acolo jîrtăvnic Domnului, şi numi pre numele Domnului Care i S-au arătat hn.  Şi să ridică Avram şi, mergînd, tăbărî în pustiiu.  Şi să făcu foamete pre pămînt, şi să pogori Avram la Eghipet ca să lăcuiască acolo, pentru că s-au întărit foametea pre pămînt.  Şi fu cînd  să apropia Avram a întră la Eghipet, zise Avram cătră Sara, fămeaia lui: „Cunosc eu cum fămeaie frumoasă eşti la obraz tu.  Fi-va dară, deaca te vor vedea eghiptineanii, vor zice cum: 'Muiare iaste lui aceasta!', şi mă vor omorî, şi pre tine te vor cruţa.  Zi dară că:  'Sînt sor lui', pentru ca să mi să facă mie bine pentru tine, şi va trăi sufletul mieu pentru tine”.  Şi fu cînd întră Avram la Eghipet,  văzînd eghiptineanii muiarea lui că era frumoasă foarte,  Şi o văzură boiarii lui Faraon şi o lăudară pre ea cătră Faraon şi o aduseră pre dînsa lui Faraon.  Şi lui Avram făcu-i bine pentru dînsa, şi fură lui oi, şi viţei, şi măgari, şi slugi, şi slujnice, şi mîşcoi, şi cămile.  Şi certă Dumnezău pre Faraon cu  certări mari şi reale, şi casa lui, pentru Sara, fămeaia lui Avram.  Şi chemînd Faraon pe Avram, zise: „Ce ai făcut aceasta mie, că nu mi-ai spus că muiare iaste ţie?  Pentru căci ai zis că 'Sor mie iaste'?, şi am luat pre ea mie fămeaie. Şi acum, iată fămeaia ta înaintea ta. Şi luîndu-o, du-te!”  Şi porunci Faraon amenilor pentru Avram ca să petreacă pre dînsul şi pre fămeaia lui şi toate cîte era la dînsul, şi Lot cu dînsul.

CAP XIII
      Şi să sui Avram de la Eghipet, el şi fămeaia lui şi toate ale lui, la pustie. Şi Avram era bogat foarte cu dobitoc şi cu argint  Şi mearse dencătroo au venit la pustie, pînă la Vethil, pînă la locul unde era cortul lui mai nainte, întru mijlocul lui Vethil şi întru mijlocul lui Anghe, La locul jîrtăvnicului ce-au făcut acolo cortul. Şi chemă acolo Avram pre numele Domnului. Şi la Lot, carele mergea împreună cu Avram, era oi, şi boi, şi dobitoace.  Şi nu-i încăpea pre dînşii  pămîntul a lăcui într-un loc [9] pentru că era avuturile lor multe Şi nu-i încăpea pre dînşii pămîntul a lăcui împreună. Şi să făcu sfadă între păstorii dobitoacelor lui Avram şi între păstorii dobitoacelor lui Lot. Iară  hananeii  şi  ferezeii  atuncea lăcuia pămîntul. Şi zise Avram lui Lot: „Nu fie vrajbă întru mijlocul mieu şi al tău, şi între păstorii miei şi între păstorii tăi  că oameni fraţi sîntem noi. Iată, nu iaste tot pămîntul înaintea ta? Osăbeaşte-te de mine, de vei tu în stîngă, eu în dereapta, de tu în direapta, eu în stîngă”. Şi rădicîndu Lot ochii lui, văzu tot împrejurul ţărăi Iordanului, pentru că toată era adăpată, pînă a nu surpa Dumnezeu Sodomul şi Gomorul, ca grădina lui Dumnezău, ca pămîntul Eghipetului, pînă a veni la Zogora. Şi-ş alease lui Lot tot împrejurul Iordanului, şi să rădică Lot de la răsărit şi să osebiră cineş de fratele său. Iară Avram lăcui în pămîntul lui Hanaan, iară Lot lăcui în cetate  prejur  ţări  şi-ş  puse  cortul la Sodom.  Iară oamenii cei de la Sodom, răi şi păcătoşi înaintea lui Dumnezău foarte. Şi Dumnezeu zise lui Avram, după ce s-au despărţit Lot de cătră dînsul: „Priveaşte cu ochii tăi şi vezi den locul carele eşti tu acum cătră amiazănoapte şi cătră a miazăzi, şi cătră răsărit şi cătră mare, Că tot pămîntul carele-l vezi tu, ţie ţi-l voiu da şi seminţiei tale pînă in veacu. Şi-ţ voiu face sămînţă ta ca năsipul pămîntului. De poate neştine număra năsipul pămîntului, şi sămînţa ta se va număra. Sculîndu-te, umblă pămîntul şi în lungul lui şi în lat, că ţie ţi-l voiu da pre el, şi seminţiei tale, în veac”. Şi rădieîndu-ş cortul Avram, au mersu de au lăcuit prejur stejariul de la Mamvri, carele era la Hevrom, şi zidi acolo jirtăvnic Domnului.

CAP XIV

Iară fu întru împărăţia lui Amarfal, împăratul Senaar, şi Arioh, împăratul Ellasar, şi Hodologomor. impar a-Efl Ea ,u' Elamului, şi Thargar, împaratul limbilor, Facură războiu cu Vala, împăratul Sodomului, şi cu Varsă, împăratul Gomorului, şi cu Senar, împăratul Adama, şi cu Semovor, împăratul lui Sevoim, şi împăratul Valac, aceasta iaste Sigor. Acestea toţi s-au adunat la Valea ceaea a Sării, aceasta iaste Marea Sărilor. Ani 12 slujiia lui Hodologomor, şi în a 13 ani s-au semeţit. Iară al 14 ani, veni Hodologomor şi împăraţii ceia ce era cu el şi tăiară pre uriaşii cei de la Astaroth şi Carnain, şi limbi tari împreună cu dînşii, şi pre somei, pre cei den cetatea Saviei, Şi pre horeii cei den munţii Seir, pînă la Teremintho ai Faranii, care  iaste  în  pustie.  Şi  întoreîndu-se, veniră la Izvorul Judecăţii, acesta iaste Cadis, şi taiară pre toţi boiarii Iui Amalic, şi pre amorei, pre ceia ce lăcuia la Asason Thamar.  Şi ieşi împăratul Sodomului şi împăratul Gomorului şi împăratul Iui Adama şi împăratul lui Sevoim şi împăratul lui Valac, acesta iaste Sigor, şi să tocmiră împotriva lor la războiu la Valea Sărată,  Cătră Hodologomor, împăratul Elam, şi Thargal, împăratul limbilor, şi Amarfal, împăratul lui Senaar, şi Arioh, împăratul lui Ellasar, cei 4 împăraţi cătră cei 5.  Şi Valea cea Sărată - fintîni de zmoală, şi  fugi împăratul Sodomului şi împăratul Gomorului şi căzură acolo, iară ceia ce-au rămas au fugit la munte.  Şi luară muntele şi prădări călărimea toată, a Sodomului şi a Gomorului, şi toate avuturile lor, şi să dusără.  Şi luară pre Lot, pre feciorul fratelui lui Avram, şi toate unealtele lui şi să dusără, pentru că lăcuia la Sodom.  Şi mergînd unul dentru cei scăpaţi, spuse lui Avram celui trecut. Şi el lăcuia cătră stejariul Mamvriii Amoreului, fratelui lui Eshol şi fratelui lui Efnan, carii era împreună-lăcuitori lui Avram.  Şi auzind Avram cum s-au robit Lot, nepotul lui, numără pre ai lui oameni de casă, 300 şi 18, şi goni dupre dînşii pînă la Dan  Şi căzu asupra lor noaptea, el şi slugile lui, şi-i lovi pre ei şi-i goni pînă la Hova, cărca iaste de-a stingă Damascului.  Şi întoarse toată călărimea Sodomului, şi pre Lot, nepotu-său, l-au întorsu, şi toate unealtele lui, şi muierile, şi norodul.  Şi ieşi împăratul Sodomului în timpinarea lui, după ce s-au întorsu el de la tăiarea Iui Hodologomor şi împăraţilor ce era cu el. la Valea lui Savi, acesta ora Cîmpul împăraţilor.  Şi  Melhisedec,  împăratul Salimului, scoase pîine şi vin, şi era preot al Dumnezeului celui Nalt.  Şi blagoslovi pe Avram şi zise: „Blagoslovit Avram lui Dumnezeu celui Nalt, Care au zidit ceriul şi pămîntul.  Şi blagoslovit Dumnezeu cel Nalt, Carele au dat vrăjmaşii tai supt mîna ta!” Şi-i deade lui zeciuială den toate.  Şi zise împăratul Sodomului cătră Avram: „Dă-m oamenii, iară caii ţine-ţi-i!”  Şi zise Avram cătră împăratul Sodomului: „Întinde-voiu mîna mea cătră Domnul Dumnezeu cel Preaînalt, Care au zidit ceriul şi pămîntul,  De la  ştreangu pînă la legătura încălţămintei de voiu lua de ale tale toate, pentru ca să nu zici că: „Am îmbogăţit eu pe Avram”,  Afară den ce au mîncat voinicii şi a părţii oamenilor ce-au mersu împreună cu mine, Eshol, Avnan, Mamvri, acestea vor lua parte”.

[10] CAP XV

      Iară după cuvintele aceastea, să făcu cuvîntul lui Dumnezeu cătră Avram, în videania nopţii, zicînd: „Nu te teame, Avrame, Eu ţi-ajutorescu, plata ta multă va fi foarte”. Şi zise Avram: „Stăpîne Doamne, ce vei da mie? Eu pier fără feciori, iară feciorul Mahse, al slujnicii meale, acesta - Damascos Eliezer”. Şi zise Avram: „De vreame ce mie nu mi-ai dat sămînţă, iară posluşnicul mieu mă va moşteni”. Şi îndată glasul Domnului să făcu cătră dînsul, zicînd: „Nu te va moşteni acesta, ce cela ce va ieşi dentru tine, acela te va moşteni”. Şi-l scoase pre dînsul afară şi-i zise lui: „Caută dară în ceriu şi numără stealele, de vei putea număra pre eale!” Şi zise: „Aşa va fi semenţia ta!”  Şi crezu Avram pre Dumnezeu şi i să socoti lui întru direptate. Şi zise cătră dînsul: „Eu - Dumnezău, Care te-am scos den ţara haldeilor ca să-ţi dau pămîntul acesta să-l moştineşti”. Şi zise: „Stăpînitoare Doamne, dupre ce voiu cunoaşte că voiu moşteni pre acesta?” Şi zise lui: „Ia Mie juncă tretină şi capră tretină şi berbeace tretin, şi turturea şi porumbu”. Şi le luo Lui toate aceastea şi le împărţi pren mijloc şi le puse aceastea cu faţa una cătră alta, iară pasările nu le împărţi. Şi să Dogoriră pasările pre trupurile despicăturile lor, şi şezu cu dînsele împreună Avram. Iară în apusul soarelui, ameţală căzu la Avram şi, iată, frică întuni coasă mare căzu pre dînsul. Şi să grăi cătră Avram: „Ştiind vei şti cum semenţia ta înstreinată va fi în pămîntul nu al ei, şi-i vor robi şi-i vor chinui pre dînşii şi-i vor smeri pre dînşii 400 de ani. Iară limba cariia vor sluji voiu judica-o Eu, iară după aceasta vor ieşi cu gătire multă. Iară tu vei mearge Ia părinţii tai, hrănindu-te întru pace şi întru bătrîneaţe bune. Iară în a patra seminţie, să vor întoarce aicea, pentru că păcatele amoreilor nu s-au plinit pînă acum”. Iară de vreame ce fu soarele cătră apus, pară să făcu şi, iată, cuptoriu afumîndu-să şi făclii de foc carele au trecut pren mrjlocul despicăturilor acestora. Întru aceaea zi făgădui Dumnezău lui Avram,zicînd: „Seminţiei tale voiu da pămîntul acesta, den apa Eghipetului pînă în apa cea mare a Efratului:  Pre chenei, şi pre chenezei, şi pre chedemonei.  Şi pre hetei, şi pre ferezei, şi pre rafaini, Şi pre amorei, şi pre hananei, şi pre evei, şi pre ghenesei, şi pre evusei”.

CAP XVI
      
      Iară Sara, muiarea lui Avram, nu-i năştea lui; şi era la dînsa o slujnică eghipti-neanăcăriia era numele Agar. Şi zise Sara cătră Avram: „Iată, mă-nchise Domnul a nu naşte; întră înlăuntru cătră slujnica mea, pentru ca să faci feciori dentru. ea”.  Şi ascultă Avram glasul Sarei; şi luîndu fămeaia lui Avram pre Agar eghipti-neana, slujnica ei, după 10 ani ce-au lăcuit Avram în pămîntul lui Hanaan, şi o deade lui Avram, bărbatului ei, lui fămeaie.  Şi întră  înlăuntru cătră Agar şi zemisli; şi văzu că au luat în zgău şi să necinsti stăpîna înaintea ei.  Şi zise Sara cătră Avram: „Strîmbătate am de cătră tine. Eu am dat roaba mea în sînul tău şi, văzînd că are în pîntece, m-am necinstit înaintea ei. Judece Dumnezău întru mine şi între tine”.  Şi zise Avram cătră Sara:  „Iată slujnica ta în mînile tale, fă cu dînsa cumu-ţ va plăcea ţie!” Şi o supără pre dînsa Sara, şi fugi de la faţa ei.  Şi o află pre dînsa îngerul Domnului Dumnezău la izvorul apei în pustie, pre pămînt, pre calea lui Sur.  Şi  zise ei îngerul Domnului: „Agar, slujnica Sarei, de unde vii? Şi unde mergi?” Şi zise: „De faţa Sarei, stăpînii meale, eu fug”.  Şi zise ei îngerul Domnului: „întoarce-te cătră stăpîna ta şi te smereaşte supt mînile ei”.  Şi zise ei îngerul Domnului: „înmulţind înmulţi-voiu sămînţă ta, şi nu să va număra de mulţime”.  Şi zise ei îngerul Domnului: „Iată, tu în pîntece ai şi vei naşte fiiu şi vei pune numele lui Ismail, pentru că au ascultat Domnul smereniei tale.  Acesta va fi mojîc om, mînile lui pre toţi şi mînile tuturor pre dînsul, şi înaintea feaţii tuturor fraţilor lui va lăcui”.  Şi chemă Agar numele Domnului Celuia ce grăia cătră dînsa: „Tu - Dumnezău ce m-ai socotit; pentru că am zis: Pentru că înainte Te-am văzut ivindu-Te mie!”  Pentru aceasta au numit fîntîna aceaea „Fîntînă nain-tea cariia am văzut”; iată - întru mijlocul lui Cadis şi întru mijlocul Varah.  Şi născu Agar lui Avram fecior, şi-i puse Avram numele feciorului său, ce i-au născut lui Agar, Ismail.  Şi Avram era de 86 de ani cînd născu Agar pre Ismail lui Avram.

CAP XVII
      
      Şi fu Avram de 90 şi 9 de ani, şi Să ivi Domnul lui Avram şi zise lui: „Eu sînt Dumnezăul tău, să fii bineplăcut înaintea Mea, Şi te fă curat.  Şi voiu  pune făgăduinţa Mea între mijlocul Mieu şi între mijlocul tău  şi te voiu înmulţi foarte”.  Şi căzu Avram pre faţa lui; şi-i grăi lui Dumnezău, zicînd:  „Şi Eu, iată, făgăduinţa Mea cu tine, şi vei fi în mulţime de limbi tată.  Şi nu se va mai chema numele tău de acum Avram, ce va fi numele tău Avraam, pentru că te-am pus pre tine părinte a limbi multe.  Şi te voiu creaşte foarte  foarte  şi te voiu pune întru limbi, şi împăraţi dentru tine vor ieşi  Şi voiu întări făgăduinţa Mea întru [11] mijlocul tău şi între mijlocul seminţii tale după tine, întru rudele lor, întru făgăduinţă veacinică a-ţ fi ţie Dumnezău şi seminţii tale după tine. Şi-ţ voiu da ţie şi seminţii tale pămîntul care nemerniceşti, tot pămîntul Iui Hanaan, întru ţineare veacinică, şi voiu fi lor Dumnezău”. Şi zise Dumnezău cătră Avraam: „Iară tu făgăduinţa Mea să o păzeşti, şi seminţiei tale, întru rudele lor, după tine. Şi aceasta iaste făgăduinţa car ea vei păzi întru mijlocul Mieu şi între voi, şi între mijlocul seminţiei tale după tine, întru neamurile lor: Să să obrezuiască voao tot ce e parte bărbătească; Şi vă veţ obrăzui trupul acoperirei marginii voastre, şi va fi întru semnu de făgăduinţă întru mijlocul Mieu şi voao. Şi copilul de 8 zile să va obrezui voao, toată partea bărbătească, întru seminţiile voastre, cel născut în casa ta, şi cel cumpărat pre argint, şi den tot fiiul strein, carele nu iaste dentru seminţia ta, cu obrezanie să va obrezui cel născut al casei tale, şi cel pre argintu cumpărat. Şi va fi făgăduinţa Mea preste trupul vostru, întru făgăduinţă veacinică. Şi ce va fi parte bărbătească neobrezuit, carele nu va obrezui trupul, acoperirei marginii lui în a opta zi, să va piarde sufletul acela dentru rudenia lui, pentru că au stricat făgăduinţa Mea”. Şi zise Dumnezău lui Avraam: „Sara, fămeaia ta, nu se va chema numele ei Sara, ce Sarra îi va fi numele ei. Şi o voiu blagoslovi pre dînsa, şi-ţ voiu da ţie dintru dînsa fiiu, şi-l voiu blagoslovi pre dînsul, şi va fi în limbi, şi împăraţi limbilor dentru dînsul vor fi”. Şi căzu Avraam pre faţa lui şi rîse şi zise întru cugetul lui zicînd: „De să va naşte fiiu celui de 100 de ani? Şi Sarra, de 90 de ani fiind, va naşte?” Şi zise Avraam cătră Dumnezău: „Ismail, acesta trăiască înaintea Ta!” Şi zise Dumnezău cătră Avraam: „Aşa, iată, Sarra, fămeaia ta, va naşte ţie fecior şi vei numi numele lui Isaac, şi voiu întări făgăduinţa Mea cătră dînsul întru făgăduinţă veacinică, ca să fiu lui Dumnezău, şi seminţiei lui după dînsul. Iară pentru Ismail, iată că te-am ascultat şi iată că l-am blagoslovit pre dînsul, şi-l voiu înmulţi pre dînsul foarte, 12 limbi va naşte, şi-l voiu da pre dînsul în limbă mare. Iară făgăduinţa Mea voiu întări-o cătră Isaac, carele va naşte ţie Sarra întru aceasta vreame întru celalalt anu”. Şi săvîrşi Dumnezău grăind cătră dînsul, şi Să sui Dumnezău de la Avraam. Şi luo Avraam pre Ismail, fiiu-său, şi pre toţi cei născuţi în casa lui, şi pre toţi cei cumpăraţi pre argint, şi tot bărbatul dentru oamenii den casa lui Avraam, şi le tăia marginile acoperemmtului trupului întru vreamea aceiia zile, după cum au grăit lui Dumnezău.  Şi Avraam era de 90 şi 9 de ani cîndu-ş obrezuia marginile trupului acoperemîntului lui.  Iară Ismail, fiiul 25 lui, era de 13 ani cîndu-ş tăia acoperemîntul marginii trupului lui.  Iară întru vreamea 26 aceiia zile s-au obrezuit Avraam şi Ismail, fiiul lui.  Şi toţi bărbaţii casei lui, şi cei născuţi în 27 casă, şi cei cumpăraţi pre argint dentru alte feliuri de limbi, şi-i obrezui pre ei.

CAP XVIII

      ŞI Să ivi lui Dumnezău cătră stejariul de la Mamvri, şăzînd el la uşa cortului  îneamiazăzi.  Şi  căutînd  cu ochii lui văzu şi, iată, trei Bărbaţi sta deasupra lui; şi văzînd pre Ei, alergă întru întimpinarea Lor de la uşa cortului lui şi să închină pre pămînt  Şi zise: „Doamne,  de am aflat doară har înaintea Ta, nu treace pre robul Tău!  Să să aducă dară apă şi să speale picioarele Voastre, şi Vă răcorit supt copaciu.  Şi voiu lua pîine şi veţ mînca, şi după aceasta veţ treace la calea Voastră, pentru care lucru V-aţ abătut la sluga Voastră”. Şi zisară: „Aşa fă, după cum ai zis”.  Şi sirgui Avraam la cortu la Sarra şi zise ei: „Grăbeaşte şi frămînta trei măsuri de făină curată şi fă azime”.  Şi la vaci au alergat Avraam şi au luat viţel moale şi bun, şi-l deade slugii, şi-l pripiia să-l facă.  Şi luo unt, şi lapte, şi viţelul care l-au făcut, şi le puse înaintea Lor şi mîncară; şi el sta lîngă Dînşii supt copaciu.  Şi zisără cătră dînsul: „Unde iaste Sarra, fămeaia ta?” Şi el, răspunzînd,zise: „Iată-o la cortu”.  Şi zise: „Iată, întorcîndu-Mă voiu veni cătră tine, la vreamea aceasta în ceasuri, şi va zămisli fecior Sarra, fămeaia ta”. Şi Sarra auzi, cătră uşa cortului fiind, după dînsul.  Şi Avraam şi Sarra - prea bătrîni, îndelungaţi de zile, şi părăsiră la Sarra a se face ceale ce au pre sine fămeile.  Şi rîse întru sine Sarra, zicînd: „încă nu mi s-au făcut mie pînă acum, şi stăpînul mieu - prea bătrîn”.  Şi zise Domnul cătră Avraam:  „Ce că au rîsu Sarra întru sine,zicînd: 'Oare adevărat voiu naşte, şi eu am îmbătrînit?'  Au doară nu să  poate lîngă Dumnezău cuvintul? La vreamea aceasta Mă voiu întoarce la tine în ceasuri, şi va fi la Sarra fecior”.  Şi să lepădă Sarra, zicînd: „N-am rîs”, pentru că s-au temut. Şi zise: „Ba, ce ai rîs”.  Şi sculîndu-Se de acolo Bărbaţii, căutară asupra Sodomului şi [12] Gomorului, şi Avraam mergea împreună cu Dînşii, petrecînd pre Ei. Iară Domnul zise: „Nu voiu ascunde Eu de Avraam, sluga Mea, carele Eu facu. Iară Avraam, făcîndu-se, va fi întru limbă mare şi mult, şi să vor blagoslovi întru el toate limbile pămîntului. Pentru că ştiiam cum va învăţa pre feciorii lui, şi casa lui dupre dînsul, şi vor păzi căile lui Dumnezău ca să facă dereptate şi judecată, pentru ca să aducă Domnul asupra lui Avraam toate cîte au grăit cătră dînsul”. Şi zise Domnul: „Strigarea Sodomului şi a Gomorului să înmulţi cătră Mine, şi păcatele lor mari-s foarte. Deacii, pogorînd, voiu vedea de dupre strigarea lor ce vine cătră Mine făcu, iară de nu, ca să ştiu”. Şi întorcîndu-Se de acolo, Bărbaţii veniră la Sodom; şi Avraam era încă stînd înaintea Domnului. Şi apropiin-du-se Avraam, zise: „Nu piarde împreună pre cel derept cu cel necurat, şi va fi cel dirept ca şi cel necurat. De vor fi 50 de direpţi în cetate, piarde-vei pre ei? Nu vei lăsa tot locul pentru acei 50 de direpţi, de vor fi într-însa? Nice într-un chip să nu faci Tu ca cuvîntul acesta, ca să ucizi pre cel direptu cu cel necurat, şi va fi cel dirept ca şi cel necurat! Nice într-un chip! Cela ce judeci tot pămîntul, nu vei face judecată?” Şi zise Domnul: „De voiu afla la Sodom 50 de direpţi în cetate, voiu lăsa tot locul pentru dînşii”. Şi răspunzînd Avraam, zise: „Acum începuiu a grăi cătră Domnul  mieu,  iară  eu  sînt  pămînt şi cenuşă. Dară de se vor împuţina cei 50 de direpţi în 40 şi 5, piarde-vei pentru acei 5 toată cetatea?” Şi zise: „Nu voiu piarde, de voiu afla acolo 40 şi 5”. Şi adaose încă a grai cătră dînsul şi zise: „Dară de se vor afla acolo 40?” Şi zise: „Nu voiu piarde, pentru cei 40”. Şi zise: „Să nu fie, Doamne, ceva de voiu grăi, dară de se vor afla acolo 30?” Şi zise: „Nu voiu piarde, pentru 30”. Şi zise: „De vreame ce am a grăi cătră Domnul, dară de se vor afla acolo 20?” Şi zise: „Nu voiu piarde, pentru acei 20”. Şi zise: „Să nu fie ceva, Doamne, de voiu grăi încă de o dată? Dară de se vor afla acolo 10?” Şi zise: „Nu voiu piarde, pentru cei 10”. Şi Se duse Domnul după ce au părăsit grăind cu Avraam, şi Avraam s-au întorsu la locul lui.

CAP XIX
      
      Şi veniră cei doi îngeri la Sodom seara, şi Lot sădea lîngă cetatea Sodomului; şi văzînd Lot, să sculă întru-ntimpinarea Lor şi să închină cu faţa pre pămînt şi zise: „Iată, Domnilor, abateţi-Vă la casa slugii Voastre şi odihnit şi spălat picioarele Voastre şi mînecînd veţ mearge la calea Voastră”. Şi ziseră: „Ba, în uliţa vom odihni”.  Şi siliia pre Dînşii şi Să abătură la dînsul şi întrară în casa lui. Şi făcu Lor ospăţ, şi azime au coptu Lor, şi mîncară mai nainte decît a dormi.  Şi oamenii cetăţii, sodomiteanii, încungiurară casa, den tînăr pînă în bătrîn, tot norodul împreună.  Şi chema afară pre Lot şi zicea cătră el: „Unde sînt Ceia ce-au întrat la tine noaptea? Scoate-I pre Dînşii la noi ca să ne facem împreună cu Ei”.  Şi ieşi Lot cătră ei denaintea uşii, şi uşa o trase dupre el şi zise cătră dînşii:  „Nice într-un chip, fraţilor, nu vă duceţ!  Iară sînt la mine feate carele n-au cunoscut bărbat; scoate-le-voiu pre eale la voi şi vă faceţ treaba cu eale după cum va plăcea voao, numai la Oamenii acestea să nu faceţ strîmbătate, pentru căci au întrat supt acoperemîntul stîlpilor miei”.  Şi ziseră:  „Fereaşte-te, acolea ai întrat a nemernici; nu şi judecată a judeca? Acum dară te vom chinui mai rău pre tine decît pre Ei”. Şi siliia pre om, pre Lot, foarte, şi să apropiară afară la uşă.  Iară Bărbaţii, întinzînd mînile, au tras înlăuntru cătră Dînşii pre Lot în casă, şi uşa casii o închiseră.  Iară pre oamenii ce era la uşa casii i-au lovit cu orbire, den mic pînă în mare, şi să slăbiră căutînd uşa.  Şi ziseră Oamenii cătră Lot: „Iaste ţie cineva aicea, gineri au feciori au feate? Au altcineva de-ţ iaste al tău în cetate, scoate-l dentru locul acesta,  Pentru că Noi stricăm locul acesta, pentru că s-au înălţat strigarea lor înaintea Domnului, şi Ne-au trimis pre Noi Domnul să o sfărimăm pre dînsa”.  Şi ieşi Lot şi grăi  cătră ginerii lui ce-i luase featele lui şi le zise: „Sculaţi-vă şi ieşit den locul acesta, pentru că va să fărîme Domnul cetatea”.  Şi să păru a batjocori înaintea ginerilor lui şi, cînd să făcu dimineaţă, grăbiia Ingirii pre Lot, zicînd: „Sculîndu-te, ia fămeaia ta şi ceale doao feate ale tale ce ai şi ieşi afară, pentru ca să nu pieri şi tu împreună cu nelegiuirele cetăţii”.  Şi să turburară şi apucară îngerii mîna lui şi mîna muierii lui şi mînile a doo feate ale lui, pentru că nu S-au îndurat Domnul de dînsul. Şi fu cînd i-au scos pre dînşii afara,  Şi ziseră: „Mîntuind mîntuiaşte sufletul tău; să nu cauţi înapoi, nice să stai în tot împrejurul locului; la munte te mîntuiaşte, ca să nu te apuce împreună cu dînşii”.  Şi zise Lot cătră  Dînşii:  „Rogu-mă,  Doamne,  De  vreame ce-au aflat sluga Ta milă înaintea Ta, şi măriş dereptatea Ta care faci pre mine ca să trăiască sufletul mieu, iară eu nu mă voiu putea mîhtui la munte, ca să nu mă apuce realele şi [13] voiu muri. Iată cetatea aceasta aproape,ca să scap acolo, care iaste mică, acolo mă voiu mîntui. Nu iaste mică? Şi va trăi sufletul mieu pentru Tine”. Şi zise lui: „Iată, M-am ciudit de faţa ta pre cuvîntul acesta, pentru ca să nu surpe cetatea pentru carea ai grăit. Deci grăbeaşte ca să scapi acolo, pentru că nu voiu putea a face lucru pînă vei mearge tu acolo”. Derept aceaea au numit numele cetăţii aceiia Sigor.  Soarele au ieşit pre pămînt, şi Lot au întrat în Sigor, Şi Domnul au plouat pre Sodom şi pre Gomor iarbă pucioasă şi foc de la Domnul den ceriu. Şi au surpat cetăţile aceastea, şi tot împrejurul, şi pre toţi cîţi lăcuia în cetăţi, şi toate cîte răsar den pămînt.  Şi căută muiarea lui îndărăt şi să făcu stîlpu de sare. Şi mînecă Avraam demineaţa la locul unde sta înaintea Domnului. Şi căută spre faţa Sodomului şi a Gomorului şi spre faţa pămîntului, de împrejurul locului, şi văzu: Şi iată, să suia pară de foc den pămînt, ca o văpaie de cuptoriu. Şi fu dupre ce sfărîmă Domnul toate cetăţile de pe împrejur, îş aduse Dumnezău aminte de Avraam şi scoase pre Lot afară den mijlocul surpării, cînd surpă Domnul cetăţile întru care lăcuia Lot într-însele. Şi ieşi Lot den Sigor şi şedea în munte, şi amîndoao featele lui cu dînsul, pentru că s-au temut a lăcui în Sigor, şi lăcui în peşteră, el şi featele lui cu dînsul. Şi zise cea mai bătrînă cătră cea mai tînără: „Părintele nostru iaste bătrîn, şi nime nu iaste den pămînt carele să să împreune cu noi,  după  cum  iaste  obiceaiul  a tot pămîntul. Vino, dară, să adăpăm pre tatăl nostru cu vin şi să dormim cu dînsul şi să rădicăm den tatăl nostru sămînţă”. Şi adăpară pre tatăl lor cu vin în noaptea aceaea şi, întrind înlăuntru cea mai bătrînă, au dormit cu tatăl ei în noaptea aceaea; şi nu ştiia cînd dormiia el şi cînd să scula. Şi fu a doao zi, şi zise cea mai bătrînă cătră cea mai tînără: „Iată că am dormit ieri cu tatăl nostru; să adăpăm pre dînsul cu vin şi întru această noapte şi, întrind, te culcă tu cu el, şi să rădicăm den tatăl nostru sămînţă”. Şi adăpară şi întru aceea noapte pre tatăl lor cu vin şi, întrind înlăuntru cea mai tînără, dormi cu tatăl ei; şi n-au ştiut cînd s-au culcat cu ea şi cînd s-au sculat. Şi zămisliră amîndoao featele lui Lot den tatăl lor. Şi născu cea mai mare fecior şi-i chemă numele lui Moav, zicînd „Den tată-mieu”. Acesta e tată moaviteanilor, pînă în ziua de astăzi. Şi născu cea mai tînără fecior şi chemă numele lui Aman, „Fiiu rudii meale” zicînd. Acesta iaste tatăl amaruteanilor, pînă în ziua de astăzi.

CAP XX

      Şi purceasă de acolo Avraam la pămînt cătră amiazăzi şi lăcui întru mijlocul Cadis şi întru mijlocul Sur, şi lăcui la Gheraris.  Şi zise Avraam pentru Sarra, fămeaia lui, cum „Sor iaste mie”, că să temu să zică „Fămeaie-m iaste”, pentru ca să nu-l ucigă pre dînsul oamenii cetăţii pentru dînsa. Şi tremise Avimeleh, împăratul gherarilor, ş-au luat pre Sarra. Şi întră Dumnezău cătră Avimeleh în somnu noaptea şi zise lui: „Iată, tu mori pentru muiarea carea ai luat, şi ea iaste împreunată cu bărbat”.  Şi Avimeleh nu s-au întins la dînsa şi zise: „Doamne, limbă neştiind şi dirept vei piarde?  Au doară nu mi-au zis mie el cum 'Sor mie iaste'? Şi ea mi-au zis mie: Trate mie iaste'. întru inimă curată şi în dereptatea mînilor am făcut aceasta”.  Şi zise Dumnezău în somnu: „Şi Eu am cunoscut cum cu inemă curată ai făcut aceasta, şi Eu nu M-am îndurat de tine, ca să nu greşeşti tu cătră Mine, pentru aceasta nu te-am lăsat să te atingi de dînsa.  Iară acum dă îndărăt muiarea omului, pentru căce proroc iaste şi se va ruga pentru tine şi vei trăi; iară de nu o vei da îndărăt, vei cunoaşte cum tu vei muri şi toate ale tale”.  Şi mînecă Avimeleh dimineaţa şi chemă pre toate slugile lui şi grăi toate cuvintele aceastea în urechile lor şi să temură toţ oamenii foarte.  Şi chemă Avimeleh pre Avraam şi-i zise lui: „Ce ai făcut aceasta noao? Cîndai să nu fim greşit ceva cătră tine, pentru căce ai adus preste mine şi preste împărăţia mea păcat mare? Faptul carele nime nu-l va face mi-ai făcut mie”.  Şi zise  Avimeleh cătră Avraam: „Ce socotind ai făcut aceasta?”  Şi zise Avraam: „Pentru că am zis: Cîndai nu iaste teamere de Dumnezău în locul acesta, şi pre mine mă vor omori pentru fămeaia mea.  Că şi adevărat de pre tată sor îm iaste, iară nu den mumă, şi mi să făcu mie şi fămeaie.  Şi fu cîndu m-au scos Dumnezău den casa tătîni-mieu, şi i-am zis ei: Această direptate să fac asupra mea: în tot locul unde vom întră, acolo zi pentru mine cum Frate-m iaste”  Şi luo Avimeleh 1000 de didrahme, oi şi viţei, slugi şi slujnice, şi au dat lui Avraam, şi-i deade îndărăt pre Sarra, fămeaia  lui.  Şi  zise  Avimeleh  cătră Avraam: „Iată pămîntul înaintea ta, unde-ţ va plăcea, lăcuiaşte”.  Iară Sarrei zise: „Iată, am dat 1000 de didrahme fratelui tău, acestea vor fi ţie întru dnstea obrazului tău şi a toate cîte-s cu tine, şi tot adevărat grăiaşte.” Şi să rugă Avraam cătră Dumnezeu, şi vindecă Dumnezeu pre Avimeleh, şi pre fămeaia lui, şi pre slujnicele lui; şi năştea.  Pentru că [14] închizînd închise Dumnezeu denafară tot zgăul întru casa lui Avimeleh, pentru Sarra, fămeaia lui Avraam.

CAP XXI
      
      Şi Domnul socoti pre Sarra după cum zise şi făcu Domnul Sarrei după cum grăi. Şi zămislind, născu Sarra lui Avraam fecior la bătrîneaţe, la vreamea după cum i-au grăit lui Domnul. Şi numi Avraam numele feciorului său ce i s-au născut lui, carele i-au născut lui Sarra,
Isaac. Şi obrezui Avraam pe Isaac în a opta zi, după cum i-au poruncit lui Dumnezeu. Avraam era de 100 de ani cînd i s-au născut lui Isaac, fiiul lui.  Şi zise Sarra: „Ras mi-au făcut Domnul, pentru că cine va auzi să va bucura împreună cu mine”. Şi zise: „Cine va povesti lui Avraam că apleacă pruncul Sarra? Pentru că am născut fecior la bătrîneaţile meale”. Şi crescu copilul şi să înţărca, şi făcu Avraam ospăţu mare în ziua care s-au înţărcat fiiu-său Isaac. Şi văzînd Sarra pre feciorul Agarei eghiptineanii, carele să născuse lui Avraam. jucîndu-se cu Isaac, feciorul ei, Şi zise lui Avraam: „Goneaşte pre această slujnică şi pre feciorul ei, pentru că nu va moşteni feciorul slujnicii cu feciorul mieu Isaac”. Şi foarte greu se păru cuvîntul înaintea lui Avraam, pentru feciorul său Ismail. Şi zise Dumnezău lui Avraam: „Nu fie înaintea ta greu pentru copil şi pentru slujnică; toate cîte va zice ţie Sarra, ascultă glasul eit pentru că întru Isaac se va chema ţie seminţie. Iară şi pe feciorul slujnicii aceştiia, întru limbă mare îl voiu face pre dînsul, pentru că seminţia ta iaste”. Şi să sculă Avraam dimineaţa şi luo pîine şi un foaie de apă şi deade Agarei; şi-i puse pre umăr şi copilul şi o goni pre dînsa. Şi mergînd, rătăcea pren pustie spre Fintina Jurămîntului. Şi să fîrşi apa den foaie, şi lepădă copilul supt un brad. Şi mergîn au şezut în preajma lui, departe ca o proşcă de arcu, pentru că zise: „Nu voiu vedea moartea copilului mieu”. Şi şezu împotrivă de departe, şi strigînd copilul plînse. Şi ascultă Dumnezeu glasul copilului, den locul unde era, şi strigă îngerul lui Dumnezeu pre Agar den ceriu şi zise ei: „Ce iaste, Agar? Nu te teame, pentru că au auzit Dumnezeu glasul copilului tău, den locul unde iaste. Scoală-te şi ia copilul şi-l ţine cu mîna ta pre dînsul, pentru că în limbă mare voiu face pre dînsul”. Şi deschise Dumnezeu ochii ei şi văzu fîntînă de apă vie şi mearse de umplu foalele de apă şi adapă copilul. Şi era Dumnezău cu copilul, şi crescu şi lăcui în pustie şi să făcu arcaş. Şi lăcui în pustiiul lui Faran, şi-i lub lui mumă-sa muiare din pămîntul Eghipetului. Şi fu într-aceaea vreame, şi zise Avimeleh şi Ohozath, carele au luat pre noru-sa, şi Filoh, voivodul puterii lui, cătră Avraam zicînd: „Dumnezeu e cu tine întru toate cîte faci. Deci acum jură-mi pre Dumnezeu cum nu-m vei face strîmbătate, nice seminţii meale, nice numelui mieu, ce după dereptatea carea am făcut cu tine, vei face cu mine, şi pămîntului întru carele te-ai sălăşluit într-însul”.  Şi zise Avraam; „Eu mă jur”.  Şi mustră Avraam pre Avimeleh pentru fîntînile apei ce au luat slugile lui Avimeleh.  Şi zise lui Avimeleh: „N-am ştiut cine au făcut ţie lucrul acesta; nice tu mi-ai spus, nice eu am auzit, fără numai astăzi”.  Şi luo Avraam oi şi viţei, şi deade lui Avimeleh, şi au pus amîndoi făgăduinţă.  Şi au pus Avraam 7 mieluşiţe de oi singure.  Şi zise Avimeleh cătră Avraam: „Ce sînt ceale 7 mieluşiţe ale oilor acestora care le-ai pus singure?”  Şi zise Avraam: „Pentru că a ce aste 7 mieluşiţe vei lua de la mine, casă-m fie de mărturie că eu am săpat această fîntîna”.  Pentru aceaea  au numit numele locului aceluia Fîntîna Jurămăntului, că acolo au jurat amîndoi.  Şi tocmiră amîndoi făgăduire la Fîntîna Jurămîntului. Şi să sculă Avimeleh şi Ohozath, ce ţinea pre noru-sa, şi Filoh, voivodul puterei lui, şi să întoarse la pămîntul filistiimilor.  Şi răsădi Avraam ţarină la Fîntîna Jurămîntului şi au chemat acolo pe numele Domnului Dumnezeu veacinicu.  Şi sălăşlui Avraam  întru pămîntul filistiimilor zile multe.

CAP XXII
      Şi fu după cuvintele aceastea, Dum-nezeu ispitiia pre Avraam şi zise lui: „Avraame, Avraame!” Şi zise: „Iată eu!” Şi zise: „Ia pre fiiul tău cel “ iubit, pre Isaac, pre cel ce ai iubit, şi pasă la pămîntul cel nalt şi-l fă pre dînsul acolo jîrtvă pre unul dentru munţi, carele-ţ voiu zice ţie”. Şi sculîndu-se Avraam dimeneaţă, îş însămără măgariul său şi luo cu dînsul doauă slugi şi pre Isaac, feciorul lui, şi, tăind leamne pentru jîrtvă, sculîndu-se, mearse şi veni la locul unde-i zise lui Dumnezeu a treia zi. Şi căutînd Avraam cu ochii, văzu locul de departe. Şi zise Avraam slugilor sale: „Şădeţi aicea cu măgariul, iară eu şi copilaşul vom mearge pînă acii şi, închinîn-du-ne, ne vom întoarce la voi”.  Şi luo Avraam leamnele jîrtvei şi le puse pre Isaac, feciorul lui, şi luo a mînă focul şi cuţitul şi să dusără amîndoi dempreună, Şi zise Isaac cătră Avraam, tatăl lui: „Tată!” Şi el zise: „Ce iaste, fiiul mieu?” - „Iată focul şi leamnele, unde iaste oaia jîrtvei?” Şi zise Avraam: ..Dumnezău îş va vedea Lui oaia pentru jîrtvă, fiiul mieu”. Şi [15] mergînd amîndoi împreuna, Veniră la locul carele i-au zis lui Dumnezău. Şi au urzit acolo Avraam jîrtăvnicul şi puse leamne deasupra şi, impiedecînd pre Isaac  fiiul său, îl puse pre dînsul preste jîrtăvnic, deasupra leamnelor. Şi tinse Avraam mîna sa să-ş ia cuţitul să junghe pre fiiul său. Şi-l chemă îngerul Domnului den ceriu şi zise: „Avraame, Avraame!” Şi el zise: „Iată eu”. Şi zise: „Să nu-ţ pui mîna asupra copilului, nice să faci lui nemică, că acum am conoscut că te temi tu de Dumnezău, şi te-ai îndurat de fiiul tău cel iubit, pentru Mine”. Şi căutînd Avraam cu ochii lui văzu şi, iată, un berbeace prins într-un sad savec de coarne. Şi mearse Avraam şi luo berbeacele şi-l aduse a face jîrtvă pentru Isaac, fiiul lui. Şi numi Avraam numele locului aceluia „Domnul au văzut”, pentru ca să zică astăzi: „În munte Domnul Se-au ivit”. Şi chemă îngerul Domnului pre Avraam al doilea rind den ceriu, zicînd: „Asupra Mea M-am jurat, zice Domnul, pentru care lucru ai făcut cuvîntul acesta şi te-ai îndurat de fiiul tău cel iubit, Cu adevărat blagoslovind te voiu blagoslovi şi mulţind voiu mulţi seminţia ta ca stealele ceriului şi ca năsipul cel dupe ţărmurele mărei, şi va moşteni seminţia ta cetăţile nepriatinilor. Şi se vor blagoslovi întru seminţia ta toate limbile pămîntului, pentru care ai ascultat glasul Mieu”. Şi să întoarse Avraam cătră slugile lui şi,sculîndu-se, să duseră la Fîntîna Jurămîntului şi lăcui Avraam la Fîntîna Jurămîntului. Şi fu după cuvintele aceastea, şi să poronci lui Avraam zicînd: „Iată, născu Melha şi ea fii lui Nahor, fratelui tău,  Pre Uzu, întîiu născut, şi pre Vaix, fratele lui, şi pre Camoil, tatăl sirilor, Şi pre Hazad şi pre Nazaf şi pre Faldes şi pre Eldaf, Şi pre Vathuil. Şi Vathuil au născut pre Reveca. Sînt 8 feciori acestea care i-au născut Melha lui Nahor, fratele lui Avraam. Şi ţiitoarea lui, anume Reima, au născut şi ea pre Ta-vec şi pre Taam şi pre Tohos şi pre Moha”.

CAP XXIII
      
      Şi noastre mormînturi îngroapă-ţ mortul tău, pentru că nice unul dentru noi va opri mor-mintul lui de tine ca să îngropi mortul tău acolo”.  Şi sculîndu-se Avraam, să închină  norodului pămîntului feciorilor lui Het  Şi  grăi cătră dînşii Avraam zicînd: „De aveţ la sufletul vostru ca să îngrop mortul mieu denaintea feaţii meale, ascultaţi-mă şi grăit pentru mine lui Efrom a lui Saar  Şi-m dea mie peştira cea îndoită care iaste a lui, cea ce iaste în partea ţarinii lui. Pre argint ce va fi vreadnică. Să-m dea mie aceasta ce iaste întru voi, întru agonisire de mormînt”.  Şi Efron sădea întru mijlocul feciorilor lui Het. Şi răs-punzînd Efron Heteul cătră Avraam, au zis celor ce aud, feciorilor lui Het şi celor ce întră în cetate, tuturor zicînd: „Lîngă mine fii,  doamne, şi mă ascultă: ţarina şi peştira care iaste într-însa ţie o dau. Naintea tuturor cetăţeanilor miei, dat-am ţie, îngroapă mortul tău”.  Şi să închină Avraam înaintea norodului pămîntului şi feciorilor lui Het  Şi zise  lui Efron la urechi, înaintea a tot norodul pămîntului: „De vreame ce în partea mea eşti, ascultă-mă. Argintul ţarinii ia-l de la mine, şi voiu îngropa pre mortul mieu acolo”.  Şi răspunse Efron lui Avraam, zicînd:  „Nu, doamne, pentru că am auzit. Cum, 400 de didrahme de argint întru mine şi întru tine, ce ar fi aceasta? Şi tu mortul tău ţi-l îngroapă”. Şi auzi Avraam pre Efron. [Au numărat lui] argintul care au grăit în urechile feciorilor lui Het, 400 de didrahme de argint ales la neguţători.  Şi iaste ţarina lui Efron carea era în peştira cea îndoită care iaste cătră faţa Mamvriei, ţarina şi peştira care era întru ea şi copacii ce era întru ţarină care iaste întru toate hotarăle lui împrejur  Lui Avraam întru agonisire, înaintea feciorilor lui Het şi tuturor celor ce întră în cetate. După aceasta au îngropat Avraam pre Sarra, fămeaia lui, întru peştira ţarinii cea îndoită care iaste împotriva Mamvrii, aceasta iaste Hevron, întru pămîntul lui Hanaan,  Şi să adevără ţarina şi peştera care era într-însa a lui Avraam întru cîştigarea de mormînt de la feciorii lui Het.

CAP XXIV

      Şi fu viaţa Sarrei ani 100 şi 20 şi 7. Şi muri Sarra în cetatea Arvuc, care iaste în vale, aceasta iaste Hevron, în pămîntul Hanaan. Şi veni Avraam ca să plîngă pre Sarra şi să jăluiască. Şi să sculă Avraam de la mortul său şi zise Avraam feciorilor lui Het zicînd: „Strein şi nemeamic sînt eu cu voi. Daţi-m mie dară moşie de mormînt cu voi şi voiu îngropa mortul mieu de la mine”. Şi răspunseră feciorii lui Het cătră Avraam,zicînd: „Nu, doamne, ce ascultă pre noi: Împărat de la Dumnezău tu eşti întru noi, întru ceale alease ale Avraam era bătrîn, îndelungat de zile, şi Domnul blagoslovi pre Avraam întru toate. Şi zise Avraam slugii lui cei mai bătrîne a casei lui, celuia ce era mai mare peste toate ale lui: „Puneţ mîna ta supt armul mieu, Şi te jur pre Domnul Dumnezăul ceriului şi pre Dumnezăul pămîntului ca să nu iai fămeaia feciorului mieu, lui Isaac, den featele hananeilor cu care eu lăcuiescu întru dînşii, Ce-ntru pămîntul mieu unde am născut eu [16] vei mearge, şi la neamul mieu, şi vei lua fămeaie feciorului mieu, lui Isaac, de acolo”. Şi zise cătră dînsul sluga:,.Dară cînd n-a vrea muiarea să meargă cu mine îndărăt la pămîntul acesta, voiu întoarce pre feciorul tău la pămîntul de unde ai ieşit de acolo?” Şi zise cătră dînsul Avraam: „Ia amente întru tine, ca să nu întorci pre feciorul mieu acolo. Domnul Dumnezăul ceriului şi Dumnezăul pămîntului, Carele m-au luat den casa tătîni-mieu si den pămîntul carele am născut, Carele mi-au grăit şi mi-au jurat zicînd: Tie-ţ voiu da pămîntul acesta, şi seminţiei tale!', Acesta va trimite îngerul Său înaintea ta şi vei loa fămeaie feciorului mieu Isaac de acolo. Iară de nu va vrea muiarea să meargă cu tine la pămîntul acesta, curat vei fi de jurămîntul acesta, numai pre feciorul mieu să nu-l întorci acolo”. Şi puse sluga mîna lui supt armul lui Avraam, stăpînul lui, şi jură lui pentru cuvîntul acesta. Şi luo sluga 10 cămile dentru cămilele stăpînu-său, şi den toate bunătăţile stăpînului lui împreună cu dînsul, şi să sculă de să dusă la Mijlocul-rîurilor, la cetatea lui Nahor. Şi adormi cămilele afară den cetate, lîngă fîntîna cu apa cea de cătră seară, cînd ies ceale ce iau apă. Şi zise: „Domnul Dumnezău stăpînului mieu Avraam, fă-m cale bună naintea mea astăzi şi fă milă cu stăpînul mieu, Avraam. Iată, eu stau la izvorul apei, şi featele celor ce lăcuiescu în cetate mergu ca să scoată apă. Şi va fi fecioara care eu voiu zice: 'Pleacă ciutura ta pentru ca să beau', şi-m va zice: 'Bea tu, şi cămilele ţi le voiu adăpa pînă unde vor înceta bîndu', aceasta ai gătit slugii Tale, lui Isaac, şi întru aceasta voiu cunoaşte cum  ai  făcut  milă  cu  stăpînul mieu, Avraam”. Şi fu mai nainte de a săvîrşi el grăind întru cugetul lui, şi, iată, Reveca ieşi afară, carea să născuse lui Vathuil, feciorul Melhăi, muierii lui Nahor, şi frate al lui Avraam, avînd ciutura pre umărul ei. Şi fecioara era frumoasă la faţă foarte, fecioară era, bărbat n-au cunoscut pre dînsa, şi, pogo-rîndu-se la izvor, îş împlu ciutura şi să sui. Şi alergă sluga întru timpinarea ei şi zise: „Adapă-mă puţinea apă den ciutura ta”.  Şi ea zise: „Bea, doamne!” Şi grăbind, slobozi ciutura pre braţul ei şi-l adapă pre dînsul pînă unde au încetat bînd Şi-i zise: „Şi cămilele-ţ voiu adăpa, şi voiu scoate apă pînă unde toate vor bea”. Şi grăbi Şi deşartă ciutura în adăpătoare şi alergă iarăş la fîntîna să scoată apă şi scoase apă la toate cămilele. Şi omul o pricipea pre dînsa şi tăcea, pentru ca să cunoască de au îndereptat Domnul calea lui au ba.  Şi fu cînd încetară toate cămilele bîndu, luo omul cercei de aur de trăgea cîte o drahmă şi 2 brăţări pre mîinele ei, trasul lor 10 galbeni de aur,  Şi o întrebă pre dînsa şi zise: „A cui fată eşti? Spu-ne-m de iaste la tată-tău loc nao de a odehni”.  Şi ea zise cătră dînsul: „Fată lui  Vathuil sînt, al Melhăi, pre care l-au născut ea lui Nahor”.  Şi zise lui: „Paie şi saturări multe sînt la noi şi loc de odihnit”.  Şi binevrînd omul, să închină Domnului şi zise: „Blagoslovit Domnul Dumnezăul stăpînului  mieu Avraam, Carele n-au lăsat dereptatea şi adevărul de la stăpînul mieu! Pre mine mă îndereptă Dumnezău la casa fratelui stăpînului mieu”.  Şi alergînd copila, spuse mîne-sa  după cuvintele aceastea.  Şi Reveca avea frate pre nume Lavan şi alergă Lavan cătră om afară la izvor.  Şi fu deca văzu cerceii şi  brăţările în mîinile surorii lui şi cînd auzi cuvintele  Revecăi, surori-sa, zicînd: „Aşa mi-au grăit omul”, şi veni la om stînd el la cămile  la  izvor  Şi-i  zise  lui:  „Intră înlăuntru, bine-i cuvîntat Domnul, pentru căce stai afară? Şi eu am gătit casa şi locul cămilelor”.  Şi întră omul în casă şi descărcă cămilele şi puse paie şi fînuri cămilelor şi apă picioarelor lui şi picioarelor oamenilor ce era cu el.  Şi le puse lor pîine să mănînce şi zise: „Nu voiu mînca pînă [nu] voiu grăi cuventile meale”. Şi zisără: „Grăiaşte!”  Şi zise: „Sluga lui Avraam eu sînt.  Şi Domnul  au blagoslovit pre stăpînu-mieu foarte, şi s-au înălţat. Şi-i deade lui oi şi viţei, şi argint şi aur, slugi şi slujnice, cămile şi măgari.  Şi născu Sarra, fămeaia stăpînului mieu, un fecior stăpînului mieu după ce au îmbătrînit el, şi-i deade lui cîte era la el.  Şi m-au jurat stăpînul mieu, zicînd: 'Să nu iai fămeaie Aiului mieu den featele hananeilor, întru care eu sălăşluiescu întru pămîntul lor,  Ce numai la casa tătîne-mieu să mergi şi la neamul mieu şi vei lua muiare feciorului mieu de acolo'. Şi ziş stăpînului mieu: 'Cîndai nu va vrea să meargă cu mine?'  Şi-m zise: 'Domnul Dumnezeu, naintea Căruia bine am plăcut. Acela va tremite pre îngerul Său cu tine şi-ţ va îndereptă calea şi vei lua fămeaie fiiului mieu den neamul mieu şi den casa tătîni-mieu.  Atuncea curat vei fi de blestămul mieu, căci, cînd vei veni la neamul mieu şi nu-ţ vor da ţie, şi vei fi curat de jurămîntul mieu'. Şi viind astăzi la izvor, ziş: 'Doamne Dumnezăul stăpînului mieu Avraam, de-m vei înderpta calea mea Tu, care eu acum voiu mearge la ea,  lata, stau la izvorul apei, şi featele oamenilor cetăţii vor ieşi ca să ia apă, şi va fi fecioara cariia eu voiu zice: 'Adapă-mă puţinea apă den ciutura ta!'  Şi-m va zice: 'Şi tu bea, şi că [17] milelor tale voiu scoate apă!', aceasta iaste fămeaia carea o au gătit Domnul slugii Sale, lui Isaac, şi întru aceasta voiu cunoaşte cum ai făcut milă stăpînului mieu Avraam'. Şi fu mai nainte decît a săvîrşi eu grăind întru cugetul mieu, îndată Reveca ieşiia afară avînd ciutură pre umăr şi pogori la izvor şi scoase apă. Şi-i ziş ei: 'Adapă-mă!' Şi grăbind, slobozi ciutura pre braţul ei de pre dînsa şi zise: 'Bea tu, şi cămilele tale voiu adăpa'. Şi am băut, şi cămilele au adăpat. Şi am întrebat pre ea şi ziş: ,A cui fată eşti tu?' Şi ea zise: 'Fată lui Vathuil sînt, feciorului lui Nahor, carele i-au născut lui Melha'. Şi-i puş cerceii pre braţul ei şi brăţările pre mîin[i] le ei. Şi binevrînd m-am închinat Domnului şi binecuvîntai pre Domnul Dumnezăul stăpînului mieu Avraam, Carele m-au îndereptat întru calea adevărului, ca să iau fata fratelui stăpînului mieu, fiiului lui. Deci de veţ face voi milă şi dereptate cătră stăpînul mieu, spune-ţi-m, ca să mă întorcu în dereapta au în stingă”. Şi răspunzînd Lavan şi Vathuil, ziseră: „De la Domnul au ieşit acesta lucru, nu vom putea să grăim împotriva ta rău au bine.  Iată Reveca înaintea ta. Luundu-o, du-te, şi fie fămeaie feciorului stăpînului tău, după cum au grăit Domnul”. Şi fu auzind sluga lui Avraam cuvintele lor, s-au închinat pre pămînt lui Dumnezău. Şi scoţînd sluga vase de argint şi de aur şi îmbrăcăminte, au dat Revecăi, şi daruri deade fratelui ei şi mumei ei. Şi mîncară şi băură şi el şi oamenii ce era cu el şi dormiră. Şi sculîndu-se demineaţa, zise: „Tremiteţi-mă pentru ca să mă duc la stăpînu-mieu”. Şi ziseră fraţii ei şi mumă-sa: „Rămîie fata cu noi ca vreo 10 zile, şi după aceaea să va duce”. Şi el zise cătră ei: „Nu mă opriţi, şi Domnul au îndereptat calea Lui întru mine; trimiteţi-mă pentru ca să mergu la stăpînul mieu”. Şi ei ziseră: „Să chemăm copila şi să întrebăm gura ei”. Şi chemară pre Reveca şi-i ziseră ei: „Mearge-vei cu omul acesta?”  Şi ea zise: „Meargi-voiu”. Şi tremiseră pre Reveca, sora lor, şi unealtele ei, şi pre sluga lui Avraam, şi pre cei cu dînsul. Şi blagosloviră pre Reveca şi ziseră ei: „Sora noastră eşti, fă-te întru mii de zeci de mii şi moştinească seminţia ta cetăţile nepriatinilor!” Şi sculîndu-se Reveca şi roabele ei, s-au sun pre cămile şi să dusără cu omul; şi luînd sluga pre Reveca, s-au dus. Şi Isaac mergea pren pustie, de cătră Fîntîna Videniei, şi el lăcuia în pămîntul de cătră amiazîzi. Şi ieşi Isaac ca să se primble la cîmpu, mai nainte de înde seară, şi căutînd cu ochii lui, văzu cămile viitoare. Şi căutind Reveca cu ochii, văzu pre Isaac şi sări de pre cămilă. Şi zise cătră slugă: „Cine iaste omul acela ce mearge  în  cîmpu  întru întempinarea noastră?” Şi zise sluga: „Acesta iaste stăpînul mieu.” Iară ea, luîndu-ş brobodealnecul, să îmbrăca.  Şi povesti sluga lui Isaac toate cuventele cîte au făcut.  Şi întră Isaac în casa mumei lui şi luo pre Reveca şi i să făcu lui fămeaie şi o iubi pre dînsa. Şi să mîngîia Isaac pentru Sarra, muma lui.

CAP XXV 

      Şi adăogînd Avraam, îş luo fămeaie, căriia numele-i era Hettura.  Şi-i născu lui pre Zomvran şi pre Iezan şi pre Mada şi pre Madiam şi pre Ievoc şi pre Soiia.  Şi lezan au născut pre Sava şi pre Thaman şi pre Dedan. Şi feciorii lui Dedan fură: Raguil şi Navdeil şi Asuriim şi Laturiim şi Loomit.  Şi feciorii lui Madiam: Ghefar şi Afer şi Enoh şi Avitha şi Eldaga, toţi acestea  era  feciorii  Heturii.  Şi  deade Avraam toate unealtele lui lui Isaac, feciorul lui.  Şi feciorilor ţiitorilor lui au dat Avraam daruri, şi-i scoase pre dînşii în laturi de la Isaac feciorul lui, încă fiind el viu, cătră răsărit, la pămîntul răsăriturilor.  Şi acestea sînt anii zilelor vieţii lui Avraam cîţ au trăit: 175 de ani.  Şi slăbind Avraam, muri întru baiuneaţe bune, bătrîn şi plin de zile, şi să puse lîngă norodul lui.  Şi-l îngropară pre dînsul Isaac şi Ismail, amîndoi feciorii lui, în peştira cea îndoită, în ţarina lui Efron, feciorul lui Saar Heteului, carele iaste împotriva Mamvri ei,  Ţarina  şi  peştera  ce au  cîştigat Avraam de la feciorii Iui Het, acolo îngropară pre Avraam şi pre Sarra, fămeaia lui.  Şi fu după ce muri Avraam, blagoslovi Dumnezău pre Isaac, fiiul lui, şi lăcui Isaac lîngă Fîntîna Vederii.  Şi aceastea sînt naştirile lui Ismail, feciorul lui Avraam, pre carele au născut Agar, slujnica Sarrei, lui Avraam,  Şi aceastea sînt numele feciorilor lui Ismail, pre numele rudeniilor lui: cel dentiiu născut, Ismail, şi Navaioth şi Chidar şi Navdeil şi Masam  Şi  Masma şi Duma şi Masi  Şi Hodan şi Theman şi Ietur şi Nafes şi Chedma.  Acestea sînt feciorii lui Ismail, şi aceastea sînt numele lor, în corturile lor şi întru odăile lor, 12 boiari, după limba lor.  Şi aceştea-s anii vieţii lui Ismail—137 de ani. Şi slăbind, muri şi se alătură lingă ruda lui.  Şi lăcui de la Evilat  pînă la Sur, carea iaste înaintea feaţii Eghipetului, pînă a veni la asiriani, înaintea feaţii tuturor fraţilor lui au lăcuit.  Şi aceastea-s  naştirile lui  Isaac,  feciorul  lui Avraam: Avraam au născut pre Isaac.  Şi Isaac era de 40 de ani cînd au luat pre Reveca, fata [18] lui Vathuil Şirului, lui fămeaie. Şi să ruga Isaac Domnului pentru Reveca, fămeaia lui, pentru că era stearpa. Şi-l asculta pre dînsul Dumnezău, şi zămisli în pîntece Reveca, fămeaia lui. Şi juca copiii întru dînsa şi zise: „De iaste să mi să facă aşa, pentru ce mie aceasta?” Şi mearse să întreabe de la Domnul. Şi zise Domnul ei: „Doao limbi în zgăul tău sînt şi doao năroade den pîntecele tău se vor împărţi. Şi va covîrşi nărod pre nărod şi cel mai mare va sluji celui mai mic”.  Şi să împlură zilele a naşte ea şi la dînsa era geameni întru pîntecile ei. Şi ieşi feciorul cel întîiu născut, roşiu tot ca o piale, păros, şi-i numi numele lui Isaf. Şi după acesta ieşi fratele lui, şi mîna lui prinsă de călcîiul lui Isaf, şi numi numele lui Iacov. Şi Isaac era de 60 de ani cînd au născut pre acestea Reveca. Şi crescură tinereii, şi era Isaf om ştiind vîna, mojîc, iară Iacov - om neviclean, lăcuind in casă. Şi iubiia Isaac pre Isaf, pentru căci vînatul lui era mîncarea lui, iară Reveca iubiia pre Iacov.  Şi fiarse Iacov fiertură şi veni Isaf de la cîmp ostenit. Şi zise Isaf cătră Iacov: „Gustă-m den fiertura acestui griu, pentru că slăbesc”. Pentru aceaea să numi numele lui Edom. Şi zise Iacov cătră Isaf: „Dă-mi astăzi naştirile tale ceale dentîiu mie”. Şi zise Isaf: „Iată, eu merg să moriu, şi ce mi-s bune aceaste născături înainte?” Şi-i zise lui Iacov: „Jură-te mie astăzi”. Şi jură lui. Şi au dat Isaf naştirile dentîiu lui Iacov. Şi Iacov deade lui Isaf pîine şi fiertura de linte, şi mîncă şi bău, şi să sculă de să duse; şi ocări Isaf naştirile dentîiu.

CAP XXVI

      Şi fu foamete pre pămînt, afară de foametea cea mai denainte, carea s-au făcut în zilele lui Avraam. Şi mearse Isaac  cătră  Avimeleh împăratul Filistiim. la Gherara. Şi Să ivi lui Dumnezeu şi zise: „Nu te pogor! la Eghipet, ce lăcui aş te în pămîntul carile ţi-l voiu spune ţie. Şi vei sălăşlui în pămîntul acesta şi voiu fi cu tine şi te voiu blagoslovi, pentru că ţie şi seminţii tale voiu da tot pămîntul şi voiu întări jurămîntul Mieu carele M-am jurat lui Avraam, tatălui tău. Şi voiu înmulţi seminţia ta ca stealele ceriului şi voiu da seminţiei tale tot pămîntul acesta şi se vor blagoslovi întru semintia ta toate limbile pămîntului, Pentru căci au ascultat Avraam, tată-tău, glasul Mieu şi au păzit poruncile Meale şi invăţăturile Meale şi direptăţile Meale şi legile Meale”.  Şi lăcui Isaac la Gherara. Şi întrebară oamenii locului pentru Reveca, fămeaia lui, şi zise: „Sor mie iaste”, pentru că să temu a zice „Fămeaie-m iaste”, pentru ca nu doară să-l ucigă oamenii locului pentru Reveca, căce era frumoasă la faţă.  Şi fu acolo în mulţi ani. Şi privind Avimeleh, împăratul Gherarei, pre fereastră, văzu pre Isaac glumind cu Reveca, fămeaia lui.  Şi chemă Avimeleh pre Isaac şi-i zise lui: „Oare fămeaie-ţ iaste? Şi căce ai zis: 'Sor îm iaste'?”. Şi zise Isaac: „Am zis pentru căce cîndai să nu moriu pentru dînsa”.  Şi zise lui Avimeleh: „Ce ai făcut aceasta noao? Puţin ar fi dormit cineva den ruda mea cu fămeaia ta, şi ai fi adus asupra noastră necunoş-tinţă”.  Şi porund Avimeleh la tot norodul  lui, zicînd: „Tot cine se va atinge de omul acesta au de fămeaia lui, cu moarte va fi vinovat”.  Şi sămănă Isaac întru pămîntul acela şi află întru anul acela orzu dînd 100. Şi-l blagoslovi pre dînsul Domnul.  Şi să înălţă omul şi, mergînd înainte, mai mare se făcea, pînă unde mare să făcu foarte.  Şi să făcură lui dobitoc de oi şi dobitoc de boi şi arături multe. Şi zavistuiră pre dînsul filistiimii.  Şi toate fîntînile cîte au săpat slugile lui în vreamea tăuni-său le-au astupat filistiimii şi le-au umplut de pămînt.  Şi zise Avimeleh cătră Isaac: „Du-te de la noi, că mai mare decît noi te-ai făcut foarte”.  Şi să mută de acolo Isaac şi poposi la rîpa Gherarilor şi tăbărî acolo.  Şi iarăş Isaac au săpat fîntînile cu ape,carele au săpat slugile lui Avraam, tatăl lui, şi le-au astupat pre eale filistiimii după ce au murit Avraam, tatăl lui, şi le numi pre dînsăle cu nume, după numele care le-au numit tatăl lui.  Şi săpară slugile lui Isaac in rîpa Gherarilor şi aflară acolo fintînă de apă vie.  Şi să bătură păstorii Gherarilor cu păstorii lui Isaac, zicînd cum a lor iaste apa. Şi numiră numele fintînii„Strîmbătate”, pentru că strîmbătate i-au făcut lui.  Şi rădirindu-se de acolo, au săpat altă fîntîna şi să priciia şi pentru aceaea. Şi numi numele ei „Vrajbă”. Şi rădicîndu-se de acolo, au săpat altă fintînă, şi nu s-au bătut pentru aceaea. Şi i-au numit numele ei „Lărgime de loc”, zicînd: „Pentru căci acum au lărgit Domnul noao şi ne-au crescut pre pămînt”.  Şi să sui de acolo la Fîntîna Jurămîntului.  Şi Să ivi lui Dumnezeu în noaptea aceaea şi zise: „Eu sînt Domnul lui Avraam, tatălui tău. Nu te teame, pentru că cu tine sînt şi te-am blagoslovit şi voiu înmulţi seminţia ta, pentru Avraam, tatăl tău”.  Şi zidi acolo jîrtăvnic şi chemă numele lui Dumnezău şi puse acolo cortul lui. Şi săpară acolo slugile lui Isaac fin tină.  Şi Avimeleh şă duse la dînsul de la Gherara, şi Ohozath, ce ţinea pre noru-sa, şi Filoh, voivodul puterei [19] lui. Şi zise cătră dînşii Isaac: „Pentru căci aţ venit cătră mine? Şi voi m-aţ urît şi m-aţi scos de la voi. Şi ei au zis: „Văzînd te-am văzut că Domnul era cu tine şi am zis: „Fie dară, întru mijlocul nostru şi întru mijlocul tău să punem cu tine legătură Ca să nu faci cu noi rău, în ce chip noi nu ne-am scirbit şi în ce chip ţie ţi-am trebuit bine şi te-am scos cu pace”. Şi tu acum blagoslovit eşti de Domnul”, Şi le făcu ospăţ, şi mîncară şi băură. Şi sculîndu-se dimineaţa, jură om aproapelui lui, şi-i trimise pre dînşii Isaac şi să dusără cu mîntuire de la dînsul. Şi fu întru aceaea zi, şi, mergînd slugile lui Isaac, îi spuseră pentru fîntîna ce-au săpat şi ziseră: „Nu am aflat apă”. Şi o numi „Jurămînt”, pentru aceaea numi nume cetăţii Fîntîna Jurămîntului, pînă în ziua de astăzi. Şi era Isaf de 40 de ani, şi luo muiare pre Iudin, fata lui Veil Heteul, şi pre Vasemcath, fata lui Elon Eveul  Şi să priciia cu Isaac şi cu Reveca.

CAP XXVII

      Şi fu după ce-au îmbătrînit Isaac şi să tîmpiră ochii lui a vedea, şi chemă pre Isaf, feciorul lui cel mai bătrîn, şi-i zise lui: „Fiiul mieu!” Şi zise: „Iată eu”.  Şi zise lui: „Iată, am îmbătrînit şi nu ştiu ziua morţii meale. Acum dară ia-ţ unealta ta, arcul şi tulba, şi ieşi afară la cîmpu Şi vînează-m vînat şi-m fă mie bucate după cum iubescu eu şi-m adu ca să mănîncu, pentru ca să te blagoslovească sufletul mieu mai înainte de ce voiu muri”. Şi Răveca auzi grăind Isaac cătră Isaf, feciorul lui. Şi să duse Isaf la cîmp ca să vineaze vînat tătîni-său. Şi Răveca zise cătră fiiu-său cel mai mic: „Vezi, am auzit pre tată-tău grăind cătră Isaf, fratele tău, grăind: 'Adu-m vînat şi-m fă de mîncat, pentru ca mîncînd să te blagoslovesc înaintea Domnului mai înainte decît a muri eu” Deci acum, fiiul mieu, asculta pre mine, dupre cum poruncescu eu ţie. Şi mergînd la oi, ia-m de acolo doi iezi moi şi buni, şi voiu face pre ei bucate tătîni-tău cum iubeaşte. Şi vei aduce tătîni-tău şi va mînca, pentru ca să te blagoslovească tată-tău mai nainte de moartea lui”. Şi zise Iacov cătră Răveca, mumă-sa: „Iaste Isaf, fratele mieu, om păros, şi eu-om neated. Cîndai să nu mă pipăie tatul mieu, şi voiu fi înaintea lui ca un nebăgat în seama şi voiu aduce asupra mea blestem, şi nu blagoslovenie”. Şi-i zise lui mumă-sa: „Pre mine - blestemul tău, fiiul mieu; numai ascultă glasul mieu şi, mergînd, adu-mi”. Şi mergînd, luo şi aduse mume-sii şi făcu mumă-sa bucate dupe cum iubiia tatăl Iui. Şi luînd Răveca îmbrăcămintea lui Isaf, feciorul ei cel mai bătrîn, cea buna, care era la dînsa în casa, au îmbrăcat pre Iacov, feciorul ei cel mai tînăr.  Şi pieile iezilor le-au pus prejur braţile lui şi preste ceale goale ale grumazului lui.  Şi deade bucatele şi pîinile care au făcut pre mîinile lui Iacov, feciorul ei, şi aduse părintelui său.  Şi zise: „Tată! „Şi el zise: „Iată eu, cine eşti tu, fiiule?”  Şi zise Iacov cătră tată-său: „Eu sînt Isaf, cel dentîiu născut al tău, am făcut după cum mi-ai grăit mie. Sculîndu-te, şezi şi mănîncă den vînatul mieu, pentru ca să mă blagoslovească sufletul tău”.  Şi zise Isaac feciorului său: „Ce iaste aceasta care ai aflat aşa curînd?” Şi el zise: „Ce au dat Domnul Dumnezeu înaintea mea”. Şi zise Isaac cătră Iacov: „Apropie-te de mine  şi te voiu pipăi, fiiule, de eşti tu fiiul mieu Isaf au ba”.  Apropie-se Iacov cătră Isaac, tatăl lui  şi-l pipăi pre el şi zise: „Glasul iaste glasul lui Iacov, iară mînile sînt mînile lui Isafu”.  Şi nu-l cunoscu pre dînsul, pentru că-i era mîinile lui ca mîinile lui Isaf, fratelui său, păroase.  Şi-l  blagoslovi  pre  dînsul şi zise:  „Tu eşti, fiiul mieu, Isaf?” Şi zise:  „Eu”. Şi-i zise:  „Adu-mi aproape şi voiu  mînca den vînatul tău, fiiule, pentru ca să te blagoslovească sufletul mieu. Şi aduse lui şi mînca, şi-i aduse vin şi bău.  Şi zise lui Isaac, tată-său: „Apropii-te de mine şi mă sărută, fiiul mieu!”  Şi apropiindu-se, îl săruta pre dînsul; şi mirosi mirosul hainilor lui şi blagoslovi pre dînsul şi zise: „Iată mirosul feciorului mieu, ca mirosul unii ţarine pline, care au blagoslovit Dumnezău.  Şi să-ţ dea ţie Dumnezău den roao ceriului şi den grăsimea pămîntului şi mulţime de grîu şi de vin.  Şi slujască ţie limbi, şi închine-ţi-se ţie boiari. Şi fii stăpîn fratelui tău şi ţi se vor închina ţie feciorii tătîne-tău. Cela ce te va blestema, blestemat, iară cela ce te va blagoslovi, blagoslovit”.  Şi fu după ce părăsi Isaac a blagoslovi pre Iacov, fiiul său, şi fu cît ieşi Iacov den faţa lui Isaac, tătîni-său, şi Isaf, fratele lui, au venit de la vînat.  Şi făcu şi el bucate şi duse tătîni-său şi zise tătîni-său: „Scoale-se părintele mieu şi mănînce den vînatul fiiului său, pentru ca să mă blagoslovească sufletul tău”.  Şi-i zise Isaac, tată-său; „Cine eşti tu?” Şi el zise: „Eu sînt feciorul tău cel dentîiiu născut, Isaf”.  Şi să ciudi Isaac ciudă foarte mare şi zise: „Cine iaste cela ce mi-au vînat mie vînat şi mi-au adus mie? Şi am mîncat den toate, mai nainte de a veni tu, şi l-am blagoslovit pre dînsul şi va fi blagoslovit”.  Şi fu deca auzi Isaf cu ventile lui Isaac, tătîni-său, strigă cu glas mare şi amar foarte şi zise: „Blagosloveaşte şi pre mine, tată!”  Şi zise lui: „Venindu fratele tău,  cu  hiclişug  au  luat blagoslovenia ta”.  Şi  zise:  „Pre dereptul s-au numit [20] numele lui Iacov, pentru că a doao oară m-au înşelat acum. Şi naştirile dentîi mi-au luat, şi acum mi-au luat blagoslovenia mea?” Şi zise Isaf tătîni-său: „Nu mi-ai lăsat blagoslovenie, tată?” Răspunzîndu Isaac,zise cătră Isaf: „De l-am făcut pre dînsul stăpîn ţie, şi pre toţi fraţii lui i-am făcut slugi lui, şi cu grîu şi vin l-am întărit pre el, dară ţie ce-ţ voiu face, fiiul mieu?” Şi zise Isaf cătră tată-său: „Au doară numai o blagoslovenie iaste la tine, tată? Blagosloveaşti-mă dară şi pre mine, tată!” Şi umilindu-se Isaac, strigă cu glas mare Isaf şi plînse. Şi răspunzînd Isaac, tatul lui, zise lui: „Iată, din grăsimea pămîntului va fi lăcuinţa ta, şi den roaua ceriului de sus. Şi pre sabia ta vei trăi şi frăţine-tău vei sluji. Şi fi-va cîndu de vei surpa, şi vei dezlega jugul lui den gîtul tău”. Şi purta pizmă Isaf lui Iacov, pentru blagoslovenia ce l-au blagoslovit pre dînsul tatul lui. Şi zise Isaf întru cugetul lui: „Apropii-se zilele jelii tătîni-mieu, pentru  ca  să  ucig  pre  Iacov, fratele mieu”. Şi să spusără Revecăi cuventele lui Isaf, feciorului ei cel mai bătrîn, şi trimiţînd au chemat pţe Iacov, feciorul ei cel mai tînăr, şi-i zise lui: „Iata, Isaf, fratele tău, înfricoşază pre tine, ca să te omoară. Acum dară, fiiul mieu, asculta glasul mieu şi, sculîndu-te, fugi la Mijlocul-rîurilor, la Lavan, fratele mieu, la Haran, Şi lăcuiaşte cu dînsul cîteva zile, pînă să va întoarce mînia şi urgia fratelui tău de la tine Şi va uita ce i-ai făcut lui; şi voiu tremite de te vor chema de acolo, pentru ca să nu mă lipsescu de feciori de amîndoi de voi într-o zi”. Şi zise Reveca cătră Isaac: „Mi s-au supărat de viaţă-mi pentru featele feciorilor lui Het  De va lua Iacov fămeaie den featele
pămîntului acestuia, ce mi-e mie a trăi?”

CAP XXVIII

      Şi chemînd Isaac pre Iacov, îl blagoslovi pre el şi porunci lui j zicînd: „Să nu iai muiare den featele lui Hanaan. Sculîndu-te, fugi la Mijlocul-rîurilor, la casa lui Vathuil, tatul mumei tale, şi să iai ţie de acolo muiare, den featele lui Lavan, fratelui mîne-ta. Şi Dumnezeul mieu să te blagoslovească pre tine şi să te crească şi să te înmulţească, şi vei fi întru adunări de limbi. Şi să-ţ dea blagoslovenia lui Avraam, tătîne-mieu, ţie şi siminţii tale după tine, ca să moşteneşti pămîntul nemerniciei tale, carele au dat Dumnezău lui Avraam”. Şi trimise Isaac pre Iacov şi să duse la Mijlocul-rîurilor cătră Lavan, feciorul lui Vathuil Şirului, fratele Revecăi, mumei lui Iacov şi lui Isafu. Şi văzînd Isaf cum au blagoslovit  Isaac  pre  Iacov şi  să duse la Mijlocul-rîurilor Siriei să-ş ia lui fămeaie de acolo, cînd blagosloviia pre dînsul şi porunci lui,zicînd: „Să nu iai muiare den featele lui Hanaan”,  Şi auzi Iacov pre tată-său şi pre mumă-sa şi să duse la Mijlocul-rîurilor Siriii,  Şi văzînd şi Isaf cum sînt reale featele lui Hanaan înaintea lui Isaac tătîni-său,  Să duse Isaf cătră Ismail şi luo pre Maeleth, fata lui Ismail, feciorul lui Avraam, sora  lui  Naveoth,  lîngă  fămeile lui fămeaie.  Şi ieşi Iacov de la Fîntîna Jurămîntului şi să duse la Haraan.  Şi află loc şi dormi acolo, pentru că au apus soarele, şi luo den pietrile locului şi puse la capul lui şi dormi întru locul acela şi văzu vis.  Şi iată, scară  întărită în pămînt, cariia capul ajungea în ceriu, şi îngerii lui Dumnezău să suia şi să pogoriia pre dînsa.  Şi Domnul era întărit pre ea şi zise: „Eu sînt Dumnezăul lui Avraam, tătîni-tău, şi Dumnezăul lui Isaac. Nu te teame. Pămîntul asupra căruia dormi tu, ţie ţi-l voiu da şi seminţiei tale.  Şi va fi seminţia ta ca năsipul pămîntului şi să va lăţi spre mare şi spre amiazăzi şi amiazănoapte şi la răsărit, şi să vor blagoslovi întru Une toate neamurile  pămîntului  şi  întru seminţia ta.  Şi iată, Eu sînt cu tine, păzindu-te în toată calea unde vei mearge, şi te voiu întoarce la pămîntul acesta, pentru că nu te voiu lăsa pînă voiu face Eu toate cîte am grăit ţie”.  Şi să sculă Iacov den somnul său şi zise că: „Iaste Domnu în locul acesta, şi eu n-am ştiut”.  Şi să spămîntă şi zise: „Foarte înfricoşat locul acesta. Nu iaste aceasta fără numai Casa lui Dumnezău, şi aceasta e poarta ceriului”.  Şi să sculă Iacov dimineaţa şi luo piatra carea au fost pus la căpătîiul lui şi o puse stîlpu şi turnă untdelemnu pre vîrful ei.  Şi numi numele locului aceluia „Casa lui Dumnezeu”. Şi mai nainte să chema cetatea Ulamaus.  Şi să rugă Iacov rugă, zicînd: „De va fi Domnul Dumnezeu cu mine, mă va păzi întru calea aceasta unde eu mă duc şi-m va da pîine să mănîncu şi haine să mă îmbrac  Şi mă va întoarce cu mîntuire la casa tătîni-mieu şi-m va fi Domnul întru Dumnezău,  Şi  piatra aceasta ce am pus stîlpu îm va fi mie Casa lui Dumnezău, şi de toate cîte-m vei da, a zeacea le voiu zeciui pre eale Ţie”.

CAP XXIX

      Şi rîdicîndu-ş Iacov pitioarele, să duse la pămîntul răsăriturilor la Lavan, feciorul lui Vathuil Şirului, fratele Revecăi, mumei lui Iacov şi Isaf. Şi veade şi iată fîntîna în dmpu, şi era acolo trei turme de oi odihnindu-se la dînsa, pentru că den fîntîna aceaea adăpa [21] turmele, şi era piatră mare pre gura fîntînii. Şi să aduna acolo toate turmele; şi răsturna piatra den gura fîntînii şi adăpa oile, şi aşăza piatra la gura fîntînii la locul ei. Şi zise lor Iacov: „Fraţilor, de unde sînteţ voi?”Şi ei ziseră: „Den Haraan sîntem”. Şi zise lor: „Ştiţ pe Lavan, feciorul lui Nahor?” Şi ei ziseră: „Ştimu-l!” Şi zise lor: „Sănătos iaste?” Şi ei ziseră: „Sănătos”. Şi iată, Rahil, fata lui, veniia cu oile. Şi zise Iacov: „încă iaste zio multă, încă nu iaste vreame a se aduna toate dobitoacele; adăpînd oile, păsat de la paştiţ”. Şi ei ziseră: „Nu vom putea, pînă să vor aduna toţi păstorii şi vor răstorna piatra  den  gura  fîntînii,  şi  vom adăpa oile”. Încă el grăind cătră ei, şi Rahil, fata lui Lavan, veniia cu oile tătîni-său; pentru că ea păştea oile tătîni-său. Şi fu deca văzu Iacov pre Rahil, fata lui Lavan, fratelui mumei lui, şi oile lui Lavan, fratelui mumei lui, şi apropiindu-se Iacov, răsturnă piatra de pe gura fîntînii şi adăpa oile lui Lavan, fratelui mumei lui.  Şi sărută Iacov pre Rahil şi, strigînd cu glasul lui, plînse. Şi povesti Rahilii cum iaste frate tătîni-său; şi alergînd, spuse tătîni-său după cuvintele aceastea. Şi fu deca auzi Lavan de numele lui Iacov, fiiul surorii lui, alergă întru timpinarea lui şi îmbrăţişîndu-l, îl sărută şi-l aduse pre dînsul în casa lui şi povesti lui Lavan toate cuvintele aceastea. Şi zise lui Lavan: „Den oasele meale Şi den trupul mieu eşti tu”. Şi era cu el o lună de zile. Şi zise Lavan cătră Iacov: „Pentru căce-m eşti frate, să nu-m slujeşti în dar! Spune-m, ce-ţ iaste simbria?” Şi la Lavan era doao feate: numele cei mai mari Lia, şi numele cei mai tinere Rahil. Şi ochii Liei era bolnavi, iar Rahil era frumoasă la chip şi ghizdavă la faţă foarte. Şi îndrăgi Iacov pre Rahil şi zise: „Sluji-ţ-voiu şapte ani pentru Rahil, fata ta cea mai tînără”. Şi zise lui Lavan: „Mai bine să o dau ţie pre dînsa decît să o dau pre dînsa la alt bărbat. Lăcuiaşţe cu mine!” Şi sluji Iacov pentru Rahila 7 ani; şi era înaintea lui ca zile puţine, pentru căci iubiia el pre dînsa. Şi zise Iacov cătră Lavan: „Dăţ-mi mie fămeaia mea, pentru că s-au umplut zilele, pentru ca să întru la dînsa”.  Şi strinse Lavan pre toţi oamenii locului şi făcu nuntă. Şi se făcu seară şi, luîndu Lavan pre Lia, fata lui, o au băgat înlăuntru la Iacov, şi să culcă cu ea Iacov. Şi deade Lavan fîe-sa, Liei, pre Zelfan slujnica. Şi se făcu dimineaţă şi, iată, era Lia. Şi zise Iacov cătră Lavan: „Ce mi-ai făcut aceasta? Au nu pentru Rahila ţi-am slujit ţie? Şi pentru căci m-ai smintit?”  Şi răspunse Lavan: „Nu iaste aşa întru locul nostru, să dăm cea mai  tînără  mai  nainte  decît  cea mai bătrînă.  Săvîrşaşte dară al şaptilea aceştiia, şi-ţ voiu da şi pre aceasta, pentru posluşanie ce posluşăşti la mine încă alţi şapte ani”.  Şi făcu Iacov aşa, şi plini şi acei şapte ani, şi-i deade lui Lavan pre Rahila, fata lui, fămeaie lui.  Şi deade Lavan featei lui pe Vala slujnica.  Şi să culcă cu Rahila şi îndrăgi mai mult pre Rahila decît pre Lia; şi sluji lui încă 7 ani.  Şi văzînd Domnul Dumnezău cum să urăşte Lia, deschise zgăul ei, iară Rahila era stearpă.  Şi zămisli Lia şi  născu fecior Iui Iacov, şi-i numi numele lui Ruvim, zicînd: „Pentru că au văzut Domnul smerenia mea şi mi-au dat mie fecior; acum dară mă va iubi bărbatul mieu”.  Şi zămisli iarăş Lia şi născu al doilea fecior lui Iacov şi zise: „Căci au auzit Domnul cum mă urăscu, şi mi-au dat încă şi acesta”. Şi-i numi numele lui Semeon.  Şi zămisli iarăş şi născu fecior şi zise: „întru această vreame cătră mine va fi bărbatul mieu, pentru că am născut lui 3 feciori”. Pentru aceaea au numit numele lui Levi.  Şi zămislind,mai născu fecior şi zise: „Acum încă aceasta mă voiu ispovedui Domnului”. Pentru aceaea numi numele lui Iuda, şi încetă a naşte.

CAP XXX
      
      Şi văzînd Rahil cum n-au născut lui Iacov, şi zavistui Rahil pre soru-sa şi zise lui Iacov: „Dă-m fecior, iară de nu, voiu muri eu”.  Şi mîniindu-se Iacov pre Rahil, zise ei: „Doară nu în locul lui Dumnezeu sînt eu, Carele te-au ster-pit den roadă pîntecilui tău?”  Şi zise Rahil lui Iacov: „Iată slujnica mea Valla, culcă-te cu ea, şi va naşte pre genuchile meale, şi voiu face şi eu feciori, dentr-însa”.  Şi-i deade lui pre Valla, slujnica ei, fămeaie lui, şi să culcă cu dînsa Iacov.  Şi zămisli Valla, slujnica Rahilei, şi născu lui Iacov fecior.  Şi zise Rahil: „Judecă-m Dumnezeu şi-m ascultă glasul şi-m deade fecior”. Pentru aceaea numi numele lui Dan.  Şi mai zămisli încă Valla, slujnica Rahilei, şi născu al doilea fecior lui Iacov.  Şi zise Rahil: „Ajutoră-m Dumnezău şi mă întorsu surorii meale şi mă întăriiu”. Şi numi numele lui Nefthalim.  Şi văzu Lia cum au stătut de a mai naşte, şi luo pre Zelfan, slujnica ei, şi o deade pre dînsa lui Iacov, fămeaie.  Şi zămisli Zelfan, slujnica Liei, şi născu Iacov fecior.  Şi zise Lia: „întru noroc!” Şi-i numi numele lui Gadu.  Şi zămisli încă Zelfa, slujnica Liei, şi născu lui Iacov fecior al doilea.  Şi zise Lia: „Fericită-eu, căci mă fericescu muierile!” Şi numi numele lui Asir. [22] Şi să duse Ruvim în zilele seacerei de grîu  si află meare de mandragora în ţarină şi le aduse la Lia, mumă-sa. Şi zise Rahil cătră soru-sa, Lia: „Dă-mi den mandragurile feciorului tău!” Şi zise Lia: „Nu ţi-e destul căci ai luat pre bărbatul mieu? Au doară şi mandragurile feciorului mieu vei să iai?” Şi zise Rahil: „Nu aşa, doarmă cu tine noaptea aceasta, pentru mandragurile feciorului tău!” Şi veni Iacov de la ţarină seara şi ieşi Lia întru întimpinarea lui şi zise: „Cătră mine să vii astăzi, pentru căci te-am năimit, pentru mandragurile feciorului mieu”. Şi dormi cu dînsa în noaptea aceaea. Şi auzi Dumnezeu pre Lia şi, zămislind,  născu  lui  Iacov  al cincelea fecior. Şi zise Lia: „Dat-au Dumnezeu plata mea, pentru căci am dat slujnica mea bărbatului mieu”. Şi numi numele lui Isahar, carele iaste „Plată”.  Şi zămisli încă Lia şi născu lui Iacov fiiu, al şaselea. Şi zise Lia: „Dărui-m mie Dumnezeu dar bun! întru aceasta vreame mă va aleage bărbatul mieu, pentru că i-am născut lui şase feciori”. Şi numi numele lui Zavolon.  Şi după aceasta născu fată, şi-i numi numele ei Dina. Şi-Ş aduse Dumnezeu aminte de Rahil, şi auzi ei Dumnezeu, şi-i deschise zgăul ei. Şi zămislind, născu lui Iacov fecior; şi zise Rahil: „Luatu-mi-au Dumnezeu ponosul mieu!” Şi-i numi numele lui Iosif, zicînd: „Adaogă Dumnezeu şi alt fecior”. Şi fu dupe ce născu Rahil pre Iosif, zise Iacov lui Lavan: „Trimite-mă pentru ca să mergu la locul mieu şi la pămîntul mieu. Dă-m muierile meale şi copiii pentru carii am slujtu ţie, pentru ca să mă duc, că tu ştii slujba care ţ-am siluit ţie”. Şi zise lui Lavan: „De am aflat har înaintea ta, aş vrăji. Pentru că Dumnezeu m-au blagoslovit cu intrarea ta. împărţi simbria ta cătră mine, şi ţi-o voiu da”. Şi zise Iacov: „Tu cunoşti cîte ţ-am slujit ţie, şi cîte dobitoace era cu mine ale tale. Pentru că puţine era cîte era înaintea mea, şi crescură întru mulţime, şi te blagoslovi Domnul Dumnezău pre piciorul mieu. Deci acum, cînd voiu face şi eu mic casă?” Şi-i zise Ivii Lavan: „Ce-ţ voiu da?” Şi-i zise lui Iacov: „Nu-m vei da nemică. De vei face mie cuvîntul acesta, iarăş voiu paşte oile tale, şi le voiu păzi: Treacă toate oile tale astăzi, şi voiu împărţi de acolo toată oaia murgă întru miei, şi toată albă şi pestriţă întru miei, şi întru capre, îm va fi mie simbria, şi ya fi mie. Şi mă va asculta pre mine direptatea mea întru ziua de mîine, ce-m va fi simbria înaintea ta: tot ce nu va fi bălţat şi alb întru capre, şi murg întru miei, furat va fi cătră mine”.  Şi zise lui Lavan: „Fie după cuvîntul tău!” Şi împărţi întru ziua aceaea ţapii cei bălţaţi şi cei albi, şf toate caprele ceale bălţate şi albe, şi tot ce era alb întru eale, şi tot ce era murg întru miei, şi deade pren mîna feciorilor lui.  Şi le despărţi cale de trei zile şi întru mijlocul lor şi întru mijlocul lui Iacov; şi Iacov păştea oile lui Lavan ce rămăsease.  Şi-ş luo Iacov toiag de stirac  vearde, şi de nuc, şi de paltin; şi le cură pre dînsele Iacov belituri albe, şi trăgînd împrejur albeaţa, să arăta pre toiage albeaţa ce au curat, împistrită.  Şi puse toiagele ce au curat în albiile adăpătorilor apei, pentru ca, venind oile să bea înaintea toiagelor, venind eale  să  bea,  să  zămislească  oile pre toiage.  Şi zămisliia oile pre toiage şi năştea oile albe, şi împistrite, şi în feliul cenuşii pătate.  Iară cîrlanii i-au împărţit Iacov, şi au pus înaintea oilor berbeace alb, şi tot împistrit întru cîrlani; şi-ş împărţi lui turme osebite şi nu le amestecă întru oile lui Lavan.  Şi fu întru vreamea cînd zămisliia oile luund în zgău, puse Iacov toiagile înaintea oilor în covăţi, ca să zămislească eale dupe toiage.  Şi cînd năştea oile, nu le punea; şi fură ceale neînsemnate ale lui Lavan, şi ceale însemnate, ale lui Iacov.  Şi să îmbogăţi omul foarte-foarte, şi să făcură lui dobitoc mult şi boi, slugi, slujnice, cămile şi măgari.

CAP XXXI

      Şi auzi Iacov cuvintele feciorilor lui Lavan, zicînd: „Luat-au Iacov toate ale tătîni-nostru şi dentru ale tatălui nostru au făcut toată mărirea aceasta”. Şi văzu Iacov faţa lui Lavan şi, iată, nu era faţa lui ca ieri şi ca alaltăieri. Şi zise Domnul cătră Iacov: „întoar-ce-te la pămîntul tătîni-tău şi la ruda ta, şi voiu fi cu tine!” Şi trimiţînd Iacov, au chemat pre Lia şi pre Rahil la dmp, unde era turmele, Şi le zise lor: „Văzu eu faţa tătî-ni-vostru cum nu iaste cătră mine ca ieri şi ca alaltăieri, iară Dumnezeul tătîni-mieu era cu mine. Şi voi ştiţi cum cu toata virtutea mea am slujit tătîni-vostru; Şi tată-vostru m-au dat în laturi şi mi-au schimbat simbria mea acelor  cîrlani; şi Dumnezăul tătîni-mieu nu i-au dat lui să-m facă rău. De va zice aşa: 'Ceale pestriţe vor fi simbrie ţie', şi vor naşte toate oile pestriţe; iară de va zice: 'Ceale albe să fie ţie simbria ta’ şi vor naşte toate oile albe. Şi luo Dumnezeu toate dobitoacele tătîni-vostru şi mi le deade mie. Şi fu cînd zămisliia oile, şi văzu cu ochii prin somnu şi, iată, ţapii şi areţii suindu-se pre oi şi pre capre albe, şi pestriţe, şi în feliul cenuşii pătaţi. Şi-m zise mie îngerul lui Dumnezeu prin somnu: 'Iacove! Şi eu ziş: 'Ce iaste? Şi  zise: 'Priveaşte cu ochii tăi şi vezi pre ţapi şi pre areţ suindu-se pre oi, şi pre capre albe, şi pestriţe, şi în feliul cenuşii pătaţi, pentru că am văzut [23] cîte-ţ face Lavan. Eu sînt Dumnezeul tău, Ce M-am ivit ţie în „Locul lui Dumnezeu”, unde Mi-ai uns acolo stîlpul şi te-ai rugat Mie rugă acolo. Acum dară, scoală-te şi ieşi din pămîntul acesta şi pasă la pămîntul naşterii tale, şi voiu fi cu tine!”. Şi răspunzînd Rahil şi Lia, ziseră lui: „Au doară iaste noao încă parte au moştenire în casa tătîni-nostru? Au nu ca ceale striine ne-am socotit lui, pentru că ne-au vîndut pre noi, şi cu mîncarea au mîncat argintul nostru? Toată avuţia şi mărirea ce au luat Dumnezău a tătîni-nostru,  noao  va  fi şi feciorilor noştri. Acum dară, cîte ţ-au zis Dumnezău, fă!” Şi sculîndu-se Iacov, au luat fămeile lui şi copiii lui pre cămile; Şi aduse toate averile lui, şi toată marfa lui ce-au făcut între-rîuri, şi toate ale lui, ca să meargă la Isaac, tatul lui, la pămîntul hananeilor. Iară Lavan se-au fost dus să-ş tunză oile lui, şi fură Rahil bozii tătîni-său.  Şi ascunse Iacov de Lavan Şirul, pentru ca să nu-i spuie lui cum fuge. Şi au fugit el şi ale lui toate şi au trecut rîul şi să porni spre muntele Galaad. Şi să spuse lui Lavan Şirului a treaia zi, cum au fugit Iacov. Şi luîndu pre toţ fraţii lui cu el, goni după dînsul cale de 7 zile şi-l apucă pre dînsul în muntele Galaad. Şi veni îngerul în somnu noaptea cătră Lavan Şirul şi-i zise lui: „Păzeaşte-te pre tine ca să nu grăieşti cătră el reale!” Şi apucă Lavan pre Iacov. Şi Iacov au întinsu cortul lui în munte, şi Lavan au pus pre fraţii lui în muntele Galaad. Şi zise Lavan lui Iacov: „Ce ai făcut? Pentru căce pre ascunsu ai fugit şi m-ai jăhuit şi mi-ai loat featele meale ca pre nişte roabe cu sabia? Şi de mi-ai fi spus, te-aş fi trimis cu bucurie, şi cu dntăreţ şi tîmpene, şi cu copuzuri. Şi nu mă învredniciiu a-m săruta feciorii miei şi featele meale. Şi acum nebuneaşte ai făcut! Şi acum poate mîna mea a-ţ face rău, ce Dumnezăul tătîni-tău ieri au zis cătră mine, zicînd: 'Păzeaşti-te pre tine ca să nu grăieşti cu Iacov reale!' Acum dară, ai mersu pentru că cu pohta ai pohtit ca să mergi la casa tătlni-tău; pentru căci mi-ai furat bozii miei?” Şi răspunzînd Iacov,zise cătră Lavan: „Pentru că am zis: Cîndai să nu-ţ iai featele tale de la mine şi toate ale meale”. Şi zise Iacov: „La cine vei afla bozii tăi, nu va trăi! înaintea fraţilor noştri, cunoaşte ce iaste lîngă mine de ale tale, şi ia”. Şi nu cunoscu la el nemică; şi nu ştiia Iacov că Rahil, fămeaia lui, au furat pre ei. Şi întrînd Lavan, au cercat în casa Liei şi n-au aflat, şi ieşi den casa Liei şi cercă casa lui Iacov, şi în casa acelor doao slujnice, şi nu află.  Şi întră în casa Rahilei, şi Rahil luo bozii şi-i vîrî în samarul cămilei şi şăzu desupra lor. Şi zise tătîni-său:  „Nu-ţ paie cu greu, doamne, nu poci să mă scol înaintea ta, pentru că ce au obiceaiu muierile mie-m iaste”. Cercă Lavan în toată casa şi nu află bozii.  Şi să prici Iacov şi să prici cu Lavan. Şi răspunzînd Iacov, zise cătră Lavan: „Ce iaste strîmbătatea mea? Şi ce-m iaste greşala, căce ai gonit după mine şi căce ai cercat toate unealtele casii meale?  Ce ai aflat den toate vasele casii tale? Pune aciia înaintea fraţilor tăi şi a fraţilor miei şi să să mustre întru mijlocul nostru amînduror!  Aceastea-s mie, 20 de ani eu sînt cu tine; oile tale şi caprele nu s-au stirpit, berbedi oilor tale n-am mîncat, mîncat de hiară ţie nu ţi-am adus.  Eu plătiiam de la mine furtişagurile zilii şi furtişagurile nopţii.  Mă făceam ziua arzind de zăduh, şi cu îngheţul nopţii, şi să rădica somnul de la ochii miei.  Aceastea-m sînt, 20 de ani eu în casa ta sînt, slujitu-ţi-am 14 ani pentru doao feate ale tale, şi 6 ani la oile tale, şi-m smentiş simbria cu 10 cîrlani.  De nu ar fi Dumnezăul părintelui mieu Avraam şi frica lui Isaac, [pre] mine acum deşert m-ai tremite. Smerenia mea şi truda mîinelor meale au văzut Dumnezeu, şi te-au mustrat ieri”.  Şi răspunzînd Lavan, zise lui Iacov:  „Featele, feate-m sînt, şi feciorii, fiii miei sînt, şi dobitoacele, dobitoace mie, şi toate cîte tu vezi, ale meale sînt şi ale featelor meale. Ce voiu face lor astăzi, au feciorilor lor ce-au născut?  Acum dară, vino să punem legătură, eu şi tu, şi va fi întru mărturie întru mijlocul mieu şi întru mijlocul tău!” Şi zise lui: „Iată, nimeni cu noi iaste, vezi Dumnezău martor întru mijlocul mieu şi al tău”.  Şi  luund Iacov piatră, o puse stîlpu pre dînsa. Şi zise Iacov fraţilor lui: „Adunaţi pietri!” Şi adunară pietri şi făcură movilă; şi mincară acolo  pre  movilă.  Şi  zise  lui  Lavan:  „Această movilă mărturiseaşte întru mijlocul mieu astăzi”. Şi o numi pre dînsa Lavan „Movila mărturiii”, iară Iacov o numi pre dînsa „Movilă mărturie”.  Şi zise Lavan lui Iacov: „Iată această movilă şi stîlpul carele am pus întru mijlocul mieu şi al tău; mărturiseaşte movila aceasta şi mărturiseaşte stîlpul acesta”. - Pentru aceaea s-au numit numele: „Movila mărturiseaşte”. -  Şi „Videnia”, care au spus: „Văzu Dumnezău întru mijlocul mieu şi al tău, pentru că ne vom osebi unul de altul. De vei smeri featele mele, de vei lua muiare  peste featele meale, caută, nimenea cu noi iaste văzînd, Dumnezău - mărturie întru mijlocul mieu şi întru mijlocul tău!”  Şi zise Lavan lui Iacov: „lată movila aceasta, şi mărturie stupul [24] acesta, Pentru că, de nu voiu treace eu la tine, nice tu vei treace cătră mine movila aceasta şi stîlpul acesta, pre răutate; Dumnezăul lui Avraam şi Dumnezăul lui Nahor să judece întru mijlocul nostru!” Şi jură Iacov dupre frica tătîni-său, lui Isaac. Şi junghe Iacov jîrtvă în munte, şi au chemat pe fraţii lui; şi au mîncat, şi au băut, şi au dormit în munte. Şi sculîndu-se Lavan dimineaţa, au sărutat feciorii şi featele lui şi blagoslovi pre ei. Şi întorcîndu-se Lavan, să duse la locul lui.

CAP XXXII

      Şi Iacov să duse la calea lui. Şi căutînd, văzu tabără a lui Dumnezău tăbărîtă, şi timpinară pre dînsul anghelii lui Dumnezău. Şi zise Iacov, cînd ffiaiiA văzu pre dînşii: „Tabăra lui Dumnezău - aceasta!” Şi numi numele locului aceluia „Tabere”. Şi trimise Iacov soli înaintea lui cătră Isaf, fratele lui, la pămîntul Siir, la ţara Edom. Şi porunci lor, zicînd: „Aşa veţ zice domnului mieu Isaf: 'Aşa zice sluga ta Iacov: 'Cu Lavan am sălăşluit şi am zăbovit pînă acum'. Şi mi să făcură boi, şi măgari, şi oi, şi slugi, şi slujnice, şi am trimis să spuie domnului mieu, lui Isaf, pentru ca să afle sluga ta haru înaintea ta'“. Şi să întoarseră solii cătră Iacov, zicînd: „Vinit-am la fratele tău Isaf şi, iată, el vine în timpinarea ta, şi 400 de oameni cu el”. Şi să spămîntă Iacov foarte şi să mira, şi împărţi norodul ce era cu el, şi boii, şi oile, în doao tabere. Şi zise Iacov: „De va veni Isaf la o tabără şi o va tăia, va fi tabăra a doaua ca să se mîntuiască”. Şi zise Iacov: „Dumnezăul tătîne-mieu, lui Avraam, şi Dumnezăul tătîne-mieu, lui Isaac! Doamne Dumnezăul mieu, Cela ce ai zis mic: 'Aleargă la pămîntul  naşterii  tale,  şi  bine-ţ voiu face'. Destul sînt de toată dereptatea şi de tot adevărul carele ai făcut slugii Tale. Pentru că cu toiagul mieu am trecut pre Iordanul acesta,  iară  acum m-am făcut în doao tabere. Scoate-mă den mîna fratelui mieu Isaf, pentru că mă tem eu de dînsul, cîndai să nu vie să mă lovească, şi mume preste feciori. Şi Tu ai zis: 'Bine voiu face ţie, şi voiu pune seminţia ta ca năsipul mărei, carele nu se va număra de mulţime'“. Şi dormi acolo în noaptea aceaea, şi luo de carele aducea în mînile lui daruri şi trimise lui Isaf, fratelui lui:  Capre 200, ţapi 20, oi 200, areţ 20,  Cămile cu lapte şi copiii lor 30, boi 40, tauri 10, măgari 20, mînji 10. Şi le deade pre mîna slugilor lui, turmă deosebi, şi zise slugilor lui: „Păsaţi înaintea mea şi faceţ osebire între turmă şi între turmă”. Şi porunci celui dentîiu, zicînd: „De te va întîlni Isaf, fratele mieu, şi te va întreba,zicînd: 'Al cui eşti? Şi unde mergi? Şi ale cui sînt aceastea care mergu înaintea ta?',  Vei zice: 'Ale slugii tale, Iacov; daruri au trimis domnu-mieu Isaf. Şi iată el - denapoia noastră!'“  Şi porunci celui dentiiu, şi de al doilea, şi al treilea, şi tuturor celor ce mergea după turmele aceastea, zicînd: „După cuvîntul acesta grăiţi lui Isaf, cîndu-l veţ afla voi pre el,  Şi veţ zice: 'Iată, sluga ta, Iacov, vine denapoia noastră'“. Pentru că zise: „Voiu îmblînzi faţa lui cu darurile ce mergu înaintea lui, şi după aceasta voiu vedea faţa lui, cîndai va priimi faţa mea”.  Şi mergea darurile înaintea feaţii lui, şi el dormi în noaptea aceaea în tabără.  Şi sculîndu-se în noaptea  aceaea, au luat pre amîndoao muierile şi amîndoao slujnicele şi cei 11 copii ai lui şi trecu trecătoarea lui Iacov.  Şi luo pre dînşii şi-i trecu pîrîul şi trecu toate ale lui.  Şi  rămase Iacov singur. Şi să lupta Om cu dînsul pînă dimineaţa.  Şi văzu cum nu poate cătră el, şi să atinse de lăţimea coapsei lui şi amorţi lăţimea coapsei lui Iacov, luptîndu-se el cu Dînsul.  Şi-i zise lui: „Trirnite-Mă, pentru că se-au suit zorile!” Şi el zise: „Nu Te voiu trimite de nu mă vei blagoslovi”.  Şi-i zise lui:  „Ce-ţi  iaste  numele  tău?”  Şi  el zise: „Iacov!”  Şi zise lui: „Să nu se mai cheame numele tău Iacov, ce Izrail să fie numele tău; căce te-ai întărit cu Dumnezău şi cu oamenii, tare vei fi!”  Şi întrebă Iacov şi zise: „Spune-m numele Tău!” Şi-i zise: „Pentru căci aceasta întrebi tu numele Mieu? Carele iaste minunat!” Şi-l blagoslovi pre dînsul acolo. Şi numi Iacov numele locului aceluia „Vedearea lui Dumnezău”, pentru că [zise]: „Am văzut pre Dumnezău faţă cătră faţă, şi să mîn-tui sufletul mieu!”  Şi răsări soarele, cînd  trecu „Chipul lui Dumnezău”; iară el stîngăciia coapsa lui.  Pentru aceaea nu vor mînca fiii lui Izrail vîna carea au amorţit, care iaste pre lăţimea coapsei, pînă în ziua de astăzi, pentru căce se-au atinsu de lăţimea coapsei lui Iacov, de vînă, şi au amorţit.

CAP XXXIII

      Şi căutînd Iacov, văzu şi iată Isaf, fratele lui, viind, şi 400 de oameni cu dînsul. Şi împărţi Iacov copiii pre Lia şi pre Rahil şi pre ceale doao slujnice. Şi puse pre ceale doao slujnice şi pre feciorii lor înainte, şi pre Lia şi pre copiii ei denapoi, şi pre Rahil şi pre Iosif mai pe urmă; Iară el ieşi înaintea lor şi să închină pre pămint de şapte ori, pînă a se apropia de fratele lui.  Şi alergă Isafm timpinarea lui; şi îmbrăţişîndu-l pre el, l-au sărutat, şi căzu pre grumazii [25] lui şi săruta pre el foarte şi plînseră amîndoi. Şi căutînd, văzu muierile şi copiii şi zise: „Ce-ţ sînt ţie acestea?” Şi el zise: „Copiii cu carii au miluit Dumnezău pre sluga ta”.  Şi apropiară slujnicele copiii lor şi să închinară. Şi să apropie Lia şi feciorii ei şi să închinară; şi după aceaea se apropie Rahil şi Iosif şi să închinară. Şi zise: „Ce sînt ţie acestea, toate taberile aceastea care am întîlnit?” Şi el zise: „Ca să afle sluga ta har înaintea ta, doamne!”  Şi zise Isaf: „Sînt la mine multe, frate, Ce ţie ale tale”- Şi zise Iacov: „De am aflat har înaintea ta, priimcaşte darurile pren mînile meale; pentru aceasta am văzut faţa ta, ca cînd ar vedea niştine faţa lui Dumnezeu, şi bine vei vrea mie. la blagos-loveniile meale care ţi-am adus ţie, că m-au miluit Dumnezeu şi am de toate”. Şi-l siliia pre el şi luo.  Şi zise: „Să ne sculăm să meargem dirept”- Şi-i zise lui: „Domnul mieu ştie că copiii sînt mai moi, şi oile şi vacile să şchiopetează la mine; deci de le voiu goni pre dînsile o zi, vor muri toate dobitoacele. Meargă domnul mieu înaintea slugii lui, şi eu mă voiu întări în calea după zăbava meargem ce-i înaintea mea. şi pe urma copilaşilor, pînă voiu veni eu cătră domnul mieu la Siir”, Şi zise Isaf: „Voiu lăsa cu tine den gloata ce iaste cu mine”. Şi el zise: „Pentru ce aceasta? Destul că am aflat har înaintea ta, doamne”. Şi să întoarse Isaf în ziua aceaea în calea lui la Siir. Şi Iacov se sculă la Corturi şi-ş făcu lui acolo case, şi dobitoacilor lui colibi; pentru aceaea au numit numele locului aceluia „Colibi”. Şi veni Iacov la Salim, cetatea Sichimon, care iaste în pămîntul lui Hanaan, cînd s-au întorsu de la Mesopotamia Asiriii, şi să tăbărî despre faţa cetăţii. Şi agonisi partea (arinii, unde ş-au întinsu acolo cortul lui, de la Emor, tatăl lui Sihem, pre 100 de cîrlani. Şi puse acolo jărtăvnic şi chemă pre [el] „Dumnezeul lui Israil”.

CAP XXXIV

      Şi ieşi Dina, fata Liei care au născut lui Iacov, ca să cunoască featele lăcuitorilor.  Şi o văzu pre dînsa Sihem, feciorul Emor Eioreul, domnul  pămîntului. Şi luîndu-o pre dînsa, au dormit cu ea; şi născu, şi o smeri pre dînsa. Şi ,să alătură lîngă sufletul Dinei, featei lui Iacov, şi o iubi pre fecioară şi grăi dupre cugetul fecioarei ei. Zise Sihem, feciorul lui Iemor, cătră tată-său, zicînd: „Ia-m feţişoara aceasta fămeaie!” Şi Iacov au auzit cum au pîngărit feciorul lui Emor pre Dina, fata lui, şi feciorii lui era cu dobi-toacile lui la cîmpu, şi tăcu Iacov pînă a veni ei.  Şi ieşi Emor, tatul lui Sihem, cătră Iacov, să-i grăiască lui.  Iară feciorii lui Iacov veniră de la cîmpu şi, deca auziră, să umiliră oamenii şi cu sdrbă le era lor foarte, căci grozăvie făcu întru Izrail, dormind cu fata lui Iacov, şi nu aşa va fi.  Şi grăi Emor lor, zicînd: „Sihem, feciorul mieu, au ales cu sufletul fata voastră; daţi-o dară pre ea lui fămeaie!  Şi vă încuscriţ cu noi: featele voastre daţi-le noao şi featele noastre luat la feciorii voştri;  Şi întru noi lăcuit, şi pămîntul, iată, lat înaintea voastră, lăcuit şi vă hrănit pre dînsul, şi agonisit întru el”.  Şi zise  Sihem cătră tatăl ei şi cătră fraţii ei: „Să aflu har înaintea voastră şi, ce veţ zice, vom da.  înmulţit zestrile foarte, şi voiu da întru cî îm veţ zice mie, şi-m veţ da mie copila aceasta  întru  fămeaie!”  Şi  răspunsără feciorii lui Iacov lui Sihem şi lui Iemor, tătîni-său, cu videşug; şi grăiră lor. căci au pîngărit pre Dina, sora lor,  Şi zise lor Simeon şi Levi, fraţii Dinii, feciorii Liei: „Nu vom putea să facem cuvîntul acesta, să dăm pre soru-noastră la om ce are marginea trupului acoperită, pentru că iaste ponos noao.  Întru aceasta ne vom asemăna voao şi vom lăcui întru voi, de vă veţ face ca noi şi voi, cînd se va obrezui voao toată partea bărbătească.  Şi  vom da featele noastre voao, şi din featele voastre vom lua fămei noao; şi vom lăcui la voi, şi vom fi ca un neam.  Iară de nu veţ  asculta pre noi, să vă obrezuiţ, vom lua featele noastre şi ne vom duce”.  Şi plăcură cuvintele înaintea lui Emor şi înaintea lui Sihem, feciorul lui Emor.  Şi nu zăbovi tinerelul a face cuvîntul acesta, pentru că să afla cu fata lui Iacov, şi el era prea slăvit decît toţi cîţ era în casa tătîne-său.  Şi veni Emor şi Sihem,  feciorul lui, la poarta cetăţii lor şi grăiră cătră oamenii cetăţii lor, zicînd:  „Oamenii acestea cu pace sînt cu noi; să lăcuiască pre pămînt, şi să hrănească pre dînsul- Şi pămîntul. iată. larg înaintea lor; featele lor să luom noao fămei, şi featele noastre sale dăm lor.  Întru aceasta numai să vor asămăna noao oamenii ca să lăcuiască cu noi, ca să fim un nărod, întru să să obrezuiască noao toată partea bărbătească, dupe cum sînt şi ei obrezuiţi.  Şi dobitoacele lor, şi ceale cu 4 pidoare, şi unealtele lor, au nu vor fi ale noastre? Numai întru aceasta să ne asămănăm cu ei, şi vor lăcui cu noi!”  Şi ascultă Emor pre Sihem, feciorul lui, şi toţi cîţ întră pre poarta cetăţii lor, şi-ş obrezuia trupurile acoperirii margenii lor tot bărbatul.  Şi fu în a treia zi, cînd era în dureare, luară cei doi feciori a lui Iacov, Simeon şi Levi, fraţii Dinei, fieştecarele sabia lui, şi întrară în cetate cu temeiu, şi omoriră toată [26]  partea bărbătească. Şi pre Emor, şi pre Sihem, feciorul lui, îi omorî cu gura săbiei; şi luară pre Dina den casa lui Sihem şi ieşiră. Iară fiii lui Iacov întrară preste cei răniţi şi jăfuiră cetatea întru care au pîngărit pre Dina, sora lor. Şi oile lor, şi boii lor, şi măgarii lor, şi cîte era în cetate, şi cîte era la dmpu, le luară. Şi toate trupurile lor, şi toată agonisita lor, şi muierile lor, le-au robit, şi au jăfuit cîte era în cetate şi cîte era în case. Şi zise Iacov cătră Simeon şi Levi: „Urît m-aţ făcut, a fi eu rău celor ce lăcuiescu pămîntul, şi întru hananei, şi întru ferezei. Şi eu puţin sînt întru număr; şi adunîndu-se preste mine, mă vor tăia, şi mă voiu fărîma eu şi casa mea”.  Şi ei ziseră: „Dară ca cu o curvă vor trebui cu sora noastră?”

CAP XXXV

      Şi zise Dumnezău cătră Iacov: „Sculîn-du-te, te suie la locul Vethil şi lăcuiaşte acolo, şi fă acolo jărtăvnic lui Dumnezău, Care ţi Se-au arătat ţie cînd fugiiai de faţa lui Isaf, fratelui tău!” Şi zise Iacov casii lui şi tuturor celor ce era cu dînsul: „Rădicat pre bozii cei striini den mijlocul vostru, şi vă curăţit, şi premeniţ hainele vostre. Şi sculîndu-ne, să ne suim la Vethil; şi să facem acolo jărtăvnic lui Dumnezeu, Celui ce m-au ascultat întru ziua pri-mejdiii, Carele era cu mine şi mă mîntui în calea unde mergeam!”  Şi deaderă lui Iacov pre bozii cei striini care era întru mîinele lor şi cerceii cei ce era în urechile lor. Şi i-au ascunsu Iacov supt terevinthul de la Sichima şi i-au pierdut pre dînşii pînă în ziua de astăzi. Şi să rădică Izrail de la Sechima; şj fu frica lui Dumnezău la cetăţile ce era pen împrejurul lor, şi nu goniră pre urma fiilor lui Israil. Şi veni Iacov la Luza, care iaste în pămîntul lui Hanaan, care iaste Vethil, el şi tot norodul ce era cu dînsul. Şi zidi acolo jărtăvnic, şi numi numele locului „Vethil”, pentru că acolo i Se-au arătat lui Dumnezău, cînd fugiia el de faţa lui Isaf, fratele lui. Şi muri Devora, doica Revecăi, şi să îngropa mai jos de Vethil, supt stejar, şi numi Iacov numele lui „Stejariul Jălii”. Şi Să ivi Dumnezău lui Iacov încă, în Luza. Cînd au venit acolo de la Mesopotamia Siriei, şi blagoslovi pre el Dumnezău Şi zise lui Dumnezău: „Numele tău nu se va mai chema Iacov, ce Israil va fi numele tău”. Şi numi numele lui Israil. Şi zise lui Dumnezău: „Eu - Dumnezăul tău! Creaşte şi te înmulţeaşte! Limbi şi adunări de limbi vor fi dentru tine, şi împărat den mijlocul tău vor ieşi. Şi pămîntul carele am dat lui Avraam şi lui Isaac, ţie am dat pre dînsul; şi ţie va fi, şi seminţiei tale după tine voiu da pămîntul acesta, întru neamurile lor”.  Şi Să sui Dumnezău de la dînsul, den locul carele au grăit cu dînsul.  Şi puse Iacov stîlpu în locul unde au grăit cu dînsul Dumnezău, stîlpu de piatră, şi vărsă pre dînsul turnare, şi vărsă pre dînsul untdelemnu.  Şi numi Iacov numele locului  întru carele au grăit cu dînsul Dumnezău: „Vethil.”  Şi sculîndu-se Iacov de la Vethil, au întinsu cortul lui decindea de turnul Gader. Şi fu cînd se-au apropiat la Hafratha şi a veni la pămîntul lui Efratha, au născut Rahil, şi greu avu întru naştire.  Şi fu cînd născu ea cu greu, zise ei moaşa: „Aibi îndrăznire, pentru că şi acesta îţ iaste fiiu!”  Şi fu cîndu-ş lăsa  ca sufletul, că muriia, numi numele lui „Feciorul durerei meale”, şi tată-său numi pre dînsul Veniamin.  Şi muri Rahil, şi să îngropa în calea lui Efratha, aceasta iaste Vithleaem.  Şi puse Iacov stîlpu pre mormîntui ei: acesta iaste stîlpul mormîntului Rahilei pîna în ziua de astăz. Şi să rădica Israil, şi-ş întinse cortul lui decindea de turnul Gader.  Şi fu cînd lăcui Israil întru pămîntul acela, mearse Ruvin şi dormi cu Vala, ţiitoarea tătîni-său, lui Iacov. Şi auzi Israil, şi rău se-au arătat înaintea lui.  Şi era fiii lui Iacov 12:  Feciorii Liei: cel dentîi născut lui Iacov, Ruvim; Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zavulon.  Şi feciorii Rahilii: Iosif şi Veniamin.  Şi feciorii Valei, slujnecii Rahilei: Dan şi Nefthalim.  Şi feciorii Zelfii, sliyned[i] Liei: Gad şi Asir. Acestea sînt fiii lui Iacov, care s-au făcut lui la Mesopotamia Siriei. Şi veni Iacov cătră Isaac, tată-său, încă trăind el la Mamvri, la Cetatea Qmpului, acesta iaste Hevron, în pămîntul lui Hanaan, unde au lăcuit Avraam şi Isaac.  Şi fură zilele lui Isaac, carele au trăit, ani 180.  Şi  slăbind, au murit şi se adaose lîngă ruda lui, mai bătrîn şi plin de zile, şi-l îngropară pre dînsul Isaf şi Iacov, amîndoi feciorii lui.

CAP XXXVI

      Aceastea sînt naşterile lui Isaf, acesta iaste Edom.  Şi Isaf îş luo lui muieri den featele hananeilor: pre Ada, fata lui Elom Heteul, şi pre Olivema, fata lui Ana, feciorul lui Sevegon Eveul, Şi pre Vasemath, fata lui Ismail, sora lui  Naveoth.  Şi născu Ada lui Isaf pre Elifas; şi  Vasemath născu pre Raguil;  Şi Olivema au  născut pre Ieus, şi pre Ieglom, şi pre Core. Acestea sînt feciorii lui Isaf, carii se-au născut lui în pămîntul lui Hanaan.  Şi luo Isaf muierile  lui, şi feciorii lui, şi featele lui, şi toate trupurile casii lui, şi toate unealtele lui, şi toate dobitoacele, [27] şi toate cîte au agonisit şi cîte au cuprinsu în pămîntul lui Hanaan, şi să duse den pămîntul lui Hanaan,de la faţa lui Iacov, fratele lui, Pentru că le era lor averile multe a lăcui într-un loc, şi nu putea pămîntul sălăşluirei lor a purta pre dînşii de mulţimea averilor lor.  Şi lăcui Isaf în muntele lui Siir; Isaf acesta iaste Edom. Aceastea sînt naşterile lui Isaf, tatăl lui Edom, în muntele lui Siir. Şi aceastea sînt numele feciorilor lui Isaf: Elifas, feciorul Adasei, fămeii lui Isaf, şi Raguil,  feciorul  Vasemathii,  fămeii lui Isaf.  Şi să făcură lui Elifas feciori: Theman, Oman, Sofar, Gofom şi Chenez. Şi Thamna era ţiitoare lui Elifas, feciorul lui Isaf, şi născu lui Elifas pre Amalic. Acestea sînt feciorii Adasii, fămeii lui Isaf. Şi acestea sînt feciorii lui Raguil: Nahoth, Zare, Some şi Moze. Acestea au fost feciorii Vasmathii, fămeii lui Isaf. Şi acestea sînt feciorii Olivemasii, featei lui Ana, feciorul Sevegonii, fămeii lui Isaf; şi născu lui Isaf pre Ieus, şi pre Ieglom, şi pre Core. Acestea sînt voivozii, fiii lui Isaf: fiii lui Elifas, celui dentîi născut lui Isaf, voivodul Theman, voivodul Omar, voivodul Sofar, voivodul Chenez, Voivodul Core, voivodul Gothom, voivodul Amalic. Acestea sînt voivozii lui Elifas, în pămîntul Idumeii; acestea sînt fiii Adasii. Şi acestea sînt fiii lui Raguil, fiii lui Isaf: voivodul Nahoth, voivodul Zare, voivodul Some, voivodul Moze, voivozii lui Raguil, în pămîntul lui Edom; aceştea-s feciorii Vasemathei, fămeii lui Isaf. Acestea sînt feciorii Olivemasii, fămeii lui Isaf: voivodul leul, voivodul Ieglom, voivodul Core. Acestea sînt voivozii Olivemasii, featei lui Ana, fămeii lui Isaf. Aceştea-s feciorii lui Isaf şi acestea sînt voivozii lor; aceştea-s feciorii lui Edom. Şi aceştea-s feciorii lui Siir Horeului, ce lăcuiaşte pămîntul: Lotan, Soval, Sevegon, Ana, Şi Dison, şi Asar, şi Rison. Aceştea-s voivozii Horeului, feciorii lui Siir, în pămîntul lui Edom.  Şi să făcură feciorii lui Lotan: Hori, şi Eman, şi sora lui Lotan, Thamna. Şi aceştea-s feciorii lui Soval: Goliam, şi Manahath, şi Ghevir, Sofar şi Oman. Şi aceştea-s feciorii lui Sevegon: Aie şi Onan, acesta iaste Onan carele au aflat pre Iamin în pustie, cînd păştea trăgătorii lui Sevegon, tătînisău.  Şi aceştea-s feciorii lui Ana: Dison şi Olivema, fata lui Ana. Şi aceştea-s feciorii lui Dison: Amada, şi Azvan, şi Iesthran, şi Haran.  Şi aceştea-s feciorii lui Asar: Valam, şi Zucam, şi Iucam, şi Ucam.  Şi acestea-s feciorii lui Rison: Osă şi Aran. Şi aceştea-s voivozii lui Hori: voivodul Lotan, voivodul Soval, voivodul Sevegon, voivodul Ana,  Voivodul Dison, voivodul Asar, voivodul Rison. Aceştea-s voivozii lui Hori, întru domniile lor, în pămîntul Edom.  Şi aceştea-s împăraţii ce au împărăţit în pămîntul lui Edom, mai nainte decît a împăraţi împărat în Israil.  Şi împăraţi în Edom: Valac, feciorul lui Veor, şi numele cetăţii lui: Denava.  Şi muri Valac şi împăraţi în locul lui Iovac, feciorul lui Zara, de la Vosora.  Şi muri Iovac şi împăraţi în locul lui Asom, den pămîntul themaneanilor.  Şi muri Asom cel den Ihemaneani, şi împăraţi în locul lui Adad, feciorul lui Varad, cela ce au tăiat pe Madiam, în cîmpul lui Moav; şi numele cetăţii lui: Ghetthem.  Şi muri Adad şi împăraţi după el Samada, de la Masecas.  Şi muri Samada şi împăraţi după el Saul, den Rovooth, de lîngă rîu.  Şi muri Saul şi împăraţi după el Valaenon, feciorul lui Ahovor.  Şi muri Valaenon, feciorul lui  Ahovor, şi împăraţi după dînsul Arad, feciorul lui Varad; şi numele cetăţii lui: Fogor; şi numele fămeii lui:. Metevei, fata lui Matraid, feciorul Mezoov.  Aceastea-s numele voivozilor lui Isaf, întru neamurile lor, dupre locurile lor, întru numele lor, întru ţările lor, şi întru limbile lor: voivodul Thamna, voivodul Gola, voivodul Iethar,  Voivodul Olevemas, voivodul Has, voivodul Finon,  Voivodul  Chenez, voivodul Theman, voivodul Mazar,  Voivodul  Maghedeil,  voivodul Zafoin. Aceştea-s voivozii Edomului, întru ceale zidite în pămîntul cîştigării lor. Acesta Isaf, tatăl lui Edom.

CAP XXXVII

      Şi lăcuia Iacov în pămîntul unde au sălăşluit Isaac, tatăl lui, în pămîntul lui Hanaan.  Şi aceastea-s naşterile lui Iacov; şi Iosif era de ani 17, păscînd oile tătîni-său, cu fraţii lui; fiind tînăr, împreună cu feciorii Valasii şi cu feciorii Zelfiei, fămeilor tătîni-său. Şi adusără asupra lui Iosif hulă rea cătră Israil, tatăl lor.  Iară Iacov iubiia pre Iosif mai tare decît toţi feciorii lui, pentru că fecior de bătrîneaţe era lui, şi-i făcu lui haină pestriţă.  Şi văzînd fraţii lui cum pre dînsul iubeaşte tată-său mai mult decît toţi feciorii lui, îl urîră şi nu-i putea să-i grăiască lui nemică de pace.  Şi visînd Iosif vis, spuse fraţilor lui.  Şi zise lor: „Ascultaţi visul acesta carele am visat:  Parea-mi-se că voi legaţi znopi în mijlocul cîmpului; şi să sculă znopul mieu şi stătu dirept; şi întorcîndu-se împrejur znopii voştri, să închinară znopului mieu”.  Şi ziseră lui fraţii lui': „Au doră împărăţind vei împăraţi pre noi? Sau domnind vei domni [28] pre noi?” Şi adaosără încă altă ură pre dînsul, pentru visele lui şi pentru cuvintele lui. Şi văzu ş-alt vis şi-l povesti tătîni-său şi fraţilor lui. Şi zise: „Iată, am visat ş-alt vis: cum soarele şi luna şi steale să închina mie”. Şi-l certă tată-său şi-i zise lui: „Ce e visul acesta ce ai visat? Poate să fie că venind vom veni, eu, şi mumă-ta, şi fraţii tăi, să ne închinăm ţie pre pămînt?” Şi zavistuiră pre el fraţii lui, iară tată-său au păzit cuvîntul.  Şi să duseră fraţii lui a paşte oile tatului lor, la Sihem. Şi zise Israil cătră Iosif: „Au nu fraţii tăi păstorescu la Sihem? Ia vino, şi te voiu trimite cătră dînşii”. Şi-i zise lui: „Iată eu”. Şi zise lui Israil: „Pasă de vezi de sînt sănătoşi fraţii tăi şi oile, şi-m povesteaşte!” Şi-l trimise pre dînsul den valea Hevron şi veni la Sihem. Şi află pre dînsul un om, rătăcind pre cîmpu, şi-l întrebă pre dînsul omul, zicînd: „Ce cauţi?” Şi el zise: „Pre fraţii miei caut. Spune-m, unde păstorescu?” Şi-i zise lui omul: „S-au rădicat de aicea, pentru că am auzit de dînşii zicînd: 'Să meargem la Dothaim!'“ Şi să duse Iosif după fraţii lui şi-i află pre dînşii la Dothaim. Şi-l văzură mai nainte, de departe, decît a să apropia el la dînşii, şi vicleniia ca să omoară pre el.  Şi zise fiiştecarele cătră fratele lui: „Iată visuitoriul acela vine! Acum dară, venit să omorîm pre el şi să-l aruncăm pre el într-o groapă; şi vom zice: 'Hiară rea au mîncat pre el'; şi vom vedea visurile lui ce vor fi”. Şi auzind Ruvim, îl scoase pre dînsul den mînile lor, şi zise: „Să nu-l ucidem pre dînsul, de sufletu”. Şi zise lor Ruvim: „Să nu vărsaţi sînge; puneţi pre dînsul în groapa aceasta ce iaste în pustie, iară mîna să nu ridicat la dînsul!”, pentru că cerca în ce chip îl va scoate pre dînsul den mînile lor, şi să-l dea tătîni-său. Şi fu cînd veni Iosif cătră fraţii lui, dezbrăcară pre Iosif den haina cea pestriţă ce era prejur el. Şi, luîndu-l pre dînsul, îl aruncară în groapă. Şi groapa deşartă, apă nu avea. Şi şăzură să mănînce pîine şi, căutînd cu ochii, văzură şi, iată, călători ismailteani veniia den pămîntul Galaad, şi cămilele lor încărcate de tămîie, şi de răşînă, şi de zmirnă, şi mergea să pogoară la Eghipet. Şi zise Iuda cătră fraţii lui: „Ce folos căce vom ucide pre fratele nostru şi vom ascunde sîngele lui? Viniţ să vindem pre el ismailteanilor acestora, iară mînile noastre nu fie pre dînsul, pentru că fratele nostru şi trupul  nostru  iaste”.  Şi  ascultară fraţii lui. Şi mergea pe aproape oamenii, madianii  neguţătorii;  şi-l  traseră  şi-l scoaseră pre Iosif den groapă şi-l vîndură pre dînsul ismailteanilor dereptu 20 de galbeni de aur. Şi pogorîră pre Iosif la Eghipet.  Şi să întoarse Ruvim la groapă, şi nu văzu pre Iosif în groapă, şi-ş rumpse hainele lui.  Şi să întoarse cătră fraţii lui şi zise: „Copilaşul nu iaste! Dară eu unde mă voiu mai duce?”  Şi luînd haina lui Iosif, au junghiat un iedu de capră, şi unseră haina cu sîngele.  Şi trimise haina cea pestriţă şi o adusără tătîne-său şi ziseră: „Aceasta am aflat; cunoaşte de iaste haina feciorului tău au ba”.  Şi cunoscu pe ea şi zise: „Haina feciorului mieu iaste; jigania cea rea l-au mîncat pre el, jigania au hrăpit pre Iosif”.  Şi-ş rupse Iacov hainele lui, şi  puse pre mijlocul lui sacu, şi plîngea pre fiiu-său zile multe.  Şi să adunară toţi feciorii lui şi featele lui şi viniră să mîngîie pre el; şi nu vrea să să mîngîie, zicînd că: „Mă voiu pogori cătră fiiu-mieu, plîngînd, în iad!” Şi-l plînse pre dînsul tatăl lui.  Iară madianii au vîndut pre Iosif la Eghipet lui Pentefrei, hadîmul lui Farao, cel mai mare peste bucătari.

CAP XXXVIII

      Şi fu întru vreamea aceaea, pogori Iuda de la fraţii lui şi mearse pînă la oarecare om odolamitean, căruia numele era Iras. Şi văzu acolo Iuda o fată a unui om hananeu, cariia numele era Sava, şi o luo pre dînsa şi să culcă cu dînsa. Şi zămislind, născu fecior, şi-i numi numele Ir. Şi zămislind, născu fiiu încă, şi-i numi numele Avnan. Şi adăogînd, încă născu fecior altul, al treilea, şi numi numele lui Silom. Şi ea era la Hazvi cînd au născut pre dînşii. Şi luo Iuda fămeaie lui Ir, celui dentîiu născut lui, cariia numele-i era Thamar. Şi fu Ir, dentîiu născut Iudei, rău înaintea Domnului, şi-l ucise pre dînsul Dumnezău. Şi zise Iuda lui Avnan: „întră la muiarea frăţine-tău şi fii bărbat ei, şi ridică sămînţă fratelui tău. Şi cunoscînd Avnan că nu lui va fi sămînţă, fu cînd mergea la fămeaia fratelui lui, vărsa pre pămînt, pentru ca să nu dea sămînţă fratelui său. Şi rău se arătă cuvîntul înaintea lui Dumnezău, căce au făcut aceasta, şi au omorît şi pre acesta. Şi zise Iuda Thamarii, nurori-sa, după ce au murit amîndoi feciorii lui: „Şăzi văduo în casa tătîne-tău, pînă să va face mare Silom, feciorul mieu!”, pentru că zise întru cugetul lui: „Cîndai să nu moară şi acesta, ca şi fraţii lui!” Şi mergînd Thamar, au şăzut în casa tătîne-său. Şi să înmulţiră zilele şi muri Sava, fămeaia Iudei, şi,mîngîindu-se Iuda, să sui la ceia ce [29] tundea oile lui el; şi pogori Iras, păstoriul lui, odolomiteanul, la Thamna cu el. Şi să spuse Thamarii, nurori-sa, zicînd: „Iată, socru-tău să suie la Thamna să tunză oile lui”. Şi dezbrăcîndu-ş hainele văduviei de pre dînsa, să învăli cu brobodealnicul şi să înfrumuseţa şi şăzu lîngă porţile Enan, carea iaste întru calea Thamna, pentru căce au văzut cum mare se-au făcut Silom, şi el nu o au datu lui muiare pre dînsa. Şi văzîndu-o Iuda, au socotit pre ea cum să fie curvă, pentru că ş-au acoperit faţa ei, şi nu o au cunoscut. Şi să abătu la dînsa den cale şi-i zise ei: „Lasă-mă să întru la tine!”, pentru că n-au cunoscut că iaste noru-sa. Şi ea zise: „Ce-m vei da, de vei întră la mine?” Şi el zise: „Eu îţ voiu trimite iedu den capre, den oile meale”. Şi ea zise: „De-m vei da arvună, pînă vei trimite tu”. Şi el zise: „Ce arvună îţ voiu da?” Şi ea zise: „Inelul tău, şi zgarda, şi toiagul ce-ţ iaste în mînă”. Şi-i deade ei şi întră la dînsa; şi luo în pîntece de la el. Şi să sculă de să duse, şi-ş luo brobodealnicul de la ea, şi să îmbrăcă cu hainele ceale de văduvia ei. Şi trimise Iuda iedul den capre, cu mîna păstoriului său, odolamiteanului, ca se ia de la muiare arvuna, şi nu o află pre ea. Şi întrebă pre oamenii den loc şi zise lor: „Unde iaste curva ce-au fost la Enan pre cale?” Şi ziseră: „N-au fost aicea curvă”. Şi să întoarse cătră Iuda şi zise: „N-am aflat, şi oamenii locului zic să nu fie aicea curvă”. Şi zise Iuda: „Aibă-le pre eale! Şi cîndai să nu ne batjocurim; eu am trimis pre acest ied, şi tu n-ai aflat”. Şi fu după a treia lună, să spuse Iudei, zicînd că: „Au curvit Thamara, noru-ta, şi, iată, iaste grea den curvie”. Şi zise Iuda: „Scoateţi-o pre ea şi să să arză”. Şi ea adu-cîndu-se, au trimis cătră socru-său, zicînd: „De la omul ale cui sînt aceastea eu am în pîntece”. Şi zise: „Cunoaşte al cui iaste inelul, şi zgarda, şi toiagul acesta!” Şi cunoscu Iuda şi zise: „Se-au îndereptat Thamar decît mine, pentru care lucru nu o am datu-o pre ea lui Silom, feciorului mieu”. Şi nu mai adaose a o cunoaşte pre dînsa.  Şi fu cînd năştea, şi la dînsa era geameni în pîntecele ei. Şi fu născînd ea, unul scoase înainte mîna; şi luînd moaşa, legă roşiu la mîna lui, zicînd: „Acesta va ieşi mai nainte”. Şi deca-ş strînse mîna, îndată ieşi fratele lui. Şi ea zise: „Pentru căci se-au rupt, pentru tine gard?” Şi-i numi numele lui Fares Şi după acesta ieşi fratele lui, carele era la mina lui cel roşiu, şi numi numele lui Zara.

CAP XXXIX
      Şi Iosif să aduse la Eghipet şi-l cîştigă  pre  dînsul  Pentefri,  hadîmul lui Farao, cel mai mare peste bucătari, om eghiptean, den mînile ismailteainilor carii duseră pre dînsul acolo. Şi era Domnul cu Iosif, şi era om ce nemeriia; şi fu în case lîngă stăpînu-său, eghipteanul.  Şi ştiia stăpînul lui că Domnul era cu dînsul şi, oricîte face, Domnul îndereptează întru mînile lui.  Şi află Iosif har înaintea stăpînului său, şi bine-i plăcea lui, şi-l puse preste casa lui pre dînsul, şi toate cîte era ale lui le-au dat pre mîna lui Iosif.  Şi fu după ce au pus pre dînsul pre casa lui şi preste toate cîte era ale lui, şi blagoslovi Domnul casa eghiptineanului, pren Iosif; şi să făcu blagoslovenia Domnului întru toată avuţia lui den casă,şi în ţarina lui, şi deade toate cîte era ale lui în mîna lui Iosif.  Şi nu ştiia pentru ale sale nemic, afară den pîinea ce mînca el. Şi era Iosif bun la chip şi frumos la faţă foarte.  Şi fu după cuvintele aceastea, şi puse muiarea stăpînului lui ochii ei pre Iosif şi-i zise lui: „Culcă-te cu mine!”  Şi el nu vrea; şi zise muierii stăpînului său: „De vreame ce stăpînul mieu nu cunoaşte, pren mine, nice una den cîte sînt în casa lui, ce toate cîte sînt ale lui le-au dat pre sama mea,  Şi nu iaste în casa aceasta nemică afară den mine, nice s-au rădicat de la mine nemică, afară den tine, pentru că tu eşti muiarea lui, cum voiu face cuvîntul cel rău acesta şi voiu greşi înaintea lui Dumnezeu?”  Şi cînd grăia lui Iosif, zi dentru zi, şi nu să asculta ei să se culce cu ea, să se împreune cu dînsa, Şi fu o zi oare carea întru acestaş chip: întră  Iosif în casă ca să-ş facă lucrurile lui, şi nimea nu era înlăuntru dentru cei den casă;  Şi-l trase pre dînsul de haine, zicînd: „Dormi cu mine!” Şi el, lăsîndu-ş hainele în mînile ei, au fugit şi au ieşit afară.  Şi fu după ce văzu că au lăsat hainele lui în mînile ei şi au fugit şi au ieşit afară,  Şi chemă pre cei den casă, deca au văzut că au lăsat hainele lui în mînile ei, şi le zise lor zicînd: „Vedeţi, au băgat noao copil jidov, să-ş bată joc de noi! Au întrat înlăuntru la mine, zicînd: 'Dormi cu mine!' Şi strigaiu cu glas mare.  Şi auzind el cum am înălţat glasul mieu şi am strigat, lăsînd hainele lui la mine, au fugit şi au ieşit afară”.  Şi lăsă haincle lîngă ea, pînă au venit stăpînul la casa lui.  Şi-i grăi lui după cuvintele aceastea, zicînd: „Au întrat la mine copilul jidovul, carele ai băgat cătră noi, să-ş rîză de mine şi zise mie: 'Dormi-voiu cu tine!'  Şi deaca au auzit cum am înălţat glasul mieu şi am strigat, lăsîndu hainele lui la mine, au fugit şi au ieşit afară” [30] Şi fu deca auzi stăpînul lui cuvintele muierii lui cîte au grăit cătră dînsul,zicînd: „Aşa mi-au făcut copilul tău”, şi s-au mîniat cu urgie. Şi luînd stăpînul pe Iosif, l-au pus la tărie, în locul unde legaţii împăratului să ţin acolo în tărie. Şi era Domnul cu Iosif şi-i vărsa asupră-i milă şi-i deade lui har înaintea celui mai mare preste legaţi. Şi-i deade cel mai mare preste legaţi temniţa pre mîna lui Iosif şi pre toţi cei aduş cîţi era în temniţă; şi toate cîte fac acolo, el era făcînd. Nu era cel mai mare peste legături al temniţii ştiind pentr-însul nemică, căci toate era pren mîna lui Iosif, pentru că Domnul era cu dînsul şi, cîte făcea el, Domnul îndirepta întru mînile lui.

CAP XL

      Şi fu după cuvintele acestea, greşi cel mai mare peste paharnicii împăratului Eghipetului şi cel mai mare peste făcătorii de pîine domnului lor, împăratului Eghipetului. Şi să urgisi Farao pe amîndoi hadîmii lui, pre cel mai mare peste paharnici şi pre cel mai mare peste făcătorii de pîine, Şi-i puse pre ei în temniţă la legătură, la locul unde era Iosif adus acolo. Şi-i deade pre dînşii cel mai mare al temniţii la Iosif şi-i puse pre dînşii lîngă dînsul şi fură zile în pază. Şi văzură amîndoi vis, într-o noapte, şi vederea visului celui mai mare peste paharnici şi celui mai mare peste făcătorii de pîine, carii era ai împăratului Eghipetului, ce era în temniţă, era aceasta.  Întră la dînşii Iosif dimineaţa şi văzu pre ei, şi era turburaţi. Şi întreba pre hadîmii lui Farao, carii era cu el în temniţă, lîngă domnul lui, zicînd: „Ce e că featele voastre posomorite sînt astăzi?” Şi ei ziseră lui: „Vis am văzut, şi nu iaste cine a-l tîlcui pre el”. Şi zise lor Iosif: „Au nu pren Dumnezău arătarea lor iaste? Povestiţe-m dară mie”. Şi povesti cel mai mare peste paharnici visul lui cătră Iosif şi zise: „In somnul mieu era vie înaintea mea. Şi în vie era trei viţe, şi ea odrăslind, era scoţînd vlăstare, şi broboanele strugurilor - coapte. Şi paharul lui Farao - în mîna mea, şt luoaiu strugurul şi-l storşu pre dînsul în paharul lui Farao, şi dediu paharul în mîna lui Farao”. Zise lui Iosif: „Aceasta iaste tîlcuirea lui: ceale trei viţe, trei zile sînt. încă trei zile, şi-ş va aduce aminte Farao de boieria ta şi te va pune pre mărirea păhărniciii tale şi vei da paharul lui Farao în mîna lui, şi după boieria ta cea mai denainte, după cum erai nescînd. . Ci-ţ adu aminte de mine, pentru tine, cînd va fi ţie bine, şi vei face întru mine milă şi vei aduce arminte de mine lui Farao şi mă vei scoate den această închisoare.  Pentru că cu furtişag m-am furat den pămîntul jîdovescu, şi aicea n-am făcut nemică, ce mă pusără înlăuntru în groapa aceasta”.  Şi văzu cel mai mare peste făcătorii de pîine cum dirept au tîlcuit, şi zise lui Iosif: „Şi eu am văzut vis: şi mi să părea trei coşuri de pîine că rădicam pre capul mieu.  Şi în coşul cel mai deasupra den toate feliurile de care împăratul Farao mînca, lucru de făcătoriu de pîine; şi pasările ceriului mînca pre dînsele den coşniţa ce era deasupra capului mieu”.  Şi răspunzînd  Iosif, zise lui: „Acesta e tîlcuirea lui: ceale trei coşuri, trei zile sînt.  încă peste trei zile, va lua Farao capul tău de la tine, şi te va spînzura pre lemnu, şi vor mînca pasările ceriului cărnurile tale de la tine”.  Şi fu în a treia zi, zi de naştire era a lui Farao. Şi făcu ospăţ la toate slugile lui; şi-ş aduse aminte de boieria păharnecului şi de boieria făcătoriului de pîine, în mijlocul slugilor sale.  Şi aşeză pre cel mai mare peste păharnid la boieria lui şi deade paharul în mîna lui Farao,  Iară pre cel mai mare peste făcătorii de pîine l-au spînzurat pre lemnu, dupre cum au tîlcuit lor Iosif.  Şi nu-ş aduse aminte cel mai mare peste paharnici de Iosif, ce-l uită pre el.

CAP XLI

      Şi fu după 2 zile, Farao văzu vis. Gîndiia că stă lîngă rîu;  Şi iată, ca cînd den rîu să suia 7 vaci, frumoase la chip şi alease la trupuri, şi păştea pre ţărmuri.  Şi alte 7 vaci să suia după  aceastea den rîu, grozave la chip şi supţii la trupuri, şi să păştea lîngă vad lîngă marginea riului.  Şi mîncară de tot ceale 7 vad grozave şi supţii la trupuri pre ceale 7 vaci frumoase la chip; şi ceale alease la trupuri şi, iată, nearătate fură, căce întrară în pîntidle lor.  Şi să sculă Farao. Şi visă al doilea rînd: şi iată, 7 spice să suia dentr-o rădădnă, alease şi bune;  Şi alte 7 spice supţii şi stricate de vînt răsăriia după dînsile.  Şi înghiţiră ceale 7  spice supţii pre ceale şapte spice alease şi pline. Şi să sculă Farao şi era vis.  Şi fu dimineaţa, şi să turbură sufletul lui; şi trimi-ţînd, au chemat pre toţi tîlcuitorii Eghipetului şi pre toţ înţelepţii lui. Şi povesti lor Farao visul lui, şi nu era cine să dovedească visul lui Farao. Şi grăi cel mai mare peste paharnici  cătră Farao,  zicînd: „Păcatul mieu im aduc aminte astăzi.  Farao să scîrbi pre slugile lui, şi ne-au pus pre noi in pază, în casa celui mai mare peste bucătari, pre mine şi pre cel mai mare peste [31] pîine. Şi am văzut amîndoi vis într-o noapte, eu şi el, fieşcarele după visul lui am văzut. Şi era acolo cu noi tinerel copil jîdov, al celui mai mare peste bucătari, şi-i povestiiam lui, şi ne-au tîlcuit noao. Şi fu după cum ne-au arătat noao, aşa se-au şi întîmplat: pre mine să mă aşezu la boieria mea, şi acela să se spînzure”. Şi trimiţînd Farao, au chemat pre Iosif. Şi-l scoaseră pre dînsul den temniţă, şi-l raseră pre dînsul, şi-i premeniră îmbrăcămentea lui, şi veni cătră Farao. Şi zise Farao cătră Iosif: „Vis am văzut, şi cine să-l aseamene nu iaste; şi eu auziiu pentru tine zicînd, auzind tu visurile, a le asămăna pre dînsele”. Şi răspunzînd Iosif cătră Farao, zise: „Fără de Dumnezău nu se va răspunde mîntuirea lui Farao”. Şi grăi Farao lui Iosif, zicînd: „în somnul mieu gîndiiam că stau pre ţărmurile rîului. Şi ca cînd den rîu să suia 7 vaci frumoase la chip şi alease la trupuri şi păştea pre ţărmuri. Şi iată, şi alte 7 vaci să suia dendărătul lor den rîu, reale şi grozave la chip foarte şi supţii la trupuri, carele n-am văzul ca aceastea preste tot pămîntul Eghipetului mai grozave. Şi mîncară de tot ceale 7 vaci grozave şi supţii pre ceale 7 vaci bune dentîiu şi alease. Şi întrară în pîntecele lor şi nu se iviră, pentru că întrară în pîntecile lor; şi chipurile lor -grozave ca şi dentîiu. Şi deşteptîndu-mă, adormiiu. Şi văzuiu iarăş întru somnul mieu şi iată: ca cînd ar fi 7 spice, să suia dentr-o rădăcină, pline şi bune. Iară alte 7 spice, supţiri şi stricate de vînt, creştea ţiindu-se de dînsele. Şi înghiţiră ceale 7 spice stricate de vînt şi supţiri pre ceale 7 spice bune şi pline. Spus-am dară tîlcuitorilor, şi nu era cine să-m tîlcuiască mie”. Şi zise Iosif Iui Farao: „Visul lui Farao unul iaste: cîte Dumnezău va face, au arătat lui Farao. Ceale 7 vaci bune, 7 ani sînt, şi ceale 7 spice bune, 7 ani sînt; visul lui Farao unul iaste. Şi ceale 7 vaci supţiri, suindu-se dendărătul lor, 7 ani sînt, şi ceale 7 spice supţiri şi stricate de vînt, 7 ani sînt, şi vor fi 7 ani foamete. Iară cuvîntul ce am zis lui Farao: cîte Dumnezău va face, au arătat lui Farao.  Iată, 7 ani vine ieftenătate multă în tot pămîntul Eghipetului. Şi vor veni 7 ani de foamete după aceasta, şi vor uita de saturarea ce va să fie în tot Eghipetul şi va topi foametea pămîntul. Şi nu se va cunoaşte ieftinătatea pre pămînt de foametea ce va fi după aceasta, că tare va fi foarte. Iară pentru căce au îndoit visul lui Farao de doao ori, căce adevărat iaste cuvîntul cel de la Dumnezău, şi va sirgui Dumnezău a-l face pre dînsul.  Acum dară, socoteaşte om înţelept şi socotitoriu şi-l vei pune pre el pre pămîntul Eghipetului.  Şi facă Farao şi tocmească  mai mari pre pămînt peste locuri şi să trimită toate pîinele pămîntului Eghipetului acelor 7 ani ai ieftinătăţii  Şi să adune toate bucatele acestor 7 ani ce vin, acestor buni, şi să să strîngă griul supt mîna lui Farao, şi bucate în cetăţi să să păzască.  Şi vor fi bucatele ceale păzite în pămînt - la cei 7 ani ai foametei, carii vor fi în pămîntul Eghipetului, şi nu se va strica pămîntul de foamete”.  Şi plăcu  cuvîntul înaintea Iui Farao şi înaintea tuturor slugilor lui.  Şi zise Farao tuturor slugilor lui: „Au doară vom afla om ca acesta, carele are duhul lui Dumnezău întru dînsul?”  Şi zise Farao lui Iosif: „De vreame ce Dumnezău ţi-au arătat ţie toate aceastea, nu iaste om mai înţelept şi mai priceput decît tine.  Şi tu vei fi în casa mea, şi pre rostul tău va asculta tot norodul mieu. Fără numai scaunul voiu avea eu mai mult decît tine”.  Şi zise Farao lui Iosif: „Iată, te puiu astăzi preste tot pămîntul Eghipetului!”  Şi luînd Farao inelul den  mîna lui, îl puse pre mîna lui Iosif; şi-l îmbrăcă pre el podoabă de vişin şi puse lanţul de aur prejur grumazul lui.  Şi sui pre dinsul într-al doile car de ale lui şi strigă înaintea lui pristav, şi-l puse pre dînsul peste tot pămîntul Eghipetului.  Şi zise Farao lui Iosif: „Eu - Farao! Afară den tine nu va rădica nimeni mîna lui peste tot pămîntul Eghipetului!”  Şi numi Farao numele lui  Iosif: Psondom Faneh, şi-i deade lui pre Asi-neth, fata lui Pentefri, preotului Ileu Poleos, lui să-i fie fămeaie.  Şi Iosif era de 30 de ani cînd stătu înaintea lui Farao, împăratul Eghipetului. Şi ieşi Iosif de la faţa lui Farao şi umblă tot pămîntul Eghipetului.  Şi făcu pămîntul întru  cei  7  ani de ieftinătate snopi.  Şi adună toate bucatele acelor 7 ani întru carii era ieftinătatea în pămîntul Eghipetului, şi puse bucatele în cetăţi; bucatele cîmpilor cetăţii ce era pen împrejurul ei au pus întru dînsa.  Şi adună Iosif grîu ca năsipul mării mult foarte, pînă nu putea să numere, că nu era număr.  Şi lui Iosif să făcură doi feciori, mai nainte de a veni cei 7 ani de foamete, carii au născut lui Asineth, fata lui Pentefri, preotul Ileu Poleos.  Şi numi  Iosif  numele  celui  dentîiu născut Manasi, zicînd căce: „A uita m-au făcut Dumnăzău toate durerile meale şi toate ale tătîni-mieu”.  Şi numele aceluia al doilea au numit [32] Efraim, zicînd căce: „M-au înălţat Dumnezău întru pămîntul smereniii meale”. Şi trecură cei 7 ani ai ieftenătăţii carii se-au făcut în pămîntul Eghipetului Şi începură cei 7 ani a foameţii a veni, după cum au zis Iosif. Şi să făcu foamete întru tot pămîntul, şi în tot pămîntul Eghipetul nu era pîine. Şi flămînzia tot pămîntul Eghipetului, şi strigă norodul cătră Farao pentru pîine; şi zise Farao tuturor eghipteanilor: „Păsat la Iosif şi, ce va zice voao, faceţ!” Şi foametea era pre faţa a tot pămîntul, şi deschise Iosif toate jitniţile şi vindea tuturor eghipteanilor. Şi toate ţările' veniră la Eghipet a cumpăra de la Iosif, pentru că cuprinse foametea tot pămîntul.

CAP XLII
      
      Şi văzînd Iacov că iaste vînzare de grîu la Eghipet. zise feciorilor lui: „Pentru căce leneviţi? Iată. am auzit că iaste griu la Eghipet. Pogoriţ acolo şi cumpărat noao de acolo puţine bucate, ca să trăim, să nu murim!” Şi să pogoriră fraţii lui Iosif, 10, să cumpere grîu de la Eghipet. Iară pre Veniamin, pre fratele lui Iosif, nu l-au tremis cu fraţii lui, pentru că zise: „Cîndai să nu i să prinză slăbiciune pre cale”. Şi veniră feciorii lui Israil să cumpere cu cei ce veniia, pentru că era foamete în pămîntul Iui Hanaan. Şi Iosif era mai mare pămîntului, acesta vindea la tot nărodul pămîntului. Şi viind fraţii lui Iosif, să închinară lui cu faţa la pămînt. Şi văzînd Iosif pre fraţii lui, i-au cunoscut, şi se înstreina de ei, şi le grăi lor cu scîrbă şi zise lor: „De unde aţi venit?” Şi ei ziseră: „Din pămîntul  Hanaan, să cumpărăm bucate!” Şi cunoscu Iosif pre fraţii lui, iară ei nu l-au cunoscut pre dînsul. Şi-ş aduse aminte Iosif de visele lui ce-au văzut el şi zise lor: „Iscoade sînteţ, a cerca urmele ţării aţ venit”. Şi ei ziseră: „Nu, doamne! Slugile tale - am venit să cumpărăm bucate. Pentru că toţi sîntem feciori unui om, de pace sîntem, nu sîntem, slugile tale, iscoade!” Şi zise lor: „Ba, ce urmele pămîntului aţi venit să vedeţi”. Şi ei ziseră: „fraţi sîntem, slugile tale, în pămîntul Hanaan: şi iată, cel mai tînăr dentru noi, cu tată-nostru astăzi, şi celalaltu nu iaste”. Şi zise lor Iosif: „Aceasta iaste care am zis voao, zicînd că iscoade sînte ţi. Intru aceasta vă veţi arăta, pre sănătatea lui Farao, nu veţi ieşi de aicea de nu fratele vostru cel mai tînăr va veni aicea. Trimiteţi dentru voi unul şi luaţi pe fratele vostru, şi voi vă legaţi pînă se vor face aiave cuvintele voastre, de grăit adevărat au ba; iară de nu, pre-sănătatea lui Farao, că adevărat iscoade sînteţ”. Şi puse pre dînşii în temniţă trei zile. Şi zise lor a treia zi: „Aceasta faceţ, şi veţ trai, pentru că de Dumnezău mă tem eu:  De stateţi de pace, un frate al vostru să se oprească în pază, şi voi păsaţi şi vă duceţ cumpărătura griului vostru.  Şi pre fratele vostru cel mai tînăr să-l aduceţi la mine, şi să vor creade cuvintele voastre; iară de nu, veţi muri”. Şi făcură aşa.  Şi zise fieştecarele cătră fratele său: „Aşa iaste pentru că în păcat sîntem pentru fratele nostru, că ne-am îndurat de chinul sufletului lui, cînd se ruga noao şi noi nu-l ascultam pre dinsul, şi pentru aceasta veni pre noi primejdia aceasta”.  Şi răspunzînd Ruvim, zise lor: „Nu v-am grăit voao zicînd: 'Nu faceţi strîmbătate copilaşului!', şi nu m-aţi ascultat? Şi iată, sîngele lui să cearcă.”  Şi ei nu ştiia cum Iosif aude, pentru că tîlmaciul în mijlocul lor era.  Şi întorcîndu-să de la ei, plînse Iosif. Şi iarăş veni la dînşii şi zise lor; şi luo pe Simeon dintre dînşii şi-l legă pre dînsul înaintea lor.  Şi porînd Iosif să le umple vaaele lor  de grîu, şi să le dea argintul lor fieştecăruia în sacul lui, şi să le dea de mîncare lor de saţiu pre cale. Şi să făcu aşa.  Şi puind griul pre  măgarii lor, să duseră de acolo.  Şi dezlegind unul sacul să dea hrană măgarilor săi, unde au odihnit, au văzut legătura argintului său, şi era deasupra gurii sacului.  Şi zise fraţilor lui: „Mi s-au dat argintul şi iată-lă-i în sacul mieu!” Şi se spămînta inima lor şi se turburară întru dînşii, zicînd: „Ce aceasta ne-au făcut Dumnezău noao?”  Şi veniră cătră Iacov, tatăl lor, la pămîntul lui Hanaan, şi spuseră lui toate cîte li se întimplă lor, zicînd: „Grăi omul, domnul pămîntului, cătră noi cu scîrbă şi ne puse pre noi în pază, ca cum am iscodi pămîntul.  Şi zisem lui: 'De pace sîntem, nu sîntem iscoadă.  Doisprăzeace fraţi  sîntem, feciori tăîni-nostru; unul nu iaste, iară cel mai mic cu tatăl nostru iaste astăzi, în pămîntul Hanaan'“.  Şi zise noao omul, domnul pămîntului: „întru aceasta vă voiu cunoaşte cum sînteţ de pace: un frate al vostru lăsaţi aicea cu mine, iară cumpărarea dării griului casei voastre luîndu-l, vă duceţi Şi aduceţi pe fratele vostru cel mai tînăr, şi voiu cunoaşte cum nu sînteţi iscoade, ce sînteţi de pace. şi pe fratele vostru voiu da voao, şi cu pămîntul să vă neguţăloriţi”.  Şi fu deşărtînd ei sacii lor, şi era a fieştecăruia legătura argintului lui în sacul lor. Şi văzură legăturile argintului lor ei şi tatăl lor, şi să spămîntară.  Şi zise lor Iacov, tatul lor: „Pre mine  m-aţi făcut fără feciori! Iosif nu iaste! Simeon nu iaste! Şi pre Verjiamin să-l luaţi? Asupra mea fură toate aceastea”.  Şi zise Ruvim tatălui lor [33] zicînd: „Pre amîndoi feciorii miei omoară-i, de nu voiu aduce pre dînsul la tine; dă-l pre dînsul în mîna mea, şi eu voiu aduce pre dînsul la tine”. Şi el zise: „Nu să va pogori fiiul mieu cu voi, pentru că fratele lui au murit, şi el singur au rămas. Şi să va întîmpla lui a să slăbi pre cale pre carea veţi mearge, şi îm veţi aduce bătrîneaţile cu întristăciune în iad!”

CAP XLIII

      Şi foametea să întări pre pămînt Şi fu cînd săvîrşiră de mîncară lot grîul carele au adus de la Eghipet, şi zise lor tatul lor: „Iarăş păsaţ de cumpăraţi noao puţineale bucate!” Şi zise lui Iuda zicînd: „Cu mărturie s-au mărturisit noao omul, domnul pămîntului, zicînd: 'Nu veţi vedea faţa mea, de nu fratele vostru cel mai tînăr cu voi va veni', Deci, de vei trimite pe fratele nostru cu noi, ne vom pogori şi-ţ vom cumpăra ţie bucate. Iară de nu vei trimite pe fratele nostru cu noi, nu vom mearge, pentru că omul au zis noao zicînd: 'Nu-m veţi vedea faţa mea, de nu va fi fratele vostru cel mai mic cu voi'“. Şi zise Israil: „Ce mi-aţi făcut rău, spuind omului de iaste voao frate?” Şi ei ziseră: „întrebînd ne-au întrebat omul pre noi şi rudenia noastră, zicîndu: 'De încă trăiaşte tatăl vostru? Şi de iaste frate voao?', şi am spus lui după întrebarea aceasta. Au ştiut-am că ne va zice noao: 'Aduceţi pre fratele vostru!?” Şi zise Iuda cătră Israil, tatul lor: „Trimite copilaşul cu mine şi să ne sculăm să meargem, pentru să trăim, să nu murim şi noi, şi tu, şi toată gloata noastră. Şi eu îl voiu priimi pre dînsul, şi den mîna mea ceare-l pre dînsul. De nu-l voiu aduce pre dînsul cătră tine şi-l voiu pune înaintea ta pre dînsul, greşit să fiu cătră tine toate zilele.  Că de nu ne-am fi zăbăvit, acum ne-am fi întorsu de doao ori”. Şi zise lor Israil, tatul lor: „De iaste aşa, aceasta faceţi: luaţi den roadele pămîntului întru vasele voastre, şi pogorîţi omului daruri, de răşină, şi de miare, şi tămîie, şi zmirnă aleasă, şi terevinthu, şi nuci. Şi argintul îndoit luaţi întru mînile voastre, argintul ce vă s-au întorsu întru sacii voştri; întoarce ţi-l cu voi, cîndai să nu fie sminteală. Şi pe fratele vostru luaţi şi, sculîndu-vă, vă pogorîţi cătră om. Şi Dumnezeul mieu să dea voao har înaintea omului, ca să trimită pe fratele vostru pre unul, şi pre Veniamin; pentru că eu, după cum am rămas fără feciori, fără feciori am rămas”. Şi luînd oamenii darurile aceastea, şi argintul îndoit luară în mînile lor, şi pre Verdamin şi, sculîndu-se, să pogorîră la Eghipet şi statură înaintea lui Iosif. Şi văzu Iosif pre ei şi pre Veniamin, fratele lui, şi zise celuia ce era peste casa lui: „Baga pre oamenii în casă, şi junghe jungheri şi găteaşte, că cu mine vor mînca oamenii pîine în amiazîzi”.  Şi făcu omul după cum i-au zis Iosif şi băgă pre oameni în casa lui Iosif.  Şi văzînd oamenii cum în casa Iui Iosif se-au băgat, ziseră: „Pentru argintul carele se-au întorsu în sacii noştri dentîiu, noi ne aducem, pentru ca să năpăstuiască pre noi şi să să apuce de noi, ca se ne ia pre noi slugi şi pre măgarii noştri”.  Şi mergînd cătră omul ce era peste casa  lui  Iosif,  grăiră  lui  în  uşa casii, zicînd:  „Rugămu-ne, doamne, pogorîtam întîiu să ne cumpărăm de mîncat  Şi fu cînd am venit să poposim, şi am deschis sacii noştri, şi acesta argintul - fieştecăruia întru sacul lui; argintul nostru cu cumpăna l-am întorsu acum în mîinile noastre,  Şi argint altul am adus cu noi, ca să ne cumpărăm bucate, pentru că nu ştim cine au pus noao cu mîinile argintul în sacii noştri”.  Şi zise lor:  „Blînd voao! Nu vă teameţ. Dumnezăul vostru şi Dumnezăul părinţilor voştri au dat voao comori în sacii voştri, şi argintul vostru bine ispitit îl am”. Şi scoasă cătră dînşii pre Simeon.  Şi adusără apă să să  speale  picioarele lor, şi deade hrană măgarilor lor.  Şi gătiră darurile pînă a veni la Iosif,  amiazîzi, şi auziră că acolo va să prînzască.  Şi întră Iosif în casă, şi adusără lui  darurile ce avea în mînile lor, în casă, şi să închinară lui cu faţa la pămînt  Şi întrebă pre  dînşii: „Cum vă aflat?” Şi zise lor: „Sănătos iaste tatăl vostru cel bătrîn, pre carele aţ zis că încă trăiaşte?”  Şi ei ziseră: „Sănătos iaste sluga ta, tată-nostru, încă trăiaşte”. Şi zise: „Blagoslovit omul acela la Dumnezău”. Şi plecîndu-se, să închinară înaintea lui.  Şi căutînd cu ochii Iosif, au văzut pre Veniamin, fratele lui cel de o mumă născut şi zise: „Acesta iaste fratele vostru cel mai tînăr, pre carele aţi zis să-l aduceţ la mine?” Şi zise: „Dumnezău să te miluiască, fiiule!”  Şi să turbură Iosif, că să întorcea maţele lui, pentru frate-său, şi cerca să plîngă. Şi întrind în cămară, au plînsu acolo.  Şi spălîndu-se pe obraz, ieşind afară, să conteni şi zise: „Puneţ pîine!”  Şi pusără lui sîngur, şi lor deosebi,  şi eghipteanilor ce mînca cu el, osebi, pentru că nu putea eghipteanii a mînca cu jidovii pîine, că sdrbă iaste la eghipteani tot păstoriul de oi.  Şi şăzură înaintea lui, cel dentîiu născut după bătrîneaţile lui, şi cel mai tînăr, după tinireaţile lui, şi să mira oamenii fiişcarele cătră fratele său.  Şi rădicară părţi de la el cătră dînşii. şi să mări partea lui Veniamin decît părţile tuturor de cinci ori cît al celora. Şi băură şi să îmbătară împreună cu dînsul.

CAP XLIV

      Şi porunci Iosif celuia ce era peste casa lui, zicînd: „Umpleţ sacii oamenilor de bucate, ci; vor putea rădica, şi puneţ argintul fieştecăruia în gura sacului. Şi cupa mea cea de argint să o puneţ în sacul celui mai tînăr, şi preţul griului lui”. Şi fu după cuvîntul lui Iosif, după cum au zis.  Şi dimineaţa au luminat, şi oamenii să sloboziră, şi ei şi măgarii lor. Şi ieşind ei den cetate, nu să delungară departe, şi Iosif zise celuia ce era peste casa lui, zicînd: „Scoa-lă-te şi goneaşte după oameni, şi vei huli pre dînşii şi vei zice lor: 'Pentru căci mi-aţ dat reale pentru bune? Pentru căce mi-aţ furat cupa cea de argint? Nu iaste aceaea cu carea bea domnul mieu? Şi el vrăjind cu vraje întru ea. Reale aţ săvîrşit carele aţ făcut!” Şi aflînd pre dînşii, omul le-au zis lor după cuventele aceastea. Şi ziseră lui: „Pentru căci grăiaşte domnul cuventele acestea? Să nu se afle la slugile tale să fie făcut după cuvîntul acesta! în vreame ce argintul carele am aflat în sacii noştri l-am întorsu cătră tine den pămîntul Hanaan, cum am fi furat den casa stăpînului tău argint sau aur? La care vei afla cupa den slugile tale, să moară, şi noi vom fi slugi domnului vostru”. Şi el zise: „Şi acum, cum ziceţ, aşa va fi! Omul la carele să va afla paharul, acela îm va fi slugă, iară voi curăţ veţ fi”. Şi grăbiră de descărcară cineş sacul pre pămînt şi deschise cineş sacul lui. Şi cerca, de la cel bătrîn începînd, pînă au venit la cel tînăr; şi obîrşind, află cupa în sacul lui Veniamin. Şi-ş rupseră hainele lor şi puseră cineş sacul lui pre măgariul lui şi să întoarseră la cetate. Şi întră Iuda şi fraţii lui cătră Iosif, încă fiind el acolo, şi căzură înaintea lui pre pămînt, Şi zise lor Iosif: „Ce aţ făcut acest lucru? Nu ştiţ că cu vrajă să vrăjaşte omul în ce fel sînt eu?” Şi zise Iuda: „Ce voiu grăi împotriva domnului? Sau ce vom zice? Sau ce ne vom îndereptă? Şi Dumnezău află strîmbătatea slugilor tale. Iată, sîntem robi domnului nostru, şi noi şi la cine s-au aflat cupa”. Şi zise Iosif: „Să nu să facă mie a face cuvîntul acesta! Omul la carele s-au aflat cupa, acela îm va fi slugă; iară voi vă suit cu măntuire la tatăl vostru”. Şi apropiindu-se Iuda de dînsul, zise: „Rogu-mă, doamne, grăiască sluga ta înaintea ta, şi să nu te mînii pre sluga ta, căci tu eşti după Farao. Doamne, tu ai întrebat pre slugile tale,zicînd: 'De aveţ tată au frate?” Şi zis-am domnului cum: 'Iaste noao tată bătrîn, şi copil den bătrîneaţe mai tînăr la dînsul, şi fratele lui au murit, şi el singur au rămas mumei lui, şi tatul nostru pre dînsul au îndrăgit”. Şi ai zis slugilor tale: 'Aduceţ pre dînsul la mine şi-l voiu socoti'.  Şi am zis domnului: „Nu va putea copilul ca să lase pre tată-său, că, de va lăsa pre tatăl, va muri”.  Şi tu ai zis slugilor tale că: 'De nu se va pogori fratele vostru cel mai tînăr cu voi, să nu mai adaogeţ a vedea încă faţa mea”.  Şi fu cînd ne-am suit la sluga ta, tată-nostru, i-am spus cuvintele domnului.  Şi zise noao tatul nostru: 'Păsat  iarăş de ne cumpărat puţineale bucate!”  Şi  noi am zis: 'Nu vom putea să ne pogorim, ce, de se va pogorî cu noi fratele nostru cel mai tînăr, ne vom pogori, pentru că nu vom putea vedea faţa omului, fratele nostru cel mai tînăr nefiind cu noi”.  Şi zise tată-nostru, sluga ta, cătră noi: 'Voi ştiţ că fămeaia doi mi-au născut  Şi ieşi unul de la mine, şi mi-aţ zis că l-au mîncat fiarăle şi nu l-am mai văzut pînă acum.  Deci de veţ lua şi pre acesta den faţa  mea şi i se va întîmpla lui slăbiciune pre cale, şi-m veţ pogori bătrîneaţele cu întrestăciune in iad'.  Acum dară, de voiu mearge cătră sluga ta, tatul nostru, şi copilul nu va fi cu noi, şi sufletul lui să spînzură de sufletul acestuia, Şi va fi după ce va vedea el cum nu iaste copiIul cu noi, va muri; şi vor aduce slugile tale bătrîneaţele slugii tale, latului nostru, cu întrestăciune în iad.  Pentru că sluga ta, tatul nostru, priimeaşte copilul de la mine, zicînd cătră el: „De nu-l voiu aduce cătră tine şi să-l puiu pre dînsul înaintea ta, greşit să fiu la tatăl mieu peste toate zilele”.  Acum dară, voiu rămînea ţie slugă pentru copil, rob domnului, iară copilul să să suie cu fraţii lui. Căci cum mă voiu sui la tatul mieu, copilul nefiind cu noi? Pentru ca se nu văz realelecare vor afla pre tatul mieu”.

CAP XLV

      Şi nu putea Iosif să îngăduiască pre toţi 1 ceia ce sta înaintea lui, ce zise: „Scoaleţi pre toţi de la mine”. Şi nu mai sta nimeni lîngă Iosif cinci se cunoscu cu fraţii lui.  Şi lăsă glas cu plîns şi auziră toţi eghipteann şi să auzi în casa lui Farao.  Şi zise Iosif cătră fraţii lui: „Eu sînt Iosif. încă tată-miu trăiaşte?” Şi nu putea fraţii să-i răspunză lui, pentru că se turburară. Şi zise Iosif cătră fraţii lui: „Apropiaţi-vă cătră mine!” Şi se apropiară. Şi zise: „Eu sînt Iosif,  fratele vostru,  care aţi vîndut la Eghipet  Deci acum nu vă întristaţi, nici vă pare rău pentru că m-aţ vîndut pre mine aici, căci întru viaţă m-au trimis Dumnezău înaintea voastră.  Pentru că acesta - al doilea an de foamete pre pămînt; şi încă alţi 5 ani, întru carii nu iaste arătură, nid seacere.  Pentru că m-au trimis Dumnezău înaintea voastră, ca să rămîie voao rămăşiţă pre pămînt şi [35]
a hrăni rămăşiţă mare. Acum dară, nu voi m-aţi trimis aici, ce Dumnezău, şi mă făcu pre mine ca un tată lui Farao şi domn a toată casa lui şi stăpîn a tot pămîntul Eghipetului. Grăbiţi dară, de vă duceţi cătră tată-mieu şi ziceţi lui: 'Aceastea zice feciorul tău Iosif: 'Făcutu-m-au Dumnezău domn a tot pămîntul Eghipetului. Pogoară-te dară la mine şi nu aştepta, Şi vei lăcui la pămîntul lui Ghesem al Araviei şi vei fi aproape de mine tu, şi feciorii tăi, şi feciorii feciorilor tai, oile tale şi boii tăi şi cîte ai tu; Şi te voiu hrăni acolo, pentru că încă cinci ani foamete va fi pre pămînt, ca să nu te surpi tu, şi feciorii tăi, şi toate ale tale'. Iată, ochii voştri văd, şi ochii lui Veniamin, fratele mieu, că gura mea grăiaşte cătră voi. Spuneţi dară tătîne-mieu toată slava mea de la Eghipet şi cîte aţi văzut,  şi grăbind  aduceţi  pre tată-mieu aici”. Şi căzînd pre grumazii lui Veniamin, fratelui său, au plîns pre dînsul, şi Veniamin au plîns pre grumazii lui. Şi sărutînd pre toţi fraţii lui, au plîns pre dînşii. Şi după aceastea, au grăit fraţii lui cătră dinsul. Şi să înţelease glasul în casa lui Farao, zicînd: „Au venit fraţii lui Iosif”. Şi să bucură Farao şi toată curtea lui. Şi zise Farao cătră Iosif: „Zi fraţilor tai: 'Aceasta faceţi: umpleţi povările  voastre  şi  meargeţi  la pămîntul Hanaan. Şi luînd pre tatăl vostru şi avuturile voastre, veniţi la mine şi voiu da voao den toate bunătăţile Eghipetului şi veţi mînca mădua pamîntului. Şi tu porînceaşte aceastea: să ia ei cară din pămîntul Eghipetului, copiilor voştri şi fămeilor voastre; şi luund pre tatăl vostru, veniţi. Şi nu pregetaţi cu ochii de vasele voastre, pentru că toate bunătăţile Eghipetului vor fi voao”. Şi făcură aşa feciorii lu Israil. Şi deade lor Iosif cară, după cum zise Farao, împăratul Eghipetului, şi deade lor hrană pre cale. Şi tuturor le-au dat haine îndoite, iară lui Veniamin i-au dat trei sute de galbeni de aur şi cinci haine în fealiuri. Şi tătîni-său - ca aceastea, şi zeace măgari ce ridica de toate bunătăţile Eghipetului, şi zeace mîşcoi ce ridica pîinea tătîni-său pre cale. Şi trimise Iosif pre fraţii lui şi se duseră; şi zise lor: „Nu vă scărbiţi pre cale”.  Şi să suiră de la Eghipet şi veniră la pămîntul Hanaan, cătră Iacov, tatăl lor. Şi spuseră lui, zicînd că: „Fiiul tău Iosif trăiaşte, şi el domneaşte tot pămîntul Eghipetului”. Şi să ciudi întru cuget Iacov, pentru că nu-i credea pre ei. Şi grăiră lui toate cuvintele ce se-au grăit de Iosif, cîte au zis lor, şi văzînd  carăle  ceale  ce-au  trimis Iosif ca să ia pre dînsul, să adăogea duhul lui Iacov, tatălui lor. Şi zise Israil:  „Mare iaste mie de încă trăiaşte fiiul mieu Iosif! Mergînd, voiu vedea pre dînsul mai nainte de ce voiu muri”.

CAP XLVI

       Şi sculîndu-se Israil, el şi toate ale lui,  au venit la Fîntîna Jurămîntului şi au făcut jirtvă Dumnezeului tătîni-său, lui Isaac.  Şi zise Dumnezeu lui  Israil,  în  videnia  nopţii, zicînd:
„Iacove, Iacove!” El zise: „Ce iaste?”  Şi El  zise lui: „Eu sînt Dumnezeul părinţilor tăi, nu te teame a te pogori la Eghipet, pentru că întru limbă mare te voiu face acolo.  Şi Eu  Mă voiu pogori cu tine la Eghipet şi Eu te voiu sui desăvîrşit, şi Iosif îş va pune mînile lui pre ochii tăi”.  Şi să sculă Iacov de la Fîntîna Jurămîntului, şi luoară fiii lui Israil pre tată-său, şi unealtele, şi muierile lor, pren carăle ce au trimis Iosif să-l rădice pre dînsul. Şi luîndu-ş avearea lor,  Şi toată agonisita ce au iigonisit în pămîntul lui Hanaan, întrară la Eghipet Iacov şi toată seminţia lui cu dînsul.  Feciorii şi feciorii feciorilor lui, cu dînsul, şi featele lui şi featele featelor lui şi toată seminţia lui au adus la Eghipet Şi aceastea-s numele fiilor lui Israil ce au întrat la Eghipet împreună cu Iacov, tatăl lor.  Acestea sînt feciorii lui: cel dentîi născut [lui] Iacov, Ruvim.  Şi feciorii lui  Ruvim:  Enoh  şi  Falus,  Asron şi Harmi.  Şi feciorii lui Simeon: Iemuil, şi  Iamin, şi Aod, şi Iahim, şi Saar, şi Savl, feciorul hananiteanii.  Şi feciorii lui Levi: Ghirson, Cath şi Merari.  Şi feciorii Iudei: Ir, şi  Anan, şi Silon, şi Fares, şi Zara; şi muri Ir şi An an în pămîntul Hanaan. Şi făcură feciorii lui Fares: Asron şi Iemuil.  Şi feciorii lui  Isahar: Thola, şi Fua, şi Iasuv, şi Zam-vron.  Şi feciorii lui Zavolon: Sered, şi Alon, şiEil.  Acestea sînt feciorii Liei, cărei au născut lu Iacov, în Mesopotamia Asiriei, şi pre Dana, fata lui; toate sufletele, feţi şi feate, 33.  Şi feciorii lui Gad: Safon, şi Anghis, şi Sanis, şi Thosovan, şi Aidis, şi Oridis, şi Arei-lis.  Şi feciorii lui Asir: Emna, Iesua, şi leul, şi Varia, şi Sara, fraţii lor. Şi feciorii lui Varia: Hovor şi Melhil.  Aceştea-s feciorii Zelfii, care au dat Lavan Liei, featei lui, care au născut pre acestea lui Iacov, 16 suflete.  Şi feciorii Rahilei, fămeii lui Iacov: Iosif şi Veniamin.  Şi să făcură feciorii lui Iosif în pămîntul Eghipetului, carii au născut lui Asinetha, fata lui Pentefri, preotul Iliu Polios, pre Manasi şi pe Efraim.  Şi se făcură feciorii lui Manasi, pre carii au născut lui ţiitoarea Sira, pre Mahir; şi Mahir au născut pre Galaad; şi feciorii lui Efraim, fratele lui Manasi: Sutalaam şi Taam; şi feciorii lui Sutalaam: Edem. [36] Si feciorii lui Veniamin: Vala şi Hovor şi Asfil. Şi fură feciorii Iui Vala: Ghira şi Nueman, şi Inhim, şi Ros, şi Mamfin, şi Ofilim. Şi Ghira au născut pre Arad. Aceştea-s feciorii Rahilii, ce au născut lui Iacov, toate sufletile. Şi feciorii lui Dan: Asom; şi feciorii lui Nefthalim: Asii, şi Goini, şi Isahar, şi Silim. Aceştea-s feciorii Valii, carea au datu-o Lavan Rahilei, featei lui, care au născut pre acestea lui Iacov, toate sufletele, 7. Şi toate sufle tile ce au intrat cu Iacov în Eghipet, ceia ce au ieşit den coapsele lui, afară den muierile feciorilor lui Iacov, toate sufletile. 66. Şi feciorii lui Iosif ce s-au născut lui în pămîntul Eghipetului, toate sufletele casii lui Iacov, ceale ce au întrat cu Iacov în Eghipet, suflete 70 şi 5. Şi pre Iuda l-au trimis înaintea lui cătră Iosif, să întimpine pre dînsul  la  Cetatea  Iroilor,  în pămîntul Ramesi. Şi înhămînd Iosif carăle lui, să sui întru timpinarea lui Israil, tătîne-său, la Cetatea Iroilor şi, ivindu-se lui, au căzut pre grumazii lui şi au plînsu cu plîngere multă. Şi zise Israil cătră Iosif: „Voiu muri de acum, de vreame ce am văzut obrazul tău, că încă trăieşti tu”. Şi zise Iosif cătră fraţii lui: „Suindu-mă, voiu spune lui Farao şi voiu zice lui cum fraţii miei şi casa tătîne-mieu au fost în pămîntul Hanaan, şi acum au venit cătră mine. Şi oamenii sînt păstori, pentru că era oameni ce să hrănescu cu dobitocul, şi dobitocul, şi boii, şi toate ale lor le-au adus.  Deci de va chema pre voi Farao şi vă va zice voao: 'Ce iaste lucrul vostru?', Să ziceţ: 'Oameni hrănaci sîntem cu dobitocul, slugile tale, den copilărie pînă acum, şi noi şi părinţii noştri', pentru ca să lăcuit în pămîntul Ghesem al Araviei, căci că urîciune iaste la eghipteani tot păstoriul oilor”.

CAP XLVII

      Şi mergînd Iosif, au spus lui Farao zicînd: „Tată-mieu şi fraţii miei, şi dobitocul, şi boii lor, şi toate ale lor au venit den pămîntul Hanaan şi, iată, sînt în pămîntul Ghesem”. Şi den fraţii lui au luat cinci oameni, şi-i puse pre dînşii înaintea lui Farao. Şi zise Farao fraţilor lui Iosif: „Ce iaste lucrul vostru?” Şi ei ziseră lui Farao: „Păstori de oi, robii tăi, şi noi şi părinţii noştri, den copilărie pînă acum”. Şi ziseră lui Farao: „Am venit ca să ne sălăşluim pre pămînt, pentru că nu iaste păşune dobitoacelor slugilor tale, că să întări foametea în pămîntul Hanaan. Acum dară vom lăcui, slugile tale, în pămîntul Ghesem”. Şi zise Farao lui Iosif zicînd: „Tată-tău şi fraţii  tăi  au  venit  cătră  tine. Iată, pămîntul Eghipetului înaintea ta iaste, [în] pămîntul cel bun lăcuiaşte pre tată-tău şi pre fraţii tăi. Lăcuiască în pămîntul Ghesem; iară de ştii cum sînt întru ei oameni tari, pune-i pre  dînşii  mai  mari  peste dobitoacele meale!”  Şi aduse Iosif pre Iacov, tată-său, înlăuntru, şi-l puse pre dînsul înaintea lui Farao.  Şi blagoslovi Iacov pre Farao; şi  zise Farao lui Iacov: „Cîţi ani ai zilelor vieţii tale?”  Şi zise Iacov cătră Farao: „Zilele anilor vieţii meale care nemernicescu, 130 de ani. Mici şi reale s-au făcut zilele anilor vieţii meale, n-au ajunsu la zilele anilor vieţii părinţilor miei, care zile au lăcuit”.  Şi blagoslovind  Iacov  pre  Farao,  au  ieşit de la dînsul.  Şi lăcui Iosif pre tată-său şi pre fraţii lui şi le deade lor ţineare în pămîntul Eghipetului, în pămîntul cel mai bun, în pămîntul Ramesi, după cum porunci Farao,  Şi le măsura grîu Iosif tătîne-său, şi fraţilor lui, şi a toată casa tătîne-său, grîu după trupuri.  Şi griu nu era în tot pămîntul, pentru că să întări foametea foarte şi lipsi pămîntul Eghipetului şi pămîntul lui Hanaan de foamete. Şi adună Iosif tot argintul ce s-au aflat în pămîntul Eghipetului şi în pămîntul Hanaan, pentru griul carele cumpăra, şi le măsura grîu lor. Şi aduse Iosif tot argintul în casa lui Farao.  Şi lipsi tot argintul den pămîntul Eghipetului şi den pămîntul Hanaan, şi veniră toţ eghipteanii cătră Iosif, zicînd: „Dă-ne noao pîine! Şi pentru ce murim înaintea ta? Pentru că lipsi argintul nostru”.  Şi zise lor Iosif: „Aduceţ dobitocul vostru şi voiu da voao pîine pentru dobitocul vostru, de au lipsit argintul”.  Şi au adus dobitocul lor cătră Iosif şi le deade lor Iosif pîine pentru cai, şi pentru oi, şi pentru boi, şi pentru măgari; şi-i hrăni pre dînşii cu pîine, pentru toate dobitoacele lor, întru anul acela.  Şi trecu anul acela, şi veniră la el al doilea an şi ziseră lui: „Ca să nu ne surpăm de la domnul nostru că se-au lipsit argintul, şi unealtele, şi dobitoacele, cătră tine domnul, şi n-au rămas noao înaintea domnului nostru, fără  numai  trupul  nostru  şi pămîntul nostru,  Decii pentru ca să nu murim, înaintea ta, şi pămîntul să să pustiiască, ia pre noi şi pămîntul nostru,pentru pîine, şi vom fi noi şi pămîntul nostru robi lui Farao. Dă-ne sămînţă ca să sămănăm şi să trăim şi să nu murim, şi pămîntul nu să va pustii”.  Şi au luat Iosif tot pămîntul eghipteanilor, lui Farao,  pentru că au  vîndut eghipteanii pămîntul lor lui Farao, că cuprinse pre ei foametea; şi fu pămîntul lui Farao.  Şi norodul îl robi luiş să-i fie robi, den marginile hotarălor Eghipetului pînă în margine, [37] bun Afară den pămîntul popilor numai nu le-au luat Iosif, pentru că în dar au dat dare popilor lui Farao, şi mînca darea care au dat lor Farao, pentru aceaea nu ş-au vîndut pămîntul lor. Şi zise Iosif tuturor eghipteanilor: „Iată, v-am luat pre voi şi pămîntul vostru astăzi lui Farao; luaţi-vă sămînţă şi sămănaţ pămîntul. Şi vor fi roadele lui, şi veţ da a cincea parte lui Farao, iară ceale patru părţi vor fî voao întru săminţile pămîntului şi de mîncat voao şi tuturor cîţ sînt în casele voastre”. Şi ziseră: „Mîntuitu-ne-au pre noi! Aflat-am har înaintea domnului nostru, şi vom fi robi lui Farao”. Şi puse lor Iosif întru poruncă pînă în ziua de astăzi pre pămîntul Eghipetului a da a cincea lui Farao, afară den pămîntul popilor numai nu era lui Farao. Şi lăcui Israil în Eghipet, pre pămîntul Ghesem, şi să moşteniră pre el, şi crescură, şi să înmulţiră foarte. Şi mai trăi Iacov în pămîntul Eghipetului 17 ani. Şi fură zilele lui Iacov, anii vieţii lui, 140 şi 7 de ani. Şi să apropiară zilele lui Israil a muri şi au chemat pre feciorul lui, Iosif, şi zise lui: „De am aflat har înaintea ta, pune mîna ta pre coapsa mea şi vei face pre mine milă şi adevăr, ca să nu mă îngropi în Eghipet, Ce voiu dormi cu părinţii miei, şi mă vei rădica den Eghipet şi mă vei îngropa la mormîntul lor”. Şi el zise: „Eu voiu face după cuvîntul tău”. Şi zise lui: „Jură-te mie!” Şi jură lui şi să închină Israil pre marginea toiagului lui.

CAP XLVIII

      Şi fu după cuvintele aceastea, şi să porunci lui Iosif că: „Tată-tău să dodeiaşte!” Şi luînd pre amîndoi fiii lui, pre Manasi şi pre Efraim, au venit cătră Iacov. Şi să spuse lui Iacov, zicînd: „Iată, fiiul tău Iosif vine cătră tine”. Şi întărindu-se Israil, şăzu pre pat. Şi zise Iacov lui Iosif: „Dumnezăul mieu mi S-au arătat în Luza, în pămîntul Hanaan, şi mă blagoslovi Şi-m zise: 'Iată, Eu te voiu creaşte şi te voiu înmulţi şi te voiu face întru adunare de limbi, şi-ţ voiu da ţie pămîntul acesta, şi semenţiei tale după tine, în ţineare veacinică'. Acum dară, aceşti doi feciori ce ţi se-au făcut ţie în pămîntul Eghipetului, mai nainte de ce am venit eu la Eghipet, ai miei sînt; Efrem şi Manasi, ca Ruvim şi Simeon vor fi mie. Iară nepoţii care vei naşte de acuma ai tăi vor fi, pre numele fraţilor lor se vor chema întru sorţii lor. Iară eu cînd veniiam den Mesopotamia Asiriei, au murit Rahil, mumă-ta, în pămîntul Hanaan, apropiindu-mă la locul alergăturii cailor, după pămîntul lui Havratha a veni la Efratha, şi am îngropat pre dînsa în calea alergăturii cailor, aceasta iaste Vithlcem”. Şi  văzînd  Israil  feciorii  lui  Iosif, zise: „Cine-ţ sînt acestea?”  Şi zise Iosif tătîni-său: „Fii-m sînt, care mi-au dat Dumnezău aicea.” Şi zise Iacov: „Adu-mi-i aproape pre ei, pentru ca să blagoslovesc pre ei”.  Şi 10 ochii lui Israil să îngreuiasă la vedeare, de bătrîneaţe, şi nu putea să vază. Şi-i apropiară pre ei cătră dînsul, şi-i sărută pre dînşii, şi-i îmbrăţişa pre ei.  Şi zise Israil cătră Iosif: „Iată, de faţa ta nu mă lipsiiu şi, iată, îm arătă Dumnezău şi sămînţă ta”.  Şi scoase pre dînşii Iosif den genunchile lui, şi să închinară lui cu faţa la pămînt.  Şi luînd Iosif pre amîndoi feciorii lui, pre Efrem în direapta, şi în stînga lui Israil, iară pre Manasi în stînga, şi în direapta lui Israil, apropie-i pre ei de dînsul.  Şi întinzînd Israil mîna cea direapta, au pusu-o pre capul lui.Efrem, şi acesta era cel mai tînăr, şi cea stînga pre capul lui Manasi, schimbîndu-ş mîinile.  Blagoslovi pre ei şi zise: „Dumnezău, Căruia bineplăcură părinţii miei înaintea Lui, Avraam şi Isaac, Dumnezăul Cela ce mă hrăneaşte den tinireaţile meale pînă în ziua de astăzi,  îngerul cela ce mă mîntuiaşte den toate realele să blagoslovească copiii acestea, şi să să cheame pre ei numele mieu şi  numele părinţilor miei, Avraam şi Isaac, şi să să in mul raşca în mulţime multă pre pămînt”.  Şi văzînd Iosif cum au pus tată-său mîna cea direapta pre capul lui Efrem, îi păru lui greu şi să apucă de mîna tătîni-său să o ia de pre capul lui Efrem pre capul lui Manasi.  Şi zise Iosif tătîni-său: „Nu aşa, tată, pentru că acesta iaste cel dentîi născut; pune direapta ta pre capul lui”.  Şi nu vru, ce zise: „Ştiu fiiule, ştiu! Şi acesta va fi în norod, şi acesta să va înălţa, iară fratele lui cel mai tînăr mai mare decît el va fi, şi seminţia lui va fi întru mulţime de limbi”.  Şi blagoslovi pre dînşii în ziua aceaea, zicînd: „întru voi să va blagoslovi Israil, zicînd: Facă-te pre tine Dumnezeu ca pre Efrem şi ca pre Manasi!'“ Şi puse pre Efrem înaintea lui Manasi.  Şi zise Israil lui Iosif: „Iată, eu moriu, şi va fi Dumnezeu cu voi şi va întoarce pre voi Dumnezău den pămîntul acesta la pămîntul părinţilor voştri. Iară eu îţi dau ţie Sichima aleasă, mai sus de fraţii tăi, care am luat den mînile amoreilor, cu sabia mea şi cu arcul”.

CAP XLIX

      Şi chemă Iacov pre feciorii lui şi zise lor: „Adunaţi-vă, pentru ca să vă spuiu eu voao ce va timpina pre voi în zilele ceale de apoi. Adunaţi-vă, şi ascultaţi pre mine, fiii lui Iacov! Ascultaţi pentru tată-vostru. Ruvim, întîi născut al mieu, tu, virtutea mea şi începătura fiilor miei, silniceaşte a te purta şi silniceaşte [38] obraznic te semeţişi ca apa să nu herbi, Pentru că te suiş pre patul tătini-tău, atuncea ai pîngărit aşternutul unde te-ai suit.  Simeon şi Levi - fraţi, au săvîrşit strîmbătatea aleagerii lor. La sfatul lor să nu vie sufletul mieu, şi pre adunarea lor să nu să razime ficaţii miei, că, întru mînia lor, au omorît oameni şi, întru pohta lor, au tăiat vinele taurului. Blestemată mînia lor, pentru că iaste obraznică, şi urgia lor, căce s-au întărit; împărţi-voiu pre dînşii în Iacov şi voiu şaman a pre dînşii în Israil. Iudo, pre tine vor lăuda fraţii tăi. Mînile tale - pre umerile vrăjmaşilor tăi. Închina-ţi-se-vor ţie feciorii tătîni-tău. Puiul leului, ludo, den vlăstari, fiiul mieu, te suiş! Culcîndu-se, dormi ca un leu, şi ca puiul de leu; cine va scula pre el? Nu va lipsi stăpînitori den Iuda, şi povăţitori den coapsa lui, pînă vor veni ceale ce-i zac Lui, şi El - nădeajdea limbilor. Legînd la vie mînzul Său şi la cîrceiu mînzul măgăriţii Lui, va spăla cu vin îmbrăcămintea Sa şi cu sîngele strugurului învălitura Lui. Veaseli ochii Lui de vin şi mai albi denţii Lui decît laptele. Zavulon lîngă mare va lăcui, şi el lîngă adăpostul vaselor, şi se va întinde pînă la Sidon.  Isahar binele au pohtit, odihnindu-se întru mijlocul sorţilor. Şi văzînd odihna cum iaste bună şi pămîntul cum iaste gras, ş-au supus umărul său a osteni, şi să făcu om plugariu.  Dan va judeca nărodui lui, şi ca o rudă în Israil. Şi să făcu lui Dan şarpe pre cale, şezînd pre cărare, muşcînd calcîiu de cal, şi va cădea călăreţul în ceale de apoi. Mîntuirea aşteptînd, a Domnului. Gad ispită îl va ispiti pre el, şi el va ispiti pre el după urmă.  Asir, grasă e pîinea, şi el va da hrană boiarilor.  Nethalim, rădăcină lăsată, crescînd întru naştere, frumuseaţe. Iosif, fiiu crescut, rîvnit fiiul mieu cel mai tînăr, cătră mine te întoarce. Cătră carele sfătuind suduia şi să ţinea întru el domni săgetăturilor. Şi să fu rimară cu tărie arcele lor şi să slăbănogiră vinele braţelor mînilor lor, pren mîna putearnicului Iacov; de-acolo cela ce au întărit pe Israil, de la Dumnezău[l] tatăl[ui] tău. Şi ajută ţie Dumnezăul mieu şi te blagoslovi cu blagoslovenia ceriului de sus, şi blagoslovenia pămîntului care are toate, pentru blagoslovenia ţiţelor şi zgăului. Blagoslovenia tătîne-tău şi a mumei tale să preaîntări, pre blagoslovenia a munţi întărit şi pre blagoslovenii de ţermuri veacinice; carele vor fi pre capul lui Iosif, şi pre creaştetul cărora au povăţuit fraţii. Veruamin, lup hrăpitoriu, demineaţa va mînca încă, şi în seară va mîntui mîncarea”.  Toţi acestea, fiii lui Iacov. Şi aceastea au grăit lor tatăl lor, şi blagoslovi pre ei; pre fieştecarele după blagoslovenia lui blagoslovi pre ei.  Şi zise lor: „Eu mă voiu adaoge cătră al mieu nărod, îngropaţi-mă cu părinţii miei în peştera care iaste întru ţarina lui Efron Heteul,  în peşlira cea îndoită, ce iaste în prejma Mamvriei, în pămîntul Hanaan, care au cîştigat Avraam peştira de la Efron Heteul, întru cîştigare de mormînt.  Acolo au îngropat pre Avraam şi pre Sarra, fămeaia lui; şi acolo au îngropat pre Isaac şi pre Reveca, fămeaia lui; şi acolo au îngropat pre Lia.  întru avearea ţarinii şi a peştirii ce iaste întru dînsa, de la feciorii lui Het”.  Şi părăsi Iacov învăţînd pre feciorii lui; şi rîdicînd Iacov picioarele pre pat, răposa şi să adaose cătră nărodul lui.

CAP L

      Şi căzînd Iosif pre faţa tătîne-său, plînse amar pre dînsul, şi-l sărută pre el. Şi porunci Iosif slugilor sale, celor ce era îngropători, ca să îngroape pre tată-său; şi îngropară îngropătorii pe Israil. Şi să pliniră lui 40 de zile, pentru că aşa să numără zilele îngropării, şi plînse pre el Eghipetul 70 de zile. Şi după ce au trecut zilele plîngerii, au grăit Iosif domnilor lui Farao, zicînd: „De am aflat har înaintea voastră, grăit întru urechile lui Farao, zicînd Că tată-mieu m-au jurat mai nainte de moartea lui, zicînd: 'în groapa ce mi-am săpat mie în pămîntul Hanaan, acolo să mă îngropi'; acum dară să mă suiu să îngrop pre tată-miu şi mă voiu întoarce”. Şi zise lui Farao dupe zisele lui Iosif, şi zise Farao lui Iosif: „Suie-te şi îngroapă pre tată-tău, dupe cum te-au jurat!” Şi să sui Iosif să îngroape pre tată-său, şi să suiră împreună cu el toate slugile lui Farao, şi cei bătrîni ai casei lui, şi toţi bătrînii Eghipetului, Şi toată casa lui Iosif, şi fraţii lui, şi toată casa tătîni-său, şi rudenia; şi oile şi boii le-au lăsat în pămîntul Ghesem. Şi să suiră cu el cară şi călăreţi şi să făcu tabără mare foarte. Şi mearseră la aria lui Atad, care iaste decindea de Iordan, şi plînseră pre el plîngere mare şi tare foarte; şi făcu plîngerea tătîni-său şapte zile. Şi văzură lăcuitorii pămîntului Hanaan plîngerea la aria lui Atad şi ziseră: „Plîngere mare iaste aceasta eghipteanilor”, pentru aceaea au numit numele locului aceluia Plîngerea Eghipetului, carele iaste decindea de Iordan. Şi făcură lui aşa feciorii lui, după cum porunci lor: şi luară pre dînsul feciorii lui la pămîntul lui Hanaan şi-l îngropară pre dînsul în peştera cea îndoită, care au cîştigat Avraam, peşteră întru ocină de mormînt [39] Ieşirea de la Efron Heteul, în preajma Mamvriei. Şi să întoarse Iosif Ia Eghipet, el şi fraţii lui, şi toţi cîţi se-au suit cu el, să îngroape pre tatăl lui. Şi văzînd fraţii lui Iosif că au murit tatăl lor, ziseră: „Cîndai să nu-ş aducă aminte de rău noao Iosif, şi răsplătire ne va da noao toate realele cîte i-am făcut lui” Şi mergînd la Iosif ziseră: „Tată-tău te-au jurat mai nainte de moarte, zicînd: 'Aşa ziceţi tui Iosif: 'Lasă lor strimbătatea şi greşala lor, că reale ţie au arătat; şi acum priimeaşte nedereptatea slugilor Dumnezăului tătîni-tău'''. Şi plînse Iosif, grăind ei cătră dînsul.  Şi venind cătră dînsul, ziseră: „Iată, noi - robii tăi”. Şi zise lor Iosif: „Nu vă teamereţi, pentru că al lui Dumnezău sînt eu. Voi aţ vrut împotriva mea întru reale, iară Dumnezău au vrut pentru mine întru bunătăţi, pentru ca să se facă ca astăzi ca să se hrănească nărod mult”.

IEŞIREA

CAP I

      Aceastea-s numele fiilor lui Israil, celora ce au întrat în Eghipet deodată cu Iacov, tatăl lor, fieştecarele cu toată casa lui au întrat: Ruvim, Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zavo-lon, Veniamin, Dan şi Nefthalim, Gad şi Asir, Iară Iosif era la Eghipet.  Şi era toate sufletele ce ieşise de la Iacov, 70 şi 5.  Şi muri Iosif, şi toţ fraţii lui, şi toată ruda aceaea. Şi fiii lui Israil crescură şi să înmulţiră, şi prostateci să făcură, şi să întăriră foarte, foarte, şi înmulţi pămîntul pre ei. Şi să sculă alt împărat pre Eghipet, carele nu ştiia pre Iosif. Şi zise limbii Iui: „Iată, limba fiilor lui Israil, mare mulţime, şi poate mai mult de noi. Venit dară să-i meşteşugim pre dînşii, pentru ca să nu să înmulţească şi, cînd ni se va întîmpla noao războiu, să vor adaoge şi acestea cătră nepriateni şi, bătînd pre noi, vor ieşi den pămînt”. Şi le puse lor ispravnici pre lucrure, pentru ca să-i chinuiască întru fapte. Şi zidiră cetăţi tari lui Farao, pre Pitho, şi pre Ramesi, şi pre On, carele iaste Iliupo-lis. Şi intru cît îi smeriia pre dînşii, întru aii ta să făcea mai mulţi şi să întăriia foarte, foarte. Şi să sdrbiia eghipteanii de fiii lui Israil şi asupriia eghipteanii pre fiii lui Israil cu silă. Şi le chinuia viaţa lor întru lucrurile ceale cumplite, cu lutul şi cu cărămidaria, şi cu toate lucrurile ce sînt la cîmpu, după toate lucrurile ce-i robiia pre dînşii cu silă. Şi zise împăratul eghipteanilor moaşelor jidovi Şi zise lor: „Nu vă teamereţi, eu voiu hrăni  pre voi şi casele voastre”. Şi mîngîie pre ei şi le grăi lor la inimă.  Şi lăcui Iosif la Eghipet, el şi fraţii lui şi toată casa tătîni-său; şi trăi Iosif ani 110.  Şi văzu Iosif feciorii lui Efraim pînă a treia seminţie; şi feciorii lui Mahir, feciorul lui Manasi, născură preste copsele lui Iosif.  Şi zise Iosif fraţilor lui, zicînd: ..Eu moriu, şi cu socotinţă va socoti Dumnezău pre voi şi va scoate pre voi din pămîntul acesta la pămîntul care au jurat Dumnezău părinţilor noştri, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov”.  Şi jură Iosif pre fiii lui Israil, zicînd: „întru socotinţă ce va socoti Dumnezău pre voi şi să luaţi oasele meale cu voi de aicea”. Şi muri Iosif fiind de ani 110. Şi-i îngropară pre el în mormînt la Eghipet.

lor, uniia dentru dînsele, numele - Sepfora, şi numele a doua - Fua.  Şi zise lor: „Cînd sînteţ moaşe la o vreai ce şi sînt la naştere, de va fi parte bărbătească, îl ucideţ, iară de va fi fămeiască, o cruţat”.  Şi să temură moaşele de Dumnezău şi nu făcură dupre cum le-au porundt lor împăratul Eghipetului şi da viaţă celor  de  parte  bărbătească.  Şi  chemă împăratul Eghipetului moaşele şi le zise lor: „Ce că aţ făcut lucrul acesta şi aţ cruţat cei de parte bărbătească?”  Şi ziseră moaşele lui Farao: „Nu-s ca muierile Eghipetului ovreaicile, pentru că născu mai nainte de cum a întră cătră dînsele moaşele”. Şi năştea.  Şi bine făcea Dumnezău moaşelor; şi să înmulţi nărodul şi să întări foarte.  De vreame ce să temea moaşăle de Dumnezău, şi-ş făcură lor case.  Şi porund Farao, a tot norodul lui zicînd: „Toată partea bărbătească ce să va naşte la ovreai, în gîrlă să-l aruncat, şi toata partea fămeiască să o cruţat pre ea”.

CAP II

      Şi era oarecare den neamul lui Levi, carele au luat den featele lui Levi. Şi o ţinu pre ea, şi în pîntece luo şi născu făt. Şi, văzîndu-l iscusit, l-au acoperit luni trei.  Şi de vreame ce nu mai putea să-l ascunză, luo lui mumă-sa un sicriu de papură şi-l unse cu zmoală deioasă şi puse înlăuntru copilul într-insul, şi-l puse în marginea gîrlei.  Şi priviia soru-sa de departe, să ştie ce să va întîmpla lui.  Şi să pogori fata lui Farao să să scalde la gir la şi roabele ei mergea pe aproape pre lîngă girlă, şi văzînd sicriul în margine, trimiţind roaba,  l-au  luat.  Şi  deşchizînd,  văzu copilul plîngînd în sicriu şi nu să îndură [40] de el fata lui Farao şi zise; „Den copiii ovreailor iaste acesta”. Şi zise sora lui featei lui Farao: „Voia-ţ iaste să chemi ţie fămeaie doică de la ovreai şi va da ţîţă copilului?” Şi zise ei fata lui Farao: „Pasă!” Şi ducîndu-se fata, au chemat pre muma copilului. Şi zise cătră ea fata lui Farao: „Păzeaş-te-m copilaşul acesta şi mi-l apleacă, şi eu îţ voiu da plata ta!” Şi luo muiarea copilul şi-l apleca pre el. Şi crescînd copilul, l-au dus pre dînsul la fata lui Farao şi fu ei întru fecioi; şi-i numi numele lui Moisi, zicînd: „Den apă l-am luat pre dînsul”. Şi fu în zilele aceale multe, făcîndu-se mare, Moisi ieşi cătră fraţii lui, feciorii lui Israil; şi socotind ostineala lor, văzu pre un om eghiptinean bătînd pre oarecare ovreaiu, den fraţii lui, fiiu lui Israil. Şi căutînd încoace şi încolea, nu văzu pre nimene; şi ucigînd pre eghiptean, îl ascunse pre el în năsip. Şi ieşind a doao zi, văzu doi oameni ovreai sfădindu-se şi zise celui ce făcea strîmbătate: „Pentru căci baţi pe aproapele-ţ?” Şi cela zise: „Cine te-au pus boiaren şi judecătoriu pre noi? Au doară vei tu să mă ucizi, în ce chip ai ucis ieri pre eghiptean?' Şi să spămîntă Moisi şi zise: „De s-au făcut aşa dovedit acest cuvînt?” Şi auzi Farao cuvîntul acesta şi cerca să ucigă pre Moisi. Şi să osebi Moisi de faţa lui Farao şi lăcui în pămîntul Madiam; şi mergînd în pămîntul Madiam, au şăzut la fîntîna. Şi la popa den Madiam era feate, păscînd oile tătîni-său, lui Iothor. Şi mergînd, scotea apă pînă umplură jghiaburile, ca să adape oile tătîni-său, lui Iothor. Şi mergînd păstorii, le-au scos pre dînsele. Şi sculîndu-se Moisi, le-au mîntuit pre eale, şi le-au scos apă lor, şi au adăpat oile lor. Şi mearseră cătră Raguil, tatăl lor, şi el zise lor:  „De ce aţ grăbit de aţi venit astăzi?” Şi eale ziseră: „Om eghiptean ne-au mîntuit pre noi de păstori şi ne-au scos noao apă şi ne-au adăpat oile noastre”. Şi el zise featelor lui: „Dară unde iaste? Şi pentru ce aşa aţ lăsat pre om? Chemaţi-l pre el ca să mănînce pîine!” Şi lăcui Moisi lîngă om.  Şi-i deade pre Sepfora, fata lui, lui Moisi fămeaie. Şi luînd în pîntece fămeaia, născu fecior. Şi-i numi Moisi numele lui Ghersem, zicînd  că:  „Nemearnec  sînt  în pămînt străin”. Şi zămislind încă, născu al doilea fecior. Şi-i numi numele lui Eliezer, zicînd că: „Dumnezeul tătîni-mieu, ajutoriu mie, şi mă mîntui den mînile lui Farao”. Şi după zilele ceale multe acealea, au murit împăratul Eghipetului; şi suspinară fiii lui Israil de lucruri şi strigară şi să sui strigarea lor cătră Dumnezeu de la lucruri.  Şi ascultă Dumnezeu suspinările lor, şi-Ş aduse aminte de făgăduinţa Lui cea cătră Avraam şi Isaac şi Iacov, şi caută Dumnezeu pre fiii Iui Israil şi Să cunoscu lor.

CAP III
      
      Şi Moisi era păscînd oile lui Iothor, socru-său, popei de Madiam. Şi aduse oile supt pustiiu şi veni la muntele lui Dumnezeu, Horiv. Şi să arătă lui îngerul Domnului, în pară de foc, den rug; şi văzu cum rugul arde cu foc, şi rugul nu ardea. Şi zise Moisi: „Mergînd mai nainte,voiu vedea această videnie mare: căci nu arde rugul”. Şi deaca văzu Domnul că să apropie să vază, îl chemă pre dînsul Domnul den rug, zicînd: „Moisi, Moisi!” Şi el zise: „Ce iaste. Doamne?” Şi El zise: „Nu te apropia aicea; dezleagă încălţămintele den picioare-ţi, pentru că locul întru carele tu stai pămînt sfînt iaste”. Şi-i zise lui: „Eu sînt Dumnezăul tătîni-tău, Dumnezăul lui Avraam, şi Dumnezăul lui Isaac, şi Dumnezăul lui Iacov” Şi-ş întoarse Moisi faţa lui, pentru că să temea să caute deschis înaintea lui Dumnezău. Şi zise Domnul cătră Moisi: „Văzînd văzuiu chinuirea norodului Mieu de la Eghipet, şi strigarea lor am auzit,dintru cei ce gonesc pentru lucru. Pentru că ştiu durearea lor, şi Mă pogoriiu să-i scoţu pre ei den mîna eghipteanilor şi să-i scoţu pre ei din pămîntul acela şi să-i bag pre ei în pămînt bun şi mult, la pămîntul ce cură lapte şi miare, la pămîntul hananeilor, şi heteilor, şi amoreilor, şi ferezeilor, şi ghergheseilor, şi ievuseilor. Şi acum, iată, strigarea fiilor lui Israil veni cătră Mine, Şi Eu văzuiu chinul carele eghipteanii chinuiesc pre ei. Şi acum, vino să te tremiţ cătră Farao, împăratul Eghipetului, şi vei scoate norodul Mieu, pre fiii lui Israil, din pămîntul Eghipetului”. Şi zise Moisi cătră Dumnezău: „Cine sînt eu, ca să merg cătră Farao, împăratul Eghipetului, şi ca să scoţ pre fiii lui Israil din pămîntul Eghipetului?” Şi zise Dumnezău lui Moisi zicînd că: „Voiu fi cu tine,şi aceasta ţi-e semnul că Eu te tremiţ ca să scoţi tu norodul Mieu din pămîntul Eghipetului: şi vă veţi închina lui Dumnezău în muntele acesta”. Şi zise Moisi cătră Dumnezău: „Iată, eu mă voiu duce cătră fiii lui Israil şi voiu zice cătră ei: 'Dumnezăul părinţilor noştri m-au trimis cătră voi'; şi mă vor întreba: Ce iaste numele Lui?', ce voiu zice cătră ei?” Şi zise Dumnezău cătră Moisi zicînd: „Eu sînt Cela ce sînt”. Şi zise: „Aşa vei zice fiilor lui Israil: 'Cela ce iaste m-au tremis cătră voi'“. Şi zise Dumnezău iarăş cătră Moisi: „Aşa vei zice fiilor lui israil: 'Domnul Dumnezăul părinţilor noştri, Dumnezăul lui Avraam, şi Dumnezăul lui Isaac, şi Dumnezăul lui Iacov, m-au trimis cătră [41] voi. Acesta-M iaste Mie nume veacinic şi pomenire, neamurile neamurilor”. Deci mergînd, adună bătrînimea fiilor lui Israil şi vei zice cătră ei: ,Domnul Dumnezăul părinţilor noştri mi Se-au ivit mie, Dumnezăul lui Avraam, şi Dumnezăul lui Isaac, şi Dumnezăul lui Iacov, zicînd: 'Cu socotinţă am socotit pre voi şi cîte vă se-au întîmplat voao în Eghipet'. Şi ziş: 'Voiu sui pre voi den chinuirea eghipteanilor la pămîntul hananeilor, şi heteilor, şi eveilor, şi amureilor, şi ferezeilor, şi ghergheseilor, şi icvuseilor, la pămîntul ce cură lapte şi miare'. Şi vor asculta glasul tău şi vei întră tu şi bătrînii lui Israil cătră Farao, împăratul Eghipetului, şi vei zice cătră el: „Domnul Dumnezăul ovreailor ne-au chemat pre noi, deci vom mearge cale de trei zile în pustie, pentru ca să facem jîrtvă Domnului Dumnezăului nostru'. Şi Eu ştiu cum nu va lăsa pre voi Farao, împăratul Eghipetului, să meargeţi, de nu va fi cu mină tare. Şi întin-zînd mîna Mea, voiu lovi pre eghipteani în toate minunile Meale care voiu face întru dînşii, şi dupre aceasta voiu trimite pre voi. Şi voiu da har norodului acestuia înaintea eghipteanilor şi, cînd veţi ieşi, nu veţi ieşi deşărţi, Ce va ceare muiarea de la vecin şi lăcuitoarea dintr-un loc cu ea vase de argint, şi de aur, şi îmbrăcăminte, şi veţi pune preste fiii voştri şi preste featele voastre, şi veţi dezbrăca pre eghipteani”.

CAP IV
      Şi ram i răspunse Moisi şi zise: „Dară de nu mă vor creade, nici vor asculta glasul mieu, pentru că vor zice cum: 'Nu S-au ivit Domnul!', ce voiu zice cătră ei?”  Şi zise lui Domnul: „Ce iaste aceaea den mîna ta?” Şi zise: „Toiag”. Şi zise lui: „Aruncă pre el pre pămînt!” Şi arunca pre el pre pămînt şi să făcu şarpe, şi fugi Moisi de la dînsul. Şi zise Domnul cătră Moisi: „Intinde-ţ mîna de-l apuca de coadă!” Şi întinzind mîna, îl apucă de coadă şi să făcu toiag în mîna lui. Şi zise lui: „Pentru ca să crează ţie cum ţi Se-au ivit Domnul Dumnezăul părinţilor lor, Dumnezăul lui Avraam, şi Dumnezăul lui Isaac, şi Dumnezău! lui Iacov”. Şi zise lui Domnul iarăş: „Bagă mîna ta în sinul tău!” Şi băgă mîna lui in sinul lui, şi scoasă mîna lui den sînul lui, şi să făcu mîna lui plină de bubele stricăciunii ca zăpada. Şi zise lui Domnul: „Iarăş bagă mîna ta în sînul tău!” Şi băgă mîna lui în sînul lui, şi o scoase den sînul lui, şi iarăş să tocmi în fealiul trupului ei, „Şi de nu te vor creade, nice vor asculta glasul semnului dentîi, vor creade ţie glasul semnului al doilea. Şi va fi f de nu vor creade ţie, aceastor doao seamne, nici vor asculta glasul tău, vei lua den apa rîului şi vei turna pre uscat, şi va fi apa ce vei lua den rîu, sînge pre uscat”.  Şi zise  Moisi  cătră  Domnul: „Rogu-mă, Doamne, nu-s vreadnic mai nainte de ieri, nice mai înainte de alaltăieri, nice de cînd ai început a grăi robului Tău; supţire la glas şi zăbavnic la limbă sînt eu”.  Şi zise Domnul cătră Moisi: „Cine au dat gură omului? Şi cine au făcut rău la auz şi surdu, văzător şi orbu? Nu-s Eu Domnul Dumnezău?  Şi acum pasă, şi Eu voiu deschide gura ta şi te voiu îndereptă carele vei vrea să grăieşti”.  Şi zise Moisi: „Rogu-mă, Doamne, aleage altul să poată, carele vei trimite”.  Şi mîneindu-Se Domnul pre Moisi cu urgie, zise: „Nu, iată, Aaron, fratele tău, levitul? Ştiu că el grăind va grăi ţie. Şi iată, el va ieşi întru timpinarea ta şi, văzîndu-te, să va bucura întru el.  Şi vei zice cătră dînsul şi vei da cuventele Meale în gura lui; şi Eu voiu deschide gura ta şi gura Iui şi voiu tocmi pre voi care veţ face.  Şi el va grăi ţie cătră norod şi el va fi ţie gura, şi tu vei fi lui de cătră Dumnezeu.  Şi toiagul acesta ce s-au întors în şarpe vei lua în mîna ta, întru carele vei face cu dînsul seamnele”. Şi mearse Moisi şi să întoarse cătră socrusău, Iothor, şi zise: „Mearge-voiu şi mă voiu întoarce cătră fraţii miei de la Eghipet, şi voiu vedea de încă trăiescu”. Şi zise Iothor cătră Moisi:  „Pasă  sănătos!” Şi  după zilele aceale multe, muri împăratul Eghipetului; şi zise  Domnul  cătră  Moisi,  în pămîntul Madiam: „Pasă, du-te la Eghipet, pentru că au murit toţ cîţ cerca sufletul tău”.  Şi luînd  Moisi fămeaia lui şi copiii, îi sui pe trăgători şi să întoarse la Eghipet. Şi luo Moisi toiagul, cel de la Dumnezău, în mîna lui.  Şi zise Domnul cătră Moisi: „Mergînd tu şi intorcîndu-te la Eghipet, caută toate ciudcsiile ce am dat în mîna ta, să le faci pre eale înaintea lui Farao. Iară Eu voiu întări inema lui şi nu va tremite norodul.  Şi tu vei zice lui Farao: 'Acestea zice Domnul Dumnezăul ovreailor: 'Fiiul cel dentîi născut al Mieu - Israil.  Şi ziş ţie:  Tremite norodul Mieu, pentru ca să să închine Mie. Şi tu n-ai vrut să-l tremiţ pre el; caută dară, Eu voiu ucide pre fiiul tău cel dentîi născut'“.  Şi fu pre cale întru popas, întempină pre dînsul îngerul Domnului şi cerca pre dînsul să-l omoară.  Şi luînd Sepfora pietricea ascuţită, au tăiat marginele aco-peremîntului trupului fiiului ei, şi căzu Ia pidoarele lui şi zise: „Stătu sîngile obrezaniei fiiului mieu”.  Şi să duse de la el, pentru căce au zis: „Au statut sîngele obrezaniei fiiului mieu'.  Şi zise Domnul cătră Aaron: „Pasă întru întimpinarea lui Moisi la pustie”. Şi să duse şi întimpină pre dînsul în muntele lui Dumnezău şi săruta pre dînsul. [42] Şi spuse Moisi lui Aaron toate cuvintele Domnului care le-au tremis şi toate seamnele cîte au poruncit lui.  Şi mearse Moisi şi Aaron şi adunară toată bătrînimea fiilor lui Israil. Şi grăi lor Aaron toate cuvintele aceastea carele au grăit Dumnezău cătră Moisi şi făcu seamnele înaintea norodului; şi crezură lor norodul, Şi să bucurară căce au socotit Dumnezău pre fiii lui Israil şi căce le-au văzut lor chinul; şi plecîndu-se norodul, se-au închinat,

CAP V
      
      Şi după aceastea întră Moisi şi Aaron cătră Farao şi ziseră lui: „Aceastea zice Domnul Dumnezăul lui Israil: Trimite-M nărodul Mieu, pentru ca să-M prăznuiască în pustie!' Şi zise Farao: „Cine iaste Căruia voiu asculta glasul Lui, ca să trimiţu pre fiii lui Israil? Nu ştiu pre Domnul, şi pre Israil nu-l voiu trimite”. Şi ziseră lui: „Dumnezăul ovreailor ne-au chemat pre noi; deci să meargem cale de 3 zile în pustie, pentru ca să jîrtvuim Domnului Dumnezăului nostru, ca să nu ne întimpine pre noi moarte au ucidere”. Şi zise lor împăratul Eghipetului: „Pentru căce Moisi şi Aaron îndărătniceaşte norodul de la lucru? Meargeţ fieştecarele dentru voi cătră lucrurile lui!” Şi zise Farao: „Iată, acum să va preaînmulţi norodul acesta pre pămînt, decisă nu-i potolim pre dînşii de la lucruri”. Şi porunci Farao ispravnicilor norodului şi logofeţilor, zicînd: „Să nu mai adaogeţ să daţ paie norodului pentru facerea cărămizii ca şi ieri şi alaltăieri, şi astăzi, ce ei meargă şi-ş adune lor paiele. Şi tocmeala cărămiziei care ei fac, vor face; şi în toate zilele să-i asuprit, şi nu veţ lua nimica de la dînşii, pentru că şăd făr-de lucru, pentru aceaea au strigat, zicînd: „Să meargem şi să jîrtvuim Dumnezăului nostru”. Îngreuiaze-se lucrurile oamenilor acestora şi grijască aceastea, şi nu grijască întru cuvinte deşarte!' Şi grăbiia pre ei ispravnicii norodului şi logofeţii şi zicea cătră norod zicînd: „Aceastea zice Farao: „Nu încă voiu mai da voao paie. Voi singuri meargeţ de vă adunat voao paie, de unde veţ afla, pentru că nu va ridica dentru tocmeala voastră nemică”- Şi să risipi norodul în tot pămîntul Eghipetului să stringă trestie pentru paie. Şi ispravnicii grăbiia pre dînşii, zicînd: „Săvîrşiţi lucrurile voastre ceale ce vî să cuvine pre zi, ca şi cînd vî să da voao paie”. Şi se bătură logofeţii neamului fiilor lui Israil, ceia ce era puşi peste ei, de ispravnicii lui Farao, zicîndu: „Pentru căce n-aţ săvîrşit tocmealele voastre a cărămidăriii, ca şi ieri şi alaltăieri, şi astăzi?”  Şi întrind logofeţii fiilor lui Israil, strigară cătră Farao, zicînd: „Pentru căce fad aşa robilor tăi?  Paie nu  daţ robilor tăi, şi cărămide zic noao să facem? Şi iată, slugile tale s-au bătut; deci strimbătate vei face norodului tău?” Şi zise lor:  „Fără lucru şădeţ, zăbavnici sînteţ, pentru aceaea ziceţ: „Să meargem să jîrtvim Dumnezăului nostru'.  Acum  dară,  mergînd, lucrat, pentru că paiele nu să vor da voao, şi tocmeala cărămiziii veţ da-o!”  Şi vedea logofeţii fiilor lui Israil pre dînşii în reale, zicînd: „Nu va rămînea den cărămidărie ce să cuvine pre zi”.  Şi întîmpinară pre Moisi şi pre Aaron, venind în timpinarea lor, ieşind ei de la Farao,  Şi ziseră lor: „Vază Dumnezău  pre voi şi judece, pentru că aţ urît mirosul nostru înaintea lui Farao şi înaintea slugilor lui, ca să daţ sabie în mîna lui, ca să omoară pre noi”.  Şi să întoarse Moisi cătră Domnul şi zise: „Doamne, pentru căce ai chinuit norodul acesta? Şi pentru căce m-ai tremis pre mine?  Şi,de cînd am mersu înlăuntru cătră Farao să grăiescu pre numele Tău, au chinuit norodul acesta, şi nu ai mîntuit norodul Tău”.

CAP VI
      
      Şi zise Domnul cătră Moisi: „Acum vei vedea ceale ce voiu face lui Farao, pentru că întru mînă tare va tremite pre ei şi întru braţ nalt va scoate pre ei den pămîntul lui”.  Şi grăi Dumnăzău cătră Moisi şi zise cătră dînsul: „Eu -Domnul,  Şi Mă arătaiu cătră Avraam şi Isaac  şi Iacov, Dumnezău fiind lor; şi numele Miu, „Domnul”, nu l-am arătat lor.  Şi am pus făgăduinţa Mea cătră ei, ca să le dau lor pămîntul hananeilor, pămîntul care au sălăşluit, întru care au şi lăcuit pre dînsul.  Şi Eu am asculat suspinarea fiilor lui Israil, carele eghipteanii robesc pre ei, şi Mi-am adus aminte de făgăduinţa voastră.  Pasă şi zi fiilor lui Israil zicînd: „Eu - Domnul Dumnezeu, şi voiu scoate pre voi den silnecia eghipteanilor şi voiu mîntui pre voi den robia lor şi voiu izbăvi pre voi întru braţ înalt şi judecată mare.  Şi voiu lua Mie pre voi întru norod Mie; şi voiu fi voao Dumnezeu şi veţ cunoaşte cum Eu - Domnul Dumnezeul vostru, Cela ce v-au scos pre voi den pămîntul Eghipetului şi dentru silnicii eghipteanilor,  Şi voiu băga pre voi în pămîntul carele am întins mîna Mea să-l dau pre dînsul lui Avraam şi Isaac şi Iacov, şi-l voiu da pre dînsul întru sorţi. Eu -Domnul'“.  Şi grăi Moisi aşa fiilor lu Israil; şi nu ascultară pre Moisi, de micşorarea sufletului şi de faptele ceale greale.  Şi zise Domnul cătră Moisi zicînd:  „Intră, grăiaşte cătră Farao, împăratul Eghipetului, pentru ca să trimită pre fiii lu Israil den pămîntul lui”.  Şigrăi Moisi [43] înaintea Domnului, zicînd: „Iată, fiii lu Israil nu m-au ascultat pre mine, şi cum mă va asculta Farao? Şi eu fără cuvînt sînt”. Şi zise Domnul cătră Moisi şi Aaron şi le porunci ca să între cătră Farao, împăratul Eghipetului, ca să scoată pre fiii lui Israil den pămîntul Eghipetului. Şi aceştea-s începătorii caselor neamurilor lor, fiii lui Ruvim, celui dentîiu născut al lui Israil: Enoh şi Falus, Asron şi Harmi. Aceasta e rudenia lui Ruvim. Şi fiii lui Semeon: Iemuil şi Iamin, şi Aod, şi Iahin, şi Saar, şi Saul, cel de la Finisa. Aceastea-s rudeniile fiilor lui Semeon. Şi aceastea-s numele fiilor lui Levi, dupe rudeniile lor: Gherson, Caath şi Merari. Şi anii vieţii lui Levi, 137.  Şi aceştea-s fiii lui Gherson: Loveni şi Semei, casele moşiii lor. Şi fiii lui Caath: Amvram, şi Isaar, şi Hevrom, şi Oziil. Şi anii vieţii lui Caath, 130 de ani. Şi fiii lui Merari: Mooli şi Omusi. Aceastea-s casele seminţiei lui Levi, dupe rudeniile lor. Şi luo Amvram pre Iohaveth, fata fratelui tătîni-său, lui fămeaie; şi născu lui pre Aaron şi pre Moisi, şi pre Mariam, sora lor. Şi anii vieţii lui Amvram, 137 de ani.  Şi feciorii lui Isaar: Core, şi Iafec, şi Zehri.  Şi feciorii lui Oziil: Misail, şi Elisafan, şi Segri. Şi luo Aaron pre Elisaveth, fata lui Aminadav, sora lui Naason, lui fămeaie; şi născu lui pre Naav, şi Aviud, şi pre Eleazar, şi pre Ithamar. Şi fiii lui Core: Asir şi Elcana, şi Aviasar. Aceastea-s naşterile lui Core. Şi Eleazar al lui Aaron au luat, den featele lui Futiil, lui fămeaie; şi născu lui pre Finees. Aceastea-s începăturile seminţiei leviţilor, după naştirile lor. Aceştea-s Aaron şi Moisi, cărora zise Dumnezeu lor să scoată pre fiii lui Israil den Eghipet, cu putearea lor. Acestea sînt ceaia ce graiia cătră Farao, împăratul Eghipetului, ca să scoată pre fiii lui Israil den Eghipet; acesta - Aaron, şi Moisi. Intru care zi grăi Domnul lui Moisi în pămîntul Eghipetului, Şi grăi Domnul cătră Moisi zicînd: „Eu -Domnul! Grăiaşte cătră Farao, împăratul Eghipetului, cîte Eu zic cătră tine”. Şi zise Moisi înaintea Domnului: „Iată, eu amorţit la grai sînt, şi cum mă va auzi pre mine Farao?”

CAP VII

      Şi zise Domnul cătră Moisi zicînd: „Iată, Eu te-am dat pre tine dumnezeu lui Farao, şi Aaron, fratele tău, îţ va fi ţie proroc. Şi tu vei grăi lui toate cîte poruncescu ţie, şi Aaron, fratele tău, va grăi cătră Farao, ca să trimită pre fiii lui Israil den pămîntul lui. Şi Eu voiu uitări inema lui Farao şi voiu înmulţi seamnele Meale şi ciudeasele în pămîntul Eghipetului,  Şi nu va  asculta pre voi Farao, şi voiu pune nuna Mea pre Eghipet şi voiu scoate cu putearea Mea norodul Mieu, pre fiii lui Israil, den pămîntul Eghipetului, cu izbîndire mare.  Şi vor cunoaşte toţ eghipteanii că Eu sînt Domnul, întenzînd mîna Mea pre Eghipet, şi voiu scoate pre fiii lui Israil den mijlocul lor”.  Şi făcu Moisi şi Aaron dupre cum le porunci lor Domnul,  Şi Moisi era de 80 de ani şi Aaron de 80 şi 3 de ani cînd au grăit cătră Farao.  Şi zise Domnul cătră Moisi şi Aaron zicînd: „Şi de va grăi cătră voi Farao, zicînd:  'Daţi-ne noao semnu au minune!', şi vei zice lui Aaron, fratelui tău: „Ia toiagul şi-l aruncă pre dînsul pre pămîntu, înaintea lui Farao şi  înaintea slugilor lui, şi va fi balaur'“.  Şi întră Moisi şi Aaron înaintea lui Farao şi a slugilor lui şi făcură aşa, în ce chip le-au poruncit lor Domnul. Şi aruncă Aaron toiagul lui înaintea lui Farao şi a slugilor lui şi să făcu balaur.  Şi chemă Farao pre înţilepţii Eghipetului şi pre vrăjitori, şi făcură şi vrăjitorii eghipteanilor cu vrăjîle lor în-tr-acestaş chip.  Şi aruncară fiiştecarele toiagul lui, şi să făcură balauri. Şi înghiţi toiagul lui Aaron toiagile lor.  Şi să întări inema lui  Farao şi nu-i ascultă pre dînşii, dupre cum le-au grăit lor Domnul.  Şi zise Domnul cătră Moisi: „Să îngreuie inema lui Farao, ca să nu tremiţă norodul.  Pasă cătră Farao dimineaţă, iată, el iase la apă, şi-l vei întîmpina pre ţărmurile rîului şi toiagul ce se-au întorsu în şarpe vei lua în mîna ta.  Şi vei zice cătră el: 'Domnul Dumnezăul ovreailor m-au trimis cătră tine, zicînd: ,Trimite-M norodul Mieu ca să slujască Mie în pustie!', şi iată, n-ai ascultat pînă într-atîta”.  Şi acum,  aşa zice Domnul: 'întru aceasta vei cunoaşte cum Eu - Domnul: iată, Eu bat cu toiagul cel den mîna Mea pre apa ce iaste în rîu,şi să va premeni în sînge.  Şi peştii ce sînt în apă vor muri şi să va împuţi rîul şi nu vor putea eghipteanii să bea apă den rîu'“.  Şi zise Domnul cătră Moisi: „Zi lui Aaron, fratelui tău: Ta toiagul în mîna ta şi întinde mîna ta pre apele Eghipetului, şi pre rîurile lor, şi pre iazurile lor, şi pre mocioriţile lor, şi pre toata apa lor adunată. Şi va fi sînge în tot pămîntul Eghipetului, întru leamne şi în pietri'“.  Şi făcură aşa Moisi şi Aaron, dupre cum le-au poruncit lor Dumnezău. Şi rădicînd Aaron toiagul lui, lovi apa ce era în rîu, înaintea lui Farao şi înaintea slugilor lui, şi premeni toată apa den rîu în sînge.  Şi peştii den rîu au murit, şi să împuţi rîul; şi nu putea eghipteanii să bea apă den rîu, şi era sîngele în tot pămîntul Eghipetului.
[44] Şi făcură aşa şi vrăjitorii eghipteanilor cu vrăjîle lor. Şi să întări inema lui Farao şi nu ascultă pre dînşii, dupre cum zise Domnul. Şi întorcîndu-se Farao, au întrat în casa lui şi nu băgă în mintea lui nici de aceasta. Şi săpară toţ eghipteanii pe împrejurul rîului ca să bea apă, şi nu putea să bea apă den rîu. Şi să pliniră 7 zile dupe ce lovi Domnul rîul.

CAP VIII
      
      Şi zise Domnul cătră Moisi: „Întră cătră Farao şi vei zice cătră el: 'Aceastea zice Domnul: Tremite-M norodul Mieu pentru ca să să închine Mie, Iară de nu vei vrea tu să-l trimit pre dînsul, iată, Eu lovescu toate hotarăle  tale cu broaşte. Şi va vărsa rîul broaşte şi, suindu-se broaştele, vor întră în casele tale, şi în cămările aşternuturilor tale, şi pre paturile tale, şi în casele slugilor tale şi ale norodului tău, şi în aluaturile tale, şi în cuptoarele tale;  Şi pre tine, şi pre norodul tău, şi pre  slugile tale se vor sui broaştele'“. Şi zise Domnul cătră Moisi: „Zi lui Aaron, fratelui tău: 'întinde cu mîna ta toiagul pre rîuri, şi pre iazuri, şi pre moceriţe, şi scoate broaştele pre  pămîntul Eghipetului'“. Şi întinse Aaron mîna pre apele Eghipetului şi scoase broaştele pre pămîntul Eghipetului şi să sui broasca  şi acoperi tot pămîntul Eghipetului. Şi făcură aşa şi vrăjitorii Eghipetului cu vrăjile lor şi scoaseră broaştele pre pămîntul Eghipetului. Şi chemă Farao pre Moisi şi pre Aaron şi zise: „Rugaţi-vă pentru mine cătră Domnul şi să ia broaştele de la mine şi de la norodul mieu, şi voiu trimite norodul şi vor jîrtvi  Domnului”. Şi zise Moisi cătră Farao: „Făgăduiaşte cătră mine, cînd mă voiu ruga pentru tine şi pentru slugile tale şi pentru norodul tău, ca să piarză broaştele de la tine şi de la norodul tău şi den casele voastre, fără numai în rîu vor rămînea”. Şi el zise: „Mîine”. Şi zise: „După cum ai zis, pentru ca să vezi cum nu iaste altul afară den Domnul. Şi se vor ridica broaştele de la tine, şi den casele voastre, şi den curţi, şi den slugile tale, şi den norodul tău, fără numai în rîu vor rămînea”. Şi ieşi Moisi şi Aaron de la Farao şi strigă Moisi cătră Domnul pentru porunca broaştelor, după cum făgădui Farao. Şi făcu Domnul după cum zise Moisi şi muriră broaştele den case, şi den curţi, şi den ţarine.  Şi le adunară clăi - clăi, şi să împuţi pămîntul. Şi văzînd Farao cum s-au făcut răsuflare, se îngreuie inema lui şi nu ascultă pre ei dupre cum au grăit Domnul. Şi zise Domnul cătră Moisi: „Zi lui Aaron: ’întinde cu mîna toiagul tău şi loveaşte ţărîna pămîntului, şi vor fi muşîţe întru oameni şi întru dobitoace, şi pre Farao, şi pre casele lui, şi pre slugile lui; şi în toată ţărîna pămîntului se făcură muşîţele, în tot pămîntul Eghipetului’ ”.  Şi întinse Aaron  cu mîna toiagul şi lovi ţărîna pămîntului şi să făcură muşîţile întru oameni şi întru dobitoace, şi în toată ţărîna pămîntului s-au făcut muşîţile, în tot pămîntul Eghipetului.  Şi făcură aşa şi vrăjitorii cu vrăjile lor, ca să scoată muşîţa, şi nu putură. Şi să făcură muşîţile întru oameni şi întru dobitoace. Şi ziseră vrăjitorii cătră Farao: „Deaget al lui Dumnezău iaste acesta”. Şi să întări inima lui Farao şi n-au ascultat pre ei, după cum au grăit Domnul.  Şi zise Domnul cătră Moisi:  „Mînecă-te dimineaţă şi stăi înaintea lui Farao şi;iată, el va ieşi la apă. Şi vei zice cătră el: ’Aceasta zice Domnul: “Trimite-M norodul Mieu,  pentru ca să-M slujască în pustie.  Iară de nu vei vrea să-M trimit norodul  Mieu, ială, Eu voiu trimite preste tine, şi preste slugile tale, şi preste norodul tău, şi preste casele tale muscă cîinească, şi se vor împlea casele eghipteanilor de muscă cîinească, şi pre pămîntul pre carele sînt pre el.  Şi voiu slăvi în ziua aceaea pămîntul  Ghesem, pre carele norodul Mieu va sta pre el, asupra căruia nu va fi acolo musca cîinească, pentru ca să vezi că Eu sînt Domnul domnind tot pămîntul.  Şi voiu da osebire întru mijlocul norodului Mieu şi întru mijlocul norodului tău şi pre mîine va fi semnul acesta pre pămînt’ ”.  Şi făcu Domnul aşa şi veni musca cea cîinească mulţime, în casele lui Farao; şi în casele slugilor lui, şi în tot pămîntul Eghipetului, şi să prăpădi pămîntul de musca cea cîinească.  Şi chemă Farao pre Moisi şi pre Aaron, zicînd: „Mergînd, faceţ jîrtvă  Domnului  Dumnezăului  vostru în pămîntul acesta!” Şi zise Moisi: „Nu iaste putinţă a să face aşa, pentru că urîciunele eghipteanilor să jîrtvuim Domnului Dumnezăului nostru; că de vom jirtvi urîciunele eghipteanilor înaintea lor, cu pietre ne vor omorî.  Cale de trei zile vom mearge în pustie şi vom jirtvi Domnului Dumnezeului nostru, dupre cum au zis noao”.  Şi zise Farao: „Eu voiu trimite pre voi şi veţi jirtvi Domnului Dumnezeului vostru în pustie, iară nu departe să vă întindeţi a mearge; rugaţi-vă dară pentru mine cătră Domnul”.  Şi  zise Moisi: „Vezi, eu voiu ieşi de la tine şi mă voiu ruga cătră Domnul şi se va duce musca cea dinească (de la Farao), şi de la slugile tale, şi de la norodul tău, mîine. Să nu mai adăogi încă, Farao, a mai înşăla, ca să nu trimiţi norodul să jirtvească Domnului!”  Şi ieşi Moisi de la Farao şi să rugă cătră Dumnezeu. Şi făcu Domnul după cum zise Moisi şi rădică [45] musca cea cîinească de la Farao, şi de la slugile lui, şi de la norodul lui şi n-au rămas nice una.  Şi îngreuie Farao inima lui şi în vreamea aceasta, şi nu vru să trimită norodul.

CAP IX

      Şi zise Domnul cătră Moisi: „întră cătră Farao şi vei zice lui: 'Aceastea zice Domnul Dumnezeul ovreailor: 'Trimite norodul Mieu, ca să slujască Mie. Iară de nu vei vrea să trimiţi norodul Mieu, ce încă îl ţii pre el, Iată, mîna Domnului va fi pre dobitoacele tale ceale den cîmpu, şi în cai, şi în trăgători, şi în cămile, şi în boi, şi în oi, moarte mare foarte. Şi voiu slăvi Eu în vreamea aceaea în mijlocul dobitocului eghipteanilor şi în mijlocul dobitoacelor fiilor lui Israil, şi nu vor muri den toate dobitoacele fiilor lui Israil,  grăit[e] Şi deade Dumnezeu soroc, zicînd: „Pre mîine va face Domnul cuvîntul acesta  pre pămînt”. Şi făcu Domnul cuvîntul acesta a doo zi şi muriră toate dobitoacele eghipteanilor, iară den dobitoacele fiilor lui  Israil n-au murit nice una. Şi văzînd Farao cum n-au murit den dobitoacele fiilor lui Israil nice una, s-au îngreuiat inema lui Farao, şi nu  trimise norodul. Şi zise Domnul cătră Moisi şi Aaron zicînd: „Luat voi pline mînile de spuză de cuptoriu şi prisare Moisi spre ceriu înaintea lui Farao şi înaintea slugilor  lui. Şi să să facă prah peste tot pămîntul Eghipetului şi vor fi pre oameni şi pre dobitoace rane, băşici fierbînd, întru oameni şi întru dobitoace, şi în tot pămîntul Eghipetului”. Şi luară spuza cuptoriului înaintea lui Farao şi prisară pre dînsa Moisi în ceriu şi să făcură rane, băşici fierbînd, întru oameni şi întru dobitoace. Şi nu putea vrăjitorii să stea înaintea lui Moisi pentru rane, pentru că să făcură rănile şi întru vrăjitori, şi în tot pămîntul Eghipetului. Şi întări Domnul inima lui Farao şi nu ascultă pre dînşii după cum porunci Domnul lui Moisi. Şi zise Domnul cătră Moisi: „Mînecă dimineaţă şi stăi înaintea lui Farao şi vei zice cătră el: 'Aceastea zice Domnul Dumnezăul ovreailor: “Tremite norodul Mieu, pentru ca să slujască Mie, Pentru că în vreamea aceasta Eu voiu tremite toate timpinările Meale în inema ta, şi slugilor tale, şi norodului tău, pentru ca să vezi că nu iaste altul ca Mine în tot pămîntul. Că acum, trimiţînd mîna Mea, voiu lovi pre tine şi pre norodul tău cu moarte, şi te vei farima de pre pămînt. Şi pentru aceaea te-ai cruţat pînă acum, ca să arăt întru tine virtutea Mea şi pentru ca să să vestească numele Meu în tot pămîntul.  Deci încă tu vei face norodul Mieu, ca să nu tremiţ pre dînşii?  Iată, Eu voiu ploua în ceasul acesta mîine piatră foarte multă, care într-acestaş chip nu se-au făcut în Eghipet den ziua ce s-au zidit pînă în ziua aceasta.  Acum dară, grăbeaşte să-ţi aduni dobitoacele şi cîte-ţ sînt ţie pre cîmpu, pentru că toţ oamenii şi dobitoacele cîte se vor afla în cîmpi şi nu vor întră în casă şi va cădea pre dînsele piatra, vor muri'“. Cela ce să temea de cuvîntul Domnului den slugile lui Farao ş-au adunat dobitocul lui pren case,  Iară cine n-au luat aminte cu cugetul la cuvîntul Domnului au lăsat dobitoacele în cîmpi.  Şi zise Domnul cătră Moisi: „întinde mîna ta în ceriu şi va fi piatră pre tot pămîntul Eghipetului: pre oameni, şi pre dobitoace, şi pre toată iarba ce iaste pre pămînt”. Şi întinse Moisi mîna în ceriu şi Domnul deade glasuri, şi piatră, şi cura foc pe pămînt; şi ploo Domnul piatră preste tot pămîntul Eghipetului.  Şi era piatra, şi focul văpăind întru piatră, şi piatra era multă foarte - foarte, carea ca aceasta nu s-au făcut la Eghipet de cînd s-au făcut pre el limbă.  Şi lovi piatra în tot  pămîntul Eghipetului, den om pînă în dobitoc, şi toată iarba cea den cîmpu au lovit piatra, şi toate leamnile de pren cîmpi le-au sfărîmat. Fără numai în pămîntul Ghesem, unde era fiii lui Israil, nu s-au făcut piatră.  Şi trimiţînd Farao, au chemat pre Moisi şi pre Aaron şi le zise lor: „Greşiiu acum, Domnul iaste derept, iară eu şi norodul mieu, fără de leage. Rugaţi-vă dară cătră Domnul pentru mine, şi să să potolească a să face glasurile lui Dumnezeu, şi piatră, şi foc pre pămînt, şi voiu trimite pre voi şi nu veţi mai adaoge a rămînea”.  Şi zise lui Moisi: „Deca voiu ieşi den cetate, voiu înălţa mînile meale cătră Domnul la ceriu, şi glasurile se vor potoli, şi piatra, şi ploaia încă nu va mai fi, ca să cunoşti cum al Domnului e pămîntul, şi tu, şi slugile tale.  Ştiu cum încă nu v-aţi spămîntat de Domnul”.  Şi inul şi orzul s-au stricat, pentru că orzul era apropiat şi inul cu sămînţă.  Iară griul şi ovăsul nu s-au stricat, pentru că era tîrzie.  Şi ieşi  Moisi de la Farao afară den cetate şi au înălţat mînile lui cătră Domnul, şi glasurile s-au potolit, şi piatra şi ploaia n-au mai picat pre pămînt.  Şi văzînd Farao cum s-au potolit  ploaia şi piatra şi glasurile, adaosă încă a greşi, şi-ş îngreuia inima lui şi a slugilor lui.  Şi să întări inima lui şi a slugilor lui şi nu trimise pre fiii lui Israil, după cum au grăit Domnul lui Moisi.

CAP X

[46] 

      Şi zise Domnul cătră Moisi zicînd: „întră cătră Farao, pentru că Eu am îngreuiat inima lui şi a slugilor lui, ca pre rind să vie seamnele aceastea pre ei, Pentru ca să povestiţi în urechile fiilor voştri şi ale feciorilor fiilor voştri cîte am batjocorit eghipteanilor, şi seamnele Meale care am făcut întru ei, şi veţi cunoaşte  cum Eu sînt Domnul”. Şi întră Moisi şi Aaron înaintea lui Farao şi ziseră lui: „Aceasta zice Domnul Dumnezeul ovreailor: 'Pînă cînd nu vei să te ruşinezi de Mine? Trimite norodul Mieu, pentru ca să-M slujască  Mie. Iară de nu vei vrea să trimiţi norodul Mieu, iată, Eu voiu aduce, în ceasul acesta mîine,  lăcustă  multă pre toate hotarăle  tale, Şi va acoperi faţa pămîntului, şi nu vei putea să vezi pămîntul, şi va mînca toată prisoseala ce au rămas, care au lăsat voao piatra, şi va mînca tot lemnul ce creaşte voao pre  pămînt, Şi să vor umplea casele tale, şi casele slugilor tale, şi toate casele în tot pămîntul Eghipetului, care niceodineoară au văzut părinţii tăi, nice strămoşii lor, dentru care zi s-au făcut pre pămînt, pînă în ziua de astăzi'“. Şi abătîndu-se Moisi, ieşi de la  Farao. Şi ziseră slugile lui Farao cătră el: „Pînă cînd va fi noao această pacoste? Trimite oamenii ca să jărtvească Domnului Dumnezeului lor! Au vei să ştii că au perit Eghipetul?” Şi întoarseră pre Moisi şi pre Aaron cătră Farao şi zise lor Farao: „Meargeţi şi slujiţi Domnului Dumnezeului vostru. Dară  cărei şi cine sînt ceia ce mergu?” Şi zise Moisi: „Cu tinerii noştri şi cu bătrînii vom mearge, cu feciorii şi cu featele, şi oile, şi boii noştri, pentru că iaste praznicul Domnului Dumnezăului nostru”. Şi zise Farao cătră ei: „Fie aşa,Dumnezău cu voi! Cum voiu trimite pre voi, au doară şi marfa voastră? Căutat, pentru că ficleşug iaste înaintea voastră! Nu aşa, ce meargă bărbaţii, şi slujîţ lui Dumnezău, pentru că aceasta voi cercat”. Şi scoaseră pre ei de la faţa lui Farao. Şi zise Domnul cătră Moisi: „Intinde-ţ mîna ta pre pămîntul Eghipetului şi să se suie lăcusta pre pămînt şi va mînca toată iarba pămîntului, şi toată roadă leamnelor, ce-au lăsat piatra”. Şi ridică Moisi toiagul spre ceriu, şi Domnul aduse vînt austru pre pămînt toată ziua aceaea şi toată noaptea; dimineaţa să făcu, vîntul austru! puse înlăuntru lăcusta Şi o aduse pre dînsa preste tot pămîntul Eghipetului, şi să aşăză preste toate hotarăle Eghipetului, multă foarte; mai nainte de dînsa nu s-au făcut lăcustă ca aceasta şi după aceasta nu va fi aşa. Şi acoperi faţa pămîntului, şi să strică pămîntul; şi mîncă toată iarba pămîntului şi toată roadă leamnelor, care au rămas de piatră; n-au rămas vearde nemică întru leamne şi în toată iarba cîmpului, în tot pămîntul Eghipetului.  Şi grăbi Farao a  chema pre Moisi şi pre Aaron, zicînd: „Greşit-am  înaintea  Domnului Dumnezăului vostru, şi voao.  Priimiţ dară încă acum greşala mea şi vă rugat cătră Domnul Dumnezăul vostru şi ridice moartea aceasta de pre mine”.  Şi ieşi Moisi de la Farao şi să rugă Domnului.  Şi premeni Domnul de la mare vînt vîrtos şi ridică lăcustele şi le puse pre dînsele în Marea Roşie, şi n-au rămas nice o lăcustă în tot pămîntul Eghipetului. Şi întări Domnul inima lui Farao şi nu trimise pre fiii lui Israil.  Şi zise Domnul cătră Moisi: „întinde mîna ta la ceriu şi să să facă întunearec pre pămîntul Eghipetului, întunearec pipăit”.  Şi întinse Moisi mîna lui la ceriu şi să făcu întunearec negură ceaţă pre tot pămîntul Eghipetului 3 zile.  Şi nu văzu nimeni pre frate-său şi nu să sculă nimeni den pămîntul lui 3 zile, iară la toţi fiii lui Israil lumină era întru toate cîte le trebuia. Şi chemă Farao pre Moisi şi pre Aaron, zicîndu: „Meargeţ,  slujîţ  Domnului Dumnezăului vostru! Afară den oi şi den boi veţ lăsa; şi marfa voastră meargă cu voi”.  Şi zise Moisi: „Ba, ce încă şi tu să dai noao jîrtve şi ardere-de-tot, care vom face Domnului Dumnezăului nostru.  Şi dobitoacele noastre vor  mearge cu noi şi nu vom lăsa unghe, pentru că dentr-însele vom lua, să slujim Domnului Dumnezăului nostru; că noi nu ştim ce vom sluji Domnului Dumnezăului nostru, pînă vom mearge noi acolo”.  Şi întări Domnul inima lui Farao şi nu vru să-i trimită pre dînşii. Şi zise Farao: „Pasă de la mine! Socoteaşte-te pre tine încă a mai adaoge să vezi faţa mea, că în ce zi te vei ivi mie, vei muri”.  Şi zise Moisi: „Precum ai zis, nu mă voiu mai ivi ţie în faţă”.

CAP XI

      Şi zise Domnul cătră Moisi: „încă o rană voiu aduce eu pre Farao şi pre Eghipet, şi dupre aceaea va trimite pre voi de aicea. Şi cînd va trimite pre voi, cu toată scoaterea va scoate pre voi.  Grăiaşte dară pre ascunsu în urechile norodului şi ceară fieştecarele de la vecinu-ş şi fămeaia de la vecina ei vase de aur şi de argint şi îmbrăcăminte”.  Şi Domnul deade harul norodului Său naintea eghipteanilor şi le împrumutară lor. Şi omul Moisi mare să făcu foarte înaintea eghipteanilor, şi înaintea lui Farao, şi înaintea slugilor lui, şi în ochii a tot norodul.  Şi zise Moisi: „Aceastea zice  Domnul: ’Pre la miazănoapte voiu întră Eu în mijlocul Eghipetului,  Şi va muri tot cel dentîiu născut în pămîntul Eghipetului, den cel dentîiu născut al lui Farao [47] carele şade pre scaun pînă la cel dentîiu născut al slujnecii cei de lîngă moară şi pînă la  cel dentîiu născut a tot dobitocul. Şi va fi strigare mare pren tot pămîntul Eghipetului, care ca aceasta nu se-au mai făcut şi ca  aceasta încă nu se va mai adaoge. Iară întru toţ fiii lui Israil nu va chelălăi dine cu limba lui, de la om pînă la dobitoc, pentru ca să vezi că te va proslăvi Domnul în mijlocul eghipteanilor şi în mrjlocul fiilor lui Israil’.  Şi vor striga toţ copiii acestea cătră mine şi să vor închina mie,zicînd: ’Ieşi tu şi tot norodul tău căruia tu povăţuieşti’, şi dupe aceaea voiu  ieşi”. Şi ieşi Moisi de la Farao cu mînie. Şi zise Domnul cătră Moisi: „Nu va asculta pre voi Farao, ca să înmulţescu seamnele Meale şi minunele Meale în pămîntul Eghipetului”. Şi Moisi şi Aaron făcură seamnele şi minunile aceastea toate înaintea lui Farao. Şi întări Dumnezău inema lui Farao şi nu vru să tremiţă pre fiii lui Israil den pămîntul Eghipetului.

CAP XII
 
      Şi zise Domnul cătră Moisi şi Aaron, în pămîntul Eghipetului, zicînd: „Luna aceasta - voao începătură de luni. H^ţMI întîiu iaste voao întru lunile anuEfiUifl lui. Grăiaşte cătră toată adunarea fiilor lui Israil, zicînd: ’întru a zeacea lunii aceştiia, să-ş ia cineş oaia, dupe casele rudeniii, de casă oaie. Iară de vor fi puţini întru casă, ca să nu fie destui la o oaie, să ia împreună cu dînsul pre vecin, pe aproapele lui, dupe numărul sufletelor, fieştecarele cît îi va fi destul lui, să va număra împreună la  oaie. Oaie deplin, parte bărbătească, fără prihană, de un an, să fie voao; den miei şi den  iezi veţ lua. Şi va fi voao păzită pînă în 14 a lunii aceştiia şi vor junghea pre el toată mulţimea adunării fiilor lui Israil,cătră seară. Şi vor lua den sînge şi vor pune la cei doi stîlpi ai uşii şi la prag, pre la case întru carele vor  mînca pre el întru dînşii. Şi vor mînca cărnurile în noaptea aceasta, friptă la foc, şi  azime cu păpădie vor mînca. Nu veţ mînca pre el crud, nice fiertu în apă, ce friptu la foc, capul cu picioarele şi cu maţile. Nu va rămînea dentr-însul pînă dimineaţa, şi os nu veţ fărîma de la el; şi ceale ce vor rămînea dentr-însul pînă dimineaţa, cu foc să le ardeţ. Şi aşa veţ mînca pre dînsul: mijlocile voastre încinse, şi cizmele voastre în pidoarele voastre, şi toiagele voastre în mîinele voastre; şi veţ mînca pre dînsul degrabă, Pasha iaste, a Domnului. Şi voiu treace în pămîntul Eghipetului în noaptea aceasta şi voiu omorî tot întîi născutul în pămîntul Eghipetului, den om pînă în dobitocu, şi în toţ dumnezăii eghipteanilor voiu face izbîndă. Eu - Domnul. Şi va fi sîngele voao întru semnu pre casă în carele veţ fi voi acolo, şi voiu vedea sîngele şi voiu acoperi pre voi şi nu va fi întru voi rană ca să vă surpat, cînd voiu lovi în pămîntul Eghipetului.  Şi va fi ziua aceasta voao pomenire şi veţ prăznui pre dînsa praznic Domnului, întru semenţiile voastre. Leage veacinică veţ prăznui pre dînsa.  Şapte zile veţ mînca azime; şi den ziua dentîiu veţ piarde aluatul den casele voastre. Tot cine va mînca aluat, se va surpa sufletul acela den Israil, den ziua dentîiu pînă în ziua a şaptea.  Şi ziua dentîiu se va chema sfintă şi ziua a şaptea numită sfîntă va fi voao. Tot lucrul cu slujbă să nu faceţ într-însele, fără numai den cîte să vor face la tot sufletul, aceasta numai se va face voao.  Şi veţ păzi porunca aceasta, pentru că în ziua aceasta voiu scoate putearea voastră den pămîntul Eghipetului şi veţ face ziua aceasta întru rudele voastre leage veacinică.  începînd în a 14 a lunii dentîiu, de cu  seară, veţ mînca azeme, pînă la 21 ale lunii, pînă seara.  Şapte zile aluat nu să va afla în casele voastre; tot cine va mînca cu aluat, sufletul acela să va surpa dentru adunarea fiilor lui Israil, şi între veneţia, şi-ntru moşneani ai pămîntului.  Tot dospitul să nu mîncat, ce în tot lăcaşul vostru să mîncat azime“.  Şi chemă Moisi toată bătrînimea lu  Israil şi zise cătră dînşii: „Mergînd, luaţi-vă voao oi, dupe neamurile voastre, şi jungheaţ Pasha.  Şi veţ lua munuchiu de isop şi, întingînd den sîngele de lîngă uşă, ungeţ pe prag şi pre amîndoi stîlpii uşii den sîngele care iaste lîngă uşă. Şi voi să nu ieşit fieştecarele den uşa casei lui pînă dimineaţa.  Şi va treace Domnul să lovească pe eghipteani; şi va vedea sîngele pe pragu şi pre amîndoi stîlpii uşei, şi va treace Domnul uşa şi nu va lăsa pre cela ce piarde ca să între în casele voastre să lovească.  Şi veţi păzi cuvîntul acesta leage veacinică, ţie şi fiilor tăi, pînă în veac.  Iară de veţi întră în pămîntul carele va da voao Domnul dupe cum au grăit, păziţi slujba aceasta.  Şi va fi de vor zice cătră voi fiii voştri: ’Ce iaste închinăciunea aceasta?’ Şi veţ zice lor: ’Jîrtvă Pastile aceastea Domnului, cum au acoperit casele fiilor lui Izrail, în pămîntul Eghipetului, cînd au lovit pre eghipteani, iară casele nostre le-au mîntuit'“. Şi plecîndu-se norodul, se-au închinat.  Şi mergînd, au făcut fiii lui Israil după cum au poruncit Domnul lui Moisi şi lui Aaron, aşa au făcut.  Şi să făcu pre la miazănoapte, şi  Domnul lovi tot dentîiu-născutul în pămîntul Eghipetului, de la cel dentîiu-născutul lui Farao ce sădea pre scaun, pînă la cel dentîiu născut al roabei ceiia din groapă, şi tot dentîiu [48] născut de dobitocu. Şi să sculă Farao noaptea, şi toate slugile lui, şi toţi eghipteanii, şi să făcu strigare mare în tot pămîntul Eghipetului, pentru că nu era casă întru carea nu era într-însa morte. Şi chemă Farao pre Moisi şi pre Aaron noaptea şi zise lor: „Sculaţi-vă şi ieşiţi den norodul mieu! Şi voi şi fiii lui Israil meargeţi şi slujiţi Domnului Dumnezeului vostru după cum ziceţ. Şi oile şi boii voştri luîndu-i, meargeţi, şi mă blagosloviţi şi pre mine!” Şi grăbiia eghipteanii pre norod cu grabă, pentru ca să-i scoată pre dînşii den pămînt, că au zis că: „Toţi noi vom muri!” Şi luo norodul pielmul lor mai înainte de a să frămînta aluoaturile lor, legate în hainele lor de-a umăr. Iară fiii lui Israil au făcut după cum au poruncit lor Moisi şi cerşură de la eghipteani vase de argint şi de aur şi îmbrăcăminte. Şi Domnul au dat harul norodului Său înaintea eghipteanilor şi împrumutară pre ei; şi jefuiră pre eghipteani. Şi să rădicară fiii lui Israil de la Ramesi la Sochoth la 600 de mii pedestri bărbaţii, afară den unealte. Şi amestecătură multă s-au suit împreună cu ei, şi oi, şi boi, şi dobitoace multe foarte. Şi coapseră pielmul ce l-au scos den Eghipet turte de azime în spuză, pentru că nu s-au dospit, că i-au scos pre dînşii eghipteanii şi n-au putut să îngăduiască, nice de mîncare au făcut lor pre cale. Iară sălăşluirea fiilor lui Israil, ce-au lăcuit în pămîntul Eghipetului şi în pămîntul lui Hanaan ei şi părinţii lor, ani 430. Şi fu după 430 de ani, ieşi toată putearea Domnului den pămîntul Eghipetului. Noaptea strajă-înainte iaste Domnului, ca să-i scoată pre ei den pămîntul Eghipetului, Aceaea noapte; aceasta e strajă-înaintea Domnului, ca la toţi fiii lui Israil să fie, în rudele lor. Şi zise Domnul cătră Moisi şi Aaron: „Aceasta e leagea Paştilor: tot streinul de neam nu va mînca den eale. Şi tot robul cuiva au pre argint cumpărat îl vei obrezui pre el, şi atuncea va mînca den eale. Strein şi năimit nu va mînca den eale. Intr-o casa să va mînca; nu se va lăsa den cărnuri pre dimineaţă; să nu scoateţi den casă den cărnuri afară şi os  nu veţi sfărîma dentr-însa, Toată adunarea fiilor lui Israil va face aceasta. Iară de va veni la voi cineva nemeamic şi va face Pastele Domnului, îi vei obrezui toată partea bărbătească şi atuncea va veni să facă pre dînsele, şi va fi ca şi cel de pămînt moşnean; tot neobrezuitul nu va mînca den eale. O leage va fi celui de loc şi celui ce se va apropia, nemearnecului, lîngă voi”. Şi făcură fiii lui Israil după cum au poruncit Domnul lui Moisi şi lui Aaron, aşa au făcut.  Şi fu în ziua aceaea, scoase Domnul pre fiii lui Israil den pămîntul Eghipetului, cu putearea lor împreună.

CAP XIII

       Şi zise Domnul cătră Moisi, zicînd: „Sfinţeaşte-M tot dentii născutul ce s-au făcut dentîiu şi deşchizînd tot zgăul întru fiii lui Israil, den om pînă în dobitoc, pentru că al Mieu iaste”. Şi zise Moisi cătră norod: „Pomeniţi ziua aceasta întru carea aţi ieşit den pămîntul Eghipetului, den casa robiii, pentru că în mînă tare v-au scos Domnul pre voi de aicea. Şi nu să vă mînca aluat;  Pentru că astăzi ieşiţi voi în luna dentîiu.  Şi va fi de te va băga Domnul Dumnezăul tău la pămîntul hananeilor, şi heteilor, şi amoreilor, şi eveilor, şi evuseilor, şi ghergheseilor, şi ferezeilor, carele au jurat părinţilor tăi să dea ţie pămînt ce cură lapte şi miare, şi vei face slujba aceasta în luna aceasta   Şase zile veţi mînca azime, iară a şaptea zi - praznec Domnului.  Azime veţ  mînca, ceale 7 zile; nu ţi se va ivi ţie dospit, nice  va  fi  ţie  aluat,  în  toate hotarăle tale.  Vei povesti feciorului tău în ziua aceaea, zicînd: “Pentru aceaea [ce] au făcut Domnul Dumnezăul mieu, cînd ieşiiam de la Eghipet’.  Şi va fi semnu ţie pre mîna ta şi  pomenire înaintea ochilor tăi, pentru ca să să facă leagea Domnului în rostul tău, că cu mînă tare te-au scos pre tine Domnul den Eghipet. Şi păzit leagea aceasta, dupre vremile ceasurilor, den zile în zile.  Şi va fi dupre ce te va băga pre tine Domnul Dumnezăul tău la pămîntul hananeilor, în ce chip Se-au jurat părinţilor tăi, şi va da ţie pre dînsul, şi vei osebi tot ce deschide zgăul, den partea bărbătească, Domnului.  Tot ce deschide zgăul den cirezi sau întru dobitoacele tale, cîte să vor face ţie, ceale de parte bărbătească, le vei sfinţi pre eale Domnului.  Tot ce deschide zgăul măgariului, să-l schimbi pre oaie; şi de nu-l vei schimba, vei izbăvi pre el. Şi tot dentîiu născutul omului, den fiii tăi, vei mîntui. Iară de te va întreba feciorul tău, după aceasta, zicînd; ’Ce iaste aceasta?’, vei zice lui că: 'Cu mînă tare ne-au scos Domnul pre noi den pămîntul Eghipetului, den casa robiii. Şi cînd ne silnici Farao să tremiţă pre noi, ucise tot dentîiu născutul în pămîntul Eghipetului, den cel dentîiu născut al oamenilor pînă în cel dentîiu născut al dobitoacilor, pentru aceaea eu jărtvescu Domnului tot ce deschide zgăul, ceale ce sînt parte bărbătească, Domnului, şi tot dentîiu născutul fiilor miei voiu izbăvi, Şi va fi întru semnu pre mîna ta şi nemişcat naintea ochilor tăi, pentru că în mînă tare te-au scos Domnul den Eghipet’”,  Şi după ce au trimis Farao norodul, nu-i povăţui pre dînşii Dumnezău [49] calea pămîntului Filistiim, că aproape era, pentru că zise Dumnezău: „Cîndai să nu să căiască norodul, văzînd războiu, şi să va întoarce la Eghipet”. Şi încunjură Dumnezău norodul calea cea de la pustie la Marea Roşie. Şi a cincea rudă să suiră fiii lui Israil den pămîntul Eghipetului. Şi luo Moisi oasele lui Iosif cu dînsul, pentru că cu jură-mînt au jurat Iosif pre fiii lui Israil, zicînd: „Cu socotinţă va socoti Domnul pre voi şi veţ lua împreună cu voi oasele-m de aicea împreună cu voi”. Şi rîdicîndu-se fiii lui Israil dc la Sochoth,  să  tăbărîră  la  Othom, lîngă pustie. Iară Dumnezău povăţuia pre dînşii, ziua în stîlpu de noor, să le arate lor calea, iară noaptea în stîlpu de foc. A le lumina lor nu lipsi stîlpul noorului ziua şi stîlpul focului noaptea, înaintea a tot norodul.

CAP XIV

      Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Grăiaşte fiilor lui Israil şi, întorcîndu-se, să se tăbărască în preajma curţii, între Magdal şi între mare, Den preajma Veelsipfon; înaintea lor vei tăbărî pre mare.  Şi va zice Farao norodului sau. pentru fiii lui Israil, cum: ’Să rătăcescu acestea pre pămînt, pentru că i-au închis pre ei pustiuri’.  Iară Eu voiu întări inima lui Farao şi va goni denapoia lor. Şi Mă voiu proslăvi întru Farao şi în toată oastea lui, şi vor cunoaşte toţi eghipteanii că Eu sînt Domnul”.  Şi făcură aşa. Şi să spuse împăratului eghipteanilor că au fugit norodul. Şi să întoarse inima lui Farao şi a slugilor lui pre norod. Şi ziseră: „Ce am făcut aceasta, trimiţînd pre fiii lui Israil, ca să nu slujască noao?”  Şi înhăma Farao carăle lui, şi tot norodul îl duse împreună cu dînsul, Şi luînd 600 de cară alease, şi toată călărimea  eghipteanilor, şi căpetenii preste toţi. Şi întări Domnul inima lui Farao, împăratul Eghipetului, şi goniră denapoia fiilor lui Israil; iară fiii lui Israil mergea cu mînă  naltă. Şi goniră eghipteanii denapoia lor şi aflară pre dînşii tăbărîţ lîngă mare, şi toată călărimea, şi carăle lui Farao, şi călăreţii, şi oastea lui, în preajma curţii, împotriva Veelsipfonului. Şi Farao să apropie, şi căutîndu fiii lui Israil cu ochii, văzură şi, iată, eghipteanii au tăbărît denapoia lor; şi să spămîntară foarte. Şi strigară fiii lui Israil cătră Domnul. Şi ziseră cătră Moisi: „Pentru căce nu era mormînturi în Eghipet ne-ai scos pre noi să ne omoară în pustie? Ce ne-ai făcut aceasta noao, scoţindu-ne de la Eghipet pe noi? Nu era acesta cuvîntul ce am grăit cătră tine, zicînd: ’Lasă pre noi ca să slujîm eghipteanilor!’? Pentru că mai bine era noao să slujim eghipteanilor, decît să murim în pustia aceasta”. Şi zise Moisi cătră norod: „îndrăznit, stat şi priviţi mîntuirea cea de la Dumnezău, carea va face voao astăzi, pentru că, în ce chip aţ văzut pre eghipteani astăzi, nu veţ adaoge a mai vedea pre ei în vreame de veac.  Domnul Se va bate pentru voi, şi voi veţ tăcea”. Şi zise Domnul cătră Moisi: „Ce strigi cătră Mine? Grăiaşte fiilor lui Israil şi să înhame, Şi tu ia toiagul tău şi întinde mîna ta pre mare şi o spintecă pre dînsa şi să între fiii lui Israil în mijlocul mării, ca pre uscat.  Şi iată, Eu voiu întări inima lui Farao şi a tuturor eghipteanilor şi vor întră denapoia lor. Şi Mă voiu proslăvi în Farao, şi în toată oastea lui, şi întru cară, şi întru caii lui.  Şi vor cunoaşte toţi eghipteanii cum Eu sînt Domnul, proslăvindu-Mă în Farao, şi întru carăle şi caii lui”.  Şi să ridică îngerul lui Dumnezău, ce mergea naintea taberii fiilor lui Israil, şi mearse denapoi; şi să ridică şi stîlpul noorului den faţa lor şi Stătu denapoia lor.  Şi întră între mijlocul taberei eghipteanilor şi între mijlocul taberii fiilor lui Israil; şi să făcu întunearec şi negură, şi veni noaptea, şi nu să împreunară unii cu alţii toată noaptea.  Şi întinse Moisi mîna pre mare şi aduse Dumnezău marea cu vînt den austru silnic toată noaptea şi făcu marea uscat, şi să spintecă apa.  Şi întrară fiii lui Izrail în mijlocul marii pre uscat, şi apa ei - păreate de-a direapta şi păreate de-a stînga.  Şi-i goniră eghipteanii, şi întrară dupe dînşii toată călărimea lui Farao, şi carăle, şi călăreţii, pre mijlocul mării.  Şi să făcu întru streaja cea de mînecat, şi căută Domnul spre tabăra eghipteanilor în stîlpu de foc şi de nor, şi scutură tabăra lor.  Şi împiedecă osiile carălor lor şi aducea pre dînşii cu silă. Şi ziseră eghipteanii: „Să fugim de faţa lui Israil, pentru că Domnul Să bate pentru ei cu eghipteanii”.  Şi zise Domnul cătră Moisi: „întinde mîna ta pre mare, şi să se aşaze apa şi să acopere pre eghipteani, şi preste cară şi peste călăreţ”. Şi întinse Moisi mîna spre mare şi să aşăză apa de cătră zio la loc, iară eghipteanii fugiră supt apă şi scutură Domnul pre eghipteani în mijlocul mării.  Şi întorcîndu-se apa, au  acoperit carăle, şi călăreţii, şi toată putearea lui Farao, pre ceia ce mergea dendărătul lor la mare, şi nu rămaseră dentr-înşii nice unul. Iară fiii lui Israil au mers pre uscat pren mijlocui mării şi apa - lor păreate de-a direapta şi păreate de-a stînga.  Şi mîntui Domnul pre Israil în ziua aceaea den mîinele eghipteanilor. Şi văzură fiii lui Israil pre eghipteani morţi pre  ţărmurile mării şi văzu Israil mîna cea mare ce au făcut Domnul eghipteanilor. Şi să temu norodul de Domnul, şi crezură pre Domnul, şi [50] lui Moisi. slugii Lui.  Atuncea dntă Moisi şi fiii lui Israil dntarea aceasta Domnului şi ziseră grăind:

CAP XV

      Să cîntăm Domnului, că cu mărire Se mări! Cal şi călăreţ au aruncat în mare.  Ajutoriu şi acoperitoriu să făcu mie în mîntuire. Acesta e Dumnezăul mieu, şi-L voiu mări pre El, Dumnezăul tătîni-mieu, şi-L voiu înălţa pre  El! Domnul surpînd războaie. Domnul numele Lui. Carăle lui Farao şi putearea lui au aruncat în mare; aleş călăreţi căpitani  i-au afundat în Marea Roşie, Cu marea au acoperit pre ei, să afundară în fundu ca o  piatră. Direapta Ta, Doamne, se-au mărit în vîrtute, direapta Ta mînă, Doamne, au surpal vrăjmaşii. Şi cu mulţimea mărirei Tale ai sfărîmat împotrivnicii Tăi. Trimis-ai urgia  Ta şi-i mînca pre dînşii ca trestia. Şi pren duhul mîniei Tale se împărţi apa, să închegară ca păreţii apele, să închegară şi valurile în  mijlocul marii. Zise vrăjmaşul: ’Gonind voiu prinde, voiu împărţi prăzi, sătura-voiu sufletul mieu, ucide-voiu cu sabia mea, stăpîni-va mina mea! Trimiseşi duhul Tău, îi acoperi pre dînşii marea, să afundară ca plumbul în apă tare. Cine iaste aseamene Ţie întru dumnezăi, Doamne? Cine iaste aseamene Ţie? Mărit întru sfinţi, minunat în măriri, făcînd ciudease. Întinseşi direapta Ta, înghiţi pre dînşii pămîntul. Povăţiş cu direaptatea Ta norodul acesta carele ai mîntuit; chemaşi-l cu putearea Ta la odihna cea sfinta a Ta. Auziră limbile şi să scîrbiră, întristăciuni luară pre cei ce lăcuia la Filistiim. Atuncea grăbiră voivozii Edomului şi boiarii moaviteanilor, luară pre dînşii cutremur,  să  topiră  toţi  ceia  ce  lăcuia în Hanaan. Cădea-va pre ei cutremur şi frică, cu mărimea braţului Tău împietrească-se, pînă va treace norodul Tău, Doamne, pînă va treace norodul Tău acesta care ai agonisit. Băgîndu-i, răsădeaşte pre ei în muntele moştenirei Tale, la gata sălaşul Tău, care ai făcut, Doamne, sfinţire, Doamne, care au gătit mîinile Tale!  Domnul împărăţind veacul, şi preste veac, şi încă. Căce au întrat calul lui Farao cu cară şi cu călăreţi în mare, şi aduse Domnul peste dînşii apa mării, iară fiii lui Israil au mersu pre uscat în mijlocul mării”. Şi luo Mariam prorocită, sora lui Aaron, tîmpîna în mîna ei, şi ieşiră toate muierile pre urma ei cu tîmpene şi cu hore, şi începea lor Mariam, zicînd: „Să cîntăm Domnului, că cu mărire Să mări! Calu şi călăreţ aruncă în mare”. Şi rădică Moisi pre fiii lui Israil de la Marea Roşie şi-i aduse pre ei la pustiiul Sur. Şi mergea trei zile în pustie şi nu afla apă ca să bea.  Şi veniră la Merra, şi nu putea să bea apă de la Merra. pentru că era amară; pentru aceaea au numit numele locului aceluia „Amărăciune”.  Şi gîlciviia norodul asupra lui Moisi, zicînd: „Ce vom bea?”  Şi strigă Moisi cătră Domnul şi-i arătă lui Domnul lemnu, şi-l puse pre dînsul în apă şi să îndulci. Acolo puse lui dereptăţi şi judecat, şi acolo pre dînsul ispiti şi zise:  „De vei auzi cu auzire glasul Domnului Dumnezeului tău şi plăcutele înaintea Lui vei face şi vei băga în urechi poruncile Lui şi vei păzi toate direptăţile Lui, toată boala ce am adus asupra eghipteanilor nu voiu aduce preste tine, pentru că Eu sînt Domnul Ce aceastea vindecă”.  Şi veniră la Elim. Şi era acolo 12 izvoară de apă şi 70 de pomi de finic. Şi să tăbărîră acolo pre lîngă ape.

CAP XVI
      
      Şi să ridicară de la Elim şi veniră toată adunarea fiilor lui Israil la pustiiul Sin, carele iaste între Elim şi între Sina. Şi în 15 zile, în a doo lună, ieşind ei den pămîntul Eghipetului.
Gîlcevi toată adunarea fiilor lui Israil pre Moisi şi pre Aaron.  Şi ziseră cătră ei fiii lui Israil: „Mai cu folos am fi murit rănindu-ne de Domnul în pămîntul Eghipetului, cînd şedeam la căldările cu carnea şi mîncam pîine de saţiu, decît ne-aţi scos pre noi în pustiiul acesta, ca să omoriţi toată adunarea aceasta în foamete”. Şi zise Domnul cătră Moisi: „Iată, Eu voiu ploua voao pîini den ceriu, şi va ieşi norodul şi vor stringe al zilii pre zi, pentru ca să ispitescu pre ei de vor mearge pre leagea Mea au ba.  Şi va fi în ziua a şasea, şi vor găti ce vor stringe şi va fi îndoitu cel ce vor stringe a zilii preste zi”.  Şi zise Moisi şi Aaron cătră toată adunarea fiilor lui Israil: „Astară veţ cunoaşte cum Domnul v-au scos pre voi den pămîntul  Eghipetului,  Şi dimineaţă veţ vedea mărirea Domnului, auzind Domnul gîlceava voastră cătră Dumnezău. Dară noi ce sîntem de gîlceviţ pre noi?”  Şi zise Moisi: „Dîndu-vă Domnul seara carne să mîncaţi, şi pîine dimineaţa de saţiu, pentru că au ascultat Domnul gîlceava voastră care gîlceviţi voi asupra noastră! Şi noi ce sîntem? Că nu iaste asupra noastră gîlceava voastră, ce cătră Dumnezeu”.  Şi zise Moisi cătră Aaron: „Zi la toată adunarea fiilor lui Israil: ’Apropiaţi-vă înaintea lui Dumnezeu, pentru că au auzit gîlceava voastră'“.  Şi cînd grăiia 10 Aaron la toată adunarea fiilor lui Israil, şi să întoarseră în pustie, şi mărirea Domnului să arătă în nor.  Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd:  „Auziiu gîlceava fiilor lui Israil; grăiaşte cătră ei, zicînd: ’De cătră seară veţi mînca carne, şi dimineaţa vă veţi sătura de  pîine,  şi  veţi  conoaşte  că  Eu sînt [51] Domnul Dumnezeul vostru’”. Şi să făcu seară, şi să suiră prepeliţe şi acoperiră tabăra; iară dimineaţa să făcu potolindu-se rouă împrejurul taberii Şi, iată, pre faţa pustiiului, mărunt ca coliandreşul, albu ca ghiaţa, - pre pămînt. Şi văzînd aceasta fiii lui Israil, ziseră unul cătră altul: „Ce iaste aceasta?” - pentru căce nu ştiia ce iaste. Şi zise Moisi cătră dînşii: „Aceasta iaste pîinea care au dat Domnul voao să mîncat. Şi acesta e cuvîntul carele au poruncit Domnul: ’Strîngeţ dentr-însa fiiştecarele întru cei ce să cuvin: gomor, după capete, după numărul sufletelor voastre, fiiştecarele întru ceia ce lăcuiescu în cort cu voi să adunat!'“ Şi făcură aşa fiii lui Israil şi adunară unuia mai mult, altuia mai puţin. Şi măsurară gomor, şi nu prisosi celui ce avea cel mult, şi celuia ce avea cel puţin nu să împuţina, fieştecarele, la cine i să cuveniia lui, lîngă dînsul au adunat. Şi zise Moisi cătră ei: „Nimeni să nu lase pre dimineaţă de aceasta”. Şi nu ascultară pre Moisi, ce lăsară unii pre dimineaţă dentr-însa, şi scoasă viermi şi să împuţi. Şi să mîhni Moisi pre dînşii. Şi adunară pre dînsa dimineaţa, dimineaţă, fieştecarele cît i să cuveniia lui, şi cînd încălziia soarele, să topiia. Şi să făcu a şasea zi, au strîns ceale ce trebuia, îndoite, cîte doao gomor unuia. Şi întrară toţ boiarii adunării şi spuseră lui Moisi. Şi zise Moisi cătră dînşii: „Acesta e cuvîntul care au grăit Domnul: ’Sîmbătă, odihnă sfîntă Domnului, mîine, Cîte veţ frămînta, veţ frămînta, şi cîte veţ fiarbe, veţ fiarbe. Şi tot ce va prisosi, lăsat pre ea la rămăşiţă pre dimineaţă!’“ Şi lăsară den ea pînă dimineaţă, după cum porund lor Moisi, şi nu să împuţi, nice viermi să făcea întru ea. Şi zise lor Moisi: „Mîncat astăzi, pentru că iaste sîmbătă. odihna Domnului. Astăzi nu veţ afla pre cîmpu. Şase zile veţ aduna, iară a şaptea zi e sîmbătă, că nu vet afla într-însa”. Şi să făcu a şaptea zi, şi ieşiră unii den norod să adune, şi nu găsiră. Şi zise Domnul cătră Moisi: „Pînă cînd nu veţ să ascultat poruncile Meale şi leagea Mea? Vedeţ, pentru că Domnul au dat voao sîmbete ziua aceasta, pentru aceaea El au dat voao, ziua a şasea, pîine de 2 zile. Şădeţi fiişcarele la casele voastre, nime să nu iasă den voi den locul lui în a şaptea zi”. Şi ţinu sîmbăta norodul în a şaptea zi. Şi numiră aceasta fiii lui Israil numele ei „Mană”. Şi era ca sămînţă coliandreşului, albu, iară gustarea ei - ca azima în miare. Şi zise lor Moisi: „Acesta e cuvîntul ce-au poruncit Domnul: ’Împleţ gomor de mană, la jîtniţe, întru semenţiile voastre, ca să, vază pîinea ce aţ mîncat în pustie voi, cum v-au scos pre voi Domnul den pămîntul Eghipetului’“.  Şi zise Moisi cătră Aaron: „Ia un urcior de aur şi pune într-însul plin gomor de mană, şi-l vei pune pre dînsul naintea lui Dumnezău,  întru  pază  în  semenţiile voastre”. în ce chip au poruncit Domnul lui Moisi, şi puse Aaron înaintea mărturiei în pază.  Iară fiii lui Israil au mîncat mana 40 de ani, pînă au venit la pămînt lăcuit; pre mană au mîncat, pînă au venit la partea Finichiii.  Iară gomor a zecea a trei veadre era. 

CAP XVII

      Şi să rădică toată adunarea fiilor lui Israil de la pustiiul Sin, după taberele lor, pren cuvîntul Domnului; şi să tăbărîră la Rafidin. Şi nu era apă la norod să bea.  Şi huliia norodul  cătră Moisi, zicînd: „Dă-ne noao apă ca să bem!” Şi zise lor Moisi: „Ce mă hulit pre mine? Şi ce ispitit pre Domnul?”  Şi însetoşă acolo norodul de apă, şi gîlciviia norodul pre Moisi, zicînd: „Pentru ce aceasta? Ne-ai suit pre noi den Eghipet să ne omori pre noi, şi copiii noştri, şi dobitoacile noastre de seate?”  Şi  strigă Moisi  cătră Domnul, zicînd: „Ce voiu face norodului acestuia? încă puţin şi mă vor ucide cu pietri”.  Şi zise Domnul cătră Moisi: „Pasă înaintea norodului acestuia, şi ia cu tine din bătrînii norodului, şi toiagul cu carele ai lovit rîul ia-l a mînă-ţi şi mergi.  Aicea Eu stau mai înainte de a mearge tu acolo, pre piatră, în Horiv, şi vei lovi piatra şi va ieşi dintr-însa apă şi va bea norodul”. Şi făcu Moisi aşa înaintea fiilor lui Israil.  Şi  numi  numele  locului aceluia „Ispită” şi „Hulă”, pentru hula fiilor lui Israil şi pentru că ispitiia pre Domnul, zicînd: „De iaste Domnul între noi au ba?”  Şi veni Amalic şi bătea pre Israil la Kafidin.  Şi zise Moisi lui lisu; „Aleageţi ţie oameni şi, ieşind, stai împrotiva lui Amalic mîine! Şi iată, eu stau pre vîrful muntelui, şi toiagul lui Dumnezău -în mîna mea”.  Şi făcu Iisus dupe cum i-au zis lui Moisi şi stătu împotriva lui Amalic. Iară Moisi şi Aaron şi Or să suiră pre vîrful muntelui.  Şi fu cînd ridică Moisi mîinile lui, biruia  Israil;  iară cînd slobozea mîinile, biruia Amalic.  Şi mîinile lui Moisi, greale, şi luînd  piatră, supuseră supt el şi sădea pre dînsa; şi Aaron şi Or răzima mîinile lui, de o parte unul, de altă parte altul. Şi fură mîinile lui Moisi răzimate pînă în apusul soarelui.  Şi  au sfărîmat Iisus pre Amalic şi tot norodul lui cu ucidere de sabie.  Şi zise Domnul cătră Moisi: „Scrie aceasta întru pomenire în carte şi dă în urechile lui Iisu că cu stingere voiu stinge pomenirea lui Amalic din cel de supt ceriu”.  Şi zidi Moisi jărtăvnic Domnului şi numi numele lui: „Domnul – scăparea [52] mea”. Căci că cu mînă ascunsă bate Domnul pre Amalic den neamuri în neamuri.

CAP XVIII

      Şi auzi Iothor, preotul Madiam, socrul lui Moisi, toate cîte au făcut Domnul lui Israil, norodului Său, pentru că scoase Domnul pre Israil den Eghipet.  Şi luo Iothor, socrul lui Moisi,
pre Sepfora, muiarea lui Moisi, dupe lăsarea  ei, Şi pre doi feciori ai ei, numele unuia -Ghersam, zicînd: „Nemearmic am fost în  pămînt strein”, Şi numele al doilea - Eliezer, zicînd: „Pentru că Domnul tătîni-mieu -ajutoriu mie şi mă scoase den mîna lui  Farao”. Şi veni Iothor, socrul lui Moisi, şi fiii şi muiarea cătră Moisi la pustie, unde să  tăbărise, la muntele lui Dumnezău. Şi spuseră lui Moisi, zicînd: „Iată, Iothor, socru-tău, vine cătră tine, şi amîndoi feciorii tăi cu dînsul”. Şi ieşi Moisi în timpinarea socru-său şi se închină lui şi sărută pre el şi să sărutară  între dînşii. Şi-i băgă Moisi pre dînşii în cort şi povesti Moisi socrului său toate cîte au făcut Domnul lui Farao şi eghipteanilor pentru Israil, şi toată osteneala ce li se-au făcut lor pre cale, şi cum i-au scos Domnul den mîinile lui Farao şi ale eghipteanilor.  Şi să minună Iothor de toate bunătăţile carele au făcut Domnul lor, căci i-au scos pre dînşii Domnul den mîna eghipteanilor şi den mîna lui Farao. Şi zise Iothor: „Blagoslovit Domnul, căci au scos pre norodul Lui den mîinile  eghipteanilor  şi  den  mîna lui Farao. Acuma cunoscuiu cum mare iaste Domnul decît toţi dumnezeii, pentru aceaea căci i-au asuprit pre dînşii”. Şi luo Iothor, socrul lui Moisi, ardere-de-tot şi jîrtve lui Dumnezău. Şi veni Aaron şi toţi bătrînii lui Izrail ca să mănînce pîine împreună cu socrul lui Moisi înaintea lui Dumnezău. Şi fu a doua zi, şăzu împreună Moisi a judeca norodul şi tot norodul stătu înaintea lui Moisi de dimineaţa pînă seara. Şi văzînd Iothor toate cîte feace norodului, zise: „Ce iaste aceasta ce faci tu norodului? Pentru ce şăzi tu singur, şi tot norodul stă înaintea ta de dimineaţa pînă în seară?” Şi zise Moisi socro-său: „Pentru căci veni norodul cătră mine ca să cearce judecată de la Dumnezău. Pentru căci, cînd li se va face lor price şi vor veni cătră mine, cert pre fieştecarele şi tocmesc pre ei poruncile lui Dumnezău şi leagea Lui”. Şi zise socrul lui Moisi cătră el: „Nu faci tu direptu cuvîntul acesta. Cu stricare te vei strica şi tu şi tot norodul acesta carele iaste cu tine. Greu ţie cuvîntul acesta, nu vei putea să fad tu singur. Acum dară, ascultă-mă’, şi te sfătuiescu şi va fi Dumnezău cu tine! Fă-te tu norodului ceale ce-s cătră Dumnezău şi vei purta cuvintele lor cătră Dumnezău  Şi vei  mărturisi lor poruncile lui Dumnezău şi leagea Lui şi vei arăta lor căile întru care vor mearge pre eale şi faptele care vor face.  Şi tu socoteaşte ţie den tot norodul oameni tari şi temători de Dumnezău, oameni direpţi, ce urăscu mîndria, şi vei pune preste dînşii mai mari preste mie, şi mai mari preste sută, şi mai mari peste cincizăci, şi mai mari peste zeace, şi aducători înlăuntru de cărţi.  Şi  vor judeca norodul preste tot ceasul, iară cuvîntul cel cu greu îl vor aduce la tine, iară judecăţile ceale mici le vor judeca ei; şi vor uşura de la tine şi-ţ vor ajutori ţie.  De vei  face cuvîntul acesta, te va întări Dumnezău şi vei putea să stai, şi tot norodul acesta va veni la locul lui cu pace”.  Şi ascultă Moisi glasul socrului său şi făcu toate cîte au zis lui,  Şi alease Moisi oameni tari den tot Israil şi făcu pre ei preste dînşii mai mari preste mie, şi mai mari preste sută, şi mai mari preste cinci-zăci, şi mai mari preste zeace, şi aducători înlăuntru de cărţi,  Şi judeca norodul în tot ceasul, iară cuvîntul cel greu aducea la Moisi, iară tot cuvîntul cel uşor îl judeca ei.  Şitrimise Moisi pre socrul lui şi să duse la pămîntul lui.

CAP XIX

      Iară în a treia lună a ieşirii fiilor lui Israil den pămîntul Eghipetului, în ziua aceasta, au venit la pustiiul Sina.  Şi să ridicară de la Rafidin şi veniră la pustiiul Sina şi să tăbăriră acolo Israil, împotriva muntelui.  Şi Moisi să sui în muntele lui Dumnezău şi chemă pre dînsul Domnul Dumnezău den munte, zicînd: „Aceastea vei grăi casii lui Iacov şi vei povesti fiilor lui Israil: Voi aţ văzut cîte am făcut eghipteanilor şi v-am luat pre voi ca pren nişte aripi de vultur şi v-am tras pre voi cătră Mine.  Şi acum, de veţ asculta cu auzul glasului Mieu şi veţ păzi făgăduinţa Mea, Îm veţ fi Mie norod ales den toate limbile, pentru că al Mieu iaste tot pămîntul.  Şi voi veţ fi Mie împărăţie sfinţenie şi limbă sfîntă’. Aceaste cuvinte vei grăi fiilor lui Israil”.  Şi veni Moisi şi chemă pre bătrînii norodului şi zise şi le puse lor înainte toate cuvintele aceastea carele au poruncit lor Dumnezău.  Şi răspunse tot norodul odată şi ziseră: „Toate cîte au zis Dumnezău vom face şi vom asculta”. Şi aduse Moisi cuvintele norodului cătră Dumnezău şi zise Domnul cătră Moisi:  „Iată, Eu voiu veni cătră tine în stîlpu de nor, pentru ca să auză norodul grăind Eu cătră tine, şi ţie îţ vor creade în veaci”. Şi spuse Moisi cuvintele norodului cătră Domnul.  Şi zise Domnul cătră Moisi: [53] „Pogorîndu-te, mărturiseaşte norodului şi curăţeaşte pre ei astăzi şi mîine, şi-ş speale hainele, Şi fie gata în a treia zi, pentru că in a treia zi Se va pogori Domnul pre muntele Sinaii înaintea a tot norodul. Şi vei osebi norodul pemprejur, zicînd: 'Feriţi-vă pre voi a vă sui în munte şi să să atingă de el ceva, că tot ce se va atinge de munte cu moarte se va sfîrşi. Nu se va atinge de dînsul mînă, pentru că cu pietri îl vor ucide, au cu lovitură să va săgeta; ori dobitoc, ori om nu va trăi. Iară cînd glasurile şi trîmbiţele şi norul va treace de la munte, aceia se vor sui pre munte'“. Şi pogori Moisi den munte cătră norod, şi sfinţi pre ei, şi-ş spălară hainele lor, şi zise norodului:  „Gătiţi-vă trei zile, să nu vă apropiaţi la muieri”. Şi fu a treaia zi, fiind de cătră mînicate, să făcură glasuri şi fulgere şi nori întunecoşi pre muntele Sina, glasul trîmbiţii răsuna tare, şi să spamîntă tot norodul cel den tabără. Şi scoase Moisi norodul întru-ntimpinarea lui Dumnezeu den tabără şi statură supt munte. Muntele Sinaii se afuma tot, pentru căce Se pogorîse Dumnezeu pre el în foc; şi să suia fumul, ca un fum de cuptoriu, şi să minună tot norodul foarte. Şi să făcură glasurile trîmbiţii mergînd înainte mai tare foarte; Moisi grăia, şi Dumnăzău îi răspundea lui cu glas. Şi Să pogori Domnul pre muntele Sinaii, pre vîrful muntelui, şi chemă Domnul pre Moisi pre vîrful muntelui şi să sui Moisi. Şi zise Dumnezău cătră Moisi, zicînd: „Pogorînd, mărturiseaşte norodului, ca nu doară să să apropie cătră Dumnezău a lua aminte, şi vor cădea dentru ei mulţime. Şi preoţii care se vor apropia cătră Domnul Dumnezău, să să sfinţească, ca să nu să schimbe de la dînşii Domnul”. Şi zise Moisi cătră Dumnezău: „Nu va putea norodul să să suie la muntele Sinaiei, pentru că Tu Te-ai mărturisit noao, zicînd: ’Osebeaşte muntele şi sfinţeaşte pre dînsul’“. Şi zise lui Domnul: „Pasă, pogoară, şi te suie tu, şi Aaron împreună cu tine; iară preoţii şi norodul să nu să silească a să sui cătră Dumnezău, ca nu cîndai va piarde dentru dînşii Domnul”.  Şi să pogori Moisi cătră norod şi zise lor.

CAP XX

      Şi grăi Domnul toate cuvintele aceastea cătră Moisi, zicînd: „Eu sînt Domnul Dumnezăul tău, Cela ce te-am scos pre tine den pămîntul Eghipetului, den casa robiei.  Să nu fie ţie  alţi dumnezei afară den Mine! Să nu faci ţie chip cioplit, nice la toată asămănarea den cîte sînt în ceriu sus şi den cîte sînt pre pămînt jos  şi cîte-s în apă supt pămînt! Să nu te închini lor, nice să slujeşti lor, căce că Eu sînt Domnul Dumnezăul tău, Dumnezău rîvnitoriu, cîînd păcatele părinţilor pre feciori, pînă al treilea şi al patrulea neam, celor ce urăscu pre Mine,  Şi făcînd milă întru mii celor ce Mă iubescu pre Mine şi celor ce păzăscu poruncile Meale.  Să nu iai numele Domnului Dumnezăului tău în deşert, pentru că nu va curaţi Domnul pre cela ce va lua numele Lui în deşert.  Adu-ţ aminte de ziua sîmbetei, să o sfinţeşti pre ea.  Şase zile să  lucrezi şi vei face toate lucrurile tale,  Iară a şaptea zi, sîmbăta Domnului Dumnezăului tău, să nu faci într-însa tot lucrul, tu, şi feciorul tău, şi fata ta, sluga ta, şi slujnica ta, boul tău, şi înjugătoriul tău, şi tot dobitocul tău, şi cel nimearnic ce lăcuiaşte cu tine,  Pentru că în şase zile au făcut Dumnezău ceriul şi pămîntul şi marea, şi toate cîte sînt în eale, şi odihni în ziua a şaptea. Pentru aceaea blagoslovi Dumnezău ziua a şaptea şi o sfinţi pre dînsa.  Cinsteaşte  pre  tată-tău  şi pre mumă-ta, pentru ca să ţi să facă ţie bine, şi delungat de ani să te faci pre pămîntul cel bun, carele Domnul Dumnezăul tău dă ţie. Să nu ucizi!  Să nu preacurveşti!  Să nu furi! Să nu mărturiseşti pre minciuni asupra vecinului tău mărturie mencinoasă! Să nu pohteşti muiarea aproapelui tău; să nu pohteşti casa vecinului tău, nice ţarina lui, nice sluga lui, nice pre slujnica lui, nice boul lui, nice înjugătoriul lui, nice a tot dobitocul lui, nice cîte sînt aproapelui tău!”  Şi tot norodul  vedea glasul, şi luminele, şi glasul trîmbiţii, şi muntele afumînd;  Şi spămîntîndu-se tot norodul, au stătut de departe. Şi zise cătră Moisi: „Grăiaşte tu noao, şi nu grăiască cătră noi Dumnezău, cîndai să nu murim”.  Şi zise lor Moisi: „îndrăznit, că pentru ca să vă ispitească pre voi au venit Dumnezău cătră voi, pentru ca să să facă frica Lui întru voi, ca să nu greşit”.  Şi sta tot norodul de departe, iară Moisi întră în negura unde era Dumnezău.  Şi zise Domnul cătră Moisi: „Aceastea vei zice casii lui Iacov şi vei spune fiilor lui Israil: ’Voi aţi văzut că den ceriu am grăit cătră voi.  Să nu faceţ voao dumnezai de argint şi dumnezăi de aur, să nu faceţ voao acestea. Jîrtăvnic de pămînt să-M faceţ Mie şi veţ pune pre el arderile-de-tot ale voastre şi măntuirile voastre, oile şi viţeii voştri, în tot locul unde voiu numi numele Mieu acolo, şi voiu veni cătră tine şi te voiu blagoslovi.  Iară de vei face Mie jîrtăvnic de piatră, să nu le zideşti cioplite; pentru că cuţitul tău ai pus pre eale, şi s-au pîngărit.  Să nu te sui cu treapte pre  jîrtăvnicul Mieu, pentru ca să nu descoperi grozăvia ta pre dînsul.

CAP XXI

[54]

       Şi aceastea-s dereptăţîle carele vei pune înaintea lor: De vei dobîndi rob ovreaiu, şase ani să-ţ slujască ţie, iară la al şaptele an îl vei trimite slobod, în dar. Iară de va veni el singur, şi singur va ieşi; iară de va întră şi muiarea împreună cu dînsul, şi muiarea va ieşi împreună cu el. Iară de va da domnu-său lui fămeaie şi va naşte lui feţi şi feate, muiarea şi copiii vor fi a domnu-său, iară el singur va ieşi. Iară de va răspunde robul, zicînd: ’Am îndrăgit pre stăpînu-mieu şi pre muiarea mea şi pre copiii miei, nu voiu să mă duc slobod', îl va aduce pre dînsul stăpînul lui la judecata lui Dumnezău, şi atuncea va aduce pre dînsul lîngă uşă pe prag, şi-i va găuri stăpînul lui ureachea cu sula, şi-i va sluji  lui în veaci. Iară de-ş va vinde cinevaş fata Iui roabă, nu să va duce după cum să duc roabele. De nu va plăcea bine întru ochii stăpînului ei, pre carea n-au mărturisit asupră-i, va slobozi pre ea, iară la limbă streină nu iaste slobod a o vinde, pentru căce au vinuit întru  ea. Iară de o va tocmi pre dînsa cu feciorul lui, după dereptatea featelor va face ei. Iară de va lua lui pre alta, ceale ce să cuvin, şi îmbrăcăminţile, şi împreunarea ei să nu o lipii sască.  Iară de nu-i va face aceaste trei ei, va ieşi în dam, fără de argint. De va lovi cineva pre altul şi va muri, cu moarte să să omoară. Iară de nu va fi de bunăvoie, ce Dumnezău l-au dat în mînile lui, daţi voi loc unde va fugi acolo ucigaşul. Iară de se va apuca neştine să omoară pre vecinul său cu hicleşug şi va fugi la jîrtăvnic, de la jîrtăvnicul Mieu să-l iai să-l omori. Cela ce bate pre tată-său sau pre mumă-sa, cu moarte să să omoară. Cela ce va grăi de rău pre tată-său sau pre mumă-sa, cu moarte să moară. Carele va fura neştine pre oarecarele den fiii lui Israil şi, silindu-l, îl va vinde şi să va afla într-aceasta, cu moarte să moară. Iară de se vor certa doi oameni şi vor lovi pre aproapele lui cu piatră au cu pumnul, şi nu va muri, ce va zăcea în pat, De se va scula omul şi va umbla afară cu toiag, nevinovat va fi cel ce l-au lovit, afară den zăbava lui va plăti, şi leacurile. Iară de va lovi neştine pre robul lui sau pre roaba lui cu toiag, şi va muri de mînile lui, cu judecată să va izbîndi, Iară de va trăi o zi sau doao, nu să va izbîndi, pentru că argintul al lui iaste. Iară de se vor sfădi doi bărbaţi şi vor lovi fămeaia ce are în pîntece şi va ieşi copilul ei neînchipuit, cu pagubă să se păgubească, întru cît va pune bărbatul muierii, şi va da cu preţ. Iară de va fi închipuit, va da suflet pentru suflet, Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mînă pentru mînă, picior pentru picior, Arsură pentru  arsură,  rană  pentru  rană, umflătură pentru umflătură.  Iară de va lovi neştine ochiul robului său au ochiul roabei lui şi-l va orbi, slobozi să trimiţi pre ei, pentru ochiul lor.  Iară de va zdrobi dintele robului sau roabei lui, slobozi va trimite pre ei, pentru dintele lor.  Iară de va împunge cu coarnele taur bărbat au muiare, şi va muri, cu pietri se va ucide taurul şi nu se vor mînca cărnurile lui,  iară stăpînul taurului nevinovat va fi.  Iară de va fi fost vreun taur împungătoriu de ieri sau de alaltăieri, şi-l vor mărturisi stăpînului său şi nu-l va omorî pre dînsul, şi va omori bărbat sau muiare, taurul cu pietri să să omoară, şi stăpînul lui să moară lîngă dînsul.  Iară de se vor îngreuia preste el răscumpărări, va da răscumpărări sufletului lui întru cît vor pune peste el.  Iară de va împunge fecior sau fată, dupe această dereptate vor face lui.  Iară de va împunge taurul rob au roabă, de drahme de argint va da stăpînului lor, şi taurul cu pietri să să omoară. De va deschide neştine groapă sau va ciopli groapa de piatră şi nu o va acoperi pre dînsa, ce va cădea înlăuntru acolo viţel au măgariu,  Stăpînul gropii va plăti, argint va da stăpînului lor, iară stîrvul al lui va fi.  Iară de va împunge taurul cuiva pre taurul aproapelui său şi va muri, vor vinde taurul cel viu şi vor împărţi argintul lui, şi taurul cel mort îl vor împărţi.  Iară de să va fi ştiut că iaste taurul împungătoriu mai denainte, de ieri, de alaltăieri, şi vor fi mărturisit stăpînului şi nu-l va omorî pre dînsul, va plăti taur pentru taur, iară stîrvul va fi al lui.

CAP XXII

      De va fura neştine viţel sau oaie şi o va junghea şi o va vinde, cînd viţei să plătească pentru viţel şi patru oi pentru oaie.  Iară de se va afla în groapă furul şi, rănindu-l, va muri, nu iaste lui utidere.  Iară de va răsări soarele pre el, vinovat iaste să moară şi cel ce-l ucide, iară de nu va avea el, să se vînză pentru furtişag. Iară de să va prinde şi să va afla în mîna lui furtişagul viu, den măgariu pînă ta oaie, îndoite să le plătească.  Iară de va paşte neştine ţarină sau vie şi va lăsa dobitocul lui să pască ţarina altuia, să plătească den ţarina lui, dupe roadă ei; iară de va paşte toată ţarina, ceale mai bune den ţarina lui şi ceale mai bune den via lui va plăti.  Iară de va ieşi foc şi va găsi mărădni şi va arde arii, au spice, au cîmpu, va plăti cela ce au aprins focul. Iară de va da neştine aproapelui său argint sau unealte să le păzească şi să vor fura den casa omului, de se va afla cela ce au furat, va plăti [55] îndoit, Iară de nu se va afla cela ce au furat, va veni domnul casei înaintea iui Dumnezău şi va jura cu adevărat, cum el să nu fie viclenit preste toate unealtele aproapelui său. Asupra  fieşteeării strîmbătăţi - grăite: Pentru viţel, şi înjugătoriu. şi oaie, şi haină, şi toată piarderea ce să pîraşte; pentru că, de va jura, înaintea lui Dumnezău va mearge judecata amîndurora; şi cela ce se va prinde pren Dumnezău  va  plăti  îndoit aproapelui său. Iară de va da neştine aproapelui său înjugătoriu, au viţel, au oaie, au fiece dobitoc să-l păzească, şi se va zdrobi, au va muri, au se va robi, şi nimeni nu va şti, Jurămînt va fi de la Dumnezău întru mijlocul amîndurora, cum cu adevărat el n-au viclenit ca să aibă parte întru tot dobitocul vecinului; şi aşa va priimi stăpînul lui şi nu va plăti.  Iară de se va fura de la el, va plăti stăpînului. Iară de se va prinde de hiară, îl va aduce la uşă, şi nu-l va plăti. Iară de va ceare neştine de la vecinuş, şi se va zdrobi, sau va muri, sau se va robi, şi stăpînul nu va fi cu dînsul, va plăti. Iară de va fi stăpînul cu dinsul, nu va plăti; şi de va fi năimit, va fi lui pentru simbria lui. Iară de va înşela neştine fecioara nelogodită şi să va culca cu ea, cu zeastre să înzestreaze pre dînsa luiş fămeaie. Iară de se va fi ferind se va feri şi nu va vrea tatul ei să o dea lui pre dînsa fămeaie, argintul va plăti el tătîni-său, după cum iaste zeastrea featelor. Pre vrăjitori să nu-i lăsaţi să trăiască. Tot ce să culcă cu dobitoc, cu moarte să să omoară.  Cela ce jărtvuiaşte dumnezeilor să piară, fără numai Domnului. Şi pre cel nemeamic să nu-l chinuit, nice să nu-l întristaţi, pentru că aţi fost nemearnici în pămîntul Eghipetului.  Toată văduva şi săracul să nu le faceţ rău. Iară de-i veţi asupri pre ei cu rău şi strigînd, vor jelui cătră Mine, cu auzul voiu auzi glasul lor Şi Mă voiu scîrbi cu minie şi voiu omori pre voi cu sabia; şi vor fi fămeile voastre văduve şi feciorii voştri săraci. Iară de vei împrumuta cu argintu pe fratele cel sărac ce e lîngă tine, să nu-l grăbeşti, să nu pui camătă asupră-i. Iară de vei zăloji zălog haina vecinului, mai nainte de apusul soarelui să o dai lui; Pentru că iaste aceasta lui învălitură singură, aceasta iaste haina ruşinării lui: în ce va dormi? De va striga cătră Mine, voiu asculta pre el, pentru că milostiv sînt Dumnezeii să nu-i grăieşti de rău, şi pre boiariul norodului tău să nu-l vorbeşti de rău. începăturile ariei şi ale teascului tău să nu le lipseşti, ceale dentîi născute ale fiilor tăi vei da Mie. Aşa vei face: viţelul tău, şi oaia ta, şi înjugătoriul tău, 7 zile vor fi supt mumă-ş, iară a opta zi Mi le vei da pre eale.  Şi bărbaţi sfinţi veţi fi Mie; şi carnea prinsă de hiară să nu o mîncaţi, cîinelui o aruncaţi pre ea.

CAP XXIII
      
      Să nu priimeşti auzu în deşert, Să nu pristăneşti cu cel strimbu, ca să fii mărturie strîrnbă. Să nu fii cu cei mai mulţi spre rău, să nu te adăogi cu mulţimea, a te abate cu cei mai mulţi, ca să abaţi judecata. Şi pre cel sărac să nu-l miluieşti la judecată. Iară de vei întîlni boul nepriatenului tău au înjugătoriul lui rătăcindu-se, să-l întorci să i-l dai lui. Şi de vei vedea înjugătoriul nepriatenului tău căzut supt sarcina lui, să nu-l treci, ce să o rădici pre dînsa împreună cu el. Să nu întord judecata săracului în judecata lui. De tot cuvîntul strîmbu să te fereşti, pre cel nevinovat şi dirept să nu-l omori şi să nu îndireptezi pre cel necurat, pentru daruri. Şi daruri să nu iai, pentru că darurile orbescu ochii celor ce vădu şi strică cuvintele direapte. Şi nemearnicul să nu-l învăluiţi, nice să-l chinuiţi, pentru că voi ştiţi sufletul nemearnecului, că voi eraţi nemearnici în pămîntul Eghipetului. Şase ani vei sămăna pămîntul tău şi vei aduna roadele lui. Iară la al şaptelea lăsare vei face, şi-l vei lăsa pre dînsul şi vor mînca săracii limbii tale, iară rămăşiţele vor mînca hiarăle cîmpului. Aşa vei face via ta, şi măslinetul tău. Şase zile să faci lucrurile tale, iară ziua a şaptea vei odihni, ca să să odihnească boul tău şi înjugătoriul tău şi pentru ca să răsufle feciorul slujnicii tale şi nemearnecul. Toate cîte am grăit cătră voi, păziţi-le, şi de numele altor dumnezei să nu vă aduceţi aminte, nice să să auză den gurile voastre. Trei vremi ale anului, prăznuiţi Mie: Praznicul azimelor păziţi, zile veţ mînca azimă, dupre cum ţ-am porundt ţie pre vreamea lunii dentîiu; pentru că întru dînsa ai ieşit de la Eghipet; să nu te arăţi înaintea Mea în deşertu. Şi praznic seacirii pîinilor dentîiu vei face lucrurilor tale cărora vei sămăna în ţarina ta; şi praznic săvîrşitului, la ieşirea anului, în adunarea lucrurilor tale celor den ţarina ta. Trei vremi ale anului să va ivi toată partea bărbătească a ta înaintea Domnului Dumnezăului tău, pentru căci, cînd voiu scoate limbile de la faţa ta şi voiu lărgi hotarăle tale, nu va pohti nimenea pămîntului tău. Să nu pui pre aluoat sînge de jirtva Mea, nice să doarmă grăsimea praznecului Mieu pînă dimineaţă. începăturile dentîi  ale feciorilor pămîntului tău vei aduce înlăuntru, în Casa Domnului Dumnezăului tău. Să nu fierbi mielul în laptele mumei lui.  Şi iată. Eu trimit pre îngerul [56] Mieu înaintea feaţii tale, pentru ca să te păzască pre cale, ca să te bage în pămîntul unde ţ-am gătit ţie, Ia-te aminte tu pre însuţ, şi ascultă de el şi nu fii neascultătoriu, pentru că nu va îngădui ţie, că numele Mieu iaste pre dînsul De vei asculta glasul Mieu şi vei face toate cîte voiu porunci Eu voao şi vei păzi legătura Mea, veţ fi Mie norod ales decît toate limbile. Pentru că al Mieu iaste tot pămîntul, şi voi veţ fi Mie sfinţire împărătească şi norod sfînt’. Aceaste cuvinte vei grăi fiilor lui Israil: ’De veţ asculta cu auzul glasului Mieu şi veţ face toate cîte voiu zice ţie, învrăjbivoiu vrăjmaşilor tăi şi voiu fi împotrivă împotrivnecilor tăi. Pentru că va mearge îngerul Mieu, povăţuitoriul tău, şi te va aduce cătră amorei, şi hetei, şi ferezei, şi bananei, şi gherghesei, şi evei, şi evusei, şi voiu  sfărîma  pre  ei  denaintea feaţelor voastre. Să nu te închini dumnăzăilor lor, nice să slujeşti lor, să nu faci după faptele lor, ce cu surpare să surpi capiştile lor şi zdrobind să zdrobeşti stîlpii lor. Şi să slujeşti Domnului Dumnezăului tău, şi voiu blagoslovi pîinea ta, şi vinul tău, şi apa ta, şi voiu întoarce slăbiciunea de la voi. Nu va fi neploditoriu, nice sterp, pre pămîntul tău; numărul zilelor tale plinind voiu plini. Şi frica voiu trimite povaţă ţie şi voiu îndereptă toate limbile la care mergi tu cătră ei şi voiu da pre toţi împotrivnicii tăi pribeagi. Şi voiu trimite viespile înaintea ta şi voiu scoate pre amorei, şi pre evei, şi pre hananei, şi pre hetei, de la tine. Nu-i voiu scoate pre dînşii într-un an, pentru ca să nu să facă pămîntul pustiiu şi să vor face multe asupra ta fiarăle pămîntului. Pren încet-încet voiu scoate pre dînşii de la tine, pînă vei creaşte şi vei moşteni pămîntul. Şi voiu pune hotarăle tale de la Marea Roşie pînă la Marea Filistiimului, şi de la pustiiu pînă la rîul cel mare al Efratului, şi voiu da în mîinele voastre pre ceia ce şed pre pămînt şi voiu scoate pre dînşii de la tine.  Să nu pristăneşti lor şi dumnezăilor lor făgăduinţă, Şi să nu pristănească în pămîntul tău, pentru ca să nu te facă să păcătuieşti cătră Mine, că,de vei sluji dumnezăilor lor, acestea vor fi ţie piadecă’”.

CAP XXIV

      Şi lui Moisi zise: „Suie-te cătră Domnul, tu şi Aaron, şi Nadav, şi Aviud, şi şaptezeci den bătrînii lui Israil, şi să vor închina de departe Domnului. Şi să va apropia Moisi singur cătră Dumnezău, iară ei nu se vor apropia; şi norodul nu se va sui împreună cu dînşii’. Şi mearse Moisi şi povesti norodului toate cuvintele lui Dumnezău şi dereptăţile,şi răspunse tot norodul cu un glas, zicînd: „Toate cuvintele care le-au grăit Domnul vom face şi le vom asculta”. Şi scrise Moisi toate cuvintele lui Dumnezău. Şi mînecînd Moisi dimineaţa, zidi jirtăvnic supt munte şi 12 pietre, spre ceale 12 seminţii ale lui Israil.  Şi trimise pre tinerii fiilor lui Israil şi adusără arderi-de-tot şi jirtviră jirtvă de mîntuire Domnului Dumnezău, viţei.  Şi luînd Moisi jumătate de sînge, turnă în clondir, iară jumătate turnă cătră jărtăvnic.  Şi luînd Cartea Făgăduinţii, ceti la urechile norodului, şi ziseră: „Toate cîte au grăit Domnul vom face şi vom asculta”.  Şi luînd  Moisi sîngele, au risipit peste norod şi au zis; „Iată sîngele făgăduinţii care au pus Domnul cătră noi, pentru toate cuvintele aceastea”.  Şi să sui Moisi, şi Aaron, şi Nadav, şi Aviud, şi 70 den bătrînii lui Israil  Şi văzură locul unde au stătut Dumnezăul lui Israil; şi ceale de supt picioarele Lui, ca un lucru de cărămide de zamfir şi ca chipul întăriturii ceriului la curăţenie.  Şi den cei aleş ai lui Israil nu s-au despărţit nice unul, şi să arătară în locul lui Dumnezău, şi mîncară şi băură.  Şi zise Domnul cătră Moisi: „Sui-te cătră Mine în munte şi stăi acolo, şi-ţ voiu da tablele ceale de piatră, leagea şi poruncile care le-am scris ca să puiu leage lor”.  Şi sculîndu-se Moisi şi Iisus, ce sta lîngă el, s-au suit în muntele lui Dumnezău.  Şi celor bătrîni ziseră: „Aşăzaţi-vă acii pînă ne vom întoarce cătră voi. Şi, iată, Aaron şi Or – cu voi; de se va întîmpla cuiva judecată, să meargă la ei”.  Şi să sui Moisi şi Iisus în munte şi acoperi norul muntele.  Şi pogorî mărirea lui Dumnezău pre muntele Sinaii şi acoperi pre dînsul norul 6 zile. Şi chemă Domnul pre Moisi a şaptea zi, den mijlocul norului.  Şi chipul mărirei Domnului - ca nişte foc arzînd, pre vîrful muntelui, înaintea fiilor lui Israil.  Şi întră Moisi în mijlocul norului şi să sui în munte şi era acolo în munte 40 de zile şi 40 de nopţi.

CAP XXV

      Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Zi fiilor lui Israil şi grăiaşte: 'Luaţi-M începături’; de la toţi cărora le va părea în inima lor veţ lua începăturile Meale.  Şi aceasta iaste începătura care veţ lua de la dînşii: aur, argint şi aramă;  Şi vînăt, şi mohorit, roşiu îndoit, şi mătase răsucită, şi păr de capră;  Şi piei de berbeace roşite, şi piei vinete, şi leamne neputrede, şi pietri sardii; Şi untdelemnu la lumină, tămîie la untdelemnul ungerii şi la împreunarea tămîii;  Şi pietri la săpat la cel preste umăr şi la haina cea pînă în picioare.  Şi-M vei face [57]  Mie sfinţire şi Mă voiu arăta întru voi. Şi vei face Mie după toate cîte Eu ţi-arăt ţie în munte. Pilda cortului şi pilda tuturor vaselor lui, aşa vei face. Şi vei face chivotul mărturiii de leamne neputrede: de doi coţi şi jumătate lungul, şi de un cot şi jumătate latul, şi do un cot şi jumătate naltul. Şi-l vei polei pre dînsul cu aur curat, den lăuntru şi den afară vei polei pre dînsul, şi vei face lui zimţi de aur sucit împrejur. Şi vei face lui patru verigi de aur şi vei pune pre ceale patru cornuri ale lui: doao verigi pre o margine şi alte doao pre a doua margine. Şi vei face drugi de leamne neputrede şi le vei polei cu aur curat Şi vei băga drugii în verigile ceale ce-s în cornurile chivotului, ca să să ridice chivotul cu eale.  În verigile chivotului vor fi drugii neclătiţi.  Şi vei pune înlăuntru în chivot mărturiile care-ţ voiu da ţie. Şi vei face acoperemînt de rugăciune, de aur vărsat curat, de doi coţi şi jumătate de lungu şi de un cot şi jumătate de lat. Şi vei face doi hero-vimi de aur bătuţi, şi vei pune pre ei de amîndoao părţile a acoperemîntului de rugăciune. Şi să vor face herovimii unul den partea aceasta şi unul den partea a doua a acoperemîntului. Şi vei face pre doi herovimi, pre amîndoao marginile vor fi acei doi herovimi întinzînd aripile deasupra, umbrind cu aripile lor pre acoperimînt, şi obrazele lor unul cătră altul, cătră acoperimînt vor fi obrazele herovimilor. Şi vei pune acoperimîntul pre chivot deasupra,  Şi în chivot vei pune mărturiile care voiu da ţie. Şi Mă voiu cunoaşte ţie de acolo, şi-ţ voiu grăi ţie de asupra acoperimîntului, dentre cei doi herovimi carii sînt pre chivotul mărturiei, şi dupe toate cîte-ţi voiu porunci ţie - cătră fiii lui Israil. Şi vei face masă de lemn neputred: de doi coţi de lungă şi de un cot de lată, şi de un cot şi jumătate de înaltă. Şi o vei polei pre dînsa cu auru curat şi vei face ei zimţi învîrtiţi pre împrejur de aur, şi vei face ei cunună de un pumnu pemprejur.  Şi vei face zimţe învîrtit prejur cunună. Şi vei tace patru verigi de aur, şi vei pune verigile pe patru părţi ale picioarelor ei, supt cunună. Şi vor fi verigile întru teci drugilor, ca să ridice cu ei masa. Şi vei face drugii de leamne neputrede şi vei polei cu aur curat, şi să va rădica cu dînşii masa. Şi vei face blidele ei, şi căţiile, şi căuşile şi tornătorile întru care vei turna cu eale, de aur curat vei face pre dînsele.  Şi vei pune pre masă pîine înainţii. pururea înaintea Mea. Şi vei face sfeaşnic; de aur curat, bătut, să faci sfeaşnicul: fusul lui, şi fofeazele, şi scăfîrliile, şi vîrteajîle, şi florile dentr-însul vor fi.  Şase fofeaze să iasă den coaste: trei fofeaze ale sfeaşnicului den coastele de o parte a lui şi trei fofeaze ale sfeaşnicului den partea a doua.  Şi trei scăfîrlii închipuite ca nucşorele într-o fofează, vîrteju şi floare, aşa la ceale şase fofeaze ce ies den sfeaşnic.  Şi în sfeaşnic patru scăfîrlii închipuite ca nucşoarele într-o fofează, vîrteajîle şi florile ei.  Vîrtejul supt ceale doao fofeaze. Dentr-însul, şi vîrtej supt ceale patru fofeaze. Dentr-însul. aşa Ia ceale şase fofeaze ce ies den sfeaşnic, patru scăfîrlii închipuite ca nucşoarele.  Scăfîrliile şi fofeazele dentr-însul să fie, tot bătut dentru aur curat  Şi vei face  candelile lui şapte şi vei pune feştilele lui şi vor lumina dentr-un obrazu.  Şi cleaştele lui şi supunerile lui de aur curat vei face. De un talant de aur curat vei face toate vasele aceastea.  Caută să faci dupe pilda ce ţi se-au arătat ţie în munte.

CAP XXVI 

      Şi cortului vei face zeace garduri de mătase împletită, şi vinîtă. şi mohorîtă, şi roşu împletit; herovim, lucru de ţăsătoriu, să faci pre eale. Lungul unui gard, de 28 de coţi; şi de lat, de 4 coţi să fie un gard; o măsură va fi la toate gardurile. Şi 5 garduri vor fi ţiindu-se unul de alalt, şi 5 garduri vor fi ţiindu-se iară unul dc altul. Şi vei face lor chiotori vinete, la marginea unui gard, de o parte, la împreunare, şi aşa vei face la marginea gardului den afară, cătră împreunarea a doua. Şi 50 de chiotori vei face la un gard şi 50 de chiotori vei face de o parte a gardului, spre împreunarea al doilea gard, cu faţa unul cătră alalt împotrivă stînd. Şi vei face 50 de copee de aur şi vei împreuna gardurile unul cu altul cu copcele, şi va fi un cort. Şi vei face piei de păr acoperimînt pre cort, 11 piei să faci pre eale. Lungimea unii piei va fi de 30 de coţi, şi de 4 coţi va fi lăţimea urni pici, o măsură va fi la 11 piei. Şi vei împreuna ceale 5 piei într-un loc şi ceale 6 piei într-un loc, şi vei îndoi pialea a şasea în faţa cortului. Şi vei face chiotori, cincizeci la marginea unii piei, carea va fi la mijlocul împreunării, şi 50 de cheotori vei face pre marginea pieii ce împreună pre a doua. Şi vei face 50 de belciuge de aramă, şi vei împreuna belciugele, den cheotori de căpătîie, şi vei împreuna pieile şi vor fi una. Şi vei supune ce prisoseaşte de pieile cortului, jumătate de pieile cc prisoseaşte vei acoperi ce prisoseaşte de pieile den cort, vei acoperi dendărătul cortului. Un cot den cela şi un cot den celalalt, den prisositul pieilor den lungimea [58] pieilor cortului, şi va fi de acoperit pre coastele cortului, de o parte şi de alta, ca să acopere. Şi vei face acoperemînt cortului, piei de berbeace ruşite, şi acoperemînturi preste acesta, piei vinete, pe deasupra. Şi vei face stîlpi cortului, de leamne neputrede. De zeace coţ să faci un stîlpu şi de un cot şi jumătate lăţimea unui stîlpu. Doao gardine la un stîlpu stînd unul cătră alalt, aşa să faci la tot stilpii cortului. Şi să faci stîlpii cortului 20 despre partea despre miazănoapte. Şi patruzeci de cuiburi de argint să faci la cei 20 de stîlpi, 2 cuiburi la un stîlpu, la amîndoao părţile lui, şi 2 cuiburi stîlpului unuia, la amîndoao părţile lui.  Şi partea a doua, de cătră austru, 20 de stîlpi. Şi 40, cuiburile lor de argint, 2 cuiburi la un stîlpu, la amîndoao părţile lui, şi doao cuiburi la un stîlpu, la amîndoao părţile lui. Şi dendărătul cortului, despre partea despre mare, vei face 6 stîlpi. Şi doi stîlpi vei face la unghiurile cortului dendărăt. Şi vor fi tocma de jos şi într-un loc vor fi ţie, den capete, într-o împreunare, aşa vei face la amîndoao unghiurile tocma să fie. Şi vor fi 8 stîlpi, şi cuiburile de argint 16, doao cuiburi la un stîlpu şi doao cuiburi la alt stîlpu, la amîndoao părţile lui. Şi să faci zîvoară de leamne neputride: 5 zîvoară la un stîlpu de o parte a cortului, Şi cinci zîvoară stîlpului al părţii cortului al doilea, şi cinci zîvoară a stîlpului dendărăt al părţii cortului de cătră mare. Şi zăvorul cel den mijloc, pren mijlocul stîlpilor să să petreacă de o parte pînă de ceaea parte. Şi stilpii să-i feareci cu aur, şi verigele să le faci de aur, întru care vei băga zîvoarăle, şi vei polii zîvoarăle cu aur. Şi vei rădica cortul după chipul ce se-au arătat ţie în munte. Şi vei face acoperemînt de vînăt şi mohorît şi roşu împletit, şi mătasă toarsă. Lucru ţăsut să faci pre el herovimu; şi să-l pui pre dînsul pre patru stîlpi neputrezi, poleit cu aur, şi capetele lor, de aur, şi fundurile lor, patru, de argint. Şi vei pune acoperemîntul pre stîlpi şi vei baga acolo mai înlăuntru de acoperemînt chivotul mărturiei şi va osebi acoperemîntul voao, între mijlocul sfîntului şi între mijlocul Sfîntului Sfintelor. Şi vei acoperi cu acoperemîntul chivotul mărturiei în Sfînta Sfintelor. Şi vei pune masa den afară de acoperemînt şi sfeaşnecul – dempotriva measii, despre partea cortului cătră austru. Şi masa o vei pune despre partea cortului de cătră miazănoapte., Şi vei face uşii poală de acoperit, de vînăt, şi mohorît, şi roşu împletit, şi de mătasă împletită, lucru de împestritoriu.  Şi vei face acoperemîntului cinci stîlpi neputrezi şi vei polii pre dînşii cu aur. Şi căpîtîile lor - de aur, şi le vei topi lor 5 funduri de aramă.

CAP XXVII

      Şi să faci jîrtăvnic de leamne neputrede, de cinci coţ de lungu şi 5 coţ de lat. - În patru cornuri să fie jîrtăvnicul  şi de 3 coţ nălţimea lui.  Şi vei face coarnele în ceale 4 cornuri. Dentr-însul să fie coarnele, şi le vei acoperi cu aramă. Şi vei face cunună jirtăvnicului şi acoperemîntului lui; şi păharăle lui, şi cîrligele lui, şi cădelniţa lui, şi toate vasele lui, le vei face de aramă.  Şi să-i faci lui grătariu de aramă în chip de mreajă, şi vei face grătariului patru verigi de aramă în patru cornuri.  Şi vei pune pre dînsele supt grătariul jirtăvnicului, den jos, şi va fi grătariul pînă la jumătate de jîrtăvnic. Şi vei face jîrtîvnicului drugi de leamne neputrede şi le vei fereca cu aramă.  Şi vei băga drugii în verigi şi să fie drugii spre amîndoao coastele jirtăvnicului, cînd îl vor ridica pre dînsul.  Găunos, de scînduri, vei face pre el, dupe cela ce ţi s-au arătat în munte, aşa să faci.  Şi vei face curte cortului. Despre partea despre austru, pînzile curţii, de mătase răsucită, lungul 100 de coţi de o parte.  Şi stîlpii lor 20, şi fundurile lor 20, de aramă; şi belciugile lor şi marginile, de argint.  Aşa şi la partea de cătră miazănoapte, pînza de 100 de coţi de lungă, şi stîlpii lor 20, de aramă, şi belciugile lor şi marginile stîlpilor şi cuiuburile lor, ferecate cu argint.  Iară lăţimea curţii de cătră mare, pînza 50 de coţi, stîlpii lor 10 şi cuiuburile lor zeace.  Şi lăţimea curţii de cătră răsărit, pînza de 50 de coţi, stîlpii lor 10, şi cuiuburile lor zeace.  Şi de 15 coţi înălţimea pînzilor de o parte, stîlpii lor 3, şi cuiuburile lor trei.  Şi a doua parte, 15 coţi pînzele de nalte, stîlpii lor 3, şi cuiuburile lor trei.  Şi porţii curţii, acoperimînt de 20 de coţi de nalt: de vînăt, şi mohorît. Şi roşu împletit şi mătase răsucită, cu împistriturile croitoriului; stilpii lor 4, şi cuiuburile  lor patru.  Toţi stîlpii  curţii împrejur, ferecaţi cu argint, şi capetele lor, de argint, şi cuiuburile lor, de aramă.  Iară lungimea curţii 100 spre o 100, şi lărgime 50 spre 50, şi înîlţimea de 5 coţi, de mătasă răsucită, şi cuiuburile lor, de aramă.  Şi toată tocmeala, şi toate unealtele, şi ţăruşii curţii, de aramă. Şi vei face haine vinete, şi mohorîte, şi roşii, ca să slujască cu eale în sfinte.  Şi tu porunceaşte fiilor lui Israil, şi să ia ţie untdelemnu de măsline fără drojdii, curat ales la lumină, pentru [59] ca să arză lumină pururea. În cortul mărturiei. Den afară de acoperimîntul ce iaste preste făgăduinţă, aprinde-l-va pre el Aaron şi fiii lui, de cu sară pînă dimineaţă, înaintea Domnului. Leage veacinică - întru săminţiile voastre de la fiii lui Israil.

CAP XXVIII

      Şi tu adu lîngă tine pre Aaron, fratele tău, şi pre fiii lui şi, den lui Israil, ca să-M preoţească Mie, Aaron, şi Nadav, şi Aviud, şi Eliazar, şi Ithamar, fiii lui Aaron. Şi vei face veş-mînt sfînt lui Aaron, fratelui tău, întru cinste  şi mărire. Şi tu grăiaşte tuturor înţelepţilor la cuget, pre carii i-am umplut de duhul înţilepciunii şi sîmţirei, şi vor face veşmîntul cel sfînt lui Aaron la cel sfint, cu care să-M preoţească Mie. Şi aceaste - veşminte carele vor face: cel prejur pieptu, şi cea preste umăr, şi haina pînă la picioare, şi haină strălucită, şi mitră, şi brîu. Şi vor face veşminte sfinte lui Aaron şi feciorilor lui, pentru ca să-M preoţească Mie.  Şi ei vor lua aurul, şi vînatul, şi  mohoritul, şi roşul, şi mătasea, Şi vor face cea de preste umăr de mătase împletită, lucru  ţesut împistrit. Doao preste umere vor fi lui, ţiindu-se una de alta, pre amîndoao părţile spînzurate. Şi ţăsîtura celor preste umere, care iaste preste dînsa, după facere dentr-însa va fi de aur curat, şi vînăt, şi mohorit, şi roşu torsu, şi mătase împletită. Şi vei lua pre aceale doao pietri, pietri de zmaragdu, şi  vei  săpa  în  eale  numele  fiilor lui Israil, Şase nume pre o piatră şi şase nume celealalte pre a doo piatră, după naşterile lor. Lucru de meşteşug de pietri, săpătură de peceate vei săpa ceale doao pietri, pre numele fiilor lui Israil. Şi vei pune amîndoao pietrile pre umerii cei de preste umăru. Pietri de pomenire sînt fiilor lui Izrail, şi va lua Aaron numele fiilor lui Israil înaintea Domnului, pre amîndoao umerile lui, pomenire pentru ei.  Şi vei face paveze de aur curat. Şi vei face doao lanţuri de aur curat, amestecate cu flori, lucru împletit, şi vei pune lanţurile împletite peste pevecioare, după înainţile umerilor lor, denainte. Şi vei face engolpion judecăţilor, lucru împistrit, dupre tocmeala cei preste umăr: să faci pre dînsa den aur, şi den vînăt, şi den mohorît, şi den roşu împletit, şi den mătase împletită vei face pre el.  În patru colţuri va fi, îndoit, de o palmă de lung şi de o palmă de lat. Şi vei ţease într-însul ţesături, dupe piatră, cu patru rînduri. Un rînd de pietri va fi sardion, topazion şi zmaragd ; un rînd.  Şi al doilea rind: anthrax, şi zamfir şi iaspis.  Şi  rîndul al treilea:  lighirion, şi ahatis şi amethistos.  Şi rîndul al patrulea: hrisolithos, şi virilion şi onihion; acoperite cu aur şi legate cu aur să fie, dupre rîndul lor.  Şi pietrile să fie den numele fiilor lui Israil, doaosprăzeace, înaintea Domnului, pre amîndoao, umerile lui; doaosprăzeace - dupre numele lor, dupre naşterile lor, cioplituri de peceţi, fieştecăruia dupe nume să fie la 12 neamuri.  Şi vei face preste engolpion lanţuri împletite, lucru de lănţuşă de aur curat.  Şi va lua Aaron numele fiilor lui Israil pre engolpion judecăţii, pre piept, întrind la sfinte, pomenire înaintea lui Dumnezău.  Şi vei pune pe engolpion judecăţii lanţurile ceale lănţuite, pre amîndoao părţile engolpiului le vei pune.  Şi ceale doao paveze vei pune pre amîndoao umerile, deasupra cei preste umere, den faţă.  Şi vei pune pe engolpiul judecăţii arătarea şi adevărul, şi va fi pre pieptul lui Aaron, cînd întră înlăuntru la sfîntă, naintea Domnului. Şi va pune Aaron judecăţile fiilor lui Izrail pre piept, înaintea Domnului, pururea.  Şi vei face îmbrăcăminte, pînă în picioare, tot de vînăt. Şi va fi gura lui dentr-însul în mijloc, avînd  gure împrejurul gurii, lucru ţesut, împletitura ţesută dentr-însul, pentru ca să nu să spintece.  Şi vei face pre marginea îmbrăcăminţii, den jos, ca nişte rodei mici, de rodei înflorite, de vînăt, şi de mohorît, şi de roşu răsucit, şi de mătase împletit, pre marginea îmbrăcăminţii premprejur.  Şi într-acestaş chip, rodei mici de aur, şi clopoţi în mijlocul lor, pemprejur, lîngă rodei de aur - clopoţel, şi floare pre marginea îmbrăcăminţii pemprejur.  Şi va fi Aaron cînd va slujî, ascultat va fi glasul lui, întrînd la sfinte, înaintea Domnului, şi ieşind, pentru ca să nu moară.  Şi vei face potcoavă de aur curat şi vei închipui într-însa chip de peceate, sfinţire Domnului. Şi vei pune pre ea pre vînăt împletit, şi va fi pe mitră, den faţa mitrei va fi, şi va fi pre fruntea lui Aaron.  Şi va rîdica Aaron greşalele celor sfinte, oricîte vor sfinţi fiii lui Israil, toată darea sfintelor lor, şi va fi pre fruntea lui Aaron, pururea priimită lor înaintea Domnului.  Şi strînsorile hainelor, de mătase, şi vei face chivără de mătase, şi brîu vei face, lucru împistrit. Şi fiilor lui Aaron vei face îmbrăcăminţi, şi brîne, şi chivere, le vei face lor în cinste şi mărire.  Şi vei îmbrăca aceastea pre Aaron, fratele tău, şi pre fiii lui cu dînsul, şi vei pomăzui pe dînşii şi vei împlea mînile lor şi-i vei sfinţi pre ei, pentru ca să prioţească Mie.  Şi vei face lor nădragi de in, să acopere ruşinea trupurilor lor, de la brîu pînă la coapse să fie.  Şi va avea Aaron şi fiii lui aceastea cînd vor întră înlăuntru [60] la cortul mărturiei, cînd mergu să slujască cătră jîrtîvnicul sfîntului; şi nu vor aduce pre ei greşală, ca să nu moară. Leage veacinică - lui şi seminţii lui după dînsul.

CAP XXIX

Şi aceastea sînt carele vei face lor. Vei sfinţi pre dînşii, pentru ca să slujască  Mie ei: Vei lua den boi un viţel, şi berbeci curaţi doi, şi pîine nedospită frămîntată în untdelemnu, şi plăcinte nedospite unse cu untdelemnu. De făină aleasă de grîu să faci pre eale. Şi să le pui pre  eale pre o coşniţă, Le vei aduce şi le vei apropia pre coşniţe, şi vitalul şi cei doi berbeci. Şi pre Aaron şi pre feciorii lui îi vei aduce la uşîle cortului mărturiii şi vei scălda  pre dînşii cu apă. Şi luîndu veşmintele, vei îmbrăca pre Aaron, fratele tău, şi haina cea pînă jos, şi cea preste umăr, şi engolpiul, şi vei împreuna acesta, engolpiul, cătră cea peste  umăr.  Şi vei pune mitra pre capul lui, şi vei  pune potcoava-sfinţenia pre mitră. Şi vei lua den untdelemnul unsorii şi-l vei turna pre  capul lui şi vei unge pre dînsul. Şi feciorii lui îi vei aduce şi vei îmbrăca pre ei cu hainele  şi-i vei încinge pre dînşii cu brînele, Şi vei pune lor chiverele, şi va fi lor slujbă Mie în veac. Şi vei sîvîrşi mîinile lui Aaron şi mînile fiilor lui. Şi vei aduce viţelul la uşîle cortului mărturiii şi vor pune deasupra Aaron şi fiii lui mînile lor pre capul viţelului, înaintea Domnului, lîngă uşîle cortului mărturiei. Şi vei junghea viţelul înaintea Domnului, lîngă uşîle cortului mărturiei. Şi vei lua den singele viţelului şi vei pune pre coarnele jîrtîvnicului cu deagetul tău, iară celalalt tot sîngele vei turna lîngă fundul jîrtăvnicului. Şi vei lua toata grăsimea ce iaste pre pîntece, şi praporul ficatului, şi amîndoi rănichii, şi grăsimea  de  peste  ei,  şi  vei  pune pre jîrtăvnic. Iară cărnurile viţelului, şi pialea, şi balega, vei arde cu foc, afară den tabără, pentru că iaste a păcatului. Şi vei lua pre un berbeace şi vor pune Aaron şi fiii lui mînile lor pre capul berbeacelui, Şi vei junghea berbeacele şi, luîndu sîngele, vei turna pre jîrtăvnic împrejur. Şi pre berbeace îl vei spinteca în doaoşi părţile, şi vei spăla maţele şi picioarele cu apă, şi vei pune deasupra despicăturilor, împreună cu capul. Şi vei aduce pre berbeace tot pre jîrtăvnic, ardere-de-tot Domnului, cătră miros de bună mirosire, jîrtvuire Domnului iaste. Şi vei lua berbeacele al doilea, şi va pune Aaron şi fiii lui mînile lor pre capul berbeacelui, Şi-l vei junghea pre dînsul, şi vei lua den sîngele lui şi vei pune pre marginea urechii lui Aaron cei direapte, şi pre marginea mînei cei direapte, şi pre marginea piciorului celui dirept, şi pre marginele urechilor fiilor lui ceale direapte, şi pre marginile mînilor lor celor direapte, şi pre marginile picioarelor lor celor direapte.  Şi vei lua den sîngele jîrtăvnicului şi den untdelemnul ungerii şi vei stropi pre Aaron şi pre veşmîntul lui, şi pre fiii lui şi pre veşmintele fiilor lui cu dînsul; şi se va sfinţi el şi veşmîntul lui, şi fiii lui şi veşmintele fiilor lui împreună cu dînsul.  Iară sîngele berbeacelui îl vei turna pre jîrtăvnic împrejur şi vei lua de la berbeace grăsimea lui, şi grăsimea ce acopere pîntecele lui, praporul ficatului, şi rănichii amîndoi, şi grăsimea ce iaste pre dînşii, şi braţul dirept; -pentru că iaste săvîrşenie aceasta. -  Şi o pîine den untedelemnu, şi o plăcintă den coşniţă azimelor, cărora sînt puse înaintea Domnului,  Şi vei pune toate pre mîinele lui  Aaron şi pre mîinele fiilor lui, şi vei osebi pre dînşii osebire naintea Domnului, şi vei pune toate pre mîinele lui Aaron,  Şi vei priimi pre eale den mîinele lor şi le vei aduce pre jîrtîvnicul arderei-de-tot, cătră miros de bună mirosire naintea Domnului; jîrtvă iaste Domnului.  Şi vei lua pieptul den berbeacele săvîrşirii, carele iaste al lui Aaron, şi-l vei osebi pre dînsul osebire înaintea Domnului; şi va fi ţie în parte.  Şi vei sfinţi osebirea pieptutui şi braţul despărţirii, carele s-au osebit şi carele se-au luat de la berbeacele săvîrşirii, de la Aaron şi de la fiii lui.  Şi va fi lui Aaron şi fiilor lui leage veacinică, de la fiii lui Israil, pentru că iaste aceasta luoare, şi osebire va fi de la fiii lui Israil, den jîrtvele mîntuirii, luare Domnului.  Şi  veşmîntul  sfîntului,  care  iaste lui Aaron, va fi fiilor lui după dînsul, şi să să pomăzuiască ei întru dînsele şi să sfîrşască mîinele lor. Şapte zile le va îmbrăca popa cel mare pentru dînsul dentru fiii linearele va întră la cortul mărturiii să slujască în ceale sfinte.  Şi berbeacele săvîrşirii vei lua şi vei fiarbe cărnurile în loc sfint şi vor mînca Aaron şi fiii lui cărnurile berbeaciului.  Şi pîinele den coşniţă, lîngă uşăle cortului mărturiei Vor mînca pre eale, întru care se-au sfinţit, întru dînsele să săvîrşască mîinele lor, să sfinţească pre dînşii. Şi de alt neam să nu mănînce den eale, pentru că sînt sfinte. Iară de vor rămînea den cărnurile jîrtvei săvîrşirii şi den pîini pînă dimineaţa, vei arde cealealalte cu foc, nu să vor mînca, pentru că sfinţire iaste.  Şi vei face lui Aaron şi fiilor lui aşa după toate cîte am poruncit ţie: şapte  zile  vei  săvîrşi  mîinile lor.  Şi viţelul cela al păcatului vei face în ziua curăţeniii, [61] şi vei curaţi jîrtîvnicul, cînd te vei sfinţi tu pre el, si vei unge pre el, ca să sfinţeşti pre el. Şapte zile vei curaţi jîrtîvnicul, şi-l vei sfinţi pre el, şi va fi jîrtîvnicul sfintul sfinţilor; tot cel ce să va atinge de jîrtăvnic se va sfinţi. Şi aceastea sînt cîte vei tace spre jîrtăvnic: miei de un an, curăţ, doi de zi, nencetat, rodi tură nencetată; Un miel vei face dimineaţa, şi mielul al doilea îl vei fiice de cătră seară; Şi a zeacea de faină curată, frămîntată cu untdelemnu aşăzat, a patra den in, şi turnare a patra den in de vin, la un miel; Şi mielul al doilea El vei face de cătră seara, după jîrtvă de dimineaţă, şi după turnarea lui, vei face întru miros de bună mirosire, rodi tură Domnului. Jîrtvă neîncetîrii - în auzurile şi în seminţiile voastre, pre uşîle cortului mărturiei, înaintea Domnului, întru carele Mă voiu arăta ţie acolo, ca să grăiescu ţie.  Şi Mă voiu făgădui acolo fiilor lui Israil şi Mă voiu sfinţi în mărirea Mea. Şi voiu sfinţi cortul mărturiii şi jîrtîvnicul; şi pre Aaron şi fiii lui voiu sfinţi, ca să-M preoţească Mie.  Şi Mă voiu chema întru fiii lui Izrail şi voiu fi lor Dumnezău. Şi vor cunoaşte că Eu sînt Domnul Dumnezăul lor, Cela ce i-am scos pre ei den pămîntul Eghipetului, să Mă chem lor şi să fiu lor Dumnezău.

CAP XXX

      Şi face jîrtăvnic de tîmîiare de leamne neputrede, şi-l vei face pre dînsul de un cot de lungu şi de un cot de largu. În patru colţuri va fi, şi de doi coţ de nalt, dentr-însul vor fi  coarnele lui. Şi vei polii cu aur curat grătioara lui, şi păreţii lui împrejur, şi coarnele lui, şi vei face lui cunună împletită de aur  împrejur. Şi doao verigi de aur curat vei face lui supt cununa cea împletită a lui, la amîndoao laturile vei face, la amîndoao coastele, şi vor fi la pîrîngi margini, pentru ca să  rădice pre dînsul cu dînsele. Şi vei face pîrîngi de leamne neputrede, şi-i vei fereca  pre ei cu aur. Şi vei pune pre el împotriva acoperimîntului celui ce iaste pre chivotul mărturiilor, întru care Mă voiu arăta Eu ţie  acolo. Şi va tămîia Aaron pre dînsul tămîie tocmită măruntă, dimineaţa-dimineaţa, cînd tocmeaşte luminele, va tămîia pre dînsul.  Şi cînd va aprinde Aaron luminele sara, va tămîia pre dînsul tîmîiare neîncetată, pururea, înaintea Domnului, în seminţiile lor. Şi nu veţi aduce pre el altă tămîie, luare jîrtvă; şi turnare să nu turnaţi pre dînsul. Şi se va ruga Aaron pre coarnele lui o dată într-un an; den sîngele curăţeniii păcatelor iertării o dată într-un an va curaţi pre el, în seminţiile lor.  Sfintu, sfîntu lor iaste Domnului'“. Şi  grăi  Domnul  cătră  Moisi,  zicînd: „De vei lua gîndul fiilor lui Israil în socotinţa lor, şi vor da fieşcarele mîntuire pentru sufletul lor Domnului, şi nu va fi întru ei cădeare în socotinţa lor.  Şi aceasta iaste care vor da cîţi vor mearge la socotinţă: jumătate de didrahmă, după Udrahmul cel sfînt, doaozeci de bani didrahmul, iară jumătate de didrahma - venitul Domnului  Tot carele mearge la socotinţă, den de ani în sus, vor da venitul Domnului.  Cel bogat nu va adaoge şi cel sărac nu va împuţina den jumătate de didrahmă a da venitul Domnului, pentru fiii lui  Israil,  să să roage pentru sufletele voastre.  Şi  vei  lua  argintul  venitului, pentru fiii lui Israil, şi-l vei da la lucrul cortului mărturiii, şi va fi fiilor lui Israil pomenire înaintea Domnului, să vă rugaţi pentru sufletele voastre”. Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd:  „Fă spălătoare de aramă, şi fundul ei - de aramă, ca să să speale; şi o vei pune în mijocul cortului mărturiii şi în mijlocul jîrtîvnicului.  Şi vei turna într-însa apă şi-ş vor spăla Aaron şi fiii lui dentr-însa mînile lor şi picioarde.  Cînd vor mearge la cortul mărturiii, se vor spăla cu apă, şi nu vor muri; sau cînd mergu la jîrtăvnic să slujască şi să aducă arderile-de-tot Domnului, îş vor spăla mînile Şi picioarele cu apă, cînd întră la cortul mărturiii, pentru ca să nu moară.  Şi va fi lor leage veacinică, lui, şi rudeniilor lui după dînsul”. Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd:  „Şi tu ia mirosuri: floare de zmirnă aleasă, 500 de sicii, şi scorţişoară mirositoare, jumătate de atîta, 250; şi trestie mirositoare, doao sute şi cincizeci.  Şi de ireos, 500 de sicii, de cel sfînt, şi untdelemnu de măslin, in.  Şi vei face pre dînsul untdelemnu unsoare sfîntă, mir mirositoriu, cu meşteşugul făcătoriului de mir; untdelemnu unsoare sfîntă va fi.  Şi vei unge dentr-însul cortul mărturiei, şi chivotul mărturiei.  Şi toate vasele ei, şi sfeaşnecul şi  toate vasele lui, şi jîrtîvnicul tămîii, şi jîrtîvnicul arderilor-de-tot  Şi toate vasele lui, şi masa şi toate vasele ei, şi spălătoare a şi fundul ei.  Şi le vei sfinţi pre eale şi vor fi sfinte sfintelor; tot cine se va atinge de eale se va sfinţi.  Şi pre Aaron şi pre fiii lui vei unge şi-i vei sfinţi pre ei, ca să-M preoţească Mie.  Şi fiiilor lui Israil le vei grăi, zicînd:  'Untdelemnu unsoare de pomăzuit, sfint va fi acesta voao, întru seminţiile voastre.  Pe trupul omenescu să nu să ungă şi după tocmeala aceasta să nu faceţi voao singuri întru acesta chip. Sfint iaste şi sfinţenie va fi voao. Carele va face întru acesta chip şi carele va [62] da dentr-însul la altul, de alt neam, va peri den norodul lui'“. Şi zise Domnul cătră Moisi: „Ia-ţi ţie mirosuri, zmirmă aleasă, şi oniha, şi halvan de miros, şi tămîie curată, tocma unul ca altul va fi. Şi va face întru el tămîie, lucru de făcătoriu de mir, den tocmirea făcătorului de mir. Curat, lucru sfint. Şi vei tăia dentr-aceastea mărunt şi vei pune împotriva mărturiilor, în cortul mărturiei, de unde Mă voiu arăta ţie de acolo. Sfint sfintelor va fi voao. Tămîie, După tocmeala aceasta, să nu faceţ voao înşivă. Sfinţenie va fi voao Domnului. Carele va face într-acestaş chip, ca să să mirosască întru dînsul, va peri sufletul aceluia den norodul lui”.

CAP XXXI

Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Iată, am chemat anume pre Veseleil, feciorul lui Uri, feciorul lui Or, den neamul Iudii, Şi l-am umplut pre el duh dumnezăiesc de-nţelepciune, şi de priceapere, şi de ştiinţă, în tot lucrul să cugete, Şi să fie mai mare preste meşteri, să lucreaze aurul, şi argintul, şi arama; Şi vînatul, şi mohorîtul, şi roşul răsucit, şi mătasea împletită, şi lucrurile pietrilor la fapte, şi lucrurile teslăriei leamnelor să lucreaze după  toate lucrurile. Şi Eu am dat lui şi pre Eliav al lui Ahisamah, den neamul lui Dan, şi la tot priceputul la inimă am dat priceapere, şi vor osteni şi vor face toate cîte ţi-am porundt  ţie: Cortul mărturiei, şi chivotul făgăduinţii, şi acoperemîntul ce iaste peste dînsul, şi  tocmeala cortului, şi jîrtîvnicul, Şi masa şi toate vasele ei, şi sfeaşnicul cel curat şi toate  vasele lui, şi spălătoarea şi fundul ei, Şi veşmentele ceale de slujbă ale lui Aaron şi veşmentele fiilor lui, ca să-M prioţească Mie,  Şi untdelemnul ungerii, şi tîmîia împreunării sfintului, după toate cîte am porundt Eu ţie vor face”.  Şi grai Domnul cătră Moisi, zicînd:  „Şi tu porunceaşte fiilor lui Israil, zicînd: 'Căutaţi şi simbetele Meale păziţ, pentru că iaste semnu lîngă Mine, şi întru voi, în rudele voastre, ca să cunoaşteţ că Eu sînt Domnul, Cel ce vă sfinţescu pre voi. Şi să păzit sîmbăta, căce sfintă iaste aceasta Domnului şi voao. Cela ce va pîngări pre dînsa, cu moarte se va omori; tot carele va face într-însa lucru, va peri sufletul acela den mijlocul norodului său. Şase zile vei face lucrurile, iară a şapte zi - sîmbăta, odihnă sfintă Domnului; tot cine va face lucrul în ziua a şaptea, cu moarte se va omorî. Şi vor păzi fiii lui Israil sîmbetele, ca să facă pre dînsele în neamurile lor. Făgăduinţă veacinică întru Mine, şi fiilor lui Israil semnu iaste veadnic, că în şase zile au făcut Domnul ceriul şi pămîntul, şi în a şaptea zi au încetat şi S-au odihnit”.  Şi deade lui Moisi, cînd părăsi grăindu lui în muntele Sinaii, ceale doao leaspezi ale mărturiei, leaspezi de piatră, scrise cu deagetul lui Dumnezău.

CAP XXXII

      Şi văzînd norodul că au zăbovit Moisi să se pogoară den munte, să ridică norodul pre Aaron şi ziseră lui: „Scoală şi fă noao dumnezăi carii vor mearge înaintea noastră, că Moisi, acesta omul carele ne-au scos pre noi den pămîntul Eghipetului, nu ştim ce i se-au făcut lui”.  Şi zise lor Aaron: „Luat cerceii cei de aur den urechile muierilor voastre şi featelor şi-i aduceţ la mine”.  Şi hiară tot norodul cerceii cei de aur care era în urechile muierilor lor şi-i aduseră cătră Aaron.  Şi le priimi den mîinele lor şi le-au făcut pre dînsele în tipariu, şi le făcu pre dînsele viţel vărsat Şi zise: „Acestea sînt dumnezău tăi, Israil, care te-au scos den pămîntul Eghipetului”. Şi văzînd Aaron, au zidit jîrtăvnic înaintea lui, şi strigă Aaron, zicînd: „Praznic Domnului -mine!”  Şi mînecînd a doua zi, au suit arderi-de-tot şi aduse jîrtvă de mîntuire; şi şăzu norodul a mînca şi a bea, şi să sculară a juca.  Şi zise Domnul cătră Moisi, zicînd: „Pasă degrabă, pogoară de aicea, pentru că fărădeleage au făcut norodul tău care ai scos den pămîntul Eghipetului.  Ieşiră curînd den calea carea ai poruncit lor şi au făcut lor viţel şi se-au închinat lui şi jărtviră lui şi ziseră: 'Acestea sînt dumnezăii tăi, Israil, cărei te-au scos pre tine den pămîntul Eghipetului!'  Şi acum lasă-Mă şi, miniindu-Mă cu urgie spre dînşii, voiu sfărima pre ei şi voiu face pre tine în limbă mare”.  Şi să rugă Moisi înaintea  Domnului Dumnezăului lui şi zise: „Pentru ce, Doamne, Te nunii cu urgie pre norodul Tău pre carele ai scos den pămîntul Eghipetului, în puteare mare şi în braţul Tău cel nalt? Ca să nu zică doară eghipteanii, zicînd: 'Cu hideşug au scos pre ei, să-i ucigă pren munţi şi să-i topească pre ei de pre pămînt'. Poto-leaşte-Te de urgia mîniei Tale şi blînd fii pre răotatea norodului Tău,  Aducîndu-Ţi aminte de Avraam, şi de Isaac, şi de Iacov, slugile Tale, cărora Te-ai jurat lor spre Tine şi ai grăit lor, zicînd: 'Mult voiu înmulţi seminţia voastră, ca stealele ceriului de mulţime; şi tot pămîntul acesta', care ai zis să-l dai seminţiei lor şi vor ţinea pre dînsul în vead”.  Şi Să  îmblînzi Domnul pentru răotatea ce au zis să facă norodului Său.  Şi întorcîndu-se Moisi, să pogori den munte, şi ceale doao table ale mărturiei - în mîinile lui, leaspezi de piatră, scrise de-amîndoao părţile, de o parte şi de alta era scrise peste tot  Şi leaspezile lucrul lui [63] Dumnezău era, şi scrisoarea, scrisoarea lui Dumnezău iaste, săpată în leaspezi. Şi auzind Iisus glasul norodului strigînd, zise cătră Moisi: „Glas de războiu - în tabără!” Şi zise Moisi: „Nu iaste glas începătorilor de vîrtute, nici glas de începători de fugă, ce glas de începători de vin eu auzu”. Şi cînd se apropie de tabără, văzu viţelul şi horile şi, roîniindu-se cu urgie Moisi, aruncă den mîinile lui amîndoao leaspezile şi sfărîmă pre dînsele supt munte. Şi luînd viţelul carele au făcut, l-au ars pre dînsul cu foc, şi-l macină mărunt, şi sămănă pre dînsul pre apă, şi-l adapă pre dînsul fiilor lui Israil. Şi zise Moisi cătră Aaron; „Ce ţi-au făcut norodul acesta de ai adus pre dînşii păcat mare?” Şi zise Aaron cătră Moisi: „Nu te scîrbi, doamne, că tu ştii pornirea norodului acestuia. Pentru că-m ziseră mie: 'Fă-ne noao dumnezăi carii vor mearge înaintea noastră, pentru că Moisi, omul acesta carele ne-au scos pre noi den pămîntul Eghipetului, nu ştim ce i se-au făcut lui'. Şi ziş lor: ’La cine iaste aur, adunaţi-l!’ Şi-l adunară şi mi-l deaderă; şi am aruncat pre dînsul în foc şi ieşi viţelul acesta”. Şi văzînd Moisi norodul cum se-au risipit, (că-i risipise pre ei Aaron, bucurie nepriatinilor lor), Stătu Moisi pre uşa taberii şi zise: „Cine iaste spre Domnul? Vie cătră mine!” Şi se adunară cătră el toţi fiii lui Levi. Şi zise lor: „Aceasta zice Domnul Dumnezăul lui Israil: 'Puneţi fieşcarele sabia lui pre coapsă, şi îmbiaţi pren mijloc, şi vă întoarceţi den poartă în poartă pren tabără şi ucideţi cineş pre fratele său, şi cineş pe aproapele lui, şi cineş pre cel de lîngă el'“. Şi făcură fiii lui Levi dupe cum le porînd lor Moisi. Şi căzură den norod în ziua aceaea ca vreo trei mii de oameni. Şi zise lor Moisi: „Umpleţi mîinile voastre astăzi Domnului, flecarele întru fiiul său, şi în fratele lui, ca să să dea pre voi blagoslovenie”. Şi fu a doua zi, zise Moisi cătră norod: „Voi aţi greşit greşală mare. Şi acum, să mă suiu cătră Dumnezău ca să mă rog pentru greşala voastră”. Şi să întoarse Moisi cătră Domnul şi zise: „Rogu-mă, Doamne, greşit-au norodul acesta greşală mare şi ş-au făcut lor dumnezăi de aur. Şi acum, de vei să laşi lor păcatul lor, lasă-l; iară de nu, stinge-mă den cartea carea ai scris”.  Şi zise Domnul cătră Moisi: „Carele au greşit înaintea Mea, voiu stinge pre dînşii den cartea Mea. Iară acum pasă şi te pugoară şi povîţeaşte norodul acesta la locul care ţi-am zis ţie. Iată, îngerul Mieu va mearge înaintea feaţii tale, iară în ziua ce voiu socoti, voiu aduce pre ei păcatul lor”.  Şi lovi Domnul pre norod, pentru facerea viţelului carele au făcut Aaron.

  CAP XXXIII

      Şi zise Domnul cătră Moisi: „Pasă înainte, sui-te de aicea tu si norodul tău, pre carii ai scos den pămîntul Eghipetului la pămîntul care M-am jurat lui Avraam, şi lui Isaac, şi lui Iacov, zicînd: 'Seminţiei voastre voiu da pămîntul acesta'.  Şi voiu trimite îngerul Mieu înaintea feaţii tale şi vei scoate pre hananeu, pre amoreu, pre heteu, şi ferezeu, şi ghergheseu, şi eveu, şi ievuseu.  Şi te voiu băga în pămînt ce cură lapte şi miare, pentru că nu Mă voiu sui cu tine, că norodul acesta iaste tare la cerbice, ca să nu te topescu pre cale”.  Şi auzind norodul cuvîntul acest rău, plînseră cu plînsuri.  Şi zise Domnul cătră Moisi: „Grăiaşte fiilor lui Israil: 'Voi - norod grei la cerbice! Căutat să nu altă rană aduc Eu preste voi, şi voiu topi pre voi. Acum dară, luaţi-vă  podoabele  măririlor  voastre şi podoaba, şi-ţ voiu arăta ceale ce-ţ voiu face ţie'“.  Şi-ş luară fiii lui Israil podoabe lor şi  îmbrăcăminţile  lor  de  la  muntele lui Horiv.  Şi luînd Moisi cortul lui, întinse afară den tabără, departe de tabără, şi să chemă: cortul mărturiei; şi fu tot cela ce cerca pre Domnul, ieşiia la cortul cel de afară den tabăra.  Şi cînd întră Moisi în cortul cel de afară den tabără, sta tot norodul privind, careş de la uşa cortului său, şi lua aminte mergînd Moisi, pînă ce întră el în cortu.  Şi deca întră Moisi în cort, pogorîia stîlpul norului şi sta la uşîle cortului, si grăiia Moisi.  Şi vedea tot norodul stîlpul norului stind pre uşa cortului şi, stînd tot norodul, să închina careş de la uşa cortului său.  Şi grăi Domnul cătră  Moisi, faţă la faţă, ca cînd ar grăi neştine cătră priaţinui lui. Şi să sloboziia la tabără, iară sluga Iisus, feciorul lui Navi, tînăr, nu işiia afară den cort.  Şi zise Moisi cătră Domnul: „Iată, Tu zici mie: 'Rădică norodul acesta!' Şi Tu nu mi-ai arătat pre carele vei trimite cu mine. Şi Tu mi-ai zis mie: 'Ştiu-te mai bine decît pre toţi şi dar ai la Mine! Deci, de am  aflat har înaintea Ta, arată-Te-mi mie pre Tine, cunoscut să Te văzu, pentru ca să fiu aflat har înaintea Ta şi pentru ca să cunosc cum limba aceasta norodul Tău iaste”. Şi zise: „Eu voiu mearge înaintea ta şi te voiu odihni pre tine”.  Şi zise cătră Dînsul: „De nu vei mearge Tu împreună cu noi, să nu mă scoţi de aicea.  Şi cum cunoscut va fi adevărat că am aflat har lîngă Tine eu şi norodul Tău, fără numai mergînd Tu împreună cu noi? Şi mă voiu mări eu şi norodul Tău decît toate limbile cîte sînt pre pămînt”.  Şi zise Domnul cătră Moisi: „Şi cuvîntul acesta care ai zis tu ţi-l voiu face, pentru că ai aflat har înaintea Mea şi te ştiu decît pre toţi”. [64] Şi zise: „Arată-mi mărirea Ta!” Şi zise: „Eu voiu treace mai înainte de tine cu mărirea Mea şi voiu chema cu numele Domnului înaintea ta: Şi voiu mi lui pre cine voiu milui, şi nu Mă voiu îndura de care nu Mă voiu îndura”. Şi zise: „Nu vei putea să vezi faţa Mea, pentru că nu va vedea om faţa Mea şi să trăiască”.  Şi zise Domnul: „Iată loc la Mine şi vei sta pe piatră. Şi cînd va treace mărirea Mea, şi te voiu pune la gaura pietrii şi voiu acoperi cu mîna Mea pre tine, pînă voiu treace. Şi voiu lua mîna Mea şi atuncea vei vedea denapoia Mea, iară faţa Mea nu ţi se va arăta ţie”.

CAP XXXIV

      Şi zise Domnul cătră Moisi: „Ciopleaşte-ţ ţie doao leaspezi de piatră, ca şi ceale dentîiu, şi te suie la Mine în munte, şi voiu scrie pre leaspezile cuvintele care era pre leaspezile  ceale dentîiu, care le-ai fărîmat. Şi te găteaşte dimineaţă şi te vei sui la muntele Sinaiei şi vei sta cătră Mine acolo pe vîrful  muntelui. Şi nimenea să nu să suie cu zine, şi nimenea să nu să ivească în tot muntele! Şi oile şi boii să nu să pască aproape de muntele  acela”. Şi ciopli doao leaspezi de piatră, ca şi ceale dentîi. Şi mînecînd Moisi dins-de-dimineaţă, s-au suit la muntele Sinaii, după cum i-au poruncit lui Domnul. Şi luo Moisi cu  dînsul ceale doao leaspezi de piatră. Şi Să pogori Domnul în nor şi acolo stătu lîngă el. Şi chemă numele Domnului. Şi trecu Domnul naintea feaţii lui, şi chemă: „Domnul, Domnul Dumnezeul cel îndurătoriu şi milostiv,  mult-îngăduitoriu şi mult-milostiv, Şi adevărat, şi direptatea păzînd, şi făcînd milă la mii, rădicînd fărădelegile, şi strîmbătăţile, şi greşalele, şi pre cel vinovat nu curăţeaşte, aducînd păcatele părinţilor spre feciori şi spre fiii fiilor, preste a treia şi a patra  rudă!”  Şi grăbind Moisi, plecîndu-se pre  pămînt, să închină şi zise: „De am aflat har înaintea Ta, meargă Domnul împreună cu noi. Pentru că norodul iaste greu la cerbice; şi vei lua Tu păcatele şi fărălegile noastre, şi vom fi ai Tăi”. Şi zise Domnul cătră Moisi: „Iată, Eu puiu ţie făgăduinţă, înaintea a tot norodul tău, şi voiu fiice slăvite, care nu s-au făcut în tot pămîntul şi în toată limba; şi va vedea tot norodul întru care sînt faptele Domnului că minunate sînt care voiu fiice Eu ţie. Ia tu aminte toate cîte Eu poruncescu ţie: Iată, Eu voiu scoate den faţa voastră pre amoreu, şi pre hananeu, şi ferezeu, şi pre heteu, şi pre eveu, şi pre ghergheseu, şi pre evuseu. Ia aminte pre tine, ca nu cîndva vei pune făgăduinţa cu ceia ce şăd pre pămînt întru care întri la dînsul, ca să nu să facă piadecă întru voi.  Capiştile lor să le sfărimaţi, şi stîlpii lor să-i zdrobiţi; şi desişiurile lor să le tăiaţi şi doplitele dumnezeilor lor să le ardeţi cu foc.  Pentru că nu vă veţi închina la alţi dumnezei, că Domnul Dumnezeu - nume „Rîvnit”, Dumnezeu rîvnitoriu iaste.  Ca să nu pui vreodinioară făgăduinţă cu cei ce şăd pre pămînt, şi vor curvi după dumnezeii lor, şi vor jîrtvi dumnezeilor lor, şi te vor chema şi vei mînca den jîrtvele lor.  Şi vei lua den featele lor fiilor tăi, şi den featele tale vei da fiilor lor; şi vor curvi featele tale dendărătul dumnezeilor lor, şi vor curvi fiii tăi dendărătul dumnezeilor lor.  Şi dumnezei vărsaţi să nu faci ţie.  Şi praznicul azimelor să păzeşti: şapte zile vei mînca azime, după cum ţ-am poruncit ţie, după vreame în luna celor noao, pentru că în lună noao ai ieşit den Eghipet Tot cel ce deschide zgăul, ai Miei sînt, partea  bărbătească: dentîi născut al viţelului şi dentîi născut al oii.  Şi cel dentîi născut al celui de supt jug, vei mîntui cu oaie; iară de nu vei mîntui pre dînsul, vei da preţul lui; tot cel dentîi născut fiilor tăi, vei mîntui; să nu te arăţi  înaintea  Mea  de şart.  Şase  zile lucrează, iară a şaptea zi te vei odihni; cu sămănatul şi cu seacirea, vei odihni.  Şi praznic săptamînilor. Îm vei fiice, începătura seacirii griului, şi praznicul adunării, la mijlocul anului.  Trei vremi ale anului se va ivi toată partea bărbătească a ta înaintea Domnului Dumnezăului Israil,  Căce, cînd voiu scoate limbile den naintea feaţii tale şi voiu lărgi hotarăle tale, nu va pohti nime pămîntului tău, cînd te vei sui să te arăţi înaintea Domnului Dumnezăului tău, trei vremi ale anului. Să nu junghi pre aluat sînge jîrtvelor Meale şi să nu doarmă pînă dimineaţa jîrtvă praznicului Paştelui.  Ceale dentîi roduri ale pămîntului tău vei aduce în Casa Domnului Dumnezăului tău. Să nu fierbi mielul cu laptele mumei lui”.  Şi zise Domnul cătră Moisi: „Scrie cuvintele aceastea ţie, pentru că pre aceastea cuvinte puiu ţie făgăduinţa şi lui Israil”.  Şi era acolo Moisi înaintea Domnului patruzeci de zile şi 40 de nopţi; pîine n-au mîncat şi apă n-au băut Şi au scris pre leaspezi cuvintele aceastea ale făgăduinţii: Ceale zeace cuvinte.  Iară cînd pogorfia Moisi den  muntele Sinaii şi, iată, leaspezile pe mîinele lui Moisi. Şi pogorîndu-se el den munte, Moisi nu ştiia cum se-au mărit chipul feaţii obrazului lui, graindu El cătră dînsul.  Şi văzu Aaron şi toţ fiii lui Israil pre Moisi, şi era mărit chipul feaţii obrazului lui, şi să temură a să apropia lîngă dînsul.  Şi chemă pre dînşii Moisi şi să întoarseră cătră dînsul Aaron şi toţ boiarii adunării, şi grăi Moisi [65] cătră dînşii. Şi după aceasta, veniră la dînsul toţi fiii lui Israil şi le porunci lor toate cîte au poruncit Domnul cătră dînsul în muntele Sinaii.  Şi de vreame ce părăsi grăind cătră dînşii, puse pe obrazul lui acoperemînt. Şi cînd vrea mearge Moisi înaintea Domnului să grăiască Lui, lua acoperemîntul pînă ce ieşiia şi, ieşind, grăiia tuturor fiilor lui Israil cîte porunciia lui Domnul. Şi văzură fiii lui Israil obrazul lui Moisi cum se-au mărit, şi au pus Moisi acoperemînt pe obrazul lui, pînă vrea întră a grăi cătră Dînsul.

CAP XXXV

Şi adună Moisi toată adunarea fiilor lui Israil şi zise lor: „Aceastea sînt cuvintele care au zis Domnul să le faceţ: 'Şase zile să faci lucruri, iară a şaptea zi să odihneşti; - Sfinte sîmbete, odihnă Domnului. Tot carele va face lucru  întru dînsa, să moară. Să nu ardeţ foc în toată sălăşluirea voastră în ziua sîmbetelor.  Eu - Domnul!” Şi zise Moisi cătră toată adunarea fiilor lui Israil, zicînd: „Acesta e cuvîntul carele au poruncit Domnul, zicînd:  ’Luaţi de la voi voao luarea Domnului. Tot cela ce priimeaşte în inimă, vor aduce începăturile Domnului: aur, argint, aramă; Vînăt, mohorît, roşu  îndoit, răsucit, şi mătase  împletită, şi peri de capre, Şi piei de berbeaci ruşite, şi piei vinete, şi leamne neputrede, Şi pietri sardii, şi pietri la săpături, la cea preste umăr şi la cea pînă la pidoare  haină.  Şi tot înţeleptul cu inima întru voi, venind, lucreaze toate cîte au poruncit Domnul: Cortul şi măruntăile, şi acoperemînturile, şi întinsorile, şi zăvoarăle, şi stîlpii. Şi chivotul mărturiei, şi drugii lui, şi oltariul lui, şi catapetazma.  Şi pînzele curţii, şi stîlpii ei, şi pietrile zmaragdului, Şi tămîile, şi untdelemnul unsorii, şi untdelemnu la lumină, şi mirosuri la untdelemnul unsorii şi la tămîia tocmirii,  Şi masa şi toate vasele ei,  Şi sfeaşnicul luminii şi toate vasele lui, Şi untdelemnul unsorii, şi tămîia tocmirii, şi poala uşii cortului.  Şi jîrtîvnicul şi toate vasele lui, Şi veşmintele ceale sfinte ale lui Aaron preotul, şi.veşmintele cu carele slujăscu cu eale la sfînta, şi hainele fiilor lui Aaron, ale preoţiei'“.  Şi ieşi toată adunarea fiilor lui Israil de la Moisi. Şi aduse fieşcarele ce-l trăgea inima lui şi de care li să părea cu sufletele lor, au adus luarea Domnului la toate faptele cortului mărturiei, şi la toate lucrurile lui, şi la toate veşmintele sfîntului. Şi au, adus bărbaţii de la fămei, tot cui ce i se-au părut cu cugetul, au adus peceţi, şi cercei, şi ineale, şi împletituri, şi brăţări, tot vasul de aur.  Şi toţi cîţi au adus luori de aur Domnului, şi la tot ce se-au aflat mătase la dînsul, şi la tot ce se-au aflat piei de berbeace ruşite, au adus, şi piei vinete.  Tot cela ce au luat luoare, argint şi aramă au adus luorile Domnului; şi la carii se-au aflat leamne neputrede, la toate lucrurile gătirii au adus.  Şi toată muiarea înţeleaptă la cuget cu mîinile a toarce, au adus toarse, vînatul, şi mohorîtul, şi roşul, şi mătasea. Şi toate muierile cărora le-au părut cu cugetul lor întru înţelepciune, au torsu părul de capre.  Şi boiarii au adus pietrile zmaragdului, şi pietrile plinirii, la cea de preste umăr şi la engolpiu,  Şi la tocmiri, şi la untdelemnul ungerii, şi la tocmirea tîmîiei.  Şi tot bărbatul şi fămeaia, pre carii aducea cugetul lor să între să facă toate lucrurile cîte au poruncit Domnul să facă aceastea pren Moisi, au adus fiii lui Israil luare Domnului.  Şi zise Moisi fiilor lui Israil: „Iată, au chemat Dumnezău anume pre Veseleil al lui Urii, fiiul lui Or, den neamul Iudii,  Şi împlu pre dinsul de duh dumnezăiescu de-nţelepciune, şi de priceapere, şi a şti de toate,  Să fie mai mare preste meşteri, dupre toate lucrurile, mai mare lui preste meşteri, să facă aurul şi argintul şi arama, şi să cioplească piatra, şi să lucreaze leamnele  Şi să facă în tot lucrul înţelepdunii. Şi a adaoge înainte au dat în cugetul lui,  Şi lui Eliavallui Ahisamah, den neamul lui Dan,  Şi împlu pre dînşii de înţelepciune, de priceapere de cuget, toate să le priceapă, să facă lucrurile sfîntului, şi ceale ţesute şi împestrite să le ţeasă cu cel roşu, şi cu mohorîtul, şi cu mătasă, să facă toate lucrurile meşterului celui mare de împistrituri”.

CAP XXXVI

Şi făcu Veseleil, şi Eliav, şi tot înţeleptul la cuget, căruia i s-au dat înţelepciunea şi ştiinţa, întru dînşii, să să priceapă a face toate lucrurile carele să cuvin, după ceale sfinte, după toate cîte au poruncit Domnul.  Şi chemă Moisi pre Veseleil, şi pre Eliav, şi pre toţ cîţ avea înţelepciunea, cărora au dat Dumnezău ştiinţă în inimă, şi pre toţ carii de bunăvoie vrea să meargă la lucruri ca să le săvîrşască. Şi luară de la Moisi toate luorile care le-au adus fiii lui Israil la toate lucrurile sfîntului, ca să facă pre eale.  Şi ei încă priimiia ceale ce să aducea, de la ceia ce aducea dimineaţa -dimineaţa.  Şi veniia toţ înţelepţii carii făcea toate lucrurile sfîntului, careş după lucrul lui carele ei lucra. Şi ziseră cătră Moisi că „Mulţime aduce norodul, decît lucrurile cîte au poruncit Domnul să facă”.  Şi porunci Moisi şi strigă în tabără, zicînd: [66] „Bărbat şi fămeaie să nu mai lucreaze la începăturile sfîntului”. Şi să opri norodul a mai aduce. Şi lucrurile lor era lor de ajunau la  lucru să le facă pre eale, şi rămasără. Şi făcu tot înţeleptul la cuget. Intru ceia ce lucra la cortu, garduri de mătase împletită, şi vînăt, şi mohorît, şi roşu împletit, heruvim,  lucru de ţesetoriu au făcut pre eale. Lungul unui gardu, de 20 şi 8 de coţ, şi de lat, 4 coţ un gard era, o măsură era la toate gardurile.  Şi cinci garduri era, dentru dînsele ţiindu-se unul de alt, şi iară cinci garduri era, dentru dînsele ţiindu-se unul de alalt Şi făcu cheotori vinete la marginea unui gard, de o parte, la împreunare; şi aşa au făcut la marginea gardului celui den afară, la împreunarea de a doua, 50 de cheotori au făcut la un gard, şi 50 de cheutori au făcut de o parte a gardului, după împreunarea celui al doilea, cu faţa unul cătră alalt căutînd fieştecare. Şi făcu copce 50 de aur şi au împreunat gardurile unul cu altul cu copcile, şi să făcea un cort. Şi făcu piei argăsite ca să acopere pre cort; piei au făcut pe eale. Lungul unii piei era de treizeci de coţ, şi de 4 coţ latul unii piei; o măsură era la ceale 11 piei. Şi împreună ceale 5 piei într-un loc, şi ceale 6 într-un loc. Şi au făcut 50 de cheotori pre marginea unii piei, cei den mijloc, după împreunare, şi 50 de cheotori au făcut pre marginea pieii ce să împreună cu a doua. Şi au făcut 50 de copci de aramă şi au împreunat copcile de cheutori; şi împreună pieile şi să făcură una. Şi făcu acoperemînt cortului piei de berbeci ruşite, şi acoperemînturi piei vinete deasupra. Şi au făcut stîlpi cortului de leamne neputrede; De zeace coţ un stîlpu, şi de un cot şi jumătate de lat un stîlpu;  Doao unghiureale la un stîlpu, stînd împotrivă unul altuia. Aşa au făcut la toţ stîlpii cortului; şi au făcut stîlpii cortului: 20 de stîlpi despre laturea cea despre austru, şi 40 de cuiuburi de argint au făcut la 20 de stîlpi. Doao cuiuburi la un stîlp, la amîndoao părţile lui, şi doao cuiuburi la un stîlp, la amîndoao părţile lui. Şi laturea a doao, de cătră miazănoapte, 20 de stîlpi şi 40 de cuiuburi la dînşii, de argint, doao cuiuburi la un stîlp, la amîndoao părţile lui, şi doao cuiuburi la un stîlp, la amîndoao părţile lui Şi dendărătul cortului, despre partea de cătră mare,  Au făcut şase stîlpi, şi doi stîlpi au făcut pre unghiurile cortului dendărăt. Şi era întocma de jos, şi într-un chip era tocma, den capete într-o asemănare. Aşa au făcut la amîndoao părţile celor 2 unghiuri, şi era 50 stîlpi, şi cuiuburile lor de argint 16, doao cuiuburi la un stîlp şi doao cuiuburi la un stîlp, la amîndoao părţile lui.  Şi făcu zîvoară de leamne neputrede 5, la stîlpi de o parte a cortului, Şi cinci zăvoară,la stîlpi la a doao parte a cortului,  Şi cinci zîvoară, la stîlpi la denapoia parte a cortului, de cătră mare.  Şi zăvorul den mijloc pren mijlocul stîlpilor să petrecea de la o lăture într-altă lăture.  Şi stîlpii i-au ferecat cu aur.  Şi verigele lor le-au făcut de aur, la băgatul drugilor, şi ferecă zîvoarăle cu aur.  Şi făcu acoperemînt, de vînăt, şi mohorît, şi roşu împletit, şi mătasă răsucită, lucru ţesut au făcut pre dînsul heruvim. Şi-l puse pre el pre patru stîlpi neputrezi, ferecaţi cu aur, şi cîpîtîile lor, de aur, şi cuiuburile lor, 4, de argint  Şi făcu poală la uşa cortului, de vînăt, şi de mohorît, şi roşu împletit, şi mătase împletită, lucru împistrit Şi stîlpii ei, 5, şi cîpîtîile lor, şi ferecă căpătîile lor cu aur,  Şi le topi lor 5 cuiuburi de aramă.

CAP XXXVII
      
      Şi făcu Veseliil chivotul de leamne neputrede, de doi coţi şi jumătate de lungu şi de un cot şi jumătate de lat şi de un cot şi jumătate de nalt,  Şi ferecă pre dînsul cu aur curat den-lîuntru şi denafară, şi-i făcu lui zimţe sucit de aur împrejur.  Şi-i turnă patru verigi de aur, pre patru laturile ale lui, 2 verigi pre o lăture şi 2 verigi pre a doo lăture.  Şi au făcut drugi de leamne neputrede şi-i ferecă cu aur.  Şi băgă drugii pren verigile ceale den laturile chivotului, să rădice chivotul cu ei.  Şi făcu [la] jîrtăvnic acoperimînt de aur curat, de doi coţi şi jumătate de lungu şi de un cot şi jumătate de lat.  Şi au făcut doi heruvimi de aur bătut şi-i puse de amîndoao părţile jîrtăvnicului:  Un heruvim de o laturi şi alt heruvim de laturea a doao a jîrtîvnicului; şi făcu pre cei doi heruvimi de amîndoao laturile lui.  Şi era amîndoi heruvimii întinzînd aripile lor deasupra, umbrind cu arepile lor preste jărtăvnic, şi obrazile lor, unul cătră alalt, cătră jîrtăvnic era obrazile heruvimilor.  Şi făcu masă de leamne neputride, de doi coţ de lungă şi de un cot de lată şi de un cot şi jumătate de naltă.  Şi o ferecă pre ea cu aur curat şi-i făcu ei sîngifuri de aur suciţi împrejur.  Şi-i făcu ei cunună împrejur de un  pumnu, şi făcu zîmţi suciţi de aur împrejurul cununii.  Şi vărsă ei patru verigi de aur, şi puse ceale patru verigi la patru părţi ale picioarelor ei, supt cununa cea sucită.  Era verigile prinsori [67] drugilor, ca să rădice masa. Şi făcu drugii de leamne neputride şi ferecă pre eale cu aur, ca să rădice masa. Şi făcu vasele measii: blidele ei, şi cădealniţile, şi căuşile, şi nastrăpile, cu carele va turna cu eale, de aur curat. Şi făcu şfeaşnecul de aur curat, bătut au făcut şfeaşnecul. Fusul lui, şi fofeazile, şi scăfîrliile, şi ţinerile, şi florile, dentr-însul era. Şase fofeaze ieşind de laturi: trei fofeaze ale sfeaşnecului de o parte a lui, şi trei fofeaze ale sfeaşnecului de a doao parte a lui. Şi trei ţineri, în chipul nucşoarelor, într-o fofează scăfîrlie şi floare, Şi trei ţineri, în chipul nucşoarelor, într-o fofează scăfirlie şi floare; Aşa la ceale 6 fofeaze ce ies den sfeaşnec. Şi în sfeaşnec, 4 ţineri, în chipul nucşoarei, într-o fofează scăfîrliile şi florile lui. Scăfîrlia supt ceale doao fofeaze dentr-însul, şi scăfîrlia supt ceale doao fofeaze dentr-insul; aşa ceale 6 fofeaze ce ies den sfeaşnic. Şi fofeazele şi scăfîrliile dentr-însul era, toate bătute dentr-un aur curat  Şi au făcut luminele lui, 7, şi lingurile lui,  Şi cleaştele lui, de aur curat.  De un talant de aur curat au făcut pre dînsul şi toate vasele lui. Şi au făcut jîrtăvnic de tămîie, den leamne neputrede, de un cot de lungu şi de un cot de lat, în patru muchi, şi de doi coţ nalţimea lui, dentrînsul era coarnele lui. Şi-l ferecă pre el cu aur curat, gratia lui, şi păreţii lui, şi coarnele lui. Şi făcu lui cunună sucită de aur împrejur, şi doao verigi de aur curat au făcut lui supt cununa cea sucită a lui, în doao laturile lui, la amîndoao coastele lui, la verigele drugilor, pentru ca să-l rădice cu dînşii. Şi au făcut zîvoarăle den leamne neputride şi le ferecă cu aur. Şi au făcut untdelemnul ungerii cel sfînt şi tocmirea tîmîii, curat, lucru de făcătoriu de mir.

CAP XXXVIII

      Şi au făcut jîrtăvnic de ardere-de-tot, den leamne neputrede, de 5 cot de lungu şi de 5 coţ de lat, în patru muchi era jîrtîvnicul, şi de trei coţ înălţimea lui. Şi au făcut coarnele pre ceale 4 muchi, dentr-însul era coarnele, şi le acoperi  pre eale cu aramă. Şi făcu cunună jîrtîvnicului, şi acoperemîntul lui, şi păharăle lui, şi undeţile de carne ale lui, şi cădelniţa lui, şi  toate vasele lui le-au făcut de aramă. Şi i-au făcut lui grătariu, lucru ca mreaja, de  aramă. Şi au făcut grătariului 4 verigi de aramă pre 4 părţi, şi-i puse pre ei dedesuptul grătariului jîrtăvnicului pre dedesupt, şi era grătariul pînă la jumătate de jîrtăvnic.  Şi au făcut drugii jîrtîvnicului de leamne neputrede, şi-i ferecă cu aramă, şi vîrî drugii spre coastele jîrtăvnicului, cîndu-l rădică pre el. Găunos, de scînduri, l-au făcut pre el.  Şi au făcut spălătoarea cea de aramă şi fundul ei de aramă, den oglinzile celor ce-au postit, ceale ce au postit lîngă uşile cortului mărturiei.  Şi au făcut curtea. Despre amiazăzi, pînzele curţii - de roşu împletit,  o sută preste sută.  Şi stîlpii lor, 20, şi cuiuburile lor, 20, de aramă; şi copcile lor, şi aripile lor, de argint.  Şi laturea despre miazănoapte, o sută preste o sută; şi stîlpii lor, 20, şi fundurile lor, doaozeci, de aramă; şi copcile lor, şi aripile lor, de argint.  Şi laturea despre mare, garduri de 50 de coţi; stîlpu lor, 10, şi cuiburile lor, 10; şi copcile lor, şi aripile lor, de argint.  Şi laturea de cătră răsărit, de 50 de  coţi.  Pînze de 15 coţi, denapoi; şi stîlpii lor,  şi cuiuburile lor, 3;  Şi pre denapoia de a doua, de o parte şi de alta, spre uşa curţii, garduri de 15 coţi; şi stîlpii lor, 3, şi cuiuburile lor, 3. Toate gardurile cortului, de mătase împletită.  Şi cuiuburile stîlpilor lor, de aramă; şi cheotorile lor, de argint; şi căpeţealele lor, ferecate pemprejur cu argint, şi stîlpii pemprejur, ferecaţi cu argint, toţ stîlpii curţii. Şi acoperemîntul porţii curţii, lucru de împistritoriu, de vînăt, şi mohorît, şi roşu răsucit, şi mătase împletită, de 20 de coţi de lungu, şi de nalt şi de largu - de 5 coţi, potrevindu-se pînzelor curţii.  Şi stîlpii lor, 4, şi fundurile lor, de aramă; şi cheotorile lor, de argint, şi capetele lor, ferecate cu argint.  Şi toţ ţăruşii curţii împrejur, de aramă.  Şi aceasta  iaste tocmeala cortului mărturiei, după cum s-au poruncit lui Moisi, slujba să fie a leviţilor, pren Ithamar, fiiul lui Aaron preotul.  Şi Veseleil, fiiul lui Urie, den neamul Iudii, au făcut după cum au poruncit Domnul lui Moisi. Şi Eliav, fiiul lui Ahisamah, den neamul lui Dan, care au fost meşter mai mare preste ceale ţesute, şi ceale cusute, şi ceale împistrite, au ţesut cu vînăt, şi cu mohorît, şi cu roşu răsucit, şi cu mătase.  Tot aurul carele s-au lucrat la lucruri, după tot lucrul sfintelor, să făcu aur den zăciuială, de talanţi şi 700 şi 30 de sicii, după siclul cel sfint  Şi argint şi 25 luarea de la oamenii cei socotit ai adunării, 100 de talanţi şi 1775 de sicii. Un drahmu pe capu, jumătate de siclu, după siclul cel sfint -Tot cela ce mergea la socoteală, den 20 de ani şi în sus, la 6 sute de mii şi 3 mii şi 5 sute şi 50.  Şi să făcu cea sută de talanţi de argint [68] la topirea capetelor cortului şi la capetele acoperemîntului,  O sută de capete la o sută de talanţi, un talant la un cîpeţel. Şi cea 1775 de sicli, au făcut la chiotorile stîlpilor şi le-au poleit căpeţealele lor şi au împodobit pre dînşii.  Şi arama luorii - 370 de talanţi şi 2400 de sicli. Şi au făcut dentr-însa pragurile uşii cortului mărturiei, şi jîrtîvnicul cel de aramă cu grătariul lui, şi toate vasele jîrtîvnicului, Şi fundurile curţii pen împrejur, şi pragurile porţii curţii, şi ţăruşii cortului, şi ţăruşii curţii pemprejur.

CAP XXXIX

      Şi cela ce au rămas, vînatul, şi mohorîtul, şi roşul, au făcut veşminte de slujbe lui Aaron, ca să silească cu eale întru cel sfint, după cum porunci Domnul lui Moisi. Şi făcură cea preste umăr de aur, şi de vînăt, şi de mohorît,  şi de roşu răsucit, şi de mătase împletită. Şi să taiară potcoavele ceale de aur ca părul, ca să ţeasă împreună cu vînatul, şi cu mohorîtul, şi cu roşul cel răsucit, şi cu mătasea cea împletită, lucru ţesut le-au făcut pre eale, Preste umeri ţiindu-se de amîndoao părţile, lucru ţesut întru sine, împletit unul cu alalt, dentru dînsul au făcut, după făptura lui, den aur, şi den vînăt, şi mohorît, şi roşu răsucit, şi mătase împletită, după cum porunci Domnul  lui Moisi. Şi făcură amîndoao pietrile zmaragdului împănate şi ţintuite cu aur, săpate şi cioplite cioplitură de peceate, dentru numele  fiilor lui Israil, Şi le puseră pre eale pre umerile cei preste umere, pietri de pomenire sînt fiilor lui Israil, după cum porunci Domnul  lui Moisi. Şi făcură engolpiul, lucru ţesut cu împistreale, dupre lucrul cei preste umere, de aur, şi vînăt, şi mohorît, şi roşu răsucit, şi mătase împletită; în patru muchi îndoit au făcut engolpiul, de o palmă de lungu, şi de o  palmă de lat îndoit. Şi se ţesu într-însul ţesetură după piatră în patru rînduri: rînd de pietri sardion, şi topazion, şi zmaragd - un  rind;  Şi rîndul al doilea: anthrax, şi zamfir, şi iaspis. Şi rîndul al treile: lighirion, şi ahatis, şi amethistos; Şi rîndul al patrulea: hrisolithos, şi virilion, şi onihion, încunjurate cu aur şi legate pemprejur cu aur. Şi pietrile era den numele fiilor lui Israil, 12, den doaosprăzeace nume ale lor, săpate peceţi, careş den numele său, la 12 neamuri. Şi au făcut pre engolpiu lănţuşă împletite, lucru împletit, de aur curat.  Şi au făcut doao paveze de aur şi doao verigi de aur. Şi au pus pre ceale doao verigi de aur, la amîndoao începăturile engolpiului.  Şi au pus lănţuşele de aur pre amîndoao verigele, pre amîndoao părţile engolpiului; şi la amîndoao împreunările, ceale doao lănţuşă,  Şi au pus peste ceale doao paveze, umerele cei de preste umăr, den potrivă, în faţă.  Şi au făcut doao verigi de aur şi au pus pre amîndoao aripile, preste marginea engolpiului, pre marginea denapoi cei preste umăr, denlauntru. Şi au făcut doao verigi de aur şi au pus preste amîndoao umerele cei preste umăr, den jos de dînsul, den faţă, după împreunarea den sus a ţesăturii cei de preste umăr.  Şi au strînsu engolpiul den verigile de pre dînsul spre verigile cei de preste umăr ţiindu-se, den vînăt, fiind împletite la ţesătura cei de preste umăr, pentru ca să nu să sloboază engolpiul den cea preste umăr, după cum porunci Domnul lui Moisi.  Şi au făcut haina cea pînă jos supt cea preste umăr, lucru ţesut tot vînăt.  Şi gura hainei cei pînă jos, în mijloc ţesută împletită, cu carele, ţiind împrejur, cel prejur gură era nedezlegat.  Şi au făcut la poalele hainei cei pînă jos, den jos, rodioare ca unii rodii înflorite, de vînăt, şi de mohorît, şi roşu răsucit, şi mătase împletită.  Şi au făcut dopoţi de aur şi au pus clopoţei pre poalele hainei împrejur, pren mijlocul rodiilor.  Clopoţi de aur şi rodioare pre poalele hainei împrejur, ca să slujască dupe cum porînci Domnul lui Moisi. Şi au făcut haine de mătase, lucru ţesut, lui Aaron şi fiilor lui. Şi chiverile, de mătase, şi mitra, de mătase, şi nădragii, de mătase împletită.  Şi brînele lor, de mătase vînătă, şi mohorîtă, şi roşu, împletite, lucru de împistritoriu, în ce chip au porîncit Domnul lui Moisi.  Şi au făcut potcoava cea de aur, osibire sfîntului, de aur curat, şi au scris pre dînsa slove săpate de peceate: „Sfinţirei Domnului”.  Şi puseră preste ea împletitura cea vînîtă, ca să fie deasupra preste mitră, în ce chip au porîncit Domnul lui Moisi.  Şi să săvîrşi tot lucrul cortului mărturiei, şi făcură fiii lui Israil dupe toate cîte au porîncit Domnul lui Moisi.  Şi aduseră cortul cătră Moisi, şi toate vasele lui, şi verigele lui, şi stîlpii lui, şi zîvoarăle lui, şi ţăruşii lui, şi fundurile lui; Şi pieile, piei de berbeace ruşite, şi acoperimînturile deasupra, piei vinete;  Şi catapeteazma, şi chivotul mărturiei, şi drugii lui, şi jîrtăvnicul; Şi masa, şi toate vasele ei, şi pîinile punerii;  Şi sfeaşnicul cel curat, şi luminile lui, lumini de ardere, şi toate vasele lui, şi untdelemnul luminii;  Şi jîrtîvnicul cel de aur, şi untdelemnul ungerii, şi tămîia tocmirii;  Şi poala uşii cortului;  Şi jîrtîvnicul cel de aramă, şi grătariul lui cel de aramă, şi [69] drugii lui, şi toate vasele lui, şi spalătoarea, şi fundul ei; Şi pînzele curţii, şi stilpii, şi fundurile ei, şi poala uşii curţii, şi funile ei, şi ţăruşii ei;  Şi toate dedusele ce sînt la lucrurile cortului mărturiei; Şi veşmintele ceale de slujbă, ca să slujască cu dînsele în sfint, veşmintele sfîntului, carele sînt ale lui Aaron, şi veşmintele fiilor lui, la slujbă. Dupe toate cîte porînci Domnul lui Moisi, aşa au făcut fiii lui Izrail toată gătirea. Şi văzu Moisi toate lucrurile, şi era făcute aceastea în ce chip porunci Domnul lui Moisi, aşa le-au făcut pre eale. Şi blagoslovi pre dînşii Moisi.

CAP XL

Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „în ziua dentîiu a lunii dentîiu, lună noao, vei întinde cortul mărturiei. Şi vei pune chivotul mărturiei şi vei acoperi chivotul cu acoperimîntul. Şi vei băga înlăuntru masa şi vei pune înainte-punerea ei. Şi vei băga înlăuntru sfeaşnicul şi vei pune făcliile lui; şi vei pune jîrtîvnicul cel de aur, ca să tămîiaze înaintea chivotul ui mărturiei. Şi vei pune acoperirea acoperi mîntuiui pre uşa cortului mărturiei, şi jartăvnicul jărtvelor vei pune lîngă uşile cortului mărturiei. Şi vei pune spalătoarea între cortul mărturiei Şi între jărtăvnic, şi vei pune  într-însa apă. Şi vei pune împrejur cortul, şi toate cîte sînt în el le vei sfinţi împregiur.  Şi vei lua untdelemnul ungerii şi vei unge cortul şi toate cîte-s într-însul şi vei sfinţi pre dînsul, şi toate vasele lui, şi vor fi sfinte; şi vei unge jîrtîvnicul jîrtvelor, şi toate vasele lui, şi vei sfinţi jîrtîvnicul şi va fi jîrtîvnicul Simţul Sfintelor.  Şi vei unge spalătoarea şi fundul ei, şi o vei sfinţi pre ea. Şi vei aduce pre Aaron şi pre fiii lui la uşile cortului mărturiei. Şi vei scălda pre dînşii cu apă; şi vei îmbrăca pre Aaron cu veşmintele ceale sfinte, şi-l vei unge pre el şi-l vei sfinţi pre el, şi va sluji Mie; şi pre feciorii lui vei aduce, şi-i vei îmbrăca cu haine, şi-i vei unge în ce chip ai unsu pre tatăl lor, şi-M vor preoţi Mie; Şi va fi casile fiilor ungere de preoţie în veaci, întru rudele lor”. Şi au făcut Moisi toate cîte au porundt lui Domnul, aşa au făcut. Şi fu în luna dentîi, în al doilea an, ieşind ei den Eghipet, la lună noao, se-au întinsu cortul. Şi au pus Moisi cortul, şi au pus căpeţealele lui, şi au pus zîvoarăle, Şi au pus stupii lui, şi au întinsu gardurile cortului, şi au pus acoperemîntul cortului pre el deasupra, după cum au poruncit Domnul lui Moisi. Şi luînd mărturiile, le-au pus înlăuntru în chivot, şi au pus drugii supt chivot, şi au pus jîrtîvnicul deasupra chivotului.  Şi bagă chivotul în cort, şi au pus acoperirea acoperemîntului şi au acoperit chivotul mărturiei, în ce chip au poruncit Domnul lui Moisi.  Şi au pus masa în cortul mărturiei, de laturea cortului mărturiei de cătră miazănoapte, afară den acoperemîntul cortului.  Şi au pus preste ea pîinele punerii înainte a Domnului, după cum au poruncit Domnul lui Moisi.  Şi au pus sfeaşnicul în cortul mărturiei, împotriva measii, la laturea cortului de cătră austru.  Şi au pus feştilele lui înaintea Domnului, în ce chip porunci Domnul lui Moisi.  Şi puse jîrtîvnicul cel de 24 aur în cortul mărturiei, împotriva acoperemîntului.  Şi au tămîiat pre dînsul tămîia 25 tocmirii, după cum au poruncit Domnul lui Moisi.  Şi jîrtîvnicul jîrtvelor au pus lîngă uşele cortului mărturiei şi au adus pre el ardere de tot şi jîrtvă, după cum au poruncit Domnul lui Moisi. Şi au făcut spalătoarea între mijlocul cortului mărturiei şi între mjjlocul sfeaşnicului şi au pus într-însa apă, Pentru ca să să speale dentr-însa Moisi, şi Aaron, şi fiii lui, mîinele lor ţi picioarele; Cînd vor întră ei la cortul mărturiei sau cînd mergu înainte cătră jîrtăvnic să slujască, să spăla dentr-însa, după cum au poruncit Domnul lui Moisi.  Şi au pus curtea pemprejurul cortului şi a jîrtăvnicului.  Şi săvîrşi Moisi toate lucrurile şi acoperi norul cortul mărturiei şi de mărirea Domnului să împlu cortul. Şi nu putu Moisi să între în cortul mărturiei, pentru că umbriia pre dînsul norul şi de mărirea Domnului să împlu cortul.  Şi cînd să vrea sui norul des la cort, înjuga fiii lui Israil cu marfa lor.  Iară de nu să suia norul, nu  înjuga, pînă in ziua carea să suia norul  Pentru că nor era la cort ziua, şi noaptea foc era pre dînsul, înaintea a tot Israilul. Întru toate purceaderile lor.

[70] PREOŢIA 

CAP I

      Şi chemă Domnul pre Moisi şi grăi lui den cortul mărturiei, zicînd: „Grăiaşte fiilor lui Israil, şi vei zice cătră ei: (Om dentru voi, de va aduce daruri Domnului, den dobitoace, şi den boi, şi den oi veţi aduce darurile voastre. De vor fi de-tot-arderi darul lui, den boi, parte bărbătească curat să aducă, la uşa cortului mărturiei, şi va aduce pre el priimit înaintea Domnului.  Şi va pune mîna pre capul jîrtvei priimită lui, ca să să roage pentru el.  Şi vor junghea viţelul înaintea Domnului; şi vor aduce fiii lui Aaron, preoţii, sîngele şi vor vărsa sîngele pre jîrtăvnic împrejur, cela ce iaste la uşăle cortului mărturiei.  Şi belind arderea de tot, vor împărţi pre ea în părţi  Şi vor pune fiii lui Aaron, preoţii, foc pre jîrtîvnic şi vor grămădi leamne pre foc; Şi vor grămădi fiii lui Aaron, preoţii, părţile ceale în doao tăiate, şi capul, şi grăsimea preste leamnele ce-s pre foc, carele-s pre jîrtăvnic, Iară ceale den pîntece, şi picioarele, le vor spăla cu apă, şi va pune preotul pre toate pre jîrtăvnic: luoare de rod iaste, jîrtvă, miros de bună mirosire iaste Domnului. Iară de va fi dentru oi darul lui Domnului, den miei, şi den iezi, întru ardere de tot, parte bărbătească curată va aduce pre el. Şi va pune mîna pre capul lui, şi vor junghea pre el, den coastele jîrtăvnicului cătră miazănoapte, înaintea Domnului, şi vor vărsa fiii lui Aaron, preoţii, sîngele lui pre jîrtăvnic împrejur. Şi vor împărţi pre el în părţi, şi capul, şi seul lui, şi vor clădi preoţii aceastea pre leamnele ce-s pre foc, care iaste pre jîrtăvnic. Şi ceale den pîntece, şi picioarele, vor spăla cu apă; şi va aduce preotul toate şi va pune pre jîrtăvnic: luoare de rod iaste, jîrtvă, miros de bună mirosire Domnului. Iară de va fi den zburătoare va aduce ardere de tot dar al lui Domnului, Şi va aduce den turtureale sau den porumbaşi darul lui; şi va aduce preotul cătră jîrtăvnic, şi va înfrînge capul lui; şi va pune preotul pre jîrtăvnic şi va stoarce sîngele cătră fundul jîrtăvnicului. Şi va scoate guşa cu peanele şi le va lepăda lîngă jîrtăvnic pre eale, de cătră răsărit, la locul cenuşii. Şi va înfrînge pre el den aripi, şi nu o va împărţi, şi o va pune preotul pre jîrtăvnic, pre leamnele ce-s pre foc: luoare de rod iaste, jîrtvă, miros de bună mirosire Domnului.

CAPII

      Iară sufletul de va aduce dar jîrtvă Domnului, făină curată va fi darul lui, şi va turna preste ea untdelemnu şi va pune pre ea tămîie, jîrtvă iaste. Şi o va aduce pre dînsa cătră fiii lui  Aaron, preoţii, şi, luînd dentr-însa mîna plină den făina cu untu-de-lemnu şi toată tămîia ei, şi va pune preotul pomenirea ei pre jîrtăvnic, jîrtvă, miros mirosirii cei bune Domnului. Şi ce rămîne den jîrtvă, lui Aaron şi fiilor lui sfîntă sfintelor, den jîrtvele Domnului.  Iară de vei aduce dar jîrtvă coaptă den cuptoriu de făină, pîini nedospite frămîntate în untdelemnu şi turte nedospite unse cu untdelemnu.  Iară de va fi jîrtvă den tigaie darul tău, făină frămîntată în untdelemnu, nedospite vor fi.  Şi vei zrobi pre eale bucăţi, şi vei turna preste eale untdelemnu, jîrtvă iaste Domnului,  Iară de va fi jîrtvă dupe grătariu darul tău, făină cu untdelemnu să va face. Şi va aduce jîrtvă carea o va face dentru aceastea Domnului, şi va aduce la preotul Şi apropiindu-se cătră jîrtăvnic, va lua preotul den jărtvă pomenirea ei, şi va pune preotul pre jărtăvnic luare-de-rod, miros a bunei mirosire Domnului.  Iară ce va rămînea de la jîrtvă, lui Aaron şi fiilor lui, sfinte sfintelor den luorile-de-rod Domnului.  Toată jîrtvă care o veţ aduce Domnului, să nu faceţ dospită.  Pentru că tot aluatul şi toată miarea, să nu aduceţ dentr-însa să aduceţ Domnului. Dar de-nceput să le aduceţ aceastea Domnului, iară pre jîrtăvnic să nu să suie, la miros de bună mirosire Domnului.  Şi tot darul jartvei voastre cu sare se va săra, Şi să nu se părăsească sarea făgăduinţii Domnului den jîrtvele voastre, pre tot darul veţ aduce sare Iară de veţ aduce jîrtvă roadelor dentîiu Domnului, noao frecate spice uruite Domnului, şi vei aduce jîrtvă roadelor dentîiu  Şi vei turna preste ea untdelemnu şi vei pune preste ea tămîie: jîrtvă iaste.  Şi va aduce preotul  pomenirea ei den spice cu untul-de-lemnu şi toată tămîia ei: luare-de-rod iaste Domnului.

CAP III

      Iară de va fi jîrtvă de mîntuire darul lui Domnului, de va aduce pre el dentru boi, de va fi parte bărbătească au fămeiască, curat va aduce înaintea Domnului.  Şi va pune mîinile lui pre capul darului, şi-l va junghea lîngă uşile cortului  mărturiei,  şi  vor turna fiii lui Aaron, preoţii, sîngele pre jîrtăvnic.  Şi vor aduce den jîrtvă mîntuirii luare-de-rod Domnului  seul  ce  acopere  pîntecele  şi tot [71] seul ce iaste preste pîntece. Şi pre cei doi rănichi şi seul ce iaste preste ei, ce iaste preste coapse, şi seul ce iaste preste ficaţi, cu  rănichii va lua. Şi vor aduce pre eale fiii lui Aaron, preoţii, preste jîrtăvnic, preste arderile-de-tot, preste leamnele ce-s pre foc, luare-de-rod,  miros  bunii  mirosire Domnului.  Iară de va fi den oi darul lui, jîrtvă de mîntuire Domnului, parte bărbătească au fămeiască,  curat va aduce pre el De va aduce miel darul lui, îl va aduce pre dînsul înaintea Domnului Şi va pune mîna pre capul darului său, şi-l va junghea pre el lîngă uşile cortului mărturiei, şi vor turna fiii lui Aaron, preoţii,  sîngele pre jîrtăvnic împrejur. Şi va aduce den jîrtvă mîntuirii luare-de-rod Domnului, seul şi mijlocul,curat, cu şalele va lua pre dînsul, şi tot seul ce acopere pîntecele. Şi tot seul ce iaste preste pîntece, şi pre amîndoi rănichii şi seul ce iaste preste dînşii, ce iaste la coapse, şi seul ce iaste la ficaţi, cu rănichii luîndu, Va aduce preotul preste jîrtăvnic, miros de bună mirosire, luare-de-rod Domnului. Iară de va fi den capre darul lui Domnului, şi-l va aduce înaintea Domnului Şi va pune mîinile pre capul lui, şi-l vor junghea pre el înaintea Domnului, lingă uşile cortului mărturiei, şi vor turna fiii lui Aaron, preoţii, sîngele preste jîrtăvnic împrejur. Şi va aduce dentr-însul aducere-de-rod Domnului seul ce acopere pîntecile şi tot seul ce iaste preste pîntece Şi amîndoi rănichii şi tot seul ce iaste preste ei, ce iaste preste coapse, şi seul de la ficaţi cu rănichii îl va lua  Şi va aduce preotul pre jîrtăvnic aducere de bună mirosire Domnului. Tot seul - Domnului. De leage în veaci, întru rudele voastre, în toată sălăşluirea voastră: tot seul şi tot sîngele să nu mîncaţi!


CAP IV
      
      Şi grai Domnul cătră Moisi, zicînd: „Grăiaşte cătră fiii lui Israil  zicînd: „Suflet de va greşi înaintea Domnului fără de voie, den toate poruncile Domnului care nu să cade să le facă,
şi va face una dentr-acealea, De va greşi arhiereul cel unsu, ca să greşască norodul, şi va aduce pentru păcatele lui care au greşit viţel den boi curat Domnului, pentru păcat. Şi va aduce viţelul lîngă uşa cortului mărturiei înaintea Domnului şi va pune nuna lui pre capul viţelului şi va junghea viţelul înaintea Domnului. Şi luînd preotul cel uns cel săvîrşit, în mîni, den sîngele viţelului, şi va băga pre el în cortul mărturiei. Şi va întinge preotul deagetul în sînge şi va stropi den sînge de şapte ori cu deagetul înaintea Domnului,  spre acoperemîntul cel sfint. Şi va pune preotul den sîngele viţelului pre coarnele jîrtăvnicului tămîii tocmirii, ce iaste înaintea Domnului, care iaste în cortul mărturiei. Şi tot sîngele viţelului va turna lîngă fundul jîrtăvnicului arderii-de-tot, carele iaste lîngă uşile cortului mărturiei.  Şi tot seul viţelului al greşalii, va rădica de la el seul ce acopere ceale den pîntece şi tot seul ce iaste peste ceale den pîntece  Şi amîndoi rănichii şi seul ce iaste preste ei, carele iaste peste coapse, şi grăsimea ce iaste preste ficaţi, cu rănichii va lua pre ea,  În ce chip să ia de la viţelul jîrtvei mîntuirei, şi va aduce popa la jîrtîvnicul aducerii.  Şi pialea viţelului şi tot trupul lui, cu capul lui şi cu marginele lui şi cu pîntecile şi cu baliga.  Şi vor scoate tot viţeIul afară den tabără, în loc curat, unde vor turna cenuşa, şi vor arde pre dînsul pre leamne în foc; la vărsarea cenuşii se va arde. Iară de nu va cunoaşte toată adunarea fiilor lui Israil şi va uita cuvîntul den ochii adunării, şi vor face una dentru toate poruncile Domnului carea nu se va face, şi vor greşi  Şi se va cunoaşte lor păcatul carele au greşit întru el, şi va aduce adunarea viţel den boi, curat, pentru greşală, şi-l va aduce pre el lîngă uşele cortului mărturiei.  Şi vor pune cei bătrîni ai adunării mîinile lor pre capul viţelului, înaintea Domnului,  Şi vor junghea viţelul înaintea Domnului. Şi va aduce preotul cel unsu, den sîngele viţelului, la cortul mărturiei.  Şi va întinge preotul cu deagetul lui den sîngele viţelului şi va stropi de şapte ori înaintea Domnului înaintea acoperemîntului celui sfînt.  Şi den sînge va pune preotul pre coarnele jîrtăvnicului tămîilor tocmirii, care iaste înaintea Domnului, care iaste în cortul mărturiei.  Şi tot sîngele va turna cătră fundul jîrtăvnicului luorilor, carele iaste lîngă uşile cortului mărturiei.  Şi tot seul lui va lua de la dînsul şi va aduce la jîrtăvnic. Şi va face viţelul în ce chip au făcut viţelul greşalii, aşa se va face. Şi se va ruga pentru dînşii preotul, şi se va lăsa lor greşală.  Şi vor aduce pre viţel tot afară den tabără şi vor arde-de-tot pre viţel, în ce chip au arsu viţelul cei mai denainte: păcatul adunării iaste. Iară de va greşi boiariul şi va face una den toate poruncile Domnului Dumnezăului lui care nu se va face, fără de voie, şi va greşi  Şi se va cunoaşte lui greşală care au greşit într-însa, şi-ş va aduce darul lui ţap den capre, parte bărbătească, curat, pentru păcat. Şi va pune mîna lui pre capul ţapului şi-l vor junghea pre el în loc unde junghie arderile [72] de-tot înaintea Domnului: pentru greşală iaste. Şi va pune preotul den sîngele cel de greşală cu deagetul pre coarnele jîrtăvnicului arderilor-de-tot Şi tot sîngele lui va vărsa pre fundul jîrtăvnicului arderilor-de-tot Şi tot seul lui îl va aduce la jîrtăvnic, ca şi seul jîrtvei mîntuirei. Şi se va ruga pentru dînsul preotul de greşală lui, şi se va lăsa lui. Iară un suflet de va greşi de nevoie, den norodul pămîntului, făcînd una den toate poruncile Domnului care nu se va face, şi va greşi Şi se va cunoaşte greşală lui care au greşit într-însa, şi va aduce darul lui capră den iade, curată, parte fămeiască va aduce pentru greşala care au greşit. Şi va pune mîna lui pre capul greşalei lui, şi vor junghea capra, aceaea a greşalii, în locul unde junghe arderile-de-tot. Şi va lua preotul den sîngele ei cu deagetul lui şi va pune pre coarnele jîrtăvnicului arderilor-de-tot Şi tot sîngele va vărsa prejur rundul jîrtăvnicului arderilor-de-tot Şi tot seul va lua, în ce chip să ia seu de la jîrtvă muituirei, şi va aduce preotul pre jîrtăvnic la miros de bună mirosire Domnului. Şi se va ruga preotul pentru dînsul, şi se va lăsa lui. Iară de va aduce oaie, darul pentru greşală, parte fămeiască, curată să o aducă pre ea. Şi va pune mîna lui pre capul ceia a greşalii şi vor junghea pre ea pentru greşală, în loc unde junghe jîrtvele, în loc sfînt. Şi luînd preotul den sîngele greşalii cu deagetul lui, va pune pre coarnele jîrtăvnicului arderii-de-tot Şi tot sîngele lui va vărsa prejur fundul jîrtîvnicui ui arderii-de-tot Şi tot seul lui va lua, în ce chip să ia seu de oaie de la jîrtvă mîntuirii, şi va pune pre dînsul preotul pre jîrtăvnic, pre arderea-de-tot a Domnului. Şi se va ruga pentru dînsul preotul pentru greşală carea au greşit şi i se va lăsa lui.

CAP V

      Şi de va greşi suflet, şi va auzi glas de jurămînt şi acesta mărturie au au văzut, au ştie, de nu va spune, şi-ş va  lua păcatul lui. Sufletul acela care se va atinge de tot lucrul necurat, au mortăciune, au prinsu de hiară necurată, au den mortăciunile urîciunilor celor necurate, au den mortăciunile dobitoacelor necurate, şi  se va greşi dentru el şi se vor pîngări, Sau se va atinge den ne curăţie de om, den toată necurăţia lui de carea, atingîndu-se, se va pîngări,  şi  s-au  amăgit pre sine şi după  aceasta va cunoaşte şi va greşi, Sufletul cel fără de leage, ce împarte cu buzele să facă bine sau să facă rău, după toate cîte va împărţi omul cu jurămînt şi se va uita pre sine, şi acesta va cunoaşte şi va greşi una dentr-aceastea,  Şi-ş va răscumpăra păcatul pentru carele au greşit asupra lui  Şi va aduce pentru care au greşit Domnului, pentru greşală care au greşit parte fămeiască de la oi mieoară sau vătuie den capre, pentru păcat Şi se va ruga pentru el preotul pentru greşală lui care au greşit  şi i se va lăsa lui greşală.  Iară de nu va putea mîna lui de ajuns la oaie, va aduce pentru greşală lui carea au greşit doao turtureale sau doi pui de porumbu Domnului, unul pentru păcat şi altul pentru ardere-de-tot.  Şi le va aduce pre eale la preot şi va aduce preotul întiiu cel pentru greşală. Şi va rumpe preotul capul lui den gît şi nu-l va despărţi.  Şi va stropi den sîngele cel pentru păcat pre păreatele jîrtăvnicului, iară rămăşiţa sîngelui va scură pre fundul jîrtăvnicului,  pentru  că greşală iaste.  Şi al doilea îl va face ardere-de-tot după cum să cuvine. Şi se va ruga pentru dînsul preotul, pentru păcatul lui care au greşit şi i se va lăsa lui.  Iară de nu va afla mîna hai păreache  de turtureale  au  doi pui de porumbu, şi va aduce danii lui, pentru carele au greşit al zeacelea lui ifi de făină curată, pentru greşală. Să nu toarne pre dînsa untdelemnu, nice să puie preste ea tămîie, căci pentru greşală iaste.  Şi va aduce pre ea cătră preotul. Şi luînd cu mîna preotul dentr-însa plină mîna lui, pomenirea ei va pune desupra jîrtăvnicului, preste arderile ceale de tot Domnului: greşală iaste.  Şi se va ruga pentru dînsul preotul pentru greşală lui care au greşit dentru una de acestea, şi se va lăsa lui. Iară rămăşiţa va fi preotului, ca şi jîrtvă făinii curate'“.  Şi grăi Domnul cătră  Moisi, zicînd:  „Suflet care va greşi pre dînsul cu uitare, şi va greşi fără de voie den sfintele Domnului, şi va aduce pentru greşală lui Domnului berbeace curat den oi, preţ de argint de sicli, cu siclul cel sfînt  Pentru carele au greşit Şi care au greşit den sfinte, va plăti,şi cel preste a cincea parte va adaoge preste el şi va da pre el preotului. Şi preotul se va ruga pentru el întru berbeacele păcatului, şi se va ierta lui.  Şi sufletul carele va greşi şi va face una den toate poruncile Domnului care nu trebuie a face, şi n-au cunoscut  va greşi, şi va lua păcatul lui  Şi va aduce berbeace curat den oi, în preţ de argint întru greşală, cătră preot Şi se va ruga preotul pentru el, pentru neştiinţa lui care n-au ştiut si el nu ştiia, şi se va lăsa lui. Pentru că au greşit greşală înaintea Domnului”. 

[73] CAP VI
      
      Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Sufletul care va greşi şi, neascultîndu  nu va asculta poruncile Domnului va minţi cătră aproapele-ş, întru zălojire, au pentru soţiire, au pentru jah, au au făcut vreo strîmbătate vetinului, Au au aflat pierzare şi va minţi pentru ea şi va jura cu strîmbul, pentru una den toate carele va face omul ca să greşască intru aceastea, Şi va fi cînd va greşi şi va păcătui, şi va da înapoi jaful ce au jefuit, au strîmbătatea ce au strîmbat, au zălogul ce s-au pus la dînsul, au pierzarea care au aflat den tot lucrul care au Jurat pentru el cu strîmbul, şi va plăti capul, şi al cincilea lui va adaoge preste el. Al cui iaste, lui va da, în care zi să va dovedi.  Şi a greşalii lui, va aduce Domnului berbeace  den oi, curat, preţ pentru care au greşit. Şi se va ruga pentru el preotul înaintea Domnului  şi i se va lăsa lui pentru una den toate cîte  au făcut şi au greşit întru dînsul”.  Şi grăi  Domnul cătră Moisi, zicînd: „Porunceaşte  lui Aaron şi fiilor lui, zicînd: ’Aceasta iaste legea arderii-de-tot: aceasta arderea-de-tot pre arderea ei pre jîrtăvnic, toată noaptea va arde, pînă demineaţa, nu se va stinge focul carele iaste pre jîrtîvnicul lui. Şi se va îmbrăca preotul în haină de in, şi nădragi de in va îmbrăca prejur trupul lui, şi va lua aducire-preste-tot carea o va topi focul [la] arderea-de-tot de la jîrtăvnic Şi o va pune pre ea alăturea cu jîrtîvnicul. Şi va dezbrăca veşmîntul lui şi va îmbrăca alt veşmînt, şi va scoate  aducerea-de-preste-tot  afară den tabără, la loc curat. Şi foc pre jîrtăvnic va arde pre dînsul şi nu se va stinge, şi va arde preotul pre dînsul leamne de dimineaţă -dimineaţă şi va clădi pre el arderea-de-tot şi va pune preste el săul mîntuirii. Şi foc pururea va arde pre jîrtăvnic, nu se va stinge, Aceasta e leagea jîrtvei care o vor aduce fiii hii Aaron, preoţii, denaintea Domnului, împotriva jîrtăvnicului. Şi va lua dentr-însul preotul cu mîna den făina cea curată a jîrtvei, cu untdelemnul ei şi cu toată tămîia ei, carele sînt pre jîrtvă, şi va aduce pre jîrtăvnic, luare-de-rod: miros de bună mirosire, pomenirea ei Domnului. Iară ce va rămînea den ea, va mînca Aaron şi fiii lui Azime se vor mînca în loc sfint, în curtea cortului mărturiei vor mînca pre ea. Nu se va coace dospită. Parte pre ea am dat lor den aducirile Domnului; sfîntă sfintelor iaste, ca şi ale greşelii şi ca şi ale păcatului. Toată partea bărbătească den preoţi vor mînca pre ea. Leage veacinică in mdile voastre, den aducirile Domnului; tot care se va atinge de eale se va sfinţi”.  Şi grai Domnul catra Moisi. zicînd; „Acesta e darul lui Aaron şi fiilor lui, care vor aduce Domnului, în ziua care vei unge pre dînsul: al zeacelea de ifi făină curată la jîrtvă pururea, jumătatea ei de dimineaţă şi jumătatea ei înde sară.  Pre tigaie cu untdelemnu  se va facet frămîntată va aduce pre ea, sucite, jîrtvă de triaturi, jîrtvă întru miros bunei mirosiri Domnului.  Preotul cel unsu, cel pentru dînsul, den fiii lui, va face pre ea. Leage veacinică: tot să va săvîrşi.  Şi toată jîrtvă preotului, de tot va fi arsă şi nu să va mînca”,  Şi grăi Domnul cătră Moisi. zicînd:  „Grăiaşte lui Aaron şi fiilor lui, zicînd: ’Aceasta e leagea greşalii: în loc unde junghe arderile-de-tot, vor junghea şi cel al păcatului, înaintea Domnului; sfintă sfintelor iaste. Preotul ce o va aduce pre ea o va mînca pre dînsa, în loc sfint să va mînca, în curtea cortului mărturiei.  Tot cine se va atinge de cărnurile ei se va sfinţi. Şi pre carele se va stropi den sîngele ei pre haine, ce se va stropi pre ea, se va spăla în loc sfint.  Şi vas de oală, în care se va fiarbe într-însul, se va sfărima; iară de se va fiarbe în vas de aramă, să-l freace pre el şi să-l speale cu apă. Tot cine e parte bărbăteasca întru preoţi va mînca aceastea; sfinte sfintelor sînt Domnului.  Şi toate cîte-s pentru păcat, cărora se vor aduce înlăuntru den sîngele lor. în cortul mărturiei, să să roage la sfint, să nu să mînînce; cu foc să să arză.  Şi aceasta e leagea berbeaciului cehii pentru greşală; sfinte sfintelor iaste:  în loc unde junghie arderile-de-tot vor junghia berbeacele greşalii înaintea Domnului, şi sîngele va vărsa pre fundul jîrtăvnicului împrejur.  Şi tot seul lui va lua de la el, şi mijlocul, şi seul ce acopere maţele, şi tot seul ce iaste preste ceale den pîntice.  Şi amîndoi rănichii şi seul ce iaste preste ei, ce iaste preste coapse, şi seul ce iaste la ficaţi, cu rănichii le va lua aceastea  Şi le va aduce pre eale preotul pre jîrtăvnic, aducire, miros de bună mirosire Domnului; pentru greşală iaste. Tot cine e parte bărbătească dentru preoţi va mînca pre eale, în loc sfint se vor mînca; sfinte sfintelor sînt,  în ce chip iaste al greşalii, aşa iaste şi al păcatului, leage una e lor. Preotul care se va ruga întru sine, lui va fi.  Şi preotul ce aduce ardere, de-tot a omului, pialea arderei-de-tot care aduce el, lui va fi.  Şi toată jîrtvă carea se va face în cuptoriu şi toată carea se va face pre grătariu sau pre tigaie, a preotului ce aduce pre ea. a lui va fi.  Şi toată priva făcută cu untdelemnu, [74] şi nu prefăcută, La toţi fiii lui Aaron va fi, fiiştecăruia întocma.

CAP VII

      Aceasta e leagea jîrtvei mîntuirii, carea vor aduce Domnului:  De vor aduce pentru lauda pre ea, si va aduce la jîrtvă laudei pîini de făină curată, făcute în untdelemnu, şi turte nedospite, unse cu untdelemnu, şi faină aleasă, frămîntată cu untdelemnu. Pre pîini nedospite va aduce darurile lui, pre jîrtvă de laudă  mîntuirei lui. Şl va aduce de la dînsul unul den toate darurile lui, luare Domnului; preotului ce toarnă sîngile mîntuirei, lui va fi.  Si cărnurile jîrtvei laudei mîntuirei, lui vor fi şi, în carea zi să dăruiaşte, se vor mînca. Nu  vor lăsa dentr-însa pînă dimineaţa. Şi de va jirtvui rugă de bunăvoie darul lui, în carea zi va aduce jîrtvă lui, se va mînca, si a doo zi.  Şi ce va rămînea den cărnurile jîrtvei pînă a  treia zi, cu foc se va arde. Iară de mîncînd va mînca den cărnuri a treia zi, nu se va priimi celui ce aduce lui, nu se va socoti lui, pentru că pîngăriciune iaste. Iară sufletul care va mînca  den eale, păcatul va lua. Şi cărnuri, cîte se vor atinge de tot necuratul, nu se vor mînca, în foc de tot se vor arde. Tot curatul va mînca carne. Şi sufletul care va mînca den cărnurile jîrtvei mîntuirei, care iaste a Domnului, şi necurăţia lui - pre dînsul, va peri sufletul acela den norodul lui. Şi sufletul care se va atinge de tot lucrul necurat, sau de necuraţi e de om, sau de ceale cu patru picioare, necurate, sau de toată uriciunea necurată, şi va mînca den cărnurile jîrtvei mîntuirei, carele iaste Domnului, va peri sufletul acela den norodul lui'“.  Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Grăiaşte fiilor lui Israil, zicînd: Tot seul oilor, şi al boilor, şi al caprelor, să nu mîncaţi. Şi seu de mortăciune şi prinsă de hiară se va lucra la tot lucrul, şi la mîncare nu se va mînca. Tot carele va mînca seu de la dobitoace den care veţ aduce dentr-însele aducere Domnului, va peri sufletul acela den norodul lul. Tot sîngele să nu mîncat, în tot sălaşul vostru, den dobitoace şi den pasări. Tot sufletul care va mînca sînge, va peri aufletul acela den norodul lui”.  Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Şi fiilor lui Israil le vei grai, zicînd: ’Cela ce aduce jîrtvă mîntuirei lui Domnului, va aduce darul lui Domnului den jîrtvă mîntuirei lui Mîinele lui vor aduce aducerile Domnului; seul ce iaste preste pieptu şi seul ce iaste preste ficat vor aduce lui, ca să puie dare înaintea Domnului; Şi va aduce preotul seul ce iaste preste pieptu pre jîrtăvnic, şl va fi pieptul, lui Aaron şi fiilor lui.  Şi braţul cel dirept veţ da luoare preotului, den jîrtvele mîntuirei voastre. Cela ce aduce sîngele mîntuirei şi seul, den fiii lui Aaron, lui va fi braţul cel dirept în parte’. Pentru că pieptul punerii-deasupra şi braţul luorii am luat de la fiii hn Israil, den jîrtvele mîntuirei voastre, şi le-am dat pre dînsele lui Aaron preotul şi fiilor lui, leage veacinică, de la fiii lui Israil.  Aceasta e ungerea lui Aaron şi ungerea fiilor Iui, den aducerile Domnului, întru care zi au adus pre ei ca să preoţească Domnului,  După cum au poruncit Domnul să le dea lor întru care zi au unsu pre dînşii, de la fiii lui Israil, de leage veacinică întru rudele lor”.  Aceasta e leage arderilor-de-tot şi a jîrtvei şi pentru greşală şi pentru păcat, şi a săvîrşirii, şi a jîrtvei mintuirii,  în ce chip au  poruncit Domnul lui Moisi în muntele Sinaiei, în care zi au poruncit fiilor lui Israil să aducă darurile lor înaintea Domnului, în pustiiul Sinaii.

CAP VIII

      Şi grai Domnul cătră Moisi, zicînd: „Ia pre Aaron şi pre fiii lui, şi veşmintele lui, şi untdelemnul ungerii, şi viţelul cel pentru păcat, şi cei doi berbeci, şi coşniţă cu azi mele,  Şi toată adunarea soborului care era la uşa cortului mărturieie”.  Şi făcu Moisi dupre cum au  poruncit lui Domnul, şi au adunat toată adunarea la uşa cortului mărturiei Şi zise Moisi cătră adunare:  „Acesta iaste cuvîntul ce au poruncit Domnul să facă”.  Şi aduse Moisi pre Aaron şi pre fiii lui  Şi spălă pre dînşii cu apă. Şi l-au îmbrăcat cu haină şi l-au încinsu cu brîul şi-l îmbrăcă cu haina cea pînă jos  ş-au  pus  preste  dînsul cea preste umăr.  Şi au încinsu pre dînsul după facerea cei preste umăr, şi au strînsu pre dînsul cu dînsa, şi au pus preste dînsul engolpiul, şi au pus peste engolpiu arătarea şi adevărul. Şi au pus mitra pre capul lui, şi au pus pre mitră, den faţa lui, potcoava cea de aur cea sfinţită sfintă, dupre cum au poruncit Domnul lui Moisi  Şi luo Moisi den untul-de-lemnu al  ungirii şi au unsu cortul şi toate vasele lui şi-l sfinţi pre dînsul.  Şi stropi dentr-însul pre jîrtăvnic de şapte ori, şi au unsu pre jîrtăvnic şi l-au sfinţit pre dînsul, şi toate vasele lui, şi spalătoarea şi fundul ei, şi le-au sfinţit pre dînsele.  Şi turnă Moisi den untdelemnu ungerii pre capul lui Aaron şi-l unse pre dînsul şi-l sfinţi pre el.  Şi aduse Moisi  pre fiii lui Aaron, şi îmbrăcă pre dînşii haine, şi încinse pre dînşii cu brîne, şi le-au pus chivere, după cum porunci Domnul [75] lui Moisi. Şi aduse Moisi viţelul cel pentru păcat şi au pus Aaron şi fiii lui mînile lor pre capul viţelului celui pentru păcat. Şi junghe pre dînsul şi luo Moisi den sînge şi au pus pre coarnele jîrtăvnicului împrejur cu deagetul lui şi au curăţit jîrtîvnicul. Şi sîngele au vărsat pre fundul jîrtăvnicului, şi-l sfinţi pre el, ca să să roage pre dînsul. Şi luo Moisi tot seul ce era pre maţe, şi seul ce era preste ficaţi şi amîndoi rănichii şi seul ce era peste dînşii, şi aduse Moisi pre jîrtăvnic. Şl viţelul şi pialea lui şi carnea lui şi baliga lui le-au arsu, afară den tabără, cu foc, după cum porunci Domnul lui Moisi. Şi aduse Moisi berbeacile cel de ardere-de-tot, şi au pus Aaron şi fiii lui mînile lor pre capul berbeaci lui. Şi junghe Moisi berbeacile, şi turnă Moisi sîngele pre jîrtăvnic împrejur. Şi berbeacele l-au împărţit bucăţi după părţile lui şi au adus Moisi capul şi părţile şi seul. Şi pîntecile, şi picioarile le-au spălat cu apă; Şi aduse Moisi tot berbeacele pre jîrtăvnic: ardere-de-tot iaste, întru miros de bună mirosire, aducere iaste Domnului, după cum au poruncit Domnul lui Moisi. Şi aduse Moisi berbeacele al doilea, berbeace de săvîrşire. Şi puse Aaron şi fiii lui mîinile lor pre capul berbeacelui. Şi junghe pre dînsul, şi luo Moisi den sîngele lui şi puse pre marginea urechii lui Aaron cea direapta şi pre marginea mînii lui cei direapte şi pre marginea piciorului lui celui dirept Şi aduse Moisi pre fiii lui Aaron şi puse Moisi den sînge pre marginea urechilor lor celor direapte şi pre marginea mînilor lor celor direapte şi pre marginea picioarelor lor celor direapte, şi turnă Moisi sîngele pre jîrtăvnic împrejur. Şi luo Moisi seul şi mijlocul şi seul cel de preste pîntece şi seul ficatului, şi amîndoi rănichii şi seul de preste dînşii, şi braţul cel dirept. Şi den coşniţă săvîrşirii, carea iaste înaintea Domnului, şi luo o pîine azimă şi o pîine de untdelemnu şi o turtă, şi au pus pre seu Şi braţul cel dirept. Şi puse toate pre mînile lui Aaron şi pre mînile fiilor lui Şi le-au dus pre dîn-săle luoare înaintea Domnului. Şi au luat aceastea Moisi den mîinile lor şi le-au dus pre eale pre jîrtăvnic, preste ardirea-de-tot a săvîrşirii, miros de bună mirosire: aducere iaste Domnului. Şi luînd Moisi pieptul, au luat pre el punere-desupra înaintea Domnului, den berbeacele săvîrşirii, şi să făcu lui Moisi în parte, după cum porunci Domnul lui Moisi. Şi luo Moisi den untdelemnul ungerii şi den sîngele de pe jîrtăvnic şi stropi pre Aaron şi pre veşmintele lui, şi pre fiii lui şi pre vesmintele fiilor lui împreună cu dînsul.  Şi sfinţi pre Aaron şi veşmintele lui, şi pre fiii lui şi veşmintele fiilor lui împreună cu dînsul. Şi zise Moisi cătră Aaron şi cătră fiii lui: „Fiarbeţ carnea în curtea cortului mărturiei, în loc sfînt, şi acolo veţ mînca pre ea şi pîinele ce-s în coşniţă săvîrşirii, în ce chip mi s-au poruncit zicînd: ’Aaron şi fiii lui vor mînca pre eale’. Şi ce va rămînea den cărnuri şi den pîine, cu foc veţ arde.  Şi den uşa cortului mărturiei nu veţ ieşi şapte zile, pînă să va plini ziua săvîrşirii voastre: pentru că 7 zile va săvîrşi mînile voastre.  în ce chip au făcut în ziua aceasta, porunci Domnul aceasta să se facă pentru ca să se roage pentru voi.  Şi pre uşa cortului mărturiei veţ şedea 7 zile, ziua si noaptea. Şi veţ păzi pazele Domnului, pentru ca să nu murit. Pentru că aşa mi-au poruncit Domnul”.  Şi făcu Aaron şi fiii lui toate cuvintele cîte au poruncit Domnul lui Moisi.

CAP IX

      Şi fu a opta zi, au chemat Moisi pre Aaron şi pre fiii lui, şi bătrînimea lui Israil. Şi zise Moisi cătră Aaron: „Ia-ţi ţie viţel den boi pentru păcat.- şi I berbeace pentru ardere-de-tot, curate, şi le ado pre eale înaintea Domnului. Şi bătrînimei lui Israil vei grăi zicînd: ’Luaţi ţapi den capre, unul pentru păcat, şi berbeace şi viţel şi miel de un an, de ardere-de-tot, curate, Şi viţel den vaci şi berbeace, spre jîrtvă mîntuirii, înaintea Domnului, şi făină curată, amestecată cu untdelemnu, căce Domnul Se va arăta astăzi întru voi'“. Şi luară precum au poruncit Moisi, în preajma cortului’ mărturiei, şi veniră toată adunarea şi statură înaintea Domnului. Şi zise Moisi: „Acesta iaste cuvîntul care au zis Domnul; faceţ, şi să va arăta întru voi mărirea Domnului”. Şi zise Moisi lui Aaron: „Apropie-te cătră jîrtăvnic şi fă ce e pentru greşală ta, şi arderea-de-tot a ta, şi te roagă pentru tine şi pentru casa ta. Şi fă darurile norodului şi te roagă pentru dînşii, în ce chip au poruncit Domnul”. Şi să apropie Aaron cătră jîrtăvnic şi au junghiat viţelul cel pentru greşală lui. Şi aduseră fiii lui Aaron sîngele cătră dînsul, şi au întinsu deagetul lui în sînge, şi au pus pre coarnele jîrtăvnicului, şi sîngele l-au vărsat lîngă fundul jîrtăvnicului. Şi seul şi amîndoi rănichii şi seul cel de la ficaţi celui pentru păcat l-au dus la jîrtăvnic, în ce chip au poruncit Domnul lui Moisi. Şi cărnurile şi pialea au arsu cu foc, afară den tabără. Şi au junghiat arderea-de-tot, Şi aduseră fiii lui [76] Aaron sîngele cătră dînsul şi-l vărsară pre jîrtăvnic împrejur. Şi arderea cea de tot i-au adus lui şi părţile, şi capul l-au pus pre jîrtăvnic.  Şi au spălat pîntecele şi picioarele cu apă Şi au pus ardere-de-tot pre jîrtîvnic. Şi au adus darul norodului. Şi au luat ţapul cel pentru greşală norodului Şi l-au jungheaţ pre el şi l-au curăţit pre el, ca şi cel dentîiu. Şi au adus arderea cea de tot şi au făcut pre dînsa după cum se cuvine. Şi aduse jîrtvă şi ş-au umplut numile de dînsa Şi au pus peste jîrtăvnic fără de arderea cea de tot de dimineaţă. Şi au junghiat pre viţel şi pre berbeacele jîrtvei mîntuirei norodului. Şi au adus fiii lui Aaron sîngele cătră dînsul, şi au vărsat cătră jîrtăvnic împrejur. Şi seul cel de la viţel, şi de la berbeace, mijlocul şi seul ce acopere peste pîntece, şi amîndoi rănichii şi seul ce iaste peste dînşii, şi seul cel de peste ficat, şi au pus seurile preste piepturi Şi au adus seurile pre jîrtăvnic. Şi pieptul şi braţul cel derept l-au luat Aaron  Luare înaintea Domnului, în ce chip au poruncit Moisi. Şi rîdicînd Aaron mînile pre norod, au blagoslovit pre ei. Şi să pogon făcînd cea pentru greşală şi arderile-de-tot şi ceale ale mîntuirei. Şi întră Moisi şi Aaron la cortul mărturiei şi, ieşind, au blagoslovit tot norodul. Şi să ivi mărirea Domnului la tot norodul.  Şi ieşi de la Domnul foc şi mîncă ceale de pre jîrtăvnic, şi arderile-de-tot şi seurile, şi au văzut tot norodul, şi să spămîntă şi căzură pre faţă.

CAP X

      Şi luînd cei doi feciori ai lui Aaron, Nadav şi Aviud, cineş cădelniţa lui, au pus pre eale foc şi au pus preste eale tămîie şi au adus înaintea Domnului foc strein, care n-au poruncit Domnul lor. Şi ieşi foc de la Domnul şi i-au mîncat pre dînşii, şi au murit înaintea Domnului. Şi zise Moisi cătră Aaron: „Aceasta iaste care au zis Domnul, zicînd: Intru ceia ce să apropie de Mine Mă voiu sfinţi şi întru toată adunarea Mă voiu proslăvi”. Şi să umili  Aaron. Şt au chemat Moisi pre Misadai şi pre Elisafan, feciorii lui Oziil, feciorii fratelui tatălui [lui] Aaron, şi zise lor: „Venit şi rădicaţi pre fraţii voştri den naintea sfintelor,  afară den tabără”. Şi veniră şi rădicară pre dînşii cu hainele lor, afară den tabără, în ce  chip au zis Moisi. Şi zise Moisi cătră Aaron şi cătră Eliazar şi Iihamar, fiii lui cei rămaşi: „Capul vostru să nu-l descoperiţi de chivere şi hainele voastre să nu le rumpeţi, pentru ca să nu muriţi, şi preste toată adunarea va fi mînie”.
Iară fraţii voştri, toată casa lui Israil, vor plînge pîrjolul care s-au pîrjolit de Domnul. Şi den uşa cortului mărturiei să nu ieşiţi, pentru ca să nu muriţi. Pentru că untdelemnul ungerii, cel de la Domnul, pre voi iaste. Ş-au făcut după cuvîntul lui Moisi.  Şi grai Domnul lui Aaron, zicînd:  „Vin şi rachiu nu veţ bea, tu şi fiii tăi cu tine, cînd vei mearge la cortul mărturiei, au apropiindu-vă cătră jîrtăvnic, şi nu veţ muri, de leage veacinică întru rudele voastre,  Să să osibească între cei sfinţi şi între cei pîngăriţi, şi între cei necuraţi şi între cei curaţi.  Şi să îndereptezi pre fiii lui Israil toate ale legii, cîte au grăit Domnul cătră dînşii pren mîna lui Moisi”.  Şi zise Moisi cătră Aaron şi cătră Eliazar şi Ithamar, fiii lui cei rămaşi: „Luat jîrtvă ce au rămas den aducerile Domnului şi veţ mînca azime lîngă jîrtăvnic; sfinte sfintelor sînt.  Şi veţ mînca pre eale în loc sfint, pentru că de leage ţie iaste, şi leage fiilor tăi, aceasta, den aducerile Domnului, pentru că aşa au poruncit mie Domnul. Şi pieptul osebirei şi braţul luorii veţ mînca în loc sfint, tu şi fiii tăi şi casa ta împreună cu tine, pentru că leage ţie şi leage fiilor tăi se-au dat, den jîrtvele mîntuirei fiilor lui Israil. Braţul luorii şi pieptul osăbirei, preste aducerile seurilor vor aduce osăbire, să osăbească înaintea Domnului. Şi va fi ţie şi fiilor tăi şi featelor tale împreună cu tine leage veacinică, în ce chip porund Domnul lui Moisi”.  Şi ţapul cel pentru greşală, cercînd l-au cercat Moisi, şi aşa au fost arsu. Şi s-au mîniat Moisi pre Eliazar şi pre Ithamar, fiii lui Aaron cei rămaşi, zicînd: „Pentru căce n-aţ mîncat cea pentru păcat în loc sfînt? Pentru că sfinte sfintelor sînt, aceasta v-au dat voao să mîncaţi pentru ca să luat păcatul adunării şi vă veţ ruga pentru ei înaintea Domnului. Pentru că nu s-au adus den sîngele lui la sfintu; den faţă, înlăuntru, veţ mînca pre el, în loc sfint, în ce chip mi s-au porundt mie”.  Şi grăi Aaron cătră Moisi, zicînd: „De-au adus astăzi ceale pentru greşalele lor şi arderile-de-tot ale lor înaintea Domnului, şi mi s-au întîmplat mie ca aceastea, şi voiu mînca cea pentru greşală astăzi, oare plăcut va fi Domnului?”  Şi auzi Moisi şi-i plăcu lui.

CAP XI
      
      Şi grăi Domnul cătră Moisi şi cătră Aaron, zicînd:  „Grăiţi  fiilor lui Israil, zicînd: ’Aceastea-s dobitoacele carele veţ mînca, den toate dobitoacele ce-s pre pămînt:  Tot  dobitocul cu unghe îngemănată, şi unghi [77] unghind a doao copite, şi scoţînd rumegătură,  Intre dobitoace, aceastea veţi mînca. Insă dentra-aceastea nu veţ mînca - den ceale ce nu aduc rumagătură şi den ceale ce nu-s despicate la copite, şi unghi eseu unghi: cămila, pentru că nu aduce rumagătură aceasta, copita nu-i iaste despicată, necurată e aceasta  voao. Şi ariciul, căce nu aduce rumagătură acesta şi la copită nu e despicat, necurat voao  acesta. Şi iepurile, căce nu aduce rumagătură acesta şi la copită nu e despicat, necurat  voao acesta. Şi pre porcu, căce are copita despicată acesta şi unghiaşte unghi de copită şi acesta nu scoate rumagătură, necurat  acesta voao. Den cărnurile lor să nu mîncaţi şi den mortăciunile lor să nu vă atingeţi,  necurate aceastea voao. Şi aceastea veţ mînca, den toate cîte-s în apă, toate cîte sînt la eale aripi şi solzi, în ape şi în mări şi pîraie, acealea veţ mînca. Şi toate cîte nu-s la dînsele aripi, nici solzi, în ape, în mări şi în pîraie, den toate cîte scot apele şi den tot sufletul viu den apă, urî ci une iaste, şi uriciuni să fie voao.  Den cărnurile lor să nu mîncaţi şi de mortăciunile lor să vă scîrbiţ. Şi toate cîte nu-s la dînsele aripi, nice solzi, den cîte-s în ape, uriciune aceastea să fie voao. Şi aceastea să le urîţi den zburătoare şi nu se vor mînca, scîrbe sînt: vulturul şi gripsorul şi vulturul de mare  Şi şorliţa şi caia şi cîte-s aseamene ei Şi tot corbul şi cîte-s aseamene lui şi struţul şi bogza şi babiţa şi cîte-s aseamene ei Şi coruiul şi cîte-s aseamene Şi corbul de noapte şi hăreţul şi stîrcul Şi porfirion şi barza şi lebăda  Şi erodion şi haradrion şi aseamenea lor şi pupăza şi liliacui. Şi toate cîte-s tîritoare, den ceale zburătoare, carele pe patru umblă, urîciune voao sînt Fără numai aceastea veţ mînca den toate tîrîtoarele ceale ce zboară, carele mergu pe patru: care au fluiere mai sus de picioarele lor, ca să saie cu eale pre pămînt. Şi aceastea veţ mînca dentr-însele: Vruhul şi cîte-i seamănă lui şi pre atachis şi cîte-i seamănă lui şi pre cel ce să bate cu şerpii şi cîte-s aseamenea lui şi lăcusta şi cîte samănă ei. Şi tot tîrîtoriul den ceale zburătoare, la carele-s patru picioare, urîciune voao sînt Şi intra-acealea vă veţi pîngări; Tot cela ce să atinge de mortăciunele lor necurat va fi pînă seara; Şi tot cela ce va rădica den mortăciunele lor, îş va spăla hainele lui, şi necurat va fi pînă sara. În tot dobitocul carele iaste cu copită despicata şi are unghi unghind, şi rumegîtură nu rumăgă, necurat va fi voao. Tot cela ce se va atinge de mortăciunele lor necurat va fi pînă sara.  Şi tot cela ce va mearge pre mîini, întru toate jîgăniile carele mergu pre patru, necurate sînt voao. Tot cela ce se va atinge de mortăciunele lor necurat va fi pînă în sară.  Şi cela ce va rădica den mortăciunele lor, va spăla hainele lui, şi necurat va fi pînă în sară. Necurate aceastea vor fi voao.  Şi aceastea voao necurate, den trîtoarele ce să tîrăscu pre pămînt: pisica şi soare cile şi corcodelul cel de pămînt şi cîte-i samănă lui,  Chiţoranul şi hameleon şi nevăstuica şi şopîrla şi şomîcul.  Aceastea necurate sînt voao, den toate tîrîtoarile care să tîrăscu pre pămînt. Tot cela ce să va atinge de mortăciunele lor necurat va fi pînă în sară. Şi tot pre care va cădea dentr-însele pre cevaşi, murind aceastea, necurat va fi, den tot vasul de lemnu, au de haină, au de piale, au de sac, tot vasul ce se va fiice lucru întru el, în apă să va muia, şi necurat va fi pînă în sară, şi după aceaea curat va fi.  Şi tot vasul de oală  în carele va cădea dentra-aceastea înlăuntru, cîte vor fi înlăuntru necurate vor fi, şi el să va sfărîma.  Şi toată bucata care mîncaţi, pre care ar veni pre  dînsa apa, necurată va fi voao. Şi toată băutura care să bea den tot vasul, necurat va fi.  Şi tot ce va cădea den mortăciunile lor pre dînsul necurat va fi. Cuptoare şi căminuri se vor surpa. Necurate aceastea sînt, şi necurate vor fi voao;  Afară den izvoarăle apelor şi den gropi şi den adunare de apă, va fi curată. Iară cela ce se va atinge de mortăciunile lor necurat va fi. Iară de va cădea den mortăciunile lor preste toată sămînţă de sămănat, care să samănă, curat va fi.  Iară de se va vărsa apa preste toată sămînţă şi va cădea den mortăciunile lor pre dînsa, necurată iaste voao.  Iară de va muri den dobitoacele care iaste voao slobodă a mînca acesta, cela ce se va atinge de mortăciunile lor necurat va fi pînă în sară.  Şi cela ce va mînca den mortăciunile lor, va spăla hainele lui, şi necurat va fi pînă în sară. Şi cela ce va ridica den mortăciunile lui, va spăla hainele lui şi să va spăla cu apă, şi necurat va fi pînă în seară.  Şi tot tîrîtoriul care să tîraşte pre pămînt, urîciune să fie voao acesta, să nu să mănînce.  Şi tot cela ce mearge pre pîntece şi tot cela ce mearge pe patru pururea, carele are mulţime de pidoare, întru toate urătoarele ce să tîrăscu pre pămînt să nu mîncaţi pre eale că uriciune voao iaste.  Şi să nu vă spurcaţi sufletele voastre în toate tîrîtoarele ce să tîrăscu pre pămînt şi să nu vă pîngărit întru [78] aceastea, si nu veţ fi necuraţi întru aceastea. Pentru [ca] Eu sînt Domnul Dumnezeul vostru, si va veţ sfinţi, şi sfinţ veţ fi, că Eu sfint sînt. Domnul Dumnezăul vostru, şi nu veţ pîngîri sufletele voastre întru toate tîrîtoarele ce să mişcă pre pămînt. Căci Eu sînt Domnul, Cela ce v-am scos pre voi den pămîntul Eghipetului, ca să vă fiu voao Dumnezău, şi veţ fi sfinţi, căce sfint sînt Eu”. Aceasta e leagea pentru dobitoace şi pentru pasări, şi a tot sufletul ce să mişcă în apă şi a tot sufletul ce să tîraşte pre pămînt, Ca să să osăbească între ceale necurate şi între ceale curate şi să înveaţe pre fiii lui Israil întru mijlocul celora ce născu ceale vii, care să mănîncă, şi întru mijlocul celora care născu ceale vii, şi nu să mănîncă.

CAP XII

      Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Grăiaşte fiilor lui Israil, şi vei grăi cătră ei zicînd: 'Fămeaia care se va îngreca şi va naşte făt necurată va fi 7 zile; după zilele osebirii necurăţiii ei,  necurată va fi.  Şi a opta zi să taie trupul  acoperemîntului marginii lui. Şi 33 de zile va şedea în sîngele cel necurat al ei, de tot sfîntu! nu se va atinge şi la sfinţenie nu va întră, pînă se vor plini zilele curăţirii ei.  Iară de va naşte fată, şi necurată va fi de doao ori cîte 7 zile după necurăţia ei. Şi 66 de zile va  şedea în sîngele cel necurat al ei. Şi cînd se vor plini zilele curăţirii ei, pre fiiu au pre fată, va aduce miel de un an, curat, la ardere-de-tot şi puiu de porumbu au turturea pentru păcat,  la uşa cortului mărturiei, cătră preot; Şi va aduce pre el înaintea Domnului şi se va ruga pentru dînsa popa şi va curaţi pre ea de rana sîngelui ei. Aceasta e leagea ceiia ce naşte făt  au fată.  Iară de nu află mîna ei de ajuns la miel, şi va lua doao turtureale au doi pui de porumb, unul pentru ardere-de-tot şi unul pentru păcat, şi să va ruga pentru dînsa preotul, şi să va curaţi'“.

CAP XIII

      Şi grăi Domnul cătră Moisi şi Aaron, zicînd: „La om, de se va face oarecăruia în pialea feaţii lui struncinătură de semnare au semnu de stricăciune şi se va face în pialea trupului lui pipîire dc bube, şi va veni cătră Aaron preotul sau la unul den fiii lui, preoţii. Şi va vedea preotul pipăirea în pialea trupului lui, şi pîrul în pipîire se va premeni în albu, şi vede are a pipîirii iaste afund den pialea trupului său, pipîire de stricăciune iaste. Şi va  vedea  preotul  şi va pîngîri pre el. Iară de va fi şi stricăciune albă în pialea trupului lui, şi afund nu va fi vedearea ei den piale şi părul lui nu s-au premenit în albiciune, ce iaste el negru, şi va osebi preotul pipăirea 7 zile.  Şi va vedea preotul pipairea a şaptea zi şi, iată, pipăirea rămîne înaintea lui, n-au scăzut pipăirea în piale, şi-l va osebi pre dînsul preotul 7 zile,al doilea rînd. Şi va vedea preotul pre dînsul a şaptea zi, al doilea rind, şi, iată, înnegrită pipăirea, n-au făcut semnu pipăirea în piale, şi-l va curaţi pre dînsul preotul; pentru că semnu iaste. Şi, spălînd hainele lui, curat va fi.  Iară de se va premeni şi se va întoarce semnul în piale, după ce-l va vedea pre dînsul preotul ca să-l curăţască pre el, şi să va arăta al doilea rînd preotului şi-l va vedea pre el preotul şi, iată, să întoarse semnul în piale, şi-l va pîngîri pre el preotul; strecăciune iaste.  Şi pipîire de stricăciune de se va face în om şi va veni la preot şi va vedea preotul  Şi, iată, rană albă în piale, şi ea au premenit pîr albu, şi den ceale sănătoase al trupului celui viu în rană,  Stricăciune veache iaste întru plalea feaţii lui;  Şi-l va pîngîri pre el preotul şi-l va osebi pre dînsul, pentru că necurat iaste.  Iară de-nflorind va înflori stricăciunea în piale şi va acoperi stricăciunea toată pialea pipîini, den cap pînă la pidoarele lui, preste toată vedearea preotului,  Şi va vedea preotul şi, iată, au acoperit stricăciunea toată pialea trupului lui, şi va curaţi lui preotul pipăirea, pentru că tot au primenit în albu; curat iaste.  Şi întru carea zi se va ivi în el  trup viu, se va pîngîri;  Şi va vedea preotul trupul cel sănătos, şi-l va pîngîri pre el, trupul cel sănătos, căce necurat iaste; stricăciune iaste.  Iară de se va aşăza trupul cel sănătos şi să va premeni în albu, şi va veni la preotu  Şi va vedea preotul şi, iată, se-au  primenit pipăirea în albiciune, şi va curaţi preotul pipăirea; curat iaste.  Şi trupul, de se va face în pialea lui rană şi se va vindeca  Şi se va face în locul rănii struncinătură albă, au stricăciune albă au roşiatica, şi se va arăta preotului  Şi va vedea preotul şi, iată, vedearea mai afund decît pialea, şi părul ei s-au primenit în albiciune, şi-l va pîngîri pre el preotul; pipîire de stricăciune iaste, în rană au înflorit.  Iară de va vedea preotul şi, iată, nu iaste într-însul păr albu şi afund nu va fi den pialea feaţii şi ea va fi negrită, va osîbi pre el preotul 7 zile.  Iară de se va  vărsa cu vărsare în piale, şi-l va pîngîri pre el preotul; pipîire de stricăciune iaste, în rană au înflorit.  Iară de va rămînea pre locul lui  stricăciunea şi nu se va rîvărsa, sămnu al rănii iaste, şi va curaţi pre dînsul preotul. [79] Şi trup, de se va faee în pialea lui ardere de foc şi să va face în pialea lui celui bolnav, cel însănătoşat de ardere, lucind stricăciune albă, au roşiatică, au să albeaşte, Şi va vedea pre dînsul preotul şi, iată, au premenit păr albu cătră luminos şi vedearea lui afundu den piale, stricăciune iaste, în arsură au înflorit Şi-l va pîngîri pre el preotul, pipăire de stricăciune iaste. Iară de-l va vedea pre el preotul şi, iată, nu iaste în cel luminos păr albu şi afund nu va fi den piale, iară ea înnegrită, şi-l va osăbi pre dînsul preotul 7 zile. Şi-l va vedea pre dînsul preotul a 7 zi. Şi, de se va vărsa cu vărsare în piale, şi-l va pîngîri pre el preotul; pipăire de stricăciune iaste, în rană au înflorit. Iară de va rămînea pre loc luminosul şi nu se va răvărsa pre piale, iară ea va fi înnegrită, semnul arsurii iaste, şi-l va curaţi pre el preotul, pentru că semnul arsurii iaste. Şi la bărbat sau la muiare la care se va face în ei pipăire de stricăciune, au în cap, au în barbă. Şi va vedea preotul pipăirea şi, iată, vedearea ei mai gropilată decît pialea, iară întru ea păr înflorind supţire, şi-l va pîngîri pre el preotul; struncinătură iaste, stricăciune a capului au stricăciune a barbei iaste. Şi de va vedea preotul pipăirea struncinăturii şi, iată, vedearea nu iaste mai gropilată decît pialea şi păr ruşînd nu va fi în ea, şi va osebi preotul pipăirea struncinăturii şapte zile. Şi va vedea preotul pipăirea, a şaptea zi, şi, iată, nu s-au răvărsat struncenîtura şi păr roşiatec nu iaste într-însa şi vedearea struncenăturii nu iaste gropilată den piale. Şi se va rade pialea, iară struncinătură nu se va rade, şi va osăbi preotul struncinătură şapte zile, al doilea rînd. Şi va vedea preotul struncinătură, a şaptea, zi şi, iată, nu să răvărsă struncinătură în piale după ce s-au ras el, şi vedearea strundnăturii nu iaste gropilată den piale, şi va curaţi pre el preotul şi, spălîndu-ş hainele, curat va fi. Iară de se va răvărsa cu ră vărsătură în piale struncinătură după ce se va curaţi el, şi-l va vedea pre dînsul preotul şi, iată, s-au răvărsat struncinatura în piale,  Nu va socoti preotul pentru părul cel roşiatec; necurat iaste. Iară de va rămînea înaintea lui pre loc struncinîtura şi pîr negru va răsări întru el, s-au însănătoşit struncinătură; curat iaste, şi-l va curaţi pre dînsul preotul. Şi la bărbat au la muiare căruia i se va face întru pialea trupului lui luciri lucînd, albe înflorind, Şi va vedea preotul şi, iată, în pialea trupului său luciri lucind, albe înflorind, coş iaste, înfloreaşte în pialea trupului lui; curat iaste.  Iară de se va zmulge cuiva capul lui, pleşiv iaste; curat iaste. Iară de se va zmulge cuiva capul den faţă, iaste tîrcav; curat iaste.  Iară de se va face în pleaşa lui au în tîrcăvirea lui pipăire albă au roşiatecă, stricăciune înflorind iaste în pleaşa lui au în tîrcăvirea lui,  Şi va vedea pre el preotul şi, iată, vedearea pipăirii albă au roşiatica, în pleaşă au în tîrcăvirea lui, ca un chip de stricăciune în pialea trupului,  Om stricat iaste; cu pîngăriciune va pîngîri pre el preotul în capul lui pipăirea lui.  Şi stricatul în care iaste pipăirea, hainele lui să fie rumte şi capul lui descoperit Şi prejur gura lui să să tăvălească, şi necurat se va chema.  Toate zilele cîte va fi pre el pipăirea, fiind necurat, necurat va fi. Osăbit va sădea, afară den tabără îi va fi lui petreacerea.  Şi pre haine de se va face pipăirea într-însul stricăciune, în haine de păr au în haine de cîlţi,  Au în ţesătură, au în tort, au în inuri, au în păr, au în piale, au în toată pialea de lucru,  Şi se va face pipăirea înverzind, au roşind, în piale, au în haine, au în ţesătură, au în tortu, au în tot vasul lucrat de piale, pipăire de stricăciune iaste, şi va arăta preotului.  Şi va vedea  preotul pipăirea şi va osăbi preotul pipăirea şapte zile.  Şi va vedea preotul pipăirea, a şaptea zi. Iară de se va răvărsa pipăirea în haine, au în ţesătură, au în tortu, au în piale, după toate cîte se vor face piei în lucruri, stricăciune întemeiată iaste pipăirea; necurată iaste.  Va arde de tot haina, au ţesătura, au  tortul, au den paruri, au den inuri, au den tot vasul de piale în carele va fi într-însul pipăire, căci stricăciune întemeiată iaste, cu foc să să arză.  Iară de va vedea preotul şi nu se va răvărsa pipăirea în haină, au în ţesătură, au în tortu, au în tot vasul de piale,  Şi va porund preotul şi va spăla preste care va fi pre dînsul pipăire, şi va osăbi preotul pipăirea 7 zile, al doile rînd.  Şi va vedea preotul dupre ce i se va spăla lui pipăirea şi, iată, nu va premeni pipăirea vedearea ei şi pipăirea nu se va vărsa, necurat iaste, în foc se va arde de tot; s-au întărit în haine, au în ţesături, au în tort Şi de va vedea preotul şi va fi neagră pipăirea după ce se va spăla acela, şi va rumpe pre el de la haină, au den ţesătură, au den tort, au den piale.  Iară de se va mai ivi încă în  haină, au în ţesătură, au în tort au în tot vasul de piale, stricăciune înflorind iaste; în foc se va arde în carele iaste pipăirea.  Şi haina, au ţesătura, au tortul, au tot vasul de.piale  carele se va spăla, şi se va lipsi de la dînsul pipăirea; şi se va spăla al doilea rînd şi curat va fi.  Aceasta e leagea pipăirii stricăciunii, a hainei de păr, au de cîlţi, au de ţesătură, [80] au de tort, au de tot vasul de piale  ca să-l curăţasca pre el au să-l pîngîrească pre el”.

CAP XIV

      Şi   grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Aceasta e leagea stricatului, în care zi se va curaţi. Şi să va aduce cătră  preot  Şi va ieşi preotul afară den tabără şi va vedea preotul şi, iată, să vindică pipăirea stricăciunei de la cel stricat,  Şi va porunci preotul şi vor lua celui curăţit  găini vii curate şi lemnu de chedru şi roşu  împletit şi isop. Şi va porunci preotul şi vor junghia o găină într-un vas de lut, pe apă  vie. Şi găina cea vie o va lua, şi lemnul cel de chedru, şi roşul cel împletit, şi isopul, şi le va muia pre dînsele, şi găina cea vie, în sîngele găinii cei junghiate pre apă vie. Şi va stropi pre cel ce s-au curăţit de stricăciune, de 7 ori, şi curat va fi; şi va slobozi găina cea vie  la cîmpu. Şi-ş va spăla cel curăţit hainele lui şi-ş va rade tot părul lui şi să va scălda în apă şi curat va fi. Şi după aceasta va întră în tabără şi va zăbovi afară den casa lui şapte  zile. Şi va fi în ziua a şaptea, îş va rade tot părul lui, capul lui, şi barba, şi sprinceanele, şi tot părul lui îş va rade. Şi-ş va spăla hainele lui şi-ş va scălda trupul lui cu apă şi curat va fi. Şi a opta zi,va lua doi miei curaţi de un an şi o oaie de un an curată şi 3 zeciuiale de făină curată, pentru jîrtvă, frămîntată în untdelemnu, şi un pahar de untdelemnu Şi va pune preotul cela ce curăţeaşte pre om, pre cela ce să curăţeaşte, şi aceastea, înaintea Domnului, la uşa cortului mărturiei. Şi va lua preotul pre un miel şi va aduce pre dînsul pentru greşală, şi paharul cel de untdelemnu, şi va osebi pre aceastea preotul, osebire înaintea Domnului. Şi vor junghea mielul în locul unde vor junghea arderile-de-tot şi ceale pentru păcat, în loc sfint, pentru că iaste cea pentru păcat ca şl cel pentru greşală, iaste preotului, sfinte sfintelor iaste. Şi va lua preotul den sîngele cel pentru greşală şi va pune preotul pre marginea urechii cei direapte celui ce să curăţeaşte şi pre marginea mînei lui cei direapte şi pre marginea piciorului lui celui direptu. Şi luînd preotul den paharul cel de untdelemnu, va turna pre mîna preotului cea stîngă Şi va întinge preotul deagetul lui cel dirept den untdelemnul ce iaste pre mîna lui cea stingă şi va stropi den untdelemnul cu deagetul lui de şapte ori înaintea Domnului.  Iară untdelemnul ce va
rămînea, care iaste în mîna lui, va pune preotul pre marginea urechii celui ce să curăţeaşte, pre
cea direapta, şi pre marginea mînii lui cei direapte şi pre marginea piciorului lui celui direptu şi pre locul sîngelui păcatului. Iară den untdelemnul ce-au rămas, care iaste pre mîna preotului, va pune preotul pre capul celui curăţit  Şi se va ruga pentru el preotul înaintea Domnului. Şi va face preotul cea pentru greşală şi se va ruga preotul pentru cel ce să curăţeaşte de păcatul lui.  Şi după aceasta va junghea preotul arderea-de-tot. Şi va aduce preotul arderea-de-tot şi jîrtvă pre jîrtăvnic înaintea Domnului.  Şi se va ruga preotul pentru el, şi se va curaţi.  Iară de va fi sărac şi mîna lui nu-i ajunge, va lua un miel de un an, la care lucru au greşiţ, în luare, ca să să roage pentru dînsul, şi al zeacelea de făină frămîntată cu untdelemnu la jîrtvă şi un pahar de untdelemnu  Şi doao turtureale au doi  pui de porumbi, cîte au aflat mîna lui, şi va fi una pentru păcat şi una pentru arderea-de-tot.  Şi le va aduce pre eale a opta zi, ca să curăţasca pre el, cătră preot, la uşa cortului mărturiei,  înaintea Domnului.  Şi luînd preotul mielul cel pentru păcat şi paharul cel de untdelemnu, le va pune pre eale punere deasupra înaintea Domnului.  Şi va junghea mielul cel pentru păcat şi va lua preotul den sîngele celui de păcat şi va pune pre marginea urechii celui ce să curăţeaşte, pre cea direapta, şi pre marginea mînii lui cei direapte şi pre marginea piciorului lui celui direapt.  Şi den untdelemnu va turna preotul pre mîna lui cea stingă  Şi va stropi preotul cu deagetul lui cel dirept den untdelemnul iarăş ce iaste în mîna lui cea stingă, de 7 ori, înaintea Domnului.  Şi va pune preotul, den untul-de-lemnu carele iaste pre mîna preotului, pre marginea ureachii cei direpte acelui ce să curăţeaşte şi pre marginea mînii lui cei direapte şi pre marginea piciorului lui celui dirept, pre locul sîngelui cehii de păcat  Iară untdelemnul ce va rămînea, carele iaste pre mîna preotului, va pune desupra capului celui curăţit şi se va ruga pentru dînsul preotul înaintea Domnului.  Şi va face una den turtureale sau den puii porumbilor, după cum au aflat mîna lui,  Pre una  pentru greşală şi pre una de ardere-de-tot împreună cu jîrtvă, şi se va ruga preotul pentru cel ce să curăţeaşte,  înaintea Domnului Aceasta e leagea în carele iaste pipăirea stricăciunii şi celui ce nu află cu mîna lui la curăţenia lui”.  Şi grai Domnul cătră Moisi şi cătră Aaron, zicînd:  „După ce veţ întră în pămîntul  hananeilor, carele Eu vă dau voao întru moştenire, şi voiu da pipăirea de stricăciune intru casele pămîntului celui cîştigat voao,  Şi va avea [81] casa oarecui, si va povesti popei, zicînd: ’Ca o pipăire mi s-au văzut mie în casă’. Şi va porunci preotul să scoată hainele den casă mai nainte decît va întră preotul să vază pipăirea, şi nu se vor face necurate cîte în casă vor fi; Şi după aceasta va întră preotul ca să ştie pentru casă. Şi va vedea preotul pipăirea şi, iată, pipăirea în păreţii casii, gropile înverzind au roşînd, şi vedearea lor mai afund decît păreţii, Şi ieşînd preotul den casă la uşa casii, şi va osebi preotul casa şapte zile.  Şi se va întoarce preotul a şaptea zi şi va vedea casa Şi, iată, s-au răvărsat pipăirea în păreţii casii, şi va porunci preotul şi vor scoate pietrile întru care iaste pipăirea, şi vor scoate pre dînsele afară den cetate, în loc necurat. Şi casa o vor rade denlăuntru împrejur şi vor turna lutul cel ras afară den cetate, la loc necurat. Şi vor lua pietri doplite, altele, şi vor pune pentru pietri, şi lutul vor lua altul şi vor spoi casa. Iară de va veni iarăş pipăirea şi va răsări în casă, după ce vor ieşi pietrile şi după ce se va rade casa şi după ce să va spoi, Şi va întră preotul şi va vedea: De s-au Unsu pipăirea în casă, stricăciune întemeiată iaste în casă, necurată iaste. Şi vor surpa casa, şi leamnele ei, şi pietrile ei, şi tot lutul casii îl vor scoate afară den cetate, la loc necurat. Şi cela ce va întră în casă, toate zilele care era osebită casa, necurat va fi pînă în sară. Şi cela ce doarme în casă, va spăla hainele lui, şi necurat va fi pînă în sară. Şi cela ce va mînca în casă, va spăla hainele lui, şi necurat va fi pînă în sară. Iară mergînd preotul, va întră înlăuntru şi va vedea şi, iată, cu răvărsare nu să răvarsă pipăirea în casă după ce s-au spoit casa; şi va curaţi preotul casa, căce s-au vendecăt pipăirea. Şi va lua a curaţi casa doao găini vii, curate, şi lemnu de chedru, şi roşu răsucit, şi isop.  Şi va junghea o găină în vas de lut, pre apă vie, Şi va lua lemnul cel de chiedru, şi roşul cel răsucit, şi isop, şi pasărea cea vie, şi le va muia pre eale în sîngele pasării ceii junghiate pre apă vie şi va stropi cu eale preste casă de şapte ori Şi va curaţi casa cu sîngele pasării, şi cu apa cea vie, şi cu pasărea cea vie, şi cu lemnul cel de chedru, şi cu isopul, şi cu roşul împletit. Şi va slobozi pasărea cea vie afară den cetate, la cîmpu; şi se va ruga pentru casă, şi curată va fi. Aceasta e leagea preste toată pipăirea stricădunii, şi struncenaturii,  Şi stricăciunii hainii, şi casii,  Şi rănii, şi sămnului, şialudrii, Şi a tălmăci în ce zi iaste necurat şi în ce zi se va curaţi. Aceasta e leagea stricădunii”.

CAP XV

      Şi zise Domnul cătră Moisi şi Aaron,  zicînd:  „Grăiaşte fiilor lui Israil şi vei zice cătră ei: ’La bărbat, la bărbat la carele se va face cursură den trupul lui, cursoarea lui necurată va fi. Şi aceasta e leagea necurăţiei lui: Curînd sămînţă den trupul lui, den cursoarea care s-au aşăzat trupul lui pren cursoare, aceasta e necuraţi a lui într-însul; toate zilele cursorii trupului lui, cu carele stă trupul lui pren cursoarea lui, necurăţia lui iaste.  Tot patul  pre carele va dormi pre el celui ce cură sămînţă necurat iaste, şi tot vasul pre carele va sădea pre dînsul celui ce cură sămînţă necurat iaste.  Şi om carele se va atinge de patul lui, îş va spăla hainele lui şi-ş va scalda trupul lui cu apă, şi necurat va fi pînă în sară.  Şi cela ce şade pre vasul care şade pre el cel ce-i cură sămînţă, îş va spăla hainele lui şi să va scălda cu apă, şi necurat va fi pînă în sară.  Şi cela ce se va atinge de trupul celui ce-i cură sămînţă, îş va spăla hainele lui şi să va scălda cu apă, şi necurat va fi pînă în sară. Iară de va scuipa cel ce-i cură sămînţă pre cel curat, îş va spăla hainele lui şi să va scălda cu apă, şi necurat va fi pînă în sară.  Şi toată şaua măgari ului pre carea va încăleca cel ce-i cură sămînţă necurat[ă] va fi pînă în sară.  Şi tot cela ce se va atinge de toate cîte-s supt dînsul necurat va fi pînă în sară. Şi cela ce rădică pre eale, îş va spăla hainele lui şi să va scălda cu apă, şi necurat va fi pînă în sară.  Şi de cîte să va atinge cel ce-i cură sămînţa, şi mîinele nu i-s spălate cu apă, îş va spăla hainele lui şi-ş va scălda trupul cu apă, şi necurat va fi pînă în sară.  Şi vas de lut, ce va atinge cel ce-i cură sămînţă, să să sfărîme. Şi vasul de lemnu să să speale cu apă şi curat va fi.  Iară de se va curaţi cel ce-i cură sămînţă de cursul lui, şi se vor număra lui şapte zile la curăţirea lui, şi-ş va spăla hainele lui şi-ş va scălda trupul lui cu apă vie şi curat va fi.  Şi a opta zi, îş va lua lui doao turtureale sau doi pui de porumbu şi le va aduce pre eale înaintea Domnului, la uşîle cortului mărturiei, şi va da pre eale preotului. Şi va face pre eale preotul una pentru greşală şi una pentru ardere-de-tot şi se va ruga pentru el preotul înaintea Domnului, de cursul lui.  Şi om la care va ieşi dentr-însul sămînţă în pat, şi va scălda cu apă tot trupul lui, şi necurat va fi pînă în sară.  Şi toată haina şi toată pialea  preste carea va fi sămînţă de pat, şi să va spăla cu apă, şi necurat va fi pînă în sară.  Şi [82] muiarea, de va dormi bărbatul cu dînsa pat de sămînţă, şi să vor scălda cu apă, şi necurat vor fi pînă în sară. Şi muiarea care-i va fi curîndu-i sînge şi va fi cursul ei în trupul ei, şapte zile va fi în necurăţia el. Tot cela ce se va atinge de ea necurat va fi pînă în sară, Şl tot pre carele se va culca pre el la necurăţia ei necurat va fi şi tot pre carele va sădea pre el necurat va fi. Şi tot carele se va atinge de patul ei, îş va spăla hainele lui şi-ş va scălda trupul lui cu apă, şi necurat va fi pînă în sară. Şi tot cela ce să va atinge de tot vasul preste care va sădea pre el, îş va spăla hainele lui şi să va scălda cu apă, şi necurat va fi pînă în sară. Iară de va fi ea în patul ei sau pre vasul pre carele şade ea, cînd să va atinge el de ea, necurat va fi pînă în sară. Iară de se va culca cineva cu ea în pat şi se va face necurăţia ei pre dînsul, necurat va fi şapte zile; şi tot patul pre carele va dormi pre el necurat va fi. Şi muiarea, de-i va cură cursoare de sînge zile multe, nu în vreamea necurăţiei ei, măcară de va şi cură după necurăţia ei, toate zilele cursorii necurăţiii ei, ca şi zilele necurăţiii ei, necurată va fi. Şi tot patul pre care va dormi pre dînsul toate zilele cursorii ei, după zăcearea necurăţiii ei va fi ei, şi tot vasul pre carele va şedea pre el necurat va fi, dupre necurăţia [ceiia] ce are pre sine. Tot cel ce să atinge de dînsa necurat va fi, şi-ş va spăla hainele lui şi-ş va scălda trupul lui cu apă, şi necurat va fi pînă în sară. Iară de se va curaţi de cursul ei, şi se vor număra ei şapte zile şi după aceaea se va curaţi Şi a opta zi, îş va lua ei doao turtureale sau doi pui de porumbu şi le va aduce pre aceastea la preot, la uşa cortului mărturiei, Şi va face preotul una pentru păcat şi alta pentru ardere-de-tot şi se va ruga pentru ea preotul înaintea Domnului, de cursul necurăţiii ei. Şi ferit să faceţi pre fiii lui Israil de necurăţia lor, şi nu vor muri pentru necurăţia lor, cînd vor pîngîri ei cortul mărturiei, carele iaste întru dînşii. Aceasta e leagea celui ce-i cură sămînţă, şi de va ieşi de la neştine sămînţă de pat ca să să pîngărească într-însa. Şi ceiia ce are pre sine întru necurăţia ei, şi s-au înfrînt în curgerea lui, bărbatul au fămeaia, şi bărbatului carele va dormi cu ceaea ce are pre sine’“.

CAP XVI

      Şi grăi Domnul cătră Moisi, după ce au murit cei doi feciori ai lui Aaron, cînd aducea ei foc striin înaintea Domnului şi muriră; şi zise Domnul cătră Moisi:  „Grăiaşte cătră Aaron, frate-tău, şi nu între preste tot ceasul la sfint, mai înlăuntru de acoperemînt, în faţa acoperemîntului care iaste preste chivotul mărturiei, şi nu va muri. Pentru că întru nor Mă voiu arăta pre jîrtăvnic.  Aşa va întră Aaron la sfint: cu viţel den vaci, pentru greşală, şi berbeace, la ardere-de-tot  Şi în haină de in, sfinţită, să va îmbrăca, şi nădragi de in vor fi peste trupul lui, şi cu brîu de in se va încinge, şi chivără de in îş va pune. Haine sfinte sînt, şi-ş va spăla cu apă tot trupul lui, şi va îmbrăca aceastea.  Şi de la adunarea fiilor lui Israil va lua doi ţapi den capre, pentru păcat, şi un berbeace, pentru ardere-de-tot Şi va aduce Aaron viţelul cel pentru greşală,  cela al lui, şi se va ruga pentru el şi pentru casa lui.  Şi va lua cei doi ţapi şi-i va pune pre ei naintea Domnului, lîngă uşa cortului mărturiei.  Şi va pune Aaron pre cei doi ţapi - sorţi, un sort Domnului şi alt sort celui de slobozit  Şi va aduce Aaron ţapul pre carele au venit pre el sortul Domnului, şi-l va aduce pentru greşală. Şi ţapul pre carele va veni pre el sortul celui de slobozit  Îl va pune viu înaintea Domnului, ca să să roage pentru el, pentru ca să-l trimită pre el la slobozenie. Şi-l va lăsa pre dînsul în pustie. Şi va lua ţapul pre dînsul fărădelegile lor la pămînt neumblat  Şi va aduce Aaron viţelul cel pentru greşală al lui şi se va ruga pentru el şi pentru casa lui şi va junghea viţelul cel pentru greşală al lui.  Şî va lua căţia plină de carbuni de foc den jîrtîvnicul ce iaste înaintea Domnului  Şi-ş va umplea mînile de tămîia tocmirii, măruntă, şi va aduce mai înlăuntru de acoperemînt şi va pune tămîia preste foc? înaintea Domnului Şi va acoperi fumul tîmîiei jîrtîvnicul cel preste mărturii, şi nu va muri. Şi va lua den sîngele viţelului şi va stropi cu deagetul preste jîrtăvnic cătră răsărit De cătră faţa acoperemîntului va stropi de 7 ori den sînge cu deagetul lui.  Şi va junghea ţapul cel pentru păcat cel de la norod înaintea Domnului şi va băga den sîngele lui mai înlăuntru de acoperemînt şi va face sîngele lui în ce chip au făcut sîngele viţelului şi va stropi sîngele lui preste jîrtăvnic, de cătră faţa jîrtîvnicului.  Şi va ruga pre sfîntul pentru necurăţiile fiilor lui Israil şi de strîmbătăţile lor, pentru toate greşalele lor. Şi aşa va face cortului mărturiei, cei urzite în mijlocul necurăţiii lor.  Şi tot omul nu va fi în cortul mărturiei, mergînd el ca să să roage la sfint pînă va ieşi Şi se va ruga pentru sine şi pentru casa lui şi pentru toată adunarea lui Israil.  Şi va ieşi [83] pre jîrtîvnicul carele iaste înaintea Domnului şi se va ruga pre dînsul. Şi va lua den sîngele viţelului şi den sîngele ţapului şi va pune preste coarnele jîrtăvnicului împrejur Si va stropi preste el den sînge cu deagetul lui, de 7 ori, şi-l va curaţi pre el şi va sfinţi pre el den necurăţiile fiilor lui Israil. Şi va săvîrşi rugînd sfintul şi cortul mărturiei şi jîrtîvnicul, şi pentru preoţi va curaţi. Şi va aduce pre ţapul cel viu. Şi va pune Aaron amîndoao mînile lui preste capul ţapului celui viu şi va răscumpăra preste el toate fărădelegile fiilor lui Israil şi toate strîmbătăţile lor şi toate gre-şalele lor şi le va pune pre eale pre capul ţapului celui viu şi-l va trimite cu mînă de om gata în pustie. Şi va lua ţapul preste el fărădelegile lor, la pămînt necălcat, şi va trimite pre ţap la pustie. Şi va întră Aaron la cortul mărturiei şi se va dezbrăca de veşmîntul cel de in, carele au fost îmbrăcat întrînd el la sfint, şi-l va pune pre el acolo. Şi-ş va spăla trupul lui cu apă în loc sfint şi se va îmbrăca în veşmîntul lui si, ieşind, va face arderile ceale de tot ale lui şi priirnirile ceale de tot ale norodului şi se va ruga pentru sine, şi pentru casa lui, şi pentru norod, ca şi pentru preoţi. Şi seul cel pentru păcat îl va aduce pre jîrtîvnic Şi cela ce va slobozi pre ţapul cel osebit la lăsare îş va spăla hainele lui şi-ş va spăla trupul lui cu apă şi după aceaea va întră în tabără. Şi viţelul cel pentru păcat şi ţapul cel pentru păcat, cărora sîngele lor s-au adus înlăuntru ca să să roage în cel sfint, vor scoate pre eale afară den tabără şi vor arde pre dînsele în foc, şi pieile lor, şi cărnurile lor, şi balega lor. Iară cela ce va arde pre eale îş va spăla hainele lui şi-ş va scălda trupul lui cu apă şi după aceaea va întră în tabără. Şi va fi aceasta voao de leage veacinică: în luna a şaptea, în zeace ale lunii, să smerit sufletele voastre, şi tot lucrul să nu faceţi, cel de loc şi cel nemeamic ce iaste lîngă voi, Pentru că în ziua aceasta se va ruga pentru voi, ca să curăţasca pre voi den toate păcatele voastre, înaintea Domnului, şi vă veţ curaţi. Simbetele simbetelor, odihnă va fi aceasta voao, şi veţ smeri sufletele voastre; de leage veatinică. Se va ruga preotul pre carele vor unge pre dînsul şi pre carele vor săvîrşi mînile lui ca să preoţască el după tatul lin, şi se va îmbrăca cu veşmîntul eel de in al lui, veşmîntul cel sfint, Şi va ruga pre sfintul sfîntului, şi cortul mărturiei, şi jîrtîvnicul va ruga, şi pentru preoţi, şi pentru toată adunarea se va ruga. Şi va fi aceasta voao de leagea veacinică, ca să vă rugat pentru fiii lui Israil de toate păcatele lor. O dată într-un an să va face”, după cum porunci Domnul lui Moisi.

CAP XVII
      
      Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Grăiaşte cătră Aaron şi cătră fiii lui şi cătră toţi fiii lui Israil, şi vei zice cătră ei: ’Acesta e cuvîntul care au poruncit Domnul zicînd:  ’Om, om  den fiii lui Israil, au den nemearnicii care se află între voi, carele va junghia viţel, au oaie, au capră în tabăra, şi carele va junghia afară den tabără  Şi la uşa certului mărturiei nu va aduce ca să o facă pre ea ardere-de-tot, au de mîntuire Domnului priimită întru miros de bună mirosire, şi carele va junghia afară şi la uşa cortului mărturiei nu o va aduce pre ea ca să aducă dar Domnului împotriva cortului mărturiei, sînge se va socoti omului aceluia. Sînge au vărsat, peri-va sufletul aceluia den norodul lui.  Pentru ca să aducă fiii Israil jîrtvele lor, cîte vor junghia ei în cîmpi, şi le vor aduce pre eale Domnului, la uşile cortului mărturiei, cătră preot, şi jîrtvă de rnîntuire Domnului - aceastea.  Şi va vărsa preotul sîngele pre jîrtăvnic împrejur, înaintea Domnului, lîngă uşa cortului mărturiei, şi va aduce seul la miros de bună mirosire Domnului. Şi nu vor mai junghia jîrtvele lor celor îndeşărţi, la carii ei curvescu dupre dînşii. Leage veacinică va fi voao întru seminţiile voastre’.  Şi veţi zice cătră ei: ’Om, om den fiii lui Israil, au den fiii celor nemearnici care să află între voi, carele va face ardere-de-tot, au jîrtvă  Şi la uşa cortului mărturiei nu va aduce ca să facă pre aceaea Domnului, va peri sufletul acela den norodul lui.  Şi om, om den fiii lui Israil, au den cei nemearnid care să află între voi, carele va mînca tot sîngele, şi voiu pune obrazul Mieu pre sufletul cela ce mănîncă sîngele şi voiu piarde pre dînsul den norodul lui.  Pentru că tot sufletul a tot trupul sîngele lui iaste, şi Eu l-am dat voao, pre jîrtîvnic să vă rugaţi pentru sufletile voastre. Pentru că sîngele lui pentru suflet se va ruga’.  Pentru aceaea am grăit fiilor lui Israil: Tot sufletul dentru voi nu va mînca sînge, şi cel nemeamic care se află între voi nu va mînca sînge.  Şi om, om den fiii lui Israil, au den nemearnic care să află între voi, carele va vîna vînat, hiară au pasăre de care să mănîncă, şi va vărsa sîngele lui şi va acoperi pre dînsul pămîntul’.  Pentru că sufletul a tot trupul sîngele lui iaste, şi am zis fiilor lui Israil: ’Sînge a tot trupul să nu mîncaţi, pentru că sufletul a tot [84] trupul sîngele lui iaste. Tot cela ce mănîncă pre el va peri’. Şi tot sufletul care va mînca mortăciune, au prinsă de gadine, dentru pămînteani, au den nemearnici, îş va spăla hainele lui şi-ş va scălda trupul cu apă, şi necurat va fi pînă în sară, şi curat va fi. Iară de nu va spăla hainele lui şi trupul lui nu-l va scălda cu apă, şi-ş va lua fărădeleagea lui’.

CAP XVIII

      Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Grăiaşte fiilor lui Israil şi vei zice cătră dînşii: ’Eu - Domnul Dumnezăul vostru. Dupre deprinderile Eghipetului, în care aţi nemernicit întru el, să nu faceţi, şi dupre deprinderile pămîntului Hanaan, în carele Eu voiu băga pre voi acolo, să nu faceţi, şi la legile lor să nu  meargeţi. Judecăţile Meale să faceţi şi poruncile Meale să păziţi şi să umblaţi întru  eale. Eu - Domnul Dumnezăul vostru. Şi să păziţi toate poruncile Meale şi toate judecăţile Meale şl să faceţi pre eale, carele, făcîndu-le, omul va trăi într-însele. Eu Domnul Dumnezăul vostru. Om, om cătră toate ale sale, trupului său nu va veni ca să  descopere ruşinea. Eu - Domnul. Ruşinea tătîni-tău şi ruşinea mumei tale să nu-i descoperi. Pentru că mumă-ţi iaste, să nu descoperi  ruşinea ei. Ruşinea muierii tătîni-tău să nu o descoperi, că ruşinea tătîni-tău iaste.  Ruşinea sororii tale de tată au de mumă, născută înlăuntru au născută afară, să nu descoperi ruşinea lor. Ruşinea featei fiiului tău, au a featei featei tale, să nu descoperi ruşinea lor, că a ta ruşine iaste. Ruşinea feaţii muierii tătîni-tău să nu descoperi; sor de un tată-ţi iaste, să nu descoperi ruşinea ei. Ruşinea sororii tătîni-tău să nu descoperi, pentru că rudă tătîni-tău iaste. Ruşinea sororii mumei tale să nu o descoperi, pentru că rudă mumei tale iaste. Ruşinea fratelui tătîni-tău să nu descoperi şi la muiarea lui să nu intri, pentru că rudă-ţi iaste. Ruşinea nororii tale să nu o descoperi, că fămeaie fiiului tău iaste, să nu descoperi ruşinea ei. Ruşinea muierii frăţine-tău să nu descoperi, că ruşinea frăţine-tău iaste. Ruşinea muierii şi a featei ei să nu descoperi; fata feciorului ei şi pre fata featei ei să nu o iai ca să descoperi ruşinea lor; rudă-ţi sînt ţie, pîgînătate iaste. Muiare preste soru-sa să nu iai rîvni-toare-împotrivă să-i descoperi ruşinea ei preste dînsa, încă fiind ea vie. Şi cătră fămeaie în osebirea necurăţiii ei să nu întri să-i descoperi ruşinea ei. Şi cătră muiarea aproapelui tău să nu dai patul semenţii tale ca să te pîngăreşti cătră dînsa.  Şi den semenţia ta să nu dai să slujască la boiari şi să nu spurci numele cel sfint. Eu - Domnul.  Şi cu barbat să nu dormi culcare fămeiască, pentru că uriciune iaste.  Şi la tot cu patru picioare să nu-ţ dai patul tău în semenţie ca să te pîngăreşti Într-însul, şi muiarea să nu stea cătră tot cela cu patru picioare să să încalece, pentru că urîciune iaste.  Nu vă pîngărit în toate aceastea. Pentru că în toate aceastea s-au pîngărit limbile carele trimit Eu înaintea feaţii voastre;  Şi să pîngîri pămîntul, şi le-am dat strîmbătatea lor pentru dînsul, şi să supără pămîntului de cei ce şed pre dînsul. Şi păzit toate legile Meale şi poruncile Meale, şi să nu faceţ den toate urîciunele aceastea, cel de loc şi cel ce s-au adaos nemeamic între voi.  Pentru că toate urîciunile aceastea au făcut oamenii pămîntului care au fost mai nainte de voi, şi să pîngîri pămîntul.  Şi pentru ca să nu urască pre voi pămîntul cînd veţ pîngări voi pre dînsul, în ce chip au urît limbile ce era mai nainte decît voi.  Că tot  carele va face den toate urîciunile aceastea, vor peri sufletele care fac den mijlocul noroadelor lor.  Şi păzit poruncile Meale, pentru ca să nu faceţ den toate legile ceale urile, care s-au făcut mai nainte de voi, şi să nu vă pîngărit în eale. Că Eu - Domnul Dumnezăul vostru*”.

CAP XIX

      Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Grăiaşte la toată adunarea fiilor lui Israil şi vei zice cătră dînşii: ’Sfinţi să fiţ, că sfint Eu, Domnul Dumnezăul vostru. Fieştecarele de tată-său şi de mumă-sa să să teamă, şi simbetele Meale să le păzit. Eu - Domnul Dumnezeul vostru. Să nu urmaţi la idoli, şi dumnezei vărsat să nu faceţ voao. Eu - Domnul Dumnezăul vostru. Şi de veţ junghea jîrtvă de mmtuire Domnului, priimîtă voao veţ jîrtvi. În care zi veţ junghea, să va mînca; şi a doua zi. Şi de va rămînea pînă a treia zi, cu foc se va arde de tot. Iară de se va mînca cu mîncare a treia zi, nejîrtvită iaste, să nu se priimască. Iară cel ce o va mînca păcat va lua, pentru că sfintele Domnului au pîngărit. Şi vor peri sufletele ceale ce mănîncă den norodul lor. Şi secerînd voi seacerea pămîntului vostru, să nu isprăvit săcerătura voastră ţarinii tale a secera, şi ceale ce cad ale seacirii tale să nu le aduni. Şi via ta să nu o culegi de iznoavă, nice broboanele viii tale să nu le aduni. Săracului şi nemearnicului să le laşi acealea. Eu -Domnul Dumnezăul vostru. Să nu furaţi şi să nu minţit, nice să năpăstuiască fieştecarele pre aproapele-ş. Şi să nu jurat în numele Mieu pre strîmbu şi să nu pîngărit numele cel sfint al Dumnezăului vostru. [85] Eu - Domnul Dumnezăul vostru. Să nu faci strîmbătate vecinului şi să nu jăfuieşti şi să nu doarmă simbria năimitului tău pînă dimineaţa la tine. Să nu grăieşti de rău pre surd şi înaintea orbului să nu pui piadecă, şi să te temi de Dumnezăul tău. Eu - Domnul Dumnezăul vostru. Să nu faceţ strîmbătate la judecată. Să nu iai obrazul săracului, nice să lauzi obrazul năsilnicului; cu dereptate să judeci pre vecinul tău. Să nu umbli cu vicleşug în limba ta, să nu te întăreşti pre sîngele vecinului tău. Eu - Domnul Dumnezăul vostru. Să nu urăşti pre frate-tău cu cugetul tău, cu mustrare să mustri pre aproapele tău şi să nu iai pentru dînsul greşală. Şi să nu izbîndească mîna ta şi să nu te urgiseşti fiilor norodului tău; şi să iubeşti pre aproapele tău ca pre tine. Eu - Domnul Dumnezău vostru. Leagea Mea să păzit. Şi dobitoacele tale să nu le încaleci cu alt jug şi via ta să nu o sameni de doao feliuri şi haină ţesută de doao feliuri,  spurcăciune,  să  nu  pui preste tine. Şi de va dormi neştine cu muiarea pat de sămînţă şi ea va fi roabă păzită unui om, şi ea cu răscumpărări nu s-au răscumpărat, volnicie nu s-au dat ei, socotinţă va fi ei. Nu vor muri, pentru că nu s-au volnicit. Şi va aduce pentru greşală lui, Domnului, lîngă uşa cortului mărturiei, berbeace de greşală. Şi se va ruga pentru dînsul preotul, cu berbeacele greşalii înaintea Domnului, pentru păcatul lui care au greşit, şi se va lăsa lui păcatul lui care au greşit. Iară cînd veţ întră în pămîntul carele Domnul Dumnezăul vostru îl dă voao, şi veţ sădi tot lemnul de mîncat şi veţi curaţi necurăţia lui. Roadă lui trei ani va fi voao necurăţit; să nu să mănînce. Şi întră al patrulea an va fi toată roadă lui sfintă, lăudată Domnului. Iară la al cincelea an veţ mînca roadă lui, adaos voao roadă lui. Eu Domnul Dumnezăul vostru. Să nu mîncaţi preste munţi, nice să vrăjîţi, nice să căutaţi vraja pasărilor. Să nu faceţi creţ den chica capului vostru, nice să stricaţi faţa barbei voastre. Şi tăieturi să nu faceţi pe suflet în trupul vostru şi slove împunse să nu faceţi între voi. Eu - Domnul Dumnăzăul vostru. Să nu pîngîreşti pre fata ta ca să o curveşti pre dînsa, şi nu va curvi pămîntul, şi se va umplea pămîntul de fărdelegi. Simbetele Meale să le păziţi şi de sfintele Meale să vă teameţi. Eu - Domnul. Să nu urmaţi celor ce băsnuiescu den pîntece şi cătră vrăjitori să nu vă lipiţi, ca să vă pîngărit întru ei. Eu Domnul Dumnezăul vostru. De faţa celui bătrîn să te scoli şi să cinsteşti faţa celui mai bătrîn; şi să te temi de Dumnezăul tău. Eu - Domnul Dumnezăul vostru.  Iară de se va apropia voao cineva nemearnec în pămîntul vostru, să nu-l necîjîţ pre el.  Ca şi cela de pămînt va fi între voi cel nimearnec ce vine cătră voi, şi să-l iubeşti pre el ca şi pre tine, pentru că nemearnic v-aţ făcut în pămîntul Eghipetului. Eu - Domnul Dumnezăul vostru. Sa nu faceţi strîmbătate la judecată, la măsuri, la  cumpănă  şi  la  cîntare.  Cumpenile direapte şi cîntarele direapte, şi măsurile direapte şi ţarină direapta să fie între voi. Eu - Domnul Dumnezăul vostru Ce v-am scos den pămîntul Eghipetului.  Şi să păziţi toată leagea Mea şi toate poruncile Meale, şi le veţ face pre eale. Eu - Domnul'“.

CAP XX
      
      Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: Şi fiilor lui Israil vei grăi,zicind: 'De va fi vreunul dentre fiii lui Israil au dentre ceia ce s-au făcut nemearnici în Israil. carele va da den sămînţă lui la boiari, cu moarte să să omoară. Limba ce iaste pre pămînt îl vor omorî pre dînsul cu pietri.  Şi Eu voiu întări obrazul Mieu pre omul acela şi-l voiu piarde pre dînsul den norodul lui, pentru că den sămînţă lui au dat boi anului, ca să pîngărească sfintele Meale  şi va spurca numele celor sfinţiţi Mie.  Iară de vor treace cu vedearea lăcuitorii pămîntului cu ochii lor de la omul acela, după ce va da el den sămînţă lui boiari ului, ca să nu omoară pre el,  Şi voiu întări obrazul Mieu pre omul acela şi pre seminţia lui, şi voiu piarde pre dînsul şi pre toţi dţi să tocmăscu într-un gînd cu el ca să curvească ei la boiari den norodul lor.  Şi sufletul carele va urma la ceia ce  bîsnuiescu den pîntece au la vrăjitori ca să curvească dupre ei, voiu întări obrazul Mieu pre sufletul acela şi-l voiu piarde pre el den norodul lui.  Şi veţ fi sfinţi, că sfint sînt Eu, Domnul Dumnezăul vostru.  Şi veţ păzi poruncile Meale şi veţ face pre eale. Eu -Domnul Ce vă sfinţescu pre voi.  Omu, om carele va grăi rău pre tatăl lui au pre muma lui, cu moarte să să omoară. Pre tată-său au pre mumă-sa de rău au grăit, vinovat va fi. Om, om carele va preacurvi muiarea bărbatului au carele va preacurvi muiarea vecinului său, cu moarte să să omoară, preacurvariul şi preacurva.  Şi carele se va culca cu muiarea tătîni-său, ruşinea tătîni-său au descoperit, cu moarte să să omoară amîndoi, vinovaţi sînt  Şi de va dormi oarecarele cu nora lui  cu moarte să să omoară amîndoi; au păgînit vinovaţi sînt  Şi carele va dormi cu parte barbătească culcare fămeiască, uriciune au făcut amîndoi; cu moarte să să omoară, vinovaţi sînt. [86] Carele va lua muiare şi pre muma ei, fărdeleage iaste; în foc să-l arză, pre dînsul şi pre dînsele, şi să nu fie fărdeleage între voi. Şi cineş va da zăcearea lui în dobitoc cu patru picioare, cu moarte să să omoară, şi dobitocul să-l omorîţi. Şi muiarea care va veni cătră fieştecare dobitoc ca să să încalece ea de dînsul, să omorîţi muiarea şi dobitocul; cu morte să să omoară, vinovaţi sînt. Carele va lua pre sora lui despre tată-său au despre muma lui şi va vedea ruşînea ei, şi ea va vedea ruşinea lui, ocară iaste, să piară înaintea fiilor rodii lor; ruşînea surori-sa au descoperit, păcatul lor vor lua. Şi om carele va dormi cu muiarea ce va avea pre sine şi au descoperit ruşînea ei, izvorul ei au descoperit, şi ea au descoperit curgerea sîngelui ei; să piară amîndoi den roda lor. Şi ruşinea sororii tătîni-tău şi sororii mîne-ta să nu descoperi; pentru că rudenia au descoperit, păcatul vor purta. Carele va dormi cu rudenia lui, ruşinea rudeniei lui au descoperit; fără feciori vor muri. Şi omul carele va lua muiarea fratelui lui, necurăţie iaste; ruşinea fratelui lui au descoperit, fără feciori vor muri. Şi veţi păzi toate poruncile Meale şi toate judecăţile Meale, şi veţi face pre eale, şi nu va urî pre voi pămîntul în carele vă bag pre voi acolo ca să lăcuiţi pre dînsul. Şi să nu meargeţi după legile limbilor, pre cărei Eu gonescu de la voi. Pentru că aceastea toate le-au făcut, şi i-am urît pre dînşii. Şi v-am zis voao: ’Voi veţi moşteni pămîntul lor, şi Eu îl voiu da voao pre dînsul întru aveare, pămînt care iaste curînd lapte şi mi are’. Eu - Domnul Dumnezăul vostru, Care v-am osîbit pre voi den toate limbile. Şi veţi osăbi pre voi între dobitoacele ceale curate şi între ceale necurate, şi între pasările ceale curate şi ceale necurate, şi să nu spurcaţi sufletele voastre întru dobitoace şi în pasări şi în toate tîrîtoarele pămîntului, carele Eu le-am osebit voao în necurăţie. Şi-M veţi fi Mie sfinţi, că Eu - sfint, Domnul Dumnezăul vostru. Cela ce v-au osîbit pre voi den toate limbile, ca să-M fiţi Mie. Şi bărbatul au fămeaia care se va face dentru ei băsnuitoriu de pîntece au vrăjitoriu, cu moarte să să omoară amîndoi; cu pietri să-i ucideţi pre ei, vinovaţi sînt'“.

CAP XXI

      Şi zise Domnul cătră Moisi: „Zi preoţilor, fiilor lui Aaron, şi vei zice cătră ei în suflete să nu Să pîngărească întru limba lor, Fără numai în ruda ce iaste aproape de el, pre tată si pre  mumă şi pre fii şi pre feate şi pre frate Şi pre sora lui, fecioara ce i să apropie lui, ceaea fia
ce nu iaste dată la bărbat, pre aceastea să vor pîngîri.  Să nu să pîngărească fără de veaste, întru norodul lui, în scîrnăvia lui. Şi pleaşa să nu vă radeţi capul pentru mort, şi faţa bar bei să nu o rază, şi pre trupurile lor să nu taie tăieturi.  Sfinţi vor fi Dumnezăului lor şi nu vor pîngîri numele Dumnezăului lor, pentru că jîrtvele Domnului, daruri Dumnezăului lor ei aduc, şi vor fi sfinţi.  Muiarea curvă şi pîngărită nu vor lua, şi muiarea scoasă de după bărbatul ei nu vor lua, că sfint iaste Domnului Dumnezăului lui Şi vei sfinţi pre dînsul: Darurile Domnului Dumnezăului vostru acesta le aduce; sfint să fie, că sfint Eu, Domnul Dumnezăul vostru. Cela ce sfinţescu pre ei.  Şi fată de om preot, de să va pîngîri a curvi, numele tătînie-său ea pîngăreaşte; pre foc să să arză de tot.  Şi preotul cel mare den fraţii lui, celui ce i s-au turnat pre capu den untdelemnul unsorii şi s-au săvîrşit să să îmbrace cu hainele, capul nu-ş va descoperi şi hainele lui nu le va rumpe Şi pre tot sufletul mort nu va întră, pre tatăl lui, nice pre muma lui nu se va pîngîri.  Şi den ceale sfinte nu va ieşi şi nu va pîngîri numele cel sfinţit al Domnului lui, pentru că untdelemnul cel sfint cel unsu al Dumnezăului lui - pre dînsul. Eu - Domnul.  Acesta fămeaie fecioară den roda lui va lua.  Iară văduvă şi gonită şi pîngărită şi curvă, pre aceastea nu va lua, fără numai fecioară den norodul lui va lua fămeaie.  Şi nu va pîngări  sămînţă lui întru norodul lui. Eu - Domnul Dumnezăul, Cela ce sfinţescu pre el”.  Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Zi cătră Aaron, zicînd: ’Om den semenţia ta întru rudele voastre, de va fi la oarecarele la dînsul hulă, să nu vie să aducă daruri Domnului lui. Tot omul la care va fi la dînsul hulă nu va veni, om orbu sau şchiop, sau ciungu, sau cu urechile tăiate,  Au om la care va fi la el sfărîmătură de mînă, au sfărîmătură de picior,  Au ghebos, au pecingmos, zmult la ochi,  Sau om la care va fi într-însul rîie sălbatică, sau funecei, sau să fie cu un coiu.  Tot carele iaste într-însul hulă, den semenţia lui Aaron preotul, nu se va apropia ca să aducă jîrtvele Dumnezăului tău; că hulă e întru el, darurile lui Dumnezău să nu să apropie a le aduce. Darurile Dumnezăului lui, sfintele sfintelor; şi den sfinte va mînca,  Fără numai la acoperemînt nu va veni şi cătră jîrtăvnic nu să va apropia, pentru că hulă are. Şi nu va pîngări numele cel sfînt al Dumnezăului lui, pentru că Eu, Domnul Ce sfinţescu pre dînşii'“-  Şi grăi Moisi cătră Aaron şi cătră fiii lui şi cătră toţi fiii lui Israil.

[87] CAP XXII

      Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Zi lui Aaron şi fiilor lui, şi să să ferească de sfintele fiilor lui Israil, şi să nu pîngărească numele Mieu cel sfint, cîte ei sfinţescu Mie. Eu – Domnul Zi lor: ’În seminţiile voastre, tot omul se va apropia, de toată semenţia voastră, cătră sfinte cîte vor sfinţi fiii lui Israil Domnului, şi necurăţia lui pre dînsul, va peri  sufletul acela de la Mine’. Eu - Domnul. Şi om den sămînţă lui Aaron preotul, şi acesta stricat au înfrînt, den ceale sfinte să nu mănînce pînă ce se va curaţi. Şi cela ce să atinge de toată necurăţia sufletului, au om căruia va ieşi dentr-însul pat de semenţie,  Sau carele se va atinge de tot tîrîtoriul necurat, carele va pîngări pre el, sau de om în care va pîngări pre el după toată necurăţia lui,  sufletul care se va atinge de eale Necurat va fi pînă în sară. Nu va mînca den ceale  sfinte. De nu-ş va scălda trupul lui cu apă; şi va apune soarele, şi curat va fi, şi atuncea va mînca den ceale sfinte, că pîinea lui iaste.  Mortăciune şi prinsu de gadini să nu mănînce să să pîngărească el într-însele. Eu - Domnul. Şi vor păzi pazele Meale, ca să nu ia pentru eale păcat; şi vor muri pentru eale, de vor pîngări pre eale. Eu - Domnul, Cela ce sfinţescu pre dînşii. Şi tot streinul de rudă nu va mînca sfinte. Nemearnicul preotului au năimit nu va mînca sfinte. Iară preot, de va cumpăra suflet, cumpărat pre argint, acesta va mînca den pîinile lui. Şi cei născuţi de casa lui, şi acestea vor mînca den pîinile lui. Şi fată de om preot, de se va da la om strein den neam, ea den cepăturile ceale sfinte nu va mînca. Şi fata preotului, de se va face văduvă au gonită, şi sămînţe nu va fi în ea, se va întoarce la casa tătîne-său, după tinereaţele ei; den pîinile tătîne-său va mînca. Şi tot streinul de rudă nu va mînca den eale. Şi om carele va mînca sfinte după neştiinţe, şi va pune al cincelea lui preste dînsul, şi va da preotului cel sfint. Şi nu vor pîngări sfintele fiilor lui Israil, carele ei iau Domnului, Şi vor aduce preste ei fărădeleage de greşală, mîncînd ei sfintele lor. Pentru că Eu - Domnul, Carele sfinţescu pre ei’“.  Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Grăiaşte lui Aaron şi fiilor lui, şi la toată adunarea fiilor lui Israil, şi vei grăi cătră ei: ’Om, om den fiii lui Israil au den nemearnicii ce lăcuiescu lîngă dînşii în Israil, carele va aduce daruri, după toată mărturisirea lor au după toată aleagerea lor, Cîte vor aduce Domnului la arderea-de-tot, - priimite voao, parte bărbătească den cirezi au den oi şi den capre. Toate cîte vor avea hulă într-însele nu vor aduce Domnului, căce nu va fi voao priimită. Şi om carele va aduce jîrtvă de mîntuire Domnului, osebind ruga după aleagere au în praznicele voastre, den cirezi au den oi, curat va fi priimit, toată prihana nu va fi în el.  Orbu sau zdrobit, au tăiat la limbă, au avînd negi, au riios, au pecinginos, să nu le aducă aceastea Domnului, şi la priimire să nu daţ den eale preste jîrtăvnic Domnului.  Şi viţel au oaie tăiată la ureache, au tăiată la coadă, junghieri să le faci aceastea ţie, iară la rugă-ţ nu se vor priirni.  Frînt, şi zdrobit, şi tăiat, şi spentecat, să nu le aduceţ aceastea Domnului  Şi în pămîntul vostru nu se vor face. Şi den mîna streinului de rudă să nu aduceţ daruri Dumnezăului vostru den toate aceastea, pentru că stricăciune sînt întru eale, hulă în eale, nu se vor priirni aceastea voao’”.  Şi grăi Domnul  cătră Moisi, zicînd:  „Viţel, au oaie, au capră, după ce se va naşte, şi va fi 7 zile supt mumă-sa, iară a opta zi şi înainte se va priimi în loc de daruri, priimire Domnului.  Şi viţel, şi oaia, pre dînsa şi pre copilul ei să nu jungheaţ într-o zi.  Iară de veţ jîrtvui jîrtvă, rugă de bucurie Domnului, întru priimire voao veţ jîrtvi pre ea.  Aceasta într-aceaea zi se va mînca, să nu lasaţ den cărnuri pre dimineaţă. Eu -Domnul.  Şi păzit poruncile Meale şi să le faceţ pre dînsele. Eu - Domnul.  Şi să nu spurcaţi numele sfîntului, şi Mă voiu sfinţi în mijlocul fiilor lui Israil. Eu - Domnul, Cela ce sfinţescu pre voi.  Cela ce v-am scos pre voi den pămîntul Eghipetului, ca să vă fiu voao Dumnezău. Eu - Domnul”.

CAP XXIII

      Domnul cătră Moisi, zicînd: „Grăiaşte fiilor lui Israil şi vei zice cătră ei: ’Praznicile Domnului, pre care veţ chema pre eale chemate sfinte, aceastea  sînt praznicile Meale.  Şase zile să faceţi lucruri, iară a şaptea zi, sîmbete, odihnă chemată sfintă Domnului. Tot lucrul să nu faceţi: sîmbete iaste Domnului, în toată lăcuinţa voastră. Aceastea sînt praznicile Domnului, chemate sfinte, pre care veţ chema pre eale în vremile lor:  în luna dentîi, în 14 zile ale lunii, între mijlocul serilor, Pasha Domnului  Şi în cincisprăzeace zile ale lunii dentîi, praznecul azi-melor Domnului. Şapte zile azime să mîncaţi. Şi ziua cea dentîi chemată sfintă va fi voao, tot  lucrul de posluşît să nu faceţi.  Şi veţ aduce ardere-de-tot Domnului 7 zile. Şi ziua a şaptea chemată sfintă vai fi voao, tot lucrul de lucrat să nu faceţi’“.  Şi grăi Domnul cătră Moi[si], zicînd:  „Zi fiilor lui Israil şi vei grăi [88] cătră dînşii: ’Cînd veţi întră la pămîntu carele Eu dau voao, şi veţ secera seacerea lui şi veţ căra znopii, începătura seacerii voastre, cătră preot. Şi va aduce znopul înaintea Domnului priimit voao, a doua zi cei dentîi a sîmbetelor va aduce pre dînsul preotul. Şi veţ face, în ziua în carea veţ aduce znopul, oaie curată de un an în ardere-de-tot Domnului. Şi jîrtvă lui, doao a zeacea den făină curată, făcută cu untdelemnu, jîrtvă Domnului, la miros de bună mirosire Domnului; şi turnarea lui, a patra den in de vin. Şi pîine, şi spice frecate noao să nu mîncaţi pînă la aceasta, în ziua aceasta, pînă veţ aduce voi darurile Dumnezăului vostru. Leage veacinică în rudele voastre, în toată lăcuinţa voastră. Şi se va număra voao de a doua zi den simbete, den ziua ce veţ aduce znopi punerii denainte, şapte săptămfni întregi veţ număra. Pînă a doua zi ceia de apoi a şaptea, veţ număra 50 de zile Şi veţ aduce jîrtvă noao Domnului. Den lăcaşăle voastre veţ aduce pîinea punerii denainte, doao pîini. Den doao a zeace de făină curată va fi o pîine, dospită vor coace, den ceale dent născute, Domnulul Şi veţ aduce împreună cu pîinile şapte miei de un an, curaţi, şi un viţel den cireada şi doi berbeci curăţ, şi vor fă ardere-de-tot Domnului; şi jîrtvele lor şi turnările lor, jîrtvă miros de bună mirosenie Domnului. Şi veţ face un ţap den capre pentru păcat şi doi miei de un an întru jîrtvă mîntuirei, împreună cu pîinele ceale den rodurile dentîi. Şi le va pune pre eale preotul cu pîinele roadelor dentîi, punere înaintea Domnului, împreună cu cei doi miei. Sfinţi vor fi Domnului; preotului celui ce le aduce pre eale, lui vor fi. Şi veţ numi ziua aceasta chemată. Sfintă va fi voao, tot lucrul de lucrat să nu lucraţi într-însa. Leage veacinică întru rudele voastre, în toată lăcuinţa voastră. Şi cînd seceraţi seacerea pămîntului vostru, să nu săvîrşîţ rămăşiţa seacerii ţarinii tale, cînd seaceri tu, şi ce cade den seacerile tale să nu le stringi, celui sărac şi celui nemeamic să le laşi acealea. Eu - Domnul Dumnezăul vostru’“.  Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Grăiaşte fiilor lui Israil, zicînd: ’în a şaptea lună, într-una a lunii, va fi voao odihnă, pomenirea trîmbiţilor, chemată sfintă Domnului. Tot lucrul de lucrat să nu  faceţi,  şi  să  aduceţi ardere-de-tot Domnului”.  Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Şi în zeace a lunii a şaptea aceştiia, zi de ruga, chemată de sfinţenie va fi voao, şi smerit sufletile voastre şi să aduceţi ardere-de-tot  Domnului.  Tot  lucrul  să nu faceţ într-însa în ziua aceasta, pentru că iaste voao aceasta zi de rugă, să vă rugat pentru voi înaintea Domnului Dumnezăului vostru. Pentru că tot sufletul care nu se va smeri în ziua aceasta într-însa, va peri den norodul lui. Şi tot sufletul care va face lucru într-însa în ziua aceasta, va peri sufletul acela den norodul lui.  Tot lucrul să nu faceţi. Leage veacinică întru rudele voastre, în toate lăcaşurile voastre.  Sîmbete sîmbetelor va fi voao, şi veţ smeri sufletele voastre. Den noao ale lunii, de cu seară, pînă în zeace ale lunii, seara, veţ sîmbăta sîmbetele voastre”.  Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd:  „Grăiaşte fiilor lui Israil, zicînd: În ale lunii a şaptea aceştiia, praznecul corturilor, 7 zile, Domnului.  Şi ziua dentîi chemată sfintă va fi, tot lucrul de lucrat nu veţi face.  Şapte zile veti aduce ardere-de-tot Domnului. Şi ziua a opta chemată sfintă va fi voao, şi veţi aduce ardere-de-tot Domnului Ieşire iaste, tot lucrul ce să lucrează să nu faceţi.  Aceastea sînt praznecile Domnului, pre care chemat pre dînsele chemate sfinte, ca să aduceţi aduceri Domnului arderi-de-tot jîrtvei lor, şi turnările lor, den zi în zi,  Afară den sîmbetele Domnului, şi afară den dările voastre, şi afară den toate rugile voastre, şi fără de ceale de bunăvoie ale voastre carele veţi da Domnului;  Şi în 15 zile a lunii a şapte aceştiia, după ce veţi isprăvi roadele pămîntului, să prăznuiţi Domnului 7 zile.  în ziua dentîi, odihnă, şi în a opta zi, odihnă. Şi veţi lua voao în ziua dentîi roadă den lemnu frumos, şi ramuri de finic, şi stîlpări de lemnu dease, şi răcniţi, şi stîlpări de agnu den pîrîu, şi vă veţi veseli înaintea Domnului Dumnezăului vostru  Şapte zile ale anului Leage veacinică la rudele voastre, în luna a şaptea veţi prăznui pre dînsa.  În corturi să sălăşluiţi 7 zile, tot moşneanul de pămînt în Israil va lăcui în corturi,  Pentru ca să vază rudele voastre că în corturi am lăcuit pre fiii lui Israil cînd i-am scos pre dînşii den pămîntul Eghipetului Eu - Domnul Dumnezăul vostru”’.  Şi grăi Moisi praznicile Domnului Dumnezăului fiilor lui Israil.

CAP XXIV

      Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Porunceaşte fiilor lui Israil, şi să-ţ ia ţie untdelemnu de măslin curat şi limpede la lumină, să arză lumină pururea.  Afară  de  acoperemînt,  în cortul mărturiei, şi-l vor arde pre dînsul Aaron şi fiii lui, de cu sară pînă dimineaţa, înaintea Domnului pururea. Leage veacinică în rudele voastre.  Pre sfeaşnicul cel curat [89] veţi arde luminele înaintea Domnului pînă  dimineaţa. Şi veţi lua făină curată şi o veţi face pre dînsa 12 pîini, de doao a zeacea va fi o  pîine. Şi veţi pune pre eale doao puneri, 6 pîini o punere, pre masa cea cinată, înaintea  Domnului. Şi veţi pune pre o punere tămîie curată şi sare, şi vor fi pîinele întru  pomenire, puse cătră Domnul. în ziua simbetii veţi pune înaintea Domnului, pururea,  de la fiii lui Israil, făgăduinţă veacinică. Şi va fi lui Aaron şi fiilor lui, şi le vor mînca pre eale în loc sfint, pentru că sfinte sfintelor sînt aceastea lui, de la ceale ce să jîrtvesc Domnului, leage veacinică”. Şi ieşi fecior de fămeaie israil teancă, şi acesta era fiiu de eghiptean între fiii lui Israil, şi s-au sfădit în tabără cel den israilteancă şi omul isranteanul; Şi numind feciorul fămeii israilteancii nume, au blestemat; şi l-au adus pre el cătră Moisi. Şi numele mumei lui - Salomith, fata lui Davri, den sermnţia lui Dan. Şi-l puseră pre dînsul în temniţă, ca să-l cerceteaze pre dînsu pren porunca Domnului Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Scoate pre cela ce au blestemat afară den tabără şi vor pune toţi ceia ce au auzit mînile lor pre capul lui şi-l vor ucide cu pietri toată adunarea.  Şi fiilor lui Israil grăiaşte şi vei zice cătră dînşii: ’Om, om de va blestema pre Dumnezăul lui, păcat va lua. Iară numind numele Domnului, cu moarte să să omoară. Cu pietri să-l ucigă pre dînsul toată adunarea lui Israil. Veri nemearnic, veri de loc, numind el numele Domnului, să moară. Şi om care va lovi tot sufletul omului şi va muri, cu moarte să să omoară. Şi carele va lovi dobitoc şi va muri, să plătească suflet pentru suflet Şi de va da neştine hulă aproapelui său, cum i-au făcut lui, într-acesta chip i se va face lui. Zdrobitură pentru zdrobitură, ochiu pentru ochiu, dinte pentru dinte. După cum va da hulă omului, aşa să i să dea lui.  Carele va lovi om şi va muri, cu moarte să să omoară. O dereptate va fi celui nemeamic şi celui de loc, căce Eu Domnul Dumnezăul vostru'“. Şi grăi Moisi fiilor lui Israil, şi scoaseră pre cela ce l-au blestemat afară den tabără şi-l uciseră pre dînsul cu pietri toată adunarea. Şi fiii lui Israil au făcut după cum au poruncit Domnul lui Moisi

CAP XXV

      Şi grăi Domnul cătră Moisi, în muntele Sinaiei, zicînd: „Grăiaşte fiilor lui Israil şi vei zice cătră ei: ’Cînd veţ intra în pămîntul care Eu vă dau voao, şi se va odihni pămîntul care Eu dau voao, sîmbete Domnului.  Şase ani vei sămăna ţarina ta, şi 6 ani vei tăia via ta şi vei aduna roadă ei.  Iară la al şaptelea an, simbete, odihnă va fi pămîntului, simbete Domnului. Ţarina ta nu vei sămăna şi via ta nu o vei tăia.  Şi ceale ce crescu singure ale ţarinii tale să nu le seaceri, şi strugurul sfinţeniii tale să nu-l culegi. An de odihnă va fi pămîntului.  Şi vor fi simbetele pămîntului 6 bucate ţie, şi slugii tale, şi slujnicii tale, şi năimitului tău, şi celui nemeamic ce lăcuiaşte lingă tine;  Şi dobitoacelor tale, şi hiarălor den pămîntul tău va fi toată roadă lui de mîncat.  Şi vei număra ţie 7 odihni de an, 7 ani 8 cîte 7 ori, şi vor fi ţie şapte săptămîni de an, 49 de ani.  Şi se va răsuna glas de trimbiţe în tot pămîntul vostru, în luna a şaptea, în 10 ale lunii. În ziua rugii veţ răsuna cu trimbiţe în tot pămîntul vostru.  Şi veţ sfinţi anul cel al  cincizăcilea an şi veţ striga iertare pre pămînt la toţi ceia ce lăcuiescu pre dînsul. An de slobozenie, semnul acesta va fi voao, şi va mearge fieştecarele la moşia lui şi fieştecarele la moştenirea lui veţ mearge.  Slobozenia însemnării aceasta va fi voao, anul al cincizecilea an va fi voao. Să nu sămănaţ, nice să secerat ceale ce singure crescu lui şi să nu culeageţi ceale sfinte ale lui,  Pentru că a slobozeniei semnu iaste, sfint va fi voao, den cîmpi veţ mînca roadele lui.  Şi în anul slobozeniei semnului ei se va învîrteji fieştecarele la agonisita lui.  Iară de vei da vînzare  aproapelui tău şi de te vei şi împrumuta de la aproapele tău, nu-l nevoiască omul pre vecinu-ş.  După numărul anilor, după însemnare, vei lua de la aproapele tău, după numărul anilor, den roade îţ va da ţie.  După cum mai mult den an, va mulţi agonisita lui; şi după cum mai puţin den ani, va împuţina agonisita lui, pentru că număr roadelor tale îţ va da el ţie.  Nu nevoiască omul pre vecinul lui, şi să te temi de Domnul Dumnezăul tău. Eu -Domnul Dumnezăul vostru.  Şi veţ face toate dereptăţile Meale şi toate judecăţile Meale, şi le păzit şi le faceţ pre dînsele, şi lăcuit pre pămînt nedejduind.  Şi va da pămîntul creaşterile lui, şi veţ mînca de saţiu, şi veţ lăcui cu nădeajde pre dînsul.  Iară de veţ zice: ’Ce vom mînca în anul acesta, al şaptelea, de nu vom sămăna şi de nu vom aduna roadele noastre?’,  Şi voiu trimite blagoslovenia Mea în anul al şaselea şi va face roadele ei la 3 ani,  Şi veţ sămăna în anul al optulea şi veţ mînca den roade vechi. Pînă la al noaolea an, pînă vor veni roadele lui, veţ mînca vechile vechilor.  Şi  pămîntul nu se va vinde întru adeverinţe, [90] pentru că al Mieu iaste pămîntul, că nemearnici şi vineţiei sînteţ voi înaintea Mea, Si în tot pămîntul moştenirii voastre, mmtuiri veţ da pămîntului. Iară de va sărăci frate-tău ce e cu tine şi va vinde den moşia lui, şi va veni cel ce să rudeaşte, ce iaste aproape de el, şi va mîntui vinzarea fratelui lui. Iară de nu va fi la neştine rudenie, şi va avea la mînă şi se va afla lui de ajunsu răscumpărări lui, Şi va socoti anii vînzării lui şi va da ce prisoseaşte omului căruia au vîndut pre dînsul lui, şi se va învîrteji la moşia lui. Iară de nu-i va fi înde mînă de ajunsu ca să-i dea lui, şi va fi vînzarea a cumpărătoriului ei pînă la al şaselea an al slobozirii. Şi va ieşi în slobozire şi se va în vîrteji la moşia lui. Iară de va vinde neştine casă lăcuită, într-o cetate zidită, şi va fi mîntuirea ei pînă se va umplea anul zilelor: va fi răscumpărarea ei. Iară de nu se va răscumpăra pînă se va plini un an de tot, se va adeveri casa, carea iaste în cetatea ce are zidiu, adevărat celuia ce au cumpărat pre ea, întru rudele lui, şi nu va ieşi la slobozenie. Iară casele de pren sate, cărora nu iaste pemprejur zid, cătră ţarina pămîntului se vor socoti. Răscumpărătoare pururea vor fi aceastea şi în slobozenie vor ieşi. Şi cetăţile leviţilor, case cetăţilor moşiei lor, mîntui te pururea vor fi leviţilor. Şi carele va răscumpăra de la leviţ, şi va ieşi vînzarea caselor cetăţii moşiilor în slobozenie, căce casele cetăţilor leviţilor, moşie lor, în mijlocul fiilor lui Israil. Şi ţarinile ceale osebite cetăţilor lor nu se vor vinde, pentru că moşie veacinică iaste aceasta lor. Iară de va sărăci frate-tău ce iaste cu tine şi va slăbi cu mîinele lîngă tine, să-l ajut pre el ca pre un venetic şi nemeamic, şi va trăi frate-tău cu tine.  Să nu iai de la dînsul camătă, nice la mulţime, şi să te temi de Dumnezăul tău. Eu - Domnul. Şi va trăi frate-tău împreună cu tine. Argintul tău să nu-l dai lui pre camătă şi pre adaos să nu dai lui bucatele tale. Eu - Domnul Dumnezăul vostru, Cela ce v-am scos pre voi den pămîntul Eghipetului, să vă dau voao pămîntul Hanaan, ca să vă fiu voao Dumnezău. Iară de se va smeri ţie frate-tău lîngă tine şi se va vinde ţie, să nu-ţ slujască slujbă de rob. Ca un năimit sau nemeamic să fie lîngă tine, pînă la anul slobozeniei va sluji la tine. Şi va ieşi cu slobozenie, şi feciorii lui împreună cu dînsul, şi va mearge la ruda lui, şi la moşia cea părintească va alerga, Pentru că robi-M sînt Mie acestea pre carii i-am scos den pămîntul Eghipetului; să nu să vînză în vînzare de robu.  Să nu-l întinzi pre el în chinuire, şi să te temi de Domnul Dumnezăul tău.  Şl slugă şi slujnică, cîţ se vor face ţie dentru limbi, cîţi sînt pe împrejurul tău, dentr-înşii să agonisiţi rob şi roabă.  Şi den fiii nemearnicilor carii sînt între voi, dentr-înşii veţi agonisi, şi den rudele lor, cîţi se vor naşte în pămîntul vostru; vor fi voao întru moşie.  Şi veţi împărţi pre dînşii feciorilor voştri după voi, şi vor fi voao ţinuţi în veati. Iară den fraţii voştri den fiii lui Israil, fieşcarele pre fratele lui să nu-l întinză pre el în chinuri.  Iară de va afla mîna nemearnicului au celui venetic de lîngă tine şi, sărăcind fratele tău, se va vinde nemearnicului au veneticului ce e lîngă tine au celui den naştere nemeamic.  După ce se va vinde el, răscumpărare va fi lui. Unul den fraţii lui va răscumpăra pre el,  Fratele tătîni-său au fiiul fratelui tătîni-său va mîntui pre dînsul, au den casele trupurilor den neamul lui va mîntui pre el. Iară de va avea cu mîinile lui, se va răscumpăra pre sine  Şi se va socoti cătră cela ce l-au răscumpărat pre el, den anul cure au vîndut pre sine lin pînă la anul slobozirii, şi va fi argintul vînzării lui ca o zi de năimit An den an va fi cu el.  Iară de va fi la niştine mai mult den ani decît preţul, va da răscumpărarea lui den argintul vînzării lui. Iară de va rămînea puţintel den ani la anul iertării, şi va socoti lui după anii lui  Şi va da răscumpîrărea lui. Ca un năimit, an den an va fi împreună cu dînsul. Nu-l vei întinde pre el cu osteneală înaintea ta.  Iară de nu se va răscumpăra după aceasta, şi va ieşi în anul slobozeniii el cu copiii lui împreună cu dînsul. Pentru că ai Miei sînt fiii lui Israil robi, slugi Mie acestea sînt, carii i-am scos den pămîntul Eghipetului.

CAP XXVI

      Că Eu - Domnul Dumnezăul vostru. Să nu faceţi voao singuri făcute de mînă, nice doplite, nice stîlpu să nu rădicaţi voao, nice piatră sămnu să puneţi în pămîntul vostru, ca să vă închinat lui. Eu sînt Domnul Dumnezăul vostru.  Simbetele Meale să le păziţi şi de sfintele Meale să vă teameţi. Eu sînt Domnul.  De veţi umbla întru poruncile Meale şi învăţăturile Meale veţi păzi şi le veţi face pre dînsele,  Şi voiu da ploaie voao în vreamea ei, şi pămîntul va da roadele lui, şi leamnele dmpilor vor da roadă lor.  Şi va apuca voao treirişul culesul, şi culeşul va apuca sămînţă, şi veţi mînca pîinea voastră în saţiu, şi veţi lăcui cu întemeiare pre pămîntul vostru. Şi războiu nu va treace pren [91] pămîntul vostru. Şi voiu da pace în pămîntul vostru, şi veţi dormi, şi nu va fi carele să spaie pre voi, şi voiu piarde hiară reale den pămîntul vostru. Şi războiu nu va treace pren  pămîntul vostru. Şi veţi goni pre vrăjmaşii voştri, şi vor cădea înaintea voastră cu  ucidere. Şi va goni den voi cinci pre o sută, şi o sută den voi vor goni zeace mii, şi vor cădea neprietenii voştri înaintea voastră în  sabie. Şi voiu căuta preste voi, şi voiu blagoslovi pre voi, şi voiu creaşte pre voi, şi voiu înmulţi pre voi, şi voiu întări făgăduinţa Mea cu voi. Şi veţi mînca vechi, şi vechile vechilor,  şi vechi den faţa celor noao veţi scoate.  Şi voiu pune făgăduinţa Mea întru voi, şi nu va urî sufletul Mieu pre voi. Şi voiu umbla întru voi, şi voiu fi voao Dumnezău, şi voi veţ fie Mie norod. Eu - Domnul Dumnezeul vostru, Ce v-am scos pre voi den pămîntul Eghipetului, fiind voi robi, şi am zdrobit legătura jugului vostru, şi v-am adus pre voi cu fală.  Iară de nu Mă veţi asculta, nice veţi face poruncile Meale aceastea, Ce veţi neasculta de dînsele şi judecăţilor Meale, se va îngreuia sufletul vostru ca voi să nu faceţi toate poruncile Meale, ca să răsipiţi făgăduinţa Mea, Şi Eu voiu face aşa voao, şi voiu pune pre voi lipsa, şi riia, şi gălbenarea, orbind ochii voştri şi sufletul vostru topind, şi veţi sămăna în zădar seminţiie voastre, şi le vor mînca împotrivnicii voştri. Şi voiu întări faţa Mea preste voi, şi veţi cădea naintea vrăjmaşilor voştri, şi vor goni pre voi ceia ce gonescu pre voi, şi veţi fugi negonindu-vă nimenea pre voi. Şi de nu-M veţi asculta nice pînă într-atîta, şi voiu adaoge a vă certa pre voi cu rane de 7 ori, pentru păcatele voastre. Şi voiu surpa semeţia mîndriei voastre, şi voiu pune voao ceriul ca de hier, şi pămîntul vostru, ca de aramă, Şi va fi în deşărt virtutea voastră, şi nu va da pămîntul vostru sămînţă lui, şi lemnul ţarinii voastre nu va da roadă lui. Şi după aceasta de veţi mearge în curmeziş şi nu veţi vrea să Mă ascultaţi, voiu adaoge voao şapte rane, după păcatele voastre, Şi vom trimite preste voi gadinile ceale sălbatece ale pămîntului şi vor mînca pre voi, şi vor topi dobitoacele voastre, şi puţini voiu face pre voi, şi pustii vor fi căile voastre. Şi cu aceastea de nu vă veţi pedepsi, ce veţi mearge cătră Mine în curmeziş, Voiu mearge şi Eu cu voi cu mînie încurmezişată şi voiu lovi şi Eu pre voi de 7 ori, pentru păcatele voastre, Şi voiu aduce preste voi sabie izbîndind izbînda făgăduinţii, şi veţi fugi în cetăţile voastre. Şi voiu trimite moarte preste voi, şi vă veţi da în mînifia  le vrăjmaşilor voştri.  Ca să vă năcăjăscu pre voi cu lipsă de pîine, şi vor coace 10 muieri pîinile voastre într-un cuptoriu şi vor da pîinile voastre cu cumpăna, şi veţi mînca, şi nu vă veţi sătura.  Iară de nu-M veţi  asculta nice cu aceastea, ce veţi mearge cătră Mine în curmeziş,  Şi Eu voiu mearge cu voi  cu mînie încurmezişată, şi voiu certa şi Eu pre voi de 7 ori, după greşalele voastre,  Şi veţi mînca trupurile feciorilor voştri, şi trupurile featei or voastre veţi mînca.  Şi voiu pustii stîlpii voştri, şi voiu piarde ceale de lemnu făcute de mînile voastre, şi voiu pune oasele voastre preste oasele bozilor voştri, şi să va supăra sufletul Mieu voao.  Şi voiu pune cetăţile voastre pustii, şi voiu pustii sfintele voastre, şi nu voiu mirosi mirosenia jîrtvelor voastre.  Şi voiu pustii Eu pămîntul vostru, şi să vor mira pentru el vrăjmaşii voştri, ceia ce lăcui eseu pre el.  Şi voiu sămăna pre voi în limbi, şi va topi pre voi mergînd sabia. Şi va fi pămîntul vostru pustiiu. Şi cetăţile voastre vor fi pustii.  Atunce bine va vrea pămîntul simbetile lui, toate zilele pustiirii lui,  Şi voi veţi fi în pămîntul vrăjmaşilor voştri. Atuncea va sîmbăta pămîntul şi bine va vrea simbetele lui. Toate zilele pustiirii lui va sîmbăta, carele n-au sîmbătat în simbetele voastre, cînd lăcuiaţi pre dînsul.  Şi celor rămas den voi voiu aduce robime la inema lor, la pămîntul vrăjmaşilor lor, şi-i va goni pre dînşii glas de frunză mutîndu-se, şi vor fugi ca cînd ar fugi de la războiu  Şi vor cădea negoniţi de nimeni, Şi va treace cu vedearea frate pe frate, ca şi la războiu, negonind nimenea, şi nu veţi putea  să  staţi  împotriva nepriatinilor voştri.  Şi veţi peri întru limbi, şi va mînca  pre voi pămîntul vrăjmaşilor voştri.  Şi cei ce vor rămînea den voi se vor strica pentru păcatele lor, şi pentru păcatele părinţilor lor, în pămîntul vrăjmaşilor lor să vor topi.  Şi vor răscumpăra păcatele lor, şi păcatele părinţilor lor, pentru căce au călcat şi M-au trecut cu vedearea pre Mine, pentru căce au mersu înaintea Mea în curmeziş, Şi Eu am mersu cu ei cu mînie încurmezişată, şi-i voiu pierde pre dînşii în pămîntul vrăjmaşilor lor. Atuncea se va ruşina mima lor cea netăiată împrejur, şi atuncea bine vor vrea păcatele lor.  Şi-M voiu aduce aminte de făgăduinţa lui Iacov, şi de făgăduinţa lui Isaac, şi de făgăduinţa lui Avraam, îm voiu aduce aminte,  şi  de  pămînt  îm  voiu aduce aminte.  Şi pămîntul va rămînea de ei. Atuncea va priirni pămîntul simbetele lui, cînd se va pustii el de dînşii, şi ei vor priimi [92] ale lor nelegiuri, pentru căci judecăţile Meale leau trecut cu ochii şi poruncile Meale au supăratam sufletul lor. Şi ca cînd n-ar fi ei in pămîntul vrăjmaşilor lor, nu i-am trecut cu ochii pre ei, nice am supărat lor ca să-i topescu pre ei, ca să risipescu făgăduinţa Mea cea de cătră dînşii, pentru că Eu sînt Domnul Dumnezăul lor. Şi-M voiu aduce aminte de făgăduinţa lor cea dentiiu, cînd i-am scos pre ei den pămîntul Eghipetului, den casă de robie, înaintea limbilor, ca să le fiu lor Dumnezău. Eu - Domnul”. Aceastea-s judecăţile şi poruncile şi leagea carea au dat Domnul în mijlocul Lui şi în mijlocul fiilor lui Izrail. În muntele Sinaiei, în mîna lui Moisi.

C A P XXVI I

      Şi grăi Domnul cătră Moisi. zicînd: „Grăiaşte fiilor lui Izrail şi vei zice cătră dînşii zicînd: ’Om carele se va ruga rugă ca să fie preţul sufletului Domnului, Va fi preţul celui ce e bărbat, den 20 de ani pînă în 60, va fi preţul lui 50 de didrahme de argint, cu cumpăna cea  sfintă,  Iară a părţii fămeieşti va fi preţul 30  de didrahme. Iară de va fi de 5 ani pînă la 20 de ani, va fi preţul bărbatului 20 de  didrahme, iară a fămeii 10 didrahme. Iară de la o lună pînă la 5 ani, va fi preţul bărbatului 5 didrahme de argint, iară al fămeii 3  didrahme de argint. Iară de va fi de 60 de ani în sus, de va fi bărbat, va fi preţul lui 15 didrahme de argint, iară al fămeii 10  didrahme. Iară de va fi smerit, cu preţul lui va sta înaintea preotului şi-l va preţui preotul: după cum poate mîna celui ce s-au rugat, aşa-l  va preţui pre el preotul. Iară de va fi den dobitoacele carele să aduc de ei dar Domnului, carele va da den eale Domnului, va fi sfint. Să nu-l schimbe pre el bun pre rău, nice rău pre bun; iară de-l va schimba pre el să-l schimbe dobitoc pre dobitoc, va fi acela şi schimbarea sfintă. Iară de va fi tot dobitocul necurat, den care nu se aduce den eale dar Domnului, va pune dobitocul înaintea preotului Şi va preţui pre dînsul preotul, între bun şi între rău, şi, dupre cum va preţui pre dînsul preotul, aşa va sta. Iară de mîntuit va mîntui pre dînsul, va adaoge a cincea cătră preţul lui. Şi om carele va sfinţi casa lui sfîntă Domnului, şi o va preţui pre dînsa preotul între mijloc de bună şi între mijloc de rea; dupre cum o va preţui pre dînsa preotul, aşa va sta. Iară de cela ce-au sfinţit pre dînsa va mîntui casa lui, va adaoge preste ea a cincelea de argintul preţului, şi va fi a lui. Iară de va fi den ţarina moşiei lui să sfinţească omul Domnului, şi va fi preţul după săminţa lui, măsură de orzu de didrahme de
argint.  Iară de va fi de-n anul slobozirii va sfinţi ţarina lui, după preţul lui va sta. Iară de mai pre urmă, după slobozenie, va sfinţi ţarina lui, va socoti lui preotul argintul preste ceialalţi ani, pînă la anul slobozirii, şi va scădea den preţul lui.  Şi de va răscumpăra ţarina cela ce o au sfinţit pre dînsa, va adaoge a cincea argintului cătră preţul lui, şi va fi lui.  Iară de nu va răscumpăra ţarina şi va vinde ţarina altui om, nu o va mai răscumpăra pre dînsa,  Ce va fi ţarina, trecînd  slobozenia, sfîntă lăudată Domnului, ca şi pămîntul cel osebit; preotului va fi moşia lui.  Iară de va fi [că] den ţarina care au cumpărat, care nu iaste den ţarina moşiei lui, va sfinţi Domnului,  Va socoti cătră dînsul preotul săvîrşitul preţului den anul slobozirii şi va da preţul în ziua aceaea - sfintă Domnului.  Şi în anul slobozirii se va da ţarina omului de la carele au cumpărat pre dînsa, căruia era moşia pămîntului.  Şi tot preţul va fi cu cumpenele ceale sfinte: 20 de bani va fi didrahmul. Şi tot dentîiu-născutul carele se va face în dobitoacele tale va fi Domnului şi nu va sfinţi pre dînsul nimeni. De va fi viţel, de va fi oaie, a Domnului iaste.  Iară de va fi den dobitoacele ceale necurate, va schimba după preţul lui şi va adaoge al cincilea lui cătră dînsul şi va fi lui. Iară de nu se va răscumpăra, şi va vinde după preţul lui.  Şi toată dama ce va da omul Domnului den toate den cîte are el, den om pînă în dobitoc, şi den ţarina moşiei lui, nu se va da, nice se va răscumpăra. Toată dania sfintă a sfintelor va fi Domnului.  Şi toată punerea carea se va pune de la oameni nu se va răscumpăra, ce cu moarte se va omorî.  Toată a zeacea pămîntului, den sămînţă pămîntului şi den roadă lemnului, a Domnului iaste, sfintă Domnului.  Iară de va răcumpîra răscumpărînd omul zeciuiala lui, a cincea a lui va adaoge preste ea, şi va fi lui.  Şi toată a zeacea den boi şi den oi, şi tot ce se va petreace supt toiag la număr, a zeacea va fi sfintă Domnului. Să nu-l schimbi pre el bun cu rău, nice rău cu bun. Iară de vei schimba schimbînd acela, şi schimbarea lui va fi sfintă. nu se va răscumpăra’”. Aceastea sînt poruncile care au poruncit Domnul lui Moisi, cătră fiii lui Izrail, în muntele Sinaii.

NUMERILE

CAP I

      Şi grai Domnul cătră Moisi în pustia Sinaii, în cortul mărturiei, într-una a lumi a doua a anului al doilea, ieşind ei den pămîntul Eghipetului, zicînd: „Luaţi începătură a toată adunarea fiilor lui Israil, după rudeniile lor, după casele  moşiilor lor, După număr den numele lor, după capul lor, tot bărbatul den 20 de ani şi în sus, tot cela ce iase întru putearea lui Israil, socotiţi-i pre ei cu putearea lor; tu şi Aaron  să-i socotiţi pre dînşii. Şi împreună cu voi vor fi fieştecare cu putearea lor, fieştecarele după neamul a fieştecăruia dentru boiari,  după casele moşiilor vor fi. Şi aceastea-s numele oamenilor carii vor sta împreună cu voi: dentr-ai lui Ruvim, Eli sur, feciorul lui  Sedeur;  Dentr-ai lui Semeon, Salamiir,  feciorul lui Surisadai;  Dentr-ai Iudii, Naason, feciorul lui Aminadav; Dentr-ai lui Isahar,  Nathanail,  feciorul  lui Sohar;  Dentr-ai lui Zavolon, Eliav, feciorul luiHelon; Dentru fiii lui Iosif, dentr-ai lui Efraim, Eli-sama, feciorul lui Semiud; dentr-ai lui Manasi,  Gamaliil,  feciorul  lui Fadasur; Dentr-ai lui Veniamin, Avidan, feciorul lui Gadeoni;  Dentr-ai lui Dan, Ahiezer, fecionil lui Amisadai;  Dentr-ai lui Asir, Fagheil, feciorul lui Ehran;  Dentr-ai lui Gad, Elisaf, feciorul lui Raguil;  Dentr-ai lui Neftalim, Ahire, feciorul lui Enan. Aceştea-s cei aleş ai adunării, boiarii neamurilor, după moşiile lor, peste mii mai mari lui Israil sînt”. Şi hio Moisi şi Aaron pre bărbaţii acestea ce s-au chemat pre nume. Şi toată adunarea au adunatu-o, într-una a lunii, în al doilea an, şi să socotiră după rudele lor, după moşiile lor, după numărul numelor lor, den 20 de ani şi în sus, tot bărbatul după capul lor. După cum au poruncit Domnul lui Moisi, şi să socotiră ei întru pustiiul Sinaiei. Şi să făcură fiii lui Ruvim, celui dentîi născut al lui Israil, după rudeniile lor, după noroadele lor, după casele moşiilor lor, după numărul numelor lor, după capul lor, toată partea bărbătească den 20 de ani şi în sus, tot cela ce iase cu putearea, socoteala lor den ruda lui Ruvin:  Patruzeci şi şase de mii şi cinci sute. Şi fiu lui Simeon, după rudeniile lor, după noroadele lor, după casele moşiilor lor, după numărul numelor lor, după capul lor, tot bărbatul den 20 de ani şi în sus, tot cela ce iase cu putearea: Socoteala lor den ruda lui Simeon, 50 şi 9 de mii şi trei sute.  Fiilor lui Gad, după rudele lor, după noroadele lor, după casele moşiilor lor, după numărul numelor lor, tot bărbatul de 20 de ani şi în sus, tot cela ce iase cu putearea:  Socoteala lor den ruda lui  Gad, 40 şi 5 de mii şi 6 sule şi 50.  Fuior Iudei, după rudele lor, după noroadele lor, după casele moşiilor lor, după numărul numelor lor, după capul lor, toţi bărbaţii den 20 de ani şi în sus, tot cela ce iase cu putearea:  Socoteala lor den fealiul Iudei, 70 şi 4 de mii şi 8 sute.  Fiilor lui Isahar, după rudeniile lor, după noroadele lor, după casele moşiilor lor, după numărul numelor lor, după capul lor, tot bărbatul den 20 de ani şi în sus, tot cela ce iase cu putearea:  Socoteala lor den fealiul lui Isahar, 50 şi 4 de mii şi 4 sute.  Fiilor lui Zavulon, după rudele lor, după noroadele lor, după casele moşiilor lor, după numărul numelor lor, după capul lor, tot bărbatul den 20 de ani şi în sus, tot cela ce iase cu putearea: Socoteala lor den fealiul lui Zavulon, 50 şi şapte de mii şi 4 sute.  Fiilor lui Iosif, fiii lui Efraim, după rudele lor, după noroadele lor, după casele moşiilor lor, după numărul numelor lor, după capul lor, tot bărbatul den 20 de ani şi în sus, tot cela ce iase cu putearea:  Socoteala lor den fealiul lui Efraim, 33 40000 şi 500.  Fiilor lui Manasi, după rudenule lor, după noroadele lor, după casele moşiilor lor, după numărul numelor lor, după capul lor, tot bărbatul den 20 de ani şi în sus, tot cela ce iase cu putearea:  Socoteala lor den neamul lui Manasi, treizeci şi doao de mii şi doao sute.  Fiilor lui Venianun, după rudele lor, după noroadele lor, după casele moşiilor lor, după numărul numelor lor, după capul lor, toată partea bărbătească den 20 de ani şi în sus, tot cela ce iase cu putearea: Socoteala lor den neamul lui Veniamin, 35000 şi 400.  Fiilor lui Dan, după rudeniile lor, după noroadele lor, după casele moşiilor lor, după numărul numelor lor, după capul lor, toată partea bărbătească den 20 de ani şl în sus, tot cela ce iase cu puteare:  Socoteala lor den fealiul lui Dan, 62000 şi 700. Fiilor lui Asir, după rudele lor, după noroadele lor, după casele moşiilor lor, după numărul numelor lor, după capul lor, toată partea bărbătească a lor den 20 de ani şi în sus, tot cela ce iase cu putearea:  Socoteala lor den fealiul lui Asir, 41000 şi 500.  Fiilor lui Neftalim, după rudeniile lor, după noroadele lor, după casele moşiilor lor, după numărul numelor lor, după capul lor, tot bărbatul lor den 20 de ani şi în sus, tot cela ce iase cu puteare:  Socoteala lor den feliul lui Neftalim, [94] cincizeci şi trei de mii şi 400. Aceasta e socoteala carea au socotit Moisi şi Aaron, şi boiarii lui Izrail, 12 bărbaţi, un bărbat dupe un neam, după neamul caselor moşiilor lor era. Şi să făcu toată socoteala fiilor lui Israil, cu putearea lor, den 20 de ani şi în sus, tot cela ce ieşiia să se rînduiască la războiu în Israil, Şase sute de mii şi trei mii şi cinci sute şi cincizeci. Iară leviţii den ruda moşiilor lor nu s-au socotit dentru fiii lui Israil. Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Caută ruda lui Levi să nu o socoteşti împreună şi numărul lor să nu-l iai în mijlocul fiilor lui Israil. Şi tu socoteaşte pre leviţi la cortul mărturiei şi la toate vasele lui şi la toate cîte sîntu în el. Rîdica-vor ei cortul şi toate vasele lui, şi ei vor sluji întru eale şi prejur cort vor tăbărî. Şi rîdicînd cortul, vor coborî pre el leviţii şi, tăbărînd, vor întinde cortul; şi cel de alt neam care se va apropia va muri. Şi vor tăbărî fiii lui Israil, om întru a lui rînduială şi om după a lui voivozie, cu putearea lor. Iară leviţii să să tăbărască în preajmă, împrejurul cortului mărturiei, şi nu va fi greşală întru fiii lui Israil şi vor păzi leviţii acestea paza cortului mărturiei”. Şi făcură fiii lui Israil după toate cîte au poruncit Domnul lui Moisi şi lui Aaron, aşa au făcut.

CAP II

      Şi grăi Domnul cătră Moisi şi cătră Aaron,  zicînd:  „Omu ţiindu-se după şireagul lui, după steagurile, după casele moşiilor lor, să să tăbărască fiii lui Israil înaintea Domnului;
împrejurul cortului mărturiei vor tăbărî fiii lui  Israil. Şi ceia ce vor tăbărî mai înainte spre răsărit, şireagul taberei Iudei cu putearea lor, şi boiariul fiilor Iudei, Naason, feciorul lui  Aminadav,  Puterile lui, cei socotiţi, 74000  şi 600. Şi ceia ce tăbărăscu ţiindu-se de ruda lui Isahar, şi boiariul fiilor lui Isahar,  Nathanail, feciorul lui Sogar,  Puterile lui,  cei socotiţi, 54000 şi 400. Şi ceia ce tăbărăscu ţiindu-se de ruda lui Zavulon, şi boiariul fiilor lui Zavulon, Eliav, feciorul lui Helon,  Puterile lui, cei socotiţi, 57000 şi 400. Toţi cei număraţi den tabăra Iudii, 100 şi 80 şi 6 de mii şi 400, cu putearea lor, întiiu se vor rădica. Polcurile taberii lui Ruvim, cătră a miazăzi, cu putearea lor, şi boiariul fiilor lui Ruvim, Elisur, feciorul lui Sediur,  Puterile lui, cei socotiţi, 47000 şi 500. Şi ceia ce tăbărăscu ţiindu-se de el den ruda lui Semeon, şi boiariul fiilor lui Semeon, Salamul, feciorul lui Surisade,  Puterile lui, cei socotiţi, 59000 şi  300.  Şi ceia ce tăbărăscu ţiindu-se de el, ruda lui Gad, şi boiariul fiilor lui Gad, Elisaf, feciorul lui Raguil,  Puterile lui, cei socotiţi, 45000 şi 650.  Toţ cei număraţi den tabăra lui Ruvim, 151000 şi 450, cu putearea lor, al doile să vor rădica.  Şi să va rădica cortul mărturiei şi tabăra leviţilor în mijlocul taberilor; după cum vor tăbărî, aşa să vor şi rădica, fieştecarele ţiindu-se după şireagul lui.  Şireagurile taberii lui Efraim, de spre mare, cu putearea lor, şi boiariul fiilor lui Efraim, Elisama, feciorul lui Emiud,  Puterile lui, cei socotiţi, 40000 şi 500. - Şi ceia ce  tăbărăscu carii să ţin ruda lui Manasi, şi boiariul fiilor lui Manasi, Gamaliil, feciorul lui Fadasur,  Puterile lui, cei socotiţi, 32000 şi 21 200.  Şi ceia ce să tăbărăscu ţiindu-se ruda lui Veniamin, şi boiariul fiilor lui Veniamin, Avidan, feciorul lui Gadioni,  Puterile lui, cei socotiţi, 35000 şi 400.  Toţi cei număraţi den tabăra lui Efraim, 108000 şi 100, cu puterile lor.  Al treilea să vor rădica şireagul taberii lui Dan, cătră miazănoapte, cu puterile lor; şi boiariul fiilor lui Dan, Ahiezer, feciorul lui Amisadai,  Puterile lui,  cei socotiţi, 26 62000 şi 700.  Şi ceia ce tăbărăscu ţiindu-se de el, ruda lui Asir, şi boiariul fiilor lui Asir, Faghena, feciorul lui Ehran,  Puterile lor, cei socotit, 41000 şi 500.  Şi ceia ce tăbărăsc ţiindu-se ruda lui Neftalim, şi boiariul fiilor lui Neftalim, Ahire, feciorul lui Enaan,  Puterile lor, cei socotiţi, 53000 şi 400.  Toţi cei  număraţi den tabăra lui Dan, 157000 şi 600, cu putearea lor, pre urmă se vor rădica, după şireagul lor”.  Aceasta e socoteala fiilor lui Israil după casele moşiilor. Toată socoteala taberilor, cu puterile lor, 603000 şi 550.  Iară leviţii nu s-au Socotit împreună cu fiii lui Israil, după cum au poruncit Domnul lui Moisi.  Şi făcură fiii lui Israil după toate cîte au poruncit Domnul lui Moisi, aşa s-au tăbărît, după şireagul lor, şi aşa să rădica fieştecarele ţiindu-se după noroadele lor, după casele moşiilor lor.

CAP III
      
      Şi aceastea-s naşterile lui Aaron şi ale lui Moisi, întru care zi au grăit Domnul lui Moisi, în muntele Sinaii.  Şi aceastea-s numele fiilor lui Aaron: dentîiu născut, Nadav, şi Aviud, şi Eliazar, şi Ithamar.  Aceastea-s numele fiilor lui Aaron, preoţii cei unşi, pre carii au săvîrşit mînile lor ca să preoţească.  Şi au murit Nadav şi Aviud înaintea Domnului, aducînd ei foc striin înaintea Domnului, întru pustia Sinaii; şi feciori nu era la dînşii, şi preoţiră Eliazar şi Ithamar, cu Aaron, tatăl lor.  Şi grăi Domnul cătră [95] Moisi, zicînd: „Ia pre ruda lui Levi şi vei pune pre ei înaintea lui Aaron preotul şi vor posluşi lui. Şi vor păzi pazele lui şi pazele fiilor lui Israil, înaintea cortului mărturiei, ca  să lucreaze lucrurile cortului. Şi vor păzi toate vasele cortului mărturiei şi pazele fiilor  lui Israil, după toate lucrurile cortului. Şi vei da pre eviţi lui Aaron, fratelui tău, şi feciorilor lui, preoţilor, dare daţi sînt acestea Mie den fiii lui Israil. Şi pre Aaron si pre feciorii lui veţi pune preste cortul mărturiei şi vor păzi preoţia lor şi toate cîte sînt la cuptoriu şi ceale denlăuntrul acoperemîntului; şi cel de alt neam ce se va atinge va muri”.  Şi grai Domnul cătră Moisi, zicînd: „Şi iată. Eu am luat pre leviţi den mijlocul fiilor lui Israil; pentru tot dentîiu născut ce deschide zgăul, de la fiii lui Izrail, răscumpărări lor vor fi; şi vor fi ai Miei leviţii, Pentru că al Mieu e tot cel dentîiu născut; întru care zi am lovit pre tot cel dentîiu născut în pămîntul Eghipetului, am sfinţit Mie tot cel denti ai născut în Izrail; den om pînă în dobitoc, ai Miei vor fi. Eu - Domnul”.  Şi grăi Domnul cătră Moisi în pustia Sinaii, zicînd: „Socoteaşte pre feciorii lui Levi dupe casele moşiilor lor, dăpă noroadele lor, după rudeniile lor, tot bărbatul de o lună în sus,vei socoti pre ei”. Şi socoti pre dînşii Moisi şi Aaron, pren glasul Domnului, după cum au poruncit lor Domnul. Şi era acestea feciorii lui Levi, den numele lor, Ghedsom, Caath şi Merari. Şi aceastea-s numele fiilor lui Ghedsom, după noroadle lor: Loveni şi Semei.  Şi fiii lui Caath, după noroadele lor: Amram şi Isaar, Hevron şi Oziil. Şi fiii lui Merari, după noroadele lor: Mooli şi Musi. Aceastea sînt noroadele leviţilor, după casele moşiilor lor. Lui Ghedsom, norodul lui Loveni şi norodul lui Semei, aceastea-s noroadele lui Ghedsom. Socoteala lor, după numărul a tot bărbatul de o lună şi mai sus, numărul lor, 7000 şi 500. Şi feciorii lui Ghedson dendărătul cortului vor tăbărî de spre mare. Şi boiariul casii moşiei norodului lui Ghedsom: Elisath, feciorul lui Dail. Şi paza feciorilor lui Ghedsom întru cortul mărturiei: cortul şi acoperemîntul lui, şi acoperemîntul uşii cortului mărturiei. Şi pînzele curţii şi acoperemîntul porţii curţii ceia ce iaste la cort şi rămăşiţele tuturor lucrurilor lui. Lui Caath: norodul lui Amram unul, şi norodul lui Isaar unul, şi norodul lui Hevron unul, şi norodul lui Oziil unul. Aceastea-s noroadele lui Caath, după număr, toi bărbatul de o lună şi în sus, 8000 şi 600, Păzind pazele sfintelor. Noroadele fiilor lui Caath vor tăbărî den coastele cortului, de spre amiazăzi.  Şi boiariul casei moşiilor noroadelor lui Caath: Elisafan, feciorul lui Ozeil. Şi paza lor: chivotul, şi masa, şi sfeaşmcul, şi jîrtăvnicele, şi vasele sfîntului, cîte slujescu întru eale, şi acoperemîntul şi toate lucrurile lor.  Şl boiariul cel ce e preste boiarii leviţilor, Eliazar, feciorul lui Aaron preotul: pus ca să păzască pazele sfinţilor.  Lui Merari: norod al lui Mooh, şi norodul lui Musi; aceastea-s noroadele lui Merari, socoteala lor, după număr,  Tot bărbatul de o lună şi mai sus, 6000 şi 50.  Şi boiariul casii moşiilor norodului lui Merari: Suriil, feciorul lui Avihail. Den coastele cortului vor tăbărî, de cătră miazănoapte.  Socoteala  păzii  feciorilor  lui  Merari: căpeţealele cortului, şi zîvoarăle lui, şi stîlpii lui, şi fundurile lui, şi toate vasele lor, şi toate lucrurile lor,  Şi stîlpii curţii pemprejur, şi fundurile lor, şi ţăruşii lor, şi ştreangurile lor.  Ceia ce tăbărăscu den faţa cortului mărturiei, de cătră răsărit, Moisi şi Aaron şi fiii lui, păzind pazele sfîntului, la pazele fiilor lui Izrail; şi cel de alt neam ce se va atinge va muri.  Toată socoteala leviţilor, pre carii i-au socotit Moisi şi Aaron pen glasul Domnului, după noroadele lor, tot bărbatul de o lună şi mai sus, 22000.  Şi zise Domnul cătră Moisi, zicînd: „Socoteaşte tot dentîi născutul, partea bărbătească, den fiii lui Israil, de o lună şi mai sus, şi ia numărul lor den nume.  Şi vei lua pre leviţi Mie, Eu - Domnul, pentru toţi dentîiu născuţii fiii lui Israil; şi dobitoacele - leviţilor - pentru toate ceale dentîiu născute întru dobitoacele fiilor lui Israil'“  Şi socoti Moisi după cum au poruncit Domnul lui, tot dentnu-născutul întru fiii lui Israil.  Şi să făcură toate ceale dentîiu născute, partea bărbăteasca, după număr den nume, de o lună şi mai sus, den socoteala lor, 22000 şi 200 şi 73. Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd:  „Ia pre leviţ pentru toţi cei dentîiu născuţi fiii lui Izrail, şi dobitoacele leviţilor pentru dobitoacele lor, şi vor fi ai Miei leviţii. Eu - Domnul. Şi răscumpărările celor 270 şi trei, cei ce prisosesc mai mult decît leviţii, dentru cei dir.tiiu născut a fiilor lu Israil,  Şi vei lua cinti sicli dupe eapu, dupe didrahmul cel svînt vei lua, doauăzeci de bani siclul.  Şi vei da argintul lui Aaron şi fiilor lui, răscumpărări celor ce prisoseseu întru ei”.  Şi luă Moisi argintul, răscumpărările celor ce prisosiia la răscumpărarea leviţilor; de la cei dentîi născut fiilor lui Israil  Luat-au argintul, 1000 şi 300 şi 60 de side, dupe sidul cel svînt  Şi au dat Moisi argintul, răscumpărările celor ce prisosiia, [96] lui Aaron şi fiilor lui, pren glasul Domnului, în ce chip au poruncit Domnul lui Moisi.

C A P I V

      Şi grăi Domnul cătră Moisi şi cătra  Aaron, zicînd: „Ia căpetenia fiilor lui Caath din mijlocul fiilor Iui Levi, după  noroadele  lor,  după casele moşiilor lor.  Den doauăzeci de ani
şi mai sus, pînă la cinzeci de ani, tot cela ce întră să slujască, ca să facă toate lucrurile în  cortul mărturiei”. Şi aceastea-s faptele feciorilor lui Caath, den mijlocul feciorilor lui Levi, după noroadele lor, după casele moşiilor lor, în cortul mărturiei, Svînta Sfintelor. Şi vor întră Aaron şi fiu lui cînd se va rădica  tabăra Şi vor surpa acoperemîntul ce umbreaşte şi vor acoperi cu el chivotul mărturiei. Şi vor pune preste el acoperimînt piale vînătă şi vor pune preste el haină tot  vînătă deasupra şi vor pune drugii. Şi pre masa ceaea ce iaste înainte, vor pune preste ea haină tot mohorîtă, şi blidele, şi căţiile, şi căuşăle, şi ibricile cu carele toarnă, şi pîinile  ceale ce pururea preste ea vor fi. Şi vor pune preste ea haină roşie şi vor acoperi pre ea cu acoperimînt de piale vînătă şi vor pune drugii  ei. Şi vor lua haină vînătă şi vor acoperi sfeaşnicul ce luminează, şi luminările lui, şi lingurile lui, şi mucările lui, şi toate vasele untdelemnului lui, cu cîte slujăscu întru eale, Şi vor pune pre dînsul şi toate vasele lui în acoperemînt de piale vînătă şi vor pune pre el îndrugi. Şi preste jîrtăvnicul cel de aur pune deasupra haină vînătă şi-l vor acoperi cu acoperimînt de piale vînătă şi vor pune drugii lui. Şi vor lua toate vasele ceale de slujba, cîte slujăscu întru eale la sfinte, şi le vor pune în haină vînătă şi vor acoperi pre eale cu acoperimînt de piale vînătă şi le vor pune pe drugi. Şi acoperemîntul va pune peste jîrtăvnic şi vor acoperi preste el haină toată mohorîtă;  Şi vor pune preste el toate vasele lui cu cîte slujăscu cu eale şi căţiile, şi undeţile de carne, şi păharăle, şi acoperemîntul, şi toate vasele jîrtăvnicului, şi vor pune preste el acoperemînt de piale vînătă şi vor pune drugii lui. Şi vor lua haină mohorîtă şi vor acoperi spalătoarea şi fundul ei şi le vor pune pre eale în acoperemînt de piale vînătă şi le vor pune pe drugi. Şi vor săvîrşi Aaron şi fiii lui acoperind sfintele şi toate vasele ceale sfinte, cînd să rădică tabăra, şi, dupe aceaea, vor întră feciorii lui Caath să rădice; şi să nu să atingă de ceale sfinte, pentru ca să nu moară. Aceastea vor rădica feciorii lui Caath întru cortul mărturiei. Socotitoriu - Eliazar, feciorul lui Aaron - preotul: untdelemnul de lumină, şi tămîia tocmirii, şi jîrtvă cea de toate zilele, şi untdelemnul ungerii; socotitoriu a tot cortului şi cîte sînt întru dînsul în cel sfint şi în toate lucrurile”.  Şi grăi Domnul cătră Moisi şi cătră  Aaron, zicînd:  „Să nu piardeţ den fealiul nărodului lui Caath, den mijlocul leviţilor.  Aceastea faceţi lor, şi vor trăi şi nu vor muri ei mergînd cătră Sfintele Sfintelor: Aaron şi fiii lui să între înlăuntru şi vor tocmi pre ei, pre fieştecarele după rădicarea lui. Şi să nu între să vază fără veaste cel sfint, şi vor muri’  Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd:  „Ia începătura fiilor lui Ghedson şi, pre acestea, dupe casele moşiilor lor, dupe noroadele lor.  Den doauăzeci şi cinci de ani şi în sus şi pînă la cincized de ani, socotiţi pre ei, tot cela ce întră ca să posluşască şi să facă lucrurile la cortul mărturiei.  Aceasta e slujba norodului lui Ghedson, să slujască şi să rădice: Şi va rădica pieile cortului şi cortul mărturiei şi acoperemîntul lui;  Şi acoperemîntui cel vînăt, care iaste deasupra, peste dînsul, şi acoperemîntul uşii cortului mărturiei; Şi pînzele curţii şi poala uşii curţii, cîte-s pre cortul mărturiei,  Şi la jîrtăvnic pre împrejur, şi ceale ce prisosescu dentru eale şi toate vasele ceale de slujbă ale lor. Şi toate cîte slujăscu întru eale vor face. Denaintea lui Aaron şi a fiilor lui va fi toată slujba fiilor lui Ghedson, după toate slujbele lor şi după toate lucrurile lor. Şi vei socoti pre dînşii pre nume toate lucrurile ce-s prentr-înşii.  Aceasta e slujba norodului feciori lor lui Ghedson în cortul mărturiei şi paza lor în mîna lui Ithamar, feciorul lui Aaron, preotului.  Feciorii lui  Merari, după noroadele lor, după casele moşiilor lor.  Socotiţi pre ei den 25 de ani şi mai sus, pînă la 50 de ani; socotiţi pre dînşii tot cela ce întră să posluşască lucrurile cortului mărturiei.  Şi aceastea-s pazele celor ce rădică dentr-înşii, după toate lucrurile lor în cortul mărturiei: căpeţealele cortului, şi zîvoarăle lui, şi stîlpii lui, şi fundurile lui, şi acoperemîntul, şi fundurile lor, şi stîlpii lor, şl acoperemîntul uşii cortului;  Şi stîlpii curţii  pre împrejur, şi fundurile lor, şi stîlpii acoperemîntului porţii curţii, şi fundurile lor, şi ţăruşii lor, şi ştreangurile lor, şi toate vasele lor, şi toate posluşaniile lor. Pre nume să socotiţi pre dînşii şi toate vasele păzii ce să rădică de dînşii.  Aceasta e slujba norodului fiilor lui Merari, în toate lucrurile lor la cortul mărturiei, în mîna lui Ithamar, feciorul lui Aaron preotul”.  Şi socoti Moisi şi Aaron [97] şi boiarii lui Israil pre feciorii Iui Caath, după noroadele lor, după casele moşiilor lor, Den doaozeci şi cinci de ani şi în sus, pînă la cincizeci de ani, tot cela ce va întră a sluji şi a face lucrurile cortului mărturiei. Şi să făcu socoteala lor, după noroadele lor, doao mii şi şapte sute şi cincizeci. Aceasta e socoteala norodului lui Caath, tot cela ce slujaşte întru cortul mărturiei, după cum au socotit Moisi şi Aaron, pren glasul Domnului în mîna lui Moisi. Şi s-au socotit feciorii lui Ghedson, după noroadele lor, după casele moşiilor lor, Den doaozeci şi cinci de ani şi mai sus, pînă la cincizeci de ani, tot cela ce întră a posluşi şi a face lucrurile întru cortul mărturiei, Şi să făcu socoteala lor, după noroadele lor, după casele moşiilor lor, doao mii şi şase sute şi treizeci. Aceasta e socoteala fiilor lui Ghedson, tot cela ce posluşaşte întru cortul mărturiei, pre carii au socotit Moisi şi Aaron, pren glasul Domnului în mîna lui Moisi. Şi să socotiră şi norodul fiilor lui Merari, după noroadele lor, după casele moşiilor lor, Den doaozeci şi cinci de ani şi în sus, pînă la cincizeci de ani, tot cela ce întră a posluşi cătră lucrurile cortului mărturiei. Şi să făcu socoteala rudeniilor lor, după noroadele lor, după casele moşiilor lor, trei mii şi doao sute. Aceasta e socoteala norodului fiilor lui Merari, pre carii au socotit Moisi şi Aaron, pren glasul Domnului în mîna lui Moisi. Toţi cei socotiţi, pre carii au socotit Moisi şi Aaron şi boiarii fiilor lui Israil, pre leviţi, după noroadele lor, după casele moşiilor lor, Den doaozeci şi cinci de ani şi în sus, pînă la cincizeci de ani, tot cela ce întră înlăuntru spre lucrul lucrurilor şi lucrurile ceale ce să rădică în cortul mărturiei,  Să făcură cei socotiţi opt mii cinci sute şi optzeci. Pren glasul Domnului au socotit pre ei în mîna lui Moisi, om după om, pre lucrurile lor şi pre care rădică ei; şi s-au socotit în ce chip au poruncit Domnul lui Moisi.

CAP V

      Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Porunceaşte  fiilor  lui  Israil şi gonecă pre tot stricatul afară den tabără  şi  tot  înfrintul  şi tot  necuratul la suflet.  Den bărbat pînă în fămeaie, scoateţi-i afară den tabără şi să nu pîngărească taberile lor în carile Eu Mă aflu întru ei”.  Şi au făcut aşa fiii lui Israil şi au scos pre dînşii afară den tabără; după cum au poruncit Domnul lui Moisi, aşa au făcut fiii lui Israil.  Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd:  „Grăiaşte fiilor lui Israil, zicînd: ’Bărbat au fămeaie care va face den toate greşalele omeneşti şi, nesocotind, va nesocoti în Domnul şi va greşi, sufletul acela  Va mărturisi păcatul carele au făcut şi va da păcatul, capul şi a cincea lui va adaoge preste el, şi va da cui au greşit lui.  Iară de nu va fi la om rudenie ca să dea lui greşală cătră dînsul, păcatul ce să dă Domnului preotului va fi, afară den berbeacele rugii, pren carele se va ruga cu dînsul pentru dînsul.  Şi toată începătura şi toate ceale ce să sfinţescu întru fiii lui Israil, cîte vor aduce Domnului, preotului - lui vor fi.  Şi a fieştecăruia, ceale sfinţite, ale lui vor fi; şi omul carele va da, preotului - lui va fi'“.  Şi grăi Domnul cătră  Moisi, zicînd: „Grăiaşte fiilor lui Israil şi vei zice cătră dînşii:  ’A omului, a omului de va greşi muiarea lui şi de-l va treace cu ochii pre dînsul să nu-l bage în samă şi va dormi cineva cu ea zăceare de sămînţă.  Şi va ascunde den ochii bărbatului ei şi va tăgădui, şi ea va fi pîngărită, şi mărturie să nu fie asupra ei, şi ea să nu fie grea,  Şi-i va veni lui duh de rîvnire şi va rîvni pre muiarea lui, şi ea iaste pîngîrită, sau va veni preste el duh de rivnire şi va rîvni pre muiarea lui, şi ea nu va fi pîngărită.  Şi va aduce omul muiarea lui cătră preot şi va aduce darul pentru ea al zeacilea lui ifi de făină de orzu; nu va turna preste ea untdelemnu, nice va pune preste ea tămîie, pentru că iaste jîrtvă de rivnire, jîrtvă de pamente, pomenind păcatul.  Şi o va aduce pre dînsa preotul şi va pune pre dînsa înaintea Domnului.  Şi va lua preotul apă curată vie într-un vas de lut, şi den pămîntul carele iaste pre faţa pămîntului cortului mărturiei. Şi luînd preotul, va pune în apă.  Şi va pune preotul muiarea înaintea Domnului; şi va descoperi capul muierii aceştiia şi va pune pre mîinile ei jîrtvă pametei şi jîrtvă rîvnirii; iară în mîna preotului va fi apa mustrarii,  Ceaea ce au blestemat aceasta. Şi o va jura pre dînsa preotul şi va grăi muierii: [98] ’De n-au dormit niştine cu tine, de nu ai călcat a te pîngîri supt bărbatul tău, curată să fii de apa mustrării aceştiia ce să blastîmă! Iară de ai călcat tu, fiind cu bărbat, sau te-ai pîngărit şi au dat niştine patul lui în tine, afară den bărbatul tău, - şi va jura preotul muiarea în jurămintele blestemului acestuia şi va zice preotul muierii - Dea-ţi Domnul în blestem şi în jurămînt în mijlocul norodului tău, cînd va da Domnul coapsa ta căzută şi pîntecile tău umflat. Şi va intra apa aceasta care iaste blestemată în pîntecile tău să-ţi umfle pîntecile şi să cază coapsa tal’. Şi va zice muiarea: ’Facă-se, facă-se!’. Şl va scrie preotul blestemele aceastea în carte şi va muia în apa mustrării Cei blestemate şî va adăpa pre muiarea apa mustrării cei blestemate; Şi va întră într-însa apa cea blestemată a mustrării. Şi va lua preotul den mîna muierii jîrtvă rîvnirii şi va pune jîrtvă înaintea Domnului şi o va duce pre dînsa pre jîrtîvnic. Şi va lua preotul den jîrtvă pamentii ei şi va aduce pre ea preotul pre jîrtîvnic. Şi după aceasta va adăpa pre muiare cu apa, şi va fi, de va fi pîngărită şi va amăgi cu neştiinţă pre bărbatul ei, şi va întră într-însa apa mustrării cea blestemată; şi să va umfla în pîntece şi va cădea coapsa ei, şi va fi muiarea în blestem întru norodul ei. Iară de nu să va pîngări muiarea şi va fi curată, şi nevinovată va fi si va face sămînţă. Aceasta e leagea rîvnirii, căruia va călca muiarea fiind cu bărbat şi să va pîngări, Au om carele va veni pre dînsul duh de rivnire şi va rivni pre muiarea lui şi va pune pre muiarea lui înaintea Domnului şi va face ei preotul toată leagea aceasta  Şi nevinovat va fi omul de greşală, şi muiarea aceaea va lua păcatul ei”.

CAP VI
      
      Şi grăi Domnul cătră Moisi. zicînd: „Grăiaşte fiilor lui Izrail şi vei zice catră el: ’Bărbat au fămeaie carele seva ruga tare rugă  Să curăţasca curăţia Domnului, de vin şi de rachiu se va curaţi, şi oţet den rachiu nu va bea, şi cîte să fac den struguri nu va bea, şi strugur proaspăt şi stafide nu va mînca, toate zilele rugii lui.  Den toate cîte să fac den vie, vin de strugur, pînă în simburi, să nu bea, nice să mănînce dentr-înşii.  Toate zilele rugii curăţirii lui, briciu nu va umbla pre capul tui; pînă să vor umplea zilele cîte s-au rugat Domnului, sfint va fi, hrănind chica, părul capului. Toate zilele rugii Domnului, la tot sufletul mort nu va întră;  La tată şi la mumă şi la frate şi la soră, să nu te pîngăreşti într-înşii, murind ei, pentru că ruga Domnului lui pre dînsul, pre capul lui.  Toate zilele rugii lui, sfint va fi Domnului.  Iară de va muri neştine cu moarte fără de veaste, pre dînsul îndată să va pîngări capul rugii lui, şi va rade capul lui în ziua care se va curaţi;  în ziua a şaptea se va rade. A opta va aduce doao turtureale sau doi pui de porumb cătră preot ia uşa cortului mărturiei.  Şi va face preotul una pentru greşală şi una de ardere-de-tot, şi să va ruga pentru el preotul, pentru carele au greşit, pentru suflet Şi va sfinţi capul lui în ziua aceaea,  Intru care s-au sfinţit Domnului toate zilele rugii, şi va aduce miel de un an pentru greşală; şi zilele ceale mai denainte negrăite vor fi, pentru că s-au pîngărit capul rugii lui.  Şi aceasta e leagea celui ce s-au rugat în care zi va plini zilele rugii lui, va aduce el la uşile cortului mărturiei.  Şi va aduce darul lui Domnului: un miel de un an, curat, pentru ardere-de-tot, şi o mioară de un an, pentru greşală, şi un berbeace curat, pentru mîntuire,  Şi un coş de azime de făină curată, pîini frămîntate cu untdelemnu, şi turte nedospite, unse cu untdelemnu, şi jîrtvă lor şi turnarea lor.  Şi va aduce preotul înaintea Domnului şi va face cea pentru greşală lui şi arderea cea de tot a lui;  Şi berbeacele va face jîrtvă mîntuirei Domnului pre coşul azimelor şi va face preotul jîrtvă şi turnarea lui.  Şi va rade cel rugat, lîngă uşile cortului mărturiei, capul rugii lui şi va pune părul preste foc carele iaste preste jîrtvă mîntuirii.  Şi va lua preotul braţul fiert den berbeace şi o pune azimă den coş şi o turtă nedospită; şi va pune preste mîinile celui rugat după ce-ş va rade el capul [99] lui. Şi va aduce acealea preotul punere înaintea Domnului: sfint va fi preotului preste pieptul punerii desupra si preste braţul luorii. Şi după aceasta va bea cel rugat vin. Aceasta e leagea celui rugat, carele se va ruga, darul lui Domnului pentru rugă, afară den ceale ce va ruga mina lui după putearea rugii lui, carea se va ruga după leagea curăţiei’ Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Grăiaşte lui Aaron şi fiilor lui, zicînd: ’Aşa să blagosloviţ pre fiii lui Israil, zicînd lor: ’Blagoslovească-te Domnul şi te păzască! Să arate Domnul faţa Lui pre tine şi să te miluiască! Rădice Domnul faţa Lui pre tine şi dea ţie pace!’. Şi vor pune numele Mieu preste fiii lui Izrail. Şi Eu, Domnul, voiu blagoslovi pre dînşii’.

CAP VII

      Şi să făcu în care zi săvîrşi Moisi ca să rădice cortul, şi unse pre dînsul, şi sfinţi pre el şi toate vasele lui, şi jîrtăvnicul şi toate vasele lui; şi le unse şi le sfinţi pre eale, Şi aduseră boiarii lui Israil, doisprăzeace boiari ai caselor moşiilor lor, aceştea-s boiarii neamurilor,  aceştea-s cei ce sta la socoteală. Şi au adus darurile lor înaintea Domnului, şase cară cu roate şi doisprăzeace boi, un car de la doi boiari, şi viţel de la fieştecarele; şi le aduseră  înaintea cortului.  Şi zise Domnul cătră  Moisi, zicînd: „Ia de la dînşii şi vor fi cătră lucrurile ceale de slujbă ale cortului mărturiei; şi vei da pre eale leviţilor, fieştecăruia după  slujba lui”.  Şi luînd Moisi carăle şi boii, au  dat pre eale leviţilor. Ceale doao cară şl cei doi boi au dat fiilor lui Ghedson, după slujbele lor; Şi ceale patru cară şi cei opt boi au dat fiilor lui Merari, după slujbele lor, pentru  Ithamar, feciorul lui Aaron preotul. Şi fiilor lui Caath n-au dat, căci poslusaniile sfîntului au, preste umeri vor rădica pre eale. Şi au adus boiarii la înnoirea jîrtăvnicului, întru ziua care au unsu pre el; şi au adus boiarii darurile lor înaintea jîrtăvnicului. Şi zise Domnul cătră Moisi: „Un boiaren în toate zilele, boiariu pre zi, vor aduce darurile lor la înnoirea jîrtăvnicului”. Şi era cela ce aducea Întru ziua dentîi darul lui, Naason, feciorul lui Aminadav, boiarin den ruda Iudii,  Şi  au adus darul lui: blid de argint unul, o sută şi treizeci trasul lui, pahar unul, de argint, de şaptezeci de sicle, după siclul cel sfint, amîndoao pline de faină cernută, frămîntată cu untdelemnu, pentru jîrtvă;  Căţie una, de zeace auri, plină de tămîie;  Viţel unul, den boi, berbeace unul, miel unul, de un an, pentru arderea-de-tot;  Şi ţap den capre unul, pentru greşală;  Şi pentru jîrtvă mîntuirei: junce doao, berbeci cinci, ţapi cînd, mieluşele de un an, cinci. Acesta e darul lui Naason, feciorul lui Aminadav.  A doua zi au adus Nathanail, feciorul lui Sogar, boiariul den ruda lui Isahar.  Şi au adus darul lui: blid de argint unul, o sută şi treizeci trasul lui; pahar unul, de argint, de şaptezeci de sicle, după siclul cel sfint, amîndoao pline de făină curată, frămîntată cu untdelemnu, pentru jîrtvă;  Căţie una, de zeace auri, plină de tămîie;  Viţel unul, den boi, berbeace unul, miel unul, de un an, pentru arderea-de-tot;  Şi  ţap  den  capre  unul,  pentru greşală;  Şi la jîrtvă mîntuirei: junce doao, berbeci cinci, ţapi cînd şi mieluşale de un an, cinci. Acesta e darul hu Nathanail, feciorul lui Sogar.  întru ziua a treia, boiariul feciorilor lui Zavulon, Eliav, feciorul lui Hdon,  Darul lui: un blid de argint, o sută şi treizeci trasul lui; un pahar de argint, de şaptezeci de sicle, după sidul cel sfint, amîndoao pline de făină curată, frămîntată cu untdelemnu, pentru jîrtvă;  Căţie una, de zeace auri, plină de tămîie;  Viţel unul, den boi, berbeace unul, miel unul, de un an, pentru arderea-de-tot; Şi  ţap  den capre unul, pentru greşală; Şi pentru jîrtvă rnîntuirei: junce doao, berbeci cinci, ţapi cînd, mieluşale de un an, cinci. Acesta e darul lui Eliav, feciorul lui Helon. Întru ziua a patra, boiarinul feciorilor lui Ruvin, Elisur, feciorul lui Sediur,  Darul lui: blid de argint unul, o sută şi treizeci trasul lui; pahar de argint unul, de şaptezeci de side, după sidul cel sfint, amîndoao pline de făină curată, frămîntată cu untdelemnu, pentru jîrtvă;  Căţie una, de zeace auri, plină de tămîie;  Viţel unul, den boi, [100] berbeace unul, miel unul, de un an, pentru ardere-de-tot;  Şi ţap den capre unul, pentru greşală; Şi pentru jîrtvă mîntuirei: junce doao, berbeci cinci, ţapi cinci, mieluşale de cîte un an, cinci. Acesta e darul lui Elisur, feciorul lui Sediur. În ziua a cincea, boiariul feciorilor lui Semeon, Salamul, feciorul lui Surisadai, Darul lui: blid de argint unul, o suta şi treizeci trasul lui; pahar de argint unul, de şaptezeci de sicle, după siclul cel sfint, amîndoao pline de făină curată, frămîntată cu untdelemnu, pentru jîrtvă; Căţie una, de zeace auri, plină de tămfie;  Viţel unul, den boi, berbeace unul, miel unul, de un an, pentru arderea-de-tot;  Şi ţap den capre unul, pentru păcat; Şi pentru jîrtvă mîntuirei: junce doao, berbeci cinci, ţapi cinci, mieluşale de un an, cinci. Acesta e darul lui Salamul, feciorul lui Surisadai. În ziua a şasea, boiariul feciorilor lui Gadu, Elisaf, feciorul lui Raguil, Darul lui: blid de argint unul, o sută şi treizeci trasul lui; pahar de argint unul, de şaptezeci de sicle, după siclul cel sfint, amîndoao pline de făină curată, frămîntată cu untdelemnu, pentru jîrtvă;  Căţie una, de zeace auri, plină de tămîie; Viţel unul, den boi, berbeace unul, miel unul, de un an, pentru ardere-de-tot;  Şi ţap  den capre unul, pentru păcat; Şi pentru jîrtvă mîntuirii: junce doao, berbeci cinci, ţapi cinci, mieluşale de un an, cinci. Acesta e darul lui Elisaf, fecionil lui Raguil. În ziua a şaptea, boiariul feciorilor lui Efraim, Elisama, feciorul lui Semiud, Darul lui: blid de argint unul, o sută şi treizeci trasul lui; pahar de argint unul, de şaptezeci de sicle, după siclul cel sfint, amîndoao pline de făină curată, frămîntată cu untdelemnu, pentru jîrtvă;  Căţie una, de zeace auri, plină de tămîie; Viţel unul, den boi, berbeace unul, miel unul, de un an, pentru ardere-de-tot;  Şi ţap den capre unul, pentru greşală; Şi pentru jîrtva mîntuirii: junce doao, berbeci cinci, ţapi cinci, mieluşale de un an, cinci. Acesta e darul lui Elisama, feciorul lui Semiud. în ziua a opta, boiariul feciorilor lui Manasi, Gamaliil, feciorul lui Fadasur, Darul hii: blid de argint  unul, o sută şi treizeci trasul lui; pahar de argint unul, de şaptezeci de side, după sidul cel sfint, amîndoao pune de făină curată, frămîntată cu untdelemnu, pentru jîrtvă;  Căţie una, de zeace auri, plină de tămîie;  Viţel  unul, den boi, berbeace unul, mici unul, de un an, pentru arderea-de-tot;  Şi ţap unul, den capre, pentru greşală;  Şi la jîrtvă mîntuirii: junce doao, ţapi cinci, berbeci cinci, mieluşale de un an, cînd. Acesta e darul lui Gamaliil, feciorul lui Fadasur.  în ziua a noua, boiariul feciorilor lui Venianun, Avidan, feciorul lui Gadeoni,  Darul lui: blid de argint unul, o sută şi treizeci trasul lui; pahar de argint unul, de şaptezeci de side, după sidul cel sfint, amîndoao pline de făină curată, frămîntată cu untdelemnu, pentru jîrtvă;  Căţie una, de zeace auri, plină de tămîie;  Viţel unul, den boi, berbeace unul, miel unul, de un an, pentru arderea-de-tot;  Şi ţap unul, den  capre, pentru greşală;  Şi pentru jîrtvă mîntuirii: junce doao, berbeci cînd, ţapi cînd, mieluşale de un an, cinci. Acesta e darul lui Avidan, feciorul lui Gadioni.  în ziua a zeacea, boiariul feciorilor lui Dan, Ahiezer, feciorul lui Amisadai,  Darul lui: blid de argint unul, o sută şi treizeci trasul lui; pahar de argint unul, de şaptezeci de side, după sidul cel sfint, amîndoao pline de făină curată, frămîntată cu untdelemnu, pentru jîrtvă;  Căţie una, de zeace auri, plină de tămfie;  Viţel unul, den boi, berbeace unul, miel unul, de un an, pentru ardere-de-tot;  Şi ţap den capre unul,  pentru greşală;  Şi pentru jîrtvă mîntuirii: junce doao, berbeci cinci, ţapi cînd, mieluşale de un an, cinci. Acesta e darul lui Ehiezer, feciorul lui Misadai. În ziua a unsprăzeacilea, boiariul feciorilor lui Asir, Fagheil, feciorul lui Ehran,  Darul lui: blid de argint unul, o sută treizeci trasul lui; pahar de argint unul, de şaptezeci de side, după sidul cel sfint, amîndoao pline de făină curată, frămîntată cu untdelemnu, pentru jîrtvă;  Căţie una, de zeace auri, plină de tămîie;  Viţel unul, den boi, berbeace unul, miel de un an unul, pentru ardere-de-tot;  Şi ţap den capre unul, pentru [101] greşală; Şi pentru jîrtvă rnîntuirii: junce doao, berbeci 5, ţapi 5, mieluşale de un an, 5. Acesta e darul lui Fagheil, feciorul lui Ehran.  În ziua a boiariul feciorilor lui Neftalim, Ahlre, feciorul lui Enan, Darul lui: blid de argint unul, 130 trasul lui; pahar de argint unul, de 70 de side, după sidul cel sfint, amîndoao pline de făină curată, frămîntată cu untdelemnu, pentru jîrtvă;  Căţie una, de 10 auri, plină de tămîie; Viţel unul, den boi, berbeace unul, miel unul, de un an, pentru arderea-de-tot  Şi ţap den capre unul, pentru greşală; Şi pentru jîrtvă mîntuirii: junce doao, berbeci cinci, ţapi cinci, mieluşale de un an, 5. Acesta e darul lui Ahere, feciorul lui Enan. Aceasta e înnoirea jîrtăvnicului, întru carea zi l-au unsu pre dînsul, de la boiarii fiilor lui Israil: blide de argint, doaosprăzeace, pahară de argint, 12, Căţii de aur, doaosprăzeace, de 130 sicle un blid, şi de 70 de sicli un pahar, tot argintul vaselor, 2400 sicli, sicli cu siclul cel sfint, Căţii de aur doaosprăzeace, pline de tămîie, de zeace auri căţia, cu siclul cel sfint; tot aurul căţiilor, 120 de auri. Toate vacile de ardere-de-tot: viţei doisprăzeace, berbeci 12, miei de cîte de un an 12, jîrtvele lor şi turnările lor, şi ţapi den capre 12, pentru greşală. Toate vacile pentru jîrtvă mîntuirii: junce 24, berbed 60, ţapi 60, cîte de un an, mieluşale de cîte de un an, curate, 60. Aceasta e înnoirea jărtîvnicului după ce au împlut minele lui şi după ce au unsu pre dînsul. Cînd mergea Moisi la cortul mărturiei să grăiască Lui şi auzi glasul Domnului, grăind cătră dînsul de asupra acoperemîntului carele iaste preste chivotul cortului mărturiei, întru mijlocul a doi heruvimi. Şi grăiia cătră dînsul.

CAP VIII
      
      Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Grăiaşte lui Aaron şi vei zice cătră el: ’Cînd vei pune luminătorile de o parte de spre faţa sfeaşnicului, vor lumina ceale luminătoare’“. Şi au făcut aşa Aaron: de o parte, den faţa sfeaşnicului, aprinse luminătoarele lui, după  cum porunci Domnul lui Moisi. Şi aceasta e meşteşugirea sfeaşnicului: tare, de aur - fusul lui, şi florile lui tot tari. După chipul care au arătat Domnul lui  Moisi, aşa au făcut sfeaşnicul.  Şi grai Domnul cătră Moisi, zicînd: „Ia pre leviţi den mijlocul fiilor lui Izrail şi să-i curăţeşti pre dînşii. Şi aşa să le faci lor curăţenia, lor:  Vei stropi pre dînşii cu apa curăţeniei; şi va treace brid peste tot trupul lor, şi-ş vor spăla hainele lor şi curaţi vor fi.  Şi vor lua un viţel den boi şi acestuia - jîrtvă, făină curată, frămîntată cu untdelemnu; şi viţel de un an, den boi, vei lua pentru greşală.  Şi vei  aduce pre leviţ înaintea cortului mărturiei şi vei aduna toată adunarea fiilor lui Israil.  Şi vei aduce pre leviţ înaintea Domnului; şi vor pune fiii lui Izrail mîinile lor preste leviţ.  Şi va osebi Aaron pre leviţ dare înaintea Domnului de la fiii lui Izrail; şi vor fi ca să lucreaze lucrurile Domnului.  Iară leviţii vor pune mîinile desupra, preste capetele viţeilor, şi vei face pre unul pentru greşală şi unul pentru ardere-de-tot, ca să să roage pentru ei.  Şi vei pune pre leviţ înaintea Domnului şi înaintea lui Aaron şi înaintea fiilor lui, şi le vei da lor dare înaintea Domnului. Şi vei osebi pre leviţi den mijlocul fiilor lui Izrail şi vor fi ai Miei. Şi după aceasta vor întră leviţii ca să lucreaze lucrurile cortului mărturiei. Şi vei curaţi pre dînşii şi vei da pre ei înaintea Domnului, Pentru că dare dată acestea Îm sînt Mie den mijlocul fiilor lui Izrail, pentru ceia ce deschid tot zgăul a tuturor născuţilor dentîiu den fiii lui Izrail, am luat pre dînşii Mie,  Pentru că Mie e tot cel dentîiu născut den fiii lui Izrail, den om pînă în dobitoc; întru care zi am omorît tot cel dentîiu născut în pămîntul Eghipetului, am sfinţit pre dînşii Mie  Şi am luat pre leviţ pentru tot cel dentîiu născut întru fiii lui Izrail  Şi am dat pre leviţi dare daţi lui Aaron şi fiilor lui, den mijlocul fiilor lui Israil, ca să lucreaze lucrurile fiilor lui Izrail întru cortul mărturiei şi să să roage pentru fiii lui Israil şi nu va fi întru fiii lui Israil să să apropie cătră sfinte”.  Şi făcu Moisi şi Aaron şi toată adunarea fiilor lui Israil leviţilor după cum au poruncit Domnul lui Moisi pentru leviţi; aşa au făcut lor fiii lui Israil.  Şi să curăţiră leviţii şi-ş spălară hainele lor. Şi-i deade pre dînşii Aaron dare înaintea Domnului şi să rugă pentru dînşii Aaron  Ca să-i curatească pre ei. Şi dupre aceasta au întrat leviţii ca să slujască slujba lor în cortul mărturiei, înaintea lui Aaron şi înaintea fiilor lui; după cum au poruncit Domnul lui Moisi pentru leviţi, aşa au făcut lor.  Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd:  „Aceasta iaste cea pentru leviţi: De 25 de ani şi în sus vor întră să slujască slujba în lucruri întru cortul mărturiei.  Şi de la 50 de ani se vor feri de la slujbă şi să nu mai slujască.  Şi va sluji fratele lui întru cortul mărturiei, să păzească pazele; iară lucrurile nu va lucra. Aşa vei face leviţilor întru pazele lor”.

[102] CAP IX

      Şi grai Domnul cătră Moisi în pustiiul Sinaii, întru anul al doilea, ieşind ei den pămîntul Eghipetului, în luna dentîiu, zicînd: „Zi  Şi facă fiii lui Israil Pastele întru ceasul lui, într-a patrasprăzeace zi a lunii denui, cătră seară. Şi vei face pre dînsele după vreamea lui, după leagea lui şi dupre asămănarea lor vei face  pre eale”.  Şi grăi Moisi fiilor lui Israil ca să  facă Pastele, Începîndu-se într-a patrasprăzeacea zi a lunii, în pustiiul Sinaii. După cum au poruncit Domnul lui Moisi, aşa au  făcut fiii lui Israil. Şi mearsără oamenii carii era necuraţi pre suflet omenescu şi nu putea să facă Paştele în ziua aceaea, şi veniră înaintea lui Moisi şi Aaron în ziua aceaea. Şi  ziseră oamenii aceia cătră dînşii: „Noi, necuraţi pre suflet omenescu, deci să nu ne lipsim ca să aducem darul Domnului după  vreamea lui, în mijlocul fiilor lui Israil”. Şi zise cătră dînşii Moisi: „Staţi acia şi voiu auzi  ce va porunci Domnul pentru voi”.  Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Grăiaşte fiilor lui Israil, zicînd: ’Om, om carele să va face necurat pre suflet omenescu, au întru cale lungă, au întru voi, au întru rudele voastre, şi va face Paştele Domnului în luna a doao. Într-a patrasprăzeacea zi cătră seară vor face pre dînsele, preste azime şi preste păpădie vor mînca pre eale. Nu vor lăsa dentr-însele pînă dimineaţa, şi os să nu frîngă de la dînsul. După leagea Paştilor vor face pre eale. Şi om carele va fi curat şi în cale delungată nu iaste şi va întîrzia a face Paştele, va peri sufletul acela den norodul lui; pentru că darul Domnului nu l-au adus după vreamea lui, păcatul lui va lua omul acela. Iară de va veni cătră voi nemearnecul în pămîntul vostru şi va face Pastele Domnului, după leagea Paştilor şi după tocmeala lor, aşa să le facă pre eale. O leage să fie întru voi, şi la acel nemeamic, şi la cel lăcuitoriu de pămînt’”. Şi în ziua ce s-au întinsu cortul, au acoperit norul cortul şi casa mărturiei; şi seara era ca chip de foc preste cort pînă dimineaţa. Aşa să făcea pururea: norul acopena pre dînsul ziua, şi chip de foc noaptea. Şi cînd să sui norul de la cort, şi după aceastea s-au rădicat fiii lui Israil; şi în locul unde vrea sta norul, acolo tăbărîia fiii lui Israil. Pren porunca Domnului vor tăbărî fiii lui Israil şi pren porunca Domnului să vor rădica; toate zilele în carele umbreaşte norul peste cort, vor tăbărî fiii lui Israil. Şi cînd să trage norul preste cort zile multe, şi vor păzi fiii lui Israil paza lui Dumnezău şi nu să vor rădica.  Şi va fi cînd va acoperi 20 norul zile cu număr preste cort, pren glasul Domnului vor tăbărî şi pren porunca Domnului să vor rădica.  Şi va fi cînd să va face norul decusară pînă dimineaţa şi să va sui norul dimineaţa să vor rădica ziua au noaptea.  Şi, de se va sui norul, vor rădica ziua; au luna zilii prisosind, norul umbrind preste el, vor tăbărî fiii lui Israil şi nu să vor rădica; luîndu-se el, s-au rădicat,  Că pren porunca Domnului vor tăbărî şi pren porunca Domnului să vor rădica. Paza Domnului au păzitjjren porunca Domnului în mîna lui Moisi.

CAP X

      Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: ..Fă-ţi ţie doao trimbiţe de argint, bătute să faci pre eale, şi-ţ vor fi ţie ca să chemi adunarea şi să radin taberile. Şi vei trîmbiţa în eale, şi se va aduna cătră fine toată tabăra la uşa coitului mărturiei. Iară de vor trîmbiţa într-o trîmbiţa, vor veni cătră tine toţi boiarii şl cei preste mii ai lui Israil. Şi veţi trîmbiţa semnu şi se vor rădica taberile ceale ce sînt tăbărîte cătră răsărit Şi veţi trîmbiţa semnu al doilea şi se vor rădica taberile ceale ce sînt tăbărîte cătră a miazăzi; şi veţi trîmbiţa semnu al treilea şi se vor rădica taberile ceale ce sînt tăbărîte lîngă mare; şi veţi trîmbiţa semnu al patrulea, şi se vor rădica taberile ceale ce tăbărăscu cătră miazănoapte; cu semnu vor trîmbiţa întru radicarea lor. Şi cînd veţi aduna adunarea, veţi trîmbiţa, şi nu cu semnu. Şi fiii lui Aaron, preoţii, vor trîmbiţa în trimbiţe şi va fi voao de leage veacinică întru rudele voastre. Iară de veţi ieşi în războiu întru pămîntul vostru cătră potrivneci ceia ce stau împotriva voastră şi veţi trîmbiţa şi veţi face semnu cu trimbiţile, şi vă veţi pomeni înaintea Domnului şi vă veţi mîntui de la vrăjmaşii voştri. Şi întru zilele bucuriii voastre şi întru praznicele voastre şi întru unele voastre ceale noao veţi trîmbiţa cu trîmbiţele peste arderile ceale de tot şi preste jîrtvele mmtuirilor voastre; şi va fi voao pomenire înaintea Dumnezăului vostru. Eu - Domnul Dumnezăul vostru”. Şi fu întru al doilea an, în luna a doua, în 20 a lunii, s-au suit norul de la cortul mărturiei. Şi să rădicară fiu lui Israil cu marfele lor în pustia Sinaii. Şi stătu norul în pustiiul lui Faran. Şi să rădicară întii pren glasul Domnului în mîna lui Moisi. Şi să rădicară şîreagurile taberii fiilor Iudii întîi cu putearea lor. Şi preste putearea lor, Naason, feciorul lui Aminadav; Şi preste putearea neamului fiilor lui Isahar, Nathanail, feciorul lui Sogar; [103] Şi preste putearea neamului feciorilor lui Zavulon, Eliav, feciorul lui Helon. Şi vor surpa cortul şi vor ridica fiii lui Ghedson şi feciorii lui Merari, ceia ce rădica cortul. Şi să rădicară şireagul taberii lui Ruvim cu putearea lor. Şi preste putearea lor, Elisur, feciorul lui Sediur; Şi preste putearea feliul ui fiilor lui Simeon, Salamul, feciorul lui Surisadai;  Şi preste putearea neamului şi feciorilor lui Gaad, Elisaf al lui Raguil. Şi se vor rădica feciorii lui Caath, rădicînd sfintele şi vor întinde cortul pînă vor mearge. Şi vor rădica şireagul taberii lui Efraim cu putearea lor. Şi preste putearea lor, Elisama, feciorul lui Semiud; Şi peste putearea neamului feciorilor lui Manasi, Gamaliil al lui Fadasur; Şi preste putearea neamului feciorilor lui Veniamin, Avidan, feciorul lui Gadeoni. Şi se vor rădica şireagurile taberii feciorilor lui Dan pre urma tuturor taberilor cu putearea lor. Şi preste putearea lor, Ahiezer al lui Amisadai; Şi preste putearea neamului feciorilor lui Asir, Fagheil, feciorul lui Ehran; Şi preste putearea neamului feciorilor lui Neftalim, Ahire, feciorul lui Enan.  Aceastea-s ostile fiilor lui Israil; şi să rădicară cu putearea lor. Şi zise Moisi lin Iovav, feciorul lui Raguil Madianiteanul, cumnatul lui Moisi: „Rădica-ne-vom noi la locul care au zis Domnul: ’Pre acesta voiu da voao’. Vino cu noi şi bine-ţ vom face, căce Domnul au grăit bine pentru Israil”.  Şi zise cătră el: „Nu voiu mearge, fără numai în pămîntul mieu şi la ruda mea”. Şi zise: „Să nu ne laşi pre noi pentru care lucru ai fost împreună cu noi în pustie; şi vei fi întru noi bătrîn. Şi va fi de vei mearge cu noi, şi vor fi bunătăţile acealea cîte ne va face bine Domnul noao, face-vom ţie bine”. Şi să rădicară den muntele Domnului cale de trei zile; şi chivotul făgăduinţii Domnului mergea mai înaintea lor cale de trei zile, ca să le socotească lor odihnă. Şi norul Domnului să făcea umbrind ziua preste ei, cînd să ridica ei den tabără. Şi fu cînd să ridica chivotului zise Moisi: „Scoală-Te, Doamne, şi răsipească-se vrăjmaşii Tăi, fugă toţi ceia ce Te urăsc pre Tine!” Şi întru aşăzare zise: „întoarce, Doamne, mii şi zeci de mii întru Israil!”

CAP XI
      
      Şi era norodul cîrtind rău înaintea Domnului. Şi auzi Domnul şi Să mînie cu urgie. Şi să aţîţă întru ei foc de la Domnul şi mîncă oarece parte den tabără.  Şi strigă norodul cătră Moisi şi să rugă Moisi cătră Domnul, şi să  potoli focul.  Şi să numi numele locului aceluia „Pîrjol”, căci s-au aţîţat întru ei foc  de la Domnul.  Şi amestecătura cea dentru ei au pohtit pohtă şi, şăzînd, plîngea; şi fiii lui Israil. Şi ziseră: „Cine va hrăni pre noi cu carne?  Ne-am adus aminte de peştii ce mîncam în pămîntul Eghipetului în dar, şi crastaveţii, şi peapenil, şi prazul, şi ceapa, şi usturoiul.  Iară  acum  sufletele  noastre uscate de tot: nemică, fără la mană ochii noştri”.  Şi mana, ca sămînţă coliandrului iaste, şi chipul ei, ca chipul cristalului.  Şi mergea norodul şi culegea şi macină pre dînsa în moară şi o pisa în pio; şi o fierbea în oală şi o făcea pre dînsa turte şi era dulceaţa ei ca gustarea turtei de untdelemnu.  Şi cînd să pogorîia roua preste tabără noaptea, cădea mană preste ea.  Şi auzi Moisi plîngînd ei, după noroadele lor, fieştecarele la uşa lui. Şi Să mînie Domnul cu urgie foarte. Şi înaintea lui Moisi era rău.  Şi zise Moisi cătră Domnul: „Pentru căce ai chinuit pre robul Tău şi pentru ce n-am aflat har înaintea Ta, ca să pui urgia norodului acestuia preste mine?  Au doară eu am zămislit în pîntece pre tot nărodul acesta? Au eu am născut pre dînşii? Căce-m zid mie: ’Ia pre dînşii în sînul tău, ca cînd ar rădica doica pre cel sugătoriu’ la pămîntul care Te-ai jurat părinţilor lor?  De unde mie carne a da la tot nărodul acesta? Căce plîngu prenune, zicînd: ’Dă-ne noao carne ca să mîncăm!’.  Nu voiu putea eu singur a purta norodul acesta, căce greu-m iaste mie cuvîntul acesta.  Iară de-m faci Tu  mie aşa, omoară-mă cu ucidere, de am aflat milă lîngă Tine, pentru ca să nu văz chinuirea mea”.  Şi zise Domnul cătră Moisi: „Adună-Mi 70 de oameni den cei mai bătrîni ai lui Israil, pre care ştii tu că aceia sînt mai bătrînii norodului şi cărturarii lor; şi vei aduce pre dînşii la cortul mărturiei şi vor sta acolo împreună cu tine.  Şi Mă voiu pogori şi voiu grăi acolo cu tine; şi voiu lua den duhul carele iaste preste tine şi voiu pune preste dînşiijşi vor ajutori împreună cu tine pornirea norodului şi nu-i vei purta pre dînşii tu singur.  Şi norodului vei zice: ’Curăţiţe-vă de mîine, şi veţi mînca carne, căce aţi plînsu înaintea Domnului, zicînd: ’Cine va hrăni pre noi cu carne, căce bine era noao la Eghipet!’, şi va da Domnul voao a mînca carne şi veţi mînca carne.  Nu o zi veţi mînca, nice doao, nice cînd zile, nice zeace zile, nice doaozeci de zile;  Pînă într-o lună de zile veţi mînca, pînă va ieşi den nările voastre şi va fi voao întru greaţă, căce n-aţi ascultat Domnului, Carele iaste întru voi, şi aţi plînsu înaintea Lui, zicînd: ’Pentru căce noao a ieşi den Eghipet?’“  Şi zise Moisi: „600 de mii norodul de pedestri întru carii sînt eu întru ei, şi Tu ai zis: ’Carne le voiu da lor şi vor mînca o lună de zile” [104] Numerile Au oi şi boi să vor junghea lor si va ajunge lor? Au toată mîncarea mării să va aduna lor şi le va ajunge lor?” Şi zise Domnul cătră Moisi: „Au doară mîna Domnului nu va fi destulă? Acum vei cunoaşte, de vreame ce te va apuca cuvîntul Mieu.” Şi ieşi Moisi şi grăi cătră norod cuvintele Domnului. Şi adună 70 de oameni dentru cei mai bătrîni ai norodului şi-i puse pre ei premprejurul cortului. Şi Să pogori Domnul în nor şi grăi cătră dînsul; şi luo den duhul ce era preste el şi puse preste cei şaptezeci de oameni bătrîni. Şi deaca să aşăză preste ei duhul, şi prorociră şi nu mai adaoseră. Şi rămasără doi oameni în tabără, numele unuia Eldad, şi numele al doilea Modad, şi să odihni preste ei duhul; şi acestea era den cei scrişi şi nu venise la cort Şi prorociia în tabără. Şi mergînd tînărul, spuse lui Moisi şi zise, zicînd: „Eldad şi Modad prorocescu în tabără”. Şi răspunzînd Iisus al lui Navi, cela ce sta lîngă Moisi, cel ales al lui, zise: „Domnul mieu, Moisi, opreaşte pre ei!” Şi zise Moisi lui: „Au rîvneşti tu mie? Şi cine va da tot norodul Domnului prorod, cînd va da Domnul duhul Lui preste ei?”  Şi mearse Moisi la tabără, el şi cei bătrînii ai lui Israil. Şi duh ieşi de la Domnul şi au trecut prepeliţe de la mare, şi puse preste tabără, cale de o zi dencoace şi cale de o zi dencolea, premprejurul taberii, ca la vreo doi coţ de la pămînt. Şi sculîndu-se norodul toată ziua şi toată noaptea, şi toată ziua a doua zi, au adunat prepeliţele; cel cu cel puţin au strînsu 10 cori. Şi ş-au zvîntat loru zvîntături împrejurul taberii. Cărnurile încă era în dinţii lor mal nainte decît a lipsi, şi Domnul S-au mîniat foarte pre norod; şi lovi Domnul în norod rană mare foarte. Şi să chemă numele locului aceluia „Morrnînturile pohtii”, căci acolo au îngropat pre norodul cel pohtitoriu. De la „Morrnînturile pohtei” s-au rădicat norodul la Asiroth. Şi fu norodul la Asiroth.

CAP XII

      Şi grăi Mari am şi Aaron împotriva lui Moisi pentru muiarea ethiopeanca, care au luat Moisi - căce muiare haracă au luat - şi ziseră: „Au numai cu Moisi singur au grăit Domnul? Au doară nu şi noao au grăit?” Şi au auzit Domnul. Şi omul Moisi, blînd foarte decît toţi oamenii ceia ce sînt pre pămînt. Şi zise Domnul îndată cătră Moisi şi cătră Aaron şi cătră Mariam: „Ieşiţi voi cîteştrei la cortul mărturiei” Şi ieşiră cîteştrei la cortul mărturiei. Şi pogori Domnul cu stîlpu de nor şi stătu la uşa cortului mărturid. Şi să chemară Aaron şi Mariam şi ieşiră amîndoi. Şi zise cătră ei:  „Auziţi cuvintele Meale! De să va face voao proroc Domnului,  întru  vedearea lui  Mă voiu cunoaşte şi în somnu voiu grăi lui.  Nu aşa ca robul Mieu, Moisi, întru toată casa Mea credincios iaste.  Gură cu gură voiu grai lui în chip, şi nu pren pilde, şi slava Domnului au văzut Şi pentru căce nu v-aţi spămîntat a de-veti împotriva robului Mieu, Moisi?” Şi urgia mîniei Domnului - preste ei. Şi să dus ară.  Şi norul să duse de la cort Şi iată Mariam, stricată, ca zăpada. Şi căută Aaron cătră Mariam; şi iată, stricată era.  Şi zise Aaron cătră Moisi: „Rogu-te, Doamne, nu pune preste noi greşală, pentru că nu am cunoscut după ce am greşit!  Să nu să facă ca tocma cu moartea, ca o lepădătură ieşînd den zgăul mumei, şi mănîncă jumătate de trupul ei!”.  Şi strigă Moisi cătră Domnul, zicînd: „Dumnezău, rogu-Te, vindecă-o pre ea!”.  Şi zise Domnul cătră Moisi: „De tatăl ei scuipind au scuipat în faţa ei, nu să va ruşina? Şapte zile să să osăbească afară den tabără şi după aceaea va întră”.  Şi să osăbi Mariam afară den tabără şapte zile şi norodul nu să rădică pînă s-au curăţit Mariam.

CAP XIII

      Şi după aceastea s-au rădicat norodul de la Asiroth şi să tăbarîră în pustiiul lui Faran.  Şi grăi Domnul cătră Moisi,  zicînd:  „Trimite-ţi  ţie oameni şi să socotească pămîntul hananeilor, carele Eu dau fiilor lui Israil întru ţineare. Cîte un om după neam, după noroadele moşiilor lor vei trimite pre ei, toată căpetenia dentru ei”.  Şi i-au trimis pre dînşii Moisi den pustiiul lui Faran, pren glasul Domnului, toţi oamenii, căpeteniile fiilor lui Israil, acestea.  Şi aceastea-s numele lor: den neamul lui Ruvim, Samiil, feciorul lui Zachur;  Den neamul lui Semeon, Safat. feciorul lui Suri;  Den neamul Iudei, Halev, feciorul lui Nefoni;  Den neamul lui Isahar, Igad, feciorul lui Iosif;  Den neamul lui Efraim, Afsis, feciorul lui Navi;  Den neamul  lui  Veniamin,  Falti,  feciorul lui Rafu;  Den neamul lui Zavolon, Gudul, feciorul lui Sudi;  Den neamul lui Iosif, den fiii lui Manasi, Gadi, feciorul tui Susi;  Den neamul lui Dan, Amiil, feciorul lui Gamali; Den neamul lui Asir, Sadur, feciorul lui Mihail;  Den neamul lui Neftalim, Naavi,  feciorul lui Savi;  Den neamul lui Gaad, Gudiil,  feciorul  lui  Mahi.  Aceastea-s numele oamenilor pre carii i-au trimis Moisi ca să socotească pămîntul. Şi numi Moisi pre Afsi, feciorul lui Navi, Iisu.  Şi-i trimise pre dînşii Moisi den pustiiul lui Faran, ca să socotească pămîntul lui Hanaan. Şi zise cătră dînşii: [105] „Suiţi-vă în pustiiul acesta, Şi să vă suiţi în munte  şi veţi vedea pămîntul care iaste şi norodul carele şade preste el de iaste tare au slab, de sînt mulţi au puţini; Şi carele iaste pămîntul întru carele şăd ei preste dînsul: au bun iaste, au rău; şi carele-s cetăţile carele aceastea lăcuiescu întru dînsele:  de sînt  întru  ziduri,  au întru neziduri; Şi carele iaste pămîntul: au gras, au părăsit, de sînt într-însul copaci au ba. Şi îngăduind, veţ lua den roadele pămîntului. Şi alele, zile de primăvară, înaintea strugurului”. Şi suindu-se, socotiră pămîntul, de la pustiiul lui Sin, pînă la Roov, şi întrind la Emath. Şi să suiră despre pustiiu şi să duseră pînă la Hevron şi acolo, Ahiman şi Seasi şi Thelami, rudele lui Enac. Şi Hevron cu şapte ani se-au zidit mai înainte’ decît Tanin a Eghipetului- Şi veniră pînă la Valea Strugurului, şi luară aminte pre ea. Şi au tăiat de acolo viţă şi un strugur de poamă dupe dînsa şi-l rădicară pre dînsul pre dragaşi din rodii şi den zmochini. Şi locul acela l-au numit „Valea Strugurului”, pentru strugurul carele l-au tăiat de acolo fiii lui Israil. Şi să întoarseră de acolo, socotind pămîntul, dupre 40 de zile. Şi mergînd, veniră cătră Moisi şi cătră Aaron şi cătră toată adunarea fiilor lui Israil, la pustiiul lui Faran Cadis. Şi răspunseră lor cuvînt şi la toată adunarea şi le arătară lor roadă pămîntului. Şi povestiră lui şi ziseră: „Venit-am la pămîntul carele ne-ai trimis pre noi, pămînt carele cură mi are şi lapte, şi aceasta e roadă lui, Fără numai iaste năsilnică limba ce lăcuiaşte pămîntul, şi cetăţile tari zidite, mari foarte. Şi ruda lui Enac am văzut acolo. Şi Amalic lăcuiaşte în pămîntul de spre amiazăzi; şi heteul, şi eveul, şi evuseul, şi amureul lăcuiaşte în munte; şi hananeul lăcuiaşte lîngă mare şi Ungă rîul lordanului”. Şi tăcu Halev norodul cătră Moisi şi zise lui: „Nu, ce, suind, ne vom sui şi vom moşteni pre el, căci tari vom putea cătră ei!”. Şi oamenii carii s-au suit împreună cu el au zis: „Nu ne vom sui, căci nu ne vom putea să ne suim cătră limbă, că mai tare iaste decît noi cu mult”. Şi adusără ponoslu pămîntului carele au socotit pre el cătră fiii lui Israil, zicînd: „Pămîntul carele am trecut pre dînsul să socotim, pămînt ce mănîncă pre ceia ce lăcuiescu pre dînsul iaste; şi tot norodul carele am văzut preste dinsul, oameni foarte lungi. Şi acolo am văzut uriaşii; şi eram înaintea lor ca lacustele, ce aşa eram înaintea lor”.

CAP XIV

      Şi începînd toată adunarea au dat glas, şi  plîngea norodul toată noaptea aceaea;  Şi cîrtiia pre Moisi şi pre Aaron toţ fiii lui Israil. Şi zisără cătră ei toată adunarea:  „Fire-am vrut  să murim în pămîntul Eghipetului, au în pustiiul acesta de-am fi murit! Şi pentru căce Domnul ne băgă pre noi în pămîntul acesta, să cădem cu războiu? Muierile noastre şi copiii noştri vor fi în jaf. Acum dară, mai bine este noao a ne întoarce la Eghipet”.  Şi ziseră unul cătră altul: „Sa ne dăm căpetenie şi să ne întoarcem la Eghipet”.  Şi căzu Moisi şi Aaron preste faţă înaintea a toată adunarea fiilor lui Israil.  Iară Iisus a lui Navi şi Halev a lui Iefoni, den ceia ce-au socotit pămîntul, au spintecat hainele lor  Şi au zis cătră toata adunarea fiilor lui Israil, zicînd: „Pămîntul carele am socotit pre dînsul bun iaste foarte, foarte.  De ne va aleage pre noi  Domnul, ne va băga pre noi la pămîntul acesta şi ni-l va da pre dînsul noao, pămînt carele iaste curînd miare şi lapte.  Ce de cătră Domnul să nu vă faceţ ficleani, iară voi să nu vă teameţi de norodul pămîntului, căci mîncare noao iaste; pentru că s-au depărtat vreamea de la dînşii, iară Domnul e întru noi. Să nu vă teameţi de dînşii”.  Şi zise toată adunarea ca să ucigă pre ei cu pietri, şi slava Domnului s-au ivit în nor preste cortul mărturiei, întru toţi fiii lui Izrail.  Şi zise Domnul cătră Moisi: „Pînă cînd Mă zădăraşte norodul acesta? Şi pînă cînd nu-M cread Mie preste toate seamnele carele am făcut întru dînşii? Lovi-i-voiu pre dînşii cu moarte şi voiu  piarde pre ei, şi voiu fiice pre tine şi casa tătî-ne-tău în limbă mare şi mult mai mult decît aceasta!”  Şi zise Moisi cătră Domnul: „Şi va auzi Eghipetul cum ai scos cu putearea Ta norodul Tău acesta dentru dînşii.  Ce şi toţi ceia ce lăcuiescu pre pămîntul acesta au auzit că Tu eşti Domnul întru norodul acesta carele cu ochii la ochi Te arăţi, Doamne, şi norul Tău au stătut deasupra lui, şi cu stîlp de nor Tu mergi mai nainte de dînşii ziua, şi cu stîlp de foc noaptea.  Şi vei fărîma norodul acesta ca pre un om şi vor zice limbile, cîte au auzit numele Tău, zicînd:  ’Pentru căci nu poate Domnul să bage pre norodul acesta la pămîntul carele S-au jurat lor, i-au aşternut pre dînşii în pustie!’.  Şi acum înalţe-se vîrtutea Ta, Doamne, în ce chip ai zis, zicînd: ’Domnul - mult-îngăduitoriu şi mult-milostiv  şi  adevărat,  rîdicînd fărădelegile şi strîmbătăţile şi greşalele; şi cu curăţie nu va curaţi pre cel vinovat, răsplătind păcatele [106] părinţilor preste fii, pînă la a treia si a patra rudă’. Lasă greşală norodului acestuia după mare mila Ta, după cum btind Te-ai făcut lor de la Eghipet pînă acuma”. Si zise Domnul cătră Moisi: „Blînd le sînt lor, după cuvîntul tău- Ce viu - Eu şi pururea trăind numele Mieu, şi va umplea slava Domnului tot pămîntul, Că toţi oamenii carii văd slava Mea şi seamnele carele am făcut în Eghipet şi în pustiiul acesta şi M-au bîntuit aceasta a zeacea şi n-au ascultat glasul Mieu, Adevărat nu vor vedea pămîntul carele M-am jurat părinţilor lor, fără numai feciorii lor carii sînt cu Mine aicea, cîţi nu ştiu binele au răul, tot mai unărul nepriceput, acestora voiu da pămîntul; iară toţi ceia ce M-au întărîtat nu vor vedea pre dînsul. Iară feciorul Mieu, Halev, pentru căce s-au făcut alt duh întru el şi au urmat Mie, fl voiu băga pre el la pămîntul carele au întrat acolo, şi semenţia lui va moşteni pe dînsul. Iară Amalic şi hananeu lăcuiescu în vale: mîine vă întoarceţi şi vă ridicaţi voi la pustie, calea Mării Roşii”. Şi zise Domnul cătră Moisi si cătră Aaron, zicînd: „Pînă cînd adunarea cea rea aceasta, carele ei cîrtescu înaintea Mea? Cîrteala fiilor lui Izrail, carea au cîrtit pentru voi, am auzit. Zi lor: ’Viu Eu - zice Domnul -cu adevărat! în ce chip aţi grăit la urechile Meale, aşa voiu face voao: In pustiiul acesta vor cădea oasele voastre, şi toată socoteala voastră, şi ce număraţi ai voştri, den 20 de ani şi în sus, cîţ cîrtiia asupra Mea, De veţ întră voi la pămîntul preste carele Mi-am intinsu mîna Mea ca să lăcuit voi preste dînsul, fără cît numai Halev, feciorul lui Iehoni, şi Iisus al lui Navi copiii care aţi zis: Intru jaf vor fi!’, voiu băga pre dînşii la pămînt şi vor moşteni pămîntul carele voi v-aţ ferit de la el.  Şi oasele voastre vor cădea în pustiiul acesta. Iară fiii voştri vor fi păscînd în pustiiu 40 de ani şi vor purta curvi a voastră pînă să vor topi oasele voastre în pustie. După numărul zilelor cîte aţi socotit pămîntul. 40 de zile, zi pentru an veţ lua păcatele voastre, 40 de ani, şi veţ cunoaşte mînia urgiei mîniei Meale. Eu, Domnul, am grăit voao! Aşa voiu face la adunarea cea rea aceasta care au ficlenit asupra Mea: în pustiiul acesta să vor topi şi acolo vor muri'“. Şi oamenii pre carii au trimis Moisi să socotească pămîntul şi, venind, au cîrtit asupra lui cătră adunare, să scoată cuvinte reale pentru pămînt. Şi muriră oamenii carii au zis rău asupra pămîntului. întru rană înaintea Domnului. Şi Iisus al lui Navi şi Halev, feciorul lui Iefoni, au trăit, dentru oamenii aceia ce-au mersu să socotească părnintuL  Şi au grăit Moisi cuvintele aceastea cătră toţi fiii lui Israil şi au plînsu norodul foarte.  Şi mînecînd dimineaţa, s-au suit 40 pre vîrful muntelui, zicînd: „Iată-ne, noi ne vom sui la locul care au zis Domnul, căce am greşit!”. Şi zise Moisi:  „Pentru căce voi căica ţi cuvîntul Domnului? Nu va fi cu sporiu voao.  Nu vă suiţi, pentru că nu iaste Domnul cu voi şi veţi cădea înaintea feaţii vrăjmaşilor voştri.  Căce Amalic şi hananeul acolo e înaintea voastră şi veţi cădea cu sabie; pentru care lucru v-aţi întorsu, neascultînd pre Domnul, şi nu va fi Domnul întru voi”. Şi trecînd, s-au suit pre vîrful muntelui, iară chivotul făgăduinţii Domnului şi Moisi nu s-au clătit den mijlocul taberii.  Şi să pogori Amalic şi hananeul cela ce sădea în muntele acela şi înfrînsera pre ei şi taiară pre ei pînă la Erma şi să întoarseră la tabără.

CAP XV
      
      Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd:  „Grăiaşte fiilor lui Israil şi vei zice cătră dînşii:  ’Cînd veţi întră la pămîntul lăcaşului vostru, carele Eu dau voao,  Şi veţ fiice aducere ardere-de-tot Domnului, au jîrtvă, rugă mare, au după voie, au la praznecile voastre miros de bună mirosire Domnului, de va fi den bol, au den oi,  Şi va aduce cela ce va aduce darul lui Domnului jîrtvă de făină cernută, a zeacea al lui ifi, frămîntată în a patra al lui in, cu untedelemnu.  Şi vin la turnare, a patra a lui veţi face preste arderea-de-tot au preste jîrtvă.  La un miel vei face atîta aducere miros de bună mirosire Domnului; şi la berbeace, cîndu-l veţi face pre el pentru ardere-de-tot au pentru jîrtvă, vei face jîrtvă de făină curată, 20, amestecată cu untdelemnu, a treaia lui in;  Şi vin la turnare, a treaia lui in, veţi aduce la miros de bună mirosire Domnului.  Iară de veţi face den boi pentru ardere-de-tot, au pentru jîrtvă să măriţi ruga, au la mîntuirea Domnului,  Şi veţi aduce peste viţel jîrtvă de făină curată trei a zeacea, frămîntată în untdelemnu, jumătate de in;  Şi vin de turnare, jumătate de in, aducere miros a bunii mirosiri Domnului.  Aşa vei face unui viţel, au unui berbeace, au unui miel den oi, au den capre. După numărul care veţi face, aşa veţi face unuia, după numărul lor.  Tot cel de pămînt va face aşa, ca aceastea să aducă aduceri întru miros de bună mirosire Domnului Iară de se va face întru voi nemeamic în pămîntul vostru, sau carele să va face întru voi între rudele voastre şi va face aducere miros de bună mirosire Domnului, în ce chip faceţi voi, aşa va fiice adunarea Domnului,  Leage una va fi voao şi celor nemeamia, celor ce şăd [107] lîngă voi; leage veacinică întru rudele voastre: după cum voi, şi cel nemeamic va fi, înaintea Domnului; leage una va fi şi îndereptare una va fi voao şi celui nemeamic ce iaste alăturat lîngă voi'“.  Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd:  „Grăiaşte fiilor lui Israil şi vei zice cătră dînşii:  ’Mergînd voi la pămîntul carele eu vă bag pre voi acolo, Şi va fi cînd veţi mînca voi den pîinele pămîntului, veţi lua luare osăbire Domnului. începătura frămîntatului vostru, pîine, veţi osăbi luare pre dînsa; ca luare de la arie, Aşa veţi lua pre dînsa, pîine, începătura frămîntatului vostru, şi veţ da Domnului luare întru rudele voastre. Iară cînd veţi greşi şi nu veţi face toate poruncile aceastea care le-au grăit Domnul cătră Moisi, După cum au poruncit Domnul Dumnezău voao pren mîna lui Moisi, den ziua carea au poruncit Domnul cătră voi, şi înainte, întru rudele voastre, Şi va fi de va fi den ochii adunării să va fiice fără de voie, şi va face toată adunarea viţel unul, curat, den boi, întru ardere-de-tot, întru miros de bună mirosire Domnului; şi jîrtvă acestuia şi turnarea lui, dupe tocmeala lui; şi ţap unul, den capre, pentru greşală. Şi să va ruga preotul pentru toată adunarea fiilor lui Israil şi li se va lăsa lor, că fără de voie iaste; şi ei au adus darul lui aducere Domnului, pentru păcatul lor înaintea Domnului, pentru ceale fără de voia lor. Şi să va lăsa la toată adunarea fiilor lui Israil şi la cel nemeamic ce mearge alăturea cu voi, căci la tot norodul iaste fără de voie.  Iară un suflet de va greşi fără de voie, va aduce o capră de un an, pentru păcat. Şi să va ruga preotul pentru sufletul ce s-au nevolnicit; şi, greşind fără de voie înaintea Domnului, să să roage pentru el şi să va lăsa lui. Celui de loc întru fiii lui Israil şi celui nemeamic ce iaste alăturea întru dînşii, o leage va fi între dînşii, carele va face fără de voie. Şi sufletul carele va face în mînă de trufie, întru cei de pămînt au dentru cei nemearnici, pre Dumnezău acesta va întărită; şi va peri sufletul acesta den norodul lui, Căce cuvîntul Domnului au defăimat şi poruncile Lui le-au răsipit; cu surpare să va surpa sufletul acela; păcatul lui - întru dînsul”.  Şi era fiii lui Israil în pustie şi ailară om adunînd leamne în ziua sîmbetii. Şi-l aduseră pre el ceia ce l-au aflat pre dînsul adunînd leamnele cătră Moisi şi cătră Aaron şi cătră toată adunarea fiilor lui Israil. Şi puseră pre dînsul în temniţă, pentru că n-au ales ce-i vor face lui. Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Cu moarte să să omoară omul acela, să-l ucideţi pre dînsul cu pietri toată adunarea”.  Şi scoaseră pre el toată adunarea afară den tabără şi-l uciseră pre el toată adunarea cu pietri, afară den tabără, după cum au grăit Domnul cătră Moisi.  Şi zise Domnul cătră Moisi, zicînd:  „Grăiaşte fiilor lui Israil şi vei zice cătră ei şi să-ş facă loru sîngifu pre arepile hainelor lor, întru neamurile lor, şi veţi pune pre sîngifurile aripilor împletitură vînătă şi va fi voao la sîngifuri. Şi veţi vedea pre eale şi veţi aduce aminte de toate poruncile Domnului şi veţi face pre eale, şi nu vă veţi mai întoarce înapoia cugetelor voastre şi înapoia ochilor voştri întru care voi curviţ după dînsele;  Pentru ca să vă aduceţi aminte şi să faceţi toate poruncile Meale, şi veţi fi sfinţi Dumnezăului vostru.  Eu Domnul Dumnezăul vostru, Cela ce v-am scos pre voi den pămîntul Eghipetului, ca să vă fiu voao Dumnezău. Eu - Domnul Dumnezăul vostru”.

CAP XVI
 	
      Şi grăi Core, feciorul lui Isaar, feciorul lui Caath, feciorul lui Levi, şi Dathan, şi  Aviron,  feciorul lui Eliam, şi Avnan, feciorul lui Faleth, feciorul lui Ruvin, şi să sculară împotrivă lui Moisi,  Şi oameni den fiii lui Israil, 250, căpeteniile adunării, chemaţii sfatului  Şi oameni vestiţi, s-au întărîtat asupra lui Moisi şi Aaron şi ziseră cătră ei: „Destul voao, căce toată adunarea, toţi sfinţi, şi întru ei Domnul Şi căce vă puneţi împotrivă preste adunarea Domnului?”  Şi auzind Moisi, au căzut pre faţă.  Şi grăi cătră Core şi cătră toată a lui adunare, zicînd: „Socotit-au şi au conoscut Dumnezău pre ceia ce sînt ai Lui, şi pre cei sfinţi i-au apropiat cătră Sine; şi pre ceia ce nu Şi i-au ales Lui nu i-au apropiat cătră El.  Aceasta să faceţi: luaţi-vă voao căţii, Core şi toată adunarea lui,  Şi puneţi preste eale foc şi puneţi preste eale tămîie înaintea Domnului, mîine. Şi va fi omul pre carele va aleage Domnul, acesta - sfint. Ajungă-vă voao, fiii lui Levi!”.  Şi zise Moisi cătră Core: „Ascultaţi-mă, fiii lui Levi!  Puţin iaste aceasta voao, căci au împărţit pre voi Dumnezău den adunarea lui Israil, şi vă apropia pre voi cătră Sine, să slujiţi slujbele cortului Domnului şi să zvoriţi înaintea adunării Domnului, să-i slujiţi lui?  Şi te apropie pre tine şi pre toţi fraţii tăi, feciorii lui Levi, împreună cu tine, şi cercaţ a preoţi?  Aşa tu şi toată adunarea ta cea adunată cătră Dumnezău! Şi Aaron cine iaste, căce cîrtiţ asupra lui?''  Şi trimise Moisi să cheame pre Dathan şi pre Aviron, feciorii lui Eliav, şi ziseră: „Nu ne vom sui.  Oare puţin e aceasta, căce ne-ai suit  pre noi la pămînt ce cură miare şi lapte, ca să ne omori pre noi in pustie? Căci stăpîneşti noao? [108] Boiarin eşti?  Şi tu la pămînt ce cură miare si lapte ne-ai băgat pre noi şi ne-ai dat noao” sorţi de ţarină şi vii? Ochii oamenilor acelora i-ai tăiat? Nu ne vom sui!”  Şi să îngreuie Moisi foarte şi zise cătră Domnul: „Nu luoa  aminte la jîrtvă lor. N-am luat a niceunuia pohtă dentru ei, nice am chinuit pre niceunul dentru ei”. Şi zise Moisi cătră Core: „Sfinţeaşte adunarea ta şi fiţ gata înaintea Domnului, tu şi Aaron şi ei, mîine. Şi luat fieştecarele căţia lui şi veţ pune preste eale tămîie; şi veţ aduce înaintea Domnului fieştecarele căţia lui, 250 de căţii, şi tu şi Aaron, fieştecarele căţia lui”. Şi luo fieştecarele căţia lui, şi puseră preste eale foc, şi puseră preste eale tămîie, Şi statură lîngă uşile cortului mărturiei Moisi şi Aaron. Şi să ridică asupra lor Core, toată a lui adunare, lîngă uşa cortului mărturiei. Şi se arătă slava Domnului la toată adunarea.  Şi grăi Domnul cătră Moisi şi cătră Aaron, zicînd: „Osebit fieştecarele de adunarea aceasta şi voiu topi pre ei odată”. Şi căzură pre faţa lor şi ziseră: „Dumnezeule, Dumnezeule părinţilor şi a tot trupul! De au greşit un om, preste toată adunarea - urgia Domnului?”  Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Grăiaşte adunării, zicînd: Teriţi-vă împrejur de la adunarea lui Core şi Dathan şi Aviron!'“. Şi să sculă Moisi şi mearse cătră Dathan şi Aviron, şi mearseră împreună cu el toţi bătrînii lui Izrail, şi grăi cătră adunare, zicînd: „Osebţi-vă de la corturile oamenilor acestor năsîlnici şi să nu vă atingeţ de toate cîte-s la ei, ca să nu periţ împreună întru toată greşală lor”. Şi s-au ferit de la cortul lui Core şi Dathan şi Aviron împrejur. Şi Dathan şi Aviron ieşiră şi statură lîngă uşile corturilor lor, şi muierile lor, şi copiii lor, şi, marfa lor. Şi zise Moisi: „întru aceasta veţ cunoaşte că Domnul m-au trimis pre mine să fac toate lucrurile aceastea, Căci nu de la mine: De vor muri după moartea a tuturor oamenilor acestea sau după socotinţa a tuturor oamenilor, socotinţe va fi lor, nu Domnul m-au trimis pre mine; Ce numai întru prăpastie va arăta Domnul şi, deşchizînd pămîntul gura lui, va înghiţi pre dînşii, şi pre casele lor, şi colibile lor, şi toate cîte sînt la dînşii; şi se vor pogori în iad vii, şi veţ cunoaşte cum au întărîtat oamenii acestea pre Domnul”. Şi după ce au potolit grăind toate cuvintele aceastea, să rupse pămîntul supt picioarele lor. Şi să deschise pămîntul şi înghiţi pre dînşii, şi casele lor, şi pre toţi oamenii ce era cu Core, şi dobitoacele lor. Şi se pogorîră ei şi toate cîte-s la dînşii vii în iad şi-i acoperi pre dînşii pămîntul şi periră den mijlocul adunării.  Şi tot Izrailul şi cei premprejurul lor au fugit de glasul lor, căci au zis zicînd: „Ca să nu ne înghită pre noi pămîntul!”.  Şi foc au ieşit de la Domnul şi au mîncat pre cei 250 de oameni, cei ce aducea tămîie.  Şi zise Domnul cătră Moisi şi cătră Eliazar, feciorul lui Aaron  preotul:  „Luaţi căţiile ceale de aramă den mijlocul celor arşi, şi focul cel strein acesta sămănînd acolo, căce au sfinţit căţiile păcătoşilor acestora întru sufletele lor.  Şi fă pre eale custuri bătute, punere jîrtăvnicului, căci s-au adus înaintea Domnului şi s-au sfinţit şi s-au făcut întru semnu fiilor lui Izrail”.  Şi luo Eliazar, feciorul lui Aaron preotul, căţiile ceale de aramă, cîte au adus cei arşi de tot,  Şi le puseră pre dînsele  punere jîrtăvnicului, pomenire fiilor lui Izrail, pentru ca să nu vie nimenilea de alt neam, carele nu iaste den semenţia lui Aaron, ca să piue tămîie înaintea Domnului, şi să nu fie ca Core şi adunarea lui, după cum au grăit Domnul pren mîna lui Moisi.  Şi cîrtiră fiii lui Izrail a doua zi pre Moisi şi pre Aaron, zicînd: „Voi aţi omorit norodul Domnului”.  Şi fu cînd învăluia adunarea pre Moisi şi pre Aaron şi să porniră preste cortul mărturiei.  Şi pre cort l-au acoperit norul şi se-au ivit slava Domnului. Şi întră Moisi şi Aaron despre faţa cortului mărturiei.  Şi grăi Domnul cătră Moisi şi cătră Aaron, zicînd:  „Osebiţi-vă den mijlocul adunării aceştiia, şi-i voiu topi pre dînşii odată!”.  Şi căzură preste faţa lor. Şi zise Moisi cătră Aaron: Ia căţia şi pune preste ea foc den jîrtăvnic şi pune preste ea tămîie şi du degrab la tabără; şi te roagă pentru ei, pentru că ieşi urgie de la faţa Domnului, începu a surpa norodul”.  Şi luă Aaron precum au grăit lui Moisi şi alergă la adunare; şi iată, s-au început surparea întru norod. Şi puse deasupra tămîie şi să rugă pentru nărod.  Şi stătu între rmjlocul celor morţi şi celor vii şi să potoli surparea.  Şi fură cei morţi întru surpare 14000 şi 7 sute, fără cei ce au murit pentru Core.  Şi să întoarse Aaron cătră Moisi, la uşa cortului mărturiei, şi să potoli surparea.

CAP XVII

      Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Grăiaşte fiilor lui Israil şi ia de la ei toiag, toiag de la toţ boiarii lor, dupe casele moşiilor lor, 12 toiage; şi fieştecăruia scrie numele lui preste toiagul lui.  Şi numele lui Aaron scrie peste toiagul lui Levi, pentru că iaste un toiag; după feliul casii moşiilor lor vor da.  Şi le vei pune pre eale în cortul mărturiei, împotriva mărturiei, întru carii Mă voiu cunoaşte ţie acolo.  Şi va fi omul pre carele voiu aleage pre el, [109] toiagul lui va odrăsli; şi voiu rădica de la tine cîrteala fiilor lui Israil  cîte ei cîrtescu preste voi”. Şi grăi Moisi fiilor lui Israil; şi-i deaderă lui toţi boiarii lor toiag, la un boiariu un toiag, dupe boiariu, după casele moşiilor lor, doauăsprăzeace toiage. Şi toiagul lui Aaron în mijlocul toiagilor lor.  Şi puse Moisi toiagile înaintea Domnului, în cortul mărturiei”  Şi fu a doo zi, şi întră Moisi şi Aaron în cortul mărturiei şi, iată, odrăsli toiagul lui Aaron în casa lui Levi, şi scoase odraslă, şi înflori flori  şi răsări nuci. Şi scoase Moisi toate toiagile de la faţa Domnului cătră toţi fiii lui Israil şi văzură, şi luară fieştecare toiagul lui. Şi zise Domnul cătră Moisi: „Pune toiagul lui Aaron înaintea mărturiei lor, întru socotinţă, în semnu fiilor celor neascultători, şi să să potolească cîrteala lor de la Mine, şi nu vor muri”.  Şi făcu Moisi şi Aaron cîte au poruncit Domnul lui Moisi; aşa au făcut Şi ziseră fiii lui Israil cătră Moisi, zicînd: „Iată, ne-am topit, am perit, ne-am potopit! Tot cela ce să atinge de cortul Domnului moare. Pînă în săvîrşit vom muri?”

CAP XVIII

      Şi zise Domnul cătră Aaron, zicînd: „Tu, şi feciorii tăi, şi casa tătîni-tău împreună cu tine, veţi lua începăturile sfintelor; şi tu şi feciorii tăi veţi lua păcatele preoţiei voastre. Şi pre fraţii tăi, feliul lui Levi, norodul tătîni-tău, apropie lîngă tine şi să să adaogă lîngă tine şi să slujască ţie  şi tu şi feciorii tăi împreună cu  tine - denaintea cortului mărturiei. Şi vor păzi pazele tale şi pazele cortului; fără numai cătră vasele ceale sfinte şi cătră jîrtăvnic nu să vor apropia, şi nu vor muri şi acestea şi  voi. Şi să vor adaoge cătră tine şi vor păzi pazele cortului mărturiei, după toate slujbele cortului; şi cel de alt neam nu să va apropia  cătră tine. Şi veţi păzi pazele sfintelor şi pazele jîrtăvnicului şi nu va mai fi încă mînie  întru fiii lui Israil. Şi Eu am luat pre fraţii voştri, pre leviţi, den mijlocul fiilor lui Israil, dare dată Domnului, a sluji slujbele cortului  mărturiei. Şi tu, şi fiii tăi cu tine, veţi cruţa preoţia voastră după tot chipul jîrtăvnicului şi cel denlăuntru a acoperemîntului: şe veţi sluji slujbele dare preoţiei voastre. Şi cel striin de neam ce mearge alăturea cu voi va muri”.  Şi grăi Domnul cătră Aaron: „Şi iată, Eu am dat voao paza începăturilor Meale. Dentru toate ceale sfinţite Mie de la fiii lui Israil, ţie am dat aceastea, întru cinste, şi fiilor tăi după tine, de leage veacinică.  Şi aceasta fie voao den ceale sfinţite ale sfintelor, den aduceri, den toate darurile lor şi de la toate jîrtvele lor şi de la toată greşală lor şi de la toate păcatele lor; cîte-M dau Mie den toate sfintele, ţie va fi şi fiilor tăi,  întru Sfintele Sfintelor veţi mînca pre eale; tot bărbatul va mînca pre eale, tu şi fiii tăi, sfinte vor fi ţie.  Şi aceasta va fi voao: den cepăturile dărilor, den toate punerile fiilor hii Israil, ţie am dat aceastea, şi fiilor tăi, şi featelor tale împreună cu tine, de leage veadnică. Tot curatul în casa ta va mînca pre eale.  Toată începătura untdelemnului, şi toată începătura vinului, şi a griului începătura, dentr-însele cîte vor da Domnului, ţie le-am dat pre eale.  Ceale dentîiu născute toate cîte-s în pămîntul lor, cîte vor aduce Domnului, ţie vor fi. Tot curatul în casa ta va mînca pre eale. Toată dania întru fiii lui Israil ţie va fi.  Şi  tot ce deschide tot zgăul dentru tot trupul, cîte aduc Domnului, den om pînă în dobitoc, ţie va fi; fără de numai cu mîntuiri să vor mîntui ceale dentîiu născute ale oamenilor; şi ceale dentîiu născute ale dobitoacelor celor necurate veţ mîntui.  Şi mîntuirea lui, den lunatecu, preţul 5 sicii, după siclul cel sfint, 20 de bani sînt.  Afară den ceale dentîiu născute a viţeilor şi den ceale dentîiu născute a oilor şi ceale dentîiu născute ale caprelor: să nu le mîntuiţ, sfinte sîntu. Şi sîngele lor vei turna preste jîrtăvnic, şi seul vei aduce aducere întru miros de bună mirosire Domnului.  Şi cărnurile vor fi ţie, ca şi pieptul punerii, şi după braţul cel dirept ţie va fi.  Toată luarea sfintelor, cîte vor lua fiii lui Israil Domnului, am dat ţie, şi fiilor tăi, şi featelor tale cu tine, de leage veadnică, făgăduinţa de sare veacinică iaste înaintea Domnului, ţie şi semenţiei tale după tine”.  Şi grăi Domnul cătră Aaron: „în pămîntul lor să nu moşteneşti, şi parte nu va fi ţie întru dînşii, căci Eu partea ta şi moştenirea ta în mijlocul fiilor lui Israil  Şi fiilor lui Levi, iată, le-am dat tot ce e preste zeace în Israil întru sorţu, pentru slujbele lor cîte ei slujăscu slujbă în cortul mărturiei.  Şi nu vor mai veni încă fiii lui Israil la cortul mărturiei, ca să ia păcat purtătoriu de moarte.  Şi va sluji levitul, el, slujba cortului mărturiei şi ei vor lua păcatele lor.  De leage veacinică întru rudele lor. Şi în mijlocul fiilor lui Israil nu vor moşteni moştenire, căci ceale preste zeace a fiilor lui Israil, cîte vor osebi Domnului, luare am dat leviţilor în sorţ. Pentru aceaea am zis lor: în mijlocul fiilor [110] lui Israil nu vor moşteni sorţul'“.  Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Şi leviţilor vei grăi şi vei zice cătră dînşii: ’De veţ lua de la fiii lui Israil cea preste zeace care v-am dat voao de la ei în sorţu, şi veţ lua voi de la dînsul luarea Domnului preste zeace den cel preste zeace al lui, Şi să vor socoti voao luările voastre ca griul de la arie şi ca luarea de la teascu. Aşa veţ lua şi voi de la toate luările Domnului, den toate preste zecile voastre cîte veţ lua de la fiii lui Israil, şi veţ da dentr-însele luare Domnului, lui Aaron preotul. Den toate dările voastre să luat luare Domnului, den toate începăturile ceale sfinţite de la el şi veţ zice cătră dînşi; .’Cînd luaţ începătura de la el, şi să va socoti leviţilor ca roadă de la arie, cu luarea de la teascu. Şi veţ mînca pre dînsa în tot locul voi, şi fiii voştri, şi casele voastre, căce plata aceasta voao iaste pentru slujbele voastre ceale den cortul mărturiei. Şi nu veţ lua pentru aceasta păcat, că de veţ lua începătura de la el; şi sfintele fiilor lui Israil să nu le spurcaţ, pentru ca să nu murit’“.

CAP XIX
 	
      Şi grai Domnul cătră Moisi şi Aaron, zicînd: „Aceasta e osăbirea legii, cîte au poruncit Domnul, zicînd: ’Grăiaşte fiilor lui Israil şi să ia cătră tine juncă roşie curată, carea nu are în ea prihană şi preste carea nu s-au pus  preste ea jug, Şi o vei da pre ea cătră Eleazar preotul; şi o vor scoate pre ea afară den tabără, la loc curat, şi o vor junghea pre ea  înaintea lui. Şi va lua Eliazar den sîngele ei, şi va stropi denaintea feaţii cortului mărturiei  den sîngele el de şapte ori. Şi o vor arde pre dînsa de toi înaintea lui; şi pialea ei şi cărnurile şi sîngele ei cu baliga ei să vor arde de tot. Şi va lua preotul lemnu de chedru şi isop şi roşu, şi vor pune în mijlocul arderii de tot a juncii. Şi va spăla hainele lui preotul, şi va spăla trupul lui cu apă; şi după aceasta va întră înlăuntru la tabără, şi necurat  va fi preotul pînă în sară. Şi cel ce o arde pre dînsa va spăla hainile lui, şi va scălda trupul lui cu apă; şi necurat va fi pînă în sară.  Şi va stringe om curat cenuşa juncii şi o va pune afară den tabără, la loc curat; şi va fi adunării fiilor lui Israil întru pază, apă de stropire, curăţenie iaste. Şi cel ce adună cenuşa juncii va spăla hainele lui, şi necurat va fi pînă în sară. Şi va fi fiilor lui Israil şi celor nemearnici ce sînt lîngă voi în mijlocul vostru de leage veacinică.  Cela ce să atinge de cel mort a tot sufletul omului necurat va fi în şapte zile.  Acesta să va curaţi în ziua a treia  şi în ziua a şaptea şi curat va fi; iară de nu să va curaţi în ziua a treia şi în ziua a şaptea, nu va fi curat  Tot cela ce să atinge de cel mort den tot sufletul omului de va muri, şi nu să va curaţi, cortul Domnului au pîngărit; să va zdrobi sufletul acela dentru Israil. Căce apa stropirei nu s-au stropit preste el, necurat iaste, căci necurăţia lui într-însul iaste.  Şi aceasta e leagea, om de va muri în casă: tot cela ce întră înlăuntru în casă,şi cîte sînt în casă, necurate vor fi şapte zile.  Şi toată unealta deschisă, cîte nu-s cu legături legate preste dînsa, necurat iaste.  Şi tot cela ce să va atinge la faţa copilului rănit, au mort, au os omenescu, au mormînt, şapte zile necurat va fi.  Şi vor lua celui necurat den spuza cea arsă a curăţeniei şi vor turna preste ea apă vie într-un vas.  Şi va lua isop şi va muia în apă om curat; şi va stropi preste casă şi preste haine şi preste suflete, cîte vor fi acolo, şi preste cel atinsu de osul omenescu, au de cel rănit, au de cel mort, au de mormînt  Şi va stropi cel curat preste cel necurat în ziua a treia şi în ziua a şaptea, şi să va curaţi în ziua a şaptea. Şi va spăla hainele lui, şi va scălda trupul lui cu apă; şi necurat va fi pînă în sară.  Şi om carele să va pîngări şi nu să va curaţi, va peri sufletul acela den mijlocul adunării, căci sfintele Domnului au pîngărit; cu apă de stropire nu se-au stropit pre dînsul, necurat iaste.  Şi va fi voao de leage veadnică. Şi cel ce să stropeaşte apă de stropire va spăla hainele lui, şi cela ce să atinge de apa stropirii necurat va fi pînă în sară.  Şi de tot  ce să va atinge de el, cel necurat necurat va fi; şi sufletul ce să atinge necurat va fi pînă în sară’”.

CAP XX
      
      Şi veniră fiii lui Israil, toată adunarea, la pustiiul lui Sin, în luna dentîi. Şi rămase nărodul la Cadis. Şi muri acolo  Mariam,  şi  să îngropa acolo.  Şi nu era apă la adunare. Şi să adunară preste Moisi şi Aaron.  Şi suduia nărodul pre Moisi, zicînd: „Macara să fim perit în perirea fraţilor noştri înaintea Domnului!  Şi pentru căce aţ suit adunarea Domnului la pustia aceasta, ca să ne omorîţ pre noi şi dobitoacile noastre? Şi pentru căce aceasta, ne-aţ suit pre noi de la Eghipet ca să venim la locul acest rău, loc carele nu să samănă nici zmochini, nici vii, nici rodii, nici apă iaste de băut?”.  Şi veni Moisi şi Aaron de la faţa adunării la uşa cortului mărturiei şi căzură preste faţă; şi să ivi slava Domnului cătră [111] dînşii.  Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Ia toiagul tău şi adună adunarea, tu şi Aaron, frate-tău, şi grăit cătră piatră, înaintea lor, şi va da apele ei. Şi veţ scoate lor apă den piatră, şi  veţ  adăpa  adunarea  şi dobitoacele lor”.  Şi luo Moisi toiagul den naintea Domnului, după cum au poruncit Domnul. Şi adună Moisi şi Aaron adunarea denaintea pietrii şi zise cătră ei: „Ascultaţi-mă, cei neascultătorii! Au den piatra aceasta voiu scoate voao apă?” Şi rădicînd Moisi mîna lui, au lovit piatra cu toiagul de doao ori. Şi ieşi apă multa şi bău adunarea şi dobitoacele lor. Şi zise Domnul cătră Moisi şi Aaron: „Căci nu aţ crezut, să Mă sfinţit înaintea fiilor lui Israil, pentru aceaea nu veţ băga voi adunarea aceasta în pămîntul care am dat lor”. Aceasta e Apa Pricii, căci se-au suduit fiii lui Israil înaintea Domnului, şi Să sfinţi întru el Şi trimise Moisi soli de la Cadis cătră împăratul Edom, zicînd; „Aceastea zice fratele tău Israil: Tu ştii toată osteneala ce-au aflat pre noi. Şi pogoriră părinţii noştri la Eghipet şi nemernicim la Eghipet zile multe. Şi ne-au chinuit pre noi eghipteanii şi pre părinţii noştri. Şi am strigat cătră Domnul, şi au auzit Domnul glasul nostru. Şi trimiţînd îngerul, ne-au scos pre noi de la Eghipet, şi acum sîntem în Cadis, cetatea den partea hotarălor tale. Să treacem pren pămîntul tău; nu vom treace pren ţarine, nice pren vii, nice vom bea apă den Entîna ta; pre cale împărătească vom mearge, nu ne vom abate in direapta, nice în stînga, pînă vom treace hotarăle tale!” Şi zise cătră el Edom: „Nu vei treace pren mine; iară de nu, cu războiu voiu ieşi în timpinarea ta”. Şi ziseră lui fiii lui Israil: „Pre lîngă munte vom treace; iară de vom bea den apa ta, eu şi dobitoacele meale, da-ţ-vom preţul ţie; ce lucrul nemică iaste, pre lîngă munte vom treace!” Şi el zise: „Nu vei treace pren mine!”Şi ieşi lui în timpinare Edom, cu gloată grea şi cu mînă tare Şi nu vru Edom să dea lui Israil să treacă pren hotarăle lui. Şi să abătu Israil de la dînsul. Şi să rădicară de la Cades şi mearseră fiii lui Israil, toată adunarea, la Or muntele. Şi zise Domnul cătră Moisi şi Aaron, în muntele Or, pre hotarăle pămîntului Edom, zicînd: „Să să adaogă Aaron cătră norodul lui; căci nu veţi întră în pămîntul carele am dat fiilor lui Israil în ţineare, pentru căce M-aţi întăritat pre Mine la Apa Pricii. Ia pre Aaron, fratele tău, şi pre Eliazar, feciorul lui, şi-i suie pre ei la Or muntele, înaintea a toată adunarea. Şi dezbracă pre Aaron de-mbrăcămintea lui, şi îmbracă pre Eliazar, feciorul lui; şi Aaron, adăogîndu-se, să moară acolo”.  Şi facu Moisi după cura au  poruncit Domnul lui. Şi i-au suit pre dînşii în Or muntele, înaintea a toată adunarea.  Şi dezbrăcă pre Aaron de hainele lui  şi au îmbrăcat cu eale pre Eliazar, feciorul lui. Şi muri Aaron acolo, pre vîrful muntelui. Şi pogori Moisi şi Eliazar den munte.  Şi văzu toată adunarea cum au murit Aaron, şi au plînsu pre Aaron de zile toată casa lui Israil.

CAP XXI
      
      Şi auzi hananeul, împăratul Arad, cela ce lăcuia spre pustiiu, cum au venit Israil calea Atharim, şi deade războiu cătră  Israil,  şi  robi  dentru ei robime.  Şi să rugă Israil  rugă  Domnului şi zise: „De-m vei da pre norodul acesta supt mîna mea, voiu anathematisi pre el şi pre cetăţile lui”.  Şi auzi Domnul glasul lui Israil, şi deade pre hananeu supt mîna lui. Şi anathematisi pre dînsul şi cetăţile lui; şi numi numele locului aceluia Anathema.  Şi  rădicîndu-se den muntele lui Or, calea spre Marea Roşie, au încunjurat pămîntul Edom. Şi au leşinat norodul pre cale  Şi clevetită norodul cătră Dumnezău şi asupra lui Moisi. zicînd: „Pentru căce ne-ai scos pre noi de la Eghipet ca să ne omori pre noi în pustie? Căce nu iaste pîine, nice apă, şi sufletul nostru s-au supărat în pîinea ceasta deşartă”.  Şi trimise Domnul la norod şărpii cei ce omorfia şi muşca pre norod, şi muri norod mult den fui lui Israil.  Şi mergînd norodul cătră  Moisi, zicea: „Am greşit,căce am grăit de rău asupra Domnului şi asupra ta. Roagă-te dară cătră Domnul şi să ia de la noi pre şarpe”.  Şi să rugă Moisi cătră Domnul, pentru norod, şi zise Domnul cătră Moisi: „Fă-ţi ţie şarpe, şi-l pune pre dînsul pre un semnu; şi va fi de va muşca şarpele pre om, tot cel muşcat, văzînd pre dînsul, va trăi”.  Şi făcu Moisi şarpe de aramă, şi-l puse pre dînsul pre un semnu; şi fu cînd muşca şarpele pre om, şi căuta pre şarpele cel de aramă şi trăia.  Şi să ridicară fiu lui lsrau şi să tăbărîră la Ovoth.  Şi ridicîndu-se de la Ovoth, s-au tăbărit la Ahelghe, cea decindea în pustie, carea iaste despre faţa Moav, despre răsărita soarelui.  Şi de acolo s-au sculat şi să tăbăriră la valea Zared.  Şi de acolo rîdecîndu-se, s-au tăbărit decîndea de Arnon, în pustie ceaea ce iaste afară den hotarăle amoreilor; pentru că iaste Arnon hotarăle Moav între mijlocul lui Moav şi între mglocul amoreului.  Pentru aceaea să zice în carte: „Războiu al Domnului pre Zoov au pirjolit şi pîrule Amon.  Şi pîriile le-au pus lăcaşul lui Ir, şi să alătură cu hotarăle Moav”. [112] Şi de acolo - [la] Fîntîna; aceasta iaste fîntîna carea au zis Domnul cătră Moisi: „Adună norodai şi le voiu da lor apă să bea”. Atuncea au cîntat Israil cm tare a aceasta, la Entînă: ,,Faceţ începătură Lui! Fîntîna, au săpatu-o pre dînsa boiarii, cioplit-au pre ea împăraţii limbilor, întru împărăţia lor, stăpînind pre dînşii!” Şi de la fîntîna, la Manthanail; şi de la Manthanail, la Naadiil; şi de la Naadiil, la Vamoth; Şi de la Vamoth, la Napi, carele iaste in cimpul lui Moav, den vîrful celui cioplit, ce caută spre faţa pustiiului. Şi au trimis Moisi soli cătră Sion, împăratul amoreilor, cu cuvinte de pace, zicînd: „Vom treace pren pămîntul tău; pre cale vom mearge, nu ne vom abate nice la ţarină, nice la vie  nice vom bea apă den fîntîna ta; pre cale împărătească vom mearge, pînă vom treace hotarăle tale”. Şi n-au dat Sion lui Izrail ca să treacă pren hotarăle lui. Şi adună Sion pre norodul lui tot, şi ieşi să stea împotriva lui Izrail la pustiiu. Şi veni la Iasa, şi să tocmi împotriva lui Izrail. Şi lovi pre dînsul Izrail cu ucidere de sabie, şi-i stăpîni pămîntul lui, de la Arnon pînă la Iiavoc, pînă la feciorii Aman; că în lazir hotarul fiilor lui Aman iaste. Şi luo Izrail toate cetăţile aceastea, şi lăcui Izrail în toate cetăţile amoreilor, în Esevon şi în toate ceale ce se apropie la eale. Pentru că iaste Esevon cetatea lui Sion, împăratul amoreilor. Şi acesta au bătut pre împăratul Moav, mai nainte, şi au luat tot pămîntul lui, de la Aroir pînă la Arnon. Pentru aceea vor grăi pilduitorii: „Venit la Esevon, pentru să să zidească şi să să tocmească cetatea Sion! Căci foc au ieşit de la Esevon şi pară den cetatea Sion; şi mîncă pînă la Moav, şi mîncă stîlpii Arnon, Vai ţie, Moav! Perit-au nărodul Hamos, să deaderă fiii lor să să mîntuiască  şi featele lor robite la împăratul amoreilor, Sion. Şi semînţa lor piare, Esevon pînă la Devon  şi muierile lor încă arseră cu foc preste Moav”.  Şi lăcui Izrail în toate cetăţile amoreilor. Şi au trimis Moisi ca să socotească pre Iazir. Şi au luatu-o pre ea şi satele ei  şi au scos pre amoreu  pre carele era acolo. Şi întorcîndu-se, s-au suit pre calea cea de la Vasan. Şi ieşi Og împăratul Vasan, în timpinarea lor  şi tot nărodul lui  la războiu, la Edrain. Şi ase Domnul cătră Moisi: „Să nu te temi de el, căci în mînile tale l-am dat pre dînsul, şi tot nărodul lui, şi tot pămîntul lui; şi vei face lui după cum ai făcut lui Sion  împăratul amoreilor  care lăcuia la Esevon”. Şi lovi pre el, şi pre feciorii lui  şi tot nărodul lui, pînă n-au lăsat dentr-însul prinsu viu, şi au moştenit pămîntul lor.

cap xxii

      Şi ridicindu-se fiii lui Izrail, să tăbărîră cătră apusul Moav, lîngă Iordan, cătră Ierihon.  Şi văzînd Valac, feciorul lui Sipfor, toate cîte au făcut Izrail amoreului,  Şi să temu Moav de nărod foarte, căci mulţi era; şi să îngreuia Moav de cătră faţa fiilor lui Israil.  Şi zise Moav bătrînimei lui Madiam: „Acuma va aleage adunarea aceasta pre toţi cei împrejureanii noştri, ca cînd ar aleage viţelul ceale verzi den cîmpu”. Şi Valac, feciorul lui Sepfor, împăratul Moav era pe vreamea aceaea. Şi trimise soli cătră Valaam, feciorul lui Veor Fathura, carele iaste la rîul pămîntului fiilor nărod ului său, să-l cheame pre el, zicînd: „Iată, norod au ieşit de la Eghipet şi, iată, au acoperit de tot faţa pămîntului; şi acesta şade ţiindu-se de mine.  Şi acuma vino, bleastîrnă mie pre nărodul acesta, căci mai tare decăt mine iaste; de voiu putea să ucig dentru ei, şi-i voiu scoate pre ei den pămînt, căci ştiu: pre carii vei blagoslovi, blagoslovit sînt, şi pre carii vei blestema tu, blestemaţi sînt”.  Şi să duse bătrînimea lui Moav şi bătrînimea lui Madiam, şi vrăjile întru mînile lor, şi veniră cătră Valaam  şi ziseră lui cuvintele lui Valac.  Şi zise cătră ei: „Găzduiţi aici de noapte, şi voiu răspunde voao lucruri care va grăi Domnul cătră mine”.  Şi rămaseră boiarii lui Moav lîngă Valaam, şi veni Dumnezău la Valaam şi zise lui: „Ce sînt aceşti oameni la tine?”  Şi zise Valaam cătră Dumnezău: „Valac, feciorul lui Sepfor, împăratul Moav, au trimis pre ei cătră mine, zicînd:  ’Iată, norod au ieşit de la Eghipet şi au acoperit faţa pămîntului; şi acesta şade ţiindu-se de mine. Şi a cum, vino de-l bleastemă mie pre dînsul, de voiu putea să omor pre el, şi-l voiu scoate pre dînsul de pre pămîntu’.  Şi zise Domnul cătră Valaam: „Nu vei mearge cu dînşii, nice vei blestema pre norod, pentru că iaste blagoslovit”.  Şi sculîndu-se Valaam dimineaţa, au zis cătră boiarii lui Valac: „Alergaţi cătră domnul vostru, nu mă lăsă Dumnezău să mergu cu voi”.  Şi sculîndu-se boiarii Moav, au venit cătră Valac şi ziseră lui: „Nu va Valaam să meargă cu noi”. Şi adaose încă Valac a trimite boiari mai mulţi şi mai cinstiţi decît acestea.  Şi veniră la Valaam şi-i ziseră lui: „Aceastea zice Valac al lui Sepfor: Rogu-te, nu te lenevi a veni cătră mine!  Pentru că cu cinste te voiu cinsti, şi toate cîte-m vei zice mie voiu face ţie; şi vino de bleastămă mie pre norodul acesta'“.  Şi răspunse Valaam şi zise boiarilor lui Valac: „De-m va da mie Valac plină casa lui de argint şi de aur, nu voiu putea să calcu cuvîntul Domnului [113] Dumnezău, ca să-l fac pre el mic au mare, intru cugetul mieu. Şi acum rămi ne ţi aicea în noaptea aceasta şi voi, şi voiu cunoaşte ce va adaoge Domnul a grăi cătră mine”. Şi veni Dumnezău cătră Valaam noaptea şi-i zise lui: „De-au venit ca să te cheame oamenii acestea, sculîndu-te urmează lor; ce cuvîntul carele voiu grăi cătră tine, acela vei face”. Şi sculîndu-se Valaam dimineaţa, au înşălat măgăriţa lui şi mearse cu boiarii Moav. Şi Să mînie cu mînie Dumnezău, căce mergea el cătră Dînsul. Şi să sculă îngerul lui Dumnezău ca să-l mustre pre el în drum; şi el încălecase pre măgăriţa lui, şi doao slugi ale lui - cu dînsul. Şi văzînd măgăriţa pre îngerul lui Dumnezău stînd împotrivă pre cale şi cu sabia zmultă în mîna lui, şi să abătu măgăriţa den cale şi mergea la cîmpu. Şi bătea măgăriţa cu toiagul lui, ca să o îndirepteaze pre ea în cale. Şi stătu îngerul Domnului întru răzoarele viilor, gard dencoace şi gard dencolea. Şi văzînd măgăriţa pre îngerul lui Dumnezău, strînse pre ea cătră păreate, şi strinse piciorul lui Valaam cătră păreate; şi adaose încă a o bate pre dînsa. Şi adaose îngerul lui Dumnezău şi, mărgînd, stătu în loc strîmtu, la care nu era a să abate în dereapta au în stînga. Şi văzînd măgăriţa pre îngerul lui Dumnezău, au şezut supt Valaam. Şi să mînie Valaam şi bătea pre măgăriţa cu toiagul. Şi deschise Dumnezău gura mîgîriţii şi zise cătră Valaam: „Ce ţ-am făcut de m-ai bătut de trei ori cu aceasta?” Şi zise Valaam mîgîriţii: „Căce m-ai batjocorit;şi, de aş fi avut cuţit în mîna mea, te-aş fi junghiat”. Şi zise măgăriţa cătră Valaam: „Nu-s eu măgăriţa ta, pre care ai încălecat den tinereaţile tale pînă în ziua de astăzi? Au doară cu nesocotinţe nesocotind am făcut ţie aceasta?”  Şi el zise: „Ba!” Şi descoperi Dumnezău ochii lui Valaam, şi văzu pre îngerul Domnului stînd împotrivă pre cale, şi sabie zmultă în mîna lui. Şi plecîndu-se, s-au închinat feaţii lui. Şi-i zise lui îngerul lui Dumnezău: „Pentru căce ţ-ai lovit pre măgăriţa ta acum a treia oară? Şi iată, eu ieşiiu la mustrarea ta, pentru că nu iaste calea ta direapta înaintea mea. Şi văzîndu-mă măgăriţa, s-au abătut de la mine a treia oară, cu aceasta; Şi să nu să fie abătut de la mine, acum pre tine te-aş fi omorft, şi pre ea aş fi ferit”. Şi zise Valaam îngerului Domnului: „Greşit-am, pentru căce n-am ştiut că tu mi-ai stătut împotrivă, întru întimpinarea mea, pre cale; şi acum, de nu-ţi place ţie, mă voiu întoarce”. Şi zise îngerul lui Dumnezău cătră Valaam: „Pasă împreună cu oamenii acestea, fără numai cuvîntul carele voiu zice cătră tine, acesta să-l păzeşti se-l grăieşti!” Şi mearse Valaam împreună cu boiarii lui Valac.  Şi auzind Valac cum vine Valaam, ieşi în tîmpinarea lui la cetatea Moav, care iaste la hotarăle Arnon, carea iaste despre partea hotarălor.  Şi zise Valac cătră Valaam: „Nu am trimis cătră tine a te chema? Căci nu veniiai cătră mine? Adevărat, nu voiu putea să te cinstescu?”  Şi zise Valaam cătră Valac: „Iată, viruiu cătră tine; acum putearnic voiu fi a grăi cevaş? Cuvîntul carele îm va pune Dumnezău în gura mea, acela voiu grăi”.  Şi mearse Valaam cu Valac şi veniră la cetăţile curţilor.  Şi junghe Valac oi şi viţei şi trimise lui Valaam şi boierilor ce era cu el.  Şi fu dimineaţa şi, luînd Valac pre Valaam, l-au suit pre el la stîlpul lui Vaal şi-i arătă lui de acolo o parte oarece de nărod.

CAP XXIII	
      
      Şi zise Valaam lui Valac: „Fă-m mie aicea jîrtîvnice şi-m gîteaşte aicea viţei şi  berbeci”.  Şi făcu Valac nai dupre cum au zis lui Valaam; şi aduse viţel şi berbeace pre jîrtăvnic.  Şi zise Valaam cătră Valac: „Stai aproape de jîrtvă ta, şi voiu mearge, cîndai mi Se va arăta Dumnezău în timpinare; şi cuvîntul care îm va arăta mie, ţi-l voiu spune ţie”. Şi stătu Valac lîngă jîrtvă lui, şi Valaam mearse ca să întreabe pre Dumnezău; şi mearse dirept şi Să arătă Dumnezău lui Valaam.  Şi zise cătră El Valaam: „Ceale 7 cuptoare le-am gătit, şi am suit viţel şi berbeace pre cuptoriu”. Şi puse Dumnezău cuvînt în gura lui Valaam şi zise: „întorcîndu-te cătră Valac, aşa vei grăi!”  Şi să întoarse cătră el; iară el sta departe de arderile lui de tot, şi toţi boiarii lui Moav împreună cu el. Şi să făcu Duhul lui Dumnezău preste el.  Şi luînd pilda lui, zise: „Den Mijlocul rîurilor m-au chemat pre mine Valac, împăratul Moav, den munţi de spre răserit, zicînd: ’Vino, bleastămă-m mie pre Iacov, şi vino, osîndeaşte-m pre Izrail!’ Ce voiu osîndi pre cela ce nu osîndeaşte Domnul? Au ce voiu blestema pre carele nu-l bleastămă  Dumnezău?  Căci  den vîrful munţilor vedea-l-voiu pre el şi de la dealuri cunoaşte-voiu pre dînsul: Iată, norodul sîngur va lăcui, şi în limbi nu se va socoti.  Cine au socotit semenţia lui Iacov? Şi cine va număra năroadele lui Izrail? Să moară sufletul mieu în sufletele direpţilor şi să să facă sămînţă mea ca sămînţă lor”.  Şi zise Valac cătră Valaam: „Ce mi-ai făcut mie? La blestemul vrăjmaşilor miei te-am chemat pre tine şi, iată, ai blagoslovit blagoslovenie!”.  Şi zise Valaam cătră Valac: „Au nu cîte va pune Dumnezău în rostul mieu, aceasta voiu păzi a grăi?”.  Şi zise cătră el Valac: „Mai vino încă cu mine într-alt loc, de unde nu vei vedea pre dînsul de [114] acolo, fără de numai o parte dentr-însul vei vedea, iară pre toţi nu-i vei vedea. Şi bleastîmă-m mie pre dînsul de acolo”. Şi luo pre dînsul într-un piscu de ţarină, pre vîrful celui cioplit; şi zidi acolo jîrtîvnice, şi sui viţel şi berbeace preste jîrtăvnic. Şi zise Valaam cătră Valac:  „Stai acolo Ungă jîrtvă ta, iară eu voiu mearge să întreb pre Dumnezeu”. Şi Să întimpină Dumnezău cu Valaam; şi-i puse cuvînt în gura lui şi zise: „întoarce-te cătră Valac şi aceastea vei grăi”. Şi să întoarse cătră dinsul, iară el sta aproape de arderea-de-tot a lui, şi toţi boiarii lui Moav cu dînsul. Şi-i zise lui Valac: „Ce-au grăit Domnul?” Şi luînd pilda lui, zise: „Scoală-te, Valac, şi ascultă! Ascultă mărturie, feciorul lui Sepfor! Nu iaste ca omul Dumnezău, să să clătească, nice ca fiiul omului, să Să înfricoşeze. El au zis, nu va face? Grăi-va, şi nu va rămînea? Iată că a blagoslovi m-am luat, blagoslovivoiu şi nu voiu întoarce. Nu va fi osteneală în Iacov, nice se va ivi osteneală în Izrail. Domnul Dumnezăul lui - cu dînsul; ceale mărite ale boieriilor - întru dînsul Dumnezăul cela ce au scos pre dînsul de la Eghipet, ca slava celui cu un cornu al lui. Pentru că nu iaste des cîntec în Iacov, nice vraje întru Izrail. După vreame se va grăi lui Iacov şi lui Izrail: ’Ce va săvîrşi Domnul! Iată, nărodul ca un puiu de leu să va scula, şi ca un leu să va semeţi; nu va dormi pînă va mînca vînat şi sîngele răniţilor va bea!’“ Şi zise Valac cătră Valaam: „Nice cu blesteame vei blestîma mie pre el, nice blagoslovind să nu-l blagosloveşti pre el!” Şi răspunzînd Valaam, zise lui Valac: „N-am grăit ţie, zicînd: ’Cuvîntul carele îm va zice Dumnezău, acela voiu face’?” Şi zise Valac cătră Valaam: „Vino să te iau la alt loc, de va plăcea lui Dumnezău, şi-l bleastemă mie pre dînsul, de acolo”. Şi au luat Valac pre Valaam pre vîrful lui Fogor, cel ce să întinde la pustiiu. Şi zise Valaam cătră Valac: „Zideaşte-m mie aicea şapte cuptoare şi gîteaşte mie şapte viţei şi şapte berbeci!” Şi făcu Valac după cum au zis lui Valaam, şi sui viţel şi berbeace preste
cuptoriu.

CAP XXIV

      Şi văzînd Valaam că bine iaste înaintea Domnului a blagoslovi pre Israil, n-au mersu după obiceaiul lui în tîmpinarea vrăjlor; şi-ş întoarse faţa lui ta pustiiu. Şi rădicînd Valaam ochii lui, văzu pre Israil tăbărit după neamuri. Şi să făcu preste el Duhul lui Dumnezău. Şi luînd pilda lui,  zise:  „Zice Valaam, feciorul lui Veor, zice  omul cel adevărat, Zice cela ce aude cuvinte tari, văzînd care vedearea tui Dumnezău au văzut,  în  somnu,  descoperiţi  ochii lui. Forte bune ţi-s casele, Iacove, corturile tale, Israil!  Ca nişte desişuri umbrind, şi ca nişte grădini ungăriuri, şi ca nişte corturi care le-au întinau Domnul, şi ca nişte chedri lîngă ape.  Ieşi-va om den seminţia lui, şi va stăpîni a limbi multe, şi să va înălţa a lui Gog împărăţia lui, şi să va creaşte împărăţia lui. Dumnezău l-au povăţuit pre el de la Eghipet, ca slava celui cu un cornu a lui, va mînca limbile vrăjmaşilor lui, şi grăsimile lor le va suge ca măduha, şi cu săgeţile lui va săgeta de tot pre vrăjmaşi.  Culcîndu-se, s-au odihnit ca un leu şi ca un puiu de leu; cine-l va scula pre el? Ceia ce te blagoslovescu pre tine s-au blagoslovit, şi ceia ce te-au blestemat s-au blestemat!”.  Şi să mînie Valac pre Valaam, şi lovi cu mînile lui, şi zise Valac cătră Valaam: „A blestema pre vrăjmaşul mieu te-am chemat, şi, iată, blagoslovind l-ai blagoslovit al treilea rînd.  Acum dară, fugi la locul tău! Am zis să te cinstescu pre tine, şi acum te-au lipsit Domnul de slavă”.  Şi zise Valaam cătră Valac: „Au nu şi solilor tai carii ai trimis la mine am grăit, zicînd:  ’De-m va da Valac plină casa lui de argint şi de aur, nu voiu putea să cal cu cuvîntul Domnului, să-l fac pre el bun au rău de la mine; cîte-m va zice mie Dumnezău, aceastea voiu zice’?  Şi acum, iată, alergu la locul mieu, vino să te sfătui eseu ce va face norodul acesta norodului tău, la sfirşitul zilelor”.  Şi luînd pilda lui, zise: „Zice Valaam, feciorul lui Veor, zice omul cel adevărat văzînd, auzind cuvintele lui Dumnezău. Ştiind ştiinţa Celui Nalt, şi vedearea lui Dumnezău văzînd, în somnu, descoperiţi ochii lui: Arăta-voiu lui, şi nu acum.  Fericescu, şi nu să apropie; răsări-va stea den Iacov şi să va scula om den Israil şi va zdrobi pre căpeteniile lui Moav şi va prăda pre toţi feciorii lui Sith.  Şi va fi Edom moştenire, şi va fi moştenirea Isaf, vrăjmaşul lui, şi Israil au făcut cu virtute.  Şi să va scula den Iacov şi va piarde pre cel ce să mîntuiaşte den cetate”. Şi văzînd pre Amalic şi luînd pilda lui, zise: „Începătura limbilor - Amalic, şi seminţia lor va peri”.  Şi văzînd pre Chineu şi luînd pilda lui, zise: „Tare e lăcaşul tău; şi de vei pune în piatră cuiubul tău,  Şi de se va face lui Veor cuiubu de hicleşug, asirianii te vor robi pre tine”.  Şi văzînd pre Og şi luînd pilda lui, zise: „O! O! Cine va trăi cînd va pune aceastea Dumnezău?  Şl va ieşi den mîna chiteilor şi vor munci pre Asur, şi vor chinui pre evreai, şi ei toţi odată vor perri”.  Şi sculîndu-se Valaam, s-au dus întorcîndu-se lă locul lui. Şi Valac s-au [115]dus cătră dînsul.

 CAP XXV
      
      Şi poposi Israil în Satim şi să spurcă norodul a curvi la featele Moav. Şi-i chemară pre ei la jîrtvele idolilor lor au mîncat norodul den jîrtvele lor s-au închinat chipurilor lor.  Şi să
închină Israil lui Velfegor, şi să mînie cu mînie Domnul pre Israil. Şi zise Domnul cătră  Moisi: „Ia pre căpeteniile norodului şi-i arată pre ei Domnului, dempreqjma soarelui  şi să va întoarce urgia mîniei Domnului de la  Israil”. Şi zise Moisi neamurilor lui Israil: „Ucideţi fieştecarele pre ruda lui, pre cel  ce-au săvîrşit lui Velfegor”. Şi iată  om den fiii lui Israil venind, au apropiat pre fratele lui cătră madiancă, înaintea lui Moisi şi înaintea a toată adunarea fiilor lui Israil; şi ei plîngea  lîngă uşîle cortului mărturiei. Şi văzînd Finees, feciorul lui Eliazar, fiiul lui Aaron preotul, să sculă den mijlocul adunării şi,  luînd fustele în mînă, întră dendărătul omului israiltean ului la cuptoriu şi junghe pre amîndoi: şi pre omul israiltean, şi pre muiare pren zgăul ei. Şi să potoli rana dentru fiii lui  Israil.  Şi fură cei morţi întru rană 20 şi 4 de mii.  Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Finees, feciorul lui Eleazar, fiiul lui Aaron preotul, au potolit mînia Mea de la fiii lui Israil, cînd Îm rîvniia rîvnire întru ei; şi nu am topit pre fiii lui Israil cu rîvnirea Mea. Aşa am zis: ’Iată, Eu am dat lui făgăduinţa Mea a păcii’. Şi va fi lui, şi semenţiei lui după dînsul, făgăduinţă preoţiei veacinică, pentru căce au rîvnit Dumnăzăului lui şi s-au rugat pentru fiii lui Israil”. Şi numele omului celui lovit, israilteanului, carele s-au lovit cu madineanca, Zamvri, feciorul lui Salo, boiariu casii moşiii lui Semeon. Şi numele muierii, madianeancăi cei lovite, Hazvi, fata lui Sur, boiariu limbii lui Somoth, casei moşiei iaste a lui Madiam. Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd:  „Grăiaşte fiilor lui Israil, zicînd: ’învrăjbiţi-vă cu madianiteanii şi omorîţi pre dînşii, căce vrăjmăşăscu ei voao cu ficleşug, cîte ficlenescu voao pren Fogor, şi pentru Hazvi, fata boiariului Madiam, sora lor cea rănită în ziua rănii pentru Fogor’”.

CAP XXVI

      Şi  fu după rană, şi grăi Domnul cătră Moisi şi Eliazar preotul, zicînd; „Ia căpetenia a toată adunarea fiilor lui Israil, den 20 de ani şi în sus, după casele moşiilor lor, tot cela ce iase  să să tocmească la războiu în Israil!” Şi grăi  Moisi  şi  Eliazar preotul  cu dînşii în Aravoth Moav, la Iordan, de spre Iereho, zicînd:  „Den 20 de ani şi în sus, în ce chip au poruncit Domnul lui Moisi”. Şi fiii lui Israil ce-au ieşit de la Eghipet:  Ruvin, dentîiu născut al lui Israil; şi fiii lui Ruvin: Enoh şi norodul lui Enoh: lu Falu, norodul lui Falu. Lui Asron, norodul lui Asron; lu Harmi, norodul lui Harmi.  Aceastea-s noroadele lui Ruvin; şi să făcu socoteala lor: 43000 şi 700 şi 30.  Şi  feciorii  lui Falu: Eliav. Şi feciorii lui Eliav: Namuil şi Dathan şi Aviron  Aceştea-s cei aleşi ai adunării, aceştea-s ceia ce au stătut împotrivă lui Moisi şi lui Aaron la adunarea lui Core, întru împotrivire împotriva Domnului.  Şi deşchizînd pămîntul gura lui, înghiţi pre ei şi Core, întru moartea adunării lui, cînd mîncă focul pre cei 200 şi cincizeci  Şi să făcură întru semnu. Iară feciorii lui Core n-au murit.  Şi fiii lui Simeon, norodul feciorilor lui Simeon: lu Namuil, norodul fii Namuili; lu Iamin, norodul lu Iamini; lu Iahin, norodul lui Iahini;  Lui Zara, norodul lui Zarai; lui Saul, norodul lui Osauli.  Aceastea-s noroadele lui Simeon, den socoteala lor, 22000 şi doao sute.  Fiii lui Gad, după noroadele lor: lui Safon, norodul lui Safoni; lui Anghi, norodul lui Anghi; lui Suni, norodul lui Suni;  Lui Azeni, norodul lui Azeni; lui Adi, norodul lui Adi;  Lui Aroadi, norodul lui Aroadi; lui Ariil, norodul lui Ariil.  Aceastea-s noroadele lui Gad, dentru socoteala lor, 40 şi 4 de mii şi 500.  Şi feciorii Iudii: Ir şi Anan şi Silon şi Fares şi Zara; şi muriră Ir şi Anan în pămîntul lui Hanan.  Şi să făcură feciorii Iudii, după norodurile lor: lui Selom, norodul lui Siloni; lui Fares, norodul lui Fares; lu Zara, norodul lui Zari.  Şi să făcură feciorii lui Fares: lui Asron, norodul lui Asroni; lui Iamuil. norodul lui lamuili. Aceastea-s noroadele Iudii, după socoteala lor  76000 şi 500’  Şi feciorii lui Isahar, după noroadele lor: lui Thola, norodul lui Tholai; lui Fua, norodul lui Fuai;  Lui lasuv, norodul lui lasuvi; lui Amvram, norodul lui Amvrami.  Aceastea-s norodurile lui Isahar, dentru socoteala lor, 64000 şi 400.  Fiii lui Zavulon, după norodurile lor: lui Sared, norodul lui Saredi; lui Alon, norodul lui Aloni; lui Alil, norodul lui Alili.  Aceastea-s noroadele lui Zavolon,  dentru socoteala lor, 60000 şi 500.  Fiii lui Iosif,  după  norodurile  lor:  Manasi şi Efraim.  Feciorii lui Manasi: lui Mahir, norodul lui Mahiri; şi Mahir au născut pre Galaad; lui Galaad, norodul lui Galaadi.  Şi aceştea-s fiii lui Galaada: Ahiezer  norodul lui Ahiezeri; lui Helec, norodul lui Helechi; Lui Ezdreil, norodul lui Ezdreili; lui Sihem, [116] norodul lui Sehemi; Lui Semaer, norodul lui Semaeri; şi lui Ofer, norodul lui Oferi; Şi lui Salpaad, feciorul lui Ofer, nu i s-au făcut lui feciori, fără numai feate; şi aceastea-s numele featelor lui Salpaad: Maala şi Nua şi Egla şi Melha şi Thersa. Aceastea-s norodurile lui Manasi, den socoteala lor, cincizeci şi doao de mii şi şapte sute. Şi aceştea-s feciorii lui Efraim: lui Suthala, norodul lui Suthalai; lui Tanah, norodul lui Tanahi. Aceştea-s feciorii lui Suthala: lui Eden, norodul lui Edini; aceaste-s noroadele lui Efraim, dentru socoteala lor, 32000 şi 500. Aceastea-s noroadele fiilor lui Iosif, după norodurile lor. Fiii lui Veruamin, după norodurile lor: lui Valeh, norodul lui Valei; lui Aaivir, norodul lui Asiviri; lui Ahiran, norodul lui Ahirani;  Lui Sofan, norodul lui Sofani. Şi să făcură feciorii lui Valeh: Ader şi Noiman; lui Ader, norodul lui Aderi; şi lui Noeman, norodul lui Noemani. Aceştea-s fiii lui Veniamin, după noroadele lor, dentru socoteala lor, 45000 şi 600. Şi feciorii lui Dan, după noroadele lor: lui Saraeh, norodul lui Samei; aceastea-s noroadele lui Dan, după norodurile lor.  Toate noroadele lui Samei, după socoteala lor, 64000 şi 400. Fiii lui Asir, după noroadele lor: lui Iamin, norodul lui Iamini; lui Esui, norodul lui Esui; lui Varia. norodul lui Varii;  Lui Hover, norodul lui Hoveri; lui Melhiil, norodul lui Melhiili. Şi numele feaţii lui Asir, Sara. Aceastea-s norodurile lui Asir, dentru socoteala lor, 43000 şi 400. Fiu lui Neftalim, după norodurile lor: lui Aaiil, norodul lui Asiili; lui Golni, norodul lui Goini; Lui Esri, norodul lui Esri; lui Selim, norodul lui Selimi. Aceastea-s norodurile lui Neftalim, dentru socoteala lor, 45000 şi 400. Aceasta e socoteala fiilor lui Israil: 600000 şi 1000 şi 730.  Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Acestora să va împărţi pămîntul, să-l mostenească, după numărul numelor. Celor mai mulţi le vei mulţi moştenirea, şi celor mai puţini le vei împuţina moştenirea lor; fieştecăruia, după cum s-au socotit, li să va da moştenirea lor. Pren sorţi să va împărţi pămîntul cu numele, după feliurile moşiilor lor vor moşteni.  Den sorţi vei împărţi moştenirea lor, în mijloc a mulţi şi a puţini”. Şi feciorii lui Levi, după norodurile lor: lui Ghetson, norodul lui Ghetsoni; lui Caath, norodul lui Caathi; lui Merari, norodul Iui Merari. Aceastea-s noroadele fiilor lui Levi: norodul lui Loveni şi norodul lui  Hevroni şi norodul lui Musi şi nărodul lui Coreh. Şi Caath au născut pe Ammram; şi numele fămeii lui Ammram, Iohaveth, fata lui Levi, care au născut pre acestea lui Levi în  Eghipet; şi au născut lui Amram pre Aron şi pre Moisi şi pre Mariam, sora lor.  Şi să născură lui Aaron: Nadav şi Aviud, şi Eliazar şi Ithamar.  Şi muri Nadav şi Aviud cînd aducea ei foc striin înaintea Domnului la pustiiul Sinaii.  Şi să făcură dentru socoteala lor, 20 şi trei de mii,  Toată partea barbătească de o lună şi în sus, căci nu s-au socotit împreună întru fiii lui Israil,  Căci nu li să dă lor sorţi în mijlocul fiilor lui Israil.  Şi aceasta e socoteala lui Moisi şi lui Eliazar preotul, cărei au socotit pre fiii lui Izrail, Intru Aravoth Moav, la Iordan, de spre Ieriho.  Şi  într-acestea nu era om dentru cei socotit de Moisi şi de Aaron, carii au socotit pre fiii lui Israil în pustiiul Sinaii.  Căci zise Domnul lor: „Cu moarte vor muri în pustiiu”, şi n-au rămas dentr-înşii nici unul, afară den Halev, feciorul lui Iefoni, şi Isus, feciorul lui Navi.

CAP XXVII

      Şi mergînd featele lui Salpaad, feciorul lui Ofer, feciorul lui Galaad, feciorul lui Mahir, al norodului lui Manasi, den fiii lui Iosif - şi aceastea-s numele lor: Maala şi Nua şi Egla şi Melha şl Thersa -  Şi stînd înaintea lui Moisi, şi înaintea lui Eleazar preotului, şi înaintea boiarilor, şi înaintea a toată adunarea, la uşa cortului mărturiei, ziseră:  „Părintele nostru au murit în pustie; şi el nu era în mijlocul adunării cei ce au stătut împotrivă înaintea Domnului întru adunarea lui Core, căci pentru greşală lui au murit; şi feciori nu i s-au făcut lui.  Nu să stingă dară numele părintelui nostru den mijlocul norodului său, căci nu iaste lui fecior! Daţi-ne noao ţineare în mijlocul fraţilor părintelui nostru!’.  Şi aduse Moisi judecata lor înaintea Domnului.  Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd:  „Dirept au grăit featele lui Salpaad. Dare să le dai lor ţineare de moştenire în mijlocul fraţilor părintelui lor, şi vei pune sorţul părintelui lor la dînsele.  Şi fiilor lui Israil vei grăi, zicînd: ’Om de va muri şi fii nu va fi lui, veţ pune sorţul lui feaţii lui.  Iară de nu va fi fată la dînsul, veţ da moştenirea fratelui lui.  Iară de nu vor fi lui fraţ, veţ da moştenirea fratelui tătîne-său.  Iară de nu vor fi fraţi tatălui lui, veţ da moştenirea rudeniei celui de aproape lui de feliul lui, să moştenească ceale ce sînt ale lui. Şi va fi aceasta fiilor lui Israil direptate de judecată”; după cum au poruncit Domnul lui Moisi.  Şi zise Domnul cătră Moisi: „Suiete la muntele cel dicindea de muntele Navaan [117] şi vezi pămîntul lui Hanaan, care Eu îl dau fiilor lui Israil întru ţineare, Şi-l vei vedea pre dinsul şi te vei adaoge cătră nărodul tău şi tu, după cum s-au adaos Aaron, fratele tău  în muntele lui Or; Pentru căci aţ călcat cuvîntul Mieu în pustiiul lui Sin, cînd să împotriviia adunarea ca să Mă sfinţască, nu M-aţ sfinţit la apă înaintea lor - şi aceasta iaste Apa Pridi, la Cades, întru pustiiul Sin”.  Şi zise Moisi cătră Domnul: „Socotească Domnul, Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul, om preste adunarea aceasta, Carele va ieşi înaintea feaţii lor şi carele va întră şi cine-i va scoate pre ei şi cine-i va băga; şi nu va fi adunarea Domnului ca nişte oi cărora nu iaste păstoriu”, Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Ia cătră tine pre Isus, feciorul lui Navi, om carele are duh într-însul, şi vei pune mîinile tale preste dinsul, Şi îl vei pune pre dinsul înaintea lui Eliazar preotul, şi vei porund lui înaintea a toată adunarea; şi porunceaşte pentru el înaintea lor, Şi vei da mărirea ta preste el, pentru ca să-l asculte pre el fiii lui Israil. Şi înaintea lui Eliazar preotul va sta, şi-l vor întreba pre el judecata arătărilor înaintea Domnului: pren rostul lui va ieşi şi pren rostul lui va întră el, şi fiii lui Izrail, cu toţii odată, şi toată adunarea”. Şi făcu Moisi după cum au poruncit lui Domnul Dumnezău. Şi luîndu pre Iisus, au pus pre el înaintea lui Eliazar preotului şi înaintea a toată adunarea.  Şi puse mîinile lui preste el şi-l aşeză pre dînsul, după cum au poruncit Domnul lui Moisi.

CAP XXVIII

      Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd; „Porunceaşte fiilor lui Izrail şi vei zice cătră ei  zicînd: ’Darurile Meale, dări Mie, aduceri Mie, miros de bună mirosire, să cruţat să le aduceţ Mie întru praznicele Meale’. Şi vei zice cătră ei: ’Aceastea aduceri carele să aduceţ Domnului: miei cîte de un an, curaţi, doi pre zi  la ardere de tot, neîncetat. Un miel veţ face dimineaţa, şi mielul al doilea veţ face cătră  sară; Şi vei face a zeacea a lui ifi făină curată, pentru jîrtvă, amestecată cu untdelemnu întru a patra a lui in; Ardere-de-tot a neîncetarii, carea s-au făcut în muntele Sinaiei  la miros de bună mirosire Domnului. Şi turnarea lui, a patra a lui in la un miel, la sfint vei turna turnare, amestecătură  Domnului. Şi mielul al doilea vei face de cătră sară; după jîrtvă lui şi după turnarea lui vei  face la miros de bună mirosire Domnului, Şi în ziua simbetelor veţ aduce doi miei de un an, curaţi, şi doao a zeacea de făină curată, pentru jîrtvă, cu untdelemnu amestecată, şi turnare  De ardere de tot a simbetei, întru simbete, preste ardere-de -tot pururea şi tur-narea lui.  Şi întru lunile noao veţ aduce ardere-de-tot Domnului viţei den boi  doi, şi un berbeace, miei de cîte un an, curaţi,  Trei a zeacea de făină curată, amestecată cu untdelemnu, la un viţel, şi doo a zeacea de făină curată  amestecată cu untdelemnu, la un berbeace   A zeacea de făină curata, la un miel, amestecată cu untdelemnu, jîrtvă miros de bună mirosire, aducere Domnului.  Turnarea lor: jumătate de in va fi unui viţel şi a treia lui in va fi berbeacelui unuia şi a patra a lui in de vin va fi la un miel. Aceasta, ardere-de-tot, lună den lună, la lunile anului.  Şi ţap den capre unul, pentru păcat, Domnului, preste arderea cea de tot  pururea să va face. şi turnarea lui.  Şi în luna dentîiu  în 14 zile ale lunii - Pastile Domnului.  Şi întru 15 zile ale lunii aceştiia, praznic: 7 zile azime veţ mînca.  Şi ziua cea dentaiu aleasă sfintă va fi voao; tot lucrul cu slujbă să nu faceţ.  Şi veţ aduce ardere-de-tot aducere Domnului: viţei den boi doi  berbeace unul, 7 miei cîte de un an, curaţi, vor fi voao.  Şi jîrtvă lor - de făină curată  amestecată cu untdelemnu, trei a zeacea la un viţel şi doao a zeacea la un berbeace veţ face.  A zeacea a zeacea vei face la  un miel, la cei 7 miei.  Şi ţap den capre unul, pentru greşală,  ca să să roage pentru voi,  Afară den arderea-de-tot cea de pururea, cea de dimineaţa, carea iaste arderea-de-tot a neîncetarii, veţ face aceastea.  După aceastea, veţ face ziua, în ceale 7 zile, daru aducere, la miros de bună mirosire Domnului  preste arderea-de-tot cea de pururea vei face turnarea lui.  Şi ziua a şaptea - aleasă sfintă va fi voao; tot lucrul de posluşit să nu faceţ întru ea.  Şi în ziua a noao a lor, cînd veţ aduce jîrtvă noao Domnului, a săptămănilor, aleasă sfîntă va fi voao; tot lucrul de posluşit să nu faceţ.  Şi veţ aduce ardere-de-tot la miros de bună mirosire Domnului: viţei den boi doi  berbece unul  miel cîte de un an, şapte, curăţ,  Jîrtvă lor: făină amestecată cu untdelemnu, trei a zeace la un viţel şi doao a zeacea la un berbeace,  Zeace a zeacea la un miel  la şapte miei.  Şi ţap den capre unul  pentru greşală,  ca să să roage pentru voi,  Afară den arderea-de-tot cea de pururea, şi jîrtvă lor îm veţ face Mie, curaţi vor fi voao, şi turnările lor.

CAP XXIX

      Şi în luna a şaptea, întru una a lunii, aleasă sfîntă va fi voao; tot lucrul de posluşit nu veţ face, zi de semnu va fi voao.  Şi veţ face ardere-de-tot, întru miros de bună mirosire Domnului: [118] viţel unul, den boi, berbeace unul, miei cîte de un an, şapte, curăţ. Jărtva lor: făină aleasă, amestecată cu untdelemnu, trei a zeacea la un viţel şi doao a zeacea la un berbeace,  Zeace a zeacea la un miel, la cei  şapte miei, Şi ţap den capre unul, pentru  greşală, ca să să roage pentru voi, Afară den arderile-de-tot a lunii noao şi jîrtvele lor şi turnările lor şi arderea-de-tot cea de pururea, jîrtvele lor şi turnările lor, după asămănarea lor, la miros dc bună mirosire Domnului. Şi zeace a lunii aceştiia, aleasă sfîntă va fi voao, şi să mîhniţi sufletele voastre; şi tot  lucrul să nu faceţi. Şi veţ aduce ardere-de-tot la miros de bună mirosire Domnului, aducere: viţel den boi unul, berbeace unul, miei cîte de un an. şapte, curăţ, vor fi  voao. Jărtva lor: făină curată, amestecată cu untdelemnu, trei a zeacea Ia un viţel, şi doao a zeacea la un berbeace, Zeace a zeacea la un miel, la cei şapte miei, şi ţap den capre unul, pentru greşală, ca să să roage pentru voi, Afară den cel pentru greşală a rugii, şi arderea-de-tot cea de pururea, jărtva ei, şi turnarea ei, după asămănarea ei, la miros de bună mirosire, aducere Domnului. Şi la cinsprăzeace zile a lunii aceştiia, a şaptea, aleasă sfintă va fi voao; tot lucrul de posluşit să nu faceţ şi să prăznuiţ praznic Domnului şapte zile. Şi veţ aduce arderile-de-tot aducere la miros de bună mirosire Domnului, în ziua dentîiu: viţei den boi treisprăzeace, berbeci doi, miei cîte de un an patrusprăzeace, curaţi, vor fi voao. Jîrtvele lor: făină curată, amestecată cu untdelemnu, trei a zeacea la un viţel, la cei treisprăzeace viţei, şi doao a zeacea la un berbeace, la cei doi berbec,  Zeace a zeacea la un miel, la cei patrusprăzeace miei, Şi ţap den capre unul, pentru greşală, afară den arderea-de-tot cea de pururea, jîrtvele lor şi turnările lor. Şi în zuoa a doao: viţei doisprăzeace, berbeci doi, miei de cîte un an, patrusprăzeace, curaţi. Jîrtvă lor şi turnarea lor, viţeilor şi berbecilor şi mieilor, după numărul lor, după asămănarea lor. Ţap den capre unul, pentru greşală, afară den arderea-de-tot cea de pururea, jîrtvele lor şi turnările lor, în ziua a treia: viţei unsprăzeace, berbeci doi, miei cîte de un an, patrusprăzeace, curaţi. Jîrtvă lor şi turnarea lor, viţeilor şi berbecilor şi mieilor, după numărul lor, după asămănarea lor. Şi ţap den capre unul, pentru greşală, afară den arderea-de-tot cea de pururea, jîrtvele lor şi turnările lor. In ziua a patra: viţei zeace, berbeci doi, miei cîte de un an, patrusprăzeace, curaţi. Jîrtvele lor şi turnările lor, viţeilor şi berbecilor şi mieilor, după numărul lor, după asămănarea lor. Şi ţap den capre unul, pentru greşală, afară den arderea-de-tot cea de pururea, jîrtvele lor şi turnările lor,  în ziua a cincea: viţei noao, berbeci doi, miei cîte de un an, patrusprăzeace, curaţi.  Jîrtvele lor şi turnările lor, viţeilor şi berbecilor şi mieilor, după numărul lor, după asămănarea lor.  Şi ţap  den capre unul, pentru greşală, afară den arderea-de-tot cea de pururea, jîrtvele lor şi turnările lor.  în ziua a şasea: viţei optu, berbeci doi, miei cîte de un an, 14, curaţi. Jîrtvele lor şi turnările lor, viţeeilor, berbecilor, mieilor  după numărul lor, după asămănarea lor.  Şi ţap den capre unul, pentru greşală, afară den arderea-de-tot cea de pururea, jîrtvele lor şi turnările lor.  în ziua a şaptea: viţei şapte, berbeci doi, miei cîte de un an, 14, curaţi.  Jîrtvele lor şi turnările lor, viţeilor şi berbecilor şi mieilor, după numărul lor, după asămănarea lor.  Şi ţap den capre unul  pentru greşală, afară den arderea-de-tot cea de pururea  jîrtvele lor şi turnările lor,  în ziua a opta, ieşire va fi voao: tot lucrul de posluşit nu veţi face întru ea.  Şi veţi aduce ardere-de-tot la miros de  bună mirosire Domnului: viţel unul  berbeace unul, miei cîte de un an, şapte, curaţi.  Jîrtvele lor şi turnările lor, viţelului şi berbeacelui şi mieilor, după numărul lor, după asămănarea lor.  Şi ţap den capre unul  pentru greşală, afară den arderea-de-tot cea de pururea, jîrtvele lor şi turnările lor.  Aceastea veţi face Domnului, întru praznicele voastre, afară den rugile voastre şi ceale de bunîvoia voastră şi ceale arse-de-tot ale voastre şi jîrtvele voastre şi turnările voastre şi ceale de mîntuirea voastră’“.

CAP XXX

      Şi grăi Moisi fiilor lui Israil, după toate au poruncit Domnul lui Moisi. Şi grăi Moisi cătră boiarii neamurilor fiilor lui Israil, zicînd: „Acesta e cuvîntul carele au rînduit Domnul: ’Om, om carele să va ruga rugă Domnului, sau să va jura jurămînt, au va răspunde răspunsu pentru sufletul lui, să nu-ş spurce cuvîntul lui - toate cîte vor ieşi den gura lui va face.  Iară de să va ruga muiare rugă Domnului, sau va răspunde răspunsu în casa părintelui ei, întru tinireaţele ei,  Şi va auzi tatăl ei rugile ei şi răspunsurile ei carele au răspunsu asupra sufletului ei, şi va tăcea tatăl ei, şi vor sta toate rugile ei  şi toate răspunsurile ei cîte au răspunsu asupra sufletului ei vor rămînea ei;  Iară [de] tîrgind va tînji tatăl ei întru carea zi va auzi toate rugile ei, şi răspunsurile care au răspunsu asupra sufletului ei [119] nu vor sta, şi Domnul va curaţi pre ea, căci  au tînjit tată-său. Iară [de] făcîndu-să să va face la bărbat, şi rugile ei preste dînsa, după osebirea buzilor ei, cîte au răspunsu asupra  sufletului ei, Şi va auzi bărbatul ei şi va tăcea ei întru carea zi va auzi, şi aşa vor sta toate rugile ei; şi răspunsurile ei, cîte au răspunsu asupra sufletului ei,vor sta; Iară de va tînjind va tînji bărbatul ei în carea zi va auzi toate rugile ei şi răspunsurile ei, cîte au răspunsu asupra sufletului ei, nu vor rămînea, căce bărbatul au tînjit pre ea; şi Domnul va curaţi pre ea. Şi ruga văduvei şi ceii scoase de la bărbat, cîte să va ruga asupra sufletului ei, vor rămînea ei. Iară de va fi în casa bărbatului ei ruga ei sau răspunsul cel asupra sufletului ei cu jurămînt. Şi va auzi bărbatul ei şi va tăcea ei şi nu va tînji ei, şi vor sta toate rugile ei şi toate răspunsurile ei, cîte au răspunsu asupra sufletului ei, vor sta asupra ei.  Iară de ridicînd va ridica bărbatul ei, întru carea zi va auzi, toate cîte vor ieşi den buzile ei, după rugile ei şi după răspunsurile ei, ceale deasupra sufletului ei, nu vor rămînea ei: bărbatul ei le-au ridicat, şi Domnul va curaţi pre ea. Toată ruga şi tot jurămîntul de legătură chinuiaşte suflet, bărbatul ei va întări ei, şi bărbatul ei va ridica.  Iară de tăcînd va tăcea ei zi den zi şi va întări ei toate rugile ei, şi răspunsurile ceale de preste ea va întări ei, căci au tăcut ei în ziua carea au auzit. Iară de ridicînd va ridica bărbatul ei, după ziua care au auzit - şi va lua păcatul lui’”. Aceastea-s dereptăţile cîte au poruncit Domnul lui Moisi,în mijlocul bărbatului şi întru mijlocul fămeii lui şi întru mijlocul tatului şi a featei în tinereaţe, în casa tătîne-său.

CAP XXXI

      Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Izbîndeaşte izbînda fiilor lui Israil dentru madianiteani şi mai apoi te vei adaoge cătră norodul tău”. Şi grăi Moisi cătră nărod, zicînd: „întrarmaţi oamenii dentru voi şi vă gătiţi de războiu înaintea Domnului asupra lui Madiam, ca să daţi izbîndă de la Domnul lui Madiam. O mie dentr-un fealiu şi 1000 dentr-un fealiu, dentru toate fealiurile fiilor lui Izrail, trimite ţi să stea de războiu”. Şi să numărară dentru miile lui Izrail 1000 dentr-un fealiu, 2000 întrarmaţi de războiu. Şi-i trimise pre ei Moisi, 1000 dentr-un fealiu şi o mie dentr-un fealiu, cu putearea lor, şi pre Finies, feciorul lui Eliazar, al feciorului lui Aaron preotului, şi vasele ceale sfinte şî trîmbiţele - seamne lor, întru mînile lor.  Şi statură pre războiu asupra lui Madiam, după cum au poruncit Domnul lui Moisi; şi au ucis toată partea bărbătească.  Şi pre împăraţii den Madiam i-au omorit împreună cu răniţii lor: şi pre Evin, şi pre Rocom, şi pre Sur, şi pre Ur, şi pre Rovocu, toţi împăraţii Madiam; şi pre Valaam, feciorul lui Veor, l-au omorit cu sabia, împreună cu răniţii lor.  Şi robiră pre muierile den Madiam, şi marna lor, şi dobitoacele lor, şi toate agonisitele lor, şi putearea lor o au robit.  Şi toate cetăţile lor, ceale den lăcaşurile lor, şi ogrăzile lor le-au arsu cu foc. Şi luară toată prada lor, şi toate jarurile lor, den om pînă în dobitoc;  Şi aduseră cătră Moisi şi cătră Eliazar preotul şi cătră toţi fiii lui Izrail robimea şi jafurile şi prada, la tabără, la Aravoth Moav, care iaste la Iordan, de spre Ieriho.  Şi ieşi Moisi şi Eliazar preotul şi toţi boiarii adunării întru întîmpinarea lor, afară den tabără.  Şi să scîrbi Moisi preste socotitorii puterii, cei preste mii şi preste sute, care viniia den rînduiala războiului.  Şi zise lor Moisi: „Pentru căci aţi prinsu vii tot ce iaste parte fămeiască? Pentru că aceastea era fiilor lui Izrail, după cuvîntul lui Valaam, ca să ficlenească şi să calce cuvîntul Domnului, pentru Fogor: şi să făcu rana întru adunarea Domnului.  Acum ucideţi toată partea bărbătească, întru toată deplinirea, şi toată muiarea carea au cunoscut patul bărbatului ucideţi;  Şi toată plinirea muierilor carea n-au văzut patul bărbatului, ţineţi vii pre eale.  Şi voi veţ tăbărî afară den tabără 7 zile; tot cela ce au ucis suflet şi cela ce să atinge de cel rănit să va curaţi în ziua a treia şi în ziua a şaptea, voi şi robimea voastră.  Şi toată îmbrăcămentea, şi tot  vasul de piale, şi toată facerea den piale de capră,  şi  tot  vasul  de  lemnu  îl veţi curaţi”.  Şi zise Eliazar preotul cătră oamenii puterii, cei ce veniia den rînduiala războiului: „Aceasta e îndereptarea legii, carea au poruncit Domnul lui Moisi:  Afară den aur şi den argint, şi den aramă, şi den hier, şi den plumbu, şi cositoriu.  Tot lucrul carele va petreace în foc, şi se va curaţi; ce fără numai cu apa curăţeniei se va curaţi. Şi toate cîte nu umblă pren foc vor treace pren apă.  Şi vă veţ spăla hainele în ziua a şaptea şi vă veţ curaţi; şi după aceasta veţ intra în tabără”. Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd:  „Ia capul prăzilor robimei, den om pînă în dobitoc, tu şi Eliazar preotul şi boiarii a moşiilor adunării.  Şi veţi împărţi prăzile întru nujlocul celor razboinid, celor ce mergu la rînduiale, şi întru mijlocul a toată adunarea.  Şi veţ lua vamă Domnului de la oamenii cei războinici, [120] nici, celor ce ies la rînduiala: un suflet den cînd sute den oameni, şi den dobitoace, şi den boi, şi den oi, şi den măgari Şi den jumătatea lor veţi lua şi vei da lui Eleazar preotul începăturile Domnului. Şi den jumătatea a fiilor lui Israil vei lua unul den cincizeci dentru oameni, şi den boi, şi den oi, şi den măgari, şi den toate dobitoacele, şi le vei da pre eale leviţilor, celora ce păzescu strejile întru cortul Domnului”. Şi făcu Moisi şi Eleazar preotul după cum au poruncit Domnul lui Moisi. Şi să făcu prisoseala robi mei ce au robit oamenii cei războinid den oi, 675000; Şi şaptezed şi doao de mii de boi; Şi şasezeci şi una de roii de măgari; Şi sufletele omeneşti, den muieri care n-au conoscut patu bărbătesc, tot sufletul, 32000. Şi să făcu înjumătăţarea, partea celor mersi la războiu, den numărul oilor, 337000 şi cinci sute; Şi sa făcu vama Domnului, den oi, 600 şi 75; Şi boi, 36000, şi vama Domnului, 72; Şi măgari, 30000 şi 500, şi vama Domnului, 61. Şi sufletele omeneşti, 16000, şi vama lor Domnului, 32 de suflete. Şi deade Moisi vama Domnului, luarea lui Dumnezău, lui Eleazar preotul, după cum au poruncit Domnul lui Moisi. Den jumătăţarea fiilor lui Israil, pre carii i-au osebit Moisi dentru oamenii cei războinid Şi fu înjumătăţarea a adunării, den oi, 337000 şi 500; Şi boi, treizeci şi şase de mii; Şi măgari, 30000 şi 500; Şi suflete omeneşti, 16000 — Şi luo Moisi dentru jumătăţarea fiilor lui Israil unul dentru 50 de oameni, şi den dobitoace, şi le-au dat leviţilor, celor ce păzescu pazele cortului Domnului, în ce chip au poruncit Domnul lui Moisi. Şi veniră cătră Moisi toţi cei ce era puşi preste miile puterii, preste mii şi preste sute, Şi ziseră cătră Moisi: „Slugile tale au luat capul oamenilor celor războinid ce sînt la noi, şi n-au gîlcevit dentru ei nice unul. Şi am adus darul Domnului, om ce au aflat: vas de aur, şi gherdan, şi cercei, şi inelu, şi brăţare, şi împletitură, ca să să roage pentru noi înaintea Domnului”. Şi luo Moisi şi Eleazar preotul aurul de la dînşii, tot vasul făcut. Şi să făcu tot aurul, luarea ce au luat Domnului, 16000 şi 700 şi 50 de sicle, de la cei preste mii şi de la cei preste sute. Şi oamenii cei războinid au prădat fieştecarele dentr-înşii luiş. Şl luo Moisi şi Eleazar preotul aurul de la cei preste mii şi de la cei preste sute şi au adus pre eale la cortul mărturiei, pamete fiilor Israil înaintea Domnului.
      

CAP XXXII

      Şi dobitoacele mulţime era fiilor lui Ruvim şi fiilor lui Gaadu, mulţime multă foarte. Şi văzură pămîntul lui Iazir şi pămîntul lui Galaadu şi era locul, loc de dobitoace. Şi mergînd feciorii lui Ruvim, şi feciorii lui Gaadu, ziseră cătră Moisi şi cătră Eleazar preotul şi cătră boiarii adunării, zicînd: „Ataroth şi Devon şi Iaziru şi Namra şi Esevon şi Elinii şi Sevama şi Nadav şi Vailian, Pămîntul carele au dat Domnul înaintea fiilor lui Israil, pămînt de hrana dobitocului iaste; Şi slugilor tale dobitoace sîntu”. Şi zicea: „De am aflat har înaintea ta, dea-se noao pămîntul acesta, robilor tăi, întru ţineare, şi să nu ne treci pre noi Iordanul”. Şi zise Moisi feciorilor lui Gaadu şi feciorilor lui Ruvim: „Fraţii voştri vor mearge la războiu, şi voi să şădeţi aicea? Şi pentru căci întoarceţi cugetele fiilor lui Israil, ca să nu treacă la pămîntul carele Domnul îl dă lor? Au nu aşa au făcut părinţii voştri, cîndu am trimis pre ei, de la Cadis-Varni, ca să ia aminte pămîntul? Şi să suiră Valea Strugurului şi socotiră pămîntul şi au întorsu inima fiilor Israil ca să nu între la pămîntul carele au dat lor Domnul. Şi Să scîrbi cu mînie Domnul în ziua aceaea, şi Să jură, zicînd:’De vor vedea oamenii acestea ce s-au suit de la Eghipet, den 20 de ani şi în sus, ceia ce ştiu binele şi răul, pămîntul carele M-am jurat lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov! Pentru Căci n-au urmat înapoia Mea, Afară den Halev, feciorul lui Iefon, cel osebit, şi Iisus a lui Navi, căci au urmat denapoia Domnului’. Şi Să scîrbi Domnul cu mînie pre Israil şi învălui pre dînşii în pustiiu 40 de ani, pînă s-au topit tot neamul care făcea ceale reale înaintea Domnului. Iată, v-aţi sculatu pentru părinţii voştri, învîrtejire de oameni păcătoşi, să mai adăogiţi încă preste mînia urgiii Domnului preste Israil. Căce vă veţi întoarce de la El, să mai adaogeţi încă a-l lăsa pre dînsul în pustiiu, şi veţi face fărădeleage la toată adunarea aceasta”. Şi veniră cătră dînsul şi zicea: „Odăi de oi vom face aicea dobitoacelor noastre şi cetăţi marfelor noastre; Şi noi, întrarmîndu-ne, vom mearge strajă -înainte, mai înainte de fiii lui Israil, pînă vom aduce pre ei la locul lor; şi va lăcui marfa noastră în cetăţi zidite, pentru ceia ce lăcuiescu pămîntul. Nu ne vom întoarce la casele noastre, pînă să vor împărţi de tot fiii lui Israil, fieştecarele la moştenirea lui. Şi nu vom mai moşteni întru dînşii, decindea de Iordan, şi mai încolo, căce luăm sorţii noştri [121] decindea de Iordan, de spre răsărit”. Şi zise cătră dînşii Moisi: „De veţi face după cuvîntul acesta, de vă veţi întrarma înaintea Domnului de războiu Şi va treace dentru voi tot întrarmatul Iordanul înaintea Domnului, întru războiu, pînă să va surpa vrăjmaşul Lui de faţa Lui, Şi se va stăpîni pămîntul înaintea Domnului şi, după aceaea, vă veţi întoarce - şi veţi fi curaţi înaintea Domnului şi de la Israil, şi va fi voao pămîntul acesta întru ţineare înaintea Domnului. Iară să nu veţi face aşa, veţ greşi înaintea Domnului şi veţi cunoaşte greşală voastră cîndu pre voi vă vor apuca realele. Şi vă veţi zidi voao cetăţi marfei voastre şi ogrăzi dobitoacelor voastre, şi cel ce iase den gura voastră veţi face”: Şi ziseră feciorii lui Ruvim şi feciorii lui Gaadu cătră Moisi, zicînd: „Slugile tale vor face după cum domnul nostru porunceaşte. Marfa noastră şi fămeile noastre şi toate dobitoacele noastre vor fi în cetăţile lui Galaad; Iară slugile tale vor treace toţi întrarmaţi şi rînduiţi înaintea Domnului, de războiu, în ce chip domnul zice”. Şi împreună lor Moisi pre Eleazar preotul şi pre Iisus, feciorul lui Navi, şi pre boiarii moşiilor neamurilor lui Israil şi zise cătră dînşii Moisi: „De vor treace feciorii lui Ruvim şi feciorii lui Gaad împreună cu voi Iordanul, tot întrarmatul de războiu, înaintea Domnului, şi veţi stăpîni pămîntul înaintea voastră, şi veţi da lor pămîntul lui Galaad întru ţineare. Iară să nu vor treace întrarmaţi cu voi de războiu, înaintea Domnului, şi veţi treace marfa lor şi fămeile lor şi dobitoacele lor mai nainte decît voi la pămîntul Hanaan, şi să vor moşteni împreună întru voi, în pămîntul Hanaan”. Şi răspunseră feciorii lui Ruvin şi feciorii lui Gad, zicînd: „Cîte domnul zice slugilor sale, aşa vom face! Noi vom treace întrarmaţi înaintea Domnului, în pămîntul Hanaan, şi veţi  da  ţinearea  noastră  decindea de Iordan”. Şi deade lor Moisi, feciorilor lui Gad şi feciorilor lui Ruvin şi la jumătate de feliu al lui Manasi, fiilor lui Iosif, împărăţia lui Sion, împăratul amoreilor, şi împărăţia lui Og, împăratul Vasanului, pămîntul şi cetăţile, împreună cu hotarăle lui, cetăţi ale pămîntului premprejur.  Şi au zidit feciorii lui Gadu pre Devoth; Şi pre Ataroth, şi pre Aroir, şi pre Sofan, şi pre lazir, şi le înălţară pre eale.  Şi pre Namraam, şi pre Vetharan, cetăţi tari şi odăi de oi. Şi feciorii lui Ruvin au ziditu pre Esevonul, şi pre Elealih, şi Cariathaim; Şi pre Navo, şi pre Veelmeon, ocolite, şi pre Sevama, şi le numiră după numele lor numele cetăţilor celor ce au zidit Şi mearse Ur, feciorul lui Mahir, feciorului lui Manasi, la Galaad şi luo pre ea şi pierdu pre amoreul cel ce lăcuia într-însa.  Şi deade Moisi pre Galaad lui Mahir, feciorul lui Manasi, şi lăcui acolo.  Şi Iair, feciorul lui Manasi, mearse şi luo odăile lor şi le numi pre eale „Odăile lui Iair”.  Şi Navan mearse şi  luo pre Caath şi satele ei şi numi pre eale „Navoth”, dentru numele lui.

CAP XXXIII

      Şi aceastea-s popasurile fiilor Israil, după ce ieşiră den pămîntul Eghipetului, cu putearea lor, cu mîna lui Moisi şi Aaron.  Şi scrise Moisi sculările lor şi popasurile lor, pren cuvîntul Domnului. Şi aceastea-s popasurile călătoriei lor:  Să sculară den Ramesi, întru luna cea dentîiu, a cincisprăzeace zile a lunii dentîiu. A doua zi de Paşte, ieşiră fiii lui Israil cu mînă naltă înaintea tuturor eghipteanilor, Şi eghipteanii îngropa dentru ei pre toţi ceia ce murise, pre cîţi au omorit Domnul, tot dentîiu  născutul, în pămîntul Eghipetului; şi întru dumnezăii lor au făcut Domnul izbînda. Şi sculîndu-să fiii lui Israil den Ramesi, s-au tăbărit la Sochoth.  Şi rădicîndu-se de la Sochoth, s-au tăbărit la Vuthan, care iaste oarece parte den pustiiu.  Şi să sculară de la Vuthan şi să tăbărîră la gura Irothului, care iaste împotriva Veelsepfon, şi să tăbărîră în preajma Magdolului.  Şi să rădicară den  preajma Iroth şi trecură pren mijlocul mării în pustiiu şi mearseră ei cale de trei zile pren pustiiu ei şi să tăbărîră în Amărăciuni.  Şi să sculară den Amărăciuni şi veniră la Elim; şi la Elim, 12 izvoară de apă şi 70 de pomi de finic; şi să tăbărîră acolo lîngă apă.  Şi să sculară de la Elim şi să tăbărîră Ungă Marea Roşie.  Şi să sculară de la Marea Roşie şi să tăbărîră la pustiiul Sin.  Şi să sculară den pustiiul Sin şi să tăbărîră la Rafaca.  Şi să sculară de la Rafaca şi să tăbărîră la Elis.  Şi să sculară de la Elis şi să tăbărîră la Rafidin; şi acolo nu era apă norodului, să bea.  Şi să sculară de la Rafidin şi să tăbărîră întru pustiiul Sina,  Şi să sculară den pustiiul Sina şi să tăbărîră în Mormînturile Ponţii.  Şi să sculară den Mormînturile Pohtii şi să tăbărîră la Asiroth.  Şi să sculară de la Asiroth şi să  tăbărîră la Rathama.  Şi să sculară de la Rathama şi să tăbărîră la Remvon-Fares. Şi să sculară de la Remvon-Fares şi să tăbăriră la Levomna.  Şi să sculară de la Lemvona şi tăbărîră la Resan.  Şi să sculară de la  Resan  şi  să  tăbăriră la Machelath. [122] Şi să sculară de la Machelath şi să tăbărîră la Arsafath.  Şi să sculară den muntele Arsafath şi să tăbărîră la Haradath. Şi să sculară de la Haradath şi să tăbărîră la Machedoth.  Şi să sculară de la Machedoth şi să tăbărîră la Cataath.  Şi să sculară de la Cataath şi să tăbărîră la Tarath.  Şi să sculară de la Tarath şi să tăbărîră la Matheca. Şi să sculară de la Matheca şi să tăbărîră la Selmona.  Şi să sculară de la Selmona şl să tăbărîră la Masuruth.  Şi să sculară de la Masuruth şi să tăbărîră la Vanacan. Şi să sculară de la Vanacan şi să tăbărîră la muntele Gadad.  Şi să sculară de la muntele Gadad şi să tăbărîră la Etevatha.  Şi să sculară de la Etevatha şi să tăbărîră la Evrona. Şi să sculară de la Evrona si să tăbărîră la Ghethsion-Gaver. Şi să sculară de la Ghethsion-Gaver şi să tăbărîră întru pustiiul Sin. Şi să sculară de la pustiiul Sin şi să tăbărîră la pustiiul Faran, acesta iaste Cadis. Şi să sculară de la Cadis şi să tăbărîră la Or muntele, aproape de pămîntul Edom. Şi să sui Aaron preotul pre munte, pren porunca Domnului, şi muri acolo, în al patruzecilea de ani a ieşirii fiilor lui Israil den pămîntul Eghipetului, în a cincea lună, întru una a lunii.  Şi Aaron era de o 100 şi 23 de ani cîndu muri în Or muntele. Şi auzindu Hananis, împăratul Araad - şi acesta lăcuia în pămîntul Hanaan - cîndu mergea fiii lui Israil.  Şi să sculară de la Or muntele şi să tăbărîră la Selmona.  Şi să sculară de la Selmona şi să tăbărîră la Finon. Şi să sculară de la Finon şi să tăbărîră la Ovoth. Şi să sculară de la Ovoth şi să tăbărîră la Gaii, decindea dentre hotarăle Moav. Şi să sculară de la Gaii şi să tăbărîră la Devon Gadu.  Şi să sculară de la Devon-Gadu şi să tăbărîră la Ghelmon-Devlathaim. Şi să sculară de la Ghelmon-Devlathaim şi să tăbărîră  la  munţii  lui  Avarim, dempotriva Navath. Şi să sculară den munţii lui Avarim şi să tăbărîră la apusul Moav, la Iordan, de spre Ieriho. Şi să sculară de la apusul Moav şi să tăbărîră la Iordan, întru mijlocul Simoth, pînă la Vel-Satim, de spre apusul Moav. Şi grăi Domnul cătră Moisi la apusul Moav, lîngă Iordan, de spre Ieriho, zicîndu: „Grăiaşte fiilor lui Israil şi vei zice cătră dînşii: ’Voi treaceţi Iordanul, la pămîntul Hanaan. Şi veţi piarde pre toţi cei ce lăcuiescu pămîntul înaintea feaţii voastre şi veţi rădica seamnele lor, şi toate chipurile ceale vărsate ale lor le veţi piarde, şi toţi stîlpii lor scoate-i-veţi. Şi veţi piarde pre toţi cei ce lăcuiescu pămîntul, şi lăcuit întru dînsul, că voao v-am dat pămîntul lor, cu sorţu.  Şi veţi moşteni pămîntui lor, însorţit, după fealiurile voastre. Celor mai mulţi veţ înmulţi ţinearea lor, şi celor mai puţini veţi împuţina ţinearea lor; la carele va ieşi numele lui, acolo va fi al lui, după fealiurile moşilor voştri veţ moşteni. Iară de nu veţi piarde pre ceia ce lăcuiescu pre pămîntu den naintea feaţii voastre, şi va fi, pre cîţi veţi lăsa dentru dînşii, clinduri în ochii voştri şi lovituri întru coastele voastre; şi vor învrăjbi voao pre pămîntul pre carele voi veţi lăcui. Şi va fi după cum am socotit să le fac lor, voiu face voao'“.

CAP XXXIV

      Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicîndu: „Porunceaşte fiilor lui Israil şi vei pămîntul Hanaan, împreună cu hotarăle lui.  Şi va fi voao laturea de cătră amiazăzi, de la pustiiul lui Sin pînă ţiindu-se de Edom, şi vor fi voao hotarăle cătră amiazăzi, de spre partea Mării cei Sărate, de la răsărit.  Şi vor încungiura pre voi hotarăle de la amiazăzi de cătră suirea Acra vin şi va treace Enac, şi va fi ieşirea lui de cătră amiazăzi Cadis lui Varni, şi va ieşi la odaia Aradu şi va treace Aselmona.  Şi va încungiura hotarăle de la Aselmona pîrîul Eghipetului şi va fi ieşirea Marea cea Mare.  Şi hotarăle mării vor fi voao, Marea cea Mare va hotărî: aceasta va fi voao hotarăle mării.  Şi aceasta vor fi voao hotarăle de spre miazănoapte, de la Marea cea Mare veţ măsura voao înşivă, pre lîngă munte, muntele.  Şi de la munte, muntele veţ măsura voao, întrindu înlăuntru la Emath, şi va fi petreacerea lui hotarăle Sadada. Şi vor ieşi hotarăle Zefrona, şi va fi ieşirea lui Arsenain: aceasta va fi voao hotarăle de spre miazănoapte.  Şi veţ măsura voao înşivă hotarăle de spre răsărit, de la Arsenain, Sepfamar.  Şi se vor pogori hotarăle de la Sepfamar, Vila, de la răsărit, la izvoara, şi se vor pogori hotarăle Vila şi vor lovi la umărul mării, Henereth, de la răsărit  Şi se vor pogori hotarăle pre Iordan şi va fi treacerea Marea cea Sărată: acesta va fi voao pămîntul şi hotarăle lui pemprejur’”.  Şi porunci Moisi fiilor Izrail, zicînd: „Acesta e pămîntul carele veţ moşteni pre dînsul de tot cu sorţi, în ce chip au rînduit Domnul să-l dea pre el celor noao fealiuri, şi la jumătate de fealiu al lui Manasi.  Căci au luat fealiul feciorilor lui Ruvin şi fealiul feciorilor lui Gad, după casele moşiilor lor, şi jumătate den neamul lui Manasi au luat sorţii lor.  Doao fealiuri şi jumătate de fealiu au luat sorţii lor decindea de Iordan, de spre Iereho, de la amiazăzi cătră răsărit”.  Şi  grăi  Domnul  cătră  Moisi, [123] zicînd: „Aceaştea-s numele oamenilor carii vor moşteni voao pămîntul: Eliazar preotul si Iisus al lui Navi. Şi cîte un boiariu den fealiu veţ lua ca să vă moştenească de tot voao pămîntul. Şi aceastea-s numele oamenilor. Den fealiul Iudei: Halev, feciorul lui Ethoni;  Den fealiul lui Simeon: Salamiil, feciorul Semiud;  Den fealiul Veniamm: Eldad, feciorul lui Haslon;  Den fealiul Dan: boiarin Vocor, feciorul lui Iedi; Feciorilor lui Iosif, den fealiul feciorilor lui Manasi: boiarin Anul, feciorul lui Sifid; Den fealiul feciorilor lui Efraim: boiarin Camoil, feciorul luiSathan;  Den fealiul lui Zavulon: boiarin Elisaf an, feciorul lui Harnah; Den fealiul feciorilor lui Isahar: boiarin Fantiil, feciorul Oza;  Den fealiul feciorilor Asir: boiarin Ahior, feciorul Selimi; Den fealiul lui Neftalim: boiarin Fadeil, feciorul lui Miud”. Aceştea-s carii au poruncit Domnul ca să măsure  feciorilor  lui  Izrail în pămîntul Hanaan.

CAP XXXV

      Şi grăi Domnul cătră Moisi. la apusul Moav. lîngă Iordan, de spre Ieriho, zicînd:  Hinduiaşte fiilor Israil şi vor da leviţilor den sorţ” ţinerii lor cetăţi să lăcuiască. Şi ceale den naintea cetăţilor, pemprejurul lor, vor da leviţilor. Şi vor cetăţile lor a lăcui; şi osebirile lor vor fi dobitoacelor lor şi la toate cîte-s cu  patru picioare ale lor. Şi ceale ce să lipăscu de cetăţile carele veţ da leviţilor, den zidiul cetăţii şi den afară, 2000 de coţi împrejur.  Şi vei măsura afară den cetate laturea de spre răsărit, 2000 de coţi, şi laturea de spre amiazăzi, două mii de coţi, şi laturea de cătră mare, doao mii de coţi, şi laturea de cătră miazănoapte, 2000 de coţi; şi cetatea în mijlocul acestuia va fi voao şi ceale ce sînt în hotarăle  cetăţilor. Şi cetăţile carele veţi da leviţilor-ceale şase cetăţi a scăpărilor, carele veţi da de  fugă acolo celuia ce va omori, Şi lîngă aceastea, 40 şi 2 de cetăţi. Toate cetăţile ce veţi da leviţilor, 40 şi 8 de cetăţi aceastea şi  ceale den naintea cetăţilor lor. Şi cetăţile carele veţi da dentru ţinearea fiilor Israil: dentru ceia ce au multe, multe, şi dentru ceale mai puţine, puţine; fieşcarele după moştenirea lui carea vor moşteni vor da den cetăţi  leviţilor”.  Şi grăi Domnul cătră Moisi, zicînd: „Grăiaşte fiilor Israil şi vei zice cătră dînşii: ’Voi treaceţi Iordanul, la pămîntul Hanaan, Şi veţi osebi voao singuri cetăţi, scăpări vor fi voao, ca să fugă acolo ucigaşul, tot cela ce va udde sufletu fără de voie  Şi vor fi cetăţile voao scăpări de la cela ce să rudeaşte cu sîngele: şi nu va muri cel ce ucide, pînă va sta înaintea adunării, la judecată. Şi cetăţile carele veţi da, aceale şase cetăţi scăpări vor fi voao.  Ceale trei cetăţi veţi da decindea de Iordan, şi ceale trei cetăţi ce veţi da în pămîntul Hanaan:  Scăpare vor fi fiilor Israil şi celui striin şi celui nemeamic ce iaste întru voi, vor fi cetăţile aceastea de scăpare, a fugi acolo, la tot ce va ucide sufletu fară de voia lui.  Iară de va ucide pre dînsul cu armă de fier şi va muri, ucigaş iaste, cu moarte să să omoară ucigaşul.  Iară de va fi cu piatră de a mînă dentru carea va muri, cu aceaea îl va lovi pre dinsul şi va muri, ucigaş iaste,  cu  moarte  să  să  omoară ucigaşul.  Iară de va fi cu armă de lemnu den mîna, den carea va muri, şi-l va lovi pre dînsul şi va muri. ucigaş iaste, cu moarte să să omoară ucigaşul.  Cela ce iaste rudenie cu sîngele, acesta va ucide pre cela ce l-au omorît: cîndu-l va tîmpina pre dînsul acesta, va ucide pre însul.  Iară de-l va împinge pentru vrajba şi va arunca preste el toată unealta, den videşug, şi va muri,  Au pentru pizmă l-au lovit pre dînsul cu mîna şi va muri: cu moarte să să omoară cela ce l-au lovit, ucigaş iaste, cu moarte să să omoară cel ce au ucis; cela ce să rudeaşte cu sîngele va ucide pre cela ce au omorit, cîndu va întîmpina pre el.  Iară de va fi fără de veaste, nu pentru vrajba va împinge pre el, sau va arunca peste el toată unealta, nu den fideşug. Sau cu fieştece piatră, cu carea va muri cu dînsa neştiindu, şi va cădea preste el şi va muri, şi el nu-i era lui nepriatin, nice cercînd să-i facă lui rău:  Şi va judeca adunarea între mijlocul celuia ce l-au lovit şi între mijlocul celuia ce să rudiia cu sîngele, după judecăţile aceastea.  Şi va scoate adunarea pre cela ce au ucis de la cela ce să rudeaşte cu sîngele, şi-l va aşăza pre el adunarea la cetatea scăpării lui, unde au scăpat. Şi va lăcui acolo, pînă va muri preotul cel mare, pre carele au unsu pre el cu untdelemnul cel sfint.  Iară  de va ieşi cu ieşirea cela ce au ucis, hotarăle cetăţii la care cu fugit acolo,  Şi-i va afla pre el cela ce să rudeaşte cu sîngele, afara den hotarăle cetăţii scăpării lui, şi va ucide cela ce să rudeaşte cu sîngele pre cel ucigaş, nu iaste vinovat;  Pentru că în cetatea scăpării lui să lăcuiască, pînă va muri preotul cel mare; şi după ce va muri preotul cel mare, să va întoarce ucigaşul la pămîntul ţinerii lui.  Şi  vor fi aceastea voao la dreptate de judicată, întru rudele voastre, la toate lăcaşurile voastre. Tot cela ce ucide suflet, pren mărturii, vei ucide pre cela ce ucide. Şi o mărturie nu va mărturisi pre suflet să moară.  Şi nu veţi lua răscumpărare [124] pentru suflet de la cel ce au ucis, cela ce iaste vinovat a să omorî, pentru că cu moarte să va omorî. Să nu luaţi răscumpărare ca să fuga la cetatea scăpărilor, ca să lăcuiască iarăş pre pămîntu, pînă va muri preotul cel mare. Şi să nu omorîţi cu moarte pămîntul preste carele voi lăcuiţi pre dînsul, pentru că sîngele acesta omoară pămîntul; şi nu se va curaţi pămîntul de sîngele cel ce s-au vărsat preste el, ce preste sîngele celuia ce-l varsă. Şi nu veţ pîngări pămîntul pre carele lăcuiţi preste dînsul, pre carele Eu lăcuiescu între voi, pentru ca Eu sînt Domnul, Cela ce lăcuiaşte în mijlocul fiilor lui Izrail'“.

CAP XXXVI

      Şi să apropiară boiarii moşiilor neamului fiilor lui Galaad, feciorul lui Mahir, feciorul lui Manasi, den fealiul fiilor lui Iosif, şi grăiră înaintea lui Moisi şi înaintea lui Eliazar preotul şi înaintea boiarilor caselor moşiilor fiilor lui Izrail şi ziseră: „Stăpînului nostru porunci Domnul să dea pămîntul moştenirii, cu sorţi, fiilor lui Izrail. Şi stăpînului nostru porunci Domnul să dea moştenirea lui Salpaad, fratelui nostru, featelor lui. Şi vor fi unui neam a fiilor Israil fămei şi se va lua sorţul lor den ţinearea părinţilor noştri şi se vor adaoge la moştenirea fealiului căruia se vor face muieri, şi  den sorţul  moştenirii noastre se va lua. Iară de se va face luarea fiilor Izrail şi se va adaoge moştenirea lor pre moştenirea fealiului cărora se vor face muieri, şi den moştenirea fealiului moşiei noastre se va ridica moştenirea lor”. Şi porunci Moisi fiilor lui Izrail, pren porunca Domnului, zicînd: „Aşa fealiul fiilor lui Iosif zic. Acesta e cuvîntul ce au poruncit Domnul featelor Salpaad, zicînd: ’Unde va plăcea înaintea lor fie muieri, fără de numai den norodul părintelui lor să fie muieri. Şi să nu să învîrtejască moştenirea fiilor Izrail, den fealiu, la altu fealiu. Pentru căci fieştecarele la moştenirea fealiului moşiei  lui se vor lipi fiii lui Izrail. Şi toată fata rudindu-se, moştenire dentru fealiurile fiilor lui Izrail, unuia dentru norodul părintelui ei vor fi muieri, pentru ca să rudească fiii lui Israil, fieşcarele, moştenirea cea părinteasca a lui. Şi nu se va învîrteji sorţul den fealiu Ia alt fealiu, ce fieştecarele întru moştenirea lui se vor lipi fiii lui Izrail, în ce chip au rînduitu Domnul lui Moisi’”,  Aşa au făcut featele lui Salpaad. Şi să făcură Maala şi Thersa şi Egla şi Melha şi Nua, featele lui Salpaad, nepoţilor lor den norodul lui Manasi, să făcură muieri fiilor lui Iosif;  Şi să făcu moştenirea lor. Acestea-s poruncile şi îndreptările şi judecăţile carele au poruncit Domnul, în mîna lui Moisi, la apusul Moav, la Iordan, de spre Ieriho. 

CAP I

      Aceastea-s cuvintele carele au grăit Moisi la tot Israilul, dicindea de Iordan, în pustiiu, cătră apus, aproape de Marea Roşie, întru mijlocul Faran, Tofolon şi Lovon şi Avion şi spre Ceale de Aur,  Unsprăzeace zile de la Horiv, cale pre muntele Siir pînă la Cadis-Varni.  Şi fu întru al patruzecilea an, la unsprăzeace luni, întru una a lunii, grăi Moisi cătră toţi fiii lui Israil, după toate cîte au poruncit Domnul lui cătră dinşii.  După ce au ucis pre Sion, împăratul amoreilor, pre cela ce au lăcuitu la Esevon, şi pre Og, împăratul Vasanului, pre cela ce au lăcuitu la Astaroth şi la Edrain, decindea de Iordan, în pămîntul Moav,  Au început Moisi a arăta leagea aceasta, zicîndu:  „Domnul Dumnezeul nostru au grăit noao la Horiv, zicîndu: ’Destul vă iaste voao a lăcui întru muntele acesta!  Intoarceţi-vă şi vă sculaţi voi şi păsaji la muntele amoreilor şi cătră toţi ceia de pe împrejurul haravilor, la munte şi la cîmpu şi cătră amiazăzi şi pre lîngă mare, pămîntul Hanaan şi în preajma Livanului, pînă la rîul cel mare, Efrat.  Vedeţi, am dat înaintea voastră pămîntul; întrîndu înlăuntru, moşteniţi de tot pămîntul carele am jurat părinţilor voştri, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov, să le dau lor şi simenţii lor după dînşii’.  Şi ziş cătră voi întru vreamea aceaea, zicîndu: ’Nu voiu putea singur să vă portu pre voi.  Domnul  Dumnezeul  nostru  v-au înmulţit pre voi şi, iată, sînteţi astăzi ca stealele ceriului de mulţi.  Domnul Dumnezeul părinţilor voştri să vă adaogă voao ca să fiţi cu o mie de părţi mai mult şi să vă blagoslovească pre voi; după cum au grăit voao. Cum voiu putea singur a purta osteneala voastră şi statul vostru şi pricile voastre? Daţi voao oameni înţelepţi şi ştiuţi şi cu minte la neamurile voastre şi voiu pune pre dînşii preste voi povăţuitori voao’.  Şi mi-aţ răspunsu şi aţi zis: ’Bun iaste cuvîntul carele ai grăit să faci’. Şi am luat dentru voi oameni înţelepţi şi ştiutori şi cu minte şi i-am pus pre ei să povîţească [125] preste voi, preste mii, şi preste sute, şi preste cincizeci, şi preste zeace, şi aducători de cărţi judicătorilor voştri. Şi am poruncit judicătorilor voştri întru vreamea aceaea, zicîndu: ’Ascultaţi întru mijlocul fraţilor voştri şi judecaţi dirept întru mijlocul omului şi întru mijlocul fratelui său şi întru mijlocul nemearnecului său. Să nu cunoşti obrazul la judecata după cel mieu şi după cel mare să judeci, să nu te sfieşti de faţa omului, căce judecata a lui Dumnezeu iaste şi cuvîntul carele nesilnic va fi de spre voi îl veţi aduce la mine şi-l voiu auzi pre dînsul. Şi am poruncit voao întru vreamea aceaea toate cuvintele carele veţ face. Şi sculîndu-ne de la Horiv, am mersu tot pustiiul cel mare şi înfricoşatul acela carele aţ văzut, calea muntelui amoreului, după cum au poruncit Domnul Dumnezeul nostru noao, şi am venit pînă la Cadis-Varni. Şi am zis cătră voi: ’Venit-aţ pînă la muntele amoreului, Domnul Dumnezeul nostru dă noao’. Vedeţi, au dat Domnul Dumnezeul vostru înaintea feaţii voastre pămîntul: suindu-vă, moşteniţi în ce chip au zis Domnul Dumnezăul părinţilor voştri voao; nu vă teameţi, nice vă spăreaţi’. ’Şi aţi venit toţi la mine şi aţi zis: ’Să trimitem oameni înaintea noastră şi să cerceteaze noao pămîntul şi să ne spuie noao răspunsu, calea pre care ne vom sui întru dînsa şi cetăţile în carele vom întră în eale’. Şi plăcu înaintea mea cuvîntul şi luaiu dentru voi doisprăzeace oameni, cîte un om după fealiu. Şi întoreîndu-se, s-au suit în munte şi au venit pînă la Valea Strugurului şi au cercatu-o pre dînsa. Şi luară în mînule lor den roadă pămîntului şi aduseră cătră noi şi zicea: ’Bun iaste pămîntul carele Domnul Dumnezăul nostru ne dă noao’. Şi n-aţ vrut să vă suiţi, ce aţi călcat cuvîntul Domnului Dumnezăului vostru şi aţi cîrtitu în corturile voastre şi aţi zis: ’Pentru căce ne-au fostu urîndu Domnul pre noi, ne-au scos pre noi den pămîntul Eghipetului să ne dea pre noi la mînile amoreilor; ca să ne piarză pre noi. Unde ne suim noi?’ Iară fraţii voştri v-au osebit inema voastră, zicîndu: ’Limbă mare şi multă şi mai tare decît noi, şi cetăţi mari şi zidite pînă la ceriu, ce şi feciori de uriaş am văzut acolo’. Şi am zis cătră voi: ’Să nu vă teameţi, nici să vă spămîntaţi de cătră dînşii’ Domnul Dumnezăul nostru, Cela ce mearge înaintea feaţii noastre, El va bate pre dînşii, împreună cu voi, după toate cîte au făcut voao în pămîntul Eghipetului. Şi întru pustiiul acesta carele aţ văzutu în ce chip te-au hrănit cu hrană Domnul Dumnezăul tău, în ce chip ar fi purtat vreun om cu hrană pre fiiul său, preste toată calea care aţi mersu pînă aţi venit la locul acesta’.  Şi întru cuvîntul acesta nu v-aţ încrezut Domnului Dumnezăului vostru,  Carele mearge înainte, mai nainte de voi în cale, a aleage voao loc, povîţuind pre voi cu foc noaptea, arătînd voao calea pre care veţi mearge pre ea, şi cu nor ziua.  Şi auzi Domnul glasul cuvintelor  voastre şi, scîrbindu-Să, Să jură, zicînd:  ’De va vedea cineva den oamenii acestea pămîntul acesta bun, carele am jurat părinţilor lor, Afară den Halev, feciorul lui Iefoni, acesta va vedea pre dînsul şi acestuia voiu da pămîntul pre carele s-au suit, şi fiilor lui, pentru căce el iaste apropiatu la cîte-s ale Domnului’.  Şi pre mine S-au scîrbit Domnul pentru’ voi, zicîndu: ’Nice tu nu vei intra acolo!  Iisus, feciorul lui Navi, cela ce şade lîngă tine, acesta va mearge acolo,  pre dinsul întăreaşte, pentru că el va împărţi pre el cu sorţu.  Şi copiii voştri, carii aţi zis întru jaf să fie, şi tot copilul tînăr, carele n-au ştiut astăzi rău au bun, acestea vor întră acolo; şi lor voiu da pre el şi ei vor moşteni pre el’.  Şi voi, întorcîndu-vă, v-aţi tăbărît la pustiiu, calea cea despre Marea Roşie,  Şi aţi răspunsu şi mi-aţi zis: ’Greşit-am înaintea Domnului Dumnezăului nostru! Noi, suindu-ne, ne vom bate, după toate cîte au poruncit Domnul Dumnezăul nostru noao’. Şi, luînd fieştecarele unealtele ceale de războiu ale lui şi adunîndu-vă, vă suiaţi la munte.  Şi zise Domnul cătră mine: ’Zi lor: ’Nu vă suiţi, nice să vă bateţi, că nu sînt cu voi, şi să nu vă surpaţi înaintea vrăjmaşilor voştri.  Şi am grăit voao, şi nu m-aţi ascultat pre mine şi aţi călcat cuvîntul Domnului şi, silindu-vă, v-aţi suit în munte.  Şi ieşi amoreul, cela ce lăcuiaşte în muntele acela, în timpinarea voastră şi v-au gonit pre voi ca cîndu ar face albinele şi vă răniia pre voi, de la Siir pînă la Erma.  Şi şăzînd, plîngeaţi înaintea Domnului, şi n-au ascultat Domnul glasul vostru, nice au luat aminte pre voi.  Şi aţi şăzut la Cadis zile multe, cîteodată zile aţi şăzut.

CAP II

      Şi întorcîndu-ne, ne-am pornit la pustiiu calea despre Marea Roşie, în ce chip au grăit Domnul cătră mine,  şi am încunjurat muntele Siir zile multe. Şi zise Domnul cătră mine: ’Destul iaste voao a încunjura muntele acesta! întoarceţi-vă dară spre miazănoapte! Şi norodului acestuia porunceaşte, zicînd: ’Treaceţi voi pe aproape, pren hotarăle fraţilor voştri, fiilor lui Isaf, cărei lăcuiescu la Siir şi se vor spămînta [126] de voi Şi se vor spîrea foarte. Să nu bateţi cu dînşii războiu, pentru că nu voiu da voao den pămîntul lor nice urma de picior, pentru că cu sorţi am dat fiilor lui Isaf muntele lui Siir. Cu argint veţ cumpăra bucate de la dînşii şi veţi mînca; şi apa cu măsură veţi lua de la dînşii cu argint şi veţi bea, Pentru că Domnul Dumnăzăul nostru te-au blagoslovit în tot faptul mîinilor tale, cunoaşte cum ai petrecut pustiiul cel mare şi înfricoşatul acesta. Iată, patruzeci de ani Domnul Dumnezău] tău - cu tine, nu te-ai lipsit de cuvînt’.  Şi am trecut pre fraţii noştri, fiii lui Isaf, pre ceia ce lăcuia în Siir lîngă calea Aravei de la Elon şi de la Gasion-Gaver, şi, întorcîndu-ne, am trecut calea pustii ului Moav. Şi zise Domnul cătră mine: ’Nu vă învrăjbiţi cu moa-viteanii şi să nu loviţi la dînşii războiu, pentru că nu voiu da voao den pămîntul lui întru sorţi, pentru că fiilor lut Lot am dat pre Aroir a moşteni’. Oamenii au fost şăzînd mai înainte pre dînsul, limbă mare şi multă şi tare, ca şi Enachin. Rafain să vor socoti şi acestea, ca şi enachimii; şi moaviteanii numescu pre ei ommini. Şi la Siir sădea horeul mai înainte; şi fiii lui Isaf i-au pierdut pre ei şi au surpat pre ei de la faţa lor, şi să lăcuiră pentru dînşii, în ce chip au făcut Israil pămîntul moştenirii hii, carele au dat Domnul lor Acum dara, sculaţi-vă şi vă rădicaţi voi şi meargeţi pre aproape de valea Zareth’. Şi zilele carele am mersu pre aproape de Cadis-Varni, pînă am trecut valea Zareth, 30 şi 8 de ani, pînă au căzut toată seminţia oamenilor războinici den tabără, după cum S-au jurat Domnul Dumnezăul lor. Şi mîna lui Dumnezău era preste ei, ca să-i topească pre ei den tabără, pînă unde au căzut. Şi fu den vreamea ce căzură toţi bărbaţii cei războinici, murind den mijlocul norodului,  Şi grăi Domnul cătră mine, zicînd: Tu mergi astăzi pre aproape de hotarăle Moav, pre Aroir, Şi veţi apropia aproape de fiii lui Aman; nu ţineţi vrajbă lor şi să nu vă loviţi cu dînşii la războiu, pentru că nu voiu da den pămîntul fiilor lui Aman ţie întru sorţu, că fiilor lui Lot am dat pre el cu sorţu. Pămîntul lui Rafain să va socoti, pentru că pre dînsul rafaini lăcuia; şi maniteanii numescu pre dînşii Zohomin, Limbă mare şi multă şi tare, ca şi cei den Enachim; şi i-au pierdut pre dînşii Domnul de cătră faţa lor, şi [i-] au moştenit şi sa lăcuiră pentru dînşii pînă în ziua aceasta, În ce chip au făcut fiilor Isaf, celora ce lăcuiescu la Siir, în ce chip au surpat pre horeul de cătră faţa lor şi i-au moştenit pre dînşii şi s-au lăcuit pentru dînşii pînă în ziua aceasta.  Şi eveii, ceia ce lăcuia la Asiroth, pînă la Gaza, şi capadochii, ceia ce au ieşit de la Capadochia, au surpat pre ei şi s-au lăcuit pentru ei. Acum dară, sculaţi-vă şi vă duceţi şi treaceţi voi valea Arnon. Iată, am dat în mîna ta pre Sion, împăratul Esevon, al amoreilor, şi pămîntul lui, înceape a moşteni, fă cu el războiu!  Intru ziua aceasta înceape a da cutremurul tău şi frica ta preste faţa a toate limbile ceale ce sînt supt ceriu, carii, auzindu numele tău, se vor turbura şi chinuri vor avea de cătră faţa ta’. Şi am trimis soli den pustiiul Chedamoth cătră Sion, împăratul Esevonului, cu cuvinte de pace, zicînd:  Treace-voiu pren pămîntul tău, pre cale voiu mearge, nu voiu abate în direapta au a stînga.  Bucate pre argint îm vei da şi voiu mînca şi apă pre bani îm vei da şi voiu bea; fără numai căce voiu treace cu picioarele meale,  În ce chip mi-au făcut mie fiii lui Isaf, ceia ce lăcuiescu la Siir, şi moaviteanii, ceia ce lăcuiescu la Aroir, pînă voiu treace Iordanul, la pămîntul carele Domnul Dumnezăul nostru ne dă noao’.  Şi n-au vrut Sion, împăratul Esevonului, să treacem noi prentr-însul, pentru căci au nesilnicit Domnul Dumnezăul nostru duhul lui şi i-au întărit inima lui, pentru ca să să dea în mînile tale ca întru ziua aceasta-  Şi zise Domnul cătră mine: ’Iată, am început a da înaintea feaţii tale pre Sion, împăratul Esevon, al amoreilor, şi pămîntul lui; şi înceape a moşteni pămîntul lui’.  Şi ieşi Sion, împăratul Esevon, întru întimpinarea noastră, el şi tot norodul lui, la războiu, la Iasa.  Şi l-au dat pre el Domnul Dumnezăul nostru înaintea feaţii noastre în mînile noastre.şi am lovit pre dînsul şi pre feciorii lui şi pre tot norodul lui.  Şi am stăpînit toate cetăţile lui întru vreamea aceaea şi am surpat toată cetatea pre rîndu, şi muierile lor, şi feciorii lor, nu am lăsat prinsu viu.  Fără numai dobitoacele am prădat şi prăzile cetăţilor am luat  De la Aroir, care iaste de la marginea pinului Arnon, şi cetatea care era în vale, şi pînă în muntele Galaad, nu era cetate care să ne fie scăpat noao; pre toate le-au dat Domnul Dumnezeul nostru în mînile noastre.  Fără numai la pămîntul fiilor Aman nu ne-am apropiat, toate cîte să apropie de pîrîul lui Iavoc şi cetăţile ceale den munte, după cum au poruncit noao Domnul Dumnezeul nostru.

CAP III

      Şi întorcîndu-ne, ne-am suit calea de la Vasan şi au ieşit Og, împăratul Vasanului, întru întimpinarea noastră. Cav Hel şi tot nărodul lui împreuna cu dînsul la războiu, la Adraim.  Şi zise [127] Domnul cătră mine: Să nu te temi de dinsul, căce în mînile tale l-am dat pre dînsul, şi pre tot nărodul lui, şi tot pămîntul lui, şi vei face lui în ce chip ai făcut lui Sion, împăratul amoreilor, care lăcuia la Esevon’. Şi l-au dat pre el Domnul Dumnezăul nostru în mînile noastre şi pre Og, împăratul Vas anului, şi tot norodul lui, şi l-am omorit pre el, pînă n-au rămas lui semînţă. Şi am stăpînit toate cetăţile lui întru vreamea aceaea; nu era cetate care nu o am luat de la dînşii, 60 de cetăţi, toate pemprejurile Argov, împăratul  Og, la Vasan, Toate cetăţile tari, ziduri nalte, porţi şi zîvoară, afară den cetăţile ferezeilor ceale multe foarte. I-am surpat pre dînşii în ce chip am făcut lui Sion, împăratul Esevonului, şi am surpat toată cetatea pre  rînd şi muierile lor şi copiii. Şi toate dobitoacele lor şi prăzile cetăţilor le-am prădat  noao. Şi am luat întru vreamea aceaea pămîntul den mînile celor doi împăraţi amoreilor, carii era decinde de Iordan, de la pîrîul  Arnon şi pînă la muntele Aermon. Finicii numescu pre Aermon Saniior şi amoreul au numit pre dînsul Sanir Toate cetăţile Misor şi tot Galaadul şi tot Vasaanul, pînă la Elba şi Edrain - cetăţile împărăţiei lui Og, la Vasan. - Cîce numai Og, împăratul Vasanului, au rămas de la Rafain. Iată patul lui, pat de hier, iată aceasta întru marginea feciorilor lui Aman, de 9 coţi lungimea lui şi de 4 coţi lăţimea lui, cu cotul omului Şi pămîntul acela l-am moştenit în vreamea aceaea de la Aroir, carii iaste la ţărmurele pîriului Arnon; şi jumătate de muntele Galaad şi cetăţile lui am dat lui Ruvin şi lui Gadu. Şi ce au rămas al lui Galaad şi tot Vasanul împărăţiei lui Og am dat la jumătate de neamul lui Manasi; şi tot pemprejurul Argovului, tot Vasanul, acela pămîntul lui Rafain se va socoti. Şi lair, feciorul lui Manasi, au luat tot împrejurul Argov, pînă la hotarăle Gargasi şi Mahethi; au numit pre dînsele pre numele lui, pre Vasan. Aroth, lair, pînă în ziua aceasta.  Şi lui Mahir am dat Galaadul. Şi lui Ruvin şi lui Gadu am dat de la Galaadu pînă la pîrîul Arnon, în mijlocul pîrîului - hotar, şi pînă la Iavoc pîrîul hotar fiilor lui Aman. Şi Arava şi Iordanul - hotar, de la Mahenereth şi pînă la Marea Arava, Marea Sării, de la Asidoth pre Fasga, de la răsărit. Şi am poruncit voao în vreamea aceea zicînd:’Domnul Dumnezeul vostru au dat voao pămîntul acesta cu sorţu; înarmîndu-vă, păsaţi înaintea feaţii fraţilor voştri, fiilor lui Israil, tot cel cuminte; Afară den fămeile voastre şi copiii voştri şi dobitoacele voastre; ştiu că multe dobitoace-s la voi, lăcuiască întru cetăţile voastre, care vă le-am dat voao,  Pînă va potoli Domnul Dumnezeul nostru pre fraţii voştri, ca şi pre voi, şi vor moşteni şi acestea pămîntul carele Domnul Dumnezeul vostru dă lor decinde de Iordan ; şi vă veţi învîrteji fieştecarele la moştenirea lui care am dat voao’.  Şi lui Iisus am poruncit în vreamea aceaea, zicîndu: ’Ochii voştri au văzut toate cîte au făcut Domnul Dumnezeul nostru la aceşti doi împăraţi; aşa va face Domnul Dumnezeul nostru la toate împărăţiile asupra cărora tu treci acolo.  Să nu vă teameţi de dînşii, căce Domnul Dumnezeul vostru, El Să va bate pentru voi’.  Şi m-am rugat  Domnului  în  vreamea aceaea, zicîndu:  „Doamne, Doamne, Tu ai început a arăta slugii Tale virtutea Ta şi putearea Ta şi mîna cea tare şi braţul cel naltu! Pentru căci iaste Dumnezeu în ceriu au pre pămîntu, Carele va face în ce chip ai făcut Tu şi după putearea Ta?  Trecîndu dară, voiu vedea pămîntul cel bun, acesta carele iaste decindea de Iordan, muntele acest bun şi Andilivanul’.  Şi m-au trecut cu vedearea Domnul pre mine, pentru voi, şi nu m-au ascultat; şi zise Domnul cătră mine: ’Destul iaste ţie, să nu mai adăogi încă a grăi cuvîntul acesta. Suie-te pre vîrhul celui cioplit şi priveaşte cu ochii spre mare şi miazănoapte şi amiazăzi şi răsărit şi vezi cu ochii tăi, căce nu vei treace pre Iordanul acesta.  Şi porunceaşte lui Iisus şi-l întăreaşte pre el şi-l îndeamnă pre dînsul, pentru că acesta va treace înaintea feaţii nărodului acestuia şi el va moşteni lor tot pămîntul carele ai văzut’.  Şi sădeam în  crîngu aproape de casa Iui Fogor.

 C A P I V

      Şi acum, Israil, ascultă direptăţile Judecăţile cîte eu vă învăţu pre voi astăzi să faceţi, pentru ca să trăiţi, şi întrîndu, să moşteniţi pămîntul carele Domnul Dumnezeul părinţilor voştri dă voao cu sorţu.  Să nu adaogeţi cătră cuvîntul carele eu poruncescu voao şi să nu luat de la dînsul; păzit poruncile Domnului  Dumnezeului  vostru,  cîte eu poruncescu voao astăzi.  Ochii voştri au văzut toate cîte au făcut Domnul Dumnezeul vostru lui Veelfegor, căce tot omul carele au mărsu denapoia lui Veelfegor, l-au surpat pre dînsul Domnul Dumnezeul vostru dentre voi.  Iară voi, ceia ce zăceaţi aproape de Domnul Dumnezeul nostru, trăit toţi în ziua de astăzi.  Vedeţi, arătat-am voao dereptăţi şi judecîţi, după cum mi-au poruncit Domnul Dumnezeul mieu să faceţi voi aşa în pămîntul carele meargeţi voi acolo să moşteniţi pre dînsul.  Şi veţ păzi şi veţi face, pentru că aceasta iaste [128] înţelepciunea voastră şi mintea înaintea a toate limbile cîţi vor auzi toate direptăţile aceastea şi vor grăi ’Iată nărodu înţelept şi  ştiutoriu, limba cea mare aceasta’. Căci care limbă mare, care iaste lui dumnezeu apropiindu-se de ei ca Domnul Dumnezeul nostru, întru toate întru care vom chema pre  Dînsul? Şi care limbă mare, care iaste lui direptăţi şi judecăţi direapte, după toată leagea aceasta care eu dau înaintea voastră  astăzi? Fereaşte-te pre tine şi păzeaşte sufletul tău tare, să nu uiţi toate cuvintele carele au văzut ochii tai şi să nu lipsască de la inima ta toate zilele vieţii tale; şi vei învăţa pre fiii tăi şi pre fiii fiilor tăi. în ziua întru care aţi stătut înaintea Domnului Dumnezăului vostru, la Horiv, în ziua adunării, căce zise Domnul cătră mine: ’Adună cătră Mine norodul şi să asculte cuvintele Meale ca să înţeleagă, să să teamă de Mine toate zilele cîte ei trăiescu pre pămînt, şi pre fiii lor vor învăţa’. Şi aţi venit şi aţi stătut supt munte, şi muntele ardea cu foc pînă în ceriu, întunearec, negură ceaţă, glas mare.  Şi au grăit Domnul Dumnezău cătră voi în munte, den mijlocul focului glas de cuvinte; voi aţi auzit, şi asămănare n-aţi văzut, fără numai glas. Şi v-au spus voao făgăduinţa Lui, carea au poruncit voao să faceţi, ceale 10 cuvinte, şi le-au scris pre eale pre doao leaspezi de piatră. Şi mi-au poruncit Domnul întru vreamea aceaea să vă învîţu pre voi direptăţi şi judecăţi, să le faceţi voi aceastea pre pămînt la carele voi intraţi acolo să moşteniţi pre el. Şi păziţi foarte sufletele voastre, căce n-aţ văzut toată asămănarea în ziua care au grăit Domnul cătră voi în muntele Horiv, den mijlocul focului. Să nu faceţi fărădeleage şi să nu vă faceţi voao cioplit, asămănare tot chipul, asămănare a parte bărbătească au fămeiască, Şi sămănarea a tot dobitocul cărora sînt pre pămînt, asămănarea a toată pasărea zburătoare carea zboară supt ceriu, Asămănarea a tot tîrîtoriul carele să tîraşte pre pămînt, asămănarea a tot peaştele cît iaste în apă, dedesuptul pămîntului. Ca să nu cauţi în ceriu vreodinioară şi, văzînd soarele şi luna şi stealele şi toate podoabele ceriului, înşălîndu-te să te închini lor şi să slujeşti lor, carele au împărţit Domnul Dumnezăul tău pre dînsele la toate limbile ce sînt supt ceriu. Iară pre voi v-au luat Domnul Dumnezău şi v-au scos pre voi den cuptoriul cel de hier, den Eghipet, ca să fie Lui norod şi sorţu ca în ziua aceasta. Şi Domnul Dumnezău S-au mîniat pre mine pentru ceale ce s-au zis de la voi şi S-au jurat pentru ca să nu trec Iordanul acesta şi pentru ca să nu mergu în pămîntul carele Domnul Dumnezău dăţie cu sorţu.  Pentru că eu moriu întru  acesta şi nu trec Iordanul acesta; iară voi treaceţi şi veţi moşteni pămîntul cel bun acesta. Feriţi-vă voi ca să nu uitaţi făgăduinţa Domnului Dumnezăului vostru carea au făgăduit cătră voi şi să nu faceţi voao singuri cioplitu, asămănare den toate cîte au poruncit ţie Domnul Dumnezăul tău   Pentru că Domnul Dumnezăul tău foc topitoriu iaste, Dumnezău rîvnitoriu.  Iară să vei naşte fiiu, şi fii fiilor tăi, şi veţi zăbovi pre pămînt şi veţi face fărădeleage şi veţi face cioplit, asămănare fieştecăruia, şi veţi face răul înaintea Domnului Dumnezăului vostru, ca să-L mîniaţi pre Dînsul,  Vă mărturisescu voao astăzi, pre ceriu şi pre pămînt, că cu perire veţi peri de pre pămîntul la carele voi treaceţi Iordanul acolo ca să-l moşteniţi pre el; nu veţi întîrzia zile pre dînsul, fără numai cu surpare vă veţi surpa.  Şi va sămăna Domnul pre voi întru toate limbile şi veţi rămînea puţini la număr, la limbi întru carea va băga Domnul pre voi acolo.  Şi vă veţi închina acolo la alţi dumnezăi, la fapte de mîini omeneşti, leamne şi pietri, care nu vor vedea, nice vor auzi, nice vor mînca, nice vor mirosi.  Şi veţi cerca acolo pre Domnul Dumnezăul vostru şi-L veţi afla pre El cîndu-L veţ cerca dentru toata inima ta şi dentru tot sufletul tău, întru primejdia ta.  Şi te vor afla toate cuvintele aceastea la zilele ceale de apoi şi te vei întoarce la Domnul Dumnezăul tău şi vei asculta glasul Lui,  Că, Dumnezău îndurătoriu şi milostiv, Domnul Dumnezăul tău nu te va părăsi, nice te va surpa pre tine, nu va uita făgăduinţa părinţilor tăi, carea au jurat lor.  Întrebaţi zilele ceale mai denainte, ceale ce s-au făcut mai nainte de tine, den ziua carea au zidit Dumnezău om pre pămînt, şi pre marginea ceriului pînă la marginea ceriului, de s-au făcut după cuvîntul acest mare şi s-au înţeles într-acesta chip.  De au auzit limbă glas al Dumnezăului viu grăindu den mijlocul focului, în ce chip ai auzit tu şi ai trăit?  De au ispitit Dumnezău întrîndu să ia  Luiş limbă den mijlocul limbii, întru ispitire, şi în seamne şi în minuni şi în războiu şi în mînă tare şi cu braţ naltu şi cu videnii mari, după toate cîte au făcut Domnul Dumnezăul nostru la Eghipet înaintea ta văzînd?  Ca să ştii tu  căce  Domnul  Dumnezeul tău acesta Dumnezău  iaste  şi nu iaste încă afară dentr-însul.  De la ceriu auzit fu glasul Lui ţie, să te cearte pre tine şi pre pămînt au arătat ţie focul Lui cel mare şi cuvintele Lui le-ai auzit den mijlocul focului.  Pentru căci au iubit pre El părinţii tăi şi au ales semenţia lor după dînşii, pre voi, şi te-au scos El [129] pre tine cu virtutea Lui cea mare den Eghipet, Ca să surpe limbi mari şi mai tari decît tine înaintea feaţii tale, să te bage înlăuntru, să dea ţie pămîntul lor moştenire, în ce chip ai astăzi. Şi vei cunoaşte astăzi şi te vei întoarce cu cugetul, căci Domnul Dumnezăul tău acesta e Dumnezău întru ceriu sus şi pre pămînt jos, şi nu iaste încă afară dentr-însul. Şi vei cruţa poruncile Lui şi direptăţile Lui cîte eu poruncescu ţie astăzi, pentru ca să ţi să facă ţie bine, şi fiilor tăi după tine, pentru ca să vă faceţi îndelungaţi de zile pre pămîntul carele Domnul Dumnezăul tău dă ţie toate zilele”. Atuncea osebi Moisi  cetăţi decinde de Iordan, de cătră răsărita soarelui, Să fugă acolo ucigaşul carele va ucide pe aproapele său neşliindu şi acesta neurîndu pre dînsul mai nainte de ieri şi alaltăieri; şi va fugi la una den cetăţile aceastea şi va trăi: Vosorui la pustiiu, în pămîntul cel şăsu - lui Ruvin, şi Ramoth la Galaad - lui Gadi şi Gavlonul la Vasan - lui Manasi. Aceasta e leagea care au  pus  Moisi  înaintea  fiilor  lui Izrail. Aceastea-s mărturiile şi direptăţile şi judecăţile cîte au grăit Moisi fiilor lui Izrail în pustiiu, ieşind ei den pămîntul Eghipetului, Decinde de Iordan, în vale, aproape de casa lui Fogor, la pămîntul lui Sion, împăratul amoreilor, care lăcuia la lesevon, pre carele au ucis Moisi. Şi fiii lui Izrail, ieşind ei den pămîntul Eghipetului, şi au moştenit pămîntul lui şi pămîntul lui Og, împăratul Vasanului, a doi împăraţi amoreilor, care era decinde de Iordan, despre răsărita soarelui, De la Aroir, care iaste la marginea pinului Arnon, şi pre muntele lui Sion, care iaste Aermon, Toată arăpimea decindea de Iordan, despre răsărita soarelui, supt Asidoth cea doplită.

CAP V

      Şi chemă Moisi pre tot Israilul şi zise cătră ei: „Ascultă, Israile, direptăţile şi judecăţile cîte eu grăiescu întru urechile voastre întru ziua aceasta, şi veţi învăţa pre eale şi le veţi păzi să le faceţi.  Domnul Dumnezeul vostru au pus cătră voi făgăduinţă la Horiv. Şi nu la părinţii voştri au pus Domnul făgăduinţa aceasta, fără de numai cătră voi, şi voi aicea toţi vii astăzi. Faţă cătră faţa au grăit Domnul cătră voi în munte, den mijlocul focului, Şi eu stam în mijlocul Domnului şi întru mijlocul vostru în vreamea aceaea, ca să vă spuiu voao cuvintele Domnului - cîce v-aţ spăriat de cătră faţa focului şi nu v-aţ suit la  munte - zicîndu: ’Eu sînt Domnul pum-nezeul tău, Cela ce te-am scos den pămîntul Eghipetului, den casa robiei.  Nu-ţ vor fi ţie dumnezei alţii înaintea feaţii Meale. Să nu faci ţie cioplit, nici asămănare de tot cîte-s în ceriu sus şi cîte-s pre pămîntu jos şi cîtc-s în ape dedesuptul pămîntului. Să nu te închini lor, nici să slujăşti lor, că Eu sîntu Domnul Dumnezăul tău, Dumnezeu rîvnitoriu, răsplătind păcatul părinţilor pre feciori, pre a treia şi a patra rudă, celora ce Mă urăscu pre Mine,  Şi făcîndu milă la mii celora ce Mă iubăscu pre Mine şi celora ce păzescu poruncile Meale.  Să nu iai numele Domnului Dumnezăului tău în deşărt, pentru că nu va curaţi Domnul Dumnezăul tău pre cela ce ia numele Lui pre deşărt.  Păzeaşte ziua simbeţilor, să o sfinţeşti pre ea, în ce chip ţ-au poruncit Domnul Dumnezăul tău.  Şase zile vei lucra şi vei face toate lucrurile tale,  Iară în ziua a şaptea, simbete Domnului Dumnezăului tău, să nu faci întru ea tot lucrul tu, şi feciorul tău, şi fata ta, sluga ta şi slujnica ta. boul tău şi cel de supt jugul tău, şi tot dobitocul tău, şi cel nemearnic cela ce e înlăuntrul uşilor tale, pentru ca să să odihnească sluga ta, şi slujnica ta, şi cel de supt jugul tău, ca şi tine. Şi-ţ vei aduce aminte cum slugă ai fost în pămîntul Eghipetului şi te-au scos Domnul Dumnezăul tău de acolo cu mînă tare şi cu braţu naltu; pentru aceaea ţ-au poruncit ţie Domnul Dumnezăul tău ca să păzeşti ziua sîmbetelor şi să o sfinţeşti pre ea.  Cinsteaşte pre tatăl tău şi pre maica ta, în ce chip au poruncit ţie Domnul Dumnezăul tău, pentru ca să ţi să facă ţie bine şi pentru ca să te facă îndelungat de ani pre pămîntul carele Domnul Dumnezău îl dă ţie.  Să nu ucizi.  Să nu preacurveşti.  Să nu furi. Să nu mărturiseşti minciuni asupra aproapelui tău, mărturie mincinoasă.  Să nu pohteşti muiarea aproapelui tău, să nu pohteşti casa aproapelui tău, nice ţarina lui, nice sluga lui, nice slujnica lui, nice boul lui, nice celui ce stă supt jugul lui, nice a tot dobitocul lui, nice toate cîte sînt la aproapele tău’.  Aceaste cuvinte au grăit Domnul cătră toată adunarea voastră în munte, în mijlocul focului, întunearic, negură, ceaţă, glas mare; şi nu mai adaose şi au scris pre eale pre doao leaspezi de piatră şi mi-au dat mie.  Şi fu după ce aţi auzit glasul den mijlocul focului, şi muntele ardea cu foc, şi aţ venit cătră mine toţi povăţuitorii neamurilor voastre şi bătrînimea voastră şi ziceaţi:  lată, au arătat noao Domnul Dumnezăul nostru slava Lui, şi glasul Lui am auzit den mijlocul focului. În ziua aceasta am văzut cum va grăi Dumnezău cătră om şi va trăi.  Şi acum să nu murim, căce [130] ne va topi pre noi focul cel mare acesta; să vom adaoge noi a auzi glasul Domnului Dumnezăului nostru încă, şi vom muri. Pentru că ce trup sau cine au auzit glasul Dumnezăului celui viu grăindu den mijlocul focului, ca noi, şi va trăi? Apropii-te tu şi auzi oaricîte va zice Domnul Dumnezăul nostru cătră tine şi vom auzi şi vom face’. Şi auzi Domnul glasul cuvintelor voastre grăind cătră mine şi zise Domnul cătră mine: ’Auzit-am glasul cuvintelor norodului acestuia: cîte au grăit cătră tine, pe direptate au grăit toate. Cine va da să fie aşa inima lor întru dînşii, ca să să teamă de Mine şi să păzească poruncile Meale toate zilele, ca să fie lor bine, şi fiilor lor, pren veac?  Pasă, zi lor: Întoarceţi-vă voi la casele voastre! ’Iară tu aicea stai cu Mine Şi voiu grăi cătră tine poruncile toate şi dreptăţile şi judecăţile cîte vei învăţa pre ei şi să facă aşa pre pămîntul carele Eu dau lor cu sorţu’. Şi să vă păziţi a face în ce chip au poruncit ţie Domnul Dumnezăul tău, să nu vă abateţi în direapta, nice în stînga După toată calea care au poruncit ţie Domnul Dumnezăul tău ca să mergi întru dînsa, ca să te odihnească şi să fie ţie bine şi să vă îndelungaţi cu zile pre pămînt pre carele veţi moşteni de tot.

CAP VI

      Şi aceastea-s poruncile şi dreptăţile şi judecăţile cîte au poruncit Domnul Dumnezăul vostru să învăţu pre voi să faceţi aşa la pămîntul care meargeţi  acolo  să  moşteniţi  pre el,  Pentru ca să va teameţi de Domnul Dumnezăul vostru, să păziţi toate direptăţile Lui şi poruncile Lui, carele eu ţie poruncescu astăzi, tu, şi fiii tăi, şi fiii fiilor tăi, toate zilele vieţii tale,  pentru  ca  să  vă  îndelungaţi cu  zilele. Şi ascultă, Israile, şi păzeaşte să faci, ca bine să fie ţie şi pentru ca să vă înmulţit foarte, după cum au grăit Domnul Dumnezeul părinţilor tăi să dea ţie pămîntul carele cură miare şi lapte. Şi aceastea-s direptăţile şi judecăţile cîte au poruncit Domnul fiilor Israil în pustiiu, ieşindu ei den pămîntul Eghipetului. Ascultă, Israile: Domnul Dumnezeul  nostru Domnul unul iaste. Şi să iubeşti pre Domnul Dumnezeul tău den toata inema ta şi den tot sufletul tău şi den toată putearea  ta. Şi vor fi cuvintele aceastea, cîte eu poruncescu ţie astăzi, în inema ta şi întru  sufletul tău. Şi le vei prepune pre eale înaintea fiilor tăi şi vei grăi întru ei şăzîndu acasă şi mergîndu înainte pre cale, şi dormindu şi sculîndu-te. Şi le vei lega pre eale întru semnu pre mîna ta şi vor fi neclintite înaintea ochilor tăi.  Şi le veţ scrie pre eale la stîlpii uşii caselor voastre şi a porţilor voastre.  Şi va fi cîndu te va băga înlăuntru pre tine Domnul Dumnezeul tău la pămîntul care au jurat părinţii voştri, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov, să dea ţie cetăţi mari şi bune, care nu le-ai zidit.  Case pline de toate  bunătăţile, pre care nu le-ai umplut, gropi cioplite, care nu le-ai cioplit, vii şi măslini, care n-ai sădit; şi mîncîndu şi săturîndu-te, Ia-te aminte pre tine, să nu se lăţească inema ta şi vei uita pre Domnul Dumnezeul tău. Cela ce te-au scos den pămîntul Eghipetului, den casa robiei.  De Domnul Dumnezeul tău să te temi şi Lui singur să-i slujeşti şi cătră El să te lipeşti şi pre numele Lui să te juri Să nu mergi denapoia altor dumnezei, de cătră dumnezeii limbilor ce-s premprejurul vostru,  Că Dumnezeu rîvnitoriu - Domnul Dumnezeul tău întru tine; să nu Să urgisească cu mînie Domnul Dumnezeul tău în tine şi te va surpa de cătră faţa a tot pămîntul.  Să nu ispiteşti pre Domnul Dumnezeul tău în ce chip L-aţ ispitit la ispită. Pazindu să păzeşti poruncile Domnului Dumnezeului tău şi mărturiile Lui şi direptăţile Lui cîte au poruncit ţie.  Şi vei face cel plăcut şi cel bun înaintea Domnului Dumnezeului tău, pentru ca să fie ţie bine şi, întrîndu, vei moşteni pămîntul cel bun care au jurat Domnul părinţilor voştri,  Ca să goneşti pre toţi vrăjmaşii tăi înaintea feaţii tale, după cum au grăit Domnul.  Şi va fi cîndu te va întreba ficiorul tău mîine, zicîndu: ’Carele-s mărturiile şi direptăţile şi judecăţile cîte au poruncit Domnul Dumnezeul nostru noao?’, şi vei grăi fiiului tău:  ’Robi eram lui Faraon la pămîntul Eghipetului, şi ne-au scos pre noi Domnul Dumnezeu de acolo, cu mînă tare şi cu braţu nalt.  Şi au dat Domnul Dumnezeu seamne şi minuni mari, şi reale, la Eghipet la Faraon şi la casa lui şi întru putearea lui, înaintea noastră.  Şi pre noi ne-au scos Domnul Dumnezeul nostru de acolo, pentru ca să ne aducă pre noi înlăuntru, să ne dea pămîntul acesta, care au jurat Domnul Dumnezeul nostru părinţilor noştri să dea noao.  Şi porunci noao Domnul să facem toate dreptăţile aceastea, să ne teamem de Domnul Dumnezeul nostru, pentru ca să fie noao bine preste  toate zilele,  ca să trăim ca şi astăzi.  Şi milostenie va fi noao, de ne vom păzi a face toate poruncile legii aceştiia înaintea Domnului Dumnezeului nostru, în ce chip au poruncit noao’.

CAP VII

      Şi va fi cîndu te va băga pre tine Domnul Dumnezeul tău la pămîntul carele vei întră acolo să-l moştineşti, şi va rădica limbi mari şi multe den naintea [131] feaţii taie, pre heteu şi pre ghergheseu şi pre amoreu şi pre hananeu şi pre ferezeu şi pre eveu şi pre evuseu, şapte limbi mari şi  multe Şi mai tare decît voi, şi va da pre ei Domnul Dumnezeul tău în mînile tale şi vei lovi pre ei, cu pierzare vei piarde pre ei, să nu pui cătră ei făgăduinţă, nice să miluieşti  pre ei, Nici să vă încuscriţ cătră ei, fata ta să nu o dai feciorului lui şi fata lui să nu o iai  fiiului tău, Pentru că vei despărţi pre feciorul tău de cătră tine şi va sluji la dumnezei striini şi Să va scîrbi pre voi Domnul cu mînie  şi te va surpa pre tine în grabă. Ce aşa să faceţi lor: capiştile lor să le surpaţi şi stilpii lor să-i fărîmaţi şi pădurile lor să le tăiaţi şi ceale cioplite ale bozilor lor să le ardeţi cu  foc. Căci nărodu sfînt eşti Domnului Dumnezeului tău şi pre tine te-au ales Domnul Dumnezeul tău să fii Lui nărodu avut decît  toate limbile cîte-s pre faţa pămîntului. Nu căci sînteţi mai mulţi decît toate limbile v-au ales Domnul pre voi şi v-au osebit pre voi Domnul - pentru că voi sînteţi mai puţini  decît toate limbile Ce pentru căci vă iubeaşte Domnul pre voi şi, păzindu jurămîntul care au jurat părinţilor voştri, v-au scos pre voi Domnul cu mînă tare şi cu braţ naltu şi te-au mîntuit pre tine den casa robiei, den  mîna lui Farao, împăratul Eghipetului. Şi vei cunoaşte că Domnul Dumnezeul tău acesta e Dumnezeu, Dumnezeu cel credincios, Cela ce păzeaşte făgăduinţa Sa şi mila celora ce iubăscu pre Dînsul şi celora ce păzescu  poruncile  Lui întru o mie de rude Şi dîndu celora ce-L urăscu pre El înaintea feaţii a surpa pre dînşii. Şi nu va zăbăvi celor ce-L urăscu, înaintea feaţii va da lor. Şi vei păzi poruncile şi direptăţile şi judecăţile aceastea, cîte eu poruncescu ţie astăzi să faci. Şi va fi cîndu veţi auzi direptăţile aceastea toate şi le veţi păzi şi le veţi face, şi va păzi Domnul Dumnezeul tău ţie făgăduinţa şi mila, în ce chip au jurat părinţilor voştri, Şi te va iubi şi te va blagoslovi şi te va înmulţi, şi va blagoslovi fiii pîntecelui tău şi roadă pămîntului tău, griul tău şi vinul tău şi untu-de-lemnul tău, drezile vacilor tale şi turmele oilor tale, pre pămîntul care au jurat Domnul părinţilor tăi să dea ţie. Şi blagoslovit să fii mai vîrtos decît toate limbile. Nu va fi întru voi fără de rodu, nici sterpu, nici în dobitoacele tale. Şi va rădica Domnul Dumnezeul lău de la tine toată slăbiciimea şi toate boalele Eghipetului ceale reale, care le-ai văzut şi cîte ai cunoscut, nu le va pune preste tine, şi le va pune pre eale preste toţi ceia ce urăscu pre tine. Şi vei mînca toate prăzile limbilor care Domnul Dumnezeul tău dă ţie; să nu mîntuiască ochiul tău pre eale şi să nu slujăşti bozilor lor, căci piadecă iaste ţie aceasta.  Iară să vei zice întru cugetul tău că ’Multă e limba aceasta decît eu, cum voiu putea să surpu pre dînşii?’,  Să nu te temi de ei; cu aduceri  aminte îţ vei aduce aminte cîte au făcut Domnul Dumnezeul tău lui Farao şi tuturor eghipteanilor,  Bîntuialele ceale mari carele au văzut ochii tăi, seamnele acealea şi minunile ceale mari acealea, mîna cea tare şi braţul cel naltu, în ce chip te-au scos pre tine Domnul Dumnezeul tău. Aşa va face Domnul Dumnezeul nostru tuturor limbilor de cărei tu temi de cătră faţa lor.  Şi viespile va trimite Domnul Dumnezeul tău la ei pînă să vor surpa cei rămas şi cei ascunşi de cătră tine.  Nu te vei răni de cătră faţa lor, căci Domnul Dumnezeul tău întru tine - Dumnezeu mare şi tare.  Şi va potopi de tot Domnul limbile aceastea de cătră faţa ta, cîte puţin, puţin, nu vei putea să-i topeşti pre ei degrabă,  Pentru ca să nu să facă pămîntul pustiiu şi să vor înmulţi preste tine jîganiile ceale sălbatece.  Şi va da pre ei Domnul Dumnezeul tău în mîinile tale şi vei piarde pre ei cu pierzare mare, pînă îi veţ surpa pre ei,  Şi va da pre-mpăraţii lor în mîinile tale şi va peri numele lor den locul acela: Nu va sta nimeni împotrivă înaintea feaţii tale, pînă unde vei surpa pre ei.  Ceale cioplite ale dumnezeilor lor să le ardeţi cu foc şi să nu pohteşti argint, nici aur de la dînşii să iai ţie, ca să nu greşeşti pentru aceasta, cad urîciune Domnului Dumnezeului tău iaste,  Şi să nu aduci scîrbă în casa ta şi anathema vei fi, ca şi aceasta; cu urîciune să urăşti şi cu scîrbuire să scîrbeşti, căci anathema iaste.

CAP VIII

      Toate poruncile carele eu poruncescu voauă astăzi, să păziţi a face aceastea, pentru ca să trăiţi şi să vă înmulţit şi să întraţi şi să moşteniţi pămîntul cel bun carele au jurat Domnul Dumnezăul părinţilor voştri. Şi-ţ vei aduce aminte de toată calea care au adus pre tine Domnul Dumnezăul tău în pustiiu, pentru ca să te chinuiască pre tine şi să te ispitească, şi să vor priceape ceale den inima ta, de vei păzi poruncile Lui au ba. Şi te-au chinuit şi te-au flîmînzit şi te-au hrănit cu mana care n-au ştiut părinţii tăi, pentru ca să ţi le spuie ţie că nu numai pre pîine singură va trăi omul, ce preste tot cuvîntul care iase pren rostul lui Dumnezău va trăi omul. Hainile tale nu s-au ros de la tine, picioarele tale nu s-au bătut, iată, 40 de ani. Şi vei cunoaşte cu inima ta că, în ce chip oricarele om va certa pre fiiul său, aşa Domnul Dumnezăul tău va certa [132] pre linef Şi vei păzi poruncile Domnului Dumnezăului tău, să mergi întru căile Lui şi să  te temi de Dînsul, Că Domnul Dumnezăul tău te va băga pre tine la pămînt bun şi mult, unde-s pîriie de apă şi izvoară a fără-fundurilor ieşind pren cîmpuri şi pren munţi, Pămîntul al grîului şi al orzului, vii, smochini, rodii, pămîntul măslinului, untdelemnului şi  al mierii, Pămînt pre carele nu cu sărăcie vei mînca pîinea ta şi nu te vei lipsi nimica pre el, pămîntul carele pietrile lui - hier, şi den munţii lui vei săpa aramă. Şi vei mînca şi te vei sătura şi vei blagoslovi pre Domnul Dumnezăul tău pre pămîntul cel bun carele au dat ţie, Ia-te aminte, nu uita pre Domnul Dumnezăul tău, ca să nu păzeşti poruncile Lui şi judecăţile şi direptăţile Lui cîte eu poruncescu ţie astăzi, Ca nu cîndai, mîncînd şi săturîn-du-te, şi case bune zidind şi lăcuind întru eale, Şi boii tăi şi oile tale înmulţindu-se ţie, argintul şi aurul înmulţindu-se ţie şi toate cîte-s la tine înmulţindu-să ţie, Te vei înălţa cu inima ta şi vei uita pre Domnul Dumnăzăul tău. Cela ce te-au scos den pămîntul Eghipetului, den casa robiei. Cela ce te-au adus pren pustiiul cel mare şi înfricoşatul, acela unde şărpi muşcînd, şi scorpii, şi seate, unde nu era apă. Cela ce ţ-au scos ţie den piatră colţurată izvor de apă. Cela ce te-au hrănit cu mană în pustiiu, care n-ai ştiut tu şi n-au ştiut părinţii tăi, pentru ca să te chinuiască şi să te ispitească, să-ţi facă ţie bine la ceale de apoi ale tale. Şi să nu zici întru inima ta: ’Vîrtutea mea şi tăria mînii meale mi-au făcut mie putearea cea mare aceasta. Şi vei pomeni pre Domnul Dumnezăul tău, că El dă ţie puteare ca să faci virtute şi pentru ca să întărească făgăduinţa Lui, care au jurat părinţilor tăi, ca astăzi. Şi va fi de vei uita cu uitarea pre Domnul Dumnăzăul tău şi vei mearge pre urma altor dumnăzăi şi vei sluji lor şi te vei închina lor, mărturisescu voao astăzi pre ceriu şi pre pămînt cum cu pierzare veţi peri;  în ce chip şi cealealalte limbi cîte Domnul Dumnezău piarde de cătră faţa voastră, aşa veţi peri, pentru căce n-aţi ascultat glasul Domnului Dumnezăului vostru.

C A P I X

      Ascultă, Israil, tu treci astăzi Iordanul Mea să intri să moşteneşti limbi mari şi tari mai vîrtos decît voi, cetăţi mari şi cu zidiuri pînă în ceriu. Norod mare şi mult şi înalt, feciorii lui pre carii tu ştii  şi  tu ai auzit: ’Cine au stătut împotriva feaţii feciorilor lui Enac?’  Şi vei cunoaşte astăzi că Domnul Dumnezăul tău. Acesta va mearge înaintea feaţii tale, foc topitoriu iaste. Acesta va surpa pre ei şi Acesta îi va întoarce pre ei de cătră faţa ta şi-i va surpa pre ei şi-i va piarde pre ei de sîrg, după cum au zis ţie Domnul. Să nu zid întru inima ta, cînd va piarde Domnul Dumnezăul tău limbile aceastea înaintea feaţii tale, zicînd: ’Pentru direptăţile meale m-au băgat pre mine Domnul să moştenescu pămîntul acest bun’, ce pentru păgînătatea limbilor acestora Domnul va surpa pre ei de cătră faţa ta.  Nu pentru direptatea ta, nice pentru curăţia inimii tale tu întri ca să moşteneşti pămîntul lor, ce pentru pîgînîtatea şi fărădeleagea limbilor acestora Domnul va surpa pre dînşii den naintea feaţii tale şi pentru ca să întărească făgăduinţa care au jurat Domnul părinţilor voştri, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov.  Şi vei cunoaşte astăzi că nu pentru direptăţile tale Domnul Dumnezăul tău dă ţie pămîntul cel bun acesta să-l moşteneşti, căci norod năsilnic la grumaz eşti.  Adu-ţi aminte, să nu uiţi cîte ai mîniat pre Domnul Dumnezăul tău în pustie, den ziua ce aţ ieşit den pămîntul Eghipetului pînă aţ venit la locul acesta, neascultînd făceaţi ceale cătră Domnul.  Şi la Horiv aţ mîniat pre Domnul şi S-au mîniat Domnul pre voi, să surpe pre voi.  Suindu-mă eu în munte să iau leaspezile ceale de piatră, leaspezi de făgăduinţă, care le-au făgăduit Domnul cătră voi, şi am făcut în munte 40 de zile şi 40 de nopţi, pîine n-am mîncat şi apă n-am băut. Şi mi-au dat Domnul ceale doao leaspezi de piatră scrise cu deagetul lui Dumnezău şi pre dînsele să scrisease toate cuvintele care au grăit Domnul cătră voi în munte, den mijlocul focului, în ziua adunării.  Şi fu pren 40 de zile şi pren 40 de nopţi, au dat Domnul mie ceale doao leaspezi de piatră, leaspezile făgăduinţii.  Şi zise Domnul cătră mine: ’Scoală-te şi te pogoară de pripă de aici, căci au făcut fărădeleage norodul tău, pre carii i-ai scos de la Eghipet. Au ieşit curînd den calea carea am poruncit lor şi au făcut lor topire’. Şi zise Domnul cătră mine, zicînd: ’Grăit-am cătră tine o dată şi de doao ori, zicînd: Am văzut norodul acesta şi, iată, nărod năsilnic la grumaz iaste.  Lasă-Mă să-i surp pre ei şi voiu stinge numele lor de desuptul ceriului şi te voiu face pre tine în limbă mare şi tare şi mult mai vîrtos decît aceasta!’.  Şi întorcîndu-mă, m-am pogorit den munte, şi muntele ardea cu foc, şi ceale doao leaspezi ale mărturiilor - pre amîndoao mînile meale.  Şi văzînd că aţ greşit înaintea Domnului Dumnezăului vostru şi aţ făcut voao singuri viţel topit şi aţ ieşit curînd den calea carea au poruncit Domnul voao să faceţi  Şi, ţiind ceale doao leaspezi, [133] am lepădat pre eale den mînile meale şi le-am zdrobit denaintea voastră. Şi m-am rugat înaintea Domnului al doilea rînd, ea şi intim. 40 de zile şi 40 de nopţi, pîine n-am mîncat şi apă n-am băut, pentru toate greşalele voastre care le-aţ greşit, ca să faceţi răul înaintea Domnului Dumnezăului  vostru,  ca să-L mimaţi pre El. Şi înfricoşat sînt pentru mînie şi pentru urgie, căci S-au mîniat Domnul pre voi, ca să surpe pre voi; şi mă ascultă Domnul pre mine şi întru vreamea aceaea. Şi pre Aaron S-au mîniat Domnul foarte, ca să-l surpe pre el, şi m-am rugat şi pentru Aaron în vreamea aceaea. Şi păcatul vostru carele aţ făcut, viţelul, am luat pre el şi I-am ars de tot pre el cu foc şi l-am tăiat pre el şi l-am măcinat foarte, pînă l-am făcut mărunt şi s-au făcut ca praful şi am aruncat praful la pîrîul ce pogoriia den munte. Şi întru Arderea şi întru Ispitirea şi întru Mormînturile Pohtii aţ mîniat pre Domnul Dumnezăul vostru. Şi cînd v-au trimis Domnul de la Cadis Varni, zicînd: ’Suiţi-vă, moşteniţi pămîntul carele Eu dau voao’, şi aţ călcat cuvîntul Domnului Dumnezăului vostru şi n-aţ crezut Lui şi n-aţ ascultat glasului Lui. Şi neascultînd aţ fost ceale de cătră Domnul den ziua care S-au conoscut voao. Şi m-am rugat înaintea Domnului 40 de zile şi 40 de nopţi, cîte m-am rugat pentru că au zis Domnul să vă surpe pre voi, Şi m-am rugat cătră Dumnezău şi am zis: ’Doamne, Doamne, împărate al dumnezeilor, nu surpa norodul Tău şi moştenirea Ta care ai mîntuit cu virtutea Ta cea mare, pre carii ai scos den pămîntul Eghipetului cu virtutea Ta cea mare şi cu mîna Ta cea tare şi cu braţul Tău cel naltu, Adu-Ţi aminte de Avraam şi de Isaac şi de Iacov, slugile Tale, cărora Te-ai jurat pre Tine; şi să nu cauţi asupra nesilniciei norodului acestuia şi pre păgînîtăţile lor şi pre greşaelelor, Ca să nu zică cîndai ceia ce lăcuiesc pămîntul de unde ai scos pre noi de acolo, zicînd: ’Pentru căce n-au putut Domnul să-i bage pre dînşii la pămîntul care au zis lor şi pentru căce i-au urit Domnul pre ei, i-au scos pre ei să-i ucigă la pustie’. Şi acesta e norodul Tău şi sorţul Tău, pre carii ai scos den pămîntul Eghipetului cu virtutea Ta cea mare şi cu braţul Tău cel nalt’.

C A P X
      
Întru aceaea vreame zise Domnul B8_IHIcătră mine: 'Ciopleaşte ţie doao leasPcz' ^° piatră, ca şi ceale dentîiu, şi te Eyj K J suie cătră Mine la munte şi vei face ţie  IftrW chivot de lemnu. Şi scrie-voiu pre leaspezi cuvintele cîte au fost în leaspezile ceale dentîiu care le-ai fărîmat şi vei pune pre eale în
chivot'.  Şi am făcut chivot de lemnu neputred şi am doplit ceale doao leaspezi de piatră, ca şi ceale dentîiu, şi m-am suit în munte, şi ceale doao leaspezi - pre amîndoao mînile meale.  Şi au scris pre leaspezi^după serisoarea cea dentîiu, ceale zeace cuvinte carele au grăit Domnul cătră voi în munte, den mijlocul focului, şi au dat pre eale mie Domnul. Şi întorcîndu-mă, m-am pogorit den munte şi 5 am pus înlăuntru leaspezile, în chivotul carele am făcut, şi era acolo,după cum mi-au porundt Domnul.  Şi fiii lui Israil s-au rădicat de la 6 Viroth fiilor Ioachim Misadai. Acolo au murit Aaron şi s-au îngropat acolo; şi au preoţit Eleazar^ fiiul lui, pentru dînsul.  De acolo 7 s-au rădicat la Gadgadu, şi de la Gadgadu la Etevatha, pămîntul pinului apelor.  întru 8 aceaea vreame au osebit Domnul fealiul Iui Levi a rădica chivotul făgăduinţii Domnului, să stea înaintea Domnului a sluji şi a să ruga şi a blagoslovi pre numele Lui pînă în ziua aceasta.  Pentru aceaea nu iaste leviţilor 9 parte, nice sorţu între fraţii lor. Domnul Dumnezăul, El - sorţul lor, în ce chip au zis lor.  Şi eu am statut în munte patruzed de zile 10 şi patruzeci de nopţi, şi m-au ascultat Domnul pre mine şi în vreamea aceasta, şi n-au vrut Domnul să surpe pre voi.  Şi zise Domnul 11 cătră mine: *Pasă  rădică-te înaintea norodului acestuia şi să între înlăuntru şi să moştenească pămîntul carele am jurat părinţilor lor să-l dau lor'.  Şi acum, Israil, ce Domnul 12 Dumnezăul tău ceare de la tini? Fără numai a te teame de Domnul Dumnezăul tău, să mergi în toate căile Lui şi să iubeşti pre El şi să slujeşti Domnului Dumnezăului tău den toată inima ta şi den tot sufletul tău,  Să 13 păzeşti porundle Domnului Dumnezăului tău şi direptăţile Lui cîte eu poruncescu ţie astăzi, pentru ca să fie ţie bine.  Iată, Domnului 14 Dumnezăului tău - ceriul şi ceriul ceriului, pămîntul şi toate cîte sînt întru elj  Fără 15 numai pre părinţii voştri au ales Domnul a-i iubi pre ei şi au ales semenţia lor împreună cu dînşii, pre voi, decît toate limbile, în ziua aceasta.  Şi veţ tăia nesilnicia inimii voastre, şi 16 cerbicea voastră să nu o mai nesilnidţ, Căce Domnul Dumnezăul vostru, Acesta e 17 Dumnezăul dumnezăilor şi Domnul domnilor, Dumnezăul cel mare şi tare şi înfricoşat. Carele nu aleage faţă, nice va lua dar,  Cela 18 ce face judecată nemearnecului şi săracului şi văduvei, şi iubeaşte pre cel nemeamic, să4 dea lui pîine şi haină.  Şi să iubiţi pre cel nemearnic, pentru că nemearnici aţi fost în pămîntul Eghipetului.  De Domnul Dumnezăul tău sate 20 temi şi Lui să slujîşti şi cătră El să te lipeşti şi pre [134] numele Lui să juri. El - fala ta şi El Dumnezăul tău, Carele au făcut ţie ceale mari şi ceale slăvite,  aceastea  carele  au  văzut ochii tăi. Cu şaptezeci şi cinci de suflete s-au pogorit părinţii tăi la Eghipet, iară acum te-au făcut pre tine Domnul Dumnezeul tău ca stealele ceriului la mulţime.

C A P X I

      Şi să iubeşti pre Domnul Dumnezeul tău şi să păzeşti pazele Lui şi direptăţile Lui şi poruncile Lui şi judecăţile Lui, toate zilele- Şi veţi cunoaşte astăzi căci nu copiii voştri,cîţ nu ştiu, nici au văzut certarea Domnului Dumnezeului tău şi măririle Lui şi mîna cea tare şi braţul cel  nalt. Şi seamnele Lui şi minunele Lui, cîte au făcut în mijlocul Eghipetului, lui Faraon, împăratul Eghipetului, şi a tot pămîntu lui,  Şi cîte au făcut puterii eghipteanilor, şi carăle lor şi călărimea lor cum au înecat apa Mării Roşie preste faţa lor, gonind ei după urma voastră, şi i-au pierdut pre ei Domnul Dumnezeu pînă în ziua de astăzi. Şi cîte au făcut voao în pustiiu, pînă aţ venit la locul acesta,  Şi cîte au făcut lui Dathan şi lui Aviron, feciorilor lui Eliav, feciorul lui Ruvin, pre carii, deşchizîndu pămîntul gura lui, i-au înghiţit pre ei şi pre casele lor şi corturile lor şi toată a lor aveare ce era cu ei în mijlocul a tot Israilul, Pentru că ochii voştri vedea toate faptele Domnului ceale mari, cîte au făcut întru  voi astăzi. Şi veţi păzi toate poruncile Lui, cîte eu poruncescu voao astăzi, pentru ca să trăiţ şi să vă înmulţit şi să intraţi şi să moşteniţi pămîntul la carele voi treaceţi pre Iordanul acolo, să moştenit pre el, Pentru ca să vă îndălungaţ zilele pre pămîntul carele au jurat Domnul părinţilor voştri să le dea lor şi semenţiii lor împreună cu dînşii, pămînt care cură miare şi lapte. Pentru că iaste pămîntul carele meargeţ voi acolo să-l moştenit, nu ca pămîntul Eghipetului iaste, de unde aţ ieşit de acolo, cînd seamănă sămînţă şi adapă cu pidoarele ca o grădină de legumi. Iară pămîntul carele mergi tu acolo înlăuntru să-l moştineşti, pămînt de munte şi dmpu, den ploaia ceriului va bea apă, Pămînt pre carele Domnul Dumnezeul tău îl socoteaşte, pururea ochii Domnului Dumnezeului tău preste el, de-nceputul anului şi pînă în sfîrşitul anului. Iară să veţ asculta cu auzul toate poruncile cîte eu poruncescu ţie astăzi, să iubeşti pre Domnul Dumnezeul tău şi să-l slujeşti Lui dentiu toată inema ta şi den tot sufletul tău, va da ploaie pămîntului tău după vreame, timpuriu şi tîrziu, şi-ţ vei aduna griul tău şi vinul tău şi untdelemnul tău.  Şi vei da saturări la ţarine dobitoacelor tale; şi mîncîndu şi săturîndu-te, ia-te amente pre tine, să nu ţi să lăţească inima şi veţ călca,  Şi veţi sluji la alţi dumnezei şi vă veţi închina lor.  Şi mîniindu-Se, Să va urgisi Domnul preste voi şi va opri ceriul şi nu va fi ploaie şi pămîntul roadă lui nu va da şi veţi peri degrabă den pămîntul cel bun care Domnul au dat voao.  Şi veţi  pune cuvintele aceastea la inima voastră şi la sufletul vostru, şi le veţi lega întru semnu pre mîna voastră şi vor fi nedătite înaintea ochilor voştri.  Şi veţi învăţa pre eale pre feciorii voştri să le grăiască şăzînd în casă şi mergînd în cale, şi culcîndu-să şi sculîndu-să. Şi le veţi scrie la stilpii uşii caselor voastre şi porţilor voastre.  Pentru ca să să înmulţească zilele voastre şi zilele feciorilor voştri preste pămîntul carele au jurat Domnul părinţilor tăi să dea lor ca şi zilele ceriului preste pămînt.  Şi va fi de veţi auzi cu auzul toate poruncile aceastea carele eu poruncescu voao astăzi să le faceţi: să iubit pre Domnul Dumnezeul vostru, să meargeţ întru toate căile Lui şi să vă lipiţi de El,  Şi va scoate Domnul toate limbile aceastea de cătră faţa voastră şi veţi moşteni limbi mari şi mai tari, mai vîrtoase decît voi.  Tot locul carele va călca urma piciorului vostru, voao va fi; den pustiiu şi den Andilivan şi den rîul cel mare, den Efrath, şi pînă la marea cea despre apus va fi hotarăle voastre.  Nu va sta nimeni împotriva feaţii voastre. Şi frica voastră şi cutremurul vostru va pune Domnul Dumnezeul vostru preste faţa a tot pămîntul preste carele veţ călca preste el, în ce chip au grăit Domnul cătră voi.  Iată, eu dau înaintea voastră astăzi blagoslovenii şi blestămuri: Blagosloveniile, de veţ auzi poruncile Domnului Dumnezeului vostru, cîte eu poruncescu voao astăzi,  Şi blestămurile - de nu veţ asculta poruncile Domnului Dumnezăului vostru, cîte eu poruncescu voao astăzi, şi vă veţ rătăci den calea care eu am poruncit voao, mergînd să slujit la alţi dumnezei, pre carii nu-i stiţ.  Şi va fi cînd te va băga pre tine Domnul Dumnezăul tău la pămîntul care treri tu acolo să-l moşteneşti, şi vei da blagoslovenia pre muntele Garizin şi blestîmul pre muntele Gheval.  Nu-s, iată, aceastea decindea de Iordan, denapoia căii apusului soarelui, în pămîntul Hanaan, cela ce lăcuiaşte la apus, ţiindu-se la Golgol, aproape de stejarul cel nalt? Pentru că voi treaceţ Iordanul, întrind să moştenit pămîntu care Domnul Dumnezăul vostru dă cu sorţ toate zilele, şi veţ moşteni pre el şi veţ lăcui într-însul.  Şi să păzit a face toate poruncile Lui şi judecăţile Lui care [135] eu dau înaintea voastră astăzi.

CAP XII

      Şi aceastea-s poruncile şi judecăţile carele veţ păzi ca să faceţ pre pămîntul care Domnul Dumnezăul părinţilor voştri dă voao cu sorţu, toate zilele carele voi trăit pre pămînt: Cu pierzare să piardeţ toate locurile întru care au slujit acolo limbile bozilor lor pre carii voi moştenit de tot, preste munţii cei nalţi, şi pre  marginea mării, şi supt copaci desu; Şi să săpaţi de tot capiştile lor şi să surpaţi stilpii lor şi desişurile lor să le tăiaţi şi cioplitele dumnezăilor lor să le ardeţ de tot cu foc şi să  piardeţ numele lor den locul acela. Să nu faceţ aşa Domnului Dumnezăului vostru,  Fără numai la locul carele va aleage Domnul Dumnezăul vostru întru una a cetăţilor voastre să numească numele Lui acolo şi să să  cheame, şi veţ cerca şi veţ întră acolo, Şi veţ aduce acolo arderile ceale de tot ale voastre şi jîrtvele voastre şi începăturile voastre şi rugile voastre şi ceale de voia voastră şi mărturisirile voastre, ceale dentîiu  născute den boii voştri şi a oilor voastre, Şi veţ mînca acolo înaintea Domnului Dumnezăului vostru şi vă veţ bucura preste toate unde veţ pune mînile voastre, voi şi casele voastre, după cum te-au blagoslovit Domnul  Dumnezăul tău. Să nu faceţi acolo toate cîte voi faceţ aici astăzi, fieştecarele ce-i place  înaintea lui, Căci n-aţi venit pînă acum la odihnă şi la moştenirea carea Domnul Dumnezăul nostru dă voao. Şi veţ treace Iordanul şi veţ lăcui pre pămîntul carele Domnul Dumnezăul nostru va moşteni voao şi va odihni pre voi de cătră toţi vrăjmaşii voştri celor dupe împrejur şi veţ lăcui cu temeiu. Şi va fi locul carele va aleage Domnul Dumnezăul vostru să să cheame numele Lui acolo, acolo veţ aduce toate cîte eu poruncescu voao astăzi: arderile ceale de tot ale voastre, şi jîrtvele voastre, şi ceale preste zeduialeie voastre, şi începăturile mîinilor voastre, şi tot ce e ales den darurile voastre, cîte veţ făgădui Domnului Dumnezăului vostru. Şi vă veţ bucura înaintea Domnului Dumnezăului vostru voi, şi fiii voştri, şi featele voastre, şi slugile voastre, şi slujnicele voastre, şi levitul cel de la porţile voastre, caci nu iaste lui parte, nice sorţu împreună cu voi. Fereaşte-te pre tine, să nu aduci arderile ceale de tot ale tale în tot locul, oriunde vei vedea, Fără numai la locul care va aleage Domnul Dumnezăul tău pre dînsul întru una den cetăţile tale, acolo vei aduce toate arderile ceale de tot ale tale şi acolo vei face toate cîte eu poruncesc ţie astăzi.  Fără numai cu toată pohta ta vei junghea, şi vei mînca carne după pohta sufletului tău, după blagoslovenia Domnului Dumnezăului tău, care au dat ţie, în toată cetatea; cel necurat întru tine şi cel curat într-un loc va mînca pre el, ca o căprioară sau cerb.  Fără numai sîngele să nu mîncat, pre pămînt să-l vărsaţi ca apa.  Nu vei putea să mănînd întru cetăţile tale zeciuiala grîului tău şi a vinului şi a untdelemnului tău, ceale dentîiu născute a boilor tăi şi a oilor tale; şi toate rugile, oricîte veţi ruga, şi mărturisirile voastre şi începăturile  mîinilor voastre, Fără numai înaintea Domnului Dumnezăului tău vei mînca pre eale, întru locul carele va aleage Domnul Dumnezăul tău Lui, tu, şi feciorul tău, şi fata ta, şi sluga ta, şi slujnica ta, şi levitul tău, şi nemearnicul cel den cetăţile tale, şi te vei veseli înaintea Domnului Dumnezăului tău preste toate unde vei pune mîna ta. Ia-te aminte pre tine să nu laşi pre levit, toată vreamea cît trăieşti pre pămînt  Iară de va lărgi Domnul Dumnezăul tău hotarăle tale, în ce chip au grăit ţie, şi vei zice: ’Mînca-voiu carne!, de va pohti sufletul tău ca să mănînce carne, întru toată pohta sufletului tău vei mînca carne.  Iară de va fi locul mai depărtat decît tine, pre carele va aleage Domnul Dumnezăul tău ca să să cheame numele Lui acolo, şi vei junghea den boii tăi şi den oile tale den carele îţ va da Domnul Dumnezăul tău, în ce chip ţ-am poruncit ţie, şi vei mînca întru cetăţile  tale, după  pohta sufletului tău.  După cum să mănîncă căprioara şi cerbul, aşa vei mînca pre ea; cel curat întru tine, şi cel necurat, într-acela chip va mînca.  Ia-te aminte tare ca să nu mănînd sînge, căce sîngele lui - suflet. Nu să va mînca sufletul cu cărnurile, să nu mîncaţi pre el,  Pre pămînt să  vărsaţi pre el ca pre o apă. Să nu mănînce pre el,  Pentru ca să ţi se facă ţie bine, şi fiilor tăi,  în veacu, de vei face bunul şi plăcutul înaintea Domnului Dumnezăului tău.  Fără numai  sfintele tale, carele se vor face ţie, şi rugile tale, luînd, vei veni la locul carele va aleage Domnul Dumnezăul tău Luiş ca să să cheame numele Lui acolo,  Şi vei face arderile ceale de tot ale tale. Cărnurile vei aduce la jîrtîvnicul Domnului Dumnezăului tău, iară sîngele jîrtvelor tale vei turna cătră fundul jîrtăvnicului Domnului Dumnezăului tău, iară cărnurile vei mînca.  Păzeaşte-te şi ascultă, şi vei face toate cuvintele carele eu poruncescu ţie astăzi, pentru ca să ţi se facă ţie bine, şi fiilor tăi, pînă în veaci, de vei face plăcutul şi binele înaintea Domnului Dumnezăului tău.  Iară de va surpa Domnul Dumnezăul tău limbile, la care mergi tu acolo ca să moşteneşti pămîntul lor de cătră faţa [136] ta şi vei moşteni pre dînşii de tot şi vei lăcui în pămîntul lor, păzeaşte-te pre tine, Să nu cerci să urmezi lor, după ce să vor surpa ei de cătră faţa ta, să nu cerci pre dumnezăii lor, zicînd: Cum fac limbile aceastea dumnezăilor lor, voiu face şi eu’. Să nu faci aşa Domnului Dumnezăului tău! Pentru că urîciunile carele Domnul le-au urît au făcut dumnezăi-lor lor, căce şi pre feciorii lor şi pre featele lor le ard de tot cu foc bozilor lor. Tot cuvîntul care eu poruncescu ţie astăzi, acesta să-l păzeşti să-l faci. Să nu adăogi preste el, nice să iai de la dînsul.

CAP XIII

      Iară de să va scula întru tine proroc au visuitoriu de vis şi va da ţie semnu au minune, Şi va veni semnu au minunea care au grăit cătră tine, zicînd: ’Să meargem şi să slujim la alţi dumnezăi, carii nu-i ştiţi!’, Să nu ascultaţi cuvintelor prorocului acestuia, au celuia ce visuiaşte visul acela, căce ispiteaşte Domnul Dumnezăul vostru pre voi, ca să ştie de iubiţi pre Domnul Dumnezăul vostru dentru toată  inima voastră şi den tot sufletul vostru. Pre urma Domnului Dumnezăului vostru să meargeţi şi de Dînsul să vă teameţi şi poruncile Lui să păziţi şi glasul Lui să-l ascultaţi şi Lui să slujiţi şi cătră Dînsul să vă adaogeţi. Şi prorocul acela, au cela ce au visat visul acela va muri, căci au grăit a te rătăci pre tine de la Domnul Dumnezăul tău, Cela ce te-au scos den pămîntul Eghipetului, Cela ce te-au izbăvit pre tine den robie, să te scoată pre tine den calea care au poruncit ţie Domnul Dumnezăul tău să mergi întru dînsa. Şi să  piardeţi răul dentru voi singuri! Iară de te va ruga fratele tău despre tată-tău au despre maică-ta, au feciorul tău, au fata ta, au fămeaia ta ce e în sînul tău, sau priatenul tău, cela ce e tocma cu sufletul tău, pre ascunsu zicînd: ’Să meargem şi să slujim la alţi dumnezei, carii n-ai ştiut tu şi părinţii tăi’,  De cătră dumnezeii limbilor celor de pe împrejurul vostru, celor ce să apropie ţie au celor departe de la tine, de la marginea pămîntului pînă la marginea pămîntului, Să nu voieşti împreună cu el şi să nu asculţi pre el şi să nu se milostivească ochiul tău pre el; să nu pohteşti preste el, nici să acoperi pre el.  Spuindu să spui pentru el, şi mîna ta va fi preste el dentîiu ca să-l omori pre el, şi mîinile a tot nărodul lasă mai de apoi Şi-l vor ucide pre el cu pietri şi va muri, căci au cercat să te osebească pre tine de la.Domnul Dumnezăul tău, Cela ce te-au scos pre tine den pămîntul Eghipetului, den casa robiei. Şi tot Israilul, auzindu, să va teame şi rîu vor adaoge să mai facă după cuvîntul acesta cel rău întru voi.  Iară de vei auzi întru una den cetăţi, carele Domnul Dumnezăul tău dă ţie să lăcuieşti tu acolo, zicîndu:  ’Ieşit-au oameni fără de leage dentru voi şi au osebit pre toţi ceia ce lăcuiescu cetatea lor, zicînd: ’Să meargem şi să slujim la alţi dumnezei, carii n-aţ ştiut’,  Şi vei cerca, şi vei întreba, şi vei cerceta foarte şi, iată, adevărat ales - cuvîntul, să face scîrba aceasta întru voi,  Ucigîndu să ucizi pre toţ ceia ce lăcuiescu întru cetatea aceaea cu ucidere de sabie; cu anathema vei anathimisi pre ea şi toate cîte-s într-însa.  Şi toate prăzile ei vei aduna la ieşirile ei şi vei arde cetatea cu foc, şi toate prăzile ei, cu totul, înaintea Domnului Dumnezeului tău; şi va fi nelăcuită în vead, nu să va mai zidi de iznoavă.  Nu să va lipi nemica de anathema întru mîna ta, pentru ca să Se întoarcă Domnul den mînia urgiii Lui şi va da ţie milă şi te va milui şi te va înmulţi, în ce chip au grăit ţie Domnul şi în ce chip au jurat Domnul părinţilor tăi,  De veţ asculta glasul Domnului  Dumnezeului tău, să păzeşti toate poruncile Lui cîte eu poruncescu ţie astăzi, să faci cel bun şi cel plăcut înaintea Domnului Dumnezeului tău.

CAP XIV

      Fii sînteţ Domnului Dumnezeului vostru. Să nu vă curăţit, să nu puneţi pleşuvitură întru mijlocul ochilor voştri pre mort, Cîd nărodu sfint eşti Domnului Dumnezeului tău şi pre tine te-au ales Domnul Dumnezeul tău să fii Lui nărod avut dentru toate limbile cîte-s pre faţa pămîntului. Să nu mîncat toată scîrba. Aceaste dobitoace să mîncat: viţel den boi şi miel den oi şi ţap den capre, Cerbu şi căprioară şi bivol şi ţap sălbatic şi inorodul şi zimbrul şi cămilopardos. Tot dobitocul ce-i e copita spintecată şi unghiaşte unghi de doao gemănări şi scoate rumagătură, întru dobitoace, aceastea să mîncat. Şi aceastea să nu mîncat, dentru ceale ce scot rumăgală şi dentru ceale ce îngemenează copita şi unghiaşte unghea: cămila, şi iepurile, şi ariciul, căci scot rumagătură aceastea şi copita nu îngemenează; necurate sînt voao. Şi mascurul, căci îngemenează copita acesta şi unghiaşte unghea de copită, şi acesta rumagătură nu rumăgă, necurat e acesta voao; den cărnurile lui să nu mîncaţi şi de mortăciunele lor să nu vă atingeţ. Şi aceastea-s care veţ mînca dentru toate cîte-s întru ape: toate cîte-s la eale aripi şi solzi veţ mînca, Şi toate cîte nu-s la eale aripi şi solzi să nu mîncat; necurate vor fi acealea voao. Toată pasărea curată veţi mmca.  Şi dentr-aceastea să nu mîncat den eale: [137] vulturul şi gripsorul, şi vulturul de mare, Şi ghipa, şi caia şi ceale ce să asamănă lui, Şi tot corbul şi aseamenile lui, Şi struţul, şi duhul, şi babiţa, şi coruiul şi cei aseamene lui,  Şi erodion, şi lebădă, şi stircu, Şi hăreţi, şi păun, şi lipitoarea, Şi barza, şi şoiumul şi cîte-i samănă lui, şi pupăza, şi liliacui. Toate urîitoarele pasărilor, necurate aceastea sînt voao; să nu mîncaţi dentru eale.  Toată zburătoarea curată să mîncaţi. Şi toată mortăciunea să nu mîncaţi; celui nemeamic ce e în cetăţile tale să va da şi va mînca, sau vei da celui striin, căce norod sfint eşti Domnului Dumnezăului tău. Să nu fierbi miel cu laptele maidi lui. A zeacea să zăduieşti den toată roadă săminţii tale, sămînţă ţarenii tale, den an în an. Şi vei mînca pre ea înaintea Domnului Dumnezăului tău, în locul carele va aleage Domnul Dumnezăul tău să să cheame numele Lui acolo; vei aduce ceale preste zecile griului tău, şi ale vinului tău, şi ale untdelemnului tău, şi ceale dentîiu născute ale boilor tăi şi ale oilor tale, pentru ca să te înveţi a te teame de Domnul Dumnezăul tău în toate zilele. Iară de va fi departe drumul de la tine şi nu vei putea să duci pre eale, căce departe e de tine locul care i  va aleage Domnul Dumnezăul tău ca să să cheame numele Lui acolo, căce te-au blagoslovit pre tine Domnul Dumnezăul tău, Şi le vei vinde pre eale pe argint, şi vei lua argintul în mînile tale şi vei mearge la locul carele va aleage Domnul Dumnezăul tău pre dînsul; Şi vei da argintul preste tot carele va pohti sufletul tău, pre boi sau pre oi, sau pre vin sau pre rachiu, sau pre tot ce va pohti sufletul tău, şi vei mînca acolo înaintea Domnului Dumnezăului tău şi te vei veseli tu şi casa ta Şi levitul cel den cetăţile tale, căce nu iaste lui parte, nice sorţu împreună cu tine. După trei ani să scoţi tot preste zeace a roadelor tale întru anul acela şi vei pune pre el în cetăţile tale. Şi va întră levitul, căce nu iaste lui parte, nice sorţu împreună cu tine, şi cel nemeamic, şi cel sărac, şi văduva cea den cetăţile tale, şi vor mînca şi să vor sătura, pentru ca să te blagoslovească Domnul Dumnezăul tău preste toate faptele tale carele vei face.

CAP XV

      Pren şapte ani vei face slobozire. Şi aşa e porunca slobozirii: Lăsa-vei toata datoria ta care ţi-e datoriu aproapele tău; şi fratelui tău să nu ceri,  căce  s-au  chemat iertare  Domnului Dumnezăului tău. Celui  striin să ceri cîte vor fi ale tale la el, iară fratelui  tău iertare să faci datoriei tale. Căce nu iaste întru tine lipsit, pentru cuvîntul acesta blagoslovindu-te te va blagoslovi Domnul Dumnezeul tău în pămîntul care Domnul Dumnezăul tău dă ţie cu sorţu, ca să-l moşteneşti de tot.  Iară de veţi asculta cu auzul glasul Domnului Dumnezăului vostru, să păziţi şi să faceţi toate poruncile aceastea  Cîte eu poruncescu ţie astăzi, căce Domnul Dumnezăul tău te-au blagoslovit pre tine, în ce chip au grăit ţie, şi vei împrumuta la limbi multe, iară tu nu te vei împrumuta; şi vei stăpîni tu a limbi multe, iară ţie nu-ţ vor stăpîni.  Iară de să va face ţie frate lipsit, dentru fraţii tai, întru una den cetăţi, în pămîntul carele Domnul Dumnezăul tău dă ţie, să nu întorci inima ta, nice să strîngi mîna ta de cătră fratele tău cel lipsit.  Deşohizînd să deschizi mînile tale lui şi împrumulînd să împrumuţi pre el oricît îi va trebui şi întru cît să va lipsi.  Ia-te aminte pre tine, să nu să facă cu vînt ascunsu în inima ta, fărădeleage zicînd: ’Apropii-se anul al şaptelea, anul iertării!’ Şi va ficleni ochiul tău pre fratele tău cel lipsit şi nu vei da lui şi va striga asupra ta cătră Domnul şi va fi întru tine greşală mare. Dînd să-i dai lui şi împrumuundu să împrumutezi pre el oricîtu-i va trebui de la tine şi să nu te mîhneşti în inima ta,dîndu-i tu lui, pentru că pentru acest cu vînt te va blagoslovi Domnul Dumnezăul tău întru toate faptele tale şi întru toate, oriunde vei pune mîna ta.  Pentru că nu va lipsi lipsit de la pămîntul tău, dirept aceaea eu ţie poruncescu cuvîntul acesta, zicînd: Deşchizînd să deschizi mîna ta fratelui tău celui sărac şi celui lipsit de spre pămîntul tău.  Iară de să va vinde ţie  fratele tău, jidovul au jîdovcă, sluji-va ţie şase ani, şi-n al şaptelea trimite-l-vei pre el slobod de la tine.  Şi cîndu-l vei trimite pre el slobod de la tine, să nu trimiţi pre el deşărt; cu chelşug să-l chelşuguieşti pre el den oile tale şi den griul tău şi den teascul tău.  După cum te-au blagoslovit Domnul Dumnezăul tău vei da lui.  Şi-ţ vei aduce aminte că rob ai fost în pămîntul Eghipetului şi te-au mîntuit Dumnezăul tău de acolo; pentru aceaea eu poruncescu ţie să faci cuvîntul acesta.  Iară de va zice cătră tine: ’Nu voiu ieşi de la tine’ - căci au iubit pre tine şi casa ta, căci bine iaste fîngă tine -,  Vei lua undreaua şi vei găuri ureachea lui cătră uşă la stîlpii uşii şi va fi ţie rob în veaci; şi la slujnica ta într-acesta chip vei face.  Nu nesîlnic va fi înaintea ta, trimiţîndu-să ei slobozi de la tine, căci pre an simbrie de năimit au slujit ţie şase ani. Şi te va blagoslovi pre tine Domnul Dumnezăul tău întru [138] toate cîte vei face. Tot dentîiu născutul carele să va naşte în vacile tale şi în oile tale, ceale de parte bărbătească le vei sfinţi Domnului Dumnezăului tău. Să nu lucrezi întru cel dentîiu născut viţelul tău şi să nu tunzi cel dentîiu născut al oilor tale. înaintea Domnului Dumnezăului tău vei mînca pre el, den an în an, la locul care va aleage Domnul Dumnezăul tău, tu şi casa ta. Iară de va fi întru el prihană, şchiop au orb, au toată hularea, să nu o pui Domnului Dumnezăului tău. întru cetăţile tale vei mînca pre el; cel necurat întru tine şi cel curat într-acesta chip va mînca, ca o căprioara au cerbu. Fără numai sîngele să nu mănînci, pre pămînt să-l verşi pre el ca apa.

CAP XVI

      Păzeaşte luna noao şi vei face Paşte Domnului Dumnezăului tău, căci întru lună noao ai ieşit den pămîntul Eghipetului, noaptea. Şi vei junghea pastile Domnului Dumnezăului tău, oi şi boi, în locul unde va aleage Domnul Dumnezăul tău pre el să să cheame numele  Lui acolo. Să nu mănînci pre el dospit; şapte zile să mănînci pre el azime, pîine de chinuire, căci cu sîrguială aţi ieşit den Eghipet, noaptea, pentru ca să vă aduceţi aminte de ziua ieşirei voastre den pămîntul Eghipetului,  toate zilele vieţii voastre. Să nu să ivească ţie aluat în toate hotarăle tale şapte zile şi să nu doarmă den cărnurile carele veţi junghea  sara, în ziua cea dentîu, pînă dimineaţa. Nu vei putea să junghi pasca întru nice una den cetăţile tale carele Domnul Dumnezăul tău dă  ţie, Fără numai la locul care va aleage Domnul Dumnezăul tău să să cheame numele Lui acolo; acolo vei junghea pastile, sara, de cătră apusul soarelui, în vreamea carea ai  ieşit den pămîntul Eghipetului. Şi vei fiarbe şi vei frige şi vei mînca în locul carele va aleage Domnul Dumnezăul tău pre el, şi te vei întoarce dimineaţa şi vei mearge la casele  tale. Şase zile vei mînca azime, iară în ziua a şaptea, ieşirea, praznic Domnului Dumnezăului tău; să nu faci întru ea tot lucrul, afară  den cîte să vor face sufletului. Şapte săptămîni întregi să numeri ţie; începînd seacerea, pre secerat, vei înceape a număra şapte săptămîni. Şi vei face praznic de săptămîni Domnului Dumnezăului tău, precum mîna ta poate, cîte va da ţie, în ce chip te-au blagoslovit Domnul Dumnezăul tău. Şi te vei bucura înaintea Domnului Dumnezăului tău, tu şi feciorul tău, şi fata ta, şi sluga ta, şi slujnica ta, şi levitul cela ce e în cetăţile tale, şi cel nemeamic, şi cel sărac, şi văduva ceaea ce iaste întru voi “in locul care va aleage Domnul Dumnezăul tău pre dînsul să să cheame numele Lui acolo. Şi-ţ vei aduce aminte că rob ai fost în pămîntul Eghipetului şi vei păzi şi vei face poruncile aceastea.  Praznic colibilor să faci ţie zile, după ce vei aduna den aria ta şi den teascul tău.  Şi te vei bucura pe praznecul tău, tu şi  feciorul tău, şi fata ta, sluga ta şi slujnica ta, şi levitul, şi nemeamicul, şi săracul, şi văduva ceaea ce iaste în cetăţile tale.  Şapte zile să prăznuieşti Domnului Dumnezăului tău în locul carele va aleage Domnul Dumnezăul tău pre el a să chema acolo numele Lui; iară de te va blagoslovi Domnul Dumnezăul tău întru toate sămănăturile tale şi în tot faptul mîinilor tale, şi vei fi veselindu-te.  Trei vremi ale anului să va ivi toată partea bărbătească a ta înaintea Domnului Dumnezăului tău în locul carele va aleage Domnul Dumnezăul tău: întru praznecul azimelor, şi în sărbătoarea  săptămînilor, şi în praznecul făcutului colibilor. Să nu te iveşti înaintea Domnului Dumnezăului  tău deşert;  Fiecarele – după putearea mîinilor voastre, după blagoslovenia Domnului Dumnezăului tău care au dat ţie. Judecătoriu şi aducătoriu de cărţi vei pune ţie întru toate cetăţile tale care Domnul Dumnezăul tău dă ţie, după fealiuri, şi vor judeca nărodul judecată direapta, nu vor abate judecata,  Nici vor cunoaşte faţă, nici vor lua daruri, pentru că darurile orbescu ochii înţelepţilor şi ridică cuvintele direpţilor.  Pre direptul cu direptatea să goneşti, pentru ca să trăit şi, întrind înlăuntru, să moştenit pămîntul care Domnul Dumnezăul tău dă ţie.  Să nu sădeşti ţie desiş, tot lemnul, Ungă jîrăvnicul Domnului Dumnezăului tău, să nu faci ţie. Să nu întăreşti ţie stîlp care au urît Domnul Dumnezeul tău.

CAP XVII

      Să nu aduci Domnului Dumnezăului tău viţel au oaie la carele iaste hulă întru dînsă, tot cuvîntul rău, cîce sdrbă Domnului Dumnezăului tău iaste.  Iară de se va afla întru tine, întru una den cetăţile tale den carele Domnul Dumnezăul tău dă ţie, bărbat au fămeaie carele va face rău înaintea Domnului Dumnezăului tău, să treacă făgăduinţa Lui Şi, mergînd, vor sluji la alţi dumnezăi şi să vor închina lor, soarelui au lunii, sau la tot ceale dentru podoaba ceriului, carele nu ţi-am poruncit ţie,  Şi va spune ţie şi vei cerca foarte şi, iată, adevărat s-au făcut cuvîntul, s-au făcut scărba aceasta întru Izrail,  Şi vei scoate pre omul acela sau pre muiarea aceaea care au făcut acest lucru rău pre poartă şi veţ ucide pre ei cu pietri şi vor muri. Pre doao mărturii au pre trei va muri; cela ce moare nu va muri pre o mărturie.  Şi mîna [139] mărturiilor va fi preste el dentîiu să-l omoare pre el, şi mîna a tot nărodului la cea de apoi. Şi veţ ridica pre cel rău dentru voi singuri.  Iară se va slăbi de ia tine cuvînt la judecată între mijlocul sîngelui sîngelui, si întru mijlocul judecăţii judecăţii, şi întru pipăirea pipăirii, şi întru pricea pricii, cuvinte de judecat întru cetăţile tale, şi, sculîndu-te, să te sui la locul carele va aleage Domnul Dumnezăul tău ca să  să cheame numele Lui acolo, Şi vei mearge cătră preoţi leviţii, şi cătră judecători carele va fi în zilele acealea şi, cercînd, vor spune judecata ţie. Şi vei face după cuvîntul carele îţ vor spune ţie ceia den locul care va aleage Domnul Dumnezăul tău ca să să cheame numele Lui acolo; şi să păzeşti foarte să faci după toate cîte ţi să vor tocmi ţie. După leage şi după judecata care vor spune ţie vei face; să nu te abaţi de la cuvîntul carele îţi vor spune în direapta au în stînga. Şi omul carele va face întru seme-ţie, ca să nu asculte pe preotul cela ce stă a sluji pre numele Domnului Dumnezăului tău sau pre judecătoriul carele va fi în zilele acealea, şi va muri omul acela şi vei scoate pre cel rău den Israil.  Şi tot norodul, auzind, să va spăminta şi nu va mai pagini. Iară de vei întră în pămîntul carele Domnul Dumnezăul tău dă ţie cu sorţu şi vei moşteni pre dînsul de tot şi vei lăcui preste el şi vei zice: „Pune-voiu preste mine boiaren, ca şi cealealalte limbi, ceale de pemprejurul mieu”, Puind să puiu preste tine boiarin pre carele va aleage Domnul Dumnezăul tău pre dînsul, dentru fraţii tăi vei pune preste tine boiarin; nu vei putea să pui preste tine om strein boiarin, căce nu-ţi iaste frate, însă să nu înmulţească lui caii, nice să nu întoarcă pre norodu la Eghipet, pentru ca să nu-ş înmulţească luiş caii; şi Domnul zise voao: „Să nu vă mai adaoge ţi să vă mai întoarceţi întru calea aceasta”. Şi să nu înmulţească luiş fămei, pentru ca să nu să premenească inima lui; şi argint şi aur să nu-ş înmulţească lui foarte. Şi va fi cînd va sădea pre scaunul domniei lui şi-ş va scrie lui aceasta a doao leage întru carte de la preoţii leviţii, Şi va fi cu el şi va ceti întru ea toate zilele vieţii lui, pentru ca să să înveaţe a să teame de Domnul Dumnezăul lui, să păzească toate poruncile aceastea şi direptăţile aceastea ca să le facă, Pentru casă nu să înalţe inima lui de cătră fraţii lui, pentru ca să nu iasă den porunci în direapta au în stingă, pentru ca să fie îndelungat de ani pre domnia lui, el şi fiii lui împreună cu el, întru fiii lui Israil.

CAP XVIII
      
      Nu va fi preoţilor leviţilor la tot fealiul parte, nice sorţu cu Israil; aducerile Domnului - sorţul lor, vor mînca pre eale. Iară sortu nu va fi lui întru fraţii lui; Domnul - El sorţu lui, în ce
chip au zis lui.  Şi aceasta e judecata preoţilor: ceale de la norodu, de cătră ceia ce jîrtvuiescu jîrtvele, ori viţel, ori oaie, şi vei da braţul preotului, şi fălcile, şi ventrele.  Şi începăturile vinului tău şi griului tău şi untdelemnului tău şi începătura tunderii oilor tale vei da lui,  Pentru că pre el au ales Domnul Dumnezăul tău, den toate fealiurile tale, a starea înaintea Domnului Dumnezăului tău, ca să slujască şi să blagoslovească pre numele Domnului, el şi fiii lui, în toate zilele.  Iară de va veni levitul dentru una den cetăţile voastre, dentru toţi fiii lui Israil, unde el nemerniceaşte după cum pohteaşte sufletul lui, la locul carele va aleage Domnul,  Şi va sluji cu numele Domnului Dumnezăului lui ca şi toţi fraţii lui leviţii, ceia ce stau acolo înaintea Domnului,  Parte împărţită va mînca, afară den vinzarea cea de moşie.  Iară de vei întră în pămîntul carele Domnul Dumnezăul tău dă ţie, să nu te înveţi a face după urîciunile limbilor acelora.  Să nu să afle întru tine curăţindu pre fiiul lui sau pre fata lui cu foc, vrăjind vrajă şi descîntînd şi vrăjind fermăcători,  Cîntîndu vrajă, grăind den pîntice  şi  căutînd în seamne şi întrebînd morţii,  Pentru că iaste scărbă Domnului Dumnezăului tău tot carele face aceastea; că pentru scîrbele aceastea Domnul Dumnezăul tău va surpa pre ei de cătră faţa ta.  Desăvîrşit să fii înaintea Domnului Dumnezăului tău,  Pentru că limbile aceastea pre carele tu moşteneşti de tot pe dînşii, acestea vrăji şi descîntece vor auzi, iară ţie nu aşa ţi-au dat Domnul Dumnezăul tău.  Prorocu dentru fraţii tăi ca mine va ridica ţie Domnul Dumnezăul tău; de dînsul să ascultaţi după toate  Cîte ai cerşut de la Domnul Dumnezăul tău la Horiv, în ziua adunării, zicînd: ’Nu vom adaoge a auzi glasul Domnului Dumnezeului nostru şi focul acest mare nu-l vom mai vedea, nici vom muri’.  Şi zise Domnul cătră mine: ’Dirept, toate cîte au grăit. Proroc voiu scula lor den mijlocul fraţilor lor, ca şi tine, şi voiu da cuvîntul Mieu în rostul lui şi va grăi lor după cum voiu porunci lui.  Şi omul acela care nu va asculta cuvîntul lui, cîte va grai prorocul pre numele Mieu, Eu voiu izbîndi dentru dînsul.  Fără numai prorocul carele va păgîni să grăiască pre numele Mieu cuvîntu carele n-am poruncit lui să grăiască [140] şi cîte va grai pre numele altor dumnezei, va muri prorocul acela’. Iară de vei zice întru inima ta: ’Cum vom cunoaşte cuvîntul carele au grăit Domnul?’, Cîte va grăi prorocul pre numele Domnului, şi nu se va face cuvîntul şi nu să va tîmpla cuvîntul acesta carele n-au grăit Domnul; întru pîgînătate au grăit prorocul acela; să nu vă ţineţ de dînsul.

CAP XIX

      Iară de va piarde Domnul Dumnezeul tău limbile care Dumnezeul tău dă ţie pămîntul lor şi vei moşteni pre dînşii de tot şi vei lăcui întru cetăţile lor şi în casele lor, Trei cetăţ vei osebi ţie în mijlocul pămîntului tău carele Domnul  Dumnezeul tău dă ţie. Socoteaşte tu calea şi vei împărţi în trei părţi hotarăle pămîntului tău pre carele împarte ţie de tot Domnul Dumnezeul tău. Şi va fi acolo scăpare la tot  ucigaşul. Şi aceasta va fi porunca ucigaşului carele va fugi acolo şi va trăi: carele va ucide pre aproapele său fără de voie şi acesta neurînd pre el mai nainte de ieri şi mai nainte  de alaltăieri. Şi cine va întră împreună cu aproapele său la codru să adune leamne şi să va lovi nuna lui cu toporul celuia ce taie lemnul şi, cîzîndu fierul den lemnu, să va nemeri pre cela de aproapele lui şi va muri, acesta va fugi la una den cetăţile aceastea şi va  trăi, Pentru ca să nu gonească cela ce e rudă sîngelui pre urmă celuia ce au omorit, căci s-au înfierbîntat cu inema lui, şi-l va ajunge pre el, de va fi mai îndelungată calea lui, şi-i va omori sufletul lui şi va muri, şi acestuia nu-i e judecată de moarte, căci nu-l urîia pre dînsul mai nainte de ieri şi de alaltăieri. Pentru aceea eu ţie poruncescu cuvîntul acesta, zicîndu:  Trei cetăţi să osibeşti ţie’. Iară de va lărgi Domnul Dumnezeul tău hotarăle tale, în ce chip S-au jurat părinţilor tăi, şi-ţ va da Domnul tot pămîntul  carele au zis să dea părinţilor tăi, De vei asculta să faci toate poruncile aceastea cîte eu poruncescu ţie astăzi, să iubeşti pre Domnul Dumnezeul tău, să mergi întru toate căile Lui în toate zilele, şi vei adaoge ţie încă trei cetăţi cătră aceaste trei, Şi nu să va vărsa sînge nevinovat în pămîntul tău carele Domnul Dumnezeul tău dă ţie cu sorţu, şi nu va fi întru une vinovat de sînge. Iară de va fi întru tine om urîndu pre aproapele său şi va pîndi pre dînsul, şi să va rădica asupra lui, şi-i va ucide sufletul lui şi va muri, şi va fugi la una den cetăţile aceastea. Şi vor trimite bătrînimea cetăţii lui, şi vor lua pre el de acolo, şi-l vor da în mîinile celora ce să rudescu cu sîngile şi va muri. Să nu să veaghe ochiul tău pre el; şi vei curaţi sîngele cel nevinovat întru Israil, pentru ca să fie ţie bine.  Să nu muţi hotarăle aproapelui tău, care le-au pus părinţii tăi întru moştenirea ta care te-ai moştenit pre pămîntul care Domnul Dumnezeul tău dă ţie cu sorţu să-l paşti.  Să nu rămîie o mărturie să mărturisească asupra omului după toată strîmbătatea şi după toată greşală şi după tot păcatul carele va păcătui; pren rostul a doao mărturie şi pren rostul a treia mărturie va sta tot cuvîntul.  Iară de va sta mărturie nedireaptă asupra omului, zicîndu asupra lui pîgînătate,  Şi vor sta acei doi oameni cărora iaste lor pricea înaintea Domnului şi înaintea preoţilor şi înaintea judecătorilor carii vor fi în zilele acealea,  Şi vor cerceta judecătorii pre amăruntul şi, iată, mărturie strimbă au mărturisit, cu strîmbătate au stătut împotriva fratelui său.  Şi să faceţi lui în ce chip au ficlenit a face asupra fratelui său şi veţ ridica răul dentru voi singuri.  Şi cei rămas, auzind, se vor spămînta şi nu vor mai adaoge a mai face după cuvîntul acest rău întru voi.  Să nu veaghe ochiul tău pre el, suflet pentru suflet, ochiu pentru ochiu, dinte pentru dinte, mînă pentru mînă, picior pentru picior; după cum va da neştine hulă aproapelui său, aşa veţ da lui.

C A P X X
      
      Iară de vei ieşi la războiu asupra vrăjmaşilor tăi şi vei vedea cal şi călăreţ şi norod mai mult decît tine, să nu te temi de ei, căci Domnul Dumnezeul tău - cu tine, Cela ce te-au suit pre tine den pămîntul Eghipetului.  Şi va fi cînd te vei apropia la războiu şi, apropiindu-se preotul, va grăi norodului şi va zice cătră ei: ’Ascultă, Izraile, voi meargeţi astăzi la războiu asupra vrăjmaşilor voştri! Nu să slăbească inima voastră, nu vă teameţ, nici vă înfrîngeţi, nici vă abateţ de cătră faţa lor.  Cad Domnul Dumnezăul vostru, Cela ce mearge înaintea  voastră  împreună  cu  voi,  va bate împreună cu voi pre vrăjmaşii voştri şi va mîntui pre voi’.  Şi vor grăi cărturarii cătră nărod, zicînd: ’Carele e omul ce au zidit casă noao şi nu o au înnoit? Meargă şi întoarcă-se la casa lui, să nu moară la războiu, şi alt om va înnoi pre dînsa.  Şi carele e omul care au sădit  vie şi nu s-au bucurat dentr-însa? Meargă şi să întoarcă la casa lui, să nu moară în războiu, şi alt om se va bucura dentr-însa.  Şi carele e omul care s-au logodit cu muiare şi n-au luat-o pre dînsa? Meargă de se întoarcă la casa lui, să nu moară la războiu, şi alt om o va lua pre dînsa’.  Şi vor adaoge cărturarii a grăi cătră nărod şi vor zice: ’Carele e omul cel ce să spămîntează şi fricos la [141] inimă? Meargă si să întoarcă la casa lui, pentru ca să nu înfricoşaze inima fratelui său ca şi a lui’. Şi va fi cînd vor înceta cărturarii grăind cătră norod, şi vor pune boiarii oştii înainte-povăţuitori norodului. Iară de te vei apropia lîngă cetate să o baţi, şi să-i chemi pre ei cu pace. De vor răspunde ţie cu pace şi vor deschide ţie, va fi tot nărodul cei ce s-au aflat în cetate vor fi birnici şi supuşi. Iară de nu vor asculta pre tine şi vor face cătră tine războiu, vei şedea prejur dînsa. Şi o va da Domnul Dumnezeul tău în mînile tale şi vei ucide toată partea bărbătească dentr-însa cu ucidere de sabie, Afară den muieri şi den marfă şi toate dobitoacele şi toate cîte vor fi în cetate şi toată plinirea vei prăda ţie şi vei mînca toată prada vrăjmaşilor tăi, den care Domnul Dumnezeul tău dă ţie. Aşa vei face toate cetăţile ceale ce sînt departe de la tine foarte, carele nu-s den cetăţile limbilor acestora. Nice den cetăţile aceastea, den carele Domnul Dumnezăul tău dă ţie se moşteneşti pămîntul lor, să nu prindeţ viu dentr-înşii tot ce răsuflă. Ce cu anathema să anathemisiţ pre ei: pre heteu, şi pre amoreu, şi pre hananeu, şi pre ferezeu, şi pre eveu, şi pre ievu-seu, şi pre ghergheseu, în ce chip au poruncit ţie Domnul Dumnezăul tău, Pentru ca să nu vă înveaţe să faceţi toate urîciunile lor, cîte au făcut dumnezeilor lor, şi veţ greşi înaintea Domnului Dumnezăului vostru. Iară de vei şedea prejur cetate zile mai multe să o baţi pentru luarea ei, să nu strici copacii ei să pui preste ei fier; ce dentru dînsul să mănînci, iară pre el să nu-l tai. Au om iaste lemnul cel den ţarină, să între de cătră faţă la şanţ? Iară lemnul care ştii că nu iaste rodnic de mîncare, acela să-l surpi şi să-l tai şi să urzeşti şanţ asupra cetăţii carea face cătră tine războiul, pînă unde se va închina.

CAP XXI

      Iară de se va afla om ucis, în pămîntul care Domnul Dumnezăul tău dă ţie să moşteneşti, căzînd la cîmp şi nu ştiu pre cel ce l-au omorit.  Va ieşi bătrînimea ta şi judecătorii tăi şi vor măsura la cetăţile ceale de pe împrejurul stîrvului, Şi va fi cetatea cea ce să apropie la stîrvu şi va lua bătrînimea cetăţii aceiia juncă den boi, carea n-au lucrat şi carea n-au tras  jug, Şi vor pogori bătrînimea cetăţii aceiia junca la o vale nesilnică,carea nu s-au lucrat, nice s-au samănat, şi vor tăia vinele juncăi în  vale. Şi să vor apropia preoţii leviţii, pentru că pre ei i-au ales Domnul Dumnezăul tău să stea înaintea Lui şi să blagoslovească pre numele Lui, şi pre rostul lor  va fi toată pricea şi toată pipăirea. Şi toată bătrînimea cetăţii aceiia, ceii ce să apropie de stîrvu, vor spăla mîinile pre capul juncăi cei cu vinele tăiate în vale şi răspunzînd vor zice:  ’Mîinile noastre n-au vărsat sîngele acesta şi ochii noştri n-au văzut Milosîrd fii norodului Tău, lui Israil, pre care ai mîntuit den pămîntul Eghipetului, Doamne, pentru ca să nu se facă sînge nevinovat întru norodul Tău, Israil’. Şi li se va ierta lor sîngele.  Iară tu vei rădica sîngele cel nevinovat dentru voi singuri, de veţi face binele şi plăcearea înaintea Domnului Dumnezăului tău.  Iară de vei ieşi la războiu înaintea vrăjmaşilor tăi şi va da Domnul Dumnezău pre ei în mîinile tale şi vei prăda prada lor,  Şi vei vedea la pradă muiare frumoasa la faţă şi-ţ vei aduce aminte de ea, şi o vei lua pre dînsa ţie muiare,  Şi o vei băga înlăuntru, în casa ta, şi vei rade capul ei, şi vei tăia unghile ei,  Şi vei lua hainile robiii de la dînsa, şi va să dea în casa ta, şi va plînge pre tată-său şi pre mumă-sa o lună de zile; şi după aceaea, vei întră la ea şi te vei lăcui cu ea şi va fi ţie muiare.  Şi va fi de nu vei vrea pre dînsa, o vei trimite slobodă, şi cu vînzare nu să va vinde pre argint, să nu te leapezi de dînsa, pentru căci o ai smerit  Iară de să vor face la un om doao muieri, una dentr-însele iubită, iară alta dentr-însele urîtă, şi vor naşte lui cea iubită şi cea urîtă şi să va face fecior dentîiu născut acei urîte,  Şi va fi, întru carea zi va da cu sorţu fiilor lui unealtele lui, nu va putea să facă dentîiu născut pre feciorul cei iubite, trecînd cu vedearea fiiul cei urîte, cel dentîiu născut,  Ce pre cel dentîiu născut fecior al ceii urîte va cunoaşte, să-i dea lui îndoit dentru toate cîte i se vor afla lui, căci acesta iaste începătură fiilor lui şi lui să cuvine ceale dentîiu născute.  Iară de va fi cuiva fecior neascultătoriu şi gîldvitoriu, neascultînd glasul părintelui său şi glasul maicii lui, şi ceartă pre el şi nu ascultă pre ei,  Şi, prinzîndu-l  părintele lui şi maica lui, scoate-l-vor pre el înaintea bătrînimei cetăţii lui şi la poarta locului lui  Şi vor zice oamenilor cetăţii lui: ’Fiiul nostru acesta nu ascultă şi priceaşte şi nu ascultă glasul nostru, fărînd zăloage, beţiveaşte’.  Şi-l vor ucide cu pietri oamenii cetăţii lui şi va muri. Şi vei rădica pre cel rău dentru voi singuri şi ceialalţi, auzind, să vor spămînta.  Iară de să va face întru niştine greşală judecată de moarte, şi va muri şi vei spînzura pred pre lemnu.  Să nu doarmă trupul lui pre lemnu, ce cu îngropare o veţ îngropa în ziua aceaea, căci blestemat de Dumnezău iaste tot spînzura tul pre lemnu, şi să nu pîngariţi pămîntul [142] carele Domnul Dumnezăul tău da ţie cu sorţi.

CAP XXII

      Nu,văzînd viţelul fratelui tău au oaia lui rătăcind pre cale, să le treci cu vedearea. Cu întoarcere să întorci pre eale fratelui tău. Iară de nu se va apropia fratele tău cătră tine, nice îl vei şti pre el, le vei aduna în casa ta şi va fi împreună cu tine pînă le va cerca fratele tău şi le vei da  lui. Aşa vei face măgariului lui şi aşa vei face haina lui şi aşa vei face după toată pierzarea fratelui tău, cîte se vor piarde de la el şi vei afla pre eale; nu vei putea să le treci cu vedearea. Să nu treci cu vedearea măgariul fratelui tău sau viţelul lui, fiind căzut pre cale, să nu-i treci cu vedearea; rădicînd să rădici  împreună cu dînsul. Nu vor fi unealte ale bărbatului pre muiare, nice să să îmbrace bărbatul cu îmbrăcăminte fămeiască, pentru că iaste scărbă Domnului Dumnezăului tău tot  făcînd aceastea. Iară de vei întimpina cuiub de pasăre înaintea obrazului tău, în cale au pre vreun copaciu sau pre pămînt, cu pasări sau cu oao, şi muma cloceaşte pre golaşi sau  pre oao, să nu iai pre muma cu fiii. Cu trimitere să trimit pre muma, iară copiii să-i iai ţie, pentru ca să ţi să facă bine ţie şi să fii cu  multe zile. Iară de vei zidi casă noao, să faci cunună casii tale. Şi să nu faci ucidere în casa  ta, de va cădea cela ce au căzut de la ea. Să nu sameni via ta de doao feliuri, pentru ca să nu să sfinţească roadă şi sămînţă care o vei sămăna împreună cu roadă viei tale.  Să nu ari cu viţel şi cu măgariu într-un loc. Să nu te  îmbraci  cu  scîrnavă  lînă  şi  de in împreună. Sucite să faci ţie pre ceale patru aripi a îmbrăcăminţilor tale cu carele te vei îmbrăca întru eale. De va lua neştine muiare şi va lăcui împreună cu ea şi o va urî, Şi va pune preste dînsa cuvinte de vinuit şi va aduce ei nume rău şi va zice: ’Pre muiarea aceasta am luat şi, apropiindu-mă de ea, n-am aflat ei feciorie’, Şi, luînd tatăl feaţii şi muma, vor scoate fecioriile feaţii cătră bătrînime la poartă. Şi va zice tatăl feaţii bătrînimei: ’Pre fata mea aceasta am dat omului acestuia fămeaie şi, urîndu-o, el pune ei cuvinte de vinuire, zicînd: ’N-am aflat la fata ta feciorie’, şi aceastea-s fecioriele feaţii meale’. Şi vor deschide haina înaintea bătrînimei cetăţii aceiia.  Şi va lua bătrînimea cetăţii aceiia pre omul acela şi-l vor certa, Şi-l vor păgubi pre el cu o sută de sicle şi vor da tatălui fecioarii, pentru căce au scos nume rău pre fecioară israilteancă. Şi lui va fi fămeaie, nu va putea să o gonească pre ea, întru toată vreamea.  Iară de să va face cu adevărat cuvîntul acesta şi nu să va afla feciorie la fecioară.  Şi vor scoate pre fecioară la uşăle casii tătîni-său şi o vor ucide pre ea cu pietri oamenii cetăţii şi va muri, căce au făcut nebunie întru fiii lui Israil a curvi casa tătîni-său. Şi vei scoate pre cel rău dentru voi singuri. Iară de să va afla om dormind cu muiare care au lăcuit cu bărbat, să-i ucideţi pre amîndoi: pre omul cel ce doarme cu muiarea şi pre muiare. Şi vei scoate cel rău dentru Israil. Iară de să va face fată fecioară logodită cu barbat, şi jaflîndu-o pre ea om în cetate, va dormi împreună cu ea,  Veţ scoate pre amîndoi la  uşa cetăţii lor şi să vor ucide cu pietri şi vor omori pre fecioară, pentru căce n-au strigat în cetate, şi pre om, căce au smerit muiarea aproapelui său. Şi vei rădica pre cel rău dentru voi singuri.  Iară de va afla la cîmpu  omul pre fecioară, pre cea logodită, şi, silindu-o, va dormi cu ea, să ucideţi pre omul carele va dormi cu ea numai,  Iară fecioarii să nu-i faceţi nemica. Nu iaste feaţii greşală de moarte, căce în ce chip să rădică neştine om pre aproapele său şi va ucide sufletul lui, aşa iaste lucrul acesta.  Căce la ţarină au aflat pre ea, strigat-au fata cea logodită, şi nu era nimeni de a-i ajuta.  Iară de va afla neştine fata cea fecioară carea nu iaste logodită şi, silindu-o, va dormi împreună cu ea,  Şi să va afla, de va da omul cela ce va dormi cu ea tatălui feaţii 50 de didrahme de argint, şi lui va fi muiare, pentru căce o au smerit; nu va putea să o gonească preste toată vreamea. Nu va lua omul muiarea tatălui lui şi nu va descoperi acoperemîntul tatului lui.

CAP XXIII

      Nu va întră famăn scopit la adunarea Domnului.  Nu va intra den curvă la adunarea Domnului.  Nu va întră înlăuntru amanitean, nici moavitean, la adunarea Domnului; şi pînă la a zeace simenţie nu va întră înlăuntru la adunarea Domnului şi pînă în veaci,  Pentru căci n-au întimpinat ei pre voi cu pîine şi cu apă în cale, ieşindu voi de la Eghipet, şi căci au năimit asupra ta pre Valaam, feciorul lui Veor, dentru Mijlocul-rîurilor, să te bleasteme pre tine.  Şi n-au vrut Domnul Dumnezeul tău să asculte pre Valaam şi au învîrtejit Domnul Dumnezeul tău Westernurile în blagoslovenie, pentru căci te-au iubit pre tine Domnul Dumnezeul tău.  Să nu te închini lor cu pace şi de folos lor, în toate zilele vieţii tale, în veaci.  Să nu urăşti idumeu, căci fratele tău iaste; să nu urăşti eghiptean, căci nemeamic ai fostu în pămîntul lui:  Fii de să vor face lor, ruda a treia vor întră la adunarea Domnului. [143] Iară de vei ieşi să te tăbărăşti asupra nepriatenilor tăi, şi să te păzeşti de tot cuvîntul rău. De va fi întru tine om carele nu iaste curat, den săblazna lui noaptea, şi va ieşi afară den tabără, Şi nu va întră în tabără; şi va fi de cătră seară, va spăla trupul lui cu apă şi, apuindu soarele, va întră în tabără. Şi loc va fi ţie afară den tabără şi vei ieşi acolo afara. Şi pîruş va fi pre brîul tău, şi va fi cîndu vei şedea pre afară,şi vei săpa cu el şi, întorcînd,  vei acoperi ruşinea ta cu el. Pentru căci Domnul Dumnezeul tău umblă înlăuntru în tabăra ta să te scoată pre tine şi să dea pe vrăjmaşul tău în mîinile tale înaintea feaţii tale; şi va fi tabăra ta sfintă şi nu să va ivi întru tine ruşînare de lucru, şi Să va întoarce de cătră tine.  Să nu dai slugă stăpînului lui, carele să va adaoge la tine de la domnul lui. Împreună cu tine va lăcui întru voi, va lăcui în tot locul unde va plăcea lui; să nu-l bîntuieşti ? pre el.  Să nu fie curvă den featele lui Israil şi să nu fie curvind den fiii lui Israil. Să nu fie vrăjîtoare den featele lui Israil şi să nu fie vrăjindu-să cătră toată ruga den fiii lui Israil. Să nu aduci plata curvei, nici schimbarea cîinelui, la Casa Domnului Dumnezeului tău, cătră toată ruga, pentru că scărbă sînt Domnului Dumnezeului tău amîndoao. Să nu cămetezi fratelui tău camătă de argint şi camătă de bucate şi camătă a tot lucrul carele vei împrumuta. La cel striin să cămătuieşti, fratelui tău să nu cămătuieşti, pentru ca să te blagoslovească pre tine Domnul Dumnezeul tău întru toate lucrurile tale pre pămîntul la carele întri acolo la el să moşteneşti. Iară de te vei făgădui rugă Domnului Dumnezeului tău, să nu întîrziezi a o da pre ea, căci cerşind va ceare Domnul Dumnezeul tău de la tine şi va fi întru tine păcat. Iară de nu vei vrea să te făgăduieşti, nu va fi întru tine păcat. Ceale ce ies pren buzele tale vei cruţa şi vei face în ce chip te-ai făgăduit Domnului Dumnezeului tău, dare care ai grăit cu rostul tău. Iară de vei întră la seacerea aproapelui tău şi vei aduna în mîinile tale spice şi seacere, să nu pui preste secerătura aproapelui tău. Iară de vei întră la via aproapelui tău, să mănînci struguri cît vei satura sufletul tău, iară în vas să nu pui.

CAP XXIV

      Iară de va lua neştine muiare şi va lăcui împreună cu dînsa şi va fi de nu va afla har înaintea lui, căci au aflat întru ea lucru grozav, şi va scrie ei carte de despărţeală şi va da in mîinile ei şi o va goni den casa lui,  Şi, mergînd, să va face la alt bărbat,  Şi o va urî pre ea bărbatul cel de apoi, şi va scrie ei carte de despărţeală, şi o va da pre mîinile ei, şi o va scoate den casa lui, sau va muri bărbatul ei cel de apoi care o au luat pre ea lui muiare,  Nu va putea bărbatul cel denunţ care o au scos, întorcîndu-să, să ia pre dînsa luiş muiare, după ce s-au pîngărit ea, căci scîrbă iaste înaintea Domnului Dumnezăului tău; şi să nu pîngăreşti pămîntul care Domnul Dumnezăul vostru dă voao cu sorţu.  De va lua neştine muiare de curînd, să nu iasă la războiu şi să nu să puie preste el nice un lucru; nevinovat să fie întru casa lui un an, va bucura pre muiarea lui care o au luat  Să nu zălojeşti moara, mei pîrpăriţa morii, căci suflet acesta zălojaşte.  Iară de să va prinde om furînd suflet dentru fraţii lui, fiii lui Israil, şi, silind pre el, îl va vinde, muri-va furul acela; şi veţi rădica răul dentru voi singuri.  Ia-te aminte pre tine întru pipăirea stricăciunii şi să te păzeşti foarte, să faci după toată leagea carea vor spune voao preoţii leviţii, în ce chip am poruncit voao să vă păziţi să faciţi. Adu-ţi aminte cîte au făcut Domnul Dumnezăul tău Mariamei la ieşire, mergînd voi afară den Eghipet  Iară de va fi datorie întru aproapele tău, datorie ori fieştece, să nu întri în casa lui să zălojeşti zălogul;  Afară să stai, şi omul la carele iaste datoria ta, el va scoate zălogul ţie afară.  Iară de va fi omul sărac, să nu dormi cu zălogul lui;  Cu dare să-i dai lui haina lui la apusul soarelui şi va dormi cu haina lui şi te va blagoslovi, şi la tine va fi milostenie înaintea Domnului Dumnezăului tău.  Să nu lipseşti simbria săracului şi lipsitului dentru fraţii tăi au dentru nemearnici den care-s în cetăţile tale.  Într-aceaeaş zi să-i dai plata lui, să nu apuie soarele preste el; căci sărac iaste şi pre dînsa are nădeajde. Şi să nu strige asupra ta cătră Domnul, şi va fi întru tine păcat  Nu vor muri părinţii pentru feciori şi feciorii nu vor muri pentru părinţi; fieştecarele cu păcatul său va muri,  Să nu abaţi judecata nemearnicului şi surumanului şi văduvei, şi să nu zălojeşti haina văduvei.  Şi să-ţi aduci aminte că rob ai fost în pămîntul Eghipetului şi te-au mîntuit Domnul Dumnezăul tău de acolo; pentru aceasta eu ţie poruncescu să faci cuvîntul acesta.  De vei secera seacerea ta întru ţarina ta şi vei uita znop în ţarina ta, să nu te întorci să-l iai; săracului şi nemearnicului şi surumanului şi văduvei va fi, pentru ca să te blagoslovească Domnul Dumnezăul tău întru toate faptele mîinilor tale.  Iară de vei culeage maslinile, să nu te întorci a aduna ceale denapoia ta: celui nemeamic şi suramanului [144] şi văduvei vor fi: Şi de vei culeage via ta, să nu culegi de iznoavă ceale denapoia ta: celui sărac şi celui nemeamic şi surumanului şi văduvei va fi. Şi-ţ vei aduce aminte căci rob ai fost în pămîntul Eghipetului, pentru aceasta eu ţie poruncescu să faci cuvîntul acesta.

CAP XXV

      Iară de să va face price întru mijlocul oamenilor şi vor veni la judecată şi vor judeca, şi vor îndirepta pre cel dirept şi vor înfrunta pre cel necurat. Şi va fi de va fi vreadnic de bătaie cel ce păgîneaşte, şi-l vei sădea înaintea judecătorilor şi-l vor bate înaintea  lor. După păgînătatea lui, cu număr, vor bate pre el şi nu vor mai adaoge; iară de vor mai adaoge a-l bate pre el mai multe decît aceaste toiage, să va ruşina fratele tău înaintea ta.  Să nu legi gura boului care trieră.  Iară de vor lăcui fraţi într-un loc şi va muri unul dentr-înşii şi sămînţă nu va fi la el, nu va fi muiarea celuia ce au murit, afară, la om ce nu să apropie; fratele bărbatului ei va întră cătră ea şi o va lua luiş muiare şi va lăcui împreună  cu dînsa. Şi va fi copilul carele va naşte, să va aşăza dentru numele celuia ce au murit şi  nu să va stinge numele lui den Israil. Iară de nu va omul să ia pre muiarea fratelui său, şi să va sui muiarea pre poartă la bătrînime şi va grăi: ’Nu va fratele bărbatului mieu să rădice numele fratelui său întru Israil, n-au  vrut fratele bărbatului mieu’. Şi vor chema pre el bătrînimea cetăţii aceiia şi vor grăi .lui şi, stînd. va zice: ’Nu voiu să o iau pre dînsa’,  Şi, viind muiarea fratelui său cătră el înaintea bătrînimei, şi va dezlega o dzmă a lui de la pidorul lui şi va scuipi în obrazul lui şi, răspunzînd, va grăi: ’Aşa vor face omului carele nu va zidi casa fratelui său’. Şi să va chema numele lui întru Izrail: Casa celui ce ş-au dezlegat cizma. Iară de se vor sfădi doi oameni într-un loc, om cu fratele său, şi va veni muiarea unuia dentr-înşii să scoată pre bărbatul ei den mîna celuia ce-l bate şi, întinzînd mîna ei, îl va apuca de boaşă,  Să-i tai mîna ei, să nu ţi să veaghe ochiul tău pre ea. Să nu fie în sacul tău cantariu şi cantariu mare au mic.  Să nu fie în casa ta măsură şi măsură mare şi mică. Cantariu adevărat şi dirept va fi ţie şi măsură adevărată şi direapta va fi ţie, pentru ca să te faci îndelungat de zile pre pămîntul carele Domnul Dumnezăul tău dă ţie cu sorţ; Căci scîrbă Domnului Dumnezăului tău tot cel ce face aceastea, tot cela ce face strîmbătate. Adu-ţ aminte cîte au făcut ţie Amalic pre cale, ieşind tu den Eghipet, Cum au stătut împotrivă-ţi pre cale şi au  tăiat ţie coada taberii, pre cei ce osteniia denapoia ta, iară tu flămînziiai şi osteniiai, şi nu se temu de Dumnezău. Şi va fi cînd te va odihni pre tine Domnul Dumnezăul tău de cătră toţi vrăjmaşii tăi cei dupe împrejur în pămîntul carele Domnul Dumnezăul tău dă ţie cu sorţu ca să-l moşteneşti de tot să stingi numele lui Amalic dentru ceale de supt ceriu; să nu şi uiţi.

CAP XXVI

      Şi va fi de vei întră în pămîntul carele Domnul Dumnezăul tău dă ţie cu sorţu ca să-l moşteneşti de tot şi să lăcuieşti pre el, Şi vei lua dentru începătura roadelor pămîntului tău care Domnul Dumnezăul tău dă ţie cu sorţu şi vei pune întru coşniţă şi vei mearge la Locul carele va aleage Domnul Dumnezăul tău să cheame numele Lui acolo. Şi vei mearge cătră preot carele va fi în zilele acealea şi vei grăi cătră el: ’Mărturisescu astăzi Domnului Dumnezeului tău căci am întrat la pămîntul care au jurat Domnul părinţilor voştri să dea voao’. Şi va lua preotul coşniţă den mîinile tale şi o va pune denaintea jîrtăvnicului Domnului Dumnezăului tău. Şi vei răspunde şi vei zice înaintea Domnului Dumnezăului tău: ’Siria au părăsit tatăl mieu şi s-au pogorît la Eghipet; şi s-au nemernicit acolo cu număr puţin şi s-au făcut acolo întru limbă mare şi mulţime multă şi mare. Şi ne-au chinuit pre noi eghipteanii şi ne-au smerit şi au pus preste noi lucruri greale. Şi am strigat cătră Domnul Dumnezăul părinţilor noştri şi au ascultat Domnul glasul nostru şi au văzut smerenia noastră şi osteneala noastră şi chinuirea noastră. Şi ne-au scos pre noi Domnul de la Eghipet El, cu virtute mare, cu mînă tare şi cu braţul Lui cel nalt şi cu vederi mari Şi cu seamne şi cu minuni. Şi ne-au băgat pre noi la locul acesta şi ne-au dat noao pămîntul acesta, pămînt carele cură miare şi lapte. Şi acuma, iată, am adus începătura roadelor pămîntului care mi-ai dat mie, Doamne, pămînt care cură miare şi lapte’. Şi o vei lăsa înaintea Domnului Dumnezeului tău, şi te vei închina acolo înaintea Domnului Dumnezăului tău Şi te vei bucura pentru toate bunătăţile care au dat ţie Domnul Dumnezăul tău, şi casii tale, şi levitul, şi nemearnicul carele iaste întru tine. Iară de vei săvîrşi a zedui tot ce iaste preste zeace a roadelor pămîntului tău, întru anul al treilea, a doua preste zeace vei da levitului şi nemearnicului şi surumanului şi văduvei, şi vor mînca în cetăţile tale şi se vor sătura. Şi vei grăi înaintea Domnului Dumnezăului tău: 'Am curăţit ceale sfinte den casa mea şi le-am dat levitului şi [145] nemearnicului şi surumanului şi văduvei, după toate poruncile Tale care ai poruncit mie; n-am călcat porunca Ta şi nu o am uitat. Şi n-am mîncat cu durearea mea dentru eale, n-am rodit dentru eale la necurat, n-am dat dentru eale celui mort, am ascultat glasul Domnului Dumnezeului mieu, am făcut după cum mi-ai poruncit mie. Priveaşte dentru casa Ta cea sfintă den ceriu şi blagosloveaşte pre nărodul Tău, pre Israil, şi pămîntul care ai dat lor, în ce chip Te-ai jurat părinţilor noştri să ne dai noao pămîntul care cură lapte şi miare’, în ziua aceasta au poruncit Domnul Dumnezeul tău ţie să faci toate direptăţile aceastea şi judecăţile, şi le veţi păzi şi le veţi face dentru toată inema voastră şi den tot sufletul vostru. Pre Dumnezeu ai ales astăzi a fi ţie Dumnezeu şi a mearge întru căile Lui şi a păzi direptăţile şi poruncile şi judecăţile Lui şi a asculta glasul Lui. Şi Domnul te-au ales astăzi pre tine să fii Lui nărod avut, în ce chip au zis ţie să păzeşti toate poruncile Lui Şi să fii tu mai sus decît toate limbile care te-au făcut pre tine numit şi pofală şi slăvit, ca să fii tu nărod sfînt Domnului Dumnezeului tău, în ce chip au grăit”.

      CAP XXVII

 	Şi porunci Moisi şi bătrînimea fiilor Iui Israil, zicînd: „Păziţi toate poruncile aceastea cîte eu poruncescu voao astăzi. Şi va fi întru care zi veţi treace Iordanul la pămîntul care Domnul Dumnezeul tău dă ţie cu sorţu, şi vei pune ţie pietri mari şi vei spoi pre dînsele cu  spoială. Şi vei scrie pre pietri toate cuvintele legii aceştiia, deaca veţi treace Iordanul, cînd vei întră la pămîntul care Domnul Dumnezeul tău dă ţie, pămînt care cură lapte şi miare, în ce chip au zis Domnul Dumnezeul  părinţilor tai ţie. Şi va fi după ce veţi treace Iordanul, veţi pune pietrile aceastea care eu poruncescu voao astăzi, în muntele Ghevaal,  şi le veţi spoi cu spoială. Şi vei zidi acolo jîrtăvnic Domnului Dumnezeului tău, jîrtăvnic de pietri, să nu pui preste eale fier;  Pietri de tot întregi vei zidi jîrtîvnicul Domnului Dumnezeului tău şi vei scoate preste el arderile-de-tot  Domnului Dumnezeului  tău; Şi vei jîrtvui jîrtvă de mîntuire şi vei mînca şi te vei sătura acolo şi te vei bucura  înaintea Domnului Dumnezeului tău. Şi vei scrie pre pietrile aceastea toată leagea  aceasta aiave foarte”. Şi au grăit Moisi şi preoţii leviţii la tot Israilul, zicînd:  „Taci şi ascultă,  Israile, întru ziua aceasta te-ai făcut întru nărod Domnului Dumnezeului tău şi vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău şi vei face toate poruncile Lui şi direptăţile Lui care eu poruncescu ţie astăzi”.  Şi au poruncit Moisi nărodului în ziua aceaea, zicîndu:  „Acestea vor sta a blagoslovi nărodul în muntele Garizin, trecînd Iordanul: Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Iosif şi Veniamin; Şi acestea vor sta pre blestem, în muntele  Ghevalului: Ruvim, Gad, Asir, Zavulon, Dan şi Neftalim.  Şi răspunzîndu, vor zice leviţii la tot Israilul cu glas mare: ’Blestemat omul carele va face cioplit şi vărsat, scîrbă Domnului, lucru de mîini de meşteri şi le va pune întru ascuns!’ Şi răspunzîndu tot nărodul, va zice: ’Fie!’  ’Blestemat cela ce nu cinste aste pre tată-său au pre mumă-sa!’ Şi vor zice tot nărodul: ‚Să fie!’  ’Blestemat cela ce mută hotarăle aproapelui!’ Şi vor zice tot nărodul: ’Să fie!’ ’Blestemat cela ce ratăceaşte pre orbu în cale!’ Şi vor grăi tot nărodul: ’Fie!’  'Blestemat carele va abate judecata nemearnicului şi surumanului şi văduvei!’ Şi vor grăi tot nărodul: ’Fie!’ ’Blestemat cela ce doarme cu muiarea tătîne-său, căci  au  descoperit  acoperirea tatălui său!’ Şi vor zice tot nărodul: ’Fie!’ ’Blestemat cela ce doarme cu tot dobitocul!’ Şi vor zice tot norodul: ’Fie!’  ’Blestemat cela ce doarme cu sor de pe tată-său sau de pe mumă-sa!’ Şi vor grăi tot norodul: ’Fie!’ ’Blestemat cela ce doarme cu soacră-sa!’ Şi vor zice tot norodul: ’Fie!’  ’Blestemat cela ce bate pre vecinul lui cu ficleşug!’ Şi vor zice tot norodul: ’Fie!’ ’Blestemat carele va lua  daruri să ucigă suflet a sînge nevinovat!’ Şi va zice tot norodul: ’Fie!’  ’Blestemat tot omul carele nu va sta la toate cuvintele legii aceştiia ca să le facă!’ Şi va grăi tot norodul: ’Fie!’

CAP XXVIII

      Şi va fi deaca veţi treace Iordanul la pămîntul carele Domnul Dumnezăul vostru dă voao, de veţi auzi cu auzul glasul Domnului Dumnezăului vostru, să păziţi şi să faceţi toate poruncile Lui carele eu poruncescu ţie astăzi, şi te va da Domnul Dumnezăul tău mai sus decît toate limbile pămîntului.  Şi vor veni preste tine toate blagosloveniile aceastea şi te vor afla pre tine, de vei auzi cu auzul glasul Domnului Dumnezăului tău:  Blagoslovit tu în cetate şi blagoslovit tu în ţarină.  Blagoslovite naşterile pîntecelui tău şi roadele pămîntului tău şi cirezile boilor tăi şi turmele oilor tale.  Blagoslovite jîtniţele tale, rămăşiţile tale.  Blagoslovit tu cînd întri înlăuntru şi blagoslovit tu cînd ieşi afară. Să-ţi dea ţie Domnul Dumnezăul tău pre vrăjmaşii tăi, ceia ce-ţ stau împotrivă, înfrînţi [146] înaintea feaţii tale; pre o cale vor ieşi cătră tine şi pren şapte căi vor fugi de cătră faţa ta.  Să trimită Domnul pre tine blagoslovenia întru cămările tale şi întru toate unde vei pune mîna ta preste pămîntul carele Domnul  Dumnezăul tău dă ţie. Să te rădice Domnul Dumnezăul tău Luiş norod sfint, în ce chip S-au jurat părinţilor tăi, de vei asculta glasul Domnului Dumnezăului tău şi vei mearge în căile Lui.  Şi te vor vedea pre tine toate limbile pămîntului, căce numele Domnului s-au numit pre tine, şi să vor teame de tine. Şi te va înmulţi pre tine Domnul Dumnezăul tău spre bune, spre naşterile pîntecelui tău şi spre naşterile dobitoacelor tale şi spre roadele pămîntului tău, pre pămîntul tău carele au jurat Domnul părinţilor tăi să dea ţie. Deşchiză Domnul ţie comoara Lui cea bună, ceriul să dea ploaie pămîntului tău în vreamea lui, să blagoslovească toate faptele mînilor tale; şi să împrumutezi la limbi multe, iară tu să nu te împrumutezi; şi vei stăpîni tu limbi multe, iară pre tine nu vor stăpîni. Să te puie Domnul Dumnezeul tău întru cap, şi nu la coadă, şi vei fi atunce deasupra şi nu vei fi dedesupt, de vei asculta poruncile Domnului Dumnezăului tău cîte eu poruncescu ţie astăzi a păzi şi a face. Să nu ieşi den toate cuvintele care eu poruncescu ţie astăzi, în direapta au în stingă, să mergi după dumnezăi striini să slujăşti lor. Şi va fi de nu vei asculta glasul Domnului Dumnezăului tău să păzeşti şi să faci toate poruncile Lui cîte eu poruncescu ţie astăzi, vor veni preste tine toate blestemele aceastea şi te vor apuca pre tine:  Blestemat tu în cetate şi blestemat tu în ţarine.  Şi blestemate jîtniţile tale şi rămăşiţele tale. Blestemate naşterile pămîntului tău şi roadele pămîntului tău, cerezile boilor tăi, turmele oilor tale. Blestemat tu, cînd vei întră înlăuntru, şi blestemat cînd vei ieşi. Să trimită ţie Domnul lipsa şi foamea şi topirea preste toate unde vei pune mîna ta, cîte vei face, pînă unde te va surpa pre tine şi pînă te va piarde de pripă, pentru ceale reale meşteşuguri ale tale, pentru căce M-ai părăsit pre Mine. Să lipească Domnul la tine moartea, pînă te va topi de la pămîntul la carele întri tu acolo înlăuntru ca să moşteneşti pre el. Să te bată Domnul cu lipse şi cu înfierbenteală şi friguri şi cu price şi cu ucidere şi cu stricăciune de vînt şi cu galbenarea, şi să te gonească pre tine pînă unde te vor piarde pre tine. Şi va fi ceriul ce iaste preste capul tău, de aramă şi pămîntul dedesuptul tău, de hier. Să dea Domnul ploaia pămîntului tău prah şi ţărîna, den ceriu să va pogori preste tine pînă te va zdrobi şi pînă te va piarde.  Deate Domnul tăiare înaintea vrăjmaşilor tăi: pre o cale să ieşi înaintea lor şi pre 7 căi să fugi de cătră faţa lor; şi vei fi întru răşchirare în toate împărăţiile pămîntului.  Şi vor fi morţii voştri mîncare pasărilor ceriului şi gadinilor pămîntului şi nu va fi cel ce să le apere.  Să te bată Domnul cu rana eghiptenească la şezuturi şi cu rîie sălbatecă şi mîncărime, ca să nu te poţi vindeca. Bată-te Domnul cu dezmeteciune şi cu nevedeare şi ieşire den minte.  Şi vei pipăi a miazăzi, cum ar pipăi orbul întruntunearec; şi nu vei îndereptă căile tale, şi vei fi atuncea năpăstuit şi jîfuindu-te preste toate zilele, şi nu va fi cela ce să-ţ ajute ţie.  Muiare vei lua şi alt bărbat o va avea pre ea; casă vei zidi, şi nu vei lăcui într-însa; vie vei sădi, şi nu o vei culeage pre ea.  Viţelul tău, junghiat înaintea ta, şi nu vei mînca dentru el; măgariul tău, jăfuit de la tine, şi nu ţi se va da înapoi; oile tale, date nepriatinilor tai, şi nu va fi ţie cel ce să-ţ ajute.  Fiii tai şi featele tale, date la limbă alta, şi ochii tai vor vedea orbindu-se la eale şi nu va putea mîna ta.  Veniturile pămîntului tău şi toate ostenealele tale va mînca limbă carea nu o ştii, şi vei fi năpăstuit şi sfărîmat în toate zilele.  Şi vei fi fluturatec pentru vederile ochilor tai carele vei vedea. Să te bată Domnul cu rană rea preste genuchi şi preste pulpi, ca să nu poţi să te vindeci tu, den urma picioarelor tale pînă la creaştetul tău.  Să te ducă Domnul pre tine şi pre boiarii tăi pre carii vei pune preste tine, la limbă care nu o ştii tu şi părinţii tăi; şi vei sluji acolo la dumnezăi streini, la leamne şi la pietri.  Şi vei fi acolo întru tîlc şi pildă şi poveaste la toate limbile la carele te va duce Domnul acolo.  Sămînţă multă vei scoate la cîmpu şi puţină vei aduce, pentru căci mănîncă pre eale lăcustele.  Vie vei răsădi şi o vei lucra, şi vin nu vei bea, nice te vei veseli dentru ea, pentru căci va mînca de tot pre ea viarmele.  Măslini vor fi ţie întru toate hotarăle tale, şi cu untdelemnu nu te vei unge, căci nu va cură măslina ta.  Fii şi feate vei naşte, şi nu vor fi ţie, pentru că vor mearge întru robime.  Toate cîte ies den lemnu ale tale, şi rodurile pămîntului tău, le va topi pălitura.  Cel nemeamic carele iaste întru tine se va sui preste tine sus, sus, iară tu te vei pogori jos, jos;  Acesta te va împrumuta, iară tu pre el nu vei împrumuta; acesta va fi întru cap, iară tu întru coadă.  Şi vor veni preste tine toate blestemele aceastea şi te vor goni pre tine şi te vor prinde pînă unde te va surpa şi pînă te va piarde, [147] căci n-ai ascultat glasul Domnului Dumnezeului tău, ca să-l păzeşti poruncile Lui şi direptăţile Lui cîte au poruncit ţie. Şi vor fi întru tine seamne şi minunaşi întru semenţia ta, pînă întru vead. Pentru căci n-ai slujit Domnului Dumnezeului tău cu bucurie şi cu inimă bună pentru mulţimea a toate, Şi vei sluji vrăjmaşilor tăi, pre carii îi va trimite Domnul Dumnezăul tău asupra ta, cu foame şi cu seate şi cu goliciune şi cu lipse de toate, şi va pune preste tine lanţu de hier preste gîtul tău, pînă te va surpa de tot Şi va aduce preste tine Domnul limbă de departe, de la margenea pămîntului, ca o pornire de vultur, limbă cariia nu-i vei auzi glasul, Limbă fără ruşine la obraz, care nu va lăuda faţa bătrînului şi pre cel tînăr nu-l va milui. Şi va mînca naşterile dobitoacelor tale şi roadele pămîntului tău, ca să nu lase ţie griu, vin, untdelemnu, cirezile boilor tăi şi turmele oilor tale, pînă unde te va piarde. Şi te va sfărima întru toate cetăţile tale, pînă să vor răsipi zidiurile ceale înalte ale tale, şi ceale tari, pre carele tu ai nădejduit pre eale întru tot pămîntul tău, şi te va chinui întru toate cetăţile tale carele au dat ţie Domnul Dumnezăul tău. Şi vei mînca naşterile pîntecelui tău, carnea fiilor tăi şi featelor tale carele au dat ţie Domnul Dumnăzăul tău, întru dodeiala ta şi întru pedeapsa întru care te va chinui vrăjmaşul tău. Cel moale întru tine şi cel gingaş foarte va deochea cu ochiul lui pre fratele lui şi pre muiarea cea dentru sînul lui şi feciorii cei rămaşi carii vor rămînea lui. Ca să dea unuia dentru ei den trupurile fiilor lui den carele va mînca, pentru ca să nu-i rămîie lui nemică la nevoie şi întru premejdia ta întru carea te vor chinui vrăjmaşii tai întru toate cetăţile tale. Şi cea moale întru voi şi cea gingaşă foarte, cariia n-au luat ispită pidorul ei a călca pre pămînt pentru gingăşie şi moliciune, va deochea cu ochiul ei pre bărbatul ei, pre cel dentru sînul ei, şi pre fecior şi pre fata ei,  Şi feţişoara ei, ceaea ce au ieşit pren coapsele ei, şi fiiul ei, pre carele va naşte, pentru căce va mînca de tot pre aceastea, pentru lipsa a toată, pre ascunsu, întru nevoia şi întru primejdia care te va chinui vrăjmaşul tău întru toate cetăţile tale. De nu veţi asculta a face toate cuvintele legii aceştiia, ceale scrise întru cartea aceasta, ca să vă teameţi de numele cel cinstit şi minunatul acesta pre Domnul Dumnezăul tău, Şi va dovedi Domnul ranele tale şi ranele semenţiei tale, rane mari şi minunate şi boale reale şi credincioase, Şi va întoarce asupra ta toată durearea Eghipetului cea rea, care te feriiai de cătră faţa lor, şi să vor lipi întru tine.  Şi toată boala şi toată rana ce nu e  scrisă şi toată ce e scrisă întru cartea legii aceştiia va aduce Domnul asupra ta, pînă ce te va piarde.  Şi veţi rămînea întru număr puţinu, pentru căci, cînd eraţi ca stealele ceriului întru mulţime, căci n-aţi ascultat glasul Domnului Dumnezăului vostru.  Şi va fi în ce chip S-au veselit Domnul pre voi ca să vă facă bine voao şi să vă înmulţască pre voi, aşa Să va veseli Domnul pre voi să vă surpe pre voi, şi veţi rădica de la pămîntul la carele voi meargeţi înlăuntru acolo ca să-l moşteniţi pre el. Şi te va sămăna pre tine Domnul Dumnezăul tău la toate limbile, den marginea pămîntului pînă în marginea lui, şi vei sluji acolo la alţi dumnezăi, la leamne şi la pietri, pre carii n-ai ştiut tu şi părinţii tăi.  Iară şi întru limbile acealea nu te va odihni, nice să va face stare urmei pidorului tău, şi-ţ va da Domnul acolo inimă mîhnită şi ochi lipsind şi suflet topit.  Şi va fi viaţa ta spînzurată denaintea ochilor tăi şi te vei teame ziua şi noaptea şi nu vei creade vieţii tale.  Dimineaţa vei zice: ’Cum oare s-ar face sară?’ şi sara vei zice: ’Cum oare s-ar face dimineaţă’, de frica inimii tale de care te vei spămînta şi den vedeniile ochilor tăi cărora vei vedea. Şi te va întoarce Domnul Dumnezău la Eghipet cu vase şi întru calea carea am zis: ’Nu veţi mai adaoge a o mai vedea încă pre ea!’; şi vă veţi vinde acolo la vrăjmaşii voştri întru slugi şi întru slujnice şi nu va fi cel ce să vă agonisască”.

CAP XXIX

      Aceastoa  sînt cuvintele făgăduinţei carei au poruncit Domnul lui Moisi să întărească  fiilor  lui  Israil întru pămîntul Moav, fără de făgăduinţa care au făgăduit lor la Horiv. Şi chemă Moisi pre toţi fiii lui Israil şi zise cătră dînşii: „Voi aţ văzut toate cîte au făcut Domnul Dumnezeul vostru în pămîntul Eghipetului, înaintea voastră, lui Faraon şi tuturor slugilor lui şi la tot pămîntul lui,  Ispitile ceale mari carele au văzut ochii tăi, seamnele şi minunile ceale mari acealea, mîna cea tare şi braţul cel nalt.  Şi n-au dat Domnul Dumnezeu voao inema să ştiţ şi ochi să vedeţ şi urechi să auzit, pînă în ziua aceasta.  Şi v-au adus pre voi 40 de ani în pustiiu; nu s-au vechii hainite voastre şi ciuboatele voastre nu s-au ros de la picioarele voastre.  Pîine n-aţ mîncat, vin şi rachiu n-aţ băut, pentru ca să cunoaşteţi că Acesta iaste Domnul Dumnezeul vostru.  Şi aţ venit pînă la locul acesta, şi au ieşit Sion, împăratul Esevonului, şi Og împăratul Vasanu-lui, în timpinarea noastră cu războiu.  Şi i-am [148] bătut pre ei la războiu şi le-am luat pămîntul lor şi am dat pre el cu sorţu lui Ruvin şi lui Gad şi la jumătate de neam al lui Manasii. Şi să păzit să faceţi toate cuvintele făgăduinţii aceştiia, să faceţi pre eale, pentru ca să priceapeţi toate cîte aţ făcut. Voi aţ stătut toţ astăzi înaintea Domnului Dumnezeului vostru, începătorii de neamurile voastre şi bătrînimea voastră şi judecătorii voştri şi aducătorii de cărţile voastre, tot omul Israil, Şi muierile voastre şi feciorii voştri şi cel nemearnec ce e în mijlocul taberii voastre, den tăietoriu de leamne al vostru pînă în purtătoriu de apă al vostru, Să petreci întru făgăduinţa Domnului Dumnezeului tău şi întru blestemele Lui cîte Domnul Dumnezeul tău pune cătră tine astăzi, Pentru ca să te întărească pre tine Luiş întru nărod şi El va fi ţie Dumnezeu, în ce chip au zis ţie şi în ce chip au jurat părinţilor tăi, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov,  Şi nu numai voao singuri eu puiu făgăduinţa aceasta şi blestemul acesta, Ce şi celora ce-s cu voi astăzi aicea înaintea Domnului Dumnezeului vostru şi celora ce nu-s cu voi aicea astăzi. Căci voi ştiţ cum am lăcuit în pămîntul Eghipetului şi cum am trecut pren mijlocul limbilor, Pre carii aţi trecut şi aţ văzut urîciunile lor şi chipurile loi; lemnu şi piatră, argint şi aur carele sînt lîngă ei  Nu cumva cineva să fie întru voi, bărbat au fămeaie, au neam, au fealiu oarecăruia, au cuget s-au abătut de la Domnul Dumnezeul vostru, ca să meargă să slujască bozilor limbilor acelora; să nu cumva fie vreo rădăcina în sus răsărindu întru fiare şi amărăciune. Şi va fi de va auzi cuvintele blestemului acestuia, şi va povesti întru inema lui, zicîndu: ’Pre dreptul să mi să facă mie, căci întru rătăcirea inemii meale voiu mearge’, pentru ca să nu piarză împreună cel păcătos pre cel fără de greşală, Nu va vrea Dumnezeu să fie blîndu lui, ce încă atunce să va aţîţa urgia Domnului şi rîvnirea Lui întru omul acela şi să vor lipi întru el toate blestemele făgăduinţei aceştiia, ceale scrise întru cartea legii aceştiia, şi va stinge Domnul numele lui dentru cel de supt ceriu. Şi va osebi Domnul pre el întru reale dentru toţi fiii lui Israil, după toate blestemele făgăduinţei, ce e scris întru cartea legii aceştiia. Şi vor grăi semenţia ceaealaltă, fiii noştri, carii să vor rădica după voi, şi cel strein, carele va veni den pămînt departe, şi vor vedea ranele pămîntului aceluia  şi  boalele  lui  carele  le-au trimis Domnul preste el, - Iarbă pucioasă şi sare arsă; tot pămîntul lui nu să va sămăna, nici va  răsări,  nicii să  va  sui  preste el tot veardele, în ce chip s-au surpat Sodomul şi Gomorul, Adama şi Săvoim, pre carele au surpat Domnul cu mînie şi cu urgia Lui -,  Şi urgiei această mare?’  Şi vor zice: ’Căce au lăsat făgăduinţa Domnului Dumnezăului părinţilor lor care au pus părinţilor lor cînd i-au scos pre ei den pămîntul Eghipetului,  Şi mergînd au  slujit la  dumnezei striini şi s-au închinat la ei, la carii n-au ştiut, nice au împărţit lor.  Şi S-au urgisit cu mînie Domnul pre pămîntul acela, ca să aducă preste el după toate blestemele făgăduinţii ceale scrise în cartea legii aceştiia. Şi rădică Domnul pre ei de la pămîntul lor cu mînie şi cu urgie şi cu scîrbă mare foarte şi i-au scos pre ei într-alt pămînt ca şi acum’.  Ceale ascunse - ale Domnului  Dumnezăului nostru, iară ceale aiavea - noao şi feciorilor noştri în veaci, ca să faceţi toate cuvintele legii aceştiia.

CAP XXX

      Şi va fi după ce vor întră asupra ta toate cuvintele aceastea, blagoslovenia şi blestemul carele am dat înaintea feaţii tale, şi vei priirni întru inema ta întru toate limbile unde te va răşchira Domnul Dumnezăul tău acolo,  Şi te vei întoarce cătră Domnul Dumnezăul tău şi vei asculta glasul Lui după toate cîte eu poruncescu ţie astăzi, dentru toată inema ta şi dentru tot sufletul tău,  Şi va vindeca Domnul păcatele tale şi te va milui şi iarăş te va aduna dentru toate limbile la carele te-au răşchirat Domnul Dumnezăul tău acolo.  De va fi răşchirarea ta den marginea ceriului pînă în marginea ceriului, de acolo te va aduna Domnul Dumnezăul tău şi de acolo te va lua.  Şi te va băga Domnul Dumnezăul tău la pămîntul carele au moştenit părinţii tăi şi-l vei moşteni pre el. Şi bine-ţi va face şi mai de prisosit te va face decît pre părinţii tăi.  Şi va curaţi premprejur Domnul inema ta şi inema seminţiei tale, să iubeşti pre Domnul Dumnezăul tău dentru toată inema ta şi dentru tot sufletul tău, pentru ca să trăieşti tu.  Şi va da Domnul  Dumnezăul tău blestemele aceastea preste vrăjmaşii tăi şi pre cei ce au urît pre tine, care te-au gonit pre tine.  Şi tu te vei întoarce şi vei asculta glasul Domnului Dumnezăului tău şi vei face poruncile Lui cîte eu poruncescu ţie astăzi.  Şi te va înmulţi Domnul Dumnezăul tău întru toată fapta mînilor tale, întru naşterile pîntecelui tău şi întru naşterile dobitoacelor tale şi întru roadele pămîntului tău, căce va întoarce Domnul Dumnezăul tău să Să veselească pre tine [149] spre bune, în ce chip S-au veselit pre părinţii tăi, Să vei asculta glasul Domnului Dumnezăului tău, să păzeşti şi să faci toate poruncile Lui şi direptăţile Lui şi judecăţile Lui ceale scrise în cartea legii aceştiia, să te vei întoarce cătră Domnul Dumnezăul tău dentru toată inima ta şi dentru tot sufletul tău. Căce că porunca aceasta care eu poruncescu ţie astăzi nu iaste prea grea, nice departe de la tine iaste. Nu în ceriu iaste zicînd: ’Cine să va sui dentru noi în ceriu şi să o aducă noao şi, auzind pre ea, o vom face?’ Nice iaste decindea de mare zicînd: ’Carele va treace den noi decindea de mare şi o va aduce noao şi, auzîndu-o pre ea,o vom face?’ Aproape de tine iaste cuvîntul foarte, întru gura ta şi întru inema ta şi întru mînile tale, să faci pre el.  Iată că am dat înaintea feaţii tale astăzi viaţa şi moartea, binele şi răul. Iară de vei asculta poruncile Domnului Dumnezăului vostru, cîte eu poruncescu ţie astăzi, să iubeşti pre Domnul Dumnezăul tău, să umbli întru toate caile Lui şi să păzeşti direptăţile Lui şi poruncile Lui şi judecăţile Lui, şi veţi trăi şi mulţi veţi fi şi te va blagoslovi Domnul Dumnezăul tău întru tot pămîntul la carele întri acolo să moşteneşti pre el. Şi de să va premeni inima ta şi nu vei asculta şi, înşălîn-du-te, te vei închina la dumnezăi striini şi vei sluji lor, Povestescu-ţi astăzi căci cu peire veţi peri, şi nu cu zile multe vă veţi face pre pămînt carele Domnul Dumnezăul tău dă ţie, la carele voi treaceţi Iordanul acolo să moşteniţj pre el. Mărturisăscu voao astăzi pre ceriu şi pre pămînt: pre moarte şi pre viaţă dat-am înaintea feaţii tale, blagoslovenia şi blestemul. Şi aleage viaţa, pentru ca să trăieşti tu şi seminţia ta. Să iubeşti pre Domnul Dumnezăul tău, să asculţi glasul Lui şi să te ţii de El, pentru că aceasta iaste viaţa ta şi delungarea zilelor tale, să lăcuieşu” pre pămîntul carele au jurat Domnul părinţilor tăi, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov, să le dea lor”.

CAP XXXI

      Şi săvîrşi Moisi grăind toate cuvintele aceastea cătră toţi fiii lui Israil şi zise cătra ei: “De o 100 şi 20 de ani sînt eu astăzi şi nu voiu mai putea încă să întru înlăuntru şi să iesu afară, şi Domnul zise cătră mine: ’Nu vei treace pre  Iordanul acesta’. -Domnul Dumnezăul tău, Cela ce mearge înaintea feaţii tale, Acela va surpa limbile aceastea den naintea feaţii tale şi vei moşteni pre eale; şi Isus, cela ce mearge înaintea feaţii tale, în ce chip au grăit Domnul. Şi va face Domnul lor în ce chip au făcut lui Sion şi lui Og, celor doi împăraţi a amoreilor, carii era decindea de Iordan, şi pămîntului lor, în ce chip i-au surpat pre ei.  Şi i-au dat pre ei Domnul înaintea voastră şi veţi face lor în ce chip am poruncit voao.  Fii viteaz şi te întareaşte, nu te teame, nici te spămînta, nici să te înfricoşăzi de cătră faţa lor, căci că Domnul Dumnezăul tău acesta, Carele mearge înainte cu voi, nu te va părăsi, nici te va lăsa”.  Şi chemă Moisi pre Isus şi zise lui înaintea a tot Israilul: „Fii viteaz şi te întareaşte, pentru că tu vei să întri înaintea feaţii norodului acestuia la pămîntul carele au jurat Domnul părinţilor voştri să-l dea lor şi tu vei moşteni de tot pre el lor.  Şi Domnul, Carele mearge împreună cu tine, nu te va părăsi, nici te va lăsa; nu te teame, nici te spămînta”.  Şi au scris Moisi toate cuvintele legii aceştiia într-o carte şi o au dat preoţilor, fiilor lui Levi, celora ce rădică sicriiul făgăduinţii Domnului, şi celor bătrîni, fiilor lui Israil.  Şi au poruncit Moisi lor întru ziua aceaea, zicînd: „După şapte ani, întru vreamea anului slobozirii, întru praznicul facerii colibilor,  Cînd mergea împreună tot Israilul să să ivească înaintea Domnului Dumnezăului tău, întru locul carele va aleage Domnul să să citească leagea aceasta înaintea a tot Israilul Ia urechile lor. Adunaţi norodul, bărbaţii şi fămeile, şi copiii, şi pre cel nemeamic al tău, pre cel dentru cetăţile tale, pentru ca să auză şi pentru ca să să înveaţe să să teamă de Domnul Dumnezăul vostru, şi vor auzi a face toate cuvintele legii aceştiia.  Şi fiii lor, carii nu ştiu, vor auzi şi să vor învăţa a să teame de Domnul Dumnăzăul vostru întru toate zilele cîte ei vor trai pre pămînt la carele voi treaceţi Iordanul acolo să moşteniţi pre el”.  Şi zise Domnul cătră Moisi: „Iată, s-au apropiat zilele morţii tale; cheamă pre Isus şi staţi la uşăle cortului mărturiei şi voiu porunci lui”. Şi mearse Moisi şi Isus la cortul mărturiei şi au stătut prejur uşăle cortului mărturiei.  Şi Să pogori Domnul cu stîlpu de noru şi stătu lîngă uşăle cortului mărturiei şi stătu stîlpul norului lîngă uşăle cortului.  Şi zise Domnul cătră Moisi: „Iată, tu dormi împreună cu părinţii tăi şi, sculîndu-se acest norod, va curvi denapoia altor dumnezăi streini, a pămîntului la carele acesta întră acolo la el, şi Mă vor lăsa pre Mine şi vor răşchira făgăduinţa Mea carea am pusu-o la ei.  Şi Mă voiu scîrbi cu mînie pre ei întru ziua aceaea şi voiu părăsi pre ei şi îm voiu întoarce faţa de cătră ei şi va fi mîncare de tot şi vor afla pre el răutăţi multe şi primejdii şi va grăi întru ziua aceaea: ’Pentru căci nu iaste Domnul Dumnezăul mieu întru noi, m-au aflat răutăţile aceastea’.  Iară Eu cu întoarcere voiu întoarce obrazul Mieu de cătră [150] ei întru ziua aceaea, pentru toate răutăţile carele au făcut, căci s-au întors la dumnezăi streini. Şi acuma scrieţi cuvintele cîntării aceştiia şi învăţat pre ea pre fiii lui Izrail şi o puneţi pre ea întru rostul lor, pentru ca să Mi se facă Mie cîntarea aceasta întru mărturie întru fiii lui Izrail. Pentru că voiu băga pre ei la pămîntul cel bun carele am jurat părinţilor lor, pămînt care cură miare şi lapte, şl vor mînca şi, sîturindu-se, se vor împlea, şi se vor întoarce la dumnezăi streini şi vor sluji lor şi Mă vor mînia şi vor răşchira făgăduinţa Mea care am pus la ei. Şi va fi cînd vor afla pre ei reale multe şi primejdii, şi se va întimpina împotriva lor an tarea aceasta înaintea feaţii lor mărturisind pentru că nu se va uita dentru gura lor şi den gura semenţiei lor, pentru că Eu ştiu răutatea lor, cîte vor face aicea astăzi, mai nainte decît a-i aduce Eu pre dînşii la pămîntul cel bun, carele M-am jurat părinţilor lor”. Şi au scris Moisi cîntarea aceasta întru ziua aceaea şi au învăţat pre ea pre fiii lui Izrail şi au poruncit Moisi lui Iisus, fiiul Lui Navi, şi zise lui: „Vitejaşte-te şi te întăreaşte, pentru că tu vei băga înlăuntru pre fiii lui Izrail la pămîntul carele au jurat lor Domnul şi El va fi împreună cu tine”. Şi cînd sevîrşi Moisi scriind toate cuvintele legii aceştiia în carte pînă la sfirşit. Şi au poruncit leviţilor celora ce ridică sicriiul făgăduinţii Domnului, zicînd: „Luînd cartea legii aceştiia, veţ pune pre ea de laturea chivotului făgăduinţii Domnului Dumnezeului vostru şi va fi acolo întru tine întru mărturie. Pentru că eu ştiu pricea ta şi cerbicea ta cea năsilnică: pentru că,încă fiind eu viu astăzi cu voi, amărînd aţ fost ceale de cătră Dumnezău, cum dară nu şi după moartea mea? Adunat cătră mine pre mai marii fealiului vostru şi pre cei mai bătrîni ai voştri şi pre judecătorii voştri şi pre cei aducători de cărţi ai voştri, pentru ca să grăiescu întru urechile lor toate cuvintele aceastea şi să le mărturisescu lor ceriul şi pămîntul. Pentru că ştiu cum, la cea de apoi a morţii meale, cu fărădeleage veţ fărădelegiui şi veţ abate den calea care am poruncit voao şi vor timpina pre voi răutăţile la ceale de apoi zile, caci veţ face răul înaintea Domnului Dumnezău, să-L mîniaţi pre El cu faptele mîinilor voastre”. Şi au grăit Moisi întru urechile a toată adunarea lui Izrail cuvintele rîntîrii aceştiia pînă în sfirşit:

CAPXXXII

      Ia aminte, ceriule, şi voiu grai, şi auză pămîntul cuvintele dentru rostul mieu! Nădejduiască ca ploaia răspunsul mieu şi să să pogoare ca rouă cuvintele meale, ca ploaia pre troscot şi ca ninsoarea pre buruian.  Căci numele Domnului am chemat; daţi mărire Dumnezăului nostru!  Dumnezău, adevărate faptele Lui şi toate caile Lui judecăţi; Dumnezău credincios şi nu iaste strîmbătate întru El, dirept şi sfint Domnul  Greşit-au; nu Lui, fii huliţi, neam strîmb şi destrămat!  Aceastea Domnului răsplătit, acesta nărod nebun şi nu înţelept? Nu Acesta tată-tău te-au agonisit pre tine şi te-au făcut şi te-au zidit?  Aduceţi-vă aminte de zilele veacului, priceapeţi dară anii, neamurile neamurilor! întreabă pre tată-tău şi va povesti ţie, pre cei mai bătrîni decît tine şi vor spune ţie.  Cînd împărţiia Cel înalt limbile, cum au sămănat pre fiii lui Adam, au pus hotarăle limbilor, după numărul îngerilor lui Dumnezău,  Şi să făcu partea Domnului norodul lui Iacov, împărţeală moştenirei lui Israil.  L-au destulat pre el întru pustie întru seteciunea arderii, întru fără de apă, încunjuratu-l-au pre el şi l-au certat pre el şi l-au păzit pre el ca lumina ochiului.  Ca vulturul, cînd ar acoperi cuiuhui lui şi pre puii lui au pohtit slobozind aripile lui, au priimit pre ei şi i-au luat pre ei pre după capul lui.  Domnul singur i-au adus pre ei şi nu era împreună cu ei dumnezeu striin. I-au suit pre ei pre virtutea pămîntului, i-au hrănit pre ei cu roadele ţarenilor, au supt miare den piatră şi untdelemnu den vîrtoasă piatră,  Unt de vad şi lapte de oi cu grăsimea mieilor şi a berbecilor, a fii de tauri şi de ţapi, cu seul muşchilor grîului, şi sînge de strugur au băut, vin.  Şi mîncă Iacov, şi să satură şi zvîrli cel iubit; să unse, să îngraşă, să lăţi, şi părăsi pre Dumnezău, Cela ce l-au făcut pre el, şi să osibi de la Dumnezău, mîntuitoriul lui. –’Mă scîrbiră pre striini, întru urîciunele lor M-au amărît pre Mine’.-  Au jîrtvuit dradlor, şi nu lui Dumnezău, la dumnezăi carii n-au ştiut, noi şi proaspeţi, au venit, pre carii n-au ştiut părinţii lor.  Pre Dumnezău, Cela ce te-au născut, ai părăsit şi ai uitat pre Dumnezău, Cela ce te hraneaşte.  Şi văzu Domnul şi rîvni şi Să scîrbi pentru urgia fiilor lor şi featelor  Şi zise: ’Intoarce-voiu de cătră ei faţa Mea şi voiu arăta ce va fi lor la cea de apoi, căce neam întortu iaste, fii la cărei nu iaste credinţă întru ei.  Ei M-au rîvnit pre Mine nu ca pre Dumnezău, M-au scîrbit cu chipurile lor; şi Eu voiu rîvni pre ei nu ca pre limbă, pre limbă fără minte voiu urgisi pre ei. Căce foc s-au aţîţat dentru mînia Mea: va arde pînă în iadul cel mai de jos, va mînca de tot pămîntul şi rodurile lui, va arde temeliile munţilor.  Aduna-voiu la ei reale şi săgeţile [151] Meale le voiu săvîrşi la ei. Topindu-să cu foame şi cu mîncare de pasări şi deşălare denapoi nevindecată  dinţi de jîganii voiu trimite la ei cu mînie, care-i trag pre pămînt Den afară-i va desfeciori sabie, şi den cămări frica, tinerel cu fecioara, sugătoriu cu cel aşăzat bătrîn’. Zis-am: ’Sămăna-i-voiu pre ei şi voiu potoli dentru oameni pomenirea lor’. Fără numai pentru urgia vrăjmaşilor, pentru ca să nu-ş lungească anii şi pentru ca să nu să puie deasupră-le vrăjmaşii, nice să zică: ’Mîna noastră înaltă, şi nu Domnul, au făcut toate aceastea’. Căce limbă ce ş-au pierdut sfatul iaste şi nu iaste întru ei ştiinţă; n-au gîndit să să priceapă.  Aceastea să le priimească la viitoriul an. Cum va goni unul pre o mie şi doi vor muta zeci de mii, să nu Dumnezău i-au vîndut pre ei şi Domnul i-au dat pre ei?  Căce nu iaste Dumnezăul nostru ca dumnezeii lor, iară vrăjmaşii noştri n-au minte. Pentru că den via Sodomului, via lor, şi viţa lor, de la Gomor; strugurul lor, strugur de hiare, poamă de amărăciune lor.  Mînia balaurilor, vinul lor, şi mînia aspidelor nevindecată. Nu aceastea, iată, s-au adunat lîngă Mine şi s-au pecetluit întru comoarăle Meale? întru ziua izbîndirii voiu răsplăti în vreamea cînd va greşi piciorul lor; căce aproape iaste ziua peririi lor şi iaste de faţă gata voao. Căce va judeca Domnul pre norodul Său şi pre robii Lui Să va îmblînzi, căce au văzut pre ei slobănogiţi şi lipsiţi întru dodeiale şi părăsiţi. Şi zise Domnul: ’Unde-s dumnezeii lor pre carii nădejduia pre ei, Cărora seul jîrtvelor lor mîncaţi şi beaţi vinul turnărilor lor? Scoale-să şi vă ajutorească voao şi să să facă voao acoperituri. Vedeţi, vedeţi că Eu sînt şi nu iaste Dumnezău altul fără de Mine; Eu voiu ucide şi voiu face a trăi, lovi-voiu şi Eu voiu tămădui, şi nu iaste carele va scoate dentru mîinele Meale! Căce voiu rădica în ceriu mîna Mea şi Mă voiu jura cu direapta Mea şi voiu grăi: Trăiescu Eu întru veaci!’ Căce voiu ascuţi ca fulgerul sabia Mea şi să va ţinea de judecăţi nuna Mea şi voiu răsplăti caznă vrăjmaşilor, şi celor ce urăscu pre Mine voiu răsplăti. Voiu îmbăta săgeţile Meale de sînge şi sabia Mea va mînca carne den sînge de stîrvuri şi a robimei, den capul boiarilor Timbiter.’ Veseliţi-vă, ceriuri, împreună cu El şi să să închine Lui toţi îngerii lui Dumnezău. Veseliţi-vă, limbi, împreună cu norodul Lui şi să să întărească Lui toţi fiii lui Dumnezău, căce sîngele fiilor Lui izbîndeaşte şi va izbîndi şi va răsplăti judecată vrăjmaşilor lui şi celor ce urăscu pre El va răsplăti şi va curaţi Domnul pămîntul norodului Său. Şi au scris Moisi dntarea aceasta întru ziua aceaea şi au învăţatu-o pre ea pre fiii lui Israil,  Şi întră Moisi cătră norodu şi au grăit toate cuvintele legii aceştiia la urechile norodului, el şi Iisus ă lui Navi.  Şi au săvîrşit Moisi grăind cuvintele aceastea toate la tot Israilul. Şi zise cătră ei: „Luaţi-vă aminte cu inima voastră preste toate cuvintele aceastea carele eu mărturisescu voao astăzi, carele  le  veţi  porunci  fiilor  voştri, să păzească şi să facă toate cuvintele legii aceştiia;  Că nu cu vînt deşărt acesta e voao, căce acesta e viaţa voastră şi pentru cuvîntul acesta veţi îndelunga zilele pre pămîntul carele voi treaceţi acolo Iordanul, să moşteniţi pre dînsul”.  Şi grăi Domnul lui Moisi întru ziua aceasta, zicînd:  „Sui-te în muntele Avarim, care iaste în pămîntul Moav, de spre faţa  Ierehonului,  şi  vezi  pre pămîntul Hanaan, carele Eu dau fiilor lui Israil întru ţineare  Şi mori acolo întru muntele la carele te sui şi te vei adaoge cătră norodul tău, în ce chip au murit Aaron, fratele tău, în muntele Oruluij şi s-au adaos lîngă norodul lui,  Pentru căce n-aţ ascultat cuvîntul Mieu întru fiii lui Israil pre Apa Pricii, Cadis, întru pustiiul Sin, pentru căce nu M-aţi sfinţit pre Mine întru fiii lui Israil.  Căce dempotrivă vei vedea pămîntul, şi acolo nu vei întră”.

CAP XXXIII

      Şi aceasta e blagoslovenia carea au blagoslovit Moisi, omul lui Dumnezău, pre fiii lui Israil mai nainte de moartea lui şi au zis:  „Domnul den Sion au venit şi S-au ivit de la Siir noao şi au sîrguit den muntele Faran cu zeci de mii de sfinţiri, den direapta Lui îngeri, îngeri împreună cu El.  Şi au cruţat norodul Său. Şi toţi sfinţiţii supt mînile Tale şi acestea supt Tine sînt. Şi au priimit dentru cuvintele Lui leage,  Carea au poruncit noao Moisi şi moştenirea adunării lui Iacov.  Şi va fi întru cel iubit boiaren, adunîndu-să boiari noroadelor împreună cu neamurile lui Israil. Să trăiască Ruvim. să nu moară, şi Simeon fie mult întru număr!”  Şi aceasta - Iuda: „Ascultă, Doamne, glasul Iudii şi la norodul lui între înlăuntru; mînile lui vor osăbi pre el şi ajutoriu dentru vrăjmaşii lui vei fi”.  Şi lui Levi zise: „Daţi lui Levi arătările lui şi adevărul lui la omul cel sfint pre carele au ispitit pre el cu ispită l-au batjocorit pre el la Apa Pricii.  Cela ce zice tătîni-său şi mîni-sa: ’Nu te-am văzut pre tine’, şi pre fraţii lui nu i-au cunoscut şi pre feciorii n-au ştiut. Au păzit cuvintele Tale şi făgăduinţa Ta [152] au cruţatu-o. Vor arăta direptăţile Tale lui Iacov şi leagea Ta lui Izrail; vor pune deasupra tîmîîe întru urgia Ta, pururea preste jîrtîvnicul Tău. Blagosloveaşte, Doamne, virtutea lui şi faptele mînilor lui priimeaşte; bate mijlocul vrăjmaşilor lui celora ce să scoală asupra lui şi cei ce-l urăscu pre el să nu să scoale. Şi lui Veniamin au zis: „Iubit de Domnul, nădejduind va lăcui, şi Dumnezeu umbreaşte preste dînsul toate zilele şi întru mijlocul umerelor lui au odihnit”. Şi lui Iosif au zis: „Den blagoslovenia Domnului, pămîntul lui, den ceasurile ceriului şi roaoi, şi den fără-de-fundul izvoarălor den jos, Şi după ceasul roadelor întoarcerilor soarelui şi dempreunările lunilor, Şi den vîrful începăturii munţilor şi den vîrfu de dealuri pururea curatoare. Şi după ceasul plinirii pămîntului. Şi ceale priimite Celuia ce S-au ivit întru rug să vie pre capul lui Iosif şi pre creaştet, slăvindu-să întru fraţi. Dentîiu născut a taurului - frumuseaţea lui, coarne de inorod - coarnele lui; cu eale limbi va împunge odată pînă la marginile pămîntului: aceastea sînt zecile de mii ale lui Efrem şi aceastea sînt miile lui Manasi”. Şi lui Zavulon au zis: „Veseleaşte-te, Zavuloane, întru ieşirea ta şi Isahar întru lăcuinţele lui. Limbi vor surpa şi vă veţ chema acolo şi veţ jîrtvui acolo jîrtvă a direptăţii, căci avuţia mării te va suge pre tine şi neguţătorie de la limbi ce lăcuiescu pre lîngă mare”. Şi lui Gadu zise: „Blagoslovit lărgindu-se Gad, ca un leu s-au odihnit, sfărîmînd braţ şi boiarin. Şi au văzut începătura lui, căci acolo s-au împărţit pămîntul boiarinilor, adunaţi fiind împreună cu căpeteniile norodului, direptate Domnul au făcut şi judecata Lui cu Izrail”.  Şi lui Dan au zis: „Dan, puiu de leu şi va sări de la Vasan. Şi lui Neftalim zise: „Neftalim, saturare priimită şi să să sature de blagoslovenie de la Domnul; marea şi amiazăzi va moşteni”. Şi lui Asir zise: „Blagoslovit dentru feciori Asir, şi va fi priimit fraţilor lui; va întinge în untdelemnu piciorul lui.  Fier şi aramă ciobota lui va fi, şi ca zilele tale, puterea ta”. Nu iaste ca Dumnezăul celui iubit! Cela ce Să suie preste ceriu, - ajutoriu ţie, şi Cel preacuvios a întăriturii. Şi te va acoperi a lui Dumnezău începătură, şi supt virtutea braţurilor ce cură pururea, şi va goni den naintea feaţii tale pre vrăjmaş, zicînd: ’Pieri!’ Şi va lăcui Izrail singur nădejduind pre pămîntul lui Iacov preste grîu şi vin, şi ceriul lui - noros cu roua, Fericit eşti, Izraile! Cine e aseamene ţie, norod mîntuit de Domnul? Va sprejeni autoriul tău, şi sabia, fala ta! Şi te vor minţi vrăjmaşii tăi, şi tu preste cerbicea lor vei călca.

CAP XXXIV

      Şi să sui Moisi de la Aravoth Moav pre muntele Moav, pre vîrful lui Fazga, carea iaste de cătră faţa Ieriho, şi i-au arătat lui Domnul tot pămîntul lui Galaad pînă la Dan,  Şi tot pămîntul lui Neftalim şi tot pămîntul lui Efrem şi lui Manasi şi tot pămîntul Iudei, pînă la marea cea de apoi,  Şi pustiiul şi premprejurile locurilor Ieriho, cetatea unicilor, pînă la Sigor.  Şi zise Domnul cătră Moisi: „Acesta e pămîntul carele am jurat lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov, zicînd: Semenţiei voastre voiu da pre el’, şi am arătat pre el ochilor tăi, şi acolo nu vei întră!”  Şi au murit acolo Moisi, robul Domnului, în pămîntul Moav, pren cuvîntul Domnului;  Şi l-au îngropat pre el în pămîntul Moav, aproape de casa lui Fogor. Şi nu ştie nimenea grobniţa lui pînă în ziua de astăzi.  Iară Moisi era de 120 de ani cînd au murit el; nu s-au întunecat ochii lui, nice s-au stricat buzele lui.  Şi au plîns fiii lui Izrail pre Moisi în Aravoth Moav, la Iordan, despre Ieriho, 30 de zile, şi s-au săvîrşit zilele jalii plîngerii lui Moisi.  Şi Isus, feciorul lui Navi, s-au împlut de duh de priceapere, pentru că au pus Moisi mîinile lui pre el. Şi au ascultat pre el fiii lui Israil, şi au făcut în ce chip au poruncit Domnul lui Moisi.  Şi nu s-au mai sculat încă  proroc întru Israil ca Moisi, pre carele au conoscut Domnul lui faţă cătră faţă,  întru toate seamnele şi minunile pre carele au trimis pre el Domnul să le facă pre eale întru pămîntul Eghipetului, lui Farao şi slugilor lui şi pămîntului lui, Şi minunile ceale mari şi toată mîna cea tare carele au făcut Moisi înaintea a tot Israilul.

IISUS NAVI	

CAP I

      Şi fu după moartea lui Moisi, robul Domnului, şi zise Domnul lui Iisus, feciorul lui Navi, slugii lui Moisi, zicînd: „Moisi, sluga Mea, au murit. Dirept aceaea, sculîndu-te, treci Iordanul tu şi tot nărodul acesta, la  pămîntul carele Eu dau lor. Tot locul pre carele veţ sui cu urma picoarelor voastre, voao vă-l voiu da pre dînsul, în ce chip am grăit lui  Moisi: Pustiiul şi Andilivanul pînă la rîul cel mare, rîul Efrathului, şi pînă la marea cea de apoi, despre apusul soarelui, vor fi hotarăle  voastre. Şi nu va sta om împotrivă înaintea voastră, în toate zilele vieţii tale, şi în ce chip eram cu Moisi, aşa voiu fi şi cu tine, şi nu te voiu lăsa, nici nu te voiu treace cu vedearea. întăreaşte-te şi te vitejaşte, pentru că tu vei împărţi nărodului acestuia pămîntul carele am jurat părinţilor voştri să le dau  lor. Întăreaşte-te dară, şi te vitejaşte foarte, să păzeşti şi să faci după cum au poruncit Moisi, sluga Mea, şi să nu te abaţi de la ei în direapta au în stînga, pentru ca să pricepi întru toate carele vei face. Şi nu să va lipsi Cartea legii aceştiia den rostul tău, şi vei cugeta întru dînsa ziua şi noaptea, pentru ca să pricepi să faci toate ceale scrise, cîd atuncea te vei îndirepta, şi vei îndirepta caile tale,  şi atuncea vei priceape. Iată că-ţ poruncescu ţie: întăreaşte-te şi te vitejaşte, să nu te spăimîntezi, nici să te spari, căce cu tine e Domnul Dumnezeul tău, la toate, oriunde vei mearge”.  Şi au poruncit Iisus cărturarilor nărodului, zicînd:  „Intraţi pren mijlocul taberei  nărodului  şi  poruncit nărodului, zicînd: ’Gătit de mîncat, ca, încă trei zile, voi veţi treace Iordanul acesta, întrîndu să apucat pămîntul carele Domnul Dumnezeul vostru dă voao!'“ Şi lui Ruvin, şi lui Gad, şi la jumătate  de  fealiul  lui  Manasii, zise Iisus: „Aduceţi-vă aminte de cuvîntul Domnului, carele au poruncit voao Moisi, robul Domnului, zicînd: ’Domnul Dumnezeul vostru v-au odihnit pre voi şi v-au dat voao pămîntul acesta’. Fămeile voastre şi copiii voştri şi dobitoacele voastre lăcuiască în pămîntul care au dat voao, iară voi veţ treace sprinteni mai înainte decît fraţii voştri, tot cela ce poate, şi vă veţ bate împreună cu ei Pînă unde va odihni Domnul Dumnezeul vostru pre fraţii voştri, ca şi pre voi, şi vor moşteni acestea  pămîntul  carele  Domnul Dumnezeul nostru dă lor şi veţ mearge fieştecarele la moştenirea lui care au dat voao Moisi decindea de Iordan,despre răsărita soarelui”.  Şi răspunzîndu lui Iisus, ziseră: „Toate cîte vei porunci noao vom face şi la tot locul unde ne vei trimite pre noi vom mearge.  După toate cîte am ascultat pre Moisi, vom asculta pre tine, numai fie Domnul Dumnezeul nostru împreună cu tine, în ce chip era cu Moisi.  Iară omul carele nu te va asculta şi carele nu va auzi cuvintele tale după cum vei porunci lui, să moară, numai întăreaşte-te şi te vitejaşte”.

CAPII

      Şi au trimis Iisus, feciorul lui Navi. De la Sattin doi tineri să iscodească, zicîndu: „Suiţi-vă şi vedeţi pămîntul şi pre Ieriho!” Şi mergîndu cei doi tineri, veniră la Ieriho şi întrară la casă de fămeaie curvă, cariia numele Raav, şi odihniră acolo.  Şi să spuse împăratului de Ieriho: „Iată, oamenii au întrat aicea dentru fiii lui Israil ca să se iscodească pămîntul”. Şi au tremis împăratul Ierihonului şi au zis cătră Raav zicîndu: „Scoate pre oamenii pre ceia ce au întrat în casa ta noaptea, pentru căci au venit să iscodească pămîntul”.  Şi luînd muiarea pre cei doi oameni, au ascunsu pre ei, şi zise cătră ei zicînd: „întrat-au la mine oameni şi nu ştiu de unde era.  Şi cînd să închidea poarta la întunearec, oamenii au ieşit; nu ştiu unde s-au dus, goniţi dupre dînşu de-i veţi ajunge pre ei”.  Şi ea sui pre ei în podul casii şi i-au ascunsu pre ei în znopi de in gătit ei deasupra casii.  Şi oamenii goniră dupe dînşii calea ceaea despre Iordan, pre la trecători, şi poarta s-au închis.  Şi fu după ce au ieşit ceia ce goniia după dînşii, şi ei mai înainte decît a dormi ei, şi ea s-au suit cătră ei deasupra casii şi zise cătră ei:  „Ştiu cum au dat Domnul pămîntul voao, pentru căci au căzut frica voastră pre noi, şi au căzut toţi ceia ce lăcuiesc pămîntul de cătră voi,  Pentru că am auzit cum au uscat Domnul Dumnăzău Marea Roşie de cătră faţa voastră cînd ieşiiaţi de la pămîntul Eghipetului şi cîte aţi făcut la cei doi împăraţi ai amoreilor carii era decindea de Iordan, lui Sion şi lui Og, pre carii i-aţi surpat de tot pre ei.  Şi auzind noi, ne-am turburat cu inima noastră şi n-au mai stătut încă duh în nice unul de cătră faţa voastră, căci Domnul Dumnezăul vostru - Dumnezău în ceriu sus şi pre pămînt jos.  Şi acum juraţi mie pre Domnul Dumnezău, căci eu fac voao milă, şi să faciţi şi voi milă întru casa tătîni-mieu, şi daţi mie semnu adevărat  Şi prindeţi vie pre casa tătîni-mieu, şi pre mumă-mea, şi pre fraţii miei, şi [154] pre surorile meale, si toate cîte au ei, si scoateţi sufletul mieu dentru moarte”. Şi ziseră ei oamenii: „Sufletul nostru - pentru voi la moarte”. Şi ea zise: „Şi va fi după ce va da Domnul voao cetatea, faciţi cătră mine milă şi adevăr”. Şi i-au slobozit pre ei cu o fune pre fereastră, căci casa ei era la zidu şi în zidu ea lăcuia, şi zise lor: „La munte meargeţi, pentru ca să nu vă în timp ine pre voi ceia ce gonescu, şi vă veţi ascunde acolo trei zile pînă să vor întoarce ceia ce gonescu după voi, şi după aceaea vă veţi duce la calea voastră”. Şi zise cătră ea oamenii: „Nevinovaţi sîntem cu acest jurămînt al tău. Iată, noi vom întră la o parte a cetăţii, şi vei pune semnul, funişoara cea roşie aceasta vei lega la fereastră, pren carea ne-ai pogorît pre noi prentr-însa, iară pre tată-tău şi pre mumă-ta şi pre fraţii tăi şi toată casa tătîni-tău să-i aduni pre dînşii la casa ta. Şi va fi tot carele va ieşi afară den uşa casii tale, vinovat va singuru-ş, iară noi - curaţi cu jurămîntul tău acesta: iară cîţi vor fi împreună cu tine în casa ta, nevinovaţi vom fi de să va atinge mînă de el. Iară de ne va năpăstui pre noi cineva şi va descoperi cuvintele noastre aceastea, vom fi nevinovaţi jurămîntului tău acestuia cu carele ne-ai jurat pre noi”. Şi zise lor: „După cuvîntul vostru, aşa să fie!” Şi i-au trimis pre ei şi s-au dus,  şi  au  legat  semnul  cel  roşu la fereastră. Şi au mers şi au venit la munte şi au aşteptat acolo trei zile pînă s-au întors ceia ce goniia, şi au cercat ceia ce goniia toate căile, şi n-au aflat. Şi s-au întors cei doi tineri şi s-au pogorît den munte şi au trecut la Iisus, fiiul lui Navi, şi au povestit lui cîte li s-au întîmplat lor. Şi zisără cătră Iisus Că: „Au dat Domnul Dumnezăul nostru tot pămîntul în mîna noastră şi s-au spămîntat tot cela ce lăcuiaşte pămîntul acela de cătră noi”.

CAP III

      Şi să mînecă Iisus dimeneaţă şi să rădicară de la Sattin şi veniră pînă la Iordan, el şi toţi fiii lui Israil, şi au poposit acolo mai înainte de trecut. Şi fu după trei zile, au trecut cărturarii  pren tabără  Şi au poruncit norodului, zicînd: „Cînd veţi vedea chivotul făgăduinţii Domnului Dumnezăului vostru şi pe preoţii voştri şi pre leviţi rădicînd pre el, să vă rădicaţi den locurile voastre şi veţi mearge după  dînsul. Insă departe să fie întru mijlocul vostru şi al lui, cîtu doao mii de coţi să staţi, să nu vă apropiaţi de el, pentru ca să ştiţi calea care meargeţi pre ea, pentru căci n-aţi mers  calea de ieri şi de alaltăieri”. Şi zise Iisus norodului: „Curăţiţi-vă de mîine, căci mîine va face Domnul întru voi minuni”.  Şi zise Iisus preoţilor: „Rădicaţi chivotul făgăduinţii Domnului şi meargeţi înaintea norodului!” Şi au rădicat preoţii chivotul făgăduinţii Domnului şi mergea înaintea nărodului.  Şi zise Domnul cătră Iisus: în ziua aceasta încep a te înălţa pre tine denaintea a toţi fiii lui Israil, pentru ca să cunoască cum, în ce chip eram cu Moisi, aşa voiu fi şi cu tine.  Şi porunceaşte preoţilor celora ce rădică chivotul făgăduinţii, zicînd: ’După ce veţi întră pre o parte de apa Iordanului, şi în Iordan veţ sta’“.  Şi zise Iisus fiilor Israil: „Apropiaţi-vă aicea şi ascultat cuvîntul Domnului Dumnezeului vostru, întru aceasta veţ cunoaşte căci Domnul viu întru voi şi surpîndu va surpa de cătră faţa voastră pre hananeu şi pre heteu şi pre ferezeu şi pre eveu şi pre ghergheseu şi pre amoreu şi pre evuseu.  Iată,chivotul făgăduinţei Domnului a tot pămîntul treace Iordanul. Aleageţi-vă voao doisprăzeace oameni dentru  fiii  lui Israil,  unul  den fieştecare feliu. Şi va fi după ce vor sta pe pidoarele preoţilor cărora rădică chivotul făgăduinţii Domnului a tot pămîntul în apa Iordanului, apa Iordanului va lipsi, iară apa cea ce pogoară va sta”.  Şi fu după ce s-au rădicat nărodul den lăcaşurile lor ca să treacă Iordanul, iară preoţii au rădicat chivotul făgăduinţei Domnului mai înainte decît nărodul.  Şi deaca întrară preoţii ceia ce rădica chivotul făgăduinţei Domnului în Iordan, şi picioarele preoţilor celora ce rădica chivotul făgăduinţei Domnului s-au muiat la partea apei Iordanului, iară Iordanul să împlea pre toată matca lui ca în zilele seacerii griului.  Şi statură apele ceale ce cura den sus, statură o închegare, fiind depărtate foarte, foarte, de la Adami cetatea pînă la partea de la Cariathiarirn, iară ceaea ce să pogoriia s-au pogorît la Marea Araviei. Marea Sărilor, pînă s-au firşit de tot.  Şi nărodul sta împotriva Ierihonului, şi statură preoţii ceia ce rădica chivotul făgăduinţei Domnului pre uscat în mijlocul Iordanului, şi toţ fiii lui Israil trecea pre uscat pînă au săvîrşit tot nărodul trecîndu Iordanul.

CAP IV

      Şi de vreame ce au săvîrşit tot nărodul trecînd Iordanul, zise Domnul lui Iisus zicînd:  „Ia oameni doisprăzeace den narodu, cîte un om den tot neamul,  Şi porunceaşte lor, zicîndu: ’Luat voao den mijlocul Iordanului, gata doaosprăzeace pietri, şi pre aceastea  aducîndu-le împreună  cu voi sînguri, veţ pune pre eale în locul taberei [155] voastre unde veţ tăbărî acolo noaptea’“. Şi chemîndu Iisus doisprăzeace oameni den cei slăvit den fiii lui Israil, cîte unul den fieştecare fealiu, zise lor: „Aduceţi înaintea mea înaintea feaţii Domnului, în mijlocul Iordanului, şi, luîndu, să rădice de acolo cîte o piatră fieştecarele pre umerele sale, după numărul  neamurilor fiilor lui Israil, Pentru ca să fie voao aceastea întru sămnu zăcîndu pururea ca, cînd te va întreba feciorul tău mîine, zicînd:  Ce sînt aceastea pietri noao?’, Şi tu vei arăta fiiului tău, zicînd: Căci au lipsit rîul Iordanului de cătră faţa chivotului făgăduinţei Domnului a tot pămîntul, cîndu trecea pre el, şi săcă apa Iordanului’. Şi vor fi voao pietrile aceastea pomenire fiilor lui Israil pînă în  veaci”. Şi au făcut aşa fiii lui Israil, în ce chip au poruncit Domnul lui Iisus, şi luîndu doaosprăzeace pietri den mijlocul Iordanului, în ce chip au poruncit Domnul lui Iisus la săvîrşitul treacerei fiilor lui Israil, şi au adus împreună cu ei la tabără şi au pus pre ei  acolo. Şi au pus Iisus şi alte doaosprăzeace pietri în Iordanul acesta în locul ce s-au făcut cel de supt picioarele preoţilor celora ce rădica chivotul făgăduinţei Domnului, şi sînt acolo pînă în ziua de astăzi. Şi sta preoţii ceia ce rădica chivotul făgăduinţei Domnului în Iordan pînă au săvîrşit Iisus toate cîte au poruncit Domnul lui Iisus ca să spuie nărodului, după toate cîte au poruncit Moisi lui Iisus, şi grăbi nărodul şi trecu. Şi fu după ce au săvîrşit tot nărodul a treace, şi trecu chivotul făgăduinţei Domnului şi preoţii înaintea lor. Şi au trecut fiii lui Ruvin şi fiii lui Gad şi cei jumătate de neamul lui Manasii gătit înaintea fiilor lui Israil, în ce chip au poruncit lor Moisi. Patruzeci de mii sprintine de războiu au trecut înaintea Domnului la bătaie cătră cetatea Iereho, în ziua aceaea au adaos Domnul pre Iisus înaintea a tot neamul lui Israil, şi să temea de el cum să temea de Moisi cîtă vreame trăiia.  Şi zise Domnul lui Iisus zicînd: „Porunceaşte preoţilor celora ce rădică chivotul făgăduinţii mărturiei Domnului să iasă afară den Iordan”. Şi porund Iisus preoţilor, zicînd: „Ieşiţi afară den Iordan!” Şi fu după ce ieşiră preoţii ceia ce rădica chivotul făgăduinţii Domnului den mijlocul Iordanului şi puseră picioarile pre uscat, şi să porni apa Iordanului pre loc şi mergea ca  şi ieri şi alaltăieri pren toată matca. Şi norodul să sui den Iordan la al zeacelea zi al lunii cei dentîiu şi s-au tăbărit fiii lui Israil la Galgala, despre o parte despre răsărita soarelui despre Ieriho.  Şi ceale 12 pietri aceastea carele au 20 luat de la Iordan le-au pus Iisus la Galgala şi au zis cătră fiii lui Israil zicînd:  „Cînd vor întreba pe voi fiii voştri, zicînd: ’Ce sînt pietrile aceastea?’.  Veţi povesti fiilor voştri că pre uscat au trecut Israil Iordanul,  Uscînd Domnul Dumnezăul vostru apa Iordanului pre denaintea lor pînă ce au trecut, în ce chip au făcut Domnul Dumnezăul vostru Marea Roşie, pre carea au uscat-o Domnul Dumnăzăul vostru înaintea voastră pînă ce am trecut,  Pentru ca să conoască toate limbile pămîntului că putearea Domnului tare iaste şi pentru ca voi să vă închinaţi Domnului Dumnezăului vostru în toata vreamea”.

CAP V

       Şi fu după ce au înţeles împăraţii amoreilor, cărei era decindea de Iordan, şi  împăraţii finicii,  carii era lîngă mare, cum au săcat Domnul Dumnezău rîul lui Iordan denaintea fiilor lui Israil cînd au trecut ei, şi li să pogoriră cugetele lor şi să cutremurară şi nu era întru ei nici o înţelepciune de cătră faţa fiilor lui Israil. Iară supt aceasta vreame, zise Domnul lui Iisus: „Fă ţie cuţite de piatră, den piatra colţurată, şi, şăzîd, obrezuiaşte pre fiii lui Israil de al doilea rînd”.  Şi-ş făcu lui Iisus cuţite de piatră ascuţite la margine şi au obrezuit pre fiii lui Israil la locul ce să cheamă Dealul Neobrezuiţilor-la-margine.  Iară în ce chip au curăţit Iisus pre fiii lui Israil, cîţi oarecînd s-au născut pre cale şi cîţi oarecînd au fost neobrezuiţi den ceia ce au ieşit de la Eghipet, pre toţi acestea au obrezuit Iisus.  Pentru că 40 şi 2 de ani s-au învîrtit Israil în pustia Magdaritului, pentru aceaea neobrezuiţi era cei mai mulţi dentru dînşii, den cei de războiu, den ceia ce au ieşit den pămîntul Eghipetului, Cărei, neascultînd poruncile Domnului Dumnezău, cărora au şi orînduind Domnul lor ca să nu vază ei pămîntul carele au jurat Domnul părinţilor lor să dea noao pămînt care cură lapte şi miare.  Şi pentru acestea au pus la loc pre fiii lor pre carii Iisus i-au obrezuit, pentru că acoperiţi era la margine, căci s-au născut ei pre cale, neobrezuiţi. Şi obrezîndu-i-se toată limba, linişte avea acolo, şăzînd în tabără pînă s-au vendecat.  Şi zise Domnul lui Iisus: „în ziua de astăzi am rădicat ponosul Eghipetului de la voi”. Şi numi numele locului aceluia Galgala pînă în ziua de astăzi.  Şi să tăbărîră fiii lui Israil la Galgala, şi făcură fiii lui Israil Pastile în 14 zile a lunii, de cu sară, de cătră apusul Ieriho la cîmpu.  Şi au mîncat den grîul pămîntului a doua zi de Paşte azime şi noua.  în ziua [156] Iisus Navi aceasta lipsi muia a doua zi după ce au mîncat ei den grîul pămîntului şi nu mai era fiilor lui Izrail mană ai au luat Ţara Finirilor în anul acela. Şi fu cînd era Iisus la Ierihon, şi căutînd cu ochii lui văzu un om stînd înaintea lui şi sabia lui goală în mîna lui, şi apropiindu-se Iisus.zise lui: „Al nostru eşti, au dentru vrăjmaş?” Iară cela zise lui: „Eu, mai marele voievod puterii Domnului, acuma am venit”. Şi Iisus au căzut pre faţa lui la pămînt şi să închină lui şi zise: „Stăpîne, ce porunceşti robului tău?” Şi zise voievodul Domnului cătră Iisus: „Dezleagă încălţămintea de la picioarele tale, pentru că Jocul pre carele tu stai preste el sfint iaste”. Şi făcu Iisus aşa.

CAP VI

 	Şi Ieriho, încuiată şi întărită de cătră faţa fiilor lui Izrail, şi nimeni nu ieşiia dentr-însa, nice intra înlăuntru. Şi zise Domnul cătră Iisus: „Iată, Eu dau ţie supt mîna ta Ierihonul şi pre împăratul ei care iaste într-însa, tare în vîrtute. Şi încunjuraţ cetatea toţi oamenii de războiu împrejurul cetăţii o dată; aşa să faceţi  6 zile. Şi 7 preoţi vor lua 7 buciune al lui Iovii înaintea chivotului, şi în ziua a şaptea veţ mcunjura cetatea de 7 ori, şi preoţii vor  buciuna cu buciunii, Şi va fi după ce veţ trîmbiţa cu trîmbiţa lui Iovii, auzind voi glasul buciunului, să strige tot norodul şi, strigînd ei, vor cădea singure zidurile cetăţii şi va întră tot nărodul cela ce s-au pornit, fieştecarele  după faţă-ş, în cetate”. Şi întră Iisus, fiiul lui Navi, cătră preoţi şi zise lor: „Luaţi chivotul făgăduinţii şi 7 preoţi vor lua 7 buciune ale  lui Iovii den faţa chivotului Domnului”. Şi zise lor zicînd: „Poruncit nărodului să umble premprejur şi să încunjure cetatea şi cei de războiu să meargă pe aproape,înarmat, înaintea Domnului”. Şi fu după ce zise Iisus cătră norod: „Şi 7 preoţi avînd 7 trimbiţe sfinte să treacă aşijderea înaintea Domnului, meargă pe aproape şi să trîmbiteaze tare, şi chivotul făgăduinţii Domnului meargă pre  urmă, Iară cei de războiu să meargă pe aproape înainte, şi preoţii trîmbiţînd cu buciunele, şi cei den coada oştii denapoia chivotului făgăduinţii Domnului, mergînd şi trîmbiţînd cu budunele”, Iară norodului porunci Iisus, zicînd: „Nu strigat, nice să auză nime glasul vostru, nu va treace den rostul vostru cuvînt pînă la ziua ce El va porunci să strigaţi, şi atuncea strigaţi”. Şi umblînd împrejur chivotul făgăduinţii lui Dumnezeu cetatea pemprejur, îndată să duse la tabără şi rămase acolo.  Şi în ziua a doua să sculă Iisus dimeneaţă şi ridicară preoţii chivotul făgăduinţii Domnului.  Şi cei 7 preoţi carii purta ceale 7 trimbiţe mergea pe aproape înaintea Domnului, şi preoţii au trimbiţat cu trîmbiţele, şi ceaealaltă gloată toată şi cei de războiu mergea după aceia, şi ceaealaltă gloată, dendărătul chivotului făgăduinţii Domnului, mergînd şi trîmbiţînd cu buciunele, şi preoţii au trimbiţat cu trîmbiţele ceale de cornurl  Şi ceaealaltă gloată au încunjuraţ cetatea în ziua a doua pe aproape, şi să duse iarăş la tabără; aşa făcu în 6 zile.  Şi fu în ziua a şaptea, să sculară foarte de demeneaţă şi au încunjuraţ cetatea după judecata aceasta: de 7 ori numai în ziua aceaea au încunjuraţ cetatea de 7 ori.  Şi fu la încunjurarea a şaptea, au trîmbiţat preoţii cu trîmbiţele, şi zise Iisus cătră fiii lui Israil: „Strigaţi, pentru că au dat voao Domnul cetatea.  Şi va fi cetatea aceasta anathema, ea şi toate cîte sînt într-însa, Domnului puterilor, fără numai pre Raav curva să o cruţaţi, pre dînsa şi toate cîte sînt în casa ei, pentru căci au ascuns pre solii carii i-am trimis.  Iară voi feriţi-vă foarte de anathema, pentru ca să nu vă aduceţi aminte să luaţi voi den anathema, şi veţ face tabăra fiilor lui Israil anathema şi ne veţ surpa pre noi.  Şi tot argintul şi aurul şi toată arama şi hierul, sfint va fi Domnului, la visteria Domnului se va aduce înlăuntru”.  Şi chiuiră norodul şi trimbi ţară cu trîmbiţele preoţii, şi deca auzi norodul glasul trîmbiţelor, au chiuit tot norodul cu chiot mare şi tare, şi au căzut tot zidul dupe-mprejur şi să sui tot norodul, fieştecarele în cetate  în preajma lui, şi au luat cetatea.  Şi o anathematisi pre ea Iisus şi pre cîte era în cetate, den bărbat pînă în fămeaie, den tînăr şi pînă la bătrîn, şi pînă la viţel, şi pînă la oaie, şi înjugătoriu, întru ascuţitul săbiei.  Şi celor doi tineri ce au iscodit pămîntul zise Iisus: „Intraţi la casa muierii curvei şi o scoateţ pre ea de acolo şi toate cîte sînt ale ei, în ce chip aţ jurat ei”.  Şi au întrat cei doi tineri ceia ce au iscodit cetatea în casa muierii şi au scos pre Raav curva şi pre tatăl ei şi pre muma ei şi pre frapa ei şi toată rudenia ei şi toate cîte era la ea, şi au pus-o pre ea afară den tabăra lu Israil.  Şi cetatea au ars cu foc cu toate cîte era într-însa, afară den argint şi aur şi den toată arama şi hierul - au dat la Casa Domnului, să să aducă Domnului.  Şi pre Raav curva şi toată casa ei cea de moşie şi toate ale ei le-au luat vii Iisus şi au lăcuit întru Israil pînă în ziua de astăzi, pentru căci au ascuns pre ceia ce au iscodit, pre carii i-au trimis Iisus să iscodească Ierihonul. [157] Şi jură Iisus a ziua aceaea înaintea Domnului, zicînd: „Blestemat omul înaintea Domnului, carele va rîdica şi va zidi cetatea aceaea Ierihonul, întru cel dentîiu al lui născut va pune temelia ei, şi întru cel mai mic al lui va pune porţile ei”. Şi aşa au făcut Azan cel de la Vethil întru Aviron, cel dentîiu al lui născut, au pus temelia ei, şi întru cel mai mic ce au scăpat au pus porţile ei.  Şi era Domnul cu Iisus, şi era numele lui preste tot.

CAP VII

      Şi au greşit fiii lui Israil greşală mare, şi au osebit de la anathema, şi au luat Ahar, feciorul lui Harmi, feciorul lui Zamvri, feciorul lui Zara, den neamul  Iudei, de la anathema, şi S-au mîniat Domnul cu urgie pre fiii lui Israil. Şi au trimis Esus oameni de la Ierihon la Ghe, carea iaste despre Vithavi cătră răsăritul lui Vethil, şi zise lor zicînd: „Suindu-vă, iscodit pămîntul! “Şi s-au suit oamenii şi au iscodit pre Ghe.  Şi s-au întors cătră Iisus şi au zis cătră el: „Să nu se suie tot norodul, fără numai ca la 2 000 sau 3 000 de oameni să să suie şi să bată cetatea; să nu duci acolo tot norodul, pentru că  puţini sînt”. Şi să suiră den norod acolo ca vreo 3 000 de oameni şi au fugit de cătră faţa  oamenilor Ghe. Şi au ucis dentru dînşii oamenii den Ghe ca vreo 36 de oameni, şi au gonit pre ei de la poartă pînă i-au înfrînt pre ei la vale, şi să spămîntă inima norodului şi să  făcu ca o apă. Şi-ş rupse Iisus hainele lui şi căzu Isus pre pămînt preste faţa lui înaintea Domnului pînă în sară, el şi cei bătrîni ai lui  Israil, şi au pus ţarină pre capetele lor. Şi zise Iisus: „Rogu-mă, Doamne, Doamne, pentru căce au trecut robul tău nărodul acesta preste Iordan, ca să-l dai pre el amoreului ca să piarză pre noi? Şi de-am fi rămas şi să fim lăcuit lîngă Iordan întru mine,  Doamne: Şi ce voiu zice, în vreame ce au întors Israil grumazii înaintea vrăjmaşului  lui? Şi auzind hananeul şi toţi ceia ce lăcuiescu pămîntul, ne vor încunjura pre noi şi ne vor fărîma de pe pămînt, şi ce vei face numelui Tău celui mare?” Şi zise Domnul cătră Iisus: „Scoală-te, pentru căci aceasta tu ai căzut preste faţa ta? Greşit-au norodul şi au călcat făgăduinţa Mea carea am pus cătră ei şi au luat den anathema, şi furînd au menţit şi au pus întru vasele lor. Şi nu vor putea fiii lui Israil să stea înaintea feaţii vrăjmaşilor lor, grumazii vor întoarce înaintea vrăjmaşilor lor, căci s-au făcut anathema, nu voiu mai adaoge încă a fi împreună cu voi de nu veţ rîdica anathema dentru voi singuri. Sculîndu-te, curăţeaşte norodul şi le zi:’Curăţiţi-vă pre mîine, căci aceastea zice Domnul Dumnezeul lui Israil:’Anathema iaste întru voi, Israil! Nu veţi putea să staţi împotriva vrăjmaşilor voştri pînă veţi rădica anathema dentru voi singuri.  Şi să vă stringeţi toţi dimineaţă după fealiuri, şi va fi feliul carele va arăta Domnul, veţi aduce după noroade, şi norodul carele va arăta Domnul veţi aduce după casă, şi casa care va arăta Domnul veţi aduce după ora.  Şi carele să va arăta întru anathema să să arză cu focu, şi toate cîte sînt ale lui, căce că au călcat făgăduinţa Domnului şi au făcut fărădeleage întru Israil’“.  Şi mînecă Iisus dimeneaţă şi aduse norodul după neamurile lui şi să arătă feliul Iudei.  Şi să aduse după noroduri şi să arătă norodul lui Zar ai. şi să aduse norodul lui Zarai după case şi să arătă casa lui Zamvri. Şi să aduse casa lui după bărbat şi să arătă Ahar, feciorul lui Harmi, feciorul lui Zamdi, feciorul lui Zara, den feliul Iudei.  Şi zise Iisus lui Ahar: „Fătul mieu, dă mărire Domnului Dumnezăului lui Israil astăzi şi dă Lui ispovedania şi povesteaşte mie ce ai făcut, şi să nu ascunzi de cătră mine.”  Şi răspunse Ahar lui Iisus şi zise: „Adevărat, eu am greşit înaintea Domnului Dumnezeului lui Israil, aşa şi aşa am făcut”  Văzut-am la pradă o îmbrăcăminte împistrită bună şi 200 de didrahme de argint şi o limbă de aur, cincizeci de didrahme trasul ei, şi, pohtindu pre eale, am luat şi, iată, aceastea sînt ascunse în pămîntu în cortul mieu, şi argintul iaste ascunsu supt dînsăle”.  Şi trimise Iisus slugi şi alergară la cortu la tabără, şi aceastea era ascunse în cortul lui, şi argintul supt dînsele.  Şi le-au scos pre aceastea den cortu şi le-au adus pre eale cătră Iisus şi cătră toţi bătrînii lui Israil şi le-au pus pre eale înaintea Domnului.  Şi luo Iisus pre Ahar, feciorul lui Zara, şi argintul şi îmbrăcămintea şi limba cea de aur, şi pre feciorii lui şi featele lui, şi viţeii lui, şi înjugîtorii lui, şi oile lui, şi cortu! lui, şi toate unealtele lui, şi tot Israilul împreună cu el, şi-l suiră pre el la Emecahor.  Şi zise Iisus cătră Ahar: „Căce ne-ai surpat pre noi? Surpe-te de tot Domnul în ce chip şi astăzi”. Şi-l ucisără pre el cu pietri tot Israilul, şi le arseră pre eale cu foc, şi uciseră pre ei cu pietri.  Şi puseră pre el grămadă de pietri mare, pînă în ziua de astăzi, şi s-au potolit Domnul de mînia urgiii Lui; pentru aceaea au numit pre aceaea „Emecahor”, pînă în ziua de astăzi. [158]

CAP VIII

      Şi zise Domnul cătră Iisus: „Să nu te temi,  nice să  te  spămîntezi; ia împreuna cu tine pre toţi bărbaţii cei de războiu şi, sculîndu-te, pasă la Ghe; iată că am dat în mînile tale pre împăratul den Ghe, si pre norodul lui, şi cetatea lui, şi pămîntul lui.  Şi vei face pre Ghei şi împăratului ei în ce chip ai făcut Ierehonului şi împăratului lui, şi prada ei şi dobitoacele ei vei prăda ţie, şi pune ţie strajă cetăţii dendărătul ei”. Şi să sculă Iisus şi tot norodul cel de războiu ca să să suie la Ghe, şi au ales Iisus 30 000 de oameni tari în vîrtute şi i-au trimis pre ei noaptea şl le-au poruncit lor, zicînd:  „Căutaţi voi, ascundeţi-vă dendărătul cetăţii, nu vă duceţi departe de cetate foarte, şi veţi fi  toţi gata. Şi eu şi tot norodul carele iaste împreună cu mine ne vom apropia cătră cetate; şi va fi după ce vor ieşi ceia ce lăcuiescu în Ghe întru întîmpinarea noastră ca şi intim, şi vom fugi den naintea feaţii  lor. Şi după ce vor ieşi denapoia noastră, îi vom trage pre ei de la cetate şi vor zice: ’Fug acestea de cătră faţa noastră în ce chip şi mai  nainte’. Şi vom fugi de cătră ei, iară voi vă veţi scula den pîndeală şi veţi întră în cetate şi veţi fărîma cetatea şi o va da pre ea Domnul  Dumnezăul nostru în mînile noastre. Şi va fi după ce veţi lua cetatea, o veţi arde pre dînsa cu focu; după cuvîntul acesta să faceţi,  iată, poruncescu voao!” Şi i-au trimis pre ei Iisus şi au mersu la ascunsoare şi au şăzut între mijlocul lui Vethil şi între mijlocul Ghe, de la marea Gheii, şi au mas Iisus noaptea aceaea în mijlocul norodului. Şi mînecîndu dimeneaţă Iisus, au socotit norodul şi s-au suit el şi cei mai bătrîni ai lui Israil despre faţa nărodul ui asupra Gheii, şi tot nărodul cel de războiu împreuna cu el s-au suit Şi mergînd, au venit den preajma cetăţii despre răsărit, şi pînditorii cetăţii - despre mare, şi s-au tăbărit de cătră miazănoapte la Ghe şi valea tatre nujlocul lui şi a Gheii. Şi au luat vreo 5 000 de oameni şi i-au pus pre ei de pază între mijlocul Vethil şi a Gheii, marea Gheii. Şi puse nărodul toată tabăra carea era de cătră miazănoapte cetăţii, şi marginele ei la marea cetăţii, şi mearse Iisus în noaptea aceaea în nujlocul vîri. Şi fu după ce văzu împăratul Gheii, şi sîrgui şi mînecă şi ieşîră oamenii cetăţii întru întimpinarea lor dirept la războiu, el şi tot nărodul lui, la vreame, de cătră faţa ascunşilor, şi el nu ştiia  că  ascuns  sînt  lui dendărătul cetăţii.  Şi văzu şi să deade în laturi şi tot nărodul de cătră faţa lor şi fugi calea pustnului.  Şi să întări tot nărodul a goni dendărătul lor ai goniră dendărătul fiilor lui Israil.  Şi ei să depărtară de cetate, n-au rămas nimeni în Ghei şi în Vethil carele n-au gonit dendărătul lui Israil, şi lăsară cetatea deschisă şi goniră dendărătul lui Israil.  Şi zise Domnul cătră Iisus: „întinde mîna ta cu darda care iaste în mîna ta asupra cetăţii, pentru că întru mîinele tale am datu-o pre ea, şi ascunşii să vor scula degrabă den locul lor”. Şi-ş rădică Iisus mîna lui cu darda asupra cetăţii.  Şi ascunşii s-au sculat degrabă den locul lor şi ieşiră cînd întinse mîna şi întrară în cetate şi o luară pre ea şi, grăbindu, aprinsără cetatea cu foc.  Şi căutîndu ceia ce lăcuiescu în Ghei îndărătul lor, vedea fumul suindu-se den cetate în ceriu, şi nu mai avea unde fugi încoace au încolea, şi nărodul cela ce fugea în pustie s-au întorsu asupra celora ce goniia.  Şi Iisus şi tot Israilul au văzut că au luat pînditorii cetatea şi căci s-au suit fumul cetăţii în ceriu şi, întorcîndu-să, au lovit pre oamenii Gheii.  Şi ceia au ieşit den cetate în tîmpinarea lor şi să făcură între mijlocul taberei lui Israil, acestea de o parte şi ceia de alta.  Şi i-au lovit pre ei pînă unde n-au rămas den ei mîntuit şi scăpat, şi prempăratul Gheii l-au prinsu viu şi au adus pre el cătră Iisus.  Şi fu după ce părăsiră fiii lui Israil omorînd pre toţi pre cei den Ghei şi pre cei den cîmpi şi den muntele pogorirei, unde i-au gonit pre ei, şi au căzut toţ în gură de sabie dentr-însa pînă în săvîrşit şi să întoarse Iisus la Ghe şi o lovi pre ea cu gură de sabie.  Şi să făcură toţ ceia ce au căzut în ziua aceaea, de la bărbat pînă la fămeaie, 12 mii toţ ceia ce lăcuia în Ghe.  Şi Iisus nu ş-au întors mîna lui care au întinsu-o cu darda, pînă au anathematisit pre toţi ceia ce lăcuia în Ghe.  Afară den dobitoace şi den prăzi ce era în cetatea aceaea, toate au prădat lor fiii lui Israil, după porunca Domnului, în ce chip au rînduit Domnul lui Iisus.  Şi au aprins Iisus cetatea cu foc, lut nelăcuit au pus pre ea în veac, pînă în ziua aceasta.  Şi pre-mpăratul Gheii l-au spînzurat pre un lemnu geamăn şi era pre lemnu pînă la vreame de sară şi, apuindu soarele, porund Iisus şi pogorîră trupul lui de pe lemnu şi l-au aruncat pre el în groapă lîngă poarta cetăţii şi au pus preste el grămadă de pietri mare, pînă în ziua de astăzi.  Atunce au zidit Iisus jîrtăvnic Domnului Dumnezeului Israil, în muntele Gheval.  În ce chip au poruncit  Moisi, robul Domnului, fiilor lui Israil, [159] în ce chip iaste scris în leagea lui Moisi: jîrtăvnic de pietri întregi cu totul, preste carele nu s-au pus pre eale hier, şi au suit acolo arderede-tot Domnului şl jîrtvă mîntuirii. Şi au scris Iisus a doao leage pre pietri, leagea lui Moisi, carea au scrisu-o înaintea fiilor lui Israil. Şi tot Israilul, şi bătrînii lor, şi judecătorii lor, şi cărturarii lor, mergea pe aproape, pre de o parte şi pre de alta în preajma chivotului, şi preoţii leviţii au rădicat chivotul făgăduinţei Domnului, şi cel nemearnic şi cel de pămînt era jumătate dentru ei aproape de muntele Garezin şi jumătate de ei aproape de muntele Gheval, în ce chip au poruncit Moisi, robul Domnului, să blagoslovească pre nărodul lui Israil dentîiu. Şi după aceasta citi Iisus toate cuvintele legii aceştiia, blagosloveniile şi blestemele, după toate ceale scrise în leagea lui Moisi. Nu era cuvînt dentru toate carele au poruncit Moisi lui Iisus, carele n-au citit Iisus la urechile a toată adunarea fiilor lui Israil, bărbaţilor şi muierilor, şi copiilor, şi nemearnicilor celora ce mergea împreună cu Israil.

CAP IX

      Iară după ce auziră toţi împăraţii amoreilor cei decindea de Iordan, cei den munte, şi cei den cîmpie, şi cei den toată marginea  Mării cei Mari, şi cei de lîngă Andilivan, heteii, şi amoreii, şi ghergheseii, şi hananeii, şi ferezeii, şi eveii,  şievuseii.  Şi să adunară într-un loc ca să să  bată cu Iisus şi cu Israil, odată toţi. Şi cei ce lăcuia la Gavaonnul au auzit toate cîte au făcut  Domnul Ierihonului şi Gheii. Şi au făcut şi ei cu înşălăciune şi mearseră de grijiră de mîncat şi să gătiră şi, luînd saci vechi pre măgarii lor şi foi de vin vechiu şi rupţi legaţi,  Şi căputele cizmelor lor şi călţunii lor, vechi şi cîrpîcite în picioarele lor, şi hainele lor vechi asupra lor, şi pîinele lor de mîncat s-au făcut  uscate şi mucede şi mîncate, Şi veniră la Iisus la tabăra lui Israil pînă la Galgala şi au zis cătră Iisus şi cătră tot Israilul: „Den pămînt departe am venit şi acum puneţi noao făgăduinţe”. Şi ziseră fiii lui Israil cătră eveu: „Caută să nu lăcuieşti întru mine, şi cum să  puiu ţie făgăduinţă?” Şi ziseră cătră Iisus: „Robii tăi sîntem”. Şi zise cătră ei Iisus: „De unde sînteţi? Şi de unde aţi venit?” Şi ziseră  cătră el: „Den pămînt departe foarte au venit slugile tale, întru numele Domnului Dumnezăului tău, pentru căce am auzit numele Lui şi toate cîte au făcut la Eghipet Şi toate cîte au făcut celor doi împăraţi ai amoreilor carii era decindea de Iordan, lui Sion, împăratul Esevon, şi lui Og, împăratul Vasan, carele lăcuia la Astaroth şi la Edrain.  Şi auzind, au zis cătră noi cei bătrîni ai noştri şi toţi ceia ce lăcuiescu pămîntul nostru, zicînd: ’Luat voao de hrană pre cale şi meargeţi în tîmpinarea lor  şi  veţ grăi  cătră  ei:  ’Robii voştri sîntem;  Şi acum puneţi noao făgăduinţă’. Aceastea pîinele noastre, calde le-am luat pre eale de cale de la casa noastră în zio care am ieşit să venim cătră voi, iară acum, iată, s-au uscat şi s-au făcut mîncate.  Şi aceştea-s foii vinului, pre carii i-am împlut noi, şi acestea s-au ruptu, şi aceastea-s hainele noastre şi încălţămintele noastre, s-au vechii de calea cea multă foarte”.  Şi au luat boiarii bucatele lor, şi pre Domnul nu L-au întrebat  Şi făcu Iisus pace cu ei şi puse cătră ei făgăduinţe ca să-l nuntuiască pre ei, şi li s-au jurat lor boiarii adunării.  Şi fu după trei zile după ce au pus cătră ei făgăduinţă, au înţeles cum de aproape sînt lor şi cum intre ei lăcuiesc. Şi să rădicară fiii lui Israil şi veniră la cetăţile lor a treia zi, şi cetăţile lor - Gavaon şi Chefira şi Virot şi cetăţile Iarim.  Şi nu i-au bătut pre el fiii lui Israil, pentru căci au jurat lor toţ boiarii adunării pre Domnul Dumnezăul lui Israil, şi au gîlcevit toată adunarea pre boiari.  Şi ziseră toţi boiarii a toată adunarea: „Noi ne-am jurat lor pre Domnul Dumnezăul lui Israil, şi acum nu vom putea să ne atingem de ei.  Aceasta vom face lor: să-i prindem pre ei vii şi-i vom feri pre ei, şi nu va fi asupra noastră urgie pentru jurămîntul carele ne-am jurat lor”.  Şi ziseră lor boiarii: „Trăi-vor, şi vor fi purtători de leamne şi purtători de apă la toată adunarea”.  în ce chip au zis lor boiarii, şi chemă pre ei Iisus şi zise lor zicînd: „Pentru care lucru m-aţi scos den cuvînt, zicînd: ’Departe de tine sîntem foarte’, iară voi sînteţ de loc den ceia ce locuiesc între noi?  Şi acum, blestemaţi să fiţi, sa nu lipsască dentru voi robu, nici tăietori de leamne, nici purtători de apă, mie şi Dumnezăului mieu!”  Şi răspunseră lui Iisus, zicînd: „Căci cu povestire ni s-au povestit noao cîte au rînduit Domnul Dumnezăul tău lui Moisi, slugii Lui, să dea voao pămîntul acesta şi să ne surpaţi pre noi şi pre toţi ceia ce lăcui esc preste el de cătră faţa voastră, şi ne-am spămîntat foarte pentru sufletele noastre de cătră faţa voastră şi am făcut lucrul “acesta.  Şi acuma, iată, noi supuşi voao; după cum vă place voao şi după cum vă pare voao, faceţi noao”.  Şi le făcură lor aşa, şi-i scoase pre ei Iisus în ziua aceaea den mîna fiilor lui Israil şi nu i-au ucis pre ei.  Şi i-au pus pre ei Iisus în ziua aceaea tăietori de leamne şi purtători de apă la toată adunarea şi la jîrtîvnicul [160] Domnului, pentru aceaea s-au făcut ceia ce lăcuia în Gavaon tăietori de leamne şi purtători de apă jîrtăvnicului lui Dumnezău, pînă în ziua de astăzi, şi la locul carele va aleage Domnul.

CAP X
      
      Iară deca auzi Adonevezec, împăratul Ierusalimului, că au luat Iisus pre Ghe şi au surpat pre ea, în ce chip au făcut Iorehonului şi împăratului lui, aşa au făcut şi Gheii şi împăratului ei, şi cum au mersu de bunăvoie ceia ce lăcuia în Gavaon cătră Iisus şi cătră Israil şi să făcură în mijlocul lor şi căci aceasta iaste mai mare  decît Ghe, Să temură întru sine foarte, pentru că ştiia că cetatea era mare Gavaon, ca una  den mitropolii,  şi toţi oamenii ei  tari. Şi trimise Adonevezec, împăratul Ierusalimului, cătră Elam, împăratul Hevronului, şi cătră Fidon, împăratul Erimuthului, şi cătră Ietha, împăratul Lahis, şi cătră Davri,  împăratul Odolam, zicînd: „Veniţi de vă suiţi cătră mine şi ajutaţi mie, şi să batem pre Gavaon, pentru căce s-au închinat cătră Iisus  şi cătră fiii lui Israil”. Şi să adunară şi să suiră cei cinci împăraţi ai evuseilor, împăratul Ierusalimului şi împăratul Hevronului şi împăratul Erimuthului şi împăratul Lahisului şi împăratul Agionului, ei şi tot norodul lor, şi şăzură împrejurul lui Gavaon şi o bătea pre  ea. Şi trimisără ceia ce lăcuia în Gavaon cătră Iisus, în tabăra lui Israil, la Galgala, zicînd: „Nu slobozi mînile tale de cătră robii tăi, sui-te cătră noi degrabă şi ne ajută noao şi ne mîntuiaşte pre noi, pentru căce sînt adunaţi asupra noastră toţi împăraţii amoreilor  ceia ce lăcuiesc în munte”. Şi să sui Iisus de la Galgala, el şi tot norodul cel de războiu  împreună cu el, tot cel tare întru vîrtute. Şi zise Domnul cătră Esus: „Să nu te temi de ei, pentru că în mînile tale i-am dat pre dînşii; nu va sta dentru dînşii nime ne înaintea voastră”.  Şi în vreame ce au sosit Iisus asupra lor fără veaste, toată noaptea au mers Esus de la Galgala. Şi au spămîntat pre ei Domnul de cătră faţa lui Israil şi au surpat pre ei Domnul surpare mare la Gavaon şi i-au gonit pre ei calea ceaea a suişului Vithoron şi-i tăia pre ei pînă la Azica şi pînă la Machida. Şi cînd fugiia ei de cătră faţa fiilor lui Israil la pogorîşul Vithoron, şi Domnul au aruncat preste ei pietri mari de smidă den ceriu pînă la Azica, şi să făcură mai mulţi ceia ce au murit de pietrile smizii decît ceia ce au ucisu cu săbiile fiii lui Israil la războiu. Atuncea au grăit Iisus cătră Domnul, în ziua care au dat Domnul Dumnezău pre amoreu supus fiilor lui Israil, cînd i-au înfrînt pre ei la Gavaon şi să surpară de faţa fiilor lui Israil, şi zise Iisus: „Să stea soarele despre Gavaon şi luna despre valea Allon!”  Şi stătu soarele şi luna cu stare pînă au izbîndit Domnul pre vrăjmaşii lor. Au nu iaste aceasta scrisă în Cartea celui dirept? Şi stătu soarele la mijlocul ceriului unde mergea înainte la apus la săvîrşitul unii zile.  Şi nu fu zi ca aceasta nici mai înainte, nice mai pre urmă, ca să asculte Dumnezău aşa glasul omenescu, căce Domnul au bătut împreună cu Israil. Şi să întoarse Iisus şi tot Israilul împreună cu el la tabără la Galgala. Şi fugiră aceşti cînd  împăraţi şi să ascunsără în peştera de la Machida.  Şi spuseră lui  Iisus,  zicînd: „Aflatu-s-au cei cînd împăraţi ascunşi în peştera de la Machida”.  Şi zise Iisus: „Tăvăliţi pietri mari la gura peşterii şi puneţi preste eale oameni ca să păzească pre ei.  Iară voi nu staţi acii, ce goniţi dendărătul vrăjmaşilor voştri şi apucaţi coada lor şi nu vă fie milă de ei şi nu-i lăsaţi pre dînşii să între în cetăţile lor, pentru că i-au dat Domnul Dumnezăul nostru în mînile noastre”.  Şi fu după ce s-au aşăzat Iisus şi tot norodul tăind pre ei taiare mare foarte pînă în săvîrşit, şi ceia ce să mîntuia să mîntuiră dentru ei şi întrară în cetăţile ceale tari.  Şi să întoarsără tot norodul la tabără cătră Iisus la Machida sănătoşi şi n-au crîcnit nimea cu limba den fin lui Israil. Şi zise Iisus: „Deschideţi peştera şi scoateţ pre cei cinci împăraţi den peşteră”.  Şi făcură aşa şi scoasără pre cei cinci împăraţi den peşteră, pre împăratul Ierusalimului şi pre împăratul Hevronului şi pre împăratul Erimuthului şi pre împăratul Lahis şi pre împăratul Aglon.  Şi în vreame ce i-au scos pre ei cătră Iisus, au chemat Iisus pre tot omul Israil şi pre ceia ce încep războiul, ceia ce mergu cu el, zicînd cătră ei: „Păsat înainte şi puneţ picioarele voastre preste grumazii lor”. Şi  mergîndu, au pus  picioarele lor preste grumazii lor.  Şi zise Iisus cătră ei: „Să nu vă teameţ de ei, nici să vă spămîntaţ, vitejîţî-vă şi vă întărit, că aşa va face Domnul tuturor vrăjmaşilor voştri, pre carii voi bateţ pre ei”.  Şi-l ucise pre dînşii Iisus după aceasta şi-i omorî pre ei şi-i spînzura pre ei pre cinci leamne, şi era spînzuraţ pre leamne pînă seara.  Şi fu cătră apusul soarelui, şi porunci Iisus şi-i pogorîră pre ei de pe leamne, şi aruncară pre ei în peşteră în care au fost fugit acolo, şi au răsturnat pietri mari pre peşteră, pînă în ziua de astăzi  Şi pre Machida au luat în ziua aceaea şi au omorit-o pre ea cu gură de sabie [161] şi pre-mpăratul ei si au surpat-o pre ea şi tot viul ce era într-insa şi n-au rămas nimea întru ea scăpat şi mîntuit, şi au făcut împăratului Machidii în ce chip au făcut împăratului Ierihonului. Şi să duse Iisus, şi tot Israilul Împreună cu el, de la Machida la Levna şi bătea pre Levna. Şi au dat-o Domnul şi pre ea în mînile lui Israil şi au luat-o pre ea şi pre împăratul ei şi au omorît-o pre ea cu gură de sabie şi tot suflătoriul dentr-însa; n-au rămas într-însa nici unul mîntuit sau scăpat, şi au făcut împăratului ei în ce chip au făcut împăratului Ierihonului. Şi să duse Iisus şi tot Israilul împreună cu el de la Levna la Lahis şi şăzu prejur ea şi o bătea pre ea. Şi deade Domnul pre Lahis în mînile lui Israil şi o luo pre ea a doua zi şi o omorî pre ea cu gură de sabie şi o surpă pre ea în ce chip au făcut Levnu. Atuncea s-au suit Oram, împăratul Gazerului, să ajute lui Lahis, şi l-au lovit pre el Iisus cu gură de sabie şi pre nărodul lui, pînă unde n-au lăsat lui mîntuit şi scăpat Şi să duse Iisus şi tot Israilul împreună cu el de la Lahis la Aglon şi au şăzut prejur ea şi au bătut-o pre dînsa, şi o deade pre ea Domnul în mînile lui Israil şi o luo pre ea în ziua aceaea.  Şi o ucise pre ea cu gură de sabie şi tot ce sufla într-însa au omorit în ziua aceaea în ce chip au făcut lui Lahis. Şi să duse Iisus şi tot Israilul împreună cu el de la Eglon la Hevron şi au şăzut prejur ea. Şi au luat pre ea şi au lovit pre ea cu gură de sabie, şi pre împăratul ei, şi toate satele ei, şi toate ceale cu răsuflare cîte era într-însa, nu era scăpat, în ce chip au făcut Eglonului, au surpat-o pre ea şi toate cîte era într-însa. Şi să întoarse Iisus şi tot Israilul împreună cu el la Daver şi,  şăzîndu prejur ea, o luară pre dînsa Şi pre împăratul ei şi toate satele ei, şi o loviră pre ea cu gură de sabie şi au surpat-o pre ea şi tot ce răsuflă într-însa şi n-au lăsat nici pre unul scăpat în ce chip au făcut Hevronului şi împăratului ei, aşa au făcut şi Davirei şi împăratului ei, în ce chip au făcut Lemnii şi împăratului ei. Şi au lovit Iisus tot pămîntul den munte şi pre Naghev şi cîmpia şi pre Asidoth şi pre toţ împăraţii ei, n-au lăsat într-însa scăpat, şi tot suflătoriul de viaţă den ea au sfărimat în ce chip au poruncit Domnul Dumnezeul lui Israil, şi i-au omorit pre ei Iisus de la Cadis Varni pînă la Gaza. Tot pămîntul Gosom pînă la Gavaon şi pre toţ împăraţii acestea şi pre pămîntul lor au luat Iisus odată, Pentru că Domnul Dumnezeul lui Israil bătea războiu împreună cu Israil.  Şi să întoarse Iisus la Galgala.

CAP XI

      Iară deaca auzi Iavin, împăratul Asorului, au trimis la Iovav, împăratul Madom, şi cătră împăratul Semeronului şi cătră împăratul Ahiav  Şi cătră împăraţii de cătră Sidonul cel mare, la munte la Ravath den preajma Chenerethului, şi la cîmpu, şi la Nefecior, şi la cei de la marginea mării, hananeii de la răsărit Şi la cei de la marginea mării, amoreil şi heteii şi ferezeii şi ievuseii, pre cei den munte, şi pre evei şi pre cei pre supt Aermon, la pămîntul Masira.  Şi  ieşiră  ei  şi  împăraţii  lor împreună cu ei, nărod mult ca năsipul de pe marginea mării mulţimea, şi cai şi cară multe toarte.  Şi s-au împreunat toţ împăraţii acestea şi veniră şi să tăbărîră la un loc la apa Meron, să bată pre Israil.  Şi zise Domnul cătră Iisus: „Să nu te temi de cătră faţa lor, căci mîine în ceasul acesta Eu voiu da pre toţi răniţ pre ei înaintea lui Israil, caii lor le vei tăia vinele, şi carăle lor le vei arde cu foc”.  Şi veni Iisus şi tot norodul cel de războiu împreună cu el asupra lor la apa Meron fără  de  veaste şi  căzură preste ei în munte.  Şi-i deade pre ei Domnul supus supt mîna lui Israil şi, tăind pre ei, îi goniră pînă la Sidonul cel Mare şi pînă la Masrefothmaim şi pînă la dmpii Masifa despre răsărit şi i-au tăiat pînă n-au rămas dentr-înşii mîntuit şi scăpat  Şi au făcut lor Iisus în ce chip au poruncit lui Domnul: cailor lor le-au tăiat vinele şi carăle lor le-au ars cu foc.  Şi să întoarse Iisus în vreamea aceaea şi au luat pre Asor, şi pre împăratul ei l-au ucis cu sabie, şi era Asor mai înainte stăpînind tuturor împăraţilor acestora.  Şi omori tot ce sufla întru ea cu gură de sabie şi i-au surpat pre toţi şi n-au rămas într-însa tot răsuflîtoriul, şi pre Asor au arsu-o cu foc. Şi toate cetăţile a împărăţilor acestora şi pre toţi împăraţii lor i-au prins Iisus şi i-au ucis cu gură de sabie şi au surpat pre ei în ce chip au rînduit Moisi, sluga Domnului  Iară toate cetăţile ceale şănţuite nu le-au ars Israil, fără numai pre Asor singur au arsu-o Iisus.  Şi toate prăzile ei şi dobitoacele le-au prădat lor fiii lui Israil, iară pre ei i-au surpat pre toţi cu gură de sabie pînă i-au pierdut pre ei, n-au lăsat dentru ei nimica răsuflătoriu, în ce chip au poruncit Domnul lui Moisi, slugii Lui, şi în ce chip au poruncit Moisi lui Esus, aşa au făcut Iisus, n-au ieşit nimica den toate care au poruncit Domnul hu Moisi.  Şi au luat Iisus tot pămîntul acesta den munte şi tot pămîntul Naghev şi tot pămîntul Gosom, şi cîmpul şi cel de cătră apus, şi muntele [162] Israilului şi cîmpiile ceale de cătră munte de la muntele Alac. Şi care suie la Siira şi pînă la Valagad şi cîmpul Livanului supt muntele Aermon, şi pre toţi Împăraţii lor au prinsu şi i-au ucis şi i-au omorit. Şi zile multe au făcut Iisus  cătră  toţi  împăraţii acestea războiul. Şi nu era cetate carea n-au datu-o fiilor lui Israil; afară den eveu ce lăcuia în Gavaon, pre toţi i-au hiat cu războiu, Căci că pren Domnul s-au făcut să să întărească inima lor să să tîmpine cu războiu cătră Israil, ca să-l surpe pre toţi, pentru ca să nu li se dea lor milă, ce pentru ca să-i surpe în ce chip au zis Domnul cătră Moisi Şi veni Iisus în vreamea aceaea şi surpă pre enachimi de la munte de la Hevron, şi de la Davir, ai de la Anovu, şi den tot muntele lui Israil, şi den tot muntele Iudei,împreună cu cetăţile lor, şi i-au surpat pre ei Iisus. N-au rămas lui Enachim den fiii lui Israil, fără numai la Gaza şi la Ghethi şi la Asidoth au rămas. Şi au luat Iisus tot pămîntul în ce chip au poruncit Domnul lui Moisi, şi i-au dat pre ei Iisus întru moştenire lui Israil, întru împărţeala lor după fealiurile lor, şi pămîntul să odihni războindu-să.

CAP XII

      Şi aceştea-s împăraţii pămîntului pre carii i-au ucis Moisi şi fin lui Israil şl au moştenit pămîntul lor decîndea de Iordan, de la răsărita soarelui, de la valea Arnon pînă la muntele Aermon, şi toată arăpimea de cătră răsărit Pre Sion, împăratul amoreilor, carele lăcuia la Esevon, domnind de la Aroir, carea iaste la margine la valea Arnon, de o parte de vale, şi jumătate de la Galaad pînă la Iavoc al pîrîului, hotarăle feciorilor lui Arnon. Şi arăpimea pînă la Marea Henereth despre răsărit şi pînă la Marea Arăpască, Marea Sărilor de la răsărit, calea cea despre Vitsimoth, şi de la Theman ceaea de supt Asidoth Fasga. Şi Og, împăratul Vasanului, au rămas den uriaşi cela ce lăcuia la Astaroth şi la Edrain, Domnu de la muntele Aermon şi de la Seina, şi tot pămîntul Vasan pînă la hotarăle Ghesuri, şi Mahathi, şi jumătate de Galaad, hotarăle lui Sion, împăratului Esevonului. Moisi, sluga Domnului, şi fiii lui Israil au omorit pre ei, şi au dat pre el Moisi, sluga Domnului, întru moştenire lui Ruvin şi lui Gad şi la jumătate de fealiul lui Manasi. Şi aceştea-s împăraţii amoreilor pre carii au ucis Iisus şl fiii lui Israil decindea de Iordan lîngă Marea Valagad, la cîmpul Livanului, şi pînă la muntele lui Aloc, suindu-să la Siir, Şi au dat pre el Iisus fealiurilor lui Israil moştenire după sorţul lor, în munte şi în cîmpu, şi la arăpime, şi la Asidoth, Şi în pustiiu, şi la Naghev, pre heteu şi pre amoreu Şi pre hananeu şi pre ferezeu si pre eveu şi pre levuseu. Pre împăratul Ierehonului şi pre împăratul Gheii,carea iaste aproape de Vethil, Împăratul Ierusalimului, împăratul Hevronului, împăratul Ierimuth, împăratul Lahis, împăratul Eglom, împăratul Gazer, împăratul Davir, împăratul Gadiru, împăratul Erma, împăratul Aredu, împăratul Levna, împăratul Odolam, împăratul Machida, împăratul Vethil, împăratul Apfu, împăratul Ofer, Împăratul Afec, împăratul Hesarom, împăratul Madon, împăratul Azor, împăratul Samvron, Maron, împăratul Ahsaf, Împăratul Thanah, împăratul Maghedon, împăratul Chedes, împăratul Iecomna al lui Hermel, împăratul Addor al lui Nafathdor, împăratul Goim al Iul Ghelghel, împăratul Thersa, toţi acestea împăraţi, 30 şi 1.


CAP XIII

      Şi Iisus - bătrîn îndălungat de zile, şi zise Domnul cătră Iisus: „Tu ai îmbîtrînit ai îndălungat zilele, şi pămîntul au rămas mult foarte la moştenire.  Şi  acesta  e pămînt rămas: toate hotarăle Filistiimului şi tot Ghesuri şi Hananeul,  De la cea nelăcuită, cea de cătră faţa Eghipetului, pînă la hotarăle Acaron den stînga hananeilor, să socoteaşte ceale cinci domnii a filistiimilor, la Gazeu şi la azoteani şi la ascaloniteani şi la Ghettheu şi la acaroniteani  Şi eveului de la Themani, şi la tot pămîntul Hanan dempotrivă de la Gaza, şi sidoneanii pînă la Afeca, pînă la hotarăle amoreilor, şi tot pămîntul Gamvli Filistiim, Şi tot Livanul, de la răsăritul soarelui, de la Galgala, supt muntele Airmon, pînă la Intrarea Emathului.  Tot cela ce lăcuiaşte muntele, de la Livan pînă la Masireth Memfomaim, pre toţi sidoneanii. Eu pre ei voiu surpa de tot de cătră faţa fiilor lui Israil, ce-l împarte pre el cu sorţu lui Israil, în ce chip am poruncit ţie.  Şi acum, împărţi pămîntul acesta întru moştenire la ceale noao fealiuri si la jumătate de fealiul al lui Manasi: de la Iordan pînă la Marea cea Mare despre apusul soarelui vei da pre el. Marea cea Mare va hotărî, iară la ceale doao fealiuri şi la jumătate de fealiu lui Manasi  Celor ce-s cu el, lui Ruvin şi lui Gad, au luat moştenirea lor care le-au dat lor Moisi decîndea de Iordan, despre răsărita soarelui. Au dat lor Moisi, sluga Domnului,  De la Aroir, carele iaste pre ţărmurile pîrîul ui Arnon, şi cetatea ceaea den mijlocul văii, şi toată Misor, de la Medavan pînă la Divon,  Şi toate cetăţile lui Sion, împăratului amoreilor, carele au imparaţit la Esevon,  pînă  la  hotarăle  feciorilor lui [163] Amon, Şi Galadita, şi hotarăle Ghesuri, şi lui Mahathi, tot muntele Aermon, şi toată Vasanita pînă la Elha, Toată împărăţia lui Og, la Vasanitida, carele au împărăţit la Astaroth şi la Edrain; acesta au rămas den rămăşiţa uriaşilor, şi lovi pre el Moisi şi-l surpă pre el. Şi n-au surpat fiii lui Israil pre Ghesuri şi pre Mahathi şi pre hananeu, şi lăcuia împăratul Ghesuri şi Mahathi întru fiii lui Israil pînă în ziua aceasta. Fără de numai fealiul lui Levi nu s-au dat moştenire; Domnul Dumnezăul lui Israil, El - moştenirea lor, în ce chip au zis lor Domnul; şi aceasta iaste împărţeala care o au împărţit-o Moisi fiilor lui Israil la Aravoth Moav, decindea de Iordan, despre Ieriho.  Şi au dat Moisi fealiului fiilor lui Ruvin după noroadele lor. Şi să făcu lor hotarăle de la Aroir, care iaste de cătră faţa văii Arnon, şi cetatea cea den valea Arnon, şi toată Misor, pînă la Medava, Esivon şi toate cetăţile lor ceale ce sînt la Misor şi la Devor şi Vamoth Vaal şi casele lui Velmon  Şi Iasa şi Chedimoth şi Mifaathi Şi Cariiathaim şi Sevama şi  Sarthu şi  Sior,  în muntele Enac,  Şi Vethfogor şi Asidoth Fasga şi Vitsimuth Şi toate cetăţile lui Misor şi toată împărăţia lui Sion, împăratul amoreilor, carele au împărăţit la Esivon, pre carele au ucis Moisi pre el şi pre povăţuitorii lui Madiam şi pre Evi şi pre Rocom şi pre Sur şi pre Ur şi pre Revec, boiarii lui Sion, pre aceia ce lăcuia pămîntul. Şi pre Valaam al lui Veor vrăjitoriul l-au ucis fiii lui Israil cu sabie la înfrîngere. Şi să făcu hotarăle fiilor lui Ruvin Iordanul hotar. Aceasta e moştenirea fiilor lui Ruvin, după noroadele lor, cetăţile şi odăile lor.  Şi au dat Moisi fiilor lui Gad după noroadele lor. Şi li s-au făcut lor hotarăle Iazir, toate cetăţile Galaad şi jumătate de pămîntul fiilor Amon pînă la Aroir, carea iaste de cătră faţa Ravathi, Şi de la Esevon pînă la Ramothi, cătră Masfa şi Votanin, şi Manain pînă la hotarăle Davir, Şi la Enemec Vitharam, şi Vithnamra, şi Sohoth, şi Sofon, şi ceaealaltă împărăţie a lui Sion, împăratul Esevon, Iordanul va hotărî pînă la partea Mării Henereth, decindea de Iordan, despre răsărit. Aceasta e moştenirea feciorilor lui Gad, după noroadele lor, după cetăţile lor şi după satele lor. Şi deade Moisi la jumătate de fealiul lui Manasi şi să făcu acei jumătate de fealiul fiilor lui Manasi, după noroadele lor. Şi li să făcu hotarăle lor de la Manaim, şi toată împărăţia Vasan, şi toată împărăţia lui Og, împăratul lui Vasan, şi toate satele lair, carele sînt la Vasanitida, 60 de cetăţi.  Şi jumătate de Galaad, şi la Astaroth, şi la Edrain, cetăţile împărăţiei lui Og, la Vasanitida, şi s-au dat fiilor Mahir, fiiu lui Manasi, şi la jumătate fiilor Mahir, după noroadele lor. Aceştea-s pre carii i-au moştenit de tot Moisi la Aravoth Moav, decindea de Iordan, despre Iereho, de la răsărit Şi fealiul lui Levi n-au dat Moisi moştenire; Domnul Dumnezăul lui Israil, El - moştenirea lor, în ce chip au grăit lor.

CAP XIV

      Şi aceştea-s ceia ce au moştenit de tot den fiii lui Israil în pămîntul lui Hanaan, cărora le-au moştenit lor Eleazar preotul şi Iisus al lui Navi şi boiarii neamurilor fealiurilor fiilor lui Israil.  După sorţi s-au moştenit în ce chip au poruncit Domnul în mîna lui Iisus la ceale noao  fealiuri  şi  la jumătate  de fealiu, Pentru că au dat Moisi moştenirea la ceale doao fealiuri şi jumătate de fealiul lui Manasi, decindea de Iordan, şi leviţilor n-au dat sorţu între ei;  Căce era fiii lui Iosif doao fealiuri, Manasi şi Efraim, şi nu s-au dat parte în pămîntul leviţilor, fără numai cetăţi a lăcuirea, şi ceale osebite lor dobitoacelor lor, şi dobitoacele lor.  în ce chip au poruncit  Domnul lui Moisi, aşa au făcut fiii lui Israil şi au împărţit pămîntul.  Şi au venit fiii Iudei cătră Iisus la Galgala şi au zis cătră el: „Halev al lui Iefoni Chenezeul, tu ştii cuvîntul carele au grăit Domnul cătră Moisi, omul lui Dumnezău, pentru mine şi pentru tine, la Cadis Varni.  Pentru că eram de patruzeci de ani cînd m-au trimis Moisi, robul Domnului, de la Cadis Varni să iscodescu pămîntul, şi au răspunsu lui cuvînt după gîndul lor.  Fraţii miei ceia ce s-au suit împreună cu mine au mutat cugetul norodului, iară eu m-am adaos ca să urmezu Domnului Dumnezăului mieu. Şi s-au jurat Moisi în ziua aceaea, zi cînd: ’Pămîntui pre care te-ai suit ţie va fi în sorţu, şi fiilor tăi în veaci, pentru căce te-ai adaos a urma denapoia Domnului Dumnezăului nostru’.  Şi, iată, acuma m-au hrănit Domnul în ce chip au zis, acesta al patruzecilea şi cinci de ani de cînd au grăit Domnul cuvîntul acesta cătră Moisi, şi au mersu Israil în pustie şi acum, iată, eu astăzi sînt de 85 de ani.  Încă sînt astăzi cu vîrtute, ca şi cînd m-au trimis Moisi, aşa podu şi acum a întră şi a ieşi la războiu.  Şi acum ceru de la tine muntele acesta, în ce chip au zis Domnul în ziua aceaea, căce tu ai auzit cuvîntul acesta în ziua aceaea, iară acum enachimi sînt acolo, cetăţ mari şi tari, deci de va fi Domnul cu mine, voiu surpa pre ei în ce chip au zis mie Domnul”. [164] Şi blagoslovi pre el Iisus. Şi deade pre Hevron lui Halev, feciorul lui Efoni Chinezeului, ui sorţu; pentru aceaea să făcu Hevron lui Halev al lui Efoni Chenezeului cu sorţu pînă în ziua aceasta, pentru căci el au urmat porunca Domnului Dumnezăului lui Israil. Iară numele lui Hevron era mai înainte cetatea Arvo, mitropolia celor den Enachim aceasta; şi pămîntul încetă de războiu.

C A P X V

      Şi să făcură hotarăle fealiului fiilor Iudei, după noroadele lor, de la hotarăie Idumeii, de la pustiiul lui Sin de cătră amiazăzi pînă la Cadis de cătră  răsărit  Şi să făcură lor hotarăle de la amiazăzi pînă la partea Mării ceh Sărate, de  cătră piscul ce vine cătră amiazăzi Şi mearge den preajma a suiriei Acravim şi iase afară la Sena şi suie de cătră apus la Cadis Varni şi iase la Eron şi să suie la Adara, şi mearge cea despre apus Cadis, şi mearge spre  Acarche, Şi mearge la Asemona şi iase pînă la valea Eghipetului, şi va fi lui ieşirea hotarălor la mare, aceastea-s lor hotarăle de cătră amiazăzi. Şi hotarăle de cătră răsărit: toată Marea cea Sărată pînă în partea Iordanului, şi hotarăle lor la miazănoapte, şi de la  piscul mării, şi den partea Iordanului, Să suie hotarăle pre Vethagla şi mearge pre aproape de miazănoapte spre Vethara, şi să suie hotarăle preste pietrile Veor, feciorul lui  Ruvin, Şi să suie hotarăle de la Davirah a văii Ahor şi să pogoară spre miazănoapte pre Galgala, carele iaste den preajma apropierii Adamin, carele iaste despre răsărit cu valea, şi iase hotarul pre apa Izvorului Soarelui, şi  va fi lui ieşirea izvorul Roghil. Şi să suie hotarăle la valea Enom despre răsărita lui Evus de la amiazăzi, aceasta iaste Ierusalimul, şi pre hotarăle pre vîrful muntelui carele iaste de cătră faţa văii Enom cătră mare, care iaste dentr-o parte a pămîntului Rafain despre  miazănoapte. Şi treace hotarul den vîrful muntelui pre izvorul apei Natho şi treace la satele muntelui Efron şi va scoate hotarul la Vaal, aceasta e cetatea Iarim. Şi va treace hotarul de la Vaal la mare şi va treace la muntele Siir şi va treace spre răsărit cetatea Iarim la miazănoapte, aceasta iaste Hasalon, şi să va pogorî la Cetatea Soarelui şi va treace la amiazăzi. Şi va treace hotarul despre răsăritul Acaron spre miazănoapte şi va treace hotarăle la Sacharona şi va treace muntele pămîntului Vaala şi iase la lavnil şi va fi ieşirea hotarălor la mare, şi hotarăle lor de la mare, Marea cea Mare va hotărî.  Aceastea-s hotarăle fiilor Iudei demprejur, după noroadele lor. Şi lui Halev, feciorul lui Efoni, i-au dat parte în mijlocul feciorilor Iudei, pren porunca lui Dumnezău, şi i-au dat lui Iisus cetatea lui Arve, tată lui Enac, aceasta iaste Hevron. Şi i-au surpat de acolo Halev, feciorul lui Efoni, pre cei 3 feciori ai lui Enac, pre Siseu şi pre Anima şi pre Tholmai, naşterile lui Enac Şi s-au suit de acolo Halev la ceia ce lăcuia Davir, şi numele lui Davir mai înainte era Cetatea Cărţilor.  Şi zise. Halev: „Carele va lua Cetatea Cărţilor şi o va stăpîni pre ea, şi voiu da lui pre Ashan, fata mea, lui muiare”. Şi au luat-o pre ea Gothoniil, feciorul lui Chenez, tratele lui Halev cel mai tînăr, şi deade lui pre Ashan, fata lui, fămeaie.  Şi fu cînd ieşiia ea, şi să sfătui cu el,zicînd: „Ceare-voiu tătine-mieu ţarină”. Şi strigă de pe măgariu şi zise ei Halev: „Ce-ţ iaste ţie?”  Şi-i zise lui: „Dă-m blagoslovenie, pentru că la pămîntul despre răsărit m-ai dat pre mine, dă-m mie pre Golathmaim”. Şi i-au dat ei Halev pre Golathmaim cea de sus şi pre Golath cea de jos.  Aceasta e moştenirea fealiului fiilor Iudii, după noroadele lor.  Şi să făcură cetăţile lor cetăţi cătră fealiul fiilor Iudei la hotarăle Edomului la pustiiu’.Cavoseilu şi Edrai şi Iagur  Şi China şi Dimona şi Adada  Şi Chedes şi Ethina  Zif şi Telem şi Valoth Şi Asor cea Noao şi cetăţile Esron, aceasta e Asor,  Amam şi Seme şi Thamaa şi Moldada şi Asarsu  Şi Asergada şi Asemon şi Vithelef Şi Asarsula şi Versavie şi Evezthie, şi oraşele lor şi satele lor,  Vaala şi Evim şi Asem şi Eltholad şi Hesel şi Erma  Şi Sechiileg şi Medimina şi Sansana  Şi Al voi şi Seleim şi Ail şi Remon, toate cetăţile, doaozeci şi noao, şi oraşăle lor.  La cîmpie, Esthaol şi Saara  şi Asna  Şi Zîna şi Ongonim şi Thafuoa şi Enaim  Şi Ierimuth şi Odolam şi Soho şi Azi ca  Şi Saraim şi Adiaghiathim şi Gadira, şi satele lor şi cetăţile, 40, şi oraşile lor.  Sănan şi Adasa şi Magdalgad  Şi Dalaam şi Masefa şi Ehthail  Şi Lahis şi Vascathi şi  Aglon  Şi Havai şi Lamas şi Hathalis  Şi Gadiroth şi Vithagon şi Naama şi Machida, cetăţi 16, şi oraşăle lor.  Levna şi Ather şi Asan  Şi Etha şi Asena şi Mesiv  Şi Chielaiu şi Ahziv şi Marisa, cetăţi noao, şi oraşăle lor.  Acaron şi oraşăle ei şi satele ei. De la Acaron şi la marea Iamnai, şi toate cîte sînt aproape de Esdodu, şi oraşăle lor.  Esdodu şi oraşăle ei şi satele ei; Gaza şi oraşăle ei şi satele ei, pînă la pîrîul Eghipetului, şi Marea cea Mare hotărăşte.  Şi la muntele: Safir şi Iether şi  Soho  Şi Rena şi Cetatea Cărţilor, aceasta iaste Davir,  Şi Anav şi Esthemo şi Anev.  Şi Gosom şi [165] Hiluon si Ghilo, cetăţi unsprăzeace, şi oraşăle lor. Erev şi Ruma şi Asan Şi Ianom şi Vithapfuth şi Ataca Şi Amata şi cetatea Sarvo, aceasta iaste Hevron, şi Sior, cetăţi noao, şi oraşăle lor. Maon şi Hiermel şi Zif şi Eta Şi Ezrael şi Etaam şi Zanoachiem Şi Gavaa şi Thamna, cetăţi zeace, şi oraşăle lor. Elul şi Vethsur şi Hiedur Şi Maaroth şi Vethanot şi Elthichien, cetăţ şase, şi oraşăle lor. Theco şi Efratha, aceasta iaste Vithleaem, şi Fagor şi Etaam şi Colon şi Tatami şi Soris şi Carem şi Galem Şi Vithir şi Manoho, cetăţi unsprăzeace, şi oraşăle lor. Cariathvaal, aceasta e cetatea Iarim, şi Areva, cetăţi doao, şi oraşăle lor, şi satele lor. La pustiiul Vitharava şi Madon şi Ohoran Şi Nifsan şi Cetăţile Sării şi Ingadi, cetăţi şase, şi oraşăle lor. Şi evuseul lăcuia în Ierusalim, şi n-au putut fiii Iudei să piarză pre ei, şi au lăcuit evuseul cu fiii Iudei la Ierusalim pînă în ziua de astăzi.

CAP XVI
      
      Şi să făcură hotarăle fiilor lui Iosif, de la Iordan, despre Iereho, de la răsărit, pustiiul, şi să va sui de la Iereho la munte la Vethil. Şi va ieşi de la Vethil la Luza şi va treace la hotarăle  lui Ahiataroth. Şi va treace de la mare la hotarăle lui Iefleti, pînă la hotarăle Vetheronului celui de Jos şi pînă la Gazer, şi va fi ieşirea lor la mare. Şi au moştenit fiii lui Iosif, Efraim şi Manasi, şi s-au făcut hotarăle fiilor  lui Efraim după noroadele lor. Şi s-au făcut hotarăle moştenirii lor, de la răsărita Atharoth Adam pînă la Vetharom cea de Sus şi  Gazară. Şi vor treace hotarăle la mare la Mahthoth, de la miazănopte, şi vor treace la răsărit la Thinath Silo, şi va treace pre acesta  de la răsărit la Ianoha. Şi să va pogorî de la Ianoha la Ataroth şi Naratha şi oraşăle lor, şi  va treace la Iereho şi va ieşi la Iordan. Şi de la Dafuth vor treace hotarăle la mare la pîrîul Cana, şi va fi ieşirea lor la mare, aceasta e moştenirea fealiului fiilor lui Efraim, după  noroadele lor; Şi cetăţile ceale ce s-au osebit fiilor lui Efraim, pren mijlocul moştenirii fiilor lui Manasi, toate cetăţile şi oraşăle lor. Şi n-au pierdut Efraim pre hananeu, cela ce lăcuiaşte în Gazer, şi lăcuia hananeul întru Efraim pînă în ziua aceasta, şi s-au făcut birnici robi pînă s-au suit Faraon, împăratul Eghipetului, şi au hiat cetatea şi au arsu-o cu foc pre ea, şi pre hananei şi pre ferezei şi pre ceia ce lăcuia în Gazer i-au junghiat, şi au datu-o pre ea Farao în zeastre feaţii lui.

CAP XVII

      Şi s-au făcut hotarăle fealiului fiilor Manasi, pentru că acesta e născutul întîiu lui Iosif; lui Mahir, cel dentîiu născut lui Manasi, tatăl lui Galaad, pentru că om de războiu era, întru Galaadiuda şi întru Vasanitida.  Şi să făcu fiilor Manasi celor rămas, după noroadele lor, fiilor Ahiezer şi fiilor Elec şi fiilor Ezriil şi fiilor Ehem şi fiilor Efer şi fiilor Simiraei, acestea sînt fiii lui Manasi, fiiul lui Iosif, bărbaţii, după năroadele lor.  Şi la Salpaadu, feriorul lui Efer, feciorul lui Galad, feciorul lui Mahir, feciorul lui Manasi, nu era lui feciori, ce feate; şi aceastea sînt numele featelor lui Salpaad: Malaa şi Nua şi Egla şi Melha şi Thersa.  Şi au stătut înaintea lui Eliazar preotul şi înaintea Iui Iisus, feciorul lui Navi, şi înaintea boiarilor, zicînd: „Dumnezeu au poruncit pren mîna lui Moisi să ni se dea noao moştenire în mijlocul fraţilor noştri”. Şi li,,  s-au dat lor moştenire, pren porunca Domnului, sorţu întru fraţii tătîne-său.  Şi căzu funea lor de la Anasa, cîmpul Lavad, den pămîntul Galaad şi al Vasanului, carele iaste decindea de Iordan,  Căci featele feciorilor lui Manasi au moştenit moşie între mijlocul fraţilor lor, iară pămîntul Galaad s-au făcut feciorilor lui Manasi celor rămas.  Şi s-au făcut hotarăle  fiilor Manasi de la Asir Mahthoth Idanath, carea iaste despre partea Sihem, şi merg hotarăle la Iamen şi Iasim, la izvorul Thatho.  Lui Manasi va fi pămîntul Thapfu; şi Thapfu, la hotarăle Manasii, feciorilor lui Efraim.  Şi să vor pogori hotarăle la valea Cane spre miazăzi spre valea lui lair, terevinthul lui Efraim între mijlocul cetăţilor lui Manasi; şi hotarăle lui Manasi spre miazănoapte, la pîrîu, şi va fi lui ieşirea marea. De cătră miazăzi lui Efraim, şi la miazănoapte lui Manasi, şi va fi marea hotarăle lor; şi pre Asir să vor împreuna la miazănoapte, şi lui Isahar despre răsărit  Şi va fi Manasi întru Isahar şi în Asir Vethsan şi oraşăle lor, şi ceale Iavlaam şi featele ei, şi pre ceia ce lăcuiescu în Dor şi oraşăle ei, şi pre ceia ce lăcuiescu în Tanah şi satele ei, şi pre ceia ce lăcuiescu în Machidoh şi satele ei, şi a treia Nafetha şi oraşăle ei.  Şi n-au putut feciorii lui Manasi să surpe cetăţile aceastea şi au început hananeul a lăcui întru pămîntul acesta. Şi fu în vreame ce să întăriră fiii lui Israil şi au făcut pre hananei supuşi, iară cu surpare pre ei n-au surpat  Şi priciră fiii lui Iosif lui Esus, zirind: „Pentru căci ai moştenit pre noi o moşie şi [166] o parte? Şi eu nărod mult sînt şi Dumnezeu m-au blagoslovit”. Şi zise lor Iisus: „De eşti tu nărod mult, suie-te la pădure şi curăţeaşte ţie acolo la pămîntul ferezeului şi al lui Rafain, de ţie - strîmtu muntele Efraim”. Şi au zis fiii lui Iosif: „Nu ne place noao muntele Efraim; şi călărime aleasă şi hiară - la tot hananeul ce lăcuiaşte întru mine la Vethsan şi întru satele ei şi la valea Iezrael”. Şi zise Iisus fiilor lui Iosif, lui Efraim şi lui Manasi, zicîd: „De eşti nărod mult şi virtute mare ai, nu va fi ţie o moşie. Că pădurea va fi ţie, căci pădure iaste, şi vei curaţi pre ea şi va fi ţie ieşirile lor cînd vei surpa pre hananeu; căci călărime aleasă iaste la el şi tare iaste, iară tu îl vei treace cu virtutea pre el”.
 
CAP XVIII

      Şi să adună toată adunarea fiilor lui Israil la Silo şi au întins acolo cortul mărturiei şi pămîntul s-au stăpînit de cătră ei. Şi au rămas fiii lui Israil, carii n-au moştenit moştenirea lor,  şapte neamuri. Şi zise Iisus fiilor lui Israil: „Pînă cînd voi veţi lenevi să întraţ să moştenit pămîntul carele au dat voao Domnul Dumnezeul părinţilor voştri? Daţi dentru voi trei oameni dentr-un fealiu şi voi trimite pre ei şi, sculîndu-să, să umble pămîntul şi să-l scrie pre el înaintea mea, în ce chip vei putea să  împărţi pre el”. Şi au venit cătră el, şi au împărţit lor şapte părţi: Iuda va sta lor hotar de cătră miazăzi, şi fiii lui Iosif vor sta la hotarul  lor despre miazănoapte. „Iară voi împărţit pămîntul şapte părţi şi aduceţ aicea cătră mine şi voiu scoate voao sorţu aicea înaintea  Domnului Dumnezeului nostru. Pentru că nu iaste parte fiilor lui Levi întru voi, căci preoţia Domnului - partea lor, şi Gaadu şi Ruvin şi jumătate de feliul lui Manasi au luat moştenirea lor decindea de Iordan la răsărit, carea le-au dat lor Moisi, sluga Domnului”.  Şi sculîndu-să oameni, au mersu, şi au poruncit Iisus oamenilor cel ora ce mergea să umble pămîntul, zicîndu: „Treaceţ şi umblat pămîntul şi călcat pe el şi venit aicea cătră mine, şi voiu scoate voao aicea sorţu înaintea Domnului, la Silo”. Şi au mersu oamenii şi au trecut pre pămînt, şi au călcat pămîntul şi au văzut pre el, şi au scris pre el după cetăţile lui şapte părţi într-o carte şi au adus cătră Iisus la tabără la Silo. Şi le-au pus lor Iisus sorţu la Silo înaintea Domnului şi au împărţit acolo Iisus pămîntul fiilor lui Israil după împărţealele lor. Şi ieşi sorţul fealiului fiilor lui Veniamin întîiu, după noroadele lor, şi au ieşit hotarăle moşiii lor întru mijlocul fiilor Iudei şi în mijlocul fiilor lui Iosif. Şi li să făcu lor hotarăle de la  miazănoapte, de la Iordan, şi să va sui hotarul den dosul lui Ieriho spre miazănoapte şi să va sui pren munte pre mare şi va fi lui ieşirea Madmaritina Vethain,  Şi vor treace de acolo hotarăle Luza, denapoia lui Luza, de la spatele ei, aceasta iaste Vethil, şi să vor pogorî hotarăle de la Ataroth Edar la munte, carele iaste cătră miazăzi lui Vetheron cea de Jos,  Şi vor treace, hotarăle şi vor încunjura despre partea ce caută la marea de la miazăzi, de la munte de cătră faţa Vethiron amiazăzi, şi va fi lui ieşirea Cariath Vaal, aceasta iaste Cariathiarim, cetatea fiilor Iudei; aceasta iaste partea de cătră mare.  Şi partea despre amiazăzi, despre partea Cariath Vaal, şi vor treace hotarăle marii la Gain şi vor ieşi la izvorul apei Natho  Şi vor pogorî hotarăle pre partea muntelui carele iaste despre faţa crîngului fiiului Enom, carele iaste despre partea Emec Rafain despre miazănoapte, şi să va pogorî la Ghienom denapoia lui Evu-sude la miazăzi şi să va pogorî la izvorul Roghil  Şi va treace la miazănoapte şi va treace la izvorul Same şi va treace la Galiloth, carea iaste den preajmă cătră suirea Edonim, şi va pogorî pre piatra Vaan fiilor lui Ruvim  Şi va treace pre dendărătul Vetharava de la miazănoapte  Şi să va pogorî la Arava şi vor treace hotarăle pre dendărătul Vithagla de la miazănoapte şi va fi treacere a hotarălor pre piscul Mării Sărilor de la miazănoapte la partea Iordanului de la miazăzi. Aceastea-s hotarăle de la miazăzi, şi Iordanul va hotărî pre el despre partea răsăritului. Aceasta e moştenirea fiilor lui Veniamin, hotarăle lor împrejur, după noroadele lor.  Şi s-au făcut cetăţile fealiului fiilor lui Veniamin, după noroadele lor, Ieriho şi Vithagla şi Amecasis.  Şi Vetharara şi Semrim si Vethil Şi Avira şi Ofra şi Afratha  Şi lăcaşul lui Amona şi pre Afni şi Gavaa, cetăţi 12, şi oraşăle lor.  Gavaon şi Rama şi Viroth  Şi Masfa şi Hefira şi Mosa  Şi Rechem şi Erfail şi Therala  Şi Silalef şi Ievus, aceasta e Ierusalimul, şi Gavaath şi cetăţile Iarim, 13, şi satele lor, aceasta e moştenirea fiilor lui Veniamin, după noroadele lor.

CAP XIX

      Şi ieşi sorţul al doilea lui Simeon, fealiul fiilor lui Simeon, după noroadele lor.  Şi fu moştenirea lui întru mijlocul sorţului fiilor Iudei şi s-au făcut moştenirea lor Virsavie şi Savee şi Molada  Şi Asersual şi Voia şi Asom  Şi Elthulaad şi Vathul şi Erma [167] Şi Sechiila si Vethrnar şi Hazuvoth şi Asersula  Şi Vivlavath şi ţarinile lor, cetăţi 13, şi  oraşăle lor.  Ain şi Remon şi Ether şi  Asaan, cetăţi, şi oraşăle lor. Şi toate satele carele sînt împrejurul cetăţilor acestora pînă la Valith Viramoth mergînd spre amiazăzi, aceasta e moştenirea fealiului fiilor lui  Simeon, după noroadele lor. De la moşia Iudei moştenirea fealiului fiilor Simeon, căci s-au făcut partea fiilor Iudei mai mare decît a lor şi au moştenit fiii lui Simeon în mijlocul moşiii lor. Şi au ieşit sorţul al treilea lui Zavulon, după noroadele lor, şi vor fi hotarăle moştenirea lor pînă la Sarid. Şi să sui hotarăle lor la mare şi la Marila şi să vor împreuna la Davasthe şi să vor întîmpina la valea care iaste de cătră faţa Iecnaam Şi să va întoarce de la Saredu den preajmă de la răsăritul Sames la hotarăle Ihasaloth Thavor şi va treace la Davrath şi să va sui la Afiia Şi de acolo va treace pren preajmă la răsărit pre Gothaetha la cetatea Casim şi va treace la Remona Amathanu Dnnuah Şi vor încunjura hotarăle la miazănoapte la Enavoth şi va fi ieşirea lor la Ghierthail Şi Catath şi Naloth şi Semron şi Iadila şi Vithleaim, cetăţi, şi oraşăle lor. Aceasta e moştenirea fealiului fiilor lui Zavulon, după noroadele lor, cetăţile lor şi satele lor. Şi lui Isahar au ieşit sorţul al patrulea, fiilor lui Isahar, după rudeniile lor.  Şi s-au făcut hotarăle lor Iesrael şi Ahaseloth şi Sunim  Şi Aferarim şi Sion şi Renath şi Anareth  Şi Ravoth şi Chiseon şi Aame  Şi Ramai şi Inganim şi Innada şi Vethasi Şi se vor împreuna hotarăle la Thavor şi la Sasima şi Vethsamis, cetăţi, şi oraşele lor, şi va fi ieşirea hotarălor Iordanul. Aceasta e moştenirea fealului fiilor lui Isahar, după noroadele lor, şi cetăţile şi satele lor.  Şi ieşi sorţul al cincilea fealiului fiilor Asir, după noroadele lor. Şi s-au făcut hotarăle lor Helcath şi Ooli şi Vatne şi Ahsaf Şi Alimeleh şi Amad şi Masai, si se va împreuna cu Carmilul despre mare şi la Sior şi la Vanathu Şi se va întoarce de la răsăritul soarelui Vithdagon şi se va împreuna cu Zavulon şi la Ghe, Ethail despre miazănoapte, Vithaemec şi Nail, şi va mearge la Havoi den na stînga, Şi Agraan şi Roovu şi Amon şi Canail, pînă la Sidonul cel Mare, Şi se vor întoarce hotarăle la Rama şi pînă la Cetatea Tăriei Tăriilor, şi se vor întoarce hotarăle la Osa, şi va fi lui ieşirea marea de-mpărţeala Ahziv,  Şi Ama şi Afec şi Roov, cetăţi 22, şi oraşăle lor. Aceasta e moştenirea fealiului fiilor Asir, după noroadele lor, cetăţile lor şi oraşăle lor. ’Şi hai Neftalim au ieşit sorţul al şaselea, fiilor Neftalim, după noroadele lor.  Şi să făcură hotarăie lor Meelef şi Melom şi Vesenanim şi Arme şi Nachiev şi Iavne, pînă la Gropi, şi s-au făcut ieşirea lor Iordanul.  Şi se vor întoarce hotarăle despre Marea Azanoth Thavor şi va treace de acolo la Icoc şi se va împreuna cu Zavulon de cătră răsărit, şi cu Asir se va împreuna despre mare, şi cu Iuda, Iordanul, de cătră răsărita soarelui.  Şi cetăţile zidite ale tirilor, Asidem Tiros şi Amath şi Recath şi Hanereth  Şi Adami şi Rama şi Asor  Şi  Chedes şi Edrai şi izvoarăle Asor  Şi Eron  şi Magdaliil Oran şi Vethahath şi Thasmus, cetăţi 19 şi satele lor.  Aceasta e moştenirea fealiului fiilor Neftalim, după rudenia lor, cetăţile şi satele lor.  Şi fealiului fiilor lui Dan au ieşit sorţul al 7.  Şi li s-au făcut hotarăle lor Saraa şi Esthaol şi cetatea Sames  Şi Salavin şi Evalon şi Iethla  Şi Elon şi Thamna şi Acaron  Şi Eltheco şi Gavathon şi Valulh  Şi Ioth şi Vanivarac şi Ghiethremon,  Şi de la Marea Eracon şi Iericon hotar, aproape de Iopa.  Şi au ieşit hotăralui fiilor Dan, şi au mersu fiii lui Dan şi au bătut pre Lesen şi au luat pre ea şi au lovit pre ea cu gură de sabie şi au moştenit pre ea şi au lăcuit pre ea, şi au numit numele lui Lesen Dan,  după  numele  lui  Dan,  tatăl lor. Aceasta e moştenirea fealiului fiilor lui Dan, după noroadele lor, cetăţile lor şi oraşele lor.  Şi au săvîrşit a împărţi cu sorţi pămîntul la hotarăle lui, şi au dat fiii lui israil moşie lui Iisus, feciorul lui Navi, întru ei,  Pren porunca Domnului; şi au dat lui cetatea carea au cerşut, Tamnath Sărai, care iaste în muntele Efraim, şi au zidit cetatea şi lăcuia întru ea.  Aceastea sînt împărţirile carele au împărţit cu sorţu Eliazar preotul şi Iisus al lui Navi şi boiarii moşteniilor întru fealiurile lui Israil după sorţi, la Silom, înaintea Domnului, lîngă uşîle cortului mărturiei, şi au mers să lăcuiască pămîntul.

CAP XX

      Şi grăi Domnul lui Iisus, zicînd: „Grăiaşte fiilor lui Israil, zicînd: ’Daţi cetăţile pribeagilor, carele am zis cătră voi pren Moisi, Scăparea ucigaşului celuia ce va ucide suflet fără de voia lui, fără de nici un gîndu mai înainte, şi vor fi cetăţile voastre scăpare, şi nu va muri ucigaşul de cela ce să rudeaşte cu sînge, pînă va veni înaintea adunării la judecată. Şi va fugi la una den cetăţile aceastea şi va sta la poarta uşii cetăţii lui şi va grăi întru urechile bătrînilor cetăţii aceiia cuvintele lui şi-l vor Întoarce pre el adunarea cătră [168] ei si vor da lui loc şi va lăcui împreună cu ei. Şi cînd va goni cela ce să rudeaşte cu sîngele după dînsul, şi nu vor ucide pre cela ce au ucis cu mina lui, pentru că neştiindu au lovit pe aproapele lui şi nu urînd el pre dînsul de ieri şi de alaltăieri. Şi va lăcui în cetatea aceaea pînă va sta înaintea adunării la judecată, pînă va muri preotul cel mare carele va fi în zilele ace alea, atuncea să va întoarce cela ce au ucis şi va întră în cetatea lui şi la casa lui şi la cetatea de unde au fugit de acolo’“. Şi au osebit pre Chiedes la Galilea la muntele Iui Nefudim, şi Sehem în muntele lui Efrem, şi cetatea Arvo, aceasta e Hevron, la muntele Iudei. Şi decindea de Iordanul, Ieriho, de cătră răsărit, au dat pre Vosor în pustiiu în cîmpu den feliul lui Ruvin, şi pre Ramoth la Gaiaad den fealiul lui Gad, şi pre Golan la  Vasaniuda den fealiul lui Manasi. Aceastea era cetăţile ceale numite la toţ fiii lui Israil şi la cel nemearnic ce şade întru ei, să fugă acolo tot cela ce loveaşte suflet fără de voie, pentru ca să nu moară de mîna celuia ce să rudeaşte cu sîngele, pînă va sta înaintea adunării la judecată.

CAP XXI

      Şi au venit căpeteniile neamurilor fiilor lui Levi cătră Eliazar preotul şi cătră Iisus al lui Navi şi cătră cîpeteniile feliurilor den neamurile fiilor lui Israil Şi au zis cătră ei în Silo, la pămîntul lui Hanaan, zi cînd: „Poruncit-au Domnul în mîna lui Moisi să ne dea noao cetăţi să lacuim, şi pemprejurile lor, dobitoacelor noastre”. Şi au dat fiii lui Israil leviţilor, cînd moşteniia ei pren porunca Domnului,  cetăţile aceastea şi pemprejurile lor. Şi ieşi sorţul nărodului lui Caath şi să făcu fiilor lui Aron, preoţilor leviţilor, de la neamul Iudei şi de la neamul lui Simeon şi de la neamul lui  Veniamin, sortite cetăţi treisprăzeace. Şi fiilor lui Caath celor rămas, de la neamul lui Efraim şi de la neamul lui Dan şi den jumătate  de feliul lui Manasi, sortite cetăţi zeace. Şi fiilor Gherson, den rudenia neamului lui Isahar şi de la neamul lui Asir şi de la neamul lui Neftalim şi den jumătate den feliul lui Manasi,  la Vasan, sortite cetăţi treisprăzeace.  Şi fiilor lui Merari, după năroadele lor, de la neamul lui Ruvin şi de la neamul lui Gaad şi de la neamul lui Zavulon, sortite cetăţ doaosprăzeace.  Şi au dat fiii lui Israil leviţilor cetăţile aceastea şi pemprejurile lor, în ce chip au  poruncit Domnul lui Moisi, cu sorţu. Şi au dat fealiul fiilor Iudei şi fealiul fiilor lui Simeon şi den fealiul fiilor lui Veniamin cetăţile aceastea.  Şi s-au chemat fiilor lui Aaron, după nărodul lui Caath, feciorilor lui Levi, căci acestora li s-au făcut sorţul cel dentîiu.  Şi le-au dat lor pre Cariatharvoc, scaunul lui Enac, aceasta iaste Hevron, în muntele Iudei, iară pemprejurile ei ceale de prejur ea  Şi ţarinile cetăţii şi satele ei le-au dat Iisus lui Halev, feciorul lui Iefoni, întru ţineare lui. Şi fiilor lui Aaron preotului au dat cetatea - scăpare celuia ce va ucide - pre Hevron şi ceale ce sînt osebite cătră dînsa şi pre Levna şi ceale osebite ce sînt cătră dînsa  Şi pre Iether şi ceale osebite cătră dînsa şi pre Iethezmo şi ceale osebite cătră ea  Şi pre Do şi ceale osebite cătră dînsa şi pre Davir şi ceale osebite cătră dînsa  Şi pre Ain şi ceale osebite cătră dînsa şi pre Ietga şi ceale ce sînt osebite cătră dînsa şi pre Vethsamis şi ceale osebite cătră dînsa, cetăţi noao, de la aceaste doao neamuri.  Şi de la fealiul lui Veniamin, pre Gavaon şi ceale osebite ce-s cătră dînsa şi pre Gave şi ceale osebite ce-a cătră dînsa  Şi pre Anathoth şi ceale osebite ce-s cătră ea şi pre Amo şi ceale osebite ce-s cătră ea, cetăţi patru.  Toate cetăţile fiilor lui Aaron, preoţilor, cetăţi  13, şi ceale după împrejurul lor.  Şi noroadelor fiilor lui Caath, leviţilor celor rămaşi de la fiii lui Caath, şi s-au făcut cetatea hotarălor lor, de la fealiul lui Efraim Şi le-au dat lor cetatea scăpării celui ce ucide, pre Sihem şi ceale osebite ce-a cătră dînsa şi Gazer şi ceale osebite ce-s cătră dînsa  Şi pre Cafsain şi ceale osebite ce-s cătră dînsa şi pre cea de sus Vitheron şi ceale osebite ce-a cătră dînsa, cetăţi 4.  Şi den fealiul lui Dan, pre Eltheco şi ceale osebite ce-s cătră dînsa şi pre Gavethon şi ceale osebite ce-a cătră dînsa  Şi pre Ekra şi ceale osebite ce-s cătră dînsa şi pre Ghethremon şi ceale osebite ce-s cătră dînsa, cetăţi 4.  Şi de la jumatate de fealiul lui Manasi, pre Thanaah şi ceale osebite ce-s cătră ea şi pre Vethsan şi ceale osebite ce-s cătră dînsa, cetăţi 2.  Toate cetăţile, 10, şi ceale osebite ce-s cătră eale, noroadelor fiilor lui Caath celor rămaşi.  Şi fiilor lui Gherson, celor ce să rudesc cu leviţii, den jumătate de fealiul lui Manasi, cetăţile ceale osebite celora ce au ucis, pre Golan la Vasaniuda şi ceale osebite ce-a cătră dînsa şi pre Vesthra şi ceale osebite ce-s cătră dînsa, cetăţi 2.  Şi den fealiul Iui Isahar, pre Chision şi ceale osebite ce-s cătră dînsa şi pre Davath şi ceale osebite ce-s cătră dînsa  Şi pre Iermoth şi ceale osebite ce-s cătră dînsa si Izvorul Cărţilor şi ceale osebite ce-a cătră dînsul, cetăţi 4. [169]  Şi den fealiul lui Asir, pre Masaal şi ceale osebite ce-s cătră dînsa şi pre Avdo şi ceale osebite ce-s cătră dînsa Şi pre Helcaath şi ceale osebite ce-s cătră dînsa şi pre Roav şi ceale osebite ce-s cătră dînsa, cetăţi 4. Şi den neamul lui Neftalim, cetatea cea osebită celui ce au ucis, pre Chiedes, în Galilea, şi ceale osebite ce-s cătră dînsa şi pre Emathdor şi ceale osebite ce-s cătră dînsa şi pre Carthan şi ceale osebite ce-s cătră dînsa, cetăţi 3. Toate cetăţile lui Gherson,după noroadele lor, cetăţi 13, şi ceale osebite ce-s cătră dînsele. Şi norodului fiilor lui Merari, leviţilor celor rămaşi den fealiul fiilor lui Zavulon, pre Iecnaam şi premprejurile ei şi pre Cartna şi premprejurile ei Şi pre Damna şi premprejurile ei şi pre Dalol şi premprejurile ei, cetăţi 4. Şi decindea de Iordan, despre Ieriho, den fealiul lui Ruvin, au dat cetatea -scăparea celuia ce au ucis - pre Vosor şi premprejurile ei, pre Misor şi premprejurile ei şi pre Iazer şi premprejurile ei Şi pre Ghedson şi premprejurile ei şi pre Masfa şi premprejurile ei, cetăţi 5. Şi den fealiul lui Gad, cetatea cea de scăparea celuia ce au ucis, pre Ramoth la Galaad şi premprejurile ei şi pre Manaim şi premprejurile ei Şi pre Esevon şi premprejurile ei şi pre Iazir şi premprejurile ei, toate cetăţile 4. Toate cetăţile fiilor lui Merari, după noroadele lor, celor rămaşi den fealiul lui Levi, şi li să făcu hotarăie lor, cetăţi 12. Toate cetăţile leviţilor în mijlocul ţinerii fiilor lui Israil, 40 şi 8 de cetăţi şi pemprejurile lor prejur cetăţile aceastea cetăţi. Şi cetăţi şi împrejurile prejur cetate, aşa la toate cetăţile aceastea. Şi săvîrşi Iisus împărţind pămîntul întru hotarăle lui şi au dat fiii lui Israil partea lui Iisus Pren porunca Domnului; au dat lui cetatea carea au cerşut, pre Thamna Sahar i-au dat lui, în muntele lui Efraim, şi zidi Iisus cetatea carea au cerşut şi au lăcuit întru ea. Şi au luat Iisus cuţitele ceale de piatră cu care au obrezuit pre fiii lui Israil, pre ceia ce s-au născut pre cale în pustie, căci nu s-au obrezuit în pustiiu, şi le-au pus pre eale la Thamna Sahar. Şi au dat Domnul tot pămîntul lui Israil, carele au jurat să dea părinţilor lor, şi au moştenit pe el şi au lăcuit într-însul. Şi i-au aşăzat Domnul pre ei după împrejur, în ce chip S-au jurat părinţilor lor, nu s-au sculat nimea înaintea lor dentru toţi vrăjmaşii lor, pre toţi vrăjmaşii lor i-au dat lor Domnul în mînile lor.  N-au căzut cuvînt den toate cuvintele ceale bune carea au grăit Domnul fiilor lui Israil, toate s-au isprăvit.

CAP XXII

	Atuncea au chemat Iisus pre fiii lui Ruvim şi pre fiii lui Gad şi cea jumătate fealiul lui Manasi şi zise lor: „Voi aţi auzit toate cîte au poruncit Enan voao Moisi, sluga Domnului, şi aţi ascultat glasul mieu după toate cîte am poruncit voao. Nu aţi lăsat pre fraţii voştri întru  aceastea zile şi mai mulţi, pînă în ziua de astăzi, aţi păzit porunca Domnului Dumnezăului vostru.  Iară acuma au odihnit Domnul Dumnezăul vostru pre fraţii voştri, în ce chip au zis lor; acum dară, întorcîndu-vă, meargeţi la casele voastre şi la pămîntul ţinerii voastre carele au dat voao Moisi, sluga Domnului,  decîndea de Iordan. Ce vă păziţi foarte să faceţi poruncile şi leagea carea au poruncit voao Moisi, sluga Domnului, să iubiţi pre Domnul Dumnezăul vostru şi să meargeţi în toate caile Lui, să păziţi poruncile Lui şi să vă lipiţi lingă El şi să-i slujiţi Lui den toată inema voastră şi den tot sufletul vostru”.  Şi blagoslovi pre ei Iisus şi i-au trimis pre ei şi au mersu la casele lor.  Şi la jumătate de fealiul lui Manasi au dat Moisi la Vasan şi celor jumătate au dat Iisus împreună cu fraţii lor pre lîngă Iordan lîngă mare.  Şi cînd i-au trimis pre  la casele lor şi au blagoslovit pre ei, cu bani mulţi au mersu la casele lor şi dobitoace multe foarte şi argmt şi aur şi arama şi hier şi haine multe foarte şi au împărţit prada vrăjmaşilor împreună cu fraţii lor.  Şi s-au întors şi au mersu fiii lui Ruvin şi fiii lui Gad şi cea jumătate de fealiul lui Manasi de la fiii lui Israil la Silon, den pămîntul lui Hanaan să meargă la pămîntul lui Galaad, la pămîntul ţinerii lor, carele au moştenit pre el pren porunca Domnului în mîna lui Moisi.  Şi au venit la Galilothul Iordanului carele iaste în pămîntul lui Hanaan şi au zidit fiii lui Ruvin şi fiii lui Gad şi cea jumătate de fealiul lui Manasi acolo jîrtăvnic la Iordan, jîrtăvnic mare de văzut,  Şi au auzit fiii lui Israil zicînd: „Iată, au zidit fiii lui Ruvin şi fiii lui Gad şi cea jumătate de fealiul lui Manasi jîrtăvnic la hotarăle pămîntului Hanaan, la Galiothul Iordanului, decîndea de fiii lui Israil”.  Şi au auzit fiii lui Israil şi s-au adunat toţi fiii lui israil la Silon ca să să suie să-i bată pre ei.  Şi au trimis fiii lui Israil cătră fiii lui Ruvin şi cătră fiii lui Gad şi cătră cea jumătate de fealiul lui Manasi, Ia pămîntul lui Galaad, pre Finees, feciorul lui Eliazer, feciorul lui Aron preotul;  Şi zeace den boiari împreună cu el, cîte un boiariu den casa neamului den toate fealiurile lui Israil, [170] oameni boiari a caselor de moşii sînt preste mii a lui Israil. Şi au mersu cătră fiii lui Ruvin şi catra fiii lui Gaad şi la cea jumătate de fealiul lui Manasi, la pămîntul lui Galaad, şi au grăit cătră ei, zicînd: „Aceastea zice toată adunarea Domnului: ’Ce iaste păcatul aceste carele aţi greşit înaintea Domnului Dumnezăului lui Israil, să vă întoarceţi astăzi de la Domnul Dumnezăul lui Israil, zidind voao jîrtăvnic, să vă faceţi voi ficleani astăzi de la Domnul? Au doară mic iaste voao păcatul Fogor, căce nu ne-am curăţit de el pînă în ziua de astăzi şi s-au făcut rană întru adunarea Domnului? Şi voi să vă întoarceţi astăzi de la Domnul, şi va fi de vă veţi osebi astăzi de la Domnul, şi mîine preste tot Israilul va fi urgia Domnului Şi acum, de iaste voao puţin pămîntul ţinutului vostru, treaceţi voi la pămîntul ţinutului Domnului,unde lăcuiastc acolo cortul Domnului, şi moşteniţi întru noi, şi nu vă faceţi osebiţi de cătră Domnul şi de la noi nu vă osebiţi, pentru căci aţi făcut voi jîrtăvnic afară den jîrtăvnicul Domnului Dumnezăului nostru. Nu, iată, Ahar al lui Zara cu greşală au greşit de la anathema, şi peste toată adunarea lui Israil s-au făcut urgia? Şi acesta unul singur era, au doară acesta n-au murit întru păcatul lui?'“ Şi au răspunsu fiii lui Ruvin şi fiii lui Gaad şi cea jumătate de fealiul lui Manasi şi au grăit celor preste mii ai lui Israil, zicînd: „Dumnezău Dumnezău Domnu iaste şi Dumnezău Dumnezău Domnul El ştie, şi Israil; El va cunoaşte de am greşit noi întru osebire denaintea Domnului, să nu ne mîntuiască pre noi în ziua aceasta. Şi de am zidit Jîrtăvnic noao ca să ne osebirii noi de la Domnul Dumnezăul nostru sau ca să suim noi preste el Jîrtvă de ardere-de-tot sau ca să facem peste el jîrtva mîntuirii, Domnul sîngur să cearce. Ce pentru frica cuvîntului am făcut aceasta, zicînd: ’Pentru ca nu mîine să zică feciorii voştri feciorilor noştri: “Ce - voao şi Domnului Dumnezăului Israil?’ Şi hotăra au pus Domnul între mijlocul vostru şi al nostru, fiii lui Ruvin şi fiii lui Gad, pre Iordan, şi nu iaste voao partea Domnului şi vor înstreina fiii voştri pre fiii noştri pentru ca să nu se închine Domnului. Şi am zis: ’Să facem aşa ca să zidim jîrtăvnicul acesta, nu pentru aduceri, nici pentru jîrtve, Ce pentru ca să fie mărturie aceasta între noi şi între voi, şi în mijlocul fiilor noştri după noi, ca să stujască slujbă Domnului înaintea Lui cu aducerile noastre şi cu jîrtvele noastre şi cu jîrtvele mîntuirei noastre, şi nu vor zfce fiii voştri fiilor noştri mfine: ’Nu iaste voao partea Domnului!’ Şi am zis: ’De să va face vreodănăoară şi vor grăi cătră noi au cătră semenţiile noastre mîine şi vor zice: ’Vedeţ asămănarea jîrtăvnicului Domnului, carele au făcut părinţii voştri nu pentru aduceri, nici pentru jîrtvă, ce mărturie iaste întru mijlocul nostru şi întru mijlocul vostru şi întru mijlocul feciorilor noştri’ Să nu să facă, dară, noao să ne osebim de la Domnul întru ziua de astăzi, ca să ne întoarcem de la Domnul ca să zidim noao Jîrtvă aducerilor şi jîrtvelor salarnin şi jîrtvei mîntuirelor, afară den jîrtăvnicul Domnului Dumnezeului nostru, carele iaste denaintea cortului Lui”.  Şi auzind Finees preotul şi toţ boiarii adunării şi cei preste mii ai lui Israil care era cu ei cuvintele carele au grăit fiii lui Ruvim şi fiii lui Gad şi cea jumătate de fealiul lui Manasi, şi le-au plăcut lor.  Şi zise Finees, fiiul lui Eliazar preotul, fiilor lui Ruvin şi fiilor lui Gaad şi la cea jumătate de fealiul lui Manasi: „Astăzi am conoscut cum cu noi e Domnul, căci n-aţ greşit înaintea Domnului greşala aceasta şi căci aţ mîntuit pre fiii lui Israil den mîna Domnului”.  Şi s-au întorsu Finees, feciorul lui Eliazar preotul, şi boiarii neamurilor de la fiii lui Ruvin şi de la fiii lui Gad şi de la jumătate de feliul lui Manasi, den pămîntul lui Galaad la pămîntul lui Hanaan, cătră fiii lui Israil şi au răspunsu lor cuvintele.  Şi au plăcut cuvîntul fiilor lui Israil şi bine au cuvîntat pre Dumnezeul fiilor lui Israil şi au grăit cătră fiii lui Israil şi au zis să nu se mai suie cătră ei războiu ca să surpe pămîntul fiilor lui Ruvin şi fiilor lui Gad şi a jumătate de feliul lui Manasi, şi au lăcuit pre el.  Şi au numit Iisus jîrtăvnicul lui Ruvin şi lui Gad şi a Jumătate de fealiul lui Manasi şi zise căci: „Mărturie iaste între mijlocul lor că Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lor iaste”.

CAP XXIII

      Şi fu după zile multe după ce au odihnit Domnul Dumnezeu pre Israil de cătră toţ vrăjmaşii lui demprejur, şi Iisus - bătrîn îndelungat cu zile,  Şi au chemat Iisus pre toţ fiii lui Israil şi batrînimea lor şi pre boiarii lor şi pre judecătorii lor şi cărturarii lor şi zise lor: „Eu am îmbătrînit şi m-am îndelungat cu zilele,  Iară voi aţ văzut toate cîte au făcut Domnul Dumnezăul vostru la toate limbile aceastea de cătră faţa voastră, căci Domnul Dumnezeul vostru. Acesta e Ce s-au bătut pentru voi.  Vedeţ cum am aruncat voao limbile ceale rămase voao aceastea în sorţi întru fealiurile voastre, de la [171] Iordan toate limbile le-am surpat, şi de la Marea cea Mare va hotărî la apusul soarelui. Iară Domnul Dumnezeul vostru. El va surpa pre dînşii de cătră faţa voastră pînă vor peri şi va tremite lor jiganiile ceale sălbatice pînă va surpa pre ei şi pre-mpăraţii lor de cătră faţa voastră şi veţ moşteni de tot pămîntul lor, în ce chip au grăit Domnul Dumnezeul  vostru voao. Întăriţi-vă dară, foarte să păzit şi să faceţ toate ceale scrise în Cartea Legii lui Moisi, pentru ca să nu vă abateţ de la  ea în direapta au în stingă, Pentru ca să nu întraţ în limbile aceaste rămase împreună cu voi şi numele dumnezeilor lor să nu se numească între voi şi să nu vă jurat, nici să vă  închinat lor, nici să slujit lor, Fără numai la Domnul Dumnezeul vostru să vă lipit, în ce  chip aţ făcut pînă în ziua de astăzi. Şi au surpat Domnul pre ei de cătră faţa voastră, limbi mari şi tari, şi voao nimea n-au stătut împotrivă denaintea voastră pînă în ziua de astăzi. Un om dentru voi au gonit pre o mie, că Domnul Dumnezeul vostru. Acesta Să bate împreună cu voi, în ce chip au zis voao. Şi să vă păzit foarte, cu sufletele voastre să iubit pre Domnul Dumnezeul vostru. Că de vă veţ întoarce şi veţ adaoge la ceale ce au rămas limbile aceastea împreună cu voi şi veţ face cuscrie cătră ei şi vă veţ amesteca împreună cu ei şi ei cu voi. Cu cunoştinţa să cunoaşteţ că nu va adaoge Domnul Dumnezeul vostru ca să surpe limbile aceastea de cătră faţa voastră şi vor fi voao întru laţuri şi întru piadici şi întru cuie în calcule voastre şi întru lovituri fn ochii voştri, pînă unde veţ peri de la pămîntul cel bun acesta carele au dat Domnul Dumnezăul vostru voao. Iară eu alerg astăzi calea, în ce chip şi toţi ceia de pre pămînt, şi veţ cunoaşte cu toată inima voastră şi cu tot sufletul vostru şi căci n-au căzut un cuvînt den toate cuvintele ceale bune carele au zis Domnul Dumnezăul vostru cătră voi, toate au venit voao, unul nu se-au lipsit dentru eale. Şi va fi, în ce chip vine pre voi toate cuvintele ceale bune carele au grăit Domnul Dumnezăul vostru preste voi, aşa va aduce Domnul pre voi toate cuvintele ceale reale, pînă va surpa pre voi de pre pămîntul cel bun acesta carele au dat voao Domnul Dumnezăul vostru. Cînd veţ călca voi făgăduinţa Domnului Dumnezăului vostru carea au poruncit voao şi mergînd vă veţ închina la dumnezăi streini şi vă veţ închina lor, şi Se va mînia cu mînie Domnul întru voi şi te va întoarce degrabă de la pămîntul cel bun carele au dat Domnul voao.”

CAP XXIV

      Şi au adunat Iisus toate fealiurile lui Israil la Sihem şi au chemat pre cei bătrîni ai lui Israil şi pre boiarii lor şi pre judecătorii lor şi pre cărturarii lor şi au stătut denaintea Domnului Dumnezău.  Şi zise Iisus cătră tot norodul: „Aceastea zice Domnul Dumnezăul lui Israil: ’Decindea de rîu au lăcuit părinţii voştri denceput, Thara, tatăl lui Avraam şi tatăl lui Nahor, şi au slujit la alţi dumnezăi.  Şi am luat pre tatăl vostru, pre Avraam, de de ceaea parte de rîu, şi l-am povăţuit pre el întru tot pămîntul Hanaan şi i-am înmulţit sămînţă lui şi am dat lui pre Isaac  Şi am dat lui Isaac pre Iacov şi pre Isaaf; şi am dat lui Isaaf muntele lui Siir moştenire lui, şi Iacov şi fiii lui s-au pogorît la Eghipet şi să făcură acolo întru limbă mare şi multă şi tare şi chinuiră pre ei eghipteanii.  Şi am trimis pre Moisi şi pre Aaron şi au lovit Domnul Eghipetul cu seamnele care au făcut întru ei.  Şi după aceasta au scos pre părinţii voştri de la Eghipe; şi aţ întrat în mare şi au gonit eghipteanii denapoia părinţilor voştri cu cară şi cu cai la Marea cea Roşie’.  Şi am strigat cătră Domnul şi au dat nor şi negură între mijlocul nostru şi între mijlocul eghipteanilor şi au adus preste ei marea şi au acoperit pre ei şi au văzut ochii voştri cîte au făcut Domnul în pămîntul Eghipetului şi aţ fost în pustiiu zile multe.  Şi v-am adus pre voi la pămîntul amoreilor celora ce lăcuiescu decindea de Iordan şi au ieşit la războiu înaintea voastră şi au dat pre ei Domnul în mîinile voastre şi aţ moştenit pămintul lor şi aţ surpat pre ei de cătră faţa voastră.  Şi s-au sculat Valac al lui Sepfor, împăratul Moav, şi au stătut cu oaste împotriva lui Israil şi trimiţînd au chemat pre Valaam, feciorul lui Veor, să vă bleasteme pre voi.  Şi n-au vrut Domnul Dumnezău să bleasteme pre tine, şi cu blagoslovenie v-au blagoslovit pre voi şi v-au scos pre voi den mîinile lor şi i-au dat pre ei.  Şi aţ trecut lordanul şi aţ mers la Ierihon şi au dat războiu voao ceia ce lăcuia în Ierihon, amoreul şi ferezeul şi hananeul şi heteul şi ghergheseul şi eveul şi evuseul, şi au dat pre ei Domnul în mîinile voastre.  Şi au trimis mai nainte de voi viaspea şi au scos pre ei de cătră faţa voastră, doi împăraţi ai amoreilor, nu cu sabia ta, nice cu arcul tău.  Şi au dat voao pămîntul pre carele n-aţ ostenit preste el şi cetăţ carele n-aţ zidit şi aţ lăcuit întru eale, şi vii şi măslini, pre carele n-aţ răsădit, voi aţ mîncat.  Şi acum teameţi-vă de Domnul şi-l slujiţ Lui cu direptate şi cu ne strîmbătate şi scoateţ [172] pre dumnezeii cei streini cărora au slujit părinţii voştri decindea de rîu şi la Eghipet, şi să slujit Domnului. Iară de nu va plăcea voao să slujit Domnului, aleageţi voao singuri astăzi cui veţ sluji, au dumnezăilor părinţilor voştri,celor decindea de rîu, au dumnezăilor amoreilor întru carii voi lăcuit pre pămîntul lor, iară eu şi casa mea vom sluji Domnului, căci sfint iaste”. Şi răspunzînd norodul, zise: „Să nu să facă noao să lăsăm pre Domnul ca să slujim la dumnezăi streini, Că Domnul Dumnezăul nostru Acesta iaste Dumnezău, Acesta ne-au scos pre noi şi pre părinţii noştri den pămîntul Eghipetului, den casa robimei, şi cîte au făcut noao seamnele ceale mari aceastea şi ne-au păzit pre noi în toată calea unde am mers întru ea şi în toate limbile pren carele am trecut prin eale. Şi au scos Domnul toate limbile, şi pre amoreu, pre cela ce lăcuia pămîntul, de cătră faţa noastră, iară şi noi să slujim Domnului, pentru că Acesta iaste Dumnezăul nostru”. Şi zise Iisus cătră norod: „Nu veţi putea să slujiţi Domnului Dumnezău, căci Dumnezău sfint iaste, şi rîvnind, Acesta nu va lăsa păcatele voastre şi fărădelegile voastre. Cînd veţi lăsa pre Domnul şi veţ sluji la dumnezăi streini, şi venind va chinui pre voi şi va piarde pre voi, pentru căci v-au făcut bine voao”. Şi zise norodul cătră Iisus: „Nu, ce Domnului vom sluji”. Şi zise Iisus cătră norod: „Mărturie voi asupra voastră, că voi aţi ales voao Domnului sa-l slujiţi”. Şi ziseră: „Martini”. „Şi acum ridicaţi pre dumnezăii cei striini care sînt întru voi şi vă îndireptaţi inema voastră cătră Domnul Dumnezăul lui Israil”. Şi zise norodul cătră Iisus: „Domnului Dumnezăului nostru vom sluji şi glasul Lui vom asculta”. Şi au pus Iisus făgăduinţă cătră norod în ziua aceaea şi i-au dat lui leage şi judecată la Sihem, înaintea cortului Dumnezăului lui Israil. Şi au scris cuvintele aceastea în Cartea legii lui Dumnezău, şi au luat Iisus piatră mare şi au pus-o pre dînsa supt terevinthul cel denaintea Domnului. Şi zise Iisus cătră tot norodul: „Iată, piatra aceasta va fi voao întru rnărturie, că ea au auzit toate cîte s-au grăit de Domnul, cîte au grăit cătră voi astăzi, şi aceasta va fi între voi întru mărturie la zilele ceale de apoi, cînd veţ menţi Domnului Dumnezăului vostru”. Şi au slobozit Iisus norodul, pre fieştecarele la locul lui Şi fu după acealea, şi muri Iisus, fiiul lui Navi, robul Domnului, de 100 şi zeace ani. Şi l-au îngropat pre el lîngă hotarăle sorţului Iui, la Thamna Sahar, la muntele lui Efraim,  despre  miazănoaptea muntelui Galaad. Şi au slujit Israil Domnului toate zilele lui Iisus şi toate zile celor bătrîni dţi au tras vacul după Iisus şi cîţi au fost văzut toate faptele Domnului cîte au făcut lui Israil.  Şi au pus acolo împreună cu el, la grobniţe unde l-au îngropat pre el acolo, cuţitele ceale de piatră cu carele au obrezuit pre fiii lui Israil, la Galgala, Iisus, cînd i-au scos pre ei de la Eghipet, în ce chip au porundt Domnul, şi acolo sînt pînă în ziua de astăzi. Şi oasele lui Iosif le-au scos fiii lui Israil de la Eghipet şi le-au astrucat pre eale la Sichima, în partea ţarinei unde au cumpărat Iacov de la amoreii ceia ce lăcuia la Sichima, dirept mioare 100, şi o au dat-o pre ea lui Iosif în parte.  Şi Eleazar, fiiul lui Aaron preotul, au murit şi s-au îngropat la Gavaath al lui Finees, fiiului lui, care i-au dat lui la muntele Efraim.  In ziua aceaea, luînd fiii lui Israil chivotul făgăduinţei Domnului, îl purta între ei, şi Finees au preoţit pentru Eleazar, tatăl lui, pînă au murit şi s-au îngropat la Gavaath al lui.  Iară fiii lui Israil au mers  fieştecarele la locul lor şi la cetatea lor. Şi să închina fiii lui Israil la Astarti şi la Astaroth şi a dumnezăii limbilor cei după împrejurul lor, şi au dat pre ei Domnul pre mîinile lui Eglom, împăratul Moav, şi au stăpînit lor ani 18.


[173]

JUDECĂTORII

CAP I

      Şi fu după moartea lui Iisus, şi întreba fiii lui Israil întru Domnul, zicînd: „Cine se va sui noao cătră hananeu mai mare, ca să dea războiu întru ei?” Şi zise Domnul: „Iuda se va sui; iată, am dat pămîntul în mîna a lui”. Şi zise Iuda cătră Simeon, fratele lui: „Suie-te împreună cu mine întru sorţul mieu şi vom da războiu intru hananeu şi voiu mearge şi eu împreună cu tine întru  sorţul tău”. Şi mearse împreună cu el Semeon. Şi să sui Iuda, şi deade Domnul pre hananeu şi pre ferezeu întru mîna lui şi i-au lovit pre ei la Vezec, 10000 de oameni. Şi au aflat pre Adonivezec la Vezec, şi au dat războiu întru dînsul, şi au lovit pre hananeu şi pre  ferezeu. Şi au fugit Adonivezec, şi au alergat denapoia lui şi l-au prins pre el şi i-au tăiat margenile mîinilor lui şi marginele picioarelor lui. Şi zise Adonivezec: „70 de împăraţi, margenile mîinilor lor şi marginele picioarelor lor tăiaţi, era adunînd ceale dedesuptul measii meale; deci, în ce chip am făcut, aşa mi-au răsplătit Dumnezău”. Şi l-au adus pre  el la Ierusalim şi au murit acolo. Şi au bătut fiii Iudei la Ierusalim şi au luat pre el şi au lovit pre el cu gură de sabie şi cetatea au ars cu  foc. Şi după aceasta, s-au pogorît fiii lui Iuda să bată la hananeu, cela ce lăcuiaşte la munte, despre răsărit şi despre cîmpie. Şi mearse Iuda cătră hananeu cela ce lăcuia Ia Hevron şi ieşi Hevron împotrivă; iară numele Hevron era mai nainte Careathar vosefer; şi au ucis pre Sesi şi pre Aheman şi pre Tholomi, naşterile lui Enac. Şi să suiră de acolo cătră ceia ce lăcuia Davir; iară numele Davir era mai nainte Cetatea Cărţilor. Şi zise Halev: „Cine va lovi Cetatea Cărţilor şi o va lua pre ea, da-i-voiu lui pre Asha, fata mea, fămeaie lui”. Şi au luatu-o pre ea mainte Golthoniil, feciorul lui Chienez, frate lui Halev, cel mai tînăr decît el, şi i-au dat lui Halev pre Ashan, fata lui, fămeaie lui. Şi fu cînd întră ea, şi o clăti pre ea Gothoniil ca să ceară de la tatul ei ţarina, şi drtiia asupra celui de supt jug şi striga dupre juguitoriu: „La pămîntul de la răsărit m-ai dat pre mine”. Şi zise ei Halev: „Ce iaste ţie?” Şi zise lui Asha: „Dă-m dară mie blagoslovenie, căci la pămîntul de la răsărit m-ai dat pre mine, şi îm vei da mie mîntuire de apă” Şi i-au dat ei Halev, după inima ei, mîntuire celor înalte şi mîntuire celor smerite. Şi fiii lui Iovath Chineului, socrului lui Moisi, s-au suit den Cetatea Finirilor cătră fiii Iudei, la pustiiu carea iaste de cătră răsărit lui Iuda, la pogorirea Aradu, şi au mers şi au lăcuit împreună cu norodul  Şi mearse Iuda cu Semeon, fratele lui, şi au lovit pre hananeul ce lăcuia la Sefeth şi au procleţit pre ea şi au surpat pre ea şi au numit numele cetăţii Surpare.  Şi au moştenit Iuda pre Gaza şi hotarăie ei, şi pre Ascalona şi hotarul el, şl pre Acaron şi hotarul ei, şi Azotul şi pre împrejurile ei.  Şi era Domnul cu Iuda, şi au moştenit muntele, pentru căci n-au putut să moştenească pre ceia ce lăcuiescu valea, căce Rehav osebiia lor, şi cară de hieru la ei.  Şi au dat lui Halev Hevronul, în ce chip au grăit Moisi. Şi au moştenit de acolo ceale 3 cetăţi ale fiilor lui Enac. Şi au rădicat de acolo pre cei 3 feciori a lui Enac.  Şi pre evuseul, pre cela ce lăcuiaşte în Ierusalim, nu l-au rădecat fiii lui Veniamin; şi au lăcuit evuseul împreună cu fiii lui Veniamin în Ierusalim pînă în ziua de astăzi.  Şi s-au suit fiii lui Iosif şi ei la Vethil, şi Domnul era împreună cu ei.  Şi au tăbărit casa lui Israil despre Vethil; şi numele cetăţii era mai nainte Luza.  Şi au văzut ceia ce păzna om ieşind den cetate şi l-au prinsu pre el şi zisără lui: „Arată-ne noao a cetăţii întrare Şi vom face cu tine milă”.  Şi le-au arătat lor intrarea cetăţii, şi au lovit cetatea cu gură de sabie, iară pre om şi pre rudenia lui i-au slobozit.  Şi au mersu omul  la  pămîntul  Ghethiim şi au zidit acolo cetate şi au numit numele ei Luza. Acesta e numele ei pînă în ziua de astăzi.  Şi n-au moştenit Manasi pre Vethsan, care iaste a schithilor cetate, nice featele ei, nice pre împrejurile ei, nice pre Ecthanah şi pre featele ei,  Nice pre ceia ce lăcuiescu la Dor, nice pre împrejurile ei şi featele ei, şi pre cei ce lăcuia în Evlam, nice pre împrejurile ei şi featele ei.  Şi pre ceia ce lăcuiescu în Maghiedo, nice pe împrejurile ei şi featele ei. Şi au început hananeul a lăcui întru pămîntul acesta.  Şi fu cînd să întări Israil, şi puse pre hananeu la bir şi, rădicînd, nu l-au rădicat pre el.  Şi Efraim n-au radicat pre hananeu, pre cela ce lăcuia la Gazer; şi au lăcuit hananeul în nujlocul lui, la Gazer, şi fu lui de bir.  Şi Zavolon n-au rădicat pre ceia ce lăcuia în Hedron şi pre ceia ce lăcuia la Aman; şi au lăcuit hananeul în mijlocul lui şi-i fu lui de bir.  Şi Asir n-au rădicat pre ceia ce lăcuia în Achor, şi se făcu lui de bir, şi pre ceia ce lăcuia în Dor, şi pre ceia ce lăcuia Sidonul, şi pre ceia ce lăcuia în Dalaf, şi pre Ahaziv, şi pre Elva, şi pre Afec, şi pre Roov.  Şi au lăcuit Asir in mijlocul hananeului celuia ce lăcuiaşte pămîntul, căce n-au putut să-l rădice pre el.  Şi Neftalim n-au rădicat pre ceia ce lăcuiescu Vethsamis, nice pre ceia [174] ce Lăcuia Vethanah, şi au lăcuit Neftalim in mijlocul hananeului celuia ce lăcuiaşte pămîntul. Iară ceia ce lăcuieseu Vethsamis şi Vethanah să făcură lui birnic. Şi au necăjit amoreul pre fiii lui Dan la munte  căce n-au lăsat pre ei să să pogoară la vale. Şi au început amoreul a lăcui în muntele Mirsinonului, unde-s urşii şi vulpile, la Mirsinon şi la Salavin. Şi să îngreuie mîna casei lui Iosif pre amoreul şi fu lui birnic.  Şi hotarul amoreului, asupra suirii Acravîn, de la Piatră şi în sus.

CAP II

      Şi să sui îngerul Domnului de la Galgal la Locul Plîngerii şi Ia Vethil şi la casa lui Israil, şi zise cătră ei: „Aceastea zice Domnul Domnul: ’Am suit pre voi den Eghipet şi v-am băgat pre voi la pămîntul carele am jurat părinţilor voştri să vă dau voao şi ziş: Nu voiu răsipi făgăduinţa  Mea ceaea ce e cu voi în veaci; Şi voi să nu puneţi făgăduinţa cu ceia ce şăd la pămîntul acesta, nice la dumnezăii lor să nu vă închinaţi, ce cioplitele lor să le sfărîmaţi şi jîrtăvnicele lor să le săpaţi de tot Şi n-aţi ascultat glasul Mieu cînd aceastea aţi făcut. Şi Eu am zis: Nu voiu adaoge a muta cu lăcaşul pre norodul care am zis să-l scoţi afară, nu-i voiu rădica pre ei de cătră faţa voastră, şi vor fi voao întru supărări şi dumnezăii lor vor fi  voao întru scandală'“. Şi fu după ce grăi îngerul Domnului cuvintele aceastea cătră toţi fiii lui Israil, ş-au rădicat norodul glasul lor şi  au plîns. Pentru aceaea s-au chemat numele locului aceluia Plînsuri, Şi au jîrtvuit  acolo Domnului. Şi au slobozit Iisus norodul şi mearseră fiii lui Israil fieştecarele la locul lui  şi fieştecarele la moştenirea lui, ca să  o moştenească de tot pre ea. Şi au slujit norodul Domnului toate zilele lui Iisus, şi toate zilele celor mai bătrfni, cîţi ş-au îndălungat zilele după Iisus, cîţi au conoscut tot faptul Domnului cel mare, carele au făcut lui  Israil.  Şi au murit Iisus, fiiul lui Navi, robul  Domnului, fiiu de 110 ani. Şi l-au îngropat pre el în muntele moştenirei lui, la Thamnathares, în muntele Efraim, de cătră amiazînoapte a muntelui Gaas. Şi toată rudenia aceaea s-au adaos lîngă părinţii lor; şi s-au sculat altă rudă după ei, care n-au conoscut pre Domnul şi faptul carele au făcut lui Israil. Şi au făcut fiii lui Israil răul înaintea Domnului şi au slujii la vaalimi. Şi au lăsat pre Domnul şi Dumnezăul părinţilor lor, pre Cela ce i-au scos pre ei den pămîntul Eghipetului, şi au mersu denapoia a dumnezăi striini, de la dumnezăii norodurilor celor după împrejururele lor, şi s-au închinat lor şi au mîniat pre Domnul Şi L-au lăsiit pre El ş-au slujit vaalii şi astartelor.  Şi S-au mîniat cu mînie Domnul pre Israil şi i-au dat pre ei în mîna celor ce pradă şi i-au prădat pre ei. Şi i-au dat pre ei în mîna vrăjmaşilor lor dupre împrejur şi n-au mai putut încă a sta împotrivă înaintea feaţii vrăjmaşilor lor. Intru toate carele mergea.  Şi  mîna Domnului era întru ei spre reale, în ce chip au grăit Domnul şi în ce chip au jurat lor Domnul, şi au supărat pre ei foarte.  Şi au rădecat Domnul judecători, şi i-au mîntuit pre ei Domnul den mîna celora ce jăfuia pre ei. Şi încă judecătorilor lor n-au ascultat, căci au curvit denapoia altor dumnăzăi; şi s-au închinat lor şi au mîniat pre Domnul; şi s-au abătut curînd den calea carea au mers părinţii lor, ca să asculte poruncile Domnului; n-au făcut aşa.  Şi căci au rădicat Domnul lor judecători, şi era Domnul cu judecătoriul, şi au mîntuit pre ei den mîna vrăjmaşilor lor, toate zilele judecători ului, căci Sa mingiie Domnul de cătră suspinul lor, de cătră faţa celora ce încunjura pre ei şi chinuia pre ei.  Şi fu cînd muriia judecătoriul, şi să întorcea şi iarăşi strica  mai mult decît părinţii lor, ca să meargă denapoia altor dumnezăi, să slujască lor şi să să închine lor; n-au lepădat deprinderile lor de cătră calea lor cea nesîlnecă.  Şi Să mînie cu mînie Domnul pre Israil şi zise: „Pentru căci cîte au lăsat limba aceasta, făgăduinţa Mea carea am poruncit lor şi părinţilor lor, şi n-au ascultat glasul Mieu,  Şi Eu nu voiu mai adaoge ca să rădic om dentru faţa lor, dentru limbile care au lăsat Iisus, fiiul lui Navi, şi au lăsat,  Ca să ispitească cu ei pre Israil de vor păzi calea Domnului, să meargă întru ea, în ce chip au păzit părinţii lor, au ba”,  Şi au lăsat Domnul limbile aceastea ca să nu le rădice pre eale degrabă, şi nu le-au dat pre eale în mîna lui Iisus.

CAP III

      Şi aceastea limbi au lăsat Domnul ca să ispitească cu eale pre Israil, pre toţ ceia ce n-au cunoscut războaiele den Hanaan,  Fără cît prentru semenţiile fiilor Israil, ca să înveaţe pre ei războiu, ce ceia denaintea lor n-au cunoscut aceastea:  Ceale cinci oblăduiri a celor streini de neam voievoz şi pre tot hananeul şi pre sidonii şi pre eveu, cela ce lăcui aş te Livanul, de la muntele Iui Vaal Ermon pînă la Lavoemath.  Şi s-au făcut, ca să ispitească cu ei pre Israil, să cunoască de vor asculta poruncile Domnului  carele au poruncit Domnul părinţilor lor pren mîna lui Moisi. Şi fiii lui Israil au lăcuit în mijlocul hananeului şi heteului şi amoreului şi ferezeului şi eveului, şi ghergheseului şi evuseului,  Şi au luat [175] pre featele lor loruş fămei, şi featele lor au dat fiilor lor şi au slujit dumnezeilor lor. Şi au făcut fiii lui Israil răul înaintea Domnului şi au uitat pre Domnul Dumnezeul lor, şi au slujit valimii şi desişurilor. Şi S-au mîniat cu mînie Domnul întru Israil şi i-au dat pre ei în mînile lui Husarsathem, împăratul den Mijlocul rîului Siriei, şi au slujit fiii lui Israil lui Husaresathaim, ani lui, ani 8.  Şi au strigat fiii lui Israil cătră Domnul. Şi au rădicat Domnul mîntuitoriu lui Israil şi i-au mîntuit pre ei, pre Gothoniil, feciorul lui Chenez, fratele lui Halev, cel mai tînăr decît el, şi au ascultat pre ei. Şi fu preste el Duhul Domnului, şi au judecat pre Israil; şi au ieşit la războiu cătră Husarsathem. Şi au dat Domnul în mîna lui pe Husarsathem, împăratul Siriei, şi s-au întărit mîna lui pre Husarsathaim. Şi să potoli pămîntul ani 40. Şi au murit Gothoneil, fiiul lui Chienez. Şi adaoseră fiii lui Israil a face răul înaintea Domnului; şi întăriia Domnul pre Eglon, împăratul Moav, asupra lui Israil, pentru căci au făcut ei răul înaintea Domnului. Şi au strînsu cătră ei pre toţi fiii lui Amon şi lui Amalic şi au mersu şi au lovit pre Israil şi au moştenit Cetatea Finicilor. Şi au slujit fiii lui Israil lui Egion, împăratului Moav, ani 18. Şi au strigat fiii lui Israil cătră Domnul. Şi au rădicat Domnul lor mîntuitoriu pre Aod, feciorul lui Ghira, fiiul lui Iemoni, om la amîndoao mînile iscusit Şi au tremis daruri fiii lui Israil pren mîna lui lui Eglom, împăratului Moav. Şi au făcutu-ş Aod cuţit cu doao ascuţite, de o palmă lungimea lui, şi au încinsu-l pre el supt îmbrăcăminte, la coapsa lui cea direapta. Şi au mersu Şi au dus darurile lui Eglom, împăratului Moav. Şi Eglom, om iscusit foarte. Şi fu după ce săvîrşi Aod aducînd darurile, şi scoase afară pre ceia ce rădica darurile. Şi Eglom s-au întors de la ceale cioplite de la Galgal, şi zise Aod: „Cuvînt am, ascuns, cătră tine, împărate”. Şi zise Eglom: „Cătră ectan!” Şi ieşiră de la el toţ ceia ce sta premprejurul lui. Şi Aod întră cătră el, şi el sădea în foişorul cel de vară al lui, singur de tot. Şi zise Aod: „Cuvînt a lui Dumnezeu, mie, cătră tine, împărate”. Şi să sculă Eglom den scaun, aproape de el. Şi fu îndată ce să sculă el. Au întins Aod mîna cea stingă a lui şi au luat cuţitul den sus de coapsa lui cea direapta şi-l înfipse pre el în pîntecele lui Eglom Şi au vîrît şi munuchiul după ascuţit şi au astupat seul asupra rănii ascuţitului, căci n-au scos cuţitul den pîntecele lui. Şi ieşi Aod la tindă,  Şi ieşi Aod den cei rînduiţi şi au închis uşile cerdacului pre el şi au zăvorit Şi el au ieşit  Şi slugile lui întrară şi văzură; şi iată, uşile cerdacului, zăvorite, şi ziseră: „Cîndai să nu şază la jeţuri, întru depărtarea culcuşului?” Şi aşteptară, ruşinîndu-se, şi iată, nu era cela să deşchiză uşile cerdacului. Şi luară cheaia şi deschiseră; şi iată, domnul lor - căzut pre pămînt, mort  Şi Aod au scăpat pînă să gîlceviia ei, şi nu era cine să-l ia aminte pre el. Şi el au trecut ceale cioplite  Şi scăpă la Tirotha. Şi jucînd veni Aod la pămîntul Israil şi au trimbiţat cu buciune în muntele Efraim; şi să pogorîră împreună cu el fiii lui Israil de la munte, şi el - înaintea lor.  Şi zise cătră ei: „Pogorîţi-vă denapoia mea, căci au dat Domnul Dumnezăul nostru pre vrăjmaşii noştri, pre Moav, întru mîna noastră”. Şi s-au pogorît denapoia lui şi au apucat trecătorile Iordanului ale Moavului şi n-au lăsat om să treacă.  Şi au lovit pre Moav în ziua aceaea ca vro 10000 de oameni, pre toţi războinicii carii era întru ei şi pre tot omul puterii; şi n-au scăpat dentru ei om.  Şi s-au înfrînt Moav în ziua aceaea supt mîna lui Israil, şi s-au potolit pămîntul 80 de ani, şi i-au judecat pre ei Aod, pînă unde au murit  Şi după el s-au sculat Samegar, feciorul lui Anath, şi au lovit pre cei streini den neam, ca vro 600 de oameni, cu pidorul plugului boilor; şi au mîntuit şi el pre Israil.

CAP IV

      Şi au adaos fiii lui Israil să facă răul înaintea Domnului. Şi Aod au murit Şi i-au dat pre ei Domnul în mîna lui Iavin, împăratului Hanaan, carele au împărăţit la Asor. Şi boiarinul puterii lui, Sisara; şi el lăcuia la Arisothul Limbilor. Şi au strigat fiii lui Israil cătră Domnul, căci 900 de cară de fier era la el; şi acesta chinui pre Israil desăvîrşit 20 de ani. Şi Devora, fămeaie prorociţă, fămeaie Lafidoth, aceasta judeca pre Israil întru vreamea aceaea. Şi ea sădea supt finicul Devora, întru mijlocul Rama şi întru mijlocul Vethil, întru muntele lui Efrairn; şi să suia cătră ea fiii lui Israil acolo, a se judeca. Şi au trimis Devora şi au chemat pre Varac, feciorul lui Aveneem de la Cadis Neftalim, şi au zis cătră el: „N-au poruncit ţie Domnul Dumnezăul lui Israil, ţie? Şi vei mearge la muntele Thavor şi vei lua împreună cu tine 10 mii de oameni dentru fiii lui Neftalim şi dentru fiii lui Zavulon. Şi voiu aduce cătră tine la pîrîul Chison pre Sisara, boiarenul puterii lui Iavin, şi carăle lui şi mulţimea lui şi-l voiu da pre el întru mîna ta”. Şi zise cătră ea Varac: „De vei mearge împreună cu mine, voiu mearge; [176] iară să nu vei mearge cu mine, nu voiu mearge, caci nu ştiu ziua întru carea direptează Domnul pre îngerul cu mine”. Şi zise cătră el Devora: „Mergînd voiu mearge cu tine; Insă să ştii căci nu va fi izbînda pre calea carea tu mergi, căci în mină de muiare va da Domnul pre Sisara”. Şi să sculă Devora şi mearse împreună cu Varac de la Cadis. Şi au poruncit Varac lui Zavulon şi lui Neftalim la Chedes şi s-au suit denapoia lui 10000 de oameni; şi s-au suit Devora împreună cu el. Şi cei aproape de Chineu s-au osebit de Ia Chena şi de la feciorii lui Iovac, cumnatul lui Moisi, ş-au întins cortul lui pînă la stejarul Celor ce Odihnesc, carele iaste alăturea cu Chedes. Şi să spuse Sisarii cum s-au suit Varac, feciorul Iui Avineem, la muntele Thavor. Şi au chemat Sisara toate carale lui, 900 cară de hier, şi tot norodul carele era cu el, de la Aresoth al Limbilor, la pîrîul lui Chison. Şi zise Devora cătră Varac: „Scoală-te, căci aceasta iaste ziua întru carea au dat Domnul pre Sisara în mîna ta; căci Domnul -înaintea ta”. Şi să pogorî Varac den muntele lui Thavor şi 10 mii de oameni - denapoia lui. Şi spămîntă Domnul pre Sisara, şi toate carale lui şi toată tabăra lui, în gură de sabie înaintea lui Varac; şi să pogorî Sisara de asupra carului lui şi au fugit cu picioarele lui. Şi Varac - gonind denapoia carălor lui şi denapoia taberii, pînă la Dumbrava Limbilor; şi căzu toată tabăra lui Sisara întru gură de sabie, nu au rămas pînă întru unul. Şi Sisara să abătu cu picioarele lui la un cort a lui lai, muiarea lui Haver, a Quneului; căci pace - întru mijlocul lui Iavin, împăratul lui Asoru, şi întru mijlocul casii lui Haver Chineiului. Şi ieşi Iail întru timpinarea Sisarii şi-i zise lui: „Abale-te, domnul mieu, răsuflă cătră mine, nu te teame”. Şi să abătu cătră ea la cort şi l-au acoperit pre el cu cojocul ei. Şi zise Sisara cătră ea: „Adapă-mă dară cu puţintea apă, căci am însetat”. Şi au deschis foalele laptelui şi l-au adăpat pre el şi au acoperit obrazul lui. Şi zise cătră ea Sisara: „Stai dară în uşa cortului, şi va fi de va întră neştine cătră tine şi te va întreba şi va zice ţie: ’Iaste aici om?’, şi vei grăi: ’Nu iaste’“. Şi luo Iair, fămeaia lui Haver, ţăruşul cortului şi puse maiul în mîna ei şi întră cătră el încet şi au lovit ţăruşul întru falca lui şi petrecu în pamînt. Şi el să scutură şi-i ieşi sufletul şi muri. Şi iată, Varac, gonind pre Sisara, şi ieşi Iail întru timpinarea lui şi zise cătră el: „Ia vino, şi-ţ voiu arăta pre om pre carele tu cerci”. Şi întră cătră ea şi, iată, Sisara, aruncat mort, şi ţăruşul, intru tîmpla lui. Şi au smerit Dumnezău pre Iavin, împăratul lui Hanaan, întru ziua aceaea, înaintea fiilor lui Israil. Şi mergea mîna fiilor lui Israil mergînd şi întarindu-se pre Acvin, împăratul lui Hanaan, pînă unde l-au surpaf pre el.

CAP V
      Şi cîntă Devora şi Varac, feciorul lui Aviniem, întru ziua aceaea şi zise: „Cînd au stăpînit domni întru Israil întru vrearea norodului; blagosloviţi pre Domnul.  Ascultaţi, împăraţi  şi băgaţi în urechi, voivozi! Eu Domnului voiu peveţui  şi  voiu  cînta Dumnezăului lui Israil:  Doamne, Intru ieşirea Ta den Siir, cînd Te ridicai Tu den ţarina lui Edom, pămîntul s-au clătit şi ceriul s-au turburat, şi norii au picat apă. Munţii s-au clătit de cătră faţa a Domnului Eloi; aceasta Şina - de cătră faţa Domnului Dumnăzăului Israil.  întru 6 zilele lui Samegar  fiiu lui Anath, în zilele lui Iail, au lipsit împăraţi şi au mers cărări, au mers căi strîmbe.  Lipsit-au cei putearnici a lu Israil, lipsit-au pînă unde s-au sculat Devora, pînă unde s-au sculat maică în Israil. Aleaseră, ca pîinea de orzu, dumnezăi deşărţi Atuncea s-au bătut cetăţi boiereşti, acoperire a fecioarelor ce-s cu suliţe; de se va ivi şi suliţe, în 40 de mii întru Israil.  Inema mea - la ceale orînduite ale lui Israil. Silnicii norodului, blagosloviţi pre Domnul!  Încălecînd preasini la amiazăzi, şi pre năsilii şăzînd la judecată, şi mergînd la calea sfeatnicelor, grăiţi  Glasul celor ce răsună întru  mijlocul celor ce să veselesc!  Acolo vor da direptatea Domnului,  direptăţi întăreaşte întru Israil- Atuncea s-au pogorît la cetăţile lui norodul  Domnului.  Scoală-te,  scoală-te, Devoro; scoală, scoală, grăiaşte cu cîntare, Scoală-te, Varac, şi întăreaşte, Devoro, pre Varac. Şi robeaşte robimea ta, fiiul lui Avineem. Atuncea s-au mărit putearea lui norodul Domnului. Doamne, smereaşte mie pre cei mai vîrtoşi decît mine. Norodul lui Efraim încă i-au certat pre ei în vale; frate-tău, Veniamin,- întru noroadele tale. De la mine, Mahir, s-au pogorît cercînd, şi de la Zavulon  avînd puteare întru toiagul povestirei cărturariului.  Şi nacealnici - intru Isahar, cu Devora şi Varac  aşa Varac în vale au trimis pedestrii lui la vale. La împărţeala lui Ruvin -multe cercetări ale inemii.  Pentru căci şăzi mie întru mijlocul mosfethamilor? Ca să asculţi şuierăturile celor ce să scoală ca să vie? La ale lui Ruvin - mari cercetări ale inemii!  Galaad decindea de Iordan au întins corturile. Şi Dan, pentru căci prişleşiş la vase? Asir au preşleşit lîngă marginea mării şi pre la ieşirile lui au întinsu corturi.  Zavolon - norod ponosluind sufletului la moarte, şi Neftalim - la înălţimile ţarinii.  Venit-au la el împăraţi şi s-au rînduit. Atuncea au dat războiu împăraţii [177] lui Hanaan, la Thanaah, la apa Magghedo; lăcomia argintului n-au luat Den ceriu s-au rînduit stealele, den rînduiala lor s-au rînduit cu Sisara. Pîraiele Chison i-au scos pre el, pîraiele Cadimin, pîraiele Chison. Călca-va  de tot pre  el  sufletul  mieu cel tarei Atuncea s-au tăiat vinele călcîilor cailor şi va netezi pre ei călcîiul mieu, sudîlmile întristării lor. ’Blestemaţi pre Mazor -zise îngerul Domnului - cu blestem să blestemat pre ceia ce lăcuiescu pre ea, căci n-au venit la agiutoriul Domnului, ajutoriu - Domnul, întru războinici’. Blagoslovească den muieri Iail, muiarea lui Ahver, a Chineului, dentru muieri întru cortu să se blagoslovească.  Apă cerşu ei şi lapte i-au dat lui întru leghen, domnilor aduse unt. Mîna ei cea stînga la ţiruş au întinsu şi direapta ei ca desîvîrşit să surpe la tăieri osteniţilor; şi tăia pre Sisara, au răzbit tîmpla lui, au răzbit capul lui şi au lovit. Întru mijlocul picioarelor ei, îngreuindu-se, au căzut; şi au adormit întru mijlocul flitierilor ei, întru care s-au plecat; în ce chip s-au închis, acolo au căzut şi căi osaşte. Pren fereastră să pleca maica Sisarii, pren mrejuiri: ’Pentru căci au întîrziat carul lui a veni? Pentru căci au zăbovit urmele carălor lui?’ Inţeleaptele jupuneaselor dau răspuns cătră ea, şi ea-ş răspundea cuvintele ei la dînsa: ’Nu-l vor afla pre el împărţind prăzi, împrietenind cu priatenii la capul omului silnic; prăzile văpsealelor Sisariii, prăzile văpsealelor a împistririi, văpseală a împisuitorilor, aceastea, grumazelor lui prăzi’. Aşa să piară toţi vrăjmaşii Tai, Doamne! Şi cei ce-L iubăscu pre El, în ce chip răsăritul soarelui întru putearea lui!” Şi odihni pămîntul patruzeci de ani.

CAP VI

      Şi făcură fiii lui Israil rău înaintea Domnului şi au dat pre ei Domnul în mîna lui Madiam şapte ani. Şi să întări mîna lui Madiam pre Israil şi au făcut fiii lui Israil, de cătră faţa lui Madiam, sunele în munţi şi în peşteri şi în  tării. Şi fu cînd sămăna om israiltean, şi se suia Madiam, şi Amalic, şi fiii răsăriturilor, şi  să suia preste el. Şi să tăbăriia asupra lor şi strica fătăciunele pămîntului pînă a veni la Gaza; şi nu rămînea stare de viaţă întru Israil,  şi turmă, şi viţel, şi măgariu. Cîd şi ei şi dobitoacele lor să suia şi corturile lor purta, şi veniia ca lăcusta în mulţime, şi lor şi cămilelor lor nu era număr, şi mergea la pămîntul lui  Israil, ca să-l  strice pre  el.  Şi sărăci  Israilul foarte de cătră faţa lui Madiam Şi fiii lui Israil cătră Domnul au strigat şi fu cînd au strigat fiii lui Israil cătră Domnul pentru Madiam,  Şl au trimis Domnul om proroc  cătră fiu lui Israil şi, zise lor: „Aceastea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: ’Eu sînt Cela ce v-am suit pre voi de la Eghipet şi v-am scos pre voi den casa robimei şi v-am scos pre voi den mîna Eghipetului  Şi den mîna tuturor celora ce vă chinuia pre voi; şi i-am scos pre ei de cătră faţa voastră şi am dat voao pămîntul lor.  Şi am zis voao: ’Eu sînt Domnul Dumnezeul vostru; să nu vă teameţi de dumnezeii Amoreului, întru cărei voi lăcuit întru pămîntul lor. Şi n-aţ ascultat glasul Mieu’“.  Şi au venit îngerul Domnului şi au şăzut supt stejarul ce era în Efra, cel al lui Ioas, tatăl lui Ezri; şi Ghedeon, feciorul lui, bătea grîu în teascu, ca, să fugă de cătră faţa lui Madiam.  Şi se ivi lui îngerul Domnului şi zise cătră el: „Domnul cu tine, tare cu puteare”.  Şi zise cătră el Ghedeon: „întru mine, Domnul mieu şi, de iaste Domnul cu noi, şi pentru căci ne-au aflat pre noi toate realele aceastea? Şi unde sînt toate minunile Lui, cîte au povestit noao părinţii noştri, zicînd: ’Au nu den Eghipet ne-au scos pre noi Domnul?’ Şi acum ne-au lepădat pre noi Domnul şi ne-au dat pre noi în mîna lui Madiam!”  Şi căută cătră el îngerul  Domnului şi zise lui: „Pasă cu putearea ta aceasta şi vel mîntui pre Israil den mîna lui Madiam, şi, iată, te-am trimis pre tine”.  Şi zise cătră El Ghedeon: „întru mine, Doamne, cu cine voiu mîntui pre Israil? Iată, mia mea, mai smerită întru Manasi, şi eu sînt mai mic întru casa tătîne-mieu”. Şi zise cătră el Domnul că  „Voiu fi împreună cu tine şi vei lovi pre Madiam ca pre un om”.  Şi zise cătră El Ghedeon: „Şi de-am aflat har întru ochii Tăi, şi să-m  faci semnu căci Tu grăieşti cu mine:  Să nu Te depărtezi dară de aici, pînă voiu veni eu la Tine şi voiu aduce jîrtvă mea şi voiu pune înaintea Ta”. Şi zise: „Eu sînt voiu sădea pînă te vei întoarce tu”.  Şi Ghedeon mearse şi făcu un ied de capre şi ifă de făină, azime; şi cărnurile le-au pus pre coşniţă şi zama într-o oală au turnat şi scoase cătră el supt copaci şi se închină.  Şi zise cătră el îngerul Domnului: „Ia cărnurile şi pîinile ceale azimite şi pune la piatra aceaea, şi zama o toarnă”.  Şi au făcut aşa. Şi au întins îngerul Domnului marginea toiagului cel den mîna lui şi au atins de cărnuri şi de azime; şi s-au aţiţat foc den piatră şi au mîncat cărnurile şi azi mele. Şi îngerul Domnului s-au dus dentru ochii lui  Şi văzu Ghedeon că îngerul Domnului iaste, şi zise Ghedeon: „Vai mie, Doamne, Doamne, că am văzut pre îngerul Domnului, faţă cătră [178] faţă.  Şi zise lui Domnul: „Pace ţie; nu te teame, că nu vei muri’. Şi zidi acolo Ghedeon jirlîvnic Domnului şi au numit pre el Pace a Domnului, pînă în ziua aceasta încă fiind el la Efratha, tatul lui Ezri. Şi să făcu întru noaptea aceaea, şi zise lui Domnul: „Ia viţelul cel hrănit al tătîne-tău şi viţelul al doilea, cel de 7 ani, şi vei surpa jîrtîvnicul lui Vaal, carele iaste al tătîne-tău, şi desimea cea de preste el să o tai. Şi vei zidi jîrtîvnicul Domnului Dumnezăului tău. Celuia ce S-au ivit ţie pre vîrful lui Manoz muntele, întru rînduiala. Şi vei lua viţelul al doilea şi vei aduce ardere-de-tot cu leamnele desişului care vei tăia”. Şi au luat Ghedeon 10 oameni den robii lui şi au făcut în ce chip au grăit cătră el Domnul. Şi fu după ce se temu de casa tătîne-său şi de oamenii cetăţii ca să nu facă ziua, şi au făcut noaptea. Şi să mînecară oamenii cetăţii demeneaţa, şi iată, săpat jîrtîvnicul lui Vaal şi desimea de preste el, tăiată, şi viţelul cel hrănit, adus la ardere-de-tot, preste jîrtîvnicui cel zidit. Şi zise om cătră aproapele său: „Cine au făcut lucrul acesta?” Şi cerca şi cerceta şi ziseră că Ghedeon, feciorul lui Ioas, au făcut lucrul acesta. Şi au zis oamenii cetăţii cătră Ioas: „Scoate afară pre feciorul tău şi să moară, căci au săpat de tot jîrtîvnicul lui Vaal şi cîci au tăiat desişul ce era preste el. Şi zise Ioas cătră oamenii ceia ce să sculase asupra lui: „Au doară voi judecaţi acum pentru Vaal? Au voi veţ mîntui pre el? Carele au izbîndit lui să moară pînă demeneaţa; de iaste el dumnezău, va izbîndi pre sine, cînd au săpat de tot jîrtîvnicul lui”. Şi numi pre el jîntru ziua aceaea, Ierovaal, zicînd: „Judecata a Iui Vaal”. Cîd au săpat de tot jîrtîvnicul lui. Şi tot Madiamul şi Amalic şi fiii răsăritului s-au adunat într-un loc şi au trecut şi au tăbărit în calea lui Iesrael. Şi Duhul lui Dumnezău au întărit pre Ghedeon şi au trîmbiţat cu cornul şi au strigat Aviazer denapoia lui. Şi posluşnici au trimis la tot Manasi şi au strigat şi el denapoia lui; şi posluşnici au trimis la Asir şi la Zavolon şi la Neftalim, şi să suiră întru tîmpinarea lui. Şi zise Ghedeon cătră Dumnezău: „De vei mîntui cu mîna a mea pre Israil în ce chip ai grăit. Iată, eu puiu val de lînă pre arie şi, de se vă face roua pre val singur, şi preste tot pămîntul uscăciune, şi voiu conoaşte că vei mîntui pren mîna mea pre Israil, în ce chip ai grăit”. Şi făcu aşa şi să mînică Ghedeon dimineaţa şi stoarse valul şi curse roao den val un leghin plin de apă. Şi zise Ghedeon cătră Dumnezău: „Să nu scîrbească mînia Ta întru mine, şi voiu grăi încă o dată; şi voiu ispiti încă o dată cu valul; şi să să facă uscăciune pre val singur, iară preste tot pămîntul să să facă roao”. Şi au făcut Domnul aşa întru noaptea aceaea; şi s-au făcut uscăciune pre val singur, iară preste tot pămîntul s-au făcut roao.

CAP VII

      Şi au mînecat Ierovaal - acesta iaste Ghedeon -, şi tot norodul ce era cu el, şi s-au tăbărit la izvorul lui Ared, şi tabăra lui Madiam şi a lui Amalic era lui de cătră miazănoapte, la muntele lui Mose, Gavaath-Amore, celuia den vale. Şi zise Domnul cătră Ghedeon: „Mult e norodul care e cu tine, ca să nu dau pre Madiam întru mîinele lor, pentru ca să nu să laude Israil pre Mine, zicînd: ’Mîna a mea m-au mîntuit”’. Şi zise Domnul cătră el: „Grăiaşte dară în urechile norodului, zicînd: “Cine e cel ce să spaire şi fricos? întoarcă-să!’“. Şi s-au pornit den muntele lui Galaad şi s-au întors de la norod 22000 şi 10000 au rămas. Şi zise Domnul cătră Ghedeon: „încă norodul mult iaste, pogoară-i pre ei la apă şi voiu ispiti pre dînşii ţie acolo; şi va fi pre carele voiu zice cătră tine: “Acela va mearge împreună cu tine’, acela va mearge cu tine; şi tot carele voiu zice că nu va mearge cu tine, şi acela nu va mearge cu tine”. Şi au pogorît norodul la apă şi zise Domnul cătră Ghedeon: „Tot cela ce va limpi cu limba a lui dentru apă, în ce chip ar limpi cîinele, să-l pui pre el deosebi; şi tot cela ce va îngenunchea pre genunchele lui să bea, să-l osebeşti pre el deosebi . Şi fu numărul celor ce au limpit cu mîna lor, cu limba lor, 300 de oameni; şi tot norodul ce au rămas s-au plecat pre genunchele lor ca să bea apă. Şi zise Domnul cătră Ghedeon: „întru cei 300 de oameni ce au limpit voiu mîntui pre voi şi voiu da pre Madiam în mîna a ta; şi tot norodul alearge om cineş la locul lui”. Şi au luat bucatele norodului întru mîna lor şi buciunele lor; şi pre tot omul Israil au trimes om la lăcaşul lui, iară pre cei 300 de oameni i-au oprit Iară tabăra lui Madiam era acolo, dedesupt, în vale. Şi fu întru noaptea aceaea, şi zise cătră el Domnul: „Scoală şi te pogoară curînd de aicea la tabăra, cîci am datu-o pre ea în mîna ta. Iară de te temi tu a te pogori, pogoară-te tu şi copilaşul tău. Fora, la tabără. Şi vei auzi ce vor grăi; şi după aceaea, se vor întări mainile  tole şi  vei pogori în tabără”. Şi s-au pogorît el şi Fara, copilaşul lui, la o parte a celor cincizeci ce era în tabără. Şi Madiam şi Amalic şi toţ fiii  răsăriturilor să tăbărise în vale ca lăcusta în mulţime; şi la cămilele lor nu era număr, ce era ca nisipul cel den marginea marii în mulţime. Şi întră Ghedeon şi iată, om povestiia aproapelui lui vis şi zise: „Iată, am visat vis [179] şi iată, turte de pîine de orz, tăvălindu-se întru tabăra lui Madiam şi au venit pînă la cortul lui Madiam şi au lovit pre el şi au căzut şi au surpat pre el şi au căzut cortul”. Şi răspunse aproapele lui şi zise: „Nu iaste acesta, ce numai sabia lui Ghedeon, fiiul lui loas, omului lui Israil; au dat Dumnezeu în mîna lui pre Madiam şi toată tabăra. Şi fu după ce auzi Ghedeon poveastea visului şi asămănarea lui, şi să închină Domnului şi să întoarse la tabăra lui Israil şi zise: „Sculaţi-vă, căci au dat Domnul tabăra lui Madiam în mînile voastre’. Şi au împărţit pre cei 300 de oameni în trei părţi şi au dat cornuri în mînile tuturor şi doniţe deşarte şi făclii în mijlocul doniţelor Şi zise cătră ei: „De mine veţ vedea, şi aşa să faceţ; şi iată, eu mergu întru mijlocul taberii, şi va fi în ce chip voi face aşa veţ tace. Şi voi trimbiţa cu bucinul eu şi toţ cei cu mine, şi veţ trîmbiţa cu cornurile şi voi - pre împrejurul a toată tabăra, şi veţ grăi: ’Sabia Domnului şi lui Ghedeon!’-, Şi întră Ghedeon şi cea 100 de oameni ce era cu el într-o parte de tabără, începîndu-se straja cea den mijlocu; însă cu sculare au sculat pre ceia ce străjuia şi au bucinat cu buciunele şi au scuturat doniţele ceale den mînile lor. Şi au buciunat ceale trei părţi cu buciunele, şi au sfărîmat doniţele, şî au luat în mîna lor cea stingă făcliile şi în mîna cea direaptă a lor buciunele a trimbiţa, şi au strigat: „Sabia Domnului şi a lui Ghedeonl”. Şi au stătut cineş după sine împrejurul taberei şi au alergat toată tabăra şi au dat semnu şi au fugit. Şi au trimbiţat ceale 300 de buciune şi au pus Domnul sabia omului întru aproapele lui şi întru toată tabăra; şi au fugit tabăra pînă la Vithaseta şi au strînsu pînă la marginea lui Avel-Maula şi la Taved. Şi au strigat om israiltean den Neftalim şi den Asir şi den tot Manasi şi au gonit denapoia lui Madiam. Şi posluşnici au trimis Ghedeon intru tot muntele lui Efraim, zicind: „Pogoriţî-vă întru timpinarea lui Madiam şi apucat lor apa, pînă la Vethvera şi Iordanul”. Şi au strigat tot omul lui Efraim şi au apucat apa pînă la Vethvera şi Iordanul. Şi au prinsu pre cei doi boiareni a lui Madiam, pre Oriv şi pre Ziv, şi au omorît pre Oriv la Surorev şi pre Ziv l-au omorît la Ieachevziv, şi au gonit pre Madiam. Şi capul lui Oriv şi lui Ziv au adus cătră Ghedeon, de decindea de Iordan.

 CAP VIII
      
      Şi ziseră cătră Ghedeon om Efraim: „Ce cuvîntul acesta ai făcut noao. ca MBJj să nu ne chemi pre noi cînd ieşiiai a te IStJflrmdui întru Madiam?” Şi să judeca cu el tare.  Şi zise cătră ei: „Ce am făcut 2 acum în ce chip voi? Nu iaste mai bun greşul lui Efraim decît culesul lui Aviezeru?  Intru 3 mîna voastră au dat Domnul pre boiarii lui Madiam, pre Oriv şi pre Ziv. Şi ce am putut face precum voi?*4 Atuncea au potolit duhul lor de la el, grăind el cuvîntul acesta.  Şi au 4 mersu Ghedeon la Iordan şi au trecut el şi cei 300 de oameni ce era cu el, cu puţinei suflet şi flămînzi.  Şi zise la oamenii lor den 5 Sochoth: „Daţ dară pi ini întru hrană norodului acestuia ce iaste cu mine, că sînt flămînzi, iară eu gonescu denapoia lui Zevee şi Salmana, împăraţilor Madiamului4*.  Şi ziseră boiarii 6 lui Sochoth: „Au doară mîna lui Zevee şi lui Salmana iaste acum în mîna ta, ca să dăm oştii tale pîine?”  Şi zise Ghedeon: .Nu aşa! 7 Cînd va da Domnul pre Zevee şi pre Salmana intru mîna mea, şi eu voiu scărpina trupurile voastre cu spinii pustiiului şi cu ciuline44.  Şi 8 să sui de acolo la Fanuil şi au grăit cătră ei iarăş într-acestaş chip; şi au răspuns lui oamenii Fanoil în ce chip i-au răspuns lui oamenii den Sochoth,  Şi zise Ghedeon 9 oamenilor lui Fanuil, zicînd: „întorcîndu-mă cu pace, voiu săpa turnul acesta”.  Şi Zevee 10 şi Salmana, la Carcar, şi tabăra lor împreună cu ei  ca vro 15000, toţi ceia ce au rămas întru toata tabăra fiilor răsăritului; şi ceia ce au căzut au fost 120 de mii de oameni cu săbiile zmulte.  Şi să sui Ghedeon drumul celora ce 11 lăcuiescu întru corturi de la răsăritul Naviei şi den preajma Navii şi au lovit tabăra, iară tabăra era nădejduind.  Şi fugi Zevee şi Salmana şi au gonit denapoia lor şi au oprit pre cei 2 împăraţi ai lui Madiam, pre Zevee şi pre Salmana, şi toată tabăra lor au turburat  Şi 13 s-au întorsu Ghedeon, feciorul lui loas, de la războiu de la suirea lui Ares.  Şi au prins 14 copilaş dentru oamenii de Sochoth, şi au întrebat pre el şi au scris cătră el pre boiarii Sochothului  şi  pre  bătrînii  lui,  77 de oameni.  Şi au mers Ghedeon cătră boiarii 15 Sochothului şî au zis lor: „Ia Zevee şi Salmana, pentru carii m-aţ ocărit, zicînd: *Au mîna lui Zevee şi a lui Salmana iaste acum întru mîna ta  ca să dea oamenilor tăi, celor ce leaşină, pîine?*44.  Şi au luat pre boiarii şi 16 pre cei bătrîni ai cetăţii şi i-au rojdit pre ei cu spinii pustiiului şi cu tiulinijŞi au rojdit cu ei pre oamenii Sochothului.  Şi turnul lui Faniil l-au săpat şi au omorit pre oamenii cetăţii  Şi au zis cătră Zevee şi Salmana: „Unde 18 sînt oamenii carii aţ ucis la Thavor?44 Şi ziseră: „în ce chip e$ti tu, aşa şi ei; cela ce samănă ţie sa-mănă lor,ca chipul fiilor împăratului”.  Şi zise 19 Ghedeon: „Fraţii miei şi feciorii maicii meale [180] sînt”. Şi să jură lor: „Viu iaste Domnul, de i-aţi fi cruţat vii, nu v-aş fi ucis pre voi”. Şi zise lui Iether, celui dentîiu născut a lui: „Scu-lîndu-te, omoară pre ei”. Şi n-au zmult copilul lui sabia Iui, că s-au spăriaţ, căci mai tînăr era. Şi zise Zevee si Salmana: „Scoală-te dară tu şi ne timpină noao, căci ca unui om -putearea lui”. Şi să sculă Ghedeon şi ucisă pre Zevee şi pre Salmana şi luo spogîrnicealele ceale ce era în grumazii cămilelor lor. Şi zise om israiltean cătră Ghedeon: „Dom-neaşte noao şi tu şi fiii tăi şi fiiul feciorului tău, căci tu ne-ai mîntuit pre noi den mîna lui Madiam”. Şi zise cătră ei Ghedeon: „Nu voiu domni eu voao şi nu va domni fiiul mieu voao, Domnul va domni voao”. Şi zise cătră ei Ghedeon: „Ceare-voiu de la voi cea-rere şi-m dea mie om cercel dentru prăzile lui”, căce cercei de aur era la ei, căci era ismailteani. Şi ziseră: „Dînd vom da”. Şi-ş întinse haina sa şi au aruncat omu acolo cercel dentru prăzile lui. Şi s-au făcut trasul cerceilor de aur, cărora au cerşut, sidi 1000 şi 700 de aur, afară den rathuri şi den lanţuri întru foth şi îmbrăcăminţilor celor mohorîte ce era pre împăraţii Madiamului şi afară den lanţurile cealea ce era întru grumazii cămilelor lor. Şi făcu aceasta Ghedeon întru efud şi au pus pre el întru cetatea lui Efrath şi au curvit tot Israilul denapoia lui, acolo, şi să făcu lui Ghedeon şi casii Iui întru dodeială. Şi se înfrinsă Madiam înaintea fiilor Israil şi n-au mai adaos a rădicarea capul lor. Şi au ocuhnit pămîntul 40 de ani întru zilele lui Ghedeon. Şi au mers Ierovaal, fiiul lui Ioas, şi au lăcuit întru casa lui. Şi lui Ghedeon era fii 70 ieşind den coapsele lui, căce muieri multe era la el. Şi ţiitoarea lui ceaea de la Sichima i-au născut lui şi încă şi ea fecioru şi i-au pus numele Avimeleh. Şi au murit Ghedeon, feciorul lui Ioas, întru bătrîneaţe bune şi s-au îngropat întru grobniţa lui Ioas, tatăl lui, la Efratha, tatăl lui Ezri. Şi fu după ce muri Ghedeon, şi să întoarsără fiii lui Israil şi au curvit denapoia vaalimilor şi au pus lor lui Vaal Verith făgăduinţă ca să fie lor el întru dumnezău. Şi nu ş-au adus aminte fiii lui Israil de Domnul Dumnezăul lor, Celuia ce au mîntuit pre ei den mîna a tuturor vrăjmaşilor lor de pe împrejur. Şi n-au făcut milă cu casa lui Ierovaal - acesta iaste Ghedeon -, după toată bunătatea carea au făcut cu Israil.

CAP IX

      Şi mearse Avimeleh, feciorul lui Ierovaal, la Sichima, cătră fraţii maicii lui, şi au grăit cătră ei şi'cătră toată rudenia casii tatul ui maidi lui,
zicînd:  „Grăiţi dară întru urechile tuturor 2 oamenilor sichimeanilor, care iaste mai bun voao: a stăpîni voao 70 de oameni, toţi feciorii lui Ierovaal, au să domnească voao un om? Şi vă aduceţi aminte că osul vostru şi trupul vostru sînt eu”.  Şi au grăit pentru d fraţii 3 maicii lui întru urechile a tuturor oamenilor sichimeanilor toate cuvintele aceastea şi s-au plecat inema lor denapoia lui Avimeleh, cîce au zis: „Fratele nostru iaste”.  Şi au dat lui 4 70 de arginţi den casa lui Vaal Verith, a făgăduinţii, şi au năimit cu ei Avimeleh oameni deşerţi şi spămîntoşi şi au mersu denapoia lui.  Şi au întrat în casa tatul ui lui, la 5 Efratha, şi au ucis pre fraţii lui, pre feciorii lui Ierovaal, 70 de oameni, pre o piatră; şi au rămas Ioatham, feciorul lui Ierovaal, cel mai tînăr, căce s-au ascunsu.  Şi s-au adunat 6 toţi oamenii sichimeanilor şi toată casa lui Maalo şi au mersu şi au împărăţit pre Avimeleh împărat înaintea stăjariului sfatului, cel de la Sichima.  Şi să spuse lui Ioatham şi mearse 7 şi stătu în vîrful muntelui lui Garizin şi-ş rădică glasul lui şi plînse şi le zise lor: „Ascul-taţi-mă, oamenii sichimeanilor, şi va asculta pre voi Dumnezău.  Mergînd au mersu 8 leamnele ca să ungă preste eale împărat şi au zis măslinului: “împărăţeaşte preste noi'. Şi zise lor măslinul: 'Lăsînd grăsimea mea, 9 carea întru mine au slăvit Dumnezău şi oamenii, să mergu să domnescu leamnilor?'  Şi 10 ziseră leamnele smochinului: 'Vino de împărăţeaşte preste noi'.  Şi zise lor zmochinul: 11 'Lăsînd dulceaţa mea şi roadă mea cea bună, să mergu să domnescu leamnelor?'  Şi 12 ziseră leamnele viei: 'Vino de împărăţeaşte preste noi'.  Şi zise lor via: 'Lăsînd vinul 13 mieu, veselia lui Dumnezău şi a oamenilor, să mergu să domnescu leamnelor?'.  Şi au zis 14 toate leamnele cătră mărăcine: 'Vino de împărăţeaşte preste noi*.  Şi zise mărăcinele 15 cătră leamne: 'De cu adevărat mă ungeţi pre mine voi a împăraţi preste voi, veniţi de vă nădejduiţ întru acoperirea mea; şi, de nu, va ieşi foc den mărăcini şi va mînca chedru tavanului'.  Şi acum,de aţ făcut cu adeverire şi 16 cu sîvîrşîre, şi aţ împărăţit pre Avemaleh, şi de aţ făcut bine cu Ierovaal şi cu casa lui, şi de aţ făcut lui după răsplătirea mîniei lui?  în ce 17 chip au dat războiu tatăl mieu pentru voi, şi au aruncat sufletul lui den preajmă şi v-au mîntuit pre voi den mîna lui Madiam,  Şi voi 18 v-aţ sculat preste casa tătîne-mieu astăzi şi aţ ucis pre feciorii lui, 70 de bărbaţi, pre o piatră, şi aţ împărăţit pre Avimeleh, feciorul slujnecei lui, preste oamenii sechimenilor, căci fratele vostru iaste.  Şi, de aţ făcut [181] cu adevăr si cu săvîrşire cu Ierovaal şi cu casa lui întru aceasta zi, să vă blagoslovit voi şi să vă veselit întru Avimeleh, şi să să veselească şi încă şi el întru voi. Iară de nu, să iasă foc dentru Avimeleh şl să mănînce de tot pre oamenii sichimenilor şi pre casa lui Maalo şi să iasă foc dentru oamenii sichimilor şi den casa lui Maalo şi să mănînce de tot pre Avimeleh”. Şi au fugit Ioalham şi s-au dat în laturi şi au mers la Vira şi au lăcuit acolo de cătră faţa lui Avimeleh, fratele lui.  Şi au domnit Avimeleh preste Israil trei ani. Şi au tremis Dumnezeu duh rău întru mijlocul lui Avimeleh şi întru mylocul oamenilor sichimilor. Şi au viclenit oamenii Sichimului întru casa lui Avimeleh, ca să aducă strîmbătatea celor 70 de fiii ai lui Ierovaal şi sîngele lor să-l puie pre Avimeleh, fratele lor, carele au ucis pre ei, şi preste oamenii sichimilor, căci au întărit mînile lui ca să ucigă pre fraţii lui. Şi au pus lui oamenii Sichimului paznici într-as cunsu, pren capetele munţilor, şi apuca pre toţi pre ceia ce mergea la ei în cale;şi să spuse lui Avimeleh.  Şi veni Gaal, feciorul lui Aved, şi fraţii lui, şi au trecut la Sichima. Şi au nădejduit pre el oamenii Sichimului şi au ieşit la ţarină şi au cules viile lor şi au călcat şi au făcut danturi şi au ieşit la casa dumnezeului lor şi au mîncat şi au băut şi bleastema pre Avimeleh. Şi zise Gaal, feciorul lui Aved: „Cine iaste Avimeleh, şi cine iaste feciorul lui Sihim, ca să slujim lui? Nu e fecior lui Ierovaal? Şi Zevol, socotitoriu lui, robul lui, împreună cu oamenii lui Ezmor, tatăl lui Sihem? Şi ce ca să slujim, noi lui? Şi cine va da pre nărodul acesta întru mîna mea? Şi voiu muta pre Avimeleh şi voi zice lui Avimeleh: 'înmulţeaşte
, 30 putearea ta şi ieşi afară!'“  Şi au auzit Zevul, boiarenul cetăţii, cuvintele lui Gaal, feciorul lui Iaved, şi s-au mîniat cu urgie. Şi au tremis solii lui Avimeleh cu daruri, zicînd: „Iată, Gaal, feciorul lui Aved, şi fraţii lui au venit la Sichima şi acestea au ocolit cetatea asupra ta. Şi acum, scoală-te noaptea, tu şi nărodul carele iaste cu tine, şi păzeaşte demeneaţa în ţarina; Şi va fi demeneaţa, odată cu răsărita soarelui, vei mîneca şi te vei tinde asupra cetăţii şi, iată, el şi nărodul ce e împreună cu dînsul vor ieşi afară cătră tine şi vei face lui în ce chip va afla mîna ta”. Şi s-au sculat Avimeleh şi tot nărodul cel împreună cu el noaptea şi s-au străjuit preste Sichima în patru căpetenii. Şi ieşi Gaal, feciorul lui Aved, şi au stătut lingă uşa,porţii cetăţii; şi să sculă Avimeleh şi nărodul ce era cu el den cei străjuit.  Şi văzu Gaal, feciorul lui Aved. pre nărod şi zise cătră Zevul: „Iată nărod pogorind den vîrful munţilor*4. Şi zise cătră el Zevul: „Umbra copacilor tu vezi, ca cînd ar fi oameni”.  Şi adaose Gaal încă a 37 grai şi zise: „Iată nărod pogorind despre mare, ţiindu-se de Buricul Pămîntului, şi o parte vine de la calea Stejariului Celor ce Pre-vesc”.  Şi zise cătră el Zevul: „Unde iaste 38 acum gura a ta, ceaea ce zicea: 'Cine iaste Avimeleh, ca să slujim lui?' Nu, iată, acesta iaste norodul carele ai ocărit? Ieşi dară acum şi te bate cătră el”.  Şi ieşi Gaal de cătră faţa a 39 oamenilor sichimilor şi au bătut cătră Avimeleh. Şi-l goni pre el Avimeleh  Şi au 40 fugit de cătră faţa lui. Şi au căzut stîrvuri multe, pînă la poarta cetăţii.  Şi au şăzut Avimeleh 41 la Arema; şi au scos Zevul pre Gaal şi pre fraţii lui ca să nu lăcuiască la Sichima.  Şi fu a 42 doua zi, şi ieşi norodul la cîmpu.  Şi să spuse 43 tui Avimeleh. Şi luo norodul şi-i împărţi în trei căpetenii şi strejui la ţarină.  Şi văzu şi iată, 44 norodul ieşi den cetate; şi să sculă preste ei şi lovi pre ei. Şi Avimeleh şi mai-marii ce era cu el s-au întins şi au stătut la uşa porţii cetăţii şi ceale 2 căpetenii s-au răvărsat preste toţi ceia ce era în ţareni şi-i loviră pre ei.  Şi 45 Avimeleh da războiu în cetate toată ziua aceaea şi au luat cetatea şi norodul dentru ea au omorît şi cetatea au surpat şi au semănat pre ea sare.  Şi au auzit toţi oamenii turnului Se chimului, şi au întrat întru tăria casei făgăduinţei lui Vethilverith.  Şi să spuse lui 47 Avimeleh cum s-au strîns toţi oamenii turnului sechimilor.  Şi să sui Avimeleh la muntele Ermon, el şi tot norodul ce era cu el, şi au luat Avimeleh toporul în mîna a lui şi au tăiat o sarcină de leamne şi au rădicat pre ea şi au pus pre ea preste umerele lui şi zise cătră norodul ce era cu el: „Ce m-aţi văzut făcînd, curînd faceţi ca şi eu”.  Şi au tăiat şi ei toţi 49 fieştecare sarcena şi au ridicat şi au mers denapoia lui Avimeleh şi au pus preste tărie şi au ars preste ei tăria cu foc şi au murit şi încă toţi oamenii turnului Sechemului, ca vro 1000 de oameni şi muieri.  Şi au mers Avimeleh 50 la Thivis ş-au şăzut prejur ea şi au luat pre ea.  Şi turnu era tare în mylocul cetăţii şi au fugit acolo toţi oamenii şi fămeile şi toţ povăţuiloni cetăţii, şi au închis preste ei şi să suiră preste casa cea de asupra turnului.  Şi au venit Avimeleh pînă la turnu şi l-au bătut pre el; şi s-au apropiat Avimeleh pînă la uşa turnului ca să-l ar-ză pre el cu foc.  Şi au aruncat o muiare o bucată de rişniţă preste capul hu Avimeleh şi i-au fărimatcapuL  Şi au strigat de sîrg cătră copilaşul [182] cela ce rîdeca hainele lui, 51 zise lui: „Zmulge sabia ta şi mă omoară, pentru ca să nu zică odinioară cum: 'Muiarea l-au ucis pre el1”. Şi-l junghe pre el copilaşul lui şi au murit. Şi au văzut om israiltean curo au murit Avimeleh, şi s-au dus om la locul său. Şi au întors Dumnezău răul lui Avimeleh, carele au făcut talului lui, ca să ucigă pre cei 70 de fraţi ai lui. Şi tot răul oamenilor Sechimului au întors Dumnezău la capul lor şi au venit asupra lor blestemul lui Ioatham, fiiul lui Ierovaal.
te vor plăcea înaintea Ta, fără numai ne scoate pre noi întru ziua aceasta”.  Şi au 16 mutat pre dumnezăii cei streini den mijlocul lor şi au shţpt Domnului singur; şi n-au bine-plăcut întru norod şi leşină întru osteneală Israil.  Şi să suiră fiii lui Amon şi să tăbăriră 17 în Galaad,şi ieşiră fiii Ui Israil şi să tăbărîră la Masifa.  Şi ziseră norodul, boiarii Galaadului, om cătră aproapele său: „Care iaste omul carele va înceape a da războiu întru fiii lui Amon? Şi va fi cap tuturor la ceia ce lăcuiescu în Galaad.
 
CAP X

Şi să sculă după Avimeleh a mîntui pre Israil Thula, feciorul lui Fua, fiiul unchiului lui Oz, isaaharean, şi el lăcuia la Samaria, în muntele Efraim.  Qf^j şi au judecat pre Israil 23 de ani şi au  murit şi s-au îngropat la Samaria. Şi s-au sculat după acesta lair Galaadeteanul şi au  judecat pre Israil doaozeci şi doi de ani. Şi să născură lui 32 de fii, încălecînd preste 32 de mînji; şi 32 cetăţi lor, şi pre eale le-au numit Satele lui lair pînă în ziua aceasta, carele sînt  în pămîntul lui Galaad.  Şi muri lair şi să  îngropa la Camon. Şi adaosără fiii lui Israil a face răul înaintea Domnului, şi au slujit la Valim. şi la Astaroth, şi la dumnezăii Sinii, şi la dumnezeii Sidonului, şi la dumnezeii Moavu-hii, şi la dumnezeii fiilor Amon, şi la dumnezeii celor de fealiu streini, şi au lăsat pre Domnul,  şi n-au slujit Lui. Şi S-au mîniat cu urgie Domnul întru Israil şi au dat pre ei în mîna celor streini de fealiu, şi în mîna fiilor Ammon. Şi au putrezit şi au zdrobit pre fiii lui Israil întru vreamea aceaea, în 18 ani, pre toţi fiii lui Israil, pre cei decindea de Iordan, în pămîntul amoreului, la Galaad Şi au trecut feciorii lui Amon Iordanul ca să dea războiu şi întru Iuda. şi întru Veniamin, şi întru casa lui Efraim, şi sa chinuiră fiii lui Israil foarte. Şi au strigat fiii lui Israil cătră Domnul, zicînd: ..Am greşit Ţie, căci am lăsat pre Dumnezăul nostru şi am slujit la Vaalim Şi zise Domnul cătră fiii lui Israil: „Au nu eghipteanii, şi amoreii, şi fiii lui Amon, şi Moav, şi streini de fealiu, Şi sidoneanii, şi Malic, şi Hanaan v-au chinuit pre voi,şi aţ strigat cătră Mine şi v-am mîntuit pre voi den mîna lor? Şi voi M-aţ lăsat pre Mine şi aţ slujit la alţi dumnezei! Pentru aceaea,nu voiu mai adaoge a vă mîntui pre voi! Meargeţi şi strigat cătră dumnezeii ceia ce aţ ales întru ei, şi ei să vă mîntuiască pre voi întru vreamea prigiejdiii voastre”. Şi ziseră fiii lui Israil cătră Domnul: „Greşit-am, fă Tu noao după toate 

CAP XI

         Şi Ieftai Galadeteanul era tare întru 1 virtute. Şi acesta, fecior de muiare curvă; şi au născut lui Galaad pre Ief-tae.  Şi  au  născut  fămeaia  lui 2 Galaad lui feciori. Şi s-au îmbărbătat feciorii fămeii şi au scos pre Ieftae şi au zis lui: „Nu vei moşteni întru casa latului nostru, căci de fămeaie tălaniţă fecior eşti tu”.  Şi 3 au fugit Ieftae dentru faţa fraţilor lui şi au lăcuit la pămîntul Tov şi să aduna cătră Ieftae oamenii holeaci şi ieşiia împreună cu el.  Şi 4 fu după zile, şi s-au bătut fiii lui Amon cu Israil.  Şi fu cînd s-au bătut fiii lui Amon cu 5 Israil, şi au mers bătrînii Galaaduiui să ia pre Ieftae,în pămîntul lui Tov, şi ziseră cătră Ieftae:  „Vino şi să fii noao întru povăţitoriu, 6 şi vom da războiu întru fiii lui Amon”.  Şi 7 zise Ieftae celor bătrîni a lui Galaad: „Au nu voi m-aţ urît şi m-aţ scos afară den casa tătîne-mieu şi m-aţ gonit afară de la voi? Şi pentru căci aţ venit acum la mine cînd v-aţ chinuit?”  Şi  ziseră  bătrînii  Galaaduiui 8 cătră Ieftai: „Nu aşa. Acum am venit cătră tine, şi vei mearge împreună cu noi şi vom da războiu întru fiii lui Amon; şi vd fi noao căpetenie întru toţ ceia ce lăcuiescu întru Galaad”. Şi zise Ieftai cătră cei bătrîni a lui Galaad: „De 9 mă întoarceţi voi a da războiu întru fiii lui Amon şi va da pre ei Domnul înaintea mea, eu voao voiu fi întru boiaren”.  Şi ziseră cei 10 bătrîni ai lui Galaad cătră Ieftae: „Domnul va fi cela ce ascultă întru mijlocul nostru, fără numai după cuvîntul tău, aşa vom face”.  Şi 11 mearse Ieftae cu bătrînii lui Galaad şi-l puseră pre el întru căpetenie norodului preste dînşii şi întru povîţuitoriu. Şi au grăit Ieftae toate cuvintele lui înaintea Domnului, la Masifa  Şi au trimis Ieftae soli cătră Imparatul fiilor Ammon, zicînd: „Ce iaste mie şi ţie, că ai venit cătră mine tu, a da războiu intru pămîntul mieu?”  Şi au zis împăratul fiilor Ammon 13 cătră solii lui Ieftai: „Pentru căce au luat Israil pămîntul mieu, întru suirea lui den Eghipet, de la Arnon pînă la Iavoc şi pînă la Iordan, şi acum [183] înloarce-l pre el cu pace, şi voiu mearge”. Şi s-au întorsu solii cătră Ieftae şi mai adaose încă Ieftae şi au tremis soli cătră împăratul fuior Amon şi-i zise lui: „Aceastea zice lefthae: 'Nu au luat Israil pămîntul lui Moav şi pămîntul fiilor Amon întru suirea lor de la Eghipet, Ce mearse Israil în pustiiu, pînă la Marea Roşie, şi au venit pînă la Cadis. Şi au trimis Israil soli cătră împăratul Edomului, zicînd: 'Voiu treace pren pămîntul tău*. Şi n-au ascultat împăratul Edomului; încă şi cătră împăratul Moavului au trimi8, şinuvrea. Şi au şăzut Israil în Cadis şi au mersu In pustiiu şl au mcungiurat pămîntul Edomului şi pămîntul lui Moav şi au mersu despre răsăritul soarelui pămîntului Moav şi au tăbărît decindea de Arnon, şi n-au întrat întru hotarul lui Moav, cuce Arnon e hotar lui Moav. Şi au trimis Israil soli cătră Sion, împăratul amoreului, împăratul Esevonului, şi au zis lui Israil: “Treace-voiu pren pămîntul tău dară, pînă la locul mieu1. Şi n-au vrut Sion pre Israil să treacă pren hotarăle lui; şi au adunat Sion tot norodul lui şi s-au tăbărit la Iasa şi au dat războiu cu Israil. Şi au dat Domnul Dumnezău lui Israil pre Sion şi pre tot norodul lui în mîna lui Israil şi au lovit pre ei. Şi au moştenit Israil tot pămîntul amoreului celuia ce lăcuiaşte în pămîntul acela şi au moştenit tot hotarul amoreului, de la Arnon şi pînă la Iavoc, şi de la pustiiu şi pînă la Iordan. Şi acum Domnul Dumnezăul lui Israil au rădicat pre amoreu dentru faţa norodului Său, lui Israil, şi tu vei moşteni pre el? Nu ci te au moştenit ţie Hamos, dumnezăul tău, acealea vei moşteni? Şi pre toţi pre dţi au rădicat, şi toate cîte au moştenit noao Domnul Dumnezăul nostru de cătră faţa noastră, aceastea vom moşteni. Şi acuma, au mai bun eşti tu “decît Valac, feciorul lui Sepfor, împăratul lui Moav? Nu doară cu războiu s-au bătut cu Israil, au bătînd au bătut pre ei? Cînd au lăcuit Israil în Esevon şi întru featele ei, şi în Aroir şi întru featele ei, şi întru toate cetăţile ceale ce sînt lingă Iordan, 300 de ani, ce căce n-au mîntuit pre ei întru vreamea aceaea? Şi eu n-am greşit ţie, şi tu fad cu mine videşug, a darea războiu întru mine. Să judece Domnul, Cela ce judecă, astăzi întru mijlocul fiilor lui Israil şi întru mijlocul fiilor Amon'“. Şi n-au ascultat împăratul fiilor Amon cuvîntul lui Ieftae, carele au trimis cătră el. Şi să făcu preste Ieftae Duhul Domnului, şi au trecut pre Galaad şi pre Manasi şi au trecut piscul lui Galaad şi,de la piscul lui Galaad, decindea de fiii lui Amon. Şi s-au făgăduit Ieftae făgăduinţă Domnului şi 30 au zis: „De-m vei da cu dare mie pre fiii lui Ammon întru mîna mea.  Şi va fi cela ce va 31 ieşi ori la care va ieşi den uşăle casei meale, întru mtimpinarea mea, întru întoarcerea mea cu pace de la fiii lui Amon, şi va fi Domnului, aduce-voiupreelardere-de-tot”.  Şiautrecut Ieftae cătră fiii lui Amon ca să dea războiu întru ei, şi au dat pre ei Domnul întru mîna a lui.  Şi au lovit pre ei de la Aroir pînă a veni 33 la Semenith, 20 de cetăţi, şi pînă la viele lui Avei, rană mare foarte, şi să înfrînseră fiii lui Amon de cătră faţa fiilor Israil.  Şi au venit 34 Ieftae la Masifa, la casa lui, şi iată, fata a lui ieşiia înaintea lui în timpinare, cu tîmpene şi cu danturi; şi aceasta, singură născută lui, iubită, şi nu era lui, afară den ea, fiiu au fată.  Şi fu cînd au văzu tu-o pre ea el, şi-ş 35 rupse hainele lui şi zise: „Vai de mine, fata mea, mă împiedecaşi, întru piadecă te făcuşi întru ochii miei, şi eu am deschis gura mea pentru tine cătră Domnul şi nu voiu putea să întorc”.  Şi zise cătră el: „De ai deschis 36 întru mine gura a ta cătră Domnul, fă mie în ce chip au ieşit den gura ta, pentru carele au făcut ţie Domnul izbîndiri den vrăjmaşii tăi, den fiii lui Amon”.  Şi zise cătră tatul ei: „Şi-m 37 fă mie cuvîntul acesta: Lasă-mă doao luni şi voiu mearge şi mă voiu pogorî preste munţi şi voiu plînge preste fecioriele meale, eu şi suratele meale”.  Şi zise: „Pasă”. Şi o trimease 38 pre ea 2 luni. Şi au mers şi ea şi suratele ei şi au plîns preste fecioriele ei preste munţi. Şi fu după săvîrşirea acelor 2 luni, şi s-au 39 întors cătră tatul ei şi au făcut cu ea făgăduiala lui carea au făgăduit; şi ea n-au conoscut bărbat  Şi să făcu întru poruncă întru Israil, 40 den zile în zile mergea împreună featele lui Israil, a plînge pre fata lui Ieftae Galaaditea-nul,patru zile într-un an.

CAP XII

Şi să adunară fiii lui Efraim şi au venit 1 la Sifina şi au zis cătră Ieftae: „Ce căci ai mers a darea războiu cătră fiii lui Amon, şi pre noi nu ne-ai chemat ca să meargem împreună cu tine? Casa a ta o vom arde preste tine cu foc”.  Şi zise 2 cătră ei Ieftae: „Om izbîndind eram eu şi norodul mieu, şi fiii lui Amon mă smeriia foarte; şi am strigat cătră voi, şi nu m-aţi mîntuit pre mine den mîinele lor.  Şi am văzut cum nu 3 era cela ce mîntuiaşte şi am pus sufletul qiieu în mîna mea şi am trecut cătră fiii Iui Amon şi au dat Domnul pre ei în mîna mea. Şi pentru căci v-aţi suit cătră mine întru ziua aceasta, a da războiu întru mine?”  Şi au adunat Ieftae pre 4 toţi oamenii galaaditeani şi bătea pre Efraim [184] şi au lovit oamenii Galaaduiui pre Efraim, căci au zis: „Cei scăpaţi ai lui Efraim - voi; galaa-diteanii - în mijlocul lui Efraim şi în mijlocul  lui Manasi”. Şi au apucat Galaad trecătorile Iordanului lui Efrem,şi fu cînd ziseră cei mîn-tuiţi ai lui Efraim: „Să treacem dară”, şi ziseră lor oamenii den Galaad: „Au doară dentr-ai lui Efraim sînteţi voi?”. Şi ziseră: „Nu sîntem”. Şi ziseră lor: „Ziceţi dară: 'Hasnî'“. Şi nu s-au îndireptat a grăi aşa. Şi-i prindea pre ei şi-i junghea la trecătorile Iordanului, şi au căzut în vreamea aceaea dentru Efraim patruzeci şi doao de mii. Şi au judecat Ieftae pre Israil şase ani; şi au murit Ieftae Galaaditeanul şi s-au îngropat în cetatea lui Galaad Şi au judecat după aceasta pre Israil Esevon den  Vithleaem. Şi să născură lui 30 de feciori şi 30 de feate, scoase afară, şi 30 de muieri au adus fiilor lui de afară; şi au judecat pre Israil 7 ani.  Şi au murit Esevon şi s-au îngropat în Vithleaem. Şi au judecat după aceasta pre Israil Elon Zavuloneanul; şi au judecat pre Israil 10 ani. Şi au murit Elon Zavuloniteanul şi s-au îngropat în Elim, în pămîntul lui Zavulon, Şi au judecat după acesta pre Israil Avdon, feciorul lui Elin FarathoniteamU, Şi să născură lui 40 de feciori şi 30 de feciori feciorilor lui, încălecînd pre 70 de mînji; şi au judecat pre Israil 8 ani. Şi au murit Avdon, feciorul lui Elih Fa-rathoniteanul; şi s-au îngropat în Farathon,
întru muntele lui Amalic.

CAP XIII
Şi adaoseră încă fiii lui Israil a face răul pT&Jh înaintea Domnului şi au dat pre ei tfiOţl Domnul in mîna celor de fealiu streini,  C5ţŢjj4° de ani- S  fu un om den Saara, UfiUaden fealiul lui Dan, şi numele lui,
Manoe; şi fămeaia lui, stearpă şi nu năştea. Şi să ivi îngerul Domnului cătră muiare şi zise cătră ea: „Iată dară, tu - stearpă şi nu ai născut; şi în zgău vei zemisli şi vei  naşte fiiu. Şi acum păzeaşte-te dară şi să nu beai vin şi rachiu şi să nu mănînci tot necuratul, Că iată, tu în pîntece vei zemisli şi vei naşte fiiu; şi fier preste capul lui să nu să suie, căci sfinţit lui Dumnezeu va fi copilaşul, den pîntece, şi acesta va înceape a mîntui pre  Israil den mîna filistiimilor”. Şi întră muiarea şi zise bărbatului ei, zicînd: „Om al lui Dumnezeu au venit cătră mine şi vedearea lui, ca vedearea îngerului lui Dumnezeu, luminat foarte; şi-l întrebam pre el de unde iaste, şi  numele lui nu mi-l spuse mie. Şi-m zise mie: 'Iată, tu în pîntece vei zemisli şi vei naşte fiiu; şi acum te păzeaşte şi să nu beai'vin şi îmbătarea, şi să nu mănînci toată necurăţia,
căci sfinţit lui Dumnezeu va fi copilaşul, den pîntece pînă în ziua morţii lui'“.  Şi să rugă 6 Manoe  Domnului  şr zise:  „Intru mine, Doamne, omul lui Dumnezeu pre carele l-ai tremis să vie dară încă cătră noi şi să ne lumw neaze pre noi ce vom face copilaşului celui ce se naşte*.  Şi ascultă Dumnezeu glasul lui 9 Manoe şi au venit îngerul Domnului încă cătră. muiare, ea şăzînd în ţarină; şi Manoe, bărbatul ei, nu era împreună cu ea.  Şi sîrgui şi 10 alergă şi spuse bărbatului ei şi zise cătră el: „Iată, să ivi mie omul carele au venit întru ziua aceaea cătră mine”.  Şi s-au sculat 11 Manoe şi au mers pre urma muierii lui şi mearse cătră om şi zise lui: „De eşti tu omul carele ai grăit cătră muiare?” Şi zise îngerul: „Eu”.  Şi zise Manoe: „Acum dară, venind 12 cuvîntul tău, ce va fi judecata copilaşului şi ce vor fi faptele lui?”  Şi zise îngerul Domnului 13 cătră Manoe: „De toate cîte am zis cătră muiare, să să păzească.  Dentru tot ce iase 14 den vie să nu mănînce şi vin şi sichera să nu bea; şi tot necuratul să nu mănînce; toate cîte am porundt ei, să păzească”.  Şi zise 15 Manoe cătră îngerul Domnului: „Sili^te-vom dară pre tine şi vom face înaintea ta un ied den capre”.  Şi zise îngerul Domnului cătră 16 Manoe: „De mă vei sili, nu voiu mînca den pîinile tale; şi de vei face ardere-de-tot, Domnului vei aduce pre ea”. Căci n-au conoscut Manoe că îngerul Domnului iaste el.  Şi zise 17 Manoe cătră îngerul Domnului: „Ce iaste numele tău? Pentru ca, de va veni cuvîntul tău, să te mărim pre tine”.  Şi zise lui îngerul Domnului: „Pentru căci aceasta întrebi numele mieu? Şi acesta iaste minunat”.  Şi 19 au luat Manoe iedul den capre şi jîrtvă şi aduse pre piatra Domnului, Celui ce minunate face; şi Manoe şi muiarea lui priviia.  Şi fu 20 cînd să sui para de asupra jîrtăvnicului în ceriu, şi să sui îngerul Domnului cu para jîrtăvnicului; şi Manoe şi muiarea lui priviia şi au căzut pre faţa lor la pămînt.  Şi n-au mai 21 adaos încă îngerul Domnului să să arate cătră Manoe şi cătră muiarea lui. Atuncea au conoscut Manoe că îngerul Domnului iaste.  Şi 22 zise Manoe cătră muiarea. lui: „Cu moarte vom muri, căci Dumnezeu am văzut”.  Şi 23 zise lui muiarea lui: „De ar fi vrut Domnul să ne omoară pre noi, nu ar fi priimit den mîna noastră ardere-de-tot sau jîrtvă, şi nu ar fi luminat pre noi toate aceastea, şi în ce chip e vreamea nu ar fi făcut auzite noao aceastea”. Şi născu muiarea fecior şi numi numele lui 24 Sampson; şi crescu copilaşul şi-l blagoslovi pre el Domnul.  Şi au început Duhul Domnului a mearge cu el împreună întru tabăra lui Dan, întru mijlocul Saraa şi întru mijlocul lui
Esthaol. [185]

CAP XIV

Şi să pogorî Sampson la Thamnatha şi văzu muiare în Thamnatha, den featele celor den fealiu strini, şi plăcu înaintea lui. Şi să sui şi spusă tătî-ne-său şi mîine-sa şi zise: „Muiare am văzut la Thamnatha, dentru featele celor de fealiu streini, şi acum lua ţi-mi-o mie pre ea  fămeuie”. Şi zise lui tatul lui şi maica lui: „Au doară nu iaste den featele fraţilor tăi şi întru tot nărodul mieu muiare, căci tu mergi să iai muiare den featele celor streini de fealiu, celor neobrezuiţi?” Şi zise Sampson cătră tatul lui: „Pre aceasta ia mie, căci aceasta  mi-au plăcut întru ochii miei”. Şi tatul lui şi maica lui n-au conoscut că de la Domnul iaste, căci El izbîndire ce are dentru cei streini de fealiu. Şi în vreamea aceaea cei streini de fealiu stăpîniia fiilor lui Israil. Şi pogorî Sampson şi tatul lui şi maica lui la Thamnatha; şi s-au abătut la o vie den Thamnatha, şi iată, puiu de leu răcnind întru întîmpinarea  lui. Şi-l îndireptă preste el Duhul Domnului, şi-l spintecă pre el ca pre un ied den capre şi ca nemica nu era întru mîna lui. Şi n-au  spus tătine-său sau mîine-sa ce au făcut Şi s-au pogorît si au grăit muierii şi plăcu înaintea lui Sampson. Şi să întoarsă după zile să o ia pre dînsa şi să abătu să vază stîrvul leului; şi iată, învăluire de albine în gura leului, şi  miare. Şi au luat pre ea în gura lui şi mergea mergînd şi mîncînd; şi au mers cătră tatul lui şi cătră maica lui şi le-au dat lor şi au mîn-cat, şi nu le-au spus lor că den gura leului au luat miarea. Şi s-au pogorît tatul lui cătră muiare şi au făcut acolo Sampson băuturi 7 zile, căci aşa făcea tinerii. Şi fu temîndu-se ei de el, au pus înaintea lui tovarăşi 30, şi era împreună cu el. Şi zise lor Sampson: „Pune-voiu înainte dară voao gîcitoarea mea; şi de-m veţi spune pre ea în ceaste 7 zile ale băuturei şi veţi afla, voiu da voao 30 de cearşafurî şi 30 de îmbrăcăminte de haine. Iară de nu veţi putea pre ea să-m spuneţi mie, şi-m veţi da voi mie 30 de cearşafuri şi 30 de îmbrăcăminte de haine”. Şi ziseră lui: „Pune înainte gîcitoarea ta şi să o auzim pre ea”. Şi zise lor: „Dentru ceaea ce mănîncă ieşi mîncare şi den cel tare ieşi dulce”. Şi nu au putut să gîcească gîcitoarea în trei zile. Şi fu în ziua a patra, şi ziseră muierii lui Sampson: „Amă-geaşte dară pre bărbatul tău şi să-ţi spuie ţie pilda, pentru ca să nu cîndai vom arde pre tine şi pre casa tătine-tau cu foc. Au doară s ă ne sărăciţi ne-aţi chemat pre noi?” Şi plînse muiarea lui Sampson cătră el şi zise lui: „însă m-ai urît şi nu m-ai iubit pre mine, căci pilda carea ai pus
înaintea fiilor norodului mieu nu mi-ai spus şi mie pre dînsa”. Şi zise cătră ea Sampson: „Iată, tătine-micu şi maicii meale n-am spus pre ea; şi ţie să o spuiu?”  Ş-au plîns preste 17 el întru ceale 7 zile, întru carele era într-însele băutura; şi fu întru ziua a şaptea, şi i să spuse ei, căci l-au dodeit pre el, şi ea au spus fiilor norodului ei.  Şi ziseră lui oamenii cetăţii 18 întru ziua a şaptea, mai nainte de a apune soarele: „Ce iaste mai dulce decît miarea şi ce e mai vîrtudos decît leul?” Şi zise lor Sampson: „De nu aţ fi supus junca mea, nu aţi fi aflat pilda mea”.  Şi să îndereptă preste el Duhul 19 Domnului şi să pogorî la Ascalona şi lovi de acolo 30 de oameni şi le luo îmbrăcărnintele lor şi au dat îmbrăcăminţile celora ce au spus pilda. Şi să mînie cu urgie Sampson şi să sui la casa talului lui.  Şi lăcui acolo împreună 20 muiarea lui Sampson cu aducătoriul de nevasta lui, carele-i era priaten lui.

C AP X V

      Şi fu după zile, întru zilele seacerii de grîu, şi au socotit Sampson pre muiarea lui, aducînd pre un ied den capre, şi zise: „întra-voiu cătră muiarea mea şi la culcuş”. Şi n-au lăsat pre el tatul ei să între şi zise tatul ei: „Zicînd am zis că urînd ai urît pre ea, şi am datu-o pre ea unuia dentru tovarăşii tăi. Nu.iată, sora ei cea mai tinără mai bună decît ea iaste? Fie dară ţie, pentru ea”. Şi zise lui Sampson: „Nevi-novăţitu-m-am o dată de cătră cei streini de fealiu, căci fac eu cu voi reale”. Şi au mers Sampson şi au prins 300 de vulpi şi au luat făclii şi au legat coadă cătră coadă şi au legat căte o fădie întru mijlocul a doao coade. Şi le dereptă, şi aprinse făcliile, şi le-au trimis întru spicele celor streini de fealiu, şi le-au ars spicele den arie şi pînă în spicele ceale den pidoare, şi viele şi măslinele. Şi ziseră cei streini de fealiu: „Cine au făcut aceasta, fără de numai Sampson, ginerele Thamnateului? Căci au luat pre muiarea lui şi au datu-o tova-ruşului lui”. Şi s-au suit cei streini de fealiu şi au ars casa talului ei şi pre dînsa în foc. Şi zise lor Sampson: „De veţi face aşa pre ea, nu bine voiu vrea, ce izbînda mea dentru imul fieştecarele den voi voiu face”. Şi au lovit pre ei pulpă preste coapsă, rană mare, şi să pogorî şi lăcuia Ungă pîrîu, la peştera pietrii lui Itam. Şi s-au suit cei streini de fealiu şi tăbărîrămluc^ş^sărăsfiraiaînLehi. Şi zise 10 lor tot omul Iudei: „Pentru căci v-aţ suit preste noi?” Şi ziseră cei streini de feal: „Să legăm pre Sampson ne-am suit, şi să-i facem lui în ce chip ne-au făcut noao”. Şi să pogorîră dentru Iuda 11 3000 de oameni la gura pietrii lui Itaam şi au zis cătră Sampson: „Nu ştii că stăpînescu cei [186] streini de fealiu noao? Şi pentru căci ai făcut aceasta noao?” Şi zise lor Sampson: „In ce chip mi-au făcut mie, aşa am făcut lor”. Şi ziseră lui: „Să te legăm ne-am pogorît, să te dăm în mînile celor streini de fealiu”. Şi zise lor: „ Juraţi-vă mie si să nu mă ucideţ voi si mă daţ voi, pentru cîndai să nu timpinaţ voi întru mine”. Şi să jurară lui, zicînd: „Nu, ce numai cu legătură te vom lega şi te vom da pre tine în mîna lor, iară cu moarte nu te vom omorî”. Şi l-au legat pre el cu doao ştreanguri noao si-4 suiră pre el de la piatra aceaea. Şi el au venit pînă la O Falcă; şi cei streini de fealiu au chiuit şi au alergat întru timpinarea lui. Şi să îndreptă preste el Duhul Domnului, şi să făcură ştreangurile ceale den braţele lui ca nişte dlţi cînd vor mirosi foc, şi să topiră legăturile lui dentru braţele lui. Şi află o falcă de măgari u lepădată şi întinse mîna lui şi luo pre dînsa şi udse cu ea 1000 de oameni. Şi zise Sampson: „Cu falca măgari ului stingînd i-am stinsu pre ei, căci cu falca măgariului am ucis 1000 de oameni”. Şi fu cînd săvîrşi a grăirea, şi aruncă falca dentru mîna lui; şi numi locul acela Uddere de Falcă. Şiînsă-toşă foarte şi strigă cătră Domnul şi zise: „Tu ai îndireptat în mîna robului Tău mîntuirea această mare; şi acum voiu muri de seate şi voi cădea în mîna acestor neobrăzuiţi”. Şi deschise Dumnezeu rana cea dentru Falcă şi ieşiră dentru ea ape;şi bău şi se întoarse duhul lui şi să răcori; pentru aceaea se chemă numele ei Izvorul celuia ce să roagă, carea iaste în Falcă pînă fn ziua aceasta. Şi judecă pre Israil, în zilele celor streini de fealiu, 20
de ani.

CAP XVI 

Şi mearse Sampson la Gaza şi văzu |jrd*jl acolo muiare curvă şi intră cătră ea.  Ey^ll$i s& deade veaste gazeilor, zicînd: KyJj “Au venil Sampson aicea”. Şi au E  Iîncungiurat şi au străjuit pre el toată
noaptea la uşa cetăţii şi au tăcut toată noaptea, zicînd: „Pînă să va lumina de zori să  aşteptăm, şi-l vom udde pre el”. Şi dormi Sampson pînă la miazănoapte; şi să sculă la jumătate de noapte şi apucă ceale doao uşi ale porţii cetăţii cu amîndoi stflpii şi le-au ţinut pre eale împreună cu zăvorul şi le-au pus pre eale preste umărul lui şi le-au dus pre eale preste vîrful muntelui carele iaste de cătră faţa lui Hevron  şi le-au pus pre eale  acolo. Şi fu după aceasta, şi au iubit muiare de la pîrîul lui Sorih,şi numele ei,  Dalida. Şi să suiră cătră ea boiarii celor streini de fealiu şi zisără ei: „Amăgeaşte-l pre el şi vezi întru ce iaste virtutea lui cea mare  şi  cu  ce  vom  putea  cătră el;
şi-l vom lega pre el, ca să-l smerim pre el; şi noi vom da ţie de om 1100 de argint”.  Şi zise 6 Dalida cătră Sampson: „Spune dară mie întru ce iaste virtutea ta cea mare şi cu ce te vei lega ca să te smereşti tu?”  Şi zise ei Sampson: 7 „De mă vor lega pre mine cu 7 vine umede, nu stricate, şi voiu slăbi şi voiu fi ca unul dentru oameni”.  Şi au adus ei, domnii celor streini 8 de fealiu, 7 vine umede nestricate şi legă pre el cu eale.  Şi ascunşii ei şedea în cămară şi 9 zise cătră el cei streini de fealiu: „Asupra ta, Sampsoane!” Şi vinele au ruptu în ce chip ar rumpe neştine o aţă de dlţi, cînd ar mirosi ea foc; şi nu s-au conoscut virtutea lui.  Şi zise 10 Dalida cătră Sampson: „Iată, m-ai înşelat şi ai grăit cătră mine minciuni, acum dară spune-mi cu ce te vei lega?”  Şi zise cătră ea: 11 „Deaca legîndu-mă mă vor lega cu ştreanguri noao, cu carele nu s-au făcut cu eale lucru, şi voiu slăbi şi voiu fi ca  şi unul dentru oameni”.  Şi luo Dalida ştreanguri noao şi-l 12 legă pre el cu dînsele, şi zise cătră el cei streini de fealiu: „Asupra ta, Sampsoane!” Şi ascunşii şedea în cămară. Şi le rupse pre eale de la braţele lui, ca o aţă.  Şi zise Dalida cătră 13 Sampson: „Pînă acum m-ai amăgit şi ai grăit cătră mine minciuni; spune-mi cu ce te vei lega?” Şi zise ei: „De vei împleti ceale 7 şuviţe • ale capului mieu cu tortu  Şi vei bate cu 14 ţăruşul în păreate, şi voiu fi slab ca unul dentru oameni”. Şi-l adormi pre el Dalida întru mijlocul genuchelor ei. Şi fu cînd dor-miia el, şi luo Dalida ceale 7 şuviţe ale capului lui şi le-au ţesut cu tort  Şi au bătut cu ţăruşii în păreate şi zise cătră el: „Streinii de fealiu - asupra ta, Sampsoane!” Şi să deşteptă den somnul lui şi au scos ţăruşii cu ţesetura den păreate şi tortul şi nu s-au conoscut vîrtutea lui.  Şi zise cătră el Dalida: „Cum vei zice; 16 'Te-am iubit pre tine', şi inima ta  u iaste cu mine? Aceasta a treia oară m-ai amăgit pre mine şi nu mi-ai spus mie în ce stă vîrtutea ta cea mare”.  Şi fu cînd l-au domolit pre el cu 17 cuvintele ei toată noaptea şi l-au dodeit pre el, şi au leşinat de moarte.  Şi au spus ei toate 18 ceale de la inima lui şi zise ei: „Bridu nu se va sui preste capul mieu, căci sfinţit lui Dumnezău sînt eu den pîntecele mîine-mea; şi de mă voiu rade, se va depărta de la mine vîrtutea mea şi voiu slăbi şi voiu fi ca şi toţi oamenii”. Şi văzu Dalida că i-au spus ei toate cealea de 19 la inima lui şi au trimis şi au chemat pre toţi domnii cei de fealiu streini şi zise: „Suiţi-vă în ceasta dată, căci mi-au spus mie toată inima lui”. Şi s-au suit cătră ea toate domniile celor streini de fealiu şi au adus argintul întru mîinile lor.  Şi l-au adormit pre el întru mfjlocui genuchelor ei; şi au chemat pre bărbiariu [187] şi au ras pre ceale 7 viţe ale capului lui; şi au început a se smeri şi s-au depărtat virtutea Iui de la el. Şl zise Dalida: „Cei streini de fealiu - asupra ta, Sampsoane!” Şi sa sculă den somnul lui şi zise: „Voiu ieşi şi voiu face ca şi mai nainte şi mă voiu scutura”. Şi el n-au conoscut că Domnul S-au depărtat de asupra lui. Şi să apucară de el cei de fealiu streini şi-i scobiră ochii lui; şi aduseră pre el la Gaza şi l-au legat pre el cu obezi de aramă, şi rîşniia în casa temniţei.  Şi au început părul capului lui a creaşte, după ce s-au ras. Şi boiarii celor de fealiu streini se-au adunat să jîrt-vuiască jîrtvă mare lui Dagon, dumnezăul ui lor, şi a să veseli, şi au zis: „Dat-au dumnezăul nostru în mîna noastră pre Sampson, nepriatenul nostru”. Şi-l văzură pre el norodul şi au lăudat pre bozii lor, căce au zis: „Dat-au dumnezăul nostru în mîna noastră pre nepriatenul nostru şi pre cela ce pustiia pămîntul nostru, carele au înmulţit pre răniţii noştri”. Şi fu cînd să desfată inima lor, şi ziseră: „Chemaţi pre Sampson den casa tem-niţii şi să joace înaintea noastră”. Şi chemară pre Sampson den casa legăturii şi -ş bătea joc de el; şi-l puseră pre el întru mijlocul a doi stupi. Şi zise Sampson cătră voinicelul cel ce ţinea mîna lui: „Lasă-mă, şi voiu pipăi stupii preste cărei casa e întărită preste ei, şi mă voiu răzima de ei”. Şi copilul au făcut aşa. Iară casa era plină de bărbaţi şi de muieri, şi acolo - toţi domnii celor striini de fealiu, şi pre podul casii - ca vro 3000 de bărbaţi  şi  muieri  prîvind batgiocurindu-se Sampson. Şi strigă Sampson cătră Domnul şi zise: „Doamne, Doamne al puterilor, adu-Ţi aminte de mine şi mă întăreaşte îndoit şi această dată, Dumnezăule, şi voiu izbîndi o izbîndă, pentru cei doi ochi ai miei, celor striini de fealiu”. Şi îmbrăţeşă Sampson pre cei doi stHpi den mijloc, cărei casa să răzima preste ei, şi să răzimă preste unul dentru direapta lui şi unul întru stînga lui, şi zise Sampson: „Să moară sufletul mieu împreună cu cei striini de fealiu”. Şi plecă cu virtute şi căzu casa pre boiari şi preste tot norodul ce era întru ea; şi să făcură cei mor&pre carii au omorît Sampson la moartea Iui, mai mulţi decît ceia ce au omorît în viaţa lui. Şi s-au pogorît fraţii lui şi toată casa tătîni-său şi au luat pre el şi s-au suit şi l-au îngropat pre el întru mijlocul Saraa şi întru mijlocul Esthaol, în mormîntul lui Manoe, tatul lui. Şi acesta au judecat pre Israil 20 de ani. Şi s-au sculat după Sampson Kmegar, feciorul lui Enan, şi au tăiat den cei striini de fealiu oameni; afară den dobitoace, şi au mîntuit acesta pre Israil.

CAP XVII

      Şi fu om den muntele lui Efraim şi 1 numele lui, Mina.  Şi zise maicii lui: 2 „Cei o mie şi o sută de arginţi, cărei s-au luat de la tine şi ai jurat şi ai zis întru urechile meale, iată, argintul -la mine, eu am luat pre el”. Şi zise maica sa: „Blagoslovit Giul mieu Domnului”.  Şi au 3 dat cea 1100 de arginţi maicii ha şi zise maică-sa: „Cu sfinţenie am sfinţit argintul Domnului, dentru mîna mea, întru singurătate, ca să fac doplitu şi vărsat, şi acum voiu da pre el ţie”.  Şi au dat argintul maicii lui; şi au luat 4 maica lui 200 de arginţi şi au dat pre ei topi tonului şi au făcut pre el doplit şi vărsat; şi să făcu în casa lui Miha.  Şi casa lui Miha, lui casă lui dumnezău; şi au făcut efud şi thera-fin; şi au umplut mîna unuia dentru fiii lui şi să făcu lui întru preot  Iară întru acealea zile 6 nu era împărat întru Israil; omul, ce-i părea dirept în ochii Iui, făcea.  Şi să făcu copilaş 7 la Vithleaemul ludei, den rudenia norodului Iudei, şi acesta - lovii şi acesta nemernedia acolo.  Şi au mers omul den cetatea Vit.hleaemului Iudei să nemerniceaşcă unde va afla. Şi au venit pînă Ia muntele lui Efraim şi pînă la casa lui Miha, ca să-ş facă calea lui.  Şi-i 9 zise lui Miha: „De unde vii?” Şi zise lui: „Levit sînt eujden Vithleaemul Iudei,şi eu mergu să nemernecesc unde voiu afla”.  Şi-i zise lui 10 Miha: „Şăzi împreună cu mine şi te fă mie întru părinte şi întru preot, şi eu îţ voiu da ţie 10 arginţi întru zile şi un rînd de haine şi cea-lea pentru viaţa ta”.  Şi mearse levitul şi au 11 început a nemernid lingă om şi să făcu copilaşul lui ca unul dentru fiii lui.  Şi au umplut 12 Miha mîna levitului şi i se făcu lui copilaşul întru preot şi era în casa lui Miha.  Şi zise 13 Miha: „Acum am conoscut cum mi-au făcut bine mie Domnul, căci mi s-au făcut mie levitul întru preot”.

CAP XVIII
      
Întru zilele acealea nu era împărat 1 întru Israil; şi întru zilele acealea fealiul lui Dan îş cerca lui moştenire ca să lecuiască, cad n-au căzut lui pînă în zilele acealea întru mijlocul fealiu-rilor fiilor lui Israil moştenire.  Şi au tremis 2 fiii lui Dan dentru nărodurile lor cinci oameni despre partea lor, oameni fiii puterii den Saraa şi den Esthaol, ca să socotească de tot pămîntul şi să-l urmeaze pre el, şi zisără cătră ei: „Păsat şi cercat pămîntul”. Şi mearsără la muntele Efraim, pînă la casa lui Miha,şi să c*iihniră ei acolo. Ei fiindu în casa lui Miha,  Şi 3 ei au cunoscut glasul copilaşului levitului [188] şi s-au abătut acolo şi zisără lui: „Cine te-au adus aicea? Şi tu ce faci aicea? Şi ce iaste ţie aicea?” Şi zise cătră ei: „Aşa şi aşa mi-au făcut mie Miha şi m-au năimit şi m-au făcut lui  întru preot”. Şi ziseră lui: „întreabă dară întru Dumnezău, şi vom conoaşte de îndirep-tează calea noastră carea noi meargem pre ea”. Şi zise lor preotul: „Păsaţi în pace; înaintea Domnului - calea voastră pre carea  meargeţi întru ea”. Şi mearseră cei 5 oameni şi sosiră la Lesa; şi au văzut norodul ce lăcuiaşte întru ea şăzînd pre nedeajde, după asămănarea sidoneanilor, odihnind pre nedeajde şi neputînd să grăiască cuvînt în pămînt, moştenean de comoară, căci depar-te-s de la Sidon şi cuvînt nu era lor cu  Siria. Şi mearseră cei 5 oameni cătră fraţii lor la Saraa şi Esthaos şi zicea lor fraţii lor:  „Ce şădeţ voi?” Şi zise lor: „Sculaţi-vă şi să ne suim cătră ei, căci am văzut pămîntul ş^ iată, bun foarte. Şi voi şădeţ cu lineşte? Să nu vă leneviţi a mearge să intrat ca să moştenit pămîntul. Şi suind veţ veni, veţ sosi la norod nedejduind; şi pămîntul iaste larg, căci l-au dat pre el Dumnezău în mîna voastră, loc unde nu iaste acolo lipsă de tot cuvîntul, cîte sînt în pămînt”. Şi să ridicară de acolo den rudenia norodului lui Dan, den Saraa şi den Esthaos, 20 de oameni încinşi cu unealte de războiu. Şi s-au suit şi s-au tăbărit la Cariathiarim, la Iuda; pentru aceaea s-au numit locului aceluia Tabăra lui Dan, pînă în ziua aceasta, iată, denapoia lui Cariathiarim. Şi au trecut de acolo pînă la muntele Efraim şi au venit pînă la casa lui Miha. Şi au răspuns cei 5 oameni, ceia ce au mers să iscodească pămîntul Lesa, şi au zis cătră fraţii lor: „De aţ şti că sînt întru casele aceastea efud şi therafm şi cioplit şi vărsat! Şi acum să cunoaşteţi ce veţ face”. Şi s-au abătut acolo şi au întrat în casa copilaşului levi tul ui, la casa lui Miha, şi-l sărutară pre el întru pace. Şi cei 600 de oameni, încinşi cu unealte de războiu lor - stîlpiţ lîngă uşa porţii, cei dentru fiii lui Dan. Şi s-au suit cei 5 oameni, ceia ce au mers a iscodi pămîntul; şi mergînd acolo, au luat cioplit şi efudul şi therafin şi cel vărsat; şi preotul, stHpit lîngă uşa porţii, şi cei 600 de oameni, cei încinşi cu unealte de războiu- Şi acestea întrară la casa lui Miha şi au luat cioplitul şi efudul şi therafin şi cel vărsat; şi zise cătră ei preotul: „Ce voi faceţ?” Şi ziseră cătră el: „Amuţeaşte-te, pune mîna ta preste gura ta şi vino cu noi şi vei fi noao întru tată şi întru preot; au doară mai bine să fii tu preot casei unui om, decît să te faci tu preot unui fealiu şi rudenie întru Israil?” Şi să desfată inima preoătorii tului şi au luat efudul şi therafin şi cioplit şi
vărsatul şi au întrat în mijlocul norodului. Şi s-au întors şi s-au dus; şi au pus marfa şi 21
agonisita lor cea de cinste înaintea lor.  Şi ei 22 fiind depărtaţi de casa lui Miha, şi oamenii
ceia de pren case împreună cu casa lui Miha Striga şi au ajuns pre fiii lui Dan şi au strigat 23
cătră fiii lui Dan. Şi ş-au întors feciorii lui Dan obrazele lor şi zisără cătră Miha: „Ce iaste ţie
că ai strigat?”  Şi zise Miha: „Căce pre 24 dumnezeii miei, pre cărei mi-am făcut mie,
mi-aţi luat, şi pre popa, şi v-aţi dus? Şi ce mie încă? Şi ce mie ziceţ aceasta: 'Ce aceasta strigi?'.  Şi zise cătră el fiiul lui Dan: „Să nu 25 se auză dară glasul tău împreună cu noi, pentru ca să nu vă timpine voao oameni supăraţi la sufletul lor, şi vei adaoge sufletul tău şi sufletul casii tale”. Şi au mers feciorii lui 26 Dan la calea lor, şi văzu Miha că mai tari decît dînsul sînt şi să abătu şi să întoarse la casa lui. Şi ei au luat cîte au făcut Miha şi pre preotul 27 carele era lui şi au venit asupra Leasii, preste norod ce odihniia şi nedejduia pre nedeajde;
şi au lovit pre ei întru gură de sabie şi cetatea au arsu-o cu foc.  Şi nu iaste cine să-i scoată, 28 căci departe iaste de la Sidon, şi cuvînt nu iaste lor împreună cu om; şi aceasta e în vale, carea iaste a casei lui Roov. Şi au zidit cetatea şi au lăcuit întru ea  Şi au numit numele 29 cetăţii: Dan, întru numele lui Dan, tatălui lor, carele s-au născut lui Israil; şi era Les numele cetăţii mai nainte.  Şi au ridicat lor fiii lui 30 Dan cel doplit; şi Ionathan, fiiul lui Gherson, fiiul lui Manasi, el şi fiii lui era preoţi fealiului lui Dan pînă la zua mutării pămîntului.  Şi 31 au rinduit lor doplitul lui Miha, carele au făcut Miha, toate zilele cîte era casa lui Dumnezău în Silom. Şi fu întru zilele acealea, nu era împărat întru Israil.

CAP XIX

      Şi fu om levit nemernicind în coastele 1 muntelui Efraim şi au luat lui muiare ţiitoare den Vithleaemul Iudei.  Şi 2 să mînie pre elţiitoarea Iui şi s-au dus de la el la casa tarului ei, la Vithleaemul Iudei, şi au fost acolo zile 4 luni. Şi s-au 3 sculat bărbatul ei şi au mers denapoia ei ca să trăiască după inema ei, ca să o împace pre ea cu sine şi să o întoarcă pre ea iarăş cătră sine; şi copilaşul lui, cu el, şi o păreache de măgari. Şi au mers pînă la casa tatălui ei Şi l-au 4 văzut pre el tatăl featei şi veni întru întimpinarea lui, şi-l adusă pre el socrul lui, tatăl featei, şi au şăzut împreună cu el trei zile şi au mîncat şi au băut şi au dormit acolo. [189] Şi fu tn ziua a patra, şi mînică demineaţa şi să sculă să meargă. Şi zise tatăl fecioarei cătră ginere-său: „întăreaşte inema ta cu o bucată de pîine şi după aceaea meargeţi”. Şi au şăzut şi au mîncat amîndoi într-un loc şi au băut Şi au zis tatăl tinerii cătră bărbat: Jnceptad^nîi^şi să să desfeteaze inema ta”. Şi să sculă omul ca să meargă, şi l-au silit pre el socrul lui şi au şăzut şi iarăşi au mas acolo. Şi să mînecă demineaţa, în ziua a cincea, ca să meargă; şi zise tatăl tinerealei: „tntăreaşte dară inema ta cu pîine şi te călătoreaşte pînă va pleca ziua”. Şi au mîncat şi au băut amîndoi. Şi să sculă omul să să ducă^el şi ţiitoa-rea lui şi copilaşul lui; şi zise lui socrul lui, tatăl featei: „Iată dară, au plecat ziua spre sară. mîi aicea încă astăzi şi mîneţi aicea şi să desfăteaze inema ta; şi veţi mîneca mîine la calea  voastră şi vei mearge la lăcaşul tău”. Şi n-au vrut omul să mîie şi s-au sculat şi s-au dus şi au venit pînă în preajma lui Ievus  acesta iaste Ierusalimul, şi cu el o păreache de măgari înşelaţi, şi ţiitoarea lui preste ei, împreună cu eh Şi veniră pînă la Evus, aceasta iaste Ierusalimul  iară ziua, plecată foarte; şi zise copilaşul cătră stăpînul lui: „Vino dară să ne abatem la cetatea aceasta a Ievuseului şi să mînem într-însa”. Şi zise cătră el stăpînul lui: „Nu ne vom abate la cetate streină, întru carea nu iaste dentru fiii lui Israil Ce să treacem pînă la Gavaa”. Şi zise copilaşului lui: „Vino să ne apropiem cătră unul den loc şi să mînem în Gavaa au la Rama*4. Şi trecură şi mearseră; şi le apusă lor soarele aproape de Gavaa. carea iaste a lui Veniamin. Şi s-au abătut acolo, să între să mîie în Gavaa; şi întră şi şăzu în uliţa cetăţii, şi nu iaste om cine să-i strîngă la casa lui, să mîie. Şi iată, un om bătrîn au intrat de la lucrurile lui, den ţarină, sara; şi omul, den muntele lui Efraim, şi el nemerniciia în Gavaa, şi oamenii locului, fiii lui Veniamin. Şi căutînd cu ochii lui, văzu pre omul călătoriul în uliţa cetăţii si zise omul cel bătrîn: „Unde mergi şi de unde vii?” Şi zise cătră el: „Treacem noi de la Vithleaemul Iudei pînă la coastele muntelui Efraim; eu de acolo sînt şi am mers pînă la Vithleaemul Iudei, şi eu mă duc la casa mea şi nu iaste om să mă strîngă la o casă. Şi paie şi saturări măgarilor noştri sînt Şi pîine şi vin iaste mie şi copilei 5* tinerelului; robilor tăi nu iaste lipsă de tot lucrul”. Şi zise omul cel bătrîn: „Pace ţie, însă toată lipsa ta, asupra mea, iară în uliţă să nu mii”. Şi băgă ţ>re el în casa lui şi au aşăzat măgarii lui şi au spălat picioarele lor şi au mîncat şi au băut.  Şi 22 ei desfălîndu- e cu inema lor, şi iată, oamenii cetăţii, fiii celor fără de leage, au încunjurat casa şi au lovit la uşă şi au zis cătră omul, stăpînul caseijCel bătrîn, zicînd: „Scoate pre om, pre cela ce au intrat în casa ta, pentru ca să-l cunoaştem pre el”.  Şi ieşi cătră ei omul, 23 stăpînul casei, şi zise cătră ei: „Nici într-un chip, fraţilor, să nu faceţi rău dară; după ce au intrat omul acesta în casa mea, să nu faceţi nebunia aceasta.  Iată fata mea cea fecioară 24 şi ţiitoarea Iui; scoate-le-voiu pre eale dară afară şi le smeriţi pre eale şi faceţi lor ce e bun în ochii voştri; şi omului acestuia să nu faceţi cuvîntul  nebuniei aceştiia”.  Şi oamenii 25 n-au vrut să asculte pre el şi să apucă omul de ţiitoarea lui şi au scosu-o pre ea cătră ei afară şi au conoscutu-o pre ea şi ş-au bătut joc de ea toată noaptea pînă demineaţa; şi au trimis u-o pre ea odată cînd să suia zorile.  Şi 26 veni muiarea de cătră demineaţa şi au căzut la uşa porţii casei omului unde-i era domnul ei acolo, pînă s-au luminat  Şi să sculă stăpînul ei demineaţa şi deschisă uşile casei şi ieşi ca să meargă în calea lui ş^iată, fămeaia lui, ţiitoarea, căzută lingă uşa casei şi mîinile ei preste prag.  Şi zise cătră ea: „Scoală-te şi 28 să meargem”. Şi nu i-au răspuns lui, că au fost moartă; şi o ridică pre ea preste măgariu şi să sculă omul şi să duse la locul lui.  Şi au 29 întrat în casa lui şi luo sabia şi să apucă de ţiitoarea lui şi au împărţitu-o pre ea, după oasele ei, în 12 părţi şi le-au trimis pre eale la toate fealiurile lui Israil.  Şi fu, tot cela ce 30 vedea zicea: „Nici s-au făcut nici s-au ivit aşa. den ziua suirii fiilor lui Israil de la Eghipet pînă în ziua de astăzi”. Şi au poruncit oamenilor pre carii au trimis, zicînd: „Aceastea să grăit cătră tot Israilul, de s-au făcut după cuvîntul acesta! Puneţ dară voao pentru ea sfat şi grăiţi”.

CAP XX

      Şi ieşiră toţi fiii lui Israil şi să adunară 1 toată adunarea ca un ora, de la Dan
pînă la Vîrsavie şi în pămîntul lui Galaad, cătră Domnul, la Masifa. Şi au stătut adunarea a tot nărodul, 2 toate fealiurile lui Israil, întru adunarea nărodul ui lui  Dumnezău, 400000 de oameni pedestri, zmulgînd săbii.  Şi au auzit fiii lui 3 Veniamin că s-au suit Mii lui Israil la Masifa. Şi ziseră fiii lui Israil: „Grăiţi, unde s-au făcut răutatea aceasta?” Şi răspunse omul lovitul, bărbatul muierii ceii ucise,  Şi zise: „La 4 Gavaa, a lui Veniamin, am venit eu şi ţiitoarea mea, să mînem.  Şi s-au sculat asupra mea 5 oamenii cei de Ia Gavaa şi au înconjurat [190] asupra mea la casă, noaptea, şi pre mine au vrut să mă omoară şi pre ţiitoarea mea au  smeritu-o şi ş-au bătut joc, şi au murit. Şi m-am apucat de ţiitoarea mea şi am dimicatu-o pre ea şi am trimis în tot hotarul moştenirii lui  Israil,  căci  au  făcut  nebunie întru  Israil.  Iată, voi toţi, fiii lui Israil, daţi voao  cuvînt şi sfat aicea”. Şi să sculă tot nărodul ca un om, zicînd: „Nu va întră om la lăcaşul lui  şi nu ne vom abate om la casa lui. Şi acuma, cuvîntul acesta carele vom face la Gavaa: ne vom sui asupra ei cu sorţu. Insă vom lua 10 oameni dentr-o 100, întru toate fealiurile lui Israil, şi 100 dentr-o 1000 şi 1000 dentru 10000, să ia bucate nărodul ui, ca să facă celora ce merg la Gavaa, a lui Veniamin, după toată  nebunia  carea  au  făcut întru Israil”.  Şi să adună tot omul lui Israil la cetate, ca un om,dentru cetăţi venind. Şi au trimis fealiurile lui Israil oameni întru tot fealiul lui Veniamin, zicînd: „Ce iaste răul acesta carele s-au făcut întru voi? Şi acuma daţ pre oamenii cei necurat, pre cei den Gavaa, pre feciorii lui Velial, şi-i vom omori pre ei şi vom rădica răul dentru Israil”. Şi n-au vrut fiii lui Venianun să asculte glasul fraţilor lor, fiilor lui Israil. Şi s-au adunat fiii Iui Veniamin den cetăţile lor la Gavaa, să iasă la războiu cătră fiii lui Israil. Şi s-au socotit fiii lui Veniamin dentru cetăţi,în ziua aceaea, doaozeci şi cinci de mii de oameni zmulgînd sabie, afară den ceia ce lăcuia în Gavaa, Cărei s-au socotit 700 de oameni ales dentru tot norodul, la amîndoao mîinile direpţi; toţi acestea, prăştiaş, lovind cu pietrile părul, şi nu greşind. Şi tot omul lui Israil s-au socotit, afară den fiii lui Veniamin, 400000 de oameni zmulgînd sabie; şi toţi acestea, oameni războinici. Şi să sculară şi să suiră la Vethil şi întrebară întru Dumnezău; şi zisără fiii lui Israil: „Cine să va sui noao povîţuind, ca să să bată cu fiii lui Veniamin?” Şi zise Domnul: „Iudasăvasuipovăţuind”. Şi să sculară fiii lui Israil dimineaţa şi să bătură asupra Gaveii. Şi ieşi tot omul lui Israil întru războiu cu Veniamin şi să rînduiră împreună cu ei om Israil la războiu, cătră Gavaa. Şi ieşiră fiii lui Veniamin den cetate şi au surpat întru Israil în ziua aceaea 22000 de oameni pre pămînt Şi să îmbărbătară tot omul lui Israil şi adaosără a rindui războiu în locul întru carele s-au rinduit acolo în ziua cea dentîi. Şi să suiră fiii lui Israil şi plînsără înaintea Domnului pînă sara şi întrebară întru Domnul, zicînd: „Au mai adaoge-voiu încă să mă apropliu la războiu cu Veniamin, tratele mieu?” Şi zise Domnul: „Suiţi-vă cătră el”. Şi să apropiară fiii lui Israil cătră fiii lui Veniamin întru ziua a doao.  Şi ieşi Veniamin 25 întru mtimpinare lor de la Gavaa întru aceaeaş zi, a doao, şi au pierdut încă den norod 18000 de oameni pre pămînt, toţ acestea, cu săbiile zmulte.  Şi să suiră toţi fiii lui 26 Israil şi tot norodul şi au venit la Vethil şi au plînsu şi au şezut înaintea Domnului şi au postit în ziua aceaea pînă sara şi au adus ardere-de-tot a mîntuirei înaintea Domnului.  Şi 27 au întrebat fiii lui Israil întru Domnul, şi acolo, sicriiul făgăduinţii Domnului Dumnezău, întru zilele acealea,  Şi Finees, feciorul lui Eleazar, fiiul lui Aaron, stînd înaintea lui în zilele acealea. Şi au întrebat fiii lui Israil întru Domnul, zicînd: „Au mai adaoge-voiu încă a ieşi la războiu cu fiii lui Veniamin, fratelui mieu, au con teni-voiu?” Şi zise Domnul: „Suiţi-vă şi mîine voiu da pre dînsul întru mîna voastră”. Şi au pus fiii lui Israil strajă împrejurul lui 29 Gavaa.  Şi s-au suit fiii lui Israil cătră 30 Veniamin întru ziua a treia şi s-au rinduit cătră Gavaa, ca şi odată şi altădată.  Şi 31 ieşiră fiii lui Veniamin întru întimpinarea norodului şi să trasară afară den cetate şi au început a lovi den norod, răniţi, în ce chip odată şi altădată, întru căi, carea iaste una suindu-să la Vethil, iară alta, suindu-să la Gavaa, întru ţarină, ca vro 30 de oameni întru Israil.  Şi zisără fiii lui Veniamin: „Să 32 împiadică înaintea noastră, ca şi întîiu”. Şi fiii lui Israil zisără: „Să fugim, ca să-i scoatem afară den cetate, la căi”. Şi au făcut aşa.  Şi 33 tot omul lui Israil s-au sculat den locul lui şi s-au tăbărit la Val thamar; şi straja lui Israil să lupta den locul lui, de cătră apusul lui Gavaa. Şi veniră dempotriva Gavaaii zeace mii de 34 oameni aleş dentru tot Israilul  Şi războiul 35 să îngreuia. Şi ei n-au cunoscut că să aţîţă preste ei răul. Şi au înfrînt Domnul pre Veniamin înaintea feaţii lui Israil şi au pierdut fiii lui Israil întru VeniaminjZua aceaea,25000 şi 100 de oameni, acestea toţi smulgînd sabie.  Şi 36 văzură fiii lui Veniamin cum s-au înfrînt; şi au dat omul lui Israil lui Veniamin loc, căci au nedîjduit la straja carele au pus cătră Gavaa. Şi straja s-au pornit şi s-au rîvîrsat cătră 37 Gavaa; şi mearsă straja şi au lovit cetatea toată cu gură de sabie.  Şi sămnul era la 38 omul lui Israil cătră strajă,sabie.ca să rădice ei
pară de fum de la cetate.  Şi să întoarsă om 39 israiltean la războiu şi Veniamin au început a lovi pre cei rănit întru omul hri Israil, ca vro 30 de oameni, căci au zis: „însă bătîndu-să [191] bate nainlea noastră ca şi războiul cel dentîi” Si sămnul să sui mai mult den cetate, stîlp de fum; si căută Veniamin dendărătul lui, şi iată, să sui săvîrşire cetăţii în ceriu. Şiomisrail-tean s-au întors şi sîrgui omul Veniamin, şi văzură că s-au aţîţat lui răul. Şi au dat dosul înaintea omului lui Israil la calea pustiiului; şi războiul au ajuns preste ei şi cei de pren cetăţi surpa pre el,în mijlocul lor. Şi au tăiat pre Veniamin şi l-au gonit pre el de la Nua denapoia lui, pînă în preajma lui Gavaa, ca să-l odihnească pre el odihnă; şi l-au călcat pre el pînă în preajma lui Gavaa, cătră răsăritul soarelui. Şi au căzut de la Veniamin 18000 de oameni, toţi acestea oameni tari. Şi au căutat ceialalţi şi au fugit la pustiiu, la piatra lui Remmon, şi l-au zdrumicat pre el întru căi, 5000 de oameni; şi s-au lipit denapoia lor pînă la Gadaam şi au ucis dentru ei 2000 de oameni. Şi să făcură toţ ceia ce au căzut întru Veniamin 25000 de oameni zmul-gînd sabie, în zua aceaea; toţ acestea, oamenii puterii. Şi să abătură ceialalţi şi fugiră la pustiiu, la piatra lui Remmon, 600 de oameni; şi au şăzut la piatra lui Remmon patru luni. Şi omul lui Israil s-au înturnat la fiii lui Veniamin şi i-au lovit pre ei cu gură de sabie, de la cetate, pre rîndu, pînă la dobitoc, pînă la tot ce s-au aflat la toate cetăţile; şi
cetăţile, cîte s-au aflat, le-au ars cu foc.

CAP XXI

Şi fiii lui Israil s-au jurat in Masifa. |TffS zicînd: ..Om dentru noi nu va da pre HL^ăifata lui lui Veniamin întru fămeaie”.  HkW H Şi au mers tot nărodul la Vethil şi au wMtMm şăzut acolo pînă sara înaintea lui Dumnezeu şi au rădicat glasul lor şi au plîns  plînsoare mare şi au zis: „Pentru căci, Doamne, Dumnezeul lui Israil, s-au făcut aceasta astăzi întru Israil, a să strica întru  Israil un fealiu?” Şi fu a doo zi, şi să mintea nărodul şi zidiră acolo jîrtăvnic şi au adus ardere-de-tot a mîntuirei. Şi au zis fiii lui  Israil: „Cine e cela ce nu s-au suit întru adunarŞjdentru toate fealiurile lui Israil, cătră Domnul?” Căci jurămăntul mare era celuia ce nu s-au suit cătră Domnul la Masifa, zicînd:  „Cu moarte să moară”. Şi s-au mîngîiat fiii lui Israil pentru Veniamin, fratele lor, şi zisără: „Rîdicatu-s-au astăzi un fealiu dentru Israil; ce vom face acestora ce au rămas, pentru  fămei? Şi noi ne-am jurat Domnului ca să nu le dăm lor dentru featele noastre întru fămei”.  Şiziseră:„CareaiasteunadenfeaUurUeluiIsrail carea nu s-au suit cătră Domnul la Masifa?” Şi iată, n-au venit om la tabără de la Iavis a lui Galaad,la adunare.  Şi să socoti nărodul şi, 9 iată, nu era acolo om dentru ceia ce lăcuiescu în Iavis a lui Galaad.  Şi au trimis acolo adunarea 12000 de oameni dentru fiii puterii şi porunci lor, zicînd: „Păsat şi lovit pre toţi ceia ce lăcuiescu în Iavis a lui Galaad, cu gură de sabie, şi pre muieri şi pre nărod.  Şi acesta 11 e cuvîntul carele veţ face: tot bărbatul şi toată muiarea carea cunoaşte patul bărbatului să procleţiţi, iară pre fecioare să le cruţat”. Şi au făcut aşa.  Şi au aflat dentru ceia ce lăcuia în 12 Iavis Galaad 400 de feate fecioare, carele n-au conoscut bărbat la patul bărbatului, şi le-au adus pre eale la tabără la Silo, carea iaste în pămîntul lui Hanaan.  Şi au trimis toată 13 adunarea şi au grăit cătră fiii lui Veniamin, ceia de la piatra lui Remmon, şi i-au chemat pre ei la pace.  Şi să întoarse Veniamin 14 cătră fiii lui Israil în vreamea aceaea şi au dat lor muierile carele era dentru muierile lui Iavis Galaad şi le-au plăcut lor aşa.  Şi 15 nărodul s-au mîngîiat pre Veniamin, căci au făcut Domnul  tăiare întru  fealiurile lui Israil.  Şi ziseră cei bătrîni ai adunării: „Ce 16 vom face celor rămas, pentru fămei?  Căci 17 s-au stins dentru Veniamin muiare şî cum va fi moştenire mîntuită lui Veniamin şi să nu să stingă fealiu dentru Israil?  Şi noi nu vom 18 putea să le dăm lor muieri dentru featele noastre, căci am jurat fiilor lui Israil, zicînd: Blestemat cela ce dă muiare lui Veniamin'“. Şi zisără: „Iată, praznic Domnului la Silo, den 19 zile în zile, carea iaste de cătră miazănoapte ai Vethil, despre răsărita soarelui, în răspîntia drumului ce să suie de la Vethil Sichima, şi de la răsărita Levonei”.  Şi au poruncit fiilor 20 lui Veniamin, zicînd: „Păsat şi vă ascundeţ în vii.  Şi veţ vedea şi;iată, deaca vor ieşi featele celor ce lăcuiescu în Silo, jucînd cu danturi, şi veţ ieşi den vii şi răpit voao, om lui fameaie dentru featele lui Salom; şi veţi mearge la pămîntul lui Veniamin.  Şi va fi 22 cînd vor veni taţii lor au fraţii lor să să judece cătră noi, şi vom zice cătră ei: 'Miluiţi pre ei, căci n-au luat om muiarea lui la războiu, căci nuvoile-aţidatlor,căcin-aţigreşit'“.  Şiau 23 făcut aşa fiii lui Veniamin şi au luat muieri după numărul lor; dentru cealea ce juca, dentru acealea au hrăpit; şi s-au dus şi s-au întors la moştenirea lor şi au tocmit cetăţile şi au lăcuit întru eale.  Şi au îmbiat de acolo 24 fiii lui Israil în vreamea aceaea, om la fealiul lui şi la rudenia lui; şi ieşi de acolo omul la moştenirea Iui. în zilele acealea nu era împărat 25 întru Israil, omul ce e dirept In ochii lui făcea.

[192] RUTH

CAP I

      Şi fu în zilele cînd judeca judecători, şi să făcu foamete pre pămînt; şi mearse om den Vithleaemul Iudei ca să nemernicească în ţarena lui Moav, el şi muiare lui şi amîndoi feciorii lui. Şi numele omului, Avimeleh, şi numele muierii lui, Noemin, şi numele celor doi feciori ai lui, Maalon şi Heleon, efrateani den Vîthleaemul Iudei; şi veniră la ţarena lui Moav, şi era acolo. Şi muri Elimeleh, bărbatul Noe-minnii, şi rămase ea şi amîndoi feciorii ei. Şi luară lor fămei moaviteance, numele uniia, Orfa, şi numele ai doilea, Ruth; şi lăcuiră acolo vreo 10 ani. Şi muriră amîndoi, Maalon şi Heleon, şi rămase muiarea de bărbatul ei şi de amîndoi feciorii ei. Şi să sculă ea şi amîndoao nororile ei, şi să întoarsără den ţarena lui Moav, pentru căci au auzit în ţarena lui Moav cum au socotit Domnul nărodul Lui, ca să le dea lor pîini. Şi ieşi den locul unde era ea acolo, şi amîndoao nurorile ei - împreună cu ea. Şi mergea pre cale ca să să întoarcă în pămîntul Iudei, şi zise Noemin amîndurora nororelor ei: „Păsat dară, întoarceţi-vă fieştecare la casa cea părintească a ei, să facă Domnul cu voi milă, în ce chip aţ făcut cu cei morţi şi cu mine. Dea Domnul voao şi să aflat odihnă, fiecarea în casa bărbatului ei”. Şi foarte le sărută pre eale, şi ridicară glasul lor şi plînseră. Şi ziseră ei: „Au nu cu tine ne vom întoarce la norodul tău?” Şi zise Noemin; „întoarceţi-vă dară, featele meale, pentru căci meargeţ cu mine? Au doară încă îm sînt mie feciori în pîntecele mieu, şi vor fi voao bărbaţi? întoarceţi-vă dară, featele meale, pentru aceaea căci am îmbătrînit, ca să nu fiu eu de bărbat. Pentru căci am zis: 'Am vîrstă ca să fiu eu la bărbat şi aş fi îngreuiată cu bărbat şi voiu naşte feciori, au doară îi veţ aştepta pînă vor creaşte mari? Şi lor vă veţ opri, ca să nu vă faceţ la bărbat? Nu, featele meale, pentru căci mi s-au amărît foarte pentru voi, pentru căci ieşi întru mine mîna Domnului”. Şi ridicară glasul lor, şi plinsera încă, şi sărută Orfa pre soacră-sa şi să întoarse la norodul ei, şi Ruth mearse cu dînsaŞi zise Noemin cătră Ruth: „Iată s-au întors cumnată-ta cătră norodul ei şi cătră bozii ei; fntoarce-te dară şi tu înapoia cumnatei tale”. Şi zise Ruth: „Să nu mă întimpine pre mine ca să las pre tine, ca să mă întorc den napoia ta; căci tu unde vei mearge, voiu mearge, şi unde te vei sălăşlui, mă voiu sălăşlui; norodul tău, nărodul mieu, şi Dumnezăul tău* Dumnezeul mieu.  Şi unde vei muri, voiu muri, şi acolo mă voiu îngropa. Aceastea să-m facă mie Domnul şi aceastea să-m adaogă, că moartea va împărţi întru mijlocul tău şi întru al mieu”.  Şi văzînd cum să întăreaşte ea să 18 meargă cu ea, au încetat ca să mai grăiască cătră dînsa.  Şi mearseră amîndoao, pînă au 19 sosit eale la Vithleaem* Şi fu după ce au venit eale la Vithleaem, şi au răsunat toată cetatea pentru dînsele şi ziseră: „De iaste aceasta Noemin?” Şi zise cătră eale:  „Nu mă chemaţi 20 Noemin, chemaţi-mă Cea Amară, căci s-au amărit întru mine Cel Destul foarte.  Eu 21 plină m-am dus, şi deşartă m-au întors Domnul, Şi pentru ce mă chemaţi Noemin? Şi Domnul m-au smerit pre mine şi Cel Destul m-au chinuit”.  Şi să întoarse Noemin şi 22 Ruth Moaviteanca, nora ei, împreună cu dînsa, întorcîndu-se den ţarina lui Moav; şi aceastea au sosit la Vithleaem la începutul seacirii de orzu.

CAP II

      Şi Noeminii - om conoscut bărbatului ei. Şi omul, tare în vîrtute, den rudenia lui Elimeleh, §i numele hii, Vooz. Şi zise Ruth Moaviteanca, cătră Noemin: „Să mă duc dară la ţarină şi voiu culeage den spice după urmă, unde voiu afla har întru ochii lui”. Şi zise ei: „Pasă, fata mea”. Şi mearse. Şi mergînd, adună în ţarină în urma secerătorilor; şi căzu întru nemerire în partea ţarinii lui Vooz, celuia den rudenia lui Elimeleh. Şi iată, Vooz au venit de la Vithleaem şi zise secerătorilor: „Domnul, cu voi44. Şi ziseră lui: „Blagoslovească-te Domnul”. Şi zise Vooz copilaşului lui celuia ce era ispravnic preste secerători: „Cine e tine-reao aceasta?” Şi răspunse copilaşul cela ce sta preste secerători şi zise: „Copilaşa Moaviteanca iaste, ceaea ce s-au întors cu Noemina den ţarina lui Moav, Şi zise: 'Aduna-voiu dară şi voiu culeage în znopi denapoia celora ce seaceră*. Şi veni şi stătu de dimeneaţă pînă în sară, nu odehni în ţarină nemică”. Şi zise Vooz cătră Ruth: „Nu ai auzit, fata mea? Să nu mergi la altă ţarină să culegi,51 tu să nu mergi de aicea; aici să te lipeşti împreună cu fratele meale. Şi ochii tăi - la ţarină, unde vor secera, şi vei mearge denapoia lor. Iată, am poruncit copilaşilor ca să nu se atingă de tine. Şi cînd vei înseta, şi vei mearge la vase şi vei bea de unde vor lua apă şi copilaşii”. Şi căzu preste faţa ei şi să închină preste pămînt şi zise cătră el: „Ce căci am aflat har întru ochii tăi, ca să mă cunoşti pre mine? Şi eu sînt streină”. Şi răspunse Vooz şi zise ei: „Cu veaste mi s-au povestit cîte ai făcut cu soacra ta, după ce au murit bărbatul tău, şi cum ai lăsat pre tatăl tău şi pre maica ta, şi pămîntul naştirei tale, şi ai mers cătră norodul carele n-ai ştiut de ieri şi de alaltăieri. Să [193] plătească Domnul lucrul tău ai facă-se plata ta plină de la Domnul Dujnnezăul lui Israil, cătră Carele ai venit, ca sa nedejduieşti supt arepile Lui” §i ea zise: „Să fiu aflat har întru ochii tăi, doamne! Căci m-ai mîngîiat şi căci ai grăit pre inema roabei tale, şyată, eu nu voiu fi ca una dentru roabele tale!”. Şi zise ei Vooz: „Acum iaste ceasul de mîncat. Apropie-te dară aici şi vei mînca den pîinele meale şi vei întinge pîinea ta în oţet”. Şi şăzu Ruth de latu-rea seciărătorilor şi-i frînse ei Vooz pîine,şi mîncă şi să satură şi rămase. Şi să sculă a culeage şi porunci Vooz copilaşilor lui, zicînd: „Şi pentre snopi să adune şi să nu o ruşinat pre dînsa. Şi ţiind ţineţ, şi încă puind, veţ pune ei de ceale frînte,şi lăsaţi-o pre dînsa şi va mînca şi va aduna, şi să nu o dojăniţ pre ea”. Şi adună în ţarenă pînă în sară, şi bătu ceale ce au strîns, şi să făcu ca o ifi de orz. Şi rădică şi întră în cetate şi văzu soacră-sa ceale ce au adunat. Şi aducînd Ruth,au dat ei carele au lăsat, den carele s-au săturat. Şi zise ei soacră-sa: „Unde ai adunat astăzi şi unde ai făcut? Fie cela ce te-au cunoscut blagoslovit”. Şi spuse Ruth soacră-sa unde au făcut şi zise: „Numele omului cu carele am făcut astăzi, Vooz”. Şi zise Noemin norori-sa: „Blagoslovit iaste Domnului, pentru căci n-au lăsat mila Lui cu cei vii şi cu cei morţi”. Şi zise ei Noemin: „Apropie-să noao omul, dentru rudeniile noastre iaste”. Şi zise Ruth cătră soacră-sa: „Şi încă,căci au zis cătră mine^Cu featele meale să te lipeşti, pînă vor sfîrşi toată seacerea carea iaste la mine'“. Şi zise Noemin cătră Ruth, noru-sa: „Bine, fata mea, căci ai ieşit cu featele lui şi nu te vor călca pre tine de tot într-alte ţareni”. Şi să lipi Ruth cu featele lui Vooz, a aduna pînă a săvîrşi seacerea orzului şi seacerea griului.

CAP III
      
Şi şăzu împreună cu soacră-sa şi zise ei Noemin, soacră-sa: „Fata mea, să nu-ţ cercu ţie odihnă, pentru ca bine să ţi să facă? Şi acum, au doară Vooz nu iaste cunoscut noao, unde ai fost cu featele lui? Iată, el vîntură aria orzului  într-această noapte. Iară tu să te scalzi şi să te ungi şi vei pune prejur tine îmbrăcămintea ta şi te vei sui pre arie. Să nu te cunoşti omului, pînă va săvîrşi el a mînca şi a bea. Siva fi culcîndu-să elyşi vei curioaşte locul unde doarme acolo, şi vei mearge şi vei descoperi ceale de lîngă picioarele lui şi vei dormi şi el va  spune ţie ceale ce vei face”.  Şi zise Ruth cătră  ea: „Toate cîte-m vei zice mie voiu face”. Şi să pogorî la arie, şi făcu după toate cîte i-au poruncit ei soacră-sa.  Şi mîncă Vooz şi bău şi să
veseli inema lui şi veni să doarmă într-o parte a clîditurii; şi ea veni pre ascuns şi descoperi ceale de lîngă picioarele lui şi să culcă.  Şi fu 8 la miazănoapte,şi să spămîntă omul şi să turbură şi, iată, muiare dormiia la picioarele lui.  Şi zise: „Cine eşti tu?” Şi ea zise: „Eu 9 sînt Ruth, roaba ta, şi vei învăli cu aripa ta preste roaba ta, pentru că rudenie eşti tu”. Şi zise Vooz: „Blagoslovită tu Domnului 10 Dumnezeu, fata mea, pentru că ai îmbunaţii, mila ta cea de apoi decît cea dentîi. ca să nu mergi tu după tineri, macara sărac, macara avut.  Şi acum, fata mea, nu te teame, toate 11 cîte.vei zice face-ţ-voiu ţie, pentru că ştie tot fealiul nărod ului mieu că muiare a puterii eşti tu.  Şi acum, adevărat rudenie eu sînt; şi 12 încă iaste rudenie mai aproape decît mine. Mîi noaptea, şi va fi, demineaţa, de te va rudi, 13 bine, rudească-te, iară de nu va vrea să te rudească,  rudi-te-voiu  eu,  viu Domnul! Dormi pînă dimineaţa!”  Şi dormi lîngă 14 picioarele lui pînă dimeneaţă; şi ea să sculă dimeneaţa mai nainte decît a cunoaşte om pre aproapele lui. Şi zise Vooz: „Să nu să cunoască cum au venit muiarea la arie!”  Şi zise ei: 15 „Adu-ţi fota de preste tine şi ţine pre ea”. Şi ea ţinu pre ea,şi măsură 6 de orzu şi puse preste ea şi întră în cetate.  Şi Ruth au intrat la 16 soacră-sa şi ea zise: „Ce iaste, fata mea?” Şi-i spuse toate cîte au făcut ei omul.  Şi zise ei: 17 „Ceale 6 de orzu aceastea mi-au dat mie, căce au zis cătră mine: 'Să nu Sntri deşartă la soa-cră-ta'u.  Şi ea zise: „Şăz, fata mea, pînă a 18 te conoaşte pre tine cum va cădea cuvîntul, pentru că nu se va potoli omul, pînă se va săvîrşi cuvîntul astăzi”.

CAP IV

Şi Vooz să sui pre poartă şi şăzu acolo şi,iată. rudenia mergea pre aproape, de carele au zis Vooz. Şi zise cătră dînsul Vooz: „Abătîndu-te, şăzi aicea”. Şi el să abătu şi şăzu. Şi luo Vooz 10 oameni den cei mai bătrîni ai cetăţii şi zise: „Şădeţi aicea”. Şi şăzură,şi zise Vooz rudeniei: „Partea ţarenii carea iaste a fratelui nostru, a lui Elemeleh, care au dat Noemin, ceiia ce s-au întors den ţarina lui Moav, şi eu am zis: 'Descoperi-voiu ureachea ta, zicînd: Ia-ţi,înaintea celora ce şăd şi înaintea celor mai bătrîni ai norodului mieu. De vei să rudeşti, rudeaşte, iară de nu vei să rudeşti, spune-mi, şi voiu conoaştejcă nu iaste afară den tine a rudi, şi eu sînt după tine'“. Şi el zise: „Eu sînt şi voiu rudi”. Şi zise Vooz: „în ziua ce ai luat ţarina den mîna Noeminii, şi de la Ruth Moaviteanca, muiarea cehii mort, pre moştenirea lui să agoniseşti ţie, ca să rădici numele celui mort preste moştenirea lui”. Şi [194] zise rudenia: „Nu voiu putea să rudesc mie, pentru ca să nu stric moştenirea mea; rudeaşte tu ţie rudenia mea, cîci nu voiu  putea să rudesc”. Şi aceasta e direptare înainte întru Israil, preste rudenie şi preste schimbare să stea tot cuvîntul, şi dezlega omul încălţemintea lui şi da aproapelui său celuia ce rudiia rudenia lui,şi aceasta e rnărturie întru Israil. Şi zise rudenia lui Vooz: „Ia ţie rudenia mea”. Şi dezlegă încălţemintea lui şi deade lui. Şi zise Vooz celor bătrîni şi la tot norodul: „Marturi voi astăzi cum am agonisit toate ale lui Elemeleh şi toate cîte sînt ale lui Helon şi ale lui Maalon den mîna Noeminii. Şi pre Ruth Moaviteanca, pre muiarea lui Maalon, am luat mie fămeaie, ca să rădic numele celui mort pre moştenirea lui şi nu va peri numele celui mort dentru fraţii lui şi den brîul locului lui, marturi voi astăzi”. Şi răspunseră tot norodul şi ziseră cei den poartă marturi, şi cei bătrîni ziseră: „Dea Domnul muiarea ta, ceaea ce întră în casa ta, ca Rahil şi ca Lia, carele au zidit amîndoao casa lui Israil, şi au făcut puteare în Iefratha şi va fi nume în Vithleaem. Şi facă-se casa ta ca casa lui Feres, pre carele au născut Thamar Iudei, den sămînţă ta să-ţ dea ţie Domnul, den copilaşa aceasta, feciori”. Şi luo Vooz pre Ruth şi-i fu lui muiare şi întră la dînsa şi-i deade ei Domnul naştere şi născu feciori. Şi ziseră muierile cătră Noemin: „Blagoslovit Domnul, Carele n-au stricat ţie astăzi rudenia şi să să cheame numele tău întru Israil! Şi va fi ţie întru cela ce întoarce sufletul şi ca să hrănească bătrîneaţele tale, cîci noru-ta, ceaea ce te-au iubit pre tine, au născut fecior, carea iaste ţie mai bună decît 7 feciori”.  Şi luo Noemin copilaşul şi-l puse în sînul ei şi fu lui ca o doică. Şi-i numiră lui vecinele numele, zicînd: „Născu-se fecior Noeminii!” Şi numiră numele lui Ovid. Acesta e tatul lui lesei, tatul lui Da vid. Şi aceastea-s naşterile lui Fares: Fares au născut pre Esrom, şi Esrom au născut pre Aram, şi Aram au născut pre Aminadav, şi Aminadav au născut pre Naason, şi Naason au născut pre Salmon, şi Salmon au născut pre Vooz, şi Vooz au născut pre Ovid, şi Ovid au născut pre lesei, şi lesei au născut pre David.

A ÎMPĂRĂŢIILOR, CEA DENTÎIU 

CAP I

      Şi fu un ora den Armathem Sifa, den 1 'muntele lui Efraim, şi numele lui, Elcana, fecior lui Ieremeilu, al fedo-!rului lu Iliu, fecioru lui Thoche, în iNasiv den Armathem, den muntele lui Efraim. Şi la acesta, doao muieri, numele uniia, Anna, şi numele al doilea, Fenana.  Şi 2 era la Fenana copii, şi la Anna nu era copilu.  Şi să suia omul acela den zile în zile, 3 den cetatea lui, den Armathem, a se închina şi a jîrtvui Domnului Dumnezăului Savaoth în Silom. Şi acolo Iii şi cei 2 feciori ai lui, Ofni şi Finees, preoţii Domnului.  Şi fu o zi şi jîrtvi 4 Elcana şi au dat Fenanii, fămeii lui, şi la toţi fiii ei, şi featelor ei, părţi.  Şi Annii au dat o 5 parte, după obraz, căci nu era la ea copil, însă căci pre Anna o iubiia Elcana decît pre Fenana mai mult, şi Domnul au închis ceale deprejur zgăul ei.  Căci n-au dat ei Domnul 6 copil după primejdia ei şi după sdrba primejdiei ei, şi să întrista pentru aceasta, căci au închis Domnul ceale de împrejurul zgăul ui ei, ca să nu-i dea ei copil.  Aşa făcea den an în an, 7 cînd să suiia la Casa Domnului, şi să mihniia, şi plîngea, şi nu mînca.  Şi zise ei Elcana, 8 bărbatul ei:  „Anna!”  Şi zise: „Iată eu, doamne”. Şi zise ei: „Ce iaste ţie căci plîngi? Şi pentru ce nu mănînd? Şi pentru căci te bate inima ta? Nu sînt eu mai bun ţie decît zeace fii?”  Şi să sculă Anna după ce au 9 mîncat ei la Silom şi stătu înaintea Domnului, şi Hi preotul şedea pre jaţiu. la pragurile porţilor besearidi Domnului.  Şi ea, amantă la 0 suflet, şi s-au rugat cătră Domnul şi plîngînd au plîns  Şi s-au rugat rugă Domnului, 11 zicînd: „Adonai Doamne, Eloi Savaoth, de vei căutînd căuta pre smerenia roabei Tale şi-Ţ vei aduce aminte de mine şi nu vei uita roaba Ta şi vei da roabei Tale sămînţă de bărbat, şi-l voiu da Ţie înaintea Ta, dat pînă în ziua morţii lui,şi vin şi îmbătare nu va bea şi hier nu se va sui pre capul lui”.  Şi fu cînd înmulţi 12 rugîndu-se înaintea Domnului, şi Iii preotul păzi gura ei.  Şi ea grăiia întru inima ei şi 13 buzele ei să dătiia, şi glasul ei nu se auziia;si o ascultă pre ea Domnului o socoti pre ea Iii ca o beată.  Şi zise ei copilaşul lui Hi: „Pînă 14 cînd te vei îmbăta? Rădică-ţ vinul tău şi pasă den locul Domnului!”  Şi răspunse Anna şi 15 zise: „Nu, doamne, fămeaie întru nesilnică zi sînt eu, şi vin şi îmbătare n-am băut şi răvărsu  sufletul  mieu  înaintea Domnului.  Nu da pre roaba ta întru fata păgină, [195] căci den mulţimea multelor ziselor meale şi den mulţimea mîhnirii meale, m-am topit pînă. acum”. Şi răspunse Iii şi zise cătră ea: „Pasă întru pace, Dumnezeul lui Israil să-t dea ţie toată cearerea ta carea ai cerşut de la El”. Şi zise Anna: „Aflat-au roaba ta har întru ochii tăi!” Şi mearse muiarea în calea ei şi întră la popasul ei şi au mîncat cu bărbatul ei şi au băut, şi faţa ei nu ş-au mai izmenit încă. Şi mînecîndu-se demineaţa, să închinară Domnului şi mearsară pre calea lor. Şi întră Elcana în casa lui, Arima-them, şi cunoscu Elcana pre muiarea lui, Anna, şi-Ş adusă aminte de ea Domnul, şi zemisli. Şi fu în vreamea zilelor, şi născu fecior şi numi numele lui Samuil, zicînd că: „De la Domnul Dumnezeu Savaoth l-am cerşut pre el”. Şi s-au suit omul Elcana şi toată casa lui la Silom, să jîrtvuiască jîrtvă zilelor şi rugile lui şi toate zecile pămîntului lui. Şi Anna nu s-au suit cu el, căci au zis bărbatului ei: „Pînă să va sui pruncul de-l voiu înţărca pre el, şi să va ivi feaţei Domnului şi va sădea pînă în veac acolo”. Şi zise Elcana, bărbatul ei: „Fă ce e bine în ochii tăi, şăzi pînă unde vei înţărca pre el, ce să întărească Domnul ce au ieşit den gura ta!” Şi au şăzut muiarea şi da ţîţă feciorului ei, pînă l-au înţărcat pre el. Şi să sui împreună cu el în Silom, cu viţel de trei ani şi cu pîine şi cu ifi de făină curată şi cu burduf de vin. Şi au întrat în Casa Domnului, în Silom, şi copilaşul împreună cu ei; şi au adus înaintea Domnului, Şi au junghiat tată-său jîrtvă carea făcea den zile în zile Domnului, şi aduse copilaşul şi au junghiat viţelul. Şi au adus Anna, maica copilaşului, cătră Iii, Şi zise: „întru mine, doamne! Viu e sufletul tău, eu sînt muiarea ceaea ce au stătut înaintea ta împreună cu tine, cînd m-am rugat cătră Domnul Pentru copilaşul acesta mă rugam, şi au dat mie Domnul cearerea mea, care am cerşut de la Dînsul. Şi eu aduc pre el Domnului, toate zilele carea trăiaşte el, slujbă Domnului”. Şi s-au închinat acolo Domnului.

CAP II

      Şi să rugă Anna şi zise: „întăritu-s-au inema mea întru Domnul, înălţă-se cornul mieu întru Dumnezeul mieu; lărgi-se asupra vrăjmaşilor miei gura mea, căci m-am bucurat întru mîntui-rea Ta!  Căci nu iaste sfînt ca Domnul şi nu iaste dirept ca Dumnezeul nostru şi nu iaste sfînt, afară den Tine!  Nu vă lăudat, nici grăit nalte întru covîrşîre şi să nu iasă mare graiu den rostul vostru, căci Dumnezeul cunoştinţelor - Domnul, şi Dumnezeu gătincl isprăvile Sale.  Arcul celor tari au slăbiţi, şi cei slabi s-au încinsu cu putoare.  Cei 5 plini de pîine să împuţinară, şi cei flăminzi au lăsat pămîntul; căci stearpa au născut şapte, şi cea multă întru fii au slăbit.  Domnul 6 omoară şi învie, pogoară în iad şi suie. Domnul sărăceaşte şi îmbogăţeaşte, smereaşte şi înalţă.  Rădică de la pămînt pre 8 sărac şi den gunoiu scoală pre sărac ca să şază el cu silnecii norodului şi scaun de mărire moştenind lor.  Dînd rugă celui ce să roagă 9 şi blagoslovi anii direpţilor, căci nu cu vîrtutea e omul tare, Domnul slab va face pre potriv-necul Lui, Domnul sfînt  Nu se laude înţeleptul întru înţelepciunea lui şi nu se laude tarele întru tăria lui şi nu se laude bogatul întru bogăţia lui,  Ce întru aceasta să să 11 laude cela ce să laudă: întru a priceape şi a conoaşte pre Domnul şi a face judecată şi direptate întru mijlocul pămîntului.  Domnul S-au suit în ceriu şi au tunat, Acesta va judeca marginea pămîntului, dirept fiind, şi dă virtute împăraţilor noştri şi va înălţa cornul unsului Lui”.  Şi lăsară pre el acolo înaintea 13 Domnului şi se duse la Arimathem, şi copilaşul slujiia feaţii Domnului înaintea lui Di preotul.  Şi fiii lui Di preotul - fii pîgîni, neşuind 14 pre Domnul.  Şi venitul preotului, de la 15 oameni, de la tot cela ce jîrtvuia; şi veniia copilaşul preotului, daca fierbea carnea, şi undiţa cu 3 dinţi, în mîna lui,  Şi o sloboziia 18 pre ea în căldarea cea mare sau în tengire sau în oală şi tot ce să suia în undiţă îş lua lui preotul; ca aceastea făcea la tot Israilul, celora ce veniia a face jîrtvă Domnului în Silom.  Şi 17 mai nainte decît a să tamîia seul,veniia copilaşul preotului şi zicea omului ce jîrtvuia de carne să frigă preotului: „Şi nu voiu lua de la tine carne hiartă den căldare”.  Şi zicea 18 omul cela ce jîrtvuia: „Tămîiască-se întîiu, dară, cum se cuvine seul, şi atuncea ia ţie dentru toate carele pohteaşte sufletul tău!” Şi zise: „Ba, că acum vei da, iară de nu, voiu lua cu tărie!”  Şi era păcatul copilaşilor mare 19 înaintea Domnului foarte, căci nu socotiia jîrtvă Domnului.  Şi Samuil era slujind 20 înaintea Domnului, copilaşul încins cu efud de in,  Şi veşmînt mic au făcut lui maica lui, şi 21 aducea lui den zi în zi, cînd să suia ea cu bărbatul ei a jîrtvui jîrtvă zilelor.  Şi blagoslovi 22 Di pre Elcana şi pre fămeaia lui, zicînd: „Să-ţ răsplătească Domnul sămînţă dentru fămeaia aceasta, pentru datoria ce ai dat Domnului!” Şi s-au dus omul la locul lui.  Şi au 23 socotit Domnul pre Anna, şi au zemislit şi au născut îrică 3 feciori şi 2 feate,şi să mări copilaşul Samuil înaintea Domnului.  Şi Ili - bătrîn foarte, şi au auzit ceale ce făcea fiii lui l fiilor lui Israil, toate, şi cum dormiia [196] împărăţiei Iraiia împreună fiii lui cu muierile ceale ce dvo-riia lîngă uşăle cortului mărturiei; şi zise lor: pentru căci faceţi după cuvîntul acesta carele eu auzu den rostul a tot nărodul Domnului? Nu, feţii miei, nu, căci nu e bun auzul carele auzu pentru voi; nu faceţ aşa, căci nu sînt bune auzirile carele eu auz, ca să faceţ norodul să nu slujască nărod la Dumnezău. De va greşind va greşi om la om, şi se vor ruga pentru el Domnului; şi de va greşi Domnului om, cine se va ruga pentru el?- Şi nu asculta glasul talului lor, căci vrînd vrea Domnul să-i strice pre ei. Şi copilaşul Samoil mergea mărindu-se şi era bun cu Domnul şi cu oamenii. Şi veni omul lui Dumnezău cătră Ui şi zise: „Aceastea zice Domnul: 'Descoperind M-am descoperit cătră casa tătîne-tău, fiind ei în pămîntul Eghipetului robi casei lui Faraon. Şi am ales casa tătîne-tău dentru toate casele lui Israil, Mie să-M prioţască, ca să să suie pre jîrtîvnicul Mieu şi să tămîiaze cu tămîie şi să ridice efud înaintea Mea. Şi am dat casei tătîne-tău toate ale focului fiilor lui Israil, întru mîncare. Şi pentru căci ai căutat preste tămîia Mea şi la jîrtvă Mea cu neruşinat ochiu şi ai slăvit pre fiii tăi mai vîrtos decît pre Mine, să vă îngrăşat începătura a toată jîrtvă lui Israil înaintea Mea? Pentru aceaea, aceasta zice Domnul Dumnezăul lui Israil: Zis-am: Casa ta şi casa tătfne-tău va petreace înaintea Mea pînă în veacul Şi acum zice Domnul: Nice într-un chip Mie, căci numai pre ceia ce vor mări pre Mine voiu mări, şi cela  ce  Mă  defăima  pre  Mine  se va necinsti. Iată, vin zile şi voiu surpa semenţia ta şi semenţia casei tătîne-tău, şi nu va fi ţie bătrîn în casa ta. Vei prăvi întărirea besearecilor întru toate cîte vei îmbunătăţi pre Israil şi nu va fi bătrîn în casa ta în toate zilele, Şi om nu va surpa ţie de la jîrtîvnicul Mieu toate zilele, ce ca să lipsască ochii lui voiu face şi să să surpe sufletul lui, şi toată presosala casei tale vor cădea întru sabia oamenilor. Şi acesta ţie semnul carele va veni preste aceşti 2 fii ai tai, Ofni şi Finees: întru o zi vor muri amîndoi. Şi voiu ridica Mie preot credindos, carele toate ceale dentru inima Mea şi dentru sufletul Mieu va face, si voiu zidi Mie casă credindoasă şi va petreace înaintea unsului Mieu toate zilele.  Şi va fi tot cel rămas întru casa ta va veni să să închine lui, cu un ban de argint şi cu o pîine, zicînd: 'Leapădă-mă la una den pre-oţiile tale să mă-nîncu pîine!'“ .

CAP III

      Şi copilaşul Samoil era slujind Domnului, înaintea lui Di preotul; şi cuvîntul Domnului era cinstit întru zilele acealea, nu era videnie să aleagă.  Şi fu 2 în ziua aceaea^i dormiia Iii întru locul lui şi ochii lui au început a se îngreuia.  Şi 3 nu putea să vază şi sfeaşnicul Domnului mai nainte de ce să stingea, şi Samoil dormiia în beseareca Domnului, unde era sicriiul lui Dumnezău,  Şi  grăi  Domnul:  „Samoil, 4 Samoil!” Şi zise: „Iată eu!”  Şi alergă cătră 5 Di şi zise: „Iată eu, ce m-ai chemat?” Şi zise Di: „Nu te-am chemat, întoarce-te de dormi!” Şi să întoarse de dormiia, şi adaose încă Domnul a chema pre Samoil şi-l chemă: „Samoil, Samoil!” Şi să duse la el al doilea rind şi zise: „Iată eu, ce m-ai chemat?” Şi zise: „Nu te-am chemat, fiiule, întoarce-te şi dormi!”  Şi 7 Samoil - mai nainte decît a cunoaşte pre Dumnezău şi mai nainte de a i se arăta lui cuvîntul Domnului.  Şi adaose Domnul a chema pre 8 Samoil al treilea rînd, şi să sculă şi mearse cătră Iii şi zise: „Iată eu, ce m-ai chemat?” Şi cunoscu Di că Domnul au chemat pre copilaş. Şi zise Di lui Samoil: „întoarce-te şi dormi, 9 fiiule, şi va fi de te va chema Cela ce te cheamă, şi vei zice: 'Grăiaşte, Doamne, căci aude robul Tău!'“ Şi mearsă Samoil şi dormi în locul lui.  Şi veni Domnul şi Să aşăză şi-l chemă 10 pre el ca şi o dată şi altă dată: „Samoil, Samoil!”Şi zise Samoil: „Grăiaşte, că ascultă robul Tău!”  Şi zise Domnul cătră Samoil: 11 „Iată, Eu fac cuvintele Meale întru Israil, cît tot cela ce va auzi pre eale vor răsuna amîndoao urechile lui.  în ziua aceaea voiu 12 rădica asupra lui Di toate cîte am grăit, în casa lui; înceape-voiu şi voiu săvîrşi.  Şl am 13 porundt lui cum voiu izbîndi Eu preste casa lui, pînă în vead, întru strîmbătăţile fiilor lui, carele au cunoscut; căci grăind de rău pre Dumnezeu fiii lui, şi nu-î învăţa pre ei.  Şi 14 nid aşa, M-am jurat casei lui Di, de să va ierta strimbătatea casei lui Di, întru tămîie şi întru jîrtvile lui,pînă în veac”.  Şi doarme Samoil 15 pînă dimineaţă şi să mînecă dimineaţa şi deschise uşile Casei Domnului. Şi Samoil să temu să spuie videnia lui Di.  Şi zise ni cătră 16 Samoil:  „Samoile, fiiule!” Şi zise: „Iată eu!”  Şi zise: „Ce e cuvîntul ce s-au grăit 17 cătră tine? Să nu ascunzi dară de cătră mine! Aceastea să-ţ facă Dumnezeu şi aceastea să-ţ adaogă, de vei ascunde de la mine cuvînt, dentru toate cuvintele ce s-au grăit cătră tine, întru urechile meale!”  Şi spuse Samoil lui 18 Di toate cuvintele şi n-au ascuns de cătră el, şi zise Di: „Domnul singur binele înaintea Lui va face”.  Şi să mări Samoil şi era Domnul cu el şi 19 n-au căzut dentru toate cuvintele lui preste pămînt. [197] Şi au cunoscut tot Israilul, de la Dan şi pînă la Virsavie, cum e credincios Samoil întru proroc a să face Domnului. Şi Să adaosă Domnul a Să arăta în Silom; căci S-au descoperit Domnul cătră Samoil în Silom, după cuvîntul Domnului; şi să încrezu Samoil ca să să facă întru proroc Domnului, întru tot Israllul, de la marginea pămîntului, pînă la margine. Şi Hi - bătrîn foarte, şi feciorii lui mergînd mergea şi rea calea lor înaintea Domnului.

CAP IV

Şi să făcu in zilele acealea,şi să adunară cei streini de fealiu asupra lui Israil întru războiu; şi ieşi Israil întru timpinarea lor, întru războiu, şi să tăbăriră la Avinezer. Şi cei streini de fealiu să tăbăriră la Afec Şi să rînduiră cei streini de fealiu de războiu asupra lui Israil şi să înfrinsă războiul şi greşi om israil înaintea celor streini de fealiu şi să răniră întru rinduială, la rimpu, 4000 de oameni. Şi veni nărodul la tabără şi zisără bătrînii lui Israil: „Intru ce ne-au lovit pre noi Domnul astăzi înaintea celor streini de fealiu? Să luom cătră noi chivotul Dumnezeului nostru den Silom şi să iasă den mijlocul nostru şi ne va mîntui den  mîna vrăjmaşilor noştri”. Şi trimise nărodul la Silom şi rădică de acolo sicriiul făgăduinţei Domnului puterilor, Ce şade pre heruvimi. Şi amîndoi fiii lui 111, împreună cu sicriiul făgăduinţei lui Dumnezeu, Ofni şi Finees. Şi fu după ce veni sicriiul făgăduinţei Domnului în tabără, şi -strigă tot Israil cu  glas mare şi răsună pămîntul. Şi auziră cei striini de fealiu glasul strigării şi ziseră cei striini de fealiu: „Ce iaste strigarea aceasta mare întru tabăra evreilor?” Şi au cunoscut că  sicriul Domnului au venit în tabără. Şi să spămîntară cei striini de fealiu şi ziseră: „Aceşti dumnezăi au venit cătră ei în tabără, vai noao, scoate-ne pre noi, Doamne, astăzi, că ce  nu  s-au  făcut ca  aceasta  ieri şi  alaltăieri. Vai noao, cine ne va scoate pre noi den nuna dumnezăilor celor mai întărit acestea? Acestea sînt dumnezăii ceia ce au bătut Eghipetul cu toată rana,şi întru pustiiu.  tntăriţi-vă şi vă faceţi întru bărbaţi, striinii de fealiu, pentru ca să nu slujiţi evreilor în ce chip au slujit noao: şi veţi fi întru bărbaţi şi veţi da războiu lor!” Şi deaderă războiu streinii de fealiu cătră ei şi greşaşte om israil înaintea celor striini de fealiu. Şi au fugit fieştecarele la lăcaşul lui. Şi s-au făcut rană mare foarte şi căzură dentru Israil 30 000 de pedestri.  Şi sicriiul lui Dumnezău s-îu luat, şi amîndoi fiii lui Iii au murit, Ofni şi Finees.
Şi alergă om ieminean dentru rînduială şi 12 veni la Silom întru ziua aceaea;şi hainele lui, rupte, şi pămînt preste capul lui.  Şi veni şi 13 iată. Ui şedea pre scaunul lui, lîngă uşa cetăţii, socotind calea, căce era inema lui întristată pentru sicriiul lui Dumnezău. Şi omul au intrat în cetate să povestească şi strigă toată cetatea cu glas mare.  Şi auzi Iii glasul strigării şi 14 zise: „Ce e glasul strigării aceştiia?”  Şi 15 omul sîrguind întră înlăuntru şi spuse lui Di. Şi Di - fiiu de 90 de ani şi ochii lui s-au întunecat şi n-au văzut.  Şi zise Iii oamenilor celor 16 ce sta lîngă el: „Ce iaste glasul sunetului acestuia?” Şi omul sîrguind au venit cătră Iii.  Şi 17 zise lui: „Eu sînt cela ce viu den tabără şi eu am fugit den rînduială războiului astăzi”. Şi zise Iii: „Ce iaste cuvîntul ce s-au făcut, fiiule?”  Şi răspunse copilaşul şi zise: „Fugi 18 om israil de cătră faţa celor striini de fealiu; şi s-au făcut rană mare întru norod, şi amîndoi fiii tăi au murit, şi sicriiul lui Dumnezău s-au luat”.  Şi fu deaca-ş aduse aminte de sicriiul 19 lui Dumnezău,şi căzu den jăţiu, dendărăt, ţiin-du-să de poartă; şi i să sfărîmă spinarea lui şi muri, căce bătrîn era omul şi greu. Şi acesta au judecat pre Israil 40 de ani.  Şi nora lui, 20 fămeaia lui Finees, zămislită fiind a naşte, şi auzi veastea că s-au luat sicriiul lui Dumnezău şi au murit socrul ei şi bărbatul ei, şi au plînsu şi au născut, căce s-au întorsu spre ea chinurile ei.  Şi în vreamea ei moare şi zisără ei 21 muierile cealea ce sta lîngă ea: „Nu te teame, căce fiiu ai născut!” Şi n-au răspuns şi n-au luat aminte inema ei.  Şi au numit copilaşul 22 Uevari Varhavoth, pentru sicriiul lui Dumnezău şi pentru socrul ei şi pentru bărbatul ei.  Şi zisără: „Să depărta mărirea de la 23 Israil, luîndu-se sicriiul lui Dumnezău”.

CAP V

Şi luară cei striini de fealiu sicriiul lui 1 Dumnezău şi au adus pre el de la Avenezer la Azoton.  Şi au luat cei 2 striini den fealiu sicriiul Domnului şi au băgat pre el în casa lui Dagon şM pusără pre el lîngă Dagon.  Şi mînecară 3 azoteanii a doao zi şi întrară în casa lui Dagon şi văzură şi iată, Dagon - căzut preste faţa lui, pre pămînt, înaintea sicriiului lui Dumnezău. Şi rădicară pre Dagon şi-l pusără pre el la locul lui.  Şi să făcu cînd mînecară a doua zi 4 şi iată, Dagon - căzut preste faţa lui, pre pămînt, înaintea sicriiului făgăduinţei Domnului. Şi capul lui Dagon şi amîndoao talpele picioarelor lui - rupte preste denainţele pragurilor, afethem fieştecarele, şi amîndoao palmele [198] mîinelor lui - căzute pre prag, fără numai  spinarea lui Dagon au rămas. Pentru aceaea nu calcă preoţii lui Dagon şi tot cela ce intra în casa Iul Dagon preste stepena casei lui Dagon  în Azot, pînă în zio aceasta, căci  păşind păşesc. Şi să îngreuie mîna Domnului pre Azot şi aduse lor şi undă lor la corăbii şi în mijlocul cetăţii lor crescură şoareci şi să făcu turburare de moarte mare în cetate.  Şi văzură oamenii ai Azotului că iaste aşa şi zisără că: „Nu va sădea sicriiul Dumnezăului Iui Israil împreună cu noi, căci nesîlnică e mîna Lui preste noi şi preste Dagon, dumnezăul nostru”. Şi au trimis şi au adunat pre domnii celor streini de fealiu cătră ei şi ziseră: „Ce vom face sicriiului Dumnezăului lui Israil?” Şi ziseră ghetheii: „Mute-se sicriiul Dumnezăului lui Israil cătră noi, la Gheth!” Şi să mută sicriiul Dumnezăului lui Israil la  Ghieth. Şl fu după ce să mută el, şi să făcu mîna Domnului în cetate, gîlceava mare foarte, şi au lovit pre oamenii cetăţii, den mic pînă la mare. Şi i-au lovit pre ei la şăzuturile lor şi au făcut ghetheanii lor şăzuturi. Şi trimit sicriiul lui Dumnezău la Ascalon; şi fu deaca întră sicriiu] Dumnezăului lui Israil la Ascalon, şi au strigat ascaloniteanii, zicînd:> „Ce aţi întors sicriiul Dumnăzăul ui Iul Israil1 cătră noi, să ne omorîţ pre noi şi pre norodul nostru?” Şi au trimis şi au adunat pre toţi domnii celor de fealiu streini şi ziseră: „Tri-meateţi sicriiul Dumnăzăului lui Israil şi să să aşaze la locul lui şi să nu omoare pre noi şi pre norodul nostru”. Căci s-au făcut gîlceava de morte întru toată cetatea grea foarte, daca au întrat sicriiul Dumnezăului lui Israil acolo. Şi cei vii, ce nu au murit, s-au rănit la şăzuturi,
şi s-au suit strigarea cetăţii în ceriu.

CAP VI
      
      Şi era sicriiul Domnului în ţarina celor streini de fealiu, 7 luni şi unda pămîntul lor şoareci.  Şi chemară cei streini de fealiu popii şi vrăjitorii şi J desdntătorii lor, zicînd: „Ce vom face sicriiului Domnului? Arătaţi-ne noao şi cu ce vom trimite pre el la locul Iul?” Şi ziseră:  „De veţi trimite voi sicriiul făgăduinţei Domnului Dumnezăului lui Israil, să nu-l trimeateţi dară deşărt, ce dind daţi-l Lui ce e al muncii, şi atuncea vă veţi vindeca şi să va ierta voao, cîndai nu se va depărta mîna Lui de cătră voi”.  Şi ziseră: „Ce iaste al muncii să dăm Lui?” Şi ziseră: „După numărul domnilor celor streini de fealiu, 5 şăzuturi de aur, căci greşală - întru voi si întru boiarii voştri şi norodului, şi 5 şoareci de aur, Asămănarea sîzuturilor voastre şi asămănarea şorecilor  voştri,  celora  ce strică pămîntul; şi veţi da Domnului mărire: pentru ca să să iuşureaze mîna Lui de cătră voi, şi de la dumnezăii voştri şi de la pămîntul vostru. Şi pentru căci îngreuiaţi inemile voastre, în ce 6 chip au îngreuiat Eghipetul şi Farao inemile lor? Nu cînd au batjocurii pre ei, i-au trimis pre ei şi s-au dus?  Şi acum luaţi şi faceţi un 7 car nou şi doao vad ce au născut dentîiu, fără de viţei, preste carele nu s-au pus jug, şi înjugaţi vacile la car şi le luaţi fiii lor den napoia lor acasă.  Şi veţi lua sicriiul Domnului şi veţ 8 pune pre el pre car; şi vasele ceale de aur veţ da Lui pentru muncă; şi veţ pune întru punere versecathan den partea lui şi veţ trimite pre el şi va mearge.  Şi veţ vedea, de pre calea 9 hotarului lui veţ mearge spre Vethsamis, el ne-au făcut noao răul acestu mare; şi de nu, si vom cunoaşte cum nu mîna Lui s-au atins de noi, ce o întîmplare aceasta ni s-au făcut noao”.  Şi au făcut cei streini de fealiu aşa şi 10 au luat doao vad ce au născut dentîiu şi le-au înjugat pre eale la car şi fiii lor i-au închis într-o casă.  Şi au pus sicriiul Domnului pre 11 car şi themaergaz şi şoarecii de aur şi asămă-nările sîzuturilor lor.  Şi să îndireptară 12 vacile în cale pre calea Vethsamis, în cărarea în care mergea, şi osteniia şi nu să abătea în direapta au în stînga. Şi domnii celor streini de fealiu mergea denapoia lui pînă la hotarăle Vethsamis.  Şi cei den Vethsamis 13 secera seacere de griu în vale: şi ridicară ochii lor şi văzură sicriiul Domnului şi să veseliră întru timpinarea lui.  Şi carul întră în ţarina 14 lui Osie de la Vethsamis şi au pus acolo lîngă el piatră mare şi despicară leamnele carului şi vacile le aduseră întru ardere-de-tot Domnului.  Şi leviţu au adus sicriiul Domnului şi 15 themaergaz ce era cu el şi unealtele ce era preste el de aur şi le puseră preste piatra cea mare; şi oamenii den Vethsamis adusără ardere-de-tot şi au jîrtvuit jîrtvă în ziua aceaea Domnului.  Şi cei 5 domni a celor 16 streini de fealiu vedea şi să întoarseră la Acaron, în ziua aceaea.  Şi aceastea-s şăzuturile ceale de aur, carele au dat cei streini de fealiu, muncii Domnului: a Azotului unul, a Gîzei unul, a Ascalonului unul, a Ghethiii unul, a Acaroniii [unul].  Şi şoreceii cei de 18 aur, după numărul tuturor cetăţilor celor streini de fealiu, ale celor 5 domni, den cetate întărită, şi pînă la oraşul ferezeului şi pînă la piatra cea mare, unde au pus preste ea sicriiul făgăduinţii Domnului, pînă în ziua aceasta, ceaea ce e în ţarina lui Osie Vethsamisitu-lui.  Şi nu se bucurară fiii lui Ehoni întru 19 bărbaţi Vemsamisului căci au văzut sicriiul Domnului; şi au omorit întru ei 70 de bărbat [199] şi 50000 de oameni; şi au plîns nărodul, căci au lovit Domnul întru nărod rană mare foarte. Şi ziseră oamenii cei den Vethsa-mis: „C5ne va putea să treacă înaintea Domnului Dumnezăului celui Sfînt, Acestuia? Şi cătră cine să va sui sicriiul făgăduinţii Domnului de la noi?” Şi trimiseră soli cătră ceia ce lăcuiesc în Cariathiarim, zicînd: „întors-au cei  streini  de  fealiu  sicriiul Domnului;	pogorîţi-vă şi suiţi pre el cătră voi!

CAP VII

      Şi vin oamenii den Cariathiarim şi aduc sicriiul făgăduinţii Domnului, şi-l bagă pre el în casa lui Aminadav cel den deal; şi pre Eliazar, feciorul lui, l-au sfinţit să păzască sicriiul făgăduinţei Domnului. Şi să făcu dentru care zi era sicriiul în Cariathiarim, să înmulţiră zilele şi să făcură doaozîci de ani şi cău-lară toată casa lui Israil denapoia Domnului. Şi zise Samuil cătră toată casa lui Israil, zicînd: „De vă întoarceţ voi cu toată inema voastră cătră Domnul, rădicat pre dumnezeii cei streini den mijlocul vostru şi desişurile, şi gătit inemile voastre cătră Domnul, şi slujit Lui sîngur; şi va scoate pre voi den mîna celor streini den fealiu”. Şi rădicară fiii lui Israil pre valemi şi desişurile Astarothului şi au slujit Domnului sîngur. Şi zise Samuil: „Adunat cătră mine pre tot Israilul la Mase-fath, şi mă voiu ruga pentru voi cătră Domnul'1. Şi s-au adunat nărodul la Masefath şi au cărat apă şi au turnat înaintea Domnului pre pămînt şi au postit în ziua aceaea şi au zis: „Am greşit înaintea Domnului!” Şi judeca Samuil pre fiii lui Israil la Masefath. Şi au auzit cei streini de fealiu căci s-au strînsu toţ fiii lui Israil la Masefath, şi s-au suit domnii celor streini de fealiu asupra lui Israil. Şi aud fiii lui Israil şi să spămîntară de cătră faţa celor streini de fealiu. Şi zisără fiii lui Israil cătră Samuil: „Să nu taci despre noi, ca să nu strige Samuil cătră Domnul Dumnezeul tău, şi ne va mîntui pre noi den mîna celor streini de fealiu”. Şi zise Samuil: „Să nu mi să facă mie să mă depărtez de la Domnul Dumnezeul mieu, 9 ca să nu strig pentru voi, rugîndu-mă”. Şi luo Samuil un miel sugariu şi-l aduse pre el ardere-de-tot, împreună cu tot nărodul, Domnului. Şi strigă Samuil cătră Domnul 10 pentru Israil şi-l ascultă pre el Domnul. Şi era Samuil aducînd arderea-de-tot, şi cei streini de fealiu să apropiară de războiu asupra lui Israil; şi tună Domnul cu glas mare în ziua aceaea preste cei streini de fealiu şi să răvărsară şi greşîră naintea lui Israil. Şi ieşiră bărbaţii lui Israil den Masefath şi goniră pre cei streini de fealiu şi au lovit pre ei pînă dedesuptul lui Vethhor.  Şi luo Samuil 12 o piatră si o puse pre ea în mijlocul Masefath ei şi în mijlocul Cei Vechi şi au numit numele ei Avenezer, care să tîlcuiaşte Piatra Ajutoriului, şi zise: „Pînă aicea ne-au ajutat noao Domnul”.  Şi smeri Domnul pre cei 13 streini de fealiu şi nu mai adaosără încă a veni la hotarul lui Israil. Şi să făcu mîna Domnului preste cei streini de fealiu, toate zilele lui Samuil.  Şi să deaderă cetăţile carele au luat 14 cei streini de fealiu de la fiii lui Israil şi le-au dat pre eale lui Israil, de la Accaron pînă la Ghieth; şi hotarul lui Israil l-au luat den mîna celor streini de fealiu şi era pace întru mijlocul lui Israil şi întru mijlocul Amoreului.  Şi 15 judeca Samuil pre Israil, toate zilele vieţii lui.  Şi mergea den an în an şi încungiura 16 pre Vethiil şi pre Galgala şi pre Masefa şi judeca pre Israil, întru toate sfinţitele aceastea.  Iară învîrtejirea lui - la Armathem, 17 căci acolo era casa lui; şi judeca acolo pre Israil. Şi zidi acolo jîrtăvnic Domnului.

CAP VIII

      Şi fu după ce îmbătrîni Samuil, şi puse 1 pre fiii lui judecători lui Israil.  Şi 2 aceastea sînt numele feciorilor lui: cel dentîiu născut, Ioil, şi numele celui al doilea, Avia, judecători în Versavie. Şi n-au mersu fiii lui în cale şi s-au abătut 3 denapoia săvîrşirei şi lua daruri şi abătea direptăţi.  Şi să adunară oamenii lui Israil şi 4 mearseră la Arimathem cătră Samoil.  Şi 5 ziseră lui: „Iată, tu ai îmbătrînit, şi fiii tăi nu merg în calea ta; şi acum pune preste noi împărat să ne judece pre noi, ca şi cealealalte limbi”.  Şi era rău cuvîntul în ochii lui 6 Samuil, deaca ziseră: „Dă-ne noao împărat să ne judece pre noi!” Şi să rugă Samuil cătră Domnul.  Şi zise Domnul cătră Samuil: 7 „Ascultă glasul norodului în ce chip vor grăi cătră tine, căci nu pre tine defăimară, ce pre Mine defăimară, ca să nu împărătesc preste ei.  După toate faptele carele Mi-au făcut 8 Mie, dentru care zi i-am scos pre ei den Eghi-pet şi pînă în ziua aceasta, şi M-au lăsat pre Mine şi au slujit la alţi dumnezăi, aşa ei fac şi ţie.  Şi acum ascultă glasul lor; însă căci 9 mărturisindu-te vei mărturisi lor şi vei povesti lor direptul împăratului carele va împăraţi preste ei”.  Şi zise Samuil tot 10 cuvîntul Domnului cătră norod, ceia ce cerea de la el împărat, şi zise:  „Acesta e venitul 11 împăratului carele va împăraţi preste voi: Pre fiii voştri va lua şi va pune pre ei în carale lui şi în călăreţii lui, şi alergători înaintea carălor lui.  Şi să-i puie pre ei lor preste sute [200] şi preste mii, si să are arătura lui, si să seacere seacerea lui, si a culeage culesul lui, şi să facă unealte de războiu lui şi unealte carălor lui. Şi pre featele voastre le va lua făcătoare de mir şi bucătărease şi frămîntătoare. Ţarenile voastre, şi viile voastre, şi maslinetul vostru va lua şi va da robilor lui- Şi sămînţă voastră şi viele voastre va 18 zeciui şi va da scopiţilor lui si robilor lui. Şi
pre robii voştri, şi pre roabele voastre, şl cerezile voastre ceale bune, şi măgarii voştri va lua şi va zeciui la lucrurile lui  Şi turmele voastre va zeciui; şi voi veţi fi lui robi. Şi veţi striga în ziua aceaea de cătră faţa împăratului vostru, carele aţi ales voao! Şi nu va asculta Domnul voao în zilele acealea, căci voi aţi ales voao împărat”. Şi nu vrea norodul să asculte pre Samuil şi zise lui: „Nu! Ce numai că împărat va fi preste noi, Şi vom fi şi noi ca şi toate limbile, şi ne va judeca pre noi împăratul nostru, şi va ieşi înaintea noastră, şi va bate războiul nostru”. Şi auzi Samuil toate cuvintele norodului şi le grăi pre eale Ia urechile Domnului. Şi zise Domnul cătră Samuil: „Ascultă glasul lor şi le împărăţeaşte lor împărat”. Şi zise Samuil cătră oamenii lui Israil: „Meargă fieştecarele la
cetatea lui”.

CAP IX

Şi era om den fiii lui Veniamin, şi numele lui, Chis, fiiul lui Eviil, feciorul lui Iiared, feciorul lui Vahir, feciorul lui Afec, fiiu de om emeniu, om tare în vîrtute. Şi la acesta e fecior, şi numele lui, Saul, bine-mare, om bun, şi nu era întru fiii lui Israil om mai bun decît el; de la umăr şi în sus mai nalt decît tot  pămîntul. Şi au perit măgăriţele lui Chis, tatăl lui Saul, şi zise Chis cătră Saul, fiiul lui: „Ia împreună cu tine unul den posluşnid şi vă sculaţi şi meargeţi şi căutaţi măgăriţele”. Şi au  trecut pren muntele lui Efraim. Şi au trecut pren pămîntul lui Selca, şi nu au aflat; şi au trecut pren pămîntul lui Segalim, şi nu era; şi au trecut pren muntele lui Iamin, şi nu au  aflat. Şi venind ei la pămîntu] lui Sif, şi Saul zise slugii lui ce era cu el: „Vino şi să ne întoarcem, ca nu, lăsînd tată-mieu ceale  pentru măgari poartă grijă pentru noi”. Şi zise lui sluga: „Iată dară omul lui Dumnezău, în cetatea aceasta şi omul slăvit; tot ce va grăi sosind de faţă va fi. Şi acum să meargem dară acolo pentru ca să ne spuie noao calea  noastră, pre carea am mers pre ea”. Şi zise Saul slugii lui ce era împreună cu el: „Şi iată că vom mearge, şi ce vom aduce omului lui Dumnezău? Căce pîinile s-au sfîrşit de la
vasele noastre, şi mai mult nu iaste împreună cu noi ca să aducem omului lui Dumnezău. Ce iaste la noi?”  Şi adaose sluga a grăi lui 8 Saul şi zise: „Iată, să află în mîna mea a patra den sidu de argint; şi vei da omului lui Dumnezău şi ne va spune noao calea a noastră”. Şi înainte întru Israil aceastea zicea Mestecarele cînd mergea a întreba pre Dumnezău: „Vino şi să meargem cătră cela ce veade!” Căce pre proroc îl chema norodul mai nainte cel ce veade.  Şi zise Saul cătră copilaşul 10 lui: „Bun cuvînt, vino şi să meargem!” Şi mearsară în cetate, unde era acolo omul lui Dumnezău.  Ei suindu-să la suişul cetăţii şi 11 ei afiară feţişoarele ieşite să ia apă; şi zisără lor: „De iaste aicea cel ce veade?”  Şi răspunsară feţişoarele lor şi zisără lor: „Iaste, iată -înaintea feaţii voastre; sîrguiţi acum, cîce pentru zi au venit la cetate, căce jîrtvă norodului astăzi în Vamraa.  Deaca veţi întră în 13 cetate, aşa îl veţi afla pre el în cetate, mai nainte decît a să sui el la Vama a mînca; cîce nu va mînca norodul, pînă va întră el, căce acesta blagosloveaşte jîrtvă, şi după aceaea mănîncă strunii. Şi acum vă suiţi, căce pentru zi veţ afla pre el”.  Şl să suiră în cetate. El 14 mergînd înlăuntru, în mijlocul cetăţii, şi iată, Samuil ieşi întru timpinarea lor ca să să suie la Vama.  Şi Domnul descoperi ureachea lui 15 Samuil cu o zi mai nainte decît a întră cătră el Saul, zicînd:  „Ca în vreamea aceasta mîine, 16 voiu trimite cătră tine om den fealiul lui Veniamin şi-l vei unge pre el întru mai mare preste norodul Mieu, Israil, şi va mîntui pre norodul Mieu den mîna celor striini de fealiu; căce am căutat pe smerenia norodului Mieu, cîce au venit strigarea lor cătră Mine”.  Şi 17 Samuil au văzut pre Saul şi Domnul au răspunsu lui: „Iată omul carele am zis ţie; acesta va domni întru norodul Mieu!”  Şi să apropîe Saul cătră Samuil în mijlocul cetăţii şi zise: „Spune-mi dară mie, carea iaste casa celuia ce veade?”  Şi răspunsă Samuil lui Saul şi 19 zise: „Eu sînt sîngur. Sui-te înaintea mea la Vama şi mănîncă cu mine astăzi, şi te voiu trimite dimineaţă, şi toate ceale den inema ta voiu povesti ţie.  Şi pentru mîgăriţile ce-s 20 pierdute ţie astăz de trei zile^să nu pui inima ta întru eale, cîce s-au aflat Şi la cine-s ceale frumoase ale lui Israil? Au nu la tine şi Ia toată casa tătîni-tău?”.  Şl răspunse Saul şi zise: 21 „Doară feciorii sau om lemineu eu sînt, al celui mai mic toiag de fealiul lui Israil? Şi den neamul cel mai mic, dentru tot toiagul lui Veniamin! Şi moşia mea, mai mică decît toate moşiile lui Veniamin! Şi pentru căce ai grăit cătră mine după cuvîntul acesta?” Şi au luat Samuil pre Saul şi copilaşul [201] lui şi i-au adus pre ei la sălaşu şi le puseră lor loc întru cei dentîi dentru cei chemaţi, ca vro 70 de oameni. Şi zise Samuil bucătariului: „Dă-m mie partea care ţ-am dat, carea am zis ţie să o pui pre ea lîngă tine”. Şi rădica bucătariul spata şi ce iaste preste ea şi o puse pre ea înaintea lui Saul. Şi zise Samuil lui Saul: „Iată rămăşiţa, pune pre ea înaintea ta şi mănîncă, căci întru mărturie s-au pus ţie de la nărod, ciogoleaşte!” Şi mîncă Saul cu Samuil în ziua aceaea.  Şi să pogorî de la Vama la cetate. Şi au aşternut lui Saul în foişor şi au dormit Şi să făcu deca să suiia zorile, şi chemă Samuil pre Saul în foişor şi zise: „Scoală-te, şi te voiu trimite!” Şi să sculă Saul şi ieşi el şi Samuil pînă afara. Eipogo-rîndu-se la o parte a cetăţii, şi Samuil zise lui Saul: „Zi copilaşului şi să treacă înaintea noastră, şi tu stai pînă astăzi şi auzit voiu face
ţie cuvîntul Domnului!”

CAP X

Şi luă Samuil şipul cu untdelemnul şi ITQ1 turnă preste capul lui şi-l sărută pre fcţOq el şi-i zise Iuk „Nu căce te-au uns PjjSjl Domnul întru mai mare preste năro-HKUB dul Lui, preste Israil, şi tu vei domni întru nărodul Domnului şi-l vei mîntui pre el den mîinile vrăjmaşilor lui de premprejur. Şi acesta - ţie semnul căci te-au uns pre tine Domnul preste moştenirea Lui, întru boiarin:  După ce te vei duce astăzi de la mine; şi vei afla doi oameni lîngă mormînturile Raniţei, în muntele lui Veniamin, în Silo, la Vacalath, sărind tare, şi vor grăi ţie: „Aflatu-s-au măgăriţele carele aţ mers a căuta; şi iată, ta ta-tău au scuturat cuvîntul măgăriţelor şi s-au îngri-jat pentru voi, zicînd: 'Ce voiu face pentru  fiiul mieu?' Şi vei treace de acolo şi înainte, şi vei veni pînă la stăjariul Tavor, şi vei afla acolo 3 oameni suindu-se cătră Dumnezău, la Vethil, unul rădicrad trei căprişoare, şi unul rîdicînd 3 vase de pîine, şi unul rîdicînd un  foaie de vin. Şi te vor întreba pre tine ceale de pace şi vor da ţie 2 începături de pîine şi vei  Kia den mîna lor. Şi după aceasta vei întră înlăuntru la dealul lui Dumnezău, unde iaste acolo ridicarea celor streini de fealiu, acolo e Nasiv cel strein de fealiu. Şi va fi deaca vei întră acolo în cetate, şi vei timpina la danţ de proroci, pogorîndu-se de la Vama; şi înaintea lor, alăute, şi timpene, şi fluier, şi copuz; şi ei,  prorocind. Şi va sări preste tine Duhul Domnului şi vei proroci împreună cu ei şi te vei învîrteji într-alt om. Şi va fi cînd vor veni seamnele aceastea preste rine, fă toate cîte va afla mîna ta,  căci Dumnezău, cu tine. Şi te vei pogorî înaintea Galgalii; şi iată, eu pogoru cătră tine, să aduc ardere-de-tot şi să jîrtvuiesc jîrtve de împăcăciune. 7 zile vei lăsa pînă voiu veni eu cătră tine şi voiu arăta ţie carele vei face”. Şi să făcu pînă a se întoarce cu umărul lui să 9 să ducă de la Samuil, şi premeni Dumnezeu lui altă inimă şi au venit toate seamnele aceastea în ziua aceaea.  Şi veni de acolo la deal, 10 şi iată, danţ de proroci dempotriva lui,şi sări preste el Duhul lui Dumnezeu şi proroci în mijlocul lor.  Şi să făcură toţi ceia ce-l 11 văzuse pre el ieri şi alaltăieri, şi-l văzură şi iată, el - în mijlocul prorocilor prorocind. Şi zise nărodul,fieştccarele cătră aproapele său: „Ce iaste aceasta ce s-au făcut fiiului lui Chis? Au şi Saul - întru proroci?”  Şi răspunsă 12 neştine dentru ei şi zise: „Şi cine iaste tată-său, au nu iaste Chis?” Şi pentru aceaea să făcu în pildă: „Au şi Saul - întru proroci?”  Şi săvîrşi prorocind şi vine de acolo 13 la deal.  Şi zisă rudenia lui cătră el şi 14 cătră copilaşul lui: „Unde aţ mere?” Şi zisără: „Să căutăm măgăreaţele; şi am văzut că nu sîntu şi am venit cătră Samuil”.  Şi zise 15 rudenia lui cătră Saul: „Spune-m dară mie ce ţ-au zis ţie Samuil?”.  Şi zisă Saul cătră 16 rudenia lui: „Au spus spuindu-mi cum s-au aflat măgăreaţele”. Iară cuvîntul împărăţiei nu i-au spus lui, carele au zis Samuil.  Şi 17 porunci Samuil la tot nărodul, cătră Domnul, la Masifa,  Şi zisă Samuil cătră fiii lui Israil: 18 „Aceastea zise Domnul Dumnezeul lui Israil, zicînd: 'Eu am scos pre părinţii voştri, pre fiii lui Israil, den Eghipet, şi v-am scos den mîna lui Faraon, împăratul Eghipetului, de la toate împărăţiile ceale ce vă chinuia pre voi.  Şi 19 voi astăzi aţ defăimat pre Dumnezeu, Carele El vă iaste mîntuitoriu dentru toate răutăţile voastre şi sdrbele voastre, şi aţ zis: 'Nu, ce numai împărat să pui preste noi!' Şi acuma staţi  înaintea  Domnului,  după toiagele voastre şi după fealiurile voastre'“.  Şi 20 adusă Samuil toate fealiurile lui Israil şi să însorţeaşte toiagul lui Veniamin.  Şi adusă 21 toiagul lui Veniamin în neamuri şi să însorţi fealiul lui Matari (şi adusără fealiul lui Matari) întru bărbat şi să însorţeaşte Saul, feciorul lui Chis. Şi căuta pre dînsul, şi nu să afla.  Şi 22 întrebă Samuil încă pre Domnul, zicînd: „Au veni-va omul aicea încă?” Şi zise Domnul: „Iată, el iaste ascuns în uneai te”.  Şi alergă 23 Samuil şi-l luo pre el de acolo şi pusă pre el în mijlocul nărodului, şi să înălţă mai sus decît tot nărodul, de la umăr şi mai sus.  Şi zisă Samuil 24 cătră tot nărodul: „Văzut -a ţ pre carele Ş-au ales Lui Domnul, că nu iaste aseamene lui întru voi, întru toţ?” Şi cunoscură tot nărodul şi zisără: „Trăiască împăratul!”  Şi zisă Samuil cătră [202] nărod venitul împărăţiei şi au scris în carte şi o au pus înaintea Domnului. Şi au trimis Samuil pre tot nărodul (şi mearsă fieştecarele) la locul lui şi Saul s-au dus la casa lui, la Gathaa, şi mearsără fiii puterii lor, ale cărora inema au atinsu Domnul, împreună cu Saul. Iară fiii pagini ziseră: „Cine ne va mîntui pre noi, acesta?” Şi l-au hulit pre el şi nu i-au adus lui daruri. Şi să făcu surd.


C A P X I

Şi sa sui Naas Amaniteanul şi să tăbărî asupra lui Iavis Galad şi ziseră toţ oamenii lui Iavis cătră Naas Amaniteanul: „Pune noao făgăduinţă şi vom 'sluji ţie”. Şi zise cătră ei Naas Amaniteanul: Jtntru această făgăduinţă voiu pune voao, să scoţu fieşcăruia den voi ochiul  cel dirept şi voiu pune os preste Israil . Şi ziseră lui oamenii lui Iavis Galaad: „Lasă noo 7 zile şi vom trimite posluşnid la tot hotarul lui Israil; şi de nu va fi cela ce ne va mîntui pre  noi, vom ieşi cătră voi”. Şi veniră poslani-cii la Gavaa cătră Saul şi spuseră cuvintele aceastea în auzul tuturor oamenilor; şi rădicară tot norodul glasul lor şi plînseră. Şl iată, Saul veniia dimineaţa de la ţarină. Şi zise Saul: „Ce e de plînge norodul?” Şi povestescu lui cuvintele aceastea ale oamenilor lui Iavis. Şi sări Duhul Domnului pre Saul, deaca auzi cuvintele aceastea, şi să mînie preste ei cu urgie foarte. Şi hio doao vad şi le făcu bucăţi şi trimisă la tot hotarul fiilor lui Israil, cu mîinile poslanidlor, zicînd: „Cela ce nu iaste mergătoriu după Saul şi după Samuil, ca aceastea voru face boilor lui”. Şi veni spă-mîntarea Domnului preste norodul lui Israil şi  strigară ca un om. Şi-i socoti pre ei Avie-zec, în Vama, tot omul lui Israil, 600000, şi  oamenii Iudei, 70000. Şi zise poslanidlor celor ce venise: „Aceastea veţi zice oamenilor lui Iavis Galaad: 'Mîine va fi voao mîntuirea, încălzind soarele'“. Şi mearsără poslanidi în cetate şi spusără oamenilor lui Iavis şi să veseliră. Şi zisără oamenii den Iavis cătră Naas Amaniteanul: „Mîine vom ieşi cătră voi, şi faceţi noao ce e bine înaintea voastră”. Şisă făcu după a doap zi,şi Saul împărţi oastea în trei părţi. Şi întrară în mijlocul taberii în straja cea de dimineaţă, şi bătea pre fiii lui Ammon, pînă ce s-au încălzit ziua, şi să făcu şi cei rămaşi s-au răsipit şi n-au rămas întru ei doi într-un loc Şi zise norodul cătră Samuil: „Pentru că cine e cela ce au,zis că Saul nu va împăraţi noao? Dă-ne pre oameni, şi-i vom omorî pre ei”.  Şi zise Saul: „Nu va muri nimea întru ziua aceasta, căce astăz au făcut Domnul mîntuire întru Israil”. Şi zise 14 Samuil cătră nărod, zicînd: „Venit să meargem la Galgala şi să înnoim acolo împărăţia”. Şi mearse tot norodul la Galgala şi unse 15 Samuil acolo împărat pre Saul înaintea Domnului, la Galgala, şi au jîrtvuit acolo jîrtve şi impîcăciuni înaintea Domnului. Şi să veseli acolo Samuil şi toţi oamenii lui Israil, cit de tare.

CAP XII

      Şi zise Samuil cătră tot omul lui Israil: 1 „Iată, am auzit glasul vostru la toate căte mi-aţ zis mie şi am pus împărat preste voi.  Şi acuma, iată, împăratul mearge înaintea voastră, şi eu am îmbătrînit şi voiu şedea, şi fiii miei iată-i întru voi; şi eu, iată,am petrecut înaintea voastră, dentru tinereaţele meale şi pînă în ziua de astăzi.  Iată eu! Răspundeţi asupra mea 3 înaintea Domnului şi înaintea unsului Lui, de-am luat viţelul cuiva, sau măgariul cuiva am luat, sau pre cine am silit dentru voi, sau pre cine am asuprit, sau den mîna cuiva am luat mită şi dobotă? Răspundeţi asupra mea şi voiu întoarce voao!”  Şi ziseră cătră 4 Samuil: „Nu ne-ai făcut strîmbătate noao, şi nu ne-ai silit pre noi, nid ne-ai asuprit, şi n-ai înfrînt pre noi, şi n-ai luat den mîna nemărui nemică”.  Şi zise Samuil cătră norod: „Mărturie iaste Domnul între voi şi mărturie unsul Lui, astăzi întru aceasta zi, că n-aţi aflat întru mîna mea nemică”. Şi ziseră: „Mărturie!” Şi zise Samuil cătră norod: „Mărturie iaste 6 Domnul, Cela ce au făcut pre Moisi şi pre Aaron şi Cela ce au scos pre părinţii noştri den Eghipet.  Şi acuma, aşezaţi-vă şi voiu 7 judeca pre voi înaintea Domnului şi voiu spune voao  toată  direptatea Domnului, Carele au făcut întru voi şi întru părinţii voştri.  Cum au întrat Iacov şi fiii lui la Eghipet 8 şi au smerit pre ei foarte Eghipetul şi au strigat părinţii voştri cătră Domnul şi au trimis Domnul pre Moisi şi pre Aaron şi au scos pre părinţii voştri den Eghipet şi au lăcuit pre ei în locul acesta.  Şi au uitat pre Domnul 9 Dumnezăul lor, şi i-au dat pre ei în namile Sisarei, voivodului den Iavis, împăratului Asor, şi în mîinile celor streini de fealiu şi în mîinile împăratului Moav şi s-au bătut întru ei.  Şi au strigat cătră Domnul şi zicea: 10 'Greşit-am cad am lăsat pre Domnul şi am slujit la vaalimi şi desişurilor, şi acuma scoa-te-ne pre noi den mina vrăjmaşilor noştri, şi vom sluji Ţie'.  Şi trimise Domnul pre 11 Ierovaal, şi pre Varac, şi pre Iethae, şi pre' Samuil, şi v-au scos pre voi den mîna vrăjmaşilor voştri, celor de premprejur şl lăcuit [203] nedejduind. Şi aţi văzu! ci Naas, împăratul fiilor lui Ammon, au venit asupra voastră şi aţi zis: 'Nu, ce numai împărat să împărăţască preste noi, şi Domnul Dumnezăul nostru, împărat voao*. Si acuma, iată împăratul pre carele aţi ales şi pre carele aţi cerşut şi, iată, au dat Domnul preste voi împărat De vă veţi teame de Domnul, şi veţi sluji Lui, şi veţi asculta glasul Lui, şi nu veţi prici cu rostul Domnului, şi veţi fi - şi voi şi împăratul carele împărăţeaşte preste voi, denapoia Domnului Dumnezăului vostru - mergînd, nu va fi mîna Domnului asupra voastră. Iară de nu veţi asculta glasul Domnului şi veţi prici cu rostul Domnului, şi va fi mîna Domnului preste voi şi preste împăratul vostru. Şi acuma, staţi şi vedeţi cuvîntul cel mare acesta, carele Domnul va face întru ochii voştri. Au nu iaste seacerea de grîu astăzi? Voiu chema pre Domnul şi va da tunete şi ploaie,şi conoaşteţi şi vedeţi că răul vostru mare e, carele aţi făcut înaintea Domnului, cerşind voao împărat14. Şi chemă Samuil pre Domnul şi deade Domnul tunete şi ploaie în ziua aceaea şi să spă-mîntară tot norodul foarte de Domnul şi de Samuil. Şi zise tot norodul cătră Samuil: „Roagă-te pentru robii tăi cătră Domnul Dumnezăul tău, şi nu vom muri căci am adaos cătră toate greşalele noastre răutate, cerşind noao împărat”. Şi zise Samuil cătră norod: „Nu vă teamereţ, voi aţ făcut tot răul acesta, însă să nu vă abateţ de denapoia Domnului şi slujit Domnului cu toată inima voastră. Şi să nu urmat denapoia celora ce nimica sînt, carele nu vor săvîrşi nimica, şi carii nu or scoate va, că nimica sînt. Pentru că nu va împinge Domnul pre nărodul Său, pentru numele Lui cel mare, căci cu li-neşte Domnul au luat pre voi Lui întru nărod. Şi mie, nice într-un chip a greşi înaintea Domnului, să părăsescu a mă ruga înaintea Domnului pentru voi, şi voiu sluji Domnului; şi voiu arăta voao calea cea bună şi cea direaptă. însă teameţi-vă de Domnul şi slujit Lui cu adevăr şi cu toată inima voastră, căci aţ văzut că au mărit a face cu voi. Şi deaca cu rău veţ face rău, şi voi şi împăratul vostru veţ peri*!

CAP XIII

      Fiiu de un an era Saul cînd împărăţiia B Silei  şi  2  uni  au  împăraţii întru lIsrail- Si aleasă Saul lui 3000 de jj KgJ oameni dentru oamenii lui Israil şi GzsflH era cu Saul 2000 în Mahmas şi în
muntele lui Vethil, şi 1000 era cu Ionathan La Gavaa, a lui Veniamin; şi ceaealaltă rămăşiţă a nărodul ui au trimis pre fieştecarele  la lăcaşul lui. Şi au lovit Ionathan pre Nasif, pre cel strein de fealiu, cel den deal,
şi aud cei streini de fealiu. Şi Saul cu trimbiţa trimbiţază întru tot pămîntul, zicînd: „Vicleniră robul”  Şi tot Israilul au auzit zicînd cum 4 au lovit Saul pre Nasif cel strein de fealiu, şi să ruşinară Israil întru cei streini de fealiu. Şi să adună nărodul după Saul la Galgala.  Iară 5 cei streini de fealiu să adunară la războiu asupra lui Israil (şi să suiră asupra lui Israil la războiu), 30000 de cară şi 8.000 de călăreţi; şi nărod era ca năsipul cel den ţărmurile mării în mulţime. Şi să suiră şi să tăbăriră de războiu în Mahmas, den preajma Vethoron, despre răsărit  Şi om israirtean văzu că-i e 6 strimt lui ca să nu să apropie el şi să ascunse nărodul întru peşteri, şi întru stîni, şi în pietri, şi în gropi, şi în stufuri.  Şi cei ce au trecut, 7 au trecut Iordanul la pămîntul lui Gad şi în pămîntul lui Galaad. Şi Saul încă era în Galgala, şi toţi oamenii să înspîimară denapoia lui.  Şi lăsă 7 zile mărturie, cum zise 8 Samuil; şi n-au venit Samuil la Galgala, şi s-au răsipit nărodul lui de la eL  Şi zise Saul: 9 „Aduceţ pentru ca să fac ardere-de-tot şi de împăcîciune!” Şi aduse arderi-de-tot  Şi să 10 făcu după ce săvîrşi aducînd ardere-de-tot, şi iată, Samuil sosi, şi ieşi Saul întru întimpina-rea lui să-l blagoslovească pre el.  Şi zise 11 Samuil: „Ce ai făcut?” Şi zise Saul: „Căci am văzut cum s-au risipit norodul de la mine, şi tu n-ai venit în ce chip ai făgăduit întru mărturia zilelor, şi cei streini de fealiu s-au adunat la Mahmas. Şi am zis:  Acuma să vor pogorî 12 cei streini de fealiu cătră mine, la Galgala, şi feaţei Domnului nu m-am rugat! Şl m-am umilit şi am adus ardere-de-tot”.  Şi zise 13 Samuil cătră Saul: „In deşărtu e ţie, pentru că n-ai păzit porunca carea au poruncit ţie Domnul; ca şi acuma au gătit Domnul împărăţia ta preste Israil, pînă în veac.  Şi acuma, împăraţia ta nu va sta ţie, şi va cerca Domnul Lui om dupre inema Lui şi va porunci lui Domnul, întru mai mare preste nărodul Lui, căci că n-ai păzit cîte au poruncit ţie Domnul”.  Şi 15 sa sculă Samuil şi să duse la Galgala, la calea lui. Şi rămăşiţa nărodul ui mearsără după Saul, întru mtimpinarea, denapoia nărodul ui celui de războiu. Şi venind el de la Galgala la Gavaa a lui Veniamin, şi au socotit Saul nărodul carele s-au aflat cu el, ca vro 600 de oameni.  Şi Saul şi Ionathan, fiiul lui, şi 16 nărodul carele s-au aflat împreună cu ei au şăzut în Gavaa a lui Veniamin şi plîngea; şi cei streini de fealiu să tăbărise la Mahmas. Şi ieşi strîngîndu den ţarina celor streini de 17 fealiu în trei căpetenii: o căpetenie căutind calea lui Gofera, pre pămîntul Saval;  Şi o 18 căpetenie căutînd calea Vethoronului; şi [204] o căpetenie căutînd calea lui Gavee, ceaea ce pleacă spre Ghea, pre Savim cea pustie. Şi faur de fler nu să afla întru tot pămîntul lui Israil; căci că au zis cei streini de fealiu ca să nu facă jidovii sabie şi suliţă- Şi pogorîia tot Israilul la pămîntul celor streini de fealiu  să-ş lucreaze fieştecarele herul plugului lui şi unealta lui, şi fieştecarele, toporul lui şi seacerea lui. Şi era culesul gata de seacere, şi unealtele era trei sicii la un dinte, şi toporului şi seacerei preţul era imul. Şi fu în zilele războiului de la Mahmas şi nu să află sabie şi suliţă în mîna a tot nărodul celuia ce era cu Saul şi cu lonathan: şi află la Saul şi la Ionathan, fiiul lui.  Şi ieşi dentru aşăzarea celor
streini de fealiu, decindea de Mahmas.

CAP XIV

Şi fu într-o zi^şi zise lonathan, feciorul HTvJ| lui Saul, cătră copilaşul cela ce-i P^fl rădica unealtele lui: „Vino şi să ne BJJ^J suim la Mesaf a celor streini de [raliu, UKUa ceaea ce-i decindea!” Şităîine-său n-au  spus. Şi Saul şedea în deal, pre marginea dealului, supt rodiul cel de la Maglon, şi era cu  dînsul ca vro 600 de oameni. Şi Ahia, feciorul lui Ahitov, al fratelui lui Ioavid, fiiului lui Finees, fiiului lui Di, preotul lui Dumnezeu în Silom. rădicînd efud. Şi nărodul nu ştiia că  s-au dus lonathan. Şi întru mijlocul trecă-toriei unde cerca lonathan să treacă întru aşezarea celor streini de fealiu, şi cale a pietrii era decindea acestuia şi cale a pietriei decindea acestuia; numele uniia, Mosis, iară  numele alţiia, Sina. Calea uniia, despre miazănoapte, venind la Mahmas, şi calea ceaealaltă, despre răsărit, venind la Gavee.  Şi zise lonathan cătră copilaşul ce rîdica unealtele lui: „Vino şi să treacem la Mesav a neobrezuiţilor acestora, orice va face Domnul noao. căci nu iaste la Domnul opreală a mîntui, au în mulţi, au în puţini”. Şi zise lui cela ce rîdica unealtele lui: „Fă tot care inema ta te va pleca, abate-te pre tine; iată, eu împreună  cutinesînt,cainimata,inimamea!” Şizise lonathan:  „Iată,  noi  vom  treace cătră  oameni Şi ne vom tăvăli cătră ei. Şi de vor zice aceastea cătră noi; 'Depîrtaţi-vă acolo pînă vom spune voao!', şi să stăm întru noi şi să nu ne suim preste ei. Şi de vor zice aceastea cătră voi: 'Suiţi-vă cătră noi!\ şi ne vom sui, căci i-au dat pre ei Domnul în mînile noastre; acesta e noao semnul”. Şi întrară amîndoi la Mesav a celor streini de fealiu şi zic cei streini de fealiu: „Iată, evreii ies den gaurile lor unde s-au ascuns acolo!44 Şi ras-punsără oamenii den Mesav cătră lonathan şi cătră purtătoriul unealtelor lui şi ziseră: „Suiţi-vă cătră noi, şi vom arăta voao cuvînt!” Şi
zise lonathan cătră cela ce purta unealtele lui: „Suie-te denapoia mea, căci i-au dat pre ei Domnul în mînile lui Israilt”  Şl să sui 13 lonathan pre mînile lui şi pre picioarele lui, şi cela ce ridica unealtele lui - denapoia lui. Şi căutară asupra featei lui lonathan şi-i lovi pre ei; şi cela ce rîdica unealtele lui ajutoriia denapoia lui.  Şi să făcu rana cea dentîiu carea 14 au lovit lonathan şi cela ce rîdica unealtele lui, ca vro 20 de oameni,cu lovitura şi aruncări de pietri şi cu pietri de ale cîmpului.  Şi să făcu 15 înspăimare în tabără şi în ţarinî^i tot norodul cel de Ia Mesav, şi cei ce strica să spămîntară şi ei şi nu vrea să ostenească; şi să minună pămîntul, şi să făcu spămîntare de la Domnul.  Şi văzură străjile lui Saul în Gavaa a 16 lui Veniamin; şi iată, tabăra turburată, de o parte şi de alta.  Şi zise Saul norodului ce 17 era cu el: „Socotiţi dară şi vedeţi cine au mers dentru voi!” Şi socotiră, şi iată, nu se afla lonathan şi cel ce rîdica unealtele lui.  Şi 18 zise Saul lui Ahia: „Adu efudul!” - Căci era sicriiul lui Dumnezău în ziua aceaea înaintea lui Israil.  Şi să făcu precum grăia Saul cătră 19 preot, şi sunetul în tabăra celor streini de fealiu mergea mergînd şi să înmulţiia; şi zise Saul cătră preotul: „Adună-ţi mînile tale!44  Şi să 20 sili Saul şi tot norodul ce era împreună cu el şi veniră pînă la războiu; şi iată, să făcu sabie de om preste aproapele său, amestecătură mare forte.  Şi robii ceia ce era ieri şi alaltăieri 21 împreuna cu cei streini de fealiu, ceia ce să suia, cărei era în tabără, să întoarseră şi ei a fi împreună cu Israil, cu cei cu Saul şi lonathan. Şi tot omul lui Israil. ceia ce să ascundea în 22 muntele lui Efraim, au auzit că au fugit cei streini de fealiu şi să împreunară şi ei denapoia lor în războiu. Şi au mîntuit Domnul în ziua aceaea pre Israil, şi războiul trecu pre Vemoth.  Şi tot norodul era împreună cu 23 Saul, ca vro 10000 de oameni. Şi era războiul răsipit în toată cetatea, în muntele lui Efraim.  Şi Saul nu conoscu necunoştinţă 24 mare în ziua aceaea şi blestemă norodul, zicînd: „Blestemat omul carele va mînca pîine pînă în sară, şi voiu izbîndi pre vrăjmaşul mieu!” Şi n-au gustat tot norodul pîine.  Şi 25 tot pămîntul prinziia. şi iată, dumbrava era de stupină,  despre  faţa  ţarinii.  Şi întră 26 norodul în stupină; şi iată, mergea grăind şi nu era cel ce să întoarcă mîna lui la gura lui, căce s-au temut norodul de jurămîntul Domnului.  Şi lonathan n-au fost auzit 27 cînd au fost jurînd tată-său pre norod. Şi întinsă marginea toiagului său cel den mîna lui şi l-au înfipt pre el în fagurul de miare şi-ş întoarsă mîna lui la gura lui şi văzura [204] ochii lui. Şi răspunsă unul dentru norod şi zise: „Jurind au jurat tată-tău norodul, zicînd: Blestemat omul carele va mînca pîine astăzi!', şi slăbi norodul”. Şi cu n os cu Ionathan şi zise: „Mîhnit-au tată-mieu pămîntul, vezi pentru căce au văzut ochii miei, căce am gustat oarece puţină dentru miarea aceasta. Ce căce ar fi mîncat mîn-rind astăzi norodul den prăzile vrăjmaşilor lor, carele au aflat, că acuma ar fi să nu altă mai mare rană astăzi întru cei striini de fealiul” Şi lovi întru ziua aceaea dentru cei striini de fealiu, mai mulţi decît în Mahmas; şi au încetat norodul foarte. Şi au pornitu-să norodul la prăzi şi au luat norodul turme şi cirezi şi fii de boi; şi au junghiat pre pămînt şi mînca norodul cu sînge. Şi să spusă lui Saul, zicînd căce: „Norodul au greşit Domnului, •mincat fiind cu sîngele”. Şi zise Saul: „Den Ghethem, tăvăliţi-m piatră aicea mare!” Şi zise Saul: _Răsipiţi-vă întru norod şi le ziceţi lor să aducă aicea viţelul lui fieştecarele den voi şi cineş oaia lui şi să junghe pre această piatră şi le veţi mînca pre eale şi nu veţi greşi Domnului ca să mlncaţi cu sîngele”. Şi aducea norodul fieşcarele ce era în mîna lui noaptea şi junghea acolo. Şi zidi acolo Saul jîrtăvnic Domnului, acesta au început Saul a zidi jîrtăvnic Domnului. Şi zise Saul: „Să ne pogorim denapoia celor striini de fealiu noaptea şi să jăhuim întru ei pînă să va lumina ziua şi să nu lăsăm întru ei om”. Şi zisără: „Tot ce e bun înaintea ta in1”. Şi zise preotul: „Să  ne  apropiem  aicea  cătră Dumnezău”. Şi întrebă Saul pre Dumnezău: „Au pogori-mă-voiu denapoia celor streini de fealiu? Au da-vei pre ei în rnfnile lui Israil?” Şi nu i-au răspuns lui Domnul în ziua aceaea. Şi zise Saul: „Aduceţi aicea toate colţurile norodului şi cunoaşteţ şi vedeţi întru cine s-au făcut păcatul acesta astăzi. Căce viu Domnul, Cela ce au mîntuit pre Israil, că,de va răspunde asupra lui Ionathan, Giuluî mieu, va muri cu moarte”. Şi nu era cine să răspunză dentru tot norodul. Şi zise la tot omul lui Israil: „Voi veţ fi la robime, şi eu şi Ionathan, fiiul mieu, vom fi robi”. Şi zise norodul cătră Saul: „Ce iaste bine întru ochii tăi fi!” Şi zise Saul: „(Domnul Dumnezăul lui Israil, ce că n-ai răspuns robului Tău astăzi? De iaste întru mine, au întru Ionathan, fiiul mieu, stilmbotatea), Doamne, Dumnezăul lui Israil, dă arătări (şi de vei zice aceastea, dă norodului Tău dară,lui Israil,dă-i dară sfinţie)”. Şi să însorţiră Ionathan şi Saul, şi norodul ieşi. Şi zise Saul: „Puneţ sorţu întru mijlocul mieu şi întru mijlocul lui Ionathan, fiiului mieu, pre
cela ce va însorţi Domnul, să moară”.  (Şi 43 zise norodul cătră Saul: „Nu va fi cuvîntul acesta!” Şi In vinci Saul pre norod şi pusără sorţi întru mijlocul lui şi întru mijlocul lui Ionathan, fiiului său) şi căzu sorţul pre Ionathan.  Şi zise Saul cătră Ionathan: „Spune 44 mie, ce ai făcut?” Şi-i spuse lui Ionathan şi zise: „Gustînd am gustat cu margenea toiagului celui den mîna mea puţinea mi are şi, iată, eumoriu”.  Şi zise lui Saul: „Aceastea să-m 45 facă mie Dumnezău şi aceastea să-mi adaogă, că cu moarte vei muri astăzi, Ionathan!”  Şi 46 zise norodul cătră Saul: „De va muri astîz cu moarte cela ce au făcut mmtuirea cea mare aceasta întru Israil? Blînd, viu e Domnul, de va cădea den capul lui-pîr pre pămînt, căci milă a lui Dumnezeu au făcut în ziua aceasta!” Şi s-au rugat nărodul pentru Ionathan în ziua aceaea, şi n-au murit.  Şi să sui Saul dendărătul celor streini de fealiu, şi cei streini de fealiu să dusărft la locul lor.-  Şi Saul să 48 întîmplă a împăraţi preste Israil şi bătea premprejur pre toţi vrăjmaşii lui, la Moav, şi la fiii lui Ammon, şi la fiii lui Edom, şi la Ve-thor, şi la împăratul Suva, şi. la cei streini de fealiu, oriîncătro să vrea întoarce, să mîntuia.  Şi făcu puteare şi lovi pre Amalic 49 şi scoase pre Israil den mîna celor ce-l calcă pre el.  Şi era fiii lui Saul: Ionathan şi Iisui 50 şi Melhisue. Şi numele acelor doao feate ale lui: numele cei dentîiu născute a lui, Merov, şi numele al doilea, Mehol.  Şi numele fameii 51 lui, Ahinoom, fata lui Ahimaasi, şi numele voivodului lui, Avenir, feciorul lui Nir, fiiu rudei lui Saul.  Şi Chis, tată lui Saul,şi Nir, 52 tată lui Avenir,  fiiu lui Amin, fiiu lui A viii.  Şi era războiul tare asupra celor 53 streini de fealiu, toate zilele lui Saul; şi văzind Saul pre tot omul tare şi tot omul fiiul puterii, şi-i aduna pre ei cătră dînsul. ..

CAP XV
      
Şi zise Samuil către Saul: „Pre mine au 1 trimis Domnul ca să te ung pre tine întru împărat preste nărodul Lui, preste Israil; şi acuma ascultă glasul cuvintelor Domnului.  Aceastea au 2 zis Domnul Savaoth: 'Acum Eu voiu izbîndi carea au făcut Amalic lui Israil, cum au întim-pinat lui în cale,suindu-se el de Ia Eghipet Şi acum, pasă şi vei lovi pre Amalic  Şi pre 3 Iarim şi pre toate ale lui; şi să nu cruţi dentru el şi vei surpa pre el şi vei procleţi pre el şi toate ale lui şi să nu ţi se facă milă de el şl vei ucide den bărbat şi pînă în muiare, şi den prunc pînă la sugători, şi den viţel pînă la oaie, şi den cămilă pînă la măgariu'“.  Şi porunci Saul nărodul ui şi-i socoti pre ei la Galgala, 200 000 de pedestraşi, şi pre Iuda, 30000 [206]de pedestraşi.  Şi veni Saul pînă la cetăţile  lui Amalic şi strejui la pîrîu. Şi zise Saul cătră Chineu; „Fereaşte-te şi te abate den mijlocul Amalichitului, ca să nu tc adaogă împreună cu el; şi tu ai făcut milă cu toţi fiii lui Israil cînd să suia ei den Eghipet”. Şi să abătu  Chineul den mijlocul lui Amalic. Şi lovi Saul pre Amalic, de la Evilat, pînă la Sur, de  cătră faţa Eghipetului. Şi prinse pre Agag, împăratul Amalic, viu, şi tot narodului l-au surpat, şi pre Iarim au ucis cu gură de sabie. Şi au cruţat Saul şi tot nărodul pre Agag viu şi ceale bune ale cirezilor şi ale turmelor şi ale bucatelor şi ale viilor şi toate bunele; şi nu vrea să le piarză pre eale, şi tot lucrul necinstit şi defăimat au pierdut.  Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră Samuil, zicînd: „Caiescu-Mă căci am uns pre Saul întru împărat, căci s-au întors den napoia Mea, şi cuvintele Meale nu le-au cruţat”. Şi să mîhni Samuil şi strigă cătră Domnul toată noaptea. Şi mînecă Samuil şi mearse întru întîmpinarea lui Israil dimeneaţă. Şi să spuse lui Samuil, zicînd: „Venit-au Saul la Cărmii şi, iată, ş-au rădicat lui mînă şi întoarse carul şi pogori la Galgal”. Şi veni Samuil cătră Saul şi, iată, el aducea ardere-de-tot Domnului, ceale de frunte ale prăzilor den care au adus de la Amalic. Şi mearse Samuil cătră Saul şi zise lui Saul: „Blagoslovit, tu, Domnului! întărit-am toate cîte au grăit Domnul!” Şi zise Samuil: „Dară ce iaste glasul turmei aceştiia în urechile meale, şi glasul boilor cărora eu auzu?” Şi zise Saul: „De la Amalic le-am adus pre eale, carele au cruţat nărodul ceale mai bune ale turmei şi ale boilor, pentru ca să jîrt-vuiască Domnului Dumnezeulu tău; şi cealealalte le-am surpat”. Şi zise Samuil cătră Saul: „Lasă şi voiu spune ţie ceale ce au grăit Domnul cătră mine noaptea”. Şi zise lui: „Grăiaştel”. Şi zise Samuil cătră Saul: „Nu mic eşti tu înaintea Lui, povăţitoriu toiagului fiiului lui Israil? Şi te-au uns pre tine Domnul întru împărat asupra lui Israil. Şi te-au trimis Domnul în cale şi zise ţie: 'Pasă şi surpă pre Amalic, şi vei ucide pre cei ce greşesc întru Mine; şi vei bate pre ei, pînă vei săvîrşi pre ei'. Şi pentru ce n-ai ascultat glasul Domnului, dupe toate cîte au grăit ţie, ce te porniş a te pune pre prăzi şi ai făcut răul înaintea Domnului?” Şi zise Saul cătră Samuil: „Pentru căci am ascultat eu glasul norodului, şi am mers în calea în carea m-au trimis Domnul. Şi am adus pre Agag, împăratul  Amalic,  şi  pre  Amalic l-am surpat; Şi au luat norodul den prăzi, turme şi cirezi, ceale dentîiu ale surpării, să jîrtvuiască înaintea Domnului Dumnezăului nostru în Galgal”.  Şi zise Samuil:
„De e vrut Domnului arderi-de-tot şi jîrtve ca a auzi glasul Domnului? Iată, ascultarea mai bună e decît jîrtvă bună, şi înţeleagerea, decît seul de berbed.  Căci păcatul vrajă iaste, 23 dureri şi chin lui therafin aduc. Căci ai defăimat cuvîntul DomnuluijŞi te va defăima Domnul, ca să nu fii împărat preste Israil”.  Şi 24 zise Saul cătră Samuil: „Greşit-am căci am călcat cuvîntul Domnului şi cuvîntul tău, cad m-am temut de norod şi am ascultat glasul lor. Şi acum rădică dară greşală mea  Şi te 25 întoarce cu mine şi mă voiu închina Domnului Dumnezăului tău”.  Şi zise Samuil cătră 26
Saul: „Nu mă voiu întoarce cu tine, căci ai defăim&t cuvîntul Domnului şi te va defăima Domnul,  ca  să  nu  fii  împărat preste Israil”.  Şi-ş întoarse Samuil obrazul lui să 27 meargă şi apucă Saul de poala veşmîntului lui şi rupse pre ea.  Şi zise cătră el Samuil: 28 „Hupt-au Domnul împărăţia ta de la Israil den mîna ta astăzi şi o va da pre ea aproapelui tău, celui mai bun decît tine.  Şi să va 29 împărţi Israil în doo; şi nu Se va întoarce, nid Să va căi Cel Sfint al Iui Israil, căci nu ca un om iaste, ca să Să căiască El; înfricoşa-va şi nu va îngădui”.  Şi zise Saul: „Greşit-am! 30 Ce măreaşte-mă dară înaintea bătrînilor lui Israil şi înaintea norodului mieu; şi te întoarce împreună cu mine şi mă voiu închina Domnului  Dumnezăului  tău”.  Şi  să  întoarse 31 Samuil înapoi cu Saul şi să închină Domnului.  Şi zise Samuil: „Aduceţ mie pre Agag, 32 împăratul Amalic”. Şi veni cătră el Agag tremurînd şi zise Agag: „De iaste aşa amară moartea!”  Şi zise Samuil cătră Agag: „în ce 33 chip au făcut fără feciori muieri sabia ta, aşa să va dezfeciori den muieri maica ta!” Şi au junghiat Samuil pre Agag înaintea Domnului în Galgal.  Şi să duse Samuil la Armathaim, 34 şi Saul să sui în casa lui, în Gavaa.  Şi n-au 35 mai adaos Samuil să vază pre Saul, pînă în ziua morţii lui; căci plîngea Samuil preste Saul, şi Domnul S-au căit căci au împărăţit Saul preste Israil.

CAP XVI

Şi zise Domnul cătră Samuil: „Pînă 1 cînd tu plîngi pentru Saul? Şi Eu l-am defăimat pre el, ca să nu împăra-ktfJaţască preste Israil. împleti cornul tău de untdelemn, şi vino, de te voiu trimite pre tine cătră lesei, pînă la Vithleaem, căci am văzut întru fiii lui Mie împărat”.  Şi 2 zise Samuil: „Cum voiu mearge? Şi va auzi Saul şi mă va ucide”. Şi zise Domnul: „Ia în nuna la un june de boi şi vei zice: 'Să jîrtvuiesc Domnului am venit'.  Şi vei chema pre lesei şi pre fiii lui 3 la jîrtvă; şi Eu voiu arăta ţie carele vei face; şi vei unge Mie pre carele voiu zice cătră tine”. [207] Şi au făcut Samuil toate cîte au grăit lui Domnul şi veni la Vithleaem. Şi s-au sculat cei bătrîni ai cetăţii în timpinarea lui şi ziseră:  „Au pace e întrarea ta, cela ce vezi?” Şi zise: „Pace. Să jîrtvuiescu Domnului am venit Sfinţjţj-vă şi vă veselit împreună cu mine astăzi”. Şi au sfinţit pre lesei şi pre fiii lui şi  i-au chemat pre ei la jîrtvă. Şi fu cînd întră ei, şi văzu pre Eleav şi zise: „Iarăş înaintea  Domnului, cel uns al Lui”. Şi zise Domnul cătră Samuil: „Să nu te întorci cătră vedearea lui, nici la avearea mărimii lui, căci l-am defăimat pre el. Căci nu cum va căuta omul va vedea Domnul; căci omul va vedea în faţa,  iară Dumnezeu va vedea la inemă” Şi au chemat lesei pre Aminadav şi trecu despre faţa lui Samuil. Şi zise: „Nid pre acesta n-au  ales Domnul”.  Şi au adus lesei pre Sama, şi zise: „Şi întru acesta n-au ales Domnul”. Şi i-au adus lesei pre tusşapte fiii lui înaintea lui Samuil. Şi zise Samuil cătră lesei: „N-au ales Domnul întru acestea”. Şi zise Samuil cătră lesei: „Sfîrşitu-s-au copilaşii?” Şi zise lesei: „încă cel mic, iată, păstoreaşte la turmă”. Şi zise Samuil cătră lesei: „Tremite şi ia pre el, căci nu ne vom aşeza pînă nu va veni el aicea”. Şi trimise şi l-au adus pre el. Şi el, roşiatec, cu frumuseaţele ochilor şi bun la vedeare Domnului. Şi zise Domnul cătră Samuil: „Scoală-te şi unge pre David, căci acesta iaste bun”. Şi au luat Samuil cornul untdelemnului, şi l-au uns pre el în mijlocul fraţilor lui, şi sări Duhul Domnului pre David, den ziua aceaea şi înainte. Şi să sculă Samuil şi să dusă la Armathaim. Şi Duhul Domnului S-au depărtat de la Saul şi-l sugruma pre el duh rău de la Domnul. Şi ziseră slugile lui Saul cătră el: „Iată, duh rău de la Domnul sugrumă pre tine. Zică dară robii tăi înaintea ta şi să ce arce domnului nostru pre un om să ştie a dnta cu lăută; şi va fi cînd va fi duhul cel rău asupra ta, şi va cînta întru alăuta lui, şi bine ţie va fi şi te va odihni”. Şi zise Saul cătră slugile lui: „Vedeţ dară mie om dirept cîntînd şi-l aduceţ pre el cătră mine”. Şi răspunsă imul den copilaşii lui şi zise: „Iată, am văzut pre fiiul lui lesei Vithleemiteanul, şi pre el ştiind dnta; şi omul, înţelept şi războinic, şi învăţat în cuvînt; şi omul, bun la chip, şi Domnul, cu el”. Şi au tremis Saul poslanicii cătră lesei, zicînd: „Tremite pre David, fiiul tău, pre cel de la turma ta, cătră mine*.  Şi luo lesei gomor de pîine şi foaie  de vin şi  unt de capre şi au trimis cu mîna lui David, fiiului său, cătră Saul. Şi întră David cătră Saul şi dvoriia înaintea lui; şi-l iubi pre el foarte şi-i fu lui rădîcînd  unealtele  lui.  Şi  au trimis
Saul cătră lesei, zicînd: „Să stea dară David înaintea mea, căci au aflat har întru ochii miei”. Şi să făcu cînd era de la Dumnezeu 23 duh rău preste Saul, şi lua David alăuta şi dnta în mîna lui; şi răsufla Saul şi bine era lui şi să feriia de la el duhul cel rău.

CAP XVII

      Şi adunară cei streini de fealiu tabenlc lor  la  războiu  si  să  adunară la jlV^ISochoth a Iudei şi să tăbăriră întru ^ij mijlocul lui Sochoth şi întru mijlocul l&aiAzicîi. în Afes-Domin.  Şi Saul şi 2 oamenii lui Israil să adunară şi să tăbărăsc în Valea Terevinthului, acestea şi acestea, şi să rinduiesc la războiu dempotriva celor striini de fealiu.  Şi cei striini de fealiu stau pre 3 munte den coace, şi Israil stă pre munte den-colea, şi strunga întru nujlocul lor.  Şi ieşi 4 om tare den şireagul celor streini de fealiu, Goliath - numele lui, den Ghieth; înălţimea lui, de şase coţi şi o palmă.  Şi coif de aramă 5 pre capul lui şi cu za lînţuhoasă era îmbrăcat, şi trasul zalei lui era 5000 de sicii de aramă şi de fier.  Şi pulpe de aramă preste Ouienle 6 pidoarelor lui, şi pavîţă de aramă întru nujlocul umerilor lui.  Şi lemnul suleţei lui, ca 7 sulul pînzariului, şi fustele lui, de 600 de side de fier. Şi cela ce rădica armele lui mergea înaintea lui.  Şi stătu şi strigă în rînduială 8 lui Israil şi zise lor: „Pentru căce ieşit a vă rin-dui la războiu den preajma noastră? Nu-s eu strein de fealiu, şi voi, jidovii lui Saul? Aleageţ voao om şi să se pogoare cătră mine!  Şi de 9 va putea să dea războiu cătră mine şi mă va udde, vom fi voao întru robi; iară de eu voiu putea şi voiu udde pre el, veţ fi noao întru robi şi veţ sluji noao”.  Şi zise-cel striin de 10 fealiu: „Iată, eu am ocărit rînduială lui Israil astăz în ziua aceasta! Daţî-m mie om şi ne vom bate singuri amîndoi”.  Şi auzi Saul şi 11 tot Israilul cuvintele streinului de fealiu aceastea şi să întristară şi să spămîntară foarte.  Şi era David fiiu al unui om efrathean, acesta e den Vithleaemul Iudei, şi numele lui, lesei, şi la el, 8 fii. Şi omul, în zilele lui Saul, bătrîn venit întru oameni.  Şi 13 mearsără cei trei feciori ai lui lesei cei mai mari denapoia lui Saul la războiu; şi numele fiilor lui, celor ce au mers la războiu: Eliav, cel dentîiu născut al lui, şi al doilea, Aminadav, şi al treilea. Sama.  Şi David, cel mai 14 mic, şi cei trei mai mari au mers denapoia lui Saul.  Şi David să duse şi să întoarsă de la 15 Saul,  păscînd  oile  tătîne-său  în Vithleaem.  Şi veniia cel strein de fealiu mînecînd şi amurgind; şi să înslilpi înaintea lui Israil 40 de zile.  Şi zise lesei lui [208] David, fiiului său: „Ia dară fraţilor tăi ifi den făina aceasta şi zeace pîini aceastea şi aleargă la tabără şi dă fraţilor tăi; Şi ceale zeace cîşujeaţe a laptelui acestuia vei duce celui mai mare preste mie; şi pre fraţii tăi socoteaşte-i întru pace şi cit lo vor trebui vei şti, şi sîmbăta o vei face cu mine”. Iară Saul, acesta şi tot nărodul, în Valea Stăjarului, bătîndu-să cu cei streini de fealiu. Şi mînecă David dimineaţa şi lăsă oile la paznic şi luo şi să duse, în ce chip îi porunci lui lesei; şi veni la şanţu şi la putearea cea ce ieşiia la rînduiala şi chiuiră la războiu.  Şi sărfnduirălsraU şi cei striini de fealiu, rînduiala dempotriva rtnduialii. Şi lepădînd David unealtele lui dupre sine pre mîna strejariului, au alergat la şireag şi au venit şi au întrebat pre fraţii lui ceale de pace. Şi el grăind cu ei, iată, omul ameseul să suiia, Goliath Filistimleanul numele lui, den Ghieth, den şireagurile celor streini de fealiu, şi grăi după cuvintele aceastea şi auzi David. Şi tot omul lui Israil, deaca vedea ei pre om, şi fugiră de cătră faţa lui şi să s pa mi ntară foarte. Şi zise omul lui Israil: „De aţ văzut pre om, pre acesta ce să suie? Căce a ocări pre Israil s-au suit; şi va fi omul carele va ucide pre el, îl va îmbogăţi pre el împăratul cu bogăţie mare, şi pre fata lui va da-o lui, şi casa tătine-său o va face slobodă întru Israil”. Şi zise David cătră oamenii ceia ce sta împreună cu el, zicînd: „Ce să va face omului carele va ucide pre striinul de fealiu acela şi va rădica ocara de la Israil? Căci cine e cel strein de fealiu, cel neobrăzuit acesta, căce au  ocărit rînduiala lui Dumnezău celui viu?” Şi zisără lui nărodul după cuvîntul acesta, zicînd: „Aşa să va face omului carele va ucide pre el”. Şi auzi Eliav, fratele lui cel mai mare, cînd grăia el cătră oameni, şi să mînie cu mînie Eliav întru David şi zise: „Pentru căci aceasta te-ai pogorît? Şi asupra cui ai lăsat ceale mici oile acealea în pustiiu? Eu ştiu mîndria ta şi răutatea inemii tale, că pentru ca să vezi războiul te-ai pogorît”. Şi zise David: „Ce am făcut acum? Au nu cuvînt iaste?” Şi s-au întorsu de la el în preajma altuia şi zise după cuvîntul acesta; şi răspunsă lui norodul după cuvîntul cel dentîiu. Şi să auziră cuvintele carele au grăit David şi să spusără înaintea lui Saul^şi-l luară pre el şi-l adusără pre el înlăuntru cătră Saul. Şi zise David cătră Saul: „Să nu să mîhnească dară inima domnu-mieu; preste el robul tău va mearge şi va da războiu cu cel striin de fealiu acesta!” Şi zise Saul'cătră David: „Nu vei putea să mergi cătră cel
raţiei I
striin de fealiu acesta ca să te baţi cu el, căci copilaşu eşti tu, şi el, om războinic, den tine-reaţele hu”.  Şi zise David cătră Saul: „Păscînd era robul tău tarului său la turmă, şi cînd veniia leul şi ursul şi lua cîte o oaie den turmă,  Şi mergeam denapoia lui şi l-am 35 ucis pre el şi am scos den gura lui; şi de să rîdica asupră-mi, l-am apucat de gîtul lui şi l-am lovit şi l-am omorit pre el.  Şi pre leu şi 36 pre urs bătea robul tău; şi va fi cel striin de
fealiu, cel neobrezuit acesta, ca unul den-tr-acestea. Au nu voiu mearge şi voiu lovi pre el şi voiu lua astăzi ocara den Israil? Căci cine e acestu neobrezuit, carele au ocărit rînduiala Dumnezăului celui viu?”  Şl zise David: 37 ..Domnul. Care m-au scos pre mine den mîna leului şi den mîna ursului. Acesta mă va scoate pre mine den mîna celui striin de fealiu, neobrezuitului acestuia”. Şi zise Saul cătră David: „Pasă,şi va fi Domnul împreună cu tine”.  Şi îmbrăcă Saul pre David cu 38 îmbrăcămintea lui, şi coiful de aramă i l-au pus pre capul lui şi îndnsă pre David cu za.  Şi să încinsă David cu sabia lui desupra 39 îmbrăcămintei lui şi osteni îmblînd o dată şi de doao ori, căce nedeprins era. Şi zise David cătră Saul: „Nu voiu putea să mergu cu aceastea, căce nu m-am deprins”.  Şi le luară pre 40 eale de pre el. Şi luo toiagul lui în mîna lui şi-ş aleasă lui 5 pietri neatede den pîrîu, şi au pus pre eale întru taşca cea păstorească, ceaea ce era lui de adunare,  Şi praştia lui, în mîna 41 lui, şi să apropie cătră omul cel striin de fealiu.  Şi mearse cel striin de fealiu, mergînd 42 şi apropiindu-să de David, şi omul cela ce rîdica pavăza, înaintea lui. Şi căută Goliath, cel striin de fealiu, şi văzu pre David şi batjocori pre el, căce el era copilaşu şi el era roşiatec, cu frîmseaţele ochilor.  Şi dzise cel 43 striin de fealiu cătră David: „Ca un dine eu sînt, de vii tu asupra mea cu toiag şi cu pietri?” Şi zise David: „Ba, ce şi mai rău decît dine!” Şi blestemă cel striin de fealiu pre David întru dumnezăii lui. Şi zise cel striin de fealiu cătră David:  „Vino cătră mine şi voiu 44 da trupul tău pasărilor ceriului şi jigăniilor pămîntului”.  Şi zise David cătră cel strein 45 de fealiu: „Tu vii cătră mine cu sabia, şi cu suliţa, şi cu pavăza, şi eu voiu mearge cătră tine întru numele Domnului Dumnezeului Savaoth, Dumnezeului rînduialii lui Israil, carea ai ocărit astăz .  Şi te va închide Domnul astăzi în mîna mea şi te voiu udde şi voiu lua capul tău de la tine şi voiu da dolanele tale şi dolanele taberii celor streini de fealiu, întru aceasta zi, pasărilor ceriului şi fiarălor pămîntu-lui. Şi va cunoaşte tot pămintul căci iaste Domnul [209] Dumnezeu întru Israil. Şi va cunoaşte toata adunarea aceasta că nu cu sabie şi cu suliţă mmtuiaşte Domnul, căci al lui Dumnezeu e războiul! Şi va da Domnul pre voi în mii ni le noastre”. Şi să sculă cel strein de fealiu şi mearse şi să apropie întru mtimpina-rea lui David; şi sîrgui David şi alergă la şireag întru timpinarea celui strein de fealiu. Şi întinse David mîna lui în taşcă şi luo de acolo o piatră şi praştie; şi lovi pre cel strein de fealiu preste fruntea lui şi trecu piatră pren coif în fruntea lui şi căzu preste faţa lui pre pămînt. Şi întări David pre strein de fealiu cu praştia şi cu piatra şi lovi pre cel strein de fealiu şi-l omorî pre el. Şi sabie nu era în mîna lui David. Şi alergă David şi stătu asupra lui şi luo sabia lui şi o zmulse pre ea den teaca ei şi omorî pre el şi luo cu ea capul lui; şi văzură cei streini de fealiu că au murit cel tare al lor şl au fugit. Şi să sculară oamenii lui Israil şi ai Iudei şi chiuiră şi goniră denapoia lor pînă la Intrarea Gheethiei şi pînă la poarta Ascalonului; şi au căzut răniţi ai celor streini de fealiu în calea porţilor şi pînă la Ghieth, şi pînă la Acaron. Şi se întoarseră oamenii lui Israil, abătfndu-se denapoia celor streini de fealiu, şi călca taberile lor. Şi luo David capul celui strein de fealiu şi-l aduse pre el în Ierusalim, şi unealtele lui le-au pus la sălaşul lui. Şi deaca văzu Saul pre David ieşind întru timpinarea celui strein de feal, zise cătră Avenir, voivodul puterii: „Al cui fiiu e tinerelul acesta, Avenir?” Şi zise Avenir: „Viu e sufletul tău, împărate, de ştiu”. Şi zise împăratul: „întreabă tu al cui fecior iaste tinerelul acesta”. Şi după ce să întoarse David de la uciderea celui strein de fealiu, îl luo pre el Avenir şi-l aduse pre el înaintea lui Saul; şi capul celui strein de fealiu, în mîna lui. Şi zise cătră el Saul: „Al cui fiiu eşti, copilaşule?” Şi zise David: „Fiiul robului tău, lui Ieseiu
Vithleemiteanul”.

CAP XVIII

      Şi fu după ce săvîrşi grăind cătră Saul,  su^etul  !ui  Ionathan  să legă tg^^fl împreună cu sufletul lui David şi-l mbi pre el Ionathan ca şi sufletul lui.  Şi-l luo pre el Saul ir. ziua
aceaea şi nu-l deade pre el ca să să întoarcă la casa tătîne-său. Şi puseră Ionathan şi David făgăduinţe, pentru că-îl iubiia pre el ca  şi sufletul lui. Şi să dezbrăcă Ionathan de haina cea deasupra lui, ce era preste el, şi o deade pre ea lui David; şi îmbrăcămintea şi pînă în sabia lui, şi pînă în arcul lui, şi pînă în  brîul lui. Şi mergea David întru toate cîte-4 trimitea pre el Saul, conoscînd; şi l-fcu pus pre  el  Saul  preste  oamenii războiului
şi plăcu întru ochii a tot norodul, încă şi în ochii robilor lui Saul.  Şi să făcu mergînd el, 6 deaca să întorcea David, dupre ce lovi pre cel strein de fealiu, şi ieşiră ceai ea ce juca întru timpinarea lui David, dentru toate cetăţile lui Israil, rintînd şi jucînd, întru timpinarea lui Saul împăratul, cu timpene şi cu veselii şi cu ţîmbalc.  Şi începea muierile cealea ce juca 7 şi zicea: „Au lovit Saul cu miile lui, şi David cu zecile de mii ale lui”.  Şi să urgisi Saul şi rău 8 să arătă cuvîntul foarte întru ochii lui Saul pentru cuvîntul acesta şi zise: „Lui David au dat zecile de mii, şi mie au dat miile, şi ce, lui, fără cît împărăţia!”  Şi era Saul bănuind pre 9 David den ziua aceaea şi înainte.  Şi să făcu 10 de a doua zi,şi căzu duh al lui Dumnezău, rău, preste Saul şi au prorocit în mijlocul casei lui. Şi David dnta în mîna lui, ca în toate zilele, şi suliţa, în mîna lui Saul.  Şi rădică Saul suliţa 11 şi zise: „Lovi-voiu în David şi în pareate”. Şi să feri David de cătră faţa lui de 2 ori.  Şi să 12 spăre Saul de cătră faţa lui David, cad era Domnul cu el, şi de la Saul S-au depărtat.  Şi-l depărta pre el Saul de cătră el şi-l 13 puse pre el luiş preste mie şi ieşiia şi întră înaintea norodului.  Şi-i era David întru 14 toate căile lui pricepîndu-să, şi Domnul era cu eL  Şi văzu Saul cum d să priceape foarte, şi 15 să feriia de cătră faţa lui.  Şi tot Israilul şi 16 Iuda iubiia pre David, căci el întră şi ieşiia înaintea feaţii norodului.  Şi zise Saul cătră 17 David: „lata fata mea cea mai mare, Merov, pre ea voiu da ţie muiare; însă te fă mie întru fiiu al puterii şi bate războaiele Domnului”. Şi Saul zise: „Să nu fie mîna mea preste el, şi va fi preste el mîna celor streini de fealiu”.  Şl 18 zise David cătră Saul: „Cine sînt eu? Şi carea iaste viaţa rudeniei părintelui mieu, în Israil, ca să fiu ginere împăratului?”  Şi să făcu în 19 vreamea ce era să să dea Merov, fata lui Saul, lui David, şi ea se deade lui Israil Molathitea-nului fămeaie.  Şi îndrăgi Melhol, fata lui 20 Saul, pre David;şi să spuse lui Saul şi să îndi-reptă cuvîntul întru ochii lui.  Şi zise Saul: 21 „Da-voiu pre ea lui şi va fi lui întru piadecă”. Şi era asupra lui Saul mîna celor streini de fealiu. Şi zise Saul cătră David: „Cu puterile îm vei fi ginere astăzi”.  Şi porund Saul slugilor lui, zicînd: „Grăiţi voi pre ascuns lui David, zicînd: 'Iată, va întru tine împăratul şi toate slugile lui te iubesc pre tine, şî tu fii ginere împăratului'“.  Şi grăiră slugile lui 23 Saul în urechile lui David după cuvintele aceastea. Şi zise David: „De iaste iuşor întru ochii voştri a fi ginere împăratului? Şi eu,  om smerit,  şi nu slăvit!”  Şl 24 spuseră slugile lui Saul după cuvintele [210] aceastea carele au grăit David Şi zise Saul: „Aceastea să grăiţi lui David: *Nu va împăratul în dare, fără numai într-o sută de margini acoperite ale celor streini de fealiu să izbîn-deşti la vrăjmaşii împăratului'“. Şi Saul au socotit să bage pre David în mînile celor streini de fealiu. Şi spuseră slugile lui Saul lui David după cuvintele aceastea, şi să îndirepta cuvîntul întru ochii lui David ca să să facă ginere împăratului- Şi nu se pliniră zilele şi să sculă David şi mearse el şi oamenii lui şi uciseră întru cei streini de fealiu 100 de oameni şi au adus marginele ceale acoperite ale lor şi le-au plinit pre eale împăratului şi să făcu ginere împăratului^şi-i deade lui Saul pre Melhol, fata lui, fămeaie lui. Şi văzu Saul şi ştiu că e Domnul cu David şi tot Israilul iubeaşte pre el. Şi au adaos a să păzi de cătră David încă. şi să făcu Saul pizmuind lui David toate zilele. Şi ieşiră boiarii celor streini de fealiu şi să făcu den destulul ieşirii lor, şi înţelept era David decît toate slugile lui
Saul şi să cinsti numele lui foarte.

CAP XIX

Şi grăi Saul cătră lonathan. fiiul Iui, şi cătră toate slugile lui ca să omoară pre David. Şi lonathan, fiiul lui Saul, iubiia pre David foarte. Şi spuse lonathan lui David, zicînd: „Saul. tată-mieu, cearcă să te omoară. Păzeaşte-te dară mîine dimineaţă şi te ascunde şi şăzi  ascuns. Şi eu voiu ieşi şi voiu sta rugîndu-mă tătîne-mieu la cîmpu unde vei fi acolo; şi eu voiu grăi pentru tine cătră tată-mieu şi voiu  vedea ce va fi, şi-ţi voiu porunci ţie”* Şi grăi lonathan bine pentru David cătră Saul, tată-său, şi zise cătră el: „Să nu să păcătuiască împăratul la robul tău. David, căce nu au greşit la tine, $i faptele lui bune-s ţie foarte. Şi puse sufletul lui în mîna lui şi ucisă pre cel striin de fealiu şi au făcut Domnul mîntuire mare şi tot Israil au văzut şi s-au bucurat. Şi pentru cîce păcătuieşti la sînge nevinovat, să  omori pre David în dar?” Şi auzi Saul glasul lui lonathan şi să jură Saul, zicînd: „Viu e  Domnul,de va murit* Şi chemă lonathan pre David şi-i spuse lui toate cuvintele aceastea; şi aduse lonathan pre David cătră Saul; şi  era înaintea lui ca ieri şi ca alaltăieri. Şi să adaose războiul a să face cătră Saul. şi să întări David şi bătu pre cei striini de fealiu şi-i lovi pre ei rană mare foarte şi fugiră de cătră  faţa lui. Şi să făcu duhul Domnului rău preste Saul, şi el - în casa lui dormind, şi suliţa, în mîna lui; şi David cînta cu mînile
lui.  Şi cerca Saul să lovească suliţa în 10 David, şi să depărta David de la faţa lui Sault şi lovi suliţa în păreate, şi David să depărta şi scăpă în noaptea aceaea.  Şi trimisă Saul la 11 casa lui David poslanici, ca să-l păzască pre el şi să-l omoară pre el dimineaţa. Şi spuse lui David Melhol, muiarea lui, zicînd: „De nu vei tu scăpa sufletul tău în noaptea aceasta, mîine te vei omori”.  Şi pogori Melhol pre David 12 pre fereastră şi să duse şi  fugi şi să mîntui.  Şi luo Melhol ceale deşarte de 13 îngropare şi puse în pat, şi flocul părului caprelor au pus la cîpîtiiul lui, şi le-au acoperit pre eale cu o haină.  Şi trimise Saul slugi 14 ca să ia pre David.şi zise că nu e îndemînă lui.  Şi trimise la David, zicînd: „Aduceţi-; 15 pre el pre pat cătră mingea să-l omoru”.  Şi 10 mearsără cei trimis şi iată, ceale deşarte de îngropare preste pat şi flocul părului caprelor la cîpîtiiul lui.  Şi zise Saul Melholii: 17 „Pentru cîce aşa m-ai smintit şi ai slobozit pre vrăjmaşul mieu şi au scăpat?” Şi zise Melhol lui Saul: „El mi-au zis; 'Slobozi-mă, iară de nu, te voiu omorî'“.  Şi David au fugit şi 18 au scăpat; şi mearsă cătră Samuil la Armathem şi spuse lui toate cîte au făcut lui Saul. Şi mearse Samuil şi David şi au şezut la Navath, la Rama.  Şi să spuse Iui Saul, zicînd: „Iată 19 David, la Navath, la Rama”.  Şi trimise Saul 20 poslanici ca să ia pre David şi, mergînd, văzură adunarea prorocilor celora ce proro-ciia, şi Samuil sta isprăvnicind preste ei; şi să făcu preste poslanicii lui Saul Duhul lui Dumnezău şi prorociră şi ei.Şi să spuse lui Saul şi au trimis alţi poslanici, şi au prorocit şi acestea.  Şi adaose Saul a trimite poslanici a 21 treia,şi prorociră şi acestea.  Şi să mînie cu 22 urgie Saul şi mearse şi el la Armathem şi veni pînă la fîntîna ariei cea de la Sifi şi întrebă şi zise: „Unde e Samuil şi David?” Şi ziseră: „Iată, în Navath, la Rama”. Şi mearse de acolo, de la Navath, la Rama.  Şi să făcu 23 preste cl Duhul lui Dumnezău şi mergea mergînd şi prorocind, pînă au venit el în Navath, la Rama.  Şi ş-au dezbrăcat hainele lui şi au 24 prorocit înaintea lor şi au cîzut gol toată ziua aceaea şi toată noaptea. Pentru aceaea zice: „Au şi Saul, în proroci?”

C A P X X

Şi fugi David den Navath în Rama şi I veni înaintea lui lonathan şi zise: „Ce lam făcut? Şi ce iaste strimbătatea Imea şi ce am greşit înaintea tătîne-Lău, că cearcă sufletul mieu?” Şi zise lui lonathan: „Nice într-un chip tu nu vei muri. Iată, nu va face tată-mieu cuvînt mare au mic şi nu va descoperi ureachea mea; şi ce e ca să ascunză tată-mieu de cătră mine [211] cuvîntul acesta? Nu iaste aceasta”. Şi răspunse David hii Ionathan şi zise: „Ştiind au văzut tată-tău că am aflat har înaintea ta şi au zis: 'Să nu ştie aceasta Ionathan, cîndai nu va vrea!' Ce viu e Domnul şi viu e sufletul tău, că în ce chip am zis împlutu-s-au întru mijlocul mieu şl întru mijlocul tătîne-tău, pînă la moarte”.  Şi zise Ionathan cătră David: „Ce  pohte aste sufletul tău şi ce-ţ voiu face?” Şi zise David cătră Ionathan: „Iată dară, mîine e lună noao, şi eu şezfnd nu voiu sădea cu împăratul a mînca; şi mă vei slobozi şi mă voiu  ascunde în dmp, pînă înde sară. Şi de socotind mă va socoti tată-tău, şi vei grăi: 'Cerşind s-au cerşut de la mine David, să alearge pînă la Vithleaem, cetatea lui, că e  jîrtvă zilelor acolo, la tot fealiul'. Şi de va zice: *Bine\ pace robului tău, iară de va răspunde nesilnic, să ştii că s-au săvîrşit răul de  la el. Şi vei face milă cu robul tău, căci am băgat făgăduinţa Domnului pre robul tău împreună cu tine; şi de iaste întru robul tău strîmbătate, omoară-mă tu, şi pînă la tată-tău  pentru căci aşa mă dud?” Şi zise Ionathan: „Nice într-un chip ţie, căci, de voiu şti că s-au săvîrşit răul de la tată-mieu, ca sa vie preste tine şi întru cetăţile tale, nu voiu spune ţie?” Şi zise David cătră Ionathan: „One-m va spune mie de va răspunde tată-tău năsilnic?” Şi zise Ionathan cătră David: „Pasă şi aşteaptă în ţarenă”. Şi mergea amîndoi la ţarină şi zise Ionathan cătră David: „Domnul Dumnezeul lui Israil ştie că voiu cerceta pre tată-mieu, cum va fi vreamea în trei tu; şi iată, bine va fi pentru David, şi nu voiu tremite cătră tine la ţarină. Aceastea să facă Dumnezeu lui Ionathan şi aceastea să adaogă, că voiu aduce răutăţile spre tine, şi voiu descoperi ureachea ta, şi te voiu trimite, şi vei mearge în pace; şi va fi Domnul împreună cu tine, în ce chip era împreună cu tatămieu.  Şi de voi trăi eu încă, şi vei face milă cu mine. Şi de voi muri cu moarte, să nu rădid mila ta de la casa mea pînă în veac; şi de nu cînd va rădica Domnul pre vrăjmaşii lui David, pre fieştecarele, de cătră faţa pămîntului, să să afle numele lui Ionathan la casa lui David şi să ce ar ce Domnul pre vrăjmaşii lui David”. Şi au adaos încă Ionathan a să jura lui David, pentru căce îl iubiia pre el, căce iubi sufletul celui ce-l iubiia pre eL Şi zise Iui Ionathan: „Mîine, lună noao; şi te vei socoti, căce să va socoti şedearea ta;şi vei întrei şi te vei socoti. Şi vei veni la locul tău, unde te-ai ascuns la ziua cea de lucru, şi vei şedea lîngă Piatra Căii. Şi eu voiu întrei săgeţile, repezind, slobozindu-le la proaşcă. Şi iată, voiu trimite copilaşul, zicînd:' Pasă. afiă-mi săgeata!'  De voiu zice copilaşului: Dencoace e săgeata de la tine şi dencoace o ia pre ea!*, vino, că pace e ţie si nu iaste ţie hicleşug, viu Domnul! Iară de voiu zice aşa tinerelului: Dencolo e săgeata de la tine!'  şi mai nainte să mergi  căce te-au trimis Domnul.  Şi cuvîntul carele am grăit eu şi tu  22 iată  Domnul, martur Intru mijlocul mieu şi întru mijlocul tău  pînă In veac44.  Şi să 23 ascunse David in ţarenă, şi veni luna şi veni împăratul la masă să mănînce.  Şi au şăzut 24 împăratul pre jîţul lui  ca şi odată şi altădată  pre jeţiu lingă parcate. Şi apucă mai nainte pre Ionathan şi şăzu Avenir de laturea lui Saul şi să socoti locul lui David.  Şi nu grăi 25 Saul nemica în ziua aceaea, căci au zis: „E tîmplare  să arată a nu fi curat cări nu s-au curăţit44.  Şi să făcu într-a doao zi a lunii, în 26 ziua a doao, şi să socoti locul lui David şi zise Saul cătră Ionathan  feciorul său: „Ce că n-au venit feciorul lui lesei şi ieri şi astăzi la masă?”  Şi răspunse Ionathan lui Saul şi 27 zise lui: „S-au cerşut de la mine David, pînă la Vithleaem, cetatea lui, să meargă. Şi au zis: Trimite-mă dară, căci jărtvă e neamului mieu 28 în cetate, şi au poruncit cătră mine fraţii miei; şi acum, de am aflat har Intru ochii tăi, să mă duc dară şi să văzu pre fraţii miei1. Pentru aceaea n-au venit la masa împăratului”.  Şi 29 să mînie cu urgie Saul pre Ionathan foarte şi zise lui: „Fecior de featele ceale ce mergu de bunăvoie, au nu ştiu că părtaş eşti tu cu fiiul lui lesei Intru ruşinea ta şi întru ruşinea descoperirii  maicii  tale?  Căci toate zilele 30 carele fiiul lui Ieseiu trăiaşte pre pămînt, nu se va găti împărăţia ta. Acum dart.trimiţînd, prinde pre voinicelu, căci fiiul morţii iaste acesta”.  Şi răspunse Ionathan lui Saul  31 tătîne-său, şi zise:   Pentru căci moare? Ce au făcut?”  Şi rădică Saul suliţa pre Ionathan 32 ca să-l omoare pre el şi ştiu Ionathan că s-au plinit răul acesta de la tatăl lui  să omoare pre David.  Şi sări Ionathan de la masă cu urgie 33 de mînie şi n-au mîncat într-a doao a lunii pîine  căci s-au întristat pentru David, căci au săvîrşit preste el tatul lui.  Şi să făcu dimineaţă şi ieşi Ionathan la ţarenă la mărturie, în ce chip au făgăduit lui David; şi copilaş mic, împreună  cu  el.  Şi  zise  copilaşului: 35 „Aleargă, afla-mi săgeţile cu carele eu răpe-zescu”. Şi copilaşul au alergat, şi el au rîpezit cu săgeata şi au adus pre ea*  Şi mearse 36 copilaşul pînă la locul săgeţii unde repeziia Ionathan şi strigă Ionathan denapoia copilaşului lui şi zise: „încolo e săgeata, de la tine şi înainte”.  Şi strigă Ionathan denapoia copilaşului lui, zicînd: „Sirguindu grăbeaşte şi să nu stai!” Şi au cules copilaşul lui Ionathan săgeţile şi le-au adus pre eale cătră stăpînul [212] lui.  Şi copilaşul n-au ştiut nemica, fără lonathan şi David au ştiut cuvîntul. Şi lonathan au dat unealtele lui preste copilul lui şi zise copilaşului său: „Pasă, întră în cetate!” Şi deaca să duse copilaşul, şi David s-au sculat de la Piatra Căii şi căzu preste faţa lui şi să închină Iul de 3 ori şi sărută unul pre alalt şi au plîns fieştecarele întru aproapele său, pînă la sîvîrşire mare David covîrşL Şi zise Ioanathan lui David: „Pasă în pace, şi în ce chip am jurat noi amîndoi întru numele Domnului, zicînd: Domnul va fi martur întru mijlocul mieu şi al tău, şi întru mijlocul semenţiei meale şi întru mijlocul semenţiei tale, pînă în veac!*”  Şi să sculă David şi să duse, şi
Ioanathan întră în cetate.

CAP XXI

Şi veni David Ia Nomva, cătră Avimeleh preotul, şi să minună Avimeleh cu tempinarea Iui şi zise lui: „Ce că tu singur, şi nime cu tine?” Şi zise 1 David preotului Avimeleh: „Împăratul mi-au poruncit mie cuvînt astăzi şi zise mie: 'Nimeni să nu ştie cuvîntul pentru care eu te trimit pre tine şi pentru carele eu ţ-am poruncit ţie'. Şi slugilor m-am mărturisit, în  locul ce să cheamă Emonim. Şi acum, de sînt supt mîna ta 5 pîini,dă în mîna mea ce se  va afla”. Şi răspunse preotul lui David şi zise: „Nu sînt supt mîna mea pîini necurate, fără de numai sfinte pîini sînt; de vor fi păzite  slugile însă de muieri, şi vor mînca”. Şi răspunse David preotului şi zise lui: „Ce şi de muiare ne-am ferit ieri şi alaltăieri, cînd am ieşit în cale s-au făcut toate slugile curăţite; şi această cale e spurcată, pentru căci se va  sfinţi astăzi, pentru unealtele meale”. Şi au dat lui Avimeleh preotul pîinile punerii-înainte, căci acolo nu era pîine, fără numai pîinile feaţii ceale luate dentru faţa Domnului, ca să puie pîine caldă întru care zi le-au luat  pre eale. Şi acolo era unul den slugile lui Saul, în ziua aceaea ţiindu-se neesaran înaintea Domnului; şi numele lui, Doic Şirul, păscînd muşcoii lui Saul. Şi zise David cătră Avimeleh: „De iaste aici. supt mîna a ta. suliţă au sabie? Vezi că sabia a mea şi unealtele meale nu mi-am luat în mîna mea, căci era  cuvîntul împăratului degrabă”. Şi zise preotul: „Ia sabia lui Goliath, celui de fealiu strein, pre carele ai ucis în Valea 11a; şi ea, învîlită cu o haină denapoia cei preste umăr; de vei lua, pre aceasta ţie ia-o, căci nu iaste alta afară dentru aceasta aici”. Şi zise David: „Iată, nu iaste ca aceasta, dă-mi-o pre ea!” Şi o deade pre ea lui. Şi să sculă David,şi fugi în ziua aceaea de cătră faţa lui Saul şi veni David cătră Anhus, împăratul Ghethei.
Şi ziseră slugile lui Anhus cătră el: „Nu iaste 11 acesta David, împăratul pămîntului? Au nu acestuia începea ceale ce juca, zicînd: 'Au ucis Saul cu miile lui, şi David, cu zecile de mii ale lui!'?”  Şi puse David cuvîntul acesta în 12 inima lui şi să spăre foarte de cătră faţa lui Anhus, împăratul Ghethii.  Şi ş-au schimbat faţa lui înaintea lui şi să făcu întru aceaea zi şi să nebuniia la uşăle cetăţii şi să spijiniia întru mînile lui şi cădea pre uşăle cetăţii, şi balele lui cura preste barba a lui.  Şi zise 14 Anhus cătră slugile lui: „Iată, aţi văzut, om dezmeatec; căci l-aţi adus pre el la mine? Au doară mă lipsesc eu de dezmeated? Căci 15 l-aţ adus pre el să să dezmetecească cătră mine? De e acesta, nu va întră în casa mea”.

CAP XXII

      Şi să duse de acolo David şi scăpă şi veni la peştera Oddolam. Şi auziră fraţii lui şi toată casa tătîne-său şi să pogorîră acolo cătră el. Şi să adunară cătră el tot cel ce era în nevoie, şl tot datornicul, şi tot supăratul la suflet, şi era preste ei povăţuitoriu; şi era împreună cu el ca vro 400 de oameni. Şi să duse David de acolo la Masifa lui Moav şi zise cătră împăratul Moav: „Să fie dară tatul mieu şi maica mea lîngă tine, pînă voiu şti ce va face mie Dumnezău”. Şi rugă faţa împăratului Moav şi lăcuia împreună cu el toate zilele, fiind David întru îngrădire. Şi zise Gad prorocul cătră David: „Nu sădea întru îngrădire, pasă şi vei veni la pămîntul Iudei”. Şi mearse David şi veni şi şăzu în cetatea Sirih. Şi auzi Saul că să ştiu David şi oamenii ce era cu el. Şi Saul sădea in deal suptu arătura cea de la Rama; şi suliţa, în mîna lui, şi toate slugile lui dvoriia lui. Şi zise Saul cătră slugile lui, ceia ce dvoriia lui: „Ascultaţi dară, fiii lui Veniamin, de adevărat la toţi la voi va da fiiul lui Ieseiu ţarene şi vii,şi pre toţi, pre voi, va pune mai mari preste sute şi preste mii? Căce sînteţi toţi într-un loc asupra mea? Şi nu iaste cela ce descopere ureachea mea pentru că au pus făgăduinţă fiiul mieu împreună cu fiiul lui Ieseiu, şi nu iaste dorind pentru mine dentru voi şi descoperind ureachea mea căce au ridicat fiiul mieu pre robul-miu asupra mea, întru vrăjmaş, ca şi ziua aceasta”. Şi răspunse Doic Şirul, ispravnicul preste muşcoii lui Saul, şi zise: „Văzut-am pre fiiul lui Ieseiu venit la Nomva cătră Ahimeleh, feciorul lui Ahitov preotul. Şi-i întreba lui pren 10 Dumnezău şi de mîncat au dat lui şi sabia lui Goliath, celui striin de fealiu, au dat lui”. Şi au trimis împăratul să cheame pre Ahimeleh, [213] feciorul lui Ahitov preotul, si pre toţi fiii tătini-său, preoţii ceri den Nova; şi veniră toţi cătră împăratul. Şi zise Saul: „Ascultă dară, fiiul lui Ahitov!” Şi zise: „Iată eu, grăiaşte, doamne!” Şi zise lui Saul: „Pentru căce te-ai tocmit asupra mea, tu şi fiiul lui Ieseiu, ca să-i dai tu lui pîine şi sabie, şi să-i întrebi lui pren Dumnezău, să-l pui preste mine întru vrăjmaş, ca în ziua aceasta?” Şi răspunse Ahimeleh împăratului şi zise: „Şi cine e, întru toate slugile tale, ca David, credincios, şi ginere împăratului, şi mai mare a toată porunca ta, şi slăvit întru casa ta? Au astăzi am început a-i întreba lui pren Dumnezău? Nice într-un chip! Să nu dea împăratul asupra robului său cuvînt, şi preste toată casa tătîni-mieu, cîce n-au ştiut robul tău întru toate aceastea, cuvînt mic au mare”. Şi zise împăratul Saul: „Cu moarte vei muri, Ahimeleh, tu şi toată casa tătîni-tău!” Şi zise împăratul celor ce aleargă alăturea celora ce stau asupra lui: „Aduceţi şi omorîţi pre preoţii Domnului, căce mîna lor e cu David şi căce au ştiut că fuge el şi n-au descoperit ureachea mea”. Şi n-au vrut slugile împăratului să ridice mînile lor să timpine la preoţii Domnului. Şi zise împăratul lui Doic: „întoarce-te tu şi timpină la preoţi”. Şi să întoarse Doicu Şirul şi omori pre preoţii Domnului în ziua aceaea, 305 de oameni, toţi ridicînd efud. Şi pre Nomvan, cetatea a preoţilor, o au lovit cu gură de sabie, den bărbat pînă în muiare, den prun cu pînă în sugîtoriu, şi viţelu şi măgariu şi oaie. Şi scăpă un fecior a lui Ahimeleh, fiiul lui Ahitov, şi numele lui, Aviathar. Şi fugi denapoia lui David. Şi spuse Aviathar lui David că au omorit Saul pre toţi preoţii Domnului.  Şi zise David lui Aviathar: „Ştiut-am în ziua aceaea, căci acolo era Doic Şirul, că spuind va spune lui Saul. Eu sînt vinovatul sufletelor casei tătîne-tău. Şăzi cu mine, nu te teame, căci unde voiu cerca sufletului mieu loc, voiu cerca şi sufletului tău, căci te-ai ferit tu lîngă mine”.

CAP XXIII

Şi spuse lui David, zicînd: „Iată, cei s^rem' ^e fca!iu bat la Cheila şi ei jefuiescu şi calcă ariile”. Şi întrebă Cap Jfl David pren Domnul, zicînd: „Au faaafli mearge-voiu şi voiu lovi pre streinii de fealiu acestea?” Şi zise Domnul cătră David: „Pasă şi vei lovi întru cei streini de fealiu  acestea şi vd mîntui pre Cheila”. Şi ziseră oamenii lui David cătră el: „Iată, noi, aici, în ludea, ne teamem; şi cum va fi de vom mearge la Cheila, în pîntecele celor streini de fealiu vom întră  înlăuntru?” Şi adaose David încă a întreba pren Domnul şi răspunse lui Domnul şi-i zise ha:
..Scoală-te şi te pogoară la Cheila, căci Eu dau pre cei streini de fealiu în mîinile tale”.  Şi 5 mearse David şi cu oamenii ce era împreună cu el la Cheila şi deade războiu celor streini de fealiu şi fugiră de cătră faţa lui; şi le luo dobitocul lor şi lovi întru ei rană mare şi mîntui David pre ceia ce lăcuia în Cheila.  Şi fu 6 cînd rugiia Aviathar, fiiul lui Ahimeleh, cătră David, şi el cu David la Cheila s-au pogorît avînd efud în mîna ha.  Şi să spuse lui Saul 7 că au venit David la Cheila şi zise Saul că: „L-au vîndut Domnul pre el întru mîinile meale, căci s-au închis întrind în cetatea porţilor şi a zăvoarălor”.  Şi porund Saul la tot 8 nărodul să să pogoară întru războiu la Cheila, să prinză pre David şi pre oamenii lui.  Şi 9 conoscu David cum nu va tăcea Saul răutatea pentru el şi zise David cătră Aviathar preotul: ..Adu efudul Domnului!”  Şi zise David: 10 „Doamne, Dumnezeul lui Israil, auzind au auzit robul Tău că cearcă Saul să vie la Cheila să strice cetatea pentru mine.  închide-seva? Şi acum, de se va pogori Saul, în ce chip au auzit robul Tău? Doamne, Dumnezăul lui Israil, spune robului Tău!” Şi zise Domnul: „Se va închide!”  Şi zise David: „Au da-vor 12 cei den Cheila pre mine şi pre oamenii miei în mîinile lui Saul?” Şi zise Domnul: „Da-vor!”  Şi să sculă David şi oamenii 13 carii era cu el, ca vro 400 de oameni, şi ieşiră den Cheila şi mergea oriunde mergea. Şl lui Saul să spuse cum au scăpat David den Cheila şi au părăsit să mai iasă încă.  Şi şezu David 14 în Maserem, în pustiiu, la strîmtori, şi şezu în munte la pustiiul Zif, la muntele năsipos. în pămînt nasipos; şi cerca pre el Saul toate zilele, şi nu-l deade pre el Domnul în mîinile lui.  Şi văzu David că iase Saul a cerca pre 15 el, şi David era în muntele cel us căci os, întru cea noao Zifu.  Şl să sculă lonathan, fedoml lui Saul, şi mearse cătră David la cea noao. Şi întări mîinile lui întru Domnul.  Şi zise 17 cătră el: „Nu te teame, căci nu te va afla pre tine mîna lui Saul, tătîne-mieu, şi tu vei împăraţi preste Israil, şi eu voiu fi ţie al doilea; şi Saul, tată-mieu, ştie aşa”.  Şi puseră amîndoi făgăduinţă înaintea Domnului, şi şedea David întru cea noao, şi lonathan să duse la casa Iui.  Şi să suiră zifeiii den uscăciune 19 cătră Saul la deal, zicînd: „Nu. iată, David s-au ascuns la noi în Messara, în ceale strimte, fn cea noao, în dealul lui Shilaat den direapta lui Iesimon?  Şi acum toate pentru sufletul 20 împăratului la pogorire să să pogoară cătră noi, închis sînt în minele împăratului”.  Şi 21 zise lor Saul: „Blagosloviţi voi, Domnului, căci aţi durut pentru mine.  Păsaţi dară şi gătiţi încă şi ştiţi şi vedeţi locul unde va fi pidorul lui degrabă, acolo unde aţi zis, pentru ca nu meşterşu-guind acesta va meşterşugui .  Şi vedeţi [214] şi ştiţi dentru toate locurile unde el să ascunde acolo şi vă întoarceţi cătră mine la gata; şi voiu mearge cu voi şi va fi de va fi pre pămînt, şi-l voiu cerca pre el întru toate miile Iudei”. Şisăscularăzifeiidelanăsipoasaşi mearseră înaintea lui Saul. Şi David şi oamenii lui, în pustiiu! Maonului, de spre sară, den direapta Iesemonului. Şi mearse Saul şi oamenii lui a cerca pre David. Şi să spuseră lui David şi să pogorî la piatra ceaea ce iaste în pustiiul Maon. Şi auzi Saul şi goni denapoia lui David, la pustiiul Maon. Şi mergu Saul şt oamenii lui de o parte a muntelui, dencoace, şi era David şi oamenii lui de o parte den munte, dencolea. Şi era David ferindu-se a mearge de cătră faţa lui Saul; şi Saul şi oamenii lui s-au tăbărît asupra lui David şi preste oamenii lui, să-iprinză pre ei. Şi cătră Saul veni vestitoriu, zicînd: „Sîrguiaşte şi vino, căci  streini  de  fealiu  au  călcat preste pămînt”. Şi să înturnă Saul ca Să nu gonească denapoia lui David şi mearse întru întîmpinarea celor streini de fealiu. Pentru aceaea să numi locul acela „Piatra aceaea ce
s-au împărţit*'.

CAP XXIV

Şi să sculă David de acolo şi şăzu întru strîmturile lui Gacfi. Şi să făcu deaca să întoarse Saul de denapoia celor streini de fealiu, şi i să spuse lui, I zicînd că: „Iată, David, în pustiiu, în  Gadi”. Şi luo cu sine 3000 de oameni aleşi den tot Israilul şi mearse a cerca pre David şi  pre oamenii lui despre faţa Sadeemuluî. Şi veni la cărdurile turmelor, cealea ce era lîngă cale; şi era acolo peşteră, şi Saul întră ca să să gătească, şi David şi oamenii lui mai înlîuntru  sădea întru peşteră. Şi ziseră oamenii lui David cătră el: „Iată ziua aceasta, carele au zis Domnul cătră tine ca să dea pre vrăjmaşul tău în mînile tale şi vei face lui cum va fi bine întru ochii tăi**. Şi să sculă David şi luo poala  îmbrăcăminţii lui Saul pre ascuns. Şi să făcu după aceasta, şi lovi inema lui David pre  el, căci au luat poala veşmîntului lui. Şi zise David cătră oamenii lui: „Nice într-un chip mie de la Domnul, de voiu face cuvîntul acesta domnului mieu, celui uns al Domnului, să aduc mîna a mea preste el, căci unsul Domnului  iaste acesta”. Şi potoli David pre oamenii lui cu cuvinte şi nu le-au dat lor să să scoale să omoară pre Saul. Şi să scula Saul  şi să pogorî la calea lui den peşteră. Şi să sculă David denapoia lui den peşteră şi strigă David denapoia lui Saul, zicînd: „Doamne împărate!” Şi căută Saul denapoia lui, şi să plecă David preste faţa lui pre pămînt şi să închină lui.  Şi zise David cătră Saul: „Pentru căci auzi cuvintele norodului, zicînd: Iată dară, David cearcă sufletul tău'? Iată, întru ziua aceasta au văzut ochii tăi cum 11 te-au dat pre tine Domnul astăzi întru mînile meale, în peşteră, şi n-am vrut să te omoru şi nu m-am îndurat de tine şi am zis: 'Nu voiu aduce mîna preste domnul mieu, căce unsul Domnului acesta iaste!'  Şi vede-ţi poala 12 . veşmîntului în mîna mea. Eu am luat poala veşmîntului tău, şi nu te-am ucis; cunoaşte şi vezi astăzi căce nu iaste în mîna mea răutate, nice pîgînătate şi defăimare, şi n-am greşit întru tine. Şi tu legi sufletul mieu, ca să-l iai pre el.  Să judece Domnul întru mijlocul 13 mieu şl al tău şi să-m izbîndească Domnul dentru tine, iară mîna mea nu va fi asupra ta. în ce chip să zice pilda cea veachea: Dentru cei 14 fără de leage va ieşi păcat', şi mina mea nu va fi preste tine.  Şi acum denapoia cui mergi 15 tu, împărate a lui Israil? Denapoia cui goneşti tu? Denapoia unui dine mort, au denapoia unui purece?  Facă-Se Domnul întru judecătoriu şi legiuitoriu întru mijlocul mieu şi întru mijlocul tău, vază Domnul şi să judece judecata mea şi mă judece den mîna ta”.  Şl 17 să făcu daca săvîrşi David cuvintele aceastea grăind cătră Saul, şi zise Saul: „Glasul tău e acesta, fiiule David?*' Şi ridică Saul glasul lui şi plînse.  Şi zise Saul cătră David: „Mai 18 dirept eşti decît mine, căce tu mi-ai dat mie bune, iară eu ţ-ara dat ţie reale.  Şi tu mi-ai 19 spus mie astăzi carele mi-ai făcut bine, cum m-au închis Domnul în mînile tale astăzi, şi nu m-ai omorît pre mine.  Şi căce de va afla 20 neştine pre vrăjmaşul său în primejdie şi-l va slobozi pre el întru cale bună, şi Domnul U va plăti lui bune, în ce chip ai făcut tu astăzi  Şi 21 acum, iată, eu ştiu că împărăţind vei împăraţi şi va sta în mîna ta împărăţia lui Israil.  Şi 22 acum jură-te mie întru Domnul că nu vei surpa sămînţa mea denapoia mea şi nu vei piarde numele mieu den casa tătmi-mieu”.  Şi 23 să jură David lui Saul. Şi să duse Saul la locul lui, şi David şi oamenii lui s-au suit la Mesera cea strimtă.

CAP XXV

Şi muri Samuil şi să adunară tot IsraiIul şi-l fjlînsără pre el şi-l îngropară pre el în casa lui, la Armathaim. Şi să sculă David şi să pogorî la pustiiul Maan.  Şi era om la Maan, şi turmele lui, la Cărmii; şi omul. mare foarte, şi la el oi 3000 şi capre 1000 - şi să făcu cînd tundea turma lui, la Cărmii.  Şi numele omului, Naval, 8 şi numele muierii lui, Avighea; şi muiarea, bună la price apere, şi frumoasă la chip foarte, şi omul, năsilruc şi rău întru isprăvi; şi omul, vînătoriu. Şi ai'-n David întru pustiiu cum tunde Naval [215] Carmeleanul turma lui. Şi trimise David 10 slugi şi zise slugilor: „Suiţi-vă la Cărmii şi pasaţi la Naval şi-l întrebaţi pre el pre numele mieu ceale de pace. Şi veţi zice aceastea: 'La vreame! Şi tu sa fii sănătos şi casa ta şi  toate ale tale, sănătoase. Şi acum, iată, am auzit că tund la tine păstorii tai, carii era cu noi în pustiiu; şi nu i-am oprit pre ei şi n-am poruncit lor nemica, toate zilele fiind ei în  Cărmii. întreabă copilaşii tăi şi vor spune ţie; şi să afle copilaşii tăi har înaintea ochilor tai, căci întru zi bună am venit. Dă, dară, ce va afla mîna ta.slugelor tale şi fiiului tău, lui  David”'. Şi vin copilaşii lui David şi grăi eseu cuvintele aceastea cătră Naval, după toate cuvintele aceastea întru numele lui David; şi sări Şi răspunse Naval slugilor hu David şi zise: „Cine e David? Şi cine e fiiul lui Ieseiu? Astăzi înmulţit sînt robii fugind fieştecarele de cătră faţa stăpînului său. Şi voiu lua pîinile meale, şi vinul mieu, şi jun-gherile meale, carele am junghiat celora ce tund oile, şi le voiu da pre eale la oamenii carii nu-i ştiu de unde sînt?” Şi să întoarseră copilaşii lui David la calea lor; şi să întoarseră şi veniră şi spuseră lui David după toate cuvintele aceastea. Şi zise David oamenilor lui: încingeţi fieştecarele sabia lui!” Şi să încinseră cu săbiile lor, şi David încinse şi el sabia lui; şi să suiră denapoia lui David ca vro 400 de oameni, şi cei 200 au şezut la unealte. Şi Avigheii, muierii lui Naval, i-au spus unul den copilaş, zicînd: „Iată, David au trimis poslanic den pustiiu să cuvinteaze bine pre stăpînul nostru, şi s-au ferit de cătră ei. Şi oamenii, buni noao foarte; nu ne-au oprit pre noi, nid ne-au porundt nimica toate zilele carele am fost lîngă dînşii;şi cînd eram noi în ţarină, Ca un zidu era prejur noi şi ziua şi noaptea, toate zilele cîte eram lîngă ei păscînd turma. Şi acum cunoaşte şi vezi tu ce vei face, căci s-au săvîrşit răutatea la domnul nostru şi la casa lui, şi acesta - fiiu ucigaş şi nu iaste a grăi cătră el”. Şi sîrgui Avighea şi luo 200 de pîini, şi doao vase de vin, şi 5 oi grijite, şi 5 ifi de făină, şi un gomor de stafide, şi 200 de păpuş de smochine şl au pus pre măgari. Şi zise copilaşilor ei: „Meargeţ înaintea mea, şi iată, eu denapoia voastră viu”. Şi bărbatului ei n-au spus. Şi să făcu ea fiind călare pre măgăriţe şi pogorîndu-se în poalele muntelui şi, iată, David şi oamenii lui pogortia întru întîmpinarea ei; şi timpină pre ei Şi David zise: „Poate fi ca cu strimbăta te am păzit toate ale lui Naval în pustiiu şi nu am poruncit să ia dentru toate ale lui nimica. şi mi-au dat mie reale pentru bune.  Aceastea să-m facă mie Domnul, lui David, şi aceastea să-m adaogă, de voiu lăsa dentru toate ale lui Naval, pînă demineaţa, pisind la pîreate”. Şi văzu Avighea pre David şi sîrgui şi sări de 23 pre măgăriţe şi căzu înaintea lui David preste faţa ei.  Şi să închină lui pre pămînt şi căzu 24 la picioarele lui şi zise: „Intru mine, domnul mieu, strimbătatea! Grăiască dară roaba ta întru urechile tale şi ascultă cuvîntul roabei tale.  Să nu puie domnul mieu inima lui 25 pre omul cel fără de minte acesta, pre Naval, căci după numele lui, aşa iaste: Naval, numele Iui, şi nebunie împreună cu el. Şi eu, roaba ta, nu am văzut copilaşii domnului mieu, pre carii ai trimis.  Şi acum, domnul mieu, viu e 26 Domnul şi viu e sufletul tău, în ce chip te-au oprit Domnul ca să nu întri în sînge nevinovat, ce să mintuieşti mîna ta ţie, şi acum, facă-să ca Naval vrăjmaşii tăi şi ceia ce cearcă domnului mieu reale!  Şi acum ia bunăcuvîntarea ta aceasta care au adus roaba ta domnului mieu şi o vei da copilaşilor celora ce dvoresc domnului mieu.  Rădică dară fărădeleagea 28 roabei tale, căci făcînd va face Domnul domnului mieu casă credendoasă; căci războiul domnului mieu Domnul va bate şi răutate nu se va afla în tine niceodinioară!  Şi se va 29 scula om gonind pre tine si cercînd sufletul tău,si va fi sufletul domnului mieu legat întru legătura vieţii, lîngă Domnul Dumnezeu, şi sufletul vrăjmaşilor tăi vei praştia în mijlocul praştiei.  Şi va fi căci va face Domnul domnului mieu toate cîte au grăit bine asupra ta şi va porund ţie Domnul întru povăţuitori preste Israil.  Şi nu va fi ţie aceasta urîciune 31 şi împiedecare inemii domnului mieu, să vearse sînge nevinovat în dar şi să măntuiască mîna domnului mieu hiiş; şi să îmbunătăţească Domnul domnului mieu şi vei pomeni roabei tale, să-i fad bine ei”.  Şi zise David Avighieii: „Bine e cuvîntat Domnul Dumnezeu lui Israil, Carele te-au trimis astăzi întru aceasta întîmpinare mie!  Şi binecuvîntată voroava 33 ta şi blagoslovita, tu, care m-ai oprit pre mine astăzi întru aceasta ca să nu viu întru sîngiuri şi să pîngărescu mîna mea mie!  însă că viu 34 iaste Domnul Dumnezeul lui Israil, Carele m-au oprit pre mine astăzi ca să nu fac rău ţie, cîf de nu ai fi sîrguit şi ai fi venit întru întempina-rea mea, arunce am zis: 'De va rămănea lui Naval, pînă la lumina demincţii. pişindu la pîreate!”*.  Şi luo David den mînile ei toate cîte au 35 adus lui şi zise d: „Suie-te in pace la casa ta şi vezi, auzit-am glasul tău şi am ales faţa ta”.  Şi 36 mearse Avighea cătră Naval şi, iată, hu, băutură în casa lui, ca o băutură, a unui împărat; şi inema [216] lui Naval - bună spre el si el - îmbărindu-se foarte. Şi nu spuse Avighiea lui Naval cuvînt, au mare au mic,pînă la lumina demineţii, şi să făcu dimineaţa. Deaca să trezvi de vin Naval, spuse lui muiarea lui toate cuvintele aceastea şi muri inema lui întru dinsul, şi el să făcu ca o piatră.  Şi să făcu ca vro zeace zile, şi lovi Domnul pre Navaal şi muri. Şi auzi David că au murit Naval, şi zise: „Blagoslovit Domnul, Carele au judecat judecata ocării meale den mîna lui Naval, şi pre robul Lui l-au ferit den mîna realelor! Şi răutatea lui Naval o au întors Domnul în capul lui”. Şi tremise David şi grăi pentru Avighieia, să ia pre ea lui fămeaie. Şi veniră slugile lui David cătră Avighea la Cărmii şi grăiră ei, zicînd: „David ne-au tremis pre noi cătră tine, să te ia lui fămeaie”. Şi să sculă şi să închină pre pămînt despre faţă şi zise: „Iată, roaba ta întru slujnică, ca să speale picioarele slugilor tale”. Şi grăbi şi să sculă Avighiea şi să sui pre măgar iu,şi cinci feate ale ei veniia după ea, şi mearse denapoia slugilor lui David şi să făcu lui fămeaie. Şi pre Ahinaam au luat David dentru Israil şi amîndoao era lui muieri. Şi Saul au dat pre Melhol, fata lui, pre muiarea lui David, lui Falti, fiiul lui Amis,
celui den Roma.

CAP XXVI
      
      Şi veniră zifeii (den cea năsipoasă) fTi&M ca1™ Saul la deal, zicînd: „Iată, David C%^H să acopere împreună cu noi în dealul
au fl Ehilath. cela de cătră faţa lui leseWsmMm mon”. Şi să sculă Saul şi să pogori la pustiiul Zif şi, împreună cu el, 3000 de oameni aleşi dentru Israil, a cerca pre David  in pustiiul lui Zif. Şi să tăbărî Saul in muntele Ehelath, cel de cătră faţa lui Iesemon, lîngă cale, şi David au şăzut în pustiiu; şi văzu David că au venit Saul denapoia lui în pustie.  Şi au trimis David iscoade şi ştiu că au  venit Saul gata acolo. Şi să sculă David pre ascuns şi să duse la locul unde dormiia acolo Saul; şi acolo, Avenir, feciorul lui Nir, voivodul lui. Şi Saul dormiia în cort, şi norodul,  tăbărit împrejurul lui. Şi răspunse David şi zise cătră Ahimeleh Hetteul şi cătră Avessa, feciorul Saruiei, fratele lui Ioav, zicînd: „Cine va întră cu mine cătră Saul în tabără?” Şi zise Avesa: „Eu voiu întră împreună cu tine”.  Şi întră David şi Avesa întru norod noaptea. Şi iată, Saul dormind în cort, şi suliţa înfiptă în pămînt, lîngă capul lui; şi Avenir şi norodul  lui dormiia împrejurul lui. Si zise Avesa cătră David: „închis-au *~>omnul astăzi pre vrăjmaşul tău în mîns , şi acum să lovăsc dară pre el cu suliţa în pămînt o dată şi nu-i  voiu îndoi lui”. Şi zise David cătră Avesa: „Să nu-l strici pre el, căci cine va aduce mîna lui
preste unsul Domnului şi se va nevinovaţi?” Şi zise David: „Viu Domnul că,de nu-l va lovi 10 Domnul pre el au ziua Iui va veni şi va muri, sau la războiu va pogori şi se va adaoge. Nice într-un chip mie de la Domnul ca să aduc 11 mîna mea preste unsul Domnului! Şi acuma, ia dară suliţa de Ungă capul hii şi căuşul apei şi să meargem noi singuri”,  Şi luo David 12 suliţa şi căuşul apei de lîngă capul lui şi mearseră singuri. Şi nu era cel ce veade, şi nu era cel ce conoaşte, şi nu era cel ce deştepta, toţi dormind, căci nîucire de la Domnul au căzut preste ei.  Şi trecu David decindea şi stătu 13 pre vîrful dealului de departe şi multă calea întru mijlocul lor era. Şi chemă David pre norod şi lui Avenir grăi, zicînd:  „Nu vei 14 răspunde, Avenir?” Şi răspunse Avenir şi zise: „Cine eşti tu, cela ce mă chemi pre mine?”  Şi zise David cătră Avenir: „Nu eşti 15 om tu? Şi cine e ca tine în Israil? Şi pentru căci nu păzîşti pre domnul tău, pre împăratul? Căci au întrat unul den norod ca să strice pre domnul tău, pre împăratul.  Şi nu e bun 16 cuvîntul acesta carele ai făcut Viu Domnul, că fii ai omoririi, voi, ceia ce păziţi pre împăratul, pre stăpînul vostru, pre cel uns al Domnului. Şi acum, vezi dară;suliţa împăratului şi căuşul apei unde iaste, ceale de lîngă capul lui?”  Şi conoscu Saul glasul lui David şi 17 zise: „Glasul tău e acesta, fiiule Davide?” Şi zise David: „Robul tău, doamne împărate!” Şi zise: „Pentru căci aceasta goneaşte domnul 18 mieu denapoia robului său? Căci ce am greşit şi ce s-au aflat întru mine strîmbătate?  Şl 19 acum, asculte dară domnul mieu împăratul cuvintele robului său: De te clăteaşte Dumnă-zău asupra mea, mirosască-se jîrtvă ta; iară de-s fiii oamenilor, blestemaţi acestea înaintea Domnului, căci m-au scos astăzi ca să nu fiu întemeiat întru moştenirea Domnului, zicînd: 'Pasă, slujaşte la alţi dumnezăi'.  Şi 20 acum,să nu cază sîngele mieu pre pămînt den preajma feaţii Domnului, căci au ieşit împăratul lui Israil a cerca sufletul mieu în ce chip goneaşte corbul de noapte în munţi”.  Şi 21 zise Saul:  „Greşit-am,  întoarce-te, fiiule Davide, că nu-ţ voiu mai face rău încă, pentru carele cinstit sufletul mieu, întru ochii tăi; şi în ziua de astăzi în deşărt mă făcuiu şi necunos-cuiu multe foarte”.  Şi răspunse David şi 22 zise: „Iată suliţa împăratului, vie unul dentru slugi şi să o ia pre ea.  Şi Domnul să 23 întoarcă fiecăruia după direptăţile lui şi credinţa lui, în ce chip te-au dat astăzi Domnul în mînile meale şi n-am vrut să aduc mîna mea preste cel unsu al Domnului.  Şi iată, în ce 24 chip s-au mărit sufletul tău astăzi întru aceasta întru ochii miei. aşa să să mărească sufletul mieu înaintea Domnului, şi să mă acopere, şi [217] să mă scoată den ţoală primejdia”. $i zise Saul cătră David: „Blagoslovit eşti. fiiule! Şi făcind vei face si puţind vei putea!” Şi mearse David in calea lui, şi Saul mearse la locul lui.

CAP XXVII

Şi zise David intru inema lui. zicînd: „Acum mă voiu adaoge întru o zi în mînile lui Saul; şi nu iaste mie bine do nu vo*u scăpa la pămîntul celor striini d- fealiu; şi să va părăsi Saul de mine a mă curca pre mine in tot hotarul lui  Nra-I: y mă voiu mîntui den mîna lui \ Şi *ă sculă Davd şt fcreCU el şi cei 600 de oameni ce era cu el şi să duse cătră Anhus. feciorul lui  Ammaa;;. împăratul Ghiethîeî. Şl au şăzut Dav dimpreună cu Anhus laGhieth; şi oamenii lui, fieştecarele şi casa lui, şi David şi amîndoao muierile lui: Ahinaam Isratlk-anca şi Avighea, muiarea lui Naval CarmileanuL  Şi să spuse lui Saul că au fugit David la Ghieth şi n-au mai adaos încă a-l cerca pre  el. Şi zise David cătră Anhus: „De au aflat robul tău har înaintea ochilor tăi, dă-m mie loc întru una den cetăţi ce-s în ţarină şi voiu sădea acolo; şi pentru căci şade robul tău în cetate ce să împărăţeaşt^împreună cu tine?”  Şi-i deade lui Anhus în ziua aceaea pre Siche-lag. Pentru aceaea să făcu Sichelagul imparatului Iudeii pînă în ziua de astăzi. Şi să făcu numărul zilelor cărora au şăzut David în  ţarena celor striini de fealiu 4 luni. Şi să suia David şi oamenii lui şi loviia preste tot Ghieser şi preste Amalichit; şi iată, pămîntul era lăcuit, de la Lampsur şi pînă la pămîntul  Eghipetului. Şi bătea David pămîntul şi nu prindea viu bărbat au muiare şi lua turme şi cirezi şi măgari şi cămile şi îmbrăcăminte şi să întorcea şi veniia cătră Anhus. Şi zise Anhus cătră David: „Asupra a cui aţi lovit astăzi?” Şi zise David cătră Anhus: „Despre amiazăzi a Iudei şi despre răsăritul lui Iesmega şi despre răsărita lui Chienezi. Şi om şi bărbat n-am prinsu viu să aduc la Ghieth, zicînd să nu spuie la Ghieth asupra noastră, zicînd: 'Aceastea David facef”. Şi acesta e venitul Iui, toate zilele carele sădea David în ţarena celor striini de fealiu. Şi să încrezu David la Anhus foarte, zicînd: „Ruşină-să ruşinîndu-să în norodul lui Israil, şi va fi mie
robu în veac”.

CAP XXVIII

      Şi să  f^cu *n zilele acealea^şi să adunară  îi streinii de fealiu întru taberile lor^ să
W^ţ] bată războiu cu Israil. Şi zise Anhus kWJH cătră  David:  „Ştiind  să  ştii că gAJ împreună cu mine vei ieşi la războiu  tu şi oamenii tăi”.  Şi zise David cătră Anhus: ,tAşa. acum vei şti carele va face robul tău”. Şi zise Anhus cătră David: „Aşa mai mare preste păzitorii trupului mieu te voiu pune pre tine în toate zilele”.  Şi Samuil au 3 murit şi au plîns pre el tot Israilul şi-l îngropară pre el în Armathaim, în cetatea lui. Şi Saul ridică pre cei ce grăiia den pîntece şi pre gicitorii de pre pămînt.  Şi să adunară cei 4 streini de fealiu şi veniră şi să tăbărîră la Sonam; şi adună Saul pre tot omul lui Israil şi să tăbărîră la Ghielvoe.  Şi văzu Saul tabăra 5 celor streini de fealiu şi să înfricoşa şi să spă-mîntă inima lui foarte.  Şi întrebă Saul pren 6 Domnul şi nu i-au răspuns lui Domnul, şi întru visuri, şi întru arătări, şi întru proroci.  Şi zise Saul slugilor sale: „Cercat mie 7 muiare ce grăiaşte den pîntece şi voiu mearge cătră ea şi voiu cerca întru ea”. Şi ziseră slugile lui cătră el: „Iată muiare ce den pîntece grăiaşte, în Aendor”.  Şi să acoperi Saul şi 8 să îmbrăcă cu alte haine şi mearse el şi doi bărbat împreună cu el şi veni la muiare noaptea şi-i zise ei: „Vrăjaşte-m mie dară întru cel den pîntece grăitori şi-m suie mie pre carele voiu zice ţie”.  Şi-i zise lui muiarea: „Iată 9 dară, tu ştii cîte au făcut Saul, cum au surpat Saul pre cei den pîntece grăitori şi pre gîcitori de pre pămînt; şi pentru ce tu pui laţ sufletului mieu ca să-l omori pre el?”  Şi să jură ei 10 Saul asupra Domnului, zicînd: „Viu e Domnul, de va timpina ţie strîmbătate întru cuvîntul acesta”.  Şi zise muiarea lui Saul: „Pre cine 11 să suiu în sus ţie?” Şi zise: „Pre Samuil suie-mi în sus”.  Şi văzu muiarea pre Samuil şi 12 strigă cu glas mare şi zise muiarea cătră Saul: „Pentru  căci m-ai  prelestit?  Şi tu eşti Saul?”  Şi zise ei împăratul: ttNu te teame  13 spune pre cene ai văzut?” Şi zise lui muiarea: „Dumnezăi  am  văzut,  suindu-se den pămînt”.  Şi zise ei: „Ce ai conoscut?” Şi 14 zise lui: „Om, den picioare suindu-se den pămînt, şi acosta, cu veşmînt îmbrăcat”. Şi conoscu Saul că acesta e Samuil şi să plecă pre faţa lui pre pămînt şi să închină lui.  Şi 15 zise Samuil: „Pentru căci m-ai supărat, să mă suiu eu?” Şi zise Saul: „Nevoiescu-mă foarte, şi cei streini de fealiu dau războiu întru mine, şi Dumnezău S-au depărtat de la mine şi nu m-au mai ascultat încă, şi în mîna prorocilor, şi în visuri  şi în arătări, şi acuma te-am chemat pre tine să-m arăţi ce voiu face”.  Şi 16 zise Samuil: „Pentru căci mă întrebi? Şi Domnul S-au depărtat de tine şi Să făcu cu aproapele tău.  Şi făcu Domnul ţie in ce chip au 17 grăit mîna mea: şi va rumpe Domnul împărăţia ta den mîna ta şi o va da pre ea aproapelui tău, lui David,  Cîci nu ai ascultat glasul Domnului şi 18 nu ai plinit mînia urgiei Lui întru Amalic. pentru cuvîntul acesta au făcut Domnul ţie în ziua [218] aceasta. Şi ya ,da .Domnul pre Israil împreună cu tiĂfe'm mnnile celor streini de fealiu,si mîine M'şi fiii tăi împreună cu tine vor cădea, şi tabăra lui Israil o va da Domnul în mînUe celor striini de fealiu”. Şi sîrgui Saul şi căzu stfndu pre pămînt şi să înfricoşa foarte de cuvintele lui Samuil, şi întru el nu mai era virtute, căce n-au mîncat pîine toată ziua şi toată noaptea aceaea. Şi întră muiarea cătră Saul şi văzu că să pripi foarte şi zise cătră el: „Iată, au ascultat roaba ta glasul tău şi mi-am pus sufletul mieu în mîna ta şi am ascultat cuvintele tale carele ai grăit mie. Şi acum ascultă dară şi tu glasul roabei tale şi voiu pune înaintea ta jămnă de pîine şi mănîncă şi va fi întru tine puteare, căci mergi în cale”. Şi să lepădă şi nu vrea să mănînce, şi siliia pre el slugile lui şi muiarea; şi ascultă glasul lor şi să sculă după pămînt şi şăzu pre jăţiu. Şi la muiare era juncă păscătoare în casă şi grăbi şi junghie pre ea, şi luo făină şi frămîntă şi coapse azime şi aduse înaintea lui Saul şi înaintea slugilor lui şi mîncară şi să sculară şi mearseră în noaptea aceaea.

CAP XXIX

Şi adunară cei streini de fealiu toate taberile lor la Afecca, şi Israil să tăbărî la Aendor cea den Israil. Şi domnii celor streini de fealiu mergea întru sute şi întru mii; şi David şi oamenii lui mergea mai pe urmă, împreună cu  Anhus. Şi ziseră domnii celor streini de fealiu: „Cine sînt acestea ce mergu?”Şi zise Anhus cătră voivozii celor streini de fealiu: „Nu e acesta David, sluga lui Saul, împăratul lui Israil, care fu cu noi zile, acesta-i al doilea an? Şi n-am aflat întru el nemicăjdentru carea zi au căzut cătră mine şi pînă în ziua aceasta”.  Şi să mîhniră preste el domnii celor striini de fealiu şi ziseră lui: „întoarce pre om şi să să întoarcă la locul lui unde l-ai pus pre el acolo şi să nu vie împreună cu noi la războiu şi să nu se facă viclean taberii. Şi cu ce să va împăca acesta cu domnul lui? Au nu cu capetele a  oamenilor acelora? Au nu e acesta David căruia începea în danturi, zicînd: 'Au lovit Saul întru miile lui, şi David, întru zecile de  mii ale lui'?” Şi chemă Anhus pre David şi-i zise lui: „Viu e Domnul că dirept eşti tu şi bun întru ochii miei, şi ieşirea ta şi intrarea ta împreună cu mine în tabără şi căce n-am aflat asupra ta rău, dentru care zi ai venit cătră mine, pînă în ziua de astăzi; şi întru ochii domnilor nu  eşti bun tu. Şi acuma întoarce-te şi te du în pace, şi să nu faci rău întru ochii domnilor celor  streini de fealiu”. Şi zise David cătră Anhus: „Ce am făcut ţie? Şi ce ai aflat întru robul
raţiei I
tău, dentru carea zi am fost înaintea ta şi pînă în ziua de astăzi, ca să hu viu să bat pre vrăjmaşii domnului mieu, împăratului?”  Şi 9 răspunse Anhus şi zise cătră David: „Ştiu că bun eşti tu în ochii miei ca şi îngerul lui Dumnezeu; ce domnii celor striini de fealiu zic: Nu va veni cu noi la războiu'.  Şi acum mînică 10 dimeneaţă tu şi slugile domnului tău, ceia ce au venit cu tine, şi păsat la locul unde v-am aşăzat pre voi acolo, şi cuvînt rău să nu pui în inema ta, căce bun eşti tu înaintea mea; şi vă mînecaţ în cale şi să lumineaze voao,şi păsat* Şi să mînecă David, el şi oamenii lui, sa 11 meargă şi să păzească pămîntul celor striini de fealiu, şi cei striini de fealiu s-au suit să să bată cătră Israil.

CAP XXX	

          Şi să făcu întrînd David şi oamenii lui în Sichelag a treia zi,şi Amalic lovi y^<|| asupra răsăritului şi pre Sichelag, şi jj lovi pre Sichelag şi au arsu-o pre ea SuU cu foc. Şi pre muieri şi pre toţi dţi era întru ea, den mic pînă în marepi-au omorît om, nici muiare, ce robiră şi să duseră la calea lor. Şi veni David şi oamenii lui la cetate. Şi iată, era arsă cu foc, iară muierile lor şi fiii lor şi featele lor, robite. Şi rădică David şi oamenii lui glasul lor şi au plîns pînă unde nu era întru ei virtute a mai plînge. Şi amîndoao muierile lui David s-au robit: Ahinaam Israilteanca şi Avighiea, muiarea lui Naval Cărmileanului. Şi să îngrijă David foarte, căci zise norodul să-l ucigă cu pietri pre el, căci durut e sufletul a tot norodul, fieştecaruia pentru fiii lui şi pentru featele lui. Şi să întări David întru Domnul Dumnezăul lui. Şi zise David cătră Aviathar preotul, fiiul Iui Ahime-leh: „Adu efudul!” Şi aduse Aviathar efudul cătră David. Şi întrebă David pren Domnul, zicînd: „Au goni-voiu denapoia lui Ghieddur acestuia? Au ajunge-voiu pre ei?” Şi zise Iui Domnul: „Goneaşte, căci ajungînd vei ajunge pre ei, şi scoţînd vei scoate”. Şi mearse David, el şi cei 600 de oameni cu el, şi veniră pînă la pîrîul Vosor şi ceialalţi au stătut. Şi au gonit cu 400 de oameni şi obosiră 10 200 de oameni carii au şăzut decindea pîriului Vosor. Şi afiară om eghiptean în ţarenă şi 11 prinseră pre el şi-l aduseră pre el la Davidţşi deaderă lui pîine de au mîncat şi-l adăpară pre el cu apă. Şi-i deaderă o bucată de 12 păpuşă de smochine şi 2 de stafide şi au mîncat; şi veni duhul lui întru el, căci n-au fost mîncat pîine şi nu băuse apă 3 zile şi 3 nopţi. Şi zise lui David: „De unde eşti? 13 Şi al cui eşti tu?” Şi zise copilaşul eghip-teanul: „Eu sînt rob al unui om amalichitean  [219] şi m-au lăsat stăpînul mieu, căci m-am bolnăvit eu, astăzi a treia zi. Şi noi am lovit la amiazăzi a lui Heleth şi spre părţile Iudeii şi pre Ghielvue, şi pre Sichelag am arsu-o cu foc”. Şi zise lui David: „Au duce-mă-vei asupra lui Ghiedur acesta?” Şi zise: „Jură-te dară mie asupra lui Dumnezău să nu mă omori şi să nu mă dai fn mînile stăpînului mieu, şi te voiu aduce asupra lui Ghiedur acesta”. Şi-l pogori pre el acolo şi,iată, ei rîvarsaţi preste faţa a tot pămîntul, mîncind şi bînd şi prăznuind întru toate prăzile ceale mari carele au luat den pămîntul celor streini de fealiu şi den pămîntul Iudei.  Şi veni asupra lor David şi-i lovi pre ei, de la luceafăr pînă înde sară, şi a doua zi, şi n-au scăpat dentru ei om, fără numai 400 de copilaşi carii era călări pre cămile şi au fugit. Şi luo David toate cîte au luat amalichiteanii şi pre amîndoao muierile lui le-au scos David. Şi nu le-au lipsit lor de la mic pînă la mare, şi pînă la fii şi la feate, şi den prăzi şi pînă în toate cîte au luat lor; toate le-au întors David. Şi luo David toate turmele şi cirezile şi le-au mînat înaintea prăzilor, şi prăzilor acelora să zicea: „Aceastea-s prăzile lui David!” Şl sosi David cătră ceale doao sute de oameni ce au rămas a mearge denapoia lui David şi-i aşază pre ei la pîrîul lui Vosor. Şi ieşiră întru întimpinarea lui David şi întru întimpinarea norodului ce era cu el. Şi să apropie David pînă la norod şi-l întrebară pre el ceale de pace. Şi răspunse tot omul păgSn şi rău den oamenii ceia de războiu ce au mersu cu David şi ziseră: „Căce n-au gonit împreună cu noi, nu le vom da lor den prăzile carele am scos, fără numai fieştecarele muiarea lui şi feciorii lui să-ş ia şi să să întoarcă”. Şi zise David: „Nu veţi face aşa, fraţii miei, după ce ne-au dat Domnul noao şi ne-au păzit pre noi şi au dat Domnul pre Ghiedur,  carele veniia asupra noastră, în mînile noastre. Şi cine va asculta voao cuvintele aceastea? Căce nu mai puţini decît noi sînt: pentru căce după partea celuia ce să pogoară la războiu, aşa va fi partea aceluia ce şade la unealte j într-un chip vor împărţi”. Şi să făcu dentru ziua aceaea şi înainte, şi să făcu întru poruncă şi întru îndireptare lui Israil, pînă astăzi. Şi veni David în Sechielag şi trimise den prăzi celor bătrîni ai Iudei şi celor de aproape ai lui, zicînd: „Iată blagoslovenie voao, dentru prăzile vrăjmaşilor Domnului”; Celor den Vethsur, şi celor den Ramma a răsăritului, şi celor den Ghiethither, Şi celor den Aroir, şi celor den Amadi, şi celor den Safa, şi celor den Esthie, şi celor den Ghieth, Şi celor den Mcan, şi celor den Safeh, şi celor
den Thimath, şi celor den Cărmii, şi celor den cetăţile lui Ieremeil, şi celor den cetăţile lui Chenezu,  Şi celora den Ierimuth, şi celor 30 den Virsavie, şi celor den Nomve,  Şi celor 31 den Hievron, şi la toate locurile carele au trecut David acolo, el şi oamenii lui.

CAP XXXI

      Şi cei striini de fealiu da războiu 1 asupra lui Israil; şi fugiră oamenii lui Israil de cătră faţa celor striini de fealiu şi căzură răniţi în muntele Ghiel-Ivue.  Şi să loviră cei striini de fealiu 2 cu Saul şi cu fiii lui, şl bat cei struni de fealiu pre lonathan şi pre Aminadav şi pre Melhi-soa, fiii lui Saul.  Şi să îngreuiază războiul 3 asupra lui Saul şi-l aflară pre el săgetătorii, oameni arcaş, şi să răni supt vintre.  Şi zise 4 Saul cătră cela ce purta unealtele lui: „Zmulge sabia ta şi mă junghe cu ea, ca să nu vie aceşti neobrezuit şi mă vor junghea pre mine iţi vor batjocuri întru mine”. Şi nu vru cela ce rîdica unealtele lui, căce s-au înfricoşat foarte. Şi luo Saul sabia lui şi căzu preste ea.  Şi văzu cela 5 ce rîdica unealtele lui că au murit Saul,şi au căzut şi el preste sabia lui şi au murit împreună cu el.  Şi au murit Saul si cîteştrei 6 feciori ai lui, şi cel ce rădica unealtele lui, şi toţi oamenii lui,în ziua a ceaea,deodată.  Şi 7 văzură oamenii lui Israil cei decindea de vale şi cei decindea de Iordan că au fugit oamenii lui Israil şi cum că au murit Saul şi fiii lui, şi-ş lasă cetăţile lor şi fug, şi vin cei striini de fealiu şi lăcuiescu întru eale.  Şi să făcu a doao 8 zi, şi veniră cei striini de fealiu a dezbrăca pre cei morţi; şi aflară pre Saul şi pre trei feciori a lui, căzuţi pre munţii lui Ghetvue, şi-l întoar-sără pre el şi-i dezbrăcară unealtele lui.  Şi 9 taiară capul lui şi trimiseră la pămîntul celor striini de fealiu^împrejur, binevestind idolilor lor si norodului lor.  Şi-i puse unealtele lui 10 la Astartion, şi trupul lui l-au înfipt în zidul lui Vethsam.  Şi auziră pentru el ceia ce 11 lăcuiescu în Iavis a Galaaditii ceale ce au făcut cei striini de fealiu lui Saul.  Şi să 12 sculară tot omul puterii şi au mersu toată noaptea şi luară trupul lui Saul şi trupul lui lonathan, fiiul lui, de la zidul den Vethsam şi adusără pre ei la Iavis şi ar sării pre ei acolo de tot. Şi luară oasele lor şi le îngropară supt arătura cea den Iavis. Şi pos-tescu şapte zile.

[220] A ÎMPĂRĂŢIILOR A DOUA

CAP I

Şi fu după ce muri Saul, şi David să întoarse bătînd pre Amalic şi şăzu David în Sechelag doao zile. Şi fu în ziua a treia şi, iată, om veni den tabăra nărodului lui Saul, şi hainile  lui rupte şi pămînt preste capul lui. Şi fu venind el cătră David, şi căzu pre pămînt şi să închină lui. Şi zise lui David: „De unde tu vii?” Şi zise cătră el: „Den tabăra lui Israil eu am  scăpat”. Şi zise lui David: „Ce iaste cuvîntul acesta? Spune-m mie!” Şi zise că au fugit nărodul de la războiu şi au căzut mulţ den nărod şi au murit; şi Saul şi Ionathan, fiiul lui,  au murit. Şi zise David voinicului ce-i spunea lui: „Cum ştii că au murit Saul şi Ionathan, fiiul lui?” Şi zise voinicul cela ce spunea lui: „Cu cădearea au căzut în muntele lui Ghielvue şi, iată, Saul era răzimat pre suliţa lui şi, iată, carale şi cei mai mari preste cai să  loviră cu el. Şi căută denapoia lui şi văzu pre mine şi mă chemă. Şi ziş: 'Iată eu!'  Şi-m zise: 'Cine eşti tu?' Şi ziş cătră el: 'Amalichitean eu sînt'. Şi zise cătră mine: 'Stăi dară asupră-mi şi mă omoară, căci cuprinsu-m-au întunearec groznic, şi încă sufletul mieu în mine'. Şi stătuiu asupra lui şi-l omorîiu pre el, căci ştiiam că nu va trăi după ce au căzut el. Şi am luat stema cea den capul lui şi brăţariul cel de pre braţul lui şi am adus pre eale domnului mieu aicea”. Şi apucă David hainile lui şi le rupse, şi toţ oamenii lui ce era cu el ş-au rupt hainile lor. Şi au linguit Şi au plînsu şi au postit pînă înde seară pentru Saul şi pentru Ionathan, fiiul lui, şi pentru nărodul Iudei şi pentru casa lui Israil, căce s-au rănit cu sabie. Şi zise David voinicului celui ce povestiia lui: „De unde eşti tu?” Şi zise: „Fiiul al unui om nemearnic amalichitean eu sînt”. Şi-i zise David lui: „Cum nu te înfricoşaş a aduce mîna ta a strica pre unsul Domnului?” Şi chemă David unul den voinicii lui şi zise: „Apropiindu-te, timpină lui!” Şi lovi pre el şi muri. Şi zise cătră el David: „Sîngele tău - pre capul tău, căce gura ta au răspuns asupra ta zicînd că: 'Eu am omorît pre unsul Domnului!'“ Şi plînse David plînsoarea aceasta pre Saul şi pre Ionathan, fiiul lui, Şi zise ca să înveaţe pre fiii Iudei. Iată, s-au scris pre Cartea celui dirept. Şi zise: „Snlpeaşte, Israil, pentru cei morţi pre înălţimile tale, răniţilor! Cum căzură tarii! Nu povestit în Ghieth, şi să nu vestit bine întru ieşirile Ascalonului, ca nu cîndva să vor bucura featele celor
striini de fealiu, ca nu cîndva să vor veseli featele neobrezuiţilor.  Munţii de la Ghielvue! 21 Nu pogoare roao şi nu fie ploaie preste voi şi ţarinele începăturilor! Căci acolo să supără pavăţa tarilor, pavăţa lui Saul nu se unse cu untdelemnu.  Den sîngele răniţilor şi den 22 seul tarilor arcul lui Ioanathan nu s-au întors deşert înapoi şi sabia lui Saul nu s-au învîrte-jil deşartă.  Saul şi Ionathan cei iubit şi 23 înfrumuseţaţi, neosebiţ, binecuvioşi întru viaţa lor, şi la moartea lor nu s-au osebit; decît vulturii mai uşori, şi decît leii s-au mai întărit.  Featele lui Israil! Pre Saul plîngeţi, pre 24 cela ce vă îmbrăca pre voi roşii, împreună cu podoaba voastră, pre cela ce aducea podoaba de aur preste îmbracămintele voastre!  Cum 25 au căzut tarii în mijlocul războiului! Ioana-than, spre moarte te-ai rănit, pre înălţimile tale rănitură!  Doresc pre tine, fratele mieu. 26 Ioanathan! Te înfrumseţaş mie foarte; să minună dragostea ta mie mai mult decît dragostea muierilor.  Cum au căzut tarii şi 27 periră unealtele de războiu!”

CAPII

      Şi să făcu după aceasta, şi întrebă 1 David întru Domnul, zicînd: „Au sui-mă-voiu  întru  una  den cetăţile Iudei?” Şi zise Domnul cătră el: „Suie-te!” Şi zise David: „Unde mă Şi zise: „La Hevron”.  Şi să sui 2 acolo David, la Hevron, şi amîndoao muierile lui, Ahinom Israilteanca şi Avighea, muiarea lui Naval Carmileanul.  Şi  oamenii cei 3 împreună cu el - fieştecarele şi casa lui; şi lăcuia în cetăţile Hevronului.  Şi vin oameniî Iudei şi ung pre David acolo ca să Smpără-ţască preste casa Iudei. Şi spuseră lui David, zicînd cum oamenii den Iavis ai Galaditei au îngropat pre Saul.  Şi au trimis David vestitori cătră ispravnicii Iavisului Galaditei şi zise cătră ei David: „Blagoslovit - voi Domnului, căci aţ făcut mila aceasta pre domnul vostru, pre Saul, pre unsul Domnului, şi aţ as trucat pre el şi pre Ioanathan, fiiul lui!  Şi acuma, 6 să facă Domnul cu voi milă şi adevăr! Şi încă şi eu voiu face cu voi binele acesta, căci aţ făcut cuvîntul acesta.  Şi acum, întăreascăse mîinile voastre şi vă faceţ întru fii tari, căci au murit domnul vostru, Saul, şi încă pre mine m-au uns casa Iudei preste ei întru împărat”.  Şi Avenir, feciorul lui Nir, voivodul lui 8 Saul, luo pre Ievoste, feciorul lui Saul, şi-4 sui pre el den tabără la Manaem.  Şi-l împăraţi pre el 9 preste Galadita şi preste Thasiri şi preste Israil şi preste Efraim şi preste Veniamin şi preste tot Israilul.  De 40 de ani era Ievosthe, fiiul lui 10 Saul, cînd au împărăţit preste Israil, şi 2 ani au împărăţit. afară den casa Iudei, carii [221] era denapoia lui David. Şi să făcură zilele carele David au împărăţit în Hevron, preste casa Iudei, 7 ani şi 6 luni. Şi ieşi Avenir, feciorul lui Nir, şi slugile lui Ievoste, feciorul lui Saul, cînd au împărăţit, den Manaim la Gavaon. Şi Ioav, feciorul Saroiei, şi slugile lui David au ieşit den Hevron. Şi să timpinară unii cu alţii la izvorul cel de la Gavaon deodată, şi şăzură ceştea asupra izvorului dencoace şi ceia dencolea. Şi zise Avenir cătră Ioav: „Să să scoale voinicii şi să să joace înaintea noastră!” Şi zise Ioav: „Să să scoale!” Şi să sculară şi trecură, cu număr, dentru Veniamin copii 12, de ai lui Ievosthe, feciorul  lui  Saul,  şi  12  den  copiii lui David. Şi apucară fieştecarele cu rnîna capul aproapelui său, şi sabia lui - la coastele aproapelui său, şi căzură deodată. Şi să chemă numele locului aceluia: Partea Vicleanilor, care iaste în Gavaon. Şi să făcu războiul nesilnic tare forte în ziua aceaea; şi greşi Avenir şi oamenii lui Israil înaintea slugilor lui David. Şi fură acolo trei feciori ai Saruiei: Ioav şi Avesa şi Asail. Şi Asail - iuşor la pidorele lui ca o căprioară de ceale de cîmpu; Şi goni Asail denapoia lui Avenir, şi nu se abătu a mearge den direapta au de na stînga de napoia lui Avenir. Şi căută Avenir denapoia lui şi zise: „Au tu eşti Asail singur?” Şi zise: „Eu sînt”. Şi zise lui Avenir: „Abate-te tu în direapta au în stînga şi prinde ţie unul den voinici şi ia ţie toate armele lui”. Şi nu vru Asail să să abată den napoia lui. Şi adaose încă Avenir, zicînd lui Asail: „Depărtează-te de la mine, ca să nu te lovescu în pămînt! Şi cum voiu rădica obrazul mieu cătră Ioav? Şi unde sînt aceastea? întoarce-te cătră Ioav, fratele tău!” Şi nu vrea să să dea în laturi. Şi-l lovi pre el Avenir cu denapoia suliţii lui în deşărt şi trecu suliţa pînă denapoia lui. Şi căzu şi muri supt el. Şi fu tot cela ce veniia pînă la locul unde au căzut acolo Asail şi muri, să feriia. Şi goni Ioav şi Avesa denapoia lui Avenir. Şi soarele apunea, şi ei au venit pînă la dealul lui Emmat, carele iaste de spre faţa Gheii, calea pustiiului Gavaon. Şi să adunară fiii lui Veniamin, ceia den napoia lui Avenir, şi să făcură într-un pîlc şi au stătut pre vîrful unui deal. Şi strigă Avenir pre Ioav şi zise: „Au doară pînă la biruinţă va mînca sabia? Au nu ştii că amară vor fi la ceale de apoi? Şi pînă cînd nu vei zice norodului să să întoarcă de denapoia fraţilor noştri?” Şizise Ioav: „Viu Domnul, că să nu fi grăit, pentru căce atuncea de dimineaţă .s-ar fi suit norodul, fieştecarele denapoia fratelui său”. Şi trîmbiţa Ioav cu trîmbiţa şi stătu tot norodul şi nu mai goniră denapoia lui Israil şi nu mai adaosără încă a să bate.  Şi Avenir şi 29 oamenii lui s-au dus la apus toată noaptea aceaea; şi trecea Iordanul şi mearsără tot Şăsul şi veniră la tabără.  Şi Ioav să întorse 30 de denapoia lui Avenir şi adună tot norodul; şi să socotiră den fiii lui David 19 oameni şi Asail.  Şi slugile lui David au ucis dentru fiii 31 lui Veniamin, den oamenii lui Avenir, 360 de oameni de la el. Şi rădicară pre Asail şi-l astrucară pre el în mormîntul tătîni-său, în Vithleaem.  Şi mearse Ioav şi oamenii ce era 32 cu el toată noaptea şi li să lurnină lor în Hevron.
CAP III

      Ş i să făcu războiu multa vreame intru mijlocul casei lui David. Şi casa lui David mer-Kl JJ gea şi să întăriia, şi casa lui Saul mer-llial gea şi Slăbiia.  Şi să născură lui 2 David feciori 6 în Hievron. Şi era cel dentîiu născut al lui - Amnon al Ahinaamei Israil-teancii;  Şi al doilea al lui - Daluia, cu Avighia Carmileanca; şi al treilea - Avesalom, feciorul Maahăi, featei lui Tholmi, împăratul lui Gasir;  Şi al patrulea - Ornias, feciorul 4 Anghithei; şi al cincelea - Safatia, al Avitaa-lii;  Şi al şaselea - Iefruam, den Eglaha, 5 muiarea lui David. Acestea s-au născut lui David în Hievron.  Şi fu fiind războiu întru 6 mijlocul casei lui Saul şi în mijlocul casei lui David, şi Avenir era ţiind casa lui Saul.  Şi 7 lui Saul era ţiitoare; şi numele ei - Resfa, fata lui Ioil. Şi întră cătră ea Avenir şi zise Ievoste, fiiul lui Saul, cătră Avenir: „Ce că ai întrat cătră ţiitoarea tătîne-mieu?”  Şi să mînie 8 foarte Avenir pentru cuvîntul acesta pre Ievosthe şi zise Avenir cătră el: „Nu doară cap de dine sînt eu? Am făcut astăzi milă cu casa lui Saul, tătfne-tău, şi pentru fraţii şi pentru conoscuţii lui, şi nu m-am dus de bunăvoie la casa lui David, şi cerd asupra mea tu pentru strîmbătatea unii muieri astăzi?  Aceastea 9 să facă Dumnezău lui Avenir şi aceastea să-i adaogă lui, căci, în ce chip S-au jurat Domnul lui David, aşa voiu face lui în ziua aceasta: să iau împărăţia de la casa lui Saul  Şl să ridic 10 scaunul lui David asupra lui Israil şi preste Iuda, de la Dan şi pînă la Virsavie”.  Şi nu 11 mai putu Ievuste să răspunză lui Avenir cuvînt, căci s-au înfricoşat de el.  Şi trimise 12 Avenir vestitori cătră David, la Thelam, unde era,  îndată zicînd:  „Pune făgăduinţa ta împreună  cu  mine şi,  iată, mîna mea împreună cu tine, să întorc cătră tine toată casa lui Israil”.  Şi zise David: „Bine! Eu 13 voiu pune cătră tine făgăduinţă, însă un cuvînt eu cer de la tine, zicînd: Nu vei vedea faţa mea, de nu vei aduce pre Melhol, fata lui [222] Saul, venind lu sa vezi faţa mea”. Şi trimise David cătră Ievuste, feciorul lui Saul, soli, zicînd: „Dă-mi pre muiarea mea, pre Melhol, pre carea am luat cu 100 de acopere-mînturi de margenile acelor streini de feaUu”. Şi trimise Ievuste şi o luo pre ea de la bărbatul  ei,  de  la  Faltiil,  feciorul lui Sfiim. Şi mergea bărbatul ei împreună cu ea, mergînd şi plîngind denapoia ei, pînă la Vaurim. Şi zise cătră el Avenir: „Pasă, întoarce-tel” Şi să întoarse. Şi zise Avenir cătră cei bătrîni ai lui Israil, zicînd: „Ieri şi alaltăieri cercaţi pre David ca să împărăţască preste voi. Şi acum, faceţi, pentru că Domnul au grăit pentru David, zicînd: 'In mina robului Mieu, lui David, voiu mîntui norodul Mieu, pre Israil, den mîna celor streini de fealiu şi den mîna tuturor vrăjmaşilor lui'“. Şi au grăit Avenir şi încă întru urechile lui Veniamin; şi mearse Avenir ca să grăiască în urechile lui David, în Hevron, toate cîte au plăcut întru ochii lui Israil şi în ochii a toată casa lui Veniamin. Şi veni Avenir cătră David la Hevron, şi împreună cu el 20 de oameni; şi făcu David lui Avenir şi oamenilor ce era cu el ospăţ. Şi zise Avenir cătră David: „Scula-mă-voiu dară şi voiu mearge şi voiu aduna cătră domnul mieu împăratul pre tot Israilul şi pune-voiu cu el făgăduinţă şi vei împăraţi preste toate carele pohteaşte sufletul tău”. Şi trimise David pre Avenir şi mearse cu pace. Şi iată, slugile lui David şi ai lui Ioav vin de la pradă, şi prăzi multe aducea împreună cu ei. Şi Avenir nu era cu David în Hevron, căce l-au fost trimis pre el şi s-au fost dus cu pace. Şi Ioav şi toată oastea lui au venit, şi să spuse lui Ioav, zicînd: „Venit-au Avenir, feciorul lui Nir, cătră David şi l-au trimis pre el şi s-au dus cu pace”. Şi întră Ioav cătră împăratul şi zise: „Ce aceasta ai făcut? Iată, au venit Avenir cătră tine; şi pentru ce l-ai trimis pre el şi s-au dus cu pace? Au nu ştii răutatea Iul Avenir, feciorul lui Nir? Ca să te amăgească au venit, şi ca să ştie Intrarea ta şi ieşirea ta, şi sa ştie toate cîte tu faci!” Şi să întoarse Ioav de la David şi trimise soli cătră Avenir denapoia lui şi-l întoarse pre el de la Rutina lui Seirat; şi David nu ştiia. Şi întoarse pre Avenir la Hevron şi-l abătu pre el Ioav den laturea porţii să grăiască cătră el, viclenindu-l, şi-l lovi acolo în deşărt pre el şi muri în sîngele lui Aaail, fratele lui Ioav. Şi auzi David după aceasta şi zise: „Nevinovat sînt eu şi împărăţia mea de la Domnul, de •cum şi pînă în veac, de singiurile lui Avenir, feciorul lui Nir. Să sosească pre capul lui Ioav şi preste toată casa tătine-său! Şi să nu lipsească den casa lui Ioav infrint şi stricat
şi ţiind drjă şi căzînd în sabie şi lipsindu-se de pîine!”  Iară Ioav şi Avesa, matele lui, au 30 ucis pre Avenir, pentru căci au omorît pre Asail, fratele lor, la Gavaon la războiu.  Şi 31 zise David cătră Ioav şi cătră tot nărodul ce era cu el: „Rumpeţi-vă hainele voastre şi vă îndngeţ cu sad şi plîngeţ înaintea lui Avenir!” Şi împăratul David mergea denapoia patului.  Şi astrucară pre Avenir în Hevron. Şi 32 rădică împăratul glasul lui şi plînse pre groapa  lui;  şi  plînse  tot  nărodul pre Avenir.  Şi plînse împăratul pre Avenir şi 33 zise: ..Au ca moartea lui Naval va muri Avenir?  Mînile tale nu s-au legat, pidoarele 34 talc nu în obezi, n-ai apropiat ca Naval, înaintea a fiiului strimbătăţii ai căzut!”  Şi să 35 adunară tot nărodul ca să-l plingă pre el. Şi veni tot nărodul ca să cineaze cu David pîine şi încă fiind ziua; şi să jură David, zicînd: „Aceastea să facă mie Dumnezeu şi aceastea să-m adaogă, că. de nu va apune soarele, nu voiu gusta pîine sau den fiece!”  Şi cunoscu 36 tot nărodul şi plăcu înaintea lor toate cîte au făcut împăratul înaintea a tot nărodul.  Şi 37 ştiu tot nărodul şi tot Israilul în ziua aceaea că nu s-au făcut de la împăratul ca să omoară pre Avenir, feciorul lui Nir.  Şi zise împăratul 38 cătră slugile lui: „Nu ştiţ că povăţultoriu mare au căzut în ziua aceasta întru Israil?  Şi căci 39 eu sînt rod astăzi, şi pus de împăratul? Iară oamenii acestea, fiii Saruiei, nesilnid mie-m sînt. Să răsplătească Domnul celui ce face ceale reale după răul lui'“

CAP IV

      Şi auzi Ievosthe, fiiul lui Saul. că au 1 wf (mJH murit  Avenir,  feciorul lui Nir, in |V^I Hevron, şi să slăbănogiră miinile lui, Cau H şi toţi oamenii den Israil încremeniră. tSffll Şi doi oameni  mai mari preste radicările-asupra - lui Ievosthe, fiiul lui Saul: numele unuia, Vaana, şi numele al doilea, Rihav, fiii lui Remoth Virotheului, den fiii lui Veniamin, căci şi Viroth să socotii a a fiilor lui Veniamin,  Şi au fugit virotheii la Gheth şi 3 au fost acolo nemernicind pînă în ziua aceasta.  Şi la Ioanathan, fiiul lui Saul, - fiiu 4 rănit la picioare, fiiu de 5 ani şi acesta, cînd au venit veaatea lui Saul şi a hu Ionathan, fiiului lui, den Israil; şi-l ridică pre el doica lui şi fugi, şi fu pnpindu-sc ea să fugă, şi au căzut şi s-au şchiopat; şi numele lui - Memfivosthe. Şi mearseră fiii lui Remon, ai Virotheului, 5 Rihav si Vaana, şi Intrară ia zăduful zîlii în casa hu Ievosthe, şi el dormiia în aşternut de amiazăzi.  Şi iată, portăriţa caaii curăţiia 6 griu şi i să făcu somn şi dormiia, şi Rihav şi Vaana, fraţii, au trecut  Şi Intrară în casă, 7 şi Ievosthe dormiia în patul Iul în cămara Iul; şi loviră pre el şl omoriră pre el şi luară [223] capul lui. Şi luînd capul lui, mearseră calea cea de spre apus toată noaptea. Şi au adus capul lui Ievosthe lui David, la Hevron, şi ziseră cătră împăratul: „Iată capul lui Ievosthe, fiiul Iui Saul, vrăjmaşului tău, carele cerca sufletul tău; şi au dat Domnul domnului nostru împăratului izbîndi re întru vrăjmaşii lui ca şi în ziua aceasta de cătră Saul, vrăjmaşui tău, şi dentru semenţia lui”. Şi au răspuns David lui Rihav şi lui Vaana, fratele Iui, fiilor lui Remmon Virotheului, şi zise lor: „Viu Domnul, Carele au mîntuit sufletul mieu den toată primejdia, Căci cela ce mi-au spus mie zicînd că au murit Saul şi lonathan, şi el era ca un colăcaş înaintea mea, şi-l prins pre el şi-l uciş pre el în Sichilag, căruia mi se cădea mie să dau de veaste bună; Şi acum oameni răi au ucis pre om dirept, în casa lui, pre patul lui, şi acum voiu cerca sîngele lui den mîinile voastre şi voiu piarde pre voi de pre pămînt”. Şi porunci David slugilor lui şi-i omorîră pre ei; şi le tăi ară mîinile şi picioarele lor şi spînzurară pre ei deasupra şi potului în Hevron. Şi capul lui Ievosthe l-au îngropat în mormîntul lui Avenir, feciorul lui
Nir, în Hevron.

CAP V

Şi mearseră toate fealiurile lui Israil cătră David, la Hevron, şi ziseră lui: „Iată, oasele tale şi peliţile tale -noi. Şi ieri, şi alaltăieri, fiind Saul împărat preste noi, tu erai cela ce scoteai pre Israil. Şi zise Domnul cătră tine: Tu vei paşte pre norodul Mieu, pre Israil, şi tu vei fi întru povăţuitoriu preste norodul  Mieu, Israil'“. Şi vin toţ bătrînii lui Israil cătră împăratul, la Hevron, şi puse lor împăratul David făgăduinţă, în Hevron, înaintea Domnului. Şi ungu pre împăratul David  preste tot Israilul. Fiiu de 30 de ani David cînd au împărăţit el, şi 40 de ani au împărăţit.  Şapte ani şi luni 6 au împărăţit la Hevron preste luda şi 33 de ani au împărăţit preste  Israil şi Iuda în Ierusalim. Şi mearse David şi toţ oamenii lui la Ierusalim cătră ievuseul cela ce lăcuia pămîntul. Şi să grăi lui David: „Nu vei întră aicea, căce au stătut împotrivă cei orbi şi cei şchiopi, zicînd că: 'Nu va întră  David aicea'“.  Şi luo David îngrădirea Sionului; aceasta e cetatea lui David. Şi zise David în ziua aceaea: „Tot cel ce loveaşte pre ievuseu, atingă-se de cuţit, şi pre cei orbi şi şchiopi şi pre cei ce urăscu sufletul lui David”. Pentru aceaea vor zice: „Şchiopii şi orbii nu vor  întră în Casa Domnului”. Şi şăzu David întru îngrădire şi să chemă aceasta cetatea lui pavid. Şi o zidi pre ea cetate împrejur de la margine şi casa lui.  Şi mergea David mergînd şi mărindu-se, şi Domnul Tot-ţiitoriul - împreună cu eL Şi trimise Hiram, împăratul Tirului, soli cătră 11 David şi leamne de chedru şi teslari de leamne şi meşteri de zidu de piatră, şi zidiră casa lui David.  Şi cunoscu David că au gătit 12 pre el Domnul întru împărat preste Israil şi cum că s-au rădicat împărăţia lui pentru norodul lui Israil.  Şi luo David încă muieri şi ţiitori den Ierusalim, după ce au venit el den Hevron, şi să făcură lui David încă feciori şi feate.  Şi aceastea-s numele celor ce s-au 14 născut lui în Ierusalim: Samus şi Sovav şi Nathan şi Solomon  Şi Evear şi Elisue şi 15 Nane  Şi Iefie şi Elisama şi Elidae şi Elfalath, Samae, Iesivath, Nathan, Galoman, Ievaar, Theithu, Sisfalath, Naghieth, Nafec, lonathan şi Asemis, Voalimath, Elifaath.  Şi 17 auziră cei striini de fealiu că s-au uns David împărat preste Israil şi să suiră toţ cei striini de fealiu a cerca pre David. Şi auzi David şi să pogori la îngrădire.  Şi cei striini de fealiu 18 mearseră şl căzură la Valea Titanilor.  Şi 19 întrebă David pren Domnul, zicînd: „Sui-mă-voiu cătră cei striini de fealiu? Şi da-i-vei pre ei în mînile meale?” Şi zise Domnul cătră David: „Suie-te, căce dînd voiu da pre cei struni de fealiu în mînile tale”.  Şi veni 20 David den ceale de sus rupturi şi taie pre cei striini de fealiu acolo. Şi zise David: „Rupse Domnul pre vrăjmaşii miei, pre cei striini de fealiu, înaintea mea, în ce chip să rup apele”. Pentru aceaea s-au numit numele locului aceluia Deasupra Rupturilor.  Şi lăsară acolo 21 pre dumnezău lor şi luară pre ei David şi oamenii ce era cu el. Şi zise David să arză pre ei de tot cu foc.  Şi adaoseră încă cei struni 22 de fealiu a se suirea şi căzură în Zăpodia Titanilor.  Şi  întrebă David pren Domnul, 23 zicînd: „Au sui-mă-voiu cătră cei streini de fealiu şi-i vei da pre ei în mînile meale?” Şi zise Domnul: „Nu te vei sui întru întimpinarea lor; întoarce-te de la ei şi te vei apropia lîngă ei aproape de cel plîngătoriu.  Şi va fi 24 cînd vei auzi tu glasul clătirei desişului plîngă-toriului, atuncea te vei pogori cătră ei, căci atuncea va ieşi Domnul înaintea ta să taie în războiul celor streini de fealiu”.  Şi făcu David 25 m ce chip porund lui Domnul şi lovi pre cei streini de fealiu de la Gavaon pînă la Gazira.
C A P V I

Şi adună încă David tot tînărul den Israil, ca vro 70000.  Şi să sculă şi mearse David şi tot norodul ce era împreună cu el, şi den boiarii Iudei, la suire, ca să suie de acolo chivotul lui Dumnăzău, peste carele s-au numit numele Domnului puterilor şăzînd preste heruvim preste eL  Şi suiră chivotul Domnului preste 3 un car nou.  Şi ridicară pre el den casa lui Aminadav celui den deal. Şi Oza şi fraţii lui. fui lui [224] Aminadav, trăgea carul împreună cu chivotul,  si fraţii lui mergea înaintea sicriiului. Şi David şi toţi fiii Iui Israil, jucînd înaintea Domnului întru organe întinse cu virtute, şi cu dntări, şi cu canoane, şi cu alăute, şi cu  timpene  şi cu ţimbale, şi cu fluiere. Şi veniră pînă la ariile lui Nahor şi întinse Oza mîna lui preste sicriiul lui Dumnezău ca să-l ţie pre el; şi-l ţinu  căci n drmise pre el  viţelul. Şi Să mînie cu urgie Domnul pre Oza şi lovi acolo pre dînsul Dumnezău pentru obrăznecie şi muri acolo lîngă sicriiul Domnului, înaintea lui Dumnezău. Şi să mîhni David pentru care lucru tăie Domnul tăiare întru Oza. Şi să chemă locul acela Tăiarea lui  Oza, pînă în ziua aceasta. Şi să temu David de Domnul în ziua aceaea, zicînd: „Cum va întră cătră mine sicriiul lui Dumnezău?” Şi nu vrea David ca să abată cătră dînsul sicriiul făgăduinţei Domnului în cetatea lui David, şi abătu pre el David la casa lui Avedara Ghetheului. Şi au şăzut sicriiul Domnului în casa lui Avedara Ghetheului luni 3 şi blagoslovi Domnul toată casa lui Avedara şi toate ale lui. Şi să spuse împăratului David, zicînd: „Blagoslovi Domnul casa lui Avedara şi toate ale lui, pentru sicriiul lui Dumnezău44. Şi mearse David şi sui sicriiul Domnului den casa lui Avedara la cetatea lui David, cu veselie. Şi era împreună cu el ceia ce ridica sicriiul Domnului: 7 danturi - şi jungheare de viţel şi de miei. Şi David răsuna cu organe întinse înaintea Domnului, şi David - îmbrăcat în veşmînt luminos. Şi David şi toata casa lui Israil suiră sicriiul Domnului, cu strigare şi cu glas de trimbiţe* Şi să tăcu sicriiul Domnului sosind pînă la cetatea lui David, şi Melhol, fata lui Saul, să plecă pre fereastră şi văzu pre împăratul David jucînd şi zicînd cu lăuta înaintea Domnului; şi defăima pre el întru inima ei. Şi aduseră înlăuntru sicriiul Domnului şi-l puseră pre el la locul lui, la mijlocul cortului care au întins lui David; şi aduse David ardere-de-tot înaintea Domnului şi împăcări uni. Şi săvîrşi David aducînd arderele ceale de tot şi ceale de împăcări, şi blagoslovi  pre nărod întru numele Domnului puterilor. Şi împărţi la tot nărodul, la toată putearea lui Israil, de la Dan pînă la Versavie, den bărbat pînă în muiare, la fieştecarele cîte un covrig de pîine şi cîte o bucată de carne friptă şi cîte o sco-vardă den tigaie. Şi să duse tot nărodul, fieştecarele la casa lui. Şi să întoarse David să blagoslovească casa lui. Şi ieşi Melhol, fata lui Saulf întru întimpinarea lui David şi binecu-vîntă lui şi zise: „Ce s-au mărit astăzi împăratul lui Israil, carele s-au descoperit astăzi întru ochii slujnicelor robilor lui, în ce chip să descopere descoperindu-se unul dentru cei
ce joacă!”  Şi zise David cătră Melhol: 21 „înaintea Domnului voiu juca. Şi blagoslovit Domnul, Carele m-au ales pre mine decît pre tată-tău şi decît toată casa lui, ca să mă puie întru povîţuitoriu preste nărodul Lui, preste Israil.  Şi voiu juca şi voiu sălta înaintea 22 Domnului şi mă voiu descoperi încă aşa, şi voiu fi nevreadnic întru ochii tăi, şi cu slujnicele carele ai zis mie cum nu mă voiu slăvi4*. Şi Melholii, featii lui Saul, nu s-au născut 23 copil pînă în ziua ce au murit.

CAP VII

      Şi să făcu cînd au şăzut împăratul în 1 casa lui, şi Domnul îl moşteni pre el după împrejur de cătră toţi vriijmaşii lui,  Şi zise împăratul cătră Nathan 2 prorocul: „Iată dară, eu lăcuiescu în casa de chedru, şi sicriiul lui Dumnezeu şade în mijlocul cortului”.  Şi zise Nathan cătră 3 împăratul: „Toate cîte vor fi în inima ta, pasă şi fă, căci Domnul e împreună cu tine”. Şi să făcu în noaptea aceaea.  Şi fu cuvîntul  4/ 5 Domnului cătră Nathan, zicînd: „Pasă şi zi cătră robul Mieu, David: 'Aceastea zice Domnul: *Nu tu îm vei zidi Mie casă a lăcui Eu!  Căci n-am lăcuit în casă den care zi am 6 scos pre fiii lui Israil den Eghipet pînă în ziua aceasta, şi eram umblînd întru popas şi în cort.  întru toate carele am petrecut întru 7 tot Israilul, de grăind am grăit cătră un fealiu a lui Israil căruia am porundt să pască pre nărodul Mieu, Israil, zicînd: Tentru căce nu Mi-ai urzit Mie casă de chedru?'  Şi acum 8 aceastea vei grăi robului Mieu, lui David: 4 Ace astea zice Domnul Tot-ţiitoriul: Luatute-am pre tine den s ti na oilor, ca să fii tu întru povîţuitoriu preste norodul Mieu, pre Israil. Şi eram împreună cu tine întru toate cîte mergeai şi am surpat pre toţ vrăjmaşii tăi de cătră faţa ta şi te-am făcut numit după numele celor mari de pe pămînt  Şi voiu pune loc norodului Mieu* lui Israil, şi-l voiu răsădi pre el şi va sălăşlui deosebiş şi nu va mai griji încă şi nu va mai adaoge fiiul strîmbătăţii a-l smeri pre el ca de-nceput  Şi den zilele carele am 11 pus judecătoriu preste norodul Mieu Israil, şi te voiu odihni de cătră toţi vrăjmaşii tăi, şi va spune Domnul ţie că casă vei zidi Lui.  Siva 12 fi de să vor plini zilele tale şi vei dormi cu părinţii tăi, şi voiu rădica săminţia ta după tine, carele va fi den pîntecele tău, şi voiu găti împărăţia lui.  Acesta va zidi casă numelui 13 Mieu, îndirepta-voiu scaunul  lui pînă în veac.  Eu voiu fi lui Tată şi el Im va fi Mie 14 fecior. Şi de va veni strîmbătatea lui, şi-l voiu mustra pre el cu toiagul oamenilor şl întru pipăirea fiilor oamenilor,  Iară mila Mea nu o voiu depărta de cătră el în ce 15 chip am depărtat de la cei ce am depărtat [225] dentru faţa Mea. Şi să va încredinţa casa lui şi împărăţia lui pînă în veac înaintea Mea, şi scaunul Iui va fi îndireptatu în veac'“. După toate cuvintele aceastea şi după toată videnia aceasta, aşa au grăit Nathan cătră David. Şi întră împăratul David şi şăzu înaintea Domnului şi zise: „Cine sînt eu, Domnul mieu Doamne, şi carea e casa mea, de m-ai iubit pre mine pentru aceastea? Şi m-am mica urat puţin înaintea Ta, Domnul mieu Doamne, şi ai grăit pentru casa robului Tău întru delungare! Şi aceasta e leagea omului, Domnul mieu Doamne! Şi ce va mai adaoge David încă a grăi cătră Tine? Şi acum. Tu ştii pre robul Tău, Domnul mieu Doamne! Şi pentru robul Tău ai făcut şi după inema Ta ai făcut, tot binele acesta să-l arăţi robului Tău! Pentru ca să Te mărescu, Domnul mieu Doamne, căce nu iaste ca Tine şi nu iaste Dumnezău afară den Tine întru toate carele am auzit întru urechile noastre! Şi cine e ca norodul Tău, Israil, altă limbă pre pămînt? în ce chip l-au povăţuit pre el Dumnezău, ca să mîntuiască Luiş norod, ca să pui Tu nume, să faci mărime şi arătare, ca să scoţi Tu den faţa norodului Tău, pre carii ai mîntuit Ţie den Eghipet, limbi şi sălaşuri? Şi ai gătit Ţie pre norodul Tău, Israil, întru norod pînă în veac, şi Tu, Doamne, Te-ai făcut lor întru Dumnezău. Şi acum. Domnul mieu Doamne, cuvîntul carele ai grăit pentru robul Tău şi casa lui, adevereşti-l pînă în veac şi fft în ce chip ai grăit Şi acum, mărească-se numele Tău pînă în veac, zicînd: 'Domnul Atotpitoriul - Dumnezău preste Israil!' Şi casa robului Tău, David, va fi îndereptată înaintea Ta! Căce Tu, Doamne întru-tot-ţiitoare, Dumnezăul lui Israil, ai descoperit ureachea robului Tău, zicînd: 'Casă-ţ voiu zidi ţiel' Pentru aceaea au aflat robul Tău inema lui ca să să roage cătră Tine ruga aceasta. Şi acum, Domnul mieu Doamne, Tu eşti Dumnezău, şi cuvintele Tale vor fi adevărate; şi ai grăit pentru robul Tău bunătăţile aceastea. Şi acum, înceape şi blagosloveaşte casa robului Tău ca să fie în veac înaintea Ta, căce Tu, Domnul mieu Doamne, ai grăit, şi den blagoslovenia Ta să să blagoslovească casa robului
Tău ca să fie în veac înaintea Ta”.

CAP VIII

      Şi fu după aceasta, şi lovi David pre cei streini de fealiu şi înfrînse pre ei şi luo David cea osebită den mîna celor streini de fealiu. Şi lovi David pre Moav şi împărţi pre ei cu fum. culcîndu-i pre ei pre pămînt; şi să făcură ceale doao funituri de omorit şi ceale doao funituri au prins vii. Şi să făcu Moav lui David întru robi, aducînd pocloane. Şi lovi David pre Adrazar, feciorul lui Raav, împăratul ţării Suva, mergînd el ca să-ş puie mîna lui pre apa Efratului.  Şi au luat David 4 de ale lui 1000 de cară şi 7000 de călăreţi şi 200O0 de oameni pedestri; şi sfărîmă David toate carăle şi au lăsat dentr-însele 100 de cară.  Şi veni Siria Damascului să ajute lui 5 Adrazar, împăratul de Suva, şi lovi David în Sir 22000 de oameni.  Şi au pus David 6 strajă în Siria cea de spre Damasc. Şi fu Şirul lui David întru robi, aducînd pocloane. Şi mîntui Domnul pre David întru toate care mergea.  Şi luo David lanţurile ceale de aur 7 carele era la slugile lui Adrazar, împăratul Suvei, şi le-au adus pre eale în Ierusalim. Şi le luo pre eale Susachim. împăratul Eghipetului, cînd să sui el la Ierusalim, în zilele lui Rovoam, fiiul lui Solomon.  Şl de la Metevac şi den ceale alease cetăţi ale lui Adrazar au luat împăratul David aramă multă foarte; cu aceasta au făcut Solomon marea cea de aramă şi stilpii şi scăldătoarele şi toate vasele. Şi auzi Thou, Împăratul den Imath, că au 10 înfrînt David toată putearea lui Adrazar.  Şi 11 au trimis Thou pre Ieduram, fiiul lui, cătră împăratu David, ca să întreabe pre el de ale pîcii şi să-l blagoslovească pre el pentru căci au bătut pre Adrazar şi au lovit pre el; căci împotrivnic era lui Adrazar. Şi în minele lui era vase de argint şi vase de aur şi vase de aramă.  Şi aceastea le-au sfinţit împăratul 12 David Domnului, cu argint şi cu aur, carele au sfinţit dentru toate cetăţile carele au supus, den Idumea,  Şi de la Moav, şi den fiii lui 13 Amon, şi den cei streini de fealiu, şi den Amalic, şi den prăzile lui Adrazar, feciorul lui Raav, împăratul  Suvei.  Şi făcu David 14 nume, şi, învîrtejindu-se el, au lovit Idumea în Ghievelem, la vro 18000 de oameni.  Şi au 15 pus în Idumea păzi, întru toată Idumea au pus. Şi să făcură toţi idumeii robi împăratului. Şi mîntui Domnul pre David întru toate carele au mers.  Şi au împărăţit David preste tot 16 Israilul şi era David făcînd judecată şi direp-tate preste tot norodul lui, şi Ioav, feciorul Saruiei, preste oaste,  Şi Iosafat, feciorul lui 17 Ahilud, preste ceale de aduse aminte,  Şi 18 Sadoc, feciorul lui Ahitov, şi Ahimeleh, feciorul lui Aviathar - preoţii, şi Sasa - logofătul, Şi Vaneas, feciorul lui Iodae, - sfeatnec şi 19 [peste] helethoi şi (peste] fel(ethoi]. Şi fiii Iui David domni curţii era.

C A P IX

Şi zise David: „De iaste încă rămas în 1 casa lui Saul, şi voiu face cu el milă, I pentru Ioanathan?” Şi den casa lui 2 Saul era copil, şi numele lui - Siva; I şi-l chemară pre el cătră David Şi zise cătră el împăratul: „Tu eşti Siva?” Şi zise: „Eu, robul tău!”  Şi zise împăratul: „De au rămas [226] den casa lui Saul încă om, şi voiu face cu el mila lui Dumnezău?” Şi zise Siva cătră împăratul: „încă iaste fiiu lui Ioanathan, vătămat la picioare”. Şi zise lui împăratul: „Unde e acesta?” Şi zise Siva cătră împăratul: „Iată, în casa Iui Mahir, fiiul lui Ammiil, den Lodava”.  Şi trimise împăratul David şi luo pre el den casa lui Mahir, fiiul lui Ammiir, den Lodovar.  Şi veni Memfivoste, feciorul lui Ionathan, feciorul lui Saul, cătră împăratul David şi căzu preste faţa lui şi să închină lui. Şi-i zise lui David: „Memfivostea?” Şi zise: „Iată robul  tău!” Şi zise lui David: „Nu te teame, căci făcind voiu face cu tine milă, pentru Ionathan, tată-tău. Şi voiu aşaza ţie toată ţarenă lui Saul, tatălui tătîne-tău, şi tu vei mînca pîine la  masa mea pururea”. Şi să închină lui Memfivoste şi zise: „Cine sînt, robul tău, căci ai căutat pre dinele cel mortu, cel aseamene  mie?” Şi au chemat împăratul pre Siva, copilaşul lui Saul, şi zise cătră el: „Toate cîte-s ale lui Saul, şi toată casa lui, am dat fiiului domnului tău. Şi vei lucra lui pămîntul, tu şi fiii tăi şi robii tăi, şi vei aduce fiiului domnului tău pîini şi vor mînca; şi Memfivoste, fiiul domnului tău, va mînca pîine pururea la masa mea”. Şi la Siva era 15 feciori şi 20 de robi. Şi zise Siva cătră împăratul: „După toate cîte au poruncit domnul mieu împăratul robului său, aşa voiu face, robul tău”. Şi Memfivoste mînca la masa lui David, ca unul dentru fiii împăratului. Şi la Memfivoste fiiu mic era, şi numele lui - Miha, şi toată lăcuinţa casii lui Siva - robi lui Memfivoste. Şi Memfivoste lăcuia în Ierusalim, căci la masa împăratului el pururea mînca. Şi
el era şchiop de amîndoao picioarele lui.

CAP X

      Şi să făcu după aceasta, şi muri împăratul fiilor lui Ammon şi împăraţi Annon, fiiul lui, în locul lui. Şi zise David: „Face-voiu milă cu Annon, fiiul lui Naas, în ce chip au făcut tatul lui împreună cu mine milă”. Şi trimise David să-l mîngîie pre el în mînile robilor lui, pentru tatul lui. Şi mearseră fiii lui David la pămîntul fiilor lui Ammon. Şi ziseră boiarii fiilor lui Ammon cătră Annon, stăpînul lor: „Au doară pentru căci cinsteaşte David pre tată-tău înaintea ta căci au trimis ţie pre cei ce te mîngîie? Nu ce pentru ca să cearce cetatea şi să o iscodească pre ea ca să o surpe pre ea au trimis David slugile lui cătră tine?” Şi au luat Annon slugile lui David şi au ras bar bele lor jumătate şi le-au tăiat hainele lor jumătate, pînă la şoldurile lor. Şi-i slobozi pre ei. Şi spuseră lui David pentru oameni, şi trimise întru întempinarea lor, căci era oamenii batgiocuriţ foarte; şi zise împăratul: „Şădeţ la Ieriho pînă vor răsări barbele voastre, şi vă veţ întoarce”.  Şi văzură fiii 6 lui Ammon că s-au ruşinat norodul lui David, şi au trimis fiii lui Ammon şi au năimit pre Siria Vethraam şi pre Siria Siva şi pre Roov, 20000 de pedestri, şi pre împăratu lui Amalic, Maaha, 1000 de oameni, şi pre Istov, 12000 de oameni.  Şi auzi David şi trimise pre 7 Ioav şi toată oastea celor striini.  Şi ieşiră 8 fiii lui Ammon şi au rinduit războiu lîngă uşa porţii, şi Siria Suva şi Roov şi Istov şi Amalic - singuri în ţarenă.  Şi văzu Ioav că s-au 9 făcut cătră el de cătră faţa războiului de cătră faţă den potrivă şi den dos, şi alease den toţi tinerii lui Israil şi să rînduiră dempotriva Siriei.  Şi rămăşiţa norodului au dat în mîna 10 lui Avesa, fratele lui, şi să rîndui împotriva fiilor lui Ammon.  Şi zise: „De să va întări 11 Siria preste mine, şi veţ fi mie întru mîntuire; şi de să vor întări fiii lui Ammon preste tine, şi vom hi a te mîntui.  îmbărbătează-te, şi să 12 ne întărim pentru norodul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru, şi Domnul va face binele întru ochii Lui”.  Şi să apropie 13 Ioav şi norodul lui împreună cu el la războiu cătră Siria, şi au fugit de cătră faţa lui.  Şi 14 fiii lui Ammon văzură că au fugit Siria, şi fugiră de cătră faţa lui Avesa şi intrară în cetate. Şi să întoarse Ioav de cătră faţa fiilor lui Ammon şi mearse în Ierusalim.  Şi văzu 15 Siria că au greşit înaintea lui Israil şi să adunară într-un loc.  Şi trimise Adrazar şi 16 strinse pre Siria cea decindea de rîul lui Hala-mac; şi veniră la Elam, şi Sovac, domnul puterii lui Adrazar, înaintea lor.  Şi spuse lui 17 David şi strinse pre tot Israilul şi trecu Iordanul şi sosi la Elam; şi să rîndui Siria împotriva lui David şi deade războiu cu el.  Şi fugi 18 Siria de cătră faţa fiilor lui Israil. Şi ucise David den Siria 700 de cară, şi 40000 de călăreţi, şi pre Sovac, domnul puterii lui, îl lovi şi muri acolo.  Şi văzură toţi împăraţii, robii 19 lui Adrazar, că au greşit înaintea lui Israil şi veniră de bunăvoie cu Israil şi slujiră lor. Şi să spămîntară Siria ca să mai mîntui as că încă pre fiii lui Amon.

CAP XI
li să făcu întorcîndu-se anul, Ia vreamea ieşirii împăraţilor, şi trimise \^Şi David pre Ioav, şi pre slugile lui kw flîmpreună cu el, şi pre tot Israilul, şi Hau stricat pre fiii lui Ammon; şi şăzură prejur Ravath. Şi David şăzu în Ierusalim. Şi fu de cătră sară, şi David să sculă 2 den aşternutul lui şi umbla pren foişorul casii împăratului; şi văzu muiare scăldîndu-se [227] den foişor, şi muiarea - frumoasă la chip  foarte. Şi trimise David şi cercă pre muiare. Şi zise: „Au nu iaste aceasta Virsavie, fata lui Eliav, muiarea Uriei Hetteului?” Şi trimise David slugi şi luo pre ea. Şi întră cătră ea şi dormi cu ea. Şi ea, curăţindu-se de necurăţia ei, şi să întoarse la casa ei. Şi luo în pîntece muiarea. Şi, trimiţînd, porunci lui David şi zise: „Iată, eu sînt în pîntece  grea”. Şi trimise David cătră Ioav, zicînd: „Trimite cătră mine pre Urie Hetteul”. Şi trimise Ioav pre Urie cătră David. Şi veni Urie şi întră cătră el. Şi întrebă David: „In pace - Ioav? Şi întru pace - norodul lui? Şi  întru pace - războiul lui?” Şi zise David Uriei: „Pogoară-te la casa ta şi spală picioarele tale”. Şe ieşi Urie den casa împăratului; şi  ieşi după dînsul ospăţ de la împăratul. Şi dormi Urie lîngă uşa casii împăratului, împreună cu toţi robii domnului său, şi nu s-au pogorît la casa lui. Şi povestiră lui David, zicînd că: „Nu s-au pogorît Urie la casa lui”. Şi zise David cătră Urie: „Nu den cale tu vii? Căce nu te-ai pogorît la casa ta?” Şi zise Urie cătră David: „Chivotul şi Israil şi Iuda lăcuiescu în corturi, şi domnul mieu, Ioav, şi robii domnului mieu pre faţa ţarenii tăbărăscu. Şi eu voiu întră în casa mea să mănîncu şi să beau şi să dormu cu muiarea mea? Viu sufletul tău, de voiu face cuvîntul acesta!” Şi zise David cătră Urie: „Şăzi aicea încă astăzi, şi mîine te voiu trimite”. Şi au şăzut Urie în Ierusalim în ziua aceaea şi a doao zi. Şi-l chemă pre el David şi au mîncat înaintea lui şi au băut şi au îmbătat pre el. Şi ieşi sara ca să dormă la aşternutul lui, cu robii domnului lui, şi la casa lui n-au pogorit.  Şi să făcu dimineaţă şi scrise David carte cătră Ioav şi trimise cu mîna Uriei. Şi scrise în carte, zicînd: „Pune pre Urie în preajma războiului celui tare şi să vă întoarceţi denapoia lui,  şi să va răni şi va muri”. Şi fu păzind Ioav la cetate, şi puse pre Urie la locul unde ştiia că oamenii puterii sînt acolo. Şi ieşiră oamenii cetăţii şi să bătea împreună cu Ioav; şi au căzut den norodu den robii Iui David, şi muri şi Urie Hetteul. Şi trimise Ioav şi porunci lui David toate cuvintele războiului ca să le grăiască cătră împăratul. Şi porunci celui trimis, zicînd: „După ce vei săvîrşi toate cuvintele războiului să grăieşti cătră împăratul. Siva fi de să va sui mînia împăratului şi va zice ţie: 'Ce căci v-aţi apropiat cătră cetate a vă bate? N-aţi ştiut că voru săgeta de asupra zidului? Cine au lovit pre Avemeleh, feciorul lui Ieţovaal, fiiul lui Nir? Au nu muiare au aruncat o bucată de piatră de moară asupra lui de asupra zidului şi au murit la Thamnasi? Pentru căci v-aţ apropiat la zidu?', şi vei zice: 'Şi Urie Hetteul au murit'“.  Şi mearse trimisul lui 22 Ioav cătră împăratul la Ierusalim, şi mearse şi spuse lui David toate cîte au poruncit lui Ioav, toate cuvintele războiului.  Şi să mînie 23 David cătră Ioav şi zise David cătră cel trimis: „Pentru căci v-aţ apropiat Ungă cetate ca să vă bateţi? Au n-aţ ştiut că vă veţ răni de la zid?  Cine au lovit pre Avemeleh, feciorul 24 lui Ierovaal? Au nu muiare au aruncat preste el o bucată de piatră de moară de pre zidu şi au murit Ia Thamnasi? Pentru căci v-aţ apropiat lîngă zidu?”  Şi zise trimisul cătră 25 David: „Căci s-au întărit preste noi oamenii, şi ieşiră asupra noastră la ţarină şi ne-am făcut asupra lor pînă la uşa cetăţii,  Şi au 26 săgetat ceia ce săgeată asupra slugilor tale de asupra zidului şi au murit dentru slugile împăratului, şi încă robul tău, Urie Hetteul, au murit”.  Şi zise David cătră cel trimis: 27 „Aceasta vei grăi lui Ioav: *Nu rău fie întru ochii tăi cuvîntul acesta, căci uneori aşa şi alteori aşa va mînca sabia. întăreaşte războiul tău la cetate şi o surpă pre ea şi biruiaşte pre ea!'“  Şi auzi muiarea Uriei că au murit 28 Urie, bărbatul ei, şi au plîns pentru bărbatul ei.  Şi trecu jalea şi trimise David şi o adună 29 pre ea la casa lui. Şi să făcu lui muiare şi să născu lui fiiu. Şi rău să arătă cuvîntul carele au făcut David întru ochii Domnului.
CAP XII 

Şi trimise Domnul pre Nathan prororT®B cui cătră David. Şi intră la el şi-i zise Ig^Hlui: „Spune-mi dară mie judecată - şi IT^^fl zise lui -: 2 oameni era într-o cetate, EKBUH unul bogat şi unul sărac.  Şi la cel 2 bogat era turme şi cirezi multe foarte,  Şi la 3 cel sărac nu era nemica, fără de numai o mie-luşa mică, carea au agonisitu-o şi o au cruţat şi au hrănitu-o pre ea şi au crescut împreună cu el şi împreună cu fiii lui deodată; den pîinea lui mînca şi den paharul lui bea şi în sînul lui dormiia, şi era lui ca o fotă.  Şi veni calătorîu la omul cel bogat, şi nu se îndură să ia den turmele lui şi den cirezile lui ca să facă streinului ce au venit cătră el, ce luo mieluşaua omului celui sărac şi au făcut pre ea omului ce au venit cătră el”.  Şi să mînie David cu 5 urgie foarte pre om, şi zise David cătră Nathan: „Viu Domnul, că fiiu de moarte iaste omul carele au făcut aceasta.  Şi mieluşiţa o 6 va plăti înşăptit, pentru căci că au făcut cuvîntul acesta şi pentru care nu s-au îndurat”. Şi zise Nathan cătră David: „Tu eşti omul ce ai 7 făcut aceasta! Aceastea zice Domnul Dumnezăul lui Israil: 'Eu sînt Carele te-am uns [228] pre tine în împărat preste Israil şi Eu sînt Cela ce te-am mîntuit pre tine den mîna lui Saul  Şi am dat ţie casa domnului tău şi muierile domnului tău în sînul tău şi am dat ţie casa lui Israil şi a Iudei. Şi, de iaste puţin ţie, voiu  adaoge ţie ca şi aceastea. Şi ce căci ai defăimat cuvîntul Domnului, ca să faci rău întru ochii Domnului? Pre Urie Hetteul l-ai omorît cu sabie şi pre muiarea lui ai luat în muiare ţie, şi pre el ai ucis cu sabia fiilor lui Ammon. Şi acum, nu se va depărta sabia den casa ta pînă în veac, pentru căci că M-ai defăimat pre Mine şi ai luat pre muiarea Uriei Hetteului ca să-ţi fie ţie întru muiare*. Aceastea zice Domnul: 'Iată, Eu rîdic asupra ta reale den casa ta şi voiu lua pre muierile tale înaintea ochilor tai şi voiu da aproapelui tău, şi se va culca cu muierile tale înaintea soarelui acestuia. Căci ai făcut pre ascuns, şi Eu voiu face cuvîntul acesta înaintea a tot Israilul şi înaintea soarelui acestuia'“. Şi zise David lui Nathan: „Greşit-am Domnului!” Şi zise Nathan cătră David: „Şi Domnul au mutat păcatul tău, nu vei muri. Fără numai că întărîtindu ai întărîtat pre vrăjmaşii tăi cu cuvîntul acesta, şi încă fiiul tău, ce au născut ţie, cu moarte va muri”. Şi să duse Nathan la casa lui. Şi zdrobi Domnul pre copilaşul carele au născut muiarea Uriei lui David şi bolnăvi. Şi cercă David pre Dumnezeu pentru copilaş şi posti David post; şi întră şi mase şi dormi pre pămînt. Şi să sculară la el cei mai bătrîni ai casii lui să-l scoale pre el de la pămînt, şi n-au vrut şi n-au mîncat împreună cu ei pîine. Şi fu în ziua a şaptea, şi muri copilaşul. Şi să temură robii lui David să-i spuie lui că au murit copilaşul, căci au zis: „Iată, cînd încă copilaşul trăiia, am grăit cătră el şi n-au ascultat glasul nostru. Şi cum vom zice cătră el că au murit copilaşul? Şi va face reale”. Şi pricepu David că slugile lui şop-tescu şi socoti David că au murit copilaşul. Şi zise David cătră slugile lui: „Au murit-au copilaşul?” Şi ziseră: „Au murit”. Şi să sculă David de pre pămînt şi s-au scăldat şi s-au uns şi-ş premeni hainele lui şi întră în Casa lui Dumnezeu şi să închină Lui. Şi întră în casa lui şi cerşu pîini a mînca. Şi pusără lui pîine şi au mîncat. Şi ziseră slugile lui cătră el: „Ce iaste cuvîntul acesta carele ai făcut pentru copilaş? Căci, încă copilaşul fiind viu, plingeai şi posliiai şi bdenuiai, şi, cînd au murit copilaşul, tc-ai sculat şi ai mîncat pîine şi ai băut!” Şi zise David: „Pînă cînd trăiia încă copilaşul, am postit şi am plîns, căci am zis: 'Cine ştie de mă va milui Domnul şi va trăi copilaşul?' Şi acum au murit; pentru căci aceasta eu postescu? Au putea-voîu întoarce pre
dînsul încă? Că eu voiu mearge cătră el, şi el nu să va întoarce cătră mine”  Şi mîngîia 24 David pre Versavie, muiarea lui, şi întră cătră ea şi dormi cu ea. Şi zemisli şi născu fiiu şi chemă numele lui Solomon, şi Domnul iubi pre el.  Şi trimise cu mîna lui Nathan 25 prorocului şi-i numi numele lui Iedecli, cu cuvîntul Domnului.  Şi deade războiu Ioav 26 la Ravaath fiilor lui Ammon şi au luat cetatea împărăţiei.  Şi au trimis Ioav vestitoriu 27 cătră David şi zise: „Dat-am războiu la Ravath şi am luat cetatea apelor.  Şi acum, 28 adună rămăşiţa norodului şi te tăbăraşte asupra cetăţii şi o ia mai nainte pre ea, pentru ca să nu iau eu mai amte cetatea şi să va chema numele mieu preste ea”.  Şi adună 29 David tot norodul şi mearse la Ravath şi deade războiu întru ea şi o luo pre ea.  Şi au 30 luat cununa lui Molhom, împăratului lor, den capul lui, şi cumpăna ei - un talant de aur şi de piatră scumpă, şi era pre capul lui David; şi prăzile cetăţii au scos multe foarte.  Şi pre 31 norodul pre carele era întru ea l-au scos afară şi i-au pus la firăstrău şi la ciulinii cei de hier şi la cuţitoaiele ceale de hier şi i-au petrecut pre ei pren cărămidarie. Şi aşa au făcut tuturor cetăţilor fiilor lui Ammon. Şi să întoarse David şi tot Israilul la Ierusalim.

CAP XIII

      Şi să făcu după aceasta, şi la Avesalom, 1 IfwM wlu ^ David, era sor frumoasă la EW^U chip foarte, şi numele ei - Thamar; şi o iubi pre ea Amnon- mu* l1” David. ■ Mii Şi să chinuia Amnon cît boliia foarte pentru Thamar, soru-sa, căci fecioara era aceasta şi greu era întru ochii lui Amnon ca să-i facă ceva ei.  Şi era la Amnon tovarăş, 3 şi numele lui - Ioanadav, fiiu lui Samaa, fratelui lui David. Şi Ioanadav - om înţelept foarte.  Şi zise lui: „Ce-ţi iaste că aşa 4 boleşti, fiiul împăratului, dimeneaţă-dime-neaţă? Nu-m vei povesti mie?” Şi zise lui Amnon: „Pre Thamar, sora lui Avesalom, fratelui mieu, eu iubesc”.  Şi zise lui Ionadav: 5 „Culcă-te pre aşternutul tău şi te bol nave aş te. Şi va întră tată-tău să te vază, şi vei zice cătră el: 'Să vie dară Thamar, sora mea, şi să mă caute şi să facă înaintea ochilor miei 2 colăcei, ca să văz şi să mănînc den mîinile ei'“.  Şi 6 să culcă Amnon şi boli. Şi întră împăratul ca să-l vază pre el şi zise Amnon cătră împăratul: „Vie dară Thamar, sora mea, cătră mine şi sucească înaintea ochilor miei 2 colăcei şi voiu mînca den mînele ei”.  Şi au trimis David 7 cătră Thamar acasă, zicînd: „Pasă dară la casa lui Amnon, fratelui tău, şi fă lui de mîncat”. Şi mearse Thamar la casa lui Amnon, fratelui ei, 8 şi el culcat fiind. Şi luo faină şi frămîntă şi suci înaintea ochilor lui şi coapse colăceiL  Şi [229] luo tigaia în carea turnă şi turnă înaintea lui, şi nu vru să mănînce. Şi zise Amnon: „Scoateţi tot omul de asupra mea!” Şi scoaseră tot omul de asupra lui. Şi zise Amnon cătră Thamar: „Adu-mi înlăuntru în cămară măncarea şi voiu mînca den mîna ta”. Şi luo Thamar colăceii carii i-au făcut Şi aduse înlăuntru, lui Amnon, fratelui ei, la aşternut. Şi aduse lui ca să mănînce, şi să apucă de ea şi-i zise ei: „Vino de te culcă cu mine, sora mea”. Şi-i zise lui: „Nu, fratele mieu, să nu mă smereşti, căci nu se va face aşa în Israil. Să nu faci nebunia aceasta. Şi eu unde voiu purta ocara mea? Şi tu vei fi ca unul den cei fără de minte întru Israil. Şi acum, grăiaşte dară cătră împăratul, căci nu mă va opri de cătră tine”. Şi n-au vrut Amnon să asculte glasul ei şi au biruit preste ea şi au smerit pre ea şi s-au culcat cu ea. Şi o urî pre ea Amnon uriciune mare foarte, că mare era urîciunea ce au urît pre ea, mai mare de dragostea ce au îndrăgit pre ea. Şi-i zise ei Amnon: „Scolă-te, pasă!” Şi zise lui Thamar: („Ba, frate), căci mai mare e răul cel de apoi decît cel dentîiu carele ai făcut cu mine, ca să mă goneşti pre mine”. Şi n-au vrut Amnon ca să asculte glasul eL Şi chemă copilaşul lui cela ce era ispravnic casii lui şi-i zise lui: „Scoate dară pre aceasta afară de la mine şi închide uşa după dînsa!” Şl preste ea era îmbrăcăminte pînă în glezne, cîci aşa să îmbrăca featele împăratului ceale fecioare îmbrăcămintele lor. Şi scoase pre ea sluga lui afară şi închise uşa după dînsa. Şi luo Thamar cenuşă şi puse pre capul ei şi îmbrăcămintea cea preste ea pînă în glezne o rupse; şi puse mînile ei preste capul ei şi mearse mergînd şi strigînd. Şi zise cătră ea Avesalom, fratele ei: „Au Amnon, fratele tău, au umblat cu tine? Şi acum, sora mea, asur-zeaşte-te, căci frate ţie iaste. Să nu pui la inima ta ca să grăieşti cuvîntul acesta”. Şi şăzu Thamar văduind la casa lui Avesalom, fratele ei. Şi auzi împăratul David toate cuvintele aceastea şi să mînie foarte, şi nu mîhni duhul lui Amnon, fiiului său, căci iubiia pre el, căci dentîiu născut lui era. Şi n-au grăit Avesalom împreună cu Amnon den rău pînă în bine, pentru că urii a Avesalom pre Amnon, pre cuvîntul carele au smerit pre Thamar, sora lui. Şi să făcu întru 2 ani de zile, şi era lunzînd lui Avesalom la Velasor, ceaea ce să ţine de Efraim, şi au chemat Avesalom pre toţi fiii împăratului. Şi veni Avesalom cătră împăratul şi zise: „Iată dară, tund robului tău; să meargă dară împăratul şi slugile lui împreună cu robul tău”. Şi zise împăratul cătră Avesalom: „Nu dară, fiiul mieu, şă nu meargem toţi noi şi să nu ne îngreuiem preste tine”. Şi-l sili pre el, şi n-au vrut ca să meargă; şi-l blagoslovi pre el.  Şi zise Avesalom cătră el: „Şi de nu, 26 meargă dară cu noi Amnon, fratele mieu”. Şi-i zise lui împăratul: „Pentru căci va mearge Amnon împreună cu tine?”  Şi-l sili pre el 27 Avesalom şi trimise împreună cu el pre Amnon şi pre toţi fiii împăratului.  Şi au 28 făcut Avesalom ospăţ ca şi ospăţul împăratului. Şi porunci Avesalom slugilor lui, zicînd: „Vedeţ, deaca se va smeri inima lui Amnon de vin şi voiu zice cătră voi: *Loviţ pre Amnon!', şi-l omorîţ pre el. Să nu vă teameţ, căci au nu-s eu cela ce poruncesc voao? îmbăr-bătaţi-vă şi vă faceţ întru fiii puterii!”  Şi au 29 făcut slugile lui Avesalom lui Amnon în ce chip au poruncit lor Avesalom. Şi să sculară toţi fiii împăratului şi şăzu om preste muşcoiul lui şi fugiră.  Şi fu fiind ei în cale, şi auzul 30 veni cătră David#zicînd: „Lovit-au Avesalom pre toţi fiii împăratului, şi n-au rămas dentru ei nici unul”.  Şi să sculă împăratul şi spintecă hainele lui şi dormi pre pămînt, şi toate slugile lui cei ce sta împrejurul lui rupseră hainele lor.  Şi răspunse Ioanadav, feciorul 32 lui Samaa, fratele lui David, şi zise: „Nu zică domnul mieu împăratul că pre toţi copilaşii, fiii împăratului, i-au omorit, căci numai Amnon singur au murit; căci pre gura lui Avesalom era zăcînd, den ziua carea au smerit pre Thamar, sora lui.  Şi acum, să nu puie domnul mieu împăratul pre inima lui, zicînd că toţi fiii  împăratului  au  murit,  căci numai Amnon singur au murit”. Şi fugi Avesalom. Şi rădică copilaşul-s trajni cui ochii lui şi văzu. 34 Şi iată norod mult venind în cale denapoia lui, den coastele muntelui la pogorîş. Şi mearse strajnicul  şi  spuse  împăratului  şi zise: „Oameni am văzut den calea cea de spre Oran, de o parte a muntelui”.  Şi zise Ioanadav cătră împăratul: „Iată, fiii împăratului de fotă sînt! După cuvîntul robului tău, aşa s-au făcut”.  Şi fu cînd săvîrşi grăind, şi,iată, fiii 36 împăratului veniră şi ridicară glasul lor şi plînseră; şi încă şi împăratul şi toate slugile lui au plîns plîngere mare foarte.  Şi Avesalom 37 au fugit şi mearse cătră Tholmi, feciorul lui Emiud, împăratul Ghiedsurii, la pămîntul Hamaahad. Şi au plîns împăratul David preste fiiul lui toate zilele.  Şi Avesalom au 38 fugit şi au mers la Ghiesur şi era acolo ani 3.  Şi să potoli duhul împăratului ca să iasă 39 denapoia lui Avesalom, căci s-au mîngîiat pentru Amnon că au murit.

CAPXIV
Şi conoscu Ioav, fiiul Saruiei, că inima 1 împăratului iaste pre Avesalom. Şi au trimis la Thecoe şi au luat 2 de acolea fămeaie înţeleaptă şi zise cătră ea: „Plînge dară şi te îmbracă în haine de jale; şi să nu te ungi cu untdelemnu şi vei fi ca o muiare [230] jălind pre mort preste multe zile; Şi vei mearge cătră împăratul şi vei grăi cătră dînsul după cuvîntul acesta”. Şi puse Ioav cuvîntul  lui in rostul ei. Şi veni muiarea thecoianca cătră împăratul şi au căzut preste faţa ei la pămînt şl i să închină lui şi zise: „Mîntuiaşte,  împărate, mîntuiaşte!” Şi zise cătră ea împăratul: „Ce iaste ţie?” Şi ea zise: „Şi foarte muiare văduvă eu sînt şi au murit bărbatul  mieu. Şi la roaba ta feciori; şi s-au sfădit amîndoi Ia cîmpu, şi nu era cine să-i scoată în mijlocul lor; şi au lovit imul pre fratele lui şi  l-au omorît pre el. Şi iată  s-au sculat toată moştenirea cătră roaba ta şi au zis: *Dă pre cela ce au lovit pre fratele lui şi-l vom omori pre el pentru sufletul fratelui lui care au o mont; şi vom rădica şi pre moşneanul vostru!* Şi vor stinge cărbunele mieu cela ce au rămas > ca să nu puie bărbatului mieu rămăşiţă şi  nume preste faţa pămîntului”. Şi zise împăratul cătră muiare: „Pasă sănătoasă la  casa ta, şi eu voiu porunci pentru tine”. Şi zise muiarea thecoianca cătră împăratul: „Asupra mea - fărădeleagea  domnul mieu împărate, şi pre casa tătîne-mieu! împăratul şi scaunul lui - nevinovat”. Şi zise împăratul: „Cine e cel ce grăiaşte cătră tine? Şi vei aduce pre el cătră mine, şi nu va mai adaoge încă a să atinge de el”. Şi zise muiarea: „Aducă-ş aminte dară împăratul de Domnul Dumnezăul lui cînd să va înmulţi rudenia sîn-gelui ca să strige, şi ca să nu rădice pre fiiul mieu!” Şi zise: „Viu e Domnul, de va cădea den părul fiiului tău pre pămînt!” Şi zise muiarea: „Grăiască dară roaba ta cătră domnul  mieu  împăratul  cuvînt”.  Şi zise: „Grăiaşte!” Şi zise muiarea: „Pentru căce ai socotit aceasta aşa pre norodul lui Dumnezău? Au den rostul împăratului cuvîntul acesta, ca o greşală, ca să nu întoarcă împăratul pre cel gonit al lui? Căce cu moarte vom muri şi ca apa ceaea ce să pogoară pre pămînt, carea nu să va aduna. Şi nu va lua Dumnezău suflet, şi socotind ca să scoată de la El pre cel gonit. Şi acum ce am venit a grăi cătră împăratul domnul mieu cuvîntul acesta, că mă va vedea norodul; şi va grăi roaba ta: “Grăiască dară cătră domnul mieu împăratul, cîndai va face împăratul cuvîntul roabei lui*. Că va asculta împăratul, mîn-tuiască dară pre roaba lui den mîna omului celuia ce cearcă să mă ridice pre mine şi pre fiiul mieu de la moştenirea lui Dumnezău. Şi va grăi roaba ta: *Facă-să dară cuvîntul domnului mieu împăratului întru jîrtvă, căce în ce chip îngerul lui Dumnezău, aşa domnul mieu împăratul, a auzi bunul şi răuL Şi va fi împreună* cu tine Domnul Dumnezăul tău*”.  Şi au răspuns
împăratul şi zise cătră muiare: „Să nu ascunzi dară de cătră mine cuvînt carele eu te voiu întreba pre tine”. Şi zise muiarea: „Grăiască dară domnul mieu împăratul!”  Şi zise 19 împăratul: „Au mîna lui Ioav întru toate aceastea împreună cu tine?” Şi răspunse şi zise muiarea împăratului: „Viu e sufletul tău, domnul mieu împărate, de iaste den dereapta au den stînga den toate cîte au grăit domnul mieu împăratul, căce robul tău Ioav, el mi-au poruncit mie şi el au pus în rostul roabei tale toate cuvintele aceastea.  Pentru ca să învăluiescu faţa cuvîntului acestuia, au grăit robul tău Ioav cuvîntul acesta, şi domnul mieu împăratul - înţelept ca înţelepciunea îngerului lui Dumnezău, ca să conoască toate ceale den inema ta”.  Şi zise împăratul cătră Ioav: 21 „Iată dară, am făcut ţie după cuvîntul tău acesta. Pasă, întoarce pre copilaşu, pre Avesalom”.  Şi căzu Ioav preste faţa lui pre 22 pămînt şi să închină şi binecuvîntă pre împăratul. Şi zise Ioav: „Astăzi au conoscut robul tău că am aflat har întru ochii tăi, domnul mieu împărate, căci au făcut domnul mieu împăratul cuvînt robului tău”.  Şi să sculă 23 Ioav şi mearse la Ghiethsur şi aduse pre Avesalom la Ierusalim.  Şi zise împăratul: „Să 24 să întoarcă la casa lui şi faţa mea să nu o vază!” Şi să întoarse Avesalom la casa lui şi faţa a împăratului nu o văzu.  Şi ca Avesalom nu era om frumos întru tot Israilul, lăudat foarte, den urma piciorului şi pînă în creaşte-tul lui nu era întru el hulă.  Şl cînd tundea el 26 capul lui - şi fu de-nceputul zilelor întru zile daca să tundea, cad să îngreuia preste el şi} tunzîndu-l pre el, au pus părul capului lui 200 de sicle, cu sidul cel împărătesc.  Şi să născură lui Avesalom 3 feciori şi o fată  şi numele ei, Maoha; aceasta era muiare frumoasă la chip foarte, şi să făcu muiare lui Rovoam, feciorul lui Solomon, şi-i născu lui pre A via. Şi au şăzut Avesalom în Ierusalim 2 ani de 28 zile, şi faţa împăratului n-au văzut  Şi trimise Avesalom cătră Ioav, ca să-l trimită pre el cătră împăratul; şi n-au vrut să meargă cătră el. Şi au trimis încă de al doilea rfnd cătră el şi n-au vrut să meargă. Şi zise Avesalom cătră slugile lui:  „Vedeţi dară partea în 30 ţarena lui Ioav lipită de mine, şi lui acolo oarze; păsaţi şi o aprindeţi cu foc pre ea!” Şi au ars slugile lui Avesalom partea lui Ioav cu foc.  Şi mearseră robii lui Ioav cătră el, 31 rumpîndu-ş hainele lor, şi ziseră: „Ars-au robii lui Avesalom partea cu foc”. Şi să sculă Ioav şi au venit cătră Avesalom acasă şi zise cătră el: „Pentru căci au ars slugile tale partea mea cu foc?”  Şi zise Avesalom cătră 32 Ioav: „Iată, am trimis cătră tine, zicînd: [231] 'Vino aicea şi te voiu trimite cătră împăratul, zicînd: 'Pentru căci am venit de la Ghiethsur? Bine mie era ca să fiu acolo. Şi acum, iată, faţa împăratului n-am văzut; iară de iaste întru mine strîmbătate, şi mă omoară pre mine'“. 33 Şi întră Ioav cătră împăratul şi-i spuse lui. Şi au chemat pre Avesalom şi au întrat cătră împăratul şi s-au închinat lui şi au căzut preste faţa lui pre pămînt înaintea feaţii împăratului şi foarte sărută împăratul pre
Avesalom.

C A P X V

Şi fu după aceastea, şi-ş făcu lui Avesalom cară şi călăreţi, şi 50 de oameni să alearge înaintea lui. Şi mînecă Avesalom şi stătu de spre mîna căii porţii. Şi să făcu,tot omul la carele era judecată au venit cătră împăratul la judecată, şi strigă cătră el Avesalom şi-i zise lui: „Den care cetate eşti tu?” Şi zise omul: „Dentr-un  neam al lui Israil - robul tău”. Şi zise cătră el Avesalom: „Iată, cuvintele tale-s bune şi lesne, şi cel ce să auză nu iaste ţie de lîngă  împăratul”. Şi zise Avesalom: „Cine mă va pune judecătoriu pre pămînt, şi la mine va veni tot omul la carele va fi price şi judecată,  şi-l voiu îndirepta pre elM. Şi fu cînd să apropia om a i să închina lui, şi întinse mîna  lui şi să apucă de el şt sărută pre el. Şi făcu Avesalom după cuvîntul acesta la tot Israilul, la ceia ce veniia la judecată cătră împăratul. Şi făcea ale lui Avesalom inemile fiilor lui  Israil. Şi să făcu după 40 de ani, şi zise Avesalom cătră tatul lui: „Mearge-voiu dară şi voiu plăti rugile carele m-am făgăduit Domnului, în Hevron, Căci rugă s-au rugat robul tău cînd lăcuia în Ghiedsur la Siria, zicînd: 'De mă va întoarce întorcîndu-mă Domnul la Ierusalim, şi voiu sluji Domnului'“.  Şi-i zise lui împăratul: „Pasă în pace”. Şi scuUndu-se, mearse la Hevron. Şi trimise Avesalom iscoade în toate neamurile lui Israil, zicînd: „Cînd veţi auzi voi glasul Domnului, şi veţi zice: *împărăţit-au Avesalom în Hevron!'“ Şi au mers împreună cu Avesalom 200 de oameni den Ierusalim aleşi, şi, mergînd, cu prostimea lor, n-au ştiut tot cuvîntul. Şi au trimis Avesalom şi au chemat pre Ahitofel Galamoneanul, pre sfeatni-cul lui David, den cetatea lui, de la Gola, jîrt-vuind el jîrtvele. Şi să făcu unire tare, şi norodul ce mergea şi mult, cu Avesalom. Şi veni vestitoriul cătră David, zicînd: „Să făcu inima oamenilor lui Israil denapoia lui Ave salom”. Şi zise David la toate slugile lui, la cei ce era împreună cu el în Ierusalim: „Sculaţi-vă şi să fugit, căci nu iaste noao mîntuire de cătră faţa lui Avesalom. Sîrguiţ a mearge, pentru ca să nu sîrguiască şi ne va apuca pre noi şi va scoate asupra noastră
răul şi va lovi cetatea cu gură de sabie”.  Şi 15 ziseră slugile împăratului cătră împăratul: „După toate cîte va aleage domnul nostru împăratul, iată, slugile tale”.  Şi ieşi împăratul cu toată casa lui cu pidoarele lor. Şi lăsă împăratul pre ceale zeace muieri, pre ţiitoa-rele lui, ca să păzească casa.  Şi ieşi împăratul  Şi toate slugile lui pedestri şi au stătut 18 în casa cea departe. Şi toate slugile lui de spre mîna lui mergea: şi tot herethi, şi tot felethi, şi toţi ghietheii, 600 de oameni, ceia ce au venit pedestri den Ghieth, mergea pre aproape de spre faţa împăratului.  Şi zise împăratul 19 cătră Ethi Ghietheul: „Pentru căci mergi şi tu cu noi? întoarce-te şi lăcuiaşte împreună cu împăratul, căci strein eşti tu şi căci ai nemer-nidt tu de la locul tău.  De ai venit ieri, şi 20 astăzi te voiu porni ca să mergi cu noi? Şi eu merg oriunde voiu mearge. Pasă şi te întoarce, şi întoarce pre fraţii tăi împreună cu tine,  Şi Domnul va face cu tine milă şi adevăr!”  Şi răspunse Ethi împăratului şi zise: 22 „Viu e Domnul şi viu domnul mieu împăratul, că în locul unde va fi domnul mieu împăratul, şi săvai la moarte, şi săvai la viaţă, că acolo va fi robul tău”. Şi zise împăratul cătră Ethi: „Vino şi tred cu mine!” Şi trecu Ethi Ghe-theanul, şi împăratul, şi toate slugile lui, şi toată gloata ce era cu dinsul.  Şi tot pămîntul plîngea cu glas mare. Şi tot nărodul mergea, şi împăratul trecu pîrîul Chiedrilor. Şi tot norodul şi împăratul mergea pre faţa drumului pre pustiiu.  Şi iată şi Sadoc preotul, şi 24 toţi leviţii împreună cu el, rădicînd sicriiul făgăduinţii Domnului de la Thevar; şi au pus sicriiul făgăduinţii Domnului Dumnezău, şi să sui Aviathar pînă au încetat tot norodul a să stringe den cetate.  Şi zise împăratul cătră 25 Sadoc: „întoarce sicriiul lui Dumnezău la cetate. De voiu afla har întru ochii Domnului, şi mă va întoarce şi-m va arăta mie pre el şi podoaba lui.  De va zice aşa: 'N-am vrut 26 întru tine', iată, eu sînt, facă mie după binele întru ochii Lui”.  Şi zise împăratul lui Sadoc 27 preotul: „Vedeţ, tu te întoarce la cetate cu pace, şi Ahimaas, feciorul tău, şi Ioanathan, feciorul lui Aviathar, amîndoi feciorii voştri împreună cu voi.  Vedeţ, eu sînt voiu mînea 28 la Ravaoth al pustiiului pînă va veni cuvînt de la voi ca să-m spuie mie”.  Şi au întors Sadoc 29 şi Aviathar sicriiul lui Dumnezău la Ierusalim şi au şăzut acolo.  Şi David să suia suişul Muntelui Măslinului, suindu-se şi plîngînd, şi capul acoperit, şi el mergea desculţ, şi tot norodul ce era cu el descoperi omul capul lui, şi să suia suindu-se şi plîngînd.  Şi să spuse lui 31 David, zicînd: „Şi Ahitofel - întru cei juraţi cu Avesalom”. Şi zise David: „Rîsipeaşte sfatul [232] lui Ahitofel, Doamne Dumnezăul mieu!” Şi era David venind pînă la Ros, unde s-au închinat acolo Domnului, şi, iată, întru întimpinarea lui - Husi, priatinul cel mai ales a lui David, ruptă haina lui şi pămînt pre capul lui.  Şi zise lui David: „De vei treace cu mine, şi vei fi preste mine întru sarcină. Şi de te vei întoarce la cetate, şi vei zice lui Avesalom: 'Şi au trecut fraţii tăi şi împăratul, denapoia mea au trecut tată-tău; şi acum, slu-gă-ţ sînt, împărate, lasă-mă să trăiescu. Slugă tătîne-tău am fostu atuncea, şi acum, eu -robul tău'. Şi-m vei răsipi sfatul lui Ahitofel. Şi iată acolo, împreună cu tine, Sadoc şi Aviathar, preoţii. Şi va fi tot cuvîntul carele vei auzi den rostul împăratului, şi vei spune lui Sadoc şi Aviathar, preoţilor. Iată acolo, împreună cu ei. doi fii ai lor, Ahimaas, feciorul lui Sadoc, şi lonathan, fecior lui Aviathar; şi vei trimite cu mîna lor cătră mine tot cuvîntul carele veţ auzi”. Şi întră Husie, priatinul lui David, în cetate, şi Avesalom atuncea intra în Ierusalim.

CAP XVI

Şi David trecu oarece puţin de la Ros, şi iată Siva, copilaşul lui Memfivoste, întru întempinarea lui, şi o pîreache de măgari încărcaţi, şi preste ei - 200 Ide plini şi ifi de stafide şi ifi de păpuş de smochine şi nevel de vin şi 100 de Cinici.  Şi zise împăratul cătră Siva: „Ce iaste aceastea ţie?” Şi zise Siva: „Măgarii, la casa împăratului, ca să şază preste ei; şi pîinele şi păpuşile, de mîncat slugilor; şi vinul, a bea cei slăbiţîh pustiiu”. Şi zise împăratul: „Şi unde e fiiul domnului tău?” Şi zise Siva cătră împăratul: „Iată, şade în Ierusalim, căci au zis: 'Astăzi vor întoarce mie toată casa lui Israil  împărăţia tătîne-mieu'“. Şi zise împăratul lui Siva: „lată - ţie toate cîte-s ale lui Memfivoste”. Şi zise Siva închinîndu-se: „Măcar de aş afla har întru ochii tăi, domnul mieu împărate!” Şi veni împăratul David pînă la Va-thirim. Şi iată, de' acolo om ieşiia afară, den rudenia casei lui Saul, şi. numele lui - Semei, feciorul lui Tira. Şi ieşi mergîndu şi blestemînd Şi împroşcînd cu pietri pre David şi pre toate slugile împăratului David; şi tot norodul era, şi toţi tarii, den direapta şi den stînga împăratului. Şi aşa au zis Semei cînd blestema pre el: .Ieşi. ieşi, om al sîngiurilor  şi om cel fără de leage! întors-au asupra ta Domnul toate sîngiurile casii lui Saul, pentru căci ai împărăţit pentru dinsul, şi au dat Domnul împărăţia în mîna lui Avesalom, fiiului tău. Şi iată, tu cu răutatea ta, căci om  al sîngiurilor eşti tu!” Şi zise Avesa al Saruiei cătră împăratul: „Pentru căci bleastemă  dinele cel  mort  acesta pre
domnul mieu, pre împăratul? Treace-voiu dară şi-i voiu lua capul lui”.  Şi zise împăratul cătră Avesa: „Ce e mie şi voao, fiii Saroiei? Şi lăsat pre el şi aşa să bleasteme, că Domnul au zis lui ca să bleasteme pre David, şi cine va zice: 'Ce al făcut aşa?'“  Şi zise David cătră 11 Avesa şi cătră toate slugile lui: „Iată, fiiul mieu, cela ce au ieşit den pîntecele mieu, cearcă sufletul mieu, şi încă acum fiiul Emi-neului! Lăsat pre el să bleasteme, cad au zis lui Domnul.  Cîndai va vedea Domnul întru 12 smerenia mea, şi-m va întoarce mie bine pentru blestemul lui în ziua aceasta”.  Şi 13 mearse David şi toţ oamenii lui în cale. Şi Semei mergea den coastele muntelui, alăturea cu el, mergînd şi blestemînd şi împroşcînd cu pietri de alăturea lui şi cu ţarină spulbera. Şi veni împăratul şi tot norodul ce era cu el 14 obosit şi răsunară acolo.  Şi Avesalom şi tot 15 omul lui Israil au întrat în Ierusalim, şi Ahitofel împreună cu el.  Şi fu cînd veni Husi, 16 priatenul cel bun al lui David, cătră Avesalom, şi zise Husi cătră Avesalom: „Trăiască împăratul!”  Şi zise Avesalom cătră Husi: 17 „Aceasta e mila ta cu priatenul tău? Pentru cîce nil te-ai dus cu priatenul tău?”  Şi zise 18 Husi cătră Avesalom: „Ce denapoia căruia au ales Domnul şi norodul acesta şi tot omul lui Israil, lui voiu fi şi împreună cu el voiu sădea. Şi a doua: Cui eu vpiu sluji? Au nu înaintea 19 fiiului lui? In ce chip am slujit înaintea tătîni-tău, aşa voiu fi înaintea ta”.  Şi zise Avesalom cătră Ahitofel: „Aduceţi întru voi sfat ce vom face”.  Şi zise Ahitofel cătră Avesalom: 21 „întră cătră ţiitoarele tătîni-tău, pre carele au lăsat ca să păzească casa lui, şi va auzi tot Israilul c-ai ruşinat pre tatăl tău şi să vor întări mînile tuturor ce-s cu tine”.  Şi au 22 întins cortul lui Avesalom asupra foişorului; şi întră Avesalom cătră ţiitoarele tătîni-său, între ochii a tot Israilul.  Şi sfatul lui Ahitofel carele au sfătuit în zilele dentîi, în ce chip ar întreba neştine întru cuvîntul lui Dumnezău, aşa tot sfatul lui Ahitofel, şi la David, şi la
Avesalom.

CAP XVII

Şi zise Ahitofel cătră Avesalom: „Aleage-voiu mie 12000 de oameni şi mă voiu scula şi voiu goni denapoia lui David  noaptea.  Şi  voiu  veni 2 asupra lui. şi el ostenit şi slăbit la mînă, şi-l voiu spărea pre el şi va fugi tot norodul ce iaste împreună cu el şi voiu udde pre împăratul însuş.  Şi voiu întorce tot norodul cătră tine, în ce chip să întorce nevasta cătră bărbatul ei. Fără de numai sufletul unui om tu cera, şi la tot norodul va fi pace”. [233] Şi dirept cuvîntul - întru ochii lui Avesalom si  întru ochii a tuturor bătrînilor lui Israil. Şi zise Avesalom: „Chemaţi dară şi pre Husi al lui Arahi şi vom auzi ce e în gura iui şi încă şi  lui”. Şi întră Husi cătră Avesalom. Şi zise Avesalom cătră dînsul, zicînd: „După cuvîntul acesta au grăit Ahitofel. Au face-vom după  cuvîntul lui? Iară de nu, tu grăieşte!” Şi zise Husi cătră Avesalom: „Nu iaste bun acesta sfat carele au sfătuit Ahitofel în ceasta  dată”. Şi zise Husi: „Tu ştii pre tată-tău şi pre oamenii lui că tari sînt foarte şi amărîţi la sufletul lor ca o ursoaie lipsită de pui în ţarină şi ca o scroafă nesilnică la cîmpu. Şi tată-tău -om războinic, şi nu va poposi norodul.  Căce el, iată, iaste ascunsu întru unul den munţi au într-un loc den locuri, şi va fi cînd va cădea preste ei de înlîiu şi va auzi cel ce aude şi va zice: 'Să făcu înfringerea întru norodul cel denapoia lui Avesalom!*, Şi încă el, fiiu puterii, a căruia inema - ca inema leului, topind să va topi, cîce ştie tot Israilul că e taro tată-tău şi fiii puterii toţi cei ce sînt cu el. Aşa sfătuind eu am sfătuit: şi adunînd să va aduna la tine tot Israilul, de la Dan şi pînă la Viersavie, ca năsipul cel de la mare întru mulţime, şi faţa ta, mergînd în mijlocul lor. Şi vom veni preste el întru unul den locuri unde-l vom afla pre el acolo şi ne vom tăbărî asupra lui cum cade roao pre pămînt şi nu vom lăsa întru el şi la toţi oamenii ce-s cu el nice unul. Şi de să va aduna în cetate, şi va lua tot Israilul cătră cetatea aceaea funi şi vom trage pre ea pînă la pîriu, pînă nu va rămînea acolo nice piatră”. Şi zise Avesalom şi tot omul Israil: „Mai bun iaste sfatul lui Husi al lui Arafi decît sfatul lui Ahitofel”. Şi Domnul au porundt să risipească sfatul lui Ahitofel cel bun. pentru ca să aducă Domnul preste Avesalom realele toate. Şi zise Husi al lui Arahi cătră Sadoc şi cătră Aviathar, preoţii: „Aşa şi aşa au sfătuit Ahitofel pre Avesalom şi pre cei bătrîni ai lui Israil. şi aşa şi aşa am sfătuit eu. Şi acum trimiteţ degrabă şi porundţ lui David, zicînd: 'Să nu mii noaptea la Ara vot h al pustiiului, şi încă trecînd grăbeaşte', ca nu cîndai va pleca pre împăratul şi pre tot norodul ce iaste împreună cu el”. Şi Ioanathan şi Ahtamas sta la fîntîna lui Roghil. Şi mearse slujnica şi le povesti lor, şi ei merg şi spun împăratului David, căci nu să putea ivi ca să între în cetate. Şi-i văzu pre ei o slugă şi să spuse lui Avesalom. Şi mearseră amîndoi de pripă şi intrară în casa unui om la Vaurim; şi la el groapă în curte, şi să pogoriră acolo. Şi luo muiarea şi întinse acoperemîntul preste faţa
gropii şi zbiciia preste ea arafoth. şi nu să conoscu cuvîntul.  Şi veniră slugile lui Avesalom cătră muiare la casă şi ziseră: „Unde e Ahimaas şi Ioanathan?” Şi zise lor muiarea: „Trecură şi puţină apă cerşurî”. Şi n-au aflat şi s-au întors la Ierusalim.  Şi fu după ce să 21 duseră, ei ieşiră den groapă şi să duseră şi spuseră împăratului David. Şi-i zic lui: „Sculaţi-vă şi treaceţ curînd apa, căci aceastea au sfătuit asupra voastră Ahitofel”.  Şi să sculă 22 David şi tot norodul ce era împreună cu el şi au trecut Iordanul, pînă la lumină  dimineaţa; pînă întru unul nu s-au greşit carele n-au trecut Iordanul.  Şi Ahitofel văzu că nu s-au 23 făcut sfatul lui. şi-ş înşălă măgăriţa lui şi să scula şi să duse la casa lui şi la cetatea lui. Şi au porundt casii lui, şi s-au spînzurat şi au murit şi s-au îngropat în mormîntul tătîne-său. Şi David au trecut la Manaim, şi Avesalom au 24 trecut Iordanul, el şi tot omul lui Israil împreună cu el.  Şi pre Amesai au pus Avesalom în locul lui Ioav asupra puterii. Şi Amesai - fecior de bărbat, şi numele lui: Iether Israilteanul; acesta au intrat cătră Avighea, fata  lui  lesai   sora  Saruiei,  maidi lui Ioav.  Şi să tăbărî Avesalom şi tot Israilul la 26 pămîntul Galaadului.  Şi fu cînd întră David 27 la Manaim, şi Unezvi, feciorul lui Naas den Ravath al fiilor lui Ammon, şi Mahir, feciorul lui Amiil cel den L oda var, şi Verzeli Galadi-teanul, cel de la Roghielim,  Au adus 10 28 straturi învăluite şi 10 căldări şi vase de lut şî griu şi orz şi făină şi pielm şi bob şi linte şi pîini  Şi miare şi unt şi oi şi brinză de vad. 29 Şi aduseră lui David şi norodului ce era împreună cu el, a mînca, căci era norodul flă-mînd şi obosit şi însătat în pustiiu.

CAP XVIII

Şi socoti David tot norodul ce era 1 [f ftj împreună cu el şi puse preste ei mai bO^J mari preste mii şi preste sute,  Şi 2 w*^b[M trimise David norodul, a treia parte. GnUfl cu mîna lui Ioav. şi a treia, cu mîna lui Avesa, feciorul Saruiei, fratele lui Ioav, şi a treia, cu mîna lui Ethi Ghietheului. Şi zise David cătră norod: „Ieşind voiu ieşi şi eu împreună cu voi”.  Şi ziseră: „Nu vei ieşi, 3 căci  de vom fugi cu fugă, nu vor pune preste noi inemă; şi de vom muri jumătate den noi, nu vor pune preste noi inemă, căci tu - ca noi 10000. Şi acum bine e, căci tu vei fi noao în cetate ajutoriu ca să ne ajuţi”.  Şi zise lor 4 împăratul: „Ce va plăcea întru ochii voştri  voiu face”. Şi stătu împăratul de spre mîna porţii, şi tot norodul ieşiia întru sute şi întru mii.  Şi porunci împăratul lui Ioav şi lui 5 Avesa şi lui Ethi  zicînd: „Cruţaţi-m mie pre copilaşul Avesalom!” Şi tot norodul au auzit [234] poruncind împăratul tuturor boiarilor pentru Avesalom. Şi ieşi tot norodul în dumbravă împotriva lui Israil şi să făcu războiul în dumbrava lui 'Efraim- Şi greşi acolo norodul lui Israil înaintea slugilor lui David şi să făcu înfringere mare în ziua aceaea, ca la vro 20000 de oameni. Şt să făcu acolo războiul răşchirat preste faţa a tot pămîntul şi prisosi dumbrava a mînca den norod mai mulţi decît ceia ce au mîncat sabia  în norod în ziua aceaea. Şi timpină Avesalom înaintea slugilor lui David. Şi Avesalom era călare pre muşcoiul lui. Şi întră muşcoiul supt desimea stejarului celui mare şi s-au încleştat capul lui în stejar şi s-au spînzurat în mijlocul ceriului şi în mijlocul pămîntului, şi muşcoiul dedesuptul lui au trecut. Şi văzu un om şi spuse lui Ioav. Şi zise: „lata. am văzut pre Avesalom spînzurat in stejar4-. Şi zise Ioav omului celuia ce spunea lui: „Şi iată, ai văzut! Şi căci nu l-ai lovit pre el acolo la pămînt? Şi eu aş hi dat ţie 50 de sicle de argint şi un brîu”. Şi zise omul cătră Ioav: „Şi de ai pune tu în mînile meale 1000 de sicle de argint, nu voiu pune mîna mea preste fiiul împăratului, căci întru urechile noastre au poruncit împăratul ţie şi lui Avesa şi lui Ethi, zicînd; *Cruţaţi-m pre copilaşul Avesalom!) Ca să nu faceţi întru sufletul lui strîmbătate. Şi tot cuvîntul nu se va ascunde de cătră împăratul, şi tu vei sta împotrivă”. Şi zise Ioav: „Aceasta eu voiu înceape, nu aşa voiu rămînea înaintea ta!” Şi luo Ioav trei săgeţi în mîna lui şi le înfipse pre eale în inema lui Avesalom, încă el fiind viu în inema stejarului. Şi încunjurară 10 slugi ce rîdeca unealtele lui Ioav şi loviră pre Avesalom şi omorî ră pre el. Şi trîmbiţa Ioav cu cornul şi să întoarse norodul ca să nu gonească denapoia lui Israil, căci nu să îndura Ioav de norod. Şi luo Ioav pre Avesalom şi-l aruncă pre el într-o prăpastie mare în dumbravă, la rîpa cea mare, şi au stflpit preste el grămadă de pietri mare foarte. Şi tot Israilul au fugit om la sălaşul lui. Iară Avesalom, încă fiind viu, au luat şi ş-au pus lui stîlp în carele s-au prins.in Zîpo-dia împăratului, căci au zis că nu e la el fecior pentru ca să sa pomenească numele lui, şi au numit stîlpul pre numele lui. Şi au numit pre el Mîna lui Avesalom, pînă în ziua aceasta. Şi Ahimaas, feciorul lui Sadoc  au zis: „Aler-ga-voiu dară şi voiu binevesti împăratului, căci au judecat lui Domnul den mîna vrţjmaşilor lui-4. Şi zise lui Ioav: „Nu eşti tu om de bune veşti în ziua aceasta, ce tu vei binevesti în altă zi, iară în ziua aceasta nu vei binevesti, pentru care lucru feciorul împăratului au murit”.  Şi zise Ioav lui Husi:  „Mergînd, spune împăratului cîte ai văzut14. Şi să închină Husi lui Ioav şi să duse.  Şi adaosă încă Ahimaas, feciorul lui 22 Sadoc, şi zise cătră Ioav: „Şi fie că voiu alerga dară şi eu denapoia lui Husi!” Şi zise Ioav: „Pentru căci tu aceasta alergi, fiiul mieu? Vino, nu iaste ţie veaste bună, mergînd spre folos”.  Şi zise Ahimaas: „Dară ce  de voiu 23 alerga?11 Şi zise lui Ioav: „Aleargă!” Şi au alergat Ahimaas calea lui Chiehar şi au întrecut pre Husi.  Şi David sădea în mijlocul a doao 24 porţi. Şi mearse strejariul în cerdacul porţii de cătră zidu; şi rădică ochii lui şi văzu. Şi iată om alergînd singur înaintea lui.  Şi strigă 25 strejariul şi spuse împăratului. Şi zise împăratul: „De iaste singur, bune veşti sînt în rostul lui”.  Şi mergea mergînd şi apropiindu-se. 26 Şi văzu strejariul alt om alergînd; şi strigă strejariul cătră poartă şi zise: „Iată şi alt om alergînd singur”. Şi zise împăratul: „Şi acesta e vestind bine”.  Şi zise strejariul: „Eu văzu 27 alergătura cea dentîiu ca alergătura lui Ahimaas, feciorul lui Sadoc”. Şi zise împăratul: „Om bun e acesta şi întru veaste bună va veni”.  Şi strigă Ahimaas şi zise cătră împăratul: „Pace!” Şi să închină împăratului cu faţa lui la pămînt şi zise: „Blagoslovit Domnul Dumnezeul tău. Carele au închis pre oamenii ceia ce rădicase mîna lor preste domnul mieu împăratul!”  Şi zise împăratul: „Pace copiIul ui Avesalom?” Şi zise Ahimaas: „Văzut-am mulţimea cea mare veselindu-se  cînd au trimis Ioav, robul împăratului, şi pre robul tău, şi n-am cunoscut ce iaste acolo”.  Şi zise 30 împăratul: „întoarce-te şi dvoreaşte aicea”. Şi să întoarse şi să stîlpi.  Şi iată, Husi 31 denapoia lui au venit şi zise împăratului: „Bine să să vestească domnul mieu împăratul, căci au judecat ţie Domnul astăzi den mîna tuturor celor ce să scoală preste tine!”  Şi 32 zise împăratul cătră Husi: „De iaste pace copilaşului Avesalbm?” Şi zise Husi: „Facă-sa [precum]  copilaşul  vr£ymaş[u] domnului (mieu împăratului şi toţ cîţ s-au sculat asupra lui cu reale!”  Şi să turbură împăratul şi să 33 sui în cerdacul porţii şi au plîns. Şi aşa au zis cînd plîngea pre el: „Fiiul mieu, Avesalom! Fiiul mieu, fiiul mieu Avesalom! Cine ar da moartea mea pentru tine? Eu, pentru tine, Avesalom! Fiiul mieu, fiiul mieu Avesalom, fiiul mieu!”

CAP XIX

      Şi să spuse lui Ioav, zicînd: „Iată, I împăratul plînge şi Unguiaşte pentru Avesalom”.  Şi să făcu mîntuire în ziua aceaea întru jale la tot norodul, căci au auzit norodul în ziua aceaea zicînd că să întristează împăratul pentru
fiiul lui.  Si să furişa norodul în ziua [235] aceaea, intra în cetate în ce chip să furi sa ză norodul ceia ce să. ruşinează cînd ei fug de la  războiu. Şi împăratul au ascuns faţa lui şi strigă împăratul cu glas mare, zicînd: „Fiiul mieu, Avesalom! Avesalom, fiiul mieu, fiiul  mieu!” Şi întră Ioav cătră împăratul în casă şi zise: „Ruşinat-ai astăzi obrazele tuturor robilor tăi celor ce te-au scos astăzi pre tine, şi sufletul fiilor tăi, şi al featelor tale, şi sufletul  fameilor tale, şi sufletul ţiitoarelor tale, Iubind pre ceia ce te urăscu şi urind pre ceia ce te iubescu, şi ai spus astăzi cum nu sînt boiarii tai, nici slugi, căci am cunoscut astăzi că, de ar fi trăit Avesalom, şi toţ noi - astăzi morţi, că  aceasta era dirept întru ochii tăi. Şi acum, sculîndu-te, ieşi afară şi grăiaşte întru inemile robilor tai, căci întru Domnul m-am jurat că, de nu vei ieşi afară astăzi, de va minea om împreună cu tine în noaptea aceasta. Şi-ţ cunoaşte ţie căci rău e ţie acesta mai mult decît tot răul cela ce ţ-au venit ţie den tinereaţele tale pînă acum”. Şi să sculă împăratul şi şăzu în poartă; şi tot norodul povestiră, zicîndu: „Iată, împăratul şade în poartă”. Şi întră tot norodul de spre faţa împăratului la poartă. Şi Israil au fugit om la lăcaşul lui.  Şi era tot norodul pricindu-se intru toate seminţiile lui Israil, zicînd: „împăratul David ne-au mîntuit pre noi de cătră toţi vrăjmaşii noştri, şi el ne-au scos pre noi den mîna celor striini de fealiu; şi acum au fugit de pre pămînt şi de la împărăţia lui, de Avesalom. Şi Avesalom, pre carele am uns asupra noastră, au murit în războiu; şi acum pentru căce voi tăceţi ca să întoarceţi pre împăratul?” Şi cuvîntul a tot Israilul au venit cătră împăratul. Şi împăratul David au trimis cătră Sadoc şi cătră Aviathar, preoţii, zicînd: „Grăiţi cătră cei mai bătrîni ai Iudii, zicînd: 'Pentru căce vă faceţi mai tîrzii ca să întoarceţi pe împăratul la casa lui?' - Şi cuvîntul a tot Israilul au venit cătră împăratul la casa lui -. 'Fraţii miei - voi, oasele meale şi peliţile meale - voi, şi pentru căce vă faceţi mai de apoi ca să întoarceţi pre împăratul la casa lui?' Şi lui Amesai veţ zice:'Nu osul mieu şi carnea mea - tu? Şi acum, aceastea să facă mie Dumnezău şi aceastea să-m adaogă, de nu căpetenie puterii vei fi înaintea mea toate zilele, în locul lui Ioav!”* Şi au plecat inema a tot omul Iudei ca unui om; şi au trimis cătră împăratul, zicînd: „întoarce-te tu şi toţi robii tăi!” Şî să întoarse împăratul şi veni pînă la Iordan. Şi oamenii Iudii au venit la Galgala ca să meargă întru întimpinarea împăratului ca să treacă Iordanul pre împăratul.
Şi sîrgui Se mei, feciorul lui Ghira, feciorul lui 16 Ie meni den Vaurim, şi să pogorî cu oamenii Iudei întru întimpinarea împăratului David, Şi 1000 de oameni împreună cu el, dentru 17 Veniamin, şi Siva, sluga casii lui Saul, şi 15 feciori ai lui împreună cu el, şi 20 de robi ai lui împreună cu el. Şi îndireptară Iordanul denaintea împăratului.  Şi posluşiră slujba 18 ca să treacă pre împăratul şi trecu trecătoarea ca să scoale casa împăratului şi ca să facă ce e dirept întru ochii lui. Şi Semei, feciorul lui Ghira, au căzut preste faţa lui înaintea împăratului, trecînd el Iordanul,  Şi zise cătră 19 împăratul: „Să nu socotească dară domnul mieu împăratul fărădeleage şi să nu-ţi aduci aminte cîte au făcut strîmbătate sluga ta în ziua carea ieşiia domnul mieu împăratul den Ierusalim, ca să puie împăratul pre inema lui!  Căce au conoscut robul tău că eu am 20 greşit Şi iată, eu am venit astăzi mai nainte decît tot Israilul şi decît casa lui Iosif ca să mă pogoru întru întimpinarea domnului mieu împăratului”.  Şi răspunse Avesae, feciorul 21 Saruiei, şi zise: „Au pentru aceasta nu să va omorî Semei, căce au blestemat pre unsul Domnului?”  Şi zise David: „Ce e mie şi 22 voao, fiii Saruiei, căce vă faceţi astăzi mie întru videani? Astăzi nu să va omorî nici un om den Israil, căce nu ştiu de voiu împăraţi astăzi eu pre Israil”.  Şi zise împăratul cătră 23 Semei: „Nu vei muri'“ Şi să jură lui împăratul.  Şi iată, Memfivoste, feciorul lui Ionathan, fiiul lui Saul, s-au pogorît întru întimpinarea împăratului. Şi n-au vindecat picioarele lui, nice ş-au tăiat unghile, nice ş-au tocmit mustaţa lui, şi hainele lui nu ş-au spălat, den ziua carea s-au dus împăratul pînă în ziua carea el au venit cu pace.  Şi fu cînd întră în 25 Ierusalim întru timpinarea împăratului, şi-i zise lui împăratul: „Căci nu ai mers cu mine, Memfivosthe?” Şi zise Memfivosthe cătră el:  „Domnul mieu împărate, robul mieu 26 m-au prilăstit, căci au zis sluga ta lui: 'Inşălea-ză-mi măgăriţa şi voiu încăleca pre ea şi voiu mearge cu împăratul!', căci e şchiop robul tău. Şi au meşterşuguit întru robul tău cătră domnul mieu împăratul, şi domnul mieu împăratul, ca îngerul lui Dumnezău. Şi fă binele întru ochii tăi.  Căci n-au fost, toată casa 28 tătîne-mieu, fără de numai oameni de moarte domnului mieu împăratului, şi ai pus pre robul tău întru ceia ce mănîncă masa ta. Şi ce iaste mie încă îndireptare? Şi a striga eu încă cătră împăratul?”  Şi zise lui împăratul: 29 „Pentru ce mai grăieşti încă cuvintele tale? Zi s-am  ţie  şi lui Siva:  'împărţiţi ţarenă!'“  Şi zise Memfivosthe cătră imparatul: „Şi toate să le ia, după ce au venit domnul mieu împăratul cu pace la casa lui”.
[236] Şi Verzeli Galaaditeanul s-au pogprit de la Roghielim şi au trecut cu Împăratul Iordanul, ca să-l petreacă pre el Iordanul. Şi Verzeli - om bătrîn foarte, fiiu” de 80de ani; şi acesta au hrănit pre împăratul cînd lăcuia el în Manaim, căci om mare era foarte. Şi zise împăratul cătră Verzeli; „Tu vei treace cu mine şi voiu hrăni bătrîneaţele tale împreună cu mine, în Ierusalim”. Şi zise Verzeli cătră împăratul: „Cîte zile sînt ale anilor vieţii meale, ca să mă suiu cu împăratul la Ierusalim? Om de 80 de ani eu astăzi sînt. Au doară cunoaşte-voi întru mijlocul bunului şi întru mijlocul răului? Au conoaşte-va încă robul tău ce voiu mînca au ce voiu bea? Au auzi-voiu încă glasul celor ce cîntă, au al cîn-tăreaţelor? Şi pentru căci va fi robul tău încă întru sarcină peste domnul mieu, preste împăratul? Căci puţin va treace robul tău Iordanul cu împăratul. Şi pentru căci îm dă mie împăratul răsplătirea aceasta? Şi auză dară robul tău, şi voiu muri în cetatea mea, Ungă groapa tătîne-mieu şi a mînemea. Şi iată, robul tău Hamaam, fiiul mieu, va treace cu domnul mieu, cu împăratul; şi fă lui ce e binele întru ochii tăi”. Şi zise împăratul: „Cu mine dară să treacă Hamaam, şi eu voiu face lui binele întru ochii tăi, şi toate, oricîte vei aleage asupra mea, voiu face ţie”. Şi au trecut tot norodul Iordanul, şi împăratul au trecut. Şi au sărutat împăratul pre Verzeli şi au blagoslovit pre el. Şi s-au întors la casa lui. Şi au trecut împăratul la Galgala, şi Hamaam au trecut împreună cu el, şi tot norodul Iudei trecînd împreună cu împăratul, şi încă jumătate den norodul lui Israil. Şi iată, tot omul lui Israil au venit cătră împăratul şi zise cătră împăratul: „Ce căci te-au furat pre tine fraţii noştri, omul Iudei, ş-au trecut pre împăratul şi casa lui Iordanul, şi toţi oamenii lui David împreună cu el?” Şi răspunse tot omul lui Israil omului Iudei şi ziseră: „Căci să apropie de mine împăratul; şi pentru căci aşa te-ai mîniat pentru cuvîntul acesta? Au mîncare am mîncat de la împăratul? Au dare au dat, au ridicare au ridicat noao?” Şi răspunse omul lui Israil omului Iudei şi zise: „10 mîni sînt mie întru împăratul; şi dentîiu născut, eu au tu? Şi încă întru David sînt mai mult decît tine. Şi pentru căci aceasta m-ai suduit pre mine şi nu s-au socotit cuvîntul mieu cel
dentîiu cătră Iuda ca să întorc pre împăratul mieu?” Şi să nesîlni-d cuvîntul omului Iudei mai mult decît cuvîntul omului lui Israil. 

CAP XX

      Şi acolo chemîndu-se un fiiu fără de 1 leage, şi numele lui - Savee, feciorul lui Vohori, om iemineu, şi au trimbiţat cu cornul şi zise: „Nu iaste noao parte întru David, nice moştenire
noao întru fiiul lui lesei! Om la lăcaşurile tale, Israile!”  Şi s-au suit tot omul lui Israil de 2 denapoia lui David după Savee, feciorul lui Vohori. Şi omul Iudei s-au lipit lîngă împăratul lor, de la Iordan şi pînă la Ierusalim.  Şi 3 întră David în casa lui în Ierusalim. Şi au luat împăratul ceale zeace muieri, ţiitoarele lui, pre carele au lăsat să păzească casa, şi le-au dat pre eale în casă de pază; şi le-au hrănit pre eale, şi cătră eale n-au întrat. Şi era oprite,  pînă în  ziua morţii lor văduve trăind.  Şi zise împăratul cătră Amesai: 4 „Strigă-m pre omul Iudei 3 zile; şi tu aici stai”.  Şi mearse Amesai ca să strige pre 5 Iuda, şi au zăbovit den vreamea carea au rinduit lui David.  Şi zise David cătră Amesai: 6 „Acum ne va face rău noao Savee, feciorul lui Vohori, mai mult decît Avesalom. Şi acum tu ia împreună cu tine slugile domnului tău şi goneaşte după el, cîndai să nu-ş afle lui cetăţi tari şi va umbri ochii noştri”.  Şi ieşi denapoia lui Amesai şi oamenii lui Ioav, şi herethi, şi felethi, şi toţi cei tari; şi ieşiră den Ierusalim să gonească denapoia lui Savee, feciorul lui Vohori.  Şi ei - lîngă piatra cea mare cea 8 de la Gavaon, şi Amesai întră înaintea lor. Şi Ioav - îmbrăcat veşmînt îmbrăcămintea lui, şi preste el încinse sabie, spînzurată la mijlocul lui în teaca ei, şi sabia ieşi şi căzu.  Şi zise 9 Ioav lui Amesai: „De eşti sănătos tu, fratele mieu?” Şi apucă mîna cea direapta a lui Ioav de barba lui Amesai ca să-l sărute pre el.  Şi 10 Amesai n-au păzit sabia cea den mîna lui Ioav, şi lovi pre el cu ea Ioav în deşărt şi i să vărsă pîntecele lui preste pămînt. Şi n-au îndoit Iui, şi au murit. Şi Ioav şi Avesa, fratele lui, au gonit după Savee, feciorul lui Vohori.  Şi 11 om au stătut preste el, dentru slugile lui Ioav, şi zise: „Cine e cel ce pohteaşte pre Ioav? Şi cine-s ai lui David? Denapoia lui Ioav!”  Şi 12 Amesai, mort, tăvălit în sînge, în mijlocul drumului; şi văzu omul lui (Israil) că sta tot norodul şi întoarse pre Amesai den cale la ţarină, şi au aruncat preste el haină, pentru căci au văzut că tot cel ce veniia preste el sta.  Şi fu 13 cînd să abătu den cale, trecu tot omul (lui Israil) denapoia lui Ioav, ca să gonească denapoia lui Savee, feciorul lui Vohori.  Şi au 14 trecut întru toate fealiurile lui Israil la Evel şi la Vethmaha, şi pre toţi în Hari, şi toate cetăţile s-au adunat şi au venit denapoia lui.  Şi 15 purceaseră şi încunjurară preste el în Eves [237] şi în Fermaha, si aruncară şanţ cătră cetate şi stătu în zidul denainte, şi tot norodul ce era cu Ioav socouia să surpe zidul. Şi strigă muiare înţeleaptă de pe zidu şi zise: „Auzit, auzit, ziceţ dară cătră Ioav: 'Apropie-te pînă aici!', şi voiu grăi cătră el”. Şi să apropie cătră ea şi zise muiarea: „De eşti tu Ioav?” Şi el zise: „Eu”. Şi-i zise lui: „Ascultă cuvintele roabei tale”. Şi zise Ioav: „Auzu eu sînt”. Şi zise grăind: „Cuvînt au grăit dentuu, zicînd: 'între-bînd s-au întrebat în Evel şi în Dan!'. Lipsiră ceale ce au pus credincioşii lui Israil: “întrebînd întreabă în Evel!' şi: 'Aşa au zis!' De au lipsit, eu sînt împăcăciune întăririlor lui Israil, şi tu cerci a omorî cetatea şi maică de cetăţi în Israil! Şi pentru căci prăpădeşti moştenirea Domnului?” Şi răspunse Ioav şi zise: „Blînd mie, blînd mie, de voiu prinde şi de voiu strica! Nu iaste aşa cuvîntul, căci om den muntele lui Efraim - Saavee, feciorul lui Vohori, numele lui - ş-au rădicat mîna lui preste împăratul David. Daţi-mi pre dînsul sîngur, şi mă voiu duce de asupra cetăţii”. Şi zise muiarea cătră Ioav: „Iată, capul lui să va arunca cătră tine pren zidu”. Şi întră muiarea cătră tot norodul şi au grăit cătră toată cetatea, întru înţelepciunea ei, ca să ia capul lui Saavie, feciorul lui Vohori. Şi iau capul lui Savie, feciorul lui Vohori, şi-l aruncă pre el cătră Ioav. Şi trimbiţa cu cornul şi s-au răsipit de la cetate de la el, om la lăcaşurile lui. Şi Ioav să întoarsă la Ierusalim cătră împăratul. Şi Ioav, preste toată putearea lui Israil, şi Vaneas, feciorul lui Iodae, preste herethi şi preste felethi, Şi Adoneram, preste bir, şi Iosafat,  feciorul  lui  Ahiluth, pomenitoriu, Şi Susa, logofăt, şi Sadoc şi Aviathar, preoţii, şi încă Iras a lui lari era preot lui David.

CAP XXI 

      Şi să făcu foamete în zilele lui David, 3 ani, ani ţiindu-se den an, şi au cercat David faţa Domnului. Şi au zis Domnul: „Pre Saul şi pre casa lui - strîm-bătatea cu moartea sîngiurilor lui,
pentru care lucru au omorît pre gavaoni-teani”. Şi au chemat împăratul David pre gavaoniteani şi au zis cătră ei. - Şi gavaoniţii nu-s fiii lui Israil, fără de numai den sîngele amoreului, şi fiii lui Israil au jurat lor. Şi au cercat Saul să-i lovască pre ei pentru căci au rîvnît el pre fiii lui Israil şi a Iudei -. Şi zise David cătră gavaoniţ: „Ce voiu face voao? Şi cu ce voiu îmblînzi şi veţ blagoslovi moştenirea Domnului?” Şi ziseră lui gavaoniţii: „Nu iaste noao argint au aur cu Saul şi cu casa lui, şi nu iaste noao om de omorîre den tot Israilul”. Şi zise: „Ce ziceţ voi şi voiu face voao?”  Şi ziseră cătră împăratul: „Omul carele ne-au concenit pre noi şi carele ne-au gonit pre noi şi carele ne-au prelestit ca să ne surpe pre noi, să-l piardem pre el ca să nu stea el în tot hotarul lui Israil.  Daţ noao şapte oameni den fiii lui 6 şi să-i răstignim pre ei Domnului în Gavao-nul lui Saul, aleş Domnului”. Şi zise împăratul: „Eu voiu da”.  Şi nu s-au îndurat împaratul de Memfivoste, fiiul lui Ionathan, fiiul lui Saul, pentru jurămîntul Domnului cel întru mijlocul lor: şi întru mijlocul lui David şi întru mijlocul lui Ionathan, fiiul lui Saul.  Şi au 8 luat împăratul pre cei doi feciori ai Resfei, featei lui Aia, ţiitoarea lui Saul, pre cărei au născut lui Saul, pre Ermoni şi pre Memfivosthe, şi pre cei 5 feciori ai Meholii, featei lud Saul, pre carii au născut lui Izdri, fiiul lui Ver-zeli al lui Maulathi,  Şi i-au dat pre ei în 9 mîna gavaoneanilor şi i-au răstignit pre ei în munte, înaintea Domnului, şi căzură acolo cîte-şapte într-un loc. Şi ei s-au omorît în zilele seacerii dentîiu, întru începătura seacerii oar-zelor.  Şi luo Resfa, fata lui Aia, sacul şi 10 şi l-au aşternut ei pre piatră, den ceputul seacerii oarzelor pînă au picat preste dînşii apele lui Dumnezeu den ceriu; şi n-au dat pasările ceriului să odihnească asupra lor, ziua, şi jiga-niile ţarenii, noaptea.  Şi să spuseră lui 11 David toate cîte au făcut Resfa, fata lui Aia, ţiitoarea lui Saul.  Şi mearse David şi luo 12 oasele lui Saul şi oasele lui Ionathan, fiiului său, de la oamenii fiilor lu Iavis Galaad, cărei au furat pre ei den uliţa Vethsanii, căci au pus pre ei acolo cei striini de fealiu în ziua carea au lovit cei striini de fealiu pre Saul în Ghielvue.  Şi au adus de acolo oasele lui Saul şi 13 oasele lui Ionathan, fiiului lui.  Şi au adunat 14 oasele celor răstigniţi. Şi au îngropat oasele lui Saul şi oasele lui Ionathan, fiiului lui, şi oasele celor răstigniţi, în pămîntul lui Veniamin, alăturea în mormîntul lui Chis, tatăl lui. Şi au făcut după toate cîte au porundt împăratul. Şi ascultă Dumnezău pămîntului după aceasta.  Şi să făcu încă războiu celor striini 15 de fealiu cu Israil. Şi să pogorî David şi slugele lui împreună cu el şi au dat războiu cu cei striini de fealiu.  Şi obosi David. Şi Iezvi 16 unul era întru nepoţii lui Rafain; şi cumpăna suliţii lui - 300 de side, cumpănă de aramă; şi el - încinsu cu sabie; şi socotiia să lovească pre David.  Şi-i ajută lui Avesa, feciorul Saruiei, 17 şi-l mîntui pre el Avesa şi lovi pre cel striin de fealiu şi omorî pre eL Atuncea să jurară oamenii lui David, zicînd:.. Nu vei mai ieşi încă cu noi la războiuşinuveistingeluminahulsrafl”.  Şisă 18 făcu după aceastea încă războiu în Ghieth [238] cu cei struni de fealiu. Atuncea au lovit Sovohe al lui Asothia pre cei adunaţi den fiii uriaşilor. Şi sft făcu încă războiu în Rov cu cei striini de fealiu. Şi au lovit Eleanan, feciorul lui Arori Vithleemiteanul, pre Goliath Ghietheul, şi lemnul suliţii lui - ca sulul ţesîterilor. Şi să făcu încă războiu în Ghieth. Şi era om den Madon, şi deagetele mînilor şi deagetele picioarelor lui, şase şi şase, 24 la număr; şi acesta s-au născut lui Rafa. Şi au defăimat pre Israil; şi au lovit pre el lonathan, feciorul lui Safa, fratele lui David. Patru acestea s-au născut, strenepoţi uriaşilor, lui Rafa, în Gheth, şi au căzut în mîna lui David şi
în mîna robilor lui.

CAP XXII

Şi au grăit David Domnului cuvintele fi QJ| cîntîrii aceştiia, în ziua carea au scos £^^9 pre el Domnul den mîna a tuturor vrăjmaşilor lui şi den mîna lui Saul. Şi  Iwiări z{Be:  „Domnul - piatra mea şi tăria mea, şi hălăduindu-mă mie. Dumnezăul mieu păzitoriu mie va fi; mie nădejduind, voiu fi preste; El, sprejinitoriul mieu şi cornul mîntuirii meale, ajutoriul mieu şi scăparea mîntuirii meale, dentru cel strimb mă va mintui.  Lăudat voiu chema pre Domnul şi  dentru vrăjmaşii miei mă voiu mîntui. Cîce m-au cuprinsu înfrîngeri  de moarte, şi  pîraiele fărădelegii m-au spămîntat. Chinuri de moarte m-au încungiurat. m-au apucat nesilniciile morţii. La primejdia mea voiu chema pre Domnul şi cătră Dumnezăul mieu voiu striga. Şi va auzi den beseareca sfîntă a Lui glasul mieu şi strigarea mea întru  urechile Lui. Şi să turbură şi să clăti pămîntul, şi temeiurile ceriului să turburară împreună şi să clătiră, căce S-au mîniat Domnul pre el. Şi să sui fum întru urgia Lui, şi foc den gura Lui va mînca, cărbuni s-au aţîţat dentru El.  Şi plecă ceriurile şi Să pogori, şi negură - supt picioarele Lui. Şi au şăzut preste heruvim, şi zbură şi Să ivi pre aripile vînturiloru. _ Şi puse întunearec ascunderea Lui împrejurul Lui, cortul Lui,” întunearecul apelor; au îngrăşat în norii văzduhurilor. De lucirea den naintea Lui s-au aţîţat cărbuni de foc..  Şi tună den ceriu Domnul, şi Cel Înalt au dat glasul Lui Şi trimise săgeţi şi răşchirară pre ei, şi fulgeră fulger şi-i spămîntă pre ei. Şi să iviră curgerile mării, Şi s-au descoperit temeiurile lumii,întru certarea Domnului, de suflarea duhului mîniei Lui. Şi au trimis den nîl-ţime şi m-au luat, trasu-m-au den ape multe. Mîntuitu-m-au den tăria vrăjmaşilor, miei, dentru ceia ce mă urăsc pre mine, căci s-au întărit preste mine.  Apucatu-m-au pre mine în ziua primejdiei meale, şi Să făcu Domnul întărirea mea  Şi mă scoase pre mine la lîrgime. Şi m-au scos pre mine, căci au binevrut întru mine.  Şi mi-au dat mie Domnul după 21 direptatea mea, şi după curăţia mînilor meale îm va da mie,  Căci am păzit căile Domnului 22 şi n-am păgînit de la Dumnezăul mieu, Cîci toate judecăţile Lui - în preajma mea, şi 23 direptăţile Lui nu s-au depărtat de la mine. Şi voiu fi curat Lui şi mă voiu păzi-înainte de 24 fărădeleagea mea.  Şi-m va da mie Domnul 25 după direptatea mea şi după curăţenia mînilor meale denaintea ochilor Lui.  Cu cel 26 curat. Te vei curaţi, şi, cu omul desîvîrsit, desăvîrşit vei fi.  Şi, cu cel ales, ales vei fi, 27 şi, cu cel îndărătnic, îndărătnici-Te-vei.  Şi 28 pre norodul cel sărac vei mîntui şi ochii mîn-drilor vei smeri.  Căci Tu vei lumina. Luminîtoriul mieu,Doamne! Şi Domnul va lumina întunearecul mieu.  Căci întru Tine voiu 30 alerga sprinten, şi cu Dumnăzăul mieu voiu sări zidu.  Cel Tare-fără prihana calea Lui; 31 cuvîntul Domnului - lămurit cu foc; sprijîni-t or i ii Acesta iaste tuturor celor ce nedejduiesc preste El,  Că cine e tare afară den Domnul? Şi cine e ziditoriu afară den Dumnezăul nostru? Cel vîrtos,  Cela ce mă întîreaşte cu 33 puteare şi puse nehulită calea mea,  Puind 34 picioarele meale ca unui cerb, şi la ceale nalte puindu-mă.  Cela ce învaţă mînile meale la 35 războiu, şi sfărimînd arc de aramă în braţul mieu.  Şi ai dat mie scuteală mîntuirei 36 meale, şi ascultarea Ta m-au înmulţit pre mine.  Lărgi-vei umbletile meale dedesuptul mieu, şi nu s-au clătit picioarele meale. Goni-voiu pre vrăjmaşii miei şi voiu stinge 38 pre ei şi nu mă voiu întoarce pînă unde voiu conceni pre ei.  Şi voiu frînge pre ei şi nu se 39 vor scula şi vor cădea supt picioarele meale. Şi mă vei întări cu puteare la războiu, îndupleca-vei pre cei ce să scoală asupra mea supt mine.  Şi pre vrăjmaşii miei ai dat mie dos, 41 pre ceia ce mă urăsc pre mine, şi i-ai omorit pre ei.  Striga-vor, şi nu iaste ajutoriu cătră 42 Domnul şi n-au ascultat lor.  Şi am fărimat 43 pre ei ca ţarina pămîntului, ca tina den drumuri am supţial pre ei.  Şi mă vei mîntui 44 den sabia noroadelor, păzi-mă-vei întru cap limbilor. Norod carele nu l-am conoscut mi-au slujit mie.  Fii streini au minţit mie, la 45 auzul urechii m-au ascultat.  Fii streini se 46 vor lepăda şi vor greşi dentru încuierile lor. Viu Domnul şi blagoslovit Păzitoriul mieu! Şi 47 Se va înălţa Dumnezăul mieu, Păzitoriul mîntuirei meale.  Tare e Domnul, Cela ce dă izbîndiri mie, şi certînd norodul supt mine,  Şi 49 m-au scos pre mine den vrăjmaşii miei! Şi dentru cei ce să scoală asupra mea, înălţa-mă-vei. [239] dentru oamenii strimbataţilor mintui-mă-vei. Pentru  aceaea  ispovedui-mă-voiu Ţie, Doamne, întru limbi! Şi numele Tău voiu dnta,  Mărind mîntui rele împăratului Lui şi făcînd milă unsului Lui, David, şi seminţii lui pînă în vead”.

CAP XXIII

Şi aceastea-s cuvintele lui David ceale de apoi. Credincios David, fiiul lui lesei, şi credincios omul pre carele au sculat Domnul preste unsul Dumne-zăul[uij lui Iacov, şi cuvios psalmii lui Israil. „Şi Duhul Domnului au grăit întru mine, şi cuvîntul Lui pre limba mea,  Zice Dumnezăul lui Israil, mie au grăit Straj-necul lui Israil: *Pildă am zis: Intru oameni  cum veţ întări frica lui Dumnezeu?' Şi în lumina lui Dumnezău demineaţa şi să răsară soarele, demineaţa n-au ieşit den lumină şi ca,  den ploaie, otava den pămînt. Că, nu e aşa, casa mea   cu Cel Tare? Pentru că făgăduinţă veacinică au pus mie, gata în toată vreamea, cruţată, căci toată mîntuirea mea şi toata voia - întru Domnul, căci nu va odrasli cel fără de  leage.  Ca un ghimp scos - toţi acestea, că  nu cu mîna se vor prinde, Şi omul nu se va osteni cu ochii, şi mulţime de fier şi de lemnu de suliţe, şi în foc cu ardere vor arde, întru  ruşinea lor”, Aceastea-s numele celor tari ai lui David: Ievosthe Hananeul, cel mai mare al celor trei iaste; Adinon Asoneanul, acesta au zmult sabia lui pre 800 de răniţi odată.  Şi după el, Elianar, fecior fratelui tătîne-său, întru cei 3 fraţi tari. Acesta era cu David în Seran, cînd au ocărit el întru cei streini de fealiu, şi cei streini de fealiu s-au adunat acolo la războiu. Şi strigă omul lui Israil înaintea feaţii lui. Şi el s-au sculat şi au lovit întru cei streini de fealiu pînă unde au ostenit mîna lui şi s-au lipit mîna lui de sabie. Şi au făcut Domnul mîntuire mare în ziua aceaea. Şi norodul s-au întors denapoia lui numai a dezbrăca. Şi după acesta, Samaia, feciorul lui Asa,Aru-chieul. Şi să adunară cei streini de fealiu La Jiganii. Şi era acolo o parte de ţarină plină de linte; şi norodul au fugit de cătră faţa celor streini de fealiu. Şi să stîlpi în mijlocul laturii şi hălădui pre ea şi lovi pre cei streini de fealiu; şi făcu Domnu Iui mîntuire mare. Şi să pogorîră 3 den cei 30 de boiarini şi veniră la Casoa cătră David, la peştera lui Odolam, şi ceată de streini de fealiu au tăbărît la zăpodia lui Rafain. Şi David era atuncea la îngrăditură, şi adunarea celor streini de fealiu era atuncea în Vithleaem. Şi pohti David şi zise: „Cine mă va adăpa apă den groapa ce e la Vithleaem, cea den poartă?” Şi adunarea celor streini de fealiu - atuncea în Vithleaem, Şi rupseră cei trei tari tabăra celor streini de fealiu şi scoaseră
apă den groapa cea den Vithleaem, cea den poartă. Şi luară şi mearseră cătră David, şi n-au vrut să o bea pre ea, şi o vărsă pre ea Domnului  Şi zise: „Blînd mie, Doamne, să 17 fac eu aceasta! Au bea-voiu sîngele oamenilor celor ce au mers cu sufletul lor?” Şi n-au vrut să o bea pre ea. Aceastea au făcut cei trei tari. Şi Avesa, fratele lui Ioav, feciorul Saruiei, 18 acesta e întîiul celor 3, Şi acesta au rădicat suliţa lui preste 300 de răniţi.  Şi lui 10 numele, întru cei trei, dentru acei trei slăvit. Şi le fu lor întru căpetenie, şi pînă la cei trei n-au ajuns.  Şi Vaneas, feciorul lui Iodae, om 20 acesta mult la fapte, de la CavasaiL Şi acesta au lovit pre cei 2 feciori ai lui Ariil al lui Moav. Şi acesta s-au pogorît şi au ucis leul în mijlocul gropii, în ziua omătului.  Şi acesta au lovit 21 pre omul eghipteanul, om vederos, şi în mîna eghipteanului - suliţă ca un lemn de punte; şi să pogorî cătră el cu un toiag, şi apucă suliţa den mîna eghipteanului, şi-l ucise pre el cu suliţa lui.  Aceastea au făcut Vaneas, feciorul lui Iodae; şi numele lui întru cei trei tari.  Dentru cei 3 slăvit, şi cătră cei 3 n-au 23 venit. Şi l-au pus pre el David la auzirile lui. Şi numele celor tari ai lui David împăratului: Asail, fratele lui Ioav, acesta e întru cei 30, 24 Eleanan, feciorul fratelui tătîne-său, den Vithleaem,  Semoth al lui Arodi,  Hellis a 25/26 lui Hellothi, Ira, feciorul lui Ecchis Thiegoia-nul,  Aviezer Anathotheanul, Savuhe Asotheanul,  Elon Aloniteanul, Moee Netofatheanul,  Eli, feciorul lui Vaana Nithofatheanul, Ethi, feciorul lui Riva den Gavaa a lui Veniamin,  Vanea Farathonitheanul, Uri de 30 la Nalali al Gheii,  Ariil, feciorul Aravotheanului, Zaor Varsamiteanul,  Eliasa, feciorul 32 Lavoniteanului, Vas ai al lui Goini al lui Ioanathan fecior,  Sama Aroriteanul, Ahean, 33 feciorul lui Arata Arathuriteanul,  Elifalath, 34 feciorul lui Maahi, Eliav, feciorul lui Ahitofel Gheloniteanul,  Asare Carmileanul al lui 35 Urem, fecior Azvi,  Igala, fecior lui Nathan, 36 şi Vaan, fecior lui Agarin,  Elih Amaniteanul, Ghelore Virotheul, cela ce rădica uneal-tele lui Ioav, feciorul Saruiei,  Ir as Ethireul 38 Şi Uria Ghitheul. De toţi: 37. 39

CAP XXIV

Şi au adaos urgie Domnul să să aţîţe în 1 Israil, şi clăti pre David întru dînşii, zicînd: „Pasă şi numără pre Israil şi pre Iuda”.  Şi zise împăratul cătră 2 I Ioav, boiarinul puterii, cel cu el: „Petreci dară toate fealiurile lui Israil şi Iudei, de la Dan şi pînă la Versavie, şi socoteaşte norodul şi voiu şti numărul norodului”.  Şi 3 zise Ioav cătră împăratul: „Şi va adaoge Domnul Dumnezeul tău cătră norodul tău ca pre ei cu 100 de părţi, şi ochii domnului mieu [240] împăratului văzînd! Şi domnul mieu împăratul pentru ce va întru .cuvîntul acesta?” Şi să în vinci cuvîntul împăratului cătră Ioav si cătră boiarii puterii; şi ieşi Ioav şi boiarii puterii înaintea împăratului, ca să socotească pre norodul lui Israil. Şi trecură Iordanul şi să tăbărîră la Aroir, den direapta cetăţii ceia  den nujlocul văii lui Gaad şi Eliezer, Şi veniră la Galaad şi la pămîntul Vathason şi  Isthon şi Dase. Şi au mers la Danidan Şi au încunjuraţ la Sidon şi au venit la Mapsartiru şi la toate cetăţile eveului şi hananeului. Şi merg de spre răsăritul Iudei, la Virsavie.  Şi au încunjuraţ la tot pămîntul şi au sosit  după a 9 lună şi 20 de zile la Ierusalim. Şi au dat Ioav numărul socotealii norodului Împăratului: şi era Israil 800000 de oameni ai puterii, zmulgînd sabie, şi omul Iudei 500000 de oameni de războiu. Şi lovi inema lui David pre el după ce au numărat norodul. Şi zise David cătră Domnul: „Greşit-am foarte, făcînd cuvîntul acesta! Şi acum. Doamne, rădică farădeleagea robului tău, căci m-am nebunit foarte!” Şi să sculă David demi-neaţa. Şi cuvîntul Domnului s-au făcut cătră Gaad prorocul, cela ce veade, zicînd: „Pasă şi grăiaşte cătră David, zicînd: 'Aceastea zice Domnul: Trei rădic Eu asupră-ţ; şi aleage ţie una dentru eale, şi-ţ voiu face ţie'“. Şi întră Gaad cătră David şi spuse. Şi zise lui: „Aleage ţie să ţi se facă: Au să vie ţie trei ani foamete în pămîntul tău, au trei luni să fugi tu denaintea vrăjmaşilor tăi şi vor fi gonindu-te, au trei zile să să facă moarte în pămîntul tău. Acum dară cunoaşte şi vezi ce voiu răspunde Celui ce m-au trimis”. Şi zise David cătră Gad: „Strîmtu mie de toate părţile foarte, cîteş-treale. Cădea-voiu dară în mînule Domnului, căci multe sînt îndurările Lui foarte, iară în mînile oamenilor nu voiu cădea”. Şi au ales luiş David moartea. Şi zilele seacerii de griu, Şi deade Domnul în Israil moarte de demineaţă pînă la vreame de prînzu. Şi au început perirea în norod şi au murit den norodul Domnului, de la Dan şi pînă la Versavie, 70000 de oameni. Şi întinse îngerul lui Dumnezeu mîna lui la Ierusalim ca să-l strice pre el, şi Să mîngîie Domnul spre răutate şi zise îngerului celui ce strica întru norod: „Mult iaste! Acum slobozi mîna ta”. Şi îngerul lui Dumnezeu era stînd prejur aria lui Orna Evuseului. Şi zise David cătră Domnul, deaca văzu el îngerul cel ce loviia norodul; şi zise: „Iată, eu sînt. am făcut strîmbătate! Şi eu sînt păstoriul; am făcut rău, şi acestea, oile, ce au făcut? Facă-să dară mîna Ta întru mine şi intru casa tătlne-mieu!”  Şi veni Gad cătră David în ziua aceaea şi-i zise lui: „Suie-te şi pune Domnului jîrtăvnic în aria lui Orna levuseu-lui!” Şi să sui David după cuvîntul lui Gad 19 prorocului, în ce chip au porundt lui Domnul. Şi să pleca Orna şi văzu pre împăratul şi pre slugile lui mergînd asupra lui; şi ieşi Orna şi să închină împăratului preste faţa lui pre pămînt. Şi zise Orna: „Ce că au venit domnul mieu împăratul cătră robul lui?” Şi zise David: „Să cumpăr de la tine aria, ca să zidescu jîrtăvnic Domnului şi să să oprească pierzarea de asupra norodului”. Şi zise Orna cătră David: „Să ia şi să aducă domnul mieu împăratul Domnului ce e bine întru ochii lui. Iată boii spre ardere-de-tot, şi roatele, şi unealtele boilor, de leamne”. Toate au dat Orna împăratului. Şi zise Orna cătră împăratul: „Domnul Dumnezeul tău să te blagoslovească pre tine!” Şi zise împăratul cătră 24 Orna: „Nu! Ce căci cumpărind voiu cumpăra de la tine întru schimb, şi nu voiu aduce Domnului Dumnezeului mieu ardere-de-tot în dar”. Şi cumpără David aria şi boii cu arginte side 50. Şi zidi acolo David jîrtăvnic 25 Domnului şi au adus ardere-de-tot şi împîcătoare. Şi au adaos Solomon preste jîrtăvnic mai apoi, căci mic era dentîiu. Şi Să făcu Domnul blînd pămîntului şi să opri peirea de asupra lui Israil.

[241]  A IMPARAŢIILOR, A TREIA 

CAP I

Şi împăratul David, bătrîn îndelungat de zile; şi-l învaliia pre el cu haine, si nu se încălziia. Şi zisără slugele lui cătră dînsul: „Să cearce domnului nostru împăratului fecioară tînără şi va sta înaintea împăratului şi va fi să încălzească pre el şi va dormi cu el şi să va încălzi  domnul nostru împăratul”. Şi cercară fecioară frumoasă den tot hotarul lui Israil şi aflară pre Avisac Somaniteanca şi o adusără pre dînsa cătră împăratul. Şi fecioara, la chip frumoasa foarte, şi era încălzind pe împăratul şi slujiia lui şi împăratul n-au conoscut  pre ea. Şi Adonias, fiiul Anghithei, să înălţă, zicînd: „Eu voiu împăraţi!” Şi ş-au făcut lui cară şi călăreţi şi 50 de oameni alerga  înaintea lui. Şi nu l-au oprit pre el tată-său niceodinioară, zicînd: „Pentru căce tu aceasta ai făcut?” Şi încă acesta, la chip frumos foarte, şi pre el l-au născut pe urma lui Avesalom.  Şi să făcură cuvintele lui cu Ioav, fiiul Saruiei, şi cu Aviathar preotul; şi ajutoriia denapoia  Adoniii. Şi Sadoc preotul, şi Vaneas, feciorul lui Iodae, şi Nathan prorocul, şi Semei, şi Risi, şi fiii tari ai lui David nu era  denapoia Adoniei. Şi au junghiat Adonia oi şi viţei şi miei la piatra lui Zoeleth, carele era lipită de fintîna lui Roghil; şi au chemat pre toţi fraţii lui, pre fiii împăratului şi pre toţi oamenii Iudei, pre slugile împăratului. Şi pre Nathan prorocul şi pre Vanea şi pre cei tari şi pre Solomon, fratele lui, n-au chemat Şi zise Nathan cătră Virsavie, maica lui Solomon, zicînd: „N-ai auzit că au împărăţit Adonia, feciorul Anghithei, şi domnul nostru, David, n-au ştiut? Şi acum vino să te sfătuiescu sfat şi izbîveaşte sufletul tău şi sufletul fiiului tău, Solomon. Vino de întră cătră împăratul David şi vei grăi cătră el, zicînd: *Nu tu, domnul mieu împărate, te-ai jurat roabei tale, zicînd că: 'Solomon, fiiul tău, va împăraţi după mine şi el va şădea pre scaunul mieu?' Şi drept ce au împărăţit Adonia?' Şi iată, încă tu grăind acolo cu împăratul, şi eu voiu întră după tine şi voiu împlini cuvintele tale”. Şi întră Virsavie cătră împăratul în cămară. Şi împăratul, bătrîn foarte, şi Avisac Somaniteanca slujiia împăratului. Şi să plecă Virsavie şi să închină împăratului; şi zise împăratul: „Ce iaste ţie?” Şi ea zise: „Domnul mieu împărate, tu ai jurat întru Domnul Dumnezăul tău roabei
tale, zicînd că: 'Fiiul tău, Solomon, va împăraţi după mine şi el va şădea pre scaunul mieu'.  Şi acum, iată, Adonia au împărăţit şi 18 tu, domnul mieu împărate, n-ai ştiut  Şi au 19 junghiat viţei şi oi şi miei cit de multe; şi au chemat pre toţi fiii împăratului şi pre Aviathar preotul, şi pre Ioav, boiarenul puterii; şi pre Solomon, robul tău, n-au chemat.  Şi 20 tu, domnul mieu împărate, ochii a tot Israilul cătră tine, să le spui Loru cine va şădea pre scaunul domnului mieu împăratului, după dînsul.  Şi va fi după ce să va pristîvi domnul mieu împăratul, împreună cu părinţii lui, şi voiu fi eu şi Solomon, fiiul mieu, greşiţi”  Şi 22 iată, încă ea grăind cătră împăratul, şi Nathan prorocul au întrat  Şi spusără împăratului, 23 zicînd: „Iată Nathan prorocul!” Şi întră la faţa împăratului şi să închină împăratului cu faţa lui pre pămîntu.  Şi zise Nathan: „Domnul 24 mieu împărate, tu ai zis: 'Adonias va împăraţi după mine şi el va sădea preste scaunul mieu'?  Căci s-au pogorît astăzi şi au jungheat viţei şi miei şi oi cît de multe şi au chemat pre toţi fiii împăratului şi pre boiarii puterii şi pre Aviathar preotul. Şi iată, sînt bînd şi mincînd înaintea lui şi au zis: 'Trăiască împăratul Adonia!'  Şi pre mine singur, 26 robul tău, şi pre Sadoc preotul şi pre Vanea, fiiul lui Iodae, şi pre Solomon, robul tău, n-au chemat  De s-au făcut pren domnul mieu 27 împăratul cuvîntul acesta şi n-ai conoscut robului tău cine va şădea pre scaunul domnului mieu împăratului, după el?”  Şi răspunse 28 împăratul David şi zise: „Chemaţi-m pre Virsavie!” Şi întră înaintea împăratului şi stătu înaintea lui.  Şi să jură împăratul şi zise: „Viu e 29 Domnul, Carele mi-au mîntuit sufletul mieu den toata primejdia,  Că, în ce chip am jurat 30 ţie întru Domnul Dumnezăul lui Israil, zicînd că Solomon, fiiul tău, va împăraţi după mine şi el va sădea pre scaunul mieu pentru mine, căci aşa voiu face hi ziua aceasta!”  Şi să 31 plecă Virsavie preste faţă la pămînt şi să închină împăratului şi zise: „Trăiască domnul mieu, David împăratul, în veac!”  Şi zise 32 împăratul David: „Chemaţi mie pre Sadoc preotul şi pre Nathan prorocul şi pre Vania, fiiul lui Iodae!”. Şi întoarse înaintea împăratului. Şi zise împăratul lor:  „Luaţi împreună 33 cu voi robii domnului vostru şi încălîraţi pre fiiul mieu, Solomon, pre muşcoiul mieu şi-l pogorîţi pre el la Ghion.  Şi să-l ungă pre el 34 acolo Sadoc preotul şi Nathan prorocul întru împărat preste Israil. Şi trămbiţaţi cu cornul şi veţi grăi: Trăiască împăratul Solomon!'  Şi 35 vă veţi sui denapoia lui şi va întră înlîuntru şi va şădea preste scaunul mieu şi el va împăraţi în [242] locul mieu, şi eu am poruncit ca să fie povăţitoriu preste Israij şi preste Iuda”, Şi răspunse Vaneas, feciorul lui lodae, împăratului şi zise: „Facă-se aşa  adeverească Domnul Dumnezău cuvîntul domnului mieu împăratului! în ce chip era Domnul cu domnul, împăratul, aşa să fie cu Solomon şi să mărească scaunul lui mai vîrtos decît scaunul domnului mieu, David împărat!” Şi să pogori Sadoc preotul şi Nathan prorocul şi Vanias, Ciul lui lodae, şi herethi, şi feleth, şi au încălerat pre Solomon pre muşcoiul împăratului David şi l-au adus pre el la Ghion. Şi au luat Sadoc preotul cornul untdelemnului den cort ş-au uns pre Solomon. Ş-au trimbiţat cu cornul şi au zis tot norodul: „Trăiască împăratul Solomon!** Şi să sui tot norodul denapoia lui şi juca norodul cu danturi şi veselindu-se veselie mare; şi răsună pămîntul cu glasul lor. Şi auzi Adonia şi toţi cei chemaţi împreună cu el şi ei săvîrşiră a mînca. Şi auzi Ioav glasul cornului şi zise: „Ce e glasul cetatea răsunînd?” Şi încă el grăind, şi iată, lonathan, feciorul lui Aviathar preotul, veni. Şi zise Adonia: „întră, căci om a puterii eşti tu şibunevesteaşte!” Şi răspunse lonathan şi zise Adoniei: „Şi foarte domnul nostru, împăratul David, au împărăţit pre Solomon. Şi au trimis împreună cu el împăratul pre Sadoc preotul şi pre Nathan prorocul şi pre Vanea, feciorul lui lodae, şi pe herethi şi pre felethi; şi l-^u încălerat pre el preste muşcoiul împăratului. Şi l-au uns pre el Sadoc preotul şi Nathan prorocul întru împărat, la Ghion, şi s-au suit de acolo veselindu-se şi au răsunat cetatea; acesta e glasul carele aţi auzit”.  Şi au şăzut Solomon pre scaunul împărăţiei. Şi au întrat robii împăratului să binevestească pre domnul nostru, pre împăratul David, zicînd: „Să îmbunească Dumnezeu numele lui Solomon, fiiului tău, mai sus decît numele tău şi să mărească scaunul lui mai sus de scaunul tău!** Şi s-au închinat împăratul pre aşternutul lui. Şi încă aşa au zis împăratul: „Blagoslovit Domnul Dumnezăul lui Israil, Carele au dat astăzi dentru semînţa mea şăzînd pre scaunul mieu, şi ochii miei văd!” Şi să spămîntară şi să sculară toţi chemaţii Adoniei şi să duseră om la calea lui. Şi Adonias s-au temut de cătră faţa lui Solomon; şi să sculă şi să duse şi să apucă de coarnele jîrtăvnicului. Şi să spuse lui Solomon, zicînd: „Iată, Adonias s-au temut de împăratul Solomon şi, iată, ţine de coarnele jîrtăvnicului, zicînd: 'Jure-mi-se astăzi împăratul Solomon de nu va omorî pre robul lui cu sabia!”' Şi zise Solomon: „De se va face întru fiiu de puteare, de va cădea den perii lui pre pămînt; iară de se va afla răutate întru el, se va omorî!”  Şi trimise împăratul 53 Solomon şi-l pogorîră pre el de asupra jîrtăvnicului; şi întră şi să închină împăratului Solomon; şi zise hu Solomon: „Pasă ia casa tal”.

CAP II

      Şi să apropiară zilele lui David ca să 1 moară el şi porunci lui Solomon, fiiului lui, zicînd:  „Eu sînt merg în 2 calea a tot pămîntul. Şi te vei întări şi vei fi întru bărbat deplin!  Şi vei păzi paza Domnului Dumnezeului tău, ca să mergi întru caile Lui, să păzăşti porundle Lui şi direptăţile Lui şi judecăţile Lui şi mărturiile Lui ceale scrise în leagea lui Moisi, ca să pricepi ceale ce vei face după toate cîte voiu porund ţie.  Pentru ca să întărească Domnul cuvîntul Lui carele au grăit pentru mine, zicînd: 'De vor păzi fiii tăi calea lor, să meargă înaintea Mea cu adevăr cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor, zicînd, nu se va surpa ţie om de asupra scaunului lui Israil'.  Şi încă tu ai 5 conoscut cîte au făcut mie Ioav, feciorul Saruiei, cîte au făcut la cei doi boiari ai puterilor lui Israil, lui Avenir, feciorul lui lir, şi lui Amesai, feciorul lui Iether, şi au ucis pre ei şi au pus sîngiurile războiului în pace şi au dat sînge nevinovat cu brîul lui, ce e la mijlocul lui, şi cu dzma lui, ce e în pidorul lui.  Şi vei 6 face după înţelepciunea ta şi nu vei aduce bătrîneaţele lui cu pace în iad  Şi fiilor lui 7 Verzeli Galaaditeanul vei face milă şi vor fi întru cei ce mănîncă masa ta, căci aşa s-au apropiat mie cînd fugiiam de cătră faţa lui Avesalom, fratelui tău.  Şi iată, împreună 8 cu tine Semei, feciorul lui Ghira, feciorul lui Iemeni den Vaurim, şi acesta m-au blestemat blestem iadovit în ziua carea mergeam în tabere; şi el s-au pogorît întru întimpinarea mea la Iordan şi m-am jurat lui întru Domnul, zicînd: *De te voiu omorî cu sabie!'  Şi să 9 nu-l nevinovăţeşti pre el; căci om înţelept tu eşti şi vei conoaşte ce vei face lui şi vei aduce cărunţimea lui cu sînge în iad”.  Şi să preştăvi David cu părinţii lui şi să îngropa în cetatea lui David.  Şi zilde lui, carele au împărăţit David preste Israil, 40 de ani: în Hevron au împărăţit 7 ani şi în Ierusalim au împărăţit 33 de ani.  Şi Solomon au şăzut pre scaunul 12 lui David, tatul lui, fiiu de 12 ani, şi să găti împărăţia lui foarte.  Şi întră Adonia, feciorul Anghithei, cătră Versavie, maica lui Solomon, şi să închină ei şi ea zise: „Pace e intrarea ta?** Şi el zise: „Pace!”  Şi zise: „Cuvînt 14 mie cătră tine!” Şi zise Iui: „Grăiaşte!”  Şi 15 zise ei: „Tu ştii că a mea era împărăţia şi preste mine au pus tot Israilul faţa lui, de împărat; şi să întorse împărăţia şi să făcu fratelui mieu, căce de la Domnul s-au făcut lui.  Şi acum o cearere ceru eu de la tine [243] să nu-ţi întorci faţa la”. Şi zise lui Versavie: „Grăiaşte!” Şi zise ei: „Zi, dară, cătră împăratul Solomon că nu-ş va întorce faţa lui de spre tine şi-m va da mie pre Avesac Samaniteanca întru fămeaie”. Şi zise Virsavie: „Bine, eu voiu grăi pentru tine împăratului”. Şi întră Virsavie cătră împăratul Solomon ca să grăiască lui pentru Adonia. Şi să sculă împăratul întru întimpinarea ei şi să închină ei şi au şăzut pre scaunul său şi să puse scaun maicii împăratului şi au şăzut în dereapta lui. Şi-i zise lui: „O cearere mică eu ceru de la tine, să nu întorci faţa mea”. Şi zise ei împăratul: „Ceare, maica mea, că nu te voiu întorce”. Şi zise: „Dea- ă Avisac Şamani teanca, Adoniii, fratelui tău, întru muiare”. Şi răspunse împăratul Solomon şi zise maicii lui: „Şi pentru ce tu ai cerşut pre Avisac Şamani te an ca Adoniei? Ceare lui împărăţia -căce acesta e fratele mieu cel mai mare decît mine, şi al lui Aviathar preotul, şi al lui Ioav, feciorul Saruiei voivodul, priaten”. Şi să jură împăratul Solomon asupra Domnului, zicînd: „Aceastea să-m facă mie Dumnezău şi aceastea să-m adaogă, că asupra sufletului său au grăit Adonia cuvîntul acesta. Şi acum, viu e Domnul, Carele m-au gătit şi m-au pus pre scaunul lui David, tătîne-mieu, şi el mi-au făcut casă hi ce chip au grăit Domnul, că astăzi se va omorî Adonia”. Şi au trimis împăratul Solomon cu mîna lui Vaneas, fiiul lui Iodae, şi-l ucise pre el şi muri Adonias în ziua aceaea. Şi lui Aviathar preotul zise împăratul: „Aleargă tu la Anatheth, la ţarena ta, căce om de moarte eşti tu şi în ziua aceasta nu te voiu omorî, căce ai ridicai sicriul făgăduinţii Domnului înaintea lui David, tătîni-mieu, şi căce le-ai chinuit întru toate carele s-au chinuit tatul mieu”. Şi scoase Solomon pre Aviathar, ca să nu fie întru preot Domnului, ca să să plinească cuvîntul Dom-nului,carele au grăit pre casa lui Di în Silom. Şi auzul au venit pînă la Ioav, fiiul Saruiei -căce Ioav era plecat denapoia Adoniei, şi denapoia lui Solomon nu era plecat - şi fugi Ioav la lăcaşul Domnului şi să apucă de cornul jîrtăvnicul ui. Şi să spusă lui Solomon, zicînd că au fugit Ioav la cortul Domnului şi, iată, să ţine de corn urile jîrtăvnicul ui. Şi trimise  Solomon  împăratul  cătră Ioav, zicînd: „Ce ţi s-au făcut ţie de ai fugit la jîrtăvnic?” Şi zise Ioav: „Căce m-am spămîntat de faţa ta şi am fugit cătră Domnul”. Şi trimise Solomon împăratul pre Vania, feciorul lui Iodae, zicînd: „Pasă şi udde pre el şi îngroapă pre el!” Şi veni Vanea, feciorul lui, Iodae, cătră Ioav la cortul Domnului şi-i zise lui: „Aceastea zice împăratul: 'Ieşi afară!'“ Şi zise
Ioav: „Nu voiu ieşi afară, că aici voiu muri!” Şi să întoarse Vaneas, feciorul lui Iodae, şi zise împăratului, zicînd: „Aceastea au grăit Ioav şi aceastea mi-au răspunsu mie”.  Şi zise lui 32 împăratul: „Pasă şi fă lui după cum au grăit şi-l udde pre el şi-l vei astruca pre dînsul; şi vei rădica astăzi sîngele carele în dar au vărsat Ioav de la mine şi de la casa tătîni-mieu. Şi întoarse Domnul sîngele strîmbătăţii lui în 33 capul lui, în ce chip au timpinat la cei doi oameni cei derepţi şi mai buni decît el, şi au ucis pre dînşii cu sabie şi tată-mieu, David, n-au ştiut sîngele lor: pre Avenir, feciorul lui Nor, voivodul lui Israil, şi pre Amesai, feciorul lui Iether, voivodul Iudei.  Şi să întoarsă 34 sîngele lor în capul lui şi în capul seminţiei lui în veac; şi lui David şi semenţii lui şi casii lui şi scaunului lui facă-mi-se pace pînă în veac de la Domnul!”  Şi să sui Vanias, feciorul lui 35 Iodae, şi-l timpină pre el şi-l omorî pre el; şi astrucă pre el în casa lui, în pustiiu.  Şi au 36 dat împăratul pre Vaneas, feciorul lui Iodae, pentru el pre voivozii; şi împărăţia să opră-vuiia în Ierusalim. Şi pre Sadoc preotul au dat împăratul întru preot mare în locul lui Aviathar.  Şi irimiţind împăratul, au chemat 37 pre Semei şi-i zise lui: „Zideaşte ţie casă în Ierusalim şi şăz acolo şi să nu ieşi de acolo necăiurilea.  Şi va fi în ziua ieşirii tale şi vei 38 treace pinul Chiedrilor, ştiind să ştii că cu moarte vei muri, sîngele tău va fi preste capul tău”. Şi-l jură pre el împăratul în ziua aceaea. Şi zise Semei cătră împăratul: „Bun e cuvîntul 39 carele ai grăit, domnul mieu împărate, aşa va face robul tău”.  Şi şăzu Semei în Ierusalim 40 3 ani. Şi să făcu după 3 ani,şi fugiră doi robi ai lui Semei cătră Anhus, feciorul lui Maaha, împăratul Ghiethei. Şi să spuse lui Semei, zicînd: „Iată robii tăi în Ghieth”.  Şi să sculă 41 Semei şi înşălă măgăriţa lui şi să duse în Ghieth cătră Anhus, ca să ce ar ce pre robii lui; şi mearse Semei şi aduse pre robii lui den Ghieth.  Şi să spuse lui Solomon, zicînd că 42 au mers Semei den Ierusalim la Ghieth şi au întors pre robii lui.  Şi au frimis împăratul 43 şi au chemat pre Semei şi zise cătră el: „Au nu te-am jurat asupra Domnului şi am mărturisit asupră-ţ, zicînd: 'în ce zi vei ieşi den Ierusalim şi vei mearge în direapta au în stingă, ştiind să ştii că cu moarte vei muri'? Şi ai zis mie: 'Bun e cuvîntul carele ai auzit'.  Şi căci 44 n-ai păzit jurămîntul Domnului şi porunca carea am porundt asupra ta?”  Şi zise 45 împăratul cătră Semei: „Tu ai ştiut toată răutatea ta, carea ştie inema ta carele ai făcut lui David, tătîne-mieu; şi au dat Domnul răul tău în capul tău”.  Şi împăratul Solomon, [244] blagoslovit, şi scaunul lui David va fi 47 gata înaintea Domnului în veac.  Şi porunci împăratul Solomon lui Vanea, fiiul lui Iodae, şi ieşi şi-J ucise pre el şi muri.

CAP III

Şi împărăţia să întări în mîna lui Solomon. Şi să făcu ginere Solomon lui Farao, împăratul Eghipetului, şi luo Solomon fata lui Farao şi o băgă pre ea în cetatea lui David, pînă a săvîrşi el a zidi casa lui şi Casa Domnului dentîiu şi  zidul Ierusalimului pre împrejur. însă norodul era tămîind la ceale nalte, pentru că nu s-au zidit casă numelui Domnului pînă  acum. Şi iubi Solomon pre Domnul, ca să meargă întru poruncile lui David, tatul lui, fără numai în ceale nalte făcea jîrtvă şi  tămîia. Şi să sculă împăratul şi mearse la Gavaon să facă jîrtvă acolo, căci aceaea e mai naltă şi mai mare: 1000 de ardere-de-tot au  adus Solomon pre jîrtăvnic la Gavaon. Şi Să ivi Domnul lui Solomon noaptea şi-i zise  lui: „Ceare ceva cearere ţie!” Şi zise Solomon: „Tu ai făcut cu robul Tău, David, tată-mieu, milă mare, în ce chip au petrecut înaintea Ta cu adevăr şi cu direptate şi cu direpta-tea inemii cu Tine, şi ai păzit lui mila această mare, să dai pre fiiul lui pre scaunul lui ca ziua  aceasta. Şi acum, Doamne, Dumnezeul mieu, Tu ai dat pre robul Tău în locul lui David, tătîne-mieu, şi eu sînt copilaş mic şi nu  ştiu întrarea mea şi ieşirea mea. Şi robul Tău, în mijlocul norodului Tău carele ai ales, norod mult carele nu să va număra de mu! ţime şi nu să va povesti. Şi vei da robului Tău inemă a auzi şi a cerceta norodul Tău întru dereptate, ca să priceapă întru mijlocul bunului şi răului; căci cine va putea să judece pre norodul Tău cel greu acesta?” Şi plăcu cuvîntul înaintea Domnului, căci au cerşut Solomon cuvîntul acesta. Şi zise Domnul cătră el: „Pentru căci ai cerşut de la Mine cuvîntul acesta şi n-ai cerşut de la Mine zile multe şi n-ai cerut avuţie, nici n-ai cerut sufletul vrăjmaşilor tai, ce ai cerşut ţie priceapere ca să auzi judecată, Iată, am făcut după cuvîntul tău: iată, am dat ţie inimă înţeleaptă şi învăţată înaintea ta; ca tine nu s-au făcut om şi după tine nu se va scula de potriva ta. Şi ceale ce n-ai cerut dat-am ţie: şi avuţie şi mărire; ca tine nu s-au făcut om aseamene ţie întru împăraţi, toate zilele tale. Şi de vei mearge întru calea Mea, să păzîşti poruncile Meale şi învăţăturile Meale, în ce chip au mers David, tată-tău, voiu înmulţi zilele tale”. Şi să deşteptă Solomon şi, iată, vis. Şi să sculă şi mearse la Ierusalim şi stătu de spre faţa jîrtîvnicului cel denaintea sicriiului făgăduinţii Domnului, în Sion, şi au adus ardere-de-tot şi au făcut împăcăciuni şi făcu ospăţ mare lui şi la toate slugile lui. Atuncea s-au ivit doao muieri curve la împăratul şi au stătut înaintea lui. Şi zise o muiare:  ..întru mine, domnul mieu: eu şi 17 muiarea aceasta am lăcuit într-o casă şi am născut în casă.  Şi fu în ziua a treia, născînd 18 eu. au născut şi muiarea aceasta; şi noi într-un loc, nu iaste nimeni cu noi, afară den noi amîndoao în casă.  Şi au murit feciorul 19 muierii aceşuia noaptea, deaca au adormit preste el.  Şi s-au sculat la miazănoapte şi 20 au luat pre fiiul mieu den braţele meale, şi roaba ta dormiia, şi l-au culcat pre el în sinul ei şi pre feciorul ei cel mort l-au culcat în sinul mieu.  Şi m-am sculat demineaţa ca să 21 aplec pre feciorul mieu; şi acela era mort. Şi iată, l-am socotit pre el dimeneaţa şi nu era fiiul mieu, carele am născut”.  Şi zise muiarea ceaealaltă: „Ba, ce fiiul mieu, cel viu, iară fiiul tău e cel mort”. Şi au grăit înaintea împăratului.  Şi zise împăratul lor: „Tu zici că: 23 'Acesta e fiiul mieu, cel viu, şi fiiul tău, cel mort', şi tu zici că: 'Nu e, ce numai feciorul mieu iaste cel viu şi fiiul tău, cel mort'“.  Şi 24 zise împăratul: „Luaţi-mi o sabie”.  Şi aduseră sabia înaintea împăratului. Şi zise împăratul: „Spintecaţi copilaşul cel viu, cel suga-: iu. în doao; şi daţ jumătatea lui aceşuia şi jumătatea lui aceştiia”.  Şi răspunse muiarea al căriia era fiiul cel viu şi zise cătră împăratul că s-au turburat zgăul ei pre fiiul ei; şi zise: „întru mine, doamne, daţi-i ei copilul, şi cu moarte să nu omoriţi pre el”. Şi ceaea zise: „Nici mie, nici ei să fie, împărţiţii”.  Şi răspunse împăratul şi zise: „Daţ copilaşul cel viu muierii ceiia ce au zis: 'Daţi-l ei pre el, şi cu moarte să nu-l omorît pre el'. Aceasta e maica lui”.  Şi au auzit tot Israilul judecata aceasta 28 carele au judecat împăratul şi s-au spămintat de cătră faţa împăratului, căci au văzut că înţelepciunea lui Dumnezău întru el, ca să facă îndireptare.

CAP IV

      Şi era împăratul Solomon împărăţînd preste Israil. Şi aceştea-s boiarii carii era lui: Azaria, fiiul lui Sadoc, preotul; Eliam şi Ahia, fiii lui Sisa, logofeţi; şi Iosafat, fiiu) lui Ahilud, aducători aminte; Şi Vaneas, feciorul lui Iodae, preste puteare; şi Sadoc şi Aviathar, preoţii; Şi Azarias, feciorul lui Nathan, preste dvorealnici; şi Zavud, fiiul Iui Nathan, priatin împăratului; Şi Ahisar era deregă-toriu casei împăratului şi Eliav, fiiul lui Safat, preste moştenire; şi Adoniram, feciorul lui Av-don, preste biruri. Şi la Solomon, 12 ispravnici preste tot Israilul, a da venituri împăratului [245] şi casei lui: o luna într-un an sa făcu la unul să dea.  Şi aceastea-s numele lor: Veanor, în muntele lui Efraim. 1;  Fiiul lui Dacarea, în Mahimat şi în Visalamim şi în Vethsamis şi Elon, pînă la Vethanan; Un fecior să dea la Aravoth a lui Soho şi tot pămîntul lui Ofer; Fiiul lui  Aminadav,  toată  Nerthador; Tefaath, fata lui Solomon, era lui muiare -, Unul. Vana, feciorul lui Ahilud, pre Thaanah şi Magghedo şi toată casa lui San, cel de la Solsarthan, supt Israil, şi den VithsaanT pînă la Savelmaula  pînă la Veemerlai den Maal, 1; Feciorul lui Naver, în Ramothul Galaaduiui, era cetăţi ale lui lair, feciorul lui Manasi, în Galaad; acestuia parte Ergav, în Vasan, 60 de cetăţi mari, zidite, şi zovoară de aramă, unul;  Ahinadav, feciorul lui Sado  Manaim [1); Ahimaas, în Neftalim - şi acesta au luat pre Masemaath, fata lui Solomon, muiare-, [lj  Vaana, feciorul lui Husi, în AsirşiînVaaloth;  losafat, fiiul lui Farue, în Isahar;  Semei, feciorul lui Da, în Veniamm; Gaver, feciorul lui Adai, în pămîntul lui Galaad, pămîntul lui Sion, împăratul Esevon, şi Og, împăratul Vgsanului. Şi Nasiv, unul, în pămînt Iuda. Şi Israil, mulţi foarte, ca năsipul cel de la mare, întru mulţime, mîncînd şi bînd şi veselindu-să. Şi Solomon era căpetenie întru toate împărăţiile, den rîul pămîntului celor streini de fealiu şi pînă la hotarăle Eghipetului- Şi aducea lui daruri şi slujiia lui Solomon toate zilele vieţii lui. Şi acesta e prînzul lui Solomon, pre zi: 30 de cori de făină aleasă şi 60 de cori de făină, Zeace viţei aleşi şi 20 de boi păscători şi 100 de oi, afară den cerbi şi căprioare şi pasări alease şi sălbatece. Căci era căpetenie întru tot decindea de rîu, de la Thapsa pînă la Gaza, întru toate împărăţiile ceale decindea de rîu. Şi era lui pace den toate părţile Iui împrejur. Şi lăcuia Iuda şi Israil, nedejduind fieşcarele la via lui şi supt smochinul lui, de la Dan şi pînă la Virsavie, toate zilele lui Solomon. Şi era la Solomon 40000 de cai la cară şi 12000 de călăreţi. Şi da ispravnicii aşa împăratului Solomon, şi toate poruncile la masa împăratului* fieşcarele, luna lui, n-au schimbat cuvînt Şi oarzele şi paiele cailor şi carălor căra la locul unde vrea hi împăratul, fieşcarele după rînduiala lui. Şi au dat Domnul învăţătură şi înţelepciune lui Solomon foarte şi răvărsare inemii, ca năsipul cel de pre lîngă mare. Şi să înmulţi învăţătura lui Solomon foarte, mai mult decît mintea tuturor oamenilor vechi şi mai mult decît toţi înţelepţii Eghipetului, şi să măiestri mai mult decît toţi oamenii. Şi să înţelepţi mai mult* decît Ghiethan Israilteanul şi Eman şi Halhad şi decît Darda, fiiul lui Samaad; şi să făcu numele lui întru toate limbile împrejur.  Şi 32 au grăit Solomon 3000 de pilde; şi era dntări lui 5000.  Şi au grăit pentru leamne, de la 33 chiedrul cel den Livan şi pînă la isopul ce iase pen zidu; şi au grăit pentru dobitoace şi pentru zburătoare şi pentru tîritoare şi pentru peşti.  Şi au mers toate noroadele să 34 auză înţelepciunea lui Solomon, şi luo daruri de la toţi împăraţii pămîntului, dţi auziia înţelepciunea lui.

CAP V

      Şi trimise Hiram, împăratul Tirului, 1 slugile lui cătră Solomon, pentru căci au auzit că pre el au uns întru împărat în locul lui David, tătîne-său, căci iubind era Hiram pre David toate zilele.  Şi au trimis Solomon cătră Hiram, 2 zicînd:  „Tu ştii pre tată-mieu, David, că nu 3 putea ca să zidească casa numelui Domnului Dumnezăului mieu, de cătră faţa războaielor ce l-au încunjuraţ pre el pînă i-au dat Domnul pre ei supt urmele picioarelor lui.  Şi acum 4 au odihnit Domnul Dumnezăul mieu mie, pre împrejur nu iaste hiclean, nu iaste timpinare rea.  Şi iată, eu zic să zidesc casă numelui 5 Dumnezăului mieu, în ce chip au grăit Domnul cătră David, tatăl mieu, zicînd: 'Fiiul tău, pre carele voiu da în locul tău pre scaunul tău, acesta va zidi casa numelui Mieu'.  Şi acum 6 porunceaşte şi să-m taie leamne den Livan. Şi iată, robii miei, împreună cu robii tăi, şi simbria lucrului tău da-voiu ţie, după toate cîte vei zice; căci tu ştii că nu iaste la noi ştiind leamne a tăia, precum sidoneanii”.  Şi fu 7 după ce înţelease Hiram cuvintele lui Solomon, să bucură foarte şi zise: „Blagoslovit Dumnezeu astăzi, Carele au dat lui David fecior înţelept  preste  norodul  cel mult acesta”.  Şi au trimis Hiram cătră Solomon, 8 zicînd: „Auzit-am de toate carele ai trimis cătră mine. Eu voiu face toată voia ta la leamne de chedru şi de pefcu.  Robii miei le 9 vor pogorî pre eale de la Livan la mare şi eu le voiu pune pre eale plute, den locul carele vei trimite cătră mine; şi le voiu scutura pre eale acolo şi tu le vei rădica. Şi vei face voia mea, ca să dai pîine casii meale”.  Şi era Hiram 10 dînd lui Solomon chiedri şi pini şi toată voia lui.  Şi Solomon au dat lui Hiram 20000 de 11 cori de griu şi mahil casii lui şi 20000 de veth de untdelemnu pisat; într-acesta chip da Solomon lui Hiram pre an.  Şi Domnul au 12 dat înţelepciune lui Solomon, în ce chip au grăit lui. Şi era pace întru mijlocul lui Hiram şi întru nujlocul lui Solomon, şi puseră făgăduinţa întru mijlocul lor.  Şi scoase 13 împăratul Solomon bir den tot Israilul şi era birul de 30000 de oameni.  Şi-i trimi-tea [246] pre ei la Livan, 10000 în lună, premenin-du-se: o lună era la Livan şi 2 luni la casa lor. Şi Adoniram, preste bir. Şi era la Solomon 70000 rădicînd sarcini si 80000 de tăietori de piatră în munte, Afară den boiarii cei ce era ispravnici preste lucru la Solomon. 3600. ispravnicii norodului carii făcea lucrurile. Şi porunci împăratul şi rădică pietri mari cinstite la temelia casii şi pietri cioplite. Şi au cioplit robii lui Solomon şi robii lui Hiram şi ghivliii şi au gătit pietrile şi leamnele 3 ani ca
să zidească casa.

CAP VI
 	
Şi să făcu întru 440 de ani ai ieşirii fiilor lui Israil den Eghipet, în anul al patrulea, în luna a doao, împărăţind împăratul Solomon preste Israil, şi au zidit Casa Domnului. Şi casa carea au zidit împăratul Solomon Domnului, 40 de coţi lungimea ei şi 20 cu cotul lărgimea ei şi 25 coţi înălţimea ei. Şi elamul den faţa besearicii, de 20 de coţi lungimea lui spre lăţimea casii şi coţi 10 lărgimea lui de spre faţa casii; şi zidi casa şi o săvîrşi pre ea. Şi au făcut casii ferestri încujbite, ascunse. Şi au dat pre zidul casii polemare pre împrejurul besearicii şi la davir, şi au făcut coaste pre  împrejur. Coasta cea dedesupt de 5 coţi lărgimea ei şi mylocul de 6 coţi lărgimea şi al treilea de 7 coţi lărgimea ei. Căci osebire au dat casii pemprejururi, den afara casei, pentru ca să nu se apuce de zidurile  casii. Şi casa cînd să clădiia, cu pietri în colţuri, cioplite întregi, s-au clădit; şi ciocan şi daltă şi toată unealta de hier nu s-au auzit în * casă, cînd să clădiia ea. Şi uşa coastii cei dedesupt, supt umărul casii cel dirept, şi sucită suire la mijloc, şi. den cea den mijloc la  al treilea, straşină. Şi zidi casa şi o săvîrşi pre ea şi au acoperit casa cu poditură şi rînduiale de chedri. Şi au clădit legăturile pren toată casa, 5 coţi înălţimea ei, şi au încleştat legătura cu leamne de chiedru. Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră Solomon, zicînd: „Casa aceasta, carea tu zideşti, de vei umbla întru poruncile Meale şi judecăţile Meale vei face şi vei păzi toate poruncile Meale să te afli întru eale, întări-voiu cuvîntul Mieu cu tine, carele am grăit cătră David, tată-tău. Şi voiu tocmi în mijlocul fiilor lui Israil şi nu voiu părăsi pre norodul Mieu, Israil”.  Şi zidi Solomon casa şi săvîrşi pre ea. Şi clădi păreţii casei denlăuntru cu leamne de chiedru, de la pardoseala casei şi pînă la păreţi şi pînă la căpriori au cîptuşitu-o, cuprinzindu-o cu leamne denlăuntru, şi au
- cuprins cea denlăuntru a casei cu scînduri
de pefcu.  Şi au clădit cei 20 de coţi den 16 marginea zidului, o coastă, den pardosală pînă la căpriori, şi au făcut ei denlăuntru de la davir zidul, la Sfintele Sfintelor.  Şi de 40 17 de coţi era beseareca de spre faţa lui davir.  Şi cu chiedru au căptuşit casa denlăuntru şi au săpat săpături şi frunze întinse tot de chiedru, şi piatră nu să vedea.  Şi 19 davir - în mijlocul casei denluntru, să dea acolo sicriiul făgăduinţei Domnului.  20 de 20 coţi lungimea şi 20 de coţi lărgimea şi 20 de coţi înălţimea lui. Şi au coperit pre el cu aur încheiat; şi au făcut jîrtăvnic de chiedru de spre faţa lui davir şi l-au cuprins cu aur pre el*'  Şi toată casa au căptuşit cu aur, pînă la 21 sfîrşitul a toată casa.  Si au făcut întru davir 22 2 heruvimi de lemn de chiparos, de 10 coţi de mari măsuraţi.  Şi de 5 coţi aripaomui heruvim şi de 5 coţi a doua aripă a lui, 10 coţi den sîmceaua aripii lui pînă la sîmceaua aripii Iui.  Aşa la al doilea hieruvim întru o 24 măsură, o săvîrşire la amîndoi.  Şi înalţimea unui heruvim, zeace coţi, şi aşa şi al doilea heruvim.  Şi au pus amîndoi heruvimii 26 în mijlocul casei cei mai denlăuntru. Şi au întins aripile lor şi să atingea o aripă de zidul casei şi aripa heruvimului al doilea să atingea de pîreatele al doilea. Şi aripile lor în mylocul casei să atingea, aripă de aripă.  Şi au captuşit heruvimii cu aur.  Şi pre toţ păreţii 28 casei împrejur săpaţi au scris cu condeaiul heruvimi şi finici şi întinse frunze la cel mai denlăuntru şi la cel mai den afară.  Şi pardoseala casei o au căptuşit cu aur, cei mai denlăuntru şi cei mai den afară.  Şi la uşa lui 30 davir au făcut uşi de lemn de arechieth; şi stSlpii uşilor, în cinci muchi.  Şi doao uşi de lemn 31 de pin, şi săpături preste eale săpate, heruvimi şi finicuri şi frunze întinse; şi le căptuşi cu aur şi să pogoriia aurul pre heruvimi şi pre finicuri.  Şi aşa au făcut porţii besericii 32 stflpi de lemn de archieth, sclipuri împătrit.  Şi pre amîndoao uşăle, leamne de pin; 33 2 bucăţi o uşă şi ţîţînilc lor şi 2 bucăţi uşa a doua, întorcîndu-se.  Săpate cu heruvimi şi 34 finicuri şi întinse frunze şi cuprinse cu aur, aducînd spre săpături.  Şi au clădit curtea 35 cea mai denlăuntru, trei rînduri de necioplite, şi rînduri făcute de chiedru pre împrejur. Intr-al patrulea an s-au întemeiat Casa Domnului, în luna lui ziu.  Şi în anul al unsprăzeacelea, în luna lui vul - aceasta e luna a opta -au săvîrşit casa, după toate cuvintele lui şi după toate judecăţile lui; şi o zidi pre ea în 7 ani.

[247] CAP VII

      Şi  casa lui au ziditu-o Solomon în Ghion şi săvîrşi toată casa lui. Si
EVN| au cladit casa cu iemn den Livan, de fl 100 de coţi lungimea ei şi de 50 de coţi
EStaU lărgimea ei şi de 30 de coţi înălţimea
ei şi de trei rînduri de leamne de chiedru şi  umere de chiedru - stîlpi lor. $i au podit cu chiedru casa deasupra, pre coastele stîlpilor,  şi numărul stîlpilor, 45,  Cincisprăzeace un  rfnd. Şi polemare, trei, şi despărţitură preste despărţitură întreite. Şi toate uşăle şi despărţiturile, în 4 corn uri parmăcuite, şi de  la uşă la uşă întreit. Şi elam al stîlpilor, de cincizeci de coţi de lungu şi de cincizeci de coţi în lat, înjugate, elam preste faţa lor; şi stîlpi şi  grosime preste faţa lor la elamini. Şi elam al scaunelor, unde va judeca acolo, elamul divanului; şi au căptuşit cu leamne de chedru,  den faţă pînă în pod. Şi casa lor întru carea va sădea acolo, o curte sucindu-se împrejurul acestora, după lucrul acesta. Şi au zidit casă feaţii lui Farao pre carea au luatu-o Solomon,  dupre elamul acesta. Toate aceastea, den pietri cinstite cioplite dentru măsură den-lîuntru şi den afară şi den temelie pînă în vîrfu şi afară la curtea cea mare, Cea întemeiată cu pietri preţuite mari, cu pietri de 10 coţi şi de 8 coţi. Şi deasupra cu pietri preţuite, după această măsură, necioplite. Şi chiedri curţii cei mari împrejur, trei rînduri necioplite şi un rind de chiedru săpat, Şi la curtea Casii Domnului cea denlăuntru şi la elamul casei. Şi au trimis împăratul Solomon la Tiros şi au luat pre Hiram de la Tiros, Fecior unii fămei văduve, şi acesta den fealiul lui Neftalim, şi tatul lui, om tirian, meşter de aramă şi plin de meşterşug şi de priceapere şi conoştinţă a face tot lucrul cu aramă. Şi să duse cătră împăratul Solomon şi au făcut toate lucrurile. Şi au topit pre cei 2 stîlpi la elamul casii, şi 18 coţi înălţimea stîlpului, şi împrejurul 14 coţi împrejura pre el, şi grosimea stîlpului, de 4 deagete săpăturile, şi aşa stîlpul al doilea. Şi doao glăvînţe deasupra au făcut să le dea preste capetele stîlpilor, vărsătură de aramă; de 5 coţi înălţimea unii glăvînţe şi 5 coţi  înălţimea glăvînţei a doua. Şi au făcut doao mreji, ca să acopere glăvînţa stîlpilor, şi mreajă la o glăvînţa şi mreajă la glăvînţa a doua; şi lucru spînzurat, doao rînduri de rodii de aramă mreji ie, lucru spînzurat, rînd preste rînd, şi aşa au făcut la a doua glăvînţa. Şi glăvînţe preste capetele stîlpilor, lucru de, crin, după elam, de 4 coţi. Şi polimar preste amîndoi stîlpii, şi deasupra coastelor bold,
şi de rodii 200 de rînduri preste căpeţeaua a doua.  Şi s-au pus stîlpii lui elam al besearecii şi au pus un stîlp şi au numit numele lui Iacum şi au pus stîlpul al doilea şi i-au numit numele lui Voloz.  Şi preste capetele stîlpilor, lucru de crin; şi să săvîrşi lucrul stîlpilor. Şi au făcut marea vărsată, 10 coţi den buza ei 22 pînă în ceaea buză a ei, rătundă împrejur aceasta, 5 coţi înălţimea ei şi usna 30 de coţi împrejura pre ea.  Şi răzimîturi dedesuptul 23 buzei ei împrejur o împrejura pre ea de 10 coţi, ca să razime marea pre împrejur; doao rînduri de răzimîturi vărsate la topitoriul lor.  Şi 12 boi dedesuptul mării, 3 căutînd la 24 crivăţ şi 3 căutfnd la mare şi 3 căutînd la amiazăzi şi 3 căutînd la răsărit; şi marea preste ei deasupra şi toate dosurile lor la păreate.  Şi 25 grosimea ei de un pumnu şi usna ei ca un lucru de usnă de pahar, odraslă de crin; 2000 de hoi încăpea.  Şi au făcut 10 mehonoth de 26 aramă, 5 coţi lungimea unui mehonoth şi 4 coţi lărgimea lui şi 6 coţi înălţimea lui.  Şi 27 acest-lucru al mehonothilor, încheiat întru eale şi încheiat în mijlocul celor ieşite afară.  Şi pre încheieturile lor întru ceale 28 ieşite afară, lei şi boi şi heruvimi, şi pre la cea-lea ce-s izbucnite aşa, şi deasupra şi dedesuptul leilor şi boilor jocuri, lucru de pogorîre. Şi 4 roate de aramă la un mehonoth, şi osiile 29 de aramă; şi 4 porţi ale lor şi umerii lor dedesuptul scăldîtorilor şi umerele vărsate, de laturea omului, zăcînd.  Şi gura ei, denlăuntru de cîpeţea, şi nălţimea, un cotu; şi gura ei rătundă. făptură aşa, de un cot şi jumătate; şi pre gura ei săpături; şi închegătu-rile lor, în 4 muchi, nu rătunde.  Şi roatele, 31 4, supt obezi, şi mîni în roate la mehonoth; şi înălţimea unii roate, de un cot şi jumătate. Şi lucrul roatelor, lucru ca roatele carului; 32 mînile lor şi umerile lor şi lucrătura lor, toate vărsate.  Şi 4 umere pre ceale 4 unghiuri ale 33 unui  mehonoth,  den  mehonoth umerile Iui.  Şi pre capul mehonothului jumătate de 34 cot mărimea ei, rătundă împrejur, pre capul mehonothului, şi începătura mînilor lui şi în-chieturile lui.  Şi să deschidea la închieturile mînilor lui, şi închieturile lui, heruvimi şi lei şi finicuri, stînd, ţiindu-se fieştecarele după faţa lui pre denlăuntru, premprejur.  Ca 36 aceasta au făcut toate ceale zeace mehonothi, o rînduiala şi o măsură la toate.  Şi au 37 făcut 10 vase de aramă, 40 de hoi încăpea la un vas; cu măsură “de patru coţi un vas preste un mehonothu, la ceale 10 meho-nothuri.  Şi au pus ceale zeace mehonothuri, 5 de la umărul casii den na direapta [248] de spre răsărit şi 5 de spre umărul casii den na stingă; şi marea, de la umărul casii den na direapta, de spre răsărit, de la laturea răsăritului. Şi au făcut Hiraam căldările şi herbîntătoarile 3 şi cofele. Şi săvîrşi Hiram făcînd toate lucrurile carele au făcut lui Solomon împăratul în Casa Domnului: Stflpi 2 şi boldurile stîlpilor pre capetele stîlpilor, doao; şi mrejile doao, ca să acopere amîndoao boldurile ciopliturile lor cealea ce sînt preste stîlpi. Şi rodiile 400, la amîndoao mrejile, doao rînduri de rodii la o mreaje, să acopere amîndoao boldurile preste amîndoi suTpii Şi mehonothurile zeace şi oalele zeace preste mehonothuri.  Şi marea 1 şi boi 12, dedesuptul mării. Şi căldările şi tigăile 3, şi cofele şi toate vasele cîte au făcut Hiraam împăratului Solomon, Casii Domnului, şi stîl-pii 48 ai casii împăratului şi Casii Domnului, Toate lucrurile împăratului cîte au făcut Hiraam, tot de aramă, nu era cumpînitură arămii ce au făcut toate lucrurile aceastea, den mulţime forte, nu era săvîrşire la cumpăni tura arămii care au făcut. întru împrejurul Iordanului le-au vărsat pre eale împăratul, întru grăsimea pămîntului, în mijlocul Sochothului şi în mijlocul Gheiraanului. Şi au dat împăratul Solomon toate vasele, den mulţime foarte nu era cumpînitură arămii. Şi au făcut Solomon toate unealtele în Casa Domnului: jîrtăvnicul cel de aur şi masa preste carea-s pîinile aducerii-înainte, de aur. Şi luminîtorile 5 den direapta şi 5 den stînga, denaintea feaţii lui davir, de aur, încheiate, şi făcliile şi luminîtorile şi mucările, de aur. Şi pragurile şi zăvoarăle şi păha-răle şi blidele şi cădealniţile, de aur, încheiate; şi ţîţînele uşilor casii ceii mai denlăuntru a Sfîntului Sfintelor şi uşile casii besearicii, de aur. Şi să plini tot lucrul carele au făcut Solomon în Casa Domnului. Şi au băgat Solomon înlăuntru sfintele lui David, tătîni-său, şi toate sfintele lui Solomon, argintul şi aurul şi unealtele, au dat la vistiiriile Casii Domnului.

CAP VIII

Atuncea adună împăratul Solomon pre toţi bătrînii lui Israil şi pre toţ boiarii fealiurilor, domnii seminţiilor fiilor lui Israil, cătră împăratul Solo-I mon, în Ierusalim, ca să aducă sicriiul făgăduinţii Domnului den cetatea lui David, acesta e Sionul,  în luna lui anin, la praznic,  aceasta iaste luna a şaptea.  Şi au verut toţi bătrînii.  Şi rădicară preoţii sicriiul şi cortul mărturiei şi toate vasele ceale sfinte, ceale den cortul mărturiei.  Şi împăratul şi tot IsraiIul, înaintea sicriiului, jîrtvuind oi şi boi fără de număr.  Şi băgară preoţii sicriiul făgăduinţii Domnului la locul lui, la davir al casii, la Sfintele Sfintelor, supt aripile heruvimilor, Căci heruvimii era întinşi cu aripile preste 7 locul sicriiului şi acoperiia hemvimii preste sicriiu şi preste sfintele lui deasupra.  Şi 8 covîrşiia ceale sfinţite şi să vedea capetele celor sfinţite den sfinte la faţa lui davir şi nu se vedea afară, şi era acolo pînă în ziua aceasta.  Nu era în sicriiu, fără de ceale 9 2 leaspezi de piatră, leaspezile făgăduinţii, carele au pus acolo Moisi, în Horiv, pre carele au pus Domnul cu fiii lui Israil cînd ieşiia ei den pămîntul Eghipetului.  Şi să făcu deaca 10 ieşiră preoţii de la sfînt şi norul au umplut Casa Domnului.  Şi nu putea preoţii să stea 11 să slujască, de faţa norului, căci au umplut mărirea Domnului Casa Domnului.  Atuncea zise Solomon: „Domnul au zis ca să sălăş-luiască în negură!  Şi eu am zidit casă 13 numelui Tău sfînt, fie, şi gata şi şăderii Tale, ca să Te sălăşluieşti Tu întru ea în veaci”. Şi întoarse împăratul faţa lui şi blagoslovi 14 împăratul pre tot Israilul, şi toată adunarea lui Israil sta.  Şi zise: „Blagoslovit Domnul, 15 Dumnezeu] lui Israil, astăzi, Carele au grăit cu rostul Lui pentru David, tatul mieu, şi în mîi-nile Lui au plinit, zicînd:  'Den care zi am 16 scos pre norodul Mieu, Israil, den Eghipet, nu am ales în cetate întru o semenţie a lui Israil, ca să zidească casă, ca să fie numele Mieu acolo, şi am ales în Ierusalim ca să-M fie numele Mieu acolo şi am ales pre David ca să fie  povîţuitoriu  preste  norodul Mieu, Israil'.  Şi fu preste inima lui David, tătSnemieu, să zidească casă numelui Domnului Dumnezăului lui Israil.  Şi zise Domnul 18 cătră David, tatul mieu: 'Pentru căci au venit pre inima ta ca să zideşti casă numelui Mieu, bine ai făcut căci s-au făcut pre inima ta.  însă tu nu vei zidi casa, ce numai fiiul 19 tău carele va ieşi den coastele tale, acesta va zidi casă numelui Mieu'.  Şi rădică Domnul 20 cuvîntul Lui carele au grăit, şi mă sculaiu în locul lui David, tătîne-mieu, şi am şăzut pre scaunul lui Israil după cum au grăit Domnul şi am zidit casa numelui Domnului Dumnezeului lui Israil.  Şi am pus acolo loc sicriiului în 21 carea iaste făgăduinţa Domnului, carea au pus Domnul cu părinţii noştri, cînd i-au scos EI pre ei den pămîntul Eghipetului”.  Şi stătu 22 Solomon de spre faţa jîrtăvnicului Domnului, înaintea a toată adunarea fiilor lui Israil, şi întinse mfinile lui la cer şi dzise:  „Doamne, Dumnezeul lui Israil, nu iaste Dumnezeu ca Tine în ceriu sus şi pre pămînt jos, cruţînd făgăduinţă şi milă robului Tău cehii ce mearge înaintea [249] Ta cu toată inima lui! Carele ai păzit robului Tău, lui David, tătîne-mieu  şi ai grăit în rostul Tău, $i în mîinile Tale ai săvîrşit, cum iaste ziua aceasta. Şi acum, Doamne, Dumnezăul lui Israil, păzeaşte robului Tău, lui David, tătîne-mieu, carele ai grăit lui, zicînd:
* Nu se va rîdica ţie om den faţa Mea şăzînd pre scaunul lui Israil, însă de vor păzi fiii tăi căile lor, ca să meargă înaintea Mea în ce chip ai mers tu înaintea Mea'. Şi acum. Doamne, Dumnezăul lui Israil, adeverească-să dară cuvîntul lui David, tătîni-mieu! Cad de acum adevărat va lăcui Dumnezău cu oamenii pre pămînt? De vreame ce ceriul şi ceriul ceriului nu vor fi destule Ţie, însă şi casa aceasta carea am zidit numelui Tău? Şi să cauţi pre ruga mea şi pre omilinţa mea, Doamne, Dumnezeul lui Israil, să auzi bucuria şi ruga carea robul Tău să roagă înaintea Ta astăzi cătră Tine, Ca să-Ţ fie ochii deschis la casa aceasta ziua şi noaptea, la locul carele ai zis: 'Va fi numele Mieu acolo*, Ca să auzi ruga carea să roagă robul Tău la locul acesta. Şi vei asculta rugăciunea robului Tău şi norodului Tău, Israil, carele să vor ruga la locul acesta, şi Tu vei auzi la locul lăcuinţii Tale în ceriu şi vei face şi blînd vd fi. Oricîte va greşi fieştecarele aproapelui său şi de va lua preste el blestem ca să blasteme pre el, şi va veni şi va mărturisi înaintea jîrtăvnicului Tău, în casa aceasta  Şi Tu vei asculta den ceriu şi vei face şi vei judeca pre norodul Tău, Israil, ca să nelegiuiască cel fără de leage, să-i dai calea lui în capul lui şi ca să îndireptezi direptul, să-i dai Iui după direptatea lui. Cînd va greşi norodul Tău, Israil, înaintea vrăjmaşilor, căci vor greşi Ţie, şi să vor întoarce şi să vor ispovedui numelui Tău şi să vor ruga şi să vor umili în casa aceasta, Şi Tu vei auzi den ceriu şi blînd vei fi pîcatelor norodului Tău, lui Israil, şi-i vei întoarce pre ei la pămîntul carele ai dat părinţilor lor. Cînd să va opri ceriul şi nu se va face ploaie, căci vor greşi Ţie, şi să vor ruga la locul acesta şi să vor mărturisi numelui Tău şi de la păcatele lor să vor întoarce, cîndu-i vei smeri pre dinşii, Şi vei asculta den ceriu şi blînd vei fi păcatelor robului Tău şi norodului Tău, Israil, căci le vei arăta lor calea cea bună ca să meargă întru ea şi vei da ploaie pre pămîntul Tău carele ai dat norodului Tău întru moştenire. Foamete de să va face, moarte de să va face, cînd va fi arsurăjOmidii, pălitură de să va face şi de-l va dosîdi pre el vrăjmaşul lui întru una den cetăţile lui, toată tempinarea, toată durearea, Toată ruga  toată omilinţa de să va face la fieş-tece om, în ce chip ar cunoaşte fieştecare
rana inemii lui şi va întinde mînile lui la casa aceasta,  Şi Tu vei asculta den ceriu, dentru 39 gata sălaşul Tău, şi blînd vei fi şi vei face şi vei da la om după toate eîile lui, în ce chip vei cunoaşte inema lui, căci Tu sîngur ştii inema tuturor fiilor oamenilor,  Pentru ca să să 40 teamă de Tine toate zilele carele ei trăi eseu pre  pămîntul  carele  ai  dat părinţilor noştri.  Şi la cel striin, carele nu iaste den 41 norodul Tău acesta, Israil, şi va veni den pămînt de departe pentru numele Tău,  Căci 42 vor auzi numele Tău cel mare şi mîna Ta cea tare şi braţul Tău cel înalt şi vor veni şi să vor ruga la locul acesta,  Şi Tu vei asculta den 43 ceriu, dintru gata lăcaşul Tău, şi vei face după toate cîte Te va ruga cel striin, pentru ca să cunoască toate noroadele pămîntului numele Tău şi să să teamă de Tine ca şi norodul Tău, Israil, şi vor cunoaşte că numele Tău s-au numit preste casa aceasta carea am zidit. Cînd va ieşi norodul Tău la războiu spre vrăjmaşii lui, în calea care-i vei întoarce pre ei, şi să vor ruga întru numele Domnului, calea cetăţii intru carea ai ales întru ea şi casii care am zidit numelui Tău,  Şi Tu vd asculta den 45 ceriu ruga lor şi omilinţa lor şi vei face îndi-reptarea lor.  Căci vor greşi Ţie, că nu iaste 46 om carele nu va greşi, şi vei aduce preste ei şi-i vei da pre ei înaintea vrăjmaşilor şi-i vor robi pre ei cei ce robescu  la pămînt departe au aproape,  Şi vor întoarce inimile 47 lor în pămîntul unde s-au mutat acolo, şi să vor întoarce şi să vor ruga Ţie în pămTntul premenirii lor, zicînd: 'Greşit-am, ndeghiit-am, strîmbătate am făcut'   Şi să vor întoarce 48 cătră Tine cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor  în pămîntul vrăjmaşilor lor unde i-ai mutat pre dînşii, şi să vor ruga cătră Tine  calea pămîntului lor carele ai dat părinţilor lor şi cetăţii carii ai ales şi casii carii am zidit numelui Tău   Şi vei asculta den ceriu, den 49 gata lăcaşul Tău, rugăciunea lor şi omilinţa lor şi vei face îndireptarea lor,  Şi blînd vei fi 50 strîmbătăţilor lor cărora au greşit Ţie şi după toate defăimăturile lor carele au defăimat Ţie şi vei da pre ei întru îndurări înaintea celor ce i-au robit pre dînşii şi să vor milosîrdi spre ei, Căce norodul Tău şi moştenire-Ţi sînt  pre 51 carii i-ai scosu den pămîntul Eghipetului, den mijlocul topitoriului de hier.  Şi fie ochii Tăi 52 şi urechile Tale deschise la ruga robului Tău şi la ruga norodului Tău, lui Israil, ca să asculţi pre ei întru toate carele se-ar ruga Ţie! Căce Tu ai osebit pre d Ţie întru moştenire, 53 dentru toate noroadele pămîntului, în ce chip [250] ai grăit cu mîna robului Tău, lui Moisi, cînd ai scos Tu pre părinţii noştri den pămîntul Eghipetului, Doamne, Doamne!” Atunce au grăit Solomon pentru casă, după ce au săvîrşit a zidi pre ea: „Pre soarele l-au arătat în ceriu Domnul, zise a lăcui în negură: 'Zideaşte casa Mea', - casă cuvioasă Ţie a lăcui pre înnoire”. Nu.iată, aceasta e scrisă în Cartea Cîntării? Şi fu după ce săvîrşi Solomon rugîndu-se cătră Domnul toată ruga şi omi-linţa aceasta, şi să sculă de la faţajîrtăvnicului Domnului, fiindu îngenuchiat pre genunchile lui, şi mînile lui întinse la ceriu, Şi stătu şi blagoslovi toată adunarea lui Israil cu glas mare, zicînd: „Blagoslovit Domnul, astăzi, Carele au dat odihnă norodului Său, lui Israil, după toate cîte au grăit! Nu se împăreche un cuvînt întru toate cuvintele Lui ceale bune, carele au grăit cu mîna lui Moisi, robului Lui. Fie Domnul Dumnezăul nostru împreună cu noi, în ce chip era cu părinţii noştri; şi ca să nu ne lase pre noi, nice să Să întoarcă de cătră noi* Ce să pleace inimile noastre cătră El, ca să meargem întru toate căile Lui şi să păzim toate învăţăturile Lui şi poruncile Lui şi direptăţile Lui carele au poruncit părinţilor noştri. Şi să fie cuvintele aceastea carele m-am rugat înaintea Domnului Dumnezăul ui nostru astăzi, apro-piindu-ne cătră Domnul Dumnezăul nostru ziua şi noaptea, ca să facă direptatea robului Tău şi direptatea norodului Tău. lui Israil, cuvîntul zilii în ziua Lui, Pentru ca să cunoască toate noroadele pămîntului că Domnul Dumnezău acesta e Dumnezău şi nu iaste încă! Şi fie inimile noastre deplin cătră Domnul Dumnezăul nostru, curat să meargem întru poruncile Lui şi a păzi poruncile Lui ca în ziua aceasta”. Şi împăratul şi toţi fiii lui Israil au jîrtvuit jîrtvă înaintea Domnului. Şi au jungheat împăratul Solomon jîrt-vele împăcăciunilor, carele au jîrtvuit Domnului, 22000 de boi şi 120000 de oi, şi înnoi Casa Domnului împăratul şi toţi fiii lui Israil. în ziua aceaea sfinţi împăratul mijlocul curţii cei de spre faţa Casii Domnului, căce au făcut acolo arderea-de-tot şi jîrtvele şi seu-rile împăcăciunilor, căce jîrtăvnicul cel de aramă, cel denaintea Domnului, mic era, de nu putea arderea-de-tot şi darul şi jîrtvele împăcăciunilor. Şi făcu Solomon praznecul în ziua aceaea şi tot Israilul cu el; adunare mare, de la calea Ithimului pînă la riul Eghipetu-lui, înaintea Domnului Dumnezăului nostru, şapte zile şi şapte zile-l4 zile. Şi în ziua a opta au slobozit norodul şi binecuvîntară pre împăratul şi mearseră fieşcarele la lăcaşurile lui,vea-seli şi buni la inimă spre bunătăţile carele au făcut Domnul lui David, robului Său, şi lui Israil, norodului Său.

C A P  I X

      Şi fu daca săvîrşi Solomon zidind Casa 1 | Domnului şi casa împăratului şi toată (lucrarea lui Solomon cîte au vrut să facă,  Şi Să ivi Domnul lui Solomon 2 I al doilea rînd, în ce chip S-au ivit în Gavaon,  Şi-i zise lui: „Auzit-am glasul 3 rugii tale şi omilinţei tale carii te-ai rugat înaintea Mea; făcut-am ţie după toată ruga ta şi am sfinţit casa aceasta carea ai zidit ca să să puie numele Mieu acolo în veac, şi vor fi ochii Miei acolo şi inima Mea, toate zilele.  Şi tu, 4 de vei mearge înaintea Mea în ce chip au mers David, tată-tău, cu curăţia inimii şi cu direp-tate, ca să fad după toate carele am porundt lui, şi poruncile Meale şi învăţăturile Meale vei păzi,  Şi voiu ridica scaunul împărăţiei 5 tale preste Israil în veac, în ce chip am grăit lui David, tătîne-tău, zicînd: 'Nu ţi se va ridica ţie om povîţind întru Israil!'  Iară de vă veţi 6 întoarce, întorcîndu-vă voi şi fiii voştri de la Mine, şi nu veţi cruţa poruncele Meale şi învăţăturile Meale carele au dat Moisi înaintea voastră şi veţi mearge şi veţi sluji la dum-nezăi streini şi vă veţi închina lor,  Şi voiu 7 ridica pre Israil după pămîntul carele au dat lor, şi casa aceasta carea am sfinţit cu numele Mieu voiu lepăda de cătră faţa Mea şi va fi Israil întru stingere şi întru graiu la toate limbile.  Şi casa aceasta va fi.cea înaltă, tot cela 8 ce va treace pren ea se va minuna şi va şuiera şi vor grăi: 'Pentru ce au făcut Domnul aşa pămîntului acestuia şi casii aceşuia?'  Şi vor 9 zice: 'Pentru căci au părăsit pre Domnul Dumnezăul lor, Carele au scos pre părinţii lor den pămîntul Eghipetului, den casa robiei, şi s-au sprijenit de dumnăzăi streini şi s-au închinat lor şi au slujit lor - pentru aceaea au adus Domnul preste ei tot răul acesta'“.  Şi 10 fu după 20 de ani în carii au zidit Solomon ceale doao case, Casa Domnului şi casa împăratului,  Hiram în pămîntul Tirului ajutoriia 11 lui Solomon cu leamne de chiedru şi cu leamne de pin şi cu aur şi întru toată voia lui; atuncea au dat împăratul Solomon lui Hiram împăratul 20 de cetăţi la pămîntul Galileii. Şi ieşi Hiram de la Tir os şi mearse la Galilea, 12 ca să vază cetăţile carele au dat lui Solomon, şi nu i-au plăcut lui şi zise:  „Ce-s cetăţile 13 aceastea carele mi-ai dat mie, o, frate?” Şi le numiipre eale Hotar, pînă în ziua de astăzi.  Şi 14 aduse Hiram hu Solomon 120 de talanţi de aur.  Şi aceasta e lucrarea împărţealucăriia au 15 adus împăratul Solomon ca să zidească Casa Domnului şi casa împăratului şi zidul Ierusalimului şi marginea, ca să grădească îngrădirea [251] cetăţii lui David şi pre Asor şi pre Magghiedo şi pre Gazer. Farao, împăratul Eghipetului  s-au suit şi au luat pre Gazer şi-u ars pre ea cu foc şi pre hananeul ce lăcuia în cetate l-au omorît; şi au dat pre ea Farao trimiteri featei lui  muierii lui Solomon. Şi Solomon au zidit Gazerul şi pre Vethoron cea mai de jos  Şi pre Valaath şi pre Thamor în pustiiu Şi toate cetăţile ceale tari carele era lui Solomon şi toate cetăţile carălor şi toate cetăţile călăreţilor şi lucrarea lui Solomon carea au lucrat, zidi în Ierusalim şi la Livan şi întru tot pămîntul domniii lui Tot cel rămas norod de la heteul şi de la amoreul şi de la ferezeu şi de la hananeu şi de la eveu şi de la evuseu şi de la ghiergheseul, celora ce nu era den fiii lui Israil, Feciorii lor cei rămas în pămînt după dînşii, pre carii nu putea fiii lui Israil ca să-i surpe pre ei, şi-i aduse pre ei Solomon în dajde, pînă în ziua de astăzi. Şi den fiii lui Israil n-au dat Solomon la lucru, căci acestea era oamenii cei războinici şi slugi lui şi boiari şi domni lui şi boiari carălor lui şi călăreţi lui. Şi era boiarii ceia ce ştiia preste lucrurile lui Solomon 550f domnind întru norodul carele făcea lucrul. Iară fata lui Faraon s-au suit de la cetatea lui David la casa ei carea au zidit ei; atuncea au zidit Mello* Şi au adus Solomon întreit preste an arderi-de-tot şi împăcăciune preste jîrtăvnicul carele au zidit Domnului şi au tămîiat preste el, carele iaste  înaintea  Domnului;  şi  au săvîrşit casa. Şi au făcut împăratul Solomon corabie lucrurilor lui Gaver, ce iaste lipită de Elath, la mar ginea mării cei de apoi, în pămîntul Edomului. Şi au trimis Hiram în corabief den slugile lui, oameni corăbiari, a umbla  ştiind pre  mare,  cu  slugile lui Solomon.  Şi au venit la Sofira şi au luat de acolo 420 de talanzi de aur şi au adus împăratului Solomon.

CAP X

Şi împărăteasa Sava au auzii numele IJftMlui Solomon şi numele Domnului şi CWTil ven* s**”l ispitească pre el cu cuvinte întunecate.  Şi veni la Ierusalim cu t&flfl puteare grea foarte şi cămile rădicînd dulceţuri şi aur mult foarte şi piatră cinstită, şi întră cătră Solomon şi-i grăi lui toate cîte era în inema ei. Şi-i spuse ei Solomon toate cuvintele ei, nu era cuvînt ferit de cătră împăratul, carele nu l-au spus ei. Şi văzu împărăteasa Sava toată înţelepciunea lui Solomon şi casa carea au zidit şi mîncările lui Solomon  Şi şădearea slugilor lui şi dvoreala slugilpr lui şi îmbrăcămintea lui şi păharnecii hii şi arderea lui cea de tot carea aducea in Casa Domnului, şi-ş
ieşi den minte.  Şi zise cătră Solomon 6 împăratul: „Adevărat e cuvîntul carele am auzit în pămîntul mieu pentru cuvîntul tău şi pentru înţelepciunea ta!  Şi n-am crezut 7 celora ce-m grăia mie, pînă unde am venit; văzut-au ochii miei şi, iată, nu iaste nici jumătate precum mi-au povestit mie; adaos-ai înţelepciune şi bune cătră eale preste tot auzul carele am auzit în pămîntul mieu.  Fericite muierile tale, fericite slugile tale aceastea carii dvorescu înaintea ta pururea, cei ce aud toată înţelepciunea ta! Fie Domnul Dumnezeul tău blagoslovit. Carele au vrut întru tine ca să dea pre tine pre scaunul lui Israil!  Pentru căci iubeaşte Domnul Dumnezeu pre Israil să-l întărească în vead, şi te-au pus pre tine împărat preste ei, ca să fad judecată cu direptate şi întru judecăţile lor”. Şi au dat lui Solomon 120 de talanzi de aur şl 10 îndulceturi multe foarte şi piatră dnstită. N-au fost venit după îndulceturile acealea încă în mulţime, carele au dat împărăteasa Sava împăratului Solomon.  Şi corabia lui 11 Hiram, carea rădica aurul de la Sofir, au adus leamne nedoplite foarte multe şi piatră cinstită.  Şi au făcut împăratul leamnele cealea 12 nedoplite propteale Casii Domnului şi casii împăratului şi copuze şi alăute dntăreţilor. N-au fost venit leamne ca acealea nedoplite pre pămînt, nid s-au ivit undeva, pînă în ziua aceasta.  Şi împăratul Solomon au dat 13 împărăteasa Savei toate cîte au vrut şi cîte au cerşut, afară den toate cîte au fost dat ei pren mîna împăratului Solomon.  Şi să întoarse 14 şi veni la locul ei ea şi toate slugile d. Şi era cumpînitura aurului ce au venit lui Solomon într-un an 666 talanzi de aur,  Afară den 15 birul celor supus şi al neguţătorilor ce să înnegoţătoriia şi al tuturor împăraţilor decindea şi al domnilor pămîntului.  Şi au făcut 16 împăratul Solomon 300 de suliţe de aur bătute, 300 de auri încăpuse la o suliţă.  Şi 17 300 de platoşe bătute de aur, trei taleri de aur era pre o platoşe; şi au dat pre eale împăratul la casa cea de lemn den Livan.  Şi făcu 18 împăratul scaun de elifand mare şi l-au ferecat pre el cu aur lămurit  Şase stepene 19 scaunului şi săpături de viţei la scaun dendărătul lui şi mîini de o parte şi de alta pre scaunul şăderii şi doi lei slind lîngă mîini  Şi 20 12 lei stînd acolo  preste ceale 6 stepene  de o parte şi de alta. Şi nu s-au făcut aşa la toată împărăţia.  Şi toate unealtele cealea ce s-au 21 făcut de împăratul Solomon, de aur; şi scăldatori de aur şi toate vasele Casii Domnului den Livan, cu aur încheiate, nu era argint, căci nu era băgat în samă în zilele lui Sorlomon. [252] Căci corabie de Tharsis era la împăratul Solomon pre mare, cu fiii lui Hiram, una pe 3 ani veniia împăratului corabie de la Tharsis, de aur şi de argint, şi de dinţi de elifand, şi de maimuţe, şi de pietri cioplite şi necioplite. Şi să mări Solomon mai mult decît toţi împăraţii pămîntului, cu avuţie şi cu înţelepciune. Şi toţi împăraţii pămîntului cerca faţa lui Solomon, ca să auză înţelepciunea lui care au dat Domnul în inima lui. Şi ei aducea flecarele darurile lui, fiecare vase de aur şi de argint şi îmbrăcăminte, zmirnă aleasă şi îndulcituri şi cai şi muşcoi, den an în an. Şi adună Solomon cară şi călăreţi şi era la Solomon 40000 de iape la cară şi 2000 de călăreţi şi le-au pus pre eale în cetăţile carălor şi, cu împăratul, în Ierusalim. Şi au dat împăratul aurul şi argintul în Ierusalim, ca pietrile; şi chedrii, ca dudeaile au dat, ceale de la şăsu, întru mulţime. Şi ieşirea călăreţilor lui Solomon, den Eghipet şi de la Thecue; neguţătorii împăratului lua den Thecue cu schimbare. Şi să suia ieşirea de la Eghipet: carul pentru 100 de arginţi şi calul pentru 150 de arginţi. Şi aşa la toţi împăraţii Hettemului
şi la împăraţii Siriei pre mare ieşiia.

CAP XI

Şi împăratul Solomon era iubitoriu de I I QlSI muieri 9' luo muieri streine, şi pre fata HLNfl lui Farao, moaviteance, amaniteance, pmwJa siriance şi idomeance şi sidoneance şi  E3tBl helteance şi amoreance, Dentru limbile care au oprit Domnul pre fiii lui Israil: „Ca să nu intraţi la eale şi ei să nu între la voi, pentru ca să nu abată sufletele voastre denapoia bozilor lor”, la ei s-au lipit Solomon a  îndrăgi. Şi era la dînsul muieri stăpîne 700, şi ţiitoare 300; şi au plecat lui muierile inima  lui. Şi fu la vreamea bătrîneaţelor lui Solomon, muierile lui au abătut inima lui denapoia altor dumnezei; şi nu era inima lui deplin cu Domnul Dumnezăul lui ca inima lui David,  tatul lui. Şi mearse Solomon denapoia Astartei, urîciunea sidoneanilor, şi denapoia împăratului lor, idolului fiilor lui Amon.  Şi făcu Solomon răul înaintea Domnului şi n-au mers denapoia Domnului ca David, tatul  lui. Atuncea au zidit Solomon înalt lui Hamos, idolul lui Moav, în muntele cel de spre faţa Ierusalimului, şi împăratului lor, chipului fiilor lui Amon, şi Astartii, uriei unii  sidoneanilor. Şi aşa au făcut la toate muierile lui ceale streine carele tămîia şi jîrtvuia  bozilor lor. Şi Să urgisi Domnul pre Solomon căci s-au abătut inima lui de la Domnul Dumnezeul lui Israil, Celuia ce S-au arătat lui de 2 ori Şi au poruncit lui de 2 ori peptru cuvîntul acesta întru tot, ca să nu meargă denapoia altor dumnezăi şi să păzască şi să facă ceale ce au poruncit lui Domnul Dumnezău.  Şi  zise  Domnul  cătră  Solomon: 11 „Pentru căci s-au făcut aceastea cu tine şi n-ai păzit învăţăturile Meale şi poruncile Meale carele am poruncit ţie, rumpînd voiu rumpe împărăţia ta den mîna ta şi o voiu da pre ea robului tău.  Insă în zilele tale nu voiu face 12 aceastea. pentru David, tatul tău. Den mîna Aiului tău voiu lua pre ea.  însă toată Smpăraţia nu voiu lua: un buzdugan voiu da fiiului tău pentru David, tată-tău, şi pentru Ierusalim, cetatea carea am ales”   Şi ridică Domnul vrăjmaşi lui Solomon pre Ader Idumeul, den seminţia împărăţiei în Idumea  Şi fu 15 cînd surpă David pre Edom, nud mearse Ioav, voivodul oştii, ca să îngroape stirvurile, şi au tăiat toată partea bărbătească în Idumea.  Căci şase luni sădea acolo Ioav şi tot 16 Israilul, în Idumea, pînă unde au pierdut tot bărbatul den Idumea.  Şi fugi Ader, el şi toţi 17 oamenii  idumeii  den  slugile tătfne-său împreună cu el, şi intrară în Eghipet; şi Ader. copilaş mic.  Şi să sculară oameni den cetatea Madiamului şi veniră la Far an şi luară oameni împreună cu ei; şi veni cătră Farao, împăratul Eghipetului, şi întră Ader cătră Farao şi-i deade lui casă, şi pîini rîndui lui, şi pămîntaudatlui.  Şi află Ader har înaintea 19 lui Farao foarte şi-i deade lui muiare pre sora muierii lui, sora Thecheminii cea mai mare. Şi-i născu lui sora Thecheminei, lui Ader, pre 20 Ganivathi, feciorul ei, şi-l crescu pre el The-chemina în mijlocul fiilor lui Farao; şi era Ganivath în casa lui Farao în mijlocul fiilor lui Farao.  Şi Ader auzi în Eghipet că au murit 21 David cu părinţii lui şi cum că au murit Ioav, boiarenul oştii, şi zise Ader cătră Farao: „Tri-mite-mă şi mă voiu întoarce la pămîntul mieu4*.  Şi-i zise Farao lui Ader; „Cu ce tu 22 mai puţin eşti cu mine? Şî, iată, tu cerci a mearge la pămîntul tău”. Şi-i zise lui Ader: „Nice într-un chip, că trimiţind mă vei trimite!”  Şi ridică Domnul lui Solomon vrăjmaş pre Razron, fiiul lui Elideche, pre Vara-meth şi pre Adadezer, împăratul Suvei, domnul lui.  Şi să adunară la el oameni şi era 24 căpetenie celor împotrivnici şi au luat înainte pre Damasec şi au şăzut întru ea ş-au împărăţit în Damasec.  Şi era vrăjmaşi lui Israil 25 toate zilele lui Solomon - acesta e răul carele au făcut Ader - şi să îngreuie preste Israil şi împăraţi în pămîntul Edomului.  Şi Ierovoara, feciorul lui Navat, al lui Efrathi den Sarira, fiiul al unii fămei văduve, rob lui Solomon; şi acesta e lucrul carele au făcut, cum au ridicat mînile preste împăratul Solomon: Şi împăratul Solomon au zidit marginea şi au 27 închis îngrădirea cetăţii lui David, tătîne-său; Şi  omul  Ierovoam,  vîrtos  la  puteare. [253] Şi văzu Solomon copilaşul că e om de treabă şi-l puse pre el preste greutăţile casii lui Iosif. Şi fu in vreamea aceaea  şi lero-voam ieşi den Ierusalim şi-l află pre el Ahia Siloniteanul, prorocul  în cale şi-l abătu pre el den cale. Şi Ahia, îmbrăcat cu haină noao. Şi amîndoi, singuri în dmp. Şi să apucă Ahia de haina lui cea noao ce era preste el şi o rupse pre ea în 12 rupturi. Şi zise lui lero-voam: „Ia ţie 10 rupturi, căci aceastea zice Domnul Dumnezăul lui Israil: 4Iată, Eu rump împărăţia den mîna lui Solomon şi-ţ voiu da ţie 10 buzdugane. Şi 2 buzdugane vor fi lui pentru robul Mieu, David, şi pentru Ierusalim, cetatea carea am ales întru ea dentru toate fealiurile lui Israil, Pentru căci M-au lăsat pre Mine şi au făcut Astaartei, urîdunii sidoneanilor, şi lui Hamos şi chipurilor lui Moav şi la împăratul lor, supărarea fiilor lui Ammon, şi n-au mersu in căile Meale ca să facă ce e dirept înaintea Mea şi poruncile Meale şi direptăţile Meale, ca David, tatul lui. Şi nu voiu lua împărăţia toată den mîna lui, pentru cîce spryinind voiu sprijini lui toate zilele vieţii lui, pentru David, robul Mieu, carele am ales pre el, carele au cruţat porundle Meale şi direptăţile Meale. Şi voiu lua împărăţia den mîna fiiului său şi voiu da ţie ceale 10 buzdugane. Iară fiiului lui voiu da ceale 2 buzdugane, pentru ca să fie scaun robului Mieu, lui David, toate zilele, înaintea Mea, în Ierusalim, cetatea pre carea am ales Mie ca să-M poiu numele Mieu acolo. Şi pre tine voiu lua şi vei împăraţi întru carele pohteaşte sufletul tău şi tu vei fi împărat preste Israil. Şi va fi - de vd păzi toate cîte poruncesc ţie şi vei mearge întru căile Meale şi vei face ce e bine înaintea Mea, ca să păzeşti poruncile Meale şi învăţăturile Meale, în ce chip au făcut David, robul Mieu - şi voiu fi împreună cu tine şi voiu zidi ţie casă credin-doasă, în ce chip am zidit lui David, şi voiu da ţie pre Israil. Şi voiu chinui seminţia lui David pentru aceastea, însă nu toate zilele**'. Şi au cercat Solomon să omoară pre Iero-voam, şi să sculă şi fugi la Eghipet, cătră Susachim, împăratul Eghipetului; şi era la Eghipet pînă unde au murit Solomon. Şi rămăşiţele cuvintelor lui Solomon şi toate cîte au făcut şi toată înţelepciunea lui nu, iată, aceastea s-au scris în Cartea cuvintelor lui Solomon? Şi zilele carele au împărăţit Solomon în Ierusalim preste tot Israilul, 40 de ani. Şi adormi Solomon cu părinţii lui şi-l îngropară pre el în cetatea lui David, tatului lui  şi împăraţi Rovoam, fiiul lui  în locul lui,

CAP XII

      Şi mearse împăratul Rovoam la Sichima, căce lav Sichima veniia tot Israilul ca să-l împărătească pre eL §i fu daca auzi Ierovoam, feciorul lui 2 Navat, şi el încă fiind în Eghipet, după ce fugise de faţa împăratului Solomon şi sădea în Eghipet,  Şi au trimis şi l-au chemat pre el, şi veni Ierovoam şi tot norodul lui Israil şi grăi norodul cătră împăratul Rovoam, zicînd:  „Tată-tău au îngreuiat jugul nostru, 4 şi tu acum iuşurează den lucrul tătîne-tău cel nesilnic şi den lanţul lui cel greu, carele au dat preste noi, şi-ţ vom sluji ţie”.  Şi zise cătră 5 ei: „Păsaţi pînă în 3 zile şi vă întoarceţi cătră mine!”  Şi să dusără. Şi spuse împăratul 6 Rovoam celor mai bătrîni, carii era dvorind înaintea lui Solomon, tatului lui, pînă trăia, zicînd: „Cum voi sfătuiţi şi voiu răspunde norodului acestuia cuvînt?”  Şi grăiră cătră 7 el, zicînd: „De vei fi în ziua aceasta rob norodului acestuia şi vei sluji lor şi vei grăi cătră ei cuvinte bune, vor fi ţie robi toate zilele”.  Şi 8 lăsă sfatul celor mai bătrîni carii au sfătuit lui şi să sfătui cu copiii ceia ce crescuse cu el, ceia ce dvoriia înaintea feaţii lui, şi zise lor:  „Ce 9 voi sfătuiţi şi ce voiu răspunde norodului acestuia, celor ce au grăit cătră mine, zicînd: 'Uşurează den jugul carele au dat tată-tău preste noi!'?”  Şi grăiră cătră el copiii ceia ce 10 s-au crescut cu el şi ziseră lui: „Aceastea vei grai norodului acestuia, celor ce au grăit cătră tine, zicînd: 'Tată-tău au îngreuiat jugul nostru, şi tu acum uşurează de asupra noastră!', aceastea vei grăi cătră ei: 'Micşurarea mea mai groasă iaste decît mijlocul tătîne-mieu.  Şi acum, tată-mieu au încărcat pre 11 voi cu jug greu, şi eu voiu adaoge preste jugul vostru; tată-mieu v-au certat pre voi cu bice, iară eu vă voiu certa pre voi cu scorpii!'“  Şi mearse Ierovoam şi tot norodul cătră împăratul Rovoam în ziua a treia, în ce chip au grăit lor împăratul lui Israil, zicînd: „întoarceţi-vă cătră mine în ziua a treia!”  Şi 13 răspunse împăratul cătră norod nesilniceaşte şi lăsă împăratul Rovoam sfatul celor mai bătrîm carele au sfătuit lui  Şi au grăit cătră 14 dînşii după sfatul copiilor, zicînd: „Tată-mieu au îngreuiat jugul vostru, şi eu voiu adaoge preste jugul vostru; tată-mieu v-au certat pre voi cu bice, iară eu voiu certa pre voi cu scorpii!”  Şi n-au auzit împăratul norodul, cad era 15 îndărătnicia de la Domnul, ca să întărească cuvîntul Lui carele au grăit cu mîna lui Ahia Siloniteanul pentru Ierovoam, feciorul lui Navat  Şi 16 văzu tot Israilul că n-au ascultat împăratul glasul lor şi răspunse norodul împăratului, zicînd: „Ce iaste noao parte întru David? Şi nu [254] iaste noao moştenire întru fiiul lui lesei! Aleargă, Israile, la lăcaşurile tale! Acum paş-te-ţi casa ta, Davide!” Şi să duse Israil la lăcaşurile lui. Şi fiii lui Israil, ceia ce lăcuia în cetăţile Iudei, au împărăţit preste ei pre Rovoam. Şi au trimis împăratul pre Adoni-ram, pre cel preste bir, şi-l uciseră pre el cu pietri tot Israilul şi muri. Şi împăratul Rovoam apucă a să sui în car, a fugi în Ierusalim.  Şi defăima Israil la casa lui David pînă în ziua aceasta. Şi fu deaca auzi tot Israilul cum s-au tnvîrtejit Ierovoam de la Eghipet, şi trimisără şi chemară pre el Ia adunare, şi-l împărăţiră pre el preste Israil; şi nu era denapoia casii lui David, afară den neamul Iudei şi al lui Veniamin singuri. Şi Rovoam întră în Ierusalim şi adună toată adunarea Iudei şi neamul lui Veniamin, 120 de voinici făcînd războiu, ca să dea războiu cătră casa lui Israil, să întoarcă împărăţia lui Rovoam, fiiul lui Solomon. Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră Samea, omul lui Dumnezău, zicînd: „Zi lui Rovoam, feciorul lui Solomon, împăratului Iudei, şi cătră toată casa Iudei şi a lui Veniamin şi la rămăşiţa norodului, zicînd: 'Aceastea zice Domnul: *Nu vă veţ sui, nici veţ da războiu cu fraţii voştri, fiii lui Israil; întoar-că-să fieştecarele la casa lui, căci de la Mine s-au făcut cuvîntul acesta!'“ Şi au ascultat cuvîntul Domnului şi au potolit a mai mearge, după cuvîntul Domnului. Şi zidi Ierovoam pre Sichima, cea den muntele Efraimului, şi lăcuia întru ea. Şi ieşi de acolo şi zidi pre Fanuil. Şi zise Ierovoam în inima lui: „Iată, acum se va întoarce împărăţia la casa lui David! De se va sui norodul acesta ca să aducă jîrtvă în Casa Domnului, în Ierusalim, şi se va întoarce inima norodului cătră Domnul şi cătră domnul lor, Rovoam, împăratul Iudei, şi mă vor omori pre mine!” Şi să sfătui împăratul şi făcu 2 junce de aur şi zise cătră norod: „Destul vă e voao a vă sui la Ierusalim! Iată dumnezeii tăi, Israile, ceia ce te-au scos pre tine den pămîntul Eghipetului!” Şi au pus pre una în Vethil şi pre una au pus în Dan. Şi să făcu cuvîntul acesta întru păcat Şi mergea norodul denapoia uniia pînă la Dan şi lăsară Casa Domnului. Şi au făcut case pre înălţime şi au făcut preoţi o parte oarece den norod, carii nu era den fiii lui Levi. Şi făcu Ierovoam praznec în luna a opta, în 15 zile ale lunii, după praznecul ce era în pămîntul Iudii, şi să sui pre jîrtăvnicul carele au făcut în Vithil, ca să facă jîrtvă juncelor cărora au făcut. Şi au pus aproape în Vithel pre preoţii celor nalte care au făcut. Şi să sui preste jîrtăvnicul carele au făcut,în 15 zile, în luna a opta, la praznecul carele au urzit de la inema lui şi au făcut praznec fiilor lui Israil şi s-au suit pre jîrtăvnic ca să jîrtvuiască.

CAP XIII

      Şi iată, omul lui Dumnezeu au venit de 1 if 7jla Iuda, (cu)  cuvîntul Domnului, la BL^I Vethil; şi Ierovoam sta prejîrtăvne-Şmw flcii] lui ca să jîrtvuiască.  Şi chemă 2 IBlfll preste jîrtăvnic cu cuvîntul Domnului şi zise:, Jîrtăvnic, jîrtăvnic, aceastea zice Domnul: 'Iată, fiiu să naşte casii lui David, Iosia iaste numele lui; şi va jîrtvui preste tine pre preoţii cei ce jîrtvuiesc preste tine şi oase de oameni va arde preste tine,u.  Şi au dat în ziua 3 aceaea sămn, zicînd: „Acesta e cuvîntul carele au grăit Domnul, zicînd: *Iată, jîrtăvnicul să sparge şi să va vărsa grăsimea ceaea ce iaste preste el!1”  Şi fu deaca auzi împăratul 4 Ierovoam cuvîntul omului Iui Dumnezeu, celuia ce au chemat pre jîrtăvnicul den Vethil, şi întinse mîna lui împăratul pre jîrtăvnic, zicînd: „Prindeţi-l pre el!” Şi iată, secă mîna lui carea au întins pre el şi n-au putut ca să o întoarcă pre ea cătră el.  Şi jîrtăvnicul s-au 5 spart şi s-au vărsat grăsimea după jîrtăvnic după sămnul carele au dat omul lui Dumnezeu cu cuvîntul Domnului.  Şi zise împăratul Ierovoam omului lui Dumnezeu: „Roa-gă-te dară feaţii Domnului Dumnezeului tău şi să întoarcă mîna mea cătră mine”. Şi să rugă omul lui Dumnezeu feaţii Domnului şi să întoarse mîna împăratului cătră el şi să făcu ca şi mai nainte.  Şi grăi împăratul cătră 7 omul lui Dumnezeu: „Intră cu mine în casă şi prinzeaşte^şi-ţ voiu da ţie dare!”.  Şi zise 8 omul lui Dumnezeu cătră împăratul: „De-m vei da jumătate den casa ta, nu voiu întră cu tine, nici voiu mînca pîine, nici voiu bea apă în locul  acesta,  Căci  aşa  Domnul  mi-au 9 poruncii mie cu cuvîntul, zicînd: 4Sa nu maniaci pune şi să nu beai apă şi să nu te întorci în calea carea ai mers întru ea!?u  Şi 10 să duse într-altă cale şi nu să întoarse în calea carea au venit întru ea la Vethil.  Şi un proroc bătrîn lăcuia în Vethil, şi vin feciorii lui şi-i povestesc lui toate faptele cîte au făcut omul lui Dumnezeu în ziua aceaea în Vethil şi cuvintele carele au grăit împăratului; şi să întoarse faţa talului lor.  Şi grăi cătră ei 12 tatul lor, zicînd: „Pre ce cale au mers?44 Şi-i arătară lui fiii lui calea întru carea au mers omul lui Dumnezeu, carele au ieşit den pămîntul Iudei.  Şi zise fiilor lui: „înşălaţi-m măgăriţa!” Şi-i înşălară lui măgăriţa şi încalecă preste ea.  Şi mearse denapoia omului lui 14 Dumnezeu şi-I află pre el şăzînd supt un stejar, şi-i zise lui: „Au tu eşti omul lui Dumnezeu, [255] cel ce ai ieşit de la Iuda?” Şi zise: „Eut” Şi-i zise lui: „Vino cu mine şi mănîncă pîine!** Şi zise cătră el: „Nu voiu putea să mă întorcu cu tine, nice voiu mînca pîine, nice voiu bea apă în locul acesta, Căce aşa mi s-au poruncit cu cuvîntul Domnului, zicînd: 'Să nu mănînci pîine acolo şi să nu beai apă acolo şi să nu te întorci în calea carea ai mersu întru ea!**4 Şi zise cătră el: „Şi eu proroc sînt, ca şi tine, şi îngerul au grăit cătră mine cu cuvîntul Domnului, zicînd: lntorce-l pre dînsul cătră tine, la casa ta, şi să mănînce pîine şi să bea apă!'“ Şi minţi lui,  Şi-l întoarse pre el şi mîncă pîine şi bău apă în casa lui. Şi fu el şăzînd la masă şi să făcea cu cuvîntul Domnului cătră prorocul cela ce l-au întors pre eL Şi zise cătră omul lui Dumnezău, cela ce veniia de la Iuda, zicînd: „Aceastea zice Domnul: 'Pentru căce ai amărît cuvîntul Domnului şi n-ai cruţat porunca carea au poruncit ţie Domnul Dumnezăul tău Şi te-ai întors şi ai mîncat pîine şi ai băut apă în locul acesta carele au grăit cătră tine, zicînd: ,Să nu mănînci pîine, nice să beai apă!', nu va intra trupul tău în groapa părinţilor tă|l14- Şi fu după ce mîncă el pîine şi bău apă, şi-i înşălă lui măgariul prorocului şi să întoarse. Şi să duse şi-l află pre el un leu în cale şi-l omorî pre el, şi era trupul lui lepădat in drum, şi măgariul sta lîngă el şi leul sta lîngă trup. Şi iată, oameni pre aproape mergînd şi văzură mortăciunea aruncată în cale şi leul sta lipit de mortăciune. Şi întrară şi grăiră în cetate, unde prorocul cel bătrîn lăcuia întru ea. Şi auzi cela ce l-au întors pre el den cale şi zise: „Omul lui Dumnezău acesta iaste, carele au amărît cuvîntul Domnului, şi l-au dat pre el Domnul leului şi l-au zdrobit pre el şi l-au omorit pre dînsul, după cuvîntul Domnului, carele au grăit lui*4.  Şi grăi cătră fiii lui, zicînd: „înşălaţi-mi măgariul!*' Şi inşălară. Şi mearse şi află trupul lui lepădat în cale, şi măgariul şi leul sta lîngă trup; şi n-au mîncat leul trupul omului lui Dumnezău şi n-au zdrobit pre măgariu. Şi rădică prorocul trupul omului lui Dumnezău şi-l puse pre el pre măgariu şi-l întoarse pre el prorocul; şi veni la cetate ca să-I îngroape pre el. Şi puse trupul lui în groapa lui şi-l plînsăra pre el: „Vai, frate*” Şi fu după ce l-au plînsu pre el, şi zise fiilor lui, zicînd: „De voiu muri, îngropaţi-mă în groapa aceasta, unde omul lui Dumnezău s-au îngropat întru ea, lîngă oasele lui puneţi-mă, pentru ca să să mîntuiască oasele meale cu oasele lui; Căce făcîndu-se va fi cuvîntul  care  au  grăit  cuvîntul Domnului pre jîrtîvnicul cel den Vethil şi pre casele ceale nalte ce-s în Samaria”. Şi după 33 cuvîntul acesta nu s-au întorsu Ierovoam den răutatea lui; şi s-au întorsu şi au făcut den partea norodului preoţi celor nalte: cel ce vrea umplea mîna lui şi să făcea preot la ceale nalte. Şi să făcea cuvîntul acesta în păcat 34 casii lui Ierovoam şi întru perire şi stingere de cătră faţa pămîntului.

CAP XIV

      În vreamea aceaea s-au bulnăvit Avia, 1 feciorul lui Ierovoam.  Şi muierii 2 lui zise Ierovoam: „Scoală-te şi să te premeneşti şi nu vor cunoaşte că tu eşti muiarea lui Ierovoam; şi vei mearge la Silo. Iată acolo Ahia prorocul; acesta au grăit pentru mine ca să împărătesc preste norodul acesta.  Şi ia în mîna ta 3 omului lui Dumnezău 10 plini şi covrigi fiilor lui şi struguri şi un urcior de miare şi vei mearge cătră d: el va povesti ţie ce va fi copilului**.  Şi făcu aşa muiarea lui Ierovoam; şi 4 mearse la Silo şi întră în casa lui Ahia, şi omul - bătrîn a vedea, şi stfmpiia ochii lui de bătrîneaţele lui.  Şi zise Domnul cătră Ahia: 5 „Iată, muiarea lui Ierovoam întră ca să cearce cuvînt de la tine pentru fiiul ei, căci bolnav iaste; după aceasta şi după aceasta vei grăi cătră ea.  Şi fu cînd întră ea, şi ea să 6 înstreina**. Şi fu daca auzi Ahia glasul pidoa-relor ei, întrind ea întru deschidere, şi zise: „întră, muiarea lui Ierovoam, pentru căci aceasta tu te înstreinezi? Şi eu sînt trimis cătră tine nesîlnic!  Mergînd, zi lui Ierovoam: 'Aceastea zice Domnul Dumnezăul lui Israil: *Pentru căci cît te-am înălţat pre tine den mijlocul norodului şi te-am dat povîţito-riu preste norodul lui Israil  Şi am rupt 8 împărăţia de la casa lui David şi am dat pre ea ţie, şi nu te-ai făcut ca robul Mieu  David, carele au cruţat poruncile Meale şi carele au mers denapoia Mea cu toată inima lui  ca să facă ce e dirept întru ochii Miei;  Şi ai videnit a face decît toţi dţi s-au făcut la faţa ta şi ai mers şi ţ-ai făcut ţie alţi dumnezăi şi vărsate, a Mă mînia pre Mine, şi pre Mine M-ai aruncat denapoia ta,  Pentru aceaea, iată. Eu aduc 10 răutate cătră casa lui Ierovoam şi voiu surpa pe Ierovoam pişind la păreate, ţiindu-se şi rămăşiţă, întru Israil, şi voiu aleage pre casa lui Ierovoam în ce chip să aleage baliga, pînă se va săvîrşi d-  Pre cel mort al lui Ierovoam în cetate-l vor mînca dnii şi pre cel mort în ţarena îl vor mînca pasările ceriului'. Căci Domnul au grăit!  Şi tu scoală-te, 12 pasă la casa ta!  Cînd vor întră picioarele tale în cetate  va muri copilaşul.  Şi-l 13 vor plînge pre el tot Israilul şi-l vor îngropa pre el, că acesta singur va intra lui Ierovoam cătră groapa; căci s-au aflat întru [256] el cuvînt bun pentru Domnul Dumnezăul lui Israil, în casa lui Ierovoam. $i va scula Domnul Luiş împărat pre Israil, carele va lovi casa lui Ierovoam în ziua aceasta şi încă şi acum. Şi va lovi Domnul pre Israil în ce chip să clăteaşte trestia în apă, şi va zmulge pre Israil de asupra pămmtului celui bun acestuia carele au dat părinţilor lor, şi va vîntura pre ei decindea de rîu, pentru căci au făcut desişuri lor, mîniind pre Domnul Şi va da Domnul pre Israil pentru păcatele lui Ierovoam, carele au greşit şi carele au păcătuit pre Israil”. Şi să sculă muiarea lui Ierovoam şi mearse la Sarira; şi fu daca întră la pragul casii, şi copilaşul au murit. Şi l-au îngropat pre el Şi l-au plîns pre el tot Israilul, după cuvîntul Domnului, carele au grăit cu mîna robului Lui, Ahia prorocului. Şi prisositul cuvîntului lui Ierovoam, cîte au dat războiu şi cîte au împărăţit, iată, aceastea scrise sînt în Cartea cuvintelor zilelor împăraţilor lui Israil. Şi zilele carele au împărăţit Ierovoam, 22 de ani; şi adormi cu părinţii lui şi împăraţi Adad, Ciul lui, în locul lui. Şi Rovoam, feciorul lui Solomon, au împărăţit preste Iuda; fiiu de 41 de ani Rovoam cînd au împărăţit el, şi 17 ani au împărăţit în Ierusalim, cetatea carea au ales Domnul, să puie numele Lui acolo, den toate fealiurile lui Israil; şi numele maicii lui, Na ama Amaniteanca. Şi au făcut Rovoam răul înaintea Domnului; şi-L întărită pre El întru toate cîte au întărîtat părinţii lui, întru păcatele lor carele au păcătuit, Şi-ş clădiră şi ei înalte şi stîlpi şi desişuri preste tot dealul înalt şi dedesupt a tot lemnul umbros. Şi sodomie să făcu pre pămînt; şi au făcut de toate urîciunile limbilor care au ridicat Domnul de cătră faţa fiilor lui Israil. Şi fu în anul al cincea împărăţind Rovoam, să sui Susa-chim. împăratul Eghipetului, preste Ierusalim.  Şi luo toate visteriile Casii Domnului şi avuţiile casei împăratului. Şi suliţele ceale de aur carele au luat David den mîna slugilor lui Adrazar, împăratul Suvei, şi le-au adus pre eale la Ierusalim; Toate cîte au luat, arme de aur, cîte au făcut Solomon, şi le-au adus pre eale la Eghipet. Şi au făcut Rovoam împăratul arme de aramă în locul lor şi au pus preste eale povăţuitorii celor ce aleargă pre aproape, ceia ce păziia poarta casei împăratului. Şi să făcea cînd întră împăratul în Casa Domnului, şi le purta pre eale ceia ce alerga pre aproape şi le răzima pre eale la cămara alergătorilor. Şi rămăşiţele cuvintelor lui Rovoam şi toate cîte au făcut nu-s, iată, aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor.împăraţilor ludei? Şi războiu era întru mijlocul lui  Rovoam  şi  Ierovoam,  toate zilele.
Şi adormi Rovoam cu părinţii lui şi să as truca 32 cu părinţii lui în cetatea lui David. Şi numele maidi lui, Naama Amaniteanca. Şi împăraţi Aviu, fiiul lui, [înj locul lui,

CAP XV

      Şi intru al 18 an'împăraţind Ierovoam,ff&Jfl feciorul lui Navat, împăraţi Aviu, feciorul  lui  Rovoam.  preste Iuda. ţ|JJ©]|Şi 3 ani au împărăţit preste IerusalEvreM Hm. Şi numele maicii lui, Maaha, fata lui Avesalom.  Şi mearse întru toate păcatele tătîne-său, carele au făcut înaintea lui, şi nu era inima lui deplin cu Domnul Dumnezeul lui, ca inima lui David, tatului lui.  Căci 4 pentru David au lăsat lui Domnul Dumnezeul lui rămăşiţă în Ierusalim, pentru ca să puie pre fiii lui după dînsul şi să întărească Ierusalimul,  în ce chip au făcut David direptul 5 înaintea Domnului şi nu s-au abătut dentru toate carele au porundt lui, toate zilele vieţii lui, afară den cuvîntul Uriei Hetteului.  Şi 6 războiu era în mijlocul lui Rovoam şi întru mijlocul lui Ierovoam, toate zilele vieţii lui.  Şi rămăşiţele cuvintelor lui Avia şi 7 toate cîte au făcut nu-s, iată, aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraţilor Iudei? Şi războiu era întru mijlocul lui Aviu şi întru mijlocul  lui  Ierovoam.  Şi  adormi  Aviu 8 împreună cu părinţii lui, în 20 de ani ai lui Ierovoam, şi să astrucă cu părinţii lui în cetatea lui David. Şi împărăţeaşte Asa, fiiul lui, în locul lui.  Şi în anul al 20 al lui Ierovoam, 9 împăratul lui Israil, împărăţeaşte Asa preste Iuda.  Şi 41 de ani au împărăţit în Ierusalim. 10 Şi numele maidi lui, Maaha, fata Iui Avesalom.  Şi făcu Asa direptul înaintea Domnului, ca David, tată-său.  Şi ridică pricăjiturile de pre pămînt şi goni toate deprinderele carele au făcut părinţii lui.  Şi pre Maaha, 13 maica lui, au mutatu-o, ca să nu fie povăţui-toare, cum au făcut adunare în desişul ei, şi tăia Asa afundările ei şi le arse cu foc la pîrîul Chedrilor.  Iară ceale nalte nu le-au ridicat 14 însă inima lui Asa era desăvîrşit cu Domnul, toate zilele lui.  Şi băgă stîlpii tătîne-său şi 15 stîlpii lui în Casa Domnului, de argint şi de aur  Şi vase. Şi războiu era întramijlocul lui 16 Asa şi întru mijlocul lui Vaasa, împărat lui Israil, toate zilele lor.  Şi să sui Vaasa, 17 împăratul lui Israil, asupra Iudei; şi zidi pre Rama ca să nu fie a întră şi a ieşi la Asa, împăratul Iudei.  Şi luo Asa tot argintul şi aurul 18 carele s-au aflat în visteriile Casii Domnului şi în visteriile casei împăratului şi le-au dat pre eale în mîinile slugilor lui şi-i trimise pre ei împăratul Asa cătră fiiul lui Ader, fiiul Iui Ta-ve, în Rama, feciorul lui Azail, împăratul Siriei, celuia ce lăcuia în Damasc, zicînd:  „Pune 19 făgăduinţă întru mijlocul mieu şi întru mijlocul [257] tău, şi întru mijlocul tătîne-mieu şi întru mijlocul tătîne-tău. Iată, am trimis ţie daruri, argint şi aur. Vino, răsipeaşte făgăduinţa ta cea de cătră Vaasa, împăratul lui Israil, şi se va sui de asupra mea41. Şi ascultă fiiul lui Ader pre împăratul Asa; şi trimise pre boiarii puterilor lui în cetăţile lui Israil şi lovi pre Ain şi pre Dan şi pre Avei, ale casei Maahăi şi tot Henerethul, pînă la tot pămîntul Ne fia lim.  Şi fu deaca auzi Vaasa, şi părăsi a zidi pre Rama şi să întoarse la Thersa. Şi împăratul Asa porunci la tot Iuda, la Enachim, şi rădicară pietri le den Rama şi leamnele ei carele au zidit Vaasa; şi zidi cu eale împăratul Asa tot muntele lui Veniamin şi str^jniţa. Şi rămăşiţa cuvintelor lui Asa,şi toată domnia lui, şi toate carele au făcut, şi cetăţile carele au zidit, nu, iată, acestea sînt scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraţilor Iudei? însă în vreamea bătrîneaţilor lui l-au durut picioarele lui. Şi adormi Asa cu părinţii lui şi să îngropa cu părinţii lui în cetatea lui David, latului lui. Şi împărăţeaşte Iosafat, fiiul Iui, pentru el. Şi Navat, fiiul lui Ierovoam, împărăţeaşte preste Israil în anul al doilea al lui Asa, împăratul Iudii, şi împăraţi preste Israil ani doi. Şi făcu răul înaintea Domnului şi mearse în calea tătîne-său şi în păcatele lui carele au păcătuit pre Israil. Şi au şăzut prejur el Vaasa, feciorul lui Achia, preste casa lui Veelan, fiiul lui Achia, şi lovi pre el în Gavathonul celor striini de fealiu, şi Navat şi tot Israilul sădea în Gavathon. Şi-l omori pre el Vaasa în anul al treilea al lui Asa (fiiul lui Avia), împăratul Iudii, şi împăraţi în locul lui. Şi fu deaca împăraţi, şi lovi toată casa lui Ierovooam şi n-au lăsat toată răsuflarea lui Ierovoam, pînă l-au surpat pre el, după cuvîntul Domnului, carele au grăit cu mîna robului Său, lui Ahia Siloniteanul. Pentru păcatele lui Ierovoam, carele au păcătuit pre Israil, şi întru sdrbirea lui carea au scîrbit pre Domnul Dumnezeul lui Israil. Şirămă-şiţile cuvintelor lui Navaat şi toate cîte au făcut nu-s, iată, aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraţilor lui Israil? Şi războiu era întru mijlocul lui Asa şi întru mijlocul lui Vaasa, împăratul Israil, toate zilele lor. Şi în anul al treilea al lui Asa, împăratul Iudii, împărăţeaşte Vaasa, feciorul lui Ahia, prestetotlsrailul, la Thersa, 24 deanl Şifăcu răul înaintea Domnului şi mearse în calea lui Ierovoam, feciorul lui Navat, şi întru păcatele lui, carele au păcătuit pre Israil.

CAP XVI

      Şi să făcu cuvîntul Domnului în mîna 1 W  H lui Iu, feciorul lui Anani, cătră Vaasa,  zicind:  „Pentru căci te-am rădicat 2
Hde 'a pămînt si te-am dat îndireptăto-ISrSfllriu preste norodul Mieu, Israil, şi ai mers în calea lui Ierovooam şi ai păcătuit pre norodul Mieu, pre Israil, ca să Mă porneşti cu urgie întru ceale deşarte ale lor,  Iată, Eu 3 rădic denapoia lui Vaasa şi denapoia casii lui şi voiu da casa lui ca casa lui Ierovooam, fiiul lui Navat  Pre cel mort al lui Vaasa în cetate 4 îl vor mînca pre el de tot dinii, şi pre cel mort al lui la cimp mînca-l-vor pre el pasările ceriului”.  Şi rămăşiţile cuvintelor lui Vaasa 5 şi toate cîte au făcut şi domniile lui nu-s, iată, aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraţilor lui Israil?  Şi adormi Vaasa 6 împreună cu părinţii lui şi să îngropa în Thersa. Şi împărăţeaşte Da, fiiul lui, în locul lui, în 28 de ani ai lui Asa, împăratul Iudii.  Şi grăi Domnul cu mîna lui Iu, feciorul lui Anani prorocului, asupra lui Vaasa şi asupra casii lui, şi preste tot răul carele au făcut înaintea Domnului, ca să-L sărbească pre El cu faptele mînelor lui, ca să fie el ca şi casa lui Ierovoam şi pentru ca să lovească pre el.  Intru 26 de ani ai lui Asa, împăratului 8 Iudii, Ila. feciorul lui Vaasa, au împărăţit preste Israil doi ani, în Thersa.  Şi întărită 9 asupra lui slugile lui şi Zamvri, boiarenul a jumătate de călărime; şi el era în Thersa bînd, îmbătîndu-să în casa lui Osa, derogatoriului casii, în Thersa.  Şi întră Zamvri şi lovi pre 10 el şi omorî pre dînsul în anul 27 al lui Asa, împăratul Iudii, şi împăraţi pentru el.  Şi fu 11 după ce împăraţi el, daca şăzu el pre scaunul lui, şi lovi toată casa lui Vaasa şi nu-i lăsă lui pişind la pîreate, şi pre rudele şi priatenii lui.  Şi surpă Zamvri toată casa lui Vaasa, 12 după cuvîntul Domnului, carele au grăit preste casa lui Vaasa şi cătră Ilie prorocul, Pentru toate păcatele lui Vaasa şi lui Ila, fiiului 13 lui, în ce chip au păcătuit pre Israil, ca să sărbească pre Domnul Dumnezăul lui Israil, în ceale deşarte ale lor.  Şi rămăşiţile cuvintelor lui Ila şi toate cîte au făcut nu-s, iată, aceastea scrise în Cartea-cuvintelor zilelor împăraţilor lui Israil?  In 27 de ani ai lui 15 Asa, împăratului Iudii, Zamvri au împărăţit în Thersa 7 zile. Şi tabăra lui Israil,-pre Gavathon, cea a celor striini de fealiu.  Şi 16 auzi norodul în tabără, zicînd: „Să îndîrăt-nid Zamvri şi lovi pre împăratul şi au împărăţit în Ierusalim pre Amvri, povăţui-toriul oştii, preste Israil,în ziua aceaeavîn tabără!”.  Şi să sui Amvri,şi tot Israilul 17 împreună cu el, den Gavathon, şi au încunjurat [258] asupra Thersaii- Şi fu daca au văzut Zamvri că s-au luat lui cetatea, şi întră în peştera casii împăratului şi aprinse preste el casa împăratului cu foc, Şi muri pentru păcatele lui carele au făcut, a face răul înaintea Domnului, a mearge în calea lui Ierovoam, feciorul lui Navat, şi întru păcatele Iui carele au făcut, cum au păcătuit pre Israil. Şi rămăşiţele cuvintelor lui Zamvri şi războaiele lui carele au făcut nu-s, iată, aceastea scrise în Cartea cuvintelor  zilelor  împăraţilor  Iui Israil? Atuncea se împarte norodu lui Israil: jumătate de norod să face denapoia lui Thamni, feciorul lui Gonath, ca să-l împărătească pre el, şi jumătate de norod să face denapoia lui Amvri. Şi norodul ce era denapoia lui Amvri au biruit pre norodul ce era denapoia lui Thamni, feciorul lui Gonath. Şi au murit Thamni şi Ioram. fratele lui, în vreamea aceaea. Şi împăraţi Amvri după Thamni. In anul 31 ai împăratului Asa împărăţeaşte Amvri preste Israil, 12 ani. în Thersa împărăţeaşte 6 ani. Şi au cumpărat Amvri muntele Semeronul de la Simir, domnul muntelui, în 2 talanţi de argint; şi au zidit muntele şi au numit numele muntelui, căruia au zidit, pre numele lui Semir, domnului muntelui. Seniiron. Şi au făcut Amvri răul înaintea Domnului, şi au făcut rău mai mult decît toţi ceia ce s-au făcut înaintea lui. Şi mearse în toată calea lui Ierovoam, feciorul lui Navat, şi întru păcatele lui, carele au păcătuit pre Israil, a sdrbi pre Domnul Dumnezăul lui Israil, întru deşartele lor. Şi rămăşiţele cuvintelor lui Amvri şi toate cîte au făcut şi toată domnia lui nu-s  iată, aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraţilor lui Israil? Şi dormi Amvri împreună cu părinţii lui şi să îngropa în Samaria. Şi împărăţeaşte Ahaav, feciorul lui, pentru dînsul. Iară Ahaav, feciorul lui Amvri, au împărăţit preste Israil în 38 de ani ai lui Asa, împăratului Iudii. Şi împărăţeaşte Ahaav, feciorul lui Zamvri, preste Israil în Samaria doaozed şi doi de ani. Şi făcu Ahaav răul înaintea Domnului, ş-au făcut reale mai multe decît toţi ceia denaintea lui. Şi nu era lui destul a mearge întru păcatele lui Ierovoam, feciorul lui Navat; şi luo muiare pre Iezavel, fata lui lethevaas, împăratul sidoneanilor, şi mearse şi sliyi lui Vaal şi i să închină lui. Şi puse jîrtăvnic lui Vaal în casa supărărilor lui, carele au făcut în Samaria, şi au făcut Ahav desiş Şi au adaos Ahaav a face scîrbe, a sdrbi pre Domnul Dumnezăul lui Israil, şi sufletul lui a-l surpa. Au făcut rău mai mult decît toţi împăraţii ceia ce s-au făcut înaintea lui.  Şi în zilele lui au zidit Ahiil Vethiliteanul pre Ieriho; în Aviron, cel dentîiu născut al lui, au întemeiat pre ea şi întru Scriiv, cel mai tînăr al lui, au pus porţile ei, după cuvîntul Domnului, carele au grăit în mîna lui Iisus, feciorul lui Navi.

CAP XVII

      Şi zise Ilie prorocul cel de Ia Thezva;Twljnul Galaaduiui, cătră Ahaav; „Viu e Cy^M Domnul Dumnezăul puterilor, Hurn-Eai fl nezăul lui Israil, Căruia am stătut ESkAJ înainte-I, de va fi întru anii acestea roao şi ploaie, fără de numai pren cuvîntul rostului mieu!”  Şi să făcu cuvîntul DomnuIui cătră Hie:  „Pasă de aici spre răsărituri şi 3 te ascunde la pîrîul lui Horath  cel de cătră faţa Iordanului.  Şi va fi den pîrîu vei bea 4 apă şi corbilor voiu porund ca să te hrănească acolo”.  Şi mearse şi făcu Ilie după cuvîntul 5 Domnului şi şăzu la pîrîul lui Horathjde cătră faţa Iordanului.  Şi corbii aducea lui pîini şi 6 came dimineaţa şi pîini şi carne de cătră sară şi den pîrîu bea apă.  Şi fu după zile, şi să 7 usca pîrîul, căci nu s-au făcut ploie pre pămînt  Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră 8 Hie, zicînd:  „Scoală-te şi pasă la Saretha a 9 Sidoniei şi vei lăcui acolo. Iată, am porundt acolo la o muiare văduo a te hrăni pre tine”. Şi să sculă şi mearse la Saretha. Şi veni la 10 poarta cetăţii şi, iată  acolo muiare văduo aduna leamne. Şi striga denapoia ei Ilie şi zise el: „Ia-mi, dară, puţinea apă într-un vas şi voiu bea!”  Şi mearse să ia şi striga denapoia ei Ilie şi zise ei: ^Lua-m-vei, dară, şi o bucăţea de pîine în mîna ta şi voiu mînca!” Şi zise muiarea:  „Viu Domnul Dumnezăul 12 mieu  de iaste la mine turtă de pîine, fără de numai cit o mînă de făină într-o riutură şi puţin untddemn în urcior. Şi iatî  voiu aduna doao lemnişoare şi voiu întră şi voiu face eu mie şi fiilor miei; şi vom mînca şi vom muri!”  Şi zise cătră ea Die: „îndrăzneaşte, 13 întră şi fă după cuvîntul tău. Ce-m fă mie turtă mică de acolo şi-m vei scoate mie mi nu; iară ţie şi fiilor tăi vei face mai apoi.  Căci aceastea zice Domnul Dumnezăul lui Israil: 'Ciutura făinii nu va lipsi şi urciorul cu untdelemnul nu se va împuţina, pînă în zilele care va da Domnul ploaie pre pămînt!*”  Şi mearse 15 muiarea şi făcu după cuvîntul lui Ilie şi-i deade lui şi mînca ea şi el şi feciorii ei.  Şi 16 ciutura făinii nu s-au firşit şi urciorul cu untdelemnul nu s-au împuţinat, după cuvîntul Domnului, carele au grăit în mîna lui Ilie. Şi fu după aceasta ,şi bolnăvi feciorul muierii, 17 stăpînii casii  şi era boala lui foarte tare, pînă unde n-au rămas într-însul duh.  Şi zise cătră 18 Ilie: „Ce e mie şi ţie, omul lui Dumnezău? Ai venit cătră mine a-m aduce aminte strimbătăţile [259] meale şi a omori pre fiiul mieu?” Şi zise Ilie cătră muiare: „Dă-mi pre fiiul tău!” Şi luo pre el den sinul ei şi-l sui pre el in foişor in care el şădea acolo  şi-l culcă pre el pre patul Iui. Şi striga Die cătră Domnul şi zise: „Vai, Doamne, mărturia văduvei cu carea eu lăcui esc cu ea Tu ai căznit, ca să omori pre fiiul ei?u Şi suflă copilaşului de 3 ori şi chemă pre Domnul şi zise: „Doamne, Dumnezeul mieu. întoarcă-să dară sufletul copilaşului acestuia la dînsul!”  Şi să făcu aşa şi [23] strigă copilaşul  Şi-l pogorî pre el den cerdac în casă şi-l deade pre el maicii lui. Şi zise Ilie: „Vezi, viu e fiiul tau!”  Şi zise muiarea cătră Ilie: „Iată, am conoscut că om al lui Dumnezeu eşti tu, şi cuvîntul Domnului în rostul tău, adevărat!”

CAP XVIII

Şi făcu după zile multe, şi cuvîntul Tun Domnului s-au făcut cătră Ilie în anul E^^H al treilea, zicînd: „Pasăşiteivea^te la EWu ■ Ahav şi voiu da ploaie preste faţa  l^hsl pămîntului !*'. Şi mearse Ilie ca să să ivească lui Ahav. Şi era foamete tare în  Samaria. Şi chemă Ahav pre Avdiu, dire-gîtoriul casei, şi Avdiu era temîndu-se de  Domnul foarte. Şi fu cînd bătea lezavel pre prorocii Domnului, şi luo Avdiu 100 de oameni prorod şi-i ascunse pre ei,cîte 50, în doao peştere, şi-i hrăniia pre ei cu pîine şi cu  apă. Şi zise Ahav cătră Avdiu: „Vino şi să umblăm pre pămînt şi la izvoarăle apelor şi la toate pîraiele, cîndai vom afla iarbă şi vom hălădui caii şi muşcoii şi nu se vor prăpădi  den dobitoace”. Şi-ş împărţiră lor calea a umbla pren ea. Ahav mearse pre o cale singur, Şi Avdiu mearse într-altă cale singur. Şi era Avdiu în cale şi veni Die întru întimpinarea lui şi Avdiu sîrgui şi căzu preste faţa lui şi zise: „Au tu eşti sîngur, domnul mieu,  Die?”  Şi zise Die lui Avdiu: „Eu sînt. Pasă,  zi domnului tău: 'Iată Ilie!4” Şi zise Avdiu: „Ce am greşit că tu dai pre robul tău în mîinile lui Ahav, a mă omorî pre mine? Viu e Domnul Dumnezeul tău, de iaste limbă au împărăţie unde n-au trimis domnul mieu a te cerca pre tine; şi ziseră: 'Nu iaste!* şi au ars împărăţia şi satele ei căci n-au aflat pre tine. Şi acum tu zid: 'Pasă şi spune domnului tău: *Iată Die!1 Şi va fi de mă voiu duce eu de la tine şi Duhul Domnului te va rădica Ia pămînt carele nu ştiu, şi voiu întră să spuiu lui Ahav şi nu te va afla şi mă va omori, şi robul tău iaste temîndu-se de Domnul den tinereaţele meale. Au nu ţi s-au spus ţie, domnului mieu, în ce chip am făcut cînd ud-dea lezavel pre prorocii Domnului? Şi am luat den prorodi Domnului 100 de oameni şi i-am ascuns pre ei în peşteri cîte 50 şi i-am*hrănit pre ei cu pîine şi cu apă? Şi acum tu zici mie: 'Pasă, zi domnului tău: “Iată Die!1,
şi mă va omorî!”  Şi zise Die: „Viu e Domnul 15 puterilor, la Carele am dvorit înaintea Lui, că astăzi mă voiu ivi lui!”  Şi mearse Avdiu 16 întru întimpinarea lui Ahav şi-i spuse lui; şi alerga Ahav şi mearse întru întimpinarea lui Die.  Şi fu deaca văzu Ahav pre Die, şi zise 17 Ahav cătră Die: „Au tu eşti singur cela ce in dîră prii ceşti pre Israil?”  Şi zise Die: „Nu 18 îndărăpnicesc eu pre Israil, ce numai tu şi casa tătîne-tău, cînd lăsaţi voi pre Domnul Dumnezeul vostru şi ai mers denapoia vaa-limilor!  Şi acum trimite şi adună tot IsraiIul cătră mine la muntele Cărmitului şi pre prorocii lui Vaal>450işi pre prorodi ruşinii 450^ şi pre proorocii desişurilorj400lmîncînd masa lezavelii”.  Şi trimise Ahav la tot Israilul şi 20 au strîns pre toţi prorocii la muntele Cărmitului.  Şi să apropie Die cătră toţi şi zise lor 21 Die: „Pînă cînd voi veţ şchiopăta pre amîndoao fluierele voastre? De iaste Domnul Dumnezău, meargeţi denapoia Lui; iară de e Vaal acesta, meargeţi după el!” Şi nu răspunse norodul cuvînt  Şi zise Die cătră 22 norod: „Eu am rămas proroc Domnului însumi; şi prorocii lui Vaal, 450 de oameni, şi prorocii desişului, 400.  Dea-ne noao dară 23 2 boi; şi aleagă-ş lor pre unul şi-l fărime şi-l puie pre leamne şi foc nu puie deasupra; şi eu voiu face pre boul celalalt şi foc nu voiu pune deasupra.  Şi strigat întru numele dumnezeilor voştri, şi eu voiu chema întru numele Domnului Dumnezeului mieu. Şi va fi Dumnezău Carele va asculta cu foc, Acesta e Dumnezeu”. Şi răspunse tot norodul şi ziseră: „Bun e cuvîntul carele ai grăit!” Şi zise Die 25 pro roci lor ruşinii: „Aleageţi-vă pre un viţel şi faceţ întîiu, cîd mulţi sînteţi voi, şi chemaţi întru numele dumnezăului vostru; şi foc nu puneţ deasupra!”  Şi luară viţelul şi au făcut 26 şi au chemat întru numele lui Vaal de dime-neaţa pînă în amiazăzi şi ziseră: „Ascultă-ne pre noi, o, Vaal, ascultă-ne!” Şi nu era glas şi nu era ascultare. Şi alerga pre jîrtăvnicul carele au făcut.  Şi să făcu amiazăzi şi-i batjocuri pre ei Ilie Thezviteanul şi zise: „Chemat cu glas mare, căci dumnezeu iaste; căci iaste grijă la el şi împreună nu cîndai face trebi el sau nu cîndai doarme el şi se va scula”.  Şi chema cu glas mare şi să tăia 28 după obiceaiul lor cu cuţite şi cu fuste, pînă la vărsarea sîngelui preste ei.  Şi prorodia 29 pînă au trecut înde sară; şi fu ca vreamea de amiazăzi; şi prorociră pînă a să sui jîrtvă, şi nu era glas şi nu era ascultare; şi grăi Die Thezviteanul cătră prorocii supărărilor, zicînd: „Mutaţi-vă de acum, şi eu voiu face arderea mea cea de tot!” Şi să mutară şi să dusără.  Şi 30 zise Die cătră norod:  Apropiaţi-vă cătră mine!” Şi să apropia tot norodul cătră el şi vindecă jîrtăvnicul Domnului, cel săpat  Şi [260] luo Die 12 pietri, după numărul fealiurilor lui Israil, în ce chip au grăit Domnul cătră el, zicînd: „Israil va fi numele tău!” Şi clădi pietrile în numele Domnului jîrtăvnic şi făcu mare încăpînd doao masuri de sămînţă împrejurul jîrtăvnicului- Şi clădi despicătu-rile pre jîrtîvnicul care au făcut şi au zdrumi-cat ardere-de-tot şi au pus preste despicături şi grămădi preste jîrtăvnic şi zise: „Luaţi-mi4 ciuture de apă şi turnat preste arderea-de-tot şi preste despicături!” Şi au făcut aşa. Şi zise: „îndoit!” Şi îndoiră. Şi zise: „întreit!” Şi întreiră. Şi mearse apa pre împrejurul jîrtăvnicului  şi  marea  au  umplutu-o de apă. Precum era vreamea a să aduce jîrtvă  şi veni Hie prorocul şi zise: „Doamne, Dumnezăul lui Avraam şi al lui Isaac şi a lui Israil  ascultă-mă astăzi cu foc, astăzi să cunoască tot norodul acesta că Tu eşti Domnul, Dumnezeul lui Israil, şi eu robul Tău, şi pentru Tine am făcut lucrurile aceastea! Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă cu foc şi să conoască norodul acesta că Tu eşti Domnul Dumnezău şi Tu ai întors inima norodului acestuia înapoi!” Şi căzu foc de la Domnul den ceriu şi mîncă arderea cea de tot şi despicăturile şi apa cea den mare, şi pietrile şi lutul au lins focul. Şi văzu tot norodul şi căzu preste faţa lor şi ziseră: „Adevărat Domnul iaste acesta Dumnezeu, Domnul acesta iaste Dumnezău!” Şi zise Ilie cătră norod: „Prindeţ pre prorocii lui Vaal, nici unul să nu scape dentr-înşii!” Şi-i prinsără pre ei şi-i pogoară pre ei Die la pîrîul Chison şi-i junghe pre dînşii acolo. Şi zise Ilie lui Ahav: „Suie-te şi mănîncă şi bea, cîci glasul picioarelor ploiei!” Şi să sui Ahav să mănînce şi să bea, şi Hie să sui la Cărmii şi să plecă pre pămînt şi-ş puse obrazul lui întru mijlocul genuchilor lui. Şi zise copilaşului lui: „Suie-te şi caută la calea mării!” Şi să sui şi căută copilaşul şi zise: „Nu iaste nemica!” Şi zise Hie: „Şi tu te întoarce de şapte ori!” Şi să întoarse copilaşul de 7 ori. Şi fu în a şaptea, şi iată nor mic, ca o urmă de om, scotînd apă den mare. Şi zise: „Suie-te şi zi lui Ahaav: lînjugă-ţi carul şi te pogoară, să nu te apuce pre tine ploaia!'“ Şi să făcu pînă acii şi pînă colea, şi ceriul să întunecă cu nori şi cu vînt şi să făcu ploaie mare. Şi plîngea şi mergea Ahaav pînă la Israil. Şi mîna Domnului s-au făcut pre Hie şi-i strînse mijlocul lui şi alerga înaintea lui
Ahaav, pînă la Israil.

CAP XIX

      Şi povesti Ahaav cătră Iezavel, muia-ţV^îirea lui, toate cile au făcut Ilie şi cum Bau ucis pre proroci cu sabia.  Si tri-H^Jmise Iezavel cătră Ilie şi zise; „Tu eşti Die şi eu Iezavel! Aceastea să-m facă mie dumnezăii şi aceastea să-m adaogă, că  într-acesta ceas, mîine, voiu pune sufletul tău ca sufletul unuia dentru ei”.  Şi să spăre Hie şi 3 să sculă şi să duse după sufletul lui şi veni la Virsavei, în pămîntul Iudii, şi-ş lăsă copilaşul iui acolo.  Şi el mearse în pustiiu cale de o zi 4 şi veni şi şăzu dedesuptul archiethului şi cerşu sufletul lui să moară şi zise: „Destul e acum! Ia dară sufletul mieu de la mine, Doamne, căci nu-s mai bun eu decît tată-mieu!” Şi să culcă şi adormi acolo supt un eopadu şi  iată  oarecare înger l-au atins pre el şi-i zise lui: „Scoală-te şi mănîncă!”  Şi 6 prăvi Hie şi iată, la cîpîtiiul lui, o turtă de ovăs şi un urcior de apă.  Şi să sculă şi mîncă şi 7 bău şi, întorcîndu-se  dormi. Şi să întoarse îngerul Domnului de al doilea rînd şi-l atinse pre el şi-i zise lui: „Scoală, mănîncă, că e multă de cătră tine calea!”  Şi să sculă şi 8 mîncă şi bău şi mearse cu vîrtutea mîncării aceiia 40 de zile şi 40 de nopţi pînă la muntele lui Dumnăzău, Horiv.  Şi întră acolo în peştere şi poposi acolo. Şi iată cuvîntul Domnului cătră el şi zise: „Ce, tu aici, Ilie?”  Şi zise 10 Ilie: „Rîvnind am rîvnit Domnului celui Intru-totţiitoriu, căci au părăsit pre Tine fiii lui Israil, jîrtăvnicile Tale le-au săpat şi pre prorocii Tăi i-au omorit cu sabie; şi am rămas eu singur şi cearcă sufletul mieu să-l ia!”  Şi 11 zise: „Vei ieşi mîine şi vei sta înaintea Domnului în munte! Şi iată, va treace Domnul, şi vînt mare  tare topind munţi şi sfărimînd pietri înaintea Domnului în munte; nu e în vînt Domnul. Şi după vînt, cutremur; nu e în cutremur Domnul.  Şi după cutremur, foc; nu 12 e în foc Domnul. Şi după foc, glas de abur sup* ţlre; şi acolo e Domnul”.  Şi fu daca auzi Hie  13 şi-ş acoperi obrazul lui cu cojocul lui şi ieşi şi stătu supt peştere şi iată cătră el glas şi zise: „Ce, tu aici  Hie?”  Şi zise Hie: „Rîvnind am rîvnit 14 Domnului Atotţutoriului, căci au lăsat făgăduinţa Ta fiii lui Israil, jîrtăvnidle Tale le-au risipit şi pre prorocii Tăi i-au ucis cu sabie; ş-am rămas eu singur, şi cearcă sufletul mieu ca să-l ia pre el”.  Şi zise Domnul cătră el: 15 „Pasă, întoarce-te în calea ta, la calea pustiiu-lui Damascului, şi vd mearge şi vd unge pre Azail întru împărat Siriei.  Şi pre Iu, feciorul lui Namesi, vei unge întru împărat preste Israil; şi pre Elisei, feciorul lui Safat de la Avelmaula, n vei unge întru proroc pentru tine.  Şi va fi pre cda ce va scăpa den sabia 17 lui Azail îl va omorî Iu; şi pre cel ce va scăpa den sabia lui Iu il va omorî Elisei,  Şi vei 18 lăsa în Israil 7000 de oameni, toate genunchile carele n-au înduplecat genunchiu la Vaal [261] şi toată gura carea nu s-au închinat lui44. Şi să duse de acolo şi află pe Elisei, feciorul lui Safat şi el ara cu boi. Şi 12 părechi înaintea lui şi el întru cei 12. Şi mearse Ilie la el şi aruncă cojocul lui preste el. Şi lăsă Elisee boii şi alergă denapoia lui Ilie şi zise: „Voiu săruta pre tată-mieu şi pre maică-mea şi voiu urma denapoia ta!” Şi-i zise lui: „Pasă, întoarce-te, căce am făcut ţie44. Şi să întoarse denapoia lui şi luo păreachea de boi şi jîrtvui; şi le fripse pre eale cu unealtele boilor şi deaderă norodului şi mîncară. Şi să sculă şi mearse denapoia lui Die şi-i slujita lui.

CAP XX

Şi feciorul lui Ader, împăratul Siriei, adună toată putearea lui şi să sui şi şăzu asupra Samariei, şi 32 de împăraţi împreună cu el şi toată călărimea şi cară; şi să suiră şi şăzură împrejurul  Samariei şi deaderă războiu preste ea. Şi trimise soli cătră Ahaav, împăratul lui Israil,  la cetate şi zise cătră el: „Aceastea zice fiiul lui Ader: 'Argintul tău şi aurul tău al mieu iaste şi muierile tale şi fiii tăi cei buni, ale mea[le|  sînt!'“ Şi răspunse împăratul Israil şi zise: „In ce chip ai grăit, domnul mieu, împărate!  Al tău eu sînt şi toate ale meale!” Şi să întoarsără solii şi zisără: „Aceastea zice fiiul lui Ader: 'Eu am trimis cătră tine, zicînd: Argintul şi aurul tău şi muierile tale şi fiii tăi  să le dai mie! Căce într-acesta ceas,mîine, voiu trimite pre slugile meale cătră tine şi vor ţerca casa ta şi casele slugilor tale, şi va fi toate pohtele ochilor lor preste carele vor pune  mînile lor  şi vor lua*”. Şi chemă împăratul lui Israil pre toţi bătrînii pămîntului şi zise: „Cunoaşteţi dară şi vedeţi că răutate acesta cearcă; căce au trimis cătră mine pentru muierile meale şi pentru fiii miei şi pentru featele meale, argintul mieu şi aurul, n-aş opri  de la dînsul!”  Şi zisără lui cei bătrîni şi tot  norodul: „Să nu-l asculţi şi să nu vei!” Şi zise solilor fiiului lui Ader: „Ziceţi cătră domnul vostru: Toate cîte ai trimis cătră robul tău dentîi voiu face, iară cuvîntul acesta nu voiu putea să-l făcu!'“ Şi să sculară oamenii şi-i întoarsără lui cuvînt Şi mai trimise cătră el fiiul lui Ader, zicînd: „Aceastea să-mi facă mie dumnezăii şi aceastea să-mi adaogă, de va ajunge ţarina Samariei vulpilor la tot norodul pedestrilor miei!” Şi răspunse împăratul lui Israil şi zise: „Destul iaste acum, nu se fîluiască cel gîrbov ca cel dirept!” Şi fu cînd răspunse lui cuvîntul acesta, bînd era el şi toţi împăraţii ce era cu el în corturi, şi zise slugilor lui: „Faceţi şanţu!” Şi puseră şanţu prejur cetate.  Şi iată, un proroc veni la Ahaav, 13 împăratul lui Israil, şi4 zise: „Aceastea zice Domnul: 'De ai văzut toată mulţimea cea mare aceasta? Iată, Eu dau pre ea astăzi în mîna ta şi vei cunoaşte că Eu-s Domnul*”,  Şi zise 14 Ahaav: „întru cine?” Şi zise: „Aceastea zice Domnuh'întru copilaşii boiarilor ţărilor^ Şi zise Ahaav: „Cine va da războiu?” Şi zise: „Tu”.  Şi socoti Ahaav slugile boiarilor ţărilor şi să făcură 332; şi după aceasta au socotit norodul, tot fiiul puterii, 67000.  Şi ieşi 16 amiazăzi, şi feciorul lui Ader bînd şi îmbătîn-du-se în Sochoth, el şi împăraţii, 32 de împăraţi, într-ajutoriu lui.  Şi ieşiră voinidi boiarilor ţărilor dentîiu şi trimise fiiul lui Ader şi spusără împăratului Siriei, zicînd: „Oameni au ieşit den Samaria!”  Şi zise lor: „De ies 18 spre pace, prindeţi-i pre ei vii! Şi de ies spre războiu, vii prindeţ pre dînşii; şi să nu iasă den cetate!”  Şi acestea ieşiră den cetate, 19 voinicii boiarilor ţărilor şi putearea denapoia lor,  Şi lovi fieştecarele pre cel de lîngă el 20 şi îndoi fieştecarele pre cel de lîngă el şi fugi Siria; şi-i goni pre d Israil şi hălăduiaşte fiiul lui Ader, împăratul Siriei, pre un cal a unui călăraş.  Şi ieşi împăratul Israil şi luo toţ 21 caii şi carale şi lovi rana mare în Siria.  Şi 22 veni proroc cătră împăratul Israil şi zise: „Intăreaşte-te şi cunoaşte şi vezi ce vei face, căci, întorcîndu-se anul, fiiul lui Ader, împăratul Siriei, să suie asupra ta!”  Şi slugile 23 împăratului Siriei au zis cătră el: „Dumnezeu al munţilor, Dumnezeul lui Israil  şi nu Dumnezeul al văilor! Pentru aceaea s-au întărit mai mult decît noi. Iară de le vom da războiu lor pre şăs, cu adevărat ne vom întări mai mult decît dînşii.  Şi cuvîntul acesta fă: Şi 24 trimite pre împărat, fieştecarele la locul său, şi pune în locul lor domni.  Şi voiu premeni 25 ţie puteare după putearea ce au căzut de la tine şi călărime după călărime şi cară după cară şi vom da războiu cătră ei la şîs şi ne vom întări preste ei”. Şi ascultă glasul lor şi făcu aşa.  Şi fu întorcîndu-se anul, şi socoti fiiul 26 lui Ader Siria şi să sui la Efeca, la războiu preste Israil.  Şi fiii lui Israil s-au socotit şi 27 mearseră întru întempinarea lor şi să tăbărî Israil den preajma lor ca doao turme de capre şi Siria au împlut pămîntul.  Şi veni omul 28 lui Dumnezeu şi zise împăratului lui Israil: „Aceastea zice Domnul: 'Pentru căci au zis Siria: Dumnezeu al munţilor, Domnul Dumnezeul lui Israil, şi nu e Domnul văilor El\ şi voiu da putearea cea mare aceasta în mina ta şi vei cunoaşte că Eu sînt Domnul'“.  Şi să tăbărăsc [262] acestea împotriva celora 7 zile, şi să făcu în ziua a şaptea, şi să apropie războiul şi lovi Israil pre Siria, 120000 de pedestri într-o zi. Si fugiră ceia ce au rămas la Afeca cetatea, şi căzu zidul preste 27000 de oameni, ceia ce rămăsease. Şi mul lui Ader au fugit şi au întrat în casa cea de dormit, în cămară. Şi ziseră cătră el slugile lui: „Iată dară, ştim că împăraţii casii lui Israil împărat ai milii sînt; să punem dară saci preste mijlocile noastre şi funi preste capetele noastre şi să ieşim cătră împăratul lui Israil, cîndai va lăsa vii sufletele noastre!” Şi încinseră saci preste mijlocile lor şi puseră funi preste capetele lor şi ziseră împăratului lui Israil: „Robul tău, feciorul lui Ader, zice: 'Trăiască dară sufletul mieu!'“ Şi zise: „De trăiaşte încă, frate-m iaste!” Şi oamenii vrăjiră şi adevărară şi aleasără cuvîntul den rostul lui şi ziseră: „Fratele tău e feciorul lui Ader!” Şi zise: „întraţ şi luat pre el!” Şi ieşi cătră el fiiul lui Ader şi-l suiră pre el cătră dînsul în car. Şi zise cătră el: „Cetăţile carele au luat tată-mieu de la tată-tău le voiu da ţie înapoi; şi ieşiri vei pune ţie în Damasc, în ce chip au pus tată-mieu în Samaria”. „Şi eu cu făgăduinţă te voiu trimite!” Şi-i puse lui făgăduinţă şi-l trimise pre el. Şi un om dentru fiii prorocilor zise cătră aproapele lui, cu cuvîntul Domnului: „Loveaşte-mă dară!” Şi n-au vrut omul să-l lovească pre el. Şi zise cătră el: „Pentru căci n-ai ascultat glasul Domnului, iată, tu te duci de la mine şi te va lovi leu!” Şi să duse de la dînsul şi-l află pre el un leu şi-l lovi pre dînsul. Şi află pre alt om şi-i zise: „Loveaşte-mă dară!” Şi lovi pre el omul şi, lovindu-l, îl zdrobi. Şi mearse prorocul şi stătu la împăratul lui Israil pre cale şi legă cu o curea ochii lui. Şi fu după ce împăratul mergea pre aproape, şi acesta striga cătră împăratul şi zise: „Robul tău au ieşit la oastea războiului şi, iată, om aduse cătră mine un om şi zise cătră mine: 'Păzeaşte pre omul acesta; iară de sărindu va sări, şi va fi sufletul tău pentru sufletul lui sau talant de argint vei plăti!' Şi fu daca să socouia robul tău încoace şi încolea, şi acesta nu era!” Şi zise cătră el împăratul lui Israil: „Iată, judecăţile lîngă mine ai ucis!” Şi sirgui şi luo cureaua de la ochii lui şi-l conoscu pre el împăratul lui Israil că den proroci e acesta. Şi zise cătră el: „Aceastea zise Domnul: 'Pentru căce ai scos tu om pierzîto-riu den mîna ta, şi va fi sufletul tău pentru sufletul Iui şi norodul tău pentru norodul lui'“. Şi mearse împăratul lui * Israil mîhnit şi slobonogit şi veni la Samaria.

CAP XXI

      Şi să făcu după cuvintele aceastea,şi o 1 vie era lui Navuthe Israiltea[nu] lui, lîngă aria lui Ahaav, împăratul Sama-riei.  Şi grăi Ahaav cătră Navuthe, 2 zicînd: „Dă-m via ta şi va fi mie întru
grădină de legumi, căce să apropie aceasta cu casa mea, şi-ţ voiu da pentru ea altă vie,mai bună decît aceasta; iară de place înaintea ta, voiu da ţie argint(schimbare viei aceştiia,şi-m va fi mie întru grădină de legumi”.  Şi zise 3 Navuthe cătră Ahaav: „Să nu mi se facă de la Dumnezăul mieu să dau moştenirea părinţilor miei ţie!”  Şi veni Ahaav la casa lui 4 posomorit şi mîhnit pentru cuvîntul carele au grăit cătră dînsul Navuthe Israilteanul şi zise: „Nu-ţ voiu da ţie moştenirea părinţilor miei!” Şi să făcu sufletul lui Ahaav turburat şi să culcă pre patul lui şi acoperi obrazul lui şi n-au mîncat pîine.  Şi întră Iezavel, muiarea lui, 5 cătră dînsul şi grăi cătră el: „Cepe duhul turburat şi nu eşti tu mîncînd pîine?”  Şi zise 6 cătră ea: „Căce am grăit cătră Navuthe Israilteanul, zicînd: 'Dă-mi via ta pre argint, iară de nu vei, altă vie pentru ea!' Şi zise: 'Nu voiu da ţie moştenirea părinţilor miei!'“  Şi zise 7 cătră el Iezavel, muiarea lui: „Tu acum aşa faci, împăratul lui Israil? Scoală-te şi mănîncă pîine şi te veseleaşte, iară eu voiu da ţie via lui Navuthe Israilteanul”.  Şi scrise carte pre 8 numele lui Ahaav şi o pecetlui cu peceatea lui şi trimise cartea cătră cei bătrîni şi cătră cei volnici ce lăcuia cu Navuthe.  Şi era scris în 0 carte, zicînd: „Postiţi postu şi puneţi să şază Navuthea întru căpetenia norodului. Şi puneţi Să şază împreună 2 oameni, fii fără de leage, 10 den preajma lui şi să mărturisască asupra lui, zicînd: 'Blagoslovit-ai pre Dumnezău şi pre împăratul!' Şi-l scoată pre el şi-l ucigă cu pietri, să moară!”  Şi au făcut oamenii cetăţii lui cei bătrîni şi cei volnici, ceia ce lăcuia în cetatea lui, în ce chip au trimis cătră ei Iezavel şi în ce chip era scris în cărţile carele au trimis cătră ei.  Şi porunciră post şi au şăzut pre 12 Navuthe  întru  căpetenie  norodului.  Şi 13 întrară doi oameni, fii den cei fără de leage, şi şăzură den preajma lui şi mărturisiră asupra lui oamenii ai ficlenirii,lui Navuthe, înaintea norodului, zicînd: „Blagoslovi Navuthe pre Dumnezău şi pre împăratul!” Şi-l scoasără pre el afară den cetate şi-l ucisără pre el cu pietri şi muri.  Şi trimisără cătră Iezavel, 14 zicînd: „Ucisu-s-au Navuthe cu pietri şi au murit!”  Şi fu după ce auzi Iezavel zicînd: 15 „îngroapă-se Navuthe şi muri!”, şi zise Iezavel cătră Ahaav: „Scoală-te, moşte-neaşte via lui Navuthe Israilteanul, carele nu  ţ-au  dat  ţie  pre  argint,  căce nu [263] iaste Navuthe viu, căce au murit!” Şi fu deaca auzi Ahaav că au murit Navuthe Israil-teanul, şi-ş rupse hainele lui şi să în văii cu sac. Şi să făcu după aceasta, şi să sculă şi să pogorî Ahaav în via lui Navuthe Israilteanul ca să o moştenească pre ea.  Şi zise Domnul cătră Ilie Thezvitea[nu] 1, zicînd: „Scoală-te şi te pogoară întru întempinarea lui Ahaav, împăratul lui Israil, cel den Samaria! Iată acesta în via lui Navuthe, căci s-au pogorît acolo ca să o moştenească pre ea! Şi vei grăi cătră el, zicînd: 'Acestea zice Domnul: *în ce chip tu ai ucis şi ai moştenit?' Pentru aceaea, aceastea zice Domnul: în locul carele au lins scroafele şi dinii sîngile lui Navuthe, acolo vor linge cîţealele sîngele tău (şi curvele să vor scălda în sîngele tău)!'“ Şi zise Ahaav cătră Ilie: „Au aflatu-m-ai, vrăjmaşul mieu?” Şi zise: „Aflat-am, pentru căci în deşărt te-ai ispitit ca să fad răul înaintea Domnului, ca să-L mînii pre El. Aceastea zice Domnul: 'Iată, Eu aduc asupra ta reale şi voi aţîţa denapoia ta şi voiu piarde pre Ahaav, pişind la păreate, şi ţiindu-se şi rămas fiind, întru Israil,, Şi voiu da casa ta ca şi casa lui Ierovoam, feciorul lui Navat  şi ca şi casa lui Vaasa, fiiul lui Ahia, pentru urgisirile carele ai urgisit ş-ai păcătuit pre Israil!* Şi cătră lezavel au grăit Domnul, zicînd: 1 Ginii o vor mînca pre ea întru inaintea-zidului lui Iezrael! Pre cel mort al lui Ahaav în cetate-l vor mînca dinii, şi pre cel mort al lui la dmp vor mînca pasările ceriului! însă în deşărt Ahaav, cel ce s-au vîndut ca să facă răul înaintea Domnului  precum l-au premenit pre e) lezavel, muiarea lui. Şi să urî foarte a mearge denapoia uriciunelor, după toate carele au făcut amoreul pre carele l-au surpat Domnul de cătră faţa fiilor lui Israil'“. Şi fu deaca auzi Ahaav cuvintele aceastea, şi-ş rupse haina lui şi îndnse sac preste trupul lui şi posti şi să învăli cu sac  în ziua carea au ucis pre Navothe Israilteanul, şi mearse plecat Şi să făcu cuvîntul Domnului în mîna robului Său, lui Ilie, pentru Ahaav, şi zise Domnul: „Văzut-ai cum s-au umilit Ahaav de cătră faţa Mea? Pentru care lucru căci s-au oprit de cătră faţa Mea  nu voiu aduce răutate în zilele lui, ce în zilele fecioru-lui lui voiu aduce răutatea preste casa lui”.

CAP XXII

Şi au şăzut 3 ani şi nu era războiu intru mijlocul  Siriei  şi  intru mijlocul lui Israil. Şi să facu întru ^ treilea an  Bi să pogori Iosafat* împă-ÎStMĂ ralul  Iudii,  cătră  împăratul Iui  Israil.  Şi zise împăratul lui Israil cătră slugile lui: „Au nu ştiţ că al nostru e Remath Galaad, şi noi tăcem ca să nu luom pre ea den mîna împăratului Siriei?”  Şi 4 zise împăratul lui Israil cătră Iosafat: „Au sui-te-vei împreună cu noi la războiu, la Remath ul Galaad ului?” Şi zise Iosafat: „In ce chip sînt eu, aşa şi tu; în ce chip norodul mieu, norodul tău; în ce chip caii miei, caii tăi!”  Şi 5 zise Iosafat, împăratul Iudii, cătră împăratul lui Israil:  „întrebat dară astăzi pre Domnul!” Şi adună împăratul lui Israil pre toţ prorocii, ca vreo 40 de oameni, şi zise lor împăratul: „Mearge-voiu la Remath Galaad, la războiu, au opri-mă-voiu?” Şi ziseră: „Suie-te, şi dînd va da Domnul in mînile împăratului!”  Şi zise Iosafat cătră împăratul lui 7 Israil: „Nu iaste aicea proroc al Domnului şi vom întreba pre Domnul pren el?”  Şi zise 8 împăratul lui Israil cătră Iosafat: „încă un om iaste ca să întrebăm pren el pre Domnul, şi eu l-am urît pre el, pentru căci nu grăiaşte pentru mine bine, ce reale: Miheas, feciorul lui Iemvla”. Şi zise Iosafat împăratul Iudii: „Nu zică împăratul aşa!”  Şi chemă imparatul lui Israil pre un scopit şi zise: „Degrabă adu pre Mihea, feciorul lui Iemvla!”  Şi 10 împăratul lui Israil şi împăratul Iudei, Iosafat şădea om pre scaunul lui, înarmat, în porţile Samariei, şi toţi prorodi prorociia înaintea lor.  Şi-Ş făcu lui Sedechia, fiiul lui Hanaam, 11 coarne de fier şi zise: „Aceastea zice Domnul: 'Cu aceastea vei împunge Siria, pînă se va săvîrşi'“.  Şi toţi prorocii prorociia aşa, 12 zicînd: „Suie-te la Remath Galaad şi te va bine-călători şi va da Domnul în mîinile tale pre împăratul Siriei”.  Şi vestitoriul carele au 13 mers să cheame pre Mihea au grăit lui, zicînd: „Iată dară, toţi prorocii cu o gură grăiesc bine pentru împăratul. Fă-te dară şi tu la cuvintele tale după cuvintele unuia dentru acestea şi grăiaşte bine!”  Şi zise Miheas: „Viu Domnul, căci carele va grăi Domnul cătră mine, aceastea voiu grăi!”  Şi au venit cătră împăratul şi zise lui împăratul: „Mihea, sui-mă-voiu la Remath Galaad, la războiu, au opri-mă-voiu?” Şi zise lui: „Suie-te, şi te va bine-călători Domnul în mîinile împăratului!”  Şi 16 zise lui împăratul,: „încă de doao ori eu te jur pre tine pentru ca să grăieşti cătră mine adeverinţă, întru numele Domnului!”  Şi zise 17 Miheas: „Nu aşa: am văzut pre tot Israilul împrăştiat în munţi, ca o turmă la carea nu iaste păstoriu. Şi zise'Domnul: 'Nu e domnul acestora întru Dumnezeu? Să să întoarcă fieştecarele la casa lui cu pace!'“  Şi zise împăratul 18 lui Israil cătră Iosafat împăratul Iudd: „N-am zis cătră tine că nu-m proroceaşte acesta mie bune, ce numai reale?”  Şl zise Miheas: „Nu 19 aşa, nu-s eu! Ascultă cuvîntul Domnului, nu aşal Am văzut pre Domnul Dumnezeul lui Israil şăzînd [264] pre scaunul Lui şi toată oastea ceriului sta împrejurul Lui den direapta Lui şi den stînga Lui Şi zise Domnul: 'Cine va înşăla pre Ahaav, împăratul lui Israil, şi se va sui şi va cădea în Ramath Galaad?' Şi zise acesta aşa şi acesta zise aşa. Şi ieşi duh şi stătu înaintea Domnului şi zise: *Eu îl voiu înşăla pre el!' Şi zise cătră el Domnul: 4Cu ce?' Şi zise: 'Voiu ieşi şi voiu fi duh mend-nos întru rostul tuturor prorocilor lui'. Şi zise: 'înşăla-vei şi încă vei putea; ieşi şi fă aşa!' Şi acum, iată, au dat Domnul duh mincinos în rostul tuturor prorocilor acestora;  şi  Domnul  au  grăit  pentru tine reale”. Şi să apropie Sedochia, feciorul lui Hanaan, şi lovi pre Mihea preste falcă şi zise: „Care duh al Domnului e cela ce au grăit în tine?” Şi zise Mihea: „Iată, tu vei vedea în ziua aceaea cînd vei întră în cămara cămării ca să te ascunzi acolo”. Şi zise împăratul lui Israil: „Prindeţ pre Mihea şi-l întoarceţ pre el cătră Amon, boiarinul cetăţii  şi cătră Ioas, feciorul împăratului, şi zi: 'Aşa zice împăratul:” 'Pune-l pre acesta în temniţă şi să mănînce el pîine de necaz şi apă de necaz, pînă mă voiu întoarce eu cu pace'“. Şi zise Mihea: „De te vei întoarce, întorcîndu-te cu pace, n-au grăit Domnul întru mine*4. Şi zise: „Să asculte tot norodul!” Şi să sui împăratul lui Israil şi Iosafat împăratul Iudei, împreună cu el la Ramath Galaad. Şi zise împăratul lui Israil cătră Iosafat, împăratul Iudei: „Aco-pere-mă şi voiu întră la războiu; şi tu îmbracă îmbrăcămintea mea”. Şi să acoperi împăratul lui Israil şi întră la războiu. Şi împăratul Siriei au poruncit boiarilor carălor lui celor 32, zicînd: „Nu bateţ pre mic sau pre mare, fără numai pre împăratul lui Israil singur”. Şi fu deaca văzură boiarii carălor pre Iosafat, împăratul Iudei, şi ei ziseră; „Veade-se împăratul lui Israil acesta!” Şi-l încunjurară pre el a-l bate. Şi strigă Iosafat Şi fu deaca văzură boiarii carălor că nu iaste împăratul lui Israil acesta, şi să întoarseră de la el. Şi întinse unul arcul chipzuit bine şi lovi pre împăratul lui Israil în mijlocul plămînii şi în mijlocul pieptului. Şi zise vezeteului lui: „întoarce mînile tale şi mă scoate den războiu, cîci m-am rănit!” Şi să înfrînse războiul în ziua aceaea, şi împăratul era stînd pre cale împotriva Siriei, de dimineaţa pînă în sară, şi piştiia sîngele de la rană în sînul carului şi muri pînă în sară (şi ieşiia sîngele den zdrobitură pînă în sînul carului). Şi stătu strigătoriul oştii în tabără, apuind soarele, zicînd: „Fişcarele la cetatea lui şi fieştecarele la pămîntul lui! Căci au murit împăratul!” Şi veniră la Samaria şi îngropafă pre împăratul la Samaria. Şi au spălat sîngele de la car la fîntîna Samariei; şi au
lins scroafele şi dinii sîngele, şi curvde s-au scăldat cu sîngele, după cuvîntul Domnului, carele au grăit.  Şi rămăşiţile cuvintdor lui 39 Ahaav, şi toate cîte au făcut, şi case de defandu carea au făcut, şi toate cetăţile carele au făcut, nu-s, iată, aceastea scrise în Cartea cuvintdor zilelor împăraţilor lui Israil?  Şi adormi 40 Ahaav cu părinţii lui şi împăraţi Ohozia, feciorul lui, pentru dînsul.  Şi Iosafat, feciorul lui Asa, au împărăţit preste Iuda; în anul al patrulea al lui Ahaav, împăratul lui Israil, au împărăţit Iosafat, feciorul lui Asa.  De 35 de 42 ani cînd împăraţi el şi 25 de ani au împărăţit în Ierusalim. Şi numele maicii lui - Azefca, fata lui Salai.  Şi au mers în toată calea lui Asa, 43 tătîne-său, nu s-au abătut de la ea, ca să facă cel dirept întru ochii Domnului.  însă den 44 ceale nalte n-au scos, căci norodul jîrtvuia şi tămîia la ceale nalte.  Şi să împacă Iosafat 45 cu împăratul lui Israil.  Şi rămăşiţele cuvintelor lui Iosafat şi domniile lui carele au făcut nu-s, iată, aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraţilor Iudei?  Şi pre cd rămaşi 47 den cei pricăjiţi a celor rămaşi în zilele lui Asa, tătine-său, i-au ridicat de pre pămînt  Şi 48 împărat nu era stînd la Idumeia.  Şi Iosafat 49 au făcut corăbii de Tharsis pentru ca să meargă la Ofir pentru aur; şi nu mergea, căci s-au  sfărîmat  corăbiile  la Ghesion Gaver.  Atuncea au zis Ohozia, feciorul lui 50 Ahaav, cătră Iosafat: „Meargă robii miei cu robii tai!” Şi n-au vrut Iosafat  Şi adormi 51 Iosafat cu părinţii lui şi să îngropa lîngă părinţii lui, în cetatea lui David, părintelui său, şi împăraţi Ioram, feciorul lui, în locul lui*  Şi 52 Ohozia, feciorul lui Ahaav, au împărăţit preste Israil în Samaria în anul al 17 ai lui Iosafat, împăratul Iudei. Ohozia, feciorul lui Ahaav, au împărăţit preste Israil în Samaria 2 ani.  Şi au făcut răul înaintea Domnului şi 53 au mers în calea lui Ahaav, tătîne-său, şi în calea lui Iezavel, maică-sa, şi în păcatele casii lui Ierovoam, feciorul lui Navat  carele au păcătuit pre Israil.  Şi au slujit valimilor, 54 şi s-au închinai lor şi au sorbit pre Domnul Dumnezăul lui Israil, după toate cîte s-au făcut înaintea lui. 

[265] A ÎMPĂRĂŢIEI, A PATRA

CAPI

       Şi vicleni Moav întru Israil după ce muri Ahaav. Şi căzu Ohozia pren ceale făcute cu mreaje,ce era în cerdacul lui, în Samaria, şi bolnăvi. Şi trimise soli şi zise cătră ei: „Păsaţi şi
cercaţi în Vaal Musca dumnezăul Acaronului de voiu trăi den boala mea aceasta!” Şi au  mers să întreabe prentr-însul. Şi îngerul Domnului au grăit cătră Ilie Thezviteanul, zicînd: „Sculîndu-te, pasă întru întimpinarea solilor Ohoziei. împăratului Samariei, şi vei grăi cătră ei: 'Au pentru căci nu iaste Dumnezău în Ierusalim,voi meargeţi să cercaţi întru  Vaal Musca dumnezăul Acaronului?' Şi nu aşa că aceastea zice Domnul: 'Patul preste carele te-ai suit acolo, nu te vei pogorî de preste el, căci acolo cu moarte vei muri'“. Şi  mearse Ilie şi zise cătră ei. Şi să întoarseră solii cătră el şi zise cătră ei: „Pentru căci v-aţi  întors?” Şi ziseră cătră el: „Om s-au suit întru întimpinarea noastră şi zise cătră noi: 'Vino de vă întoarceţi cătră împăratul cela ce v-au trimis pre voi şi grăiţi cătră el: 'Aceastea zice Domnul: 'Au pentru căci nu iaste Dumnă-zău întru Israil, tu mergi a cerca întru Vaal Musca dumnezăul Acaronului? Nu aşa, patul preste carele te-ai suit acolo, nu te vei pogorî de la el, căci cu moarte vei muri!'“ Şi întorcîndu-se, au spus împăratului în ce chip au  grăit Ilie. Şi ziseră lor împăratul: „Ce e furma omului celui ce s-au suit întru întimpi-nare voao şi au grăit cătră voi cuvintele aceastea?” Şi ziseră cătră el: „Om păros, şi brîu de piale - încins mijlocul lui”. Şi zise: „Ilie  Thezviteanul acesta iaste'1. Şi trimise cătră el (povîţuitoriu) un căpitan de 50 de oameni şi pre cei 50 de oameni ai lui. Şi să sui şi veni cătră el. Şi iată, Ilie şădea pre vîrful muntelui. Şi grăi cel preste 50 cătră el şi zise: „Omul lui Dumnezău, împăratul te-au chemat, pogoară-te!” Şi răspunse Ilie şi zise cătră cel preste 50: „Şi de sînt omul lui Dumnezău eu, să va pogorî den ceriu foc şi va mînca pre tine şi pre cei 50 ai tăi”. Şi să pogorî foc den ceriu şi mîncă pre el şi pre cei 50 ai Iui. Şi adaose împăratul şi trimise cătră el altul preste 50 şi pre cei 50 ai lui. Şi să sui şi grăi cel preste 50 cătră el şi zise: „Omul lui Dumnezău. aceastea zice împăratul: 'Degrabă te pogoară!”' Şi răspunse Ilie şi grăi cătră el şi zise: „De sînt omul lui Dumnezău eu, se va pogorî foc den
c--  ceriu şi va mînca pre tine şi pre cei 50 ai 6
tăi”. Şi să pogorî foc den ceriu şi mîncă pre el şi pre cei 50 ai lui.  Şi adaose împăratul încă 13 a trimite povîţuitoriu al treilea căpitan de 50 Şi pre cei 50 ai lui. Şi veni cătră el cel preste 50, al treilea, şi să pleca pre genuchele lui înaintea lui Ilie şi să rugă lui şi grăi cătră el şi zise: „Omul lui Dumnezău', cinstească-să dară sufletul mieu şi sufletul robilor tăi acestor 50 întru ochii tai!  Iată, să pogorî foc den ceriu 14 şi mîncă pre cei preste 50, pre cei dentiiu,şi pre cei 50 ai lor. Şi acum cinstească-se dară sufletul robilor tăi întru ochii tai!”  Şi grăi 15 îngerul Domnului cătră Ilie şi-i zise: „Pogoa-ră-te cu el, nu te teame de cătră faţa lor!” Şi să sculă Ilie şi să pogorî împreună cu ei cătră împăratul.  Şi grăi cătră el şi zise: „Aceastea zice Domnul: 'Ce căci ai trimis soli a cerca întru Vaal Musca dumnezăul Acaronului, ca cînd n-ar fi Dumnezău întru Israil a întreba cuvîntul Lui? Pentru aceaea, patul pre carele te-ai suit acolo, nu te vei pogorî de pre el, căci cu moarte vei muri!”'  Şi au murit, după cuvîntul Domnului, carele au grăit Ilie. Şi au împărăţii Ioram, fratele Ohoziei, în locul lui, N căce nu era la el fecior; în anul al doilea al lui Ioram,  feciorul  lui  Iosafat, împăratul Iudii.  Şi rămăşiţele cuvintelor Ohoziei cîte au făcut nu-s, iată, aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraţilor lui Israil? Şi Ioram, împăratul Ahaavului, împărăţeaşte preste Israil, în Samaria, ani 12, în 21 de ani ai împărăţiii lui Iosafat, împăratul Iudii. Şi au făcut răul înaintea Domnului, însă nu ca fraţii lui, nice ca maica lui.  Şi au depărtat stîlpii 20 lui Vaal, carele au făcut tată-său, şi i-au zdrobit pre ei. Insă în păcatele casii lui Ierovoam, feciorul lui Navat, carele au păcătuit pre Israil, se-au lipit, nu s-au depărtat de cătră eale. Şi Să mînie cu urgie Domnul la casa lui Ahaav.

CAP II
Şi fu cînd vrea să rădice Domnul pre 1 Ilie cu cutremur ca în ceriu, şi mearse Ilie şi Elisee la Galgala.  Şi zise Ilie 2 cătră Elisei: „Şăzi dară aici, căci Domnul m-au trimis pre mine pînă la Vethil”. Şi zise Elisee: „Viu Domnul şi viu sufletul tău, de te voi părăsi!”  Şi veniră la 3 Vethil. Şi ieşiră fiii prorocilor cei den Vethil cătră Elisee şi ziseră cătră el: „Ştii că ia astăzi Domnul pre domnul tău de asupra capului tău?” Şi zise: „Şi eu am conoscut, tăceţi!”. Şi zise lui Ilie: „Şăzi dară aicea, căce Domnul 4 m-au trimis pre mine la Iereho”. Şi zise Elisee: „Viu Domnul şi viu sufletul tău, de te voiu părăsi!”  Şi veniră la Iereho. Şi să apropiară 5 fiii prorocilor cei den Iereho cătră Elisee şi zisără cătră el: „Ştii că astăzi ia Domnul pre domnul [266] tău de asupra capului tău?” Şi zise: „Şi eu am  conoscut, tăceţi!”. Şi zise hii Die: „Şăzi dară aicea, căce Domnul m-au trimis pînă la Iordan”. Şi zise Eliaee: „Viu Domnul şi viu sufletul tău, de te voiu părăsi!” Şi mearseră amîndoi. Şi 50 de oameni, fiii prorocilor, veniră şi statură împotrivă de departe. Şi amîndoi au  stătut Lîngă Iordan. Şi luo Hie cojocul lui şi învălui şi lovi apa şi să despărţi apa de o parte  şi de alta şi trecură amîndoi în pustiiu. Şi fu deaca trecură ei, şi Ilie zise cătră Elisee: „Ceare ce voiu face ţie mai nainte decît mă voiu văznesi de la tine”. Şi zise Elisee: „Facă-se dară  îndoite  întru  duhul  tău preste mine!” Şi zise Ilie; „Ai îngreuiat a ceare”. Şi zise: „De mă vei vedea luîndu-mă de la tine, şi va fi ţie aşa; şi de nu, nu se va face”. Şi fu ei mergînd, mergea şi grăiia, şi iată car de foc şi cai de foc, şi osebi în mijlocul amîndurora, şi să luo Die cu cutremur ca în ceriu. Şi Elisee vedea şi el striga: „Părinte, părinte, carul lui Israil şi călăreţul lui!” Şi nu-l mai văzu pre el încă. Şi să apucă de hainele lui şi le spintecă pre eale în doao rupturi. Şi înălţă cojocul lui Ilie, care au căzut deasupra lui, Elisee; Şi să întoarse Elisee şi stătu pre marginea Iordanului. Şi luo cojocul lui Ilie, care au căzut deasupra lui, şi lovi apa şi nu se despărţi. Şi zise: „Unde e Dumnezăul lui Ilie apfo?” Şi lovi apele şi să spintecară într-o parte şi într-alta şi trecu Elisee pre uscat. Şi-l văzură pre el fiii prorocilor cei den Ieri-l8 hon den preajmă şi zisără: „Odihni-se duhul lui Hie pre Elisee”. Şi veniră întru întimpinarea lui şi i să închinară lui pre pămînt Şi zisără cătră el: „Iată dară  sînt împreună cu slugile tale 50 de oameni, fiii puterii; deci mergînd, să cearce pre domnul tău să nu cîndai l-au rădicat pre el Duhul Domnului şi l-au aruncat pre el în Iordan preste unul den munţi sau preste unul den dealuri”. Şi zise Elisee: „Nu veţ trimite!” Şi-l siliră pre el pînă unde să ruşina. Şi zise: „Trimiteţi!” Şi trimiseră 50 de oameni şM căutară trei zile şi nu-l aflară pre el. Şi să întoarseră cătră el, şi el sădea în Ieriho; şi zise Elisei: „N-am zis cătră voi să nu trimiteţ7” Şi ziseră oamenii cetăţii cătră Elisee: „Iată dară, lăcuinţa cetăţii - bună, precum tu, doamne, vezi, şi apele-s reale şi pămîntul sterpos!”  Şi zise Elisee: „Luat ciutură noao şi puneţ acolo sare!” Şi luară şi aduseră cătră el. Şi ieşi Elisee la cursurile apelor şi aruncă acolo sare şi zise: „Aceastea zice Domnul: 'Vindecu apele aceastea, nu va mai fi de acolo moarte şi sterpu'“. ^Şi să vindecară apele pînă în ziua aceasta, după cuvîntul lui Elisee, carele au grăit.
Şi să sui de acolo la Vethil. Şi, suindu-se el pre 23 cale, şi copilaşi mici ieşiră den cetate şi batjo-coriia pre el. Şi ziseră lui: „Suie-te, pleşuvule, suie-te, pleşuvule!”  Şi prîvi denapoia lui şi 24 văzu pre ei şi-i blestemă pre ei cu numele Domnului. Şi iată  ieşiră 2 ursoaie den dumbravă şi sparseră dentru ei 42 de copii. Şi mearseră de acolo la MuntileCarmilului  şi 25 de acolo s-au întors la Samaria.

CAP III

      Şi loraam, feciorul lui Ahaav, au împănit;t în Samaria, întru Israil, în anul al 18 al lui Iosafat, împăratului Iudii Şi împăraţi 12 ani.  Şi făcu răul întru 2 ochii Domnului, însă nu ca tată-său 
nici ca maică-sa. Şi mută stîlpii lui Vaal  carele au făcut tată-său.  Insă de păcatele lui Ierovoam, feciorul lui Navath, carele au păcătuit pre Israil, s-au lipit, nu s-au depărtat de la eale.  Şi Mosa, împăratul Moavului, era în 4 ochidu şi întorcea împăratului lui Israil întru rădicare 100000 de miei şi 100000 de berbeci cu lînă.  Şi să făcu după ce muri Ahaav, şi 5 ficleni împăratul Moavului întru împăratul lui Israil.  Şi ieşi împăratul Ioram în ziua 6 aceaea den Samaria şi socoti pre Israil.  Şi 7 mearse şi trimise cătră Iosafat împăratul Iudii, zicînd: „împăratul Moavului hideni întru mine. Au mearge-vei cu mine asupra Moavului la războiu?” Şi zise: „Sui-mă-voiu aseamene tu mie, aseamene eu ţie; ca norodul mieu, norodul tău; ca caii miei, caii tăi”.  Şi 8 zise: „Pre care cale mă voiu sui?” Şi zise: „Calea pustiiului Edomului”.  Şi mearse 9 împăratul lui Israil şi împăratul Iudii şi împăratul Edomului şi au încunjuraţ cale de 7 zile şi nu era apă la tabără şi la dobitoacele ceale den pidoarele lor.  Şi zise slugilor lui împăratul 10 lui Israil: „O, căci au chemat Domnul pre cîte 3 împăraţii acestea să-i dea pre d în mîna lui Moav!”  Şi zise Iosafat cătră el, împăratul 11 Iudii: „Nu iaste aici proroc al Domnului  şi vom cerca pre Domnul pren el?” Şi răspunse unul dentru slugile împăratului lui Israil şi zise: „Aici e Elisee, feciorul lui Safat, carele turna apă pre mînile lui Hie”.  Şi zise Iosafat: „Iaste la el cuvîntul Domnului”. Şi pogo-riră cătră d împăratul lui Israil şi Iosafat împăratul Iudii, şi împăratul Edomului.  Şi 13 zise Elisee cătră împăratul lui Israil: „Ce e mie şi ţie? Pasă cătră prorocii tătîne-tău şi cătră prorodi mîne-ta!” Şi zise lui împăratul lui Israil: „Nu cîndai chemă Domnul pre cîte 3 împăraţii acestea ca să-i dea pre ei în mînile lui Moav?”  Şi zise Elisee: „Viu Domnul 14 puterilor, la Carele am dvorit înaintea Lui, cîd, de n-aş lua eu faţa lui Iosafat, împăratul Iudii, de aş fi căutat asupra ta şi [267] aş fi văzut pre line. Şi acum vezi, ia-mi rin-tîreţu!” Şi fu deaca cm  cel cednta, şi să făcu preste el mina Domnului. Şi zise: „Aceastea zicea Domnul: 'Faceţ pîriul acesta gropilegropile!' Cad aceastea zice Domnul: 'Nu veţ vedea vînt şi nu veţ vedea ploaie, şi pîriul acesta se va umplea de apă şi veţ bea voi, şi taberele voastre, şi dobitoacele voastre'. Şi uşoară e aceasta întru ochii Domnului, şi va da pre Moav în mîinile voastre Şi veţ lovi toată cetatea tare, şi toata cetatea aleasă, şi tot lemnul bun veţ obori şi toate şipotele apei să astupat şi toata partea bună o veţ strica cu pietri”. Şi să făcu dimeneaţa suindu-se jîrtvă, şi, iată, ape veniia de pre calea Edomului şi să umplu pămîntul de apă. Şî tot Moa-vul au auzit că s-au suit cei 3 împăraţi ca să-i bată pre ei, şi s-au strins după tutindini, încinşi cu briu şi în sus, şi au statut la hotaru. Şi să mînecară dimeneaţa, şi soarele le-au răsărit preste ape, şi văzu Moav den preajmă apele roşii ca sîngele Şi zise: „Sînge e acesta de sabie, şi să bătură împăraţii şl lovi om pre aproapele lui. Şi acum, preste prăzile lui, Moav!” Şi intrară în tabăra lui Israil. Şi Israil s-au sculat şi au lovit pre Moav. Şi fugiră de cătră faţa lor; şi întrară mergînd şi bătînd pre Moav. Şi cetăţile surpară şi preste toată partea bună au aruncat om piatra lui şi au umplutu-o pre ea, şi tot şipotul apei au astupat, şi tot lemnul bun au oborit, pînă ce au lăsat pietrile zidului surpate; şi au încunjurat prăştiaşii şi au lovit pre ea. Şi văzu împăratul Moavului că au întărit preste el războiul şi luo împreună cu el 700 de oameni cu săbiile -/multe, ca să taie cătră împăratul Edom, şi n-au putut. Şi luo pre feciorul lui, pre cel dentîiu născut, pre carele au pus împărat în locul lui, şi-l aduse pre el ardere-de-tot preste zidu. Şi să făcu căinţă mare preste Israil şi să ridicară de la dînsul şi
să învîrtejiră la pămîntul lor.

CAP IV
Şi o muiare dentru fiii prorocilor striga •Xv3 Cătră Elisee- zicînd: „Robul tău. băr-PV\tI hatul mieu, au murit; şi tu ai conoscut Eaj) că rob era temîndu-se de Domnul; şi mmtMm datornicul au venit să ia pre amîndoi  feciorii miei să-i fie lui robi”. Şi zise cătră ea Elisee: „Ce-ţ voiu face? Spune-mi mie ce iaste ţie în casă?” Şi ea zise: „Nu iaste la roaba ta nimica în casă fără cSt numai untdelemn u  carele mă voiu unge”. Şi zise cătră ea: „Vino, ce are ţie vase den afara, de la toţi vecinii tăi, vase deşarte, şi nu împuţina. jŞi vei întră şi vei închide uşa asupra ta şi asupra fiilor tai şi vei turna în vasele aceastea şi.
ce se va umplea, vei lua”.  Şi să duse de la el 5 şi făcu aşa şi închise uşa asupra ei şi asupra fiilor ei; ei apropia cătră ea, şi ea turna.  Şi 6 fu deaca să umplură vasele, şi zise cătră fiii ei: „Apropiaţi încă cătră mine vase!” Şi ziseră ei: „Nu mai iaste încă vas”. Şi stătu untdelemnul.  Şi veni şi spuse omului lui Dumnezeu. 7 Şi zise Elisee: „Pasa şi vinde untdelemnul şi vei plăti carnetele tale, şi tu şi fiii tăi veţ trăi cu celalalt untdelemn ce va rămînea.”  Şi să 8 făcu zio şi trecu Elisee la Soman. Şi acolo -muiare mare. Şi-l opri pre el să mănînce pîine. Şi să făcu mergînd el, adease să abătu a mînca acolo pîine.  Şi zise muiarea cătră 9 bărbatul ei: „Iată dară, am conoscut că omul lui Dumnezeu, sfintul acesta, mearge la noi pururea.  Să-i facem lui dară cerdac loc 10 mic şi să-i punem lui acolo pat şi masă şi scaun şi sfeaşnic, şi va fi, cînd va veni cătră noi, şi se va abate acolo”.  Şi să făcu într-o 11 zi, şî întră acolo şi să abătu la cerdac şi dormi acolo.  Şi zise cătră Ghiezi, copilaşul lui: 12 „Cheamă-mi pre somaniteanca aceasta!” Şi o chemă pre ea şi stătu înaintea lui. Şi zise lui:  „Zi dară cătră ea: 'Iată, ne-ai grijit noao 13 toată grijirea aceasta; ce trebuie a face ţie? De iaste ţie cuvînt cătră împăratul sau cătră boiarii puterii?'“ Şi ea zise: „în mijlocul norodului eu lăcuiescu odihnindu-mî”.  Şi zise cătră 14 Ghiezi: „Ce  trebuie  a  face  ei?” Şi zise Ghiezi. copilaşul lui: „Şi foarte fecior nu iaste ei, şi bărbatul ei iaste bătrîn”.  Şi zise: 15 „Cheamă-o pre ea!” Şi o chemă pre ea şi stătu lîngă uşe. Şi zise Elisee cătră ea!  „în vreamea aceasta ca ceasul acesta viu, şi tu .vei fi zămislit fiiul” Şi ea zise: „Nu, doamne, omul Iul Dumnezeu, să nu minţi pre roaba ta!”  Şi 17 în pîntece luo muiarea şi născu fiiu la vreamea aceasta ca şi ceasul viu, în ce chip au grăit cătră ea Elisee.  Şi să îmbărbăta copilaşul. 18 Şi să făcu cînd ieşi copilaşul cătră tatul lui, cătră cei ce secera, şi zise cătră tată-său:  „Capul mieu, capul mieu!” Şi zise 19 copilaşului: „Rîdică-l pre el cătră maica lui!”  Şi-l rădică pre el şi-l băgă pre el cătră 20 maica lui. Şi dormi pe genuchiul ei pînă în amiazăzi şi au murit  Şi-l aduse pre el şi-l 21 adormi pre el pre patul omului lui Dumnezeu. Şi închise asupra lui; şi ieşi şi chemă pre bărbatul ei şi zise:  „Trimite-m dară unul den 22 copilaş şi o măgăriţă şi voiu alerga pînă la omul lui Dumnezeu şi mă voiu întoarce”.  Şi 23 zise: „Ce e de mergi tu cătră el astăzi? Nu e lună noao, nici sîmbătă”. Şi ea zise: „Pace!” Şi in şal  măgăriţa şi zise cătră copilaşul ei: 24 „Pasă şi umblă, nu zîbăvi a încăleca pînă voiu zice ţie: 'Vino!' Şi vei mearge şi vei sosi cătră omul lui Dumnezeu la Muntele Carmilului”. Şi mearse şi veni pînă la omul lui Dumnezeu la [268] Muntele Carmilului. Şi să făcu deaca văzu Elisee pre ea venind, şi zise cătră Ghiezi, copilaşui lui: „Vezi, somaniteanca e ceaea! Acum aleargă întru întimpinarea ei şi vei zice ei: 'Pace e ţie?'“ Şi alergă întru mtimpinarea ei şi zise ei: „Pace e ţie? Pace e bărbatului tău? Pace e copilaşului?” Şi ea zise: „Pace”. Şi veni cătră Elisee la munte şi să apucă de picioarele lui. Şi să apropie Ghiezi ca să o împingă pre ea. Şi zise Elisee: „Lasă-o pre ea, căci sufletul ei supărat e, şi Domnul au ascuns de la mine şi nu mi-au spus mie”. Şi ea zise: „Au doară am cerşut fiiu de la domnul mieu? Că am zis: 'Să nu faci înşălăciune cu
t mine!'“ Şi zise Elisee lui Ghiezi: „încinge mijlocul tău şi ia toiagul mieu în mîna ta şi pasă! Căci, de vei afla om, să nu-l blagosloveşti pre el; şi de te va blagoslovi om, să nu-i răspunzi lui. Şi vei pune toiagul mieu preste faţa copilaşului”. Şi zise maica copilaşului: „Viu Domnul şi viu sufletul tău, de te voiu lăsa”. Şi să sculă Elisee şi mearse denapoia ei. Şi Ghiezi veni înaintea ei şi puse deasupra toiagul la faţa copilaşului, şi nu era glas şi nu era ascultare. Şi să întoarse întru întimpinarea lui şi-i spuse lui, zicînd: „Nu s-au sculat copilaşul”.  Şi întră Elisee în casă şi, iată, copilaşul mort, culcat pre patul lui. Şi întră Elisee în casă şi închise uşa asupra lor amîndurora şi să rugă cătră Domnul. Şi să sui şi să culcă preste copilaş şi puse gura lui preste gura lui şi ochii lui preste ochii lui şi mînile lui preste mînile lui şi talpele lui preste talpele lui, şi-l suflă pre el şi să înduplecă preste el, şi să încălzi trupul copilaşului. Şi să întoarse şi umblă pren casă de o parte şi de alta, şi să sui şi acoperi preste copilaş şi să îmbărbăta copilaşul pînă de 7 ori şi deschise copilaşul ochii lui. Şi strigă Elisee cătră Ghiezi şi zise: „Cheamă pre somaniteanca aceasta!” Şi o chemă pre ea şi întră cătră el; şi zise Elisee: „Ia-ţ pre feciorul tău!” Şi întră muiarea şi căzu lîngă picioarele lui şi să închină la pămînt şi-ş luo pre fiiul ei şi ieşi. Şi Elisee să întoarse la Galgala. Şi foametea pre pămînt, şi fiii prorocilor sădea înaintea lui. Şi zise Elisee copilaşului lui: „Pune căldarea cea mare şi fierbi fiertură fiilor prorotilor!” Şi ieşi la ţarenă să stringă arioth; şi află vie în ţarenă şi adună de la ea curcu-beţeale sălbatice, plină haina lui. Şi întră şi puse  în  căldarea  hierturii,  căci n-au ştiut. Şi turnă oamenilor să mănînce. Şi fu cînd mînca ei den hiertură, şi, iată, strigară şi ziseră: „Moartea e în căldare, omul lui Dumnezeu!” Şi nu putea să mănînce. Şi zise: „Luat făină şi puneţ în căldare!” §i zise Elisee cătră Ghiezi, copilaşul lui: „Toarnă norodului şi să mănînce!” Şi nu să făcu acolo încă cuvînt rău în căldare. Şi om trecu 42 den Vetharlisa şi aduse cătră omul lui Dumnezeu den roadele dentîiu 20 de pîini de orz şi păpuş de smochine în traista lui. Şi zise: „Daţ norodului şi mănînce!” Şi zise posluşnecul 43 lui: „Ce voiu da acestea înainte la 100 de oameni?” Şi zise: „Dă norodului să mănînce, căci aceastea zice Domnul: 'Mînca-vor şi vor lăsa'“.  Şi mîncară şi lăsară, după cuvîntul Domnului.

CAP V

      Şi Neeman, boiarenul puterii Siriei, 1 era om mare înaintea domnului lui şi minunat la faţă, căci pren el au dat Domnul mîntuire Siriei. Şi omul era vîrtos cu putearea, şi stricat.  Şi 2 den Siria au ieşit tîlhari şi au robit den pămîntul lui Israil fecioară mică; şi era înaintea muierii luMfeeman.  Şi ea zise doamnei ei: 3 „De-ar fi domnul mieu înaintea prorocul ui lui Dumnezeu, celui de la Samaria, atuncea-l va curaţi pre el de stricăciunea lui”.  Şi întră şi 4 spuse domnului ei şi zise: aşa şi aşa au grăit fata cea den pămîntul lui Israil.  Şi zise 5 împăratul Siriei cătră Neeman: „Vino, întră înlăuntru, şi voiu trimite carte cătră împăratul lui Israil!” Şi mearse şi luo în mînile lui 10 talanzi de argint şi 6000 de galbeni de aur şi zeace rînduri de veşminte.  Şi au adus cartea cătră împăratul lui Israil, zicînd: „Şi acum, deaca va veni cartea aceasta cătră tine, iată, am trimis cătră tine pre Neeman, robul mieu, şi să-l vindeci pre el de stricăciunea lui”.  Şi 7 fu deaca citi împăratul lui Israil cartea, rupse namile lui şi zise: „Au Dumnezeu sînt eu, a învia au a omorî, de trimite acesta cătră mine om ca să-l curăţescu de stricăciunea lui? Numai ce cunoaşteţ dară şi vedeţ că vinuiaşte acesta pre mine”.  Şi fu deaca auzi Elisee, 8 omul lui Dumnezeu, că ş-au rupt împăratul Israil hainele lui, şi au trimis cătră împăratul lui Israil, zicînd: „Pentru căci ţ-ai rupt hainele?  Vie dară cătră  mine Neeman şi cunoască că iaste proroc în Israil”.  Şi veni 9 Neeman cu călărime şi caru şi stătu la uşile casii lui Elisee.  Şi trimise Elisee vestitoriu 10 cătră dînsul, zicîndu: „Mergînd, scaldă-te de 7 ori în Iordan şi să va întorce trupul tău ţie şi să va curaţi”.  Şi să mînie Neeman şi să 11 duse şi zise: „Iată dară, zicea că va ieşi cătră mine şi va sta şi va chema întru numele Domnului Dumnezăului lui şi va pune mîna lui preste loc şi va culeage stricăciunea.  Nu 12 mai bune sînt Avana şi Farfar, rîurile Damascului, decît Iordanul şi toate apele lui Israil? Au nu mergînd mă voiu scălda întru eale şi mă voiu curaţi?” Şi să abătu şi [269] să duse cu mînie. Si să apropiară slugile lui Şi grăiră cătră el: „Mare cuvînt au grăit prorocul cătră tine; nu vei face ce au zis cătră tine? Scaldă-te şi te curăţeaşte!” Şi să pogorî Neeman şi să afundă în Iordan de 7 ori, după cuvîntul lui Elisee, şi să întoarse trupul lui ca trupu de copilaşu mic şi să curaţi. Şi să întoarse cătră Elisee el şi toată tabăra lui şi veni şi stătu înaintea lui şi zise: „Iată dară, am conoscut că nu iaste Dumnezău în tot pămîntul, fără numai în Israil. Şi acum ia mulţamita de la robul tău”. Şi zise Elisee: „Viu Domnul, la Carele am dvorit înaintea Lui, de voiu lua”. Şi-l sili pre el să ia. şi nu ascultă. Şi zise Neeman: „Şi de nu, dea-se dară robului tău gomor de o pareache de muşcoiu de pămînt (şi tu-m vei da den pămîntul roşiatec), căce nu va mai face robul tău ardere-de-tot şi jîrtve la alţi dunmezăi, fără numai la Domnul sîngur. Cu cuvîntul acesta şi pentru cuvîntul acesta, şi va ierta Domnul robului tău: Cînd va întră domnul mieu la casa lui Rem-man a să închina el şi acolo să va odihni preste mîna mea, şi mă voiu închina în casa lui Remman cînd să va închina el în casa lui Remman; şi va ierta-dară Domnul robului tău cu cuvîntul acesta”. Şi zise Elisee cătră Neeman: „Pasă în pace!” Şi mearse de la el la havratha al pămîntului; Şi zise Ghiezi, copilaşul lui Elisee, omului lui Dumnezău: „Iată, pregetă domnul mieu lui Neeman Şirului acestuia, ca să nu ia den mîna lui dentru carele au adus. Viu Domnul, că de nu voiu alerga denapoia lui şi voiu lua de la el ceva”. Şi goni Ghiezi denapoia lui Neeman, şi văzu pre el Neeman alergînd denapoia lui şi să întoarse întru întimpinarea lui de la car şi zise: „Pace e?” Şi zise Ghiezi: „Pace. Domnul mieu m-au trimis, zicînd: 'Iată, acum au venit cătră mine 2 copilaşi den muntele lui Efraim, den fiii prorocilor; dă-le dară lor talant de argint şi 2 rînduri de veşminte'“. Şi zise Neeman cu blîndeaţe: „Ia dară talant de argint!” Şi-l sili pre el şi luo 2 talanţi de argint în doao borduşale, şi 2 rînduri de veşminte deade asupra a 2 copilaşi ai lui, şi rădicară înaintea lui. Şi veni la întu-nearec şi luo den mînile lor şi puse în casă. Şi trimise pre oameni şi să dusără. Şi el veni Şi dvoriia cătră domnul lui. Şi zise cătră el Elisee: „De unde, Ghiezi?” Şi zise Ghiezi: „N-au mersu robul tău încoace şi încolea”. Şi zise cătră el Elisee: „Au nu inima mea au mersu cu tine şi ştiu că s-au întorsu omul de la carul lui întru întimpinarea ta? Şi cum ai luat argintul şi ai luat hainele, şi vei lua cu eale grădini şi maslineturi şi vii şi oi şi boi şi slugi şi slujnice? Şi lepra lui Neeman se va lipi întru tine şi 27 întru săminţia ta în veac”. Şi ieşi de la faţa lui, stricat ca zăpada.

CAP VI

      Şi zisără feciorii prorocilor cătră Elisee: „Iată dară, locul întru carele noi lăcuim înaintea ta - strimt de cătră noi.  Să meargem dară pînă la lordan şi să luom de acolo de om o grindă şi vom face noao acolo a lăcui acolo”. Şi zise: „Păsaţi!”  Şi zise unul: „Vino cu linişte, vino cu robii tăi!” Şi zise: „Eu voiu mearge”.  Şi mearse împreună cu ei şi veniră la Iordan şi tăia leamne.  Şi iată unul răsturnînd grinda, şi hierul, căzînd den codi-rişte, căzu în apă. Şi strigă: „O, doamne, şi acesta era ascuns!”  Şi zise omul lui Dumnezău: „Unde au căzut?” Şi i-au arătat lui locul. Şi tăie lemn şi-l aruncă pre el acolo şi pluti hierul.  Şi zise: „Inalţă-te pre tine!” Şi întinse mîna lui şi luo pre el.  Şi împăratul Siriei era dînd războiu întru Israil. Şi să sfătui cătră slugile lui, zicînd: „La locul acesta oarecare elmoni voiu tăbărî”.  Şi trimise Elisee cătră împăratul lui Israil, zicînd: „Păzeaşte ca să nu treci întru locul acesta, căci acolo Siria iaste ascunsă!”  Şi trimise împăratul lui Israil la locul carele au zis lui Elisee şi s-au păzit de acolo nu o dată au de 2 ori. Şi să clăti sufletul împăratului Siriei pentru 11 cuvîntul acesta şi chemă pre slugile lui şi zise cătră ei: „Nu-m veţi spune mie cine mă vinde la împăratul lui Israil?”  Şi zise unul den 12 slugile lui: „Nu, domnul mieu împărate, căci prorocul Elisee cel den Israil spune împăratului lui Israil toate cuvintele carele vei grăi în cămara aşternutului tău”.  Şi zise: „Umblaţi 13 de vedeţi unde e el! Şi trimiţînd, voiu lua pre el”. Şi spuseră lui zicînd: „Iată, în Dothaim”. Şi au trimis acolo călăreţ şi car şi putoare 14 grea. Şi veniră noaptea şi încunjurară cetatea.  Şi să mînecă slujnecul lui Elisee a să 15 scula şi ieşi. Şi iată puteare încunjurînd cetatea, şi cai, şi cară. Şi zise copilaşul cătră el: „O, doamne, cum vom face?”  Şi zise Elisee: „Nu te teame, căci mai mulţi sînt cei ce sînt cu noi decît cei ce sînt cu dînşii”.  Şi să 17 rugă Elisee şi zise: „Doamne, deschide dară ochii copilaşului şi să vază!” Şi deschise Domnul ochii lui şi văzu: Şi iată, muntele plin de cai, şi car de foc pre împrejurul lui Elisee.  Şi să pogorîră cătră el. Şi să rugă 18 Elisee cătră Domnul şi zise: „Loveaşte dară limba aceasta cu nevedeare!” Şi-i lovi pre ei cu nevedeare, după cuvîntul Iui Elisee.  Şi 19 zise cătră ei Elisee: „Nu e aceasta cetatea şi nu e aceasta calea. Veniţi după mine şi voiu duce pre voi la omul care căutaţi!” Şi-i [270] duse pre ei la Samaria. Şi fu deaca intrară în Samaria, şi zise Elisee: „Deschide, Doamne, dară ochii lor şi vază!” Şi deschise Domnul ochii lor şi văzură: Şi iată, era în mijlocul Sa măriei. Şi zise împăratul lui Israil cătră Elisee, daca au văzut pre ei: „Au lovindu-i voiu lovi, părinte?” Şi zise: „Nu-i vei lovi, fără de numai pre carii ai robit cu sabia ta şi cu arcul tău tu vei lovi. Pune pîini şi apă înaintea lor şi mănînce şi bea şi meargă cătră domnul lor”. Şi le puseră lor punere mare şi mîncară şi băură. Şi trimise pre ei şi mearseră cătră domnul lor. Şi n-au mai adaos încă tunarii Siriei ca să vie la pămîntul lui Israil. Şi să făcu după aceasta şi adună fiiul lui Ader, împăratul Siriei, toată tabăra lui şi să sui şi şăzu la Samaria. Şi să făcu foamete mare în Samaria. Şi iată, sădea prejur ea. pînă unde au ajuns capul de măgariu de 50 de sicle de argint şi a patra parte de cav de găinaţ de porumbu, 5 sicle de argint. Şi era împăratul lui Israil mergînd pre zidu, şi muiare strigă cătră el, zicînd: „Mîntuiaşte, doamne împărate!” Şi zise ei: „Să nu te mîntuiască Domnul, de unde te voiu mîntui? Au den arie, au den teasc?” Şi zise ei împăratul: „Ce iaste ţie?” Şi zise: „Muiarea aceasta zise cătră mine: 'Dă pre fiiul tău şi-l vom mînca pre el astăzi, şi pre fiiul mieu mînca-l-vom mîine'. Şi am fript pre fiiul mieu şi l-am mîncat pre el. Şi ziş cătră ea în ziua a doua: 'Dă pre fiiul tău şi să-l mîncăm pre el!' Şi au ascuns pre fiiul ei”. Şi fu deaca auzi împăratul lui Israil cuvintele muierii, rupse hainele lui. Şi el mergea pre zidu. Şi văzu norodul şi iată - sacul pe trupul lui, den lîuntru. Şi zise împăratul: „Aceastea să facă mie Dumnezău şi aceastea să-m adaogă, de va sta capul lui Elisee, fecio— nil lui Safat, preste el astăzi!” Şi Elisee sădea în casa lui şi cei bătrîni sădea cu el. Şi trimise om înaintea feaţii lui. Şi mai nainte decît a veni cel trimis cătră el, şi el zise cătră cei bătrîni: „Au nu ştiţi că au trimis feciorul ucigaşului acesta să ia capul mieu? Vedeţi, deaca va veni trimisul, închideţi uşa şi-l necăjiţi pre el la uşă. Nu e glasul picioarelor domnului lui denapoia lui?” încă el grăind cu ei, şi iată, trimisul pogori cătră el şi zise: „Iată această răutate, de la Domnul. Ce voiu mai
tărpi Domnului încă?”

CAP VII

      Şi zise Elisee: „Ascultă cuvîntul Domnului! Aceastea zice Domnul: 'Ca în Jceasul acesta, mîine, măsura de făină de grîu, un siclu, şi 2 măsuri de orz, un siclu, în porţile Samariei'“. Şi răspunse cel al treilea după împăratul, preste carele împăratul să odihniia preste mina lui, cătră Elisee şi zise: „Iată, va face Domnul jgh  buri în ceriu, nu va fi cuvîntul acesta!” Şi Elisee zise: „Iată, tu vei vedea cu ochii tăi, şi de acolo nu vel mînca!”  Şi 4 oameni era 3 leproşi lîngă uşa cetăţii şi zise om cătră aproapele său: „Ce noi şădem aici pînă vom muri?  De vom zice: 'Să intrăm în cetate', şi 4 foametea - în cetate, şi vom muri acolo. Şi de vom sădea aici, şi vom muri. Şi acum, veniţi şi să cădem la tabăra Siriei. De ne vor lăsa vii pre noi, şi vom trăi; şi de ne vor omorî pre noi, şi vom muri”.  Şi să sculară întru întunearec a întră în tabăra Siriei. Şi întrară în mijlocul taberii Siriei şi, iată, nu iaste acolo om.  Şi Domnul auzit au făcut la tabăra 6 Siriei glas de car şi glas de cal şi glas de puteare mare, şi zise om cătră aproapele său: „Acum au năimit asupra noastră împăratul lui Israil pre împăraţii heteilor şi pre împăraţii Eghipetului ca să vie asupra noastră”.  Şi să 7 sculară şi fugiră întru întunearec. Şi lăsară corturile lor şi caii lor şi măgarii lor după cum era în tabără şi fugiră cătră sufletul lor.  Şi 8 întrară stricaţii acestea pînă la o parte de tabără, şi întrară într-un cort şi mîncară şi băură şi ridicară de acolo argint şi aur şi îmbrăcăminte şi mearseră şi ascunseră. Şi să întoarseră şi întrară la alt cort şi luară de acolo şi mearseră şi ascunseră.  Şl zise om 9 cătră aproapele său: „Nu aşa noi facem! Ziua aceasta, zi de bună vestire iaste, şi noi tăcem şi îngăduim pînă la lumină dimeneaţă. şi vom afla fărdeleage. Şi acum vino şi întră şi să spunem la casa împăratului!”  Şi întrară şi strigară cătră poarta cetăţii şi spuseră lor, zicînd: „întrat-am în tabăra Siriei şi, iată, nu iaste acolo om şi glas de om, fără numai cal legat, şi măgariu legat, şi corturile lor după cum sînt”.  Şi strigară portarii şi spuseră la casa 11 împăratului înlăuntru.  Şi să sculă imparatul noaptea şi zise slugilor lui: „Spune-voiu dară voao ceale ce au făcut noao Siria: Au cunoscut că flămînzi sîntem noi şi au ieşit în tabără şi s-au ascuns în ţarenă, zicînd că 'Vor ieşi den cetate şi-i vom prinde pre ei vii şi în cetate vom întră'“.  Şi răspunzînd unul 13 den slugile lui, zise: „Să ia dară 5 den caii cei rămas - care au rămas aici, iată, sînt cătră toată mulţimea lui Israil cea slăbită - şi vom trimite acolo şi vom vedea”.  Şi luară doi 14 călăreţi de cai şi trimise împăratul lui Israil denapoia împăratului Siriei, zicînd: „Păsat şi vedeţi!”  Şi mearseră denapoia lui pînă la 15 Iordan şl, iată, toată calea plină de haine şi de vase carele au lepădat Siria, spămîntîndu-se ei. Şi să întoarseră trimişii şi povestiră împăratului lui Israil.  Şi ieşi norodul şi [271] jăcuiră toată tabăra Siriei. Şi să făcu măsura de făină de griu un siclu şi 2 măsuri de orz un siclu, după cuvîntul Domnului. Şi împăratul au pus pre al treilea dupre el, preste carele împăratul odihniia preste mîna lui, pre poartă. Şi-l calcă pre el norodul pre poartă şi muri, în ce chip au grăit omul lui Dumnezeu, carele au grăit cînd s-au pogorît vestitoriul cătră el. Şi să făcu în ce chip au grăit Elisee cătră împăratul, zicînd: „Doao măsuri de orz, un sidu, şi o măsură de făină de grîu, un sidu. Şi va fi ca în ceasul acesta, mîine, în poarta Samariei”. Şi au răspuns al triilea după împăratul lui Elisee şi zise: „Iată, Domnul face jgheaburi în ceriu, nu va fi cuvîntul acesta”. Şi zise Elisee: „Iată, vei vedea cu ochii tăi, şi de acolo nu vei mînca14. Şi să făcu aşa, şi-l calcă pre el norodul în poartă şi muri.

CAP VIII

Şi Elisee grăi cătră muiarea cariia i-au în vis feciorul, zicînd: „Scoală-te şi pasă tu şi casa ta şi nemerniceaşte H unde vei nemernici, cîci au chemat h Domnul foamete pre pămînt, şi încă  veni preste pămînt şapte aniw. Şi să sculă muiarea şi făcu după cuvîntul lui Elisee: şi mearse ea şi casa ei şi nemernidia în pămîntul celor striini de fealiu şapte ani. Şi să făcu după sfîrşitul celor şapte ani, şi să întoarse muiarea de la cei striini de fealiu în cetate şi veni să strige cătră împăratul pentru 4 casa ei şi pentru ţarenile ei. Şi împăratul grăiia cătră Ghiezi, copilaşul lui Eliseia, omul lui Dumnezeu, zicînd: „Povesteaşte-m dară- mie  toate  cealg  mari  carele  au făcut  Elisee!” Şi fu el povestindu împăratului cum au învis pre fiiul cel mort, şi iată muiarea cariia au învis pre fiiul ei Elisee, strigînd cătră împăratul pentru casa ei şi pentru ţarenile ei. Şi zise Ghiezi: „Doamne împărate, aceasta e muiarea şi acesta e fiiul ei pre carele  au învis Elisee”. Şi întrebă împăratul pre muiare şi-i povesti lui. Şi-i deade ei împăratul un scopit, zicînd: „întoarce toate ale ei şi toate roadele ţarenii ei, den ziua care au lăsat ea  pămîntul, pînă astăzi”. Şi yeni Elisee la Damasc. Şi fiiul lui Ader, împăratul Siriii, boliia. Şi spuseră lui, zicînd: „Veni omul lui  Dumnezeu pînă aicea”. Şi zise împăratul cătră Azail: „Ia în mîna ta manaa şi pasă întru întempinarea omului lui Dumnezeu şi cearcă pre Domnul prentr-însul, zicînd: *De voiu trăi  den boala mea aceasta?'“ Şi mearse Azail întru întimpinarea lui şi luo manaa în mîna lui şi toate bunătăţile Damascului, povară de 40 de cămile. Şi veni şi stătu înaintea lui şi zise  cătră  Elisee:  „Fiiul  tău, feciorul
lui Ader, împăratul Sirid, trimisu-m-au cătră tine, zicînd: 'De voiu trăi dentru boala mea aceasta?'“  Şi zise cătră el Elisee: „Pasă, zi 10 lui: 'Cu viaţă vei trăi!', şi-m arătă Domnul că cu moarte va muri”.  Şi au stătut înaintea 11 feaţii lui, şi zăcea darurile pînă unde au putrezit, şi le-au pus pînă la ruşine. Şi plînse omul lui Dumnezeu.  Şi zise Azail: „Ce e că domnul mieu plînge?” Şi zise: „Căce ştiu cîte reale vei face fiilor lui Israil: tăriile lor le vei trimite cu foc, şi pre aleşii lor cu sabie vei udde, şi prundi lor îi vei trînti, şi cealea ce au în pîntecele lor le vei spinteca”.  Şi zise Azail: 13 „Cine iaste robul tău, dinele cel mort, cad să facă cuvîntul cel mare acesta?” Şi zise Elisee: „Arătatu-mi-au Domnul pre tine împărăţînd pre Siria”.  Şi să duse de la Elisee şi întră 14 cătră domnul lui. Şi zise lui: „Ce au zis ţie Elisee?” Şi zise: „Zisu-mi-au Elisee: 'Cu viaţă vei trăi'“.  Şi fu a doao zi, şi luo mahivar şi-l 15 muie în apă şi-l puse preste faţa lui, şi muri. Şi împăraţi Azail în locul lui.  în anul al cindlea al lui Ierovoam, feciorul lui Ahaav, împăratul lui Israil, au împărăţit Ioraam, feciorul lui Iosafat, împăratul Iudei.  Fiiu de 32 de 17 ani era cînd împărăţiia el, şi 8 ani au împărăţit în Ierusalim.  Şi mearse în calea împăraţilor lui Israil, în ce chip au făcut casa lui Ahav, căci fata lui Ahaav era lui întru fămeaie; şi făcu răul înaintea Domnului.  Şi nu vru 19 Domnul să strice pre Iuda, pentru David, robul Lui, în ce chip au zis ca să-i dea lui lumi-nătoriu, şi fiilor lui, toate zilele.  în zilele lui 20 au videnit Edom dedesuptul mîinii Iudei şi împăraţi preste el împărat.  Şi să şui Ioram 21 la Sior şi toate carăle cealea cu el. Şi să făcu d sculîndu-se, şi lovi Edom, pre cela ce l-au încunjuraţ pre el, şi pre boiarii carălor, şi fugi norodul la lăcaşurile lor.  Şi videni Edom 22 dedesuptul mîinii Iudei, pînă în ziua aceasta. Atuncea au viclenit Nazvana, în vreamea aceaea.  Şi rămăşiţele cuvintelor lui Ioraam 23 şi toate cîte au făcut, nu, iată, s-au scris în Cartea cuvintelor zilelor împăraţilor Iudei?  Şi 24 adormi Ioram cu părinţii lui şi să îngropa cu părinţii lui în cetatea lui David, tătîne-său. Şi împăraţi Ohozia, fiiul lui, în locul lui.  în 25 anul al 12 ăl lui Ioram, fiiul lui Ahav, împăratul lui Israil, au împărăţit Ohozia, fiiul lui Ioram, împăratul Iudei.  Fiiu de 22 de ani Ohozia, cînd împăraţi el, şi 1 an au împărăţit în Ierusalim. Şi numele maicii Iui - Gotholia, fata lui Amvri, împăratul lui Israil.  Şi 27 mearse în calea casii lui Ahav şi făcu răul înaintea Domnului, ca şi casa lui Ahaav, pentru că ginere casei lui Ahav iaste.  Şi mearse cu 28 Ioram, feciorul lui Ahav, la războiu cu Azail, împăratul celor streini de fealiu, în Ramma Galadului. [272] Şi loviră sirii pre Ioram. Şi să întoarse împăratul Ioram ca să să vindece în Israil de ranele carii au lovit pre el sirii la Ramoth, cînd să bătea el cu Azail, împăratul Siriei. Şi Ohozia, feciorul lui Ioram, împăratul Iudei, pogorî ca să vază pre Ioram, fiiul lui Ahaav, în Iezar, căci boliia el.

CAP IX

Şi Elisee prorocul au chemat unul rf vsjj dentru fiii prorocilor şi-i zise lui:  rOa „încinge mijlocul tău şi ia şipul curv-<vl untdelemnul acesta în mîna ta şi pas a Ramoth a Galadii.  Şi vei întră acolo şi vei vedea acolo pre Iiu, fiiul lui Iosafat, fiiul lui Namesi. Şi vei întră şi vei scula pre el den mijlocul fraţilor lui şi-l vei băga pre el  în cămară. Şi vei lua şipul cu untdelemnul şi vei turna preste capul lui şi vei zice: 'Aceastea zice Domnul Dumnezăul lui Israil: 'Unsu-te-am întru împărat preste Israil!' Şi vei deşchide uşa şi vei fugi şi nu vei îngădui”. Şi mearse  copilaşul  prorocul  la Ramoth  Galaad. Şi întră şi, iată, boiarii puterii sădea, şi zise: „Cuvînt am cătră tine, o, boia-rine!” Şi zise Iiu: „Cătră cine dentru toţi noi?”  Şi zise: „Cătră tine, boiarenule”. Şi să sculă şi întră în casă şi turnă untdelemnul preste capul lui şi zise lui: „Aceastea zice Domnul Dumnezăul lui Israil: 'Unsu-te-am întru împărat preste norodul Domnului,  preste Israil. Şi vei surpa casa lui Ahaav, domnului tău, den naintea feaţii Meale, şi vei izbîndi sîngiurile robilor Miei, prorocilor, şi sîngiurile tuturor robilor Domnului den mîna  Iezavelii Şi den mîna a toată casa lui Ahaav, şi vei surpa casa lui Ahaav, pre cel ce să pişe la păreate, şi ţiindu-se şi părăsit, întru  Israil, Şi voiu da casa lui Ahaav ca casa lui Ierovoam, fiiul lui Navat, şi ca casa lui Vaasa, fiiul lui Ahia. Şi pre lezavel vor mînca-o de tot cîinii în partea Iezraelii şi nu iaste cine să o îngroape'“. Şi deschise uşa şi fugi. Şi Iiu ieşi cătră slugile stăpînului lui, şi zisără lui: „Pace? Ce căce au întrat acest fluturatec cătră tine?” Şi zise lor: „Voi ştiţi omul şi voroavele lui”. Şi ziseră: „Cu strimbul e de nu ne vei spune. Spune dară!” Şi zise Iiu cătră dînşii: „Aşa şi aşa au grăit cătră mine, zicînd: 'Aceasta zice Domnul: 'Unsu-te-am întru împărat preste Israil'“. Şi auzind, sîrguiră şi luo fieştecarele haina lui şi o puse dede-suptul lui, pentru că pre o stepenă şădea, şi trîmbiţară cu buciunul şi ziseră: „Au împărăţit Iiu!” Şi să sculă fiiul lui Iosafat, fiiul lui Namesi, asupra lui Ioraam. Şi Ioram acesta păziia în Ramoth Gajad, el şi tot Israilul, de cătră faţa lui Azail, împăratul Siriei.  Şi i să  întoarse  Ioram împăratul ca să să vindece în Ierusalim de ranele carele l-au lovit pre el sirii, cînd să bătea ei cu Azail, împăratul Siriei. Şi zise Iiu: „De iaste sufletul vostru cu mine, să nu iasă den cetate scăpat ca să meargă şi să spuie în Iezrail”. Şi sîrgui Iiu şi mearse şi să pogorî la Iezrael, 16 căce Ioraam, împăratul lui Israil, să vindeca în Iezrael de săgetăturile ce l-au săgetat pre el armimii în Ramath, în războiu cu Azail, împăratul Siriei, căce el era tare şi omul puterii; adormi acolo, şi Ohozia, împăratul Iudei, să pogorî să vază pre Ioram.  Şi strejarul să 17 sui pre turnu în Iezrael şi văzu praful lui Iiu cînd veniia el şi zise: „Prah eu văzu”. Şi zise Ioram: „Ia un călăreţu şi trimeate înaintea lor şi zică: 'Pace e?'“  Şi mearse călăreţul pe un 18 calu întru întimpinarea lui şi zise: „Aceastea zice împăratul: 'De iaste pace?'“ Şi zise Iiu: „Ce e ţie şi pîrii? întoarce-te denapoia mea!” Şi spuse strejariul, zicînd: „Veni trimisul pînă la ei, şi nu s-au întorsu”.  Şi trimise călăraş 19 al doile şi veni cătră el şi zise: „Aceastea zice împăratul: 'De iaste pace?'“ Şi zise Iiu: „Ce e ţie şi păcii? întoarce-te denapoia mea!”  Şi 20 spuse strejariul, zicînd: „Veni pînă la ei, şi nu , s-au întorsu. Şi cel ce aducea aducea pre Iiu, feciorul Iui Namesi, căce cu schimbare să făcu”.  Şi zise Ioram: „înjugă!” Şi înjugă 21 caru. Şi ieşi împăratul lui Israil şi Ohozia, împăratul Iudei, om întru carul său, şi ieşiră întru întimpinarea lui Iiu şi-l aflară pre el de o parte a lui Navuthe Israilteanul.  Şi fu deca 22 văzu Ioram pre Iiu, şi zise: „De e pace, Iiu?” Şi zise Iiu: „Ce e ţie şi pîrii? încă curviile Iezavelii, maidi tale, şi fărmăcăturile ei ceale multe?”  Şi întorse Ioram mînile lui a fugi şi 23 zise cătră Ohozia: „Vicleşug e, Ohozio!”  Şi-ş 24 umplu Iiu mîna lui cu arcul şi lovi pre Ioram în mijlocul braţilor lui şi ieşi săgeata pren inima lui. Şi îngenuche preste genuchele lui.  Şi 25 zise Iiu cătră Vaddecar, al treilea după el: „Rădică-l şi-l aruncă pre el în partea ţarenii lui Navuthe Israilteanul, căci ne-am adus aminte, eu şi tu, încălecînd pre vite denapoia lui Ahaav, tătîne-său, şi Domnul au grăit preste el luarea aceasta, zicînd:  'De nu cu 26 sîngiurile lui Navuthe şi sîngiurile fiilor lui am văzut ieri, zice Domnul, şi voiu răsplăti lui în partea aceasta', zice Domnul. Şi acum, luîn-du-l dară, aruncă-l pre el într-o parte, după cuvîntul Domnului”.  Şi Ohozia, împăratul 27 Iudei, văzu; şi fugi calea Vethganului. Şi goni după el Iiu şi zise: „Şi încă pre acesta!” Şi-l lovi pre el în car, suindu-se la Gai, carea iaste a lui Evlaam. Şi fugi la Maghedo şi muri acolo.  Şi-l suiră pre el slugile lui în car şi 28 aduseră pre el la Ierusalim şi-l îngropară [273] pre el în groapa lui, cu părinţii lui, în cetatea lui David. Şi întru anul al 11 a lui Ioram, împăratul lui Israil, au împărăţit Ohczia preste Iuda. Şi veni Iiu la Iezrael. Şi Iezavel auzi, şi-ş văpsi ochii ei şi-ş împodobi capul ei şi să plecă pre fereastră. Şi Iiu întră în cetate înlăuntru.  Şi zise: „De iaste pace pui] Zamvri, ucigătoriul domnului lui?” Şi ridică faţa lui la fereastră şi văzu pre ea şi zise: „Cine eşti tu? Pogoară-te cu mine!” Plecară-se cătră el doi scopiţi. Şi zise: „Tăvăliţi-o pre ea!” Şi o tăvăliră pre ea. Şi să stropi de sîngele ei cătră păreate şi cătră cai şi o călcară pre ea. Şi întră Iiu şi mîncă şi bău şi zise: „Socotiţi dară pre osîndita aceasta şi o as trucaţi  pre  ea,  căci  fată de împărat iaste”. Şi mearseră să o îngroape pre ea; şi nu se află întru ea altăceva fără de numai capul şi palmele mînilor şi picioarele. Şi să întoarseră şi spuseră lui. Şi zise: „Cuvîntul Domnului, carele au grăit cu mîna robului Său, lui Hie Thezviteanul, zicînd: In partea Iezraelii vor mînca dinii cărnurile Iezavelii, Şi va fi mortăciunea Iezavelii ca gunoiul pre faţa ţarenii, întru partea Iezraelii, cît să nu-i
zică ei: Iezavel!'“

CAP X

Şi lui Ahaav de fii în Samaria. Şi scrise Iiu carte şi trimise în Samaria cătră boiarii Samariei, cătră cei bătrîni şi cătră hrănitorii fiilor lui Ahaav, zicînd: „Şi acum, daca va veni cartea aceasta cătră voi - şi cu voi fiii domnului vostru, şi cu voi carul şi caii, şi cetăţi  tari, şi armele - Şi veţi vedea pre cel bun şi pre cel dirept întru fiii domnului vostru, şi puneţi pre el preste scaunul tătîne-său şi daţi  războiu pentru casa domnului vostru!” Şi să spămîntară foarte şi ziseră: „Iată, amîndoi împăraţii n-au stătut împotriva feaţii lui, şi  cum vom sta noi?” Şi au trimis cei preste case,şi cei preste cetate, şi bătrînii, şi aplecă-torii, cătră Iiu, zicînd: „Slugile tale - noi, şi oricîte vei zice cătră noi, face-vom. Nu vom împăraţi om; ce e bine întru ochii tăi vom  face”. Şi scrise cătră ei Iiu carte a doua, zicînd: „De ai miei sînteţi voi şi glasul mieu ascultaţi voi, luaţi capul oamenilor, fiilor domnului vostru, şi aduceţi cătră mine, ca în ceasul acesta mîine, în Iezrael”. Şi fiii împăratului era 70 de oameni, acestea bogaţii cetăţii  hraniia pre dînşii. Şi fu daca veni cartea cătră ei, şi luară pre fiii împăratului şi jun-ghiară pre ei, 70 de oameni, şi puseră capetele lor în coşuri şi le trimiseră pre eale cătră el, la  Iezrael. Şi veni solul şi spuse lui* zicînd: „Adus-au capetele fiilor împăratului”. Şi zise: „Puneţi-le pre eale, grămăzi 2, lîngă
poarta cetăţii, pînă dimineaţă”.  Şi fu pînă 9 demineaţa, şi ieşi; şi stătu la poarta (cetăţii) şi zise cătră tot norodul: „Direpţi - voi! Iată eu sînt, mă rîdicaiu preste domnul mieu şi uciş pre el; şi cine au ucis pre toţ acestea?  Vedeţ 10 affo că nu va cădea den cuvîntul Domnului la pămînt, căci au grăit Domnul preste casa lui Ahaav. Şi Domnul au făcut cîte au grăit cu mîna robului Lui,Ilie”.  Şi lovi Iiu pre toţi 11 ceia ce au rămas în casa lui Ahaav, în Iezrael, şi pre toţi gingaşii lui şi pre conoscuţii lui şi pre popii lui, cît n-au lăsat lui rămăşiţă.  Şi 12 să sculă şi mearse la Samaria el, la Vethacad al păstorilor, în cale, şi Iiu află pre fraţii Oho-ziei, împăratul Iudei, şi zise:  „Cine sînteţ 13 voi?” Şi ziseră: „Fraţ Ohoziei - noi, şi ne-am pogorît la pacea fiilor împăratului şi a fiilor celor putearnid”. Şi zise:  „Prindeţ pre ei 14 vii!” Şi prinseră pre ei vii şi junghe pre ei la Vethacad, 42 de oameni. Şi n-au lăsat om dentru dînşii.  Şi mearse de acolo şi află pre 15 Ioanadav, feciorul lui Rihav, în cale, întru întimpinarea lui. Şi-l blagoslovi pre el şi zise cătră el Iiu: „De iaste inima ta cu inima mea direapta în ce chip iaste inima mea cu inima ta?” Şi zise Ioanadav: „Iaste”. Şi zise Iiu: „Şi de iaste, dă mîna ta!” Şi deade mîna lui. Şi-l sui pre e! în car cătră dînsul  Şi zise cătră el: 16 „Vino cu mine şi vezi cînd rîvniiu Domnului Savaoth”. Şi-l şăzu pre el în carul lui.  Şi 17 întrară în Samaria şi loviră pre toţi ceia ce au rămas lui Ahaav în Samaria, pînă i-au stins el, după cuvîntul Domnului, carele au grăit cătră Ilie.  Şi adună Iiu tot norodul şi zise cătră ei: 18 „Ahav sluji lui Vaal puţin, şi încă Iiu va sluji lui multe.  Şi acum, toţi prorocii lui Vaal, pre 19 toţi robii lui şi pre popii lui chemat cătră mine, om să nu se acopere, căci jîrtvă mie mare lui Vaal. Tot carele se va feri nu va trăi”. Şi Iiu făcu cu înşălăciune, ca să piarză pre robii lui Vaal.  Şi zise Iiu: „Sfinţit jîrtvele lui Vaal şi 20 slujba!” Şi strigară.  Şi trimise Iiu întru tot 21 Israilul şi zise zicînd: „Şi acum, toţi robii lui Vaal şi toţi preoţii lui şi toţi prorocii lui, nimeni leu să nu rămîie, căci jîrtvă mare fac: Carele va rămînea, nu va trăi”. Şi veniră toţi robii lui Vaal  Şi toţi preoţii lui şi toţi prorodi lui. 22 N-au rămas om carele n-au venit Şi întrară în casa lui Vaal şi să umplu casa lui Vaal gură la gură.  Şi zise Iiu celor preste casa mesthaal: 23 „Scoateţ îmbrăcăminte tuturor robilor lui Vaal!” Şi scoaseră lor împodobitoriul.  Şi 24 întră Iiu şi Ioanadav, fiiul lui Rihav, la casa lui Vaal şi zise robilor lui Vaal: „Cercat şi vedeţ de iaste împreună cu voi den robii Domnului.  Şi scoateţ pre toţi robii Domnului,pre 25 cei ce să află acolo!” Şi să făcu. Şi deaca [274] grăi Iiu că nu era den robii Domnului, fără de numai robii lui Vaal singuri, Şi întră ca să facă tămîieturile şi arderile-de-tot. Şi Iiu îş rîndui lui afară 80 de oameni şi zise: „Om carele va scăpa den oameni care eu scoţ pre mîinile voastre, sufletul lui pentru sufletul lui”. Şi fu deaca săvîrşi făcînd arderea cea de tot, şi zise Iiu celor ce aleargă pre aproape şi tristaţilor: „întrînd, îi lovit pre ei, să nu iasă dentru ei om!” Şi loviră pre ei cu gură de sabie şi-i aruncară cei ce aleargă şi tristaţii şi mearseră pînă la cetatea casii lui Vaal. Şi scoaseră stupul lui Vaal şi-l arseră pre el şi oborîră stîlpii lui Vaal. Şi surpară casa lui Vaal şi orînduiră pre ea să fie baie pînă în ziua aceasta.  Şi stinse Iiu casa lui Vaal dentru Israil. Afară dentru păcatele lui Ierovoam, feciorul lui Navat, carele au păcătuit pre Israil, nu s-au depărtat Iiu den napoia lor: juncele ceale de aur - în Vethil şi în Dan. Şi zise Domnul cătră Iiu: „Pentru căci ai îmbunătătat a facerea cel dirept întru ochii Miei şi toate cîte-s în inema Mea ai făcut casii lui Ahaav, fii a patra ţie-ţ vor sădea pre scaunul lui Israil”. Şi Iiu nu cruţă ca să meargă întru calea Domnului Dumnezeului Israil cu toată inema lui; nu s-au depărtat de asupra păcatelor lui Ierovoam, feciorul lui Navat, carele au păcătuit pre Israil. în zilele acealea înce-put-au Domnul a înfringe întru Israil; şi lovi pre ei Azail întru tot hotarul lui Israil, De la Iordan, de spre răsăritul soarelui, tot pămîntul Galaadului, al lui Gadi şi al lui Ruvim şi al lui Manasi, de la Aroir, carele iaste pre marginea pîrîului Arnon, şi pre Galaad şi pre Vasan. Şi rămăşiţile cuvintelor lui Iiu şi toate cîte au făcut şi toată sila lui şi războaiele carea au făcut, nu, iată, aceastea-s scrise pre Cartea cuvintelor zilelor împăraţilor Israil? Şi adormi Iiu cu părinţii lui şi-l îngropară pre el în Samaria. Şi împăraţi Ioahaz, fiiul lui, în locul lui.  Şi zilele carele au împărăţit Iiu preste Israil, 28 de ani, în Samaria.

CAP XI

 	Şi Gotholia, maica Ohoziei, văzu că au murit fiii ei, şi să sculă şi pierdu toată sămînţa împărăţiei.  Şi luo Iosavie, fata împăratului Ioraam, sora Oho-ziii, pre Ioas, feciorul fratelui ei, şi-l fură pre el dentru mijlocul fiilor împăratului, celor ce să omorua, pre dînsul şi pre hrana lui, şi ascunse pre el în cămara paturilor de cătră faţa Gothofiei, şi nu s-au omorît.  Şi era împreună cu ea ascunzîndu-se în Casa Domnului 6# ani, şi Gotholia - împărăţind preste pămînt.  Şi în anul  al  şaptelea, trimise  Iodae preotul
şi luo pre cei preste sute ai horiilor şi ai rasi-milor şi aduse pre ei cătră el, în Casa Domnului, şi puse pre ei făgăduinţă Domnului şi jură pre ei înaintea Domnului şi le arătă lor Iodae pre feciorul împăratului  Şi porund lor, 5 zicînd: „Acesta e cuvîntul carele vei face: A treia parte dentru voi să între sîmbăta şi păzit paza casii împăratului în poartă, şi a treia parte în porta căilor,  Şi a treia, a porţii 6 denapoia celor ce aproape aleargă. Şi păziţi paza casii mesai.  Şi doao mîni întru voi, tot 7 cel ce iase sîmbăta, şi vor păzi Casa Domnului cătră împăratul.  Şi încunjuraţ împrejurul 8 împăratului, om şi arma lui în mîna lui, şi cela ce va întră la adiroth va muri; şi fţiţi]cu împăratul cînd întră el şi cînd ieşiia el”.  Şi 9 făcură cei dupreste sute după toate cîte au porundt Iodae cel înţelegătoriu. Şi luo om pre oamenii lui, şi pre cei ce întră înlăuntru sîmbăta cu cei ce ies afară sîmbăta, şi întrară cătră Iodae preotul.  Şi deade preotul celor 10 preste sute suleţile şi pre cei întreiţi ai împăratului David pre cei den Casa Domnului.  Şi 11 era în mînile horethilor şi celor ce alerga pre aproape; şi au făcut cei preste sute şi cei ce alerga pre aproape după toate cîte au porundt lor preotul. Şi adună preotul Domnului tot norodul pămîntului la Casa Domnului.  Şi 12 statură cei ce aleargă pre aproape, omu şi arma lui în mîna lui, den umărul casii cel dirept pînă la umărul casii cel stîngu al jîrtav-nicului şi al casii, pre împrejurul împăratului. Şi trimise pre fiiul împăratului şi deade preste 13 el şi pre ezer şi mărturia. Şi împăraţi pre el şi-l unse pre el, şi plesniră cu mîna şî ziseră: „Trăiască împăratul!”  Şi auzi Gotholia glasul celor ce aleargă pre aproapele norodului şi întră cătră norodu la Casa Domnului.  Şi 15 văzu: şi iată, împăratul sta preste stîlpu, după judecată, şi dntăreţii şi trîmbiţile - cătră împăratul, şi tot norodul pămîntului bucurîndu-se şi trîmbiţind cu trîmbiţe. Şi rupse Gotholia hainele ei şi strigă: „Legătură, legătură!”  Şi 16 porund Iodae preotul celor preste sute şi socotitorilor puterii şi zise cătră ei: „Scoateţi-o pre ea afară den sadiroth! Şi cela ce va întră denapoia ei, cu moarte se va omori cu sabie”. Căce zise preotul: „Şi să nu moară în Casa Domnului!”  Şi pusără preste ea mînile şi 17 întră cu scopiţii calea intrării cailor casii împăratului şi muri acolo.  Şi puse Iodae 18 făgăduinţă întru mijlocul Domnului şi întru mijlocul împăratului şi întru mijlocul norodului, ca să fie întru norodu Domnului.  Şi întră tot 19 norodul pămîntului la casa lui Vaal şi-l surpară [275] pre el şi jîrtăvnicile lui, şi chipurile lui le-au sfărîmat bine, şi pre Liathan, preotul lui Vaal, l-au omorit înaintea feţii jîrtăvnicilor. Şi puse preotul socotitori la Casa Domnului. Şi luo pre cei preste sute şi pre horiii şi pre rasimi şi pre tot norodul pămîntului şi pogori pre împăratul den Casa Domnului şi întrară calea porţii celor ce aleargă pre aproapele casii împăratului şi-l şăzură pre el preste scaunul împăraţilor. Şi să bucură tot norodul pămîntului şi cetatea să potoli Şi pre Goii 10-lia o au omorit cu sabie în casa împăratului.  Fiiu de 7 ani - Ioas, cînd Stoparăţi el.

CAP XII
      
În anul al şaptelea al lui Iiu, împăraţi Ioas; şi 40 de ani împăraţi în Ierusalim. Şi numele maicii lui - Savia, den Virsavie. Şi făcu Ioas cel dirept înaintea Domnului, toate zilele carele  l-au luminat pre el lodae preotul. Afară den ceale înalte nu s-au ferit, şi acolo încă  norodul jîrtvuia şi tămîia în ceale înalte. Şi zise Ioas cătră preoţi: „Tot argintul sfintelor, cel ce să bagă în Casa Domnului, argint de preţuire, omu argint luîndu al preţuirii, tot argintul carele să va sui preste inima omului  ca să aducă întru Casa Domnului, Să-ş ia lor preoţii om de la vînzarea lor, şi ei vor ţinea vedec al casii, la toate unde s-ar afla acolo  vedec”.  Şi fu în 23 de ani ai împăratului  Ioas, n-au întărit preoţii vedec al casii. Şi chemă împăratul Ioas pre lodae preotul şi pre preoţi şi zise cătră ei: „Ce căce nu întăriiaţi vedec al casii? Şi acum nu luaţi argint de la vînzările voastre, căce la vedec al casii da-veţi  pre el!” Şi să tocmiră preoţii ca să nu ia argint de la norod şi ca să nu întărească vedec  al casii. Şi luo lodae preotul un sicriiu şi găuri gaură preste scindura lui şi-I deade pre el la mazivi în casa omului Casii Domnului. Şi deaderă preoţii ceia ce păziia pragul tot argintul carele s-au aflat în Casa Domnului. Şi fu deaca văzură că e mult argint în secriiu, şi să sui logofătul împăratului şi preotul cel mare şi zlătarii şi strinseră şi numărară argintul cela ce s-au aflat în Casa Domnului. Şi deaderă argintul cel ce s-au gătit pre mînile celor ce fac lucrurile celor preste unealtele Casii Domnului. Şi au dat teslarilor leamnelor şi dîditori-lor de case, celor ce fac în Casa Domnului, Şi zidarilor şi meşterilor şi doplitorilor pietri-lor, ca să dştige leamne şi pietri doplite, ca să ţie pre vedec al Casii Domnului la toate cîte s-au cheltuit la casă ca să întărească, însă nu se vor face Casii Domnului uşi de argint, cuie 
păhară şi trimbiţe, tot vasul de aur şi vas de argint, dentru argintul carele s-au băgat în Casa Domnului,  Căci celor ce fac lucrurile 14 le vor da pre eale şi întăriră cu eale Casa Domnului.  Şi  nu  lua  sama  oamenilor 15 cărora da argintul pre mînile lor ca să dea celora ce făcea lucrurile, căci întru credinţa lor fac. Argint pentru păcat  Şi argint 16 pentru greşală nu s-au băgat în Casa Domnului, preoţilor s-au făcut.  Atuncea s-au suit 17 Azail, împăratul Siriei, şi deade războiu asupra Ghiethii şi o luo pre ea Azail şi o lovi pre ea. Şi rîndui Azail faţa lui ca să să suie asupra Ierusalimului.  Şi luo Ioas, imparatul Iudei, toate sfintele cîte au sfinţit Iosafat şi Ohozia, părinţii lui şi împăraţii Iudei, şi sfintele lui şi tot aurul carele s-au aflat întru visteriile Casii Domnului şi casii împăratului; şi trimise lui Azail, împăratului Siriei, şi să sui de la Ierusalim.  Şi rămăşiţile cuvintelor lui 19 Ioas şi toate cîte au făcut, nu-s, iată, aceastea scrise pre Cartea cuvintelor zilelor împăraţilor Iudei?  Şi să sculară robii lui şi au făcut 20 toată legătura şi loviră pre Ioas în casa lui Malon, cea de la Saala.  Şi Ezehar, feciorul 21 lui Iemuath, şi lezevoth, fiiul lui Somir, robii lui, l-au lovit pre el şi muri. Şi-l astrucară pre el cu părinţii lui în cetatea lui David. Şi împăraţi Amasias, feciorul lui, pentru el.

CAP XIII

      Întru anul al 23 a lui Ioas, feciorul lui Ohozia, împăratului ludd, împăraţi Ioaham, fiiul lui Iiu, preste Israil, în Samaria, 17 ani. Şi făcu răul înaintea Domnului şi mearse după păcatele lui Ierovoam, feciorul lui Navat, carele au păcătuit pre Israil, nu s-au ferit de la eale. Şi Să urgisi Domnul cu mînie pre Israil şi-i 3 deade pre ei în mîna lui Azail, împăratului Sirid, şi în mîna feciorul ui lui Ader, feciorul lui Azail, toate zilele. Şi să rugă Ioahaz feaţii Domnului şi-l ascultă pre el Domnul, căci au văzut necazul lui Israil căci i-au necăjit pre ei împăratul Siriei. Şi deade Domnul 5 mîntuire lui Israil şi ieşi de desuptul mînii Siriei, şi şăzură fiii lui Israil în lăcaşurile lor ca şi ieri şi alaltăieri. însă nu s-au ferit de cătră greşalele casii lui Ierovoam, feciorul lui Navat, carele au păcătuit pre Israil; întru eale au mers şi încă desişul au stătut în Samaria. Căci n-au rămas lui Ioajhaz] norod, fără numai 50 de călăraşi şi 10 cară şi 10000 de pedestri, căci i-au pierdut pre ei împăratul Siriei şi-i puse pre ei ca ţarina la călcare. Şi rămăşiţile cuvintelor lui Ioahaz şi toate cîte au făcut şi silile lui, nu-s aceastea scrise pre Cartea cuvintdor zilelor împăraţilor Israil? [276] Şi adormi Ioahaz cu părinţii lui  i—1 astrucară pre el cu părinţii lui în Samaria. Şi împăraţi Ioas, fiiul lui, pentru dînsul. In 39 de ani ai lui Ioas, împăratului Iudei, au împărăţit Ioas, feciorul lui Ioahaz, preste Israil. în Samaria, 16 ani. Şi făcu răul întru ochii Domnului, nu să feri de cătră toate păcatele lui Ierovoam, fiiul lui Navat, carele au păcătuit pre Israil; întru eale au mers. Şi rămăşiţele cuvintelor lui Ioas, şi toate cîte au făcut, şi silele lui carele au făcut cu Amesia, împăratul Iudei, nu-s aceastea scrise pre Cartea cuvintelor zilelor împăraţilor Israil? Şi adormi Ioas cu părinţii lui, şi Ierovoam şăzu pre scaunul lui. Şi să îngropa Ioas în Samaria, cu împăraţii lui Israil. Şi Elisee bolnăvi boala lui. pren carea şi muri. Şi să pogorî cătră el Ioas, împăratul lui Israil, şi plînse preste faţa lui şi zise: „Părinte, părinte, carul lui Israil şi călăreţul lui!44 Şi-i zise Elisee: „Ia arc şi săgeţi!” Şi luo cătră el arc şi săgeţi. Şi zise împăratului lui Israil: „Suie mîna ta preste arc!” Şi întinse mîna lui Ioas preste arc şi puse Elisee mîinile lui preste mîinile împăratului Şi zise: „Deschide fereastra de spre răsărit!44 Şi deschise. Şi zise Elisee: „Săgeată!” Şi săgeta. Şi zise Elisee: „Săgeată mîntuirii Domnului şi săgeată mîntuirii în Siria: şi vei lovi Siria în Afec pînă în săvîrşit!14 Şi zise lui Elisee: „Ia arc!44 Şi luo. Şi zise împăratului lui Israil: „Loveaşte în pămînt!44 Şi lovi împăratul de 3 ori şi stătu. Şi să mîhni preste el omul lui Dumnezău şi zise: „De ai fi lovit de 5 ori sau de 6, atuncea ai fi lovit Siria pînă în săvîrşit; şi acum, de 3 ori vei lovi Siria44. Şi muri Elisee şi-l astrucară pre el. Şi tflharii Moavului veniră în pămînt, venind anul. Şi fu ei îngropînd pre om, şi, iată, văzură pre tîlhari; şi aruncară pre om în groapa lui Elisee. Şi mearse omul şi să atinse de oasele lui Elisee, şi trăi şi să sculă pre picioarele lui. Şi Azail, împăratul Siriei, necăji pre Israil toate zilele lui Ioahaz. Şi-i milui Domnul pre ei şi Să îndură spre ei şi prăvi cătră ei, pentru făgăduinţa Lui cea cu Avraam şi cu Isaac şi cu Iacov, şi n-au vrut Domnul să-i strice pre ei, şi nu i-au lepădat pre ei de cătră faţa Lui pînă acum. Şi muri Azail, împăratul Siriei, şi împăraţi feciorul lui Ader, fiiul lui, pentru el. Şi să întoarse Ioas, feciorul lui Ioahaz, şi luo cetăţile den mina fiiului lui Ader, fiiul lui Azail, carele au luat den mîna
lui Ioahaz, tătîne-său, la războiu* De 3 ori l-au lovit pre el
Ioas şi întoar- % se cetăţile în Israil.

CAP XIV

      Hntru anul al doilea al lui Ioas, fiiul lui 1 Ioahaz, împăratul lui Israil, şi au împărăţit Amesias, feciorul tui Ioas, împăratul Iudei.  Fiiu de 25 de ani 2 era cînd împăraţi el, şi 29 de ani împăraţi în Ierusalim. Şi numele maicii tul -Ioadin, den Ierusalim.  Şi făcu ce e dirept 3 întru ochii Domnului, însă nu ca David, tatul lui; după toate cîte au făcut Ioas, tată-său, au făcut  Insă ceale înalte nu le-au rădicat, 4 încă norodul jîrtvuia şi tămîia întru ceale nalte.  Şi fu deaca să întări împărăţia în 5 mîna lui, şi lovi pre robii lui, pre ceia ce au lovit pre tatul lui.  Şi pre fiii celor ce au lovit 6 nu i-au omorît, în ce chip iaste scris în Cartea Legii lui Moisi, în ce chip porunci Domnul zicînd: „Nu vor muri părinţii pentru fii şi fiii nu vor muri pentru părinţ; fără numai fieşca-rele întru păcatele lui va muri”.  Acesta au 7 lovit pre Edom în Ghiemela, 10000, şi luară Piatra cu războiu şi chema numele ei Iecthoil pînă în ziua aceasta.  Atuncea au trimis 8 Amesias soli cătră Ioas, feciorul lui Ioahaz, feciorului lui Iiu, împăratul lui Israil, zicînd: „Vino să ne ivim între obraze!”  Şi trimise 9 Ioas, împăratul Iui Israil, cătră Amesia, împăratul Iudii, zicînd: „Acan cel den Li van au trimis cătră chiedru) cel den Li van, zicînd: 4Dă fata ta fiiului mieu întru fămeaie!' Şi trecură hiarăle ţarenii ceale den Li van şi călcară pre acana.  BătSnd ai lovit pre Edumea şi te-au 10 rădicat inema ta. Slăveaşte-te sărind în casa ta. Şi pentru căci priceşti în răutatea ta? Şi vei cădea tu, şi Iuda cu tine!”  Şi nu ascultă 11 Amesias. Şi să sui Ioas, împăratul lui Israil; şi să iviră la obraze întru ei, şi Amesias, împăratul Iudii, la Vethsamis al Iudei.  Şi greşi 12 Iuda de cătră faţa lui Israil şi fugi om la lăcaşul lui.  Şi pre Amesias, feciorul lui Ioas, fedonil lui Ohoziei, împăratului Iudii, îl prinse Ioas, fiiul lui Ahaz, împăratul lui Israil, în Vethsamis. Şi veni la Ierusalim şi surpă în zidul Ierusalimului, în poarta lui Efraim pînă în poarta unghiurilor, 400 de coţi.  Şi luo 14 aurul şi argintul şi toate unealtele ce s-au aflat în Casa Domnului şi în visteriile casii împăratului, şi pre fiii amestecăturilor, şi s-au întors la Samaria.  Şi rămîşi(ţi]le cuvintelor lui 15 Ioas, cîte au făcut cu sila lui şi ceale ce s-au bătut cu Amesia, împăratul Iudii, nu-s aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraţilor lui Israil?  Şi adormi Ioas cu părinţii Iui 16 şi să astru că în Samaria. cu împăraţii lui Israil. Şi împăraţi Ierovoam, fiiul lui, pentru dînsul.  Şi trăi Amesia, fiiuJ lui Ioas, împăratul 17 Iudii, după ce au murit Ioas, feciorul lui Ioahaz, [277] împăratul lui Israil, 16 ani. Şi rămăşiţile cuvintelor Amesiii şi toate cîte au făcut, nu-s aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraţilor Iudii? Şi să sculară preste el radi care în Ierusalim, şi fugi la Lahis; şi Uimiseră denapoia lui la Lahis şi-l omoriră pre el acolo. Şi-l rădicară pre dînsul pre cal, şi să astrucă în Ierusalim, cu părinţii lui, în cetatea lui David. Şi luo tot norodul Iudii pre Azaria, şi acesta fiiu de 16 ani, şi-l împărăţiră pre el pentru tată-său, Amesia, Acesta au zidit pre Eloth şi o întoarse pre dînsa Iudii, după ce s-au prestavit împăratul cu părinţii lui. în anul al 15 al Amesiei, feciorul lui Ioas, împăratul Iudii, au împărăţit Ierovoam, fiiul lui Ioas, preste Israil, în Samaria, 41 de ani. Şi făcu răul înaintea Domnului, nu s-au ferit de toate păcatele lui Ierovoam, feciorul lui Navat, carele au păcătuit pre Israil. Acesta au mutat hotarul lui Israil de la intrarea Imathei pînă la Marea Ara vei, după cuvîntul Domnului Dumnezeului lui Israil, carele au grăit cu mîna robului Său, lona, feciorul lui Amathi, prorocului cel den Ghietha Hofer. Căci au văzut Domnul smearenia lui Israil amară foarte, şi puţină, ţiindu-se, şi lipsit şi părăsiţi, şi nu era cine să ajute lui Israil, Şi n-au grăit Domnul ca să stingă seminţia lui Israil de desuptul ceriului, şi-i mîntui pre ei pren mîna lui Ierovoam, feciorul lui Ioas. Şi rămăşiţile cuvintelor lui Ierovoam şi toate cîte au făcut, şi silele lui, cîte au dat războiu şi cîte au întors Damascul şi Emathul Iudei în Israil, nu-s aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraţilor lui Israil? Şi adormi Ierovoam cu părinţii lui, cu împăraţii lui Israil. Şi
au împărăţit Zaharia, fiiul lui. pentru dînsul.

C A P X V

Întru anul al 27 al Iul Ierovoam, împăratul lui Israil, au împărăţit Azaria, ţLfi I feciorul Amesiei, împăratului Iudii.  VÎ I Fiiu de 16 ani era cînd împărăţiia el, şi mBBm 52 de ani au împărăţit în Ierusalim. Şi numele maicii lui - Iehelia, den Ierusalim.  Şi făcu cel dirept-bun înaintea Domnului, după toate cîte au făcut Amesia, tatul lui.  însă dentru ceale nalte n-au scos, încă norodul jîrtvuia si tămîia întru ceale nalte. Şi Să atinse Domnul de împăratul şi veni stricat pînă în ziua morţii Lui şi împăraţi în casa apfusothului. Şi Ioatham, fiiul împăratului, era în casă, judecind norodul pamîntului. Şi rămăşiţele cuvintelor Azariei şi toate cîte au făcut, nu-s aceastea scrise pre Cartea zilelor cuvintelor împăraţilor Iudii? 77
Şi adormi Azaria cu părinţii lui şi-l mgropară 7 pre el cu părinţii lui în cetatea lui David. Şi împăraţi Ioatham, inul lui, pentru dînsul.  în 8 de ani ai Azariei, împăratului Iudii, au împărăţit  Azaria,  feciorul  lui Ierovoam, preste Israil, în Samaria, şase luni.  Şi făcu 9 răul întru ochii Domnului, ta ce chip au făcut părinţii lui, nu s-au ferit de cătră toate păcatele lui Ierovoam, feciorul lui Navat, carele au păcătuit pre Israil.  Şi să rădicară preste el 10 Selum, feciorul lui Iavis, şi Chievdaam şi Selum, tatul lui, şi loviră pre dînsul şi-l omoriră pre el. Şi Sellum împăraţi pentru dînsul.  Şi rămăşiţele cuvintelor Azariei, iată, 11 sînt aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraţilor lui Israil.  Acesta e cuvîntul 12 Domnului carele au grăit cătră Iu, zicindu: „FU a patra vor sădea ţie pre scaunul lui Israil!4*
Şi să făcu aşa.  Şi Sellum, feciorul lui Iavis, 13 au împărăţit întru Israil în anul treizeci şi noao al Azariei, împăratului Iudii. Şi împăraţi Sellum o lună de zile în Samaria.  Şi să sui 14 Manaim, feciorul lui Gaddi, den Thersila, şi veni la Samaria şi lovi pre Sellum, feciorul lui Iavis, în Samaria, şi-l omori pre el; şi împăraţi pentru dînsul.  Şi rămăşiţele cuvintelor lui 15 Selum şi ridicarea lui cu carele s-au ridicat, iată, sînt scrise pre Cartea cuvintelor zilelor împăraţilor lui Israil.  Atuncea lovi Manaim 16 pre Thersa şi toate cîte era întru dînsa, şi hotarăle ei de la Thersila, căce n-au deschis lui. Şi o lovi pre ea şi pre toţi dentr-însa. Şi pre ceale greci oase le spintecă.  In anul al 17 al Azariei, împăratului Iudii, au împărăţit Manaim, feciorul lui Gaddi, preste Israil, în Samaria, 10 ani.  Şi făcu răul înaintea Domnului, nu s-au ferit de cătră toate păcatele lui Ierovoam, feciorul lui Navat, carele au păcătuit pre Israil In zilele lui  Să sui Fula, împăratul Asiriei, asupra pămîntului. Şi Manaim au dat lui Fula 1000 de talanţi de argint, ca să fie mîna lui cu el ca să întărească împărăţia lui în mîna lui.  Şi scoase Manaim argintul preste 20 Israil, preste tot cel tare în vîrtute să dea împăratului asinilor 50 de sicii la un om. Şi să Entorse împăratul asiriilor şi n-au stătut acolo
în pămînt.  Şi rămăşiţele cuvintelor Iui 21 Manaim şi toate cîte au făcut, nu-s aceastea scrise pre Cartea cuvintelor zilelor împăraţilor lui Israil?  Şi adormi Manaim cu părinţii 22 lui. Şi împăraţi Facheias, fiiul lui, în locul lui.  Intru anul 50 al Azariei, împăratului 23 Iudii, au împărăţit Facheias, feciorul lui Manaim, preste Israil, în Samaria, doispră-zeace ani.
Şi făcu răul înaintea Domnului, nu s-au ferit [278] de cătră greşalele lui Ierovoam, feciorul lui Navat, carele au păcătuit pre Israil. Şi să rădică preste dinsul Fachee, feciorul lui Romeliu, cel al treilea după el, şi lovi pre el în Samaria, înaintea casii împăratului, cu Argov şi cu Arif, şi cu el 50 de oameni den galadi-teani. Şi-l omorî pre el şi împăraţi pentru el. Şi rămăşiţele cuvintelor Facheii şi toate cîte au făcut, iată, sînt scrise pre Cartea cuvintelor împăraţilor lui Israil. tn anul 52 al Azariei, împăratului Iudei, au împărăţit Fachee, feciorul lui Romeliu, preste Israil, în Samaria, 20 de ani. Şi au făcut răul întru ochii Domnului, nu s-au ferit de cătră toate păcatele lui Ierovoam, feciorul lui Navat, carele au păcătuit pre Israil. In zilele lui Fachee, împăratul lui Israil, au venit Thagla Falasar, împăratul asiriilor, şi au luat pre Aia şi pre Avelvetha Maaha şi pre Aoh şi pre Chienez şi pre Asor şi pre Galaad şi pre Gali-lea, tot pămîntul Neftalimului, şi-i mută pre dînşii la Siria. Şi ridică rădicare Osie, feciorul lui Ila, preste Fachee, feciorul lui Romeliu, şi-l lovi pre el şi-l omorî pre el şi împăraţi în locul lui, în anul 20 al lui Ioatham, feciorul Ohoziei. Şi rămăşiţele cuvintelor lui Fachee şi toate cîte au făcut, iată, aceastea-s scrise pre Cartea cuvintelor zilelor împăraţilor lui Israil. întru anul al doilea al Iui Fachee, feciorul lui Romelie, împăratul lui Israil, au împărăţit Ioatham, feciorul Ohoziei, împăratul Iudei. Fiiu de 25 de ani era cînd au împărăţit el, şi 16 ani au împărăţit în Ierusalim. Şi numele maidi lui - Ierusa, fata lui Sadoc. Şi au făcut ce e dirept intru ochii Domnului, după toate cîte a făcut Azaria, tatăsău. însă ceale nalte nu le-au rădicat, încă norodul jîrtvuia şi tămîia întru ceale nalte. Acesta au zidit cetatea Casei Domnului cea den sus. Şi rămăşiţele cuvintelor lui Ioatham şi toate cîte au făcut, nu-s aceastea scrise pre Cartea cuvintelor zilelor împăraţilor Iudei? In zilele acealea au început Domnul a trimite în Iuda pre Raasom, împăratul Siriei, şi pre Fachee, feciorul lui Romelie. Şi adormi Ioatham cu părinţii lui şi să îngropa cu părinţii lui în cetatea lui David, tătîne-său. Şi împăraţi Ahaz, feciorul lui, pentru dînsul.

CAP XVI

      Întru anul al 17 al lui Fachee, feciorul lui Romeliu, au împărăţit Ahaz, feciorul lui Ioatham, împăratul Iudei. Fiiu de 20 de ani era Ahaz cînd împărăţiia el, şi 16 ani au împărăţit în Ierusalim. Şi n-au făcut ce e dirept întru ochii Domnului Dumnezeului hai, cu credinţă, ca David, tată-său.  Şi mearse în calea lui Ierovoam, feciorul lui Navat, împăraţilor hu Israil, şi încă
pre fiiul lui petrecea-l pren foc, după uridu-nile limbilor cărora au rădicat Domnul de cătră faţa fiilor lui Israil,  Şi jîrtvuia şi 4 tămîia întru ceale nalte şi pre dealuri şi dedesuptul a tot lemnul stufos.  - Atuncea să sui 5 Raason, împăratul Siriei, şi Fachee, feciorul lui Romeleu, împăratul lui Israil, la Ierusalim, la războiu, şi bătea cetatea asupra lui Ahaz şi nu putea să dea războiu.  In vreamea 6 aceaea întoarse Raason, împăratul Sirid, pre Elam Siriei şi scoase pre jidovii den Elad şi idumeeii au venit la Elath şi lăcuiră acolo pînă în ziua aceasta.  Şi trimise Ahaz soli cătră 7 Thegla  Falassar,  împăratul aserianilor, zicînd: „Robul tău şi fiiul tău - eu; suie-te şi mă mîntuiaşte den mîna împăratului Siriei şi den mîna împăratului lui Israil, celor ce s-au sculat asupra mea”.  Şi luo Ahaz argintul şi 8 aurul ce s-au aflat în visteriile Casii Domnului şi în visteriile casii împăratului şi trimise împăratulfui]  asirianilor  daruri.  Şi-l 9 ascultă pre el împăratul asirianilor. Şi să sui împăratul asirianilor la Damasc şi-l luo pre d şi-l mută pre el, şi pre Raason împăratul au omorit -  Şi mearse împăratul Ahaz întru 10 întimpinarea lui Thegla Falasar. împăratul sirianilor, la Damasc. Şi văzu jîrtîvnicul în Damasc şi trimise împăratul Ahaz cătră Uria preotul asămănarea jîrtăvnicului şi tocmala lui şi toată făptura lui.  Şi clădi Uria preotul 11 jîrtîvnicul după toate cîte au trimis împăratul Ahaz den Damasc Aşa au făcut Uria preotul, pînă au venit împăratul de la Damasc  Şi 12 veni împăratul Ahaz den Damasc şi văzu împăratul jîrtîvnicul; şi să apropie cătră jîrtăvnic împăratul şi să sui preste d  Şi 13 tămîie arderea lui şi jîrtvă lui, şi turnarea lui turna lui şi vărsă sîngele celor de împîcăciune celor ale lui preste jîrtîvnicul  Cel de 14 aramă, cel den preajma Domnului, şi-l aduse de cătră faţa Casii Domnului şi den mijlocul jîrtăvnicului şi den mijlocul Casii Domnului, şi-i arătă lui pre coapsa jîrtăvnicului de spre miazănoapte.  Şi porund Ahaz împăratul 15 Uriei preotului, zicînd: „Preste jîrtîvnicul cel mare adu cea de dimeneaţă ardere-de-tot şi jîrtvă cea de sară şi arderea cea de tot a împăratului şi jîrtvă lui şi arderea cea de tot a tot norodului şi jîrtvă lor şi turnarea lor şi tot sîngele arderii-de-tot şi tot sîngele jîrtvei preste eale vei turna; şi jîrtîvnicul cd de aramă fi-m-va pre dimeneaţă*4.  Şi făcu 16 Uria preotul după toate cîte au porundt lui Ahaz împăratul.  Şi tăie împăratul Ahaz închiderile fundurilor şi mută de la eale scaldătoriuL Şi marea o surpă de pre boii cd de aramă cd de desuptul ei şi o deade pre ea pre fund de piatră. [279] Şi temelia sîderii au zidit în Casa Domnului şi intrarea împăratului cea den afară o au întors în Casa Domnului, de cătră faţa împăratului asirianilor. Şi rămăşiţele cuvintelor lui Ahaz cîte au făcut, nu-s aceastea scrise pre Cartea cuvintelor zilelor împăraţilor Iudei? Şi adormi Ahaz cu părinţii lui şi să as truca cu părinţii lui în cetatea lui David. Şi împăraţi Ezechia, feciorul lui, în
locul lui.

CAP XVII

Întru anul al 12 al lui Ahaz, împăratului Iudei, împăraţi Osie, fiiul lui Da, în  H-JQ Samaria, preste Israil, 9 ani. Şi |Vj 1 făcu răul înaintea Domnului, însă nu EfcHHca împăraţii lui Israil carii era mai nainte de el. Preste acesta s-au suit Salma-nasar, împăratul asinilor, şi i să făcu lui Osie  rob şi-i întoarse lui daruri. Şi află împăratul asiriilor întru Osie strîmbătate, căci au trimis soli cătră Sigor, împăratul Eghipetului, şi n-au adus daruri împăratului asiriilor în anul acela. Şi-l încunjurară pre el împăratul asiriilor şi-l legă pre el în casă de pază. Şi să sui  împăratul asiriilor întru tot pămîntul  Şi să  sui la Samaria şi o bătu pre ea 3 ani. In anul al noalea al lui Osie, au luat împăratul asiriilor Samaria şi mută pre Israil la asirian! şi-i lăcui pre ei în Alae şi în Avor, la riurile Gozanului şi  Munţii Midilor. Şi să făcu, căci au greşit fiii lui Israil Domnului Dumnezeului lor, Celui ce i-au scos pre dînşii den pămîntul Eghipetului, de supt mîna lui Farao, împăratul Eghipetului, şi să temură de alţi dumnezei Şi mearseră întru direptăţile limbilor cărora au scos Domnul de cătră faţa fiilor lui Israil; şi împăraţii lui Israil cîte au făcut Şi ciţ s-au îmbrăcat fiii lui Israil cu cuvinte nu aşa asupra Domnului Dumnezeului lui Şi-ş clădiră lor nalte întru toate cetăţile lor, de la turnul păzitorilor pînă la cetatea tare, şi stîlpiră lor stflpi şi desişuri preste tot dealul înalt şi supt tot lemnul stufos, Şi tămîiară acolo întru toate înaltele, precum şi limbile care le-au mutat Domnul de cătră faţa lor, şi făcură împreunători şi sămnară a urgisi pre Domnul, Şi slujiră chipurilor cărora au zis Domnul lor să nu facă cuvîntul acesta Domnului. Şi Să mărturisi Domnul întru Israil şi în Iuda şi în mîna a tuturor prorodlor Lui, a tot văzătoriul, zicînd: „întoarceţi-vă de cătră căile voastre ceale reale şi cruţat învăţăturile Meale şi direptăţile Meale şi toată leagea carea am porundt părinţilor voştri, cîte am trimis lor cu mîna robilor Miei, prorodlor”. &i n-au ascultat şi n-au năsilnidt umărul lor mai
tare decît umărul părinţilor lor, carii n-au crezut Domnului Dumnezeului lor.  Şi goniră 15 făgăduinţa Lui şi direptăţile carele au pus părinţilor lor, şi mărturiile Lui, cîte au mărturisit lor, n-au cruţatei au umblat după deşăr-tăduni şi s-au îndeşărtat, şi au urmat limbilor celor dupre împrejurul lor, cărora au porundt Domnul lor ca să nu facă ca aceastea.  Şi au 16 părăsit poruncile Domnului Dumnezeului lor şi au făcut lor topitură. 2 junce. şi au făcut desişuri şi s-au închinat la toată putearea ceriului şi au slujit lui Vaal  Şi petrecea pre 17 fiii lor şi pre featele lor pren foc şi vrăjiia vrăji şi să desdnta; şi să ispitiră a face răul întru ochii Domnului, să-L sărbească pre El.  Şi 18 Să mînie Domnul foarte întru Israil, şi-i depărta pre ei de cătră faţa Lui, şi n-au rămas, afară den fealiul Iudii singur.  Şi încă Iuda 19 n-au cruţat poruncile Domnului Dumnezeului lui şi au mers întru direptăţile lui Israil carele au făcut.  Şi lepădară pre Domnul; şi Să 20 mînie Domnul întru toata semenţia lui Israil şi-i clăti pre ei şi-i deade pre ei în mîna celor ce jăfuiescu pre dînşii, pînă unde i-au lepădat pre dînşii de cătră faţa Lui.  Insă căci Israil 21 asupra casii lui David au împărăţit pre Ierovoam, feciorul lui Navat, şi scoase Ierovoam pre Israil den napoia Domnului şi-i păcătui pre dînşii păcat mare.  Şi mearseră fm lui 22 Israil întru tot păcatul lui Ierovoam carele au făcut, nu s-au ferit de cătră el,  Pînă unde au 23 mutat Domnul pre Israil de cătră faţa Lui, în ce chip au grăit Domnul în mîna tuturor robilor Lui, prorodlor, şi să mută Israil de asupra pămîntului lui la asiriani pînă în ziua aceasta. Şi aduse împăratul asiriilor den Vavilon şi de 24 la Hutha şi de la Aia şi de Ia Emath şi de la Sefaruaim şi să lăcuiră în cetăţile Samariei, pentru fiii lui Israil,şi moşteniră Samaria şi să lăcuiră în cetăţile ei.  Şi fu la începutul 25 sîderii lor, nu s-au temut de Domnul; şi trimise Domnul întru dînşii pre ld, şi era omo-rind întru dînşii.  Şi zisără împăratului asirianilor zicîndu: „Limbile carele ai mutat [şi] le-ai aşăzat în cetăţile Samariei n-au conoscut judecata Dumnezăului pămîntului, şi au trimis la dînşii lei şi, iată, sînt omorind pre ei, pentru căce nu ştiu judecata Dumnezăului pămîntului”.  Şi  porund  împăratul  asirianilor, 27 zicînd: „Duceţi de acolo şi meargă şi lăcuiască acolo şi-i voru lumina pre ei judecata Dumnezăului pămîntului”.  Şi adusără unul dentru 28 preoţi dentru carii au adus de la Samaria şi au şăzut în Vethil; şi era luminînd preotul pre dînşii pentru ca să să teamă de Domnul. [280] Şi era făcîndu-ş limbile dumnezăi lor, şi au pus în casa celor înalte cărora au făcut sama-riteanii, limbi în cetăţile lor întru carele lăcuia. Şi oamenii Vavilonului au făcut pre Sochoth-Venith, şi oamenii Huthului au făcut pre Ghighel. şi oamenii Emathului au făcut pre Asimath, Şi eveii au făcut pre Avlazer Şl pre Tharah, şi sepfurimii, cînd ardea pre fiii lor cu foc, lui Andrameec şi Anemeleh, dumnezăii Iul Sefaruem. Şi era temîndu-se de Domnul, şi lăcuiră uriciunele lor întru casele celor înalte carele au făcut în Samaria, fieştecare limbă în cetatea carea lăcuia întru ea. Şi era temîndu-se de Domnul, şi-ş făcură lor preoţi celor înalte şi-ş făcură lor în casa celor înalte. Şi de Domnul să temea, şi chipurilor să închina, după judecata limbilor de unde i-au mutat pre dînşii de acolo. Pînă în ziua aceasta ei făcea după judecata lor cea de-nce-put; ei nu să temu şi ei nu fac după direptăţile lor şi după judecata lor şi după leage şi după porunca carea au poruncit Domnul fiilor lui Iacov, căruia au pus numele lui - Israil, Şi puse Domnul cu dînşii făgăduinţa şi porunci lor, zicînd: „Să nu vă teameţi de dumnezăi striini şi să nu vă tachinaţi lor şi să nu slujit lor şi să nu jlrtvuiţ lor, Fără numai Domnului, Carele v-au scos pre voi den pămîntul Eghi-petului cu puteare mare şi cu braţu înalt; de El să vă teameţi şi Lui să vă închinaţi şi Lui să j:rtvuiţi. Şi direptăţile Lui şi judecăţile Lui şi leagea Lui şi poruncile carele au scris voao păziţi a face toate zilele, şi să nu vă teameţi de alţi dumnezăi! Şi făgăduinţa carea au pus cu voi să nu o uitaţi: Să nu vă teameţi de alţi dumnezăi, Fără numai de Domnul Dumnezăul vostru să vă teameţi, şl El va scoate pre voi den mîna tuturor vrăjmaşilor voştri! Şi să nu auziţi de judecata lor carele ei fac”. Şi era limbile aceastea temîndu-se de Domnul, şi celor cioplite ale lor era slujind; şi tacă fiii lor şi fiii fiilor lor, în ce chip au făcut părinţii
lor, asa fac pînă în ziua aceasta.

CAP XVIII

      Şi în anul al treilea al lui Osie, fedo-fT&B rul lui Ila, împăratul lui Israil, au
împărăţit Ezechia, feciorul lui Ahaz,  HkjM împăratul Iudii. Fiiu de 25 de ani -HlW cînd împăraţi el, şi 29 de ani au impă-răţit ih Ierusalim. Şi numele maicii lui - Avutha,  fata Zahariei. Şi făcu ce e direptu întru ochii Domnului, după toate cîte au făcut  David, tatul lui. Şi acesta ridică ceale înalte şi sfărimă toţi stîlpii şi surpă desişurile ţi şarpele cel de aramă carele au făcut Moisi, căce pînă în zilele acealea era fiii lui Israil tămîind lui, şi-l chemă pre el Nesthan.  întru 5 Domnul Dumnezăul lui Israil nedejdui; şi după el nu s-au făcut aseamenea lui întru împăraţii Iudei, şe întru cei ce s-au făcut înaintea lui.  Şi să lipi Domnului, nu să feri 6 denapoia Lui, şi păzi poruncile Lui, cîte au porundt Moisi.  Şi era Domnul cu el, întru 7 toate carele făcea, priceapea. Şi fideni întru împăratul asinilor şi nu-i sluji lui.  Acesta 8 au lovit pre cei streini de fealiu pînă la Gaza şi pînă la hotarul ei, de la turnul păzitorilor şi pînă la cetatea tare.  Şi fu în anul al patrulea al împăratului Ezechiei, acesta e anul al 7 lui Osie, fiiul lui Ila, împăratul lui Israil, să .sui Salmanasar, împăratul asirianilor, la Samaria şi o bătea pre ea. Şi o luo pre ea  La săvîrşitul a 3 ani, în al şaselea an al Ezechiei, acesta e anul al noaolea al Osiei, împăratului Israil, şi să luo Samaria.  Şi o mută împăratul asiriamior pe Samaria la asiriani, şi-i puse pre dînşii la Alae şi la Avor, rîurile lui Gozan şi Munţii Midilor,  Pentru căci n-au ascultat glasul 12 Domnului Dumnezeului lor şi călcară făgăduinţa Lui, toate cîte au porundt Moisi, robul Domnului, şi n-au ascultat, şi n-au făcut  Şi 13 întru al 14 an al împăratului Ezechiei, să sui Senahirim, împăratul asirianilor, la cetăţile Iudei ceale tari şi le luo pre eale.  Şi trimise 14 Ezechias, împăratul Iudei, soli cătră împăratul asiriilor, la Lahis, zicînd: „Greşit-am! întoarce-te de asupră-mi. Oarece vei pune asupra mea, purta-voiu!” Şi puse împăratul asiriilor asupra Ezechiei, împăratul Iudei, 300 de talan zi de argint şi 30 de talanzi de aur.  Şi deade Ezechias tot argintul carele 15 s-au aflat în Casa Domnului şi în visteriile casii împăratului.  în vreamea aceaea au 16 tăiat Ezechia, împăratul Iudei, uşile besearidi Domnului şi ceale răzimate, carele au poleit Ezechias, împăratul Iudei,şi le-au dat pre eale împăratului asirianilor.  Şi trimise împăratul asirianilor pre Tharthan şi pre Ravosan şi pre Rapsachis, de la Lahis la Ierusalim, cătră împăratul Ezechias, cu puteare grea foarte. Şi să suiră şi veniră la Ierusalim şi statură la ştiubeaiul scăldatorii ceii de sus, carea iaste în calea ţarinii nălbitoriului.  Şi strigară cătră Ezechia, şi ieşiră cătră el Eliachim al Helchiei, deregătoriul casii, şi Somna logofătul şi Ioas, feciorul lui Safat, aducătoriul aminte.  Şi zise cătră dînşii Rapsachis: 19 „Ziceţ dară cătră Ezechia: 'Aceastea zice împăratul cel mare, împăratul asirianilor: 'Ce iaste nădeajdea aceasta carea nedăjduieşti? însă ai zis: Cuvintele buzelor - sfat şi puteare la războiu. Acum dară, în ce nedej-duind, ai hidenit la mine?  Acum, iată, 21 nedejduieşti ţie pre toiagul cel de trestie cel  frînt  acesta,  pre  Eghipet. Carele [281] se va răzima om preste el, şi va Intra în mîna lui şi-l va găuri pre el. Aşa e Farao, împăratul Eghipetului, la toţi ceia ce nedejduiesc pre el. Şi cînd ai zis cătră mine: 'Pre Domnul Dumnezeul nostru nedejduim!', nu acesta singur Ezechia au depărtat ceale înalte ale lui şi juiăvnicele lui şi au zis Iudei şi Ierusalimului: 'Înaintea jîrtăvnicului acestuia veţ închina în Ierusalim!'? Şi acum amesteca-ţi-vă dară cu domnul mieu, cu împăratul asiriilor, şi-ţ voiu da ţie 2000 de cai, de vei putea să dai ţie călăreţi preste eL Şi cum vei întoarce faţa oblădui tor iul ui de loc - unuia den robii domnului mieu dentru cei mai mici? Şi ai nedejduit însuţi în Eghipet la cară şi la călăreţ. Acum dară, au fără de Domnul ne-am suit pre locul acesta ca să-l stricăm pre el? Domnul au zis cătră mine: 'Suie-te pre pămîntul acesta şi-4 strică pre el!'“. Şi zise Eliachim, feciorul Helchiei, şi Somnas şi Ioas cătră Rapsachis: „Grăiaşte dară cătră slugile tale siriineaşte, că auzim noi, şi nu vei grăi cătră noi jidoveaste; şi pentru căci grăieşti intru urechile norodului celui de pre zidu?” Şi zise cătră ei Rapsachis: „Au doară cătră domnul tău şi cătră tine m-au trimis domnul mieu să grăiesc cuvintele aceastea? Nu la oamenii ceia, şi şăd pre zidu ca să mănînce balega lor şi să bea udul lor împreună cu voi odată?” Şi stătu Rapsachis şi strigă cu glas mare jîdoveaşte şi grăi şi zise: „Ascultaţi cuvintele împăratului celui mare, împăratului aseriilor! Aceastea zice împăratul: *Nu vă simeţească pre voi Ezechia, căci nu va putea pre voi ca să vă scoată den mîna mea! Şi nu vă nedejduiască pre voi Eze-chias pre Domnul, zicînd: 'Scoţînd va scoate pre noi Domnul şi nu se va da cetatea aceasta ta mîna împăratului asirianilor'. Nu ascultaţi pre Ezechia, cad aceastea zice împăratul asirianilor: 'Faceţi cu mine cuvîntare bună şi ieşiţi cătră mine! Şi va bea om via sa şi om smochinul lui va mînca şi va bea apă den lacul lui, Pînă voiu veni şi voiu lua pre voi la pămînt ca pămîntul vostru, pămînt al griului şi al vinului, şi al plinilor şi al viilor, pămîntul măslinii untdelemnului şi mierii; şi veţ trăi şi nu veţi muri. Şi să nu ascultaţi pre Ezechia, căci vă înşală pre voi, zicînd: *Domnul va mîntui pre voi'. Au niîntuind au mîntuit bozii limbilor, fieşcarele ţara sa, den mîna împăratului asirianilor? Unde iaste dumnezăul lui Emath şi a lui Arfad? Unde iaste dumnezăul lui Sepfaruaim, Ana şi Ava? Au doară au scos pre Samaria den mîna mea? Cine e întru toţi bozii pămînturilor carii au scos pămînturile lor den mîna mea, cad va scoate Domnul pre Ierusalim den mîna mea?'“. Şi au amuţit şi nu i-au răspuns lui cuvînt, căci porunca împăratului era zicînd: „Să nu-i răspundeţi lui!”  Şi întră Eliachim, feciorul 37 Helchiei, diregătoriul casii, şi Somnas logofătul şi Ioas, feciorul lui Iosafat, aducătoriul aminte, cătră Ezechia, cu hainele rupte, şw povestiră lui cuvintele lui Rapsachis.

CAP XIX
      Şi fu deaca auzi împăratul Ezechias, şi-ş 1 rupse hainele lui şi să îmbracă cu sac şi întră în Casa Domnului.  Şi 2 trimise pre Kliachim, deregătoriul casii, şi pre Somnas logofătul şi pre bătrînii preoţilor, îmbrăcaţi cu saci, cătră Isaia, fiiul lui Amos, prorocul  Şi ziseră 8 cătră el: „Aceastea zice Ezechia: 'Ziua necazului şi a mustrării şi a scîrbei - ziua aceasta, căci au venit fiii pînă la chinuri, şi vîrtute nu iaste la ceaea ce naşte.  Cîndai va auzi 4 Domnul Dumnăzăul tău toate cuvintele lui Rapsachis, pre carele l-au trimis pre el Împăratul asirianilor, domnul lui, a ocări pre Dumnezăul viu şi a blestăma cu cuvinte carele au auzit Domnul Dumnezăul tău, şi vei lua rugă pentru rămăşiţa ce să află'“.  Şi veniră sluglie împăratului Ezechiei cătră Isaia  Şi zise 6 lor Isaia: „Aceastea veţi zice cătră domnul vostru: 'Aceastea zice Domnul: 'Să nu te spari de cuvintele care ai auzit, carele au blestemat la Mine copilaşii împăratului asiriilor!  Iată, 7 Eu dau întru dînsul duh şi va auzi veaste şi se va întoarce la pămîntul lui, şi-l voiu surpa pre el cu sabie în pămîntul lui'“.  Şi să întoarse 8 Rapsachis şi află pre împăratul asirianilor dînd războiu asupra Lovnii, căci au auzit că s-au sculat de la Halii.  Şi auzi pentru 9 Tharaca, împăratul etheopilor, zicînd: „Iată, au ieşit a da războiu cu tine”. Şi să întoarse şi trimise soli cătră Ezechia, zicînd:  „Aşa să 10 ziceţi Ezechiei, împăratului Iudeii: *Nu te semeţască Dumnezăul tău, pre Carele tu nedejduieşti pre Dînsul, zicînd: 'Nu se va da Ierusalimul în mînile împăratului asiriilor*. Iată, tu ai auzit toate cîte au făcut împăraţii 11 asirianilor la toate pămînturile ca să le proci eţească pre eale. Şi tu vei hălădui?  Au 12 scoţind au scos pre ei bozii limbilor, pre carii au stricat părinţii miei, pre Gozan şi pre Haran şi pre Fares şi pre fiii lui Adem, cei den Thalasarim?  Unde iaste împăratul Emathului şi împăratul Arfadului? Şi unde iaste împăratul cetăţii Safaruim, Ana şi Ava?'“  Şi 14 luo Ezechia cărţile de la mîna solilor şi le citi pre eale. Şi să sui în Casa Domnului şi le deschise pre eale Ezichia înaintea Domnului  Şi 15 zise: „Doamne, Dumnezeul lui Israil, Cela ce şăzi preste heravimi, Tu eşti Dumnezeu sîn-gur în toate împărăţiile pămîntului, Tu ai făcut ceriul şi pămîntul!  Pleacă, Doamne, ureachea 16 Ta şi ascultă pre mine! Deschide, Doamne, ochii Tăi şi vezi! Şi auzi cuvintele lui Senahirim carele [282] au trimis a ocări pre Dumnezeu viu. Căci cu adevăr. Doamne, au pustiit împărăţia asirianilor limbile şi tot pămîntul lor Şi au dat pre dumnezeii lor la foc, căci nu-s dumnezei, fără numai fapte de mîni omeneşti, leamne şi pietri, şi-i pierdură pre dînşii. Şi acum, Doamne Dumnezeul nostru, mîntuiaş-te-ne pre noi den mîna lui, şi vor cunoaşte toate împărăţiile pămîntului că Tu eşti Domnul Dumnezeu sîngur!” Şi trimise Isaia, fiiul lui Amos, cătrăEzichia, zicînd: „Aceastea zice Domnul, Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israil: 'Auzit-am ceale ce te-ai rugat cătră Mine pentru Senahirim, împăratul asihanilor'. Aşa iaste cuvîntul carele au grăit Domnul pentru dînsul: 'Defaimătu-te-au şi te măscări fecioară, fata Sion; asupra ta capul ei clăti fata Ierusalim. Pre cine al defăimat şi pre cine ai blestemat şi asupra cui ai înălţat glas şi ai rădicat întru înălţime ochii tăi? La Sfintul lui Israil! In mîna solilor tăi ai defăimat pre Domnul şi ai zis: 'întru mulţimea carălor meale eu mă voiu sul întru înălţimea munţilor, partea Livanului! Şi am tăiat mărimea chiedru!ui lui şi ceale alease ale chiparoşilor lui şi am venit la partea săvîrşirii lui, dumbrava Cărmii ului lui. Eu am păzit Şi am băut ape striine şi am pustiit cu urma pidorului mieu toate rîurile îngrădirii*. Au n-ai auzit că de departe pre dînsa am făcut, de la zile de-nceput am ziditu-o pre ea? Şi am adus pre ea şi să făcu la rădicările nemernidei războinici, cetăţ tari. Şi ceia ce lăcui esc întru dînsele slăbiră cu mîna, spămîntară-se ŞÎ să ruşinară, să făcură ca iarba ţarenii şi vearde buruiană, pajişte de case şi călcări denaintea celuia ce stă. Şi şădearea ta, şi Intrarea ta, şi ieşirea ta am cunoscut, şi mînia ta. Pentru căci te-ai mîniat asupra Mea. Şi trufa ta s-au suit întru urechile Meale, şi voiu pune undeţile Meale în nările tale şl frîu în buzele tale şi te voiu întoarce în calea carea ai venit întru ea. Şi acesta e ţie semnul: Vei mînca într-acest an ceale strinse şi în anul al doilea cealea ce răsar; şi la anul al treilea -sămînţă şi seacere şi răsădiri de vii, şi veţ mînca roadă lor. Şi va adaoge cea hălăduită casă a casii Iudii rădăcina cea ce au rămas jos şi va face roadă sus. Căci den Ierusalim va ieşi rămăşiţă şi, mtatuindu-se, den muntele Suinului”. Rîvnirea Domnului puterilor va face aceastea. Nu aşa, aceastea zice Domnul cătră împăratul asiriilor: 'Nu va întră în cetatea aceasta, zice Domnul, şi nu va săgeta acolo săgeată şi nu va apuca preste ea pavăţa şi nu va turna preste ea movilă- Pre
calea carea au venit, întru ea să va întoarce, şi în cetatea aceasta nu va întră, zice Domnul, Şi voiu sprejeni pentru cetatea aceasta, ca să 34 o mîntuiesc pre dînsa, pentru Mine şi pentru David, robul Mieu'“.  Şi fu pînă ta noapte,” 35 şi ieşi îngerul Domnului şi lovi în tabăra asirianilor 185000. Şi să mînecară dimeneaţa şi iată, toţ - trupuri moarte.  Şi să rădică şl 36 mearse şi să întoarse Senahirim, împăratul asirianilor, şi Lăcui ta Ninevi.  Şi fu el tachintadu-se în casa lui Neserah, dumnezăul ui lui; şi Adrameleh şi Sarasar, fiiul lui, l-au lovit pre dînsul cu sabie şi scăpară la pămîntul Ara-rat Şi împăraţi Asordan. Chil hu, ta locul hii.

C A P XX

      În zilele acealea bolnăvi Ezichia de 1 I moarto. Şi întră cătră el Isaia, feciorul fiul Amos, prorocul, şi zise cătră el: „Aceastea zice Domnul: 'Porunceaşte casii tale, căce mori tu şi nu vei trăi!'“  Şi întoarse Ezichia faţa lui cătră 2 părea te şi să rugă cătră Domnul, zicînd:  „O, 3 dară Doamne, adu-Ţi aminte de mine, dară cîte am umblat înaintea Ta cu adevăr şi cu inemă plină, şi binele intru ochii Tăi am făcut!” Şi au plînsu Ezichias cu plîngere mare.  Si na isaia în curtea cea den mijloc, 4 şi cuvîntul Domnului să făcu cătră el, zicînd:  „întoarce-te şi vei zice cătră Ed-' 8 chia, povîţitoriul norodului Mieu: 'Aceastea zice Domnul Dumnezăul lui David, tătîne-tău: 'Auzit-am ruga ta şi am văzut lacrămile tale. lată, Eu te voiu vindeca pre tine, şi în ziua a treia te voiu sui la Casa Domnului;  Şi voiu 6 adaoge preste anii tăi 15 ani şi den mîna împăratului asirianilor te voiu mîntui, şi cetatea aceasta, şi voiu scuti pentru cetatea aceasta, pentru Mine şi pentru David, robul Mieu'“.  Şi zise Isaia să ia o păpuşe de 7 smochine şi să puie preste rană şi să va însănătoşi.  Şi zise Ezichias cătră Isaia: „Ce e 8 semnul că mă va mîntui Domnul şi mă voiu sui la Casa Domnului în ziua a treia?”  Şi 9 zise Isaias: „Acesta - ţie semnul de la Domnul că va face Domnul cuvîntul carele au grăit: Mearge-va umbra zeace stepene, de să va întoarce zeace stepene”.  Şi zise Ezichias: 10 „Pre uşor e umbra a pleca zeace stepene. Nu, ce să să întoarcă umbra zeace stepene înapoi”.  Şi strigă Isaia prorocul cătră Domnul 11 şi să întoarse umbra la numere înapoi zeace stepene.  în vreamea aceaea au trimis 12 Marodah Valadan, fiiul lui Valadan, împăratul Vavilonului, [carte] şi roanaa cătră Ezichia, căce au auzit că au bolnăvit Ezichia.  Şi si 13 bucură pentru dînşii Ezichia şi le arăta loru toată casa lui nehotha, argintul şi aurul şi unsorile [283] şi untdelemnul cel bun  1 casa unealtelor Iul şi cîte s-au aflat în visteriile lui. Nu era loc carele n-au arătat lor Ezechia în casa lui si întru toată oblăduirea lui. Şi întră Isaia prorocul cătră împăratul Ezechia şi zise cătră el: „Ce au grăit oamenii acestea? Şi de unde au venit cătră tine?” Şi zise Ezechias: ..Den pămînt departe au venit cătră mine, de la Vavilon”. Şi zise: „Ce au văzut în casa ta?” Şi zise Ezechias: „Toate cîte-s în casa mea au văzut Nu era în casa mea carea n-am arătat lor, ce încă şi ceale den visteriile meale au văzut”.  Şi zise Isaia cătră Ezichia: „Ascultă cuvîntul Domnului:  'Iată, zile vin, zice Domnul, şi să vor lua toate cîte-s în casa ta şi cîte au cîştigat părinţii tăi pînă în ziua aceasta la Vavilon va Intra'. Şi nu va rămînea cuvînt carele au zis Domnul: 'Şi fin tăi carii vor ieşi de la tine, pre carii vei naşte, se vom lua şi vor fi hadimi în casa împăratului Vavilonului'M. Şi zise Ezechias cătră Isaia: „Bun e cuvîntul Domnului carele au grăit Fie pace în zilele meale!” Şi rămăşiţele cuvintelor Ezichiei şi toată sila lui şi cîte au făcut, fintînă şi ştiubeaiul, şi băgă apă în cetate, nu-s, iată, aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraţilor Iudii? Şi adormi Ezechias cu părinţii lui şi să îngropa în cetatea lui David.
Şi împăraţi Manasi, fiiul lui, în locul lui.

CAP XXI

Fiiu de 12 ani era Manasi rind împăraţi mParat* e* 'n leru-su-R aSm lim- §> numele maicii lui - Ofoviu.  D Eflfl Şi făcu răul întru ochii Domnului şi
mearse  după  urîciunile limbilor cărora au scos Domnul de cătră faţa fiilor lui  Israil. Şi să întoarse şi zidi ceale nalte carele surpă Ezichia, tatul lui.şi rădică jîrtăvnic lui Vaal şi au făcut desişurile, în ce chip au făcut Ahaav, împăratul lui Israil, şi să închină  la toată putearea ceriului şi sluji lor. Şi zidi jîrtăvnic în Casa Domnului, în ce chip zice Domnul: „în Ierusalim voiu pune numele  Mieu!”, Şi zidi jîrtăvnic la toată putearea ceriului într-amîndoao curţile Casii Domnului Şi petrecea pre fiii lui pren foc şi să des-cinla şi să vrăjiia şi făcu grăitori în pîntece şi gîcitori; înmulţi a face răul întru ochii Domnului, ca să-L sărbească pre El. Şi puse cioplitul desişului în casă în carea zise Domnul cătră David şi cătră Solomon, fiiul lui: „în casa aceasta şi în Ierusalim, în carea am ales dentru toate fealiurile lui Israil, şi voiu pune  numele Mieu acolo în veac Şi nu voiu mai adaoge a clăti piciorul lui Israil de la pămîntul carele am dat părinţilor lor, carii vor cruţa toate cîte am poruncit, după toată porunca carea au poruncit lor robul Mieu, Moisi”.  Şi n-au ascultat şi i-au înşălat pre 9 dînşii Manasi a face răul întru ochii Domnului mai mult decăt limbile carele au stins Domnul den faţa fiilor lui Israil.  Şi grăi Domnul cu 10 mîna  robilor  Lui,  prorocilor, zicînd: ..Pentru carele cîte au făcut Manasi, împăratul 11 Iudei, urîciunile aceasta reale den toate cîte au făcut amoreul cel denaintea lui, şi au scos pre Iuda întru idolii lor,  Nu aşa, aceastea 12 zice Domnul Dumnezeul lui Israil: 'Iată, Eu aduc reale preste Ierusalim şi Iuda, cît fieştecarele, auzind, vor răsuna amîndoao urechile Iul;  Şi  voiu  întinde  preste  Ierusalim 13 măsura Samariei şi cantariu! casii hai Ahaav şi voiu stinge pre Ierusalim, în ce chip să stinge urciorul cela ce să unge şi să întoarce de cătră faţa lui;  Şl voiu goni rămăşiţa moştenirii 14 Meale şi voiu da pre ei în mîinile vrăjmaşilor lor şi vor fi în jaf şi în pradă la toţi vrăjmaşii lor.  Pentru căci au făcut răul întru ochii 15 Miei şi era pornindu-Mă cu urgie den ziua carea am scos pre părinţii lor de la Eghipet şi pînă în ziua aceasta!'“  Şi încă sînge nevinovat au vărsat Manasi mult foarte, pînă unde au umplut Ierusalimul gură la gură, afară den păcatele lui carele au păcătuit pre Iuda ca să facă răul întru ochii Domnului.  Şi rămaşiţele cuvintelor lui Manasi, şi toate cîte au făcut, şi păcatul lui carele au păcătuit nu-s aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraţilor Iudei?  Şi adormi Manasi împreună cu 18 părinţii lui şi să îngropa în grădina casii lui, în grădina lui Oza. Şi împăraţi Amos, fiiul lui, în locul lui.  Fiiu de 22 de ani Amos cînd împărăţi el, şi 2 ani au împărăţit în Ierusalim. Şi numele maicii lui - Mesolam, fata lui Arus den Itevaa.  Şi făcu răul întru ochii Domnului, 20 în ce chip au făcut Manasi, tatul Iui, şl mearse întru toată calea carea au mers tatul lui şi sluji idolilor cărora au slujit tatul lui şi să închină lor  Şi părăsi pre Domnul Dumnezeul 21 părinţilor lui şi n-au mers în calea Domnului.  Şi să rădicară slugile lui Amos cătră 22 dînsul şi omorfră pre împăratul în casa lui.  Şi lovi tot nărodul pămîntului pre toţi 23 ceia ce s-au ridicat preste împăratul Amos, şi împăraţi norodul pre Iosia, feciorul lui, pentru eL  Şi rămăşiţele cuvintelor lui 24 Amos cîte au făcut nu-s aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraţilor Iudii? Şi-l astrucară pre dînsul în groapa lui, în grădina lui Oza. Şi împăraţi Iosia, fiiul lui, pentru dînsul.
CAP XXII

Fiiu de 8 ani era Iosias efod împăraţi 1 B Si] el şi 31 do ani au împărăţit în lerufc] Jă^salim* numele maicei lui -llVflllllethdia, fata lui Edia, den Vjusuroth. [284] Şi făcu ce e dirept întru ochii Domnului şi mearse întru toată calea lui David, tătîne-său,  nu s-au ferit în direapta au în stingă. Şi fu întru 18 ani ai împăratului 1 osiei, în luna a şaptea, trimise împăratul pre Sapfan, feciorul lui Eseliu, feciorul lui Mosolam, logofătul  Casii Domnului, zicînd: „Suie-te cătră Hel-chia, preotul cel mare, şi pecetlui aş te argintul cela ce s-au băgat în Casa Domnului, carele au  băgat cei cepăzăsc pragul de la norod, Şi să-l dea pre el pre mînile celor ce fac lucrurile celor ce stau în Casa Domnului”. Şi-l deade pre el celor ce fac lucrurile în Casa Domnului  ca să întărească vedec al casii, Teslarilor şi clăditorilor şi zidarilor, şi ca să cîştige leamne Şi pietri cioplite, ca să întărească vedec al  casii.  însă nu lua lor sama argintului cela ce  da lor, căci cu credinţă ei fac. Şi zise Hel-chias, preotul cel mare, cătră Sapfan logofătul: „Cartea Legii am aflat în Casa Domnului”. Şi deade Helchias lui Sapfan cartea şi o citi  pre ea. Şi aduse cătră împăratul Iosia şi întoarse împăratului cuvînt şi zise: „Topit-au robii tăi argintul carele s-au aflat în Casa Domnului şi l-*au dat pre el pre mîna celor ce fac lucrurile cealea ce stau în Casa Domnului”. Şi zise Sapfan logofătul cătră împăratul, zicînd: „Cartea Legii mi-au dat mie Helchias preotul”. Şi o citi pre ea Sapfan înaintea împăratului. Şi fu deaca auzi împăratul cuvintele Cărţii Legii, şi-ş rupse hainele lui. Şi porunci împăratul Helchiei preotului şi lui Ahicam, feciorul lui Sapfan, şi lui Aho-vor, feciorul lui Miheu, şi lui Sapfan logofătul şi Asaiei, robului împăratului, zicînd: „Păsat, cercat pre Domnul pentru mine şi pentru tot norodul mieu şi pentru tot Iuda, pentru cuvintele cărţii aceştiia ce s-au aflat, căci mare e urgia Domnului aţîţată întru noi, pentru care lucru n-au ascultat părinţii noştri cuvintele cărţii aceştiia, ca să facă după toate ce-s scrise asupra noastră”. Şi mearse Helchia preotul şi Ahicam şi Ahovar şi Sapfan şi Asoias cătră Oldana prorocită, fămeaia lui Selim, feciorul lui Thecue, feciorul lui Ar as, păzitori ului de haine, şi aceasta lăcuia în Ierusalim, în maseni, şi grăiră cătră ea după aceasta. Şi zise lor: „Aceastea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: Ziceţ omului celuia ce v-au trimis pre voiu cătră mine: 'Aceastea zice Domnul: 'Iată, Eu aduc realele preste locul acesta şi preste ceia ce lăcuiesc preste el, toate cuvintele cărţii care au citit împăratul Iudii, Pentru care lucru M-au părăsit pre Mine şi tă-mîie la alţi dumnezei, pentru ca să Mă mînie întru toate faptele mînelor lor, şi să va aţîţa mînia
Mea în locul acesta şi nu se va stinge1. Şi 18 cătră împăratul Iudii, pre cela ce au trimis pre voiu să cercat pre Domnul, aceasta să ziceţ cătră el: 'Aceastea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: 'Cuvintele carele ai auzit, pentru 19 care lucru căci s-au mîniat inema ta şi te-ai ruşinat de cătră faţa Domnului, în ce chip ai auzit cîte am grăit preste locul acesta şi pre ceia ce lăcuiesc întru el, ca să fie întru stingere şi întru osîndă, şi ţ-ai rupt hainele tale şi ai plîns înaintea Mea, şi încă Eu am auzit - zice Domnul - Nu aşa, Eu te adaog cătră pîrinţii tăi şi te vei aduna la mor mîntui tău cu pace şi nu se vor ivi întru ochii tăi întru toate răutăţile carele Eu aduc preste locul acesta şi pre ceia ce lăcuiesc pre el*”. Şi întoarseră împăratului cuvîntul.

CAP XXIII

      Şi trimise împăratul şi adună cătră el 1 fT©JB pre toţi bătrînii Iudei şi Ierusalimului. D^Jrl Şi să sui împăratul la Casa Domnului, 2 PtvJ] şi tot omul Iudei şi toţi ceia ce lăcuiesc GlfiB9 în Ierusalim - împreună cu el, şi preoţii şi prorodi şi tot norodul, de la mic pînă la mare, şi ceti la urechile lor toate cuvintele Cărţu Făgăduinţei, ce s-au aflat în Casa Domnului.  Şi să sculă împăratul cătră stîlp şi 3 puse făgăduinţă înaintea Domnului ca să meargă denapoia Domnului şi a păzi poruncile Lui şi mărturiile Lui şi direptăţile Lui, cu toată inima şi cu tot sufletul, ca să rădice cuvintele făgăduinţei aceştiia, ce-s scrise pre cartea aceasta. Şi stătu tot norodul întru făgăduinţă.  Şi  porund  împăratul  Helchiei, 4 preotului celui mare, şi preoţilor îndoirii şi celor ce păzăsc pragul, ca să scoată den besea-reca Domnului toate unealtele ceale făcute lui Vaal şi desimei şi a toată putearea ceriului, şi le arse pre eale afară den Ienisalim, în Sadi-moth al Chiedrilor, şi puse ţarina lor la Vethil.  Şi au ars pre homarimi care i-au dat 5 împăraţii Iudei şi tămîia întru ceale înalte şi întru cetăţile Iudei şi întru împrejurele Ierusalimului şi pre cei ce tămîia lui Vaal şi soarelui şi lunii şi la mazorothi şi la toată putearea ceriului.  Şi scoase desişul den Casa Domnului afară den Ierusalim, la pîriul Chiedrilor, şi-l arse pre el la pîriul Chiedrilor şi-l mărunţi ca ţarina şi aruncă ţarina lui la groapa fiilor norodului.  Şi surpă casa cadisimilor celor 7 den Casa Domnului, unde acolo muierile ţesea podoabele desişului.  Şi aduse pre 8 toţi preoţii den cetăţile Iudei, şi pîngări ceale înalte unde au tămîiat acolo preoţii, de la Dan şi pînă la Viersavie. Şi surpă casa porţilor celor de la uşa porţii lui Iisus, boiarenului cetăţii, cel den stînga omului [285] în poarta cetăţii Insă nu s-au suit preoţii celor înalte cătră jîrtîvnicul Domnului în Ierusalim, fără numai a mînca azime în mijlocui fraţilor lor. Şi pîngări pre Tofeth, pre cela den rîpa fiiului Enom, ca să petreacă om pre feciorul lui şi om pre fata lui lui Moloh pren foc. Şi au ars caii carii au dat împăraţii Iudei soarelui, întru întrarea Casii Domnului, la cămara lui Nathan scopitul, în Farurim, şi carul soarelui au ars în foc. Şi jirtăvnicile cealea de preste casa cea înaltă a lui Ahaz, carele au făcut împăraţii Iudei, şi jirtăvnicile carele au făcut Manasis într-amîndoao curţile Casii Domnului le surpă împăratul şi le rupse de acolo şi aruncă ţărîna lor la pîrîul Chiedrilor. Şi casa cea de cătră faţa Ierusalimului, cea den na direapta muntelui Mosthath, carele au zidit Solomon, împăratul lui Israil, Asalii, urîciunii sidoneanilor, şi lui Hamos, pricăjirea lui Moav, şi lui Moloh, urîciunii Fiilor lui Ammon, au pîngărit împăratul Şi surpa stîlpii  Şi sfărîmă desişurile şi împlu locurile lor de oase de oameni. - Şi încă jîrtîvnicul cel den Vethil, cel înalt, carele au făcut Ierovoam, feciorul lui Navat, carele au păcătuit pre Israil, şi jîrtîvnicul acela şi cel înalt l-au sfărîmat, şi zdrobi pietrile lui şi fărîmă ca ţărîna şi arse desişul. Şi să abătu Iosias şi văzu monnînturile cealea ce era acolo în cetate şi trimise şi luo oasele den mormînturi şi arse preste jîrtăvnic şi-l pîngări pre el, după cuvîntul Domnului, carele au grăit omul lui Dumnezău, cînd sta Ierovoam la praznec, preste jîrtăvnic. Şi întorcîndu-se Iosia, ridică ochii lui spre mormîntul omului lui Dumnezău, celui ce au grăit cuvintele aceastea, Şi zise: „Ce e movila aceaea carea eu văzu?” Şi ziseră lui oamenii cetăţii: „Omul lui Dumnezău iaste, cela ce au ieşit de la Iuda şi au chemat cuvintele aceastea, carele au chemat preste jîrtîvnicul den Vethil” Şi zise: „Lăsaţi pre el, om să nu clătească oasele lui!” Şi să aflară oasele lui cu oasde prorocului celui ce au venit de la Samaria. - Şi încă toate casele celor înalte, cealea den cetăţile Samariei, carele au făcut împăraţii lui Israil ca să mînie pre Domnul, le mută Iosias şi făcu lor toate lucrurile carele au făcut în Vethil. Şi au junghiat pre toţi preoţii celor înalte, pre cei ce era acolo, pre jirtăvnicile lorf şi arse oasele oamenilor preste eale. Şi să întorsără la Ierusalim. Şi porunci împăratul la tot norodul, zicînd: „Faceţi Pastele Domnului Dumnezăului vostru în ce chip iaste scria pre Cartea Făgăduinţiiacestiiar Căce nu s-au făcut Pastele aceastea den zilele judecătorilor carii judeca pre Israil şi tuturor zilelor împăraţilor lui Israil şi împăraţilor Iudii   Fără numai în 18 ani ai 23 losiei împăratului s-au făcut Pastele aceastea Domnului în Ierusalim,  Şi încă pre grăitorii 24 den pîntece şi pre glcitori şi therafinii şi idolii şi toate pricijirile ce s-au făcut, ceale den pămîntul Iudii  şi în Ierusalim, le-au scos împăratul Iosias, pentru ca să întărească cuvintele Legii  ceale scrise pre cartea carea au aflat Helchia preotul în Casa Domnului. Aseamene lui nu s-au făcut mai nainte de el 25 împărat carele s-au întorsu cătră Domnul cu toată inima lui şi cu tot sufletul lui şi cu toată vîrtutea lui  după toată leage lui Moisi  şi după el nu s-au sculat de potriva lui.  însă nu 26 S-au întorsu Domnul de mînia urgiei Lui ceii mari carea S-au mîniat cu urgia Lui întru Iuda  preste toate urgisirile carele au mîniat pre El Manasi.  Şi zise Domnul: „Şi pre 27 Iuda îl voiu depărta de cătră faţa Mea în ce chip am depărtat pre Israil  şi voiu părăsi cetatea aceasta carea am ales în Ierusalim  şi casa carea am zis: *Va fi numele Mieu acolo*44.  Şi rămăşiţele cuvintelor losiei, şi 28 toate cîte au făcut, nu-s aceastea scrise pre Cartea  cuvintelor  zilelor împăraţilor Iudii?  Şi întru aceastea zile să sui Farao 29 Nehao, împăratul Eghipetului, asupra împăratului asirianilor, la rîul Efrathului. Şi mearse Iosia împăratul întru întimpinarea lui; şi-l omori pre el Nehao în Maghiedo, deca l-au văzut pre el.  Şi4 suiră pre el slugile lui 30 mort în Maghiedo şi-l adusără pre el la Ierusalim şi-l astrucară pre el în mormîntul lui, în cetatea lui David. Şi luară norodul pămîntului pre Ioahaz  feciorul losiei  şi-l unsără pre el şi-l  impărăţiră  pre  el  în  locul tătîni-său.  Fiiu de 23 de ani era Ioahaz cînd împărăţi el şi 3 luni împăraţi în Ierusalim. Şi numele maicii lui - Amitan, fata Ieremiei, den Lovna.  Şi făcu răul înaintea Domnului, 32 după toate cîte au făcut părinţii lui.  Şi-l 33 mută pre el Farao Nehao în Reflaa, în pămîntul Emathului, ca să nu împărătească în Ierusalim; şi deade pagubă pre pămînt 100 de talanţi de argint şi 100 de talanţi de aur.  Şi 34 împăraţi Farao Nehao preste dînşii pre Eliachim, feciorul losiei, împăratul Iudii, pentru Iosia, tatul lui; şi întoarse numele Iui: Ioa-chim. Şi pre loazar au luat şi l-au dus la Eghipet şi au murit acolo.  Şi argintul şi aurul au 35 dat Ioachim lui Farao. Insă au pus bir pămîntului ca să dea argintul pre rostul lui Farao; om după putearea lui au dat argintul şi aurul de la norodul pămîntului ca să dea lui Farao Nehao.  Fiiu de 25 de ani era [286] Ioachim cînd împăraţi el şi 11 ani au împărăţit în Ierusalim. Şi numele maicii lui - Eldaf, fata 37 lui Fadei, den Ruma.  Şi făcu răul întru ochii Domnului, după toate cîte au făcut părinţii Iui.

CAP XXIV

În zilele lui, să sui Navohodonosor, §2j 3 împăratul Vavilonului, şi i să făcu lui EjLftl Ioachim rob 3 ani; şi să întoarse şi ficleni întru dînsul. Şi trimise PaCaH Domnul lui pre tîlharii haldeilor şi pre tîlharii Siriei şi pre tîlharii Moavului şi pre tîlharii fiilor lui Ammon; şi-i trimise pre ei în pămîntul Iudei ca să să întărească, după cuvîntul Domnului, carele au grăit cu mîna  robilor Lui, prorocilor. însă mînia Domnului era asupra Iudei, să să leapede el de cătră faţa Lui, pentru păcatele lui Manasi, după  toate cîte au făcut Şi încă sînge nevinovat au vărsat şi umplu Ierusalimul de sînge nevinovat Şi nu vru Domnul să Să îmblînzască. Şi rămăşiţele cuvintelor lui Ioachim, şi toate cîte au făcut, nu-s, iată, aceastea scrise în Cartea cuvintelor zilelor împăraţilor  Iudei? Şi adormi Ioachim cu părinţii lui şi împăraţi Iehonias, fiiul lui, pentru dînsul.  Şi nu mai adaose încă împăratul Eghipetului să iasă den pămîntul lui, căci au luat împăratul Vavilonului, de la pîriul Eghipetului pînă la riul Efrathului, toate cîte era ale împăratului  Eghipetului. Fiiu de 18 ani era Ioachim cînd împăraţi el şi 3 luni împăraţi în Ierusalim. Şi numele maidi lui - Nestha, fata lui Elanasthan, den Ierusalim.  Şi făcu răul întru ■ochii Domnului, după toate cîte au făcut tatul Iui. Şi în vreamea aceaea să sui Navohodonosor, împăratul Vavilonului, preste Ierusalim şi veni la cetate întru încunjurare. Şi întră Navohodonosor, împăratul Vavilonului, la cetate la Ienisalim, şi slugile lui bătea pre ea. Şi ieşi Ioachim, împăratul Iudei, la împăratul Vavilonului, el şi slugile lui şi maica lui şi boiarii lui şi scopiţii lui, şi-i luo pre ei împăratul Vavilonului într-a a opta an al împărăţiei lui.  Şi scoase toate visteriile de acolo, cealea den Casa Domnului, şi visteriile casii împăratului, şi taie toate vasele ceale de aur carele au făcut Solomon, împăratul lui Israil, în beseareca Domnului, după cuvîntul Domnului. Şi mută Ierusalimul, şi pre toţi boiarii şi pre cei tari la vîrtute, robime 10000, şi tot teslariul şi închietoriul; şi n-au rămas, afară den săradi pămîntului. Şi mută pre Iehonia la Vavilon, şi pre maica împăratului şi pre muierile împăratului şi pre scopipi Iul Şi pre cei tari ai pămîntului i-au dus la streinătate, den Ierusalim la Vavilon,  Şi pre toţi oamenii puterii, 7000, şi pre teslari şi pre încuietori, 1000, toţi tari, făcînd războiu, şi-i aduse pre ei împăratul Vavilonului în streinare la Vavilon.  Şi împăraţi împăratul Vavilonului pre 17 Vathania, feciorul lui, în locul lui, şi-i puse numele lui: Sedechias.  Fiiu de 21 de ani Sedechia cînd împăraţi el şi 11 ani împăraţi în Ierusalim. Şi numele maicii lui - Amita, fata Ierimiei, de la Lovna.  Şi făcu răul întru 19 ochii Domnului, după toate cîte au făcut Ioachim.  Căci mînia Domnului era preste 20 Ierusalim şi întru Iuda, pînă i-au lepădat pre ei de cătră faţa Lui. Şi fideni Sedechia întru împăratul Vavilonului.  Şi fu în anul al 21 9 al împărăţiei lui, în luna a zeacea, în 11 ale lunii, au venit Navohodonosor, împăratul Vavilonului, şi toată putearea lui, preste Ierusalim; şi să tăbărî asupra lui  Şi zidi preste 22 el zid împrejur prejur el. Şi veni cetatea întru încunjurare pmă la 11 ani ai împăratului Sedechiei,  In 9 ale lumi [a patra], şi să 23 întări foametea în cetate; şi nu era pîine noro-dului pămîntului.  Şi să rupse cetatea, şi toţi 24 oamenii războiului ieşiră noaptea, calea porţii cei den mijlocul zidurilor, aceasta iaste a grădinii a împăratului, şi haldeii - împrejurul cetăţii. Şi mearseră calea cea arîpască,  Şi 25 goni putearea hadeilor denapoia împăratului şi-l ajunseră pre el în Aravothul lui Ieriho, şi toată  putearea  lui  răsipiră  de asupra lui.  Şi prinseră pre împăratul şi-l aduseră 26 pre  el  cătră  împăratul  Vavilonului, la Devlatha, şi grăi cu el judecată.  Şi pre fiii 27 Sedechiei îi junghe înaintea ochilor lui; şi orbi pre ochii Sedechiei şi-l legă pre el cu obezi şi-l duse pre el la Vavilon.  Iară în luna a 28 dncea, în 7 ale lunii, acesta e anul al 19 al lui Navohodonosor, împăratul Vavilonului, veni Navuzardan, cel mai mare preste bucătari, cela ce sta înaintea împăratului Vavilonului, în Ierusalim.  Şi arse Casa Domnului şi casa 29 împăratului şi toate casele în Ierusalim; şi toată casa mare au arsu-o cel mai mare preste bucătari.  Şi  zidul  Ierusalimului  după 30 împrejur îl surpă putearea haldeilor.  Şi 31 prisosirea norodului şi ce au rămas în cetate şi pre cei căzuţi, carii au căzut la împăratul Vavilonului, şi rămăşiţa întăriturii ridică Navuzardan, cel mai mare preste bucătari.  Şi den săracii pămîntului lăsă cel 32 preste bucătari, de viari şi de plugari.  Şi 33 stîlpii cei de aramă, cei den Casa Domnului, şi cuiuburile şi marea cea de arama, cea den Casa Domnului, sfarîmară haldeii şi aduseră arama lor la Vavilon.  Şi căldările şi drligele şi potirile şi căţiile şi toate vasele ceale de aramă, cu carele slujesc cu eale, au luat  Şi 35 cădelniţile şi pîharăle ceale de aur şi ceale de argint  Au luat bucătariul cel mare. Stîlpi 2 şi [287] o mare şi fundurile carele au făcut Solomon Casii Domnului - nu era trasul arămii a toate vasele. De 18 coţi înălţimea unui stflp; şi cel de asupra lui, cel de aramă, şi înălţimea unui bold, de 3 coţi; şi mreaja şi rodiile preste bold împrejur - toate de aramă. Şi ca aceastea - la stîlpul al doilea, şi rodii 100, preste mreaje împrejur. Şi luo cel mai mare preste bucătari pre Saraia, preotul cel mare, şi pre Sofo-nia feciorul ce era al doilea, şi pre cei 3 ce păzăsc pragul. Şi den cetate au luat un hadîm, carele era ispravnic preste oamenii cei de războiu, şi 5 oameni de cei ce văd faţa împăratului, cei ce s-au aflat în cetate, şi pre logofătul boiarenului puterii, cel ce tocmeaşte norodul pămîntului, şi 60 de oameni dentru norodul pămîntului, cei ce s-au aflat în cetate. Şi-i luo pre dînşii Navozardan, cel mai mare preste bucătari, şi-i aduse pre ei cătră împăratul Vavilonului, la Devlatha, Şi-i lovi pre ei împăratul Vavilonului şi-i omorî pre ei la Devlatha, în pămîntul Ema-thului. Şi să depărta cu lăcaşul Iuda de asupra pămîntului lui. Şi norodul carele au rămas în pămîntul Iudei, pre carele au lăsat Navoho-donosor, împăratul Vavilonului, şi puse preste ei pre Godolia, feciorul lui Safaan. Şi auziră toţi boiarii puterii, ei şi oamenii lor, căci au pus împăratul Vavilonului pre Godolia, şi veniră cătră Godolia, la Masifa: şi Izmaail, feciorul Nathaniei, şi Ionaan, feciorul lui Carie, şi Sarais, feciorul lui Thanamath Netofatheneanul, şi Iezoneas, feciorul lui Lahathi, ei şi oamenii lor. Şi să jură Godolia lor şi oamenilor lor şi zise lor: „Nu vă teameţi de treacerea haldeilor! Şădeţi pre pămînt şi slujiţi împăratului Vavilonului, şi bine va fi voao!” Şi fu în luna a şaptea, veni Izmail, fiiul Nathaniei, fiiul lui Elisama, den seminţia împăraţilor, şi zeace oameni cu el. Şi lovi pre Godolia, şi muri, şi pre jidovi şi pre haldei carii era împreună cu dînsul la Masifa. Şi să sculă tot norodul, de la mic pînă la mare, şi boiarii puterii, şi întrară la Eghipet, căci s-au spăreat de cătră faţa haldeilor. Şi fu în 37 de ani ai streinătăţii lui Ioachim, împăratului Iudei, întru a 12 lună, în 27 ale lunii, înălţă Evelmerodah, împăratul Vavilonului, în anul împărăţiei lui, capul lui Ioachim, împăratul Iudei, şi-l scoase pre el den casa păzii lui Şi grăi cătră el bune şi deade scaunul lui deasupra scaunelor împăraţilor celor dempreună cu el în Vavilon. Şi premeni hainele păzii lui şi mînca pîine pururea înaintea lui, toate zilele vieţii lui.  Şi ospăţul lui -ospăţ pururea s-au dat lui den casa* împăratului, cuvînt al zilii - în ziua
lui, toate zilele vieţii lui.

CARTEA ÎNTÎIA PARALIPOMENON 

CAP I

      Adam, Sith, Enos,  Cainan, Maleleil, Iared,  Enoh, Mahthusala, Lameh, 3
Noe, Sim, Ham, lafeth.  Fiii lui 4/5 (lafeth: Gomer, şi Magog, şi Madai, şi Ioian, Elisa, şi Thovev, şi Mosoh, şi
Thiras, 8.  Şi feciorii lui Gomer: Ashanam, 6 şi Rifath, şi Thorgama, 3.  Şi fiii Ioian: 7 Elida, şi Tharsig, şi Hettiim, şi Dodanin, 4. Fiii lui Ham: Hus, şi Mesrem, Fud, şi Hanaan, 8 4.  Şi fiii lui Hus: Sava, şi Evilat, şi Sevata, 9 şi Regmon, şi  Sevehatha,  5. Şi  fiii lui Regma: Sava şi Dadan.  Şi Hus au născut 10 pre Nevrod. Acesta au început a fi uriaş vînă-toriu pre pămînt  Şi Mestrem au născut 11 pre Ludiimi, şi pre Enomiimi, şi pre Laviimi, şi pre Nethoseimi,  Şi pre Faftheroimi, şi 12 pre Fetrosoneimi, şi pre Hasloimi, de unde au ieşit de acolo filistiimi şi caththoriimii;  Şi 13 Hanaan au născut pre Sidona, cel dentîi născut al lui.  Şi pre Hetteu, şi pre Evuseu, şi 14 pre Amoreu, şi pre Ghiergheseu,  Şi pre 15 Eveu, şi pre Arucheu, şi pre Eseneu,  Şi pre 16 Aruadeu, şi pre Samareu, şi pre Amathl  Şi 17 fiii lui Sim: Elam, şi Asur, şi Arfaxad, şi Lod, şi Araam, şi Uz, şiEul, şiGhiether, şi Mosoh. Şi Arfaxad au născut pre Cainan, şi Cainan au 18 născut pre Sala, şi Sala au născut pre Ever. Şi lui Ever s-au născut 2 fii, numele unuia: 19 Falec, căce întru zilele lui să împărţi pămîntul, şi numele fratelui lui, Iectan.  Şi Iectan au 20 născut pre Elmodad, şi pre Salef, şi pre Arse-moth, şi pre Iader,  Şi pre Adoram, şi pre 21 Uzai, şi pre Decla,  Şi pre Gamaal, şi pre 22 Avimeil, şi pre Sava,  Şi pre Ufir, şi pre Evilat 23 şi pre Ioav; toţi acestea - feciorii lui Iec-taan.  Fiii lui Sim: Arfaxad, Cainan, Sala, 24 Ever, Falec, Ragav,  Seruh, Nahor, Thara. 25/26 Avram - acesta e Avraam.  Fiiul lui Avraam: 27/ 28 Isaac şi Izmail.  Şi aceastea-s naşterile lor: 29 înffi născut [lui] Izmail - Naveoth; şi Chidar, şi Avdeil, şi Mavsam,  Şi Masema, şi Duma, 30 şi Massa, şi Adad, şi Theman, şi Ietur, şi Nafis, şi Chiedma; acestea sînt fii lui Izmail, 12.  Şi fiii Heturii, ţiitoarei lui Avraam; şi-i 31 născu lui pre Zemvraam, şi pre Iexan, şi Madam, şi pre Madiam, şi pre Ezvoc, şi pre Sue (şase).  Şi fiii lui Iexan: Sava şi Dadan, 32 2; şi fii lui Dadan: Raguil, şi Navdeil, şi Assuelim, şi Lateseim, şi Lomim, 5.  Şi 33 fiii lui  Madiam:  Ghiefaar,  şi  Ofer, şi [288] Enoh, şi Avida, şi Eldad; toţi acestea - feciorii Hetturii.  Şi născu Avraam pre Isaac; fiii lui Isaac: Isaf şi Israil.  Fiii lui Isaf: Eli fa 7, şi Raguil, şi Ievul, şi Ieglom, şi Core. Toţi fiii hu Eluaz: Theman, şi Omar, Sofar, şi Gotham, şi Chienez, 5; iară Thamna, ţiitoarea lui Elifaz, au născut lui pre Amalic.  Şi fiii [lui] Raguil: Naheth, şi Zare, şi Samme, şi Maze, 4. Şi fiii lui Siir: Lotan, şi Suvan, şi Sevegon, şi Ana, şi Doson, şi Asar, şi Rison, 7. Şi fiii lui Lotan: Hori şi Imaan, şi sora lui Lotan: Thamna, 3. Fiii lui Suvan: Aduar, şi Manaathu, şi Uval, şi Sapfi, şi Onan, 5; şi fiii lui Sevegon: Aia şi Anan, 2. Şi fiii lui Anan: Dison şi Elevama, fata lui Anan, 2; şi fiii lui Dison: Amadam, şi Esevan, şi Iethran, şi Haran, 4. Şi fiii lui Asar: Valaam, şi Zaran, şi Dacan, 3; şi fiii lui Degon: Us şi Anaan, doi. Şi aceştea-s împăraţii lor carii au împărăţit în pămîntul Edomului mai nainte de ce au împărăţit împărat întru fiii lui Israil: Vala, feciorul lui Sepfor, şi numele cetăţii lui: Dennava.  Şi muri Vala şi împăraţi în locul lui Iovaav, feciorul lui Zara den Vosira. Şi muri Iovav şi împăraţi pentru el Asom, den pămîntul Themanon. Şi muri Ason şi împăraţi pentru el Adad, feciorul lui Vadad, cela ce au lovit Madeamul, în ţarenă lui Moav; şi numele cetăţii lui: Evith.  Şi muri Adad şi împăraţi pentru el Samaa den Meserica. Şi muri Samaa şi împăraţi pentru el Saul den Rovoth, cei de lîngă riu. Şi muri Saul şi împăraţi pentru el Valenon, feciorul lui Ahovor. Şi muri Valenon şi împăraţi pentru el Adad - Varath; şi numele cetăţii lui: Faul; şi numele  muierii  lui:  Metavel,  fata lui Mezaad. Şi muri Adad şi să făcură domni în Edom: domn Theman, domn Alua, domn Iethar,  Domn Elevama, domn Ila, domn Finon,  Domn Scriez, domn Theman, domn Vamail,  Domn Gamesil, domn Ar eram an;
aceştea-s domnii Edomului.

CAPII

Şi  aceştea-s fiii lui Israil: Ruvin, lf£l Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Zavulon,  fcffv^l Dan  Iosif, Veniamin, Nethalim, Gaad :s fer® a\ 3> Asir.  Fiii Iudii: Ir, şi Avnan. şi
FSfrfiM Silom, 3; acestea s- au născut lui den fata lui Sur, Sana Hananiteanca; şi să făcu Ir, cel dentîiu născut al Iudii, rău înaintea Domnului şi-l omori pre el.  Şi Thamar, noru-sa, născu lui pre Fares şi pre Zara;toţ acestea, fiii  Iudii, 5.  Fiii lui Fares: Esrom şi Amoil.  Şi fiii lui Zara: Zamvri, şi Itham, şi Ethan, şi  Calhad, şi Darale; toţ acestea, 5.  Şi* fiii lui Harmi: Ahar, cel ce au turburat pre Israil carele au făcut pricăjire la procleţire.  Şi 8 fiii lui Itham: Azarias.  Şi fiii lui Esrom, carii 9 s-au născut lui: Ieremeil, şi Aram, şi Aha-lovi.  Şi Aram au născut pre Aminadav, şi 10 Aminadav au născut pre Naason, boiarenul casii Iudii.  Şi Naasson au născut pre Salmon, şi Salmon au născut pre Vooz.  Şi 12 Vooz au născut pre Ovid, şi Ovid au născut prelesee.  Şi Iesee au născut pre cel dentîiu 13 născut al lui, Eliav, şi Aminadav - al doilea, şi Samaa - al treilea,  Şi Nathanail - al patrulea, şi Reila - al cincilea.  Şi Asac - al şaselea, şi David - al şaptelea.  Şi surorile lui: 16 Saruia şi Avighea; şi fiii Saruiei: Avesei, şi Ioav, şi Asail, 3 acestea.  Şi Avigheia au 17 născut pre Amese, şi tatul lui Amesei, Iereth Izmailteanul.  Şi  Ahalovi,  feciorul  lui 18 Esrom, au luat pre Azuva muiare, şi pre Irioth; şi aceştea-s fiii ei: Iasar, şi Suvav, şi Avdom.  Şi muri Azuva; şi-ş luo lui Halev şi 19 pre Efrath, şi-i născu lui pre Ur.  Şi Ur au 20 născut pre Uri, şi Uri au născut pre Vese-leil.  Şi după aceasta întră Iesrom cătră fata 21 lui Mahir, tatul lui Galaad, şi el o luo pre ea, şi el de 65 de ani era, şi-i născu lui pre Ghiesuv. Şi Ghiesuv au născut pre Iair, şi era lui 23 de 22 cetăţ în pămîntul Galaadului.  Şi luo Ghesuv şi Aram oraşile lui Iair, de la ei, pre Canath şi satele ei, 64 de cetăţ; toate aceastea - ale fiilor lui Mahir, tatul lui Galaad.  Şi 24 după ce au murit Esrom, au venit Halev [la] Efrath şi [la] muierea lui Esrom, Avia, şi născu lui pre Asdom, tatul lui Thecoe.  Şi 25 era fiii lui Ierameil, celui dentîiu născut al lui Esrom: cel dentîiu născut Ram, şi Vaana, şi Aram, şi Asom, fratele lui.  Şi era altă 26 muiare lui Ierameil, şi numele ei - Atara; aceasta iaste maica lui Unam.  Şi era fiii lui 27 Ara am, celui dentîiu născut [lui] Ierameil: Maas, şi Iamin, şi Acor.  Şi era feciorii lui 28 Unam: Samme şi Iedae; şi fiii lui Samme: Nadav şi Avisur.  Şi numele muierii lui Avisur - Avighea; şi-i născu lui pre Ozva şi pre Modi.  Şi fiii lui Nadav: Salad şi Afain; şi 30 muri Salad neavînd fii.  Şi fiiul lui Afain, 31 Iesi; şi fiiul lui Iesi, Sosan; şi fiiul lui Sosan, Dade.  Şi fiii lui Dade: Ahisame, Iether şi 32 Ionathan; şi muri Iether neavînd feciori.  Şi 33 fiii lui Ioanathan: Faleth şi Zaza; acestea era feciori lui Ierameil.  Şi nu era la Sosan 34 feciori, fără de numai feate.  Şi la Sosan 35 slugă era un eghiptean; şi numele lui - Ieraa. Şi deade Sosan pre fata lui lui Ieraa, slugii lui, întru muiare şi născu lui pre Ethi.  Şi 36 Ethi născu pre Nathan, şi Nathan născu pre Zavad,  Şi Zavad născu pre Oflad. şi 37 Oflad născu pre Ovid,  Şi Ovid născu pre Paralipomenon [289] Iu. Iu născu pre Azaria,  Şi Azaria născu pre Hellis, şi Hellis născu pre Eli asa. Şi Eliasa născu pre Sasomai. şi Sas ornai născu pre Salum,  Şi Salum născu pre Iecomian, şi lecomias născu pre Elisama. Şi fiii lui Halev, fratelui lui Ierameil: Maasa, cel dentîiu născut al lui; acesta e tată lui Zif; şi fiii lui: Marisa, tatul lui Hevron.  Şi fiii lui Hevron: Core, şi Thafu, şi Recom, şi Saama. Şi Saama au născut pre Raem, tatul lui Ieresaan, şi Ieresaan au născut pre Sama. Şi fiiul lui Sama, Maon; şi Maon - tatul lui Vethsur. Şi Ghefa, posadnica lui Halev, au născut pre Araam, şi pre Mosa, şi pre Gazer; şi Aran au născut pre Gazaz. Şi fiii lui [Iahdai]: Iade-regma, şi Ioatham, şi Ghirsom, şi Falet, şi Ghiefa, şi Segaf.  Şi posadnica lui Halev Moha, au născut pre Siver şi pre Tharhana Şi născu Sef, tatul lui Madmina, şi pre Saul tatul lui Madevina, şi tatul lui Aghievda; ş fata lui Halev - Asha. Acestea era fiii lui Halev: fiii lui Or, celui dentîiu născut; Efrathasoval, tatul lui Cariathiarim; Şi Solomon, tatul lui Vithleaem; şi Mari, tatul lui Vethghedor. Şi era fii la Soval, tatul lui Cariathiarim: Araa, şi Esic, şi Amanith, şi Umasfae, Şi Cariathiarim, şi Mifithim, şi Isamathim, şi Isamariim; dentru acestea au ieşit saratheii şi esthaolii. Şi fiii lui Salomo: Vithleem, şi Netofati, şi Ataroth, ai casii lui Ioav, şi jumătate ai Manathisariei. Şi semenţia cărturarilor, ce lăcuia în Iavis: Thargathiim şi Sohathim; aceştea-s cheneii, ceia ce au ieşit de la Emath, tatul casii lui
Rihav.

CAP III
      
Şi acestea era fiii lui David, cei ce s-au născut lui în Hevron: cel dentîiu născut Amnon, cu Ahinaam Israilteanca; al doilea, Daluia, cu Avighea Carmi-leanca; Al treilea, Avesalom, feciorul Maahaii, feaţii lui Tholmai, împăratului den Ghesur; al patrulea, Adonia, feciorul  Anghithei; Al cincilea. Savatias. cu A vi tala; al şaselea, Icthraam. cu Aglaa. muiarea  lui. Şase i s-au născut lui în Hevron; şi împăraţi acolo 7 ani, 6 luni; şi 33 de ani au  împărăţit în Ierusalim. Şi acestea i s-au născut lui în Ierusalim: Samaa, şi Sovav, şi Nathan, şi Solomon, 4, cu Virsavie, fata lui Amiil;  Şi Evar, şi Elisama,  Şi Elifalet, şi Naghis, şi lafet, şi Iafie,  Şi Elisama, şi Eliada, şi Elifalet, 9, Toţi fiu lui David, afară dentru fiii tutorilor, şi Thamar, sora lor.  Şi fiii lui Solomon: Rovoam, Avia, fiiul lui, Asa, fiiul lui, Iosafat, fiiul lui, Ioram, fiiul 11/12 lui,  Ohozias, fiiul lui, Ioas, fiiul lui, Ama-sias. fiiul lui, Ozias. fiiul lui, Ioatham, fiiul hii,  Ahaz. fiiul lui, Ezichias, fiiul hu, Manasi, fiiul lui,  Amon, fiiul hii, Iosias, fiiul hu.
Şi fiii losiei: cel dentîiu născut - Iohanan, al 15 doilea - Ioachim, al treilea - Sadechias, al patrulea - Sellum.  Şi fiii lui Ioachim: Iehoni as, fiiul lui, Sedechias, fiiul lui.  Şi fiii 17 Iehoniei-Asir: Salathiil. fiiul lui,  Şi Melhiraam, şi Fadeas, şi Anesar, şi Ezechia, şi Osamo, şi Savadias.  Şi fiii lui Fadeia: 19 Zorovavel şi Semei; şi fiii lui Zorovavel: Mosolam,  şi Anania,  şi  Salimim, sora lor,  Şi Asuve, şi Oel, şi Varahia, şi Asadia, 20 şi Asoved, 5.  Şi fiii Ananiei: Falteas, şi 21 Iesias, fiiul lui, Rafa, fiiul lui, Orna, fiiul lui, Avdia, fiiul lui, Sehenias, fiiul lui.  Şi fiiul 22 Seheniei: Samia; şi fiii Samiei: Latus, şi Ioal, şi Veri, şi Noadi, şi Saf (şase); şi fiii Noadiii: Eleone, şi Ezechia, şi Ezdricam, 3.  Şi fiii 23 Elione: Uadia, şi Eliasevon, şi Fadea, şi Acaum. şi Ionan, şi Dalea, şi Anan, şapte.

CAP IV

      Şi fiii Iudei: Fares, Esrom, şi Harmi, şi Or, şi Suva, Şi Sadeas, fiul lui; şi Suva au născut pre Ieth, şi Ieth au născut pre Animai şi pre Lad. Şi aceastea-s naşterile lui Arathi. Şi aceştea-s fiii lui Etan: Iesrail, şi Iesman, şi Ievdan; şi numele surorii lor: Eseadesfon. Şi Fanuil, tatul lui Gador, şi Ezer, tatul lui Osa, aceştea-s fiii lui Or, celui dentîiu născut lui Efratha, tatul lui Vithleaem. Şi lui Asur, tatul lui Thecue, era 2 muieri: Hala şi Maara. Şi născu lui Maara pre Ahaz, şi pre Afer, şi pre Theman, şi pre Aastir; toţi acestea - fiii lui Nouras. Şi fiu lui Halaa: Sereth, şi Soor, şi Esthanam. Şi Cozu au născut pre Enov, şi pre Soviva, şi naşterile fratelui lui Rihaav, fiii lui Iarin. Şi era Iavis mai slăvit decît fraţii lui, şi maica lui au chemat numele lui Iavis, zicînd: „Căci am născut cu dureare”. Şi chemă Iavis pre Dumnezăul lui Israil zicînd: „Blagoslovind, mă vei blagoslovi, şi vei înmulţi hotarăle meale, şi mîna Ta va fi cu mine, şi vei face conoştinţe ca să nu mă smereşti”. Şi-i aduse lui Dumnezău toate cîte au cerşut. Şi Halev, tatul Ah ăi, au nascut pre Mahir; acesta e tatul lui Asathon. Şi Asathon au născut pre Safrefa, şi pre Fesi, şi pre Thana, tatul cetătii Iul Naas, fratele lui Selom, al lui Chenezi şi lui Ahaz; aceştea-s bărbaţii Rifaii. Şi fiii lui Chienez: Gothoniil Şi Saraia; şi fiii lui Gothoniil: Athath şi (Ma-nathi]; Şi Manathi au născut pre Gofra, şi Saraia au născut pre Ioraam, tatul lui Ghesasa-rim, căci teslariu era. Şi fiii lui Halev, fiiul lui Iefoni: Iru, Da şi Naam; şi fiiul lui Iralaa: Chinez. ŞifoiluiAmelim:Zif,şiZifa.şiThiria, şi EseriL Şi fiii lui Evri: Iether, Morad, şi Ofer, şi Iamon; şi născu Ether pre Marun, şi pre Seme, şi pre Ies va, tatul hii Ghedor, şi tatul lui [290] Esthamon. Şi fămeaia lui aceasta, Andia, au născut lui pre Iared, tatul Iui Ghiedor, şi pre Aver, tatul lui Soho, şi pre lethiil, tatul lui Zanoi; şi acestea-> fiii Vethiei, featei lui Farao, carea o au luat Morii. Şi fiii muierii Idumeantii, surorii lui Hanem; şi Dalia, tatul lui Chieila, şi Simeon, tatul lui lomam; şi fiii lui Nem  tatul lui Chieila; al lui Cărmi, al lui Esthemon, Mahathi. Şi fiii lui Simeon: Amnon, şi Ramnon, fiiul lui Anaan, şi Thim-non;  şi fiii lui Es:  Zohath,  şi fiii lui Zohath. Fiii lui Eilo ai fiiului Iudei: Ir, tatul lui Livaac, şi Laada, tatul lui Marisa, şi naşterea  rudelor  lui  Evdathavus,  casii lui Iesova, Şi Ioachim, şi oamenii lui Hoziva, şi Ioas, şi Sarafi, carii au lăcuit în Moav şi-i întoarse pre dinţii Awedir la Mathuchiirn. Aceştea-s cărămidari, carii lăcuiescu în Taim şi Gadira cu împăratul şi întru împărăţia lui să întăriră şi lăcuiră acolo.  Fiii lui Simeon: Namuil, şi Iamin, şi lariv, Zare,  Şi Salem, fiiul lui, Mas an, fiiul lui. Maşina, fiiul lui. Şi fiii lui Masma: Savud, fiiul lui, Samad  fiiul lui, Zachur, [fiiul lui], Semei, fiiul lui. Şi lui Semei - fii 16 şi feate 6; şi la fraţii lor nu era fii mulţi şi toate seminţiile lor nu s-au înmulţit ca fiii Iudii.  Şi lăcuiră în Virsavie, gi în Savada, şi în Monada, şi în Esersual,  Şi în Valaa, şi în Asem, şi în Tholad,  Şi în Vathuil, şi în Erma, şi în Sichilag, Şi în Veth Marhavod, şi Imisuseosin, şi casii Varuseu-rim; aceastea-s cetăţile lor, pînă la împăratul David.  Şi satele lor: Itam şi In  Remnon şi Thohan, şi Assan, cetăţile [5] \ Şi toate satele lor pre împrejurul cetăţilor acestora, pînă la Vaal, aceasta e ţinearea lor şi socoteala lor.  Şi Mosovav, şi Amalic, şi losias, feciorul Amasiei,  Şi loil, şi Iu  fiiul Asaviei, şi fiiul Sareiei, fiiul lui Aseil, Şi Elione, şi Iacova, şi Iesuia, şi Aseas, şi Iedeil, şi Ismail, şi Vaneas, Şi Zuza  fiiul lui Safe al fiiului lui Alom, fiiul lui Iedia, fiiul lui Semri, fiiul lui Sameu, Aceştea-s care au trecut întru numele boiarenilor  întru naşterile lor; şi întru casele moşiilor lor să înmulţiră întru inmulţime. Şi mearseră pînă a veni Ierara, pînă la răsăriturile Gheii, ca să cearce păşune dobitoacelor lor. Şi aflară păşune multe şi bune, şi pămîntul largu înaintea lor, şi pace, şi linişte, căce era den fiii lui Ham  celor ce lăcuia acolo mai denainte. Şi veniră acestea ce era scrişi pre nume, în zilele Iezechiei, împăratului Iudii, şi loviră pre lăcuitorii lor  şi pre minei, pre carii au aflat acolo, şi procleţiră pre ei pînă în ziua aceasta, şi au lăcuit în locul lor  căce păşune dobitoacelor lor era acolo.
Şi dentru dînşii, den fiii lui Simeon, au mersu 42 la muntele Siir oameni 500; şi Faltias, şi Noa-dias. şi Rafeas şi Oziil, fii sînt boiarinilor. Şi au lovit pre ceialalţi, cei ce au rămas ai lui 43 Amalic şi au lăcuit acolo pînă în ziua aceasta.

CAP V

      Şi fiii lui Ruvin, celui dentîi născut a 1 lui Israil, - căce acesta e cel dentîiu născut şi, deaca să sui el pre patul părintelui său, au dat blagoslovenia lui fiiului său, lui Iosif, fiiu lui Israil, şi nu s-au rudit întru naştere dentîiu;  Căce 2 Iuda tare era cu virtute şi întru fraţii lui şi întru povăţitoriu dentru el; şi blagoslovenia lui Iosif  Fiii lui Ruvin, celui dentîiu născut a lui Israil: Enoh şi Fallu. Esrom şi Harmi.  Fiii lui loil: Semei şi Vaneas, fiiul 4 lui, şi fiii lui Gog, fiiul lui Semei,  Fiiul lui, 5 Miha, fiiul lui, Risin, fiiul lui,  Veccra, fiiul 6 lui, pre carele l-au mutat Thegla Falasar, împăratul lui Asur; acesta e boiarenul lui Ruvin.  Şi fraţii lui, moşiei lui  întru socotealele lor  după naşterile lor: boiarenul loil şi Zaharia.  Şi Vale, feciorul lui Azuz, feciorul 8 lui Sama  feciorul lui loil; acesta au lăcuit în Aroir  şi la Novan, şi la Veelmaon.  Şi cătră 9 răsărit au lăcuit pînă venind ei în pustiiu, de la rîul Efratului, căce dobitoacele lor multe era în Galaad.  Şi în zilele lui Saul au făcu: războiu cătră nemearnici şi au căzut în mînile lor, lăcuind în şatrele lor, toţi despre răsăritul Galaadului.  Fiii lui Gadu  den prejma lor, 11 au lăcuit în pămîntul Vasanului, pînă la Selha. loil, cel dentîiu născut, şi Safan - al doilea, şi 12 lani, logofătul Vasanului.  Şi fraţii lor, după 13 casele moşiilor lor: Mihail, şi Mosolam, şi Sovee, şi Iora, şi Iohan, şi Ovia, şi Ovid, şapte.  Aceştea-s fiii lui Avihail  fiii lui Ruvi  14 laadi, fiii Galaadului, fiii lui Mihail, fiii lui lese  fiii lui Iede, fiiul lui Voz.  Al fratelui fecior 15 lui Avdiil, fiiul lui Guni, boiarin casii moşiilor, Lăcuia în Galaad, în Vasan, şi întru oraşile 16 lor, şi toate împrejurele Saromului, pînă la ieşire.  A tuturor socotinţă - în zilele lui Iotham, împăratului Iudii  şi în zilele lui Ierovoam, împăratul lui Israil.  Fiii lui Ruvin şi 18 ai lui Gad şi jumătate de fealiul a lui Manasi, dentru fiii puterii, oameni rădirind paveze şi sabie, şi împlînd arcul, şi învăţat războiu -44 760, ieşind la rînduială.  Şi făcură războiu cu agarineanii, şi cu Itur, şi cu Nafis, şi cu Navavdion, şi să întăriră preste cEnşii.  Şi 20 să deaderă în mînile lor agarineanii şi toate lăcaşurile lor, căci cătră Dumnezeu au strigat [291] în războiu si le asculta lor, căci au nădejduit pre El. Şi au prădat marfa lor cămile 5 000 si den oi 250 000 şi măgari 2 000 şi suflete de oameni au robit 100 000; Căci rănit mulţi au căzut, căci de la Dumnezeu era războiul. Şi lăcuiră în locul lor pînă la mutarea în streinătate. Şi jumătate de feal al lui Manasi au lăcuit pămîntul de la Vasan pînă la Vaan-Ermon şi Sanir, şi muntele Aermon; şi ei în Livan s-au înmulţit. Şi aceştea-s mai-marii caselor moşiilor lor: Gofer, şi Iessi, şi Eliil, şi Ierimia, şi Iodonia, şi Iediil, oameni vîrtucioşi în puteare, oameni numit boiari, după casele moşiilor lor. Şi au defăimat întru Dumnezeul părinţilor lor şi au curvit denapoia dumnezeilor noroadelor pămîntului, pre carii i-au rădicat Dumnezeu de cătră faţa lor. Şi rădică Dumnezeul lui Israil duhul lui Ful, împăratul asirianilor, şi duhul lui Thegla Falasar, împăratul asirianilor, şi prişleşiră pre Ruvin, şi pre Gad, şi pre jumătate de fealiu a lui Manasi, şi-i duseră pre dînşii la Aalan, şi Iovor, şi Araan, şi la rîul Gozan, pînă în ziua
aceasta.

CAP VI
      
Fiii  lui  Levi:  Ghedson,  Caath şi Merari.  Şî fiii lui Caaf: Amvram. şi  n gugl Isaar, Hevron, şi Oziil. Şi fiii lui a fc§j|  A::iv:-.-u:-. Aaron. şi Moisi. $i Mănam; lirvWi jj fiii lui Aaron: Nadaav. şi Aviud,  Eleazar, şi Ithamar. Şi Eleazar au născut pre Finees, şi Finees au născut pre Aviud,  Şi Aviud au născut pre Voche, şi Voche au  născut pre Ozi;  Şi Ozi au născut pre Sarea,  şi Sarea au născut pre Marioth, Şi Marioth au născut pre Amaria, şi Amaria au născut  pre Ahitov;  Şi Ahitov au născut pre Sadoc,  şi Sadoc au născut pre Ahimaas; Şi Ahimaas au născut pre Azaria, şi Azaria au născut pre Ionan; Şi Ionan au născut pre Azaria, - acesta este Azaria carele au preoţit în casa carea au zidit Solomon în Ierusalim -. Şi au născut Azarias pre Amaria, şi Amarias au născut pre Ahitov; Şi Ahitov au născut pre Sadoc, şi Sadoc au născut pre Sellum;  Şi Sellum au născut pre Elchia, şi Elchia au născut pre Azaria; Şi Azaria au născut pre Sarea, şi Sarea au născut pre Iosedec; Şi Iosedec mearse cînd muta Domnul pre Iuda şi pre Ierusalim în nuna lui Navohonosor, la Vavilon.  Fiii lui Levi Ghiedson: Caath şi Merari.  Şi aceastea-s numele fiilor lui Ghiedson: Luveni şi Semei. Şi fiii lui Caath: Amvram, şi Isaar, Hevron şi Oziil. Şi fiii lui Merari: Mooli şi Musi; şi aceastea-s rudeniile lui Levi, după moştenirea lor. Lui Ghiedson: Lovani, fiiul lui, Iath, fiiul lui, Semna, fiiul lui;  Iola, fiiul lui, Addo, fiiul
lui, Zara, fiiul lui, Iethri, fiiul lui.  Fiii lui 22 Caath: Isaar, fiiul lui, Aminadav, fiiul lui, Core, fiiul lui, Asir, fiiul lui;  Elcana, fiiul 23 lui, Avisaf, fiiul lui, Asir, fiiul lui, Caath, fiiul lui;  Unii. fiiul lui, O/ia. fiiul lui, Saul, fiiul 24 lui.  Şi fiii lui Elcana: Amasi, fiiul lui, Amioth. 25 fiiul lui,  Elcana, fiiul lui, Sufi, fiiul lui, 26 şi Naath, Ciul lui;  Eliav, fiiul lui, Ieremeil, 27 fiiul lui, Elcana, fiiul lui, Samuil, fiiul lui  Şi 28 fiii lui Samuil: cel dentîiu al Iui născut, Ioil, şi al doilea al lui, A via.  Fiii lui Merari: Mooli, 29 fiiul lui, Loveni, fiiul lui, Semei, fiiul lui, Ozia, fiiul lui,  Samaa. fiiul lui, Ananis, fiiul lui, 30 Asea, fiiul lui.  Şi aceştea-s pre carii au pus 31 David pre mîna celor ce cintă în Casa Domnului, întru aşăzarea sicriiului, de cînd s-au aşă-zat;  Şi era slujind înainte, în preajma cortului casii mărturiei, cu dntare, pînă a zidi Solomon Casa Domnului în Ierusalim; şi au stătut după judecata lor, la slujbele lor.  Şi 33 aceştea-s ceia ce stau, şi fiii lor, dentru fiii lui Caath: Aman cîntăreţul, fiiul lui Ioil, al fiiului lui Samuil,  Al fiiului lui Elcana, al fiiului lui 34 Ieremeil, al fiiului lui Eliav, al fiiului lui Naath,  Al fiiului lui Sufi, a fiiului lui Elcana, 35 al fiiului lui Amioth, al fiiului lui Amasi,  Al 36 fiiului lui Elcana, al fiiului lui Ioil, al fiiului lui Azariaei. al fiiului lui Safaniei,  Al fiiului lui 37 Maath. al fiiului lui Aser, al fiiului lui Avia-sath, al fiiului lui Elcana, al fiiului lui Asir, al fiiului lui Core, al fiiului lui Aminadav,  Al 36 fiiului lui Isaar, al fiiului lui Caath, al fiiului lui Levi, al fiiului lui Israil.  Şi fratele lui Asaaf, 39 cela ce sta den direapta lui Asaf, fiiul Varahiei, al fiiului lui Samaa,  Al fiiului lui Mihail, al 40 fiiului lui Masil. al fiiului lui Melhiei,  Al 41 fiiului lui Ithaniei, al fiiului lui Zara, al fiiului lui Adail,  Al fiiului lui Itham, al fiiului lui 42 Zemma, al fiiului lui Semei,  Al fiiului lui 43 Iaath, al fiiului lui Ghedson, al fiiului lui Levi.  Şi fiii lui Merari, fraţii lor de na 44 stînga: Etham, feciorul lui Husi, al feciorului Avdiei, al feciorului lui Mahoi,  Al feciorului Saviei. al feciorului Amasiei, al feciorului lui Helisici,  Al feciorului Amasiei, al fecioruliu lui Vanni, al feciorului lui Samir,  Al 47 feciorului lui Mooli, al feciorului lui Musi, al feciorului lui Merari, al feciorului lui Levi. Şi fraţii lor, după casele moşiilor lor, daţi, 48 leviţii, la toată slujba posluşeniei cortului Casii Domnului.  Şi Aaron şi fiii lui, tămîind 49 preste jîrtîvnicul arderilor-de-tot, şi preste jîrtîvnicul tămîierii, la tot lucrul sfint al sfintelor, şi a să ruga pentru Israil, după toate cîte au porundt Moisi, robul lui Dumnezău.  Şi  aceştea-s fiii lui Aaron: Eliazar, [292] fiiul lui, Finieş, fiiul lui, Aviud, fiiul lui; Vochi, fiiul lui, Ozi, Biul lui. Sarea, fiiul lui; Marioth, fiiul hii, Amaria, fiiul lui, Ahitov, fiiul 53/54 lui;  Sadoc, fiiul lui, Ahimaas, fiiul lui. Şi aceastea-s lăcaşurile lor, intru oraşele lor şi întru hotarăle lor, fiilor lui Aaron, rudeniei lui Caath, căci lor li s-au făcut sorţii.  Şi deade lor pre Hevron, în pămîntul Iudei, Şi ceale după împrejur ale ei prejur ea, iară ţarinile cetăţii şi satele ei au dat lui Halev, feciorul lui Iefone. Şi fiilor lui Aaron au dat cetăţile pribeagilor, pre Hevron şi pre împrejururile ei, şi pre Lovna şi pre împrejururile ei, Şi pre Alom şi pre împrejururile ei, şi pre Chie-lom şi pre împrejururile ei, şi pre Davir şi pre împrejururile ei; Şi pre As an şi pre împrejururile ei, şi pre Vethsamis şi pre împrejururile ei, şi pre Vethsur şi pre împrejururile ei. Şi de la fealiul lui Veniamin: pre Gavaon şi pre împrejururile ei, şi pre Ala-moth şi pre împrejururile ei, şi pre Elamve şi pre împrejururile ei, şi pre Anathoth şi pre împrejururile ei, toate cetăţile lor cetăţi, întru rudeniile lor. Şi fiiilor lui Caath, celor rămas dentru rudenia fealiului den jumătatea fealiului lui Manasi, cu sorţu - cetăţi 10. Şi fiilor lui Ghiedson, după rudenia lor, den fealiul lui Asir, şi den fealiul lui Nethalim, şi den fealiul lui Manasi, în Vasan - cetăţi 13. Şi fiilor lui Mer ari, după rudeniile lor, den fealiul lui Ruvin, şi den fealiul lui Gad, şi den fealiul lui Zavulon, cu sorţu - cetăţi 12. Şi au dat fiii lui Israil leviţilor cetăţile şi pre împrejururilelor. Şi au dat pre eale cu sorţu, den fealiul fiilor Iudei, şi den fealiul fiilor lui Semeon, şi den fealiul fiilor lui Veniamin, cetăţile aceastea pre carele le vor chema pre eale pre nume. Şi celor de la noroadele fiilor lui Caath, s-au făcut cetăţi ale hotarălor lor, den fealiul lui Efraim. Şi le-au dat lor cetăţile pribegiei, pre Sihem şi pre împrejururile ei, în muntele lui Efraim, şi pre Gazer şi pre împrejururile ei. Şi pre Ecmaan şi pre împrejururile ei, şi pre Vethoron şi pre împrejururile ei, Şi pre Elom şi pre împrejururile ei, şi pre Ghethrimon şi pre împrejururile ei. Şi de la jumătate de fealiu a lui Manasi: pre Enir şi pre împrejururile ei, şi pre Ievlaam şi pre împrejururile ei, rudeniii fiilor lui Caath, celor rămas. Fiilor lui Ghiedson, den rudenia a jumătatea de fealiu a lui Manasi: pre Gavlon den Vasan şi pre împrejururile ei, şi pre Astaroth şi pre împrejururile ei. Şi den fealiul lui Isahar: pre Chedes şi pre împrejururile ei, şi pre Nadar şi pre împrejururile ei, Şi pre Ramoth şi pre împrejururile ei, şi pre Enaan şi pre îrnprejururile ei. Şi de la fealiul lui Asir: pre Masia şi pre împrejururile ei, şi pre Ravoth şi pre împrejururile ei,  Şi pre Acoac şi pre 75 împrejururile ei, şi pre Roov şi pre împrejururile ei.  Şi de la fealiul lui Nethalim: pre 76 Cadis, în Galilea, şi pre împrejururile ei, şi pre Hamoth şi pre împrejururile ei, şi pre Cariathaim şi pre împrejururile ei.  Şi fiilor 77 lui Merari, celor rămaşi, de la fealiul lui Zavulon: pre Remon şi pre împrejururile ei, şi pre Cadis şi pre împrejururile ei.  Şi de decindea de Iordan, Ieriho, despre răsăritul Iordanului, den fealiul lui Ruvin: pre Vosor, în pustiiu, şi pre împrejururile ei, şi pre Esa şi pre împrejururile ei,  Şi pre Cadimoth şi pre 79 împrejururile ei, şi pre Moapsath şi pre împrejururile ei.  Şi den fealiul lui Gad: pre 80 Ramath, în Galaad, şi pre împrejururile ei, şi pre Naim şi pre împrejururile ei,  Şi pre 81 Esevon şi pre împrejururile ei, şi pre Iazir şi pre împrejururile ei.

CAP VII
      Şi aceştea-s fiii lui Isahar: Thola, şi 1 Fua, Iasur, şi Somvran, 4.  Şi fiii lui 2 Thola: Ozi, şi Rafaias, şi Iaroil, şi Amin, şi Iathan, şi Samuil, boi ari, după casele moşiilor lor, lui Thola, vîrtucioş la puteare, după naşterile lor; numărul lor, în zilele lui David: 22000 şi 600.  Şi fiii lui Ozi: Iezii; şi fiii lui Iezri: 3 Mihaail, şi Savdias, şi loil, şi Iosias - 5, boiari, toţi acestea.  Şi împreună cu ei, după naşterile lor, după casele moşiilor lor, tîlhari la puteare să să rînduiască la războiu: 36000, căci au înmulţit muieri şi feciori.  Şi fraţii 5 lor, la toate rudeniile lui Isahaar, tari la puteare: 87000, rudenia lor toată.  Şi feciorii lui Veniamin: Vale, şi Hovor, şi Iedeil, 3.  Şi fiii lui Vale: Esevon, şi Ozias, şi Oziil, 7 şi Ierimuth, şi Uriaş - 5, boiari ai caselor moşiilor lor, tari la puteare; şi rudenia lor: 22000 şi 34.  Şi fiii lui Hovor: Samaria, şi 8 Ioas, şi Eliezer, şi Eliana, şi Amaria, şi Ier-muth, şi Avia, şi Anathoth, şi Elmethem; toţ acestea - fiii lui Hovor;  Şi rudenia lor, 9 după naşterile lor, boiari caselor moşiilor lor, tari la puteare: 20000 şi 200.  Şi fiii lui 10 Iedeil: Valaam; şi fiii lui Valaam: Iseos, şi Veniamin, şi Aod, şi Ahanaan, şi Zithan, şi Tharsis, şi Asair;  Toţi acestea - fiii lui 11 Iedeil, boiari ai moşiilor, tari la virtute, 17000 Şi 200, ieşind cu puteare a bate războiu.  Şi 12 Safan, şi Ifan, şi fiii lui Ierimuth Essud, fiiul lui;  Nethalim, fiiul lui; Iesiil, şi Goni, şi 13 Ieser, şi Selaim, fiii lui Valaam, fiiul lui.  Fiii 14 lui Manasi: Esriil, pre carele au născut posad-neca lui, Sirianca, şi au născut [şi] pre Mahir, tatul lui Galaad.  Şi Mahir au luat muiare 15 [din ai] lui Ofir şi lui Safin; şi numele surorii lor: Maaha; şi numele celui al doilea: Salpaad; şi să născură lui Salpaad [293] feate. Şi născu Maaha, fata lui Mahor, fiiu şi-i chemă numele lui: Fares; şi numele fratelui lui: Sooror; Şi fiii lui: Ham şi Racam; şi fiii Iui Dam: Valaam. Aceştea-s fiii lui Gaad, al fiiului lui Mahir, al fiiului lui Manasi. Şi sora lui, Melhedi, au născut pre Iesud şi pre Aviezer şi pre Maala. Şi să făcură fiii lui Samira: Iim, şi Sihem, şi Lochiim, şi Eniam; şi fiii lui Efraim: Thusalam. şi Raam, fiiul lui, şi Thaam, fiiul lui;  Şi Elad, fiiul lui, şi Thaa, fiiul lui; Şi Zavad. fiiul lui, şi Suthela, fiiul lui, şi Ezer, şi Elada; şi uciseră pre ei oamenii den Ghieth, cei ce s-au născut la acel pămînt, căci s-au pogorît să ia dobitoacele lor. Şi plînse Efraim, tatul lor, zile multe, şi veniră fraţii lui să-l mîngîie pre el. Şi întră cătră fămeaia lui şi luo în pîntece; şi născu fecior şi chemă numele lui: Varie, căci întru răutăţ s-au făcut în casa lui. Şi fata lui, Saraa. întru cei rămas; şi zidi (ea] pre Vethoron, şi pre cea de jos şi pre cea de sus, şi pre Sadra. Şi Rafii, fiiul lui; şi Rasef, şi Thala, fiiul lui; şi Thaan, fiiul lui;  Şi La dan, fiiul lui; şi Amiud, fiiul lui; Elisama, fiiul lui;  Run, fiiul lui; Iosie, fiiul lui. Şi ţinearea lor şi lăcaşul lor, Vethil, şi oraşăle ei; şi despre răsărit, Noaran, cătră apusuri Gazerul şi oraşăle ei, şi Sihem şi featele ei, pînă la Gaza şi oraşăle ei; Şi pînă la hotarăle fiilor lui Manasi: Vethsan şi featele ei, Thaanac şi featele ei, şi Maghiedon şi featele ei; Dor şi oraşăle ei. Intru aceastea au lăcuit fiii lui Iosif, fiiul lui Israil.  Fiii lui Asir: Iammna, şi Esud, şi Iessue, şi Varie, şi Sare, sora lor.  Şi fiii Va nu. Hover şi Melhil, acesta e tală lui Zaveth. Şi Hover au născut pre Iaflet, şi pre Somir, şi pre Hotham, şi pre Sul, sora lor. Şi fiii lui Iaflet: Faseh, şi Amamaath şi Asoath; aceştea-s fiii lui Aflet  Şi fiii lui Somir: Ihiur, Ravgoe, şi Iova, şi Araam. Şi fiii lui Asud, fratelui lui: Sufa, şi lamna, şi Elim, şi Amal.  Fiii lui Soifa: Sue, Ariafer, şi Suan, şi Vorin, Iemvra,  Vasar, şi Iiud, şi Samma, şi Selimvan, şi Iethran şi Veerra.  Şi fiii lui Iether: Iefonne, şi Fasfa, şi Are.  Şi fiii lui [Ula:] Olaarah, şi Aniil şi Rasia. Toţi acestea, fiii lui Asir, toţi boiari casii moşiilor, aleş, tari la puteare, povăţitori boiarenilor; celor ce s-au rudit, întru starea războiului, numărul lor la rînduiala războiului: 26000.

CAP VIII

      Şi Veniamin au născut pre Vala, cel dentîiu născut al lui. şi pre Avii – al doilea, şi pre Diera - al treilea. Şi Pre Nauil - al patrulea, şi pre Rafa – al cincelea.  Şi să făcură feciori lui Vala: 3 Aod, Ghira, şi Aviud,  Şi Avisue, şi Nami, 4 şi Aod,  Ghiram, şi Sapfraan, şi Aruram. 5 Acestea  sînt  boiarii  moşiilor  celor  ce 6 lăcuiescu în Gavaa, şi mutară pre ei la Manoath.  Şi Naaman, şi Ahia, şi Ghira, 7 acesta e Iglaal; şi născu Ghira pre Nazan, pre Nua.  Şi Seorin au născut în cîmpul lui 8 Moav, după ce l-au trimis ei pre el, şi Osim. şi Vaara, muierile lui.  Şi născu den Vaala. 9 muiarea lui, pre Iovaav, şi pre Sarma, şi pre Misa, şi pre Melhom,  Şi pre Ioas, şi pre 10 Sehia, şi pre Marmia; aceştea-s fiii lui, boiarii neamurilor lor.  Şi den Osim au născut 11 pre Amitov şi pre Elifaad.  Şi fiii lui Elifaad: 12 Ever şi Misoam şi Samiil; acesta au zidit pre Anon, şi pre Aodon, şi featele ei, pre Aod şi featele ei.  Şi Varia, şi Sama; aceştea-s 13 boiarii neamurilor celor ce lăcuiescu în Ailam; şi aceştea-s carii au gonit pre ceia ce lăcuiescu în Ghieth.  Şi fraţii lor: Sosii, si Ieremoth,  Şi Zavadia, şi Arad,  Şi A vad, şi 15/16 Misolam, şi Iesfa, şi Ezia, fiii Variei;  Şi 17 Zavadias, şi Mesoma, şi Ezichi, şi Aver;  Şi 18 Iassi, şi Mari, şi Ezelia, şi Aovav, fiii lui Elfaal.  Şi Iachim, şi Zehri, şi Zevdi;  Şi 19/20 Ilione. şi Salathi, şi Eliil;  Şi Adia, şi Varia, 21 şi Samarath, fiii lui Semei;  Şi Iesfan, şi 22 Avev, şi Eliil, şi Adria;  Şi Avdon, şi Zehri, 23 şi Anan;  Şi Ananias, şi Ilaam, şi Nathathias;  Şi Iefathia, şi Fanuil, fiii lui Isaac. 25 Şi Sameas, şi Sareas, şi Ethnia;  Şi Irsail, şi 26/27 Ilie, şi Zehrias, fiii lui Ieromoim.  Aceştea-s 28 boiarii neamurilor, după naşterile lor, căpetenii; acestea au lăcuit în Ierusalim.  Şi în 29 Gavaon au lăcuit (liil), tatul lui Gavaon; şi numele muierii lui: Mana.  Şi fiiul lui cel 30 dentîiu născut: Afdon; şi Sur, şi Chis, şi Vaal, şi Nadav, şi Nir;  Şi Ghiedor, şi Aiu, şi fraţii 31 lui, şi Zaur, şi Mahaelud,  Care au născut 32 pre Samaa; şi acestea în preajma fraţilor lor au lăcuit în Ierusalim cu fraţii lor.  Şi Nir au 33 născut pre Chis, şi Chis au născut pre Saul, şi Saul au născut pre lonathan, şi pre Melhisue, Şi Aminadav, şi pre Ezvaal.  Şi fiiul lui 34 lonathan: Mefivaal - Memfivosthe; şi Mem-f: vaal au născut pre Miha.  Şi fiii lui Miha: 35 (Fithoth), şi Maloh, şi Thares, şi Haas.  Şi 36 Haas au născut pre Ioda, şi Ioda au născut pre Elemeth, şi pre Asmoth, şi pre Zamvri; si Zamvri au născut pre Mosa,  Şi Mosa au 37 născut pre Maana; Araha, fiiul lui, Eleasa, fiiul lui, Asail, fiiul lui.  Şi lui Asail fii; şi 38 aceastea-s numele lor: Esricaat, cel dentîiu născut al lui, şi Izmail, şi Azarias, şi Avdia, şi [294] Saria, şi Anaan; toţi acestea - fiii lui 39Asail. Şi fiii lui Asie, fratelui lui: Olam, cel dentîi născut al lui, şi Iesus - al doilea, şi Eli-40 faas - al treilea. Şi să făcură fiii lui Ulaam bărbaţi tari la virtute, împlînd arcul şi înmulţind fii şi fiii fiilor, 150; toţi acestea, den fiii lui Veniamin.

C A P  I X

 	Şi tot Israilul s-ausocol:r după semen-ţiile lor şi, iată, sînt scris în cartea împăraţilor lui Israil şi a Iudei, cu cei ce s-au preşleşit la Vavilon, pentru netocmeala lor, carea au strîmbat.  Şi cei că lăcuia mai nainte în ţinerile lor, în cetăţile lor, Israil, şi preoţii, şi leviţii  şi cei  daţi. Şi în Ierusalim au lăcuit den fiii Iudei, şi den fiii lui Veniamin, şi den fiii lui Efraim, şi  dentr-ai lui Manasi. Uthi, fiiul lui Amiud, al fiiului lui Amvri, al fiiului lui Vani, den fiii lui  Fares, fiiului Iudei.  Şi de la Silom: Asaia,  cel dentîiu născut al lui, şi fiii lui.  Şi den fiii  lui Zaara: Iii şi fraţii lor, 690. Şi den fiii lui Veniamin: Sahom, fiiul lui Vosolam, al fiiului  Oduiei, fiiu lui Sanua. Şi Evnaa, feciorul lui Ierovoam, şi Elav; şi aceştea-s fiii Oziei, fiiului lui Maher, şi Mosolam, fiiul Safatiei, al iiului lui Ragoil, al fiiului lui Iavane. Şi fraţii lor, după naşterile lor, 956, toţi oameni boiari ai neamurilor, începători de părinţi, după casele neamurilor lor.  Şi dentru preoţi: Iodae, şi Ioarim, şi Ioachim. Şi Aza-rias, feciorul Helchiei, al fiiului lui Mosolam, al fiiului lui Saduc  al fiiului lui Merarioth, al fiiului lui Ahitov, povăţuitori Casii lui Dumnezeu. Şi Adiam, fiiul lui Icroam, al fiiului lui Pashur, al fiiului Melhiei; şi Maasi  fiiul lui Adeil, al fiiului lui Azera, al fiiului lui Mosolam, al fiiului lui Maselemoth, al fiiului lui Emaar. Şi fraţii lor, povăţuitori, după casele neamurilor lor, 1760, tari la virtute, la lucrul slujbei Casii lui Dumnezău. Şi, den leviţ, Sameas, feciorul lui Asuv, al fiiului lui Azricaam, al fiiului lui Sa viu. al fiiului fiilor lui Merari; Şi Vacvacar, şi Aris, şi Garea, şi Mathania, fiiul lui Miha, fiiul lui Zehri  fiiul lui Asaf. Şi Avdia, feciorul Sameiei  al feciorului lui Golii, al feciorului lui Iduthun; şi Vara-hia, feciorul lui Asaal, feciorului lui Elcana, cela ce lăcuia în satele lui NetofathL Şi portarii: Sellum, şi Acum, şi Telmon, şi Eman, şi fraţii lor, Sellum, boiarenul. Şi pînă în Dadanim, în poarta împăratului despre răsărituri; aceştea-s portarii la taberele fiilor lui Levi. Şi Sellum, feciorul lui Core, al feciorului lui Aviasaf, al feciorului lui C&re, şi fraţii lui, după casa neamurilor lor, coriînlîia eanii, preste lucrurile slujbei, păzind pazele cortului; şi părinţii lor, la tabăra Domnului păzind intrarea.  Şi Finies, feciorul lui Eliazar, povîţuitoriu era preste dînşii înaintea Domnului.  Şi după aceasta Zacarias, feciorul lui Mosolomi, portariu uşii cortului mărturiei.  Toţi aleşii întru portari la praguri, 200 22 şi 12; acestea în curţile lor, socotinţa rudeniei lor şi luarea de samă a lor.  Pre acestea au 23 numărat şi au pus David şi Samuil, cela ce vedea, în credinţa lor; şi acestea şi fiii lor - la porţile Casii Domnului, în casa cortului, ca să păzească la rînduială pre zile.  După ceale 4 24 vînturi, şi era portari: despre răsărit  despre mare, şi amiazăzi, şi crivăţ.  Şi fraţii lor, pre 25 la curţile lor, ca să vie la al 7 a vremilor, ca să între preste 7 zile, den vreame în vreame, împreună cu dînşii.  Căci în credinţă sînt cei 26 4 tari ai portarilor acestea leviţii; şi era preste cămările şi preste visteriile Casii Domnului.  Şi premprejurul Casii lui Dumnezău 27 vor sălăşlui, căci preste dînşii e paza lor şi preste chei, demineaţa a deschide porţile Sfîntului.  Şi dentr-înşii - preste unealtele 28 slujbei, căci cu număr le vor băga pre eale şi cu număr le vor scoate pre eale.  Şi dentru 29 ei - puşi preste unealte, şi preste toate veşmintele sfinte, şi preste făina de grîu  şi preste vin, şi preste untdelemn, şi preste tămîie, şi preste mirosituri.  Şi den fiii 30 preoţilor era făcători de mir cu mirositurile.  ŞiMatathias, dentru leviţi, acesta e cel 31 dentîiu născut al lui Salum Coriteanul, cu credinţă - preste lucrurile jîrtvei tigîii tigăitorilor marelui  preot.  Şi  Vaneas  Cathiteanul, 32 dentru fraţii lor - preste pîinele punerii-înainte, ca să să gătească den sîmbăta în sîmbăta.  Şi aceştea-s cîntăreţi boiari neamurilor leviţilor, la cămară rinduiţi la slujba zilelor, căci ziua şi noaptea asupra lor era la lucruri.  Aceştea-s boiarii neamurilor leviţilor, după naşterile lor, boiarii; acestea au lăcuit în Ierusalim.  Şi în Gavaon au lăcuit 35 tatul lui Gavaon  leii; şi numele muierii lui: Maaha.  Şi fiiul lui, cel dentîiu născut, 36 Avdon; şi Sur, şi Chis, şi Vael, şi Nir, şi Nadav,  Şi Ghieddor, şi fraţii lor, Aiun, şi 37 Zehri  şi Machilod,  Cela ce au născut pre 38 Samaa; şi acestea întru mijlocul fraţilor lor au lăcuit  în  Ierusalim,  împreună  cu fraţii lor.  Şi Nir au născut pre Chis, şi Chis au 39 născut pre Saul, şi Saul au născut pre Ionathan, şi pre Melhisue, şi pre Aminadav şi pre Iz-vaail.  Şi fiii lui Ionathan: Memfivaal; şi Memfivaal au născut pre Miha.  Şi fiii lui Miha: Filoth, şi MelhiiL şi Faraa, şi Azaer.  Şi Azaer au 42 născut pre Ioda, şi Ioda au născut pre Alef,  [295] şi pre Asmoth, şi pre Zamvri; şi Zamvri au 43 născut pre Meosa; Şi Meosa au născut pre Vaana; Rafea, fiiul lui; Eleasa. fiiul Iui; Asail, fiiul lui; şi lui Asail - şase fii; şi aceastea-s numele lor: Esricaam, cel dentîiu născut al lui, (VocruJ, şi Ismail, şi Azarias, şi Avdiia, şi Anaan; aceştea-s fiii lui Asaail.

CAP X

Şi streinii de fealiu au dat războiu cătră Israil, şi fugi omul israiltean de cătră faţa celor streini de fealiu şi căzură răniţi în muntele lui Ghelvue. Şi goniră cei streini de fealiu denapoia lui Saul şi denapoia fiilor lui; şi loviră cei streini de fealiu pe Ionathan şi pre Aminadav  şi pre Melhisue, feciorii lui Saul. Şi să îngreuie războiul preste Saul, şi aflară pre el arcaşii cu arcele, şi să înfrînse, şi să duru de  arce. Şi zise Saul celui ce ridica hainele lui: „Zmulge sabia ta şi mă împunge cu ea, cîndai să vie aceşti neobrezuiţ şi mă vor batjocori”. Şi nu vrea cela ce ridica unealtele lui, că să temea foarte; şi luo Saul sabia şi căzu preste  ea. Şi văzu cela ce ridica unealtele Iui căci au murit Saul, şi căzu şi el preste sabia lui şi  muri. Şi muri Saul şi 3 feciori ai lui în ziua aceaea;  şi  toata  casa  lui  deodată au  murit Şi văzu tot omul lui Israil în vale că au fugit Israil, şi cum au murit Saul şi fiii lui; şi lăsară cetăţile lor şi fugiră; şi veniră cei streini  de fealiu şi lăcuiră întru eale. Şi fu a doa zi, şi veniră cei streini de fel ca să prade pre cei răniţi şi aflară pre Saul şi pre fiii lui căzuţi în  muntele lui Ghelvue. Şi dezbrăcară pre el şi luară capul lui şi unealtele lui, şi trimiseră cei streini de fealiu la pămîntul celor streini de fealiu împrejur, ca să binevestească întru casele idolilor lor şi norodului lor. Şi au pus unealtele lui în casa dumnezăul ui lor. şi capul lui au pus în casa lui Dagon. Şi auziră toţi ceia ce lăcuiescu în Iavisul Galadului toate cîte au făcut cei striini de fealiu lui Saul, şi fiilor lui, şi lui Israil; şi să sculară den Galaad tot omul tare şi veniră, Şi luară trupul lui Saul şi trupurile fiilor lui şi le-au adus la Iavis; şi astrucară oasele lor supt stejariu în Iavis, şi postiră 7 zile. Şi muri Saul întru fărădelegile lui, carele au nelegiuit Domnului după cuvîntul Domnului, căce n-au păzit pre el şi căce au întrebat întru ceia ce grăia den pîntece ca să cearce; şi răspunse lui Samuil prorocul,  Şi nu cercă
pre Domnul, şi-l omorî pre el, şi întoarse împărăţia lui lui David, fiiului Iese.

C A P X I

      Şi să adunară tot omul lui Israil cătră 1 David,  în  Hevron,  zicînd: „Iată, oasele tale şi peliţelc tale - noi.  Şi 2 ieri şi alaltăieri, fiind Saul împărat, tu erai cel ce băgai şi scoteai pre Israil, şi zise Domnul Dumnezăul tău ţie:Tu vei paşte pre norodul Mieu, pre Israil, şi tu vei fi întru povăţitoriu preste  norodul Mieu  preste Israil'“.  Şi veniră toţi bătrînii lui Israil 3 cătră împăratul, la Hevron; şi puse lor împăratul David făgăduinţă în Hevron înaintea Domnului. Şi unseră pre David întru împărat preste Israil după cuvîntul Domnului pren mîna lui Samuil.  Şi  mearse împăratul 4 David şi tot Israilul la Ierusalim; aceasta e Ievus, şi acolo ievuseii, cei ce lăcuia pămîntul.  Şi ziseră ceia ce lăcuia în Ievus lui S David: „Nu vei întră aici!** Şi luo David îngrădirea Sionului, aceasta e cetatea lui David. Şi zise David: „Tot cela ce va lovi ievuseu 6 dentîiu. va fi întru boiariu şi întru voivod!” Şi să sui preste ea întîiu Ioav, feciorul Saruiei, şi să făcu întru boiaren.  Şi au şăzut David 7 întru îngrădire, pentru aceaea au chemat pre ea cetatea lui David.  Şi zidi cetatea împrejur, den margine şi pînă la ocol; şi Ioav au cruţat rămăşiţa cetăţii, şi au dat războiu, şi au luat cetatea.  Şi  mergea  David,  mergînd şi 9 mărindu-se, şi Domnul Atotţiitoriul - cu dînsul.  Şi aceştea-s boiarii celor tari, cei ce era 10 la David, cei ce întăriia cu el întru împărăţia Iui, cu tot Israilul, ca să-l împărătească pre el  după cuvîntul Domnului  preste Israil.  Şi 11 acesta c numărul celor tari ai lui David: Ios-vaal, feciorul lui Ah aman, căpetenia celor 30. Acesta au zmult sabia lui deodată preste 300 de răniţi întru o vreame.  Şi, după el, Eliazar  feciorul lui Dode al lui Ahohi  acesta era întru cei 3 tari.  Acesta era cu David la 13 Fasodamin; şi cei striini de fealiu s-au adunat acolo spre războiu. şi era o parte de ţarină plină de orzu, şi norodul au fugit de cătră faţa celor striini de fealiu.  Şi stătu în mijlocul 14 părţii, şi o mîntui pre ea, şi lovi pre cei striini de fealiu, şi făcu Domnul mîntuire mare.  Şi 15 să pogoriră cei 3 den cei 30 de boiari Ia piatră cătră David, la peştera den Odolam  şi tabăra celor striini de fealiu să tăbărîse la Zîpodia Uriaşilor.  Şi David era atuncea întru îngrădire şi aceasta era adunarea celor striini de fealiu atuncea în Vithleaem.  Şi pohti David 17 şi zise; „Cine mă va adăpa cu apa den groapa Vithleacmului cea den poartă?44  Şi rupsără 18 cei 3 tabăra celor striini de fealiu, şi scoasără apă den groapa cea den Vithleaem. care era în poartă; şi luară şi veniră cătră David, şi nu vru David ca să o bea pre ea; şi o vărsă [296] pre ea Domnului şi zise: „Blînd mie Domnul ca să facă cuvîntul acesta! Au sîngele oamenilor acestora voiu bea? întru sufletele lor? Cu sufletele lor au adus pre ea!” Şi nu vrea să bea pre ea. Aceastea au făcut cei 3 tari. Şi Avesa, fratele lui Ioav, acesta era căpetenie acelor 3; acesta au zmult sabia lui preste 600 de rănit întru o vreame; si acesta era numit întru cei 3, Dentru cei trei, decît cei doi mai slăvit, şi fu lor căpetenie şi pînă la cei trei nu veniia. Şi Vaneas, feciorul lui lodae, fecior de om tare, multe-s fapele lui pentru Vavasail; acesta au lovit pre cei 2, Ariil Moav, şi acesta s-au pogorît şi au lovit pre leu în groapă în ziua zăpăzii. Şi acesta au lovit pre omul eghiptean, om vederos de S coţi, şi în mîna eghipteanului - suliţă ca sulul pînza-riului; şi pogori asupra lui Vaneas cu toiag, şi luo den mîna eghipteanului suliţa, şi-l udse pre el cu suliţa lui. Aceastea au făcut Vaneas, fiiul lui lodae. Şl acestuia numele întru cei 3 tari. Decît cei 30 era slăvit acesta, şi cătră cei 3 nu veniia; şi-l puse pre el David preste părinteasca lui. Şi tarii puterilor; Asail, fratele lui Ioav, Eleanan, feciorul lui Dodoe, den Vithleaem;  Samoth al lui Adid, Helchis al hai Afelloni; Ore, feciorul den Chis al lui Thecoi Afiezer, al lui Anathothi;  Savohai al lui Asothi, Iii al lui Ahol;  Voore al lui Netovathi, Ellath, feciorulluiVainacalluiNetofathl; Ithai, feciorul lui Rive, den muntele lui Veniamin, Venias al lui Farathoni;  Uri de la Neali, Galsaviil al lui Aravethi;  Azmoth al lui Varsomi, Eli ava al lui Salavoni;  Oiras al lui Goini, Ionathan, feciorul lui Saghiaarari; Ah:am. feciorul lui Sahar al lui Arări, Zifaal. feciorul lui Or;  Afer al lui Mehurathi, Ahia al lui Feloni;  Asrai al lui Marmeli, Noorai fecionil lui Avdi.  Ioil fratele lui Nathan, Mavar, feciorul lui Tarai; Sellic, feciorul Iui Ammoni, Naare al lui Viruthi, rădicînd unealtele lui Ioav, feciorul Saruiei;  Ini al lui Ithiri, Gariv al lui Therii;  Uriaş a lui Heththi, Vazath, feciorul lui Ooli; Adina, feciorul lui Saha al lui Ruvim, boiarin, şi preste el. 30;  Anaan, feciorul lui Maaha şi lui Safat al lui Fathani; Ozia al lui Asta-rothi, Sama şi Iiil, fiii lui Hotan al lui Arări;  Iediil feciorul lui Sameri, şi
Iozie, fratele lui al lui Othosai; Eliil al lui Maorii, şi Ariva,
şi O soia, fiiul lui, Enaam şi Iethema Moaviteanul, Eliil. şi Ovid, şi Iesiil., al Mesoviei.

CAP XII

      Şi aceştea-s carii au venit cătră David 1 la Sichelag, încă ferindu-se de cătră faţa Iul Saul, feciorul lui Chis; şi aceştea-s întru cei tari, ajutorind la războiu,  Şi cu arcul, den direapta şi 2 den stînga, şi prăştlaş cu pietri şi cu arce, dentru fraţii lui Saul, den Veniamin:  Boiarin Ahiezer, şi Ioas, feciorul lui Samaa Gava-theanului, şi Iezeil. şi Falith, fiii lui Zamoth, şi Var ahia şi lua al lui Ana thothi;  Şi Sameas 4 Gavaoniteanul, tare întru cei 30 şi preste cei 30, şi Ieremia, şi Iezechiil, şi Ionan, şi Iozavav al lui Gadirothi;  Eli ozi, şi Ierimuth, şi Vaalia, şi Samaria, şi Safatia al lui Arufi;  Elcana, şi Iesias, şi leliil, şi Iezaar, şi Iezvaa, coriteanii;  Şi Ioila, şi Zavadia, fiii lui 7 Ioram, fiii lui Ghiedor.  Şi de la Gaddi s-au 8 despărţit cătră David, de la pustiiu, tari, vîrtos, oameni ai rînduialei războiului, rădicînd paveze şi suliţe; şi obraz de leu - obrazeli lor, şi sprinteni ca căprioarile preste munţi, la iuţime;  Azer, căpetenia, Avdia al doilea, 9 Aliad al treilea,  Masman al patrulea, Ieremia, al dncelea.  Ieththia al şaselea, Eliil al 11 şaptelea,  Ionnan al optulea, Elzavel al 12 noaolea,  Ieremia al zeacelea, Mahvane al 13 11.  Acestea den fiii lui Gad, boiarii ai oştii, 14 unul la o sută mic, şi mare, la 1000.  Acestea 15 era carii au trecut Iordanul în luna cea dentîiu, şi acesta era plin preste toată matca lui, şi au gonit pre toţi cela ce lăcuia văile, de la răsărit pînă la apus.  Şi veniră den fiii lui Veniamin 16 şi ai Iudu mtru ajutoriul lui David.  Şi David 17 ieşi întru întempinarea lor şi răspunse şi zise lor: „De aţ venit în pace cătră mine, ca să ajutat mie, fie-m mie inema spre unire asupra voastră; şi de iaste ca să mă dau vrăjmaşilor miei nu cu adevărul mîniii, să vază Domnul părinţilor voştri şi să mustre!”  Şi duh au 18 cuprins pre Amese, pre boiarenul celor 30, şi zise: „Pasă, Davide, fiiul lui Iese, şi norodul tău cu pace! Pace ţie şi pace ajutorilor tăi, cări au ajutat Dumnezeul tău”. Şi-i priirni pre dînşii David şi au pus pre dînşii boiari puterilor.  Şi de la Manasi s-au osebit cătră 19 David, cînd au venit cei striini de fealiu asupra lui Saul spre războiu, şi nu le-au ajutat lor David, căci cu sfiit s-au făcut de la voivozii celor striini de fealiu, zicînd: „întru capeuie a oamenilor acelora să va întoarce cătră domnul Iul Saul”. Şi-l goniră pre el.  Şi mergînd David la 20 Sichelag, să lipiră Ungă el de la Manasi: Edna, şi Iozavad. şi Iediil, şi Mihail. şi Iosafath, şi Eiiu. şi Salathi, căpetenii sînt miilor lui Manasi  Şi 21 acestea au ajutorat lui David preste Ghieddru,
Paralipomenon
căce lari la vîrtute toţ, si era tari, povîţind în oaste cu puteare. Căci de zi în zi veniia cătră David ca să ajute lui, întru puteare mare ca puteare lui Dumnezeu. Şi aceastea-s numele boiarilor ostelor, carii au venit cătră David la Hevron, ca să întoarcă împărăţia lui Saul cătră dînsul, după cuvîntul Domnului:  Fiii Iudii, purtători de paveze si purtători de suliţe, 8800, tari la rînduială; Ai fiilor lui Simeon, tari la vîrtute, la rînduială, 6/27 7100;  Den fiii lui Levi, 4600;  Şi Ioda, povăţitoriul lui Aaron, şi cu el 3700. Şi Sadoc, tînăr tare la vîrtute, şi ai casii talului lui, boiari 22. Şi dentru fiii lui Veniamin, den fraţii lui Saul, 3000; şi încă mai mult ai lor socotiia paza casii lui Saul. Şi den fiii lui Efraim, 20800, tari la vîrtute, oameni numit după casele neamurilor lor. Şi den jumătate de fealiu a lui Manasi, 18000; şi acestea s-au numit cu nume ca să împărătească pre David. Şi den fiii lui Isahar, cunoscînd preceapere la vreame, cunoscînd ce va face Israil la căpeteniile lor, 8 sute, şi toţi fraţii lor împreună cu dînşii. Şi de la Zavulon, ieşind la rînduială războiului, întru toate unealtele războiului, 50000, ca să ajute lui David nu cu mînile deşarte. Şi de la Nefthalim, boiari 1000, şi cu ei împreună, cu paveţe şi cu suliţe, 37000.  Şi de la deneani, rînduindu-să la războiu, 28600.  Şi de la Asir, ceia ce ieşiia să ajute la războiu, 40000. Şi decindea de Iordan, de la Ruvin şi de la Gaddi şi de la jumătate de fealiu a lui Manasi, cu toate unealtele de războiu, la războiu, 120000. Toţ acestea oameni războinici, rînduindu-se rînduială cu suflet de pace, si veniră la Hevron ca să împărătească pre David preste tot Israilul. Şi cel ce au rămas den Israil într-un suflet au venit ca să împărătească pre David. Şi era acolo cu David, zile 3, mîncînd şi bînd, căci au gătit lor fraţii lor. Şi megiaşii lor, pînă la Isahar, şi Zavulon şi Nethalim, au adus lor pre măgari, şi pre cămile, şi pre moşcoiu, şi pre viţei, mîncări, făină, păpuş de smochine, stafide, vin, şi untdelemnu, şi viţei, şi oi întru mulţime, căci bucurie era întru Israil.


CAP XIII

      Şi să sfătui David cu boiarii, şi cu cei preste mii, şi cu cei preste sute, cu tot povăţitoriul,  Şi zise David la toată adunarea lui Israil: „De iaste preste voi bine şi de la Domnul Dumnezăul nostru să va spori, să trimitem cătră fraţii noştri ce-s rămaşi în tot pămîntul lui Israil şi, împreună cu dînşii preoţii şi leviţii, în cetăţile ţinerii lor, şi se vor aduna cătră noi. ' Şi să mutăm  sicriiul  Dumnezăului  nostru cătră noi, căci n-au cercat pre el den zilele lui Saul”.  Şî zise toată adunarea ca să facă aşa, 4 căci dirept e cuvîntul întru ochii a tot norodul.  Şi adună David pre tot Israilul, de la 5 hotarăle Eghipetului şi pînă la intrarea Ema-thului, ca să aducă sicriiul lui Dumnezău den cetatea Iarim.  Şi sui pre dînsul David, şi tot 6 Israilul s-au suit la cetatea lui David, carea era a Iudei, ca să suie de acolo sicriiul lui Dumnezău, Domnului Celuia ce sade preste heruvimi, unde s-au chemat numele Lui.  Şi au 7 pus sicriiul lui Dumnezău pre car nou, den casa lui Aminadav; şi Oza şi fraţii lui aducea carul.  Şi David şi tot Israilul, jucînd înaintea lui Dumnezău, cu toată putearea, şi cu peaveţi, şi cu copuze, şi cu alăute, şi cu tîm-pene şi ptmbale, şi cu trîmbiţe.  Şi au venit 9 pînă la aria lui Chidon, şi au întins Oza mîna lui ca să ţie sicriiul, căce au abătut viţelul pre el.  Şi Să mînie Domnul cu urgie pre Oza 10 şi-l lovi pre el acolo, căci au întins mîna lui preste sicriiu; şi au murit acolo înaintea lui Dumnezău.  Şi să mîhni David căci au tăiat 11 Domnul tăiare în Oza, şi numi locul acela Tăiarea lui Oza, pînă în ziua aceasta.  Şi să 12 temu David de Dumnezău în ziua aceaea, zicînd: „Cum voiu băga cătră mine sicriiul lui Dumnezău?”. Şi n-au întors David sicriiul cătră sine la cetatea lui David, şi-l abătu pre el la casa lui Avedara Heteul.  Şi au 13 şăzut sicriiul lui Dumnezău în casa lui Avedara, în casa lui, 3 luni. Şi blagoslovi Dumnezău pre Avedara şi toate ale lui.

CAP XIV

      Şi trimise Hemraa, împăratul Tirului, 1 soli  cătră  David,  şi  leamne de chiedru, şi ziditori de păreţi, şi teslari de leamne, ca să zidească lui casă. Şi conoscu David că l-au gătit pre el 2 Domnul întru împărat preste Israil, căci s-au crescut pre înălţime împărăţia lui, pentru norodul lui, pentru Israil.  Şi au luat David 3 încă muieri în Ierusalim şi să născură lui încă fii şi feate.  Şi aceastea-s numele lor carii s-au 4 născut, carii era lui în Ierusalim: Samua, şi Sovav, Nathan, şi Solomon,  Şi Ievaal, şi 5 Elisu, şi Elifaath,  ŞiNefag,  ŞiElisamaşi 6/7 Vaal-Gada şi Elfalet.  Şi auziră cei streini 8 de fealiu că s-au uns David întru împărat preste tot Israilul, şi să suiră toţi cei streini de fealiu a cerca pre David; şi auzi David şi ieşi întru întimpinarea lor.  Şi cei streini de feaIiu au venit şi au căzut în Valea Uriaşilor.  Şi 10 întrebă David prin Dumnezău zicînd: ..Au sui-mă-voiu asupra celor streini de fealiu şi vei da pre dînşii în mîinile meale?” Şi zise lui Dumnezău: „Suie-te şi voiu da pre dînşii în mfinile tale”.  Şi să sui la Vaal Farasin şi lovi pre dînşii [298] acolo David; si zise David: „Tăiat-au Dumnezău pre vrăjmaşii miei în mîna mea ca tăiarea apei”. Pentru aceaea au chemat numele locului aceluia Tăiarea lui Vaal-Farasin. Şi lăsară acolo pre dumnezeii lor cei streini de fealiu si zise David să-i arză cu foc de tot pre dînşii.  Şi adaoseră încă cei streini de fealiu şi mai căzură în Valea Uriaşilor. Şi întrebă David încă întru Dumnezeu, şi zise lui Dumnezeu: „Să nu mergi denapoia lor; întoarce-te de la dînşii şi vei fi lîngă ei aproape de peiri. Şi va fi cînd vei auzi tu glasul sunetului marginilor peririlor, atuncea vei întră la războiu, căci au ieşit Dumnezău înaintea ta, ca să lovească pre tabăra celor streini de fealiu”. Şi făcu David în ce chip au poruncit Dumnezău, şi au lovit tabăra celor streini de fealiu, de la Gavaon pînă la Gazera.  Şi să făcu numele lui David la tot pămîntul şi Domnul au dat frica lui preste toate limbile.

CAP XV

      Şi-ş făcu lui casă în cetatea lui David şi găti locul sicriiului lui Dumnezău şi făcu lui cort Atuncea zise David: „Nu iaste ca să ridice sicriiul lui Dumnezău, fără numai leviţii, că pre dînşii au ales Dumnezău ca să ridice sicriiul Domnului şi ca să sluj as că Lui pînă în veac”. Şi adună David pre tot Israilul în Ierusalim ca să ridice sicriiul Domnului la locul carele au gătit lui.  Şi adună David pre fiii lui Aaron şi pre leviţ:  Den fiii lui Caath: Uriil boiarinul şi  fraţii lui, 120;  Den fiii lui Merari: Asaia  boiarinul şi fraţii lui, 220; Den fiii lui Ghiedson: loil boiarinul şi fraţii lui, 130; Den fiii lui Elisafan: Semei boiarinul şi fraţii lui, 200;  Den fiu lui Hevron: Eliil boiarinul şi fiii lui, 80;  Den fiii lui Oziil: Aminadav boiarinul şi fraţii lui, 112. Şi chemă David pre Sadoc şi pre Aviathar, preoţii; şi pre leviţ: pre Uriil, pre Aghean, şi loil, şi Se mi an, şi Eliil, şi Aminadav; Şi zise lor: „Voi, boiarii neamurilor leviţilor, curăţiţi-vă voi şi fraţii voştri, şi veţ aduce sicriiul Domnului Dumnezeului Israil, unde am gătit lui la gătirea lui; Căci pentru că mai nainte, nefiind voi gata, au tăiat Domnul Dumnezăul nostru întru noi, căci n-am cercat cu judecată”. Şi s-au curăţit preoţii şi leviţii, ca să suie sicriiul Domnului Dumnezăului Israil. Şi luară fiii leviţilor sicriiul lui Dumnezău, în ce chip au poruncit Moisi cu cuvîntul lui Dumnezău, după scrisoare, întru pîrîngi, preste dînşii. Şi zise David căpeteniilor leviţilor: „Puneţ pre fraţii lor, pre cîntăreţ, cu meşteşuguri de cîntări, cu copuze, şi cu alăute, şi cu ţimbale, ca să glăsuiască întru înălţime cu glas de bucurie”.  Şi puseră leviIntîla ţii pre Eman, feciorul lui loil, şi dentru fraţii lui Asaaf, feciorul Varahiei, şi den fiii lui Merari,  fraţii  lui,  Ethan,  feciorul lui Chis.-.].  Şi cu ei, fraţii lor ai doilea: Zaharias, şi Iui, şi Semeramoth, şi leii, şi Anania, şi Eliav, şi Vanaia, şi Maasia, şi Mathathia, şi Elifaleu şi Machenia, si Avdedom, şi Iiil, portarii.  Şi rintăreţii, Elaan, Asaf şi Ethan, cu 19 ţimbale de aramă, ca să fiică să să a uză.  Şi 20 Zaharias, şi Oziil, şi Semeramoth, şi Iiil, şi Anani, şi Eliav, şi Am asia, şi Vaneas, cu copuze preste alimoth.  Şi Mathathias, şi 21 Elifaleas, şi Machenias, şi Avdidom, şi leii, şi Ozias, cu alăute, amassenith, ca să întărească.  Şi Honini, boiarinul leviţilor, boiarinul dnţărilor, căci priceput era.  Şi Varahia, şi Elcana, portarii sicriiului.  Şi Sovenia, şi Iosafat, şi Nathanail, şi Amasias, şi Zaharias, şi Vane, şi Eliazar, preoţii, trîmbi-ţînd cu trîmbiţele înaintea sicriiului hu* Dumnezău; şi Avedom, şi Nia, portarii sicriiului lui Dumnezău.  Şi era David. şi bătrînii lui 25 Israil, şi cei preste mii, ceia ce mergea ca să suie sicriiul făgăduinţii Domnului den ca?a lui Avdedom, cu bucurie.  Şi fu deaca întări 26 Dumnezău pre leviţ, rădicînd sicriiul făgăduinţii Domnului, şi junghiară 7 viţei şi 7 berbeci.  Şi David, încins cu podoabă de vişin, 27 şi toţi leviţii, rîdicînd sicriiul făgăduinţii Domnului, şi cîntăreţii, şi Honenias. boiarinul arţarilor celor ce cînta, şi preste David - veş-mînt de vişin.  Şi tot Israilul suind sicriiul 28 făgăduinţii Domnului, cu semnu şi cu glas şofer, şi cu trîmbiţe, şi cu ţimbale, glăsuind în alăute şi în copuze.  Şi veni sicriiul făgăduinţii Domnului pînă la cetatea lui David, şi Melhol, fata lui Saul, s-au plecat preste fereastră şi au văzut pre împăratul David jucînd şi sărand, şi-l defăima pre el în sufletul ei.

C A P X V I

      Şi băgară săcriiul lui Dumnezău şi-l 1 răzimară pre el în mijlocul cortului | carele au întinsu lui David; şi aduseră arderea-de-tot şi mîntuitoare înain-I tea lui Dumnezău.  Şi săvîrşi David 2 aducînd arderile ceale de tot şi ceale de mîntuire şi blagoslovi pre norodu întru numele Domnului.  Şi împărţi la tot omul lui Israil, 3 de la bărbat pînă la muiare, de om o pîine fră-mîntată şi o bucată de carne friptă.  Şi au 4 pus despre faţa sicriului făgăduinţii Domnului den leviţi, slujind şi glăsuind şi a mărturisi şi a lăuda pre Domnul Dumnezăul lui Israil:  Asaf 5 povăţitoriul şi al doilea lui Zaharias, Iiil, şi Sami-ramoth, şi Iiil, şi Mathathia şi Eleav. şi Vanaia, şi Avdedom, şi Iiil, cu organe, alăute şi copuze, [299] şi Asaf cu ţimbale răsunlnd. Şi Vînai as şi Oziil, preoţii, cu trîmblţile, pururea înaintea sicriiului făgăduinţii lui Dumnezău, în ziua aceaea. Atuncea au rinduit David de-nce-put a lăuda pre Domnul cu mîna lui Asaf şi a fraţilor lui: ..Mărturisiţi Domnului, chemaţi numele Lui, arătaţi întru noroade isprăvirile Lui! Cmtaţl Lui şi făluiţ pre El, povestiţi la toţi minunele Lui, carele au făcut Domnul! Lăudaţi în numele sfint al Lui! Veseli-se-va inima cercînd bunăvrearea Lui. Cercaţi pre Domnul şi vă întăriţi, cercaţi faţa Lui pururea! Pomeniţi minunele Lui carele au făcut, seamnele Lui şi judecăţile rostului Lui;  Sămînţă lui Israil, slugile Lui, fiii lui Iacov, aleşii Lui. Acesta e Domnul Dumnezăul nostru, întru tot pămîntul - judecăţile Lui. Pomeniţi în veac făgăduinţa Lui, cuvîntul Lui carele au poruncit întru mii de rude,  Carele au pus lui Avraam şi jurămîntul lui Isaac. Şi-l puse pre dînsul lui Iacov întru poruncă, şi lui Israil întru făgăduinţă veacinică,  Zicînd: “Ţie voiu da pămîntul lui Hanaan, funire moştenirii voastre'. Cînd s-au făcut ei împuţinaţi întru număr, pînă s-au împuţinat şi au nemernicit întru el, Şi au mersu de la limbă la limbă şi de la împărăţie la alt norod, N-au lăsat om ca să-i silească pre dînşii, şi au mustrat pentru dînşii împăraţi:  'Să nu vă atingeţi de unşii Miei şi întru prorocii Miei nu vicleniţi'. Cîntaţi Domnului tot pămîntul, spuneţi den zi în zi mîntuirea Lui Tîlcuiţi întru limbi mărirea Lui,  întru  toate  noroadele  - minunile Lui,  Căce mare e Domnul şi lăudat foarte, înfricoşat iaste preste toţi dumnezăii. Căce toţi dumnezăii limbilor - idoli, şi Domnul ceriuri au făcut Mărire şi laudă despre faţa Lui, vîrtute şi fală în locul cel sfint al Lui.  Daţi Domnului neamurile limbilor, daţi Domnului mărire şi vîrtute. Daţi Domnului slavă numelui Lui, luaţi daruri şi aduceţi cătră faţa Lui, şi vă închinaţi Domnului întru lăcaşuri sfinte ale Lui. Spară-se de cătră faţa Lui pămîntul, isprăvească pămîntul şi nu să clătească. Veselească-să ceriul şi bucu-re-se pămîntul şi zică întru limbi: Domnul împărăţind! Urla-va marea cu plinirea ei, şi lemnul ţarenii, şi toate cîte-s într-însa. Atuncea să vor bucura leamnele dumbrăvii de cătră faţa Domnului, căce au venit a judeca  pămîntul.  Mărturisiţi Domnului, cîce iaste bun, cîce în veac e mila Lui, Şi ziceţi: 'Mîntuiaşte-ne pre noi, Dumnezăul mîntuirii noastre, şi adună pre noi, şi ne scoate pre noi dentru limbi, ca să lăudăm numele cel sfint al Tău şi a ne falui întru
laudele Tale!  Blagoslovit Domnul Dumnezeul lui Israil den veac şi pînă în veac'; şi va zice tot norodul: 'Amin*”.  Şi lăudară Domnului. Şi lăsară acolo înaintea sicriiului făgăduinţii Domnului pre Assaf şi pre fraţii lui, ca să slujască naintea sicriiului, pururea, den zi la ziua lui.  Şi Avdedom şi fraţii lui, 68; şi 38 Avdedom, fiiul lui Iathom, şi Ossala, portari.  Şi pre Sadoc, preotul, şi pre fraţii lui, 39 preoţii, înaintea cortului Domnului, în vama cea den Gavaon,  Ca să aducă arderi-de-tot 40 Domnului, preste jîrtăvnecul arderilor-de-tot, pururea, dimeneaţă şi sara, şi după toate ceale scrise în leagea Domnului, cîte au poruncit preste fiii lui Israil, cu mîna lui Moisi, robului lui Dumnezău.  Şi cu dînşii: 41 Eman, şi Iedithum. şi ceialalţi cei aleş, pre nume, ca să laude pre Domnul, căci e în veac mila Lui.  Şi, cu dînşii, trimbiţe şi ţimbale a 42 răsuna, şi organe ale cîntărilor lui Dumnezeu; iară fiii lui Idithum, la poartă.  Şi mearse tot 43 norodul, fieştecare la casa lui, şi să întoarse David ca să blagoslovească casa lui.

CAP XVII

      Şi fu deaca lăcui David în casa lui, şi 1 zise David cătră Nathan prorocul: „Iată, eu lăcuiesc în casă de chiedru, şi sicriiul făgăduinţii Domnului -dedesuptul pieilor”.  Şi zise Nathan cătră David: „Tot ce e în sufletul tău, fă, cîci Dumnezeu cu tine iaste!”  Şi fu în noptea aceaea, şi să făcu cuvîntul Domnului cătră Nathan, zicînd:  „Pasă şi zi cătră David, sluga 4 Mea: 'Aşa au zis Domnul: Nu tu îm vei zidi casă Mie ca să lăcuiesc întru dînsa,  Căci 5 n-am lăcuit în casă den ziua aceaea carea am suit pre Israil şi pînă în ziua aceasta, şi eram în cort la acoperimînt şi în popas, întru toate carele am petrecut întru tot Israilul.  De 6 grăind am ^grăit cătră un fealiu al lui Israil, cărora am porundt ca să pască pre norodul Mieu zicînd: Căci nu Mi-aţ făcut casă de chiedru?'  Şi acum aşa vei zice robului Mieu, lui 7 David: 'Aceastea zice Domnul Atotţiitoriul: 'Eu am luat pre tine de la sună, denapoia turmelor, ca să fii întru povăţitoriu preste norodul Mieu, preste Israil.  Şi am fost cu tine 8 întru toate carele ai mers şi am surpat pre toţi vrăjmaşii tăi de cătră faţa ta şi am făcut ţie nume după numele celor mari ce era preste pămînt  Şi voiu pune loc norodului Mieu, 9 lui Israil, şi-l voiu răsădi pre dînsul şi va lăcui însuş şi nu va griji încă, şi nu va mai adaoge fiiul strîmbătăţii ca să-l smerească pre dînsul ca şi de-nceput  Şi den zilele carele am pus judecători preste norodul Mieu, Israil, şi am smerit pre toţi vrăjmaşii tăi şi te voiu creaşte, şi casă îţ [300] va zidi ţie Domnul. Şi va fi deaca ţi sa vor umplea zilele ţie şi vei adormi cu părinţii tai şi voiu rădica sămînţa ta după tine, carea va fi den pîntecele tău, şi voiu găti împărăţia lui. Acesta Im va zidi Mie casă şi voiu îndirepta scaunul lui pînă în veac Eu voiu fi lui părinte şi el Im va fi Mie întru fiiu, şi mila Mea nu voiu depărta de la dînsul, în ce chip ara depărtat de cătră ceia ce au fost înaintea ta. Şi-l voiu încredinţa pre dînsul în casa Mea şi întru împărăţia lui pînă în veac, şi scaunul lui va fi îndireptat pînă în veac”1. După toate cuvintele aceastea şi după toată vedearea aceasta, aşa au grăit Nathan cătră David. Şi veni împăratul David şi şăzu în preajma Domnului şi zise: „Cine sînt eu, Doamne Durane-zăule, şi care e casa mea, că m-ai iubit pre mine pînă în veac? Şi să împuţinară aceastea înaintea Ta, Dumnezăule, şi ai grăit preste casa slugii Tale de departe şi m-ai socotit ca o videnie a omului şi m-ai înălţat, Doamne Dumnezăule! Ce va mai adaoge încă David cătră Tine ca să mărească? Şi Tu pre robul Tău ştii! Doamne, pentru robul Tău ai făcut toată mărimea aceasta şi după inima Ta, ca  să  cunoască  toate  măn rele Tale! Doamne, nu iaste de potriva Ta şi nu iaste Dumnezău afară den Tine, după toate cîte am auzit întru urechile noastre. Şi nu iaste ca norodul Tău, Israil, limbă încă pre pămînt, în ce chip l-ai povăţuit pre el, Dumnezăule, ca să mîntuieşti norod Ţie, ca să pui Ţie nume mare şi străludt, ca să iai de cătră faţa norodului Tău pre carii ai mîntuit de la Eghipet limbi. Şi ai dat pre norodul Tău, Israil, Ţie norod pînă în veac, şi Tu,Domnul,Te-ai făcut lor întru Dumnezău. Şi acum. Doamne, cuvîntul tău carele ai grăit cătră sluga Ta şi pre casa a lui, încredinţeaze-se pînă în veac, şi fă în ce chip ai grăit. Şi încredinţască-se şi să mărească numele Tău pînă în veac, zicînd: Doamne, Doamne, cel întru-tot-ţiitoriul Dumnezăul lui Israil - Dumnezăul lui Israil! Şi casa lui David, slugii Tale, va fi îndireptată înaintea Ta, Căci Tu, Domnul Dumnezăul mieu, ai deschis ureachea slugii Tale ca să zidească lui casă; pentru aceaea au aflat sluga Ta a să ruga înaintea feaţii Tale. Şi acum, Doamne, Tu eşti acela Dumnezău şi ai grăit peste robul Tău bunătăţile aceastea. Şi acum ai început a blagoslovi casa slugii Tale, ca să fie în veac înaintea Ta, căci Tu, Doamne,
ai blagoslovit, şi blagosloveaşte în veac”.

CAP XVIII

      Şi fu după aceasta, şi lovi David pre cei streini de fealiu, şi înirînse pre ei, şi luo pre Ghieth şi satele ei dan mîna a celor streini de fealiu. Şi lovi David pre Moav şi era moaviteanii slugi lui David, aducînd daruri.  Şi lovi David pre 3 Adrazar, împăratul Suvei, în Eraath, mergînd el să puie mîna lui preste rîul Efratului. Luat-au de la el David 1000 de cară si 7000 de 4 cai şi 20000 de oameni pedestri; şi sfărimă David toate carale şi au lăsat dentru eale 100 de cară.  Şi veni Şirul de la Damasc să ajute 5 lui Adrazar, împăratul Suvei, şi lovi David ai Şirului 22000 de oameni.  Şi puse David 6 strajă în Siria cea despre Damasc, şi era lui David întru slugi, aducînd daruri; şl mîntui Domnul pre David întru toate carele mergea.  Şi luo David lanţurile ceale de aur, 7 carele era preste slugile lui Adrazar, şi aduse pre eale în Ierusalim.  Şi den Mataveth şi 8 den cetăţile ceale alease ale lui Adrazar au luat David aramă multă foarte; dentru dînsa au făcut Solomon marea cea de aramă şi atfl-pii şi unealtele ceale de aramă.  Şi auzi 9 Thou, împăratul Emathului, căci au lovit David toată putearea lui Adrazar, împăratul Suvei,  Şi au trimis pre Aduram, fiiul lui, 10 cătră împăratul David, ca să-l intreabe pre el ceale de pace şi ca să-l binecuvinteaze pre el, pentru căci au bătut pre Adrazar şi-l lovi pre el, cad om împotrivnic Thou era lui Adrazar.  Şi toate unealtele de aur, şi de argint, 11 şi de aramă, şi aceastea le-au sfinţit împăratul David Domnului, împreună cu argintul şi cu aurul carele au luat den toate limbile: den Idu-mea, şi den Moav, şi den fiii Iul Ammon, şi dentru cei streini de fealiu, şi dentru Amalic.  Şi Avesa, feciorul Saruiei, au lovit Idumea în Valea Sărilor, 18000.  Şi au pus în 13 vale straje, şi era toţi idumeii slugi lui David, şi mîntuia Domnul pre David întru toate carele mergea.  Şi împăraţi David preste tot 14 Israilul şi era fîcîndu judecată şi dereptate la tot norodul lui.  Şi Ioav, feciorul Saruiei, 15 preste oaste, şi Iosafat, feciorul lui Ahiud. cel scriitoriu de-a aduce aminte;  Şi Sadoc, fiiul 16 lui Ahitov, şi Avimeleh, fiiul lui Eleazar, preoţii, şi Susa logofătul;  Şi Vaneas, feciorul lui 17 Iodae, preste hierethi şi preste felethi, şi fiii lui David cei dentîiu, următori împăratului.

CAP XIX

Şi fu după aceasta, muri Naas, împăratul feciorilor lui Ammon, şi împăraţi Anan, feciorul lui, pentru dînsul. Şi zise David: „Face-voiu milă cu 2 Anan, feciorul lui Naas, în ce chip au făcut tatul lui cu mine milă”. Şi trimise David soli ca să mîngîie pre efînsul pentru tată-său; şi veniră slugele lui David la pămîntul fiilor lui Ammon cătră Annaan, ca să-l mîngîie pre el.  Şi zisără boiarii fiilor lui 3 Ammon cără Anan: „Au cinstit David pre [301] tată-tău înaintea ta, ţ-au trimis ţie mîngiitori? Nu, ce numai pentru ca să cearce cetatea si să iscodească pămîntul au venit slugele lui cătră tine!**. Şi luo Anan pre slugele lui David, si rase pre dînşii, şi luo den veşmintele lor jumătate, pînă la înduplecare, şi au trimes pre  ei. Şi veniră să spuie lui David pentru oameni şi au trimis întru întîmpinarea lor, căci era oamenii ocăriţi foarte; şi zise împăratul: „Şădeţi în Ieriho pînă vor răsări oarbele  voastre, şi vă întoarceţi'*. Şi văzură fiii lui Ammon căci să ruşina norodul lui David, şi trimise Anaan şi fiii lui Ammon 1000 de talanţi de argint, ca să năimească lor den Siria dentru rîuri, şi den Siria Maaha, şi den Suva, cară şi călăriţi. Şi-  năimiră lor 32000 de cară, şi pre împăratul den Maha şi pre norodul lui, şi veniră şi să tăbărîră den preajma Mi da vei. Şi fiii Iui Ammon s-au adunat den cetăţile lor şi au venit ca să-i bată. Şi auzi David, şi au trimis pre Ioav şi toată oastea celor tari. Şi ieşiră fiii lui Ammon, şi să rîn-duiescu la războiu lîngă poarta cetăţii; şi împăraţii carii au venit s-au tăbărit deosebiş, la cîmpu. Şi văzu Ioav că s-au făcut de cătră faţă unii cu alţii, ca să dea războiu cătră el de cătră faţă şi denapoi, şi alease den toţi voinicii den Israil şi s-au rinduit împotriva Şirului Şi rămăşiţa norodului au dat în mîna lui Avesse, fratelui lui, şi s-au rinduit dempotriva feciorilor lui Ammon. Şi zise: „Dese va mai întări decît mine Şirul, şi-m vei fi mie întru mîntuire; şi de să vor fiii lui Ammon mai întări decît tine, şi te voiu mîntui îmbărbăteaze-te şi să ne întărim pentru norodul nostru şi pentru cetăţile Dumnezăului nostru, şi Domnul binele întru ochii Lui va face”. Şi să rîndui Ioav şi tot norodul lui împreună cu el împotriva sirilor spre războiu, şi fugiră de cătră ei Şi fiii lui Ammon văzură că au fugit sirii şi fugiră şi ei de cătră faţa lui Avese şi de cătră faţa lui Ioav, fratelui lui, şi veniră la cetate; şi veni Ioav la Ierusalim. Şi văzu Şirul că l-au înfrînt pre el Israil, şi trimise soli şi scoase pre Şirul, pre cel decindea de rîu; şi Sofac, voivodul puterii lui Adrazar, înaintea lor. Şi să spuse lui David, şi adună pre tot Israilul, şi trecu Iordanul, şi veni asupra lor, şi să rîndui cătră ei; şi să rîndui David den preajma Şirului spre războiu, şi-l bătu pre el. Şi fugi Şirul de cătră faţa lui Israil şi ucise David de ai Şirului 7000 de cară şi 40000 de oameni pidestri, şi pre Sofac, voivodul puterii lui, au ucis. Şi văzură slugele lui Adrazar că au căzut de cătră faţa lui* Israil, şi puseră cu David pace, şi slujiră Iui.
Şi n-au vrut Şirul să ajute fiilor lui Ammon încă. .

CAP XX

      Şi fu în anul ce veni întru ieşirea împăraţilor, şi aduse Ioav toată putearea oştii, şi stricară ţara fiilor lui Ammon; şi veniră şi şăzură prejur Ramma; şi David şăzu în Ierusalim; şi au lovit şi Ioav pre Rama şi o surpă pre dînsa.  Şi luă 2 David cununa lui Molhom, împăratului lor  den capul lui  şi să află trasul ei un talant de aur, şi întru ea piatră cinstită; şi era pre capul lui David*  Şi prăzile cetăţii scoase multe 3 foarte, şi pre norodul ce era întru dînsa 0 scoase şi-i hierestrui cu hierestraie şi cu tesle de hier şi spintecături; şi aşa au făcut David slugilor fiilor lui Ammon, şi să întoarse David şi tot norodul lui în Ierusalim*  Şi fu după 4 aceasta, şi să făcu încă războiu în Gazer cu cei striini de fealiu. Atuncea au lovit Sovahe Usathi pre Safu, den fiii uriaşilor, şi-l smeri pre dînsul. Şi să făcu încă războiu cu cei striini de fealiu şi lovi Eleanan, feciorul lui lair, pre Laomi, fratele lui Goliath Ghieththeului; şi lemnul suliţii lui, ca sulul pînzarilor*  Şi să 5 făcu încă războiu în Ghieth; şi era om preste samă de mare, şi deagetile lui: 6 şi 6, 24; şi acesta era strănepot uriaşilor.  Şi defăima 6 pre Israil, şi-l lovi pre dinsul lonathan, feciorul lui Samaa, fratele lui David. Acestea s-au făcut lui Rafa în Ghieth; toţ era 4 uriaşi şi căzură cu mîna lui David şi cu mîna slugilor lui

CAP XXI

Şi să sculă diavol întru Israil şi clăti pre 1 David ca să numere pre Israil,  Şi 2 zise împăratul David cătră Ioav şi cătră boiarii puterii:  „Păsat (şi) numărat pre Israil  de la Virsavie pînă la Dan, şi aduceţi cătră mine, şi voiu cunoaşte numărul loru.  Şi zise Ioav: „Sft 3 adaogă Domnul preste norodul Lui, cum sînt acestea, cu 100 de părţi! Şi ochii domnului mieu împăratului văzînd, nu, domnul mieu împărate, toţi domnului mieu slugi? Şi pentru căci va aceasta domnul mieu? Pentru ca să nu se facă întru păcat norodului lui Israil?”  Şi 4 cuvîntul împăratului să întări preste Ioav, şi ieşi Ioav şi umblă pre tot Israilul, şi veni la Ierusalim.  Şi deade Ioav numărul socoteaUi norodului lui David, şi era Israilul 1000 de mii şi 100000 de oameni zmulgînd sabia; şi fiii Iudei: 470000 de oameni zmulgînd sabie. Şi pre Levi şi pre Veniamin nu l-au numărat 6 în mijlocul lor, căci să întări cuvîntul împăratului pre Ioav.  Şi rău să arătă înaintea 7 lui Dumnezeu pentru lucrul acesta, şi [302] lovi pre Israil. Şi zise David cătră Dumnezeu: „Greşit-am foarte, căci am făcut lucrul acesta! Şi acum ia dară răutatea slugii Tale,  căci m-am îndeşărtat foarte”. Şi grăi Domnul cătră Gad, cel ce vedea lui David, zicînd: „Pasă şi grăiaşte cătră David, zicînd: 'Aşa zice Domnul: Trei Eu voiu rădica preste tine; aleage ţie una dentru eale şi-ţ voiu face ţie'“. 11/12 Şi veni Gad cătră David şi zise lui: „Asa zice Domnul: 'Aleage-ţ ţie sau 3 ani de foamete, sau 3 luni a fugi tu de cătră faţa vrăjmaşilor tai, şi sabia vrăjmaşilor tăi să te apuce pre tine, sau trei zile sabia Domnului, şl moarte în pămînt, şi îngerul Domnului pier-zînd întru toată moştenirea lui Israil'. Şi acum vezi ce voi răspunde Celuia ce m-au trimis pre mine cuvînt”.  Şi zise David cătră Gad: „Strimte Im sînt mie cîteştrei foarte. Cădea-voiu dară întru mîinile Domnului, căci multe-s îndurările Lui foarte, şi în mîinile oamenilor nu voiu cădea”. Şi au dat Domnul moarte în Israil şi au căzut dentru Israil 70000 de oameni. Şi au trimis Dumnezău înger la Ierusalim, ca să-l piarză pre el. Şi dea ca-l pierdea, văzu Domnul şi Să căi pentru rău şi zise îngerului cehii ce pierdea: „Destul ţie, lase mîna ta!”. Şi îngerul Domnului - stînd în aria lui Orna Ievuseului; Şi rădică David ochii lui şi văzu pre îngerul Domnului stînd între pămînt şi între ceriu, şi sabia lui zmultă în mîna lui întinse preste Ierusalim; şi căzu David şi cei bătrîni ai lui Israil, îmbrăcaţi cu saci, preste faţa lor. Şi zise David cătră Dumnezău: „Nu eu am zis ca să numere întru norod? Eu sînt cela ce am greşit, făcînd rău am făcut; şi aceaste oi ce au făcut? Domnul Dumnezău, fa că-se mîna Ta întru mine şi întru casa tătîne-mieu, şi nu întru nărodul Tău spre pierzare, Doamne!” Şi îngerul Domnului zise lui Gad ca să zică cătră David pentru ca să să suie să puie jîrtăvnic Domnului în aria lui Orna Ievuseului. Şi să sui David, după cuvîntul lui Gad, carele au grăit întru numele Domnului. Şi să întoarse Orna şi văzu pre împăratul şi 4 fii ai lui cu dînsul ascunzînduse; şi Orna era trierind griu. Şi veni David cătră Orna, şi să întoarse Orna şi văzu pre David. Şi ieşi den arie şi să închina Orna lui David cu faţa la pămînt Şi zise David cătră Orna: „Dă-mi mie locul tău, al ariei tale, şi voiu zidi preste el £rtîvnic Domnului. Cu argint vreadnic mi-l dă pre el, şi se va potoli rana dentru norod”. Şi zise Orna cătră David: „Ia ţie, şi facă domnul mieu împăratul ce e bine înaintea lui. Iată, am dat viţeii întru ardere-de-tot, şi plugul spre leamne, şi griul spre jîrtvă, toate le-am dat”. Şi zise împăratul David lui Orna: „Nu, fără
cît cumpărind voiu cumpăra cu argint vreadnic, căci nu voiu lua ale tale Domnului, ca să aduc ardere-de-tot în dar Domnului”.  Şi 25 deade David lui Orna pentru locul lui sicii de aur la tras 600.  Şi clădi acolo David jîrtăvnic Domnului şi au adus ardere-de-tot a mîntuirii; şi strigă cătră Domnul, şi ascultă pre el cu foc den ceriu preste jîrtăvnicul arderii-de-tot, şi au topit arderea-de-tot  Şi zise Domnul cătră înger şi băgă sabia în teaca ei în vreamea aceaea; şi deaca văzu David că au ascultat lui Domnul în aria lui Orna Ievuseului, şi au jîrtvuit acolo.  Şi cortul Domnului, 28 carele au făcut Moisi în pustiiu, şi jîrtăvnicul arderilor-de-tot în vreamea aceaea, era în vama cea den Gavaon.  Şi nu putea David 29 ca să meargă înaintea lui să ce arce pre Dumnezău, căci sîrgui de cătră faţa săbiei îngerului Domnului.

CAP XXII

      Şi zise David:  „Aceasta iaste Casa 1 îlQ^J Domnului Dumnezău şi acesta e jir-D^^Htăvnicul  spre  arderea-de-tot lui Ekw 1| Israil”.  Şi zise David să adune pre 2 ■ ^■■1 toţi nemearnicii cei den pămîntul lui Israil, şi puse cioplitori ca să cioplească pietri netezite ca să zidească Casa Domnului.  Şi 3 fier mult la cuiele uşilor şi porţilor, şi ţîţînile au gătit, şi aramă întru mulţime, nu era cumpînitură.  Şi leamne de chedru nu era 4 număr, căci aducea sidoneanii şi 3 leamne de chedru întru mulţime lui David.  Şi zise 5 David: „Solomon, fiiul mieu, copilaş moale, şi casa e a să zidi Domnului spre mărire în sus, spre nume şi spre slavă întru tot pămîntul, voiu găti lui”. Şi găti David întru mulţime înaintea morţii lui.  Şi chemă pre Solomon, 6 fiiul lui, şi-i porund Iui ca să zidească casa numelui Domnului lui Israil.  Şi zise David: 7 „Solomon, fiiul mieu, mie mi s-au făcut asupra sufletului ca să zidesc casă numelui Domnului Dumnezăul ui mieu.  Şi fu preste 8 mine cuvîntul Domnului, zicînd: 'Sînge întru mulţime ai vărsat şi războaie mari ai făcut. Să nu zideşti casă numelui Mieu, căci sîngiuri multe ai vărsat preste pămînt înaintea Mea. Iată, fiiu să naşte ţie, acesta va fi om de odihna 9 şi-l voiu odihni pre el de cătră toţi vrăjmaşii lui de premprejur, căci Solomon - numele lui, şi pace şi linişte voiu da lui preste Israil în zilele lui.  Acesta Im va zidi casă numelui 10 Mieu şi acesta Im va fi Mie întru fiiu şi Eu lui voiu fi întru părinte, şi voiu îndirepta scaunul împărăţiei lui întru Israil pînă în veac'.  Şi 11 acum, fiiul mieu, fi-va cu tine Domnul şi te va spori şi vei zidi casă Domnului Dumnezăul ui tău, în ce chip au grăit pentru tine. Fără  numai  dea-ţi  învăţîtură  şi  priceapere [303] Domnul şi să te întărească preste Israil, ca să păzeşti şi ca să faci leagea Domnului Dumnezăului tău! Atuncea te vei spori, de vei cruţa a face poruncile şi judecăţile carele au poruncit Domnul lui Moisi, preste Israil. îmbărbătează-te şi te întăreaşte, nu te teame, nice să te spari. Şi iată, eu, după sărăcia mea, am gătit la Casa Domnului talanzi de aur 100000, şi de argint talanzi 1000 de mii, şi aramă, şi hier căruia nu iaste tras, căci întru mulţime iaste, şi leamne şi pietri am gătit şi spre aceastea adaoge. Şi cu tine -Domnul, şi adaoge întru mulţime celor ce fac lucrurile, meşteri şi cioplitori de pietri, şi teslari de leamne; Şi tot înţeleptul la tot lucrul, la aur, la argint, şi la hier, şi la aramă, nu iaste număr. Scoală-te şi fă! Şi Domnul împreună cu tine!” Şi porunci David la toţi boiarii lui Israil să ajutorească lui Solomon, fiiului lui, zicînd: „Au nu e Domnul cu voi7 Şi v-au odihnit pre voi de premprejur, căci au dat în mîna voastră pre ceia ce lăcuiesc pămîntul, şi să supuse pămîntul înaintea Domnului şi înaintea norodului. Acum daţi inimile voastre şi sufletele voastre, ca să cercaţi la Domnul Dumnezăul vostru, şi vă sculaţi şi zidiţi sfinţenia Domnului Dumnezăului vostru, ca să băgaţi sicriiul făgăduinţei Domnului şi unealtele ceale sfinte ale lui Dumnezău la casa ceaea ce să zideaşte numelui
Domnului”.

CAP XXIII

Şi David, fiind bătrîn şi plin de zile, au împărăţit pre Solomon, fiiul lui, în locul lui, preste Israil. Şi adună pre toţi boiarii lui Israil, şi pre preoţii, şi pre leviţii. Şi să numărară leviţii den 30 de ani şi în sus şi să făcu numărul lor, după capul lor, oameni 38000. Dentr-aceş-tea, ispravnici la lucrurile Domnului 24000, şi  logofeţi şi judecători 6000;  Şi 4000 de portari şi 4000 lîudînd pre Domnul cu unealte  care au făcut ca să laude pre Domnul. Şi împărţi pre dînşii David rinduialele la fiii lui  Levi, lui Ghethsom, Caath şi Merari; Lin  Ghiethsom, lui Leadan şi lui Semei; La fiiul lui Leadan, boiari ni Iul, şi Zethoth, şi Ioil,  3.  Şi fiiul lui Semei, Salomith, şi Azail, şi Aram, trei; aceştea-s boiarii neamurilor lui Leadan. Şi fiilor lui Semii: [I] eth, şi Zeza, şi Ioas, şi Veria; acestea sînt fiii lui Semei, 14. Şi era Ieth, boiarinul, şi Zeza al doilea, şi Ioas; şi Veria n-au înmulţit fii, şi s-au făcut la o casă de neam, la socotinţă. Fiii lui Caath: Amvram şi Iassar, Hevron, Oziil, 4.  Fiii lui Amvram: Aaron şi Moisi; şi să osebi Aaron a sfinţi Sfintă Sfintelor, el şi fiii lui pînă în veaci, ca sft tîmîiaze înaintea Domnului, sft slujească Lui şi să sft roage pre numele Lui pînă în veac.  Şi Moisi, omul lui Dunv 14 nezău; fiii lui s-au chemat la fealiul lui Levi.  Fiii lui Moisi: Ghcrsam şi Kli<v..T. Fin 15 lui Ghersam: Suvail boiarinul.  Şi era fiii lui 16 Eliezer: Ravea boiarinul;  Şi nu era lui Eliezer fii alţii; şi fiii lui Ravea crescură întru înălţime.  Fui lui Saar: Salumoth boiarinul. 18 Fiii lui Hevron: Ieria boiarinul, Amaria, al 19 doilea, Iezeziil, al treilea, Iezechia. al patrulea.  Fiii lui Oziil: Miha boiarinul şi Esia, al 20 doilea.  Fui lui Merari: Mooli şi Musi; fiii lui 21 Mooli: Eliazar şi Chis.  Şi muri Eliazar şi nu 22 era lui fii, fără numai feate; şi le luară pre eale feciorii lui Chis, fraţii lor.  Fiii lui Musi: 23 Mooli, şl Eder, şl Iarimoth, 3.  Aceştea-s fiii 24 lui Levi, după casele neamurilor lor, boiarini neamurilor lor, după socoteala lor, după numărul numelor lor, după capul lor, făcînd lucrurile slujbei Casei Domnului den 20 de ani şi în sus.  Cad zise David: „Odihni Domnul 25 Dumnezeu] lui Israil nărodul ui Lui şi lă^ui în Ierusalim pînă în veac”.  Şi leviţii nu era 26 ridicînd cortul şi toate unealtele lui la slujba lui.  Căci întru cuvintele lui David ceale de 27 apoi iaste numărul fiilor lui Levi de 20 de ani şl în sus,  Cîci au pus pre ei cu mîna lui 28 Aaron ca sft slujască la Casa Domnului pren curţi şi pren cămări şi la numărul tuturor sfintelor şi la lucrurile slujbei Casei lui Dumnezeu,  Şi la pîinile punerii-înainte, şi la făina 29 jîrtvei, şi la plăcinte, şi la cea frămîntată, şi la azime, şi la prăjite, şi la toată măsura;  Şi a 30 pune dimeneaţă, a lăuda şi a mărturisi Domnului, şi aşa sara;  Şi preste toate cealea ce 31 să aduc în ardere-de-tot Domnului întru simbete şi întru lunile noao şi la praznice, după număr, după judecată preste ei, pururea Domnului;  Şi vor păzi păzile cortului mărturiei şl paza celui sfint şi pazele fiilor lui Aaron, fraţilor lor, ca să slujască în Casa
Domnului.

CAP XXIV

      Şi fiilor lui Aaron şi osebirile fiilor lui Aaron: Nadav, şi Aviud, şi Eleazar, şi Ithamar.  Şi au murit Nadav şi 2 Aviud înaintea tatului lor, şi fii nu era la dînşii; şi preoţiia Eleazar şi Ithamar, fiii lui Aaron.  Şi împărţi pre dînşii 3 David: şi Sadoc dentru fiii lui Eleazar, şi Ahimeleh den fiii lui Ithamar, după socoteala lor, după slujba lor şi după casele neamurilor lor.  Şi sft aflară fiii lui Eleazar mai mulţ 4 întru boiarii puterilor decît fiii lui Ithamar; şi împărţi pre dînşii: fiilor roi Eleazar, spre boiari, [304] la case de neamuri, 16; şi fiilor lui Ithamar, după casele neamurilor, 8- Şi împărţi pre dînşii după sorţi, pre acestea spre acestea, căci era boiari ai sfintelor şi boiari ai lui Dumnezău, întru fiii lui Eleazar şi întru fiii lui Ithamar. Şi i-au scris pre dînşii Samaias, feciorul lui Nathanail, logofătul dentru Levi, denaintea împăratului, şi boiarilor, şi (a lui] Sadoc preotul, şi Ahimeleh, feciorul lui Aviathar, şi boiarii neamurilor, ai preoţilor şi ai leviţilor casii neamului: unul, unul lui Eleazar; şi unul, unul lui Ithamar. Şi ieşi sorţul cel dentîiu lui Ioarim, lui Edia al doilea, Lui Harim al treilea, lui Seorim al patrulea, Lui Melhia al cincilea, lui Veniamin al şaselea, Lui Accos al şaptelea, lui Avia al optulea, Lui Iisu al noaolea, lui Sehenia al zeacelea. Lui Elisuv al unsprăzeacelea, lui Iachim al doaosprăzeace, Lui Ofa al treisprăzeace-lea, lui Iesvaal al 14, Lui Velga al 15, lui Emmir al 16, Lui Ethi al 17, lui Afesi al 18, Lui Fetia al 19, lui Ezechiil al 20, Lui Anin al 21, lui Gamul al 22, Lui Dalea al 23, lui Ieili al 24. Aceasta e socoteala lor, după slujba lor, a întră în Casa Domnului, după judecata lor, pren mîna lui Aaron, tatul lor, în ce chip au poruncit Domnul Dumnezăul lui Israil. Şi fiilor lui Levi, celor rămas fiilor lui Amvram: Sovail; fiilor lui Sovail: Iadea; Araviei: [Iesia) boiarenul. Şi lui Asari:1 Salomoth; fiilor lui Solomoth: Iaath. Fiii lui Ediu: Amadia al 2, Aziil al 3, Iecmoam al 4. Fiilor lui Oziil: Miha; fiii lui Miha: Samir Fratele lui Miha: Isia; fiii Isiei: Zaharia. Fiii lui Merari: Mooli şi Musi; fiii Oziei, fiii lui: Voni. Fiii lui Merari lui Oziia, fiii lui: Esoma, şi Zachur, şi Iovthi. Lui Mooli: Eleazar; şi Ithamar, nu era la el feciori. Lui Chis, fiii lui Chis: Ierameil. Şi fiii lui Musi: Mooli, şi Eder, şi Erimoth; aceştea-s fiii leviţilor, după casele neamurilor lor. Şi luară şi ei sorţi, ca şi fraţii lor, fiii lui Aaron, înaintea lui David împăratul, şi Sadoc, şi Ahimeleh, şi boiarii neamurilor, preoţilor şi leviţilor, începători de părinţi, Aaron, ca şi fraţii lui cei mai
tineri.

CAP XXV

Şi puse David împăratul şi boiarii puterii la lucruri pre fiii lui Asaf, şi Eman, şi Idithun, pre cei ce răspund cu copuze, şi cu alăute, şi cu tîmpene; şi să făcu numărul lor, după capul oamenilor ce lucrează întru lucrurile lor fiii lui Asaf: Zachur, şi Iosif, şi Nathanias, şi Asiila.  Fiii lui Asaf, ţiindu-se de  Asaf prorocul, lipit de împăratul* Lui Idithun, fiii lui Idithun: Godolias şi Suri, şi Iseas [Semei,) şi Asevias, şi Mathathias, 6, după tatăl lor, Idithun, cu copuzul ras unind mărturisire şi laudă Domnului. Lui Eman, fiii lui Eman: Vohchias, şi Mathanias, şi Oziil, şi Suvail, şi Erimuth, şi Ananias, şi Anani, şi Eleatha, şi Godolathi, şi Romethi, Iezer, şi Savah al lui Amallithi, şi Othir, şi Meazoth. Toţi acestea, fiii lui Eman, celui ce răspunde împăratului cu cuvinte, a înălţa cornu; şi au dat Dumnezău lui Eman fii 14 şi feate 3. Toţi acestea, cu tatul lor, lăudînd în Casa Domnului cu ţimbale, şi cu alăute, şi cu copuze, la lucrul Casii lui Dumnezău, lipiţi de împăratul: Asaf, şi Idithun, şi Eman. Şi să făcu numărul lor, cu fraţii lor învăţat a dnta şi tot pricepătoriul, 8 sute şi 88. Şi luară lor sorţu de rînduială, după cel mic şi după cel mare den cei desăvîrşit şi den cei ce învăţa. Şi ieşi sorţul dentîiu fiilor lui şi fraţilor lui, lui Asaf: al lui Iosif, Godolias al 2, Inia, fiiul lui, şi fraţii lui, 12. Al 3, Zachur, fiii lui şi fraţii lui, 12. Al 4, Iesri, fiii lui şi fraţii lui, 12. Al 5, Nathan, fiii lui şi fraţii lui, 12. Al 6, Vocchi, fiii lui şi fraţii lui, 12. Al şaptelea, Iereil, fiii lui şi fraţii lui, 12. Al optulea, Iosia, fiii lui şi fraţii lui, 12. Al noaolea, Matthania, fiii lui şi fraţii lui, 12. Al 10, Meia, fiii lui şi fraţii lui, 12. AI 11, Asriil, fiii lui şi fraţii lui, 12. Al 12, Ase via, fiii lui şi fraţii lui, 12. Al 13,SavaU,fiiiluişifraţiilui. 12. Al 14, Matthithia, fiii lui şi fraţii lui, 12. Al 15, Ierimuth, fiu lui şi fraţii lui, 12. Al 16, Ana-nia, fiii lui şi fraţii lui, 12. Al 17, Isvac, fiii lui şi fraţii lui, 12. Al 18, Anania, fiii lui şi fraţii lui, 12. Al 19, Mellithi, fiii lui şi fraţii lui, 12. Al 20, Eliatha, fiii lui şi fraţii lui, 12. Al 21. Ithir, fiii lui şi fraţii lui, 12. Al 22, Ghedelthi, fui lui şi fraţii lui, 12. Al 23, Mazimoth, fiu lui şi fraţii lui, 12. Al 24, Romemiezer, fiii lui şi fraţii Iui, 12.

CAP XXVI

Şi împărţirile porţilor; fiii lui Cori: Masellimi, fiiul lui Cori, den fiii lui Asaf. Şi lui Moselemia fii: Zaharia,cel dentîiu născut; Iadiil, al doilea; Zavadia, al treilea; Nathanail, al patrulea; Olam, al dncelea; Ionathan, al şaselea; Elionia, al şaptelea; Avdedom, al optulea. Şi lui Avdedom fii: Samias, cel dentîiu născut; Iozavad, al doilea; Ioa, al treilea; Zahalad. al patrulea; Rotha-nuil,  al  dncelea;  Amiil.  al şaselea; [305] Issahar, al şaptelea; Falothi, al optulea,  cîci l-au blagoslovit pre el Dumnezeu. Şi lui Semia, fiiului lui, s-au născut feciori, celui dentîiu născut al lui: Rose, la casa cea părintească a lui, căci tari era la vîrtute. Fiii Semiei: Othni, şi Rafail, şi Ovid, şi Elzavad, şi Ahia, fii tari; Eliu, şi Savhia şi Izvahom.  Toţi acestea, den fiii lui Avdedom, acestea şi fiii lor, şi fraţii lor, făcînd tare la lucru, 62, [ai]  lui Avdedom.  Şi lui Mosolamia, fii şi fraţ, 18, tari; Şi Iui Asa, fiilor lui Merari, fii păzind începătura, căci nu era la dînsul cel dentîiu născut, şi-l făcu pre el tatăl lui boiarin împărţirei a doua; Helchias, al doilea; Tavle, al treilea; Zaharias, al patrulea; toţ acestea, fii şi fraţ lui Asa, 13. La acestea sînt împărţealele porţilor, la boiarii celor tari, slujbe pre zile, ca şi fraţii lor, a sluji în Casa Domnului. Şi luară sorţi după cel mic şi după cel mare, după casele neamurilor lor, la poartă şi la poartă. Şi căzu sorţul cel despre răsărit Selemiei; şi Zahariei şi fiii lui Ioas, lui Melhia, luară sorţi şi ieşi sorţul cel despre crivăţ.  Lui Avdedom şi cel despre amiazăzi, denaintea casei; Sefim, m al doilea lui Asa, cătră apus, după poarta cămărăi suirii, strajă în preajma străjU. Cătră răsărit leviţ, 6 de zi, şi cătră crivăţ de zi patru; cătră amiazăzi de zi patru, şi la iesefim, doi. La cei ce să schimbă cătră apus, 4; şi la al treilea, doi schimbîndu-se. Aceastea sînt împărţirile portarilor, fiilor lui Core şi fiilor lui Merari. Şi leviţii, fraţii lor, preste visteriile Casei Domnului şi preste visteriile celor sfinţite. Fiii lui [Le] dan: fiii lui Ghierson, [al] lui Ledan, boiari ai neamurilor lui [Le] dan şi lui Gherson: Ieili Şi fiii lui Ieili: Zemeth şi Ioil, fraţii, preste visteriile Casii Domnului.  Lui Avrami şi lui Issari, Hevron şiOzeil; ŞiSuvailalluiGhersam,alluiMoisi, povăţitoriu preste visterii. Şi fratelui lui, lui Eliezer, Iavias fiiul, şi Iosias, şi Ioram, şi Zehri, şi Salomoth. Acestea, Salomoth şi fraţii lor, preste toate visteriile sfintelor, carele au sfinţit David împăratul şi boiarii neamurilor, preste mii şi preste sute, şi căpetenii puterii. Carele au luat den cetăţ şi den prăzi şi au sfinţit dentru dînsele, ca să nu se întîrziaze zidirea Casii Domnului Dumnezeu. Şi preste toate sfintele lui Dumnezeu, lui Samoil prorocului, şi lui Saul al lui Chis, şi lui Avenir a lui Nir, şi lui Ioav al Saruiei, tot carele au sfinţit, pren mîna lui Salomon şi a fraţilor lui.  Lui Isaari: Honenia şi fiii lui,
a lucrului cel den afară preste Israil, a logofeţi şi a leage.  Lui Hevroru: Asavias şi fraţii lui, 30 fii tari, 1000 şi 700 preste socotinţa lui Israil, $ decindea de Iordan, cătră apusuri, la toată slujba Domnului şi lucrul împăratului.  Lui 31 Hevroni: Uriaş, boiarinul hevronilor, după naşterile lor, după neamuri. întru anul al 40 al împărăţiei lui [David] s-au socotit şi s-au aflat om tare întru ei, întru Iazir al Galaadi-tei.  Şi fraţii lui, fii tari, 2000 şi 700 boiari ai 32 neamurilor. Şi-i puse pre ei David împăratul preste Ruvin, şi Gaddi, şi pre jumătate de fealiu a lui Manasi, la toată porunca Domnului şi cuvîntul împăratului.

CAP XXVII

      Şi fiii lui Israil, după numărul lor, 1 boiari ai neamurilor, preste mii şi preste sute, şi logofeţi cărei slujăsc norodului şi la tot cuvîntul împăratului, după împărţiri, şi la tot cuvîntul, cela ce întră şi cela ce iase, lună den lună, la toate lunile anului, o împărţală, 24000,  Şi 2 preste împărţală cea dentîiu a lunii dentîiu, Izvoaz al lui Zavdeil, preste împărţală lui, 24000;  Den fui lui Fares, boiarin al tuturor 3 boiarilor puterii, a lunii dentîiu.  Şi preste 4 împărţală lunii a doua, Dode al lui Enoh, şi preste împărţală lui şi Macheloth, povăţuito-riul, şi preste împărţală lui, 24000.  Boiarii 5 ai puterii, cel al treilea la luna a treia, Vaneas a lui lodae preotul, boiarenul, şi la împărţală lui, 24000.  Acesta e Vaneas, cel mai tare 6 decît cei 30, şi preste cei 30, şi preste împărţeala lui Za vad, fiiul lui.  Al patrulea, la luna 7 a patra, Asail, fratele lui Ioav, şi Zavadia, feciorul lui, şi fraţii lui, preste împărţală lui, 24000.  Al cincilea, în luna a cincea, povăţuitoriul, Samaoth al lui Esraei, şi preste împărţală lui, 24000.  Al şaselea, în luna a 9 şase, Aduias al lui Ecchis Thecuianul, şi preste împărţeala lui, 24000.  Al şaptelea, 10 în luna a şaptealea, Hiellis cel de la Falus, den fiii lui Efraim,  şi preste împărţală lui, 24000.  Al optulea, în luna a opta, Sovahe al 11 lui Usathasa al lui Zare, şi preste împărţală lui, 24000.  Al noaolea, în luna a noua, Aviezer de la Anathoth, den pămîntul lui Veniamin,  şi  preste împărţală lui, 20000 şi 4000.  Alzeacelea,înlunaalO,Meiracelde 13 la Nethofathi, al lui Zare, şi preste împărţală lui, 24000.  Al 11, în luna a 11, Vaneas, cel 14 de la Farathon, den fiii lui Efraim, şi preste împărţală lui, 24000.  Al 12, la luna a 12, 15 Holdiia, cel de la Nethofathi, al lui Gothoniil, şi preste împărţală lui,  20000 şi 4000.  Şi preste fealiurile lui Israil, al 16 ruvinilor, povîţuitoriu, Eliezer al lui Zehri; [306] lui Semeon: Safatias al lui Maaha. Lui Levi: Asavia al lui Camuil; lui Aaron: Sadoc; Iudei: Elia, den fraţii lui David; lui Isahar: Amri al lui Mihail; Lui Zavulon: Sameas al lui Avdiu; lui Nethalim: Ierimoth al lui Ziil; Lui Efraim: Osie al lui Ozaziu; La jumătatea de fealiu a lui Manasi: Ioil, Ciul fratelui; la jumătatea de fealiu a lui Manasi cea den pămîntul Galaaduiui: Iadde al lui Zavadeu, fiii lui Veniamin, Iasiil al lui Avenir; Lui Dan: Azariil al lui Ioram; aceştea-s căpeteniile părinţilor, ai fealiurilor lui Israil. Şi n-au luat David numărul lor den 20 de ani în jos, căci au zis Domnul să înmulţască pre Israil ca stealele ceriului. Şi Ioav al Saruiei au început a număra întru norod şi n-au săvîrşit, şi s-au făcut întru aceastea urgia preste Israil şi nu s-au osebit numărul în Cartea cuvintelor zilelor împăratului David. Şi preste visteriile împăratului: Asmoth a lui Odiil; şi preste visteriile ceale den ţarini, şi în cetăţi, şi în sate, şi în odăi, şi în turnuri: lonathan al lui Oziu; Şi preste plugarii ceia ce lucrează pămîntul: Ezre al lui Hiluv; Şi preste vii: Semei Arimathianul; şi preste visteriile cealea den locurile casei: Zavdi al lui Sefami; Şi preste maslineturi, şi preste dudele ceale de la şăs: Vallanan al lui Ghiedori; iară preste visteriile untdelemnului: Ioas; Şi preste boii cei păscători, cei de la Saron: Sate al Sarumiei; şi preste boii cei de la văi: Şofat al lui Ade; Iară preste cămile: Uvia Ismailiteanul; iară preste măgari: Iadias cel den Maramoth; Şi preste oi: Ioas Agari-teanul; toţi acestea - ispravnici averilor lui David împăratului. Şi lonathan, fratele tatălui lui David, - sfeatnic, om priceput şi logofăt acesta; şi liil al lui Ahamani,-* cu fiii împăratului.  Şi Ahitofel - sfeatnic împăratului; şi Husi - întîiu priatin împăratului. Şi după dînsul, Ahitofel; lîngă el, lodae al lui Vaneu,
şi Aviathar; şi Ioav - voivodul împăratului

CAP XXVIII

      Şi adună David pre toţi boiarii lui Israil, boiari ai judecătorilor şi ai fealiurilor, şi pre toţi boiarii împărţea! e-lor, ai rînduialelor celor den prejurul trupului împăratului, şi boiarii miilor şi ai sutelor, şi pre cămăraş, şi pre cei preste averile lui, şi a toată agonisita împăratului şi a fiilor hii, împreună cu scopiţii, şi pre cei silnici, şi 2 pre războinica oştii, în Ierusalim.  Şi stătu David împăratul în mijlocul adunării şi zise: „£scul-taţi-mă, fraţii miei şi norodul mieu: Mie mi s-au făcut în inimă să zidescu casă de odihnă sicriiului făgăduinţii Domnului şi stare picioarelor Domnului, şi am gătit cealea cens de treabă lăcaşului.  Şi Dumnezău au zis: 'Nu 3 vei zidi Mie casă, ca să să numească numele Mieu preste dînsa, căci om războinic eşti tu şi sîngiuri ai vărsat1,  Şi au ales Domnul Dumnezeul lui Israil întru mine dentru toată casa tătîne-mieu să fiu împărat preste Israil în veac; şi întru Iuda au ales împărăţia şi, den casa Iudei, casa tatîne-mieu; şi, întru fiii tătîne-mieu, întru mine vru să mă fac eu împărat preste tot Israilul.  Şi dentru toţi fiii miei, 5 căci mulţi feciori au dat mie Domnul, au ales întru Solomon, fiiul mieu, să-l şază pre el preste scaunul împărăţiei Domnului, preste Israil.  Şi zise mie Dumnezău: 'Solomon, 6 fiiul tău, va zidi casa Mea şi curtea Mea, căci am ales întru dînsul să-M fie Mie fecior şi Eu voiu fi lui întru părinte.  Şi voiu isprăvi 7 împărăţia lui pînă în veac, de va întări a păzi poruncile Meale şi judecăţile Meale ca în ziua aceasta'.  Şi acum, despre faţa a toată adunarea Domnului şi întru urechile Dumnezăului nostru, cruţaţi şi cercaţi toate poruncile Domnului Dumnezăului nostru, pentru ca să moştenit pămîntul cel bun şi să moştenit de tot fiilor voştri după voi pînă în veac.  Şi 9 acum Solomoane, fiiule, conoaşte pre Dumnezăul părinţilor tăi şi-I slujaşte Lui cu inimă direapta şi cu suflet voitoriu, căci toate inimile cearcă Domnul şi tot gîndul ştie. De-L vei cerca pre El, se va afla ţie, şi de-L vei lăsa pre El, te va lăsa pînă la săvîrşit.  Vez acum că 10 Domnul te-au ales pre tine să zideşti Lui casă întru sfinţenie, întăreaşte-te şi fă!”.  Şi 11 deade David lui Solomon, fiiului lui, pilda besearicii, şi a caselor lui, şi zachilor lui, şi cerdacurilor, şi cămărilor celor mai den lăuntru, şi a casii iertării.  Şi pilda carea au 12 avut întru duhul lui a curţilor Casei Domnului şi a tuturor cămărilor celor de pre împrejur, ceale de la cămările Casii Domnului, şi cămărilor celor sfinte,  Şi celor de odihnă ale rinduialelor preoţilor şi leviţilor, şi la tot lucrul shţjbei Casii Domnului, şi al cămărilor uneal-telor celor de slujbă, a slujbei Casii Domnului.  Şi la aur, trasul cumpăniturii lui, la 14 toate unealtele trebii şi lucrului, şi la toate unealtele argintului, cu cumpăna, la toată unealta lucrului şi lucrului.  Şi cumpănitură 15 luminătorilor celor de aur, şi fofeazelor lor de aur, cu cumpăna luminătoriului, şi Iuminăto-riului şi fofeazelor lui şi luminătorilor de argint, cu cumpăna, luminătoriului şi fofea- m zelor lui, după lucrul luminătoriului şi luminătoriului.  La auru au dat lui aşijderelea cumpăna measelor a punerii-înainte, [307] fieştecare masă de aur, şi aşijderelea celor de argint. Şi a cirligilor, şi a căuşilor, şi a paharelor celor de aur, cumpînitură acelor de aur; şi acelor de argint, şi căţiilor, chefure, a fieştecăruia cumpănire. Şi cel al jărtăvni-cului tămîierilor, den aur lămurit, trasul i-au arătat lui; şi pilda carului hieruvimilor celor întinşi cu aripile şi umbrind preste sicriiul făgăduinţii Domnului. Toate cu scrisoarea mînii Domnului au dat David lui Solomon, după priceaperea lui ce i s-au făcut de lucrul pildei. Şi zise David lui Solomon, fiiului său: „întăreaşte-te şi te vitejaşte şi fă, nu te spărea, nice să te temi, căci Domnul Dumnezăul mieu - cu tine. Nu te va lăsa şi nu te va părăsi pînă a săvîrşi tu tot lucrul slujbei Casii Domnului. Şi iată pilda besericii şi a casii lui, şi zacho a ei, şi cerdacurile, şi cămările ceale mai denlăuntru, şi casa rugii, şi pilda Casii Domnului; şi iată rînduialele preoţilor şi leviţilor la toată slujba Casii Domnului Dumnezău. Şi cu tine, întru tot lucrul, tot nevoito-riul cu înţelepciune, după tot meşteşugul, şi boiarii, şi tot norodul - la toate cuvintele tale”.

CAP XXIX

Şi zise David împăratul la toată adunarea: „Solomon, fiiul mieu, unul e carele au ales întru el Domnul, tînăr | şi moale, şi lucrul e mare, căce nu e la lom zidirea, ce numai la Domnul  Dumnezău. După toată putearea am gătit la Casa Dumnezeului mieu aur, argint, aramă, hier, leamne, pietri soam, şi împlerii pietri scumpe, şi de multe fealiuri, şi toată piatra  cinstită şi parion multu. Şi încă! Binevrînd eu, în Casa Dumnezăul ui mieu iaste mie carele am făcut aur şi argint şi, iată, am dat la Casa Dumnezăului mieu la înălţime, afară den  carele am gătit la Casa Sfintelor: Trei mii de talanţi de aur de la Sufir şi 7000 de talanţi de argint-lamură, ca să să spoiască cu aceastea păreţii Sfîntului. La aur cu aurul, şi la argint cu argintul, şi la tot lucrul pren mîna meşterilor; şi cine e cela ce nevoiaşte să-şi  umple mînile lui astăzi Domnului?” Şi să îndemnară boiarii neamurilor, şi boiarii fiilor lui Israil, şi cei preste mii şi cei preste sute, şi ispravnicii lucrurilor, şi  diregătorii casii  împăratului, Şi au dat la lucrurile Casii Domnului 5000 de talanţi de aur, şi galbeni de aur 10000, şi argint talanţi 10000, şi de aramă  talanţi 18000, şi de her talanţi 100000. Şi la carii s-au aflat la dînşii piatră, au dat la cămările Casii Domnului pren mîna lui Iii al lui Ghiedsoni.  Şi s-au bucurat norodul pentru căce s-au nevoit, căce cu inimă plină s-au nevoit* Dom10, nului.  Şi David împăratul s-au veselit foarte. Şi binecuvîntă împăratul David pre Domnul înaintea adunării, zicînd: „Blagoslovit eşti Doamne, Dumnezăul lui Israil, Părintele nostru, den veac şi pînă în veac!  Ţie, 11 Doamne, mărirea, şi putearea, şi fala, şi biruinţa, şi mărturisirea, şi vîrtutea, căce Tu tuturor celor den ceriu şi pre pămînt stăpî-neşti; de cătră faţa Ta să cutremură tot împăratul şi limbă; Ţie, Doamne, împărăţia şi înălţarea la toate şi la toată domnişi.  De la Tine 12 e avuţia, şi mărirea de cătră faţa Ta; Tu tuturor domneşti, Doamne, Domnul a toată domnia, şi în mîna Ta vîrtutea şi sila, în mîna Ta, milă atotţutoare a mări şi a întări toate.  Şi 13 acum, Doamne, mărturisimu-ne Ţie şi lăudăm numele pohvalii Tale.  Şi cine-s eu şi 14 cine e norodul Tău, că am putut să ne nevoim Ţie ca aceastea? Căce ale Tale sînt toate şi dentru ale Tale am dat Ţie.  Căce nemearnici sîntem înaintea Ta şi nemernicind ca toţi părinţii noştri, ca umbra - zilele noastre pre pămînt, şi nu iaste îngăduinţă.  Doamne, 16 Dumnezăul nostru, cătră toată mulţimea aceasta carea am gătit ca să să zidească casă numelui celui sfînt al Tău, den mîna Ta iaste şi Ţie-s toate.  Şi am cunoscut, Doamne, că 17 Tu eşti Cela ce cercetează inimi şi direptate iubeşti! Cu prostimea inimii meale m-am nevoit toate aceastea, şi acuma pre norodul Tău, carele s-au aflat aicea, am văzut cu veselie nevoindu-se Ţie.  Doamne Dumnezăul 18 lui Avraam şi Isaac şi al lui Israil, părinţilor noştri, cruţă aceastea întru cugetul inimii norodului Tău în veac, şi îndireptează inimile lor cătră Tine.  Şi lui Solomon, fiiul mieu, 19 dă-i inimă bună, ca să facă poruncile Tale şi mărturiile Tale şi învăţăturile Tale şi ca să aducă la săvîrşit facerea Casii Tale carea am gătit”.  Şi zise David la toată adunarea: 20 „Blagosloviţi dară pre Domnul, Dumnezăul nostru!” Şi blagoslovi toată adunarea pre Domnul Dumnezăul părinţilor lor şi, plecînd genuchele, s-au închinat Domnului şi împăratului  Şi jîrtvui David Domnului jîrtvă şi 21 aduseră arderi-de-tot lui Dumnezău, a doao zi den ziua dentîiu, viţei 1000, berbeci 1000, miei 1000, şi turnările lor, şi jîrtve de mulţime la tot Israilul.  Şi mîncară şi băură înaintea 22 Domnului în ziua aceaea cu bucurie mare şi împărăţiră de al doilea rînd pre împăratul Solomon, fiiul lui David, şi-l unsără pre el Domnului spre împărat, şi pre Sadoc spre preoţie.  Şi şăzu Solomon pre scaunul 23 Domnului spre împărat, pentru David, tatul lui,  şi să binevru, şi ascultară lui tot - Israilul;  Şi boiarii, şi silnicii, şi toţi fiii 24 . împăratului David, tătîne-său, să puseră lui.  Şi mări Domnul pre Solomon deasupra, înaintea a tot Israilul, şi i-au dat [308]
lui mărire de împărat, care nu s-au făcut la tot împăratul înaintea lui deasupra lui Israil. Şi David, fiiul lui Iese, au împărăţit preste tot Israilul. Şi zilele carele au împărăţit preste Israil de ani: în Hevron au împărăţit 7 ani, şi în Ierusalim au împărăţit ani 33. Şi au murit cu bătrîneaţe bune, pun de zile, cu avuţie şi cu mărire; şi împăraţi Solomon, fiiul lui, pentru dînsul. Iară cealealalte cuvinte ale împăratului David, ceale dentîiu şi ceale mai de apoi, scrise sînt întru cuvintele lui Samoil, celuia ce veade, şi pre cuvintele lui Nathan
prorocului, şi la cuvintele lui Gad, celui ce veade; pentru toată împărăţia lui, şi sila lui, şi vremile carele s-au făcut preste el, şi preste Israil, şi preste toate împărăţiile pămîntului.

CARTEA A DOUA, PARALIPOMENON

CAPI

      Şi să întări Solomon, fiiul lui David, pre împărăţia lui, şi Domnul Dumnezeul lui - cu dînsul, şi-l mări pre dînsul întru înălţime. Şi zise Solomon cătră tot Israilul, celor preste mii şi celor preste sute, şi judecătorilor, şi tuturor boiarilor înaintea a tot Israilul, boiarilor neamurilor, Şi mearse Solomon şi toată adunarea carea era cu dinsul la cea naltă de la Gavaon, unde acolo era cortul mărturiii lui Dumnezeu, carele au făcut Moisi, sluga Domnului, în pustiiu. Iară sicriiul lui Dumnezeu l-au suit David den cetatea Cariathiarim, căci au gătit lui David, căci au întins lui cort în Ierusalim. Şi jîrtăvnecul cel de aramă carele au făcut Vesleil, feciorul Uriei, fiiul lui Or, acolo era, înaintea cortului Domnului; şi cercetă lui Solomon şi adunarea toată. Şi aduse Solomon acolo preste jîrtîvnicul cel de aramă înaintea Domnului, ce era în cortul mărturiei, şi au adus preste el ardere-de-tot 1000. în noaptea aceaea Să arătă Domnul lui Solomon şi zise lui: „Ceare ce-ţ voiu da”. Şi zise Solomon cătră Dumnezeu: „Tu ai făcut cu David, tată-mieu, milă mare şi m-ai împărăţit pentru dînsul. Şi acuma. Domnul Dumnezeu, încredinţască-se dară numele Tău preste David, tatul mieu, căci Tu m-ai împărăţit pre mine preste norod mult ca ţărîna pămîntului. Acum înţelepciune şi 10 priceapere dă-m mie, şi voiu ieşi înaintea norodului acestuia şi voiu întră, căci cine va judeca pre norodul Tău acest mare?” Şi 11 zise Dumnezău cătră Solomon: „Pentru căci s-au făcut aceasta întru inema ta şi n-ai cerşut avuţie de bani, nid mărire, nid sufletul nepriatenilor, şi zile multe n-ai cerşut, ce ai cerşut ţie înţelepciune şi priceapere, pentru ca să juded pre norodul Mieu, preste carele te-am împărăţit preste el, înţelepciunea şi 12 priceaperea dau ţie; şi avuţie şi bani şi mărire da-ţ-voiu ţie, în ce chip nu s-au făcut întru împărăţiile ceale denaintea ta aseamene ţie, şi după tine nu va & aşa”. Şi veni Solomon 13 den Rama cea den Gavaon la Ierusalim, înaintea feaţii cortului mărturiei, şi împăraţi preste Israil. Şi adună Solomon cară şi călăreţ şi 14 să făcură lui 1400 de cară şi 12000 de călăreţi; şi le lăsă pre eale în cetatea carălor; şi norodul cu împăratul, în Ierusalim. Şi 15 puse împăratul argintul şi aurul în Ierusalim, ca pietrile şi chiedrii au dat în ludea, ca dudele ceale de pre şăs întru mulţime. [309] Şi ieşirea călăreţilor lui Solomon^ den Eghipet; si preţul negustorilor împăratului Ca să iasă, si cumpăra; şi să suia şi scotea de la Eghipet un car întru o mie de argint si calul 150 de argint. Şi asa la toţi împăraţii hetteilor
şi împăraţii Siriei în mînile lor aducea.

CAP II

Şi zise Solomon ca să zidească casă numelui Domnului, şi casă împărăţiei lui. Şi adună împăratul Solomon 70000 de oameni carători cu umărul şi 30000 de cioplaş în munte; şi  ispravnici preste dînşii - 3000 şi 600. Şi trimise Solomon cătră Hiraam, împăratul Tirului, zicînd: „în ce chip ai făcut cu David, tatul mieu, şi i-ai trimis lui chiedri ca să zidească lui  casă, ca să lăcuiască întru dînsa. Şi iată eu, fiiul lui, zidesc casă numelui Domnului Dumnezeului mieu, să o sfinţesc pre dînsa Lui, ca să tămîiaze denaintea Lui tămîie de mirosituri şi aduceri-înainte pururea şi a aducerea arderi-de-tot pururea, demineaţa şi înde sară, şi în sîmbăta, şi la luni noao, şi la praznicile Domnului Dumnezăului nostru, în veac aceasta  preste Israil. Şi casa carea eu zidesc e mare, căci mare e Dumnezăul nostru decît toţi  dumnezăii. Şi cine va putea ca să zidească Lui casă? Căci ceriul şi ceriul ceriului nu ar putea purta mărirea Lui. Şi cine-s eu, carele zidesc Lui casă, fără de numai a tămîia înaintea Lui? Şi acum trimite mie om înţelept şi ştiind a face întru aur, şi întru argint, şi întru aramă, şi întru hier, şi întru mohorît, şi întru roşu, şi întru vînăt, şi ştiind a săpa săpătură cu înţelepţii ce-s cu mine întru Iuda şi în Ierusalim, cărei au gătit David, tată-mieu. Şi îmi trimite leamne de chiedru şi de archieth şi de pini de Livan, căci eu ştiu că robii tai ştiu tăia leamne den Livan; şi iată, slugile tale cu  slugile meale vor mearge Ca să-m gătească leamne întru înmulţime, căci casa carea eu zidesc mare e şi slăvită. Şi iată, celora ce lucrează, celor ce taie leamne, de mîncat am dat grîu în daruri slugilor tale, cori de griu 20000, şi de orz cori 20000, şi vin măsuri 20000, şi untdelemn măsuri 20000”. Şi zise Hiraam, împăratului Tirului, cu scrisoare, şi au trimis cătră Solomon, zicînd: „Pentru cîd au iubit Domnul pre norodul Lui, au dat pre tine preste dînşii întru împărat”. Şi zise Hiraam: „Blagoslovit Domnul Dumnezăul lui Israil, Carele au făcut ceriul şi pămîntul, Carele au dat lui David împăratului fiiu înţelept si ştiind ştiinţa şi priceapere, carele va zidi casă Domnului şi casă împărăţiei hii! Şi acum am trimis ţie om 'nţelept şi ştiind priceapere, pre Hiraam, sluga mea.  Maica lui e den featele lui Daan, şi tatul lui - om tirian. ştiind a face cu aur şi cu argint, cu aramă, cu hier, cu pietri şi cu leamne, şi a ţease cu mohorît şi cu vînît şi cu vişinul şi cu roşul, şi a dopli tiopli-turi, şi a cugeta tot cugetul şi cîte-i vei da lui, cu înţelepţii tăi şi înţelepţii domnului mieu, lui David, tătîne-tău.  Şi acum griul şi orzul şi 15 vinul şi untul-de-lemnul carele au zis domnul mieu, trimiţu-l slugilor lui.  Şi noi vom tăia 16 leamne de la Livan, după toată treaba a ta, şi le vom aduce pre eale plute pre Marea lopii, şi tu le vei aduce pre eale la Ierusalim”.  Şi 17 adună Solomon pre toţi oamenii nemearnicii, pre cei den pămîntul lui Israil, după numărul carele i-au numărat pre dînşii David, tatul lui, şi s-au aflat 153000 şi 600.  Şi au făcut 18 dentru dînşii 70000 cărători cu umărul, şi 80000 de doplaşi în munte, şi 3000 şi 600 ispravnici preste norod.

CAP III
      Şi începu Solomon a zidi Casa Domnului, în Ierusalim, în muntele lui Amorfa, unde S-au arătat Domnul lui David, tăune-său, în locul carele au gătit David în aria lui Orna Ievuseului. Şi începu a zidi în luna a doua, în anul al patrulea al împărăţiei lui. Şi aceastea au început Solomon a zidi Casa lui Dumnezău, de lungă cît măsura cea dentfiu, coţi 60, şi de largă, coţi 20. Şi elam den faţa casii, lungime pre faţa lîtimei casii, de coţi 20 şi de nîl-ţime coţi 120; şi-l ferecă pre el pre denlăuntru cu aur curat. Şi casa cea mare au dîdit cu leamne de chiedru şi le ferecă cu aur curat şi dopli dentr-însul finicuri şi pripoite. Şi împodobi casa cu pietri dnstite întru slavă. Şi ferecă cu aur de la Faronim; şi au ferecat casa cu aur, păreţii ei şi porţile şi podurile şi uşile ei, şi au doplit heruvimi pre păreate. Şi au făcut casa S fin tul ui Sfintelor, lungimea ei preste faţa lîţimei casii, de coti 20 şi lărgimea de coţi 20; şi o ferecă pre ea cu aur curat, heruvimi întru telenzi 600. Şi trasul cuielor, trasul unui cuiu - de 50 de sicii de aur, şi casa de sus au ferecat cu aur. Şi au făcut în casa Sfintului Sfintelor heruvimi 2, lucru den leamne neputrede, şi ferecă pre ei cu aur. Şi aripile heruvimilor de lungi coţi 11 20, şi o aripă - de 5 coţi, atingîndu-se de păreatele casii, şi aripa ceaealaltă - de 5 coti, atingîndu-se de aripa celuialalt heruvim. Şi 12 aripile heruvimilor acelora, întinse - de coţi 20, şi acestea stînd pre pidoarele lor, şi obra-zele lor cătră casă. Şi făcu catapetazma 13 de vînît şi mohorît şi roşu şi vişin, şi ţesu întru ea heruvimi.  Şi făcu înaintea [310] casii stîlpi 2, de coţi 35 de nalţi, şi căpeţealele lor de 5 coţi. Şi făcu lînţuşă întru da vira şi puse preste căpeţealele stîlpilor, şi făcu rudioare 100 şi le puse preste lînţuşă. Şi au pus stîlpii den faţa besearecii, unul den direapta şi altul den stingă, şi numi numele celui de-a direapta „Isprăvire” şi numele
celui de na stingă „Virtute”.

CAP I V

 Şi au făcut jîrtăvnic de aramă de 20 de coţi de lung şi de 20 de coţi de larg şi de 10 coţi de nalt. Şi au făcut mare vărsată de 10 coti' măsurarea, den buza ei pînă în buza ei, rătundă împrejur, şi de 5 coti” de naltă, şi prem prejur  de 30 de coţi încunjura pre ea împrejur. Şi asămănare de viţei pre dedesuptul ei împrejur vor împrejura pre ea 10 coţi, încunjurînd scăldătoriul împrejur 2 fealiuri au vărsat, şi  pre viţei la topituri. în ce chip au făcut pre ei 12 viţei: 3 căutînd la miazănoapte şi 3 căutînd la apus şi 3 căutînd la amiazăzi şi 3 căutînd la răsărit; şi marea preste ei deasupra, şi  era dosurile lor denlăuntru. Şi grosimea ei - de un pumn, şi usna ei ca o usnă de pahar, săpate cu odrasle de crin, încăpînd măsuri  3000; şi o săvîrşi. Şi făcu scăldîtori 10 şi puse pre cinci den na direapta şl pre cinci den na stingă, ca să speale cu eale lucrurile arderilor-de-tot şi să le curăţasca cu eale; şi marea,  ca să să speale preoţii întru dînsa. Şi au făcut luminătorii cei de aur, 5, după judecata lor: şi au pus în besearecă 5 den na direapta şi  5 den na stînga. Şi au făcut mease 10 şi au pus în besearecă den na direapta 5 şl 5 den na  stînga, şi au făcut năstrăpi de aur 5. Şi au făcut curtea preoţilor şi curtea cea mare şi uşile curţii şi uşile lor ferecate cu aramă. Şi marea o au pus de la unghiul casii den na direapta pînă spre răsărit împotrivă. Şi au făcut Hiram cfrligele şi căţiele şi gratia jîrtăvnicului şi toate unealtele lui. Şi săvîrşi Hiraam a face tot lucrul carele au făcut împăratul Solomon în  Casa Domnului Dumnezău: Stîlpi 2, şi preste ei măciuci cu hothareth preste căpeţealele amăndurora stîlpilor, şi mrej  2, a acoperi capetele hotharethilor carele sînt preste capetele stîlpilor; Şi clo-poţi de aur 400 la amîndoao mrejile, şi doao fealiuri de rudioare întru o mreaje, ca să acopere ceale doao măciuci ale hotharethilor carele sînt deasupra stîlpilor. Şi mehonoth au făcut 10, şi scăldîtoarele au făcut preste mehonoth,  Şi marea 1, şi viţei cei 12 dedesuptul ei, şi opritorile, şi luotorile, Şi căldările,  şi  drligele,  şi  năstrîpile, şi
toate vasele lor carele au făcut Hiraam; şi aduse împăratului Solomon în Casa Domnului, de aramă curată.  Intru împrejurul lordanului au topit pre eale împăratul, întru grăsimea pămîntului, în casa lui Sochoth şi în casa Saridatha.  Şi făcu Solomon toate 18 unealtele aceastea întru mulţime foarte, căci n-au lipsit trasul arămii.  Şi făcu Solomon 19 toate unealtele Casiei Domnului şi jSrtîvnecul cel de aur şi measele, şi preste eale pîini ale punerii-înainte.  Şi luminătoarele şi fofeazile luminii, după judecată, şi de spre faţa lui -davir de aur curat.  Şi vergile lor şi fofeazele lor şi năstrîpile şi cădelniţele şi căţiile -de aur curat.  Şi uşa casii cea mai denlăuntru, cea de la Sfintele Sfintelor, şi uşile casii besearicii - de aur. Şi să săvîrşi tot lucrul carele au făcut Solomon în Casa Domnului; Şi aduse Solomon sfintele lui David, tătinesău, şi argintul, şi aurul, şi toate unealtele, şi le-au dat pre eale la visteria Casii Domnului.

C A P V

      Atuncea adună Solomon pre toţi bătrînii lui Israil şi pre toţi boiarii neamurilor, pre povăţuitorii fealiurilor fiilor lui Israil, la Ierusalim, ca să aducă sicriiul făgăduinţii Domnului den cetatea lui David, aceasta e Sion.  Şi să 2 adună cătră împăratul tot omul lui Israil la sărbătoare, aceasta e luna a şaptea-  Şi 3 veniră toţi bătrînii lui Israil, şi luară toţ leviţii sicriiul şi suiră sicriiul, şi cortul mărturiei. Şi toate unealtele ceale sfinte den cort; şi-l 4 suiră pre el preoţii şi leviţii.  Şi împăratul 5 Solomon, şi toată adunarea fiilor lui Israil, şi cei ce să teamea, şi cei adunat ai lor - înaintea sicriiului, jîrtvuind viţei şi oi carele nu să vor număra şi carele nu să vor socoti de mulţime. Şi ba gara preoţii sicriiul făgăduinţii Domnului 6 la locul lui la davir al casii, la Sfintele Sfintelor, dedesuptul aripilor heruvimilor.  Şi era 7 heruvimii întinşi aripile lor preste locul sicriiului şl acoperiia heruvimii preste sicriiu şi preste părîngile lui deasupra.  Şi încunjura părîngile, şi să vedea capetele pîringelor dentru ceale sfinte la faţa lui davir, şi nu să vedea afară.  Şi era acolo pînă în ziua 9 aceasta, nu era în sicriiu afară den ceale 2 leaspezi carele au pus Moisi în Horiv, carele au pus Domnul cu fiii lui Israil, cînd au ieşit ei den pămîntul Eghipetului.  Şi fu deaca 10 ieşiră preoţii de la sfinte, căci toţ preoţii carii s-au aflat s-au sfinţit, şi nu era rinduit la rînduiala.  Şi leviţii ş: peaveţii toţ. tai fui lui Asaaf. 11 cu Emaan. cu Idithum şi cu fiii lor, şi fraţii [311] lor, cei îmbricat cu veşminte de vişine, cu ţimbale şi cu alîute şi cu cobuze stînd denaintea jîrtăvnicului, şi împreună cu dînşii 120 de preoţi, trîmbiţind cu trimbiţile. Şi să făcu un glas trîmbiţind şi pe veţi ud v şi cînd glăsiia cu un glas, ca să laude şi să mărturisească Domnului, şi, după ce au înălţat glasul cu trimbiţele şi cu ţimbale şi cu meşterşuguri de cîntări şi zicea: „Mărturisit Domnului, căci bine iaste, căci în veac mila Lui!” Şi casa să umplu de nor şi nu putea preoţii a sta a sluji, de cătră faţa norului, căci au umplut mărirea Domnului Casa lui Dumnezeu.

CAP VI

Atuncea zise Solomon: „Domnul au zis  B0 I ca să lăcuiască în negură; Şi eu am fffm H zidit casa numelui Tău, Sfinte. Ţie. şi Ikw ii gata a Te săi aş ui pre Tine în veac”.
;i iWaWi întoarse împăratul faţa lui :?t blagoslovi toată adunarea 'ui Israil; şi toată adunarea lui Israil dvoriia; şi zise: „Blagoslovit Domnul Dumnezeul lui Israil, Care au grăit cu gura Lui cătră David, tatul mieu, şi în mînile  Lui au plinit, zicînd: 'Den ziua carea am suit norodul Mieu den pămîntul Eghipetului, n-am ales în cetate den toate fealiurile lui Israil ca să zidească casă, ca să fie numele Mieu acolo, şi n-am ales întru om ca să fie întru povîţuitoriu preste norodul Mieu,  Israil. Şi am ales Ierusalimul, ca să fie numele Mieu acolo, şi am ales pre David ca să  fie preste norodul Mieu, Israil1. Şi fu în inima lui David, tătîne-mieu, ca să zidească casă  numelui  Domnului Dumnezăului  Israil. Şi zise Domnul cătră David, tatul mieu: 'Pentru căci s-au făcut pre inima ta ca  să zideşti casă numelui Mieu, Bine ai făcut căci s-au făcut preste inima ta; însă tu nu vei zidi casă Mie, căci fiiul tău, carele va ieşi den mijlocul tău, acesta va zidi casa numelui Mieul' Şi au ridicat Domnul cuvîntul acesta carele au grăit, şi m-am făcut în locul lui David, tătîne-mieu, şi am şăzut preste scaunul lui, în ce chip au grăit Domnul, şi am zidit casa numelui Domnului Dumnezăului Israil. Şi am pus acolo sicriiul întru carele e acolo făgăduinţa Domnului, carea au pusu-o lui Israil”. Şi stătu înaintea jîrtăvnicului Domnului, înaintea a toată adunarea lui Israil, şi întinse mînile lui; Căci au făcut Solomon vatră de aramă şi au pus pre ea Sn mijlocul curţii sfîntului: de cinci coţi lungimea ei şi de 5 coţi lărgimea ei şi de trei coţi înălţimea ei. Şi stătu preste ea şi căzu preste genuchele lui, înaintea a totă adunarea lui Israil, şi întinse mînile lui la ceriuşizise: „Doamne, Dumnezăul lui Israil, nu iaste de potriva Ta Dumnezău în ceriu şi pre
pămînt, păzind făgăduinţa şi mila slugilor Tale, celor ce merg înaintea Ta cu toată inima lor; Carele ai păzit slugii Tale, lui David, 15 tătine-mieu, carele ai grăit lui zicînd; şi ai grăit cu rostul Tău, şi cu mînile Tale ai plinit ca în ziua aceasta! Şi acum, Doamne, Dumnezăul lui Israil, cruţă slugii*Tale, lui David, tătîne-mieu, ceale ce ai grăit lui zicînd; şi ai grăit cu rostul Tău şi ai plinit ca în ziua
aceasta, zicînd: 'Nu-ţ va lipsi ţie om de cătră faţa Mea, şăzînd preste scaunul lui David, însă de vor cruţa fiii tăi calea lor, ca să meargă întru leagea Mea, cum ai mers înaintea Mea'.  Şi acum, Doamne, Dumnăzăul lui 17 Israil, încredinţască-se dară cuvîntul Tău carele ai grăit slugii Tale, lui David!  Căci de 18 va lăcui adevărat Dumnezău cu oamenii pre pămînt? Unde ceriul şi ceriul ceriului nu vor fi destule Ţie, şi ce iaste casa aceasta carea am zidit?  Şi vei căuta pre ruga slugii 19 Tale şi pre ruga mea. Doamne Dumnezăule, ca să asculţi ruga mea, şi făgăduialii care sluga Ta să făgăduiaşte înaintea Ta astăzi?  Ia să 20 fie ochii Tăi deschişi pre casa aceasta, ziua şi noaptea, la locul acesta, carele ai zis să să cheame numele Tău acolo.  Ca să asculţi 21 ruga carea să roagă sluga Ta la locul acesta, şi vei auzi omilinţa slugii Tale şi norodului Tău, lui Israil, carele se vor ruga la locul acesta, şi Tu vei asculta den locul sălăşluirei Tale den ceriu şi vei auzi şi blînd vei fi.  De va greşi 22 om aproapelui său şi va lua preste el blestem ca să-l bleasteme pre dînsul, şi va veni şi va blestema  înaintea  jîrtăvnicului  în casa aceasta.  Şi Tu vei asculta den ceriu, şi vei 23 face, şi vei judeca robii Tăi, ca să răsplăteşti celui fără de leage şi să-i dai căile lui la capul lui, şi ca să îndireptezi direptul, ca să răsplăteşti fieştecăruia după direptatea lui.  Şi de 24 se va înfringe norodul Tău, Israil, înaintea vrăjmaşilor, de vor greşi Ţîe(şi se vor întoarce şi vor mărturisi numele Tău şi se vor ruga şi se vor omili înaintea Ta în casa aceasta,  Şi 25 Tu vei asculta den ceriu şi blînd vei fi păcatelor norodului Tău, lui Israil, şi vei întoarce pre dînşii la pămîntul carele ai dat lor şi părinţilor lor.  Cînd se va opri ceriul şi nu se va face 26 ploaie, căci vor greşi Ţie, şi se vor ruga la locul acesta şi vor lăuda numele Tău şi de cătră păcatele lor se vor întoarce, căci îi vei smeri pre dînşii,  Şi Tu vei asculta den 27 .ceriu, şi blînd vei fi păcatelor slugilor, şi norodului Tău, Israil, căci vei arăta lor calea cea bună întru carea vor mearge întru ea şi vei da ploaie preste pămîntul Tău carele ai dat norodului Tău întru moştenire.  Foamete de să 28 va face pre pămînt, moarte de să va face, [312] stricăciune de vînt, si gălbenare, lăcustă şi omidă de se va face, şi de-l va necăji pre el vrăjmaşul pre denaintea cetăţilor lor, după toată rana şi toată durearea. Şi toată ruga şi toată umilinţa de să va face la omul şi la tot norodul Tău, Israil, de va conoaşte omul atingerea lui şi păcatul lui şi va întinde minele lui la locul acesta, Şi Tu vei asculta den ceriu, dentru gata lăcaşul Tău, şi-l vei vindeca şi vei da omului după căile lui în ce chip vei cunoaşte inima lui, căce singur cunoşti inima fiilor oamenilor, Pentru ca să să teamă de Tine, ca să meargă întru toate căile Tale, toate zilele carele ei trăi eseu preste faţa pămîntului carele ai dat părinţilor noştri. Şi tot striinul carele nu den norodul Tău, den Israil, nu iaste acesta, şi va veni den pămînt de departe pentru numele Tău cel mare şi mîna Ta cea tare şi braţul Tău cel înalt şi vor veni şi să vor ruga la locul acesta, Şi Tu vei asculta den ceriu, den gata lăcaşul Tău, şi vei face după toate, oricîte Te va chema cel striin, ca să cunoască toate noroadele pămîntului numele Tău şi ca să să teamă de Tine ca şi norodul Tău, Israil, şi a cunoaşte că numele Tău s-au chemat  preste  casa  aceasta  carea am zidit Iară de va ieşi norodul Tău spre războiu preste vrăjmaşii Tăi, întru calea carea vei trimite pre ei, şi se vor ruga cătră Tine după calea cetăţii aceştiia carea ai ales întru ea, şi casii carii am zidit numelui Tău, Şi vei asculta den ceriu ruga lor şi umilinţa lor,şi vei face îndireptarea lor. Căce vor greşi Ţie -căce nu va fi om carele nu va greşi -, şi-i vei lovi pre dînşii şi vei da pre dînşii în mînile vrăjmaşilor lor, şi-i vor robi pre dînşii cei ce au robit, la pămîntul vrăjmaşilor, la pămînt departe au aproape, Şi vor întoarce mima lor la pămîntul lor, unde s-au mutat acolo, şi acolo se vor întoarce şi se vor ruga Ţie în robia lor, zicînd: 'Greşit-am, nelegiuit-am şi am pîgmit', Şi se vor întoarce cătră Tine cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor, la pămîntul celor ce au robit pre dînşii, unde i-au robit pre dînşii, şi se vor ruga calea pămîntului lor carea ai dat părinţilor lor şi cetăţii cariia ai ales şi casii cariia am zidit numelui Tău, Şi vei auzi den ceriu, dentru gata lăcaşul Tău, ruga lor şi umilinţa lor, şi vei face judecăţi şi bCnd vei fi norodului ce au greşit Ţie. Şi acum. Doamne, fie ochii Tăi deschis şi urechile Tale auzitoare la umilinţa locului acestuia. Şi acum, scoală-Te, Doamne Dumnezaule, la odihna Ta, Tu si chivotul vîrtutei Tale; preoţii Tăi, Doamne Dumnezău, s-au îmbrăcat mîntuire, şi cei curaţi ai Tăi veselească-se întru bune.  Doamne Dumnezău, să nu întord 42 faţa unsului Tău, pomeneaşte milele Tale lui David, robului Tău!”

CAP VII

      Şi deaca sîvfrŞ' Solomon rugîndu-se, 1 lf f Q>J$ si focu* pogori den ceriu şi mîncă de BLW^H tot arderile-de-tot şi jîrtvele, şi mariH rea Domnului împlu casa.  Şi nu 2 ESftSJ putea preoţii să între în Casa Domnului în vreamea aceaea, căce au umplut mărirea lui Dumnezău Casa Domnului.  Şi toţi 3 fiii lui Israil vedea pogorindu-se focul şi mărirea lui Dumnezău pre casă, şi căzură preste faţă pre pămînt şi preste pardosala pietrii şi să închinară şi lăudară Domnului: „Căce bine, cîce în veac mila Lui!”  Şi împăratul şi tot 4 norodul - jîrtvuind jîrtve înaintea Domnului.  Şi jîrtvui împăratul Solomon jîrtvă: 5 viţei 22000, oi 120000; şi înnoi Casa lui Dumnezău împăratul şi tot norodul.  Şl preoţii la 6 străjile lor stînd, şi leviţii cu unealte de cîntari Domnului ale lui David împăratului, a mărturisi înaintea Domnului: „Căci în veac mila Lui!”, cu laudele lui David pren mîna lor, şi preoţii trîmbiţind cu trîmbiţele înaintea lor, şi tot Israilul stînd  Şi au sfinţit Solomon nu> 7 locul curţii cei den Casa Domnului, căci au făcut acolo arderile-de-tot, şi seurile mlntuiri-lor, căci jîrtîvnicul cel de aramă carele au făcut Solomon nu încăpea a priirni arderile-de-tot şi jîrtvele şi seurile.  Şi făcu Solomon 8 praznicul în vreamea aceaea 7 zile, şi tot Israilul cu el, adunare mare foarte, de la intrarea Emathu şi pînă la pîrîul Eghipetului.  Şi 9 au făcut în ziua a opta ieşire, căci înnoirea jîrtăvnicului au făcut 7 zile şi praznicul 7 zile.  Şi în 23 ale lunii a şaptea au trimis pre 10 norod la lăcaşurile lor, veselindu-se şi cu inimă bună spre ceale bune carele au făcut Domnul lui David, şi lui Solomon, şi lui Israil, norodului Lui.  Şi săvîrşi Solomon Casa 11 Domnului şi casa împăratului; şi toate cîte au vrut întru sufletul lui Solomon a face în Casa Domnului şi în casa lui s-au sporit  Şi Să ivi 12 Domnul lui Solomon noaptea şi zise lui: „Auzit-am ruga ta şi am ales în casa aceasta Mie în casă de jîrtvă.  De voiu opri ceriul şi 13 nu se va face ploaie, şi de voiu porund lăcustii să mănînce lemnul, şi de voiu trimite omor întru norodul Mieu,  Şi de se va înfrunta 14 norodul Mieu, preste carii să cheamă numele Mieu preste dînşii, şi se vor ruga şi vor cerca faţa Mea şi se vor întoarce dentru căile lor ceale reale, şi Eu voiu asculta den ceriu şi blînd voiu fi păcatelor lor şi voiu vindeca pămîntul lor.  Şi acum ochii Miei 15 vor  fi  deschis  şi  urechile  Meale ascultătoare [313] la ruga locului acestuia. Şi acum am ales si am .sfinţit casa aceasta ca sa f ie numele Mieu acolo pînă în veac, şi vor fi ochii Miei şl inima Mea acolo toate zilele.  Şi tu,
de vei mearge înaintea Mea cum au mers David, tatul tău, şi vei face după toate carele
au poruncit ţie, şi poruncile Meale şi judecîţile Meale vei păzi, Şi voiu ridica scaunul împărăţiei tale, cum am făgăduit lui David, tarului tău, zicînd: 'Nu ţi se va rădica ţie povoţuitoriu om întru Israil!' Şi de vă veţ întoarce voi şi veţ părăsi poruncile Meale şi învăţăturile Meale carele am dat înaintea voastră, şi veţ mearge, şi veţ sluji la alţ dumnezei şi vă veţ închina lor. Şi voiu ridica pre voi de la pămîntul carele am dat voao, şi casa aceasta, care am sfinţit numehii Mieu, lepăda-o-voiu de cătră faţa Mea şi o voiu da pre ea în pildă şi în poveaste întru toate limbile. Şi casa aceasta, carea era înaltă, tot cela ce va treace pren ea se va întrista şi va grăi: 'Pentru care lucru au făcut Domnul aşa pămîntului acestuia şi casii aceştiia?' Şi vor zice: 'Pentru căci au părăsit pre Domnul Dumnezăul părinţilor lor, pre Cela ce au scos pre dînşii den pămîntul Eghipetului, şi s-au apucat de alţ dumnezei şi s-au închinat lor şi au slujit lor, şi pentru aceasta au adus preste
dînşii toată răutatea aceasta”*.

CAP VIII
      
Şi să făcu după 20 de ani întru carele au zidit Solomon Casa Domnului şi casa lui, Şi cetăţile carele au dat Hiram lui Solomon le-au zidit pre eale Solomon şi au lăcuit acolo pre fiii lui Israil,  Şi au venit Solomon la Emath Suvaa  şi să întări preste ea. Şi zidi pre Thedmor în pustiiu şi toate cetăţile tari carele au zidit  în Iemath. Şi au zidit Vethoronul cel de sus şi Vethoronul cel de jos, cetăţi tari, ziduri,  porţi şi zăvoară; Şi pre Valaath şi toate cetăţile tari carele era lui Solomon, şi toate cetăţile carălor, şi cetăţile călăreţilor, şi cîte au pohtit Solomon după pohta ca să zidească în Ierusalim şi în Livan şi întru toată împărăţia  tui. Tot norodul cel ce a rămas de la ghetheu şi de la amoreu şi de la ferezeu şi de la eveu şi  de la evuseu, carii nu-s dentru Israil, Ce era dentru fiii lor ceia ce au rămas cu ei pre pămînt  pre carii n-au pierdut de tot fiii lui Israil, şi au adus pre ei Solomon în dajde pînă  în ziua aceasta. Şi dentru Israil n-au dat Solomon întru slugi împărăţiei lui, căci acestea - oameni de războiu şi boiari tari şi boiari ai carălor şi ai călăreţilor.  Şi aoeştea-s boiarii ispravnicilor împăratului Solomon, 250, isprăvnicind la lucru întru norod. Şi pre fata lui Farao au adus Sotomon den cetatea lui David la casa carea au zidit eit cîci au zis: „Nu va lăcui muiarea mea în cetatea lui David, împăratului Israil, căci sfînt iaste unde au Intrat sicriiul Domnului”.  Atuncea au 12 adus Solomon arderi-de-tot Domnului preste jîrtăvnicul carele au zidit Domnului, denaintea norodului,  Şi după cuvîntul den zi în zi 13 ca să aducă, după poruncile lui Moisi, întru simbete şi în luni şi în praznice, 3 vremi ale anului: la praznicul azimelor, si la praznicul săptămînilor, şi la praznicul corturilor.  Şi 14 au pus după judecata lui David, tătine-său. împărţealele preoţilor, şi după slujbele lor; şi leviţii la străjile lor, ca să laude şi să slujască pre denaintea preoţilor, după cuvintele, den zi în zi; şi portarii, după împărţealele lor, la poartă şi la poarta, căci aşa e porunca lui David, omul lui Dumnezeu.  N-au trecut 15 poruncile împăratului pentru preoţi şi pentru leviţi la tot cuvîntul şi la visterii.  Şi să găti 16 tot lucrul dentru carea zi s-au pus temelia pînă unde au săvîrşit Solomon Casa Domnului.  Atuncea s-au dus Solomon la Gasion 17 Gaver şi la Elath cea pre Ungă mare, la pămîntul Idumeii.  Şi trimise Hiram cu mîna slugilor 18 lui vase, şi slugi ştiind marea, şi mearseră cu slugile lui Solomon la Soliră şi au luat de acolo 350 de talanzi de aur şi au venit cătră împăratul Solomon, 

CAP IX

Şi împărăteasa Sava au auzit numele lui Solomon şi au venit ca să-l ispitească pre el cu cuvinte întunecoase la Ierusalim, cu puteare grea foarte, şi cămile rădicind mirosituri, şi aur cît de mult, şi piatră cinstita. Şi veni cătră Solomon şi grăi lui toate cîte era întru sufletul ei* Şi-i spuse ei Solomon toate cuvintele ei, şi n-au trecut cuvînt de la Solomon carele nu l-au spus ei. Şi văzu împărăteasa Sava înţelepciunea lui Solomon, şi casa carea au zidit, Şi bucatele measelor lui, şi şădearea slugilor lui, şi starea posluşnicilor lui, şi îmbrăcămintea lor, şi paharnicii lui, şi podoaba lor, şi arderile ceale de tot carele aducea în Casa Domnului, şi-ş ieşi den fire şi zise cătră împăratul : „Adevărat cuvîntul carele am auzit în pămîntul mieu pentru cuvintele tale şi pentru înţelepciunea ta! Şi n-am crezut cuvintelor lor, pînă unde am venit şi au văzut ochii miei. Şi  iată, nu mi s-au spus mie jumătate den mulţimea înţelepciunii tale; adaos-a: preste auzul carele am auzit. Fericit oamenii tăi şi fericîte slugile tale aceastea, ceia [314] ce dvorescu ţie înainte pururea, si auzind înţelepciunea ta! Fie Domnul Dumnezeul tău blagoslovit, Carele au vrut întru tine ca să te dea preste scaunul lui întru împărat norodului tău! Pentru că au iubit Domnul Dumnezeul tău pre Israil, ca să întărească pe el în veac, şi te-au dat pre tine preste el întru împărat, ca  să faci judecată şi direptatel” Şi au dat împăratului 120 de talanzi de argint, şi mirosituri întru mulţime foarte, şi piatră cinstită. Şi nu era ca unsorile acealea carele au dat împărăteasa Sava împăratului Solomon. Şi slugile lui Hiram şi slugile lui Solomon aducea lui aur de la Sufir şi leamne de pin şi piatră cinstită. Şi făcu împăratul leamnele ceale de pin scări la Casa Domnului şi casii împăratului, şi copuze şi alăute cin tare ţii or. Şi nu s-au ivit ca aceastea mai nainte în pămîntul Iudei. Şi împăratul Solomon au dat impară teas ii Savei toate voile ei carele au cerşut, afară den toate carele au adus lui Solomon împăratului,  şi  să întoarse  la pămîntul ei.  Şi era trasul aurului carele i s-au adus lui într-un an 666 talanzi de aur, Afară den oamenii cei supus şi cei ce să neguţitorha, care aducea, şi den toţi împăraţii arîpimei şi domnii pămîntului, cărei toţi aducea aur şi argint împăratului Solomon. Şi făcu împăratul Solomon 200 scuturi de aur bătute, - 600 de auri curaţi era pre un scutur - Şi 300 de paveţe bătute de aur, - 300 de auri să cheltuia preste fiecare pavăţă - şi le-au dat pre eale îrnparatul în casa dumbrăvii Livanului. Şi făcu împăratul scaun de elefand de dinţi mari, şi-l ferecă pre el cu aur de lamură. Şi 6 stepene scaunului, îmbrăcate cu aur, şi razim supt picioare au pus cu aur scaunului, şi unghiuri de o parte şi de alta, preste scaunul sîderii, şi 2 lei stînd lîngă unghiuri. Şi 12 lei stînd acolo preste ceale şase stepene, de o parte şi de alta; nu s-au făcut aşa întru toată împărăţia. Şi toate vasele casii împăratului Solomon - de aur, şi toate vasele casii dumbrăvii livanului - cu aur învălite; nu era argintul socotit în zilele împăratului Solomon întru nemica, Căci corabia împăratului mergea la Tharsis, cu slugile lui Hiram, o dată pren 3 ani veniia vasul de la Tharsis împăratului, plină fiind de argint şi de aur, şi dinţi de elifand, şi maimuţe, şi thehim. Şi să mări Solomon mai mult decît toţi împăraţii pămîntului cu avuţie şi cu înţelepciune. Şi toţi împăraţii pămîntului cerca faţa lui Solomon, să a uză înţelepciunea lui carea au dat Dumnezău în inima lui. Şi ei aducea fieştecarele darurile Iul: vase de argmt şi vase de aur, şi îmbrăcăminte, şi  zmirnă aleasă,  şi dulceţi, şi cai, şi muşcoi, den an în an.  Şi era 25 la împăratul Solomon 4000 de iape de cară şi 12000 de călăreţi; şi au pus pre dînşii în cetăţile carălor şi cu împăratul în Ierusalim.  Şi 26 era povăţuitoriu tuturor împăraţilor, de la rîu şi pînă la pămîntul celor streini de fealiu şi pînă la hotarul Eghipetului.  Şi deade împăratul aurul şi argintul în Ierusalim ca pietrile; şi chiedru i-au dat ca dudele ceale de pre şăs întru mulţime.  Şi ieşirea călăreţilor - den 28 Eghipet lui Solomon, den tot pămîntul.  Şi 29 rămăşiţele cuvintelor lui Solomon ceale dentîiu şi ceale de apoi, iată, aceastea scrise sînt pre Cartea cuvintelor lui Nathan prorocul ui şi pre cuvintele lui Ahia Siloniteanul şi întru vedeniile lui Ioil, celuia ce vedea pentru Ierovoam, feciorul lui Navat  Şi împăraţi Solomon în Ierusalim preste tot Israilul 40 de ani.  Şi adormi Solomon cu părinţii lui şi-l 31 îngropară pre dînsul în cetatea lui David, tătîne-său. Şi împăraţi Rovoam, feciorul lui, pentru dînsul.

C AP X

      Şi veni Rovoam la Sihem, căci la 1 K  s'nem veniia tot Israilul ca să-l împă-B^^Hrăţască pre dînsul.  Şi fu deaca auzi 2 PJBJJ Ierovoam, feciorul lui Navat, şi el - la HUB Eghipet cînd au fugit de cătră faţa lui Solomon împăratul şi lăcui Ierovoam în Eghipet, şi să întoarse Ierovoam de la Eghipet. Şi trimise şi-l chemară pre dînsul şi au venit 3 Ierovoam cu toată adunarea lui Israil cătră împăratul Rovoam, zicînd:  „Tată-tău au 4 nasunidt jugul nostru; şi acum iuşureaze de cătră lucrul tătîne-tău cel nesîlnic şi de la jugul lui cel greu carele au dat preste noi, şi-ţ vom sluji ţie”.  Şi zise lor: „Păsaţi pînă în 5 trei zile, şi veniţi cătră mine”. Şi să duse norodul.  Şi adună împăratul Rovoam pre 6 bătrînii cei ce sta înaintea lui Solomon, tătîne-său, cîndu trăiia el, zicîndu: „Cum voi sfătuiţi ca să răspunzu norodului acestuia cuvînt?” Şi grăiră lui, zicîndu: „De va fi astăzi spre 7 bine norodului acestuia şi vei binevrea şi vei grăi lor cuvinte bune, şi vor fi ţie slugi toate zilele”.  Şi lăsă sfatul celor bătrîni, care au 8 sfătuit lui, şi s-au svătuit cu copiii carii s-au crescut cu el, cei ce dvoriia înaintea lui.  Şi 9 zise lor: „Ce voi sfătuiţi, şl voiu răspunde cuvînt norodului acestuia carii au grăit cătră mine, zicînd: 'Slobozi den jugul carele au dat tată-tău spre noi!'“  Şi au grăit lui copiii ceia 10 ce s-au crescut cu el, zicînd: „Aşa vei grăi norodului ce au grăit cătră tine,zicînd: Tată-tău au îngreuiat jugul nostru, şi tu slobozi de asupra noastră!', aşa vei zice cătră [315] dînşii: 'Cel mic deagetul mieu, mai gros iaste decît mijlocul tătîni-mieu. Şi acum, tatul mieu v-au certatu pre voi cu jug greu, şi eu voiu adaoge preste jugul vostru; tată-mieu v-au certat pre voi cu bice, şi eu voiu certa pre voi cu scorpii!'“ Şi veni Ierovoam şi tot norodul cătră Rovoam în ziua a treia, în ce chip au grăit împăratul, zicînd: „întoarceţi-vă cătră mine în a treia zi!” Şi răspunse împăratul cu nesilnicie, Şi lăsă împăratul Rovoam sfatul bătrînilor Şi au grăit după sfatul tinerilor, zicînd: „Tatul mieu au îngreuiat jugul vostru, şi eu voiu adaoge preste el. Tatul mieu v-^u certat pre voi cu bice, şi eu voiu certa pre voi cu scorpii!” Şi nu ştiia împăratul Rovoam, căce era întoarcere de la Dumnezău, zicînd: „Rădicat-au Domnul cuvîntul Lui, carele au grăit cu mîna lui Ahia Siloniteanul pentru Ierovoam, feciorul lui Navat, Şi a tot Israilul, căce n-au ascultat împăratul lor”. Şi răspunse norodul cătră împăratul, zi cînd: „Carea e noao partea întru David şi moştenirea întru fiiul lui Iese? Aleargă la lăcaşurile tale, Israile! Acum caută casa ta, Davide!” Şi mearse tot Israilul la lăcaşurile lui. Şi oamenii lui Israil şi cei ce lăcuia in cetăţile_Iudii au împărăţit preste ei pre Rovoam. Şi au tomis la rilnşii Rovoam împăratul pre Adaniram, pre cel preste bir, şi l-au ucis pre el fiii lui Israil cu pietri şi au murit Şi auzi împăratul Rovoam şi sîrgui a se sui în caru şi a fugi la Ierusalim. Şi defăima Israil în casa lui David pînă în ziua aceasta.

CAP XI

Şi veni Rovoam la Ierusalim şi au adunat casa Iudii şi a lui Veniamin, 180000 de voinici făcîndu războiu, şi da războiu cătră Israil şi cătră Ierovoam, ca să întoarcă împărăţia lui.  Şi să făcu cuvîntul lui Dumnezău cătră Samea, omul lui Dumnezău, zicînd: „Zi cătră Rovoam a lui Solomon, împăratul Iudii, şi cătră tot Israilul, întru Iuda, şi întru Veniamin, zicînd: 'Aceastea zice Domnul: 'Nu vă veţi sui, nice veţi da războiu cătră fraţii voştri! întoarcă-se fieştecarele la casa lui, căce de Ia Mine s-au făcut cuvîntul acesta!”' Şi au ascultat cuvîntul Domnului şi să întoarsără, ca să nu meargă preste Ierovoam.  Şi lăcui Rovoam  m Ierusalim şi au zidit cetăţi zidite în ludea. Şi au zidit Vithleaemul, şl Etanul, şi Thecuia, Şi  Vethsavran, şi Sohoth, şi Odollam,  Şi Ghieth, şi Marisar, şi pre Zif,  Şi pre Adurem, şi pre  Lahis, şi pre Azica, Şi pre Salaa, şi pre Elom, şi pre Hevron, carea iaste la Iuda şi la Veniamin cetăţi zidite.  Şi le-au întărit pre eale cu ziduri şi le-au dat lor povăţuitori şi punere de bucate,  untdelemn şi vin;  Şi pren 11 cetate şi cetate - scuturi şi suliţe; şi le întări pre eale întru mulţime foarte. Şi era la Iuda şi la Veniamin.  Şi preoţii şi leviţii carii era 12 întru tot Israilul s-au adunat cătră el den toate hotarăle,  Căci au lăsat leviţii lăcaşurile 13 ţinerilor lor şi au mers cătră Iuda la Ierusalim; şi au scos pre ei Ierovoam şi fiii lui ca să nu slujască Domnului  Şi puse lui preoţii ai 14 mălţimilor şi idolilor şi celor deşarte şi viţeilor carii au făcut Ierovoam;  Şi au scos pre ei 15 den neamurile lui Israil, carii au dat inima lor a cerca pre Domnul Dumnezăul lui Israil, şi au venit la Ierusalim a jîrtvui Domnului Dumnezăul părinţilor lor.  Şi întăriră împărăţia 16 Iudei şi întăriră pre Rovoam al lui Solomon în ani 3, căci au mers întru căile lui David şi lui Solomon, tătîne-său, 3 ani.  Şi luo Rovoam 17 lui muiare pre Moolath, fata Iui Ieremoth. fiiul lui David, şi pre Avighea, fata Iui Eliav al lui Ieşea.  Şi născu lui fii pre Ieus şi pre Samaria şi pre Zaam.  Şi după aceasta au luatu-ş 19 lui pre Maaha, fata lui Avesalom, şi au născut lui pre A via şi pre Iethi şi pre Salemoth.  Şi 20 iubi Rovoam pre Maaha, fata lui Avesalom, mai mult decît pre toate muierile lui şi ţiito-rile lui, căci muieri 18 avea şi ţiitori 60, şi au născut 28 de feciori şi 60 de feate.  Şi au pus 21 Rovoam întru căpetenie pre Avia al Maahăi întru povîţuitoriu întru fraţii lui, căci a-l împăraţi socotiia pre el, şi să crescu decît toţi fraţii lui întru toţi fiii Iude[i] şi Veruamin, şi întru cetăţile ceale tari, şi au dat întru eale hrane întru mulţime multă, şi au cerşut mulţime de muieri.

CAP XII

Şi fu deaca să găti împărăţia lui 1 Rovoam şi deaca să întări, au părăsit poruncile Domnului, şi tot Israilul împreună cu dînsul.  Şi fu întru 2 lanul al cincilea al împărăţiei lui Rovoam, s-au suit Susachim, împăratul Eghipetului, preste Ierusalim (căci au greşit înaintea Domnului),  Cu 1000 şi 800 de cară şi 3 60000 de cai, şi nu era număr mulţimei carea au venit cu dînsul de la Eghipet: livii, troglodite ani şi arapi,  Şi au biruit cetăţile ceale tari 4 carele era în Iuda, şi veniră la Ierusalim.  Şi 5 Sameas prorocul au venit cătră Rovoam şi cătră boiarii Iudei, carii s-au adunat la Ierusalim de cătră faţa lui Susachim, şi zise Ion „Aşa au zis Domnul: 'Voi M-aţ lăsat pre Mine, şi Eu voiu lăsa pre voi în mîna lui (Susachim)'“.  Şi să ruşinară boiarii Iudei şi împăratul şi ziseră: „Dirept e Domnul!”  Şi deaca au văzut Domnul că s-au [316] infrint, să făcu cuvîntul Domnului cătră Sameas,zicînd: „S-au ruşinat, nu voiu strica pre ei, şi voiu da pre dînşii cit de puţin spre mîntuire, şi nu va pica mînia Mea preste Ierusalim cu mîna lui Susachim, Cîci vor fi lui întru slugi şi vor conoaşte slujba Mea şi slujba  împărăţiei pămîntului”. Şi să sui Susachim, împăratul Eghipetului, preste Ierusalim şi au luat visteriile ceale den Casa Domnului şi visteriile ceale den casa împăratului, toate au luat, şi au luat scuturile ceale de aur carele au făcut Solomon. Şi au făcut împăratul Rovoam scuturi de aramă pentru dînsele, şi puse preste eale Susachim, împăratul Eghipetului, boiarenii alergătorilor, pre ceia ce păziia poarta împăratului. Şi fu deaca întră împăratul în Casa Domnului, întră înlăuntru ceia ce păziia şi cei ce alerga şi cei ce să întorcea întru întimpinarea alergătorilor. Şi pentru căci s-au ruşinat el, s-au întors de la el urgia Domnului şi nu la peire de săvîrşit; pentru că şi întru Iuda era cuvinte bune. Şi să întări împăratul Rovoam în Ierusalim şi împăraţi. Şi de 41 de ani era Rovoam cînd au împărăţit el, şi 17 ani au împărăţit în Ierusalim, în cetatea carea au ales Domnul ca să numească numele Lui acolo dintru toţii fiii lui Israil; şi numele maicii lui - Nomma Amanite an ca.  Şi au făcut răul, căci n-au îndireptat inema lui ca să cearce pre Domnul. Şi cuvintele lui Rovoam ceale dentîiu şi ceale de apoi nu, iată, sînt scrise întru cuvintele lui Sammea prorocului şi Addo, celuia ce vedea, şi faptele lui? Şi au dat războiu Rovoam lui Ierovoam toate zilele. Şi muri Rovoam cu părinţii lui, şi să îngropa în cetatea lui David,
şi împăraţi Avia, fiiul lui, pentru dînsul.

CAP XIII

Întru 18 *ni ai împărăţiei lui Iero-I* Mlvoam- au fruparăţit Avia preste Iuda.  RCEI Si 3 ani au împărăţit preste lerusa-fjl Hfl 'Im; 51 nume'e maicii lui - Maaha. fata
lui Uriil de la Gaveon. Şi războiu era întru mijlocul lui Ierovoam şi întru mijlocul lui  Avia. Şi au rinduit Avia războiul cu puteare, războinicii puterii - 400000 de oameni tari -, şi Ierovoam rîndui cătră el războiu cu 800000 de oameni războinici ai puterii  cu vîrtute. Şi să sculă Avia de la muntele Somoron, carele iaste în muntele lui Efraim, şi zise: „As cui ta ţi-mă, Ierovoam şi tot IsraiIul! Nu iaste voao a cunoaşte căci Domnul Dumnezeu au dat împărat pre David preste Israil în veac, şi pre fui lui întru făgăduinţă veacinică? Şi să sculă Ierovoam a hii Navat, sluga lui Solomon al lui David, şi să osebi de la domnul
lui.  Şi să adunară cătră el oameni ucigaş, 7 fii fără de leage, şi stătu împotrivă cătră Rovoam, fiiul lui Solomon; şi Rovoam era mai tînăr şi fricos la inemă şi n-au stătut împotriva feaţii lui.  Şi acum voi  zicefţi] ca să stat 8 împotriva feaţii împărăţiei Domnului, pren mîna fiilor lui David, şi voi - mulţime multă şi, împreună cu voi, viţei de aur, pre carii au făcut voao Ierovoam întru dumnezei.  Carii 9 aţ scos preoţii Domnului, pre fiii lui Aaron şi pre leviţi, şi aţ făcut voao preoţi den norodul a tot pămîntului. Cela ce mearge a umplea mînile lui cu 6 viţei den boi şi berbeci şapte, şi să făcu întru preot la cela ce nu e Dumnezeu. Şi noi pre Domnul Dumnezeul nostru nu 10 L-am părăsit, şi preoţii Lui slujîsc, Domnului, fiii lui Aaron şi leviţii.  Şi întru rinduialele 11 lor tîmiiază Domnului arderi-de-tot, dimeneaţă şi sara, şi tămîie a împreunării, şi pune-ri-de-pîine-înaînte preste masa cea curată; şi sfeaşnicul cel de aur, şi luminătorii arderii, ca să aprinză înde sară, căci păzim noi pazele Domnului Dumnezeului părinţilor noştri, şi voi L-aţ părăsit pre Dînsul.  Şi iată, cu noi e 12 de-nceput Domnul şi preoţii Lui şi trîmbiţile însemnării, ca să însemneaze preste noi. Şi, fiii lui Israil, să nu daţ războiu cătră Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, căci nu veţ spori!”  Şi Ierovoam întoarse straja cea 13 ascunsă ca să vie lui dendîrăt. Şi să făcu denaintea Iudii, şi straja dendîrăt.  Şi să 14 întoarse Iuda şi iată lui războiul denainte şi denapoi, şi striga cătră Domnul, şi preoţii trîmbiţară cu trîmbiţile.  Şi strigară oamenii Iudii; şi fu cînd striga oamenii Iudii, şi Domnul au lovit pre Ierovoam şi pre Israil înaintea lui Avia şi a Iudii.  Şl fugiră fiii lui 16 Israil de cătră faţa Iudii şi deade pre dînşii Domnul în mînile lor.  Şi lovi pre ei Avia şi 17 norodul lui rană mare, şi căzură răniţi de la Israil 500000 oameni tari.  Şi să smeriră fiii 18 lui Israil în ziua aceaea, şi să întăriră fiii Iudei, căci au nedejduit pre Domnul Dumnezăul părinţilor lor.  Şi goni Avia denapoia lui Ierovoam şi 19 au luat de la el cetăţile, pre Vethil şi satele ei, şi pre Iesana şi satele ei, şi pre Efron şi satele ei.  Şi n-au mai putut Ierovoam încă în toate 20 zilele lui Avia, şi lovi pre el Domnul şi muri.  Şi să întări Avia, şi luo lui muieri 14 21 şi născu feciori 22 şi 62 de feate.  Şi rămaşiţele cuvintelor lui Avia şi lucrurile Iui, şi cuvintele lui, scrise-s pre Cartea cuvinte-lor prorocului Ado. 

[317]

CAP XIV

      Şi muri Avia cu părinţii lui şî astrucară pre el in cetatea lui David; şi împăraţi Asa, fiiul lui, pentru dînsul; în zilele lui Asa au odihnit pămîntul Iudei 10 ani.  Şi făcu Asa bunul şi
direptul înaintea Domnului Dumnezăului  lui. Şi depărta jîrtăvnicile streinilor şi ceale înalte  şi sfărîmă stîlpii,  şi tăie desişurile, Şi zise Iudei ca să cerceteaze pre Domnul Dumnezăul părinţilor lor şi să facă  leagea Lui şi poruncile. Şi depărta de la toate cetăţile Iudei jîrtăvnicile şi idolii. Şi să  împacă împărăţia înaintea lui. Şi zidi cetăţi cu ziduri în pămîntul Iudei  căci s-au împăcat pămîntul şi nu era lui războiu întru anii aceştea, căci Domnul au odihnit lui. Şi zise Iudei: „Să zidim cetăţile aceastea şi să facem ziduri şi turnuri şi porţi şi zovoară, întru care stăpînim pămîntul, căci în ce chip am cercetat
pre Domnul Dumnezăul nostru, ne-au cercetat pre noi şi ne-au odihnit pre noi după  împrejur şi ne-au sporit noao”. Şi să făcu puteare lui Asa de purtători de arme rîdicînd scuturi şi suliţe în pămîntul Iudei 300000 şi în pămîntul lui Veniamin păvăţaşi şi arcaş  280000. toţi acestea războinici puterii. Şi ieşi preste dînşii Zarae Arapul cu puteare cu 1000 de mii şi cară 300 şi veni pînă la Mari asa Şi ieşi Asa întru întimpinarea lui şi rîndui războiul în vale, de spre crivăţ, la Marisa. Şi strigă Asa cătră Domnul Dumnezăul lui şi zise: „Doamne  nu iaste neputinţă la Tine a mîntui întru mulţi şi întru puţini; întăreaşte pre noi, Doamne Dumnezăul nostru, căci pre Tine nedejdiuim şi pre numele Tău am venit preste mulţimea această multă! Doamne, Dumnezăul nostru Tu eşti, sa nu să întărească spre Tine om!*4  Şi lovi^ Domnul pre arapi înaintea lui Asa şi înaintea Iudei şi fugiră arapii. Şi goni pre ei Asa şi norodul Iui pînă la Ghedor, şi căzură arapii cit nu era întru ei scăpare, căci s-au surpat înaintea Dojnnului şi înaintea puterii Lui; şi prădară prăzi multe. Şi tăi ară satele lor pre împrejurul lui Ghiedor, căci s-au făcut spaima Domnului preste dînşii, şi au prădat toate cetăţile lor, căci prăzi multe au făcut la dînşii. Şi încă corturi agonisite lor, şi pre Amazenis au tăiat şi au luat oi multe şi cămile şi s-au întors la Ierusalim. Domnul - cu voi, pentru căci sînteţi voi cu El; şi de veţi cerca pre El, Se va afla voao; şi de-L veţi lăsa pre Dînsul, lăsa-va pre voi. Şi zise multe lui Israil, întru cel ce nu e Dumnezău adevărat, şi nu preot arătînd, şi în fărăde-leage. Şi va întoarce pre dînşii la necaz cătră Domnul Dumnezăul lui Israil şi-L vor cerca pre El şi Se va afla lor. în vreamea 5 aceaea nu iaste pace celui ce iase şi celui ce întră, căci spaima Domnului - preste toţi ceia ce lăcuiesc ţările; Şi va da războiu limbă cătră limbă şi cetate cătră cetate, căce Dumnezău i-au spămîntat pre dînşii cu tot necazul. Şi voi întăriţi-vă şi nu se slăbească mînile voastre, căci iaste plată lucrului vostru”. Şi deaca au auzitu Asa cuvintele aceastea şi prorocia Azariei prorocul, şi să întări şi scoase toate uriei unele de la tot pămîntul Iudei şi a lui Veniamin şi den cetăţile carele au ţinut Ierovoam în muntele lui Efraim şi înnoi jîrtăvnicul Domnului, carele era înaintea besericii Domnului. Şi adună pre Iuda şi pre Veniamin şi pre cei nemear-nici ce lăcuia împreună cu el, de la Efraim şi de la Manasi şi de la Semeon, căce s-au lipit cătră el dentru Israil mulţi deaca au văzut ei că Domnul Dumnezău e împreună cu el. Şi să 10 adunară în Ierusalim în luna a treia, în anul al 15 al împărăţiii lui Asa. Şi jîrtvui Domnului în ziua aceaea, den prăzile carele au adus, viţei 700 şi oi 7000. Şi pe trecură cu făgăduinţă ca să cearce pre Domnul Dumnezăul părinţilor lor den toată inima şi dentru tot sufletul lor; Şi tot carele nu va cerceta pre Domnul Dumnezăul lui Israil va muri, den tînăr pînă în bătrîn, de la bărbat pînă la fămeaie. Şi să jurară întru Domnul cu glas 14 mare, şi cu chiot, şi cu trimbiţe, şi cu bucine, şi să veseliră tot Iuda pentru jurămînt, Căce
dentru tot sufletul să jurară şi cu toată voia L-au cercat pre El, şi S-au aflat lor, şi-i odihni Domnul pre ei de pe împrejur. Şi pre Maaha, maica lui, o mută ca să nu fie la As tarta slujind; şi taie idolul şi-l arse de tot în pîriul Chiedru]ui. însă ceale nalte nu le-au rădicat, căce era în Iuda şi Israil, ce inima lui Asa să făcea plină toate zilele lui. Şibăgară 18 sfintele lui David, tătini-său, şi sfintele Casii lui Dumnezeu, argint şi aur şi vase. Şi războiu nu era împreună cu el pînă în 35 de ani ai împăratul lui Asa.

CAP XV

      Şi Azarias, feciorul lui Adad, să făcu preste el Duhul Domnului, Şi ieşi întru întimpinarea lui Asa şi la tot I Iuda şi la Veniamin şi zise lui: „Ascultaţi mie, Asa şi tot Iuda şl Veniamin!
      
CAP XVI
      
Şi la 38 de ani ai împărăţiii lui Asa, se 1 sui  Vaasa,  împăratul lui Israil, preste Iuda şi zidi pre Ramma, ca să nu dea ieşire şi intrare lui Asa, împăratului Iudei  Şi luo Asa argint [318] si aur den visteriile Casii Domnului şi casii împăratului şi trimise cătră fiiul lui Ader, împăratul Siriei, cela ce lăcuia în Damascu,  zicînd: „Pune făgăduinţă întru mijlocul mieu şi întru mijlocul tău, şi întru mijlocul tătîne-mieu şi întru mijlocul tătîne-tău! Iată, am trimis ţie argint şi aur, vino de răsipeaşte de asupra mea pre Vaasa, împăratul lui Israil, şi  să să ducă de la mine”. Şi auzi fiiul lui Ader împăratului Asa şi trimise pre boiarii puterii lui preste cetăţile lui Israil; şi lovi pre Enon şi pre Dan şi pre Avelmain şi toate pre împrejururile lui Neftalim. Şi fu deaca auzi Vaasa, împăratul lui Israil, părăsi a nu mai zidi pre  Ramma şi încetă lucrul lui. Şi Asa împăratul aduse pre tot Iuda şi luo pre toate pietrile cetăţii Raamma şi leamnele ei carii au clădit Vaasa şi zidi cu eale pre Gavee şi pre Masfa.  Şi în vreamea aceaea veni Anania prorocul cătră Asa,împăratul Iudei,şi zise lui: „Pentru căce ai nădejduit pre împăratul Siriei şi n-ai nădejduit pre Domnul Dumnezăul tău, pentru aceaea s-au mîntuit putearea împăratului  Siriei de la mîna ta. Nu arapii şi liviii era ţie întru puteare multă şi întru îndrăznire^i călăreţii întru mulţime foarte? Şi pentru căce ai nădejduit pre Domnul, au dat pre dînşii în  mînile tale; Căce ochii Domnului privescu preste tot pămîntul, ca să întărească cu toată inima plină cătră Dînsul. Şi acum n-ai ştiut la aceasta; de acum va fi cu tine războiu”. Şi să mînie Asa pre proroc şi-l puse pre el în temniţă, cîce s-au scîrbit pentru aceasta; şi au stricat  Asa  întru  norodu  în vreamea aceaea. Şi iată, cuvintele lui Asa, ceale dentîiu şi ceale de apoi, scrise-s pre Cartea împăratului Iudei şi a lui Israil. Şi să bolnăvi Asa la 39 de ani ai împărăţiei lui, de picioarele lui, cît foarte să bolnăvi; şi la boala lui n-au cercat pre Domnul, ce pre dohtori. Şi adormi Asa cu părinţii lui şi muri la 41 de ani ai împărăţiei lui.  Şi l-au îngropat pre dînsul în mormîntul carele au săpat în cetatea lui David. Şi-l adormiră pre el preste pat şi-l umplură de mirosituri, şi cu fealiuri de mir ale făcătorilor de mir. şi-i făcură lui pogrebanie mare foarte.

CAP XVII

      Şi împăraţi Iosafat, fiiul lui, pentru dînsul; şi să întări Iosafat preste Israil.  Şi au dat puteare întru toate cetăţile Iudei ceale tari, şi au pus povăţuitori întru cetăţile Iudei şi în cetăţile lui Efraem, carele au luat mai 3 nainte Asa, tatul lui.  Şi fu Domnul cu Iosafat,  căci  au  mers  întru  căile lui David, tătîne-său, ceale dentîiu, şi n-au cercetat idolii,  Ce pre Domnul Dumnezăul tătine-său au cercetat, şi întru poruncile tătîne-său au mers, şi nu ca faptele lui Israil.  Şi închreptă Domnul împărăţia în mîna lui, şi deaderă tot Iuda daruri lui Iosafat şi să făcu lui avuţie şi mărire multă.  Şi să înălţă inima lui 6 în calea Domnului. Şi încă au rădicat înălţimile şi desişurile den pămîntul Iudei.  Şi în 7 anul al treilea al împărăţiei lui, au trimis pre povîţuitorii lui şi pre fiii celor tari şi pre Avdia şi pre Zaharia şi pre Nathanail şi Mihea ca sîînveaţe în cetăţile Iudei;  Şi, împreună 8 cu ei, leviţii Samaias şi Nathanias şi Zavdia şi Asiil şi Semiramoth şi lonathan şi Adonias şi Tovias şi Tovadonias, leviţii; şi, împreună cu ei, şi Elisama şi Ioraam, preoţii.  Şi învăţa 9 întru Iuda şi, cu ei, - Cartea Legii Domnului; şi petrecură în cetăţile Iudei şi învăţa nărodul.  Si să făcu spaima Domnului preste 10 toate împărăţiile pămîntului ceale dem preju-rul Iudei, şi nu da războiu cătră Iosafat  Şi 11 de la cei streini de fealiu aducea lui Ic lafat daruri, şi argint şi dări; şi arapii aducea lui berbed den oi 7000 şi 700 şi ţapi 7000 şi 700.  Şi era Iosafat mergînd mai mare pînă 12 la înălţime, şi au zidit în ludea lăcaşuri şi cetăţi tari.  Şi lucruri multe i s-au făcut lui în 13 ludea, şi oameni războinid tari puţind, în Ierusalim.  Şi acesta e numărul lor, după 14 casele neamurilor lor; şi la Iuda, căpitani de mii: Edna boiarinul, şi cu dinsul fii tari ai puterii 300000;  Şi, împreună cu el, Ionan 15 povăţuitoriul şi, cu dînsul, 880 de mii;  Şi, 16 cu el, Amasias al Zahariei, ceia ce nevoîescu cu  Domnul,  şi,  cu  el,  800000  tari ai puterii;  Şi dentru Veniamin tari ai puterii: 17 Eliada şi, cu el, arcaş şi păvîţaş 8000, tari în puteare;  Şi, după el, Iozavad şi, cu el, 180 18 de mii tari ai războiului.  Aceştea-s cei ce 19 slujiia împăratului, afară den ceia ce au dat împăratul în cetăţile ceale tari, în toată ludea.

CAP XVIII

Şi să făcu lui Iosafat avuţie şi mărire 1 multă şi să făcu ginere lui Ahaav. I Şi pogori pren săvîrşi tul anilor cătră 2 Ahaav la Samaria; şi junghe lui I Ahaav oi şi viţei mulţi, şi norodului ce era împreună cu el, şi iubiia pre el ca să să suie împreună cu el la Ramoth a Galaadi-tei.  Şi zise Ahaav, împăratul  lui Israil, 3 cătră Iosafat împăratul Iudei: „Au mearge-vei cu mine la Ramoth al Galaaditei?” Şi zise lui: „Cum sînt eu, asa şi tu; şi în ce chip norodul tău, şi norodul mieu; şi cu tine - la războiu”.  Şi zise Iosafat cătră împăratul lui 4 Israil: „Cearcă dară astăzi pre Domnul”. [319] Şi aduni împăratul lui Israil pre proroci, 400 de oameni, şi zise lor: „Mearge-voiu la Ramoth a Galaditii spre războiu, au conteni-voiu?” Şi ziseră: „Suie-te şi da-va Dumnezeu în mînile împăratului”. Şi zise Iosafat: „Nu iaste aicea prorocul Domnului încă, şi vom  cerca de la el?M Şi zise împăratul lui Israil cătră Iosafat: „Iaste un om oarecare le a cerca pren el pre Domnul, şi eu l-am urît pre el, pentru căci nu iaste prorocind pentru mine spre bine, căci, toate zilele lui;spre reale; acesta e Mihea, feciorul lui Iemvla”. Şi zise  Iosafat: „Nu grăiască împăratul aşal” Şi chemă împăratul lui Israil pre un scopit şi zise: „De sîrg cheamă pre Mihea, feciorul lui  Iemvla!” Şi împăratul lui Israil, şi Iosafat, împăratul Iudii, şăzînd fieştecarele pre scaunul lui şi îmbrăcaţi în veşminte, şăzînd întru lărgimea porţii Samariii, şi toţi prorocii prorodia înaintea lor. Şi-ş făcu lui Sedechias, feciorul lui Hanaan, coarne de hier şi zise: „Aceastea zice Domnul: 'Cu aceastea vei împunge Siria pînă unde se va săvîrşi'“. Şi toţi prorocii prorociia aşa zicînd: „Suie-te la Ramoth Galaad şi-ţ va fi calea bună şi va da Domnul pre mînile împăratului”. Şi sluga carele au mers să cheame pre Mihea au grăit lui zicînd: „Iată, au grăit prorocii într-un rost bune pentru împăratul; şi fie dară cuvintele tale ca unuia dentru dînşii şi vei grăi bune”. Şi zise Miheas: „Viu Domnul, oricare va zice Dumnezeu cătră rrflrre, aceasta voiu grai”. Şi veni cătră împăratul. Şi zise lui împăratul: „Mihea, mearge-voiu la Ramoth Galaad spre războiu, au conteni-voiu?” Şi zise: „Suie-te şi vei avea cale bună, şi să vor da în mînile voastre”. Şi zise lui împăratul: „De cîte ori eu te jur ca să nu grăi eşti cătră mine, fără decît adevărul, în numele Domnului?” Şi zise Miheas: „Văzut-am răsipiţ pre tot Israilul în munţi, ca oile carele nu iaste păstoriu la eale; şi zise Domnul: 'N-au povăţitoriu acestea, întoarcă-să fieştecarele la locul lui cu pace'“. Şi zise împăratul lui Israil cătră Iosafat: „N-am zis ţie căci nu proroceaşte pentru mine bune,' fără de numai reale?” Şi zise Miheas: „Nu aşa, ascultat cuvîntul Domnului; văzut-am pre Domnul şăzînd pre scaunul Lui, şi toată putearea ceriului dvoriia de-a direapta şi de-a stînga Lui. Şi zise Domnul: *Cine va amăgi pre Ahaav, împăratul lui Israil, şi să va sui şi va cădea în Ramoth Galaad?' Şi zise acesta aşa, şi acesta zise aşa. Şi ieşi duhul şi stătu înaintea Domnului şi zise: 'Eu voiu amăgi pre dînsul'. Şi zise Domnul: 'Cu ce?'  Şi zise:, „Ieşi-voiu şi voiu fi duh mincinos în rostul tutu' ror prorocilor hu'. Şi zise: 'Amîgi-vei şi vei
putea; ieşi şi fă aşa!'  Şi acum, iată, au dat 22 Domnul duh mincinos în rostul tuturor prorocilor tai acestea; şi Domnul au grăit asupra ta reale”.  Şi să apropie Sedechias, feciorul 23 lui Hanaan, şi lovi pre Miheas preste falcă şi zise lui: „Pre care cale au trecut Duhul Domnului de la mine a grăi cătră tine?”  Şi zise 24 Miheas: „Iată, vei vedea în ziua aceaea în care vei întră cămară de cămară ca să te ascunzi”. Şi zise împăratul lui Israil: „Luat pre Mihea 25 şi-l întoarceţ cătră Emmir, boiarenul cetăţii, şi cătră Ioas, fiiul împăratului.  Şi veţi zice: 26 'Aşa au zis împăratul: 'Puneţ pre acesta la casa de pază, şi mănînce pune de sdrbă şi apă de sdrbă pînă a mă întoarce cu pace'“.  Şi 27 zise Miheas: „De întorcînd te vei întoarce cu pace, n-au grăit Domnul mie şi zise: 'Ascultaţi noroadele toate!'“  Şi să sui împăratul lui 28 Israil, şi Iosafat, împăratul Iudii, la Ramoth Galaad.  Şi zise împăratul lui Israil cătră 29 Iosafat: „Şi mă acopere de tot, şi voiu întră la războiu, şi tu îmbracă îmbrăcămintea mea”. Şi să acoperi împăratul lui Israil şi în rt la războiu:  Şi Împăratul Siriii porund boiarilorcarălor;ceeracuel,zicînd: „Nu daţ războiu celui mic au celui mare, fără de numai pre împăratul lui Israil însuşi”  Şi fu deaca 31 văzură boiarii carălor pre Iosafat, şi ei ziseră: „împăratul lui Israil iaste!” Şi-l mcunjurară pre el a-l bate. Şi strigă Iosafat cătră Domnul, şi Domnul ascultă pre dînsul şi-i întoarse pre dînşii Dumnezău de la el.  Şi fu deaca 32 văzură boiarii carălor că nu era împăratul lui Israil, şi să întoarseră de la dînsul.  Şi un 33 om împlu arcul bine-chibzuind şl lovi pre împăratul lui Israil în mijlocul plămînii şi în mijlocul pieptului. Şi zise vezeteulul său: „întoarce mîna ta şi mă scoate den războiu, căce m-am rănit!”  Şi să înfrinse războiul în 34 ziua aceaea, şi împăratul lui Israil era stînd pre car împotriva Siriei pînă în sară, şi muri, apuind soarele.

CAP XIX

Şi să întoarse Iosafat, împăratul Iudei, 1 la casa lui cu pace, la Ierusalim.  Şi 2 ieşi întru timpinarea lui Du a lui Anani prorocul şi zise lui Iosafat împăratul: ..Au păcătosului tu ajuţi? Au celui urît de Domnul împrieteneşti-te?” Şi zise lui Iiu: „Pentru aceaea nu s-au făcut preste tine urgie de la Domnul,  Fără 3 numai cuvinte bune s-au aflat întru tine, căce ai rădicat desişurile de la pămîntul Iudei şi ai Îndireptat inima ta a cerceta pre Domnul”.  Şi lăcui Iosafat la Ierusalim şl 4 iarăş ieşi la norod, de la Virsavie pînă la muntele Efraim, şi-i întoarse pre dînşii cătră [320] Domnul IXimnezaul părinţilor lor. Şi au pus pre judecătorii In toate cetăţile Iudei ceale tari, în cetate şi în cetate. Şi zise judecătorilor: „Vedeţi ce voi faceţi, căce nu omului voi judecaţi, fără numai Domnului, şi cu voi  cuvintele judecăţii. Şl acuma facă-se frica lui Dumnezău preste voi, şi cruţaţi şi faceţi, căce nu iaste cu Domnul Dumnezăul vostru strîmbătate, nice a lăuda obraz, nice a lua  daruri”. Şi în Ierusalim au pus Iosafat dentru leviţi şi dentru preoţi şi dentru patriarşii lui Israil, la judecata Domnului şi a  judeca pre ceia ce lăcuia în Ierusalim. Şi au poruncit cătră ei, zicînd: „Aşa să faceţi, cu frica Domnului,  cu adevăr şi cu inimă plină: Tot omul, judecata carele va veni cătră voi, a fraţilor voştri ce lăcuiescu în cetăţile lor, întru mijlocul sîngelui sînge, şi întru porunca şi învăţătura, şi la îndi(re] ptări şi judecăţi, şi le veţi aleage lor, şi nu vor greşi Domnului şi nu va fi urgie preste voi şi preste fraţii voştri; aşa să faceţi şi nu veţi greşi. Şi iată. Amarias preotul - povăţitoriu preste voi la tot cuvîntul Domnului, şi Zavdias, feciorul lui Ismail, povăţitoriu la casa Iudei cătră tot cuvîntul împăratului; şi cărturarii şi leviţii -înaintea feaţii voastre; întăriţi-vă şi faceţi, şi
va fi Domnul cu cel bun”.

CAP XX

Şi după aceasta veniră fiii lui Moav şi TftSfiii lui Amon şi, împreună cu ei, CyNI dentru amaniteani cătră Iosafat spre  ftf jj războiu. Şi veniră şi arătară împăratului, zicînd: „Venit-au spre tine mulţime multă de decindea de mare, de la Siria, şi iată, sînt la Asasan Thamar, aceasta  iaste Engadi”. Şi să spămîntă şi deade Iosafat faţa lui a cerceta pre Domnul şi strigă  post întru tot Iuda. Şi să adună tot Iuda a cerceta pre Domnul, şi veniră de la toate cetăpJe Iudei, veniră a cerceta pre Domnul. Şi să sculă Iosafat întru adunarea Iudei în Ierusalim, Casa Domnului, de spre faţa curţii cortului, şi zise: „Doamne, Dumnezăul părinţilor miei, au nu Tu eşti acela Dumnezău în ceriu sus şi Tu domneşti tuturor împărăţiilor limbilor? Şi în mîna Ta - vîrtutea silei, şi nu  iaste cătră Tine a să împotrivi? Au nu eşti Tu Domnul Cela ce de tot ai pierdut pre cei ce lăcuia pămîntul acesta de cătră faţa norodului Tău, Israil? Şi ai dat pre el seminţiei  lui Avraam, celui iubit al Tău în veac? Şi au lăcuit întru el şi au zidit Ţie întru el  sfinţenie numelui Tău, zicînd: 'De* vor veni preste noi reale, sabie şi judecaţi, moarte şi foamete, sta-vom înaintea casii - BWm. 1688
aceştiia şi înaintea Ta, căci numele Tău să numeaşte în casa aceasta, şi vom striga cătră Tine de necazul nostru şi vei auzi şi vei mîntui*.  Şi acum, iată, fiii lui Amnon şi Moav şi 10 muntele Siir, la carii n-ai dat lui Israil ca să treacă prentr-înşii, ieşind ei den pămîntul Eghipetului, căci s-au abătut de la ei şi nu i-au surpat pre dînşii.  Şi iată, ei să ispitesc 11 preste noi a veni să ne scoate pre noi dentru moştenirea noastră carea ne-ai dat noao. Doamne, Dumnezăul nostru, nu vei judeca 12 întru dînşii? Căci nu iaste noao puteare a starea împotrivă cătră mulţimea cea multă aceasta carea au venit preste noi.  Şi nu 13 ştim ce vom face lor, fără numai asupra Ta -ochii noştri!”  Şi tot Iuda - stînd înaintea 14 Domnului, şi copiii lor, şi muierile lor şi fiii lor.  Şi lui Oziil al Zahariei, den fiii lui 15 Van eu, den fiii lui Eleil Amath ani tul ui, al levi tul ui, dentru fiii lui Asaf, s-au făcut preste el Duhul Domnului întru adunare şi zise: „Ascultaţi tot Iuda, şi cei ce lăcuiesc în Ierusalim, şi împăratul  Iosafat!  Aceastea zice Domnul voao sînguri: 'Nu vă spămintaţi, nice vă înfricoşaţi de cătră faţa gloatei aceştii multe, căci nu iaste voao rînduiala, ce numai lui Dumnezău!'  Mîine vă pogorîţi preste 17 dînşii, iată, să suie de spre suirea lui Asis, şi-i veţi afla pre dînşii la începutul rîului, de spre faţa pustii ului Eriil.  Nu iaste voao a vă 18 bate; aceastea priceapeţi, şi vedeţi mintuirea Domnului împreună cu voi. Iuda şi Ierusalim, să nu vă teameţi, nid să vă spămintaţi mîine a ieşi întru timpinarea lor! Şi Domnul - cu voi!”  Şi plecîndu-se Iosafat preste faţa lui, 19 şi tot Iuda, şi cei ce lăcuia în Ierusalim, au căzut înaintea Domnului, ca să să închine Domnului.  Şi să sculară leviţii dentru fiii 20 lui Caath şi dentru fiii lui Core a lăuda Domnului Dumnezăului Israil cu glas mare pre înălţime.  Şi nunecară dimeneaţă şi ieşiră la 21 pustiiul Thecoe; şi ieşind ei, stătu Iosafat şi strigă şl zise: „Ascultaţi-mă. Iuda şi cei ce lăcuesc în Ierusalim! Creadeţi întru Domnul Dumnezăul nostru şi vă veţ încreade! Creadeţi întru prorocul Lui, şi bună vă va G calea!”  Şi sfătuindu-să cu norodul, au pus 22 dntareţi şi, lîudînd Domnului, să mărturi-sasca şi să laude sfintele cînd ieşiia înaintea puterii; şi zicea: „Mărturisiţi-vă Domnului, căci e bun, căci în veac mila Luil”  Şi cînd 23 începură ei lauda şi mărturisirea, deade Domnul strajă a bate pre fiii lui Ampion preste Moav şi muntele Siir, pre cd ce au ieşit asupra Iudei; şi s-au înfrînt  Şi s-au sculat fiii lui Amon şi 24 Moav preste cei ce lăcuiesc muntele Siir ca să-i piarză dc tot şi să-i sfărime pre ei; şi deaca [321] au obîrşit pre cei ce lăcuiesc în Siir, să sculară unii pre alţii a să surpa. Şi Iuda au venit la straja pustiiului şi privi şi văzu mulţimea şi, iată, toţi morţi căzut pre pămînt, nu era hălădirit Şi ieşi Iosafat şi norodul lui ca să prade prăzile lor; şi aflară dobitoace multe, şi marhă, şi prăzi, şi vase poftite; şi au prădat întru ei. Şi să făcură zile 3 prădînd ei prăzile, căci multe era. Şi în ziua a patra s-au adunat la Valea Blagosloveniei; pentru că acolo au blagoslovit pre Domnul, pentru aceaea au numit numele locului aceluia „Valea Blagosloveniei” pînă în ziua aceasta. Şi să întoarse tot omul Iudei la Ierusalim, şi Iosafat, povo-ţuitoriul lor, cu veselie mare, căci i-au veselit pre dînşii Domnul de cătră vrăjmaşii lor. Şi intrară în Ierusalim cu alăute şi copuze şi cu trîmbiţe la Casa Domnului. Şi să făcu groaza Domnului preste toate împărăţiile pămîntului, auzind ei că Domnul au dat războiu cătră vrăjmaşii lui Israil. Şi să împacă împărăţia lui Iosafat, şi odihni lui Dumnezeul lui de pre împrejur. Şi împăraţi Iosafat preste Iuda, fiind de ani 35 cînd împăraţi el, şi 25 de ani au împărăţit în Ierusalim; şi numele maicii lui - Azuva,. fata lui Săli. Şi mearse întru căile tatălui său, Asa, şi nu s-au abătut de cătră eale, ca să facă cel dirept înaintea Domnului. Ce şi ceale nalte încă numai era, şi încă nerodul n-au îndireptat inima lor cătră Domnul Dumnezăul părinţilor lor. Şi cea-lealalte cuvinte ale lui Iosafat, ceale dentîiu şi ceale de apoi, iată-s scrise în cuvintele lui Iiu al lui Anani, carele au scris Cartea împăraţilor lui Israil. Şi după aceasta s-au împreunat Iosafat, împăratul Iudei, cătră Ohozia, împăratul lui Israil, şi acesta au făcut fărăleage cînd au făcut; şi au mers cătră el A face vase a mearge la Tharsis, şi au făcut vase lucrurilor Gaver. Şi au prorocit Eliezer al lui Dodia de la Marisis preste Iosafat, zicînd: „In ce chip te-ai împrietenit cu Ohozia, au surpat Domnul limba ta şi au fărîmat vasele tale”. Şi n-au putut a mearge la Tharsis.

CAP XXI

Şi adormi Iosafat cu părinţii lui şi să || & jfl as truca lîngă părinţii lui, în cetatea lui Hl^^q David. Şi împăraţi Ioram, fiiul lui,  fr'&Jl pentru dînsul. Şi lui era fraţi fiii lui HMpJI Iosafat, şase: Azarias, şi Iiil, şi Zaharias, şi Azarias, şi Mihail, şi Safaua; toţi acestea - fiii lui Iosafat, împăratului Iudei. Şi le deade lor tatăl lor dări multe, argint şi aur şi arme, cu cetăţile ceale zidite în pămîntul  Iudei.  Şi au dat împărăţia lui Ioram, că  acesta e dentîiu născut  Şi  să sculă
Ioram preste împărăţia tătîne-său, şi să întări; şi ucise pre toţi fraţii lui cu sabia, şi dentru boiarii lui Israil.  Fiind el de 32 de 5 ani, au stătut Ioram pre împărăţia lui, şi 8 ani au împărăţit în Ierusalim.  Şi mearse în 6 calea împăraţilor lui Israil, cum au făcut casa lui Ahaav, căci fata lui Ahaav era lui muiare; şi făcu răul înaintea Domnului.  Şi nu vrea 7 Domnul să piarză de tot pre casa lui David, pentru făgăduinţa carea au pus lui David şi cum au zis lui să-i dea lui luminătoriu şi fiilor lui toate zilele.  ' In zilele acealea să osebi i Edom de la Iuda şi împărăţiră preste dînşii împărat  Şi mearse Ioram cu boiarii lui şi 9 toată călărimea cu el; şi fu şi să sculă noaptea şi lovi Edom pre cel ce încunjura pre el şi pre boiarii carălor şi fugi norodul la lăcaşurile lor.  Şi să osebi Edom de la mîna Iudei pînă 10 în ziua aceasta, cînd să osebi [şi] Lovna în vreamea aceaea de la mînile lui,  Căci au 11 părăsit pre Domnul Dumnezeul părinţilor lui; pentru că şi el au făcut înalte în toate cetăţile Iiudii, şi curvi pre cei ce lăcuia în Ierusalim, şi fnsîlă pre Iuda,  Şi veni la el, cu scrisoare 12 de la Ilie prorocul, zicînd: „Aceastea zice Domnul, Dumnezeul lui David, tătîne-tău: 'Pentru căci n-ai mers în calea lui Iosafat, tătî-ne-tău, şi întru căile lui Asa, împăraţilor Iudii,  Şi ai mers întru caile împăraţilor lui 13 Israil şi ai curvit pre Iuda şi pre cei ce lăcuiesc Ierusalimul, în ce chip au curvit casa lui Ahaav, şi pre fraţii tăi, fiii tătîne-tău. pre cei mai buni decît une,i-ai omorît,  Iată, Domnul te va lovi pre tine rană mare întru norodul tău şi întru fiii tăi şi întru muierile tale şi întru toată casa ta.  Şi tu - slăbiciune rea, şl cu ÎS boala pîntecelui, pînă va ieşi pîntecele tău cu boala den zile în zile!”'  Şi rădică Domnul 16 preste Ioram pre cei striini de fealiu şi pre arapi şi pre hotarnidi ethiopilor  Şi să 17 suiră preste Iuda şi-l siliia, şi întoarseră toată marfa carea au aflat în casa împăratului, şi pre fiii lui, şi pre featele lui; şi n-au rămas lui fecior, fără numai Ioahaz, cel mai mic dentru fiii lui.  Şi după aceastea toate, l-au lovit pre 18 el Domnul la pîntece cu boală intru care nu e leac.  Şi să făcu den zi în zi şi, deaca veni 19 vreamea zilelor doao zile, şi ieşi pîntecele lui cu boala şi muri cu boală rea. Şi nu i-au făcut norodul lui pogrebanie ca pogrebania părinţilor lui.  Şi era de 32 de ani cînd au imparăţit, şi 8 ani au împărăţit în Ierusalim; şi mearse întru nelaudea şi să îngropa în cetatea lui David, şi nu în mormînturile împăraţilor.


[322]
CAP XXII

Şi împărăţiră ceia ce lăcuia în Ierusalim pre Ohozia, fiiul lui,pentru dînsul, pre cel mic, pentru că pre toţi cei mai mari l-au ucis tilhăretul ce au venit asupra lor, arapii şi amimazonii. Şi au împărăţit Ohozia, feciorul lui Ioram, împăratul Iudii, Fiind de ani 22 Ohozia cînd au stătut împărat, şi un an au împărăţit în Ierusalim; şi numele mai cei lui - Gotholia, fata lui  Amri. Şi acesta au mers in calea casii lui Ahaav, căci maica lui era sfeatnecă a păcătui. Şi făcu răul înaintea Domnului, ca casa lui Ahaav, căci ei era lui sfeatnid, după ce au  murit tatul lui, ca să-l piarză pre el. Căci întru svaturile lor au mers, şi mearse cu Ioram, feciorul lui Ahaav, împăratul lui Israil, la războiu asupra Iui Azail, împăratul Siriei, la Ramoth Galaad; şi loviră arcaşii pre Ioram.  Şi să întoarse Ioram a să vindeca la Iezrael de rane, după ce l-au lovit pre dînsul sirii la Ramoth, cînd da războiu el cătră Azail, împăratul Siriei; şi Ohozias, feciorul lui Ioram, împăratul Iudii, să pogorî să vază pre Ioram, feciorul lui Ahaav, la Iezrael, pentru că era bolna. Şi de la Dumnezeu s-au făcut peirea Ohoziei, a veni cătră Ioram; şi, ieşind el, ieşi împreună cu el Ioram cătră Iiu, feciorul lui Amessi, unsul Domnului, la casa lui Ahaav.  Şi fu deaca izbindi Iiu casa lui Ahaav, şi află pre boiarii Iudii şi pre fraţii Ohoziei slujînd Ohoziei, şi-i udse pre dîrisii; şi udse Iiu pre  Ioram, şi fugi Ohozias. Şi zise Iiu ca să cearce pre Ohozia şi-l prinseră pre el, lecuindu-se la Samaria, şi-l aduseră pre el cătră Iiu; şi-l uciseră pre el, şi-l astru cară pre el, căci ziseră: „Fecior lui Iosafat iaste, carele au cercat pre Domnul cu toată inema lui”. Şi nu era în casa Ohoziei a să întări puteare pentru împărăţie. Şi Gotholia, maica Ohoziei, au văzut că au murit feciorul ei, şi să sculă şt pierdu toată seminţia împărăţiei în casa Iudii. Şi să sculă Şi luo Iosaveth, tata împăratului, pre Ioas, feciorul Ohoziei, şi-l fură pre el den mijlocul fiilor împăraţilor, celor ce să omorîia, şi au dat pre el şi hrana lui la cămara paturilor; şi l-au ascuns pre dînsul Iosaveth, fata împăratului Ioram, sora Ohoziei, muiarea lui Iodae preotului, şi-l ascunse pre el de cătră faţa Gotholiei şi nu l-au omorît pre dînsul.  Şi era cu ea în Casa lui Dumnezău ascuns 6 ani. Şi Gotholia au împărăţit pre pămînt.

CAP XXIII

      Şi în anul al şaptelea să întări Iodae şi 1 luo pre cei preste sute: pre Azaria, feciorul lui Ioram, şi pre Izmail, feciorul lui Ionan, şi pre Azaria, feciorul lui Ovid, şi pre Amasia, feciorul lui Adea, şi pre Elisafat, feciorul Zahariei, împreună cu el în Casa Domnului.  Şi 2 încunjurară pre Iuda, şi adună pre leviţ dentru toate cetăţile Iudei şi pre boiarii neamurilor lui Israil şl veniră la Ierusalim.  Şî 3 puseră toată adunarea Iudei făgăduinţă în Casa lui Dumnezău cu împăratul, şi le arătă lor pre fiiul împăratului şi zise lor: „Iată, fiiul împăratului să împărătească, în ce chip au grăit Domnul preste casa lui David.  Şi 4 acum cuvîntul acesta carele veţ face: A treia dentru voi între la sîmbăta sfintelor preoţilor şi a leviţilor şi la porţile întrărilor;  Şi a 5 treia parte - în casa împăratului, şi a treia parte - în poarta cea den mijloc; şi tot norodul - în curţile Casii Domnului.  Şi nu între în 6 Casa Domnului de nu vor întră preoţii s i leviţii şi fiii leviţilor cei ce slujăsc, că sfinţi sînt; şi tot norodul pazască pazele Domnului.  Şi 7 vor Sncunjura leviţii pre împăratul şi, premprejur, oameni şi unealta lor în mîna lor; şi cel ce va întră în casă va muri. Şi vor fi cu împăratul, ieşind el şi întrînd el!”  Şi făcură leviţii şi tot Iuda după toate cîte au porundt lor Iodae preotul. Şi luară fieştecarele oamenii lui, dentru întîiu a sîmbetei pînă la ieşirea sîmbetei, căci n-au slobozit Iodae preotul rîn-duialele.  Şi au dat Iodae preotul pre cei 9 preste sute rînduiţ, şi săbiile, şi scuturile, şi armele, carele era ale împăratului David, în Casa lui Dumnezău.  Şi au pus nărodul tot, 10 fieştecarele cu armele lui, de la umărul casii cel dirept pînă la umărul casii cel sting, pre jîrtăvnic şi pre casă, preste împăratul împrejur.  Şi au scos pre fiiul împăratului şi au dat 11 preste el împărăţia şi mărturiile, şi-l împără-ţiră pre el şi-l unseră pre el Iodae preotul şi fiii lui si ziseră: „Trăiască împăratul!”  Şi 12 auzi Gotholia glasul nărodului, celor ce alerga şi celor ce mărturisiia şi lăuda pre împăratul, şi întră cătră împăratul la Casa Domnului.  Şi 13 văzu, şi iată împăratul stînd la starea lui, şi la Intrare boiarii, şi trîmbiţele; şi boiarii -împrejurul împăratului, şi tot nărodul pămîntului s-au veselit şi au trîmbiţat cu trîmbiţele, şi cei ce cîntă cu organele - dntări şi lăudînd laudă. Şi-ş rupae Gothooa vesmîntul ei şi strigă şi zise: „Rîdicînd vă ridicaţi!” Şi ieşi Iodae 14 preotul şi porund celor preste sute şi căpitanilor puterii şi zise lor: „Scoateţi pre ea afară den casă, şi ieşit denapoia ei, si să moară cu sabie!”. [323] căci zise preotul: „Să nu moară în Casa Domnului!1* Şi-i deaderă ei slobozire şi trecu pren poarta călăreţilor casei împăratului, şi o omorîră pre ea acolo. Şi puse lodae făgăduinţă întru mijlocul lui şi întru mijlocul a tot norodul şi întru mijlocul împăratului, ca să fie norod Domnului. Şi întră tot norodul pămîntului la casa lui Vaal şi-l surpă pre el şi jîrtîvnicele lui, şi idolii lui i-au zdrumicat, şi pre Matthan, preotul lui Vaal, l-au omorit înaintea jîrtîvnicelor lui. Şi deade lodae preotul lucrurile Casii Domnului pren mîna preoţilor şi a leviţilor şi au ridicat rinduialele preoţilor şi a leviţilor, carele au osebit David preste Casa Domnului; şi el au adus ardere-de-tot Domnului, în ce chip iaste scris în Cartea lui Moisi, cu veselie şi cu dntari, pren mîna lui David. Şi statură portarii la porţile Casii Domnului, şi nu va întră necurat la tot lucrul. Şi au luat pre căpeteniile părinţilor, şi pre silnici, şi pre boiarii norodului, şi pre tot norodul pămîntului, şi au suit pre împăratul la Casa Domnului, şi au întrat pren poarta cea mai denlăuntru la casa împăratului, şi au şăzut pre împăratul pre scaunul împărăţiei. Şi să bucură tot norodiil păniîntului, şi cetatea să potoli; şi pre Gotholia o au omorit cu sabie.

CAP XXIV

Fiind de 40 ani Ioas cînd împăraţi el, si 40 de ani uu împărăţit in Ierusalim; H (Săi Şi numele maidi lui - Savia,den Virh HM savie. Şl au făcut Ioas cel dirept FriiiJM înaintea Domnului, toate zilele lui  lodae preotul.  Şi luo lodae 2 muieri, şi să  născură lui feţi şi feate. Şi să făcu după aceasta pre inema lui Ioas ca să tocmască  Casa Domnului. Şi adună pe preoţii şi pe leviţii şi zise lor: „Ieşiţi la cetăţile Iudei şi adunaţi de la tot Israilul argint ca să întărim Casa Domnului nostru, den an în an, şi sîrguiţi a  grăi!** Şi nu sîrguiră leviţii.  Şi chemă împăratul pre lodae boiarenul şi zise lui: „Pentru cad n-ai socotit pentru leviţi, ca să aducă de la Iuda şi de la Ierusalim cea ascunsă luare de Moisi, omul lui Dumnezău, căci au strins pre  Israil la cortul mărturiei? Cad Gotholia era fără de leage, şi fiii ei au surpat Casa Domnului, pentru că sfintele Casii Domnului au făcut  la Vaalim”. Şi zise împăratul: „Facă-se chichiţă şi să puie la poarta Casei Domnului  afară. Şi să strige în Iuda şi în Ierusalim, să aducă Domnului, în ce chip au zis Moisi, sluga lui Dumnezău, preste Israil, în pustiiu”. Şi deaderă toţi boiarii si tot norodul, şi aducea şi punea în chichiţă pînă să vrea împlea. Şi fu deaca aducea chichiţa cătră ispravnicii 11 împăratului, pren mîna leviţilor, şi deaca au văzut că a-au înmulţit argintul, şi veni logofătul împăratului şi ispravnicul marelui preot şi deşărtară chichiţa şi o ridicară şi o puseră pre ea la locul ei; aşa făcea den zi în zi şi aduna argint mult  Şi-l deade pre el împăratul şi 12 lodae preotul celor ce fac lucrurile la lucrul Casii Domnului şi năimiia pietrari şi teslari ca să tocmească Casa Domnului, şi fauri de hier şi de aramă să tocmască Casa Domnului.  Şi 13 făcea cei ce făcea lucrurile, şi să ridică lungime de lucruri în mînile lor, şi ridicară Casa Domnului pre starea ei şi o întăriră.  Şi 14 deaca au săvîrşit, au adus cătră împăratul şi cătră lodae rămăşiţa argintului şi au făcut vase în Casa Domnului, vase de posluşanie şi ale arderilor-de-tot şi cădelniţă de .aur şi de argint. Şi aduseră arderi-de-tot la Casa Domnului pururea, în toate zilele lui lodae.  Şi 15 îmbătrîni lodae, şi era plin de zile, şi muri, fiind de 130 de ani cînd au murit el.  Ş -l îngrop ară pre el în cetatea lui David, cu împăraţii, cîce au făcut bunătate cu Israil şi cu Dumnezău şi cu casa Lui.  Şi fu după moartea lui lodae, întrară boiarii Iudei şi să închinară împăratului; atuncea ascultă împăratul lor.  Şi lăsară Casa Domnului Dumnezăului 16 părinţilor lor, şi slujita astartelor şi idolilor, şi să făcu urgie preste Iuda şl pre Ienisalim în ziua aceasta.  Şi trimise cătră dînşii prorod 19 ca să-i întoarcă pre ei cătră Domnul, şi n-au ascultat; şi au mărturisit lor, şi n-au ascultat  Şi Duhul Domnului au îmbrăcat pre 20 Azaria al lui lodae preotul, şi să sculă asupra norodului şi zise lor: „Aceastea zice Domnul: 'Ce voi vă abateţi den poruncile Domnului? Şi nu veţi avea cale bună, cîce aţi părăsit pre Domnul, şi va părăsi pre voi!'“  Şi sft radicară asupra lui şi-l udsară cu pietri, pren porunca lui Ioas împăratului, în curtea Casii Domnului.  Şi nu-ş aduse aminte Ioas imparatul de mila carea au făcut lodae, tată-său, cu dînsul, şi au omorit pre firul lui; şi cînd muriia, zise: „Vază Domnul şi judece!”  Şi 23 fu după săvîrşirea anului, să sculă preste el putearea Siriei şi veni asupra Iudei şi asupra Ierusalimului, şi pierdură pre toţi boiarii norodului în besearecî; şi toate prăzile lor le-au trimis împăratului Damascului.  Căce 24 că cu puţini oameni au venit putearea Siriei, şi Dumnezău au dat în mînile lor puteare multă foarte, căce au lăsat pre Domnul Dumnezăul părinţilor lor, şi cu Ioas au făcut judecăţi.  Şi după ce s-au dus ei de la 25 dînsul, lăsînd pre dînsul în boale mari, [324]  şi să rădicară preste el slugile lui întru sîngiurile fiilor lui Iodae preotul şi-l omorîră pre el preste patul lui şi muri; şi-l astrucară pre dînsul în cetatea lui David, şi nu-l îngropară pre el în mormîntul împăraţilor. Şi cei ce s-au rădicat preste el: Zaved al lui Samaath Ama-niteanul şi Iozaved al lui Samarith Moaviteanul Şi fiii lui toţi; şi veniră la el cîteşcinci şi l-au omorît pre el. Şi cealealalte ale cuvintelor lui, iată, scrise-s pre scrisoarea Cărţii împăraţilor. Şi împăraţi Amasias, fiiul lui, pentru
dînsul.

CAP XXV

 Fiind de 25 de ani au împărăţit Amăgi Sil sias, şi 29 de ani au împărăţit în Ieruri f\fll salim; şi numele maicei lui - Odaen  g Bfl de la Ierusalim. Şi făcu cel dirept CuJH înaintea Domnului, iară nu cu mimă  plină. Şi fu după ce aşăză împărăţia în mîna lui, şi omori pre slugile lui, pre ceia ce au  omorît pre împăratul, pre tatul lui. Şi pre fiii lor nu i-au omorît, după făgăduinţa legii Domnului, în ce chip iaste scris în Leage, în Cartea lui Moisi, în ce chip au poruncit Domnul, zicînd: „Nu vor muri părinţi pentru feciori, şi feciori nu vor muri pentru părinţi, fără numai fieştecarele cu păcatul lor vor  muri”. Şi adună Amasias casa Iudei şi-i puse pre dînşii, după casele neamurilor lor, preste mii şi preste sute, întru tot Iuda şi în Ierusalim; şi-i numără pre ei den 20 de ani şi în sus, şi-i află pre dînşii 300000, să iasă la  războiu, tari, ţiind suliţe şi pavăţă. Şi năimi de la Israil 100000 tari la vîrtute, pentru o sută  de talanţi de argint. Şi omul lui Dumnezău veni cătră el, zicînd: „împărate, nu va treace cu tine putearea lui Israil, căce nu iaste Domnul cu Israil, al tuturor fiilor lui Efraim. Căci, de vei cugeta a birui cu acestea, şi te va în-frînge Domnul înaintea vrăjmaşilor, căci iaste de  la  Domnul  să  te  întăreşti  şi să  biruieşti”. Şi zise Amasias omului lui Dumnezeu: „Şi ce voiu face cea 100 de talanzi care am dat puterii lui Israil?” Şi zise omul lui Dumnezeu: „Iaste la Domnul să-ţ dea ţie mai mult decît acestea”. Şi osebi Amasias putearea ce au venit la el de la Efraim, ca să meargă la locul lor, şi să mîniară cu urgia lor foarte preste Iuda, şi să întoarseră la locul lor cu urgie de mînie. Şi Amasias să întări, şi luo pre norodul lui, şi mearse la Valea Sărilor şi lovi acolo pre fiii lui Siir, 10000. Şi 10000 au prins vii fiii Iudii şi-i aducea pne ei la marginea rîpii şi-i răsturna pre ei de la marginea rîpii şi toţi plesniia.  Şi fiii - Biblii, 1688
puterii, pre carii au întors Amasias ca să nu margă cu el la războiu, au lovit preste cetăţile Iudii, de la Samaria pînă la Vethoron, şi loviră întru ei 3000 şi prădară prăzi multe.  Şi fu 14 deaca veni Amasia, lovind Idumea, şi aduse cătră el pre dumnezeii fiilor lui Siir şi-i puse lui pre ei întru dumnezei; şi înaintea lor să închina şi lor jîrtvuia.  Şi să făcu urgia Domnului preste Amasia şi trimise lui proroc şi-i zise lui: „Pentru căci ai cercat pre dumnezeii norodului carii n-au scos pre norodul lor den nuna ta?”  Şi fu deaca grăi el cătră dînsul, 16 şi-i zise lui: „Au doară sfeatnic împăratului te-am dat pre tine? Ia-te aminte, pentru ca să nu te baţi”. Şi tăcu prorocul şi zise: „Cunoscu căci Domnul vrea asupra ta ca să te piarză, căci ai făcut aceasta şi n-ai ascultat sfatul mieu”.  Şi să sfătui Amasias, împăratul 17 Iudii, şi au trimis cătră Ioas, feciorul lui Ioahaz, fiiul lui Iiu, împăratul lui Israil, zicînd: „Vino şi să ne vedem la obraze!”  Şi trimise 18 Ioas, împăratul lui Israil, cătră Amasias, împăratul Iudii, zicînd: „Achuh cel den Livan au trimis cătră chedrul cel din Livan, zicînd: 'Dă-ţ fata ta după feciorul mieu muiare!' Şi iată, vor veni hiarăle ţarenii, ceale den Livan. Şi veniră hiarăle şi căi cară pre Achuh. Zis-ai:  'Iată, am lovit pre Idumea!' Şi te 19 semeţeaşte inema ta cea grea. Acum şăzi în casa ta! Şi pentru căci sileşti întru răutate, şi vei cădea tu şi Iuda cu tine?”  Şi n-au ascultat Amasias, căci de la Domnul s-au făcut ca să-l dea pre el în mîna lui Ioas, căci au cercetat pre dumnezeii idumeilor.  Şi să sui Ioas, 21 împăratul lui Israil, şi să iviră unul cătră altul, el şi Amasias, împăratul Iudii, în Vethsamis, carea iaste a Iudii.  Şisăînfrînseludaînaintea feaţii lui Israil, şi fugi fieştecarele la lăcaşul lui.  Şi pre Amasias, împăratul Iudii, cel 23 al lui Ioas, feciorul lui Ioahaz, l-au prins Ioas, împăratul lui Israil, în Vethsamis, şi-l aduse pre el la Ierusalim, şi surpă de la zidul Ierusalimului, de la poarta lui Efraim pînă la poarta unghiului, 400 de coţ.  Şi tot aurul şi argintul* şi toate unealtele ce s-au aflat în Casa Domnului, şi la Avdedom, şi visteriile casii
împăratului, şi pre fiii amestecărilor, şi să întoarse la Samaria.  Şi trăi Amasias al lui 25 Ioas, împăratul Iudii, după ce au murit Ioas al lui Ioahaz, împăratul lui Israil, ani 15.  Şi 26 cealealalte cuvinte ale Amasiei, ceale dentîiu şî ceale de apoiu, nu-s scrise pre Cartea împăraţilor Iudii şi Israil?  Şi în vreamea 27 carea s-au depărtat Amasias de la Domnul, şi să rădicară asupra lui rădicare şi au fugit de la Ierusalim  la Lahis;  şi au [325] trimis după dinsul la Lahis şi l-au omorit pre dinsul acolo. Şi-l luară pre el preste cai şi îngropară pre el cu părinţii lui, în cetatea lui David.

CAP XXVI

Şi luo tot norodul pămîntului pre Ozia, şi el - fini de 16 ani, şi-l împărăţiră pre el pentru tatăl lui, Amasia. Acesta au zidit Elathul, acesta au întors pre ea Iudii, după ce au adormit împăratul cu părinţii lui. Fiiu de 16 ani au împărăţit Ozias, şi 52 de ani au împărăţit în Irusa-lim; şi numele maicei lui - Iehelia de la Ierusalim Şi făcu cel dirept înaintea Domnului, după toate cîte au făcut Amasias. tată-său.  Şi era cercînd pre Domnul, în zilele Zahariei, celui ce pricepea, cu frica Domnului; şi în zilele lui care au cercetat pre Domnul, şi binecălători pre el Domnul. Şi ieşi şi deade războiu cătră cei streini de fealiu şi surpă zidurile Ghethii şi zidurile Iavnirii, şi zidurile Azotului, şi au zidit cetăţile în Azot şi întru cei  streini de fealiu. Şi întări pre el Domnul preste cei streini de fealiu şi preste arapii ceia  ce lăcuiesc la pietri şi preste minei.  Şi deaderă mineii daruri Oziei, şi era numele lui pînă Ia Intrarea Eghipetului, căci s-au întărit pili nă sus.  Şi zidi Ozia turnuri în Ierusalim şi
la poarta unghiului, şi la poarta văii, şi la unghiuri, şi le întări pre dînsele. Şi zidi turnuri în pustiiu şi ciopli gropi multe, căci dobitoace multe era lui la Efila şi la şăs, plugari şi viari pren munţi şi la Cărmii, căci om iubitoriu de plugari era. Şi să făcu Oziei puteare făcînd războiu şi ieşind la rînduiala la războiu şi întrind la rînduiala întru număr; şi era numărul socoteala lor pren mîna lui (liil) logofătului şi Maasiei judecătoriului, pren mîna Ananiei, urrnîtoriului împăratului. Tot numărul căpeteniilor părinţilor, tari la razboiu, 2000 şi 600. Şi, cu dînşii, puteare de războiu - 307 de mii şi 500, acestea făcînd războiu cu puteare de vîrtute a ajuta împăratului asupra vrăjmaşilor. Şi au gătit lor Ozia, la toată putearea, scuturi, şi suliţe, şi misurce, şi zale, şi arce, şi praştii de pietri. Şi făcu în Ierusalim meşteşuguri meşterşuguite de socotitoriu, ca să fie preste turnuri si pre unghiuri a lovi cu săgeţile şi cu pietri mari; şi să auzi meşterşugul lor pînă departe, căci s-au minunat a să ajuta, pînă unde s-au întărit Şi deaca s-au întărit, să înălţă inima lui ca să strice, şi făcu strîmbătate întru Domnul Dumnezăul lui, şi întră în besearecă Domnului ca să tîmîiaze preste jîrtîvnicul ulrruierilor.  Şi întră denapoia lui Zaharia preotul, şi cu el - preoţii Domnului, 80 fii tari, şi statura asupra Oziei împăratului şi ziseră lui:  „Nu iaste ţie, Ozio, a tămîia Domnului, 18 ce preoţilor, fiilor lui Aaron, celor sfinţiţi să tîmîiaze! Ieşi den sfinţenie, căci te-ai depărtat de la Domnul şi nu va fi ţie aceasta întru mărire de la Domnul Dumnezău!”  Şi să mînie 19 Ozia, şi în mîna lui - cădelniţa, ca să tîmîiaze în besearecî; şi cînd să mînie el pre preoţii Domnului, şi stricăciunea răsări In fruntea lui, înaintea preoţilor, în Casa Domnului, deasupra  jîrtăvnicului  tămîierilor.  Şi  să 20 întoarse către el Z ah ari as, preotul cel mare, şi preoţii; şi iată, el - stricat în fruntea lui; şi-l goniră pre el de acolo, că şi el sîrguia să iasă, căci l-au mustrat pre dînsul Domnul.  Şi 21 Ozias împăratul era stricat pînă în ziua săvîrşirii lui, şi In casa apfusoth sădea stricat căci s-au scos de la Casa Domnului; şi Ioatham, fiiul lui, preste împărăţia lui, judecind norodul pămîntului.  Şi cealealalte cuvinte ale Oziei, 22 ceale dentîiu şi ceale de apoi, scrise de Isaia, fiiul lui Amos prorocului.  Şi adormi Ozias 23 cu părinţii lui, şi nu-l îngropară pre el cu părinţii lui, în cîmpul îngropării împăraţilor, căci  au zis: „Stricat iaste!” Şi împăraţi Ioatham, fiiul lui, în locul lui.

CAP XXVII

      Fiiu de 25 de ani era Ioatham cînd împărăţi el, şi 16 ani au împărăţit el în Ierusalim; şi numele maicii lui -Ierusa, fata lui Sadoc.  Şi făcu ce e 2 dirept înaintea Domnului, după toate cîte au făcut Ozias, tatul lui, ce n-au întrat în besearecă Domnului, şi încă nărodul periia. Acesta au zidit poarta Casii Domnului cea naită şi în zidul ei au pus arme.  Şi au zidit 4 cetăţi în muntele Iudei, şi în dumbrăvi - lăcaşuri şi turnuri.  Şi acesta au făcut războiu 5 cătră împăratul fiilor lui Ammon şi birui preste el; şi-i da lui fiii lui Amon pre an 100 de talanzi de argint şi 10000 de cori de griu, şi de orz 10000; aceastea aducea lui împăratul fiilor lui Ammon preste an, în anul dentîiu şi în anul al doilea şi al treilea.  Şi să întări Ioatham, 6 căci au gătit căile lui înaintea Domnului Dumnezăului lui.  Şi cealealalte cuvinte ale lui 7 Ioatham, şi războiul şi fapta lui, iată, scrise-s pre Cartea cuvintelor împăraţilor Iudei şi Israil.  Fiiu de 25 de ani era împărătind, şi 8 16 ani împăraţi în Ierusalim.  Şi adormi 9 Ioatham cu părinţii lui şi să astru că în cetatea lui David; şi împăraţi Ahaz, feciorul lui, în locul lui. 

[326]
CAP XXVIII

Fiiu de 25 de ani era Ahaz cînd împăraţi el, si 16 ani au împărăţit în Ierusalim; şi n-au făcut ce e dirept înaintea Domnului, ca David, tatul lui, Ce mearse după căile împăraţilor lui Israil, pentru că doplite au făcut, Şi idolilor lor au jîrtvuit în pămîntul Enom, şi au adus fiii lui pren foc, după urîdunile limbilor carele au pierdut Domnul de cătră faţa fiilor lui Israil; Şî tămîia preste ceale înalte, şi preste cerda-curi, şi dedesuptul a tot lemnul des. Şi-l deade pre el Domnul Dumnezăul lui pren mîna împăratului Siriei, şi lovi întru el, şi robi dentru dînşii robime multă, şi aduse la Damasc. Şi în mîinile împăratului lui Israil l-au dat pre el şi lovi întru dînsul rană  mare. Şi au ucis Fachee al lui Romeliu, împăratul lui Israil, întru Iuda, într-o zi -l20000 de oameni tari la vîrtute, deaca au părăsit ei pre Domnul Dumnezăul părinţilor  lor. Şi udse Zehri, cel tare al lui Efraim, pre Amasia, fiiul împăratului, şi pre Esricam, povîţuitoriul casii lui, şi pre Elcana, următoriul împăratului; Şi robiră fiii lui Israil den fraţii lor 800000 de muieri şi fii şi feate, şi prăzi multe au prădat dentru ei şi au adus prăzile la  Samaria.  Şi acolo era prorocul Domnului.
Odid - numele lui, şi ieşi întru timpinarea puterii celor ce veniia la Samaria şi zise lor: „Iată urgia Domnului Dumnezăului părinţilor noştri preste Iuda şi au dat pre dînşii în mînile voastre şi aţi ucis întru dînşii cu urgie, şi pînă la ceriu au ajuns. Şi acum, pre fiii Iudei şi Ierusalimul voi ziceţi să-l agonisiţi de tot întru robi şi roabe; nu, iată, sînt cu voi să mărtu-risăsc  Domnului  Dumnezăului vostru? Acum dară ascultaţi-mă şi întoarceţi robimea carea aţi robit dentru fraţii voştri, cad urgia mîniii Domnului e preste voi!” Şi să sculară boiarii dentru fiii lui Efraim, Azarias al lui Iona, şi Varahias al lui Vasalimoth, şi Ezechias al lui Sellim, şi Amasias al lui Eldes, preste ceia ce veniia de la războiu. Şi ziseră lor: „Să nu băgaţi robimea aicea cătră noi pentru că a greşi Domnului preste noi voi ziceţi, să adaogeţ preste păcatele noastre şi preste neconoştinţa noastră, căci mult iaste păcatul nostru şi urgia Domnului preste Israil!” Şi părăsiră războinicii robimea şi prăzile înaintea boiarilor şi a toată adunarea. Şi să sculară oamenii carii s-au chemat întru numele Domnului, şi să apucară de robime, şi pre toţi golii i-au îmbrăcat den prăzi, şi îmbrăcară pre dînşii, şi încălţară pre dînşii, şi le deaderă a mînca şi a bea lor şi a să unge, şi ajutora lor cu dobitoc,la tot neputinciosul, şi au adus pre ei la Iereho, cetatea unicilor, cătră fraţii lor, şi să întoarseră la Samaria.  In vreamea aceaea i-au trimis împăratul Ahaz cătră împăratul Asur, să-i ajute lui.  Şi întru aceasta idumeii s-au ridicat şi 17 au lovit în Iuda şi au robit robime.  Şi cel 18 striini de fealiu s-au ridicat a robi cetăţile sasului de spre amiazăzi a Iudei, şi luară pre Vethsamis, şi pre ceale den Casa Domnului, şi ceale den casa împăratului şi ale boiarilor, şl
au dat împăratului pre Ailon şi pre Gaddiron, şi pre Soho şi satele ei, şi pre Gamzo şi satele ei, şi pre Thamna şi satele ei, şi au lăcuit acolo.  Căce au smerit Domnul pre Iuda, 19 pentru Ahaz, împăratul Iudei, căce s-au depărtat cu depărtare de la Domnul.  Şi 20 veni cătră el Thaglath Falasaru, împăratul lui Asur, şi-l lovi pre el şi mută pre cei de la Damascu la Madia, şi den Siria au mutat a lăcui Damascul.  Şi luo Ahaz ceale den Casa 21 Domnului şi ceai ea den casa împăratului şi ale boiarilor şi au dat împăratului lui Asur; şi nu era lui întru ajutoriu.  Fără numai pentru ca 22 să necîjască el, şi adaose a se depărta de la Domnul şi zise împăratul Ahaz:  „Cerceta-voiu pre bozii Damascului, pre ceia ce mă bat pre mine!” Şi zise: „Căce dumnezeii împăratului Siriei, ei vor birui lor, dară voiu jîrtvui şi-m vor ajutori mie”. Şi ei i să făcură lui spre piadică. şi la tot Israilul.  Şi depărta Ahaz 24 vasele Casii Domnului şi le tăia pre eale, şi închise uşile Casii Domnului, şi au făcut lui jîrtîvnice în tot unghiul în Ierusalim.  Şi în 25 toată cetatea şi cetatea, şi în Iuda au făcut înalte, ca să tîmîiaze la dumnezei striini întru ceale înalte, şi au mîniat pre Domnul Dumnezeul părinţilor lor.  Şi cealealalte cuvinte 26 ale lui şi faptele lui, ceale dentîiu şi ceale de apoi, iată-s scrise pre Cărţile împăraţilor Iudei şi Israil.  Şi adormi Ahaz cu părinţii 27 lui, şi să îngropa în cetatea lui David, şi nu l-au băgat pre el la mormînturile împăraţilor lui Israil; şi împăraţi lor Ezechias, fiiul lui, în
locul lui.

CAP XXIX

Şi Ezechias au împărăţit fiind de 25 de ani, şi 29 de ani au împărăţit în Ierusalim; şl numele maicii lui - Avia, fata Zahariei. Şi făcu ce e dirept înaintea Domnului, după toate cîte au făcut David, tatul lui. Şi fu deaca stătu pre împărăţia lui, în luna dentîiu deschise uşele Casii Domnului şi le griji pre eale. Şi băgă preoţii si pre leviţi. şi puse pre d la laturea de spre răsărit Şi zise lor: „Ascultaţi-mă, leviţi, acum curăţi-ţi-vă, şi curăţit Casa Domnului părinţilor noştri [327] şi scoateţi necurăţia dentru sfinte. Căce s-au depărtat părinţii noştri si au făcut răul înaintea Domnului Dumnezăului nostru si lăsară pre El şi-ş întoarsără faţa lor de cătră  cortul Domnului şi deaderă grumazi Şi închiseră uşile beserecii, şi să stinsără luminătorii; şi tămîie n-au tămîiat, şi ardere-de-tot n-au  adus  în  sfintul  Dumnezăului lui  Israil, Şi Să urgisi Domnul cu mînie preste Iuda şl preste Ierusalim, şi deade pre ei întru groază şi întru stingere şi întru şuierare, cum  voi vedeţi cu ochii voştri. Şi iată, s-au rănit părinţii noştri cu sabie, şi fiii noştri şi featele noastre şi fămeile noastre - cu robire în pămînt striin. Şi acum sînt preste aceastea, acum dară puneţi pre inima voastră ca să puneţi făgăduinţă cu Domnul Dumnezeul lui Israil, şi va întoarce urgia mîniei Lui de la noi. Şi acum nu părăsiţi, căce întru voi au ales Domnul să staţi înaintea Lui, să slujiţi Lui şi să-I fiţi Lui slujind şi tămiind”. Şi să sculară leviţii, Maal al lui Amasi, şi Ioil al Zaha-riei, den fiii lui Caath şi den fiii lui Merari, şi Chis al lui Avdi, şi Azarias al lui Haelil, şi, dentr-ai Ghiedsoniei, Ioadad al lui Zemma, şi Ioadam; Aceştea-s fiii lui Ioana; şi den fiii lui EUsafan: Samari şi Iiil; şi den fiii lui Asaf: Zaharia şi Matania; Şi den fiii lui Emman: Iiil şi Semei; şi den fiii lui Adithum: Samathias şi Oziil, Şi adunară pre fraţii lor şi să cură-ţirăjdupă porunca împăratului, pren porunca Domnului, ca să curăţească Casa Domnului. Şi întrară preoţii înlăuntru, în Casa Domnului, ca să curăţasca, şi scoaseră toată necurăţia ceaea ce s-au aflat în Casa Domnului şi în curtea Casii Domnului, şi au priimit leviţii să să scoată la pîrîul Chiedrilor afară. Şi începură în ziua dentîiu, lună noao a lunii dentîiu, a se curaţi, şi în ziua a opta a lunii au întrat în Casa Domnului şi au curăţit Casa Domnului în opt zile, si în ziua a 16 ale lunii dentîiu au săvîrşit Şi întrară înlăuntru cătră Ezechia împăratul şi ziseră: „ Curaţi t-am toate ceale den Casa Domnului: jîrtîvnecul arderii-de-tot, şi vasele lui, şi masa punerii-denainte şi toate vasele ei; Şi toate vasele carele au pîngărit împăratul Ahaz întru împărăţia lui, întru vicleşugul lui, şi am gătit şi am curăţit; şi iată, sînt înaintea jîrtăvnicului Domnului”. Şi mînecă Ezechias împăratul şi adună boiarii cetăţii şi să sui la Casa Domnului. Şi aduse viţei 7 şi berbeci 7 şi miei 7 şi iezi de capre 7, pentru păcat şi pentru împărăţie şi pentru sfinte şi pentru Israil, şi zise fiilor huţilor, să să suie preste jîrtîvnecul Domnului Să jîrtvuiască viţeii, şi au priimit preoţii singele şi au turnat preste jîrtăvnic, şi au junghiat berbecii şi au turnat sîngele preste jîrtăvnic, si au junghiat mieii şi au turnat sîngele preste jîrtăvnic.  Şi au adus iezii cei pentru păcat 23 înaintea împăratului şi a adunării şi au pus mînile lor preste dînşii.  Şi jîrtvuiră pre 24 dînşii preoţii şi sprejîniră sîngele lor cătră jîrtăvnic şi să ruga pentru tot Israilul, căci zise împăratul: „Pentru tot Israilul, arderea-de-tot şi ceale pentru păcat!”  Şi au pus pre 25 leviţ în Casa Domnului cu ţimbale şi cu alăute şi cu copuze, după porunca lui David împăratului şi lui Gad, celuia ce vedea împăratului, şi lui Nathan prorocul, cîci pren porunca Domnului era învăţătura, cu mîna prorocilor Lui.  Şi statură preoţii cu organele lui David 26 şi preoţii cu trîmbiţele.  Şi zise Iezichias să 27 aducă arderea-de-tot preste jîrtăvnic şi, cînd au început a aduce arderea-de-tot, au început a dn tarea Domnului, şi trîmbiţele cătră organele lui David, împăratul lui Israil.  Şi toată 28 adunarea striga, şi dn tare ţii dntînd, şi trîmbiţele trîmbiţînd, pînă unde s-au săvîrşit arderea-de-tot.  Şi deaca au săvîrşit aducînd, şi 29 să întoarse împăratul şi toţi dţ era cu dînsul şi să închinară Domnului.  Şi zise Ezechias 30 împăratul şi boiarii leviţilor să laude pre Domnul cu cuvintele lui David şi ale lui Asaf prorocului, şi lăuda cu veselie, şi căzură şi să închinară Domnului.  Şi răspunse Ezechias 31 şi zise: „Acum aţ umplut mînile voastre Domnului, şi aduceţ şi pomenit jîrtve de laudă la Casa Domnului!” Şi aduse adunarea jirtve de laudă la Casa Domnului, şi tot nevoitoriul cu inema, arderi-dc-tot.  Şi să făcu numărul 32 arderii-de-tot carea au adus adunarea: viţei 70, berbed 100, miei 800; la arderea-de-tot Domnului - toate aceastea.  Şi cd sfinţit: 33 viţei 600, oi 3000.  Ce numai preoţii era 34 puţini şi nu putea să belească arderea-de-tot, şi le ajutoriia lor fraţii lor, leviţii, pînă unde s-au săvu-şit lucrul şi pînă unde s-au curăţit preoţii, căci leviţii mai cu nevoinţă s-au curăţit decît preoţii.  Şi arderea cea de tot, multă întru 35 seurile săvîrşirii mmtuirii, şi turnările arderii-de-tot, şl să Isprăvi lucrul în Casa Domnului. Şi să veseli Ezechias şi tot norodul 36 pentru căci au gătit pre Dumnezeu norodul Lui, pentru că fără de veaste s-au făcut cuvîntul.

[328]

CAP XXX 

Şi trimise Ezichias preste tot Israilul şi Juda, şi cărţi au scris la Efraim şi la Manasi, să vie la Casa Domnului la Ierusalim să facă fasec Domnului _Dumnezăului Israil. Şi să sfătui împăratul şi boiarii şi toată adunarea cea den  Ierusalim să facă fasec în luna a doao, Căci n-au putut să facă pre el în vreamea aceaea, căci preoţii nu s-au curăţit deajuns, şi nărodul  nu s-au adunat la Ierusalim. Şi plăcu cuvîntul înaintea împăratului şi înaintea a  toată adunarea. Şi puseră cuvînt ca să treacă strigare întru tot Istailul, de la Virsavie pînă la Dan, viind să facă fasec Domnului Dumnezăului Israil la Ierusalim, căci mulţimea n-au făcut după scrisoare. Şi mear-seră cei ce aleargă cu scrisorile de la împăratul şl de la boiari la tot Israilul şi Iuda, după porunca împăratului, zicînd: „Fiii lui Israil, întoarceţi-vă cătră Domnul Dumnezăul lui Avraam şi Isaac şi Iacov, şi va întoarce pre cei scăpaţi, ceia ce au rămas den mîna imparatului Asur. Şi nu vă faceţ ca fraţii voştri şi ca părinţii voştri, carii s-au depărtat de la Domnul Dumnezăul părinţilor lor, şi au dat pre ei  în pustiire, în ce chip voi vedeţ. Şi nu vă nesilniciţ gîturile voastre ca părinţii voştri; daţ laudă Domnului Dumnezăului Israil şi intraţi întru sfinţirea Lui carea au sfinţit in veac, şi slujit Domnului Dumnezăului vostru,  şi va întoarce de la voi mînia urgiei. Căci întorcîndu-vă voi cătră Domnul, fraţii voştri şi fiii voştri vor fi întru îndurări înaintea tuturor celora ce i-au robit pre dînşii, şi va întoarce pre voi în pămîntul vostru, căci milostiv şi îndurătoriu - Domnul Dumnezăul nostru, şi nu va întoarce faţa Lui de cătră voi, de ne vom întoarce cătră Dînsul”. Şi era ceia ce aleargă mergînd den cetate în cetate, în muntele lui Efraim, şi Manasi, şi pînă la Zavulon, şi să făcură ca cînd ar batjocuri pre ei şi i-ar măscări;  Fără de numai oameni de
la Asir şi de la Manasi şi de la Zavulon s-au ruşinat şi au venit la Ierusalim  Şi la iuda, şi
fu mîna lui Dumnezău să le dea lor o inimă să vie ca să facă după porunca împăratului şi a boiarilor, cu cuvîntul Domnului. Şi să adunară la Ierusalim nărod mult ca să facă praznicul azimelor, în luna a doao, adunare multă foarte Şi să sculară şi surpară jîrtăvni-cele ceale den Ierusalim, şi toate întru carele tămîia minciunilor le-au surpat şi le-au aruncat în pîriul Chedrilor. Şi au junghiat fasec în 14 a lunii a doao, şi preoţii şi leviţii s-au ruşinat, şi s-au curăţit, şi au adus ardere-de-tot la Casa Domnului. Şi au stătut la starea lor, după judecata lor după
porunca lui Moisi, omului lui Dumnezău, şi preoţii priimiia sîngiurile den mîna leviţilor,  Căci mai mulţi dentru adunare nu s-au 17 curăţit, şi leviţii era mai mulţi a jîrtvui fasec la tot cela ce nu putea a să curaţi Domnului; Căci mai mult den norod de la Efraim şi de la 18 Manasi şi Isahar şi Zavulon nu s-au curăţit, ce mîncară fasec preste Scrisoare. Şi să rugă Ezechias pentru dînşii, zicînd:  „Domnul 19 Dumnezău e bun, roage-să pentru toată inima îndireptătoare, ca să cerceteaze pre Domnul Dumnezăul părinţilor lui, şi nu după curăţenia sfinţilor”.  Şi ascultă Domnul pre Ezechias şi vindecă pre norod.  Şi făcură fiii lui 21 Israil cei ce s-au aflat în Ierusalim praznicul azimelor 7 zile, cu veselie mare şi lîudînd pre Domnul den zi în zi, şi preoţii şi leviţii cu unealtele vîrtutii Domnului.  Şi grăi Domnul preste toată inima leviţilor celor ce pricep priceapere bună Domnului, şi au săvîrşit praznicul azimelor 7 zuejîrtvuind jîrtvă de mîntuire şi mărturisindu-să Domnului Dumnezăul părinţilor lor.  Şi să sfătui toată adunarea o dată să facă alte 7 zile, şi au făcut alte 7 zile cu veselie.  Căci Ezechia au început Ia 24 Iuda şi la toată adunarea 1000 de viţei şi 7000 de oi, şi boiarii au început norodului viţei 1000 şi de oi 10000, şi sfintele preoţilor, întru mulţime.  Şi să veseli toata adunarea Iudei, şi 25 preoţii, şi leviţii, şi toată adunarea, şi cei ce s-au aflat den Ierusalim, şi cei nemearnld ce au venit de la pămîntul lui Israil, şi cei ce lăcuiesc în Iuda.  Şi să făcu veselie mare în 26 Ierusalim, căci den zilele lui Solomon, fiiul lui David, împăratului Israil, nu s-au făcut ca acesta praznic în Ierusalim  Şi să sculară 27 preoţii şi leviţii şi binecuvîntară pre Dumnezău; şi să auzi glasul lor şi veni ruga lor la lăcaşul cel sfînt al Lui la ceriu.

CAP XXXI

Şi deaca săvîrşiră toate aceastea, ieşi 1 tot Israilul, cei ce s-au aflat în cetăţile Iudei, şi au zdrobit stflpii şi au tăiat desişurile şi au svîrîmat ceale înalte şi capiştile den toata ludea şi Veniamin, şi dentru Efraim, şi de la Manasi, pînă la săvîrşit, şi să întoarse tot Israilul fieştecarele la moştenirea lui şi la cetăţile lor.  Şi rîndui 2 Ezechias rînduialele preoţilor şi leviţilor şi rinduialele fieştecăruia după slujba lui,preoţi-lor şi leviţilor, la arderea cea de tot şi la jîrtvă mîntuirei şi a lăuda şi a mărturisi şi a sluji pre la porţile curţii Domnului.  Şi partea împăratului dentru averile lui la arderea cea de tot de dimeneaţa şi cea de sară şi arderile ceale de tot ale simbetelor şi la lunile cele [329] noao şi la praznice scrise în leagea Domnului. Şi zise norodului şi celor ce lăcuiesc în Ierusalim să dea partea preoţilor şi leviţilor, pentru ca să să întărească întru slujba Casii  Domnului. Şi deaca au poruncit cuvîntul, au adaos fiii lui Israil începătura griului şi vinului şi untdelemnului şi a mierii; şi toată roadă ţarenii şi zecimala toată au adus întru  mulţime. Şi fiii lui Israil şi ai Iudei, şi ceia ce lăcuia în cetăţile Iudei, şi ei au adus zăciuială den viţei şi den oi şi zecimală den capre, şi au sfinţit Domnului Dumnezăului lor, şi au adus şi au pus grămăzi-grămăzi.  în luna a treia au început grămăzile a să întemeia şi în luna a şaptea s-au săvîrşit. Şi veni Ezechia şi boiarii şi văzură grămăzile şi binecuvîntară pre Domnul şi pre norodul lui  Israil.  Şi întreba Ezechias de preoţi şi de leviţi pentru grămîzi. Şi zise cătră el Aza-rias preotul, boiarenul casii lui Sadoc: „De unde s-au început începătura a să aduce la Casa Domnului, am mîncat şi am băut şi am lăsat pînă la mulţime, căci Domnul au blagoslovit pre norodul Lui, şi am lăsat încă mulţimea aceasta”.  Şi zise Ezechias încă a găti cămări la Casa Domnului. Şi au gătit şi au băgat acolo începăturile şi zecimalele, cu credinţă, şi preste eale ispravnic - Honenia levitul şi Semeias, fratele lui, luînd rîndul. Şi Iiil şi Ozazias şi Neth şi Asail şi Ieremoth şi Ozavad şi Eliil şi Samahia şi Maath şi Vaneas şi fiii lui - puşi pren Honenia şi Semei, fratele lui, în ce chip porund Ezechias împăratul şi Azarias, povăţitoriul Casii Domnului. Şi Cori al lui Iemna levitul, portariul de spre răsărit, preste poduri, a da începăturile Domnului si sfintele sfintelor. Şi pren mîna celor ce cînta, şi Veniamin şi Isu şi Semei şi Amari as şi Sehonias, pren mîna preoţilor, cu credinţă a da fraţilor lor, după rînduiale, după cel mare şi după cel mic; Afară den prăsila celor de parte bărbătească, den trei ani şi în sus, la tot cela ce întră la Casa Domnului la cuvîntul zilelor, la zi, la slujba rînduialii obidaiului lor. Aceasta e socoteala preoţilor, după casele moşiilor, şi leviţii, întru rînduia-lele  lor,  de  20  de ani  şi în  sus, cu rînduiala, întru socoteale întru toată prăsila lor, muierilor lor, feciorilor lor şi featelor lor, la toată mulţimea, căci cu credinţă au curăţat sfintul, Şi fiilor lui Aaron, celor ce preoţesc în ţarine, şi dentru cetăţile lor, întru toată cetatea şi cetatea, oameni carii s-au numit pre nume să dea parte la toată partea bărbătească întru preoţi şi la tot număratul întru leviţi. Şi făcu aşa Ezechias întru tot Iuda, şi au făcut cel bun şi cel direptu şi
adevărul înaintea Domnului Dumnezeului lui.  Şi întru tot lucrul întru carele au început cu lucrul în Casa Domnului, şi cu leage şi cu poruncile, au cercat pre Dumnezăul lui şi dentru tot sufletul lui au făcut, şi să spori.

CAP XXXII

       Şi după cuvintele şi adevărul acesta, 1 |f  venit-au Sennahiram, împăratul asi-rianilor, şi veni asupra Iudii şi să fî^vMfl tăbărî asupra cetăţilor celor cu ziduri fmfiHşi zise ca să le ia pre dînsele.  Şi 2 văzu Ezechias că au venit Senahiram cătră faţa lui ca să să bată în Ierusalim  Şi să sfătui cu bătrînii lui şi cu cei tari să astupe apele izvoarălor care era afară den cetate; şi întăriră lui.  Şi adună norod mult şi astupă 4 apele izvoarălor şi rîul cel ce împarte pren cetate, zicînd: „Să nu vie împăratul Asur, şi va afla apă multă şi va birui”.  Şi să întări 5 Ezechias şi zidi tot zidul cel surpat, şi turnuri, şi afară înainte alt zidu, şi întări înălţimea cetăţii lui David şi meşterşugui arme multe.  Şi 6 puse boiari de războiu preste norod şi să strînsără cătră el la uliţa porţii văii, şi grăi după inima lor, zicînd:  „întăriţi-vă şi vă 7 îmbărbătaţi, şi nu vă teameţi, nice vă înfricoşaţi de cătră faţa împăratului Assur şi de cătră faţa a toată limba ce iaste cu el, căce cu noi mai mulţi decît cu dînsul sînt  Cu dinsul - braţuri trupeşti, iară cu noi e Domnul Dumnezeul nostru,a mîntui şi a bate războiul nostru”. Şi să îndîrji norodul pre cuvintele Ezechiii, împăratului Iudii.  Şi după aceasta trimise 9 Senahirim, împăratul asirianilor, pre slugile lui asupra Ierusalimului, şi el - la Lahis, şi toată oastea lui cu el; şi au trimis cătră Ezechias, împăratul Iudei, şi cătră tot Iuda cel den Ierusalim, zicînd:  „Aşa zice Senahirim, 10 împăratul asiriilor: 'Pre cine voi nedejduiţi şi şădeţi întru îngrădire în Ierusalim?  Au nu 11 Ezechias vă înşală pre voi ca să vă dea pre voi la moarte şi la foamete şi la seate, zicînd: 'Domnul Dumnezăul nostru va mîntui pre voi den mîna împăratului Asur'?  Au nu iaste 12 acesta Ezichias carele au rădicat jirtăvnicile lui şi înălţimile lui şi zise Iudii şi celor ce lăcuiescu în Ierusalim, zicînd: 'Denaintea jîrtăvnicului acestuia să vă închinaţi şi preste el să tămîiaţi'?  Nu ştiţi ce am făcut eu şi părinfai miei la toate limbile ţărilor? Au puţind au putut dumnezeii limbilor a tot pămîntul să rnîntuiască pre norodul lor den mîna mea? Cine e întru toţi dumnezeii limbilor acestora pre 14 carii au pierdut părinţii miei? Au putea să rnîntuiască pre norodul lor den mîna mea, ca cînd va putea Dumnezăul vostru a vă mîntui [330] den mîna mea? Acum dară, nu vă amăgească pre voi Ezechias şi nu vă facă pre voi a vă nedejdui după aceastea! Şi nu crcădeţi lui, căce nu va putea dumnezăul a toată limba şi al împărăţiei ca să mîntui as că pre norodul lui den mîna mea şi den mîna părinţilor miei, căce Dumnezăul vostru nu va mîntui pre voi den mîna mea!” Şi încă au grăit slugile lui asupra Domnului Dumnezău şi asupra Ezechiei, slugii Lui. Şi carte au scris a defăima pre Domnul Dumnezăul lui Israil, şi zise pentru El zicînd: „Precum dumnezeii limbilor pămîntului n-au scos pre noroadele lor den mîna mea, aşa nu va scoate Dumnezeul Ezechiei pre norodul Lui den mîna mea!” Şi strigă cu glas mare jidoveaşte preste Israil şi pre norodul cel de pre zidu, pentru ca să aju-torească lor şi să surpe, pentru ca să ia cetatea. Şi au grăit de Dumnezeul Ierusalimului ca şi de dumnezeii noroadelor pămîntului, fapte de mîni de oameni. Şi să rugă Ezechias împăratul şi Isaia, fiiul lui Ammos, prorocul, pentru aceastea şi strigară la ceriu. Şi trimise Domnul înger şi sfarmă pre totrăz-bo ini cui tare, şi boiari u, şi voivod în tabăra împăratului Asur, şi-ş întoarse obrazul cu ruşine la pămîntul lui; şi veni la casa dumnezeului lui, şi cei ce au ieşit den pîntecele lui surpară pre dînsul cu sabie. Şi mîntui Domnul pre Ezechia şi pre ceia ce sădea în Ierusalim den mîna lui Senahirim, împăratului Asur, şi den mîna tuturor, şi odihni pre ei dupre împrejur. Şi mulţi aducea daruri Domnului la Ierusalim şi daruri Ezechiei, împăratului Iudii, şi să prearădică întru ochii a toate limbile. Şi, după aceastea, în zilele acealea bolnăvi Ezechias împăratul pînă la moarte şi să rugă cătră Domnul; şi ascultă lui şi semn i-au dat lui. Şi nu după darea carea au dat lui au răsplătit Ezechias, şi să înălţă inema lui, şi să făcu preste el urgie şi preste Iuda şi preste Ierusalim. Şi să smeri Ezechias dentru înălţimea inemii lui, el şi cei ce lăcuia Ierusalimul, şi n-au venit preste dînşii urgia Domnului în zilele Ezechiii. Şi să făcu Ezechiii avuţie şi mărire multă foarte; şi vis-terii au făcut lui pentru argint, şi pentru aur, şi de pietri cinstite, şi mirosituri, şi cămări de aramă, şi vase pontate, Şi jicnite de roadele griului şi vinului şi a untdelemnului, şi sate, şi iasle la tot dobitocul, şi stini la turme, şi cetăţ care au zidit lui. Şi dobitoc de oi şi de boi, întru mulţime, căci i-au dat lui Domnul aveare multă foarte. Acesta Ezechias au astupat ieşirea apei Sionului cea de sus şi le-au îndireptat pre eale în jos, cătră amiazăzi a cetăţii lui
David; s-au sporit Ezechia întru toate lucrurile lui.  Şi aşa întru bătrînii boiarilor, cei ce 31 s-au trimis de la Vavilon cătră dînsul să întreabe de dînsul semnul carele s-au făcut pre pămînt, şi-l lăsă pre dansul Domnul ca să-l ispitească pre el, să ştie ceale de la inema lui.  Şi rămăşiţile cuvintelor Ezechiii şi mila 32 lui, iată, s-au scris întru prorocia Isaiei, fiiul lui Ammos, prorocul ui, şi pre Cartea împăraţilor Iudii şi Israil.  Şi adormi Ezechias cu 33 părinţii lui şi astrucară pre dînsul întru suirea mormînturilor fiilor lui David, şi mărire şi cinste i-au dat lui, la moartea lui, tot Iuda şi ceia ce lăcuiesc în Ierusalim. Şi împăraţi Manasi, fiiul lui, în locul lui.

CAP XXXIII

      Fiind de 12 ani Manasi cînd împăraţi 1 el, şi 50 de ani au împărăţit în Ierusalim.  Şi făcu răul înaintea Domnului, dentru toate urîciunele limbilor care au pierdut de tot Domnul de
cătră faţa fiilor lui Israil.  Şi să întoarse şi 3 zidi înălţimi carele au surpat Ezechias, tatul lui, şi au pus stflpi vaalimilor şi au făcut desişuri şi s-au închinat la toată oastea ceriului şi au slujit lor;  Şi au zidit jîrtăvnic în Casa 4 Domnului, unde au zis Domnul: „în Ienisalim va fi numele Mieu în veac!”  Şi zidi jîrtăvnice la toată oastea ceriului într-amîndoao curţile Casii Domnului.  Şi el petrecea fiii 6 lui pren foc în pămîntul Venenom şi să des-cînta şi să vrăjiia şi să fărmăca şi făcu grăitori den pîntece şi vrăjitori şi înmulţi a face răul înaintea  Domnului,  a-L  mînia pre Dînsul.  Şi au pus cel cioplit şi cel cioplit 7 chipul carele au făcut în Casa Domnului, unde au zis Domnul cătră David şi cătră Solomon, fiiul lui: „în casa aceasta şi în Ierusalim, carele am ales dentru toate fealiurile lui Israil, voiu pune numele Mieu în veac!  Şi nu voiu 8 adaoge a clăti piciorul lui Israil de la pămîntul care am dat părinţilor lor; însă de vor păzi a face toate carele am poruncit lor, după toată leageaşi poruncile şi judecăţile, cu mîna lui Moisi”.  Şi înşălă Manasi pre Iuda şi pre cei ce 9 lăcuiesc în Ierusalim a face răul mai mult decît toate limbile carele au ridicat Domnul de cătră faţa fiilor lui Israil.  Şi grăi Domnul preste 10 Manasi şi preste norodul lui, şi n-au ascultat.  Şi au adus Domnul preste dînşii pre 11 boiarii puterii împăratului Asur, şi au prins pre Manasi în legături şi l-au legat pre el cu obezi şi l-au adus la Vavilon.  Şi deaca să 12 necăji, cercă faţa Domnului Dumnezăului lui şi să smeri foarte de cătră faţa Dumnezăului pîrinţilor [331] lui. Şi sa rugă cătră El şi ascultă pre, dînsul si ascultă strigarea lui şi-l întoarse pre el la Ierusalim, spre împărăţia lui. Şi conoscu Manasi că Domnul acesta iaste Dumnezău. Şi-după aceasta zidi zid afară den cetatea lui David, de la amiazăzi, de spre răsăritul lui Ghion, la pîrîu, şi de spre întrarea cea de pren poarta peaştelui, şi au încunjiurat cea neumblată, ieşind pre poarta cea de premprejur, şi puse la ea arme şi o nalţă pre ea foarte; şi au pus boiari ai puterii preste toate cetăţile ceale cu zid ale Iudei. Şi ridică pre dumnezeii cei streini şi cel cioplit den Casa Domnului, şi toate jărtăvnicele carele au zidit în muntele Casii Domnului, în Ierusalim, şi afară den cetate. Şi tocmi jîrtăvnicul Domnului şi jîrt-vui preste el jîrtve de mîntuire şi de laudă şi zise Iudei ca să slujască Domnului Dumnezău lui lui Israil. însă încă nărodul preste ceale înalte tămîia, însă în zadar Domnului Dumnezăului lor. Şi rămăşiţele cuvintelor lui Manasi şi ruga lui cea cătră Dumnezău şi cuvintele celor ce vedea, ce grăiia cătră dînsul, pre numele Domnului Dumnezăului lui Israil, iată, pre Cuvintele împăraţilor lui Israil. Şi ruga lui, şi cum l-au ascultat pre dînsul, şi toate păcatele lui şi vicleşugurile lui, şi locurile pre carele au zidit întru eale ceale nalte şi au pus acolo desişuri şi cioplite, mai nainte de a să întoarce el, iată, s-au scris pre Cuvintele celor ce văd. Şi adormi Manasi cu părinţii lui, şi-l îngropară pre el în gradina casei lui; şi împăraţi Ammon, fiiul lui, pentru dînsul.  Fiind de ani 22 Amon cînd împăraţi el, şi 2 ani au împărăţit în Ierusalim. Şi făcu răul înaintea Domnului, cum au făcut Manasi, tatul lui, şi la toate chipurile carele au făcut Manasi, tatul lui, jîrtvuia Ammon şi sluji lor. Şi nu să smeri înaintea lui Dumnezău cum s-au smerit Manasi, tatul lui, căci fîiu-său, Ammon, au înmulţit păcatul. Şi să ridicară preste el slugile lui şi loviră pre dînsul în casa lui. Şi lovi nărodul pămîntului pre cei ce s-au ridicat preste împăratul Ammon, şi împăraţi nărodul pămîntului pre
Iosia, fiiul lui, pentru dînsul.

CAP XXXIV

Fiind de 8 ani Iosias cînd împăraţi el, şi Ei gă 31 de ani au împărăţit în Ierusalim.  nj qMM Ş' fa<*u ce e dirept înaintea Domnului
a ral5' mearse mtru căite lui David, tău*iîVWJfla ne-său, si nu să abătu in direapta au in  stînga. ŞilaaJlOanialîmpărăbeilui,şi el încă copilaş, au început a cerca pre Domnul Dumnezăul lui David, tătîne-său, şi la al 12 ani ai împărăţiei lui au început a curaţi pre Iuda şi pre Ieruo m e n o n 331
salim de ceale nalte şi de desişuri şi de capişti şi de ceale cioplite.  Şi au săpat înaintea 4 feaţii lui jîrtăvnicele vaalimilor şi ceale înalte de preste eale, şi au tăiat desişurile şi ceale cioplite, şi ceale topite le-au fărîmat şi le-au marunţit şi le-au topit şi le-au aruncat spre faţa mormînturilor celor ce jîrtvuia lor.  Şi 5 oase de preoţi au ars preste jirtăvnicile lor, şi au curăţit pre Iuda, şi pre Ienisalim,  Şi în 6 cetăţile lui Manasi şi lui Efraim şi Semeon, pînă la Neftalim şi în locurile lor premprejur.  Şi surpă jirtăvnicile lor, şi desişurile şi 7 idolii i-au tăiat mărunţi, şi toate înaltele, şi tăie de la tot pămîntul lui Israil şi să întoarse la Ierusalim.  Şi la 18 ani ai împărăţiei lui, 8 cînd porunci a curaţi pămîntul şi casa, trimise pre Sapfan, fiiul Eseliei, şi pre Amesia, boia-renul cetăţii, şi pre Ioas, fiiul lui Ioahaz, pre cel scriitoriu de aduceri aminte, să întărească Casa Domnului Dumnezăului lui.  Şi veniră 9 cătră Helchia, preotul cel mare, şi deade argintul cel ce s-au băgat în Casa Domnului, carele au adunat leviţii, cei ce păzăsc paza, den mîna lui Manasi şi Efraim şi de la boiari şi de la toţi ceialalţi, den Israil şi de la fiii Iudei şi Veniamin şi cei ce lăcuia în Ierusalim,  Şi 10 deaderă pre el pre mîna celor ce fac lucrurile; cei ce isprăvnicesc în Casa Domnului au dat pre el celor ce fac lucrurile în Casa Domnului, să tocmească şi să întărească casa.  Şi au 11 dat teslarilor şi meşterilor de casă să cumpere pietri cu 4 muchi şi leamne de grinzi, să acopere  casele  carele  au  surpat împăraţii Iudei.  Şi oamenii făcea cu credinţă preste 12 lucruri; şi preste ei, socotitori, Iez şi Avdias, leviţii, dentru fiii lui Merari, şi Zaharias şi Mosollam, dentru fiii lui Caath, a socoti; şi tot levitul şi tot cel ce să priceape, cu organe de cîntări.  Şi preste cei ce poartă în umăr, şi 13 ispravnici preste toţi ceia ce fac lucrurile, la lucru şi la lucru; şi dentru leviţi, logofeţi şi judicători şi portari.  Şi cînd scotea ei 14 argintul cel ce să băga în Casa Domnului, aflat-au Helchia preotul Carte, a Legii Domnului - pren mîna lui Moisi.  Şi răspunse 15 Helchias şi zise cătră Safan logofătul: „Cartea a Legii am aflat în Casa Domnului!” Şi au dat Helchias cartea lui Safan.  Şi aduse Safan 16 cartea cătră împăratul şi deade încă împăratului samă, zicînd: „Tot argintul s-au dat în mîna slugilor tale celor ce fac lucrurile”.  Şi 17 topiră argintul ce s-au aflat în Casa Domnului, şi au dat pre mîna socotitorilor şi pre mîna celor ce fac lucrul.  Şi spuse Safan logofătul împăratului cuvînt, zicînd: „Carte mi-au dat mie Helchias preotul”.  Şi ceti pre [332] ea Safan înaintea împăratului. .Şi fu deaca auzi împăratul cuvintele legii, rupse hainele lui. Şi porunci împăratul lui Helchias şi lui Ahicam, fiiul lui Safan, şi lui Avdon. fiiul Miheil, şi lui Safan logofătul, şi lui Asaias, slugii împăratului, zicînd; „Pasaţi şi cercaţi pre Domnul pentru mine şi pentru tot ce au rămas în Israil şi în Iuda, pentru cuvintele cărţii ce s-au aflat, căci mare e mînia Domnului carea s-au aţîţat întru noi, pentru căci n-au ascultat părinţii noştri cuvintele Domnului, ca să facă după toate ce sînt scrise în cartea aceasta!” Şi mearse Helchias şi cei ce zisease împăratul cătră Olda prorocită, muiarea lui Sellim, fiiul lui Thecue, fiiul lui Eseri, păzitoriului de haine, păzind poruncile, şi ea lăcuia în Ierusalim, în mas ana, şi grăiră ei după aceastea. Şi zise lor: „Aşa au zis Domnul, Dumnezăul lui Israil, - ziceţi omului celuia  ce  v-au  trimis  pre  voi cătră mine -: Aşa zice Domnul: 'Iată, Eu aduc preste locul acesta reale şi preste cei ce lăcuiesc întru el toate cuvintele ce-s scrise în cartea  cea  cetită  înaintea împăratului Iudei, Pentru căci M-au părăsit pre Mine şi au tîmîiat la dumnezăi streini, pentru ca să Mă mînie întru toate lucrurile mînilor lor. Şi să aţîţă mînia Mea în locul acesta şi nu se va stinge'. Şi cătră împăratul Iudei, ce v-au trimis pre voi ca să ce arce pre Domnul, aşa veţi grai lui: 'Aşa grăiaşte Domnul, Dumnezăul lui Israil: 'Cuvintele care le-ai auzit, şi s-au înfrînt inima ta şi te-ai smerit de cătră faţa Mea, deaca ai auzit cuvintele Meale pre locul acesta şi pre ceia ce lăcuiescu pre dînsul, şi te-ai smerit înaintea Mea, şi ţ-ai rum tu hainele tale, şi ai plînsu înaintea Mea, şi Eu am auzit, zice Domnul, Iată că te adaog cătră părinţii tăi şi te vei adaoge cătră mormînturile tale cu pace, şi nu vor vedea ochii tai întru toate răutăţile carele Eu aduc preste locul acesta şi preste cei ce lăcuiescu pre dînsul”'. Şi dusără împăratului cuvînt. Şi trimise împăratul şi adună pre cei bătrîni ai Iudei şi ai Ierusalimului. Şi să sui împăratul Iuda la Casa Domnului, si tot Iuda, şi ceia ce lăcuiescu Ierusalimul, şi preoţii, şi leviţii, şi tot norodul, de la mic pînă la mare, şi ceti întru urechile lor toate cuvintele Cărţii Făgăduinţii ce s-au aflat în Casa Domnului. Şi să sculă împăratul preste stflpi şi puse făgăduinţă în Casa Domnului, înaintea Domnului, ca să meargă înaintea Domnului, să păzească poruncile Lui şi judecăţile Lui şi învăţăturile Lui cu toată inima şi cu tot sufletul, ca să facă cuvintele făgăduinţii, ceale scrise pre cartea aceasta.  Şi puse pre toţi ceia ce s-au aflat în Ierusalim şi în Iuda şi în Veniamin, şi au făcut ceia ce lăcuia în Ierusalim făgăduinţă în Casa Domnului Dumnezăul părinţilor lor. Şi rădică Iosias toate urîciunele den tot 33 pămîntul carele era al fiilor lui Israil; şi au făcut pre toţi ceia ce s-au aflat în Ierusalim şl în Israil ca să slujască Domnului Dumnezeului lor. In toate zilele lui nu s-au abătut den napoia Domnului Dumnezeului părinţilor lui.

CAP XXXV

      Şi făcu Iosias fasec,in Ierusalim, Domnului Dumnezăului lui şi jîrtvui fase-cul în ziua a 14 a lunii dentîiu.  Şi 2 puse preoţi la pazile lor şi întări pre dînşii la lucrurile Casii Domnului. Şi zise leviţilor,celor tari întru tot Israilul, ca 3 să să sfinţească ei Domnului, şi a da sîcriiul cel sfînt în Casa Domnului; şi pusără sicriiul cel sfînt la casa carea au zidit Solomon, fiiul lui David, împăratul lui Israil. Şi zise împăratul: „Nu iaste voao a rădica preste umăr nimica. Acum dară slujit Domnului Dumnezeului nostru şi norodului Său, Israil,  Şi vă gătiţi 4 după casele neamurilor voastre şi după rîndui alele voastre, după scrisoarea lui David, împăratul lui Israil, şi pren mîna lui Solomon, fiiul lui,  Şi staţi în casă după împărţealele 5 caselor neamurilor voastre, întru fraţii voştri, fiii norodului, şi partea casii neamului întru leviţi,  Şi jîrtvuiţi fasec şi sfintele gătiţi fraţilor voştri, ca să faceţi după cuvîntul Domnului pren mîna lui Moisi”.  Şi au dat începătură 7 Iosia fiilor norodului: oi şi miei şi iezi den fiii capiilor, toate la fasec; şi toate cîte s-au aflat, la număr 30000, şi viţei 3000; aceastea - den avearea împăratului.  Şi boiarii lui au dat 8 începătură norodului şi preoţilor şi leviţilor, şi au dat şi Helchias şi Zaharias şi Iiil, boiarii Casii lui Dumnezău, şi ei au dat preoţilor la fasec oi şi miei şi iezi, 2000 şi 600, şi viţei 300.  Şi Honenias şi Vaneas şi Sias şi Nathanail, fratele lui, şi Asavia şi Iiil şi Iozavad, boiarii leviţilor, au dat începătură leviţilor la fasec oi 5000 şi veţei 500.  Şi să isprăvi 10 slujba şi statură preoţii la starea lor şi leviţii la împărţealele lor, după porunca împăratului.  Şi junghiară fasec şi turnară preoţii 11 sîngele den mîna lor, şi leviţii au belit  Şi 12 au gătit arderea-de-tot,ca să le dea lor după împărţeală, după casele neamurilor, fiilor norodului, ca să apropie arderile ceale de tot Domnului, în ce chip iaste scris în Cartea Legu lui Moisi; şi asa de dimeneaţa.  Şifripseră pre fasec cu foc, după judecată, şi ceale sfinte le-au fiert în căldări şi în cazanuri, [333] şi bine să isprăvi, şi alergară cătră toţ fiii norodului. Şi după ce au gătit lor şi preoţilor, că preoţiii, fiii hu Aaron - aducînd arderi-le-de-tot şi seurilc, pînă în noapte; şi leviţii au gătit lor şi fraţilor lor, fiilor lui Aaron. Şi dntăreţii, fiii lui Asaf, preste starea lor, după învăţăturile lui David, Asaf, şi Eman, şi Idithum, prorocii împăratului, şi boiarii, şi portarii porţii şi ai porţii; nu era lor a să dăti de la slujba sfintelor, căci fraţii lor, leviţii, au gătit lor. Şi s-au isprăvit Şi să găti toată slujba în ziua aceaea, ca să facă fasec; şi aduseră arderi-de-tot preste jîrtăvnicul Domnului, după porunca împăratului losiei. Şi făcură fiii lui Israil, cei ce să aflară, fasec în vreamea aceaea şi praznicul azi mi lor. 7 zile. Şi nu s-au făcut fasec de potriva lui întru Israil den zilele lui Samuil prorocul; şi toţi împăraţii lui Israil n-au făcut fasec carele au făcut Iosia şi preoţii şi leviţii şi tot Iuda şi Israil, ceia ce s-au aflat şi ceia ce lăcuia în Ierusalim, Domnului. In 18 ani ai împărăţiei losiei s-au făcut fasec acesta. După aceastea, toate carele au făcut Iosias în casă, şi pre ceia ce grăiia den pîntece şi pre gîritori şi pre therafin şi chipurile şi caridim, carele era în pămîntul Iudii şi Ierusalim, l-au ars împăratul Iosias, pentru ca să întărească cuvintele legii, ce-s scrise pre cartea carea au aflat Helchias preotul în Casa Domnului; de potriva lui nu s-au făcut înaintea lui, carele s-au întors cătră Domnul cu toată inema lui, şi cu tot sufletul lui, şi cu toată vîrtutea lui, după toată leagea lui Moisi; şi după dînsul nu s-au sculat de potriva lui; însă nu Să întoarse Domnul de cătră urgia mîniii Lui cea mare carea S-au mîniat cu mînie Domnul pre Iuda, preste toate sdrbele lui carele au sdrbit Manasi. Şi zise Domnul: „Şi încă pre Iuda depărta-l-voiu de cătră faţa Mea, în ce chip am depărtat casa lui Israil şi am lepădat cetatea care am ales, Ierusalimul, şi casa carea am zis: Fi-va numele Mieu acolo!'“ Şi să sui Farao Nehao, împăratul Eghipetului, asupra împăratului asirianilor, la rîul Iefratului, ca să dea războiu lui m Harhamis; şi mearse împăratul Iosia întru întimpinarea lui. Şi trimise cătră el soli, zicînd: „Ce mie şi ţie, împăratul Iudii? Nu asupra ta viu astăzi războiu să fac, ce pre locul războiului mieu. Şi Dumnezeu au zis foarte să sîrgui esc eu; păzeaşte-te tu de cătră Dumnezeul cel ce e cu min^ pentru ca să nu te strice de tot pre tine!” Şi nu întoarse Iosias faţa lui de cătră dînsul, ce numai a-? da războiu lui s-au întărit; şi n-au ascultat cuvintele lui
Nehao, pren rostul lui Dumnezeu, şl veni a da războiu în dmpul lui Magghedo.  Şi săgetară arcaşii preste împăratul Iosia, şi zise împăratul slugilor lui: „Scoate ţi-mă, căci am durut foarte!”.  Şi-l scoaseră pre el slugile 24 lui den cară, şi-l suiră pre el pre carul al doilea care era 1 ui, şi-l aduseră pre el la Ierusalim. Şi muri şi să îngropa cu părinţii lui. Şi tot Iuda şi Ierusalimul au plîns pentru Iosia.  Şi plînse 25 Ieremia pentru Iosia; şi ziseră toţi boiarii şi jupîneasele plîngere pentru Iosia, pînă astăzi şi l-au dat pre el întru poruncă preste Israil şi, iată, s-au scris la Plînsuri  Şi era cealealalte 26 cuvinte ale losiei şi nădeajdea lui scrise în leagea Domnului, şi cuvintele lui ceale dentîiu şi ceale de apoi, iată, scrise-s preste Cărţile împăraţilor Israil şi Iudei.

CAP XXXVI

Şi luo norodul pămîntului pre loahaaz, 1 fiiul losiei, şi-l unseră pre el şi puseră pre el, în locul tătîne-său, împărat preste Ierusalim. Fiiu de 23 de ani 2 era Ioahaz cînd împăraţi el, şi trei luni împăraţi preste Ierusalim; şi numele mai-di lui - Amital, fata Ieremiei, de la Lovna. Şi făcu răul înaintea Domnului, după toate cîte au făcut părinţii lui. Şi legă pre acesta, pre Ioahaz, Farao Nehao în Deviata, în pămîntul Ethamului, ca să nu împărăţască el în Ierusalim. Şi-l mută împăratul la Eghipet, şi 3 puse bir preste pămînt 100 de talanzi de argint şi un talant de aur. Şi puse Farao 4 Nehao pre Eliachim, feciorul losiei, împărat preste Iuda şi preste Ierusalim, pentru Iosia, tatul lui, şi întoarse numele lui: Ioachim. Şi luo Farao Nehao pre Ioahaz, fratele lui Ioachim, şi-l aduse pre el la Eghipet şi au murit acolo. Şi argintul şi aurul au dat lui Farao; atuncea au început pămîntul a da bir pre socoteală, ca să dea argintul după rostul lui Farao; şi fieştecarele, după puteare, cerea argintul şi aurul de la nărodul pămîntului, să dea pre el la Farao Nehao. Fiind de 25 de 5 ani Ioachim cînd împăraţi el, şi 11 ani împăraţi în Ierusalim; şi numele maidi lui -Zehora, fata lui Neriu, în Rama. Şi făcu răul înaintea Domnului, după toate cîte au făcut părinţii lui. în zilele lui Ioachim veni Navohodonosor, împăratul Vavilonului, la pămîntul acela; şi era slujind lui 3 ani, şi să despărţi de el. Şi trimise Domnul preste dînşii pre haldei şi tflhăreturile sirilor şi tîlhăretul moavitea-nilor şi al fiilor lui Ammon şi al Samariei, şi să despărţiră după cuvîntul acesta, după cuvîntul Domnului cu mîna slugilor Lui, prorocilor. însă mînia Domnului era preste [334] Iuda, pentru ca să depărteaze pre el de cătră faţa Lui, pentru păcatele lui Manasi, întru toate carele au făcut, şi cu sîngele cel nevinovat carele au vărsat Ioachim şi au umplut Ierusalimul cu sînge nevinovat; şi nu vru  Domnul să-i piarză de tot pre dînşii. Şi să sui preste el Navohodonosor, împăratul Vavilonului, şi-l legă pre el cu obezi de aramă şi  l-au adus la Vavilon. Şi o parte den vasele Casii Domnului le-au adus la Vavilon şi le-au pus pre dînsele în besearecă lui în Vavilon.  Şi rămăşiţele cuvintelor lui Ioachim şi toate cîte au făcut, iată, aceastea-s scrise pre Cartea cuvintelor zilelor împăraţilor Iudei. Şi adormi Ioachim cu părinţii lui şi să îngropa în Gano-zani cu părinţii lui. Şi împăraţi Iehonias, fiiul  lui, pentru dinsul. Fiiu de 18 ani Iehonias cînd împăraţi el, şi 3 luni şi 10 zile au împărăţit în Ierusalim. Şi făcu răul înaintea Domnului. Şi, trecSnd anul, au trimis împăratul Navohodonosor şi l-au adus pre el la Vavilon, cu unealtele ceale pohtite ale Casii Domnului, şi împăraţi pre Sedechia, fratele tătîne-său, preste Iuda şi preste Ierusalim. Fiiu de 21 de ani Sedechia cînd împăraţi el, şi 11 ani au împărăţit în Ierusalim. Şi făcu răul înaintea Domnului Dumnezăului lui, şi nu se înfrînse de cătră faţa Ieremiei prorocul şi de rostul Domnului, Pentru că au viclenit ceale de cătră împăratul Navohodonosor carele au jurat pre dînsul asupra lui Dumnezău, şi-ş năsîlnici cerbicea lui, şi inima lui întări ca să nu se întoarcă cătră Domnul Dumnezăul lui Israil. Şi toţi cei mari ai Iudei şi preoţii şi norodul pămîntului înmulţiră a defăima defîi-mături, după toate urfdunile limbilor, şi au pîngărit Casa Domnului cea den Ierusalim. Şi au trimis Domnul Dumnezăul părinţilor lor cătră ei cu mîna prorocilor Lui, mînecînd şi trimiţînd îngerii Lui, căci era neîndurîndu-Se de norodul Lui şi de sfinţirea Lui. Şi era batjocorind pre îngerii Lui şi defîimînd cuvintele Lui şi măscărind întru prorocii Lui, pînă s-au suit mînia Domnului întru norodul Lui cît nu era leac. Şi aduse preste dînşii pre împăratul haldeilor şi ucise pre tinerii lor cu sabie în casa sfinţeniei Lui; şi nu i s-au făcut milă de Sedechia, şi spre fecioarele lor nu s-au milostivit, şi pre bătrînii lor i-au dus. Toate le-au dat pre mînile lor. Şi toate unealtele Casii lui Dumnezău,ceale mari şi ceale mici, şi visteriile Casii Domnului, şi toate visteriile împăratului şi ale celor mai mari ai lor, toate le-au adus la Vavilon. Şi arse Casa Domnului, şi surpă zidul Ierusalimului, şi bîştile Iui le arse cu foc, şi tot vasul înfrumusiţat l-au pus la stingere.  Şi mută pre cei rămaşi la Vavilon, şi era lui şi fiilor lui întru robi, pînă la împărăţia midilor,  Ca să să plinească cuvîntul Domnului pren rostul Ieremiei, pînă a priirni pămîntul sîmbetele lui a sîmbeti; toate zilele pustiireţij lui au sîmbetit, întru plinirea a 70 de ani.  In anul dentîiu al 22 lui Chiros, împăratul perşilor, după ce s-au plinit cuvîntul Domnului pren rostul Ieremiei, ridicînd Domnul duhul lui Chiros, împăratul perşilor, şi porunci a striga întru toată împărăţia lui, cu scrisoare, zicînd:  „Aceastea zice Chiros, împăratul perşilor: Toate împărăţiile pămîntului au dat mie Domnul Dumnezăul ceriului, şi £1 au poruncit mie să-I zidesc Lui casă în Ierusalimul cel den ludea. Cel dentru voi, dentru tot norodul Lui, fi-va Domnul Dumnezăul lui cu dînsul, şi să să suie!”

[335]

ESDBAS

      Şi In anul dentîiu al lui Chiros, împăratul perşilor. Şi să sculară boiarii neamurilor Iudei. Şi împăratul Chiros au scos vasele Casii Domnului. Şi aceştea-s fiii ţării, carii s-au suit de la robime. Şi aceştea-s cei ce s-au suit de la Thelmehel.  Şi den fiii preoţilor. Şi den boiarii neamurilor. Şi şăzură preoţii şi leviţii. Şi sosi luna [a şapteaj. Şi să adună norodul ca un om. Şi să sculă Iisus al lui Iosedec. într-una de zile a lunii a şaptea. Şi Casa Domnului nu s-au întemeiat. Şi au dat argmt pietrarilor. Şi în anul al doilea. Şl stătu Iisus şi fiii lui. Şl statură preoţii împodobiţi. Şi tot norodul însămnă cu glas mare. Şi mulţi dentru preoţi şi leviţi. Şi nu era norodul cunoscmd glasul însemnării. Şi glasul care să auziia pînă de departe. Şi zise cătră dînşii Zorovavel. Şi era norodul pămîntului oprind mînile norodului Iudei. Intru împărăţia lui Asuiru. Rje] u|m] Vaaltam. Şi trimise împăratul cătră Reum Vaaltam. Şi atuncea birariul lui Arthasta împăratul. Şi proroci Angheu prorocul şi Zaharia. Atuncea s-au sculat Zorovavel al lui Salathiil şi Iisus.
într-aceasta vreame au venit asupra lor Thathanai domnul.
Tîlcuirea cărţii care au trimis Thathanai domnuL Atuncea Darie împăratul au pus gînd. Atuncea Thathanai domnul. Şi au făcut fiu lui Israil preotul şi leviţii. Şi după cuvintele aceastea, întru împărăţia lui Arthasastha, împăratul perşilor, să sui Esdra. Şi aceasta e tflcuirea poruncii. Blagoslovit Domnul Dumnezeul părinţilor noştri.
Eu m-am întărit ca mîna Domnului. In vreamea aceaea cei ce au venit de la robime. Şi s-au adunat cătră mine tot cel ce goneaşte cuvîntul Domnului. Şi deaca să rugă Esdra. Şi să aflară dentru fiii preoţilor, cuvîntul Nee-miei al Ahaliei. Şi fu în luna lui haselef, în anul al doaozecelea. Şi să făcu în luna lui nesan. . Şi auzi Sanavalat Aron. Şi întors lor cuvînt
Şi să scula Eleasuv. , 
Şi pre mîna fiilor oamenilor den Ieriho. 48
Şi fu deaca auzi Sanavalaft] şi Tovia şi arapii 49 şi ammaniteanii.
Să făcu deaca auziră vrăjmaşii noştri. 50
în vreamea aceaea zise norodului. 51
Fraţii miei şi cunoscuţii miei. 52
Şi am chemat pre preoţi. 53
Şl fu deaca să auzi lui Sanavaalat. 54
Şi eu am întrat în casa lui Se mi. 55
Şi Tovias şi Sanavalat 56
Şi să săvîrşi zidul. 57
■
Şi fu cînd să zidi ziduL 58
Şi deade Dumnezeu intru inema mea. 59
Şl acestea s-au suit de la ThrammaheL 60
Şi şăzură preoţii, 61
Şi stătu Esdra preotul pre vatră de lemn. 62
Şi Iisus şi Sa vaneas şi Saravia era aducînd 63 norodul la priceapere.
Şi zise Neemia. 64
Şi leviţii. 65
Şi mearse norodul să mănînce şi să bea. 66
Şi in ziua a doua să adunară boiarii. 67
Şi in 24 ale lunii aceştiia să adunară fiii lui 68 Israil*
Şi stătu pre suirea leviţilor Iisus. 69
Şi zise Esdra: „Tu eştiînsuşDurrurezeu sîhgur”. 70
Şi şăzură boiarii ţării. 71
Şi aceştea-s boiarii norodului. 72
Şi aceştea-s preoţii şi leviţii. 73
Şi in zilele lui Ioachim, fraţii lor. 74
Şi fiii lui Cadmiil, fraţii lor. 75
Şi dentru fiii preoţilor. 76
Şi statură in ziua aceaea. 77
In ziua aceaea să citi fn Cartea lui Moisi. 78
In zilele acealea văzură în Iuda călcînd teascu* 79 rile sîmbăta.
Şi fn zilele acealea văzură pre jidovi carii au 80
ţinut muieri azoteance. 81

[336]
ESDBAS

CAP I

Şi în anul dentîiu al lui Chiros, împăratului perşilor, ca să să săvîrşască cuvîntul Domnului den rostul Iere-miei, rădică Domnul duhul lui Chiros, împăratul perşilor, şi porunci glas în toată împărăţia lui, şi încă cu scrisoare, zicînd:  „Aşa au zis Chiros, împăratul perşilor: 'Toate împărăţiile pămîntului au dat mie Domnul Dumnezăul ceriului, şi El au socotit întru mine ca să-I zidesc Lui casă în Ierusalim cea  den ludea. Cinee întru voi dentru tot norodul Lui? Şi va fi Dumnezăul lui cu dînsul, şi să să suie la Ierusalimul cel de la ludea şi să zidească Casa Domnului, Dumnezăul lui Israil! Acesta e Dumnezău, Cel den în Ierusalim. Şi tot cel rămas, den toate locurile unde el nemerniceaşte acolo, (şi) vor lua pre dînsul oamenii locului lui cu argint şi cu aur şi cu aveare şi cu dobitoace, cu ceale de bunăvoie, la Casa lui Dumnezău cea den Ierusalim'“.  2. Şi să sculară boiarii neamurilor Iudei şi ai lui Veniamin, şi preoţii şi leviţii, toţi cărora au ridicat Dumnezău duhul lor ca să să suie să zidească Casa Domnului cea den Ierusalim. Şi toţi cei de pre împrejurul lor să întăriră cu manile lor cu vase de argint cu aur (şi) cu aveare, şi cu dobitoace, şi cu ospeaţe, afară dentru cei cu voie.  3. Şi împăratul Chiros au scos vasele Casei Domnului, carele au luat Navohodonosor de la Ierusalim şi le deade pre eale în casa dumnezeului lui. Şi le scoase pre eale Chiros, împăratul perşilor, pre mîna Iui Mithradam Gazvareanul, şi le numără pre eale lui Savasar, boiarinul ui Iudei. Şi acesta e numărul lor: năstrăpi de aur 30, şi năstrăpi de argint 1000, cădelniţe 29, Şi căţii de aur 30, şi de argint îndoite 400 şi 10, şi alte vase 1000. Toate vasele de aur şi de argint 5000 şi 400, toate suindu-se cu Savasar de la streinîtate, den Vavilon, în Ierusalim.

CAP II

      Şi aceştea-s fiii ţării, cei ce să suia de la robimea streinătăţii carea au înstrei-nat Navohodonosor, împăratul Vavilonului, la Vavilon şi s-au întors la
Ierusalim şi la Iuda, fieşcare om la cetatea  lui,  Carii au venit cu Zorovavel: Iisus, Nee-mias, Sareas, Reelias, Mardoheu, Val as an,  Masfar, Vague, Reum, Vaana. Numărul oamenilor nărodului lui Israil: fiii lui Fores, /5 2172;  Fiii Sawatiei, 372;  Fiii lui, Ares,  775;  Fiii lui Faathmoav, cu fiii lui Iisue  Ioav, 2812;  Fiii lui Elam, 1254;
Fiii lui Zathua, noao sute şi patruzăci şi 5; Fiii lui Zahai, 760; Fiii lui Vanui, 642; Fiii lui Vavia, 623; Fiii lui Avgad, 1222;
Fiii lui Adonicam, şase sute şi şasezîci 6;
Fiii lui Vague, 2056;
Fiii lui Addin, 454;
Fiii lui Atir Ezehiei, noaozăci şi opt;
Fiii lui Vassu, 333;
Fiii lui Iora, 112;
Fiii lui Assum , doao sute şi doaozîci şi 3;
Fiii lui Gaver, 95;
Fiii lui Vethlaem, 123;
Fiii lui Netofa, cincizăci şi şase;
Fiii lui Anathoth, 128;
Fiii lui Azmoth, 43;
Fiii lui Cariathiarim, Hafira şi Viroth, 743;
Fiii den Rama şi Gavaa, 621;
Oamenii den Mahmas, 122;
Oamenii den Vethil şi Aia, 423;
Fiii lui Nava, 52;
Fiii lui Maghevis, 156;
Fiii lui Ilamar, 1254;
Fiii lui Ir am, 320;
Fiii Liddonului, Lodadi şi Ono, 725; Fiii Ierehonului, 345; Fiii lui Senaa, 3630;
Şi preoţii: fiii lui Iedua, casei lui Iisu, 973; Fiii lui Emmir, 1052; Fiii lui Fasur,1247; Fiii lui Erem, 1017;
Şi leviţi: fiii lui Iisu şi Cadmiil cu fiii Oduiei, 74;  Cei ce cîntă: fiu lui Asaf, 108; Fiii portarilor: fiii lui Sellum, fiii lui Atir, fiii lui Telmon, fiii lui Accuv, fiii lui Arita, fiii lui Sove, toţi 139;
Nathineii: fiii lui Suaa, fiii lui Sufat, fiii lui Awaoth, Fiii lui Hiraos, fiii lui Sirsa, fiii lui Fadon, Fiii lui Lavano, fiii lui Agava, fiii lui Accuv,
Fiii lui Agav, fiii lui Salami, fiii lui Annan, Fiii lui Gheddil, fiii lui Gaar, fiii lui Rea, Fiii Iui Rason, fiii lui Necoda, fiii lui Gazam, Fiu lui Azon. fiii lui Fassi, fiii lui Rassi, Fiii lui Assena, fiii lui Mune, fiii lui Nefusim, Fiii lui Vacvuc, fiii lui Cufa, fiii lui Annur, Fiii lui Vasaloth, fiii lui Mi da, fiii lui Arsa, Fiii lui Varcos, fiii Sisarii, fiii lui Thema, Fiii Nathiei, fiii lui Atifa; Fiii robilor lui Solomon, fiii lui Sote, fiii lui Sefira,  Fiii lui Faruhda, fiii lui leala, fiii lui Chercon,  Fiii lui Gheddil, fiii Safa-tiei, fiii lui Attil, fiii lui Faherath Asevoim, fiii lui Imei,
Toţi nathineii, împreună şi cu fiii lui Avde-selma, 392. . Şi aceştea-s cei ce s-au suit de la Thel-meleh, Thelarisa, Heruv, Idan, Emer; şi n-au putut să povestească casa neamului [337] lor şi semenţia lor, de sînt den Israil: Fiii Daleii, fiii Toviei, fiii lui Negohda, 652. 6. Şi den fiii preoţilor: şi ai lui Ovea, fiii lui Accus, fiii lui Merzelle, care au luat den featele lui Verzelli Galaaditeanul muiare, şi să chemă pre numele lor. Aceştea-s (cărora) au cerşut scrisoarea lor, methoesimmii, şi nu s-au aflat Şi s-au scos de la preoţie Şi zise Thersatha lor ca să nu mănînce den sfintele sfintelor, pînă se va rîdica preot celor ce luminează şi celor deplin.  Şi toată adunarea împreună - ca vro 42000 şi 360, Afară den robii lor şi slujnicile lor, aceştea-s 7000 şi 337. Şi lor, cîntăreţi şi cîntătoare, 200.  Caii lor, 736, muşcoii lor, 245, Cămilele lor, 435, măgarii lor, 6000 şi 720. 7. Şi den boiarii neamurilor, deaca întrară ei în Casa Domnului cea den Ierusalim, să voiră la Casa lui Dumnezău ca să o puie pre ea spre gătirea ei. Cum era putearea lor, au dat la visteria lucrului, de aur drahme 61000, şi de argint talanzi 5000, şi îmbrăcăminţi preoţilor, 100. 8. Şi şăzură preoţii, şi leviţii, şi cei dentru norod, şi cîntăreţii, şi portarii, şi nathineii întru cetăţile lor, şi tot Israilul în cetăţile lor. 
CAP III

Şi sosi luna a şaptea, şi fiii lui Israil -întru cetăţile lor. 0. Şi să adună norodul ca un om, la Ierusalim. 1. Şi să sculă Iisus al lui Iosedec, şi fraţii lui, preoţii, şi Zorovavel al Iui Salathiil, şi fraţii lor şi zidiră jîrtîvnicul Dumnezăului lui Israil, ca să aducă preste el arderea-de-tot după ceale scrise în Leagea lui Moisi, omului lui Dumnezău. Şi gătiră jîrtîvnicul preste gătirea lui, căci spamîntare preste dînşi de spre noroadele pămîntului, şi suiră preste el ardere-de-tot Domnului, dimeneaţă şi sara. Şi au făcut praznicul corturilor, după cum iaste scris, şi ardere-de-tot den zi în zi, cu număr, după cum iaste judecata sama zilei în ziua ei, Şi după aceasta arderi-de-tot ale neîncetaţii şi la luni noao şi la praznicile Domnului ceale sfinţite şi la tot cel ce să voia de bunăvoie Domnului. 2. într-una de zile a lunii a şaptea, au început a aduce arderi-de-tot Domnului. 3. Şi Casa Domnului nu s-au întemeiat. 4. Şi au dat argint pietrarilor şi teslarilor, şi bucate şi băuturi şi untdelemn la sidoneani şi tireanilor, ca să scoată leamne de chiedru de la Livan cătră Marea Iopii, pren ştirea lui Chiros, împăratului perşilor, preste dînşii. 5. Şi în anul al doilea ce au venit ei la Casa Domnului Dumnăzău cea den” Ierusalim, în luna a doua, început-au Zorovavel  al  lui  Salathiil  şi  Iisus  al lui
Iosedec şi ceialalţi den fraţii lor, preoţii, şi leviţii, şi toţi ceia ce veniia de la robime la Ierusalim, şi au pus pre leviţi den 20 de ani şi în sus ca să facă biruinţă preste cei ce fac lucrurile în Casa Domnului. 6. Şi stătu Iisus şi fiii lui şi fraţii lui, Cadoil şi 9 fiii lui, fiii Iudei, cu toţi împreună, ca să biruiască preste cei ce făcea lucrurile în Casa lui Dumnezău, fiii lui Inadad, fiii lor şi fraţii lor, leviţii  Şi puse temeiu a zidi casă Domnului 10 7. Şi statură preoţii împodobiţi, cu trimbiţe, şi leviţii, fiii lui Asaf, cu ţimbale, a lăuda pre Domnul pre mînile lui David, împăratul lui Israil, Şi răspunsără cu laudă şi marturisire Domnului căci e bună, căci în veac mila Lui preste Israil. 8. Şi tot norodul clicuia cu glas mare cînd lăuda Domnului pre întemeiarea Casii Domnului. 9. Şi mulţi den preoţi şi leviţi şi boiari ai 12 neamurilor cei bătrîni, carii ştiia casa cea dentîiu întru întemeiarea ei, şi această casă, cu ochii lor, plîngea cu glas mare, şi gloata - cu chiot cu veselie, ca să înalţe cîntare. 0. Şi nu era norodul cunoscînd glasul 13 însemnării veseliei de glasul plînsorii norodului, căce norodul striga cu glas mare, şi glasul
mare să auzii a de departe.

CAP IV

Şi auziră cei ce necăjesc pre Iuda şi pre {Veniamin că fiii înstreinarii zidescu casă Domnului Dumnezeului Israil, IŞi să apropiară cătră Zorovavel şi cătră boiarii neamurilor şi ziseră lor: „Să zidim cu voi, cîce ca şi voi cercetăm pre Dumnezeul vostru şi şi noi Lui jîrtvuim den zilele lui Assaradan, împăratul lui Assur, celui ce ne-au adus pre noi aicea”. 2. Şi zisără cătră dînşii Zorovavel şi Iisus şi ceialalţi boiari ai neamurilor lui Israil: „Nu e noao şi voao a zidi casă Dumnezeului nostru, căce noi singuri deodată vom zidi Domnului Dumnezeului nostru, în ce chip ne-au poruncit noao Chiros, împăratul perşilor”. 3. Şi era norodul pămîntului slobănogind mînile Iudei, şi opri ia pre ei a zidi, Şi năimind preste dînşii, vrînd ca să răsipească sfatul lor, toate zilele lui Chiros, împăratul perşilor, şi pînă la împărăţia lui Darie, împăratul perşilor. 4. Şi întru împărăţia lui Asuir şi la începutul împărăţiei lui, au scris carte preste cei ce lăcuiescu Iuda şi şi Ierusalimul. Şi în zilele lui Artha-sastha scris-au cu pace Mithridam şi Taveil, cu ceialalţi dempreună cu ei robi, cătră Artha-sastha, împăratul perşilor. Scris-au birariul carte sirienească şi sirieneaşte tălmîcindu-se. 5. Reum Valtaam şi Sampsa logofătul scris-au o carte asupra Ierusalimului, lui Ar-thasastha împăratul. Aceastea au socotit [338] Reum Valtaam şi Sampsa logofătul şi ceialalţi robi dempreună cu noi, dineii, afarsathaheii, larfaleii, arfaseii, arhineii, vavilonii, susanaheii, saveii, elamiţii Si ceialalţi den limbile carele au înstreinat Assenafar cel mare şi cel cinstit şi i-au lăcuit pre dînşii în cetăţile celor ce să hotărăscu cu ei, şi rămăşiţa - decindea de riu. Aceasta e învăţătura cărţii căriia au trimis cătră el: „Cătră Arthasastha împăratul, slugile tale, oamenii decindea de riu. înştiin-ţat să fie împăratului că jidovii carii s-au suit de la tine cătră noi au venit la Ierusalim, la cetatea cea vicleană şi rea, pre carea o zidesc şi zidurile ei întemeia tu-le-au şi temeliile ei le-au înălţat Acum dară, în ştire să fie împăratului că, de să va zidi de iznoavă cetatea aceaea şi zidurile ei să vor întări, biruri nu vor fi ţie, nice vor da. Şi aceasta împăraţilor face rău. Şi acum dară, în ce chip sare besearicii am măcinat şi ruşinea împăratului nu iaste slobodă noao să vedem, pentru aceaea am trimis şi am făcut ştire împăratului, Pentru ca să socoteşti în Cartea pomenirii părinţilor tăi, şi vei afla în Cartea pomenirilor şi vei cunoaşte că cetatea aceaea cetate vicleană e şi făcînd rău împăraţilor şi ţării, şi fugiri de robi să făcu în mijlocul ei den zilele veacului, pentru aceaea cetatea aceasta s-au pustiit. Facem ştire dară noi împăratului că, de se va cetatea aceaea zidi şi zidurile ei să vor obîrşi, nu iaste ţie pace”. 26. Şi au trimis împăratul cătră Reum Valtaam şi cătră Sampsa logofătul şi ceialalţi dempreună cu ei robi, cei ce lăcuiescu în Samaria, şi la ceialalţ decindea de riu, pace şi zice: „Birariul care l-aţ trimis cătră noi s-au chemat înaintea mea. Şi de la mine s-au pus socoteală şi am socotit şi am aflat că cetatea aceaea den zilele veacului preste împărat să rădică, şi ficlenii şi pribegiri să fac într-însa, Şi împărat tari să fac în Ierusalim şi biruind tot apusul riului şi biruri pline şi parte li să dă lor. Şi acuma puneţ socoteală şi supuneţ pre oamenii aceia şi cetatea aceaea nu va mai zidi încă, ca, de la socoteală cruţîndu-vă, > Rîpaos a da pentru aceasta, pentru ca să nu se înmulţască peire spre facere de rău împăraţilor”. -— 27. Atuncea birariul lui Arthasastha împăratului au citit înaintea lui Reum Valtaam şi Sampsa logofătul şi celor dempreună cu ei robi, şi mearseră de sîrg la Ierusalim şi la Iuda şl-i biruiră pre dînşii, cu cai şi cu putere. Atuncea au contenit lucrul Casii lui Dumnezeu, cel de la Ierusalim, şi era contenit pînă în al doilea an al împărăţiei lui Darie, împăratul perşilor.

CAP V 8.
Şi proroci Angheu prorocul şi Zaharia 1 al lui Addo prorocie preste fiii cei den Iuda şi den Ierusalim, cu numele lui Dumnezeu Israil preste dînşii- Aluncea s-au sculat Zorovavel al hui Salathnl şi Dsus, fiiul lui Iosedec, şi au început a zidi Casa lui Dumnezeu cea den Ierusalim, şi împreună cu dînşii - prorocii lui Dumnezeu, ajutorindu-le lor. 0. Intr-aceaea vreame au venit asupra lor 3 Thathane, domnul decindea de riu, şi Sathar-vuzane şi cei ce sînt robi împreună cu dînşii, şi
ca aceastea zise lor: „Cine au pus voao gînd a zidi casa aceasta şi cheltuiala aceasta să o isprăvit?*4  Atunce  aceastea  ziseră  lor: 4 „Carele-s numele .oamenilor celor ce zidesc cetatea aceasta?”  Şi ochii lui Dumnezeu 5 s-au făcut preste robirea Iudii şi n-au supus pre ei pînă ştire s-au făcut lui Darie împăratul. Şi atunce s-au trimis birariul ui pentru aceasta.  Tîlcuirea scrisorei carii au trimis 6 Thathane, domnul decinde de riu, 1. Şl Satharvuzan şi cei ce sînt robi împreună cu ei, afarsaheii cei decinde de rîu, lui Darie împăratul.  Cu cuvinte au trimis 7 cătră dînsul şi aceastea s-au scris întru dînsa: „Lui Darie împăratului, pacea toată!  înştiinţat să fie împăratului căci am mers într-acea jidovască  ţară,  la  Casa Dumnezeului celui mare, şi aceaea să zideaşte cu pietri alease, şi leamne să pun în pîreţ, şi lucrul acela iscusit să face şi să sporeaşte în mînile lor.  Atuncea am întrebat pre cei bătrîni şi aşa am zis lor: 'Cine au pus voao gînd această casă a o zidi şi cheltuiala aceasta a o isprăvi?' Şi numele lor i-am întrebat pre dînşii, ca să facem ştire ţie, ca să-ţ scriem numele oamenilor, boiarilor lor.  Şi cuvînt ca acesta au răspuns noao, zicînd: 'Noi sîntem robi Dumnezeului ceriului şi al pămîntuluifşi zidim casa carea era zidită mai nainte de aceasta cu mulţi ani; şi un împărat al lui Israil mare o au zidit pre dînsa şi au isprăvit pre dînsa lor.  Iară 12 de cînd au mîniat părinţii noştri pre Dumnezeul ceriului, şi i-au dat pre dînşii pre mînile lui Navohodonosor, împăratul Vavilonului, haldeului, şi casa aceasta au surpat şi norodul l-au înstriinat la Vavilon.  Ce în anul 13 dentîiu al lui Chiros, a împăratului vavilonea-nilor, Chiros împăratul au pus gînd Casa a lui Dumnezău  aceasta  să  să  zidească.  Şi 14 vasele Casii lui Dumnezău ceale de aur şi de argint, carele Navuhodonosor au adus den casa cea de la Ierusalim şi le adusă pre eale
la beseareca împăratului le-au scos pre eale Chiros împăratul de la beseareca împăratului şi le-au dat lui Sasavasar, pazitoriului [339] de visterie, celui preste vi sten t\ Şi zise lui: Toate vasele ia şi pasa, pune-le pre eale în casa cea den Ierusalim, şi Casa lui Dumnezău să să zidească la locul lor\ Atuncea Sasavasar acela au venit şi au dat temelii Casii lui Dumnezău în Ierusalim. Şi de atuncea pînă acum s-au zidit, şi nu s-au săvîrşit. Şi acum  de iaste la împăratul bine, socotească în casa cămării împăratului Vavilonului  pentru ca să ştii că de la împăratul Chiros s-au pus gînd să zidească Casa Dumnezăului aceluia, cea den Ierusalim. Şi conoscînd împăratul, pentru aceasta trimită cătră nor.

C A P V I 2.

Atuncea Darie împăratul au pus gînd şi au socotit întru lăzile scrisorilor, unde era visteriile în Vavilon. Şi să află în cetatea Amatha, în lada cetăţii mideanilor, un rîvăşel, şi acesta era scris  într-însul: „Pomenire: In anul dentîiu al lui Chiros împăratul, Chiros împăratul au pus gînd pentru Casa lui Dumnăzău în Ierusalim: Casă să zidească şi loc unde jîrtvuiesc jîrtvui-rile. Şi puse înălţime de coţi 60, lărgimea ei de coţi 60. Şi case de pietri tari - trei, şi o casă de lemn. Şi cheltuiala den casa împăratului să va da- Şi vasele Casii lui Dumnezău, ceale de argint şi ceale de aur, carele Navohodonosor le-au adus de la casa cea den Ierusalim şi le-au adus la Vavilon, să să dea şi să meargă la besearecă cea den Ierusalim, la locul unde s-au pus, în Casa lui Dumnezău .  Acum dară, să daţi, domnii cei decindea de rîu, Zatharvuzane, şi robii cei împreună cu dînşii, afarsahiei cei decindea de rîu, departe  fiind de acolo! (Şi acum) lăsaţi lucrul Casii lui Dumnăzău! Povăţitorii jidovilor şi bătrînii jidovilor Casa lui Dumnăzău aceaea să o  zidească pre locul ei! Şi de la mine socoteală s-au pus ca cîndai să nu faceţi ceva cu bătrînii jidovilor acelora, ca să zidească Casa lui Dumnăzău aceaea. Şi den avearea împăratului, den birurile de decindea de rîu, cu nevoinţă cheltuiale fie să să dea oamenilor  acelora, ca să nu să părăsască. Şi oricare lipsă, şi fii de boi şi de berbeci şi miei - la arderi-de-tot Dumnezăului ceriului; grine, sare, vin, untdelemn, după cuvîntul preoţilor celor den Ierusalim fie dindu-se lor, den zi în zi  orice vor ceare, Pentru ca să fie bune-mirosiri aducînd Dumnezăului ceriului  şi se vor ruga pentru viaţa împăratului şi a fiilor lui* Şi de la mine s-au pus socoteală ca  tot omul carele va schimba cuvîntul acesta, se va lua lemn den casa lui şi dirept se va înfige într-însul, şi casa lui va fi în jah. Şi Dumnezău, Căruia lăcuiaşte numele Lui acolo, să surpe pre tot împăratul şi norod carele
va Unde mîna lui acolo să premenească şi să piarză Casa lui Dumnezău aceaea, cea den Ierusalim. Eu, Darie, am pus gînd. Cu nevoinţă să fie!14 3- Atuncea Thathane, domnul de decindea 13 de rîu, şi Satharvuzane şi cei ce sînt robi împreună cu dînşii  cătră cealea ce au trimis împăratul Darie, aşa au făcut cu nevoinţă. Şi cei bătrîni ai jidovilor au zidit, şi leviţii  cu 14 prorocia lui Aggheu prorocul şi a Zahariei, fiiul lui Addo, şi de iznoavă zidiră şi întăriră, den gindul Dumnezăului lui Israil şi den socoteala lui Chiros şi a lui Darie şi Artha-sasta, împăratului perşilor.  Şi au săvîrşit 15 casa aceasta pînă în ziua a treia a lunii lui a dar, carele iaste an al şaselea al împărăţiei lui Darie împăratului. 4. Şi făcură fiii lui Israil, preoţii şi leviţii, şi 16 ceialalţi den fiii înstreinării  tîrnosire Casei lui Dumnezău cu veselie.  Şi au adus la firaosirea Casei lui Dumnezău aceştiia viţei 100, berbeci 200, miei 400  iezi den capre, pentru păcatul a tot Israilul, 12, spre numărul fealiu-rilor lui Israil.  Şi puseră pre preoţi întru 18 împărţealele lor şi pre leviţ întru osebirile lor, preste treaba Casei lui Dumnezău în Ierusalim  după scrisoarea Cărţii lui Moisi.  Şi 19 făcură fiii înstreinării Pastile în 14 ale lunii dentîiu,  Căci s-au curăţit preoţii şi leviţii, 20 pînă la unul - toţi curaţi, şi au junghiat pastile la toţi fiii înstreinării, şi fraţilor lor, preoţilor, şi loruşi.  Şi mîncară fiii lui Israil pastele, 21 cei ce au ieşit de la streinătate şi tot cela ce să osebiia de necurăţia limbilor pămîntului cătră ei, ca să cerceteaze pre Domnul Dumnezăul lui Israil.  Şi au făcut praznicul azimelor 7 22 zile cu veselie, căci au veselit pre dînşii Domnul şi Domnul au întors inima împăratului Asur preste dînşii, să să întărească mîinile lor întru lucrurile Casei Dumnezăului lui Israil.

CAP VII 5.

Şi după cuvintele aceastea, întru împărăţia lui Arthasasta, împăratului perşilor, să sui Esdras, fiiul lui Sareu, al J fiiului Azariei  al fiiului Helchiei, Al fiiului lui Sellum. al fiiului lui Sadduc, al fiiului lui Ashitov, Al fiiului Samariei, al fiiului Exriei, al fiiului Ezviei, al fiiului lui Vocchi, Al fiiului lui Avisue, al fiiului lui Finees, al fiiului lui Eliazar  al fiiului lui Aaron, preotului celui dentîiu. Acesta Esdra s-au suit de la Vavilon şi acesta - cărturariu iute în Leagea lui Moisi, carele au dat Domnul Dumnezăul lui Israil. Şi deade lui împăratul, căci mîna Domnului Dumnezeului lui - preste dînsul, întru toate carele cerca el. Şi să suiră den fiii lui Israil şi den preoţi şi den leviţ şi cei ce cîntă [340] şi portarii şi nathenimii la Ierusalim, în anul al şaptelea al lui Arthasasta împăratul. Şi veniră la Ierusalim In luna a tincea, acesta e anul al şaptelea al împăratului; căci întru una a lunii dentîiu, el au Întărit suirea cea de la  Vavilon, Iară întru una a lunii a cincea, au venit la Ierusalim, căci mîna Dumnezăului lui
0 era bună preste dînsul. Căci Esdras au dat în inima lui a cerca leagea şi a (ace şi a învăţa în Ierusalim porunci şi judecat. 36. Şi aceasta e inţeleagerea poruncii care au dat Arthasasta împăratul Esdrei preotului, cărturariului Cărţii cuvintelor poruncilor Domnului, şi  învăţătorului  preste Israil: „Arthasasta, împăratul împăraţilor, Esdrei preotului, scriitoriului legii Domnului Dumnezăului ceriului; - sfîrşitu-s-au cuvîntul şi răspunsul - De la mine s-au pus gînd ca tot cel de bunăvoie întru împărăţia mea, den nărodul lui Israil, den preoţi, leviţ, ca să meargă la Ierusalim, cu tine să meargă. De cătră faţa împăratului şi celor 7 sfeatnici ai lui te-ai trimis să socoteşti preste Iuda şi Ierusalim în leagea Dumnczduhiijor, cea den mîna ta, Şi să ducă la Casa Domnului argint şi aur, carele împăratul şi sfeatnicii au voit Dumnezeului lui Israil, Celui ce în Ierusalim lăcuiaşte, Şi tot argintul şi aurul, orice vei găsi în toată ţara Vavilonului, cu bunăvoia norodului şi a preoţilor, celor ce binevoiesc, la Casa Domnului cea den Ierusalim; Şi pre tot carele va mearge, pre acesta gata 11 pune în cartea aceasta, viţei, berbeci, miei, şi jîrtvele lor şi turnările lor, şi le vei aduce pre eale preste jîrtăvnicul Casii Dumnezeului vostru, celui den Ierusalim. Şi ce va fi pre tine şi pre fraţii tăi să va îmbuna cu rămăşiţa argintului şi aurului să faci, cum iaste plăcut Dumnezeului vostru faceţ. Şi vasele ceale date ţie spre slujba Casii lui Dumnezeu, dă-le înaintea lui Dumnezeu, în Ierusalim. Şi rămăşiţa trebii Casii Dumnezeului tău, ce ţi să va părea ţie să dai, vei da den casa visteriei împăratului. Şi de la mine, Eu, Arthasasta împăratul, am făcut ştire la toate visteriile, la ceale decindea de rîu, ca tot ce va ceare Esdra preotul şi scriitoriul legii Dumnezeului ceriului, gata să să facă, Pînă la talanzi de argint 100, şi pînă la gnu, cori 100, şi pînă la vin, vate 100, şi pînă la untdelemn, vate 100, şi sare, care nu iaste cu scrisoare. Tot care iaste cu voia Dumnezeului ceriului să să facă în Casa Dumnezeului ceriului! Feriţi-vă, ca nu cumva neştine să să ispitească la Casa Dumnezeului ceriului, pentru ca să nu se facă urgie preste împărăţia împăratului şi fiilor lui. Şi voao s-au cunoscut: întru toţi preoţii, şi leviţii, dntăreţi, portari, nathenimi.
şi slujitorii Casii lui Dumnezeu aceştiia, bir să nu fie ţie, sa nu stapîneşti a-i robi pre ei. Şi 24 tu, Ezdro, în ce chip iaste învăţătura lui Dumnezeu în mîna ta, pune logofeţ şi judecători, pentru ca să fie judecînd la tot norodul cel decindea de rîu, la toţi ceia ce ştiu leagea Dumnezeului tău; şi celuia ce nu va şti, veţ arăta. Şi tot carele nu va fi făcînd leagea lui 25 Dumnezeu şi leagea împăratului, gata va fi, judecata făcîndu-se dentru el, ori spre moarte, ori spre certare, ori la paguba avuţiei, ori la legături”. 7. Blagoslovit Domnul Dumnezeul părinţilor noştri, Carele au dat în inema împăratului aşa a slăvi Casa Domnului cea den Ierusalim,
Şi preste mine au plecat milă întru ochii 27 împăratului şi ai sfeatnicilor lui şi ai tuturor boiarilor împăratului celor tari! 8. Şi eu mă întăriiu ca mîna lui Dumnezeu cea bună preste mine şi am adunat de la Ierusalim boiari a să sui cu mine.

CAP VIII
      
      Şi aceştea-s boiarii neamurilor lor, povăţitorii, suindu-se cu mine, întru împărăţia lui Arthasasta, împăratul de la Vavilon:  Den fiii lui Finees, Ghirson; den fiii lui Ithamar, Danul; den fiii lui David, Atus;  Den fiii Sahaniei, den fiii lui Foros  Zaharia, şi cu dînsul, ceata, 150;  Den fiii lui Faathmoav, Eleana, fiiul lui Sarea, şi cu el 200, cei de parte bărbătească;  Şi den fiii Zathoiei, Ehenias, fiiul lui Iaaziil, şi cu el 300, cei de parte bărbătească;  Şi den fiii lui Adden, Oden, ficiorul lui Ionathan, şi cu el 50, cei de parte bărbătească;  Şi den fiii lui Edam, Isea, fiiul Atheliei, şi cu el 70, cei de parte bărbătească; Şi den fiii Safatiei. Zavdras, fiiul lui Mihail, şi 8 cu el 80, cei de parte bărbătească;  Şi den 9 fiii lui Ioav, Avdia, feciorul lui Iii, şi cu el 218, cei de partea bărbătească;  Şi den fiii lui 10 Vaani, Selimuth, feciorul Iosefiei, şi cu el 160, cei de partea bărbătească;  Şi den fiii lui 11 Va vi, Zaharias, fiiul lui Vavi, şi cu el 28, cei de partea bărbătească;  Şi den fiii lui Azgad, 12 Ionan, fiiul lui Icatan, şi cu el 110, cei de partea bărbătească;  Şi den fiii lui Adonicam, 13 după urraă-i, şi aceastea-s numele lor: Edifa-lat, leii şi Sammeaa, şi cu d 60, cei de partea bărbătească;  Şi den fin lui Vaguia, Uthe şi 14 I^avud, şi cu el 70, cei do partea bărbătească. fŞi-i adunaiu pre dînţjii spre riul cel ce 15 vine cătră Evi şi ne tăbărim acolo zile trei. Şi pricepuiu întru norod şi întru preoţi, şi den fiii lui Levi n-am aflat acolo.  Şi am 16 trimis  lui  Eleazar,  lui  Ariil, Semiei [341]
şi lui Maonan, şi lui Iariv, şi lui Elnatham, şi lui Nathan, şi lui Zaharia, şi lui Messolam, boiari, şi lui Iorim, şi lui Elnathan, pricepîndu-se, Şi i-am scos pre ei la boiari cu argintul locului şi am pus m gura lor cuvinte a grăi cătră Adia şi cătră fraţii lui, athinimilor, cu argintul locului, ca să aducă noao cîntăreţi în Casa Dumnezăului nostru. , Şi veniră noao, ca mîna Dumnezăului nostru bună la noi, om sahon den fiii lui Mose al lui Levi al lui Israil. Şi înulu veniră fiii lui şi fraţii lui, 18. Şi pre Asevia şi pre Isea, den fiii lui Merari, fraţii lui şi fiii lui, 20, Şi den nathinimi, cărora au dat David şi boiarii întru slujba leviţilor, nathinimi 220; toţi s-au adunat, cu nume. Şi am chemat acolo postula rîul lui Athur, ca să ne smerim înaintea Dumnezeului nostru, să cearem de la Dînsul cale direapta noao, şi coconilor noştri, şi la toată agonisita noastră, Căce m-am ruşinat a ceare de la împăratul puteare şi călăreţi să ne rnîntuiască pre noi de vrăjmaşi în cale, căce am zis împăratului zicînd: „Mîna Dumnezăului nostru - preste toţi ceia ce-L cearcă pre El spre bine, şi tăria Lui şi mînia Lui - preste toţi ceia ce-L părăsescu pre Eli” Şi am postit şi am cerşut de Ia Dumnezeul nostru pentru aceasta, şi au ascultat pre noi. Şi am osebit den boiarii preoţilor doisprăzeace, lui Sareaa, lui Asa via, şi cu ei, den fraţii lor, zeace, Şi am pus lor argintul şi aurul şi vasele începăturii Casii Dumnezeului nostru, carele au înălţat împăratul şi sfeatnicii lui şi boiarii lui şi tot Israilul, cei ce să afla. Şi am pus preste mîna lor de argint talanţi sase sute şi cincizeci, şi vase de argint o sută, şi talanţi de aur o sută, şi hafuri de aur doaozeci, (la cale), de o mie de drahme, şi vase de aramă bună, sclipind de multe fealiuri, poftite ca aurul. Şi ziş cătră ei: „Voi -sfinţi Domnului Dumnezeu, şi vasele - sfinte, şi argintul şi aurul - de bunăvoie Domnului Dumnezeului părinţilor noştri! Privegheaţi şi păziţi pînă veţi sta înaintea boiarilor, preoţilor, şi leviţilor, şi boiarilor neamurilor lui Israil, în Ierusalim, la corturile Casii Domnului!” Şi priimiră preoţii şi leviţii'trasul argintului şi aurului şi al vaselor, ca să le aducă la Ierusalim, la Casa Dumnezeului nostru. Şi ne-am rădicat de la rîul lui Daus în doaosprăzeace ale lunii dentîiu, ca să venim la Ierusalim. Şi mîna Dumnezeului nostru era preste noi şi ne-au mîntuit pre noi den mîna vrăjmaşului şi împotrivnicului în cale.  Şi 31 am venit la Ierusalim şi am şăzut acolo zile trei.  Şi (fu) în ziua a patra, am pus argintul 32 şi aurul şi vasele în Casa Dumnezăului nostru, pre mîna lui Maremoth, fiiului Uriei preotului; şi cu el, Eleazar, fiiul lui Finees, şi cu ei, Iozavad, fiiul lui lisu, şi Noadia, fiiul Vaaniei, leviţii.  Cu număr şi cu cumpănă toate, şi să 33 scrise toată cumpănitura. 9. în vreamea aceaea, cei ce au venit de la 34 robime, fiii înstreinării, au adus arderi-de-tot Dumnezăului lui Israil viţei doisprăzeace, pentru tot Israilul, berbeci noaozeci şi 6, miei şaptezeci şi şapte, iezi pentru greşală doisprăzeace, toate arderile-de-tot, Domnului. Şi au dat rînduiala împăratului ispravnicilor 35 împăratului şi domnilor decindea de rîu, şi au mărit pre norod şi pre Casa lui Dumnezău.

CAP IX

Şi deaca să sîvîrşiră aceastea, să apropiară cătră mine boiarii, zicînd: „Nu s-au osebit norodul lui Israil şi preoţii şi'fleviţii de cătră noroadele pămîn-t^Hlor,  întru  depărtările lor, lui iHariati^&^lui Ethi, al lui Ferezi. al lui Ievusi, jaUui Ammon, al lui Moavi, al lui Mosri şi al lui tumori,  Carii au luat den featele lor lui şi (Feciorilor lor, şi să aduse sămînţă cea sfintă tîntru năroadele pămîntului; şi mîna boiarilor ,şi voivozilor - întru netocznirea aceasta, den-ce-fcrtiK Şi. jJsmJB&Sa*^^ mi-am spart hainele meale şl mă muiam şi zmulgeam perii capului mieu şi den barba mea şi sădeam mUcomind. 40. Şi să adunară cătră mine tot cela ce goneaşte cuvîntul Dumnezeului lui Israil, pentru netocmirea înstreinării, şi eu - şăzînd mîlcomind pînă la jîrtvă cea de sară.  Şi în jîrtvă cea de sară m-am sculat de la smerenia mea. Şi cînd am rumt eu hainele meale, şi adiam şi mă plec preste genuchele meale şi întinz mîinile meale cătră Domnul Dumnezăul mieu şi ziş:  „Doamne, Dumnăzăul [342] mieu, ruşina tu-m-am şi m-am înfrînt a înalţă faţa mea cătră tine, căci fărădelegile noastre s-au înmulţit mai mult decît perii capului' nostru şi păcatele noastre s-au mărit pînă la ceriu! Den zilele părinţilor noştri sîntem în  păcat mare, pînă în ziua aceasta. Şi,întru fărădeiegiFe noasfre, ne^am dat noi şTlmpSrai
ţii noştri şi fiii noştri în mîna împăraţilor limbilor,, cu saţjje, şi cu^robime, ş^îryah, şi_ întru ruşinea obrazului nostru, ca în ziua aceasta.  Şi acum,cît de puţin îmblînzască-Să Domnul Dumnăzăul nostru, ca să ne lase noao spre mîntuire şi să ne dea noao întărire în locul sfinţeniii Lui, ca să ne lumineaze ochii noştri şi să ne dea facere de viaţă mică întru robia  noastră. Căci robi sîntem, şi în robia noastră nu ne-au părăsit pre noi Domnul Dumnezăul nostru, şi au plecat preste noi milă înaintea împăraţilor perşilor, ca să ne dea noao facere de viaţă, ca să înălţăm noi Casa Dumnăzăul ui nostru, şi a rădica pustiirile ei, şi ca să dăm noao îngrădire în Iuda şi în Ierusalim. Şi acum, ce vom zice, Dumnezăul nostru, după aceasta? Căci am lăsat poruncile Tale, Carele ne-ai dat noao cu mîna robilor Tăi, prorocilor, zicînd: “Pămîntul la carele Intraţi acolo să-l moştenit pre dînsul, pămînt ce să mută iaste,cu mutarea noroadelor limbilor, cu depărtările lor, cărora au împlut pre el den gură în gură întru necurăţiile lor. Şi acum, featele voastre nu daţ fiilor lor, şi den featele lor nu luaţi fiilor voştri, şi să nu cercetat pacea lor şi binele lor, pînă în veac, pentru ca să vă întăriţi, şi veţi mînca bunătăţile pămîntului şi să va da cu moştenire fiilor voştri pînă în veac!'  Şi, după tot ce va veni preste noi - întru faptele noastre ceale reale şi întru păcatul nostru cel mare; căce nu * iaste ca Dumnezăul nostru, “căce ai iuşurat^ fărădelegile noastre şi ai dat noao mîntuire.
r Căci ne-am întors a răsipi poruncile Tale şi a ne încuscri cu noroadele pămînturilor acestora, să nu Te sdrbeşti pre noi pînă în săvîrşit,  ca  să  nu  fie  rămăşiţă  şi mîntuit? Doamne, Dumnezăul lui Israil, dirept eşti
Tu, cînd am rămas mîntuit ca în ziua aceasta! lată, noi toţi - înaintea Ta, în păcatele noastre, căci nu iaste a sta înaintea Ta pentru aceasta”.

CAP X 1.
      Şi deaca să rugă Esdras şi deaca să 1 mărturisi,  plingind  şi ruglndu-se înaintea Casii lui Dumnezău, să adu- . nară cătră el de la Israil adunare multă foarte, bărbaţi şi muieri şi voinici, căce plînse norodul şi înălţă a plînge.  Şi răs- . 2 Ininse Sihenias, fiiul lui Iiil, den fiii lui Ham, şi zise Ezdrii: „Noi am viclenit Dumnezăului nostru şi am luat muieri streine, dentru noroadele pămîntului. Şi acum iaste nedeajde lui Israil pentru aceasta.  Şi acum să punem 3 făgăduinţă Dumnezăului nostru, să scoatem toate muierile, şi ceale ce au născut dentru eale, în ce chip vei. Scoală-te şi înfricoşază pre dînşii cu poruncile Dumnezăului nostru; şi cum iaste leagea să să facă.  Scoală-te, 4 căce pre tine e cuvîntul, şi noi, cu tine! întă-reaşte-te şi fă!”  Şi să sculă Esdras ş. jură 5 pre boiari, pre preoţi, şi pre leviţi, şi pre tot Israilul, ca să facă după cuvîntul acesta, şl au jurat  Şi să sculă Esdras de cătră faţa Casii 6 lui Dumnezău şi să duse la visteria lui Ionan, al fiiului lui Elisuv, şi mase acolo. Pîine n-au mîncat şi apă n-au băut, căce jăluia pentru netocmirea înstreinării.  Şi aduseră glas 7 întru Iuda şi în Ierusalim,1a toţi fiii înstreinării, ca să să adune la Ierusalim;  Tot carele 8 nu va veni în trei zile, în ce chip iaste sfatul boiarilor şi bătrînilor, sa va procleţi toată avearea lui, şi el se va despărţi de la adunarea înstreinării.  Şi să adunară toţi oamenii 9 Iudei şi ai lui Veniamin la Ierusalim Sntr-aceale trei zile, aceasta e luna a noua; în 20 ale lunii, au şăzut tot nărodul în uliţa Casii lui Dumnezău, de gQceava lor pentru cuvînt, şi de iarnă.  Şi să sculă Ezdra preotul şi zise 10 cătră dînşii: „Voi n-aţ băgat samă şi aţ ţinut muieri streine, ca să adaogeţ preste greşala Ierusalimului.  Şi acum daţ laudă Domnului 11 Dumnezăului părinţilor noştri şi faceţi ce e plăcut înaintea Lui şi vă osebit de la noroadele pămîntului şi de la muierile streine”. Şi răspunseră toată adunarea cu glas mare 12 şi ziseră: „Mare iaste acest cuvînt al tău preste noi a-I face.  Ce norodul e mult, şi 13 vreamea iaste de iarnă, şi nu iaste puteare a sta afară'. *Şi lucrul nu iaste într-o zi, nici în doao, căci am înmulţit a face strîm-bătate întru cuvîntul acesta.  Ce să stea [343] boiarii noştri la toată adunarea şi la toţi ceia ce-s în cetăţile noastre, carele au luat muieri streine, să vie la vremi cu soroc, şi cu dînşii, bătrînii cetăţii şi cetăţii, şi judecătorii, ca să întoarcă urgia mîniei Dumnezăului nostru dentru noi pentru cuvîntul acesta”. Fără numai lonathan, fiiul lui Asail, şi Iasias, fiiul lui Thecue, cu mine; şi Mesolam şi Savasthe levitul,ajutînd lor; şi făcură aşa fiii înstreinării. Şi să osebiră Esdra preotul şi bărbaţii boiarii neamurilor, caselor neamurilor, şi toţi pre nume, căci s-au întors într-o zi a lunii a zeacea a cerceta cuvîntul. Şi au săvîrşit întru toţi oamenii carii au luat muieri streine, pînă într-o zi a lunii dentîiu. 42. Şi să aflară, den fiii preoţilor, carii au ţinut muieri streine: den fiii lui lisu, fiiul lui Iosedec, şi fraţii lui, Maasia şi Eleezer şi Iarim şi Gaddalia, Şi au dat mîna lor ca să scoată muierile lor; şi pentru greşală - un berbeace den oi, pentru păcatul lor;  Şi den fiii lui Emmiar, Anania şi Zavdia; Şi den fiii lui Iram, Masias şi Elia şi Sameaa şi Ioil şi Ozia;  Şi den fiii lui Fasur, Elione, Maasia, şi Ismail, şi Nathanail, şi Iozavad. şi Ilasa; Şi den leviţi, Iozavad, şi Thamum, şi Coha - acesta e Colitas - şi Fetia, şi Iuda, şi Eliezer; Şi den cei ce cfntă, EHsav; şi den portari, Solmin, şi Tel343
min, şi Odue.  Şi de la Israil, den fiii lui 25
Foros, Rămi a, şi Azia, şi Melhia, şi Mei min, şi
Eliazar, şi Asavia, şi Vaneaa;
Şi den fiii lui Ellam, Maththania, şi Zaharia, şi 26
Eil, şi Avdia, şi Teri mo th, şi Ilia;
Şi den fiii lui Zaththua, Elioine, Elesuv, 27
Maththane, şi Armoth, şi Zavad, şi Oziva;
Şi den fiii lui Vavi, Ionan, Anania, şi Zavu, şi 28
Tnali;  Şi den fiii lui Vani, Mosollam, şi 29
Luh, Adeas, Iasuv, şi Sa al, ţi Rimoth;
Şi den fiii lui Faathmoav, Edne, şi Halii, şi 30
Vanea, Maasia, Maththania, Veselii şi Vanui
şi Manassi;
Şi den fiii lui Iram, Eliezer, Iesia, Melhia, 31 Sameas, Simeon,
Veniamin, Maluh, Samaria; 32 Şi den fiii lui Asim, Meththaneaa, Maththatha, 33 Zavad, Elifath, Ierami, Manassi, Semei; Şi den fiii lui Vanei, Vudia, Amram şi Uil, 34 Vanneaa, Vaddeaa, Hellia, 35 Uania, Merimoth, Eliasiv, 36 Maththania, Maththne. 37 Şi făcură fiii Vanuiei şi fiii lui Semei, 38 Şi Selemias, şi Nathan, şi Adeaas, 39 Mahnada, Avusesi, 40 Aruezriil, şi Selemias, şi Samarias, 41 Selum, Amarias, Iosif; 42 Den fiu lui Navu, leul, Maththathia, Zavad, 43 Zeveina, Iadea, şi Ioil, şi Vaneaa.
Toţi acestea au fost luat muieri striine, şi sînt dentru aceastea muieri carele au născut dentru ei fii. [344]

CAP I 3.

      Cuvintele Neemiei, fiiului Ahaliei. Şi să
făcu în luna lui haselef, anul al doaozecilea, şi eu eram în Susann avira,
$i veni Anani, unul dentru fraţii miei,
el şi oameni de la Iuda, şi am întrebat pre dînşii pentru jidovii cei scăpat, carii au rămas de  la robime, şi pentru Ierusalim. Şi zise cătră mine: „Cei ce au rămas de la robime - acolo, în ţară, cu răutate mare şi cu ocară; şi zidurile Ierusalimului - răsipite, şi porţile lui s-au ars  cu foc”. Şi fu deaca auziiu eu cuvintele aceastea, am şăzut şi am plîns şi am jelit zile; şi eram postind şi rugîndu-mă înaintea Dumnezeului ceriului şi am zis: „Nu dară. Doamne, Dumnezeul ceriului. Cel tare şi mare şi înfricoşat, cruţînd făgăduinţa şi mila celor ce iubesc pre Dînsul şi celor ce păzesc  învăţăturile Lui! Şi fie ureachea Ta luînd aminte, şi ochii Tăi deschis, ca să auzi ruga robului Tău, carea eu mă rog înaintea Ta astăzi, ziua şi noaptea, pentru fiii lui Israil, robii Tăi, şi voiu mărturisi pentru păcatele fiilor lui Israil, carele am greşit Ţie. Şi eu şi casa  tătîne-mieu am greşit Cu dezlegare am dezlegat cătră Tine, şi n-am cruţat învăţăturile şi poruncile şi judecăţile carele ai poruncit  lui Moisi, sluga Ta. Adu-Ţ aminte dară de cuvîntul carele ai poruncit lui Moisi, slugii Tale, zicînd: 'De vă veţ împărechea voi, Eu  voiu răsipi pre voi întru noroade. Şi de vă veţi întoarce cătră Mine şi veţi cruţa poroncile Meale şi veţi face pre eale, şi de va fi răsipirea voastră de la marginile ceriului, de acolo voiu aduna pre dînşii şi voiu băga pre dînşii la locul carele am ales ca să lăcuiască numele Mieu acolo'.  Şi aceştea-s slugile Tale şi norodul Tău, pre carii ai mîntuit cu putearea Ta cea mare şi cu mîna Ta cea tare. Nudară,cefie ureachea Ta luînd aminte la ruga robului Tău şi la ruga slugii Tale, celor ce vor a să teame de numele Tău! Şi bine-călîtoreaşte dară robului Tău astăzi, şi dă pre el întru îndurări înaintea omului acestuia!” Şi eu eram paharnic împăratului.

CAP II 4.

      Şi să făcu în luna lui nisan, în anul al doaozecile al lui Arthasasta împăratul  şi era vinul înaintea mea  şi am luat vinul şi am dat împăratului. Şi nu era altul înaintea lui. Şi-m zise împăratul: „Pentru căce e faţa ta rea şi nu eşti mai în fire? Şi nu iaste aceasta,
fără numai vicleşugul inimii”. Şi mă temuiu tare foarte.  Şi ziş împăratului: „împăratul 3 în veac să trăiască! Pentru căce să nu se facă rea faţa mea, pentru că cetatea, casa mormîn-turilor părinţilor miei, s-au pustiit, şi porţile ei s-au mîncat cu foc?”  Şi zise mie împăratul: „Pentru cine tu aceasta ceri?” Şi mă rugaiu cătră Domnul Dumnezeul ceriului, Şi ziş împăratului: „De iaste pentru împăratul 5 bine şi de să va îmbuna sluga ta înaintea ta, ca să-l trimiţi pre el la Iuda, la cetatea mormîntu-rilor părinţilor miei, şi voiu zidi-o pre ea”.  Şi zise mie împăratul şi posadnica ce 6 şedea alăturea cu el: „Pînă cînd va fi călătoria ta şi cînd te vei întoarce?” Şi mă îmbunaiu înaintea împăratului şi m-au trimis, şi i-am dat lui soroc.  Şi ziş împăratului: „De iaste 7 pentru împăratul bine, dea-mi cărţi cătră domnii cei decindea de rîu, ca să mă treacă pînă voiu veni la Iuda,  Şi carte la Asaf, 8 păzitoriul grădinii carea iaste a împăratului, să-m dea leamne să acopăr porţile turnului casii şi la zidul cetăţii şi la casa carea voiu întră cătră dînsa”. Şi deade mie împăratul, ca mîna lui Dumnezeu cea bună - preste mine. Şi veniiu cătră domnii decinde de rîu şi am dat 9 lor cărţile împăratului, şi au trimis cu mine împăratul căpitani ai puterii şi călăreţi. 45. Şi auzi Sannavalat al lui Aroni şi Tovia, 10 robul lui Ammoni, şi rău lor li să făcu şi să mîhniră căce au venit omul să cearce bine fiilor lui Israil.  Şi veniiu la Ierusalim şi eram 11 acolo zile trei.  Şi mă sculaiu noaptea eu, şi 12 oameni puţini - împreună cu mine. Şi n-am spus vreunui om ce Dumnezău dă întru inima mea ca să fac cu Israil, şi dobitoc nu iaste cu mine, fără numai dobitocul carele eu încalec preste el.  Şi ieşiiu la Poarta lui Golila, cătră 13 gura Izvorului Smochinilor, şi la Poarta Gunoiului, şi eram surpînd în zidul Ierusalimului, carele ei curăţescu, şi porţile lui s-au mîncat cu foc.  Şi m-au trecut la Porta lui 14 Ain şi la scăldătoarea împăratului,şi nu era loc dobitocului mieu a treace, dedesuptul mieu. Şi eram suindu-mă întru zidul pîrîului noaptea şi eram zdrobind la zidu, şi fuiu în Poarta Rîpii şi m-am întorsu.  Şi cei ce păziia n-au 16 cunoscut pentru ce am mersu şi ce eu fac. Şi jidovilor şi preoţilor şi celor cinstiţi şi voivozilor celor rămaşi ce fac lucrurile, pînă atuncea n-am spus.  Şi am zis cătră dînşii: „Voi 17 vedeţ răutatea aceasta carea sîntem întru ea, cum Ierusalimul iaste pustiiu şi porţile lui s-au dat focului! Venit şi să zidim dară zidul Ierusalimului, şi nu vom mai fi încă ocară!” Şi am spus lor [de]  mîna lui Dumnezeu, [345] carea iaste bună preste mine, şi cuvintele împăratului, carele zise mie. Şi ziş: „Să ne sculăm şi să zidim!”Şi să întăriră mînile lor spre bine. Şi auzi Sanavalat al lui Aroni şi Tovia, robul cel al lui Ammoni, şi Ghisam al lui Aravi şi ne-au batjocurit pre noi. Şi veniră spre noi şi ziseră: „Ce iaste cuvîntul acesta carele voi faceţ? Au asupra împăratului voi viclenit?”  46. Şi le-am întors lor cuvînt şi
am zis lor: „Dumnezeul ceriului, Acela ne va spori noao. Şi noi - robii Lui curaţi, şi vom zidi; şi voao nu va fi parte şi direptate şi pamente în Ierusalim”.

CAP III 7.
Şi să sculă Eliasuv, preotul cel mare, şi fraţii Iui, preoţii, şi zidiră Poarta ceaea a Oilor. Ei au sfinţit pre ea şi au pus porţile ei; şi pînă la Turnul Sutei, l-au sfinţit pre el, pînă la Turnul lui Anemeil. 48. Şi pre mînile oamenilor den Ieriho şi pre mînile  fiilor  lui  Zachu,  al  fiiului lui  Ammani. Şi Poarta cea Păscoasă au ziditu-o fiii lui Assana. Acestea o au acoperit u-o pre ea şi au acoperit uşile ei, şi lacatile ei şi zăvoarăle ei. Şi preste mînile lor au ţinut, de la Ramoth, fiiul Uriei, al fiiului lui Accos, şi preste mîna lor au ţinut Mosolam, fiiul Vara-hiei, al fiiului lui Mazevil, şi pre mina lor au  ţinut Sadoc, fiiul lui Vaana. Şi preste mîna lor au ţinut thecoimii, şi tarii lor n-au băgat  cerbicea lor la lucrul domnului lor. Şi Poarta lui Iasani au ţinut Tda. feciorul lui Fasec, şi Messulam, feciorul Vasodiei; ei au acoperit pre dînsa şi au pus porţile ei, şi lacatile ei şi zăvoarele ei. Şi preste mîna lor au ţinut Maltia Gavaoniteanul şi Evaron Miro-notheanul, oameni ai Gavaonului, şi den Masfa pînă la scaunul boiarinului decindea de  rîu. Şi lîngă el au întemeiat Eziil, fiiul Aha-riei, zlătari; şi preste mîna lor au ţinut Ana-nias, pînă la Rocheim, şi au lăsat Ierusalimul  pînă la zidul cel lat. Şi preste mîna lor au ţinut Rafea, feciorul Iui Sur, boiarinul a jumătate de premprejurul Ierusalimului. Şi preste mîna lor au ţinut Iedeaa, fiiul Iiu Ero-mamath, şi înaintea casii Iui, şi preste mîna lui au ţinut Attuth, fiiul Asavaniei. Şi al doilea au ţinut Melhias, fiiul lui Iram, şi Asuv, fiiul Iul Faatmoav, şi pînă la Turnul Thanarimilor. Şi preste mînile lui au ţinut Salum, fiiul lui Salois, boiarinul a jumătatea de premprejurul Ierusalimului, el şi featile lui. Poarta, Văii au ţinut Annun şi cei ce lăcuia în Zano; ei au zidit pre ea şi au pus uşile ei, şi lacătele ei şi zăvoarăle ei; şi 1000 de coţ la zid, pînă la Poarta Gunoiului.  Şi Poarta Gunoiului o 14 au ţinut Melhia, fiiul lui Rihav, boiarinul împrejurul ui Vithacranului, el şi fiii lui; şi au acoperit pre ea şi au pus porţile ei, şi lacatile ei şi zăvoarăle ei.  Iară Poarta Izvorului au 15 întări tu-o Solomon, feciorul lui Haleze, boiarinul părţii Masfei;'acesta au ziditu-o pre dînsa şi au acoperitu-o pre dînsa şi au pus porţile ei şi zăvoarăle ei şi zidul Scăldatorii Pieilor, al tunderii împăratului, şi pînă la scările cealea ce să pogoară de la cetatea lui David.  Pe urma lui au ţinut Neemia, fecioml lui Zavuh, boiarinul a jumătate de premprejurul lui Vethsur, pînă la grădina mormîn-tului lui David şi pînă la scăldătoarea cea ce s-au făcut şi pînă la Vethagavarim.  Pe 17 urma lui au ţinut leviţii, Raum, feciorul lui Vanaim, preste mîna lui au ţinut Asa via, boia-ren a jumătate de premprejurul lui Cheila, cu împrejurul lui.  Şi după el au ţinut fraţii lor, 18 Veni, feciorul lui Idaiad, boiarenul a jumătate de premprejurul lui Cheila.  Şi au ţinut 19 preste mîna lui Azur, feciorul lui Iisu, boiarenul lui Masfe, măsură a doua a suirei turnului, ceea ce să împreună cu unghiul.  Şi după el 20 au ţinut Varuh, feciorul lui Zavu, măsură a doua, de la unghiu pînă la uşa Vitheliassuv, a preotului celui mare.  După acesta au ţinut 21 Meramoth, fiiul Uriei, al fiiului lui Accos, măsură a doua, de la uşa Vithelisuv pînă la săvîrşirea Vitheliasu.  Şi după acesta au 22 ţinut preoţii, oamenii lui Ahehar.  Şi după 23 acesta au ţinut Veniamin şi Asuv dempotriva casii lui; şi după aceasta au ţinut Azarias, feciorul lui Maaseu, al feciorului Anan iei, aproape de casa lui.  După acesta au ţinut 24 Vahni, feciorul lui Addad, măsură a doua, de la Vitharia pînă la unghiu şi pînă la duple-care.  Falah, feciorul lui Uze, den preajma 25 unghiului, şi turnul ieşind afară den casa împăratului, mai sus decît îngrădirea păzii; şi după acesta Fadea, feciorul lui Foros.  Şi 26 nathanirnii era lăcuind în Ofal pînă în preajma grădinii Porţii Apei, la răsărit, şi turnul cel ce iase.  Şi după dînsul au ţinut thecoimii, 27 măsură a doua, den preajma turnului celui mare, celui ce iase, şi pînă la zidul lui Ofla.  Mai sus decît Poarta Cailor au ţinut 28 preoţii, om dempotriva casei lui.  Şi după 29 dînsul au ţinut Sadduc, feciorul lui Emir, den preajma casii lui; şi după el au ţinut Samaia, fiiul Sihiniei, păzitoriul Porţii Răsăritului. După acesta au ţinut Anania, fiiul Selemiei, şi 30 Annon, feciorul lui Surcel al şaselea, măsură a doua; după dînsul au ţinut Messulam, [346] fiiul  Varahiei,  dempotriva  păzii cămării lui. După acesta au ţinut Melhia, fiiul sare-filor, pînă la Vithanatheni, şi vînzătorii de unealte, dempotriva porţii lui Amaficad şi pînă la suirea înduplecării. Şi între mijlocul suirei Porţii Oilor au ţinut căldărarii şi neguţătorii.

CAP IV

Şi fu cînd auzi Sannavalat că noi zidim izidul, şi rău era lui, şi să sdrbi foarte; şi batjocori ia pentru jidovi, Şi zise înaintea fraţilor Iui: „Aceasta e putearea somorenilor - şi zise - că jidovii acestea zidesc cetatea lor? Oare jîrtvuiesc? Oare putea-vor? Şi astăzi vor vindeca pietrile  după lutul pămîntului a să face arzînd?” Şi Tovias Ammaniteanul alăturea cu el (veni) şi ziseră cătră dînşii: „Au jîrtvuiesc sau vor mînca preste locul lor? Au nu se va sui o vulpe  şi va surpa zidul pietrilor lor?” „Ascultă, Dumnezăul nostru, că ne-am făcut întru batjocură! Şi întoarce ocara lor în capul lor şi dă pre  dînşii  în  batjocură,  la pămîntul  robiei. Şi să nu acoperi preste fărădelea-gea lor, şi păcatul lor de cătră faţa Ta să nu se stingă, căci au urgisit înaintea celor ce  zidesc”. Şi am zidit zidul, şi să împreună tot zidul, pînă la jumătatea lui, şi să făcu inima norodului ca să zidească.  49. Şi fu deaca auzi Sanavalat şi Tovia şi arapii şi ammaniteanii şi azotii.că s-au suitcreaş-terea zidurilor Ierusalimului, că au început risipirile a să astupa, şi rău lor li să păru  foarte. Şi să adunară toţi deodată să vie şi să să tăbărască în Ierusalim şi să-l facă pre el  stingere. Şi ne-am rugat cătră Dumnezăul nostru şi am pus străjari-înainte pre dînşii, ziua şi noaptea, de cătră faţa lor. Şi zise Iuda: ..Sfărimă-se vîrtutea vrăjmaşilor, şi lutul e mult, şi noi nu vom putea să zidim la zidu”. Şi ziseră cei ce necăjiia pre noi: „Nu vor cunoaşte şi nu vor vedea, pînă cînd vom veni la mijlocul lor; şi vom udde pre ei şi vom potoli lucrul”. Şi fu deaca veniră jidovii cei ce lăcuia alăturea cu dînşii, şi ziseră noao: „Suie-se dentru toate limbile, căci i-aţ pornit preste noi”. Şi am pus la ceale mai de jos ale locului denapoia zidului, întru sprejeneale, şi am pus nărodul după neamuri, cu săbiile lor, cu fuşturile lor şi arcele lor. Şi văzuiu, şi mă sculaiu şi ziş cătră cei cinstit şi cătră voivozi şi cătră ceialalţi ai năroduhu: „Nu vîteameţ de cătră faţa lor! Aduceţi-vă aminte de Dumnezăul nostru cel mare şi înfricoşat, şi vă rinduit pentru fraţii voştri, fiii voştri, featele voastre, şi muierile voastre, şi casele voastre!”  50. Şi fu
deaca auziră vrăjmaşii noştri că s-au făcut ştire noao, şi au răsipit Dumnezău sfatul lor şi ne-am întors toţi noi la zid, om la lucrul lui. Şi fu den ziua aceaea, jumătate de cei rinduit 16 făcea lucrul şi jumătate de dînşii să ţinea de ei, şi fuşturi, şi paveţe, şi arce, şi zale; şi boiarii -denapoia a tot Iuda, celor ce zidiia la zid.  Şi 17 cei ce căra era înarmat, într-o mînă făcea lucrul lui şi intr-alta ţinea arma.  Şi zidarii, 18 fieşcare îndns cu sabia lui prejur nujlocul lui, şl au zidit; şi cela ce trîmbiţa cu budunul, alăturea cu el.  Şi ziş cătră cei cinstit şi cătră 19 boiari şi cătră ceialalţi ai năroduhu: „Lucrul e larg şi mult, şi noi ne risipim preste zid, om de la fratele lui departe.  In locul unde veţ 20 auzi glasul budunului, acolo să vă adunat cătră noi.  Şi Dumnezăul nostru Se va bate 21 pentru noi”. Şi noi fîcînd lucrul, şi jumătate de dînşii ţiind fuşturile, den vărsatul zorilor pînă la ieşirea stealelor. 1. Şi în vreamea aceaea am zis nărodul ui: 22 „Fieştecarele cu voinicul lui mîneţ în mijlocul Ierusalimului; şi fie voao noaptea strajă şi ziua la lucrul”. Şi eram eu, şi fraţii miei, şi 23 copilaşii, şi oamenii străjii după mine, şi nu era dentru noi (acolo) dezbrăcîndu-se de hainele lui; om şi arma lin, la apa.

CAP V 

Şi să făcu strigarea nărodului şi a 1 i muierilor lor mare cătră fraţii lor, jidovii.  Şi era unii zicînd: „Intru fiii 2 | noştri şi întru featele noastre noi sîntem mulţi; şi vom lua griu şi vom mînca şi vom trăi”.  Şi sînt unii zicînd: 3 „Ţarinile noastre şi viile noastre şi casele noastre noi ne chizăşuim; şi vom lua griu şi vom mînca”.  Şi sînt unii zicînd: „Imprumutatu-ne-am argmt, la birurile împăratului, ţarinile noastre, şi viile noastre, şi casele noastre.  Şi acum, ca trupul fraţilor noştri, 5 trupul nostru; ca fiii lor, fiii noştri; şi iată, noi silim pre fiii noştri şi pre featele noastre la robie, şi sînt din featele noastre silindu-se, şi nu iaste putearea mînilor noastre, şi ţarinile noastre, şi viile noastre la cei cinstit”.  Şi 6 m-am mîhnit foarte, cum am auzit strigarea lor şi cuvintele aceastea.  Şi să sfătui inima 7 mea preste mine şi m-am pridt cătră cei cinstit şi boiari şi am zis lor: „Ceare-va om pre fratele lui, carele voi faceţ?” Şi am dat preste dînşii adunare mare şi am zis lor:  „Noi am 8 cîştigat pre fraţii noştri, pre jidovi, pre cei ce să vînd limbilor, cu voia noastră. Şi voi vindeţ pre fraţii voştri şi să vor da noao?” Şi au tăcut şi n-au aflat cuvînt.  Şi am zis: 9 „Nu  e bun  cuvîntul  carele voi faceţ! [347] Nu asa, în frica Dumnezăului nostru veţ mearge de cătră ocara limbilor vrăjmaşilor noştri? 52. Şi fraţii miei şi conoscuţii miei şi eu am pus noao argint şi griu. lăsat-am dară ccarerea aceasta. întoarceţi dară lor ca astăz ţarinile lor, şi viile lor, şi maslinetul lor, si casele lor, şi den argint, griul şi vinul si untulde-lemn scoateţi lor”. Şi ziseră: „Da-le-vom, şi de la dînşii nu vom ceare; aşa vom face, după cum tu zici”. 3. Şi am chemat pre preoţi şi am jurat pre dînşii să facă ca cuvîntul acesta. Şi îmbrăcămintea mea am scuturat şi am zis: ..Aşa să scuture Dumnezău pre tot omul carele nu va întări cuvîntul acesta den casa lui şi den osteneala lui şi va fi aşa scuturat şi deşert!” Şi zise toată adunarea: „Amin!”, si lăudară pre Domnul. Şi făcu norodul cuvîntul acesta. Şi încă den ziua/care au poruncit mie să fiu întru boiari ni i' lor în pămîntul Iudei, den anul al 20 pînă la anul 32 al lui Arthasasta împăratul, ani 12, şi eu şi fraţii miei sila lor nu am mîncaL Şi silele ceale dentîiu, care mai nainte decît mine au îngreuiat preste dînşii, şi au luat dc la dînşii cu pîine si cu vinu. mai pe urmă argint, didrahme 40; şi cei scuturaţi ai lor vor stăpîni preste norod. Şi eu n-am făcut aşa, de cătră faţa fricii Domnului. Şi la lucrul zidului acestuia am ţinut, şi ţarină n-am agonisit, şi copilaşii miei toţi cei adunaţi acolo, pentru lucrul. Şi jidovii şi boiarii, 150 de oameni, şi viind cătră noi de la limbile ceale de pre împrejurul nostru, - la masa mea. Şi era făcindu-se într-o zi 1 viţel şi oi 6 alease şi un ied mi să făcea mie, şi în mijlocul a 12 zile întru toate - mulţime de vin. Şi cu aceastea punea domniei meale n-am cerşut, căce greu e lucrul preste norodul acesta. Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeule, spre bine, toate cîte am făcut norodului acestuia.

CAP VI 4.

      Şi fu după ce s-au auzit la Sanavalat şi Tovia şi la Ghisam Arapul şi la ceialalţi vrăjmaşi ai noştri că am zidit I zidul, şi n-au rămas la ei răsuflare; şi eu pînă în vreamea aceaea şi n-am pusu la porţi. Şi au trimis Sanavalat şi Ghisam cătră mine, zicînd: „Vino şi să ne adunăm într-un loc la sate, în cîmpul lui Ono!” Şi ei socotindu-se mie a-m face hicleşug. Şi am trimis la dînşii soli, zieîndu: „Lucru mare eu fac şi nu voiu putea să mă pogor, ca să nu se părăsască lucrul; deaca-l voiu săvîrşi pre el, mă voiu pogorî cătră voi”. Şi au trimis cătră mine ca cuvîntul acesta, de patru rînduri;  şi  le-am  trimis  lor  ca aceastea.
Şi au trimis cătră mine Sanavalat, după 5 cuvîntul acesta, a cin cea oară copilaşul lui, şi carte deschisă - în mîna lui, şi era scris într-însa:  .. Auzitu-s-au la limbi, şi Ghisam 6 au zis că tu şi jidovii vă socotiţi să videniţi, pentru aceaea zideşti tu zidul; si tu - [a) te face lor întru împărat;  Şi cătră aceasta proroci 7 ai întărit ţie, pentru ca să şezi în Ierusalim întru împărat în ludea. Şi acum spune-se-vor împăratului cuvintele aceastea. Şi acum vino să ne sfătuim la un loc”.  Şi am trimis cătră 8 el, zicînd: „Nu s-au făcut ca cuvintele aceastea care tu zid, căce că de la inimă tu minţi acolo”.  Căce toţi ne sparu pre noi, zicînd: 9 „Să vor slobozi mînile lor de la lucrul acesta şi nu să va face”.  Şi acum am întărit mînile meale. 5. Şi eu am intrat în casa lui Semi, feciorul lui 10 Daleaa, al feciorului lui Metaveil, şi el - ferin-du-sc, şi zise: „Să ne adunăm în Casa lui Dumnezeu, în mijlocul ei, şi să închidem uşile el, căce vin să te udgă pre tine, vin noaptea să te ucigă pre tine”.  Şi ziş: „Cine iaste om precum 11 sînt eu şi va fugi? Sau cine e ca mine şi va întră în Casă şi va trăi?”  Şi cunoscuiu şi, 12 iată. Dumnezeu nu l-au trimis pre el, cad pro-rocia - cuvînt asupra mea. 6. Şi Tovias şi Sanavalat au năimit asupra 13 mea gloată, pentru ca să mă înfricoşăz şi să fac aşa şi să greşesc şi să mă fac lor întru nume rău, pentru ca să mă ocărască pre mine. Adu-Ţ aminte, Dumnezeul mieu, pentru 14 Tovia şi Sanavalat, că lucrurile lor sînt aceastea, şi pentru Noadia prorocul şi ceialalţ pro-rod carii era înfricoşindu-mă. 7. Ş1 să săvîrşi zidul în 25 ale lunii lui ciul. in 15 52 de zile.  Şi fu cînd auziră toţi vrăjmaşii 16 noştri, şi să spămîntară toate limbile ceale demprejurul nostru; şi căzu frică mare întru ochii lor foarte şi cunoscură că de la Dumnezeul nostru s-au făcut să să săvîrşască lucrul acesta.  Şi în zilele acealea, de la mulţi dnstiţ a Iudii cart mergea cătră Tovia, şi ale Toviei veniia cătră dînşii,  Căci mulţi den 18 Iuda jurat era lui, căci ginere era Sihenid, fiiului Iraei, şi Ionathan, feciorul lui, au luat pre fata lui Messulam, al fiiului Varahiei, muiare.  Şi cuvintele ei era zicînd cătră 19 mine, şi cuvintele meale era scoţînd lui; şi cart
au trimis Toviei, să mă spare.

CAP VII 8.

Şi  fu cînd să  zidi  zidul,  şi am pus porţile şi să socotiră portarii şi cei ce dntă şi leviţii.  Şi am porundt Anani ei, fratelui mieu, şi lAnaniei, boiarinul ui  şi  virei în Ierusalim, căci el era ca un om bun şi [348] temîndu-să de Dumnezău decît mult, Şi ziş lor: „Nu să vor deschide porţile Ienosalimului pînă odată cu soarele; si încă ei deşteptaţi fiind, închiză-se porţile şi zăvorască-se, şi pune strejari celor ce lăcuiesc în Ierusalim,  om la straja lm şi om denaintea casii lui!” Şi cetatea e largă şi mare, şi norodul puţin într-însa; şi nu era case zidite.  59. Şi au dat Dumnezeu în inema mea şi am adunat pre cei cinstit şi pre boiari şi pre norod întru adunări, şi aflaiu carte a adunării, carii s-au suit întîiu. şi am aflat scris într-însa.  Şi aceştea-s fiii ţării, carii s-au suit de la robirea i nstriinării carea au înstriinat Navohodonosor, împăratul Vavilonului, şi s-au întors la  Ierusalim şi la Iuda, om la cetatea lui: Ceia ce au venit cu Zorovavel, şi Iisus, şi Neemias, Azarias, şi Veelma. Noeman, ai lui Mardoheu, Vasan, Maasfarath (Esdras), Voguiai, Naum, Vaana, Masfar. Oamenii norodului lui Israil:  Fiii lui Foros, 2100 şi 72;  Fiii Safatiei, 372; Fiii lui Ira, 652; Fiii lui Faathmoav ai fiilor lui lisu şi Ioav, 2000 şi şase sute şi 18; Fiii lui Ham, 1254; Fiii Soththuiei. 8 sute şi 45; Fiii lui Zachu, şapte sute şi şasezeci; Fiii Vanuiei, 648; Fiii lui Verei, 628; Fiii lui Ghetad, 2000 şi trei sute şi 22; Fiii lui Adonecam, şase sute şi 67; Fiu lui Gavui, 2067; Fiii lui Idin, 654; Fiii lui Aur Ezechiei, cincizeci şi 8; Fiii lui Isami, 328; Fui lui Vasei, 324; Fiii lui Arii, 112; fiii lui Asen, 223; Fiii lui Gavaon, 95; Fiii lui Vethalim. 123; fiii lui Atofa, 56; Fiii lui Anathoth, 128; Fiii lui Azamoth, oamenii lui Vith, 42; Oarnenii den Cariathiarim Cafira 743; Oamenii den Rama şi Gavaa, 621; Oamenii den Mahimas, 122; Oamenii den Vethil si Ai, 123; Oamenii a Naviei, 152; fiii den Maghivos, 156; Fiii Ilamaei, 1252; Fiii Iramului, 320; Fiii Ierihonului, 345; Fiii den David şi Ono, 721; Fiu den Anana, 3930. Preoţii: fiii lui lodae, la casa lui lisu, 973; Fiii lui Emir, o mie şi cincizeci şi doi; Fiii lui Faseur, o mie doao sute patruzeci şi 7; Fiii lui Iram, o mie şi şaptesprăzeace. Leviţii: Fiii Iui Bau ai lui Cadmiil, La fiu lui Uduil, şaptezîci şi patru.
I
Cei te anta: fiii lui Asaf, 120 şi 8.  Portarii: 45/46 fiii lui Sellum. fiii lui Aur, fiii hu Telmon. fiii lui Acuv, fiii lui Atita, fiii lui Savi, 130 şl 8.  Nathinimii: fiii lui Da, fiii lui Asefa, fiii lui 47 Zavaoth,  Fiii lui Chiros, fiii Sisaiei, fiii lui 48 Faddon,  Fiii lui Lavana, fiii lui Agava, fiii 49 lui Acuv, fiii lui Uta, fiii lui Chitar, fiii lui Gav  fiii lui Selmei,  Fiii lui Anan, fiii Sadeiei, fiii 50 lui Gaar,  Fui Raaiei, fiii lui Rasson, fiii lui 51 Nicoda,  Fiii lui Ghezam, fiii lui Ozi, fiii lui 52 Fessi,  Fiii lui Vissi, fiii lui Meinon, fiii lui 53 Nefosai,  Fiii lui Vacvuc, fiii lui Ahifa, fiii lui 54 Arur,  Fiii lui Vasaloth, fiii lui Mida, fiii lui 55 Adasan,  Fiii lui Varcuv, fiii Sisarii, fiii lui 56 Thima,
Fiii Nisiei. fiu lui Atifa. 57 Fiii robilor lui Solomon: fiii lui Suti. fiii lui 58 Safarat, fiii lui Fetida, Fiii lui Lelil, fiii lui 59 Dar con, fiii lui Gadail, fiii lui Farahas, fiii lui Savain, fiii lui Imim. Toţi nathinimii, şi fiii 60 robilor lui Solomon, 392. 0. Şi acestea s-au suit de la Hermeleh, Thelasar, Hiruv, Iron, Iemir, şi n-au putut să spuie casele neamurilor lor şi semenţia lor, de sînt de Ia Ierusalim:  Fiii lui Daleaa, fiii Iul Vuna, 62 fiii Toviei, fiii lui Nechida, 642.  Şi dentru 63 preoţi: fiii Aviei, fiii lui Accos, fiii lui Verzelea, căci au luat den featele lui Verzele Galaaditea-nul  muieri  şi să chemară pre numele lor,  Acestea au cercat scrisoare lor călătoriei-dempreună, şi nu s-au aflat; şi să depărtară de la preoţie,  Şi zise Arthasasta lor 65 pentru ca să nu mănînce den sfintul sfintelor, pînă unde se va scula preot să lumineaze.  Şi 66 să făcu toată adunarea într-un loc la 42 de mii şi 360,  Afară den robii lor şi slujnicele lor, 67 <%i 237, acestea 7337; şi cintăreţi şi cfntîreaţe, 236;  Cai 730 şi 6, muşcoi 240 şi 5;  Că- 68/69 mile 430 şi 5, măgari 6000 şi 720.  Şi despre 70 partea căpeteniilor neamurilor, au dat la lucrul lui Arthasasta, au dat Ia visterie auri 0, năstrăpi 50 şi veşminte preoţilor, 30. Şi de la căpeteniile neamurilor au dat la 71 visteriile lucrului bani de aur 20000 şi de argint mnas 2000, (şi) 300. Şi au dat 72 ceialalţi ai norodului de aur drahme 20000 şi de argint mnas 2000 şi 200 şi hothonoth preoţilor 67.

CAP VIII 1.

Şi au şezut preoţii şi leviţii şi portarii şi cîntăreţii şi cei de la norod şi nathanimii şi tot Israilul în cetăţile lor. Şi sosi luna a 7 şi fiu lui Israil în cetăţile lor.  Şi să adunară tot norodul [349] ca un om la lărgimea cea denaintea Porţii Apei şi ziş lui Esdra scriitoriului să aducă Cartea legii lui Moisi, care au poruncit Domnul lui  Israil. Şi aduse Esdra preotul Leagea înaintea adunării, de la bărbat pînă la muiare şi tot cela ce să pricepea a auzi, într-una de  zile a lunii a şaptea. Şi ceti întru ea în preajma uliţii cei denaintea Porţii Apelor, den ceasul ce-eu luminat soarele pînă la amiazăzi, denaintea bărbaţilor şi muierilor, şi ei - price-p în du-se, şi urechile a tot norodului - la Cartea
lega.  62. Şi stătu Esdra scriitoriul preste o vatră de lemn carea au făcut pentru ca să înveaţe. Şi au stătut alăturea cu el Marthathias, şi Sameaas, şi Anani as, şi Uriaş, şi Helchia, şi Maasia, den direapta lui, şi den stînga Fadias, şi Misail, şi Melhias, şi Osam, şi Asavadma,  (şi) Zaharias, şi Mesollam. Şi deschise Esdra Cartea înaintea a tot norodul, căce el era deasupra norodului; şi fu cînd deschise  pre ea, stătu tot norodul. Şi binecuvîntă Esdra pre Domnul Dumnezăul cel mare şi răspunse tot norodul şi zise: „Amin!”, rîdicînd mînile lor, şi să plecară şi să închinară Domnului, cu faţa la pămînt  63. Şi Iisus, şi Vaneas, şi Sara vi as (era înţe-legîndu-le), Acan, Savatheos, Camptas, Azarias, Io za va dan, Anîfanes şi leviţii învăţa norodul la Leage, şi norodul - întru starea lui. Şi au cetit în Cartea legii lui Dumnezău şi învăţa Esdra şi alegea întru ştiinţa Domnului şi pricepea norodul întru cetire. 64. Şi zise Neemias. carele iaste Athersatha, şi Esdra, preotul şi cărturariul, şi leviţii şi cei ce îndirepta norodul (şi zise) la tot norodul: „Zi sfintă iaste Domnului Dumnezăului nostru, nu jeliţi, nici plîngeţi!”, căci plîngea tot norodul deaca au auzit cuvintele Legii. Şi zise lor: „Păsaţi şi mîncaţi grăsimi şi beaţi îndulciri şi trimiteţi părţi celora ce n-au, căci sfintă Iaste ziua (Domnului) Dumnezăului nostru! Şl să nu vă mîhniţi, căci bucuria Domnului aceasta e tăria voastră”. 65. Şi leviţii potoliia pre tot norodul, zicînd: „Tăceţi, căci zi sfintă, şi nu vă mihniţi!” 66. Şi mearse tot norodul să mănînce şi să bea şi a trimite părţi şi a face veselie mare, căci au priceput întru cuvintele carele au arătat lor. 67. Şi în ziua a doua s-au adunat boiarii neamurilor la tot norodul, preoţii şi leviţii, cătră  Esdra  scriitoriul,  să însemneaze preste toate cuvintele Legii. Şi aflară scris în Leagea care au poruncit Domnul lui Moisi, pentru ca să lăcuiască fiii lui Israil cu colibi la praznic, în luna a şaptea, Şi ca să trîmbiţeaze cu trîmbiţe în toate cetăţile lor şi în Ierusalim. Şi zise Esdra: „Ieşiţi la munte
şi aduceţi frunză de măslin şi frunze de leamne de chiparis şi frunză de mirsin şi frunză de finic şi frunză de lemn stufos, să facem colibi, după cum iaste scris”.  Şi ieşi 18 norodul şi aduseră şi făcură lor colibi, om preste podul casii lui, şi în curţile lor, şi în curţile Casii lui Dumnezău, şi în uliţii.-cetăţii, şi pînă la casa lui Efraim.  Şi au făcut toată 19 adunarea, cei ce s-au întors de la robire, colibi şi au şăzut în colibi, căci n-au făcut den zilele lui Iisu, fiiul lui Navi, aşa fiii lui Israil, pînă în ziua aceaea. Şi să făcu veselie mare foarte. Şi ceti în Cartea legii lui Dumnezău den zi în 20 zi, den ziua cea dentîiu pînă în ziua cea de apoi; şi făcură praznic 7 zile şi, în ziua a opta, ieşire, după judecată.

CAP IX 8.
      Şi în ziua a 24 a lunii aceştiia, să adunară fiii lui Israil, cu post şi cu saci, şi cu cenuşe preste capul lor.  Şi să 2 osebiră fiii lui Israil de cătră tot fiiul
strein şi statură şi mărturisiră păcatele lor şi fărădelegile părinţilor lor.  Şi statură la starea lor şi cetiră în Cartea legii Domnului Dumnezăului lor, a patra parte a zilei. 9. Şi era mărturisindu-se Domnului şi închinîndu-se Domnului Dumnezăului lor. Şi stătu la scara leviţilor Iisus şi fiii lui Cadmiil, Sahania, feciorul Sara vi ei, fiii lui Banani şi strigară cu glas mare cătră Domnul Dumnezăul lor.  Şi ziseră leviţii, Iisus şi Cadmiil. 5 Vani,  Asavnia,  Saraviaa, Odia, Savania, Fa: ea: ..Scul aţi-vă (şi) blagosloviţi pre Domnul Dumnezăul nostru, den veac şi pînă in veac! Şi vor blagoslovi numele mărire! Tale, şi vor înălţa preste toată blagoslovenia, şi lauda”.  Şi zise Esdra: „Tu eşti acela Domnul însuţ. Tu ai făcut ceriul şi ceriul ceriului şi toată starea lor, pămîntul şi toate cîte sînt întru el, mările şi toate cîte-s întru dînsele, şi Tu faci vii toate, şi Ţie Ţi să închină ostile ceri urilor.  Tu eşti, Doamne, Dumnezău, 7 Tu ai ales pre Avraam şi l-ai scos pre dînsul den ţara haldeilor şi i-ai pus numele lui -Avraam.  Şi ai aflat inima lui credincioasă 8 înaintea Ta, şi ai pus cătră el făgăduinţă să-i dai lui pămîntul hananeilor şi al hetteilor şi al amoreilor şi al ferezeilor şi al evuseilor şi al ghergheseilor, (şi) să-l dai pre dînsul semen-ţiei lui. Şi al întărit cuvintele Tale, căci dirept eşti Tu.  Şl ai văzut smerenia părinţilor noştri 9 în Eghipet Şi strigarea lor ai auzit la Marea Roşie.  Şi ai dat seamne şi minuni în Eghipet întru Farao şi întru toate slugile lui şi întru tot nărodul pămîntului lui, căci ai conoscut că s-au semeţit preste dînşii, şi ai făcut Ţie nume, ca în [350] ziua aceasta. Şi marea ai spintecat înaintea lor, şi au trecut în mijlocul mării cu uscăciune; şi pre cei ce goniia pre dînşii i-ai aruncat în adîncime ca o piatră în apă tare. Şi cu stîlp de nor i-ai îndireptat pre ei ziua şi cu stîlpi de foc noaptea, ca să le lumineaze lor calea în carea vor merge într-însa. Şi preste muntele Sinaii Te-ai pogorît, şi ai grăit cătră dînşii den ceriu, şi le-ai dat lor judecăţi direapte şi legile  adevărului,  porunci  şi învăţături bune- Şi sîmbăta Ta cea sfîntă le-ai arătat lor, învăţături şi porunci şi leage ai poruncit lor, cu mîna lui Moisi, robului Tău. Şi pîine den ceriu ai dat lor la împărţirea de pîine a lor, şi apă den piatră ai scos lor la seatea lor, şi ai zis lor să între să moştenească pămîntul la carele ai întins mîna Ta să le dai lor. Şi ei şi părinţii noştri s-au semeţit şi nesîlniciră cer-bicea lor, şi n-au ascultat poruncile Tale  Şi nu băgară samă a asculta, şi nu ş-au adus aminte de minunile carele ai făcut întru ei, şi au năsQnicit cerbicea lor, şi au dat căpetenie să să întoarcă la robia lor la Eghipet Şi Tu -Dumnezău lăsînd păcatele, milostiv fiind şi îndurătoriu  mult-îngăduitoriu şi mult-milostiv, şi [nu]-i părăsiş pre ei. Şi încă ş-au făcut lui viţel vărsat şi ziseră: “Aceştea-s dumnezăii ceia ce ne-au scos pre noi den pămîntul Eghipetului!*; şi au făcut urgisire mare. Şi Tu, cu milosîrdiile Tale ceale mari, nu i-ai părăsit pre dînşii în pustiiu; stîlpul norului nu l-ai abătut de la dînşii ziua, a-i îndirepta pre dînşii în cale, şi stîlpul focului, noaptea, să lumineaze lor calea întru carea vor mearge întru ea. Şi Duhul Tău cel bun ai dat, să-i înţelepţeşti pre dînşii, şi mana Ta n-ai lipsitu-o den gura lor, şi apă le-ai dat lor la seatea lor. Şi 40 de ani i-ai hrănit pre dînşii în pustie, nu le-au lipsit lor nimica, hainele lor nu s-au vechit şi încălţăminteie lor nu s-au spart Şi ai dat lor împărăţie, şi năroduri ai împărţit lor, şi au moştenit pămîntul lui Sion, împăratului Esevonului  şi pămîntul lui Og, împăratul Vasanului* Şi pre fiii lor ai înmulţit ca stealele ceriului, şi i-ai băgat pre dînşii la pămîntul carele ai zis părinţilor lor, şi au moştenit pre dînsul. Şi întrară fiii lor şi moşteniră pămîntul; şi ai surpat înaintea lor pre cei ce lăcuiesc pămîntul hananeilor şi ai dat pre dînşii în mîinile lor, şi pre împăraţii lor, şi pre năroadele pămîntului  să le facă lor după cum va plăcea înaintea lor. Şi luară cetăţi înalte şi pămînt gras, şi au moştenit case pline de toate bunătăţile, gropi cioplite, vii şi măslinei, şi tot lemnul de mîncat, întru mulţime. Şi mîncară  şi să saturară  şi să îngrăşară  şi să desfătară  întru bunătatea Ta cea mare-  Şi să schimbară şi să depărtară de 26 cătră Tine, şi au aruncat leagea Ta denapoia trupului lor, şi pe prorocii Tăi au ucis, carii să mărturisiia întru dînşii ca să-i întoarcă pre dînşii cătră Tine, şi au făcut urgisiri mari. Şi ai dat pre dînşii în mîna celor ce năcăjesc 27 pre dînşii, şi i-au năcăjit pre dînşii. Şi au strigat cătră Tine în vreamea primejdiei lor, şi Tu, den ceriul Tău, ai auzit şi, cu îndurările Tale ceale mari, ai dat lor mîntuire şi ai mîntuit pre dînşii den nuna celor ce năcăjesc pre dînşii. Şi deaca s-au odihnit, s-au întors a face răul 28 înaintea Ta. Şi ai părăsit pre dînşii în mînile vrăjmaşilor lor, şi stăpîniră întru dînşii. Şi iarăş strigară cătră Tine, şi Tu, den ceriu, ai ascultat  şi ai izbăvit pre dînşii cu îndurările Tale şi în vremi multe.  Şi ai mărturisit lor 29 să-i întorci pre ei la leagea Ta, iară ei s-au semeţit şi n-au ascultat  ce întru poruncile Tale şi judecăţile au greşit carele, făcînclu-le pre dînsele, omul va trăi întru dînsele; şi au dat umăr neascultătorii^ şi cerbicea lor au năsîlnicit, şi n-au ascultat  Şi ai îngăduit 30 asupra lor ani mulţi şi ai mărturisit preste ei cu Duhul Tău, cu mîna prorocilor Tăi, şi n-au ascultat, şi ai dat pre dînşii în mîna noroadelor pămîntului.  Şi Tu, cu îndurările Tale 31 ceale multe, n-ai făcut pre dînşii la săvîrşire, şi n-ai lăsat pre dînşii, căci tare eşti, şi milostiv, şi îndurătoriu.  Şi acum, Dumnezeul nostru 32 cel putearnic, cel mare, cel tare şi cel înfricoşat păzind făgăduinţa şi mila Ta, să nu se împuţineaze înaintea Ta toată osteneala carea au aflat pre noi, şi pre împăraţii noştri, şi pre boiarii noştri, şi pre preoţii noştri, şi pre prorocii noştri  şi pre părinţii noştri  şi întru tot norodul Tău  den zilele împăraţilor Asur ului şi pînă în ziua aceasta.  Şi Tu dirept (eşti) 33 preste toate cealea ce vin preste noi, căci adevărul ai făcut  şi noi am greşit  Şi împăraţii 34 noştri, şi boiarii noştri  şi preoţii noştri, şi părinţii noştri n-au făcut leagea Ta şi n-au luat aminte poruncile Tale şi mărturiile Tale carele ai mărturisit lor.  Şi ei, întru imparăţia Ta şi întru bunătatea Ta cea multă  carea ai dat lor, şi în pămîntul cel larg şi gras, carele ai dat înaintea lor, n-au slujit Ţie şi nu s-au întors den năravurile lor ceale reale.  Iată, 36 astăzi sîntem robi, şi pămîntul carele ai dat părinţilor noştri să mănînce roadă lui şi bunătăţile lui,  iată,  sîntem  robi preste dînsul.  Şi roadele lui ceale multe s-au făcut [351] împăraţilor cărora ai dat preste noi întru păcatele noastre, şi preste trupurile noastre stăpînesc, şi-ntru dobitoacele noastre, cum le iaste plăcut lor, şi întru primejdii mari sîn-38 tem. Şi întru toate aceastea, noi punem credinţă şi scriem, şi pecetluiesc (toţ) boiarii noştri, leviţii noştri, preoţii noştri”.

CAP X

Şi, preste cei ce pecetluiesc: Neemias I Arthasasta, fiiul Ahaliei, şi SedeOk^Bchias,  Fiiul ISjaareii, (şi) Azaria,  l^¥fl{şi) Ieremias,  Fasur, Amaria. MelESăai hia,  Attus, Savani, Maluh,  Iram, Meramoth. Avdia.  Daniil, Ganathon, Varuh,  Mesulam, Avdia, Miamim,  Maazia, Melgai, Samea, aceştea-s preoţii.  Şi leviţii: Iisus, fiiul Azariei, al lui Vaneu, den fiii lui Inalad, Cadmiil Şi cu fraţii lui, Savania, Oduia, Calitan, Felia, Anan, Miha, Roov, Asevias, Cachor, Sara via, Sevania, Odua, fiii lui Vanune. Boiarii norodului: Foros, Faatmoav, Dam, Zathuia, Fiii lui Vani, Asgag, Vivai, Anania, Vaghi, Idin, Atir, Ezechia, Azzur, Oduia, Isam, Visa, Irif, Anathoth, Novai, Megafis, Mesulam, Izer, MesoZevil, Sadduc, Ieddua, Faltia, Anan, Anea, Osie, Anania, Asuv, Ado, Fale, Sovic, Raum, Es sa vana, Maasia, Şi Aia, Enan, Inam, Laluh, Reum, Vaana. Şi ceialalţi ai norodului, preoţi, şi leviţ, şi portarii, cei ce dnta, nathanimii, şi tot cela ce mergea de la nărodul pămîntului cătră leagea lui Dumnezău, muierile lor, fiii lor, featele lor, Tot cela ce ştiia şi pricepea, să Sntăriia preste fraţii lor, şi au blestemat pre dînşii, şi Intrară în blestem şi în jurămi n i. ca să meargă în leagea lui Dumnezău, carea s-au dat în mîna lui Moisi, robului lui Dumnezău, ca să păzască şi să facă toate porundle Domnului Dumnezăului nostru, şi judecăţile Lui, şi poruncile Lui, Şi ca să nu dăm featele noastre nărodurilor pămîntului, şi featele lor nu vom lua fiilor noştri. Şi năroadele pămîntului, ceia ce aduc cumpărăturile şi toată vînzarea în ziua sîmbetei ca să vînză, să nu-l cumpărăm de la dînşii sîmbăta şi in zi sfintă. Şi ne vom sui în anul al şaptelea, şi cearerea - a toată mîna. Şi să întărim preste noi porund, a da preste noi a treia de didrahmă preste  an  la lucrul  Casii Dumnezăului
nostru,  La pîinile obrazului, şi jîrtvă neîncetării, şi toată arderea neîncetării sîmbetelor, lunilor noao, la praznice, şi la sfinte, şi ceale pentru păcate, să să roage pentru Israil, şi la lucrurile Casii Dumnezăului nostru.  Şi 34 sorţi am pus pentru darurile aducerii de leamne, preoţii şi leviţii şi norodul să aducă la Casa Dumnezăului nostru, [de] la casele neamurilor noastre, la vremi, den an în an, să aţîţe pre jîrtăvnicul Domnului Dumnezăului nostru, în ce chip iaste scris în Leage;  Şi a 35 aduce ceale dentîiu roade ale pămîntului nostru şi ceale dentîiu născute ale roadei a tot lemnul, den an în an, la Casa Domnului;  Şi 36 ceale dentîiu născute fiilor noştri şi dobitoacelor noastre, în ce chip iaste scris în Leage, şi ceale dentîiu născute ale boilor noştri şi ale turmelor noastre să aducem la Casa Dumnezăului nostru  Preoţilor şi celor ce slujîscu 37 în Casa Dumnezăului nostru. începătura grî-nelor noastre şi începăturile noastre şi roadă a tot lemnul, vinului şi a untdelemnului vom aduce preoţilor, la cămara Casei Dumnezăului nostru; şi zeduialele pămîntului nosiru -leviţilor, şi acestea, leviţii, zeciuind în toate cetăţile robirei noastre.  Şi va fi preotul, 38 fiiul lui Aaron, cu levi tul întru zeci ui al a levitului, şi leviţii vor aduce zeduiala zeduialei la Casa Dumnezăului nostru, la visterie, la Casa lui Dumnezău,  Căci la visterie vor băga fiii 39 lui Israil şi fiii lui Levi începăturile griului şi ale vinului şi ale untul-de-lemnului; şi acolo -vasele ceale sfinte, şi preoţii-slujitorii, şi portarii, şi cei ce dntă. Şi nu vom părăsi Casa Dumnezăului nostru.

CAP XI 1.

Şi au şăzut boiarii norodului în Ierusalim. Şi rămăşiţa norodului au pus sorţu să aducă unul den zeace să şază în Ierusalim, cetatea cea sfintă, şi noao părţi - în cetăţi Şi binecuvîntă norodul pre toţi oamenii, pre cei ce voia a şădea în Ierusalim. 2. Şi aceştea-s boiarii ţarii, carii au şăzut în Ierusalim; şi în cetăţile Iudei au şăzut om întru ţinearea lui; în cetăţile lor, [în] Israil, preoţii, şi leviţii, şi nathineii, şi fiii robilor lui Solomon. Şi în Ienisalim au şăzut den fiii Iudei şi den fiii lui Veniamin. Den fiii Iudei: Atheaa, feciorul Aziei, feciorul Zahariei, feciorul Samariei, feciorul Safatiei, feciorul lui Maseil, şi den fiii lui Fares, Şi Malia, feciorul lui Varuh, fiiul lui Halaza, fiiul Oziei, fiiul Adaiei, fiiul lui Ioarim, fiiul Zahariei, fiiul lui Siloni. Toţi fiii Iui Fares, cei ce şăd în Ierusalim, 468, oameni ai. puterii. Şi aceştea-s fiii lui Veniamin: Silo, feciorul lui Mesula, feciorul lui Ioad, feciorul Fadaiei, [352] feciorul Coleiei, feciorul Maasiei, feciorul lui Ethiil, feciorul lui Iosea,  Şi, denapoia lui,  Ghiveili, 928.  Şi Ioil, feciorul lui Zehri, -socotitoriu preste dînşii; şi Iuda, feciorul lui Asana, - de la cetate, al doilea. Dentru preoţi  (si);  Iadia,  feciorul  lui Ioarim, Iahin, Sarea, feciorul ElhieiA feciorul lui Messulam, feciorul lui Aduc, feciorul lui Marioth, feciorul lui Aitov, - den preajma Casii lui Dumnezău; Şi fraţii lor făcind lucrul Casii, 800 si 22; şi Adeaa, feciorul lui Ieroam, al fiiului Falaliei, al fiiului lui Namasi, al fiiului Zahariei, al fiiului lui Fasethur, al fiiului Melhiei, Şi fraţii lui, boiarii neamurilor, 200 şi 42; si Mesea, fiiul lui Esriil, al fiiului lui Ahaze, al fiiului lui Mesarimith, al fiiului lui Emir, Şi fraţii lui, tari ai rinduialii, 128; şi socotitori preste dînşii, Socriil, fiiul celor mari. Şi den leviţi: Samea; fiiul lui Assuv, fiiul lui Esri, al fiiului Asaviei, al fiiului lui Vuni, Şi Sawateos, şi Ioazavath - preste lucrurile Casii lui Dumnezău cei den afară, den boiarii leviţilor.  Şi Mathanias, feciorul
lui Miha, fiiul lui Zavdi, al fiiului lui Asaf, -boiarin al laudii; şi Iuda - al rugii, şi Vacvuchia, al doilea dentru fraţii lui, şi Avda, fiiul lui Sammua, al fiiului lui Galal, al fiiului lui Iedudun;  Toţi leviţii în cetatea cea sfintă, 284.  Şi portarii: Acuv, Telamin, şi fraţii lor, cei ce păzesc la porţi, 172. Iară ceaealaltă rămăşiţă a lui Israil, şi preoţii, şi leviţii - în toate cetăţile jidovimei, om la moştenirea lui.  Şi nathineii cărei au lăcuit în Ofla; şi Sia şi Ghisfa - preste nathinei. Şi socotitori leviţilor, în Ierusalim: Ozi, feciorul lui Vani, feciorul Asaviei, fiiul Mathaniei, Miha; şi socotitori leviţilor: Ozi, fiiul lui Vani, feciorul Saviei, feciorul lui - den fiii lui Asaf, celor ce dntă den preajma lucrului Casii lui Dumnezău, Căci porunca împăratului - preste dînşii, şi rămînea cu credinţă pre cîntîreţi cuvîntul fieştecăriia zi, în ziua lui. Şi Fataai, feciorul lui Vasiza, den fiii lui Zara, al fiiului Iudei, - cătră mîna împăratului, la tot cuvîntul cătră norod. Şi cătră odăile în ţarina lor, şi den fiii Iudei au şăzut în Car i a-tharvee şi întru featele ei, şi în Divon şi întru featele ei, şi în Cavziil şi întru curţile ei, Şi m Dsu, şi în Molada, şi în Vithfalet,  Şi în Asarsual, şi în Virsavee şi în featele ei, Şi în Sichilag, şi în Macona şi în featele ei, Şi în Ieremon, şi în Saraa, şi în Iarmuth, Şi în Zanoa, şi Odolam şi odăile lor, şi în Lahis şi în ţarenile ei, şi în Azeca şi în featele ei. Şi să tăbărîră  în  Virsavee,  pînă la  rîpa lui Ennom.  Şi fiii lui Veniamin - de la Gavaa,
şi Mahmas, şi Ghea, şi Vethil şi featelor ei,
Şi în Anathoth, Nov, Anania, 32
Asor, Rama, Ghethaim, 33
Adid, Sevoim, Navallat, Lod, . 34
Şi Ono, Ghiarasim. 35
Şi den leviţi, părţile Iudei, - lui Veniamin. 36

CAP XII 3.  

      Şi aceştea-s preoţii şi leviţii cei ce s-au 1 suit cu Zorovavel, fiiul lui Salathiil şi lisu: Saraia, Ieremias, Esdra,
HbU9 Amaria, Maluh, Attus, 2
Sehenias, Reum, Meremoth, 3
Addo, Ghiniththon, Avias, 4
Miamin, Maadias, Velga, 5
Samaia, Ioiariv, Iedeas, 6
Sallu, Ammoc, Helchias, Iedeas. Aceştea-s 7 boiarii preoţilor, şi fraţii lor, în zilele lui lisu. Şi leviţii: lisu, Vanui, Cadmiil, Saravia, lodae, Maththania, - preste mîini, el şi fraţii lui. Şi Vacvutchias şi Unni, fraţii, - în 9 preajma lor, la rînduiale. Şi Iisus au născut 10 pre Ioachim, şi Ioachim au născut pre Eliasiv,
şi Eliasiv, pre lodae, Şi lodae au născut pre 11 lonathan, şi lonathan au născut pre Adu. 4. Şi în zilele lui Ioachim, (fraţii lui) era 12 preoţii (şi) boiarii neamurilor: la Saraia, Amaria; la Ieremia, Anania;  Lui Esdra, Mesulam; lui Amaria, Ionan;  Lui Amaluh, Ionathan; Selheniei, Iosif;  Lui Arrea, Manas; 15 lui Marioth, Elene;  Lui Ada dai, Z ah aria; lui 16 Ganathoth, Mesolam;  Lui Avia, Zehri; lui 17 Veruamin, chiros  lui,Feleti;  Lui Valgas, 18 Mammu;  [lui]  Semenia,  lonathan;  Lui 19 Iarim, Mathanai; lui Edio, Ozi;  Lui Salai, 20 Calai; lui Amon, Caved;  Lui Elchia, Asavias; (lui] lonathan, Sail.  Preoţii, în zilele 22 lui Eliasiv, Ioada, şi Ioa, şi Ioanan, şi Idua, scris boiari ai neamurilor, şi preoţi, întru împărăţia lui Darie Persului.  Şi fiii lui Levi, 23 boiarii neamurilor, scris pre Cartea cuvintelor zilelor, şi pînă în zilele lui Ionan, fiiul lui Elisue.  Şi boiarii leviţilor: Aravia, şi Saravia, şi lisu, 5. Şi fiii lui Cadmiil, şi fraţii lor, dempotriva lor - ca să laude şi să fălească întru porunca lui David, omului lui Dumnezeu, rînduiala cătră rînduiala.  Maththanias, şi Vacvuchias, 25 Avdia, Mesolam, Talmon, Accuv, - păzind portarii păzii, deaca am adunat eu pre portari.  Aceştea - în zilele lui Ioachim, fiiul lui lisu, fiiul lui Iosedec, şi în zilele Neemiei, şi Esdra, preotului şi scriitoriului.  Şi întru înnoirile zidurilor Ierusalimului, au cercat pre leviţ în locurile lor, ca să-i aducă pre dînşii la Ierusalim,
ca să facă înnoiri şi veselie, la dodatha, şi cu dntîri în ţimbale şi canoane şi copuze.  Şi să 28 adunară fui celor ce dnta şi de premprejur, de [353] pren ţară, la Ierusalim, şi de la odăile lui Netofathi,  Şi de la Vetth-Galgal, şi den ţarinile lui Gava şi Azmoth; Căci odăi au zidit lor cei ce cîntă în Ierusalim. Si s-au curăţit preoţii gi leviţii, si curăţiră pre norod, şi pre portari, si zidul. Şi aduseră pre boiarii Iudii asupra zidului şi au pus doi pentru laudă mare şi trecură den na direapta, deasupra zidului Porţii Gunoiului.-  Şi mearseră denapoia lor Osaia şi jumătate den boiarii Iudii,/ Şi Azarias, şi Esdra, şi Mesolam, Iuda, şi Veniamin, şi Sameas, şi leremias, 78. Şi den fiii preoţilor, cu trtmbiţe, Zaharias, feciorul lui Ionathan, feciorul Samariei, feciorul Maththaniei, feciorul Mahaiei, feciorul Zachu, feciorul lui Asaf, Şi fraţii lui, Samaia şi Oziil, Ghelon, lamea, Nathanail, şi Iuda, Anani, - a lăuda cu cîntările lui David, omului lui Dumnezeu; şi Esdra, scriitoriul, -înaintea lor, pre poarta, a lăuda pren preajma lor. Şi să suiră pre scările cetăţii lui David, întru suirea zidului, deasupra casii lui David, şi pînă la Poarta Apei despre răsărit. Şi pentru laudă a doua ieşiia timpinînd lor; şi eu - denapoia ei, şi jumătate de norod - deasupra zidului, pre deasupra Turnului Thanurimilor şi pînă la zidul cel larg; Şi deasupra zidului lui Efraim şi pre Poartă la Iana, şi la Poarta cea Păscoasă şi Tumul hu Anameil, şi de la Turnul lui Mia şi pînă la Poarta Oilor; şi au stătut la Poarta Păzii. Şi au stătut amîndoao ale laudei în Casa lui Dumnezău; şi eu, şi jumătate de voivozi cu mine, Şi preoţii, Eliachim, Maasias, Veniamin, Mihias, Elione, Zaharias, Ananias - cu trimbiţe; Şi Maasias, şi Simias, şi Eleazar, şi Ozi, şi lonan, şi Melhias, şi Eliamias, şi Ezur. Şi să auziră cei ce cinta, şi Iezrias, şi să socotiră şi pofăluiră. Şi jun-ghiară în ziua aceaea junghieri mari şi să veseliră, căci Dumnezău i-au veselit pre dînşii tare; şi muierile lor şi fiii lor s-au veselit, şi să auzi veselie în Ierusalim de departe. 77. Şi au pus în ziua aceaea oameni preste cămările păzii la visterii, la începuturi şi zăciuiale, şi la cei adunaţi întru dînşii; la boiari cetăţilor, părţi preoţilor şi leviţilor, căci veselie era în Iuda, şi preste preoţi, şi preste leviţii cei ce stau- Şi au păzit păzile Casii Dumnăzăului lor, şi păzile curăţirei, şi pre cei ce cîntă, şi pre portari, cum sînt poruncile  lui  David  şi lui  Solomon, fiiului lui. Căci în zilele lor şi Asaf, de-nceput, intîiul cîntăreţilor spre laudă şi spre fală lui Dumnezău. Şi tot Israilul, în zilele lui Zorovavel şi în zilele Neemiei, - dînd părţi
celor ce cîntă si portarilor, cuvîntul zilei, în ziua lui; si sfinţind leviţilor, şi leviţii sfinţind fiilor lui Aaron.

CAP XIII 8.

      În aceaea să citi în Cartea lui 1 ^SJm Moisi la urechile norodului şi să află
IU III scr*s ^ntr”^nsa cum să nu *ntre amăni-iftr ifll teani şi moaviteani în adunarea lut
Dumnezău pînă în veac,  Căci n-au timpinat fiilor lui Israil cu pîine si cu apă, şi au năimit preste dînşii pre Valaam ca să-i blasteme pre dînşii; şi întoarse Dumnăzăul nostru blestemul spre blagoslovenie.  Şi fii deaca 3 auziră Leagea, şi să osebiră toată amestecătura întru Israil.  Şi, mai nainte decît 4 aceasta, Eliasiv preotul, cel ce lăcuia in viste-ria Casii Dumnezăului nostru, - aproape de Tovia,  Şi au făcut lui visterie mare, şi acolo 5 era mai nainte dînd manaa, şi tămîia, şi zeciuiala a griului şi vinului şi a untdelemnului, porunca leviţilor, şi a cîntăreţilor, si a portarilor,  şi  începăturile preoţilor,  Şi; 6 întru toată aceasta n-am fost în Ierusalim, căci la 32 de ani ai lui Arthasasta, împăratul Vavilonului, am venit cătră împăratul şi, după săvîrşitul zilelor, m-am cerşut de la împăratul  Şi am venit la Ierusalim. Şi am priceput 7 întru răutatea carea au făcut Eliasiv lui Tovia, să-i facă lui visterie în curtea Casii lui Dumnezău,  Şi rău mi-au părut foarte, şi am aruncat toate unealtele casii Toviei afară den visterie.  Şi am zis şi am curăţit visteriile, şi am 9 întors acolo unealtele Casii lui Dumnăzău, pre manaa şi tămîie.  Şi am conoscut că 10 părţile leviţilor nu s-au dat şi au fugit om la ţarina  lui,  leviţii  şi  eîntăroţii făcînd lucrul.  Şi m-am pricit cu voivozii şi am zis: 11 „Pentru căci s-au părăsit Casa lui Dumnezău?” Şi adunaiu pre dînşii şi am pus pre dînşii la starea lor.  Şi tot Iuda au adus 12 zîciuiala griului şi a vinului şi a untul-de-lem-nului la visterii.  Şi am poruncit pre mîna 13 Selemiei preotului şi Sadoc scriitoriului şi Fadea, dentru leviţ, şi pre mîna lor - Anan, feciorul lui Zahul, feciorul lui Mathaneu, căci credincioşi s-au socotit preste dînşii, să împartă fraţilor lor.  Adu-Ţi aminte, Dumnezăule, de mine întru aceasta şi nu să stingă mila mea carea am făcut în Casa Domnului Dumnezeului mieu şi întru păzile lui. 9. Şi în zilele acealea văzut-am în Iuda 15 călcînd teascuri sîmbăta, şi aducînd snopi, şi încărcînd preste măgari şi vin şi struguri şi smochine şi toată sarcina, şi aducînd la Ierusalim în ziua sîmbetei. Şi am mărturisit în  ziua  vînzării  lor,  căci vindea [354]
Eslhir de mîncat Şitireanii au şăzut întru ea,adu-cînd peaşte, si toata vinzarea vînzînd sîmbăta fiilor Iudei şi în Ierusalim. Si m-am pricit cu fiii Iudei cei volnici si am zis lor: „Ce iaste cuvîntul acesta cel rău carele voi faceţ gi spurcaţ ziua sîmbetei? Nu aga au făcut părinţii noştri, şi au adus preste dînşii Dumnezăul nostru şi preste noi toate realele aceastea şi preste cetatea aceasta? Şi voi adaogeţi urgie preste Israil, să spurcaţi sîmbăta”. Şi fu cînd să puseră porţi în Ierusalim mai nainte de sîmbăta, şi ziş şi au închis porţile, şi am zis ca să nu le deşchiză pre dînsele pînă în urma sîmbetei. Şi den copilaşii miei am pus la porţi, că să nu rădice sarcini în ziua sîmbetei. Şi au mas toţi şi au făcut vînzare afară den Ierusalim, o dată şi de doao ori. Şi m-am mărturisit lor şi am zis cătră ei: „Pentru căci voi mineţi în preajma zidului? De veţ face al doilea rind, voiu întinde mîna mea preste vot!” Den vreamea aceaea n-au venit sîmbăta. Şi am zis leviţilor, carii era curăţindu-se şi viind a păzi porţile, să sfinţească ziua sîmbetei 0. Cătră aceasta, adu-Ţi aminte de mine, Dumnezăul mieu, şi nu Te îndura de mine, după mulţimea milii Tale! Şi în zilele acealea am văzut jidovii carii au ţinut muieri azoteance, arnmaniteance, moaviteance, Şi fiii lor jumătate grăiesc azotieneaşte, şi nu sînt ştiind a gtfi jidoveaşte, ce după limba naroduIui şi a nărodului. Şi m-am pricit cu dînşii, şi am blestemat pre dînşii, şi am lovit întru dînşii oameni, şi i-am smult pre dînşii, şi am jurat pre dînşii întru Dumnezău: „De veţ da featele voastre fiilor lor şi de veţ lua den featele lor fiilor voştri şi voao! Au nu aşa au greşit Solomon, împăratul lui Israil? Şi în limbi multe nu era împărat de potriva lui. Şi iubit lui Dumnezău era, şi au dat pre dinsul Dumnezău întru împărat preste tot Israilul. Şi pre acesta l-au abătut muierile ceale streine. încai de voi să nu auzim a face toată răutatea aceasta, să defăimat întru Dumnezăul nostru, să ţineţ muieri streinei” - Şi den fiii lui Ioada al lui Eltuv, preotului celui mare, gine-rile lui Sanavalaat Uraniteanului; şi-l goni iu pre dînsul de la mine. Pomeneaşte pre ei, Dumnezăul mieu, pentru spurcăciunea preoţiei, şi pre leviţi! - Şi am curăţit pre ei de toată striinătatea şi am pus rfnduiale preoţilor şi leviţilor, om după lucrul lui, şi la darul purtătorilor de leamne în vremi de ani, şi întru naşterile dentîiu. Pomeneaşte-mă, Dumnezăul nostru, spre bunătate!

 [CATASTIH. ESTHIR]

      Anul al doilea împărăţind Artaxerxu. Şi fu după cuvintele aceastea. Şi om era jidov, în Susis cetatea, şi numele lui - Mardoheos.
Şi întră Esthir cătră Artaxerx împăratul. Şi să mihniră cei doi hadîmi ai împăratului, cei mai mari preste păzitorii trupului. Şi după aceasta au mărit împăratul Artaxerx pre Amman.
Şi le arătă lor Mardoheu că jidov iaste. Şi grai cătră împăratul Artaxerx, zicînd. împărat mare, Artaxerx, celor de la India pînă la arăpime.
Iară Mardoheu, cunoscînd ce să săvîrşaşte. Şi întrară roabele şi hadîmii împărăteasii şi-i 11 spuseră eL
Iară Esthir, chemînd pre Ahratheu, hadîmul eL Şi întrind Ahratheu, au grăit ei. Şi zise Esthir cătră Ahratheu. Şi spuse Ahratheu lui Mardoheu. Şi au trimis Mardoheu cătră Ahratheu. Şi au trimis Esthir pre cela ce au venit la dînsa.
Şi mergînd Mardoheu, au făcut cîte au porundt lui Esthir.
Şi Eslhir împărăteasa au fugit la Domnul. Şi fu în ziua a treia. Şi el şedea pre scaun. Şi căzu împărăteasa. Şi au primenit Dumnezeu duhul împăratului 23 spre îmblînzire.
Şi-i zise lui: „Văzutu-te-am, doamne, ca îngerul lui Dumnezău!” Cînd voroviia el
Şi zise împăratul: „Ce vei, Esthir?” Şi zise Esthir: „Zio vestită astăzi îm iaste”. Şi zise împăratul: „Sîrguiţi pre Amman!” Şi ieşi Aman de la împăratul prea veasel. Şi zise cătră el Zosara, muiarea lui. Şi plăcu cuvîntul lui Aman. Iară Domnul au depărtat somnul de la împăratul. r Şi cînd întreba împăratul pentru bunăvoia lui 33 Mardoheu.
Şi zise împăratul lui Amman: „Ce voiu face 34 omului carele eu voiu să-l mărescu?” Şi zise împăratul lui Amman: „Bine ai grăit”. 35 Şi luo Amman văşmîntui şi calul, şi au împodobit pre Mardoheu. Iară Amman s-au întors a ca să-ş. încă ei grăind.
Şi zise împăratul Esthirii, a doao zi, în locul Şi răspunzînd, zise. Şi zise împăratul: „Ce iaste aceasta?” Şi zise Isthir: „Om vrăjmaş iaste Amman”. Şi împăratul s-au sculat de la ospăţ la grădină. 43 Şi s-au întors împăratul de la grădină. 44 Şi zise Vuhathan, unul den hadîmi, cătră împăratul. [355] Şi zise împăratul: „ Răstignească-ae pre el!” Şî zise împăratul Esthirii împărăteasei. Şi să chemară scriitorii în luna dentîiu. împăratul, marele Artaxerx, de la India pînă la arăpime. Iară călăreţii au ieşit sîrguind. Şi zise Esthir împăratului: „Dea-se jidovilor să să trebuiască asa a doao zii”
Şi au scris Mardoheu cuvintele aceastea la 52 carte.
Şi au scris Esthir împărăteasa, fata lui Aminadav.
Şi au scris împăratul pre împărăţia pămîntului şi a mării.
în anul al patrulea împărăţind Potolomeu şi 55 Cleopatra.

CAP I
[Visul lui Mardoheu]
      
      În anul al doilea împărăţind Artaxerxu  cel Mare, într-una a lunii lui nisan, i vis au văzut Mardoheu al lui Iair, al 'lui Semeiu, al lui Chiseu, den fealiul lui Veniamin, om jidov, lăcuind în ce-Susis, om mare, shijitoriu fiind în curtea împăratului. Şi era den robimea carea au robit Navohodonosor, împăratul Vavilonului, de la Ierusalim, împreună cu lehonie, împăratul Iudei. Şi acesta era visul lui: „Şi iată glas de gîlceavă, trăsnete, şi cutremure, şi turbu-rare pre pămînt Şi iată, 2 balauri mari gata veniră înainte amîndoi să să lupte. Şi li să făcu lor glas mare, şi cu glasul lor să găti toată limba de războiu, ca să bată limba direpţilor. Şi iată zi de întunearec, şi de negură, necaz şi nevoie, şi chin, turburare mare pre pămînt; şi să turbură toata limba direapta, temîndu-se de realele lor, şi să gătiră a peri; şi strigară cătră Dumnezău, şi de strigarea lor să făcu ca cum ar fi dentru izvor mic - riu mare, apă multă; şi lumină, şi soarele au răsărit, şi cei smeriţi s-au înălţat şi au mîncat pre cei slăviţi.1* Şi deştepUndu-se Mardoheu, cel ce au văzut acest vis şi ce Dumnăzău au sfătuit să facă, avea visul acesta în inimă şi întru tot cuvîntul vrea să cunoască pre el pînă în noapte. Şi să aşăză Mardoheu în curte, cu Gavatha şi Thara, cei doi hadîmi ai împăratului, cei ce păzesc curtea, şi au auzit lor gSndurile, şi gri-jăle lor au cercat şi au înţeles că gătesc
mînile lor să puie preste Artaxerxu împăratul. Şi au arătat împăratului pentru dînşii, şi au cercetat împăratul pre cei doi scopiţ ai lui şi, mărturisind, s-au adus. Şi au scris împăratul cuvintele aceastea, întru pomenire; şi Mardoheu au scris pentru cuvintele aceastea. Şi porunci împăratul lui Mardoheu să slujască în curte, şi-i deade lui dări pentru aceasta. Şi era Aman Amadath, vugheul, slăvit înaintea împăratului; şi cercă a face rău lui Mardoheu şi norodului lui, pentru cei doi hadîmi ai împăratului.
CAP I

      Şi fu după cuvintele aceastea, în zilele lui Artaxerxu - acesta Artaxerxu, de Ir. India, 127 de ţări au biruit -, Şi 'întru aceastea zile cînd să puse în scaun împăratul Artaxerxu, în Susis cetatea, La al treilea an împărăţind el, ospăţ făcu priatenilor şi celoralalte limbi şi la cei cinstiţi ai perşilor şi ai midilor şi la boiarii domnilor. Şi după aceasta, deaca au arătat lor avuţia împărăţiei lui şi mărirea veseliei lui pren zile 180, Şi, cînd să pliniră zilele nun tei. au făcut împăratul ospăţ limbilor celor ce s-au aflat la cetate, în zile 6, în curtea casii împăratului, împodobită cu vişine şi verzi, întinse pre fu ni de vişăne şi mo horite, pre belciugi de aur şi de argint, pre stîlpi de parin şi de piatră; Paturi de aur şi de argint, pre aşternut cu pietri, piatră de zmaragd şi de pinin şi de parin piatră, şi aşternuturi luminoase, cu împistrituri înflorite, împrejur -trandafiri răvărsaţ; Pîhară de aur şi de argint şi de anthrax, pahar pus înainte, de 30 de talanzi, vin mult şi dulce, carele sîngur împăratul [356] bea, iară băutura aceasta nu după leagea cea obiduită să făcea, ce aşa au vrut împăratul şi au porundt diregătorilor casii să facă voia lui 9 şi a oamenilor. Şi Astma împărăteasa au făcut ospăţ muierilor în curţile împărăteşti, unde era împăratul Artaxerx. Iară în ziua a şaptea, veasel fiind împăratul, zise lui Aman şi Vazan şi Thara şi Var azi şi Zathontha şi Avataza şi Tharavaza, celor 7 scopiţ ai împăratului Artaxerx, Să aducă pre împărăteasa cătră dînsul, să o împărătească pre ea, şi să-i puie ei stema, şi să o arate pre ea la toţi boiarii, şi la limbi frumseaţile ei, căci frumoaşă era.  Şi n-au ascultat lui As ti na împărăteasa, să vie cu hadîmii. Şi să mîhni împăratul şi să sdrbi, şi zise priatinilor lui: „Ca aceastea au grăit Astina, faceţ dară pentru aceasta leage şi judecată!” Şi veniră la el Archeseos şi Sarsotheos şi Malisear, boiarii perşilor şi midii or, cei de aproape ai împăratului, cei dentîiu şăzînd aproape de împăratul, Şi spuseră lui, după pravile, cum să cuvine a face Astinii împărăteasei, căci n-au făcut cealea ce au porundt împăratul pren scopiţ. Şi zise Muheu cătră împăratul şi cătră boiari: „Nu împăratului numai au făcut strîmbătate Astina împărăteasa, ce şi tuturor boiarilor şi povîţuitorilor împăratului - Pentru că au povestit lor cuvintele împărăteasei şi cum au grăit împotriva împăratului -; deci deaca au grăit împotriva împăratului Artaxerx Aşa astăzi, doamnele cealealalte ale boiarilor perşilor şi midilor, auzind cealea ce s-au grăit împăratului de cătră dînsa, vor cuteza aşijderea a necinsti pre bărbaţii lor. Deci, de să pare împăratului, poruncească poruncă împărătească şi să scrie după pravilele midilor şi perşilor, şi nu într-alt chip, să trebuiască nid să mai între încă împărăteasa cătră dînsul, şi împărăţia ei să o dea împăratul la o muiare mai bună decît dînsa. Şi să să auză leagea cea de împăratul, carea va face întru împărăţia lui, şi aşa toate muierile vor pune credinţă şi cinste bărbaţilor lor, de la sărac pînă la bogat”. Şi plăcu cuvîntul împăratului şi boiarilor, şi făcu împăratul în ce chip au grăit Muheu. Şi au trimis la toată împărăţia, pren ţară, după graiul lor, ca să le fie frică lor, întru casele lor.

CAP II

Şi după cuvintele aceastea, încetă ÎL^Pîrătul de mînie şi n-au mai LSO^l pomenit  de  Astina, aducîndu-s  aminte cîte au grăit şi cum au judecat  lESferag pre ea.  Şi ziseră slugile împăratului:  „Cearce-se împăratului featişoare nestricate, bune la chip, şi va pune împăratul preste sate, în toate ţările împărăţiei lui, şi să aleagă featişoare, fecioare frumoase la chip, la Susa cetatea, la casa muierilor, şi să să dea la hadîmul împăratului, la păzitoriul muierilor, şi să dea săpun şi ceaealaltă socotinţă. Şi muiarea carea va plăcea împăratului va 4 împăraţi în locul Astinii”. Şi plăcu împăratului lucrul, şi făcu aşa. . Şi era un om jidov în Susis cetatea, şi 5 numele lui - Mardoheu al lui lair, al lui Semeiu, al lui Chiseu, den fealiul lui Veniamin,  Carele era rob den Ierusalim, carele 6 au robit Navohodonosor, împăratul Vavilonului.  Şi era la el copilă crescută, fată a lui 7 Aminadav, fratelui tătîne-său, şi numele ei -Esthir; şi deaca au murit părinţii ei, o au pedepsit pre ea ca să-i fie lui fămeaie. Şi era feteşoara frumoasă la chip.  Şi cînd s-au 8 auzit a împăratului poruncă, s-au adunat multe feteşoare la Susa cetatea, supt mîna lui Ighea. Şi să aduse Esthir cătră Ighea, păzitoriul muierilor.  Şi plăcu lui feteşoara, şi au 9 aflat har înaintea lui, şi sirgui a-i darea ei săpunul, şi partea, şi ceale 7 feate, ceale alease ei.de la împărăţie; şi isprăvi ei bine, şi roabelor ei, la casa muierilor.  Şi n-au arătat Esthira neamul ei, nice moşia, cîce Mardoheu porund ei ca să nu spuie.  Şi preste 11 toate zilele îmbla Mardoheu pren curtea muierilor, socotind ce să va tîmpla Esthi-rii.  Pentru că aceasta era vreamea featei a 12 întră cătră împăratul - cînd va plini luni 12, pentru că aşa să plinescu zilele socotinţii: 6 luni - cu mirositurile şi cu săpunurile muierilor, şi luni 6 - ungîndu-se cu untdelemn de mirsin;  Şi atuncea întră cătră împăratul. Şi 13 cui va zice, să o dea pre ea să între cu el den casa muierilor pînă la casele împăratului. De cătră sară întră, şi de cătră zio aleargă la 14 casa muierilor cea a doao, unde e Ighe, scopi-tul împăratului, păzitoriul muierilor; şi nu mai întră cătră împăratul, de nu să va chema pre nume.  Şi cînd să împlea vreamea Esthirii, 15 featei lui Aminadav, fratelui tatălui Mardoheu, a întră la împăratul, nemica n-au defăimat den carele au porundt ei hadîmul, păzitoriul muierilor.  Pentru că era Esthir aflînd 16 har de la toţi ceia ce o vedea pre ea. . Şi întră Esthir cătră Artaxerxu împăratul, la 12 luni, care iaste adar, în al şaptea an al împărăţiei lui. Şi îndrăgi împăratul pre 17 Esthir, şi află har mai mult decît toate fecioarele, şi au pus preste ea diadima cea femeias-că. Şi au făcut împăratul băuturi la toţi 18 priatenii lui şi puterilor în zile 7, şi înălţă nun tele  Esthirii,  şi  slobozenie  au făcut [357] celor de supt împărăţia lui.  Iară Mardoheu slujiia în curte. Iară Esthir h-au arătat moşia ei, pentru că asa au poruncit ei Mardoheu, să să teamă de Dumnezău şi să facă poruncile lui, în ce chip era cu el; şi Esthir n-au schimbat petreacerea ei. 5. Şi să rnîhniră cei 2 scopiţi ai împăratului, cei mai mari, păzitorii trupului, căce s-au adus înainte Mardoheu, şi cerca a ucide pre Artaxerxu împăratul. Şi să arătă lui Mardoheu cuvîntul şi au arătat Esthirii şi ea au arătat împăratului ale vicleşugului; iară împăratul au cercat pre cei 2 scopiţi şi i-au spînzurat pre ei. Şi au poruncit împăratul să osăbească întru pomenire întru cea împărătească adunare de cărţi, pentru bunăvrearea lui Mardoheu, întru laudă.

CAP III

După aceasta, au mărit împăratul Artaxerxu pre Aman al lui Amadathu, vugheul, şi-l înălţă pre el, şi sădea mai sus decît toţi priatinii lui. Şi toţi cei den curte i să închina lui, pentru că aşa au poruncit împăratul să facă, iară Mardoheu nu să închina lui.  Şi grăiră cei den curtea împăratului lui Mardoheu: „Mardohee, ce nu asculţi ceale ce să grăiesc de împăratul?” în toate zilele grăiia lui, şi nu-i asculta; şi spuseră lui Amman de Mardoheu, că stă împotriva cuvintelor împăratului. Şi Ie arătă lor Mardoheu cum jidov iaste. . Şi conoscînd Aman că nu i să închină lui Mardoheu, să mînie foarte Şi vru ca să stingă pre toţi jidovii cîţ sînt supt împărăţia lui Artaxerxu. Şi au făcut sfat în anul al 12 al împărăţiei lui Artaxerxu şi au pus sorţi den zi în zi şi den lună în lună ca să piarză într-o zi neamul lui Mardoheu; şi au căzut sorţul în 14 ale lunii carea iaste adar. . Şi au grăit cătră împăratul Artaxerxu, zicînd: „Iaste limbă risipită întru limbi în toată împărăţia ta, şi legile lor - streine decît toate limbile, şi de legile împăratului nu asculta. Şi  nu se cade împăratului a lăsa pre dînşii. De să pare împăratului, răspunză să-i piarză pre ei, iară eu voiu scrie la visteria împăratului talanzi de argint 10000”. Şi luînd împăratul inelul, au dat în mîna lui Amman, să pecetluiască după cum iaste scris asupra jidovilor. Şi zise împăratul lui Amman: „Argintul aibi-l,  iară cu limba jidovească fă cum vei”. Şi s-au chemat scriitorii împăratului în luna dentîiu, în 13 zile, şi au scris cum au porundt Amman voivozilor şi boiarilor, preste toată ţara, de la India pînă la ţara arap e as că, la ceale 127 de ţări, domnilor limbilor, după graiul lor, pren Artaxerxu împăratul.  Şi s-au trimis pren purtători 
de cărţi la împărăţia lui Artaxerx, să piarză neamul jidovăsc într-una de zile a lunii a 12, care iaste adar, şi să jăhuiască averile lor. . Iară izvodul cărţii iaste acesta: „Împărat marele Artaxerxu - celor de la India pînă la arăpime, la 127 de ţări, domnii şi biruitorii locurilor cei supus, aceastea scrie: 'A multe limbi domnind şi a toată lumea biruind, vrut-am^ nu cu obrăznida dnstei semeţindu-mă, ce mai cu lineşte şi cu blîndeaţe pururea petre-cînd, pre cei supus neclentite preste toată vreamea a aşăza vieţile, şi împărăţia lină, şi îmbiată pînă la margine, viind să dau şi ca să înnoiesc de iznoavă cea pohtită la toţi oamenii pace. Şi întrebînd pre sfeatnicii miei în ce chip s-ar aduce aceasta la săvîrşit, cel ce cu înţelepciune lîngă noi au strălucit şi întru bunîvreare nepremenit şi cu adeverită credinţă dovedit, şi a doua de împărăţia mea cinstit fiind. Aman, au arătat noao întru toate ceale den lume neamuri să fie amestecat un neam năsilnic oarecarele, cu legile împotriv-nic cătră toată limba şi ale împăraţilor izgonind pururea porund, ca să nu se aşaze cea ce de cătră noi să îndireptează fără prehană împreună stăpînire. Socotind dară această limba osebită împotrivă cu petreacerea la tot omul pururea afiîndu-se, în petreacerea legilor înstreinat fiind, premenind şi rău gîndind la ale noastre lucruri, ceai ea mai reale* săvîr-şind răutăţi şi a nu nemeri împărăţia spre întemeiare bună. Porundt-am dară, pre cei ce să însemnează voao întru ceale scrise de Amman, cel ce e rînduit preste lucruri şi al doilea părinte al nostru, toţi, cu muieri şi cu copii, să piară cu toată rădăcina, cu săbiile vrăjmaşilor, fără de nid o jale şi milă, în 14 ale lunii a 12, adar, acestuia an, pentru ca cei mai denainte şi acum vrăjmaş, într-o zi, cu sila la iad pogorîndu-să, la cea viitoare vreame întărite şi nedătite vor da noao pren săvîrşit lucrurile'“. Iară izvoadele cărţilor să punea 14 după ţară; şi să porund la toate limbile gata să fie la ziua aceasta. Şi să sîrguia lucrul şi la 15 Susa; iară împăratul şi Amman să desfăta, şi cetatea să turbura.

CAP IV
      
Iară Mardoheu, cunoscînd ce să isprăveaşte, rupse hainile lui, şi să îmbrăcă cu sac, şi să presără cu cenuşa şi, sărind pren uliţele cetăţii, striga cu glas mare: „Piare o limbă, nemică strîmbătate făcînd!” Şi veni pînă la poarta împăratului şi stătu, căci nu-i era lui slobod să între în curte, avînd sac şi cenuşă. Şi în toată ţara unde să punea cărţile, strigare şi tînguire şi jale [358] mare fiind jidovilor, sac şi cenuşă îş aşter-nură lor.  11. Şi întrară slujnicele şi hadîmii împărăteasei şi spuseră ei. Şi să întrista auzind ce s-au făcut, şi trimise să împodobască pre Mardoheu şi să-i ia lui sacul, şi el nu ascultă.  12. Şi Esthir chemă pre Ahratheu, hadîmul ei, carele dvoriia la ea, şi trimise ca să ştie de  la Mardoheu adevărul. Şi Mardoheu i-au arătat lui ce s-au făcut, şi făgăduinţa carea s-au făgăduit Amman împăratului la visterie, de 10000 de talanz, pentru ca să piarză pre  jidovi. Şi izvodul carele în Susa s-au pus, pentru ca să piarză pre dînşii, au dat lui să arate Esthirii; şi-i zise lui să-i poruncească ei să între să să roage împăratului şi să-l roage pre el pentru norod. „Aducîndu-ţ aminte de zilele smereniei tale, cum te-ai hrănit în mînile meale, pentru că Amman, cel al doilea după împăratul, au grăit asupra noastră spre moarte, roagă pre Domnul, şi grăiaşte împăratului pentru noi, şi ne izbă ve aş te pre noi den moarte!”  13. Şi întrînd Ahratheu, grăi cătră Esthir toate cuvintele aceastea.  14. Şi zise Esthir cătră Ahratheu: „Mergi cătră Mardoheu şi zi Că toate limbile a împărăţiei ştiu cum tot omul au muiarea carele va întră cătră împăratul la curtea cea mai denlăuntru ,nechemat, nu iaste lui mîntuire, afară den cela căruia va întinde împăratul toiagul cel de aur, acela se va mîntui. Şi eu nu m-am chemat a întră cătră împăratul, sînt aceastea zile 30”. 15. Şi spuse Ahratheu lui Mardoheu toate cuvintele Esthirii. 16. Şi zise Mardoheu cătră Ahratheu: „Pasă şi zi ei: Esthir, să nu zici întru sinet că te vei mîntui singură, întru împărăţie, afară den toţi jidovii. Că de nu vei asculta într-această vreame, de aiurilea ajutoriu şi acoperemînt va fi jidovilor, iară tu şi casa tătîne-tău veţ peri. Şi cine ştie de vei fi împărăţit la vreamea aceasta?'“ 17. Şi trimise Esthir pre cel ce veni cătră ea cătră Mardoheu, zicînd: „Mergînd, adună pre jidovii cei den Susa şi postiţi pentru mine. Şi să nu mîncaţi, nici să beaţi pînă în 3 zile, şi noaptea şi ziua; şi eu şi roabele meale nu vom mînca, şi atuncea voiu întră cătră împăratul, afară den leage, măcară de va trebui să şi pieiu”. 18. Şi mergînd Mardoheu, făcu cîte i-au poruncit lui Esthir. Şi să rugă Domnului, pomenind toate lucrurile Domnului, şi zise: „Doamne, Doamne, Împărate Atotţiitoriul, căci la stăpînirea Ta aceasta toată iaste, şi nu iaste cine să stea împotriva Ta, vrînd Tu a mîntui pre Israil. Căci Tu ai făcut ceriul şi paraîntul, şi tot ce iaste minunat întru cel de supt ceriu, şi Domn eşti tuturor, şi nu iaste carele se va
împotrivi Ţie, Domnului! Tu toate le ştu, Ta. ştii, Doamne, că nu cu semeţie, nid cu mîn-drie, nid cu iubire de cinste am făcut aceasta ca să nu mă închin celui mîndru Aman, căci binevream a săruta talpele picioarelor lui, cătră mîntuirea lui Israil. Ce am făcut aceasta pentru ca să nu puiu mărirea omului deasupra mărirei lui Dumnezău şi să nu mă închin rumen ui afară den Tine, Domnul mieu; şi nu voiu face aceasta cu semeţie. Şi acumu. Doamne Dumnezăule, Împărate, nu Te îndura de norodul Tău, căci caută noao întru perire şi pohtiră a piarde cea dentîiu moştenirea Ta. Nu treace cu vedearea partea Ta, cea ce Ţ-ai mîntuit Ţie den pămîntul Eghipetului! Ascultă ruga mea şi Te îmblînzeaşte soţului Tău; întoarce jalea noastră întru bună petrea-cere, pentru ca, vii fiind, vom lăuda numele Tău, Doamne; şi să nu stingi rostul celor ce Te laudă. Doamne”. 9. Şi tot Israilul strigă, den vîrtutea lor, cîd moartea lor întru ochii lor era. Şi Esthir împărăteasa scăpă cătră Domnul, cu frică de moarte fiind cuprinsă, şi, luînd hainele mărirei ei, să îmbrăcă cu haine de chinuire şi de jale; şi, în locul celor mîndre unsori, cu cenuşe şi cu gunoiu împlu capul ei, şi trupul ei îl smeri foarte, şi tot locul podoabei veseliei ei au împlut de cel sudt părul ei; şi să ruga Domnului Dumnezăului Israil şi zise: „Domnul mieu, împăratul nostru Tu eşti sîngur! Ajută-mi cei singure şi care n-are ajutoriu, fără numai pre Tine, căci primejdia mea iaste în mîna mea! Eu auziiam de naşterea mea, în fealiul neamului mieu, că Tu, Doamne, ai luat pre Israil, dentru toate limbile, şi pre părinţii noştri, dentru toţi strămoşii lor, intru moştenire veacinică, şi ai făcut lor cîte ai grăit. Şi acum am greşit înaintea Ta şi ne-ai dat pre noi în mînile vrăjmaşilor noştri, pentru căci am slăvit pre dumnăzăii lor; dirept eşti, Doamne! Şi acum nu să destuliră întru amărăciunea robiei noastre, ce ai pus mîinile lor pre mîinile idolilor lor, să ridice porunca rostului Tău şi să stingă moştenirea Ta şi a astupa rostul celor ce Te laudă şi a stinge mărirea casei Tale şi a jîrtăvnicului Tău şi a deschide rostul limbilor spre bunătăţile celor deşarte şi a să minuna împărat trupesc în veac Nuda, Doamne, toiagul Tău celor ce nu sînt, şi să nu batjocurească întru cădearea noastră, ce întoarce sfatul lor preste dînşii, iară pre cela ce au început preste noi îl dovedeaşte! Adu-Ţi aminte. Doamne, cunoaşte-Te la vreamea primejdiei noastre, şi pre mine mă îndrăzneaşte. împărate al dumnezăilor şi a toată domnia biruind, dă cuvînt bine rinduit în rostul mieu, înaintea leului, şi mută inima lui spre ură celui ce ne bate pre noi spre concenirea [359] lui şi celor ce sînt într-un gînd cu dînsul. Iară pre noi ne mîntuiaşte cu mîna Ta şi-m ajută, cei singure şi cei ce nu are, fără numai pre Tine; Doamne, a tuturor conoştinţa ai şi ştii că am urît mărirea celor fără de leage şi urăsc patul celor neobrezuiţ şi a tot streinul. Tu ştii nevoia mea, că urăsc semnul măndriei meale care iaste preste capul mieu în zilele vederii meale, urăsc pre el ca o cîrpă a unii ce are pre sine şi nu-l port în zilele lineşui meale pre el. Şi n-au mîncat roaba Ta masa lui Amman, şi n-am slăvit ospăţul împăratului, nici am băut vin de turnări; şi nu s-au veselit roaba Ta den zilele premenirii meale pînă acum, fără numai pre Tine, Doamne, Dumnezăul lui Avraam. Dumnezăul cela ce poate preste toţi, ascultă glasul celor fără de nedeajde, şi mîntuiaşte pre noi den mîna celor ce să hiclenesc, şi mă mîntuiaşte de frica mea”.

CAP V 0.

Şi fu a ziua a treia după ce au tăcut rugîndu-se, s-au dezbrăcat den hainele slujbei şi să îmbrăcă cu mărirea lei; şi, făcîndu-se strălucită, chemînd pre Cel al tuturor văzătoriu Dumnezău şi mîntuitoriu, luo pre ceale 2 roabe; şi pre una să răzima ca cînd s-ar gingaşi, iară ceealaltă mergea după dînsa, uşurînd îmbrăcămintea ei. Şi ea - rumenind în vreamea frumuseţelor ei, şi faţa ei - blîndă foarte, mîngîioasă, iară inima ei - încremenită de frică. Şi întrînd toate uşile, stătu înaintea împăratului. 1. Şi el sădea pre scaunul împărăţiei lui şi cu toată podoaba arătării lui să îmbrăcase, tot cu aur şi cu pietri scumpe, şi era înfricoşată  foarte. Şi, rădicînd obrazul lui aprins cu mărire, cu vreamea mîniei căută. 2. Şi căzu împărăteasa şi schimbă faţa ei spre leşinare şi să înduplecă pre capul roabei cei ce mergea. 3. Şi premeni Dumnezău duhul împăratului spre lineşte şi, îngrijindu-se, sări den scaunul lui şi o puse pre ea pre braţele Iui, pînă unde veni în fire, şi o mîngîia pre ea cu cuvinte de paceşi zise ei: „Ce iaste, Esthir? Eu - fratele tău! îndrăzneaşte, nu vei muri, căci de opşte iaste porunca noastră. Apropie-te!” Şi rădicînd toiagul cel de aur, l-au pus preste grumazii ei; şi o trase pre ea şi zise: „Grăiaşte-mi!” 4. Şi zise lui: „Văzuiu-te, doamne, ca pre îngerul lui Dumnezău,şi să turbură inima mea de cătră fiica mărirei tale, căci minunat eşti, doamne, şi faţa ta e plină de daruri”. 5. Iară grăind ea, căzu de leşinarea ei; şi împăratul să în turbura şi toată curtea lui mîngîia pre ea.  26. Şi zise împăratul: „Ce vei, Esthir? Şi ce iaste ruga ta? Pînă la jumătate de împărăţia mea, şi va fi ţie”.  27.  Şi  zise  Esthir:  „O  zi  mie înm
''ML r*  
sămnată astăz iaste. Deci, de să pare împăratului, să vie şi împăratul şi Amman la ospăţul carele voiu face astăzi”. 8. Şi  zise  împăratul:  „Sîrguiţi  (pre] 5 Amman, pentru ca să facem cuvîntul Esthi-rii!” Şi mearsără amîndoi la ospăţ carele au făcut Esthir.  Iară la băutură zise împăratul 6 cătră Esthir: „Ce iaste ţie, împărăteasă Esthir?
Şi va fie ţie cîte te rogi”.  Şi zise: „Cearerea 7 mea şi ruga mea: De am aflat har înaintea împăratului,  Vie împăratul şi Amman a doua zi, mîine, la ospăţul carele voiu face lor, şi mîine voiu face ca aceastea”. 9. Şi ieşi Amman de la împăratul prea vea-sel şi bucurindu-se. Iară deaca văzu Amman pre Mardoheu jidovul în curte, s-au mîniat foarte.  Şi mergînd acasă-ş, au chemat pre 10 priateni şi pre Zosara, muiarea lui,  Şi au 11 arătat lor avuţia lui şi mărirea carea împăratul lui o au datu-o şi cum au făcut pre el a fi mai mare şi a povăţi împărăţia.  Şi zise Amman: 12 „N-au chemat împărăteasa cu împăratul pre nime la ospăţ, fără numai pre mine; şi de mîine m-au chemat.  Şi aceastea mie nu mi 13 se plac, cînd văzu pre Mardoheu jidovul în curte”. 0. Şi zise cătră el Zosara, muiarea lui, şi 14 priatenii: „Să ţi să taie lemn de coţi 50, şi din-suKic-dimincaţă şi zi împăratului, şi să să spînzure Mardoheu pre lemn. Iară tu întră la ospăţ cu împăratul şi te veseleaşte”. 1. Şi plăcu cuvîntul lui Amman, şi gătii lemnul. 15

CAP VI 2.

Iară Domnul depărta somnul împăra-j tului în noaptea aceaea, şi zise pos-j luşnicului lui să aducă scrisori de I pomenirele zilelor, Să-i cetească lui. Şi află scrisorile cealea ce s-au scris pentru Mardoheu, cum au spus împăratului pentru cei doi hadîmi ai împăratului, cînd păziia ei şi cerca a pune mînile lor preste Artaxerxu. Şi zise împăratul: „Ce cinste sau dar am făcut lui Mardoheu?” Şi ziseră slugile împăratului: „N-ai făcut lui nemică”. 3. Iară cînd întreba împăratul pentru credinţa lui Mardoheu, iată Amman în curte. Şi zise împăratul: „Cine e în curte?” Iară Amman întră a zice împăratului să spînzure pre Mardoheu de lemnul carele au gătit Şi ziseră pos-luşnicii împăratului: „lata, Amman stă în curte”. Şi zise împăratul: „Chemaţi pre dînsul!” 4. Şi zise împăratul lui Amman: „Ce voiu face omului pre carele eu voiu să-l cinstescu?” Şi zise întru sineş Amman: „Pre cine va împăratul să cinstească, fără numai pre mine?” Şi zise cătră împăratul: „Pre omul carele împăratul va să cinstească, să aducă slugile împăratului veşmînt de vişin, cu carele împăratul să îmbracă, şi cal carele încalecă împăratul. [360] Şi să dea unuia den priatenii împăratului cei slăviţi şi să împodobească pre om pre carele împăratul iubeaşte, şi să-l încalece pre el pre cal şi să strige pre uliţile cetăţii, zicînd: 'Aşa va fi la tot omul pre carele împăratul va mări!*” 35. Şi zise împăratul lui Amman: „Bine ai grăit! Aşa fă lui Mardoheu jidovului, celuia ce slujaşte în curte. Şi să nu ţi se smintească cuvînt carele ai grăit!” 36. Şi luo Amman podoaba şi calul, şi împodobi pre Mardoheu, şi-l sui pre el pre cal, şi trecu pren uliţa cetăţii şi strigă, zicînd: „Aşa va fi la tot omul pre carele împăratul va să-l cinstească!” Şi să întorse Mardoheu la curte, şi Amman să întoarse acasă-ş, mîhnin-du-se asupra capului-ş. 37. Şi povesti Amman ceale ce s-au întîmplat lui Zosarii, muierii lui, şi pi latinilor. Şi ziseră cătră el priatenii şi muiarea lui: „De iaste den neamul jidovilor Mardoheu, şi ai început a te smeri înaintea lui, căzînd vei cădea; nu vei putea asupra lui să-ţ izbîndeşti, că Dumnezeu viu e cu el”. 38. încă ei grăind, sosiră hadîmii, sîrguind pre Amman la ospăţul care au gătit Esthir.

CAP VII
Şi întră împăratul şi Amman să bea împreună cu împărăteasa. 39. Şi zise împăratul Esthirii, în ziua a doaojla băutură: „Ce iaste, Esthir împărăteasă? Şi ce iaste cearerea ta? Şi ce e rugăciunea ta? Şi va fi ţie pînă la jumătate de împărăţia mea”.  40. Şi răspunzînd, zise: „De am aflat har înaintea împăratului, dea-se sufletul cearerii  meale şi norodul mieu - rugii meale. Pentru ca ne-am vîndut, eu şi norodul mieu, spre peire şi spre jah şi robime; şi noi şi copiii noştri -întru robi şi roabe, şi ai părăsit, pentru că nu e vreadnec pîrîşul curţii împăratului”.  41. Şi zise împăratul: „Cine e acesta carele au îndrăznit a face lucrul acesta?”  42. Şi zise Esthir: „Omul cel vrăjmaş, Amman cel rău - acesta”. Iară Amman să turbură de cătră împăratul şi de cătră împărăteasa.  43. Iară împăratul să sculă de la masă în grădină; iară Amman ruga pre împărăteasa şi cerea milă, pentru că vedea pre sine întru reale fiind.  44. Şi să întoarse împăratul den grădină, iară Aman căzuse pre pat, rugînd pre împărăteasa. Şi zise împăratul: „Pînă şi pre muierea mea sileaşte, în casa mea?” Iară Amman, auzind, i se înfrînse obrazul.  45. Şi zise Vusathan, unul den hadîmi - şi acesta ştiia lemnul acesta al crucii, văzîndu4 în casa lui Amman, cîndu-l chema pre dînsul la cina împăraţilor şi, pentru acela întrebîncL au ştiut de la unul den copii cea ce sa gîteaşte şi zise cătră împăratul: „Iată, şi lemnul au gătit Amman lui
Mardoheu, celuia ce au grăit pentru împăratul, şi s-au înfipt la Aman de 50 de coţi”. 6. Şi zise împăratul:  „Răstignească-se 10 preste dînsul!” Şi să spînzura Aman pre lemnul carele au gătit lui Mardoheu. Şi atuncea împăratul să potoli de mînie.

CAP VIII

Şi într-aceaea zi împăratul Artaxerx au dăruit Esthirii cîte sînt ale lui Aman părţ lui; şi Mardoheu să chemă de împăratul, căci au arătat Esthir că iaste rudenie cu el. Şi luo împăratul inelul carele au luat de la Amman şi l-au dat pre dînsul lui Mardoheu. Şi puse Esthir pre Mardoheu preste toate ale lui Amman. Şi adaogînd, au grăit cătră împăratul şi au căzut la picioarele lui şi să ruga să rădice răutatea lui Amman şi cîte au făcut jidovilor. Şi au întins împăratul Iesthirii toiagul cel de aur. Şi să sculă Iesthir de a starea lîngă împăratul şi zise Iesthir: „De ţi se pare şi am aflat har, trimită-se să să întoarcă cărţile ceale trimise de cătră Amman, ceale ce au scris să piarză jidovii carii sînt întru împărăţia ta; Că cum voiu putea vedea chinuirea norodului mieu şi cum voiu putea să mă mîntuiesc întru perirea moşiei meale?” 7. Şi zise împăratul cătră Esthir: „De vreame ce toată avearea lui Amman am dat şi ţ-am dăruit ţie, şi pre el l-am spînzurat pre lemn căci au rădicat mînile preste jidovi, ce încă mai ceri? Scrieţi şi voi, dentru numele mieu, după cum vă se pare voao, şi pecetluiţi cu inelul mieu, Pentru că, cîte să scriu poruncind împăratul şi să vor pecetlui cu inelul mieu, nu iaste lor a sta împotrivă”. 8. Şi să chemară scriitorii în luna dentîiu, carea iaste nisan, în 23 a acestui an, şi s-au scris jidovilor cîte au poruncit diregătorilor casii şi boiarilor domnilor, de la India pînă la ţara arîpască, 127 de domnii, după ţară şi ţară, după graiul lor. Şi să scrise pren împăratul şi să pecetlui cu inelul lui. Şi au trimis scrisorile pren purtătorii de cărţi, In ce 11 chip au poruncit lor să umble leagea lor în toată cetatea, şi să ajute lor şi să facă vrăjmaşilor lor şi nepriatenilor lor cum le iaste voia, într-o zi întru toată împărăţia lui Artaxerxu, 12 în 13 ale lunii a 12, carea iaste a dar, cărora iaste izvodul cărţii ceale scrise: 9. „împărat mare Artaxerxu - celor de la India pînă la arăpime 127 de domnii domni ai ţărilor şicelor ce ale noastre gîndesc, să să bucure! Mulţi, cu cea prea multă a făcătorilor de bine bunătatemai adease cinsundu-se, mai mare au gîndit; şi nu numai pre cei ce-s supus noao cearcă a face rău şi, saţiul neputînd suferi, şi la ai lor facători de [361] bine să ispitesc a meşterşugului; si mulţimita nu numai dentru oameni stricîndu-o. ce şi cu semeţiile nenumăratelor bunătăţi văznesîndu-se, de a Celui ce toate veade, pururea Dumnezău, cea urîtoare de reale socotesc a fugi certare; şi, de multe ori, şi pre mulţi dentru cei pre cinste rînduiţi, celor încrezuţi priateni a da lucrurile mîngîiarea, părtaş de sîngiuri nevinovate făcîndu-i, i-au pus la primejdii nesuferite, cu cea rău obi-duită minciună, cu pnlestire prilestind a celor ce stăpînesc întreagă bunăvreare. Şi a socoti să cade nu atfta dentru ceale mai vechi, precum am arătat, istorii, (d], cîte sînt înaintea pidoarelor noastre cercînd, fără de curăţie săvîrşite, ţalej celor ce puternicesc cu nevreadneca omorire, şi a socoti, la ceale den urmă, ca împărăţia neclîtită la toţi oamenii cu pace o vom da, trebuindu-ne cu primeniri, şi cealea ce supt vedeare vin cercetîndu-le pururea mai cu blinda timpinare. Ca cum Amman Amadathu, machidoneanul, cu adevărurile strein sîngelui perşilor şi mult fiind osebit de bunătatea noastră, împrietnicîndu-se noao, aflat-au cea ce aveam cătră toată limba iubire de oameni, întru atîta cît a să zice noao părinte şi, închinîndu-se de cătră toţi, al doilea a împărătescului scaun obraz obîrşind; şi nesuferind mîndria, meşterşugui de împărăţie să ne lipsască pre noi, şi de duh, şi pre al nostru mîntuitoriu şi preste toate făcătoriu de bine Mardoheu, şi pre cea fără de prihană a împărăţiei obştuitoare, Esthir, cu toată a lor limbă, cu multe îndlcituri de meşterşuguri de prilestiri cerşîndu-i la pierzare. Pentru că, pren meşterşugurile aceastea.gmdi, luînd pre noi pustii, a perşilor biruinţă la machidoneani să o mute. Iară noi pre cei de cel de 3 ori pîn-gărit daţi la stingere jidovi aflăm nu făcători de reale fiind, ce prea cu direapte vieţuindu-se legi, şi fiind fiiu Celui înalt, mai mare, viului Dumnezău, Celui ce îndireptează noao şi strămoşilor noştri împărăţia întru cea prea bună vre are. Bine dară veţi face neurmînd celor de Amman Amodath trimise cărţi, pentru că el aceastea făcîndu-le, spre Porţile Suşilor s-au răstignit cu toată casa, cea vread-nică a Celuia ce toate ţine Dumnezău degrabă dînd lui judecată. Iară izvodul cărţii aceştiia puind în tot locul, cu îndrăznire să lăsaţi jidovii să petreacă cu pravilele lor, şi a le întări lor, pentru ca pre cei ce den vreamea primejdiei s-au ridicat preste dînşii să-ş izbîndească la 13 zile a lunii a 12, adar, întru aceasta zi, pentru că aceasta Cela ce pre toate puternice aş te Dumnezău, pentru perirea alesului neam, au făcut lor veselie. Şi voi dară, întru ceale numite ale voastre sărbători, însemnată zi cu toată desfătăciunea faceţ, pentru ca şi acum, după aceasta, mîntuire să fie voao şi celor ce bine vor perşilor, iară celor ce vide-nesc noao, pomenire pierzării. Iară toată cetatea sau ţară, preste tot, carea ca aceastea nu va face, cu suliţă şi cu foc se va potopi cu urgie, nu numai oamenilor necălcată, ce şi hiarălor, şi pasărilor, în toată vreamea prea urîtă va fi.  Iară izvoadele să s[î) puie în 13 vedeala ochilor în toată împărăţia şi gata să fie toţi jidovii întru aceasta zi să bată pre vrăjmaşii lor”.  Şi călăreţii ieşiră sîrguind ceale de 14 împăratul zise să facă. Şi puse porunca şi în Susa.  Şi Mardoheu ieşi împodobit cu veşmîntui cel împărătesc, şi cunună avînd de aur, şi diadimă de vişin mohorîtă; şi văzînd cei den Susa s-au veselit.  Iară jidovilor să făcu lumină şi veselie.  Pren cetăţi şi ţări, oriunde 17 s-au pus porunca, bucurie şi veselie jidovilor, desfătare şi veselie. Şi mulţi dentru limbi să obrezuia şi să jidoviia, pentru frica jidovilor.

CAP IX 0.

      Pentru că la a 12 lună, în 13 ale lunii 1 carea iaste adar, veniră cărţile ceale scrise de cătră împăratul.  Şi întru 2 aceaea zi au perit ceia ce era împotriva jidovilor, pentru că nimeni n-au stătut împotrivă, temîndu-se de dînşii.  Pentru că 3 boiarii domnilor şi tiranii şi scriitorii împărăteşti dnstiia pre jidovi,  Că frica lui Mardoheu zăcea preste dînşii.  Pentru că au căzut 5 porunca împăratului să să numească în toată împărăţia;  Şi în Susis cetatea au ucis jidovii 6 oameni 500;  Şi pre Farsan-Nesthain, şi 7 Delfon, şi Fasga,  Şi Fardatha. şi Varea. şi 8 Sarvaca,  Şi  Marmasim,  şi  Arufeu,  şi 9 Ars eon, şi Za vuth ethan,  Pre cei 10 feciori 10 ai lui Aman Amadath, vugheului, vrăjmaşul jidovilor, şi jăfuiră. Intru aceaea zi  Şi să 11 deade împăratului numărul celor periţi în Susa.  Şi zise împăratul cătră Esthir: „Pierdut-au jidovii în Susa oameni 500 în cetate, dară împrejur în ce chip socoteşti că or fi făcut? Dară ce te mai rogi încă? Şi va fi ţie”. 51. Şi zise Esthir împăratului: „Dea-se jidovilor să facă aşa şi mîine, ca să spînzure pre cei 10 feciori ai lui Aman”.  Şi au porundt 14 împăratul aşa să fie şi au pus jidovilor cetăţii trupurile fiilor lui Amman, să le spînzure.  Şi 15 să adunară jidovii la Susa în 14 a lui adar şi udseră oameni 300, şi nimica n-au jăfuit. Iară ceialalţi jidovi, cei dentru împărăţie, să 16 adunară şi lor ajuta; şi să odihniră de cătră războaie, pentru că pierdură dentru ei 15000, în 13 a lui adar. şi nemica n-au jăfuit.  Şi odihniră în  14 a ceştii luni. 17 Şi o ţinea pre dînsa zi de odihnă, cu bucurie [362] şi cu veselie. Iară jidovii cei den cetatea Susii să adunară şi în 14 să odmniră. Si în 15 aşijdirea petrecea cu bucurie şi veselie. Pentru aceaea dară jidovii cei răsipiţi pren toata ţara den afară petrec ziua a 14 a lui a dar, zi bună, cu veselie trimiţînd părţi fieştecare la aproapele-ş, iară cei ce lăcuiescu la scaunele cetăţilor şi la a 15 zi a lui adar fac veselie tri-miţind părţi celor de aproape. 52. §i scrise Mardoheu cuvintele aceastea într-o carte şi trimise jidovilor, cîţi era întru a Iui Artaxerxu împărăţie, celor de aproape şi celor de departe, Să întărească zilele aceastea bune şi să petreacă a 14 şi a 15 a lui adar, Pentru că întru aceastea zile s-au odihnit jidovii de cătră vrăjmaşii lor, şi luna întru carea s-au întorsu lor, carea era adar, den jale spre bucurie şi de la dureare la zi bună. a petreace tot la zile bune de nuntă şi de veselie, trimiţînd părţi priatenilor şi săracilor. Şipriimirăjidoviiîn chipauscrislor Mardoheu, Cura Amman Amadath, machi-doneanul, vrăjbiia lor, în ce chip au pus răspunsu şi sorţu să-i piarză pre dînşii, Şi cum au întrat cătră împăratul, zicînd să spînzure pre Mardoheu, şi cîte au ispitit să aducă preste jidovi reale, preste el s-au făcut, şi s-au spînzurat el şi feciorii lui. Pentru aceaea s-au chemat zilele aceastea „Frure”, pentru ..sorţi”, cîce cu limba lor să cheamă „frure”. Pentru cuvintele cărţii aceştiia, şi cîte au păţit pentru aceastea, şi cîte lor li s-au făcut şi li s-au întărit, Şi priimiia jidovii preste ei, şi pre seminţia lor, şi pre cei ce să pun înainte asupra lor, nicecum într-alt chip să vor trebui zilele aceastea, pomenire făcîndu-se, după rudă şi rudă, şi cetate, şi neam, şi ţară; Iară zilele aceastea ce să zic Frure să vor petreace în toată vreamea şi pomenirea lor nu va lipsi pînă în rude. 53.Şi au scris Esthir împărăteasa, fata lui Aminadav, şi Mardoheu jidovul cîte au făcut atuncea, întărire scrisorii celor ce să zic Frure. Şi Mardoheu şi Esthir împărăteasa au pus loruş asupra lor,  Şi atuncea puind după sănătatea lor şi sfatul lor. Şi Esthir cu cuvîntul au întărit în veac şi s-au scris întru pomenire.

C A P X 4.

      Şi scrise împăratul preste împărăţia pămîntului şi a mării. Şi tăria lui, şi vitejia, avuţia şi mărirea împărăţiei lui, iată, s-au scris în Cartea împăraţilor perşilor şi a midilor. întru pomenire cînd Mardoheu era al doilea după împăratul Artaxerxu, şi mare era întru împărăţie, şi slăvit de jidovi şi iubindu-se, povestiia petreacerea la toată limba lor.  Şi zise Mardoheu: „De la 4 Dumnezeu s-au făcut aceastea,  Pentru că 5 mi-am adus aminte de visul carele am visat pentru cuvintele aceastea, pentru că n-au trecut dentru dînsele cuvînt.  Izvorul cel mic, 6 carele s-au făcut rîu, şi era lumină şi soare şi apă multă - Esthir iaste rîul, pre carele o au luat împăratul şi o au făcut împărăteasă. Iară cei doi balauri - eu sînt şi Amman. 7 Iară limbile - ceale ce s-au adunat să piarză 8 numele jidovilor.  Limba mea - aceasta 9 iaste, Israil, ce au strigat cătră Dumnezău şi s-au mîntuit. Şi mîntui Domnul pre norodul Lui, şi ne izbăvi Domnul pre noi dentru toate realele aceastea, şi făcu Dumnezău seamnele şi minunele ceale mari, carele nu s-au făcut intru limbi. Pentru aceaea au făcut sorţi 2: unul norodului lui Dumnezău şi altul la toate limbile; şi veniră cei 2 sorţi acestea la ceas şi la vreame şi la ziua a judecăţii înaintea lui Dumnezău întru toate limbile şi-Ş aduse Dumnezău aminte de norodul Său şi îndirepta moştenirea Lui.  Şi vor fi lor zilele 10 aceastea, în luna lui adar, în 14 zile şi în 15 a aceştii luni, cu adunare şi cu bucurie, cu veselie înaintea lui Dumnezău, după rude, în veac, întru norodul Lui. 55. în anul al patrulea împărăţind Potolemeiu şi Cleopatra, au adus Dositheu, carele au zis că iaste preot şi levit, şi Potolomeiu, feciorul lui, cea mai denainte a lor pusă carte a celor ce să zic Frure, carea au zis că iaste şi o au tălmăcit Lisimah Po-tolomeu, cel den Ierusalim.

CAPI
      
      Om oarecarele era în ţara Avsitidii, căruia era numele Iov; şi era omul acela fără de prihană  dirept, adevărat cinstitoriu de Dumnezeu, ferin-du-se de tot lucrul rău. Şi să făcură lui fii 7 şi feate 3. Şi era dobitoacele lui: oi 7000. cămile 3000, părechi de boi 500, şi măgăriţe păscătoare 500. şi posluşire multă foarte; şi lucrure mari era lui pre pămînt. Şi era omul acela de bun neam, despre răsărita soarelui. Şi mergînd împreună fiii lui, unul la altul, făcea ospăţ în toate zilele, luînd împreună cu dînşii şi pre ceale 3 surori ale lor să mănînce şi să bea cu dînşii. Şi după ce să vrea săvîrşi zilele băuturii, trimitea Iov şi curăţiia pre dînşii, sculîndu-se dimeneaţa şi aducînd pentru dînşii jîrtve, după numărul lor. şi un viţel pentru greşala, pentru sufletele lor, pentru că zicea Iov: „Ca nu cîndai fiii miei, întru cugetele lor, reale au gîndit cătră Dumnezeu*4. Aşa făcea Iov toate zilele. Şi să făcu ziua aceasta şi, iată, veniră îngerii lui Dumnezeu să stea înaintea Domnului, şi diavolul - venind cu dînşii. Şi zise Domnul diavolului: „De unde ai venit?'1 Şi răspunzînd diavolul Domnului, zise: „împrejurind pămîntul şi umblînd pre supt ceriu, de faţă sînt”. Şi-i zise lui Domnul: „Apropiat-ai cu cugetul tău asupra robului Mieu Iov? Căci nu iaste den cei dupre pămînt ca el om dirept, fără de prihană, adevărat temîtoriu de Dum-9 nezeu, ferindu-se de tot lucrul rău*4. Răspunse diavolul şi zise înaintea Domnului: „Au în dar să teame Iov de Dumnezeu? Nu Tu ai îngrădit ceale den afară ale lui şi ceale den lîuntru ale casii lui? Şi tuturor cîte-s ale lui împrejur? Şi faptele minelor lui ai blagoslovit, şi dobitoacele lui multe le-ai făcut pre pămînt. Ce trimite mîna Ta şi Te atinge de toate carele are, au doară la faţa Ta Te va blagoslovi?44 12 Atuncea zise Domnul diavolului: „Iată, toate cîte sînt lui dau în mîna ta, ce de el să nu te atingi”. Şi ieşi diavolul de cătră faţa Domnului. Şi era ca în ziua aceasta, fiii lui Iov şi featele lui bea vin în casa fratelui lor celui mai mare. Şi iată, vestitoriu veni cătră Iov şi zise lui: „Pîrechile boilor ara şi măgăriţele să păştea lipite de dînsele. Şi venind cei ce robesc, robiră pre eale; şi pe slugi au ucis cu gură de sabie. Şi s<răpînd eu sîngur * veniiu să-ţ spuiu”.  încă acesta grăind, veni alt
vestitoriu cătră Iov şi zise: „Foc de la Dumnezeu au căzut den ceriu pre pămînt şi mîncă oile, şi pre păstorii i-au ars aşijderelea. Şi scăpînd eu sîngur, veniiu să-ţ spuiu”.  încă 17 acesta grăind, veni alt vestitoriu cătră Iov şi zise lui: „Călăreţii au făcut noao 3 căpetenii şi au încunjurat cămilele şi le-au robit pre dînsele; şi pre slugi i-au omorît cu sabie. Şi am scăpat eu sîngur şi veniiu ca să-ţ povestesc”, încă acesta grăind, alt vestitoriu veni cătră 18 Iov, zicînd: „Feciorii tăi şi featele tale mîncînd şi bînd la feciorul tău, la fratele lor cel mai mare,  Fără de veaste vînt mare au venit de 19 la pustiiu şi s-au atins de ceale 4 unghiuri ale casii; şi au căzut casa preste feciorii tăi şi au murit. Şi scăpaiu eu sîngur, şi veniiu ca să-ţ povestesc”.  Aşa auzind Iov, sculîndu-se. 20 rupse hainele lui, şi au tuns părul capului lui, şi au preserat ţarină preste capul lui, şi căzînd jos, să închină Domnului, şi zise: „Eu gol am ieşit den pîntecele maidi meale, 21 gol voiu şi întră acolo.  Dumnezău au dat, Dumnezău au luat; în ce chip Domnului s-au părut, aşa s-au şi făcut, fie numele Domnului blagoslovit în vead!”  întru aceastea toate 22 ce i s-eu întîmplat lui. n-au greşit Iov nid cu buzele lui şi n-au dat nebunie lui Dumnezău.

CAPII

      Şi fu ca ziua aceasta, şi veniră îngerii 1 lui Dumnezău a sta înaintea Domnului; şi diavolul veni în mijlocul lor ca să stea înaintea Domnului.  Şi zise 2 Domnul diavolului: „De unde vii tu?” Atuncea zise diavolul înaintea Domnului: „îmblînd preste cel de supt ceriu şi călătorind cel preste tot, sînt de faţă”.  Zise Domnul 3 cătră diavolul: „Luat-ai aminte pre robul Mieu Iov, căci nu iaste ca dînsul den cei de pre pămînt, om aseamenea lui, fără răutate, adevărat fără de prihană, temîtoriu de Dumnezău, ferindu-se de tot răul. Şi încă să ţine de nerăutate, şi tu ai zis averile lui în zadar să Ie pierzi44.  Şi răspunzînd diavolul, zise Domnului: „Piale preste pialel Şi toate cîte-s la om va da pentru sufletul său.  însă nu, ce trimiţînd mîna Ta, atinge de oasele lui şi de trupul lui! Au nu în faţă te va blagoslovi44.  Şi zise 6 Domnul diavolului: „Iată. dau ţie pre dînsul. numai sufletul lui paze aş te11.  Şi ieşi diavoIul de la faţa Domnului şi lovi pre Iov cu rană rea, de la pidoare pînă la cap.  Şi-ş luo lui 8 un hîrb pentru ca să-ş rază puroile, şi el sădea pre gunoiu, afară den cetate.  Şi tretind 9 vreame multă, zise lui muiarea lui: „Pînă cînd vei îngădui zicînd: “Iată, aştept încă vreame puţină, aşteptind nădejdea mîntuirii meale'? Căci iată, [364] s-au stins pomana ta de pre pămînt, feţi şi feate, ale pîntecelui mieu chinuri şi durori, pre carii în zadar am ostenit cu trude. Şi tu singur în putreziciunea viermilor şăzi, mîind descoperit Şi eu - rătăcită şi slujnică, den loc în loc împrejurînd şi den casă în casă, aştep-tind soarele cînd va apune, pentru ca să mă odihnesc de ostenealele meale şi de durorile carele pre mine acum mă ţinu. Ce zi ceva cuvînt cătră Domnul şi mori!” Şi el căutînd zise ei: „Pentru căci ca una den ceale fără de minte muieri ai grăit? De am priimit ceale bune den mîna Domnului, ceale reale să nu le sufirim?” Intru toate aceastea ce s-au întîm-plat lui, nemica n-au greşit Iov cu buzele naintea lui Dumnezău. Şi auzind cei trei pria-tini ai lui realele toate ceale ce au venit preste dinsul, au venit fieştecarele dentru a sa ţară cătră el: Elifaz, al themanilor împărat, şi Val-dad, al safheilor tiran, Sofar, al mineilor împărat. Şi veniră cătră el toţi odată, ca să să mîngîie, şi să-l socotească pre el. Şi văzîn-du-4 pre el de departe  nu l-au conoscut. Şi strigtod cu glas mare, au plîns, rumpînd fieştecarele podoaba lui şi spulberînd pămînt preste capete-ş, spre ceriu. Au şăzut lîngă el 7 zile şi 7 nopţi, şi niciunul dentru dînşii au grăit cuvînt cătră el, pentru că vedea rana
groaznică fiind şi mare foarte.

Cătră pri*tini voroavă. 

CAP III 

După aceasta deschise Iov gura lui şi blestemă ziua lui Zicînd: „Piară ziua întru carea am născut şi noaptea aceaea întru carea au zis: lată făt!' Noaptea aceaea să fie întunearec şi să nu o cearce pre ea Domnul de  sus, nid să vie la ea lumină! Ce să o ia pre dînsa întunearec şi umbră de moarte, să vie preste  dînsa  negură!  Blasteme-se ziua  aceaea, Şi noaptea aceaea, să o ia pre dînsa întunearec! Să nu fie în zilele anului, nid să  nu se numere în zilele lunilor! Ce noaptea aceaea fie dureare, şi nu vie preste dînsa  veselie, nid bucurie! Ce bleasteme pre ea cel ce bleastemă ziua aceaea, cela ce va să prinză chitosul cel mare! întuned-se stealele  nopţii aceiia Şi nu îngăduiască, şi la lumină nu vie, şi să nu să vază luceafărul răsărind! Căci n-au închis porţile pîntecelui maicii meale, că ar fi mîntuit durearea de cătră ochii miei; Pentru căci dară în pîntece n-am murit? Şi den pîntece am ieşit, şi nu îndată am perit? Şi pentru căci au timpinat mie genuchile? Şi pentru ce ţîţele am supt?  Acum dormind aş fi încetat, şi culcîndu-mă m-aş fi odihnit  Cu împăraţii, sfeatnicii pămîntului, carii să semeţiia întru săbii,  Sau cu boiarii cărora mult iaste 15 aurul,  carii  au  împlut  casele  lor de argint,  Sau ca o lepădătură ieşind den 16 zgăul mîne-sa, sau ca prundi carii n-au văzut lumina.  Acolo cei fără credinţă au aţîţat 17 mînia urgiei, acolo au odehnit cei trudiţi cu trupul.  Şi toţi odată, cei veacinid, n-au 18 auzit glas de birari.  Mic şi mare acolo iaste, 19 şi slugă netemîndu-se de domnul lui.  Că 20 pentru căci s-au dat celor dentru amărăriune lumină şi viaţa sufletelor celor ce sînt în durori?  Carii pohtesc moartea, şi nu o 21 nemeresc, scurmîndu-o ca neşte comoară, 22 Şi veaseH s-au făcut de o vor nemeri  Moartea omului odihnă e, pentru că au închis Dumnezău asupra lui.  Pentru că, mai nainte de 24 bucatele meale, suspin mie vine şi lăcrămez eu, cuprins fiind de frică.  Pentru că frica 25 carea am grejit venitu-mi-au; şi de care m-am temut  întimpinatu-m-au.  Nid  am  avut 26 pace, nid mi-au ticnit, nid m-am odihnit, ce au venit mie urgie”.

CAP IV

      Şi răspunzînd Elifaz Themaniteanul* zise:  „Au doară de multe ori ţi s-au grăit ţie cu osteneală, şi putearea cuvintelor tale cine va suferi? Că, de vreame ce tu ai învăţat pre mulţi, şi mîni slabe ai mîngîiat.  Şi pre cei bolnavi ai sculat cu cuvintele,, şi la genuchi neputin-doase îndrăznire ai pus,  Şi acum au venit preste tine dureare şi s-au ^ins de tine, şi tu ai sîrguit  Care dentru amîndoao, nu frica ta iaste întru nebunie? Şi nedeajdea ta, şi răutatea căii tale?  Adu-ţi aminte dară cine, curat fiind, au perit? Sau cînd cei adevăraţi cu toata rădăcina au perit?  în ce chip am văzut pre cei ce ară ceale fără de cale, şi cei ce samănă pre dînsele dureri vor secera loruş. Den porunca Domnului vor peri şi den duhul urgiei Lui să vor stinge.  Tăria leului şi ^asul leoaiei şi semeţia balaurilor s-au stins. Furnicoleul au perit, neavînd mîncare, şi puii 11 leilor s-au părăsit unul de altul.  Iară de 12 s-au făcut vrun cuvînt adevărat în cuvintele tale, nemica dentr-aceastea rău te-ar fi întim-pinat. Care dentru amîndoao nu va priirni ureachea mea minunate de la Dînsul?  Şi cu 13 frică şi cu răsunare de noapte cădea frică preste oameni.  Frică m-au întimpinat şi 14 tremur, şi tare oasele meale le-au dătenat Şi duh preste faţa mea au venit, şi s-au încreţit mie perii şt peliţele. Sculaiu-mă, şi nu conoscuiu; văzuiu, şi nu era închipuire înaintea ochilor miei, fără de numai abur şi glas auziiam.  Pentru ce? Au doara []curat va fi pîrninteanul înaintea Domnului? Au, den faptele Lui, fără de prihană e omul? [365] De nu se încreade spre slugile Lui, iară asupra îngerilor Lui strîmbu ceva au gîndit.  Şi pre cei ce lăcuiescu în case de lut, dentru carii şi noi dentru acelaş lut sîntem, lovi pre ei ca în chip de cari.  Şi de demineaţa pînă în sară nu mai sînt, pentru că, neputînd ei lor să-ş ajute, au perit. Pentru că au suflat lor, şi s-au uscat; periră pentru
căce n-au avut ei învăţătură.

CAP V

Şi să cheamă, de te va asculta cineva sau de vei vedea pre vreun înger den cei sfinţii Pentru că pre cel fără de minte îl ucide urgia, iară pre cel rătăEBÎAI cit îl omoară rivnirea. Iară eu am văzut pre cei fără de minte rădăcină puind, ce  îndată li se mîncă lor petreacerea. Facă-se fiii lor departe de mîntuire, şi să vor smeri pre la uşele celor mai mici, şi nu va fi cel ce izbăveaşte. Pentru că ceale ce aceia au sîcerat, direpţii vor mînca; şi ei dentru răutăţi scoşi  vor fi, răsipească-se lor vîrtutea. Pentru că nu va iesi den pămînt osteneală, nice den  munţi va odrăsli trudă. Ce omul să naşte cu osteneală, şi puii vulturului la înălţime zburară; Şi nu însă, ce eu mă voiu ruga lui Dumnezău,  pre  Atotstăpînitoriul voiu  chema, Pre Cela ce face mari şi nesocotite, slăvite şi minunate, cărora nu iaste număr, Pre Cela ce dă ploaie pre pămînt,  Ce tremite apă preste cel de supt ceriu,  Pre Cela ce face pre cei smeriţi la înălţime şi pre cei pierduţi sculîndu-i,  Premenind sfaturile celor marghioli, şi nu vor face mîinile lor adevăr,  Cel ce prinde pre cei învăţaţi cu înţelepciune şi sfatul celor mult Sncuciţi au mutat:  Ziua va umpina  lor întunearec, iară în amiazăzi vor pipăi întocma cu noaptea; Şi piară în războiu, şi cel neputincios să iasă den mîna silnecului.  Şi fie celui neputincios nedeajde, şi gura năpăstuitoriului să să astupe.  Şi fericitu-i omul pre carele au mustrat Domnul! Şi dojenirea Atotţiitoriului nu tăgădui,  Pentru că El face a durea, şi iarăs aduce la loc; lovit-au, şi mînile Lui au vindecat.  De şase ori den nevoi te va scoate, iară în a şaptea nu se va atinge de tine răul.  în foamete te va mîntui den moarte, şi în războiu den mîna fierului te va dezlega. Den biciul limbii te va ascunde, şi nu te vei teame de răutăţi viitoare, de cătră omul ce nice un bine grăiaşte.  Celor strîmbi şi fără de leage vei batjocori, şi de hiarăle ceale sălbatece nu te vei teame,  Căce cu pietrile cămpului e făgăduinţa ta, şi hiarăle ţarenii
vor Împăca ţie, pentru că hiarăle ceale sălbatece vor împăca ţie.  După aceaea vei 24 cunoaşte că ţie se va împăca casa, şi petreacerea cortului tău nu va greşi,  Şi vei cunoaşte 25 că e multă semenţia ta, şi fiii tăi vor fi ca toată iarba ţarenii.  Şi vei veni la groapă ca un 26 grîu copt, la vreame sîcerindu-se, sau ca un stog la arie, la vreame aducîndîi-se.  Şi iată, 27 ca aceastea aşa le-am cercetat, aceastea sînt carele am auzit Şi tu cunoaşte ţie ce ai [dej
făcut!”.

CAP VI

      Şi răspunzînd Iov, zise:  „Că de ar şti 1/2 neştine să-m stea urgia mea şi duro-rile meale să le rădice cu jugul deodată,  Şi dară decît năsipul de pre 3 lîngă mare mai greu va fi! Ce, după
cum să pare, cuvintele meale sînt reale. Pentru că săgeţi de la Domnul în trupul mieu 4 sînt, cărora mînia lor îm stoceaşte sîngele; cînd voiu începe a grăi, mă împung,  Pentru 5 căci au în zadar va striga măgariul sălbatec, fară de numai mîncarea cercînd? Sau de va rumpe glas bou, la iasle avînd mîncările?  De 6 se va mînca pîine fără de sare? Sau de iaste gustare întru cuvinte deşarte?  Pentru că 7 nu poate sufletul mieu a să potoli. Că putoare văz mîncările meale,  ca  mirosirea leului.  Pentru că. de va da, şi-m va veni mie 8 cearerea, şi nădeajdea mea va da Domnul, începînd Domnul rănească-mă, iară la săvîrşit să nu mă omoară.  Şi fie mie cetatea 10 mormînt, asupra căriia preste ziduri săriiam preste ea; nu mă voiu scumpi, pentru că n-am minţit cuvintele sfinte ale Dumnezăului mieu. Pentru căce mi-e putearea, căci rabd? Sau 11 carea mi-e vreamea, căci îngăduiaşte sufletul mieu?  Au vîrtute de piatră e vîrtutea mea? 12 Au peliţele meale sînt de aramă?  Au nu pre 13 El nădejduiam? Iară ajutoriul de la mine iaste depărtat  M-au depărtat mila, şi socotinţa 14 Domnului m-au trecut cu vedearea.  Nu 15 m-au văzut pre mine cel mai de aproapele al mieu; ca un pîrîu ce seacă sau ca un val m-au trecut pre mine.  Carii să smeriia de mine, 16 acum au căzut preste mine ca nişte omăt sau gheaţă îngheţată.  Precum topindu-se, căidură făcîndu-se, nu s-au conoscut unde iaste,  Aşa şi eu, m-am părăsit de cătră toţi, 18 şi am perit, şi înstreinat de casă m-am făcut. Vedeţ căile themaneanilor, drumurile savoneanilor, cei ce vedeţi.  Şi ruşine vor plăti 20 cei ce nădejduiesc pre cetăţi şi pe bani. Iară şi voi dară, m-aţ asuprit pre mine fără de 21 milă; deci, văzînd a mea rană, teameţi-văl Pentru căci? Au doară ceva am cerşut de la 22 voi? Au de putearea cea de la voi sînt lipsit, ca să mă mîntuit de vrăjmaş  Sau den 23 mînile silnicilor să mă izbăvit pre mine?
[366] învăţa ţi-mă si eu voiu asurzi; de m-am înşălat întru ceva, spuneţi-m! Ce, după cum să pare,  reale-s  cuvintele  celui adevărat! Pentru că nu de la voi vîrtute cer, nici mustrarea voastră cuvintele meale va înceta, pentru că nu voiu suferi răspunsul graiului vostru. Fără de numai că pre sărac cădeţi, şi vă săltat preste priatinul vostru.  Şi acum căutînd în faţa voastră, nu voiu minţi. Şădeţi dară şi să nu fie strîmb; şi iarăş cu cel dirept veţi uni-vă, pentru că nu iaste în limba mea strîmbătate. Au nu gîuejul mieu priceaperi cercetează?
m
CAP VII
■
area dentru amîndoao, au nu ispitire iaste viaţa omului pre pămînt şi ca un năimit al unii zile e viaţa lui? Sau ca o sluga temîndu-se de domnul lui şi nemerind umbra? Sau ca un năimit  aşteptfnd plata lui? Aşa şi eu am răbdat luni seci, şi nopţile durorilor date mie  sînt. De voiu dormi, zic: Cînd e ziua?' Şi deaca mă voiu scula, iarăş: Cînd e sara?' Şi plin mă fac de durori de cu sară pînă demineaţa. Şi să frămîntă trupul miu întru putreziciunea viermilor, şi topesc grunjii  pămîntului răzindu-mă de puroi. Şi viaţa mea iaste mai uşoară decît graiul şi au  perit întru deşartă nădeajde. Adu-Ţi aminte dară, că duhul mi-e viaţa şi nu se va  mai  întoarce  ochiul  mieu  să vază  bine. Nu mă va mai vedea ochiul celui ce mă veade; ochii Tai - întru mine, şi nu voiu  mai fi, Ca un nor ce s-au curăţit de la ceriu. Pentru că, de se va pogori om' la iad, încă nu se va mai sui, Nid nu se va mai întoarce la a lui casă, nid-l va mai conoaşte pre el încă locul lui. Nid eu dară voiu cruţa gura mea, grăi-^oiu fiind în nevoia duhului mieu, deş-chide-voiu, cu amărăduriea sufletului mieu cuprinzîndu-mă. Carea dentru amîndoao: marea sînt, au balaur, căci ai pus preste mine strajă? Zis-am că: *Mă va mîngfia patul mieu şi voiu aduce cătră mine osebi cuvînt zăcerii meale',  înspăimezi-mă cu visuri, şi cu videnii mă îngrozeşti. Mîntui-vei de la duhul mieu sufletul mieu. şi de la moarte oasele meale. î Pentru.că nu voiu trăi în veac pentru ca să uideiungeBC la mînie; depîrtea-ză-Te de la Tnlne.”că deşartă îm iaste viaţai Pentru cîci iaste omul^cîci l-ai mărit pre dînsul, au căci iai aminte la el? Sau socoteala Lui vei face pmă dimeneaţă? Şi la odihnă pre el vei judeca7 Pînă cînd nu mă las, nid mă slobozi, pînă unde voiu înghiţi scuipitul mieu cu dureare? De am greşit eu. ce voiu putea face? Cela ce ştie gîndul oamenilor, pentru căci m-ai pus pre mine rugătoriu Ţie şi sînt preste Tine sarcina?  Pentru căci n-ai făcut fărădelegii meale uitare şi curăţie păcatului mieu? Şi acum la pămînt voiu mearge, şi mînecînd nu mai sînt**.
CAP VIII

      Şi răspunzînd Valdad Safhitul, zise: 1 „Pînă  cînd  vei  grăi  aceastea? 2 Duhul cu multe cuvinte - al rostului tău.  Au Domnul va face strimbîIute judecînd? Sau Cela ce au făcut toate va turbura cel dirept?  De fiii tăi au 4 greşit înaintea Lui, au trimis în mină fărădelegile lor.  Iară tu mînecă, cătră Domnul Atotţiitoriul rugîndu-te.  De vei fi curat şi adevărăt. îţ va asculta ţie ruga şi-ţ va aşăza ţie petreacerea direptăţii.  Şi vor fi dară ceale 7 dentîiu ale tale puţine, iară ceale de apoiu ale tale, nepovestite.  Căci întreabă ruda dentîiu şi ia urma după ruda părinţilor.  Pentru 9 că de ieri sîntem, şi nu ştim, pentru că umbră iaste pre pămînt viaţa noastră.  Aunuaceştea vor învăţa pre tine şi vor povesti ţie şl de la inemă vor scoate cuvinte?  Au odrăsleaşte papora fără de apă, au înălţa-se-va trestia fără de băutură?  încă fiind pre 12 rădăcină, şi nu se va secera? Mai nainte de a bea toată iarba, nu se va usca?  Aşa dară vor 13 fi ceale de apoi ale tuturor celor ce uită pre Domnul, pentru că nădeajdea celui necurat piare.  Pentru că nelăcuită îi va fi lui casa şi 14 păianjen lui i să va nemeri cortul.  De va 15 răzima casa lui, nu va sta; şi apucîndu-se el, nu va îngădui.  Pentru că umăd de soare 16 iaste şi den putreziciunea lui odrasla lui va ieşi.  Pre adunare de piatră doarme şi în 17 mijlocul halisilor va trăi.  Iară de va înghiţi, 18 locul il va înşăla pre dînsul.  Nu ai văzut ca 19 aceastea că surparea necuratului ca aceasta iaste? Şi den pămîntul altora va odrăsli. Pentru că Domnul nu va depărta pre cel fără 20 de răutate şi tot darul necuratului nu va prii-mi.  Iară gura celor adevărat gură va 21 umplea de ris şi buzele lor de mărturisire.  Iară nepriatenii lor să vor îmbrăca cu 22 ruşine, şi pe treace area necuratului nu va fi”.

CAP IX

      Şi răspunzînd Iov, zicea:  „Cu adevărăt ştiu că aşa iaste, căci cum va fi dirept cel pămîntean lîngă Domnul? Pentru că de va vrea să să judece cu 3 IEI, nu va asculta lui, pentru ca să nu grăiască împotrivă spre un cuvînt al Lui den buze:  Pentru că înţelept iaste la 4 cuget, tare şi mare; cine .vîrtos fîcîndu-se Înaintea Lui,au răbdat?  Cela ce învechcaşte' munţii, şi nu ştiu; Cel ce-i surpă pre dînşii cu urgie;  Cel ce clîteaşte [367]
pămîntul den temelie, şi stilpii lui să clatină;  Cela ce zice soarelui şi nu răsare, şi  asupra stealelor pecetluiaşte;  Cela ce au întins ceriul sîngur şi umblă ca pre faţa  pămîntului pre mare;  Cela ce face Găinuşa şi Luceafăr de sară şi Raliţa despre miazanoapte şi pre ţiitoriul răsăritului; Cela ce face mari şi nesocotite, slăvite şi minunate, cărora nu iaste număr. De mă va covîrşi, nu voiu vedea; şi de mă va treace, nici aşa am ştiut.  De va mîntui, cine va întoarce? Sau cine va zice Lui: 'Ce ai făcut?' Pentru că El au întors mînie, de El s-au înduplecat chitoasele ceale de supt ceriu-  Iară de mă va asculta, au va aleage cuvintele meale? Că de voiu fi dirept, nu mă va asculta; judecăţii Lui mă voiu ruga. Şi de voiu chema şi va asculta, nu crez că au ascultat glasul mieu. Au cu negura mă va sfărîma? Şi sfăritnările multe mi s-au făcut în zadar. Pentru că nu mă lasă să răsuflu, ce mă împlu de amărăciune.  Căci poate cu tărie. Cine dară judecăţii Lui se va împotrivi? Că de voiu fi dirept, rostul mieu va fi necredincios; şi de voiu fi fără de prihană, strîmb mă voiu aleage. Că de am pîgînit, nu ştiu cu sufletul, însă mi să ia viaţa.  Pentru aceaea am zis: *Pre Cel mare şi sîlnec piarde urgia, Căci răii - cu moarte minunată, iară direpţii să batjocuresc. Pentru că s-au dat la mînile necuratului. Obrazele judecătorilor ei acopere. Iară de nu El iaste, cine iaste?' Iară viaţa mea mai uşoară iaste decît un alergătoriu; fugit-au, şi n-au ştiut. Au şi iaste la corăbii urmă de cale, au a vulturului zburînd, cercînd mîncare?  Că de voiu zice, voiu uita grăind, plecînd cu obrazul voiu suspina. Clătescu-mă cu toate mădulările, pentru că ştiu că nevinovat nu mă vei lăsa.  Şi de vreame ce-s pîgîn, pentru căci n-am murit? Că de mă voiu scălda cu zăpadă şi de mă voiu curaţi cu mîni curate,  Destul cu smîrdă m-ai muiat şi m-au urît pre mine veşmîntul mieu. Pentru că nu eşti om ca mine, căruia voiu sta împotrivă, pentru ca să venim deodată la judecată. Macara de ar fi cel de la mijlocul nostru, Şi mustrînd şi ascultînd întru mijlocul amînduror.  Uşurează de la mine toiagul, şi frica lui nu mă stropşască, Şi nu mă voiu teame ce voiu grăi; pentru că nu aşa ştîu-împreună.

C A P X

      Ostenînd cu sufletul mieu, suspinînd slobozi-voiu cătră El cuvintele meale; grăi-voiu, amărăciunea sufletului mieu cuprinzîndu-mă, Şi voiu grăi cătră Domnul: 'Nu mă învăţa a'păgîni! 3 Şi pentru căci aşa m-ai judecat?  Au bine-Ţ iaste de voiu face strîmbatate, căci voiu tăgădui faptele nunelor Tale; şi la sfatul necuraţilor ai luat aminte?  Au precum veade cel 4 pemintean prevezi? Au cum veade omul vei căuta?  Au viaţa Ta omeneasca iaste, au anii 5 Tăi - de bărbat?  Căci ai cercetat fărădeleagea mea şi păcatele meale ai urmat  Pentru 7 că ştii că n-am pîgînit; dară cine iaste cela ce den mînile Tale scoate?  Mînile Tale m-au 8 zidit şi m-au făcut; după aceasta, premenin-du-mă, m-ai lovit  Adu-Ţi aminte dar că lut 9 m-ai zidit şi la pămînt iarăş mă întorci.  Au 10 nu ca laptele m-ai muls şi m-ai închegat pre mine aseamenea cu caşul?  Cu piale şi cu 11 carne m-ai îmbrăcat şi cu oase şi vine m-ai încleşteat  Şi viaţă şi milă ai pus lîngă mine, 12 şi socotinţa Ta mi-au păzit duhul.  Aceastea 13 avînd întru Tine, ştiu că toate le poţi şi nemica nu Ţi-e cu neputinţă.  Că de voiu greşi, 14 păzeaşte-mă, şi de fărădeleage nu nevinovat m-ai făcut.  Că de voiu păgîni, vai de mine. 15 Şi de voiu fi dirept, nu pociu să mă plec, pentru că plin de necinste sînt  Pentru că 16 mă vînez ca un leu la junghiare, pentru că, iarăş  primenind,  greu  mă  pierzi,  De 17 iznoavă înnoind asupra mea cercetarea mea. Şi cu urgie mare mie Te-ai făcut şi ai adus preste mine dodiiale.  Pentru căci dară den 18 pîntece m-ai scos, şi n-am murit, şi ochiul pre mine nu m-au văzut,  Şi ca cînd n-aş fi fost 19 m-am făcut? Pentru căci dară den pîntece în mormînt nu m-am mîntuit?  Au nu e puţină 20 vreamea vieţii meale? Lasă-mă să odihnesc puţin,  Mainte de ce a mearge de unde nu 21 mă voiu întoarce,  La pămînt întunecos şi 22 neguros, la pămînt de întunearec veacinic, unde nu iaste lumină, nice a vedea viaţa peminteanilor'w.

CAP XI

      Şi răspunzînd Sofar Mineul, zise: 1 ,Cela ce grăiaşte ceale multe şi răsV^lJ punsul va auzi. Au şi cela ce gră-iu H iaşle bine gîndeaşte că dirept iasle?
Blagoslovit cel născut den muiare cu 3 puţină viaţă. Nu te face mult întru cuvinte, pentru că nu iaste cel ce să va prigoni cu tine. Pentru că nu zice că: 'Curat sînt cu faptele şi 4 fără de prihană înaintea Lui!'  Ce cum oare 5 Domnul va grăi cătră tine şi va deschide buzele Lui cu tine?  După aceaea va povesti 6 ţie putearea înţelepciunii, pentru că îndoit va fi celor ce-s ca tine; şi atuncea vei conoaşte că vreadnice ţie s-au nemerit de la Domnul de ceale ce ai greşit  Au urma Domnului vei 7 afla, au la marginile carea au făcut Atotţiitoriul ai ajunsu?  înaltu e ceriul şi ce vei face? Şi,maiadînce decît ceale den iad, ce ştii?  Sau mai [368] lungi decăt măsura pămîntului sau lărgimea mării?  Şi de le va surpa toate, cine va grăi Lui: Ce-ai făcut?' Pentru că El ştie lucrurile celor fără de leage si, văzînd ceale fără de cale. nu le va treace cu vedearea. Şi omul într-alt chip înoată cu cuvintele, şi pămintea-nul ce e născut den muiare aseamene e cu un măgariu pustnic  Pentru că, de ai pus tu curată inima ta şi întinzi mînile cătră El, De iaste ceva fără de leage în mînile tale, departe fă pre El de la tine; şi strîmbătatea întru pctrcacerea ta să nu mîie. Pentru că aşa va străluci obrazul tău ca nişte apă curată şi te voi  dezbrăca  de  smîrdă  şi  nu  te vei toarne.  Şi truda o vei uita, ca un val ce va troace, şi nu te vei teame. Şi ruga ta - ca Luceafărul, şi den na miază zi va răsări ţie viaţă. Şi nedejduind vei fi, căce iaste ţie nedeajde; şi den griji şi purtare de grije să va iviţiepace. Pentru că vei Uneşte, şi nu va fi col ce să-ţi dea războiu. Şi premenindu-se, mulţi iţ vor ajuta. Şi mîntuirea pre ei va părăsi, pentru că nedeajdea lor e pierzare,şi
ochii necuraţilor se vor topi”.

Cătră priateni voroavă 

CAP XII

	Şi  răspunzîndu  Iov,  zise: „După EFQji aceaea voi sinteţ oameni. Au cu voi va  HJw^S muri învăţătura?  Că şi mie inema  fJvJI ca Ş' voao iaste-  Pentru că direptul BfiVfl om şi fără de prihană s-au făcut intru  batjocură. Pentru că în vreame norocită au fost gătit să cază supt alţii şi casele lui să să  prade de cei fără de leage. Iară însă nice unul să nu să nedejduiască, rău fiind, nevinovat a fi; cîţi urgisescu pre Domnul, cum nu şi  certare lor va fi? Ce dară întreabă ceale cu 4 picioare, de-ţ voru spune, şi pasările ceriului. de vor povesti ţie. Povesteaşte pămîntului. de-ţ va spune ţie; şi-ţi vor tilcui ţie peştii  mării. Cine dară n-au conoscut, întru toate aceastea. că mîna Domnului au făcut aceastea?  De nu în mîna Lui sufletul tuturor viilor şi duhul a tot omul? Pentru că ureachea cuvintele împarte, iară gîtlejul mîncări gustă.  în multă vreame - învăţătură, iară în multă viaţă - ştiinţă. Lîngă El - înţelepciunea şi putearea; la El - sfat şi priceapere. 4/15 De să va surpa, cine va zidi?  De va închide asupra oamenilor, cine va deschide? De va opri apa, va usca pămîntul; iară de o va slobozi,  au  pierdut  pre  el, zrobindu-l. Lîngă El e tăria şi vîrtutea, la El-ştiinţa şi priceaperea. Aducînd sfeatnici robit, şi pre judecătorii pămîntului i-au îngrozit. - BibUa. 16HH
Aşăzînd împăraţii preste scaune, şi legă cu 18 briul mijlocile lor. Trimiţînd preot robit, şi 19 pre silnicii pămîntului i-au surpat Schimbînd buzele credincioşilor, şi priceaperea celor mai bătrîni cunoscu. Turnînd necinste preste boiari, si pre cei smerit au vindecat  Descoperind adînce den tunearec, 22
şi scoase la lumină umbra morţii.  Rătăcind 23 limbi, şi pierzînd pre eale; aşternînd limbi, şi povăţind pre dînsele.  Premenind inemile 24 boiarilor pămîntului, şi au rătăcit pre dînşii în calea carea n-au ştiut  Să pipăie întunearec 25 şi nu lumina şi rătăcească ca cel beat

CAP XIII

      Iată, aceastea văzut-au ochiul mieu şi 1 au auzit ureachea mea.  Şi ştiu cîte 2 şi voi ştiţ, şi nu mai nepriceput sînt decît voi.  însă nu, ce eu cătră 3 Domnul voiu grăi şi voiu mustra
înaintea Lui de va vrea.  Iară voi sînteţ dohtori strimbi şi vrad de reale toţi.  Fie dară 5 voao a asurzi şi se va nemeri voao întru înţe-lepciune.  Şi ascultat mustrarea rostului 6 mieu şi judecata buzelor meale luat aminte!  Au doară înaintea Domnului grăit şi 7 înaintea Lui răspundeţ fîţişat?  Au vă veţ 8 îndoi?  Voişi  înşivă judecători vă faceţ. Pentru că binele va urma pre voi; pentru că, 9 de veţ face toate, vă veţ adaoge lîngă Dînsul.  Nemică mai puţin va mustra pre voi. 10 Iară şi pre ascuns obraze veţ lăuda.  Care 11 dentru amîndoao, nu vultoarea Lui va strun-dna pre voi şi frica de Ia El va cădea preste voi?  Şi să va istovi trufa voastră întocma cu 12 cenuşa-, trupul e de lut  Asurzit, pentru ca 13 să grăiesc şi să mă odihnesc de mînie, Luînd peliţile meale cu dinţii, şi sufletul mieu 14 voi pune în mîna mea.  De mă va prinde 15 Silnecul, de vreame ce au şi început, au doară grăi-voiu şi voiu mustra înaintea Lui -  Şi 16 aceasta mi să va aleage întru mîntuire, pentru că nu . înaintea Lui  vicleşugul va întră. Ascultat cuvintele meale, pentru că voiu 17 povesti voao ascultmd.  Iată, eu aproape 18 sînt de judecata mea, ştiu eu că dirept mă voiu arăta.  Pentru că cine iaste cel ce să va 19 judeca cu mine? Că acum voiu asurzi şi voiu lipsi.  Şi doao să-m isprăveşti, atuncea de 20 cătră faţa Ta nu mă voiu ascunde:  Mîna de 21 cătră mine depărtează şi frica Ta să nu mă îngrozească.  Şi apoi vei chema, şi eu voiu 22 asculta Ţie. Au vei grăi, şi eu voiu da răspuns.  Cîte sînt păcatele meale şi fărădelegile  meale? învaţă-mă  carele sînt. Pentru căci de cătră mine ascunzi şi îmi povăţeaşte împotrivnicul la Tine?  Au ca de o 25 frunză ce se dătcaşte de vînt Te vei spăria sau [369]ca unii buruiane ce să porneaste de vint stai împotriva mea?  Cîci ai scris preste mine reale şi ai pus mie ale tinereaţelor greşale? Ai pus dară mie piciorul întru oprealişte şi mi-ai păzit toate faptele şi la rădăcinile picioarelor meale ai sosit,  Carele mă vechesc tocma ca un foaie sau ca o haină mîncată de molii.

CAP XIV
      
Pentru că pămenteanul născut de muiare cu puţină viaţă şi plin de urgie iaste,  Sau ca o floare înflorind au căzut şi au fugit ca o umbră şi nu va sta.  Au nu şi acestuia socoteală ai făcut, şi pre acesta ai făcut ca să între cu judecată înaintea Ta?  Pentru că cine va fi curat de smîrdă? Ce nu e nimene.  Mîcară şi o zi de va fi viaţa lui pre pămînt, nenumărate-s lunile lui lîngă dînsul, la vreame le-ai pus şi nu va covfrşi. Departeaze-Te de la dînsul, pentru ca să să aşaze şi să bi nevoiaş că viaţa ca  şi năimitul.  Pentru că iaste copaci ului nădeajdea că, de se va tăia, încă va înflori şi  tulpina lui nu va lipsi.  Pentru că, de va fmbătrîni în pămînt rădăcina lui şi în piatră se  va săvîrşi buciumul lui,  De mirosirea apel va odrăsli şi va face sîcerătură ca şi un tînăr răsad.  Iară omul murind, s-au dus şi, căzînd pămenteanul, nu mai iaste încă. Că cu vreame să împuţinează marea, şi rîul, pustiindu-se, s-au uscat. Şi omu^adormind, nu se va mai scula, pînă unde ceriul nu se va mai coase; şi nu se vor mai deştepta den somnul lor. Pentru că mîcară de m-ai fi păzit în iad şi m-ai fi ascuns pre mine pînă Ţi s-ar fi potolit mînia şi-m vei rîndui vreamea întru care pomenirea mea vei face! Pentru că, de va muri omul, va trăi săvfrşind zilele vieţii lui. îngădui-voiu pînă iarăş mă voiu face. Apoi vei chema şi eu Ţie voiu asculta; şi faptele mîinilor Tale nu le depărta. Şi ai numărat deprinderile meale, şi nu Te va treace nemica dentru păcatele meale. Şi ai pecetluit fărădelegile meale întru pungă şi ai însemnat verice, fără de voîe,am ieşit den cale. Şi însă muntele căzînd va cădea şi piatra vechi-se-va den locul ei. Pietri au dumicat apele şi au închegat apele ceale întinse ale lutului pămîntului. Şi îngăduinţa omului ai pierdut. împingînd
pre dînsul la săvîrşit, şi să duse; pus-ai preste el faţa şi l-ai trimis. Şi mulţi făcîndu-se fiii lui, nu ştie; şi de se vor face puţini, nu-i e în ştire;  Fără de numai trupul lui au • durut şi sufletul lui au plîns”. 

CAP XV
      
      Şi răspunzînd Elefaaz Themaniteanul, 1 zise:  „Care e înţeleptul, răspunsul 2 va da duhul priceperii, şi au umplut durearea pîntecelui,  Mustrînd cu 3 'cuvinte care nu se cuvin şi cu cuvinte cu carele nu e niciun folos?  Nu şl 4 tu ai depărtat frica şi ai săvîrşit cuvinte ca aceastea înaintea Domnului?  Vinovat cu 5 cuvintele rostului tău, nici ai ales cuvintele silnicilor.  Mustre-te gura ta, şi nu eu; şi 6 buzele  tale  să  mărturisească asupra ta.  Pentru ce? Au dentfiu decît oamenii al 7 născut? Au mai nainte de dobitoace te-ai zămislit?  Au rînduială Domnului ai auzit, 8 au sfeatnic pre tine au trebuit Dumnezău şi la tine au sosit înţelepciunea?  Pentru că ce 9 ştii, care nu o ştim? Sau ce pricepi tu, carea nu şi noi?  Şi încă bătrîn, şi încă vechiu întru 10 noi,  mal  greu  decît tată-tău cu zilele. Dentru carele ai greşit, puţine ai bătut, mare 11 preste samă ai grăit  Ce au îndrăznit inima 12 ta sau ce au adus ochii tăi,  Că mînia ai spart 13 înaintea Domnului şi ai scos den gură cuvinte ca aceastea?  Pentru că cine, fiind om, va fi 14 fără de prihană sau ca cînd va să fie dirept cel născut den muiare?  Deaca asupra sfinţilor 15 nu creade, şi ceriul nu e curat înaintea lui.  Şi iaste urît şi necurat omul  bînd 16 strîmbătăţi  tocma cu băutura.  Şi voiu 17 spune ţie, ascultă-mă! Ce al ea dară ce am văzut voiu povesti ţie,  Carele înţelepţii vor 18 grăi şi nu au ascuns părinţii lor.  Numai 19 lor însuşi s-au dat pămîntul şi n-au venit de alt neam preste ei.  Toată viaţa celui necurat cu grijă e, şi anii numărat sînt daţ silnecu-lui,  Şi frica lui - întru urechile lui; cînd i să 21 pare că atuncea e în pace, va veni lui peirea.  Nu crează a să întoarce de la întunearec. Pentru că s-au dat acum în mînile fierului  Şi s-au rinduit spre hrana brehnacelor. Şi văzu întru sine că rămîne întru cădeare. Şi ziua acea întunecoasă pre el va stirvi,  Şi nevoie şi necaz pre el va ţinea ca 24 un voivod statatoriu înainte căzînd.  Căci au 25 ridicat mîna înaintea Domnului, şi înaintea lui Dumnezău Atotţiitoriului au stătut împotrivă; Şi alergă înaintea Lui cu sudalmă, întru grăsimea umărului paveţti lui,  Căci au acoperit 27 faţa lui cu seul şi au făcut răzor preste coapse. Şi lauda lui - sudalma,  Să mîie în cetăţi 28 pustii şi să între în case nelăcuite. Şi ceale ce aceia au gătit alţii vor căra.  Nici nu se va 29 îmbogăţi, nici nu vor rămînea lui averile; nici va pune pre pămînt umbră.  Nici va scăpa 30 de întunearec. Stil părea lui să o veştejască vîntul şi să-i cază ei floarea!  Nu crează [370] că va răbda, pentru că deşarte se vor istovi 32 hai. Tăiarea ha mai nainte de ceas se va strica şi tulpina lui nu va odrăsli. Şi să să culeagă ca o agurida, mai nainte de vreame, şi cază ca floarea măslinului. Pentru că mărturia necuratului - moartea, şi foc va arde 35 asupra caselor celor ce priimesc daruri. Şi in zgău va lua dureri, şi se vor istovi lui deşarte, şi pîntecele lui va suferi vicleşug”.

CAP XVI

Şi răspunzînd Iov, zise: „Auzit-am ca aceastea multe; mîngîitorî de reale - toţi. Pentru căci? Au rînduială iaste graiurilor duhului? Sau ce va dodei pre tine, căci vei răspunde? Şi eu ca şi voi voiu grăi, de ar fi supus sufletul  vostru în locul cestuia al mieu. Şi apoi voiu sări Intru voi cu graiuri şi voiu clăti asupra  voastră capul mieu.  Şi fie vîrtute în rostul  mieu şi pornirea buzelor nu voiu pregeta. Ci de voiu grăi, nu voiu durea rana; iară de voiu  şi tăcea, ce mai puţin mă voiu răni? Iară acum prea trudit m-au făcut, năuc, putred.  Şi Te-ai apucat de mine, Intru mărturie m-am făcut; şi să sculă întru mine minciuna  mea, în faţa mea au dat răspuns. Cu urgie isprăvindu-Ş, mă oborî, scirşni asupra mea dinţii, săgeţile bîn tui loriului Lui pre mine căzură- Cu ţagiele ochilor au sărit, cu ascuţit m-au lovit în genuche şi cu toţi odată foarte au alergat asupra mea. Pentru că mă deade Domnul fin mînile nedirepţilor şi spre cei necuraţi mă aruncă.  Fiind în pace, mă răsipi; luîndu-mă de chică, mă zmulse, Pu-se-mă ca pre un stranie, fncunjurară-mă cu fuştiuri, lovind în muşchii miei nemilos ti vindu-flă, au vărsat la pămînt hiarea mea, Oborî-ră-mă stîrv preste stfrv, alergară cătră mine cei ce putea.  Sac cusură preste pialea meat şi tăria mea în pămînt să stinse. Pîntecele mieu s-au opărit de plînsoare, şi preste geanele meale - umbră. Şi strîmb nemică nu era în mînile meale, şi ruga mea - curată. Şi, păminte, să nu acoperi preste sîngele trupului mieu, nici să Ge loc strigării meale. Şi acum, iată, în certuri mărturia mea, şi ştiutoriul mieu - întru înălţimi. Şi scoase ruga mea cătră Domnul, şi înaintea Lui pică ochiul mieu. Şi fie mustrare omului înaintea Domnului şi fiiului omului la aproapele lui! Şi încă ani nenumăraţi au venit, şi pre calea carea nu mă voiu mai întoarce voiu mearge*

CAP XVII

      Pieiu, cu duhul purtfndu-mă, şi mă rog de îngropare, şi nu nemeresc. Mă rog ostenind, şi ce voiu (ace? Şi mi-au furat mie averile stninii. Cine iaste acesta? Cu mîna mea să să
leage?  Căci inema lor ai ascuns de minte, 4 pentru aceaea nu vei înălţa pre ei.  Cu parte 5 de răutate va povesti, ochii pentru fii s-au topit  Şi m-ai pus de poveaste în limbi si ris lor mă suiiu.  Pentru că să orbiră de urgie ochii miei, încunjuraiu-mă tare de cătră toţi. Minune cuprinse pre cei adevărat pentru aceastea. Şi direptul preste cel fără de leage ai si rădice.  Şi si ţie credinciosul calea lui ai cel curat la mini ca ai ia îndrăznire. Insă nu, ce toţi vi răzi maţ; şi venit dara, căci si nu aflu Intru voi adevăr.  Zilele meale trecură cu alergare şi si rupseri închieturile inemii meale.  Noaptea întru zi am pus; lumina, 12 aproape de cătră faţa mtuneareculuL  Cade 13 voiu îngădui, iadul - mie casa, şi Intru negură aştemutu-mi-s-au aşternutul.  Moartea am 14 chemat tată să-m fie; si maici mie şi sor -putreziciunea.  Unde dară încă iaste mie nădeajde? Au bunătăţile meale voiu vedea? Au cu mine la iad si vor pogorî? Au cu toate odată întru ţarină ne vom pogorî?*'

CAP XVIII

      Şi răspunzînd Valdat Safhiteul, zise: 1 „Pînă cînd nu vei înceta? Opreaşte, 2 I pentru ca şi noi să grăim!  Pentru 3 căci dară ca nişte dobitoce am tăcut I înaintea ta?  Trebuiaşte-ţ ţie urgia! 4 Pentru căci? De vei muri tu, nelăcuit va fi cel de supt ceriu? Au surpa-se-vor munţii den temeaie?  Şi lumina celor păgîni să va 5 stinge şi nu se va istovi lor văpaia.  Lumina 6 lui - întunearec, întru petreacere, şi sfeaşni-cul preste dînsul să va stinge.  Vîneaze cei 7 mai  mici averile lui şi greşască svatul lui.  Puie-se piciorul lui în laţ, în mreajă să 8 si încurce.  Şi si vie preste dînsul laţuri; 9 întări-va preste el pre cei însîtoşaţ.  Şi si 10 ascunse în pămînt funea lui, şi cursa lui - pre cărări.  împrejur si  piarză  pre dînsul 11 durori, şi mulţ - prejur picioarele lui, ca să vie în foamete strimtă.  Şi cîdearea lui s-au 12 gătit minunată.  Şi să mănînce lui ramurile 13 picioarelor.  Şi va mînca ceale înfrumseţaţe ale lui moartea.  Ca si ţie den petreacerea lui vindecare şi să-l oprească pre el nevoie cu vină împărătească.  Să lăcuiasci 16 în cortul lui în noaptea lui, răsipi-se-vor ceale binecuvioase ale lui cu iarbă pucioasă.  Dedesupt rădăcinele lui si vor usca şi deasupra va cădea secerişul lui.  Pomenirea lui să 1 fi piară dupre pămînt şi va fi numele lui preste faţa ce* mai den afară.  împingă-l pre el 19 den lumină la întunearec, şi den hune l-eu mutat pre el.  Nu va fi cunoscut întru norodul lui. nici mîntuită întru cel de supt ceriu casa lui, ce întru ale lui vor trăi alţii. [371] dînsul au suspinat cei de apoi, iară pre cei 22 dentîiu  cuprinse-i  minune. Aceastea-s casele nedirepţilor şi acesta e locul celora ce nu ştiu pre Domnul”.
fia întru e}?\  Teameţi-va dară şi voi de 29 asupreaiă, pentru că mînie preste cei fără de leage va veni şi atuncea vor conoaşte unde le
iaste lor avearea”. .
CAP XIX

Şi răspunzînd Iov, zise: „Pînă cînd trudit veţ face sufletul mieu şi mă veţ surpa cu cuvinte? Cunoaşteţ numai că Domnul m-au făcut aşa. Trăit asupra mea, neruşinîndu-vă de mine  mă asupriţi. Şi dară, cu adevărat eu mă înşălaiu şi lîngă mine mîne înşălăciunea, a grăi cuvintele meale carele nu să cuveniia, graiurile meale să înşală şi nu asupra vremii.  Lasă dară că asupra mea vă mărit şi  mustrat asupră-mi ocări; Cunoaşteţi dară că Domnul iaste Cel ce au turburat, şi tăria  Lui preste mine înălţă. Iată, rîz, ocări nu voiu grăi. Striga-voiu, şi necăire judecată nu  e.  împrejur sînt ziditu şi nu voiu treace;  preste faţa mea întunearec au pus. Şi mărirea de la mine au dezbrăcat şi luo cununa den capul mieu.  Rumpse-mă împrejur şi mă duş. Şi tăie ca un copaciu nedeajdea mea. Şi greu cu urgie mie au făcut şi mă socoti pre mine ca pre un vrăjmaş. Şi totodată au venit bîntuialele Lui preste mine, întru căile meale m-au încunjuraţ cei şăzători. De la mine fraţii miei s-au depărtat, cunoscut-au pre cei striini decît pre mine. Şi priatenii miei nemilostivi s-au făcut; nu s-au lipit lîngă mine cei mai aproape de mine, Şi ceia ce ştiia numele mieu m-au uitat. Vecinii casii şi slujnicile meale, de alt neam eram înaintea lor.  Sluga mea am strigat, şi n-au ascultat, şi rostul mieu să ruga. Şi rugam pre muiarea mea şi chemam linguşind pre fiii tutorilor meale,  Iară ei în veac m-au părăsit Qnd mă voiu scula, asupra mea grăiescu. Uritu-m-au ceia ce mă ştiia; pre carii dară îndrăgisem mă asupriră. în pialea mea au putrezit cărnurile meale, şi oasele meale în dinţi să ţin. Miluiţi-mă, miluiţi-mă, o, priatenilor, pentru că mîna Domnului iaste cea ce s-au atins de mine! Şi pentru căce mă goniţi, ca şi Domnul, şi de trupul mieu nu vă săturaţi? Pentru că cine va da să să scrie graiurile meale şi să să puie eale în carte în veac? Cu condeiu de fier şi de plumbu sau în pietri ar săpa? Pentru că ştiu că veacinicu iaste Cela ce va a mă slobozi pre pămînt. Să va scula pialea mea ce sufere aceastea. Pentru că de la Domnul aceastea mi s-au săvîrşit, carele eu mie mi le ştiu. Carele ochiul mieu le-au văzut, şi nu altul. Şi toate mie mi s-au săvîrşit în sîn. Iară de'veţ grăi: Ce vdm grăi înaintea lui, şi rădăcina cuvîntului vom a8

CAP XX

      Şi răspunzînd Sofar Mineul, zise: „Nu aşa gmdiiam să răspunzi tu aceastea împotrivă, şi nu priceapeţi mai multu decît şi eu. învăţătura ruşinii meale voiu auzi şi duh dentru priceapere răspunde mie.  Nu aceastea ai conoscut de la aceasta, de cînd s-au pus om preste pămînt?  Şi veselia celor necuraţi -cîdeare minunată, şi veselia celor fără de leage - cîdeare şi pierzare,  De să vor sui în ceriu ale lui daruri şi jîrtvă lui de nori să va atinge.  Pentru că, cînd i să pare că de acum iaste întemeiat atuncea desăvîrşit piare. Şi ceia ce l-au ştiut pre el vor grăi: 'Unde iaste?'  Ca un vis ceva zbura nu se va afla şi zbură ca un năluc de noapte.  Ochiul au trecut cu vedearea, şi nu va mai adaoge, şi nu-l va mai socoti pre el locul lui.  Pre fiii lui să-i piarză cei mai de jos şi mînile lui aţîţe dorori. Oasele lor s-au împlut de tinereaţele lui, şi cu 11 dînsul preste ţarină va dormi.  De să va 12 îndulci în rostul lui răutatea, ascunde-va pre ea supt limba lui.  Şi nu se va îndura de 13 dînsa, şi nu va părăsi pre ea, şi va aduna pre ea în mijlocul gîtlejului lui.  Şi nu va putea 14 să-ş ajute lui; hiarea aspidei - în pîntecele lui.  Avuţie strimbă adunîndu-se, să va obori den casa lui; trage-l-va pre elînger,  Şi 16 mînia balaurilor să-l sugă, şi-l ucigă pre el limba şarpelui.  Să nu vază mulgere de 17 dobitoace, nici păşunea mierii şi a untului, în zadar şi în deşărt au ostenit pre avuţie 18 dentru care nu va gusta, ca o paporă nemestecată, neînghiţită.  Pentru că ale multora 19 putearnici case au sfărimat, şi petreacerea au jăfuit şi n-au întăritu-o.  Nu iaste lui nuntuirea la avuţii, în pohta lui nu se va mîntui. Nu iaste lăsare bucatelor lui, pentru aceaea nu 21 vor înflori lui bunătăţile.  Şi cînd i să pare 22 că acum e plin, se va necăji şi toată nevoia preste dînsul va veni.  De iaste cumva să-ş 23 umple pîntecele lui, trimite-va preste el mînia urgiei, să vie preste el durori.  Şi să nu 24 scape den mîna ferului, să-l rănească pre el arc de aramă.  Şi să să petreacă pren gura 25 lui săgeată şi steale întru petreacerile lui să umble. Preste el - frici;  Şi tot întunearecul 26 la el să îngăduiască. Mînca-l-va pre dînsul foc nearş şi să-i chinuiască lui nemearnicul casa. Şi să descopere ceriul nelegiuirile lui şi pămîntul 27 să să scoale preste el.  Să tragă casa lui pierzarea la săvîrşit ziua urgiei să vie preste el [372]. Aceasta e partea omului necurat de la Domnul şi agonisita averilor lui de la Socotitoriu”.
mearge, şi înaintea lui nenumăraţi.  Şi cum 34 mă minghaţi în deşert? Iară cum eu să mă încetez preste voi nimica?

CAP XXI
      
Şi răspunzind Iov, zise: „Ascultat, ascultaţi-m cuvintele, pentru ca să nu fie mie de la voi această mîngîiare. Rădicaţi-mă,  şi  eu  voiu grăi, şi apoi nu veţ batjocuri pre mine. Pentru căce? Au a omului e mustrarea mea? Au pentru ce nu mă voiu mînia?  Căutînd la mine, vă miraţi, mîna puind preste falca. Pentru că, de-m voiu şi aduce aminte, mă turbur şi au durori peliţele meale.  Pentru căci necuraţii trăiesc, şi s-au vechit, şi cu avuţie?  Sămînţă lor - după suflet, şi feciorii lor înaintea ochilor.  Casele lor sporesc, şi frică necîiri şi biciu de la Domnul nu iaste preste dînşii. Vaca lor n-eu născut crud, şi scăpa lor ceaea ce avea în pîntece şi n-au greşit. Şi rămîn ca nişte oi veacinice, şi copiii lor pre aproape joacă,  Luînd canon şi copuz, şi să veselesc cu glas de cîntare. Şi săvîrşiră întru bunătăţi viaţa lor, şi în odihna iadului au dormit  Şi zice Domnului: Depărtează-'IV de la mine! Caile Tale a le şti nu voiu! Ce e destul ca să slujim Lui? Şi ce folos căci vom timpina Lui?'  Pentru că în mînile lor era bune şi faptele necuraţilor nu le veade. Nu însă, ce şi luminătoriul necredincioşilor se va stinge şi va veni preste ei de tot surparea şi chinuri pre ei vor ţinea de la urgie. Şi vor fi ca nişte paie naintea vîntului sau ca nişte prah pre carele au luat volbura. Să lipsască pre fii averile lui? Va răsplăti cătră el şi va cunoaşte?  Vază ochii lui junghearea hu, şi de la Domnul să nu se rnîntuiască! Căci voia lui e în casa lui împreună cu el? Şi numerele 1 uni lor lui s-au împărţit. Care nu e Domnul Cela ce învaţă priceaperi şi ştiinţă? Şi El pre cei învăţaţi aleage. Acesta va muri în tăria puterii lui, şi tot bme-pîtimind şi bine-petrecînd.  Şi ficaţii lui - plini de seu, şi măduha lui se va vărsa.  Şi cela moare de amărîriunea sufletului, nemîncînd nidun bine. Şi toţi odată pre pămînt dorm şi putreziciune pre dînşii au acoperit  Deci ştiu pre voi că cu îndrăznire vă aflat asupră-mi. Căci veţ grăi: Unde e casa boiarinului? Şi unde Iaste acoperemîntul lăcaşurilor celor fără de credinţa?  întrebaţi pre cei ce merg pre lîngă cale şi seamnele lor nu le va înstreina. Căci la ziua peirii să uşureaze cel fidean, la ziua urgiei lui se va aduce. Cine va spune înaintea feaţii lui calea lui? Şi carea el au făcut, cine va răsplăti lui ?  Incailea el la groapă s-au adus şi preste mormint au bdenuit Să îndulciră lui pietricealele ptriului, şi după dînsul tot omul va mearge, şi înaintea lui nenumăraţi. Şi cum mă mîngîiaţi în deşert? Iară cum eu să mă încetez preste voi nimică?”

CAP XXII

      Şi răspunzînd Elefaz Themaniteanul, zise:  „Care e, nu Domnul iaste Cel ce învaţă priceaperea şi ştiinţa? Pentru căce grijă e Domnului, de tu ai fost la lucruri fără prihană? Sau folos, căci vei întinde calea ta?  Sau băgîn-du-te în sama, mustra-te-va şi va veni cu tine la judecată?  Care e, nu răutatea ta iaste multă şi nenumărate-ţ sînt ţie păcatele? Şi zălogiiai pre fraţii tăi în zadar şi îmbrăcămintea celor goli luai.  Nid cu apă pre cei setos ai adăpat, ce flămînzilor ai lipsit pîinea. Şi ai lăudat unora featele şi ai lăcuit sărarii pre pămînt  Şi pre văduve le-ai trimis deşarte Şl pre surumani ai chinuit  Pentru aceaea încunjuratu-te-au laţuri şi te-au sîrguit războiu minunat.  Lumina ţie întunearec să 11 întîmpla; şi, adormind, apă te-au acoperit Au nu Cela ce lăcuiaşte în ceale nalte priveaşte şi pre cei ce să purta cu semeţie i-*u smerit?  Şi ziseş: Ce au conoscut Cel tare? 13 Au asupra negurii judecă?  In nor e ascunderea Lui şi nu se va vedea; şi ocolul ceriului mearge'.  Au calea veadnică vei păzi, carea 15 o au călcat oameni [ne] direpţi.  Carii s-au 16 luat fără de vreame? Rîu curătoriu iaste temeiurile lor.  Ceia ce zic: Domnul ce va 17 face noao? Sau ce va aduce noao Atotţiito-riul?'.  Şi El au împlut casele lor de bunătaţi, şi 'Sfatul celor necuraţi - de la Mine departe!*  Văzînd, direpţii au rîs; şi cel fără 19 prihană batjocorit-au pre dînşii.  De nu au 20 perit starea lor şi rămăşiţa lor o va mînca foc.  Şi te fă nesîlnic, de vei răbda. Şi după 21 aceaea, roadă ta va fi întru bunătăţi.  Şi 22 scoate den gura Lui mărturisire şi ia graiurile Lui în inima ta!  Iară de te vei întoarce şi vei 23 smeri pre tine înaintea Domnului, şi departe ai făcut de la petreacerea ta pre cel nedirept Va pune preste lut în piatră şi ca piatra pîrîului Sufn.  Fi-va dară ţie Cel întrutotţiitoriu 25 ajutoriu de cătră vrăjmaşi şi curat te va da, ca argintul cel cu foc lămurit  După aceaea te 26 vei îndrăzni înaintea Domnului, căutînd la ceriu lin.  Şi rugîndu-te tu cătră El, va 27 asculta pre tine; şi va da ţie ca să-ţi dai rugile.  Şi va aşăza ţie petreacerea direptăţii, şi pre căile tale fi-va lumină.  Căci ai 29 smerit pre tine, şi va grăi: Semeţitu-s-au'; şi pre cel gubav, cu ochii va mîntui.  Izbăvi-va 30 pre cel nevinovat şi te mîntuiaşte, cu curate mînile tale”.

CAP XXIII

Şi răspunzînd Iov, zise: „Şi dară ştiu că den mîna mea mustrarea mea iaste şi mîna Lui grea să făcu preste suspinul mieu. Cine oare ar şti că aş afla pre Dînsul şi aş veni la săvîrşit?  Zicere-aş şi mie - judecată, şi gura mea  voiu împlea de mustrări. Şi aş conoaşte lucrurile carele îm va grăi, şi de aş simţi pre  cine-m va spune. Şi de va veni asupră-mi cu multă vîrtute, şi apoi cu înfricoşarea nu-m  va isprăvi. Pentru că adevărul şi mustrarea de la El iaste, şi să scoată ia săvîrşit judecata  mea. Pentru că la ceale dentîiu voiu mearge şi încă nu voiu mai fi; dară ceale de  apoi, ce ştiu? în stingă făcînd £1, şi nu m-am ţinut. Mă va cuprinde cu direapta, şi nu voiu vedea.  Pentru că ştiu acum calea mea, alesu-m-au ca aurul.  Şi voiu ieşi întru poruncile Lui, pentru că căile Lui am păzit şi nu mă voiu abate den poruncile Lui.  Şi nu mă voiu petreace. şi în sînul mieu am ascuns graiurile Lui.  Iară de au şi judecat El aşa, cine iaste cela ce stă împotriva Lui? Pentru că ce au vrut El, au şi făcut.  Pentru aceaea spre El am sîrguit. Şi dojenindu-mă, am avut grijă de El spre aceasta.  De cătră faţa Lui să mă preasîrguiasca. voiu socoti şi mă voiu înfricoşa de cătră El.  Şi Domnul au muiat inima mea, şi Atotţiitoriul au sîrguit spre mine.  Pentru că n-am ştiut că-m va veni mie întunearec, şi faţa mea o au acoperit
negură.

CAP XXIV

Şi pentru căce pre Domnul nu L-au greşit ceasurile, Iară cei necredincioşi hotarul au covîrşit, turma cu păstoriul jafuind? Asinul săracului au luat şi vaca văduvei pre carea au  văduvit. Abătură pre cei neputincios den calea cea direapta, şi cu totul s-au ascunsu cei  blînzi ai pămîntului. Şi să istoviră ca nişte măgari în ţarină, (pentru mine) ieşind a lor rînduială; să îndulci lor pîinea, la cei mai  tineri. Ţarină mai nainte de vreame, nefiind a lor, au secerat Şi cei neputincioşi viile necuraţilor fără simbrie şi nemîncaţi au  lucrat Şi pre mulţi goli au adormit fără de haine, şi îmbrăcămintea sufletului lor au luat.  De cătră rîurile munţilor să umezescu, neavînd ei acoperemînt, cu piatră s-au îmbrăcat.  Au hrăpit pre cel suruman de la ţîţă, şi pre cel căzut l-au smerit  Şi pre cei goli au adormit cu strîmbătate, şi pîinea celor flămînzi au luat. In strimturi cu strîmbătate au pîndit şr calea direpţilor n-au ştiut  Cărei den cetate şi
den casele lor s-au izgonit, şi sufletul pruncilor au suspinat tare, şi El pentru căce acestora socoteală n-au făcut?  Pre pămînt fiind ei, şi 13 n-au cunoscut; şi calea direptăţii n-au fost ştiind, nice cărările lor au îmbiat  Şi conoscînd lucrurile lor, au dat pre dînşii la întunearec; şi noaptea va fi ca un fur.  Şi ochiul 15 preacurvariului au păzit întunearecul, zicînd:
Nu mă va lua aminte mai nainte ochiul'; şi ascundere feaţii au pus.  Săpat-au întruntunearec case; ziua au pecetluit pre sine, n-au conoscut lumină.  Căce totodată dimineaţa - lor umbră de moarte, căce va cunoaşte turburările umbrei morţii.  Mai uşor iaste 18 preste faţa apei; bleasteme-se partea lor pre pămînt, şi să ivească oasele lor pre pămînt uscate.  Şi brăţişorul săracului au jefuit. 19 După aceaea să pomeni lor păcatul,  Şi ca o 20 ceaţă de roao nevăzută s-au făcut Şi să să dea lui ceale ce au făcut, şi să să zdrobească tot cel nedirept, întocma cu lemnul nevindecat.  Şi 21 cei stearpe bine nu i-au făcut si muiarea n-au miluit,  Şi cu mînie au surpat pre cei neputincioş.  Sculîndu-se dară, nu va creade asupra vieţii lui.  Bolnăvind, nu nedejduiască să să însănătoşaze, ce va cădea cu boală.  Pentru că pre mulţi au chinuit. înîltarea lui să veşteji ca o verdeaţă la căldura sau ca un spic den paiu însuş fiind căzut  Iară 25 de nu, cine iaste cela ce zice că minciuni eu zic
şi va pune întru nemică cuvintele meale?”

CAP XXV

      Şi răspunzînd Val da Safhitul, zise: „Ce e dară? Cuvînt înainte au frică de , la El, Cela ce face toată lumea cu cel înalt? Pentru că au neştine va I socoti că va fi delungare la tîlhari? Şi pre carii nu vor veni poruncile de la El? Pentru că cum va fi dirept păminteanul înaintea Domnului? Sau cine ar curaţi pre sine, cela ce e născut den muiare? De va porunci lunei, nu va lumina; şi stealele nu-s curate înaintea Lui. Şi lasă, omul iaste putreziciune şi fiiul omului, viarme!”

CAP XXVI

Şi răspunzînd Iov, zise: „Cui te alături, au cui vei să ajut care e? Au nu la care iaste multă vîrtute şi la carele braţul cel tare iaste? Cu cine te-ai sfătuit împreună? Nu cu cela la carele e toată înţelepciunea? Cui vei urma? Nu celuia ce-i e putearea mai mare? Cui ai spus cuvinte? Şi suflarea ceaea ce iase den tine, a cui iaste? Au doară uriaş să vor apleca dedesuptul apei şi vecinilor ei?  Gol e iadul înaintea [374] Lui, şi nu iaste învalitură pierzării Lui. în-tinzind criveţul preste nemică, spînzurînd pămîntul preste nimica; Legînd apa întru norii Lui, şi n-au riurat norul dedesuptul  Lui.  Cela ce ţine obrazul scaunului, fntinzînd preste el norul Lui Porunca au gotitu-o preste faţa apei pînă la sîvîrşirea Iurninii cu întunearecul.  Si stflpii ceriului se-au întins şi să minunară de certarea Lui. Cu vîrtutea au potolit marea, şi cu ştiinţa au aşternut chitosul. Şi încuitorile ceriului temu-se de El, şi cu poruncă au omorît pre şarpele cel viclean. Iată,aceastea-s părţile căii Lui şi pre umezala cuvîntului vom auzi întru El. Şi tăria trăsnetului Lui, cine ştie cînd o va face?”

CAP XXVII

Şi încă adăogînd. Iov zise cu cuvînt-înainte: ..Viu Dumnezău, Carele aşa m-au judecat şi Cel întrutotţiito-riu, Ce mi-au amărît sufletul mieu. Aşa încă suflarea mea fiind înlăuntm şi Duhul dumnezăiesc, Cel ce să află mie în  nas, Ca să nu grăiască buzele meale fără-deleage, nici sufletul mieu va cerceta nedireptaţi! Nu-m fie mie a răspunde pre voi direpţi, pînă cînd voiu muri, pentru că nu-m  voiu schimba nerăutatea mea. Şi la direp-tate luind aminte,însă nu mă împing înainte, pentru că nu ştiu întru mine fără de cale a  face. însă nu, ce fie vrăjmaşii miei ca surparea celor necredincioşi şi cei ce să ridică  asupra mea,ca perirea celor fără de leage. Şi carea iaste nădeajdea celui necurat, căci lăco-meaşte nădejduind pre Domnul, oare mintuise-va?  Au ruga lui va asculta Dumnezău? Sau venind lui nevoie, Au are vreo îndrăz-nire înaintea Lui? Sau ca cînd ar chema El, va asculta lui? Ce dară voiu povesti voao ce iaste în mîna Domnului; ceale ce sînt la Atotţiitoriul nu voiu minţi.  Iată, toţi ştiţi că deşarte întru deşarte puneţ. Aceasta e partea omului necredincios de la Domnul; şi agonisita silnicilor va veni de la Atottiitoriul preste ei. Iară de se vor face mulţi fiii lor, la jungheare vor fi. Iară de se vor şi îmbărbăta, vorceare. Iară ceia ce trăiesc lui cu moarte vor muri; şi văduvele lor nimenea nu le vor milui.  De va aduna ca pămîntul argintul şi tocma cu lutul va găti aurul, Aceastea toate direptii le vor cruţa şi banii lui cei adevăraţi vor ţinea. Şi să istovi casa lui ca nişte molii şi ca nişte paianjin ceale ce au păzit. Bogatul adormi-va şi nu va mai adaoge; ochii lui au deschis, şi nu iaste. Timpi-nară pre el ca apa durorile, şi cu noapte l-au luat pre el negura. Şi-l va lua pre el arsura şi se va duce, şi-l va vîntura pre el
den locul lui.  Şi va arunca preste el şi nu Se 22 va milostivi; den mina Lui cu fuga va fugi. Plesni-vor preste el mîinile lor şi va şuiera 23
pre el den locul lui.

CAP XXVIII

      Pentru că iaste argintului loc de unde să face şi locul aurului de unde să strecoară. Pentru că fierul den pămînt să face şi arama ca piatra să ciopleaşte. Rînduială au pus întunearecului şi tot sîvîrşitul el îl socoteaşte cu amăruntul. Piatră, întunearec şi umbra morţii
- Rumperea pîrfului e den năsip. Iară cei ce 4 uitară calea cea direapta slăbiră dentru păminteani.  S-au clătit pămîntul, dentrinsul va ieşi pîine, dedesupt el s-au întors ca focul.  Locul samfirului - pietrile lui; şi lutul 6
- aurului lui.  Calea, nu o au cunoscut pre 7 ea pasăre, şi n-au căutat pre ea ochiu de breh-nace.  Şi n-au călcat pre el fiii mmdrilor, n-au 8 trecut preste dînsul leul.  Intru cea colţoroasă au întins mîna lui şi strică dezrădăd-nînd munţii.  Gropitele apelor, vizuniile şi 10 ţărmurile rîurilor au rupt şi tot cinstit au văzut ochiul mieu.  Şi adfncurile rîurilor au acoperit şi arăta a lui puteare la lumină.  Şi 12 înţelepciunea de unde s-au aflat? Şi care e locul ştiintii?  N-au văzut pemintean calea 13 ei, nici s-au aflat întru oameni.  Bezna zise: 14 Nu iaste întru mine!' Şi marea zise: Nu iaste împreună cu mine!'  Nu va da încuiare pentru dînsa şi nu va sta argint schimbarea ei  Şi nu se va ţinea cu aurul lui Sofir, cu onix cinstit şi samfir.  Nu să va potrivi cu ea 17 aurul şi stecla, şi schimbarea ei - vase de aur.  Ceale nalte şi gavis nu să vor pomeni, 18 şi trage înţelepciunea decît ceale mai denlăuntru-  Nu se va potrivi cu ea piatra topazion a arăpimei, cu aur curat nu se va ţinea împreună.  Şi învăţătura  de unde s-au 20 aflat? Şi care iaste locul priceaperei?  Uită 21 pre tot omul şi de cătră pasările ceriului să ascunse.  Pierzarea şi moartea ziseră: Şi 22 am auzit a ei rinste'.  Dumnezău bine au 23 întărit ei calea, şi El ştie locul ei.  Pentru că 24 El pre tot cel de supt ceriu veade.  Ştiind ceale 25 de pe pămînt toate carele au făcut: a vînturilor cumpănă,  Ale apei măsuri. Cînd au făcut aşa. 26 văzind au numărat, şi calea - întru scuturare de
glas.  Atuncea au văzut pre ea şi au tilcuit pre ea, gătind au urmat  Şi zise omului: Iată, cinstea dumnezăias-că iaste înţelepciunea, iară a să feri de reale iaste ştiinţa!'“ [375]

A lui Iov cătră priatini voroavă, a 11. 

CAP XXIX

Şi încă adîogind. Iov zise cu cuvînt-inainte: „Cine m-ar pune pre lună înaintea zilelor cărora Dumnezău m-au păzit. Ca cînd luciia lumină-Itoriul Lui preste capul mieu, cînd cu  lumina Lui mergeam la întunearec, Cînd eram den destul cu căi, cînd Dumnezău socoteală făcea casei meale,  Cînd eram avut foarte, şi împrejurul mieu - copiii miei,  Cînd să vărsa căile meale cu unt şi munţii miei  să vărsa cu lapte,  Cînd ieşiiam mînecfnd la  cetate şi în uliţă mi se punea mie jăţiul? Vă-zîndu-mă, tinerii s-au ascuns, iară bătrînii toţi  au stătut.  Şi boiarii au încetat a grai, deagetul puind preste gură. Şi cei ce au auzit m-au fericit, şi limba lor cu gîtlejul lor s-au lipit.  Căci ureachea au auzit, şi m-au fericit; şi ochiul, văzîndu-mă, s-au abătut Pentru că am mîntuit pre sărac den mîna silnicului, şi surumanului căruia nu era ajutoriu am ajutat Blagoslovenia celui pierdut preste mine să vie, şi rostul văduvei m-au blagoslovit  Şi cu direptatea mă îmbrăcam, şi mă
învăliiam cu judecata. întocma cu veşmîntul.  Ochiu eram orbilor şi picior şchiopilor.  Eu eram părinte celor neputincioşi, şi judecata carea n-am ştiutu-o am cercat Şi am zdrobit măsealele nedirepţilor, den mrjlocui dinţilor lor jafuirea am scos. Şi ziş: Vîrsta mea va îmbătrîni, ca un bucium de finic multă vreame voiu trăi. Rădăcina mea s-au deschis pre apă, şi roao va mînea în secerişul mieu.  Slava mea e noao cu mine, şi arcul mieu în mîna lui mearge1. De mine auzind, au luat aminte; şi au tăcut preste sfatul mieu. Preste ale meale cuvinte n-au adaos, şi veaseli să făcea cînd lor grăiiam. Ca un pămînt însetoşat aşteptînd ploaia, aşa acestea pre graiul mieu. De voiu ride cătră ei, nu vor creade; şi lumina obrazului mieu nu cădea. Ales-am calea lor şi am stătut boiarin; şi lăcui am ca un împărat întru tîlhari, în
ce chip pre cei smerit mîngîiam.

CAP XXX

      Iară acum mă batjocuriră cei mai |mici, acum mă dojănesc întru parte cărora defăimam părinţii lor, pre carii n-am socotit vreadnici dinilor dobitoacelor meale. Şi încă tăria mînilor lor - pentru ce mie? Intru ei peri săvîrşirea, Cu lipsă şi cu foamete trăgîn-du-mă. Cei ce fugiia fără de apă ieri -necaz şi chinuire; Cei ce încunjură fără foamete preste răsunătoriu şi ceia ce fără flîminzie sînt ale lor bucate,  Şi necinstiţi şi defăimaţi, lipsiţi de tot binele, carii şi rădădnele leamnelor mesteca, de foamete mare; sculatu-s-au asupră-mi furi,  Cărora 6 casele lor era găuri de pietri.  Şi în mijlocul 7 celor cu glas bun vor striga carii supt uscă-duni sălbatece petrecea,  Fiii celor fără 8 minte şi numele celor nednstiţi şi dnste stinsă de pre pămînt  Iară acum copuz sînt 9 eu lor şi de poveaste mă au.  Şi mă uriră, 10 depărtîndu-să departe, şi de cătră faţa mea nu scumpiră scuipitul.  Pentru că deşchizînd 11 tulba lui m-au chinuit, şi frîu feaţii meale au trimis.  Spre odrasla cea despre direapta 12 s-au ridicat pidorul lui au întins şi au făcut cale preste mine cărările peirei lor.  Bătutu-s-au cărările meale, pentru că m-au dezbrăcat de veşmîntul mieu.  Cu săgeţile lui 14 m-au împroşcat, şi face cu mine cum îi iaste voia, întru dureri m-am frămîntat  Intorcumi-să durorile, dusu-mi-s-au nădeajdea ca un vînt,şi ca un nor măntuirea mea.  Şi acum 16 preste mine se va vărsa sufletul mieu, şi mă ţin pre mine, zilele durorilor.  Şi cu noaptea 17 oasele meale s-au ars, şi vinele meale s-au dezlegat  Cu multă vîrtute s-au apucat de 18 veşmîntul mieu, ca gulerul cămăşii meale m-au cuprins pre mine.  Şi mă socoteşti pre 19 mine întocma cu lutul, în pămînt şi în cenuşe -partea mea.  Şi am strigat cătră Tine, şi nu 20 mă asculţi; stătu l-au şi m-au socotit  Şi s-au 21 suit preste mine, fără de milostivire, cu mînă tare m-ai bătut  Şi m-ai rinduit pre mine 22 întru durori, şi m-ai lepădat de la mîntuire.  Pentru că ştiu că moartea mă surpă, 23 căci casa a tot pămînteanul pămîntul iaste. Pentru că macara de aş putea pre mine să mă 24 omor sau să mă rog altuia şi-m va face mie aceasta.  Şi eu preste tot neputinriosul am 25 plîns, suspinat-am văzînd om în nevoie.  Şi 26 eu aşteptînd bunătăţi, iată, mi-au sosit mai mult zile de răutăţi.  Inima mea s-au fierbîntat şi nu va tăcea, apucatu-m-au zile de sărăde.  Suspinînd, am mers fără de mînie, 28 şi am stătut întru adunare strigînd.  Şi frate 29 m-am făcut sirinilor şi priaten struţilor.  Şi 30 pialea mea s-au ucis tare, şi oasele meale să ojogiră de arsură.  Şi ieşi spre jale copuzul 31 mieu, şi dntarea mea - mie spre plîngere.

CAP XXXI

      Făgăduinţă am pus ochilor miei şi nu 1 voiu priceape spre fidoară.  Şi ce 2 au împărţit Dumnezău de sus şi moştenirea celui destul den ceale nal____te?  Vai, peire - celui strimbu şi 3
înstriinare celor ce fac fărădeleagea! Au nu 4 El va vedea calea mea şi toate cărările meale [376] va număra? ' Iară de aş fi mers cu batjocoritorii şi de ar fi sîrguit piciorul mieu la vicleşug,  Pentru că stau cu cumpănă direapta,  vAzut-wi Domnul nerăutatea mea. De s-au abătut piciorul mieu den cale şi de au urmat cu ochiul inima mea şi de m-am atins cu mînile  meale de daruri, Să mi să samene dară, şi alţii să mănînce, şi fără de rădăcină să mă fac  pre pămînt Sau de au şi urmat inima mea la muiarea altui om sau de am şi pîndit la uşăle ei. Să placă dară şi muiarea mea altui bărbat, iară pruncii mei să să smerească. Pentru că mînia urgiei neoprită e a pîngări a omului fămeaie. Pentru ca foc iaste arzăto-riu preste toate zilele şi, la carele va veni, den rădăcină l-au pierdut Sau de am defăimat judecata slugii meale sau a slujnicii, judecîndu-se ei cătră mine. Pentru că ce voiu face de-m va face cercetare Domnul?Iară de va fi şi socoteală, ce răspunsu voiu face? Care e? Au nu precum şi eu am fost în pîntece, şi aceia au fost? Şi ne-am făcut întru acesta pîntece. Şi cei neputincioşi treaba carea odinioară avea n-au greşit, şi ochiul văduvei n-am topit Şi de am mîncat pîinea mea sîngur şi n-am dat şi celui sărac dentr-însa; Căce den tinereaţele meale hrăniiam ca un părinte, şi den zgăul maicii meale am povăţit  Sau de am trecut pre cel golu perind şi nu l-am îmbrăcat. Şi cei neputincioşi de nu m-au binecuvîntat, şi de tunderea mieilor miei s-au încălzit umerile lor; De am rădicat asupra săracului mîna, nedejduind căce mult ajotoriu mie îm iaste, Să să despartă dară umărul mieu dentru închietură şi braţul mieu den cot Să să zdrobească; pentru că frica Domnului m-au ţinut pre mine şi de luarea Lui nu voiu suferi. De am pus aurul putearea mea sau de am nedejduit la piatră scumpă, Sau de m-am veselit fîcîndu-mi-să avuţie multă, sau de am pus mîna mea pre cei nenumăraţi; Sau nu vedeam soarele ce luminează că să lipseaşte şi luna stricîndu-se? Pentru că nu iaste pre dînşii. Şi de s-au inşălat pre ascunsu inima mea şi de am pus mîna mea preste rostul mieu şi am sărutat, Şi aceasta poate să fie fărădeleagea mea cea mai mare, de se va socoti, căce am minţit înaintea Domnului celui înalt. Şi de m-am veselit preste cădearea nepriatinilor miei, şi zise inima mea: Bine, să auză dară ureachea mea blăstemul mieu şi să mă fac dară poveaste, de cătră norodul mieu chinuindu-mă'. Şi de au zis de multe ori shxjnicile meale: Cine ne-ar da noao den cărnurile lui să ne săturăm?'  Fiind eu foarte bun, şi afara nu mînea
striin, şi uşa mea la tot cel ce veniia să deschidea,  Şideamgreşitfărădevoie,amascuns 33 păcatul mieu.  Că nu m-am înfruntat de 34 multă mulţimea gloatei, ca să nu mărturisesc înaintea lor,  Şideamlăsatprecelneputincios să iasă den uşa mea cu sinul deşert (de nu mă temeam),  Cine va da pre cel ce va 36 auzi pre mine? Şi mîna Domnului mieu, de nu mă vream teame? Şi scrisoarea carea aveam asupra cuiva, pre umere puind cunună, o vream ceti;  Şi de nu o spărgeam şi o dam, 37 nemică luînd de la datornic;  De au suspinat 38 pămîntul vreodinioară asupră-mi sau de au plînsu rozoarele lui toate odată.  Sau de am 39 mîncat vîrtutea lui sîngur, fără de preţu, sau şi luînd sufletul domnului pămîntului am întristat  Pentru grîu dară să-m iasă urzică şi 40 pentru orzu, rug!*4 Şi tăcu Iov cu graiurele.

CAP XXXII

      Şi încetară şi cei trei priateni ai lui încă a mai grăi împotriva lui Iov, pentru cî era Iov dirept înaintea lor. . Şi să 2 minie Elius  Varahiil Vuzeanul, Fwaal den rudenia lui Ram, al ţărăi Afsitidii. Şi să mînie pre Iov foarte, pentru căce dove-diia pre sine dirept înaintea Domnului.  Şi 3 asupra celor trei priatini să mînie foarte, pentru căce n-au putut să răspunză împotri-vă-graiuri lui Iov, şi-l pusără pre dînsul a fi necredincios.  Şi Elius îngădui a da răspunsu lui Iov, căce mai bătrîni decît el sînt ei cu zilele.  Şi văzu Elius că nu iaste răspunsu 5 în rostui celor trei oameni şi să mînie cu urgia lui.  (Ai lui Eliu cătră priateni şi cătrA Iov împotriva-r Săpuni).  Şi răspunzînd Elius al 6 lui Varahiil Vuziteanul, zise: „Mai tinăr sînt cu anii, iară voi sînteţ mai bătrîni. Pentru aceaea am tăcut, temîndu-mă ca voao să vă povestesc a mea ştiinţă.  Şi am zis că: Nu 7 iaste vreamea ceaea ce grăiaşte şi, în mulţi ani, ei ştiu învăţătura.  Ce duh iaste întru 8 cei pămenteani, şi suflarea Atotţiitoriului iaste ceaea ce învaţă.  Nu cei cu ani mulţ 9 sînt cei înţelepţi, nici cei bătrîni ştiu judecata.  Pentru aceaea ziş: Ascultaţi-mă, şi voiu 10 povesti voao ceale ce ştiu. Băgat în urechi graiurile meale, pentru că voiu grăi, voi ascul-tind.  Iată, am auzit cuvintele voastre, băgat-am în urechi pînă la priceaperea voastră,  Pînă unde veţ cerca cuvintele şi pînă la 12 voi voiu priceape. Şi iată, nu era lui Iov mustrîndu-l, răspunzînd graiurile lui, dentru . voi,  Pentru ca să nu ziceţ: Afîat-am înţelepciunea Domnului adăogîndu-ne\  Şi la 14 om v-aţ întors a grăi cuvinte ca aceastea. [377]  - S-au spămîntat n-au mai răspuns încă, au vechit dentr-înşh' cuvintele, Răb-dat-am, cîci nu am grăit; căci au statut şi n-au răspuns. Căci voiu răspunde şi eu o parte -.” Şi răspunzînd Elius, zice: „Iarăş voiu grăi, Pentru că plin sînt de cuvinte, pentru că mă piarde pre mine duhul pîntecelui. Şi pîntecele mieu, ca un foaie de must ce fiarbe iaste legat,  sau  ca  un  foi  spartă  al unui faur.  Grăi-voiu, pentru ca să mă odihnesc deşchizînd buzele. Pentru că de om nu mă voiu ruşina, şi încă nici de pămintean nu-m va fi greaţă. Pentru că nu ştiu a lăuda faţă. Iară de nu, şi pre mine moliile mă vor mînca.

CAP XXXIII

       Şi nu aşa, ce ascultă, Iov, cuvintele
meale şi graiul mieu bagă în urechi! liPentru că, iată, am deschis gura mea şi au grăit limba mea întru gîtlejul mieu.  Curată mie inema cu graiurile, şi priceaperea buzelor meale curate va  gindi. Duhul cel dumnezeiesc iaste Cel ce m-au făcut pre mine şi suflarea Atotţiitoriului  iaste ceaea ce mă învaţă pre mine. De poţi, dă-m răspuns mie cătră aceastea. îngă-duiaşte, stăi cătră mine şi eu cătră tine.  Den tină te-ai întregit tu, ca şi eu; dentru  aceastaş ne-am săvîrşit. Nu frica mea te va struncina, nici mîna mea grea va fi preste  tine. Ce numai ai zis întru urechile meale, glasul cuvintelor tale am auzit. Pentru căci  zici:  Curat sînt, nefiind greşit; şi fără hulă eram, n-am nelegiuit, Şi hulă asupra mea au aflat, şi mă socoteaşte ca pre un vrăjmaş,  Şi au pus în lemnul mieu piciorul tău şi au păzit toate căile meale!' Pentru că, cum zici: Dirept sînt, şi nu m-au ascultat'? Pentru că veacinic iaste Cel deasupra pămînteanilor. Şi zici: Pentru căci direptăţii meale  n-au  ascultat  mie  tot cuvîntul?' Pentru că grăind o dată Domnul, iară a doaoră iaste vis, Au întru cugetare de noapte, sau ca cînd cade groaznică frică preste oameni, preste adormituri pre pat. Atuncea descopere mintea omului în chipuri de frică, cu unele ca aceastea pre ei au înfricoşat,  Să întoarcă om de la strîmbătate şi trupul lui de la cîdeare au mîntuit. Şi nu s-au îndurat sufletul lui de la moarte şi ca să nu cază el în războiu. Şi iarăş mustră pre el întru boală pre pat, şi mulţimea oaselor lui au amorţit, Şi toată mîncarea griului nu va putea să-i priimască, şi sufletul lui mîncare: pohteaşte,  Pînă unde i să vor putrezi lui peliţele şi va dovedi oasele lui deşarte. Şi să apropie la moarte sufletul lui şi viaţa lui în iad.
De vor fi 1000 de îngeri purtători de moarte, 23 unul dentru dînşii nu-l va răni pre el, de va .;. gîndi cu inema să să întoarcă cătră Domnul; şi. va povesti omului hula lui şi fărădelegea lui va arăta.  Opri-l-va ca să nu cază el la moarte 24 şi va întineri lui trupul ca unsoarea pre păreate şi oasele lui le va împlea de mădu-hă.  Şi va muia lui peliţele ca unui prunc şi-l 25 va aşăza pre el îmbărbătîndu-să întru oameni. Şi rugîndu-se cătră Domnul, şi priimite 26 lui vor fi şi va întră cu faţă lină; cu mărturisire va da oamenilor direptate.  Şi apoi atuncea 27 să va huli omul însuş, luiş zicînd: Ca ce feal făceam! Şi nu cu vreadnice m-au certat de carele am greşit!  Mîntuiaşte sufletul mieu. 28 ca să nu viu la peire, şi viaţa mea lumină va vedea'.  Iată, aceastea toate le lucrează Cel 29 tare, căi trei, cu omul.  Ce mîntui sufletul 30 mieu den moarte, pentru că viaţa mea întru lumină va lăuda pre El.  Bagă în urechi. Iov, şi 31 ascultă-mă! Amuţeaşte, şi eu voiu grăi.  De 32 sînt ţie cuvinte, răspunde miel Grăiaşte, pentru că voiu să te îndireptezi tu!  Iară de 33 nu, tu ascultă-mă: Asurzeaşte, şi te voiu învăţa înţelepciunea!”

CAP XXXIV 

      Şi răspunzînd Elius, zise:  „Asculta- 1/2 ţî-mă,  înţelepţilor,  ştiind  a lua aminte mînile,  Căci ureachea cuvinte ispiteaşte, şi gîtlejul gustă mîncare.  Judecată să luăm noao, să 4 cunoaştem în mijlocul nostru ce iaste bun. Căci au zis Iov: Dirept sînt, Domnul mi-au 5 mîntuit judecata;  Şi au mulţit cu judecata 6 mea, sîlnică e săgeata mea fără de strîmbătate!'  Cine e om ca Iov? Bînd batjocură ca 7 apa,  Nepîcătuind, nici păgmind, nici întru 8 tot împreunîndu-se cu cei ce fac ceale fără de leage, ca să meargă cu cei fără de credinţă. Pentru că să nu zici că: Nu va fi socotinţa 9 omului!' Şi socoteala lui - de la Domnul. Pentru aceaea, cei priceput la inemă, ascultaţî-mă: Să nu-m fie mie înaintea Domnului a pagini şi înaintea Atotţiitoriului a turbura cel dirept,  Ce dă omului după cum face fieştecarele dentru ei şi în cărarea omului a fia-va pre el.  Socoteşti dară pre Domnul fără de 12 cale  a face?  Sau Cel întrutotţiitoriu va turbura judecata, Cela ce au făcut pămîntul? Şi cine iaste Cel ce face pre cel de supt ceriu şi 13 ceale ce-s într-însul toate?  Că de va vrea 14 să oprească şi duhul lîngă El să socotească,  Muri-va tot trupul deodată, pentru că 15 tot pămînteanul la pămînt va mearge, de unde s-au şi zidit  Iară de nu pricepi, ascultă [378] aceastea, bagă în urechi glasul cuvintelor! Vez tu pre cel ce face fărădeleage, şi pre Cel ce piarde pre cei răi fund veacinic dirept. Necredincios, Cela ce zice împăratului: Fără-leage faci!' |şi|  Prea necredincios!' boiarilor; Carele nu S-au ruşinat de cătră faţa celui cinstit, nici ştie cinste a pune celor bogat, să să laude featele lor? Şi deşarte lor să vor istovi a striga şi a să ruga omului, pentru că s-au purtat fără de leage, încuindu-se cei fără de putinţă. Pentru că El văzătoriu iaste faptelor oamenilor şi niciuna II uită pre El de cîte fac  Nici iaste loc a să ascunde cei ce fac ceale fără de leage. Căci nu preste om va pune încă, pentru că Domnul preste toţi priveaşte, Cela ce priceape ceale nepricepute, slăvite  şi  minunate,  cărora  nu iaste număr,  Cela ce cunoaşte lucrurile lor, şi va întoarce noaptea, şi să vor smeri; Şi au stins pre cei necurat, şi văzut sînt înaintea Lui Căci s-au abătut den leagea lui Dumnezeu şi direptăţile Lui nu le-au cunoscut, Ca să aducă preste El strigarea de sărac; şi strigarea săracilor va auzi. Şi El linişte va da. Şi cine va vinui şi va ascunde faţa şi cine-L va vedea pre El? Şi asupra limbii şi asupra omului deodată  împărăţind om făţarnic de cătră greutatea norodului. Căci cătră cel tare, cela ce zice: Luat-am, nu voiu zăloji! Fără de mine voiu vedea. Tu îm arată: de am făcut strîmbătate, nu voiu adaoge', Nu de la tine să o plăteşti pre dînsa? Căci tu o vei împinge? Că tu o vei aleage, şi nu eu? Şi ce ai conoscut? Grăiaşte! Pentru aceaea înţelepţii la inimă vor grăi aceastea şi omul înţelept mi-au ascultat cuvîntul. Şi Iov nu întru priceapere au grăit, şi graiurile lui nu-s în ştiinţă.  însă nu, ce te învaţă, Iov, să nu dai încă răspunsul ca şi cei fără de minte, Pentru ca să nu adaogem preste păcatele noastre, şi fărădeleage preste noi se va socoti, multe
grăind graiuri înaintea Domnului”.

CAP XXXV

Şi răspunzînd încă Elius, zise: „Ce aceasta ai socotit întru judecată? Tu cine eşti? Căci ai zis: Dirept sînt înaintea Domnului'? Sau vei grăi: Ce voiu face, greşind?' Şi eu îţ voiu da ţie răspuns şi la cîte trei priatinii  tăi.  Priveaşte la ceriu şi vezi, şi socoteaşte  norii cum sînt sus de la tine.  De ai greşit, ce vei face? Iară de şi multe ai nelegiuit, ce. poţi  să fad?  De vreame dară ce eşti dirept, ce  vei da Lui? Sau ce den mîna ta va lua? La omul ce e aseamene ţie - necurăţia ta; şi la  fiiul omului - direptatea ta.  De cătră mulţime  asuprindu-se,  vor striga; vor
ţipa den braţul multora. Şi n-au zis: Unde 10 iaste Dumnezău, Cela ce m-au făcut, Cela ce rînduiaşte păzile de noapte, Cela ce mă hotărăşte de cătră dobitoacele pămîntului şi de cătră pasările ceriului?' Acolo vor striga, însă nu vor auzi, de sudalma celor răi. Pentru că ceale fără de cale a vedea nu 13 va Domnul. Pentru că Acela Atotţiitoriul văzătoriu iaste celor ce săvîrşesc fărădelegile, şi mă va mîntui. Şi te judecă înaintea Lui, de poţi pre El să-L lauzi, cum iaste şi acum, Pentru că Nu iaste socotind urgia Lui, n-au cunoscut la greşale foarte'. Şi Iov în deşărt deschide gura lui, cu neconoştinţa cuvinte îngreuiază”.

A lui Eliu voroavă a cincea 

CAP XXXVI

      Şi adăogînd Eliu încă, zice:  „îngă- 1/2 duiaşte-mă puţinei încă, pentru ca să te învăţ, pentru că mai iaste la mine cuvînt.  Luînd ştiinţa mea mică, şi 3 cu faptele meale direapte voiu grăi cu adevărat.  Şi nu strîmbe graiuri cu strimtătate vei priceape.  Şi să ştii că Domnul nu 5 va izgoni pre cel fără de răutate. Tare e cu vîrtute,  însă inimile necredindoşilor nu va 6 învia şi judecăţile săradlor le va da.  Nu va 7 lua de la cel dirept ochii Lui, şi cu împăraţi în scaun va pune pre dînşii întru biruinţă; şi se va înălţa,  Şi cei băgaţi în cătuşi se vor opri 8 cu fune de sărăde.  Şi va povesti lor 9 faptele l6r şi greşalele lor, căci se vor întări.  Ce celui dirept va asculta, şi zise 10 că se vor întoarce de cătră strîmbătate. De vor asculta şi vor sluji, vor isprăvi zilele 11 lor spre bunătăţi şi anii lor spre fapte bune. Iară pre cei necredincioşi nu-i mîntuiaşte, 12 nevrînd ei să ştie pre Domnul,  Şi pentru 13 căci, învăţîndu-se, neascultă(to) ri era. Şi cei făţarnid la inima rindui-vor mînia, nu vor striga, căci au legat pre ei.  Să moară dară la 14 tinereaţe sufletul lor, iară viaţa lor rănindu-se de îngeri,  Căci au necăjit pre cel slab şi 15 neputindos. Şi judecata celor blînzi va rîndui.  Şi încă te-au înşălat pre tine den rostul 16 vrăjmaşului. Beznă, vărsare - dedesuptul ei, şi să pogori masa ta plină de grăsime.  Şi 17 judecata de cătră cei direpţi nu o va lipsi, şi mînia preste cei necredincioşi va fi, pentru necurăţia darurilor care priimiia pre strimbă-tăţi.  Să nu te abată de bunăvoie mintea 18 De la rugă, la nevoie fiind cei neputindoşi; şi 19 pre toţi ceia ce au puteare  Să nu tragi 20 noaptea ca să suie alţii pentru dînşii,  Ce 21 păzeaşte să nu fad fără de cale, pentru că dentru aceastea vei scoate den sărăde.  Iată, Cel tare [379] va întări cu vîrtutea Lui, pentru că cine iaste ca El silnic? Şi cine iaste cel ce cercetează ale Lui lucruri? Sau cine e cela ce au zis: Făcut-au strimbătate!'? Adu-ţi aminte că mari sînt lucrurile Lui, dentru carele au stăpînit oamenii.  Tot omul au văzut întru sine, dţi păminteani sînt răniţi. Iată, Cel tare e mult, şi nu vom conoaşte numărul anilor Lui, şi nesăvîrşit! Şi numărate-I sînt Lui picăturile ploii, şi se vor vărsa preste ploaie în nor. Curge-vor vechituri, şi umbri nori preste nepovestiţi păminteani; (vreame au pus) dobitoacelor, şi ştiu rînduială zăcerii. Intru toate aceastea nu s-au cercetat ţie cugetul, nice să premeneaşte inima ta de trup? Şi de vei priceape întinderea norului, tocmirea cortului Lui, Iată, întinde preste el rază; şi înrădăcinările mării au acoperit Pentru că prentr-înşii va judeca noroadele, da-va hrană celui ce poate.  Preste miini au acoperit lumină Şi au poruncit pentru ea întru cel ce timpină. Povesti-va pentru dînsul prietenului  lui;  agonesite  şi pentru
strîmbătate.

CAP XXXVII

Şi de aceasta s-au scuturat inima mea şi au cursu den locul ei. Ascultă auz întru urgia mîniei Domnului, şi cercetare den rostul Lui va ieşi! Dedesuptul a tot ceriului e începătura Lui, şi lumina Lui - pre aripile pămîntului.  Denapoia Lui va striga cu glas, tuna-va cu glasul sudalmii Lui, şi nu va premeni pre dînşii,  căce va auzi glasul Lui. Tuna-va Cel tare cu glasul Lui minunat. Ceas au pus dobitoacelor, şi ştiu a dormirii rînduială. Pre aceastea toate nu ţi s-au cercat cugetul, nice să schimbă inima ta de la trup? Pentru că au făcut mari  carele nu le-am ştiut.  Poruncind zăpăzii: Fă-te pre pămînt!*. Şi iarna - cu ploile să turbure, cu ploile puterii Lui. In mîna a tot omul pecetluiaşte, ca să cunoască tot omul a  lui slăbiciune.  Şi Intrară hiară supt acoperemînt şi odihniră pre zăceare.  Den cămări vin durori, şi den vîrfuri - frig. Şi den suflarea Celui tare da-va gheaţă, şi drmuiaşte apa cum îi iaste voia. Şi pre cel ales spă-mentează norul, răsipi-va norul lumina Lui. Şi El cruguri va strica, unde vrea, la lucrurile lor. Toate, ori ci te va porund lor, aceastea sînt rînduite de la El pre pămînt. Ori la învăţături, ori la pămîntul Lui. ori la milă va afla pre El.  Bagă în urechi aceastea, Iov! Stai, învaţă-te putearea Domnului! Ştim că Domnul au pus lucrurile Lui, lumină făcînd dentru întunearec  Şi ştie despărţirea norilor, şi
ceale minunate căderi ale celor răi.  Şi veşmîntui tău e fierbinte, şi să potoleaşte pre pămînt de la miazăzi.  Intări-vei cu el la 18 vechituri,  tari  ca  vedearea rîvărsării. Pentru căce învaţă-mă, ce voi grăi Lui? Şi 19 vom potoli multe zicînd:  Au carte sau scriitoriu stă lîngă mine, pentru ca om stînd să tacă?  Şi la toţi nevăzută e lumina, curată 21 iaste întru vechituri, ca şi cea de la El intru nori.  De la miazănoapte - nori cu faţă de 22 aur; pre acestea mare e slava  Şi cinstea de 23 la Totţiitoriul. Şi nu aflăm pre altul aseamene cu  putearea Lui,  Cela  ce judecă ceale direapte; nu gîndeşti să-L auzi pre El? Pentru aceaea se vor teame de El oamenii, şi 24 se vor teame de El cei înţelepţi la inimă”.

CAP XXXVIII

      Şi după ce încetă Iliu de voroavă, zise 1 [Domnul lui Iov, pren volbură şi pren nori:  „Cine e acesta ce-M ascunde 2 Mie sfatul, şi ţiind graiurile în inimă, dară pre Mine socoteaşte să ascunză? încinge ca un om mijlocul tău, şi te voiu 3 întreba, şi tu să-M răspunzi:  Unde ai fost cînd 4 puneam temeiul pămîntului? Şi-M spune Mie, de ştii priceapere.  Cine au pus măsurile 5 lui, de ştii? Sau cine e cela ce au adus fune preste dînsul?  Pre ce sînt stSlpii lui înfipţi? 6 Şi cine iaste cela ce au pus piatră încolţurată preste dînsul?  Cînd s-au făcut stealele, 7 M-au lăudat cu glas mare toţi îngerii Miei.  Şi 8 am îngrădit marea cu porţi, cînd să porniia den pîntecele maicii ei ieşind.  Şi am pus ei 9 nor îmbrăcare şi cu negură pre ea am înfăşat.  Şi am pus ei hotăra, puind ei împrejur 10 lacăte şi porţi.  Şi am zis ei: Pînă aicea să 11 vii, şi să nu covtrşeşti; ce întru tine să să fărîroe valurile tale!'  Au asupra ta am rinduit lumina cea de dimeneaţa, şi luceafărul ştie rînduială sa,  Să să apuce de arepile 13 pămîntului, să scuture pre cei necuraţi dentru el?  Au iu luînd de la pămînt tină ai zidit vita 14 şi grăitoriu pre dînsul l-ai pus pre pămînt?  Şi 15 ai luat de la cei necuraţi lumina, şi braţul mîn-drilor ai sfărîmat?  Venit-ai la pămîntul 16 mării, şi în urmele beznii îmblat-ai?  Şi 17 deşchidu-ţi-se ţie cu frică porţile morţii, şi portarii iadului, văzîndu-te, spămîntatu-s-au? Şi învăţatu-te-ai lăţimea cea de supt ceriu? 18 Spune-m dară mie cîte care iaste?  Şi în ce 19 pămînt mine lumina, şi al întunearecului loc caree?  Au duce-Mă-vei la hotarăle lor? Au 20 de şi ştii cărările lor?  Ştii dară, că atuncea 21 te-ai născut, şi numărul anilor tăi e mult!  Şi 22 ai venit la visteriile [380] omătului, şi visteriile Iov smidii ai văzut. Şi să află ţie la vreamea vrăjmaşilor, la ceasul războiului şi bătăii. Şi de unde iase bruma sau să răsîpeaşte aostrul la cel dedesupt ceriu? Şi cine au gătit ploii cei buhoioase curgerea, şi calea urletelor, Ca să ploao pre pămînt unde nu e om, în pustiiu unde nu iaste om întru el, Ca să sature pre cel necălcat şi nelăcuit, şi a răsări ieşire de pajişte? Cine iaste tatăl ploii?  Şi cine iaste cela ce au născut bulgări de roao? Şi dentr-al cui pîntece iase gheaţa?  Şi  bruma în  ceriu cine o au născut?  Au pogoară-se ca o apă curind? Faţa beznii cine o au rinduit? Şi preceput-ai legătura Găienuşii? Şi îngrădirea Orionului deşchis-ai? Au deşchide-vei zodiile în vreamea lor, şi pre luceafărul de sară de par aduce-4-vei pre el? Şi ştii schimbările ceriului, sau ceale de supt ceriu totodată făcîndu-să? Şi vei chema norul cu glas, şi cu cutremur de apă pornitoare te va asculta? Şi vei trimite trăsnete şi vor mearge? Şi vor grăi ţie: Ce iaste?' Şi cine au dat muierilor învăţătura ţeseturii? Sau ştiinţa împistriturii?  Şi cine e cel wnunwă norii cu înţelepciunea, şi ceriul la pămînt l-au plecat? Şi iaste rîvărsat ca pămîntul cu pulberea, şi l-am lipit pre el ca pre o piatră cu 4 muchi. Şi vei vîna leilor mîncare? Şi vei sătura sufletele balaurilor?  Pentru că să tem în zăcerile lor, şăd în păduri, păzind într-ascuns. Şi cine au gătit corbului mîncare? Pentru că puii lui cătră Domnul strigă, rătăcindu-se, mîncările
cercînd.

CAP XXXIX

De ai cunoscut vreamea naşterii pietrii ţap-cerbului? Şi ai păzit chinurile cerbilor?  Şi ai numărat lunele lor ; pline ale naşterii lor? Şi durorile lor I ai dezlegat?  Şi ai hrănit copiii lor fără  de  frică?  Şi  chinurile  lor  le vei  trimite?  Vor lepăda fiii lor, înmulţi-se-vor întru naştere, ieşi-vor şi nu se vor mai  întoarce la ei.  Şi cine iaste cela ce au lăsat măgariul sălbatec slobod, şi legăturile lui cine  au dezlegat?  Şi am pus petreacerea lui pustiiul şi lăcaşurile lui - sărătura. Batjo-curind mulţimea gloatei cetăţii şi hula birariului neauzind,  Socoti-va munţii păşunea lui  şi pe urma a totă verdeaţa cearcă. Vrea-va ţie şi inorodul să-ţ slujască, sau să doarmă pre iaslea ta?  Şi vei lega cu cur eale jugul lui, sau trage-va ţie răzoare în cîmp? Şi nădejduieşti preste dînsul că multă e vîrtutea lui? Şi vei lăsa preste el faptele tale?  Şi creade-vei că-ţ va da ţie sămînţă şi va aduce ţie trierişul? Aripa celor ce să veselesc, neelasa, de va zămisli asida şi
nesa?  Căci va lăsa la pămînt oaole ei. şi 14 preste ţarină va cloci,  Şi au uitat că piciorul 15 Ie va risipi şi hiarăle dmpului vor călca. Nesfinid fiii ei, nu ca pre sine, în deşărt au 16 ostenit fără de frică.  Căci au tăcut ei Dumnezău înţelepciunea, şi n-au făcut ei parte spre priceapere.  După vreame întru înălţime va înălţa, şi va batjocuri pre cal şi pre călăreţul lui.  Au tu ai pus calului puteare, şi 19 ai pus grumazului lui frică?  Şi ai pus preste 20 el armele toate, şi mărirea piepturilor lui îndrăznire?  Săpînd cu pidorul, să îndîrjaşte, şi iase la dmp cu vîrtute; timpinînd sîgeţ,  Baţjocureaşte, şi nu se va întoarce 22 de la fier.  Preste el să semeţeaşte arcul şi 23 sabia,  Şi urgia va piarde pămîntul, însă nu 24 va creade, pînă ce va da semn  Trîmbiţa. Şi 25 făcînd semn trîmbiţa, zice:  Bine!' Şi de departe ulmă războiul, cu chiot şi strigare. Sau dentru a ta ştiinţă stătu şoimul, întinzînd 26 aripile'neclătit, căutînd ceale despre austru? Şi pre porunca ta să înalţă vulturul  Şigrip- 27/28 sorul, pre cuibul lui şăzînd, mîne pre colţ de piatră şi ascuns?  Acolo fiind, cearcă mîncările, de departe ochii lui străjuiesc.  Şi puii 30 lui să frămînta.în sînge, şi oriunde vor fi morţi, îndată să află”.  Şi răspunse Domnul 31 Dumnezău lui Iov şi zise:  „Nu judecată cu 32 Cel den destul juded? Mustrînd pre Dumnezeu, va răspunde pre dînsa”.  Şi răspunzînd Iov, zise Domnului:  „Ce mă mai judec 34 eu dojănindu-mă şi mustrînd pre Domnul, auzind ca aceastea, nemica fiind? Şi eu care răspuns voiu da cătră aceastea? Mîna voiu pune preste gura mea.  O dată am grăit, 35 iară al doilea nu voiu adaoge”.

CAP XL

      Şi răspunzînd Domnul, zise lui Iov, den 1 nor:  „Nu, ce încinge ca un om 2 nujlocul tău, şi te voiu întreba pre tine, şi tu îm răspunde!  Au depărtezi-Mi 3 judecata?  Şi  Mă  socoteşti nu într-alt chip ţie să fiu isprăvit, fără de numai pentru ca să te arăţi dirept?  Au braţul tău 4 iaste asupra Domnului, au cu glas ca El tuni? Şi ia înălţime şi tărie şi mărire, şi cu dnste te 5 îmbracă.  Şi trimite îngeri cu urgie, şi pre 6 tot semeţul smereaşte,  Şi pre cel mîndru 7 stinge-l,  şi pre necurat îndată-i întoarce, Şi ascunde totodată în pămînt afară, şi obrazele lor de necinste le împle.  Şi voiu 9 povesti dară că poate direapta ta să mîn-tuiască.  Ce iată dară hiară lîngă tine; 10 iarbă întocma cu boii mănîncă.  Iată dară 11. vîrtutea ei pre mijloc, şi tăria ei pre buricul pîntecelui.  Pus-au coada ca un chiparos [381] şi vinele ei s-au împletecit. Coastele ei -coaste de aramă, şi spinarea ei - fier vărsat. Aceasta iaste începătura zidirii Domnului, făcută ca să să batjocurească de cătră îngerii Lui.  Şi venind la munte încolţorat, au făcut veselie celor cu 4 picioare în tartar. Supt multe fealiuri de copaci doarme, lîngă paporă şi trestie şi rogoz. Şi să umbresc întru dînsa copaci mari cu stflpări şi ramuri den ţarină. De să va face necătură, nu va simţi; nădejduiaşte căci va izbi Iordanul în gura ei.  în ochiul ei va sprijeni pre el; înfaşurîndu-se, găuri-va nasul. Şi aduce-vei balaurul cu undiţa şi pune-vei căpăstru prejur nasul lui?  Au lega-vei belciug de narea lui, şi cu brăţare vei găuri buza lui?  Şi grăi-va ţie cu rugă, rugăciune moale? Şi pune-va cu tine făgăduinţă? Şi-l vei lua pre dînsul rob veacinic? Şi vei juca cu el ca cu o pasăre? Sau lega-l-vei pre el ca pre o vrabie unui copil?  Şi să hrănesc întru dînsul limbi, şi-l împart pre el limbile finirilor. Şi tot ce umblă pre apă, adunîndu-se, nu vor aduce o piale a coadii lui, şi în cinurile păscarilor capul lui. Şi vei pune preste el mînile, aducmdu-ţ aminte de războiu în trupul lui, şi să nu să mai facă încă.

CAP XLI

Nu l-ai văzut pre dînsul, nici de ceale ce să grăiesc te-ai mirat? Nu te temi căci Mi s-au gătit Mie? Pentru că cine iaste cela ce Mi-au stătut împotrivă? Sau cine-M va sta Împotrivă-Mi şi va îngădui, de iaste tot cel de supt ceriu al  Mieu?  Nu voiu tăcea pentru el, şi cu cuvîntul puterii voiu milui pre cel întocma cu el.  Cine va descoperi faţa îmbrăcării lui, şi la  închiiarea zalei Iui cine ar întră? Porţile obrazului lui cine va deschide? Premprejurul  dinţilor lui iaste frică.  Ficaţii lui - paveze de aramă, şi legătura lui - ca piatra s mi ritului.  Unul de alalt să lipesc, şi Domnul petreace  pre el. Omul cu fratele lui să va lipi, împreună-se şi nu să vor despărţi.  întru stăr-nutarea lui va luci lumină, şi ochii lui - chip de luceafăr.  Den gura lui ies ca neşte făclii arzînd şi scapără ca neşte gratii de foc. Şi den nările lui iase ca neşte fum de cuptoriu arzînd cu foc de cărbuni.  Sufletul lui - ca cărbunii; şi ca para focului den gura lui iase.  Şi în cerbicea lui stă puteare, înaintea lui cură pierzare.  Şi peliţile trupului lui sînt lipite;  toarnă preste el, nu se va clăti.  Inema lui iaste înfiptă ca o piatră şi stă ca o năcovalnă ce nu răsare.  Ş>î întorcîndu-se el, frică e hiarălor celor cu 4 picioare
pre pămînt săltînd.  De vor tempina pre el 18 fuşture, nemică nu-l vor înfricoşa, suliţă rădicată şi za.  Pentru că socoteaşte fierul ca 19 paiele şi arama ca un lemnu putred.  Nu-l 20 va vătăma pre el arcu de aramă, şi socoteaşte lovitura de piatră ca iarba.  Ca trestia s-au 21 socotit ciocanele; şi batjocoreaşte cutremurul celui purtătoriu de foc.  Aşternutul lui ţăpuşi ascuţite; şi tot aurul mării, supt dînsul -ca nişte tină nepovestită.  Undează bezna 23 ca o căldare, şi socoteaşte marea ca o şter-sură,  Şi pre tartarul beznii ca pre un rob. 24 Socoti bezna întru primblare.  Nu iaste 25 nemică pre pămînt aseamene lui, făcut să să batjocorească de îngerii Miei.  Pre tot cel 26 înalt veade; şi pre el - împăratul tuturor celor
den ape”.

CAP XLII

      Şi răspunzînd Iov, zise Domnului: „Ştiu că toate poţi şi Ţie nu e neputin-cios nemica. Pentru că cine iaste cela ce ascunde de Tine sfatul? Şi scumpindu-şi cuvintele, şi pre Tine socoteaşte să Te ascunză? Şi cine va povesti mie ceale ce n-am ştiut, mari şi minunate, carele n-am ştiut? Şi ascultă-mă, Doamne, pentru ca şi eu să grăiescu! Şi Te voiu întreba pre Tine, şi Tu mă învaţă. Cu auzul urechii Te auziiam manainte, iară acum ochiul mieu Te-au văzut pre Tine. Pentru aceaea m-am defăimat pre mine şi m-am topit, şi mă soco-tescu pre mine pămînt şi cenuşă”. Şi fu după ce au grăit Domnul toate cuvintele aceastea lui Iov, zise Domnul lui Elifaz The-maniteanul: „Greşit-ai tu şi cei 2 priateni ai tăi, pentru că n-aţi grăit înaintea Mea nemica adevărat, precum robul Mieu, Iov. Şi acum luaţi şapte viţei şi 7 berbeci şi meargeţi cătră robul Mieu, Iov, şi va face jîrtvă pentru voi. Şi Iov, robul Mieu, se va ruga pentru voi, că, de nu aş priimi faţa lui şi de nu ar fi pentru el, aş fi pierdut pre voi, pentru că n-aţi grăit adevărat asupra robului Mieu, Iov”. Şi mearse Elifaz Themaniteanul şi Valdad Safhitul şi Sofar Mineul şi au făcut în ce chip le-au poruncit lor Domnul; şi dezlegă păcatul lor, pentru Iov. Şi Domnul adaose pre Iov. Şi rugîndu-se el şi pentru priatenii lui, şi le lăsă lor păcatul. Şi deade Domnul îndoite cîte era mai nainte lui Iov, întru îndoire. Şi 11 auziră toţi fraţii lui şi sororile lui toate cîte i s-au întimplat lui şi veniră cătră el, şi toţi dţ ştiia pre dînsul dentîiu. Şi mîncînd şi bînd lîngă el, l-au mîngîiat pre el, şi să mirară pentru toate cîte adusease preste el Domnul.  Şi-i deade lui fieştecarele cîte o [382] mieluşiţă şi cîte un aur de 4 drahme nepecetluit. Şi Domnul blagoslovi ceale de apoi ale lui Iov decît ceale dentîiu. Şi era dobitoacele lui oi 14000, cămile 6000, părechi de boi 1000, măgăriţe păscătoare 1000.  Şi să născură lui fii 7 şi feate 3. Şi numi pre cea dentîiu Zio, şi pre a doao Casia, şi prea a treia Cornul Amalthiei. Şi nu s-au aflat ca featele Iui Iov mai bune decît eale în ceale de supt ceriu. Şi le deade lor tată-său moştenire întru fraţi. Şi trăi Iov după rană ani 170, iară preste tot au trăit ani 248. Şi văzu Iov pre fiii lui  şi pre fiii fiilor lui, a patra rudă- Şi muri Iov bătrîn şi plin de zile. Şi iaste scris cum ol iarăş sa fie învis cu carii Domnul au învis; acesta să tîl-cuiaşte den cartea cea siriinească; în pămîntul Afsitedei lăcuind, la hotarăle Idumeii şi Ara-viei. Şi era mai nainte numele lui - Ioval. Şi luînd muiare harapcă, născu fiiu căruia fu numele Enon. Şi era acesta den tată-său  Zare, fecior den feciorii Iui Isaf, şi den mumă-sa, Vosora, care iaste el al cincilea de la Avraam. Şi aceştea-s împăraţii carii au împărăţit în Edom, care ţări au stăpînit şi el: înlfiu - Valac al lui Veor; şi numele cetăţii lui - Dennava; şi, după Valaac, Iovav, ce să chema Iov; după acesta, Asomi, cela ce era domn den ţara Themaniti-dii; după acesta, Adad, feciorul lui Vadad, cel ce au tăiat pre Madiam în cîmpul lui Moav, şi numele cetăţii lui - Ghiethem; iară cei ce au
venit cătră el priateni: Elifaz, den fiii lui Isaf, împăratul theman -lor; Valdad, împăratul safhe-ilor; Sofar, împăratul mineilor.

PSALTIREA

Psalmul lui David, nescris deasupra la jidovi.
A lui David prorocului şi împăratului viersu I

      Fericit omul carele n-au mersu în sfatul necuraţilor şi în calea păcătoşilor n-au stătut şi pre scaunul ucigaşilor n-au şezut, Ce în leagea Domnului -voia lui, şi în leagea Lui va cugeta ziua
şi noaptea. Şi va fi ca lemnul cel răsădit lîngă trecătorile apelor, carele roadă lui va da în vreamea lui şi frunza lui nu va cădea; şi toate, oricîte va face, se vor îndirepta. Nu aşa - necredincioşii, nu aşa, ce ca praful carele aruncă vîntul de pre faţa pămîntului. Pentru aceaea nu vor învia necredincioşii la judecată, nice păcătoşii în sfatul direpţilor. Căce cunoaşte Domnul calea direpţilor  şi calea necredincioşilor va peri.

Psalmul lui David II

      Pentru ce s-au înfierbîntat limbile şi noroadele au cugetat deşarte? Stă-tut-au aproape împăraţii pămîntului  şi boiarii s-au adunat într-un loc asupra Domnului şi asupra unsului „Să rumpem legăturile lor şi să lepă-de preste noi jugul lor”. Cel ce lăcuiaşte în ceriuri va baţjojcoj ri pre dînşii, şi Domnul va defăima pre ei. Atuncea va grăi cătră rii asii cu urgia Lui, şi cu mînia Lui va turbura pre dînşii:   Şi Eu Mă puş împărat de Dînsul preste Sion  muntele cel sfînt al Lui, povestind porunca Domnului. Domnul zise cătră Mine: Fiiul Mieu eşti Tu  Eu astăzi Te-am născut. Ceare de la Mine, şi-Ţ voiu da Ţie limbi moştenirea Ta, şi ţinearea Ta, marginile pămîntului. Paşte-vei pre dînşii cu toiag de fier, ca vasele a olariului zdrobi-vei pre dînşii'*1. Şi acum, împăraţilor, pri-ceapeţi! Certaţi-vă toţi ceia ce judecă pămîntul! Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi Lui cu cutremur. Apucaţi învăţătura, ca nu cîndai Se va mînia Domnul şi veţi peri den calea cea direapta. Cînd să va aţîţa degrabă mînia Lui  fericit toţi ceia ce nedejduiţi pre Dînsul.
Lui: dăm

Psalmu al lui David, cîndu fugiia de cătră faţa lui Avesalom, fiiul lui, III

Doamne, ce să înmulţiră ceia ce mă 1 necăjesc? Mulţi să scoală asupră-mi! Mulţi zic sufletului mieu: „Nu iaste 2 mîntuire lui întru Dumnezăul lui”. (Strigare) Şi Tu, Doamne, ajutoriul [383] mieu eşti, slava mea, şi înălţînd capul mieu. Cu glasul mieu cătră Domnul am strigat şi mă  ascultă den muntele cel sfînt ai Lui. (Strigare) Şi eu mă culcaiu şi adormiiu, sculaiu-mă, căce  Domnul Sm va ajuta mie. Nu mă voiu teame de zeci de mii de noroade ale celor ce pre împrejur mă împresoară. Scoală, Doamne,  mîntui aşte-mă, Dumnezăul mieu, Că Tu ai lovit pre toţi ceia ce-m vrăjmîşuiesc în deşert;  dinţii păcătoşilor ai zrobit.  A Domnului e mîntuirea, şi preste norodul Tău blagoslovenia Ta. Slava.

La săvîrşit, in laude, psalmul lui David IV

      Cînd am strigat eu, ascultatu-m-ai, Dumnezăul direptăţii mealeî întru primejdie lărgit-ai pre mine! Mi-lostiveaşte-Te spre mine şi ascultă ruga mea.  Fiii  oamenilor, pînă
cînd grei la inimă? Pentru căci iubiţi deşertarea şi cercaţi minciuna? (Strigare) Şi conoastcţi că au minunat Domnul pre cel curat al Lui; Domnul va asculta pre mine, cînd  voiu striga cătră El. Mi ni aţi-vă, şi nu greşiţi; ceale ce ziceţi întru inimile voastre, pre  aşternuturile voastre vă umiliţi. (Strigare) Jîrtvuiţi jîrtvă direptăţii şi nedejduiţi pre Domnul. Mulţi zic: „One va arăta noao bunătăţile?” însămnă-se preste noi lumina featei Tale, Doamne! Dat-ai veselie la inima  mea.  De roadă griului, vinului şi untdelemnului lor s-au înmulţit. Cu pace deodată mă 10 voiu  culca  şi  voiu  adormi,  Căci Tu,
Doamne, deusebi pre nedeajde m-ai lăcuit.

La săvîrşit, pentru cea moştenitoare, psalmul lui David V

Graiurile meale bagă-le în urechi, Doamne! înţeleage strigarea mea! Ia aminte glasului rugii meale, împăratul mieu şi Dumnezăul mieu, Căci cătră Tine mă voiu ruga, Doamne!  Dimeneaţa  asculta-vei glasul  mieu; Dimeneaţa dvori-voiu Ţie şi mă vei vedea. Că nu Dumnezău vrînd fărădeleagea  eşti Tu; Nu va nemernid lîngă Tine cel ce videneaşte, nid vor rămînea cei fără de leage  în preajma ochilor Tăi. Urîş pre toţi ceia ce fac fărădeleagea. Piarde-vei pre toţi ceia ce  grăiesc minciuna;  Pre bărbatul sîngiurilor  şi viclean urăşte Domnul. Şi eu, întru mulţimea milei Tale, întra-voiu în casa Ta, închi-na-mă-voiu cătră beseareca cea sfintă a Ta,  cu frica Ta. Doamne, povăţeaşte-mă întru direptatea Ta, pentru vrăjmaşii miei! îndireptează înaintea Ta calea mea.  Căci nu iaste în rostul lor adevăr, inima lor e deşartă; Groapă deşchisărgrumazul lor; cu limbile lor videniia.  Judecă-i  pre  ei, Dumnezăule;
Cază den sfaturile lor; după mulţimea necredinţelor lor scoate-i pre dînşii, căci Te-au amărît, Doamne.  Şi să veselească toţi ceia 13 ce nedejduiesc pre Tine; în veac se vor bucura şi vei sălăşlui întru ei.  Şi se vor fălui întru 14 Tine toţi cei ce iubesc numele Tău, căci Tu vei blagoslovi pre cel dirept.  Doamne, ca cu o 15 armă de bună voire ne-ai cununat pre noi.

La săvîrşit, întru laude, pentru a opta, psal-mu hu David VI

      Doamne, nu cu mînia Ta să mă mustri, 1 nid cu urgia Ta să mă cerţi.  Miluiaşte-mă, Doamne, căci slab sînt; vindecă-mă, Doamne, căci să turburară oasele meale;  Şi sufletul mieu 3
să turbură foarte; şi Tu, Doamne, pînă cînd? Întoarce-Te, Doamne, şi izbăveaşte sufletul mieu.  Mîntuiaşte-mă pentru mila Ta! 4 Căci nu iaste în moarte pomenirea Ta; şi în 5 iad cine se va mărturisi Ţie?  Ostenit-am 6 întru suspinul mieu, scălda-voiu în toate nopţile patul mieu,cu lacrămile meale aşternutul mieu voiu uda.  Turbură-se de mînie ochiul 7 mieu, vechiiu-mă întru toţi vrăjmaşii miei. Depărtaţi-vă de la mine toţi ceia ce faceţ fărădeleage, căci au ascultat Domnul glasul plîn-sorii meale.  Auzit-au Domnul ruga mea, 9 Domnul rugăciunea mea au priimit  Ruşineaze-se şi să turbure foarte toţi vrăjmaşii miei; întoarcă-se şi să ruşineaze foarte pren sîrguială. Slava.

Psalm al Iui David carele l-au cîntat Domnului pentru cuvintele lui Husi, feciorul lui Iemeni, VII

      Doamne, Dumnăzăul mieu, pre Tine 1 nădejduiiu; mîntui aş te-mă de toţi cei ce mă gonesc şi mă mîntuiaşte,  Ca 2 nu cîndai va hrăpi ca un leu sufletul mieu, nefiind cel ce mîntuiaşte, nid cel ce hălăduiaşte.  Doamne, Dumnezăul 3 mieu, de am făcut aceasta, de iaste strîmbătate întru rnîinile meale.  De am răsplătit 4 celor ce-m dau mie reale, să caz dară de la vrăjmaşii miei deşărt,  Să gonească dară 5 vrăjmaşul sufletul mieu şi să apuce, şi să calce la pămînt viaţa mea şi mărirea mea în ţarină să o sălăşluiască.  (Strigare) Scoală-Te, 6 Doamne, cu urgia Ta, înalţă-Te cu mînie asupra  vrăjmaşilor  Tăi;  Şi  Te  scoală 7 Doamne, Dumnezăul mieu, cu porunca carea ai porundt, şi adunarea năroadelor Te va încungiura,  Şi pentru aceasta întru înălţime întoarce-Te. Domnul va judeca năroa-dele;  Judecă mie, Doamne, după direptatea mea, şi după nerăutatea cea ce e asupra mea.  Săvîrşască-se dară vicleşugul celor păcătoşi şi vei îndirepta pre cel dirept,  cercetînd  inimile  şi muşchii, Dumnezău.  Dirept e ajutoriul mieu de la 
[384] Dumnezău, Cel ce mîntuiaşte pre cei direpţi la mimă. Dumnezău judecă toriu dirept e şi tare şi mult îngăduitoriu şi neaducînd urgie, în toate zilele. De nu vă veţ întoarce, sabia Lui o va luci, arcul Lui au încordat şi l-au gătit pre el  Şi întru el au gătit arme de moarte; săgeţile Lui celor ce ard le-au făcut Iată, chinui strîmbătatea, zemisli dureri şi născu fărădeleage.  Groapă săpa şi o adîncă pre ea şi va cădea în groapa carea au făcut. In-toarce-se-va durearea lui la capul lui şi pre creaştetul lui strîmbătatea lui se va pogori. Mărturisi-mă-voiu Domnului după direptatea Lui şi voiu cin ta numelui Domnului Cehii înalt

La săvîrşit, pentru teascuri, psalm al lui David VIII

Doamne, Domnul nostru, foarte e minunat numele Tău întru tot pămîntul! Căci s-au rădicat mare cuviinţa Ta mai sus de ceriuri. Den rostul pruncilor şi sugătorilor ai întărit laudă pentru vrăjmaşii Tăi, ca să surpe pre  vrăjmaşi şi izbînditori. Cîci voiu vedea ceriurile, lucrurile deagetelor Tale, luna şi  stealele carele Tu ai întemeiat Ce iaste omul, căci pomeneşti pre el? Sau fiiul omului,  cîci socoteşti pre el? înmicşoratu-l-ai pre dînsul puţin oarece decît îngerii, cu mărire şi cinste l-ai cununat pre el şi l-ai pus pre dtnsul preste faptele mîinilor Tale, Toate le-ai supus supt picioarele lui. Oile şi vacile toate;  şi încă şi dobitoacele dmpului. Pasările ceriului şi peştii mării, cealea ce merg pre  cărările mărilor. Doamne, Domnul nostru, foarte iaste minunat numele Tău în tot
pămîntul. Slava.

Cathisma 2. La sflvtrsit, pentru ceale ascunse ale fiiului lui, psalomul lui David DI

Mărturisi-mă-voiu Ţie, Doamne, cu toată inema mea, povesti-voiu toate minunele Tale.  Veseli-mă-voiu şi mă voiu bucura întru Tine, cînta-voiu jnumelui Tău, înalte.  Cînd să va întoarce vrăjmaşul mieu înapoi, slabi-vor şi  vor peri de cătră faţa Ta. Căci ai făcut judecata mea şi legiuirea mea, şăzut-ai pre scaun,  Cel ce judeci direptatea. Certaş limbile şi peri necredinciosul, numele lor l-ai stins în  veac şi în veacul veacului. Vrăjmaşului lipsiră săbiile desăvîrşit şi cetăţ surpaş.  Peri pomenirea lui cu sunet, şl Domnul în  veac rămîne. Gătit-ai cu judecată scaunul Lui; şi El va judeca lumea cu direptate,  judeca-va norodul cu direptate. Şi Să făcu Domnul scăpare săracului, ajutoriu la bune vremi, întru năcazuri.  Şi nădejduiască pre Tine cei ce cunosc numele
Tău, căci n-ai părăsit pre cei ce Te cercetară, Doamne!  Cmtaţ  Domnului,  Celui  ce 11 lăcuiaşte în Sion, povestit întru limbi tocmea-lele Lui!  Căci Cela ce cercetează sîngiurile 12 lor Şi-au adus aminte. N-au uitat strigarea săracilor.  Miluiaşte-mă,  Doamne!  Vezi 13 smerenia mea de cătră vrăjmaşii miei,  Cela 14 ce mă înalţi pre mine den porţile morţii, pentru ca să povestesc toate laudele Tale, în porţile featei SionuluL  Veseli-ne-vom pre 15 mîntuirea Ta; înfipseră-se limbile întru stricăciunea carea au făcut;  în laţul acesta care 16 au ascuns prinse-se piciorul lor.  Cunoaşte-Se Domnul, judecăţi făcind: Intru faptele mînilor Lui să prinse păcătosul.  (Cîntare a 18 strigării) Intoarcă-se păcătoşii la iad, toate limbile ceale ce uită pre Dumnezeu.  Căci 19 nu pînă în săvîrşit să va uita săracul, răbdarea săracilor nu va peri desăvîrşit  Scoală-Te, 20 Doamne, nu să întărească omul, judece-ae limbile înaintea Ta.  Pune, Doamne, tocmitoriu de leage preste ei; cunoască limbile că oameni  sînt  (Strigare)  Pentru  căci, 22 Doamne, stai de departe, treci cu vedearea la bune vremi întru necazuri?  Cînd să semeţeaşte necredinciosul, aţîţă-se săracul; prin-du-se întru svaturile carele socotesc.  Căci 24 să laudă păcătosul întru pohtele sufletului Iui, şi cel ce face strîmbătate să binecuvintează. întărită pre Domnul păcătosul, după mulţimea urgiei lui; nu va cerceta.  Nu iaste 26 Dumnezeu înaintea lui, spurcă-se căile lui în toată vreamea.  Strică-se judecăţile Tale de 27 cătră faţa lui, tuturor vrăjmaşilor lui va stăpîni de tot  Pentru că zise întru inema lui: 28 „Nu mă voiu clăti den rudă în rudă, fără de rău”.  Carea de blestem rostul lui iaste plin 29 şi de amărăciune şi de vicleşug; supt limba lui osteneală şi dureare.  Şade întru vicleşug 30 cu cei avut, întru ascunsuri, ca să ucigă pre cel nevinovat;  Ochii lui la cel sărac să uită. 31 Pîndeaşte întru ascuns, ca leul la suna Iul; 32 pîndeaste ca să apuce pre sărac, să apuce pre sărac deaca-l va trage pre el.  în laţul lui va 33 smeri pre el; pleca-se-va şi va cădea deaca va stăpîni el pre săraci.  Pentru că au zis întru 34 inema lui: „Uitat-au Dumnezeu! întors-au faţa Lui, ca să nu vază desăvîrşit”.  Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul mieu, înalţe-se mîna Ta, nu uita pre săracii Tăi desăvîrşit. Pentru care lucru au întărîtat necredinciosul 36 pre Dumnezeu? Pentru că au zis întru inema lui: „Nu va cerceta”.  Vezi, că Tu osteneala 37 şi durearea socoteşti,ca să-l dai pre el în mînile Tale.  Ţie s-eu lăsat săracul, surumanului 38 Tu ai fost ajutoriu.  Zdrobeaşte braţul celui 39 păcătos şi rău; cerca-se-va păcatul tui şi [385] nu se va afla.  Domnul împărat e în veac şi în veacul veacului! Periţi, limbi, den pămîntul Lui!  Pohta săracilor ascultat-ai, Doamne, la găurea inimilor lor luo aminte ureachea Ta. Judecă săracului şi smeritului, pentru ca să nu
mai adaogă încă a să mări omul pre pămint.

La iflvirşit, psalmul lui David X

Pre Domnul nădejduiesc. Cum va grăi sufletului mieu: „Mută-te pren munţi ca o vrabie”? Căce, iată, păcătoşii au întins arcul, gătiră săgeţi în tulbă, ca să săgeate întru ceaţă pre cei  direpţi la inimă.  Căci carele Tu ai întărit, ei  le-au surpat; şi direptul ce-au făcut? Domnul, în beseareca cea sfintă a Lui; Domnul, în  ceriu scaunul Lui. Ochii Lui la cel sărac privesc, goanele Lui cercetează pre fiii oamenilor. Domnul cercetează pre cel dirept şi pre cel necredincios; iară cel ce iubeaşte  strîmbătatea urăşte sufletul Lui. Ploua-va preste cei păcătoşi laţuri, foc şi iarbă pucioasă; şi duh de vivor partea paharului  lor.  Căci dirept e Domnul şi direptăţi au
iubit, îndireptări au văzut faţa Lui. Slava.

La lAvfrsit, pentru a opta, psalmul lui David XI

Mîntuiaşte-mă, Doamne, căci au lipsit cel curat, căci s-au împuţinat adevărurile de cătră fiii oamenilor. In deşărt au grăit fieştecarele cătră aproapele său, buze viclcanc la inimă, şi în inimă au grăit reale.  Piarză de tot Domnul toate buzele ceale vicleane şi limbă grăitoare mare,  Pre cei ce au zis: „Limba noastră vom mări, buzele noastre lîngă noi  sînt; cine iaste noao Domnu?”. „Pentru necazul săracilor şi suspinul measerilor acum  Mă voiu scula - zice Domnul; Pune-voiu întru mîntuire, Mă voiu îndrăzni întru el”.  Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint cu foc lămurit ispitit pămîntului, curăţit de 7  ori.  Tu, Doamne, să ne păzeşti pre noi şi să ne cruţi pre noi de cătră neamul acesta şi în  veac.  împrejur necredincioşii îmbla; dupî
înălţimea Ta ai înmulţit fiii oamenilor.

La sAvirsit, psalmul lui David XII

Pînă cînd, Doamne, mă vei uita desă-vîrşit, pînă cînd întorci faţa Ta de cătră mine? Pînă cînd voiu pune sfaturi intru sufletul mieu, durori în inima mea, ziua şi noaptea? Pînă cînd se va înălţa vrăjmaşul mieu asupra mea? Caută, ascultă-mă. Doamne, Dumnezăul mieu.  Luminează ochii miei, ca nu cîndai să adorm de moarte, ca nu cîndai să zică vnymaşul  mieu: „Intîriiu-mă cătră dînsul”.  Cei ce mă necăjesc bucura-se-vor de mă voiu clăti; şi eu  pre mila Ta nădejduiiu.  Bucura-se-va inima
mea pre mîntuirea Ta; dnta-voiu Domnului, Celui ce au făcut bine mie, şi voiu dnta numelui Domnului Celui înalt.
l.i *&vîrşit, psalmul a lui David XIII
ise cel fără minte întru inima lui: „Nu I iaste Dumnezău!” Stricară-se şi să uriră întru meşteşugiri; nu iaste făcînd bunătate, nu iaste pînă întru unul. Domnul den ceriu Să plecă preste fiii oamenilor, ca să vază de iaste price-pînd sau cercetînd pre Dumnezeu. Toţi s-au abătut, odată s-au netrebuit; nu iaste fîcînd bunătate, nu iaste pînă la un. Nu vor cunoaşte toţi cei ce fac fărădeleagea? Cei ce mănîncă pre norodul Mieu cu mîncare de pîine Pre Domnul nu L-au chemat. Acolo s-au înfricoşat cu frică, unde nu era frică, Căce Domnul - în rudă direapta. Sfatul săracului l-aţi ruşinat, căce Domnul nedeajdea lui iaste: „Cine va da den Sion mîntuirea lui Israil?” Cînd va întoarce Domnul robimea norodului Său, bucura-se-va lacov şi să va veseli Israil. Slava.

La săvirşit, psalmul lui David XIV

      Doamne, cine va nemernici întru sălaşul Tău, sau cine va sălăşlui în muntele cel sfînt al Tău? Mergînd fără prihana şi făcînd direptate. Grăind adevăr în inima lui;, carele n-au viclenit în limba lui Şi n-au făcut vecinului lui rău, şi ocară n-au luat pre cei de aproape ai lui. Defăimă-se înaintea Lui cel ce vicleneaşte, iară pre cei ce să tem de Domnul va slăvi; Cela ce jură aproapelui lui şi nu defăima, argintul lui n-au dat pre camătă şi daruri pentru cei nevinovaţi n-au luat. Cela cc face aceastea nu să va clăti în veac.

Scrisoare pre stîlpu a lui David XV

      Păzeaşte-mă. Doamne, căce pre Tine am nedejduit Zis-am Domnului: „Domnul mieu eşti Tu, căce bunătăţile meale nu-Ţi trebuiescu”. Sfinţilor celor den pămîntul Lui s-au minunat Domnul, toate voile Lui întru dînşii, înmulţitu-s-au slăbiciunile lor, după aceastea au sîrguit. Nu voiu aduna adunările lor den sîngiuri, nice voiu pomeni numele lor pren buzele meale. Domnul, partea moştenirii meale şi paharului mieu; Tu eşti cela ce aşezi moştenirea mea mie. Funi au căzut preste mine întru cei mai tari, pentru că moştenirea mea mai tare iaste mie. Bine-cuvînta-voiu pre Domnul, Cela ce m-au înţe-lepţit pre mine; şi încă şi pînă în noapte m-au certat muşchii miei. Vedeam pre Domnul înaintea mea pururea, căci den direapta mea iaste, pentru ca să nu mă clintesc. Pentru aceaea veseli-sa inima mea şi să bucură limba [386] mea şi încă şi trupul mieu să va sălăşlui pre nedeajde, Căce nu vel părăsi sufletul mieu la iad, nice vei da pre cel curat al Tău să vază stricăciune. Arătat-ai mie căile vieţii; împlea-mă-vei de veselie cu faţa Ta, în frumsăţări în direapta Ta, desăvîrşit.

Rugăciunea Iul David XVI

Ascultă. Doamne, direptăţile meale, ia aminte rugăciunea mea, Bagă pyyS 9 în urechi ruga mea, nu cu buze  p.  m vicleane.  De la faţa Ta judecata BBB mea să iasă, ochii miei vază direptăţi.  Ispitit-ai inima mea, socotit-ai noaptea; ispiti-tu-m-ai, şi nu s-au aflat întru mine strîmbătate.  Ca să nu grăiască rostul mieu lucrurile oamenilor, pentru cuvintele buzelor Tale eu  am păzit căi năsilnice.  întăreaşte umbletele meale întru cărările Tale, pentru ca să nu  se clintească paşii miei.  Eu am strigat, căce m-ai ascultat, Dumnezău; pleacă ureachea Ta  mie şi ascultă cuvintele meale. Minunează milele Tale, Cela ce mmtuieşti pre cei ce  nedejduiesc pre Tine,  Den cei ce stau împotriva  direaptei  Tale. Păzeaşte-mă, Doamne, ca lumina ochiului; întru acoperirea arepilor Tale mă vei acoperi de cătră faţa ne<xedinciosilor, celor ce m-au necăjit pre mine. Vrăjmaşii miei sufletul mieu au cuprins; seul lor au închis, gura lor au grăit mîndrie. Scoţîndu-mă, acum m-au încunjuraţ, ochii lor puseră ca să abată la pămînt Luară-mă ca un leu gata la vînat şi ca un puiu de leu lăcuind întru ascunsuri. Scoală-Te, Doamne, apucă-i pre ei şi-i împiadecă pre dînşii! Izbăveaşte sufletul mieu de cătră cel necurat, sabia Ta de la vrăjmaşii mînii Tale. Doamne, den puţini de la pămînt împărţi pre ei m viaţa lor; şi de ceale ascunse ale Tale să împlu pîntecele lor.  Săturatu-s-au de fii şi au lăsat rămăşiţele pruncilor lor. Iară eu întru direptate ivi-mă-voiu feaţii Tale, săturamă-voiu, arăundu-mi-se mărirea Ta. Slava.

Cathisma 3, la săvîrşit, copilului Domnului, Iul David, carele au grăit Domnului cuvintele cin tării aceştiia, in nua care l-au izbăvit pre el Domnul den mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi den mîna lui Saul, şi zise, XVII

      Îndrîgi-Te-voiu, Doamne, vîrtutea mea. Domnul, întărirea mea şi scăparea mea şi izbă vito r iul mieu, Dumnezăul mieu, ajutoriul mieu, şi voiu nedejdui pre Dînsul, Scutitoriul
mieu şi cornul mîntuirei meale şi sprijenitoriul mieu.  Lăudînd voiu chema pre Domnul şi de vrăjmaşii miei mă voiu mîntui.  Cuprinsu-m-au durori de moarte şi pîraile  fărădelegii m-au turburat  Chinurile iadului m-au încunjuraţ; apucatu-m-au laţurile morţii.  Şi, necăjindu-mă, am chemat pre 7 Domnul şi cătră Dumnezăul mieu am strigat.  Auzit-au den besearecă sfintă a Lui 8 glasul mieu şi strigarea mea înaintea Lui va întră în urechile Lui.  Şi să clătină şi plin de 9 cutremur să făcu pămîntul şi temeaiele munţilor s-au turburat şi s-au clătit căci S-au urgisit lor Dumnezău.  Sui-se fum întru 10 urgia Lui şi foc de cătră faţa Lui să va aprinde, cărbuni s-au aţîţat de cătră DînsuL  Şi plecă 11 ceriurile şi Să pogori, şi negura supt pidoarele Lui.  Şi Să sui preste henjvim şi zbură, 12 şi zbură pre aripile vuiturilor.  Şi puse în tunearec ascunderea Lui, împrejurul Lui cortul Lui, întunecoasă apă în norii văzduhurilor.  De lucire înaintea Lui norii au trecut, 14 smidă şi cărbuni de foc  Şi tună den ceriu 15 Domnul şi Cel înalt au dat glasul Lui.  Trimise săgeţi şi răsipi pre ei, şi fulgere au înmulţit şi-i turbură pre ei.  Şi să iviră 17 izvoarăle apelor şi să descoperiră temeaiele lumii,  De certarea Ta, Doamne, de suflarea 18 Duhului urgiei Tale.  Trimise dentru înîlţime şi mă luo pre mine, apucă-mă den ape multe.  Mîntui-mă-va dentru tari vrăjmaşii 20 miei şi de cei ce mă urăsc pre mine, căci să mai întăriră decît mine.  Apuca tu-m-au în 21 ziua răutăţii meale şi Să făcu. Domnul întăritură mea.  Şi mă scoase întru lărgime, 22 izbăvi-mă-va, căci m-au vrut  Şi-m va da 23 Domnul după direptatea mea şi după curăţenia mînilor meale îm va da.  Căci am păzit căile 24 Domnului şi n-am păgînit de la Dumnezăul mieu.  Căci toate judecăţile Lui înaintea 25 mea şi direptăţile Lui nu s-au depărtat de la mine.  Şi voiu fi fără prihană cu Dînsul şi 26 mă  voiu  păzi  de  cătră fărădeleagea mea.  Şi-m va da Domnul după direptatea 27 mea şi după curăţenia mînilor meale înaintea ochilor Lui.  Cu cel dirept dirept vei fi; şi cu 28 omul nevinovat, nevinovat vei fi.  Şi cu cel 29 ales, ales vei fi; şi cu cel îndărătnic vei îndă-rătnid.  Căci Tu nărodul smerit vei mîntui 30 Şi ochii mîndrilor vei smeri.  Căci Tu vei 31 lumina luminîtoriul mieu, Doamne, Dumnezeul mieu, lumina-vei întunearecul mieu. Căci întru Tine mă voiu izbăvi de bîntuială şi 32 cu Dumnezeul mieu voiu sari zid.  Dumnezeul mieu, fără prihană e calea Lui, cuvintele Domnului lămurite-s, scutitoriu iaste tuturor celor ce nădejduiesc pre Dînsul.  Pentru că 34 cine e Dumnezeu, afară den Domnul? Sau carele e Dumnezeu, afară de Dumnezeul nostru? Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu puteare şi au 35 pus fără prihană calea mea,  întărind pkioarele meale ca unui cerb, şi pre ceale înalPsaltirea [387] te puindu-mă,  învăţînd mînile meale la războiu si ai pus arc de aramă braţele meale.  Şi ai dat mie scuteală de mîntuire şi direapta Ta m-au sprejenit. Şi învăţătura Ta m-au îndireptat desăvîrşit şi certarea Ta aceasta mă va învăţa. Largit-ai paşii miei dedesuptul mieu, şi n-au slăbit urmele meale. Goni-voiu pre vrăjmaşii miei şi voiu prinde pre dînşii, şi nu mă voiu întoarce, pînă unde vor lipsi. Năcăji-voiu pre dînşii şi nu vor putea să stea, cădea-vor supt talpele meale. Şi mă încinseş cu puteare la războiu, împiedecaş pre toţi pre cei ce să scula asupra mea dedesuptul mieu. Şi pre vrăjmaşii miei datu-mi-ai dos şi pre cei ce urăsc pre mine i-ai pierdut de tot. Strigară, şi nu era cel ce mîntuiaşte, cătră Domnul, şi n-au ascultat pre dînşii. Şi voiu mărunţi pre ei ca ţărîna în faţa vin tul ui, ca tina uliţelor voiu mărunţi pre dînşii. Izbăvi-mă-vei de pricea norodului, pune-mă-vei întru cap de limbi. Norod carele n-am cunoscut mi-au slujit mie, la auzirea urechii m-au ascultat. Fii striini au minţit mie, fii striini s-au vechit şi s-au şchiopat de cătră căile lor. Viu Domnul, şi blagoslovit Dumnezeul mieu, şi să înalţe Dumnezeul mîntuirei meale. Dumnezeu, Cel ce dai izbîndiri mie şi ai supus noroade supt mine, izbăvitoriul mieu de vrăjmaşii miei cei cu urgie, De cătră cei ce să scoală preste mine înălţa-mă-vei, de cătră omul nedirept izbăvi-mă-vei. Pentru aceaea mărturisi-mă-voiu Ţie întru limbi, Doamne, şi numelui Tău cînta-voiu. Mărind mmtuirile împăratului şi făcînd milă unsului, lui David, şi
semenţiei lui, pînă în veac. Slava.

La săvîrşit, psalm al lui David XVIII

Ceriurile povestesc mărirea lui Dumnezeu şi facerea mînilor Lui poves-teaşte întărirea. Ziua zilei va iz-bîcni cuvînt şi noaptea nopţii poves-teaşte minte. Nu-s graiuri, nici cuvinte, cărora nu să aud glasurile lor. La tot pămîntul ieşi răspunsul lor şi la marginile  lumii cuvintele lor. în soare au pus lăcaşul lui; şi el ca un ginere ieşind den cămara lui.  Bucura-se-va ca un uriaş să alearge cale; den  marginea ceriului ieşirea lui Şi istovul hu pînă în marginea ceriului, şi nu iaste cel ce să va  ascunde de căldura hu. Leagea Domnului fără prihană e, întorcînd suflete; mărturia Domnuhu credincioasă e, înţelepţind pruncii; Direptăţile Domnului direapte-s, veselind inema; porunca Domnului lucie iaste, luminînd •ochii; Frica Domnului curată e, rămîind în veacul veacului; judecăţile Domnului adevărate-s,
îndireptate deodată.  Pohtite-s mai mult 11 decît aurul şi piatră cinstită multă şi mai dulce decît miarea şi fagurul.  Pentru că şi robul 12 Tău păzeaşte aceastea; şi păzind aceastea, răsplătire multă.  Greşalele cine le va priceape? Dentru ceale ascunse ale meale curate aşte-mă şi de cătră cei streini cruţă pre robul Tău;  De nu mă vor stăpîni, atuncea 14 fără prihană voiu fi şi mă voiu curaţi de păcat mare.  Şi vor fila bunăvreare cuvintele rostul ui mieu şi cercetarea inimii meale înaintea Ta pururea; Doamne, ajutoriul mieu şi mîntui toriul mieu.

La săvîrşit, psalmul lui David XTX

      Ascul te-te Domnul în ziua necazului, 1 scutească-te numele Dumnezăului lui Iacov.  Trimită ţie ajutoriu dentru 2 cel sfînt şi den Sion sprejenească pre tine.  Pomenească toată jîrtvă ta, şi 3 arderea ta cea de tot să o îngraş.  (Strigare) 4 Dea ţie Domnul după inima ta şi tot sfatul tău să-4 plinească.  Bucura-ne-vom pre mîntuirea ta şi întru numele Domnului Dumnezeului nostru ne vom mari.  Plinească Domnul 6 toate cearerile tale. Acum conoscuiu că au mîntuit Domnul pre unsul Lui.  Asculta-l-va 7 pre dînsul den ceriul cel sfînt al Lui, în sile mîntuirea direaptei Lui.  Acestea cu cară, şi aceştea cu cai; şi noi în numele Domnului Dumnezăului nostru ne vom chema.  Ei s-au împiedecăt şi au căzut, şi noi ne-am sculat şi ne-am îndireptat  Doamne, mîntuiaşte pre împăratul 10 şi ascultă pre noi ori în ce zi Te vom chema.

Psalm a lui David XX

      Doamne, întru putearea Ta veseli-se-va i împăratul şi pre mîntuirea Ta se va bucura foarte.  Pohta inimii lui 2 ai dat lui şi de voia buzelor lui n-ai lipsit pre dtnsuL  (Strigare) Căci l-ai 3 apucat pre el cu blagosloveniile bunătăţii, pus-ai pre capul lui cunună de piatră cinstită.  Viaţă au cerşut Ţie şi ai dat lui îndelungare de zile, în veacul veacului.  Mare e 5 slava lui întru mîntuirea Ta, mărire şi mare cuviinţă vei pune preste el.  Căci da-vei lui 6 blagoslovenie în veacul veacului, veseli-vei pre dînsul cu bucurie cu faţa Ta.  Căci 7 împăratul nedejduiaşte pre Domnul şi cu mila Celui înalt nu se va clăti.  Afle-semînaTala 8 toţi vrăjmaşii Tăi, direapta Ta să afle pre toţi cei ce Te urăsc pre Tine.  Căci pune-vei pre 9 dînşii ca un cuptoriu de foc la vreamea feaţii Tale.  Domnul cu urgia Lui va turbura pre 10 dînşii şi va mînca de tot pre ei focul.  Rodul 11 lor de pre pămînt piarde-l-vei şi samînţa lor de la fiii oamenilor.  Căci plecară spre Tine 12 reale, cugetară sfaturi cu care nu vor putea [388] să stea.  Căci vei pune pre dînşii umăr. în cei rămaşi ai Tăi găti-vei faţa loc. Inalţă-Te, Doamne, întru putearea Ta; cînta-vom şi vom peveţi puteimiciile Tale. Slava.

La sîvirsit, pentru sprejeneala cea de la zori, psalmul lui David XXI

Dumnezău,  Dumnezăul  mieu, ia aminte la mine, pentru căci mă pîră-siş? Departe de la mîntuirea mea cuvintele greşalelor meale. Dumnezăul mieu, striga-voiu ziua, şi nu vei asculta, şi noaptea, şi nu la necunoştinţa mea.  Şi Tu în ceale sfinte lăcuieşti, lauda lui Israil.  Pre Tine au nedejduit părinţii noştri; nedejduiră şi ai izbăvit pre dînşii.  Cătră Tine strigară şi să mîntuiră, pre Tine  nedejduiră şi nu se ruşinară. Iară eu sînt viarme; şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea nărodului. Toţi ceia ce mă văd baţjocu-n tu-m-au.  grăiră în buze, clătiră capul:  „Nedejduit-au pre Domnul, izbăvească pre al,  spăşească pre el, că-l va pre el”. Căci Tu eşti Cela ce m-ai zmult den pîntece, nedeajdea mea, de la ţîţele maică-mea. Spre Tine mă aruncaiu den zgău. Den pîntecele maicei meale, Dumnezeul mieu eşti Tu, să nu Te depărtezi de la mine. Căci năcazul e aproape, căci nu iaste cel ce să-mi ajute mie.  Imprejurară-mă viţei mulţi, tauri gras mă încungiurară.  Deschiseră asupra mea gura lor ca un leu hrăpind şi răcnind. Ca o apă mă vărsaiu şi să răsipiră toate oasele meale. Să făcu inema mea ca o ceară, topindu-se  în  mijlocul  pîntecelui mieu. Uscă-se ca un hîrb vîrtutea mea, şi limba mea s-au lipit de gîtlejul mieu, şi la ţarina morţii m-ai pogorît Căci m-au încunjurat dini mulţi, adunarea celor ce mă viclenesc mă cuprins Tă.  Săpară mînile meale şi picioarele meale, număr ară toate oasele meale. Şi ei socotiră şi mă văzură, împărţiră hainele meale lor şi pre îmbrăcămintea mea aruncară sorţ. Iară Tu, Doamne, să nu depărtezi aju-toriul Tău de la mine, spre prejeneala mea ia aminte. Izbăveaşte de la sabie sufletul mieu şi den mîna cîinelui, pre cel sîngur născut al mieu. Mîntuiaşte-mă den gura leului şi de la coarnele inorogilor, smerirea mea. Povesti-voiu numele Tău fraţilor miei; în mylocul adunării lîuda-Te-voiu. Cei ce vă teameţi de Domnul, lăudaţi pre Dînsul; toată sămînţa lui Iacov, măriţi pre Dînsul! Teamă-se dară de Dînsul toată sămînţa lui Israil, căci n-au ocărît nici au defăimat ruga săracului, Nici au întors faţa Lui de la mine şi, cînd am strigat cătră El, ascultatu-m-au. De la Tine lauda* mea, întru adunare mare mărturisi-mă-voiu Ţie; rugile meale voi da înaintea celor ce să tem de Dînsul.  Mînca-vor săracii şi să vor 28 sătura şi vor lăuda pre Domnul cei ce cercetează pre Dînsul, trăi-vor inemile lor în veacul veacului.  Pomeni-vor şi să vor întoarce 29 cătră Domnul toate marginile pămîntului. Şi să vor închina înaintea Lui toate neamurile 30 limbilor.  Cad a Domnului e împărăţia şi El 31 oblîduiaşte limbile.  Mîncară şi să închinară toţi graşii pămîntului, înaintea Lui vor cădea toţi ceia ce să pogoară la pămînt  Şi 33 sufletul mieu Lui trăiaşte şi semenţia mea va sluji  Lui.  Spune-se-va  Domnului  ruda 34 ceaea ce vine şi vor vestui direptatea Lui la norodul cel ce să va naşte, pre carele au făcut
Domnul.

Psalm a rai David XXII

      Domnul paşte-mă şi nemica nu-m va lipsi; la locul otăvii, acolo m-au sălăşluit Pre apă de răpaos mă hrăni pre mine, sufletul mieu întoarse. Poveţuitu-m-au pre cărările direptăţii, pentru numele Lui. Că, de voiu şi mearge în mijlocul umbrei morţii, nu mă voiu teame de reale, căci Tu cu mine eşti. Toiagul Tău şi varga Ta, aceasta m-au mîngîiat. Gătit-ai înaintea mea masă den preajma celor ce mă năcăjesc Muiaşi cu untdelemn capul mieu, şi paharul Tău imbătînd ca un prea tare. Şi mila Ta mă va goni toate zilele vieţii meale. Şi a lăcui eu în casa Domnului la îndelungare de zile.

Psalmul lui David, a unii den slmbete, XXIII

      Al Domnului iaste pămîntul şi împlea-rea lui, lumea şi toţi cei ce lăcuiesc într-însul.  Acesta pre mări au întemeiat pre el şi pre rîuri l-au gătit pre el.  One să va sui la muntele Domnului? Au cine va sta în locul cel svînt al Lui?  Nevinovat la mini şi curat la inema. carele n-au luat pre deşert sufletul lui şi n-au jurat pre vicleşug aproapelui său. Acesta va lua blagoslovenie de la Domnul şi milostenie  de  la  Dumnezeu,  Mîntuitoriul lui. Aceasta e ruda celor ce cearcă pre Domnul şi celor  ce  cearcă  faţa  Dumnezăului lui Iacov.  (Strigare) Rădicaţi porţile, boiari, ale voastre şi vă rădicaţi porţi veacinice, şi va întră împăratul mărirei.  Cine e acesta, împăratul mărirei? Domnul tare şi putearnic, Domnul tare e în războiu.  Rădicaţi porţile, boiari, ale voastre şi vă rădicaţi porţi veacinice, şi va întră împăratul mărirei. One iaste acesta, împăratul  mărirei? Domnul puterii: Acesta e împăratul slavei. Slava. [389]

Cathisma 4, pulmu a lui David XXIV

Cătră Tine. Doamne, rădicaiu sufletul mieu, Dumnezăul mieu. Pre Tine nedejduiiu, să nu mă ruşinezu In veac, Nice să mă batjocorească vrăjmaşii miei! Pentru că toţi ceia ce Te îngăduiesc pre Tine nu se vor ruşina;  Ruşineaze-se cei ce nelegiuiescu în zadar.  Căile Tale, Doamne, arată-mi mie şi cărările  Tale învaţă-mă. Povîţeaşle-mă pre adevărul Tău şi mă învaţă, cîce Tu eşti Dumnezău, Mîntuitoriul mieu, şi pre Tine Te-am îngăduit  toată ziua. Adu-Ţi aminte de îndurările Tale, Doamne, şi milele Tale, căce den veac  sînt. Păcatele Unereaţelor meale şi ale necunoştinţii meale să nu-Ţi aduci aminte.  După mila Ta, adu-Ţî aminte Tu, pentru  bunătatea Ta, Doamne. Bun şi dirept iaste Domnul; pentru aceaea va pune leage celor greşiţi în cale.  Povîţui-va pre cei blînzi la Judecată,  învăţa-va  pre  cei  blînzi căile Lui.  Toate căile Domnului, milă şi adevăr celor ce cearcă făgăduinţa Lui şi mărturiile Lui.  Pentru numele Tău, Doamne, şi iartă păcatul mieu, pentru că mul tu iaste. Cine iaste omul cel ce să teame de Domnul? Pune-va leage lui în calea care au ales.  Sufletul lui întru bunătăţi va mînea şi sămînţă lui va moşteni pămîntul.  întărirea DomnuluLcelor ce să tem de Dînsul şi făgăduinţa Lui va arăta lor.  Ochii miei pururea cătră Domnul, căce El va scoate den laţ picioarele meale. Pri-veaşte preste mine şi mă mii ui aş te, căce sîngur născut şi sărac sînt eu.  Necazurile inimii meale s-au înmulţit, den nevoile meale scoate-mă.  Vezi smerirea mea şi ostineala mea şi Iasă toate păcatele meale.  Vezi pre vrăjmaşii miei că s-au înmulţit şi uriciune strîmbă m-au urît.  Păzeaşte sufletul mieu şi mă izbîveaşte să nu mă ruşinezu, căce am nedejduit pre Tine.  Cei fără răutate şi cei direpţi să lipiia de mine, căce Te-am îngăduit pre Tine, Doamne.  Mîntuiaşte, Dumnezăule, pre Israil den toate năcazurile lui.

Psalmul a lui David XXV

Judecă-mă. Doamne, cîce eu întru nerăutatea mea am mers şi pre Domnul nedejduind nu voiu slabi. Ispi-teaşte-mă. Doamne, şi mă cearcă, lămureaşte rănichii miei şi inima  mea.  Că mila Ta înaintea ochilor miei iaste  şi bine am plăcut întru adevărul Tău. N-am şăzut cu adunarea deşertării şi cu cei ce nelegiuicscu nu voi întră înlăuntru. Urît-am adunarea celor ce să viclenescu şi cu cei  necredincioşi nu voiu sădea. Spăla-voiu întru cei nevinovaţi mînile meale şi voiu
încungiura jîrtîvnicul Tău, Doamne,  Ca să 7 auz eu glasul laudei Tale şi a povesti toate minunile Tale.  Doamne, iubit-am bună cuviinţa casii Tale şi locul lăcaşului mărirei Tale.  Să nu pierzi cu cei necredincioşi 9 sufletul mieu şi cu oamenii sîngiurilor viaţa mea.  Cărora sînt in mîini fărădelegile, 10 direapta lor s-au împlut de daruri.  Iară 11 eu întru nerăutatea mea am mers; mîn-tuiaşte-mă. Doamne, şi mă miluiaşte.  Pidorul mieu au stătut în direptate; întru adunări binecuvînta-Te-voiu, Doamne.
Psalmu a lui David, mai nainte decît a sa unge, XXVI

      Domnul e lumina mea şi Mîntuitoriul mieu;  de  cine  mă  voiu teame? Domnul, scutitoriul vieţii meale; de 2 cine mă voiu spămînta?  Cînd s-ar 3 | apropia asupra mea cei ce chinuiesc,
ca să mănînce cărnurile meale,  Cei ce mă 4 necăjesc şi vrăjmaşii miei, ei au slăbit şi au căzut  Şi de se va rîndui asupra mea 5 tabără, nu se va înfricoşa inima mea.  De se 6 va ridica asupra mea războiu, întru aceasta eu nedejduiesc.  Una am cerşut de la Domnul, 7 aceasta voiu ceare: a lăcui eu în casa Domnului, toate zilele vieţii meale,  A vedea frum- 8
setarea Domnului şi a socoti besearecă cea sfintă a Lui.  Căci m-au ascuns în cortul Lui 9 în ziua răutăţilor meale, acoperitu-m-au întru ascunsul cortului Lui.  în piatră m-au înîlţat şi acum, iată, au înălţat capul mieu preste vrăjmaşii miei.  încungiurat-am şi am jirtvuit în cortul Lui jîrtvă de mîntuire şi de clic, dnta-voiu şi voiu peveţi Domnului.  Ascultă, Doamne, glasul mieu, carele am strigat, miluiaşte-mă şi mă ascultă.  Ţie au zis 13 inima mea: „Pre Domnul voiu cerca”. Cercă-Te faţa mea, faţa Ta, Doamne, voiu cerca. Să nu-Ţi întord faţa Ta de cătră mine şi să nu 14 Te abaţi cu urgie de la robul Tău.  Ajutoriu 15 mie fii, să nu mă depărtezi şi să nu mă laşi, Dumnezău, Mîntuitoriul mieu.  Cad tatămieu şi maica mea m-au părăsit, şi Domnul m-au  luat  pre  mine.  Indireptează-mă, 17 Doamne, în calea Ta şi mă povăţuiaşte în cărare direapta pentru vrăjmaşii miei.  Să 18 nu mă dai la sufletele celor ce mă necăjesc pre mine, căci s-au sculat asupra mea mărturii strîmbe şi minţi strîmbătatea eiş.  Crez ca 19 să văz bunătăţile Domnului în pămîntul celor vii.  îngăduiaşte pre Domnul, îmbărbătează-te şi să întărească inima ta şi îngăduiaşte pre Domnul. Slava.

Psalmul rai David XXVII

Cîtră Tine, Doamne, striga-voiu, Dumnezăul mieu, să nu taci de cătră mine şi mă voiu asămăna celor ce să pogoară la groapă.  Ascultă, Doamne, glasul rugării [390] meale cînd mă rogu cătră Tine, cînd rădic mînile meale cătră beseareca cea sfintă  a Ta. Să nu mă tragi împreună cu cei păcătoşi şi cu cei ce fac strîmbătate să nu mă  pierzi,  Celor ce grăiesc pace cu cei de  aproape ai lor, şi reale în mimile lor. Dă-le lor, Doamne, după faptele lor şi după vicleşugul tocmeai el or lor.  După faptele nunilor  lor dă-le lor, dă-le lor răsplătirea lor. Căci n-au priceput la faptele Domnului şi la faptele mînilor Lui, surpa-vei pre dînşii şi nu vei zidi  pre dînşii.  Blagoslovit Domnul, căci au  ascultat glasul rugii meale. Domnul, qjuto-riul mieu şi scutitoriul mieu; pre El au nedejduit inima mea şi mă ajutoraiu.  Şi odrăsli trupul mieu şi den voia mea mă voiu mărturisi Lui.  Domnul e întărirea norodului Lui şi scutitoriu  mîntuirilor  unsului  Lui iaste. Mîntuiaşte pre norodul Tău şi blagosloveaşte moştenirea Ta; şi paşte pre ei şi-i nalţă pre ei
pînă în veac

Psalmul lui David, spre scosul cortului, XXVIII

Aduceţi Domnului, fiii lui Dumnezău, aduceţi Domnului fii de berbeci; Aduceţi Domnului mărire şi cinste, aduceţi Domnului mărire numelui Lui, închinaţi-vă Domnului în curtea  sfintă a Lui. Glasul Domnului spre ape, Dumnezăul mărirei au tunat; Domnul preste  ape multe.  Glasul Domnului cu puteare,  glasul Domnului cu mare cuviinţă; Glasul Domnului zdrobind chedrii şi va zdrobi Domnul  chedrii Livanului; Şi va mărunţi pre dînşii ca viţelul Livanului; şi cel iubit, ca fiiul inorogilor. Glasul Domnului tăind para focului, glasul Domnului clătind pustiiul, şi va clăti  Domnul pustiiul lui' Cadis. Glasul Domnului întărind cerbii; şi va descoperi dumbrăvile; şi în beseareca Lui tot carele zice:  „Mărire!”. Domnul potopul va lăcui şi va 10 sădea Domnul împărat în veac Domnul
vîrtute norodului Lui va da, Domnul va blagoslovi pre nărodul Lui cu pace.

Psalmul ctntarii innoirei casei lui David XXTX

Înălţa-Te-voiu, Doamne, căci m-ai luat pre mine şi n-ai-veselit pre vrăjmaşii miei asupra mea. Doamne, Dumnezăul mieu, strigat-am cătră Tine şi m-ai vindecat Doamne, scos-ai den iad sufletul mieu, mîntuitu-m-ai dentru  cei ce pogoară în groapă.  Cîntaţi Domnu-li, cei curăţ ai Lui, şi vă mărturisiţi cu pomenirea sfintirei Lui!  Căci urgie mînia Lui, şi  viaţă în voia Lui.  Sara va mînea plîngere, şi  dimeneaţa, bucurie.  Şi eu am zis întru bunăvoia mea: „Nu mă voiu clăti în veac!”  Doamne, în voia Ta dă frumuseaţei meale puteare.  Şi-Ţ întorseşi faţa Ta şi mă făcuiu turburat  Cătră Tine, Doamne, voiu striga şi 10 cătră Dumnezăul mieu mă voiu ruga.  Ce-i 11 folos în sîngele mieu, cînd mă pogor eu întru stricăciune?  Au mărturisi-va Ţie ţarina? 12 Au vesti-va adevărul Tău?  Auzi Domnul şi 13 mă milui, Domnul S-au făcut ajutoriu mie. Intors-ai plîngerea mea spre bucurie mie, 14 rupseşi sacul mieu si mă încinseşi cu bucurie.  Pentru ca să-Ţ cînte mărirea mea şi nu 15 mă voiu umili; Doamne, Dumnezăul mieu, în veac mărturisi-mă-voiu Ţie. Slava.

La sfivîrsit, psalmul lui David, ieşirei den Ore, XXX

      Pre Tine, Doamne, nedejduiiu, să nu mă ruşinez în veac; întru direptatea Ta, izbîveaşte-mă şi mă scoate. Pleacă cătră mine ureachea Ta. gră-_ beaşte a mă scoate pre mine. FU mie întru Dumnezău scutitoriu şi spre casa scăpării a mă mîntui. Căci întărirea mea şi scăparea mea eşti Tu şi pentru numele Tău mă vei povăţui şi mă vei hrăni. Scoate-mă-vei den laţul acesta, carele au ascuns mie, căci Tu eşti scutitoriul mieu, Doamne. In mîinile Tale pune-voiu duhul mieu, mmtuitu-m-ai, Doamne, Dumnezăul adevărului. Urît-ai pre cei ce păzesc deşertăciune în zadar. Şi eu pre Domnul am nedejduit, bucura-mă-voiu şi mă voiu veseli pre mila Ta. Căci ai căutat spre smerenia mea, mîntuit-ai den nevoi sufletul mieu. Şi nu m-ai închis în mîinile vrăjmaşilor; pus-ai în loc larg pidoarele meale. Miluiaşte-mă, Doamne, cad mă necăjăsc; turbură-se cu mînie ochiul mieu, sufletul mieu şi pîntecele mieu. Căci au lipsit cu dureare viaţa mea şi anii miei în sus pi -nări; Slăbi cu sărăde vîrtutea mea şi oasele 13 meale s-au turburat. Lîngă toţi vrăjmaşii 14 miei mă făcuiu ocară, şi vecinilor miei foarte, şi frică cunoscuţilor miei. Cei ce mă vedea afară fugiră de la mine. Mă uitaiu ca un mort de la inimă, Făcuiu-mă ca un vas pierdut căci am auzit ura a multora den cei ce nemernicesc împrejur; Cînd să adunară ei într-un loc asupra mea, ca să ia sufletul mieu au sfătuit. Şi eu pre Tine, Doamne, nedejduiiu, ziş: „Tu eşti Dumnezăul mieu, în mîinile Tale sorţii miei!” Izbăveaşte-mă den mîna vrăjmaşilor miei şi de cei ce mă gonesc pre mine. Arată tata Ta preste robul 20 Tău, mîntuiaşte-mă cu mila Ta. Doamne, 21 să nu mă ruşinez, căce Te-am chemat pre Tine. Ruşineaze-se necuraţii şi să să 22 pogoare în iad, mute să să facă buzele ceale videane, Cealea ce grăiescu asupra direptului fărădeleage, cu mîndrie şi defăimare. Foarte e multă mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, carea ai ascunsu celora ce să tem de Tine. Ai făcut celora ce nedejduiesc pre Tine înaintea [391] fiilor oamenilor. Ascunde-vei pre dînşii întru ascunderea obrazului Tău de turburarea oamenilor.  Acoperi-vei pre dînşii în cort, de pricea limbilor. Blagoslovit Domnul, cîce au minunat mila Lui în cetatea mgrădirii. Şi eu zişu întru dezmetecirea mea: „Lepădatu-m-am de cătră faţa ochilor Tăi-.  Pentru aceaea ai ascultat glasul rugii meale cînd strigu cătră Tine. Iubiţi pre Domnul, toţi curaţii Lui, căce adevăruri cearcă Domnul şi răsplăteaşte celor ce de prisosit făcu mîndrie. îmbărbătaţi-vă şi întă-rească-se inima voastră, toţi ceia ce nedejduiţi
pre Domnul!

Psalmul lui David, al priceaperii, XXXI

Fericiţi cărora să iertară fărălegile şi cărora să acoperiră păcatele. Fericit bărbatul căruia nu va socoti Domnul păcatul, nice iaste în rostul lui vicleşug. Cîce am tăcut, vechiră-să oasele meale strigînd eu toată ziua. Căce ziua şi noaptea să îngreoie preste mine mîna Ta, întorşu-mă spre chinuire înfigîndu-se mie  ghimpu. (Strigare) Fărădeleagea mea am cunoscut şi păcatul mieu n-am acoperit.  Zis-am: „Mărturisi-voiu asupra mea fărădeleagea mea Domnului”. Şi Tu ai lăsat pîgînătatea inimii meale. (Strigare) Pentru aceasta ruga-se-va cătră Tine tot curatul în  vreamea bine tocmită,  însă în potop de ape  multe cătră el nu să vor apropia. Tu-m eşti scăparea de necazul cela ce mă cuprinde; bucuria mea, nuntuiaşte-mă de cătră cei ce m-au încungiurat. (Strigare) „învăţa-te-voiu şi ocîrmui-te-voi în .calea aceasta carea vei mearge, întări-voiu asupra ta ochii Miei. Nu vă faceţi ca calul şi muşcoiul, la carii nu iaste priceapere. Cu zăbală şi cu frîu fălcile lor să le sugrumi, celor ce nu să apropie cătră tine”. Multe-s bătăile păcătosului, iară pre cel ce nedejduiaşte pre Domnul, milă îl va încungiura. Bucuraţi-vă pre Domnul şi va veseliţi, direpţilor, şi vă lăudaţi toţi cei direpţi
la'mimă! Slava,

Cathisma 5. Paalmu al lui David, nescris deasupra la jidovi, XXXII

Bucuraţi-vă, direpţii, întru Domnul; celor direpţi cuvine-se lauda. Măr-turisiţi-vă Domnului cu copuze, cu canon cu 10 strune, Cîntaţi Lui cîntare noao, bine cîntaţi Lui cu clic!  Căce dirept e cuvîntul Domnului şi toate faptele Lui, cu credinţă. lubeaşte milostenie şi judecată Domnul; de mila Domnului plin e  pămîntul. Cu cuvîntul Domnului cteriurile s-au întărit şi cu duhul rostului Lui toată putearea lor.  Adunînd ca un foaie apele mării,
puind în visterii beznele.  Să să teamă de 8 Domnul tot pămîntul şi de Dînsul să să cutremure toţi ceia ce lăcuiesc în lume.  Căci El 9 au zis, şi s-au făcut; El au poruncit, şi s-au zidit.  Domnul răsipeaşte svaturile limbilor 10 şi defăima socotealele norodurilor şi defăima svaturile boiarilor.  Iară svatul Dmnului în 11 veac rămîne, gîndurile inemii Lui, den neamuri şi în neamuri.  Fericit norodul căruia 12 iaste Domnul Dumnezeul lui  norod pre carele au ales spre moştenire Lui!  Den 13 ceriu privi Domnul  văzu pre toţi fiii oamenilor.  Den cel gata lăcaşul Lui, privi preste 14 toţi ceia ce lăcuiesc pămîntul.  Cel ce au 15 zidit deosăbi inemile lor, Cela ce priceape toate lucrurile lor.  Nu să mîntuiaşte împărat pentru multă puteare şi uriaş nu să va mîntui cu mulţimea vîrtutci lui.  Minciunos 17 e calul spre mîntuire  şi cu mulţimea tăriei lui nu să va mîntui.  Iată, ochii Domnului spre 18 ceia ce să tem de Dînsul, ceia ce nădejduiesc spre mila Lui,  Ca să izbăvească den moarte 19 sufletele lor şi să-i hrănească pre dînşii în foamete.  Şi sufletul nostru va îngădui Domnului, căci ajutoriu şi sculitoriu noao iaste. Căci întru Dînsul să va veseli inema noastră şi 21 întru numele cel svînt al Lui am nădejduit. Facă-se, Doamne, mila Ta preste noi, în ce 22 chip am nădejduit pre Tine!

Psalm lui David, cînd premeni faţa lui înaintea lui Avimeleh şi-l slobozi pre dînsul şl să duse  XXXIII

      Bine voiu cuvînta pre Domnul în toată 1 vreamea, pururea lauda Lui în gura mea.  întru Domnul să va lăuda 2 sufletul mieu! Auză cei blînzi şi să să Iveselească.  Mărit  pre  Domnul 3 împreună cu mine şi să înălţăm numele Lui dempreună!  Cercat-am pre Domnul şi mă 4 ascultă; şi den toate necazurile meale mă mîntui pre mine.  Apropiaţi-vă cătră Dînsul şi 5 vă luminat şi featele voastre nu să vor ruşina.  Săracul acesta au strigat, şi Domnul au ascultat pre dînsul şi den toate sctrbele lui mîntui pre el.  Tăbărî-va îngerul Domnului împrejurul celor ce* să tem de Dînsul şi va izbăvi pre ei.  Gustaţi şi vedeţi că bun e 8 Domnul; fericit bărbatul carele nădejduiaşte pre El!  Teameţi-vă de Domnul, toţi svinţii 9 Lui  căci nu iaste lipsă celor ce să tem de Dînsul.  Bogaţii au sărăcit şi au flămînzit, iară 10 cei ce cearcă pre Domnul nu să vor împuţina de tot binele.  Veniţi, fiilor  ascultaţi-mă, 11 frica Domnului voiu învăţa pre voi.  Cine e 12 omul cela ce va viaţă  iubind a vedea zile bune?  înceată limba ta de rău  şi buzele 13 tale ca să nu grăiască vicleşug.  Fereaşte-te [392] de rău şi fă bine, cearcă pacea si o goneaşte pre ea.  Ochii Domnului spre cei direpţi şi urechile Lui la ruga lor. Şi faţa Domnului preste cei ce fac rău, ca să piarză de tot den pămînt pomenirea lor. Strigară direpţii, şi Domnul auzi pre ei, şi den toate nevoile lor izbăvi pre dînşii. Aproape e Domnul de cei zdrobiţi la inemă şi pre cei smeriţi cu duhul va mîntui. Multe-s sărbele direpţilor, şi dentru toate ale lor va izbăvi pre ei Domnul. Păzeaşte Domnul toate oasele lor şi unul dentru eale nu să va zdrobi.  Moartea păcătoşilor e rea şi cei ce urăsc pre cel dirept vor greşi. Mîntui-va Domnul sufletele robilor Lui şi nu vor greşi
toţi ceia ce nedejduiesc pre El. Slava.

Psalm al lui David XXXIV

Judecă. Doamne, pre cei ce-m fac strîmbătate; dă războiu celora ce dau războiu mie! Apucă-Te de armă şi de pavăţă şi Te scoală într-ajutoriul Imieul Varsă sabie şi închide den preajma celor ce mă gonesc pre mine; ziş sufletului mieu:  „Mîntuirea ta Eu sînt!”  Ruşineaze-se şi să sCască cei ce cearcă sufletul mieu!  întoarcă-se îndărăt şi să să ruşineaze cei ce gîndesc mie rău!  Facă-se ca prahul spre faţa vuitului, şi îngerul Domnului  necăjind pre ei!  Facă-se calea lor întunearec şi lunecare; şi îngerul Domnului gonind  pre dînşii!  Căci în dar au ascuns mie stricăciunea laţului lor, în deşărt au ponosluit sufletul mieu.  Vie lui laţ, carele nu-l ştie, şi vîna-tul carele au ascuns să-l prinză pre el; şi în laţ va cădea întru el! Iară sufletul mieu se va bucura întru Domnul, înfrîmsîţa-se-va spre mîntuirea lui. Toate oasele meale vor zice: „Doamne, Doamne, cine e aseamenea Ţie, Izbăvind pre sărac den mîna celor mai tari decît el, şi pre sărac şi measer de la cei ce jehuiesc pre dînsul?” Sculîndu-se mie mărturii strîmbe, cealea ce nu ştiia mă întreba.  îm răsplătiia reale pentru bune şi stîrpiciune sufletului mieu.  Şi eu, cînd ei mă bintuia, mă îmbrăcam cu sac. Şi sme-riiam cu post sufletul mieu, şi ruga mea în sînul mieu se va întoarce. Ca la unul de aproape, ca la un frate al nostru, aşa bine-i plăceam, ca cînd aş jeli şi m-aş mîhni, aşa mă smeriiam. Şi asupra mea s-au veselit şi s-au adunat, adunatu-s-au preste mine vînătăi, şi n-am ştiut Desfăcură-se şi nu să umiliră, ispitiră-mă, batjocoriră-mă cu batjocura, scrisniră dinţii lor asupra mea. Doamne, cînd vei vedea? Depărtează sufletul mieu de faptul lor cel rău, de la lei, pre cel sîngur născut al mieu! Mărturisi-mă-voiu Ţie întru adunare multă, întru norod greu lîuda-Te-voiu.  Să nu se bu- Biblia, 16BS
cure pre mine cei ce învrăjbesc mie pre strîmbătate, cei ce mă urăsc în dar şi clipind cu ochii.  Căci mie de pace grăiia, şi pre urgie 23 vicleşuguri gîndiia.  Şi lărgiră asupra mea 24 gura lor, ziseră: „Bine e, bine e, văzură ochii noştri”.  Văzuş, Doamne, să nu taci, Doamne, 25 să nu Te depărtezi de la mine!  Scoală-Te, 28 Doamne, şi ia aminte la judecata mea, Dumnezăul mieu şi Domnul mieu, la legiuirea mea!  Judecă-mă, Doamne, după direptatea Ta, Doamne Dumnezăul mieu, şi să nu se bucure spre mine.  Să nu zică întru inimile 28 lor: „Bine e, bine e sufletului nostru”, nid să z^că: „înghiţitu-l-am pre dînsul”.  Ruşineaze-se şi să sfiască deodată cei ce să bucură spre realele meale.  îmbrace-se cu ruşine şi 30 înfruntare cei ce grăiesc mari asupra mea. Bucure-se şi să veselească cei ce vor direptatea 31 mea şi zică pururea: „Mărească-Se Domnul!” cei ce vor pacea robului Lui!  Şi limba mea va 32 cerceta direptatea Ta, toată ziua lauda Ta.

La sîvirsit; la copil Domnului, la David, XXXV

      Zice cel fără de leage ca să greşască întru sine: „Nu iaste frica lui Dumnezău în preajma ochilor lui”. Căci au viclenii înaintea lui ca să afle fărădeleagea lui şi să urască. Graiurile gurii lui, fărădeleage şi vicleşug; nu vru să priceapă ca să îmbuneaze. Fărădeleage gîndi pre aşternutul lui, aproape stătu lîngă toată calea nu bună şi răutatea n-au depărtat Doamne, în ceriu e mila Ta, adevărul Tău, pînă la nori. Direptatea Ta, ca munţii lui Dumnezău, judecăţile Tale, beznă multă. Oameni şi dobitoace mîntui-vei, Doamne, foarte înmulţişi mila Ta, Dumnezăule. Şi fiii oamenilor în umbra aripilor Tale vor nedejdui. îmbăta-se-vor de-ngrăşarea casei Tale şi pîriul desfătădunii Tale vei adăpa pre dînşii. Căci lîngă Tine e izvor de viaţă; întru lumina Ta vom vedea lumină, întinde mila Ta celor ce Te cunosc pre Tine şi 11 direptatea Ta celor direpţi la inimă. Să nu-m vie mie pidorul mîndriei Şi mîna păcătosului să nu mă clătească! Acolo căzură toţi 13 ceia ce fac fărădeleage, împinseră-se afară şi nu vor putea să stea. Slava.

Psalm a lui David XXXVI

      Nu te apropia cu rîvnire întru cei ce videnesc, nid rîvni celora ce fac fărădeleagea. Că ca o iarbă curînd se vor usca şi ca legumile pajiştei curînd vor cădea. Nedejduiaşte pre Domnul şi fă bunătate; şi lăcuiaşte pămîntul, şi te vei paşte pre avuţia lui. Desfătează-te în Domnul, şi daţ-va ţie cea-rerile inimii tale. Descopere cătră Domnul calea ta, şi nedejduiaşte pre El, şi El va
[393] face.  Şi va scoate ca lumina direptatea la, si  judecata ta ca amiazăzi. Supune-te Domnului si roagă pre Dînsul; nu te apropia cu rîvni rea la cela ce să binecălîtoreaşte în calea  lui, la omul ce face fărădeleagea. Potc— leaşte-te de urgie şi părăseaşte mînia; nu te  apropia cu rivnire a ca să vicleneşti. Căci ceia ce viclenesc de tot vor peri; iară cei ce îngăduiesc pre Domnul, ei vor moşteni pămîntul  Şiîncă puţin, şi nu va fi păcătosul; şi vei cerca locul lui, şi nu-l vei afla. Iară cei blînzi vor moşteni pămîntul şi se vor desfăta pre mulţimea pac::. Păzi-va păcătosul pre cel dirept şi va scrişni asupra lui dinţii lui.  Iară Domnul va batjocuri pre el, că mai nainte veade că va veni ziua lui. Sabie au 10 zmult păcătoşii, întinseră arcul lor,  Ca să
oboară pre sărac şi pre measer, ca să junghe pre cei direpţi la inimă. Sabia lor între în inimile lor şi arcele lor să să zdrobească. Mai bine puţinei celui dirept, decît avuţia multă a păcătoşilor. Căci braţele păcătoşilor se vor zdrobi, şi întăreaşte pre cei direpţi Domnul.  Cunoaşte Domnul căile celor fără prihană şi moştenirea lor în veac va fi. Nu se vor ruşina în vreame rea şi în zilele foame-ţii  se  vor  sătura,  căci  păcătoşii vor peri. Iară vrăjmaşii Domnului, îndată ce să măriră, ei şi să înîlţară, lipsind ca fumul lipşiră.  împrumuteaze-se păcătosul, şi nu va pUu;iarăoUreptulîndură-seşidă. Căci cei ce blagoslovesc pre £1 vor moşteni pămîntul, iară cei ce blastemă pre El de tot vor peri.  De la Domnul paşii omului să îndireptează şi calea lui va vrea foarte. Cînd va cădea, nu se va struncina, căci Domnul sprejeneaşte mîna lui. Tînăr fuiu, ce şi îmbătri-niiu, şi nu văzuiu pre direptul părăsit, nici sămînţă lui cerind pîine. Toată ziua miluiaşte  şi  împrumutează  direptul; şi sămînţă lui la blagoslovenie va fi. Fe-reaşte-te de rău şi fă bine şi lăcuiaşte în veacul veacului. Că Domnul iubeaşte judecată şi nu va părăsi pre cei curaţi ai Lui; în veac se vor păzi. Şi cei fără de leage se vor goni şi sămînţă celor necredincioşi se va piarde de tot Iară direpţii vor moşteni pămîntul şi vor  sălăşlui  în  veacul  veacului preste el.  Gura direptul ui va deprinde învăţătură şi limba lui va grăi judecată. Leagea Dumnezăului lui, în inima lui; şi nu se vor poticni paşii lui. Socoteaşte păcătosul pre cel dirept şi cearcă a-l omori pre el> Iară Domnul nu-l va părăsi pre el în mînile lui, nice va osîndi de tot pre el cînd să va judeca cu el. Îngăduiaşte pre Domnul şi păzeaşte calea Lui; şi te va înălţa, 'ca să moşteneşti de tot pămîntul: cînd pieru de tot
păcătoşii, vedea-vei.  Văzuiu pre cel necunat preaînătţmdu-se şi în sus rădicîndu-ee, car—-chedrii Livanului.  Şi trecuiu, şi iată, nu fu; 38 şi cercaiu pre dînsul, şi nu să află locul lui.  Păzeaşte nerăutatea şi vezi direptatea; 39 căce iaste rămăşiţă la omul de pace.  Iară 40 cei fără de leage vor peri de tot, deodată; rămăşiţile celor necuraţi vor peri de tot  Şi 41 mîntuirea direpţilor, de la Domnul; şi scutito-riu lor iaste în vreamea necazului.  Şi le va 42 ajuta lor Domnul şi va izbăvi pre dînşii şi-i va scoate pre ei de la cei păcătoşi şi va mîntui pre dînşii, căce au nedejduit pre Dînsul. Slava.

Cathisma 6. Psalmul lui David  Intra pomenire pentru sîmbăta, XXXVII

      Doamne, nu cu mînia Ta să mă mustri  1 nice cu urgia Ta să mă cerţi!  Căce 2 săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit preste mine mîna Ta. Nu iaste vindecare în trupul mieu, de cătră
faţa urgiei Tale;  Nu iaste pace întru oasele 3 meale, de cătră faţa păcatelor meale.  Căce 4 fărădelegile meale covîrşiră capul mieu; ca o sarcină grea să îngreoiară preste mine.  Impuţira-sa şi putreziră ranele meale de cătră faţa  nebuniei  meale.  Tînguitu-m-am şl 6 m-am gîrbovit pînă în săvîrşit, toată ziua mîhnit  mergeam.  Că vintrele  meale  s-au 7 împlut de ocări şi nu iaste leac în trupul mieu.  Chinuiiu-mă şi mă smeriiu foarte, 8 răcnii am de la suspinarea inimii meale. Doamne, înaintea Ta toată pohta mea, şi suspinul mieu de la Tine nu s-au ascunsu. Inima mea s-au turburat, părăsitu-m-au vîrtutea mea; şi lumina ochilor miei, şi aceasta nu iaste cu mine.  Priatenii miei  Şi cei de 11/12 aproape ai miei den prejma mea să apropiară şi statură şi cei mai de aproape de mine de departe statură şi mă siliia cei ce cerca sufletul mieu.  Şi cei ce cerca răutăţile meale 13 grăiră deşertăciune şi vicleşuguri toată ziua cugetară.  Şieucaunsurdnuauziiam;şica 14 cel fără gralu  ce nu deschide gura lui.  Şi 15 mă făcuiu ca un om ce nu aude şi n-are în gura lui mustrări.  Cîce pre Tine, Doamne, 16 nedejduiiu, Tu vei asculta Doamne, Dumnezăul mieu.  Cîce am zis: „Ca nu cîndai să 17 vor bucura vrăjmaşii miei mie şi clătindu-se picioarele meale, asupra mea grăiră mari*1. Căce eu spre vînîtăi gata sînt şi durearea mea 18 înaintea mea iaste pururea.  Căce fărfideleagea mea eu voiu povesti şi voiu griji pentru păcatul mieu.  Iară vrăjmaşii miei 20 trăiescu şi să mai întăriră decît mine; şi sft înmulţiră cei ce mă urăscu pre mine pre strîmbătate.  Cei ce-m răsplătescu mie 21 reale pentru bune mă pCrfia, de vreame ce goni-iam [394] bunătatea.  Să  nu  mă părăseşti, Doamne! Dumnezăul mieu, să nu Te depîrtezi de la mine!  Ia aminte la ajutoriul mieu,
Doamne al mîntuirii meale!

La sîvirsit, hu* Idithum; rintarea lui David XXXVIII

      Ziş: „Păzi-voiu căile moale ca să nu greşescu cu limba mea.  Puş gurei
lw aamea'e Paza- °înd să asăză păcătosul :! V £   înaintea mea”.  Asurziiu-mă şi mă buai smeriiu si tăcuiu den bunătăţi, şi  durearea mea să înnoi.  Să încălzi inema mea înlăuntrul mieu şi întru cugetul mieu aţTţa-să-va foc.  Grăi-voiu cu limba mea:  „Arată-m, Doamne, sîvîrşitul mieu  Şi numărul zilelor meale care Iaste, pentru ca să  cunosc ce lipsesc eu”.  Iată, cu palma ai pus zilele meale şi statul mieu, ca o nemică înaintea Ta.  însă toate-s deşarte, tot omul  trăind.  (Strigare) Pentru aceaea într-un chip mearge omul, însă în zădar să turbură;  Strînge comori, şi nu ştie cui va stringe pre eale.  Şi acum carea e îngăduinţa mea, nu e Domnul? Şi statul mieu de la Tine iaste. (Strigare) De cătră toate fărădelegile meale izbăveaşte-mă; ocară celui fără minte mă dedeş!  Asurziiu şi n-am deschis gura mea, căci Tu ai făcut Depărtează de la mine bicele Tale!  Pentru că de la vîrtutea mînii Tale eu m-am lipsit. întru mustrări, pentru nelegiuiri ai certat pre om  Şi potopiş ca un painjin sufletul lui; însă în deşertu e tot omul. (Strigare) Ascultă ruga mea. Doamne, şi umilinţa mea; bagă în urechi lacrămile meale! Să nu taci, căci nemearnic sînt eu la Tine şi prişleţ, ca şi toţi părinţii miei! Slobozi-mi. pentru ca să răsuflu mai nainte de a mă duce
şi nu încă voiu mai fit

La sîvirsit, psalmul lui David XXXIX

Ingăduind, îngăduiiu pre Domnul şi  Rj IjJ luo aminte mie,  Şi ascultă rugădu-Rj. g I nea mea şi mă scoase den groapa  K|  ] ticăloşiei şi den tina noroiului. Şi arfcnB puse preste piatră picioarele meale şi  îndireptă paşii miei, Şi puse în gura mea cin tare noao, laudă Dumnezeului nostru.  Vedea-vor mulţi şi să vor spărea şi vor nădejdui pre Domnul. Fericit bărbatul căruia iaste numele Domnului nădeajdea lui şi n-au privit la deşertăciuni şi mînii mincinoase!  Multe ai făcut Tu, Doamne, Dumnezeul mieu, minunile Tale; şi gîndurilor Tale nu iaste cine  să se aseamene Ţie.  Vestiiu şi grăiiu; înmultiră-se preste număr.  Jîrtvă şi prinos nu vruseş, şi trupul mi-ai închegat;  Arderi-de-tot şi pentru păcat n-ai cerşut Atuncea am zis: „Iată, viu! -  întru cîpeţeale de carte scrisu-s-au
pentru mine - ca să fac voia Ta, Dumnezeul mieu, vrut-am şi leagea Ta în mylocul pînte-celui mieu”.  Binevestiiu direptate în adunare mare; iată, buzele meale nu voiu lipi; Doamne, Tu cunoscuş!  Direptatea Ta n-am 13 ascuns în inema mea, adevărul Tău şi mîntuirea Ta am zis,  N-am ascuns mila Ta şi adevărul Tău de cătră adunare multă.  Şi Tu, 15 Doamne, să nu depărtezi îndurările Tale de cătră mine; mila Ta şi adevărul Tău pururea să mă sprejenească.  Căci mă cuprinseră 16 reale, cărora nu iaste număr, apucară-mă fărădelegile meale; şi nu putuiu a vedea.  Mai 17 înmulţiră-se decît perii capului mieu şi inema mea mă părăsi.  Binevoiaşte, Doamne, ca 18 să mă izbăveşti pre mine! Doamne, a ajuta mie Te apropie!  Ruşineaze-se şi să înfrunteaze deodată cei ce cearcă sufletul mieu, ca să-l rădice pre dînsul.  întoarcă-se îndărăt 20 şi să ruşineaze cei ce vor mie reale. Poarte-ş îndată ruşinea lor cei ce zic mie:  „Bine, 21 bine!”  Bucure-se şi să veselească spre 22 Tine toţi ceia ce Te cearcă. Doamne, şi zic pururea: „Mărească-Se Domnul!”, cei ce iubesc mîntuirea Ta.  Şi eu sărac sînt şi 23 measer; Domnul purta-m-va grija mea.  Ajutonul mieu şi scutitoriul mieu eşti Tu; Dumnezăul mieu, să nu Te zăboveşti! Slava.

La sftvirşii, psalmul Iul David XL

      Fericit cel ce înţeleage pre sărac si 1 measer! în ziua rea izbăvi-va pre dînsul Domnul.  Domnul să-l păzască 2 pre el şi să-l trăiască pre el şi să-l fericească pre el pre pămînt şi să nu-l dea pre el în mînile vrăjmaşilor lui!  Domnul ajuta-i-va lui pre patul durerii lui; tot aşternutul lui ai întors la boala lui.  Eu ziş: 4 „Doamne,  miluiaşte-mă,  vindecă sufletul mieu, căci au greşit Ţie”.  Vrăjmaşii miei 5 ziseră reale mie: „Cînd va muri şi va peri numele lui?”  Şi de vrea întră a vedea, în 6 deşărt grăia; inima lui îş adună fărădeleage lui,  Ieşiia  afară  şi  grăiia  împreună. 7 Asupra mea şopuia toţi vrăjmaşii miei, asupra 8 mea gîndiia reale mie.  Cuvînt fără de leage 9 puseră asupra mea: _Au cela ce doarme nu va adaoge a să scula?”  Pentru că omul păcii 10 meale, pre carele am nedejduit cel ce mănîncă pîinile meale, mari preste mine înşelăciune.  Şi Tu, Doamne, miluiaştemă şi mă scoală şi voiu răsplăti lor.  întru 12 aceasta conoscuiu căci ai vrut pre mine, căci nu se va bucura nepriatenul mieu pre mine. Şi mie pentru nerăutatea-mi ai ajutorit şi 13 mă adeveriş înaintea Ta în veac.  Binecuvîntat Domnul Dumnezăul lui Israil, den veac şi pînă în veac! Facă-se! Facă-se!

La săvîrşit, spre priceapere fiilor lui Core, XLI

În ce chip pohteaste cerbul spre izvoarăle apelor, asa pohteaste sufletul mieu cătră Tine, Dumnezăule! însetosă sufletul mieu cătră Dumnezău cel vîrtos, cel viu; cînd voiu veni  si mă voiu ivi featei hii Dumnezău? Făcură-se lacrămile meale mie pîine, ziua şi noaptea, cînd mi să zicea mie în toate zilele: „Unde  iaste Dumnezăul tău?” Aceastea mi-am adus aminte si am ră vărsat preste mine sufletul mieu, căci voiu treace în loc de cort minunat, pînă la casa lui Dumnezău, Cu glas de bucurie şi de mărturisire glasului ce prăznuiaşte.  Pentru ce mîhnit eşti, sufletul  mieu, şi pentru căci mă turburi? Nedej-duiaşte pre Dumnezău, căci mă voiu mărturisi Lui, Mîntuitoriul featei meale şi Dumnăzăul  mieu. Cătră mine sufletul mieu să turbură; pentru aceaea pomeni-Te-voiu den pămîntul  Iordanului şi Ermonii, de la munte mic. Cel fără fund pre cel fără fund cheamă la glasul jgheaburilor Tale,  Toate ridicările Tale şi valurile Tale preste mine veniră. Ziua porund-va Domnul mila Lui şi noaptea, dntarea Lui lîngă mine. Rugă Dumnezăului vieţii meale zice-voiu lui Dumnezău: „Sprijeni toriu îm eşti. Pentru cad m-ai uitat? Şi pentru căci mîhnind merg, cînd mă nîcăjaşte nepriatinul?”  Cînd să fringea de tot oasele meale şi mă ocăriia nepnatenii miei, Cînd zicea ei mie în toate zilele: „Unde iaste Dumnezăul tău?” Pentru ce mîhnit eşti, sufletul mieu, şi pentru căci mă turburi? Nedej-duiaşte pre Dumnezău, căci mă voiu mărturisi Lui, Mîntuitoriul feaţii meale şi Dumnăzăul
mieu.

Psalmul Iul David, nescris deasupra la jidovi XLII

      Judecă mie, Dumnezăule, şi legiuiaşte judecata mea de limbă necurată! De cătră om strimb şi videan mintuias-te-mă!  Căci Tu eşti Dumnezău, întărirea  mea;  pentru  căci m-ai depărtat? Şi pentru căci mîhnind merg, cînd mă necăjaşte nepriatinul?  Trimite lumina Ta şi adevărul Tău; aceastea m-au povăţit şi m-au adus la muntele cel sfint al Tău şi la lăcaşurile Tale.  Şi voiu întră cătră jîrtîvnicul lui Dumnezău, cătră Dumnezeu, Cel ce veseleaşte tinereaţele meale. Mărturisi-mă-voiu Ţie întru alăută, Dumnezău, Dumnezăul mieu! Pentru ce mîhnit eşti, sufletul mieu, şi pentru ce mă turburi? Nădej-d ui aş te pre Dumnezău, căci mă voiu mărturisi Lui, Mîntuitoriul feaţii meale şi Dumnezeul mieu. Slava.

La savirsit, fiilor lui Core, spre priceapere, XLIII

      Dumnezău, cu urechile noastre am 1 auzit şi părinţii noştri ne-au spus noao  Lucrul carele ai făcut în zilele 2 lor, în zilele de-nceput.  Mîna Ta 3 limbi au pierdut de tot şi i-ai sădit de tot pre dînşii; chinutt-ai noroade şi le-ai scos pre eale.  Pentru că nu cu sabia lor au moştenit pămînt şi braţul lor n-au mîntuit pre dînşii,  Ce direapta Ta şi braţul Tău şi lumina 5 feaţii Tale, cîci bine ai vrut întru dînşii.  Tu 6 eşti Acela, Împăratul mieu şi Dumnezăul mieu, Cel ce porunceaşte mîntuirile ha Iacov! Cu Tine pre vrăjmaşii noştri vom împunge, şi 7 cu numele Tău vom supune pre cei ce să scoală asupra noastră.  Pentru că nu pre 8 arcul mieu voiu nedejdui şi sabia mea nu mă va mîntui;  Pentru că ne-ai mîntuit pre noi 9 de cătră cei ce necăjesc pre noi, şi pre cei ce urăsc pre noi ai ruşinat.  Intru Dumnezău 10 ne vom lăuda toată ziua şi întru numele Tău ne vom mărturisi în veac.  (Strigare) Şi 11 acum ne-ai împins şi ne-ai ruşinat pre noi şi nu vei ieşi, Dumnezăule, întru puterile noastre; In tors-ai pre noi mai îndărăt decît pre 12 vrăjmaşii noştri, şi cei ce urii a pre noi jefuia loruş.  Dat-ai pre noi ca oile min carii şi în 13 limbi ne-ai răsipit pre noi.  Vîndut-ai pre 14 nărodul Tău fără de preţ şi nu era mulţime întru clicurile lor.  Pusu-ne-ai pre noi ocară 15 vecinilor noştri, batjocură şi ocară celor de pre împrejurul nostru.  Pus-ai pre noi pildă 16 întru limbi, clătlre de cap întru năroade. Toată ziua ruşinea mea înaintea mea iaste şi 17 ruşinea obrazului mieu mă acopere  Deglasul celui ce ocăraşte şi deveteaşte, de cătră faţa vrăjmaşului şi celui ce goneaşte. Aceastea toate venit-au preste noi şi n-am 19 uitat pre Tine şi n-am făcut strîmbătate întru făgăduinţa Ta  Şi nu să depărta înapoi 20 inim  noastră; şi abătuşi cărările noastre de cătră calea Ta,  Cad ne-ai smerit pre noi în 21 loc de chinuri şi ne-au acoperit pre noi umbră de moarte.  De am uitat numele Dumnezăului nostru şi de am întins mîinile noastre cătră dumnezău strein,  Au nu Dumnezău va 23 cerca aceastea? Pentru că EU ştie ascunsele inimii.  Căci pentru Tine ne omorîm toată 24 ziua, socotitu-ne-am ca nişte oi de junghea-re.  Scoală-Te! Pentru căci dormi. Doamne? Rîdică-Te şi să nu leapezi desăvîrşit! Pentru căci faţa Ta întorci?  Uiţi sărătia 26 noastră şi necazul nostru?  Căci să smeri la 27 ţarină sufletul nostru, lipi-se la pămînt pîntecele nostru.  învie, Doamne, ajută noao şi 26 mîntuiaşte pre noi pentru numele Tău!

[396] La săvîrşit, pentru cel ce sa vor schimba, fiilor lui Core, spre priceapere. Cîntare pentru cel iubit, XLIV

Izbucni inema mea cuvînt bun; zic eu: Faptele meale, împăratului, Limba mea, trestia scriitoriului, curînd scriitoare. Frumos cu fru-museaţea decît fiii oamenilor, răvăr-să-se dar în buzele tale! Pentru aceaea au blagoslovit pre tine Dumnezeu în veac.  încinge sabia ta pre coapsa ta, putearnice,  Cu frumuseaţea ta şi cu ghizdăvia ta; şi întinde şi bine călătoreaşte şi împărăţeaşte,  Pentru adevăr şi blîndeaţe şi direptate, şi te  va povăţui minunată direptatea ta. Săgeţile tale ascuţite-s, putearnice, noroadele supt tine vor cădea, în inema vrăjmaşilor împăratului. - Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului; toiagul direptăţii, toiagul împărăţiei  Tale!- Ai iubit direptatea şi ai urît fărădeleagea; pentru aceaea unse-te pre tine Dumnezeu, Dumnezeul tău, cu untdelemnul bucuriei, mai vîrtos de părtaşii tăi.  Zmirnă şi stacti şi casie, de la hainele tale; den turnuri de pil, dentru carele te-au bucurat featele împărăţiii lor întru cinstea ta.  înainte stătu împărăteasa den direapta ta, cu îmbrăcăminte cu aur îmbrăcată împistrită. Ascultă, fiică, şi vezi, şi pleacă ureachea ta, şi uită norodul tău şi casa tătîne-tău. Şi va pofti împăratul frumuseaţea ta, căci acesta iaste domnul tău; şi te vei mchina lui.  Şi fata Tirului cu daruri, faţa ta o vor ruga bogaţii norodului. Toată mărirea featei împăratului pre denlăuntru; cu lanţuri de aur înfăşurată împodobită. Adu-ce-să-vor împăratului fecioare denapoia ei, ceale de aproapele ei aduce-să-vor ţie. Aduce-să-vor cu veselie şi cu bucurie. Aducesă-vor la bisearica împăratului. Pentru părinţii tăi s-au născut fiii tăi; pune-vei pre dînşii boiari preste tot pămîntul. Pomeni-vor numele tău în toată ruda şi ruda. Pentru aceaea noroadele să vor mărturisi ţie,
în veac şi în veacul veacului.

La săvîrşit, pentru fiii lui Core, pentru ceale ascunse, psalm XLV

      Dumnezeul nostru, scăpare şi puteare, ajutoriu întru primejdiile ce ne-au aflat pre noi foarte. Pentru aceaea nu ne vom teame cînd să va clăti pămîntul şi să vor
premeni munţii în inemile mărilor. Sunară şi să turburară apele lor, turburară-se munţii cu tăria lui. (Strigare) Pornirile răului veselesc cetatea lui Dumnezeu, svinţi'lăcaşul Lui cel înalt. Dumnezeu e în rrujlocul ei: şi nu să va clăti, ajuta-i-va ei Dumnezeu de cătră
dimeneaţa, dimeneaţa.  Turburară-se limbile, plecară împărăţii; dat-au glasul Lui Cel înalt, clătină-se pămîntul.  Domnul puterilor, cu noi, sprijenitoriu noao, Dumnezeul lui Iacov.  (Strigare) Veniţi şi vedeţi faptele lui 8 Dumnezeu, carele au pus seamne pre pămînt, rădicînd războaie pînă la marginile pămîntului.  Arc va sfărîma şi va frînge arma şi seuturile va arde cu foc.  „Lăsat lucrul şi 10 cunoaşteţi că Eu sînt Dumnezeu; înălţa-Mă-voiu întru limbi, înălţa-Mă-voiu pre pămînt”. Domnul puterilor, cu noi, ajutoriu noao, 11 Dumnezeul lui Iacov. Slava.

Cathisma 7. La săvîrşit, pentru mi lui Core, psalm XLVI

      Toate limbile bateţ cu mînile, clicuiţ lui 1 Dumnezeu cu glas de bucurie!  Căci 2 Domnul e Preaînalt, înfricoşat, împărat  mare  preste  tot pămîntul. Supuse noroade noao şi limbi supt 3 picioarele noastre;  Ales-au noao moştenirea Lui, frumuseaţea lui Iacov, carea au iubit.  (Strigare) Să sui Dumnezeu cu clic, 5 Domnul cu glas de trimbiţa.  Cmtaţi Dumnezeului nostru, dntaţi! Cmtaţi împăratului nostru, dntaţi!  Căci e împărat a tot pămîntul Dumnezeu; dntaţi înţelepţeaşte! împără-ţit-au Dumnezău preste limbi, Dumnezău şade pre scaunul cel sfînt al Lui.  Boiarii 8 noroadelor s-au adunat cu Dumnezăul lui Avraam, căce ai lui Dumnezău cei tari ai pămîntului; foarte să rădicară.

Psalmii al cin tarii fiilor lui Core, a doao a sîmbetei, XLVII

      Mare e Domnul şi lăudat foarte în ce tatea Dumnezăului nostru, în muntele cel sfînt al Lui;  Cu bună rădăcină, 2 bucurie a tot pămîntul, măgurile Sio-nului,  coastele crivăţului, cetatea împăratului Celui mare.  Dumnezău în curţile ei Să cunoaşte, cînd sprejeneaşte pre ea.  Căce iată, împăraţii pămîntului să adunară, trecură împreună.  Aceştea> văzînd 5 aşa, să mirară, să turburară, să clătiră, cutremur apucă pe ei;  Acolo,chinuri ca ceii ce 6 naşte. Cu duh silnic fărima-vei vasele Tharsi-sului.  în ce chip am auzit, aşa am şi văzut, 7 în cetatea Domnului puterilor, în cetatea Dumnezăului nostru:  Dumnezău au întemeiat pre ea în veac. (Strigare) Apucat-am, Dumnezăule, mila Ta în mijlocul norodului Tău!  După numele Tău, Dumnezău, aşa şi 9 lauda Ta, preste marginile pămîntului; de direptate plină e direapta Ta.  Veseleascăse muntele Sionului şi să bucure featele Iudeii pentru judecăţile Tale, Doamne!  încungiuraţi Sionul şi cuprindeţi pre el, povestiţi în [397] turnurile lui, Puneţi inimile voastre la putearea lui şi împărţiţi curţile ei, pentru ca să povestiţi la altă rudă. Căce Acesta e Dumnezăul nostru în veac şi în veacul veacului, Acesta ne va paşte pre noi în veaci.

La săvîrşit, fiilor Iui Core, psalmii XLVIII

Auziţi aceastea toate limbile, băgaţi în urechi toţi ceia ce lăcuiescu lumea: Şi cei născuţi den pămînt, Şi fiii oamenilor, dempreună bogat şi sărac! Gura mea grăi-va înţelepciune şi cugetul inimii meale, priceapere.  Pleca-voiu la pildă ureachea mea, deşchide-voiu în psaltire gîcitoarea mea.  Pentru ce mă tem în ziua rea? - fărădeleagea  călcîiului mieu mă va încungiura.  Cei ce nedejduiescu pre putearea lor şi pre mulţimea  avuţiei lor să fîlescu.  Fratele nu mîntuiaşte; mîntui-va omul? Nu va da lui Dumnezău răscumpărarea lui  Şi preţul mîntuirii sufletului lui, şi osteni în veac; şi va trăi desăvîrşit.  Nu va vedea stricăciune de tot cînd va vedea pre cei înţelepţi murind; deodată cel nebun şi cel fără minte peri-vor. Şi vor părăsi streinilor avuţia lor; şi morrnînturile lor, casele lor în veac. Lăcaşurile lor în rudă şi rudă; numiră numele lor preste părnmturile lor. Şi omul în cinste fiind, nu pricepu; să alătură cu dobitoacele ceale fără minte şi să asămănă lor. Această cale a lor piadecă e lor, şi după aceasta în gura lor vor binevoi.  (Strigare) Ca nişte oi în iad au pus, moartea-i va paşte pre dînşii. Şi-i vor stăpîni de tot pre ei cei direpţi dimineaţa şi ajuto-riul lor să va vechi în iad; den cinstea lor s-au scos. însă Dumnezău va mîntui sufletul mieu den mîna iadului, căce mă prinde. (Strigare) Nu te teame cînd se va îmbogăţi omul, sau cînd să va înmulţi mărirea casii lui.  Căce nu cînd va muri el va lua toate, nice să va pogori cu el mărirea lui. Căce sufletul lui în viaţa lui blagoslovi-se-va; mărturisi-va ţie cînd vei face bine lui. întra-va pînă la ruda părinţilor lui, pînă în veac nu va vedea lumină. Şi omul întru cinste fiind nu pricepu, să alătură dobitoacelor celor fără
minte şi să asămănă lor. Slava.

Psalmul lui Asaf, XLIX

      Dumnezăul dumnezăilor, Domnul, au grăit şi au chemat pămîntul, De la răsăriturile soarelui pînă la apusuri, den Sion e bunăcuviinţa frumseaţii Lui. Dumnezău întru arătare va veni, Dumnezăul nostru, şi nu va tăcea. Foc înaintea Lui se va arde, şi împrejurul Lui, vifor foarte. Chema-va ceriul sus şi pămîntul,  ca  să  osebească pre  norodul Lui. Adunaţi Lui pre curaţii Lui, pre cei ce pun 6 făgăduinţa Lui pre jirtve.  Şi vor vesti 7 ceriurile direptatea Lui, căci Dumnezău judecă toriu iaste.  (Strigare) „Ascultă, norodul 8 Mieu, ceale ce voiu grăi ţie, Israile, şi voiu mărturisi ţie: Dumnezău, Dumnezăul tău sînt Eu.  Nu preste jirtvele tale mustra-te-voiu; 9 şi arderile tale ceale de tot înaintea Mea sînt pururea.  Nu voiu priirni den casa ta viţei, 10 nid den turmele tale ţapi.  Căci ale Meale 11 sînt toate hiarăle dumbrăvii, dobitoace în munţi, şi boi.  Conoscut-am toate pasările 12 ceriului şi frumseaţea ţarenii cu Mine iaste.  De voiu flămînzi, nu voiu zice ţie, 13 pentru că a Mea iaste lumea şi împlearea ei.  Au mînca-voiu carne de taur, sau sînge 14 de ţapi voiu bea?  Jîrtvuiaşte la Dumnezău 15 jîrtvă de laudă şi dă Celui Preaînalt rugile tale.  Şi Mă cheamă pre Mine în ziua necazului tău şi te voiu scoate şi Mă vei proslăvi”.  Şi  păcătosului  zise  Dumnezău: 17 „Pentru căci tu povesteşti direptăţile Meale şi iai făgăduinţa Mea pren gura ta?  Şi tu urîş 18 învăţătura şi scoseş cuvintele Meale îndărăt.  De vedeai fur, alergai împreună cu el şi 19 cu cel preacurvariu partea ta puneai.  Gura 20 ta înmulţi răutate şi limba ta împletiia videşu-guri.  Şezînd asupra fratelui tău devetiiai şi 21 asupra fiiului maicii tale puneai poticneale; aceastea ai făcut, şi am tăcut.  Gîndiş fărădeleage, că voiu fi cu tine aseamenea; mustra-te-voiu şi voiu pune înaintea feaţii tale păcatele tale.  Priceapeţi dară aceastea, cei ce 23 uitaţi pre Dumnezău, ca nu cîndai va răpi şi nu va fi cel ce izbăveaşte!  Jîrtvă laudei Mă 24 va mări şi acolea e calea cu carea voiu arăta lui mîntuirea Mea”.

La săvîrşit, psalmul lui David, cînd au Intrat cătră dînsul Nathan prorocul, cînd Intră cătră Virsavie, muiarea lui Urie

       Miluiaşte-mă, Doamne, după mare 1 mila Ta  Şi după mulţimea îndurărilor Tale, stinge fărădeleagea mea! Mai mult mă spală de fărădelegile 3 meale şi de păcatul mieu curăţeaşte-mă!  Căci fărădeleagea mea eu conosc şi 4 păcatul mieu înaintea mea iaste pururea. Ţie unuia greşiiu şi răul înaintea Ta am făcut, 5 pentru ca să Te îndireptezi întru cuvintele Tale şi ca să biruieşti cînd vei judeca Tu. Pentru că iată, întru fărădelegi mă zămisliiu şi 6 întru păcate mă născu maica mea.  Pentru că 7 iată, adevărul iubiş: ceale ndvite şi ceale ascunse ale mţdepdunii Tale ai arătat mie.  Stropimă-vei cu isop şi mă voiu curaţi; spăla-mă-vei, [398]  şi mai vîrtos decît zăpada mă voiu albi. îm vei da auzului bucurie şi veselie, bucura-sevor oase smerite. întoarce faţa Ta de cătră păcatele meale, şi toate fărădelegile meale stinge! Inimă curată zideaşte întru mine, Doamne, şi duh dirept înnoiaşte întru ceale denlăuntru ale meale. Nu mă lepăda de cătră faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfint să nu-L iai de la mine. Dă-m mie bucuria mîntuirei Tale şi cu duh povăţuitoriu întîreaşte-mă. învăţa-voiu pre cei fără de leage căile Tale, şi cei  necredincioşi  spre  line  se vor întoarce. Izbîveaştc-mă den sîngiuri, Dumnezăule, Dumnezăul mîntuirei meale; bucura-se-va limba mea de direptatea Ta. Doamne, buzele meale deşchide-vei şi gura mea vesti-va lauda Ta. Că de ai fi vrut jîrtvă, aş fi dat; arderi-de-tot nu vei binevoi. Jîrtvă lui Dumnezău, duh zdrobit; inimă înfrîntă şi smerită Dumnezău nu o va defăima. îmbunează, Doamne, cu bunăvoi-rea Ta Sionul şi zidească-se zidurile lerusalimului. Atuncea vei binevoi jîrtvă direptăţii, aducere-în-sus şi arderi-de-tot; atuncea vor
aduce cătră jîrtîvnicul Tău viţei. Slava.

La săvîrşit, pricea perii Iul David, dud venise Doic Idumeul ţi vestise lui Saul şi zise lui: „Veni David la casa lui Avimeleh” LI

Ce te făluieşti întru răutate, cel tare? Fărădeleage, toată ziua, Strîmbătate au gîndit limba ta; ca un briciu ascuţit ai făcut vicleşug. Iubit-ai răutatea mai mult decît bunătatea, strîmbătate - mai mult decît a grăi direptate.  (Strigare) Iubit-ai toate cuvintele prăpădirii,  limbă vicleană! Pentru aceaea Dumnezău te va surpa desăvîrşit, să te zmulgă şi să te ridice de la lăcaşul tău şi înrădăcinarea ta de la  pămîntul celor vii. (Strigare) Vedea-vor direpţii, şi să vor spămînta, şi spre el vor rîde, şi vor zice: „Iată om carele n-au pus pre Dumnezău ajutoriu! lui, Ce nedejdui pre mulţimea avuţiei lui şi să întări spre deşărtăciunea  lui'4. Şi eu, ca un măslin prea rodit în casa lui Dumnezău; nădejduiiu pre mila lui Dumnezău, în veac şi în veacul veacului. Mărtu-risi-mă-voiu Ţie în veac, cîd ai făcut; şi voiu îngădui numele Tău, căci iaste bun înaintea
celor curaţi ai Tăi.

La săvîrşit pentru maeleth, priceape-rii lui David, LII

      Zise cel fără minte întru inima lui; '„Nu iaste Dumnezău”. Stricară-se şi să urîră întru fărădelegi, nu iaste făcind binele. Dumnezău den ceriu plecă spre fiii oamenilor, ca să vază
de iaste pricepătoriu, sau cercetînd pre Dumnezău.  Toţi s-au  abătut,  împreună să 4 netrebniciră; nu iaste fîcînd binele, nu iaste pînă într-unui.  „Au nu vor cunoaşte toţi 5 ceia ce fac fărădeleagea, cei ce mănîncă de tot pre nărodul Mieu întru mîncare de pîine? -Pre Domnul n-au chemat”. Acolo s-au temut 6 teamere, unde nu era teamere.  Căci Dumnezău au răsipit oasele celor plăcuţi de oameni; ruşinară-se, căci Dumnezău defăima pre dînşii.  Cine va da den Sion mîntuirea 8 lui Israil? Cînd va întoarce Dumnezău robimea nărod ului Său, bucura-se-va Iacov şi se va veseli Israil.
La sAvîrşrt, întru laudele; priceape rii lui David, cînd veniră zifeii şi ziseră lui Saul: „Nu, iată, David s-au ascuns la noi44, Lin
umnezăule, întru numele Tău mintuiaşte-mă şi cu putearea Ta jude-că-mă!  Dumnezăule, ascultă rugăciunea mea, bagă în urechi graiurile _ gurii meale!  Cîd streini s-au ridicat asupra meaf şi cei tari au cerşut sufletul mieu şi nu puseră pre Dumnezău înaintea lor. (Strigare) Pentru că iată, Dumnezău ajută mie 4 şi Domnul, sprejenitoriu sufletului mieu! întoarce-va răutăţile vrăjmaşilor miei; cu 5 adevărul Tău piarde-i pre dînşii!  De bunăvoie  jîrtvui-voiu  Ţie, mărturisi-mă-voiu numelui Tău, Doamne, căci e bun;  Căci 7 dentru toată grija mîntuitu-m-ai şi întru vrăjmaşii miei privi ochiul mieu.

La ftîvirşit, întru laude; prkeaperti lui Asat LIV

      În urechi bagă, Dumnezăule, ruga 1 mea, şi nu treace cu vedearea rugăciunea mea; ia aminte mie şi ascultă-mă!  Mîhniiu-mă  întru  voroava 2 mea şi mă turburaiu de cătră glasul
vrăjmaşului şi de necazul păcătosului.  Cîd 3 abătură spre mine fărădeleagea şi cu urgie pizmuiia mie.  Inima mea să turbură în 4 mine şi înfricoşare de moarte căzu preste mine.  Frică şi cutremur veni asupra mea şi 5 mă acoperi întunearec.  Şi ziş: „Cine-m va 6 da mie aripi ca porumbului, şi voiu zbura şi voiu odihni?”  Iată, îndelungaiu pribegind 7 şi maş în pustie.  (Strigare) Nedejduiam pre 8 Dumnezău, pre Cel ce mă mîntuiaşte de împuţinarea sufletului şi den vifor.  Prîpădeaşte, Doamne, şi împărţi limbile lor, căce văzuiu fărădeleage şi price în cetate;  Ziua 10 şi noaptea încungiura-va pre ea preste zidurile ei şi fărădeleage şi osteneală în mijlocul ei şi strîmbătate;  Şi nu lipsi den uliţile ei 11 camătă şi videşug.  Că, de m-ar fi ocării vrătfmasul, aş hi răbdat  Şi cel ce mă urăşte de au 13 grăit asupra mea mare, fwn-aş ascunsu de el [399] Iară tu, oame, în tocma la suflet, povaţa mea şi cunoscutul mieu, Care împreuna îndulcişi-mi mîncari, în casa lui Dumnezău mearsem cu un gînd!  Vie dară moarte preste ei şi să să pogoare la iad vii,  Căce vicleşug e întru nemerniciile lor, în mijlocul lor. Eu cătră Dumnezău strigaiu şi Domnul ascultă pre mine. Sara şi dimineaţa şi amiazăzi povesti-voiu şi voiu vesti, şi va asculta glasul mieu. Min tui-va cu pace sufletul mieu de la cei ce să apropie de mine, căce întru mulţi era cu mine. Auzi-va Domnul şi va smeri pre dînşii Cel ce iaste mai nainte de vead. (Strigare) Pentru că nu iaste lor schimbare, căce nu s-au temut de Dumnezău. întinse mîna Lui cînd răsplătiia; Spurcară făgăduinţa Lui, împărţiră-să de urgia feaţii Lui şi să apropiară immile lor. Muiară-să cuvin-tele lor mai mult decît untul-de-lemnul, şi eale sînt împroşcaturi. Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va hrăni, nu va da în veac dătire direptului. Şi Tu, Dumnezăule, pogorf-i-vei pre dînşii la puţul stricădunii. Bărbaţii sîngiurilor şi videşugului nu vor înjumătăţa zilele lor; iară eu, Doamne, nedejdui-voiu pre Tine. Slava.

Cathisma 8. La săvîrşit, pentru norodul celor de la sfinte depărtat; lui David la scrisoare de stilpu, cindu-l opriră pre el cei striini de fealiu In Gheth, LV

Miluiaşte, Dumnezăule, căce m-au călcat omul, toată ziua dînd războiu mă necăji. Călcară-mă de tot neprietenii miei toată ziua, căce mul ţi-s ceia ce-m dau războiu de la înălţime.  Ziua nu mă voiu teame şi eu voiu nedejdui pre  Tine. Intru Dumnezău lîuda-voiu cuvintele meale, pre Dumnezău nedejduiiu; nu mă  voiu teame ce-m va face mie carnea. Toată ziua cuvintele meale urîia, asupra mea toate  gîndurile lor spre rău.  Nemernid-vor şi  vor ascunde ei; căldiul mieu vor păzi, în ce chip au răbdat sufletul mieu; pentru nemică vei împinge pre dînşii, cu urgie noroade vei  pogorî.  Dumnezăule, viaţa mea povestit-am  Ţie; pus-ai lacrămile meale înaintea Ta, Ca şi în făgăduinţa Ta. întoarce-se-vor vrăjmaşii miei îndărătu, întru careş zi voiu chema pre Tine. Iată cunoscuiu că Dumnezăul mieu eşti Tu. Spre Dumnezău lîuda-voiu cuvînt, spre Domnul lîuda-voiu cuvîntul; pre Dumnezău nedejduiiu, nu mă voiu teame ce-m va face mie omul. Intru mine sînt, .Dumnezeule, făgăduialele carele voiu răspleti laudei  Tale,  Căce  ai  izbăvit sufletul
mieu den moarte, ochii miei de lacrămi şi picioarele meale de la lunecare, bine voiu plăcea înaintea Domnului, în lumina celor vii.

La săvtrsit, „Nu strica*4, lui David spre scrisoare de stîlpu, cînd el fugi ia de cătrt faţa Iul Saul la peşteră, LVI

      Miluiaşte-mă, Dumnezăule, mii ui aşte-mă, căci pre Tine nedejduiaşte sufletul mieu!  Şi în umbra aripilor 2 Tale voiu nedejdui, pînă unde va treace  fărădeleagea.  Striga-voiu 3 cătră Dumnezăul Cel Preaînalt, Dumnezăul Cela ce mi-au făcut bine.  Trimise den ceriu 4 şi mă mîntui, deade în ocară pre cei ce mă calcă de tot  Trimise Dumnezău mila Lui şi 5 adevărul Lui şi mîntui sufletul mieu den mijlocul puilor de lei. Culcaiu-mă turburat; Fiii oamenilor, dinţii lor, arme şi săgeţi, şi 6 limba lor, sabie ascuţită.  Înalţă-Te preste 7 ceriuri, Dumnezeule, şi preste tot pămîntul mărirea Ta.  Cursă gătiră pidoarelor meale 8 şi mi-au împilat sufletul mieu;  Săpară 9 înaintea feaţii meale groapă şi căzură într-însa. (Strigare) Gata e inema mea, Dumnezeule, 10 gata e inema mea! Cînta-voiu şi voiu peveţi întru mărirea mea.  Deşteaptă-te, mărirea 11 mea! Deşteaptă-te, canonul şi lăuta! Deştep-ta-mă-voiu dimeneaţa.  Mărturisi-mă-voiu 12 Ţie întru noroade, Doamne! Cînta-voiu Ţie întru limbi!  Căci să mări pînă la ceriuri 13 mila Ta şi pînă la nori adevărul Tău.  Înalţă-Te 14 preste ceriuri, Dumnezeule, şi preste tot pămîntul mărirea Ta.
La sflvirşit, „Sa nu strici”. Iul David la scrisoarea stîlpului, LVII
e adevărat oare direptate grăiţi, ceale direapte  judecaţi,  fii oamenilor? Pentru  că  în  inemă fărădeleage lucraţi pre pămînt, strîmbătate mînile voastre împletesc. înstreinară-se păcătoşii, den zgău, rătădtu-s-au den pîntece, grăit-au minciuni.  Mînia lor e după as amănarea şarpelui, ca unii aspide surde, şi-ş astupă urechile ei,  Carea nu va auzi glasul celor ce dntă, otrîveaşte-se otrăvindu-se de înţelept  Dumnezeu zdrobi-va dinţii lor în gura lor; măsealele leilor sfărfmă Domnul. Defîima-se-vor ca nişte apă curatoare; întinde-va arcul Lui pînă unde vor slăbi  Ca o ceară topindu-fle să vor rădica; căzu foc preste dînşii şi nu văzură soarele.  Mai nainte de ce ar pri-ceape spinii voştri păducelul, ca pre nişte vii, ca într-o urgie va înghiţi de tot pre dînşii. Veseli-se-va direptul cînd va vedea izbîndă; mînile lui va spăla în sîngele păcătosului.  Şi va zice omul: „De iaste oare roadă direptului! Oare iaste Dumnezeu judecînd pre [400] dînşii pre pămînt? Slava.

La săvîrşit. „Să nu strici”, lui David, la scrisoarea stupului, cînd trimise Saul ţi păzi casa lui, ca să-l omoară pre el,

Scoaîe-mă dentru vrăjmaşii miei, Dumnezeule, şi dentru cei ce să scoală asupra mea mîntuiaşte-mă! Izbăvea§te-mă de cei ce fac fărădeleagea şi de oamenii sîngiurilor mintuiaşte-mă!  Căci iată, au vînat sufletul  mieu; puseră-se asupra mea cei tari. Nici fărădeleagea mea, nici păcatul mieu. Doamne! Fără de nelegiuire am alergat şi am  îndireptat; Scoală-Te spre timpinarea mea şi vezi. Şi Tu, Doamne, Dumnezeul puterilor,  Dumnezeul lui Israil, Ia aminte a socoti toate limbile, să nu Te milostiveşti spre toţi  ceia ce fac fărădeleagea! (Strigare) întoar-ce-să-vor cătră sară şi vor muri de foame, ca  un dine, şi vor tncungiura cetatea. Iată, ei vor răspunde cu gura lor, şi sabie, în buzele  lor; căci cine au auzit? Si Tu, Doamne, bat-jocuri-vei pre dînşii, defăima-vei toate limbile. Tăria mea cătră Tine voiu păzi, căci Tu, Dumnezeu, sprejenitoriul mieu eşti, Dumnezeul mieu, mila Lui mă va apuca. Dumnezeul mieu arăta-m-va mie întru nepriatenii miei. Să nu-i omori pre dînşii, ca nu cîndai să uite leagea Ta; Răsipeaşte pre dînşii cu putearea Ta şi pogoară-i pre dînşii, scutitoriul mieu. Doamne. Păcatul gurii lor, cuvîntul buzelor lor, şi sa să prinză întru mîndria lor. Şi den osîndă şi minciună să vor vesti cu săvîrşire, cu urgie de concenire, şi nu vor fi. Şi vor cunoaşte că Dumnezeu stăpîneaşte lui Iacov şi marginelor pămîntului. (Strigare) întoarce-să-vor cătră sară şi vor muri de foame ca dinele şi vor încungiura cetatea. Ei să vor răsipi a mînca, iară de nu să vor sătura, şi vor răpşti.  Şi eu voiu dnta puterii Tale şi mă voiu bucura dimeneaţa de mila Ta, Căci Te-ai făcut sprejenitoriu mie şi scăpare mie, în ziua necazului mieu.  Ajutoriul mieu eşti, Ţie voiu dnta, că Tu, Dumnezeu, sprejenitoriul mieu eşti  Dumnezeul mieu, mila mea.
La săvîrşit, celor ce se vor schimba, spre scrisoarea stllpului lui David, spre învăţătură, cînd au ars Mijlocul-Rîu-rilor Siriei ţi Siria Sova, şl să întoarse Ioav ţi lovi pre Edom în Valea Sărilor, 12000, LIX

      Dumnezău, împinsu-ne-ai pre noi şi ne surpaş pre noi, urgisişi-Te; şi Te milostiviş spre noi! Clătiş pămîntul şi-l scutur aş pre dînsul; vindecă sfăHmările  lui,  căci  s-au dătit!
Arătat-ai norodului Tău năsîlnice şi ne adăpaş pre noi cu vinul umilinţii.  Dat-ai celor 4 ce să tem de Tine semn ca să fugă de cătră faţa arcului.  (Strigare) Pentru ca doară s-ar 5 izbăvi cei iubiţi ai Tăi, mîntuiaşte cu direapta Ta şi ascultă-mă.  Dumnezău au grăit în 6 sfîntul Lui: „Bucura-Mă-voiu şi voiu împărţi Sichima şi Valea Corturilor voiu măsura. Al Mieu iaste Galaad şi al Mieu iaste Manasis 7 şi Efraim, întărirea capului Mieu;  Iuda, 8 împăratul Mieu, Moav, căldarea nedejdii Meale;  Preste Idumea voiu întinde încălţămintea Mea, Mie cei streini de fealiu Mi să supuseră”.  Cine mă va aduce la cetatea 10 îngrădirei? Sau cine mă va povăţi pînă la Idumea?  Au nu Tu, Dumnezău, Cel ce ne-ai 11 împins pre noi? Şi nu vei ieşi, Dumnezău, întru puterile noastre?  Dă-ne noao ajutariu den năcaz; că deşartă e mîntuirea omuluL întru Dumnezău face-vom puteare şi El va 13 defăima pre cei ce necăjesc pre noi.

La săvîrşit, întru laude, lui David psalm LX

      Asculta, Dumnezăule, rugăciunea mea, 1 ia aminte la ruga mea!  De la margenile pămîntului cătră Tine am strigat, cînd să mîhni inima mea; în piatră înîlţaşi-mă.  Povăţuitu-m-ai, 3 căci Te-ai făcut nedeajdea mea, turn de vîrtute de cătră faţa vrăjmaşului.  Nemernidvoiu întru lăcaşul Tău, în vead; acoperi-mă-voiu în acoperemîntul aripilor Tale,  (Strigare) Căci Tu, Dumnezău, ascultat-ai rugile meale, dat-ai moştenire celor ce să tem de numele Tău.  Zile preste zile împăratului 6 vei adaoge, anii lui pînă Ia zi, de rudă şi de rudă.  Rămînea-va în veac înaintea lui 7 Dumnezău; mila şi adevărul lui cine va cerceta?  A§a voiu dnta numelui Tău în vead, 8 ca să dau eu rugile meale den zi în zi. Slava,

La săvîrşit, pentru Idithum, psalmul Iui David LXI

Au nu lui Dumnezău se va supune 1 sufletul mieu? Pentru ca la El e mîntuirea mea.  Pentru că El e Dumnezăul mieu şi Mîntuitoriul mieu, Spri-I jenitoriul mieu; nu mă voiu dăti mai mult  Pînă cînd vă puneţi preste om? Uddeţi toţi voi ca la un păreate povîrnit şi ca la un gard împins.  însă cinstea mea au sfătuit 4 să o izgonească, alergară cu seate; cu gura lor binecuvînta şi cu inima lor blestema. (Strigare) Ce numai lui Dumnăzău supune-te, 5 sufletul  mieu,  căci  la El  e îngăduinţa mea.  Căci El e Dumnezăul mieu şi Mîntuiloriul mieu, Sprijenitoriul mieu; nu mă voiu mai muta cu scularea.  Spre Dumnăzău, [401] Mîntuitoriul mieu, şi mărirea mea; Dumnezăul ajutori ului mieu; şi nedeajdea  mea, pre Dumnezău. Nădejduiţi spre El toată adunarea noroadelor, vărsaţi înaintea Lui inimile voastre, căci Dumnezău, ajutoriul  nostru. (Strigare) Insă deşerţi sînt fiii oamenilor, mincinos fiii oamenilor, în cum-pene a face strîmbătate ei den deşertăciune împreună. Nu nădejduiţi pre strîmbătate şi spre jah, nu pohtiţijavuţia, de va cură, nu vă puneţi aproape inima. O dată au grăit Dumnezău, doao aceastea am auzit, căci: „Tăria e a lui Dumnezău”. Şi a Ta e, Doamne, mila, căci Tu vei răsplăti fieştecăruia după
faptele lui.
Psalmul Iul David, cînd era el în pustiiul Iudeii, LXII

Dumnezău, Dumnezăul mieu, cătră Tine  mînec!  Insetă-Te sufletul mieu, de cîte ori trupul mieu-Ţie, în pămînt pustiiu şi necălcat şi fără apă. Aşa întru cel sfînt arătaiu-mă
Ţie, ca să văz putearea Ta şi mărirea Ta. Căci mai bunăe mila Ta decît vieţile; buzele meale lăuda-Te-vor. Aşa Te voiu binecuvînta în viaţa mea, în numele Tău ridica-vom mîinile meale. Ca den seu şi grăsime să să sature sufletul mieu. şi cu buze de bucurie lăuda-va gura mea. De-m aduceam aminte de Tine preste aşternutul mieu, demineţile cugetam cătră Tine, caci Te făcuşi ajutoriul mieu  Şi întru acoperemîntul aripilor Tale bucura-mă-voiu. Să lipi sufletul mieu dupe Tine, şi  pre mine m-au sprejenit direapta Ta. Şi el în deşărt cercetară sufletul mieu, întra-vor în ceale mai de jos ale pămîntului; da-se-vor în mîinile săbiei, părţi vulpilor vor fi. Şi împăratul se va veseli spre Dumnezău, lăuda-se-va tot cela ce să jură întru El, căci să astupă gura celora ce grăiesc strimbătăţ. ură lucrurile lui Dumnezău şi faptele Lui au priceput  Veseli-se-va  cel  dirept  întru 10 Domnul şi va nădejdui spre El şi se vor lăuda toţi cei direpţi la inimă. Slava.

Cathisma  La săvîrşit, psalm etalării lai David (Cîntare a Ieremiei si a lui Iezichiil, a nemerniciei nirodului, cînd vrea să iasă), LXIV

       Ţie Ţi să cuvine laudă, Dumnezăule, în I Sion şi Ţie Ţi se va răsplăti rugăciune în Ierusalim. Ascultă ruga mea, cătră Tine tot trupul va veni. Cuvintele celor fără de leage întăriră preste noi şi necurăţiile noastre Tu vei ierta. Fericit pre carele ai ales şi l-ai luat; lăcui-va în curţile Tale. Sătura-ne-vom întru bunătăţile casii Tale; sfîntă e besearecă Ta minunatăaCU direptate. Ascultă pre noi, Dumnezău, Mîntuitoriul nostru, nădeajdea tuturor marginilor pămîntului şi a celor den mare, departe^ Gătind munţii cu vîrtutea Lui, încins cu puteare, Cela ce turbură chitul mării, sunetele valurilor ei cine le va suferi? Turbura-se-vor limbile şi se vor spămînta ceia ce lăcuiesc marginile, de cătră seamnele Tale; ieşirile de dimineaţă şi de sară vei înfrumuseţa. Socotiş pămîntul şi-l îmbătaş pre dSnsul, înmulţiş a-l îmbogăţi pre el. Rîul lui Dumnezău să împlu de ape; gătiş hrana lor, căci aşa e gătirea. Brazdele lui îmb&tă-le, înmulţeaşte naşterile lui, cu picăturile Iui veseli-se-va răsărind. Bla-goslovi-vei cununa anului bunătăţii Tale şi cîmpu Tăi împlea-se-vor de grăsime. în-grăşa-se-vor ceale frumoase ale pustiiului şi cu bucurie dealurile se vor încinge. Îmbrăcară-se berbecii oilor şi văile vor înmulţi grîul; striga-vor, pentru că vor lăuda.

La sAvirfil, psalmul lui David LXIII

Ascultă, Dumnezău, glasul mieu, cînd mă voiu ruga cătră Tine; de cătră frica vrăjmaşului scoate sufletul mieu! Acopere-mă de cătră învăluirea celor ce viclenesc, de mulţimea  celor ce fac strîmbătatea, Carii au ascuţit ca sabia limbile lor, întinseră arcul lor, lucru amar, ca să săgeate de tot întru ceale ascunse  pre cel curat. Fără veaste îl vor săgeta pre el şi nu se vor spămînta; întăriră-ş lor cuvînt  hiclean. Povestiră a ascunde laţu; ziseră: cine va vedea pre dînşii? Cercetară fărădeleagea, părăsiră cercetind cercetări, Apro-pia-se-va omul şi inima, adîncă. Şi Se va  înălţa Dumnezău, Săgeata pruncilor să făcură ranele lor şi slăbiră preste, dînşii  limbile lor.  Turburară-să toţi carii văd  pre dînijH şi să temu tot omul.  Si poves

La sîvîrşkt, cin tarea psalmului învierilor, LXV

      Clicuiţi Domnului, tot pămîntul; cîntaţi dară numelui Lui; daţi mărire laudei Lui! Ziceţi lui Dumnezău: „Foarte-s înfricoşate lucrurile Tale! Cu Imulţimea tăriei Tale, minţi-Te-vor vrăjmaşii Tăi. Tot pămîntul închine-se Ţie şi cînte Ţie, cînte dară numelui Tău, Prea-înalte!” (Strigare) Venit şi vedeţi lucrurile lui Dumnezău, cit e de înfricoşat în sfaturi, mai mult decît fiii oamenilor, Cel ce întoarce marea spre uscat; în rîu vor treace cu piciorul. Acolo ne vom veseli spre El, Celui ce biruiaşte cu putearea Lui veacul; ochii Lui preste limbi privescu; cei ce amărăscu nu se înalţe întru sine. (Strigare) Binecuvîntaţi, limbilor, pre Dumnezăul nostru şi ascultaţi glasul laudei Lui,  Celui ce au pus sufletul [402] mieu în viaţă şi n-au dat spre clîtire pirioa-9 rele meale!  Cîce ne-ai ispitit pre noi, Dumnezăule, lămuritu-ne-ai pre noi cum să lămureaşte argintul. Băgaşi-ne pre noi în laţu, pus-ai necazuri pre umărul nostru, încă-lecat-ai oameni preste capetele noastre, Trecum pren foc şi apă, şi ne-ai scos pre noi la răpaos. întra-voiu în casa Ta cu arderi-de-tot, da-Ţ-voiu rugile meale carele au osebit buzele meale  Şi au grăit gura mea în necazul mieu. Arderi-de-tot cu măduhă aduoe-Ţ-voiu Ţie, cu tămîie şi cu berbeci, aduce-Ţ-voiu boi cu ţapi. (Strigare) Veniţi de ascultaţi şi voiu povesti voao, toţi ceia ce să tem de Dumnezău, cîte au făcut sufletului mieu!  Cătră Dînsul cu gura mea am strigat şi am înălţat supt limba mea. Strîmbătate de vedeam în inima mea, să nu mă asculte Domnul. Pentru aceaea ascultă-mă Dumnezău, luo aminte glasului rugăciunii meale. Blagoslovit Domnul, Carele n-au depărtat rugăciunea mea şi mila Lui de cătră mine!

La săvîrşit, intru laude, psalmul dotării lui David LXVI

Dumnezău să ne cruţe pre noi şi să ne blagoslovească pre noi, să lumineaze faţa Lui spre noi şi să ne miluiască pre noi! Ca să cunoaştem pre pămînt calea Ta, în toate limbile mînii tuirea Ta. Mărturisască-se Ţie noroadele, Dumnezăule, mărturisască-se Ţie noroadele  toate! Veselească-se şi să bucure limbile, căce vei judeca noroadele cu direptate şi limbi  în pămînt vei povăţui. (Strigare) Mărturisască-se Tle noroadele, Doamne, mărturisască-se Ţie noroadele toate. Pămîntul au dat roadă lui. Blagoslovească pre noi Dumnezău,  Dumnezăul nostru. Blagoslovească pre noi Dumnezău şi să să spămînteaze de El toate
marginile pămîntului! Slava.

La săvirsirul cîntarii, psalmul lui David LXVII

Scoale-Se Dumnezău şi răsipească-se vrăjmaşii Lui şi fugă de cătră faţa Lui cei ce-L urăscu pre Dînsul! Cum lipseaşte fumul, să lipsască; cum să topeaşte ceara de cătră faţa focului, aşa vor peri păcătoşii de cătră faţa lui Dumnezău.  Şi direpţii veselească-se, bucure-se înaintea lui Dumnezău, înfrumsîţeaze-se cu  veselie.  Cîntaţi lui Dumnezău, peveţuiţi numelui Lui; faceţi cale Celui ce e încălecat  pre apusuri, Domnul - numele Lui.  Şi vă bucuraţi înaintea Lui. Turbure-se de cătră faţa Lui, Părintelui celor săraci şi Judecătoriul văduvelor!  Dumnezău, în locul cel sfînt al Lui; Dumnezău lăcuiaşte pre cei  ce sînt într-un chip în casă,  Scoţînd pre cei aen obezi cu vitejie, aşijdirea pre
cei ce amărăscu, pre cei ce lăcuiesc în mor-mînturi.  Dumnezău, cînd ieşiiai Tu înaintea norodului Tău, cînd treceai în pustiiu, (Strigare) Pămîntul să cutremură, pentru că şi 9 ceriurile picară de cătră faţa Dumnezăului Sinaii, de cătră faţa Dumnezăului lui Israil. Ploaie de bunăvoie vei osebi, Dumnezăule, 10 moştenirii Tale; şi au slăbit, şi Tu vei întări pre dînsa;  Dobitocele Tale lăcuiescu întru 11 ea; gătiş cu bunătatea Ta săracului, Dumnezăule.  Domnul va da cuvînt celor ce binevestesc, cu puteare multă.  împăratul puterilor al celui iubit; cu înfrumusiţarea casii să împartă prăzi.  De veţi dormi în mijlocul 14 sorţilor, aripi de porumb, ferecate cu argint, şi spatele lui cu verdeaţă de aur.  Cînd osebeaşte Cel ceresc împăraţi preste el, omeţi-se-vor în Selmon; muntele lui Dumnezău, munte gras,  Munte închegat, munte gras. 16 Pentru ce socotiţi, munţi închegaţi,  Muntele care au binevoit Dumnezeu să lăcuiască într-însul? Pentru că şl Domnul va lăcui desăvîrşit  Carul lui Dumnezeu cu zeace mii de 18 părţi, mii de cei ce îndireptează; Domnul întru ei, în Sinai, 'în cel svînt.  Suişi-Te 19 întru nălţime, robiş robime, luaş dări întru oameni,  Pentru ca şi pre cei neascultători 20 să lăcuieşti. Domnul Dumnezeu, blagoslovit Blagoslovit e Domnul în zi preste zi; să sporească noao Dumnezeu mîntuirilor noastre. (Strigare) Dumnezeul nostru, Dumnezeu a 22 mîntui; şi ale Domnului Domnului, ieşirile morţii.  Insă Dumnezeu va sfărîma capetele 23 vrăjmaşilor Lui, creaştetul părului celor ce umblă întru greşalele lor.  Zise Domnul: 24 „Den Vasan întoarce-M-voiu, întoarce-Ma-voiu în fundurile mării,  Pentru ca doară s-ară 25 vîpsi pidorul tău cu sînge, limba dinilor tăi, den vrăjmaş de la dînsul”.  Văzură-se 26 îmbletele Tale, Dumnezeu, îmbletele Dumnezeului mieu, împăratului. Celui den cel svînt.  Apucară boiarii ţiindu-se de cei ce 27 cînta, în mijlocul feţişoarelor tîmpănăreaţe. în adunări binecuvîntaiu pre Dumnezeu, pre 28 Domnul den izvoarale lui Israil.  Acolo Veniamin, mai tînăr, întru spămîntare,  Boiarii Iudii, povăţuitorii lor, boiarii Zavulonului, boiarii Neftalimului.  Porunceaşte, Dumnezăule, puterii Tale, întăreaşte, Dumnezeule, aceasta carea ai făcut întru noi.  De la 32 bisearica Ta, preste Ierusalim, Ţie vor aduce împăraţii daruri.  Ceartă hiarăle trestiei, 33 adunarea taurilor în juncele năroadelor, ca să să închiză cei ispitiţi cu argintul!  Răsipeaşte limbile cealea ce vor războaiele. Veni-vor soli de la Eghipet; Ethiopia va apuca înainte mîna ei lui Dumnezeu.  împăraţiile pămîntului, dntaţi lui Dumnezeu, peveţuiţi Domnului,  (Strigare) Celuia ce [403] S-au suit preste ceriul ceriului despre răsărituri! Iată, va da glasul Lui glas de puteare. Daţi mărire lui Dumnezeu! Pre Israil marecuviinţa Lui şi putearea Lui In nori. Minunat e Dumnezeu întru svinţii Lui. Dumnezeul lui Israil, Acesta va da puteare şi întărire norodului Lui. Blagoslovit Dumnezău. Slava.

La sîvîrslt, pentru cei ce să vor schimba, psalm lui David LXVIII

Mîntuiaşte-mă, Doamne, căci întrară apele pînă la sufletul mieu. înfip-şu-mă în noroiul adîncului şi nu iaste  D^f stare.  Veniiu la adîncurile mării şi  fowtTlfai vihor mă prăpădi. Osteniiu stri-gînd, amorţit-au gîtlejul mieu, slăbiră ochii miei de a nădejdui eu pre Dumnezăul mieu.  Inmulţiră-se mai mult decît perii capului mieu  cei ce mă urăsc în dar. Intăriră-se vrăjmaşii miei, cei ce mă goniia pre mine cu strîmbătate; cealea ce nu jăfuiam, atuncea  plătiiam. Dumnezăule, Tu ai cunoscut necunoştinţa mea şi greşalele meale de la  Tine nu s-au ascuns. Să nu să ruşineaze spre mine cei ce Te îngăduiesc, Doamne,  Doamne al puterilor, Nid să să ruşineaze pre mine cei ce Te cercetează pre Tine, Dumnezăul lui Israil! Căci pentru Tine am suferit  ocară,  acoperit-au  ruşinea obrazul mieu.  înstreinat fuiu fraţilor miei şi strein fiilor maidi meale, Căci rivnirea casii Tale m-au mîncat pre mine şi ocările celor ce Te ocărăsc pre Tine căzură preste mine. Şi acoperiiu cu post sufletul mieu şi fu întru ocări mie.  Şi puş îmbrăcămintea mea sac şi fuiu lor în pildă. Asupra mea limbuţi ia cei ce sădea în porţi şi la mine dnta ceia ce bea vin.  Şi eu,cu ruga mea cătră Tine, Doamne; vreamea e de bunăvoinţă, Dumnezăule, cu mulţimea milii Talej ascultă-mă cu adevărul mîntuirii Tale, întuiaşte-mă den tină pentru ca să nu mă mfig; mîntui-m-aş de cei ce mă urăsc şi de adîncurile apelor. Să nu mă prăpădească viforul apei, nid să mă înghită adîncul, nid să cuprinză asupra mea fîntîna gura sa. Ascultă-mă, Doamne, că bună e mila Ta, după mulţimea milosirdiilor Tale priveaşte spre mine! Să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta, căci mă necîjîsc. Degrabă ascultă-mă. Ia aminte sufletului mieu şi mîntuiaşte pre el; pentru vrăjmaşii miei mîntuiaşte-mă, Pentru că Tu cunoşti ponoslul mieu şi ruşinea mea şi înfruntarea mea; înaintea Ta,toţi ceia ce mă necîjîsc pre mine; ocară aşteptă sufletul mieu şi ticăloşire, Şi îngăduim pre cel ce să rruhniia împreună, şi nu fu; şi pre cei ce mîngîia, ş> n-am aflat.  Şi deaderă la mîncarea mea fiare şi la seatea mea adăpară-mă cu oţet  Facă-să masa lor înaintea lor întru laţ şi întru răsplătire şi întru poticnire;  întunece-să ochii lor ca să 28 nu vază şi umărul lor pururea îl gîrboveaş-te;  Varsă spre ei urgia Ta şi mînia urgiei 29 Tale să-i cuprinză pre ei;  Facă-se curtea 30 lor pustie şi în lăcaşurile lor nu fie cel ce lăcuiaşte.  Căci, pre carele Tu ai bătut, ei 31 l-au gonit şi pre durearea ranelor meale l-au pus;  Adaoge fărdeleage preste fărdeleagea 32 lor şi să nu între întru direptatea Ta,  Şteargă-să den cartea celor vii şi cu cei direpţi să nu să scrie.  Sărac şi duios sînt eu; mîntuirea Ta, Dumnezăule, să mă sprejenească. Lăuda-voiu numele Dumnezăului mieu cu 35 dntare, mări-L-voiu pre El cu laudă;  Şi va 36 plăcea lui Dumnezău mai mult decît viţel tînăr ce-ş răsare coarne şi unghi.  Vazăsăradişi 37 să să veselească; cercetaţi pre Dumnezău şi va trăi sufletul vostru!  Căci au ascultat pre 38 cei sărad Domnul şi pre cei legaţi ai Lui nu i-au defăimat.  Laude-L pre Dînsul ceriurile şi pămîntul, marea şi cîte să urăsc întru dînsa.  Că Dumnezău va mîntui Sionul şi se 40 vor zidi cetăţile Iudei.  Şi vor lăcui acolo şi 41 vor moşteni pre dînsa.  Şi semenţia robilor 42 Tăi vor ţinea pre ea şi cei ce iubesc numele Tău vor lăcui într-însa.

La săvîrşit, lui David spre pomenire, ca să rnîntuiască Domnul, LXIX

      Dumnezău, la ajutorul mieu ia aminte! Doamne, ca să-mi ajutoreşti mie, sîr-guiaşte! Ruşineaze-se şi să înfrun-teaze cei ce cearcă sufletul mieu; I întoarcă-se îndărăt şi să să ruşineaze
cei ce-m vor mie reale; întoarne-se îndată ruşinîndu-se cei ce-m zicea mie: „Bine e, bine e!” Bucure-se şi să veselească spre Tine toţi cei ce Te caută pre Tine, Dumnezăule, şi zică pururea: „Mărească-Se Domnul!” cei ce iubesc mîntuirea Ta. Şi eu sărac sînt şi measer, Dumnezăule, ajută-mi! Ajutoriul mieu şi Izbîvitoriul mieu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi! Slava.

Cathisma 10 Lui David psalm, fiilor lui Ionadav şi al celor dentîiu ce s-au robit, fără de scrisoare deasupra la jidovi, LXX

      Spre Tene, Doamne, nedejduiiu, să nu mă ruşinezu în veac; întru direptatea Ta izbăveaşte-mă şi mă scoate, Pleacă cătră mine ureachea Ta şi mă I mîntuiaşte. Fii mie întru Dumnezău scutitoriu şi în loc tare ca să mă mîntuieşti, Căci întărirea mea şi scăparea mea eşti Tu. Dumnezăul mieu, izbîveaşte-mă den mîna păcătosului, den mîna cehii ce face fărădeleage şi face strîmbătate, Că Tu eşti îngăduinţa mea, Doamne; Doamne, nădeajdea mea den tine-reaţele meale. Pre Tine m-am răzimat den zgău, den pîntecele maicii meale Tu-m eşti acoperitoriu [404]; întru Tine e lauda mea pururea; ca o minune fuiu celor mulţi, şi Tu, ajutoriul mieu tare. împle-să gura mea de laudă, pentru ca să laud mărirea Ta, toată ziua marecuviinţa Ta Să nu mă leapezi la vremi de bătrîneaţe; cînd va lipsi vîrtutea mea, să nu mă părăseşti! Că ziseră vrăjmaşii miei mie şi cei ce păzesc sufletul mieu sfătuiră împreuni, Zicînd: „Dumnezău l-au părăsit pre dînsul, goniţi-l şi-l prindeţi pre dînsul, căci nu iaste cel ce-l izbăveaşte”. Dumnezăul mieu, să nu Te depărtezi de la mine; Dumnezăul mieu, la ajutoriu! mieu ia aminte! Ruşineaze-se şi lipsască cei ce părăsesc sufletul mieu, îmbrace-se cu ruşine şi cu înfruntare cei ce cearcă realele meale! Şi eu pururea voiu nedejdui pre Tine şi voiu adaoge preste toată lauda Ta.  Gura mea va vesti direptatea Ta, toată ziua mîntuirea Ta, Căci n-am conoscut tocmeale. întra-voiu cu puternicia Domnului; Doamne, aduce-m-voiu aminte de direptatea Ta numai. Dumnezăul mieu, ceale ce m-ai învăţat,den tinereaţele meale şi pînă acum voiu vesti minunele Tale. Şi pînă la bătrîneaţe 'şi cărunteaţe, Dumnăzftul mieu, să nu mă părăseşti, Pînă voiu vesti braţul Tău la neamul tot carele iaste viitoriu! Sila Ta şi direptatea Ta, Dumnezău, pînă la ceale înalte, carele ai făcut mie măriri. Dumnezăule, cine e aseamenea Ţie? Cîte ai arătat mie năcazuri multe şi reale! Şi întor-cîndu-Te, m-ai înviat şi den beznile pînuntului scoseşi-mă. înmulţit-ai asupra mea mărirea Ta şi, intorcîndu-Te, m-ai mîngîiat şi den fără-fundurile pămîntului iarăş mă scoseşi. Pentru că şi eu mă voiu mărturisi Ţie întru noroade. Doamne, cu meşteşuguri de dntare, adevărul Tău, Dumnazăule, dnta-Ţ-voiu cu alăuta. Cel Sfînt al lui Israil. Bucura-se-vor buzele meale cînd cînt Ţie şi sufletul mieu, carele ai mîntuit Şi încă şi limba mea toată ziua va cugeta direptatea Ta, cînd se vor ruşina şi se
vor înfrunta cei ce cearcă realele meale.

La Solomon, psalmul lui David LXXI

Dumnezău, judecata Ta împăratului dă şi direptatea Ta, fiiului împăratului, Să judece pre norodul Tău cu direptate şi pre săracii Tai, cu judecată. Să ia munţii pace norodului şi dealurile, direptate. Judeca-va pre să-radi norodului şi va mîntui pre fiii săracilor  şi va smeri pre cel năpăstuitoriu. Şi va rămînea împreună cu soarele şi mai nainte de lună, în neamuri de neamuri.  Pogorî-se-va ca ploaia pre lînă şi ca o^picătură ce pică pre pămînt. Răsări-va în zilele lui direptate şi mulţime de pace,pînî
unde să va rădica luna.  Şi va domni de tot, 8 de la mare pînă la mare şi de la riuri pînă la marginile lumii.  înaintea lui vor cădea arapii Şi vrăjmaşii lui ţarină vor linge.  Imparaţii Tharsisului şi ostroavele daruri vor aduce, împăraţii arapilor şi Sava daruri vor aduce.  Şi să vor închina lui toate împărăţiile 11 pămîntului, toate limbile sluji-vor lui.  Căce 12 au izbăvit pre sărac de la cel silnic şi pre cel measer, căruia n-au fost ajutoriu.  Nu să va 13 îndura de cel sărac şi measer, şi sufletele measerilor le va mîntui.  Den camătă şi den 14 strîmbătate mîntui-va sufletele lor şi cinstit numele lui înaintea Iot.  Şi va trăi şi să va da 15 lui den aurul Araviei şi să vor ruga pentru dînsul pururea, toată ziua bine vor cuvînta pre dînsul.  Fi-va razim în pămînt preste 16 vîrfurile munţilor, să va rădica mai sus decît 1 .ivanul roadă lui şi vor înflori den cetate ca iarba pămîntului.  Fi-va numele lui binecuvîntat întru veaci, mai nainte de soare rămîne numele lui.  Şi să vor blagoslovi întru el 18 toate neamurile pămîntului, toate limbile vor ferici pre el.  Blagoslovit Domnul, Dumnezăul lui Israil, Cel ce face minuni sîngur!  Şi 20 blagoslovit numele mărirei Lui, în veac şi în veacul veacului!  Şi să va împlea de mărirea 21 Lui tot pămîntul. Facă-se, facă-se! Slava.
Sfirşiră-ftă laudele lui David, fiiului lui IesseL Psalmul lui Asaf LXXII
ît e de bun Dumnezăul lui Israil celor 1 direpţi la inimă!  Şi mie puţin mi să 2 lunecară picioarele, puţin să răvăr-sară paşii miei.  Căci am rivnit spre 3 cei fără de leage, pacea păcătoşilor văzînd,  Căci nu iaste apesteală la moartea 4 lor şi întărire întru bătaia lor.  întru ostenealele oamenilor nu sîntu şi cu oamenii nu se vor răni.  Pentru aceaea i-au prinsu pre ei 6 mîndria lor desăvîrşit, îmbrăcară-se cu strîm-bătatea şi cu necurăţia lor.  Ieşi-va ca den 7 rostu strimbătatea lor, trecură la plăcearea inimii.  Gîndiră-se şi grăiră cu vicleşug, 8 strîmbătate la înălţime grăiră.  Pusără la 0 ceriu gura lor şi limba lor trecu preste pămînt.  Pentru  aceaea  întoarce-se-va 10 norodul mieu aicea şi zile pline se vor afla întru dînşii.  Şi zisără: „Cum au conoscut 11 Dumnezău şi de iaste conoştinţă întru Cel înalt?14  lata, acestea păcătoşii şi carii îndireptează în veaci, cuprinsără avuţie.  Şiziş:„Oare tn deşert am îndireptat inima mea şi am spălat intru cei nevinovaţi mînile meale?  Şi fuiu bă* 14 tut toată ziua şi mustrarea mea~dimineţile”. [405] Să vream zice: „Povesti-voiu aşa”, iată, rudei fiilor Tăi făgăduiiu.  Şi gîndiiu a şti aceasta; trudă iaste înaintea mea. Pînă unde voiu întră la sfinţirea lui Dumnezău şi voiu înţeleage la ceale de-apoi ale lor: Insă pentru vicleşugurile lor puseş lor reale, oborîşi-i pre ei cînd să semeţiră. Cum să făcură întru pustiire, îndată! Să sfirşiră, periră pentru fărădeleagea lor. Ca un vis celui ce să scoală. Doamne, în cetatea Ta, chipul lor vei defăima. Căce să aţîţă inima mea şi rănichii miei să premeniră şi eu, ocărit, şi n-am ştiut;  Dobitoc mă făcuiu lîngă Tine. Şi eu pururea cu Tine. Ţinuş de mîna direaptei meale; şi în sfatul Tău m-ai povăţuit şi cu mărire m-ai luat. Pentru că ce iaste mie în ceriu? Şi de la Tine ce am vrut pre pămînt? Sfirşi-se inema mea şi trupul mieu, Dumnezăul inemiei meale, şi partea mea. Dumnezeul mieu, în veac. Căci iată, cei ce să depărtează pre sine de la Tine pier, pierduş de la Tine de tot pre cel ce curveaşte. Şi mie a mă lipi de Dumnezeu bine iaste, a pune întru Domnul nădeajdea mea, ca să povestesc eu toate laudele Tale în porţile featei Sionului.

Inţeleagerti lui Asaf, LXX1II

Dirept ce, Dumnezăule, ne lepîdaş desăvîrşit, urgisi-se mînia Ta preste oile păşunei Tale? Adu-Ţi aminte de adunarea Ta, carea ai cîştigat de-nceput. Mîntuit-ai toiagul moş-tenirei Tale. muntele Sion acesta, carele ai  lăcuit întru el. Rădică mînile Tale preste mîndriile lor la săvîrşit, cîte au videnit vrăjmasul întru cel svînt al Tău. Şi s-au faluit cei ce Te urăsc pre Tine în mijlocul praznecului Tău;  Puseră seamnele lor seamne şi  n-au ştiut ca la ieşiri mai pre sus. Ca întru o dumbravă de leamne, cu topoară au tăiat uşile Lui deodată, cu săcuri şi cu bardă surpară pre  el.  Arseră cu foc svinţenia Ta; la pămînt  spurcară lăcaşul numelui Tău. Ziseră întru inemile lor rudeniile lor dempreună: „Veniţi şi să potolim toate praznecile lui Dumnezeu de la pămîntI”  Seamnele lor n-am văzut; nu iaste încă proroc şi pre noi nu va cunoaşte încă.  Pînă cînd, Dumnezeule, va ocări vrăjmaşul, întărită-va pizmaşul numele Tău la săvîrşit?  Pentru căci întorci mîna Ta şi direapta Ta den mijlocul sinului Tău, la săvîrşit?  Şi Dumnezeu, împăratul nostru, mai nainte de veac făcu mîntuire în mijlocul pămîntului.  Tu ai întărit cu putearea Ta marea. Tu zdrobiş capetele balaurilor în apă;  Tu zdrobiş capul zmeului, datu-l-ai pre el mîncare noroadelor arapilor.  Tu ai rupt izvoară şi pîraie. Tu uscaş riurile ceale de-nceput  A Ta iaste ziua şi a Ta iaste noaptea, 17 Tu săvîrşiş lumina şi soarele.  Tu ai făcut 18 toate hotarăle pămîntului; vara şi primăvară. Tu ai zidit pre eale.  Adu-Ţi aminte de 19 aceasta: vrăjmaşul ocăriia pre Domnul şi nărod fără minte defăima numele Tău.  Să 20 nu dai fiarălor sufletul ce să mărturiseaşte Ţie, sufletele measerilor Tăi să nu uiţi în săvîrşit  Caută la făgăduinţa Ta, căci s-au 21 plinit cei întunecaţi ai pămîntului de casele fărădelegilor.  Să nu să întoarcă smerit şi 22 înfruntat; săracul şi measerul vor lăuda numele Tău.  Scoală-Te, Doamne, judecă 23 judecata Ta, adu-Ţ aminte de ocara Ta, cea de cătră cel fără minte, toată ziua.  Nuuitaglasul posluşnicilor Tăi, mîndria celor ce Te urăsc pre Tine să sui pururea. Slava.

La savirsit, -Să nu strici”, psalmul dotării lui Asaf LXXIV

      Mărturisi-ne-vom Ţie, Dumnezeu, mărturisi-ne-vom Ţie şi vom chema numele Tău. Povesti-voiu toate minunile Tale. „Cînd voiu lua vreame Eu, direptatea voiu judeca. Să topi pămîntul şi toţi ceia ce lăcuiesc întru dînsul; (Strigare) Eu am întărit stîlpii lui”. Ziş celor ce fac fărădeleage: „Nu faceţi fărădeleage!” Şi celor ce greşesc: „Nu înălţat corn!” Nu rădicaţi la înălţime cornul vostru şi nu grăit asupra lui Dumnezeu strîmbătate! Căci nid de la ieşituri, nid de la apusuri, nid de la pustii munţi, căci Dumnezeu Judecătoriu iaste. Pre cesta smereaşte, şi pre cesta înalţă, căci pahar iaste în mîna Domnului, de vin curat plin de amestecătură. Şi plecă den cesta în cesta, însă drojdiile lui nu s-au deşărtat, bea-vor toţi păcătoşii pămîntului. Şi eu mă voiu bucura în veac; dnta-voiu Dumnezăului Iui Iacov. Şi toate coarnele păcătoşilor voiu zdrobi; şi se va înălţa cornul
direptul ui.

La savirsit, întru laude, psalmu lui Asaf, rintare catra asiriani. LXXV

      Cunoscut e în ludea Dumnezău, în Israil mare e numele Lui. Şi să făcu în pace locul Lui şi lăcaşul Lui în Sion. Acolo zrobi tăriile arcelor, arma şi sabia şi războiul. (Strigare) Luminezi Tu minunat de la munţi veari-nici. Turburară-se toţi cei nepricepuţi la inimă. Adormiră somnul lor; şi nu aflară nemică toţi oamenii avuţiei cu mîinile lor. De certarea Ta, Dumnezăul lui Iacov, adormit-au cei călări pre cai. Tu înfricoşat eşti! Şi cine va sta împotriva Ta, de atuncea e urgia Ta? Den ceriu ai ascultat judecata; pămîntul s-au temut şi au odihnit Cînd Se va scula la judecată Dumnezău ca să [406] mîntuiască  pre  toţi blînzii pămîntului. (Strigare) Căci gindirea omului va mărturisi Ţie şi rămăşiţa gindirei va prăznui Ţie. Rugaţi-vă şi răsplătiţi Domnului Dumnezăului  nostru!  Toţi  cei  premprejurul Lui aduce-vor daruri  Celui înfricoşat şi luăto-riului duhurilor boiarilor, groaznic lîngă
împăraţii pămîntului.

La sftvirt.il, pentru Idethum, psalmul lui Asaf LXXVI

Cu glasul mieu cătră Domnul am strigat, cu glasul mieu cătră Dumnezău, şi-m luo aminte. In ziua necazului mieu pre Dumnezău am cercetat; cu mîinile meale înaintea Lui noaptea, şi  nu mă amăgiiu; Să părăsi a să mîngîia sufletul mieu. Aduşu-mi aminte de Dumnezău şi mă veseliiu; mă uimiin întru mine şi leşină  duhul mieu. (Strigare) Apucară înainte străji ochii miei,  turburaiu-mă,  şi n-au  grăit.  Socotiiu zilele vechi şi anii veadnid  im aduş aminte. Şi cugetaiu noaptea cu inima mea. chiuiam şi cerca sufletul mieu:  Au doară în vead va lepăda Domnul şi nu va  adaoge a binevoi încă? Au desăvîrşit mila Lui o va tăia? Conceni cuvînt den rudă în  rudă?  Au uita-va a Să milostivi Dumnezău? . Au opri-va întru urgia Lui îndurările Lui? V: (Strigare) Şi ziş: „Acum încep uiu, aceasta e premenirea direaptei Celui de sus!” Pome-niiu lucrurile Domnului, căci îm voiu aduce aminte de-ncepîtura minunilor Tale; Şi voiu cugeta întru toate lucrurile Tale şi întru tocmealele Tale voiu glumi. Dumnezeule, întru cel sfint e calea Ta! Cine e Dumnezău mare ca Dumnezăul nostru? Tu eşti Dumnezău, Cel ce fad minuni; Ai arătat întru năroade putearea Ta. Mîntuiş cu braţul Tău pre nărodul Tău,.pre fiii lui Iacov şi Iosif. 5. (Strigare) Văzură-Te apele, Doamne, văzură-Te apele şi să spămîntară, turbur ară-se beznele,  Mulţimea sunetului apelor. Glas deaderă norii,  Pentru că şi săgeţile Tale trec. Glasul tunetului Tău, în roată; Străluciră fulgerele Tale lumii; clătină-se şi să îngrozi pămîntul. în mare-căile Tale, şi cărările Tale, în ape multe; şi urmele Tale nu se vor cunoaşte. Povăţuişi ca pre nişte oi nărodul Tău, cu mîna lui Moisi şi a lui Aaron. Slava.

Cathisma 11 Stihuri la dumnezAiescul David

Tad, Orfef, leapădă, Ermi, lăuta.
Cel cu trei pidoare den Delfis, încă apune-te
spre uitare.
Că David noao, a duhului lovind lăută, Iveaşte ascunsele tainilor lui Dumnezău. Mulţime de vechi istoreaşte minuni. Porneaşte spre laudă Celui ce au zidit lumea, Mîntuind pre toţi; tainuiaşte şi scrie. Pre cei ce greşesc spre-ntoarcere-i aduce. Cu multe ş-alte şi a judecă tonului arătînd leage,
A curaţi învaţă sufleteştile greşale.
Lui Dumnezău slavă. A armoniei sfinte, ca miarea de dulce, dntă-rile lui David.


Inţeleagerti Iul Asaf LXXVD

      Luaţi aminte, norodul mieu, la leagea 1 mea, plecaţi ureachea voastră la graiurile gurii meale!  Deschidevoiu în pilde rostul mieu, răspunde-voiu întrebări de-nceput.  Cîte am 3 auzit şi am conoscut pre eale, şi părinţii noştri au povestit noao;  Nu s-au ascuns de la fiii 4 lor la altă rudă,  Vestind laudele Domnului 5 şi silele Lui şi minunele Lui care au făcut. Şi ridică mărturie întru Iacov şi leage puse în 6 Israil,  Cîte au porundt părinţilor noştri, ca 7 să arate pre eale fiilor lor; pentru ca să conoască altă rudă,  Fiii cei ce se vor naşte 8 şi se vor scula şi vor vesti pre eale fiilor lor.  Pentru ca să puie pre Dumnezău 9 nedeajdea lor şi să nu uite lucrurile lui Dumnezău şi poruncile Lui voiu cerceta.  Pentru 10 ca să nu se facă ca părinţii lor, rudă întoartă şi amărîtoare,  Rudă carea n-au îndireptat 11 inima ei şi nu se încredinţa cu Dumnezău duhul ei!  Fiii lui Efrem, încordînd şi lovind 12 cu arcele, întoarseră-se în ziua războiului; N-au păzit făgăduinţa lui Dumnezău şi în leagea Lui n-au vrut să meargă.  Şi au uitat 14 facerile ceale de bine ale Lui, şi minunile Lui, carele au arătat lor,  înaintea părinţilor lor, 15 carele au făcut minuni în pămîntul Eghipetului, în dmpul lui Taneos.  Rupse marea şi 16 trecu pre ei, opri apele ca un foaie.  Şi 17 povîţui pre dînşii cu nor ziua, şi toată noaptea cu lumină de foc.  Rupse piatra în pustiiu 18 Şi-i adapă pre ei, ca într-o beznă multă.  Şi 19 scoase apă den piatră şi pogori ca nuri le apele.  Şi adaoseră încă a greşi Lui, a măriră 20 pre Cel Nalt la loc fără de apă.  Şi ispitiră 21 pre Dumnăzău întru inimile lor a ceare mîncări sufletelor lor.  Şi devetiră asupra lui Dumnezău şi ziseră: „Au putea-va Dumnezău să gătească masă în pustie?  De vreame ce au lovit 23 piatra şi curseră ape şi pîraiele să înecară,  Au 24 şi pune poate da, sau să gătească masă norodului Lui?”  Pentru aceaea auzi Domnul şi Să mînie 25 şi foc să aţiţă întru Iacov şi urgie să sui preste Israil,  Cîd n-au crezut întru Dumnezău, nid au 26 nedejduit pre Mîntuitoriul Iul  Şi porund 27 norilor de asupra şi uşăle ceriului deschise.  Şi 28 ploo lor mana să mănînce şi punea ceriuilui [407] deade lor.  Pîinea îngerilor mînca omul; hrană trimise lor de saţiu. Rădică austrul den ceriu şi aduse cu putearea Lui vîntul livei. Şi ploo preste dînşii ca pulberea cărnuri şi ca năsipul mării pasări zburătoare. Şi căzură în mijlocul taberii lor, împrejurul lăcaşălor lor. Şi mîncară şi să saturară foarte şi pohta lor aduse lor, nu să lipsiră de cătră pohta lor. încă mîncarea fiind în gura lor, şi urgia lui Dumnezău să sui preste dînşii  Şi ucise întru cei mai mulţi ai lor şi pre cei aleş ai lui Israil îi împiedecă. Cu toate aceastea, mai greşit-au încă şi n-au crezut întru minunile Lui. Şi să sfîrşiră cu deşertăciune zilele lor şi anii lor, cu sîrguială. Cîndu-i omoriia pre dînşii, atuncea cerca pre El şi să întorcea şi măneca cătră Dumnezău. Şi-ş aduseră aminte că Dumnezău Ajutoriu lor iaste şi Dumnezău Cel Nalt Mfntuitoriu lor iaste.  Şi-L iubiră pre Dînsul cu gura lor şi cu limba lor au minţit Lui. Şi inima lor nu era direapta cu Dînsul, nice s-au încrezut întru făgăduinţa Lui. Şi El iaste milostiv şi iartă păcatele lor şi nu va strica. Şi va înmulţi a întoarce mînia Lui şi nu va aţîţa toată mînia Lui. Şi-Ş aduse aminte că trup sînt, duh mergînd, şi nu întorcîndu-se. De cîte ori amăriră pre Dînsul în pustie, mîniară pre Dînsul la pămînt fără apă? Şi să întoarseră şi ispitiră pre Dumnezău şi pre Cel Sfînt al lui Israil întîrîtară. Nu-ş aduseră aminte de mîna Lui, de ziua care au mîntuit pre ei den mîna celui ce-i supăra; Cum au pus în Eghipet seamnele Lui, şi minunile Lui în cămpul lui Taneos; Şi întoarse în sînge rîurile lor şi şipotele lor, pentru ca să nu bea. Trimise la ei muscă cîinească şi-i mîncă pre ei, şi broască, şi strică pre dînşii.  Şi deade păliciunii roadele lor şi ostenealele lor, lăcustei.  Ucise cu grindină via lor şi dudele lor,cu bruma. Şi deade la grindină dobitoacele lor şi avearea lor, focului Trimise la ei urgia mîniei Lui, mînie şi urgie şi necaz, trimitere pren îngeri răi. Făcu cale cărării urgiei Lui şi nu cruţă de moarte sufle-: tele lor şi dobitoacele lor la moarte le închise. Şi lovi pre tot cel dcntii născut în pămîntul Eghipetului, începătura de toată truda lor, în lăcaşurile lui Ham. Şi rădică ca oile pre norodul Lui şi sui pre ei ca o turmă în pustie. Şi-i povăţui pre dînşii pre nădeajde, şi nu s-au înfricoşatei pre vrăjmaşii lor acoperitu-i-au marea Şi-i băgă pre dînşii la muntele sfinţeniei Lui, muntele acesta carele au cîştigat direapta Lui.  Şi izgoni de cătră faţa lor limbi 60 şi le deade cu sorţi lor, cu fune de dare de sorţi;  Şi sălăşlui întru săi aş urile lor neamuriie lui Israil.  Şi ispitiră şi amariră pre 62 Dumnezău Cel Preaînalt, şi mărturiile Lui nu le-au păzit  Şi să întoarseră şi vicleniră 63 ca şi părinţii lor, întoarseră-se la ar cu strîmbu.  Şi-L urgisiră pre Dînsul în dealurile lor şi cu ceale cioplite ale lor mîniară pre El.  Auzi Dumnezău şi trecu cu vedearea şi 65 defăima foarte pre Israil.  Şi lepădă cortul 66 lui Silom, lăcaşul carele au lăcuit întru oameni.  Şi deade la robime vîrtutea lor şi 67 frumseaţea lor, la mînile vrăjmaşilor.  Şi 68 închise cu sabie pre norodul Lui şi moşne-nirea Lui trecu cu vedearea.  Pre junii lor 69 i-au mîncat focul şi fecioarele lor nu să jeliră.  Preoţii lor cu sabie căzură şi văduvele lor nu să vor plînge.  Şi să sculă ca cel 71 adormit Domnul, ca un tare şi ameţit de vin,  Şi lovi pre vrăjmaşii Lui dendărat; 72 ocară veacinică deade lor.  Şi lepădă lăcaşul 73 lui Iosif şi pre fealiul lui Efraim n-au ales;  Ce alease pre fealiul Iudii, muntele 74 Sionul, care l-au iubit.  Şi zidi ca a inorodului svinţenia Lui; la pămînt întemeia pre dînsul în veac.  Şi alease pre David,robul Lui, 76 şi-l luo pre el den turmele oilor, de după ceale fătătoare l-au luat pre dînsul,  Să pască pre 77 Iacov, robul Lui, şi pre Israil, moşnenirea Lui,  Şi păscu pre dînşii cu nerăutatea inemii sale, şi cu priceaperile mînilor lui povăţui pre ei. Slava.
Psalm Iul Asaf LXXVIII

      Dumnezeule, veniră limbi la moşnenili  rea  sPurcara biseareca cea svîntă R K >|a Ta,  Puseră Ierusalimul ca o 2 •3 Pj]crama' Puseră mortăciunile robilor ■au Tai mîncări pasărilor ceriului, cărnurile celor curaţi ai Tăi, fiarălor pămîntului.  Vărsară sîngele lor ca apa împrejurul 3 Ierusalimului, şi nu era cine să-i îngroape. Făcutu-ne-am ocară vecinilor noştri, batjocură şi rîs celor demprejurul nostru.  Pînă 5 cînd, Doamne, Te vei urgisi desăvîrşit, aţîţa-să-va ca focul rivnirea Ta?  Varsă urgia Ta 6 preste limbile carele nu Te ştiu şi preste împărăţiile carele numele Tău nu l-au chemat.  Căci au mîncat pre Iacov şi locul lui 7 l-au pustiit.  Să nu-Ţi aduci aminte de ceale 8 vechi fărădelegi ale noastre, degrabă să ne apuce pre noi milosîrdiile Tale, Doamne, căci am sărăcit foarte.  Ajută noao, Dumnezeu, 9 Mîntuitoriul nostru, pentru mărirea numelui Tău! Doamne, izbăveaşte pre noi şi iartă păcatele noastre, pentru numele Tău!  Ca 10 nu cîndai vor zice limbile: „Unde iaste Dumnezeul [408] lor?” Şi să să cunoască întru limbi, înaintea ochilor noştri, Izbînda sîngelui robilor Tăi, celui vărsat; între înaintea Ta suspinul celor legaţi.  După mărimea braţului Tău, ocroteaste pre fiii celor omoriţi. Răs-plîteaşte vecinilor noştri, cu 7 părţi în sînul lor, ocara lor care au ocărit pre Tine, Doamnei Iară noi, norodul Tău şi oile păşunii Tale, ne vom mărturisi Ţie, Dumnezeule, în veac,  în neam şi în neam vom
vesti lauda Ta.
La savirsit, pentru ceia ce si vor schimba, mărturie lui Asaf, psalmu pentru assiriani LXXIX

Cela ce paşti pre Israil, ia aminte, Cela ce povăţuieşti ca pre o oaie pre Iosif!  Cela ce şezi preste heruvimi, iveaşte-Te înaintea lui Efraim şi Veniamin şi Manassi.  Rădică putearea Ta şi vino, ca să ne mîntuieşti pre noi!  Dumnezeu, întoarce pre noi şi arată faţa Ta şi ne vom mîntui!  Doamne, Dumnezeul puterilor, pînă cînd Te vei sdrbi spre  ruga robilor Tăi?  Hrăni-ne-vei pre noi pîine de lacrămi şi ne vei adăpa pre noi cu  lacrămi cu măsură.  Pus-ai pre noi întru prigonire vecinilor noştri şi vrăjmaşii noştri  batjocuriră pre noi.  Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce pre noi şi iveaşte faţa Ta  şi ne vom mîntui!  Vie de la Eghipet ai rădicat, scoseşi limbi şi răsădiş pre ea. Făcut-ai cale înaintea ei şi răsădiş rădăcinile ei, şi împlu pămîntul.  Acoperi munţii umbra ei şi mlădiţile ei, chedrii lui Dumnezeu. întinse viţele ei pînă la mare şi pînă la rîuri, odraslele ei.  Pentru ce răsipeşti gardul ei şi culeg pre ea toţi ceia ce merg pre cale? O strică pre ea scroafă den dumbravă şi vier sălbatec pre ea o păscu.  Dumnezeul puterilor, întoarce-Te dară şi caută den ceriu şi vezi şi socoteaşte via aceasta!  Şi o săvîrşaşte pre ea, pre carea au răsădit direapta Ta, şi preste fiiul omului, pre carele ai întărit Ţie! Arsă cu foc şi săpată! De cătră certarea feaţii Tale peri-vor.  Facă-să mîna Ta preste omul direaptei Tale şi preste fiiul omului, pre carele ai întărit Ţie!  Şi nu ne vom depărta de cătră Tine; învia-ne-vei pre noi şi numele Tău îl vom chema.  Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne pre noi şi iveaşte faţa
Ta, şi ne vom mîntui!

La săvîrşit, pentru teascuri, psalm al dntarii lui Asaf LXXX

      Bucuraţi-vă lui Dumnezău, ajutoriului nostru; ciicuiţi Dumnezăului lui Iacov! Luaţi psalm şi daţi tîmpănă, canon înfrumuseţat cu alăută! Trimbitaţi în lună noao cu trîmbiţe, în bună rînduită zi a sărbătorii voastre! Căci poruncă lui Israil iaste şi judecata Dumnezăului Iacov. Mărturie în Iosif puse pre dînsul, cînd ieşi el den pămîntul Eghipetului; limba carea n-au ştiut au auzit:  „Depărta de sarcini umărul lui, mîinile lui întru coşniţă au lucrat.  Intru necaz M-ai chemat şi te-am izbăvit pre tine, ascultatu-te-am întru ascundere de vifor, ispititu-te-am la Apa Pricei. (Strigare) Ascultă, nărodul Mieu, şi voiu mărturisi ţie, Israil: De Mă vei auzi, nu va fi întru tine Dumnezău nou, nid te vei închina la dumnezău strein.  Pentru că Eu sînt Domnul Dumnezăul tău, Cela ce te-au scos den pămîntul Eghipetului; lărgeaşte gura ta şi voiu împlea pre ea.  Şi n-au ascultat nărodul Mieu glasul Mieu şi Israil nu luo aminte Mie.  Şi trimis pre dînşii după tocmealele 10 inimilor lor, mearge-vor întru tocmealele lor.  De M-ar fi ascultat nărodul Mieu, 11 Israil, de ar fi mers în căile Meale,  întru 12 nemică aş fi smerit pre vrăjmaşii lor şi pre cei ce  necăjiia pre  dînşii  aş  fi  pus mîna Mea”.  Vrăjmaşii Domnului minţiră Lui, şi 13 va fi vreamea lor în veac.  Şi hrăni pre ei 14 den grăsimea griului şi den piatră cu miare au săturat pre dînşii. Slava.

Psalmu lui Asaf LXXXI

      Dumnezău stătu în adunare de dumnezăi şi în mijloc pre dumnezăi va osebi. Pînă cînd judecaţi strîmbătate şi featele păcătoşilor vegheaţi? (Strigare) Judecaţi surumanul şi săracul, pre cel smerit şi pre cel measer îndi-reptaţi. Scoateţ pre cel measer şi pre cel sărac, den nuna păcătosului izbăviţi-l pre dînsul! N-au conoscut, nid au priceput, întru-n tu -nearec merg; clătească-se toate temeaiele pămîntului. Eu ziş: „Dumnezăi sînteţ şi fiii Celui de Sus toţi”. Şi voi ca nişte oameni muriţi şi ca unul den boiari cădeţi. Scoală, Dumnezăule, judecă pămîntul, căci Tu vei moşteni de tot întru toate limbile!

Cintare, psalmu lui Asaf LXXX1I

      Doamne, cine să va as amăna Ţie? Să nu iaci. nid să Te potoleşti, Doamne! Căci iată, vrăjmaşii Tai răsunară şi cei ce urăsc pre Tine rădi-I cară cap. Preste nărodul Tău meş-terşuguiră gînd şi sfătuiră asupra sfinţilor Tăi. Ziseră: „Veniţi şi să-i piardem de tot pre dînşii den limbă şi să nu se pomenească numele lui Israil încă!” Că să sfătuiră întru unire dempreună, asupra Ta făgăduinţă puseră lăcaşurile idumeilor şi ismailteanii, Moav şi agareanii. Gheval şi Ammon şi Amalic, cei streini de fealiu, cu cei ce lăcuiescu Tirul.  Pentru că şi Asur veni împreună [409] cu dînşii, făcură-se spre sprejeneaJă Oilor lui 8 Lot (Strigare) Fă lor ca lui Madiam şi Sisa-0 rii, ca lui Iavim la pîrîul Chisson.  Periră de
tot în Aendor, făcură-se ca balega pămîntului.  Pune pre boiarii lor ca pre Oriv şi Zi vgi Zevee şi Salmanan,  Pre toţi boiarii lor, carii au zis: „Să moştenim noao jîrtîvnicul lui Dumnezău!”  Dumnezeul mieu, pune-: pre ei ca pre o roata, ca trestia despre faţa vîntului,  Ca focul carele va arde dumbrava, ca para carea va arde munţii,  Aşa vei goni pre dînşii cu viforul Tău şi cu urgia Ta vei turbura pre dînşii.  împle obrazele lor de necinste şi vor cerca numele Tău, Doamne. Ruşinea-ze-se şi să turbure în veacul veacului şi să înfrunteaze  şi  piară.  Şi  cunoască că numele Ţie - Domnul. Tu singur nalt preste
tot pămîntul!
întinde-vei urgia Ta den rudă în rudă? Dumnezău, Tu întorcîndu-Te vei învia pre 6 noi, şi norodul Tău se va veseli preste Tine.  Arată-ne noao, Doamne  mila Ta, şi 7 mîntuirea Ta da-ne-vei noao.  Auzi-voiu ce 8 va grăi întru mine Domnul Dumnezău; căci va grăi pace preste norodul Lui  Şi preste cei 9 curaţi ai Lui şi preste cei ce întorc mima cătră El.  însă aproape e de ceia ce să tem de Dinsul mîntuirea Lui, ca să sălăşluiasca mărire în pămîntul nostru.  Mila şi adevărul s-au 11 întimpinat, direptatea şi pacea s-au sărutat.  Adevărul den pămînt au răsărit şi 12 direptatea den ceriu să plecă.  Pentru că şi 13 Domnul da-va bunătate şi pămîntul nostru da-va roadă lui.  Direptate înaintea Lui 14 mearge-va şi va pune la cale paşii Lui* Slava.

La sAvfrşit, pentru teascuri, fiilor hu Core, psalm LXXXIII

Cîtu-s de îndrăgite sălaşele Tale  Doamne al puterilor! Pofteaşte şi să sfîrşaşte sufletul mieu la curţile Domnului; Inima mea şi trupul mieu bucurară-se pre Dumnezăul cel viu.  Pentru că şi vrabia ş-au aflat ei casa şi turtureaua cuiubu ei, unde va pune puii ei: Jirtăvnicile Tale, Doamne al puterilor, împăratul mieu şi Dumnezăul mieu. Fericiţi ceia ce lăcuiesc în casa Ta, în veacii veacilor  lîuda-Te-vor pre Tine. (Strigare) Fericit omul căruia iaste ajutoriul lui de la Tine; suiri în inima lui au pus, la Valea Plîngerii, la locul  carele au pus. Pentru că blagoslovenii va da cel ce pune leage, mearge-vor den puteare în puteare, ivi-Se-va Dumnezăul dumnezăilor în Sion. Domnul, Dumnezăul puterilor, ascultă ruga mea, bagă în ureache, Dumnezăul lui Iacov! (Strigare) Scutitoriul nostru, vezi, Dumnezăule, şi caută la faţa unsului Tău!  Căci mai bună e o zi în curţile Tale decît mii. Ales-am a mă lepăda în casa Dumnezăului mieu, mai vîrtos decît a lăcui la sîlaşăle păcătoşilor. Căci milă şi adevăr iubeaşte Domnul Dumnezău, dar şi mărire da-va Domnul. Nu va lipsi bunătăţile celor ce merg cu nerăutate. Doamne Dumnezăul puterilor  fericit omul cel ce nădejduiaşte pre Tine!

La savirsit, fiilor lui Core, psalm LXXXIV

Bine vruş. Doamne, pămîntului Tău, intorseşi robimea lui Iacov. Lă-sat-ai fărădelegile norodului Tău, acoperit-ai  toate  păcatele lor.  BbAbU (Strigare) Potoliş toată mînia Ta;
întorsu-Te-ai de cătră urgia rnîniei Tale.  întoarce pre noi, Dumnezăul mînjuirilor noastre, şi întoarce mînia Ta de preste  noi!  Au în veaci vei urgisi preste noi? Au

Cathisma 12. Ruga lui David LXXXV 

      Pleacă. Doamne, ureachea Ta şi mă ascultă  căci sărac şi measer sînt eu.  Păzeaşte sufletul mieu, căci 2 curat sînt; mîntuiaşte pre robul Tău, Dumnăzăul mieu, pre cel ce nedej-duiaşte pre Tine!  Miluiaşte-mă, Doamne. 3 căci cătră Tine voiu striga toata ziua. Vese-leaşte sufletul robului Tău, cîci cătră Tine ridicam sufletul mieu.  Căci Tu, Doamne, 4 bun şi blînd şi mult-milostiv la toţi ceia ce Te cheamă pre Tine.  Bagă Sn urechi, Doamne, 5 rugăciunea mea şi ia aminte glasul rugii meale!  In ziua necazului mieu strigaiu cătră 6 Tine, căci m-ai ascultat  Nu iaste aseamenea Ţie întru dumnezăi. Doamne, şi nu iaste după faptele Tale.  Toate limbile cîte ai 8 făcut veni-vor şi se vor închina înaintea Ta, Doamne, şi vor mări numele Tău.  Căci 9 mare eşti Tu şi făcind minuni, Tu eşti Dumnezău  singur,  Povîţuiaşte-mî   Doamne  10 întru calea Ta şi voiu mearge întru adevărul Tău; veselească-se inima mea, ca să să teamă de numele Tău.  Mărturisi-mă-voiu Ţie, 11 Doamne Dumnezăul mieu, dentru toată inima mea şi voiu mări numele Tău în veac.  Căce 12 mila Ta mare e preste mine şi ai izbăvit sufletul mieu den iadul cel mai de jos.  Dumnezăule, cei fără de leage s-au rădicat asupra mea şi adunarea celor tari au cercat sufletul mieu şi n-au pus înainte pre Tine înaintea lor.  Şi Tu, Doamne Dumnezăul mieu, milosîrd şi milostiv, mult Îngăduitoriu şi mult milostiv şi adevărat  Priveaşte preste mine ÎS şi mă miluiaşte, dă tăria Ta slugii Tale şi mîntuiaşte pre fiiul slujnicii Tale.  Fă cu mine 16 semn spre bine şi vază cei ce mă urăsc pre mine şi să să ruşineaze, căci Tu, Doamne, mi-ai ajutat mie şi m-ai mîngîiat.

Fiilor Iul Core  psalmul eîntîrii LXXXVI

[410] Temeiurile lui - în munţii cei sfinţi. Iubeaşte Domnul porţile Sionului, mai vîrtos decît toate sălaşele lui  M” ga Iacov.  Slăvite  să  grăiră pentru  HaSEaJ tine. cetatea lui Dumnezău. (Strigare) Aduce-m-voiu aminte de Raav şi de Vavilon celor ce mă cunoscu pre mine. Şi iată, cei streini de fealiu şi Tirul şi nărodul arapilor, acestea s-au născut acolo. „Maică Sion”, grăi-va omul, şi om s-au născut întru ea şi sîngur Cel Preaînalt au întemeiat pre dînsa. Domnul va povesti întru scrisoarea năroadelor şi boiarilor acestora, celor ce s-au născut întru ea.  (Strigare) Ca celor ce să
veselesc tuturor lăcaşul întru tine.

Cintare psalmului fiilor lui Core, la savirsit, pentru maeleth, ca sa răspunzi, price ape rii lui  Etham Israilteanul, LXXXV1I

Doamne, Dumnezăul mîntuirii meale, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. între înaintea Ta ruga mea; pleacă ureachea Ta la rugăciunea  Ifaîbiă mea,  Căci se împlu de reale sufletul mieu şi viaţa mea la iad s-au apropiat  Socotiiu-mă cu cei ce să pogoară în groapă; făcuiu-mă ca un om neajutorit în morţi slobod  Ca nişte rănit ce dorm în mormînt, de carii nu Ţi-ai mai adus aminte, şi ei de la mîna  Ta s-au împins.  Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru întunearece şi în umbra morţii.  Asupra mea să întări mînia Ta şi toate  valurile Tale aduseşi preste mine. (Strigare) Depărtaş cunoscuţii miei de Ia mine,  pus ară-mă urîciune lor.  Dedeiu-mă şi nu ieşiiam, ochii miei slăbiră de sărăcie. Stri-gaiu cătră Tine, Doamne, toată ziua, întins cătră Tine mîinile meale.  Au morţilor vei fad minuni, au doftorii se vor scula şi vor mărturisi Ţie?  Au povesti-va cineva în mormînt mila Ta şi adevărul Tău întru pierzare?  Au cunoaşte-se-vor întru întunearec minunile Tale şi direptatea Ta în pămînt uitat?  Şi eu cătră Tine, Doamne, strigaiu şi dimineaţa ruga mea să Te apuce. Pentru ce, Doamne, leapezi sufletul mieu, întorci faţa Ta de cătră mine?  Sărac sînt eu şi întru osteneale den tinereaţele meale, şi înălţîndu-mă mă smeriiu şi mă ticăloşiiu. Preste mine veniră urgiile Tale, înfricoşările Tale m-au turburat  încungiurară-mă ca apa, toată ziua mă cuprinseră dempreună. Depărtaşi de cătră mine priatinul şi aproapele, şi pre
cei cunoscuţi ai miei den ticăloşie. Slava.

Price ape rii lui Etham Israilteanul, LXXXV1II

      Milele Tale, Doamne, în veac voiu dnta. La rudă şi la rudă vesti-voiu adevărul Tău, în rostul mieu. Căci ai zis: în veac milă se va zidi, în ceriuri găti -s o - va
adevărul Tău.  „Pus-am făgăduinţă celor 4 aleşi ai Miei, juratu-M-am lui David, robului Mieu, pînă în veac găti-voiu sămînţa ta.  Şi 5 voiu zidi în neam şi în neam scaunul tău”. (Strigare) Mărturisi-vor ceriurile minunile 6 Tale, Doamne, adevărul Tău întru adunarea sfinţilor.  Căci cine în nori se va potrivi cu 7 Domnul, asămăna-se-va Domnului întru fiii lui Dumnezău?  Dumnezău slăvindu-Se în 8 svatul svinţilor, mare şi înfricoşat iaste, preste  toţi  cei  de  premprejurul Lui. Doamne Dumnezeul puterilor, cine e aseamenea Ţie? Tare eşti, Doamne, şi adevărul Tău - împrejurul Tău.  Tu stăpîneşti tăria 10 mării, şi pornirea valurilor ei Tu potoleşti. Tu smeriş ca pre un rănit pre cel mîndru, cu 11 braţul puterii Tale răsipit-ai vrăjmaşii Tăi. Ale Tale sînt ceriurile şi al Tău iaste pămîntul; 12 lumea şi împlearea ei Tu ai întemeiat; miază-noaptea şi marea Tu ai zidit.  Thavor şi 13 Ermon întru numele Tău să vor veseli; braţul Tău, cel cu puteare.  Intărească-se mina Ta, 14 înalţe-se direapta Ta; direptatea şi judecata, găti rea scaunului Tău.  Mila şi adevărul 15 mearge-vor înaintea feaţii Tale. Feridt norodul carele ştie clicul.  Doamne, în lumina 16 feaţii Tale vor mearge şi întru numele Tău să vor bucura toată ziua şi întru direptatea Ta înălţa-se-vor.  Căci lauda puterii lor Tu eşti 17 şi întru bunăvrearea Ta înălţa-se-va cornul nostru.  Căci a Domnului sprejeneala şi a 18 Svîntului Israil, împăratului nostru.  Atuncea ai grăit în vedeare fiilor Tăi şi ai zis: „Pus-am ajutoriu asupra celui tare, înălţaiu ales den norodul Mieu.  Aflat-am pre David, 20 robul Mieu, cu untdelemn svînt al Mieu unş pre el;  Pentru că mîna Mea sprejeni-va lui 21 şi braţul Mieu întări-l-va pre dînsul.  Nu va 22 folosi vrăjmaş întru el şi fiiul fărădelegii nu va adaoge a face rău lui.  Şi voiu zdrobi de 23 cătră faţa lui pre vrăjmaşii lui şi pre cei ce urăsc pre el înfrînge-i-voiu.  Şi adevărul 24 Mieu şi mila Mea, cu dînsul; şi în numele Mieu nălţa-se-va cornul lui.  Şi voiu pune în 25 mare mîna lui şi în rîuri direapta lui;  El Mă 26 va chema pre Mine: Tată-m eşti Tu, Dumnezeul mieu, şi sprejenitoriul nuntuirii meale'.  Şi Eu dentîiu născut pune-l-voiu pre 27 dînsul, înalt lîngă împăraţii pămîntului;  în 28 veac păzi-voiu lui mila Mea şi făgăduinţa Mea credindoasă lui.  Şi voiu pune în veacul 29 veacului sămînţa lui şi scaunul lui ca zilele ceriului;  De vor lăsa fiii lui leagea Mea şi 30 după judecăţile Meale nu vor mearge,  De 31 vor spurca direptăţile Meale, şi poruncile Meale nu le vor păzi,  Socoti-voiu cu 32 toiag fărădelegile lor şi cu bice strîmbătăţile [411] lor.  Iară mila Mea nu o voiu răsipi de la ei, nici voiu face strîmbătate întru adevărul Mieu,  Nici voiu spurca făgăduinţa Mea şi ceale ce ies pren buzele Meale nu le voiu defăima.  Odată am jurat în svîntul Mieu: De voiu minţi lui David? Sămînţă lui în veac va rămînea.  Şi scaunul lui, ca soarele înaintea Mea şi ca luna întărită în veac; şi martur în ceriu credincios”.  (Strigare) Şi Tu ai lepădat şi ai ocărit, sfiiş pre unsul Tău. Surpaş făgăduinţa robului Tău, spurcaş la pămînt svinţenia lui.  Oborîş toate gardurile lui, pus-ai tăriile lui frică.  Jefuia pre el toţi ceia ce călătoriia în cale, să făcu ocară vecinilor lui.  înălţaş direapta celor ce năcăjesc pre dînşii, veseliş pre toţi vrăjmaşii lui.  întors-ai ajutoriul săbiei lui şi nu sprejeniş lui în războiu.  Stricaş den curăţenia lui, scaunul lui la pămînt l-ai surpat. înmic-şuraş zilele anului lui, vărsaş preste el ruşine.  (Strigare)  Pînă cînd,  Doamne, Te întorci desăvîrşit, aţîţa-se~va ca focul urgia Ta?  Adu-Ţi aminte ce e statul mieu; au doară ai zidit în deşert pre toţi fiii oamenilor?  Cine iaste omul carele va trăi şi nu va vedea moarte, izbăvi-va sufletul lui den mina iadului?  (Strigare) Unde sînt milele Tale ceale de-nceput, Doamne, carele ai jurat lui David întru adevărul Tău?  Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, carea am sprejenit în sînul mieu, a multe limbi, Carea ocăriră pizmaşii Tăi, Doamne, cu carea au ocărit schimbarea unsului Tău! Blagoslovit
Domnul în veac! Facă^se! Facă-se! Slava.

Rugăciunea lui Moisi, omului lui Dumnezău, LXXXIX

Doamne, scăpare Te făcuş noao în rudă şi rudă. Mai nainte de a să face munţii şi a să urzi pămîntul şi lumea şi den veac şi pînă în veac Tu eşti.  BtiBgzi să nu întorci om la smerenie; şi ziseş:  „întoarceţi-vă, fiii oamenilor!”  Căci o mie de ani înaintea ochilor Tăi, Doamne, ca ziua  de ieri, carea au trecut,  Şi straja în noapte; ponoslurile lor ani vor fi, dimineaţa ca pajiştea va treace.  Dimineaţa înflori-va şi va treace, de cu sara să cază, învîrtoşaze-se şi să  usuce.  Căci ne-am sfirşit întru urgia Ta, şi  întru mînia Ta ne-am turburat. Pus-ai fărădelegile  noastre înaintea Ta, veacul  nostru la luminarea feaţii Tale.  Căci toate zilele noastre s-au sfirşit şi întru urgia Ta ne-am sfîrşit.  Anii noştri ca paianjinul so-cotiiam; zilele anilor noştri, întru dînşii, 70 de ani.  Şi de vor fim puteri, 80 de ani; şi cel mai
mult al lor, osteneală şi dureare.  Căci au 12 venit blîndeaţe  preste  noi,  şi  ne vom certa.  Cine ştie tăria urgiei Tale? Şi de frica 13 Ta mînia Ta să numere?  Direapta Ta aşa o 14 arată mie, şi pre cei legaţi cu inima, întru învăţătură.  Intoarce-Te,  Doamne!  Pînă 15 cînd? Şi Te mîngîie spre robii Tăi!  împlutune-am dimineaţa de mila Ta, Doamne, şi ne-am bucurat, şi ne-am veselit în toate zilele noastre.  Să ne veselim pentru care zile 17 ne-ai smerit pre noi, anii întru carii am văzut reale.  Şi vez spre robii Tăi şi spre faptele 18 Tale şi povăţeaşte pre fiii lor.  Şi fie lumina 19 Domnului Dumnezăului nostru preste noi, şi faptele mîinilor noastre îndireptează preste noi şi lucrul mînilor noastre îndireptează.

Lauda cin larii lui David, nescrisă deasupra la jidovi, XC
 
      Cel ce lăcuiaşte în ajutoriul Celui Nalt, întru  acoperemîntul Dumnezăului ceriului va petreace.  Zi ce-va Domnului: „Sprejenitoriul mieu eşti şi scăparea mea, Dumnezăul mieu, şi
voiu nădejdui pre El”.  Cîci El te va izbăvi 3 den laţul vînîtorilor şi den cuvîntul gîlce vi toriu.  Cu spatele Lui va umbri ţie şi supt aripile Lui vei nădejdui.  Cu armă te va încungiura adevărul Lui, nu te vei teame de frică de noapte,  De săgeată ce zboară ziua, de lucru 6 ce întru întunearec umblă, de întîmplare şi diavol de amiazăzi.  Cădea-va den laturea 7 ta o mie şi zeace mii den direapta ta, şi cătră tine nu se va apropia;  Fără numai cu ochii 8 tăi vei socoti, şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea.  Căci Tu, Doamne, nădeajdea mea; 9 pre Cel înalt ai pus scăpare ţie.  Nu se vor 10 apropia cătră tine reale, şi biciu nu se va apropia în sălaşul tău.  Căci îngerilor Lui va 11 porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale.  Pre mîini ridica-te-vor, ca să nu 12 împiadeci de piatră piciorul tău.  Preste 13 aspidă şi vasiliscu vei încăleca şi vei călca pre leu şi pre balaur.   Căci pre Mine nedejdui 14 şi voiu izbăvi pre el, acoperi-voiu pre el, căci au conoscut numele Mieu.  Striga-va cătră 15 Mine şi voiu asculta pre el; cu dînsul sînt în necaz, scoate-voiu pre dînsul şi-l voiu mări pre el.  Cu delungare de zile împlea-voiu 16 pre el şi voiu arăta lui mîntuirea Mea”. Slava.

Cathisma 13. Psalmul cîntarii, la ziua sîmbetei, XCI

Bine e a să mărturisi Domnului şi a jcînta numelui Tău, Preaînalte, A | vesti demineaţa mila Ta şi adevărul 'Tău preste noapte, în psaltire cu zeace strune, cu dntare în alăută. Căci m-ai veselit, Doamne, cu facerea Ta şi întru [412] faptele  mîinilor  Tale bucura-mă-voiu.  Foarte să rnăriră faptele Tale, Doamne, foarte să adîncară gîndurile Tale. Om fără minte nu va cunoaşte, şi cel nepriceput nu va priceape aceastea. Cînd vor răsări păcătoşii ca iarba şi să plecară toţi ceia ce fac fărădeleagea,  Pentru ca să piară de tot în vacul vacului. Şi Tu,Preaînalt în veac, Doamne. Căci iată, vrăjmaşii Tăi, Doamne, căci iată-i, vrăjmaşii Tăi pier; şi se vor răsipi toţi ceia ce fac fărădeleagea. Şi seva înălţa ca al inorodu-lui cornul mieu, şi bătrîneaţele meale cu untdelemn gras. Şi privi ochiul mieu întru vrăjmaşii miei şi întru cei ce să scoală preste mine, ce viclenesc, auzi-va ureachea mea. Direptul ca finicul va înflori, ca chedrul cel den livan se va înmulţi. Răsădiţi în casa Domnului, în curţile Dumnezăului nostru vor înflori. încă se vor înmulţi cu bătrîneaţe grase şi bine pătimind vor fi, ca să vestească  Căci  dirept e Domnul Dumnezăul
nostru, şi nu iaste strîmbătate întru El.

La ziua cea mainte de sîmbăta, cînd să lăcui pămîntul; laudă cîntarii lui David XCIl

Domnul au împărăţit, cu bunăcuviinţă Să îmbrăcă, îmbrăcă-Să Domnul în puteare şi Să încinse. Pentru că-Ş întări lumea, carea nu se va clăti. Gata e scaunul Tău, de atuncea den  veac eşti Tu.  Ridicară rîurile, Doamne,  ridicară rîurile glasurile lor, Rîdica-vor rîurile sfarimăturile lor, de glasuri de ape  multe.  Minunate-s ridicările mării, minunatue întru ceale înalte Domnul. Mărturiile Tale să încrezură foarte, casii Tale să cuvine
sfinţire, Doamne, întru îndelungare de zile.

Psalmu luî David, a patra sîmbetei, XCIII

I umnezăul izbîndelor, Domnul, Dumnezăul izbîndelor Să arătă.  înalţă-Te. Cel  ce  judeci  pămîntul, răsplă-teaşte răsplătire celor mîndri. Pînă 3 MM cînd păcătoşii, Doamne,  Pînă cînd * 4 păcătoşii se vor făli?  Răspunde-vor şi vor grăi strîmbătate, grăi-vor toţi ceia ce fac fărădelegea?  Pre norodul Tău, Doamne, au smerit şi pre moştenirea Ta au chinuit.  Vădua şi săracul omorîră şi pre nemearnic uciseră.  Şi ziseră: „Nu va vedea Domnul,  nici va priceape Dumnezăul lui Iacov”. Pricea pe ţi dară, cei fără minte întru norod, şi,  nebuni, vreodată gindiţi?  Cel ce au răsădit ureachea nu aude? Au cela ce au zidit ochiul nu socoteaşte?  Cel ce ceartă limbi,nu va mustra? Cel ce învaţă pre om minte, Domnul, conoaşte gîndurile oamenilor că sînt în deşărt.  Fericit omul ori pre carele vei 12 certa. Doamne, şi den leagea Ta învăţa-l-vei pre el,  Ca să-l îmblînzeşti pre el den zile 13 reale, pînă unde se va săpa păcătosului groapă.  Căci nu va lepăda Domnul pre norodul 14 Lui şi moştenirea Lui nu va părăsi,  Pînă 15 unde direptatea se va întoarce la judecată şi ţiindu-se de ea toţi cei direpţi la inimă. 16 (Strigare) Cine să va scula mie preste cei ce viclenesc? Sau cine va sta împreună cu mine preste ceia ce fac fărădeleagea?  De nu 17 Domnul mi-ar fi ajutat mie, cît de aproape are fi lăcuit lîngă iad sufletul mieu!  De ziceam: 18 „Clîti-să piciorul mieu”, mila Ta, Domne, aju-ta-m mie.  După mulţimea durorilor meale 19 în inima mea, mîngîierile Tale au veselit sufletul mieu.  Nu fie împreună cu Tine 20 scaunul fărădelegii, cel ce zideaşte osteneală preste poruncă.  Vîna-vor preste sufletul 21 direptului şi sînge nevinovat vor osîndi.  Şi 22 mi să făcu mie Domnul întru scăpare şi Dumnezăul mieu,spre ajutor nădejdii meale.  Şi 23 va răsplăti lor Domnul fărădeleagea lor şi după răutatea lor stinge-i-va pe dînşii Domnul Dumnezău. Slava.

Laudă cîntarii Iul David, nescrisă deasupra la jidovi, XC1V

      Veniţi să ne bucurăm Domnului, să clicuim lui Dumnezău, Mîntuitoriului nostru!  Să apucăm faţa Lui cu 2 mărturii şi cu cîntări să clicuim Lui!  Căci Dumnezău mare e Domnul, şi împărat mare preste tot pămîntul.  Căci 4 în mîna Lui - marginile pămîntului şi înălţimile munţilor ale Lui sînt.  Căci a Lui iaste 5 marea şi El au făcut pre ea, şi uscatul mînile Lui au zidit  Veniţi să ne închinăm şi să 6 cădem Lui şi să plingcm înaintea Domnului, Celui ce ne-au făcut pre noi.  Căci Acesta 7 iaste Dumnezeul nostru, şi noi norodul păşune! Lui şi oile mînii Lui.  Astăzi de veţi auzi 8 glasul Lui; „Nu învîrtoşaţ inemile voastre, Ca întru amărăciune, ca ziua ispitirii în pustie, 9 Unde M-au ispitit pre Mine părinţii voştri, 10 ispitiră-Mă şi văzură faptele Meale!  Patruzeci de ani am supărat neamului aceluia şi ziş: 'Pururea să înşală cu inemile'.  Şi ei n-au 12 cunoscut căile Meale, că am jurat întru urgia Mea; *De vor întră la odihna Mea!,w

Lauda cîntarii lui David, cînd casa zidiia, după robie, nescrisa deasupra la jidovi, XCV

      Cîntaţi Domnului cîntare noao, cîntaţi Domnului tot pămîntul! Cîntaţi Domnului, blagosloviţi numele Lui, binevestiţi den zi în zi mîntuirea Lui!  Vestiţi întru limbi mărirea [413]
Lui, în toate noroadele minunile Lui! Cîci mare e Domnul şi lăudat foarte, groznic  iaste, mai mult decît toţi dumnezeii. Căci toţi dumnezeii limbilor sînt dimoni; iară  Domnul ceriurile au făcut. Mărturisire şi frumuseaţe e înaintea Lui  svinţire şi mare  cuviinţă întru svinţirea Lui. Aduceţ Domnului, neamurile limbilor, aduceţi Domnului mărire şi cinste; aduceţi Domnului mărire  numelui Lui! Rădicaţi jîrtve şi meargeţi în curţile Lui; închinaţi-vă Domnului, în curtea  cea svîntă a Lui! Cutremure-se de cătră faţa Lui tot pămîntul; ziceţi intru limbi că Domnul au împărăţit! Pentru ca au isprăvit lumea  carea nu se va clăti; judeca-va noroadele cu direptate. Veselească-se ceriurile şi să bucure pămîntul, clîtească-se marea şi plinirea ei; bucura-se-vor cîmpii şi toate cîte-s întru eil Atuncea să vor bucura toate leamnele dumbrăvii de cătră faţa Domnului, cîci vine, cîci vine a judeca pămîntul! Judeca-va lumea cu direptate şi noroadele cu
adevărul Lui.

Psalmul lui David, cînd pămîntul lui să aşăza, nescris deasupra la jidovi, XCVI

Domnul  au  împărăţit, bucure-se pămîntul,  veselească-se ostroave multe!  Nor şi negură împrejurul Lui, direptate şi judecată, direptarea _ scaunului Lui.  Foc înaintea Lui mearge-va şi va pîrjoli împrejur pre vrăjmaşii Lui.  Străluciră fulgerile Lui lumiei; văzu şi  să clăti pămîntul.  Munţii ca ceara să topiră de cătră faţa Domnului, de cătră faţa Domnului a tot pămîntul.  Vestiră ceriurile direptatea Lui şi văzură toate noroadele mărirea  Lui.  Ruşineaze-se toţi ceia ce să închină celor cioplite, cei ce să fălesc în idolii  loc.  Inchinaţi-vă Lui, toţi îngerii Lui! Auzi  şi să veseli Sionul  Şi să bucurară featele jidovimei pentru judecăţile Tale  Doamne. Pentru că Tu Domn Nalt eşti preste tot pămîntul; foarte Te-ai preaînălţat, mai mult decît toţi dumnezeii. Cei ce iubit pre Domnul, urîţi realele! Păzeaşte Domnul sufletul curaţilor Lui; den mîna păcătosului izbă vi-va pre dînşii.  Lumină răsări direptului şi celor direpţi la inemă,veselie. Veseliţi-vă^ direpţii, întru Domnul şi vă mărturisiţi cu pomenirea svinţirii Lui. Slava*

Psalmul lui David CXVII

      Cîntaţi Domnului cîntare noao, că minunate au făcut Domnul! Mîn-tuitu-l-au pre el direapta Lui şi braţul cel svînt al Lui. Arătă Domnul mîntuirea Lui, înaintea lim-4 bilor descoperi direptatea Lui. Pomeni
mila Lui lui Iacov şi adevărul Lui lui Israil. Văzut-au toate marginile pămîntului mîntuirea Dumnezeului nostru.  Clicuiţ lui Dumnezeu, tot pămîntul; cîntaţi şi vă bucuraţi şi cîntaţi!  Peveţuiţi Domnului cu alăută, cu 7 alăuta şi cu glas de cîntare, cu trimbiţe bătute şi cu glas de trîmbiţa de corn,  Clicuiţi 8 înaintea împăratului^Domnului. Clîtească-se marea şi plinirea ei, lumea şi toţi ceia ce lăcuiesc întru ea.  Riurile bate-vor cu mîna 9 deodată, măgurile se vor veseli de cătră faţa Domnului, căci vine, cîci apropie a judeca pămîntul.  Judeca-va lumea cu direptate şi 10 noroadele cu îndireptare.

Psalmul lui David XCVHI

      Domnul  au împărăţit:  urgisască-sc 1 noroadele; Cela ce şade pre heruvimi: clatine-se pămîntul!  Domnul în Sion 2 mare şi înalt iaste preste toate noroadele.  Mărturisască-se numele Tău 3
cel mare, căci groznic şi sfînt iaste. Şi cinstea împăratului judecata iubeaşte.  Tu ai gătit 4 îndireptări; judicată şi direptate întru Iacov Tu ai făcut.  înălţaţi pre Domnul Dumnezăul nostru şi vă închinaţi supunerii picioarelor Lui, căci sfînt iaste!  Moisi şi Aaron, 6 întru preoţii Lui, şi Samoil, întru cei ce cheamă numele Lui,  Chema pre Domnul; şi 7 El asculta pre dînşii, cu stîlp de nor grăia cătră dînşii;  Căci păziia mărturiile Lui şi poruncile Lui carele au dat lor.  Domnul Dumnezăul nostru, Tu auzi iai pre ei; Tu bun iertă toriu Te făceai lor, şi izbîndind preste toate toc-moalele lor.  înălţaţi pre Domnul Dumnăzăul nostru şi vă închinaţi la măgura cea sfîntă a Lui, căci sfint Domnul Dumnezăul nostru!

Psalm lui David, spre mărturisire, XCDC

      Clicuiţi Domnului, tot pămîntul  slujiţi 1Domnului cu veselie!  Intraţi înain- 2
tea Lui cu bucurie! Conoaşteţi că Domnul  Acesta iaste Dumnezăul
nostru, El ne-au făcut pre noi, şi nu noi.  Şi noi, norodul Lui şi oile păşunei Lui. 3 întraţi la porţile Lui cu ispovedanie, la curţile Lui cu laude mărturisiţi-vă Lui!  Lăudaţi 4 numele Lui!  Căci iaste bun Domn; în veac mila Lui şi pînă în neam şi In neam adevărul Lui!
Psalm a Iul David C
ilă şi judecată dnta-Ţ-voiu Ţie, 1 Doamne.  Cînta-voiu  şi  voiu 2 priceape în cale fără prihană. Cînd vei veni cătră mine?  Mergeam 3 întru nerăutatea inimii meale în mijlocul casii meale.  Nu puneam înaintea 4 ochilor miei lucru fără de leage; pre cei ce făcea călcări de leage am urît.  Nu să [414] lipi de mine inimă îndărătnică, abătîndu-se de  la mine; cel rău nu cunoşteam. Pre cel ce clevetiia pre ascuns pre aproapele său, pre  acesta îl goniiam. Cu cel mîndru ochiu şi cu nesăţioasă inimă, cu acesta nu mîncam  împreună. Ochii miei, preste credincioşii pămîntului, ca să şază ei împreună cu mine; mergînd în cale fără prihană, acela îm slujiia. Nu lăcuia în mijlocul casei meale făcînd mîndrie; grăind nedireptăţi, nu să îndirepta înaintea ochilor miei.  întru demineţi am ucis pre toţi păcătoşii pămîntului, ca să pierz de tot, den cetatea Domnului, pre toţi ceia ce fac fărădeleagea. Slava.

Calhisma 14. Rugăciune la sArac, cînd se va tupfira şi înaintea Domnului va rflvArsa rugăciunea lui, CI

Doamne, ascultă ruga mea şi strigarea mea cătră Tine viei Să nu întorci faţa Ta de cătră mine; ori întru carea zi mă necăjesc, pleacă cătră mine  hMI ureachea Ta!  în carea zi voiu  chema pre Tine, degrabă as cultă-mă! Căci săvîrşiră ca fumul zilele meale şi oasele meale  ca o uscăciune să uscară. Bătut fuiu ca iarba şi să usca inima mea; căci am uitat a  mînca pîinea mea.  De glasul suspinului  mieu să lipi osul mieu de carnea mea. Asă-mănaiu-mă cu pelecanul pustinic  făcuiu-mă  ca corbul de noapte în jărişte. Am privegheat şi m-am făcut ca o vrabie ce e singură  pre casă. Toată ziua mă ocăriia nepriatenii miei, şi cei ce lăuda pre mine asupra mea să jura.  Că cenuşă ca pîinea mincaiu şi băutura mea cu plinsoare amestecam,  De cătră faţa urgiei Tale şi mîniei Tale; căci rădicîndu-mă, m-ai surpat.  Zilele meale ca umbra să plecară şi eu ca iarba mă uscaiu.  Şi Tu, Doamne, în veac rămîi şi pomenirea Ta, în neam şi în neam.  Tu, sculîndu-Te, vei milui Sionul, căce vreamea e a Te milostivi spre el, că au venit vreamea.  Căce bine au vrut robii Tăi pietrile lui, şi ţarina lui vor cruţa.  Şi se vor teame limbile de numele Domnului şi toţi împăraţii pămîntului, de mărirea Ta.  Căce va zidi Domnul Sionul şi să va ivi întru mărirea Lui.  Căută spre ruga celor smeriţi, şi n-au defăimat ruga lor. Să să scrie aceasta la altă rudă şi norodul cel ce să zidcaşte va lăuda pre Domnul;  Căce să plecă dentru nălţimea cea sfîntă a Lui, Domnul den ceriu preste pămînt privi, Casăau-ză suspinul celor obeziţi ca să dezleage pre fiii celor omorît.  Ca să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în Ierusalim,  Cînd să vor aduna noroade dempreună şt împăraţi a sluji Domnului.  Răspunseji) Lui în calea vîrtutei Lui: împuţinarea zilelor meale vesteaşte-mi;
Nu mă lua la înjumătăţarea zilelor meale; în 25 neam de neamuri - anii Tăi.  De-neeputTu, 26 Doamne, pămîntul ai întemeiat şi faptele mînilor Tale sînt ceriurile.  Acealea vor 27 peri, iară Tu vei rămînea, şi toţi ca haina să vor vechi,  Şi ca o învălitoare învăli-vei pre 28 ei, şi să vor premeni. Iară Tu acelaş eşti, şi anii Tăi nu vor lipsi.  Fiii robilor Tăi voru 29 sălăşlui şi sămînţa lor în veac să va îndirepta.

Psalmul lui David Cil

      Binecuvintează,  sufletul  mieu,  pre 1 Domnul şi toate ceale denlăuntru! mieu, numele cel sfînt al Lui!  Blagosloveaşte, sufletul mieu, pre Domnul, şi nu uita toate răsplătirile Lui!  Pre Cela ce bine iartă toate fărădelegile tale, pre Cela ce vindecă toate boalele tale;  Pre Cel ce izbăveaşte den stricăciune 4 viaţa ta, pre Cela ce te cunună cu milă şi milo-sîrdu;  Pre Cela ce satură întru bunătăţi 5 pohta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tine-reaţeie tale.  Făcînd mile Domnul şi judecată la toţi ceia ce li să tace strimbătate.  Arătă 7 căile Lui lui Moisi, fiilor lui Israil voile Lui.  îndurătorul şi milostiv * Domnul, mult 8 Îngăduitoriu, şi mult milostiv.  Nu desăvîrşit Să va urgisi, nici în vac va ţinea mînie. Nu după fărădelegile noastre au făcut noao  10 nici după greşalele noastre ne răsplăti noao, Căci după înălţimea ceriului de la pămînt au 11 întărit Domnul mila Lui preste ceia ce să tem de El.  Pre cit sînt depărtate răsăriturile de 12 apusuri, depărta de cătră- noi fărădelegile noastre.  In ce chip miluiaşte părintele pre 13 fii, au miluit Domnul pre cei ce să tem de El, căci El au cunoscut ziditura noastră.  Aduse-Ş aminte că ţarină sîntem; omul, ca iarba zilele  lui;  ca  floarea  cîmpului,  aşa va înflori.  Căci duh trecu într-însul şi nu va fi, 15 şi nu va mai cunoaşte încă locul lui.  Iară 16 mila Domnului, den veac şi pînă în veac preste ceia ce să tem de Dînsul.  Şi direptatea Lui, 17 preste fiii fiilor, la cei ce păzescu făgăduinţa Lui  Şi pomenescu poruncile Lui, ca să Ie 18 facă pre eale.  Domnul în ceriu găti scaunul 19 Lui şi împărăţia Lui tuturor stăpîneaşte. Binecuvîntaţi pre Domnul, toţi îngerii Lui cei 20 tari la vîrtute, făcînd cuvîntul Lui, ca să auziţi glasului cuvintelor Lui!  Binecuvîntaţi pre 21 Domnul, toate puterile Lui, slujitorii Lui făcînd voia Lui!  Binecuvîntaţi pre Domnul, 22 toate faptele Lui, în tot locul stăpînirii Lui; binecuvîntează, sufletul mieu, pre Domnul!
Slava.
Psalmul lui David, pentru alcătuirea lumii. CIV

Binecuvintează,  sufletul  mieu, pre Domnu” Doamne- Dumnezăul mieu,  \i 5nH mărişi-Te foarte!  Cu mărturisire şi n tIS1 mare cuviinţă îmbrăcaşi-Te, îmbrîaganfl cindu-Te cu lumină, ca o haină; întinînd ceriul ca o piale; Cel ce acoperi cu ape  cerdacurile lui;  Cela ce pune nori încălecarea Lui; Cela ce îmbla preste aripile vînturilor;  Cela ce face îngerii Lui duhuri şi pre  slugile LuLpară de foc;  Cela ce întemeiază pămîntul pre întemeiarea lui, nu se va pleca  în veacul veacului.  Fără-fundul, ca o haină - îmbrăcămintea lui, preste munţi sta-vor  ape.  De cătră certarea Ta fugi-vor, de glasul tunetului Tău se vor spăria. Suie-să munţii şi să pogoară dmpii la locul carele ai întemeiat lor. Hotar ai pus, carele nu-l vor treace, nid se vor întoarce a acoperi pămîntul.  Cela ce trimite izvoară în văi, între nujlocul munţilor treace-vor ape. Adăpa-vor toate hiarăle dmpului, priimi-vor colunii la seatea lor. Preste eale pasările ceriului vor sălăşlui;  den  mijlocul  pietrilor da-vor glas. Adăpînd munţi den cerdacurile Lui, den roadă faptelor Tale sătura-se-va pămîntul.  Cel ce răsare iarbă dobitoacelor şi pajeşte la lucrul oamenilor, Ca să scoată pîine den^mînt; şi vinul veseleaşte inima omului,  Ca să netezască faţa cu untdelemn, şi pîinea inima omului întăreaşte. Sătura-se-vor leamnele dmpului, chedrii Livanului, carele  ai  răsădit;  acolo  pasări vor încuiba. Lăcaşul erodiului povăţuiaşte lor; munţii cei înalţi - cerbilor, piatra - scăpare iepurilor.  Făcu pre luna la vremi, soarele cunoscu apusul lui. Puseş întunearec şi să făcu noapte; întru ea vor treace tdate hiarăle dumbrăvii. Puii de lei - răcnind ca să apuce şi să ceară de la Dumnezău mîncare lor. Răsări soarele şi să adunară şi la staolile lor vor zăcea.  Ieşi-va omul la lucrul lui şi la lucrarea lui pînă în sară. Foarte să măriră lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut; să împlu pămîntul de zidirea Ta!  Marea aceasta - cea mare şi largă; acolo - jiganii cărora nu iaste număr, Dobitoace mici şi mari. Acolo vase merg; Balaurul acesta carele ai zidit a să batjocuri cu el. Toate cătră Tine aşteaptă să le dai hrană lor la bună vreame. Dîndu Tu lor, aduna-vor; deşchizînd Tu mîna, toate se vor împlea de bunătate; Şi întorcînd Tu faţa Ta, se vor turbura; lua-le-vei duhul lor şi se vor sfîrşi şi la ţărîna lor se vor întoarce. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pămîntului. Fie mărirea Domnului în vead! Veseli-Se-va Domnul pre faptele Lui, Cela ce priveşti pre pămînt şi fad pre el
a tremura; Cel ce Să atinge de munţi şi să afumă!  Cînta-voiu Domnului în viaţa mea, 34 peveţui-voiu Dumnezăului mieu pînă voiu fi.  îndulcească-se Lui socoteala mea, şi eu 35 mă voiu veseli pre Domnul.  Sfîrşască-se 36 păcătoşii de la pămînt şi cei fără de leage, cît să nu fie ei. Binecuvîntează, sufletul mieu, pre Domnul! Slava.

Alliluia. CIV

      Mărturisiţi-vă Domnului şi chemaţi 1 numele Lui, vestiţi întru limbi faptele Lui.  Cîntaţi Lui şi peveţuiţ Lui; 2 povestiţi toate minunile Lui,  Lăudaţi-vă întru numele cel sfînt al Lui;
veselească-se inima celor ce cearcă pre Domnul.  Cercaţi pre Domnul şi vă întăriţi; cerca ţi faţa Lui pururea.  Pomeniţi minunile 5 Lui carele au făcut, dudeasele Lui şi judecăţile rostului Lui,  Sămînţă lui Avraam, robii 6 Lui; fiii lui Iacov, aleşii Lui.  Acesta e Domnul Dumnezăul nostru, în tot pămîntul judecăţile Lui.  Pomeni în veac făgăduinţa Lui, 8 cuvînt care au porundt întru o mie de neamuri,  Carele au pus lui Avraam şi jurămîntul Lui lui Isaac.  Şi puse pre el lui Iacov 10 spre poruncă şi lui Israil spre făgăduinţă vead-nică,  Zicînd: „Ţie voiu da pămîntul lui 11 Hanaan funire moştenirii voastre”.  Fiind 12 ei la număr puţini, împuţinaţi şi nemearnid într-însul,  Şi trecu den limbă în limbă şi de 13 la o împărăţie, la alt norod.  Nu lăsă om ca 14 să le facă lor strîmbătate şi mustră pentru dînşii împăraţi:  „Nu vă atingeţi de unşii 15 Miei, şi întru prorodi Miei nu videniţi!”  Şi 16 chemă foamete pre pămînt, toată întărirea pîinii o zdrobi.  Trimise înaintea lor om; 17 întru rob să vîndu Iosif.  Smeriră cu obezi 18 pidoarele lui, în hier petrecu sufletul lui pînă va veni cuvîntul Lui.  Cuvîntarea Domnului 19 lămuri pre el; trimise împărat şi dezlegă pre el boiarin de norod şi-l lăsă pre el.  Puse-l 20 pre el domn casii lui şi boiarin a toată dştiga-rea lui,  Ca să cearte pre boiarii lui ca pre 21 sine şi pre cei bătrîni ai lui ca să-i înţelep-ţască.  Şi întră Israil la Eghipet şi Iacov 22 nemernid în pămîntul lui Ham.  Şi crescu 23 pre norodul Lui foarte şi-l întări pre el mai mult decît pre nepriatenii lui.  întoarse 24 inima lui ca să urască pre norodul Lui, ca să-i robească întru robii Lui.  Trimise pre Moisi, 25 robul Lui, pre Aaron, carele au ales Lui  Puse 26 întru dînşii cuvintele seamnelor Lui şi minunilor Lui în pămîntul lui Ham.  Trimise întunearec 27 şi întunecă, căci amărîră cuvintele Lui;  întoarse apele lor spre sînge şi omorî peştii lor; Scoase pămîntul lor broaşte în camarile imparăţiilor lor.  Zise şi veni muscă cîinească şi [416] Psaltirea muşiţe în toate hotarăle lor.  Puse ploile lor grindină, foc arzînd în pămîntul lor;  Şi lovi viile lor şi smochinii lor şi zdrobi tot lemnul hotarului lor.  Zise,şi veni lăcustă şi omidă, cărora nu era număr,  Şi mîncă toată iarba în pămîntul lor şi mîncă toată roadă pămîntului lor.  Şi lovi tot dentîiu născutul, în pămîntul lor, începătura a toată osteneala lor,  Şi-i scoase pre ei cu argint şi cu aur, şi nu era întru neamurile lor cel ce boleaşte. Veseli-se Eghipetul întru ieşirea lor, căci căzu frica lor preste ei.  întinse nor spre acoperirea lor şi foc, ca să lumineaze lor noaptea.  Cerşură şi veniră cîrstei şi cu pîinea ceriului saturară pre ei.  Rupse piatra şi curseră ape, mearseră întru rîuri fără ape, Căci Iş aduse aminte de cuvîntul cel sfînt al Lui, cel cătră Avraam, robul Lui,  Şi scoase norodul Lui cu bucurie şi pre cei aleş ai Lui cu veselie,  Şi le deade lor ţările limbilor şi osteneala noroadelor moştneniră, Pentru ca să păzască direptăţile Lui şi leagea Lui vor
cerceta. Slava.

Cathisraa 15. AllUuia. CV

      Mărturisiţi-vă Domnului, căci e bun, I căci în veac mila Lui!  Cine va grăi
Pn W~m puternicul6 Domnului, auzite va face  £0 Rj toate laudele Lui? Fericiţi ceia ce E “kfcci păzesc judecata şi fac direptate în  toată vreamea. Adu-Ţi aminte de noi, Doamne, întru bunăvrearea norodului Tău;  socoteaşte pre noi întru mîntuirea Ta, Ca să vedem întru bunătatea aleşilor Tăi, ca să ne veselim întru veselia limbii Tale, ca să ne lăudăm cu moştnenirea Ta. Greşit-am cu părinţii noştri, nelegiuit-am, făcut-am strîmbătate. Părinţii noştri în Eghipet. n-au priceput minunile Tale, nu ş-au adus aminte de  mulţimea milei Tale  Şi amărîră suindu-se  la Marea Roşie. Şi mîntui pre dînşii pentru numele Lui, ca să cunoască puternicia Lui. Şi certă pre Marea Roşie şi secă şi povăţui pre dînşii în beznă ca în pustie;  Şi mîntui pre dînşii de mîna celuia ce urăşte şi mîntui pre ei den mîna vrăjmaşilor;  Acoperi apa pre cei ce necăjiia pre ei, unul dentru dînşii n-au rămas  Şi crezură cuvîntul Lui şi cîntară lauda Lui;  Sîrguiră. uitară lucrurile Lui, nu îngăduiră s va tul Lui;  Şi poftiră poftă în pustiiu şi ispitiră pre Dumnezeu în loc fără de apă.  Şi deade lor cearerea lor, trimise saţiu la sufletele lor.  Şi scîrbiră pre Moisi în tabără, pre Aaron, pre svîntul Domnului. Să deschise pămîntul şi înghiţi pre Dathan şi acoperi preste adunarea lui Aviron.
Şi să aţîţă foc întru adunarea lor, pară au mistuit pre păcătoşi.  Şi au făcut viţel în Horiv 20 şi să închinară la cel cioplit  Şi schimbară 21 mărirea Lui întru asemănare de viţel, ce mănîncă iarbă.  Şi uitară pre Dumnezeu, 22 Cel ce mîntuiaşte pre dînşii, pre Cela ce au făcut mari în Eghipet, minunate în pămîntul lui Ham, înfricoşate la Marea Roşie.  Şi zise 23
ca să-i piarză de tot pre dînşii, de nu ar fi stătut Moisi, cel ales al Lui, întru zdrobire înaintea Lui,  Ca să întoarcă mînia Lui, ca să nu-i 24 piarză de tot pre ei.  Şi defăimară pămînt 25 pohtit, nu crezură cuvîntul Lui;şi rîpştiră în sălaşele lor, nu ascultară glasul Domnului., Şi rădică mîna Lui preste dînşii, ca să-i surpe 26 pre ei în pustiiu  Şi ca să le oboară sămînţa 27 lor întru limbi şi să-i rasipască pre dînşii pren ţări.  Şi să lipiră de Veelfegor şi mîncară 28 jîrtvele morţilor.  Şi-L întărîtară pre El 29 întru tocmealele lor şi să înmulţi întru dînşii cădearea.  Şi stătu Finees şi izbîndi şi încetă 30 rana,  Şi să socoti lui întru direptate, în neam şi 31 în neam, pînă în veac.  Şi-L mîniară pre El 32 la Apa Pricei şi să dosădi Moisi pentru ei, că amărîră Duhul Lui,  Şi usebi cu buzele lui 33 N-au pierdut de tot limbile carele au zis Domnul lor,  Şi să amestecară întru limbi şi învăţară 34 faptele lor şi slujiră celor cioplite ale lor şi li se făcu lor întru piadecă.  Şi jîrtvuiră pre fiii 35 lor şi pre featele lor dracilor  Şi vîrsară 36 sînge nevinovat, sîngele fiilor lor şi al feate-lor, cărora au jîrtvuit cioplitelor lui Hanaan, Şi să omorî cu ucidere pămîntul întru sînge, 37 Şi să spurcă cu faptele lor şi curviră cu tocmealele lor.  Şi Să urgisi cu mînie Domnul 38 preste  norodul  Lui  şi  urî mosnenirea Lui.  Şi-i deade pre dînşii în mînile vrăjmaşilor şi stăpîniră pre ei ceia ce urîia pre dînşii  Şi necăjiră pre ei vrăjmaşii lor şi să 40 smeriră supt mînile lor. De multe ori au mîntuit pre dînşii,  Iară ei L-au amărît pre El cu 41 svatul lor şi s-au smerit cu fărădelegile lor.  Şi văzu Domnul cînd să năcajiia ei, cînd 42 El auzi rugăciunea lor,  Şi-Ş aduse aminte 43 de făgăduinţa Lui şi Să căi după mulţimea milei Lui,  Şi-i deade pre ei la mile înaintea 44 tuturor cărora au robit pre dînşii.  Mîntui aşte-ne pre noi, Doamne, Dumnezeul nostru, şi ne adună pre noi den limbi.  Ca să ne mărturisim numelui Tău celui svînt, ca să ne fălim întru lauda Ta.  Binecuvîntat - Domnul 47 Dumnezeul lui Israil, den veac şi pînă în veac! Şi va grai tot norodul: „Facă-se. Facă-se!”
Slava.

[417] Alliluia. CVI

Mîrturisiţi-vă Domnului, căci e bun, cîci e în veac mila Lui!” Zică cei mîntuiţj de Domnul, pre carii au mîntuit den mîna vrăjmaşului, şi den ţări au adunat pre dînşii,  De la răsărituri, şi apusuri, şi crivăţ, şi mare. Rătăciră în pustiiul cel fără apă, calea cetăţii lăcaşului  n-au aflat,  Flămînzind şi însetînd, sufletul  lor întru onişii să sîvîrsiia;  Şi strigară cătră Domnul, năcăjindu-se ei, şi den nevoile  lor mîntui pre ei,  Şi povăţă pre ei la cale direapta, ca să meargă la cetate de lăcaş.  Mărturisască-se Domnului milele Lui şi  minunele Lui fiilor oamenilor!  Căci au săturat suflet deşert şi suflet flămînd împlu de bunătăţi.  Pre cei ce şedea întru întunearec şi în umbra morţii, legaţi cu sărăcie şi cu fier,  Căce au amărît cuvintele lui Dumnezău şi sfatul Celui Nalt întîrîtară,  Şi să smeri întru osteneale inimile lor, slăbiră, şi nu era cine ajuta;  Şi strigară cătră Domnul cînd să necăjiia ei şi den nevoile lor mîntui pre dînşii,  Şi-i scoase pre ei dentru întunearec şi umbra morţii şi legăturile lor au rumtu. Mărturisască-se Domnului  milele Lui şi minunile Lui fiilor oamenilor!  Căce au sfă-. rimat porţi de aramă şi zăvoară de fier frînse.  îi sprejini pre dînşii den calea fărădelegii lor, că pentru păcatele lor s-au smerit. Toată mîncarea urî sufletul lor şi să apropiară pînă la porţile morţii.  Şi strigară cătră Domnul cînd să necăjiia ei şi den nevoile lor mîntui pre ei,  Trimise cuvîntul Lui, şi vindecă pre ei dentru stricîdunile lor. Mărturisască-se Domnului milele Lui, şi minunile Lui fiilor oamenilor!  Şi jîrtvuiască Lui jîrtvă de laudă, şi vestească faptele Lui cu bucurie!  Cei ce să pogoară la mare cu vase, făcind lucrare în ape multe,  Acestea au văzut faptele Domnului şi minunile Lui întru adîncu.  Zise şi stătu duh de vifor şi să înălţară valurile ei;  Suie-să pînă la ceriuri şi să pogoară pînă la ceale fără funduri, sufletul lor întru răutăţi să topiia. Turburară-să, dăti-ră-să, ca cel ce să îmbată; şi toată învăţătura lor să cufundă.  Şi strigară cătră Domnul cînd să necăjiia ei şi den nevoile lor scoase-i pre dînşii  Şi porund vihorului şi stătu spre abur, şi încetară valurile eL  Şi să veseliră, căce s-au aşazat, şi povăţui pre dînşii la limanul voii lor. Mărturisască-se Domnului milele Lui şi minunile Lui fiilor oamenilor!  Înalţe-L pre Dînsul întru
adunarea norodului şi întru şedearea bătrînilor laude-L pre £1.  Puse nuri la pustiiu şi 33 cursorile apelor la seate,  Pămîntul roditoriu la sărătură,de răutatea celor ce lăcuiescu într-însul.  Pus-au pustiiul la iazere de apă 35 şi pămîntul fără de apă la cursori de ape  Şi 36 lăcui acolo flămînzind şi au aşezat cetăţi de lăcuinţa  Şi sămănară ţarine şi răsădiră vii 37 şi au făcut roadă de naştere  Şi-i blagoslovi 38 pre ei şi să înmulţiră foarte şi dobitoacele lor nu le-au împuţinat.  Şi să mipuţinară şi 39 căzură la rău de năcazul realelor şi durerii. Răvărsatu-s-au ocară preste boiarii lor şi-i 40 rătăci pre dînşii întru neumblată, şi nu cale.  Şi ajută săracului den sărăde şi puse 41 ca oile neamului.  Vedea-vor direpţii şi să 42 vor veseli şi toată fărădeleagea va astupa gura ei.  Cine e înţelepţii va păzi aceastea şi va 43 priceape milele Domnului. Slava.
m

Cîntare a psalmului Iul David CVII

      Gata e inima mea  Doamne, gata e I inima mea; dnta-voiu şi voiu peveţui j întru mărirea mea. Scoală-te  ! slava mea! Deştaptă-te, psaltire şi I alăuta! Deştepta-mă-voiu la mîneca-te. Mărturisi-mă-voiu Ţie întru noroade, Doamne, cînta-voiu Ţie întru limbi  Căce mare e deasupra ceriurilor mila Ta şi pînă la nori adevărul Tău. Inalţă-te preste ceriuri, Dumnezău  şi preste tot pămîntul mărirea Ta; pentru ca să să izbăvească cei iubiţi ai Tăi, Mîntuiaşte cu direapta Ta şi mă ascultă! Dumnezău au grăit întru sfintul Lui: „înălţa-Mă-voiu şi voiu împărţi Sichima şi Valea Corturilor voiu măsura. Al Mieu iaste Galaad şi al Mieu iaste Manasi; şi Efraim, sprejenire capului Mieu; Iuda  împăratul Mieu; Moav  căldarea nădejdei Meale, Preste Idumea 10 voiu pune încălţămintea Mea, Mie cei de alt neam să supuseră”. Cine mă va aduce la cetatea îngrădirii? Au cine mă va povăţui pînă la Idumea? Au nu Tu, Dumnezău, Cela ce ne-ai lepădat pre noi? Şi nu vei ieşi  Dumne-zăule  întru puterile noastre? Dă-ne noao ajutoriu den supărare; şi deşartă e mîntuirea omului. întru Dumnezău vom face puteare 14 şi Acesta va defăima pre vrăjmaşii noştri.

La săvîrşit, psalmul lui David CVTH

Dumnezău, lauda mea să nu o taci! Căci gura păcătosului şi gura vicleanului asupra mea să deschise,  Grăit-au 2 împotriva mea cu limbă vicleană şi cu cuvinte de uriciune m-au îhcunghirat şi-m deaderă războiu în zadar.  în loc să mă 3 iubească, mă pSrîia, şi eu mă rugam.  Şipuseră asupra mea reale în loc de bune şi ură, [418] în loc de îndrăgirea mea.  Pune preste dînsul greşit şi diavolul să stea den direpta lui. Cînd se va judeca el, să iasă osîndit şi ruga lui  facă-se întru păcat  Fie zilele lui puţine şi  oblăduirea lui să o ia altul.  Facă-se fiii lui  săraci şi muiarea lui, văduă. Legănîndu-se să să scoale fiii lui şi să ceară; scoaţă-se den jirăştele caselor lor. Cerceteaze datornicul toate cîte sînt la el şi jăfuiască streinii ostenealele lui. Să nu fie lui sprejenitoriu, nici să să facă milostivitoriu surimanilor lui. Facă-să fiii lui întru pierzare, într-un neam stingă-se numele lui. Pomenească-se de iznoavă fărădeleagea părinţilor lui înaintea Domnului; şi păcatul maicii lui să nu să stingă. Facă-se înaintea Domnului pururea şi piară de tot den pămînt pomeana lor, pentru căci nu ş-au adus aminte a face milă Şi goni pre omul cel measer şi sărac şi umilit la inimă, a-l omorî. Şi iubi blăstîmul, şi va veni la dînsul; şi nu vru Magoslovenia,şi se va depărta de la el. Şi să îmbrăcă cu blăstemul ca cu o haină, şi întră ca o apă în maţele lui şi ca untul-de-lemn în oasele lui. Facă-se lui ca o haină carea să îmbracă şi ca brîul carele pururea să încinge. Acesta e lucrul celor ce mă pîrăsc pre mine de la Domnul şi celor ce grăiesc reale asupra sufletului mieu. Şi Tu, Doamne, Doamne, fă cu mine pentru numele Tău, căci bună e mila Ta. Izbîveaşte-mă, căci sărac şi measer sînt eu şi inima mea să turbură Înlăuntrul mieu. Ca umbra, cînd să abate ea, mă răsipiiu, scuturaiu-mă ca lăcustele.  Genuchele meale slăbiră de post şi carnea mea să schimbă de untdelemn. Şi eu mă făcuiu ocară lor; văzură-mă, clătiră capetele lor. Ajută-mi, Doamne, Dumnezăul mieu, şi mă mîntuiaşte, după mila Ta!  Şi cunoască că e mîna Ta aceasta şi Tu, Doamne, ai făcut pre dînsa. Blăstăma-vor ei, şi Tu vei blagoslovi. Cei ce să rădică asupră-mi ruşineaze-se, iară robul Tău se va veseli. îmbrace-să cei ce mă pîrăsc pre mine în ruşine şi să învelească ca cu un veşmînt cu ruşinea lor. Mărturisi-mă-voiu Domnului foarte în rostul mieu şi în mijlocul multora voiu lăuda pre El, Căci stătu den direapta săracului, ca să mîntuiască de spre
cei ce gonesc sufletul mieu. Slava.

Cathisma 16. Psalmul lui David CIX	
      
      Zise Domnul Domnului mieu: „Şăzi den direapta Mea,  Pînă voiu pune pre vrăjmaşii Tăi supunere pidoarelor Tale”.  Toiagul puterii trimite-Ţ-va Ţie Domnul den Sion: „Şi biruiaşte în 4; mijlocul vrăjmaşilor Tăi!”  Cu Tine,începă-tura în ziua puterii Tale, întru minunile sfinţilor Tăi; den pîntece mainte de luceafărul am născut pre Tine.  Jură-Să Domnul şi 5 nu Se va căi: „Tu - preot în veac, după orîn-d ui ala lui Melhisedec”.  Domnul den direapta Ta sfărîmat-au în ziua urgiei Lui împăraţi.  Judeca-va întru limbi; plini-va căderi; 7 zdrobi-va capete, pre pămînt, ale multora; Den pîrîu pre cale va bea: pentru aceaea va 8 înălţa capul.

ADihiia. CX

      Mărturisi-mă-voiu Ţie, Doamne, cu toată inema mea, în sva tul celor direpţi şi în adunare!  Mare-s lucrurile Domnului, cercate la toate voile  Lui!  Mărturisire  şi mare cuviinţăjlucrul Lui şi direptatea Lui rămîne în veacul veacului.  Pomenire făcu minunelor Lui; milostiv şi îndurătoriu^)omnul. Hrană au dat celor ce să tem de Dînsul,  Pomeni-va în veac făgăduinţa Lui; putearea lucrurilor Lui vestit-au norodului Său,  Ca să le dea lor moştenirea limbilor: faptele minelor Lui, adevărul şi judecata.  Crezute-s toate poruncile Lui, întărite în veacul veacului, făcute cu adevăr şi direptate.  Mîntuire trimise norodului Său, porund Sn veac făgăduinţa Lui Svînt şi înfricoşat iaste numele Lui; începătura mţelepdunii - frica Domnului  Şi priceapere bună la toţi ceia ce fac pre ea. Lauda Lui rămîne în veacul veacului.

AUiiuia CXI

      Feridt omul cela ce să teame de Domnul; întru poruncile Lui vrea-va foarte. Tare în pămînt va fi mînţa lui; neamul direpţilor să va I blagoslovi.  Măriri şi avuţie în casa
lui; şi direptatea lui rămîne în veacul veacului. Răsări întru întunearec lumină direpţilor, milostiv şi îndurătoriu şi dirept Bun om cela ce să îndură şi împrumutează; găti-va cuvintele lui la judecată, căci în veac nu să va clăti. La pomenire veadnică va fi direptul, de auz rău nu să va teame. Gata e inema lui să nădejduiască pre Domnul; întăritu-s-au inema lui, nu să va teame, pînă unde va căuta spre vrăjmaşii lui, Răsipi, deade săracilor; direptatea lui rămîne în veacul veacului, Cornul lui să va înălţa cu mărire; păcătosul va vedea şi să va urgisi, dinţii lui va scrişni şi să va topi; pohta păcătosului va peri. Slava.

Alliluia CXII	

Lăudaţi, copii, pre Domnul, lăudaţi 1 numele Domnului! Fie numele 2 [Domnului blagoslovit de acum şi pînă |în veac! De la răsăritul soarelui, 3 Ipînă la apusuri, lăudat numele Domnului! înalt preste toate limbile, Domnul, 4 preste ceriuri mărirea Lui! Cine e ca Domnul 5 Dumnezeul nostru. Cel ce lăcuiaşte întru ceale [419] înalte şl ceale smerite privind în ceriu şi în  pămînt? Cel ce rădică de la pămînt pre sărac şi de la gunoiu radicînd premeaser,  Ca să-l şază pre el cu boiarii, cu boiarii norodului Lui.  Cel ce lăcuiaşte pre stearpă în
casă, maică preste feciori veselindu-se.

Allihiia. CXIII

În ieşirea lui Israil de la Eghipet, casei lui Iacov den norod varvar, Să făcu ludea svinţirea ei; Israil,stăpînirea ei. Marea văzu şi fugi, Iordanul să întoarsă îndărăt Munţii săltară ca berbecii şi dealurile.ca mieii oilor. Ce-ţi iaste ţie, mare, de ai fugit? Şi tu, Iordane, de ai  întors îndărăt?  Munţii, că aţi săltat ca berbecii, şl dealurile, ca mieii oilor? De cătră faţa Domnului să dăuna pămîntul, de cătră  faţa Dumnezeului lui Iacov, Celuia ce au întors piatra, în iazere de ape, şi cea în colţuri doplită, în izvoară de ape. Nu noao. Doamne, Nu noao, ce numai numelui Tău dă mărire, Pre mila Ta şi pre adevărul Tău, ca nu cîndai să zică limbile: „Unde iaste Dumnezeul lor?”  Şi Dumnezeul nostru, în ceriu şi pre pămînt, toate cîte au vrut au făcut. Idolii limbilor - argint şi aur, fapte de mint de oameni;  Gură au, şi nu vor grăi; ochi au, şi nu vor vedea;  Urechi au, şi nu vor auzi, nasuri au, şi nu vor mirosi;  Mîni au, şi nu vor pipăi; picioare au, şi nu vor îmbla; nu vor glăsui cu gîtlejul lor.  Aseamenea lor să să facă cei ce fac aceastea şi toţi ceia ce nădejduiesc preste ei.  Casa lui Israil nădejdui pre Domnul, ajutoriu şi scutitoriu lor iaste. Casa lui Aaron nădejdui pre Domnul, ajutoriu şi scutitoriu lor iaste.  Ceia ce să tem de Domnul nădejduiră pre Domnul, ajutoriu şi scutitoriu lor iaste.  Domnul pomenind pre noi, blagoslovi pre noi;  Blagoslovi casa lui Israil, blagoslovi casa lui Aaron, Blagoslovi pre cei ce să tem de Domnul, pre cei mid, cu cei  mari.  Adaogă Domnul preste voi, preste voi şi preste fiii voştri! Blagosloviţi sînteţi voi Domnului, Celui ce au făcut ceriul şi pămîntul.  Ceriul ceriului - Domnului; şi pămîntul l-au dat fiilor oamenilor.  Nu cei morţi Te vor lăuda. Doamne, nice toţ cela ce lăcuiescu în iad.  Ce noi, cei vii, vom blagoslovi pre Domnul, de acum şi pînă în veac.

AlWuia. CXTV

      Îndragiiu, căce va asculta Domnul glasul rugii meale, Căce au plecat ureachea Lui mie, şi în zilele meale îl voiu chema. Cuprinsără-raă du-Irori de moarte, primejdiile iadului afla-4 tu-m-au;  Necaz şi durori aflaiu, şi numele
Domnului am chemat: „O, Doamne, izbăveaste sufletul mieu!” Milostiv Domnul şi dirept, şi Dumnezăul nostru miluiaşte. Păzind pruncii Domnul; smeriiu-mă şi mă mîntui. întoarce-te, sufletul mieu, la odihna ta, căce Domnul au făcut bine ţie; Cîce au scos sufletul mieu den moarte, ochii miei den lacrămi şi pidoarele meale de la lunecare. Bine voiu plăcea înaintea Domnului în ţara celor vii. Slava.

AlWuia CXV

      Crezut-am, pentru aceaea am grăit şi leu m-am smerit foarte. Şi eu ziş întru uinurea mea: „Tot omul - min-icinos!” Ce voiu răsplăti Domnului J pentru toate cîte au dat mie? Pahar de mîntuire voiu lua şi numele Domnului voiu chema. Rugile meale Domnului voiu da naintea a tot norodului Lui. Cinstita e înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui. O, Doamne, eu - robul Tău, eu - robul Tău şi fiiul slujnicii Tale. Ruropsesi legăturile meale, Ţie voiu jîrtvui jirtve de mîntuire şi întru numele Domnului voiu chema. Rugile meale Domnului voiu da, naintea a tot norodul Lui, în curţile casii Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime.

Allihiia. CXVI

      Lăudaţi pre Domnul, toate* limbile; făliţi pre El, toate noroadele! Cîce să întări mila Lui preste noi şi adevărul Domnului rămîne în veac.

AlWuia. CXVTI

      Mărturisiţi-vă Domnului, căce e bun, 1 Icăd în veac - mila Lui!  Zică, dara, 2 casa lui Israil căce e bun, cîce e în veac mila Lui!  Să zică, dară, casa 3 I lui Aaron, că e bun, că e în veac mila Lui!  Zică dară, toţi ceia ce să tem de Domnul, că e bun, că e în veac mila Lui! Den sdrbă chemaiu pre Domnul şi mă ascultă spre lărgime.  Domnul mie ajutoriu şi nu mă voiu teame ce-m va face mie omul. Domnul, mie ajutoriu şi eu voiu vedea pre pizmaşii miei.  Bine e a nedejdui pre Domnul decît a nedejdui pre om;  Bine e a nedejdui pre Domnul decît a nedejdui pre boiari.  Toate 10 limbile încunjurară-mă: şi cu numele Domnului îm izbîndiiu pre ei.  încungiurîndu-mă 11 încunjurare, şi cu numele Domnului îm izbîndiiu pre ei.  Incunjurară-mă ca albinile fagurul, şi se aţiţară ca focul în spini, şi cu numele  Domnului îm izbîndiiu  pre d. Impinsu fiind, mă întorsu a cădea, şi Domnul m-au sprijemt.  Vîrtutea mea şi lauda mea -Domnul; şi fu mie intru mîntuire.  Glas de bucurie şi de mîntuire în corturile direpţilor:  „Direapta Domnului  făcu puteare, direapta  Domnului  mă  înalţă, direapta [420] Domnului făcu puteare!” Nu voiu muri, ce voiu trăi şi voiu povesti lucrurile Domnului  CertSnd mă certă Domnul, şi morţii nu mă deade. Deschideţi mie porţile direptăţii; întrînd întru eale, nrărturisi-mă-voiu Domnului. Aceasta e poarta Domnului; direpţii vor întră întru ea. Marturisi-mă-voiu Ţie, căce ai ascultat mie şi Te făcuşi mie întru mîntuire.  Piatra carea nu o au socotit ziditorii, aceasta fu în capul unghiului. De la Domnul s-au făcut aceasta şi iaste minunată întru ochii noştri. Aceasta e ziua carea o au făcut Domnul; să ne bucurăm şi să ne veselim întru dînsa. O, Doamne, mîntui aş te-mă dară! O, Doamne, sporeaşte dară! Blagoslovit cel ce vine întru numele Domnului; Bla-goslovit-am pre voi den casa Domnului. Dumnezău - Domnul şi Să ivi noao. Adunaţi sărbătoare întru umbrare, pînă la cornurile jîrtăvnicului! Dumnezăul mieu eşti Tu şi mă voiu ispovedi Ţie; Dumnezăul mieu eşti Tu, şi Te voiu înălţa. Marturisi-mă-voiu Ţie, căci ai ascultat pre mine şi Te făcuş mie întru mîntuire.  Mărturisiţi-vă Domnului,
căci e bun, căci în veac mila Lui! Slava.

Cathisma 17. Alliluia. CXVIII

Fericiţi cei nevinovaţi în cale, cei ce El  îmbla în leagea Domnului! Fericiţi rj S|| ceia ce cearcă mărturiile Lui; cu toată  h |3§a inima vor cerceta pre El,  Pentru că FJrrfia nu cei ce fac fărădeleagea în căile Lui  au mers.  Tu ai poruncit poruncile Tale ca  să le păzim foarte.  Mă cară de s-ar îndirepta căile meale, ca să păzesc direptăţile  Tale!  Atuncea nu mă voiu ruşina eu, cînd voiu vedea preste toate poruncile Tale.  Mărturisi-mă-voiu Ţie cu direptatea inimii,  învăţînd eu judecăţile direptăţii Tale. îndi-reptările Tale păzi-le-voiu; nu mă părăsi pînă  în sfirşit! întru ce va isprăvi tînăru! calea 10 lui? întru cruţarea cuvintelor Tale. Cu
toată inima am cercat pre Tine; să nu mă leali pezi de cătră poruncile Tale!  minima mea am ascuns cuvintele Tale, pentru ca să nu greşesc Ţie.  Blagoslovit eşti, Doamne; învaţă-mă direptăţile Tale!  Cu buzele meale vestiiu toate judecăţile rostului Tău. în calea mărturiilor Tale mă desfătaiu ca spre toată avuţia.  întru poruncile Tale voiu zăbovişi voiu socoti căile Tale. întru direptăţile Tale voiu cugeta, nu voiu uita cuvintele Tale.  Răsplăteaşte robului Tău! Trăiaste-mă, şi voiu păzi cuvintele Tale. Descoperi ochii miei, şi voiu socoti minunile den leagea Ta.  Nemearnic sînt eu în pămînt; să nu ascunzi de la mine poruncile Tale. Pofta sufletul mieu ca să poftească judecăţile Tale,
în toată vreamea.  Certaş pre cei mîndri; 21 blăstîmaţi ceia ce să abat de cătră poruncile Tale   Ia de premprejurul mieu ocara şi 22 defăimarea, căci mărturiile Tale am cercetat.  Pentru că au şezut boiari şi asupra mea 23 grăiia, iară robul Tău zăboviia întru direptăţile Tale.  Pentru că mărturiile Tale cugetul 24 mieu iaste; şi sfaturile meale, direptăţile Tale.  Lipitu-s-au de pămînt sufletul mieu; 25 trăiaşte-mă  după  cuvîntul  mieu.  Căile 26 meale vestiiu şi m-ai ascultat; învaţă-mă direptăţile Tale.  în calea îndireptărilor 27 Tale înţelepţeaşte-mă şi voiu zăbovi întru minunile Tale.  Adormită sufletul mieu de 28 trîndăvie;  adeverează-mă întru cuvintele Tale.  Calea strimbătăţii depărtează de la 29 mine şi cu leagea Ta rrdluiaşte-mă!  Calea 30 adevărului am ales şi judecăţile Tale n-am uitat.  Lipiiu-mă  de  mărturiile  Tale; 31 Doamne, nu mă ruşina!  Calea poruncilor 32 Tale am alergat, cînd ai lărgit inima mea. Leage pune mie, Doamne, calea direptăţilor 33 Taleri voiu cerceta-o pre ea pururea.  înţelepţeaşte-mă şi voiu cerceta leagea Ta şi voiu păzi pre ea cu toată mima mea.  Povăţui aşte-mă în calea poruncilor Tale, căci pre dînsa vruiu.  Pleacă inima mea la mărturiile Tale, 36 şi nu la lăcomie.  întoarce ochii miei, ca să 37 nu văz deşertăciune; în calea Ta trăiaşte-mă. Pune robului Tău cuvîntul Tău la frica 38 Ta.  Ia demprejurul mieu ocara mea carea 39 am prepus, căci judecăţile  Tale-s bune. Iată, poftim poruncile Tale; întru direptatea 40 Ta trăiaşte-mă.  Şi să vie preste mine mila 41 Ta, Doamne, mîntuirea Ta, după cuvîntul Tău!  Şi voiu răspunde celor ce-mi impută 42 cuvînt, căci am nedejduit pre cuvintele Tale.  Şi să nu iai den rostul mieu cuvîntul 43 adevărului, pînă la foarte, căci pre judecăţile Tale nedejduiiu  Şi voiu cruţa leagea Ta 44 pururea în veac şi în veacul veacului.  Şi 45 mergeam întru lărgime, căci poruncile Tale am cercat.  Şi grăiiam întru mărturiile Tale 46 înaintea împăraţilor, şi nu mă ruşinam.  Şi 47 cugetam întru poruncile Tale, carele am iubit foarte.  Şi am rădicat mîinile meale cătră 48 poruncile Tale, carele am iubit, şi zăboviiam întru direptăţile Tale.  Pomeneaşte cuvintele Tale robului Tău, cărora m-ai nedejduit.  Aceasta m-au mîngîiat întru smerenia 50 mea, căci cuvîntarea Ta m-au trăit  Cei 51 mîndri nelegiuiră foarte, iară de la leagea Ta nu m-am abătut  Pomenit-am judecăţile 52 Tale den veac, Doamne, şi mă mîngîiai. Mîhnire mă cuprinse de la cei păcătoşi carii ce 53 pîrasascu leagea Ta.  Cîntate era mie direptăţile Tale în locul nemerniciei meale.  îm adus [421] aminte noaptea de numele Tău, Doamne, şi păziiu leagea Ta.  Aceasta mi să făcu mie, căci direptăţile Tale am cercetat. Partea mea eşti Doamne, ziş a păzi leagea Ta. Rugaiu-mă feaţii Tale cu toată inima mea, miluiaşte-mă după cuvîntarea Ta. Socotiiu căile Tale şi am întors picioarele meale la mărturiile Tale.  Gătiiu-mă şi nu mă turburaiu a păzi poruncile Tale. Funile păcătoşilor să îneîlciră la mine, şi leagea Ta n-am uitat. La miazănoapte m-am sculat ca să mă mărturisescu Ţie, spre judecăţile direptăţii Tale. Părtaş eu sînt tuturor celor ce să tem de Tine şi celor ce păzăsc poruncile Tale.  De mila Ta, Doamne, plinu e pămîntul; direptăţile Tale învaţă-mă. Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvîntul Tău. Bunătate şi învăţătură şi cunoştinţă învaţă-mă, căci poruncile Tale am crezut Mainte de a mă smeri, eu am păcătuit; pentru aceaea cuvîntarea Ta am păzit. Bun eşti Tu, Doamne, şi cu bunătatea Ta învaţă-mă direptăţile Tale. înmulţi-se preste mine strîmbătatea măndrilor, şi eu cu toată inima voiu cerceta poruncile Tale. Inchegatu-s-au ca laptele inima lor, iară eu leagea Ta am cercetat  Bine e mie, căci m-ai smerit, pentru ca să învăţ direptăţile Tale. Bună mi-e leagea gurii Tale, decît mii de aur şi de
argint. Slava.

Stare 1

      Mîinile Tale făcură-mă şi mă zidiră; înţelepţeaşte-mă şi voiu învăţa poruncile Tale. Ceia ce să tem de Tine vedea-mă-vor şi se vor veseli, căci la cuvintele Tale am nedej-Cunoscut-am, Doamne, că direptate e judecăţile Tale şi cu adevăr m-ai smerit pre mine. Facă-să dară mila Ta ca să mă mîngîie pre mine, după cuvîntarea Ta, robului Tău.  Vie mie îndurările Tale şi voiu trai, căci leagea Ta cugetul mieu iaste. Ruşinea-ze-se mîndrii, căci fără direptate au nelegiuit mie; şi eu voiu zăbovi întru poruncile Tale. întoarcă-mă pre mine ceia ce să tem de Tine şi ceia ce cunosc mărturiile Tale. Facă-se inima mea nevinovată întru direptăţile Tale, pentru ca să nu mă ruşinez. Sfîrşaşte-să la mîntuirea Ta sufletul mieu, la cuvintele Tale nedejduiiu.  Sfîrşiră-se ochii miei la cuvîntătoriul Tău, zicînd: „Cînd mă vei rnîngfia?” Căci m-am făcut ca un foaie la brumă, direptăţile Tale n-am uitat Cîte sînt zilele robului Tău, cînd îm vei face mie judecată de cătră cei ce mă gonesc?  Povestiră mie cei fără de leage Umbuţu; ce nu e ca leagea Ta, Doamne. Toate poruncile Tale - adevăr; pre strîmbătate m-au gonit pre mine. Ajută mie!  Cît de puţin mă conceniră duit.
la pămînt, şi eu n-am părăsit poruncile Tale. După mila Ta trăiaşte-mă şi voiu păzi mărturiile gurii Tale.  în veac, Doamne, cuvîntul 89 Tău rămîne în ceriu.  în rudă şi în rudă,adevărul Tău. întemeiat-ai pămîntul şi rămîne. Cu rînduiala Ta rămîne ziua, căci toate-s 91 roabe Ţie.  De nu căci leagea Ta cugetul 92 mieu iaste, atuncea aş peri întru smerenia mea.  în veac nu voiu uita mdireptîrile 93 Tale, căci întru eale m-ai trăit.

Starea a doua

      Tău sînt eu, mîntuiaşte-mă, căci 94 direptăţile Tale am cercetat ' Pre 95 mine îngăduiră păcătoşii ca să mă piarză.  Mărturiile  Tale price-puiu.  A toată sîvîrşirea văzuiu 96 marginea, largă e porunca Ta foarte.  Cît 97 iubiiu leagea Ta, Doamne, toată ziua cugetul mieu iaste.  Mai mult decît pre nepriatinii 98 miei m-ai învăţat porunca Ta, căci în veac a mea iaste.  Mai mult decît toţi ceia ce mă 99 învaţă pre mine pricepuiu, căci mărturiile Tale cugetul mieu iaste.  Mai mult decît cei 100 bătrîni pricep, căci poruncile Tale cerce-taiu.  Den toată calea rea am oprit picioarele meale, pentru ca să păzesc cuvintele Tale.  De la judecăţile Tale nu m-am abătut 102 căci Tu ai pus leage mie. Cîtu-s de dulci gîtlejul ui mieu cuvintele Tale, mai mult decît miarea rostului mieu!  De la poruncile 103 Tale pricep, pentru aceaea am urît toată calea strîmbătăţii.  Luminătoriu pidoarelor 104 meale e leagea Ta, şi lumină cărărilor meale. Juraiu şi puş ca să păzesc judecăţile direptăţii 105 Tale.  Smeriiu-mă pînă în săvîrşit; Doamne, trăiaşte-mă după cuvîntul Tău!  Ceale 107 de bunăvoie ale gurii meale binevoieşte dară, Doamne,  şi  judecăţile  Tale învaţă-mă! Sufletul mieu - în mînile Tale pururea şi leagea Ta n-am uitat.  Puseră păcătoşii laţ mie, 109 şi den porundle Tale nu mă rătîciiu.  Moşteniiu mărturiile Tale în veac, căci bucurie inimii meale sînt  Plecaiu inema mea, ca să 111 fac direptăţile Tale în veac pentru răsplătire.  Pre cei fără de leage urîiu şi leagea Ta 112 îndrăgiiu.  Ajutoriul mieu şi sprejenitoriul 113 mieu eşti Tu, la cuvintele Tale nădej-duiiu.  Abateţi-vă de la mine, cei ce videniţ, 114 şi voiu cerceta porundle Dumnezeului mieu. Sprejeneaşte-mă după cuvîntarea Ta şi mă 115 trăiaşte, şi nu mă ruşina de la aşteptarea mea! Ajută-mi, şi mă voiu mîntui şi voiu cugeta întru 116 direptăţile Tale pururea.  Defîimaş pre toţi 117 ceia ce viclenesc de la direptăţile Tale, cad strîmbăegîrKurealor.  Smintiţi am socotit pre 118 toţi păcătoşii pămîntului, pentru aceaea am iubit mărturiile Tale.  Ţintuiaşte de frica Ta [422] cărnurile meale, pentru că de judecăţile Tale
mă spămîntaiu.  Făcut-am judecată şi direptate; să nu mă dai pre mine la cei ce mă
năpăstuiesc  Priimeaşte pre  robul Tău spre bine,- să nu mă năpăstuiască mîndrii.
Ochii miei să sfîrşiră la mîntuirea Ta şi la
cuvîntătoriul direptăţii Tale.  Fă cu robul Tău după mila Ta şi direptăţile Tale învaţă-mă.
Robul Tău sînt eu; înţelepţeaşte-mă şi voiu
cunoaşte mărturiile Tale.  Vreamea e a face
Domnului;  răsipiră  leagea  Ta. Pentru aceaea iubiiu poruncile Tale, mai mult decît
aurul şi topazion.  Pentru aceaea cătră toate poruncile Tale mă îndireptam, toată
calea strîmbă am urît  Minunate-s mărturiile Tale; pentru aceaea le-au cercetat pre
eale sufletul mieu.  Arătarea cuvintelor Tale  lumina-va şi  va înţelepţi pruncii.
Gura mea am deschis şi am tras duh, căci
poruncile Tale poftiiam. Slava.

Starea a treia

Priveaşte spre mine şi mă miluiaşte, după judecata celor ce iubesc numele Tău. Paşii miei îndireptează după cuvîntătoriul Tău şi să nu mă stăpî133 Bffll nească toată fărădeleagea. Mîntui aş te-mă de năpastea oamenilor şi voiu păzi 34 poruncile Tale.  Faţa Ta iveaşte spre robul 35 Tău şi mă învaţă direptăţile Tale.  In cursori de apă se afundară ochii miei, de vreame 36 ce n-am păzit leagea Ta.  Dirept eşti, Doamne,  şi  direapte-s  judecăţile Tale. 37 Poruncişi direptate mărturiile Tale şi adevăr 38 foarte.  Topitu-m-au rîvnirea Ta, căce ui139 tară cuvintele Tale vrăjmaşii miei. Lămurit cuvîntătoriul Tău foarte, şi robul Tău iubi pre 40 el.  Tînăr eu sînt şi ocărit; direptăţile Tale 41 nu le-am uitat.  Direptatea Ta direptate e în 42 veac şi leagea Ta - adevăr.  Năcazuri şi nevoi aflară-mă; poruncile Tale - cugetul 43 mieu.  Direptate-s mărturiile Tale în veac; 44 înţelepţeaşte-mă şi voiu trăi.  Strigaiu cu toată  inima mea:  Ascultă-mă, Doamne! 45 Direptăţile Tale voiu cerceta.  Strigaiu Ţie; mîntui aş te-mă, şi voiu păzi mărturiile Tale. 46 Apucaiu fără vreame şi strigaiu, la cuvintele 47 Tale nedejduiiu.  Apucară-mă ochii miei spre mînecate, ca să deprinzu cuvintele Tale. 48 Glasului mieu ascultă, Doamne, după mila Ta; 49 după judecata Ta trăiaşte-mă. Apropiară-se cei ce mă goniia cu nelegiuire, şi de la leagea Ta 50 s-au depărtat  Aproape eşti, Doamne, şi toate 51 căile Tale - adevăr.  De-nceput cunoscuiu dentru mărturiile Tale, căce în veac înţemeiaş 52 pre eale.  Vezi smerenia mea şi mă scoate, 53 căce leagea Ta n-am uitat  Judecă judecata mea şi mă mîntuiaşte; pentru cuvîntul Tău trăiaşte-mă!  Departe e de la păcătoşi 154 mîntuirea, căce direptăţile Tale n-au cruţat  Milosîrdiile Tale multe-s, Doamne; şi 155 după judecata Ta trăiaşte-mă.  Mulţi-s ceia 156 ce mă gonescu şi mă necăjescu; de la mărturiile Tale nu m-am abătut  Vazuiu nepricepuţi şi mă topiiam, căce cuvintele Tale n-au păzit  Caută că poruncile Tale am iubit, 158 Doamne, în mila Ta trăiaşte-mă.  începătura cuvintelor Tale e adevărul şi în veac toate judecăţile direptăţii Tale.  Boiarii goniră-mă 160 în zadar; şi de cuvintele Tale să înfricoşa inima mea.  Bucura-mă-voiu eu pre cuvintele Tale ca cela ce află jafuri multe.  Strîmbătatea am urît şi m-am scîrbit, şi leagea Ta Indrîgiiu.  De şapte ori ziua lăudaiu-Te, pre 163 judecăţile direptăţii Tale.  Pace multă la cei 164 ce iubescu leagea Ta, şi nu iaste lor piade-că.  Aşteptam mîntuirea Ta, Doamne, şi 165 poruncile Tale îndrîgiiu.  Păzi sufletul mieu 166 niărturiile Tale şi le iubi foarte.  Păzit-am 167 poruncile Tale şi mărturiile Tale, căce toate căile  meale  înaintea  Ta  sînt, Doamne. Apropie-se rugăciunea mea înaintea Ta, 168 Doamne; după cuvîntarea Ta înţelepţeaşte-mă. Intre rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; 169 după  cuvîntătoriul  Tău mîntuiaşte-mă. Izbucnească buzele meale laudă cînd mă vei 170 învăţa direptăţile Tale.  Răspunză limba 171 mea cuvintele Tale, căce toate poruncile Tale direptate sînt  Facă-se mîna Ta a mă mmtui, căce poruncile Tale am ales.  Poftim 173 mîntuirea Ta, Doamne; şi leagea Ta deprindere mie iaste.  Trăi-va sufletul mieu şi Te 174 va lăuda, şi judecăţile Tale ajuta-m-vor mie.  Rătădiu ca o oaie pierdută; cearcă pre 175 robul Tău, căce poruncile Tale n-am uitat. Slava.

CathUma 18. Cîntarea stepenilor CXIX

      Cătră Domnul, cînd mă necăjim, strigaiu şi mă ascultă.  Doamne, izbăiveaşte sufletul mieu de buze nedi-reapte şi de limbă vicleană!  Ce să 3 va da Ţie şi ce să va adaoge Ţie cătră limba videană?  Săgeţile Celui tare - ascuţite, cu cărbunii cei pustinid.  Vai, că nemernida mea s-au delungat, sălăşluiiu-mă cu sîlaşurile lui Chidar! Multe nemernid sufletul mieu.  Cu cei ce urîia pacea eram cu pace; cînd grăiiam lor, îm da război în zadar.

Cîntarea stepenelor. CXX

Rădicaiu ochii miei la munţi; de unde 1 va veni ajutoriul mieu?  Ajutoriul 2 mieu - de la Domnul, Cela ce au făcut ceriul şi pămîntul.  Să nu dai la clătire pidorul Tău, nid să dormiteaze [423] Cela ce te păzeaşte pre tine.  Iată, nu va dormita, nici va adormi Cela ce păzeaşte pre  Israil. Domnul păzi-te-va.  Domnul să te păzască pre tine, pre mîna direapta ta.  Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea.  Domnul te va păzi pre tine de cătră tot  răul; păzi-va sufletul tău Domnul. Domnul va păzi intrarea ta şi ieşirea ta, de acum şi
pînă în veac.

Cîntarea stepenilor CXXI

Veseliiu-mă spre cealea ce mi s-au zis mie: „La casa Domnului mearge-vom!” Stînd era picioarele noastre în curţile tale, Ierusalim. Ierusalime, care te zideşti ca o cetate, cariia partea ei  dempreună!  Pentru că acolo s-au suit neamurile, fealiurile Domnului, mărturia lui  Israil,  Ca să să mărturisască numelui Domnului.  Căci acolo au şezut scaune la judecată, scaune la casa lui David. întrebaţi dară ceale de pace Ierusalimului; şi ieftinătate  celor ce te iubesc pre tine!  Facă-să dară pace întru putearea ta şi iefunîtate întru băştile turnului tău.  Pentru fraţii miei şi pentru vecinii miei grăiam dară pace pentru  tine.  Pentru casa Domnului Dumnezăului
nostru, am cercetat ceale bune ţie.

Cîntarea stepenilor CXXII

Cătră Tine ridicaiu ochii miei, Cela ce lăcuieşti în ceriu. Iată, ca ochii robilor în mînile stăpînilor lor, Ca ochii slujnicii la mînile stăpînei ei, aşa-s ochii noştri cătră Domnul Dumnezăul nostru, pînă unde Se va milostivi spre  noi.  Miluiaşte-ne pre noi. Doamne, miluiaş-te-ne, căci întru mult ne-am împlut de hulă!  întru mult să împlu sufletul nostru [de] ocara celor ce sînt în bogăţie şi hula celor mîndri.

Cîntarea stepenilor CXXTII

De nu ar fi că Domnul era întru noi -zică dară Israil! -, De nu ar & că Domnul era întru noi, cînd s-ar rîdica oameni preste noi, oare vii ne-ar fi înghiţit pre noi, cînd s-au urgisit  mînia lui preste noi.  Oare apa ne-ar fi  cufundat pre noi,  Pîrîu au trecut sufletul nostru, oare trecut-au sufletul nostru apa  cea neaşăzată!  Blagoslovit Domnul, Carele n-au dat pre noi spre vînat dinţilor
g lor!  Sufletul nostru ca o pasăre să izbăvi  den laţul vînîtonului;  Laţul să zdrobi şi noi  ne-am mîntuit  Ajutoriul nostru, întru numele Domnului, Celui ce au făcut ceriul şi
pămîntul. Slava.

Cîntarea stepenilor CXX1V

      Ceia ce nedejduiesc pre Domnul, ca 1 muntele Sionului; nu se va dîti în veac cela ce lăcuiaşte în Ierusalim.  Munţi 2 - împrejurul lui şi Domnul - împrejurul norodului Lui, de acum şi pînă în veac. Căci nu va lăsa Domnul toiagul păcătoşilor preste sorţul direpţilor, pentru ca să nu mtinză direpţii întru fărădelegi mînile lor.  Fă bine, Doamne, celor buni şi celor direpţi la inimă.  Iară pre 5 cei ce pleacă la mdărătnicii duce-i-va Domnul cu ceia ce fac fărădeleagea. Pace preste Israil!

Ctntarea stepenilor CXXV

      Cînd întoarse Domnul robirea Sionului, 1 făcutu-ne-am ca nişte mîngîiaţi.  Atuncea să împlu de bucurie gura noastră şi limba noastră, de veselie.  Atuncea 3 vor grăi întru limbi:  „Mări Domnul a 4 face cu dînşii!” Mări Domnul a face cu noi, făcutu-ne-am veselindu-ne.  întoarce, Doamne, 5 robimea noastră, ca pîraiele în austru!  Cei ce 6 samănă cu lacrămi, cu bucurie vor secera. Mergînd mergea şi plîngea puind semenţile lor. 7 $i venind vor veni cu bucurie rîdieînd znopii lor. 8

Cîntarea stepenilor CXXVI

      De nu va Domnul zidi casa, în deşărt au 1 ostenit cei ce zidesc.  De nu va Domnul păzi cetatea, în deşărt au privegheat cel ce păzeaşte; în deşărt voao iaste a mîneca,  Sculaţi-vă, după ce aţ şăzut 3 ceia ce mîncaţi punea durerii,  Cînd va da iubiţilor Lui somnu! Iată, moştenirea Domnului -fiii, plata rodului pîntecelui!  Ca nişte săgeţi în 5 mîna celui tare, aşa - fiii celor scuturaţi.  Fericit cine va plini pofta lui dentru dînşii; nu se vor ruşina cînd grăiesc vrăjmaşilor lor în porţi.

Cîntarea stepenilor CXXVII

      Fericiţi toţi ceia ce să tem de Domnul, 1 ceia ce merg în căile Lui!  Ostenealele roadelor tale vei mînca; fericit eşti şi bine-ţ-va fi.  Muiarea ta - ca o vie rodită în laturile casei tale;  Fiii tăi-ca 4 nişte tinere odrasle de măslin împrejurul measei tale.  Iată, aşa se va blagoslovi omul cela ce să 5 teame de Domnul.  Blagoslovească-te Domnul den Sion şi să vezi bunătăţile Ieusalimuhii toate zilele vieţii tale.  Si să vezi fiii fiilor tăi 7 Pace preste Israil!

Cîntarea stepenilor CXXVIII

De multe ori îm deaderă războiu den tinereaţele meale - zică dară Israil! De multe ori îm deaderă războiu den 2 tinereaţele meale şi încă nu putură spre mine.  Pre umărul mieu ci opliia păcătoşii, îndelungară fărădeleagea lor. [424]  Domnul cel dirept tăia grumazii păcătoşilor, ru~ şineaze-se şi să întoarcă îndărăt toţi ceia ce urăsc Sionul.  Facă-se ca iarba podurilor, carea mai  nainte de a să zmulge să uscă,  De carele n-au împlut mîna lui săcerătoriul şi sînul lui;cel ce adunăznopii!  Şi nu ziseră cei ce trec pre aproape:  ,31îgosk>veniaDonmuhufprestevoi! Blagoslovi l-am pre voi întru numele Domnului”. Slava,

Cîntarea stepenilor CXXIX

Den adincuri strigaiu Ţie, Doamne! Doamne, asculta glasul mieu! Facă-se urechile Tale păzind la glasul rugii meale. De vei lua aminte fărădelegile, Doamne, Doamne, cine va suferi?  Căci lîngă Tine iertarea iaste, pentru numele  Tău îngăduiiu-Te, Doamne;  îngădui sufletul mieu la cuvîntul Tău, nedejdui sufletul mieu pre  Domnul,  De la straja de dimineaţă pînă în noapte; de la straja de dimineaţa nedejduiasca  Israil pre Domnul.  Căci lîngă Domnul e mila  şi multă mîntuire lîngă El.  Şi El va mîntui pre
Israil den toate fărădelegile lui

Cîntarea stepenilor CXXX
      Doamne, nu să înălţă inima mea, nici să înălţară ochii miei,  Nici mers întru măriri, nici întru minunate, mai mult decît mine;  De nu mă smeriiam, ce înălţaiu sufletul mieu,  Ca înţărcatul spre maica lui, aşa să răsplăteşti sufletului mieu.  Nedejduiasca Israil pre Domnul, de acum şi pînă în veac!

Cîntarea stepenilor CXXXI

Adu-Ţi aminte, Doamne, de David şi Waffi 3 &e toate blîndeaţele lui, Cum s-au jurat Domnului, făgăduitu-s-au Dumnezăului lui Iacov: „De voiu întră En sălaşul casei meale, de mă voiu sui  pre patul aşternutului mieu.  De voiu da somnu ochilor miei şi geanelor meale adormitare.  Şi odihnă tîmplelor meale, pînă unde voiu afla loc Domnului, sălaş Dumnezăului lui  Iacov”,  Iată, am auzit pre ea în Efratha,  aflăm pre ea în cîmpii Dumbrăvii. „Intra-vom la lăcaşurile Lui, închina-ne-vom la locul  unde au stătut picioarele Lui”. Scoală-Te, Doamne, la odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţirii  Tale!  Preoţii Tăi îmbrăca-se-vor cu direptateş,$i curaţii Tăi se vor bucura. Pentru David, robul Tău, să nu întorci faţa unsului Tău!  Jură Domnul lui David adevăr şi nu va lepăda pre el: „Den roadă pîntecelui tău pune-voiu preste scaunul tău.  De vor păzi fiii tăi făgăduinţa Mea şi mărturiile Meale aceastea, carele voiu învăţa pre ei,  Şi fiii lor plnă în veac vor şedea pre scaunul tău”. Căce au ales Domnul Sionul, osebi pre dînsul spre lăcaş Lui.  „Aceasta e odihna Mea
v - ^ - *
în veacul veacului, aicea voiu lăcui, căce am ales pre eL  Vînatul lui blagoslovind voiu 16 blagoslovi; pre săracii lui sătura4-voiu de pîine.  Pre preoţii lui îmbrăca-i-voiu cu mîntuire, şi curaţii lui cu bucurie să vor bucura.  Acolo voiu răsări cornul lui David, 18 gătit-am luminătoriu unsului Mieu.  Pre 19 vrăjmaşii lui îmbrăca-i-voiu cu ruşine, şi preste dînsul va înflori sfinţenia Mea .

Cîntarea stepenilor CXXXII

      Iată dară ce e bun sau ce e înfrumseţat, 1 fără numai a lăcui fraţii dempreună! Ca mirul preste cap, cel ce pogoară 2 preste barbă, pre barba lui Aaron, Ce pogoară pre marginea îmbrăcămintei lui, ca roao a Ermonului, cea ce să pogoară pre munţii Sionului.  Căce acolo au poruncit 4 Domnul blagoslovenia, viaţă pînă în veac.

Cîntarea stepenilor CXXXIII

      Iată dară, binecuvîntaţi pre Domnul, 1 toţi robii Domnului, Ceia ce staţi în 2 casa Domnului, în curţile casii Dumnezăului nostru! în nopţi rădicaţi 3 mînile voastre la sfinte, blagosloviţi pre Domnul! Blagoslovească-te Domnul 4 den Sion, Cela ce au făcut ceriul şi pămîntul!

(Slava. Cathisma 19) AlWuia, CXXXIV

      Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi, 1 robii, pre Domnul,  Cei ce staţi în 2 casa Domnului, în curţile casii Dumnezăului  nostru!  Lăudaţi  pre 3 Domnul, căce e bun Domnul, dntaţi numelui Lui, căce e bun!  Căce pre Iacov au 4 ales Lui Domnul, pre Israil, spre aveare Lui.  Căce eu am cunoscut ca e mare Domnul* şi Domnul nostru - mai mare decît toţi dumnezăii.  Toate cîte au vrut Domnul au 6 făcut în ceriu şi pre pămînt, în mări şi în toate beznele.  Suind nori de la marginea pămîntului, fulgere la ploaie au făcut.  Cela ce 8 scoate vînturi den visteriile lui; carele au lovit ceale dentîi născute ale Eghipetului, den om pînă în dobitoc.  Trimis-au seamne şi 9 minuni în mijlocul tău, Eghipte, întru Faraon şi întru toţi robii lui.  Carele au lovit limbi 10 multe şi au ucis împăraţi tari,  Pre Sion, 11 împăratul amoreilor, şi pre Og, împăratul VaSanului, şi toate împărăţiile lui Hanaan, Şi/deade pămîntul lor moşnenire lui Israil, 12  rodului Lui.  Doamne, numele Tău - în 13 'eac, şi pomenirea Ta - în rudă şi în rudă. va judeca Domnul pre norodul Lui, şi 14 f preste robii Lui Să va mîngîia.  Idolii limbi/ lor - argint şi aur, fapte de mîini omeneşti. Gură au, şi nu vor grăi, ochi au, şi nu vor 16 vedea.  Urechi au, şi nu vor auzi, pentru că 17 nu iaste duh în gura lor,  Aseamenea cu dînşii 18 facă-se ceia ce fac aceastea şi toţi ceia ce nedejduiescu [425] preste ei!  Casa lui Israil, binecu-vîntaţi pre Domnul; casa lui Aaron, binecuvîntaţi pre Domnul;  Casa lui Levi, binecu-vîntaţi pre Domnul; ceia ce vă teameţi de Domnul, binecuvintaţi pre Domnul! Binee cuvîntat Domnul den Sion, Cela ce lăcuiaşte
Ierusalimul.

Aliluia, CXXXV

      Mîrturisip-vă Domnului, căci iaste bun, căci e în veac mila Lui! Mărturisip-vă Dumnezăului dumnezeilor, căci e în veac mila Lui! Mărtu-risiţi-vă Domnului domnilor, căce e
în veac mila Lui! Celuia ce au făcut minuni mari singuri, căci e în veac mila Lui! Celuia ce au făcut ceriurile cu preceapere, căci e în  veac mila Lui!  Celui ce au întărit pămîntul  preste ape. cîci e in veac mila Lui!  Celui ce au făcut luminători mari singur, căci e în veac  mila Lui;  Soarele, spre stăpînirea zilei,  căci e în veac mila Lui;  Luna şi stealele, spre stăpînirea nopţii, căci e în veac mila Lui!  Cela ce au lovit Eghipetul cu cei dentîiu născuţi ai lor, căci e în veac mila Lui, Şi au scos pre Israil <len mijlocul lor, căci e în veac mila Lui,  Cu mînă tare şi cu braţ înalt, căci e în veac mila Lui!  Celuia ce au împărţit Marea Roşie în despărţituri, căci e în veac mila Lui,  Şi au trecut pre Israil pren mijlocui ei, căci e în veac mila Lui>  Şi au scuturat pre Faraon şi putearea Lui în Marea Roşie, căci e în veac mila Lui!  Celui ce au trecut nărodul Lui în pustiiu, cîci e în veac mila Lui!  Celui ce au lovit împăraţi mari, căci e în veac mila Lui!  Şi au omorit împăraţi tari, căci e în veac mila Lui,  Pre Sion, împăratul amorreilor, căci e în veac mila Lui,  Şi pre Og. împăratul Vasanului, căci e în veac mila Lui,  Şi au dat pămîntul lor moşnenire, căci e în veac mila Lui,  Moşnenire lui Israil, robului Lui, căci e în veac mila Lui! Cîd întru smearenia noastră pomeni pre noi Domnul, căci e în veac mila Lui!  Şi ne mîntui pre noi de vrăjmaşii noştri, căci e în veac mila Lui!  Cela ce dă hrană la tot trupul, căci e în veac mila Lui!  Mărturisiţi-vă Dumnezeului ceriului, căci e în veac mila Lui!

Lui David. pren Ieremia, CXXXVI

      La rîurile Vavilonului, acolo am şăzut şi am plîns, pomenind noi Sionul. La săi di. în mijlocul lui, am spînzurat unealtele noastre, Căci acolo ne-au întrebat pre noi cei ce ne-au robit pre noi cuvinte de cfntîri,s Şi cei ce ne-au adus pre noi laudă: „Cîntaţi noao den cîntîrile Sionului!”  Cum vom
cînta cîntarea Domnului pre pămînt striin? De te voiu uita, Ierusalime, să să uite direapta 6 mea!  Să să lipască limba mea de gîtlejul 7 mieut de nu-m voiu aduce aminte de tine, De nu voiu rîndui întiiu Ierusalimul ca la începătura  veseliei  meale!  Adu-Ţi  aminte, 9 Doamne, de fiii Edomului ziua Ierusalimului,  Cei ce zicea: JDeşertaţi, deşertaţi pînă 10 la temeliile lui!”  Fata Vavilonului cea ticăloasă! Fericit carele-ţ va da ţie răsplătirea ta carea ai dat noao.  Fericit cine va prinde şi 12 va trinti pruncii tăi cătră piatră. Slava.

C'iritare lui David, a lui Aggheu ţi a Zaha-riei, CXXXVn

      Mărturisi-mă-voiu Ţie, Doamne, cu toată inema mea, şi înaintea îngerilor dnta-voiu Ţie, căci ai auzit toate graiurile rostului mieu. închina-i mă-voiu cătră biseareca cea svîntă a Ta şi mă voiu mărturisi numelui Tău, Pre mila Ta şi adevărul Tău; cîd ai mărit preste tot numele cel svînt al Tău. In carea zi Te voiu chema, de sîrg ascultă-mă! Inmulţi-mă-vei în sufletul mieu cu putearea Ta. Mărturisască-se Ţie, Doamne, toţi împăraţii pămîntului, căci au auzit toate graiurile gurii Tale, Şi cînte întru dntările Domnului, cîd mare e mărirea Domnului, Cîd înaltu e Domnul, şi ceale smerite priveaşte şi ceale înalte de departe cunoaşte. De voiu mearge în nujlocul năcazului, trăi-mă-vei! Preste urgia vrăjmaşilor miei întinseş mîna Ta şi mă mîntui direapta Ta. Domnul va răsplăti pentru mine. Doamne, mila Ta, în veac; faptele nunilor Tale să nu le tred cu vedearea.

La savirsit. lui David. psalmul Zahariei Intru rtsipire, CXXXVDI

      Doamne, ispitişi-mă şi mă cunoscuş. Tu cunoscuşi şedearea mea şi scularea mea; Tu pricepi gîndurile meale de departe. Cărarea mea şi funea mea Tu ai iscoditu-o, Şi toate căile meale le-ai văzut înainte; căci nu iaste vicleşug în limba mea. Iată, Doamne, Tu cunoscuş toate, ceale de apoi şi ceale de-nce-put; Tu m-ai zidit, şi ai pus preste mine mîna Ta. Minună-se ştiinţa Ta, de cătră mine; să întări, nu voiu putea cătră ea. Unde voiu mearge de cătră Duhul Tău, şi de cătră faţa Ta unde voiu fugi? De mă voiu sui la ceriu. Tu acolo eşti; de mă voiu pogori la iad, eşti de faţă; De-m voiu lua arepile meale la mîne-cate şi voiu lăcui la margenile mării. Pentru că şi acolo mîna Ta mă va povăţui şi mă va ţinea direapta Ta. Şi ziş: „Oare întunearec călca-mă-va. şi noaptea - lumina întru desfătăciunea mea?”. Căci întunearec nu se va întuneca de la Tine, şi noaptea ca ziua se va lumina; [426] cum iaste întunearecul ei, aşa e şi lumina ei. Căci Tu ai cîştigat rinichii miei, spri-jenitu-m-ai  den  pîntecele  mai cei meale. Mărturisi-mă-voiu Ţie, că cu groază Te-ai minunat; minunate-s lucrurile Tale, şi sufletul mieu conoaşte foarte. Nu s-au ascuns osul mieu de la Tine, carele ai făcut întru ascuns, şi statul mieu, întru ceale prea de jos ale pămîntului. Cel nefăcut al mieu au conoscut ochii Tăi şi pre cartea Ta toţi se vor scrie; ziua se vor zidi, şi nimea, întru dînşii. Şi mie foarte să cinstiră priatenii Tai, Dumnezăule, o, foarte să întăriră începăturile lor. Număra-i-voiu pre dînşii, şi mai mult decît năsipul se vor înmulţi. Sculaiu-mă şi încă sînt cu Tine. De vei omorî pre păcătoşi, Dumnezăule! Oamenii sîngerilor, abateţi-vă de la mine,  Căci pricitori sînteţi la gînduri! Luavor la deşertăciune cetăţile Tale. Au nu pre cei ce Te-au urît, Doamne, am urît,şi pre vrăjmaşii Tăi mi topiiam? Deplin ură urii am pre ei, în loc de nepriatini mi să făcură. Ispiteaşte-mă, Doamne, şi conoaşte inima mea; cearcă-mă şi conoaşte căririle meale  Şi vezi de iaste cale fără de leage în
mine şi mă povăţeaşte în cale veacinică.
La săvîrşit, psalmul lui David CXXXIX

Scoate-mă,  Doamne,  de  la omul viclean; de om nedirept mîntuiaşte-mă, Carii  au  socotit  strîmbătate la inimă, toată ziua rîndui a războaie. IAscuţiri limbile lor ca a şarpelui; otrava aspidelor - supt buzele lor. (Strigare) Păzeaşte-mă, Doamne, den mîna păcătosului;  de oameni  nedirepţi scoate-mă, Carii au socotit ca să împiadece paşii miei. Ascunseră mîndrii laţ mie  Şi cu funi au întins laţ picioarelor meale; ţiindu-se de  cărare, piaded puseră mie. (Strigare) Ziş Domnului: „Dumnezăul mieu eşti, bagă în urechi,  Doamne,  glasul  rugii meale4'.  Doamne, Doamne, putearea mîntuirei meale, umbriş preste capul mieu, în ziua războiului. Să nu mă dai, Doamne, de la pohta mea, celui păcătos; gindiră asupra mea; să nu mă părăseşti, pentru ca să nu se înalţe. (Strigare) Capul încungiurîrii lor, truda buzelor lor, va acoperi pre dînşii! Cîdea-vor preste dînşii cărbuni; cu foc vei oborî pre ei, cu ticăloşii,si nu vor suferi. Om limbut nu se va îndirepta pre pămînt, pre bărbatul strîmb realele-l vor vîna spre stricăciuni. Conoscuiu că va face Domnul judecata săracilor şi direptatea measerilor; însi direpţii vor mărturisi numele Tău şi vor lăcui direpţi
împreună cu faţa Ta. Slava.

Psalm lui David CXL

      Doamne, strigaiu cătră Tine, ascuKă-mă'. ia aminte glasul rugii meale, cînd strig cătră Tine! îndirepteaze-se ruga mea ca tămîia înaintea Ta, ridicarea mînilor meale, jîrtvă de sară.
Pune, Doamne, straje gurii meale, şi uşă de îngrădire împrejur buzelor meale. Sa nu abaţi inima mea la cuvinte de vicleşug, ca să vinuiesc vini în păcate Cu oameni ce lucrează fărădeleagea, şi nu mă voiu însoţi cu aleşii lor. Certa-mă-va direptul cu milă şi mă va mustra, şi untdelemnul păcătosului să nu ungă capul mieu; Căci încă şi ruga mea, întru bune-vrerile lor. Să înghiţiri lîngă piatră judecătorii lor. Auzi-vor graiurile meale, căci să îndulciră; ca grăsimea pămîntului să rumpse pre pămînt, Răsipiră-se oasele lor lîngă iad. Căci cătră Tine-s Doamne, Doamne, ochii miei; pre Tine nedejduiiu, să nu iai sufletul mieu. Păzeaşte-mă de laţul carele mi-au întins mie şi de piadecile cealea ce fac mie fărădeleagea. Cîdea-vor în mreaja lor păcătoşii; în singurătate sînt eu pînă voiu treace.

Price a perii lui David, fiind el în peşteră, rugîndu-se, CXLI

      Cu glasul mieu cătră Domnul strigaiu, cu glasul mieu cătră Domnul mă rugaiu. Vărsa-voiu înaintea Lui ruga mea, necazul mieu înaintea Lui voiu vesti. Cînd lipsiia dentru mine duhul mieu, şi Tu conoscus cărările meale. In calea aceasta carea mergeam ascunseră laţ mie. Socotiiam în a direapta şi priviiam, şi nu era cela ce mi cunoaşte. Peri fuga de Ia mine, şi nu iaste cela ce cearcă sufletul mieu. Strigaiu cătră Tine, Doamne, ziş: „Tu eşti nedeajdea mea, partea mea eşti în pămîntul celor vii”. Ia aminte cătră ruga mea, cîcd mi smeriiu foarte. Mîntuiaşte-mă de cei ce mă gonescu pre mine, căci să întăriră preste mine. Scoate den temniţă sufletul mieu, ca să să mărturisască numelui Tău. Pre mine mă vor îngădui 11 direpţii pînă unde îm vei răsplăti.
Psalmul lui David, cînd gontia pre dînsul Avesalom, fiiul lui, CXLII
oamne, ascultă ruga mea, bagă în 1 urechi rugăciunea mea; întru adevărul Tău ascultă-mă, întru direptatea Ta!  Şi să nu întri la judecată cu 2 robul Tău, căci nu se va îndirepta înaintea Ta tot viul.  Căci au gonit vrăjmaşui sufletul mieu, smeri la pămînt viat* mea; Şazutu-m-au  întru  întunecări  ca  morţii 4 vacului şi să obidi întru mine duhul mieu. Intru mine să turbură inima mea; îm aduş 5 aminte de zilele ceale de-nceput, învîţaiu-mă [427] întru toate lucrurile Tale, în faptele mîinilor  Tale mă învăţam.  întins cătră Tine mîinile meale; sufletul mieu ca pămîntul fără de apă e Ţie.  (Strigare) De sîrg ascultă-mă, Doamne! Să sGrşi duhul mieu.  Să nu întorci faţa Ta de la mine, şi mă voiu asămăna celor ce să  pogoară la groapă!  Auzită fă mie denii-neaţa mila Ta, căci pre Tine nedejduiiu. Arată-mi, Doamne, calea întru carea voiu mearge, căci cătră Tine ridicaiu sufletul mieu. Scoate-mă dentru vrăjmaşii miei, Doamne, cătră Tine fugiiu. învaţă-mă ca să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezăul mieu. Duhul Tău cel bun povăţui-mă-va în pămînt dirept. Pentru numele Tău, Doamne, mă vei trăi; în direptatea Ta Scoate-vei den necaz sufletul mieu. Şi întru mila Ta vei piarde de tot pre pizmaşii miei, Şi vei piarde pre toţi ceia ce necăjăsc sufletul mieu, căci eu robul
Tău sînt Slava

Cathisma 20. Psalmul lui David, cătră Goliath, CXL1II

Bine e cuvîntat Domnul Dumnezăul mieu, Cel ce învaţă mîinile meale la rînduiala, deagetele meale la războiu.  H~^3 IMila mea şi Scăparea mea. SprejeniIfi^Ba toriul mieu şi Mîntuitoriul mieu, Scutitoriul mieu, şi preste El am nedejduit, Cela  ce supune nărodul mieu supt mine! Doamne, ce iaste omul, căci Te-ai cunoscut lui, sau  fiiul omului, căci îl socoteşti pre el? Omul întru deşărtîciune să asămănă, zilele lui ca  umbra trec.  Doamne, pleacă ceriurile şi Te pogoară, atinge-Te de munţi şi se vor afuma!  Fulgeră fulger, şi vei răsipi pre dînşii! Trimite săgeţile Tale, şi vei turbura pre  ei!  Trimite mîna Ta dentru înălţime, scoa-te-mă şi mă mîntuiaşte den ape multe, den  mîna fiilor celor streini,  Cărora gura au grăit în deşărt şi direapta lor - direapta de strîmbătate. Dumnezeule, cîntare noao dnta-voiu Ţie, cu psaltire cu zeace strune cînta-voiuŢie, Celui ce dă mîntuirea împăraţilor, Celui ce mîntuiaşte pre David, robul Său, den sabie rea. Mîntuiaşte-mă şi mă scoate den mîna fiilor celor striini, cărora gura au grăit deşertăciune, şi direapta lor direapta strîmbătăţii! Cărora fiii lor - ca nişte tinere răsădituri, întărite întru tinereaţele lor;  Featele lor - înfrîmsăţate, împociobite, ca asămănareabesearidi; Camarile lor - pline, vărsîndu-se den ceaea în ceaea; Oile lor - mult fătătoare, înmulţind în ieşirile lor; boii lor - graş;  Nu iaste căzătură de gard, ruci trecătoare, nid strigare în uliţele lor! .Auferi-cît norodul la carele aceastea sînt, fericit norodul
căruia Domnul - Dumnezeul lui!

Laudei lui David, CXLTV

      Înălţa-Te-voiu,  Dumnezeul  mieu, 1 împăratul mieu, şi voiu binecuvînta numele Tău în veac şi în veacul veacului.  Preste toată ziua blagosloviTe-voiu şi voiu lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.  Mare e Domnul 3 şi lăudat foarte şi mărimei Lui nu iaste margine.  Rudă şi rudă va lăuda lucrurile Tale şi 4 putearea Ta vor vesti.  Mare-cuviinţa mărirei svinţirii Tale vor grăi şi minunele Tale vor povesti.  Şi putearea celor groaznice ale 6 Tale vor grăi şi mărimea Ta vor povesti. Pomenirea  mulţimei  bunătăţii  Tale  vor 7 izbucni şi cu direptatea Ta să vor bucura, îndurătoriu şi milostiv Domnul, mult îngăduitoriu şi mult milostiv.  Bun e Domnul tuturor şi îndurările Lui - preste toate lucrurile Lui.  Mărturisască-se Ţie, Doamne, toate 10 faptele Tale şi curaţii Tăi blagoslovească-Te pre Tine.  Mărirea împărăţiei Tale vor grăi 11 şi puternicia Ta vor grăi,  Ca să arate fiilor 12 oamenilor puternida Ta şi mărirea marii-cuviinţei împărăţiei Tale.  împărăţia Ta împărăţia tuturor vacurilor, şi stăpînirea Ta -întru toată ruda şi ruda.  Credindos Domnul, întru toate cuvintele Lui, şi curat, întru toate lucrurile Lui.  Sprejeneaşte Domnul 15 pre toţi ceia ce cad şi îndireptează pre toţi ceia ce-s dărîmaţi.  Ochii tuturor la Tine nădejduiesc şi Tu dai lor hrană în vreame bună. Deschizi Tu nuna Ta şi saturi pre tot viul den 17 bunăvoie.  Dirept e Domnul întru toate 18 căile Lui şi curat întru toate lucrurile Lui. Aproape e Domnul la toţi ceia ce cheamă pre 19 El, la toţi ceia ce cheamă pre El cu adevăr.  Voia celor ce să tem de El va face şi 20 rugii lor va asculta şi va mîntui pre dînşii. Păzeaşte Domnul pre toţi ceia ce iubesc pre 21 El, şi pre toţi păcătoşii va piarde de tot. Lauda Domnului va grăi gura mea^i blagoslovească tot trupul numele cel svînt al Lui în veac şi în veacul veacului. Slava.

Alliluia a lui Aggheu şi Zaharia, CXLV

      Laudă, sufletul mieu, pre Domnul! Lăuda-voiu pre Domnul în viaţa mea,
dnta-voiu Dumnezeului mieu pînă voiu fi!  Nu nădăjduiţi pre boiari,
pre fiii oamenilor, la carii nu iaste mîntuire. Ieşi-va duhul lui şi să va întoarce la pămîntul lui; în ziua aceaea vor peri toate gîndurile lui. Feririt căruia Dumnezeul lui Iacov e ajutoriu lui, nădeajdea lui pre Domnul Dumnezeul lui, pre Cela ce au făcut ceriul şi pămîntul, marea şi toate ce-s întru dîn-săle, Pre Cela ce păzeaşte adevărul în veac, făcînd judecată celor ce să năpăstuiesc, [428] dînd hrană celor Qamînzi.  Domnul dezleagă pre cei ce-s în obeade, Domnul înţelepţeaşte orbii.  Domnul îndireptează pre cei dîrîmaţ. Domnul iubeaşte pre cei direpţi.  Domnul păzeaşte pre cei prişleţi, pre sărac şi pre văduo va ajutori, şi calea păcătoşilor va  stinge.  împărăţi-va Domnul în veac; Dumnezeul tău, Sion, - în neam şi în neam.

Alliluia, CXLVI

Lăudaţi pre Domnul, căci e bun psalmul; Dumnezeului nostru în dulce as -că-să lauda! Zidind Ierusalimul, Domnul răşchirările lui Israil va aduKltaSA^ na.  Cela ce vindecă pre cei zdrobit  la inemă şi legînd struncinăturile lor. Cel ce numără mulţimea stealelor şi la toate la  eale nume chemînd.  Mare e Domnul nostru şi mare e vîrtutea Lui şi priceaperii Lui nu  iaste număr!  Luînd la Sine pre cei blînzi Domnul, şi smerind pre cei păcătos, pînă la  pămînt  înceapeţi Domnului cu mărturisire, cîntaţi Dumnezăului nostru cu alăută,  Celuia ce învăleaşte ceriul cu nori, Celui ce  găteaşte pămîntului ploaie,  Celui ce răsare în munţi iarbă şi pajişte la lucrul oamenilor, Dînd dobitoacelor hrana lor şi puilor corbilor celor ce cheamă pre El!  Nu întru puternicia calului va vrea, nici în pulpele omului binevoiaşte.  Binevoiaşte Domnul întru cei ce să tem de Dînsul şi întru cei ce nedejduiesc pre
mila Lui. Aliluia.

A lui Angheu şi Zahariei, CXLVII

Laudă, Ierusalime, pre Domnul, fă-leaşte pre Domnul tău, Sion! Căci au întărit zăvoarăle porţii tale, bla-goslovit-au pre fiii tăi întru tine  Cel ce au pus hotarăle tale  pace şi de grăsime de grîu sîturîndu-te. Căci trimiţînd cuvîntătoriul Lui pămîntului, cît de  sîrg va alerga cuvîntul Lui.  Dînd omătul Lui ca Una, negura ca cenuşa celui ce presară;  Puind gheaţa Lui ca pîinile; în faţa  gerului Lui cine va suferi? Trimite-va cuvîntul Lui şi le va topi pre eale, sufla-va  vîntul Lui şi vor cură apele:  Cel ce ves-teaşte cuvîntul Lui lui Iacov, direptăţi şi judecîţUe Lui lui Israil.  N-au făcut aşa la toată limba, şi judecăţile Lui nu le-au arătat. Slava.

Aliluia, a lui Angfaieu şi lor, Zahariei, CXLV1II

      Lăudaţi pre Domnul den ceriuri.
lăudaţi pre El întru ceale înalte! Lăudaţi pre El, toţi îngerii Lui, lăudaţi pre El, toate puterile Lui!  KuJwfl Lăudaţi pre El, soarele şi luna, lăudaţi pre El, toate stealele şi lumina! Lăudaţi pre El, ceriurile ceriurilor, şi apa cea pre
deasupra ceriurilor laude numele Domnului!  Căci El au zis şi s-au făcut, El au poruncit şi s-au zidit,  Pus-aupreealeînveacşiîn 6 veacul veacului, poruncă au pus şi nu va treace.  Lăudaţi pre Domnul, den pămînt, bălauri şi toate beznele;  Foc, grindină, zăpadă, 8 gheaţă, vînt de vifor, cealea ce fac cuvîntul Lui;  Munţii şi toate dealurile, leamne roditoare şi toţi chedrii;  Hiarăle şi toate dobitoacele  tirîitoare  şi  pasări zburătoare; împăraţii pămîntului şi toate noroadele, 11 boiari şi toţi judecătorii pămîntului;  Tinerii 12 şi fecioare, bătrîni, cu cei mai tineri, laude numele Domnului! Căci să înălţă numele Lui sîngur:  Mărturisirea Lui - pre pămînt şi în 13 ceriu. Şi va înălţa cornul norodului Lui: Laudă la toţi cei curaţi ai Lui, la fiii lui Israil, 14 norodului ce să apropie de El!

Aliluia, CXL1X

      Cîntaţi Domnului cîntare noao, lauda Lui în beseareca cuvioşilor! Vese-lească-se Israil de Cel ce l-au făcut şi fiii Sionului să să bucure de împăratul lor! Să laude numele Lui cu danţ, cu tSmpănă şi cu psaltire cîntă Lui! Căci bineva Domnul întru norodul Lui şi va înălţa pre cei blînzi cu mîntuire. Fîli-se-vor cei curaţi cu mărire şi se vor bucura pre aşternuturile lor! înălţările Dumnezăului -în gîtiejul lor şi săbii de amîndoao părţile ascuţite în mînile lor, Ca să facă izbîndă întru limbi, mustrări întru noroade; Ca să leage pre împăraţii lor cu obezi şi pre slăviţii lor cu cătuşi de fier, Ca să facă întru ei judecată scrisă! Mărirea aceasta fi-va la toţi cei curaţi ai Lui.

Aliluia. CL

      Lăudaţi pre Dumnezău întru sfinţii Lui! Lăudaţi pe Dînsul întru întărirea puterii Lui!  Lăudaţi pentru puter-niciile Lui, lăudaţi pre El după mulţimea mărimei  Lui! , Lăudaţi pre Dînsul cu glas de trîmbiţă, lăudaţi pre El cu psaltire şi alăută!  Lăudaţi pre El cu timpan ă şi danţ, lăudaţi pre El cu strune şi organe!  Lăudaţi pre El cu ţimbale bine răsunătoare, lăudat pre El cu ţimbale de clic! Toată suflarea să laude pre Domnul! Slava.

[429]

PAR IM IILE LUI SOLOMON CAP I

Parimiile lui Solomon, fiiul lui David, carele au împărăţit în Israil, Ca să cunoască înţelepciunea şi învăţătura, şi să socotească cuvintele înţelepdu-nei, Şi să priimască întorsurile cuvintelor, şi dezlegările cuvintelor întunecoase, şi să socotească direptatea adevărată,  şi judecata a o îndirepta. Pentru ca să dea la cei nerăi măiestrie şi la copilul tînăr sîmţire  şi cugetare.  Pentru că, auzind aceastea,  înţeleptul mai înţelept va fi, Şi cel socotitoriu ocîrmuire va cîştiga şi va priceape pilda, şi întunecosul cuvînt, şi graiurile înţelepţilor, şi  gîdturile: începătura înţelepdunii - frica Domnului, şi priceapere bună la toţi ceia ce fac pre ea. Bunăcredinţă la Dumnezău - începătura simţirii, şi înţelepciunea; şi învăţătura  necuraţilor vor defăima. Ascultă, fiiule, legile tătîne-tău şi nu lepăda învăţăturile  mîne-ta. Pentru că cunună de daruri vei priirni la creaştetul tău şi lînţuş de aur prejur grumazul tău.  Fiiule, să nu te rătăcească oameni păgîni, nid să voieşti. Săvai de te vor ruga, zicînd: „Vino cu noi de te însoţeaşte
“^la sînge, şl aă ascundem îh pămînt bm corept cu strîmbătate, Şi să-l înghiţim pre el de viu ca iadul, şi să ridicam a lui pomenirea de la pămînt; Cîştigarea lui cea de mult preţ să o apucăm, şi să împlem casele noastre de prăzi. Şi sorţul tău pune între noi, şi pungă de obşte să cîştigăm toţi, şi o cămară să să facă noao!”.  Să nu mergi în căi cu dînşii; abate pidorul tău den cărările lor, Pentru că pidoarele lor la răutate aleargă, şi sîrguitori sînt a vărsa sînge.  Pentru că nu cu strîmbatale să întind mrejile la pasări. Pentru că acestea ce sînt părtaşi la uddere îş cîştigă lor reale, şi surparea oamenilor fără de leage rea e. Aceaste căi sînt ale tuturor celor ce isprăvesc ceale fără leage, pentru că cu necuraţia sufletul lor îş rădică. înţelepciunea întru ieşire să laudă, şi în uliţe cinste poartă, Şi pre marginile zidurilor să mărturiseaşte, şi la porţile silnicilor dvoreaşte şi, la porţile cetăţii îndrăznind, zice: „Ori, dtă vreame cei nerăi se vor ţinea de direptate, nu se vor ruşina, iară cei fără minte, ai sudîlmii fiind poftitori, necuraţi făcîndu-se, urîră sîmţirea? Şi vinovaţi să făcură mustrărilor. Iată, voiu izbucni voao graiul suflării meale şi voiu învăţa pre voi al mieu cuvînt
De vreame ce vă chemam şi nu m-aţ ascultat 24 şi am întins cuvinte şi nu luaţi aminte,  Ce 25 mincinoase aţ făcut sfaturile meale şi la ale meale mustrări n-aţ luat aminte.  Pentru 26 aceaea şi eu, la peirea voastră, voiu rîde şi mă voiu veseli, cînd va veni voao piarderea;  Şi 27 deaca va veni voao fără veaste gîlceava, şi surparea aseamene vihorului va fi, sau cînd vine voao necaz şi încungiurare.  Pentru că 28 va fi cînd mă veţ chema, eu nu voiu asculta voao; cerca-mă-vor răii şi nu mă vor afla, Pentru că au urît învăţătura, şi frica Domnului 29 n-au ales,  Nid vrea la ale meale sfaturi să 30 ia aminte, batjocuriia ale meale mustrări. Pentru aceaea vor mînca ale căii lor roade, şi 31 de a lor necurăţie se vor sătura;  Că, pentru 32 cîd făcea strîmbătate prundlor, se vor omorî, şi cercetarea pre necuraţi piarde;  Iară cela 33 ce pre mine ascultă va sălăşlui pre nedeajde şi va odihni fără frică de cătră tot răul”.

CAPII

      Fiiule, de priimind graiul poruncii meale vei ascunde lîngă tine, As-culta-va înţelepciune ureachea ta, şi vei alătura inema ta la priceapere, şi o vei apropia pre ea spre învăţătură fiiului tău;  Pentru că, de vei chema înţelepciunea, şi priceaperii vei da glasul tău, şi simţirea vei cerca cu mare glas,  Şi de vei cerca pre ea, ca argintul şi ca comorăle vei cerca-o pre ea,  Atuncea vei priceape frica Domnului şi cunoştinţa lui Dumnezău vei afla; Căce Domnul dă înţelepciune, şi de la faţa Lui iaste mintea şi priceaperea;  Şi adună visterie celor ce isprăvescu mîntuirea; şi scuteaşte călătoria lor;  Ca să păzească calea direptă-ţilor, şi calea celor ce să tem de El va păzi.  Atuncea vei priceape direptatea şi judecata, şi vei isprăvi toate osiile bune. Pentru că, de va veni înţelepciunea la cugetul tău, şi simţirea la sufletul tău bună să va părea,  Sfatul cel bun te va păzi şi socoteala 11 cea curată te va cruţa,  Pentru ca să te mintuiască de la calea cea rea şi de cătră om ce grăiaşte nemică de crezut.  O, ceia ce parăsescu căile direapte ca să meargă în căile întunearecului!  O, ceia ce să bucură spre reale 14 şi să veselescu spre întoarcere rea,  Cărora 15 cărării e-s în toarte, şi şovăite roatele lor!  Ca 16 să te depărteaze de la calea direapta, şi strein de direptul gînd, fiiule, să nu te apuce sfatul rău.  Care lasă învăţătura tinereaţdor, făgăduinţa lui Dumnezeu fiind uitată,  Pentru că 18 au pus Ungă moarte casa lui, şi Ungă iad, cu pă-mmteanii, osiile hu;  Toţi dţi mergu într-însul 19 nu se vor mai întoarce, nid vor apuca [430] cărări direapte, pentru că nu să prinde de anii vieţii. Pentru că, de ar mearge în cai bune, aflar-ar cărările direptăţii neatede. Cei buni vor fi lăcuitori pămîntului şi cei nerăi vor rămînea întru el,  Căce direpţii vor sălăşlui pămîntul şi curaţii vor rămînea întru el. Şi căile necuraţilor den pămînt pier, şi cei fără
de leage se vor scoate de la el.

CAP III

Fiiule, ale meale legiuiri nu uita, şi graiurile meale cruţe a ta inimă, Pentru că îndel ungare de viaţă şi anii vieţii şi pace vor adaogea ţie. Milele şi credinţele nu te lipsescu, şi le atinge pre eale preste grumazi, scrie-le pre  eale pre leaspedea inimii tale, Şi vei afla har. Şi gîndeaşte înainte bune, înaintea Domnului şi a oamenilor. Fii nedejduind cu toată inima pre Dumnezău, şi pre a ta învăţătură nu te semeţi. In toate căile tale cunoaşte-o pre ea, pentru ca să îndirepteaze  căile tale. Nu fii înţelept intru sine, şi te teame de Dumnezău, şi te abate de tot răul.  Atuncea va fi vindecare trupului tău şi socoteală oaselor tale. Cinste as te pre Domnul den ale tale direapte osteneale şi dă începătură Lui den ale tale roade ale direptăţii, Pentru ca să să împle cămările tale de saţiu de grîu, şi cu vin teascurile tale să vor răvărsa.  Fiiule, nu defăima învăţătura Domnului, nice te muia de El mustrîndu-te, Pentru că pre cela ce iubeaşte Domnul ceartă, şi bate pre tot fiiul carele priimeaşte. Fericit omul carele au aflat înţelepciunea şi pămînteanul carele ştie înţelepciunea. Pentru că mai bine e pre ea a neguţători decît visterii de aur şi de argint. Şi mai cinstit iaste decît pie-trile ceale de mult preţ; nu să împoncişază ei nid un rău, bine cunoscută iaste la toţi ceia ce să apropie de ea; şi tot ce e cinstit nu iaste vreadnic ei. Pentru că lungimea traiului şi anii vieţii - în direapta ei, iară în stingă ei -bogăţie şi mărire; den rostul ei iase direptate; şi leage şi milă pre limbă poartă.  Căile ei căi bune, şi toate cărările ei - cu pace. Lemn de viaţă iaste la toţi ceia ce să ţin de dînsa şi celor ce să razi mă pre ea ca pre Domnul e întemeiată. Dumnezeu cu înţelepciunea întemeie pămîntul şi găti ceriurile cu mintea.  Cu simţirea Lui beznile să rupsară şi norii curseră roao.  Fiiule, să nu preacuri, şi cruţă al mieu sfat şi socoteală, Pentru ca să trăiască sufletul tău, şi har să fie prejur grumazul tău; şi va fi vindecare trupului tău, şi socotinţă oaselor
tale.  Pentru ca să mergi nădejduind cu 23 pace toate căile tale, şi piciorul tău nu să va poticni.  Pentru că, de vei şedea, fără frică 24 vei fi, şi de vei adormi, dulce vei dormi.  Şi 25 nu te vei teame de frica ce au venit, nici de pornirile necuraţilor care vin.  Pentru că 26 Domnul va fi preste toate căile tale şi vor răzima piciorul tău pentru ca să nu te clăteşti. Nu te depărta a face bine celui lipsit, cînd 27 va avea mîna ta a ajuta.  Să nu zici: „Inturnîndu-te, mai întoarce-te, şi mîine voiu da”, putincios tu fiind a face bine, pentru că nu ştii ce va naşte ceaea ce vine.  Nu merşterşugui 29 asupra priatenului tău reale, carele nemerni-ceaşte şi nădejduiaşte pre tine.  Nu iubi a 30 face vrajbă cătră om în deşert, pentru ca să nu să facă vreun rău la tine.  Să nu ciştigi al 31 răilor oameni ponoslu, nici să rîvneşu* căile lor,  Pentru că necurat iaste înaintea Domnului tot cel fără leage, şi întru cei direpţi nu să adună.  Blestemul Domnului - în casele 33 necuraţilor, şi curţile direpţilor să blagoslovesc.  Domnul celor mîndri să împoncişază, 34 iară celor smerit dă har.  Mărirea cei înţelepţi o vor moşneni, şi cei necredincios înăl-ţară necinste.

CAP IV

      Ascultaţi,  fii,  învăţătura tatălui,  şi 1 luaţi aminte a cunoaşte socoteala; Pentru că dar bun hărăzesc voao, 2 cuvîntul  mieu  să  nu-l părăsit. Pentru că şi eu am fost fiiu tătînemieu, ascultătoriu, şi iubindu-mă în faţa mai-cei.  Cărei mă învăţa şi zicea: ..Razime-se 4 cuvîntul în inema ta! Păzeaşte poruncile, nu uita,  Cîştigă înţelepciunea, dştigă priceaper ea; să nu uiţi, nid să treci cu vedearea graiul gurii meale, nid să te abaţi de cătră graiurile gurii meale!  Să nu părăseşti pre 6 ea, şi să va ţinea de tine; iubeaşte pre ea, şi cruţa-te-va.  începătura înţelepdunii iaste 7 a cîştega înţelepciunea; şi în toată cîştegarea ta dştigă priceapere.  Ingrădeaşte-o pre ea, 8 şi te va înălţa; cinsteşte-o pre ea, pentru ca să nu te cuprinză;  Pentru ca să dea capului 9 tău cunună de daruri, şi cu cununa desfătătiu-nei va scuti pre tine”.  Auzi, fiiule, şi priimoaşte ale meale cuvinte, şi să vor înmulţi ţie anii vieţii tale, pentru ca să ţi să facă ţie multe căi vieţii;  Pentru că căile înţelepciunei te 11 învaţă, şi te puiu pre tine la cărări direapte. Pentru că, de vei mearge, nu să vor închide ţie 12 paşii şi, de vei alerga, nu vei osteni.  Apucă-te 13 de a mea învăţătură, nu te lăsa, ce păzeaşte pre ea ţie în viaţa ta.  în căile necuraţilor să nu 14 mergi, nici să rîvneşti caile celor fără leage.  In 15 care loc să vor tăbărî, să nu mergi acolo, [431] abate-te de la ei si scăpata, Pentru că nu vor adormi de nu vor face rău; luatu-s-au somnul de la ei şi nu dorm. Pentru că acestea mănîncă bucatele necurăţiei şi cu vin fără de leage să îmbată. Iară căile direpţilor aseamene cu lumina strălucescu, merg şi luminează pînă unde isprăveaşte ziua; Iară căile necuraţilor întunecoasei, nu ştiu cum săîmpiadecă. Fiiule, la ale meale cuvinte ia aminte, şi la ale meale cuvinte alătură-ţ ureachea! Pentru ca să nu te părăsască izvoarele tale, pazeaşte-le pre eale întru a ta inimă, Pentru că viaţă iaste la toţi ceia ce află pre eale, şi la tot trupul lor vindecare. Cu toată paza ta păzeaşte a ta inimă, pentru că dentru aceastea-s ieşire de viaţă. Ia dem-prejurul tău cea îndărăpnică gură şi nedi-reapte buze departe de la tine împinge. Ochii tăi dirept să caute şi geanele tale să clipască dirept  Direapte alergături fa cu picioarele tale şi căile tale îndireptează. Să nu te abaţi în direapta  nici în stînga, şi întoarce piciorul tău de cătră calea cea rea. Pentru că căile ceale den na direapta le ştie Domnul, şi întoarte sînt ceale den na stinga*  Şi El direapte va face alergăturile tale şi călătoriile tale cu pace le va aduce înainte.

C A P  V

Fiiule, la a mea înţelepciune ia aminte, şi la cuvintele meale alătură-ţ ureachea, Pentru ca să păzăşti socotinţa bună; şi simţirea buzelor meale poruncesc ţie. Nu lua aminte la muiare rea, pentru că miare cură den buzele muierii curve; pînă la o vreame unge gîtlejul  tău,  Insă mai apoi mai amar vei afla decît hiarea şi ascuţit mai mult decît sabia cu doao  ascuţite.  Pentru că ale nebuniei pidoare pogoară pre ceia ce să deprind cu ea cu  moarte la iad;  Şi urmele ei nu să razimă, pentru că în căile vieţii nu mearge, şi greşite-s  alergăturile ei, şi nu bine cunoscute. Acum, fiiule, ascultă-mă şi să nu fad mindnoase  cuvintele meale!  Departe de la ea fă calea  ta, să nu te apropii de uşile casii ei, Pentru ca să nu dea la alţii viaţa ta, şi traiul tău la cei nemilostivi;  Pentru ca să nu să sature streinii de vîrtutea ta, şi ale tale osteneale la case streine vor întră;  Şi te vei căi la ceale de apoi ale tale, cînd se vor roade peliţele trupuliritău, Şiveigrăi:„C^ui^mvăţătura,şi mustrările le abătu inima mea?  Nu ascultaiu glasul celui ce mă certa şi mă învăţa, nid mi-am alăturat ureachea.  Preste puţin mă făcuiu întru tot rău, în nujlocul adunării şi împreunării”.  Fiiule, bea ape den ale tale vase şi den izvorul fmunilor tale.  Să să preaverse ţie apele den izvorul tău, şi la uliţele tale îmbie apele tale.  Fie ţie sîngur avute, şi nimerea strein 17 să fie părtaş cu tine.  Izvorul tău al apei fie 18 ţie osebită, şi te veseleaşte împreună cu muiarea cea den tlnereaţele tale.  Cerbul priinţii 19 şi mînzul darurilor tale să-ş petreacă cu tine; şi aceasta a ta să să socotească şi fie împreună cu tine în toată vreamea.  Pentru că în 20 priinţa aceştiia împrejurîndu-te, înmulţit vei fi; nu fii mult cătră cea streină, nid te ţinea în braţele ce nu-s ale tale.  Pentru că înaintea 21 ochilor lui Dumnezeu sînt căile omului, şi la toate alergăturile lui socoteaşte.  Far adelegile pre om venează, şi cu şirurile păcatelor sale fieştecarele să stringe.  Acesta moare 23 cu cei neînvăţaţi, şi den mulţimea avuţiei lui să lepădă şi peri pentru nebunie.

CAP VI

      Fiiule, de te vei chizăşui pre al tău priatin,  da-vei  mîna ta la vrăjmaş; Pentru că laţu tare e la om buzele lui, 2 şi să prinde cu buzele gurii lui.  Fă, 3 fiiule, ceale ce-ţ poruncesc eu, şi te mîntuiaşte. - Pentru că vei veni la mîinile răilor pentru priatinul tău - fii neslăbindu-te, şi învitează şi pre priatinul tău carele l-ai chiză-şuit.  Să nu dai somnu ochilor tăi, nid să 4 dormitezi cu geanele tale,  Pentru ca să te 5 mîntui eşti ca căprioara den laţ şi ca pasărea den cursă.  Pasă cătră furnică, o, leaneşule, 6 şi rîvneaşte văzînd căile ei, şi fii decît aceaea mai înţelept!  Pentru că la ea arătură 7 nefiind, nid pre cel ce să o îndeamne avînd, nid supt stăpîn fiind,  Gîteaşte vara hrana 8 şi multă strînsoare la seacere. Sau pasă cătră albină şi află cît iaste de lucrătoare, şi lucrul foarte cuvios face, ale cariia osteneale împăraţii şi proştii spre sănătate le aduc, şi pohtită iaste la toţi, şi slăvită; macara fiind la tărie slabă, pre înţelepciune cinstindu-o, să aduse înainte.  Pînă cînd, leaneşule, zad? Şi cînd 9 den somn te vei scula?  Puţin dormi, şi 10 puţin şezi, şi puţin dormitezi, şi puţin îmbră-ţăşezi cu mînile pieptul.  După aceaea vine 11 ţie ca un rîu curătoriu sărăda, şi încă lipsa, ca un bun alergătoriu.  Iară de vei fi fără de 12 leane, veni-va ca izvorul seacerea ta, şi lipsa, ca un rău alergătoriu, va fugi de la tine. Omul fără minte şi fără de leage mearge-va în 13 căi nu bune. Şi acesta face semn cu ochiul, şi însemnează cu piciorul, şi învaţă cu înduple-căturile deagetelor,  Şi inima îndărătnică 14 meşterşuguiaşte reale în toată vreamea. Unul ca acesta gîlcevi întăreaşte la cetate. Pentru aceaea fără veaste vine peirea lui, 15 tăiare şi sfărîmare nevindecată.  Pentru [432] că să bucură la toate care urăşte Domnul şi zdrobeaşte  pentru  necurăţia sufletului. Ochiul sămeţului, limba nedireaptă, mînile ce varsă sînge dirept. Şi inima ce meşterşu-guiaşte gînduri reale, şi picioarele ce sîrgui esc a face rău vor peri de tot; Aţîţă minciuni mărturia strîmbă şi trimite judecăţi în mijlocul fraţilor.  Fiiule, păzeaşte legile tătîne-tău şi nu lepăda obiceaiele mîne-ta. Şilelipeaşte pre eale preste sufletul tău pururea şi încheaie împrejurul grumazului tău. Cînd îmbli, o ia cu tine pre ea, şi cu tine fie; şi cînd dormi, păzască-te, pentru ca, sculîndu-te, să vorovască cu tine. Căci sfeaşnic e porunca legii, şi lumină, şi calea vieţii, şi mustrare, şi învăţătură,  Ca să te păzască de fămeaia cu bărbat, şi de pîră de limbă streină. Fiiule, să nu te biruiască pohta frumuseaţelor, nid să te vinezi cu ochii tăi, nid să te hrîpeşti de geanele ei. Pentru că preţul curvei e cît şi a unii pîini, şi fămeaia bărbaţilor cinstite suflete vinează.  Lega-va neştine foc în sîn, şi hainele nu-ş va arde? Au va îmbla neştine pre cărbuni de foc aprinşi, şi picioarele nu-ş va arde? Aşa cela ce întră cătră fămeaia cu bărbat, nu se va dezvinovăţi, nid tot cela ce se va atinge de dînsa. Nu e cu minune de se va prinde neştine furînd, pentru că fură ca să sature suflet flîmind. Iară de se va prinde, plăti-i-va cu 7 părţi şi, toate agonisitele lui dînd, se va izbăvi Iară preacurvariul, pentru lipsa minţilor, perire sufletului lui dştigă.  Chinuri şi necinste sufere, şi ocara lui nu se va stinge în veac. Pentru că plinu-i de rîvnirea mmiei bărbatului ei, nu se va conteni în ziua judecăţii. Nu va schimba pentru nid o răscumpărare vrajba, nid se va slobozi pren
multe daruri.

CAP VII

Fiiule, păzeaşte ale meale cuvinte şi porundle meale ascunde lîngă tine. Fiiule, dnsteaşte pre Domnul şi te vei întări, şi afară den El nu te teame de altul. Păzeaşte ale meale porund şi vei trăi, şi ale meale cuvinte - ca luminele ochilor. Pune-le pre eale prejur deagetele tale  şi le sene preste lăţimea inimii tale! Ziînţe-lepciunei sora ta să fie, şi mintea conoscută ţi-o  dştigă ţie,  Pentru ca să te păzască de cătră muiare streină şi rea, de te va pune cu cuvintele  ceale ce-s spre dar.  Pentru că, de pre fereastră den casa ei la uliţe privind,  Ori pre care tinerel va vedea, den cei fiară minte f edori lipsit de  minte,  Mergînd în unghiu m poticele casei  ei Şi grăind întru întunearec de sară, cînd li-l0 nişte de noapte va fi, şi neguroasă. Şi muiarea-l timpină pre el, chip avînd curvăsc, carea fiice a zbura inimile tinerilor.  Şi rasfătată iaste şi nestîmparată, şi în casă nu să aşază picioarele ei;  Pentru că oareştită 12 vreame afară să dezmiardă şi cîtăva vreame în uliţă pren tot unghiul pîndeaşte,  După 13 aceaea, apucîndu-se, sărută pre el, şi cu obraz fără de ruşine zise lui:  „Jîrtvă de pace îm 14 iaste,  astăzi dau rugile meale;  Pentru 15 aceaea am ieşit întru întimpinarea ta, poftind a ta faţă, aflatu-te-am.  Cu fîşuri am întinau 16 patul mieu, cu aşternuturi am aşternut de ceale de la Eghipet.  Am stropit stratul mieu 17 cu şofran şi casa mea cu scorţişoare.  Vino, 18 şi să ne desfătăm cu iuboste pînă la mînecate; vino, şi cu dragoste să ne tăvălim,  Pentru 19 că nu iaste bărbatul mieu acasă, s-au dus cale delungată.  Legătură de argint luînd hi minile lui, pren zile multe se va întoarce la casa lui**.  Şi-l rătăd pre el cu multă voroavă, şi 21 cu laţurile ceale de la buze scăpătă-l pre el.  Şi el urmă ei zburîndu-se, şi ca un bou la 22 giunghiare să aduce, şi ca un dine la legătură,  Sau ca un cerbu cu săgeata rănindu-să 23 la ficat, şi sîrguiaşte ca pasarea la laţ, neştund că pentru suflet aleargă-  Acum dară, fiiule, 24 ascultă-mă şi ia aminte cuvintelor gurii meale.  Să nu se abată la căile ei inima ta şi să nu 25 te rătăceşti în drumurile ei, pentru că pre mulţi rănind i-au surpat,  Şi nenumăraţi 26 sînt pre cărei au omorît.  Căile iadului e 27 casa ei, pogorîndu la cămările morţii.

CAP VIII

      Pentru aceaea tu înţelepciunea mărtu-riseaşte, ca mintea să te asculte, Pentru că pre ceale înalte vîrfuri iaste, si în mijlocul cărărilor stă. Şi lîngă porţile silnicilor dvoreaşte, şi la întrări să laudă: „Pre voi, o, oamenilor, vă rog; şi slobozescu al mieu glas fiilor oamenilor. Gîndiţi, cei fără răutate, măiestria şi, cei neînvăţaţi, însemnaţi la inimă! Ascultaţi-mă, că cuvioase voiu grăi şi voiu scoate den buze direapte; Că adevărul va cerceta gîtlejul mieu, şi urîte sînt înaintea mea buzele mincinoase. Cu direptate-s toate graiurile gurii meale, nimica fiind întru eale strîmbu, nice încîldt; Toate-s înaintea celor ce pricep, şi direapte -celor ce află cunoştinţa- Luaţi învăţătură, şi nu argint; şi minte, mai multă decît aur lămurit; şi luaţi simţiri, decît aur curat; Pentru 11 că mai bună e înţelepciunea decît pietrile ceale scumpe, şi tot cinstitul nu iaste vread-nec ei.  Eu, înţelepciunea, sălăşluiiu sfatul; [433] şi mintea, şi gîndul - eu am chemat Frica Domnului urăşte strîmbătatea, semeţia, şi mîndria, şi căile vicleanilor. Şi uriiu eu ceale îndlcite căile răilor. Al mieu e sfatul şi întemeiarea, a mea iaste înţelepciunea, şi a mea e vîrtutea.  Pren mine împăraţii împărăţescu şi silnicii scriu direptate. Pren mine cei mari să mărescu, şi tiranii pren mine biruiescu pămîntului. Eu pre cei ce mă iubescu îndrăgescu şi cei ce cearcă pre mine afla-vor dar. Avuţia şi mărirea la mine iaste, şi cîştigarea a multora, şi direptatea. Mai bine pre mine să mă rodească decît aurul şi piatră scumpă, şi ale meale roduri mai bune sînt decît argintul cel ales. în căile direptă-ţii umblu, şi în mijlocul cărărilor adevărului mă întorc, Pentru ca să împarţu celor ce mă iubescu aveare, şi visteriile lor să le împlu de bunătăţi. De voiu spune voao ceale ce să fac în toate zilele, voiu pomeni ceale den veac să le număr.  Domnul zidi pre mine, începătura căilor Lui la lucrurile Lui; Mainte de veac mă întemeie, de-nceput, mai nainte decît a face pămîntul, Şi mai nainte decît a face beznele, mai nainte decît a ieşi izvoarăle apelor,  Mai nainte de a se întări munţii, şi mai nainte de toate dealurile mă naşte. Domnul au făcut ţări şi nelăcuite, şi margini lăcuite celui de supt ceriu. Cînd gătiia ceriul, eram de faţă cu El; cînd usebiia scaunul Său preste vînturi, Cînd tari făcea pre cei de sus nori, şi cum tare punea izvoarăle celui de supt ceriu, Cînd punea mării cercetarea Lui, şi apele nu vor treace gura lui, şi tari făcea temeaile pămîntului; Eram lîngă El tocmind, eu eram cu carea să bucura, şi în toate zilele mă veseliiam în faţa Lui preste toată vreamea; Cînd Să veseliia lumea săvîr-şind, şi Să veseliia întru fiii oamenilor. Acum dară, fiiule, ascultă-mă, şi feridţ carii căile meale vor păzi. Ascultaţi înţelepciunea şi vă înţelepţiţ, şi să nu vă astupaţi urechile. Feridt omul carele mă va asculta şi omul carele ale meale cai va păzi, preveghind la ale meale uşi pururea, păzind pragurile întrărilor meale; Pentru că ieşirile meale -ieşiri de viaţă, şi să găteaşte vrearea de la Domnul. Iară cei ce greşesc la mine păgî-nesc la ale lor suflete; şi cei ce urăsc pre mine
iubesc moartea”.

CAP IX

      Înţelepciunea îş zidi ei casă şi o întări cu stîlpi 7. Junghiat-au ale ei junghîeri, şi turnă în donderi al său vin, şi găti a ei masă. Trimise pre a ei robi chemînd cu strigare  spre  clondiriu, zicînd:
Înaltă „Carele iaste dentru voi fără de minte abată-se 4 cătră mine!” Şi celor lipsiţi de minte zise: „Venit de mîncaţi pîinea mea, şi beaţi vin 5 carele am turnat voao.  Părăsiţi nebunia, şi 6 veţi trăi, în veac veţi împăraţi; şi cercaţi înţelepciunea, pentru ca să trăiţi, şi îndireptaţi priceaperea cu mintea”.  Cela ce ceartă pre 7 cei răi îş va lua lui nednste; şi mustrînd pre cel necurat, să va huli pre sine; şi mustrările la cel necurat - rane lui.  Nu mustra pre cei 8 rai, pentru ca să nu te urască; mustră pre cel înţelept, şi te va iubi.  Dă celui înţelept pricină, şi mai înţelept va fi; arată direptului, şi va adaoge a priirni.  începătura înţelepdunii - frica Domnului, şi sfatul svinţilor - priceaperea; iară a cunoaşte leagea iaste a cugetului bun.  Pentru că într-acesta chip multă 11 vreame vei trăi, şi să vor adaoge ţie anii vieţii tale.  Fiiule, de vei fi înţelept, ţie înţelept vei 12 fi, şi celor de aproapele tău; iară de vei petreace rău, singur vei suferi realele; fiiul certat înţelept va fi, şi pre cel nebun slugă va avea; carele să razimă pre minciuni, acesta va naşte vînturi, şi acesta va goni pasări zburătoare, pentru că au lăsat căile viei lui, şi osiile arăturii lui au rătăcit, şi mearge pren pustiiu fără apa, şi în pămînt rinduit întru seteduni, şi adună cu mînile nedorire.  Fămeaia fără 13 de minte şi obraznică lipsită de pîine să face, carea nu ştie ruşinea.  Şăzut-au la uşile 14 casii ei preste jăţiu, la iveală, în uliţe,  Chemînd pre ceia ce trecea pre cale, pre cei ce mergea dirept întru căile lor: „Carele iaste întru voi prea fără de minte, abată-se cătră mine”.  Şi celor lipsit de minte poruncesc 16 zicînd:  „De pîine ascunsă cu dulceaţă vă 17 atingeţi, şi den apă dulce de furteşag să beaţi”.  Şi el nu ştie că peminteanii lîngă ea 18 pier, şi la fundul iadului să timpină.  Ce sai, 19 să nu zăbăveşti în locul ei, nid să pui ochiul tău spre ea, pentru că aşa vei treace ca apa striin, şi vei treace rîul striin, şi de apa striină te depărtează, şi den izvor striin să nu beai, pentru ca multă vreame să trăiaşti şi să ţi se adaogă ţie anii vieţii tale.

CAP X

Fiiul înţelept veseleaşte pre tatăl, iară 1 fiiul nebun iaste întristare maidi. Nu vor folosi vistierii celor fără de 2 leage, şi direptatea izbăveaşte den moarte.  Nu va omorî cu foame 3 Domnul sufletul direpţilor, şi viaţa celor necuraţi o va surpa.  Sărăcia pre om smereaşte, şi mînile celor viteaj îmbogăţes-cu-se.  Fiiul certat înţelept va fi, şi pre 5 cel nebun slugă-l va avea.  Scăpă  de 6 la  zăduf  fiiul  înţelept,  şi  stricat de [434] vînt să face la seacere fiiul fără de leage.  Blagoslovenia Domnului pre capul direptului. şi gura celor necredincioşi o acopere pHngere  fără de vreame. Pomenirea direpţilor - cu laude, şi numele celor necuraţi să stinge.  Cel înţelept la inima va priimi porunci, iară cel neacoperit la buze îndărătnicind să va împiedeca. Cine mearge cu prostime, mearge nedejduind; şi cel ce îndîrătniceaşte căile lui se va conoaşte. Cela ce face semnu cu ochiul cu vicleşug adună oamenilor voi reale, iară cel ce mustră cu îndrăznire face pace.  Izvorul vieţii - în mîna direptului, şi gura păgînului o va acoperi pierzarea. Ura rădică price, şi pre toţi ceia ce nu se price seu îi va acoperi prieteşugul. Care den buze scoate înţelepciune, cu toiag bate pre omul fără de inimă. înţelepţii vor ascunde simţirea, şi gura obraznicului apropie-se la sfărîmare.  Cîştigarea avuţiilor - cetate tare, şi sfărimarea celor necuraţi - sărăcia. Faptele direpţilor viaţă fac, şi roadele celor necuraţi păcatele. Căile vieţii păzeaşte învăţătura, şi învăţătura nemustrată rătîceaşte. Acopere vrajba buzele direapte, şi cei ce scot sudălmi prea fără de minte sînt Den cuvinte multe nu vei scăpa de păcat; şi scumpindu-ţi cuvintele, înţelept vei fi. Argintul lămurit - limba direptului, şi inima celui necurat se va sffrşi.  Buzele direpţilor ştiu înalte, iară cei fără de minte cu lipsă mor. Blagoslovenia Domnului pre capul direptului, aceasta îmbogîţeaşte şi nu se va adaoge ei în inimă mîhnire. Cu rlsul nebunul face reale, iară învăţătura la om naşte înţelepciune.  Cu perirea cel necurat să poartă, şi pofta direptului - priimită- Mergînd viforul, piare cel necurat; şi direptul, abătîndu-se, să mîntuiaşte în veac. In ce chip e agurida la dinţi stricătoare şi fumul la ochi, aşa fărădeleagea celor ce să poartă cu ea. Frica Domnului adaoge zilele, şi anii necuraţilor să vor împuţina.  Zăboveaşte la direpţi veselia, iară nădeajdea necuraţilor piare. întărirea curatului - frica Domnului, şi sfărimare cetdr ce fac reale.  Direptul în veac nu se va slăbi, şi necuraţii nu vor lăcui pămîntul. Gura direptului pică înţelepciune, şi limba nedireptului piare.  Buzele oamenilor direpţi pică
daruri, şi gura celor necuraţi să întoarce.

CAP XI

Cumpenile vicleane - urîciune înain-(rMjHtea Domnului, şi dntariul dirept l Wpi priimit la Dînsul. Oriunde va intra 1^9 J sudalmă, acolo şi necinste; şi gura D^BJ smeriţilor  cercetează învăţătura.  Săvîrşirea celor direapte va povăţui pre
dînşii, şi Empiedecătura nebăgătorilor de samă va prăda pre ei.  Nu vor folosi averile 4 în ziua mîniei, şi direptatea va izbăvi de la moarte; murind direptul, lăsă lăcuinţă, şi gata să face şi bucuroasă perirea necuraţilor. Direptatea nevinovatului îndireptează căi, şi 5 ne curaţi a cade asupra strîmbătăţii.  Direptatea oamenilor direpţi va izbăvi pre ei, şi cu nes fătul să prind cei fără de leage.  Murind 7 omul dirept n-au perit nădeajdea, iară fala necuraţilor au perit  Direptul den vînat 8 iase, şi pentru el să dă cel necurat  In gura 9 necuraţilor - laţu cetăţeanilor, şi simţirea direpţilor bine-călîtorită.  Intru bunătăţile 10 direpţilor să îndirepta cetatea, şi întru perirea necuraţilor - bucurie.  Cu blagoslovenia 11 direpţilor se va înălţa cetatea, şi cu gura necuraţilor s-au săpat.  Baţjocureaşte pre cetăţeani cel lipsit de minte, şi omul înţelept linişte poartă.  Omul îndoit la limbă descopere sfaturi la adunare, şi cel credindos la duh ascunde lucrurile.  La carii nu iaste 14 odrmuire cad ca frunzele, şi mîntuirea iaste cu mult sfat.  Cel rău face rău cînd se va 15 împreuna cu direptul, şi urăşte sunetul ade-ve rin ţii.  Muiarea de treabă rădică bărbatului mărire, şi scaunul necinstei iaste muiarea urînd ceale direapte. De avuţie leaneşii lipsiţi să fac, iară viteajii razimă spre avuţie. Sufletului lui bine face omul milostiv, şi 17 piarde al său trup cel nemilostiv.  Necuratul 18 face fapte nedireapte, şi sămînţa direpţilor -plata adevărului.  Fiiul dirept să naşte spre 19 viaţă, gonirea necuratului - spre moarte. Urite-fi Domnului îndlcîtele căi, şi priimiţi 20 sînt la £1 toţi nevinovaţii în cale.  Asupra 21 rnîinii pui nd mîinile cu strîmbătate, nu necertat va fi de răutăţi, şi cel ce seamănă direptatea lua-va plată credincioasă.  In ce chip 22 iaste cercelul de aur în nasul scroafei, aşa la fămeaia  indărătnică  frumuseaţea.  Pofta 23 direpţilor toată e bună, iară nedeajdea necuraţilor va peri.  Sînt cei ce ale lor samănă 24 carii mai multă fac, şi sînt şi cei ce adună ceale streine carii să împuţinează.  Tot sufletul ce 25 bine să cuvintează iaste prost, şi omul mînios nu e cu chip bun.  Cela ce ţine griul, să-l lase pre 26 el limbilor; şi blagoslovenia - în capul ceha darnic  Cel ce meşterşuguiaste ceale bune cearcă 27 dar bun; iară pre cel ce cearcă realele, D vor apuca pre el.  Cel ce nedejduiaşte pre avuţia lui. 28 acesta va cădea; iară cela ce să apucă de direpţi, acela va răsări.  Cela ce nu să poartă împreună cu casa lui, va moşteni vînt; şi va sluji cel fără de minte la cel înţelept  Den roadă direptăţii 30 odrăsleaşte copadul vieţii, şi să omoară fără de vreame sufletele celor fără de leage. [435] De vreame ce direptul abia să spăseaşte, dară necuratul şi păcătosul unde se va ivi?

CAP XII

 	Cela ce iubeaşte învăţătura, iubeaşte fftfll simţirea; iară cel ce urăşte mustrăLţB^ rile, nebun e.  Mai bun iaste cel ce
SuILv  dar de la Domnul Dumnezău, şi Bufii omul fără de leage se va milcomişi. Nu va isprăvi omul de la cel fără de leage, şi răo^dnile direpţilor nu se vor scoate. Muiarea bărbată cunună e bărbatului ei, şi, în ce chip e în lemn vi armele, asa pre bărbat piarde muiarea făcătoare de reale. So-cotealele direpţilor - judecăţi, şi odrmuiesc  necuraţii vicleşuguri. Cuvintele necuraţilor vi clean e-s spre sînge, şi gura direpţilor va  izbăvi pre dînşii. Oriunde se va întoarce, cel necurat să stinge, şi casele direpţilor vor  rămînea.  Gura înţeleptului să laudă de om,  şi cel greu la inimă să batjocureaşte. Mai bine omul întru necinste slujindu-ş lui, decît cinste pre sine puind şi lipsit fiind de pîine. Direptuhu* i să face milă de sufletele dobitoacelor lui, iară ficaţii necuraţilor nemilostivi sînt. Cela ce lucrează al său pămînt se va sătura de pîine, iară cei ce gonesc în deşărt sînt lipsiţi de minte. Carele e dulce în petreacerile vinurilor, întru ale lui tării lua-va necinste. Poftele necuraţilor reale sînt, iară rădăcinele direpţilor în tării sînt. Pentru păcatele buzelor cade în laţuri păcătosul, şi lunecă den eale direptul Cela ce caută lin, mii ui-se-va, iară cel ce va timpina în porţi, va necăji sufletele. Den rodurile gurii sufletul omului se va sătura de bunătăţi, şi răscumpărarea buzelor lui se va da lui. Căile celor fără de minte direapte-s înaintea lor, şi ascultă sfaturile înţeleptul. Nebunul într-aceaeaş zi vesteaşte urgia lui, şi ascunde a lui necinste omul videan. Dovedita credinţă vesti-va direptul, şi mărturia strămbilor vicleană e. Sînt ceia ce grăiesc de rănesc ca cu sabia, şi limbile înţelepţilor vindecă. Buzele adevărate isprtvescmărturisala, şi marturul iute are limbă strîmbă. Videşugul e în inima celui ce meşterşuguiaşte reale, iară cei ce vor pacea se vor veseli. Nu va plăcea direptu-hii nemica strhnb, şi necuraţii se vor umplea de reale.  Scîrbă-s Domnului buzele mincinoase, şi cel ce face credinţă priimita e lingă El. Omul priceput - scaunul simţirii, şi inima celor fără de minte va mtimpina la blestemuri. Mîna celor aleş birui-va pre lesne, şi videanii vor fi la pradă. Groznicul cuvînt turbură inima omului a dirept, şi veastea bună veseleaşte-l pre dînsuL  Conoscătoriul  dirept  luiş priaten
va fi, iară gîndurile necuraţilor nesuferite-a. Pre cei ce greşăsc îi vor goni realele, şi calea necuraţilor rătîd-va pre dînşii.  Nu va nemeri vicleanul vînat; şi dştigare cinstite -omul[ui] curat.  In caile direptăţii - viaţa, şi 29 căile pomenitorilor de reale sînt spre moarte.

CAP XIII

      Fiiul iscusit e ascultătoriu tatălui, şi 1 fiiul neascultătoriu - întru perzare. Den roadele direptăţii mînca-va cel 2 bun, şi sufletele celor fără de leage peri-vor fără de vreame.  Cine-ş 3
păzeaşte gura sa, păzeaşte al său suflet; iară cel îndrăzneţ la buze înfricoşa-va pre sine. Intru pofte iaste tot cela ce iaste fără de lucru, 4 iară mînile celor bărbaţi sînt întru nevoinţă.  Cuvîntul strimb uraşte-l cel dirept, şl 5 necuratul ruşinează-se şi nu va avea îndrăz-nire.  Direptatea păzeaşte pre cei fără răutate, şi pre cei necuraţi răi îi face păcatul. Sînt ceia ce îmbogăţesc pre sine neavînd 7 nemica, şi sînt ceia ce smeresc pre sine cu multa  avuţie.  Răscumpărarea  sufletului 8 omului e avuţia sa, şi săracul nu îngăduiaşte înfricoşarea.  Lumina e la direpţi pururea, 9 şi  lumina  necuraţilor  stinge-se. Suflete vicleane rătîcescu-se în păcate, iară direpţii îndură-se şi miluiesc.  Răul cu sudalmă face 10 reale, şi cei ce-s conoscători de sine înţelepţi sînt.  Avearea, sîrguindu-se cu fărădeleage, 11 mai puţină să face, iară cela ce stringe lui cu bună-credinţă se va înmulţi.  Direptul îndură-se şi împrumutează. Mai bunu e cel ce înceape a ajutori inimii decît cela ce să făgăduieşte şi la nedeajde aduce, pentru că copari ul vieţii e pofta cea bună.  Cine nu bagă în 13 samă lucrul, nebăga-se-va în samă de el; iară cel ce să teame de poruncă, acela e sănătos.  La fiiul videan nemica bun nu iaste, 14 iară la sluga înţeleaptă sporite lucrure vor fi şi să va îndirepta calea lui.  Leagea înţelepţiilui - izvorul vieţii, iară cel fără de minte de laţ va muri.  Priceaperea bună dă dar, iară a 16 cunoaşte leagea iaste a cugetului bun, şi căile celor nebăgători de samă - întru perire.  Tot 17 vicleanul face cu minte, iară cel fără de minte îş întinse a lui răutate.  împăratul dîrz 18 cîdea-va la reale, şi slugă înţelept izbîvi-va pre el.  Sărăcia şi necinstea rădică învăţătura, iară cela ce păzeaşte mustrările să va mări.  Poftele necuraţilor îndulcesc sufletul, şi 20 faptele necuraţilor departe-s de minte.  Cel ce 21 umblă împreună cu cei învăţaţi, învăţat va fi, iară cela ce mearge cu cei fără de minte, cun oaş ţese-va.  Pre cei ce greşăsc goni-i-va realele, 22 iară pre cei direpţi îi va apuca binele.  [436] Omul bun va moşteni pre fiii fiilor, şi si agoniseaşte  direpţilor avuţia necuraţilor. Direpţii face-vor cu avuţie ani mulţi, iară cei 23 nedirepţi pier degrabă.  Care nu să îndură
de toiag, urăşte pre fiiul lui, iară cela ce-l 26 iubeaşte cu nevoinţă-l ceartă. Direptul, mînrind, satură sufletul lui, iară suflenle necuraţilor lipsite- .

CAP XIV

Înţeleaptele muieri zidiră case, iară cea nebună o au săpat cu mînile ei. Cela ce mearge dirept teame-se de Domnul, iară cela ce şovăiaşte în I căile lui ruşina-se-va.  Den gura celor fără de minte - toiag de sudalmă, şi  buzele înţelepţilor păzeaşte-i pre ei. Unde nu-a boi, iaslele-s curate; şi unde-a multe  pîini, arătată e vîrtutea boului. Mărturia credincioasă nu minte, şi aţiţă minciuni mărturia mincinoasa.  Cerca-vei înţelepciunea la cei rai, şi nu o vei afla; şi simţirea lîngă cei  înţelepţi e uşoară. Toate-6 împotrivă omului fără de minte, armele simţirii - buzele  înţeleapte.  înţelepciunea celor harnici cu-noaşte-va căile lor, şi gfndul celor fără de  minte - în rătăcire.  Casele celor fără de leage datoare vor fi de curăţie, şi casele direpţilor priimite-s. Inema omului simţitoare mihnitoare e sufletului său; şi, cînd să vese-leaşte, nu să ameastecă cu sudalma sa. Casele necuraţilor stinge-se-vor, şi corturile celor ce isprăvescu sta-vor. Iaste calea carea să pare a fi direapta lîngă oameni, iară svărsitul ei vine la fundul iadului. In veselie nu să ameastică rruhnirea, şi săvîrşitunle bucuriei la plîngere vin. De căile lui umplea-se-va cel dîrz la inemă, şi den cugetele lui e omul bun.  Cel prost creade la tot cuvîntul, şi videanul vine la căinţă. înţeleptul, spămîntîndu-se, s-au abătut de la rău, iară cel fără de minte, luiş nădejduind, ameastecă-se cu cel fără de leage. Cel iute la mînie face fără de svat, iară omul înţelept multe sufere. Impîrţi-vor cei fără de minte răutatea, iară cei ştiutori vor birui simţirea.  Luneca-vor răii înaintea celor buni, şi necuraţii vor sluji la uşile direpţilor. Priatenii vor uri pre priateni sărad, şi priatenii bogaţilor sînt mulţi. Cela ce necinsteaşte pre sărac greşaşte, iară cel ce mii ui aş te pre sărac iaste feridt. Rătîcindu-se cei strimbi meşterşuguiesc reale, iară mila şi adevărul meşterşuguiesc cei buni.  Nu ştiu mila şi credinţa meşterii de reale,  Şi milele şl credintele - lîngă meşterii cei buni. La tot cela ce grijaşte poate să fie şi mult, iară cel dulce şi fără de dureare în lipsă va fi. Cununa înţelepţilor - avuţia lor, iară zăbava celor fără de minte e rea.  Mîntui-va den reale 27 sufletul mărturia credindoasă, şi aţSţă min-dunivideanuL  In frica Domnului - nedeajdea virtuţii, şi hi fiu lui va părăsi razim de pace.  Frica Domnului - izvorul vieţii, şi 29 face a te abate den laţul morţii.  în multă 30 llmbft - mărirea împăratului, şi întru lipsirea norodului - surparea silnicului.  Bărbatul 31 mult-răbdătoriu mult e la înţelepciune, iară cel tare cu puţin la suflet fără minte e.  Barbarul îmblinzitoriu de mînie iaste inimii vra-du, şi carul oaselor - inima simţitoare.  Cel 33 ce năpăstuiaşte pre cel sărac întărită pre Cel ce l-au făcut pre el, iară cela ce dnsteaşte pre El miluiaşte pre sărac.  Intru răutatea lui se 34 va împinge necredindosul, iară cela ce nedej-duiaşte pre Domnul cu a lui curăţie dirept e. In inima cea bună a bărbatului odihni-se-va 35 înţelepciunea, iară în inima celor fără de minte nu se priceape.  Direptatea înalţă 36 nărodul, şi împuţinează neamurile păcatele. Priimita e la împăratul sluga înţîleaptă, şi cu a 37 Iui bună învîrtejire rădică-ş necinstea.

CAP XV

      Urgia piarde si pre cei înţelepţi, şi răspun sul, supuindu-se, întoarce mînia; şi cuvîntul de-ntristare ridică urgii. Limba înţelepţilor bune ştie, şi gura 2 I celor fără de minte vesteaşte reale. In tot locul ochii Domnului privesc, şi pre cei 3 răi şi pre cei buni.  Vindecarea limbii copadul vieţii, şi cela ce păzeaşte pre ea umplea-se-va de duh.  Cel fără de minte 5 batgiocureaşte învăţătura părintelui, iară cela ce păzeaşte poruncile mai ştiut e.  Indireptatea ce prisoseaşte iaste puteare multa, şi cei necuraţi cu toata rădăcina de pre pămînt vor peri.  La casele direpţilor - tărie multa, şi 7 roadele necuraţilor vor peri.  Buzele înţelepţilor legate-s cu simţirea, si inimile celor fără de minte nu-e întemeiate.  Jîrtfa necuraţilor urîciune e Domnului, iară rugile celor ce să îndireptează priimite-s lîngă EL  Urîduni-s Domnului căile necuratului, pre cei ce gonesc  direptatea  iubeaşte.  Învăţătura 11 celui prost să cunoaşte de cei ce trec pre cale, şi cei ce urăsc mustrările mor grozav.  Iadul 12 şi pierzarea aiave-s lîngă Domnul, cum nu şi inimile oamenilor?  Nu va îndrăgi cel neînvăţat pre cei ce mustră pre el, şi cu înţălepţii nu se vadumîi  A inimii ce să vescleaste faţa înfloreaşte, şi fiind în voi reale posomoraşte-să. Inima direapta cearcă simţirea, şi gura celor necertaţi va cunoaşte realele.  în toată vreamea 16 ochii celor răi aşteaptă reale, iară cei buni încetează pururea-  Mai bună emică parte cu frica 17 Domnului decît vis tem mari cu fără de de frică. [437] Mai bun e ospăţul de legumi spre prieteşug şi dar, decăt punere înainte de viţei cu vrajba. Omul mînios găteaşte vrăjbi, iară cel îndelungat la mînie şi pre cea viitoare potoleaşte. Cel mult - îngădui toriu om va atinge judecăţi, iară cel necurat mai vîrtos le rădică. Căile celor ce şăd fără de lucru sînt aşternute cu spini, iară ale celor destoinici bătute-s. Fiiul înţelept veseleaşte pre tatăl, şi fiiul fără de minte batgiocureaşte maica lui. Cărările nebunului sînt lipsite de minte, şi omul înţălept, îndireptjnd, va mearge. Covîrşăsc cu gîndurile ceia ce nu cinstesc adunările, şi în inimile celor ce să sfătuiesc rămîne sfatul. Şi nu va asculta cel rău lui, nici va zice desăvîrşit cevaşi bun la obşte. Căile vieţii - socotea-lele priceputului, ca, abătîndu-se, den iad se va mîntui.  Casele semeţilor le surpă Domnul, şi întări hotarul văduvei. Urîciune e Domnului gîndul strîmbu, şi graiurile curaţilor - cuvioase. Piarde pre sine cela ce ia daruri, iară cela ce urăşte luările darurilor să mîntuiaşte. Cu milele şi cu credinţele să curăţescu păcatele, şi cu frica Domnului să abătu tot de la rău. Inima direpţilor va cerceta credinţa, şi gura necuraţilor răspunde reale. Priimite-s lîngă Domnul căile oamenilor direpţi, şi, pren mijlocul lor, şi vrăjmaşii priateni să fac Departe lipseaşte Dumnezău de la cei necuraţi, şi rugile direpţilor ascultă.  Mai bună e puţină luare cu direptate decît multe roduri cu strîmbătate.

CAP XVI

Inima omului să gîndească ceale £ţj ||1 direapte, ca de Dumnezău să să tocRjtflmească paşii lui. Văzînd ochiul El |fl bune, veseleaşte inima, şi veastea E&e29 bună îngraşă oasele. Cela ce ascultă mustrările vieţii în mijlocul înţelepţilor va  pe treace. One izgoneaşte învăţătura uraş-te-se pre sine, iară cela ce păzeaşte mustrările iubeaşte sufletul lui. Frica Domnului -învăţătura şi înţelepciunea, şi începătura măririi se va răspunde ei; şi mearge înainte la  cei smeriţi mărirea. Toate lucrurile smeritului ivite-s lîngă Dumnezău, iară necuraţii în  zio rea pier. Necurat e lîngă Dumnezău tot cel cu inima naltă; asupra mînii mînile puind  cu strîmbătate, nu va fi nevinovat. începătura căii bune - a face ceale direapte, şi priimite-s lîngă Dumnezău mai vîrtos decît  a jîrtvui jîrtve.  Cela  ce  cearcă pre  Domnul afla-va minte cu direptate, Şi ceia ce dirept îl cearcă pre El afla-vor pace. Toate lucrurile Domnului cu direptate-s, şi să păzeaşte cel păgîn la ziua cea rea.
Vrajă e pre buzele împăratului, şi la judecată 11 nu se va rătăci gura lui.  Pornirea cumpenii 12 direptate e lîngă Dumnezău, şi faptele Lui -cumpăniturii direapte.  Urtciune e imparatul ui cel ce face reale, pentru că cu direptatea se găteaşte scaunul domniei.  Priimite-s 14 la împăratul buzele direapte, şi cuvintele direapte iubeaşte domnul.  Mînia împăratului - îngerul morţii, şi omul înţelept va îmblînzi pre el.  în lumina vieţii - fiiul 16 împăratului, şi cei priimiţi lui - ca norul tîr-ziu.  Cuiuburile învăţăturii mai alease sînt 17 decît aurul, şi cuiuburile înţelepdunii mai alease-s decît argintul.  Cărările vieţii abatu-se de la reale, şi îndelungarea vieţii - căile direptăţii. Cel ce priimeaşte învăţătura în cei buni va fi, şi cel ce păzeaşte mustrările înţelepţi -se-va. Cine păzeaşte căile lui păzeaşte al său suflet, şi, iubind viaţa lui, va opri gura lui.  Mainte de surpare povăţuiaşte semeţia,  şi  înaintea  căderii,  gmdirea cea rea.  Mai bun iaste cel lin la mînie cu smerenie decît cel ce împarte prazi cu cei semeţi; cel priceput la lucruri aflaturi de bunătăţi iaste, şi nedejduind pre Domnul feridt e.  Pre cei 21 înţelepţi şi pricepuţi răi îi numescu, iară cei duld la cuvînt mai multe vor auzi.  Izvorul 22 vieţii în gmdire e la cei ce o au, şi învăţătura celor fără de minte rea iaste.  Inima înţeleptului gîndi-va cealea den rostul lui, şi pre buze purta-va a conoaşte pre sine.  Fagur 24 de mi are - cuvintele bune, şi îndulcirea lor -leacul  sufletului.  Sînt  căi  părindu-se 25 direapte a fi la om, iară ceale de apoi ale lor caută la fundul iadului  Bărbatul întru osteneale osteneaşte lui, şi grabe aş te a luiş peire, însă cel îndărătnic pre gura luiş poartă peirea.  Bărbatul fără de minte sapă lui 27 reale, şi pre buzele lui adună foc  Bărbatul 28 îndărătnic trimite reale, şi luminătoriu de vicleşug aţîţă răilor şi osăbeaşte prietenii Bărbatul fără de leage înşăla-va priatenii, şi 29 poartă pre ei la cal nu bune.  întărind ochii 30 lui, gîndeaşte îndărătnicii, şi, muşcînd buzele lui, aleage toate realele; acesta cuptoriu iaste răutăţii.  Cununa laudii - bătrîneaţele, şi în 31 căile direptăţii să află.  Mai bun iaste omul cel 32 îndelungat la mînie decît cel vîrtos, şi bărbat înţelepciune avînd decît o arătare mare, şi cel ce-ş biruiaşte urgia decăt cela ce ia cetate.  însă 33
nu rîvni toate la cei strîmbi, iară de la
Domnul toate ceale direapte. [438]

CAP XVII

Mai bine pîine cu bucurie, cu pace, decît I ^ I casa plină de multe bunătăţi si decît  Pfl 64 nedireapte jîrtve cu vrajbă. Sluga EJ3 O înţeleaptă birui-va stăpîni fără de ■BBbB minte,  şi  întru  fraţi  va împărţi  părţi. în ce chip să ispiteaşte în cuptoriu argintul şi aurul, aşa ceale alease inimi lîngă  Domnul. Cel rău ascultă limba celor fără de leage, şi direptul nu ia aminte la buzele mincenoase. Cela ce batjocureaşte pre sărac întărită pre Cel ce l-au făcut pre el, şi cel ce să bucură pre cel ce piare, nu va fi fără vină; iară  cela ce i să face milă, milui-se-va. Cununa bătrînilor - fiii fiilor, şi fala fiilor - părinţii lor. Celui credincios e toată lumea cu banii, iară  celui necredincios nid un ban. Nu se vor tocmi la cel fără de minte buze credindoase,  nid la cel dirept buze mincinoase. Plata darurilor - învăţătura, la cei ce să trebuiesc cu dînsa; şi unde se va înturna, bine se va călători. Care ascunde strîmbătăţi, cearcă prieteşugul, şi carele urăşte a ascunde, desparte priatenii şi rudeniile. Svarîmă înfricoşarea inima înţeleptului, iară cel fără de minte, bătîndu-se, nu simte. Prid va ridica tot omul rău, şi Domnul înger nemilostiv va trimite lui.  Cădea-va grija la om înţelept, iară cei fără de minte socotesc reale. Carele dă reale pentru bune, nu se vor clăti realele den casa lui. Volnede dă cuvintelor începătura direptăţii, şi povăţiuaşte-fnainte a lipsii prid şi vrajbă. Cel ce judecă pre cel strîmb dirept, şi pre cel dirept strîmb, necurat şi urît lîngă Dumnezău. Pentru căci au fost banii la cel fără de minte? Că a dobîndi înţelepciunea cel rău la inimă nu va putea. Carele înaltă face casa lui, cearcă surpare; iară cel ce şovăi aş te a şti, cădea-va la reale. în toată vreamea priatin să-ţi fie ţie, fraţii la nevoi de folos să fie, că pentru aceaea să fac. Bărbatul fără de minte bate în palme şi să veseleaşte luiş ca şi cel ce să chizăşuiaşte cu chizăşie pre al său priatin, şi pre buzele lui foc agoniseaşte. Cel iubitoriu de păcat bucură-se la vrăjbi, cela ce înaltă-ş face casa caută surpare. Şi cel tare de inimă nu va timpina la bunătăţi, şi bărbatul ce pre lesne-ş schimbă limba va cădea la reale. Şi inima celui fără de minte dureare e la cel ce o are. Nu să veseleaşte părintele pre fiiul necertat, şi fitul înţelept veseleaşte maica lui. Inima ce să veseleaşte a fi sănătos face, şi omului mîhnitoriu usucă-i-să oasele. Celui ce ia daruri cu strîmbătate în sînuri nu i să sporesc căile, şi necuratul abate căile direptăţii.  Obraz priceput iaste al omului celui învăţat, iară ochii cehii fără de minte - pre margenile pămîntuliri.  Urgia 26 părintelui - fiiul fără de minte, şi durearea ceiia ce l-au născut pre el.  A păgubi pre 27 omul dirept nu iaste bine, nid cel curat a videni pre silnicii direpţi. (  Carele să scumpeaşte a scoate cuvînt năsilnic cunoaşte pre sine, şi cel mult-îngăduitoriu bărbat înţelept iaste, (mai bun decît cela ce nu cearcă a şti). Celui fără de minte, întrebînd înţelepciunea, 29 înţelepciune să va socoti, şi năuc neştine pre sine făcîndu-se, părea-se-va înţelept a fi.

CAP XVIII

Pridni cearcă omul, viind a se osebi 1 E Al de priateni. si în toată vreamea ocărit Bl kyjliaste.  Nu-i  trebuiaşte înţelepduK BŞb i nea celui fără de minte, pentru că mai aaBSB vîrtos să trage la nebunie.  Cînd vine 3 necuratul la adîncul realelor, dosădeaşte, şi vine lui necinste şi ocară.  Apă adîncă e 4 cuvîntul în inema omului, şi rîu săltînd, şi izvorul vieţii.  A lăuda faţa necuratului nu 5 iaste bine, nid cel curat a abate direptatea la judecată.  Buzele celui fără de minte aduc 6 pre consul la reale, şi gura lui cea cfîrză pre moarte cheamă.  Gura nebunului - surparea lui, şi buzele lui - laţ sufletului lui.  Pre 8 cei leaniş biruiaşte-i frica, şi sufletele oamenilor muieroş vor flămînzi.  Cela ce nu să vindecă pre sine în faptele lui frate iaste celui ce pre sine să strică.  Den mărimea vîrtutei numele Domnului; şi, la El alergînd, direpţii să înalţă.  Aveare a omului bogat - cetate 11 tare, şi mărirea ei mult umbreaşte.  Mai 12 nainte de surpare să înalţă inema omului, şi mai nainte de mărire să smereaşte.  Carele 13 răspunde cuvînt mai nainte de ce va auzi, nebunie iaste lui şi ocară,  Mînia omului o 14 potoleaşte sluga cea înţeleaptă. Pre omul slab la suflet cine-l va suferi?  Inema înţeleptului dştigă simţirea, şi urechile înţelepţilor cearcă gîndurile.  Darea omului lărgeaşte 16 pre el şi lîngă silnid îl aşază pre el.  Direptul luiş iaste pîrîş întru graiul dentîiu. Şi dea-ca-l va asupri pîrîşul, să mustră.  Pricele le 18 potoleaşte sorţul, şi întru domni hotărăşte. Frate de cătră frate ajutorindu-se, ca o cetate 19 tare şi înaltă, şi poate ca o întemeiată împărăţie.  Den roadele gurii omul umple 20 pîntecele lui, şi den roadele buzelor lui sătu- ■ ra-se-va.  Moartea şi viaţa e în mîna limbii, 21 şi cei ce o stăpînesc pre ea mînca-vor roadele ei.  Carele au aflat muiare bună, 22 aflat-au daruri, şi au luat de la Domnul îmblînzire.  Carele scoate pre muiarea [439] buni, scoate bunătăţile. Şi cela ce ţine pre cea preacurvă, fără de minte e şi necurat Nebunia omului strică căile lui, şi pre Dumnezeu vinuiaşte cu inema lui.  Rugăciuni răspunde săracul, şi cel bogat răspunde nesilnec. Omul - priatenilor spre prietenie, şi iaste
priaten lipindu-se mai mult decît fratele.
CAP XIX

Mai bun iaste săracul mergînd fn prostimea lui decît îndărătnic la buzele lui, şi acesta fără de minte.  Şi încă fără de ştiinţă sufletul nu iaste bun, şi cela ce sîrguiaşte cu pidoarele, gri-şaşte.  Nebunia omului strică caile lui, şi pre Dumnezeu vinuiaşte cu inema lui. Avuţia adaoge priateni mulţi, iară cel sărac şi de priatenul cel are să tipseaşte. Mărturia mind-noasă nu va fi fără de certare, şi cela ce  pîraşte cu strîmbătate nu va scăpa. Mulţi odihnesc featele împăraţilor, şi tot cel rău  face-se ocară omului. Tot cela ce pre fratele sărac urăşte, şi de priiteşug departe va fi. Gîndurile bune la ceia ce-l ştiu pre dînsul va apropia, şi omul înţelept fi va afla pre el. Cela  ce multe reale face isprăveaşte răutatea. Şi carele întărită cuvinte nu se va mîntui. Cel ce dştigă înţelepciune iubeaşte pre sine, şi carele păzeaşte înţelepciunea afla-va ceale  bune. Mărturia mincinoasă nu va fi necertată, şi cine va aţîţa răutatea peri-va de
Nid de un folos e celui fără de minte desfătăciunea, şi de va înceape sluga cu semeţie a domni. Omul milostiv mult-îngă-duiaşte, şi fala lui vine asupra celor fără de leage. înfricoşarea împăratului aseamene e cu răcnirea leului, şi ca roua pre iarbă, aşa e îmblînzirea lui. Ruşinea tatului - fiiul fără de minte, şi nu-s curate rugile de la simbria curvei. Casă şi aveare împart părinţii la feciori, şi de la Domnul să lipeaşte muiarea la bărbat Frica o pre aş te pre bărbatul muieros, şi sufletul celui fără de lucru va flămînzi. Carele păzeaşte porunca, păzeaşte al său suflet, iară cela ce huleaşte ale Sale căi, piare. împrumutează pre Dumnezău cel ce miluiaşte pre sărac, şi după darea lui îi va răsplăti lui. Ceartă pre fiiul tău, pentru că aşa va fi cu bună nădeajde. Şi la simeţie nu te ridica cu sufletul tău. Cel rău gmditoriu bărbat mult se va păgubi. Şi de va fi şi lacom, şi sufletul lui va adaoge. Ascultă, fiiule, învăţătura tătîne-tău, ca înţelept să te fad la ceale de apoi ale tale. Multe gînduri sînt în inima omului, iară sfatul Domnului în veac rămîne. Roadă la om e milostenia, şi mai bine săracul dirept decît bogatul mindnos.  Frica Domnului la viaţa omului, iară cel fără de frică petreace-va în locuri unde nu socoteaşte mintea.  Cela ce 24 ascunde în sînurile lui mîinile cu strîmbătate, nid la guri  nicicum  le va aduce pre eale.  Ucigaşul, bătindu-se,  cel firi de 25 minte mai rău va fi; şi de vei mustra pre omul înţelept socoti-va simţirea.  Cela ce necinsteaşte pre tatăl şi să leapădă de maica lui, ruşina-se-va şi ocărit va fi.  Fiiul, pîrăsîndu-se a păzi învăţătura tăune-său, deprinde-va graiuri reale.  Cela ce ehizîşuiaşte copilul 28 fără de minte ruşina-va direptatea, şi gura celor necuraţi înghiţi-va judecata.  Gătescu-se celor nestimpăraţi biduri, şi cazne aseamene celor fără de minte.

CAP XX

      Nestîmpărat lucru e vinul şi semeaţă e 1 beţia, şi tot stricătorul! nu va fi înţelept  Nu se osebeaşte înfricoşarea 2 împăratului de mînia leului, iară cel ce întărită pre el (şi să ameastecă) greşaşte în sufletul lui.  Mărire e omului a 3 urî sudîlmile, şi tot cel fără de minte cu unele ca aceastea să împleticeaşte.  Ocărîndu-se, 4 leaneşul nu se va ruşina; aşa e şi cel ce să împrumutează griu la seacere.  Apă adîncă 5 e sfatul în inima omului, şi omul înţelept îl va zlei pre eL  Mare şi cinstit lucru iaste omul 6 milostiv; şi om credincios lucru cu nevoie iaste a afla.  Carele petreace nevinovat 7 întru direptate, feridţi pre feciorii lui va lăsa.  Cînd împărat dirept va sădea pre 8 scaun, nu va sta împotriva ochilor lui tot răul.  Cine se va făli să aibă inimă curată? 9 Sau cine se va făţeşa curat a fi de păcate? Celui ce grăiaşte de rău pre tată au pre maică, 10 stinge-se-va luminătoriul, şi luminile ochilor Iui vedea-vor întunearec.  Partea ce să grăbeaşte dentru întîiu, în ceale de apoi nu se va binecuvînta.  Să nu zid: ,,PUb-voiu nepriaanului”, ce îngăduiaşte pre Domnul, ca să ajute ţie.  Cantariu! mare şi mic, şi măsurile 13 îndoite, necurate-s înaintea Domnului amîndoao. Şi cela ce le face pre eale,  întru tocmealele lui împiedeca-se-va. Tinerelul - cu cel curat, şi direapta e calea lui.  Ureachea 15 aude şi ochiul veade, lucrurile Domnului -amîndoao.  Nu iubi a cleveti, pentru ca să 16 nu te rădid, ce deschide ochii tăi şi te satură de pune.  „Rău, rău!” zice cela ce cumpără, 17 şi deaca se va duce, atuncea se va făli.  Sînt 18 de aur şi mulţime de pietri scumpe şi vase cinstite buzele priceaperii.  Ia haina celui ce să 19 ehizîşuiaşte pentru cel striin, şi striinează lor de la el.  Dulce e la om pîinea minciunii, şi apoi se va umplea gura lui de halice. Gîndurile cu sfatul să întemeiază, şi cu cirmuiri să face războiul.  Cela ce descopere [440] sfaturi întru adunare, mearge cu 2 limbi. Şi cu cela ce lîrgeaşte buzele lui nu te amestecal UrîChine e Domnului cmtariu îndoit, şi cumpăna vicleană nu e bună înaintea Lui. De la Domnul să îndireptează paşii omului. Şi pămînteanul cum ar putea socoti căile lui? Laţ e la omul curînd de ale sale ceva a sfinţi, ca, după ce se va făgădui, a să căi se face. Vmturătoriul celor necuraţi e împăratul înţelept, şi va pune preste ei roată. Lumina Domnului - suflarea a oamenilor, care cercetează camarile pîntecelui. Milostenia şi adevărul pază e împăratului, şi vor încungiura ai direptate scaunul lui. Podoaba la tineri e înţelepciunea, şi mărirea bătrînilor - cărun-teaţele; struncinături şi sfărîmături timpi-nă-să la reale, şi rane la cămările pîntecelui.

CAP XXI

      În ce chip e pornirea apei, aşa inima
i împăratului în mîna lui Dumnezău; W B i oriunde va vrea să o pleace, acolo o  Kfl EH au plecat pre ea. Tot omul i se pare EkSfl întru sine că e dirept, şi îndireptează  inimile Domnul. A face direapte şi a grăi adevăr mai plăcute-s lîngă Dumnezău mai  mult decît al jîrtvelor sînge. Mare e la sudalmă cu gîndul cel dîrz la inimă, şi luminătoriul necuraţilor păcatele sînt. Gîndurile celui bărbat numai ce sînt la prisosire, şi tot cela ce nu sîrguiaşte numai ce e la lipsă.  Cela ce isprăveaşte vestierii cu limbă mincinoasă deşarte goneaşte pre laţurile morţii.  Perirea la cei necuraţi se va priimi, pentru cî  nu vor să facă ceale direapte. Cătră cei îndărătnici îndărătnice căi trimite Dumnezău. Pentru că [sînt] curate, şi direapte-s lucrurile  lui. Mai bine e a lăcui la un unghiu descoperit decît în ceale văruite, cu strîmbătate şi în casă de obşte. Sufletul celui necurat pof-teaşte ceale reale, nu se ya milui nice de unul dentru oameni. Păgubindu-se cel nestîm-pîrat, mai ştiutoriu să face cel nerău; şi pricepînd, înţeleptul va priimi minte. Priceape-va direptul inemile necuraţilor şi defăima pre cei necuraţi întru reale. Careleş astupă urechile lui ca să nu asculte pre cel bolnav, şi el va striga şi nu va avea cine să-l asculte. Darea pre ascunsu întoarce urgiile, şi cel ce să scumpeaşte de daruri mînie mare rădică. Veselia direpţilor - a face judecată, şi cel curat necurat iaste Ungă făcătorii de rău. Bărbatul, rătăcindu-se den calea direptăţii, în adunarea uriaşilor se va odihni. Bărbatul lipsit iubeaşte veselie,  iubind vinul şi untdelemnul spre avuţie. Şi curăţitura direptului e cel fără de leage, şi pentru cei direpţi
cel fără de leage.  Mai bine e a lăcui în 19 pămînt pustiiu decît cu muiarea sfadnică şi limbută şi vrăjmaşă.  Comoară poftită odihni-se-va în casa celui înţelept, şi oamenii cei fără de minte înghiţi-o-vor pre ea.  Calea 21 direptăţii şi milosteniei dştiga-va viaţă şi mărire.  Cetăţi  tari calcă înţeleptul,  şi 22 surpă tăria preste carea nedejduia necuraţii. One păzeaşte gura lui şi limba, păzeaşte de 23 sdrbă sufletul lui.  Dîrzul şi obraznicul şi 24 mîndrul dumă să cheamă, iară carele ţine minte răul fără de leage e.  Poftele pre cel 25 leaneş îl omoară, pentru că nu vor mînile lui a face ceva.  Necuratul pohteaşte toată ziua 26 pohte reale, iară direptul miluiaşte şi să îndură fără de scumpeate.  Jîrtvele necuraţilor - urîciunea Domnului, pentru că fără de leage le aduc pre eale.  Mărturia mincinoasă 28 piare, şi bărbatul ascultătoriu păzindu-se va grăi  Necuratul bărbat cu obraznide stă 29 înaintea feaţii, iară cel dirept, acela va pri-ceape căile lui.  Nu iaste înţelepciune, nu 30 iaste vitejie, nu iaste sfat spre cel necurat Calul să găteaşte la ziua războiului, şi de la 31 Domnul e agiutoriul.

CAP XXII	

      Mai ales iaste numele bun decît avuţia 1 multă; şi decît argintul şi aurul - darul bun.  Săracul şi bogatul s-au întempinat înde sine, şi pre amîndoi Domnul i-au făcut  Cel ce e făcăto- 
riu de reale, văzînd pre cel rău certîndu-se tare, să pedepse aş te şi el, iară cei fără de minte trecînd să păgubiră.  Neamul înţelepdunii - frica Domnului, şi avuţia şi mărirea şi viaţa.  Ciulini şi laţuri - în căile ceale 5 strimbe, iară cela ce păzeaşte sufletul lui să va feri de la eale.  înnoiaşte copilul după calea 6 lui, şi încă de va şi îmbătrîni, nu se va depărta de la ea.  Bogaţii vor stăpîni pre cei sărari, 7 şi slugele la stăpînii lor vor împrumuta. Cela ce samănă reale, reale va şi săcera, şi 8 rana faptelor lui va săvîrşi; pre omul blînd şi dătătoriu iubeaşte Dumnezeu, şi deşărtarea lucrurilor lui va săvîrşi.  Cela ce miluiaşte 9 pre săracul, el să va hrăni, pentru că den pîinea lui au dat săracului (biruinţă şi dnste dştigă cela ce daruri dă, însă ia sufletul celora ce le au).  Scoate den adunare pre udgaş, şi va 10 ieşi cu dînsul pricea, pentru căci, cînd va sădea în adunare, pre toţi nednsteaşte. Iubeaşte Domnul inemile curate, şi priimiţ 11 sînt Lui toţi cei curaţi în căile lor. Cu buzele va paşte împăratul.  Şi ochii Domnului păzesc [441] simţirea şi defăima cuvintele ceale fără de leage.  Să cură şi zice leaneşul: „Leu iaste în căi, şi fn uliţe ucigaş”. Groapă adîncă -gura celui fără de leage, şi cela ce s-au urît de cătră Domnul va cădea într-însa. Sînt căi reale înaintea omului, şi nu iubeaşte ca să să întoarcă de la eale, şi a se întoarce trebuie den calea şovăită şi rea. Negîndirea zboară inema tinărului, toiagul învăţăturii departe e de la el. Cela ce năpăstuiaşte pre sărac multe face ale lui reale, şi dă bogatului pre mai puţin. Pre cuvintele înţelepţilor apropie ureachea ta şl ascultă ale meale cuvinte, şi inema ta aşază-o pentru ca să cunoşti Că bune sînt. Şi de vei pune pre eale la inema ta, veseli-te-vor  deodată  pre  buzele tale. Pentru ca să-ţi fie ţie pre Domnul nădeajdea, şi va arăta ţie calea Iul. Şi tu scrii-le ţie pre eale întreit, la sfat, şi la gînd, şi la cunoştinţă, pre lărgimea inemii tale. Invăţu-te dară cuvînt adevărat şi minte bună a asculta, ca să răspunzi tu cuvintele adevărului celor ce te întreabă. Nu sili pre measer pentru că sărac iaste, şi să nu necinsteşti pre cel slab în porţi, Pentru că Domnul va judeca lui judecata, şi va mîntui pre cel fără de trup suflet al tău.  Nu fii priaten cu omul mînios, şi cu priaten mînios nu te amesteca. Pentru ca să nu înveţi den căile lui, şi vei lua laţuri la sufletul tău.  Nu da pre tine la chezeşie, ruşănîndu-te de obraz, Pentru că, de nu vei avea de unde să plăteşti, lua-vor aşternutul cel de supt coastele tale.  Nu rădica hotarăle veacinice carele au pus părinţii tăi. Omul vederos şi iute la lucrurile lui la împărat trebuie a dvori, şi să nu dvorească ta oameni
leaneş.

CAP XXIII

De vei sădea a cina la masa silnicului, V îjBfl cu gîndul gîndeaşte ceale ce să pun  M |r4/l înainte-ţi; Şi pune mîna ta, ştiind B Bl 1cum 06 aceastea trebuie tu să ■BH găteşti; iară de eşti mai nesăţios,  Nu pofti bucatele lui, pentru că aceastea să ţin  de viaţă mincinoasă. Nu te întinde, fiind measer, cu cel avut, şi cu al tău gînd lipseaşte-te. De vei pune al tău ochiu cătră el, nicîirea nu se va ivi, pentru că i s-au făcut lui aripi ca unui vultur şi să întoarce la casa celuia  ce stă înaintea lui.  Nu cina împreună cu  omul zavistnic, nici pofti den bucatele lui. Că precum oricine va înghiţi păr, aşa mănîncă şi  bea. Nici cătră tine să-l bagi pre el Şi să mănînci pîinea ta cu el, pentru că va bqrî pre  ea şi va strica cuvintele tale ceale bune. La urechile celui fără de minte nemica nu zice,
ca nu cîndai să batjocurească pre ceale înţe-leapte cuvinte ale tale.  Să nu muţi hotarăle 10 veacinice, şi la agonisita săracilor să nu întri, Pentru că Cela ce rnmtuiaşte pre ei, Domnul, 11 tare iaste şi va judeca judecata lor împreună cu tine.  Dă la învăţătură inima ta, şi urechile 12 tale le găteaşte la cuvintele sîmţirii.  Nu 13 Upsi a certa pruncul, nici de-l vei lovi pre el cu toiag. Nu va muri  Pentru că tu fi vei lovi pre 14 el cu toiag, şi sufletul lui den moarte îl vei izbăvi.  Fiiule, de se va face inima ta înţeleaptă, veseli-vei şi pre a mea inimă.  Şi 16 întru deprinderea cuvintelor ale tale buze cătră ale meale buze, de vor fi direapte.  Nu 17 rîvnească inima ta păcătoşilor, ce în frica Domnului fii toată ziua,  Pentru că, de le vei 18 păzi aceastea, fiţ-vor ţie nepoţi, şi nădeajdea ta nu să va depărta.  Ascultă, fiiule, şi te fă 19 înţelept, şi îndjir] eptează gîndurile inimii tale.  Nu fii beţiv, nici te întinde la sfaturi, şi la cumpărăturile cărnii.  Pentru că 21 tot curvariul şi beţivul va sărăci, şi se va îmbrăca cu rupte şi dezmăţate tot somnurosul. Ascultă, fiiule, de părintele cela ce te-au nascut, şi nu huli căci au îmbătrînit maica ta. Cîştigă adevărul şi nu lepăda înţelepciunea, 23 şi învăţătura, şi priceaperea.  Bine hrăneaşte tatul dirept, şi pre fiiul înţelept vese-leaşte-se inima lui.  Veselească-se tatul şi 25 maica pre tine şi bucure-se ceia ce te-au născut  Dă-m, fiiule, a ta inimă şi ai tăi ochi ale 26 meale căi să păzească.  Pentru că cadă surpată iaste casa strună, şi fintînă strimtă e cea striini.  Pentru că acesta degrabă piare, şi 28 tot cel fără de leage va peri.  La cine e vai? 29 La cine e gîlceava? La cine-s judecăţi? La cine-s voi reale şi bîrfeale? La cine-s zdrobi-turile în zadar? Ai cui sînt ochii urduroşi? Au nu ai celor ce să zăbovesc în vinuri, au nu 30 celor ce urmează unde băuturi să fac? Nu vă îmbătaţi cu vin, ce vă voroviţi cu oameni direpţi, şi voroviţi întru primblări.  Pentru 31 că, de vei da la păhară şi la potire ochii tai, apoi vei îmbla mai gol decît un pilug;  Şi cea 32 mai de apoi ca de şarpe rănit să întinde şi ca de chierast să varsă lui veninul.  Ochii tăi 33 cînd vor vedea pre striin, atuncea gura ta va grăistrîmbe,  Şi vei zăcea ca în inima marii, 34 şi ca un drmaciu la multa fortuna, şi vei grăi: „Bătea-mă, şi nu am durut; şi mă batgiocuriră.  Şi eu nu ştiiam. Cînd 36 mînecatul va fi, pentru ca, venind, voiu cerca cu carele voiu mearge împreună?”

[442]
CAP XXIV

Fiiule, să nu te potriveşti cu oamenii gj gjij răi, nici să pofteşti a fi cu dînşii,  fi *j9| Pentru că minciuni cugeta inima lor,  d E3 I şi osteneale buzele lor grăiesc. Cu i2hjh înţelepciunea să zideaşte casă (şi cu  priceaperea să îndireptează).  Cu simţirea să umplu cămările de toată avuţia cinstită şi  bună.  Mai bun iaste înţeleptul decît cel tare, şi omul ce are minte decît o arătură  mare.  Cu otcîrmuirea să face războiul, şi ajutoriul iaste cu inima cea sfătuitoare.  înţelepciunea şi gîndul bun - la porţile înţelepţilor, înţelepţii nu să abat den leagea Domnului,  Ce socotesc întru adunări. La cei  necertaţi timpină moarte,  Şi moare cel fără de minte întru păcate. Necurăţia iaste la omul pierzătoriu,  Pîngări-se-va în ziua cea rea şi în ziua sdrbei, pînă unde se va săvîrşi. A izbăvi pre ceia ce să aduc la moarte şi a răscumpăra pre cei ce să întind, nu tc scumpi! Şi de vei zice: „Nu ştiu pre acesta”, să ştii că Domnul inimile tuturor cunoaşte, şi Cela ce au zidit suflare la toţi, Acela ştie toate. Carele va răsplăti fieştecăruia după faptele lui. Mănîncă miare, fiiule, pentru că e bun fagu-rul, pentru ca să ţi să îndulcească gîtlejul, Pentru că aşa vei simţi înţelepciunea la sufletul tău; pentru că, de vei afla, fi-va bună sîvîrşirea ta, şi nedeajdea nu te va părăsi. Să nu apropii la cel necurat păşunea direpţilor, nici să te amăgeşti cu saţîul pîntecelui; Pentru că de 7 ori va cădea direptul, şi se va scula, iară cei necuraţi vor slăbi în reale. De va cădea nepriatinul tău, să nu te bucuri pre el, şi întru împiedecarea lui nu te înălţa. Căci va vedea Domnul şi nu-I va plăcea Lui, şi va întoarce mînia Lui de la dînsul. Nu te bucura pre ceia ce fac rău, nici rîvni pre cei păcătoşi, Pentru că nu se vor face nepoţi la cei răi, şi lumina necuraţilor stinge-se-va. Teame-te de Dumnezău, fiiule, şi de împăratul, şi nici unuia să nu fii neascultătorul, Pentru că fără de veaste vor plăti spre cei necuraţi; şi caznele amînduror cine le ştie? Şi aceastea zic voao, înţelepţilor:  A cunoaste faţa la judecată nu iaste bine. Cela ce zice necuratului: „Dirept iaste”, blestemat năroadelor va fi, şi urît la limbi. Şi cei ce mustră mai buni se vor arăta, şi preste ei va veni blagostovenie bună.  Şi buzele vor iubi, răspunzînd cuvinte bune. Găteaşte la ieşire faptele tale, şi te găteaşte la ţarină, şi pasă denapoia mea, şi de iznoavă vei zidi casa ta. Nu fii mincinoasă mărturie pre al tău cetăţean, nici te lărgi cu ale tale buze! Să nu zici: Jn ce chip au făcut mie, face-voiu lui, şi voiu plăti lui ceale ce
m-au năpăstuit”.  Ca o arătură e omul fără 30 de minte, şi ca via e omul lipsit de minte; De-l vei lăsa pre el, ţeleni-se-va şi se vaîmburuiena tot, şi să face părăsit, şi îngrădirile pie-trilor lui să sapă de tot  Apoi eu m-am căit 32 căutat-am ca să aleg învăţătura.  „Puţin 33 dormitez, puţin dormu, şi puţin îmbrăţîşăz cu mîinile pieptul”; şi de vei face aceasta, Veni-va mergînd înainte sărăcia ta, şi lipsa ca un bun alergătoriu.

CAP XXV

      Aceastea-s pildele lui Solomon ceale 1 nealease, carele au scris priatenii Ezechiei, împăratului Iudeii.  Marirea lui Dumnezău ascunde cuvînt Şi mărirea împăratului cinsteaşte porunca lui  Ceriul e înalt şi pămîntul adîncu, 3 şi inima împăratului - neoblicită-  Bate 4 argintul nelămurit şi se va curăţa curat tot.  Ucide pre necuraţi denaintea imparatului, şi va isprăvi întru direptate scaunul lui.  Nu te mîndri naintea împăratului, nice 6 în lucrurile silnicilor sta,  Pentru că mai 7 bine e a ţi se zice: „Să te sui!”, decît a te smeri în faţa silnicului; ceale ce au văzut ochii tăi, grăiaşte.  Nu cădea la sfadă în grabă, pentru 8 ca să nu te căieşti mai apoi, cînd te va ocări priatenul tău.  Tu stîi înapoi, nu huli, ca să 9 nu te ocărască priatenul.  Şi sfada ta şi 10 vrajba ta nu se va depărta, ce va fi ţie întocma cu moartea; harul şi prieteşugul mîntuiaşte, carele întăreaşte-le ţie, pentru ca nu ocărit să fii, ce păzeaşte căile tale bine premenindu-le. Măru de aur la şîr de sardion, aşa a zice cuvîntul la cel ce se cuvine lui.  La cercel de aur 12 sardion de mult preţu iaste legat: cuvîntul înţelept - la bună ascultătoare ureache.  în 13 ce chip ieşirea zăpăzii la seacere zădufului foloseaşte, aşa vestitoriul credincios celor ce l-au trimis pre el; că spre sufletele celor ce să trebuiescu cu el foloseaşte.  Cumu-s vînturile şi norii şi ploile prea lucii, aşa sînt cei ce să făluiescu pre dare mincenoasă.  Intru 15 îndelungarea mîniei - sporiul împăratului, şi limba moale zdrobeaşte oase.  Miare aflînd, 16 mănîncă ci tu e destul, ca nu cîndai, umplîn-du-te, vei bori.  Raru bagă piciorul tău cătră 17 priatenul tău, ca nu cîndai, săturîndu-se de tine, uri-te-va.  Zbură tură şi sabie, şi săgeata fără de smîrdă, aşa e şi omul carele mărturiseaşte asupra priatenului lui mărturie mincinoasă.  Calea răului şi piciorul celui 19
fără de leage peri-va în zio rea.  In ce chip e 20 oţeţpl” la rană nefolositoriu şi fumul la ochi, aşa, eăzînd vătămate în trup, inima mîhneaşte. In ce chip molia în haină şi viarmele în 21 lemnu, aşa voia rea a omului strică inima. [443] De e flîmînd vrăjmaşul tău, hrăneaşte-l pre el; de-i iaste seate. adapă-] pre el; Pentru că, făcînd aceasta, cărbuni de foc vei grămădi preste capul lui, şi Domnul răsplăti-ţ-va ţie bune.  Vîntul crivăţ rădică nori, şi obrazul obraznic limbă întărită. Mai bine e a lăcui într-un unghiu de pod, decît cu muiarea suduitoare în casă de obşte. în ce chip apa rea ce la sufletul însetat iaste dulce, aşa e veastea bună de la pămînt de departe. Precum de va astupa neştine izvor şi a apei ieşire va strica, aşa fără podoabă a cădea direptul înaintea necuratului. A mînca miare multă nu iaste bine, şi trebuie a cinsti cuvintele slăvite. In ce chip cetatea la ziduri e surpată şi nezidită, aşa bărbatul carele nu cu sfat face
ceva.

CAP XXVI

În ce chip roao la seacere şi în ce chip ploaia vara, aşa nu iaste la cel fără de minte cinste. In ce chip pasările zboară şi vrăbiile, aşa blestemul în deşărt nu va veni asupra nemărui.  In ce chip bidul la cal şi boldul la măgariu, aşa  e toiagul la norodul fără de leage.  Nu răspunde la cel fără minte după nebunia lui,  pentru ca să nu fii aseamene lui,  Ce răspunde celui nebun cătră nebunia lui, pentru  ca să nu se pară înţelept la sine.  Den căile lui ocară face cela ce au trimis pren vestitoriu  fără de minte cuvînt  Ia meargerea vinelor şi fărădeleagea den rostul celor fără de minte.  Cela ce leagă piatra în praştie aseamene iaste celuia ce dă celui fără de minte mărire.  Ghimpi cresc în mîna beţivului şi robie în mîna celor fără de minte. Mult să bate de valuri tot trupul celor fără minte, pentru că să surpă spîniintarea lor. Ca dinele cînd vine spre a lui borîtură şi urît să face, aşa şi cel fără de minte, cu răul său întorcîndu-se la al său păcat. Iaste ruşine aducînd păcat şi iaste ruşine aducînd mărire şi dar. Văzuiu bărbat ce i să păru lîngă sine a fi înţelept însă nedeajde avu mai multă cel fără de minte decît el.  Zice leaneşul trimiţîndu-se la cale: „Leu e în căi şi în uliţe ucigaş'*. în ce chip uşa să întoarce la ţiţînă, aşa leaneşul pre patul lui  Ascunzînd leaneşul mîna în sinul lui, nu poate să aducă la gură. Mai înţelept luiş leaneşul i să pare, decît cel ce în saturare duce veaste.  în ce chip cela ce ţine de coada dinelui, aşa cela ce stă înainte pentru judecată striină. In ce chip ceia ce ispitesc pun înainte cuvinte la oameni, iară cela ce va timpina cuvîntul mtău se vaîmpedeca.  Aşa top ceia ce fntr-ascuns pîndesc pre ai lor priateni şi, cînd se vor vedea, zic că „Glumind, am făcut”.  In multe lcamne odrăsleaşte focul, şi, unde nu iaste iute la mînie, să potoleaşte sfada.  Grătariu pre 21 cărbuni şi leamne în foc, şi omul suduitoriu -spre gflceava sfazii.  Cuvintele mîngîitorilor moi sînt şi acestea bat la locurile ficaţilor.  Argintul, dîndu-se cu videşug, ca hîrbul să să socotească. Buzele videane acopere inimă mîhnita.  Cu buzele toate le priimeaşte jăluindu-se vrăjmaşul, iară în inimă meşterşuguiaşte vicleşuguri. Să vai de ţi 25 s-ar ruga vrăjmaşul cu glas mare, să nu-l asculţi, pentru că 7 videşuguri sînt în sufletul lui.  Cine ascunde vrajba, închiagă videşugul, şi descopere ale sale greşale cel bine conoscut întru adunare.  Cela ce sapă 27 groapa aproapelui său, Într-Insa va cădea; şi cel ce tăvăleaşte piatră, preste el se va tăvăli. Limba mincinoasă urăşte adevărul, şi gura 28 cea neacoperită face neaşăzări.
CAP XXVII

      Nu te făli spre ceale de mîine, pentru ca 1 nu ştii ce va naşte ceaea ce vine. Laude-te aproapele-ţi, şi nu gura ta; 2 striinul, şi nu buzele tale.  Grea e 3 piatra şi cu nevoie purtat năsipul; şi urgia celui fără de minte mai grea e decît amîndoao.  Nemilostivă e mînia şi iute e 4 urgia, iară nemică nu rabdă rivnirea.  Mai 5 bune-s  mustrările  descoperindu-se decît ascuns priiteşug*  Mai vreadnice-s de eredinţa ranele priatenului decît sărutările ceale de bună voie ale vrăjmaşului-  Sufletul  în 7 saturare fiind, baţjocureaşte fagurii; iară sufletului ce e la lipsă, şi ceale amară dulce i să par.  în ce chip cînd pasărea va zbura dentru al său cuiub, aşa omul să robeaşte cînd să înstreinează de la ale sale locuri.  Cu miruri 9 şi cu vinuri şl cu lămîic să veseleaşte inima, şi să sparge de primejdii sufletul*  Pre priate* 10 nul tău sau pre prietenul părintesc să nu-) părăseşti, şi la casa frăţîne-tău să nu Intri nenorocind; mai bun e priatenul aproape decît frate lăcuind departe.  Înţelept fii, 11 fiiule, pentru ca să ţi se veselească inema; şi întoarce de la tine cuvintele ocărite.  MarghioIul, realele viind, să ascunse, iară cei fără de minte, mergînd, pagubă vor plăti.  Ia haina 13 lui, pentru c-au trecut semeţul, carele ceale striine strică.  Cela ce binecuvîntează priatenul dimeneaţa cu glas mare, decît cel ce bleastemă, nemica nu să va părea că iaste osebit.  Picăturile scot pre om în zi de iarnă 15 den casa lui, aşijderea şi muiarea sudalnică den casa ei.  Crivăţul nesilnic vînt iaste, [444] iară pre nume iscusit să cheamă. Fier pre fier ascute, şi omul întărită faţa priatenuiui. Cine răsădeaşte smochin, mînca-va roadele lui; şi cine păzeaşte pre al său domn, să va cinsti. în ce chip nu-ş samănă featele la feaţe, aşa nici inemile oamenilor sînt potrivă. Iadul şi perirea nu se satură, aşijderea şi ochii oamenilor sînt nesăţios. Uriciune e Domnului cela ce împoncişază ochiul, şi cei neînvăţaţi - neopriţ la limbă. Ispitirea la argint şi la aur - lămurirea, şi bărbatul să ispi-teaşte pren rostul celora ce laudă pre el. Inema celui fără de leage cercetează reale, şi inema direapta cearcă mintea. De vei bate pre cel fără de minte, în mijlocul adunării necinstindu-l, nu vei lua nebunia lui. Cu cunoştinţă vei cunoaşte sufletele turmei tale şi vei întări inema ta la ale tale cirezi. Căci nu e în veac la om putearea şi vîrtutea, nici dă den neam în neam. Poartă grija celor den cîmp verzi, şi vei tunde iarbă, şi adună buruian de munte, Pentru ca să aibi oi de îmbrăcăminte. Cinsteaşte-ţ cîmpul, pentru ca să-ţ fie ţie miei. -Fiiule, de la mine ai graiuri cuvioase în viaţa ta şi în viaţa slugilor tale.

CAP XXVIII

 	Fuge necuratul, nimenea gonindu-l, K Wtfl 'ar:* direptul ca un leu nădejduiaştc.  fa a£ i Pentru păcatele necuraţilor judecăţi H Mc8 S^ scoa^ şi omul isteţ va stinge pre  EVtfIH eale.  Viteazul întru cei fără de credinţă năpăstuiaşte pre săraci. Ca o ploaie  mare şi nefolositoare,  Aşa ceia ce au lăsat leagea laudă necurăţia; şi ceia ce iubesc leagea  pun împrejurul lor zidu.  Oamenii răi nu vor gîndi judecată, iară ceia ce cearcă pre  Domnul înţeleage-vor întru tot.  Mai bun e săracul mergînd cu adevăr decît bogatul mincinos.  Păzeaşte leagea fiiul înţelegătorul, iară cela ce paşte necurăţia neînsteaşte pre  tatul lui.  Cela ce înmulţeaşte avuţia lui cu carnete şi lăcomii, celui ce mii ui aş te pre săraci  adună pre ea.  Cela ce abate ureachea lui ca să nu auză leagea, şi el ruga lui ş-au urît. Carele rătăceaşte pre cei direpţi în cale rea, la stricăciune el va cădea; iară cei fără de leage vor treace ceale bune şi nu vor întră la eale. înţelept lîngă sine e omul avut, şi tot înţeleptul va defăima pre el. Pentru ajutoriul direpţilor mult să va face rnărire, şi în locurile necuraţilor prindu-se oamenii Cela ce acopere necurăţia lui nu se va spori, iară cel ce tălmăceaşte mustrările hibi-se-va. Fericit omul carele să teame de toate pentru smerire, iară cel nesilnic la inemă cădea-va la reale. Leu
flămînd şi lup setos iaste cel ce te răneaşte, sărac fiind, de fealiu sărăcăcios.  împărat ce 16 e lipsit de venituri - mare asupritoriu iaste, iară cel ce urăşte strîmbătatea, îndelungată vreame va trăi.  Cela ce ia în chezăşie pre 17 bărbatul ce iaste în vină de ucidere, pribeag va fi, şi nu întru întemeiere. Ceartă pre fiiu, şi te va iubi şi va da podoabă sufletului tău; nu va asculta la limbă fără de leage.  Cel ce 18 mearge dirept ajutoritu-s-au, iară cela ce mearge în căi strîmbe se va încleşta.  Cela 19 ce lucrează pămîntul lui se va sătura de pîine, iară cel ce goneaşte zăbavă umplea-se-va de sărăcie.  Omul ce e vreadnic de credinţă 20 mult se va blagoslovi, iară cel rău nu va fi necertat.  Cine nu să ruşinează de obrazele 21 direpţilor, nu iaste bun; unul ca acesta pentru o bucată de pîine va vinde pre om.  Grăbeaşte a să îmbogăţi omul zavistnic, şi nu ştie că cel milostiv va birui pre el.  Iară cela ce 23 dovedeaşte căile omului har va avea mai mult decît cela ce să îmbunează cu limba.  Cine 24 leapădă pre tată sau pre mumă şi i să pare cum nu greşaşte, acesta împreunătoriu iaste omului celui necurat.  Nesăţiosul om va 25 judeca în deşărt, iară carele nedejduiaşte pre Domnul întru socotinţă va fi.  Carele nedejduiaş te cu inimă dîrză, unul ca acesta e nebun; iară carele mearge cu înţelepciune mîntui-se-va.  Iară carele dă săracilor nu se 27 va lipsi, iară carele întoarce ochiul lui în multă lipsă va fi.  în locurile necuraţilor suspină 28 direpţii, şi întru acelora peiri înmulţi-se-vor
direpţii.

CAP XXIX

      Mai bun e omul ce mustră decît omul ce 1 L C^t M e nasu”ic la cerbK*. pentru că, fără
Prt Hi ^e veaste arzîndu-se e'> nu iaste fcljlfUjdecare.  Lăudîndu-se direpţii, ve- 2
ESSEsi seli-se-vor năroadele, şi de boiarii
ce-s fără de leage suspină bărbaţii.  De barbatul ce iubeaşte învăţătura veseleaşte-se tatul lui, iară carele va paşte curve va piarde avuţia.  împăratul dirept ridică ţară, iară 4 bărbatul fără de leage de tot o sapă.  Carele 5 găteaşte de spre faţa nepriatinului său mreajă, o pune pre ea la picioarele lui.  La omul ce 6 păcătui aş te mare e laţul, iară direptul în bucurie şi în veselie va fi.  Ştie direptul a judeca 7 la săraci, iară cel necurat nu va priceape judecata; şi la sărac nu iaste minte a să cunoaşte pre sine.  Oamenii fără de leage au aţîţat cetate, şi înţelepţii întoarseră urgia.  Bărbatul învăţat judecă limbi, iară omul rău, urgisindu-să, batgiocureaşteşinusesrjărnintează.  Bărbaţii 10 părtaş de sîngiuri urî-vor pre cel curat, iară cei direpţi cerca-vor sufletul lui.  Toată 11 mînia lui îş arată cel fără de minte, şi înţeleptul [445] ascunde pre amăruntul. împăratului ce ascultă cuvîntul strîmb toţi cei de supt dînsul fără de leage sînt. Imprumutătoriul si datornicul, unul cu altul împreunîndu-se, socotinţă face amîndurora Domnul. împăratul cu adevăr judecind pre săraci, scaunul lui întru mărturie se va pune. Ranele si mustrările dau învăţătura, şi copilul rătăcindu-se ruşinează părinţii lui. Mulţi fiind cei necuraţi, multe să fac păcatele, şi direpţii, căzînd aceia, plini de frică să fac Ceartă pre fiiul tău, şi te va odihni şi va da podoabă sufletului tău. Să nu fii tîlcuitoriu Ia limbă fără de leage, şi cel ce păzeaşte leagea fericit iaste. Cu cuvintele nu se va certa sluga năsilnică, că, de va şi înţeleage, iară nu va asculta. Devei vedea bărbat grabnic la cuvinte, să ştii că nedeajde are mai mult cel fără de minte decît dînsul. Carele să desfrînează den copilărie, slugă va fi; şi mai tîrziu se va durea spre sine.  Omul mînios rădică price, şi bărbatul urgisitoriu au săpat păcatul. Semeţia pre om smereaşte, şi pre cei ce gîndesc cu smerire razhnă-i cu mărire Domnul. Cine împarte cu furul, uraşte-ş sufletul lui; şi de se va pune jurămînt, auzind nu vor spune. Temîndu-se şi ruşinîndu-ee de oameni, s-au împiedecat; iară ceala ce nedejduiaşte pre Domnul, veseli-se-va. Necurăţia la om dă greşală, iară carele nedejduiaşte pre Stăpînitoriul, mîntui-se-va. Mulţi slujăsc obrazelor po-văţuitorilor, iară de la Domnul să face ctireptul la om.  Urtciune e direptului omul
strîmb, şi urtciune e celui fără de leage calea
ce îndireptează.

CAP XXX

Aceastea zice bărbatul celor ce cred lui Dumnezău şi încetează: „Pentru că mai fără de minte sînt decît toţi oamenii şi înţelepciunea omului nu iaste în mine, Şi Dumnezău m-au învăţat înţelepciune, şi nuntea sfinţilor am  conoscut. Cine s-au suit în ceriu şi s-au pogorît? Cine au adunat vînturile în sîn? Cine au întorsu toată apa întru haină? Cine au biruit toate marginile pămîntului? Ce e numele lui? Sau ce e numele fiilor lui? Pentru  ca să conoască Că toate cuvintele lui Dumnezău sînt lămurite, şi ajută El celor ce să  smerescu de Dînsul. Nu adaoge la cuvintele Lui, ca să nu te dovedească, şi mincinos  vei fi.  Doao ceru de la Tine, să nu iai harul  mieu mainte de ce voiu muri eu: Cuvîntul deşărt şi mincinos departe de la mine 0 fă. Avuţie şi sărăcie nu-m da, Ce-m rînduiaşte ceale 10 ce-m trebuie şi ceale de ajunsu.  Pentru ca nu.
săturindu-mă. mincinos mă voiu face, şi voiu
zice: 'One mă veade?*; au sărac făcîndu-mă, voiu fura, şi voiu jura în numele lui Dumnezău.  Să nu dai pre rob la mînile stăpînului 11 lui, pentru ca să nu te bleasteme, şi te vei stinge.  Nepotul rău pre tatul blastămă, şi 12 pre mumă nu binecuvintează.  Nepotul rău 13 dirept pre sine să judecă, şi ieşirea lui n-au spălatu-o.  Nepotul rău înalţi ochi are şi cu 14 geanele lui să înalţă; nepotul rău are dinţi de sabie şi măsealele barde, ca să mistuiască şi să mănînce de tot pre cei slabi de la pămînt şi pre săracii lor dentru oameni.  Lipitoarei trei 15 feate era cu dragoste iubindu-se şi aceaste trei nu o sătura pre ea, şi a patra nu-i fu destul a zice: 'Deajuns e\  Iadul, şi dragostea 16 muierii, şi pămîntul neumplut de apă, şi apa, şi focul nu vor zice:'Destule'.  Ochiul cel ce 17 batgiocoreaşte pre tatăl şi necinsteaşte bătrî-neaţele maicii, să-l taie pre el corbii den văi, şi să-l mănînce de tot pre el puii vulturilor.  Şi 18 trei îm sînt preste putinţă a le gîndi, şi a patra nu o cunoscu:  Urmele vulturului ce zboară, 19 şi căile şarpelui pre piatră, şi cărările corăbiei ce mearge pre mare, şi căile omului la tinereaţe. Ca aceasta e calea muierii preacurve, carea, 20 cînd va face, spălîndu-se, nemică zice că au făcut fără cale.  Pren trei lucruri să dăteaşte pămîntul, şi al patrulea nu poate să-l poarte:  De va împăraţi slugă, şi nebunul să 22 va umplea de bucate;  Şi slujneca de va 23 scoate pre a ei stăpînă, şi muiarea urită de va nemeri bărbat bun.  Şi patru sînt mai mici 24 pre pămînt, şi aceastea-s mai înţeleapte decît ceale înţeleapte:  Furnicile, la carele nu 25 iaste vîrtute, şi gătescu vara hrană;  Şi aricii, neam slab, carii au făcut în pietri casele lor;  Neîmpărăţită iaste lăcusta, şi dentru o 27 poruncă osteneaşte cu bun obiceaiu;  Şi 28 ne vas tui ca. pre mini răzimîndu-se, şi pre lesne fiind a să prinde, lăcuiaşte întru tăriile împăraţilor.  Şi trei sînt carele cu sporiu 29 mergu, şi a patra carea bine treace:  Puiul 30 de leu mai vîrtos e decît dobitoacele, care nu să întorce, nice să teame de dobitoc;  Şi 31 cocoşul umblînd în găini cu bun suflet, şi ţap povăţuind turma, şi împăratul povestind întru limbi.  De te vei da pre sine la veselie şi 32 vei întinde mîna ta cu vrajbă, te vei [nejdnsti.  Mulge lapte, şi va fi unt; 33 şi de vei stoarce nările, va ieşi sînge; şi de vei trage cuvintele, vor ieşi judecăţi şi vrajbă”.

[446]

CAP XXXI

Ale meale cuvinte grăitu-s-au de Dumnezău împăratulfui], legiuire, pre carele au certat maica lui: „Ce vei păzi, fiiule? Graiurile lui Dumnezău. iDentfi născut, ţie zicu, fiiule! Ce, fiiule pîntecelui mieu? Ce e, fiiule rugădunilor meale?  Nu da muierilor a ta avuţie, şi  gîndul tău, şi viaţa, la sfatul de apoi.  Cu sfat toate fă, cu sfat bea vin. Silnicii mînioşi sînt;  vin să nu bea,  Pentru ca nu cumva, bînd, vor uita învăţătura, şi dirept a judeca nu vor  putea pre cei slabi.  Daţi beţie celor den  mîhniri şi vin a bea celor den dureri,  Ca să uite sărăcia şi de osteneale să nu-şi mai aducă  aminte.  Fiiule, deschide gura ta cu cuvîntul lui  Dumnezău  şi judecă  toate sănătos!  Deschide gura ta şi judecă dirept, şi osebeaşte pre sărac şi pre slab! Muiare bar bată cine va afla? Mai cinstită iaste decît pietri scumpe una ca aceasta. Nedejduiaşte pre ea inima bărbatului ei; una ca aceasta de bune prăzi nu se va lipsi,  Pentru că lucrează bărbatului spre bine în toată viaţa.  Depănînd lînă şi in, au făcut bună treabă cu mînile ei. Să făcu ca o corabie ce să neguţătoreaşte pre departe şi-ş adună avuţia ei. Şi să scoală de noapte, şi au dat mîncări casii şi lucruri la slujnece.  Văzînd arătură, au cumpărat, şi den roadele mînilor ei răsădi aveare. înringînd vîrtos mijlocul ei, răzima braţul ei la lucru. Şi gustă că e bine a lucra, şi nu se stinge luminătoriul ei toată noaptea. Corurile ei le întinde spre ceale de folos, şi mînile ei le razimă la fus.  Şi mînile ei le deschise săracului, şi roadă întinse la sărac. Nu gryaşte de ceale den casă bărbatul ei, cînd zăboveaşte undeva, pentru că toţi ceia de lîngă ea să îmbracă. îndoite cămăşi au făcut bărbatului ei, şi den vison şi mohorît - ei îmbrăcăminţi. Şi socotit să face bărbatul ei la porţi, cînd va sădea în adunare cu bătrînii cei ce lăcuiesc pămîntul. Cearşafuri au făcut şi le-au vîndut finiceanilor şi cingători hananeilor.  Cu puteare şi cu bună-cuviinţă s-au îmbrăcat, şi să veseli în zilele de apoi. Gura ei o deschise cu socotinţă şi cu leage, şi rînduială porunci limbii ei. Strimte-s cărările caselor ei, şi mîncări leaneşe n-au mîncat  Rîdică fiii ei şi să îmbogăţiră, şi bărbatul ei lăudă pre ea: 'Multe feate au făcut puteare, multe au făcut tari, iară tu mai sus eşti şi le-ai covîrşit pre toate'. Mincinoasele plăceri, şi deşartă frurdseaţea (muierii nu iaste întru tine), pentru că
muiarea înţeleaptă să binecuvîntează (şi frica Domnului aceasta laude).  Daţi ei den roadele buzelor ei şi să laude în porţi bărbatul ei”.

CARTEA ECLISIASTULUI CAP I

      Graiurile Eclisiastului, fiiului lui David, 1 a împăratul lui Israil, în Ierusalim. Deşărtarea deşărtărilor, zise Ecli[siastul, deşărtarea deşărtărilor, toa-Ite-s deşărtare!  Care e prisosirea 3
omului, în toată truda lui care trudeaşte supt soare?  Neam mearge şi neam vine, şi 4 pămîntul în veac stă.  Şi răsare soarele, şi 5 apune soarele, şi la locul lui trage el răsărind, iase cătră austru şi încungiură cătră crivăţ, încungiură încungiurînd, mearge duhul, şi la 6 încungiurările lui întoarce-se duhul.  Toate 7 pîraiele merg în mare, şi marea nu se împle. La locul unde pîraiele merg, acolo eale se vor întoarce a mearge.  Toate cuvintele sînt cu 8 trudă. Nu va putea bărbat a grăi, şi nu se va sătura ochiul a vedea, şi nu se va împlea ureachea de auz.  Ce e cea ce fu? Ceaea ce 9 va să fie. Şi ce e cea ce s-au făcut? Aceasta ce va să să facă;  Şi nu iaste tot proaspăt 10 supt soare. Carele va grăi şi va zice: „Vezi, acesta nou iaste”, acum s-au făcut în veacii carii s-au făcut denaintea noastră.  Nu iaste 11 pomenire la cei dentîiu; şi încă la cei de apoi făcîndu-se, nu va fi lor pomenire cu ceale ce se vor face la ceale de apoi.  Eu, Eclisiastul, 12 am fost împărat preste Israil, în Ierusalim. Şi am dat inima mea a cerceta şi a socoti cu 13 înţelepciunea pentru toate cîte s-au făcut supt ceriu; căci migăială rea au dat Dumnezău fiilor oamenilor ca să migăiască întru sine. Văzuiu toate faptele ceale făcute de supt soare 14 şi, iată: toate deşărtare şi voie de duh.  Cel 15 întort nu se poate împodobi, şi lipsa nu se va putea număra.  Grait-am eu în inima mea a 16 zice: „Iată, eu mă măriiu, şi adaos înţelepciune preste toţi carii fură înaintea mea în Ierusalim, şi inima mea văzu multă înţelepciune şi minte.  Şi dediu inima mea a 17 conoaşte înţelepciune şi minte, pilde şi ştiinţă; conoscuiu eu că încă si aceasta iaste voie  a  duhului,  Căci întru mulţimea 18 învăţăturii - mulţime de minte, şi cela ce adaoge  înţeleagere,  adaoge-va dureare”.

[447]

CAP II

Zis eu în inema mea: „Vino dară să le ispitesc întru veselie, şi vezi întru bine-. Şi, iată, să făcu aceasta deşărtă-chme.  rosului ziş: „împrejurare”, şi vesehe{i]: „Ce aceasta faci?” Şi socotiiu de va slăbănogi inema mea cu nişte vin trupul mieu, - şi inema mea mă povăţui cu învăţătură şi a birui pe veselie -, pînă unde voiu vedea care e binele fiilor oamenilor care făcu supt soare numărul zilelor vieţii lor. Mant-am fapta mea, ziditu-mi-am case, răsÎditu-mi-am  mie  vii, Făcutu-mi-am grădini şi livezi, şi răsădiiu întru eale tot lemnul de toată roadă; Făcut-am mie scăldatori de ape, ca să adăp dentru eale dumbrăvi  ce odrăsleaşti leamne; Cîştegat-am slugi şi slujnece, şi de casă născuţi să făcură mie, şi încă cîştigare de cireada şi de turme multe să făcură mie, mai mult decît toţi ceia ce s-au  făcut înaintea mea în Ierusalim; Adunaiu mie argint şi aur, şi averile împăraţilor şi ale ţărilor; făcut-am mie cîntărcţi şi cîntare aţe, şi desfătăciunile fiilor omului, mestecători de  vin şi mestecătoare. Şi mă măriiu şi adaos înţelepciune mai multă decît toţi ceia ce s-au făcut înaintea mea în Ierusalim; şi încă învîţîtura mea au stătut mie. Şi tot ce au cerşut ochii miei n-au fost depărtat de cătră dînşii; n-am oprit inema mea de cătră toata veselia, căci inema mea să veseli întru toata osteneala mea, şi aceasta să făcu împarte ale de cătră toată truda mea. Şi căutaiu eu întru toate faptele meale carele au făcut mînile meale şi în truda carea am ostenit a face şi, iată, toate în deşărt, şi voia duhului, şi nu iaste prisosire supt soare. Şi căutaiu eu ca să văz învăţătura, şi împrejurarea, şi fără-de-mintea; cîd cine e omul carele va veni denapoia sfatului, toate cîte au făcut întru el? Şi văzuiu eu că sînt prisosiri înţelepciunei mai mult decît nebunia, ci tu e prisosirea luminii mai multu decît întunearecul. Ochii înţeleptului - în capul lui, şi cel fără de minte întru întunearec mearge. Şi cunoscuiu şi eu că o timpinare va timpina la toate aceastea. Şi ziş eu în inema mea: „Cumu e întimpinarea celui fără de minte, şi mie mi să va timpina; şi pentru căci m-am măiestrit?” Eu de prisosit grăiiu în inema mea - pentru că cel fără de minte den prisos ire grăiaşte -, cîd şi aceasta e desărtăciune, Căci nu iaste pomenirea celui înţelept cu a celui fără de minte, în veac, în ce chip dară zilele la ceale viitoare toate s-au uitat; şi cum va muri înţeleptul cu cel fără de minte?
Şi am urît viaţa, căci vicleană iaste asupra 17 mea fapta cea făcută supt soare, cîd toate-e deşartare şi voie de duh.  Şi urîiu eu toată 18 lumea şi truda mea carea am trudit supt soare, cîd las pre ea omului care s-au făcut după mine;  Şi cine ştie de va fi înţelept au 19 fără de minte? Şi, de stăpîneaşte întru toată osteneala mea carele am ostenit şi am măiestrit supt soare, şi aceasta e deşertare.  Şi 20 m-am întors eu ca să aşăz ine mii meale în toată truda care am trudit supt soare,  Căci iaste 21 omul de e truda lui întru înţelepciune şi întru minte şi întru vitejie, şi omul la carele n-au ostenit da-va lui partea lui. Şi încă aceasta e în deşărt şi răutate mare.  Cîd [ce] să face la 22 om, în toată truda lui, şi în voia inemii lui, în ce chip el osteneaşte supt soare?  Căci toate 23 zilele lui - ale durerilor, şi a mînii migăiale la el, şi încă noaptea nu doarme inema lui. Şi aceasta deşartare iaste.  Nu iaste bine la 24 om, fără de numai ce va mînca şi ce va bea şi va arăta sufletului lui bine întru osteneala lui. Şi încă aceasta am văzut eu că de la mîna lui Dumnezeu iaste.  Căci cine va mînca? Şi 25 cine va bea afară den El?  Căci, la omul cel 26 bun înaintea feaţii Lui, dat-au înţelepciunea şi mintea şi veselia; şi, celui ce greşaşte, dat-au migăială ca să meargă şi să adune ca să dea celui bun înaintea feaţii lui Dumnezău. Căci şi aceasta e deşartare şi voia duhului.

CAP III

      La toate e vreamea şi vreamea e la tot lucrul supt soare: Vreame a naşte şi vreame a muri, vreame a răsădi şi vreame a zmulge pre cel răsădit. Vreame e a omorî şi vreame e a vindeca, vreame e a surpa şi vreame e a zidi. Vreame e a plînge şi vreame e a rîde, vreame e a să tîngui şi vreame e a juca. Vreame e a zvîrli pietri şi vreame e a stringe pietri, vreamea e a cuprinde şi vreamea e a să depărta de cuprindere. Vreamea e a căuta şi vreamea e a piarde, vreamea e a păzi şi vreamea e a scoate. Vreamea e a rumpe şi vreamea e 7 a coase, vreamea e a tăcea şi vreame e a grăi. Vreamea e a iubi şi vreamea e a urî, vreamea 8 e a războiului şi vreamea e a păcii. Ce iaste 9 prisosirea celui ce face întru carele el trude aste? Văzuiu împreună toată migăiala 10 care o au dat Dumnezău fiilor oamenilor ca să migăiască întru ea. Toate carele au făcut -bune fieşcarele la vreamea lui; şi încă tot vacul au dat în inima lor, pentru ca să nu afle omul făptura care au făcut Dumnezău, de-nceput şi pînă în săvîrşit. Cunoscuiu că nu iaste bine întru ei, fără numai a să veseli [448] şi a face bine în viaţa lui; Şi tot omul care va mînca şi va bea şi va vedea bun în toata osteneala lui, aceasta dare lui Dumnezău iaste. Cunoscuiu că toate citeau făcut Dumnezău, aceastea vor fi In veac asupra lor; [la eale] nu iaste a adaoge, de Ia eale nu iaste a lua, şi Dumnezău au făcut pentru ca să să teamă de faţa Lui. Ceaea ce să face acum iaste; şi rfte-3 a să face acum s-au făcut; şi Dumnezău va cerca pre cela ce să goneaşte. Şi încă am văzut supt soare locul judecăţii, şi acolo e cel necurat; şi locul direptului, acolo e cel bun-credincios. Şi ziseiu eu în inima mea: „împreună cu cel dirept şi împreună cu cel necurat va judeca Dumnezău, căci vreame e la tot lucrul şi la toată fapta acolo”. Ziş eu în inima mea pentru graiurile fiilor omului: „Căci va osebi pre ei Dumnezeu, şi ca să arate că ei dobitoace sînt. Şi, la ei, ca întimpinarea fiilor omului - şi întimpinarea dobitocului, o timpinare la ei; în ce chip iaste moartea acestuia, aşa şi moartea acestuia, şi un duh la toate. Şi ce au prisosit omul decît dobitocul? Nemică, căci toate-s deşarte. Toate merg Ia un loc: toate s-au făcut den ţarină şi toate se vor întoarce la ţarină. Şi cine au văzut duhul fiilor omului, de să suie în sus? Şi duhul dobitocului, de să-pogoară el jos la pămînt?44 Şi văzuiu că nu iaste bine, fără de numai ceaea ce se va veseli omul întru faptele Lui, căci aceaea e partea lui. Căci cine ii va aduce pre el
că să vază întru care va fi după el?

CAP IV

Şi mă întors eu şi văzuiu toate năpastile ce ai ea ce să fac supt soare. Şi iată lăcrăma celor ce să năpăstuiesc, şi nu iaste lor cel ce mîngîie; şi de la mîna celor ce năpăstuiesc pre dînşii - pute are, şi nu iaste lor mingîitoriu. Şi am fericit eu pre toţi ceia ce au murit, pre cei ce au murit, mai bine decît pre cei vii, căci ei sînt vii  pînă acum. Şi, mai bun decît amîndoi acestea, carele încă nu s-au născut, carele nu ştie toată facerea cea rea care iaste făcută supt  soare. Şi văzuiu eu toată osteneala şi împreună toată vitejia facerii că e aceasta rîvni-rea omului de la priatenul lui. Şi încă aceasta  e deşărtare şi voia duhului. Cel fără de minte îmbrăţăşă mînile lui şi mîncă cărnurile Iui  Mai bine iaste o împleare de mină de odihnă decît umpleare de 2 mini de trudă şi de voia duhului  Şi mă întorsu eu, şi văzuiu deşertăciune  supt soare. Iaste unul, şi nu iaste al doilea, şi încă fecior şi frate nu iaste lui. Şi nu iaste săvîrşit Ia toată truda lui, şi încă ochiul lui nu să satură de avuţie. „Şi cui eu trudesc şi lipsescu sufletul mieu de bunătate?''. Şi aceasta e deşărtare, şi migîială rea iaste.  Mai buni sînt doi 9 decît unul, cărora iaste lor plată bună întru truda lor;  Căci, de va cădea imul, celalalt 10 rădică pre părtaşul lui; şi vai acestui unuia, cînd va cădea şi nu va fi al doilea ca să-l rădice pre dînsul.  Şi încă, de vor dormi amîndoi, 11 şi căldură la ei; şi unul cum să va încălzi?  Şi 12 mîcară de să va întări cel unul, şi cei doi vor sta împotriva lui, şi funea cea întreită nu curînd să va rumpe.  Mai bun iaste copilul 13 sărac şi inţelept decît împăratul bătrîn şi fără de minte, carele n-au mai conoscut a mai lua aminte încă;  Căce den casa legăturilor 14 ieşi-va a împăraţi, căci şi întru împărăţia lui s-au făcut sărac.  Văzut-am pre toţi cei vii, 15 cei ce umblă supt soare, cu tînărul cel al doilea, carele va sta pentru el.  Nu iaste săvîrşire la tot norodul, la toţi citi s-au făcut înaintea lor, şi încă cei mai de apoi nu să vor veseli întru el, căci şi aceasta e deşărtare şi voia duhului.  Păzeaşte pidorul tău cu carele vei 17 mearge la casa lui Dumnezău şi aproape - a auzi; decît darea celor fără de minte - jîrtvă ta, căci nu sînt ştiind ca să facă bine.

CAP V

      Nu grăbi asupra gurii tale, şi inima ta 1 nu sîrgui as că ca să scoată cuvînt înaintea lui Dumnezău, căce Dumnezeu e în ceriu sus, şi tu pre pămînt jos; spre aceasta De-ţi cuvintele tale puţine.  Că vine visul întru mulţime de dodeială, şi glasul celui fără de minte - întru mulţime de cuvinte.  In ce chip vei făgădui 3 făgăduinţa lui Dumnezău, nu zăbovi a o da pre ea, căce nu iaste la nebunie voie; tu dară, de te vei făgădui, dă!  Mai bine e a nu te 4 făgădui, decît, făgăduindu-te, să nu dai.  Nu 5 da gura ta ca să greşască trupul tău, şi să nu zid înaintea feaţii lui Dumnezău că: „Neştiinţă iaste”, pentru ca să nu Se urgisască Dumnezău pre glasul tău, şi va strica faptele mînii or tale.  Căce, întru mulţimea visurilor 6 Şi deşărtîdunilor şi a cuvintelor multe, tu de Dumnezău te teame!  Săvai năpastea săracului şi jaful judecăţii şi al direptăţii vei vedea în ţară, nu te mira de lucru, căci cel înalt asupra celui înalt să va păzi,  Şi înalţi preste ei. Şi prisosirea pămîntului preste tot iaste împărat, ţarina fiind lucrată.  Iubind 9 argintul, nu să va sătura de argint Şi cine au iubit întru mulţimea lor roadele? Şi acesta e deşărtare.  întru mulţime de bunătăţi să 10 înmulţiră ceia ce mănîncă pre ea. Şi ce e vitejia celui de lîngă ea? Căci începătură a vedea [449] cu ochii lui. Dulce e somnul robului, săvai puţinei, săvai mult va mînca; iară celui ce s-au saturat a se îmbogăţiT nu iaste lăsînd pre el să adoarmă. Iaste boala carea o am văzut supt soare: avuţie păzindu-se la cel ce e a lui, spre răul lui. Şi piare avuţia aceaea intru migăială rea; şi au născut fiiu, şi nu iaste în mîna lui nemica. In ce chip au ieşit den pîntecele mai cei Iui, gol  întoarce-se-va ca să meargă cum au venit; şi nemică nu va lua cu truda lui  pentru ca să meargă în mîna lui. Şi frică aceasta e rea boală, pentru că, în ce chip au venit, aşa va şi mearge. Şi ce e prisosirea lui carea trudeaşte în vînt? Şi încă toate zilele lui - întru întunearec şi în jale, şi mînie multă, şi boală, şi sdrbă. Iată, am văzut eu binele carele iaste bun: a mînca, şi a bea, şi a vedea bunătatea în toată truda lui carea va trudi supt soare, numărul zilelor vieţii lui care au dat lui Dumnezeu, căci aceasta e partea lui. Şt încă tot omul căruia au dat lui Dumnezeu bogăţie şi aveare, şi l-au volnicit pre el ca să mănînce dentr-însele, şi să ia partea lui, şi ca să să veselească întru osteneala lui; aceasta darea lui Dumnezeu iaste, Căci nu mult să vor pomeni zilele vieţii lui, căci Dumnezeu migăiaşte pre el, în veselia inemii lui.

CAP VI

Iaste răutate carea am văzut supt soare, şi multă  iaste supt om; Omul căruia va da lui Dumnezeu avuţie şi aveare şi slavă, şi nu iaste lip-si ndu-se cu sufletul lui de toate carele va pofti, şi nu va stăpîni lui Dumnezeu ca să mănînce dentru eale, căci om striin va mînca pre el. Şi aceasta e deşartare, şi boală rea iaste.  De să va face om de 100 de ani, şi mult va trai, şi cît de multe vor fi zilele anilor lui, şi sufletul lui nu să va sătura de bunătate, şi încă îngropare nu s-au făcut lui, zis-am: „Mai bună e lepădătura femeii decît el!'1  Căci întru deşărtăciune au venit, şi întru-ntunearec mearge, şi întru-ntunearec numele lui să va acoperi,  Şi încă soarele n-au văzut, şi nu am odihna acestuia mai multă decît a celuia. Şi, de au trăit trecători de 1000 de ani, şi bunătate n-au văzut, au nu la un loc vor  mearge toate?  Toată osteneala omului - la  gura lui. şi încă sufletul nu se va împlea. Căci ce e prisosirea înţeleptului mai multă decît celui fără minte? Pentru căci săracul ştie a  mearge în preajma vieţii. Mai bună e vedearea ochilor decît cel ce mearge cu sufletul. Şi încă aceasta e deşărtăciune şi voie a duhului. Orice s-au făcut, iată, s-au chemat numele lui, 
şi să cunoscu ce iaste omul, şi nu va putea să să judece cu cel mai tare decît el.  Căci sînt 11 cuvinte multe, înmulţind deşărtăciune.

CAP VII

      Căci prisoseală e la om? Cîd cine ştie 1 binele omului în viaţa, numărul zilelor vieţii deşărtăciune e lui? Şi au făcut pre eale în umbră, cîd cine va povesti omului ce va fi după el supt soare?  Mai bun iaste numele decît untdelemn bun, şi ziua morţii decît ziua naşterii. Mai bine e a mearge la casa plîngerii decît a 3 mearge la casă de băutură, după cum aceasta e săvîrşit Ia tot omul, şi cel ce e viu da-va bun la inema lui.  Mai bună e mînia decît rîsul, 4 cîd întru răutatea obrazului să va îmbuna inema.  Inema înţelepţilor - în casa pUngerii, şi inema celor fără minte - în casa veseliei.  Mai bine e a auzi certarea înţeleptului 6 decît omul ce aude dntarile celor fără minte.  In ce chip iaste glasul spinilor supt căidare, aşa e rîsul celor fără minte. Şi încă aceasta e deşărtăciune.  Căci năpastea împrejur poartă pre înţelept şi strică inima bunii naşterii lui.  Mai bună e săvîrşirea cuvintelor decît începătura lui; mai bunu e cel îngă-duitoriu decît cel înalt cu inima.  Să nu sîrguieşti cu duhul tău a te mînia, căci mînia în sînul celor fără minte se va odihni.  Să nu 11 zid: „Ce s-au făcut, căci zilele ceale de mainte era mai bune decît aceastea?”, cîd nu întru înţelepciune ai întrebat pentru aceasta.  Bună 12 e învăţătura cu dare de sorţi, şi prisosirea, celor ce văd soarele,  Cîd, în umbra ei, 18 înţelepciunea - ca umbra argintului; şi prisosirea minţii, a înţelepciunei, înţelepciunea va învia pre cel de la ea.  Vezi faptele lui Dumnezău, cîd cine va putea a împodobi pre carele Dumnezău va înfrînge?  In ziua 15 bunătăţii lui, trăiaşte în bine, şi vezi, în ziua răutăţii, vezi încă şi tu cu aceasta tocmirea acestora  care au făcut Dumnăzău, pentru graiu, pentru ca să nu afle omul după dînsul nemică.  Toate le-am văzut în zilele deşărtădunii meale: iaste dirept perind întru direptatea lui, şi iaste necuratul rîrnîind întru răutatea lui.  Nu te face dirept pre multe, 17 nid te înţelepţi de prisosit, ca nu cîndai te vd spărea.  Şi nu pîgîni spre mult şi nu te face 18 năsilnic, ca nu cîndai vei muri întru nevrea-mea ta.  Bine e a te ţinea întru aceasta, şi 19 încă de aceasta să nu pîngăreşti mîna ta, cîd temătorilor de Dumnezău ieşi-vor toate, înţelepciunea va ajuta înţeleptului mai mult 20 decît 10 stăpînitori ce vor fi în cetate.  Căci [450] om nu iaste dirept pre pămînt, carele va face bine şî nu va greşi. Şi încă la toate cuvintele carele vor grăi cei necuraţi, să nu pui inima ta, pentru ca să nu auzi pre robul tău blestemîndu-te: Căci de multe ori te va vicleni pre tine, şi cu pogoriri multe va face rău inimii tale, pentru că şi tu ai blestemat pre alţii mulţi.  Toate aceastea le-am ispitit cu înţelepciunea; Ziş: „Inţelepţi-mă-voiu”, şi ea s-au depărtat de la mine mai departe decît era, şi adtncă adîncătură e; cine o va afla pre ea? încuiyuraiu eu, şi inima mea, a cunoaşte şi a cerceta şi a cerca înţelepciunea şi sorţul, şi a conoaşte nebunia celui necredin ci os, şi năsîlnida, şi învăluiala. Şi aflu eu, mai amară pre dinsa decît moartea, cu muiarea - carea iaste vînare, şi mreji - inima ei, legătura - în mînile ei. Cel bun înaintea feaţii lui Dumnăzău se va ridica de la ea, şi cel ce păcătuiaşte prinde-se-va întru ea* Vezi, aceasta aflaiu, zise Eclisiastul, una cîte una a afla gîndul Pre carele au cercat sufletul mieu, şi n-am aflat; şi an om dentru 1000 am aflat, şi muiare intru toate aceastea n-am aflat.  Insă, vezi, aceasta am aflat, carea au făcut Dumnezău împreună cu omul dirept, şi d au cercat gînduri multe. Cine ştie înţelepciunea şi cine ştie dezlegarea cuvîntului?

CAP VIII

Înţdepciunea omului lumina-va faţa lui, şi cel fără ruşine la faţa lui se va urî. Gura împăratului păzeaşte^i a călca jurămîntul lui lui Dumnăzău  BkîBSă nu sîrgui eşti t De cătră faţa lui mearge-vei, că nu stai la cuvînt rău, căci tot ce  va vrea face-va, In ce chip, cuvîntul împăratului stăpînind, cine va grăi lui: „Ce vd  face?'-. Cela ce păzeaşte porunca nu va conoaşte cuvîntul rău, şi vreamea judecăţii  cunoaşte-va inima înţeleptului, Căci în tot lucrul iaste vreamea judecăţii, căci mintea  omului iaste multă preste el. Căci nu iaste eonoscînd ce e ceaea ce va să fie, căci, în ce  chip va fi, cine va spune lui? Nu iaste om stăpînind întru duh ca să oprească împreună cu duhul. Şi nu iaste stăpînind în ziua morţii, şi nu iaste trimitere întru zi de războiu, şi nu  va mîntui necurăţia pre cel de la ea. Şi toată aceasta văzuiu, şi am dat inima mea la toată facerea care s-au făcut supt soare, toate cîte au stăpînit omul întru om ca să-i facă rău lui. Şi atuncea văzui u necuraţi în gropi băgaţi, şi dentru cel sfînt, şi mearseră şi să lăudară în cetate că aşa au făcut Şi încă aceasta e deşărtăciune. Căci nu iaste făcîndu-se price dentru ceia ce fac răul, în grabă, “pentru aceaea să adeveri inima fiilor omului întru
dînşii ca să facă răul.  Cel ce au greşit au 12 făcut răul de atuncea şi de la delungarea lor, căci şi ştiu eu că iaste bine celor ce să tem de Dumnezău pentru ca să să teamă de cătră faţa Lui.  Şi bine nu va fi necuratului, şi nu va 13 îndelunga zilele în umbră carele nu iaste temîndu-se de cătră faţa lui Dumnezău. Iaste deşărtare carea s-au făcut pre pămînt, 14 căci sînt direpţi căci ajunge preste & ca făptura necuraţilor, şi sînt necuraţi căci ajunge preste ei ca făptura direpţilor; zis-am că încă şi aceasta e în deşărt!  Şi am lăudat împreună pre veselie, căci nu iaste bine omului supt soare, fără numai a mînca şi a bea şi a să veseli, şi aceasta mearge împreună cu el în truda lui, în zilele vieţii lui care i-au dat lui Dumnezău supt soare.  Intru cărei am dat 16 inima mea a cunoaşte înţelepciunea şi a vedea migăiala făcută pre pămînt, căci şi în zi şi în noapte somn la ochii lui nu iaste văzînd,  Şi 17 văzuiu toate faptele lui Dumnezău, că nu va putea omul afla împreună cu faptul cel făcut supt soare. Ori cîte va trudi omul a afla. şi nu va afla; şi încă oricîte va zice înţeleptul a cunoaşte,  nu va putea afla.  Că toată 18 aceasta am dat la inima mea, şi inima mea toată au văzut aceasta:

CAP IX

      În ce chip sînt direpţii şi înţelepţii si 1 faptele lor în mîna lui Dumnezău, si încă dragoste şi uriciune nu iaste omul ştiind.  Toate-s înaintea feaţii 2 lor deşărtare, întru toate o timpinare: direptului şi celui necredincios, răului şi bunului, şi curatului şi necuratului, şi celui ce jîrtvuiaşte şi celui ce nu jîrtvuiaşte, şi în ce chip iaste cel bun, în ce chip iaste cel ce gre-şaşte, şi în ce chip cel ce jura, precum cel ce să teame de jurămînt  Aceasta e rea întru tot 3 cel făcut de supt soare, căci o timpinare e la toate. Şi încă inima fiilor omului să împlu de rău, şi învăluiale - întru inima lor, şi în viaţa lor, şi denapoia lor, spre morţi.  Căci cine e 4 cel ce să împreună cătră toţi cei vii? Iaste nădeajde, căci dinele cel viu acesta mai bun e decît leul cel mort  Căci cei vii cunoaşte-vor 0 ca vor muri, şi cei morţi nu sînt cunoscînd nimica, şi nu iaste lor încă plată, căci s-au uitat pomenirea lor.  Şi încă iubirea lor, şi 6 încă urîciunea lor, şi încă rivnirea lor, iată, au perit şi încă parte nu iaste lor încă în veac întru tot ce e făcut supt soare.  Vino, mănîncă cu veselie punea ta şi bea cu inimă bună vinul tău, căci acum au binevrut Dumnezău faptele tale.  întru toată vreamea fie hainele tale albe, şi untde-lemnu de pre capul tău nu se lipsască.  Şi vezi [451] viaţă cu fămeaia care ai îndrăgit, toate zilele vieţii tînereaţelor tale cealea ce ţi s-au dat ţie supt soare, toate zilele deşărtării tale, căci aceasta e partea ta în viaţa şi întru truda ta carea tu trudeşti supt soare. Toate, oricîte va afla mîna ta a face, în ce chip iaste putearea ta, fă, căci nu iaste fapt, şi gînd, şi minte, şi înţelepciune, în iad, unde tu mergi acolo. întorşu-mă şi văzuiu supt soare că nu e celor sprinteni alergătura, şi nu e celor tari războiul, şi încă acestui aş înţelept nu e nescari pîine, şi încă nu celor de-nţeles - avuţia, şi încă nu celor ce cunoscu - harul, că vreame şi timpi nare va în timp: na la toţi aceia. Şi încă nu cunoscu omul vreamea lui; ca peştii cei ce să vînează în mreaje rea, şi ca pasările ceale ce să vînează în laţ, ca aceastea să prind fiii omului la vreamea rea, cînd va cădea preste dînşii fură de veaste. Şi încă aceasta văzuiu înţelepciune supt soare, şi mare iaste cătră mine: Cetate mică şi oamenii ei puţinei, şi va veni preste ea împărat mare şi o va încun-jura pre ea, şi va clădi preste ea şanţuri mari.  Şi va afla întru ea om sărac înţelept şi va mîntui lor cetatea întru înţelepciunea lui; şi omul n-au pomenit împreună cu omul cel sărac acela. Şi ziş eu: „Mai bună e înţelepciunea decît putearea, şi învăţătura săracului - defăimată, şi cuvintele lui nu sînt asculundu-se”. Cuvintele înţelepţilor întru odihnă să aud decît strigarea celor ce biruiescu cu nebunie. Mai bună e înţelepciunea decît unealtele războiului, şi, păcătuind
unul, va piarde bunătate multă.

CAP X

      Mştele, murind, putrezescu tocmirea
PL J”^ulcirei untdelemnului; mai cinstit Î*M 04 e  cel  puţin  al  fnţelepciunei decît  şLjlj nJ4 mărire mare a nebuniei. Inima tagHfW înţeleptului - la direptul lui, şi inima  celui fără minte - la stîngul lui. Şi încă în cale, cînd cel fără minte mearge, inima lui să va scădea şi, ceale ce va socoti, toate nebunie  sînt. De să va sui duhul celui ce biruiaşte preste tine, locul tău să nu laşi, căce vindecarea va potoli greşale mari. Iaste răutatea carea o am văzut supt soare că fără voie au  ieşit de cătră faţa celui ce biruiaşte: Deade-să cel fără minte întru nălţări mari, şi bogaţii  întru smerire vor sădea. Văzuiu robi pre cai, şi boiari mergînd ca nişte robi pre pămînt.  Cel ce sapă groapă, într-însa va cădea; şi pre cel ce curăţeaşte gardul, muşca-l-va pre el  şarpe. Scoţînd pietri, osteni-se-va întru eale; despicînd leamne, primejdui-va întru eale.  De va cădea fierul, şi el faţa ş-au turburat, şi puteri va întări, şi prisosirea omului -înţelepciunea.  De va muşca şarpele, nu în 11 şoptă, şi nu iaste prisosire celui ce vrăjaş-te.  Cuvintele gurii înţeleapte iaste har, şi 12 buzele celui fără minte îl vor prăpădi pre dînsul.  începătura cuvintelor gurii lui - nebunie, şi cea de apoi a gurii lui - învăluială rea.  Cel fără minte mulţeaşte cuvinte. N-au 14 cunoscut omul ce e ceaea ce să face, şi ce e ceaea ce va să fie, ce e denapoia lui; şi cine va povesti lui?  Osteneala celor fără minte va 15 trudi pre el, carele n-au cunoscut ca să meargă la cetate.  Vai ţie, cetate care împăratul tău iaste tînăr şi boiarii tăi dimineaţa mănîncă!  Feridt tu, pămînt care e împăratul tău fiiul volnicilor şi boiarii tăi la vreame vor mînca în puteare, şi. nu să vor ruşina! întru leneviri pleca-se-va grinzirea, şi în 18 zăbava mînilor pica-va casa.  Spre rîs fac 19 pîinea; şi vinul şi untul-de-lemnul - ca să să veselească cei vii; şi argintului vor asculta toate.  Şi încă întru socotinţa ta să nu blastemi pre bogat, nice pre împărat; şi în cămările asternuturilor tale, să nu bl aşterni pre cel bogat, căce pasărea ceriului va duce glasul tău şi cel ce are arepile spune-va cuvîntul tău.

C A P  XI

      Trimite pîinea ta pre faţa apei, cîci 1 HR lfl'n^ru mulţimea zilelor vei afla pre j*iL|vi ea.  Departe celor şapte, şi încă la 2
[rjj fî^I  0   nu cono5u ce va fi rău pre ■fin™ pămînt.  De se vor plini norii de 3 ploaie, preste pămînt vor turna. Şi de va cădea lemn în austru, şi săvai în crivăţ, la locul unde va cădea lemnul, acolo va fi.  Păzind 4 vîntul, nu va sămăna; şi căutînd la nori, nu va secera  Intru carele nu iaste conoscînd care 5 e calea duhului. Ca oasele în pîntecele ceii ce poartă naştere, aşa nu vei conoaşte faptele lui Dumnezău, cîte va face toate.  Dimeneaţă 6 samănă sămînţă ta, şi ziua nu lasă mîna ta, căci nu conoşti care va rîndui ceasta au ceaea şi de vor fi amîndoao dempreună bune.  Şi 7 dulce e lumina şi bună la ochi a vedea împreună cu soarele.  Căci, de va şi trăi ani 8 mulţi omul, întru toate aceastea se va veseli, Şi vor pomeni zilele întunearecului, că multe vor fi. Tot cel ce vine deşărtăciune e.  Vese- “ 9 leaşte-te, tinerelule, în tinereaţele tale, şi te îmbuneaze inima ta în zilele tînereaţelor tale, şi îmbla în căile inimii tale fără prihană, şi nu întru vedearea ochilor tăi, şi conoaşte că preste toate aceastea aduce-te-va Dumnezău la judecată.  Şi depărtează mînia de la 10 inima ta, şi fereaşte răul de la trupui tău, cîd tinereaţele şi nebunia e deşartare.

CAP XII

Şi-ţ adu aminte de Cel ce te-au zidit pre tine, In zilele tinereaţelor tale, pînă unde nu vor veni zilele răutăţii tale şi vor ajunge ani întru carele vei jgrai: „Nu iaste mie întru dînşii voie”,  Pînă unde nu se va întuneca soarele, şi lumina, şi luna, şi stealele, şi se vor întoarce  norii denapoia ploii. In ziua carea se vor clăti paznicii casii, şi se vor înturna oamenii puterii, şi au sărbat cealea ce macină, căci s-au împuţinat, şi se vor întuneca cealea ce  văd în găuri, Şi vor închide uşăle în tîrg, întru slăbiciunea glasului cei ce măcina. şi se va scula la glasul vrabiii, şi se vor smeri toate  featele cîntarii, Şi încă de la înălţare vor vedea şi spămîntare în cale, şi va înflori migdalul, şi se va îngroşa lăcusta, şi se va răsipi chiparosul, căci au mers omul la casa veacului său, şi au încunjurat în tîrg cei ce să  tînguiesc, Pînă unde nu se va înturna funea argintului, şi se va zdrobi înflorirea aurului, şi se va zdrobi dutura la izvor, şi se va învîrti  roata la groapă, Şi se va întoarce ţarina la pămînt, în ce chip era, şi duhul se va întoarce  cătră Dumnăzău, Carele au dat pre el. Deşărtarea deşărtărilor, zise Eclisiastul, toate-s  deşarte . Şi de prisosit iaste căci s-au făcut Eclisiastul înţelept, şi căci au învăţat minte împreună cu omul, şi ureachea au urmat podoaba pildelor. Mult Cercă Eclisiastul a afla cuvintele voii, şi cea scrisă a direptăţii, cuvintele adevărului. Cuvintele înţelepţilor - ca strămurările, şi ca cuie arse în foc, care de la tocmeale s-au dat, de la un Păstoriu. Şi prisosit iaste dentru eale, fiiul mieu: Păzeaşte a face cărţi multe, nu iaste săvîrşit; şi cercetare multă - trudă trupului. Săvîrşitul cuvîntului tot auzi: De Dumnezău te teame, şi poruncile Lui păzeaşte, căci aceasta e tot omul. Căci toată facerea Dumnezău va duce la
judecată întru tot ce e trecut cu vedearea, ori bine, ori rău. La Edi-siast, cea de săvîrşit, ca la nişte mari, şi desîvîr-şit pune învăţătura. 
cîntarea cînt Arilor capi
ărute-mă de la sărutările gurii lui, căci mai bune-s ţîţele tale decît vinul. Şi mirosul mirurilor tale, mai mult decît toate mi roasele; mir deşărtat - numele tău; pentru aceaea fecioarele te iubiră. Traseră-te, denapoia ta, la mirosul mirurilor tale vom alerga) Băgă-mă împăratul în cămara lui. Bucura-ne-vom şi ne vom veseli întru tine, iubi-vom ţîţele tale mai mult decît vinul. Direptatea iubitu-te-au! Neagră sînt eu şi frumoasă, featele Ierusalimului, ca sălaşele Chidarului, ca corturile lui Solomon. Nu mă vedeţi căci eu sînt negrindu-mă, căci m-au ars soarele. Fiii mai-di meale s-au învrăjbit întru mine, puseră-mă păzitoare în vii, via mea n-am păzit! Po-vesteaşte-mi, pre carele au iubit sufletul mieu, unde paşti? Unde zad în amiazăzi? Ca nu doară să-m facă ca ceaea ce să in val ui aş te pre cerezile prietenilor tăi! De nu te vei cunoaşte pre sine, cea frumoasă întru fămei, ieşi tu întru căldile turmelor şi paşte iadele tale spre sălaş urile păstorilor! Cu călîri-mea mea întru carale lui Faraon asămăna-tu-te-am, ceaea ce eşti aproape de mine! Ce s-au înfrumusăţat fălcile tale, ca ale turtu-realei, cerbicea ta - ca nişte şiruri! Asămă-nări de aur face-vom ţie, cu pistrituri de argint Pînă unde iaste împăratul întru 11 înduplecarea lui, nardul mieu dat-au mirosul lui. Legătura stadiei - iubitul mieu, în mijlocul ţlţelor meale va petreace. Strugur de 13 chipru e fratele mieu mie, în vie în [Enjgadi. Iată, eşti frumoasă, cea de aproapele mieu! 14 Iată, eşti frumoasă, ochii tăi - porumbi! Iată, eşti bun, fratele mieu! Şi încă înfrumuseţat! Patul nostru - umbros! Grinzile caselor 16 noastre - chedri, podurile noastre - chiparos.
cap ii
iu - floarea dmpului, crinul văilor. 1 Ca crinul în mijlocul spinilor, aşa e 2 iubitul mieu în mijlocul featelor.  Ca 3 mărul în leamnele dumbrăvii, aşa - fratele mieu între mijlocul fiilor. In umbra lui am pohtit şi am şăzut şi roadă lui e dulce în gîtlejul mieu. Băgaţi-mă în casa vinului, 4 grămădit preste mine dragoste.  întîriţi-mă 5 întru mirosituri, clăditi-mă în meri, cad răiută-s de dragoste eu.  Stînga lui - supt capul [453] mieu şi direapta lui mă va cuprinde. Jura-tu-v-am pre voi, featele Ierusalimului, în puteri şi în tăriile ţarinei, de veţi scula şi veţi deştepta  dragostea, pînă  unde va vrea!  Glasul fratelui mieu! Iată, aşa vine, sărind  preste munţi, săltînd preste dealuri. Aseamene iaste frăţiorul mieu cu căprioara sau cu puii de cerbi (preste munţii lui Vethil); iată, acesta stătu denapoia păreatelui nostru, privind pre firestri, plecîndu-se pren mreji. Răspunde frăţiorul mieu şi zice mie: „Scoală, vino,  cea de aproapele mieu, frumoasa porumbiţa mea!  Că iată, iarna au trecut, ploaia să duse, mearse la sine. Florile să iviră pre pămînt, vreamea pleavilii au sosit, glasul turturealii s-au auzit în pămîntul nostru. Smochinul au scos ceale fără vreame smocîhnele iui, şi viile înfloresc, deaderă miros. Scoală, vino, cea de aproapele mieu, frumoasa mea (porumbiţa mea, vino) şi vino tu! Porumbiţa mea, în acoperemîntul pietrii, ţiindu-te de zidul denainte, arată-mi faţa ta şi fă-mă să auz glasul tău! Căci glasul tău dulce e şi faţa ta frumoasă! Prindeţi noao vulpi mici stricînd viile; şi viile noastre înfloresc”.  Frăţiorul mieu-mie, şi eu-lui, cel ce paşte în crini.  Pînă unde va înceta ziua şi se vor pleca umbrele, te întoarce, asa-mănă-te tu, frăţiorul mieu, cu căpriorul sau cu puiul cerbilor preste munţii încunjurărilor.

CAPIII 

În patul mieu noaptea am căutat pre carele au iubit sufletul mieu; cerca-tu-l-am pre el, şi nu l-am aflat, che-mat-am pre el, şi nu m-au ascultat. Scula-mă-voiu dară şi voiu încunj ura în cetate, în tîrguri şi pren uliţe, şi voiu cerca pre carele au iubit sufletul mieu. Cercatu-l-am pre el, şi n-am aflat pre el, chematu-l-am  pre el, şi nu m-au ascultat. Aflatu-m-au cei ce păzăsc, cei ce încunjură în cetate. „Au doară pre care au iubit sufletul mieu aţ  văzut?” Cît de puţin deaca trecuiu de la ei, pînă unde aflaiu pre carele au iubit sufletul mieu; ţ.inutu-l-am pre el şi nu l-am lăsat, pînă unde l-am băgat pre el în casa mîne-mea şi la  cămara ceiia ce m-au zămislit Jurat-am pre voi, featele Ierusalimului, întru puteare şi întru tăriile ţarinii, de veţ rădica şi veţ scula  dragostea, pînă unde va vrea! Care e aceasta ce să suie den pustiiu, ca buciumi de fum, tîmi iată cu zmirnă şi tămîie, den toate prafurile făcătoriului de mir? Iată patul hu Solomon, 60 de pute amici împrejurul lui, den cei tare ai lui Israil,  Toţi ţiind sabie, învăţaţi războiul; om - sabia lui preste coapsa lui, de spaima nopţilor.  Nesilie ş-au făcut lui împăratul Solomon den
leamnele Livanului. Stîlpii lui au făcut de 10 argint şi plecătoriul lui de aur şi primblarea lui mohorîtă, înlăuntru] lui cu pietri aşternut; dragostea de la featele Ierusalimului. Featele Sionului, ieşit şi vedeţ la împăratul Solomon, întru cununa carea l-au cununat pre dînsul maica lui, în ziua gineriei lui şi în ziua veseliei inimii lui!

CAP IV

      Iată, eşti frumoasă, cea de aproapele mieu, iată, eşti frumoasă! Ochii tăi -porumbiţe, afară den tăcearea ta; părul tău - ca turmele caprelor carele s-au descoperit de la Galaad.
Dinţii tăi - ca turmele celor tunse, carele s-au suit de la baie, toate cu geamene, şi fără fiiu nu iaste întru eale. Ca funea cea roşie -buzele tale şi graiul tău - frumos. Ca coaja rodiei - mărul tău, afară den tăcearea ta. Ca turnul lui David - grumazul tău, cel zidit la Thalpioth: 1000 de scuturi spînzuraţi sînt pre el, toate svîrUturile celor tari. Doao ţîţe ale tale - ca doi pui geameni ai căprioarii, cei ce pasc în crini. Pînă unde va sufla ziua şi se vor porni umbrele, mearge-m-voiu mie cătră măgura zmirnei şi cătră dealul Livanului. Toată eşti frumoasă, cea de aproapele mieu, şi hulă nu iaste întru tine. Vino de la Livan, mireasă, vino de la Livan! Veni-vei şi vei treace de-nceputul credinţei, de la capul lui Saniir şi Aermon, de la stînile leilor, de la munţii pardoşilor. Datu-ne-ai inimă, sora noastră, mireasă, îndîrjitu-ne-ai pre noi cu unul dentru ochii tăi, cu un şîr de la grumazul tău. Ce să înfrumseţară ţiţele tale, sora mea, nevastă! Ce să înfrumseţară ţiţele 11 tale de vin! Şi mirosul hainelor tale - mai mult decît toate mirosurile! Fagur pică buzele 12 tale, nevastă, miare şi lapte e supt limba ta, şi mirosul hainelor tale - ca mirosul Livanului. Grădină închisă, soru-mea, nevastă. Grădină închisă, izvor pecetluit Trimiterile tale - grădină cu rodii, cu roadă den muguri, chipri cu nardii: Nardu şi şofran, trestie şi scorţişoară, de toate leamnele Livanului, zmirnă, aloi, cu toate ceale de frunte mirosuri. Izvorul grădinii şi fîntîna apei vii şi duduind, de la Livan. Scoală-te, criveţe, şi vino, austre, şi suflă spre grădina mea şi curgă mirosurile tale.

CAP V

Pogoare-se frăţiorul mieu la grădina lui şi să mănînce roadă poamelor lui. Intraiu în grădina mea, soru-mea, nevastă! Cules-am zmirnă mea, cu mirosurile meale, mîncat-am pîinea mea cu miarea mea, băut-am vinul mieu cu laptele mieu. Mîncaţi, cei de aproape,  şi beaţi şi vă îmbătaţi, fraţilor! [454] Eu dormu şi inema mea bdenuiaşte, glasul frăţiorului mieu bate la uşă: „Deşchide-m, sora mea, cea de aproapele mieu, porumbiţa mea, deplina mea, căce capul mieu să împlu de roao şi părul mieu, de răurări de  noapte”. Dezbrăcatu-m-am de cămaşa mea, cum mă voiu îmbrăca cu ea? Spălat-am picioarele meale, cum voiu pîngări pre  eale? Frăţiorul mieu trimis-au mîna lui pren gaură şi pîntecele mieu să turbură spre  el. Sculaiu-mă eu să deşchiz fratelui mieu, den mînile meale au picat zmirnă, deagetele meale, pline de zmirnă, pre mînile încuitorii. Deşchişu eu frăţiorului mieu, frăţiorul mieu trecu; sufletul mieu ieşi, cu cuvîntul lui cercaiu-l pre el, şi n-am aflat pre el; che-maiu-l pre el, şi n-au ascultat pre mine.  Aflatu-m-au păzitorii cei ce încunjură cetatea, . loviră-mă şi mă răniră, luară-m brobodealnicui mieu de la nune păzitorii zidurilor. Ju-rat-am pre voi, featele Ierusalimului, întru puteri şi întru tăriile ţarinii, de veţi afla pre frăţiorul mieu, vestiţi lui căce rănită de dragoste eu sînt! Ce e frăţiorul tău, de la frăţior, cea frumoasă în muieri? Ce e frăţiorul tău, de la frăţior, căce aşa ne-ai jurat pre noi?  Frăţiorul mieu - alb şi rumen, alesu dentru zeci de mii.  Capul lui - cap de aur; cosiţele lui - brazi, neagri ca corbul. Ochii lui - ca porumbiţele preste împlerile apelor, spălate  cu  lapte,  şăzînd  la împlerile apelor. Fălcile lui- ca năstrăpile mirosului, odrăslind mirosituri; buzele lui - crini picînd zmirnă aleasă. Mînile lui - oable de aur, pline de tharsis; pîntecele lui - tablă de elefand preste piatră de zamfir. Pulpele lui -sulpi de marmură, întemeiaţi pe cuiburi de aur;  chipul  lui  -  ca  Livanul,  ales ca chedrii. Gîtlejul lui - îndulcire şi tot pohtă; acesta e frăţiorul mieu şi acesta e aproapele mieu, featele Ierusalimului! Unde să duse frăţiorul tău, cea frumoasă întru muieri? Unde au privit frăţiorul tău? Şi-l vom cerca
pre el cu tine împreună.

CAP VI

Frăţiorul mieu pogoară-se la grădina lui, la năstrăpile mirosului, să pască ; în grădini şi să adune crini. Eu frăţiorului mieu, şi frăţiorul mieu mie, cel ce paşte în crini. Frumoasă eşti, cea de aproapele mieu, ca o bunăvreare, frumoasă ca Ierusalimului, spaimă, ca ceale  rîndui te. întoarce ochii tăi den potriva mea, căce ei m-au zburat Părul tău - ca turmele  caprelor, carele s-au suit de la Galaad. Dinţii tăi-ca turmele celor tunse, carele s-au sujt de la baie, toate cu geameni, şi nefăcînd copii şi nu  iaste întru eale.  Ca o aţă roşie - buzele tale şi graiul tău - frumos, ca coaja rodiei, mărul tău, afară den tăcearea ta.  60 sînt 7 împărătease şi 80 ţiitoare, şi fecioare care n-au număr;  Una iaste porumbiţa mea, 8 deplina mea; una iaste maicii ei, aleasă iaste ceea ce au născut pre ea. Văzutu-o-au pre ea feate şi au fericit pre ea; împărătease şi ţii— torile, şi vor lăuda pre ea.  Care e aceasta 9 carea să iveaşte ca zorile, frumoasă ca luna, aleasă ca soarele, spaimă ca ceale rinduite? La grădina nucului am pogorît să văz întru 10 naşterea pîriul ui, să văz de au înflorit via, înflorit-au rodiile; acolo voiu da ţîţele meale ţie.  N-au cunoscut sufletul mieu, pusu-m-au 11 întru carale lui Aminadav.  întoarce-te! 12 întoarce-te, Sulamiteanco! Intoarnă-te şi vom vedea întru tine!

CAP VII

      Ce veţ vedea la Sulamiteancă ceaea ce 1 vine, ca horele taberilor? Ce s-au înfrumusîţat paşii tăi cu încălţămin-tele tale, fiica lui Navad! Rîndurile I coapselor tale aseamene-s cu şirurile, lucru de mîni de meşter.  Buricul tău clondiriu oblu, nu lipsindu-se de amestecătură; pîntecele tău - stog de griu îngrădit cu crini.  Doao ţiţe ale tale - ca doi pui geameni 3 de căprioară.  Cerbicea ta - ca un turn de 4 elefand; ochii tăi - ca iazere în Esevon, în porţi de mulţime de feate; narea ta - ca turnul Livanului, socotind faţa Damascului  Capul 5 tău preste tine - ca carmilul, şi împletitura capului tău - ca mohorîtul, împărat legat întru alergături.  Ce te-ai înfrumusîţat şi ce te-ai îndulcit, dragoste, întru desfătăciunile tale! Aceasta e mărimea ta. Asămănaşi-te fi ni cui ui şi ţîţele tale, cu strugurii.  Ziş: „Sui-mă-vohi preste finic, ţinea-voiu înălţimile lui”. Şi vor fi dară ţSţele tale ca strugurii viei şi mirosul nasului tău, ca mearele.  Şi gîtlejul tău, 9 ca vinul cel bun, mergînd la frăţiorul mieu la mdireptări, destulindu-mă cu buzele meale şi cu dinţii.  Eu - frăţiorului mieu, şi preste 10 mine întoarcerea lui.  Vino, frăţiorul mieu, 11 să ieşim la ţarina, să mînem în sate!  Sămîinecăm la vii, să vedem de au înflorit via, înflorit-au coacerea, înflorit-au rodiile; acolo voiu da ţîţele meale tie.  Mandragorile au dat 13 miros şi, la uşile noastre, toate roadele pomilor, noao spre vechi, frăţiorul mieu, pazit-am ţie.

CAP VIII

Cine-ţ va da, frăţiorul mieu, sugînd ţîţele maicii meale; aflîndu-te afară, săruta-te-voiu şi încă nu mă vor defăima. Lua-te-voiu, băga-te-voiu în casa maicii meale şi la cămara cei [455] ce m-au zemislit învîţa-me-i; adăpa-te-voiu de vinul cel rnirositoriu de la curgerea rodiilor meale.  Stingă lui - supt capul mieu şi  direapta lui mă va lua pre mine. Jurat-am pre voi, featele Ierusalimului, întru puteri şi întru tăriile ţarinei, ce rădicaţi şi ce sculat dragostea pînă unde va vrea! Cine e aceasta ce să suie albita, înflorită, răzimîndu-se pre frăţiorul ei? Supt măr am sculat, pre tine acolo te-au chinuit maica ta, acolo te-au chinuit  ceaea ce te-au născut. Pune-mă ca o peceate pre inema ta, ca o peceate pre braţul tău! Căci tare e ca moartea dragostea; grea e ca iadul rîvnirea. Prejur peanele ei - ca prejur peanele focului; cărbuni de foc - văpîile  ei. Apă multă nu va putea să stingă dragostea şi rîurile nu vor potopi pre ea; de va da bărbatul toată avuţia lui în dragoste, cu defîimare îl vor defăima pre el. Sor noastră e mică şi ţiţe n-are; ce vom face surorii noastre  în ziua carea să va grăi întru ea? De iaste zidu, să zidim preste ea băşti de argint; şi de iaste uşă, să scriem pre ea scmdură de chedru. Eu - zidu, şi ţiţele meale - ca turnurile; eu eram înaintea ochilor lui aflînd pace. Vie s-au făcut lui Solomon în Veelamon; dat-au via lui celor ce păzesc, omul va aduce întru roadă lui 1000 de arginţi. Via mea a mea e înaintea mea; cei o mie - ai lui Solomon şi cei 200 celor ce păzesc roadă lui!  Cela ce şade
în grădini, priatenii luînd aminte glasului tău, auzit îl fă mie! Fugi,
frăţiorul mieu, şi te asămănă cu căprioara sau cu puiul cerbului preste munţii mirositurilor.

ISAIA CAPI

      Sedearea carea au văzut Isaia, feciorul 1 lui Amos, carea au văzut asupra Iudeii, asupra Ierusalimului, întru împărăţia lui Ozie şi lui Ioatham şi Ahaz şi Ezechia, carii au împărăţit ludea.  Ascultă, ceriule, si bagă în urechi, 2 păminte, cîci Domnul au grăit: „Fii am născut şi am înălţat şi ei pre Mine M-au defăimat  Conoscut-au boul pre cel ce l-au dştigat şi măgariul iaslea domnului lui, şi Israil pre Mine nu Mă cunoscu şi nărodul Mieu n-au priceput4*.  Vai, limbă păcătoasă, nărod plin 4 de păcate, sămînţă rea, fii fără de leage, pîră-sit-aţ pre Domnul şi aţ mîniat pre Sfintul lui Israil, streinară-se îndărăt  Ce încă veţ 5 răni, adăogînd fărădeleage? Tot capul la dureare şi toată inima la întristare.  De la 6 picioare pînă la cap nu iaste întru el întregă-ciune, nici rană, nici struncinare, nici zgaibă imflată. nu iaste unsoare a pune, nici untdelemn, nici legături.  Pămîntul vostru - pusfiiu, cetăţile voastre - arse cu foc, ţara voastră,  înaintea voastră,  cei  streini o manîncă de tot pre ea şi s-au pustiit, surpată fiind de năroade streine.  Părăsi-se-va fata 8 Sionului ca o colibă într-o vie şi ca un patul într-o grădină cu crastaveţ, ca o cetate încun-giurată.  Şi de nu Domnul Savaoth ar fi 9 lăsat noao sămînţă, ca Sodomul ne-am fi făcut şl ca Gomorul ne-am fi as amănat.  Ascultat 10 cuvîntul Domnului, boiarii Sodomului; luaţi aminte leagea lui Dumnezău, nărodul Gomorului.  „Ce  e  Mie  mulţimea  jîrtvelor 11 voastre? - zice Domnul. Plin sînt de arderi-de-tot (şi) de berbeci şi seu de miei; şi sînge de tauri şi de ţapi nu voiu.  Nici de aţ veni să vă 12 arătat Mie, pentru că cine au cercetat aceastea den mîinile voastre, ca să călcaţi curtea Mea?  Nu vă veţ adaoge de veţ aduce faină 13 de griu, deşartă tămîie - urîciune Im iaste. Lunile ceale noao ale voastre şi sîmbetele şi zi 14 mare nu sufăr; post şi ţineare de lucru şi lunile ceale noao ale voastre şi sărbătorile voastre urăşte sufletul Mieu; făcutu-v-aţ Mie spre saţiu, nu voiu mai părăsi păcatele voastre.  Cînd veţ întinde mîinile, întoarcevoiu ochii Miei de cătră voi şi, de veţ înmulţi ruga, nu voiu asculta pre voi, pentru că mîinile voastre pline sînt de sînge.  Scăldaţi-vă, curaţi vă faceţ, luaţi răutăţile de la sufletele voastre denaintea ochilor Miei, pă-răsiţi-vă de răutăţile voastre.  învăţaţi bine a face, cercetaţi judecata, mîntuit pre cel ce sa năpăs tui aste, judecaţi săracului şi îndireptaţi văduva. Şi venit şi să ne întrebăm -zice Domnul - şi, de vor fi păcatele voastre ca cel negru, ca zăpada le voiu albi; şi de vor fi ca roşiul, ca Una le voiu albi. Şi, de veţ vrea şi Mă veţ asculta, bunătăţile pămîntului veţ mînca. Iară de nu veţ vrea, nici Mă veţ asculta, sabia pre voi va mînca'', pentru că gura Domnului au grăit aceastea. Cum s-au făcut curvă cetatea cea credincioasă, Sionul, plin de judecată, în carea direptatea dormi întru ea şi acum ucigaş? Argintul vostru - nelămurit, drdumarii  tăi ameastecă vinul cu apă. Boiarii tăi nu ascultă, părtaş de furi, iubind daruri, gonind răsplătire, pre sarad nu judecind şi judecata văduvelor neluînd aminte. Pentru aceaea, aceastea zice Stăpînitoriul, Domnul Savaoth: „Vai, cei puhndoşi ai lui Israil, pentru că nu se va potoli mînia Mea spre cei vrăjmaş şi judecata de cătră vrăjmaşii Miei voiu face. Şi voiu aduce mîna Mea preste tine şi voiu lămuri spre curat şi pre cei neascultători voiu piarde şi voiu lua pre toţi cei fără leage de la tine şi pre toţi sămeţii. Şi voiu pune pre judecătorii tăi ca mai nainte şi pre sfeatnicii tăi ca den ceput, şi după aceasta te vei chema cetatea direptăţii, mitropolie credindoasă.  Sion, cu judecată se va mîntui robimea ei şi cu milostenie”. Şi se vor zdrobi cei fără leage şi cei păcătoşi deodată, şi cei ce au părăsit pre Domnul conceni-se-vor. Pentru căci se vor ruşina de cătră idolii lor, carele ei vrea, şi să ruşinară la grădinile carele au poftit. Pentru că vor fi ca un terevinth ce au lepădat frunzele lui şi ca o grădină neavînd apă. Şi va fi vîrtutea lor ca puzderia alţilor şi lucrurile lor împreună ca nişte sdntei, şi vor arde de tot cei fără de
leage şi nu va fi cine să stingă.

CAPII

      Cuvîntul carele s-au făcut cătră Isaia, feciorul lui Amos, pentru ludea şi pentru Ierusalim. Că va fi în zilele ceale de apoi ivit muntele Domnului şi casa lui Dumnezău pre vîrfurile măgurilor şi se va înălţa mai sus decît dealurile şi vor veni într-Insa toate limbile. Şi vor mearge limbi multe şi vor grăi: „Veniţi şi să ne suim la muntele Domnului şi la casa Dumnezăului lui Iacov, şi va vesti noao calea Lui şi vom mearge întru dînsa”. Pentru că den Sion va ieşi leagea şi cuvîntul Domnului den Ierusalim. Şi va judeca în mijlocul limbilor şi va dovedi norod mult; şi vor tăia săbiile lor la pluguri şi fuştiurile lor pre seaceri, şl nu va
lua limbă spre limbă sabie şi nu se vor mai învăţa încă a să bate.  Şi acum, casa lui 5 Iacov, veniţi şi să meargem întru lumina Domnului!  Pentru că lăsă norodul Lui, 6 casa lui Iacov, căci s-au împlut ca den ceput ţara lor de vrăji, ca a celor striini de fealiu, şi fii mulţi de fealiu struni s-au făcut lor. Pentru că să împlu ţara lor de argint şi de aur, 7 şi nu era număr visteriilor lor.  Şi să împlu 8 pîrnîntul de cai, şi nu era număr carălor lor; şi să împlu pămîntul de urîciunele faptelor mînilor lor şi să închinară celor ce au făcut deagetul lor.  Şi să plecă omul şi să smeri 9 bărbatul şi nu voiu părăsi pre ei.  Şi acum 10 intraţi la pietri şi vă ascundea la pămînt de cătră faţa fricii Domnului şi de mărirea vîrtu-tei Lui, cînd Se va scula să piarză pămîntul.  Pentru că ochii Domnului înalţi sînt, şi 11 omul - smerit; şi se va smeri înălţimea oamenilor şi Se va înălţa Domnul Insuş în ziua aceaea.  Pentru că ziua Domnului Savaoth 12 - preste tot dosăditoriul şi mîndrul şi preste tot înălţatul şi ridicatul, şi se vor smeri;  Şi 13 preste tot chedrul Livanului celor înalte şi ridicate şi preste tot copadul ghindii Vasanului,  Şi preste înaltă măgură şi preste tot 14 dealul înalt.  Şi preste tot turnul înalt şi 15 preste tot zidul înalt.  Şi preste tot vasul 16 mării şi preste toată privirea frumseaţelor vaselor.  Şi se va smeri tot omul şi va cădea 17 înălţimea oamenilor, şi Se va înălţa Domnul sîngur în ziua aceaea.  Şi ceale făcute de 18 mini toate le vor ascunde,  Băgîndu-le la 19 peşteri şi în spinticăturile pietrilor şi în găurile pămîntului de cătră faţa înfricoşării Domnului şi de slava puterii Lui, cînd Se va scula să surpe pămîntul.  Pentru că în ziua aceaea 20 va scoate omul urîciunele lui ceale de argint şi ceale de aur, carele au făcut a să închina, celor deşarte şi liliacilor,  Ca să între în găurile 21 pietrii ceii tari şi la spintecăturile pietrilor de cătră faţa înfricoşării Domnului şi de mărirea puterii Lui, cînd Se va scula să piarză pămîntul.  Conteniţi voao de la omul carele răsuflă cu narea lui, căci in cine s-au socotit?

CAP III

Iată dară Stăpînul, Domnul Savaoth, lua-va de la Israil şi de la ludea pre cel putindos şi pre cea putinrioasă, putearea pîinii şi putearea apei, Uriaşi şi vîrtudos, om războinic şi judecă toriu şi proroc şi chipzuitonu şi bătrîn şi căpitan de 50 şi minunat s f e a In ic şi înţelept mai mare preste teslari şi priceput ascultătoriu.  Şi voiu [457] pune tineri căpetenii lor şi batjoco roşii vor  stăpîni pre ei. Şi va cădea norodul, om cătră om şi om cătră aproapele lor; împiede-ca-să-va copilul cătră cel bătrîn, cel necinstit.  cătră cel cinstit. Căce va uita om pre fratele său şi rudeniei tăuni-său, zicînd: „Haina ai, căpetenie fii noao, şi mîncarea mea sup tine  să fie”. Şi, răspunzînd, în ziua aceaea va grăi: ..Nu voiu fi ţie căpetenie, pentru că nice în casa mea iaste pîine, nice haină, nu voiu fi  căpetenie norodului acestuia”. Căce să parase aş te Ierusalimul şi ludea au căzut, şi limbile lor cu fărădelegile ceale spre Domnul neasculund, pentru cîce acum să smeri mărirea lor. Şi ruşinea feaţii lor să împotrivi lor, şi păcatul lor ca al sodomleanilor l-au vestit şi I-au ivit - vai sufletului lor, pentru căce  au sfătuit sfat rău asupra lor, Zicînd: „Să legăm pre cel dirept, cîce de rea treabă ne iaste”; deci naşterile lucrurilor lor vor mînca.  Vai celui fără de leage, reale după faptele mînilor lui întîmpla-să-vor lui. Norodul Mieu, ispravnicii voştri vă spicuiescu pre voi şi cei ce cer vor stăpîni pre voi; norodul Mieu, cei ce fericescu pre voi rătîcescu pre voi şi cărarea picioarelor voastre o scutură. Ce acum va sta la judecată Domnul şi va pune la judecată norodul Lui. Acesta, Domnul, la judecată va veni cu cei mai bătrîni ai norodului şi cu boiarii Lui şi: „Voi căce aţi arsu via Mea şi jacul săracului în casele voastre? Pentru ce voi năpăstuiţi norodul Mieu şi faţa săracilor ruşinaţi?” - zice Domnul, Domnul oştilor. Aceastea zice Domnul: Pentru căce s-au înălţat featele Sionului şi au mersu cu grumaz nalt şi în clipealele ochilor şi cu mersul picioarelor împreună, tîrînd hainele, şi cu picioarele împreună jucînd. Şi va smeri Dumnezău stăpînile, featele Sionului, şi Domnul va descoperi chipul lor In ziua aceaea şi lua-va Domnul mărirea îmbrăcăminţii lor şi ceapsele Şi podoaba grumazilor şi lefthul şi podoaba feaţii lor şi tCKsnirea podoabei cei de mărire Şi gherdanele şi brăţările şi inealele şi ceale de na direapta şi cei împletiţi cercei Şi ceale premprejur mohorîte şi ceale mijlocii mohorite şi acoperiturile ceale ce-s în casă  Şi ceale lucii foarte şi ceale vişine şi ceale vinete Şi roşie şi vison, cu aur şi vînăt împreună ţasut, şi brobodealnici închise. Şi va fi în loc de mirose-nia cea frumoasă prah, şi în loc de brîu cu fune te vei încinge, şi pentru podoaba capului cea de aur pleşuvire vei avea, pentru faptele tale, şi pentru haina cea mijlocie mohorîtă te vei încinge cu sac.  Şi fiiul tău cel preafrumos, pre carele iubeşti, cu sabie va cădea şi cei vîrtudoşi ai voştri cu sabie vor cădea şi să vor smeri.  Şi vor plînge radele podoabei 25 voastre şi vei rămînea singur şi la pămînt te vei face ţarină.

CAP IV

      Şi să vor apuca şapte muieri de un om într-aceaea zi, zicînd: „Pîinea noastră vom mînca şi hainele noastre vom îmbrăca, fără numai numele tău să să cheame preste noi; ia ponoslul nostru”. In ziua aceaea lumina-va Dumnezău cu sfat cu mărire pre pămînt, ca să înalţe şi să mărească pre cel rămas al lui Israil. Şi va fi cel rămas în Sion şi cel rămas în Ierusalim sfinţi să vor chema, toţi cei ce s-au scris la viaţă în Ierusalim. Căce va spăla Domnul tina fiilor şi a featelor Sionului, şi sîngele Ierusalimului va curaţi den nujlocul lui cu duh de judecată şi cu duh de arsura. Şi va veni, şi va fi tot locul muntelui Sionului şi toate premprejurile lui va umbri norul ziua şi precum fumul şi lumina focului arde noaptea; Cu toată mărirea se va acoperi, şi va fi la umbră de zăduh şi întru acoperemînt şi întru ascuns de năsîlnide şi ploaie.

CAP V

      Cînta-voiu dară celui iubit cîntarea iubitului mieu, viei meale. Vie s-au făcut celui iubit în corn, în loc gras. Şi gard am pus împrejur şi am şen-ţuit, şi am răsădit viţă bună, rodnică, şi am zidit turn în mijlocul ei, şi înainte teasc am săpat întru ea, şi aşteptaiu să facă struguri, şi făcu spini. Şi acum, cei ce lăcuiţi Ierusalimul şi omul Iudei, judecaţi întru mine şi întru nujlocul viii meale. Ce voiu mce încă viii meale şi n-am făcut ei? Pentru căci am aşteptat ca să facă struguri, şi au făcut mărăcini. ' Acum dară voiu povesti voao ce eu voiu face viei meale: lua-voiu gardul ei şi va fi în jah, şi voiu răsipi zidul ei şi va fi spre călcare-de-tot. Şi voiu lăsa via mea şi nu se va tăia, nid se va săpa, şi se va sui pre ea ca pre ţealenă spinul, şi norilor voiu porund ca să nu ploao la ea ploaie. Pentru că via Domnului Savaoth casa lui Israil iaste, şi omul Iudei - rXnără odraslă iubită; aşteptaiu ca să facă judecata, şi făcu fărădeleage, şi nu direptate, ce strigare. Vai de ceia ce împreună casă cătră casă şi ţarină cătră ţarină apropiind, pentru ca al vecinului să ia cevaş; sau lăcui-veţi singuri pre pămînt? Pentru că s-au auzit la urechile Domnului Savaoth aceastea, pentru că, de se vor face case multe, spre pustiiu vor fi mari şi bune şi nu vor fi cei ce lăcuiesc întru [458] eale. Pentru că unde lucrează zeace părechi de boi va face/ un urcior, şi cel ce samănă artave 6 face-va măsuri trei. Vai, ceia ce să scoală dimeneaţa şi gonesc îmbăta-rea, cei ce îngăduiesc tîrziu, pentru că vinul opări-va pre ei./ Pentru că cu alăute şi canon şi tîmpene şi fluiere beau vinul, şi faptele Domnului nu le văd şi faptele mînilor Lui nu le socotesc. Deci dară robit norodul mieu s-au făcut, pentru căci nu ştiia ei pre Domnul; şi mulţime s-au făcut de morţi, pentru foamete şi însătoşare de apă. Şi lărgi iadul sufletul lui şi deschise gura lui, ca să nu lase; şi se vor pogorî cei slăviţi şi cei mari şi avuţii şi lacomii ei şi cel ce să bucura întru ea.  Şi se va smeri om, şi se va necinsti bărbat, şi ochii cei ridicaţi smeri-se-vor. Şi Se va înălţa Domnul Savaoth întru judecată şi Dumnăzău cel Sfînt mari-Se-va întru dlreptate. Şi se vor paşte cei hrăniţi ca taurii, şi pustiile celor apucaţi mieii le vor mînca. Vai, ceia ce tîrăsc păcatele lor ca cu o fune lungă şi ca cu o curea a unii junce de jug fărălegile (lor), Ceia ce zic: „Curînd să să apropie ceale ce va face, pentru ca să vedem, şi vie sfatul Sfîntului [lui] Israil, pentru ca să conoaştem”. Vai, ceia ce zic cel rău bun şi cel bun rău, ceia ce pun întunearecul lumină şi lumina întunearec, ceia ce pun cel amar dulce şi cel dulce amar.  Vai, cei pricepuţi întru sine şi înaintea lor ştiutori. Vai, cei ce pot ai voştri, cei ce beau vinul şi silnicii şi cei ce ameastecă sichera. Cei ce îndireptează pre cel necurat pentru daruri, şi cel dirept de la cel dirept rîdicînd. Pentru aceaea, în ce chip va arde trestia de cărbunele focului, Şi va arde de pară slobodă, rădăcina lor ca ţarina va fi, şi floarea lor ca prahul se va sui, pentru că n-au vrut leagea Domnului Savaoth, ce cuvîntul Sfîntului [lui] Israil mtărîtară. Şi Să mînie cu urgie Domnul Savaoth preste norodul Lui; şi puse mîna Lui preste ei şi lovi pre ei şi să întîrîtară munţii; şi să făcură mor-tăciunele lor ca gunoiul în mijlocul drumului; şi întru toate aceastea nu s-au întors mîna Lui, ce încă mîna Lui naltă e. Pentru aceaea ridica-va semn în limbile ceale de departe şi va şuiera de la marginea pămîntului, şi, iată, degrabă sprinten vine. Nu vor flămănzi, nici vor osteni, mei vor dormita, mei vor dormi, nid vor dezlega brînele lor de la mijlocul lor, nid se vor rumpe curealele ihcălţămintelor lor. Cărora săgeţile ascuţite sînt şi arcele lor încordate, pidoarele cailor lor ca, o piatră tare s-au socotit, roatele carălor lor ca un vifor.  Pomescu-se ca leii şi au stătut ca puii leului.  Şi să va apuca şi va striga ca o hiară şi 30 va scoate, şi nu iaste cel ce mîntuiaşte pre ei. Şi va striga pentru ei în ziua aceaea, ca glasul mării ce văluiaşte. Şi vor căuta la ceriu, sus şi jos: şi, iată, întunearec năsîlnic întru lipsa lor.

CAP VI

      Şi fu în anul carele au murit Ozia împăratul, văzut-am pre Domnul şăzînd pre scaun înalt şi rădicat şi plină casa de mărirea Lui.  Şi serafimi sta 2 împrejurul Lui, şi 6 aripi la imul, şi 6 la altul, şi cu doao acoperiia faţa, şi cu doao acoperiia pidoarele, şi cu doao zbura.  Şi 3 striga unul cătră altul şi zicea: „Sfînt, Sfînt Sfînt, Domnul Savaoth, plin tot pămîntul de mărirea Lui”.  Şi să rădică pragul de sus al 4 uşii de glasul care striga, şi casa să umplu de fum.  Şi ziş: „O, ticălosul, eu, căci m-am 5 umilit, căci, om fiind şi necurate buze avînd, , în mylocul norodului ce are buze necurate eu lăcuiesc şi pe Împăratul, Domnul Savaoth, văzuiu cu ochii miei”.  Şi să trimise cătră 6 mine unul den serafimi, şi în mînă avea cărbune carele cu lingura l-au luat de la jîrtăvnic.  Şi atinse de gura mea şi zise: „Iată, au 7 atins acesta de buzele tale şi va lua fărădelegile tale, şi păcatele tale le va curaţi”. Şi auziiu glasul Domnului zicînd:  „Pre cine voiu trimite? Şi cine va mearge cătră norodul acesta?” Şi ziş: „Iată, eu sînt trimite-mă”. Şi zise: „Pasă şi zi norodului acestuia: 'Cu 9 auzul să auzit şi să nu priceapeţi, şi căutînd să căutaţi şi să nu vedeţi*;  Pentru că s-au 10 îngrăşat inema nărodului acestuia, şi CU urechile lor greu au auzit şi ochii lor au închis, ca nu cîndai să vază cu ochii şi cu urechile să a uză şi cu inema să priceapă, şi să vor întoarce şi voiu vindeca pre dînşii”.  Şi zis: 11 „Pînă cînd, Doamne?” Şi zise: „Pînă unde să vor pustii cetăţ a nu să lăcui şi case a nu fi oameni şi pămîntul va rămînea pustiiu”. Şi, după aceasta, îndelunga-va Dumnezeu 12 oamenii şi să vor înmulţi cei ce au rămas pre pămînt.  Şi încă preste el iaste al zeacele, şi 13 iarăş va fi la pradă ca tereventhul şi ca ghinda cînd va cădea den găocea ei; sămînţa sfintă stOpirea ei.

CAP VII

Şi fu în zilele lui Ahaz şi lui Ioachim, 1 j fiiului Oziei, împăratului Iudii, să sculă Rasin, împăratul Aramului, şi Fache, fiiul Romeliei, împăratul lui I Israil, preste Ierusalim, ca să-l bată pre el, şi nu putură ca să-l bată pre el. Şi  să  vesti  în  casa  lui  David,  zicînd:[459] „Să tocmi Aram cătră Efraim”. Şi să spămînta sufletul lui şi sufletul norodului lui, în ce chip în dumbravă lemnul de vînt să va  clăti. Şi zise Domnul cătră Isaia: „Ieşi în timpinarea lui Ahaz, tu şi cela ce au rămas, Iasuv, feciorul tău, cătră scăldătoarea căii cei  de sus a ţarinei nălbitoriului. Şi vei grăi lui: 'Păzeaşte a te potoli şi nu te teame, mei sufletul tău slăbească de ceale doao leamne ale tăciunelor ce fumegă acelora, pentru că cînd urgia mîniei să va face, iarăş voiu vindeca şi  fiiul lui Aram, şi fiiul lui Romelie. Cîd au sfătuit sfat rău Efraim şi fiiul lui Romelie  pentru tine, zicînd: Sui-ne-vom la ludea şi, grăind împreună cu ei, întoarce-i-vom pre dînşii cătră noi şi vom împăraţi ei pre fiiul lui  Taveil'.  Aceastea zice Domnul Savaoth:  'Nu va rămînea sfatul acesta, nid va fi. Ce capul lui Aram - Damascul, şi capul Damascului - Raasim; ce preste 65 de ani va lipsi  împărăţia lui Efraim preste norod. Şi capul lui Efraim - Somoron, şi capul lui Somoron -fiiul lui Romelie. Şi de nu veţi creade, nid veţi înţeleage'“.  Şi adaose Domnul a grăi lui Ahaz, zicînd: „Ceare ţie semn de la Domnul Dumnezeul tău: întru adîncare, au întru înălţime”.  Şi zise Ahaz: „Nu voiu ceare, nid voiu ispiti pre Domnul”. Şi zise: „Ascultaţi, dară, casa lui David, au mică voao iaste nevoinţă a da oamenilor? Şi cum Domnului daţ nevoinţă? Pentru aceaea da-va Domnul, El, voao semn: iată, Fedoară în pîntece va lua şi va naşte Fiiu şi vei chema numele Lui Emmanuil. Unt şi miare va mînca, şi, mai nainte decît a cunoaşte El au a aleage realele şi va aleage binele. Căci, mainte de a cunoaşte Copilul binele sau răul, nu ascultă răului ca să aleagă binele, şi va rămînea pămîntul, de carele tu temi, de la faţa celor doi împăraţi. Ce va aduce Dumnezău preste tine şi preste nărodul tău şi preste casa părintelui tău zile, carele încă n-au venit den carea zi au luat Efraim de la Iuda, pre împăratul asirianilor. Şi va fi în ziua aceaea şuie-ra-va Domnul muştelor, care domnescu o parte a rîul ui Eghipetului, şi albinei, carea iaste în ţara asirianilor. Şi vor ieşi şi se vor odihni toţi în văile ţărîi şi în găurile pietrilor şi în peşteri şi la toată spărtura şi în tot lemnul. în ziua aceaea rade-va Domnul, cu bri-dul cel îmbătat decindea de rîul, împăratului asirianilor capul şi perii pidoarelor şi barba va lua.  Şi va fi în ziua aceaea, hrăni-va omul juncă de boi şi 2 oi. Şi va fi den prea mult a bea lapte, mmca-va unt, căci unt şi lapte va mînca tot cel ce au rămas pre pămînt.
-23 Şi fi-va în ziua aceaea, fi-va tot locul unde
vor fi 1000 de vii 1000 de sicii, spre ţeahnă vor fi şi spre spini.  Cu săgeată şi cu sîgetături vor 24 întră acolo, căci ţeahnă şi mărăcini va fi tot pămîntul.  Şi tot muntele arat ara-se-va, însă nu 25 va veni acolo frică, pentru că va fi den ţeahnă şi den spini păşunea oii şi cîkătura boului”.

CAP VIII

      zise Domnul cătră mine: „Ia ţie o 1 bucată de hîrtie noao, mare, scrie într-însa cu condeiul omului: *Ca iute pradă a face jafurilor*.  Pentru că 2 de faţă iaste, şi mărturii Mie-M fă credindoşi oameni, pre Uria, preotul, şi pre Zaharia, feciorul Varahiei”.  Şi veniiu cătră 3 prorocită şi luo în pîntece, şi născu fiiu, şi zise Domnul mie: „Cheamă numele lui 'De sîrg prada, iute jăfuiaşte*.  Pentru căci, mai 4 nainte decît a cunoaşte copilul a chema pre tată au pre maică, lua-va putearea Damascului şi prăzile Samariei înaintea împăratului asirianilor”.  Şi adaose Domnul a grăi mie, 5 zicînd încă:  „Pentru căci nu va nărodul ' 6 acesta apa lui Siloam, carea mearge încet, ce vor să aibă pre Rasin şi pre fiiul lui Romeliu împărat preste voi”,  Pentru aceaea, iată, 7 Domnul aduce preste voi apa riului cea tare şi multă, pre împăratul asirianilor şi mărirea lui, şi se va sui preste toată valea voastră şi va îmbla preste tot zidul vostru.  Şi va lua de Ia 8 ludea om carele va putea cap să ridice, au cu putinţă a săvîrşi ceva, şi va fi tabăra lui ca să împle lăţimea ţarii tale. „Cu noi - Dumnezău, Cunoaşteţi limbi şi vă biruit, şi ascultaţi pînă 9 la marginea pămîntului, întărindu-vă biruiţi-vă, că, de vă veţ iarăş întări, iară vă veţ birui. Şi vericare sfat vă veţ sfătui, răsipi-l-va Domnul, şi cuvîntul carele veţ grăi nu va rămînea întru voi, căci cu noi - Dumnezău”.  Aşa 11 zice Domnul, la mîna cea tare nu ascultă la meargerea căii nărod ui ui acestuia, zicînd: „Ca nu cîndai să zică năsilnic, pentru că tot, 12 orice va zice norodul acesta, năsilnic iaste, şi de frica lui să nu vă teameţ, nid să vă turburat.  Pre Domnul puterilor, pre El sfinţiţi, şl 13 El va fi fiica ta, că, de vei fi pre El nedej-duind,  Fi-va ţie întru sfinţenie, şi nu ca la a 14 pietrii împiedecare veţ timpina, nid ca a pie-trii căzătură, şi casele lui Iacov în laţ şi în gro-pUăşăzmdm Ierusalim.  Pentru aceaea vor 15 slăbi întru ei mulţi şi vor cădea şi se vor zdrobi, şi se vor apropia şi se vor prinde oameni, întru întemeiare fiind”.  Atuncea 16 aiave vor fi cei ce pecetluiesc, ca să nu înveaţe leagea.  Şi va grăi: „îngădui-voiu pre Dumnezău, pre Cel ce au întors faţa Lui de la casa lui Iacov, şi, nedejduind, voiu fi preste EL  Iată eu şi 18 copiii, care mi-au dat Dumnezău, şi vor fi seamne [460] şi minuni în casa lui Israil, de la Domnul Savaoth, Care lăcuiaşte în muntele Sionului”. Şi de vor zice cătră voi: „Cercaţi pre cei ce grăiescu den pîntece şi pre cei ce de la pămînt strigă, pre cei ce grăiesc în deşărt, carii den pîntece vor glăsui”. „Au nu limbă cătră Dumnezăul lor vor cerceta? Dirept ce vor cerceta pentru cei vii pre cei morţi?” Pentru că leage la ajutoriu au dat, pentru ca să zică nu iaste ca cuvîntul acesta, pentru carele nu iaste daruri a da pentru el. Şi vor avea preste voi rea foamete şi va fi deaca veţ flămînzi, vă veţ mîhni şi rău veţ grăi pre boiarini şi ceale părinteşti, şi vor căuta la ceriu sus. Şi la pămînt jos vor căuta, şi, iată, lipsă strimtă şi întunearec, necaz şi strinsoare şi întunearec cit să nu vază; şi nu să va tîngui cel ce iaste întru îngustare pînă la vreamea; aceasta întîiu
de sîrg bea.

CAP IX

Degrabă fă ţara Zavolonului, pămîntul Neftalimului şi ceialalţi cei spre mar-j ginea mării şi decindea de Iordan, Galilea limbilor.  Norodul cel ce ! mergea întru întunearec văzu lumină mare; ceia ce lăcuiescu în locul şi umbra mortii, lumina-va lumina preste voi. Pre cel mai mult al norodului ai pogorît cu veselie, şi să vor veseli înaintea Ta [ca] cei ce să vese-lescu la seacere şi în ce chip cei ce pradă  prazi. Pentru căce s-au luat jugul cel ce preste ei zace şi toiagul cel preste grumazul lor, pentru că toiagul celor ce cer l-au răsipit  ca în ziua aceaea ce era pre Madiam. Căce toată podoaba adunată cu vicleşug şi haina cu împăcîciune vor plăti şi vor vrea de s-ar fi  făcut arşi cu foc. Căce Copil s-au născut noao, Fiiu şi să deade noao, Căruia domnia să făcu preste umărul Lui, şi să cheamă numele Lui: „Al marelui sfat înger, minunat Sfeatnic, Dumnezău tare, biruitoriu, Domnu păcii, Părintele veacului celui viitoriu”, pentru că voiu aduce pace preste boiari şi sănătatea  Lui. Şi mare e stăpînirea Lui, şi păcii Lui nu iaste săvîrşit preste scaunul lui David şi împărăţia lui să o îndirepteaze pre ea şi să sprijănească cu judecată şi cu direptate, de acum şi pînă în veac. Rîvnirea Domnului Savaoth va face aceasta.  Moarte au trimis Domnul preste Iacov, şi veni preste Israil. Şi vor cunoaşte tot norodul lui Efraim şi cei ce şăd în Samaria, cu semetie şi cu înaltă inimă zicînd: „Cărămizele căzură; ce veniţi să cioplim pietri şi să tăiem dudi şi chedri şi să ne zidim noao turnuri”. Şi va dărîma Dumnezău pre cei ce să scoală pre măgura Sionului preste El şi pre vrăjmaşii Lui va răsipi:  Siria despre răsăriturile
soarelui şi pre elini de Ia apusurile soarelui, pre cei ce mănîncă pre Israil cu toată gura; preste toate aceastea nu s-au întorsu mînia, ce încă e mîna naltă.  Şi norodul mieu nu 13 s-au întorsu, pînă s-au rănit, şi pre Domnul puterilor nu L-au cercat.  Şi au luat Domnul 14 de la Israil capul şi coada, mare şi mică, întru o zi:  Bătrînu şi pre cei ce obrazele laudă aceasta e începătura, şi proroc învăţlnd fărădeleage - acesta e coada.  Şi vor fi cei ce 16 fericescu norodul acesta rătăcind şi vor înşăla pentru ca să-i înghită pre ei.  Şi pentru 17 aceaea pre tinerii lor nu Se va veseli Domnul şi pre sărăimanii lor şi pre văduvele lor nu le va milui, căce toţi-s fără leage şi răi, şi toată gura grăiaşte strimbătăţi; preste toate aceastea nu s-au întorsu mînia Lui, ce încă mîna Lui e înaltă.  Şi va arde ca focul fărădeleagea şi ca troscotul uscat să va mînca de foc; şi va arde întru desişurile dumbrăvii, şi va mînca împreună împrejurele dealurilor toate. Pentru mînia urgiei Domnului ars-au pămîntul tot, şi va fi norodul ca cînd ar fi arsu de foc. Om pre fratele lui nu va milui,  Ce va abate 20 în na direapta, căce va flămînzi, şi va mînca ceale de na stingă, şi nu se va sătura omul mîncrnd cărnurile braţului lui.  Pentru că va 21 mînca Manassis al lui Efraim şi Efraim al lui Manassi, căce împreună vor încunjura pre Iuda; preste toate aceastea nu s-au întorsu mînia, ce încă mîna Lui înaltă e.

CAP X

      Dai celor ce scriu vicleşug, pentru că 1 scriind, vicleşug scriu,  Abătînd judecata săracilor, jecuind judecata measerilor norodului Mieu, ca să le fie lor văduva în jah şi săramanul spre pradă.  Şi ce vor face în ziua socotealei? Pentru că năcazul vostru de departe va veni. Şi cătră cine veţi fugi ca să vă ajutoriti? Şi unde veţi lăsa mărirea voastră  Ca să nu 4 cădeţi la aducere? Şi dedesuptul celor ucişi vor cădea. Şi preste toate aceastea nu s-au întors urgia Lui, ce încă mîna Lui înaltă e. Vai asirianilor, toiagul mîniei Meale şi al 5 urgiei iaste în mînile lor.  Urgia Mea Ia 6 limbă fără de leage o voiu trimite şi la al Mieu norod voiu rîndui să facă prăzi şi jafure şi a călca cetăţile şi a le pune pre eale la prah. Şi el nu aşa să mînie şi cu sufletul nu aşa 7 socoti, ce a mîntui gîndul lui şi a piarde limbi nu puţine.  Şi de voiu zice lui: „Tu 8 sîngur eşti domn?”  Şi va grăi: „N-am luat 9 ţara cea de asupra Vavilonului şi Hala-nului, unde turnul s-au zidit? Şi am luat Arîpimea şi Damascul şi Samaria?”  în ce [461] chip aceastea am luat, toate domniile voiu lua; văietaţi-vă, ceale cioplite în Ierusalim si în Samaria, Pentru ca în ce chip am făcut Samariei si celor făcute de mîna ei, aşa voiu face şi Ierusalimului şi idolilor lui. Şi fi-va cînd va istovi Domnul toate făcînd în muntele Sionului şi în Ierusalim, duce-va preste gin-dul cel mare, preste domnul asirianilor, şi pre înălţimea mărirei ochilor lui, Pentru că au zis: „Cu putearea voiu face şi cu înţelepciunea priceaperei, lua-voiu hotarăle limbilor şi vîrtutea lor voiu prăda şi voiu clăti cetăţ lăcui te. Şi lumea toată o voiu lua cu mîna ca un cuiub şi ca pre nişte oao părăsite voiu rădica, şi nu iaste carele îm va scăpa sau îm va grăi împotrivă şi deşchizînd gura şi puind”. Au mări-se-va sădirea fără de cela ce taie cu ea? Au înălţa-se-va herestreu fără de cela ce-l trage pre el? Aşijderea, de va rădica neştine toiagul sau lemn, înălţa-se-va lemnul? Şi nu aşa, Ce va trimite Domnul Savaoth la cinstea ta necinste, şi la mărirea ta foc arzînd va arde. Şi va fi lumina lui Israil spre foc şi-l va sfinţi pre el cu foc arzătoriu şi va mînca ca iarba fiinţa. In ziua aceaea stinge-să-vor munţii şi dealurile şi dumbrăvile, şi va mînca de la suflet pînă la trupuri; şi va fi cel ce fuge ca cel ce fuge de pară de foc arzătoare. Şi ceia ce au rămas de la ei număr vor fi, şi copil mic va scrie pre ei. Şi va fi în ziua aceaea nu se va mai adaoge cel rămas al lui Israil, şi cei ce s-au mîntuit ai lui Iacov nu încă nădej-duind vor fi preste cei ce i-au năpăstuit pre ei, ce vor fi nădejduind pre Domnul cel Sfint al lui Israil cu adevărul,  Şi va fi cel rămas al lui Iacov spre Dumnezeu, Cel ce poate. Şl, de să va face nărodul lui Israil ca năsipul mării, rămăşiţa lor să va mîntui; căci cuvînt sîvîrşind şi împuţinînd întru direptate, Căci cuvînt pre scurt Domnul Domnul puterilor va face în lumea toată. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul Savaoth: „Nu te teame, norodul Mieu, cei ce lăcuiesc în Sion, de asirian!, căci cu toiagul lovi-te-va, pentru că rană aduce preste tine ca să vază calea Eghipetului.  Pentru căci încă puţin, şi să va potoli urgia şi mînia Mea preste sfatul lor”. Şi va rădica Domnul Dumnezeul puterilor preste ei cap rana lui Madiam la loc de năcaz, şi mînia Lui la calea cea despre mare, la calea cea despre Eghipet. Şi va fi în ziua aceaea lua-se-va jugul Lui de la umărul tău şi frica Lui de la tine, şi să va strica jugul de la umerile voastre.  Pentru că va veni la _ cetatea Anghe şi va treace la Magghedo şi în
Mahmas pune-va unealtele Lui.  Şi va 29 treace valea şi va veni la Anghea, frică va apuca pre Rama, cetatea lui Saul va fugi. Nechează glasul tău, fată Gallim, asculta-va 30 Lai sa, asculta-va în Anathoth.  Şi să turbură Mademina, şi cei ce lăcuiţi în Gavim mîngîiat.  Astăzi în cale a rămînea, rugaţi-vă 32 cu mîna, muntele, fata Sionului, şi dealurile ceale den Ierusalim.  Iată, Stăpînitoriul. 33 Domnul Savaoth, scutură pre cei slăviţi cu vîrtute, şi cei înalţi cu semeţie sfărma-se-vor; şi cei înalţi cădea-vor şi se vor smeri.  Şi 34 vor cădea cei înalţi cu sabie, şi Livanul împreună cu cei înalţi va cădea.

CAP XI

      Şi va Ieşi Toiag den rădăcina lui lesei şi 1 Floare den rădădna lui şi Se va sui.  Odihni-Se-va preste El Duhul 2 Domnului, duhul înţelepciunei şi pri-ceaperii, duhul sfatului şi al puterii, duhul  cunoştinţei  şi  al bunei-credinţe. împlea-L-va pre El duhul înfricoşării lui 3 Dumnezeu. Nu după mărire va judeca, nid după gram va dovedi,  Ce va judeca smeritului judecată şi va mustra pre smeriţii pămîntului şi va lovi pămîntul cu cuvîntul gurii Lui şi cu duhul pren buze va omorî pre cel necurat  Şi va fi cu direptate încins nujlocul Lui şi cu adevăr în văii te coastele Lui. Şi va paşte împreună lupul cu mielul, şi pardosul va odihni împreună cu iedul şi viţelul, şi leul şi taurul împreună se vor paşte, şi copil mic va aduce pre ei.  Şi bou şi urs împreună 7 se vor paşte şi împreună copiii lor vor fi, şi leul ca boul mi nea-va paie.  Şi copil prunc 8 pren găurile aspidelor şi pre zăcearea fiilor aspidelor mîna va pune.  Şi nu vor face rău, 9 nid vor putea să piarză pre nid unul pre muntele cel sfint al Mieu, pentru că s-au implut tot pămîntul împreună a cunoaşte pre Domnul, ca apă multă a acoperi mări.  Şi 10 fi-va în ziua aceaea rădădna lui lesei Cel ce Să scoală a stăpîni limbile, întru El limbile vor nedejdui, şi va fi odihna Lui dnste.  Şi va fi 11 în ziua aceaea adaoge-va Domnul a arăta mîna Lui ca să rîvnească pre cea rămasă rămăşiţa norodului, care va rămînea de la asi-riani şi de la Eghipet şi de la Vavilon şi de la Ethiopia şi de la elamiteani şi de la răsăriturile soarelui şi de la Arăpime.  Şi va ridica 12 semn la limbi şi va aduna pre cei periţ ai lui Israil şi pre cei răsipiţi ai Iudei va aduna den ceale 4 aripi ale pămîntului.  Şi se va ridica 13 rivnirea lui Efraim, şl vrăjmaşii Iudei vor peri; Efraim nu va rivni Iudei, şi Iuda nu va necăji pre Efraim.  Şi vor zbura cu vasele celor 14 streini de fealiu, marea împreună o vor prăda şi pre cei de la răsăriturile soarelui şi Idumea; şi [462] pre Moav rnîinile întîiu vor pune, şi fiii lui Amon întîiu vor auzi. Şi va pustii Domnul marea Eghipetului şi va pune mîna Lui preste rîu [cu] cuvînt silnic, şi va lovi 7 văi, cît să treacă el cu cizmele. Si va fi treacere celui rămas nărodului Mieu în Eghipet, şi va fi lui Israil ca fn ziua cînd au ieşit den pămîntul
Eghipetului.

CAP XII

Şi va grăi în ziua aceaea: „Binecuvîn-ta-Te-voiu, Doamne, pentru căci Te-ai urgisit mie şi ai întors mînia Ta şi m-ai miluit pre mine. Iată Dumnezăul mieu, Mîntuitoriul mieu, nădejduind voiu fi pre El, tocmi-mă-voiu întru El şi nu mă voiu teame, pentru căci mărirea mea şi lauda mea Domnul iaste şi fu  mie întru mîntuire'*.  Şi scoateţ apă cu  veselie den izvoarăle Mîntuitoriiilui. Şi vei grăi în ziua aceaea: „Lăudaţi pre Domnul, strigaţi numele Lui, vestiţi întru limbi ceale slăvite ale Lui, aduceţi-vă aminte că s-au înălţat numele Lui Lăudat numele Domnului, căci înalte au făcut, vestiţi aceastea în tot  părnîntul. Şi vă bucuraţi şi vă veselit, cei ce lăcuiesc Sionul, căci Să înălţă Cel Sfînt al lui
Israil în mijlocul lui”.

CAP XIII
Vlidenie asupra Vavilonului, carea au ' văzut Isaia, feciorul lui Amos. Pre muntele şăs rădicat semn, înălţaţi lor glasul, nu vă teameţ, rugaţi-vă cu I mîna: „Deşchideţ, boiarii. Eu Mă tocmesc şi Eu aduc pre dînşii; uriaş vin să plinească mînia Mea bucurindu-se împreună,  suduind”. Glas de limbi multe preste munţi, aseamene a limbi multe, glas de împăraţi şi de limbi adunate; Domnul Savaoth poruncit-au la limbă ce să bate cu arme.  Veniţi den pămînt departe, de la marginea temeiului ceriului, Domnul şi cei războinici cu  arme ai Lui, ca să strice toată lumea. Văie-taţi-vă, pentru că aproape iaste ziua Domnului, şi surpare de la Domnul va veni Pentru aceaea, toată mîna se va slobonogi şi tot sufletul omului va leşina. Turbura-se-vor solii, şi chinuri pre ei vor apuca ca unii muieri ce naşte; şi se vor împărechea unul cătră altul şi se vor înspăima şi faţa lor ca para focului vor  primeni. Pentru că, iată, ziua Domnului vine nevindecată, şi mînie de pizmă şi de urgie, ca să puie lumea pustie şi pre păcătoşi să piarză dentr-însa. Pentru că stealele ceriului şi raliţa şi toată podoaba ceriului lumina lor nu o vor da, şi va întuneca soarele răsărind şi luna nu va da lumina ei. Şi voiu porunci la toată lumea reale şi celor necuraţi păcatele lor; şi voiu piarde sudalma celor fără leage şi
semeţia mîndrilor voiu smeri. - Şi vor fi cei 12 rămaşi cinstiţi mai vîrtos decît aurul cel nelămurit, şi omul mai mult cinstit va fi decît piatra de sapfir.  Pentru că ceriul se va 13 mînia şi pămîntul se va clăti den temeliile lui pentru mînia urgiei Domnului Savaoth, in ziua carea va veni mînia Lui.  Şi vor fi cei 14 rămas ca o căprioară ce fuge şi ca o oaie ce rătăceaşte şi nu iaste cine să o aducă, ca omul la norodul lui să să întoarcă şi omul la ţara lui va goni  Pentru că cine se va prinde biruise-va, şi carii sînt adunaţi cîdea-vor cu sabie. Şi fiii lor sparge-i-vor înaintea lor şi casele lor 16 prăda-le-vor şi pre muierile lor vor avea. Iată, ridic asupra voastră pre midiani, carii 17 argintul nu socotesc, nid de aur lipsă au. Săgetăturile tinerilor vor sfărîma şi pre fiii 18 voştri nu vor milui, nid pre fiii tăi se vor milostivi ochu lor.  Şi va fi Vavilonul, carele 19 să cheamă slăvit de la împăratul haldeilor, în ce chip au prăpădit Dumnezău Sodomul şi Gomorul.  Nu se va lăcui în vreamea veadnică, nid vor întră la dînsul pren multe neamuri, nid vor treace pren el arapii, nid pastori nu se vor odihni întru el.  Şi oare înceta-vor acolo hiarăle, şi se vor împlea casele de sunet, şi se vor odihni acolo suinei, şi diavoli acolo vor juca,  Şi onochentavrii acolo vor 22 .  lăcui, şi vor puia aricii în casele lor.

CAP XIV

      Curînd vine şi nu zăboveaşte, şi zilele 1 lor nu se vor trage. Şi va milui Domnul pre Iacov şi va aleage încă pre Israil, şi se vor odihni pre pămîntul lor, şi cel pemintean se va lipi cătră ei şi se va lipi cătră casa lui Iacov.  Şi vor lua 2 pre dînşii limbi şi-i vor băga la locul lor, şi-i vor moşteni de tot şi se vor înmulţi pre pămîntul lui Dumnezău spre robi şi roabe; şi vor fi robi cei ce au robit pre ei, şi se vor stăpîni ceia ce au stăpînit pre ei.  Şi va fi în 3 ziua aceaea odihni-te-va Domnul de dureare şi de mînia ta şi de robia ta cea grea care ai slujit lor.  Şi vei lua plîngerea aceasta peste 4 împăratul Vavilonului şi vei grăi în ziua aceaea: „Cum s-au odihnit cel ce ceare şi s-au odihnit sîrguitoriul!  Zdrobi Domnul jugul 5 păcătoşilor, jugul boiarilor, lovind limba cu mînie cu rană nevindecată.  Lovind limba 6 cu rana mîniei, cu carea nu s-au milostivit S-au odihnit nedejduind, tot pămîntul strigă 7 cu veselie.  Şi leamnele Livanului s-au 8 veselit spre tine, şi chedrul Livanului: 'De cînd tu ai adormit, nu s-au suit cel ce taie pre noi'.  Iadul de jos să amărî întimpinîndu-te,  sculară-să  cu tine împreună [463] toţi uriaşii cei ce au biruit pămîntul, cei ce s-au sculat den scaunele lor, toţi împăraţii limbilor- Toţi vor răspunde ţie si vor grai: 'Şi tu te-ai prinsu, ca si noi, si întru noi te-ai socouf. Pogoritu-s-au la iad mărirea ta, cea multa veselia ta; dedesuptul tău aştearne-vor putrejune, şi rămăşiţa ta - viarme. Cum au căzut den ceriu luceafărul cel ce dimineaţa răsare! Se zdrobi la pămînt cel ce trimite la toate limbile. Şi tu ai zis întru cugetul tău: *In ceriu mă voiu sui, deasupra stealelor ceriului pune-voiu scaunul mieu. Şedea-voiu în măgură naltă, preste munţii cei nalţi, cei despre miazănoapte. Sui-mă-voiu deasupra norilor, fi-voiu de potriva Celui înalt'. Şi acum la iad te vei pogorî şi la temeaiele pămîntului. Cei ce vor vedea pre tine mira-se-vor de tine şi vor grăi: 'Acesta e omul ce întărită pămîntul, ce clăteaşte împăraţii? Cel ce au pus lumea toată pustie şi cetăţile lui au surpat, pre cei den aducere n-au slobozit?'  Toţi împăraţii limbilor au dormit în cinste, om în casa lui. Şi tu te vei lepăda în munţi, ca un mort urît, cu mulţi morţi împunşi cu sabia, pogorind la iad. în ce chip haină în sînge cruntată nu va fi curata. Aşa nice tu nu vei fi curat, pentru căce pămîntul Mieu ai pierdut şi norodul Mieu ai omorît. Nu vei rămînea în veac de vreame, sămînţa vicleană! Găteaşte copiii tăi să să junghe cu păcatele tătfne-său, pentru ca să nu să scoale şi vor moşteni pămîntul şi vor Smplea rjîmîntul de vrăjmaşi”. „Şi Mă voiu scula asupra lor - zice Domnul Savaoth - şi voiu piarde lor numele şi rămăşiţa şi sămînţa - aceastea zice Domnul - Şi voiu pune Vavilonia pustie ca să lăcui as că arici, şi va fi întru nemică, şi voiu pune pre ea groapă de tină spre pierzare”. Aceastea zice Domnul Savaoth: „în ce chip am grăit, aşa va fi, şi în ce chip am sfătuit, aşa va rămînea. Ca să pierzu pre asiriani pre pămîntul Mieu şi pre munţii Miei, şi vor fi spre călcare, şi să va lua de la ei jugul lor şi cinstea lor de laumerilelorsăvalua”. Acesta e sfatul carele au sfătuit Domnul preste toată lumea şi aceasta e mîna cea înaltă preste toate limbile. Pentru că ceale ce Dumnezău cel Sfint au sfătuit, cine va răsipi? Şi mîna Lui cea înaltă cine o va întoarce? In anul carele au murit împăratul Ahaz s-au făcut cuvîntul acesta: „Să nu vă veseliţi, cei striini de fealiu toţi, pentru că s-au zdrobit jugul celui ce loviia pre voi; pentru că den sămînţa şarpelui ieşi-vor pui de aspidă, şi puii lor vor ieşi şerpi zburători. Şi să vor paşte săracii prentr-însul, şi săracii oameni pre pace să vor
odihni; şi va omorî cu foame sămînţa ta şi rămăşiţa ta va omori. Văietaţi-vă, porţile 31 cetăţilor, strige cetăţi turburate, cei struni de fealiu toţi, căce de la crivăţ fum vine, şi nu iaste a fi”. Şi ce vor răspunde împăraţii 32 limbilor? Că Domnul au întemeiat Sionul, şi pren El să vor mîntui cei smeriţi ai norodului.

C A P  X V

      Graiul cel asupra Moavitidei. „Noaptea va peri Moavita, pentru că noaptea va peri zidul Moavitidei MUiniţi-vft întru voi. Pentru că piare şi Ne-von, unde e capiştea voastră; acolo vă veţi sui a plînge pre Navaton al Moavitidei. Văietaţi-vă, preste tot capul pleşuvire, toate braţurile tăiate în uliţele lor, încingeţi-va cu sacii şi vă tînguiţ pre podurile ei, Şi în ule-ţile ei şi în răspîntiile lor toţi văietaţi-vă cu pUnsori. Căci strigă Esevon şi Eleali, pînă la Iasa să auzi glasul lor; pentru aceaea mijlocul Moaviteanciî strigă, sufletul ei va cunoaşte. Inema Moavitidei strigă întru ea pînă la Sigor, pentru că juncă iaste de 3 ani; şi la suirea Luithii cătră tine phngînd să vor sui, pre calea Aroniimului strigă zdrobire şi cutremur. Apa Nemrimei pustie va fi şi iarba va lipsi, pentru că iarbă vearde nu va fi. Au doară şi aşa să va mîntui? Pentru că voiu aduce pre vale arapi şi vor lua pre ea. Pentru că împreună-strigarea hotarul Moavitidei pînă la Galim, şi vaietul ei pînă la fintiha lui Elim - vaietul ei. Pentru că apa Devo-nului împlea-se-va de sînge, pentru că voiu aduce preste Devon arapi şi voiu rădica sămînţa lui Moav şi a lui Ariil şi rămăşiţa Adamei.

CAP XVI
Irimite-voiu ca jiganiile preste pămînt; au piatră pustie va fi măgura featei Sionului? Pentru că vei fi ca Ide pasăre ce zboară puiu luat, fată I Moav, după aceaea şi Arnon. Mai multe te sfătuiaşte şi fă acopere mint jalei ei pururea; într-amiazăzi cu întunearec fug, spămîntară-se, să nu te aduci. Lăcui-vor lîngă tine pribeagii lui Moav, fi-vor acoperi-mînt voao de cătră faţa celui ce goneaşte, pentru că s-au rădicat ajutoriul tău, şi boiarenul au perit cela ce călca de tot pre pămînt Şi să va găti scaun cu milă şi va şădea preste el cu adevăr în cortul lui David, judecind şi cercetind judecata şi sîrguind direptate. Auzit-am semetia lui Moav, semeţ foarte; mîndria şi semetia lui şi pizma lui - nu e aşa vraja ta. Nu aşa. Vîie-ta-se-va Moav, pentru că în Moavitida toţi să [464] vor văieta; celor ce lăcuiesc Desethui cerceta-vei  şi nu te vei înfrunta. Cîmpii Esevonului jeli-vor, viile den Sevama înghiţind limbile, căi cînd de tot viile ei pînă la Tazir; să nu vă împreunaţi, rătăciţi-vă în pustiiu, cei trimis de la ea s-au părăsit, pentru că au trecut marea.  Pentru aceaea voiu plînge, ca plîngerea Iazi-rului, via lui Sevama; copacii tăi oborîtu-i-au Esevon si au grăit că pre seacere şi pre culesul tău voiu călca, şi toate vor cădea. Şi să va rădica veselie şi bucurie den vii, şi viile tale nu să va veseli şi nu vor călca vin în teascuri, pentru că au încetat. Pentru aceaea pîntecele Mieu spre Moav ca o lăută va suna, şi ceale den lăuntrul Mieu ca un zidu ai noit Şi fi-va ca să te ruşinezi tu, căci au ostenit Moav întru capişti şi va intra la ceale făcute cu mîna lui ca să să roage, şi nu va putea ca să scoată pre ea”.  Acesta e graiul carele au grăit Domnul pentru Moav cînd au grăit. Şi acum grăi Domnul, zicînd: „In 3 ani ai anilor năiemitului să va necinsti mărirea Moavului, cu toată avuţia cea multă, şi va rămînea pre
puţin şi necinstit”.

CAP XVII Graiul cel asupra Damascului

Iată, Damascul rădica-se-va de la cetăţi şi va fi spre cădeare, Părăsit în veac spre zăcearea şi odihna turmelor, şi nu va fi cel ce goneaşte. Şi nu va mai fi încă tare ca să scape acolo Efraim, şi nu va mai fi încă împărăţie în Damasc, şi rămăşiţa sirilor, pentru că tu nu eşti mai bun decît fiiul lui Israil şi decît mărirea lor - aceastea zice Domnul Savaoth.  Fi-va în ziua aceaea lipsă marirei lui Iacov şi ceale mai multe ale mărirei lui cutremura-se-vor.  Şi va fi în ce chip va aduna neştine săcerătură stînd şi sămînţă spicurilor va secera, şi va fi în ce chip va aduna neştine spic în vale tare,  Şi vor rămînea într-însa paie, sau ca bor-boane de măsline 2 sau 3 pre vîrful naltului, au 4, au 5 preste stîlpările lor vor rămînea -aceastea zice Domnul Dumnezăul lui Israil.  în ziua aceaea nedejduind va fi omul pre Cel ce l-au făcut pre el şi ochii lui la Sfintul lui  Israil vor căuta. Şi nu vor fi nedejduindu-se pre capişti, nici pre fapte de mîni carele au făcut deagetele lor, şi nu vor vedea copacii,  nici urîciunele lor. In ziua aceaea fi-vor cetăţile tale părăsite, în ce chip au părăsit amoreii şi eveii de cătră faţa fiilor lui Israil, şi vor fi pustie. Pentru căci ai lăsat pre Dumnezău, mîntuitoriul tău, şi de Domnul, ajutoriul tău, nu ţi-ai adus aminte, pentru
vei sădi răsad necredincios şi sămînţă necredincioasă.  Şi în ziua carea vei 11 sădi, vei rătăci; şi dimeneaţă de vei sămăna, înflori-va spre seacere în care zi vei însorţi, şi ca tatăl omului vei însorţi pre fiii tăi.  Vai, 12 mulţime de limbi multe, ca marea mvăluindu-se, aşa vă veţi turbura, şi umărul a multe limbi ca apa va răsuna; ca apă multă  Limbi 13 multe, ca apă multă cu silă pornindu-se, şi-i va izgoni pre ei şi departe pre ei va goni, ca prahul den paie vînturîndu-se în preajma vi n -tului şi ca pulberea roatei ce să poartă de volbură.  Cătră sară va fi jale, pînă a nu fi 14 dimeneaţă, şi nu va fi. Aceasta e partea celor ce v-au jăhuit pre voi şi moştenirea celor ce pre voi au moştenit.

CAP XVIII

      Vai de pămîntul căruia sint aripile corăbiilor decindea de rîurile Ethio-piei, cela ce trimite în mare zăloage şi | cărţi de hîrtie asupra apei, Pentru left vor mearge vestitori uşori cătră înălţime ridicată şi striin norod şi năsilnic (cine iaste decindea de el?), limbă nenedej-duită şi călcată - acum rîurile pămîntului. Tot ca o ţară lăcuită se va lăcui ţara lor, ca un semn de la munte se va rîdica, ca al trîmbiţii glas se va auzi. Pentru căci aşa au zis Domnul mie: „întăritură va fi întru a Mea cetate, ca lumina arsurii de amiazăzi şi ca norul roaoi în zi de seacere va fi”. Mai nainte de seacere, cînd se va săvîrşi floarea şi agurida va înflori, floare aguriand, şi va lua struguraşii cei mici cu seacerile şi viţişoarele le va lua şi le va tăia Şi va lăsa împreună pasărilor ceriului şi hiarălor pămîntului, şi se vor aduna preste ei pasările ceriului, şi toate hiarăle pămîntului preste ea vor veni. In vreamea aceaea aduce-se-vor daruri Domnului Savaoth de la norod chinuit şi zmult şi de la norod mare de acum şi în vacul vremii, limbă nedejduitoare şi călcată de toţi, care iaste în partea rîului ţării lui, la locul unde e numele Domnului Savaoth, la muntele sfînt

CAP XIX Videnia Eghipet uluL

Iată, Domnul şade pre nor uşor şi va veni la Eghipet. Şi se vor clăti ceale făcute de mînă ale Eghipetului de cătră faţa Lui şi inima lor înfringe-se-va întru ei. Şi se vor rădica eghipteanii asupra eghipteanilor, şi va bate om pre fratele lui şi om pre aproapele său, cetate asupra cetăţii şi leage asupra legii. Şi se va turbura duhul eghipteanilor întru ei, şi sfatul lor fl voiu răsipi; şi vor întreba pre dumnezăii lor şi chipurile lor şi pre cei ce den pămînt glăsuiesc [465] şi pre cei ce den pîntece grăiesc Şi voiu da Eghipetul pre mînă de oameni domni năsilnici, şi împăraţi năsilnici vor stăpîni pre  ei - aceastea zice Domnul Savaoth. Şi vor bea eghipteanii apa cea de la mare, şi rîul va  seca şi se va usca. Şi vor seca rîurile şi iazurile rîului, şi se va usca toată adunarea  apei. Şi în tot băhnişul trestiei şi al paporei şi burăiana cea vearde toată ce e împrejurul rîului şi tot ce să samănă pren rîu usca-se-va  pălită de vînt. Şi vor suspina pas carii, şi vor suspina toţi ceia ce pun undeţe la rîu şi  ceia ce pun năvoade, şi mrejearii vor jăli. Şi ruşinea va cuprinde pre cei ce lucrează inul cel despicat şi pre cei ce lucrează vison. Şi vor fi ceia ce lucrează aceastea întru dureare, şi toţi ceia ce fac bearea se vor mîhni şi sufletele îi vor durea. Şi nebuni vor fi boiarii lui Taneos cei înţelepţi, sfeatnicii împăratului, sfatul lor se va nebuni. Cum veţ grăi împăratului: „Fiii înţelepţilor - noi, fiii împăraţilor celor den ceput”? Unde sînt acum înţelepţii tăi? Şi spuie ţie şi zică ce au sfătuit Domnul Savaoth preste Eghipet, Sfîrşiră-să boiarii lui Taneos şi să înălţară boiarii lui Memfios, şi vor înşăla Eghipetul şi neamurile. Pentru că Domnul au turnat lor duh de înşălăciune şi au înşălat Eghipetul întru toate faptele lor, în ce chip rătăceaşte cel ce să îmbată şi cel ce boraşte împreună. Şi nu va fi la eghipteani lucru carele va face cap şi coadă şi începătură şi săvîrşit. Şi în ziua aceaea fi-vor eghipteanii ca muierile în frică şi groază de cătră faţa mîniei Domnului Savaoth, care El va pune preste ei. Şi va fi ţara iudeilor eghipteanilor întru spămîntare; tot carele va numi pre ea lor, înfricoşa-se-vor, pentru sfatul carele au sfătuit Domnul Savaoth asupra ei. în ziua aceaea fi-vor 5 cetăţi în Eghipet grăind cu limba cea hananiteancă şi jurîndu-se pre numele Domnului Savaoth: Cetate-Asedec se va chema o cetate. în ziua aceaea fi-va jîrtăvnic Domnului în ţara Eghipetului şi stflp cătră hotarul ei Domnului, Şi va fi întru semn în veac Domnului în ţara Eghipetului; că vor striga cătră Domnul pentru ceia ce necîjîsc pre ei, şi va trimite lor om carele va mîntui pre dînşii, judecind va mîntui pre ei. Şi cunoscut va fi Domnul eghipteanilor şi vor cunoaşte eghipteanii pre Domnul în ziua aceaea. Şi vor face jîrtve şi dar şi vor făgădui făgade Domnului, şi le vor da. Şi va lovi Domnul pre eghipteani cu rană, şi va vindeca pre ei. Şi se vor întoarce cătră Domnul şi îi va asculta pre dînşii, şi va vindeca pre ei cu vindecare. In ziua aceaea fi-va calea Eghipetului cătră asiriani şi vor întră asiriii la Eghipet şi eghipteanii vor mearge cătră asiriani, şi vor sluji eghipteanii asirianilor.  In ziua aceaea fi-va 24 Israil al treilea întru eghipteani şi întru asi-riani blagoslovit pre pămîntu.  Carele au 25 blagoslovit Domnul Savaoth, zicînd:  „Blagoslovit - nărodul Mieu, cel de la Eghipet şi cel dentru asiriani, şi moştenirea Mea, Israil!”

CAP XX

      În anul carele au întrat Nathan la Azot, 1 cînd să trimise de Ama, împăratul asiriilor, şi bătu Azotul şi îl luă pre el,  Atuncea grăi  Domnul cătră 2 Isaia, feciorul lui Amos, zicînd: „Pasă
Şi ia sacul tău de la mijlocul tău şi călţunii tăi desculţă de la picioarele tale”. Şi fă[cu) aşa, mergînd gol şi desculţu.  Şi zise Domnul: 3 „în ce chip au mers sluga Mea Isaia gol şi desculţu 3 ani, va fi în seamne şi minuni eghipteanilor şi ethiopilor.  Cîce aşa va aduce 4 împăratul asirianilor robimea Eghipetului şi a ethiopilor, pre tineri şi pre bătrîni goli şi desculţi, împreună acoperiţi cu ruşinea Eghipetului.  Şi să vor ruşina biruindu-se spre 5 ethiopi, pre carii era nedejduind eghipteanii, pentru că era la ei mărire.  Şi vor grăi cei ce 6 lăcuiescu în ostrovul acesta în ziua aceaea: 'Iată, noi eram nădejduind a fugi la dînşii într-ajutoriu, nu putea să să rnîntuiască de la împăratul asirianilor. Şi cum noi ne vom
mîntuir”

CAP XXI Graiul pustuului.

      Ca o volbură pren pustiiu treacă den 1 pustiiu venind înfricoşat de Ia pămînt.  Videnia şi rău mi s-au vestit: 2 cel ce să leapădă, să leapădă, cel ce nelegiuiaşte, nelegiuiaşte. Asupra mea, elamiteanii şi solii perşilor asupra mea vinu! Acum voiu suspina şi mă voiu mîngîia pre mine.  Pentru aceaea să împlu mijlocul 3 mieu de slobonogire şi chinuri mă apucară, ca pre ceaea ce naşte; strîmbătate am făcut ca să nu auzu, sîrguiiu ca să nu văzu.  Inima mea 4 rătăceaşte şi fărădeleagea mea mă afundă, sufletul mieu stă la frică.  Gătiţi masa, mîncaţi, beaţi; scuhndu-vă, voi, boiarii, zmulgeţi scuturile.  Că aşa au zis cătră mine Domnul: 6 „Mergînd puneţi ţie strajnic şi ce vei vedea ves-teaşte”.  Şi am văzut 2 călăreţi de cai şi călăreţi 7 de măgariu şi călăreţi de cămilă, ca să asculte ascultare multa.  Şi cheamă pre Uria la straja 8 Domnului şi zise: „Stătuiu preste toată ziua şi la tabără eu am stătut toată noaptea.  Şi, iată, el 9 vine, călăreţi pre 2 oameni”. Şi răspunzînd, zise: „Căzu Vavilonul şi toţi idolii lui, şi ceale făcut [466]
Isaia te cu mina lui sa zrobiră lapămînr4. Ascultaţi, cei ramaşi si cei chinuiţi, auziţi carele am auzit de la Domnul Savaoth, Dumnezeul lui Israil ne-au vestit noao.
Vide nia Idumeti. Cătră nune cheamă de la Siir: „Păziţi zăbrealele!” „Păzescu dimineaţa si noaptea. De vei cerca, cearcă si Ungă mine lăcuiaşte”. Graiul cel den Ara via. In dumbravă sară vei dormi, au în calea lui Dedan. Intru timpinarea cehii ce e setos de apă, aduceţi, cei ce lăcuiescu în ţara Theman ului, cu pune timpi-naţi pre cei ce fug pentru mulţimea celor omorîţi, şi pentru mulţimea celor ce rătîcescu, Şi pentru mulţimea săbiei, şi pentru mulţimea săgetăturilor celor întinse, şi pentru mulţimea celor oe au căzut în războiu. Pentru căce aşa au zis mie Domnul: „încă un an, ca un an al celui năimi tu, lipsi-va mărirea fiilor lui Chidar”. Şi rămăşiţa săgetăturilor celor tari, fii ai lui Chidar, fi-va puţină, pentru căce Domnul au grăit, Dumnezăul lui Israil.

CAP XXII Videnia Văii Stanului.

Ce s-au făcut ţie, că acum v-aţi suit toţi în poduri?  In desert să împlu cetatea de cei ce strigă: răniţii tăi - nu răniţi de sabie, nici morţii tăi - morţi de războaie.  Toţi boiarii tăi au fugit, şi cei ce s-au prins vîrtos legaţi sînt, şi cei ce-s putincioşi întru tine departe au fugit.  Pentru aceaea am zis: „Lăsaţi-mă, amar voiu plînge  nu întărit a mă ruga spre surparea featei rudeniei meale!  Căce ziua turburării gi a pierzării şi a călcării iaste şi rătăcire de la Domnul Savaoth în valea Sionului; să rătăcescu den mic pînă la mare  să rătăcescu pren munţi.  Şi elamiteanii au luat tulbe şi călăreţii oameni pre cai şi adunare de rinduiale războiului. Şi vor fi ceale alease văile tale împlea-se-vor de cară, şi  călăreţii vor astupa porţile tale. Şi vor descoperi porţile Iudei şi vor privi în ziua aceaea  la casele ceale alease ale cetăţii. Şi vor descoperi ascunsele caselor marginii lui David. şi au văzut că sînt mai mulţi şi cum că s-au întors apa scai datorii cei den ceput în cetate, Şi cum că au surpat casele Ierusalimului spre tăriile zidului cetăţii. Şi aţ făcut voao apă în mijlocul a doao ziduri  mai înlăuntru de scăldătoarea cea veache, şi n-aţ căutat la Cela ce den ceput au făcut pre el, şi pre Cel ce au zidit pre el n-aţ văzut. Şi au chemat Domnul Savaoth în ziua aceaea spre plîn-gere şi tfnguire şi radere şi încingere de saci. Şi ei au făcut veselie şi bucurie, jun-ghind viţei şi jîrtvuind oi, ca să mănînce cărnuri şi să bea vin  zicînd: *Să min cam şi să bem, pentru că mîine murim*.  Şi descoperite aceastea sînt în urechile Domnului Savaoth  că nu se va lăsa voao păcatul acesta pînă cînd veţ muri”.  Aceastea zice Domnul 15 Savaoth: „Pasă la cămară cătră Somna  cămăraşul şizilul:  'Ce iaste ţie aici? Şice-ţ 16 iaste ţie aici? Că ai cioplit ţie aici mormînt şi ai făcut ţie întru nalt mormînt şi ai scris ţie în piatră cort?  Iată, dară, Domnul Savaoth va 17 scoate şi va surpa om şi va lua veşmîntul tău  Şi cununa ta cea slăvită şi te va lepăda 16 la ţară mare şi nenumărată, şi acolo vei muri; şi va pune carul tău cel bun la necinste şi casa boiariului tău spre călcare.  Şi te vei lua den 19 diregătoria casii tale şi den starea ta.  Şi va 20 fi în ziua aceaea şi voiu chema pre sluga Mea, pre Eliachim a lui Helchiu,  Şi-l voiu 21 îmbrăca pre el cu veşmîntul tău şi cununa ta da-o-voiu hii şi tăria şi diregătoria casii tale da-o-voiu la nuna lui  şi va fi ca un părinte celor ce lăcuiesc în Ierusalim şi celor ce lăcuiesc în Iuda.  Şi voiu da lui cheaia casii 22 lui David preste umărul lui: şi va deschide, şi nu va fi cela ce va închide, şi va închide, şi nu va fi cel ce deschide; şi voiu da mărirea lui David lui şi va domni şi nu va fi cine să pricească.  Şi voiu pune pre el biruitoriu în loc 23 credincios, şi va fi la scaunul măririi casii tătf-ne-său.  Şi va fi nădejduind pre el tot slăvitul în casa tătîne-său, de la mic pînă la mare, tot vasul cel mic de la vasul aganothilor, şi vor fi spinzurindu-se hii.  In ziua aceaea aceastea zice Domnul Savaoth - mişca-se-va omul cel întemeiat în loc credincios şi se va lua şi va cădea şi se va piarde toată mărirea cea de pre el'“, căci Domnul au grăit

CAP XXIII

      Văietaţi-vă, corăbiile Carhi donului, căci au perit, şi încă nu vor mai veni, den pămîntul chiteilor adus-au robi. Cu cine aseamene s-au făcut cei ce lăcuiesc în ostrov? Schimbătorii Fini-chiei, trecînd marea, In apă multă, sămînţa de schimbători, ca seacerea băgîndu-se înlăuntru - schimbătorii limbilor. „Ruşi-neaze-te, Sidonul” - zise marea; şi vîrtutea mării zise: „N-am chinuit, nici am născut, nici am hrănit tineri, nici am înălţat fi ci oare”. Şi cînd se va face auzit la Eghipet, apuca-i-va pre ei dureare pentru Tir. Păsaţi Ia Carhidon, văietaţi-vă, cei ce lăcuiesc în ostrovul acesta. Nu era aceasta voao sudalma den ceput mainte de ce s-au dat ea? Cine au sfătuit aceastea asupra Tirului? Au mai mică iaste, au nu poate? Neguţătorii ei - slăvit, boiari sînt ai [467] pămîntului. Domnul Savaoth S-au sfătuit să strice toată semeţia celor slăvit şi să necinstească pre tot slăvitul pre pămînt Lucrează pămîntul tău? pentru că corăbii nu mai vin încă de la Carhidon. Şi mîna ta nu mai poate pre marea, cea ce întărită împăraţi; Domnul Savaoth au poruncit pentru Hanaan să piarză ei vîrtutea. Şi vor grăi: „încă să nu mai adaogeţi a sudui şi a nă păs tui pre fata Sionului; şi, de vei mearge la chiteani, nici acolo odihnă va 11 ţie. Şi la pămîntul haldeilor, şi acesta s-au pustiit de la asiriani, nici acolo ţie odihnă va fi, căci zidul ei au căzut”.  Vîietaţi-vă, corăbiile Carhidunului, căci au perit tăria voastră.  Şi va fi în ziua aceaea rămînea-va Tiros ani 70, ca vreamea unui împărat, ca vreamea omului; şi va fi după 70 de ani Tiros va fi ca cîntarea curul vei:  „Ia alăută, desfrînează-te, cetate curvă
uitată, bine zi în lăută multe cîntări, ca să ţi să facă ţie pomenire”. Şi va fi după cei 70 de ani socoteală va face Dumnezău Tirului, şi iarăş se va aşeza la cea dentîiu şi va fi scală la toate împărăţiile lumii preste faţa pămhrtului. Şi va fi ei neguţitoria şi plata sfintă Domnului; nu lor se va aduna, ce celor ce lăcuiesc înaintea Domnului, în Ierusalim. Toată neguţitoria ei - a mînca şi a bea şi a să sătura, şi la tocmală
paminte înaintea Domnului.

CAP XXIV

Iată, Domnul strică de tot lumea toată, şi va pustii pre dînsa şi va descoperi P§J|  faţa ei şi va răsipi pre cei ce lăcuiesc  Kj fcj într-însa. Şi va fi norodul ca preo-jTTw tul şi sluga ca domnul $l slujnica ca doamna, fi-va cela ce cumpără ca cela ce vinde, cel ce împrumutează ca cel ce să împrumutează, şi cel ce e datonu în ce chip  iaste datornicul. Cu stricare se va strica pămîntul şi cu plenuire se va plenui pămîntul  Pentru că gura Domnului au grăit aceastea. Plînse pămîntul şi strică lumea,  plînseră cei nalţi ai pămîntuhd. Şi pămîntul făcu fărădelegi pentru cei ce lăcuiesc prestre el, pentru că leagea Domnului au călcat şi au răsipit, premenit-au poruncile, făgăduinţa veacinică. Pentru aceaea poate fi va mînca pămîntul, căci au greşit cei ce lăcuiesc pre el; pentru aceaea săraci vor fi ceia ce lăcuiesc în pămînt rămînea-vor oameni puţini  Pîînge-va vinul, plinge-va via, suspina-vor toţi  ceia ce veselesc sufletul. încetat-au veselia tîmpenilor, părăsitu-s-au obrăznicia şi avuţia necuraţilor,  părăsitu-s-au  glasul alăutii.  Ruşinatu-s-au, n-au băut vin, amară sa făcu 10 îmbătarea celor ce beau.  Pustiitu-s-au toată cetatea, închide-va casa, ca să nu între. Vîietaţi-vă pentru vin petutinderilea; în cetat-au veselia pămîntului, duse-se toată veselia pămîntului.  Şi vor rămînea cetăţi pustii 12 şi case părăsite vor peri.  Aceastea toate 13 vor fi în pămînt în mijlocul limbilor: în ce chip neştine ar culeage măslinul, aşa vor culeage pre ei, şi de va înceta culesul,  Şi acestea 14 cu glas vor striga, şi ceia ce au rămas pre pămînt se vor veseli împreună cu mărirea Domnului. Turbura-se-va apa mării,  Pentru 15 aceaea mărirea Domnului în ostroavele mării va fi, numele Domnului slăvit va fi:  „Doamne, 16 Dumnezăul lui Israil44. De la arepile pămîntului minuni am auzit: „Nădeajde celui bun-credincios!”  Şi vor grăi: „Vai celor neascultători, cei ce nu ascultă leagea!44  Frică şi 18 groapă şi laţ - preste voi, ceia ce lăcuiesc pre pămînt Şi va fi cela ce fuge de frică va cădea în groapă, şi cela ce va ieşi den groapă prin-de-se-va de laţi, caci ferestri den ceriu s-au deschis şi se vor clăti temeaiele pămîntului. Cu turburare se va turbura pămîntul şi cu 19 lipsă se va lipsi pămîntul.  Şi cu clătite se 20 va clăti pămîntul, plecă-se şi se va cutremura ca o cramă pămîntul, ca cel beat şl ameţit; şi va cădea şi nu va putea să să scoale, pentru că birui preste el fărădeleagea.  Şi va fi în ziua 21 aceaea aduce-va Dumnezău preste podoaba ceriului mîna şi preste împăraţii pămîntu-lui  Şi vor aduna adunarea lui şi se vor închide la tărie şi la legături; pren multe neamuri socoteală va fi lor, şi se va topi cărămida şi va cădea zidul,  Şi să va înfrunta luna şi 23 să va ruşina soarele, căci va împăraţi Domnul în Sion şi în Ierusalim şi înaintea celor bătrîni Să va slăvi.

CAP XXV

      Doamne Dumnezeul mieu, mări-Tevoiu, lîuda-voiu numele Tău, căci ai făcut minunate lucrure; sfatul den cepul adevărat facă-se, Doamne, Căci ai pus cetăţi la pămînt cetăţi 2
tari, ca să nu cază temeaiele lor; cetatea celor necuraţi în veac nu să va zidi.  Şi pentru 3 aceaea Te va binecuvînta norodul cel sărac, şi cetăţile oamenilor celor ce să năpăstuiesc bine Te vor cuvînta.  Pentru că Te-ai făcut 4 la toată cetatea smerit tyutoriu şi celor ce au necinstit pentru lipsa acoperimînt, de la oameni răi izbăvi-vei pre ei, acoperemînt celor însetoşaţ şi duhul oamenilor celor nă-pustuiţi Bine Te vor cuvînta.  Ca neşte oameni puţini la suflet însetoşind in Sion, căci vei mîntui pre dînşii de cătră oameni videani, la carii pre noi ne-ai dat  Şi va face Domnul Savaoth 6 la toate limbile pre măgura aceasta: be-vor [468] 7 veselie, bea-vor vin, Unge-se-vor cu mir în muntele acesta, da aceastea toate la limbi, pentru că acest sfat e preste toate limbile. înghiţi moartea puternecind, şi iară luă Domnul Dumnezeu toată lăcrăma de cătră toată faţa; ocara norodului lud de la tot pămîntul, pentru că gura Domnului au grăit  Şi vor grai în ziua aceaea: „Iată Dumnezeul nostru, pre Carele nădejduiam şi ne va mîntui pre noi; Acesta e Domnul, îngăduit-am Lui şi ne vom bucura şi ne vom veseli spre mîntuirea noastră”. Odihnă va da Dumnezeu preste muntele acesta; şi să va călca Moavili uda, în ce chip calcă aria cu cară. Şi va întinde mînile lui, En ce chip şl el au smerit a piarde; şi va smeri semetia lui preste ceale ce 12 au pus mînile. Şi înălţimea pribegirii casii tale va smeri şi să va pogorî pînă la pămînt.

CAP XXVI

      În ziua aceaea cînta-vor cîntarea
I aceasta Pre pămîntul Iudii, zicînd: KLE I „Iată cetate tare, şi Mîntuitoriu |ţfl  ] noao pune-va zidul şi prejur-zidu.  EaoB Deşchideţ porţile, intre norod păzind  direptate şi păzind adevărul, Sprejenind adevărul şi păzind pace, căci pre Tine cu  nădeajde au nădejduit, Domnul pînă în veac. Dumnezeu cel Mare, cel Veadnic,  Carele smerind ai pogorît pre cei ce lăcuiesc întru ceale înalte. Cetăţ tari vei surpa şi vei  aduce pînă la faţa pămîntului. Şi vor călca pre eale picioarele celor blînzi şi paşii smeriţilor. Calea celor buni-credincioş direapta s-au făcut, şi gătită e calea celor bum-credindoş. Pentru că calea Domnului e judecata, nădejduit-am pre numele Tău şi pre pomenirea care pohteaşte sufletul mieu. De noapte mînecă duhul mieu cătră Tine, Dumnezeule, pentru că lumină e poruncele Tale pre pămînt Direptate învăţat, cei ce lăcuit pre pămînt! Pentru că s-au părăsit cel necurat tot carele nu va învăţa direptate pre pămînt adevăr nu va face; rădice-se cel necurat pentru ca să nu vază slava Domnului. Doamne, înalt e braţul Tău, şi nu ştiia; si, cunoscînd, să vor ruşina: rîvnire va lua pre norodul cel neînvăţat şi acum foc pre cei Smpotrivnici va mînca. Doamne Dumnezeul nostru, pace dă noao, pentru că toate ne-ai dat noao. Doamne Dumnezeul nostru, dş-hgă-ne pre noi; Doamne, afară den Tine pre altul nu ştim, numele Tău numim. Şi morţii viaţă nu vor vedea, nid dohtorii nu vor învia, pentru aceaea ai adus şi ai pierdut şi ai rădicat toată  partea  bărbătească a lor. Adaoge lor reale, Doamne, adaoge reale celor slăviţi ai pămîntul ui; departe ai fî1)1 - Biblia. 1888
cut toate hotarăle pămîntului.  Doamne, 18 întru necaz ne-am adus aminte de Tine, întru necaz mic certarea Ta la noi.  Şi în ce chip 17 ceaea ce să chinui aste apropie-se a naşte şi asupra chinului ei au strigat, aşa ne-am făcut cu cel iubit al Tău pentru frica Ta, Doamne.  In pîntece am luat ş-am chinuit şi am 18 născut duhul mîntuirii Tale, carele ai făcut preste pămînt; nu vom cădea, ce vor cădea toţi ceia ce lăcuiescu pre pămînt Scula-să-vor 19 cei morţi şi să vor rădica cei den mormînturi şi se vor veseli cei de pre pămînt pentru că roaua cea de la Tine vindecare lor iaste, şi pămîntul necuraţilor va cădea.  Pasă, norodul mieu, întră la cămara ta, încuie uşa ta, ascunde-te puţin cîtuş de cîtu, pînă va treace mînia Domnului  Pentru că, iată, Domnul 21 de la Cel Sfint aduce urgia preste ceia ce lăcuiescu preste pămînt Şi va descoperi pămîntul sîngele lui şi va acoperi de tot pre cei morţi încă”.

CAP XXVII

      În ziua aceaea aduee-va Dumnezău 1
Wî 9 sakia cea sn”nti 9* mare şi cea tare vM H preste  balaurul  şarpele fugind,
\lfĂ toi Preste balaurul - şarpele cel strîmb, şi va omori pre balaurul cel den mare.  In ziua aceaea via cea bună pohtă 2 biruiaşte asupra ei.  Eu, cetate tare, cetate 3 încungiurată, în deşărt voiu adăpa pre ea, pentru că se va lua noaptea şi ziua va cădea zidul ei.  Nu iaste carea nu s-au apucat de 4 ea. Cine Mă va pune să păzescu paie In ţarină? Pentru bătaia aceasta am defăimat pre ea.  Deci pentru aceaea au făcut Domnul 5 toate cîte au rînduit: „Arsu-m-am” - striga-vor toţi ceia ce lăcuiescu întru dînsa, „să facem o pace Lui. să facem pace”.  Cei ce vin, fiiihli 6 Iacov, răsări-va şi va înflori Israil, şi să va sătura lumea de roadă lui.  Au nu în ce chip 7 el au lovit şi el aşa se va răni? Şi precum el au omorît şi el aşa să va omorî?  Sfădindu-se şi ocărindu, va trimite pre ei; n-ai fost tu cel ce cugetai cu duhul cel năsîlnic să omori pre ei cu duhul mîniei?  Pentru 9 aceaea se va lua fărădeleagea lui Iacov, şi aceasta iaste blagoslovenia lui, cînd voiu lua păcatul lui, cînd vor pune toate pietrile capiş-tilor tăiate de tot ca ţarina măruntă; şi nu vor rămînea copacii lor, şi idolii lor - tăiaţi, ca o dumbravă departe.  Cea ce să lăcuiaşte 10 turmă lăsată va fi, ca o turmă părăsită; şi va fi multă vreame la păşune, şi acolo vor odihni turme.  Şi după vreame nu va fi întru ea verdeaţa. pentru căce s-au uscat Muieri venind de la vedeare, veniţi! Pentru că nu iaste norodu avînd priceapere, pentru aceaea nu Se va nulostrvi spre ei Cel ce au făcut pre ei, nid Cel ce au zidit [469] pre ei nu-i va milui Şi va fi în ziua aceaea astupa-va Domnul de la iazul rîului pînă la Rinocuron hotarul Eghipetului, şi voi adunaţi cîte unul pre fiii lui Israil. Şi va fi în ziua aceaea vor trîmbiţa cu trîmbiţa cea mare, şi vor veni cei periţi în ţara asiriilor şi cei peri ţi în Eghipet, şi se vor închina Domnului pre
muntele cel sfint în Ierusalim.

CAP XXVIII

Vai cununii semeţiei, năimiţii lui Efraim, floarea ce au căzut den mărire preste vîrful muntelui celui gras, cei ce să îmbată fără de vin. Iată, tare e şi năsîlnică mînia Domnului şi ca grindina ce să pogoară neavînd acoperemînt, cu silă pogorîndu-se; ca mulţime de apă multă ti rind ţară în pămînt va face odihnă şi  cu mînile.  Şi cu picioarele se va călca cununa semeţiei, năimiţii lui Efraim. Şi va fi floarea ce au căzut a nădejdii măririi pre vîrful măgurii ceii nalte ca cel ce aleargă înainte la smochin, care, văzîndu-o, mainte de a o lua în  mîna lui, vrea-va să înghită pre ea. în ziua aceaea fi-va Domnul Savaoth cununa nădejdii, cea împletită ale mărirei, la norodul mieu  ce au rămas la Eghipet Şi va rămînea cu duh de judecată la judecată şi puteare celor ce  opresc a omorî. Pentru că acestea cu vin rătăciţi sînt, rătăciră pentru beţie preot şi proroc, spămîntară-se pentru îmbătare, să înghiţiră pentru vin, cutremurară-se de îmbătarea de sichera, rătăciră - Aceasta iaste arătarea. Oare mînca-va sfatul acesta, pentru că  sfatul acesta e pentru lăcomie. Cui am vestit reale şi cui am vestit veaste, cei înţărcaţi de la lapte, cel zmulşi de la ţîţă? „Necaz preste necaz aşteaptă, nădeajde preste nădeajde, fiică puţin, încă puţin”, Pentru defăimarea buzelor prentr-altă limbă, că vor grăi norodului acestuia, Zicînd: „Aceasta e odihna celui flamînd, şi aceasta e surparea”, şi n-au vrut să asculte. Şi va fi lor cuvîntarea lui Dumnezău „necaz preste necaz, nădeajde preste nădeajde, încă puţin, încă puţin44, pentru ca să meargă şi să cază îndărăt, şi se vor surpa şi vor sta la cumpănă şi se vor prinde. Pentru aceaea ascultaţi cuvîntul Domnului, bărbaţi chinuiţi şi boiari ai norodului acestuia den Ierusalim, Caci aţi zis: „Am făcui făgăduinţă cu iadul şi cu moartea tocmeale, volbură aducîndu-se de va treace nu va veni preste noi, pus-am minciuna nădeajdea noastră şi cu minciuna ne vom acoperi”. Pentru aceaea aşa ace Domnul: Jată, Eu voiu pune la temeaiele Sionului piatră de mult preţ aleasă, încolţu-rată, cinstită la temeaiele lui; şi cela.ce va creade spre ea, nu se va ruşina.  Şi voiu
pune judecata spre nădeajde şi milostenia Mea spre cumpene, şi ceia ce nădejdui esc în deşărt în minciună, că nu va treace pre voi furtuna.  Au şl lua-va voao făgăduinţa morţii şi nădeajdea voastră cea cătră iad nu va rămînea. Volbură învăluindu-se de va veni, veţi fi ei spre călcare-de-tot  CSnd va 19 treace, lua-va pre voi; dimeneaţă, dimeneaţă va treace zile, şi noaptea va fi nădeajde rea -învăţaţi a auzii”  Păsîndu-ne nu putem să 20 ne batem, şi noi slăbim a ne aduna.  Ca un 21 munte al necuraţilor scula-Se-va Domnul şi va fi în valea Gavaonului; cu mînie va face lucrurile Lui, lucru de amărăciune; şi mînia Lui cu înstreinare se va purta, şi putreziciunea Lui - striină.  Şi voi să nu vă veseliţi, 22 nici să să întărească ale voastre legături, pentru căci săvîrşite şi rîndui te lucruri am auzit de la Domnul Savaoth, ceale ce va face preste tot pămîntul.  Băgaţi în urechi şi 23 auziţi glasul mieu, luaţi aminte şi ascultaţi cuvintele meale!  Au doară toată ziua va 24 cela ce ară să are? Au sămînţă va găti mai nainte decît a lucra pămîntul?  Nu cînd va 25 netezi faţa lui, atuncea va samănă puţină neghină au chimen? Şi iarăş va sămăna grîu şi orz şi mălaiu şi hricică în hotarăle tale?  Şi 26 te voiu certa cu judecata Dumnezăului tău, şi te vei veseli.  Pentru că nu cu greutate să 27 curăţeaşte neghina, nici roate de car va aduce la chimen, ce cu toiag să scutură neghina, şi chimenul cu pîine să va mînca.  Pentru că 28 nu în veac eu voao mă voiu urgisi, nici glasul amărăciunii meale va mînca de tot pre voi. Şi minunile aceastea de la Domnul Savaoth 29 au ieşit; sfătuit, înălţat deşartă mîngîiare.

CAP XXIX

Vai, cetatea Ariil, care o au bătut 1 David! Adunat roade den an în an, pentru că veţi mînca  cu Moav. Pentru că voiu necăji pre Israil, şi va 2 fi la ea vîrtutea şi avuţia la Mine.  Şi 3 voiu încungiura ca David asupra ta, şi voiu pune împrejurul tău şanţ şi voiu zidi şi voiu pune împrejurul tău turnuri.  Şi să vor 4 smeri la pămînt cuvintele tale, şi la pămînt cuvintele tale să vor afunda; şi va fi ca ceia ce strigă den pămînt glasul tău, şi cătră faţa pămîntului glasul tău va slăbi.  Şi va fi ca 5 pulberea de la roată avuţia celor necuraţi, şi ca ţarina ce spulberă mulţimea celor ce te asupresc; şi va fi ca o puntură îndată  De la Domnul Savaoth. Pentru că socoteală va fi cu tunet şi cutremur şi glas mare, volbură învîluindu-se şi pară de foc nustuind.  Şi va fi ca cel ce visează 7 în somn avuţia tuturor limbilor dţi au oştit [470] preste Israil, si toţi ceia ce oştesc preste Ierusalim, si toţi cei adunat asupra lui si cei ce  năcăjesc pre dînsul. Şi vor fi ca cei ce în somn beau si mănîncă, si sculîndu-se în deşărt e lor visul, şi în ce chip visează cel ce-i e seate ca şi cela ce bea, şi sculîndu-se încă-i e seate şi sufletul lui în deşărt au nădejduit; aşa va fi avuţia tuturor limbilor cîţi au oştit preste  muntele Sionului Sloboziţă-vă şi ieşiţi în lăture şi ameţiţă-vă, nu de rachiu, nici de vin. Căci au adăpat pre voi Domnul cu duh de omilinţă şi va clipi ochii lor şi ai prorocilor lor şi ai boiarilor lor, cei ce văd ceale ascunse. Şi va fi voao toate cuvintele aceastea ca cuvintele cărtii cei pecetluite aceştiia, carea o va da pre ea la om ce ştie carte, zicînd: „Citeaşte aceasta!” şi va grăi: „Nu pod să citesc, pentru că iaste pecetluită”. Şi să va da cartea aceasta la mînă de om ce nu ştie carte, şi va grăi lui: „Citeaşte aceasta!” şi va grăi: „Nu ştiu carte”. Şi zise Domnul: „ Apropie-se Mie norodul acesta cu gura lui şi cu buzele lui dnstescu-Mă, iară inema lor departe iaste de la Mine, şi în zădar cred în Mine învătind porund omeneşti şi dăscălii. Pentru aceaea, iată, Eu voiu adaoge ca să mut pre norodul acesta şi voiu muta pre ei şi voiu piarde înţelepciunea înţelepţilor şi priceape-rea celor pricepuţi voiu ascunde”. Vai de cei ce adine sfat fac, şi nu pren Domnul!. Vai de cei ce în taină sfat fac şi vor fi întru întunearec faptele lor şi vor grăi: „Cine ne-au văzut pre noi şi cine pre noi ne va cunoaşte sau ceale ce noi facem?” Au nu ca lutul olanului vă veţi socoti? Au zice-va zidi tura celui ce au zidit pre ea „nu tu m-ai zidit”? Sau fapta celui ce o au făcut „nu înţelepţeaşte m-ai făcut”? Nu încă puţin şi să va muta Livanul ca muntele Hermelului şi Hermelul spre dumbravă să va socoti? Şi vor auzi în ziua aceaea surzii cuvintele cărţii, şi cei de la întunearec şi cei den negură ochii orbilor vor vedea. Şi se vor bucura săracii pentru Domnul cu veselie, şi cei fără nădeajde den oameni se vor sătura de veselie. Sfirşitu-s-au cel fără de leage şi peri cel raîndru, şi periră de tot cei ce fac fărădeleage spre răutate Şi cei ce fac a greşi oameni cu cuvîntul. Şi pre toţi ceia ce mustră în porţi piadecă vor pune, pentru că au curmezişat spre cei strîmbi pre cel dirept Pentru aceaea, aceasta zice Domnul preste casa lui Iacov, carea au osebit de la Avraam: „Nu acum se va ruşina Iacov, nid acum faţa va premeni Israil; Ce cînd vor vedea fiii lor faptele Meale, pren Mine vor sfinţi numele Mieu şi vor sfinţi pre Sfintul lui Iacov, şi de Dumnezăul Iui Israil teameia
se-vor”.  Şi vor cunoaşte cei ce rătăcescu 24 cu duhul priceaperea, şi cei ce răpştesc învăţa-se-vor a asculta, şi limbile ceale ce făn-căvesc învăţa-se-vor a grăi pace.

CAP XXX

      Vai, feţi videani, - aceastea zice Domnul - făcut-aţ sfat nu pren Mine şi tocmeai e nu pren Duhul Mieu, ca să adaogeţ păcate preste păcate,  Cei 2 ce merg a să pogorî la Eghipet Şi pre Mine nu M-au întrebat ca să să ajutorească de Farao şi să să acopere de eghipteani. Pentru că va fi voao acoperemîntul lui Farao 3 spre ruşine şi celor ce nădejduiesc spre Eghipet ocară”.  Căci sînt în Tani căpetenii veatitori răi.  In deşărt vor osteni cătră norod 5 carele nu le va folosi lor spre ajutoriu, ce spre ruşine şi ocară.
Videnia hiaralor celor den pustiiu. Cu necaz şi cu strînsoare, leu şi puiu de leu de 6 acolo şi aspide şi puiu de aspide zburătoare, carii aducea pre măgari şi pre cămile avuţia lor cătră limbă carea nu va folosi lor spre ajutoriu, ce spre ruşine şi ocară.  Eghipteani! 7 în deşărt şi în zadar vor folosi voao, vesteaş-te-le lor că în deşărt iaste mîngîiarea voastră aceasta.  Acum dară şăzînd scrie pre leaspede aceastea şi pre carte, că vor fi aceastea la zilele vremilor şi pînă în veac.  Căci nărod 9 neascultătorul iaste, fii mincinos, carii nu vrea să asculte leagea lui Dumnezeu,  Cei 10 ce zic prorocilor: „Nu vestit noao!” şi celor ce văd videniile: „Nu grăit noao, ce grăit noao şi spuneţ noao altă rătîdre  Şi întoarceţ pre 11 noi den calea aceasta, luat de la noi cărarea aceasta şi luat de la noi Cuvîntătoriul lui Israil!”  Pentru aceaea aceastea zice Domnul, Cel Sfînt al lui Israil: „Căci nu v-aţ supus cuvintelor acestora şi aţ nădejduit pre min-duni, şi căci ai drtit şi nădejduit ai fost pre cuvîntul acesta.  Pentru aceaea fi-va voao 13 păcatul acesta,ca un zidu căzînd îndată al unii cetăţi tari ce s-au luat căriia îndată e de faţă cădearea;  Şi cădearea ei va fi ca o zdrobitură a unui vas de strachină de cărămidă sup-tire, cît să nu să afle întru ei hîrb cu care să iai foc şi cu care vei turna apă puţină”.  Aşa 15 zice Domnul Domnul, Sfintul lui Israil: „Cînd te vei întoarce vei suspina, atuncea te vei mîntui şi vei cunoaşte unde ai fost; cînd nădej-duiai pre ceale deşarte, deşartă vîrtutea voastră s-au făcut”. Şi nu vreaţi să auziţi, ce aţ zis: „Pre cai vom fugi!” - pentru aceaea, veţ fugi! Şi 16 aţ zis: „Pre sprintine încălecări ne vom sui!” -pentru aceaea, sprintini vor fi cei ce vor goni pre voi.  O mie de glasul unuia vor fugi, şi de glasul 17 a dneea fugi-vor mulţi, pînă unde veţ răminea [471]
ca un catari pre munte şi ca un steag purundu-l pre deal. Şi iarăş vă va îngădui Dumnezeu ca să Să milostivească spre voi, şi pentru aceaea înîlţa-Să-va ca să vă miluiască pre voi, pentru că judecătoriu e Domnul Dumnezăul vostru; fericiţi cei ce rămîn întru £1. Pentru că norod sfînt în Sion va lăcui şi în Ierusalim şi cu plîngere au plînsu: „Miluiaşte-mă!” Milui-te-va [la] glasul strigării tale; cînd l-au văzut, ascultatu-te-au. Şi va da Domnul voao pîine de sdrbă şi apă de necaz, şi nu încă ţi se vor apropia ceia ce rătă-cescu pre tine, căce ochii tăi vor vedea pre cei ce te rătăcescu, Şi urechile tale vor auzi cuvintele celor ce denapoi pre tine au ratădt, cei ce zicu: „Aceasta e calea, să meargem întru ea, veri în direapta, veri în stînga”. Şi vei pîngări idolii cei ferecaţi cu argint şi cei ferecaţi cu aur, mărunţi îi vei face şi-i vei vîn-tura ca apa cei ce are pre sine şi ca pre nişte balegă îi vei lepăda pre ei. Atuncea va fi ploaie seminţii pămîntului tău, şi pîinea rodului pămîntului tău va fi saturare şi grasă. Şi să vor paşte ţie dobitoacele în ziua aceaea în loc gras şi larg, Taurii voştri şi bou cei ce lucrează pămîntul mmca-vor paie amestecate cu orzu vînturat Şi va fi preste tot muntele înalt şi preste tot dealul înălţat apă mergînd în ziua aceaea, cînd vor peri mulţi şi cînd va cădea turnuri. Şi va fi lumina lunii ca lumina soarelui şi lumina soarelui cu 7 părţi mai mult în ziua cînd va vindeca Domnul zdrobirea norodului Lui, şi durearea rănii tale va vindeca. Iată, numele Domnului vine pren vreame multă, arzătoare mînie: cu mărire e cuvîntarea buzelor Lui, cuvîntarea e plină de urgie şi urgia mîniei Lui ca focul va mînca. Şi Vîntul Lui ca apa în vale tînndu-se va veni pînă la grumazi, şi Se va împărţi ca să turbure limbile spre rătăcire deşartă, şi va goni pre ei rătăcirea şi va prinde pre ei ihaintea feaţii lor. Au doară pururea trebuie voi să vă veseliţi şi să întraţi la sfintele Meale pururea ca cînd aţi prăznui, şi ca cînd v-aţi veseli să întraţi cu fluier la muntele Domnului, cătră Dumnezăul lui Israil? Şi auzită va face Domnul mărirea glasului Lui şi mînia braţului Lui să-l arate cu mînie şi cu urgie şi para focului mistuind de tot; detuna-va cu silă şi ca apa şi grindina ce să poartă împreună cu silă. Pentru că pren glasul Domnului biruise-vor asirianii cu rana carea va lovi pre ei. Şi va fi lui premprejur, de unde era lor nădeajdea ajutori ului pre care el nădejdoia; ei cu tîmpene şi cu alăute vor da războiu lui dentru schimbare.  Pentru că nu mainte de
zile te vei vicleni; au doară şi ţie s-au gătit să împărăteşti? Valea adîncă, leamne zăcînd, focu şi leamne multe - e mînia Domnului ca o vale arzînd de iarbă pudoasă.

CAP XXXI

      Vai cei ce pogoară la Eghipet pentru ajutoriu, cei ce pre cai nădejduiescu şi pre cară, căce sînt multe, şi de cai mulţime foarte, şi n-au auzit nădejduind pre Sfintul lui Israil şi pre Dumnezău nu L-au cercat. Şi El înţelep-ţeaşte aducea preste ei reale, şi cuvîntul Lui nu se va călca. Şi Se va scula preste case de oameni răi şi pre nădeajdea lor cea deşartă: Pre om eghiptean - şi nu Dumnezeu, pre trupuri de cai, şi nu iaste ajutoriu. Şi Domnul va aduce mîna Lui preste dînşii, şi vor osteni cei ce ajută, şi împreună toţi vor peri cu sabie. Căci aşa au zis mie Domnul: „Precum cînd va striga leul sau puiul leului pre vînatul carele au prinsu, şi va striga preste el pînă unde se vor umplea munţii de glasul lui, şi s-au biruit şi de mulţimea mîniei s-au spămîntat, aşa va pogori Domnul Savaoth să oştească preste muntele Sion, preste măgurile ei. Ca pasările ce zboară, aşa va scuti Domnul Savaoth pentru Ierusalim, va scuti şi va scoate şi va ocroti şi va mîntui”. întoarceţi-vă, cei ce adîncul sfat şi fărădeleage sfătuit, fiii lui Israil! Cad în ziua aceaea lepîda-se-vor oamenii de ceale făcute de mînă ale lor ceale de argint şi de ceale făcute de mînă ceale de aur, carele au făcut mîinile lor. Şi va cădea Asur nu cu sabia omului, nid sabia omului îl va mînca pre el, şi va fugi nu de cătră faţă de sabie; şi tinerii fi-vor la biruinţa. Pentru că cu piatră se vor cuprinde ca cu şanţu şi se vor birui, şi cela ce fuge se va prinde. Aceastea zice Domnul: „Feridt cel ce are în Sion sămînţă şi rude în Ierusalim!”


CAP XXXII

      Pentru că, iată, împărat dirept va împăraţi şi boiarii cu judecată vor stăpîni. Şi va fi omul ascunzînd cuvintele lui şi se va ascunde ca de la apa ce să duce; şi se va arăta în Sion ca un rîu mergînd slăvit în pămînt sătos. Şi încă nu vor mai fi nădejduind pre oameni, ce vor da urechile spre auzire. Şi mima celor slabi va lua aminte a auzi, şi limbile ceale ce fîncăvesc curind vor învăţa a grăi pace. Şi încă nu vor mai zice celui nebun a stăpîni, şi încă nu vor mai zice slugile tale: „Tad!” Pentru că cel nebun nu bune va grăi, şi inima lui deşarte va gîndi: a săvîrşi fărădeleage şi a grăi cătră Domnul înşălăciune, ca să samene sufletele flîmînde, [472] şi sufletele ceale însătoşate deşarte să le facă. Pentru că sfatul celor răi fărădeleage va sfătui, ca să strice pre cei smerit cu cuvinte strimbe şi să răsipască cuvintele smeriţilor cu judecată. Iară cei bum-credincioşi înţeleapte au sfătuit, şi acest sfat va rămînea. Muieri bogate, sculaţi-vă şi auziţi glasul mieu; feate, auziţi, pre nădeajde, cuvintele meale. Zilele anului pomenire faceţ In dureare cu nădeajde; cheltuitu-s-au culesul, încetat-eu sămînţa şi încă nu va mai veni. Staţi în laturi, mîhniţi-vă. ceale ce nădejduit, dezbrăcaţi-vă, goale vă faceţ, încingeţi-vă cu saci mijlocele  Şi preste ţlţe vă tăiaţi de la pofta ţarinii şi de la roadă viei. In pămîntul nărodul ui mieu spini şi iarbă se va sui şi den toată casa veselia se va rădica, cetate avută- Case părăsite avuţia cetăţii vor lăsa, case poftite; şi vor fi satele peştere pînă în veac, veselie de măgari sălbateci, păşune de păstori, Pînă unde va veni preste noi Duh de la înălţime. Şi va fi pustiiu Hermelul, şi Hermelul în loc de dumbravă se va socoti. Şi se va odihni în pustiiu judecată, şi direptate în Cărmii va lăcui. Şi vor fi faptele direptăţii pace şi va ţinea direptatea odihnă, şi nădejduiţi vor fi pînă în veac Şi va lăcui nărodul Lui în cetatea păcii, şi va lăcui nadejduind. şi se vor odihni cu avuţie. Şi grindina, de se va pogorî, nu va veni preste noi. Şi vor fi cei ce lăcuiesc în dumbrăvi nadejduind ca şi cei de la cîmpie.  Fericit cei ce samană preste
toată apa, unde bou şi măgariu calcă.

CAP XXXIII

Vai celor ce chinuiesc pre voi, şi pre voi nimeni nu vă face chinuiţi; şi cel ce defăima, pre voi nu defăima. Prinde-se-vor defăimătorii şi se vor da, şi ca molia preste haină, aşa se vor birui.  Doamne, miluiaşte pre noi, pentru că pre Tine nădejduim; făcutu-s-au sămînţa celor neascultători spre peire, şi mîntuirea voastră  în vreamea primejdiei. Pentru glasul fricii Tale s-au spămîntat năroadele de frica Ta, şi  să răsipiră limbile. Şi acum se vor aduna prăzile voastre, de la mic şi de la mare; în ce chip va aduna neştine lăcuste, aşa vor baţjocori voao. S fin tu e Dumnezăul cel ce lăcuiaşte în ceriuri nalte, că împlu Sionul de  judecată şi de direptate. Cu leage se vor da, întru vis terii - mîntuirea noastră; acolo înţelepciune şi ştiinţă şi bună-credinţă cătră  Domnul - aceastea-s visteriile direptăţii. Iată, dară, întru frica voastră acestea se vor teame; de carii vă teameţi, ajutori-se-vor de 'cătră voi, pentru că vestitori se vor trimite, poftind  pace, amar pKngînd.  Pentru că se vor pustii
căile lor, potoli tu-s-au frica limbilor, şi cea cătră ei făgăduinţă să rădică şi nu vor socoti pre ei oameni.  Plînse pămîntul, ruşina-se 9 Llvanul, să făcu ca un pustiiu Saronul, ivite vor fi Galilea şi Carmilul.  „Acum Mă voiu 10 scula, - zice Domnul - acum Mă voiu slăvi, acum Mă voiu înălţa”.  Acum veţi vedea, 11 acum veţi simţi, deşartă va fi vîrtutea duhului vostru, foc va mînca pre voi.  Şi va fi limbi 12 arse de tot, ca spinul în ţarenă aruncat şi ars de tot.  „Auzi-vor cei de departe ceale ce am 13 făcut şi vor conoaşte cei ce să apropie putearea Mea”.  Depărtară-se cei den Sion fără 14 de leage, apuca-va cutremur pre cei necuraţi. Cine va vesti voao că foc arde? Cine va vesti voao locul cel veacinic?  Mergînd întru 15 direptate, grăind cale direapta, urind fărădeleagea şi strîmbătatea şi mînile ferindu-le de cătră daruri, Engreuind urechile pentru ca să nu a uză judecata sîngelui. clipind ochii lui pentru ca să nu vază nedireptatea.  Acesta 16 va lăcui în peşteră naltă de piatră tare; pune lui se va da, şi apa - lui credincioasă.  Împărat cu mărire veţi vedea şi ochii voştri vor vedea pămînt de departe.  Sufletul vostru 18 va cerceta frică: unde sînt cărturarii? unde sînt cei ce sfătuiesc? unde iaste cela ce numără pre cei ce hrănesc-împreună, mic şi mare, norod?  Cu care nu s-au sfătuit 19 împreună, nici ştiia pre cel adine la glas ca să nu auză norod defăimat, şi nu iaste la cela ce aude priceapere.  Iată Sion, cetatea, mîntuirea noastră; ochii tăi vor vedea Ierusalimul, cetate bogata, corturi carele nu se vor clăti, nici se vor clăti ţăruşii cortului ei In veacul anului, mei aţele lui nu se vor rumpe.  Căci 21 numele Domnului mare iaste voao, locul voao va fi rîuri şi iazurile late şi largi; nu vei mearge pre această cale, mei va mearge corabie mînîndu-se, pentru că Dumnezăul mieu mare iaste, nu mă va treace.  Domnul e Judecate*riu noao, Domnul - Birui toriu noao, Domnul - împărat noao, Domnul, Acesta pre noi ne va mîntui.  Rupseră-se furiile tale, căci nu s-au 23 întărit; catartul tău s-au plecat, nu va slobozi veatrelele; nu va ridica semn, pînă unde se va da la pradă, deci mulţi şchiopi pradă vor face.  Şi nu va zice norodul ce lăcuiaşte 24 întru dînsul: „Osteni-voiu”, pentru că s-au lăsat lor păcatul.

CAP XXXIV

Apropiati-vă, limbi, şi auziţi, boiari! Auză pămîntul şi cei dentru dînsul, lumea şi norodul ce e întru' dînsul. Pentru că mînia Domnului iaste preste toate limbile şi urgia preste numărul lor, ca să-i piarză pre ei şi să-i dea pre ei la junghiare.  Şi răniţii lor se vor [473] lepăda şi cei morţi, şi se va sui lor mirosul şi  se vor uda măgurile de sîngele lor. Şi se vor topi toate puterile ceriului, şi se va învălui ceriul ca o carte, şi toate stealele vor cădea ca frunzele den vie şi în ce chip cad frunzele de  la smochin. îmbătatu-s-au sabia Mea în ceriu, iată, preste Idumea se va pogori şi  preste norodul pierzării cu judecată. Sabia Domnului s-au împlut de sînge, să îngraşă de seu de sînge de ţapi şi de miei şi de seu de ţapi şi de berbeci, căci jîrtvă e lui Dumnezeu în  Vosor şi junghiare mare în Idumea. Şi vor cădea cei gingaş cu ei împreună şi berbecii şi taurii, şi să va îmbăta pămîntul de sînge şi  lutul lui şi de seul lor să va sătura, Pentru că ziua judecăţii Domnului iaste şi anul izbîndirii judecăţii Sionului. Şi să vor întoarce văile lui spre smoală şi pămîntul lui spre iarbă pucioasă, şi va fi pămîntul lui ca smoala arzătoare, Noaptea şi ziua, şi nu se va stinge în veacul anului; şi să va sui fumul lui în sus, pre neamurile ei să va pustii, şi în vreame multă să va pustii. Şi vor lăcui într-însul pasări şi aricii şi stîrci şi corbi, şi să va pune preste el funea măsurii pămîntului pustiiu, şi onochentavrii vor lăcui într-însul. Boiarii lui nu vor fi, pentru că împăraţii lui şi cei mai mari ai lui vor fi la pierzare. Şi vor odrăsli în cetăţile lor leamne înghimpoase şi la tăriile lui, şi vor fi odăi sirinilor şi curte pasărilor. Şi să vor timpina diavoli cu onochintavri şi vor striga unul cătră altul; acolo se vor odihni onochintavri, pentru că-ş aflară lor odihnă; Acolo încuiba ariciul şi mîntui pămîntul copiii lui cu întemeiare; acolo s-au întîmpinat cerbii şi ş-au văzut obrazele înde sine. Cu număr au trecut şi una dentru eale n-au perit, una pre altă n-au cercat, căci Domnul lor au poruncit şi Duhul Lui le-au adunat pre eale. Şi El va pune preste dînşii sorţi, şi mîna Lui împărţi lor a se paşte. în veacul anului veţi moşneni, la neamurile neamurilor să vor odehni preste el.

CAP XXXV

      Veseleaşte-te, pustiiul care eşti înseto-şat, şi să bucure pustiiul şi înflorească ca un crin. Şi vor înflori şi să vor bucura ceale pustie ale Iordanului; mărirea Livanului datu-s-au lui şi
cinstea Cărmii ului, şi norodul mieu va vedea mărirea Domnului şi înălţimea Dumnezeului nostru.  întăriţi-vă, nuni lăsate şi  genuchi slăbănoage, rugaţi-vă, Cei slabi de inemă cu cugetul, întăriţi-vă, nu vă teamereţi. Iată, Dumnezeul nostru cu'jude-cată răsplîteaşte' şi va răsplăti, Acesta va veni şi va rnîntui pre noi.  Atuncea să .5 vor deschide ochii orbilor şi urechile surzilor vor auzi.  Atuncea va sări cel şchiop ca cerbul şi desfătată va fi limba gîngavilor, căci să rupse în pustiiu apă şi vale în pămînt sătos. Şi va fi cel fără de apă spre mocioriţă şi la 7 pămîntul setos izvorul apei va fi. Acolo -veselie pasărilor, odăi de turme de trestie şi bahnă.  Fi-va acolo cale curată şi cale sfintă 8 să va chema, şi nu va treace acolo necurat, nici va fi acolo cale necurată; şi cei răsipiţi mearge-vor pre cale şi nu vor rătăci.  Şi nu 9 va fi acolo leu, nici den hiarăle ceale reale nu se vor sui la el, nici să vor afla acolo, ce vor mearge întru dînsul mîntuit  Şi adunaţi 10 pren Domnul şi să vor întoarce. Şi vor veni la Sion cu veselie, şi veselie veacinică preste capul lor, pentru că pre capul lor laudă şi bucurie şi veselie va apuca pre ei, fugit-au durearea şi mîhnirea şi suspinul.

CAP XXXVI

      Şi fu în anul 14, am împărăţindu Ezeff Qm chia, să sui Senahirim, împăratul asi-u^^H riilor, preste cetăţile Iudei ceale tari
FvLffl S* le-au luat pre eale. Şi trimise 2 EbUb împăratul asirianilor pre Rapsachi de
la Lahis la Ierusalim cătră împăratul Ezechia cu puteare multă, şi stătu la ştiubeaiul scăldă-torii cei de sus, în calea ţarinii nălbitoriuhu. Şi ieşi cătră el Eliachim al Helchiei, diregîtorîul casii, şi Somnas, scriitoriul, şi Ioah a lui Asaf, scriitoriul de pomenire.  Şi zise lor 4 Rapsachis: „Ziceţ dară cătră Ezechia: 'Aceastea zice împăratul cel mare, împăratul asirianilor:  Pre cine nădejduieşti? Au doară în 5 sfat sau în cuvinte de buze rînduiala să face? Şi acum pre ce nădejduieşti de nu asculţi mie?  Iată, nădejduind eşti preste toiagul cel 6 de trestie cel frînt acesta, pre Eghipet: după ce să va răzima omul preste el, întra-va în mina lui şi o va găuri - aşa iaste Faraon, împăratul Eghipetului, şi toţi ceia ce nădejdui esc preste dînsul'.  Iară de ziceţi cătră mine: 7 'Pre Domnul Dumnezeu nădejduim', au nu iaste El Căruia au luat Ezechia ceale înalte ale Lui şi jirtăvnicile Lui şi zise Iudei şi Ierusalimului: 'Pre faţa jîrtăvnicului acestuia să vă tachinaţi!'?  Acum amestecaţi-vă dară cu 8 domnul mieu, cu împăratul asirianilor, şi voiu da voao doao mii de cai, de veţi putea să daţ încălecători preste ei.  Şi cum veţi putea să 9 vă întoarceţi la faţa biruitorilor locurilor?
Slugi  sînt  ceia  ce  nădejduiesc preste eghipteani  la  cale  şi  la  călăreţ.  Şi 10 acum, au fără de Domnul ne-am suit asupra ţării aceştiia a o bate pre ea? Domnul zise cătră mine: 'Suie-te preste pămîntul [474] acesta şi-! strică pre el!*M Şi zise Eliachim şi Somnas şi Ioah cătră Rapsachi: „Grăiaşte dară cătră slugile tale siriineaşte, pentru că vom auzi noi, şi nu grăi cătră noi jidoveaşte; şi pentru căci grăieşti la urechile oamenilor celor ce stau preste zidu?” Şi zise cătră ei Rapsachis: „Au cătră domnul vostru au cătră voi au trimis pre mine domnul mieu să grăiesc cuvintele aceastea? Au nu cătră oamenii cei ce şăd pre zidu, pentru ca să mănînce baligă şi să bea pişat cu voi împreună?” Şi stătu Rapsachis şi strigă cu glas mare, jidoveaşte, şi zise: „Ascultat cuvintele împăratului celui mare, împăratului asirianilor. Aceastea zice împăratul: 'Nu vă înşale pre voi Iezechia cu cuvintele, nu va putea să mîntuiască pre voi. Şi nu zică voao Ezechias că va mîntui pre voi Dumnezeu şi nu se va da cetatea aceasta în mîna împăratului asirianilor; Să nu ascultaţi de Ezechia!' Aceastea zice împăratul asirianilor: 'De veţi să vă grăiţi de bine, ieşiţi cătră mine şi veţi mînca fieştecarele via lui şi smochinii şi veţi bea apă den lacul vostru, Pînă voiu veni şi voiu lua pre voi la pămînt ca şi pămîntul vostru, pămînt al grîului şi al vinului şi al pîinilor şi al viilor. Să nu vă înşale pre voi Ezechia zicînd: Dumnezeu va mîntui pre voi! Au doară au mîntuit dumnezeii limbilor fieştecarele pre a sa ţară den mîna împăratului asirianilor? Unde iaste dumnezeul lui Emath şi Arfaath? Şi unde e dumnezeul cetăţii Semfaruem? Au putea a mîntui Samaria den mîna mea? Cine e den dumnezeii toţi ai limbilor acestora care au mîntuit pămîntul lui den mîna mea, ca să mîntuiască Dumnezeu pre Israil den mîna mea?'“ Şi au tăcut şi n-au răspuns lui nemică cuvînt, pentru că au poruncit împăratul nemica să nu răspunză. Şi întră Eliachim a lui Hei chiu, diregă toriul casii, şi Somnas, scriitoriul puterii, şi Ioah al lui Asaf, cel scrietoriu de pomenire, cătră Ezechia, cu hainele rupte, şi spuseră lui cuvintele
Rapsacului.

CAP XXXVII

Şi fu deaca auzi împăratul Ezechia. & j| rupse hainile lui şi să îmbrăcă cu sac  EB^fl şi Să sui la casa Domnului. Şi tri-P*v-0J mise pre Eliachim. diregătoriul casii, \\Waia şi pre Somna scriitoriul şi pre cei mai bătrîni ai preoţilor, îmbrăcat cu saci, cătră Isaia, fiiul lui Amos, prorocul, şi zisără lui:  „Aceastea zice Ezechia: 'Ziua ocării şi a mustrării şi a urgiei, iată, ziua de astăzi, căce vine chinul  ceiia ce naşte, şi puteare n-are a naşte. Cîndai va asculta Domnul Dumnezăul tău cuvintele lui Rapsacu, carele au trimis împăratul asirianilor,
î a
domnul lui, a ocări pre Dumnezăul cel Viu şi a ocări cuvintele carele au zidit Domnul Dumnezăul tău; şi te vei ruga cătră Domnul Dumnezăul tău pentru cei rămas acestea'“. Şi 5 veniră slugile împăratului Ezechiii cătră Isaia. Şi zise lor Isaia: „Aşa veţi grăi cătră domnul 6 vostru: 'Aceastea zice Domnul: Să nu te temi de cuvintele carele ai auzit, carele M-au ocărit solii împăratului asirianilor.  Iată, Eu voiu 7
pune la el duhu, şi, auzind veaste, se va întoarce la ţara lui şi va cîflea cu sabie în pămîntul lui'“.  Şi să întoarsă Rapsachis şi apucă 8 pre împăratul asirianilor dînd războiu la Lovna,  Şi auzi cum s-au sculat de la Lahis. 9 Şi ieşi Tharaca, împăratul ethiopilor, ca să-l încungiure pre el şi, auzind, s-au întorsu şi trimise  vestitoriu  cătră  Ezechia, zicînd: „Aşa veţi grăi Ezechiei, împăratului Iudeii: 10 'Nu te înşale Dumnezeul tău preste Carele nădejduieşti, zicînd: Nu se va da Ierusalimul în mîna împăratului asirianilor!  Tu n-ai 11 auzit ceale ce au făcut împăraţii asirianilor, cum au pierdut tot pămîntul? Şi tu vei scăpa? Au doară mîntui t-a u pre ei dumnezeii limbilor, pre carii au pierdut părinţii miei, pre Gozan şi Haran şi Rasem, carele sînt în ţara Theemath?  Unde sînt împăraţii Emathului? Şi unde-s ai Arfathului? Şi unde-s ai cetăţii Epfaruimului, Ana şi Ava?'“  Şi luo Ezeehias cartea de la vestitoriu şi o ceti; şi să sui la casa Domnuliii şi o deschise pre dînsa înaintea Domnului,  Şi să rugă Ezechias 15 cătră Domnul, zicînd:  „Domnul Savaoth, 16 Dumnezăul lui Israil, Cela ce şezi preste hie-ruvimi, Tu eşti Dumnezău sîngur a toată împărăţia lumii. Tu ai făcut ceriul şi pămîntul.  Pleacă, Doamne, ureachea Ta, ascultă, 17 Doamne, deschide, Doamne, ochii Tăi, caută. Doamne, şi vezi şi auzi toate cuvintele lui Senahirim, carele au trimis a ocări pre Dumnezăul  cel Viu.  Pentru că cu adevăr, 18 Doamne, pusuit-au toată lumea împăraţii asirianilor şi ţara lor.  Şi au pus idolii lor în 19 foc, pentru că nu era dumnezei, ce fapte de mîni de oameni, leamne şi pietri, şi au pierdut pre ei.  Şi  acum.  Doamne Dumnezeul 20 nostru, mîntuiaşte-ne pre noi den mîna lor, pentru ca să conoască toată împărăţia pămîntului că Tu eşti Dumnezău sîngur”.  Şi să 21 trimise Isaia, fiiul lui Amos, cătră Ezechia, şi zise lui: „Aceastea zice Domnul Dumnezăul lui Israil: 'Auzit-am ceale ce te-ai rugat cătră Mine, pentru Sen a hiram, împăratul asirianilor'. Acesta e cuvîntul carele au grăit pentru dînsul 22 Dumnezău: 'Defîimatu-te-au şi te-au batjocurii fecioară, fata Sionului, preste tine capul au clătit fata Ierusalimului.  Pre cine ai ocărit şi [475] al întîrîtat? Sau cătră cine ai înălţat glasul tău? Şi n-ai rădicat la înălţime ochii tăi, la Sfintul lui Israil? Că pren vestitori ai ocărit pre Domnul, pentru că tu ai zis: Cu mulţimea carălor eu m-am suit la vîrful munţilor şi la ceale de apoi ale Livanului, şi am tăiat înălţimea chedrului lui şi frumuseaţele chiparosului şi am întrat la nălţime de o parte de dumbravă.  Şi am pus podu şi am pustiit ape şi toată adunarea apei. Nu aceastea al auzit, demult care am făcut Eu? Den zilele den ceput am rinduit, şi acum am arătat a pustii limbi întru tării şi pre cei ce lăcuiescu în cetăţi tari. Sloboziiu mînile, şi să uscară şi să făcură ca iarba uscată în poduri şi ca troscotul.  Şi acum, odihna ta şi ieşirea ta şi întrarea ta Eu ştiu. Şi mînia ta carea te-ai mîniat şi amărăciunea ta s-au suit cătră Mine, şi voiu pune căpăstru în nasul tău şi frîu la buzele tale, şi te voiu întoarce pre calea carea ai venit întru dînsa. Şi acesta e ţie semnul: mănîncă acest an carele ai semănat, şi în anul al doilea rămăşiţa, şi la al treilea, sămanînd, seceraţi şi răsădiţi vii şi veţi mînca roadă lor. Şi vor fi cei rămaşi în ludea odrăsli-vor rădăcinele în jos şi vor face sămînţă în sus. Căci den Ierusalim vor fi cei rămaşi şi cei ce să mîntuiesc den muntele Sionului*. Rrvnirea Domnului Savaoth va face aceastea. Pentru aceaea aşa zice Domnul asupra împăratului asirianilor: 'Nu va întră la cetatea aceasta, nici va pune preste ea săgeata, nici va pune preste ea scut, nici va împrejura pre dînsa cu şanţu, Ce pre calea carea au venit întru ea se va întoarce, şi la cetatea aceasta nu va întră!' Aceastea zice Domnul:. 'Şeuti-voiu prentru cetatea aceasta, ca să o mîntuiesc pre dînsa, pentru Mine şi pentru David, sluga Mea'“. Şi ieşi îngerul Domnului şi omori den tabăra asirianilor 185000 şi, sculîndu-se dimeneaţă, aflară toate trupurile moarte. Şi să duse întorcîndu-se şi să întoarse Senahirim, împăratul asirianilor, şi lăcui în Ninevi. Şi cînd el să închina în casa lui Assarah, dumnezăului lui, începătoriul părinţilor lui, Adra-meleh şi Sar asar, fiii lui, l-au lovit pre el cu săbii, şi ei scăpară la Armenia. Şi împăraţi
Asordan, fiiul lui, în locul lui.

CAP XXXVIII

      Şi fu în vreamea aceaea bolnăvi Eze-[T&JJchia pînă la moarte; şi veni cătră el K^^il Isaias, fiiul lui Anunos-, prorocul. şi
Mjr J|zise cătra e': Aceastea Domnul: ESaXi 'Rînduiaşte pentru casa ta, pentru că  vei muri tu şi nu vei trăi'“. Şi întoarse Ezechias faţa lui cătră păreate şi să rugă cătră
Domnul, zicînd:  „Adu-Ţi aminte, Doamne, 3 că am mers înaintea Ta cu adevăr şi cu inimă adevărată şi ceale plăcute înaintea Ta am. făcut41; şi p tinse Ezechias cu plîngere mare. Şi fu cuvîntul Domnului cătră Isaia, zicînd: 4 „Mergi şi zi Ezechiei: 'Aceastea zice Domnul 5 Dumnezăul lui David, tăune-tău: Auzit-am rugăciunea ta şi văzuiu lacrămile tale, iată, adaog cătră vreamea ta 15 ani.  Şi den mîna 6 împăratului asirianilor rriîntui-voiu pre tine şi cetatea aceasta, şi voiu scuti pentru cetatea aceasta'“.  Şi acesta-ţie semnul de la Domnul, cum că va face Dumnezău cuvîntul acesta în ce chip au grăit:  „Iată, Eu voiu întoarce 8 umbra stepenilor, care au pogorît ceale zeace stepene ale casii tăune-tău soarele, întoarce-voiu soarele ceale 10 stepene, pre care au pogorît umbra”. Şi să sui soarele ceale 10 ste.', pene, carele să pogori umbra. Ruga Ezechiei, împăratului Iudeii, cînd să bol- 9
năvi şi să sculă den boala lui: „Eu am zis: 'întru înălţimea zilelor meale 10 mearge-voiu în porţile iadului, părăsi-voiu anii cei rămaşi'.  Zis-am: Încă nu voiii mai 11 vedea mîntuirea lui Dumnezău preste pămîntul celor vii, încă nu voiu mai vedea Mîntuitoriul lui Israil pre pămînt, încă nu voiu mai vedea om cu cei ce lăcuiesc,  Lipsiiu den 12 rudenia  mea.  Părasit-am rămăşiţa vieţii meale, ieşi şi să duse de la mine ca şi cel ce surpă, cort întinzînd, duhul mieu la mine să făcu ca pînza pînzariului, apropiindu-se să o taie'. în ziua aceaea  Dedeiu-mă pînă dimeneaţa, ca un leu, aşa au zdrobit toate oasele meale, pentru că den zi m-am dat pînă în noapte.  Ca o rîndur ea, aşa voiu glăsui, şi ca 14 porumbiţa, aşa voiu cugeta.  Pentru că să 15 sfîrşiră  ochii miei căutînd la înălţimea ceriului, cătră Domnul, Carele m-au scos şi mi-au luat durearea sufletului.  Doamne, că 16 pentru el s-au vestit Ţie, şi-m rădicaş răsuflarea şi, mîngîind, mă trăiiu.  Iată, în pace e 17 amărăciunea mea, pentru că ai luat sufletul mieu, ca să nu piară, şi ai lepădat denapoia mea păcatele.  Pentru că nu cei den iad vor 18 lăuda pre Tine, nid cela ce au murit vor blagoslovi pre Tine, nid vor nădejdui cei den iad milostenia Ta;  Cei vii Te vor blagoslovi pre 19 Tine, în ce chip şi eu, pentru că de astăzi copii voiu face, carii vor vesti direptatea Ta, Doamne al mîntuirii meale. Şi nu voiu părăsi 20 blagoslovindu-Te cu psaltirea toate zilele vieţii meale denaintea casei lui Dumnezău!” Şi zise Isaia cătră Ezechia: „Ia păpuşă de smochine şi freacă şi fă blastru deasupra, şi sănătos vei fi”.  Şi zise Ezechia: „Acesta e semn cătră 22 Ezechia că mă voiu sui la casa lui Dumnezău”. 

[476]

CAP XXXIX

      În vreamea aceaea trimis-au Meodah Valadan  feciorul lui Valadan, împăca JB I rătul Vaviloniei, cărţi şi soli şi dam3 H ruri Ezechiei,  Pentru că au auzit că
s-au bolnăvit pîna la moarte şi s-au sculat. Şi să bucură de ei Ezechia, bucurie mare, şi le arătă lor casa lui nehotha şi a argintului şi a aurului şi a zmirnei aleasă şi a tămiieturilor şi a mirului şi toate casele uneal-telor visteriei şi toate cîte era în visteriile lui; şi nu era nemica carea n-au arătat lor Ezechia  în casa lui şi întru toată oblăduirea lui. Şi veni Isaia prorocul cătră Ezechia împăratul şi zise cătră el: „Ce zic oamenii acestea? Şi de unde au venit cătră tine?” Şi zise Ezechia: „Den pămînt departe au venit cătră mine, de  la Vavilon”. Şi zise Isaia: „Ce au văzut în casa ta?1* Şi zise Ezechia: „Toate ceale den casa mea au văzut, şi nu iaste în casa mea care n-au văzut, ce încă şi ceale den visteriile  meale**-  Şi zise Isaia lui: „Ascultă cuvîntul  Domnului Savaoth:  'Iată, zile vin - zice Domnul - şi vor lua toate ceale den casa ta, şi cîte au strîns părinţii tăi pînă în ziua aceasta la Vavilon vor veni, şi neraica nu vor lăsa1.  Şi zise Dumnezău că şi den fi ii tăi carii ai născut vor lua şi-i vor face scopiţi în casa impar atul ui vaviloneanitor \ Şi zise Ezechias cătră Isaia: „Bun iaste cuvîntul Domnului carele au grăit, facă-se dară pace şi direptate
în zilele mealel”

CAP XL

 Mîngîiaţi, mîngîiaţi pre nărodul Mieu” I V i zice Dumnezăul vostru. Preoţi, I!a nJ S1**^ *n inima Ierusalimului, mîngîiat fjj nj pre el, căci să umplu smerenia lui, ■HBSB dezlegă-se păcatul lui, căci au priimit den mîna Domnului îndoite păcatele lui.  Glasul celui ce striga în pustiiu: „Gătit calea Domnului, direapte faceţ cărările Dumnezăului nostru”. Toată valea se va umplea şi toată măgura şi dealul se va smeri, şi vor fi toate ceale întilcîte direapte şi cea dinduroasă spre căi neatede. Şi se va ivi mărirea Domnului şi va vedea tot trupul mintuirea lui  Dumnezău, căci Domnul au grăit Glasul Celui ce zicea: „Strigă!** Şi ziş: „Ce voiu striga?”   Tot trupul - iarbă, şi toată mărirea  omului-ca floarea ierbii”. Uscă-se iarba şi floarea au cazul, iară cuvîntul Dumnezăului  nostru rămîne în veac. Pre măgură înaltă suie-te, cel ce bine vesteşti Sionul; înalţă cu vîrtute glasul tău, cel ce binevesteşti Ierusalimul; înălţaţi, nu vă teamereţ, zi cetăţilor {udei: „Iată Dumnezeul vostru!** Iată, Domnul Domnul cu virtute vine şi braţul Lui cu domnie, iată,
\ - BlbH*. 1668
plata Lui-cu El, şi lucrul-înaintea Lui  Ca 11 păs toriul va paşte turma Lui şi cu braţul Lui aduna-va miei, şi pre ceale ce au în pîntece va mîngîia.  Cine au măsurat cu mîna apa şi 12 ceriul cu palma şi tot pămîntul cu pumnul? Cine au pus munţii cu cîntări ul şi codrii cu cumpăna?  Cine au cunoscut gîndul Dom* 13 nului şi cine Lui sveatnic s-au făcut, carele va îndirepta pre El?  Au cătră cine S-au svătuit 14 şi au îndireptat pre El? Sau cine au arătat Lui judecată? Sau calea price a perii cine au arătat Lui? Sau cine au dat mai nainte Lui şi să va răsplăti lui?  De sînt toate limbile ca o picătură de la cadă şi ca o plecare de cumpănă s-au socotit, şi ca scuipitul să vor socoti.  Şi 16 Livanul nu e destul spre ardere, şi toate dobitoacele nu-s destule spre ardere-de-tot Si_J7 toate limbile ca nemica sînt, şi întru nemica s-au socotit Lui.  Cu cine aţi asămănat pre 18 Domnul şi cu ce asămănare aţi asămănat pre El? Au chip au făcut teslariul?  Au zlătariul, 19 topind aur. L-au ferecat pre El? Asămănare L-au făcut pre Dînsul?  Pentru că teslariul 20 lemn neputred aleage şi înţelepţeaşte va cerca cum va pune pilda lui, şi pentru ca să nu se clătească.  Nu veţi cunoaşte? Nu veţi 21 auzi? Nu s-au vestit den ceput voao? N-aţ cunoscut temeaiele pămîntului?  Cela ce 22 ţine încungiurarea pămîntului, şi cei ce lăcuiesc întru el ca lăcustele, Cel ce au întins ca o cămară ceriul şi au întins ca un cort a lăcui,  Cela ce au dat stăpînitoriu ca nemica 23 să stăpînească, şi pămîntul ca o nemica l-au făcut.  Pentru că nu vor răsădi, nid vor 24 sămăna, nid să va înrădădna la pămînt rădădna lor; suflă preste ei şi s-au uscat, şi vifor ca neşte uscăduni va lua pre ei.  „Acum 25 dară cu cine M-aţ asămănat şi Mă voiu înălţa?” - zise Cel Svînt  Căutaţi la înălţime 26 cu ochii voştri şi vedeţ: Cine au arătat toate aceastea? Cela ce scoate după număr podoaba Iui, pre toţi pre nume va chema; de la multă slavă şi întru tăria vîrtutei Lui nemica nu te-au amăgit  Că au doară zice-vei, Iacov, 27 şi ce ai grăit Israil: „Ascunsu-s-au calea mea de la Dumnezeu, şi Dumnezeul mieu judecata o au luat şi s-au depărtat!0*?  Şi acum n-ai 28 cunoscut, de nu ai fi auzit? Dumnezeu vead-nic. Dumnezeu cela ce au meşterşuguit margi-nele pămîntului, nu va flămînzi, nid va osteni, nid iaste aflare înţelepdunii Lui,  Dînd celor 29 flămînzi vîrtute şi celor ce n-au dureare mîhni-re.  Pentru că vor flămînzi cei mai tineri şi vor 30 trudi tinerii, şicei aleşii de vîrtute vor fi;  Şi 31 cei ce vor îngădui pre Dumnezeu primeni-vor [477]
vîrtule, face-vor pe ane ca vulturii, alerga-vor si nu vor osteni, mearge-vor şi nu vor
flîminzi.

CAP XLI

Înnoiţi-vă cătră Mine, ostroave, O f *f pentru că boiarii vor premeni vîrtu-NLkI tea; apropie-se şi grăiască împreuna,  Wm KH atunce judecată vestuiască. Cine Irwifl au rădicat de la răsărituri direptate, chemat-au pre ea dendărătul lud şi mearge-va? Da-va înaintea limbilor şi împăraţi va spămînta şi va da la pămînt săbiile lor şi ca nişte  hriascuri lepădate arcele lor; Şi va goni pre ei, treace-va cu pace calea picioarelor lui.  Cine au tocmit şi au făcut acestea? Chemă pre ea Cela ce chemă pre ea de la începutul neamurilor, Eu, Dumnezeu dentîiu, şi la ceale viitoare Eu sînt Văzut-au limbi şi s-au spă-mîntat, marginele pămîntului s-au turburat  apropiară-se şi veniră împreună Judecind fieştecarele aproapelui său şi fratelui să ajutorească, şi va grăi: „Intăritu-s-au!” Om tes-lariu şi faur bătînd cu ciocanul împreună mîind, atuncea vagrăi: „Punere bună iaste”; întăritu-le-au pre eale cu cuie, pune-vor pre  eale şi nu să vor clăti. Şi tu, Israile, fiiul Mieu, Iacov, şi pre carele am ales, sămînţă lui  Avraam, carea am iubit Pre carele am sprejenit de la marginile pămîntului şi den străjile lui te-am chemat şi am zis ţie: „Fiiul Mieu eşti, alesu-te-am şi nu te-am părăsit”, Nu te teame, pentru că cu tine sînt, nu te înşăla, pentru că Eu sînt Dumnezăul tău, Cela ce au întărit pre tine şi am ajutorit ţie şi te-am întemeiat cu direapta Mea cea direapta. Iată, să vor înfrunta şi se vor ruşina toţi ceia ce-s împotriva ta, pentru că vor fi ca cînd n-ar fi şi vor peri toţi împotrivnicii tăi. Cerca-vei pre ei şi nu vei afla pre oamenii carii vor nelegiui la tine, pentru că vor fi ca şi nefiind şi nu vor fi ceia ce împotrivă să bat cu tine. Pentru că Eu - Dumnezăul tău. Cela ce ţiu direptatea ta. Cela ce-ţ zic: „Nu te teame, Eu sînt ajutoriul tău. Nu te teame, Iacov, cel împuţinat Israil, Eu am ajutat ţie” - zice Dumnezeul tău, Cela ce mîntuiaşte pre tine, Sfintul lui Israil. Iată, am făcut pre tine ca nişte roate noao de car, trierind în chip de detunătură, şi vei triera măguri şi vei mărunţi dealuri şi ca ţărîna le vei pune; Şi vei vîntura şi vin tul va lua pre ei şi volbura va răsipi pre ei, şi tu te vei veseli întru sfinţii lui Israil. Şi se vor bucura săracii şi lipsiţii, Pentru că vor ceare apă şi nu va fi, limba lor de seate s-au uscat Eu. Domnul Dumnezău, Eu voiu asculta lor, Dumnezăul lui Israil, şi nu voiu părăsi pre ei,
Ce voiu deschide pren munţi rturi şi în nujlocui dmpilor izvoară. face-voiu pustiiul spre bălţi de ape şi pre cel însetoşat pămînt întru adîncături de apă. Pune-voiu la pămîntul 19 cel fără de apă chedru şi tisă şi mirsină şi chiparos şi plop.  Pentru ca să vază şi să 20 conoască şi să gîndească şi să ştie împreună că mîna Domnului au făcut aceastea toate, şi Sfintul lui Israil le-au arătat  „Apropie-aă 21 judecata voastră” - zice Domnul Dumnezău. „Apropiatu-s-au sfaturile voastre'' - zice împăratul lui Iacov.  Apropie-se şi vestească voao ceale ce [se] vor întîmpla, sau ceale mai denainte care era aţi zis, şi să luăm aminte şi vom conoaşte ce-s ceale de apoi, şi ceale ce vin  Ziceţi noao. Spuneţi noao 23 ceale ce vin mai apoi, şi vom conoaşte că dumnezei sînteţi; faceţi bine şi faceţi rău, şi ne vom mira şi vom vedea împreună.  Că de 24 unde sînteţi voi şi de unde-s lucrurile voastre? Den pămînt; uriciune au ales pre voi.  Şi Eu am rădicat pre cel de la miazănoapte şi pre cei de la răsăriturile soarelui, chema-să-vor cu numele Mieu; vie biruitorii, Şi ca lutul olanului şi ca olanul călcînd lutul, aşa vă veţi călca de tot  Pentru că cine va 26 vesti ceale den ceput, pentru ca să ştim, şi ceale denainte, şi vom zice că adevărate sînt? Nu iaste cel ce va zice mai nainte, nice cela ce va auzi voao cuvintele.  începătura Sionului voiu da şi pre Ierusalim voiu ruga pre cale.  Pentru că dentru limbi, iată, nemica, 28 şi de la idolii lor nu era cine să vestească; şi de voiu întreba pre ei: „De unde iaste?”, nu-M vor răspunde Mie.  Pentru că sînt ceia ce 29 fac pre voi, şi în deşert ceia ce înşală pre voi.

CAP XLII

      Iacov, Sluga Mea, sprijini-voiu pre 1 El, Israil, Cel Ales al Mieu, priimit-au pre El sufletul Mieu; dat-am Duhul Mieu preste EH, judecată limbilor va scoate.  Nu va striga, nice va pîrăsi, nice se va auzi afară glasul Lui.  Trestie frîntă nu va frînge şi inul afumîndu-se nu-l va stinge, ce la adevăr va scote judecată. Străluci-va şi nu Se va frînge pînă unde va 4 pune pre pămînt judecată, şi pre numele Lui limbi vor nădejdui.  Aşa zice Domnul Dumnezău, Cel ce au făcut ceriul şi au întărit pre el, Cel ce au întărit pămîntul şi ceale dentru el, şi dînd răsuflare nărodului ce e pre dînsul şi duhul celor ce calcă preste dînsul:  „Eu, 6 Domnul Dumnezău, chematu-Te-am cu de-reptate şi Te voiu ţinea de mînă şi Te voiu întări, şi Te-am dat pre Tine spre făgăduinţa rudeniii Meale, spre Lumina limbilor,  Să 7 deschizi ochii orbilor, să scoţi legaţi den legături [478] şi den casa temniţei pre cei ce şăd întru  întunearec. Eu, Domnul Dumnezău, aces-ta-M iaste numele, mărirea Mea altuia nu voiu da, nici bunătăţile Meale celor cioplite”. Ceale dentîiu, iată, au venit; şi noao, carele Eu voiu vesti, şi mai nainte de a vesti s-au arătat voao. Lăudat Domnului laudă noao, biruinţa Lui; măreaşte-să numele Lui de la marginea pămîntului, cei ce să pogoară la mare şi înoată pre ea, şi ostroavele şi cei ce lăcuiesc pre eale. Veseleaşte-te, pustiiule şi satele ei, odăile şi cei ce lăcuiesc Chidarul! Veseli-se-vor ceia ce lăcuiesc în Piatră, de la marginea munţilor striga-vor. Da-vor lui Dumnezău mărire, bunătăţile Lui în ostroave vor vesti. Domnul Dumnezăul puterilor va ieşi şi va zdrobi războiul, rădica-va rîvnirea şi va striga preste vrăjmaşi El cu vîrtute: ..Tăcut-am den veac, au şi pururea voiu tăcea şi voiu răbda? Ca ceaea ce naşte am îngăduit, scoate-voiu şi voiu usca împreună. Pustii-voiu măgurile şi dealurile şi toată iarba lor voiu usca, şi voiu pune rîurile spre ostroave şi bălţile voiu usca. Şi voiu aduce pre orbi în calea carea n-au ştiut, şi cărărele carele nu le-au ştiut a le călca voiu face pre dînşii; face-voiu lor întunearecul spre lumină şi ceale strfmbe direapte. Aceastea graiuri voiu face lor şi nu voiu părăsi pre ei”. Şi ei s-au întors îndărăt; ruşinaţi-vă cu ruşine, cei ce nădejduiţi pre ceale cioplite, ceia ce ziceţ topiturilor: „Voi sînteţ dumnezăii noştri!” Cei surzi, auziţi, şi cei orbi, căutaţi a vedea. Şi cine e orb, fără de numai slugile Meale? Şi surzi, fără de numai cei ce domnesc pre ei? Cine e orb ca cel depărtat? Şi s-au orbit robii lui Dumnezău. Văzut-aţi de multe ori, şi n-aţ păzit urechile deschise şi n^aţ auzit Domnul Dumnezău vrea ca să să îndirepteaze şi să mărească lauda. Şi văzuiu, Şi să făcu nărodul prădat şi jăfuit, pentru că laţul - în cămări pretntindinilea, şi în case împreună, unde au ascuns pre dînşii, făcură-să spre jah, şi nu era cel ce să scoată jaful, şi nu era cel ce să zică: „Plîteaşte!” One e întru voi carele va băga în urechi aceastea, carele va asculta la ceale viitoare? Cine au dat în jaf pre Iacov şi pre Israil la cei ce pradă pre el? Au nu Dumnezău, Căruia au greşit Lui şi nu vrea întru căile Lui a mearge, nici a auzi leagea Lui? Şi aduse preste ei urgia mîniei Lui, şi să întări preste ei războiu. Şi cei ce ard pre ei împrejur
şi n-au conoscut fieştecarele dentru ei, nici au pus în inimă.

CAP XLIII

      Şi acum aşa zice Domnul Dumnezăul 1 cela ce au făcut pre tine, Iacov, şi cela ce te-au zidit pre tine, Israil: „Nu te teame, căci te-am mîntuit pre tine; chemat-am numele tău, al Mieu eşti tu.  Şi, de vei treace pren apă, cu tine sînt, şi 2 rîurile nu te vor acoperi; şi, de vei treace pren foc, nu vei arde de tot, pară nu te va arde. Căci Eu sînt Domnul Dumnezăul tău, Sfintul 3 lui Israil, Cel ce mîntuiesc pre tine; făcut-am schimbarea ta: Eghipetul şi Etheopia şi Soina pentru tine.  De cînd te-ai făcut cinstit 4 înaintea Mea, măritu-te-ai, şi Eu te-am iubit; şi voiu da oameni pentru tine şi boiari pentru capul tău.  Nu te teame, că cu tine sînt; de Ia 5 răsărituri voiu aduce sămînţă ta şi de la apusuri te voiu aduna.  Zice-voiu crivăţului: 6 'Adu!' şi livei: 'Nu opri!' Adu pre fiu Miei den pămîntul cel de departe şi featele Meale de la marginile pămîntului,  Pre toţi cîţ sînt chemaţi pre numele Mieu, pentru că cu mărirea Mea l-am tocmit pre el şi l-am zidit pre el şi l-am făcut pre el.  Şi am scos norod orb, şi 8 ochii sînt aşrjderea orbi, şi surde urechile avînd.  Toate limbile s-au adunat împreună 9 şi se vor aduna boiarii dentru ei; cine le va vesti aceastea? sau ceale den ceput cine le va vesti noao? Aducă mărturiile lor şi să îndirepteaze şi asculte şi zică adevărate.  Fiţi Mie 10 mărturii şi Eu martur - [zice] Domnul Dumnezău - şi sluga care am ales, ca să conoaşteţi şi să creadeţi şi să priceapeţi că Eu sînt, înaintea Mea nu s-au făcut alt Dumnezău şi după Mine nu va fi.  Eu sînt Dumnezău şi nu va fi 11 afară den Mine mîntuind.  Eu vestiiu şi 12 mmtuiiu, ponosluiiu şi nu era întru voi striin; voi Mie marturi şi Eu [martur - zice] Domnul.  Dumnezău-încă den ceput, şi nu iaste 13 cela ce va scoate den mînile Meale; face-voiu, şi cine va întoarce aceasta?”  Aşa zice Domnul Dumnezău, Cel ce mîntuiaşte pre voi, Cel Sfînt al lui Israil: „Pentru voi trimite-voiu la Vavilon şi voiu scula pre toţi fugind, şi haldeii cu corăbiile se vor slăvi.  Eu - Domnul 15 Dumnezău, Sfintul vostru, Cela ce au arătat pre Israil, împăratul vostru”.  Căci aceastea 16 zice Domnul, Cela ce dă cale în mare şi cărare în apă tare,  Cela ce au scos cară şi călărime 17 şi gloată tare, ce au adormit şi nu se vor scula, stinseră-se ca inul stins:  „Nu pomeniţi 18 ceale  dentîiu  şi  ceale  den  ceput nu gîndiţi.  Iată, Eu fac noao carele acum vor 19 răsări şi veţi conoaşte pre eale; şi voiu face în pustiiu  cale  şi  în  ceale  fără  de apă rîuri.  Binecuvînta-Mă-vor hiarăle ţarenii, 20 suinele şi featele pasărilor, căci am dat în pustiiu apă şi rîuri în ceale fără de apă, ca să adape neamul Mieu cel ales,  Norodul Mieu, 21 pre carele am ocrotit bunătăţile Meale a povesti. [479]  Nu acum am numit pre tine, Iacov, nici a osteni pre tine am făcut, Israil. N-ai adus Mie oile tale jîrtvei tale, nici întru jîrtvele tale ai mărit pre Mine, n-ai slujit cu jîrtvele, nici trudit te-am făcut în Livan, Nici ai cîş-tigat Mie tămîie fără de argint, nici grăsimea jîrtvelor tale am poftit, ce în păcatele tale ai stătut înaintea Mea şi în strîmbătăţile tale. Eu sînt Acela ce sting fărădelegile tale pentru Mine şi păcatele tale şi nu voiu pomeni. Iară tu îţi adu aminte şi să ne judecăm împreună; zi tu fărădelegile tale întîiu, pentru ca să te îndireptezi. Părinţii voştri întîiu au greşit, şi boiarii voştri au nelegiuit la Mine, Şi au pîngărit boiarii sfintele Meale. Şi am dat a piarde pre Iacov şi pre Israil spre ocară”.

CAP XLIV

 Şi acum ascultă, Iacov, sluga Mea, şi Israil, pre carele am ales. Aşa zice EW/v Domnul Dumnezău, Cela ce au zidit ŞmJlJBpre tine şi te-au urzit den pîntece: ESifll „încă te vei ajuta, nu te teame, sluga Mea Iacov şi cel iubit Israil, pre carele am  ales. Eu voiu da apă spre seate celor ce merg în loc fără de apă, pune-voiu Duhul Mieu preste sămînţa ta şi blagosloveniile  Meale preste fiii tăi, Şi vor răsări ca în mijlocul apei iarba şi ca sal cea preste toată apa ce  cură”. Acesta va zice: „Al lui Dumnezău sînt”, şi acesta va striga pre numele lui Iacov, şi altul va scrie cu mîna lui: „Al lui Dumnezău  sînt”, şi pre numele lui Israil va striga. Aşa zice Dumnezău, Împăratul lui Israil şi Cela ce au mîntuit pre el, Dumnezău Savaoth: „Eu -întîiu şi Eu - după aceastea, afară den Mine  nu iaste Dumnezău. Cine e cum sînt Eu? Stea şi cheame şi vestească şi gătească Mie de cînd am făcut om în veac, şi ceale viitoare  mainte de a veni spuie voao. Nu vă descoperiţi, nici vă rătăciţi; au nu den ceput aţi băgat în urechi şi am vestit voao? Marturi voi  sînteţi De iaste Dumnezău afară den Mine. Şi nu era atuncea ceia ce zidesc şi cei ce scriu, toţi întru deşărt, făcînd pohtele lor, carele nu vor folosi lor; şi marturi lor sînt, nu vor vedea şi nu vor cunoaşte, pentru ca să să ruşineaze.  Cine zideaşte pre cel vîrtos şi pre cel cioplit, va topi spre nefolos. Iată, toţi ceia ce să împreună cu el să vor ruşina (ceia ce fră-mîntă dumnezeu şi cioplesc ceale nefolositoare) şi toţi de unde s-au făcut s-au uscat şi surzi dentru oameni; adune-se toţi şi stea împreună, şi să înfrunteaze şi să ruşineaze împreună. Căci au ascuţit teslariul Gerul, cu tesla au lucrat pre el în cărbuni şi cu dalta au făcut pre el, şi au lucrat pre el cu vîrtutea braţului [lui]; şi va flămînzi şi va slăbi şi nu va bea apă.  Alegînd teslariul lemnu, aii pus pre el 13 cu măsură şi au închipuit pre el cu condeiu, făcut-au pre el în unghiuri şi cu cleiu au asemănat pre el; şi l-au făcut ca chip de om şi ca frumuseaţea omului, să-l puie pre el în casă. La carele au tăiat lui chedri şi au luat ghindă 14 sălbatecă şi stejari, şi au întărit pre el lemn den dumbravă, carele au răsădit Domnul pefcu şi ploaia l-au lungit,  Pentru ca să fie 15 oamenilor spre ardere. Şi luînd dentru el să încălzi şi arzînd au copt pîine preste el, iară rămăşiţa o au făcut dumnezei şi să închină lor; făcut-au pre dînsul cioplit şi îngenuche la ei.  Căruia jumătatea lui au ars cu foc şi 16 preste jumătatea lui au copt în cărbuni puni şi preste el carne au mîncat, frigînd au fript friptură şi să satură; şi, încălzindu-se, zise: 'Dulce e mie, căci mă încălziiu şi văzuiu foc'.  Iară 17 ce au rămas l-au făcut dumnezeu cioplit, înge-nunche la el şi să închină şi să roagă lui, zicînd: 'Scoate-mă, că dumnezeul mieu eşti tu!'  N-au cunoscut a gindi că s-au întunecat 18 a vedea cu ochii lor şi a socoti cu inema lor.  Şi n-au socotit cu sufletul lui, nici au 19 cunoscut cu înţelepciunea că jumătatea lui au
ars cu foc şi au copt pre cărbunii lui pîine şi, frigînd carne, au mîncat, şi rămăşiţa lui spre uriciune au făcut şi să închină lui.  Cunoaşte 20 că cenuşă e inema lor, şi să înşală, şi nimenea poate să scoată sufletul lui; vedeţ, să nu grăit că 'Minciună e în direapta mea*.  Adu-ţ 21 aminte de aceastea, Iacove şi Israile, căci slugă a Mea eşti tu; frămîntatu-te-am sluga Mea, şi tu, Israile, nu Mă uita.  Pentru că, 22 iată, am şters ca un nor fărădelegile tale şi ca un întunearec păcatele tale; întoarce-te cătră Mine, şi te voiu mîntui pre tine!”  Veseliţi-vă, ceriuri, căci au miluit Dumnezău pre Israil; trîmbiţaţ, temeaiele pămîntului, strigaţi, munţii, veselie, dealurile şi toate leam-nele ce-s întru eale, că au mîntuit Dumnezău pre Iacov, şi Israil să va mări.  Aşa zice 24 Domnul, Cela ce mîntuiaşte pre tine şi te fră-mîntă den pîntece: „Eu - Domnul, Cela ce săvîrşaşte toate, întins-am ceriul sîngur şi am întărit pămintul.  Cine altul va răsipi seamnele celor grăitori den pîntice şi vrăjile de la inemă, întorcînd pre cei înţelepţi înderăt şi sfatul lor nebunind  Şi puind graiul slugii 26 Lui şi sfatul îngerilor Lui adeverind? Cela ce zice Ierusalimului: 'Lăcui-te-voiu', şi cetăţilor Iudii: 'Zidi-vă-veţi', şi pustiile ei voiu rădica.  Cela ce zice beznii: 'Pustii-te-vei, şi rîurile 27 tale voiu usca*.  Cela ce zice lui Chiros să socoteasca, [480] şi: “Toate voile Meale va face'. Cela ce zice Ierusalimului: 'Zidi-te-vei, şi casa cea sfintă a Mea o voiu întemeia”4.

CAP XLV

Aşa zice Domnul Dumnezeul unsului Mieu* lui Chiros, pre care am ţinut de direapta lui să asculte [naintea lui limbi, şi putearea împăraţilor voiu rumpe; deşchide-voiu înaintea lui  porţi şi cetăţile nu să vor închide: „Eu înaintea ta voiu mearge şi munţii voiu netezi, uşă de arama voiu zdrobi şi zavuară de fler  voiu fărima, Şi voiu da ţie visterii întunecoase, ascunse nevăzute deşchide-voiu ţie, pentru ca să cunoşti că Eu sînt Domnul Dumnezăul tău, Cela ce chemu numele tău, Dumnezăul lui Israil, Pentru sluga Mea, Iacov, şi Israil, cel ales al Mieu, Eu chema-te-voiu pre numele tău şi te voiu priirni, şi tu nu M-ai  conoscut Că Eu sînt Domnul Dumnezău, şi nu iaste încă afară den Mine Dumnezău; intîritu-te-am şi nu M-ai ştiut. Pentru ca să conoască cei de la răsăriturile soarelui şi cei de la apus că nu iaste Dumnezău afară den  Mine. Eu - Domnul Dumnezău, şi nu iaste încă; Eu - Cela ce am tocmit lumina şi am tăcut întunearecul, Ceala ce facu pace şi zidescu reale; Eu - Dumnezău, Cela ce facu  toate aceastea- Veselească-să ceriul de asupra şi norii rîureaze direptate, răsaie pămîntul şi odraslească milă şi direptate răsaie împreună; Eu sînt Dumnezău, Cela ce  am zidit pre tine. Făcind mai bine, am tocmit ca lutul olanului. Au doară cela ce ară va ara pămîntul toată ziua? Au zice-va lutul olanului: 'Ce fad, căci nu lucrezi? nici ai mîini?' Au răspunde-va zidirea cătră cela ce au frămîntat pre dînsa? Cela ce zice părintelui: 'Ce vei naşte?' şi maicii: *Ce chinuieşti?'“ Că aşa zice Domnul Dumnezău, Cel Sfînt al lui Israil, Cela ce au făcut ceale viitoare: „Întrebaţi-Mă pentru fiii Miei, şi pentru faptele mînilor Meale porunciţi-Mi. Eu am făcut pămîntul şi om preste el, Eu cu mîna Mea am întărit ceriul, Eu tuturor stealelor am poruncit. Eu l-am sculat pre el cu direptate împărat, şi toate căile lui - direapte; acesta va zidi cetatea Mea şi robimea norodului Mieu va întoarce, nu cu răscumpărări, nice cu daruri” - zice Domnul Savaoth. Aşa zice Domnul Savaoth: „Ostenit-au Eghipetul şi neguţitoria ethiopilor, şi savaimii, oamenii cei nalţi, la tine vor treace şi ţie vor fi robi, şi denapoia ta vor veni legaţi cu cătuş, şi vor treace cătră tine şi se vor închina ţie şi întru tine se vor rugap căce întru tine e Dumnezău, ji: *Nu iaste Dumnezău afară den Tine, Pentru că Tu eştUXim-nezău, şi n-am ştiut, Dumnezău] lui Israil, mîntuitoriu'44.  Ruşina-să-vor şi să vor înfrunta
toţi ceia ce să împotrivescu Lui, şi vor mearge cu ruşine; înnoiţi-vă cătră Mine, ostroave! Israil mîntuiaşte-se de Domnul, mîntuire 17 veacinică; nu să vor ruşina şi nu să vor înfrunta pînă în veac încă (pentru că nu încă se vor ruşina, măcară că pentru rătăcirea idolilor s-au înfruntat mainte).  Căci aşa zice Domnul. Cela ce au făcut ceriul - Acesta e Dumnezău, Cel ce au arătat pămîntul şi au făcut pre el, Acesta au rinduit pre e!, nu întru deşărt au făcut pre el, ce a să lăcui au zidit pre el: „Eu sînt Domnul, şi nu iaste încă*  Nu întru 19 ascunsu am grăit, nici în locul pămîntului întunecos, n-am zisu semenţiei lui Iacov: In deşărt cercaţi!* Eu sînt Domnul, Cela ce gr ăi eseu cu direptate şi vestescu adevărul. Adunaţi-vă şi veniţi, sfătuiţi-vă împreună, 20 ceia ce vă mîntui ţi de la limbi. N-au conoscut ceia ce rădică lemnul cioplitura lor şi ceia ce sa roagă cătră dumnezei carii nu mîntuiescu. Cei ce vestescu, apropie-se, pentru ca să 21 cunoască împreună - Cine au făcut aceastea auzite den ceput? Atuncea va vesti voao - Nu-  Eu Domnul? Dumnezău nu iaste altul afară den Mine, dirept şi mîntuitoriu nu iaste afară den Mine. întoarceţi-va cătră Mine şi vă 22 veţi mîntui, cei de la marginea pămîntului. Eu sînt Dumnezău, şi nu iaste altul.  Asupra 23 Mea Mă juri De nu va ieşi den gura Mea direptate, cuvintele Meale nu se vor întoarce, căci Mie se va pleca tot genuchiul şi va jura toată limba  Pre Dumnezău, zicînd: 'Direptate şi mărire cătră El va veni, şi să vor ruşina toţi ceia ce să împart pre ei. De la Domnul se vor îndirepta.  Şi întru Dumnezeu se va 25 slăvi toată sămînţă fiilor lui Israil”*.

CAP XLVI

Căzu Vil, să zdrobi Dagon, făcură-se cioplitele lor spre hiară şi dobitoace; ridicaţi pre eale legate ca sarcena la cel ostenit. Obosit şi flămînd, neputfnd împreună, carii nu vot putea să să rnîntuiască de la războiu, şi ei robiţi s-au adus. „Ascultaţi-Mă, casa lui Iacov şi toată rămăşiţa lui Israil, ceia ce să ridică den pîntece şi să pedepsesc den copilărie: Pînă la bătrîneaţe Eu sînt, şi pînă veţi îmbătrfni de tot Eu sînt. Eu sufăr pre voi. Eu am făcut şi Eu voiu părăsi. Eu voiu apuca şi voiu mîntui pre voL Cu cine M-aţi asămă-nat? Vedeţi, meşterşuguiţi-vă, ceia ce vă rătăciţi. Şi ceia ce puneţi împreună aur den sac şi argint cu cumpăna, pune-vor cu cumpăna şi năimind aur au făcut făcute de mini şi, pleeîndu-se, să închină lui. Rîdica pre el pre umăr, şi merg; şi de vor pune pre el, pre locul tui rămîne, nu se va mişca; şi carele va striga cătrăel nu va asculta [481] de la reale nu-l va mîntui pre el.  Aduce ţi-vă aminte de aceastea şi suspinaţi, pocaiţi-va, cei rătăciţi, întoarceţi-vă cu inima.  Şi vă aduceţi aminte ceale de mai nainte den veac, că Eu sînt Dumnezău, şi nu iaste altul afară den Mine. Vestind mai nainte ceale de apoi, pînă a nu să face aceastea, şi împreună s-au săvîrşit; şi am zis: Tot sfatul Mieu va sta şi toate cîte am sfătuit face-voiu, Chemînd de la răsărituri pasăre şi de la pămînt de departe pentru carele am sfătuit, am grăit şi încă am adus, zidit-am şi am făcut, adusu-l-am pre el şi am sporit calea lui. Auzi ţi-Mă, ceia ce aţi pierdut inima, cei departe de la direptate. Apropiat-am direptatea Mea, nu se va depărta, şi mîntuirea celor de lîngă Mine nu voiu întîrzia. Dat-am în
Sion mîntuire lui Israil spre mărire**.

CAP XLVII

      Pogoară-te, şezi pre pămînt, fecioară, h fata Vavilonului, şezi întră la pămînt,
H B3 nu iaste scaur1' fata haldeilor, căci H H  I încă nu vei adaoge a te chema moale  mfiM ş| gingaşă. Ia moară, macină faină, descopere rămăşiţa ta, cruţă căruntea-ţele,  descopere  pulpele,  treci rîurile.  Descoperi- e-va ruşinea ta, arăta-se-vor ocările tale; cel dirept de la tine voiu hia, încă nu vei mai  da la oameni”. Cela ce te-au mîntuit pre tine, Domnul Savaoth - numele Lui, Sfintul lui  Israil: „Şăzi umilită, Intră la întunearec, fata haldeilor, nu te vei mai chema încă putearea împărăţiei. întăritătu-M-am pre norodul Mieu, pîngărit-ai moştenirea Mea. Eu am dat pre ei în mina ta, şi tu nu le-ai dat lor milă,  celui mai bătrîn ai îngreuiat jugul foarte. Şi ai zis: *ln veac voiu fi stăpînă!' N-ai gîndit aceastea în inima ta, nici ţi-ai adus aminte de  ceale de apoi. Acum, dară, ascultă aceastea, gingaşo, ceaea ce şăzi, cea ce nadej-duieşti, ceaea ce zice în inima ei: 'Eu sînt, şi nu iaste alta; nu voiu sădea văduo, nid voiu  conoaşte şarada'. Şi acum vor veni preste tine aceaste 2 fără de veaste, într-o zi: nefe-dorie şi vă do vie; veni-vor fără de veaste asupra ta, întru fărmăcătoria ta, în putearea vrăjitorilor tăi foarte. Cu nădeajdea vicle-niii tale, şi tu ai zis: 'Eu sînt, şi nu iaste alta!' Conoaşte că priceaperea acestora va fi şl curvia ta ţie ruşine. Şi ai zis cu inima ta: 'Eu sînt, şi nu iaste alta!' Şi va veni asupra ta peire, şl nu vei conoaşte, şi vei cădea într-însa; şi va veni la tine chinuire, nu vei putea să te fad curată; şi va veni asupra ta fără de veaste peire, şi nu vei conoaşte. Stai acum întru vrăjile tale şi întru multă fărmăcătoria ta, carele  învăţai  den  tinereaţele  tale, de
vei putea să-ţi foloseşti, de vei putea cîndai să te întăreşti.  Ostenit-ai întru sfaturile tale, 13 stea dară şi te mîntuiască pre tine cu vîntă lorii de stealele ceriului, ceia ce vad stealele vestească ţie ce va să vie asupra ta.  Iată, toţi ca 14 uscădunile preste foc se vor arde de tot şl nu vor scoate sufletul lor den para focului; căci ai cărbuni de foc, arde-va preste ei.  Acestea 15 vor fi ţie ajutoriu, ostenit-ai întru pre meni re den tinereaţe, omul dentru sine au rătăcit, şi ţie nu iaste mîntuire”.

CAP XLVIII

      Ascultaţ aceastea, casa lui Iacov. cei 1 G&O I chemat pre numele lui Israil şi den VjrĂ B apa Iudei aţ ieşit, ceia ce vă jurat pre IL  El numele Domnului Dumnezăului lui bbb Israil, pomenindu-se nu cu adevericiune, nici cu direptate,  Şi sprejenindu-vă 2 cu numele cetăţii cei sfinte şi pre Dumnezăul lui Israil vă răzimaţ, Domnul Savaoth - numele Lui:  „Ceale mai denainle încă le-am 3 vestit, şi den rostul Mieu au ieşit şi auzit s-au făcut; fără de veaste au făcut şi au venit. Cunosc că năsflnic eşti şi vînă de fler - gîtul 4 tău, şi fruntea ta - de aramă.  Şi am vestit 5 ţie de multe, pînă a nu veni ceale ce vor să vie asupra ta, auzit ţie am făcut, ca nu cîndai să zid că 'Idolii miei au făcut', şi vei zice că 'Ceale cioplite şi ceale vărsate mi-au porundt mie'. Auzit-aţ toate, şi voi n-aţ cunoscut; ce încă şi 6 acum auzite ţie ţi-am făcut ceale noao de acum, care sînt să să facă, şi n-ai zis.  Acum 7 să face, şi nu mai demult, şi nu la ceale mal denainte zile, şi ai auzit aceastea, să nu zid: 'Aşa, ştiu pre eale'.  Nid ai conoscut, nid ai 8 ştiut, nid den ceput am deschis ţie urechile, pentru că am cunoscut că defăimînd vei defăima şi fără de leage încă den pîntece te vei chema.  Pentru numele Mieu arăta-voiu 9 ţie mînia Mea şi ceale mărite ale Meale aduce-le-voiu preste tine, pentru ca să nu te pierzdetot  Iată, am vîndut pre tine nu pre 10 argint, şi te-am curăţit den cuptoriu! şaradei. Pentru Mine face-voiu ţie, căci cu numele 11 Mieu să spurca, şi mărirea Mea altuia nu o voiu da.  Ascultă-Mă, Iacove, şi Israil, pre 12 carele Eu chem: Eu sînt Cel dentîiu şi Eu sînt în  veac.  Şi  mîna  Mea  au  întemeiat 13 pămîntul, şi direapta Mea au întărit ceriul. Chema-voiu pre ei şi vor sta împreună.  Şi 14 se vor aduna toţi şi vor auzi. Cine au spus lor aceastea? Iubindu-te, am făcut voia ta asupra Vavilonului, ca să rădic sămînţa haldeilor  Eu 15 am grăit, Eu am chemat, adus-am pre el şi am sporit calea lui.  Apropiaţi-vă cătră Mine şi ascui taţi aceastea: Nu den ceput întru ascuns am grăit, cînd s-au făcut acolo eram”. Şi acum [482] Domnul Domnul au trimis pre mine şi Duhul Lui. Aşa zice Domnul, Cela ce au mîntuit pre tine, Sfintul lui Israil: „Eu, Domnul Dumnezăul tău, am arătat ţie ca să afli tu calea întru carea vei mearge întru ea. Şi, de ai [fi] auzit poruncile Meale, fi s-ar făcut ca un rîu pacea ta şi direptatea ta ca valul mării. Şi s-ar fi făcut ca năsipul sămînţa ta şi fiii pîntecelui tău ca ţarina pămîntului. Nici acum nu te vei piarde de tot, nid va peri numele tău înaintea Mea. Ieşi den Vavilon, fugind de la haldei; glas de veselie vestiţi şi auzită să să facă aceasta, vestiţi pînă la marginea pămîntului, ziceţ: 'Mîntuit-au Domnul pre robul Lui, pre Iacov. Şi, de se vor însetoşa, în pustiiu aduce-va pre ei, apă den piatră scote-le-va lor'; sparge-se-va piatra şi cură-va apă şi va bea norodul Mieu.  Nu iaste a să bucura zice Domnul - celor necurat”.

CAP XLIX

Ascultaţi-Mă, ostroave, şi luaţi aminte, mJK 1 limbi! Pren vreame multă sta-va, zice Bf/*1 u Domnul. Den pîntecele maicii Meale  IL ţA M au chemat numele Mieu, Şi au pus nrartlgura Ta ca o sabie ascuţită şi supt acoperemîntul mîinii Lui au ascuns pre Mine, pusu-M-au ca o săgeată aleasă şi în tulba Lui  M-au ascuns pre Mine. Şi zise Mie: „Robul Mieu eşti Tu, Israil, şi întru Tine Mă voiu  proslăvi”. Şi Eu ziş: „In deşărt osteniiu, în zadar şi întru nemică am dat vîrtutea Mea”; pentru aceaea judecata Mea lîngă Domnul iaste şi durearea Mea înaintea Dumnezeului  Mieu. Şi acum aşa zice Domnul, Cela ce M-au zidit den pîntece rob Lui, ca să adune pre Iacov cătră El şi pre Israil - Mă voiu aduna şi Mă voiu slăvi înaintea Domnului, şi  Dumnezeul Mieu fi-M-va Mie vîrtute - Şi zise Mie: „Mare iaste Ţie a Te chema Fiiul Mieu, ca să întăreşti neamurile lui Iacov, şi răsipirea lui Israil întoarce; iată, am dat pre Tine spre făgăduinţa neamului, spre Lumină limbilor, ca să fii Tu spre mîntuire pînă la  marginea pămîntului”. Aşa zice Domnul, Cela ce te-au izbăvit. Dumnezeul lui Israil: „Sfinţit pre Cela ce defăima sufletul Lui, pre Cela ce să urăşte de limbi, pre Robul boiarilor; împăraţi vor vedea pre El, şi să vor scula boiarii şi să vor închina Lui pentru Domnul, căci credincios iaste Sfintul lui Israil, şi am  ales pre Tine”. Aşa zice Domnul: Jn vreame priimită am ascultat pre Tine şi în zi de mîntuire am ajutat 'ţie, şi Te-am zidit şi Te-am dat spre făgăduinţa limbilor, ca să aşăzi pămîntul şi să  moştineşti moşteniri pustii, Zicînd celor den legături: Ieşiţi!', şi celor de la întunearec a să descoperi”. în toate căile să vor paşte şi în toate cărările - păşunea lor.  Nu vor flăi a
mînzi, nid vor înseta, nid va lovi pre ei căldura, nid soarele, ce Cela ce miluiaşte pre ei îi va rnîngîia şi pren izvoară de ape aduce-va pre ei.  Şi voiu pune toată măgura spre cale 11 şi toată cărarea spre păşunea lor.  Iată, 12 acestea de departe vor veni, acestea de la miazănoapte şi de la mare, şi alţii den pămîntul perşilor.  Veseliţi-vă, ceriuri, şi să să 13 bucure pămîntul, strige măgurile veselie şi dealurile direptate, căci au miluit Dumnezeu pre norodul Lui şi pre cei smeriţi ai norodului Său i-au mîngîiat  Şi zise Sion: „Părasitum-au Domnul, şi Domnul m-au uitat pre mine”.  ^Au uita-va muiarea copilul ei? sau 15 a nu milui fiii pîntecelui ei? Iară deşi aceastea va uita muiarea, iară Eu nu voiu uita pre tine”
- zise Domnul.  Iată, pre mînile Meale am 16 zugrăvit zidurile tale, şi înaintea Mea eşti pururea.  Şi curînd te vei zidi de care te-ai 17 surpat, şi ceia ce au pustiit pre tine ieşi-vor de latine.  Rădică împrejur ochii tăi şi vezi pre 18 toţi: iată, s-au adunat şi au venit cătră tine; viu
- Eu, zice Domnul, că pre toţi pre ei ca o podoabă-i vei îmbrăca şi vei pune împrejurul tău pre ei, ca nevasta podoaba.  Căci pustiile tale şi ceale surpate şi ceale căzute, că acum te vei strămuta de cei ce lăcuiesc, şi să vor depărta de la tine ceia ce te înghit pre tine.  Pentru că vor zice la urechile tale fiii 20 tăi pre cărei ai pierdut: „Strimt mie locul, fă-m mie loc pentru ca să lăcuiesc”.  Şi vei 21 grăi întru inema ta: „Cine au născut mie pre acestea? Şi eu fără de feciori sînt şi văduo, nemearnecă şi închisă, şi pre acestea cine mi i-au hrănit? Şi eu am rămas singură, dară acestea unde au fost?”  Aşa zice Domnul 22 Domnul: „Iată, rădic la limbi mîna Mea şi la ostroave rădica-voiu semnul Mieu; şi voiu aduce pre fiii tăi în sîn, şi pre featele tale preste umăr le vor rădica.  Şi vor fi îropăraţi aplecători ţie, şi împărăteasele lor - doid ţie; preste faţa pămîntului închina-se-vor ţie
şi ţarina pidoarelor tale vor linge; şi vei cunoaşte că Eu - Domnul Dumnezeu, şi nu să vor ruşina ceia ce îngăduiesc pre Mine4*. Au lua-va neştine de la uriaş prăzi? Şi de va 24 robi  neştine cu strîmbătate, hălădui-va? Căce aşa zice Domnul, că „De va robi neştine 25 uriaş, lua-va prăzi; şi, luînd de la cela ce poate, să va mîntui; şi Eu judecata ta voiu judeca, şi Eu pre fiii Miei voiu mîntui.  Şi 26 vor mînca ceia ce au necăjit pre tine trupurile lor, şi vor bea ca vinul nou sîngele lor, şi să va îmbăta tot trupul, căci Eu - Domnul, Cela ce am mîntuit pre tine şi sprejănind vîrtutea lui Iacov*'.

 [483]

CAP L

Aşa zice Domnul: „Care e cartea slobozire! maicii voastre, cu carea am slobozit pre ea? Sau cu ce datornic (al celor ce Mă vînd pre Mine, cu carele) am vîndut pre voi (lui)? Iată, cu păcatele voastre v-aţi vîndut, şi cu fărălegile  voastre am trimis maica voastră. (Cu trup) pentru căci am venit şi nu era om? chemat-am, şi nu era cel ce să auză. Au nu poate mîna Mea a mîntui, au nu pociu a scoate? Iată, cu dove-deala Mea pustii-voiu marea şi voiu pune rîurile pustie şi să vor usca peştii lor, nefiind  apă, şi vor muri cu seate. îmbrăca-voiu ceriul cu întunearec şi ca un sac voiu pune  învălitura lui”. Domnul Domnul îm dă Mie limba mvăţăturii, ca să cunoscu cînd să cade  a zice cuvîntu.  Puse-Mi dimineaţa, dimineaţa puse-Mi Mie ureache a auzi. Şi învăţătura Domnului Domnului deşchide-Mi Mie urechile, şi Eu nu Mă împoncişăz, nice pricescu. Umărul Mieu l-am dat spre bătăi şi fălcile Meale spre palme, şi obrazul Mieu nu  l-am întors de cătră ruşinea scuipiturilor. Şi Domnul Domnul ajutoriu Mie Im fu, pentru aceaea nu M-am înfruntat, ce am pus obrazul Mieu ca o piatră tare, şi cunoscuiu că nu Mă  voiu ruşina. Căce să apropie Cela ce au îndireptat pre Mine. Cine e cel ce să judecă cu Mine? Stea împotriva Mea împreună. Şi cine e cel ce să judecă cu Mine? Apropie-se de Mine. Iată, Domnul Domnul va ajuta Mie; cine-M va face rău Mie? Iată, toţi voi ca o haină vă veţi vechi şi ca cariul va mînca pre voi. Cine e întru voi cela ce să teame de Domnul? Asculte glasul Slugii Lui. Cei ce merg întru întunearec şi nu iaste lor lumină, nădejduiţi pre numele Domnului şi vă răzimaţi pre Domnul. Iată, toţi voi foc ardeţi şi întăriţi para focului; meargeţi cu lumina focului vostru şi cu para carea aţi aţîţat. Pentru Mine s-au făcut aceastea voao, cu mîhnire
veţi adormi.
CAP LI

       Auziţi-Mă, ceia ce goniţi direptul şi cercaţi pre Domnul! Priviţi la piatra cea întărită carea aţi cioplit şi la gaura gropii carea aţi săpat  Priviţi la Avraam, tatul vostru, şi la Sarra, ceaea ce chinuiaşte pre voi; căce unul era, şi am chemat pre el şi l-am blagoslovit pre el şi l-am îndrăgit pre el şi l-am înmulţit pre el. Şi pre tine acum te voiu mîngiia, Sione, şi am mîngiiat toate pustiile lui, şi voiu pune pustiile lui ca raiul şi ceale de cătră apusurile lui ca raiul Domnului; veselie şi bucurie afja-vor întru el, mărturisire şi glas de laudă. ' Ascul-taţi-Mă, ascultaţi-Mă, norodul Mieu, şi împăraţi,
cătră Mine luaţi aminte, căce leage de la Mine va ieşi şi judecata Mea - spre lumina limbilor.  Apropie-se curînd direptatea Mea şi 5 va ieşi ca o lumină mîntuitoriul Mieu, şi la braţul Mieu limbi vor nădejdui; pre Mine ostroavele Mă îngăduiescu şi pre braţul Mieu vor nădejdui.  Rădicaţi la ceriu ochii voştri 6 şi priviţi la pămînt jos, căce ceriul ca fumul s-au întărit şi pămîntul ca o haină se va vechi; şi ceia ce lăcuiesc ca aceastea vor muri, şi mîntuitorhil Mieu în veac va fi şi direptatea Mea nu va lipsi,  Auziţi-Mă, ceia ce ştiţ 7 judecata, nărodul Mieu, căruia e leagea Mea în inima voastră: nu vă teameţ de mustrarea oamenilor şi cu defăimarea lor nu vă biruit. Pentru că ca o haină se va mînca de vreame şi 8 ca lina să va mînca de molii; iară direptatea Mea în veac va fi, şi mîntuirea Mea spre neamuri  de neamuri,  Scoală-te,  scoală-te, 9 Ierusalime, şi te îmbracă cu vîrtutea braţului tău; scoală-te ca den ceputul zilei, ca neamul veacului. Au nu eşti Tu Cela ce ai cioplit lăţimea rumpînd pre balaur, nu eşti Tu  Cela ce 10 puşti eşti marea, apa, mulţimea beznii, Ceaea ce ai pus adîncurile mării cale de trecătoare celor ce să izbăvesc şi să mîntuiesc?  Pentru 11 că de Domnul se vor întoarce şi vor veni la Sion cu veselie şi cu bucurie veacinică, pentru că pre capul lor - laudă; şi veselie îi va apuca pre ei, fugit-au durearea şi mîhnirea şi suspinul.  Eu sînt, Eu sînt Acela ce te mîngîiu! 12 Cunoaşte cine fiind tu te-ai spăimîntat de om muri toriu şi de fiiul omului, carii ca iarba s-au uscat.  Şi ai uitat pre Dumnezău, Carele 13 te-au făcut pre tine, pre Cela ce au făcut ceriul şi au întemeiat pămîntul, şi te temeai pururea în toate zilele de obrazul mîniei ceia ce necă-jaşte pre tine, pentru că în ce chip au sfătuit ca să te rădice pre tine; şi acum unde e mînia cehii ce te necajaşte?  Pentru că mîntuindu-te 14 tu, nu va sta, nici va zăbovi, şi nu va omorî spre stricare şi nu va lipsi pîinea lui.  Căci 15 Eu - Dumnezăul tău, Cela ce turbură marea şi sună valurile ei, Domnul Savaoth.  Pune-voiu 18 cuvintele Meale în rostul tău şi supt umbra mîinii Meale te voiu acoperi, întru care am întărit ceriul şi am întemeiat pămîntul; şi va zice Sionul: „Domnul eşti Tul”  Scoală-te, 17 scoală-te, învie, Ierusalimule, cela ce ai băut den mîna Domnului paharul mîniei Lui, pentru că paharul căderii, cupa mîniei ai băut şi ai depărtat  Şi nu era cel ce să te mîngîie den 18 toţi fiii tăi carii ai născut, şi nu era cela ce să te apuce de mînă nici den toţi fiii tăi carii ai înălţat  Pentru aceaea aceastea-s împotriva ţie cine se va mîhni pre tine? Cîdeare şi zdrobire, foamete şi sabie. One te va mîngiia?  Fiii tăi [484] ceia ce-s lipsit, ceia ce dorm pre marginea a toată ieşirea, ca o sfeclă jumătate fiartă, cei plini de mînia Domnului, slobonogiţ pren mînia Domnului Dumnezău. Pentru aceaea ascultă, smerită şi îmbătată, nu de vin! Aşa zice Domnul Domnul Dumnezău, Cela ce judecă pre nărodul Lui: „Iată, am luat den mîna ta paharul căderii, cupa mîniei Meale, şi nu vei mai adaoge încă a-l bea! Şi voiu da pre el în mîinile celor ce au năpăstuit pre tine şi celor ce au smerit pre tine, carii au zis sufletului tău: *Pleacă-te, pentru ca să treacem!4 Şi ai pus tocma cu pămîntul ceale den lăuntru ale
tale afară la cei ce merg alăturea”.

CAP LII
Rădica-te, rădică-te, Sionule, îmbracă vîrtutea ta, Sionule, şi tu îmbracă mărirea ta, Ierusalime, cetatea cea sfSn-tă! Nu va mai adaoge a treace pren tine neobrezuit şi necurat. Scutură ţarina şi te scoală, şăzi, Ierusalime; dezbracă legătura gîtului tău, cea robită, fata Sionului. Căci aceastea zice Domnul: „în dar v-aţ vîndut şi nu cu argint vă veţi răscumpăra”.  Căci aşa zice Domnul Domnul Dumnezău: „La Eghipet au pogorît norodul Mieu mai nainte ca să nemernicească acolo, şi la asiriani cu sila s-au adunat. Şi acum ce va fi aicea? - aceastea zice Domnul: Căci s-au luat norodul Mieu în dar, miraţi-vă şi văietaţi-vă; - aceastea zice Domnul: Pren voi pururea numele  Mieu  să  blastemă  întru limbi.  Pentru aceaea va conoaşte norodul Mieu numele Mieu, în ziua aceaea, căci Eu sînt  Acela ce grăiesc, de faţă sînt*4. Ca ceasul preste munţi, cîtu-s de înfrumuseţate picioarele celor ce binevestesc auzirea păcii, ca cel ce binevesteaşte ceale bune, că auzită va face mîntuirea ta, zicînd Sion: „împărăţi-va ţie  Dumnezău!” Căci glasul celor ce păzesc pre tine s-au înălţat şi cu glasul împreună se va veseli, căci ochi cătră ochi vor vedea cînd  va milui Domnul pre Sion. Strige veselie împreună pustiile Ierusalimului, căci au miluit Domnul pre el şi au mîntuit Ierusalimul Şi va descoperi Domnul braţul cel sfînt al Lui înaintea tuturor limbilor, şi vor vedea toate marginile pămîntului mîntuirea cea de la Dumnezăul nostru. Depîrtaţi-vă, depărta-ţi-vă, ieşiţi de acolo şi de necurat să nu va atingeţi, ieşiţi den mijlocul lui, osebiţi-vă, ceia ce purtaţi unealtele Domnului. Căci nu cu turburare veţi ieşi, nid cu fugă veţi mearge, pentru că va mearge înaintea voastră Domnul, Cela ce vă adună pre voi, Dumnezăul lui Israil. Iată, va priceape Fiiul Mieu, şi Se va înălţa şi Se va mări şi Se va ridica
foarte. în ce chip se vor spămînta asupra 14 Ta mulţi - aşa se va necinsti de cătră oameni chipul Tău şi direapta Ta de fiii oamenilor -Aşa se vor mira limbi multe de El, şi vor ţinea 15 împăraţi gura lor, căci cărora nu s-au vestit pentru Dînsul vor vedea, şi cei ce n-au auzit vor priceape.

CAP LIII

      Doamne,  cine  au  crezut  auzului 1 nostru? Şi braţul Domnului la cine s-au descoperit?  Vestit-am ca un 2 copil înaintea Lui, ca rădădna în I pămînt sătos; nu iaste chip la El, nid mărire; şi văzum pre El, şi nu avea chip, nid frumseaţe.  Ce chipul Lui - necinstit şi lipsit mai mult decît toţi fiii oamenilor, om întru rană fiind şi ştiind a purta boală, căci s-au întors faţa Lui, să necinsti şi nu se socoti. Acesta păcatele noastre poartă şi pentru noi 4 Să chinuiaşte, şi noi am gîndit a fi El în dureare şi în rană de Dumnezău şi în patimă rea.  Şi El Să răni pentru păcatele noastre 5 şi Să bolnăvi pentru fărădelegile noastre; învăţătura pîdi iaste noao întru El, cu rana Lui noi ne-am vindecat  Toţi ca nişte oi 6 ne-am ratădt, om pre calea lui rătăd, şi Domnul L-au dat pre El păcatelor noastre.  Şi 7 El, pentru căci e chinuit, nu deschide gura Lui; ca o oaie spre junghiare să aduse şi ca mielul înaintea celui ce tunde, fără de glas, aşa nu deschide gura Lui.  Cu smerenie judecata Lui s-au ridicat; rudenia Lui cine o va povesti? Căci să ridică de la pămînt viaţa Lui, de la fărădelegile norodului Mieu adusu-s-au la moarte.  Şi voiu da pre cei răi în loc de 9 îngroparea Lui şi pre cei avuţi în loc de moartea Lui, căci fărădeleage n-au făcut, nid fide-şug în gura Lui. ' Şi Domnul va să-L curăţască pre El de rană; de veţi da pentru păcat, sufletul vostru vedea-va sămînţa îndelungată cu viaţă.  Şi va Domnul cu mîna Lui ca să 11 ia de la durearea sufletului Lui, să arate Lui lumină şi să zidească cu înţdeagerea, să îndi-repteaze pre Cel dirept, Cel ce bine lucrează la mulţi, şi păcatele lor Acesta le va purta. Pentru aceaea Acesta va moşteni pre mulţi şi 12 prăzile celor tari va împărţi, pentru carea s-au dat la moarte sufletul Lui, şi întru cei fără de leage să socoti; şi El păcatele multora au suferit şi pentru fărădelegile lor S-au dat.

CAP LIV

Veseleaşte-te, stearpo, ceaea ce nu naşte, rumpe şi strigă, ceaea ce nu chinuieşti, căci mulţi sînt fiii pustiiului, mai vîrtos decît ai ceia ce are pre bărbat pentru că zise Domnul. Lărgeaşte locul cortului tău şi pieile gardurilor [485] tale înfige-le, nu te scumpi; lungeaşte  funile tale şi ţăruşii tăi întăreaşte! încă în na direapta şi în na stînga întinde, şi sămînţă ta limbi va moşteni, şi cetăţ pustii vei sălăşlui. Nu te teame căci te-ai ruşinat, nici să te înfruntezi căci te-ai ocărit, căci ruşine veacinică vei uita şi ocara văduvirii tale să nu mai  pomeneşti încă. Căci domnul Cela ce te face pre tine e, Domnul Savaoth - numele Lui; şi Cela ce au mîntuit pre tine Acesta e, Dumnezeul lui Israil la tot pămîntul să va chema. Nu ca o muiare părăsită şi cu puţin suflet chemat-au pre tine Domnul, nici ca o muiare den tinireaţe urîtă, zise Dumnezeul  tău.  Puţină vreame te lăsaiu, şi cu milă  mare te voiu milui. Cu mînie puţină am întors faţa Mea de cătră tine, şi cu milă veacinică te voiu milui, zise Cel ce te-au izbăvit,  Domnul. De la apa cea de la Noe aceasta îm iaste, precum am jurat cătră el în vreamea aceaea pămîntului, să nu se mînie pre tine încă, nici cu înfricoşarea ta. Munţii a să premeni, nici dealurile tale să vor mai clăti, aşa nici cea de la Mine milă ţie va lipsi, nici făgăduinţa păcii Meale nu se va muta, pentru că au zis „Blînd - ţie” Domnul. Smerită şi neaşăzată, nu te mîngîiaş; iată, Eu gătesc ţie anthrax - piatra ta, şi temeaile tale - zamfir. Şi voiu pune zăbrealele tale iaspin, şi porţile tale pietri, de cristal pietri, şi curtea ta pietri alease.  Şi pre toţi fiii tăi învăţat lui Dumnezeu şi întru multă pace - fiii tăi. Şi cu direptate te vei zidi, fericindu-te de cei strîmbi, şi nu te vei teame, şi groază nu se va apropia ţie. Iată, nemearnici vor veni pren Mine şi vor lăcui lîngă tine, şi spre tine vor pribegi. Iată, Eu te-am zidit pre tine, nu ca faurul suflînd în căţie cărbunii şi scoţînd vas la lucru; şi Eu te-am zidit, nu la peire a te strica. Tot vasul făcut spre tine nu se va spori, şi tot glasul să va scula spre tine la judecată; pre toţi pre ei vei birui, şi vinovaţii tăi fi-vor într-însa. Iaste moştenire celor ce slujăsc Domnului, şi
voi Mie veţi fi direpţi, zice Domnul.

CAP LV

      Ceia ce sînteţ însîtoşaţ, păsat la apă; şi dţi n-aveţ argint, mergînd cumpărat şi mîncat, şi meargeţ şi cumpărat fără de argint şi fără preţ vin şi seu. Dirept ce cinstit argintul nu în pîine? $i truda voastră nu spre saturare? Ascul-taţă-Mă, şi veţi mînca ceale bune şi să va desfăta întru bunătăţi sufletul vostru. Luaţi aminte cu urechile voastre şi urmaţi căilor Meale. Ascultaţi-Mă, şi va trăi întru bunătăţi sufletul vostru. Şi voiu pune voao făgăduinţă veacinică ceale curate ale lui David, ceale credincioase.  Iată, mărturie în limbi am dat 4 pre el, biruitoriu şi poruncitoriu limbilor.  Iată, 5 limbi carele n-au ştiut pre tine chema-te-vor, şi noroadele carele nu ştiu pre tine spre tine vor pribegi, pentru Domnul Dumnezăul tău şi Sfintul lui Israil, căci au mărit pre tine. Cercaţi pre Domnul şi, afiînd pre El, chemaţi-L. Şi cînd S-ar apropia de voi,  Să lase 7 cel necurat căile lui şi omul fără de leage sfaturile lui şi să să întoarcă cătră Domnul, şi să va milui, şi cătră Dumnezăul vostru, căce întru mult va lăsa păcatele voastre.  Pentru 8 că nu-s sfaturile Meale ca sfaturile voastre, nici căile Meale ca căile voastre, zice Domnul.  Ce în ce chip iaste depărtat ceriul de 9 pămînt, aşa e depărtată calea Mea de cătră căile voastre şi cugetele voastre de la cugetul Mieu.  Pentru că în ce chip s-ar pogori 10 ploaia au zăpada de la ceriu şi nu se va întorce pînă unde va îmbăta pămîntul şi să va topi şi va răsări şi va da sămînţă celui ce samănă şi pîine la mîncare,  Aşa va fi cuvin* 11 tul Mieu, carele va ieşi den gura Mea, nu se va întoarce cătră Mine deşărt pînă unde să vor săvîrşi oricîte am vrut, şi voiu spori căile tale şi poruncile Meale.  Pentru că cu veselie 12 veţi ieşi şi cu bucurie vă veţi învăţa; pentru că munţii şi dealurile vor sălta, aşteptînd pre voi cu bucurie, şi toate leamnele ţarinii să vor lovi cu stîlpările,  Şi în loc de paporă să va sui 13 chiparos, şi în loc de măceş să va sui mirsina; şi va fi Domnul în nume şi în semnu veacinic şi nu va lipsi.

CAP LVI

Aceastea zice Domnul: „Păziţi judecata fl şi faceţi direptate, pentru că s-au L apropiat paharul Mieu a veni şi mila Mea a să descoperi”. Fericit bărbatul carele face aceastea şi omul care să ţine de eale, şi păzind simbetele a nu le spurca, şi păzind mînile lui, ca să nu facă strimbătăţi. Nu zică cel striin de neam, cel ce e aproape cătră Domnul, zicînd: „Cu osă-bire mă va osăbi poate fi pre mine Domnul de la norodul Lui!” Şi nu zică scopitul că „Lemnu sînt eu sec!” Că aceastea zice Domnul hadî-milor, că „De vor păzi sîmbetele Meale şi vor aleage ceale ce Eu voiu şi să vor ţinea de făgăduinţa Mea, da-voiu lor în casa Mea şi în zidul Mieu loc numit, mai bun decît fii şi feate; Nume veacinic voiu da lor şi nu va lipsi. Şi celor aleşi striini de fealiu, ceia ce sînt lîngă Domnul a slujirea Lui şi a iubi numele Domnului, ca să fie Lui spre robi şi roabe, şi pre toţi ceia ce păzesc [486] simbetele Meale, să nu le spurce, şi pre cei ce  să ţin de făgăduinţa Mea, Băga-i-voiu pre dînşii la muntele cel sfînt al Mieu şi voiu veseli pre ei în casa rugii Meale; arderile-de-tot ale lor şi jîrtvele lor fi-vor priimite pre jîrtăvnicul Mieu, pentru că casa Mea casă de rugă să va  chema la toate limbile”. Zise Domnul, Cela ce adună pre cei răsipiţi ai lui Israil, că „Voiu  aduna preste el adunare”. Toate hiarăle ceale sălbateci, veniţi, mîncaţi, toate hiarăle dumbrăvii. Vedeţi că au orbit toţi, n-au cunoscut; toţi cîinii - năuci, nu vor putea lătra, visînd aşternutul, iubind adormita. Şi cîinii - fără ruşine la suflet, neştiind saţiul; şi sînt hicleani, neştiind înţeleagerea; toţi la căile lor au urmat, fieştecarele după a lui prisosire pre marginile lui: „Venit, să luăm vin şi să ne îmbătăm beţie! Şi va fi ca această
zi, mîine, mare împrejurul tău”.

CAP LVII

Cît de tare vedeţ cum direptul au perit, şi nici un om priimeaşte la inimă, şi bărbaţi direpţi să rîdica, şi nimeni nu priceape, pentru că de cătră faţa I strîmbătăţh să rîdica direptul Fi-va în pace îngroparea lui, rîdicatu-s-au den mrjloc. Şi voi vă apropiaţi aicea, fu fără de leage, sămînţă celor preacurvari şi a  curvei. Intru cine v-aţ desfătat? Şi spre cine aţ deschis gura voastră? Şi asupra cui aţ slobozit limba voastră? Nu sînteţ voi fiii pierzării, sămînţă necinstită, Ceia ce să roagă la idoli supt copaci deşi, junghind pre fiii lor în  văi, în mijlocul pietrilor? Aceaea ţi-e partea, acesta e sorţul tău! Şi acelora ai vărsat turnări şi acestora ai adus jîrtve. Pre acestea dară nu  Mă voiu urgisi? - zice Domnul. Pre munte nalt şi ridicat, acolo e aşternutul tău, şi acolo  ai suit jîrtvele tale. Şi denapoia stîlpilor uşii tale pus-ai pomeniri; gîndiiai că de te vei depărta de la Mine, mai mult ceva vei avea.  Iubiş pre ceia ce dormu cu tine Şi ai mulţit curvi a ta cu ei şi mulţi ai făcut pe cei departe de la tine. Şi ai trimis soli preste hotarăle tale, şi te întorseş şi te-ai smerit pînă la iad. Cu multe căile tale ai ostenit, şi n-ai zis: „înccta-voiu, Întîrindu-Mă”, căci ai făcut aceastea, pentru aceaea nu te-ai rugat Mie. Tu de care te-ai temut te-ai înfricoşat, şi M-ai minţit, şi nu ţi-ai adus aminte de Mine, nici M-ai luat în cuget, nici la inima ta? Şi Eu, văzînd pre tine, trec cu vedearea, şi de Mine nu te-ai temut.  Şi Eu voiu vestii direptatea ta şi realele tale, carele nu vor folosi ţie. Cînd vei striga, scoaţă-te den necazul tău! Pentru că pre acestea toţi vîntul îi va lua şi-i va duce volbura. Iară ceia ce să ţin de Mine agonisi-vor pămînt şi vor moşteni măgura cea sfintă a Mea.  Şi 14 vor grăi: „Curăţit de cătră faţa lui căile şi rădicat împiedecări den calea nărod ului Mieu”. Aceastea zice Cel Preaînalt, Cela ce întru mîlţimi lăcuiaşte veacul, Sfînt întru sfinţi e numele Lui, Domnul Preanalt întru sfinţi odihnindu-Se şi la cei cu puţin suflet dînd multă îngăduinţă şi dînd viaţă la cei zdrobiţi cu inima:  „Nu în veac voiu izbîndi pre voi, 16 nici pururea Mă voiu urgisi spre voi, pentru că duhul de la Mine va ieşi şi suflarea toată Eu am făcut.  Pentru puţin oarece păcat am 17 mîhnit pre el şi l-am lovit pre el şi Mi-am întors faţa Mea de la el, şi să mîhni şi mearse trist în căile lui.  Căile lui am văzut şi am 18 vindecat pre el şi am mîngîiat pre el şi am dat lui mîngîiare adevărată,  Pace preste pace 19 celor departe şi celor aproape fiind”.Şi zise Domnul:  „Vindeca-voiu pre ei!  Şi cei 20 strimbi aşa se vor bate de valuri, şi a să odihni nu vor putea-  Nu iaste a să bucura celor necurăţ” - zise Dumnezău.

CAP LVIII

      Strigă cu puteare şi nu te conteni, ca o 1 trîmbiţa nalţă glasul tău şi vesteaşte nărodului Mieu păcatele lor şi casei lui Iacov fărădelegile lor.  Pre Mine 2 Iden zi în zi ei Mă caută şi a cunoaşte căile Meale pohtesc; ca un norod făcînd direptate şi judecata Dumnezăului lui nepărăsind, îm ceru acum judecată direapta şi a să apropia de Dumnăzău poftesc,  Zicînd: „Ce 3 e, căci am postit şi n-ai văzut? Smerit-am sufletele noastre şi n-ai conoscut?” Pentru că în zilele posturilor voastre aflaţi voiele voastre şi pre toţi cei de supt mînile voastre îi asupriţi.  Spre judecăţi şi sfăzi postiţi şi 4 bateţi cu pumni pre cel smerit; drept ce-M postiţi, ca astăzi a să auzi întru strigare glasul vostru?  Nu acest post şi zi am ales Eu a 5 smeri omul sufletul lui; nid de vei îndupleca ca un belciug grumazul tău şi sac şi cenuşă vei aştearne supt tine, nici aşa veţi chema post priimit.  Nu ca acest post am ales, zice 6 Domnul, ce dezleagă toată legătura strimbă-tăţii, dezleagă îndărătniciile silnicilor, schimbări trimite pre cei surpaţi întru slobozire, şi toată adunarea ta de scrisoare nedireaptă sparge-o.  Dumică la cel flămînd pîinea ta şi 7 pre săracii cei fără de acoperemînt bagă-i în casa ta; de-l vei vedea gol, îmbracă-l, şi den rudele semenţiei tale să nu treci cu vedearea.  Atuncea se va ivi de timpuriu lumina ta, 8 şi vindecările tale curind vor răsări, şi va mearge [487] înaintea ta direptatea ta şi mărirea lui 9 Dumnezău te va cuprinde. Atuncea vei striga, si Dumnezău va asculta pre tine; încă grăind tu, va zice: „lata, de faţă sîntu!” De vei lua de la tine legătura şi întinderea de mină şi graiul răpştirei, Şi vei da celui flamind pîinea den sufletul tău şi sufletul smerit vei sătura, atuncea va răsări întru întunearec lumina ta, şi întunearecul tău - ca amiazăzi. Şi va fi Dumnezăul tău cu tine împreună pururea, şi te vei sătura în ce chip pofteaşte sufletul tău. Şi oasele tale se vor îngraşă şi vor fi ca o grădină Smbătîndu-se şi ca un izvor pre carele nu l-au părăsit apa; şi oasele tale ca iarba vor răsări şi se vor îngraşă, şi vor moşteni neamuri den neamuri. Şi se vor zidi ţie ceale pustii veacinice, şi vor fi temeaiele tale veacinice neamurile neamurilor; şi te vei chema ziditonu de îngrădire, şi cărările tale ceale de pren mijloc vei înceta. De vei întoarce piciorul tău de la sîmbete, ca să nu faci voile tale în ziua cea sfintă, şi vei chema sîm-betele gingaşă, sfinte Dumnezăului tău, şi nu vei ridica piciorul tău spre lucru, nici vei grăi cuvînt cu urgie den gura ta. Şi vei fi nadejduind pre Domnul, şi te va sui preste bunătăţile pămîntului, şi te va hrăni, moştenirea lui Iacov, tau'ne-tău, pentru că gura Domnului au grăit aceastea.

CAP LIX

Au nu poate mîna Domnului a mîntui? Au îngreuiat-au ureachea Lui ca să nu asculte? Ce păcatele voastre osebesc întru mijlocul vostru si întru mijlocul lui Dumnezău, şi pentru păcatele voastre au întors faţa despre voi,  ca să nu vă miluiască. Pentru că mînile voastre pîngărite-s cu sînge şi deagetele voastre întru păcate; şi buzele voastre au grăit fărădeleage şi limba voastră strîmbătate  cugetă. Nimeni nu grăiaşte direapte, nici iaste judecată adevărată; nădejduiesc pre ceale deşarte şi grăiesc deşarte, căci nasc  dureare şi fată fărădeleage. Oaole aspidelor au spart şi pînza paianjanului ţes, şi cel ce va să mănînce den oaole lor, sfărîmînd vîrful,  află într-însul şi vasilisc. Pînza lor nu va fi ca haina, nid să vor îmbrăca den faptele lor, pentru că lucrurile lor sînt lucrurile fărădelegii. Şi pidoarele lor spre vicleşug aleargă, grabnid sînt a vărsa sînge; şi gîndurile lor -gînduri de udderi, zdrobire şi chinuire - în căile  lor. Şi calea păcii nu o ştiu, şi nu iaste judecată întru căile lor. pentru că cărările lor strica te-s,  carele urdină, şi nu ştiu pacea. Pentru aceaea depărtă-se judecata de la ei, şi nu-i va apuca
pre ei direptatea; îngăduind ei lumina, să făcu lor întunearec, aşteptînd zorile, fără vreame au îmbiat.  Pipăi-vor ca orbii păreatele, şi 10 ca şi cînd n-ar avea ochi vor pipăi; şi vor cădea întru amiazăzi ca întru amiazănoapte, ca şi cînd ar muri.  Suspina-vor ca ursul şi 11 ca porumbiţa împreună vor mearge; îngă-duit-am judecată şi nu iaste mîntuire, departe s-au depărtat de la noi.  Pentru că multă e 12 fărădeleagea noastră înaintea Ta, şi păcatele noastre s-au împoncişat noao; pentru că fărădelegile noastre-s întru noi, şi strîmbătăţile noastre am cunoscut  Păgînit-am şi am 13 minţit <şi ne-am depărtat denapoia Dumnezeului nostru,- ^ffit-flm^trîmbătăţi şi n-am ascultat năşteam şi cugetam de la inema noastră cuvinte strîmbe.  Şi am depărtat îndărăt judecata, şi direptatea departe stă, Căci să cheltui întru căile lor adevărul, şi pren 15 cale direapta nu putea ca să treacă. Şi adevărul s-au rădicat, şi au mutat cugetul lor a înţe-leage.  Şi văzu Domnul şi nu-I plăcu Lui, 16 căci nu era judecată. Şi văzu şi nu era om, şi socoti şi nu era cel ce să sprejenească, şi-i apără pre ei cu braţul Lui şi cu milostenia i-au întărit  Şi Sa îmbrăcă cu direptatea ca cu o 17 za şi puse misurca mîntuirei în cap; şi Să îmbrăcă în haină de izbîndire şi cu veşmîntul Lui,  Ca răsplătind răsplătire - ocară împotrivnidlor.  Şi să vor teame cei de la apus de 19 numele Domnului şi cei de la răsăriturile soarelui de numele cel slăvit pentru că va veni ca un rîu sflnic urgia de la Domnul, veni-va cu mînie.  „Şi va veni pentru Sion Cel ce izbăveaşte şi va întoarce necurăţiile de la Iacov.  Şi aceasta e lor cea de la Mine făgăduinţă - zise Domnul: Duhul Mieu, Carele iaste preste tine, şi graiurile Meale, carele am dat în gura ta, nu vor lipsi den gura ta şi den gura sămenţiei tale - pentru că zise Domnul -de acum şi în veac*.

CAP LX

Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, pentru că vine lumina ta, şi mărirea Domnului preste tine au ră-i sărit! Iată, întunearec va acoperi pămîntul, şi negură - preste limbi; şi preste tine Să va arăta Domnul, şi mărirea Lui asupra ta să va ivi. Şi vor mearge împărat cu lumina ta şi limbi cu strălucirea ta. Ridică ochii tăi împrejur şi vezi adunaţi pre toţi fiii tăi; veni t-a u toţ fin tăi de departe, şi featele tale preste umăr să vor ridica. Atuncea vei vedea şi te vei veseli şi te vei înfricoşa şi te vei spă-mînla cu inima, căci să va premeni întru tine [488] avuţia mării şi a limbilor şi a năroadelor. Şi vor veni ţie cirezi de cămile, şi te vor acoperi pre tine cămilele Madiamului şi Ghifarului; toţi de la Sava vor veni, aducînd aur şi tămîie; vor aduce şi piatră cinstită, şi mîntuirea Domnului vor binevesti. Şi toate oile Chidarului să vor aduna ţie, şi berbecii Naveothului veni-vor ţie, şi să vor aduce priimite preste jîrtîvnicul Mieu, şi casa rugii Meale să vamări*  Şi cine-s acestea - ca norii zboară şi  ca porumbiţele cu puii? Pre Mine ostroavele Mă aşteptară şi corăbiile la Darsis dentîiu, să aducă pre fiii tăi de departe, şi argintul şi aurul lor împreună cu ei, şi pentru numele Domnului cel Sfînt, şi pentru că Sfintul lui Israil mărit iaste. Şi vor zidi cei striini de rudă zidurile tale şi împăraţii lor vor dvori ţie, că pentru mînia Mea te-am lovit pre tine şi pentru milă te-am iubit pre tine. Şi să vor deschide porţile tale pururea, ziua şi noaptea nu să vor închide, ca să să aducă cătră tine putearea limbilor, şi împăraţii lor aducîndu-se. Pentru că limbile şi împăraţii carii nu vor sluji ţie vor peri, şi limbile cu pustiire să vor pusUi. Şi mărirea Livanului cătră tine va veni, cu chiparos şi cu molidvu şi cu chedru împreună să cinstească locul cel sfînt al Mieu, şi locul picioarelor Meale voiu mări. Şi vor mearge cătră tine temîndu-se fiii celor ce au smerit pre tine şi te-au întăritat pre tine, şi te vei chema Cetatea Domnului, Sionul Sfîntului [lui] Israil. Pentru cîd te-ai făcut tu părăsit şi urît, şi nu era cel ce să-ţi njute, şi te voiu pune bucurie veacinică veseliei întru neamurile neamurilor. Şi vei suge laptele limbilor şi avuţia împăraţilor vei mînca; şi vei cunoaşte că Eu sînt Domnul, Cel ce mîntuiescu pre tine şi Cel ce te scoţu pre tine, Dumnezăul lui Israil. Şi pentru aramă aduce-ţ-voiu aur, şi pentru fier aduce-ţ-voiu argint, şi pentru leamne aduce-ţ-voiu aramă, şi pentru pietri - fier. Şi voiu da boiarii tăi în pace şi pre socotitorii tăi întru direptate; Şi nu să va auzi încă strîmbătate în pămîntul tău, nid zdrobire, nid chinuire în hotarăle tale, ce să va chema mîntuire zidurile tale, şi porţile tale doplitură. Şi nu va fi ţie încă soarele spre lumina zilei, nici răsăritul lunii va lumina noaptea ta, ce va fi ţie Domnul lumină veadnică şi Dumnezău - mărirea ta. Pentru că nu va apune soarele ţie, şi luna nu-ţ va lipsi; pentru că va fi ţie Domnul lumină veacinică şi să vor împlea zilele plîngerii tale. Şi norodul tău tot -dirept, şi pren veac vor moşteni pămîntul, păzind răsîditura, faptele mînilor Lui spre
mărire.  Cel împuţinat fi-va întru mii şi cel 22 mai mic întru limbă mare; Eu, Domnul, după vreame aduna-i-voiu pre ei.

CAP LXI

      Duhul Domnului - preste Mine, pentru 1 Care M-au unsu; a binevesti săradlor M-au trimisu, a vindeca pre cei zdrobiţi cu inima, a propovedui celor robiţi iertare şi celor orbi vedeare, A chema an Domnului priimit şi zi de răsplătire, a mîngîia pre toţi ceia ce plîngu;  Să să 3 dea la cei ce plîngu Sionul, să dea lor mărire pentru cenuşă, unsoare de veselie celor ce plîngu, podoabă mărirei în loc de duh de trîn-dăvie; şi să vor chema neamurile direptăţii, sădirea Domnului spre mărire.  Şi vor zidi 4 pustiile veacinice, ceale pustiite mai nainte vor rădica; şi vor înnoi cetăţi pustii, pustiite în neamuri  Şi vor veni de alte neamuri păscînd oile tale, şi striini de fealiu - plugari şi viari.  Iară voi preoţii Domnului vă veţi 6 chema, siluitori Dumnezăului vostru grăi-se-va voao; tăria limbilor veţi mînca de tot şi cu avuţia lor vă veţi minuna.  Aşa de al doilea vor 7 moşteni pămîntul, şi veselie veadnică -preste capul lor.  Pentru că Eu sînt Domnul. Cela ce iubescu direptatea şi urăscu jahul den strîmbătate; şi voiu da truda lor direpţilor şi făgăduinţa veadnică voiu spune lor.  Şi 9 să va cunoaşte întru limbi sămînţă lor şi fiii lor în mijlocul năroadelor; tot carele va vedea pre ei va cunoaşte pre ei, căci aceştea-s sămînţă blagoslovită de Dumnezău,  Şi cu veselie se 10 vor veseli spre Domnul. Să să bucure sufletul Mieu spre Domnul, pentru că îmbrăcă pre Mine cu haină de mîntuire şi cu cămaşă de veselie, ca unui ginere puse Mie mitră şi ca pre o nevastă Mă împodobi cu podoabă.  Şi 11 ca un pămînt crescînd floarea lui şi ca o grădină ce odrasle aş te săminţele ei, aşa va răsări Domnul Domnul direptatea şi bucuria înaintea tuturor limbilor.

CAP LXII

Pentru Sion nu voiu tăcea si pentru Ierusalim nu voiu părăsi, pînă unde va ieşi ca o lumină direptatea Mea şi mîntuirea Mea ca o făclie va arde. Şi vor vedea limbile direptatea ta şi toţi împăraţii mărirea ta, şi te va chema pre tine numele tău cel nou, carele va numi Domnul pre el. Şi vei fi cununa frumuseaţii în mîna Domnului şi diadima împărăţiei în mîna Dumnezăului tău. Şi nu încă te vei chema „Părăsită” şi pămîntul tău încă nu se va chema „Pustiiu”, pentru că ţie se va chema „Voia Mea” şi pămîntul tău „Lăcuit”, căci va binevoi Domnul întru tine şi pămîntul [489] tău se va lăcui-împreună. Şi ca cînd ar lăcui tlnăr cu fecioară, aşa vor lăcui fiii tăi împreună cu tine; şi va fi în ce chip se va veseli ginerele pentru mireasă, asa Se va veseli  Domnul spre tine. Şi preste zidurile tale, Ierusalime, pus-am strejari toată ziua şi toată noaptea, carii pînă la săvîrşit nu vor tăcea pomenind pre Domnul. Pentru că nu iaste cu  voi depotrivă.  De te vei îndirepta, Ierusalime, şi vei face semeţie pre pămînt Ju-ră-Se Domnul asupra direaptei Lui şi asupra vîrtutei braţului Lui, şi „De voiu da încă griul tău şi mîncările tale vrăjmaşilor tăi, şi de vor bea încă fii streini vinul tău, spre carele ai  ostenit. Ce numai cei ce au adunat vor mînca pre eale şi vor lăuda pre Domnul, şi ceia ce le-au adunat bea-vor pre eale întru lăcaşăle ceale sfinte ale Meale*1. Meargeţi pren porţile Meale şi faceţ cale nărodul ui Mieu şi pietrile ceale den cale lepîdaţi-le. rădicaţi semn la limbi. Pentru că, iată. Domnul au făcut auzit pînă la marginea pămîntului: „Ziceţ feaţii Sionului: 'Iată, Mîntui-toriul ţie vine, avînd plata Lui cu El şi lucrul Lui înaintea feaţii Lui'“. Şi va chema pre el „Nărod sfînt, mîntuit de Domnul”, şi tu te vei
chema „Cercată Cetate”, şi nu „Părăsită”.

CAP LXIII

Cine e Acesta, Carele au venit de la Edom, ruşaţa hainelor - de la Vosor? Acesta e înfrumuseţat întru podoaba Lui, strigă cu vîrtute: „Eu vorovesc direptate  şi  judecata mmtuirii”.  Pentru căci hainele Tale sînt roşii şi îrobrăcămintele Tale ca de la un teasc călcat? „Plin călcat de tot, şi dentru limbi nu iaste om cu Mine, şi i-am călcat pre ei cu mînia Mea şi zdrobiiu pre ei ca pămîntul, şi aduş sîngele lor la pămînt, şi toate îmbrăcămintele Meale am  pîngîrit. Pentru că zi de răsplătire veni asupra lor, şi anul răscumpărării iaste de  faţă. Şi căutaiu, şi nu era ajutoriu; şi soco-tiiu, şi nimeni nu sprejeniia; şi au mîntuit pre  ei braţul Mieu, şi mînia Mea sosi. Şi-i căl-caiu pre ei cu mînia Mea şi aduş sîngele lor la  pămînt”. Mila Domnului pomenim, bunătăţile Domnului întru toate, carele noao răs-plăteaşte; Domnul - judecătoriu bun casii lui Israil, aduce noao după mila Lui şi după mulţimea direptăţii Lui. Şi zise: „Nu - norodul Mieu? Fiii nu vor defăima”. Şi Să făcu lor spre  mîntuire. Den tot necazul lor, nu sol, nici înger, ce Sîngur Domnul au mîntuit pre ei, iubind pre ei, şi nu Se îndură de ei; El au răscumpărat pre ei şi i-au luat pre ei şi-i înălţă pre ei toate zilele veacului.  Iară ei n-au ascultat şi întărîtară Duhul cel Sfînt al Lui; şi Să întoarse lor Domnul spre vrajbă, şi El au bătut pre ei. Şi au pomenit zilele veacinice: unde e Cela ce 11 au suit den pămînt pre păstoriul oilor? unde e Cela ce au pus întru ei pre Duhul cel Sfint? Cela ce au adus cu direapta pre Moisi, braţul 12 mărirei Lui? Aşa au adus pre norodul Tău - să întări apa de cătră faţa lui, să facă Lui nume veacinic.  Adusu-i-au pre ei pren beznă ca 13 pre un cal pren pustie, şi n-au ostenit  Şi ca 14 dobitoacele pren cimpi, Să pogorî Duh de la Domnul şi-i povăţi pre ei; aşa ai adus pre norodul Tău, ca să faci Ţie nume de slavă. Întoarce-Te den ceriu şi vezi den casa cea 15 sfîntă a Ta şi mărirea Ta; unde iaste rivnirea Ta şi vîrtutea Ta? unde iaste mulţimea milei Tale şi îndurările Tale, de ai-suferit pre noi? Pentru că Tu eşti Părinte noao, căci Avraam 16 n-au conoscut pre noi, şi Israil nu ne-au ştiut pre noi, ce Tu, Doamne - Părintele nostru; mîntuiaşte-ne pre noi, den ceput numele Tău preste noi iaste.  Ce ne-ai rătăcit pre noi, 17 Doamne, dentru calea Ta, învîrtoşat-ai inimile noastre că să nu ne teamem de Tine? Întoarnă-Te pentru robii Tăi, pentru neamurile moştenirei Tale,  Ca puţin să moştenim 18 măgura cea sfintă a Ta, vrăjmaşii noştri căl-cară sfinţirea Ta.  Făcutu-ne-am ca den 19 ceput, cînd n-ai stăpînit pre noi, nici s-au chemat numele Tău preste noi.

CAP LXIV

      De vei deschide ceriul, cutremur va 1 apuca pre munţi de cătră Tine, şi se vor topi,  în ce chip ceara de cătră 2 faţa focului să topeaşte. Şi va arde foc pre vrăjmaşi, şi arătat va fi numele Domnului întru vrăjmaşi; de cătră faţa Ta limbile se vor turbura.  Cînd faci ceale slăvite, 3 cutremur va apuca de cătră Tine munţii. Den veac n-am auzit, nici ochii noştri au văzut 4 dumnezău afară den Tine şi faptele Tale, carele vei face celor ce îngăduiesc milă. Pentru că va întimpina la cei ce îngăduiesc şi 5 la cei ce fac direptatea, şi de căile Tale îş vor aduce aminte. Iată, Tu Te-ai mîniat, şi noi am greşit; pentru aceaea am rătăcit  Şi ne-am 6 făcut ca nişte necuraţi toţi noi, ca o cîrpă a ceii ce are pre sine - toată direptatea noastră; şi am căzut ca frunzele pentru fărădelegile noastre, aşa vîntul ne va duce pre noi.  Şi 7 nu iaste cela ce va chema numele Tău şi cel ce ş-au adus aminte să să ţie de Tine, căci ai întors faţa Ta de cătră noi şi ne-ai dat pre noi pentru fărădelegile noastre.  Şi acum, 8 Domn, Părinte noao Tu eşti, iară noi - tină, lucrurile mînilor Tale toţi.  Nu Te urgisi pre 9 noi foarte şi nu cu vreame să pomeneşti păcatele [490] noastre. Şi acum, caută, Doamne, că norodul Tău sîntem toţi noi. Cetatea Sfîntului Tău făcutu-s-au pustie, Sionul ca un pustiiu s-au făcut. Ierusalimul spre blestem. Casa sfinţirei noastre şi mărirea, carea au blagoslovit părinţii noştri, s-au făcut arsă de foc, şi toate ceale slăvite ale noastre au scăzut. Şi preste toate aceastea suferit-ai. Doamne, şi ai
tăcut şi ne-ai smerit pre noi foarte.

CAP LXV


      Aratat fuiu la ceia ce pre Mine nu Mă cerca, aflaiu-Mă la ceia ce pre Mine nu Mă întreba; ziş: „Iată, sint”. la limbă carii n-au chemat numele Mieu. Intins-am mîinile Meale toată ziua cătră nărod neascultătoriu şi pri-cealnic, carii n-au mers pre cale adevărată, ce denapoia păcatelor lor. Nărodul acesta, cela ce Mă întărită pre Mine înaintea Mea pururea, acestea jîrtvuiesc în grădini şi tămîiază pre leaspezi dimonilor, care nu sînt; Şi în mormînturi şi în peşteri dorm pentru vise, ceia ce mănîncă cărnuri de porc şi zama jîrtvelor, pîngărite-s toate vasele lor; Ceia ce zic: „Departe de la mine, nu te apropia de mine, căci curat sînt”; acesta e fumul mîniei Meale, foc arde întru el toate zilele. Iată, iaste scris înaintea Mea: „Nu voiu tăcea, pînă unde voiu răsplăti, şi voiu răsplăti în sînul lor; păcatele lor şi ale părinţilor lor -zice Domnul - care au tămîiat preste măguri şi preste munţi M-au ocărit pre Mine, da-voiu lucrurile lor în sînul lor”. Aşa zice Domnul: „în ce chip se va afla borrjoana în Strugur şi vor zice 'Să nu strice pre ea, căci blagoslovenie iaste întru ea', aşa voiu face pentru cela ce-M slujaşte Mie, pentru acela nu voiu piarde pre toţi. Şi voiu scoate cea den Iacov sămînţă şi cea den Iuda, şi va moşteni muntele cel sfînt al Mieu, şi vor moşteni aleşii Miei şi robii Mii şi vor lăcui acolo. Şi vor fi în dumbravă odăi de turme şi valea lui Ahor spre odihna cirezilor nărodului Mieu, carii au cercat pre Mine. Iară voi, cei ce M-aţ părăsit şi aţ uitat muntele cel sfînt al Mieu şi gătit diavolului masă şi împleţ nărocului turnare. Eu voiu da pre voi spre sabie, toţi cu jungheare veţ cădea, căci am chemat pre voi şi n-aţ ascultat, grăit-am şi n-aţ auzit şi aţ făcut răul înaintea Mea şi ceale ce nu vream aţ ales”. Pentru aceaea aceastea zice Domnul: „Iată, ceia ce slujăsc Mie vor mînca, şi voi veţ flămînzi; iată, ceia ce slujăsc Mie vor bea, şi voi veţ însăta; Iată, ceia ce slujăsc Mie se vor veseli, şi voi vă veţ ruşina; Iată, ceia ce slujăsc Mie se vor bucura cu veselie, şi voi veţ striga pentru durearea inimii voastre şi de zdrobirea duhului vostru 15 veţ văieta-vă”.  Pentru că veţ părăsi numele vostru spre saturarea celor aleş ai Miei, şi pre voi va omorî Domnul, şi celor ce slujăsc Mie se va chema nume nou,  Carele se va 16 blagoslovi pre pămînt; pentru că vor binecu-vînta pre Dumnezăul cel Adevărat, şi cei ce să jură pre pămînt să jură pre Dumnezău cel Adevărat; pentru că vor uita necazul lor cel dentîiu, şi nu va veni în inima lor;  Pentru 17 că va fi ceriul nou şi pămîntul nou, şi nu-ş vor aduce aminte de ceale de mai nainte, nici va veni în inima lor,  Ci veselie şi bucurie vor 18 afla întru ea, căci, iată, Eu fac bucurie Ierusalimul şi nărodul Mieu veselie.  Şi Mă voiu 19 bucura preste Ierusalim şi Mă voiu veseli preste nărodul Mieu, şi nu încă se va auzi întru dînsul glas de plîngere, nici glas de strigare.  Nici se va face încă acolo fără de 20 vreame şi bătrîn, care să nu-ş împle vreamea lui; pentru că va fi cel tînăr de 100 de ani, şi păcătosul - cel ce va muri de 100 de ani şi blestemat va fi.  Şi vor zidi case şi ei vor 21 lăcui înlăuntru, şi vor răsădi vie şi ei vor mînca roadele lor şi vinul vor bea.  Şi nu 22 vor zidi şi alţii vor lăcui, şi nu vor răsădi şi alţii vor mînca; pentru că după zilele lemnului vieţii 6-vor zilele norodului Mieu, pentru că lucrurile ostenealelor lor vor vechi.  Iară 23 cei aleş ai Miei nu vor osteni în dăşărt, nici vor face fecior spre osîndă, căci sămînţă blagoslovită de Dumnezău iaste, şi fiii lor împreună cu ei vor fi.  Şi va fi mai nainte decît a strigarea 24 ei Eu voiu asculta lor, încă grăind ei voi zice: „Ce iaste?”  Atuncea lupii cu miei să vor 25 paşte împreună, şi leul ca boul va mînca paie, şi şarpele pămînt ca pîinea; nu vor face strîmbătate, nici vor striga preste măgura cea sfintă a Mea, zice Domnul.

CAP LXVI

Aşa zice Domnul: „Ceriul Mie - scaun, şi pămîntul - supunere picioarelor Meale; care casă veţ să-M zidit Mie? şi care iaste locul odihnirei Meale? Pentru că toate aceastea le-au făcut mîna Mea, şi sînt ale Meale toate aceastea44 -zice Domnul. Şi preste carele voiu privi fără numai preste cel smerit şi lin şi care tremură de cuvintele Meale? Iară cel fără de leage, cela ce-M junghie Mie viţăl ca cela ce bate om, şi cela ce jtrtvuiaşte den turmă ca cela ce ucide dine, şi cela ce aduce făină de grîu ca sîngele de porc, cela ce dă tămîie spre pomenire ca cel ce bleastămă - şi ei au ales căile lor şi urîciunile lor, carele sufletul lor au voit, Şi Eu voiu aleage batjocurile lor şi păcatele lor voiu răsplăti lor; căci am chemat pre ei şi n-au ascultat pre Mine, grăit-am şi n-au auzit, şi au făcut răul înaintea Mea şi carele n-am vrut au ales. Ascultat [491] cuvintele Domnului, ceia ce tremură de cuvîntul Lui; ziceţ „fraţii noştri” celor ce urăsc pre voi şi să scîrbesc, pentru ca numele Domnului să să mărească şi să să arate întru  veselia lor, şi aceia să vor ruşina. Glasul strigării den cetate, glasul den besearică, glasul Domnului răsplătind răsplătire celor ce să  împoncişază.  Mai nainte de a naşte cea ce tot să chinui aste, mai nainte de ce va veni durearea chinurilor, fugi şi născu făt. Cine au auzit ca aceasta? şi cine au văzut aşa? De au chinuit pămîntul într-o zi sau de au şi născut limbă deodată, căci au chinuit şi au născut  Sionul copiii lui? Şi Eu am dat aşteptarea aceasta, şi n-au pomenit pre Mine, zise Domnul. Iată, Eu născătoare şi stearpă am făcut, zise mie Dumnezeul tău. Veseleaşte-te, Ie- !'■ rusalime, şi faceţ zbor întru el, toţi ceia ce iubiţi pre el, şi cei ce lăcuit pre dînsul, bucura-ţi-vă împreună cu el cu bucurie, toţi cîţ plîngeţ preste el, Pentru ca să sugeţ şi să vă săturat de ţîţa mîngîierii lui, pentru că, sugfnd, să vă desfătat de la întrarea mărirei lui. Căci aceastea zice Domnul: „Iată, Eu voiu pleca spre ei ca un rîu de pace şi ca pîraiele înecînd mărirea limbilor; copiii lor preste umăr să vor rădica şi pre genuchi să vor mîngîia. Ca şi cînd pre niştine muma ar mîngîia, aşa şi Eu voiu mîngîia pre voi, şi în Ierusalim veţ mîngîia-vî”. Şi veţ vedea, Şi să va veseli inema voastră, şi oasele voastre ca iarba vor creaşte; şi cunoscută va fi mîna Domnului celor ce să tem de El, şi va înfricoşa pre cei ce-s neascultători. Pentru că, iată, Domnul ca focul va veni şi ca viforul carale Lui, ca să dea cu mînie izbîndire şi depărtarea Lui cu pară de foc Pentru că cu focul Domnului să va judeca tot pămîntul şi cu sabia Lui tot trupul; mulţi răniţi vor fi de Domnul. Ceia ce să sfinţescu şi să curăţăsc la grădini şi înaintea uşilor, mîncînd carne de porcu şi urî ci unii e şi şoarecile, deodată să vor mistui, zise Domnul, Şi Eu faptele lor şi gîndul lor ştiu. Şi Eu viu a aduna toate limbile şi striini, şi vor veni şi vor vedea mărirea Mea. Şi voiu lăsa asupra lor sămnu şi voiu trimite dentru dînşii mîntuiţi la limbi, la Tharsis şi Fud şi Lud şi Mosoh şi la Thuvel şi la Elada şi la ostroavele ceale departe, carii n-au auzit numele Mieu, nici au văzut mărirea Mea, Şi vor vesti mărirea Mea întru limbi. Şi vor aduce pre fraţii voştri den toate limbile dar Domnului, cu
- cai şi cară, cu năsilii de muşcoi cu umbrare, la sfînta cetate a Ierusalimului, şi zise Domnul, ca şi cînd ar aduce fiii lui Israil jîrtvele lor Mie cu veselie, cu cîntări la casa Domnului.  Şi dentru ei voiu lua preoţi şi 21 leviţi, zise Domnul.  Pentru că în ce chip 22 ceriul iaste nou şi pămîntul nou, carele Eu fac, rămîne înaintea Mea, zice Domnul, aşa va sta sămînţa voastră şi numele vostru.  Şi va fi 23 lună den lună şi sîmbăta den sîmbăta veni-va trupul a să închina înaintea Mea în Ierusalim, zise Domnul.  Şi vor 24 ieşi şi vor vedea oasele oamenilor celor ce au ieşit den porunca Mea; pentru că vi ar* mele lor nu va muri, şi focul lor nu să va stinge, şi vor G spre vedeare la tot trupul.

[492]

CAPI

Cuvîntul lui Dumnezău, carele s-au făcut spre Ieremia al Helchiei, den preoţi, carele lăcuia în Anathoth. în pămîntul lui Veniamin. Cum să făcu cuvîntul lui Dumnezău cătră dînsul, în zilele losiei, feciorul lui Ammon, împăratul Iudeii, la al treisprăzeacelea an întru  împărăţia lui. Si fu în zilele lui Ioachim, fiiul losiei, împăratului Iudei, pînă la al un-sprăzeacelea an al lui Sădechie, fiiul losiei, împăratului Iudei, pînă la robimea Ierusalimul ui, în al cincilea lună.  Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd: „Mai nainte de a te frămînta în pîntece te ştiu pre rine; şi mai nainte de a ieşi tu den zgău, te-am  sfinţit, proroc spre limbi te-am pus”. Şi ziş: „Cela ce eşti, Stăpîne Doamne, iată, nu  ştiu a grăi, căce tînăr eu sînt!” Şi zise Domnul cătră mine: „Nu zice că 'Tînăr sînt eu', căce cătră toţi carii te voiu trimite, vei mearge, şi  după toate cîte voiu porund ţie, vei grăi. Să nu te temi de cătră faţa lor, căci Eu cu tine sînt, ca  să te scoţu pre tine”, zice Domnul. Şi întinse Domnul mîna Lui cătră mine şi să atinse de gura mea, şi zise Domnul cătră mine: „Iată, am dat cuvintele Meale în gura ta! Iată, pusu-te-am astăzi preste limbi şi preste împărăţii, a dezrădădna şi de tot a săpa şi a răsipi. şi de iznoavă a zidi şi de tot a răsădi”. Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd: „Ce tu vezi, Ieremio?” Şi ziş: „Toiag de nuc”. Şi zise Domnul cătră mine: „Bine ai văzut, pentru căci am priveghiat Eu preste cuvintele Meale, ca să le fac pre eale”. Şi să făcu cuvîntul Domnului de al doilea cătră mine, zicînd: „Ce tu vezi?” Şi ziş: „Căldare dede-supt arzind văz eu, şi faţa ei - de cătră faţa crivăţului!” Şi zise Domnul cătră mine: „Pentru că să vor aţîţa răutăţile de cătră faţa crivîţului!” Şi zise cătră mine: „De cătră faţa crivăţului să vor aţîţa realele preste toţi ceia ce lăcuiescu pămîntul, Pentru căci, iată. Eu chem împreună toate împărăţiile pămîntului de la crivăţ, zice Domnul, şi vor veni şi vor pune fieştecarele scaunul lui pre denaintea uşilor porţilor Ierusalimului şi preste toate zidurile ceale demprejurul lui şi preste toate cetăţile Iudei. Şi voiu grăi cătră dînşii cu judecată preste toată răutatea lor, în ce chip M-au părăsit pre Mine şi au jîrtvuit la dumnezăi striini
şi s-au închinat la faptele mînilor lor.  Şi tu 17 încinge mijlocul tău şi te scoală şi zi cătră ei toate, oricîte voiu porund ţie. Să nu te temi de cătră faţa lor, nice să te înfricoşezi înaintea lor, cîd cu tine sînt, ca să te scoţu pre tine, zice Domnul.  Iată, te-am pus în ziua de 18 astăzi ca o cetate tare şi ca un zidu de aramă tare la toţi împăraţii Iudii, şi la boiarii lui, şi la preoţii lui, şi la norodul pămîntului.  Şi vor 19 da războiu spre tine, şi nu vor putea cătră tine, pentru căci cu tine Eu sînt, ca să te scoţu pre tine”, zise Domnul.

CAPII

      Şi zise: „Aceastea zice Domnul: Aduşu-M aminte de mila tînereaţelor tale şi de dragostea săvîrşirei tale ca să urmezi tu la sfintul Israil, zice Domnul. Sfint e Israil! Domnului -începătura roadelor lui. Toţi ceia ce mîncă pre el vor greşi, reale vor veni preste dînşii”, zice Domnul. Auziţi cuvîntul Domnului, casa lui Iacov şi toată semenţia casei lui Israil! Aceastea zice Domnul: „Ce au aflat părinţii voştri întru Mine greşală, că s-au depărtat departe de la Mine şi au mers denapoia celor deşarte şi să deşărtară? Şi nu ziseră: 'Unde iaste Domnul, Cela ce ne-au scos pre noi den pămîntul Eghipetului, Cela ce ne-au povăţuit pre noi în pustiiu, la pămînt ncispitit şi neîmbiat, în pămînt fără de apă şi fără de roadă, în pămînt carele n-au îmbiat întru el bărbat nemică şi n-au lăcuit om acolo?* Şi v-am băgat pre voi la Cărmii, ca să mîncaţi voi roadele lui şi bunătăţile lui; şi aţi întrat şi aţi pîngărit pămîntul Mieu, şi moştenirea Mea aţi pus spre urîciune. Preoţii nu ziseră: 'Unde iaste Domnul?' Şi ceia ce să ţinea de leage nu Mă ştiia pre Mine, şi păstorii păgîniia spre Mine, şi prorocii prorodia lui Vaal, şi după nefolosire au mers. Pentru aceaea încă Mă voiu judeca cătră voi, zice Domnul, şi cătră fiii fiilor voştri Mă voiu judeca. Căci treaceţi la ostroavele Heuimului şi 10 vedeţi! Şi la Chidar trimiteţi, şi socotiţi foarte, şi vedeţi de s-au făcut ca aceastea! De vor 11 primeni limbile dumnezăii lor? Şi acestea nu-s dumnăzăi. Iară norodul Mieu premeni mărirea lui, dentru carea nu să vor folosi. Spămîntă-se ceriul spre aceasta şi să îngrozi pămîntul spre mult foarte! zice Domnul. Căce doao şi videane făcu norodul Mieu: pre Mine Mă părăsiră, izvorul apei vieţii, şi săpară lor gropi surpate, care nu vor putea apă a ţinea. Au rob iaste Israil, au născut den casă iaste? Prentru căci spre pradă să făcu?  Preste el rîcruia lei şi au dat glasul lor [493] carii au rinduit pămîntul lor spre peire, şi cetăţile lui s-au săpat de tot, pentru că nu să lăcuiesc.  Şi fiii Menfiii şi Tafneii au conoscut pre tine şi batjocuriia pre tine. Au nu aceastea au făcut ţie pentru că ai părăsit tu pre Mine?, zice Domnul Dumnezăul tău. Şi acum ce e ţie şi căii Eghipetului, ca să beai apa Ghionului? Şi ce e ţie şi căii asirianilor, ca să beai apa rîurilor? Certa-te-va viclenia ta, şi răutatea ta mustra-te-va. Şi conoaşte şi vezi că amar ţie a părăsi tu pre Mine, zice Domnul Dumnezăul tău. Şi n-am binevoit întru tine, zice Domnul Dumnezăul tău. Căci den veac ai zdrobit jugul tău şi ai rumt legăturile tale şi ai zis: 'Nu voiu sluji Ţie, ce voiu mearge preste tot dealul înalt, şi dedesuptul a tot lemnul umbros, acolo mă voiu răsfăţa întru curvia mea*. Şi Eu te-am răsădit viţă roditoare, toată adevărată; cum te-ai întors spre amărăciune, via cea streină? Şi de te vei spăla cu silitră şi vei înmulţi ţie iarbă, spurcatu-te-ai întru strîmbătăţile tale înaintea Mea, zice Domnul. Cum vei grăi: 'Nu m-am pîngărit şi denapoia lui Vaal n-am mers'? Vezi căile tale întru mulţimea bărbaţilor şi conoaşte ce ai făcut Tîrziu glasul ei s-au văietat de căile ei. Largit-au spre apa pustiiului, întru poftele sufletului ei să purta de vînt. Cine va întoarce pre ea? Toţi ceia ce cearcă pre ea nu vor osteni, întru smerenia ei vor afla pre ea. întoarce pidorul tău den cale denduroasă, şi gîtlejul tău de la seate. Şi ea zise că: 'Mă voiu viteji', căci au fost iubit striini şi denapoia lor mergea. Ca ruşinea rarului, cînd să va prinde, aşa să vor ruşina fiii lui Israil, ei şi împăraţii lor, şi boiarii lor, şl preoţii lor, şi prorodi lor. Lemnului au zis că: Tată îm eşti tu', şi pietrii: Tu ai născut pre mine'; şi au întors spre Mine spatele şi nu featele lor, şi în vreamea răutăţilor lor vor grăi: 'Scoală-Te şi ne mîntuiaşte pre noi!' Şi unde sînt dumnezăii tăi carii ai făcut ţie? Au scula-se-vor şi vor mîntui pre tine în vreamea răutăţii tale? Căci după numărul cetăţilor tale era dumnezăii tăi, ludo, şi după numărul răspîntiilor Ierusalimului jîrtvuia lui Vaal. Drept ce grăiţ cătră Mine? Toţi voi v-aţ pîgînit şi toţi voi aţi nelegiuit la Mine, zice Domnul. în deşărt am lovit pre fiii voştri, învăţătură n-aţ priimit sabie au mîncat pre prorodi voştri, ca leul ce piare de tot şi nu v-aţ spîreat”. Auzit cuvîntul Domnului, aceastea zice Domnul: >Au doară pustiiu M-am făcut lui ţsrail? Au pămînt ţelinit? Pentru căci au zis norodul Mieu: 'Nu ne vom stăpîni şi nu vom veni cătră
Tine încă?'  Au uita-va nevasta podoba ei şi 32 fecioara legătura pieptului ei? Iară norodul Mieu uitatu-M-au zile cărora nu iaste număr. Ce în bine vei mai isprăvi întru căile tale, ca să 33 cerci iubire? Nu aşa, ce şi tu ai viclenit a pîn-gări căile tale.  Şi în mînile tale s-au aflat 34 sîngiuri de suflete nevinovate. Nu pren scorburi am aflat pre ei, ce pren tot stejariul.  Şi 35 ziş: 'Nevinovat sînt, ce întoarcă-se mînia Lui de la mine!'  Iată, Eu Mă judec cătră tine, 36 zicînd tu:  N-am greşît!' Cad ai defăimat foarte a îndoi căile tale? Şi de la Eghipet te vei ruşina, în ce chip te-ai ruşinat de la Assur. Căci şi de aicea vei ieşi, şi rnînile tale - preste 37 capul tău, căci au depărtat Domnul nădeajdea ta şi nu te vei spori întru dînsa.

CAP III

      Le va slobozi bărbatul muiarea lui, 91 1 să va duce de la el şi va fi la alt bărbat, au întorcîndu-se, să va întoarce cătră el încă? Nu pîngîrindu-se să va pîn-gări muiarea aceaea? Şi tu ai curvit întru păstori mulţi, şi te întorceai cătră Mine, zice Domnul.  Rădică ochii tăi spre cea 2 direapta şi vezi: Unde nu te-ai frămintat? In căi ai şăzut lor ca o cioară pustiită, şi pîngîriş pămîntul întru curviile tale şi întru răutăţile tale.  Şi avuseş păstori mulţi spre piadecă 3 ţie, faţa ta de curvească să făcu, obrăzniriş cătră toţi!  Nu ca o casă M-ai chemat, şi 4 părinte şi începătoriu fecioriei tale?  Au 5 rămînea-vei în veac? Au cmţa-să-va spre biruinţă? Iată, ai grăit şi ai făcut ceale reale aceastea şi ai putut”.  Şi zise Domnul cătră 6 mine în zilele losiei împăratului: „Văzut-ai carele au făcut Mie lăcaşul lui Israil? Mers-au preste tot muntele înalt şi dedesuptul a tot lemnul frunzos şi au curvit acolo.  Şl am zis, 7 după ce au curvit ea toate aceastea: 4Cătră Mine te întoarce!' Şi nu s-au întors.  Şi văzu 8 netocmeala ei cea netocmită a Iudei. Şi văzuiu că pentru toate carele să părăsi, întru carele să preacurviia lăcaşul lui Israil. Şi am slobozit pre ea şi am dat carte de despărţire la mînile ei, şi nu să temu cea netocmita a Iudei. Şi mergea şi curvi şi ea.  Şi să făcu întru nemică 9 curvia ei, şi au preacurvit lemnul şi piatra. Şi întru toate aceastea nu să întoarse cătră Mine 10 cea fără de tocmală a Iudei dentru toată inema ei cea pren minciuni44.  Şi zise Domnul cătră mlne: „îndirepta sufletul ei Israil de la cea netocmită a Iudei  Mergi ş i citeaşte cuvintele aceastea 12 cătră crivăţ; şi vei grăi: 'întoarce-te cătră Mine, [494] lăcaşul lui Israil, zice Domnul, şi nu voiu întări faţa Mea cătră voi, căci milostiv Eu sînt, zice Domnul, şi nu voiu ţinea voao mînie în veac. însă cunoaşte strîmbătatea ta, că la Domnul Dumnezeul tău ai necredinţa! şi ai răvărsat căile tale spre streini, dedesuptul a tot lemnul frunzos, şi glasul Mieu n-ai ascultat, zice Domnul. întoarceţi-vă, iii depărtat, zice Domnul, pentru că Eu voiu stăpîni de tot pre voi şi voiu lua pre voi unul den cetate şi doi den neam şi voiu aduce pre voi la Sion. Şi voiu da voao păstoriu după inema Mea şi vor paşte pre voi, păscind neştiinţă. Şi va fi de vă veţ înmulţi şi vă veţi creaşte pre pămînt, zice Domnul; în zilele acealea nu vor mai grăi încă: 'Chivotul făgăduinţei sfîntului Israil!'; nu se va sui preste inemă, nu să va numi, nici să va socoti, şi nu să va mai face. în zilele acealea şi în vreamea aceaea numi-vor Ierusalimul 'Scaunul Domnului*, şi să vor aduna toate limbile la dînsul şi nu vor mai mearge încă după poftele inimii lor ceale reale. In zilele aceale veni-vor împreună casa lui Israil preste casa Iudei, şi vor veni dempreună de la pămîntul miezii-nopţi şi de la toate ţările, pre pămîntul carele am moştenit pre părinţii lor. Şi Eu ziş: Facă-se, Doamne! încă, rîndui-te-voiu spre fii şi voiu da ţie pămînt ales, moştenirea lui Dumnezău Atotţiitoriul limbilor. Şi ziş: Părinte Mă chemat pre Mine, şi de la Mine să nu vă întoarceţi Insă, cum nu bagă în samă muiarea pre cela ce să împreună cu ea, aşa au defăimat întru Mine casa lui Israil, zice Domnul, Glas den buze să auzi, al plîngerii şi al rugii fiilor lui Israil, căci făcură strîmbătate întru căile lor; uitară pre Dumnezeu cel sfînt al lor. întoarceţi-vă, fii, întorcîndu-vă, şi voiu vindeca zdrobiturile voastre!” „Iată, robi noi vom fi Ţie, căci Tu, Domnul Dumnezăul nostru eşti. Cu adevărat, întru minciună era munţii şi putearea măgurilor, însă prin Domnul Dumnezăul nostru - mîntuirea lui Israil. Şi ruşinea topi trudele părinţilor noştri den tinereaţele lor, oile lor, şi viţeii lor, şi pre fiii lor, şi pre featele lor. Am adormit întru ruşinea noastră şi acoperi pre noi necinstea noastră, pentru căci înaintea Dumnezăului nostru am greşit noi şi părinţii noştri, den tinereaţele noastre pînă în ziua aceasta, şi n-am ascultat glasul Domnului
Dumnezăului nostru***

CAP IV

      De să va întoarce Israil, zice Domnul, cătră Mine, şi să va întoarce, şi de vei lua demprejurul tău urîdiuyle lui den gura lui, şi de cătră faţa Mea să va smeri  Şi va jura: 'Viu Domnul
cu adevărat, cu judecată şi cu direptate!', şi vor binecuvînta întru El limbi, şi întru El vor lăuda pre Dumnezău în Ierusalim,  Căci 3 aceastea zice Domnul bărbaţilor Iudei şi celor ce lăcuiesc Ierusalimul:  Innoiţi-vă înnoituri şi să nu sămănaţi preste ghimpi; obrezui-ţi-vă Dumnezăului vostru şi obrezuit năsîlni-cia inimii voastre, bărbaţi iudei şi cei ce lăcuit în Ierusalim, să nu iasă ca focul mînia Mea; şi să va aţîţa, şi nu va fi cela ce stinge de cătră faţa vicleşugului tocmealelor voastre.  Vestiţi în Iuda, şi să să auză în Ierusalim! Ziceţ: 'Sămnu faceţ cu trîmbiţa pre pămînt şi strigaţi tare!' Ziceţ: 'Adunaţi-vă şi să întrăm la cetăţile ceale cu ziduri!' Luînd, fugit la Sion! Sîrguiţ. nu staţi, căci reale Eu aduc de la miazănoapte şi surpare mare!  Sui-să leul den 7 bîrlogul lui şi pierzînd limbile le rădică; şi ieşi den locul lui, ca să puie pămîntul tău spre pustiire, şi cetăţile tale să vor surpa, nelă-cuindu-se eale.  Spre aceastea, încingeţi-vă 8 saci, şi vă tînguiţi şi văietaţi-vă, pentru căci nu s-au întors urgia mîniei Domnului de la voi. Şi va fi întru aceaea zi, zice Domnul, piarde-se-va inima împăratului şi inima boiarilor; şi preoţii să vor spămînta şi prorocii se vor mira**.  Şi ziş: „O, Stăpîne Doamne! Oare 10 înşălînd ai îngălat pre nărodul acesta şi Ierusalimul, zicînd: 'Pace va fi voao!' Şi să va atinge sabia pînă la sufletul lor.  în vreamea 11 aceaea, zice-vor nărodul ui acestuia şi Ierusalimului: 'Duhul rătîdrii în pustie, calea feaţii nărodului Mieu - nu spre curat, nid spre sfînt!  Duh de plinire îm va veni, şi acum Eu 12 voiu grăi judecăţile Meale cătră ei.  Iată, ca 13 norul să vor sui, şi ca viforul - carăle lor, mai sprinteni decît vulturii - caii lor'. Vai noao, căci muncim!”  „Spală de răutate inima ta, 14 Ierusalime, pentru să te mîntuieşti! Pînă cînd sînt  întru  tine  gîndurile  trudelor tale? Pentru că glasul celui ce să suie de la Dan 15 veni-va mie şi se va auzi durearea den muntele lui Efraim.  Pomeniţi limbi: Tată, au 16 venit!' Vestiţi în Ierusalim: 'învîrtejiri vin den pămînt departe şi au dat spre cetăţile Iudii glasul lor!'  Ca cei ce păzescu ţarină s-au £îcut spre ea împrejur, căci de Mine te-ai lenevit, zice Domnul.  Căile tale şi tocmea]ele tale au 18 făcut aceastea ţie; aceasta e răutatea ta, cad e amară, că s-au atinsu pînă la inima ta!”  Pîntecele mieu mă doare şi simţiturile inimii meale! Meastecă sufletul mieu, scutură-să inima mea; nu voiu tăcea, căci glas de trîmbiţa auzi sufletul mieu, strigare de războiu.  Şi a chinuirei 20 zdrobire cheamă, căce au chinuit tot pămîntul, fără de veaste au chinuit cortul. Rumpseră-să pieile meale.  Pînă cînd voiu vedea fugind, [495] auzind glasul trîmbiţilor? -„Pentru căci povăţuitorii norodului Mieu pre Mine n-au ştiut; fii fără de minte sînt şi nepricepuţi! Măiestri sînt a face rău, iară a face bine n-au conoscut!” -„Căutaiu spre pămînt şi, iată, nemica; şi la ceriu, şi nu era luminile lui. Văzuiu munţii, şi era tremurînd, şi toate dealurile turburîndu-se. Căutaiu şi, iată, nu era om. Şi toate pasările ceriului să spămîntase. Văzuiu şi, iată, Carmilul - pustiiu, şi toate cetăţile arse cu foc de cătră faţa Domnului; şi de cătră faţa urgiei mîniei Lui s-au stinsu”.  Aceastea zice Domnul: „Pustiiu va fi tot pămîntul, şi concenire nu voiu face. Şi pre aceastea jălească pămîntul, şi întunece ceriul de sus, pentru căci am grăit, şi nu Mă voiu căi; pornitu-M-am şi nu M-am întorsu de la el”. -„De glas de călăreţi şi arcu întinsu să feri toată ţara; întrară la peştere, şi la desişuri să ascunsără, şi pre pietri s-au suit; toată cetatea s-au părăsit, nu lăcuiaşte întru eale om”. -„Şi tu ce vei face, de te vei îmbrăca cu roşiu şi te vei împodobi cu podoabă de aur, de vei unge cu rîstic ochii tăi? în deşert e înfrumseţarea ta, lepădatu-te-au ibovnicii tăi, sufletul tău cearcă. Căci glas ca al ceii ce să chinuiaşte am auzit, suspinul tău - ca ceii ce dentîi naşte; glasul featei Sionului să va slăbi, şi va slobozi mînile ei: *Vai eu, căci să sfîrşaşte
sufletul pre cei omorîţi!'

 CAP V

Alergaţi pemprejur în caile Ierusalimu-jSpK B lui, şi vedeţi şi cunoaşteţi şi cercaţi în  uliţele lui, de veţi afla bărbat de iaste fiU® M făcînd judecată şi cercîndu credinţa. EacnŞi blînd voiu fi lor, zice Domnul. *Viu Domnul!' zic; pentru aceaea nu întru  minciuni să jură?” -„Doamne! Ochii Tăi -spre credinţă: Bătut-ai pre ei, şi n-au durut; concenit-ai pre ei, şi n-au vrut să priimască învăţătură; întăriră featele lor mai mult decît  piatra şi n-au vrut să să întoarcă. Şi eu ziş: 'Poate fi sărari sînt, pentru căci n-au putut, căci n-au cunoscut calea Domnului şi judecata  lui Dumnezău. Mearge-voiu cătră cei mai aleşi şi voiu grăi lor, căci ei au conoscut calea Domnului şi judecata lui Dumnezău'. Şi iată, cu toţi dempreună surpară jug, rumpseră legăturL Pentru aceaea lovi pre ei leu den dumbravă, şi lupu pînă la case Si pierdu pre ei, şi par-dos priveghe spre cetăţile lor; toţi ceia ce ies de Ia ei să vor vîna, căce au înmulţit necurăţiile lor, întîritu-s-au întru urechile lor”. -„Cu care dentru aceastea voiu fi ţie blînd? Fiii tăi au părăsit pre Mine şi să jura întru ceia ce nu-s dumnezei. Şi-i sătura pre ei şi preacurviia şi în casele curvelor poposiia.  Cai nebuni spre 8 parte fămeiască să făcură, fieştecarele spre fămeaia aproapelui său necheza.  Au asupra acestora nu voiu socoti? zice Domnul. Au întru limbă ca aceasta riu va izbîndi sufletul Mieu?  Suiţi-vă pre băştile ei şi săpaţi de 10 tot, şi concenire să nu faceţi! Lăsaţi proptea-lele lor, căci ale Domnului sînt.  Căci defîimînd, defăima spre Mine, zice Domnul, casa lui Israil şi casa Iudei.  Minţiră Domnului 12 lor şi ziseră: *Nu sînt aceastea, nu vor veni preste noi reale, şi sabie şi foamete nu vom vedea.  Prorodi noştri era în vînt, şi cuvîntul Domnului nu era la ei. Aşa va fi lor”*. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul Atotţiitoriul: „Pentru care lucru aţi grăit cuvîntul acesta, iată, Eu am dat cuvintele Meale în rostul tău - foc, şi pre norodul acesta - leamne, şi va mistui pre ei.  Şi iată, Eu aduc preste voi 15 limbă de departe, casa lui Israil, zice Domnul, limbă căriia nu vei auzi glasul limbii ei, Toţi  vîrtos,  Şi  vor  mînca  secerătura 16/17 voastră şi pîinile voastre; şi vor mînca de tot pre fiii voştri şi pre featele voastre; şi vor mînca de tot oile voastre şi viţeii voştri; şi vor mînca viile voastre şi smochineturile voastre şi maslineturile voastre; şi vor triera cetăţile ceale tari ale voastre, preste carele voi nădej-duiţi preste eale cu sabie.  Şi va fi în zile 18 acealea, zice Domnul Dumnezăul tău, nu voiu face pre voi spre concenire.  Şi va fi cînd 19 veţi zice: 'Pentru care lucru au făcut Domnul Dumnezăul nostru noao toate aceastea?', şi vei zice lor: 'Pentru căci aţi părăsit pre Mine şi aţi slujit la dumnezăi striini în pămîntul vostru, aşa veţi sluji la striini în pămînt care nu va fi al vostru'.  Vestiţi aceastea la casa 20 lui Iacov şi să să auză în casa Iudei:  Auziţi 21 dară aceastea, norod nebun şi fără inimă! Ochi sînt la ei, şi nu văd; urechi la ei, şi nu aud.  Au de Mine nu vă veţi teame? zice 22 Domnul. Au de cătră faţa Mea nu vă veţi sfii? De Cela ce au pus năsipul hotar mării, poruncă veacinică, şi nu va covîrşi pre el; şi se va turbura, şi nu va putea; şi vor suna valurile ei, şi nu va covîrşi pre el.  Şi la norodul 23 acesta să făcu inimă neascultătoare şi nebăgătoare în samă. Şi să abătură şi să duseră;  Şi 24 n-au zis în inima lor: 'Să ne teamem dară de Domnul Dumnăzăul nostru, Cela ce dă noao ploaie timpurie şi tîrzie, după vreamea plini-rei poruncii seacerii, şi au păzit noao'. Fărădelegile voastre au abătut aceastea şi 25 păcatele voastre au depărtat bunătăţile de cătră voi.  Căci s-au aflat în norodul Mieu 26 necredincios, şi laţuri au întins ca să strice oameni [496] si prindea. Ca laţul întins, plin de pasări, asa casele lor pline de videsug; pentru aceaea s-au mărit şi s-au îmbogăţit S-au îngrăşat şi au călcat judecata; n-au judecat judecata săracului, şi judecata văduvei n-au judecat. Au spre aceastea nu voiu socoti? zice Domnul. Au în limbă ca aceaea nu va izbîndi sufletul Mieu?  Spămîntare şi înfricoşate să făcură pre pămînt. Prorodi prorocesc strîmbe, şi preoţii bătură în palmele lor, şi norodul Mieu au iubit aşa. Şi ce veţi face
La ceale după aceastea?”

CAP VI

Întăriţi-vă, fiii lui Veniamin, den mijlocul Ierusalimului, şi în Thecue trîm-biţaţi cu trîmbiţa, şi preste Vitha-harma ridicaţi semn, căci reale să iviră de la miazănoapte şi zdrobire  mare să face.  Şl se va lua înălţimea ta, fată  Sion! La ea vor veni păstori şi turmele lor şi vor înfige spre ea colibi împrejur şi vor  paşte fieştecarele cu mîna lui. Rîndui ţi-vă asupra ei spre războiu! Sculaţi-vă şi să ne suim asupra ei în amiazăzi! Vai noao, căci s-au  plecat ziua, căci să sfîrşăsc umbrele zilii! Sculaţi-vă şi să ne suim preste ea noaptea şi să stricam temeaiele ei! Căci aceastea zice Domnul puterilor 'Tăiaţi leamnele ei! Varsă preste Ierusalim puteare! O, cetate mindnoasă!  Toată sila e întru dînsa.  în ce chip răceaşte groapa apa, aşa răceaşte răotatea ei. Necură-ţie şi ticăloşie să va auzi întru ea preste faţa ei pururea, cu dureare şi cu bătaie. Certa-tevei, Ierusalime, să nu se depărteaze sufletul Mieu de la tine, să nu te facă pămînt neumblat, carele nu să va lăcui!'“ Căci aceastea zice Domnul puterilor: „Culeageţ, culea-geţ ca o vie rămăşiţile lui Israil! întoarceţi-vă, ca cel ce culeage în cunoştinţa lui!” -„Cătră cine voiu grăi şi mă voiu mărturisi şi va auzi? Iată, neobrăzuite-s urechile lor şi nu pot să auză! Iată, cuvîntul Domnului să făcu lor spre ocară! Nu vor vrea pre el să-l asculte!” -„Şi mînia Mea am plinit, şi am oprit şi n-am concenit pre ei. Turna-voiu preste prund denafară şi spre adunarea tinerilor împreună, cîd bărbat şi muiare să vor prinde, bătrîn cu cel plin de zile. Şi să vor înturna casele lor la alţii, ţarine şi muierile lor deodată, cîci voiu întinde mîna Mea pre ceia ce lăcuiesc pămîntul acesta, zice Domnul, Cîd de la cel mic al lor pînă la mare, toţi au făcut fărădeleage; de la preot şi pînă la proroc mincinos, toţi au făcut mincinoase. Şi vindeca zdrobirea norodului Mieu, defaimînd şi zicînd: 'Pace!' Şi unde e pace? Ruşinară- e, căci s-au săvîrşit, şi nu ca cei ce să ruşinează să
ruşinară, şi necinstea lor n-au cunoscu tu-o. Pentru aceaea vor cădea în cădearea lor şi în vreamea socotealei lor peri-vor”, zice Domnul.  Aceastea zice Domnul: „Staţi pren căi 16 şi vedeţi şi întrebaţi cărările Domnului veacinice şi vedeţi carea iaste calea cea bună; şi meargeţ întru ea şi veţ afla curăţire sufletelor voastre”. Şi ziseră: „Nu ne vom duce!” -,,Pus-am preste voi strejari; ascultaţi glasul trîmbiţei!” Şi ziseră: „Nu vom auzi!” - „Pentru aceaea auzit-am limbile şi ceia ce 18 pasc turmele lor.  Ascultă, păminte! Iată, 19 Eu aduc preste norodul acesta reale, roadă urfrei lor, căci la cuvîntul Mieu nu luară aminte, şi leagea Mea o lepîdară.  Pentru 20 căci tămîie de la Sava Im aduceţi şi scorţişoară den pămînt departe? Şi arderile ceale de tot ale voastre nu-s priimite şi jîrtvele voastre nu M-au înduldt pre Mine”.  Pentru aceaea, 21 aceastea zice Domnul: „Iată, Eu dau preste nărodul acesta boală, şi vor boli întru ea părinţi şi fii împreună, vecinul şi cel de aproapele lui vor peri”.  Aceastea zice Domnul: 22 „Iată, norod vine de la crivăţ şi limbi să vor rădica de la marginile pămîntului.  Arc şi 23 fuste vor ţinea, năsilnic iaste şi nu va milui; glasul lui - ca marea ce aduce valuri; cu cai şi cară să va rîndui, ca focul, spre războiu cătră tine, fată Sion!”  -„Auzit-am auzul lor, slăbănogiră-se mînile noastre; necaz ne cuprinse pre noi. chinuri ca ceiia ce naşte.  Nu 25 ieşit afară la ţarină şi în căi nu îmbiaţi, căci sabia nepriatenilor lăcuiaşte premprejur! Fata norodului Mieu! îndnge-te cu sac şi presară cenuşă! Fă-ţi jale ibovnicului, tînguire de milă, căci fără veaste va veni chinul preste voii”  -„Ispiutoriu am dat pre tine întru 27 noroade ispitite; şi vei cunoaşte cînd voiu ispitiiu Eu calea lor. Toţi neacultători, mergînd încfldtă, aramă şi fier.  Toţi stricaţi 28 sînt!  Să sfirşi foiul de la foc, să sfirşi plumbul. în deşert zlătariul bate argintul, vicleşugurile lor nu s-au topit  'Argint lepădat' 30 chemaţi pre ei, căci i-au izgonit pre ei
Domnul”.

CAP VII

      Ascurtaţi cuvîntul Domnului, toată jidovimea! Aceastea zice Domnul puterilor, Dumnezeul lui Israil: „De veţi îndirepta căile voastre şi tocmea-lele voastre, şi voiu lăcui pre voi în locul acesta. Nu vă nădejduit spre voi cuvinte mincinoase, căci mai mult nemică nu vor folosi voao, zicînd: 'Besearecă Domnului besearecă Domnului iaste'. Că, de veţ isprăvi isprăvind căile voastre şi tocmealele voastre şi, făcînd. veţ face judecata întru mjlocul [497]
omului şi întru mijlocul aproapelui sau,  Şl nemearnicul şi surumanul şi vădua să nu asupriţi, şi sînge nevinovat să nu vărsaţi în locul acesta, şi denapoia altor dumnezăi să nu  meargeţ spre rău voao, Şi voiu lăcui pre voi în locul vostru, în pămîntul carele am dat părinţilor voştri den veac şi pînă în veac.  Iară de veţ nădejdui voi pre cuvinte minrinoase, de unde nu vă veţ folosi, Şi uddeţ, şi preacurviţ, şi furat, şi jurat pre strîmb, şi tămîiaţi la Vaal, şi meargeţ denapoia dumne-zăilor streini, carii nu ştiţi, ca să vă fie voao  rău. Şi aţ venit şi aţ stătut înaintea Mea în Casă unde să numeaşte numele Mieu preste ea şi aţ zis: Teritu-ne-am ca să nu facem toate urîciunile aceastea!'. Au peşteri tflharilor -Casa Mea unde să numeaşte numele Mieu întru ea acolo înaintea voastră? Şi iată, Eu văzuiu41, zice Domnul. „Căci meargeţi la locul Mieu cel de la Silom, unde am sălăşluit numele Mieu preste el acolo înainte, şi vedeţ ceale ce am făcut lui de cătră faţa răutăţii nărodului Mieu, Israil, Şi acum, pentru care lucru aţ făcut toate aceastea lucruri, şi am grăit cătră voi, şi nu M-aţ ascultat pre Mine, şi v-am chemat pre voi, şi n-aţ răspuns* (Deci) face-voiu şi Eu Casii aceştiia unde să cheamă numele Mieu preste ea, preste carea voi nădejduit preste ea, şi locului carele am dat voao şi părinţilor voştri, în ce chip am făcut Silomului. Şi voiu lepăda pre voi de cătră faţa Mea, în ce chip am lepădat pre fraţii voştri, toată sămînţa lui Efraim! Şi tu nu te ruga pentru nărodul acesta şi nu te ruga ca să să miluiască acestea, şi nu te ruga şi să nu te apropii de Mine pentru ei, căci nu voiu asculta.  Au nu vezi ce fac ei în cetăţile Iudei şi în căile Ierusalimului? Fiii lor adună leamne, şi părinţii lor ard foc, şi muierile lor fărimă aluat, ca să facă hamoni oştii ceriului; şi au turnat turnări la dumnezei streini, pentru ca să Mă mînie. Au doară ei Mă scîrbesc pre Mine?”, zice Domnul, „nu pre ei, pentru ca să să ruşineaze obrazele lor?” Pentru aceaea, aceastea zice Domnul: „Iată, urgia şi mînia Mea să varsă preste locul acesta, şi preste oameni, şi preste dobitoace, şi preste tot lemnul ţarinii lor, şi preste roadele pămîntului; şi va arde şi nu se va stinge*4. Aceastea zice Domnul: „Arderile ceale de tot ale voastre adunat cu jîrtvele voastre şi mîncaţi carne, Căci n-am grăit cătră părinţii voştri şi n-am poruncit lor, în ziua carea am scos pre ei den pămîntul Eghipetului, pentru arderi-de-tot şi jirtve. Făra numai graiul acesta am pq^unot lor, zicînd: Ascultaţi glasul Mieu, şi voiu fi voao intru Dumnezău şi voi veţ fi Mie întru nărod şi
meargeţ în toate căile Meale, oricarele voiu porunci voao, pentru ca să vă fie voao bine. Şi n-au ascultat pre Mine, nici au apropiat 23 ureachea lor, ce au mers întru gîndurile inimii lor cei reale şi să făcură la ceale dendărăt, nu la ceale denainte, den carea zi au ieşit părinţii lor den pămîntul Eghipetului şi pînă în ziua aceasta.  Şi am trimis cătră ei pre toţi robii 24 Miei, prorocii, ziua şi dimeneaţa, şi am trimis.  Şi n-au ascultat pre Mine, şi nu s-au 25 apropiat ureachea lor, şi ş-au învîrtoşat cerbicia lor mai mult decît părinţii lor.  Şi vei 26 grăi lor cuvîntul acesta, şi nu vor asculta pre tine; şi vei chema pre ei, şi nu vor răspunde ţie-  Şi vei grăi cătră ei: * Această limbă, care 27 n-au auzit glasul Domnului lor, nici au priimit învăţătura, să sffrşi credinţa den rostul lor\ Tunde capul tău şi leapîdîl Şi ia pre buze 28 plîngere, căci au izgonit Domnul şi au lepădat ruda care făcea aceastea; căce au făcut fiii Iudii răul înaintea Mea”, zice Domnul. „Rînduit-au urîciunele lor în Casă unde s-au 29 chemat numele Mieu preste ea, ca să o pîngă-rească pre ea. Şi au zidit capişte lui Tafeth, carele iaste în valea fiiului Ennom, ca să arză-de-tot pre fiii lor şi featele lor cu foc, care n-am porundt lor şi n-am socotit în inima Mea. Pentru aceaea, iată, zile vin, zice Domnul, şi 30 nu vor mai zice încă 'Capiştea lui Tafeth' şi 'Valea fiiului Ennom', ce “Valea celor omorfţT; şi-i vor îngropa în Tafeth, ne fiind loc.  Şi 31 vor fi morţii norodului acestuia spre mîncare pasărilor ceriului şi hiarălor pămîntului, nu va fi cine să apere.  Şi voiu surpa den cetăţile Iudii şi den răspîntiile Ierusalimului glasul celor ce să veselescu şi glasul celor ce să bucură, glasul ginerelui şi glasul neveastei, căce spre pustiire va fi tot pămîntul”.

CAP VIII

      În vreamea aceaea, zice Domnul, 1 deşchide-vor oasele împăraţilor Iudii şi oasele boiarilor lor şi oasele preoţilor şi oasele prorocilor lor şi oasele celor ce lăcuiescu în Ierusalim den
mormînturile lor  Şi le vor zbid pre eale 2 spre soare şi spre lună şi spre toate stealele şi spre toată oastea ceriului, care au iubit şi cărora au sliţjit şi cărora au mersu denapoia lor şi de carii să ţinea şi la carii s-au închinat ei. Nu să vor tăia, nid să vor îngropa, şi vor fi spre pildă preste faţa a tot pămîntul,  Căci 3 au mai ales moartea decît viaţa; şi la toţi ceialalţi ce au rămas de la rudenia aceaea, în tot locul, oriunde-i voiu scoate pre dînşii acolo”.  Căci 4 aceastea zice Domnul: „Au doară cel ce cade [498] nu să scoală? Sau cel ce să întoarce nu să  întoarce? Pentru că să întoarse norodul acesta întoarcere fără ruşine şi să biruiră de tot întru voia lor şi nu vrură a să întoarce?  BăgaţiînurechidarăşiauziţiîNuaşavorgrăi, nu iaste om care să să pocăiască de la răutatea lui, zicînd: 'Ce am făcut?' Rămase cela ce aleargă de la alergătura lui ca calul şezătoriu  întru nechezarea lui. Şi asida în ceriu co-noscu vreamea ei, turtureaoa şi rindureaoa, pasările ţarenii, păziră vremile intrării lor; iară norodul Mieu acesta n-au cunoscut judecîţile Domnului. Cum veţi grăi că: 'înţelepţi sîntem noi, şi leagea Domnului cu noi iaste'? în deşert să făcu trestia minciunoasă la  scriitori! Ruşinară-să înţelepţii, acoperiră capul lor; şi să spămîntară şi să prinsără, căci cuvîntul Domnului l-au izgonit Care înţelepciune e întru cfinşii? Pentru aceaea voiu da muierile lor altora şi ţarinile lor, moştenitorilor, căci, de la mic pînă la mare, toţi iubirea argintului gonesc; şi, de la proroc pînă la preot, toţi fac minciună. Şi vindecă surparea norodului Mieu cătră necinste, zicînd: 'Pace! Pace!'; şi nu era pace! Ruşinară-să, căci uriciune au făcut? Şi cu ruşine nu s-au ruşinat, şi a să ruşina nu ştiu. Pentru aceaea vor cădea între mijloc cîzftid, în vreamea socotealei lor vor cădea”, zice Domnul. „Şi vor aduna roadele lor, zice Domnul, nu iaste strugur fn vie şi smochine în smochin, şi frunzele au căzut de tot” -„Şi spre ce noi şă-dem?” - „Adunaţi-vă şi să întrăm la cetăţile ceale tari şi să ne lepădăm acolo, căci Dumnezău ne-au lepădat pre noi şi ne-au adăpat apă de hiare, căci am greşit înaintea Lui. Adunatu-ne-am spre pace, şi nu era bune la vreamea vindecării şi nu era sîrguială”. -„De la Dan vom auzi glasul iuţimei cailor lui, de la glasul nechezării călîrimei cailor lui să clăti tot pămîntul; şi va veni şi va mînca de tot pămîntul, şi plinirea lui, cetatea, şi pre cei ce lăcuiescu întru dînsa. Pentru căci, iată. Eu trimit la voi şărpi omoritori, la carii nu iaste a deşănţarea, Şi vor muşca pre voi fără vindecare cu durearea inimii voastre cei izmenite! Iată (strigare) glasul strigării feaţii riarodului Mieu, de la pămînt departe: 'Au Domnul nu iaste în Sion? Sau împărat nu iaste acolo?' - „Pentru căci M-au urgisit cu ceale cioplite ale lor şi întru deşărtări streine?” Să petrecu vara, trecu seacerea, şi noi nu ne-am mîntuit -„Spre surparea featei riarodului Mieu Mă întunecaiu; întru izmenire Mă întăriră durori ca ceaea ce naşte. Şi au răşină nu iaste în Galaad? Au doftor nu iaste acolo? Pentru căci nu să sui vindecarea featei riarodului Mieu?”

CAP IX

      Cine va da capului mieu apă şi ochilor 1 W pftjm miei izvoară de lacrămi, şi voiu plînge A YSH pre nărodul mieu acesta, ziua şi F^Yr^i noaptea, pre cei rănit ai feaţii năro-HnBa dului mieu?  Cine îm va da în pustiiu sălaş mai de margine, şi voiu părăsi pre nărodul mieu şi mă voiu duce de la ei? Căci toţi să preacurvesc, adunarea celor defăimători!  Şi întinseră limba lor ca un arc mincinos şi nu credinţa putu pre pămînt, căci den reale la reale au ieşit şi pre Mine n-au cunoscut!” zice Domnul.  „Fieştecarele de cătră 4 aproapele său păziţi-vă şi pre fraţii lor nu nădejduit, căci tot fratele cu amăgi tură va amăgi şi tot priatenul cu vicleşug mearge. Fieştecarele asupra prietinului lui va batjocuri, adevăr nu vor grăi; învăţă-se limba lor a grăi minciuni; năpăstuiră şi nu lipsiră a să întoarce.  Camătă preste camătă, vicleşug 6 preste vicleşug, n-au vrut să ştie pre Mine”, zice Domnul.  Pentru aceaea, aceastea zice 7 Domnul puterilor: „Iată, Eu voiu lămuri pre ei şi voiu ispiti pre ei, căci voiu face de cătră faţa vicleşugului feaţii nărodului Mieu.  Săgeată 8 rănitoare e limba lor; vicleane-s graiurile gurii lor; cu aproapele lui grăiaşte de pace, şi întru sine are vrajba.  Au asupra acestora 9 nu voiu socoti, zice Domnul, sau la nărod ca acesta nu va izbîndi sufletul Mieu?  Preste 10 măguri luaţi tmguire şi pre căile pustiiului plîngere, căci s-au săvîrşit, pentru că nu sînt oameni, n-au auzit glasul stăpînirei; den pasările ceriului şi pînă la dobitoace spărnîn-tară-să, dusară-să.  Şi voiu da Ierusalimul 11 spre înstreinare, spre lăcuinţa balaurilor, şi cetăţile Iudei spre stingere le voiu pune, nelă-cuindu-se”. Cine e omul înţelegătorul şi înţeleagă aceasta? Şi, la care e cuvîntul gurii Domnului cătră el, vestească voao: pentru care lucru peri pămîntul? Aprinse-se ca pustiiul, neumblîndu-se el?  Şi zise Domnul 12 cătră mine: „Pentru căci au părăsit ei leagea Mea carea am dat înaintea feaţii lor şi n-au ascultat glasul Mieu,  Ce au mers denapoia 13 celor alease ale inimii lor ceii reale şi denapoia idolilor carele au învăţat pre ei părinţii lor”,  Pentru aceaea, aceastea zice Domnul 14 puterilor, Dumnezăul lui Israil: „Iată, Eu hrănesc pre ei cu nevoi, şi voiu adăpa pre ei apă de hiare,  Şi voiu răsipi pre dînşii întru 15 limbi la carii nu conoştea ei şi părinţii lor, şi voiu trimite la dînşii sabia, pînă-i voiu topi pre ei cu dînsa”.  Aceastea zice Domnul 16 puterilor: „Chemaţi pre cealea ce plîng, şi să vie; şi cătră ceale măiastre trimiteţi,  Şi răspunză; şi să ia preste noi plîngere, şi pogoare ochii voştri lacrămi, şi geanele voastre cure apă, [499] Căci glasul cel de jale să auzi In Sion: 'Cum am chinuit! Ne-am ruşinat foarte, căci am părăsit pămîntul şi am lepădat sălăshririle noastre'u. -„Ascultaţi dară, muieri, cuvîntul lui Dumnezău şi prii mască urechile voastre cuvintele gurei Lui; şi învăţaţi featele voastre jale şi muiarea pre cea de aproapele ei, plîngere. Căci să sui moarte pren ferestrile voastre, întră la pămîntul vostru, ca să zdrobească prunci pre den afară şi tinerii de pren uliţă. Şi vor fi morţii oamenilor spre pildă, preste faţa cîmpului pămîntului vostru, şi ca iarba denapoia celui ce coseaşte. Şi nu va fi cel ce să adune”. Aceastea zice Domnul: „Nu să laude înţeleptul întru înţelepciunea lui şi nu se laude cel vîrtos întru vîrtutea lui şi nu se laude cel bogat întru bogăţia lui, Ce întru aceasta să să laude cel ce să laudă a înţeleage şi a Mă conoaşte că Eu sînt Domnul, Cela ce fac milă şi judecată şi direptate pre pămînt, căci întru aceastea e voia Mea”, zice Domnul. .Iată, zile vin, zice Domnul, şi voiu socoti preste toţi cei obrezuiţi marginea acoperirei lor, Preste Eghipet, şi preste Idumea, şi preste Edom, şi preste fiii lui Ammon, şi preste fiii lui Moav, şi preste tot cela ce tunde împrejur cealea de la faţa lui, ceia ce lăcuiesc în pustiiu, căci toate limbile neobre-zuite-s la trup, şi toată casa lui Israil - neobrezuiţi la imma lor”.
CAP X

Ascultaţi cuvîntul Domnului, carele au grăit cătră voi, casa lui Israil! Aceastea zice Domnul: „După căile limbilor nu învăţaţi şi de seamnele ceriului nu vă teamereţi, căci să tem  de eale cu obrazele lor; Căci legiuirile limbilor deşarte-s: lemn iaste, den dumbravă  tăiat, lucru de teslariu şi topiturî; Cu argint şi cu aur înfrumuseţate sînt, cu ciocane şi cu cuie le-au întărit pre eale, pune-le-vor pre  eale şi nu se vor mişca. Argintul bătut iaste, nu vor îmbla; rfdieîndu-se, ridica-se-vor, căci nu vor paşi. Nu vă teameţi de eale, căci nu vor face rău, şi bine nu iaste întru  eale”. -„Nu iaste aseamenea cu Tine, Doamne! Mare eşti Tu şi mare e numele Tău  întru vîrtute! Cine nu se va teame de Tine, împărate al limbilor? Pentru că Ţie să cuvine, că întru toţi înţelepţii limbilor şi întru toate împărăţiile lor nu iaste aseamenea Ţie.  împreună cei fără minte şi cei nesocotitori sînt  dăscălia deşărtărilor lor, lemn iaste! Argint lipit iaste, de la Tharsis veni-va; aurul - Mofaz; şi mîna zlătarilor, lucruri de meşteri; toate,cu vînăt şi mohorîte vor îmbrăca pre eale. Aşa să ziceţ lor: “Dumnezăi carii ceriul şi pămîntul n-au făcut să piară de pre pămînt şi dedesuptul ceriului acestuia!*” Dumnezău Cela ce au făcut pămîntul cu putearea Lui, Cela ce au îndireptat lumea cu înţelepciunea Lui şî cu mintea Lui au întins ceriul,  Şi 12 mulţime de ape în ceriu, şi sui nori de la marginea pămîntului; fulgere spre ploaie au făcut şi scoase vînturi (lumină) den visteriile lor. Nebunitu-s-au tot omul de minte; ruşina-se 13 tot zlîtariul pre ceale săpate ale lui, căci mincinoase au topit; nu iaste duh întru eale. Deşarte sînt, lucrure batjocurite; în vreamea 14 socotirei lor vor peri.  Nu iaste ca aceasta 15 parte la Iacov, căci Cela ce au zidit toate, acela iaste moşnenirea Lui; Domnul - numele Lui. Adună den afară statul tău cel ce lăcuiaşte 16 întru cei aleşi, căci aceastea zice Domnul: „Iată, Eu împiadec pre ceia ce lăcuiesc pămîntul acesta cu necaz, şi voi năcăji pre ei, pentru casă să afle rana ta”.  Vai preste zdrobitura 18 ta! Duioasă rana ta! Şi eu ziş: Aşa e aceasta rana ta şi te apuca pre tine.  Cortul tău au 19 chinuit, peri, şi toate pieile tale să spintecară; fiii miei şi oile meale nu sînt; nu iaste încă loc cortului mieu, locul pieilor meale,  Căci 20 păstorii au ieşit den minte şi pre Domnul n-au cercetat; pentru aceaea n-au socotit toată păşunea, şi să răsipiră.  Glasul auzirii, iată, 21 vine! Şi cutremur mare den pămîntul de la miazănoapte, ca să rîndui as că cetăţile Iudii spre stingere şi zăceare pasărilor.  Ştiu, 22 Doamne, că nu e a omului calea lui, nici bărbat va mearge şi va isprăvi călătoria lui. Ceartă-ne pre noi, Doamne, însă cu judecata, 23 şi nu cu mînie, pentru ca să nu ne fad pre noi puţini!  Varsă mînia Ta preste limbile cealea ce nu Te ştiu pre Tine. şi preste împărăţiile carele numele Tău nu l-au chemat, căci au mîncat pre Iacov şi au topit pre Israil!

CAP XI

Cuvîntul carele s-au făcut de cătră Domnul cătră Ieremia, zicînd: „Auzi cuvintele făgăduinţii aceştiia, şi vei grăi cătră oamenii Iudei şi cătră cei ce lăcuiesc în Ierusalim şi vei grăi cătră ei. Aceastea zice Domnul, Dumnezeul lui Israil: Blestemat omul carele nu va asculta cuvintele făgăduinţei aceştiia carea am poruncit părinţilor voştri în ziua carea am scos pre ei den pămîntul Eghipetului, den cupto-riul cel de fier, zicînd: Ascultaţi glasul Mieu şi faceţ toate, oricîte voiu porunci voao, şl veţi fî Mie norod, şi Eu voiu fi voao Dumnezeu, Pentru ca să întăresc jurămlntul Mieu carele am jurat părinţilor voştri ca să le dau lor pămînt ce cură miare şi lapte, [500] ca cum e ziua aceasta!” Şi răspuns şi ziş:  „Facă-să, Doamne!” Şi zise Domnul cătră mine: „Citeaşte toate cuvintele aceastea în cetăţile Iudii şi denafara Ierusalimului, zicînd:  'Auziţi cuvintele făgăduinţei aceştiia şi le faceţ pre eale, căci mărturisind rnărturisiiam împreună părinţilor voştri, în ziua carea am scos pre ei den pămîntul Eghipetului pînă în ziua aceasta, mînecînd rnărturisiiam împreună,  zicînd: 'Ascultaţi glasul Mieu!' Şi n-au ascultat nici plecară ureachea lor, ce mergea fieştecarele întru încilcirea inemii lor cei vicleane. Şi a duş cătră ei toate cuvintele făgăduinţei aceştiia carea am poruncit ca să facă.  şi n-au făcut'“. Şi zise Domnul cătră mine: „Să află legătură întru bărbaţii Iudei şi întru ceia ce lăcuiesc în Ierusalim. Intoarseră-se spre strîmbătăţile părinţilor lor celor mai denainte, carii n-au vrut să asculte cuvintele Meale şi, iată, ei mergu denapoia dumnezeilor striini, ca să slujască lor. Şi răsipi casa lui Israil şi casa Iudei făgăduinţa Mea, carea am pus cătră părinţii lor”. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul: „Iată, Eu aduc preste norodul acesta reale, den carele nu vor putea ca să iasă dentr-însele; şi vor striga cătră Mine, şi nu voiu asculta pre ei. Şi vor mearge cetăţile Iudei şi cei ce lăcuiescu Ierusalimul şi vor striga cătră dumnezeii lor, cărora ei tămîiază lor, carii nu vor mîntui pre ei în vreamea chinuirii lor. Căci pre numărul cetăţilor tale era dumnezeii tai, ludo, şi pre numărul ieşirilor Ierusalimului au rinduit capişti a tămîia pre Vaal. Şi tu nu te ruga pentru norodul acesta şi nu te ruga pentru ei la rugă şi rugăciune, căci nu voiu asculta la vreamea carea Mă cheamă pre Mine, în vreamea chinuim lor. Pentru ce cea iubită în Casa Mea au făcut uriciune? Au rugăciune şi cărnuri sfinte vor lua de la Tine răutăţile tale? Au de aceasta vei scăpa? 'Măslin cu bună umbră, frumos la chip' au numit Domnul numele tău. La glasul tăiarii lui au răsădit; să făcură de nimica ramurile ei. Şi Domnul puterilor, Cela ce de tot te-au răsădit, grăit-au asupra ta reale, pentru răutatea casii lui Israil şi casei Iudii, căci ş-au făcut lor a Mă urgisi, tămîind ei la Vaal”. Doamne, arată mie şi voiu cunoaşte; atuncea văzuiu tocmealele lor. Şi eu, ca un miel blînd aducindu-se să să jîrt-vuiască. n-am cunoscut [că] asupra mea au gîndit gind rău, zicînd: „Veniţi şi să punem lemn în pîinea lui şi să-l surpăm pre el de la pămîntul celor vii, şi numele lui nu să va mai pomeni încă”. Doamne al puterilor, judecind dirept, ispitind rănichii şi inimile, de aş vedea cea
de la Tine izbîndă dentru ei,  căci cătră “fine descoperita mdireptarea mea.  Pentru 21 aceaea, aceastea zice Domnul preste oamenii den Anathoth, ceia ce cearcă sufletul mieu, ceia ce zic: „Nu vei proroci pre numele Domnului! Iară de nu, vei muri în mînile noastre!”  Pentru aceaea, aceastea zice Domnul 22 puterilor: ..lată. Eu socoti-voiu asupra lor; tinerii lor cu sabie vor muri, şi fiii lor şi featele lor muri-vor cu foamete.  Şi rămăşiţă nu va 23 fi lor, căci voiu aduce reale preste ceia ce lăcuiescu în Anathoth, în anul socotirii lor”.

CAP XII

      Direptu eşti, Doamne, că voiu răspunde cătră Tine, însă judecăţi voiu grăi cătră Tine: Ce e că calea necuraţilor să sporeaşte, îndireptatu-s-au toţi cei ce defăima defăimări?  Răsădiş 2 pre ei şi să înrădăcinară; făcură fii şi făcură roadă. Aproape eşti Tu de gura lor şi departe de la rănichii lor!  Şi Tu, Doamne, ştii pre 3 mine; ispitit-ai inima mea. înaintea Taadu-nă-i pre ei ca oile spre junghiarel Curăţeaşte-i pre ei la ziua jungherii lor!  Pînă cînd va 4 plînge pămîntul şi toată iarba ţarinii să va usca de răutatea celor ce lăcuiescu întru el? Strînsără-să dobitoace şi pasări, căci au zis: „Nu va vedea Dumnezău căile noastre!”. -..Alo tale picioare aleargă şi te slobonogescu 5 pre tine; cum te vei găti pre cai? Şi în pămîntul păcii tale te nădejduieşti; cum vei face întru înfierbîntarea Iordanului?  Căcişifraţii tăi şi casa tătîni-tău, şi acestea să lăpîdară de tine şi acestea au strigat, dendărătul tău adunară-să. Să nu te încrezi întru ei, cînd vor grăi cătră tine cu pace!  Părăsit-am casa 7 Mea, lăsa t-am moştenirea Mea, dat-em ce) iubit suflet al Mieu pre mîinile vrăjmaşilor lui.  Să făcu moştenirea Mea Mie ca un leu 8 în dumbravă, deade asupra Mea glasul ei; pentru aceaea am urît pre ea. Au peştera leoaicei iaste moştenirea Mea Mie?  Au 9 peşteră e împrejurul ei preste ea? Păsaţi! Adunat toate hiarăle dmpului şi să vie ca să mănînce pre ea!  Păstori mulţi stricară via 10 Mea, pîngăriră partea Mea, deaderă partea cea poftită a Mea spre pustiiu neumblat. Făcură-să spre peirea pierzării prin Mine; cu 11 stingere stinsă-se tot pămîntul, căci nu iaste om care să puie la inimă.  Preste toată ieşirea în pustiiu au venit, chinuind, căci sabia Domnului va mînca de la marginea pămîntului şi pînă la marginea pămîntului, nu iaste pace la tot trupul.  Sămănat-aţ griu, şi spini aţ 13 secerat; sorţii lor nu vor folosi lor. Ruşinaţi-vă de fala voastră, de ocară înaintea Domnului!”  Căci aceastea zice Domnul pentru toţi 14 vecinii cei răi: „Ceia ce să ating de moştenirea [501] Mea carea am împărţit nărodul ui Mieu. lui Israil, iată, Eu zmulg pre ei de la pămîntul lor, şi pre Iuda voiu scoate den mijlocul lor. Şi va fi după ce voiu scoate Eu pre ei, Mă voiu întoarce şi voiu milui pre ei. Şi voiu lăcui pre el, pre fieştecarele la moştenirea lui şi fieştecarele la pămîntul lui. Şi va fi, de învăţînd, vor învăţa calea nărodului Mieu a să jura în numele Mieu: *Viu Domnul!', în ce chip au învăţat pre nărodul Mieu a să jura pre Vaal, şi să va zidi în mijlocul nărodului Mieu. Iară de nu să vor întoarce, Şi voiu rădica limba aceaea cu radi care şi pierzare”, zice Domnul.

CAP XIII

Aceastea zice Domnul: „Pasa şi dştigă ţie incingere de in şi pune pre mijlocul tău; şi în apă nu va treace”. Şi dştigaiu încingerea, după cuvSntul Domnului, şi puş prejur mijlocul mieu.  Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd:  „Ia încingerea cea dempreju-rul mijlocului tău şi scoală-te şi pasă la Efrat şi  ascunde pre ea acolo, în gaura pietrii”. Şi mers şi o ascuns la Efrat, în ce chip mi-au  porundt mie Domnul. Şi fu după zile multe, şi zise Domnul cătră mine: „Scoală-te şi pasă la Efrat şi ia de acolo brful carele am  porundt ţie ca să-l ascunzi acolo”. Şi mers la apa Efratului şi săpaiu şi luaiu brîul den locul unde am îngropat pre el acolo. Şi iată, stricat era, care să nu fie de treabă la nemică.  Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră  mine, zicînd: „Aceastea zice Domnul: Aşa voiu strica semetia Iudei şi semetia Ierusalimului, cea multă aceasta semeţie. Pre cei ce nu vor să asculte cuvintele Meale, ce au mers întru încălcirea inimii lor cei videane, şi pre cei ce au mers după dumnezăi streini ca să slujască lor şi să să închine lor, şi vor fi ca brîul acesta care nu se va trebui la nemică. Căci, în ce chip să lipeaşte brîul prejur mijlocul omului, asa am lipit cătră Mine casa lui Israil şi toată casa Iudei, ca să să facă Mie spre nărod numit, şi spre fală, şi spre mărire; şi n-au ascultat de Mine. Şi vei grăi cătră nărodul acesta: Tot foalele să va împlea de vin*. Şi va fi de vor zice cătră tine: 'Au cunos-cînd nu vom cunoaşte că tot foalele să va împlea de vin?', Şi vei grai cătră ei: 'Aceastea zice Domnul: lată, Eu voiu împlea pre toţi ceia ce lăcuiesc pămîntul acesta, şi pre împăraţii lor, pre ceia ce şăd, flit lui David, pre scaunul lui, şi pre preoţi, şi pre prorod, şi pre Iuda, şi pre toţi ceia ce lăcuiesc în Ierusalim cu 14 îmbătare. Şi voiu răsipi pre ei, pre bărbat. Şi pre fratele lui. şi pre părinţii lor, şi pre fiii lor deodată; şi nu voiu dori. zice Domnul, şi nu-M va fi milă şi nu Mă voiu milostivi de cătră stricarea lor'.  Auziţi şi băgaţi în urechi şi 15 nu vă rădicaţi, căci Domnul au grăit!  Daţi 16 Domnului Dumnezeului vostru mărire mai nainte de a întuneca şi mai nainte de a să împiedeca pidoarele voastre preste munţi întunecoşi; şi veţi aştepta la lumină, şi acolo -umbra morţii, şi să vor pune la întunearec. Iară de nu veţ auzi, pre ascuns plînge-va 17 sufletul mieu de cătră faţa semeţiei; şi vor pogorî ochii voştri lacrămi, căci să surpă turma Domnului.  Ziceţ împăratului şi silnidlor: 'Smerip-vă şi şedeţi, căci s-au surpat den capul vostru cununa mărirei voastre!' Cetăţile ceale despre austru să închiseră 19 împreună şi nu era cel ce să deşchiză; să înstriină Iuda, săvîrşiră înstriinare deplin. Rădică ochii tăi, Ierusalime, şi vezi pre cei ce 20 vin de la crivăţ: Unde iaste turma carea s-au dat ţie, oile mărirei tale?  Ce vei grăi, cînd te 21 vor socoti pre tine? Şi tu ai învăţat pre el asupra ta învîţftturi la început Durori te vor apuca, ca pre muiarea ce naşte.  Şi de vei 22 zice în inema ta: 'Pentru căci mtimpină mie aceastea?' - Pentru mulţimea strîmbătăţii tale descoperiră-se denapoile tale, să să ivească călcîile tale.  De va premeni arapul pialea 23 lui şi pardosul impistriturile lui, şi voi veţi putea a face bine, fiind învăţaţi rău.  Şi-i 24 împrăştiaiu pre ei ca ojogiturile ce se duc de vînt spre pustiiu.  Acesta e sorţul tău şi 25 parte, a nu asculta voi Mie, zice Domnul, cum M-ai uitat pre Mine şi ai nădejduit pre minciuni. Şi Eu voiu descoperi ceale denapoi ale tale 26 preste faţa ta.  Şi să va ivi nednstea ta. 27 Preacurviile tale şi nechezarea ta şi înstriina-rea curviei tale preste dealuri şi în ţarini am văzut, urîdunile tale. Vai ţie, Ierusalime, căci nu te-ai surpat denapoia mea! Pînă cînd vei fi?”

CAP XIV

Cuvîntul Domnului, carele au făcut 1 cătră  Ieremia  pentru neplouare. Plînse jidovimea, şi porţile ei să deşertară, şi să întunecară pre pămînt, şi strigarea Ierusalimului să sui.  Şi 3 cei putearnid ai ei trimiseră pre cei mai tineri ai lor la apă; venit-au la fîntîni, şi n-au aflat apă. Şi au întors vasele lor deşarte.  Şi 4 lucrurile pămîntului s-au săvîrşit, căci nu era ploaie. S-au ruşinat plugarii, acoperiră capetele lor.  Şi cerbii în ţarină fătară şi părăsiră, căci nu era iarbă.  Măgarii sal ba tea 6 statură pren codri, şi tras eră vînt, săvîrşiră-a e ochii lor, că nu era buruiană.  De norodul 7 strimtă taţii, păcatele noastre înpomasară-ae noao. Doamne, fă noao pentru numele [502] Tău, căci mulle-s păcatele noastre înaintea  Ta, căci Ţie am greşii Îngăduiala lui Israil, Doamne, şi mîntuieşti în vreamea răutăţilor; Pentru căci Te-ai făcut ca un nemeare-nic pre pămînt? Şi ca un pămintean abătSndu-se spre popas? Au fi-vei ca un om adormit fiind? Au ca un om ce nu poate a mîntui? Şi Tu întru noi eşti, Doamne, şi numele Tău s-au chemat preste noi, să nu uiţi pre noi! - Aşa zice Domnul norodului acestuia: „îndrăgiră a mişca picioarele lor şi nu s-au scumpit; şi
.  Dumnezău n-au binevoit întru ei. Acum îş va aduce aminte de strîmbătatea lor”. Şi zise Domnul cătră mine: „Nu te ruga pentru norc— dul acesta spre bine! Căci, de vor posti, nu voiu auzi rugile lor; şi de vor aduce arderi-de-tot şi jîrtve, nu voiu binevoi întru ei, căci cu cuţit şi cu foamete şi cu moarte Eu voiu conceni pre ei”. Şi ziş: „Cela ce eşti, Doamne, iată, prorocii lor vor proroci şi zic: 'Nu veţi vedea sabie, nici foamete va fi întru voi, căci adevăr şi pace voiu da pre pămînt şi în locul acesta'“. Şi zise Domnul cătră mine: „Minei uni prorocii prorocesc pre numele Meu! N-am trimis pre ei şi n-am poruncit lor şi n-am grăit cătră ei, căci vederi mincenoase şi vrăji şi des-cîntături  şi  voile  inimilor ei prorocesc voao”. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul pentru prorocii: „Ceia ce prorocesc pre numele Mieu minciuni, şi Eu n-am trimis pre ei, carii zic: 'Sabie şi foamete nu va fi pre pămîntul acesta', cu moarte, cu boală vor muri şi cu foamete să vor conceni prorocii Şi norodul la carii ei prorocesc lor, şi vor fi lepădaţi hi răspîntiile Ierusalimului de cătră faţa săbiei şi foameţii; şi nu va fi cel ce să îngroape pre ei şi fămeile lor şi fiii lor şi featele lor. Şi voiu vărsa preste ei răutăţile lor. Şi vei grăi cătră ei cuvîntul aceasta: 'Pogorîţi preste ochii voştri lacrămi, ziua şi noaptea, şi să nu să sfîrşască, căci cu zdrobitură mare să zdrobi faţa norodului Mieu şi cu rană duioasă foarte'. De voiu ieşi la cîmp, şi iată, răniţi de sabie; şi de voiu întră la cetate, şi iată, dureare de foamete; căci preot şi proroc mearseră la pămîntul carele n-au ştiut”. - „Au doară izgonind au izgonit pre Iuda? Şi de la Sion s-au depărtat sufletul Tău? Pentru ce ne-ai lovit pre noi, şi nu iaste noao vindecare? îngăduit-am spre pace, şi nu era bunătăţi; la vreame de vindecare, şi iată, turburare! Conoscut-am, Doamne, păcatele noastre, strimbătăţile părinţilor noştri, căci am greşit înaintea Ta! încetează, pentru numele Tău! Să nu pierzi scaunul mărireiTale! Adu-Ţi aminte să nu răsipeşti făgăduinţa Ta cea ce e cu noi!
Au iaste în idolii limbilor ploînd? Şi ceriul va da saţiul lui? Au nu Tu eşti sîngur, şi Te vom îngădui pre Tine, Doamne, căci Tu ai făcut toate aceasteaî”

CAP XV

      Şi zise Domnul cătră mine: „De va sta 1 I Nk^J Moisi şi Samuil înaintea feaţii Meale, P%^fl nu iaste sufletul Mieu cătră ei! SloraV/l Ebozil norodul acesta şi să iasă!  Şi 2 ■KM va fi de vor zice cătră tine: 'Unde vom ieşi?', şi vei grăi cătră ei: 'Aceastea zice Domnul Dumnezău: Cîţi la moarte, la moarte; citi la sabie, la sabie; şi cîţi la foamete, la foamete; şi dţi la robie, la robie.  Şi voiu 3 izbîndi asupra lor, patru chipuri, zice Domnul: Sabia, spre junghiare; şi dinii, spre spargere; şi fiarăle pămîntului şi pasările ceriului, spre mîncare şi spre stricare.  Şi voiu da 4 pre ei la nevoi la toate împărăţiile pămîntului, pentru Manasi, feciorul Ezechiei, împăratul Iudei, pentru toate cîte au făcut în Ierusalim.  Cui va fi milă de tine, Ierusalime? Sau 5 cine să va sfii asupra ta? Au cine să va întoarce spre pace ţie?  Tu M-ai urît, zice 6 Domnul, denapoi vei mearge. Şi voiu întinde mîna Mea şi te voiu strica pre tine! Şi încă nu voiu părăsi pre ei.  Şi voiu sămăna pre ei cu 7 sămănare. în porţile norodului Mieu, să făcură fără feciori, pierdură norodul Mieu, pentru răutăţile lor,  înmulţiră-să văduvele 8 lor mai mult decît năsipul mării. Aduseră spre mumă chinuirea tinerelului într-amiazăzi, chin lepădară preste ea fără de veaste, cutremur şi sîrguială.  Deşertă-se ceaea ce năştea 9 şapte, să chinui sufletul ei, apuse soarele preste ea, că, fiind ziua spre nămiaza, să ruşina şi să ocări; pre cei rămaşi ai lor spre sabie îi va da înaintea vrăjmaşilor lor1”, zice Domnul.  - „Vai eu, maică, ca pre cine m-ai 10 născut, bărbat judecîndu-să şi osăbindu-să în tot pămîntul? Nid am folosit, nid mi-au folosit mie nimerile, vîrtutea mea s-au sfirşit întru cei ce mă blestema.  Facă-se, Doamne, 11 îndireptîndu-se ei, de nu am stătut în vreamea răutăţilor lor şi în vreamea năcazului lor spre bunătăţi cătră vrăjmaş!”  - „De se va 12 cunoaşte fîeru, şi învălitură de aramă putearea ta<  Şi comorile tale spre pradă le voiu 13 da, schimbare pentru toate păcatele tale şi în toate hotarăle tale,  Robi-te-voiu de tot împrejurul vrăjmaşilor tăi, în pămîntul care n-ai ştiut, căci foc s-au aţîţat dentru mînia Mea, preste voi să va arde!”  - „Doamne! Adu-Ţi aminte de mine şi mă socoteaşte şi mă fă nevinovat dentru ceia ce mă gonescu pre mine nu spre în-delungu-răbdare. Cunoaşte că am luat pentru Tine ocară.  Pentru ceia ce defăima cuvintele 16 Tale, conceneaşte pre ei, şi va fi cuvîntul Tău mie [503] spre veselie şi bucurie inimii meale, căce s-au chemat numele Tău asupra mea, Doamne Atotţiitoriul! N-am şezut în adunarea lor, jucînd ei, ce numai mă temeam de cătră faţa nunii Tale; deosebi şedeam, căci de amărăciune m-am săturat Pentru căci biruiescu asupra mea cei ce mă mîhnescu? Rana mea e tare; de unde mă voiu vindeca? Făcîndu-se, să făcu mie ca o apă mincinoasă, neavînd credinţă”. - Pentru aceaea, aceastea zice Domnul: „De te vei întoarce şi te vei aşeza şi înaintea feaţii Meale vei sta, şi de vei scoate cinstit den nevreadnic, ca gura Mea vei fi; şi să vor întoarce ei cătră tine, şi tu nu te vei întoarce cătră ei. Şi te voiu da la norodul acesta ca un zid de aramă tare, şi vor da războiu cătră tine şi nu vor putea cătră tine, pentru căci cu tine sînt a te mîntui  Şi a te scoate, zice Domnul. Şi te voiu mîntui pre tine den mînile celor răi şi te voiu izbăvi den mîna pierzătorilor”.

CAP XVI

Şi tu să nu iai muiare (zice Domnul Dumnezăul lui Israil) si nu ţi se va naşte ţie fecior, nici fată în locul acesta”. Căci aceastea zice Domnul Dumnezău pentru fiii şi featele carele s-au făcut în locul acesta şi pentru maicile lor, ceale ce au născut pre ei, şi pentru taţii lor, ceia ce au plămădit pre ei în pămîntul acesta: „Cu moarte bolnăvicioasă vor muri, nu să vor tăia, nici să vor îngropa, spre pildă pre faţa pămîntului vor fi, cu sabie şi foamete să vor conceni; şi vor fi stîrvurile lor spre mîn-care h ia ral or pămîntului şi pasărilor ceriului”. Aceastea zice Domnul: „Să nu întri în danţul lor şi să nu mergi să tlnguieşti şi să nu plîngi pre ei, căci am depărtat pacea Mea de la norodul acesta, zice Domnul, mila şi milosteniile.  Şi vor muri mari şi mid în pămîntul acesta, nu să vor îngropa şi nu să vor plînge; j. nu să vor tîngui pre ei şi nid pleşuvituri nu |  vor face şi nu să vor rade. Şi nu să va frînge pîine întru plîngerea lor spre mîngîiare la cel mortu; nu-l vor adăpa pre el pahar spre mîngîiare spre tatăl şi spre maica lui. La casa ospăţului să nu întri tu ca să şăzi împreună cu  ei ca să mănînd şi să beai”. Pentru căci aceastea zice Domnul Dumnezăul lui Israil:  „Iată, Eu voiu strica den locul acesta înaintea ochilor voştri şi în zilele voastre glas de bucurie şi glas de veselie, glas de ginere şi glas de  nevastă. Şi va fi cînd vei vesti nărodului acestuia toate cuvintele aceastea şi vor zice cătră tine: 'Pentru căci au grăit Domnul a noastre toate răutăţile aceastea? Carea e strîmbăta-tea noastră? Şi care iaste păcatul nostru care
am greşit înaintea Domnului Dumnezăului nostru?'  Şi vei grăi cătră ei: Pentru căci 10 M-au părăsit părinţii voştri, zice Domnul, şi au mers denapoia a dumnezăi streini şi au slujit lor şi s-au tachinat lor, şi pre Mine M-au părăsit şi leagea Mea n-au păzit!  Şi voi mai 11 mult aţ viclenit decît părinţii voştri. Şi iată, voi meargeţi fieştecarele după plăcerile inimii voastre cei vicleane, ca să nu ascultaţi pre Mine.  Şi voiu lepăda pre voi de la pămîntul 12 acesta Ja pămîntul carele n-aţ ştiut voi şi părinţii voştri; şi veţ sluji acolo la alţi dumnezei, carii nu vor da voao milă.  Pentru 13 aceaea, iată, zile vin, zice Domnul, nu vor mai zice încă 'Viu Domnul, Cela ce au scos pre fiii lui Israil den pămîntul Eghipetului',  Ce 14 'Viu Domnul, Carele au suit casa lui Israil de la pămîntul despre miazănoapte şi de la toate ţările unde s-au scos acolo*. Şi voiu aşaza pre ei la pămîntul lor, carele am dat părinţilor lor. Iată, Eu trimit pre cei mulţi păscari, zice 15 Domnul, şi vor vuia pre ei. Şi după aceaea tri-mite-voiu pre mulţii vînători şi vor vina pre ei deasupra a tot muntele şi deasupra a tot dealul şi den găurile pietrilor.  Căci ochii Miei 16 sînt preste toate căile lor, şi nu s-au ascuns strîmbătaţilor lor denaintea ochilor Miei.  Şi voiu răsplăti îndoite răutăţile lor şi 17 păcatele lor întru carele au pîngărit pămîntul Mieu întru mortădunile urîdunilor lor şi întru fărădelegile lor întru carele au păcătuit moştenirea Mea”.  -„Doamne, Tu eşti putearea 18 mea şi ajutoriul mieu şi scăparea mea în zilele răutăţilor! Cătră Tine limbi vor veni de la marginea pămîntului şi vor grăi că 'Idoli mincinos au dştigat părinţii noştri, şi nu iaste întru ei folos!'  Au fa ce-va luiş omul dumnezăi? Şi acestea nu-s dumnezăi!”  - „Pentru aceaea, iată. Eu voiu arăta lor în vreamea aceasta mîna Mea şi voiu arăta lor putearea Mea şi vor cunoaşte că Mie e numele
Domnul!”

CAP XVII

Păcatul Iudei scris iaste cu condeiu de fier, în unghe de diamant săpat pre leaspedea inimii lor şi pre coarnele capiştelor lor, Cînd pomeniia pre fiii lor capiştilor lor şi desişurilor lor, preste lemn des, preste munţii cei înalţi. O, munteane! La dmp avuţia ta şi toate visteriile tale prăzii voiu da; ceale înalte ale tale întru păcat sînt ta toate hotarăle tale. Şi vei rămînea de moştenirea ta carea am dat ţie, şi a sluji te voiu face vrăjmaşilor tăi în pămîntul carele nu-l ştii, căci foc aţ aţîţat întru mînia Mea, pînă în veac va arde”. Aceastea zice Domnul: „Blestemat iaste omul carele are nădeajdea pre om şi va răzima trupul braţuluilui [504] pre dînsul, şi de la Domnul să va depărta  inima lui* Şi va fi ca mlrsinul cel sălbatec ce iaste în pustie; nu va vedea cînd va veni bunătăţile, şi să va sălăşlui întru neadăpostiri de ape şi în pustiiu, în pămînt sătos, carele nu  se va lăcui. Şi blagoslovitu e omul cela ce nădejduiaşte pre Domnul şi va fi Domnul  nădeajdea luL Şi va G ca lemnul cel odrăslit lîngă ape, şi pre umezală va pune rădăcinile lui, şi nu să va teame cînd va veni zăduful, şi va fi într-însul odrasle frunzoase; în anul cel fără de ploaie nu să va teame şi nu va lipsi a  face roadă- - Adîncă e inima decît toate, şl om iaste; şi cine-l va conoaşte pre el? Eu sînt Domnul, Care cercetezu inimi şi ispitesc rănichii, ca să dau fieştecăruia după căile lui şi după roadele tocmealelor lor”. - Glă-sui potîrnichea, adună ceale ce n-au născut, făcînd avuţia ei nu cu judecată; la jumătatea zilelor ei vor părăsi pre ea, şi la cea de apoi a ei va fi nebună*  - „Scaun înălţat de mărire iaste sfinţirea noastră. îngăduire lui Israil, Doamnei Toţi ceia ce Te părăsăsc pre Tine ruşineaze-se! Depărtaţi pre pămînt să să scrie, căci au părăsit izvorul vieţii, pre Domnuli Vindeca-mă, Doamne, şi mă voiu tămădui; mîntui aş te-mă şi mă voiu mîntui, căci fala mea Tu eşti! Iată, ei zic cătră mine: 10 'Unde iaste cuvîntul Domnului? Vie!'  Şi eu
n-am ostenit viind denapoia Ta, şi ziua omului nu am poftit Tu ştii: ceale ce ies pren buzele meale, înaintea feaţii Tale sînt Să nu Te fad mie spre înstreinare, cruţîndu-mă în ziua cea rea- Şi să să ruşineaze ceia ce mă gonesc şi să nu mă nişinezueu; Snfricoşaze-se ei şi să nu mă înfricoşăz eu. Adu preste ei zi  rea, cu  îndoită zdrobire zdrobeaşte-i pre ei! Aceastea zice Domnul cătră mine: „Pasă şi stai în porţile fiilor norodului tău, în carele întră într-însele împăraţii Iudei şi în carele ies întru eale şi în toate porţile Ierusalimul ui. Şi vei grăi cătră ei: 'Auziţi cuvîntul Domnului, împăraţii Iudei şi toată ludea şi tot Ierusalimul, ceia ce intraţi în porţile ace astea! Aceastea zice Domnul: 'Păziţi sufletele voastre şi nu ridicaţi sardne în zio sîmbetelor şi nu băgaţi pren porţile Ierusalimului. Şi nu scoateţi sarcine den casele voastre în ziua sîmbetelor, şi tot lucrul să nu faceţi; sfinţiţi ziua sîmbetelor, în ce chip am porundt pîrinţilor voştri'; Şi n-au auzit şi n-au plecat ureachea lor şi au mai învîrtoşat cerbicea lor decît părinţii lor, ca să nu Mă asculte pre Mine şi să nu priimască învăţătură. Şi va fi de Mă veţi asculta, zice Domnul, ca să nu băgaţi sarcine pren porţile cetăţii aceştiia în ziua sîmbetelor şi să sfinţiţi ziua sîmbetelor ca să nu faceţi întru dînsa tot lucrai. Şi vor intra pren porţile cetăţii aceştiia împăraţi şi boiari, şăzînd pre scaunul lui David, şi călări vor fi pre carăle şi pe caii lor, ei şi boiarii lor, oamenii ludei şi cei ce lăcuiesc în Ierusalim; şi să va lăcui cetatea aceasta în veac.  Şi vor veni den cetăţile Iudei şi de 26 premprejurul Ierusalimului şi den pămîntul lui Veniamin, şi de la dmpie şi den munte, şi <fien cei despre austru, aducînd arderi-de-tot şi jîrtve şi tămîituri şi mană, şi ta mîie aducînd laudă la Casa Domnului.  Şi va fi de nu Mă 27 viţi asculta pre Mine, ca să sfinţiţi ziua sîmbetelor, ca să nu ridicaţi sardne şi să nu întraţi în porţile Ierusalimului în ziua sîmbetelor* şi voiu aprinde foc în porţile ei şi va mistui uliţele Ierusalimului şi nu să va stinge**.
CAP XVIII

      Cuvîntul  carele  s-au  tăcut  de  la 1 trîa Domnul  cătră  Ieremia, zicînd: A WSm „Scoală-te şi te pogoară la casa o lari uFTiVfvH  Si ac°lo vei auzi cuvintele Meale”. B&w Şi mă pogoriSu la casa olanului şi, iată, 3 el făcea lucru pre pietri.  Şi căzu vasul 4 carele el făcea în mînile lui; şi iarăş el îl făcu pre acela alt vas, în ce chip au plăcut înaintea lui a face.  Şi să făcu cuvîntul Domnului 5 cătră mine, zicînd:  „Au ca olariul acesta nu 6 voiu putea să vă fac pre voi, casa lui Israil? Iată, ca tina olanului voi sînteţi in mînile Meale.  Săvîrşitul voiu grăi asupra limbii, au 7 asupra împărăţiei, ca să-i rădic pre dînşii şi să-i piere.  Şi să va întoarce limba aceaea 8 den toate răutăţile lor şi Mă voiu căi pentru realele carele am socotit ca să le fac lor.  Şi 9 desîvîrşit voiu grăi asupra limbii şi împărăţiei, ca să să zidească de iznoavă şi să să răsădească de tot  Şi vor face ceale reale înaintea Mea, ca să nu auză glasul Mieu, şi Mă voiu căi pentru bunătăţile carele am grăit ca să le fac lor.  Şi acum zi cătră oamenii Iudei şi 11 cătră ceia ce lăcuiesc Ierusalimul: 'Iată, Eu urzesc asupra voastră reale şi gîndesc asupra voastră gînd. întoarcă -s* ■ dară fieştecarele de la calea hu cea videană, şi mai bune faceţi tocmealele voastre!'  Şi ziseră: *îmbărbătămu-ne, 12 că după urîciunile noastre vom mearge; şi fieştecarele ceale plăcute ale inemii Iui cei vi-deane vom face'14.  Pentru aceaea, aceastea 13 zice Domnul: „întrebaţi dară întru limbi: Cine au auzit ca aceastea înfricoşate care foarte au făcut fedoara lui Israil?  Au lipsi-vor de la 14 piatră ţîţe, au zăpadă de la Livan? Au abate-se apa cu sila, în sus ducîndu-se?  Căci au [505] uitat pre Mine norodul Mieu. în desert au tîmîiat şi vor slăbi în căile lor poteci veacinice, ca să să bată cărările, neavînd cale spre meargere, Ca să rînduiască pămîntul lor spre stingere şi şuierare veacinică; toţi ceia ce merg prentr-însele să vor spămînta şi vor clăti capul lor. Ca vînt pălitoriu sămăna-i-voi pre ei spre faţa vrăjmaşilor lor; arăta-voiu lor ziua perirei lor-. Şi ziseră: „Venit să socotim asupra Ieremiei gînd, căci nu piare leagea de la preot şi svatul de la cel priceput şi cuvîntul de la proroc. Venit şi să>l batem pre el în limbă şi nu vom asculta cuvintele lui toate”.  Ascultă-mă, Doamne, şi ascultă glasul îndireptării meale. De să răsplătesc pentru bune, reale? Căci au vorovit împreună graiuri asupra sufletului mieu şi certarea lor mi-o au ascuns. Adu-Ţ aminte, Doamne, stînd eu spre faţa Ta ca să grăiesc pentru ei bune, ca să întorci mînia Ta de cătră ei. Pentru aceaea, dă pre fiii lor spre foamete şi adună-i pre ei spre nuni de sabie. Facă-se muierile lor fără fii şi vădue, şi bărbaţii lor fie omorîţ cu moarte, şi tinerii lor căzut cu sabie la războiu! Facă-se strigare în casele lor, adu asupra lor tîlhari fără de veaste, căci au început cuvînt spre prinderea mea şi laţuri au ascuns asupra mea. Şi Tu, Doamne, ai cunoscut tot sfatul lor asupra mea, spre moarte; să nu fad fără vină strîmbătăţile lor, şi păcatele lor de cătră faţa Ta să nu le lipseşti. Facă-se slăbiciunea lor înaintea Ta; în vreamea mîniei
Tale fă întru dînşii!”

CAP XIX

Atuncea zise Domnul cătră mine: „Pasă şi dştigă ţie vas făcut de lut şi vei aduce den cei mai bătrîni ai norodului şi den cei mai bătrîni ai preoţilor. Şi vei ieşi la mormîntul fiilor fiilor lor, carele iaste înaintea uşilor porţilor cetăţii Tharsis, şi cîteaşte acolo toate cuvintele aceastea carele voiu grăi cătră tine. Şi vei grăi lor: 'Auzit cuvîntul Domnului, împăraţii Iudii şi bărbaţii Iudii şi ceia ce lăcuiescu la Ierusalim şi ceia ce întraţi în porţile aceastea! Zice Domnul Dumnezăul lui Israil: lată. Eu aduc preste locul acesta reale, cît tot cine va  auzi pre eale vor suna urechile lor, Pentru care lucru M-au părăsit şi au înstreinat locul acesta şi au tîmîiat întru el la dumnezei striini carii nu şuia d şi părinţii lor; şi împăraţii Iudii au împlut  locul acesta de sîngiuri nevinovate Şi au zidit înalte Vaalii, ca să arză pre fiii lor cu foc, ceale ce n-am poruncit, nid am cugetat în inima Mea.
Pentru aceaea, iată, zile vin, zice Domnul, şi 6 nu să va mai chema locului acestuia 'Cîdeare' şi 'Mormînt fiiului lui Enom', fără numai 'Mormîntul jungherii'.  Şi voiu junghea sfatul Iudii şi al Ierusalimului în locul acesta, şi voiu surpa pre ei cu sabie înaintea vrăjmaşilor lor şi în mînile celora ce cearcă sufletul lor, şi voiu da pre morţii lor spre mîncare pasărilor ceriului şi hiarălor părnîntului.  Şi voiu 8 pogori cetatea aceasta spre stingere şi spre şuierare; tot cela ce va mearge aproape de ea să va rnîhni şi va şuiera pentru toată rana aceasta.  Şi vor mînca trupurile fiilor lor şi 9 trupurile featelor lor; şi fieştecarele trupurile aproapelui său vor mînca întru îngrădire şi întru încunj urarea carea vor încunjura pre d vrăjmăşiilor.  Şi vei zdrobi cana înaintea ochilor oamenilor celor ce vor ieşi cu tine şi vei grăi cătră ei:  'Aceastea zice Domnul: 'Aşa 11 voiu  sfărîma  norodul  acesta  şi cetatea aceasta, în ce chip să zdrobeaşte un vas de lut care nu va mai putea să să vindece încă; şi în Tofeth să vor îngropa, căci nu iaste loc a să îngropa.  Aşa voiu face, zice Domnul, locului acestuia şi celor ce lăcuiescu întru el, ca să să dea cetatea aceasta ca pămîntul cel ce cade.  Şi casele Ierusalimului şi casele 13 împăraţilor Iudii vor fi în ce chip locul cela ce cade de necurăţiile lor, în toate casele întru carele au tîmîiat preste podurile lor la toată oastea ceriului şi au turnat turnări la dumnezei striini'“. , Şi veni Ieremia de la cîdearea 14 locului Tafeth, unde l-au trimis pre el Domnul acolo ca să prorocească, şi stătu în curtea Casii Domnului şi zise cătră tot norodul: „Aceastea zice Domnul: Tată, Eu aduc preste 15 cetatea aceasta şi preste toate cetăţile ei şi preste satele ei toate realele carele am grăit asupra ei şi preste cetăţile ei, căci au în-vîrtoşat cerbicea lor a nu asculta porundle
Meale'“.

CAP XX

Şi auzi şi Pashor, fiiul lui Emir preotul, 1 acesta era pus povăţuitoriu Casii Domnului, Ieremia prorocind cuvintele aceastea.  Şi-l lovi pre el şi-l 2 puse pre dînsul la locul de muncă, care era în poarta casii cei rîndui te de la tată-său, care era în Casa Domnului.  Şi 3 scoase Pashor pre Ieremia den locul închisorii şi zise cătră el Ieremia: „Nu Pashor au chemat Domnul numele tău fără numai 'înstrei- -nat',  Pentru căci aceastea zice Domnul: 4 'Iată, Eu dau pre tine la înstreinare, împreună cu toţi priatenii tăi; şi vor cădea de sabia vrăjmaşilor lor şi ochii tăi vor vedea, şi pre tine şi pre tot Iuda voiu da la mînile Vavilonului, şi vor înstreina pre ei şi vor tăia [506] de tot pre ei cu săbii. Şi voiu da toată putearea cetăţii aceştiia şi toate trudele ei şi toate visteriile împăratului Iudii în mînile vrăjmaşilor lor; şi vor aduce pre ei-la Vavilon,  Şi tu, Pashor, şi toţi ceia ce lăcuiescu în casa ta mearge-veţi în robie, şi în Vavilon vei muri; şi acolo te vei îngropa tu şi toţi priatinii tăi, cărora  au prorocit lor minciuni'“. - Amîgişi-mă, Doamne, şi mă amăgiiu; biruia şi Teîntă-riş, făcuiu-mă spre .rjîs, în toată ziua fuiu  batjocurindu-mă. Căci cu cuvîntul mieu cel amar voiu rîde defăimare şi becisnicie voiu chema, căci să făcu cuyîntul Domnului spre ocară mie şi spre batjocură în toată ziua  mea. Şi ziş: Nu voiu numi numele Domnului şi nu voiu mai grăi încă pre numele Lui; şi să făcu ca focul ce arde pîrjolind în oasele meale; şi mă părăsim de petutindimlea şi nu poci să sufăr. Căci am auzit hula multora adunîndu-să de premprejur: „Rădicaţi-vă şi să ne rădicăm asupra lui toţi oamenii, priatinii lui; păzit ceaea ce e în gîndul lui, doară să va înşăla, şi vom putea asupra lui şi vom lua izbînda noastră de la el”. Şi Domnul - cu mine, ca un războinic putînd; pentru aceaea au gonit şi a socoti nu putea; ruşinară-să foarte, căci n-au socotit necinstile lor carele pren veac nu se vor uita. Doamne, Cel ce ispiteşti ceale direapte şi cunoşti rănichii şi inimile, să văz cea de la tine izbîndă la ei, căci cătră Tine am descoperit răspunsurile meale. Cîntaţi Domnului, lăudat Lui, căci au scos sufletul săracului den mîna celor mai tare. Blestămată fie ziua întru carea am născut întru ea, ziua întru carea m-au născut maica mea; să nu fie vreadnică de rugăciune. Blestămat fie omul cela ce au bine-vestit tătîne-meu, zicînd că: „Să născu ţie făt. veselindu-să iaste”. Fie omul acela ca cetăţile carele au prăpădit Domnul cu mînie şi nu S-au căit; auză strigare dimeneaţă şi clic în amiazăzi, Căci nu m-au ucis în zgăul maicii meale, şi să făcu mie maica mea groapă mie şi zgăul - de zămislire veacinică. Pentru ce aceasta am ieşit den zgău, ca să văz trude şi dureri şi să săvîrşiră în ruşine zilele meale?

CAP XXI

      Cuvîntul carele s-au făcut de la Domnul cătră Ieremia, cînd trimise cătră el împăratul Sedechias pre Pashur, fiiul Melhiei, şi pre Sofonia, fiiul lui Vaseu preotul, zicînd: „întreabă pentru noi pre Domnul, că împăratul Vavilonului stă asupra noastră, doară va face Domnul după toate minunile Lui şi se va duce de asupra noastră”.  Şi zise cătră ei Ieremia: „Aşa veţ grăi cătră Sedechia, împăratul
Iudei:  'Aceastea zice Domnul: 'Iată, Eu 4 întorcu armele ceale de războiu, cu care voi daţ războiu cu eale cătră haldeii cei ce au închis pre voi de na fara zidului, şi voiu aduna pre ei la mijlocul cetăţii aceştiia.  Şi voiu bate Eu 5 pre voi cu mînă întinsă şi cu braţ tare, cu mînie şi cu urgie mare.  Şi voiu lovi pre toţi 6 ceia ce lăcuiesc în cetatea aceasta, pre oameni şi pre dobitoace, cu moarte mare, şi vor muri'. Şi după aceaea, aşa zice Domnul: 'Da-voiu 7 pre Sedechia, împăratul Iudei, şi pre fiii lui şi pre nărodul care au rămas în cetatea aceasta, de moarte şi de foamete şi de sabie în mîna vrăjmaşilor lor celor ce cearcă sufletele lor; şi vor tăia pre ei de tot cu gură de sabie; nu Mă voiu scumpi de dînşii şi nu Mă voiu milostivi spre înşii\  Şi cătră nărodul acesta vei grăi: 8 'Aceastea zice Domnul: 'Iată, Eu am dat înaintea feaţii voastre calea vieţii şi calea morţii.  Cela ce şade în cetatea aceasta va muri 9 cu sabie şi cu foamete; şi cela ce iase a să duce la haldei, ceia ce au închis pre voi, trăi-va şi va fi sufletul lui spre prăzi şi va trăi, Pentru căci am întărit faţa Mea preste cetatea 10 aceasta spre reale şi nu spre bune'. Zice Domnul: în mînile împăratului Vavilonului să va da şi va arde de tot pre ea cu foc”.  Casa 11 împăratului Iudei, auzit cuvîntul Domnului! Casa  lui  David,  aceastea zice Domnul: 'Judecaţi dimeneaţă judecată şi îndireptaţi şi 12 scoateţ pre cel jefuit den mîna celui ce năpăs-tuiaşte pre el, pentru ca să nu să descopere ca focul urgia Mea, şi va arde şi nu va fi cel ce să stingă.  Iată, Eu - cătră tine, cela ce lăcuieştj 13 Valea Sorului cea cîmpoasă, pre ceia ce zic: 'Cine va înfricoşa pre noi?' sau 'Cine va întră cătră lăcuinţa noastră?'  Şi voiu aprinde foc 14 în dumbrava ei şi va mînca toate ceale de pre împrejurul ei'“.

CAP XXII

Acestea zice Domnul: „Pasă şi te pogoară la casa împăratului Iudei şi Ivei grăi acolo cuvîntul acesta şi vei zice: 'Ascultă cuvîntul Domnului, ; împărate al Iudei, cela ce şăz pre scaunul lui David, tu şi casa ta, norodul tău şi cei ce întră pren porţile aceastea! Aceastea zice Domnul: 'Faceţ judecată şi direptate şi scoateţ pre cel jăfuit den mîna celuia ce-l năpăstuiaşte pre el; şi pre cel nemeamic şi pre sărac şi pre văduvă să nu-i asuprit; şi nu pîgîniţ, şi sînge nevinovat să nu vărsat în locul acesta. Pentru căci, de veţ face făcînd cuvîntul acesta, şi vor întră în porţile casei aceştiia împăraţi şăzînd preste scaunul lui David, şi pre cară şi cai vor fi şăzînd d şi feciorii lor şi norodul lor.  Iară de nu veţi face [507] cuvintele aceastea, asupra Mea M-am jurat, zice Domnul, că spre pustiire va fi casa aceasta'. Că aceastea zice Domnul asupra casei împăratului Iudei: 'Galaadule, tu Mie - începătura Livanului, de nu voiu pune pre tine la  pustiiu, cetăţi carele nu să vor lăcui. Şi voiu aduce asupra ta om pierzătoriu şi săcurea lui; şi vor tăia pre cei aleşi chedrii tăi şi vor pune  în foc. Şi vor treace limbi multe pren cetatea aceasta şi vor grăi fieştecarele cătră aproapele lui: 'Pentru ce au făcut Domnul aşa  cetăţii aceştii mari?' Şi vor zice: Tentru căci au părăsit făgăduinţa Domnului Dumnezeului lor şi s-au închinat la dumnezăi striini şi au slujit lor1. Nu plîngeţi pre cel mort, nici vă tînguiţi pre el! Plîngeţi cu plîngere pre cel ce iase, căci nu să va mai întoarce încă, nici va vedea pămîntul moşiei lui'. Pentru căci aceastea zice Domnul asupra lui Selim, fiiul losiei, cela ce împărăţeaşte în locul losiei, tatul lui, carele au ieşit den locul acesta: 'Nu să va mai întoarce acolo încă, ce numai în locul acesta unde l-am mutat pre el, acolo va muri şi pămîntul acesta nu-l va vedea încă. Ca cela ce zideaşte casa lui nu cu direptate şi cerdacurile lui nu cu judecată, la el aproapele lui lucrează în dar şi plata lui nu o va da lui. Zidit-ai ţie casă cu măsură, cerdacuri largi şi usebite cu ferestri şi căptuşite cu chedru şi văruite cu minau. Au nu vei împăraţi, căci te-ai întăritat tu întru Aham, tatăl tău? Nu vor mînca şi nu vor bea. Mai bine tu să faci judecată şi direptate bună- N-au cunoscut, n-au judecat judecata smeriţilor, nici judecata mea-serului. Nu e aceasta a nu cunoaşte tu pre Mine?' zice Domnul. Iată, nu sînt ochii tai direpţi, nici inema ta bună, ce la lăcomia ta şi la sîngele cel nevinovat, ca să-l verşi pre el, şi la strîmbătăţi şi la ucideri, ca să le faci pre eale. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul asupra lui Ioachim, feciorul losiei, împăratului Iudii: 'Şi preste omul acesta nu să vor tîn-gui pre el: 'O, frate!', nici vor plînge pre el: *Vai, Doamne!' îngropare nu se va îngropa, putrezind să va lepăda decindea de poarta Ierusalimului*. Suie-te la Livan şi strigă; şi la Vasan dă glasul tău, şi strigă decindea de mare, căci să sfărămară toţi ibovnieiităi! GrăhVam cătră rine întru cădearea ta, şi ai zis: 'Nu voiu asculta'. Aceasta e calea ta; den tinereaţele tale n-ai ascultat glasul Mieu. Pre toţi pastorii tăi va paşte vîntul, şi ibovnicii tăi întru robire vor ieşi, că atuncea te vei ruşina de cătră toţi ceia ce te iubesc pre tine. Lăcuind in Livan, încuibînd în chedri, foarte vei suspina, cînd vor veni ţie durori ca ceiia
ce naşte.  Viu Eu, zice Domnul, de să va face 24 făcîndu-să Iehonia, fiiul lui Ioachim, împăratul Iudei, pecetluire pre mîna cea direapta a Mea, de acolo te voiu zmulge  Şi te voiu da 25 pre mîna celor ce cearcă sufletul tău, de carii tu te temi de cătră faţa lor, la mîna haldeilor.  Şi voiu lepăda pre tine şi pre maica ta, 26 ceaea ce te-au născut, la pămînt unde nu ai născut acolo; şi acolo vei muri.  Iară la 27 pămîntul carele ei să roagă cu sufletul lor nu să vor înturna'.  Necinstitu-s-au Iehonia ca 28 un vas căruia* nu iaste treaba lui, căci să lepădă şi să scoase la pămîntul carele nu şuia - Păminte, păminte, auzi cuvîntul Domnului! 29 Scrie pre omul acesta: izgonit om, căci nu va 30 mai adaoge den seminţia lui bărbat şăzînd pre scaunul lui David, biruitoriu în Iuda”.

CAP XXIII

      O, păstori, ceia ce rasipiţi şi stricaţi oile 1 păşunei lor!  Pentru aceaea, aceastea zice Domnul preste ceia ce pasc norodul mieu: „Voi aţi răsipit oile Meale şi le-aţi scos afară şi nu le-aţi socotit pre eale. Iată, Eu voiu izbîndi asupra voastră după ceale reale tocmeale ale voastre.  Şi Eu voiu priimi pre cei rămas ai 3 norodului Mieu preste tot pămîntul unde am scos pre ei acolo, şi voiu aşăza pre ei la păşunea lor şi să vor creaşte şi să vor înmulţi,  Şi 4 voiu scula lor păstori carii vor paşte pre ei, şi nu să vor mai teame încă, nid să vor înfricoşa, zice Domnul.  Iată, zile vin, zice Domnul, şi 5 voiu ridica lui David odraslă direapta şi va împăraţi împărat dirept şi va înţeleage şi va face judecată şi direptate pre pămînt.  în 6 zilele lui să va mîntui Iuda, şi Israil va sălăşlui nadejduind; şi acesta e numele lui, carele va chema pre el 'Domnul Iosedec'.  Pentru 7 aceaea, iată, zile vin, zice Domnul, şi nu vor mai grăi încă ,Viu Domnul, Carele au scos casa  lui  Israil  den  pămîntul Eghipetului',  Ce 'Viu Domnul, Cela ce au scos şi au 8 adunat toată sămînţa lui Israil de la pămîntul despre miazănoapte şi de la toate ţările unde s-au scos acolo, şi au aşazat pre ei la locul lor'“.  întru prorod: „Să zdrobi inima mea 9 în mine; clîtiră-se oasele meale toate; făcuiu-mă ca un om zdrobit şi ca un om cuprins fiind de vin de cătră faţa Domnului şi de cătră faţa bunii-cuviinţei mărirei Lui.  Căci de cătră 10 faţa acestora plînse pămîntul; uscară-să păşunile pustiiului şi să făcu dumbrava lor rea . şi putearea lor aşa”.  - „Căci preot şi proroc 11 s-au pîngărit şi în Casa Mea văzuiu răutăţile lor,  Pentru aceaea facă-să lor calea lor 12 spre lunecare întru negură şi să vor împiedeca [508] si vor cădea întru ea, penWu căci voiu aduce preste ei reale în anul socotirei lor, zice Domnul. Şl întru prorocii Samariei văzut-am fărădelegi: prorociră (în numele Mieu) pren Vaal şi au rătăcit pre norodul Mieu, Israil. Şi întru prorocii Ierusalimului am văzut groz-nice: preacurvindu-să şi mergînd întru minciuni şi sprijenind mini multe, ca să nu să întoarcă fieştecarele de la calea lui cea rea; făcutu-s-au Mie toţi ca Sodomul, şi cei ce lăcuiesc într-însul - ca Gomorul!” Pentru aceaea, aceastea zice Domnul puterilor: „Iată, Eu hrănesc pre ei cu dureare şi voiu adăpa pre ei apă amară, căci de la prorocii Ierusalimului ieşi spurcăciune la tot pămîntul''. Aşa zice Domnul Atotţiitoriul: „Nu ascultaţi cuvintele prorocilor, că în deşert îş fac lor videnii; şi de la inima lor grăi eseu, şi nu de la gura Domnului. [Ei] zi cu celora ce leapădă cuvîntul Domnului Tace va fi voao*; şi la toţi ceia ce mergu spre pohtele lor şi la tot cela ce mearge întru înşelăciunea iriirnii lui: 'Nu vor veni asupra ta reale”4. „Căci cine au stătut la voroava Domnului şi au văzut cuvîntul Lui? Cine au băgat în urechi şi au auzit? Iată, cutremur de la Domnul şi urgie iase; spre cutremur învîrtejindu-se veni-va? Preste cei necuraţi va veni. * Şi nu încă să va întoarce mînia Domnului pînă unde o va face pre ea şi pînă unde va întări pre ea de la izdărătura inimii Lui; la săvîrşitul zilelor socoti-vor pre eale”.  - „N-am tximis prorocii, şi ei alerga; nici am grăit cătră ei, şi ei prorociia. Şi de au stătut la voroava Mea şi de au auzit cuvintele Meale, şi pre norodul Mieu ar fi întorsu de la ceale reale tocmeale ale lor. Dumnezeu de aproape Eu sînt, zice Domnul, şl nu Dumnezău de departe. Au ascunde-se-va neştine întru ceale ascunse şi Eu nu-4 voiu vedea pre el? Au nu ceriul şi pămîntul Eu plinesc?, zice Domnul. Auzi t-am ceale ce gră-iescu prorocii carele prorocescu pre numele Mieu minciuni, zicînd: 'Visat-am vis'. Pînă cînd va fi în inima prorocilor celor ce prorocescu minciuni, prorocind ei voile inimilor lor? Celor ce socotescu ca să uite leagea Mea întru visele lor carele povesuia flecarele aproapelui său, în ce chip au uitat părinţii lor numele Mieu întru Vaal. Prorocul întru carele iaste visul, povestească visul lui; şi întru carele cuvîntul Mieu cătră el, povestească cuvîntul Mieu pre adevărat Ce sînt paiele spre griu? Aşa sînt cuvintele Meale, zice Domnul 1 Nu-s, iată, cuvintele Meale ca focul arzătoare, zice Domnul, şi ca un ciocan tăind piatră? Iată, Eu - pentru aceaea cătră proroci, zice Domnul Dumnezău, ceia ce fură cuvintele Meale fieştecarele de la aproapele său.  lată. Eu e mi a cătră prorocii ceia ce scot prorociile limbii şi dormitează adormirea lor.  Iată, Eu - cătră 31 prorocii ceia ce prorocescu vise mincinoase.  Şi nu povestiia pre eale, şi au rătăcit 32 pre norodul Mieu întru rrunciunile lor şi întru inşălădunile lor; şi Eu n-am trimis pre ei şi n-am porundt lor, şi folos nu vor folosi norodului acestuia.  Şi de te vor întreba norodul 33 acesta, au preot, au proroc, zicînd: 'Ce e luarea Domnului?', şi vei grăi lor: 'Voi sînteţi luarea'; şi voiu sparge pre voi, zice Domnul;  Şi prorocul şi preoţii şi norodul carii 34 vor zice 'Luarea Domnului!', şi voiu izbîndi pre omul acela şi pre casa lui.  Aşa veţi grăi 35 fieştecarele cătră aproapele lui şi fieştecarele cătră fratele lui: 'Ce au răspunsu Domnul?' şi 'Ce au grăit Domnul?*  Şi luarea Domnului' 36 nu mai numiţi încă, căce 'luarea omului' fi-va cuvîntul lui; şi pentru aceaea au grăit Domnul Dumnezăul nostru, şi aţi întorsu cuvintele Dumnezăului celui viu.  Aşa veţi grăi cătră 37 proroc: 'Ce au răspunsu ţie Domnul?' Şi: 'Ce au grăit Domnul?'  Şi de veţi zice 'luarea 38 Domnului',  pentru aceaea, zice Domnul Dumnezăul nostru pentru care lucru aţi zis cuvîntul acesta 'luarea Domnului', şi am trimis cătră voi, zicînd: 'Nu veţi zice 'luarea Domnului',  Pentru aceaea, iată. Eu iau şi 39 spargu pre voi şi cetatea carea am dat voao şi părinţilor voştri.  Şi voiu da preste voi 40 ocară veadnică şi necinste veadnică, carea nu se va uita'“.

CAP XXIV

Arătatu-mi-au Domnul doao coşniţe de 1 smochine, stînd despre faţa beseare-|di Domnului, după ce au streinat Navohodonosor, împăratul Vavilonului, pre Iehonia, feciorul lui Ioachim, împăratul Iudd, şi pre boiari, şi pre meşteri, şi pre cei legaţi, şi pre cei bogaţi den Ierusalim şi-i aduse pre ei la Vavilon.  O 2 coşniţă de smochine - bune foarte, ca smochi-nde ceale timpurie, şi coşniţă a doaua de smochine - reale foarte, carele nu se vor mînca, de răutatea lor.  Şi zise Domnul cătră mine: 3 „Ce vezi, Ieremio?” Şi ziş: „Smochine! Smochinele ceale bune bune-s foarte, şi ceale reale reale-s foarte, carele nu se vor mînca, de răutatea lor”.  Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd:  „Aceastea zice 5 Domnul Dumnezăul lui Israil: 'Ca smochinele ceale bune aceastea, aşa voiu cunoaşte pre cd streinat ai Iudd, pre carii am trimis den locul acesta la pămîntul haldeilor spre bunătăţi.  Şi 6 voiu întări ochii Miei spre d spre bunătăţi şi voiu aşăza pre ei la pămîntul acesta spre bunătăţi şi voiu zidi de iznoavă pre ei. şi nu voiu surpa pre ei; şi voiu răsădi de tot pre ei, şi nu-i voiu zmulge. Şi voiu da lor inimă ca să ştie d pre Mine, căci [509] Eu sint Domnul. Şi-M vor fi Mie nărod, şi Eu voiu fi lor Dumnezău, şi căci se vor întoarce cătră Mine dentru toată inima lor. Şi ca smochinele ceale reale, carele nu se vor mînca, de răutatea lor, aceastea zice Domnul, aşa voiu da pre Sedechia, împăratul Iudei, şi pre diregătorii lui, şi rămăşiţa Ierusalimului, pre cei rămas în pămîntul acesta, şi pre cei ce lăcuiescu  în Eghipet, Şi voiu da pre ei spre răsipiri la toate împărăţiile pămîntului şi vor fi spre ocară şi spre pildă, şi spre ură şi spre blestem, în tot locul unde voiu scoate pre ei acolo.  Şi voiu trimite la ei foamete şi moarte şi sabie, pînă să vor sfirşi de la pămîntul carele am dat lor”'.

CAP XXV

      Cuvîntul carele s-au făcut cătră lere-Jm£v53 mia preste tot nărodul Iudei, în anul
KvPl ^ PatriJ-lea al lui Ioachim, fiiul losiei, f%\JJ& împăratul Iudei, acesta e anul dentîiu Bl^BJ al  lui  Navohodonosor, împăratul  Vavilonului, Carele au grăit cătră tot nărodul Iudei şi cătră ceia ce lăcuiesc în Ierusalim,  zicînd: „La al 13 an al losiei, fiiul lui Amos, împăratul Iudei, şi pînă în ziua aceasta, 23 de ani, şi am grăit cătră voi, mînecînd şi zicînd.  Şi trimiteam cătră voi pre robii Miei, prorocii, de noapte trimiţindu-i, şi n-aţ ascultat şi n-aţ  luat aminte cu urechile voastre. Intoarceţi-vă fieştecarele de cătră calea lui cea rea şi de la ceale reale tocmeale ale voastre, şi veţ lăcui pre pămîntul carele am dat voao şi părinţilor  voştri den veac şi pînă în veac. Nu meargeţi denapoia a dumnezăi streini ca să slujit lor şi ca să vă închinat lor, pentru ca să nu Mă porniţi spre urgie cu faptele mîinilor voastre, ca să facu rău voao.  Şi n-aţ ascultat pre Mine”.  Pentru aceaea, aceastea zice Domnul: „De  vreame ce n-aţ crezut cuvintele Meale, Iată, Eu voiu trimite şi voiu lua moştenirea de la crivăţ şi voiu aduce pre ei preste pămîntul acesta şi preste cei ce lăcuiesc pre el şi preste toate limbile ceale de premprejurul lor şi voiu pustii pre ei şi voiu da pre ei spre stingere şi spre şuierare şi spre ocară veacinică. Şi voiu piarde de la ei glas de bucurie şi glas de veselie, glas de ginere şi glas de nevastă, miros de mir şi lumina lurninîtoriului. Şi va fi tot pămîntul spre stingere şi vor sluji întru limbi 70 de ani. Şi deaca să vor împlea cei 70 de ani, izbîndi-voiu limba aceaea, zice Domnul, şi voiu pune pre ei spre stingere veacinică. Şi voiu aduce preste pămîntul acela toate cuvintele Meale carele am grăit asupra lui, toate cîte-s scrise în, cartea aceasta, carele au prorocit Ieremia preste toate limbile.  Căci au slujit lor cînd era limbi
multe şi împăraţi mari, şi voiu răsplăti lor după faptele lor şi după lucrurile mînilor lor”.  Aşa zise Domnul Dumnezeul lui 15 Israil: „Ia paharul vinului acestui chiar den mîna Mea şi vei adăpa toate limbile cătră carele Eu trimit cătră ei.  Şi vor bea şi vor 16 borî şi vor nebuni de cătră faţa săbiei carea Eu voiu trimite în mijlocul lor”.  Şi luaiu păharul den mîna Domnului şi am adăpat toate limbile carele m-au trimis pre mine Domnul cătră eale:  Ierusalimul, şi cetăţile Iudii, şi 18 împăraţii Iudii, şi boiarii lui, ca să-i puie pre ei spre pustiire şi spre stingere şi spre şuierare,  Şi pre Faraon, împăratul Eghipetului, şi pre slugile lui, şi pre boiarii lui, şi pre tot norodul lui,  Şi pre toţi cei amestecaţi ai lui, 20 şi pre toţi împăraţii celor striini de fealiu, şi Ascalonul, şi Gaza, şi Acaronul, şi rămăşiţa Azotului,  Şi pre Idumea, şi pre Moavita. şi 21 pre fiii lui Ammon,  Şi împăraţii Tirului, şi 22 împăraţii Sidonului, şi împăraţii cei de decindea de mare.  Şi pre Dedan, şi pre Theman, 23 şi pre Ros, şi pre tot tunsul denaintea feaţii lui,  Şi pre toţi amestecaţii, ceia ce poposesc 24 în pustiiu.  Şi pre toţi împăraţii Dedanului, 25 şi pre toţi împăraţii perşilor,  Şi pre toţi 26 împăraţii de la Apiliot, cei departe şi cei aproape, fieştecarele cătră fratele său, şi toate împărăţiile ceale de preste faţa pămîntului. - „Şi vei grăi lor: 'Aşa zice Domnul Dumnezău Atotţiitoriul, Dumnezeul lui Israil: 'Beat, îmbătaţi-vă, şi borîţ, şi veţ cădea, şi nu vă veţi scula de cătră faţa săbiei carea voiu trimite în mijlocul vostru!1  Şi va fi cînd nu vor vrea 28 să priimească paharul den mîna ta ca să bea, şi vei grăi: Aşa zise Domnul: 'Bînd, veţ bea!  Căci în cetatea întru carea s-au numit 29 numele Mieu preste ea, Eu viu a chinui; şi voi cu curăţenie nu vă veţi curaţi, căci sabie Eu chem preste toţi ceia ce şăd pre pămînt!'  Şi 30 tu vei prorod preste ei toate cuvintele aceastea şi vei zice: 'Domnul de la cel înalt va lucra; de la lăcaşul cel sfint al Lui da-va glasul Lui; cuvînt va isprăvi preste locul Lui; şi acestea ca ceia ce culeg vor răspunde, şi şăzînd toţi pre pămînt.  Vine peire pre o parte de 31 pămînt, căci judecata Domnului e întru limbi; judecă-se El cătră tot trupul, şi cei necredin-doş deaderă-se la sabie', zice Domnul.  Aşa 32 zice Domnul: 'Iată, reale vin de la limbă preste limbă şi volbură mare iase de La marginea pămîntului.  Şi vor fi rănit de Domnul, în ziua 33 Domnului den partea pămîntului şi pînă la partea pămîntului; nu se vor îngropa, în balegă preste faţa pămîntului vor fi.  Clicuiţ, păstori, [510] si strigaţi şi va tînguiţi, berbecii oilor, căci s-au plinit zilele voastre spre jun#iiare şi veţi cădea ca berbecii cei aleş!  Şi va peri fuga de la păstori şi mîntuirea de la berbecii oilor.  Glasul strigării păstorilor şi clicul oilor şi berbecilor, căci pierdu Domnul păşunile lor.  Şi vor înceta rămăşiţile păcii de cătră faţa urgiei mîniei Meale*.  Lăsa ca un leu popasul lui, căci să făcu pămîntul lor
neîmbiat de cătră faţa săbiei cei mari”.
CAP XXVI

La începutul împăratului Ioachim, fiiul losiei, să făcu cuvîntul acesta de la Domnul. Aşa zise Domnul: „Stai în curtea Casii Domnului şi vei isprăvi la toţi jidovii şi la toţi ceia ce vin a să închina în Casa Domnului toate cuvintele care le-am rinduit ţie ca să le răspunzi lor; să nu tîgăduieşti cuvîntul, Cîndai vor auzi şi se vor întoarce fieştecarele de la calea lui cea rea şi voiu înceta de realele carele Eu socotesc ca să le fac lor pentru ceale  reale tocmeale ale lor. Şi vei grăi: 'Aşa zise Domnul: 'De nu Mă veţi asculta ca să meargeţi întru legile Meale carele am dat spre faţa  voastră, Să ascultaţi cuvintele slugilor Meale, prorocilor, pre carii Eu trimit cătră voi pe mî ni ca te; şi am trimis, şi n-aţ ascultat pre  Mine. Şi voiu da Casa aceasta ca Silomul, şi cetatea aceasta voiu da-o spre blestăm la  toate limbile a tot pămîntul'“. Şi auziră preoţii şi prorocii cei mincinos şi tot norodul pre Ieremia grăind cuvintele aceastea, în  Casa Domnului. Şi fu încetSnd Ieremia a grăi toate carele au rinduit Domnul lui ca să grăiască la tot norodul, şi l-au prins pre el preoţii şi prorocii cei mincinos şi tot norodul,  zicînd: „Cu moarte vei muri! Căci ai prorocit pre numele Domnului, zicînd: 'Ca Silom va fi Casa aceasta, şi cetatea aceasta va rămînea pustie de cei ce lăcuiesc'?” Şi să adună tot norodul asupra Ieremiei în Casa Domnului. Şi auziră boiarii Iudei cuvintele aceastea şi să suiră den casa împăratului la Casa Domnului. Şi au stătut înaintea uşilor porţii Domnului ceii noao. Şi ziseră preoţii şi prorocii cei mincinos cătră boiari şi cătră tot norodul: „Judecată de moarte - la omul acesta, căci au prorocit asupra cetăţii aceştiia în ce chip aţi auzit cu urechile voastre!” Şi zise Ieremia cătră toţi boiarii şi cătră tot norodul, zicînd: „Domnul au trimis pre mine să prorocesc preste Casa aceasta şi preste cetatea aceasta toate cuvintele care aţi auzit Şi acum, mai bune faceţi căile voastre şi faptele voastre şi auziţi glasul Domnului Dumnezău, şi Să va potoli Domnul de răutăţile carele au grăit asupra voastră. Şi iată, eu m mînile voastre sînt; faceţi-m cum 14 iaste de folos şi cum e mai bine voao!  Ce 15 numai conoscînd să conoaşteţi că, de mă veţi omorî pre mine, sînge nevinovat voi daţi preste voi şi preste cetatea aceasta şi pre cei ce lăcuiesc într-însa, căci că cu adeverit m-au trimis pre mine Domnul spre voi să grăiesc la urechile voastre cuvintele aceastea”.  Şi 16 ziseră boiarii şi tot norodul cătră preoţi şi cătră prorocii cei mincinos: „Nu iaste omului acestuia judecată de moarte, căci pre numele Domnului nostru au grăit cătră noi”.  Şi să 17 sculară oameni dentru cei mai bătrîni ai pămîntului şi ziseră la toată adunarea norodului:  „Mihea Morastitul era în zilele Ezechiei, împăratului Iudei; şi zise la tot norodul Iudei, zicînd: 'Aşa zice Domnul: Sionul ca o larină să va ara şi Ierusalimul ca o cramă va fi, şi muntele Casii spre desiş de dumbravă'. Au ucigind l-au ucis pre el Ezechia şi tot Iuda? 19 Nu că s-au temut de Domnul şi căci s-au rugat feaţii Domnului? Şi încetă Domnul de realele carele au grăit asupra lor. Noi am făcut răutăţi mari asupra sufletelor noastre”.  Şi om era 20 prorocind pre numele Domnului: Uria, feciorul Sameii de la Cariathiarim, şi au prorocit pentru pămîntul acesta după toate cuvintele Ieremiei.  Şi auzi împăratul Ioachim şi toţi 21 boiarii toate cuvintele lui şi cerca să-l omoară pre el. Şi auzi Uriaş şi întră la Eghipet.  Şi 22 trimise împăratul oameni la Eghipet,  Şi-l 23 scoasără pre el de acolo şi-l adusără pre el cătră împăratul; şi lovi pre el cu sabie şi-l lepădă pre el la mormîntul fiilor norodului lui.  Insă mîna lui Ahicaz, fiiul lui Safan, era 24 cu Ieremia, ca să nu-l dea pre el la mînile norodului, să nu-l ucigă pre el.

CAP XXVII
Aşa zise Domnul: „Fă ţie legături şi 1 lanţuri şi pune prejur grumazii tăi. Şi vei trimite pre eale cătră împaratul Idumeii şi cătră împăratul Moavului şi cătră împăratul fiilor lui Ammon şi cătră împăratul Tirului şi cătră împăratul Sidonului, în mînile vestitorilor lor, celora ce vin spre timpinarea lor, la Ierusalim, cătră Sedechia, împăratul Iudii.  Sivei 3 aduna pre ei cătră stăpînii lor a zice: 'Aşa au zis Domnul Dumnezăul lui Israil: Aşa veţi grăi cătră domnii voştri  Că Eu am făcut 4 pămîntul cu putearea Mea cea mare şi cu braţul Mieu cel înalt, şi voiu da pre el oricăruia se va părea înaintea ochilor Miei. Dat-am pămîntul lui Navuhodonosor, împăratul [511] Vavilonului, să slujască lui, şi hiarăle  ţarinii să lucreaze lui. Şi limba şi împărăţia, dţi nu vor pune grumazul lor supt jugul împăratului Vavilonului, cu sabie şi cu foamete voiu socoti pre ei, zise Domnul, pînă să vor  fîrşi în mîna lui. Şi voi să nu ascultaţi prorodi cei mindnoşi ai voştri şi pre cei ce vă vrăjescu şi pre cei ce visază voao şi pre des-dntătorii voştri şi fărmîcătorii voştri, ceia ce zic: 'Nu veţi lucra împăratului Vavilonului\  Căci minciuni ei prorocescu voao, ca să vă  depărteaze pre voi de la pămîntul lui. Şi limba carea va băga grumazul ei supt jugul împăratului Vavilonului şi va lucra lui, şi voiu lăsa pre ea preste pămîntul lui şi va lucra întru el şi va lăcui întru el'“. Şi cătră Sedechia, împăratul Iudii, am grăit după toate cuvintele aceastea, zicînd: „Băgaţi cerbicea voastră  Şi lucraţi împăratului Vavilonului, căci strimbu ei prorocescu voao. 'Căci n-am trimis pre ei, zice Domnul, şi să prorocească cu numele Mieu pre strîmbătate, ca să vă piarză pre voi, şi veţi peri voi şi prorocii voştri, ceia ce prorocescu voao pre strîmbătate mindnoasă'“. Şi preoţilor şi la tot norodul acesta am grăit, zicînd: „Aşa zise Domnul: Nu ascultaţi cuvintele prorocilor celora ce prorocescu voao, zicînd: 'Iată, vasele Casii Domnului - pre Vavilon', căci strimbu ei prorocescu voao; N-am trimis pre ei”. Şi apoi, prorod sînt şi, de iaste cuvîntul Domnului întru ei, întimpine-se cu mine, căci aşa zise Domnul: „Şi cealealalte vase, carele n-au luat împăratul Vavilonului cînd mută pre Iehonia, de la Ierusalim la Vavilon
vor întră”, zise Domnul.

CAP XXVIII

Şi fu în a patrulea an împărăţind Sedechie, împăratul Iudei, în luna a cincea, zise mie Anania, fiiul lui Azor, prorocul cel mindnos de la Gavaon, în Casa Domnului, întru ochii preoţilor şi a tot nărodul, zicînd: „Aşa zice Domnul: Sfarîmat-am jugul împăratului Vavilonului!  încă 2 ani de zile, Eu voiu întoarce la  locul acesta toate vasele Casii Domnului Şi pre iehonia şi înstreinarea Iudei, căci voiu  sfărîma jugul împăratului Vavilonului”. Şi zise Ieremia cătră Anania, înaintea ochilor preoţilor şi întru ochii a tot nărodul, celor ce  sta în Casa Domnului. Şi zise Ieremia: „Adevărat, aşa să facă Domnul! Să întărească cuvîntul tău carele tu proroceşti, ca să să întoarcă vasele Casei Domnului şi toată înstreinarea de la Vavilon la locul acesta. însă auzit cuvîntul Domnului, carele eu zicu la urechile voastre şi la urechile a tot nărodul:
Prorodi ceia ce s-au făcut mai nainte de mine 8 şi mai nainte de voi den veac şi au prorocit preste mult pămînt şi preste împărăţii mari spre războiu;  Prorocul cela ce au prorodt 9 spre pace, venind cuvîntul, cunoaşte-vor pre proroc, pre carele au trimis lor Domnul cu credinţă”.  Şi luo Anania întru ochii a tot 10 nărodul lanţurile den gîtul Ieremiei şi le zdrobi pre eale.  Şi zise Anania întru ochii a 11 tot nărodul, zicînd: „Aşa zice Domnul: Aşa voiu sfărîma jugul împăratului Vavilonului de la grumazii a tuturor limbilor!”  Şi să duse 12 Iremia la calea lui; şi să făcu cuvîntul Domnului cătră Ieremia, după ce au sfarîmat Anania lănţuşăle de la grumazul lui, zicînd:  „Pasă 13 şi zi cătră Anania, zicînd:  'Aşa au zis Domnul: Lanţuri de lemn ai sfarîmat, şi voiu face în locul lor lanţuri de fier!' Că aşa au zis Domnul: 'Eu jug de fier am pus preste cerbicea tuturor limbilor, să lucreaze împăratului Vavilonului'“.  Şi zise Ieremia Ananiei: „Nu 15 te-au trimis pre tine Domnul, şi tu a nădejdui ai făcut pre nărodul acesta pre strîmbătate.  Pentru aceaea, aşa zise Domnul: 'Iată, 16 Eu trimit pre tine de cătră faţa pămîntului, în anul acesta vei muri'“.  Şi muri în luna a 17
şaptea.

CAP XXIX

      Şi aceastea-s cuvintele cărţii, carele au 1 trimis Ieremia den Ierusalim cătră cei I' bătrîni ai lui ai înstreinării şi cătră [preoţi şi cătră prorocii cei mincinos, carte la Vavilon a înstreinării şi cătră tot nărodul,  Mai apoi ieşind Iehonia împăratul, şi împărăteasa, şi scopiţii, şi tot volnicul, şi meşterul şi legatul, den Ierusalim, Cu mîna lui Eliasan, fiiul lui Safan, şi a Gamariei, fiiul Helchiei, pre care au trimis Sedechie, împăratul Iudei, cătră împăratul Vavilonului, la Vavilon, zicînd:  „Aşa au zis Domnul Dumnezăul lui Israil spre înstreinarea care au streinat de la Ierusalim:  'Zidiţi case 5 şi lăcuit, şi răsădit grădini şi mîncaţi roadele lor!  Şi luaţi muieri şi faceţ feciori şi feate, şi 6 luaţi la fiii voştri muieri, şi featele voastre daţ la bărbaţi, şi vă înmulţit şi nu vă împuţinaţi! Şi cercaţi pacea pămîntului la carele v-am înstreinat pre voi acolo; şi vă veţ ruga pentru ei cătră Domnul, căci întru pacea lor va fi pace voao'.  Căci aşa zise Domnul: 'Să nu vă priIeste as că pre voi prorocii cei mincinos ce sînt întru voi şi să nu vă prilestească pre voi vrăjitorii voştri; şi nu ascultaţi spre visele voastre carele voi visat,  Căci spre 9 strîmbătate ei prorocesc voao pre numele Mieu şi n-am trimis pre ei'.  Căci aşa au zis 10 Domnul: 'Cînd să va împlea Vavilonul de 70 de ani, socoti-voiu pre voi şi pune-voiu cuvintele [512] Meale asupra voastră, ca să întoarceţ norodul vostru la locul acesta. Şivoiugîndi asupra voastră gînd de pace, şi nu reale, ca să vă dau voao aceastea.  Şi vă rugat cătră Mine, şi voiu asculta pre voi. Şi Mă cercat pre Mine, şi veţ afla pre Mine, căci veţ cerca pre Mine cu toată inema voastră.  Şi Mă voiu arăta voao,  Căci aţ zis: 'Pus-au noao Domnul prorod în Vavilon', Aşa zise Domnul asupra Iu Ahav şi asupra Sedechiei: 'Iată, Eu dau pre ei în mînile împăratului Vavilonului, şi va lovi pre ei înaintea ochilor voştri', Şi vor lua de la ei blestem întru toată striina-rea Iudii în Vavilon, zicînd: *Să te facă Domnul cum au făcut pre Sedechie şi ca pre Ahav, pre carii priyi împăratul Vavilonului cu foc!', Pentru fărădeleagea care au făcut în Ierusalim şi preacurviia muierile cetăţilor lor, şi cuvînt au răspuns întru numele Mieu, carele n-am porundt lor. Şi Eu - martur, zice Domnul-  Şi cătră Samea Elamiteanul vei grăi: 'Nu te-am trimis cu numele Mieu!' Şi cătră Sofonia  preotul,  fiiul  lui  Manasi, zise: 'Domnul deade pre tine preot în locul lui lodae preotul, să te fad ispravnic în Casa Domnului, la tot omul ce proroceaşte şi la tot omul ce nebuneaşte, şi vei da pre el la închisoare şi la locul muncii. Şi acum pentru ce aţ suduit împreună pre Ieremia cel de la Anathoth, pre cela ce au prorodt voao? Căci pren luna aceasta au trimis cătră voi la Vavilon, zicînd: 'Departe iaste: zidit case şi lăcuiţi şi răsădit grădini şi veţi mînca roadă lor'“, Şi ciîi Sofonie cuvintele aceastea la urechile Ieremiei* Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră Ieremia, zicînd: „Trimite cătră înstreinare, zicînd: 'Aşa zice Domnul asupra Sameii Alamiteanul: De vreame ce au prorodt voao Samea, şi Eu nu l-am trimis pre el, şi a nădejdui au făcut pre voi pre strîmbătate. Pentru aceaea, aşa au zis Domnul: lata, Eu voiu socoti asupra Sameii, şi asupra rudei lui, şi nu va fi lui om întru mijlocul vostru, ca să vază bunătăţile carele Eu voiu face voao, nu le vor vedea'*4.

CAP XXX

Cuvîntul carele s-au făcut cătră IercTOa mia de la Domnul, sa zică: „Aşa t fefl zise Domnul Dumnezeul lui Israil, zicînd: Scne 10816 cuvintele carele am  HftigFl răspuns cătră tine pre carte, Căci iată, zile vin, zice Domnul Atotţiitoriiil, şi voiu întoarce strimarea norodului Mieu, Israil, şi a Iudei, zise Domnul Atottntoriul  şi voiu întoarce pre ei la pămîntul carele l-am dat părinţilor lor, şi  vor stăpîni pre el”.  Şi aceastea-s cuvintele carele au grăit Domnul asupra lui Israil şi Iudii: „Aşa zise Domnul: Glasul înfricoşării veţi 5 auzi; frică, şi nu iaste pace.  întrebat şi 6 vedeţi de s-au născut făt? Şi pentru frica întru carea voiu ţinea mijlocul şi mîntuirea, pentru căci am văzut pre tot omul, şi mînile lui pre mijlocul lui, întoarseră-să obrazele spre găl-benare.  Că mare să făcu ziua aceaea şi nu 7 iaste ca aceaea; şi vreame strimtă iaste lui Iacov, şi dentru aceasta să va mîntui.  în 8 ziua aceaea, zise Domnul, sfărîma-voiu jugul de la grumazul lor şi legăturile lor voiu rumpe. Şi nu vor mai lucra ei încă la striini-Şi vor lucra Domnului Dumnăzăului lor, şi 9 pre David împăratul lor voiu scula lor”. Aşa zise Domnul: „Rîdicat-am zdrobire; du* 10 ioasă e rana ta.  Nu iaste cine să judece judecata ta, spre dureare te-ai vindecat, folos nu-ţi iaste ţie.  Toţi priatenii tăi au uitat pre 12 tine; pre tine nu te vor întreba ceale de pacea ta, căci cu rana vrăjmaşului lovitu-te-am, certare întărită spre toată strîmbătatea ta, înmul-ţiră-se păcatele tale.  Pentru aceaea, toţi 13 ceia ce te mănîncă, mînca-să-vor; şi toţi vrăjmaşii tăi carnea lor toată o vor mînca. Preste mulţimea  strîmbătăţilor tale înmulţiră-se păcatele tale, făcut-au aceastea ţie. Şi vor fi ceia ce înfricoşază pre tine, spre înfricoşare; şi pre toţi ceia ce au prădat pre tine da-i-voiu la pradă.  Căci voiu aduce vindecarea ta, de 14 rana cea cu dureri vindeca-t^-voiu, zice Domnul, căci răsipit te-ai chemat, vînatul vostru iaste, căci nu iaste cel ce cearcă pre el”.  Aşa 15 zice Domnul: „Iată, Eu voiu întoarce înstrăinarea lui Iacov şi robimea lui voiu milui. Şi să va zidi cetate pre înălţimea ei şi norodul după judecata lui va dormi.  Şi vor ieşi de la ei 16 cintînd, şi glasul celor ce joacă; şi voiu înmulţi pre ei şi nu să vor împuţina.  Şi vor întră fiii 17 lor ca mai nainte; şi mărturiile lor despre faţa Mea să vor porni. Şi voiu socoti preste toţi ceia ce necăjăsc pre ei.  Şi vor fi mai tari 18 decît el preste ei, cel ce stăpîneaşte pre el, şi dentr-însul va ieşi. Şi voiu aduna pre ei şi să vor întoarce cătră Mine, căci cine iaste acesta, carele au dat inima lui a să întoarce cătră Mine?”, zice Domnul.  „Căci urgia Domnului ieşi mînioasă, ieşi urgie hrănindu-se, preste necuraţi va veni.  Nu să va întoarce 20 urgia mîniei Domnului, pînă va face şi pînă va aşăza izdărătura inimii Lui. în zilele ceale de apoi veţi conoaşte aceastea”.

CAP XXXI

În vreamea  aceaea,  zise Domnul, 1 fi-voiu Dumnăzău neamului hu Israil, şi ei vor fi Mie norod”.  Aşa zise Domnul: „Aflaiu fierbinte în pustiiu cu cei periţi [513] cu sabie. Meargeţi şi sa nu piardeţi pre Israil”. Domnul de departe Să va arăta lui: „Tndrăgire veacinică iubi pre tine, pentru  aceaea tras pre tine spre îndurare. Căci te voiu zidi şi te vei zidi, fecioara lui Israil. încă vei lua tîmpăna ta şi vei ieşi cu adunarea celor  ce joacă. Căci ai răsădit vii, în măgurile Samariei răsădind; răsădiţi în măgurile lui  Efraim şi lăudaţi. Căci iaste zi de chemare celor ce răspund în măgurile lui Efraim:* Scu-laţi-vă şi vă suiţi la Sioacătră Domnul Dumnezăul vostru!' Căci aşa zise Domnul lui Iacov: *Veseliţi-vă, veseliţi-vă! Şi nechezaţi preste capul limbilor; auzite faceţi şi lăudaţi; ziceţi:  * Mîntuit-au  Domnul  norodul Lui,  rămăşiţa lui Israil!' Iată, Eu aduc pre ei de la crivăţ, şi voiu aduna pre ei de la marginea pămîntului la praznicul lui Fasec. Şi vei face  Hi gloată multă şi să vor înturna aicea. Cu pHngere au ieşit, şi cu mîngSiare voiu scoate pre ei, lăcuindu-i pre iazuri de ape în cale direapta; şi nu să vor rătăci întru ea, căci M-am făcut lui Israil Tată şi Efraim dentfiu născut al Mieu iaste*.' Auziţi cuvintele Domnului, limbi, şi vestiţi la ostroavele ceale departe! Ziceţi: 'Cela ce au vînturat pre Israil il va şi aduna pre el şi va păzi pre el ca cela ce paşte turma lui'. Căci au mîntuit Domnul pre Iacov. Scosu-l-au pre el den mîna celor mai tari ai lui. Şi vor veni şi să vor veseli în măgura Sionului. Şi vor veni preste bunătăţile Domnului, pre pămîntul griului şi vinului, şi al roadelor, şi al dobitoacelor, şi al oilor, şi va fi sufletul lor ca un lemnu cu roadă şi nu vor mai flămînzi încă. Atuncea să vor bucura fecioare întru adunare de tineri, şi cei bătrîni să vor bucura, şi voiu întoarce plînge-rea Iot spre bucurie şi voiu face pre ei veaselL Voiu mări şi voiu îmbăta sufletul preoţilor  fiilor lui Levi, şi norodul Mieu de bunătăţile Meale sătura-să-va”. Aşa zise Domnul: „Glas în Rama să auzi, de plîngere şi tînguire şi jale, Rahil plîngînd de fiii ei, şi n-au vrut să să mîngîie, căci nu sînt*4. Aşa zise Domnul: „Sffrşască-se glasul tău de plînsu şi ochii tăi de lacrămile tale, căci iaste plată lucrurilor tale şi să vor înturna den pămîntul vrăjmaş i17/18 lor, Pre leage, la ai tăi fii. Auzind, auziiu pre Efraim plîngînd: 'Certaşi-mă, şi mă certaiu; şi eu, ca un viţel, nu mă învăţaiu. întoarce-mă, şi mă voiu întoarce, că Tu eşti Domnul Dumne-l9 zăul mieu! Căci mai apoi, după robirea mea, m-am pocăit; şi mai apoi, după ce am conoscut, eu am suspinat pentru zilele ruşinii; şi arătam Ţie că am luat ocară den tinereaţele meale'.
Fiiu iubit, Efraim - Mie, copil desfătindu-se, 20 pentru căci sînt cuvintele Meale întru el, cu pomenire voiu pomeni pre el. Pentru aceaea am sîrguit asupra lui, miluind voiu milui pre el”, zice Domnul.  - „Intăreaşte-te pre tine, 21 Sioane! Fă certare, dă inima ta la umerile tale pre calea carea ai mersu! întoarce-te, fecioară Israil, întoarce-te la cetăţile tale plîngînd! Pînă cînd te voiu înturna, fată necinstită?” 22 Căci au zidit Domnul mîntuire spre răsădire noao, întru mîntuire vor încunjura oamenii. Căci aşa zise Domnul: „încă vor grăi cuvîntul 23 acesta în pămîntul Iudii şi în cetăţile lor, cînd voiu întoarce înstriinarea lui: 'Blagoslovit Domnul pre dirept muntele cel sfînt al Lui!' Şi lăcuind înlăuntru, în cetăţile Iudii şi în tot 24 pămîntul lui, împreună cu plugariul, şi să va lua în turmă.  Căci am îmbătat tot sufletul 25 setos, şi tot sufletul flămînd l-am săturat!” Pentru aceaea, mă sculaiu şi văzuiu; şi somnul 26 mieu dulce mi să făcu.  „Pentru aceaea, 27 iată, zile vin, zice Domnul, şi voiu sămăna pre Israil şi pre Iuda sămînţa de om şl sămînţa de dobitoc.  Şi va fi En ce chip privegheam 28 preste ei a-i surpa şi a-i chinui, aşa voiu priveghea preste ei a-i zidi şi a-i răsădi de tot, zice Domnul.  în zilele acealea nu vor mai 29 zice: 'Părinţii au mîncat aguridă, şi dinţii feciorilor s-au strepezit*,  Ce numai fi estecarele într-al său păcat va muri şi celui ce au mîncat agurida se vor strepezi dinţii lui. Iată, zile vin, zice Domnul, şi voiu pune casei 31 lui Israil şi casei Iudei făgăduinţă noao.  Nu 32 după făgăduinţa carea am pus părinţilor lor în ziua cînd M-am apucat de mîna lor ca să-i scoţ pre ei den pămîntul Eghipetului, căci ei n-au rămas întru făgăduinţa Mea şi Eu n-am grijit de ei, zice Domnul;  Că aceasta e făgăduinţa 33 Mea carea voiu pune casii lui Israil, după zilele acealea, zice Domnul: Dînd, da-voiu legile Meale la cugetul lor, şi preste inima lor voiu scrie pre ei; şi voiu vedea pre ei şi voiu fi lor Dumnezău, şi ei vor fi Mie nărod.  Şi nu 34 vor învăţa fieştecarele pre cetăţanul lui şi fieştecarele pre fratele lui, zicînd: 'Cunoaşte pre Domnul', căci toţi Mă vor şti pre Mine. de la cel mic al lor pînă la marele lor, căci blînd voiu fi strimbătăţilor lor şi păcatelor lor nu voiu pomeni încă.  De să va înălţa ceriul în 35 slavă, zice Domnul, şi de se va smeri faţa pămîntului jos,  Şi Eu nu voiu izgoni ruda 36 lui Israil, zice Domnul, pentru toate carele au făcut”.  Aşa zise Domnul, Cela ce au dat 37 soarele spre lumina zilei, luna şi stealele spre lumina nopţii, şi strigare în mare, şi sună valurile ei; Domnul Atotţiitoriul e numele [514] Lui: „De se vor potoli legile aceastea de cătră faţa Mea, zice Domnul, si ruda întru Israil să va potoli, să să facă limbă înaintea feaţii Meale toate zilele. Iată, zile vin, zice Domnul, si să va zidi cetatea Domnului, de la turnurile lui Anameil pînă la poarta unghiului, şi va ieşi măsurarea ei în preajma lui, pînă la dealurile lui Gariv; şi să va încungiura împrejur dentru alease pietri. Şi toţi asari-mothii, pînă la pîrîul Ahelchedro, pînă la unghiul porţii cailor răsăritului, - sfinţire Domnului, şi încă nu va mai zmulge şi nu se va
surpa pînă în veac”.

CAP XXXII .

Cuvîntul carele s-au făcut de la Domnul cătră Ieremia în anul al 10 împăratului Sedechiei, acesta e anul al 18 al împăratului Navohodonosor (împăratului Vavilonului). Şi putearea împăratului Vavilonului au făcut şanţu asupra Ierusalimului; şi Ieremia era la pază în curtea temniţei carea iaste la casa împăratului,  întru carea l-au închis pre el împăratul Sedechia, zicînd: „Pentru căci tu proroceşti, zicînd: 'Aşa zise Domnul: Iată, Eu dau cetatea aceasta în mînile împăratului Vavilonului şi  va lua pre ea; Şi Sedechia, împăratul Iudei, nu va scăpa den mîna haldeilor, căci cu dare să va da pre mîinile împăratului Vavilonului şi va grăi gura lui cătră gura lui, şi ochii lui pre  ochii lui vor vedea.  Şi va întră Sedechia la  Vavilon şi acolo va muri'?” Şi cuvîntul Domnului s-au făcut cătră Ieremia, zicînd:  „Iată, Anameil, fiiul lui Salom, fratele tătî-ne-tău, vine cătră tine, zicînd: 'Cîştiga ţie ţarina mea cea de la Anathoth, căci ţie e judecata, după rudenie, ca să o iai spre cîştigare'“. Şi veni cătră mine Anameil, feciorul lui Salom, fratelui tătîne-mieu, după cuvîntul Domnului, la curtea temniţei şi zise: „Cîştigă ţie ţarina mea cea de la Anathoth, cea den pămîntul lui Veniamin, căci ţie e judecata a cîştiga pre ea. Şi tu eşti bătrîn”. Şi cunoscuiu  că cuvîntul Domnului iaste. Şi am cîştigat ţarina lui Anameil, fiiului fratelui tătîne-mieu. Şi am pus lui 7 sicle şi 10 arginţi.  Şi am scris în carte, şi am pecetluit, şi am pus mării tu rii, şi am pus argintul în cumpănă. Şi luaiu cartea cîştigării, cea citită şi pecetluită. Şi am dat pre ea lui Varuh, feciorul Niriei, fiiul lui Maseu, înaintea ochilor lui Anameil, fiiului fratelui tătfne-mieu, şi înaintea oamenilor (celor ce sta mărturie); şi scria în cartea cîştigării şi înaintea jidovilor celor ce sădea în curtea temniţii.  Şi rîndui lui Varuh înaintea lor, zicînd: „Aşa zise Domnul Atotţii-toriul. Dumnezeul Iui Israil: Ia cartea cîştigării
aceştiia şi cartea cea citită, şi vei pune pre ea în vas de strachină, pentru ca să rămîie zile multe”.  Căci aşa zise Domnul: „încă să vor 15 mai cîştiga case şi ţarine şi vii în pămîntul acesta”.  Şi mă rugaiu cătră Domnul, după 16 ce am dat cartea cîştigării cătră Varuh, fiiul Niriei, zicînd:  „Cela ce eşti, Doamne! Tu ai 17 făcut ceriul şi pămîntul cu putearea Ta cea mare şi cu braţul Tău cel înalt şi rădicat! Nu să va ascunde de la Tine nemică;  Făcind milă 18 la mii şi răsplătind păcatele părinţilor în sînul fiilor lor după ei, Dumnezeu cel mare şi putearnic,  Domnul marelui sfat şi tare 19 întru lucruri. Dumnezeu cel mare, cel întru-tot-ţiitoriu, şi Domnul cel cu nume mare, ochii Tăi deschis sînt la căile toate ale fiilor oamenilor, să dai fieştecăruia după calea lui;  Care 20 ai făcut seamne şi minuni în pămîntul Eghipetului, şi pînă în ziua aceasta şi în Israil, şi întru păminteani, şi făcuş Ţie nume ca în ziua aceasta,  Şi scoseş pre norodul Tău, pre 21 Israil, den pămîntul Eghipetului cu seamne şi cu minuni, cu mînă tare şi cu braţ înalt şi cu vederi mari,  Şi ai dat lor pămîntul acesta 22 carele ai jurat părinţilor lor, pămînt ce cură lapte şi miare;  Şi întrară şi luară pre el, şi 23 n-au ascultat glasul Tău şi întru poruncile Tale n-au îmbiat; toate carele ai poruncit lor a le face nu le-au făcut, şi ai făcut a li să întîmpla lor toate realele acestea.  Iată, gloata au 24 venit la cetate ca să o ia pre dînsa, şi cetatea să deade la mînile haldeilor celor ce bat pre dînsa de cătră faţa săbiei şi foame, Ţie, în ce chip ai grăit, aşa s-au făcut.  Şi Tu zid cătră 25 mine: 'Cîştigă-ţ ţie ţarină pe argint!'; şi am scris carte şi o am pecetluit şi am pus mărturii, şi cetatea s-au dat la mîna haldeilor”.  Şi 26 să făcu cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd: „Eu, Domnul Dumnezeu a tot trupul! Au de la 27 Mine ascunde-se-va ceva?”  Pentru aceaea, 28 aşa au zis Domnul Dumnezeul lui Israil: „Dîn-du-se, da-să-va cetatea aceasta pre mînile Vavilonului şi o va lua pre dînsa.  Şi vor 29 veni haldei, dînd războiu asupra cetăţii aceştiia, şi vor arde cetatea aceasta cu foc şi vor arde de tot casele întru carele au tîmîiat întru eale pre podurile lor la Vaal şi turna turnări la alţi dumnezei, ca să Mă amărască pre Mine, Căci era fiii lui Israil şi fiii Iudii singuri făcînd 30 răul înaintea ochilor Miei den tinireaţile lor,  Căci pre urgia Mea şi pre mînia Mea 31 era cetatea aceasta den ziua carea au ziditu-o pre ea şi pînă în ziua aceasta, ca să o mut pre ea de cătră faţa Mea,  Pentru toate răutăţile [515] fiilor lui Israil şi Iudii, căci au făcut a Mă amari acestea, şi împăraţii lor, şi boiarii lor, şi cei mai mari ai lor, şi preoţii lor, şi prorocii lor, bărbaţii Iudii şi ceia ce lăcuia în Ierusalim. Şi întoarseră cătră Mine dosul, şi nu faţa lor. Şi i-am învăţat pre ei la mînecate, şi n-au auzit încă a lua învăţătură. Şi au pus spurcăciunele lor în Casă unde s-au chemat numele Mieu preste ea, întru necurăţiile lor. Şi zidiră capiştile Vaalii, cealea den valea fiiului lui Enom, ca să aducă pre fiii lor şi pre featele lor lui Moloh împăratul, ceale ce n-am poruncit lor, şi nu s-au suit pre inima Mea a face uriciunea aceasta, ca să greşască Iuda”. Şi acum aşa zise Domnul Dumnezăul lui Israil pentru cetatea carea tu zici: „Da-se-va în nunile împăratului Vavilonului, cu sabie, şi cu foamete, şi cu ducere”: „Iată, Eu adun pre ei den tot pămîntul unde i-am sămănat pre ei acolo cu urgia Mea, şi cu mînie, şi cu întaritare mare; şi voiu întoarce pre ei la locul lor şi voiu aşăza pre ei cu nădeajde. Şi vor fi Mie întru norodu, şi Eu voiu fi lor întru Dumnezău. Şi voiu da lor altă cale şi altă inimă, să să teamă de Mine toate zilele, spre binele lor şi fiilor lor după ei. Şi voiu pune lor făgăduinţă veacinică, carea nu o voiu întoarce denapoia lor; şi voiu da frica Mea în inima lor, ca să nu să depărtează ei de la Mine. Şi voiu socoti a-i îmbuna pre ei, şi voiu răsădi pre ei pre pămîntul acesta, cu credinţă, şi cu toată inima Mea, şi cu tot sufletul”. Căci aşa zise Domnul: „în ce chip am adus asupra norodului acestuia toate răutăţile ceale mari aceastea, aşa Eu voiu aduce preste ei toate bunătăţile carele am grăit preste ei. Şi să vor cîştiga încă ţarini în pămîntul carele tu zici: 'Necălcat va fi de oameni şi de dobitoace şi s-au dat pre mînile haldeilor'. Şi vor cîştiga ţarini cu argint, şi vei scrie în carte şi vei pecetlui şi vei pune mărturii în pămîntul lui Veniamin, şi împrejurul Ierusalimului, şi în cetăţile Iudii, şi în cetăţile muntelui, şi în cetăţile Sefilel, şi în cetăţile Nagheevii, căci voiu întoarce înstreinările lor”.

CAP XXXIII

      Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră j Ieremia al doilea rînd, şi el încă era legat în curtea teamniţii, zicînd: „Aşa zise Domnul, Care au făcut pămîntul şi l-au urzit pre el ca să-l îndirep-teaze pre el, Domnul e numele Lui: Şi strigă cătră Mine, şi voiu răspunde,ţie şi voiu spune ţie mari şi tari, care nu le-ai cunoscut”.  Căci aşa au zis Domnul Dumnezăul lui Israil pentru casele cetăţii aceştiia şi pentru casele împăratului Iudii, ceale ce sînt spre şanţu  Şi spre băşti, ca să să bată cătră 5 haldei: „Şi voiu împlea pre ea de morţii oamenilor pre carii am lovit cu urgia Mea şi cu mînia Mea, şi am întorsu faţa Mea de cătră ei, pentru toate răutăţile lor.  Iată, Eu aducu ei 6 închegare de rană şi leac, şi voiu vindeca pre ea şi voiu arăta lor a asculta şi voiu preoţi pre ei şi voiu face pace şi credinţă.  Şi voiu 7 întoarce înstriinarea Iudii şi înstriinarea lui Israil şi voiu zidi pre ei ca şi mai nainte.  Şi 8 voiu curaţi pre ei de toate strîmbătăţile lor carele au greşit Mie şi nu-M voiu aduce aminte de greşalele lor care au greşit Mie şi s-au depărtat de la Mine.  Şi va fi spre veselie şi spre laudă şi spre mărire la tot norodul pămîntului, carii vor auzi toate bunătăţile carele Eu voiu face, şi să vor teame şi să vor amărî pentru toate bunătăţile şi pentru toată pacea carea Eu voiu face lor”.  Aşa 10 zice Domnul: „încă să vor mai auzi în locul acesta care ziceţi voi: 'Pustiiu iaste de oameni şi de dobitoace', întru cetăţile Iudei şi denafara Ierusalimului, ceale pustiite, nefiind oameni şi dobitoace, glas de veselie şi glas de bucurie, glas de ginere şi glas de nevastă, glasul celor ce zic:  'Mărturisiţi-vă Domnului 11 Atotţiitoriul, că e bun Domnul, că în veac mila Lui'. Şi vor băga daruri la Casa Domnului, căci voiu întoarce toată înstreinarea pămîntului aceluia ca şi mai nainte”, zise Domnul. Aşa zise Domnul puterilor: „încă va fi în locul 12 acesta pustiiul, nefiind oameni şi dobitoc, în toate cetăţile lui, popasuri de păstori adăpostind oile.  în cetăţile muntelui, şi în cetăţile 13 Săfilaei, şi în cetăţile Nagheveii şi în pămîntul lui Veniamin, şi întru ceale de premprejurul Ierusalimului, şi în cetăţile Iudei încă vor treace oile pre mîna celui ce numără”, zise Domnul.

CAP XXXIV

Cuvintul carele s-au făcut cătră Ieremia de la Domnul, - şi Navohodonosor, împăratul Vavilonului, şi toată tabăra lui, şi toată ţara împărăţiei lui Ida războiu asupra Ierusalimului şi preste toate cetăţile Iudei-, zicînd:  „Aşa zise Domnul: Pasă cătră Sedechia, împăratul Iudei, şi vei zice lui: 'Aşa zise Domnul: Cu dare să va da cetatea aceasta în mînile împăratului Vavilonului şi o va lua pre ea şi o va arde cu foc pre ea.  Şitunu vd scăpa den mîna lui, şi cu prinsoare te vei prinde, şi pre mînile lui te vei da, şi ochii tai pre ochii lui vor vedea, şi gura lui cu gura ta va grăi, şi la Vavilon vei întră!'  Ce ascultă [516] cuvîntul Domnului, Sedechio, împăratul Iudei! Asa zice Domnul: 'Nu vei muri cu  sabie, Cu pace vei muri! Şi în ce chip au plîns pre părinţii tăi, pre cei ce au împărăţit mai nainte de tine, plînge-te-vor şi pre tine: Vai, doamne! Şi pînă la iad te vor plînge, căci  cuvînt am grăit'“, zise Domnul- Şi grăi Ieremia cătră împăratul Sedechie toate cuvintele aceastea în Ierusalim. Şi putearea împăratului Vavilonului da războiu asupra Ierusalimului şi asupra cetăţilor Iudei, şi la Halis şi a Azica, căci aceastea au rămas, în  cetăţile Iudei, cetăţi tari. Cuvîntul carele s-au făcut cătră Ieremia de la Domnul, după ce au săvîrşit împăratul Sedechia făgăduinţa  cătră norod, ca să cheame slobozire, Ca să sloboaze fieştecarele pre sluga lui şi fieşcarele pre slujnica lui, pre jidov şi pre jidovcă, volnici, ca să nu robească bărbat den casa lui Israil.  Şi să întoarsără toţi cei mari şi tot norodul, ceia ce au întrat la făgăduinţă. Ca să sloboază fieştecarele sluga lui şi fieştecarele slujnica lui. Şi lăsară pre ei a fi slugi şi slujnice.  Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră Ieremia, zicînd: „Aşa zise Domnul Dumnezăul lui Israil: Eu am pus făgăduinţă cătră părinţii voşti în ziua carea am scos pre ei den pămîntul Eghipetului, den casa robirei, zicînd: Cînd să vor plini 6 ani, vei slobozi pre fratele tău, pre jidovul carele să va vinde ţie şi va lucra ţie 6 ani, şi să-l slobozi pre el volnic; şi n-au ascultat pre Mine şi n-au plecat ureachea lor. Şi s-au întors astăzi a face cel dirept înaintea ochilor Miei, ca să să cheame slobozire fieştecarele aproapelui lui. Şi făcură făgăduinţă înaintea feaţii Meale, în Casa carea s-au chemat numele Mieu preste ea. Şi v-aţ întors şi aţ spurcat numele Mieu, ca să întoarcă fieştecarele sluga lui şi fieştecarele slujnica lui, pre carii aţ slobozit volnici cu sufletul lor, ca să vă fie voao slugi şi slujnice. Pentru aceaea, zise Domnul, voi n-aţ ascultat pre Mine, ca să cheame fieştecarele slobozenie cătră fratele său şi fieştecarele cătră aproapele său, iată, Eu chemu slobozire voao spre sabie, şi spre moarte, şi spre foamete. Şi voiu da pre voi spre răsipire la toate împărăţiile pămîntului. Şi voiu da pre oamenii ceia ce au trecut preste făgăduinţa Mea, pre ceia ce n-au întărit făgăduinţa Mea carea au făcut înaintea feaţii Meale, viţelul carele au făcut înaintea feaţii Meale, ca să-i lucreaze hu,  Pre boiarii Iudei, şi pre silnici, şi pre preoţi, şi pc nărod. Şi voiu da pre ei vrăjmaşilor lor, şi vor fi mortăciunile lor mîncare pasărilor ceriului şi hiarălor pămîntului.  Şi pre Sedechia, împăratul Iudei, şi pre boiarii lor da-i-voiu în mînile vrăjmaşilor lor, şi fia] puterile împăratului Vavilonului, celor ce să duc de la ei. Iată, Eu tocmesc, 22 zice Domnul, şi voiu întoarce pre ei la pămîntul acesta şi vor da războiu asupra lui şi vor lua pre el şi vor arde pre el cu foc, şi pre cetăţile Iudei, şi le voiu da pre eale pustii de cei ce
lăcuiesc”.

CAP X X X V

      Cuvîntul ce s-au făcut cătră Ieremia de 1 la Domnul, în zilele lui Ioachim, împăratului Iudei, zicînd:  „Pasă la 2 casa Arhathin şi vei aduce pre ei la Casa Domnului, la una den curţi, şi vei adăpa pre ei cu vin”.  Şi scoş pre Iehonia, fiiul Ieremiei, fiiul lui Havasin, şi pre fra-ţii lui, şi pre fiii lui, şi toată casa Rahavin,  Şi 4 băgaiu pre ei la Casa Domnului, la cămara fiilor Ananiei, fiiul Godoliei, omului lui Dumnezău, care iaste aproape de casele boiarilor, deasupra casii lui Maaseu, fiiul lui Selom, celuia ce păzeaşte calea.  Şi am dat înaintea 5 feaţii lor urcior de vin şi pahar şi ziş: „Beaţi vin!”  Şi ziseră: „Nu vom bea vin, căci Ioanadav, fiiul lui Rihav, tată-nostru, porunci noao, zicînd: 'Să nu beaţi vinu voi şi fiii voştri pînă în veac.  Şi case să nu zidit, şi sămînţă 7 să nu sămănaţ, şi vie nu va fi voao, căci în corturi veţ lăcui toate zilele vieţii voastre, pentru ca să trăit zile multe pre pămîntul carele zăbovit voi preste el*.  Şi am ascultat glasul lui 8 Ionadav, tatului nostru, ca să nu bem vin toate zilele vieţii noastre, noi şi muierile noastre, şi fiii noştri, şi featele noastre.  Şi ca să nu 9 zidim case a lăcui acolo;  Şi vie şi ţarină şi 10 sămînţă nu s-au făcut noao; şi am lăcuit în corturi şi am auzit şi am făcut după toate cîte au porundt noao Ionadav, părintele nostru. Şi s-au făcut  Cînd s-au suit Navohodonosor asupra pămîntului, şi am zis: Suindu-ne, să întrăm la Ierusalim de cătră faţa haldeilor şi de cătră faţa puterii asirianilor! Şi am lăcuit acolo”.  Şi fu cuvîntul Domnului cătră mine, 12 zicînd:  „Aşa zice Domnul: Pasă şi zi omului 13 Iudii şi celor ce lăcuiesc în Ierusalim: 'Nu veţ lua învăţătură ca să ascultaţi cuvintele Meale?  Pusără cuvinte fiii lui Ionadav, fiiul lui 14 Rihav, precum au porundt fiilor lui ca să nu bea vin, şi n-au băut; şi Eu am grăit cătră voi den zori; şi am grăit, şi n-aţi ascultat pre Mine.  Şi am trimis cătră voi slugile Meale, 15 pre prorod, zicînd: 'întoarceţi-vă fieştecarele de la calea lui cea rea, şi mai bune faceţi toc-mealele voastre, şi nu meargeţi denapoia altor dumnezei ca să slujit lor, şi lăcuiţi pre pămîntul carele am dat voao şi părinţilor voştri*. Şi n-aţ [517] plecat urechile voastre si n-aţ ascultat. Şi întăriri fiii lui Ionadav, fiiul lui Rihav, porunca părintelui lor, şi norodul acesta n-au ascultat pre Mine'“. Pentru aceaea, aşa zise Domnul: „Iată, Eu aduc preste Iuda şi preste ceia ce lăcuiesc în Ierusalim toate răutătile carele am grăit preste ei”. Pentru aceaea, aşa zise Domnul: „De vreame ce au auzit fiii lui Ionadav, fiiul lui Rihav, porunca părintelui lor, ca să facă cîte au poruncit lor părintele lor, Nu va lipsi om den fiii lui Ionadav, fiiul lui Rihav, stînd înaintea Mea
toate zilele pămîntului”.

CAP XXXVI
      În anul 31 pau~ulea al 'ui Ioachim. fiiul |[ ■! ', l§ losiei, împăratul Iudei, făcu tu-s-au KlEjI cuvîntul Domnului cătră mine, zivi WjA cînd:  „Ia ţie hîrtie de carte şi scrie
pre ea toate cuvintele carele am grăit cătră tine asupra Ierusalimului şi asupra Iudii şi asupra tuturor limbilor, den ziua carea am grăit Eu cătră tine, den zilele losiei, împaratului Iudii, şi pînă în ziua aceasta, Cîndai va auzi casa Iudii toate realele carele Eu socotesc ca să le fac lor, pentru ca să să întoarcă fieştecarele den calea cea rea a lor, şi blînd voiu fi  strimbătăţilor lor şi păcatelor lor”. Şi au chemat Ieremia pre Varuh, feciorul lui Nirie, şi au scris den gura Ieremiei toate orvintele Domnului, carele au răspuns cătră el, într-o  hîrtie de carte. Şi porunci Ieremia lui Varuh, zicînd: „Eu mă păzăsc şi nu pociu să  întru la Casa Domnului. Şi vei citi întru hîrtia aceasta la urechile norodului, în Casa Domnului, în zi de post, şi în urechile a tot Iuda, celor ce vin den cetăţile lor, vei citi lor,  Cîndai va cădea mila lor naintea feaţii Domnului şi să vor întoarce de la calea lor cea rea, căci mare e mînia şi urgia Domnului, care au  grăit asupra norodului acestuia”. Şi făcu Varuh după toate cîte au poruncit lui Ieremia, a citi în carte cuvintele Domnului în Casa  Domnului. Şi fu în anul al optulea al împăratului Ioachim, în luna a noao, adunară post înaintea feaţii Domnului tot norodul, în Ierusalim şi casa Iudii. Şi citiia Varuh în carte cuvintele Ieremiei, în Casa Domnului, în casa lui Gamariu, fiiul lui Safan logofătului, în curtea cea de sus, înaintea uşilor porţii Casii Domnului cei noao, En urechile a tot norodul. Şi auzi Mihea, fiiul Gamariei al fiiului lui Safan, toate cuvintele Domnului den carte. Şi pogorî la casa împăratului şi la casa scriitoriului. Şi iată, acolea toţi boiarii şădea: Elisama scriitoriul şi Daleas, feciorul lui Selemia, şi Ionathan, fiiul lui Ahovor,
şi G amari as, feciorul lui Safan, şi Sedechias, feciorul Ananiei, şi toţi boiarii.  Şi povesti 13 lor Mihea toate cuvintele carele au auzit cetind Varuh la urechile norodului.  Şi trimisără toţi boiarii cătră Varuh, feciorul lui Ni riu. pre Iudin, feciorul lui Nathaneu, fiiul lui Selemiu al fiiului lui Husi, zicînd: „Hîrtia în carea tu ceteşti la urechile norodului, ia-o pre ea la mîna ta şi vino!” Şi luo Varuh hîrtia şi să pogorî cătră ei.  Şi zisără lui: „Iarăşi ceteaşte, la urechile noastre!” Şi ceti Varuh. Şi fu deaca auziră toate cuvintele, să sfătuira 16 fieştecare cătră aproapele său şi zisără: „Vestind, să vestim împăratului toate cuvintele aceastea”. Şi pre Varuh întrebară, zicînd: „De unde ai scris toate cuvintele aceastea?” Şi zise Varuh: „Den gura lui mi-au spus mie 16 Ieremia toate cuvintele aceastea şi scriam în carte”.  Şi zisără lui Varuh: „Pasă şi foarte 19 te ascunde, tu şi Ieremia, şi om să nu ştie unde sînteţi voi!”  Şi Intrară cătră împăratul la 20 curte şi hîrtia au datu-o să o păzască în casa lui Elisama. Şi spusără împăratului toate cuvintele aceastea.  Şi trimise împăratul 21 pre Iudin să ia hîrtia. Şi luo pre ea den casa lui Elisama. Şi ceti Iudin la urechile împăratului şi la urechile tuturor boiarilor celor ce sta împrejurul împăratului.  Şi împăratul şădea 22 în casă de iarnă şi gratie de foc - înaintea lui.  Şi fu cetind Iudin 3 foi au 4, le tăia pre 23 eale cu cuţitasul scriitoriului şi le arunca în focul ce era pre gratie, pînă să sfirşi toată hîrtia în focul cel de pre gratie.  Şi nu să turburară, nici rumpseră hainile lor împăratul şi slugile lui, cei ce auziia toate cuvintele aceastea.  Şi Ionathan şi Godolia şi Daleas şi 25 Gamaria sfătuira pe împăratul ca să nu arză de tot cartea; şi nu-i ascultă.  Şi porunci 26 împăratul lui Ieremeil, fiiul împăratului, şi lui Sarea, fiiul lui Edriil, să prinză pre Varuh şi pre Ieremia; şl foarte să ascunsără.  Şi să 27 făcu cuvîntul Domnului cătră Ieremia, după ce au arsu de tot împăratul hîrtia, toate cuvintele carele au scris Varuh den gura Ieremiei, zicînd:  „Iarăşi ia tu altă hîrtie şi scrie toate 28 cuvintele ceale ce era pre hîrtie, carele au arsu împăratul Ioachim.  Şi vei zice: 'Aşa au 29 zis Domnul: Tu ai arsu hîrtia aceasta, zicînd: 'Pentru căci ai scris pre dînsa, zicînd: 'mtrindu va întră împăratul Vavilonului şi va piarde de tot pămîntul acesta şi va lipsi de pre dînsul om şi dobitoc'?  Pentru aceaea, aşa zise Domnul asupra Iui Ioachim, împăratul Iudii: 'Nu va fi lui care să şază pre scaunul hu David; şi stîrvul hri va fi
[518] lepădat în arsura zilei şi întru îngheţul napii 1 ţie[i|.  Şi voiu socoti asupra lui. şi asupra rudeniei lui, şi asupra fiilor lui, şi voiu aduce preste el, şi preste cei ce lăcuiescu Ierusalimul, şi preste pămîntul Iudii toate răutăţile carele am grăit cătră ei şi n-au ascultat”*. 32 Şi luo Varuh altă hîrtie şi scrise pre ea den gura Ieremiei toate cuvintele cărţii, carele au arsu Ioachim; şi încă să mai adaosără lui cuvinte mai multe decît aceastea.

CAP XXXVII

Şi împăraţi Sedechia, fiiul losiei, în locul lui Ioachim, pre carele l-au împărăţit împăratul Vavilonului, Navohodonosor, a împăraţi în pămîntul Iudii. Şi n-au auzit el şi slugile lui şi norodul  pămîntului  cuvintele Domnului,  carele au grăit cu mîna Ieremiei. Şifrimise împăratul Sedechia pre Ioahas, fiiul Selemiei, şi pre Sofonia, fiiul lui Maaseu preotul, cătră Ieremia, zicînd: „Roagă-te dară pentru noi  cătră Domnul!” Şi Ieremia veni şi trecu pren mijlocul cetăţii, şi nu-l deaderă pre el la casa temniţii. Şi putearea lui Faraon ieşi de la Eghipet, şi auziră haldeii auzul lor şi să suiră  de la Ierusalim.  Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră Ieremia, zicînd: „Aşa zice Domnul: Aşa vei grăi cătră împăratul Iuda, cela ce te-au  trimis pre tine ca să cerci pre Mine: Iată, putearea lui Faraon, ceaea ce au ieşit voao spre ajutoriu, să vor întoarce la pămîntul Eghipetului; şi să vor înturna acestea haldeii şi vor da războiu asupra pămîntului acestuia şi-l vor lua pre el şi-l vor arde pre el cu foc,  Căci aşa zise Domnul: Să nu gîndiţi cu sufletele voastre, zicînd: 'Ducînd, să vor duce de la  noi haldeii', că nu să vor duce. Şi de veţi bate toată putearea haldeilor, pre cei ce dau războiu voao, şi vor rămînea unii împunşi, fieştecarele în locul lui, acestea să vor scula şi vor arde cetatea aceasta cu foc”. Şi fu cînd să sui putearea haldeilor de la Ierusalim de cătră faţa puterii lui Faraon, Ieşi Ieremia de la Ierusalim, ca să meargă la pămîntul lui Veniamin, ca să grăiască de acolo în mijlocul norodul[ui] lui. Şi fii el în poarta lui Veniamin, şi acolo era om la carele găzduia Saruia, feciorul Salamiei, feciorul Ananiei; şi prinse pre Ieremia, zicînd: „Spre haldei tu fugi”. Şi zise: „Minciuna e! Nu cătră haldei eu fug*'. Şi nu-l ascultă pre el, şi prinse Saruia pre Ieremia şi-l aduse pre el cătră boiari. Şi să scărbiră boiarii pre Ieremia, şi-l bătură pre el şi-l trimisără pre el la casa lui lonathan scriitoriul, căci aceasta au făcut spre casă de pază. Şi veni Ieremia la casa gropii şi la hereth şi
şăzu acolo zile multe.  Şi trimise Sedechie 16 împăratul şi-l chemă pre el. Şi-l întreba pre el împăratul pre ascuns, să-i spuie de iaste cuvînt de la Domnul. Şi zise: „Iaste! Pre mîna împăratului Vavilonului te vei da!”  Şi zise 17 Ieremia cătră împăratul: „Ce strîmbătate am făcut ţie, şi slugilor tale, şi norodului acestuia, de mă dai tu la casa păzii?  Şi unde sînt prorocii voştri, ceia ce prorociia voao, zicînd că: 'Nu va veni împăratul Vavilonului la pămîntul acesta'?  Şi acum, domnul mieu împărate, 19 cază mila mea înaintea feaţii tale şi nu mă întoarce la casa lui lonathan scriitoriul şi să nu moriu acolo”.  Şi porunci împăratul şi-l 20 puseră pre el la casa cea de pază şi-i da lui o pîine de zi denafară, unde frămînta, pînă s-au sfirşit pîinele den cetate. Şi şăzu Ieremia în curtea temniţii.

CAP XXXVI 

      Şi auzi Safania. feciorul lui Nathan, şi 1 Godolia, feciorul lui Pashor, şi Ioahal, feciorul lui Seliu, cuvintele carele | Ieremia grăia cătră norod, zicînd: _ „Aşa au zis Domnul: 'Cela ce lă- 2
cuiaşte în cetatea aceasta va muri cu sabie şi cu foamete; şi cela ce va ieşi cătră haldei va trăi şi va fi sufletul lui spre aflare şi va trăi'. Căci aşa zise Domnul:  'Dînd, să va da cetatea aceasta la mînile puterii împăratului Vavilonului, şi va lua pre ea'“.  Şi ziseră imparatul ui: „Omoară-să dară omul acela, căci el slă-beaşte mînile oamenilor ce dau războiu, celor ce au rămas în cetate, şi mînile a tot norodul, grăind cătră ei după cuvintele aceastea, căci omul acesta nu de folos grăiaşte, pace norodului acestuia, ce numai reale”.  Şi zise 5 împăratul: „Iată el - în mînile voastre”, căci nu i să putea împăratului cătră ei.  Şi-l 6 aruncară pre el în groapa lui Melhiu, feciorul împăratului, carele era în curtea temniţei, şi-l sloboziră pre el în groapă; şi în groapă nu era apă, ce numai împuciciune, şi era întru împu-cieiime.  Şi auzi Avdemeleh Arapul (şi el 7 era de casa împăratului) cum că au dat pre Ieremia la groapă; şi împăratul era la poarta lui Veruamin,  Şi veni cătră el şi grăi cătră 8 împăratul şi zise:  „Rău ai făcut ceale ce ai 9 făcut, a udde pre omul acesta de cătră faţa foametei, căci nu mai sînt încă pîini în cetate”.  Şi porund împăratul lui Avdemeleh, zicînd: „Ia împreună cu tine de aici 30 de oameni şi-l scoate pre el den groapă, ca să nu moară”.  Şi luo Avdemeleh pre oameni şi 11 întră la casa împăratului cea de jos; şi luo de acolo obiale vechi şi funi vechi şi le aruncă pre eale cătră Ieremia în groapă.  Şi zise cătră 12 el: „Aceastea pune-le dedesuptul funilor!” [519] Şi făcu Ieremia aşa. Şi traseră pre el cu funiie şi-l scoasără pre el den groapă şi şăzu Ieremia in curtea temniţei. Şi trimise împăratul şi-l chemă cătră el, la casa lui asali-sail cea den Casa Domnului. Şi zise cătră el împăratul: „Intreba-te-voiu cuvînt, şi să nu ascunzi de cătră mine cuvînt!” Şi zise Ieremia împăratului: „De-ţ voiu spune, nu cu moarte mă vei omorî? Şi de te voiu sfătui, nu vei asculta pre mine”. Şi să jură împăratul, zicînd: „Viu Domnul, Carele ne-au făcut noao sufletul acesta, de te voiu ucide pre tine şi de te voiu da pre mîinile oamenilor acestora”. Şi zise lui Ieremia: „Aşa zise Domnul: *De vei ieşi, ieşind cătră domnii împăratului Vavilonului, trăi-va sufletul tău, şi cetatea aceasta nu să va arde de tot cu focu, şi vei trăi tu şi casa ta. Şi de nu vei ieşi, da-se-va cetatea aceasta pre mîna haldeilor şi vor arde pre ea cu foc, şi tu nu vei scăpa'“. Şi zise împăratul Ieremiei: „Eu cuvînt am al jidovilor celor ce sînt fugit cătră haldei, ca să nu mă dea la mîinile lor şi mă vor batjocuri pre mine”. Şi zise Ieremia: „Nu te va da! Ascultă cuvîntul Domnului, carele eu zi cu cătră tine, şi mai bine va fi ţie şi va trăi sufletul tău. Şi de nu vei tu a ieşi, acesta e cuvîntul carele au arătat mie Domnul: 'Iată, toate muierile carele au rămas în casa împăratului Iudei să scotea cătră boiarii împăratului Vavilonului. Şi eale zicea: 'înşălară-te şi vor putea ţie oameni de pace ai tăi, şi vor strica întru alunecări picioml tău, înturnară-să de la tine!' Şi pre muierile tale şi pre fiii tăi scoate-i-vor cătră haldei, şi tu nu vei scăpa, că în mîna împăratului Vavilonului te vei prinde. Şi cetatea aceasta va arde de tot'“. Şi zise lui împăratul: „Om să nu ştie den cuvintele aceastea, şi tu nu vei muri! Şi boiarii, de vor auzi că am grăit ţie, şi vor veni cătră tine şi vor zice ţie: 'Spune tu noao ce au grăit ţie împăratul; nu ascunde de cătră noi şi nu te vom omorî pre tine. Şi ce au grăit cătră tine împăratul?' Şi vei grăi lor: 'Arunc eu mila mea înaintea ochilor împăratului, ca să nu mă întorc la casa lui Ionathan să moriu acolo'“. Şi veniră toţi boiarii cătră Ieremia şi întrebară pre el. Şi spuse lor după toate cuvintele aceastea carele au poruncit lui împăratul; şi tăcură, căci nu s-au auzit cuvîntul Domnului. Şi şăzu Ieremia în curtea temniţei pînă la vreamea carea
s-au luat Ierusalimul.

CAP XXXIX
      Şi fu în luna de la al noaolea an al Sedechiei, împăratului Iudii, mearse Navohodonosor, împăratul Vavilonului, şi toată putearea lui asupra Ierusalimului  şi-l  bătea  pre el.
Şi în al zeacilea an, în zilele Sedechiei, în luna 2 a patra, în 9 ale lunii, să sparse cetatea.  Şi 3 intrară toţi domnii împăratului Vavilonului. Şi şăzură în poarta cea den mijloc: Nigher-Sarasar, şi Samagoth, şi Navusahor, şi Navu-saris, Nagargas, şi Ravamath şi ceialalţi domni ai împăratului Vavilonului.  Şi trimiseră şi luară pre Ieremia den temniţa curţii împărăteşti şi-l deaderă pre el cătră Godolia, feciorul lui Ahicam, fiiul lui Safan; şi-l scoaseră pre el şi şăzu în mijlocul norodului.  Şi 5 cătră Ieremia să făcu cuvîntul Domnului în curtea temniţii. zicînd:  „Pasă şi zi cătră Avenmeleh Arapul: 'Aşa au zis Domnul Dumnezeul lui Israil: 'Iată, Eu aduc cuvintele Meale asupra cetăţii aceştiia spre reale şi nu spre bune. Şi te voiu mîntui în ziua aceaea şi nu te voiu da 7 pre tine la mîna oamenilor care tu temi de cătră faţa lor,  Căci mîntuind, mîntui-te-voiu, 8 şi în sabie nu vei cădea, şi va fi sufletul tău la aflare, căci  nădejduiş pre Mine', zice Domnul*”.

CAP XL

      Cuvîntul ce s-au făcut de la Domnul 1 cătră Ieremia, după ce l-au trimis pre el Navuzardan, cel mai mare preste bucătari, den Radaman, cînd luo pre el cu că tuş în mijlocul striinării Iudii, celor ce să ducea la Vavilon,  Şi-l luo pre el 2 cel mai mare preste bucătari şi zise lui: „Domnul Dumnezeul tău au grăit realele acestea preste locul acesta.  Şi au făcut Domnul, 3 căci aţi greşit Lui şi n-aţi auzit glasul Lui. Iată, am dezlegat pre tine den cătuşile ceale ce 4 sînt în mînile tale; de iaste bine înaintea ta să vii împreună cu mine la Vavilon, vino, şi voiu pune ochii miei preste tine; iară de nu, pur-ceade  Şi te întoarce cătră Godolia, feciorul lui Ahicaz, feciorul lui Safan, pre carele l-au pus împăratul Vavilonului în pămîntul Iudii, şi lăcuiaşte cu el în mijlocul norodului, în pămîntul Iudii. Toate bunătăţile sînt înaintea ochilor tăi, ca să mergi acolo. Şi pasă!” Şi-i deade lui bucătariul cel mare daruri şi-l trimise pre el.  Şi veni cătră Godolia, la 6 Masifa, şi şăzu în mijlocul norodului celuia ce au rămas în pămînt  Şi auziră toţi povăţuitorii puterii, cei den ţarenă, ei şi putearea lor, că au pus împăratul Vavilonului pre Godolia biruitoriu ţărîi, şi încă i-au dat pre seama lui bărbaţi şi muieri lui, pre carii n-au înstriinat la Vavilon,  Şi veniră cătră Godolia cătră 6 Masifa: Ismail, feciorul Mathaniei, şi Ioanan, feciorul Cariei, şi Sarea, feciorujl] lui Nathae-meth, şi fiii lui Afeth, ai lui Netofathi, şi Ezonia, feciorul lui Mahathi, ei şi oamenii lor.  Şi să jură lor Godolia şi oamehilor lor, [520] zicînd: „Să nu vă teameţ de cătră faţa slugilor haldeilor! Lăcuiţi pre pămînt si lucraţi împăratului Vavilonului şi mai bine va fi voao! Şi iată, eu şăz înaintea voastră, la Masifa, să stau înaintea haldeilor, cînd vor veni asupra voastră; şi voi adunaţi vin şi poame, şi untdelemn luaţi pren vasele voastre, şi lăcuit în cetăţile carele le-aţ biruit”. Şi toţi jidovii cei den pămîntul Moavului, şi den fiii lui Amon, şi cei den Idumea, şi cei den tot pămîntul au auzit că au dat împăratul Vavilonului rămăşiţa Iudii şi încă au pus preste ei pre Godolia, feciorul lui Ahicam. Şi veniră cătră Godolia, Ia Masifa, Ia pămîntul Iudii, şi adunară vin şi poame multe foarte şi untdelemnu. Şi Ionan, feciorul lui Caria, şi toţi povăţitorii puterii, cei de la ţarină, veniră cătră Godolia, la Masifa, şi ziseră lui: „De vei cu cunoştinţă cunoaşte, că Velisa, împăratul fiilor lui Amon, au trimis cătră tine pre Ismail, ca să lovească sufletul tău?” Şi n-au crezut lor Godolia. Şi zise Ioanan Godoliei pre ascunsu: „Dară în Masifa voiu mearge Şi voiu lovi pre Ismail, Şi nimene să nu ştie, pentru ca să nu lovască sufletul tău; şi să vor răsipi toţi jidovii ce-s adunaţi cătră tine şi vor peri cei rămaşi ai Iudii”. Şi zise Godolia cătră Ioanan: „Să nu faci după graiul tău, căci minciuni tu zici asupra lui Ismail”.
CAP XLI

Şi fu în luna a şaptea, veni Ismail, feciorul Nathaniei, firul Iui Eleasa, cel de ruda împărătească, şi 10 oameni împreună cu el, cătră Godolia, la Masifa, şi mîncară acolo pîine împreună. Şi să sculă Ismail şi cei 10 oameni ce era cu el şi loviră pre Godolia, pre carele au pus împăratul Vavilonului biruitoriu ţărîi. Şi pre toţi jidovii ceia ce era cu el la Masifa, şi pre toţi  haldeii carii s-au aflat acolo. Şi fu în ziua a doua, lovind el pre Godolia, şi om nu ştiu.  Şi veniră oameni de la Sihem, şi de la Salim, şi de la Samaria, 80 de oameni raş la barbe, şi rumte hainele lor, şi tinguindu-se, şi daruri şi tămîie - în mînile lor, ca să aducă la Casa  Domnului. Şi ieşi întru timpinarea lor Ismail, şi ei mergea şi pEngea. Şi zise lor: „întraţi  cătră Godolia!” Şi fu întrind ei în mjjlocul cetăţii, îl junghiară pre ei şi-i băgară în Entînă. Şi 10 oameni să a fiară acolo şi ziseră lui Ismail: „Să nu ne ucizi pre noi, căci sînt noauă jit~ niţe în ţarină, grîne şi oarze, miare şi untdelemnu. Şi trecu, şi nu-i ucise pre ei în mijlocul îra ţi lor lor.  Şi puţul în care aruncă acolo Ismail
pre toţi pre carii lovi fmtînă mare iaste; aceasta iaste care au făcut împăratul Asa de cătră faţa lui Vaasa, împăratul lui Israil, aceasta umplu Ismail de trupuri rănite.  Şi 10 întoarse Ismail tot norodul cela ce au rămas la Masifa, şi pre featele împăratului, pre carele au dus mai marele preste bucătari Godoliei, feciorul lui Ahicam.  Şi să duse 11 decindea la fiii lui Ammon. Şi auzi Ioanan, feciorul Cariei, şi toţ povăţuitorii puterii cei împreună cu el toate realele carele au făcut Ismail  Şi aduseră toată tabăra lor şi mearse 12 să dea războiu lui. Şi aflară pre el la apa cea multă, la Gavaon.  Şi fu deaca văzu tot norodul cel ce era cu Ismail pre Ioanan şi pre povăţuitorii puterii lui cei ce era cu dînsul  Şi 14 să înturnară cătră Ioanan.  Şi Ismail scăpă 15 cu 8 oameni şi să duse cătră fiu lui Ammon. Şi luo Ioanan şi toţi povăţuitorii puterii carii 16 era cu el pre toţi cei rămaşi ai norodului, pre carii au în turnat de la Ismail, oameni tari la războiu, şi pre muieri şi cealealalte, şi pre hadîmi, pre carii au întorsu de la Gavaon, Şi să duseră şi şăzură în pămîntul Virothoam, 17 cel despre Vithleaem, ca să meargă la Eghipt de cătră faţa haldeilor,  Căci să spă min tară 18 de cătră faţa lor, căci au lovit Ismail pre Godolia, pre carele au pus împăratul Vavilonului mai mare preste ţară.

CAP XLII

      Şi veniră toţi domnii puterii, şi Ionan, 1 şi Azaria, fiiul lui Maseu, şi tot norodul, de la mic pînă la marele lor, Cătră Ieremia prorocul şi ziseră lui: 2 „Cază dară mila noastră înaintea feaţii tale şi te roagă cătră Domnul Dumnezăul tău pentru acestea ce au rămas, căci am rămas den mulţi puţini, precum ochii tăi vădu.  Şi 3 spuie noao Domnul Dumnezăul tău calea întru carea vom mearge întru ea şi cuvîntul carele vom face”.  Şi zise lor Ieremia: „Auzi t-am! Iată, eu mă voiu ruga pentru voi cătră Domnul Dumnezăul vostru, după cuvintele voastre, şi va fi cuvîntul, carele va răspunde Domnul Dumnezău, voiu spune voao; nu voiu ascunde de la voi cuvînt”.  Şi ei 5 ziseră cătră Ieremia: „Fie Domnul întru noi spre mărturie direapta şi credindoasă, de nu după tot cuvîntul carele va trimite Domnul cătră noi aşa vom face!  Şi se vai bine şi sevai rău, glasul Domnului Dumnezăului nostru, Căruia noi trimitem pre tine cătră FJ, auzi-vom, ca mai bine noao să să facă, că vom auzi glasul Domnului Dumnezeului nostru”.  Şi fu preste 7 10 zile, să făcu cuvîntul Domnului cătră Ieremia.  Şi chemă pre Ioanan, şi pre povăţuitorii 8 puterii, şi pre tot nărodul, de la mic pînă la mare,  Şi zise lor: „Aşa zise Domnul Dumnezeu: 9 'De veţ sădea în pămîntul acesta, zidi-voiu pre [521] voi si nu voiu răsipi; şi voiu răsădi pre voi şi nu vă voiu zmulge, căci Mă odihniiu întru reali lele care am făcut voao. Să nu vă teameţ de cătră faţa împăratului Vavilonului, de carele voi vă teameţ de cătră faţa lui, să nu vă teameţ, zice Domnul, căci cu voi sînt, ca să vă scoţ pre voi şi să mîntuiesc pre voi den mîna lui. Şi voiu da voao milă, şi voiu milui pre voi, şi voiu întoarce pre voi la pămîntul vostru. Şi de ziceţ voi: *Nu vom sădea în pămîntul acesta', ca să nu auzit glasul Domnului, 'Că la pămîntul Eghipetului vom întră, Şi nu vom vedea războiu, şi glas de trimbiţe nu
vom auzi, şi de pîini nu vom flămînzi, şi acolo vom lăcui'. Pentru aceaea, auzit cuvîntul Domnului! Aşa zise Domnul: 'De veţ da voi faţa voastră la Eghipet şi veţ Întră acolo a lăcui. Şi va fi sabia, de care voi vă teameţ de cătră faţa ei, a fin-va pre voi în pămîntul Eghipetului; şi foametea, carea voi cu vin taţi de cătră faţa ei, apuca-va pre voi denapoia voastră la Eghipet şi acolo veţ muri. Şi vor fi toţi oamenii, şi toţi cei streini de rudă, ceia ce au pus faţa lor la pămîntul Eghipetului să lăcuiască acolo, sfîrşi-se-vor cu sabie şi cu foamete. Şi nu va fi lui nimeni mîntuindu-se de răutăţile carele Eu aduc preste ei'. Căci aşa zise Domnul: *în ce chip au picat mînia Mea preste cei ce lăcuia Ierusalimul, aşa va pica mînia Mea preste voi, întrind voi la Eghipet'. Şi veţ fi spre loc neumblat, şi supuşi şi la blestăm şi la ocară, şi nu veţ mai vedea încă locul acesta Care au grăit Domnul Dumnezău preste voi, cei rămaşi ai Iudei: 'Să nu întraţi la Eghipet!' Şi acum, cunoscînd, veţ cunoaşte Căci aţ ficlenit întru sufletele voastre trimiţîndu-mă, zicînd: ' Roagă-te pentru noi cătră Domnul, şi după toate, oricîte va grăi ţie Domnul, face-vom'. Şi n-aţ auzit glasul Domnului carele au trimis cătră voi. Şi acum, cu sabie şi cu foamete veţ sfîrşi-vă în locul carele voi vă rugaţi să întraţi
să lăcuiţi acolo”.
 
CAP XLIII

      Şi fu deaca încetă Ieremia zicînd cătră nărod  toate  cuvintele Domnului, carele au trimis Domnul cătră ei toate cuvintele aceastea,  Şi zise Azaria, feciorul lui Maaseu, şi Ioanan, feciorul lui Carie, şi toţi oamenii semeţi, zicînd Ieremiei: „Răspunzînd, minţ! Nu te-au trimis pre tine Domnul cătră noi, zicînd: 'Să nu întraţi Ia Eghipet a lăcui acolo',  Ce numai Varuh, feciorul lui Nirie, te îndeamnă cătră noi, pentru ca să ne dai pre noi pre mînile haldeilor, ca să ne omoare pre noi şi ea să ne înstreineaze pre noi la Vavilon”. Şi n-au ascultat Ioanan şi toţi povăţuitorii puterii, cei împreună cu el, şi tot norodul glasul Domnului, să lăcui ască în pămîntul Iudii. Şi luo Ioanan şi toţi povăţuitorii puterii pre 5 toţi rămaşii Iudii, pre cei ce s-au întors a lăcui în pămînt,  Pre oamenii cei tari, şi pre 6 muieri, şi pruncii, şi cealealalte, şi pre featele împăratului, şi sufletele carele au lăsat Navu-zardan cu Godolia, fiiul lui Ahicaz, şi pre Ieremia prorocul, şi pre Varuh, feciorul lui Niriu, Şi au întrat la Eghipet, căci n-au ascultat glasul Domnului; şi au întrat la Tafnas.  Şi să 8 făcu cuvîntul Domnului cătră Ieremia la Tafnas, zicînd:  „Ia ţie pietri mari şi le ascunde 9 pre eale înaintea uşii, în poarta casii lui Faraon, în Tafnas, înaintea ochilor bărbaţilor Iudii.  Şi vei grăi: 'Aga zise Domnul: Iată, 10 Eu trimit şi voiu aduce pre Navohodonosor, împăratul Vavilonului, şi va pune scaunul lui deasupra pietrilor acestora carele ai ascuns, şi va rădica armele preste eale,  Şi va întră 11 şi va lovi pămîntul Eghipetului, pre carii la moarte, la moarte; şi pre carii la mstriinare, la striinare; şi pre carii la sabie, la sabie.  Siva 12 arde foc în casele dumnezeilor lor, şi le va pîr-joli pre eale, şivaînstriinapreei, şi va păduchea pămîntul Eghipetului în ce chip păduche păstoriul haina lui, şi va ieşi cu pace.  Şi va 13 zdrobi stilpii cetăţii a Diupoleos, cei de la Enom, şi casele lor le vor arde de tot cu foc*”.

CAP XLIV
      Cuvîntul carele s-au făcut cătră Ieremia la toţi jidovii ceia ce lăcuiesc în pămîntul Eghipetului şi celor ce şăd în Magdol şi în Tafnes şi în pămîntul Pathuris, zicînd:  „Aşa zice Domnul puterilor, Dumnezeul lui Israil: *Voi aţi văzut toate răutăţile carele am adus preste Ierusalim şi preste cetăţile Iudii! Şi iată, sînt pustii de lăcuitori,  De cătră faţa răutăţii lor, 3 care au făcut să Mă amărască, mergînd a tămîia la dumnezei striini, carii n-aţi cunoscut;  Şi am trimis cătră voi pre slugile 4 Meale, pe proroci, la mînecate, şi am trimis cătră voi, zicînd: 'Să nu faceţ lucrul pîngîri -ciunei aceştiia care am urît!'  Şi n-au ascultat pre Mine şi n-au plecat ureachea lor, să să întoarcă de la răutăţile lor, ca să nu jîrtvuiască la alţi dumnezei.  Şi pică mînia Mea şi urgia 6 Mea, şi să aţîţară în porţile Iudii şi den afara Ierusalimului, şi să făcură spre pustiire şi spre necălcare ca în ziua aceasta'.  Şi acum aşa zise 7 Domnul cel întru-tot-ţiitoriu: 'Pentru căci voi faceţi răutăţi mari preste sufletele voastre, a tăia dentru voi bărbat şi muiare, prunc şi sugari den mijlocul Iudii, ca să nu rămîie dentru voi nimenea, [522] Să Mă amărîţ pre Mine întru faptele mînilor voastre, a tămîia la alţi dumnezei, în pămîntul Eghipetului la carele aţi intrat a lăcui acolo, pentru ca să vă tăiaţi şi pentru ca să vă faceţi spre blestem şi spre ocară întru toate limbile pămîntului? Au uitat voi realele părinţilor voştri, şi realele împăraţilor Iudii, şi realele boiarilor voştri, şi realele muierilor voastre, carele au făcut în pămîntul Iudii şl afară den Ierusalim? Şi n-au încetat pînă în ziua aceasta; şi nu să ţinea de poruncile Meale, carele am dat înaintea părinţilor lor'.  Pentru  aceaea, aşa  zise Domnul: lata. Eu depărtez faţa Mea, Ca să pierz pre toţi cei rămaş de la Eghipet, şi căzut cu sabie, şi cu foamete. Şi să vor săvîrşi de la mic pînă la marele lor. Şi vor fi spre ocară şi spre peire şi spre blestem. Şi voiu socoti preste ceia ce lăcuiesc în pămîntul Eghipetului, în ce chip am socotit în Ierusalim, cu sabie, şi cu foamete, şi cu moarte. Şi nu va fi scăpat nimenea den cei rămaş ai Iudii, celor ce ne-mernicesc în pămîntul Eghipetului, ca să să întoarcă la pămîntul Iudei, preste carele ei nădejduiesc cu sufletele lor să să întoarcă acolo; nu se vor întoarce, fără numai cei scăpăţi'“. Şi au răspuns Ieremiei toţi bărbaţii ceia ce şuia că tămîiază muierile lor la dumnezăi streini, şi toate muierile, adunare mare, şi tot nărodul, ceia ce sădea în pămîntul Eghipetului, în r>ămîntul Pathurei, zicînd: „Cuvîntul carele ai grăit cătră noi cu numele Domnului, nu vom asculta pre tine, Căci făcînd, vom face tot cuvîntul carele va ieşi den gura noastră: a tămîia împărăteaaei ceriului şl a turna ei turnări, în ce chip am făcut noi, şi părinţii noştri, şi împăraţii noştri, şi boiarii noştri, în cetăţile Iudei şi den afara Ierusalimului, şi ne-am săturat de pîine, şi ne-am făcut buni, şi reale n-am văzut Şi deaca am părăsit a tămîia împărăteasii ceriului, ne împuţinăm de pîine toţi, şi cu sabie şi cu foamete ne sfirşim. Şi căci noi tîmîiam împărăteaaei ceriului şi am turnat ei turnări, au fără de bărbaţii noştri am făcut ei ha von e şi am turnat ei turnări?” Şi zise Ieremia la tot nărodul, celor tari, şi muierilor, şi la tot nărodul, celor ce au răspuns lui cuvinte, zicînd: „Au nu den tămîia carea aţ tîmîiat în cetăţile Iudei şi den afara Ierusalimului, voi, şi părinţii voştri, şi împăraţii voştri, şi boiarii voştri, şi nărodul pămîntului, Şi-au adus Domnul aminte şi să sui pre inima Lui? Şi nu mai putea Domnul încă a suferi de cătră faţa vicleşugului lucrurilor voastre şi den urîciunile carele aţ făcut, şi să făcu pămîntul vostru spre pustiire şi spre necălcare şi spre blestîm ca în ziua aceasta;  De 23 cătră faţa celora ce tămîiaţi şi celora ce aţ greşit Domnului, şi n-aţ auzit glasul Domnului, şi întru poruncile Lui şi în leagea Lui şi întru mărturiile Lui n-aţ mers, şi s-au apucat de voi răutăţile aceastea”.  Şi zise Ieremia nărodului şi muierilor: „Auzit cuvintele Domnului!  Aşa zise Domnul Dumnezăul lui Israil: 25 'Voi, muierilor, cu gura voastră aţ grăit şi cu mîinile voastre aţ plinit, zicînd: 'Făcînd, să facem mărturisirile carele am mărturisit, a tămîia împărăteasii ceriului, să-i turnăm ei turnări'. Stînd, aţ statut Intru mărturiile voastre şi făcînd, aţ făcut*.  Pentru aceaea, 26 auzit cuvîntul Domnului tot Iuda, ceia ce şădeţ în pămîntul Eghipetului: 'Iată, am mărturisit numelui Mieu celui mare, zise Domnul; de se va face încă numele Mieu în gura a tot Iuda a zice *Viu Domnul!', preste tot pămîntul Eghipetului!  Căci iată, Eu am priveghiat preste 27 ei a le face rău lor şi nu a le face bine; şi se vor sfirşi tot Iuda, cel ce lăcuiesc în pămîntul Eghipetului, cu sabie şi cu foamete, pînă unde se vor sfirşi.  Şl cei mîntuit de sabie în turna-se-vor în rjîmlntul Iudei împuţinaţi cu numărul, şi vor cunoaşte cei ramaşi ai Iudei, carii s-au aşăzat în pămîntul Eghipetului acolo a lăcui, al cui cuvînt va rămînea.  Şi 29 acesta e semnul voao că voiu socoti Eu preste voi spre reale*.  Aşa zise Domnul: lata. Eu 30 dau pre Uafri, împăratul Eghipetului, pre mîinile vrăjmaşului lui şi pre mîna celui ce cearcă sufletul lui, în ce chip am dat pre Sedechie, împăratul Iudei, pre mîinile lui Navohodonosor, împăratul Vavilonului, vrăjmaşului său şi cercătoriului sufletului lui'1*.

CAP XLV

      Cuvîntul carele au grăit Ieremia prorocul cătră Varuh, fiiul Niriei. cînd au scris cuvintele aceastea pre carte, den gura Ieremiei, în anul al patrulea al lui Ioachim, fiiul Iul Iosie, împăratul Iudei: „Aşa zise Domnul asupra ta, Varuh! Căci ai zis: 'Vai, vai, căci adaose Domnul truda cu dure are mie; adormim cu sus pi nuri. odihnă nu aflaiu”, Ziş lui: 'Aşa au zis Domnul: 'Iată, pre carele Eu am zidit. Eu voiu răsipi; şi pre care Eu am răsădit. Eu voiu zmulge. Şi tu ceare-ţ-vei ţie mari? Să nu ceri, căci iată. Eu aduc reale preste tot trupul, zice Domnul, şi voi da sufletul tău spre aflare, în tot locul oriunde vei mearge acolo'“.

CAP XLVI

De început, împărăţind Sedechie împăratul, făcutu-s-au cuvîntul acesta Pentru Elam: Al Eghipetului, preste putearea lui Faraon Nehao, împăratul Eghipetului, carele era la riul Efratului, la Harmis, pre carele [523] l-au lovit Navohodonosor, împăratul Vavilonului, în anul al patrulea al lui Ioachim, împăratului Iudei:  „Luat arme si paveţe si vă  apropiat la războiul Şi îngălat caii, încălecat, călăreţul Şi vă tocmit misurcile voastre, puneţ înainte suliţele si îmbrăcat zalele voastre! Pentru aceaea acestea să tem si să feresc înapoi, pentru căci cei tari ai lor să vor tăia; cu fuga au fugit, si nu s-au întors, încungiuraţ pre împrejur, zice Domnul. Să nu fugă cel sprinten şi să nu scape cel vîrtos; spre crivăţ, ceale de lîngă Efraath slăbiră şi  căzură.  Cine e acesta, ca un rîu se va sui şi  ca rîurile învăluind apa? Apele Eghipetului, ca un rîu sa vor sui, şi zise:'Sui-mă-voiu şi voiu acoperi de tot pămîntul şi cetatea, pre  cei ce lăcuiesc întru ea!' Încălecaţi pre cai, gătiţi carăle, ieşiţi cei războinici ai ethiopilor şi ai Liviei, înarmaţi cu arme! Şi lidii, suiţi-vă, întindeţ arcul!” Şi ziua aceaea -a Domnului Dumnezeului nostru e zi de izbîn-dire, ca să izbîndească pre vrăjmaşii Lui. Şi-i va mînca de tot sabia Domnului, şi să va sătura şi să va îmbăta de sîngele lor, cîci jîrtvă e Domnului de la pămîntul despre miazînoapte, la apa Efratului. „Suie-te, Galaad, şi ia răşînă fecioarii feaţii Eghipetului; în deşărt să înmulţiră vindecările tale, folos nu iaste ţie. Auziră limbile glasul tău şi de strigarea ta s-au împlut pămîntul, căci războinic cătră războinic slăbi, deodată căzură amîndoi”. Carele au grăit Domnul cu mîna Ieremiei, ca să vie împăratul Vavilonului să taie pămîntul Eghipetului: „Vestit la Magdolon şi poruncit la Memfîsl Ziceţ: 'Stai şi te găteaşte, pentru cîce au mîncat sabia ceale dupre împrejurul tău'. Pentru căci au fugit de la tine Apis? Viţelul tău cel ales n-au rămas, căce Domnul l-au deznodat pre el. Şi mulţimea ta slăbi şi căzu; şi fieştecarele cătră aproapele lui grăia: 'Să ne sculăm şi să ne în turnăm cătră norodul nostru, la moşia noastră, de cătră faţa sabiii ilineşu'!' Chemat numele lui Farao Nehao, împăratul Eghipetului:'Saoniezvi-emoidu!' Viu-Eu, zice Domnul Dumnezău, căci ca Itavirion întru munţi şi ca Cărmiiul cel den mare va veni! Vas de îiistriinare fă ţie, lăcuind fata Eghipetului, căce Memfis spre stingere va fi şi să va chema: 'Vai!', nefiind lăcuitoriu întru ea. Juncă împodobită e Eghipetul, zmulgere de la crivăţ veni preste ea. Şi argaţii ei întru ea, ca viţeii cei hrăniţi, ce să hrănesc spre junghi are, pentru căci şi ei să întumară şi fugiră toţi dempreună, n-au stătut, căci ziua pierzării au venit preste ei şi vreamea izbîndi ni lor. Glasul lor ca al şarpelui ce şuieră, căci in năsip vor mearge, cu topoarăle vor veni preste ea ca ceia ce taie leamne.  Tăia-va dumbrava ei, zice Domnul, căci nu să va închipui Dumnezău; căci să va înmulţi mai mult decît lăcusta şi nu iaste lor număr.  Ruşinatu-s-eu 24 fata Eghipetului; deade-se pre mînile norodului de la miazănoapte.  Iată, Eu izbîndese pre Amon, pre fiiul ei, preste Eghipet, şi preste dumnăzăii ei, şi preste împăraţii ei, şi preste Farao, şi preste ceia ce nădejdui esc preste el.  Şi tu să nu te temi, robul Mieu 26 Iacov, nid să te spari, Israil! Pentru cîd, iată, Eu te mîntuiesc de departe, şi sămînţă ta, dentru robirea lor. Şi să va în turna Iacov şi va înceta; şi va adormi, şi nu va fi cel ce să-l  îndoiască pre el.  Nu te teame, sluga Mea 27 Iacov, zice Domnul, căci cu tine Eu sînt! Cea neînfricoşată şi gingaşă să deade, căci voiu face concenire în toată limba la care te vor scoate pre tine acolo, iară pre tine nu te voiu face să te sfirşăşu' şi te voiu certa spre judecată şi nevinovat nu te voiu face”.

CAP XLVII

      Aceastea zice Domnul:  „lata, ape să suie de la miazănoapte şi vor fi la pîrîul ce îneacă, şi va îneca pămîntul şi plinirea lui, cetate şi pre cei ce 3 lăcuiescu întru ea. Şi vor striga oame-Şi vor clicui toţi ceia ce lăcuiescu pămîntui de glasul pornirii lui, de armele pidoa-relor lui şi de cutremurul carălor lui şi sunetul roatelor lui.  Nu s-au întorsu părinţii preste 4 fiii lor de cătră slăbirea mîinelor lor în zio aceaea ce vine ca să piarză pre toţi cei striini de fealiu. Şi voiu stinge Tirul şi Sidonul şi pre toţi cei rămas ajutoriului lor!, căci va piarde de tot Domnul pre ceale rămase den ostroave.  Vine pleşuvirea preste Gaza, 5 lepîdă-se Ascalonul şi cei rămas Enachimi. - 'Pînă cînd va tăia  Sabia Domnului? Pînă 6 cînd nu vei înceta? Asază-te în teaca ta.  Şi 7 te odihneagte, şi te rădică!'- Cum va înceta, şi Domnul au porundt ei preste Ascalon şi preste ceale de pre Ungă mare şi preste ceale rămase a să rădica!”

CAP XLVIII

Cîtră Moav, aşa zise Domnul: „Vai de Navan, căci au perit; luatu-s-au Cari athem, ruşină-se Masigath şi să birui. Nu iaste încă vindecare la Moav! Semeţie - în Esevon, gîndiră asupra ei reale: 'Veniţi să o tăiem pre ea den norod!' Şi potolire se va potoli, denapoia ta va umbla sabia Căci glasul celor ce au strigat de la Uronaim, peire şi zrobitură mare. Zdrobi-se Moav, vestiţi la Zogora! Căci să umplu Alaoth cu plîngere, sui-se-va plîngînd în calea Uronaim, strigare de sfărîmare aţ auzitu: [524] 'Fugiţi şi mintuiţi sufletele voastre si veţi fi ca un măgariu selbaticu in pustiei'  De vreame ce nădejduiai pre tăria ta. şi le vei prinde si va iesi Hamos întru striinare, si  preoţii lui şi boiarii tui împreuna, Şi va veni peire preste toată cetatea, nu va scăpa, şi va peri zîpodia, şi va peri de tot cfmpia, în ce  chip zise Domnul. Daţi seamne la Moav, căci cu aprindere să va aprinde şi toate cetăţile ei neumblate vor fi. De unde e lăcuitoriul ei?  Blestemat cela ce face faptele Domnului cu leane, scoţînd sabia lui den sînge! Să odihni Moav de copilaşu, şi nadejduind era preste mărirea lui, n-eu turnat den vas în vas şi la înstriinare n-au mersu; pentru aceaea, stătu gustarea lui întru el şi mirosul lui n-au lipsit Pentru aceaea, iată, zile vin, zice Domnul, şi voiu trimite lui pre ceia ce pleacă şi-l vor pleca pre el, şi vasele lui să vor mărunta şi oalele lui le vor zdrobi. Şi să va ruşina Moav de Hamos în ce chip s-au ruşinat casa lui Israil de la Vethil, nădeajdea lor, nadejduind preste ea. Cum veţi grăi: 'Tari sîntem şi om puternecind la ceale de războiu?' Peri Moav cetatea lui, şi cei aleş tinerii  lui  pogorîră-se  spre junghiare. Aproape e ziua lui Moav a veni, şi vicleşugul lui de sîrg foarte. Porniţi la el toţi de pre împrejurul lui, toţi daţi numele lui, ziceţi: 'Cum să să fărîme varga cea cu bună cinste, toiagul cel de mărime?' Pogoară-te de la mărire şi şăzi la umezală, cea ce şade Dedan; sfărîma-se-va, că peri Moav, sui-se la tine cel ce strică tăria ta. Pre cale stai şi preveaşte, ceaea ce şăz în Aruir, şi întreci pre cel ce fuge şi cel mîntuit şi zi: 'Ce s-au făcut?' Ruşl-nă-să Moav, căci să zdrobi. Vaietă-te şi strigă, vesteaşte în Arnon că au perit Moav! Şi judecată vine la pămîntul lui Miaor asupra lui Helon, şi asupra lui Refas, şi asupra lui Mofas,  Şi preste Devon, şi preste Dadan. şi preste casa lui Devlathaim, Şi preste Cariathaim, şi preste casa lui Ghemol, şi preste casa lui Maon, Şi preste Cariuth, şi preste Vosor, şi preste toate cetăţile Moavului, ceale departe şi ceale de aproape. Frinse-se cornul Moavului şi braţul lor să zdrobi. îmbătaţi-l, căci spre Domnul s-au mărit Şi va bate Moav cu mîna lui, şi va fi spre ris şi el. Şi însă spre ris era ţie Israil? Şi întru furtuşagurile tale să află, căci băteai războiu asupra lui? Lăsară cetăţile şi lăcuiră în pietri cei ce lăcuiesc în Moav, făcură-se ca nişte porumbiţe ce-ş fac cuibul în pietri, la gura gropu. Şi auzim semetia lui Moav, şi să semeţi foarte semetia lui şi mîndria lui, înalţă tu-s-au inema hu.  Şi Eu am cunoscut faptele lui:
Au  nu  îndestularea  lui  i-au făcut aşa?  Pentru aceaea, asupra Moavului vă 31 văi etăţi, de toate părţile strigaţi asupra oamenilor celor tunşi ai prafului.  Ca pUnsul lui 32 Iazir plînge-te-voiu, vie Aserima! Viţele tale trecură marea; preste culesurile tale peire au căzut!  Să fiarse bucuria şi veselia de la 33 Moavitida şi vin era pren teascurile tale; dimeneaţa n-au călcat, nici înde sară n-au făcut.  Şi ceale de la strigarea Esevonului 34 pînă la Eliali şi pînă la Iassa, pînă la Etath, cetăţile lor, deaderă glasul lor, de la Zogora pînă la Oronaim; şi veaste la Sal asia, căci şi apa Nevremis de tot arsă va fi.  'Şi voiu 35 pierde pre Moav, zice Domnul, suindu-se la capişte şi tămîindla dumnezeii lui'.  Pentru 36 aceaea, inema lui Moav ca nişte fluiere va suna, inema Mea preste oameni tunşi ca un fluier va suna; pentru aceaea, ceale ce au dş-tigat perit-au de la ora.  Tot capul în tot 37 locul vor rade, şi toată barba să va rade, şi toate mînile să vor tîngui, şi preste tot mijlocul - sac  'Şi preste toate podurile Moavului şi 38 preste uliţele ei toate - tînguire, căci am zdrobit pre Moav, zice Domnul, ca un vas care nu e de treabă de el'.  Cum s-au împăcat? Cum 39 întoarse dosul Moav? Ruşina-se şi s-au făcut Moav spre ris şi zavistie la toţi cei dupre-mprejurul ei.  Căci aşa zise Domnul: 'Iată, 40 ca un vultur va porni şi va întinde mînile lui preste Moav*. Luă-se Carioth, şi tăriile să 41 luară împreună; şi va fi inema Moavului în ziua aceaea ca inema muierii ce chinuiaşte. Şi va peri Moav de gloată, căci preste Domnul 42 s-au mărit  Laţu şi frică şi groapă preste 43 tine, şezînd-preste Moav!  'Cela ce fuge de 44 cătră faţa înfricoşării, cădea-va în groapă; şi cela ce să va sui den groapă prinde-se-va în laţu, căci voiu aduce aceastea preste Moav, ca în anul socotirei lui!'“

CAP XLIX

      Fiilor Ammon aşa zise Domnul: „Au fii 1 nu sînt în Israil? Au luotoriu nu iaste la ei? Pentru ce au luat Melhol pre Galaad, şi norodul lor în cetăţile lor lăcuiaşte?  Pentru aceaea, iată, zile 2
vin, zice Domnul, şi voiu da în auzul Ravathiei gflceavă de războiu, şi vor fi spre necălcare şi spre peire. Şi capiştile ei cu foc vor arde de tot, şi va lua Israil biruinţa lui.  Vaietă-te, 3 Esevon, căci au perit Gai! Strigaţi, feate den Ravath, îndngeţi-vă împrejur, căci Melhol va mearge în striinîtate, preoţii lui şi boiarii lui împreună!  Ce vă bucuraţi dmpilor 4 Enacrumilor, fata Itamiei, ceaea ce nădej-duieşti preste visteriile ei, ceaea ce zid: 'Cine va întră asupra mea?'  Iată, Eu aduc 5 frică preste tine, zise Domnul, de cătră [525] tot împrejurul tău şi va veţi răsipi fieştecarele la  faţa lui, şi nu iaste cel ce să adune”. Idumeii aceastea zice Domnul: „Nu iaste înţelepciune încă în Theman? Peri sfatul den cei pricepuţi,  duse-se înţelepciunea lor, Amăgitu-s-au locul lor. Afundaţj-vă pre voi spre şădeare, ceia ce lăcuiţi în Dedan, căci greale au făcut. Adus-au preste ei în vreamea care am socotit  preste el. Căci cu legături au venit ţie, nu vor lăsa ţie lăsare, ca furii noaptea vor pune  mîinile lor. Căci Eu am tras pre Isaf, descoperi t-am ceale ascunse ale lor, a să ascunde nu vor putea, periră pre mîna fratelui lui si vecinului Mieu. şi nu iaste Să lase pre surumanul tău ca să trăiască. Şi Eu voiu trăi şi văduvele  spre  Mine  nădejduiesc”. Căci aceastea au zis Domnul: „Cărora nu era leage a bea paharul, au băut Şi tu, nevinovată? Nu te vei face nevinovată, că bînd, vei bea. Cîci asupra Mea am jurat, zice Domnul, că spre necălcare şi ocară şl spre blestem vei fi în mijlocul ei. Şi toate cetăţile ei vor fi pustii în veac”. Auz am auzit de la Domnul şi vestitori la limbi au trimis: „Adunaţi-vă şi păsaţi la ea; şi să sculă la războiu! Mic dedeiu pre tine întru limbi şi pre lesne hulit întru oameni. Jucăreaia ta deade în mîna ta, nestlnida inimii tale lăcui în găurile pietrilor, luo vîrtutea măgurii cei nalte; căci au înălţat ca vulturul cuibul lui, de acolo te voiu o buri. Şi va fi Idumea spre necălcare; tot cela ce mearge spre ea se va întrista şi va şuiera preste toată rana ei. în ce chip s-au surpat Sodomul şi Gomorul şi vecinele lor, zise Domnul Atotţiitoriul, nu va sădea acolo om şi nu va lăcui acolo fiiul omului. Iată, ca un leu să va sui den mijlocul Iordanului la locul Emathului, căci de sîrg voiu goni pre ei de la dînsa. Şi pre cei tineri puneţi asupra ei. Căci cine e ca Mine? Şi cine îm va sta Mie împotrivă? Şi cine e păstoriul acesta carele va sta înaintea feaţii Meale?” Pentru aceaea, auzit sfatul Domnului, carele au sfătuit asupra Idumeii, şi gîndul Lui, carele au gîndit preste ceia ce lăcuiesc în Theman: „De nu se vor înălţa împreună ceale mai mici ale oilor, de nu se va necalca preste ei surparea lor, Cîd de cătră glasul strigării lor cutremuratu-s-au pămîntul şi strigarea mării nu s-au auzit Iată, ca vulturul va vedea şi va întinde aripile lui preste tăriile ei. Şi va fi inima celor tare ai Idumeii în ziua acea ca inima muierii ce să chinuiaşte. Cu Damascul să ruşina Imath şi Arfath, că au auzit auz rău; îş ieşiră den hire, mîniară-se, a să odihni nu pot Slăbi Damascul, să întoarse spre fugă, cutremur s-au apucat de ea.  Cum n-au părăsit cetatea mea? Satul au îndrăgit;  Pentru aceaea, vor
cădea tinerii în uliţele tale şi toţi oamenii cei războinid ai tai cădea-vor, zice Domnul.  Şi 26 voiu arde foc în zidul Damascului şi va mînca răspintiile fiiului lui Ader”.  La Chidar, 27 împărăteasa curţii, pre carea au lovit Navohodonosor, împăratul Vavilonului, aşa zise Domnul: „Sculaţi-vă şi vă suiţ preste Chidar şi împleţ pre fiii lui Chedem!  Corturile lor, 28 şi oile lor îş vor lua, haine şi toate vasele lor şi cămilele lor lua-ş-vor lor. Şi chemaţi preste ei peire de premprejur.  Fugit foarte, afundaţi 29 spre şădeare, şăzînd în curte, cîd au sfătuit asupra voastră împăratul Vavilonuli sfat şi gin di  gînd.  Scoală-te  şi te  suie spre 30 limbă care e bine aşăzată, şăzînd spre răsuflare, la carii nu-s uşi, nu-s zîvoară, nu-s încuietori, sînguri poposesc.  Şivorficămilele lor spre pradă şi mulţimea dobitoacelor lor la peire. Şi voiu vîntura pre ei cu tot vîn-tul, tunşi înaintea feaţii lor, dentru tot decindea a lor aduce-voiu înfringerea lor, zise Domnul.  Şi va fi curtea zăbava pasărilor şi 32 necălcată pînă în veac. Nu va lăcui acolo om şi nu va sădea acolo fiiul omului”.

CAP L

      Cuvîntul  Domnului, carele au grăit 1 rMa asupra Vavilonului:  „Vestiţi intru 2 Ik HnQ limbi şi auzite faceţi şi să nu ascun-Hkvld deţi!  Ziceţi:  Luat-au Vavilonul, BBh9 ruşinatu-s-au Vilos cea neînfricoşată, cea gingaşă să deade la Merodah,  Căci s-au 3 suit asupra ei limbă de la crivăţ. Acesta va pune pămîntul lui spre stingere şi nu va fi cine să lăcuiască într-însul, den om pînă în dobitoc,  în zilele acealea şi în vreamea aceaea, 4 veni-vor fiii lui Israil, ei şi fiii Iudii, dem-preună mergînd; şi plîngînd vor mearge, pre Domnul Dumnezăul lor cercînd.  Pînă la 5 Sion întreba-vor calea, pentru că aicea vor da faţa lor şi vor veni şi vor pribegi la Domnul Dumnezăul lor, pentru că făgăduinţa veadnică nu să va uita.  Oi peri te s-au făcut 6 norodul Mieu, păstorii lor au scos pre ei, preste măguri au rătîdt pre ei, den măgură preste munte au mers, uitară aşternutul lor.  împărţirea direptăţii - Celui ce au adunat pre părinţii lor.  înstreinaţi-vă den nujlocul Vavilonului şi de la pămîntul haldeilor, şi ieşiţi şi vă faceţi ca balaurii înaintea oilor,  Cîd iată, Eu rădic preste Vavilon 9 adunări de limbi den pămîntul despre miazănoapte şi să vor rîndui de războiu spre el; de acolo să vor lua, precum zvîrlitura războinicului înţelept nu să va întoarce deşartă.  Şi va fi ţara 10
hal de iască în pradă, toţi ceia ce pradă pre ea sătura-se-vor, căci vă veseliiaţi şi vă preafă-liiaţ jehuind moştenirea Mea,  Pentru cîd aţjucat [526] ca boii în pajişte şi împungeaţi ca taurii.  Ruşinatu-s-au  maica voastră foarte, înfruntă-se ceaea ce vă născu pre voi, maică spre bunătăţi, cea de apoi pustie de limbi. De urgia Domnului nu să va lăcui şi va fi spre stingere toată; şi tot cela ce va treace pren Vavilon să va mîhni şi vor şuiera preste toată rana lui. Rînduiţi-vă asupra Vavilonului împrejur, toţi încordînd arcul. Săgetaţi asupra ei, nu vă scumpiţi de săgetăturile voastre ceale de mai nainte. Şi biruiţi de tot pre ea; slăbiră mînile ei, căzut-au băştile ei şi să săpă de tot zidul ei; căci izbîndirea de la Dumnezău iaste, izbîndiţ asupra ei; în ce chip au făcut, faceţi ei. Pierzînd de tot sămînţa den Vavilon, toţi ceia ce afla pre ei topiia de tot pre ei; vrăjmaşii lor ziseră: 'Nu vom părăsi pre ei, pentru căci au greşit Domnului, ţiind seacerea în vreamea secerăturii; de cătră faţa săbiei elineşti, fieştecarele la norodul lui să vor întoarce şi fieştecarele la pămîntul lor vor fugi'. Oaie rătăcită e Israil, lei l-au scos pre el. Cel dentîiu au mîncat pre el împăratul Assur, şi acesta apoi, oasele lui, împăratul Vavilonului”. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul: „Iată, Eu izbîndesc asupra împăratului Vavilonului şi asupra pămîntului, în ce chip am izbîndiţ asupra împăratului Assur. Şi voiu aşăza pre Israil la păşunea lui, şi să va paşte la Cărmii, şi în muntele lui Efraim, şi în Galaad, şi să va sătura sufletul lui. In zilele acealea şi în vreamea aceaea, zice Domnul, vor cerca strîmbătate lui Israil, şi nu va fi; şi păcatele Iudii, şi nu să vor afla, căci blînd voiu fi celor rămaşi Pre pămînt, zice Domnul. Cu amar te suie preste el, şi preste ceia ce lăcuiesc preste el izbîndeaşte cu sabie, şi stinge, zice Domnul, şi fă după toate cîte poruncesc ţie”.  Glas de războiu şi zdrobire mare în pămîntul haldeilor! Cum să frînse şi să surpă ciocanul a tot pămîntul! Cum să făcu întru stingere Vavilonul întru limbi! Rîdica-se-vor asupră-ţi şi nu vei conoaşte în ce chip te vei şi lua, Vaviloane! Aflaşi-teşi te luaşi, căci Domnului stătuş împotrivă. Deşchis-au Domnul visteria Lui şi scoase vasele urgiei Lui, căci lucrul Domnului Dumnezău e în pămîntul haldeilor, Căci au venit vremile lui: „Deschideţi jicniţile lui, cercaţi pre el ca o peşteră şi-l pierdeţi de tot pre el, să nu fie lui rămăşiţă! Secaţi lui toate roadele şi să pogoare la junghiare! Vai de ei, căci veni ziua lor şi vreamea izbîndirii lor!” Glasul celor ce fug şi celor ce scapă den pămîntul Vavilonului, ca să vestească în Sion izbîndirea de la Domnul Dumnezăul nostru.  „Porundţi asupra Vavilonului la mulţi, la tot cela ce încordează arcul. Tăbărîţi-vă asupra lui împrejur, să nu scape nime de la el! Răsplătiţi lui după faptele lui! După toate cîte au făcut, faceţ lui, căci cătră Domnul Dumnezău, Sfintul lui Israil, să împotrivi.  Pentru aceaea, cădea-vor 30 tinerii lui în uliţele lui şi toţi bărbaţii cei războinici ai lui să vor lepăda, zise Domnul. Iată, Eu - cătră tine, semeţule, zice Domnul, 31 căci ţ-au venit ziua şi vreamea izbmdirii tale! Şi va slăbi semetia ta şi va cădea; şi nime nu 32 va fi care să rădice pre el; şi voiu aprinde foc în dumbrava lui”.  Aceastea zice Domnul 33 puterilor: „Asupritu-s-au de tot fiii lui Israil şi fiii Iudii împreună; toţi ceia ce au robit pre ei, şi au silit pre ei, căci n-au vrut să-i sloboază pre ei.  Şi Cel ce mîntuiaşte pre ei tare e, 34 Domnul întru-tot-ţiitoriu - numele Lui. Judecată va judeca cătră împotrivnicii lui, pentru ca să rădice ţara, şi întărită pre cei ce lăcuiescu Vavilonul.  Sabie asupra haldeilor, 35 şi asupra celor ce lăcuiescu Vavilon îl, şi asupra diregătorilor lui, şi asupra înţelepţilor lui!  Sabie preste războinidi lui, şi se vor 36 slăbi!  Sabie preste caii lor, şi preste carale 37 lor, şi preste amestecătura cea den mijlocul lui, şi vor fi ca muierile! Sabie preste visteriile lui, şi să vor răsipi!  Preste apa lui 38 carea nădejduia, şi să vor ruşina, căci pămîntul celor doplite iaste şi în ostroave să preafă-liia.  Pentru aceaea [că] lăcuiescu năluciri 39 în ostroave, şi vor lăcui întru ea featele sirini-lor, nu se va mai lăcui încă în veac.  în ce 40 chip au surpat Dumnezău Sodomul şi Gomo-rul şi cealea ce era în hotarăle lor, zise Domnul, nu va lăcui acolo om, nid va nemernid acolo fiiul omului.  Iată, norod vine de la 41 crivăţ, şi limbă mare, şi împăraţi mulţi să vor scula de la marginea pămîntului, Ar cu şi 42 sabie avînd. Năsilnic iaste şi nu va milui. Glasul lui ca marea va suna; pre cai vor încăleca, gătiţi ca focul spre războiu cătră tine, fata Vavilonului!  Auzit-au împăratul Vavilonului auzul lor şi s-au slăbit mîinile lui. Necazul biruia pre el cu durori ca ceiia ce naşte. Iată, ca un leu să va sui de la Iordan la Ghemoth, căci curînd voiu goni pre ei de la el şi tot tînărul asupra lui îl voiu pune. Căci cine e ca Mine? Şi cine va sta împotriva Mea? Şi cine e acesta păstoriul carele va sta înaintea feaţii Meale?”  Pentru aceaea, auziţi sfatul Domnul[ui], carele au sfătuit asupra Vavilonului,
şi gîndurile Lui, carele au gîndit asupra celor ce lăcuiescu haldeii! De nu se vor strica mieii oilor lor, de nu se va stinge păşunea de la ei,  Căci, 46 de glasul luorii Vavilonului, se va cutremura [527] pămîntul si strigare întru limbi să va auzi.

CAP LI

Aceastea zice Domnul: ..lată. Eu rădic JAfiP B preste Vavilon şi preste ceia ce lă-ffA 9 cuiescu haldeii vînt şi arsură stricăpvlja Htoare. Şi voiu trimite la Vavilon BBBsuduitnii şi vor sudui pre el şi vor strica pămîntul lui. Vai asupra Vavilonului de  pe împrejur, în ziua chinuirii lui! Asupra lui întdnză cela ce încoardă arcul lui şi asupra lui să puie ceale ce sînt armele lui, şi să nu vă fie milă de tinerii lui, şi stingeţi toată putearea  lui,  Şi vor cădea răniţi în pămîntul haldei  lor şi împunşi den afara lui, Pentru căci n-au văduvit Israil şi Iuda de la Domnul Dumnezeul lor, de la Domnul Atotţiitoriul, căci pămîntul lor s-au împlut de strîmbătate de  sfinţii lui Israil, Fugit den mijlocul Vavilonului şi mîntuiască fieştecarele sufletul lui; şi să nu vă lepădat întru strimbătatea lui, căci vreamea izbîndirei lui iaste de la Domnul,  răsplătire El răsplîteaşte lui. Pahar de aur iaste Vavilonul în mîna Domnului, îmbătind tot pămîntul. Den vinul lui au băut limbi,  pentru aceaea s-au dătit. Şi fără veaste au căzut Vavilonul şi să zdrobi. Plîngeţi pre el, luaţi răşină la stricăciunea lui, cîndai să va  vindeca. Vin deca t-am Vavilonul şi nu s-au vindecat; pîrăsit-am pre el şi să meargem fieştecarele la pămîntul lui, căci s-au apropiat la ceriu judecata lui, rădicatu-s-au pînă la steale. Scoase Domnul judecata lui; veniţi şi să vestim la Sion lucrurile Domnului Dumnezeului nostru! Gătiţi săgeţile, împleti tul-bele. Rădică Domnul duhul împăratului midi-lor, căci la Vavilon e urgia Lui, ca să-l piarză de tot pre el, căci izbînda Domnului iaste, izbînda norodului Lui iaste. Preste zidurile Vavilonului rădicaţi semn, tocmit tulbele, rădicaţi păzi, gătiţi armele, căci s-au apucat şi va face Domnul ceale ce au grăit preste ceia ce lăcuiesc Vavilonul Lăcuind preste ape multe şi pre mulţimea visteriilor lui. Venit-au săvîrşitul tău adevărat la ficaţii tăi, Căci S-au jurat Domnul asupra braţului Lui pentru căci: Te voiu împlea de oameni ca de lăcuste, şi răspund asupra ta cei ce să pogoară!' Domnul, Care au făcut pămîntul cu putearea Lui, gătind lumea cu înţelepciunea Lui, cu priceaperea Lui au întins ceriul. Spre glas au pus mulţime de răsunarea apei în ceriu şi au scos nori de la marginea pămîntului, fulgere spre ploaie au făcut şi au scos lumină den comoarăle Lui. Nebunit-au tot omul de minte, ruşinatu-s-au tot zlătari ul de ceale doplite
ale lui, căci minciuni au topit şi nu iaste duh întru ei.  în deşărt sînt, fapte hulite, în vreamea socotinţei lor vor peri.  Nu e ca aceasta 19 partea lui Iacov, căci Cela ce au zidit toate, El iaste moştenirea lui. Domnul e numele Lui: 'Răsipeşti tu Mie vase de războiu, şi voiu 20 răsipi întru tine limbi, şi voiu rădica dentru tine împăraţi,  Şi voiu răsipi întru tine cal şi 21 călăreţul lui, şl voiu răsipi întru tine cară şi călăreţii lor.  Şi voiu răsipi întru tine tihăr şi 22 fedoară, şi voiu răsipi întru tine păs toriul şi turma lui.  Şi voiu răsipi întru tine plugariu 23 şi arătura lui, şi voiu răsipi întru tine domnii şi voivozii tăi.  Şi voiu răsplăti Vavilonului şi 24 la toţi ceia ce lăcuiesc haldeii toate răutăţile lor carele au făcut asupra Sionului, înaintea ochilor voştri, zice Domnul.  - Iată, Eu 25 cătră tine, măgura cea stricată, ceaea ce strică tot pămîntul, şi voiu întinde mîna Mea asupra ta şi te voiu răstogoli de la pietri şi voiu da pre tine ca o măgură pîrjolită.  Şi nu vor lua de 26 la tine piatră în unghiu şi piatră la temelie, căci pre stingere vei fi în veac, zice Domnul.  - Rădicaţi semn preste pămînt, trimbiţaţi întru limbi cu trimbiţa, sfinţit preste el limbi, vestiţi asupra lui împărat rădicaţi de la Mine şi ahanazeilor, puneţ asupra lui tocmire de săgetători, suiţi asupra lui călărime ca mulţimea lăcustelor.  Suiţi asupra lui limbi, pre 28 împăratul midii or şi pre povăţui to rii a toată ţara lui şi pre toţi voievozii lui!'  Să cutremură pămîntul şi să duru, căci s-au rădicat asupra Vavilonului gîndul Domnului ca să puie pămîntul Vavilonului spre stingere şi să nu să lăcuiască el.  Sfîrşi-să războinicul 30 Vavilonului a da războiu, şedea-vor acolo întru încungiurare, înfrinsă-se puternicia lor, fă cu tu-s-au ca nişte muieri; ars-au lăcaşurile lui, zdrobiră-se zăvoarăle lui.  Cel ce goneaşte, spre timpinarea celui ce goneaşte va goni, şi cel ce vesteaşte - spre timpinarea celui ce vesteaşte, ca să să vestească împăratului Vavilonului că s-au luat cetatea lui,  La 32 cea de apoi a trecătorilor lui s-au luat, şi adunările lui le-au ars cu foc şi bărbaţii lui cei războinid ies.  Pentru cad aceastea zice 33 Domnul: 'Casa împăratului Vavilonului ca aria cea coaptă se va triera; încă puţin şi va veni seacerea lui'.  '-Mîncatu-m-au de tot, 34 împărţi tu-m-au Navohodonosor, împăratul Vavilonului, apucatu-m-au întunearec sup-tire, înghiţi tu-m-au ca un balaur, împlut-au pîntecele lui, de la desfătăciunea mea m-au scos afară.  Trudele meale şi chinurile meale la Vavilon! grăi-va ceaea ce lăcuiaşte Sionul; şi: Sîngele mieu - asupra celor ce lăcuiesc haldeii! [528] grăi-va IeniaalimuT. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul: 'Iată, Eu voiu judeca pe împotrivnicul tău si voiu izbîndi iebtnda ta si voiu pustii marea Iui şi voiu usca izvorul lui.  Şi va B Vavilonul spre stingere şi nu să va lăcui,  Căci ca leii s-au sculat împreună şi ca puii leilor. întru fîerbîntarea lor da-voiu adăpare lor şi voiu îmbăta pre ei pentru ca să să ameţască şi să doarmă somn veacinic şi nu se vor scula', zice Domnul. Şi-i pogoară pre ei ca mieii la junghiare şi ca berbecii cu iezii. Cum s-au prinsu şi s-au vînat fala a tot pămîntul? Cum s-au făcut Vavilonul spre stingere întru limbi? Suitu-s-au preste Vavilon marea cu sunetul valurilor ei şi să acoperi. Făcutu-s-au cetăţile lui ca pămîntul fără de apă şi necălcat Nu va lăcui întru el nici un fiiu de om, nici poposeaşte într-însul fiiul omului. 'Şi voiu izbîndi asupra Vavilonului şi voiu scoate ceale ce au înghiţit den gura lui; şi nu se vor mai aduna cătră dinsul limbile şi în Vavilon vor cădea răniţii a tot pămîntul. Cei ce scapă den pămînt meargeţi şi nu staţi; cei de departe, pomeniţi pre Domnul, şi Ierusalimul să să suie asupra inimii voastre!' *- Ruşinatu-ne-am, căci am auzit ocara noastră, acoperit-au necinstea obrazul nostru, că au venit streini de neam la sfintele noastre, la Casa Domnului!* 'Pentru aceaea, iată, zile vin, zice Domnul, şi voiu izbîndi preste ceale doplite ale lui, şi în tot pămîntul lui cădea-vor răniţi. Că de se va sui Vavilonul ca ceriul şi cîd de va întări înălţimea vîrtutei lui, de la Mine vor veni cei ce vor piarde de tot pre el', zice Domnul. Glasul strigării - în Vavilon şi zdrobire mare în pămîntul haldeilor, Căci au pierdut de tot Domnul Vavilonul şi au pierdut de la el glas mare, răs unind ca ape multe; deade la peire glasul lui. Cad au venit asupra Vavilonului chinuire; prinsu-s-au războinicii lui, înfrico-şatu-s-au arcul lor, cîd Dumnezău răsplătind lor. Domnul răsplăteşte lui răsplătirea. Şi va îmbăta cu îmbătare pre povăţuitorii lui şi pre înţelepţii lui şi pre voivozii lui. Zice împăratul. Domnul Atotţutoriul e numele Lui, Aceastea zice Domnul: 'Zidul împăratului Vavilonului s-au lăţit; săpîndu-se, de tot să pa-ae-va; şi porţile lui ceale înalte arde-ae-vor; ostenesc năroadele în deşărt şi limbi dentîiu se vor sfirşi'“. Cuvîntul carele au porundt Domnul Ieremiei prorocului să zică Saraiei, feciorul lui Niriu, fiiul lui Maaseu. cînd mergea de la Sedechia, împăratul Iudei, la Vavilon, în anul al patrulea al împărăţiei lui, şi Saraia - boiarinul darurilor. Şi au scris Ieremia toate realele carele vor veni preste Vavilon  într-o carte,  toate cuvintele aceastea carele sînt scrise asupra Vavilonului.  Şi zise Ieremia cătră Saraia: „Cînd vei 56 veni la Vavilon şi vei vedea şi vei ceti toate cuvintele aceastea  Şi vei grăi: .Doamne, 57 Doamne! Tu ai grăit asupra locului acestuia, ca să-l pierzi de tot pre el şi ca să nu fie întru el lăcuitori, den om pînă în dobitoc, căci stingere în veac va fi!*  Şi va fi cînd vei tăcea a 58 ceti cartea aceasta, şi vei lega de ea piatră şi vei arunca pre ea în mijlocul Efratului şi vei grăi:  'Aşa să va surpa Vavilonul şi nu să va 59 scula de cătră faţa haldeilor, cărora eu aduc asupra lor!”* (Preste cei striini de fealiu).

CAP LII

      Fiiu de 20 şi 1 de ani era Sedechia cînd 1
LI fia ““P*1**1 el şi ani 11 au împărăţit în F  I Ierusalim; şi numele maicii lui - Ami-M  taal, fata Ieremiei, de la Lovenna. Ezsflfl Şi fu în anul al noaolea al împărăţiei 2 lui, în luna a noaua, în 10 ale lunii, veni Navohodonosor, împăratul Vavilonului, şi toată putearea lui asupra Ierusalimului şi-i făcură şanţu împrejur şi o zidi pre ea cu pietri de patru picioare.  Şi veni cetatea la strinsoare 3 pînă în al 11 an al împăratului Sedechiei,  In 4 luna a patra, la noao ale lunii. Şi să întări foametea în cetate; şi nu era pîini la norodul pămîntului.  Şi să rupse cetatea şi toţi 5 oamenii cei de războiu ieşiră noaptea despre calea porţii, între mijlocul zidului şi între celalalt denaintea zidului carele era despre grădina împăratului, şi haldeii - pre împrejurul cetăţii. Şi mearseră la calea cea de la Arava.  Şi goni putearea haldeilor denapoia 6 împăratului şi-l ajunseră pre el decindea de Iereho; şi toate slugile lui să răsipiră de la el. Şi prinseră pre împăratul şi-l aduseră pre el 7 cătră împăratul Vavilonului la Devlatha şi grăi lui cu judecată.  Şi junghe împăratul VaviIonului pre fiii lui Sedechie înaintea ochilor lui şi pre toţi boiarii Iudii îi junghe în Devlatha. Şi ochii Sedechiei i-au orbit şi-l băgă pre 9 el în obezi şi-l aduse pre el împăratul Vavilonului la Vavilon şi-l deade pre el la casa morii pînă în ziua care au murit.  Şi în luna 10 a cincea, în 10 a lunii, veni Navuzardan, cel mai mare preste bucătari, stînd înaintea featei împăratului Vavilonului la Ierusalim.  Şi 11 arse Casa Domnului şi casa împăratului şi toate casele cetăţii şi toată casa mare au ars cu foc  Şi tot zidul Ierusalimului de premprejur D 12 surpă putearea haldeilor, cd ce era cu mai marele bucătarilor.  Şi pre cd rămaşi ai norodului lasatu-i-au mai marele bucătarilor să fie viari şi plugari.  Şi stîlpii cei de aramă, cei den Casa [529] Domnului, i-au zdrobit; şi fundurile şi marea cea de aramă cea den Casa Domnului ce-au zdrobit haldeii şi au luat arama lor şi au dusu-o la Vavilon şi cununa. Şi păharăle şi toate vasele ceale de aramă cu carele slujiia cu eale, Şi amfothurile şi masmarothurile şi tumaturile ceale dedesupt şi sfeaşnecele şi căţiile şi căuşăle carele era de aur, de aur, şi carele era de argint de argint au luat mai marele bucătarilor. Şi stîlpi doi, şi marea una, şi viţei 12 de arama dedesuptul mării, carele au făcut împăratul Solomon la Casa Domnului, căruia nu era cumpănirea arămii lui. Şi stUpii de 35 de coţi înălţimea unuia şi fune de 12 coţi premprejurul lui, şi grosimea ei de 4 deagete împrejur. Şi glăvînţă preste ei de aramă şi de 5 coţi de înaltă covîrşirea unii glîvînţe şi mreajă şi rodie preste glăvînţă premprejur, toate de aramă- Şi aşijderea şi la stflpul al doilea, 8 rodii la un cot la cei 12 coţi; şi era rodiile 96 o parte, şi era toate rodiile 100 preste mreajă împrejur. Şi luă bucătariul cel mare pre preotul cel mare, pre Sofonia  şi pre preotul al doilea şi pre cei trei, carii păzăsc calea. Şi den cetate au luat pre un seopit, carele era ispravnic oamenilor celor războinici, şi şapte oameni numiţi, pre cei den faţa împăratului, pre cei ce s-au aflat în cetate şi pre scriitoriul puterilor şi pre scriitoriul norodului a tot pămîntul şi 60 de oameni den norodul pămîntului, pre cei ce s-au aflat în mijlocul cetăţii. Şi luo pre ei Navuzardan, cel mai mare preste bucătari. Şi-i aduse pre ei cătră împăratul Vavilonului  la Devlatha, în pămîntul Emathului. Şi-i o-mori  pre  ei  împăratul  Vavilonului în Devlatha, în pămîntul Emathului. Şi fu în 37 de ani ce s-au înstreinat Ioachim, împăratul Iudii, în luna a 12; în 24 ale lunii luă Ualevar-dah, împăratul Vavilonului, în anul carele au împărăţit capul lui Ioachim, împăratul Iudii, în luna a zeacea  la 24 ale lunii, şi-l scoase pre el den casa carea să păziia. Şi grăi lui bune şl-i deade scaunul lui asupra împăraţilor ce să împreună cu el la Vavilon.  Şi premeni îmbrăcămintea temniţii lui şi mînca pune pururea înaintea feaţii lui toate zilele carele au trăit şi rînduială lui să dea pururea de la împăratul Vavilonului den zi în zi (pînă la ziua carea au murit

PLlNSURlLE IEREMIEI 

CAP I
      Şi să făcu după ce să robi Israil şi Ierusalimul să pustii, şezu Ieremia plingînd şi plînse plîngerea aceasta pre Ierusalim şi zise;
_ Alef i
um au şezut singură cetatea cea înmulţită de noroade? Făcutu-s-au ca o văduvă înmulţită întru limbi; domnind în ţări, făcutu-s-au spre bir.
Plîngînd, au plînsu noaptea şi lacrămile ei pre obrazul ei, şi nu era cine să o mîngîie pre ea, den toţi cei ce iubiia pre ea; toţi cei ce iubiia pre ea să lepîdară de ea, făcură-să vrăjmaşi ei.
Ghimel
înstreină-să ludea de smerenia ei şi de mulţimea robirii ei. Au şezut întru limbi, n-au aflat odihnă. Toţi ceia ce gonescu pre ea prinsără pre ea în mijlocul celor ce nîcîjescu.
Delet
Căile Sionului plîngu, pentru că nu-s cei ce 5 veniia la praznic. Toate porţile ei perite sînt, preoţii ei suspină, fecioarele ei duse sînt, şi ea - amărindu-se întru ea.
Ghe
Făcură-se cei ce năcăjescu pre ea spre capete* 6 nie şi vrăjmaşii ei, spre sporitoare, căci Domnul au smerit pre ea preste mulţimea păgînă-tăţilor ei; pruncii ei mers-au întru robie înaintea feaţii celui ce năcăjaşte.
Vaf
Şi să rădică de la fata Sionului toată podoaba 7 ei; făcură-să boiarii ei ca berbecii carii nu află păşune şi mergea cu neputinţă spre faţa celui ce goneaşte.
Zain
Iş aduse aminte Ierusalimul de zilele smeririi 8 ei şi ale împingerilor ei, toate pohtele ei, cîte era den zilele de-nceput, căzînd norodul ei în mînile cehii ce nîcajaste; şi nu e cine sa4 ajute ei; văzînd vrăjmaşii ei, riseră spre înstreinarea ei.
/* *•
Greşală greşi Ierusalimul, pentru aceaea spre 9 clîtire să făcu. Toţi cei ce mănia pre ea smeriră pre dînsa, pentru că văzură ruşinarea ei. Şi încă ea suspinînd şi să întoarse în trudă.
Ţadi
Necurăţia ei - înaintea porţilor ei; nu ş-au adus 10 aminte de ceale de apoi ale eL Pogorit-au ceale prea înălţate, nu iaste cine să mîngîie pre ea.

[530]

 „Vezi, Doamne, smerenia mea, căci să mări vrăjmaşul!”
Iod Mîna lui întinse cel ce nîcăjaşte preste toate pohtele ei, pentru că văzu limbi întrind la sfinţirea ei, care ai poruncit: „Să nu între eale la adunarea ta!”
Cai Tot norodul ei preasuspinînd, căutînd pîine, deaderă pohtele ei spre mîncare, ca să întoarcă suflet. Vezi, Doamne, şi priveaşte, căci
să făcu necinstită!
Lamed Toţi cei ce mergu, spre voi, pre lîngă cale, întoarceţi-vă si vedeţi de iaste dureare ca durearea mea carea s-au făcut! Răspunzînd întru mine, smeritu-m-au Domnul întru
urgia mîniei Lui.
Mem Dentru înălţimea Lui trimis-au foc, în oasele meale îl pogori pre el. întinse mreajă picioarelor meale, întorşu-mă îndărăt, deade-mă
Domnul perit, toată ziua cu dureare.
Nun Să priveghe spre necurăţiile meale. în mînile meale să încleştară, suiră-se preste cerbicea mea. Slăbi vîrtutea mea, căci deade Domnul în mîna mea durori, nu voiu putea să stau.
Sameh Rădică pre toţi cei tari ai miei Domnul den nujlocul mieu, chemă asupra mea vreame ca să zdrobească pre cei aleşi ai miei. Calcă Domnul teascul fecioarei, featei Iudii; pre acestea eu plîng.
Am Ochiul mieu pogori apă, căci Să depărta de cătră mine Cela ce mă mîngîie pre mine, Cel ce întoarce sufletul mieu. Făcu tu-s-au fiii miei
stinşi, căci să uitări vrăjmaşul.
Fe întinse Sion mîna ei, nu iaste cine să o mîngne pre ea! Poruncit-au Domnul lui Iacov, că împrejurul lui vor fi cei ce-l năcăjesc pre el. Făcutu-s-au Ierusalimul ca ceaea ce are pre
sine în mijlocul lor.
Ţadi Dirept iaste Domnul şi gura Lui am amărît. Auziţi dară toate noroadele şi vedeţ durearea mea! Fecioarele meale şi tinerii miei mearseră întru robie.
Cof i (Pentru) că am chemat pre ibovnicii miei, şi ei m-au prelestit; preoţii miei şi bătrînii miei în cetate să sfîrşiră, căci cerşură mîncare lor pentru ca să întoarcă sufletele lor, şi n-au
aflat.
Reş Vezi, Doamne, că mă năcăjesc! Pîntecelemieu să turbură şi inema mea să întoarse întru mine, căci amărînd am amărît Den afară
m-au făcut fără fii sabia, ca moartea în casă.
Şin
Auzit dară că suspin eu, nu iaste cine să mă 22 mîngîie pre mine. Toţi vrăjmaşii miei au auzit răutăţile meale şi s-au bucurat, căci Tu ai făcut. Aduseş zi, numiş vreame; făcură-se mie, vai! vai!
Taf
Să între toată răutatea lor înaintea feaţii Tale, 23 şi-i greşaşte pre ei în ce chip au făcut greşale pentru toate păcatele meale; căci multe-s suspinele meale şi inema mea să mîhneaşte.

CAP II

Al e f
      Cum întunecă cu urgia Lui Domnul 1 pre fata Sionul! Aruncă den ceriu la pămînt mărirea lui Israil şi nu-Ş aduse aminte de cel de supt picioarele Lui în ziua urgiei Lui.
Bet
Prăpădi Domnul, nescumpindu-Se de toate 2 ceale frumoase ale lui Iacov, surpă cu mînia Lui tăriile featei Iudii; au lipit la pămînt, spurcă împărăţia ei şi pre domnul ei.
Ghimel
Prinse cu urgia mîniei Lui tot cornul lui Israil, întoarse îndărăt direapta Lui de cătră faţa vrăjmaşului; şi aţiţă întru Iacov ca focul văpaia, şi mîncă de tot ale ei toate ceale demprejur.
Dalet
întinse arcul Lui ca un vrăjmaş, întări 4 direapta Lui ca un nepriatin şi omorî toate poftele ochilor miei în cortul featei Sionului, vărsă ca nişte foc mînia Lui.
Ghe
Făcutu-S-au Domnul ca un vrăjmaş, prăpădi 5 pre Israil, prăpădi toate bîştile lui, strică tăriile lui şi înmulţi featei Iudii, smerită şi prea
smerită.
Vaf
Şi întinse ca o vie sălaşul lui, strică sărbătoarea 6 hu, uită Domnul ceale ce au făcut în Sion prazne-cuhii şi sîmbetei şi întărită cu pornirea mîniei Lui pre împărat şi preot şi boiar.
Zain
împinse Domnul jîrtăvnicul Lui, scutură svintenia Lui, sfărîmă cu mîna vrăjmaşului zidul băştilor ei, glas deaderă de războiu în Casa Domnului ca în ziua sărbătorii.
Ghet
Gîndi Domnul a strica zidul feaţii Sion, 8 întinse măsură, nu întoarse mîna Lui de la călcare-de-tot; şi plînse cea denaintea zidului, şi zidul tot deodată slăbi.
Tet
înfipsără-să la pămînt porţile ei, pierdu [531] si zdrobi zîvoarăle eL Pre împăratul ei, pre boiarinul ei - întru limbi. Nu iaste leage, şi proroc n-au văzut vedeare de la Domnul.
Iod
 Şezut-au la pămînt, tăcut-au bătrînii feaţii Sionului, pusără ţarină preste capul lor, încinsără-să cu saci; pogorîră la pămînt căpetenii fecioare în Ierusalim.
Caf
Sfîrşiră-să cu lacrărnile ochii miei, turbură-se inima mea, răvărsa-se la pămînt mărirea mea asupra zdrobirii feaţii norodului mieu. cînd pruncu şi sugătoriu în uliţele cetăţii.
Lamed Maicelor lor am zis: „Unde iaste griu şi vin?”, cînd leşina ei ca nişte răniţi in uliţele cetăţii, vîrsîndu-se sufletele lor în sînul maicii Iot.
Mem Ce voiu mărturisi ţie sau ce voiu asămăna ţie  fată Ierusalim? Cine te va mîntui aau^ine te va mîngîia, fecioară Eată Sion? Căci să mări paharul zdrobirei tale! Cine te va vindeca?
:': Nun* Prorocii tăi au văzut ţie deşărtări şi nebunie,
Vezi, poamne, şi priveaşte la cine ai prăpădit 20 aşa? Au mînca-vor muierile roadă pîntecelor lor? Periaune făcu buca tar iul! Omorî*se-vor pruncii cei ce sug ţîţă? Au ucide-vei întru sfinţenia Domnului preot şi proroc?
Sin'
Adormiră la Ieşire copilaş şi bătrîn- Fecioarele meale şi tinerii miei mearseră în robie. Cu sabie şi cu foamete ai ucis. în ziua urgiei Tale fiert-ai şi nu Te-ai scumpit
Taf
Chemat-au ziua sărbătorii nemerniciii meale 22 de premprejur; şi nu fură în ziua urgiei Domnului mîntuit şi rămas, în ce chip am biruit şi am înmulţit pre vrăjmaşii miei toţi.
salt
J/V'

CAP III Alef

Cu - bărbat văzînd sărăcia cu toiagul
mîniei Lui asupra mea. Luatu-m-au şi m-au dus la întunearec şi nu la lumină. Insă întru mine întoarse mîna Lui toată ziua.
Bet
şi n-au descoperit asupra strimbătaţii tale, ca  Vechit-au trupul mieu şi pialea mea, oasele 4
să întoarcă robia ta; şi au văzut ţie luări deşarte şi scoateri-afară.
I
Sameh Plesnit-au asupra ta mînile toţi cela ce merg pre cale, şuierară şi clătiră capul lor asupra featei Ierusalimului: „De iaste aceasta cetatea - grăi-vor -, cununa mărirei, veselia a tot
pămîntul?Ain - . Deschiseră asupra ta gura lor toţi vrăjmaşii tăi, şuierară şi scrîşniră dinţii şi ziseră: „Să o înghiţim pre ea; însă aceasta e ziua carea
aşteptam, aflat-am pre ea, văzutu-o-amM.,.
r t Făcut-au Domnul ceale ce aii gfndit, săvîrşi graiul Lui care au poruncit den zilele de-nceput; surpă şi nu Se milostivi, şi veseli asupra ta pre
vrăjmaşi, înălţă cornul celor ce te necăjesc.
Ţadi Strigă inima lor cătră Domnul: „Zidurile Sionului să pogoare lacrămi ca pîraiele, ziua şi noaptea!” Şi-ţ dă trezvie ţie, nici să tacă
lumina ochilor tăi.
.  ;  ;|  Cof '  . r Scoală-te, bucură-te noaptea la începăturile strejii tale, varsă ca apa inima ta pre denaintea featei Domnului, ridică cătră El mînile tale pentru sufletele pruncilor tăi celor ce leaşinî
de foame de-nce putui tuturor ieşirilor.
meale le-au zdrobit. Zidi asupră-mi, şi încungiura capul mieu, şi osteniră întru ceale întunecoase. Sezutu-m-au în morţii cei de veac.
Ghimel
Zidi asupră-mi şi nu voiu ieşi, îngreuie arama mea.  Şi voiu striga şi voiu chiui; astupat-au ruga mea.  Zidit-au de iznoavă căile meale, astupatu-le-au. cărările meale au turburat
Dalet
Urs pindind îm iaste Acesta mie. ca leul intru ascuns.  Goni pre cel depărtat şi mă înceta, 11 puse-ma stinsă.  întinse arcul Lui şi mă 12 stîlpi ca proşca la săgeată.
• Ghe
Băgă în rănichii miei tulbele Lui.  Făcu- 13/14 tu-m-am cuvînt la tot norodul mieu, cîntare lor toată ziua.  Satura tu-m-au de amarăciune, Imbătatu-m-au de hiare.
+*hX : Vîf;
Şi scoase cu număr dinţii miei. mă hrăni cu 16 cenuşă.  Şi depărta de la pace sufletul mieu, 17 uitam ceale bune.  Şi ziş: „Peri putearea 16 mea şi nădeajdea de la Domnul”.
Aduşu-mi aminte de sărăcia mea şi de goana 10 amărăciunii meale şi a hierii.  Cu pomenire 20 voiu pomeni şi va buiugui asupra mea sufletul mieu,  Pre aceasta voiu pune la inima mea, 21 pentru aceaea voiu răbda.
Ghet
Milele Domnului, căci nu m-au părăsit pre 22 mine, căci nu s-au săvîrşit milosîrzule Lui![532] Lunile spre dimeneţi, miluiaşte Doamne, căci ne-am concenit; căci s-au concenit îndurările Lui deşarte întru dimeneţi; multă e credinţa Ta.  „Partea mea e Domnul - şi zise sufletul
mieu - pentru aceaea voiu îngădui Lui”.
Tet Bun iaste Domnul celor ce îngăduiesc pre El, sufletul carele va cerca pre El. Bine e, siva îngădui, şi va odihni la mîntuirea lui Dumnezău.  Bine e omului, cînd va rădica jugul den
tinereaţele lui.
Iod K Şădea-va singur şi va tăcea, căci au rădicat asupra lui.  Da-ş-va falca celui ce loveaşte
pre el, sîtura-se-va de ocări.
Caf Căci în veac nu Se va depărta Domnul; Căci Cel ce au smerit milostivi-Se-va după mulţimea milii Lui.  Si nu răspunse de la
inima Lui şi smeri pre fiii omului.
Lamed A smeri supt picioarele Lui pre toţi legaţii
pămîntului, A abate leagea omului pre denaintea feaţii Celui înalt,  A osîndi pre om cînd să judecă
el, Domnul n-au zis.
Mem Cine au zis aşa şi s-au făcut? Domnul n-au poruncit;  Den rostul Celui înalt nu vor ieşi ceale reale şi bunele?  Au cîrti-va omul
trăind, omul pentru păcatul lui?
Nun Cercetatu-s-au calea noastră şi s-au cercat şi ne vom întoarce pînă la Domnul. Să luom inimile noastre în mîinile noastre la ceriu: „Greşit-am, păgînit-am, şi n-ai curăţit!”
Sameh Acoperit-ai cu mînie şi ne-ai gonit pre noi, omorîtu-ne-ai şi nu Te-ai milostivit. Acoperit-ai cu nor spre Tine pentru rugăciune; A clipi eu şi a ne depărta ai pus pre noi în mijlocul năroadelor.
Ain Deschis-au asupra noastră gura lor toţi vrăjmaşii noştri.  Frică şi spaimă s-au făcut noao, rădicare şi surpare. Slobozirile apelor - înaintea ochilor miei, preste zdrobitura
featei nărodului mieu.
Pa Ochiul mieu să sorbi şi nu voiu tăcea, ca să nu fie trezvire,  Pînă unde va pleca şi va vedea Domnul den ceriu. Ochiul mieu va tfnji asupra sufletului mieu decît toate featele cetăţii
Ţadi Vînînd, mă vînară ca pre o pasare toţi vrăjmaşii miei, în dar;  Omorit-au în groapă viaţa
mea şi puseră piatră preste mine.
Să vărsă apă preste capul mieu; ziş: „Lepă- 53
daiu-mă”.
Cof
Chemat-am  numele  Tău,  Doamne,  den 54 groapa cea prea adîncă.  Glasul mieu ai 55 ascultat; să nu ascunzi urechile Tale la ruga mea.  La ajutoriul mieu apropiatu-Te-ai în 56 ziua carea am chemat pre Tine. Zisu-mi-ai: „Nu te teame!”
Reş
Judecat-ai, Doamne, toate judecăţile sufletului mieu, mîntuit-ai viaţa mea.  Văzut-ai, 58 Doamne, turburările meale, judecat-ai judecata mea.  Văzut-ai toată izbînda lor şi toate 59 gîndurile întru mine.
Şi n
Auzit-ai ocara lor, toate gîndurile lor asupra 60 mea. Buzele celor ce să rădică asupra mea şi 61 cugetele lor asupra mea toată ziua, Şădearea 62 lor şi scularea lor. Priveaşte asupra ochilor lor.
Taf
Răspiăti-vei lor răsplătire, Doamne, după faptelemfirulorlor,  Da-vei lor scuteala inimii meale, osteneala.  Tu pre ei vei goni cu urgie şi vd 65 topi pre d dedesuptul ceriului, Doamne!

 CAP IV

Alef um să va negri aurul? Premeni-să-va 1 argintul cel bun? Răvărsară-se pietrile sfinte preste începăturile a toate ieşirile.
Bet
Fiii Sionului cei cinstiţi, cei rădicaţi cu aurul, 2 cum să socotiră întru vase de lut ce sînt fapte de mînile olariului?
Ghimel
Şi balauri dezbrăcară ţîţe, aplecară puii lor; 3 featele nărodului mieu - spre nevindecare, ca pasărea în pustiiu.
Dalet
Lipitu-s-au limba sugariului de gîtlejul lui cu 4 seate; prun di au cerşut pîine, cine să le frîngă nu iaste la ei.
Ghe
Cei ce mănîncă desfătădunile s-au stins la 5 ieşiri, cei ce să apleacă preste făşi îmbră-cară-se cu gunoiu.
Vaf
Şi să mări fărădeleagea feaţii norodului mieu 6 mai mult decît fărădeleagea Sodomului celui surpat ca o sîrguială, şi n-au durut întru ea mînile.
Zain
Curaţitu-s-au cei sfinţiţi ai ei mai mult decît 7 omătul, luminară mai mult decît laptele, inchegară-să mai mult decît piatra zamfirului smulgerea lor.
Ghet
întunecă-să mai mult decît spuza chipul [533]
lor, nu s-au cunoscut întru ieşiri; închegatu-s-au pialea lor preste oasele lor, uscatu-s-au, făcutu-s-au ca un lemnu.
Tet /*  Mai buni era răniţii cei de sabie, decît cei răniţi de foamete: mearsără împunşi de la roadele ţarinilor.
Iod Mînile muierilor celor neîndurătoare fiarsără copiii lor; fură spre mîncare lor intru surparea feaţii norodului mieu.
Cai Săvîrşi Domnul mînia Lui, răvărsă mînia urgiei Lui şi aprinsă foc în Sion, şi mîncă de
lot temeaiele ei.
Lamed N-au crezut împăraţii pămîntului, toţi cei ce lăcuiescu lumea, că va întră vrăjmaşi şi năcăji tori pren porţile Ierusalimului,
Mim Den păcatele prorocilor ei, den strîmbătăţile preoţilor ei celor ce varsă sînge dirept în mijlocul ei.
Nun Clătiră-să previghetorii ei întru ieşiri, pîngă-n tu-s-au cu sînge; neputînd ei atins-au îmbrăcămintele lor.
Sameh „Feriţi-vă de la ceale necurate” - chemaţi pre ei -, „feriţi-vă, feriţi-vă, nu vă atingeţi, căci s-au aţîţat şi încă s-au clintit”. Ziceţi întru limbi, (căci) nu vor mai adaoge a nemernici.
Ain Faţa Domnului e partea lor; nu va adaoge a privi cătră ei. Faţa preoţilor n-au luat, prorocii n-au miluit
Fe încă fiind noi, să sfîrşiră ochii noştri la ajutoriul nostru în deşert! Privind noi, am privit
la limbă ce nu mîntuiaşte.
Ţadi Vînat-am pre cei mai mici ai noştri, ca să nu meargă în uliţile noastre. Apropiatu-s-au vreamea noastră, plini tu-s-au zilele noastre,
sosit-au săvîrşitul nostru.
Caf Sprinteni să făcură cei ce goniia pre noi mai mult decît vulturii ceriului; preste munţi s-au
aţîţat, în pustiiu au pîndit pre noi.
Ret Duhul obrazului nostru, Domnul cel unsu, să prinse întru stricăciunile noastre, căruia am
zis: „In umbra Lui vom trăi întru limbi”.
Şta Bucură-te şi te veseleaşte, fata Idumeii, ceaea ce lăcuieşti pre pămînt; încă şi preste tine va'treace paharul Domnului, îmbăta-te-vei şi vei vărsa.
_  . Taf
Sfirşitu-6-au fărădeleagea ta, fată Sion; nu va 22 adaoge încă a te (mai) înstreina; socoti fărădelegile tale, fată Sion, au descoperit preste necurăţiile tale.

CAP V

Ruga Ieremiei prorocul
■HO du-Ţi aminte, Doamne, căci s-au 1 PJ© I făcut  noao!  Priveaşte  şi vezi ffA 9 ocara  noastră!  Moştenirea  noas(l  ■ tră mutatu-s-nu la striini. casele noas-KÎW ral tre la striini  Sărăimani ne-am făcut, 3 nu iaste tată, mai cele noastre - ca văduvele. Apa noastră cu argint am băut, leamnele 4 noastre pre schimbare au venit  Preste 5 cerbicea noastră ne-am gonit ostenit-am, nu ne-am odihnit.  Eghipetul deade mîna, la 6 Assur - spre saturarea lor.  Părinţii noştri 7 au greşit şi nu sînt, noi fărădelegile lor am suferit  Robi ne-au stăpînit pre noi, mîntuit 8 nu iaste den mînile lor.  Cu sufletele 9 noastre vom aduce pîinea noastră de cătră faţa săbiei pustiiului.  Pialea noastră ca un 10 cuptoriu să afumă, zmulsără-să de cătră faţa viforălor foameţii.  Pre muieri în Sion au 11 smerit,  pre  fecioare - în  cetăţile Iudii. Boiari în mînile lor s-au spînzurat bătrînii nu 12 s-au cinstit  Cei aleş plîngere au luat Şi 13 tinerii cu lemnu slăbiră.  Şi bătrînii de la 14 poartă s-au părăsit cei aleşi de cîntările lor au încetat  Strică-se bucuria inimii noastre, 16 întoarsă-să spre plîngere jocul nostru.  Căzut-au cununa capului nostru şi vai noao, căci am greşit  Pentru aceasta s-au făcut dureare, duioasă e inima noastră; pentru aceasta s-au întunecat ochii noştri,  Preste măgura Sionului, căci s-eu stins, vulpi au trecut prentr-însa. Şi Tu, Doamne, în veac vei lăcui, scaunul Tău 19 spre rudă şi rudă.  Pentru căci însfirşit vei uita 20 pre noi, părăsi-vei pre noi spre îndelungare de zile?  întoarce pre noi, Doamne, cătră 21 Tine şi ne vom întoarce; şi înnoiaşte zilele noastre ca şi mainte! Căci lepădînd, ne-ai lepădat pre noi, urgisitu-Te-ai preste noi foarte.

[534]

IEZECHIIL

CAP I

Şi fu la al treizecilea an, la al 4 lună, în cinci ale lunei, şi eu eram în nujlocul robirei, la rîul lui Hovar, şi să deschiseră ceriurile şi am văzut vederi ale lui Dumnezeu, In cincea a lunii (acesta e anul al cincelea al robirei împăratului Ioachim) Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră Iezechiil, feciorul lui Vuzi preotul, în pămîntul haldeilor, pre rîul lui Hovar; şi să  făcu asupra mea mîna Domnului. Şi văzuiu şi iată, vînt rădicîndu-se ieşiia de la miazănoapte, şi nor mare întru el, şi strălucire preîmprejurul lui, şi foc fulgerînd. Şi în mijlocul Iui - ca vedearea chehribariului în mijlocul focului şi lucire întru el; şi în mijloc - ca o asămănare de patru vite, şi aceasta vedeare a lor  - asămănare de om preste dînsele.  Şi patru  obraze la una şi patru aripi la una. Şi fluierele picioarelor lor, direapte, şi cu aripi picioarele lor, şi scîntei ca arama ce fulgeră, şi  iuşoare aripile lor. Şi mînă de om dedesuptul aripilor lor, preste ceale patru părţi ale lor,  şi featele lor, şi aripile acelor patru Ţiindu-se una de alaltă; şi obrazele acestor patru nu să întorcea cînd îmbla aceastea, fieştecarele în preajma featei lor mergea. Şi asămănarea featei lor - obraz de om, şi obraz de leu den direapta celor patru, şi obraz de viţel den stînga acelor patru, şi obraz de vultur la ceale patru. Şi aripile lor întinse deasupra celor patru, la fieştecarele dentr-amîndoi doao, încleştate una la alaltă, şi doao acoperiia deasupra trupului lor. Şi fieştecarele în preajma feaţii ei mergea; unde vrea fi vîntul mergînd, mergea, şi nu se întorcea. Şi în mijlocul vitelor - vedeare de cărbuni de foc arzători, ca vedeare de făclii, învoltîndu-se între mijlocul dobitoacelor şi lucirea focului, şi den foc ieşiia fulger.  Şi vitele alerga şi să înturna, ca vedearea fulgerului* ■■ Şi văzuiu şi iată, o roată ore pămînt, ţiindu-se de cîteşpatru vite. Şi vedearea roatelor - ca vedearea tharsisului şi asămănare întru ceale patru, şi lucrul lor era în ce chip are C roată în roata.  Preste patru părţi ale lor mergea, nu să înturna cînd mergea eale. Nici umerile lor, şi înălţime era la eale. Şi văzuiu pre eale şi umerile lor, pline de ochi împrejur* la cei patru. Şi cînd mergea vitele, mergea roatele, ţiindu-se de eale; şi cînd să ridica vitele de la pămînt, să rădica roatele.  Unde 20 vrea fi norul, acolo era vîntul a mearge; mergea vitele şi roatele să rădica împreună cu eale, pentru căci duh de viaţă era în roate. Mergînd, eale mergea, şi cînd sta, eale sta; şi 21 cînd să rădica aceastea de pre pămînt, să rădica împreună cu eale, că duh de viaţă era în roate.  Şi asămănare preste capetele vitelor, ca o întărire, ca vedearea cristalului, întinsă preste aripile lor deasupra.  Şi dedesuptul întăriturii - aripile lor întinse aripin-du-se una la alaltă, la fieştecarele doao încleştate, acoperind trupurile lor.  Şi auziiam 24 glasul aripilor lor cînd zbura eale ca glas de cîtăva apă, cînd mergea eale, glasul cuvîntu-lui, ca glas de tabără; şi cînd sta eale, înceta aripile lor.  Şi iată, glas deasupra întîriturei 25 cei deasupra capului lor; cînd sta aceastea, să lăsa aripile lor.  Şi deasupra întăriturii cei 26 deasupra capului lor, ca vedearea pietrii zamfirului, asămănare de scaun preste el şi preste asămănarea scaunului, asămănare ca un chip de om deasupra.  Şi văzuiu ca vedearea 27 chehribarului, ca vedearea focului denlăun-trul lui împrejur, de la vedearea mijlocului, şi în sus, şi de la vedearea mijlocului în jos, văzuiu vedeare de foc şi lucirea lui premprejur.  Ca 28 vedearea curcubeului cînd va fi în nor în ziua ploii, aşa era vedearea lucirei premprejur.

CAP II

      Aceasta e vedearea asamănării mărirei 1 1 Domnului. Şi văzuiu şi căzuiu preste | faţa mea, şi auziiu glas ce grăia.  Şi 2 zise cătră mine: „Fiiul omului, stăi pre picioarele tale şi voiu grăi cătră tine”.  Şi veni asupra mea Duh şi mă ridică 3 şi mă sculă şi mă puse pre picioarele meale. Şi auziiam pre El grăind cătră mine şi zise cătră mine: „Fiiul omului, trimite-voiu Eu pre tine la casa lui Israil, la cei ce M-au amărît pre Mine, carii M-au amărît; ei şi părinţii lor au defăimat întru Mine pînă în ziua de astăzi. Şi fii tari de obraz şi năsîlnici la inimă; Eu te 4 voiu trimite pre tine la ei şi vei grăi cătră ei: 'Aceastea zice Domnul Domnul'.  De vor 5 doară auzi, să vor spămînta, căci casă amărî-toare iaste. Şi vor conoaşte că proroc eşti tu în mijlocul lor.  Şi tu, fiiul omului, să nu te 6 temi de ei, nici să te spari de cătră faţa lor, căci vor strechea şi să vor rîdica asupra ta împrejur şi în mijlocul scorpiilor tu lăcuieşti: de cuvintele lor să nu te înfricoşăzi, şi de cătră faţa lor să nu te spăimîntezi, pentru că casă amarii oare iaste.  Şi vei grăi cuvintele Meale cătră 7 ei, de vor doară auzi au să vor spămînta, căci casă amăritoare iaste.  Şi tu, fiiul omului, auzi 8 celui ce grăiaşte cătră tine, şi nu te face amarzitoriu, [535] ca şi casa aceaea ce arnăraşte, cască gura ta şi mănîncă ceale ce-ţi dau Eu ţie”. 9 Şi văzuiu şi iată, mînă întinsă cătră mine. Şi 10 întru ea, răvîşel de carte.  Şi-l desfăcu pre el înaintea mea şi era într-însul scrise ceale denainte şi ceale denapoi. Şi era scris întru el plîngere şi viers şi vaiu.

CAP III

Şi zise cătră mine: „Fiiul omului, mănîncă răvaşul acesta şi pasă şi grăiaşte fiilor lui Israil”. Şi deschise gura mea şi mă hrăni cu răvaşul acela şi zise cătră mine: „Fiiul omului, gura ta va mînca şi pîntecele tău să va sătura de răvaşul acesta, carele să dă la tine”.  Şi-l mîncaiu pre el şi să făcu în gura mea ca  mi area ce îndulceaşte. Şi zise cătră rnine: „Fiiul omului, pasă şi întră la casa lui Israil şi  grăiaşte cuvintele Meale cătră ei. Că nu te trimit tu cătră norod acunc la buze şi greu la  limbă, ce cătră casa lui Israil. Nici cătră noroade multe, alte glasuri, sau de alte limbi, nici grei la limbă fiind, cărora să nu auzi cuvintele lor. Şi de te-aş fi trimis cătră aceia,  aceia doară te-ar fi ascultat. Iară casa lui Israil nu vor vrea să te asculte, pentru că nu vor să asculte pre Mine; căci toată casa lui Israil pricealnici sînt şi nasunici la inimă.  Iată, am dat faţa ta tare pre denaintea obraze-lor lor şi biruinţa ta voiu întări în preajma  biruinţii lor. Şi va fi pururea mai tare decît piatra. Dat-am biruinţa ta să nu te temi de ei, nici să te spari de cătră faţa lor, căci casă amărîtoare iaste”. Şi zise cătră rnine: „Fiiul omului, toate cuvintele carele am grăit cu tine le ia în inima ta şi cu urechile tale auzi. Şi pasă la robime, întră cătră fiii norodului tău şi vei grăi cătră ei şi vei zice cătră ei: 'Aceastea zice Domnul Domnul'. De vor însă auzi, doară să vor muia”. Şi mă luo Duh şi auzhu denapoia mea glas de cutremur mare, zicînd: „Binecuvîntată e mărirea Domnului, den locui Lui”. Şi văzuiu glasul aripilor vitelor zburînd una cătră alaltă şi glasul roatelor ţiindu-se de eale şi glasul cutremurului. Şi Duhul Domnului mă rădică şi mă luo şi mers rădicat întru pornirea Duhului mieu. Şi mîna Domnului să făcea asupra mea tare. Şi în-traiu la robime rădicat şi veniiu împrejur spre cei ce lăcuiesc la rîul lui Hovar, ceia ce sînt acolo. Şi am şezut acolo 7 zile, amestecîndu-mă pren mijlocul lor. Şi fu după ceale 7 zile şi să făcu cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd: „Fiiul omului, straje te-am dat casei lui Israil. Şi vei auzi den gura Mea cuvînt şi vei înfricoşa pre ei de la Mine.  Cînd voiu zice Eu 18 celui fără de leage: 'Cu moarte te vei omorîl' şi n-ai osebit, nid ai grăit ca să osebeşti celui fără de leage, ca să să întoarcă de la căile lui ca să trăiască el, cel fără de leage, acela cu strîmbătatea lui va muri şi sîngele lui den nuna ta îl voiu ceare.  Şi tu, de vei osebi celui fără de 19 leage, şi nu se va întoarce de cătră fărădeleagea lui şi de la calea lui cel fără de leage, acela întru strîmbătatea lui va muri, şi tu sufletul tău vei mîntui.  Şi cînd vei întoarce pre cel 20 dirept de la direptăţile lui şi va face greşală şi voiu da certarea la faţa lui, el va muri, căci n-au osebit lui şi întru păcatele lui va muri, pentru căci nu se vor pomeni direptăţile lui, carele au făcut, şi sîngele lui den mîna ta îl voiu ceare.  Şi tu, de vei osebi direptului ca 21 să nu greş as că, şi el nu va greşi, cel dirept cu traiu va trai, căci ai osebit lui, şi tu sufletul tău vei mîntui”.  Şi să făcu asupra mea mîna 22 Domnului şi zise cătră Mine: „Scoală-te, şi ieşi la dmp, şi acolo se va grăi cătră tine”. Şi mă sculaiu, şi veniiu la cîmp şi iată, acolo 23 mărirea Domnului sta în ce chip era vedearea şi precum era mărirea carea am văzut la rîul lui Hovar; şi căzuiu preste faţa mea.  Şi veni 24 asupră-mi Duh, şi mă puse în picioare, şi grăi cătră mine, şi zise mie: „Intră şi te închide în mijlocul casii tale.  Şi tu, fiiul omului, iată, 25 să deaderă asupra ta legături, şi te vor lega pre tine cu eale, şi nu vei ieşi den mijlocul, lor.  Şi-ţ voiu lega limba, şi te vei asurzi, şi 26 nu vei fi lor om mustrătoriu, căci casă amări-toare iaste.  Şi cînd voiu grăi cătră tine, 27 deşchide-voiu rostul tău şi vei grăi cătră ei: 'Aceastea zice Domnul Domnul! Cel ce aude auză, şi cel ce nu ascultă nu asculte, pentru căci casă amăritoare iaste'.

CAP IV

 Şi tu, fiiul omului, ia ţie leaspede, şi vei 1 pune pre ea înaintea feaţii tale, şi vei scrie într-însa cetatea Ierusalimului. Şi-i vei face ei îngrădire, şi vei zidi la 2 ea băşti, şi o vei împrejura cu şanţu, şi vei pune asupra ei tabere, şi vei rîndui împrejur puneri de săgeţi.  Şi tu ia o tigaie de fier, 3 şi o vei pune pre ea zidu de fier intre mijlocul tău şi între mijlocul cetăţii, şi vei găti faţa ta asupra ei, şi va fi întru încuiare, şi vei închide pre ea, sămnu va fi; şi vei pune fiilor lui Israil Şi tu vei dormi pre coasta ta cea stingă, şi vei pune strimbălîţile casei Iiii Israil pre după numărul zilelor care vei dormi pre dînsa, şi vei lua strîm-bătăţile lor.  Şi eu am dat ţie ceale doao strîm* 5 bătăţi ale lor, spre număr de 390 de zile, şi [536] vei lua păcatele casei lui Israil. Şi vei săvîrşi aceastea toate, şi vei dormi preste coasta ta cea direapta, şi vei lua strimbătăţile casei  Iudei 40 de zile, o zi la un an am pus ţie. Şi la încuiarea Ierusalimului gîti-vei faţa ta, şi braţul tău vei întări, şi vei proroci asupra  ei. Şi Eu, iată, am dat preste tine legături. Şi să nu te întorci după o coastă a ta pe alta  pînă să vor săvîrşi zilele închiderii. Şi tu ia ţie grîu şi orzu şi bob şi linte şi mălaiu şi ovăs, şi vei pune pre eale ţie spre pune, şi după numărul zilelor cărora tu dormi pre coasta ta, trei sute şi 90 de zile, vel mînca pre eale. Şi mîncarea ta carea vei mînca să fie cu cumpănă, 20 de sicii pre zi, de la vreame pînă la vreame vei mînca pre eale. Şi apa cu măsură vei bea şi al şasea parte den vreame pînă la vreame vei bea. Şi turtă de orzu vei mînca pre eale, în balegă de sdrnă omenească le vei învoalbe pre eale înaintea ochilor lor. Şi vei zice: 'Aceastea zice Domnul Dumnezeul lui Israil: 'Aşa vor mînca fiii lui Israil necurate întru limbi, unde voiu răsipi pre ei acolo'“. Şi ziş: „Nici într-un chip. Doamne, Dumnezăul lui Israil, de nu s-au pîngărit sufletul mieu întru necurăţie, şi mortăciună şi mîncată de hiară n-am mîncat den naşterea mea pînă acum, nici au Intrat în gura mea toată carnea spurcată”. Şi zise cătră mine: „Iată, am dat ţie balege de boi pentru balegile ceale de ornaşi vei face pîinile tale într-însele”. Şi zise Domnul cătră mine: „Fiiul omului, iată, Eu zrobescu în tari tura pîinii în Ierusalim, şi vor mînca pîinea cu cumpăna şi cu lipsă, şi apă cu măsură şi cu stingere vor bea.  Ca lipsiţi să să facă de pîine şi de apă şi să va stinge omul şi fratele lui şi să vor topi întru strimbătăţile lor.

CAP V

       Şi tu, fiiul omului, ia ţie sabie ascuţită
Lîvry ma' muIt decît briciul bărbiariului, HLjV să-ţi cîştigi pre ea ţie,şi vei aduce pre
Attfl ea preste capul tau şi preste barba ta;
VmMă şi vei lua cumpănă de dramuri şi vei  osebi pre eL A patra parte cu foc vei arde den mijlociii cetăţii, după împlearea închiderii zilelor, şi vei lua a patra parte şi o vei arde de tot în mijlocul ei. Şi a patra parte vei tăia de tot cu sabie pre împrejurul ei. Şi a patra parte vei răsipi cu duhul, şi sabia o vei deşerta  denapoia lor. Şi vei lua de acolo puţini cu număr şi vei lua pre ei îrnpreună întru acoperimîntui tău. Şi dentr-aceştea vei mai lua si vei arunca pre ei în mijlocul focului şi vei arde de tot pre ei cu foc. Dentru aceasta va ieşi foc la toată
casa lui Israil.  Şi vei zice la toată casa lui 5 Israil: 'Aceastea zice Adonai Domnul: 'Acesta iaste Ierusalimul; pusu-l-am pre el în mijlocol limbilor şi pre ţările ceale de pre împrejurul lui, şi vei grăi direptăţile Meale celui fără de leage dentru limbi şi legiuirile tale den ţările ceale de premprejurul lui.  Căci direptăţile 6 Meale le-au lepădat şi întru legile Meale n-au mersu întru eale.  Pentru aceaea, aceastea 7 zice Adonai Domnul: Pentru căci iaste pricina voastră den limbile ceale de pre împrejurul vostru şi întru legiuirile Meale n-aţi mersu şi direptăţile Meale n-aţ făcut, ce nice după direptăţile limbilor celor de pre împrejurul vostru nu aţi făcut  Pentru aceaea, aceastea zice Adonai Domnul: Iată, Eu sînt asupra ta şi voiu face în mijlocul tău judecată înaintea limbilor.  Şi voiu face întru tine ceale ce 9 n-am făcut şi nu voiu face încă aseamene lor, după toate uridunile tale.  Pentru aceaea, 10 părinţii vor mînca feciorii în mijlocul tău şi feciorii vor mînca pre părinţi. Şi voiu face întru tine judecăţi şi voiu răsipi pre toţi cei rămaş ai tăi la tot vîntul.  Pentru aceaea viu, 11 Eu - zice Adonai Domnul - adevărat pentru căci sfintele Meale ai spurcat cu toate ale tale ceale neplăcute şi întru toate urădunile tale, şi Eu te voiu lepăda pre tine; nu se va milostivi ochiul Mieu, şi Eu nu voiu milui pre tine. A patra parte a ta cu moarte să va topi.  Şi a 12 patra parte a ta cu foamete să va conceni în mijlocul tău. Şi a patra parte a ta la tot vîntul voiu răsipi pre ei. Şi a patra parte a ta cu sabie vor cădea împrejurul tău, şi sabia voiu deşerta denapoia lor.  Şi să va conceni mînia Mea şi 13 urgia Mea preste ei şi Mă voiu mîngîia şi vor conoaşte că Eu, Domnul, am grăit cu rîvnirea Mea, după ce am săvîrşit Eu urgia Mea preste ei.  Şi voiu pune pre tine în pustiire şi spre 14 ocara limbilor celor de premprejurul tău. Şi pre featele tale, împrejurul tău, înaintea a tot călîtoriului.  Şi vei fi suspinată şi ticăloasă 15 întru limbile ceale demprejurul tău, făcînd întru tine judecăţi cu urgie şi cu mînie şi cu izbîndirea mîniei Meale. Eu, Domnul, am grăit  Cînd am trimis Eu segeţile Meale 16 ceale de foamete asupra lor, şi vor fi la sfîr-şire, şi voiu zdrobi mtăririle pHnei tale.  Şi 17 voiu trimite preste tine foamete şi hiară reale, şi te voiu certa pre tine, şi moarte şi sînge va treace preste tine, şi sabie voiu aduce preste tine de premprejur. Eu, Domnul, am grăit'“.

CAP VI

[537]

Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră  DAI mine. zicînd:  „Fiiul omului, întă-EX^fl reaşte faţa ta asupra măgurilor lui  fmj jj Israil şi proroceaşte preste eale. Si tStmă vei /ice: Măgurile lui Israil, auziţi
cuvîntul lui Adonai Domnul! Aceastea zice Adonai Domnul munţilor, şi dealurilor, şi văilor, şi codrilor: 'Iată, Eu aduc preste voi sabie,  şi vor peri de tot ceale înalte ale voastre. Şi să vor zdrobi jirtăvnicile voastre şi bisearicile voastre, şi voiu surpa răniţii voştri înaintea  idolilor voştri. Şi voiu da stîrvurile fiilor lui Israil înaintea feaţii idolilor lor, şi voiu răsipi oasele voastre împrejurul jîrtăvnicilor voastre. Şi în toată lăcuinţa voastră, cetăţile să vor pustii şi ceale înalte stinge-se-vor, pentru ca să să piarză de tot jirtăvnicile voastre, şi să vor sfărîma idolii voştri, şi să vor rădica bisearicile voastre, şi să vor stinge faptele vostre.  Şi vor cădea răniţi în nujlocul vostru,  şi veţi cunoaşte că Eu sînt Domnul. Şi făcîndu-se dentru voi scăpat de sabie întru limbi şi întru răsipirea voastră pren ţări,  Şi-ş vor aduce aminte de Mine cei scăpaţi dentru voi întru limbi, unde s-au robit, acolo jurat-am cu inema lor, ceaea ce curveaşte de la Mine, şi ochilor lor celor ce curvesc denapoia tocmealelor lor, şi să vor tingui obrazele lor pentru răutăţile carele au făcut întru toate urîciunile lor. Şi vor cunoaşte pentru că Eu, Domnul, nu în zădar am grăit, ca să le fac lor toate realele aceastea. Aceastea zice Adonai Domnul: Bate cu mîna şi lovea şte cu piciorul şi zi: 'Bine e, bine e\ Preste toate urîciunile casei lui Israil cu sabie şi cu foamete şi cu moarte vor cădea. Cel de aproape cu sabie va cădea, iară cel de departe cu moarte va muri şi cel ce iaste cuprins cu foamete să va conceni. Şi voiu săvîrşi urgia preste ei. Şi veţi cunoaşte că Eu sînt Domnul, fiind răniţii voştri în mijlocul idolilor voştri, împrejurul jîrtăvnicilor voastre, preste toată măgura înaltă, şi în toate vîrfurile măgurilor, şi supt copaciul umbros, şi supt stejariul stufos, unde au dat miros de bună mirosire la toţi idolii lor. Şi voiu întinde mîna Mea preste ei, şi voiu pune pămîntul spre stingere şi spre perire de la pustiiul Devlatha, dentru toată lăcuinţa lor, şi veţi cunoaşte că Eu sînt
Domnul'“.

CAP VII

Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră  n &Ja mine, zicînd: „Şi tu  fiiul omului, Meh^ţl zi: ^Aceastea zice Adonai Domnul
pămîntului  lui  Israil: 'Sfîrşitul UfiUfl vine preste ceale patru aripi ale  pămîntului.  Vine sfîrşitul, acum e sfîrşitul cătră tine; şi voiu trimite Eu cătră tine, şi voiu izbîndi întru căile tale, şi voiu da spre tine toate urîciunile tale.  Nu să va scumpi 4 ochiul Mieu spre tine, nici voiu milui, pentru căci calea ta preste tine voiu da, şi urîciunile tale în mijlocul tău vor fi, şi vei cunoaşte pentru că Eu sînt Domnul.  Pentru căci 5 aceastea zice Adonai Domnul: Răutate, o răutate  iată, vine.  Săvîrşitul vine, vine săvîrsilul, să rădică cătră tine  iată, vine!  Vine 7 împletitură preste tine. Celor ce lăcuiesc pămîntul venit-au vreamea, apropiatu-s-au ziua  nu cu gOcevi  nici cu chinuri.  Acum, 8 de aproape voiu vărsa urgia Mea preste tine, şi voiu săvîrşi mînia Mea întru tine, şi voiu judeca pre tine întru căile tale, şi voiu da preste tine toate urîciunile tale.  Nu să va 9 scumpi ochiul Mieu, nici voiu milui, pentru căci calea ta asupra ta voiu da, şi urîciunile tale în mijlocul tău vor fi, şi vei cunoaşte că Eu sînt Domnul, Cel ce bat. Iată, ziua Domnului vine.  Iată. săvîrşitul vine! Ieşi împletirea şi 10 înflori toiagul. Să sculă mîndria.  Şi va 11 surpa întărirea celui fără de leage  şi nu cu gîlceava, nici cu sîrguială, şi nu den ei sînt, nici înfrumuseţare e întru ei.  Venit-au vreamea, iată ziua! Cel ce cîştiga să nu se bucure, şi cel ce vinde nu plîngă, căci urgie e la toată mulţimea ei.  Pentru că cela ce cîştiga cătră 13 cela ce vinde încă nu se va mai întoarce, şi nu e încă în viaţă a trăi lui, cîci vedeare la toată mulţimea ei nu se va întoarce, şi om în ochii vieţii lui nu va birui.  Trîmbiţaţi cu trîmbiţa 14 şi judecaţi toate, şi nu va fi cel ce mearge la războiu, căci urgia Mea e preste toată mulţimea ei.  Războiul cu sabie denafară, şi foametea pre denlăuntru. Cei de la cîmp cu sabie vor muri, iară pre cei den cetate foametea şi moartea îi va conceni.  Şi vor scăpa cei ce 16 scapă dentru ei şi vor fi preste munţi ca nişte porumbiţe cercetătoare. Şi pre toţi voiu omorî, pre fieştecarele întru strîmbătăţile lui.  Toate mîinile să vor slobonogi şi toate 17 coapsele să vor spurca cu umezală.  Şi se 18 vor încinge cu saci şi va acoperi pre ei spaimă. Şi preste tot obrazul - ruşine asupra lor, şi preste tot capul - pleşuvire. Argintul lor lepă-da-se-va în uliţe, şi aurul lor să va treace cu vedearea.  Argintul lor şi aurul lor nu va 19 putea să-i scoată pre ei în ziua urgiei Domnului. Sufletele lor nu se vor sătura, şi pîntecele lor nu se vor împlea, pentru căci certare strîmbătă-ţilor lor s-au făcut.  Ceale alease ale lumii spre 20 mîndrie le-au pus, şi chipurile urîciunilor şi sărbele lor au făcut dentru ei. Pentru aceasta da-voiu aceastea lor spre necurăţie.  Şi le 21 voiu da pre eale la mîinile streinilor lor, [538] ca să le apuce pre eale, şi omorttorilor pămîntului în prăzi, şi le vor spurca pre eale. Şi voiu întoarce faţa Mea de cătră el, şi vor pîn-gări socoteală Mea, şi vor întră la eale fără pază, şi vor pîngări pre eale. Şi vor face frărftfntare, căci pămîntul iaste plin de naroade şi cetatea e plină de fărădeleage. Şi voiu aduce pre cei vicleani ai limbilor, şi vor moşteni casele lor, şi voiu întoarce în-hierbîntarea puterii lor, şi se vor spurca sfin£5 tele lor.  Şi curăţenia va veni, şi va cerca pacea, şi nu va fi. Vai preste vai şi veaste peste veaste va fi, şi se va căuta vedeare de la proroc şi leagea va peri de la preot, şi sfatul, dentru cei bătrîni. împăratul va plînge şi boiarinul se va îmbrăca cu stingere. Şi mîinile nărodului pămîntului să vor slăbănogi; după căile lor face-voiu lor, şi întru judecăţile lor îm voiu izbîndi pre ei, şi vor cunoaşte că Eu sînt Domnul*”.

CAP VIII

Şi fu în al şaselea an, în luna a cincea, în 5 ale lunii. Eu sădeam în casa mea şi cei bătrîni ai Iudei sădea înaintea mea. Şi să făcu preste mine mîna lui Adonai Domnului. Şi văzuiu si iată, asămănare - ca chipul omului, de la mijlocul lui şi pînă jos, foc, şi de mijlocul lui în sus, ca vedearea aburului, ca chipul chehribariului. Şi întinse asămănare de mină, şi mă luo de creaştetul mieu, şi mă luo Duh în mijlocul pămîntului şi în mijlocul ceriului, şi mă aduse la Ierusalim, cu vedearea lui Dumnezău, la tinda porţii cei mai denlăuntru, ceaea ce caută cătră crivăţ, unde era stflpul celui ce  dştigă. Şi iată, era acolo mărirea Domnului Dumnezăului lui Israil, după vedearea care  am văzut la dmp. Şi zise cătră mine: „Fiiul Omului, caută cu ochii tăi cătră crivăţ!”. Şi căutaiu cu ochii miei spre crivăţ, şi iată, de la crivăţ preste poarta cea de cătră răsărit a Jîrtăvnicului, chipul rivnirei aceştiia, cînd întră  ea. Şi zise cătră mine: „Fiiul omului, văzut-ai ce fac acestea fărădelegi mari, carele casa lui Israil fac aicea, ca să să ferească de la sfintele Meale? Şi încă vei vedea fărădelegi mai  mari”.  Şi m-au băgat la tinzile curţii, şi  văzuiu, şi iată, o gaură în păreate. Şi zise cătră mine: „Fiiul omului, sapă dară în păreate!”. Şi săpaiu în păreate, şi iată, o  uşă. Şi zise cătră mine: „Intră şi vezi fărădelegile ceale reale, carele acestea fac aicea astăzi”. Şi Sntraiu, şi văzuiu, şi iată, toată asămanarea de jiganii şi de dobitoace, deşarte urîduni. Şi văzuiu toţi idolii casei lui Israil scris asupra lor împrejur. Şi 70 de bărbaţi den cei bătrîni ai casii lui Israil; şi Iezonia al lui Safan în mijlocul lor sta,
înaintea featei lor; şi fieştecarele dentru d cădelniţă avea în mîna lui, şi fumul tămîiei să suia.  Şi zise cătră mine: „Fiiul omului, 12 văzut-ai ceale ce fac aici bătrînii casii lui Israil, fieştecarele în cămara cea ascunsă a lor? Pentru căci au zis: 'Au lăsat Domnul, nu caută Domnul pămîntul'“.  Şi zise cătră rnine: 13 „încă vei vedea fărădelegi mai mari carele acestea fac”.  Băgatu-m-au la tinzele porţii 14 casii Domnului, cei ce caută cătră crivăţ; şi iată, acolo muieri şăzînd, plîngînd pre Tham-mus.  Şi zise cătră mine: „Văzut-ai, firul 15 omului? încă vei vedea tocmeaie mai mari decît aceastea”.  Şi m-au băgat în curtea 16 casii Domnului cea mai denlăuntru. Şi lată, la tinzele besearedi Domnului, între mijlocul elamilor şi între mijlocul jîrtăvnicului, ca vro 25 de bărbaţi fiind daţi cu dosurile lor cătră beseareca Domnului, şi obrazele lor den preajmă; şi acestea să închină soarelui spre răsărit.  Şi zise cătră mine: „Văzut-ai, firul 17 omului? Au doară puţine suit casii lui Israil a face fărădelegile carele au făcut aicea? Căci au împlut pămîntul de fărădelegi şi întoarseră a Mă urgisi Şi iată, d întind viţa ca cînd ş-ar bate joc  Şi 18 Eu voiu face lor cu mînie; nu va cruţa ochiul Mieu, nid voiu milui; şi vor chema la urechile Meale cu glas mare, şi nu voiu asculta pre d”.

CAP IX

      Şi strigă la urechile meale glas mare, 1 zicînd: „Apropiatu-s-au izbînda cetăţii şi fieştecarele avea unealtele pierzării de tot în mîna hii”.  Şi iată, 2 şase oameni veniia despre calea porţii ceii ce caută cătră răsărit, şi la fieştecarele -săcure în mîna lui; şi un om în mijlocul lor, îmbrăcat cu haină pînă în pămînt, şi brîu de zamfir preste mijlocul lui; şi întrară şi statură alăturea cu jîrtăvnicul cel de aramă.  Şi 3 mărirea Dumnezăului lui Israil sui tu-s-au preste heruvimi, ceaea ce era preste el la descoperitul casii. Şi chemă pre bărbatul cel îmbrăcat cu haina pînă în pămînt, carele avea pre mijlocul lui brîul.  Şi zise Domnul cătră 4 el: „Treci pren mijlocul Ierusalimului şi dă semnul preste frunţile oamenilor celor ce suspină şi celor ce-s chinuiţi, preste toate fărădelegile cealea ce să fac în rrajkxrul lor”.  Şi 5 acestora zise, auzind eu: „Păsaţi la cetate denapoia lui, şi tăiaţi, şi nu cruţaţi cu ochii voştri, şi să nu miluit!  Bătrîn, şi tinar, şi fecioară, şi 6 prunci, şi muiare omoriţi spre stingere, iară de toţi cei ce au sămnul să nu vă atingeţi! Şi de la sfinţii Miei înceapeţi!”. Şi începură de la oamenii cei bătrîni, carii era înlăuntru în casă. Şi zise cătră ei: „Pîngăriţi casa şi împleti [539] căile de morţi, ieşind şi tăiaţi!” Şi fu tăind ei, şi cîzuiu preste faţa mea, şi strigaiu, şi ziş: ..Vai, Adonai Doamne  stingi Tu pre cei rămaşi ai lui Israil, vărsîndu-Ţi mînia preste Ierusalim?u Şi zise cătră mine: „Strîmbătatea casii lui Israil şi a Iudii măritu-s-au foarte foarte, cîci să împlu păn^ntul de noroade multe> şi cetatea să împlu de strîmbătate si necurătie, căci zisără:  Lăsat-au Domnul pămîntul, nu socoteaşte Domnul'. Şi Eu sînt. Nu să va milostivi ochiul Mieu, nici voiu milui. Căile lor la capetele lor le-am dat”. Şi iată, bărbatul cel îmbrăcat cu haină pînă în pămînt şi încinsu cu brîul mijlocul lui şi răspunsă, zicînd: „Făcut-am precum mi-ai
poruncit mie”.

CAP X

Şi văzuiu şi iată, deasupra întăriturii cei de preste capul henavimilor, ca piatra zamfirului, asămănare de scaun preste ei. Şi zise cătră bărbatul cel îmbrăcat cu veşmîntul: „întră în mijlocul roatelor celor dedesuptul heruvimilor şi împle mînile tale de cărbuni de foc den mijlocul heruvimilor şi răsipeaşte  preste cetate!” Şi întră înaintea mea. Şi heruvimii sta de-a direapta casii cînd întră bărbatul, şi norul împlu curtea cea mai denlăuntru. Şi să rădică mărirea Domnului de la heruvimi la descoperitura casii şi împlu norul casa, şi curtea să împlu de lumina măririi Domnului. Şi glasul aripilor heruvimilor să auziia mai naintea curţii cei den afară, ca  glasul Dumnezăului Saddai grăind. Şi fu poruncind bărbatului celui îmbrăcat cu veşmîntul cel sfînt, zicînd: „la foc den mijlocul roatelor şi den mijlocul heruvimilor!” Şi întră  şi stătu, ţiindu-se de roate. Şi întinse heruvimul mîna lui în mijlocul focului ce era în mijlocul heruvimilor şi luo şi deade în mînile celui îmbrăcat cu veşmîntul cel sSnt; şi luo şi  ieşi.  Şi văzuiu heruvimii - asămănare de  mîni de om dedesuptul aripilor lor. Şi văzuiu şi iată, patru roate sta ţiindu-se de heruvim, o roată ţiindu-se de un heruvim, şi vedearea roatelor, ca vedearea pietrii anthracui ui.  Şi vedearea lor în ceale patru, ca cînd ar hi roată în mijlocul roatei. Şi cînd mergea eale, la patru părţi ale lor mergea, nu să întorcea cînd mergea eale; căci la care loc are fi socotit o începătură, denapoia ei mergea, şi nu să întorcea cînd mergea eale. Şi umerile lor, şi mmile lor, şi aripile lor, şi roatele -pline de ochi premprejur Ia ceale patru roate ale lor.  Şi roatelor acestora să cheamă Ghelghel, auzind eu.  Şi patru obraze la una, obrazul
uniia - obrazul heruvimului, şi obrazul cei ai doilea - obrazu de om, şi al treilea - obrazul leului, şi al patrulea-obrazul vulturului.  Şi 15 să rădicară heruvimii; aceasta e vita carea am văzut, la rîul lui Hovar.  Şi mergînd heruvimii, mergea roatele; şi acestea, ţiindu-se de eale. Şi cînd rădica heruvimii aripile lor, ca să să înalţe de la pămînt, şi nu să întorcea roatele lor; şi aceastea să ţinea de ei.  Cînd sta ei, 17 sta; şi cînd să ridica ei, să rădica cu eale, căci duh de viaţă era întru eale.  Şi ieşi mărirea 18 Domnului den descoperemîntul casii şi stătu preste heruvimi.  Şi rădicară heruvimii aripile lor şi să înălţară de la pămînt înaintea mea, ieşind ei şi roatele ţiindu-se de ei; şi statură la tinda porţii casii Domnului, ce e în preajmă; şi mărirea Dumnezăului lui Israil era preste ei deasupra.  Această vită iaste 20 carea am văzut dedesuptul Dumnezăului lui Israil, la rîul Iui Hovar. Şi conoscuiu că heruvim iaste.  Patru obraze, la unul şi patru 21 aripi, la unul, şi asemănare de mîni de omu, dedesuptul aripilor lor.  Aceastea obraze 22 sîntu carele am văzut dedesuptul mărirei Dumnezăului lui Israil, la rîul lui Hovar, vedearea lor şi pre eale; fieştecarele dentru eale după faţa lor mergea.

CAP XI

      Şi mă luo Duh şi mă aduse la poarta 1 casei Domnului cei den preajmă, ceaea ce caută cătră răsărit. Şi iată, la tinda porţii, ca vro 25 de oameni. Şi văzuiu în mijlocul lor pre Iezonia a lui Azer, şi pre Faltia a lui Vaneu, cei ce povăţuiesc norodul.  Şi zise Domnul cătră mine: 2 „Fiiul omului, aceştea-s oamenii cei ce socotesc deşarte şi sfătuiesc sfat rău în cetatea aceasta,  Ceia ce zic: 'Nu s-au zidit de curind 3 casele; aceasta iaste căldarea şi noi, cărnurile!'  Pentru aceaea, proroceaşte asupra lor, 4 proroceaşte, fiiul omului!”  Şi căzu asupră-mi Duhul Domnului şi zise cătră mine: „Zi: Aceastea zice Adonai Domnul: Aşa ziceţi, casa lui Israil, şi svaturile duhului vostru Eu ştiu.  înmulţit-aţ morţii voştri în cetatea 6 aceasta şi aţi împlut căile ei de rănit. Pentru aceaea, aceastea zice Adonai Domnul: 7 Pre morţii voştri, carii au lovit în mijlocul ei, acestea sînt cărnurile şi ea căldarea iaste; şi pre voi voiu scoate den nujlocul ei.  De săbii 8 vă teameţ, şi sabie voiu aduce preste voi - zice Adonai Domnul -  Şi voiu scoate pre voi 9 den mijlocul ei, şi voiu da pre voi pre mînile striinilor, şi voiu face întru voi judecăţi.  Cu 10 sabie veţ cădea, şi preste măgurile hu Israil voiu judeca pre voi, şi veţi cunoaşte că Eu sînt Domnul.  Aceasta voao nu va fi întru căldare, şi voi [540] nu veţi face în mijlocul ei în loc de cărnuri; preste munţii lui Israil judeca-voiu pre voi. Şi veţi cunoaşte pentru că Eu sînt Domnul'“. Şi fu prorocind eu. şi Faltias al lui Vaneu au murit Şi căzuiu pre faţa mea, şi strigaiu cu glas mare, şi ziş: „Vai, vai, Adonai Doamne, spre concenire faci Tu pre cei rămas ai lui Israil?”  Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd: „Fiiul omului, fraţii tăi, şi bărbaţii robiei tale, şi toată casa lui Israil sfîr-şitu-s-au, cărora au zis lor ceia ce lăcuiesc Ierusalimul: 'Departe sînteţ, depărtaţi de la Domnul; voao s-au dat pămîntul spre moştenire'. Pentru aceaea, aceastea zice Adonai Domnul: Că voiu lepăda pre ei la limbi, şi voiu răsipi pre ei preste tot pămîntul, şi voiu fi lor spre svinţenie mică în ţări, oriunde vor întră acolo. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul: Şi voiu priimi pre ei dentru limbi, şi voiu aduna pre ei de pren ţări, unde i-am răsipit pre ei întru eale, şi voiu da lor pămîntul lui Israil. Şi vor întră acolo, şi vor rădica toate urîdunile ei şi toate fărădelegile ei (dentru ea). Şi voiu da lor altă inema, şi duh nou voiu da lor, şi voiu zmulge inema lor cea de piatră den trupul lor, şi voiu da lor inemă de trup. Pentru ca întru poruncile Meale să meargă, şi direptăţile Meale să păzască, şi să facă pre cale; şi vor fi Mie întru norod, şi Eu voiu fi lor întru Dumnezeu - zice Domnul. Şi după inimile urîdunilor lor şi fărădelegilor lor, cărora au făcut precum inema lor mergea, căile lor la capetele lor le-am dat - zice Domnul”. Şi rădicară heruvimii aripile lor şi roatele - ţiindu-se de ei, şi mărirea Dumnezeului lui Israil - preste eale, deasupra lor. Şi să sui mărirea Domnului din mijlocul cetăţii şi stătu pre muntele care era în preajma cetăţii. Şi mă luo Duh şi mă duse la pămîntul haldeilor, la robime cu vedeare, cu Duhul lui Dumnezeu; şi mă suiiu de la vedearea carea am văzut.  Şi am grăit cătră robime toate
cuvintele Domnului, carele au arătat mie.

CAP XII

Şi fu cuvintul Domnului cătră mine,  if^jj zicînd: „Fiiul omului, în mijlocul ttgOţa strimbătăţilor lor tu lăcuieşti, carii au FJ^wJl ochi a vedea, şi nu văd, şi urechi au ca fwviitrt să auză, şi nu aud, căci. casă amărîtpare  iaste. Şi tu, fiiul omului, fă ţie dichise de robire şi te robeaste cîteva zile înaintea lor şi te ro-beaşte den locul tău într-alt loc înaintea lor, pentru ca să vază căci casă amăritoare iaste. Şi vd scoate dichisele tale, dichise de robie, cîteva zile înaintea lor; tu vei ieşi sara înaintea
lor, cum mearge cel robit.  Sapă-ţ ţie în 5 păreate şi vd ieşi pren el.  înaintea lor 6 preste umere te vei lua şi ascuns vd ieşi. Faţa ta să o acoperi şi să nu vezi pămîntul, pentru căci minune am dat pre tine casei lui Israil”. Şi am făcut aşa după toate cîte au porundt 7 mie, şi am scos ca nişte vase de robire ziua,şi sara am săpat mie pareatele cu mîna, şi ascuns am ieşit preste umere mă luaiu înaintea lor.  Şi să fileu cuvîntul Domnului demineaţa cătră mine, zicînd:  „Fiiul omului, 9 n-am zis cătră tine că casa lui Israil iaste cea ceamăraşte?Cefadtu?Zicătrăd:  'Aceastea zice Domnul Domnul celui ce stăpîneaşte, şi celui ce povăţuiaşte în Ierusalim, şi la toată casa lui Israil, carii sînt în mijlocul lor'.  Zi 11 că Eu minuni fa cu în mijlocul lui; în ce chip am făcut aşa va fi lui, întru înstreinare şi robire vor mearge.  Şi stăpînitoriul lor, în mijlocul 12 lor, preste umere să va rădica şi ascuns va ieşi;  pren  păreate  săpa-va,  să iasă el pentr-însul. Faţa lui va acoperi, pentru ca să nu se vază cu ochiul, şi el pămîntul nu va vedea.  Şi voiu întinde mreajea Mea preste 13 el, şi să va prinde întru îngrădirea Mea, şi voiu aduce pre el la Vavilon, la pămîntul haldeilor, şi pre el nu-l va vedea, şi acolo va muri.  Şi pre toţi cei de premprejur ai lui, 14 pre ajutorii lui şi pre toţi ceia ce să sprejenesc de el răsipi-i-voiu la tot vîntul, şi sabie voiu turna denapoia lor.  Şi vor cunoaşte că Eu 15 sînt Domnul, cînd voiu răsipi pre ei întru limbi şi voiu sămăna pre d pren ţări.  Şi 16 voiu lăsa dentru ei bărbaţi cu număr den sabie, şi den foamete, şi den moarte, pentru ca să să povestească toate fărădelegile lor la limbi, unde vor fi mersi acolo, şi vor cunoaşte că Eu sînt Domnul”.  Şi să făcu cuvîntul 17 Domnului cătră mine, zicînd:  „Fiiul omului, 18 pîinea ta cu lipsă o vei mînca şi apa ta cu caznă şi cu necaz o vei bea.  Şi vei grăi cătră nărodul pămîntului: * Aceastea zice Adonai Domnul celor ce lăcuiesc Ierusalimul, pre pămîntul lui Israil: Pîinile lor cu lipse le vor mînca şi apa lor cu prăpădire o vor bea, pentru ca să să stingă pămîntul cu împlearea lui, pentru că întru necurăţie sînt toţi ceia ce lăcuiesc într-însul'.  Şi cetăţile lor cealea ce să lăcuiesc 20 se vor pustii şi pămîntul lor spre stingere va fi şi veţ cunoaşte pentru că Eu sînt Domnul”.  Şi 21 să făcu cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd: „Fiiul omului, carea iaste voao pilda aceasta pre 22 părnîntul lui Israil, zicînd: 'îndelungate-s zuele, perit-au toată vedearea'?  Pentru aceaea, zi 23 cătră d: 'Aceasta zice Adonai Domnul: Intoar-ce-voiu pilda aceasta şi încă nu vor mai zice [541] pilda aceasta casa lui Israil', căci vei grai cătră ei: Apropiatu-s-au zilele şi cuvîntul a toata vedearea'. Cîd nu va mai fi încă toata vedearea mincinoasa şi vrăjind ceale spre dara în mijlocul fiilor lui IsraiL Pentru că Eu, Domnul, voiu grăi cuvintele Meale, grăi-voiu şi voiu face şi nu voiu îndelunga încă, căci în zilele voastre iaste casa cea ce amar aş te; grăi-voiu cuvînt şi voiu face - zice Adonai Domnul”. Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd: „Fiiul omului, iată casa lui Israil, ceaea ceamăraşte, zicînd zicu: Vedearea carea acesta veade - în zile multe, şi în vremi indelunga te acesta va proroci'. Pentru aceaea zi cătră ei: Aceastea zice Domnul: Nu se vor mai îndelunga încă toate cuvintele Meale, orica-rele voiu grăi, căci voiu grăi cuvînt şi voiu face
- zice Adonai Domnul'“.

CAP XIII

      Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd: „Fiiul omului, proroceaşte asupra prorocilor lui Israil, ceia ce prorocesc ale lui Israil, şi vei grai prorocilor celor ce prorocesc de la inima lor, şi vei proroci şi vei grai cătră ei: Auziţi cuvîntul Domnului. Aceastea zice Adonai Domnul: Vai celor ce prorocesc de la inima lor, şi nemică nu văd! Prorocii tăi, Israil, ca vulpile în pustiiu. N-au stătut întru întărire şi adunară turme preste casa lui Israil, nu s-au rădicat la războiu ceia ce zicu: în ziua Domnului'. Văzînd rnincinoasă, vrăjind deşarte, ceia ce zic: Zice Domnul', şi Eu n-am trimis pre ei. Şi au început a rădica cuvînt Au nu vedeare mincinoasă aţi văzut? Şi vrăji deşarte aţi văzut? Şi ziceaţi: Zice Domnul', şi Eu n-am grăit. Pentru aceaea, zi: Aceastea zice Adonai Domnul: Pentru căci sînt cuvintele voastre mincinoase şi vrajile voastre deşarte, pentru aceaea iată 9 Eu preste voi - zice Adonai Domnul. întin-de-voiu mîna Mea preste prorocii ceia ce văd mincinoase şi ceia ce răspund deşarte; întru certarea norodului Mieu nu vor fi, nici în scrisoarea casii lui Israil nu să vor scrie; şi la pămîntul lui Israil nu vor întră, şi vor cunoaşte că Eu sînt Adonai Domnul Pentru care lucru au înşelat pre norodul Mieu, zicînd: Pace, pace', şi nu iaste pace; şi acesta zideaşte zidul, şi ei D spoiescu, de va cădea. Zi cătră cei ce-l spoiescu pre el: Cădea-va', şi va fi ploaia îne-cînd şi voiu da pietri, zvîrlituri de pietri, la legăturile lor; şi vor cădea şi, vînt rădicînd, sparge-să-va. Şi iată, au căzut părea-tele, şi nu vor zice cătră voi: Unde iaste spoi-tura carea aţi spoit?' Pentru aceasta, aceastea zice Adonai Domnul: Şi voiu sparge s\rQace să rădica, cu mînie, şi ploaie înecînd cu urgia Mea va fi, şi pietrile ceale zvîrli-toare cu mînie voiu aduce spre conceni re. Şi voiu săpa de tot păreatele carele aţi spoit, şi 14 va cădea, şi-l voiu pune pre el pre pămînt, şi să vor descoperi temeliile lui, şi va cădea, şi veţi conceni cu mustrări, şi veţi cunoaşte că Eu sînt Domnul.  Şi voiu obîrşi mînia Mea 15 preste păreate şi preste ceia ce-l spoiescu pre el, şi va cădea. Şi zişu cătră voi: Nu iaste păreatele, nid cel ce spoiescu pre el,  Prorocii lui Israil, ceia ce prorocescu asupra Ierusalimului, şi ceia ce văd lui pace, şi nu iaste pace - zice Adonai Domnul'.  Şi tu, fiiul 17 omului, în tare aş te obrazul tău asupra featelor norodului tău, cealea ce prorocescu de la inima lor, şi proroceaşte asupra lor.  Şi vei 18 grăi: 'Aceastea zice Adonai Domnul:'Vai celor ce cos perine preste tot cotul mînii şi fac acoperituri preste tot capul a toată vîrsta ca să întoarcă suflete! Sufletele norodului Mieu s-au  strămutat  şi  suflete  ocrotim.  Şi 19 Mă spurca pre Mine cătră norodul Mieu, pentru o mînă de orzu şi pentru o bucăţea de pîine, ca să omoară suflete carele nu se cădea a muri, şi ocrotiia suflete carele nu să cădea să trăiască, cînd raspundeaţi voi la norod ce ascultă răspunsuri deşarte.  Pentru aceaea, 20 aceastea zice Domnul Domnul: Iată, Eu -preste pernile voastre, preste carele voi acolo strămutaţi sufletele; rumpe-le-voiu pre eale de la braţul vostru şi voiu slobozi sufletele, pre carele voi le strămutaţi, sufletele lor spre răsipire.  Şi voiu rumpe acopereminturile 21 voastre, şi voiu mîntui pre norodul Mieu den mîna voastră, şi nu vor mai fi în mînile voastre spre strămutare, şi veţi cunoaşte ci Eu sînt Domnul.  Pentru căci întoarceţi 22 inima direptul ui pre strîmbătate, şi Eu nu-l strămutam pre el, şi a întări mînile celui fără de leage, ca întru tot să nu să întoarcă el de la fărădeleagea lui şi de la calea lui cea rea, şi să trăiască el,  Pentru aceaea mlnduni nu veţi 23 mai şti şi vrăji nu veţi mai vrăji încă; şi voiu mîntui pre norodul Mieu den mîna voastră, şi veţi cunoaşte că Eu sînt Domnul”'.

CAP XIV

Şi veniri citii mine bărbaţi den cei 1 mai bătrîni ai norodului lui Israil si şezură înaintea feaţii meale.  Şi să 2 facu cătră mine cuvîntul Domnului, o-I cînd:  „Fiiul omului, bărbaţii aceaşte 3 au pus socotealele lor pre inimile lor şi certarea strîmbătăţilor au pus înaintea feaţii lor! Au răspunzînd voiu răspunde lor?  Pentru aceaea, 4 grăiaşte cătră ei şi vei grăi cătră ei: Aceastea zice Adonai Domnul: Om, om den casa lui [542] Israil, carele va pune socotealele lui preste inima lui, şi certarea strîmbătăţii lui va rîndui înaintea feaţii lui, şi va veni cătră proroc, Eu, Domnul, voiu răspunde Iui întru ei, întru care  să ţine cugetul lui, Pentru ca să pleace casa lui Israil după inimile lor ceale înstreinate de  la Mine, în gîndurile lor'. Pentru aceaea, zi cătră casa lui Israil: 'Aceastea zice Domnul: rrrtoarceţi-vă şi vă întoarceţi de cătră tocmealele voastre şi de cătră toate necurăţiile voastre şi întoarceţi featele voastre cătră  Mine, Pentru căci om, om den casa lui Israil şi den nemearnicii cei ce nemernicesc în Israil, oricarele să va înstreina de la Mine şi va pune gîndurile preste inima lui, şi certarea inimii lui va rîndui înaintea feaţii lui, şi va veni cătră proroc, ca să-l întreabe pre el întru Mine, Eu, Domnul, voiu răspunde lui întru  carea să ţine întru el. Şi yoiu întări faţa Mea preste omul acela, şi-l voiu pune pre el întru sămn şi întru stingere, şi-l voiu ridica pre el den mijlocul norodului Mieu, şi veţi  conoaşte că Eu sînt Domnul. Şi prorocul de să va rătăci şi va grăi cuvînt, Eu, Domnul, am rătăcit pre prorocul acela; şi voiu întinde mîna Mea preste el şi voiu stinge pre el den mijlocul norodului Mieu, Israil.  Şi vor lua j strimbătatea lor după strîmbătatea celui ce întreabă, şi aşyderea şi prorocului, după strîmbătate va fi, Pentru ca să nu să rătăcească încă casa lui Israil de la Mine şi pentru ca să nu să pîngărească întru toate greşalele lor; şi vor fi Mie întru norod, şi Eu voiu fi lor spre Dumnezău - zice Adonai Domnul'“. Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd: „Fiiul omului, părnîntul de-M va greşi Mie ca să-M greşască greşală, şi voiu întinde mîna Mea preste el, şi voiu sfărîma lui întărirea pîinii, şi voiu trimite preste el foamete, şi voiu ridica de preste el om şi dobitoace. Şi de vor fi aceşti trei bărbaţi în mijlocul lui: Noe, şi Daniil, şi Iov, acestea întru direptatea lor să vor mîntui - zice Adonai Domnul. Iară şi hiară reale de voiu aduce pre pămînt, şi-l voiu certa pre dînsul, şi va fi Intru stingere, şi nu va fi călîtoriu de cătră faţa hiarălor. Şi vor fi aceşti trei oameni în mijlocul lui, viu Eu - zice Adonai Domnul - de să vor mîntui fii sau feate, fără numai ei singuri să vor mîntui, iară pămîntul va fi la peiri. Iară şi sabie de voiu aduce pre pă-mîntul acela, şi voiu zice: 'Sabie să treacă preste pamînt\ şi voiu ridica dentr-însul om şi dobitoc. Şi vor Fi aceşti trei bărbaţi în mijlocul lui, viu Eu - zice Adonai Domnul - că nu vor izbăvi fii şi feate, fără numai ei singuri să vor mîntui. Iară săvai şi moarte voiu trimite pre pămîntul acela, şi voiu turna mînia Mea preste el cu sînge,  ca  să pierzu  dentru  el  om şi dobitoc,  Şi Noe, şi Daniil, şi Iov vor fi în 20 mijlocul lui; viu eu - zice Adonai Domnul - de vor rămînea fii au feate; ei întru direptatea lor vor mîntui sufletele lor.  Aceastea zice Adonai Domnul: Iară de voiu trimite şi aceaste patru izbîndiri ale Meale, ceaste reale: sabia, şi foametea, şi hiară reale, şi moartea preste Ierusalim, ca să pierzu de tot dentru el om şi dobitoc,  Şi iată, rămaşi întru el vor fi cei 22 scăpaţi dentr-însul, acestea vor scoate pre fii şi pre feate. Iată, acestea vor ieşi cătră voi, şi veţi vedea căile lor, şi vă veţi căi de realele carele am adus preste Ierusalim, toate realele carele am adus asupra Iul  Şi vor mîngîia pre 23 voi, pentru căci veţi vedea caile lor şi gindurile lor, şi veţi conoaşte că nu în deşărt am făcut toate cîte am făcut întru el - zice Adonai Domnul'“.

CAP XV

 	Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră |mine, zicmd: „Şi tu, fiiul emulul, ce s-ar face lemnul viei, den toate [leamnele viţelor celor ce sînt în lleamnele dumbrăvii? Au lua-vor dentr-însul lemn ca să facă spre lucru? Au lua-vor dentr-însa cuiu, să spînzure într-însul vas? Afară den care s-au dat focului spre topire: cea preste tot anul a ei curăţie mis-tuiaşte focul şi sfîrşaşte desăvîrşit; au de folos va fi spre lucru? Nice încă ea fiind întreagă, nu va fi spre lucru; nu doară că de o va şi topi focul pre ea desăvîrşit, au mai fi-va spre lucrare? Pentru aceaea zi: 'Aceastea zice Adonai Domnul: 'In ce chip e lemnul viei în leamnele dumbrăvii pre care le-am dat focului spre topire, aşa am dat pre cei ce lăcuiesc Ierusalimul. Şi voiu întări obrazul Mieu preste ei; den foc vor ieşi, şi foc pre ei va mistui, şi vor cunoaşte că Eu sînt Domnul, întărind Eu obrazul Mieu preste ei. Şi voiu da pămîntul spre stingere pentru căci au căzut la greşală - zice Adonai Domnul'“.

CAP XVI

Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd: „Fiiul omului, mărtu-riseaşte Ierusalimului fărădelegile (lui. Şi vei grăi: 'Aceastea zice Adonai Domnul Ierusalimului: 'Rădăcina ta şi naşterea ta iaste den pămîntul lui Hanaan, tată-tău -amoreu şi mumă-ta-hetteancă. Şi naşterea ta, în carea zi te-ai născut, buricul tău nu s-au tăiat, şi n-ai legat ţiţele tale, şi cu apă nu te-ai scăldat, nici cu sare te-ai sărat, şi cu f aşi nu te-ai înfăşat. Nici nu s-au îndurat ochiul tău asupra ta ca să-ţ facă ţie una dentru toate [543] aceastea a păţi ceva pentru tine şi te aruncaşi preste faţa dmpului cu îndărătnicirea suflelului tău în ziua carea te-ai născut Şitrecuiu preste tine, şi te văzuiu cruntată în sîngele tău, şi ziş ţie: 'Den sîngele tău vei trăi!  înmulţeaşte-te^ răsăritul ţarinei te-am dat pre bne, şi te-ai înmulţit şi te-ai mărit şi ai întrat la cetăţile cetăţilor; ţîţele tale s-au îndi-reptat, şi părul tău au răsărit şi tu erai goală  şi grozavă. Şi trecuiu pren tine şi văzuiu pre tine, şi iată, vreamea ta şi vreamea celor ce strică. Şi mtinşu aripile Meale asupră-ţ şi am acoperit grozăvia ta, şi am jurat ţie, şi am întrat la făgăduinţă cu tine - zice Adonai  Domnul - şi te-ai făcut Mie. Şi te-am scăldat pre tine cu apă, şi am spălat sîngele tău de la tine, şi te-am uns cu untdelemnu. Şi te-am îmbrăcat cu împistrite, şi te-am încălţat cu vînăt, mansu-te-am cu vi son, şi te-am îmbrăcat cu haină de păr ţăsută. Şi te-am împodobit cu podoabă, şi am pus brăţări prejur mîinile tale, şi gherdan prejur grumazul tău. Şi am dat cercel în narea ta şi veriguţe în urechile tale şi cunună de fală pre capul tău. Şi te-ai împodobit cu podoabă de aur şi de argint Şi veşmintele tale - de vison şi de păru ţăsute şi împistrite; faină aleasă de griu şi miare şi untdelemn ai mîncat Şi te făcuşi frumoasă foarte. Şi ieşi numele tău întru limbi întru frumuseaţea ta, că săvîrşit era cu bună cuviinţă întru frumuseaţea care am pus pre tine - zice Adonai Domnul. Şi te nădej-duiş pre frumuseaţele tale, şi ai curvit pre numele tău, şi ai vărsat curvia ta pre toată trecătoarea unde nu va fi. Şi ai luat den hainele tale, şi ai făcut ţie idoli cusuţi, şi ai curvit preste ei; şi nu vei întră, şi nu se va face. Şi ai luat vasele laudei tale şi den aurul Mieu şi den argintul Mieu, den care am dat ţie, şTaP făcut ţie chipuri bărbăteşti, şi ai curvit întru eale. Şi ai hiat îmbrăcămintea cea împis-trită a ta, şi le-ai îmbrăcat pre eale, şi un-tul-de-lemnul Mieu şi tămîia Mea ai pus înaintea feaţii lor. Şi pîinile Meale carele am dat ţie, făină de griu şi untdelemn, şi cu miare am hrănit pre tine, şi ai pus înaintea feaţii lor spre miros de bună mirosire; şi să făcu după aceastea - zice Adonai Domnul. Şi ai hiat pre fiii tăi şi pre featele tale carii ai născut şi ai junghiat lor; cît de mici ai curvit Şi ai junghiat pre fiii tăi şi ai dat pre ei, cînd te desdntai cu ei lor. Aceasta e mai mult decît toată curvia ta şi urîciunile tale; şi nu ţi-ai adus aminte de zilele prunciei tale cin d erai goală
şi grozavă, frămîntată în sîngele tău ai trăit. Şi să făcu după toate răutăţile tale, vai, vai ţie 23 - zice Adonai Domnul - şi ai zidit ţie casa curvească, şi ai făcut ţie punere în toată uliţa.  Şi întru începătura a toată calea ai zidit 24 curvăriile tale, şi ai stricat frumuseaţile tale, şi ai petrecut pidoarele tale la tot trecătoriul şi ai înmulţit curvia ta.  Şi ai curvit preste fiii 25 Eghipetului cei ce să hotărăsc cu tine, cei mari la trup; şi în multe fealiuri ai curvit ca să Mă mînii pre Mine.  Iară de voiu întinde mîna 26 Mea asupra ta, şi voiu rădica leghnrile tale şi te voiu da la sufletele celor ce te urăsc pre tine, featele celor striini de fealiu, cealea ce te abat pre tine de la calea ta carea ai păgînit  Şi ai 27 curvit preste featele Assur, şi nid aşa nu te-ai săturat.  Şi ai curvit şi nu te împleai, şi ai 28 înmulţit făgăduinţa ta cătră pămîntul lui Hanaan şi al haldeilor, şi nid cu aceastea nu te-ai săturat.  Ce voiu pune featele tale zice Adonai Domnul - făcind aceastea fapte de muiare curvă? Şi ai curvit întreit  Intru 30 featele tale, şi curvăria ta o ai zidit preste toată începătura drumului, şi vatra ta o ai făcut în toată uliţa, şi te-ai făcut ca o curvă  adunînd  naiemituri.  Muiarea  ce 31 preacurveaşte aseamenea e ţie, cea ce ia de la bărbatul d plată.  Şi la toţi ceia ce au curvit le 32 da năiemiri, şi tu ai dat nai miri la toţi ibovnicii tăi şi îmbrăcai pre ei ca să vie cătră tine după împrejur întru curvia ta.  Şi să făcu întru 33 tine indărătnicire mai multă decît la muieri întru curvia ta, şi după tine n-au curvit dînd tu năimiri, şi ţie năimiri nu s-au dat 5' să făcu întru tine îndărătnicii.  Pentru aceaea, 34 curvă, auzi cuvîntul Domnului!  Aceastea 35 zice Adonai Domnul: Pentru cad ţ-ai vărsat arama ta şi să va descoperi ruşinea ta întru curvia ta cătră ibovnicii tăi şi la toate gîndurile fărădelegilor tale si în sîngiurile fiilor tăi cărora ai dat lor,  Pentru aceaea, iată. Eu 36 asupră-ţ adun toţi ibovnicii tăi, întru carii te-ai amestecat întru ei, şi pre toţi pre carii ai iubit împreună cu toţi carii urîiai, şi voiu aduna pre ei asupră-ţ de premprejur şi voiu descoperi răutăţile tale cătră d şi vor vedea toată grozăvia ta.  Şi voiu izbîndi asupra ta 37 izbînda preacurvei şi cei ce varsă sînge şi voiu pune pre tine cu sînge de min ie si de rivnire.  Şi te voiu da la mînile lor, şi vor 38 săpa de tot curvăria ta, şi vor surpa vatra ta, şi vor dezbrăca pre tine de îmbrăcămintea ta, şi vor lua vasele laudei tale, şi te vor lăsa goală şi grozavă.  Şi vor aduce asupră-ţ [544] gloate, gi te vor ucide cu pietri, şi de tot te vor junghea cu săbiile lor. Şi vor arde casele tale cu foc, şi vor face întru tine izbîndire înaintea a multora muieri, şi voiu întoarce dentru curvia ta, şi năimiri nu voiu da încă. Şi voiu slobozi mînia Mea asupra ta, şi să va rădica rivnirea Mea dentru tine, şi Mă voiu odihni, şi nu voiu griji încă. Căci nu ţ-ai adus aminte de ziua prunciei tale şi Mă mîhniiai cu toate aceastea şi, iată. Eu căile tale la capul tău le-am datu - zice Adonai Domnul; şi aşa ai făcut bună credinţa întru toate fărădelegile tale. Aceastea sîntu toate cîte au zis asupra ta, cu pildă zicîndu: 'în ce chip muma, aşa şi uita'. Fiică maicii tale şi tu eşti ceaea ce au lepădat pre bărbatul ei, şi pre fiii ei, şi surorile fraţilor tăi, şi lepîdînd pre bărbaţii lor, şi pre fiii lor. Muma voastră e hetteancă, şi tatăl vostru, amoreu. Sora voastră cea mai bă-trină, Samaria, ea şi featele ei, ceaea ce lăcuiaşte den stingă ta;şi soru-ta cea mai tînără de tine, lacuind den direapta ta, Sodomul şi featele ei. Şi nici aşa în căile ei ai mersu, nici după fărălegile lor ai făcut pre puţin: covîrşeşti pre eale în toate căile tale. Viu Eu - zice Adonai Domnul - de au făcut Sodomul, soru-ta, aceasta şi featele ei, în ce chip ai făcut tu şi featele tale. Insă aceasta e fărădeleagea Sodomul ui, surorii tale: mîndria; întru saturare de pîine şi întru ieftinătate de vin să răsfăţa ea şi featele ei; aceasta covîrşiia pre ea şi pre featele ei; şi mîna săracului şi measerului nu o sprijiniki . Şi să 'făina şi au făcut fărădelegi înaintea Mea, şi le-am rădicat pre eale precum am văzut. Şi Samaria pre jumătate de păcatele tale n-au greşit; înmul-ţit-ai fărădelegile tale mai mult decît eale, şi ai îndireptat pre surorile tale întru toate fărădelegile tale carele ai făcut. Şi tu îţ poartă certarea ta întru carea ai stricat pre surorile tale întru păcatele tale şi întru toate fărădelegile tale carele ai nelegiuit mai mult decît eale şi ai îndireptat pre eale mai mult decît pre tine. Şi tu ruşinează-te şi ia fărădeleagea ta, îndireptînd tu pre surorile tale. Şi voiu întoarce întoarcerile lor, întoarcerea Sodomului şi fea-telor d, şi voiu întoarce întoarcerea Samariei şi a featelor ei, şi voiu întoarce întoarcerea ta in mijlocul lor, Pentru ca sa-ţi lai cazna ta şi te vei necinsti dentru toate carele ai făcut rnîniindu-Mă tu pre Mine. Şi soru-ta, Sodo,ma, şi featele ei să vor aşeza, în ce chip era de-nceput; şi Samaria şi featele d să vor aşeza, precum
era de-nceput; şi tu şi featele tale vă veţi aşeza, precum aţi fost de-nceput.  Şi de 55 n-are fi Sodomul, soru-ta, într-auz în gura ta în zilele mîndriei tale,  Mai nainte de ce 56 s-au descoperit răutăţile tale, în ce chip acum eşti ocară featelor Siriei şi tuturor celor de premprejurul ei, featelor celor striine de fealiu, celor ce te-au Sncungiurat împrejur.  Cu 57 necurăţiile tale şi cu fărălegile tale tu le-ai adus  pre  eale - zice Adonai Domnul. Aceasta zice Adonai Domnul: Şi voiu face 58 întru tine precum ai făcut, precum ai necinstit aceastea a călca făgăduinţa Mea.  Şi-Mvoiu 59 aduce aminte de făgăduinţa Mea cea ce e cu tine den zilde prundei tale şi voiu rădica ţie făgăduinţă veadnică.  Şi-ţi vei aduce 60 aminte de calea ta şi te vei necinsti cînd vei lua tu pre surorile tale ceale mai tinere decît tine împreună cu ceale mai bătrîne de tine şi voiu da pre eale ţie spre ispită, şi nu dentru făgăduinţa ta.  Şi voiu rădica Eu făgăduinţa Mea 61 cu tine şi vei cunoaşte că Eu sînt Domnul, Pentru ca să-ţi aduci aminte şi să te ruşinezi şi 62 să nu-ţi fie încă ţie a mai deschide gura ta de cătră faţa necinstii tale, cînd voiu curaţi Eu de după toate cîte ai făcut - zice Adonai Domnul*”.

CAP XVII

      Să făcu cuvîntul Domnului cătră 1 mine. zicînd:  „Fiiul omului, povesteaşte poveaste şi zi pildă cătră casa lui Israil.  Şi vei zice: * Aceastea zice 3 Adonai Domnul: “Vulturul cel mare, cel cu aripi mari, cel lungu la întindere, plin de unghi, care are povăţuirea a intra la Livan, şi au luat ceale alease ale chedrului,  Margenile moleciunii au scărpinat şi le-au adus pre eale la pămîntul lui Hanaan, la cetate zidită le-au pus pre eale.  Şi au luat den 5 sămînţa pămîntului, şi au dat pre ea la cîmp răsad spre ape multe, şi rădăcinele lui supt el vor fi, socotitoriu rîndui pre el.  Şi răsări şi 6 să făcu vie, slăbită fund şi mică la mărime, ca să să vază viţele ei preste ea, şi rădăcinele ei dedesuptul ei era; şi să făcu vie mare, şi au făcut săpături, şi au întins viţa ei.  Şi să făcu 7 alt vultur mare cu aripile mari şi mult la unghi; şi iată, via aceasta împletită cătră el, şi rădăcinele ei cătră el, şi viţele ei dedesuptul ei; irimis-au lui ca să adape pre ea cu roaua răsăditurii el  La dmp bun spre ape multe 8 aceasta să îngraşe, ca să facă odrasle şi să scoate roadă, ca să fie întru vie mare.  Pentru aceaea 9 zi: 'Aceastea zice Adonai Domnul: 4De să va îndirepta? Au nu rădăcinele moliciunii ei şi roadă va putrezi şi să vor usca toate ceale ce răsar mai [545] nainte ale ei? Şi nu cu braţ mare, nici cu norod mult ca sft o zmulgă pre ea den rădîcinele ei. Şi iată, să îngraşe: au doară să va îndirepta? Aii nu îndată ce să va atinge de ea vîntul cel arzîtoriu, să va usca cu uscăciune? împreună cu bulgărul răsăriturii ei să va usca?'44  Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd: „Fiiul omului, zi dară cătră casa lui Israil, ceaea ce amăraşte pre Mine: *Nu ştiţi ce sînt aceastea carele am zis? Cînd va veni împăratul Vavilonului asupra Ierusalimului, şi-l va lua pre el şi pre împăratul Iui şi pre boiarii lui, şi va scoate pre ei cătră el la Vavilon, Şi va lua den sămînţă împărăţiei, şi va pune cătră el făgăduinţă, şi va băga pre el la osîndă, şi pre povăţuitorii pămîntului va lua, Ca să să facă spre împărăţie slabă, întru tot să nu se înalţe, ca să păzască făgăduinţa lui şi să întărească pre ea. Şi să va depărta de la el a trimiterea vestitori la Eghipet ca să-i dea lui cai şi norod mult. De să va îndirepta au mîntui-să-va cela ce face împotrivă? Şi calcă făgăduinţa au mîntui-să-va? Viu,Eu - zice Adonai Domnul - de nu va muri în locul celui ce l-au împărăţit pre el, carele au necinstit osînda Mea şi care au călcat făgăduinţa Mea împreună cu el în mijlocul Vavilonului. Şi nu cu puteare mare, nici cu gloată multă va face cătră el Farao războiu cu bătaie de şanţ şi întru zidire punerilor de săgeţi, ca să rădice suflete multe. Şi necinsti jurămîntul a călca făgăduinţa şi iată, deade mîna lui şi toate aceastea au făcut lui, ca să nu scape'. Pentru aceaea zi: * Aceastea zice Adonai Domnul: *Viu sînt Eu, de nu e făgăduinţa Mea, carea au călcat, şi jurămîntul Mieu, care au necinstit, şi voiu da pre eale la capul lui. Şi voiu întinde preste el mreaja Mea şi să va prinde întru îngrădirea lui şi voiu aduce pre el la Vavilon şi Mă voiu judeca acolo cu el de strîmbătatea lui carea au făcut asupra Mea. Şi toate fugile lui întru toată rînduiala lui cu sabie vor cădea, şi pre cei rămas ai lui la tot vîntul îi voiu răsipi şi veţi conoaşte că Eu, Domnul, am grăit Pentru aceaea, aceastea zice Adonai Domnul: Şt voiu lua Eu den ceale alease ale chiedrului celui nalt, den vîrfu,şi voiu da preste capul odraslelor lui; inimile lor voiu scărpina şi voiu răsădi de tot Eu pre munte nalt şi voiu spînzura pre el. în munte nalt al lui Israil şi voiu răsădi, şi va scoate odrasle, şi va face roadă, şi va fi chedru mare, şi să va odihni dedesuptul lui toată hiara, şi şi toată pasărea supt umbra ramurilor lui să va odihni, şi viţele lui să vof aşăza. Şi vor cunoaşte toate leamnele dmpului pentru că Eu sînt Domnul, Cel ce smerescu lemnul cel nalt, şi înalţ lemnul cel smerit, şi usuc lemnul cel vearde, şi înverzesc lemnul cel uscat; Eu, Domnul, am grăit şi voiu faceM\

CAP XVIII

	Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră 1 [Ivjlmine, zicind:  „Fiiul omului, ce e 2 CW/*V voao pilda aceasta întru fiii lui Israil, WmFJa zicînd: 'Părinţii au mîncat aguridă OiMm şi dinţii ficiorilor s-au strepezit!*? Viu sînt Eu - zice Adonai Domnul - de va mai 3 fi grăită pilda aceasta întru Israil.  Căci 4 toate sufletele ale Meale sînt; în ce chip sufletul tatălui, aşa şi sufletul fiiului, ale Meale sînt; sufletul cel ce greşaşte, acela va muri.  Iară 5 omul care iaste dirept, cela ce face judecată şi direptate,  Preste măguri nu va mînca şi 6 ochii lui nu-i va rădica cătră idolii casii lui Israil; şi pre muiarea aproapelui său nu o va pîngări, şi cătră muiarea ce va avea pre sine nu se va apropia.  Şi pre om nu va asupri, 7 zălogul celui ce e datoriu va da înapoi, şi jaf nu jăfuiaşte, pîinea lui celui flămînd o va da, şi pre cel gol îmbrăca-l-va cu haină.  Şi argintul lui cu camătă nu-l va da, şi adaos nu va lua; de la strîmbătate întoarce-va mîna lui, judecată direapta va face întru mijlocul bărbatului şi întru mijlocul aproapelui lui.  Şi cu poruncile Meale au mers şi direptăţile Meale au păzit ca să le facă pre eale, direptul acesta iaste, cu viaţă va trăi - zice Adonai Domnul.  Şi de va naşte fiiu pierzătoriu, vărsătoriu fiind de sînge şi făcătoriu fiind de păcate, în calea tatălui lui celui dirept n-au mers, Ce şi preste munţi au mîncat, şi muiarea 11 aproapelui său au spurcat.  Şi pre sărac şi 12 pre measer au asuprit, şi jaf au jăfuit, şi zălogul nu l-au dat înapoi, şi la idoli au pus ochii lui, fărădeleage au făcut  Cu camătă au dat 13 şi adaos au luat; acesta cu traiu nu va trăi; toate fărădelegile aceastfea au făcut, cu moarte se va omorî, sîngele lui asupra lui va fi.  Iară 14 de va naşte fiiu, şi va vedea toate păcatele tatălui care au făcut şi se va teame, şi nu va face după eale,  Preste măguri n-au mîncat şi 15 ochii lui n-au pus la poftele casei lui Israil, şi pre muiarea aproapelui lui n-au spurcat,  Şi pre 16 om n-au asuprit şi zălog n-au zălojit, şi jaf n-au jăfuit pîinea hu celui flămînd au dat şi pre cel gol l-au îmbrăcat cu haină.  Şi de la strimbătate au 17 întors mîna lui, camătă şi adaos n-au hiat direptate au făcut şi întru poruncile Meale au mers, nu va muri intru strîmbătăţile tatălui său, cu viaţă va trăi  Iară tatăl lui, de va necăji cu năcaz şi va jăfui jaf, împotrivă au făcut în mijlocui [546] nărodului Mieu şi va muri întru strîmbătăţile lui. Şi veţ zice: 'Pentru căci n-au luat feciorul strîmbătatea tatălui său?' Căci feciorul direptate şi milă au făcut, toate legiuirile Meale au păzit şi le-au făcut pre eale, cu viaţă va trăi. Iară sufletul cel ce greşaşte, acela va muri. Iară fiiul nu va lua strîmbătatea părintelui său şi tatăl nu va lua strîmbătatea fiiului lui; direptatea direptului preste el va fi şi fărădeleagea celui fără de leage preste el va fi. Şi cel fără de leage, de se va întoarce den toate fărădelegile lui care au făcut, şi va păzi toate poruncile Meale, şi va face direptate şi milă, cu viaţă va trăi şi nu va muri. Toate strîmbătăţile lui, cîte au făcut, nu se vor pomeni, ce întru direptatea lui carea au făcut va trăi. Au cu vre are voiu vrea moartea celui fără de leage - zice Adonai Domnul - ca să să întoarcă el den calea lui cea rea şi să trăiască el? Şi cînd să va întoarce cel dirept den direptatea lui şi face strîmbătate după toate strîmbătăţile carele au făcut cel fără de leage, toate direptăţile lui carele au făcut nu să vor pomeni întru greşală lui, carea au greşit, şi întru păcatele lui, carele au păcătuit, întru eale va muri. Şi aţi zis: 'Nu va îndirepta calea Domnului'. Ascultaţi dară, toată casa lui Israil, au calea Mea nu va îndirepta? Au nu calea voastră îndireptează? Intorcîndu-se direptul den direptatea lui şi va face greşală,şi va muri întru ea, întru greşală carea au făcut, într-însa va muri. Şi cînd să va întoarce cel fără de leage de la fărădeleagea lui carea au făcut şi va face judecată şi direptate, acesta sufletul lui au păzit Şi văzu şi să întoarsă dentru toate necurăţiile lui carele au făcut, cu viaţă va trăi şi nu va muri. Şi zic casa lui Israil: 'Nu îndireptează calea Domnului'. Casa lui Israil, calea Mea nu îndireptează? Au calea voastră nu îndireptează? Pre fieştecarele după calea lui judeca-voiu pre voi, casa lui Israil - zice Adonai Domnul -, întoarceţi-vă şi vă întoarceţi de cătră toate necurăţiile voastre şi nu vor fi voao spre certare de strîmbătate. Lepădaţi de la voi toate necurăţiile voastre, carele aţi făcut spre Mine, şi faceţi voao inimă noao şi duh nou şi faceţi toate poruncile Meale. Şi pentru ce muriţi, casa lui Israil? - Zice Domnul. Pentru că nu voiu moartea celui ce moare - zice Adonai Domnul -,
şi vă întoarceţi şi veţi trăi'.

CAP XIX

      Şi tu, fiiul omului, ia plîngere preste boiarenul lui Israil Şi vd zice: 'Ce e maica ta? Puiu de leu. m mijlocul leilor să născu, în mijlocMl leilor înmulţi puii ei.  Şi sări unul
den puii ei, leu să făcu şi să învăţă a hrăpi hră-pituri, oameni au mîncat.  Şi au auzit 4 asupra lui limbi, întru stricarea lor s-au prinsu, şi-l aduseră pre el cu căpăstru în pămîntul Eghipetului.  Şi văzu ca s-au lepădat de la ea şi peri statul ei şi luo altul den puii ei, leu îl rîndui pre el.  Şi să amesteca pren 6 nujlocul leilor, leu s-au făcut şi să învăţa a hrăpi hrăpiri, oameni au mîncat.  Şi păştea 7 cu îndîrjirea lui şi cetăţile lor au pustiit şi au stinsu pămîntul şi plinirea lui de glasul răcni-riilui.  Şi au dat preste el limbi den ţările de 8 premprejur şi au întinsu preste el mreaja lor, întru stricarea lor s-au prinsu.  Şi l-au pus 9 pre el în căpăstru şi în teascu au venit cătră împăratul Vavilonului şi-l băgară pre el la temniţa, pentru ca să nu să auză glasul lui preste munţii lui Israil.  Maica ta, ca o vie, 10 ca o floare de rodie în apă răsădită; roadă ei şi odrasla ei s-au făcut den apă multă.  Şi să 11 făcu ea toiagul puterii preste fealiul povăţuita iilor şi să înălţă cu mărirea ei în mijlocul rădăcinilor şi au văzut mărimea ei în mulţimea viţelor ei.  Şi să frînse cu mînie, la 12 pămînt s-au lepădat şi vîntul cel pălitoriu usca viţele ei; izbînditu-s-au şi s-au uscat toiagul puterii d, foc au topit pre ea.  Şi acum răsădiră pre ea în pustiiu, în p amin tu fără de apă şi sătos.  Şi ieşi foc den toiagul celor aleşi 14 ai ei şi mîncă de tot pre ea şi nu era întru ea toiagul valutei; fealiu spre pildă de plînsu iaste şi va fi spre plînsu'“.  

CAP XX

Şi fu în anul al şaptelea, la a cincea 1 lună, în 10 ale lunii, vinit-au bărbaţi den cei mai bătrîni ai casii lui Israil să întreabe pre Domnul şi au şezut înaintea feaţii meale.  Şi să făcu 2 cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd:  „Fiiul 3 omului, grăiaşte cătră cei mai bătrîni ai casii lui Israil şi vd grăi cătră dînşii: 'Aceastea zice Adonai Domnul: 'Au a Mă întreba pre Mine voi veniţi? Viu Eu, de voiu răspunde voao -zice Adonai Domnul'.  Au izbîndi-voiu pre 4 ei cu izbîndire, fiiul omului? Păcatele părinţilor lor rruu*turiseaşte lori  Şi vei grăi cătră 5 ei: 'Aceastea zice Domnul: 'Den ziua care am ales casa lui Israil şi M-am cunoscut sămenţiei casei lui Iacov şi M-am cunoscut lor în părnîntul Eghipetului şi am sprejenit cu mîna Mea, zicînd: *Eu - Domnul Dumnezeul vostru';  întru aceaea zi sprejeniiam cu mina Mea pre ei, ca să scoţ pre ei den părnîntul Eghipetului cătră pămîntul carele am gătit lor, pămînt ce cură miare [547] şi lapte, fagur iaste didt tot pămîntul. Şi am zis cătră ei: 'Fieştecarele urîciunile ochilor lui să leapede şi întru tocmealele Eghipetului nu vă pîngărîţi. Eu - Domnul Dumnezeul vosirul' Şi s-au depărtat de la Mine şi n-au vrut să Mă asculte pre Mine; fieştecarele urîciunile ochilor lui n-au lepădat şi tocmealele Eghipetului n-au părăsit; şi ziş a vărsa mînia Mea preste ei şi ca să obîrşăsc urgia Mea întru  ei în mijlocul Eghipetului. Şi am făcut ca numele Mieu mai mult să nu să pîngărească înaintea limbilor cărora sînt ei în mijlocul lor, întru carii M-am cunoscut cătră ei înaintea lor, ca să-i scoţ pre ei den pămîntul Eghipetului.  Şi am scos pre ei den pămîntul Eghipetul ui, şi am adus pre ei la pustiiu. Şi am dat lor poruncile Meale, şi direptăţile Meale am arătat lor, în ce chip ar face pre eale omul şi va trai întru eale. Şi simbetele Meale am dat lor, ca să fie spre sămn între Mine şi între ei, ca să cunoască ei pentru că Eu-s Domnul, Cel ce s vin ţese pre ei'. Şi am zis cătră casa lui Israil la pustiiu: 'Intru poruncile Meale meargeţ şi direptăţile Meale păziţi ca să le faceţ pre eale, care va face pre eale omul şi va trăi întru eale'. Şi M-au amărît pre mine casa lui Israil în pustiiu, întru poruncile Meale n-au mers şi direptăţile Meale le-au lepădat, carele va face pre eale om, şi va trăi întru eale; şi simbetele Meale le-au spurcat foarte; şi ziş ca să vărs mînia Mea preste ei în pustiiu, ca să-i topesc pre ei. Şi am făcut pentru ca mai mult numele Mieu să nu să spurce înaintea limbilor cărora am scos pre ei înaintea ochilor lor. Şi Eu am rădicat mîna Mea preste ei în pustiiu, ca mai mult să nu-i bag pre ei la pămîntul carele am dat lor, pămînt ce cură miare şi lapte, fagur iaste decît tot pamîntul. Căci direptăţile Meale au lepădat, şi întru poruncile Meale n-au mers, şi sîmbeteie Meale le spurca, şi denapoia gîndurilor inemilor lor mergea. Şi nu să îndură ochiul Mieu de ei ca să-i sting pre ei, şi n-am făcut lor spre concenire în pustiiu. Şi am zis cătră fiii lor în pustiiu: Intru legiuirile părinţilor voştri nu meargeţi, şi direptăţile lor nu păziţi, şi întru tocmealele Eghipetului nu vă amestel-aţi împreună, şi nu vă pîngărit. Eu - Domnul Dumnezeul vostru, şi întru poruncile Meale umblat, şi direptăţile Meale păzit, şi le faceţi pre eale. Şi sîmbetele Meale svinţiţ, şi fie întru sămn între mijlocul Mieu şi al vostru, ca să cunoaşteţ pentru că Eu sînt Domnul Dumnezeul vostru'. Şi Mă amărîră şi feciorii lor: întru poruncile Meale n-au mers, şi direptăţile Meale n-au
păzit ca să le facă pre eale, care va face pre eale omul şi va trăi întru eale; şi sîmbetele Meale le spurca foarte; şi ziş ca să vărs mînia Mea preste ei, ca să săvîrşesc urgia Mea preste ei în pustiiu.  Şi am făcut pentru ca 22 numele Mieu mai mult nu să va spurca înaintea limbilor lor cărora am scos pre ei înaintea ochilor lor.  Şi Eu am rădicat mîna Mea 23 preste ei în pustiiu ca să-i răsipesc pre d întru limbi  şi  să-i  împrăştiesc  pre  d pren ţări,  Cîd direptăţile Meale n-au făcut, şi 24 porundle Meale au lepădat, şi întru poruncile Meale n-au mers întru eale, şi sîmbetele • Meale le spurca, şi denapoia gîndurilor părinţilor lor era ochii lor.  Şi am dat lor porund 25 nu bune şi direptăţ întru carele nu vor trăi întru eale.  Şi voiu pîngări pre ei întru obiceaiurile lor, mergînd Eu, tot cel ce deschide zgăul, pentru ca să-i sting pre ei; pentru ca să cunoască că Eu sînt Domnul.  Pentru aceaea 27 grăiaşte cătră casa lui Israil, fiiul omului, şi vei grăi cătră d: 'Aceastea zice Adonai Domnul: 'Pînă într-ace as ta M-au sdrbi t pre Mine părinţii voştri întru greşalele lor întru carele au greşit întru Mine.  Şi am băgat pre ~28 ei la Dîmîntul carele am ridicat mîna Mea ca să-l dau pre el lor; şi văzură toată măgura înaltă şi tot lemnul umbros, şi au jirtvuit acolo dumnezăilor lor, şi au rinduit acolo miros de bună-mirositura lor, şi au făcut acolo turnările lor.  Şi am zis cătră ei: 'Ce Iaste A vama 29 de întraţi voi acolo?1 Şi au numit numele hai A vama pînă în ziua de astăzi'.  Pentru 30 aceaea, zi cătră casa lui Israil: 'Aceastea zice Adonai Domnul Dumnezău: 'De vreame ce întru fărădelegile părinţilor voştri vă pîngă-riţi  şi  denapoia  urîdunilor voastre voi curviţi,  Şi  întru  începăturile  dărilor 31 voastre, întru osăbirile fiilor voştri cu foc voi vă pîngăriţi, întru toate gîndurile voastre pînă în ziua de astăzi, şi Eu voiu răspunde voao, casa lui Israil? Viu Eu - zice Adonai Domnul -de voiu răspunde voao  Şi de să va sui 32 preste duhul vostru acesta. Şi nu va fi în ce chip ziceţi voi: Fi-vom ca limbile şi ca fealiurile pămîntului a sluji la leamne şi la pietri!'  Şi 33 pentru aceaea, viu Eu - zice Adonai Domnul -de nu adevărat cu mînă tare, şi cu braţ înalt, şi cu mînie vărsată voiu împăraţi preste voi.  Şi voiu scoate pre voi den noroade şi 34 voiu priirni pre voi den ţări, unde v-aţi răsipit întru eale, cu mînă tare şi cu braţ înalt întru mînie vărsată.  Şi voiu aduce pre voi la pusmul noroadelor şi Mă voiu judeca cătră voi acolo faţă cătră faţă.  In ce chip M-am judecat cătră părinţii voştri în pustiiu, cînd am scos  pre  ei  den  pămîntul Eghipetului, [548] asa voiu judeca pre voi - zice Domnul Dumnezău.  Şi voiu treace pre voi pre supt toiagul Mieu şi voiu baga pre voi cu număr. Şi voiu aleage dentru voi pre cei necuraţi şi pre cei depărtaţi, pentru căci dentru nemernid-rea lor voiu scoate pre ei, şi la pămîntul lui Israil nu vor întră, şi veţi conoaşte că Eu sînt Domnul Dumnezău. Şi voi, casa lui Israil, aceastea zice Domnul Dumnezău: Fieştecarele tocmealele;lui ridicaţi, şi după aceasta de veţi asculta voi şi numele Mieu cel sfînt nu-l veţ mai spurca încă cu darurile voastre şi cu tocmealele voastre. Căci preste măgura cea sfintă a Mea, preste măgura cea înaltă a lui Israil - zice Domnul Domnul -, acolo vor sluji Mie toată casa lui Israil desăvîrşit; şi acolo voiu priimi pre ei, şi acolo voiu socoti începăturile voastre şi începăturile osăbirilor voastre, întru toate sfinţirile voastre. Cu miros de bună mirosire priimi-voiu pre voi cînd voiu scoate Eu pre voi den noroade şi a vă priimi pre voi den ţări în carele v-aţi răsipit întru eale şi Mă voiu sfinţi întru voi înaintea ochilor noroadelor. Şi veţi cunoaşte că Eu sînt Domnul, băgînd Eu pre voi la părnîntul lui Israil, la pămîntul la carele am ridicat mîna Mea ca să-l dau pre el părinţilor voştri. Şi vă veţi aduce aminte acolo de căile voastre, întru carele v-aţi pîngărit întru eale, şi veţi bate obrazele voastre întru toate strîmbătăţile voastre. Şi veţi cunoaşte că Eu sînt Domnul, făcînd Eu aşa voao ca numele Mieu să nu să spurce după căile voastre ceale reale şi după tocmealele voastre ceale stricate, casa lui Israil, - zice Adonai Domnul'“. Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd: „Fiiul omului, întăreaşte obrazul tău preste Theman şi priveaşte preste Dagon şi proro-ceaşte preste dumbrava cea povăţuitoare a lui Naghev. Şi vei grăi dumbrăvii Naghevului: 'Auzi cuvîntul Domnului! Aceastea zice Domnul Domnul Dumnezău: 'Iată, Eu aprinzu în tine foc şi va mînca întru tine tot lemnul vearde şi tot lemnul uscat; nu să va sttnge para cea ce s-au aţîţat şi va arde de tot întru ea toată faţa, de la austru pînă la crivăţ. Şi va conoaşte tot trupul că Eu, Domnul, am aţîţat pred şi nu se va stinge'“. Şi ziş: „Nid într-un chip, Doamne, Doamne! Ei zi cu cătră mine:
'Nu iaste pildă zicîndu-se aceasta?'“.

CAP XXI

Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd: „Fiiul omului, întă-faeV^Yl reaşte obrazul tău preste Ierusalim şi TOI priveaşte preste sfintele lor şi vei l&Ufli prorod preste pămîntul lui “Israil.  Aceastea zice Domnul Dumnezău: 'Iată, Eu cătră tine şi voiu scoate cuţitul Mieu den teaca 38 - Bibli . 1*88
lui şi voiu piarde dentru tine pre cel fără de leage şi pre cel nedirept  Pentru care voiu 4 piarde de tot dentru tine pre cel strîmb şi pre cel fără de leage, aşa va ieşi cuţitul Mieu den teaca lui preste tot trupul, de la apiliot pînă la crivăţ.  Şi va cunoaşte tot trupul pentru că 5 Eu, Domnul, am zmult cuţitul Mieu den teaca lui şi nu se va întoarce încă'.  Şi tu, fiiul 6 omului, suspină întru zdrobirea mijlocului tău şi în chinuri vei suspina înaintea ochilor lor.  Şi va fi de vor zice cătră tine: 'Pentru 7 care lucru tu suspini?' Şi vd zice: 'Pentru veaste, pentru căci Vine,şi să va înfrînge toată inima, şi toate mîinile se vor slobonogi, şi va înţepeni tot trupul şi tot duhul, şi toate coapsele să vor pîngări de umezală, iată vine şi va fi - zice Domnul Dumnezău'“.  Şi să făcu 8 cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd:  „Fiiul 9 omului, proroceaşte şi vei grai: 'Aceastea zice Adonai Domnul'. Zi: 'Sabie, sabie, ascute-te şi te mînie,  Pentru ca să junghi jungheri; 10 ascute-te pentru ca să te fad spre sclipi r e,gaia spre deznodare, junghe, ocăraşte, pune tot lemnul.  Şi au dat pre ea gata a ţinea în mfinile lui, ascuţitu-s-au sabia, iaste gata a să da ea la mîinile celui ce împunge*.  Strigă şi te 12 văietă, fiiul omului, căci aceasta s-au făcut întru nărodul Mieu, aceasta întru toţi povîţui-torii lui Israil; vor nemernid, spre sabie s-au făcut nărodul Mieu; pentru aceaea plesneaşte în mîna ta.  Căci s-au îndireptat şi încă de se 13 'va lepăda şi fealiu nu iaste - zice Domnul Domnul.  Şi tu, fiiul omului, proroceaşte şi 14 plesneaşte mîna preste mînă şi îndoiaşte sabia, a treia sabie de rane iaste, sabia randor cea mare, şiveisrjămîntapreei.  Pentru ca sîsîînfrîngă 15 inima, şi să vor înmulţi cei ce slăbesc în toată poarta lor, dau-se spre junghearea săbiei, bine s-au făcut spre sclipire, bine s-au făcut spre jungheare^şi tred.  Ascute-te den na 16 direapta şi den na stînga, oriunde se va rădica faţa ta.  Şi Eu încă voiu ţinea mîna Mea 17 cătră mîna Mea şi voiu slobozi mînia Mea; Eu, Domnul, am grăit”.  Şi să făcu cuvîntul 18 Domnului cătră mine, zicînd:  „Şi tu, fiiul 19 omului, rînduiaşte ţie doao căi a întră sabia împăratului Vavilonului; dentru o ţară vor ieşi doao începături şi mîna vor găti la începătura căii cetăţii, la începutul căii vei rîndui,  Şi tu 20 găteaşte şi rînduiaşte cale ca să între sabie în Rawath, în fiii lui Ammon, şi în ludea, şi în Ierusalim, în mijlocul lui.  Pentru că va 21 sta împăratul  Vavilonului la calea cea veache, la începutul celor doao căi, ca să vrăjască vr^jă, ca să undeaze toiag, şi a întreba întru ceale cioplite, şi a socoti Den direapta lui;şi să făcu vrăjitorie asupra [549] Ierusalimului, ca sa puie şanţ şi a deschide gura cu strigare, a nalţă glas cu strigare, a pune şanţu la porţile ei şi a pune pămînt şi a zidi stări de săgeţi. Şi el lor - ca cînd ar vrăji vrajă înaintea lor; şi el aducînd aminte strîmbătăţUe lui a le pomeni. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul Domnul Dumnezău: 'Pentru căci aţ pomenit strîmbătăţile voastre, descoperindu-se necurăţiile voastre, ca să să vază păcatele voastre întru toate necurăţiile voastre, întru tocmealele voastre, pentru care aţ pomenit, întru acealea vă veţ prinde. Şi tu, pîngărite, fără de leage povă-ţuitoriule lui Israil, căruia vine ziua, în vreamea strimbaUt.il săvîrşitul, aceastea zice Domnul Domnul: 'Ia chivără şi leapădă cununa, ea nu ca aceasta va fi, smerhVai pre cel înalt şi ai înălţat pre cel smerit Strîmbătate, strîmbătate pune-o-voiu pre ea; nici ea ca aceasta va fi, pînă unde va veni la care să cade, şi voiu da lui'.  Şi tu, fiiul omului, proroceaşte şi vei zice: 'Aceastea zice Domnul Domnul Dumnezău cătră fiii lui Ammon şi cătră ocara lor'. Şi vei zice: 'Sabie, sabie zmultă spre jungheare şi zmultă spre concenire, rădică-te, pentru ca să sclipeşti întru vedearea ta cea deşartă şi vrăjind tu minciuni, ca să dea pre tine preste grumazii răniţilor celor fără de leage, cărora au venit ziua, în vreamea strîmbătăţii săvîrşit Intoarce-te în teaca ta şi să nu poposeşti în locul acesta carele te-ai născut, în pămîntul tău judecavoiu pre tine. Şi voiu vărsa preste tine urgia Mea; cu focul urgiei Meale sufla-voiu preste tine şi voiu da pre mînile bărbaţilor celor varvari ce meşterşuguiesc stricăciune. In foc vei fi mîncare, sîngele tău va fi în nujlocul pămîntului tău; nu să va face ţie pomenire,
pentru căci Eu, Domnul, am grăit'“.

CAP XXII

Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră  ll®^niine, zicînd: „Şi tu, fiiul omului. CW/v au judeca-vei cetatea sîngiurilor? Şi Aljj arată ei toate fărădelegile ei. şi vei  B|l| grăi; 'Aceastea zice Domnul Domnul Dumnezeu: 'O, cetatea care verşi sîngiuri în mijlocul ei, ca să vie vreamea ei. şi făcînd cin duri asupra ei ca să pîngărească pre ea!  Cu sîngele lor carele ai vărsat ai căzut, şi întru gîndurile tale carele făceai te pîngăriiai, şi ai apropiat zilele tale, şi ai adus vreamea anilor tai. Pentru aceaea, dat-am pre tine întru ocară limbilor şi spre batjocură la toate ţările  Ceale ce să apropie cătră tine şi ceale ce-s departe de tine, şi vor batjocuri întru tine: Necurată e cea numită şi multă întru fărădeleage*.  Iată povăţuitorii casei lui Israil,
fieştecarele cătră rudeniile lor să frărnîntă într-un loc ţie, pentru ca să vearse sînge. Pre tată şi pre maică grăi ia de rău întru tine şi 7 cătră cel prişleţ să purta cu strimbătăţi întru tine, pre sărăiman şi pre văduvă asupriia întru tine.  Şi svintele Meale defăima şi 8 sîmbetele Meale spurca întru tine.  Bărbaţi 9 tilhari era întru tine, pentru ca să vearse întru tine sînge, şi preste măguri mînca întru tine, necurate făcea întru tine.  Ruşinea tatălui 10 descoperiră întru tine şi întru necuraţii pre cea ce are pre sine smeriia întru tine.  Şi 11 fieştecarele pre muiarea aproapelui lui pagini i -au, şi fieştecarele pre nora lui pîngăriia cu necuraţii, şi fieştecarele pre sora lui şi pre fata tatălui lui smeriia întru tine.  Daruri lua 12 întru tine, pentru ca să vearse sînge; camătă şi adaos lua întru tine; şi ai concenit conceni-rea răutăţii tale, cea dentru asupreală, şi pre Mine M-ai uitat - zice Domnul Domnul. Iară de voiu lovi mîna Mea cătră mîna Mea, 13 preste carii să isprîveaşte care ai făcut şi preste sîngeriurile tale ceale făcute în mijlocul tău,  De va suferi inema ta? De vor ţinea 14 mînile tale în zilele care Eu fac întru tine? Eu, Domnul, am grăit, şi voiu face, şi te voiu răsipi întru limbi,  Şi te voiu împrăştia în ţări, şi 15 va lipsi necurăţia ta dentru tine,  Şi voiu 16 moşteni de tot întru tine înaintea limbilor, şi veţi cunoaşte că Eu sînt Domnul”4.  Şi să 17 făcu cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd: „Fiiul omului, iată, făcutu-s-au Mie casa lui 18 Israil amestecat tot cu aramă, şi cu cositoriu, şi cu fier, şi cu plumb, în mijlocul cuptoriului argintului amestecată iaste.  Pentru aceaea, 19 zi: 'Aceastea zice Domnul Domnul:  'Pentru 20 căci v-aţi făcut toţi într-o amestecătură, pentru aceaea, iată, Eu priimesc pre voi în mijlocul Ierusalimului, în ce chip priimeaşte argintul, şi arama, şi fierul, şi cositoriul, şi plumbul în mijlocul cuptoriului, a sufla la el foc a să topi; aşa voiu priirni cu urgia Mea, şi voiu aduna.  Şi voiu topi pre voi, şi voiu 21 sufla preste voi cu focul urgiei Meale, şi vă veţ topi în mijlocul lui.  In ce chip să topeaşte 22 argintul în mijlocul cuptoriului, aşa vă veţi topi în mijlocul lui, şi veţi cunoaşte pentru cîci Eu, Domnul, am vărsat mînia Mea preste voi'“ Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră mine, 23 zicînd:  „Fiiul omului, zi lui: Tu eşti pămîntul cela ce nu să udă, nici ploaie să va pogori preste tine în ziua urgiei.  Căruia povăţuit orii în mijlocul lui - ca leii ceia ce răcnesc apu-cînd hrîpiri, sufletele mistuind cu asupreală, cinste luînd cu strîmbătate, şi văduile tale [550] înmulţitu-s-au în mijlocul tău. Şi preoţii lui au defăimat leagea Mea şi spurca sfintele Meale; între cel sfînt şi între cel spurcatu nu osebiia, şi între mijlocul celui necuratu şi celui curatu nu despîrţiia; şi de la sîmbetele Meale acoperiia ochii lor, şi sîmbetele Meale le spurca în mijlocul lor. Boiarii lui în mijlocul lui - ca lupii hrăpind hrăpituri, ca să vearse sînge, pentru ca cu lăcomie să lăcomească. Şi prorocii lui urigînd pre ei vor cădea, văzînd deşarte, vrăjind minciuni, zicînd: 'Aceastea zice Adonai Domnul', şi Domnul n-au grăit Norodul pămîntului storcind strîmbătate şi hrăpind hrăpiri, pre sărac şi pre measer asuprindu-l şi cătră cel nemearnic neîntorcîndu-se cu judecată. Şi cercam dentru ei bărbat purtîndu-se dirept şi ca să stea despre faţa Mea cu tot denadinsul în vreamea urgiei, ca nu desăvîrşit să-l stingă pre el, şi n-am aflat. Şi am vărsat pre el mînia Mea, în focul urgiei Meale, ca să-i con-cenescu pre ei, căile lor la capetele lor le-am
dat - zice Domnul Domnul'“.

CAP XXIII

 Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd:  „Fiiul omului, doao  E&^U rnuieri era feate unii mai ce. Şi au BkBjj curvit la Eghipetu; întru tinereaţele OtMă lor curvit-au, acolo au căzut ţîţele lor  şi acolo ş-au stricat fecioria. Şi numele lor: Oola, cea mai bătrînă, şi Ooliva - sora ei; şi s-au făcut Mie şi născură fii şi feate; şi numele lor: Samaria era Oola şi Ierusalimul era  Ooliva. Şi curvi Oola de la Mine şi au pus preste ibovnicii ei, preste assirianii ceia ce să  apropia de ea, îmbrăcaţi cu vinete, povăţuitori şi voivozi, voinici aleşi toţi, călăreţi  încălecînd cai. Şi au dat curvia ei preste ei, cei aleşi ai asirianilor toţi, şi preste toţi preste carii au pus preste ei; cu gîndurile lor să pîngăriia. Şi curvia ei cea de la Eghipet n-au părăsit, căci cu ea dormiia în tinereaţele ei; şi ei i-au stricat fetia ei şi au vărsat curvia lor  preste ea. Pentru aceaea am dat grp ea. la mînile ibovnicilor ei, la mînile feciorilor asirianilor, asupra cărora să punea. Acestea au descoperit ruşinea ei, fiii şi featele ei au luat, şi pre ea cu sabia au omorît, şi s-au făcut graiu întru muieri, şi au făcut izbîndiri întru ea la featele ei. Şi au văzut sora ei, Ooliva, şi au stricat punerea ei deasupra mai mult decît ea Şi curvia ci^nai mult decît curvia sororii ei; preste fiii assirianilor au pus povăţuitori şi voivozi aproape de dînsa, îmbrăcaţi cu bune ţesute,
călăreţi încalecînd cai, tineri aleşi toţi.  Şi 13 văzuiu că s-au pîngărit o cale dentr-amîndoao.  Şi adaose cătră curvia ei şi văzu barbaţi zugrăviţi pre păreate, chipurile haldeilor zugrăvite cu conddul,  încinşi cu împistrituri preste mijlocele lor şi chivere văpsite preste capetele lor, vedeare întreită tuturor, as amănarea fiilor Vavilonului, haldeilor, ai
pămîntului moşiei lor.  Şi să puse asupra 16 lor cu vedearea ochilor ei şi au trimis soli cătră ei, la pămîntul haldeilor.  Şi au venit 17 cătră ea fiii Vavilonului, la aşternutul poposi -torilor, şi pîngăriia pre ea întru curvia d şi să pîngări întru ei şi să depărta sufletul ei de la dînşii.  Şi descoperi curvia ei şi descoperi 18 ruşinea ei, şi să depărta sufletul Mieu de la ea în ce chip s-au depărtat sufletul Mieu de la sora ei.  *Şi ai înmulţit curvia ta, a pomeni 19 zilele tînereaţelor tale, întru carele ai curvit la Eghipet.  Şi te-ai pus preste haldei, cărora 20 era ca ale măgarilor cărnurile lor, şi boeşe ca de cai boaşele lor.  Şi ai socotit fărădeleagea 21 tînereaţelor tale, carele ai făcut la Eghipetu la poposirea ta, unde au căzut ţiţele tînereaţelor tale.  Pentru aceaea, Ooliva, aceastea zice 22 Domnul Domnul: Iată, Eu rădic pre ibovnicii tăi asupra ta, de la carii s-au depărtat sufletul tău de la ei, şi voiu aduce pre ei asupra ta de premprejur:  Pre fiii Vavilonuliu şi pre toţi 23 haldeii, Facuth şi Sie şi Cuth şi pre toţi fiii assiriilor împreună cu ei^tînerii aleş povăţuitori şi voivozi, pre toţi întreiţi şi numiţi, călăriţi pre cai toţi.  Veni-vor asupra ta de la 24 crivăţ cară şi roate cu gloată de noroade, scuturi şi paveţe, şi vor pune pază preste tine împrejur; şi voiu da înaintea feaţii lor judecată şi vor izbîndi pre tine întru judecăţile lor.  Şi voiudarîvriireaMeamtmtineşivor 25 face împreună cu tine cu urgie de mînie; nasul tău şi urechile tale vor tăia şi pre cei rămas ai tăi cu sabie îi vor lovi-aceştea pre fiii tăi şi pre featele tale vor lua, şi pre cei rămas ai tăi cu foc îi vor topi.  Şi te vor dezbrăca de îmbrăcamintea ta, şi vor lua vasele ceale de fala ta.  Şi voiu întoarce păgînătăţile tale de la 27 tine şi curvia ta den pămîntul Eghipetului, şi nu vei ridica ochii tăi preste d, şi de Eghipet nu-ţ vei mai aduce aminte încă.  Pentru căci 28 aceastea zice Domnul Domnul: Iată, dau pre tine la mînile celora ce-i urăşti, de la carii s-au depărtat sufletul tău de la ei.  Şi vor 29 face întru tine cu urîriune, şi vor lua toate trudele tale şi ostenealele tale, şi vd fi despuiată şi grozăvită, şi să va descoperi [551]
sinea curviei tale întru necurăţia ta- Şi curvia ta Făcut-au aceastea ţie, cînd curviiai tu denapoia limbilor şi te pîngăriiai întru gi ndurile lor. în calea surorii tale ai mers, şi voiu da paharul ei la rnînile tale. Aceastea zice Domnul Domnul: Paharul surorii tale vei bea, cel adînc şi cel larg, va fi spre rîs şi spre batjocură, cel ce prisoseaşte a să săvîrşi. De beţie şi de leşinare te vei împlea, paharul stingerii şi al pustiirii, paharul surorii tale, Samariei. Şi-l vei bea pre el şi-l vei scură, şi sărbătorile şi lunile ceale noao ale ei le voiu întoarce, pentru căci Eu am grăit - zice Adonai Domnul. Pentru aceaea, aceastea zice Adonai Domnul: Pentru care ai uitat pre Mine şi ai lepădat pre Mine denapoia trupului tău, şi tu ia necurăţia ta şi curvia ta'“. Şi zise Domnul cătră mine: „Fiiul omului, judeca-vei pre Ola şi pre Oliva şi vei vesti lor fărădelegile lor! Căci precurviia şi sînge - în mînile lor, cu gîndurile lor curviia, şi fiii lor carii au născut Mie îi petrecea lor pren foc. Şi aceastea au făcut Mie: sfintele Meale pîngăriia în ziua aceaea şi sîmbetele Meale spurca. Şi junghind ei pre fiu lor idolilor lor, şi întră la sfintele Meale în zilele acealea, ca să le spurce pre eale, şi iată, aşa făcea în mijlocul casii Meale. Şi căci bărbaţilor celor ce vin de departe, la carii olăcari trimitea cătră ei, şi cum veniia ei, îndată te scăldai şi-ţi încondeiai ochii şi te împodobiiai cu podoabă. Şi sădeai pre pat aşternut, şi masă împodobită - înaintea feaţii ei, şi tămîia Mea şi untdelemnul Mieu să veseliia întru ei. Şi glas de asămănare răspundea, şi cătră bărbat den mulţimea oamenilor ce era veniţi plini de vin den pustiiu, şi le punea brăţări la mînile lor şi cunună de fală pre capetele lor. Şi am zis: Nu întru aceastea prea-curvescu? Şi faptele cnrvterşi ea au curvit'. Şi mergea cătră ea în ce chip merg cătră muiarea curvă, aşa întră cătră Oola şi cătră Ooliva, ca să facă fărădeleage. Şi bărbat direpţi, ei vor izbîndi pre eale cu izbînda celor preacurve şi cu izbîndirea sîngelui, căci preacurve sînt, şi sînge - în mînile lor. Căci aceastea zice Domnul Domnul: Scoate pre ei gloate şi dă preste eale turburare şi jehuire. Şi ucide cu pietri preste eale, cu pietri de noroade, şi vor preaîmpunge pre eale cu săbiile lor; pre fiii lor şi pre featele lor vor omorî, şi casele lor cu foc vor arde. Şi voiu întoarce necurăţia den pămînt, şi să vor certa toate muierile, şi nu vor face după necurăţiile lor. Şi să va da necurăţia voastră preste voi, şi păcatele gîndurilor voastre veţ lua; şi veţi conoaşte că Eu sînt Domnul Domnul'“.

CAP XXIV

      Şi să făcu cuvîntul Domnului, cătră 1 mine, în anul al nouălea, în luna a zeacea, la a zeacea a lunii, zicînd: „Fiiul omului, scrie-ţ ţie întru zi den 2 ziua aceasta, dentru carea au răzimat împăratul Vavilonului preste Ienisalim, den ziua de astăzi.  Şi zi cătră casa cea ce amaraşte pildă şi vei grăi cătră ei:*Aceastea zice Domnul Domnul:  'Pune căldarea şi toarnă 4 într-însa apă, şi pune într-însa despicăturile ei, toată despicătura bună: fluierul şi umărul tăiate de pe Ungă oase,  Dentru alease dobitoace fiind luate,şi arde dedesuptul lor oasele, deaderă undă şi să fiarsără oasele ei în mijlocul ei'. Pentru aceaea, aceastea zice Adonai Domnul:  'O, cetate a sîngiurilor, căldare 6 întru carea iaste rugină întru ea şi rugina n-au ieşit dentr-însa! După mădulariul ei au scos, n-au căzut preste ea sorţu.  Căci sîngele ei 7 în nujlocul ei iaste, pre piatră neatedă am pus pre el, n-am vărsat pre el pre pămînt ca să-l acopere pămîntul.  Ca să să suie mînie spre 8 izbîndire, a să izbîndi dat-am sîngele ei pre piatră  neatedă,  ca  să  nu  acopere pre el.  Pentru aceaea, aceastea zice Adonai 9 Domnul: 'Vai, cetatea sîngiurilor, şi Eu voiu mări tăciunele  Şi voiu înmulţi leamnele, şi 10 voiu aţîţa focul, pentru ca să să topească cărnurile şi să va împuţina zama, şi oasele să vor fă rima.  Şi va sta pre cărbunii ei,fiarse-le 11 pentru ca să să arză şi să să înfierbînte, pentru ca să să prăjască arama ei; şi să va topi în mijlocul ei necurăţia ei şi să va sfirşi rugina ei.  Şi nu va ieşi dentru ea, multă e rugina 12 ei, şi să va ruşina rugina ei.  întru necurăţia 13 ta, undez are, pentru care te pîngăriiai tu şi nu te-ai curăţit de necurăţia ta; şi ce de nu te vei curaţi pînă unde voiu împlea mînia Mea întru tine.  Eu, Domnul, am grăit: Şi va veni şi 14 voiu face; nu voiu osebi, nici voiu milui: după căile tale şi după tocmealele tale jude-ca-te-voiu - zice Adonai Domnul -, pentru aceaea Eu te voiu judeca, după singiurile tale şi după gîndurile tale judeca-te-voiu, cea necurată, cea numită şi multă a amărîrea'“.  Şi să făcu 15 cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd:  „Fiiul 16 omului, iată. Eu iau de la tine poftele ochilor întru rînduiala războiului, nu te vei tăia, nici teveiplînge.  Suspinul sîngelui plînsul mijlocului iaste; nu va fi părul tău împletit preste tine şi ciobolele tale în picioarele tale; nu te vei mîngîia cu buzele lor şi pîinea oamenilor nu vei mînca”.  Grăit-am cătră norod dimeneaţa, în ce chip au poruncit mie, şi au murit muiarea mea seara; şi am făcut dimeneaţă în ce [552] chip mi s-au poruncit. Şi zise cătră mine norodul: „Nu ne spui noao ce sînt aceastea ce fad tu?”  Şi ziş cătră ei: „Cuvîntul Domnului fu cătră mine, zicînd: 'Zi cătră casa lui Israil: 'Aceastea zice Adonai Domnul: Iată, Eu spurc svintde Meale, semetia puterii voastre, poftele ochilor voştri şi pentru carele nu să îndură sufletele voastre; şi fiii voştri, şi featde voastre, pre carii aţi părăsit, cu sabie vor cădea. Şi veţ face în ce chip am făcut: despre rostul lor nu vă veţi mîngîia şi pîinea bărbaţilor nu o veţ mînca. Şi chicile voastre - pre capul vostru, şi dobotele voastre - în pidoarele voastre; nid veţi tîngui, nid veţi plînge; şi vă veţi topi întru strîmbătăţile voastre şi nu veţi mîngîia fieştecarele pre fratele său. Şi va fi Iezechiil voao întru minune; şi toate cîte au făcut faceţ, cînd vor veni aceastea; şi veţi cunoaşte că Eu sînt Adonai Domnul'. Şi tu, fiiul omului, în ziua carea iau vîrtutea lor de la ei, înălţarea laudei lor, poftele ochilor lor şi semetia sufletului lor, pre fiii lor şi pre featele lor, în ziua aceaea veni-va cel ce să mîntuiaşte cătră tine, ca să spuie ţie la urechi;  In ziua aceaea deşchide-se-va gura ta cătră cel ce hălăduiaşte, şi vd grăi, şi nu te vd mai asurzi încă, şi vd fi lor întru minune; şi vor cunoaşte că Eu sînt Domnul”*.

CAP XXV

Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră  RnS B mine, zicînd: „Fiiul omului, întăreaşte obrazul tău spre fiii lui Ammon şi proroceaşte spre ei. Şi vei zice fiilor Ammon: 'Auziţi cuvîntul lui
      Adonai Domnul. Aceastea zice Adonai Domnul:' Pentru căci v-aţ bucurat de sfintele Meale, căci s-au pîngărit, şi de pămîntul lui Israil, căci s-au stins, şi de casa Iudei, căci au  mersu întru robire, Pentru aceaea, iată. Eu dau pre voi fiilor lui Chedem spre moştenire, şi vor sălăşlui cu îndestularea lor întru tine, şi vor da întru tine lăcaşurile lor; ei vor mînca  roadele tale şi ei vor bea grăsimea ta. Şi voiu da cetatea lui Ammon spre păşune de cămile şi pre fiii lui Ammon spre păşune de oi şi veţ cunoaşte că Eu - Adonai Domnul.  Pentru căci aceastea zice Domnul Domnul: Căci ai bătut cu mîna ta, şi ai buh nit cu piciorul tău, şi te-ai veselit den sufletul tău de  pămîntul lui Israil, Pentru aceaea, întin-de-voiu mîna Mea preste tine, şi te voiu da în jaf la limbi, şi te voiu piarde de tot dentru năroade, şi te voiu piarde dentru ţări cu pierzare, şi vd cunoaşte că Eu sînt Domnul.  Aceastea zice Adonai Domnul: Pentru căci au zis Moav şi Siir: *Iată, ca şi toate limbile e  casa lui Israil şi a Iudei',  Pentru aceaea iată, Eu deznod umărul lui Moav de la cetăţile vîrfărilor lui, pămîntul cel ales, casa Vethiasi-muthului, deasupra izvorului şi cetăţii pre lîngă mare.  Pre fiii lui Chedem preste fiii 10 lui Ammon dat-am lui întru moştenire, pentru ca nu pomenire să să facă fiilor Ammon întru limbi.  Şi întru Moav voiu face izbîndire şi 11 vor cunoaşte că Eu sînt Domnul.  Aceastea 12 zice Adonai Domnul: Pentru căci au făcut Idumea izbîndind ei izbînda la casa Iudei şi ţinură minte răul şi izbîndiră certarea de la d, Pentru aceaea, aceastea zice Adonai Domnul: 13 Şi voiu întinde mîna Mea asupra Idumeii şi voiu piarde tot dentr-însa, om şi dobitoc, şi voiu face pre ea pustie, şi de la Theman gonindu-se cu sabie vor cădea.  Şi voiu da 14 izbînda Mea preste Idumea în mîna norodului Mieu Israil; şi vor face asupra Idumeii după urgia Mea şi după mînia Mea şi vor cunoaşte
izbîndirea  Mea  - zice Adonai Domnul. Pentru aceaea, aceastea zice Adonai Domnul: 15 Pentru căci au făcut cei streini de fealiu cu izbînda şi au rădicat izbînda bucurîndu-se den suflet ca să stingă pînă hi veac,  Pentru 16 aceaea, aceastea zice Adonai Domnul: Iată, Eu întinz mîna Mea preste cei streini de fealiu, şi voiu piarde criteanii, şi voiu piarde pre cei rămaşi, pre ceia ce lăcuiescu pre lîngă mare.  Şi voiu face întru ei izbîndire mare, 17 şi vor cunoaşte că Eu sînt Adonai Domnul, dînd izbînda Mea preste ei'“.

CAP XXVI

      Şi să făcu întru al 11 an întru una a lunii, făcutu-s-au cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd: „Fiiul omului, pentru căci au zis Sor de Ierusalim: *Bine să sfărîma, periră limbile, în-toarse-să cătră mine, cea plină pustiitu-s-au\ Pentru aceaea, aceastea zice Adonai Domnul: 'Iată Eu asupra ta, Sor, şi voiu aduce preste tine limbi multe, în ce chip să suie marea întru valurile ei. Şi vor oborî zidurile cetăţii Sor, şi vor oborî turnurile tale, şi voiu vîntura ţarina d de la ea, şi voiu da pre ea spre piatră măruntă. Zbidre de mreji va fi în mijlocul marii, căci Eu, Domnul, am grăit - zice Domnul Domnul - şi va fi întru pradă limbilor. Şi featele ei la cîmp cu sabie se vor omorî şi vor cunoaşte că Eu sînt Domnul. Căci aceastea zice Adonai Domnul: Iată, Eu aduc preste tine, Sor, pre Navuhodonosor, împăratul Vavilonului, de la crivăţu; împărat împăraţilor iaste, cu cai, şi cu cară, şi călăreţi, şi adunare de limbi foarte multa. Acesta featele tale ceale de la cîmpu cu sabie le va omorî, şi va pune asupra ta strajă înainte, şi va zidi împrejur, şi va face asupră-ţi şanţu şi împrejurare de arme.  Şi fuşturile lui în preajma ta va da preste [553]
zidurile tale şi turnurile tale le va obori cu săbiile lui. De mulţimea cailor lui acoperi-te-va praful lor, de glasul călăreţilor şi de roatele carălor lui clîti-se-vor zidurile tale, întrind el pen porţile tale ca cînd are întră în cetate de la cîmpu. Cu copitele cailor lui călca-vor toate uliţile tale, pre norodul tău cu sabie îl va omorî şi statul vîrtutei tale pre pămînt va aduce. Şi va prăda putearea ta, şi va jehui unealtele tale, şi va obori zidurile tale, şi casele tale ceale pohtite le va surpa, şi pietrile tale, şi leamnele tale şi ţărîna ta în mijlocul mării va băga. Şi va afunda mulţimea cîntăreţilor tai, şi glasul canoanelor tale nu să va auzi încă întru tine. Şi te voiu da spre piatră măruntă, zbicire mrejilor vei fi; nu te vei mai zidi încă, căci Eu am grăit - zice Adonai Domnul. Pentru căci aceastea zice Domnul Domnul cătră Sor: Au nu den glasul căderii tale zmulgîndu-se sabie în mijlocul tău să vor clăti ostroavele? Şi să vor pogori den scaunile lor toţi boiarii den limbile mării, şi vor lua mitrele den capetele lor, şi de îmbrăcămintea cea împistrită a lor să vor dezbrăca, cu spămîntare să vor spămînta; pre pămînt vor dormi, şi să vor teame de pierzarea lor, şi vor suspina asupra ta. Şi vor lua asupra ta plînsu, şi vor zice ţie: 'Cum ai perit şi te-ai surpat den mare, cetatea cea lăudată, carea s-au făcut vîrtoasă în mare, ea şi cei ce lăcuiescu într-insa. ceaea ce au dat frica ei la toţi ceia ce lăcuiescu într-însa!' Şi să vor teame ostroavele den ziua căderii tale şi să vor turbura ostroavele în mare de ieşirea ta. Căci aceastea zice Domnul Domnul: Cînd voiu da pre tine cetate pustiită, ca cetăţile ceale ce nu*ffv6r lăcui, să aduc Eu asupra ta pre cea fără de fundu şi te va acoperi apă multă. Şi te voiu pogori cătră cei ce să pogoară în groapă, cătră norodul vacului, şi te voiu lăcui la adîncurile pămîntului, ca un pustiiu veacinicu, cu cei ce să pogoară în groapă, pentru ca să nu te lăcuieşti, nici să te scoli pre pămîntul vieţii. Pierzare te voiu da şi nu vei mai fi, şi te vei cerca, şi nu te vei afla în
veac - zice Domnul Domnul'“.

CAP XXVII

Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd:  „Şi tu, fiiul omului, ia  EW^H spre Sor plîngere.  Şi vei zice cătră
fr^r>i ^or' ce''a ce lăcuiaşte la intrarea ILJÎaJ mării, la scala noroadelor de la multe
ostroave: 'Aceastea zice Domnul Domnul
cătră Sor: 'Tu ai zis: 'Eu mi-am pus mie frumseaţeamea'.  în inima mării lui Veelimfiii tăi  ţ-au pus frumseaţea.  Chedru de la Inir s-au
zidit ţie,şindile de scînduri, chiparoşi de la Livan s-au luat ca să facă catarturi  De 6 brad} de la Vasanitida au făcut vîslele tale, besearicile tale făcutu-s-au den elefand, casă frunzoasă, de  la  ostroavele Hettiimilor. Vison cu împistritură de la Eghipet facutu-s-au 7 ţie aşternut ca să puie prejur tine mărire şi să te îmbrace vînăt şi mohorît, bătute s-au făcutu veşminte ţie.  Şi boiarii tăi ceia ce 8 lăcuiescu Sidonul şi aradiii s-au făcut vîslari ţie; măiestrii tăi, Sor, carii era întru tine, aceştea-s cîrmacii tăi.  Cei bătrîni ai cărţilor şi 9 învăţaţii lor carii era întru tine, acestea întăriia sfatul tău; şi toate vasele mării şi vîslarii lor fură ţie spre apusurile apusurilor.  Persii şi lidiii şi leviii era întru putearea ta, bărbaţii cei războinici ai tăi; scuturile şi misurcile au spînzurat întru tine, acestea au dat mărirea ta.  Fui aradiilor şi putearea ta preste zidurile tale împrejur paznici în turnurile tale era; s ah ai dacele lor au spînzurat de zîbrealele tale împrejur, acestea au săvîrşit frîmseaţele tale. C^hidoneanii, neguţătorii tăi, de mulţimea a 12 toata putearea ta, argint, şi aur, şi aramă, şi fier, şi cositoriu, şi plumb au dat cumpărătura ta.  Toată Elada şi ceale ce sînt alăturea 13 acestea neguţitoriia ţie, cu suflete de oameni şi vase de aramă au dat neguţitoria ta.  Den 14 casa Thorgavei cai şi călăreţi şi muşcoi au dat cumpărătura ta.  Fui rodeanilor, neguţătorii tăi de la ostroave, au înmulţit neguţătoria ta. dinţi de elifandu, şi celor ce să aducea înlăuntru le dai plăţile tale.  Oamenii neguţitoriei tale, de mulţimea amestecăţişului tău, în afec, zmirnă aleasă şi împistrituri de la Tharsis şi Ramoth şi Hor au dat cumpărătura ta.  Iuda şi fiii lui Israil, aceştea-s neguţitorii 17
tăi cu vînzare de griu şi rmruri, şi casia; şi frunte de miare, şi untdelemn, şi răşină au dat la cel amestecat al tău.  Damascul, neguţitorii tăi, den mulţimea a toată putearea ta; vin de la Helvon şi lîni sdipicioase de la Melit Şi vin de Dedan şi de Ioian şi de Meozel la 19 cumpărătura ta au dat; de la Asiil fier lucrat şi roată întru amestecătura ta iaste.  Didanul 20 e neguţitorii tăi, cu dobitoace alease spre cară.  Aravia şi toţi boiarii Chidarului, aceştea-s neguţîtori: pren mînile tale, cămile, şi miei, şi berbeci, cu carii te neguţitoriiai. Neguţătorii de la Sava şi Ramma, aceştea-s neguţîtorii tăi: cu dukeţile ceale de frunte, şi pietri scumpe, şi aur au dat tirguirea ta.  Harran, şi 23 Hanan, şi Dedan, aceştea-s neguţitorii tăi; şi Sawa, şi Assur, şi Halman, neguţitorii tăi, Aducînd neguţîtorie, vînăt şi mohorît, şi odoară [554] alease legate cu funi şi de chiparos, Corăbii, întru ei carhidoneanii, neguţătorii tăi, în mulţime întru amestecăţişul tău,şi te saturaşi şi te îngreuiaş foarte, în inima mării. In apă multă te aducea vîslarii tăi, vîntul austrului te-au sfarîmat în inima mării. Era puterile tale, şi plata ta, şi amestecaţii tăi, şi vîslarii tăi, şi cîrmacii tăi, şi sfeatnicii tăi, şi cei amestecaţi ai tăi dentru cei amestecaţi ai tăi, şi toţi oamenii cei războinici ai tăi întru tine, şi toată adunarea ta în mijlocul tău vor cădea în inima mării, în ziua căderii tale. Cătră glasul strigării tale, cîrmacii tăi cu frică să vor spămînta. Şi să vor pogori den corăbiile lor toţi vîslarii tăi, şi corăbiarii, şi paşcani mării, pre pămînt vor sta. Şi vor clicui asupra ta cu glasul lor, şi vor striga amar, şi vor pune pămînt pre capul lor, şi cenuşe vor aştearne. Şi vor pleşuvi asupra ta pleşuviri, şi să vor încinge cu sac, şi vor plînge pentru tine cu amărăciunea sufletului şi cu tînguire amară. Lua-vor fiii lor pentru tine plîngere, şi vor plînge plîngere ţie: 'Care era ca Tiros [ce] s-au ostoit în mijlocul mării?'. Ca ce fealiu de plată ai aflat de la mare? împlut-ai limbi de mulţimea ta şi den amestecăţişul tău ai îmbogătit pre toţi împăraţii pămîntului. Acum te-ai zdrobit în mare, în adîncul apei, amestecătura ta şi toată adunarea ta în mijlocul tău au căzut Toţi vîslarii tăi, toţi ceia ce lăcuiesc ostroavele s-au mîhnit spre tine şi împăraţii lor cu spămintare s-au spămintat şi au lăcrămat faţa lor asupra ta. Neguţătorii limbilor te-au şuierat pierzare te făcuşi şi nu vei mai fi în veac - zice Domnul Dumnezău”4.

CAP XXVIII

      Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd: „Şi tu, firul omului, zi irt^l boiarinului Tirului: 'Aceastea zice
■ fj] Domnul: 'Pentru căci s-au înălţat BiMă inima ta şi ai zis: 'Dumnezău sînt eu, lăcuinţa lui Dumnezău am lăcuit în inima mării', şi tu eşti om, şi nu Dumnezău, şi ai dat  inima ta ca inima Iui Dumnezeu, Au mai înţelept eşti tu decît Daniil? Au înţelepţii nu  te-au învăţat pre tine cu ştiinţa lor? Au cu ştiinţa ta, au cu mintea ta ai făcut ţie puteare şi  ai făcut aur şi argint în visteriile tale? Au întru multă ştiinţa ta şi neguţătoria ta ai înmulţit putearea ta, înălţatu-s-au inima ta  întru putearea ta? Pentru aceaea aceastea zice Domnul Domnul: De vreame ce ai dat  inima ta ca inima lui Dumnezău, Pentru aceaea, iată. Eu aduc preste tine streini pierzători de la limbi şi vor deşartă săbiile lor asupra ta
şi preste frumuseaţele ştiinţei tale şi vor aştearne frumuseaţele tale  Spre peire. Şi 8 te vor pogori şi vei muri cu moartea ranelor în inima marii.  Au vei zice înaintea celora ce 9 te ucig pre tine: 'Dumnezău sînt eu', şi tu eşti om, şi nu Dumnezău? Intru mulţimea celor ce te rănesc.  în moartea celor neobrezuiţ vei 10 muri, în mîinile streinilor, căci Eu am grăit -zice Adonai Domnul”*.  Şi să făcu cuvîntul 11 Domnului cătră mine, zicînd:  „Fiiul omului, ia plînsoare preste biruitoriul Tirului şi-i zi lui: 'Aceastea zice Domnul Domnul: Tu eşti pecetluirea asămănării plină de înţelepciune şi cununa frumuseaţelor.  întru desfătăciunea raiului lui Dumnezău te-ai născut; cu toată piatra bună te-ai îmbrăcat: sardiu şi topazion, şi zmaragdu, şi anthrac, şi zamfir, şi iaspin, şi argint Şi aur, şi leghiriu, şi ahat şi amethist. şi hrisolith, şi viriliu, şi onihion; şi de aur ai împlut visteriile tale, şi raclele tale întru tine, den care zi te-ai zidit  Cu heruvim am dat pre tine în muntele cel sfint al lui Dumnezău;te-ai născut tu în mijlocul pietrilor ceale de focujte-ai născut  Tu nevinovat în 15 zilele tale, den care zi tu te-ai zidit pînă s-au aflat strinibătăţile întru tine.  De mulţimea 16 neguţîtoriei tale împlut-ai camarile tale de fărădeleagea ta, şi greşiş, şi te-ai rănit de la muntele lui Dumnezău, şi te-au adus pre tine heruvimul den mijlocul pietrilor de foc. înălţatu-s-au mima ta de frumuseaţile tale, 17 stricatu-s-au ştiinţa ta împreună cu frumuseaţele tale. Pentru mulţimea păcatelor tale pre pămînt te-am lepădat înaintea împăraţilor am dat pre tine a te arăta.  Pentru mulţimea păcatelor tale şi strîmbătăţile neguţîtoriei tale ai spurcat sfintele tale; şi voiu scoate focu den mijlocul tău, acesta te va mînca de tot pre tine; şi te voiu face cenuşă pre pămîntul tău înaintea tuturor celor ce te văd.  Şi toţi 19 ceia ce te ştiu întru limbi se vor mîhni spre tine; peire te-ai făcut şi nu vei mai fi încă în veac”*.  Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră 20 mine^icind:  „Fiiul omului, întăreaşte faţa 21 ta asupra Sidonului şi proroceaşte preste el şi zi:  *Aceastea zice Adonai Domnul:'Iată, Eu 22 asupra ta, Sidonule, şi Mă voiu mări întru tine şi vei cunoaşte că Eu sînt Domnul; şi făcînd întru tine judecăţi, şi Mă voiu sfinţi întru tine. Şi voiu trimite asupra ta moarte, şi sînge întru 23 uliţele tale va fi, cîdea-vor răniţi cu sabie întru tine împrejurul tău; şi vor conoaşte că Eu sînt Domnul.  Şi nu vor mai fi încă casei 24 lui Israil piadecă de amăririune şi ghimpu de dureare de cătră toţi cei de premprejurul lor, celor ce au necinstit pre ei; şi vor cunoaşte că Eu
[555] sînt Adonai Domnul. Aceastea zice Adonai Domnul: Şi voiu aduna casa lui Israil dentru limbi, unde s-au răschirat acolo, şi Mă voiu svinţi întru ei înaintea naroadelor şi limbilor; şi vor lăcui pre pămîntul lor, carele am dat robului Mieu Iacov. Şi vor lăcui preste el cu nădeajde, şi vor zidi case, şi vor răsădi vii, şi vor lăcui cu nădeajde, cînd voiu face judecată întru toţi ceia ce au necinstit pre ei întru cei ce sînt premprejurul lor; şi vor cunoaşte că Eu sînt Domnul Dumnezăul lor şi Dumnezăul
părinţilor lor'“.

CAP XXIX

În anul al zeacelea, în luna a zeacea, într-una a lunii, făcu tu-s-au cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd: „Fiiul omului, întăreaşte faţa ta preste Faraon. împăratul Eghipetului, şi proroceaşte preste el şi preste tot Eghipotul, grăiaşte şi zi: 'Aceastea zice Domnul Domnul: 'Iată, Eu asupra ta, Faraon e. împăratul Eghipetului, pre balaurul cel mare, cela ce şade în nujlocul rîurilor Eghipetului, pre cela ce zice: 'Ale meale-s rîurile şi eu am făcut  pre eale*. Şi Eu voiu pune laţu în fălcile tale, şi voiu lipi peştii rîului tău cătră aripile tale, şi te voiu scoate pre tine den mijlocul rîului tău, şi pre toţi peştii rîului. Şi te voiu oborî pre tine de pripă, şi pre toţi peştii rîului tău; preste faţa dmpului vei cădea şi nu te vei aduna şi nu te vei ocroti; Carălor pămîntului şi pasărilor ceriului te-am dat spre mîncare.  Şi vor cunoaşte toţi ceia ce lăcuiesc la Eghipet că Eu sînt Domnul, pentru căci te-ai făcut  toiag de trestie casei lui Israil. Cînd să apuca de tine cu mîna lor, te-ai frînt; şi cînd plesniia asupra lor - toată mina, şi cînd au odihnit asupra ta, te-ai sfarîmatu şi ai frînt lor  tot mijlocul. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul Domnul: Iată Eu aduc asupra ta sabie  şi voiu piarde de la tine om şi dobitoace. Şi va fi pămîntul Eghipetului pierzare şi pustiiu, şi vor cunoaşte că Eu-s Domnul, pentru cîd zicînd tu 'Rîurile ale meale sînt şi eu am făcut pre eale', Pentru aceaea, iată Eu asupra ta şi preste toate rîurile taleri voiu da pămîntul Eghipetului spre pustiiu şi spre sabie şi peire, de la Magdol şi Siinu şi pînă la hotarăle arapilor. Nu va treace pren ea pidor de om, şi pidor de dobitoc nu va treace pren ea, si nu aă va lacul 40 de ani. Şi voiu da pămîntul ei spre peire în nujlocul pămîntului celui pustiiu; şi cetăţile ei în mijlocul cetăţilor celor pustiite fi-vor 40 de ani stingere; şi voiu răsipi Eghipetul întru limbi, şi voiu vîntura pre ei pren ţări.  Cîd aceastea zice 13 Domnul Domnul: După 40 de ani aduna-voiu pre eghipteani de la limbi, unde s-au răsipit acolo.  Şi voiu întoarce robirea eghipteanilor şi voiu lăcui pre ei în pămîntul Pathurii, în pămînt de unde s-au luat; şi va fi începătura smerită.  Decăt toate începăturile va fi mai 15 smerită şi nu să va mai înălţa încă preste limbi; şi împuţinaţi pre ei voiu face, ca să nu fie ei mai mulţi întru limbi.  Şi nu vor mai fi 16 întru Israil spre nădeajde ce pomeneaşte fărădeleagea,urmînd ei denapoia inemilor lor; şi vor cunoaşte că Eu sînt Adonai Domnul*”. Şi cînd fu la 27 de ani. într-una a lunii dentîiu. 17 fu cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd: „Fiiul omului, Navuhodonosor, împăratul 18 Vavilonului, robit-au putearea lui robire mare asupra Tirului; tot capul pleşuvire şi tot umărul zmulgînd, şi plată nu s-au făcut lui, şi puterii lui asupra Tirului, şi slujbei cărei au slujit preste el.  Pentru aceaea, aceastea zice 19 Domnul Domnul: 'Iată, dau lui Navuhodonosor, împăratul Vavilonului, pămîntul Eghipetului; şi va lua mulţimea lui, şi va prăda prăzile lui, şi va plenui pleanul lui, şi va fi plată puterii lui.  Pentru slujba lui, carea au slujit 20 la Tir, dat-am lui pămîntul Eghipetului, pentru cîte au făcut Mie. Aceastea zice Domnul  Domnul:  în  ziua aceaea  răsări-va 21 cornu la toată casa lui Israil şi ţie voiu da gură deschisă în mijlocul lor; şi vor cunoaşte că Eu-s Domnul*”.

CAP XXX

      Şi fu cuvîntul Domnului cătră mine, 1 zicînd:  „Fiiul omului, proroceaşte 2 şi zi: 'Aceastea zice Adonai Domnul: 'Văietaţi-vă: *Q\ O, zi!'  Căce aI proape e ziua şi aproape e ziua Domnului, zi de noru, sfirşi tul limbilor va fi.  Şi 4 va veni sabia preste Eghipet şi va fi turburare în Ethiopia, şi vor cădea răniţi în Eghipet, şi vor lua mulţimea lui, şi vor cădea temeliile lui.  Perşi şi criteani, lidii si livii, şi toţi cei 5 amestecaţi, şi den fiu făgăduinţii Meale întru el cu sabie vor cădea. Aceastea zice Domnul:  Şi vor cădea răzirnăturile Eghipetului 6 şi să va pogori sămeţia puterii lui de la Magdol pînă la Siinu;cu sabia vor cădea întru el -zice Adonai Domnul.  Şi să va pustii în mijlocu de ţări stinse şi cetăţile lor în nujlocul cetăţilor celor pustiite vor fi.  Şi vor cunoaşte 8 că Eu sînt Domnul, cînd voiu da foc preste Eghipet şi să vor zdrobi toţi ceia ce ajutorescu lui.  In ziua aceaea ieşi-vor vestitori de la 9 faţa Mea, sîrguinţhi a stinge Ethiopia; şi va fi turburare întru, ei, în ziua Eghipetului, [556] cîce iată că vine. Aceastea zice Domnul Domnul: Şi voiu piarde mulţimea eghipteanilor pren mîna lui Navohodonosor, împăratul Vavilonului, Lui şi norodului lui, împreună cu el  pierzători de la limbi, trimişi ca să piarză pămîntul; şi vor deşerta toţ săbiile lor preste Eghipet şi să va împlea pămîntul de răniţi. Şi voiu da rîurile lor pustiite, şi voiu da pămîntul în mîna celor răi; şi voiu piarde pămîntul şi plinirea lor împreună cu plinirea lui în mînile celor striini, căci Eu. Domnul. am grăit Cîci aceastea zice Domnul Domnul: Si voiu piarde urîciunile, şi voiu potoli pre cei măriţi de la Memfeos şi pre boiarii den pămîntul Eghipetului, şi nu vor mai fi încă. şi voiu da frică în pămîntul Eghipetului. Şi voiu piarde pămîntul Pathurii. şi voiu da foc preste Tanin. şi voiu face izbînda întru Diospolis. Şi voiu vărsa mînia Mea preste Sain. putearea Eghipetului. şi voiu piarde mulţimea Memfiii. Şi voiu da foc preste Eghipet şi cu turburare să va turbura Sais, şi întru Diospo-lis va fi spărtură, şi să vor vărsa apele. Tinerii cetăţii Iliupoleos şi Vuvastii cu sabie vor cădea şi muierile în robie vor mearge. Şi în Tafnis va întuneca ziua. zdrobind Eu acolo buzduganul Eghipetului; şi va peri acolo semeţia puterii lui; şi pre el noru D va acoperi şi featele lui roabe să vor rădica. Şi voiu face judecată în Eghipet; şi vor cunoaşte că Eu sînt Domnul'“. Şi cînd fu la unsprăzeacelea an. în luna dentîiu. la şapte ale lunii, facutu-s-au cuvîntul  Domnului  cătră  mine. zicînd: „Fiiul omului, braţele lui Farao, împăratului Eghipetului, le-am zdrobit şi iată. nu să rugă ca să să dea leac, ca să să puie preste el unsoare ca să să dea vîrtute. să să apuce de sabie- Pentru aceaea. aceastea zice Domnul Domnul: Iată. Eu preste Farao. împăratul Eghipetului. şi voiu zdrobi braţele lui ceale lari şi pre cei ce să bot şi pre cei ce să zdrobesc, şi voiu obori sabia lui den mîna lui. Şi voiu răsipi Eghipetul la limbi, şi voiu vîntura pre ei pren ţări. Şi voiu întări braţele împăratului Vavilonului. şi voiu da sabia Mea la mînile lui, şi o va aduce pre ea preste Eghipet şi va prăda prada ei şi va plenui pleanurile ei. Şi voiu întări braţele împăratului Vavilonului. iară braţele lui Farao cădea-vor; şi vor conoaşte că Eu sînt Domnul, dînd Eu sabia Mea la mînile împăratului Vavilonului şi va întinde pre ea preste pămîntul Eghipetului. Şi voiu răsipi Eghipetul la limbi, şi voiu vîntura pre ei pren ţări; şi vor conoaşte toţi
eghipteanii că Eu sînt Domnul*”.

CAP XXXI

      Şi fu în al 11 an, la a treia lună, într-una 1 a lunii, făculu-s-au cuvîntul Domnu-k^Vlui cătră mine. zicînd:  „Fiiul omu| )5 JJ lui, zi cătră Farao, împăratul Eghipe-baltului. şi mulţimei lui: “Cu cine te-ai asămănat pre Une cu înălţimea ta?  Iată 3 Assur. chiparos den Livan, bun la odrasle, şi des întru acoperămînt. şi înalt la mărime; şi la mijlocul norilor făcutu-s-au începătura lui. Apa l-au hrănit pre el. cel fără de fund l-au 4 înălţat pre el, rîurile lui le-au adus împrejurul răsăditurilor lui şi adunările ei au trimis la toate leamnele cîmpului.  Pentru aceasta 5 s-au înălţat mărimea lui decît toate leamnele cîmpului. şi să înmulţiră cranghinile lui. şi să înălţară odraslele lui. preste apă multă întin-zîndu-să eale.  în odraslele lui au încuibat 6 toate pasările ceriului, şi dedesuptul crăngilor lui năştea toate hiarăle cîmpului. şi la umbra lui au lăcuit toată mulţimea limbilor.  Şi 7 s-au făcut frumseaţe întru înălţimea lui pentru mulţimea crăngilor lui. căci s-au făcut rădăcinile lui în apă multă.  Chiparos nu-s 8 ca acestea în grădina lui Dumnezău, şi moli dv i nu-s aseamenea cu odraslele lui. şi brazi nu s-au făcut aseamenea cu crangele lui: tot lemnul în grădina lui Dumnăzău nu s-au asămănat lui întru frumseaţele lui.  Frumos 9 l-am făcut pre el pentru mulţimea crăngilor lui; şi l-au rîvnit pre el leamnele grădinii des-fătăciunei lui Dumnezău.  Pentru aceaea, 10 ceastea zice Domnul Domnul: Pentru căci te-ai făcut mare la mărime şi ai dat începătura ta în mijlocul norilor şi am văzut cînd să înălţase el.  Şi l-am dat pri el la mînile boiarilor 11 limbilor, şi au făcut pierzarea Iui.  Şi l-au 12 pierdut de tot pre el striini pierzători de la limbi; şi l-au oborit pre el preste măguri, în toate văile au căzut crîngile lui. şi să zdrobiră odraslele lui în tot cîmpul pămîntului: şi s-au pogorît de la acoperirea lor toate gloatele limbilor, şi l-au trîntit pre el la pămînt  Şi s-au 13 odihnit toate pasările ceriului, şi la buciumii lui s-au făcut toate hiarăle ţarenii,  Pentru 14 ca să nu se înalţe intru măria lor toate leamnele ceale den apă. şi n-au dat începătura lor la mijlocul norilor, şi n-au stătut întru înălţimea lor cătră el toţi ceia ce beau apă: toţ s-au dat la moarte, la adîncul pămîntului. în mijlocul fiilor oamenilor, cătră cei ce să pogoară la groapă.  Aceastea zice Domnul Domnul: In 15 carea zi s-au pogorît la iad. l-au plîns pre el bezna: şi am oprit rîurile ei. şi am contenit mulţimea apei. şi au întunecat preste el Livanul: toate [557] leamnele cSmpului preste el slăbiră. De glasul căderii lui s-au cutremurat limbile, cînd pogorîia pre el la iad cu cei ce să pogoară Ia groapă şi-l mîngîia pre el la pămînt jos toate leamnele desfătădunii şi ceale alease şi ceale mai frumoase ale Livanului, toate cealea ce beau apă. Pentru că şi d s-au pogorît cu d la iad, întru cd răniţi de cătră sabie; şi sămînţa lui, cei ce lăcuiescu supt acoperemîntul lui. în mijlocul vieţii lor au perit. Cudne te-ai asămănat întru mărire şi întru puteare şi întru mărime în leamnele desfătădunii? Po-goară-te şi să te pogori cu leamnele desfătădunii la adîncul părruritului, în mijlocul celor neobrezulţ vei dormi, cu cei răniţi de sabie; aşa Faraon şi toată mulţimea puterii lui - zice
Domnul Domnul'“.

CAP XXXII

Şi fu întru al 12 an, în luna a 12, în-tr-una a lunii, fu cu vîntul Domnului cătră mine, zicînd: „Fiiul omului, ia plîngere preste Faraon, împăratul Eghipetului, şi vei zice lui: 'Cu leul limbilor te-ai asămănat tu şi ca balaurul cel den mare: şi împungeai cu cornul întru rîurile tale, şi turburai apă cu pidoarele tale, şi căleai  rîurile tale. Aceastea zice Domnul Domnul: Şi voiu pune preste tine mrejile Meale şi întru adunare de limbi multe şi te voiu scoate  pre tine cu undiţa Mea. Şi te voiu întinde pre pămînt, cîmpii se vor împlea de tine, şi voiu aşăza preste tine toate pasările ceriului, şi voiu sătura dentru tine toate hiarăle a tot  pămîntul. Şi voiu da cărnurile tale preste munţi, şi voiu sătura de sîngele tău tot pămintul. Şi se va adăpa pămîntul de gunoaiele tale, de mulţimea ta preste munţi, văile voiu  împlea de tine. Şi voiu acoperi ceriul cînd te voiu stinge, şi voiu întuneca stealele lui, soarele cu nor îl voiu acoperi, şi luna nu va  lumina lumina ei. Pre toate stealele ceriului, pre tot ce luminează lumină den ceriu vor întuneca preste tine şi voiu da întunearec  preste tine - zice Domnul Domnul. Şi voiu urgisi inima a năroade multe, cînd va scoate robirea ta la limbi, la pămîntul carele nu l-ai ştiut. Şi se vor mîhni asupra ta limbi multe şi împăraţii lor cu întristare să vor întrista, zburînd sabia Mea preste featele lor, aştep-tind cădearea lor de la ziua căderii tale. Căci aceastea zice Domnul Domnul: Sabia împăratului Vavilonului veni-va ţie. Cu săbiile uriaşilor voiu oborî virtutea ta; toţi omoritorii de la limbijŞi vor strica simetia Eghipetului, şi să va sfărîma toată virtutea. Şi voiu piarde toate dobitoacele hu de la apa cea multă
şi [nu) 0 va turbura pre ea pidor de om încă, şi urmă de dobitocu nu o va călca.  Asa 14 atuncea vor înceta apele lor; şi rîurile lor ca untul-de-lemnu vor mearge - zice Adonai Domnul.  Cînd voiu da Eghiptul la peire şi 15 se va pustii pămîntul împreună cu plinirea lui, cînd voiu răsipi pre toţi ceia ce lăcuiescu întru el, şi vor conoaşte că Eu-s Domnul.  Plingere iaste şi vei plînge pre el; featele limbilor plînge-l-vor pre el. Preste Eghipet şi preste toată vîrtutea lui plînge-l-vor pre el - zice Domnul Domnul'“.  Şi să făcu în al doisprăzeacelea an, în luna dentîiu, în 15 ale lunii dentîiu, făcutu-s-au cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd:  „Fiiul omului, plînge preste 18 vîrtutea Eghipetului, şi vor pogorî limbile featele lui moarte la adîncul pămîntului, cătră ceia ce să pogoară în groapă.  Den ape cu 19 bună cuviinţă pogoară-te şi dormi cu cei ne-obrezuiţi.  In mijlocul cdor răniţi cu sabie 20 vor cădea cu el şi va dormi toată vîrtutea lui.  Şi vor zice uriaşii: 'In adîncul gropii te 21 fă, de cine eşti mai bună? Pogoară-te şi dormi cu cd neobrăzuiţi în mijlocul celor răniţi de sabie'.  Acolo e Assur şi toată adunarea lui, 22 toţi răniţi.  Acolo s-au dat îngroparea lor, 23 întru adîncul gropii, şi să făcu adunarea lui premprejurul morrnîntului lui; toţi răniţii cei căzuţi cu sabie, carii au dat îngropările ei în coastele gropii şi s-au făcut adunare premprejurul îngropării lui, toţi acestea răniţii, cei ce cad cu sabie, cei ce au dat frica lor preste părnîntul vieţii.  Acolo Elam şi toată putearea lui premprejurul morrnîntului lui; toţi răniţii cei căzuţi cu sabie şi cd ce să pogoară neobrăzuiţi la adîncul pămîntului, ceia ce au dat a lor frică preste pămîntul vieţii şi au luat certarea lor împreună cu cei ce să pogoară la groapă  In mijlocul răniţilor, acolo s-au dat 25 Mosoh şi Thovel şi toată vîrtutea lui premprejurul morrnîntului lui, toţi neobrăzuiţi: răniţi de sabie, cei ce au dat frica lor pre pămîntul vieţii.  Şi n-au dormit cu uriaşii 26 ceia ce au căzut den veac, carii s-au pogorît la iad cu arme de războiu ale lor şi au pus săbiile lor supt capetde lor şi s-au făcut fărădelegile lor preste oasele lor, căci au înfricoşat uriaş întru viaţa lor?  Şi tu în mijlocul cdor neobrăzuiţi te vei sfărîma şi vei dormi cu cei răniţi cu sabie.  Acolo - Edom şi împăraţii 28 ei, şi toţi boiarii ei, ceia ce au dat vîrtutea lor spre rană de sabie, acestea cu răniţii au adormit, cu cd ce să pogoară la groapă.  Acolo - boiarii 29 crivăţului toţi acestea, toţi voivozii lui Assur, cd ce să pogoară răniţi împreună cu frica lor şi [558] cu vîrtutea lor au dormit neobrăzuiţi cu răniţii de sabie şi au luat munca lor cu cei ce să 30 pogoară la groapă. Pre aceia va vedea Faraon şi să va mîngîia preste toată vîrtutea lor răniţii săbiei lui Faraon şi toată putearea lui - zice Domnul Domnul - căci am dat frica lui preste pămîntul vieţii şi va dormi în mijlocul celor neobrăzuiţi, cu răniţii săbiei lui Faraon şi toată mulţimea lui - zice Domnul
Domnul”.

CAP XXXIII

Şi s-au făcut cuvîntul Domnului cătră raflmine, zicînd: „Fiiul omului, gră-p^^tiiaşte fiilor norodului tău şi vei grăi P^^catră ei: 'Pămînt preste carele voiu raîfcni aduce sabie, şi va lua norodul pămîntului pre un om dentru ei, şi-l va da pre el lor  întru strajă. Şi va vedea sabia venind preste pămînt, şi va trimbiţa cu trimbiţa, şi  da-va semnu norodului- Şi va auzi cel ce aude glasul trimbiţei, şi nu se va păzi, şi va veni sabia, şi-l va apuca pre el; sîngele lui  preste capul lui va fi. Căci glasul trîmbiţii auzind n-au păzit, sîngele lui preste dînsul va fi; şi acesta, căci s-au păzit, sufletul lui au  scos. Şi strejariul. de va vedea sabia venind, şi nu va trimbiţa cu trimbiţa şi norodul nu să va păzi şi venind sabia va lua dentru ei suflet, el pentru fărădeleagea lui s-au prinsu şi sîngele dentru mîna strejariului voiu ceare\ Şi tu, fiiul omului, strejariu te-am dat casei lui Israil şi vei auzi dentru rostul Mieu  cuvînt şi vei vesti lor de la Mîne, Zicînd Eu celui păcătos:4Cu moarte te vei omorî', şi nu vei grăi ca să sa păzască cel necurat de la calea lui, acel fără leage cu fărădeleagea Iui va muri,  iară sîngele lui den mîna ta îl voiu ceare. Şi tu. de vei vesti mai nainte celui păgîn calea lui, ca să sa întoarcă de la ea, şi nu să va întoarce de la calea lui, el cu necurăţia lui va muri. şi tu sufletul tău l-ai scos. Şi tu, fiiul omului, zi casei lui Israil: 'Aşa aţi grăit, zicînd: 'înşălă-dunile noastre şi fărădelegile noastre preste noi sînt şi întru eale noi ne topim. Şi cum vom trai?' Zi lor: 'Viu Eu - zice Adonai Domnul -,nu voiu moartea păcătosului, ca să să întoarcă cel necurat de la calea lui şi să trăiască el. Cu întoarcere întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Şi pentru căci muriţi, casa Israil?' Şi tu, fiiul omului, zi cătră fiii norodului tău: 'Direptatea direptului nu4 va scoate pre el ori întru care zi va rătăd, şi fărădeleagea celui fără de leage nu-i va face rău lui, ori întru care zi să va întoarce de la fărădeleagea lui, şi direptul nu va putea
să scape întru ziua păcatului lui. Zicînd Eu 13 direptului: 'Cu traiu vei trăi!' şi acesta nădej-duiaşte pre direptatea lui şi va face fărădeleage şi toate direptăţile lui nu să vor pomeni, întru strîmbătatea lui carea au făcut, întru dînsa va muri. Şi zicînd Eu celui necurat: 14 'Cu moarte vei muri!\ şi să va întoarce de la păcatul lui şi va face judecată şi direptate.
Şi zălogul va da înapoi, şi jahul va plăti, întru 15 porundle vieţii va mearge ca să nu facă strîmbătate, cu viaţă va trăi şi nu va muri.  Toate 16 păcatele lui carele au greşit nu să vor pomeni, căci judecată şi direptate au făcut, întru eale va trăi'.  Şi vor grăi fiii norodului tău: 'Nu e 17 direapta calea Domnului!', şi aceasta, calea lui, nu e direapta!  întorcîndu-se cel dirept 18 de la direptatea lui şi va face fărădelegi,şi va muri întru eale.  Şi întorcîndu-se cel păcătos de la fărădeleagea lui şi va face judecată şi direptate, întru eale el va trăi.  Şi aceasta 20 iaste carea aţi zis: 'Nu e direapta calea Domnului!'. Pre fieştecarele întru căile voastre voiu judeca pre voi, casa Israil”.  Şi fu întru 21 al 12 an, întru a zeacea lună, la 5 ale lunii a robirii noastre, venit-au cătră mine cel ce au scăpat de la Ierusalim, zicînd: „Luatu-s-au cetatea”.  Şi mîna Domnului s-au făcut asupra mea sara mai nainte de ce au venit el; şi au deschis gura mea pînă au venit dimeneaţa cătră mine; şi, deşchizindu-se, gura mea nu s-au mai oprit încă.  Şi să făcu cuvîntul 23 Domnului cătră mine, zicînd:  „Fiiul omului, 24 ceia ce lăcuiescu ceale pustiite preste pămîntul lui Israil zic: *Unul era Avraam, şi au ţinut pămîntul; şi noi mai mulţi sîntem, noao s-au dat pămîntul întru ţineare'.  Pentru aceaea 25 zi cătră ei: 'Aşa au zis Adonai Domnul: 'Preste sînge vei mînca şi ochii voştri ve|i lua cătră chipurile voastre şi sînge vărsa-veţi,şi pămîntul moşteni-l-veţi?  Stătut-aţi pre sabia 26 voastră, făcut-aţi urîciune şi fieştecarele pre aproapele lui aţi pîngărit,şi pămîntul veţi moşteni aşa?'  Pentru aceaea zi lor: 'Aceastea zice Domnul Domnul: Viu Eu de nu ceia dentru ceale pustiite cu sabie vor cădea; şi cei de pre faţa dmpului hiarălor ţarinii să vor da spre mîncare de tot; şi pre cei dentru ceale zidite şi pre cei dentru peşteri cu moarte voiu omori.  Şi voiu da pămîntul pustiiu şi va 28 peri sameţia vîrtutei lui şi să vor pustii munţii lui Israil nefiindu călătoriu'.  Şi vor cunoaste că Eu sînt Domnul; face-voiu pămîntul lor pustiiu şi să va pustii pentru toate urîdunile lor carele au făcut  Şi tu, fiiul [559] omului, fiii norodului tău, ceia ce grăiescu pentru tine, pre lingă ziduri, şi la porţile caselor, şi grăiia om fratelui lor, zicînd: 'Să ne adunăm şi să auzim cealea ce ies de la Domnul!' Şi vor veni cătră tine în ce chip mearge împreună norod: şi şădu înaintea ta norodul Mieu, şi audu cuvintele tale, şi aceastea nu le vor face, căci minciună întru gura lor şi denapoia pmgăriciunilor lor inima lor mearge. Şi te vei face lor ca glasul canonului cel cu dulce glas bine asămănat; şl vor auzi cuvintele  tale  şi  nu  le  vor  face pre eale. Cînd vor veni, vor grăi: 'Iată vine!' şi vor cunoaşte că prorocu era în mijlocul lor”.

CAP XXXIV

Şi s-au făcut cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd: „Fiiul omului, proroceaşte preste păstorii lui Israil, proroceaşte şi zi păstorilor: 'Aceastea zice Domnul Domnul: 'O, păstorii lui Israil, au pasc păstorii pre sine? Nu pre oile  Meale pasc păstorii? Iată, laptele mîncaţi de tot, şi lîna vă îmbrăcaţi; şi ce e gras jungheaţi, şi oile Meale nu paşteţi. Pre cea slabă nu o aţi ridicat; şi pre cea bolnavă n-aţi vindecat, şi cea struncinată n-aţi legat; şi pre cea rătăcită n-aţi mturnatu-o, şi cea perită n-aţi căutat, şi cea tare o aţi supus cu  trudă. Şi să răsipiră oile Meale, nefiind păs toriu, şi s-au făcut spre mîncare de tot la  toate hiarăle ţarenii. Şi s-au răsipit oile Meale în tot muntele şi preste tot muntele înalt; şi preste faţa a tot pămîntul S-au răsipit şi nu era cine să caute, nici .cine să  întoarcă.  Pentru aceaea, păstori, auziţi  cuvîntul Domnului: Viu Eu - zice Domnul Domnul - pentru căci s-au făcut oile Meale spre pradă şi să fie oile Meale spre mîncare de tot la toate hiarăle cîmpului, nefiind păsto-riu, şi n-au cercetat păstorii oile Meale, şi s-au păscut păstorii pre sine, iară oile Meale nu  le-au păscut.  Pentru aceasta, păstori, auziţi cuvîntul Domnului; • Aceastea zice Domnul Domnul: Iată, Eu asupra păstorilor şi voiu ceare oile Meale den mînile lor; şi voiu întoarce pre ei ca să nu pască oile Meale, şi nu le vor mai paşte păstorii pre eale, scoate-voiu oile Meale den gura lor şi nu vor fi lor încă spre mîncare de tot Pentru aceaea, aceastea zice Domnul Domnul: Iată, Eu voiu cerca oile Meale şi le voiu scoate pre eale. în ce chip cearcă păstoriul turma lui în ziua rătăci-rei, cînd e negură şi nor în nujlocul oilor lui, osebite fiind, aşa voiu cerca oile Meale şi le voiu mîna pre eale de la tot locul unde s-au răsipit acolo în zi de nor şi de negură. Şi voiu scoate pre ei de la limbi şi voiu aduna
pre ei de la ţări şi voiu scoate pre ei la pămîntul lor şi voiu paşte pre ei preste măgurile lui Israil, şi în rîpi, şi în toată lăcuinţa păntfntu-lui.  Şi la păşune bună voiu paşte pre ei, în 14 măgura cea înaltă a lui Israil; şi vor fi sunile lor acolo şi vor dormi şi să vor odihni întru desfătăciune bună şi întru păşune grasă să vor paşte preste măgurile lui Israil.  Eu voiu 15 paşte oile Meale şi Eu le voiu odihni pre eale şi vor conoaşte că Eu sînt Domnul - aceastea zice Domnul.  Cea pierdută voiu cerca şi 16 cea rătăcită voiu înturna, şi cea zdrobită voiu lega, şi cea leşinată voiu întări, şi cea tare voiu păzi şi le voiu paşte pre eale cu judecata.  Şi 17 voi, oile Meale, aceastea zice Domnul Domnul: Iată, Eu voiu aleage între oaie şi între oaie, între berbeci şi între ţapi.  Şi nu e destul voao, căci păşunea cea bună păşteaţi şi ceale rămase ale păşunii le călcaţi de tot cu picioarele voastre? Şi apa cea limpede beaţi şi cea rămasă cu picioarele voastre turburaţi? Şi oile Meale călcaturile picioarelor voastre 19 păştea şi apa cea turburată de picioarele voastre bea?  Pentru aceaea, aceastea zice 20 Domnul Domnul: Iată, Eu voiu osăbi între oaie tare şi între oaie slabă.  Cu coastele şi 21 cu umerele voastre împingeaţi şi cu coarnele voastre împungeaţi tot ce era slab.  Şi voiu 22 mîntui oile Meale, şi nu vor fi încă spre prada, şi voiu judeca între berbeace cătră berbeace. Şi voiu ridica asupra lor un păstoriu; şi va 23 paşte pre ei robul Mieu, David, şi va fi lor păstoriu.  Şi Eu, Domnul, voiu fi lor Dumnezău, şi David - căpetenie în nujlocul lor. Eu, Domnul, am grăit.  Şi voiu pune cu David 25 făgăduinţă de pace şi voiu stinge pre hiarăle ceale reale de la pămînt, şi vor lăcui în pustiiu şi vor dormi întru dumbrăvi.  Şi voiu da 26 lor  blagoslovenie  premprejurul măgurii Meale şi ploaie voiu da voao, ploaie de blagoslovenie.  Şi leamnele cîmpului vor da roadă 27 lor şi pămîntul va da vîrtutea lui şi vor lăcui preste pămîntul lor cu nădeajde de pace şi vor conoaşte că Eu sînt Domnul, cînd voiu zdrobi Eu jugul lanţului lor şi voiu scoate pre ei den mîna celor ce urăscu pre ei.  Şi nu vor mai fi 28 încă în pradă la limbi şi hiarăle pămîntului nu-i vor mai mînca pre ei; şi vor lăcui pre nădeajde şi nu va fi cine să-i spară pre ei. Şi voiu rădica lor răsăditură de pace şi nu 29 vor mai fi puţini cu numărul pre pămînt şi încă nu vor mai fi periţi cu foametea pre pămînt şi ocara limbilor nu vor mai suferi încă.  Şi vor cunoaşte că Eu sînt Domnul 30 Dumnezăul lor şi ei - nărodul Mieu, casa lui Israil - zice Domnul Domnul.  Şi voi, oile 31 Meale, şi oile turmei sînteţ, şi Eu Domnul Dumnezeul vostru - zice Domnul Domnul'“.

CAP XXXV

Şi s-au făcut cuvîntul Domnului cătră mine* zicînd: „Fiiul omului, întoarce faţa ta preste măgura Siir 91 proroceaşte preste ea. Şi zi ei: 'Aceastea zice Domnul Domnul: 'Iată, Cu sînt asupra ta, măgură Siir, şi voiu întinde mîna Mea preste tine şi te voiu da pustie şi te  vei pustii. Şi în cetăţile tale pustietate voiu face şi tu pustie vei fi şi vel cunoaşte că Eu-s  Domnul. Pentru că fiind tu vrftjmaşă veacinică, şi ai şăzut la casa lui Israil cu vicleşug în mîna vriţjmaşilor săbiei în vreamea strîmbătaţii la ceale de apoi, Pentru aceaea, viu Eu - zice Domnul - de nu ai fi greşit în sînge şi  sîngele te va goni pre tine. Şi voiu da măgura Siir spre pustiire şi pustiita şi voiu  piarde de la ea oameni şi dobitoace. Şi voiu împlea de răniţii tăi dealurile tale şi văile tale şi întru toate dmpurile tale răniţi cu sabia vor  cădea întru tine. Pustietate veadnică te voiu face şi cetăţile tale nu si vor mai lăcui încă; şi vor cunoaşte că Eu sînt Domnul. Pentru căci ai zis tu: 'Ceale doao limbi şi ceale doao ţări ale meale vor fi şi voiu moşteni pre ealeff şi Domnul acolo iaste, Pentru aceaea, viu Eu - zice Domnul Domnul -7şi voiu face ţie după vrăjmăşia ta; şi Mă voiu cunoaşte ţie, cînd te voiu judeca. Şi vei cunoaşte că Eu-s Domnul; auzit-am glasul blesternilor tale, căci ai zis: 'Măgurile lui Israil pustie s-au dat noao spre mîncare!' Şi ai grăit mare asupra Mea, cu gura ta, şi Eu am auzit*. Pentru aceaea, aceastea zice Domnul Domnul:'lntru veselia pămîntului, pustie voiu face pre tine. în ce chip te-ai veselit la moştenirea casii lui Israil, căci s-au stinsu, aşa voiu face pre tine: pustie vel fi, măgură Siir, şi toată Idumea va peri de tot - şi vor cunoaşte
că Eu-s Domnul Dumnezăul lor■

CAP XXXVI

      Şi tu, fiiul omului, proroceaşte preste măgurile lui Israil si zi munţilor lui Israil:  'Auziţi cuvîntul Domnului, Aceastea  zice  Domnul Domnul: 'Pentru  căci au zis asupra voastră vrăjmaşul: 'Bine e, pustiiri veacinice spre moşteniri noao ni s-au făcut!'  Pentru aceaea proroceaşte şi zi: 'Aceastea zice Domnul: 'Pentru căci v-aţ necinstit voi şi v-aţ urît voi de cătră limbile ceale de premprejurul vostru, ca să fiţ voi spre moştenire celoralalte limbi şi v-aţ suit şi v-aţ făcut graiu la limbă şi ocară la limbi',  Pentru aceaea, măgurile lui Israil, auzit cuvîntul Domnului; aceastea zice Domnul Domnul măgurilor, şi dealurilor, şi pîraie-lor, şi văilor, şi celor pustiite şi stinse şi cetăţilor celor părăsite, carele s-au făcut
spre pradă şi spre călcare de tot la limbile ceale ce au rămas premprejur,  Pentru aceaea, 5 aceastea zice Domnul Domnul: De nu cu focul mîniei Meale am grăit asupra celoralalte limbi şi preste Idumea toată, căci au dat pămîntul Mieu lui întru ţineare cu veselia, necinstind sufletele ca să le stingă în pradă',  Pentru 6 aceaea proroceaşte preste pămîntul lui Israil şi zi munţilor şi dealurilor, şi văilor, şi codrilor: Aceastea zice Domnul Domnul: Iată, Eu cu rivnirea Mea şi cu mînia Mea am grăit, pentru că aţi suferit voi ocările limbilor. Pentru aceaea, iată, Eu rădica-voiu mîna Mea 7 preste limbile ceale demprejurul vostru, acestea necinstea lor vor lua.  Iară voi, măgurile 8 lui Israil, strugurul şi roadă voastră minca-va nărodul Mieu, căci nădejduiesc să vie.  Căci 9 iată. Eu voiu căuta spre voi şi vă veţi lucra şi vă veţi sămăna.  Si voiu înmulţi preste voi 10 oameni şi casa lui Israil toată desăvîrşit; şi să vor lăcui cetăţile voastre şi ceale pustiite să vor zidi.  Şi voiu înmulţi preste voi oameni 11 şi dobitoace; şi voiu lăcui pre Vbi ca de-no -putui vostru şi bine voiu face voao, ca cel de mal nainte al vostru; şi veţi cunoaşte că Eu-s Domnul.  Şi voiu naşte preste voi oameni, 12 pre norodul Mieu, Israil, şi vor moşteni pre voi şi veţi fi lor spre ţineare şi nu vă veţi mai adaoge încă a vă face fără feciori dentru ei'.  Aceastea zice Domnul Domnul: Pentru 13 că au zis ţie: Pămînt care mănîncă oamenii eşti tu şi fără feciori de limba ta te-ai făcut', Pentru aceaea, oameni încă nu vei mai mînca, 14 şi limba ta nu o vei mai face fără feciori încă -zice Domnul Domnul.  Şi nu să va mai auzi 15 încă preste voi necinstea limbilor şi ocara noroadelor nu veţi suferi încă - zice Domnul Domnul'“.  Şi să făcu cuvîntul Domnului 18 cătră mine, zicînd:  „Fiiul omului, casa lui 17 Israil au lăcuit preste pămîntul lor şi au pîngărit pre el cu calea lor şi cu idolii lor şi cu necurăţiile lor; ca necurăţia ceiia ce are pre sine s-au făcut calea lor înaintea feaţii Meale.  Şi am vărsat mînia Mea preste dînşii pentru sîngele carele au vărsat pre pămînt şi cu chipurile lor au pîngărit pre el,  Şi i-am 19 răsipit pre ei la limbi şi i-am vînturat pre ei în ţări; după calea lor şi după păcatul lor jude-cat-am pre ei.  Şi au întrat la limbi unde au 20 întrat acolo şi au spurcat numele cel svînt, zi cîndu-să ei: Norodul Domnului acestea, şi den pămîntul lui au ieşit'.  Şi nu M-am 21 îndurat de ei, pentru numele Mieu cel svînt, care au spurcat casa lui Israil întru limbi unde au întrat acolo'.  Pentru aceaea zi [561] casei lui Israil: 'Aceastea zice Domnul Domnul: 'Nu vă fac Eu voao, casa lui Israil, ce pentru numele Mieu cel svînt, carele aţi spurcat întru limbi, unde aţi întrat acolo. Şi voiu svinţi numele Mieu cel mare, cela ce s-au pîn-gîrit întru limbi, carele aţi pfngîrit în mijlocul lor; şi vor cunoaşte limbile că Eu sînt Domnul - zice Adonai Domnul - svinţindu-Mă întru voi înaintea ochilor lor. Şi voiu lua pre voi dentru limbi şi voiu aduna pre voi den toate ţările şi voiu băga pre voi la pămîntul vostru. Şi voiu stropi preste voi apă curată şi vă veţi curaţi de toate necurăţiile voastre şi de toate chipurile voastre voiu curaţi pre voi. Şi voiu da voao inemă noao şi duh nou voiu da întru voi; şi voiu lua inema cea de piatră dentru trupul vostru şi voiu da voao inemă de carne. Şi Duhul Mieu da-L-voiu întru voi şi voiu face ca întru direptăţile Meale să meargeţi şi judecăţile Meale să păziţi şi să faceţ. Şl veţi lăcui pre pămîntul carele am dat părinţilor voştri şi veţi fi Mie întru norod şi Eu voiu fi voao întru Dumnezeu. Şi voiu mîntui pre voi dentru toate necurăţiile voastre şi voiu chema griul şi voiu înmulţi pre el şi nu voiu da asupra voastră foamete. Şi voiu înmulţi roadă lemnului şi roadele ţarinei, pentru ca să nu luaţi ocară de foamete întru limbi. Şi vă veţi aduce aminte de căile voastre ceale reale şi de tocmealele voastre ceale ce nu era bune şi veţi imputa în faţa lor întru fărădelegile voastre şi întru urieiunile voastre. Nu pentru voi facu Eu - zice Domnul Domnul conoscut fie voao. Ruşinaţi-vă şi vă abateţ den căile voastre, casa lui IsrailI* Aceastea zice Domnul Domnul: 'în ziua carea voiu curaţi pre voi den toate fărădelegile voastre şi voiu lăcui cetăţile şi să vor zidi ceale pustii Şi pămîntul cel stricat să va lucra, pentru căci stricat s-au făcut înaintea a tot căsătoriul, Şi vor zice: 'Pămîntul acela ce e stricat s-au făcut ca o grădină de desfătă-ciune şi cetăţile ceale pustii şi stricate şi săpate tari s-au aşezat*. Şi vor conoaşte limbile, oricîte vor rămînea pre împrejurul vostru, că Eu, Domnul, am ziditu ceale surpate, răsădit-am ceale stricate. Eu, Domnul, am grăit şi am făcut*. Aceastea zice Domnul Domnul: 'încă aceasta cearere pune-voiu casii lui Israil ca să fac lor: fnmulţi-voiu pre ei de oameni ca oile;  Ca oile sfinte, ca oile Ierusalimului
întru sărbătorile lui, aşa vor fi cetăţile ceale pustii pline de oi de norod; şi vor conoaşte că Eu sînt Domnul.

CAP XXXVII

      Şi fu asupra mea mîna Domnului şi au scos Pre m*ne 011 Duhul Domnului şi EW^fl m-au pus în mijlocul cîmpului; acesta
fmWM era plin de oase de oameni- Şi mă 2 ESfcSJ apropie cătră eale de jur împrejur; şi
iată, multe foarte era pre faţa cîmpului, şi iată, uscate foarte.  Şi zise cătră mine: „Fiiul 3 omului, au trăi-vor oasele aceastea?” Şi ziş: „Doamne, Doamne, Tu ştii aceastea44.  Şi 4 zise cătră mine: „Fiiul omului, proroceaşte pentru oasele aceastea şi vei zice lor: 'Oasele ceale  uscate,  auziţi  cuvîntul  Domnului! Aceastea zice Domnul oaselor acestora: 'Iată, 5 Eu aducu preste voi duh de viaţă.  Şi voiu da 6 preste voi vine şi voiu scoate asupra voastră trup şi voiu întinde preste voi piale şi voiu da Duhul Mieu preste voi şi veţi trăi şi veţi conoaşte că Eu sînt Domnul'44.  Şi prorociiu 7 în ce chip mi-au poruncit Domnul şi să făcu glas, cînd eu prorodiu, şi iată cutremura şi apropie oasele, os cătră închietura lui.  Şi 8 văzuiu şi iată, preste eale vine şi carne creştea şi să suia preste eale piale deasupra, şi duh nu era într-insele.  Şi zise cătră mine: 9 „Proroceaşte pentru duh, proroceaşte, fiiul omului, şi zi duhului: 'Aceastea zice Domnul Domnul: *Den patru vînturi vino, duhule, şi suflă la morţii acestea şi să trăiască!'44.  Şi 10 am porundt după cum au porunci 1 mie şi au întrat întru ei duhul şi au trăit şi au stătut pe picioarele lor şi adunare era multă foarte.  Şi 11 grăi Domnul cătră mine, zicînd: „Fiul omului, oasele aceastea toate casa lui Israil iaste. Ei zic: TJscate s-au făcut oasele noastre, perit-au nădeajdea noastră,  firşitu-ni-s-au glasul*. Pentru aceaea porunceaşte şi zi cătră ei: 12 'Aceastea zice Domnul: lată, Eu deşchizu mormînturile voastre şi voiu scoate pre voi den mormînturile voastre, norodul Mieu, şi voiu băga pre voi la pămîntul lui Israil,  Şi 13 veţi conoaşte că Eu sînt Domnul, cînd voiu deschide Eu mormînturile voastre ca să scoţu Eu pre voi, norodul Mieu, den gropile voastre.  Şi voiu da Duhul Mieu la voi şi veţi 14 trăi şi voiu pune pre voi pre pămîntul vostru; şi veţi cunoaşte că Eu, Domnul, am grăit şi voiu face - zice Domnul Domnul'“.  Şi să 15 făcu cuvîntul Domnului cătră mine zicînd: „Fiiul omului, ia ţii toiag şi scrie preste el pre 16 Iuda şi pre fiii lui Israil, cei ce şăd lîngă el. Şi toiagul al doilea vei lua ţie şi vei scrie preste el pre Iosif, toiagul lui Efraim, şi pre toţi fiii lui Israil, ceia ce s-au adaos cătră el,  Şi le vei 17 împreuna pre eale unul cătră altul ţie într-un toiag, ca să le legi pre eale, şi vor fi [562] în mîna ta. Şi va fi cînd vor zice cătră tine fiii norodului tău: ' Nu vei spune şi noao ce sînt aceastea ţie?' Şi vei grăi cătră ei: 'Aceastea zice Domnul Domnul: 'Iată, Eu voiu lua fealiul lui Iosif, cel ce iaste pren mîna lui Efraim, şi fealiurile lui Israil, ceale ce şăd lîngă el, şi voiu da pre ei preste fealiul Iudii şi vor fi într-un toiag în mîna Iudii'. Şi vor fi toiagele, preste carele tu ai scris preste eale, în mîna ta, înaintea lor. Şi vei grăi cătră ei: 'Aceastea zice Domnul Domnul: 'Iată, Eu iau toată casa lui Israil den mijlocul limbilor, unde au întrat acolo, şi voiu aduna pre ei dentru toţi cei de pre împrejurul lor şi voiu băga pre ei la pămîntul lui Israil. Şi voiu face pre ei întru limbă în pămîntul Mieu şi în munţii lui Israil şi o căpetenie va fi lor; şi nu vor mai fi încă întru 2 limbi, nici să vor mai împărţi încă la 2 împăraţii, Pentru ca să nu să pîngărească încă întru idolii lor şi întru urîciunile lor şi întru toate necurăţiile lor, şi voiu mîntui pre ei dentru toate fărădelegile lor ceale ce au greşit întru eale şi voiu curaţi pre ei şi vor fi Mie norod şi Eu voiu fi lor Dumnezău. Şi robul Mieu David - împărat în mijlocul lor şi păstoriu unul va fi tuturor, căci întru poruncile Meale vor mearge şi judecăţile Meale vor păzi şi vor face pre eale. Şi vor lăcui pre pămîntul lor carele am dat robului Mieu, lui Iacov, unde au lăcuit acolo părinţii lor; lăcui-vor preste el ei şi fiii lor şi fiii fiilor lor pînă în veac; şi David, robul Mieu, căpetenie va fi lor în veac. Şi voiu pune lor făgăduinţă de pace şi făgăduinţă veacinică va fi cu ei; şi voiu pune sfintele Meale în mijlocul lor în veac. Şi va fi sălăşluirea Mea întru ei şi voiu fi lor Dumnezău şi ei vor fi Mie norod.  Şi vor cunoaşte limbile că Eu sînt Domnul Cela ce sfinţesc pre ei, fiind sfintele Meale întru mijlocul lor în veac'“.

CAP XXXVI I I

Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd: „Fiiul omului, întă-E^^M reaşte faţa ta spre Gog şi spre pămîn-Mfll tul lui Magog, spre biruitoriul Rosului WmiMă şi Mosohului şi Thovel şi proroceaşte  pentru el. Şi zi lui: 'Aceastea zice Domnul Domnul: 'Iată, Eu asupra ta, Gogule, şi asupra pămîntului lui Magog, biruitoriul Rosului,  Mosohului şi Thovelului. Şi voiu aduna pre tine şi toată putearea ta pre cai şi călăreţi îmbrăcaţi în zale toţ, adunare multă, scuturi şi  coifuri şi săbii,  Perşi şi arapi, şi levii şi lidii,  toţi cu coifuri şi cu scuturi; Gomor şi toţi cei demprejurul lui, casa lui Thogarma de la marginea crivăţului şi toţi cei prejur el şi
limbi multe împreună cu tine.  Găteaşte-te, 7 gîteaşte-te pre tine, tu şi toată adunarea ta cea adunată cu tine, şi vei fi Mie straje denainte.  Den zile multe găti-se-va şi în 8 anii cei de apoi va veni şi va veni la pămîntul cel stricat de sabie, adunaţi de la limbi multe, pre pămîntul lui Israil, carele s-au făcut pustiiu de toate părţile; şi acesta dentru limbi au ieşit şi vor lăcui pre pace toţi.  Şi te vei sui 9 ca ploaia şi vei veni ca norul şi vei acoperi pămîntul şi vei cădea tu şi toţi cei de premprejurul tău şi limbi multe împreună cu tine'. Aceastea zice Domnul Domnul: 'Şi va fi Shziua 10 aceaea, sui-se-va cuvînt preste inima ta şi vei gîndi gJnduri reale.  Şi vei grai: 'Sui-mă-voiu 11 pre pămîntul cel lepădat, veni-voiu preste cei ce odihnesc cu linişte şi cei ce lăcuiesc pre pace, toţi ceia ce lăcuiesc pămîntul întru carele nu iaste zidu, nici zovoară şi uşi nu sînt întru ei,  A prăda pradă şi pleanuri a plenui lor, a întoarce mînile meale la cea pustiită carea s-au lăcuit şi preste limbile ceale adunate den limbi multe, cei ce au făcut moşii şi lăcuiescu pre buricul pămîntului'. Sava şi Dedan şi neguţătorii carhidoneanii şi 13 toate satele lor vor grăi ţie: 'Spre pradă a prăda vei tu? Şi a plenui pleanuri? Şi ai adunat adunarea ta să iai argint şi aur, a lua moşie, a plenui pleanuri mari?'  Pentru 14 aceaea, proroceaşte, fiiul omului, şi zi lui Gog: 'Aceastea zice Domnul Domnul: 'Au nu în ziua aceaea, după ce să va lăcui nărodul Mieu Israil pre pace, te vei rădica? Şi vei veni de la locul tău, de la marginea despre miazănoapte, şi limbi multe împreună cu tine, călăreţi de cai toţi, adunare mare şi puteare multă!  Şi te vei sui asupra 16 norodului Mieu Israil ca un nor să acoperi pămîntul; în zilele ceale de apoi va fi şi te voiu aduce pre pămîntul Mieu pentru ca să cunoască toate limbile pre Mine, sfinţin-du-Mă Eu întru tine înaintea lor.  Aceastea 17 zice Domnul Domnul lui Gog: “Tu eşti pentru care am grăit mai nainte de zilele ceale denainte, pren mîna robilor Miei, prorocilor lui Israil, întru acealea zile şi ani, ca să te aducă pre tine asupra lor?  Şi va fi în ziua 18 aceaea, în ziua carea va veni Gog asupra ta, pămîntul lui Israil - zice Domnul Domnul -, sui-se-va mînia Mea  Şi rîVnirea Mea. Cu 19 focul mîniei Meale am grăit: De nu va fi adevărat, în ziua aceaea - cutremur mare pre pămîntul lui Israil,  Şi să vor clăti de cătră 20 faţa Domnului peştii mării şi pasările ceriului, şi hiarăle cîmpului şi toate tîrîtoarele ce să tîrăscu pre pămînt, şi toţi oamenii cei de preste faţa pămîntului; şi să vor sparge munţii, şi vor cădea văile şi tot zidul pre [563] pămînt va cădea. Şi voiu chema preste el toată frica săbiei - zice Domnul Domnul sabiia omului preste fratele lui va fi. Şi voiu judeca pre el cu moarte şi cu sînge şi cu ploaie înecătoare şi cu pietri de grindină şi foc şi iarbă pucioase voiu ploua preste el şi preste toţi cei ce sînt cu el şi preste limbi multe împreună cu el Şi Mă voiu mări şi Mă voiu sfinţi şi Mă voiu proslăvi şi Mă voiu arăta înaintea a limbi multe şi vor cunoaşte că Eu
sînt Domnul'.

CAP XXXIX

Şi tu, fiiul omului, proroceaşte asupra lui Gog şi zi: 'Aceastea zice Domnul Domnul: 'Iată, Eu asupra ta, Gogule, Domnul lui Ros, Mosoh şi Thovel. Şi te voiu aduna pre tine şi te voiu povăţui pre tine şi te voiu sui pre tine de la marginea crivăţului şi te voiu aduce pre munţii lui Israil. Şi voiu piarde arcul tău de la mîna cea stingă a ta şi săgeţile tale de la mîna  ta cea direapta. Şi te voiu obori preste munţii lui Israil şi vei cădea tu şi toţi cei dem-prejurul tău şi limbile ceale ce-s cu tine mări-se-vor spre mulţime de pasări şi la toată zburătoarea şi la toate hiarăle cîmpului dat-am  pre tine să te mănînce. Preste faţa cîmpului vei cădea, căci Eu am grăit - zice Domnul  Domnul. Şi voiu trimite foc preste Magog şi se vor lăcui ostroavele pre pace şi vor  cunoaşte că Eu sînt Domnul. Şi numele Mieu cel sfînt cunoaşte-se-va în mijlocul nărodului Mieu Israil, şi nu se va mai pîngări numele Mieu cel sfînt; şi vor cunoaşte toate limbile că Eu sînt Domnul Cel sfînt, întru  Israil. Iată, vine şi vei cunoaşte că va fi -zice Domnul Domnul. Aceasta iaste ziua întru  carea am grăit. Şi vor ieşi ceia ce lăcuiesc cetăţile lui Israil şi vor arde întru arme, paveze şi suliţe şi arce şi săgeţi şi toiage de mîni şi fuşti şi vor aţîţa cu eale foc în şapte ani. Şi nu vor lua leamne de la cîmpu, nici vor tăia den dumbrăvi, ce armele vor arde cu foc, şi vor prăda pre ceia ce au prădat pre ei şi vor plenui pre ceia ce au plenuit pre.ei - zice Domnul Domnul. Şi va fi în ziua aceaea, da-voiu lui Gog loc numit mormînt întru Israil, îngroparea celor ce au venit de cătră mare şi vor zidi gura văii. Şi vor astruca acolo pre Gog şi toată mulţimea Iui şi să va chema atuncea îngroparea lui Gog. Şi vor astruca pre ei casa lui Israil p p*ru ca să sa curăţească pămîntul la a şaptelea lună. Şi va astruca pre ei tot norodul pămîntului şi va fi lor întru numeire - zice Domnul Domnul. Şi oameni pururea vor trimite mergmd tot pămîntul a îngropa pre cei rămas preste faţa pămîntului şi să curăţească pre el;
după ceale şapte luni vor cerca.  Tot cela ce 15 treace pămîntul şi, văzînd os de om, va clădi lîngă el semn pînă unde vor îngropa pre el ceia ce îngroapă la Gai îngroparea lui Gog. Pentru că şi numele cetăţii să va chema Mulţime - de - bărbaţi, şi să va curaţi pămîntul*. Şi tu, fiiul omului - aceastea zice Domnul Domnul -, zi cătră toată pasarea zburătoare şi cătră toate hiarăle cîmpului: Adunaţi-vă şi veniţi, adunaţi-vă de cătră toate împrejurele la jîrtvă Mea, carea am jîrtvuit voao, jîrtvă mare în munţii lui Israil, şi veţi mînca carne şi veţi bea sînge.  Cărnurile uriaşilor veţi mînca şi sîngele boiarilor pămîntului veţi bea, berbeci şi viţei şi ţapi şi viţei îngrăşaţi toţi.  Şi veţi 19 mînca grăsimea de saţiu şi veţi bea sînge spre îmbătare den jîrtvă I^Iea, carea am junghiat voao.  Şi vă veţi sătura den masa Mea cal şi 20 călăreţ, uriaş şi pre tot bărbatul războinic -zice Domnul Domnul.  Şi voiu da mărirea 21 Mea întru voi şi vor vedea toate limbile judecata Mea, carea am făcut, şi mîna Mea, care am adus preste ei.  Şi vor cunoaşte casa lui 22 Israil că Eu sînt Domnul Dumnezăul lor, den ziua aceasta şi înainte.  Şi vor cunoaşte 23 toate limbile că pentru păcatele lor s-au robit casa lui Israil, căci s-au lepădat de Mine, şi am întors faţa Mea de cătră ei, şi am dat pre ei Ia mînile vrăjmaşilor lor, şi au căzut toţi cu sabie.  După necurăţiile lor şi după fărădelegile lor am făcut pre ei şi am întors faţa Mea de cătră ei.  Pentru aceaea, aceastea zice 25 Domnul Domnul: 'Acum voiu întoarce robimea lui Iacov şi voiu milui casa lui Israil şi voiu rivni pentru numele cel svînt al Mieu. Şi vor lua necinstea lor şi strîmbătatea carea 26 au făcut cînd să lăcuiră ei pre pămîntul lor pre pace^şi nu va fi cine să-i înfricoşaze.  Cînd îi 27 voiu întoarce Eu pre ei de la limbi şi-i voiu aduna pre ei den mînile limbilor şi Mă voiu svinţi întru ei înaintea limbilor^  Şi vor 28 cunoaşte H Eu-s Domnuk Dumnezeul tor, cînd Mi voiu arăta Eu întru limbi şi voiu aduna pre ei pre pămîntul lor şi nu voiu mai lăsa dentru ei încă.  Şi nu voiu mai întoarce 29 faţa Mea de cătră ei, pentru căci am vărsat mînia Mea preste casa lui Israil - zice Domnul
Domnul'“.

C A P X L
	Şi fu întru al doaozed şi cinrile de am X jft wÎfrii noastre, în luna denffiu  ftfc zeîoe ale lunii, intru in ai 14 ani dup* |)pj|ce s-au luat cetatea, în ziua aceafea făcutu-s-au preste mine mîna Domnului şi mă aduse acolo. întru vedearea lui 2 Dumnezău m-au adus pre mine la pămîntul [564] lui Israil, şi m-au pus într-un munte foarte nalt, şi preste el era ca o zidire de cetate în preajmă- Şi mă băgă acolo, şi iată om, şi vedearea lui era ca vedearea aramei ce scli-peaşte; şi în mîna lui era aţă de ziditori şi trestie de măsură, şi el sta la poartă. Şi zise cătră mine bărbatul: „Văzut-ai, fiiul omului? Vezi cu ochii şi cu urechile tale auzi, şi rîn-duiaşte în inima ta toate cîte eu arăt ţie, pentru căci ca să arăt ţie ai întrat aicea; şi vei  arăta toate casii lui Israil, cîte tu vezi”. Şi iată, îngrădire afară den casă pre împrejur, şi în mîna acelui barbatu trestie - măsură de şase coţi cu cotul şi o palmă; şi au măsurat zidul cel denainte, lăţimea tocma cu trestia, şi  înălţimea lui tocma cu trestia. Şi să sui pren 7 treapte la poarta cea ce caută la răsărit şi măsură (thee 6 de o parte şi 6 de altă parte)  şi elam al porţii tocma cu trestia. Şi thee tocma cu trestia de lungă şi tocma cu trestia lăţimea şi elam în mijlocul lui theilath de 6  coţi. Şi thee al doilea tocma cu trestia de lată şi tocma cu trestia lungimea, şi elam de  coţi 5.  Şi thee al treilea tocma cu trestia lungimea şi tocma cu trestia lăţimea. Iară elamul porţii aproape de elamul uşii de 8 coţi şi elef de 2 coţi, şi elam al porţii dcnlăuntru. Şi thee ale porţii în preajma lui thee trei de o parte, trei de altă parte şi o măsură la cîte trei, şi o măsură la elam de o parte şi de alta.  Şi au măsurat lărgimea uşii porţii de 10 coţi şi lărgimea porţii de 13 coţi. Şi un cot adunîndu-se despre faţa navinilor şi de amîndoao părţile hotaru cîte de un cot şi thee de 6 coţi de o parte şi de 6 coţi de altă parte. Şi măsură poarta de la zidul lui thee preste zidul lui thee lăţimea de 25 de coţi; aceasta e poartă pre poartă. Şidescopere-mîntul elamului porţii de 60 de coţi den afară şi de 25 de coţi thee al porţii premprejur. Şi descoperemintul curţii den afară la descope-remîntul damului porţii cei denlăuntru de 50 coţi. Şi ferestri ascunse la theim şi la ela-muri pre denlîuntrul porţii curţii premprejur şi aşijderea la elamoth  ferestri împrejur pre denlăuntru şi preste elam finid de o parte şi de alta. Şi mă băgă la curtea cea mai denlăuntru şi iată, cămări şi stîlpi împrejurul curţii, treized de cămări întru împrejurarea stîlpilor.  Şi boitele den dosol porţilor, după lungimea porţilor stilpii cei dedesuptu. Şi măsură lărgimea curţii de la descoperemîntul porţii cei mai den afară pre denlăuntru la descoperemîntul porţii ceiia ce caută cătră răsărit şi
mă băgă despre crivăţu.  Şi iată poarta cea 21 ce caută spre crivăţu la curtea cea mai den afară şi măsură pre ea, lungimea ei şi lărgimea.  Şi thee trei de o parte şi trei de altă 22 parte; şi elef- şi elamoth, şi finidi ei, şi s-au făcut după măsurile porţii ce caută spre răsărit de 50 de coţi lungimea ei şi de 25 de coţi lărgimea ei.  Şi ferestrile ei şi elamothurile, 23 şi finirii ei, ca şi poarta ceaea ce caută cătră răsărit şi cu 7 treapte se suia pre ea şi elamoth pre denlăuntru.  Şi poarta la curtea cea mai 24 denlăuntru,căutînd spre poarta crivatului în ce chip e poarta cea ce caută spre răsărit, şi măsură curtea de la o poartă pînă la o poartă 100 de coţi.  Şi mă aduse despre austru şi 25 iată o poartă căutînd cătră austru şi măsură pre ca şi thee şi elef şi elamothurile după măsurile aceastea.  Şi ferestrile ei şi elamothurile împrejur ca şi ferestrile elamuluifde 50 de coţi lungimea ei şi de 25 de coţi lărgimea ei.  Şi 7 trţapte era la ea şi elamoth pre denlîuntru, şi Cinici la ea, unul dencoace, altul dencolea preste elef.  Şi poartă în pretyma 28 porţii curţii cei mai denlăuntru cătră austru^ măsură curtea de la o poartă pînă la o poarta, lărgimea coţi 100 cătră austru.  Şi mă băgă 29 la curtea cea mai denlăuntru a porţii de cătră austru şi măsură poarta după măsurile ei. Şi thee şi elefii şi elamothii^ după măsurile 30 aceastea şi ferestrile ei şi la împrejur elamoth coţi 50 lungimea ei şi lărgimea coţi 25.  Şi 31 elamoth împrejur lungimea de 25 de coţi şi lăţimea coţi 5.  Şi elamoth la uşa cea mai 32 den afară şi Unici la elef şi 8 treapte.  Şi mă 33 băgă la poarta cea ce caută cătră răsărit şi o au măsurat pre ea după măsurile aceastea.  Şi 34 thee şi elefii şi elamothurile, după măsurile aceastea şi ferestri la ea şi elamoth împrejur 50 de coţi lungimea ei şi lărgimea de 25 de coţi.  Şi elamoth la curtea cea mai den afară 35 şi finid preste elef dencoace şi dencolea şi 8 treapte la ea.  Şi mă băgă cătră poarta cea 36 oătră crivăţ şi măsură după măsurile aceastea.  Şi thee ale ei şi elefii şi elamothii şi 37 ferestri la ea împregiur 50 de coţi lungimea ei şi lărgimea coţi 25.  Şi elamothii la curtea 38 cea mai den afară şi finid la elef dencoace şi dencolea şi 8 treapte ia ea.  Şi cămările ci şî uşîle ei 39 şi preste elamothii ei spre poarta a doua curgere de apă, acolo spală arderea-de-tot  Şi la elam 40 al porţii doao mease dencoace, pentru ca să junghe într-însele arderea-de-tot şi ceale pentru păcate şi ceale pentru neştiinţă.  Şi denapoia 41 curgerii arderilor-dc-Iot cei ce caută spre [565] crivăţ doao mease cătră răsărituri den dosul cei a doauă şi elamului porţii despre răsărit optu mease. Patru mease de o parte şi 4 mease de altă parte, den dosul porţii, preste eale junghea jungherile şi arderile-de-tot în preajma celor 8 mease ale jungherilor. Şi 4 mease ale arderilor-de-tot de piatră cioplita, lungimea de un cot şi jumătate şi de un cot de înaltă. Preste eale vor pune vasele cu carele Junghea acolo arderile-de-tot şi jîrtvele- Şi de o palmă vor avea usnă cioplită pe denlăuntru împrejur, şi deasupra measelor acoperemînt ca să sa acopere de ploaie şi de uscăciune. Şi mă băgă pre nune la curtea cea mai denlăuntru şi iată 2 cămări în curtea cea mai denlăuntru, una den dosul porţii ce caută cătră crivăţ şi aduce cătră austru şi una den dosul porţii cei de cătră austru ce caută cătră crivăţ. Şi zise cătră mine: „Cămara aceasta care caută cătră austru iaste a preoţilor celor ce păzăscu paza casii, Iară cămara ce caută cătră crivăţ iaste a celor ce păzescu paza jîrtăvnicului, aceia sînt fiii lui Saduc, cei ce să apropie dentru ai lui Levi cătră Domnul ca să-I slujască Lui**. Şi măsură curtea, lungimea de 100 de coţi şi lărgimea de 100 de coţi preste ceale 4 părţi ale ei şi jîrtăvnicul - în preajma casii. Şi mă băgă pre mine la elam al casii şi măsură elamul de 5 coţi lărgimea de o parte şi de 5 coţi de altă parte şi lărgimea uşii de 14 coţi şi ţîţînile uşii lui elam de 3 coţi de o parte şi de 3 de ceaea parte şi lungimea lui elam de 20 de coţi, Şi lărgimea de 10 coţ^ şi pre 10 treapte să suia la el; şi stUpi era şi preste elam, unul dencoace şi unul dencolea.

CAP XLI

Şi mă băgă la beseareca la care au Hr^fl măsurat elamul de 6 coţi lărgimea Ej^jfl dencoace şi de 6 coţi lărgimea elamuB^vJl lui dencolea. Şi lărgimea porţii de w&fl 10 coţi şi ţîţînile porţii de 5 coţi de o parte şi de 5 coţi de altă parte şi măsură lungimea lui de patruzăci de coţi şi lărgimea de 20  de coţi. Şi întră la curtea cea mai denlăuntru şi măsură elamul uşii de 2 coţi şi uşa de 6 coţi şi ţîţînile uşii de 7 coţi dencoace şi de  7 dencolea. Şi au măsurat lungimea uşilor de 40 de coţi şi lărgimea de 20 de coţi despre faţa besearecii şi zise cătră mine: „Acesta e  cel sfînt**. Şi măsură păreatele casii de 6 coţi şi măsură lărgimea coastei de 4 coţi  împrejur. Şi coastele, coastă preste coastă de 2 ori cîte de 33 şi osebirea în păreatele casii în coaste împrejur ca să fie celor ce să prind a vedea, ca întru nemica să nu să atingă de păreţii casii.  Şi lărgimea coastei cei mai de sus, 7 după adaogerea den păreate cătră cea mai de sus împrejurul casii pentru ca să să lărgească deasupra, şi den ceale de jos să vor sui la ceale de sus, şi den ceale den mijloo-spre ceale cu trei poduri.  Şi thrael al casii înălţimea 8 împrejur osebirea coastelor, tocma cu trestia de 6 coţi osebirea.  Şi lărgimea coastii 9 păreatelui den afară de 5 coţi, iară cealealalte - între coastele casii.  Şi între boite lărgimea de 20 de coţi împrejurarea casii pre împrejur.  Şi uşăle boitelor cătră rămăşiţa 11 unii uşi cei de cătră crivăţ şi o uşă cătră austru şi lărgimea luminii ceiialalte de 5 coţi lărgimea împrejur.  Şi cea ce osebeaşte de cătră faţa 12 ceiialalte ca-n spre mare, de 70 de coţi lărgimea păreatelui celui ce împarte, de 5 coţi lăţimea împrejur şi lungimea lui de 90 de coţi. Şi au măsurat în preajma casii 100 de coţi hm* 13 gimea şi ceale rămase şi ceale ce împart, şi păreţii lor lungimea de 100 de coţi.  Şi lărgimea de cătră faţa casii, şi ceale rămase în preajmă, de 100 de coţi.  Şi măsură lungimea celui ce împarte şi faţa celui rămas celor denapoia casii aceiia şi ceale rămase dencoace şi dencolea de 100 de coţi lungimea şi beseareca şi unghiurile şi elamul cel mai den afară podit  Şi ferestrile mrejuite şi pre dedesupt 16 lumina împrejur la cîte trei, cit a privaşi casa şi ceale de aproape,căptuşite cu leamne toate împrejur şi pardoseala,şi den pardoseală pînă la ferestre şi ferestre deşchizîndu-se în trei fealiuri  Spre plecare, şi pînă la casa cea 17 mai denlăuntru şi pînă la cea mai den afară şi preste toată casa împrejur întru cea den afară şi întru cea denlăuntru măsuri,  Şi săpaţi 18 heruvimi şi finid, cîte un finic între un heruvim şi între alt heruvim, doao obraze la un heruvim.  Obraz de om cătră finic şi obraz 19 de leu cătră finic de o parte şi de alta, săpată toată casa pre împrejur.  Şi den pardoseala 20 casii pînă la podine.heruvimii şl finirii săpaţi şi cel sfînt.  Şi beseareca deşchizîndu-se în 21 patru unghiuri despre faţa sfintelor,ca vedearea unui jîrtăvnicu de lemnu.  De trei coţi 22 înălţimea lui şi lungimea de doi coţi şi lărgimea de doi coţi şi coarne avea şi vatra ei şi roatele ei-de lemnu; şi zise cătră mine: „Aceasta e masa ceaea denaintea feaţii Domnului**.  Şi 2 uşi era besearecii şi sfîntului.  Şi 2 uşi la ceale 2 uşi ce să învîrtesc, 2 24 uşi la una şi 2 uşi la uşa a doua.  Şi săpături 25 preste eale,şi preste uşăle besearecii heruvimi şi finid după săpătura sfintelor; şi-s leamne [566] de treabă despre faţa elamului pre den afa-26 ră.  Şi ferestri ascunse si măsură dencoace şi dencolea spre acoperernînturile lui elam şi coastele casii întocmite. 
CAP XLII

Şi m-au băgat la curtea cea mai den afară, despre răsărit, în preajma porţii cei de cătră crivăţu. Şi mă băgă şi iată boite cinci ţiindu-se de ceale rămase şi ţiindu-se de cel ce osi-beaşte cătră crivăţu,despre faţă de 100 de coţi lungimea cătră crivăţu, şi lărgimea de 50 de coţi, scrise în ce chip sînt porţile curţii cei mai denlăuntru şi în ce chip sînt stîlpii cei dupre împrejur ai curţii cei mai den afară rînduiti,  borte întreite cu faţa căutînd una la alta. Şi în preajma boitelor loc de priumblat de 10 coţi de lat, de 100 de coţi de lung, nid un cot lipsă;  şi uşăle lor cătră crivăţu. Şi horele ceale de sus aşijderea, căci prisosiia stîlpii împrejur  dentr-însele den stilpii cei dedesupt Şi osibirea aşa era premprejur cu stîlpi şi despărţitoare şi aşa şi boitele, căci întreite era şi  stnpi nu avea ca stflpii boitelor. Pentru aceaea prisosiia den cei dedesupt şi den cei  den mijloc de la pămînt Şi lumină den a-fară, precum era boitele curţii ceii mai den afară, cealea ce căuta în preajma boitelor celor de cătră crivăţu, de lungi 50 de coţi.  Căci lungimea boitelor celor ce caută la curtea cea mai den afară era de 50 de coţi şi aceastea sînt ceale ce-a caută la faţă cu eale preste tot  100 de coţi. Şi uşăle boitelor acestora ale intrării cei de cătră răsărita întră pren eale den curtea cea mai den afară, După lumina locului premblîrii celui dentîiu;şi spre austru de cătră faţa austrului şi de cătră faţa celui rămas şi de cătră faţa celui ce osibeaşte. Şi boitele şi hora şi despre faţa lor despre măsurile boitelor celor de cătră crivăţ,după lungimea lor şi după lărgimea lor şi după toate ieşirile lor şi după toate întorsurile lor şi după luminile lor. Şi după uşile lor, ale boitelor celor de cătră austru, şi după uşăle ceale de-nceput ale horu,ca la lumina unii despărţituri de o trestie şi despre răsărit ca să între pren eale. Şi zise cătră mine: „Boitele ceale de cătră miazănoapte şi ceale de cătră austru, ceale ce sînt de cătră faţa osebirilor, aceastea-s boitele svîntului, întru carele vor mînca acolo preoţii, fiii lui Saduc, cei ce să apropie cătră Domnul; svintele svintelor, şi acolo vor pune svintele svintelor şi jîrtvă şi ceale pentru păcat şi ceale pentru neştiinţa, căci
locul iaste svînt  Nu vor intra acolo afară 14 dentru preoţi şi nu vor ieşi de la svînt în curtea cea mai den afară pentru ca pururea svinţi să fie ceia ce să apropie;şi să nu să atingă de podoaba lor, cu carele slujăsc întru eale, pentru căci svinte sîntjşi să vor îmbrăca cu alte haine, cînd să ating de norod”.  Şi să 15 săvîrşi măsurarea casii denlăuntru, şi mă scoase pre mine pre calea porţii cei ce caută cătră răsăritţŞi măsură pilda casii împrejur cu rînduiala.  Şi stătu de cătră dosul porţii cei 16 ce caută cătră răsărit şi au măsurat 500 cu trestia cea de măsură.  Şi să întorse cătră 17 crivăţu şi au măsurat cea de cătră faţa crivăţului 500 de coţi cu trestia măsurii.  Şi să 18 întoarse cătră mare şi măsură cea de cătră faţa mării 500 de coţi cu trestia măsurii.  Şi 19 să întoarse cătră austru şi măsură cea de cătră faţa a austrului 500 cu trestia măsurii.  In 20 patru părţi tot cu acea trestie, şi o rîndui pre ea şi îngrădirea lor premprejur de 500 de cătră răsărit şi 500 de coţi lărgimea a osebi între svinte şi în zidul celui denainte celui den rînduiala casii.

CAP XLIII

      Şi mă aduse pre mine la poarta cea ce caută cătră răsărit şi mă scoase afară. Şi iată, mărirea Dumnezăului lui Israil veniia despre calea porţii ce caută cătră răsărituri, v glasul taberii - ca glasul celor a multe îndoite, şi pămîntul strălucita ca o lumină de slavă premprejur. Şi vedeare care am văzut era ca vedearea carea am văzut cînd intram a unge cetatea,şi vedearea carului căruia am văzut - ca vedearea carea am văzut preste rîul Hovarului, şi căzu iu preste faţa mea. Şi mărirea Domnului au întrat în casă despre calea porţii ce caută cătră răsărit Şi mă luo pre mine Duh şi mă băgă la curtea cea mai denlăuntru, şi iată, plină de mărirea Domnului era casa. Şi stătuiu şi iată glas den casă grăind cătră mine şi bărbatul sta alăturea cu mine. Şl zise cătră rnine: „Fiiul omului, văzut-ai locul scaunului Mieu şi locul urmei picioarelor Meale, întru carele va lăcui numele Mieu, în mijlocul casii lui Israil în veac; şi nu vor mai spurca casa lui Israil numele cel sfînt al Mieu, ei şi povăţuitorii lor, întru curvia lor şi întru udderile povăţuitorilor lor în nujlocul lor, Cînd punea ei tinda Mea întru tinzile lor şi pragurile Meale alăturea cu pragurile lor, şi au făcut păreatele Mieu ca cînd s-ar ţinea împreună al Mieu şi al lor, şi au spurcat numele cel sfint al Mieu cu păcatele lor carele făcea; şi am zdrobit pre ei cu mînia
[567] Mea şi cu uciderea.  Si acum leapede curvia lor si uciderile povîţuitorilor lor de la Mine st voiu lăcui în mijlocul lor în veac. Şi tu, fiiul omului, arata casii lui Israil casapi vor înceta de cătră păcatele lor, şi vedearea ei şi rînduială ei. Şl acestea vor lua certarea lor pentru toate care au făcut si vei scrie casa şi gătirea ei şi ieşirea ei şi starea ei şi toate poruncile ei şi toate ceale legiuite ale ei vei arăta lor şi vei scrie [naintea lor şi vor păzi toate direptăţile Meale şi Ie vor face pre eale . Şi scrisoarea casii,preste vîrful muntelui, toate hotarăle ei premprejur sfintele sfintelor sînt, aceasta e leagea casii”. Şi aceastea-s măsurile jîrtăvnicului cu cotul cotului şi o palmă, sînul-adin-carea preste tot de un cot,şi de un cot lărgimea. Şi usna pre buzele ei împrejur de o palmă şi aceasta e înălţimea jîrtăvnicului. Şi acSnca-rea începăturii gropilii lui cătră curăţitoriul cel mare dedesupt,de doi coţi şi lărgimea de un cot, şi cel de la curăţitoriul cel mieu preste curăţitoriul cel mare 4 coţi şi lărgimea de un cot.  Şi ariilu de 4 coţi,şi de la ariilu pînă deasupra coarnelor un cot Şi ariilu de 12 coţi în lungu şi de 12 coti lărgimea în 4 muchi în cîte 4 părţi ale lui,şi curăţitoriul de 14 coţi de lungu şi de 14 coţi de largu în patru muchi preste patru părţi ale lui,şi usnele lui împrejur împrejurîndu-se la el de la jumătate de cot şi împrejurul ei un cot împrejur, ai treaptele lui căutfnd cătră răsărit Şi zise cătră mine: „Fiiul omului, aceasta zice Adonai Domnul Dumnezăul lui Israil: 'Aceastea-s poruncile jîrtăvnicului, în ziua facerii lui, ca să aducă preste el arderi-de-tot şi a vărsa cătră el sînge. Şi vei da preoţilor leviţilor, celor den sămînţa lui Saduc, celor ce să apropie cătră Mine - zice Domnul Domnul -; a sluji Mie viţel den boi pentru păcat. Şi vor lua den sîngele lui şi vor pune preste ceale 4 cor-nuri ale jîrtăvnicului şi preste ceale 4 unghiuri ale curăţitoriului şi preste vatră împrejuru vei stropi pre elu şi vor curaţi pre el. Şi vor lua viţelul cel pentru păcat şi să va arde întru cea osăbită a casii den afară a sfintelor. Şi în ziua a doao vor lua doi iezi de capre curaţi pentru păcat şi vor curaţi jîrtăvnicul în ce chip au curăţit cu vitalul. Şi după ce se va săvîrşi curăţirea, aduce-vor viţel den boi fără de prihană şi berbeace den oi fără de prihană. Şi veţi aduce înaintea Domnului şi vor presăra preste el preoţii sare şi vor aduce pre eale arderi-de-tot Domnului. Şapte zile vei face iedu pentru păcat in toate zilele şi viţel den boi şi berbeace den oi fără de prihană, vei face ceale  7 zile; 26 şi vor curaţi jîrtăvnicul şi vor lămuri pre el şi vor umplea mînile lor.  Şi vor săvîrşi zilele 27 şi va fi în ziua a opta şi înainte vor face preoţii preste jîrtăvnicu arderile ceale de tot ale voastre şi ceale ale mîntuirii voastre şi voiu priimi pre voi' - zice Domnul Domnul”. 

CAP XLIV

Şi mă înturna pre mine de pe calea 1 [f wj porţii sfintelor cei mai den afara, ce H^^H caută cătră răsărituri, ai aceasta era P^^Ml închisa.  Şi  zise  Domnul  cătră 2 BfiSQfl mine: „Poarta aceasta închisă va fi, nu să va deschide şi nime nu va treace pren ea,  Căci Domnul Dumnezăul lui Israil va 3 întră pren ea şi va fi închisă, pentru că povăţui toriul acesta sade într-insa ca să mănînce pîine înaintea Domnului; după calea elamul ui porţii va întră şi după calea lui va ieşi”.  Şi 4 mă băgă înlăuntru după calea porţii cei despre crivîţu, în preajma casu,şi am văzut şi iată, plină era de mărire casa Domnului şi căzuiu preste faţa mea.  Şi zise Domnul 5 cătră mine: „Fiiul omului, rînduiaşte la mima ta şi vezi cu ochii tăi şi auzi cu urechile tale toate cîte grăi eseu cu tine după toate poruncile casii Domnului şi toate legile ei, şi vei rîndui inima ta la intrarea casii după toate ieşire-le ei şi întru toate sfintele.  Şi vei grăi cătră casa cea amărîtoare, cătră casa lui Israil: 'Aceastea zice  Domnul  Domnul:  'îndestul ească -se voao de toate fărădelegile voastre, casa lui Israil,  A vă băga pre voi, fii de alt neam, 7 neobrezuiţi la inimă şi neobrezuiţi la trup, ca să să facă întru sfintele Meale ca să le pîngă-rească pre eale, aducînd voi pîine sau şi sînge, şi călcaţi făgăduinţa Mea întru toate fărădelegile voastre.  Şi n-aţi păzit ca să păzit: paze 8 întru  sfintele  Meale'.  Pentru  aceaea, 9 aceastea zice Adonai Domnul Dumnezău: 'Tot fiiul cel de alt neam, neobrezuit la inimă şi neobrezuit la trup, nu va intra la sfintele Meale întru toţi fiii celor de alt neam, celora ce sînt în mijlocul casii lui Israil,  Fără de numai leviţii, carii au luat de 10 la Mine cînd rătăciia Israil, carii au rătăcit de la Mine denapoia gîndurilor lor, şi vor lua strîmbătatea lor.  Şi vor fi întru sfintele 11 Meale slujind,portari la porţile casii,şi slujind în casă; acestea vor junghea jîrtvele şi arderile ceale de tot ale norodului şi acestea vor sta înaintea norodului ca să slujască lor.  Pentru 12 căci sluji lor înaintea feaţii chipurilor lor şi s-au făcut casii lui Israil spre certare de strîmbătate; pentru aceasta am rînduit mîna Mea preşte [568] ei - zice Domnul Dumnezău - şi vor lua păcatul lor. Şi nu să vor apropia cătră Mine ca să să preoţească Mie, nici a să apropia cătră ceale sfinte ale fiilor lui Israil, nici cătră sfintele sfintelor Meale; şi vor lua necinstea lor intru rătăcirea carea au rătăcii Şi vor rin-dui pre ei a păzi pazele casii la toate lucrurile ei şi la toate oricîte vor face. Preoţii leviţii, fiii lui Sadoc, carii au păzit pazele sfintelor Meale cînd rătădia casa lui Israil cît la Mine, acestea să vor apropia cătră Mine a sluji Mie şi vor sta înaintea featei Meale a-Mi aduce jîrtvă şi seu şi sînge - zice Domnul Dumnezău. Acestea vor întră la ceale sfinte ale Meale şi acestea să vor apropia cătră masa Mea a sluji Mie şi vor păzi pazele Meale. Şi va fi cînd vor întră ei la porţile curţii cei mai denlăuntru, cu veşminte de in să vor îmbrăca şi nu se vor îmbrăca cu lină cînd vor sluji ei de la poarta curţii cei mai denlăuntru- Şichivere de in vor avea în capetele lor şi nădragi de in vor avea preste mylocele lor şi nu să vor încinge în silă. Şi cînd vor ieşi ei la curtea cea mai den afară, cătră norod, dezbrăca-vor veşmintele lor cu carele ei slujesc cu eale şi le vor pune pre eale în cămările sfintelor şi să vor îmbrăca în alte veşminte şi nu vor sfinţi norodul cu veşmintele lor. Şi capetele lor nu-ş vor rade şi ducele lor nu le vor goli, acoperind vor acoperi capetele lor. Şi vin nu vor bea tot preotul, cînd vor întră ei la curtea cea mai denlîuntru. Şi văduvă, muieri lăsate nu vor lua lor spre fămeaie, fără de numai fedoară den semenţia casii lui Israil şi văduvă, de să va face, den preot vor lua. Şi pre norodul Mieu vor învăţa între cel sfînt şi între cel spurcat şi în mijlocul celui necurat şi celui curat vor arăta lor  Şi pentru judecata sîngelui acestea să vor pune a aleage, şi direptăţile Meale vor îndirepta, şi judecăţile Meale vor judeca, şi legiuirile Meale şi porundle Meale întru toate sărbătorile Meale vor păzi, d §i simbetele Meak vor sfinţi. Şi la sufletul omului nu vor întră a să pîngări, fără de numai la tată şi la mumă, şi la fecior, şi la fată, şi la frate, şi la sora lui carea nu s-au măritat să va pîngări.  Şi după ce să va curaţi el, şapte zile să-ş numere lui. Şi în care zi merg înlăuntru la poarta cea mai denlăuntru ca să slujască la cel sfint, aduce-vor curăţenie - zice Domnul Dumnezău. Şi vor fi lor spre moştenire, Eu moştenirea lor, şi ţinearea lor nu să va da întru fiii lui Israil, căci Eu - ţineare lor. Şi jîrtvă şi ceale .pentru păcate şi ceale pentru neştiinţă acestea vor mînca. Şi toată osîbirea întru Israil lor va fi. Începăturile tuturor v Şi dentîiu născutele 30 tuturora şi luările toate den toată începătura voastră preoţilor va fi; şi ceale dentîiu născute ale voastre veţi da preotului a pune blagoslovenia voastră în casele voastre. Şi toată 31 mortăciunea şi prinsă de hiară den pasări şi den dobitoace nu vor mînca preoţii.

CAP XLV

      Şi cînd veţi măsura voi pămîntul întru 1 moştenire,  veţi  osebi începătura Domnului sfînt de la pămînt 25 000 lungimea şi lărgimea 10 000. Sfînt va fi întru toate hotarăle lui împrejur. Şi va fi dentru aceasta sfinţenie 500 preste 2 500 în patru muchi împrejur şi 50 de coţi osebirea lor pre împrejur.  Şi dentru această 3 măsurare vei măsura lungimea 25 000, lărgimea 20 000 şi întru ea va fi sfinţenia, Sfîntă Sfintelor;  De la pămînt va fi preoţilor ce 4 silesc la cel sfînt şi va fi la cd ce să apropie a sluji Domnului, şi va fi lor loc de casă osăbi t la sfinţenia lor.  Doaozed şi cînd de mii lungimea, şi lărgimea 20.000 va fi şi leviţilor celor ce slujesc casii lor spre ţineare cetăţi a lăcuirea. Şi ţinearea cetăţii vei da 5 000 lărgimea, şi 6 lungimea 25 000, în ce chip e începătura svin-lelor, la toată casa lui Israil vor fi.  Şi celui 7 povaţuitoriu?dentr-aceasta şi de la aceasta la începăturile svintelor spre ţinearea cetăţii despre faţa începăturilor svintelor şi despre faţa ţinerii cetăţii ceale despre mare şi despre ceale despre mare, ceale despre răsărituri,şi lungimea ca una dentru părţi de la hotarăle ceale de cătră mare, şi lungimea spre hotarăle ceale de cătră răsăriturile pămîntului.  Şi va 8 fi lui spre ţinearea lui Israil şi nu vor mai asupri încă cei ce povăţuiesc lui Israil pre norodul Mieu şi pămîntul vor moşteni de tot casa lui Israil, după fealiurile lor'.  Aceastea 9 zice Adonai Domnul: 'Destul fie voao, cei ce povăţuiţi lui Israil! Strîmbătatea şi dosada lepădat şi judecată şi direptate faceţi! Rădicaţi asuprealele de la norodul Mieu! - zice Domnul  Dumnezău.  Cumpănă  direapta  şi 10 măsură direapta şi şinic dirept fie voao al măsurii.  Şi şinicul aşijderea şi va fi luarea, 11 zeduiala lui gomor un şinic şi a zeacea lui gomor; măsura spre gomor să fie tocma.  Şi 12 dntariul 20 de bani, 20 de sicii, 25 de side, 15 side talerul va fi voao.  Şi aceasta e 13 începătura care veţi osebi: dentru ale lui ifi de la coriul griului şi a şasea a lui ifi de la coriul  orzului.  Şi  porunca  untdelemnului: un pahar de untdelemn de Ia zeace pahară, căci zeace pahară sînt un gomor.  Şi 15 o oaie den zeace oi luare, dentru toate neamurile lui Israil, spre jîrtve şi spre ardere-de-lot [569] şi spre mîntuire,ca să să roage pentru voi - zice Domnul Dumnezău. Şi tot norodul va da începătura aceasta celui ce povăţui aste lui Israil. Şi pren povîţuitoriu vor fi arderile ceale de tot si jîrtvele şi turnările vor fi întru sărbători si întru lunele noauă şi întru sîmbete si întru toate sărbătorile casii lui Israil. Acesta va face ceale pentru păcat şi jîrtvă şi arderile-de-tot şi ceale ale mîntuirii ca să să roage pentru casa lui Israil1. Aceastea zice Adonai Domnul Dumnezău: 'în luna dentîiu, într-una a lunii, lua-veţi viţel de boi fără de prihană ca să să curăţească cel svînt. Şi va lua preotul den sîngele curăţeniei şi va da preste stUpii uşii casii şi preste ceale 4 unghiuri ale s vîntul ui şi preste jîrtîvnec şi preste stilpii porţii curţii cei mai denlăuntru. Şi aşa vei face în luna a şaptea, într-una a lunii, lua-vei de la fieştecarele ce nu ştie şi de la prunc şi veţi curaţi casa. Şi în luna dentîiu, în 14 ale lunii, va fi voao Pastele sărbătoare: şapte zile azime veţi mînca- Şi va face cela ce povîţuiaşte întru aceaea zi pentru el şi pentru casă şi pentru tot norodul pămîntului viţel den boi pentru greşală. Şapte zile ale praznecul ui va face arderi-de-tot Domnului 7 viţei şi 7 berbeci fără de prihană în toate zilele, 7 zile, şi pentru păcat iedu den capre în toate zile. Şi frămîntături viţelului şi frămîntături berbeacelui vei face şi a untdelemnului in la frămîntătură. Şi în a şaptea lună, în 15 ale lunii, la sărbătoare, face-vei ca aceastea 7 zile ca şi ceale pentru păcat şi ca arderile-de-tot şi ca manaa şi ca untdelemnul'.

CAP XLVI
Aceastea zice Domnul Dumnezău: Eofi) n Toarta cea den curtea cea mai den-VifA H lăuntru, ceaea ce caută cătră răsări-II ra A tun, va fi închisă sase zile, ceale de ICJwl lucru  iară ziua sîmbetelor să va deşchide. Şi în ziua lunii noao să va deschide şi va întră povăţuitoriul despre calea lui elam al porţii cei den afară şi va sta denaintea uşilor porţii şi vor face preoţii arderile ceale de tot  ale lui şi ceale ale mîntuirii hu. Şi să va închina pre denaintea uşii porţii şi va ieşi^şi poarta nu se  va închide pînă in seară. Şi să va închina nărodul pămîntului despre ceale denaintea uşii porţii ;iceiia întru sîmbete şi întru lunile ceale  noao înaintea Domnului. Şi arderile ceale de tot le va aduce povăţuitorul Domnului în ziua sîmbetelor: şase miei fără de prihană şi un berbeace fără de prihană. Şi manaa şi frămînta-turi berbeacelui  şi mieilor jîrtvă, darea mîhnii lui, şi de untdelemnu in la frămîntăturfiL Şi în ziua lunii noao viţel, fiiu de cireada fără 7 prihană, şi şase miei şi berbeci fără de prihană va fi.  Şi frămîntătură berbeacelui şi 8 frămîntătură viţelului va fi manaa şi mieilor In ce chip va lyunge mîna lui şi de untdelemn in la frămîntătură.  Şi cînd va mearge povăţuitoriul, despre calea lui elam al porţii va întră şi despre calea ei va ieşi.  Şi cînd va mearge 10 înlăuntru nărodul pămîntului celui denaintea Domnului   la  praznice,  cela ce mearge înlăuntru despre calea porţii cei despre crivăţ să să închine, ieşi-va despre calea porţii cei de cătră austru şi cela ce mearge înlăuntru despre calea porţii ceii de cătră austru va ieşi despre calea porţii cei despre crivăţ, nu se va înturna despre calea porţii care au intrat, ce numai în direptul ei va ieşi.  Şi povăţuitoriulj în mijlocul lor; cînd vor mearge ei înlăuntru, va întră împreună cu ei, şi cînd vor mearge ei înlăuntru, va ieşi.  Şi întru sărbaton şi întru bulei uri va fi manaa frămîntătură viţelului şi frămîntătură berbeacelui şi mieilor în ce chip va ajunge mîna lui şi de untdelemnu in la frămîntătură.  Iară de va face 13 povăţuitoriul  mărturisire ardere-de-tot a mîntuirii Domnului, şi va deschide lui poarta ceaea ce caută cătră răsărit şi va face arderea cea de tot a lui şi ale mîntuiturii lui în ce chip va face Hi ziua sîmbetelor şi va ieşi şi va închide uşile după ce va ieşi.  Şi miel de un an fără 14 de prihană şi va face întru ardere-de-tot în toate zilele Domnului dimineaţa, dimineaţa va face pre el.  Şi manaa va face preste el 15 demineaţa, dimeneaţa a şasea a măsurii şi a untdelemnului al treilea lui in ca să ameastece făina cea de griu manaa Domnului, poruncă veacinică pururea.  Face-va pvielul şi manaa 16 şi untdelemnul,va face dimeneaţa ardere-de-tot pururea.  Aceastea zice Domnul: *De va 17 da povăţuitorul dare unuia dentru fiii lui dentru moştenirea lui aceasta, fiilor lui va fi ţinearea lor aceasta întru moştenire.  Iară 18 de va da dare dentru moştenirea lui unuia dentru fiii lui şi va fi lui pînă la anul slobozirii şi să va da înapoi povăţui loriului afară den moştenirea fiilor lui  lor va fi.  Şi nu va lua 19 povăţuitoriul den moştenirea nărodului ca să-i asuprească pre ei dentru ţinearea lui, dentru moştenirea hii să moştenească pe fiii hii pentru ca să nu se răsipească nărodul Mieu fieştecarele de la ţinearea lui'“.  Şi m-au băgat la calea 20 cea despre austru a porţii, la bolta sfintelor preoţilor ceaea ce caută cătră crivăţ şi iată acolo locu osebit  Şi zise cătră mine: ^Acest 21 locu iaste unde vor fiarbe acolo preoţii ceale [570] pentru fărădeleage şi ceale pentru păcat; şi acolo vor frămînta manaa mai mult, ca să nu scoată La curtea cea mai den afară ca să sfin(ască norodul”. Şi mă scoase la curtea cea mai den afară şi mă purtă împrejur preste ceale patru părţi ale curţii; şi iată curte despre laturile curţii, Curte mică, de lungă 40 de coţi, şi de largă 30 de coţi, o măsură la cîte 4. Şi boite împrejur la eale, împrejur la ceale 4 şi cuhnii făcute dedesuptul boitelor împrejur. Şi zise cătră rnine: „Aceastea-s casele bucătarilor, unde vor fiarbe acolo ceia
ce slujesc casii jîrtvuirile norodului”.

CAP XL VII

Şi mă băgă la pridvoarăle casii şi inia. apă ieşiia de supt descoperemîntul casii despre răsărit, căci faţa casii căuta cătră răsărituri şi apa pogortia de la laturea cea direapta despre  austru preste jîrtîvnic- Şi m-au scos despre calea porţii cei despre miazănoapte şi mă încungiura pre calea porţii den afara cătră poarta curţii ceii ce caută cătră răsărituri; şi iată,apa să pogorîia de la laturea cea direapta.  Ca ieşirea unui om den preajmă şi. măsură în mîna lui şi au măsurat 1000 cu măsura  şi au trecut pren apă, apă de iertare. Şi au măsurat 70000 cu măsura şi veni în apă apa pînă la coapse;  şi măsură  1000 şl  trecu apa pînă la brîu. Şi măsură 1000 şi nu putea să treacă, căci să repeziia apa ca un  sunet de pîrîu carele nu să va treace. Şi  zise cătră mine: „Văzut-ai, fiiul omului?” Şi mă aduse şi mă întoarse pre marginea  apei. Intru întoarcerea mea şi iată, pre marginea rîului copaci mulţi foarte, dencoace  şi dencolea. Şi zise cătră mine: „Apa aceasta carea iase la Galilea cea de cătră răsărit şi pogorîia preste Aravia şi veniia pînă la mare la apa ieşirii, şi va însînătoşa apele. Şi va fi tot sufletul celor vii undezaţi; preste toate, preste carele va veni rîul, vor trăi acolo; şi va fi acolo peaşte mult foarte, căci vine acolo apa aceasta şi va însînătoşa şi va trăi tot preste carele va veni rîul acolo. Şi va fi şi vor sta acolo păs carii preste ei de la Agadim pînă la Anagalim; zbicire de năvoade va fi, osebită va fi; şi peştii ei, ca peştii mării ceii mari, mulţime multă foarte. Şi întru treacerea lui şi întru întoarcerea lui şi întru treacerea lui cu vedearea malurile lui nu să vor însînătoşa. spre sare să deaderă. Şi spre rîu să va sui şi ţărmurile lui dencoace şi dencolea, tot pomul de mîncat nu să va vechi asupra lui, nid să va sfirşi roadă lui, den noirea lui va da pîrgă pentru că apele lor deA ceale sfinte aceastea ies; şi va fi roadă lor
spre mîncare şi suirea lor spre sănătate”. Aceastea zice Domnul Dumnezău: „Aceaste 14 hotară veţi moşteni de tot ale pămîntului,celor 12 fealiuri ale fiilor lui Israil, adaoge re de funire.  Şi veţi moşteni de tot pre el fieştecarele, ca şi fratele lui, la carele am ridicat mîna Mea ca să-l dau pre el părinţilor lor şi va cădea voao pămîntul acesta întru moştenire.  Şi aceastea-s hotarăle pămîntului: 16 cătră crivăţ, de la marea cea mare ce să pogoară şi împrejur spintecă intrarea Seda-dii,  Emath, Virotha, Savarim, ceale den 17 mijlocul hotarălor Damascului şi în nujlocul hotaralor Emath ului, curţile lui Savnan, care sînt deasupra hotarălor Avranitidil.  Aceastea-s hotarăle de la mare: de la curtea lui Avnan, hotarăle Damascului şi ceale despre crivăţ cătră crivăţ şi hotarul lui Emath şi hotarul crivăţului.  Despre faţa răsăriturilor, în 19 mijlocul Avraniudii, şi în mijlocul Damascului, şi în mijlocul Galaaditei, şi în nujlocul pămîntului lui Israil, Iordanul hotărăşte spre marea cea despre răsăriturile Finicîtului; aceastea-s ceale de cătră răsărituri.  Şi 20 ceale despre austru şi liva,de la Theman şi de la Fi nicctu pînă la apa Marimothului Cadis, lîţîndu-se la marea cea mare; această parte austru şi lipsu.  Această parte marii cei mari 21 hotărăşte pînă în preajma intrării Emathului, pînă la întrarea lui; aceastea-s ceale despre mare; şi veţi împărţi pămîntul acesta voao, fealiurilor lui Israil.  Veţ pune pre el cu 22 sorţu voao şi celor nemearnici ce nemerni-cescu în nujlocul vostru, carii au născut fii în nujlocul vostru; şi vor fi voao ca cei pămin-teani întru fiii lui Israil, împreună cu voi vor mînca întru moştenire în mijlocul fealiurilor lui Israil.  Şi vor fi întru fealiul nemearnicilor, întru nemearnicii cei ce sînt cu ei; acolo veţ da moştenire lor - zice Domnul Dumnezău.

CAP XLVIII

Şi aceastea-s hotarăle fealiurilor de la 1 începătura cea despre crivăţu si partea pogoririi cei ce spintecă împre-giur la intrarea lui Emath îngrădirea I elamul ui, hotarul Damascului cătră crivăţu despre partea lui Emath al curţii; şi va fi lor ceale despre răsărituri pînă la mare -Dan, una.  Şi de la hotarăle lui Dan, ceale de 2 cătră răsărituri, pînă la mare - Asir, una. Şi de la hotarăle lui Asir, de la ceale despre 3 răsărituri pînă la cealea despre mare - Neftalim, una.  Şi de La hotarăle lui Neftalim, 4 celor despre răsărituri, pînă la ceale despre mare - Manasi, una.  Şi de la hotarăle lui 5 Manasi, celor despre răsărituri, pînă la ceale despre mare - Efraim, una.  Şi de la hotarăle 6 lui Efraim, de la ceale despre răsărituri, pînă la [571] ceale despre mare - Ruvim, una. Şi de la hotarăle lui Ruvim, de la ceale despre răsărituri, pînă la ceale despre mare - Iuda, una.  Şi de la hotarăle Iudii, de la ceale despre răsă-rituri, pînă la ceale despre mare va fi începătura osebirii, 25000 lărgimea şi lungimea ca una den părţile ceale de cătră răsărituri şi pînă la ceale despre mare; şi va fi cel sfînt în  nujlocul lor.  începătura care vor osebi
Domnului,lungimea 25000 şi lărgimea doaozeci şi cinci de mii. Acestora va fi începătura sfintelor preoţilor: cătră crivăţu 25000, şi cătră mare lărgimea 10000, şi cătră răsărituri lăţimea 10000 şi cătră austru lungimea 25000, muntele sfintelor va fi în mijlocul lui. Preoţilor celor sfinţiţi, fiilor lui Sadoc, celor ce păzescu pazele casii, carii nu s-au rătăcit cu rătăcirea fiilor lui Israil, în ce chip au rătăcit leviţii.  Şi va fi lor începătura dată dentru
începăturile pămîntului sfint sfintelor de Ia hotarăle leviţilor. Iară leviţilor - ceale ce-s alăturea cu hotarăle preoţilor, lungimea 25000, şi lărgimea 10000, toată lungimea 25000, şi lărgime 10000. Nu să va vinde dentru eale, nici să va măsura, nici să vor lua ceale dentîiu născute ale pămîntului, căci sfintu va fi Domnului. Iară ceale 5000, ceale ce prisosescu spre lărgime spre ceale 25000, înaintea zidului va fi cetăţii spre lăcuinţa şi spre împărţală lui; şi va fi cetatea în mijlocul lui. Şi aceastea-s măsurile ei de cătră ceale de cătră crivăţu: 3000 şi 500, şi de la ceale despre austru 4000 şi 500, şi de la ceale despre răsărituri 4000 şi 500, şi de la ceale despre mare 4000 şi 500. Şi va fi împărţeală cetăţii cătră crivăţu 250, şi cătră austru 250, şi cătră răsărituri 250, şi cătră mare 250. Şi prisosala lungimei ceaea ce iaste alăturea începăturilor sfintelor, 10000 cătră răsărituri şi 10000 cătră mare; şi vor fi începăturile celui sfînt şi vor fi roadele ei spre pîine celor ce lucrează cetatea. Iară cei ce lucrează cetatea lucrează pre ea den toate f ealiurile lui Israil. Toată începătura doaozeci şi cinci de mii, preste 25000 în patru muchi veţi osebi lui începătura s vîntul ui de la ţinearea cetăţii. Iară cel prisosit al povăţuitoriu-lui, den cesta şi den cela, de la începăturile svîntului şi la ţinearea cetăţii despre faţă, preste 25000 lungimea pînă la hotarele ceale de cătră răsărit şi cătră mare despre faţă 25000 pînă în hotarăle ceale despre mare alăturea cu părţile povăţuitoriului; şi va fi începătura svintelor şi svinţirea casii în zmjlocul ei. Şi de la ţinearea leviţilor de la ţinearea cetăţii în mijlocul povîţuitorilor va fi, în mijlocul hotarălor Iudii şi în mijlocul hotarălor lui Veniamin povăţuitoriu lui va fi.  Şi prisoseala neamurilor de la cei 23 despre răsărit pînă la ceale despre mare -Veniamin, una.  Şi de la hotarăle lui Veniamin, de la ceale despre răsărituri, pînă la ceale despre mare - Semeon, una.  Şi de la 25 hotarăle lui Semeon, una, şi de la hotarăle lui Semeon, de la ceale despre răsărit, pînă la ceale de cătră mare - Isahar, una.  Şi de la 26 hotarăle celor ai lui Isahar, de la cei de la răsărit, pînă la ceale despre mare - Zavulon, una.  Şi de la hotarăle celor ai lui Zavulon, 27 de la ceale de cătră răsărit pînă la ceale despre mare - Gad, una.  Şi de la hotarăle 28 celor ai lui Gad, de la ceale de cătră răsărit, pînă la liva,şi vor fi hotarăle lui de la Theman şi apa Maremoth de moştenire pînă la marea cea mare.  Acesta e pămîntul care îl veţi 29 pune cu sorţu fealiurilor lui Israil şi aceastea-s împărţealele lor, zice Domnul Dumnezău.  Şi aceastea-s trecătorile cetăţii ceale 30 de cătră miazănoapte, 4500 cu măsura.  Şi 31 porţile cetăţii pre numele fealiurilor lui Israil, porţi 3 cătră crivăţu: poarta lui Ruvim, una, poarta Iudii, una, poarta lui Levi, una.  Şi 32 ceale de cătră răsărit 4500 şi porţi 3: poarta lui Iosif, una, poarta lui Veniamin, una, poarta lui Dan, una.  Şi ceale de cătră austru 4500 33 cu măsura şi porţi 3: poarta lui Semeon, una şi poarta lui Isahar, una, poarta lui Zavulon, una.  Şi ceale de Cătră mare 4500 cu 34 măsură, porţi 3: poarta lui Gad, una, poarta lui Asir, una, poarta lui Neftalim, una.  împrejurare de 35 18000. Şi numele cetăţii den ziua carea să va face, 'Domnul acolo' va fi numele ei*.

DANIIL 

CAPI

În anul al treilea al împărăţiei lui Ioachim, împăratul Iudei, au venit Navohodonosor, împăratul Vavilonului, la Ierusalim şi-l încungiură pre eL Şi deade Domnul în mina lui pre Ioachim, împăratul Iudei, si den partea vaselor casii Domnului, şi le-au adus pre eale la pămîntul lui Senaar, casa dumnezăului lui; §i vasele le-au descărcat în casa visteriei dumnezăului lui. Şi zise împăratul lui Asfanez, celui mai mare preste scopiţii lui. să bage den fiii robiei Ierusalimului şi den sămînţa împăraţiei şi de la forthomin Tinerii la carii nu iaste întru ei prihană, frumoşi la chip şi pricepători la toată înţelepciunea, şi conoscînd minte, şi cugetînd înţelepciune, şi la carele iaste vîrtute întru ei, a sta în casă înaintea împăratului şi a învăţa pre ei carte şi limba  haldeilor. Şi au rinduit lor împăratul pre zi de la masa împăratului şi dc la vinul băuturii lui şi să-i hrănească pre ei 3 ani, şi dupî  aceaea să stea înaintea împăratului. Şi fu întru ei den fiii Iudei: Daniil şi Anania şi  Misail şi Azaria. Şi au pus lor mai-marele scopiţilor nume: lui Daniil - Valtasar, şi Ana-niei - Sedrah, şi lui Misail - Misah. şi Azariei  - Avdenago. Şi au pus Daniil în inima lui ca să nu să pîngîrească cu masa împăratului şi cu vinul băuturii lui, şi rugă pre cel mai mare  preste scopiţi ca să nu se pîngîrească Şi au dat Dumnezău pre Daniil spre milă şi îndurări înaintea mai-marelui scopiţilor. Şi zise mai-marele scopiţilor lui Daniil: „Temu-mă eu de domnul mieu, de împăratul, pre cela ce au rinduit mîncarea voastră şi băutura voastră, pentru ca nu cîndai va vedea faţa voastră mai scăzută decît a copilaşilor celor de o vîrstă cu voi, şi veţ face dc va fi capul mieu de osîndă la împăratul”. Şi zise Daniil cătră Amelsal, pre carele au pus cel mai mare preste scopiţi preste Daniil şi Anania şi Misail şi Azaria: „Ispiteaşte dară pre feciorii tăi 10 zile, şi să dea noao den seminţele cîmpului şi să mîncăm şi apă să bem. Şi să ivească înaintea ta chipurile noastre şi chipurile copilaşilor celor ce mănîncă den masa împăratului; şi în ce chip vei vedea, fă cu slugile tale44.  Şi au ascultat lor şi au ispitit pre ei 10 zile. Şi după sîvîrşitul celor 10 zile, văzutu-s-au chipurile lor bune şi vîrtoase la
trupuri, mai mult decît copilaşii cei ce mînca den masa împăratului. Şi fu Amelsîd luînd rina lor şi vinul băuturii lor, şi le da lor
seminţe.  Şi le deade lor Dumnezău înţeleagere şi înţelepciune întru toată cărturîria şi înţelepciune; şi Daniil pricepea în toată vide-nia şi în visuri.  Şi după sîvîrşitul zilelor, 18 cărora au zis împăratul să-i bage pre ei, şi bagă pre ei cel mai mare preste scopiţi înaintea lui Navohodonosor.  Şi grăi împreună 19 cu ei împăratul, şi nu s-au aflat dentru ei dentru toţi aseamene cu Daniil şi cu Anania şi cu Misail şi cu Azaria; şi au stătut înaintea împăratului,  Şi întru tot graiul înţelepciunii şi ştiinţii. cîte au cercat de la ei împăratul, aflat-au pre ei cu 10 părţi mai vîrtos decît toţi vrăjitorii şi decît toţi desdntătorii ceia ce era in totă împărăţia lui.  Şi fu Daniil pînă într-un 21 an al lui Chiros împăratului.

CAPII

      În anul al doilea al împărăţiei lui 1 Navohodonosor visat-au Navohodonosor vis, şi s-au spămîntat duhul lui, şi somnul lui să făcu departe de la el.  Şi zise împăratul; „Chemaţi pre 2 descîntători şi pre vrăjitori şi pre fărmăcători şi pre haldei, ca să spuie împăratului visul lui”. Şi veniră şi statură înaintea împăratului.  Şi zise lor împăratul: „Visat-am. şi s-au 3 spămîntat duhul mieu, a şti visul”.  Şi 4 grăiră haldeii împăratului siriineaşte: „împărate, în veaci trăiaşte! Tu spune visul noao, slugilor tale, şi tîlcuirea lui vom spune”. Răspunse  împăratul  şi  zise  haldeilor: 5 „Cuvîntul de la mine s-au depărtat: deci de nu-m veţi arăta mie visul şi tîlcuirea lui, la perire veţ fi şi  casele voastre să vor jăhui;  Iară de-m veţi arăta visul şi tîlcuirea 6 lui, dări şi daruri şi cinste multă veţi lua de la mine- Insă visul şi tîlcuirea lui spuneţi mie!” Răspunseră de al doilea rind şi ziseră: „Zică 7 împăratul visul slugilor lui, şi asămănarea lui vom spune”.  Şi răspunse împăratul şi zise: 8 „Cu adevărat ştiu eu că vreame voi răscumpăraţi, şi căci aţi văzut că s-au depărtat de la mine graiul;  Deci de nu-m veţi spune visul, 9 ştiu că cuvînt mincenos şi stricat aţi tocmit ca să ziceţi înaintea mea, pînă va treace vreamea. Visul mieu spuneţi-mi  şi voiu conoaşte că şi asămănarea lui veţi spune mie”.  Şi 10 răspunseră iarăş haldeii înaintea împăratului, şi ziseră: „Nu iaste om pre pămînt care graiul împăratului va putea să-l conoască, de vreame ce tot împăratul mare şi domnu graiu ca acesta nu întreabă pre vrăjitoriu. haldeu. Căci cuvîntul care împăratul întreabă e greu, 11 şi altul nu iaste care să spuie pre el înaintea împăratului, fără de numai dumnezăii cărora nu iaste lăcaşul cu tot trupul”.  Atuncea 12 împăratul, cu mînie şi urgie multă, zise să piarză pre toţi măiestrii Vavilonului. [573] Şi porunca ieşi, şi măiestrii să omorîia, şi cercară pre nanul şi pre priatenii lui să-i omoară. Atuncea Daniil au răspuns sfat şi gînd Iul Arioh, celui mai mare preste bucătarii împăratului, carele au ieşit a omori pre mîiestrii Vavilonului. Şi întreba pre el zicînd: „Boiarine al împăratului, pentru care lucru au ieşit pare area aceasta neruşinată de la faţa împăratului?”  Şi arătă Arioh graiul lui
Daniil. Şi Daniil întră şi rugă pre împăratul pentru ca să-i dea lui vreame, şi tflcuirea lui va spune împăratului. Şi întrind Daniil la casa lui şi la Anania şi la Misail şi la Azaria, priatenii Iul, graiul au arătat Şi milosîrdii cerea de la Dumnăzăul ceriului pentru taina aceasta, pentru ca să nu piară Daniil şi priatenii Iui, împreună cu ceialalţi măiestri ai VaviIonului. Atuncea lui Daniil, întru vedearea nopţii, taină s-au descoperit; şi au binecuvîntat pre Dumnezăul ceriului Daniil, Şi zise: „Să fie numele lui Dumnezău blagoslovit den veac şî pînă în veac, căci înţelepciunea şi înţeleagerea a Lui iaste. Şi El premeneaşte vreame şi ani, aşază împăraţi şi mută, dînd înţelepciunea la cei înţelepţi şi înţelepciune celor ce ştiu înţeleagerea. Şi El descopere adinei şi ascunse, conoscînd ceale dentru întunearec, şi lumina împreună cu El iaste. Ţie, Dumnezăul părinţilor noştri, mă mărtu-risescu şi laud, căci înţelepciune şi puteare ai dat mie, şi ai arătat mie ceale ce am rugat de la Tine, şl graiul împăratului ai arătat mie”. Şi veni Daniil cătră Arioh, pre carele au pus împăratul să piarză pre măiestrii Vavilonului, şi-i zise lui: „Pre măiestrii Vavilonului să nu-i pierzi, ce mă bagă pre mine înaintea împăratului, şi tîlcuirea împăratului voiu spune”. Atuncea Arioh de pripă băgă pre Daniil înaintea împăratului şi zise Iui: „Aflat-am om den fui robirei jidovimei, care tflcuirea imparatului va spune”. Şi răspunse împăratul şi zise lui Daniil, al căruia numele era Val tas ar: „De poţi, să-m spui mie visul carele am văzut şi asămănarea lui!” Şi răspunse Daniil înaintea împăratului şi zise: „Taina carea împăratul întreabă nu iaste a măiestrilor, vrăjitori, deseîntători, gazarineani să vestească împăratului. Ce iaste Dumnezău în cer, Cela ce descopere taine, şi au arătat împăratului Navohodonosor ceale ce trebuie să fie la sfîrşitul zilelor. Visul tău şi videnia capului tău, pre aşternutul tău, acesta iaste: Tu, împărate, gîndurile tale pre aşternutul tău s-au suit, ce trebuie să să facă după aceasta; şi Cel ce descopere taine au arătat ţie ceale ee trebuiescusă să facă. Şi mie, nu întru măiestria carea iaste întru mine mai vîrtos decît toţi
cei vii taina aceasta s-au descoperit, ce pentru ca să să arate împăratului tîlcuirea, pentru ca gîndurile iriimii tale să conoşti.  Tu, împărate, vedeai, şi iată un chip mare. Şi chipul acela şi vedearea lui - preadecovîrşită, stînd înaintea feaţii tale, şi vedearea lui - înfricoşată;  Al căruia chipu era capul de aur curat, 32 mînile şi pieptul şi braţele lui - de argint, pîntecele şi coapsele - de aramă.  Pulpele - de 33 Ger, pidoarele - o parte oarece de fieru, şi o parte oarece de lut  Vedeai, pînă unde s-au 34 tăiat piatra den munte fără de mîni şi lovi chipul preste pidoarele ceale de fler şi ceale de lut, şi le mărunţi pre eale desăvîrşitu. Atuncea s-au mărunţit deodată lutul, fierul, 35 arama, argintul, aurul, şi s-au făcut ca praful de la arie de vară; şi le rădicară pre eale mulţimea duhului, şi loc nu s-au aflat lor. Şi piatra ceaea ce au lovit chipul să făcu munte mare şi împlu tot p amin tul.  Acesta iaste visul; şi 36 asămănarea lui vom grăi înaintea împăratului.  Tu, împărate, împăratul împăraţilor, 37 căruia Dumnezău împărăţia tare şi putearnică şi cinstită o au dat  In tot locul, unde 38 lăcuiescu fiii oamenilor şi hiarăle ţarinii şi pasările ceriului şi peştii mării au dat în mîna ta şi te-au pus pre tine domnu tuturoru, tu eşti capul cel de auru.  Şi denapoia ta să va 39 scula altă împărăţie, mai mică decît a ta, şi împărăţia a treia, carea iaste arama, carea va domni tot pămîntul.  Şi împărăţia a patra, 40 carea va fi vîrtoasă ca fierul; în ce chip fierul măruntează şi supune toate, aşa toate le va mărunţi şi le va supune.  Şi cîd ai văzut 41 pidoarele şi deagetele - o parte oarecarea de lut şi o parte oarecarea de fieru, împărăţie împărţită va fi, şi den rădăcina cea de fieru va fi întru ea, în ce chip ai văzut fierul amestecat cu lutul;  Şi deagetele pidoarelor - o 42 parte oarecarea de fier şi o parte oarecarea de lut, şi o parte oarecarea de împărăţie va fi tare, şi dentru ea va fi sfarimîndu-se.  Căci 43 ai văzut fierul amestecat cu lutul, amestecaţi vor fi întru sămînţă oamenilor şi nu vor fi lipindu-se într-acesta chip cu acesta, în ce chip fierul nu se ameastecă cu lutul.  Şi în 44 zilele împăraţilor acelora va scula Dumnezăul ceriului împărăţie, carea în vead nu să va strica, şi împărăţia Lui la alt norod nu va rămînea; mărunţi-va şi va vîntura toate împărăţiile, şi aceasta să va rădica în vead.  In ce 45 chip ai văzut că den munte s-au tăiat piatră fără de mîni şi au mărunţit lutul, fierul, arama, argintul, aurul, Dumnezău cel Mare au arătat împăratului ceale ce trebuie a să face după  aceastea;  şi adevărat e visul, şi [574] crezută e tîlcuirea Iui”. Atuncea împăratul Navohodonosor au căzut preste faţă şi lui Daniil s-au închinat, şi manaa şi bun miros zise să-i toarne lui. Şi răspunzîndu împăratul, zise lui Daniil: „Cu adevărat, Dumnezăul vostru, Acesta e Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul împăraţilor, Cel ce descopere taine, căci ai putut a descoperi taina aceasta”. Şi au mărit împăratul pre Daniil, şi dări mari şi multe au dat lui, şi l-au pus pre el preste toată ţara Vavilonului şi domn domnilor, preste toţi măiestrii Vavilonului. Şi Daniil au cerşut de la împăratul, şi au pus preste lucrurile ţării Vavilonului pre Sidrah, Misah, Avdenaago; şi Daniil era în curtea împăratului.

CAP III

În anul al 18 Navohodonosor împăratul au făcut chip de aur, înălţimea lui de 60 de coţi, lărgimea lui de 6 coţi, şi au pus pre el în cîmpul lui Deira, în ţara Vavilonului. Şi au trimis să adune pre veziri şi pre voivozi, pre biruitorii locurilor, povăţuitori şi tirani şi pre cei preste biruinţă şi pre toţi boiarii ţărilor, să vie la înnoirea chipului care au pus Navohodonosor  împăratul. Şi s-au adunat biruitorii locurilor, vezirii, voivozii, povăţuitorii, tiranii cei mari, cei preste biruinţe şi toţi boiarii ţărilor la înnoirea chipului care au pus Navohodonosor împăratul, şi au stătut înaintea chipului.  Şi strigătoriul striga cu vîrtute: „Voao vă se zice, limbilor, noroadelor, fealiurilor, neamurilor! în care ceas veţi auzi glasul trimbiţii, muscalului şi alăutei, samvichiii şi canonului, tocmeala glasului şi a tot neamul de cîntareţi, căzînd închinaţi-vă chipului celui de aur,  care au pus Navohodonosor împăratul; Şi carele nu va cădea să să închine, într-acela ceas să va băga în cuptoriul cel de foc, cela ce  arde”. Şi fu cînd auziră toate noroadele glasul trimbiţii, muscalului şi alăutei, samvichiii şi canonului, şi a tot neamul de musice, căzînd toate noroadele, fealiurile, limbile să închina chipului celui de aur care au pus  Navohodonosor  împăratul.  Atuncea au  venit bărbaţi haldei şi au pîrit pre jidovi. Şi răspunzînd ziseră lui Navohodonosor împăratului: „împărate, în veaci trăiaşte! Tu, împărate, ai pus poruncă, tot omul carele va auzi glasul trimbiţii şi muscalului şi alăutei şi samvichiii şi canonului şi tocmirea glasului şi tot neamul musicilor, Şi cel ce nu va cădea să să închine la chipul cel de aur, băga-se-va la cuptoriul focului cel arzîtoriu.. Sînt dară bărbaţi jidovi, pre cărei ai pus preste lucrurile  ţarii  Vavilonului  - Sedrah,
Misah, Avdenago; bărbaţii aceia n-au ascultat, împărate, porunca ta, şi dumnezeilor tăi nu slujăscu, şi chipului celui de aur ce ai pus nu să închină”.  Atuncea Navohodonosor 13 cu mînie şi cu urgie zise să aducă pre Sedrah, Misah şi Avdenago; şi să aduseră înaintea împăratului.  Şi răspunse Navohodonosor, 14 şi zise lor: „Au adevărat, Sedrah, Misah, Avdenago, dumnezeilor miei nu slujiţi şi chipului celui de aur, carele am pus, nu vă închinaţi?  Acum dară de sînteţi gata, pentru că, 15 deaca veţi auzi glasul trimbiţii şi alăutei şi samvichiii şi canonului şi tocmeala glasului şi a tot neamul de musice, căzînd să vă închinaţi chipului celui de aur, care am pus; iară de nu vă veţi închina, într-acesta ceas vă veţi băga în cuptoriul focului cel ce arde! Şi care iaste dumnezeu care să vă scoată pre voi den mînile  meale?”  Şi  răspunse  Sedrah, 16 Misah, Avdenago, zicînd împăratului Navohodonosor: „N-avem treabă noi pentru graiul acesta a răspunde ţie;  Pentru că iaste 17 Dumnezeul nostru în ceriuri, Căruia noi slujim, putearnic a ne scoate pre noi den cuptoriul focului cel ce arde, şi den mînile tale, împărate, mîntui-va pre noi.  Şi de nu, să 18 ştii, împărate, că dumnezeilor tăi nu slujim, şi chipului celui de aur ce ai pus nu ne închinăm!”  Atuncea  Navohodonosor  s-au 19 împlut de mînie, şi vedearea feaţii lui s-au schimbat spre Sedrah, Misah şi Avdenago, şi zise să arză cuptoriul cu 7 părţi mai mult, pînă ce va arde desăvîrşit;  Şi bărbaţi vîrtoşi la 20 vîrtute - zise - legînd pre Sedrah, Misah şi Avdenago, să-i bage în cuptoriul focului celui ce arde.  Atuncea bărbaţii aceia s-au legat, 21 cu îmbrăcămintea lor şi cu chivere şi cu nădragii şi hainele lor, şi s-au băgat în mijlocul cuptoriului focului ce ardea,  De vreame 22 ce graiul împăratului prea să mtăriia.  Şi 23 cuptoriul să arse prea de prisosit de 7 părţi mai mult,  Şi aceşti 3, Sedrah, Misah şi 24 Avdenago, au căzut în mijlocul cuptoriului focului ce ardea, legaţi, şi umbla în mijlocul văpăii, lîudînd pre Dumnezău.  Şi Navohodonosor auzi lîudînd ei, şi să miră; şi să sculă cu grabă şi zise boiarilor lui: „Au n-am băgat 3 oameni  în  mijlocul  cuptoriului focului, legaţi?” Şi ziseră împăratului: „Cu adevărat, împărate!”  Şi zise împăratul: „Aicea eu 26 văzu patru bărbaţi dezlegaţi, şi în mijlocul focului umblă, şi vătămare nu iaste întru ei, şi vedearea celui al patrulea aseamene e cu fiiul lui Dumnezău”.  Atuncea să apropie 27 Navohodonosor  cătră  uşa cuptoriului focului ce ardea şi zise: „Sedrah, Misah şi Avdinago, robii lui Dumnezău celui Prea-înalt, ieşiţi şi veniţi!” Şi ieşi Sedrah şi Misah şi Avdinago den mijlocul focului.  Şi [575] să strînseră craii si voivozii şi biruitorii locului şi putearnicii Împăratului, si vedea pre bărbaţi că n-au stăpfnit focul trupul lor si părul capului lor nu s-au pîrlit gi hainele lor nu s-au schimbat si miros de focu nu era întru ei; si să închină Domnului înaintea lor împăratul. Şi răspunse Navohodonosor împăratul şi zise: „Bmecuvîntat e Dumnezăul lui Sedrah, Misah şi Avdenago, Carele au trimis pre îngerul Său şi au scos pre slugile Lui, căci nădejduia pre El, şi graiul împăratului mu schimbat şi au dat trupurile lor la focu, pentru ca să nu slujască, nici să să închine la tot dumnezăul, fără de numai la Dumnezăul lor. Şi eu puiu poruncă: Tot nărodul, neam, limbă, ori carii vor zice hulă asupra Dumnezăului lui Sedrah, Misah şi Avdenago, la pierzare vor fi si casele lor la jafu, de vreame ce nu iaste alt dumnezău carele va putea să izbăvească aşa**. Atuncea împăratul au îndireptat pre Sedrah, Misah şi Avdenago în ţara Vavilonului; şi crescu pre ei şi învrednici pre ei a povăţui tuturor jidovilor celor ce era întru impară ţi a lui. Navohodonosor împăratul, la toate noroadele, fealiurile, limbile ceale ce lăcuiesc întru tot pămîntul: „Pace voao să să înmulţască! Seamnele şi minunile, carele au făcut cu rnine Dumnezăul cel Pre ai nalt, plăcut-au înaintea mea să vestescu voao CStu-s de mari şi putearnicet împărăţia Lui împărăţie veacinică iaste, şi stăpînirea Lui - în neam
şi în neam.

CAP IV

Eu, Navohodonosor, bine petrecind Cf/6}>l eram în casa mea şi bine odrăslind  1 aB| Pre scaunul miu. Vis am văzut, şi LTwH A m-au înfricoşat, şi m-am turburat pre >?vJ^xl aşternutul mieu, şi vederile capului  mieu m-au turburat pre rnine. Şi pren rnine s-au pus poruncă ca să aducă înaintea mea pre toţi măiestrii Vavilonului, pentru ca  tîlcuirea visului îm vor cunoaşte. Şi întră descîntătorii, vrăjitorii, gazarineani, haldei, şi visul eu am zis înaintea lor, şi asămănarea lui  n-au cunoscut mie, Pînă au venit Daniil, căruia e numele Valtasar, după numele dumnezăului mieu, care are Duh Svînt a lui Dumnezău întru sine, şi visul înaintea lui am zis:  'Valtasar, cel mai mare al descîntătorilor, pre care am cunoscut că Duh Svînt al lui Dumnezeu iaste întru tine şi taina nu-ţ iaste cu neputinţa, auzi vedearea visului mieu, carele am văzut, şi  asămănarea lui spune-m mie! Şi vederile capului mieu pre aşternutul mieu: Vedeam, şi iată copaciu în mijlocul pămîntului, şi înălţimea lui multă. Şi să mări copaciul şi să întări, şi înălţimea lui au ajuns pînă la ceriu şi tuljMna lui la  marginele a tot pămîntul.  Frunzele hu frumoase, şi roadă lui - multa, şi hrană tuturor - întru el; şi dedesuptul lui sălăşluia hiarăle ceale sălbateci, şi întru crangile lui lăcuia pasările ceriului, dentr-însul să hrăniia tot trupul.  Vedeam întru vedearea nopţii pre 10 patul mieu, şi, iată, ir şi svînt den ceriu să pogori  Şi strigă cu vîrtutea şi aşa zise: 11 Tîiaţ copaciul şi zmulgeţi cranghinile lui şi scuturaţi frunzele lui şi răsipiţi roadă lui; clîtească-se hiarăle dedesuptul lui şi pasările de la ramurile lui;  Fără numai odrasla rădîcinilor lui în pămînt lăsaţi, şi în legătură de fier şi de aramă şi în pajiştea cea de afară; şi în roua ceriului va mînea, şi cu hiarăle - partea ui. in buruianul pămîntului.  Inema lui de la 13 oameni să va schimba, şi inemă de hiară să va da lui, şi şapte vremi să vor premeni preste el.  Pren asămănarea lui ir e cuvîntul, si 14 graiul svinţilor e întrebarea, pentru ca să cunoască cei ce trăiesc căci Domnul iaste Cel Preaînalt al împărăţiei oamenilor, şi oricăruia I să va părea va da pre ea, şi ocara oamenilor va rădica asupra ei.  Acesta e visul carele 15 am văzut eu, împăratul Navohodonosor, şi tu, Valtasar, tîlcuirea zi, căci toţi măiestrii împărăţiei meale nu pot asămănarea lui a arăta, şi tu, Daniile, poţi, cîci Duhul lui Dumnezeu cel Svînt e întru tine'“.  Atuncea Daniil, al 16 căruia numele era Valtasar, să năuci ca un ceas, şi gîndurile lui turbura pre el. Şi răspunse împăratul şi zise: „Valtasare, visul şi tilcul lui să nu te sîrguiască!”  Răspunse 17 Valtasar şi zise: „Doamne, fie visul acesta celor ce urăsc pre tine şi asămănarea lui vrăjmaşilor tăi!  Copaciul carele ai văzut, cel ce 18 s-au mărit şi s-au întărit, a căruia înălţimea au ajuns la ceriu şi tulpina lui la tot pămîntul si frunzele lui bine înverzite şi roadă lui multă şi hrana tuturor întru el, dedesuptul lui lăcuia hiarăle ceale sălbateci şi în crangile lui lăcuia pasările ceriului,  Tu eşti, împărate, căci te-ai 19 mărit şi te-ai întărit şi mărimea ta să mări şi ajunse la ceriu şi stăpînirea ta la marginile pămîntului.  Şi cum că au văzut împăratul ir 20 cel svînt pogorîndu-se den ceriu, şi zise: 'Zmulgeţi copaciul şi stricaţi pre el, fără numai odrasla rădăcinelor lui în pămînt lăsaţi cu legătură de fier şi de aramă şi cu pajişte cea denafară, şi în roua ceriului va petreace, şi cu hiarăle sălbatece va fi partea lui, pînă să vor premeni preste el 7 vremi',  Aceasta e asămănarea lui, împărate, şi asămănarea Celui Preaînalt aceasta iaste, carele au ajuns preste domnul mieu, preste împăratul,  Şi pre tine 22 te vor goni de la oameni, şi cu hiarăle sălbatece [576] va fi lăcaşul tău, şi cu iarbă ca pre un bou te vor hrăni, şi den rouă ceriului vei pe treace, şi şapte vremi să vor premeni preste tine, pînă unde vei conoaşte că biruiaşte Cel Nalt împărăţia oamenilor, şi căruia I se va părea o va da pre ea. Şi căci au zis: 'Lăsaţi odrasla rădăcinelor copadului în pămînt', împărăţia ta ţie rămîne, dentru carea ai conoaşte biruinţa cea cerească. Pentru aceaea, împărate, sfatul mieu placă ţie, şi păcatele tale cu milostenie le răscumpără şi strîmbătăţile întru îndurările measeri-lor, cîndai va fi Dumnezău mult-îngăduitoriu greşalelortale”.  Aceastea toate s-au stricat asupra lui Navohodonosor împăratul. După 12 luni, la beseareca împărăţiei lui, în Vavilon îmblînd. Răspunse împăratul şi zise: „Nu acesta iaste Vavilonul cel mare, care eu am zidit spre casa împărăţiei în tăria puterii meale, spre cinstea măririi meale?” încă cuvîntul în gura împăratului fiind, glas den ceriu să făcu: „Ţie să zice, Navohodonosore împărate, împărăţia ta au trecut de la tine, Şi de la oameni pre tine vor goni, şi cu hiarăle sălbatece - lăcuinţa ta, şi cu iarbă ca pre un bou te vor hrăni, şi 7 vremi să vor premeni preste tine, pînă unde vei cunoaşte că biruiaşte Cel înalt împărăţia oamenilor, şi la care-I va părea va da pre ea”. Intr-acesta ceas cuvîntul s-au plinit asupra lui Navohodonosor, şi de la oameni s-au gonit, şi iarbă mînca ca un bou, şi den roaua ceriului trupul lui s-au văpsit, pînă unde perii lui ca ai leilor s-au mărit şi unghele lui ca ale pasărilor. „Şi după sîvîrşitul zilelor, eu, Navohodonosor, ochii la ceriu rîdicaiu, şi crierii miei spre mine să întoarseră, şi pre Cel Preaînalt bine-cuvîntaiu şi pre Cel Viu în veaci lăudaiu şi am mărit, căci biruinţa Lui e biruinţă veacinică şi împărăţia Lui - în neam şi în neam, Şi toţi ceia ce lăcuiesc pămîntul întru nemica s-au socotit, şi după voia Lui face în sila ceriului şi în lăcaşul pămîntului, şi nu iaste cine să stea împotriva mînii Lui şi să grăiască Lui: 'Ce ai făcut?' Intr-aceasta vreame creierii miei s-au întors asupră-mi, şi la cinstea împărăţiei meale am venit, şi chipul mieu s-au întors asupra mea, şi tiranii miei şi măriţii miei cerca pre mine, şi pre împărăţia mea m-am întărit, şi mărire mai multă să adaose mie. Acum dară eu, Navohodonosor, laud şi preaînalţu şi măresc pre împăratul ceriului, căci toate lucrurile Lui sînt adevărate şi cărările Lui judecăţi, şi pre toţi ceia ce merg cu mîndrie ' poate să-i smerească”.

CAP V

      Valtasar împăratul făcu cină mare 1 celor de cinste ai lui. la 1000 de oameni, şi sta tn preajma celor o mie vinul.  Şi bînd, Valtasar zise la gustarea vinului ca să aducă vasele ceale de aur şi ceale de argint, carele au scos Navohodonosor, tatul lui, den beseareca cea den Ierusalim, şi să bea cu eale împăratul şi boiarii lui şi ţiitorile lui şi cealea ce să culca lîngă el.  Şi aduseră vasele ceale de aur şi ceale 3 de argint, carele au scos den beseareca lui Dumnezău den Ierusalim, şi bea cu eale împăratul şi boiarii lui şi ţiitorile lui şi ceale ce să culca lîngă el.  Bea vin şi lăuda pre dumnezăii cei de aur şi de argint şi de aramă şi de fier şi de lemn şi de piatră, şi pre Dumnăzăul cel Veacinic nu L-au binecuvfntat. Cela ce are biruinţa duhului lor.  într-ace si ceas ieşiră 5 deagete de mînă omenească şi scriia în preajma fîdiii, preste spoiala păreatelui casii împăratului, şi împăratul vedea încheieturile mînii ceii ce scriia.  Atuncea faţa împăratului să schimbă, şi gîndurile lui turburară pre el, şi legăturile mijlocului lui să dezlega, şi genuchile lui să izbita.  Şi striga împăratul 7 cu tărie ca să aducă vrăjitori, haldei, gazare ani; şi răspunse împăratul şi zise măiestrilor Vavilonului: „Oricine va ceti scrisoarea aceasta şi tîlcuirea ei îm va arăta, cu porfira se va îmbrăca, şi lanţul cel de auru - preste grumazii lui, şi al treilea întru împărăţia mea va domni”.  Şi întră toţi măiestrii împăratului 8 şi nu putea scrisoarea să cetească, nici tDcul să arate împăratului.  Şi împăratul Valtasar 9 s-au turburat, şi chipul lui s-au premenit asupra lui, şi boiarii lui să turburară.  Şi au 10 intrai împărăteasa la casa băuturii, şi răspunse împărăteasa şi zise: „împărate, în veacu trăiaşte! Nu te turbure pre tine gîndurile tale, şi chipul tău nu să schimbe!  Iaste 11 om întru împărăţia ta, întru carele e Duhul lui Dumnezău,  Şi în zilele tătîni-tău privegheare şi înţeleagere s-au aflat întru el; şi împăratul Navohodonosor, tată-tău, mai-mare descîntătorilor, vrăjitorilor, haldeilor, gazareanilor l-au pus pre el,  Căci duhu 13 mult - întru el şi înţelepciune şi înţeleagere, tîlcuind vise şi vestind ceale oprite şi dezle-gîndu legăturile, Daniil, şi împăratul i-au pus lui numele Valtasar. Acum dară cheame-se, şi tîlcuirea lui va spune ţie-.  Atuncea Daniil 14 să aduse înaintea împăratului, şi zise împăratul lui Daniil: „Tu eşti Daniil cel den fiii robirii, ai jidovimei, care i-au adus împăratul, tată-mieu?  Auzit-am pentru tine că 15 Duhul lui Dumnezău iaste întru tine, şi deşteptare şi înţeleagere şi măiestrie multa [577] s-au aflat întru tine. Şi acum au întrat înaintea mea cei înţelepţi, vrăjitori, gazareani, pentru ca scrisoarea aceasta să o cetească mie, şi n-au putut să-mi spuie. Şi eu am auzit  pentru  tine  că  poţi  tîlcuiri a tllcui; Acum dară, de vei putea scrisoarea aceasta a ceti şi asămănarea ei să-mi arăţi mie, cu mohorît te vei îmbrăca, şi lanţul cel de auru va fi preste grumazii tăi, şi al treilea întru împărăţia mea vei domni44. Şi zise Daniil înaintea împăratului: „Dările tale ţie fie, şi darul casii tale altuia dă. Iară eu scrisoarea o voiu ceti împăratului şi asămănarea ei arăta-voiu- ţie. împărate, Dumnezău cel Preaînalt împărăţia şi mărirea şi cinstea au dat lui Navohodonosor, tătîne-tău; Şi de mărimea care au dat lui, toate noroadele, fealiurile, limbile era tremurînd şi temîndu-se de cătră faţa lui; pre carele vrea el omorîia, şi pre carele vrea el bătea, şi pre carele vrea el înălţa, şi pre carele vrea el smeriia. Şi cînd să înălţă inima lui şi duhul lui s-au întărit a să mîndri, pogorîtu-s-au den scaunul împărăţiei, şi cinstea s-au luat de la el, Şi de la oameni s-au izgonit, şi inima lui cu hiarăle s-au dat, şi cu măgarii sălbatici - lăcuinţa lui, şi cu iarbă ca pre un bou hrăniia pre el, şi den roua ceriului trupul lui s-au văpsit, pînă unde au conoscut că biruiaşte Domnul Dumnezău cel Preaînalt împărăţia oamenilor, şi căruia I să va părea o va da pre ea. Şi tu dară, fiiul lui, Valtasar, n-ai smerit inima ta înaintea lui Dumnezău; nu aceastea toate le-ai ştiut? Şi preste Domnul Dumnezăul ceriului te-ai înălţat, şi vasele casii Lui le-ai adus înaintea ta, şi tu şi boiarii tăi şi ţiitoarele tale şi ceale ce să culcă lîngă tine vin beaţi cu eale, şi pre dumnezeii cei de auru şi de argint şi de fioru şi de lemnu, de piatră, carii nu vădu, nici audu şi nu cunoscu, ai lăudat, şi pre Dumnezău, Care suflarea ta iaste în mîna Lui şi toate căile tale, pre El nu L-ai mărit. Pentru aceaea de la faţa Lui s-au trimis o închietură de mina şi scrisoarea aceasta au pus. Şi aceasta e scrisoarea cea rînduită: Mani, thechil, fares. Aceasta e asămănarea graiului: Mani - măsurat-au Dumnezău împărăţia ta, şi o plini pre ea;  Thechil - stătu întru cumpînă, şi să află lipsind; Fares - să despărţi împărăţia ta, şi să deade midilor şi perşilor44. Şi zise Valtasar şi îmbrăcară pre Daniil cu mohorît şi lanţul cel de aur pusără-l prejur grumazii lui, şi strigă pentru el să fie el biruitoriu al treilea întru împărăţie.  într-această noapte s-au omorît Valtasar, împăratul haldeuL Şi Darii Midul au luat împărăţia, fiind de ani 62.

CAP VI

      Şi plăcu înaintea lui Darii, şi au pus 1
preste împărăţie domni 120, ca să fie B^k'îiei  intru  toată  împărăţia  lui,  Si 2 rafii preste dînşii rîndui tori 3, dentru carii ■SriBl era Daniil unul dentru ei, ca să dea lor domnii cuvînt, pentru ca împăratul să nu să dodeiască;  Şl era Daniil preste ei, căci duh 3 de prisosit era întru el, şi împăratul l-au pus pre el preste toată împărăţia lui.  Şi rînduilorii şi domnii cerca vină să afle asupra lui Daniil; şi toată vina şi greşală şi păcat nu s-au aflat asupra lui, căci credincios era.  Şi 5 ziseră rînduitorii: „Nu vom afla asupra lui Daniil vină, fără numai întru legile Dumnezăului lui44.  Atuncea rînduitorii şi domnii stătură înaintea împăratului şi ziseră lui: „Darie împărate, să trăieşti în veaci!  Sfătuitu-s-au 7 toţi ceia ce-s preste împărăţia ta voivozi şi domni, ispravnicii şi biruitorii locurilor, ca să întărească cu întărijtu] ră împărătească şi să întărească poruncă, cum carele va ceare cea-rere de la tot dumnezăul şi de la oameni pînă în zile 30, fără de numai de la tine, împărate, să să bage în groapa leilor;  Acum dară, 8 împărate, întăreaşte porunca, pentru ca să nu schimbe porunca perşilor şi a midilor” .  Atuncea împăratul Darie porunci a să 9 scrie porunca.  Şi Daniil, cînd au conoscut 10 că s-au rinduit porunca, au întrat în casa lui, şi ferestrile - deschise lui la cerdacuri în preajma Ierusalimului, şi 3 vremi de zi era pleeîndu-se pre genuchile lui şi rugîndu-se şi mărturisîndu-se înaintea Dumnăzăul ui lui, în ce chip era făcînd şi mai nainte.  Atuncea 11 bărbaţii aceia au păzit şi au aflat pre Daniil rugîndu-se  şi  umilindu-se Dumnezăului lui.  Şi mergînd ziseră împăratului: „împărate, au n-ai pus poruncă ca tot omul carele va ceare de. la tot dumnezăul şi de la om cearere pînă la 30 de zile, fără numai de la tine, împărate, să să bage în groapa leilor?” Şi zise împăratul: „Adevărat - cuvîntul, şi porunca midilor şi perşilor nu va treace!”  Şi atuncea răspunseră şi ziseră înaintea împăratului: „Daniil, cel dentru fiii robirii Iudii, nu s-au supus poruncii tale şi în trei vremi ziua ceare de la Dumnezăul lui cearerile lui”.  Atuncea 14 împăratul, deaca auzi graiul, mult s-au mîhnit asupra lui şi pentru Daniil s-au nevoit ca să-l scoată pre el, şi pînă în sară era nevoindu-se ca să-l scoată pre el.  Atuncea bărbaţii aceia 15 ziseră împăratului: „Conoaşte, împărate, căci porunca iaste la midi şi la perşi ca toată porunca şi starea, carea împăratul va pune, nu trebuie a să premeni!”  Atuncea imparatul zise şi aduseră pre Daniil şi-l băgară pre el în groapa leilor; şi zise împăratul lui Daniil: .„Dumnezăul tău, Căruia tu slujeşti [578] neîncetat, Acesta te va scoate pre tine!” Şi au adus o piatră şi au pus preste gura gropii, şi au pecetluit împăratul cu inelul lui şi cu inelul boiarilor lui, pentru ca să nu să premenească vrun lucru întru Daniil. Şi s-au dus împăratul la casa lui, şi au dormit necinat, şi bucate n-au adus lui, şi somnul s-au depărtat de la el. Şi încuie Dumnăzău gurile leilor, şi n-au bîntuit pe Daniil. Atuncea împăratul s-au sculat dimeneaţă cu lumină şi cu sîrguială au venit la groapa leilor; Şi apro-piindu-se el de groapă, pre Daniil cu glas tare au strigat: „Daniile, robul lui Dumnezău celui Viu, Dumnezău, Căruia tu slujeşti neprea-stano,  putut-au să te scoată den gura leilor?”  Şi zise Daniil împăratului: „împărate, în veaci trăiaşte! Dumnezăul mieu au trimis pre îngerul Lui, şi au astupat gurile leilor, şi nu m-au stricat pre mine, căci înaintea Lui direptate să află întru mine; şi înaintea ta, împărate, greşală n-am făcut”. Atuncea împăratul mult să îmbuna spre el, şi pre Daniil zise să-l scoată den groapă; şi să scoase Daniil den groapă, şi toată stricarea nu s-au aflat întru el, căci au crezut în Dumnezăul lui. Şi zise împăratul, şi aduse pre bărbaţii ceia ce au pîrît pre Daniil, şi la groapa leilor s-au băgat ei şi fiii lor şi muierile lor; şi n-au ajuns la fundul gropii, pînă ce i-au fărîmat leii pre ei şi toate oasele lor le-au mărunţit Atuncea Darie împăratul au scris la toate năroadele, neamurile, limbile, celor ce lăcuiescu în tot pămîntul: „Pace voao să să înmulţască! Denaintea feaţii meale s-au pus poruncă ca întru toată stăpînirea împărăţiei meale să fie cutremurîndu-se şi temui-du-se de cătră faţa Dumnezăului lui Daniil, căci Acesta e Dumnezăul cel Viu şi rămîne în veaci, şi împărăţia Lui nu se va strica, şi biruinţa [Lui] - pînă la săvîrşit; Spreje-neaşte şi mîntuiaşte şi face seamne şi minuni în ceriu şi pre pămînt Carele au scos pre Daniil den gura leilor”.  Şi Daniil să îndirepta întru împărăţia lui Darie şi întru împărăţia lui Chir Persului.

CAP VII

În anul dentîiu a lui Valtasar, Împăraţii Ffcfl tul haldeilor, Daniil văzu vis, şi vede-WTB| rile capului lui pre patul lui, şi visul ||fl |sB,ui au scris. începătura cuvintelor  lîESLllui: „Eu, Daniil, vedeam întru vedearea nopţii, şi iată patru vînturi ale ceriului loviră la marea cea mare. Şi patru hiară mari să suia den mare, nu toate fiind într-un  chip. Cea dentîiu - ca o leoaie, şi aripile ei - ca ale vulturului; vedeam, pînă unde s-au zmult aripile ei, şi să rădică de la pămînt şi pre picioare de om au stătut, şi
inimă de om s-au dat ei.  Şi iată altă hiară, 5 aseamene cu urs oaia, şi în vremi au stătut, şi 3 coaste era în gura ei, în mijlocul dinţilor ei, şi aşa zicea ei: 'Scoală-te şi mănîncă trupuri multe!'  Denapoia aceştiia vedeam, şi iată 6 altă hiară, ca un pardos, şi la ea era 4 aripi de pasăre deasupra ei, şi patru capete avea hiara, şi volnide să deade ei.  Denapoia 7 aceştiia vedeam, şi iată a patra hiară, groaznică, ciudată şi vîrtoasă de prisosit, şi dinţii ei mari de hieru, mîncînd şi sfărîmînd, şi ce rămînea cu pidoarele ei le călca; şi aceasta avea osebire multă decît toate hiarăle ceale denaintea ei, şi avea zeace coarne.  Socotiiam la coarnele ei, şi iată alt cornu lipit să sui în mijlocul lor, şi 3 coarne de ceale denaintea ei s-au dezrădăcinat de cătră faţa ei; şi iată ochi ca ochii omului în cornul acesta şi gură grăind mari, şi făcea războiu cătră sfinţi. Vedeam pînă ce s-au pus scaunele, şi şăzu Cel 9 Vechiu de zile; şi îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada, şi părul capului Lui ca o lînă curată, scaunul Lui - pară de focu, rotelele lui - foc arzătoriu.  Rîu de foc să tirîia ieşind 10 denaintea Lui, mii de mii slujiia Lui şi întu-neared de întuneared statură înaintea Lui; judecata au şăzut şi cărţile s-au deschis. Vedeam atuncea de cătră glasul cuvintelor 11 celor mari, carele cornul acela grăiia, pînă s-au omorit hiara şi au perit şi trupul ei s-au dat la ardere de focu.  Şi a celoralalte hiară 12 s-au mutat biruinţa, şi îndelungare de viaţă s-au dat lor pînă la an şi vreame.  Vedeam 13 întru vedearea nopţii, şi iată, cu norii ceriului şi ca un Fiiu al Omului era viind; şi pînă Ia Cel Vechiu de zile au sosit, şi înaintea Lui S-au adus.  Şi Lui să deade stăpînirea şi cinstea 14 şi împărăţia, şi toate noroadele, fealiurile şi limbile Lui vor sluji; biruinţa Lui - biruinţă veacinică, carea nu va treace, şi împărăţia Lui nu să va strica.  îngrozitu-s-au duhul mieu, 15 eu, Daniil, în firea mea, şi vederile capului mieu împreună mă turburară.  Şi m-am 16 apropiat la unul den cei ce sta, şi adevărul cercam de la el pentru toate aceastea; şi zise mie cercetarea şi asămănarea cuvintelor îm arătă: 'Aceastea hiară mari, ceale 4 - patru imparăţii să vor rădica pre pămînt, care să vor rădica;  Şi vor lua împărăţia svinţii Celui 18 înalt şi vor ţinea pre ea pînă în veacul veacurilor'.  Şi cercam pre amăruntul pentru hiara ceaea a patra, căci era osebită decît toată hiara, hiară groznecă foarte, dinţii ei de fier şi unghile ei de aramă, mîncînd şi mărunţindu, şi ce iîmmeacupidc*iîleeicălca,  Şi pentru ceale 20 10 coarne den capul ei şi pentru celalalt ce [579] să suia şi au scuturat den ceale de mai nainte 3, cornul acela la care era ochii si gura grăind mari, şi vedearea lui mai mare e decît a celoralalte.  Vedeam, şi cornul acela făcea războiu cu svinţii şi să întări preste ei, Pînă ce au venit Cel Vechiu de zile, şi judecata au dat svinţilor Celui înalt, şi vreamea au sosit şi împărăţia o ţinură svinţii. Şi zise: 'Hiara a patra - împărăţia a patra va fi pre pămînt, care va covîrşi toate împărăţiile şi va mînca tot pămîntul  şi va călca pre el şi-l va tăia de tot Şi ceale zeace coarne ale lui - zeace împărat să vor ridica; şi denapoia lor să va rădica altul, carele va covîrşi (pre răii) pre toţi cei denainte, şi trei împăraţi va smeri. Şi cuvinte cătră Cel înalt va grăi, şi pre cei svinţi ai Celui înalt va înşăla; şi va cugeta [a] premeni vremile şi leagea, şi să va da în mîna lui pînă la vreame şi vremi şi jumătate de vreame.  Şi judecată va sădea şi domnia vor muta  a atinge şi a piarde pînă la săvîrşit. Şi împărăţia şi biruinţa şi mărimea împăraţilor celor dedesuptul a tot ceriul datu-s-au svinţilor Celui înalt; şi împărăţia Lui - împărăţie veacinică, şi toate stăpînirile la El vor sluji şi vor asculta”4, Rnă aici e săvîrşitul cuvîntu-lui. Eu, Daniil, gîndurile meale mă turburară, şi faţa mea să schimbă asupra mea, şi graiul în
inema mea am păzit.

CAP VIII

      În anul al treilea al împărăţiei lui ValMtasar împăratului, vedeare s-au ivit
HtHcutr:i mine< eu> Daniil, după ce s-au  fiS KD ivit mie Ia început.  Şi eram în Susa
la vîri. care iaste (înj ţara Elamului,  şi văzuiu întru vedeare şi eram la Uval. Şi rădicaiu ochii miei şi văzuiu, şi iată un berbeace stînd înaintea lui Uval, şi avea coarne, şi coamele nalte, şi unul mai nalt decît altul, şi  cel mai nalt să suia de margine. Şi văzuiu berbeacele împungînd spre mare şi crivăţ şi austru, şi toate hiarăle nu vor sta înaintea lui, şi nu era cine să scoată den mîna lui, şi făcu  după voia lui şi să mări. Şi eu eram înţele-gind. şi iată, un ţap de capre veniia de la liva preste faţa a tot pămîntul, şi ţapul avea  cornu văzut între ochii lui. Şi au venit pînă la berbeacele cela ce avea coarnele, unde am văzut stînd înainte la Uvaal, şi au alergat cătră  el cu pornirea vîrtutei Iul Şi am văzut pre el ajungînd pînă la berbeace, şi să sîlbătîci cătră el şi lovi pre berbeace şi zdrobi amîndoao coarnele lui, şi nu era vîrtute la berbeace ca să stea înaintea lui; şi-l trînti în pămînt şi-l călca, şi  nu  era cine să-l scoată pre
berbeace den mîna lui.  Şi ţapul caprelor să 8 mări foarte, şi întărindu-se el să zdrobi cornul lui cel mare, şi să suiră alte patru coarne dedesuptul  lui  la  ceale  4  vînturi ale ceriului.  Şi dentru unul dentr-însele ieşi un 9 cornu vîrtos şi să mări mul tu cătră austru şi cătră răsărit;  Şi să mări pînă la putearea 10 ceriului, şi au căzut pre pămînt de la putearea ceriului şi de la steale, şi le calcă pre eale împreună.  Şi pînă unde voivodul va mîntui 11 robia, şi pentru el jîrtvă s-au turburat, şi să făcu şi să spori la el, şi cd sfint să va pustii; Şi să deade preste jîrtvă păcatu, să lepădă jos 12 direptatea  şi făcu şi să spori.  Şi am auzit 13 un sfînt grăind, şi zise un sfînt lui felmdni celui ce grăiia deasupra: „Pînă cînd vedearea va sta, jîrtvă cea ce s-au rădicat şi păcatul cel ce s-au dat pustiirei, şi cel sfîntu şi putearea să va călca împreună?”  Şi zise lui: „Pînă în 14 sară şi dimeneaţa zile 2300, şi să va curaţi cd sfint”.  Şi fu deaca am văzut eu, Daniil, 15 vedearea şi cercam înţeleagerea, şi iată, stătu înaintea mea ca o vedeare de bărbat.  Şi am 16 auzit glas de bărbat între Uval, şi chemă şi zise: „Gavriile, fă pre acela să înţeleagă vedearea!”  Şi veni şi stătu alăturea cu starea mea, şi venindu el m-am spămîntat şi căzuiu preste faţa mea  şi zise cătră mine: „înţeleage, fiiul omului, pentru că încă la săvîrşitul vremii iaste vedearea!”  Şi grăind el 18 cu mine, căzuiu preste faţa mea pre pămînt; şi să atinse de mine şi m-au pus în picioare,  Şi 19 zise: ..Iată. eu arăt ţie ceale ce vor să fie la ceale de apoi ale urgiei, pentru că încă la săvîrşitul  vremii  [...)•  Berbeacele  carele  ai 20 văzut, cela ce avea coarnele - împăratul midilor şi al perşilor.  Ţapul caprelor - împăratul elinilor; şi cornul cel mare, care era între ochii  lui,  acesta  iaste  împăratul cel dentîi.  Şi celui ce s-au zdrobit, căruia au 22 stătut patru coarne dedesupt împăraţi den limba lui să vor rădica, şi nu întru putearea lui.  Şi la ceale de apoi ale împărăţiei lor, 23 plinindu-se păcatele lor, scula-să-va împărat fără de ruşine la obraz şi înţelegînd pilde. Şi putearea lui - tare  şi nu în putearea lui  şi 24 minunate va strica, şi va îndirepta şi va face; şi va strica pre cei tari şi pre norodul cel sfîntu-Jugul sarcinii lui va îndirepta; vicleşug - în mîna 25 lui, şi în inima lui mări-să-va, şi cu vicleşugul va strica pre mulţi; şi spre pierzarea a multora va sta (şi preste Stăpînitoriul stăpînitorilor va sta)t şi ca oaole In mină va zdrobi.  Şi vedearea 26 cei de sară şi cei de dimineaţă, ce s-au grăit, adevărat iaste; şi tu pecetluiaşte vedearea, căce ta zile multe va fi”.  Şi eu, Daniil, adormiiu, şi [580] am bolit zile, şi mă sculam şi făceam faptele împăratului; şi mă minunam de vedeare, şi nu era cel ce pricepea.

CAP IX

În anul dentîiu al lui Darie, fiiul lui Ei BA A-suir dentru semenţia mideanilor, RJ9 care au împărăţit preste împărăţia  hJ Kw haldeilor. Intr-un an al împărăţiei Bk il lui, eu, Daniil, am înţeles den cărţi: numărul anilor, care s-au făcut cuvîntul Domnului cătră Ieremia prorocul, spre plinirea  pustiirii Ierusalimului de ani. Şi am dat faţa mea cătră Domnul Dumnezău a cerca rugăciune şi umilinţă, cu postiri şi sac şi  cenuşă. Ruga tu-m-am cătră Domnul Dumnezeul mieu şi m-am ispoveduit şi ziş: „Doamne, Dumnezăul cel Mare şi Minunat, Cel ce păzeşti făgăduinţa Ta şi mila celor ce Te iubescu şi celor ce păzescu poruncile  Tale, Păcătuit-am, făcut-am strîmbătate, păgînit-am, [...] de la poruncile Tale şi de la  judecăţile Tale, Şi n-am ascultat pre robii Tăi, prorocii, carii grăiia întru numele Tău cătră împăraţii noştri şi boiarii noştri şi părinţii noştri şi cătră' tot nărodul pămîntului.  Ţie, Doamne - direptatea Ta, şi noao - ruşinea obrazului, ca în ziua aceasta la bărbatul Iudei şi celor ce lăcuiescu în Ierusalim şi la tot Israilul, celor de aproape şi celor de departe, în tot pămîntul unde ai răsipit pre ei acolo întru defăimarea lor, carea au defăimat pre  Tine. Doamne, noao ruşinea obrazului şi împăraţilor noştri şi boiarilor noştri şi pîrinţilor noştri, carii am greşit Ţie. Domnului Dumnezăului nostru - milosîrdiile şi curăţiile, căci ne-am depărtat de la Domnul Şi n-am ascultat glasul Domnului Dumnezăului nostru; meargeţi în legile Lui, carele au dat cătră faţa noastră în rnîinile robilor Lui prorocilor. Şi tot Israilul au călcat leagea Ta şi s-au abătut ca să nu auză glasul Tău, şi veni preste noi os în da şi jurămîntul cel ce e scris în leagea lui Moisi, robul lui Dumnezău, căci am greşit Lui. Şi au întărit cuvintele Lui carele au grăit asupra noastră şi asupra judecătorilor noştri, carii ne-au judecat pre noi, a aduce preste noi răutăţi mari, ca carele nu s-au făcut supt tot ceriul ca cealea ce s-au făcut în Ierusalirn. In ce chip iaste scris în leagea lui Moisi, toate răutăţile aceastea au venit preste noi; şi nu ne-am rugat feaţii Domnului Dumnezăului nostru, să ne întoarcem de la strîm-bătăţile noastre şi a înţeleage întru totadevărul. Şi au privegheat Domnul Dumnezăul nostru preste răutatea noastră şi o au adus preste noi, cîci dirept e Domnul Dumnezăul nostru preste toată facerea Lui care au  făcut, şi n-am ascultat glasul Lui.  Şi acum, Doamne Dumnezăul nostru,
Carele ai scos pre nărodul Tău den pămîntul Eghipetului cu mînă tare şi ai făcut Ţie nume ca în ziua aceasta, păcătuit-am, nelegiuit-am, făcut-am strîmbătate.  Doamne, întru toată 16 milostenia Ta, întoarcă-se dară mînia Ta şi urgia Ta de la cetatea Ta, Ierusalimul, măgura cea sfîntă a Ta, căci am greşit întru strîmbătaţii e noastre şi ale părinţilor noştri - Ierusalim şi nărodul Tău spre ocară s-au făcut întru toţi cei  de  premprejurul  nostru.  Şi  acum 17 ascultă, Doamne Dumnezăul nostru, rugile robului Tău şi rugăciunile lui, şi arată faţa Ta preste  sfinţenia  Ta  cea  pustie pentru Tine.  Pleacă, Dumnezăul mieu, ureachea 18 Ta, şi auzi, deschide ochii Tai, şi vezi stingerea noastră şi a cetăţii Tale în carea s-au chemat numele Tău întru ea; căci nu pre direptăţile noastre noi aruncăm îndurarea noastră înaintea Ta, ce spre îndurările Tale ceale multe.  Doamne, ascultă! Doamne, curăţeaşte! Doamne, ia aminte! Doamne, fă, şi nu zăbovi! Pentru Tine, Doamne Dumnezăul mieu, căci numele Tău s-au chemat preste cetatea Ta şi preste norodul Tău!”  Şi eu 20 încă grăind şi rugîndu-mă şi mărturisind păcatele meale şi păcatele norodului mieu, lui Israil, şi aruncînd mila mea înaintea Domnului Dumnezăului mieu, pentru muntele cel sfînt al Dumnezăului mieu,  Şi eu încă 21 grăind la rugă, şi iată bărbatul Gavriil, pre carele am văzut întru vedeare întru începătura, zburind, şi să atinse de mine, ca în ceasul jîrtvei de sară.  Şi mă învăţă şi grăi cu mine 22 şi zise: „Daniil, acum am ieşit să te îndirep-tezu.  La începutul rugii tale ieşi cuvîntul, şi 23 eu am venit să-ţ spuiu ţie, căci bărbatul poftelor eşti tu; şi gîndeaşte întru graiu şi priceape întru vedeare!  Şaptezeci de săptîmîni s-au 24 tăiat preste nărodul tău şi preste cetatea cea sfîntă, ca să să săvîrşască păcatul, şi a pecetlui păcatele şi a stinge fărădelegile şi a curaţi stTÎmbătăţile şi a aduce direptate veacinicî; şi a pecetlui vedeare şi prorocul a unge pre Sfintul sfintelor.  Şi vei cunoaşte şi vei priceape: de la ieşirea cuvîntului a răspunde şi a zidi Ierusalimul pînă la Povîţuitoriu uns -sap ta mîni 7 şi săptîmîni 62; şi se va întoarce şi se va zidi larg şi cu zidu împregiur, şi să vor deşartă vremile.  Şi după ceale 62 de săptămîni va peri de tot Unsoarea, şi judecată nu va fi întru El; iară cetatea şi cel sfint va strica cu povîţuitoriul cel viitoriu, şi să vor tăia întru potop, şi pînă la săvîrşi tul războiului ceha tăiat va rîndui la stingeri.  Şi va întări făgăduinţa la mulţi, o săptîmînî; şi jumătate de săptămînă va înceta jîrtîvnicul şi jîrtvele, şi aripa de stingere, şi pînă la săvîrşit şi cu sîrguire [581] va rîndui spre stingere. Şi va întări făgăduinţa la mulţi, o săptămînă; şi întru cea jumătate de săptămînă să va ridica jîrtvă şi turnarea, şi preste sfinţire uriei un ea pustiirilor va fi, şi pînă la sîvîrşitul vremii săvîrşit să va da spre pustiire”.

CAP X

În anul al treilea al lui Chiros, împăratul perşilor, cuvînt s-au descoperit lui Daniil, căruia numele s-au chemat Valtasar, şi adevărat era cuvîntul, şi puteare mare şi înţeleagere s-au dat  lui întru vedeare. „In zilele acealea, eu, Daniil, eram plîngînd 3 săptămîni de zile;  Pîine de poftă n-am mîncat, şi carne şi vin n-au întrat în gura mea, şi cu unsoare nu m-am uns pînă la plinirea a trei săptămîni de  zile. în ziua a 24 a lunii dentîiu. şi eram eu ţiindu-mă de rîul cel mare - acesta iaste în  Dechel. Şi ridicaiu ochii miei şi văzuiu, şi iată un bărbat îmbrăcat cu vaddin, şi mijlocul  lui încins cu aur ofaz, Şi trupul Iul ca tharsis, şi faţa lui ca vedearea fulgerului, şi ochii lui ca făcliile focului, şi braţurile lui şi coapsele lui ca vedearea arămii ce sclipeaşte, şi  glasul cuvintelor lui ca glasul gloatei. Şi văzuiu eu, Daniil, sîngur vedearea, şi bărbaţii cei ce era împreună cu mine n-au văzut vedearea, ce numai spamîntare mare au căzut  preste ei, şi au fugit cu frică; Şi eu rămaş singur şi văzuiu vedearea cea mare aceasta, şi nu rămase în mine vîrtute, şi mărirea mea să premeni spre stricăciune, şi n-am ţinut cu  tărie. Şi auziiu glasul cuvintelor lui, şi cînd auziiu glasul graiurilor lui eram umilit, şi faţa mea pre pămînt Şi iată mînă atingîndu-se de mine, şi ridică pre genuchile meale şi pre palmele nunilor meale. Şi zise cătră mine: 'Daniile, bărbatul poftelor, înţeleage în cuvintele carele eu grăiesc cătră tine, şi stăi pre starea ta, că acum sînt trimes cătră tine!' Şi grăind el cătră mine cuvîntul acesta, sculaiu-rnă îngrozit Şi zise cătră mine: 'Nu te teame, Daniil! Căci den ziua dentîiu carea ai dat inima ta a înţeleage şi a te chinui înaintea Domnului Dumnezăului tău, auzi tu-s-au cuvintele tale şi eu am venit întru cuvintele tale. Şi boiarenul împărăţiei perşilor sta den preajma mea 21 de zile, şi iată Mihail, unul den boiarii cei de frunte, veni să-mi ajute mie; şi pre el l-am lăsat acolo, cu boiarenul împărăţiei perşilor. Şi am venit să-ţi spuiu căte să vor întîmpla norodului tău în zilele ceale de apoi. căci încă vedearea e la zile'. Şi grăind el cu mine după cuvintele aceastea, dat-am faţa mea pre pămînt şi m-am umilit. Şi iată, ca asămănarea fiiului omului s-au atins de buzele meale; şi deşchişu gura mea de grăiiu şi zişu cătră cela ce sta înaintea mea: 'Doamne, întru vedearea Ta întoarseră-se ceale den lăuntrul  mieu  în  mine,  şi  n-am avut vîrtute;  Şi cum va putea sluga Ta, Doamne, 17 a grăi cu domnul mieu acesta? Şi de acum nu va sta în mine vîrtute, şi suflare n-au rămas în mine'.  Şi adaose şi să atinse de mine ca o 18 vedeare de om, şi mă întări.  Şi-m zise mie: 19 'Nu te teame, bărbatul poftelor, pace ţie! îmbărbătează-te şi te întăreaşte!' Şi grăind el cu mine, m-am întărit şi am zis: 'Grăiască domnul mieu, căci ai întărit pre mine!'  Şi 20 zise: 'De ştii pentru ce veniiu cătră tine? Şi acuma mă voiu întoarce a darea războiu cu biruitoriul perşilor; şi eu ieşiiam, şi biruitoriul elinilor veniia.  Ce numai voiu spune ţie cel 21 ce e rinduit cu scrisoare de adevericiune; şi nu iaste unul sprejenindu-se cu mine pentru aceastea, fără numai Mihail, boiarenul nostru;

CAP XI

      Şi eu, în anul cel dentîiu a lui Chiros, stătuiu la vîrtute şi tărie. Şi acum adevărăciune voiu vesti ţie. lată, | încă 3 împăraţi să vor scula la Per-I sida, şi al patrulea să va îmbogăţi cu avuţie mare mai mult decît toţi; şi, după ce va birui el avuţia lui, să va rădica asupra tuturor împărăţiilor elineşu1. Şi să va scula împărat tare, şi va stăpîni stăpînire multă şi va face după voia lui. Şi după ce va sta împărăţia lui, sfărîma-să-va şi să va împărţi la ceale 4 vînturi ale ceriului; şi nu la ceale de apoi ale lui, nici după domnia lui, carea au domnit, căci să va zmulge împărăţia lui, şi altora, afară dentru acestea, să va da. Şi să va întări împăratul austrului; şi unul den boiarii lui să va întări asupra lui şi va domni domnie multă preste oblăduirea lui. Şi după anii lui amesteca-să-vor, şi fata împăratului austrului va întră cătră împăratul crivăţului, ca să fiică tocmeaie cu el; şi nu va birui vîrtutea braţului şi nu va sta sămînţa lui, şi să va da ea şi ceia ce aduc pre ea şi fecioara şi cel ce întăreaşte pre ea. Şi întru vremi scula-să-va întru floarea rădăcinii ei asupra găurii lui, şi va veni spre puteare şi va intra cătră întăriturile împăratului crivăţului, şi va face întru ei şi să va întări. Şi încă pre dumnezeii lor, cu topitorii lor, tot vasul poftit al lor de argint şi de aur, cu robire va aduce la Eghipet; şi el va sta mai mult decît împăratul crivăţului. Şi va 9 întră la împărăţia împăratului austrului, şi să va înturna la pămîntul lui. Şi fiii 10 lui vor aduna gloată de puteri multe, şi va veni venindu, înecînd, şi va treace şi va şedea şi împreună înainte să va încleşta, [582] pînă la vîrtutea lui. Şi sa va sîlbătîci împăratul austrului şi va ieşi şi să va bate cu împăratul crivăţului; şi va pune gloată multă, şi să va da gloata în mîna lui; Şi va lua gloata, şi să va înălţa inima lui, şi va obori zeci de mii şi nu să va întări.  Şi să va înturna
împăratul crivăţului şi va aduce gloată mai
multă decît întîiu, şi la săvîrşfitjul vremilor veni-vor intrări cu puteare mare şi cu aveare multă. Şi în vremile acealea mulţi să vor rădica asupra împăratului austrului; şi fiii omoritorilor norodului tău rădica-se-vor a întări vedeare, şi vor slăbi. Şi va întră împăratul crivăţului şi va vărsa turnare de pămînt şi va lua cetăţi tari, şi braţurile împăratului austrului nu vor sta. şi să vor scula aleşii lui, şi nu va fi puteare a starea. Şi va face cel ce întră cătră el după voia lui, şi nu va fi să stea înaintea feaţii lui; şi va sta în pămîntul savirului, şi să va săvîrşi în mîna lui. Şi va pune faţa lui să între cu vîrtutea a toată împărăţia lui, şi direptate toată împreună cu el va face; şi fata muierilor va da lui, să o strice pre ea, şi nu va rămînea şi nu va fi a lui. Şi va întoarce faţa lui la ostroave şi va lua multe şi va înceta pre boiari de ocara lor, însă ocara lui întoarce-să-va la el. Şi va întoarce faţa lui la putearea pămîntului lui, şi va slăbi şi va cădea şi nu să va afla. Şi să va scula den rădăcina lui odraslă de împărăţie preste gătirea lui îndireptînd, făcind mărirea împărăţiei; şi în zilele acealea surpa-se-va. şi nu întru obraze, nici cu războiu. Sta-va pre gătirea lui, ocărîtu-s-au, şi n-au dat asupra lui mărire de împărăţie; şi va veni cu bună tocmeală şi va întări împărăţiile cu alunecări. Şi braţurile celui ce îneacă să vor îneca de cătră faţa lui şi să vor zdrobi, şi povîţuitoriul făgăduinţii; Şi dentru amestecătură va face' hicleşug tătîni-său, şi să va sui şi să va întări preste el cu puţină limbă. Şi cu bună tocmeală şi întru ceale de aproape ţări va veni, şi va face carele n-au făcut părinţii lui şi părinţii părinţilor lui - prade şi pleanuri, şi avearea lor va răsipi, şi preste Eghipet va gîndi gîndurile lui pînă la o vreame. Şi să va rădica putearea lui şi inima lui preste împăratul austrului cu puteare mare, şi împăratul austrului va da războiu şi cu puteare mare şi tare foarte; şi nu va sta, căci vor gîndi asupra lui gînduri; Şi vor mînca ceale ce trebuiescu ale lui şi vor sfărima pre el, şi puteri va acoperi, şi vor cădea răniţi mulţi. Şi amîndoi împăraţii -inimile lor spre viclenie, şi la o masă minciuni vor  grăi,  şi  nu  să  va  îndirepta, cîci
.sfîrşitul va fi la vreame.  Şi să va întoarce la 28 pămîntul lui cu aveare multă, şi inima lui -spre făgăduinţa cea sfintă, şi va face şi să va înturna la pămîntul iui.  La vreame să va 29 înturna şi va veni la austru, şi nu va fi ca cea dentîiu şi ca cea de apoi.  Şi vor întră întru 30 el cei ce ies chitii, şi să va smeri, şi să va întorce şi să va mînia pre făgăduinţa cea sfîntă, şi va face; şi să va întoarce şi va înţe-leage preste ceia ce pîrăsescu făgăduinţa cea sfîntă.  Şi braţuri şi seminţe dentru el se 31 vor scula, şi vor spurca sfinţirea puterniciei şi vor muta neîn ce tarea şi vor da urîciunile celor stinşi.  Şi cei ce fac fărădelegile făgăduinţa 32 vor aduce întru alunecări, şi noroade ce cunoscu pre Dumnezăul hu să vor întări şi vor face. Şi cei pricepuţi ai norodului priceape-să-vor la 33 multe; şi vor slabi cu sabie şi cu văpaie şi cu robime şi cu jah de zile.  Şi slăbindu 34 ei, să vor ajuta ajutoriu mic, şi să vor adaoge preste ei mulţi întru alunecări.  Şi den 35 cei ce înţeleg vor slăbi a lămuri pre ei şi a-i aleage şi a-i înălbi, pînă la sfîrşitul vremii; cîci la vreame va fi.  Şi va face după voia lui, 36 şi împăratul să va înălţa şi să va mări preste tot dumnezeul, şi preste Dumnezeul dumnezeilor, şi va grăi cu semeţie; şi va bine-îndă-repta, pînă unde să va săvîrşi urgia, pentru că la săvîrşire şi sîrguială să face.  Şi preste 37 toţi dumnezeii părinţilor lui nu va inţeleage, şi pohta muierilor, şi preste tot dumnezeul nu va înţeleage, cîci preste toţi să va mări; Şi pre dumnezeul (maozin) pre locul lui va 38 mări, şi  pre  dumnezeul  carele  nu l-au cunoscut părinţii lui mări-l-va cu aur şi cu argint şi cu pietri scumpe şi cu pohte.  Şi va 39 face aceastea ca să întărească tăriile cu dumnezeu striin, căruia va cunoaşte, şi va înmulţi mărirea, şi va supune lor mulţi, şi pămîntul va împărţi cu daruri.  Şi la sfîrşitul vremii să 40 va împunge cu împăratul austrului, şi să va aduna cătră el împăratul crivăţului cu cară şi cu călăreţi şi cu corăbii multe, şi va întră în ţară şi va sfărima şi va treace.  Şi va întră 41 la pămîntul savain, şi mulţi vor slăbi; şi acestea vor scăpa den mîna lui: Edomul şi Moavul şi biruinţa fiilor lui Amon.  Şi va întinde 42 mîna lui preste pămînt, şi pămîntul Eghipetului nu va fi spre mîntuire.  Şi va domni întru 43 ceale ascunse ale aurului şi argintului şi întru toate pohtele Eghipetului şi ale livilor şi ale ethiopilor întru tăriile lor.  Şi auziri şi sîrguiale turbura-vor pre el de la răsărituri şi de la crivăţu, şi va veni cu mînie multă ca să stingă şi să procleţească pre mulţi.  Şi va [583] întinde cortul lui la afadanon între mări, la muntele savain cel svînt; si va veni pînă la partea lui, şi nu va fi cel ce mîntuiaşte pre el.

CAP XII

Şi în vreamea aceaea scula-se-va Mihail, boiarenul cel mare, cela ce stă preste fiii norodului tău, şi va fi vreame de necaz carea nu s-au făcut ca aceaea de cînd s-au făcut limbă pre pămînt pînă la vreamea aceaea; şi în vreamea aceaea mîntui-se-va norodul tău, tot cela ce  s-au aflat scris în carte. Si mulţi dentru cei ce dormiia în ţarina pămîntului să vor scula, unii la viaţă veacinică, şi unii la ocară şi la ruşine  veacinică. Şi ceia ce înţeleg vor lumina cu lumina mtîriturii, şi dentru direpţii cei mulţi - ca  stealele în veac şi încă. Şi tu, Daniile, astupă cuvintele şi pecetluiaşte cartea pînă la vreamea săvîrşirei, pînă să vor învăţa mulţi şi  să va înmulţi mintea'. Şi văzuiu eu, Daniil, şi iată, alţi 2 sta, unul dencoace de marginea rîului, şi unul dencolea de marginea rîului.  Şi ziş bărbatului celui îmbrăcat cu vadin, carele era deasupra apei rîului: 'Pînă cînd va  fi sîvîrşitul minunilor celora ce ai zis?' Şi auziiu pre omul cel îmbrăcat cu ceale de vadin, carele era deasupra apei rîului, şi înălţă direapta lui şi stingă lui la ceriu şi să jură întru Cel ce trăiaşte în veac, că 'In vreame şi vremi şi jumătate de vreame; cînd să va săvîrşi răsipirea mînii norodului celui svinţit  cunoaşte-vor toate*. Şi eu auziiu şi nu înţeles, şi ziş: 'Doamne, ce-s ceale de apoi ale  acestora?' Şi zise:'Vino, Daniile, căci astupate şi pecetluite sînt cuvintele, pînă la vreamea săvîrşirii; Aleage-se-vor, înălbi-se-vor şi să vor lămuri şi să vor svinţi mulţi, şi vor nelegiui cei fără de leage; şi nu vor înţeleage toţi cei fără de leage, şi cei înţelepţi vor înţeleage. Şi de la vreamea premenirii neîncetării şi a să darea urîciunea pustiirii -zile 1290. Fericit cela ce îngăduiaşte şi au ajunsu la zile 1335. Şi tu pasă şi te odih-neaşte, pentru că încă zile şi ceasuri sînt spre plinirea săvîrşirii, şi te vei odihni şi te vei
scula la sorţul tău, la săvîrşirea zilelor'“.

CAP I

      Cuvîntul Domnului, carele s-au făcut 1 cătră  Iosia al lui Veiri, în zilele O/iii şi ale lui Ioatham şi Ahaz şi Ezechia, împăraţii Iudii, şi în zilele lui Ierovoam, fiiul lui Ioas,împăratul lui Israil.  începătura cuvîntului Domnului întru Iosie. Şi zise Domnul cătră Iosie: „Pasă de-ţi ia ţie muiare de curvie şi fii de curvie, pentru că curvind va curvi pămîntul den napoîa Domnului”.  Şi mearse şi luo 3 pre Gomir, fata lui Devilaim; şi zemisli şi născu lui fiiu.  Şi zise Domnul cătră el: 4 „Cheamă-i numele lui Iesrael, pentru că încă puţin şi voiu izbîndi sîngele lui Iesrael asupra casii Iudii şi voiu potoli de tot împărăţia casii lui Israil.  Şi va fi în ziua 5 aceaea şi voiu zdrobi arcul lui Israil în valea lui Iesrael”.  Şi zemisli încă şi născu fată, 6 Şi zise lui: „Cheamă numele ei Ne-miluita, pentru că nu voiu mai adaoge încă a milui casa lui Israil, ce numai Împotrivindu-Mă împotrivi-Mă-voiu lor.  Iară pre fiii Iudii 7 voiu milui şi voiu mîntui pre ei întru Domnul Dumnezăul lor; şi nu voiu mîntui pre ei cu arc, nice cu sabie, nici cu războiu, nici cu cară, nici cu cai, nici cu călăreţi”. Şi înţărca pre cea Ne-miluită, şi zemisli 8 încă şi născu fiiu.  Şi zise: „Cheamă 9 numele Iui Nu-norodul-Mieu, şi voi nu sînteţi norodul Mieu, şi Eu nu-s Dumnăzău voao”. Şi era numărul fiilor lui Israil ca năsipul 10 mării, care nu să va măsura, nici să va număra. Şi va fi în locul unde s-au grăit lor: „Nu norodul Mieu, voi!, chema-să-vor şi ei „Fii lui Dumnezău celui viu”.  Şi să vor 11 aduna fiii Iudii şi fiii lui Israil deodată şi vor pune întru ei o domnie şi să vor sui de pre pămîntu, căci mare e ziua Iui Iesrael.

CAP II

Ziceţi fratelui vostru,,Norodul-Mieu” şi surorii voastre „Miluita”. Ju-decaţi-vă cătră maica voastră, ju-decaţi-vă, căci ea nu-M e muiare Mie, şi Eu nu-s bărbat ei; şi voiu ridica curvia ei de cătră faţa Mea şi prea-curvia ei den mijlocul ţîţelor ei. Pentru ca să dezbrac pre ea ţoală şi să o fac pre ea ca ziua naşterii ei; şi voiu pune pre ea ca pre o pustie şi voiu rîndui pre ea ca pămîntul fără de apă şi voiu omorî pre ea cu seate. Şi pre fiii ei nu voiu milui, căci fii curviii suit, căci au curvit maica lor. Ruşinat-au ceaea ce au născut pre ei, căci au zis: „Mearge-voiu denapoia ibovnicilor miei, celora ce dau mie pîmile meale şi apa mea şi hainele meale şi ză-veastele meale, untdelemnul mieu şi toate [584] cîte mi ie cuvin44. Pentru aceaea, iată, Eu astup calea ei cu cursă şi voiu zidi căile ei,  şi cărările ei nu va afla. Şi va goni pre ibovnicii ei, şi nu va ajunge pre ei; şi-i va căuta, şi nu-i va afla. Şi va grăi: „Mearge-voiu şi mă voiu Întoarce cătră bărbatul mieu cel mai den mainte, căci mai bun îm era atuncea  decît acum44. Şi ea nu conoscu ci Eu am dat ci griul şi vinul şi untdelemnu, şi argint am înmulţit ei; şi ea dc argint şi de aur au  făcut Vaalii. Pentru aceaea Mă voiu întoarce şi voiu căra grîul Mieu la vreamea iui şi vinul Mieu Ia timpul lui şi voiu lua hainele Meale şi zăveastcle Meale, ca să nu . acopere ruşinea ei. Şi acum voiu descoperi necurăţia ei înaintea ibovnicilor ei, şi nimeni nu va scoate pre ea den mina Mea. Şi voiu întoarce toate veseliile ei, praznicele ei şi lunile--noao ale ei şi sîmbetele şi toate zborurile ei. Şi voiu stinge via ei şi smochinii ei, cîte au zis: „Năimirile meale aceastea sînt, carele au dat mic ibovnicii miei”. Şi voiu pune pre cale spre mărturie, şi vor mînca de tot pre eale hiarăle ţarinii şi pasările ceriului şi drltoarele pămîntului. Şi voiu izbîndi asupra ei zilele Vaalimilor, întru carele au jîrtvuit lor, şi punea prejur ea cerceii ei şi left urile ei şi mergea denapoia ibovnicilor ci, şi pre Mine au uitat—zice Domnul. Pentru aceaea, iată, eu rătăcesc pre ea şi voiu aduce pre ea la pustiire şi voiu grăi după inima ei. Şi voiu da ei dştigă-rile ei de acolo şi valea A hor, ca să deşchiză înţeleagerea ei, şi să va smeri acolo după zilele prunciei ei şi după zilele suirii ei den pămîntul Eghipetului. Şi va fi in ziua aceaea—zice Domnul—Mă va chema„Băr-batul mieu'4 şi nu Mă va mai chema încă „Vaalim”. Şi voiu scoate numele Vaalimilor den rostul ci, şi nu vor mai pomeni încă numele lor. Şi voiu pune lor făgăduinţă întru aceaea zi cu hiarăle ţarinei şi cu pasările ceriului şi cu tîrîtoarele pămîntului; şi arcul şi sabia şi războiul voiu surpa de la pămînt şi voiu lăcui pre nădeajde. Şi voiu logodi pre tine Mie în veac, ^ .Şi te voiu logodi pre tine Mie cu direptate şi cu judecată şi cu milă şi cu îndurări. Şi te voiu logodi Mie cu credinţă, şi vei cunoaşte pre Domnul. Şi va fi în ziua aceaea—zice Domnul—asculta-voiu ceriului, şi ceriul va asculta pămîntului. Şi pămîntul va asculta griului şi vinul şi untdelemnul, şi aceastea vor asculta Iui Iesracl. Şi voiu sămăna pre ea Mie pre pămînt şi voiu milui pre cea Ne-miluită şi voiu grăi Ne-nărodului-Mieu: „Nărodul Mieu eşti tu*4, şi el va grăi:
„Domnul Dumnezăul mieu eşti Tu4'.

CAP III

      Şi zise Domnul cătră mine: „Încă 1 pasă şi iubeaşte muiare ce iubeaşte reale şi preacurvă. In ce chip iubeaşte Dumnezău pre ini Iui Israil şi ei caută cătră dumnezei streini fi iubescu fiă mintă tură cu stafide**. Şi am năimit mie cu 15 arginţi şi un gomor 2 de orzu şi un neveldevin.  Şi ziş cătră ea: 3 „Zile multe vei sădea asupra-mi, şi să nu curveşti, nid să te afli cu alt bărbat, şi eu sînt asupra ta”.  Căci zile multe vor sădea 4 fiii lui Israil nefundu împărat, nid fond boiarin, nid fiind jîrtvă, nid fiind jîrtăvnic, nid preoţii, nid arătători.  Şi după aceasta, în toarce-sc-vor fiii Iui Israil şi vor cerca pre Domnul Dumnezăul lor şi pre David, împăratul lor; şi să vor crudi spre Domnul şi spre bunătăţile lui la zilele ceale de apoi.

CAP IV

      Ascultaţi cuvîntul Domnului, fiii lui Israil, că iaste judecată Domnului cătră cei ce lăcuiesc pămîntul, pentru căci nu iaste adevăr, nid milă, nid cunoaşterea lui Dumnezeu pre pămîntu; Blestem fi minciună, ucidere şi furtişagu şi preacurvie s-au răvăr-sat pre pămînt, şi slngiuri preste sîngiuri să ameastecă. Pentru aceaeapuhge-vapămîntul fi si va împuţina cu toţi ceia ce lăcuiesc pre el, cu fiarăle ţarinii şi cu tîrîtoarele pămîntului şi împreună cu pasările ceriului, fi peştii mării să vor sfirşi, Pentru ca nimeni nici să judece, nid să mustre nimenea; iară norodul Mieu—ca un preotu pricit. Şi va slăbi zile, va slăbi şi prorocul împreună cu el noaptea şi asăminat-am pre maica ta. Asămănă-se norodul Mieu ca cîndu n-ar avea minte; căci con os tinţa ai lepădat tu, lepăda-te-voiu fi Eu, ca să nu preoţeşti Mie; şi ai uitat leagea Dumnezeului tău, uita-voiu pre fiii tai şi Eu. După mulţimea lor— aşa au greşit Mie; mărirea lor spre necinste o voiu pune. Păcatele norodului Mieu vor mînca şi întru strîmbătăţile lor vor iua alţii sufletele lor. Şi va fi In ce chip norodul, aşa şi preotul; fi voiu izbîndi asupra lor căile lor fi sfaturile Iui voiu răsplăti lui. Şi vor mînca fi nu să vor sătura, curvit-nu fi nu si vor îndirepta, pentru căci pre Domnul au părăsit a-L păzi re a. Curvie fi vin fi îmbatare au priimit inima 11 norodului Mieu. Cu seamne întreba fi 12 întru toiagele lui vesti ia lui, căci cu duhul curviri să rătăciră fi au curvit de Ia Dumnezeul lor. Preste vîrfurile munţilor 13 jîrtvuia şi preste dealuri junghia, dedesuptul steiariului fi plopului fi copadului ce umbriia, căci bunu e acoperemîntul [585] Pcntm aceaea curvi-vor featele voastre 91 nurorile voastre vor preacurvi. Şi nu voiu socoti asupra featelor voastre, cînd vor curvit şi spre nurorile voastre, cînd vor preacurvi, căci ei cu curve să frămînta şi cu cei săvîrşit i jîrtvuia, 91 norodul pricepînd să îngurluia cu curva. Şî tu, Israile, nu fii neştiut, m, ludo, nu întraţ Ia Galgala şi nu vă suiţ la casa strimbătăţii, şi nu jurat pre Domnul cel Viu. Căci ca junieca ce streache au strechiat-Israil; acum va paşte pre ei Domnul ca pre miel la lărgime.  Părtaşul idolilor lui Efraim îş puse lui piadeci. Alease pre hananci, curvind au curvit, iubit au necinstea de în h iert) în tarea ei. Volbura vîntului tu eşti în arepile ei şi să vor ruşina
dentru jărtvele lor 

CAP V

Auziţi aceastea, preoţii, şi luaţi aminte, casa lui Israil, şi casa înv paratului, băgaţi în urechi, pentru căci cătră voi iaste judecata, pentru căci laţu v-aţ făcut piscului şi  ca o mreajă întinsă preste Itavirion, Căci ceia ce vînează vînatul au întinsu. Şi Eu  sînt cercetătoriul vostru, Eu conoscuiu pre Efraim, şi Israil nu s-au depărtat de la Mine, pentru căci acum curvi Efraim, să  pîngări Israil; Şi n-au pus sfaturile lor ca să să întoarcă cătră Dumnezăul lor, căci duhu de curvie întru dînşii iaste, şi pre  Domnul nu L-au cunoscut. Şi să va smeri semetia lui Israil la faţa lui, şi Israil şi Efraim vor slăbi întru strîmbătăţile lor, şi  va slăbi Iuda cu dînşii. Cu oile şi cu viţeii vor mearge ca să caute pre Domnul şi nul  vor afla pre El. S-au abătut de la ei. Căci pre Domnul au părăsit, căci fii striini să născură lor; şi acum vor mînca de tot pre  ei păliciunea şi pre sorţii lor. Trimbiţaţi cu trimbiţa preste munţi, răsunaţi preste ceale înalte; mărturisiţi în casa strimbătăţii,  de care s-au întristat Veniamin. Efraim spre stingere să făcu în zilele mustrării; întru fealiurile lui Israil arătat-am credincioase. Făcutu-s-au boiarii Iudii ca cei ce mută hotăra; preste ei voiu vărsa ca apa pornirea Mea. Asupri Efraim pre pizmaşul lui, calcă judecata, căci au început a mearge denapoia celor deşarte. Şi Eu — ca o turburare lui Efraim şi ca un boldu casii Iudii. Şi văzu Efraim boala lui şi Iuda durearea lui, şi mearse Efraim cătră asiriani şi trimise soli cătră împăratul Iarim; şi el n-au putut mîntui, şi nu va potoli durearea dentru voi. Pentru că s-au făcut Efraim ca o porumbiţă fără de minte, neavînd inimă: pre Eghipetu chema şi la asiriani mergea. Pentru căci Eu sînt ca un panthir lui Efraim şi ca un leu întru Iuda; şi Eu voiu apuca şi voiu mearge şi voiu lua, şi nu taste cine să scoată. Mearge-voiu şi Mă voiu înturna la locul 15 Mieu, pînă ce să vor stinge şi vor cerca
faţa Mea.

CAP VI

      Întru necazul lor mîneca-vor cătră Mine zicîndu:„Să meargem şi să ne întoarcem cătră Domnul Dumnezăul nostru, căci Acesta ne-au lovit şi va vindeca pre noi, lovi-va şi ne va obloji pre noi. Insănătoşa-ne-va pre noi după doao zile, în ziua a treia vom învia şi vom trăi înaintea Lui; Şi vom cunoaşte şi vom goni a cunoaşte pre Dom* nul, ca nişte zori gata vom afla pre EI, şi va veni noao ca o ploaie timpurie şi tîrzie
Eimîntului”. Ce voiu face ţie, Efraime? e voiu face ţie, ludo? Şi mila voastră - ca norul de dimeneaţa şi ca roaua de zori mergîndu. Pentru aceaea am secerat pre prorocii voştri, ucis-am pre ci cu graiul gurii Meale, şi judecata ta ca o lumină va ieşi. Pentru căci milă voiu, şi nu jîrtvă, cunoştinţa lui Dumnezău,decît arderi-ae-tot. Şi ei sînt ca omul ce calcă făgăduinţa; acolo au hulit pre Mine. Galaad-cetatea lucrind deşarte, turburind apă. Şi vîrtutea ta de om ispititorul, ascuns-au preoţii calea Domnului, au omorît pre Sichima, căci fărădeleage au făcut. tn casa lui Israil văzuiu groaznece: acolo curvia Iui Efraim, să pîngări Israil. Şi Iuda lăsă seceră tura Iui, înceape culerind ţie, întor-cîndu Eu robimea norodului Mieu.

CAP VII

      Vindecînd Eu pre Israil, şi se va descoperi strîmbătatea Iui Efraim şi răutatea Samariei, căci au lucrat mincinoase; şi furul cătră el va întră, dezbrăcîndu-l tîlhariul în calea lui. Pentru ca să cînte împreună ca cei ce cîntă în inima lor. De toate răutăţile lor Im aduş aminte; acum au încungiurat pre ei sfaturile lor, în preajma feaţii Meale să făcură. Cu răutăţile lor veseliră pre împăratul şi cu minciunile lor pre boiari; Toţi preacurvind, ca cuptoriul arzînd spre mistuirea arsurii de para focului, de la fră* mîntarea aluatului pînă să va frămînta el tot. Zilele împăraţilor voştri —început-au boiarii a să mînia den vin, întinse mina lui cu cei ucigaşi. Pentru căci s-au arsu ca un cuptoriu inimile lor blestemînd ei, toată noaptea de somnu Efraim să satură, dimeneaţa să făcu, să aţîţa ca lumina focului. Toţi s-au înfierbîntat ca un cuptoriu arzînd şi focu au mîncat pre judecătorii lor; toţi împăraţii lor au căzut, nu era întru ei cel ce să chema cătră Mine. Efraim cu năroadele lui să amesteca dempreună, Efraim să făcu azimă neîntoarsă. Şi mîncară cei streini vîrtutea lui, şi el nu [586] cunoscu; şi căruntcaţc înfloriră Iui, şi el nu cunoscu. Şi să va smeri simeţia lui Israil la faţa lui, şi nu s-au întorsu cătră Domnul Dumnezăul lor şi n-au cercetat pre £1 întru toate aceastea. Şi era Efraim ca o porumbiţă fără de minte,neavînd mimă: pre Eghipet chema şi la asiriani au mers. In ce chip vor mearge, voiu pune preste ei mreaja Mea; ca pre pasările ceriului voiu pogori pre ei, certa-voiu pre ei cu auzul necazului lor. Vai lor, căci au sărit de la Mine! Ticăiţi sînt, căci au paginit la Mine! Şi Eu am mîntuit pre ei, şi ei au grăit asupra Mea minciuni! Şi n-au strigat cătră Mine inimile lor, ce numai, să văieta preste aşter-nuturile lor; preste griu şi vin să tăia de tot, certară-să întru Mine. Şi Eu am întărit braţurile lor, şi spre Mine socotiră reale, In-toarsără-se întru nemică, să făcură ca un arcu întinsu. Cădea-vor în sabie boiarii lor, pentru necertarea limbilor. Aşa e defăimarea lor în pămîntul Eghipetului.

CAP VIII

În sînul lor,ca pămîntul necălcat, ca vulpea f ca vulturul pre casa Domnului, pentru căci călcară făgăduinţa Mea şi asupra legii  BfcîB Meale pîngăriră. Pre Mine Mă vor striga: „Doamne, cunoscut-am pre Tine!” Căci Israil au întorsu ceale bune, pre nepriatin au gonit ei. Şi au împărăţit, iară nu pren Mine au împărăţit, n-au arătat Mie; argintul lor şi aurul lor făcut-au lor  idoli, pentru ca să piară de tot. Zdro-beaşte viţelul tău, Samario! Intărită-se mînia Mea preste ei; pînă cînd nu vor putea  să să curăţasca Intru Israil? Şi aceasta teslariul au făcut, şi nu Dumnezău iaste; pentru căci înşălînd era viţelul tău, Samario!  Pentru că stricate de vînt au sămănat, şi surparea lor va priirni pre eale, neavînd puteare de znop a face făină; iară de va şi  face, striini vor mînca pre ea. Să înghiţi Israil, acum să făcu întru limbi ca un vas  netrebuit.  Căci ei s-au suit la siriani, puse spre sine Efraim, daruri iubi; Pentru aceaea da-să-vor întru limbi. Acum voiu priirni pre ei, şi vor înceta puţinei a unge împărat şi boiari. Căci înmulţi Efraim jîrtăvnice, spre păcate făcură-se lui jîrtăvnice iubite. Scrie-voiu asupra lui mulţime şi legiuirile Lui, spre strune să socotiră Jîrtăvnice, căci de vor iîrtvui jîrtvă şi vor mînca cărnuri, Domnul nu va priimi pre eale. Acum va pomeni strîmbătaţile lor şi va izbîndi fărădelegile lor; şi ei la Eghipet să înturnară. Şi uită Israil pre Cela ce I-au făcut pre el şi zidi beseareci, şi Iuda înmulţi cetăţi zidite; şi voiu trimite foc la cetăţile Iui şi va mînca de tot temeaiele lui.

CAP IX

      Nu te bucura, Israile, nici te veseli 1 ca noroadele, căci ai curvit de la Domnul Dumnezăul tău, iubit-ai dări  preste  toată  aria griului. Arie şi teasc n-au conoscut pre ei, 2 şi vinul i-au minţit pre ei.  N-au lăcuit în 3 pămîntul Domnului; lăcuit-au Efraim Eghipetul, şi întru asiriani necurate vor mînca. N-au sămănat Domnului vin şi n-au îndulcit 4 Lui; jîrtvele lor — ca pîinea plîngerii lor: toţi ceia ce mănîncă pre eale pîngări-să-vor, pentru că pîinile lor—sufletelor lor, nu vor întră Ia casa Domnului.  Ce veţi face la 5 ziua zborului şi la ziua sărbătorii Domnului? Pentru aceaea, iată, vor mearge dentru 6 chinuirea Eghipetului, şi va priimi pre ei Memfis, şi-i va îngropa pre ei Mahmas. Argintul lor pierzare va moşteni pre el, 7 ghimpi în sălaşurile lor.  Venit-au zilele 8 izbîndirii, venit-au zilele răsplătirii tale, şi să va chinui* Israil ca prorocul cel ieşit den fire, omul cel purtătorii de duh. De mulţimea strîmbătaţilor tale să înmulţi nebunia ta.  Straja lui Efraim 10 cu  Dumnezău; prorocul e laţu încîlcit preste toate căile lui; nebunie în casa lui Dumnezău au înspăimat.  Stricară-se 11 după zilele dealului; pomeni-să-va strîmbă-tăţilor lor, izbîndi-va păcatele lor.  Ca 12 strugurul în pustiiu aflaiu pre Israil şi ca smochina în smochin timpuriu pre părinţii lor am văzut. Ei au întrat cătră Veelfegor şi să înstreinară spre ruşine, şi să făcură cei uriţi ca cei îndrăgiţi.  Efraim 13 ca pasărea să zbură, măririle lor den naşteri şi den chinuri şi den zemisliri,  Pentru 14 căci, şi de vor hrăni pre fiii lor, fără feciori vor fi întru oameni; pentru că şi vai lor iaste, carnea Mea dentru ei.  Pre Efraim, în ce 15 chip am văzut, spre vînat sînt feciorii lor, şi Efraim a scoate spre împungere pre fiii lui.  Dă lor. Doamne! Ceale vii dă lor? 16 Dă lor zgău nenăscătoriu şi ţîţe uscate*'17 Toate răutăţile lor în Galgal, căci acolo 18 am urît pre ei. Pentru răutăţile tocmealelor t lor, den vinul Mieu voiu scoate pre ei, nu voiu adaoge a îndrăgi pre ei, toţi Doiarii lor neascultînd. Avut-au dureare Efraim, 19
rădăcinele lui să uscară, roadă încă nu va mai aduce;pentru căci de vor şi naşte, voiu ucide pohtele pîntecelui lor.  Lepăda-va 20 pre ei Dumnezeu, căci n-au ascultat pre El, şi vor fi rătăciţi întru limbi.

CAP X

Vie cu viţă bună —Israil, roadă rodind ei. După mulţimea a roadelor ei, înmulţi jîrtăvnice; după bunătăţile pămîntului Iui, zidi stîlpi. Im-părţiră inimile lor, acum să vor stinge; [586] El va săpa de tot jîrtăvnicile lor, chinui-vor stîlpii Ioni. Pentru că acum vor grăi: „Nu iaste împărat noao, căci nu ne-am temut de Domnul. Şi împăratul ce va face  noao?” Grăindu cuvinte, pricini mincinoase, pune-va făgăduinţă; răsări-va ca troscotul  judecată  pre  ţealina ţarenii.  La viţelul casii cărora strîmbătăţile vor nemernici ceia ce lăcuiescu Samaria, căci plînse norodul lui asupra hu; şi in ce chip au amărit pre el, să vor veseli preste mărirea  lui, căci să înstriină de Ia el. Şi pre el la asiriani, legîndu-I, adus-au poclon împăratului Iarim; pentru darea lui Efraim priimi-va ruşine, ruşina-se-va Israil întru  sfintul Iui.  Lepădă Samaria pre împăratul ei ca o gătejie pre faţa apei. Şi să vor rădica capişti fiind strîmbătăţile, păcate Ie Iui Israil; spini şi ciulini să vor sui preste jîrtăvnicile lor. Şi vor grăi munţilor: „Acoperiţi
K; noi!” Şi dealurilor: „ Cădeţi preste noi”, cîndu munţii au greşit Israil, acolo au stătut; nu va apuca pre ei în dealu războiu preste fiii strimbătăţii? Venit-au a certa pre ei după pohta Mea, şi să vor aduna preste ei noroade cîndu să vor certa ei întru amîndoao strîmbătăţile lor. Efraim—ju-nice învăţată a îndrăgi pricea, şi Eu voiu veni preste ce e mai bunu al grumazului ei; în-căleca-voiu pre Efraim, raîlcomişi-voiu pre Iuda, in tîrî-va lui pre Iacov. Sămănaţi voao întru direptate, culeageţi spre roadă deviată; Luminaţi voao lumină de minte, pînă încă iaste vreame cercaţi pre Domnul, pînă a veni voao roadele direptăţii. Pentru căci aţi tăcut necurătia şi strîmbătăţile ei aţi cules, mîncat-aţi roadă mincenoasă. Căci ai nădejduit întru carăle tale, întru mulţimea tăriei tale. Şi să va scula perire întru norodul tău şi toate ceale zidite ale tale să vor duce; ca boiarenul Salam a den casa Iui Ierovoam în zilele războiului, pre mumă preste fii au trînutu-o.  Aşa voiu face voao, casa lui Israil, de cătră faţa răutăţilor voastre.

CAP XI

      La mînecate s-au lepădat, lepăda-tu-s-au împăratul Iui Israil. Pentru că prunc iaste Israil, şi Eu am iubit pre el şi den Eghipet am chemat pre fiii Iui. In ce chip am chemat pre ei, aţa s-au dus de la faţa Mea: ei Vaalimilor jîrtvuia şi celor cioplite tămîia. Şi Eu am împiedecat pre Efraim, luatu-l-am pre el preste braţul Mieu, şi n-au conoscut că voiu vindeca pre ei. Intru stricarea oamenilor întins-ara pre ei cu legăturile îndrăgiră Meale şi voiu fi lor om dînd palme preste fălcile lui; căuta-voru cătră el, şi-I voiu birui. Lăcui
Efraim în Eghipet, şi Asur—el împărat lui, căci n-au vrut să să întoarcă.  Şi au slăbit 7 cu sabia în cetăţile lui şi au încetat întru mîinile hii, şi vor mînca dentru sfaturile lor.  Şi nărodul Lui spînzurîndu-l dentru 8 nemernicia Iui, şi Dumnezău preste ceale cinstite ale lui Să va mînia, şi nu-l va înălţa pre el.  Ce te voiu pune, Efraim? Scuti-tevoiu, Israile? Ce te voiu pune pre tine? Ca re Adama te voiu pune şi ca pre Sevoim? ntorsu-s-au inima Mea întru aceasta, turbură-se împreună căinţa Mea.  Nu voiu face 10 după urgia miniei Meale şi nu voiu părăsi a să stinge Efraim;pentru căci Eu sînt Dumnezău, şi nu om: întru tine Sfînt şi nu voiu întră la cetate.  Denapoia Domnului voiu 11 mearge; ca leul va răcni, căci EI va răcni, şi să vor spămînta fiii apelor.  Zbura-vor 12 ca pasărea de la Eghipet şi ca porumbul de la asiriani; şi voiu aşăza pre ei la casele lor, zice  Domnul.  încungiură tu-M-au  cu 13 minciuni Efraim şi cu păginătăţi casa lui Israil şi a Iudii; acum au con o* cu t pre ei Dumnezău, şi nărodu sfînt să va chema lui Dumnezău.

CAP XII

      Şi Efraim rău duh au gonit, zăduh toată ziua; deşarte şi intru nemică au înmulţit şi făgăduinţa cu asiria-nii au pus, şi untdelemnu la Eghipet mergea. Şi judecată e Domnului cătră Iuda ca să izbîndească pre el Iacov după căile lui, şi după tocmealele lui va răsplăti lui. In pîntece au amăgit pre fratele Iui şi cu ostenealele lui s-au întărit cătră Dumnezău, Şi si întări cu îngerul Şi slăbi; plînseră şi să rugară Mie, în casa celor ce M-au aflat, acolo să grăi cătră dînşii. Şi Domnul Dumnezău cel întru tot Ţiitoriu fi-va pomenire lui. Şi tu la Dumnezăul tău te vei întoarce; mila şi judecau păzeaşte şi te apropie cătră Dumnezăul tău pururea. Hanaan — în mîna lui e cumpăna strimbătăţii, a asupri îndrăgi. Şi zise Efraim: ,,Insă m-am îmbogăţit, afiaiu răpaos mie”; toate trudele lui nu să vor afla Iui, pentru strîmbătăţile carele au greşit. Şi Eu, Domnul Dumnezăul tău, 9 te-am scos pre tine den pămîntul Eghipetului, încă te voiu lăcui în corturi, ca în zilele sărbătorii. Şi voiu grăi cătră proroci, şi 10 Eu vederi am înmulţit şi în mînile prorocilor Mă asămănaiu. De nu iaste Galaad, 11 oare mincinoşi era în Galgala boiarii jîrtvu-ind, şi jîrtăvnicele lor—ca broaştele ceale ţestoase pre ţealina ţarenii. Şi să deade în 12 laturi Iacov la dmpul Siriii, şi sluji Israil pentru muiare şi întru muiare să păzi. Şi cu prorocu scoase Domnul pre Israil den pămîntul Eghipetului, şi cu proroc să păzi. Minir -sc Efraim şi urgisi, şi sîngele lui preste el •e va vărsa şi ocaraîui va răsplăti Domnul lui. [588]
CAP XIII

După cuvîntul lui Efraim, direptăţi au luat el întru Israil; şi puse Vaa-lii şi muri. Şi acum adaose a greşi încă: şi au făcut lor topire den aur şi den argintul lor după chipul idolilor, lucruri de teslari săvîrşite lor. Acestea zic: .Junghiaţi oameni, pentru  că viţeii s-au sfîrşit!” Pentru aceaea vor fi ca norul de dimeneaţă şi ca roua de zori menpnd, ca ţărîna suflîndu-se den arie şi  ca aburul de crămi de fum. Şi Eu, Domnul Dumnezăul tău, Cel ce întăresc ceriul şi zidesc pămîntul, ale Căruia mîni au zidit oastea lui, şi n-am arătat ţie aceastea ca să  mergi tu denapoia lor. Şi Eu am scos pre tine den pămîntul Eghipetului, şi Dumnezău afară den Mine nu iaste, şi mîntuind nu iaste afară de Mine. Eu păşteam pre tine  în pustiiu, în pămînt nelăcuit, După pa-şunele lor. Şi să saturară spre saţiu şi să înălţară inimile lor; pentru aceaea uitară  pre Mine.  Şi voiu fi lor ca panthir şi ca  un pardos despre calea asirianilor. în-timpina-voiu lor ca ursoaia cea lipsită şi voiu rumpe încuiarea inimii lor, şi vor mînca pre ei de tot acolo puii de leu ai dumbrăvii, şi hiarăle ţarenii vor sparge pre  ei.  Stricării tale, Israile, cine va ajutori? Unde e împăratul tău acesta? şi te rnîntuiască pre tine întru toate cetăţile tale; judece-te pre care ai zis: „Dă-mi împărat şi boiari!” Şi dediu ţie împărat întru urgia Mea şi suferiiu întru mînia Mea volbura strîmbătăţii. Efraim, ascuns e păcatul Iui. Durori ca ceiia ce naşte vor veni lui; acesta e fiiul nu celui înţelept, pentru căci acum nu va suferi întru zdrobirea fiilor. Dentru mîna iadului voiu izbăvi pre ei şi den moarte voiu mîntui pre ei. Unde e judecata ta, moarte? Unde e boldul tău, iadule? Mîngîiarea s-au ascunsu de la ochii miei. Pentru căci acesta în mijlocul fraţilor tăi va osebi; aduce-va vînt pălitoriu Domnul den pustiiu preste elu, şi va usca vinele lui şi va pustii izvoarăle Iui; el va usca pămîntul lui şi
toate vasele ceale poftite ale lui.

CAP XIV

      Stinge-se-va Samaria, căci stătu împotrivă cătră Dumnezeul ei; cu sabie vor cădea, şi cei dedesuptul ţîţelor lor să vortrînti depămîntu, şi ceale ce au în pîntecele lor vor
Elesni. întoarce-te, Ierusalime, cătră 'omnul Dumnezeul tău, pentru căci ai slăbit întru strîmbătăţile tale. Luaţi cu voi împreună cuvinte şi vă întoarceţi cătră Domnul; ziceţi Lui pentru ca să nu luaţi strîmbătate, şi să luaţi bunătăţi, şi  „să  răsplătim  roadă  buzelor noastre.  Asur nu ne va rnîntui pre noi, pre 4 cal nu vom încăleca, nu vom mai zice încă 'dumnezeii noştri' faptelor mînilor noastre. Cel  dentru Tine va milui pre săracu”. Lecui-voiu lăcaşurile lor, îndrăgi-voiu pre ei 5 cu mărturisire, pentru căci să întoarse urgia Mea de cătră ei.  Şi vei fi ca roua lui 6 Israil, înflori-va ca crinul şi va pune rădăcinile Iui caLivanul;  Mearge-vor stîlpările lui, şi va fi ca măslinul de tot rodit, şi mirosul Iui ca al Livanului;  întoarce-se-vor 8 şi vor sădea supt acoperirea lui, trăi-vor şi vor întări cu gnu; şi va înflori ca via pomenirea lui, ca vinul Livanului.  Lui Efraim, 9 ce e Iui încă şi idolilor? Eu am smerit pre el, şi voiu întări pre elu;Eu—ca un archeth copt, dentru Mine roadă ta s-au aflat. Care e înţelept şi va înţeleage aceastea? Inţelegătoriu şi va cunoaşte pre eale? Căci direapte sînt căile Domnului, şi direpţii vor mearge întru eale, iară cei necuraţislăbi-vor
întru eale.

IOIL

CAP I

      Cuvîntul Domnului, carele s-au făcut cătră Ioil al Iui Vathuil. Ascultaţi aceastea, cei bătrîni, şi băgaţi în urechi, toţi ceia ce lăcuiţi pămîntul. De s-au făcut ca aceastea întru zilele voastre sau în zilele părinţilor voştri? Pentru ei fiilor voştri povestiţi, şi fiii voştri fiilor lor, şi fiii lor la alt neam. Rămăşiţile omidei le-aumîncatu lăcusta,şii ămăşiţală-custei mîncatu-o-au gînd acul, şi rămăşiţa gîn-dacului mîncatu-o-au păliciunea. Trezviţi-vă,cei ce să îmbată den vinul lor, şi plîngeţi; şi jăliţi, toţi ceia ce beaţi vin spre beţie, căci să rădică den gura voastră veselie şi bucurie. Căci limbă s-au suit pre pămîntul mieu, tare şi nenumărată; dinţii ei—dinţi de leu, şi măsealele—ca ale puiului leului. Pus-au via mea spre stingere şi smochinii miei spre dărîmare; cereînd au cercat pre ea şi au lepădat, albit-au viţele ei. Plînge cătră mine mai mult decît mireasa cea îmbrăcată cu sacu preste bărbatul ei cel de fetie. Rădică-să jîrtvă şi turnare den casa Domnului! Plîngeţi, preoţi, cei ce slujiţi jîrtăvnicului Domnului, Căci s-au chinuit dmpurile; plîngă pămîntul, căci să chinui griul, uscă-să vinul, împuţină-să untul-de-Iemnu. Uscară-se plugarii; plîngeţi, ocine, pentru griu şi orzu, căci peri culesul den ţarină; Via să uscă, şi smochinii să împuţinară; rodiile şi finicul şi mărul şi toţi copacii ţarinii să usc ară, căci ruşinară bucuria fiii oamenilor, în-cingeţi-vă şi vă tînguiţi, preoţi, plîngeţ, [589] cei ce slujit jîrtăvnicului! Intraţi, dormit cu saci, slujind Iui Dumnezău, căci să depărta den casa Dumnezăului vostru jîrtvă şi turnare. Sfinţit postu, strigaţi slujbă, adunaţi pre bătrînii toţi ce lăcuiescu pămîntul la casa Domnului Dumnezăului vostru  şi strigaţi cătră Domnul întins: „...Spre zi, căci aproape e ziua Domnului şi chinuire den chinuire va veni”. Căci pre denaintea ochilor voştri bucatele periră de tot, den casa Dumnezăului vostru veselie şi bucurie. „Săltară juncele pren iaslele lor, periră comorile, să pară-se de tot teascurile, căci să uscă griul. Ce vom aduna noao? Plînseră cirezile boilor, căci nu era păşune lor, şi turmele oilor să stinseră. Cătră Tine, Doamne, voiu striga, cîci foc au topit ceale frumoase ale pustiiului, şi pară de focu au aprinsu toate leamnele ţarinii; Şi dobitoacele cîmpului căutară cătră Tine, căci să uscară slobozirile apelor şi focu au mîncat de tot ceale înfrumuseţate
ale pustiiului”.

CAP II

Şi trîmbiţaţi cu trîmbiţa în Sion, strigaţi în muntele cel sfînt al Mieu, si să să turbure toţi ceia ce lăcuiescu pămîntul, căci au sosit ziua Domnului, căci aproape e, Zi de întunearec şi de ceaţă, zi de nor şi de negură. Ca zorile să va vărsa preste munţi nărod mult şi tare;aseamene lui nu s-au făcut den veacu şi după ei nu se va oşti pînă la ani,  întru neamurile neamurilor. Ceale denain-te ale lui—focu topi toriu, şi ceale denapoia lui—pară de focu aţîţîndu-se. Ca grădina desfătădunii— pămîntul de cătră faţa lui, şi ceale denapoi ale lui—cîmpul stingerii; şi  nu va fi nimeni să scape de el. Ca vedearea cailor—vedearea lor; şi ca călăreţii, aşa vor  goni. Ca glasul carălor preste vîrfurile munţilor vor sări, şi ca glasul văpăii de foc care mistuiaste trestia, şi ca nărod mult şi  tare ce să rînduiaşte la războiu. De cătră faţa lui zdrobi-se-vor na roade, toată faţa—  ca arsura oalei. Ca nişte hăreţi vor alerga şi ca nişte oameni războinici să vor sui preste ziduri, şi fieştecarele En calea lui va mearge,  şi nu vor abate cărările lor; Şi fieştecarele de cătră aproapele său nu să va despărţi; îngreuindu-se cu armele lor vor mearge şi-ntru zvîrliturile lor vor cădea, şi nu vor  săvîrşi. De cetate să vor apuca şi preste ziduri vor alerga, preste case să vor sui şi prin ferestri vor întră ca furii- înaintea feaţii lui să va turbura pămîntul şi să va clăti ceriul, soarele şi luna va întuneca şi stealele vor apune lucirea lor. Şi Domnul va da glasul Lui feaţii puterii Lui, căci multă iaste foarte tabăra Lui, căci
tari sînt faptele cuvintelor Lui; pentru că mare e ziua Domnului, luminată foarte, şi cine va fi destul ei?  Şi acum zice Domnul 12 Dumnezeul  nostru: „Intoarceţi-vă cătră Mine den toată inema voastră, şi cu post, şi cu sac, şi cu plîngere, şi cu tînguire”. Şi rumpeţ inimile voastre, şi nu hainele 13 voastre, şi vă întoarce; cătră Domnul Dumnezăul vostru, căci milostiv şi îndurătorul iaste, mult-îngădui toriu şi mult-milostiv şi căindu-Se spre răutăţi.  Cine ştie de să 14 va întoarce şi să va căi şi va lăsa dinapoia lui blagoslovenie şi jîrtvă şi turnare Domnului Dumnezeului nostru?  Trîmbiţaţi cu 15 trimbiţa în Sion, svinţiţi postu, strigaţi slujbă.  Adunaţi nărod, svinţiţ adunare, 16 aleageţi bătrînii, adunaţi prunci sugători de ţîţă, iasă ginere din aşternutul lui şi nevastă den cămara ei.  In mijlocul veatrii jîrtăvnicului vor plînge preoţii cei ce slujăscu Domnului şi vor grăi: „Nu Te îndura. Doamne, de nărodul Tău şi nu da moştenirea Ta ocară, ca să-i stăpînească pre ei limbi, pentru ca să nu zică Intru limbi: 'Unde iaste Dumnezăul Ior?Hi  Şi rivni 18 Domnul pămîntul Lui şi nu Să îndură de norodul Lui.  Şi răspunse Domnul şi zise 19 norodului Său: „Iată, Eu voiu trimite voao griul şi vinul şi untdelemnul, şi vă veţi sătura de dînsele, şi nu voiu mai da pre voi încă spre ponoslu întru limbi.  Şi pre cel 20 de la miazănoapte goni-I-voiu de cătră voi şi-l voiu scoate pre el la pămînt fără de apă; şi voiu stinge faţa lui la marea cea dentîiu, şi ceale de apoi ale Iui la cea de apoi; şi să va sui putreziciunea Iui, şi să va sui îm-puciciunea lui, căci să măriră faptele lui”, îndrăzneşte, păminte, bucură-te şi teveseleaşte, căci mări Domnul a face!  Indrăzniţi, dobitoacele cîmpului, căce au odrăslit cîmpii pustiiului, căce lemn au adus roadă lui, smochinul şi via au dat virtutea lor. Şi fiii Sionului, bucuraţi-vă şi vă veselit 23 spre Domnul Dumnezăul vostru, căce au dat noao bucate spre direptate şi va ploua noao ploaie timpurie şi tîrzie, ca şi mai nainte.  Şi să vor împlea ariile de griu, şi 24 să vor preavărsa te as cu rele de vinu şi de untdelemnu.  Şi vor răsplăti voaî pentru 25 anii carii au mîncat păli tura şi omida şi lăcusta şi gîndacii, putearea Mea cea mare carea o am trimis la voi.  Şi veţi mînca 26 mîncînd şi vă veţi sătura, şi veţi lăuda numele  Domnului  Dumnezeului vostru, Carele au făcut împreună cu voi spre minuni, şi nu să va ruşina nărodul Mieu în veacu.  Şi veţi cunoaşte că în mijlocul 27 lui Israil Eu sînt, şi Eu—Domnul Dumnezeul vostru, şi nu iaste încă afară de Mine; şi nu să va ruşina încă nărodul Mieu în [590] veac. Şi va fi după aceasta ţi voiu turna den Duhul Mieu preste tot trupul, şi vor proroci fiii voştri şi featele voastre, şi bătrînii voştri visuri vor visa  şi tinerii voştri vederi vor vedea. Şi preste slugile Meale şi preste slujnicile Meale, în zilele acealea, voiu vărsa den Duhul Mieu, şi vor proroci. Şi vor da seamne în ceriu şi pre pămînt sînge şi focu şi abur de fum. Soarele să va premeni spre întunearec şi luna spre slnge, mai nainte de ce va veni ziua Domnului cea mare şi luminoasă. Şi va fi tot carele va chema numele Domnului să va mîntui, căci în muntele Sionului şi în Ierusalim va fi mîntuit, după cum au zis Domnul, şi bincvestind pre carii Domnul au chemat.

CAP III

Căci iată. Eu în zilele acealea şi în vreamea aceaea, cînd voiu înturna robirea Iudii şi a Ierusalimului, Şi voiu aduna toate limbile şi le voiu pogorî pre eale la valea Iui Iosafat, şi Mă voiu prigoni cătră ei acolo pentru norodul Mieu şi pentru moştenirea Mea, Israil, carii s-au răsipit intru limbi; şi  pămîntul Mieu îl împărţiră. Şi preste norodul Mieu puseră sorţi, şi au dat copilaşii la curve, şi vindea feţişoarele pentru  vin şi bea. Şi ce e voao şi Mic, Tirule şi Sidonule şi toată Galilca a celor striini de fealiu? Au răsplătire voi răsplătiţi Mic? au ţineţi mînie voi Mie? Iute şi de sîrgu voiu răsplăti  răsplătirea  voastră  la capetele  voastre, Pentru căci argintul Mieu şi aurul Mieu aţi luat, şi ceale alease ale Meale şi ceale bune aţi băgat în casele voastre,  Şi pre fiii Iudii şi pre fiii Ierusalimului i-aţi vîndut fiilor elinilor, pentru ca să-i depărtaţi  pre ei den hotarăle lor. Şi iată, Eu voiu scula pre ei den locul unde i-aţi vîndut pre ei acolo, şi voiu răsplăti răsplătirea voastră la capetele voastre, Şi voiu da pre fiii voştn şi pre featele vostre pre mînile fiilor Iudii, şi vor vinde pre ei la robie la limbă departe depărtată, căci Domnul au grăit. Strigaţi aceastea întru limbi, sfinţiţi războiu, rădicaţi pre războinici; apropiaţi-vă şi vă suiţi, toţi bărbaţi războinici. Tăiat plugurile voastre spre săbii şi seacirile voastre spre darde; cel neputincios zică că: „Pocni eu!** Adunaţi-vă şi Intraţi, toate limbile de pre împrejur, şi vă adunaţi acolo; cel blmd fie războinic. Rădice-se şi să suie toate limbile la valea lui Iosafat, pentru că acolo voiu sădea a osebi toate limbile demprejur. Trimiteţi seaceri, că au sosit culesul; întraţ de călcaţi, căci plin iaste jgheabul; să varsă postăvile, căci să înmulţiră răutăţile lor. Sunete au răsunat în Valea Judecăţii, căci aproape e ziua Domnului in \ alea Judecăţii. Soarele şi luna vor întuneca, şi stealele vor 15 apune lucirea lor.  Iară Domnul den Sion 16 va striga şi den Ierusalim va da glasul Lui, şi să va clăti ceriul şi pămîntul; şi Domnul nu Se va îndura dc norodul Lui, şi va întări pre fiii Iui Israil.  Şi veţi cunoaşte că Eu 17 sînt Domnul Dumnezăul vostru, Cel ce sălăşluiaşte în Sion, muntele cel sfînt al Mieu; şi va fi Ierusalimul s fin tu, şi de alt neamu nu vor mai întră pren el.  Şi va fi 18 în ziua aceaea: pica-vor munţii dulceaţă, şi dealurile vor cura lapte, şi toate slobozirele Iudii cura-vor ape, şi izvor den casa Domnului va ieşi şi vor adăpa pîriul shinilor. Eghipetul spre stingere va fi, şi Idumea spre 19 cîmpul stingerii va fi, de strîmbătăţile fiilor Iudii, pentru căci au vărsat sînge dirept în pămîntul lor.  Şi ludea în veac să va lăcui 20 şi Ierusalimul spre neamuri de neamuri.
Şi voiu cerceta sîngele lor, şi nu 21 voiu nevinovaţi; şi Domnul va sălăşlui în Sion.

CAP I

      uvintelc lui Amos, carele s-au făcut în cariathiarim den Thecue, carele au zis pentru Ierusalim in zilele Oziei, împăratul Iudii, şi ale lu  Ierovoam al lui Ioas, împăratul lui Israil, mai nainte cu 2 ani de cutremur. Şi zise: „Domnul den Sion au răspuns şi den Ierusalim au dat glasul Lui, şi au plîns păşunele păstorilor şi să uscă vîrful Carmilu-lui*\ Şi zise Domnul: „Asupra celor 3 pă-gînătăţi ale Damascului şi peste ceale 4 nu Mă voiu întoarce de cătră el, pentm căci tăia cu herestraie de fier pre ceale ce avea în pîntece, ceale den Galaad; Şi voiu trimite foc la casa lui Azail, şi va mînca de tot temeliile fiiului lui Ader; Şi voiu zdrobi zăvoarăle Damascului, şi voiu piarde de tot pre cei ce lăcuiesc în cîmpul Onului şi voiu tăia de tot neamul aen bărbaţii Haranului, şi să va robi norodul Siriei cel ales4*—zice Domnul. Aceastea zice Domnul: „Asupra celor 3 păgînătăţi ale Gîzei şi asupra celor 4 nu voiu uri pre ei,
Scntru ca să-i robească pre ei robirea lui olomon, ca să-i încuie Ia Idumea;  Şi voiu 7 trimite foc preste zidurile Gîzei, şi va mînca [591] de tot temeliile ei. Şi voiu piarde de tot pre toţi ceia ce lăcuia de la Az Cît, şi să va rîdica un fealiu de la Ascalon; şi /oiu aduce mîna Mea preste Accaron, şi vor peri cei rămaşi ai celor striini de fealiu”—zice  Domnul Domnul. Aceastea zice Domnul: „Preste ceale 3 păgînătăţi ale Tirului şi preste ceale 4 nu voiu urî pre ei, pentru căci au închis robimea lui Solomon la ludea, şi nu ş-au adus aminte de făgăduinţa fraţilor; Şi voiu trimite foc preste zidurile Tirului, şi va mînca de tot temeliile lui”. Aceastea zice Domnul: „Preste ceale 3 păgînătăţi ale Idumeii şi preste ceale 4 nu voiu urî pre ei, pentru căci au gonit ei cu sabie pre fraţii lui şi stricară maică pre pămînl şi au gătit spre mărturie groaza Iui şi pomirea Iui au gătitu-o spre price; Şi voiu trimite foc la Theman, şi va mînca de tot temeliile zidurilor ei”. Aceastea zice Domnul: „Preste ceale 3 păgînătăţi ale fuior Iui Ammon şi preste ocale 4 nu voiu urî pre ei, pentru căci spinteca pre cealea ce avea în pîntece ale galaaditeanilor, pentru ca să lărgească hotarăle lor; Şi voiu aprinde foc preste zidurile Ravathii, şi va mînca de tot temeliile ei cu strigare în ziua războiului, şi să-v.i clăti întru ziua săvîrşirii ei; Şi vor tnearge împăraţii ei întru robire, preoţii  lor  şi boiarii dempreună”—zice
Domnul.

CAP II

      Aceastea zice Domnul: „Preste ceale 3 păgînătăţ a lui Moav şi preste ceale 4 nu voiu urî pre ei, pentru căci au arsu oasele împăratului Idumeii în muruială; Şi voiu trimite focu la Moav, şi va mînca de tot temeliile cetăţilor Iui, şi va muri întru neputinţă Moavu cu glas, cu strigare de trîmbiţa; Şi voiu piarde judecătoriul de la el, şi pre toţi boiarii luî voiu omori împreună cu el” —zice Domnul. Aceastea zice Domnul: „Preste ceale 3 păgînătăţi a fiilor Iudii şi preste ceale 4 nu voiu urî pre ei, pentru căci au lepădat leagea cea de fire a Domnului, şi poruncile Lui nu le-au păzit şi au rătăcit pre ei deşărt ăciunile lor, cărora au urm a tu părinţii lor denapoia lor. Şi voiu trimite foc preste Iuda, şi va mînca de tot temeliile Ierusalimului”. Aceastea zice Domnul:„Preste ceale 3 păgînătăţ a Ierusalimului şi preste ceale 4 nu voiu urî pre ei, pentru căci au vîndut pe argint pre cel dirept şi pre cel mca.se ru pentru ciobote, Celor ce calcă preste ţărm a pămîntului şi da palme la capetele săracilor şi calea smeriţilor au abătut, şi fiiu şi tatăl lui mergea cătră una slujnică, pentru ca să păgînească numele Dumnezeului lor, Şi hainele lor legînd cu funi acoperiri făcea 8 alăturea cujîrtăvnicul şi vinu dentru năpăşti bea întru casa dumnezeului lor.  Şi Eu 9 am scos pre Amoreu dentru faţa lor, căruia era în ce chip înălţimea chedrului înălţimea lui şi vîrtucios era ca stejariul, şi am uscat roadă Iui deasupra şi rădăcinile lui dedesupt; Şi Eu am scos pre voi den pămîntul Eghipetului şi am priumblat pre voi întru pustiiu 40 de ani, ca să moşteniţi de tot pămîntul amoreilor;  Şi luaiu dentru fiii voştri spre 11 proroci si dentru tinerii voştri spre sfinţenie. Au nu-s aceastea, fui lui Israil?”-zice Domnul.  „Şi adăpaţi pre cei sfinţiţi cu vin 12 şi prorocii lor porunciiaţi zicînd să nu prorocească.  Pentru aceaea, iată. Eu răstomu 13 dedesuptul vostru, în ce chip să răstoarnă carul cel plin de trestie;  Şi piare fuga 14 de la alergătoriu, şi cel tare nu va birui virtuţii lui, şi cel boinic nu va mîntui sufletul lui.  Şi arcaşul nu va îngădui, şi cel 15 iute cu picioarele Iui nu va scăpa, şi călăreţul nu va scăpa sufletul lui,  Şi să va afla 16 inima lui întru silnicii, cel golu va goni întru aceaea zi”—zice Domnul.

CAP III

      Ascultaţi cuvîntul acesta, carele au grăit Domnul asupra voastră, casa lui Israil, şi asupra a tot fealiul carea am scos den pămîntul Eghipetului, zicînd: „Numai pre voi am cunoscut den toate fealiurile pămîntului ; pentru aceaea izbîndi-voiu asupra voastră toate răutăţile voastre. Au mearge-vor doi de-mpreună pre cale de nu se vor cunoaşte ei? Au răcni-va leul den dumbrava lui neavînd vînat? Au da-va puiul de leu glasul lui den culcuşul lui întru ceva de nu va hrăpi cevaşi? Au cădea-va pasăre pre pămînt fără de păsărariu? Au sta-va laţul pre pămînt fără decît a prinde ceva? Au striga-va trîmbiţa în cetate şi nărodul nu se va spămînta? Au fi-va răutate în cetate carea Domnul n-au făcut? Pentru că nu va face Domnul Dumnezău lucru, de nu va descoperi certarea Lui cătră slugile Lui, cătră proroci. Leul va răcni, şi cine nu se va spămînta? Domnul Dumnezău au grăit, şi cine nu va proroci? Vestit pren ţări întru asiriani şi preste ţări în pămîntul Eghipetului, şi au zis:'Adunaţi-vă preste muntele Samariei şi vedeţ minunate multe întru mijlocul ei şi asupreală cea ce e într-însa'-. Şi n-au cunoscut ceale ce vor fi înaintea ei —zice Domnul— cei ce agonisescu strîmbătatea şi chinuirea în ţările lor”. Pentru aceaea aceastea zice Domnul Dumnezău: „Pustii-se-va Tiros, premprejur pămîntul tău stinge-se-va, şi să va pogori dentru tine vîrtutea ta, şi se vor jăfui [592] ţările tale”. Aceastea zice Domnul: „Ca cînd va scoate păs toriul den gura leului doao armuri au margine de ureache, aşa să vor scoate fiii lui Israil ceia ce şăd în Samaria denaintea fealiului şi în Damascu va pleca preoţii. Auzit şi mărturisit casei lui Iacov—zice  Domnul  Dumnezău Atotţiitoriul, Pentru căci în ziua cînd voiu iz-bîndi păguiătăţile Iui Israil asupra lui, şi voiu izbîndi pre jîrtăvnicele lui Vethil, şi să vor săpa de tot coarnele jîrtăvnicului şi vor cădea pre pămînt; Şi voiu zdrobi casa cea înaltă preste casa cea de vară, şi vor peri case de elefand, şi să vor adaoge
alte case multe”—zice Domnul.

CAP IV

Auziţ cuvîntul acesta, juncele Vasanului, ceale den muntele Samariei, ceale ce asuprit pre săraci şi călcaţi de tot pre measeri, cealea ce zic stăpînilor lor: „Daţi-ne noao  ca să bem!” Jură-Să Domnul asupra sfinţilor Lui: „Pentru căci, iată, zile vin preste voi, şi vor lua pre voi cu arme, şi pre cei ce sînt cu voi în căldări arzînd dedesupt  vor băga pustiii ucigaşi, Şi vă veţ scoate goale una în preajma alţiia, şi vă veţ lepăda  la muntele Armăna” —zice Domnul. * Şi aţ întrat la Vethil şi la Galgala aţi înmulţit a păgîni şi aţ adus demineaţa jîrtvele voastre,  la a treia zi ceale preste-zecile voastre; Şi cetiră afară leagea şi numiră mărturisiri; vestiţi că aceastea au iubit fiii lui Israil”—zice  Domnul Domnul. „Şi Eu voiu da voao strepezire dinţilor, în toate cetăţile voastre, şi lipsă de pîine, în toate locurile voastre; şi nu v-aţ întorsu cătră Mine”—zice Domnul.  „Şi Eu am oprit de cătră voi ploaia mai nainte cu trei luni de seacere;şi voiu ploua preste o cetate, iară preste altă cetate nu voiu ploua; o parte să va ploua, şi partea  preste carea nu voiu ploua usca-să-va; Şi să vor aduna 2 şi 3 cetăţi la o cetate să bea apă, şi nu să vor sătura; şi nu v-aţ întorsu  cătră Mine”—zice Domnul. „Lovit-am pre voi cupîrjolşicugălbenare;înmulţit-am gradinele voastre, viile voastre şi smochine-tul vostru şi mas line tul vostru au mîncat omida; şi nici aşa v-aţi întorsu cătră Mine” —zice Domnul. „Trurus-arn la voi moarte în calea Eghipetului şi am omorît cu sabie pre tinerii voştri, cu robimea cailor voştri, şi am adus în foc taberile voastre cu urgia Mea; şi nici aşa v-aţi întorsu cătră Mine”—zice Domnul. „Prăpădit-am pre voi în ce chip au prăpădit Dumnezău Sodomul şi Gomorul, şi v-aţi făcut ca tăciunele scos den foc; şi nici aşa v-aţi tntorsu cătră Mine” — zice Domnul. „Pentru aceaea aşa voiu  face  ţie, Israile; însă
căci voiu face ţie aşa, găteaşte-te a chema pre Dumnezeul tău, Israil! Pentru căci, 13 iată. Eu întărind tunet şi zidind duh şi vestind la oameni pre unsul Lui, făcînd zori şi negură şi suind pre înălţimile pămîntului: Domnul Dumnezău cel întru tot Ţiitoriu— numele Lui”.

CAP V

      Auziţi cuvîntul Domnului, carele eu 1 iau asupra voastră plîngere, casa lui Israil!  Căzut-au, încă nu va 2 adaoge a să scula fecioara lui Israil; greşit-au pre pămîntul ei, nu iaste cine s$ o scoale pre ea.  Pentru căci S aceastea zice Domnul Domnul: „Cetatea dentru carea ieşiia 1000 vor rămînea 100, şi dentru carea ieşiia 100 vor rămînea 10 la casa lui Israil”.  Pentru căci aceastea zice 4 Domnul cătră casa Iui Israil: „Cercetaţi-Mă şi veţi trăi!  Şi nu cercetat Vithilul, şi 5 la Galgala nu intraţi, şi la fin tina jurămîntu-lui nu treaceţi, căci Galgala robindu-se să va robi, şi Vethil va fi ca şi cînd n-ar fi; Cercetaţi pre Domnul şi trăiţi, pentru ca 6 să nu strălucească ca focul casa lui Iosif, şi va mînca de tot pre ea, şi nu va fi cine să o stingă pre casa lui Israil.  Cel ce face la 7 înălţime judecată şi direptate la pămînt au pus.  Cel ce face toate şi de iznoavă tocmeaşte şi întoarce dimineaţa umbra morţii şi ziua spre noapte întunecînd.Cel ce cheamă apa mării şi varsă pre ea preste faţa pămîntului, Domnul Dumnezăul cel întru tot Ţiitoriu—numele Lui,  Cel ce împarte 9 sfărîmare preste vîrtute şi dosadă preste tărie aduce”.  Urîră în porţi pre cel ce 10 mustră şi cuvîntul cel curat l-au urît.  Pentru aceaea aşa zice Domnul: „Pentru căci daţi palmă celor săraci şi daruri alease aţi priimit de la ei, case cioplite aţi zidit şi nu veţi lăcui întru eale, vii poftite aţi răsădit şi nu veţi bea vinul lor.  Căci am cunoscut 12 multe necuraţii ale voastre şi tari sînt păcatele voastre, călcînd pre cel dirept, luînd schimbări şi de săraci la porţi abătîndu-vă. Pentru aceaea, cela ce înţeleage în vreamea 13 aceaea  tăcea-va, căci vreame rea iaste. Cercetaţi binele şi nu răul,pentru casătrăiţi; 14 şi va fi Domnul Dumnezeu Atotţiitoriul cu vot în ce chip aţi zis:  4Urft-am ceale 15 reale şi am îndrăgit ceale bune'; şi aşezaţi în porţi judecata, pentru ca să miluiască Domnul Dumnezău Atotţiitoriul pre cei rămaşi ai lui Iosif”.  Pentru aceaea ace astea zice Domnul Dumnezău Atotţiitoriul: „în toate uliţele—tînguire, şi în toate căile 17 să va zice: *Vai, vai! * Chema-se-va plugariul la plîngere si la tînguire şi Ia cei ce ştiu plîngere, şi în toate căile—tînguire, căci voiu treace pren [593] mijlocul tău*'—zise Domnul. „Vai de ceia ce poftesc ziua Domnului! Pentru căci iaste voao aceasta ziua Domnului? Şi aceasta e întunearec, şi nu lumină- In ce chip va scăpa om denaintea leului şi-i va cădea ursul asupra, şi va sări in casă şi va răzima mintie lui pre păreate şi-l va muşca pre el şarpe. Au nu e întunearec ziua Domnului, şi nu lumină? şi negură neavînd lumină aceasta? Urit-am, lepădat-am sărbătorile voastre şi nu voiu  mirosi intru zborurile voastre; Pentru căci de veţi aduce Mie arderi-de-tot şi jîrtvele voastre, nu le voiu priirni, şi iviri de mmtufrile voastre nu voiu privi. Mută de la Mine glasul cîntărilor tale, şi cîntarea organelor tale nu o voiu auzi; Şi să va rostogoli ca apa judecata, şi direptatea ca pîrîul cel necălcat. Au jungheturi şi jîrtve aţi adus Mie, casa lui Israil, 40 de ani în pustie? Şi aţi luat cortul lui Moloh şi steaua dumnezăului vostru, Refan, chipurile care aţi făcut voao.  Şi voiu muta pre voi decindea de Damasc”, zice Domnul, Dumnezău cel întru tot Ţiitoriu—numele Lui.

CAP VI

Vai de cei ce defăima Sionul şi de cei ce nădejduiesc pre muntele Samariei; cules-au începăturile limbilor şi întrară loruş. Casa Iui Israil, Treaceţi toţi şi vedeţi la Calani şi 1 treaceţi de acolo la Emat Rava şi vă pogorîţi la Gheth a celor striini dc fealiu, ceale mai tari dentru toate împărăţiile aceastea, de sînt mai multe hotarăle lor decît ale  voastre notară. Cei ce vin la zi rea, cei ce să apropie şi să ating de simbete mmcenoase,  Cei ce dorm pre paturi de elefandu şi să răsfaţă preste aşternutele lor şi mănîncă iezi den turme si viţei den mijlocul cirezii sugari,  Cei ce bat în palme la glasul organelor ca cînd ar sta au socotit, şi nu ca cînd ar fugi;  Cei ce beau vinul cel strecurat şi cu ceale de frunte miruri ungîndu-să şi nu păţiia  nimica cu sfărîmarea lui Iosif. Pentru aceaea acum robi vor fi de la începutul pu-teamicilor, şi să va rădica nechezarea cailor  dentru Efraim. Căci Să jură Domnul asupra Lui—zice Domnul Dumnezăul puterilor: „Pentru căci urăsc Eu toată semenţia lui Iacov şi locurile lui am urît, şi voiu rîdica cetatea împreună cu toţi ceia ce lăcuiesc într-însa;  Şi va fî de vor rămînea 10 bărbaţi într-o casă, şi vor muri, Şi vor lua rudele lor şi vor sili a scoate oasele lor den casă; şi va grăi celor ce suit ispravnici casii:'Au încă sînt ungă tine?* Şi va grăi:'Nu mai siut!' Şi va grăi: 'Taci, pentru ca, să nu numeşti numele Domnului!'“ Pentru căci, iată, Domnul porunceaşte şi va lovi casa cea mare cu sfărimări şi casa cea mică cu spărturi.  Au doară vor goni caii în.pietri? 12 Au vor tăcea în iape? Căci aţ întorsu spre mînie judecata şi roadă direptăţii spre amărăciune.  Cei ce vă veselit pre nid un 13 cuvînt bun, cei ce zic: „Au nu cu vîrtutea noastră am avut coame?”  „Pentru căci, 14 iată. Eu voiu rădica preste voi, casa lui Israil —zice Domnul Dumnezău—limbă de oşti, şi vor necăji pre voi, ca să nu întraţi la Emath şi pînă la pîrîul apusurilor”.

CAP VII

      Aşa au arătat mie Domnul Domnul: 1 şi iată prăseală de lăcuste viind a dimineţii, şi iată un gîndac. Gog împăratul;  Şi va fi de va săvîrşi 2 a mînca de tot iarba pămîntului. Şi ziş: „Doamne, Doamne, blînd fiii Cine va scula pre Iacov? Căci împuţinat iaste. Căiaşte-Te, Doamne, spre aceasta!” „Şi aceasta nu va fă!”—zice Domnul.  Aşa au arătat mie Domnul Domnul: şi iată, au chemat judecata cu focu Domnul Domnul, şi au mîncat fără-fundul cel mult şi au mîncat de tot partea.  Şi ziş: „Doamne, Do amne, încetează dară! Cine va scula pre Iacov? Căci împuţinat iaste.  Căiaşte-Te, Doamne, 6 spre aceasta!” „Şi aceasta nu se va face!” —zice Domnul Domnul.  Aşa au arătat 7 mie Domnul: şi iată bărbat stînd pre zid de diamant, şi în mîna lui—diamant.  Şi zise 8 Domnul cătră mine: „Ce vezi tu, Amos?” Şi ziş:.,Diamant “. Şi zise Domnul cătră mine:.,Iată, Eu puiu diamant în mijlocul nărodului Mieu, Israil; nu voiu mai adaoge a-l treace pre el.  Şi se vor stinge capiştele 9 ceale de rîs, şi praznicele Iui Israil puşti-i-se-vor, şi Mă voiu scula preste casa lui Ierovoam cu sabie”.  Şi au trimis Am asia 10 preotul la Vethil, cătră Ierovoam, împăratul lui Israil, zicînd:„Zarve face asupra ta Ammos în mijlocul casii lui Israil; nu va putea pămîntul să sufere toate cuvintele Iui, Pentru căci aceastea zice (Domnul) Iui 11 Ammos: *Cu sabie va muri Ierovoam, iară Israil rob să va duce de Ia pămîntul lui”'. Şi zise Amasias cătră Ammos: „Tu, cela ce 12 vezi, pasă de te desparte la pămîntul Iudei, şi acolo să petreci, şi acolo vei prorod! Iară Ia Vethil nu vei mai adaoge a proroci, 13 căci sfinţirea împăratului iaste şi casa împăratului iaste**.  Şi răspunse Ammos şi 14 zise cătră Amasia: „Nu eram proroc eu, nid fecioru de proroc, ce căprariu eram, dărimînd dude.  Şi m-au luat Domnul de 15 la oi, şi zise Domnul cătră mine: 'Pasă şi proroceaşte nărodului Mieu Israil!'  Şi 16 acum ascultă cuvîntul Domnului. Tu zid: 'Nu prorod pentru Israil şi să nu d ode ie şti asupra casii lui Iacov!'  Pentru aceaea, 17 aceasta  zice  Domnul:  'Muiarea  ta în cetate va curvi, şi fiii tăi şi featele tale [594] cu sabie vor cădea, şi părnîntul tău cu funca să va măsura de tot, şi tu la pămînt necurat te vei săvîrşi, iară Israil robit să va aduce de la pămîntul lui*”.

CAP VIII

Aşa au arătat mie Domnul Domnul: şi iată un vas de păsărariu. Şi zise: „Ce vezi tu, Ammos?” Şi ziş:„Vas dc păsărariu”. Şi zise Domnul cătră mine: „Venit-au săvlrşitul preste nărodul Mieu Israil, nu voiu mai  adaoge încă a treace pre el. Şi să vor văieta podurile besearicii; în ziua aceaea— zice Domnul Domnul—multu e cela ce au căzut în tot locul, voiu lepăda tăceare”.  Auziţi dară aceastea, cei ce zdrobiţi (dimeneaţa) rheaserul şi asupresc pre săraci de  pre pămînt, Zicînd: „Cînd va treace luna şi vom vinde şi sîmbetele şi vom deschide visterie, ca să facem măsură mică şi a mări  cumpăna şi a face cumpănă strîmbă, A dştigă cu argint pre săracii şi pre measer pentru încălţăminte, şi de toată vînzarea  ne vom neguţători?*1 Jură-Se Domnul asupra sămeţiei lui Iacov: „De se vor uita  spre price toate lucrurile voastre!” Şi pentru aceastea au nu se va turbura pămîntul şi va plînge tot cela ce lăcuiaşte într-însul, şi să va sui ca un riu concenirea (lui) şi să va  pogorî ca riul Eghipetului? „ Şi va fi în ziua aceaea — zice Domnul Domnul—soarele va apune  amiazăzi  şi  lumina va întuneca ziua pre pămînt; Şi voiu premeni sărbătorile voastre spre plîngere şi toate cîntările voastre spre jăli, şi voiu pune preste tot mijlocul sac şi preste tot capul pleşuvire, şi voiu pune pre el ca plînge rea celui iubit şi, pre cei ce vor fi cu el, ca ziua durerii. Iată, zile vin—zice Domnul Domnul—şi voiu trimite foamete preste pămînt, nu foamete de pîine, nid foamete ae apă, ce foamete a auzi cuvîntul Domnului. Şi să vor clăti apele de la mare pînă Ia mare şi de la crivăţ pînă la răsărituri; alerga-vor împrejur cerînd cuvîntul Domnului, şi nu-l vor afla. In ziua aceaea să vor sfirşi fecioarele ceale frumoase şi tinere de seate, Ceiacesăjură asupra curăţirei Samariei şi ceia ce zic: 'Viu— Dumnezeul tău. Dan, şi viu—Dumnezeul tău, Versavie!4; şi vor cădea şi nu
să vor scula încă”.

CAP IX

Văzut-am pre Domnul stînd asupra jîrtăvnicului, şi zise: „Loveaşte preste curăţitoriu, şi să vor clăti ceale denaintea porţii, şi taie spre capetele tuturor! Şi pre cei rămas ai lor cu sabie voiu omori, nu va scăpa dentru ei fugind,şi nu va scăpa dentru ei cel ce scapă. De să vor îngropa în iad,de acolo mîna Mea-i 
va zmulge pre ei; şi de să vor iui în ceriu.de acolo-i voiu pogorî pre ei;  De să vor ascunde în vîrful Carmilului, de acolo voiu cerceta şi voiu lua pre ei; şi de să vor afunda denaintea ochilor Miei la adincurile mării, acolo voiu porund balaurului şi va muşca pred; Şi de vor mearge în robie înaintea feaţii 4 vrăjmaşilor lor, acolo voiu porund săbiei şi va omorî pre d; şi voiu pune ochii Miei preste ei spre reale, şi nu spre bune”.  Şi 5 Domnul Dumnezău cel întru tot Ţiitoriu, Cel ce să atinge de pămînt şi clăteaşte pre el şi vor plînge toţi ceia ce lăcuiesc pre el, şi să va sui ca un riu concenirea lui şi fă va pogorî ca rîul Eghipetului,  Cela ce zideaşte la ceriu suirea Lui şi făgăduinţa Lui pre pămînt întemeind. Cela ce cheamă apa mării şi toarnă pre ea preste faţa pămîntului. Domnul tot Ţiitoriul—numele Lui.  „Nu 7 ca fiii arapilor voi sînteţi Mie, fiii lui Israil? zice Domnul. Au nu pe Israil am suit den pămîntul Eghipetului, şi pe cei striini de fealiu den Cappadochie, şi pre siri d:n groapă? Iată ochii Domnului Dumnezeu preste împărăţia păcătoşilor şi voiu scoate pre ea de Ia faţa pămîntului; însă că nu desăvîrşit voiu rădica pre casa lui Iacov—zice Domnul. Pentru că, iată. Eu poruncesc şi voiu vîntura întru toate limbile casa lui Israil, în ce chip să vîntură Ia vînturare, şi nu va cădea zdrobitură pre pămînt.  Cu sabie vor muri toţi păcătoşii norodului Mieu, ceia ce zise: 'Nu să va apropia, nid vor veni preste noi răutăţile*.  In ziua aceaea rădica-voiu cortul lui David, căzut fiind, şi voiu zidi de iznoavă ceale căzute ale lui, şi ceale săpate ale Iui le voiu rădica, şi voiu de iznoavă zidi pre el, ca zilele veacului.  Pentru ca să 12 cerceteaze pre Mine cei rămas ai oamenilor şi toate limbile preste carele să cheamă numele Mieu” —zice Domnul, Cela ce face toate aceastea.  „Iată, zile vin-zice Domnul-şi va apuca trierişul pre cules, şi să va coace strugurul întru sămînţa, şi vor pica măgurile dulceaţă, şi toate dealurile împreună odrăslite vor fi.  Şi voiu întoarce robimea norodului Mieu, Iui Israil, şi vor zidi cetăţile ceale surpate şi vor lăcui, şi vor răsădi vii şi vor bea vinul lor, şi vor face grădini şi vor mînca roadele lor;  Şi voiu 15 răsădi de tot pre ei pre pămîntul lor, şi nu să vor mai zmulge încă pre pămîntul lor carele am dat lor”—zice Domnul Dumnezeu cel întru tot Ţiitoriu.

[595]

AVDIU

CAP I

Vedearea lui Avdiu. Aceastea zice Domnul Dumnezeu Idumeii: „Auz am auzit de la Domnul, şi cuprinderi la limbi au trimis:*Sculaţi-vă,si să ne sculăm asupra ei cu războiu I *  Iată, împuţinat te-am dat pre tine întru limbi,  necinstit eşti tu foarte. Semeţia inimii tale te-au rădicat pre tine, lăcuind în găurile pietrilor, înălţind lăcaşul Iui, zicînd în inima Iui:'Cine mă va duce pre pămînt?*  De te vei înălţa ca un vultur, şi de vei pune în mijlocul stealclor cuibul tău, de acolo te  voiu pogori, zice Domnul. De au întrat la tine furi sau tîlhari noaptea, unde te-ai fi lepădat? Au n-ar fi furat destule lor? Şi de ar fi venit culegători cătră tine, au nu ar fi  greşit struguri?  Cum s-au cercetat Isaf şi  să luară ceale ascunse ale lui! Pînă Ia hotăra te-au trimis pre tine toţi oamenii făgăduinţii tale, statură împotrivă ţie, slăbiră cătră tine oamenii cei de pace ţie, pusără vicleşug supt tine, nu iaste minte  într-însul. In ziua aceaea, zice Domnul, piarde-voiu înţelepţii den Idumea şi mintea  den muntele lui Isaf; Şi să vor spămînta războinicii tăi de la Theman, pentru ca să să rădice om den muntele lui Isaf; pentru junghiarea Şi pentru necurăţia fratelui Iacov, acoperi-te-va ruşinea şi te vei rădica în veaci. Den ziua aceaea ce ai stătut împotrivă den preajmă, în ziua care robiia cei de neam striin putearea lui şi strunii au întrat în porţile lui şi pre Ierusalim au pus sorţi, şi voi veţ fi ca unul dentru dînşii. Şi să nu vezi ziua fratelui tău în ziua stri-inilor, şi să nu te veseleşti pre fiii Iudii în ziua pierzării lor, şi să nu grăieşti mari în ziua primejdiei; Nici să întri în porţile norodurilor în ziua durorilor lor, şi să nu
Eriveşti şi tu adunarea lor în ziua perirei >r, şi să nu te pui şi tu împreună preste putearea lor în ziua perirei lor; Nici să stai pre la margenile îeşirei lor ca să piarză pre cei ce hălăduiescu dentru ei, nici să opreşti pre cei ce fugu de la ei, în ziua primejdiei, Pentru că aproape iaste ziua Domnului preste toate limbile;în ce chip ai făcut, aşa va fi ţie; răsplătirea ta ţi să va răsplăti asupra capului tău; Pentru că în ce chip ai băut pre muntele cel sfînt al Mieu, bea-vor toate limbile vin;bea-vor şi vor înghiti, şi vor fi ca cînd n-ar fi fost. Iară în muntele Sionului va fi mîntuirea şi va fi sfînt; şi vor moşteni casa lui Iacov pre ceia ce au moştenit de tot pre ei. Şi va fi casa lui Iacov foc, şi casa lui
Iosif văpaie, iară casa lui Isaf în loc de trestie, şi vor arde întru ei şi vor mînca de tot pre ei, şi nu va fi purtătoriu de foc la casa Iui Isaf, căci Domnul au grăit.  Şi 19 vor moşteni de tot cei den Naghev muntele lui Isaf, şi cei de la Sefila pre cei de alt fealiu; şi vor moşteni muntele lui Efraim şi cîmpul Samariei, şi  pe Veniamin şi Galaadita. Şi începătura mutării aceasta e: fiilor lui 20 Israil şi a hananeilor pînă Ia Arethon, şi mutarea Ierusalimului pînă la Afarath, şi vor moşteni cetăţile lui Naghev.  Şi să 21 vor sui mîntuindu-se den muntele Sion ca să izbîndească pre muntele hui Isaf, şi va fi Domnului împărăţia”.

CAP I

      Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră Iona al Iui Amathi, zicînd: „Scoală-te şi pasă la Ninevi, cetatea cea mare, şi strigă întru ea, căci să sui strigarea răutăţii ei cătră Mine”. Şi să sculă Iona a fugi la Tharsis de Ia faţa Domnului. Şi să pogori Ia Iopi şi află corabie mergînd la Tharsis, şi ş-au dat navlonul lui şi să sui într-însa ca să meargă cu ei Ia Tharsis de la faţa Domnului. Şi Domnul ridică vînt mare în mare şi să făcu furtună mare în mare, şi corabia să cumpăniia să să sfărîme. Şi să spămîntară corăbiarii, şi striga cineş la dumnezăul Iui; şi scoatere au făcut vaselor celor den corabie în mare, ca
să să uşureaze de eale. Iară Iona s-au pogorît la fundul corăbiei, şi dormiia şi nînia. Şi veni la el cîrmaciul corăbiei şi zise Iui: „Ce rurîieşti tu? Scoală-te şi cheamă pre Dumnezăul tău, cîndai ne va mîntui Dumnezău pre noi şi nu vom peri*'. Şi zise fiestecare cătră aproapele său: „Venit să punem.sorţi şi să cunoaştem pentru care lucru răutatea aceasta iaste pre noi!” Şi puseră sorţi, şi căzu sorţul pre Iona. Şi ziseră cătră el: „Spune-ne dară noao pentru care lucru e răul acesta întru noi. Ce iaste lucrul tău? Şi de unde vii, şi unde mergi, şi den ce ţară şi den ce norod eşti tu?” Şi zise cătră ei: „Rob Domnului sînt eu, şi în Domnul Dumnezăul ceriului eu crezu. Carele au făcut marea şi uscatul”. Şi s-au spămîntat oamenii cu frică mare şi ziseră cătră el: „Ce ai făcut aceasta?” Pentru căci 11 au cunoscut oamenii căci de la faţa Domnului [596] fuge acum, căci le-au spus lor. Şi ziseră cătră el: „Ce vom face ţie şi va înceta marea de asupra noastră?” Pentru că marea mergea şi tot ridica mai mare furtună. Şi zise Iona cătră ei: „Rîdicaţi-mă şi mă puneţ în mare, şi va înceta marea de asupra voastră; pentru că am conoscut eu că pentru mine iaste furtuna această mare asupra voastră”. Şi siliia oamenii să să întoarcă la pămînt şi nu putea, căci mergea marea şi sa ridica mai mult spre ei. Şi strigară cătră Domnul şi ziseră: „Nici într-un chip. Doamne, să nu perim pentru sufletul omului acestuia, şi nu da pre noi sînge dirept, pentru căci Tu, Doamne, cum ai vrut ai făcut”. Şi luară pre Iona şi-l puseră în mare, şi stătu marea den valul ei. Şi să spămîntară oamenii cu frică mare de Domnul, şi jîrtvuiră
jîrtvă şi să rugară rugile.

CAP II

Şi porunci Domnul unui chitos mare să înghită pre Iona; şi era Iona în pîntecele chitului 3 zile şi 3 nopţi. Şi să rugă Iona cătră Domnul Dumnezăul lui den pîntecele chitului, Şi Strigat-am la primejdia mea cătră Domnul Dumnezăul mieu, şi mi-au ascultat; den pîntecele iadului sîrigarea mea, auzit-ai glasul mieu. Arunca-tu-m-ai în adîncul inimii mării, şi rîurile m-au încungiurat; toate rădicările Tale şi  valurile Tale pre mine au venit. Şi eu ziş: *M-am lepădat de cătră ochii Tăi;oare mai adaoge-voiu ca să privescu cătră beseareca  Ta cea sfintă'?  Tumă-mi-se mie apă pînă  la sufletul mieu, Bezna cea den fund m-au încungiurat, afundatu-s-au capul mieu întru spintecări de munţi. Pogorîiu în pămînt, căruia zăvoarăle lui—ţineri veacinice, şi să să suie de la stricăciune viaţa mea cătră  Tine, Doamne Dumnezăul mieu. Cînd să sfirşaşte de la mine sufletul mieu, de Domnul mi-am adus aminte; şi să vie cătră Tine ruga mea, cătră beseareca cea sfintă a Ta.  Cei ce păzăscu deşarte şi mincinoase, mila lor au lăsat. Iară eu cu glas de laudă şi cu mărturisire voiu jîrtvui Ţie, cîte am făgăduit Iţ voiu da Ţie, întru mîntuirea mea, Domnului”.  Şi să porunci de la Domnul
chitului, şi scoase pre Iona pre uscat.

CAP III

      Şi fu cuvîntul Domnului cătră Iona de aldoilearînd,zicînd: „Scoală-j te şi pasă la N ine vi, cetatea cea mare, şi strigă întru ea după strigarea cea dentîiu, carea Eu am grăit cătră tine”.  Şi să sculă Iona şi mearse la Ninevi, după cum au grăit Domnul; iară Ni-nevi era cetate mare lui Dumnezău, cale ca de trei zile.  Şi începu Iona a întră în cetate
cale ca de o zi, şi strigă, şi zise: „Încă 3 zile, şi Ninevi să va prăpădi!”  Şi crezură 5 oamenii cei den Ninevi lui Dumnezău, şi strigară postu, şi să îmbrăcară cu saci de la marele lor pînă Ia micul lor.  Şi s-au apropiat cuvîntul cătră împăratul Nineviei, şi să sculă den scaunul lui şi să dezbrăcă de îmbrac amin tele lui de la sine şi să îmbrăcă cu sac şi şăzu pre cenuşă.  Şi să strigă şi 7 să grăi întru Ninevi de la împăratul şi de la boiarii lui, zicînd: „Oamenii şi dobitoacele şi boii şi oile să nu guste, nici să pască, şi apă să nu bea!”  Şi să îmbrăcară cu saci 8 oamenii şi dobitoacele, şi strigară cătră Dumnezău întinsu; şi să întoarseră fieşte-care den calea lor cea rea şi den strîmbătatea ce era în mîna lor,  Zicînd: „Cine ştie 9 dară de Să va întoarce Dumnezău şi Să va mîngîia şi Se va întoarce den urgia mîniei Lui şi nu vom peri?”  Şi văzu Dumnezău 10 faptele lor, cum s-au întorsu den căile lor ceale reale, şi Să căi Dumnezău pentru răul carele au grăit să le facă lor, şi n-au făcut.

CAP IV

      Şi să mîhni Iona mîhnire mare şi să turbură. Şi să rugă cătră Domnul şi zise: „O, dară. Doamne, nu-s aceastea cuvintele meale, încă fiind eu în pămîntul mieu? Pentru aceaea am apucat a fugi Ia Tharsis, pentru căci am cunoscut că Dumnezău eşti milostiv şi îndurătorul, mult-îngăduitoriu şimult-mi-lostiv si căindu-Te pentru păcate. Şi acum, Stăpîne Doamne, ia sufletul mieu de la mine, pentru că mai bine iaste a muri eu decît a trăi”. Şi zise Domnul: „Foarte te-ai mîhnit tu?*' Şi ieşi Iona den cetate şi şăzu în preajma cetăţii; şi-ş făcu lui acolo colibă şi sădea supt dînsa, pînă va vedea ce va fî cetăţii. Şi porunci Domnul Dumnezeu unii tigve, şi să sui pre deasupra capului Iui Iona ca să-i fie umbră deasupra capului lui, ca să-i umbrească Iui de chinurile Iui; şi să bucură Iona pentru tigvă bucurie mare. Şi porunci Dumnezeu viarmehii de dimeneaţa a doua zi, şi lovi tigva, şi să uscă. Şi fu 9 îndată cum răsări soarele şi porunci Dumnezău la vînt arzătoriu, zăduhos, şi lovi soarele pre capul lui Iona; şi leşina şi-ş doje-niia sufletul lui, şi zise: „Bine mie iaste a muri decît a trăi!” Şi zise Domnul Dumnezeu cătră Iona: „Foarte te-ai mîhnit tu pentru tigvă?” Şi zise: „Foarte m-am mîhnit eu, pînă Ia moartei” Şi zise Domnul: „Tu nu te îndurai de tigvă, pentru carea n-ai pătimit rău, nici o ai ojjjorît, nici o ai hrănit pre dînsa, carea s-au născut noaptea şî supt noapte au perit. Dară Eu sa Mă îndur de Ninevi, cetatea cea mare, întru carea [597] lăcuiesc mai mulţi decît 120000 de oameni, carii n-au cunoscut direapta lor au stînga lor, şi dobitoace multe?”

MIHEA

CAP I

Cuvîntul Domnului/rarele s-au făcut cătră Mihea al Iui Morasti, în zilele lui Ioatham şi Ahaz şi Ezechia, împăraţilor Iudii, pentru carele au văzut pentru Samaria şi pentru  Ierusalim. Auziţi, năroadele toate, şi să ia aminte pămîntul şi toţi dţi sînt întru el, şi fie Domnul voao întru mărturie, Domnul  den casa Lui cea svîntă! Pentru căci, iată, Domnul iase den locul Lui şi Să va pogori şi va încăleca preste înălţimile pămîntului,  Şi să vor cutremura munţii dedesuptul Lui, şi văile să vor topi ca ceara de faţa focului  şi ca apa ce pogoară spre pogoriş. Pentru paginata tea Iui Iacov —toate aceastea, şi pentru păcatul casei lui Israil. Carea e necurăţia casei lui Iacov? Nu iaste Samaria? Şi carele  e păcatul casei Iudei? Nu Ierusalimul? Şi voiu pune pre Samaria spre cramă ţarinei şi spre răsădi tura viei, şi voiu surpa în propastie  pietrile ei şi temeliile ei voiu descoperi; Şi toate cioplitele ci Ic vor tăia de tot şi toate nîiinirile ei Ie vor arde cu foc, şi toate chipurile ei voiu pune spre stmşere;căci den plăţfle curviei le-au adunai şi den plăţile curviei au întors! Pentru aceasta plîngc-va şi tîngui-va, mearge-va desculţă şi goală, face-va tînguire ca a balaurilor şi plîngere  ca a featelor sirinilor; Că să birui de tot rana ei, pentru căci veni pînă la Iuda şi au atins pînă Ia poarta nărodului Mieu,  pînă la Ierusalim. Cei den Gheth, să nu vă măriţi; cei den Vahim, nu zidiţi den casă [...] Rîs, pămîntul surpaţi [...] batjocoria voastră. Lăcuind bine cetăţile ei, n-au ieşit cea ce lăcuiaşte în Senan; tînguiţi-vă, casa ce e lipită de ea, lua-va dc la voi rana durerii. Cine au început spre bune la cea ce lăcuiaşte dureri? Căci să pogorîră reale de Ia Domnul preste porţile Ierusalimului, Ropotul carălor şi al călăreţilor. Ceaea ce lăcuieşti la Lahis, începă-toriul păcatului—preste fata Sionului, căci întru tine s-au aflat necurăţiile lui Israil. Pentru aceaea va da pre cei ce să trimit pînă la moştenirea Ghethii case în deşert; în zadar să
făcură împăraţilor Ierusalimului.  Pînă 14 pre moştenitori voiu aduce ţie, lăcuind în Lahis moştenire, pînă la Odolam va veni mărirea feaţii Sionului I  Rade-te şi te 15 tunde asupra fiilor tăi cei gingaşi, lărgeaşte rasul tău ca vulturul,căci s-au robit de la tine.

CAP II

      Fîcură-să socotind osteneale şi lu-crindu reale întru zăcerile lor şi odată cu ziua Ie săvîrşiia pre eale, pentru căci n-au rădicat cătră Dumnezeu mînile lor; Şi poftii.  ţarine şi jăfuia săracii şi.case asupriia şi jă-fuia pre bărbat şi pre casa lui, pre bărbat şi pre moştenirea lui. Pentru aceaea aceastea zice Domnul: ,,Eu gin des cu asupra neamului acestuia reale, dentru carele nu veţi rădica grumazii voştri şi nu veţi mearge direpţi, căci vreamea rea iaste. In ziua aceaea Iua-se-va asupra voastră pildă, şi să vaplînge plîngere cu viersu zicînd; *Cu chin am chinuit! Partea norodului mieu să măsură cu I unea, şi nu era cine să oprească pre El a Să întoarce; ţarinele voastre să Impărţiră*. Pentru aceaea nu va fi ţie luînd tune cu sorţu în adunarea Domnului. Nu plîngeţi cu lacrămi, nici să lăcrămeaze pre aceastea, pentru că nici va izgoni ocările. Cela ce zice: 'Casa Iui Iacov mînie pre Duhul Domnului; de sînt aceastea, tocmealele Lui sînt? Au nu4 cuvintele Lui bune cu el şi direapte au mersu?' înainte norodului Mieu spre vrajbă stătu împotrivă; în preajma păcii lui pialea lui o au belitu, ca să ia nădejdile zrobiturilor războiului.  Pentru aceaea 9
Sovă ţuit orii norodului Mieu lepăda-se-vor en casele desfătădunii lor, pentru ceale reale tocmeale ale lor lepădară-să; apropiaţi -vă Ia măguri veacinice. Scoală-te şi pasă, 10 că nu iaste ţie odihnă, pentru necurăţie. V-aţi stricat cu stricare, Goni tu-v-aţi de 11 nimenea gonindu-vă; duh stătu mincinos, pică ţie spre vin şi Imbătare. Şi va fi den picătura norodului acestuia Adunîndu-se aduna-să-va Iacov cu toţii; aşteptînd voiu aştepta pre cei rămaşi ai Iui Israil, într-un loc pune-voiu urîrea lor; ca oile întru strim-toare, ca turma în mijlocul zăcerii lor scoa te-se-vor den oameni. Suie-te pen ruptură înaintea feaţii lor, taiară şi trecură poarta şi ieşiră pren ea, şi ieşi şi împăratul lor înaintea feaţii lor”; şi Domnul va povăţui
pre ei.

CAP III

Şi va grăi aceastea: „'Auziţi dară, căpeteniile casii lui Iacov şi cei rămaşi ai casii lui Israil! Au nu iaste voao a cunoaşte judecau?' Urînd ceale bune şi cercind ceale reale, jă fu -ind pieile lor de la d şi cărnurile lor de [598] la oasele lor. In ce chip au mîncat trupurile norodului mieu şi pieile lor de Ia ei le-au belit şi oasele lor le-au frint ca mădularele in căldare şi ca cărnurile în oală,  Aşa vor striga cătră Domnul, şi nu va asculta lor; şi va întoarce faţa Lui de cătră dînşii în ziua aceaea, pentru căci au ficlenit întru  tocmealele lor. Aceastea zice Domnul asupra prorocilor celora ce rătăcesc pre norodul mieu, pre ceia ce muşcă cu dinţii lor şi mărturisesc pace asupra lor, şi nu s-au dat la gura lor, ridicară asupra lui războiu.  Pentru aceaea noapte voao va fi dentru vedeare, şi întunearec va fi voao spre vrăji, şi va apune soarele preste proroci, şivaîntuneca preste ei ziua; Şi să vor ruşina de tot ceia ce văd visele, şi să vor batjocori vrăjitorii, şi vor grăi asupra lor toţi acestea, pentru căci nu iaste cela ce să asculte pre ei.  Dc nu eu voiu împlea vîrtutea cu Duhul Domnului şi judecăţi şi puternicii, ca să vestesc lui Iacov necurăţiile lui şi lui Israil  păcatele Iui. Auziţi dară aceastea, povă-ţuitorii casii lui Iacov şi ceialalţi ai lui Israil, ceia ce urăsc judecata şi toate ceale direapte întorcînd, Ceia ce zidiţi Sionul cu sîngiuri şi Ierusalimul cu strimbătăţii Povăţuitorii Iui cu daruri au judecat, şi preoţii Iui cu plată au răspuns, şi prorocii lui cu argint vrăjiia, şi pre Domnul să odih-niia zicînd:1 Au nu Domnul întru noi iaste? Nu vor veni asupra noastră reale!' Pentru aceaea, pentru voi, Sionul ca o ţarină să va ara, şi Israil cramă va fi, şi muntele casii—
întru desiş de dumbravă”.

CAP IV

Şi va fi în zilele ceale de apoi arătat muntele Domnului, gata pre vîrfu-rile munţilor, şi să va ridica mai sus de dealuri; şi vor sîrgui preste eale noroade. Şi vor mearge limbi multe şi vor grăi: „Veniţi să ne suim la casa Domnului şi la casa Dumnezăului lui Iacov, şi vor arăta noao calea Lui, şi vom mearge întru cărările Lui, căci den Sion va ieşi leagea şi cuvîntul Domnului den Ie rus alim”. Şi va judeca întru mijloc de noroade multe şi va dovedi limbi tari pînă departe; şi vor tăia săbiile lor spre pluguri şi suliţele lor spre se aceri, şi nu va mai ridica încă limbă cătră limbă sabie, şi nu să vor mai învăţa a  da războiu. Şi să va odihni fieştecarele supt via Iui şi fieştecarele supt smochinul Iui, şi nu va fi cel ce înfricoşază,pentru căci gura Domnului  Atotţiitoriului  au grăit  aceastea. Căci toate noroadele vor mearge fieştecarele în calea sa, iară noi vom mearge întru numele Domnului Dumnăzăului nostru în veac şi mai înainte. ,Jn ziua aceaea — zice Domnul — aduna-voiu pre cea sfărimată şi pre cea izgonită priimi-o-voiu şi pre carii am izgonit;  Şi voiu pune pre cea 7 sfărîmată la rămăşiţă şi pre cea izgonită spre limbă tare, şi va împăraţi Domnul preste ei în muntele Sionului, de acum pînă în veaci.  Şi tu, tumul turmei cel prăhoi, 8 fata Sionului, preste tine va veni şi va întră începătura cea dentîiu, împărăţia de la Vavilon la fata Ierusalimului.  Şi acum 9 pentru căci cunoscuş reale? Au Împărat nu era ţie? Au sfatul tău au perit,căci te biruiră pre tine dureri ca ceaea ce naşte?  Chinuiaşte-te şi te Îmbărbătează şi te apropie, fata Sionului, ca ceaea ce naşte, pentru căci acum vei ieşi den cetate şi vei lăcui în cîmp şi vei veni pînă la Vavilon; de acolo te va izbăvi şi de acolo te va mîntui Domnul Dumnăzăul tău den muia vrăjmaşilor tăi.  Şi 11 acum să vor aduna asupra ta limbi multe, ceia ce zic: 'Bucura-ne-vom, şi vor vedea preste Sion ochii noştri*.  Şi ei n-au cunoscut gîndul Domnului şi n-au priceput sfatul Lui, că au adunat pre ei ca znopii den arie. Scoală-te şi trieră pre ei, fata Sionului, căci 13 coamele tale pune-le-voiu de fier şi copitele tale pune-le-voiu de aramă, şi vei potopi cu eale limbi şi vei sfărîma năroade multe, şi vei pune Domnului mulţimea lor şi vîrtutea lor la Domnul a tot pămîntul.

CAP V

      Acum să va îngrădi fata cu uigrădirc, 1 oprire au rinduit asupra noastră, cu toiag vor lovi preste obraz neamurile lui Israil.  Şi tu.Vithleaeme, casa Iui Efratha, Împuţinat eşti a fi întru miile Iudei; dentru tine va ieşi Mie ca să fie căpetenie lui Israil, şi ieşirile Lui—den ceput, den zilele veacului.  Pentru aceaea da-t-va pre ei pînă la vreamea născătoarei naşte-va, şi cei rămaşi ai fraţilor întuma-se-vor asupra fiilor lui Israil. Şi va sta şi va vedea şi va paşte turma Lui 4 cu vîrtute Domnul, şi întru mărirea numelui Domnului Dumnezăului lor vor fi, pentru căci acum să vor mări pînă la marginile pămîntului.  Şi va fi Iui pace; Assur cînd va 5 veni preste pămîntul vostru şi cînd va călca preste ţara voastră, şi să vor scula 7 păstori şi 8 muşcări de oameni,  Şi vor paşte pre 6 Asur cu sabie şi pămîntul lui Nevroth cu şanţul Iui; şi va mîntui den Asur, cînd va veni pre pămîntul nostru şi cînd va călca preste hotarăle noastre.  Şi va fi rămaşiţa lui Iacov întru limbi, în mijloc de năroade multe, ca rouă de la Domnul căzînd şi ca mieii pre troscot, pentru ca să nu să adune nici unul, nici să stea întru fiii oamenilor.  Şi va fi rămăşiţa lui Iacov 8 întru limbi, în mijloc de năroade multe, ca [599] leul întru dobitoace în dumbravă şi ca puiul dc leu întru turme dc oi, ca cînd va treace şi osebind va răpi >i nu va fi cine să scoată. 9 Inălţa-sc-va mîna ta preste ceia ce tc chinuiese, şi toţi vrăjmaşii tăi vor peri. Şi va fi în ziua aceaea — zice Domnul — şi voiu piarde caii den mijlocul tău şi voiu piarde carăle talc, Şi voiu piarde dc tot cetăţile pămîntului tău şi voiu rădica toate tăriile tale; Şi voiu rădica fărmăcăturile talc den mînile tale, şi nu vor fi întru tine răspunzînd; Şi voiu piarde de tot ceale cioplite ale talc şi stîlpii tăi den mijlocul tău, şi nu tc vei mai închina încă lucrurilor mîinilor tale;  Şi voiu tăia desişurile den mijlocul tău şi voiu stinge cetăţile talc; Şi voiu face cu urgie şi mînie izbîndire întru limbi,
pentru căci n-au ascultat14.

CAP VI

Ascultaţi dară ceale cc Domnul au zis:   Scoală~te, judecă-te cătră munţi, şi auză dealurile glasul tău44. Auzit, munţi, judecata Domnului, şi văile, temeliile pămîntului, căci judecata Domnului iaste cătră norodul Lui,  şi cu Israil mustra-Să-va. „Nărodul Mieu, cc am făcut ţie, au cc tc-am mîhnit pre tine,  au cc am dodeit ţie? Răspunde-Mi! Căci te-am scos den pămîntul Eghipetului, den casa robiei tc-am mîntuit, şi am trimis înaintea feaţii tale pre Moisi şi pre Aaron  şi Mariam. Nărodul Mieu, adu-ţi dară aminte ce-au sfătuit asupra ta Valac, împăratul Moavului, şi ce-au răspunsu Valaam Iui, feciorul Iui Veor, de la funi pînă la Galgal, pentru ca să să cunoască direptatea  Domnului44. „Intru ce voiu priceape pre Domnul,apuca-mă-voiu de Dumnezeul mieu cel Inaltu?Au apuca-voiu pre EI cu ardere-detot, cu viţei de un an? Au priimi-va Domnul întru mii de berbeci, au întru zeci dc mii dc ţapi graş? Au da-voiu ceale dentîiu născute ale meale pentru necurăţia, roadă pîntecelui mieu pentru păcatul sufletului mieu?4*  Au spusu-ţ-au ţie, omule, cc e bun? sau cc ceare Domnul de la tine, fără numai a face judecată şi a iubi mila, şi gata a fi a mearge  cu Domnul Dumnezăul tău? Glasul Domnului pre cetate să va chema, şi va mîntui pre ceia cc să tem dc numele Lui: „Ascultă, neamule, şi cine va împodobi cetatea? Au focul şi casa celui fără de leage adunînd avuţii fără de leage şi cu sămeţia strîmbătăţii? Au îndirepta-se-va în cumpănă cel fără dc leage şi în cămară cîntarele vicleşugului? Dentru carele avuţia lor de necurăţie împlu-ră, şi cei ce lăcuiesc într-însa grăiră strîmbătate, şi limba lor să înălţă în gura lor. Şi încă Eu am certat asupra ta, cu stingere pentru păcatele tale.  Tu vei mînca 14 şi nu te vei sătura; şi tc voiu scoate întru tine şi tc vei apuca, şi nu vei scăpa; şi ori-cîţi vor scăpa, la sabie să vor da.  Tu vei 15 sămăna şi nu vei secera, tu vei stoarce măslina şi nu tc vei unge cu untdelemn, şi vei face vin şi nu vei bea vin,  Şi să vor stinge 16 legiuirile nărodului Mieu  Şi păzi direptăţile lui Amri şi toate lucrurile casei lui Ahaav şi aţi mers în sfaturile lor  pentru ca să dau pre tine la stingere şi pre cei cc lăcuiesc întru ea spre şuierare; şi ocările năroadelor
veţi lua44.

CAP VII

      Vai, căci m-am făcut ca cela ce adună paie la seacere şi ca greşitul culesului, nefiind strugur a mînca  ceale dentîiu născute carele au pohtit sufletul mieu. Vai, suflete. Căci au perit cel smerit de pre pămînt, şi cel cc isprăveaşte întru oameni nu iaste; toţi Ia sîngiuri să judecă, fieştecarele pre aproapele său năcăjescu cu năcaz. Spre rău mînile lor gătesc; boiarenul ceare  şi judecătoriul împăcătoare cuvinte au grăit, pohta sufletului lui cum iaste;şi mă scoate Bunătăţile Iui ca un cariu mîncînd şi îmblînd spre în* direptarc în zilele cercetărilor Talc; (vai, vai!) izbîndirilc Talc au venit, acum vor fi plîngerile lor. Nu vă încreadeţi de tot întru priatini şi nu nădejduiţi spre povă-ţuitoriu, de cei ce să culcă într-un pat cu tine păzeaşte-te de-a pomeni ci ceva, Căci feciorul necinsteaşte pre tată, fata să va scula asupra maicii ci, nora preste soacra ci; vrăjmaşi —toţ omului cei den casa lui. Iară eu întru Domnul voiu socoti, îngădu-i-voiuîncă Iui Dumnezeu, mîntuitoriul mieu, asculta-mă-va Dumnezeul mieu. Nu tc bucura asupra mea, vrăjmaşa mea, căci am căzut; şi mă voiu scula, că dc voiu şedea întru-ntunearec, Domnul mieu îm va lumina mic. Urgia Domnului o voiu suferi, căci am greşit Lui  pînă va îndirepta El judecata mea; şi va face judecata mea şi mă vascoate Ia lumină, şi voiu vedea direptatea Lui. Şi va vedea vrăjmaşa mea şi să va îmbrăca cu ruşine ceaea cc cătră mine zicea: „Unde iaste Domnul Dumnezeul tău?” Ochii mici vor vedea pre ea, acum fi-va spre călcare ca tina întru căi. Ziua ungerii cărămizii — 11 stingerea ta; ziua aceaea va lepăda legiuirile
Ziua aceaea, şi cetăţde talc vorveni spre răsipire şi spre împărţeala asirianilor, şi cetăţile talc ceale tari la împărţeală dc la Tiru pînă la rîu, şi de Ia mare [...] şi de la munte [.„J.  Şi va fi pămîntul spre 13 stingere împreună cu ceia ce lăcuiescu pre el  de roadele tocmealelor lor.  Paşte norodul [600] tău cu toiagul tău, oile moştenirii tale, sălăşluindu deosăbi la dumbrăvi, în mijlocul Carmilului; paşte-vor pre Vasanitida şi pre Galaaditida după zilele veacului. Şi după zilele ieşirci tale den Eghipet voiu arăta lor minunate. Vedea-vor limbi şi să vor ruşina dentru toată virtutea lor, punc-vor mînile preste gura lor, urechile lor vor asurzi. Linge-vor ţărîna ca şarpele tîrînd pămîntul, turbura-să-vor întru închiderea lor; spre Domnul Dumnezăul nostru să vor spămînta şi să vor teame de Tine. Cine e Dumnezeu precum eşti Tu, scoţînd fărădelegi şi covîrşind strîmbătăţi celor rămaşi dentru moştenirea Lui? N-au ţinut spre mărturie urgia Lui, căci voi toriu de milă iaste. întoarcc-Să-va şi ne va milui pre noi, afunda-va fărădelegile noastre şi
să vor lepăda la fundurile mării toate păcatele noastre.  Da-vei spre
adevărul lui Iacov, milă lui Avraam, în ce chip ai jurat părinţilor noştri după zilele ceale de mai nainte.

NAUM

CAP I

      Luarca Nincviei, Cartea videniei lui Naum al Elchescului. Dumnezeu rivnitoriu şi izbîndind Domnul, izbîndind Domnul cu mînie. Izbîndind Domnul asupra vrăjmaşilor Lui şirădicînd El pre pizmaşii Lui- Domnul* mult îngăduitorul şi mare e vîrtutea Lui  şi pre cel nevinovat nu va face nevinovat Domnul; întru concenire şi întru cutremur e calea Lui, şi norii sînt praful picioarelor Lui. înfricoşind marea şi uscînd pre ca, şi pre toate rîurile pustiind; împuţină-se Vasanitida şi Carmilul, şi ceale înflorite ale Livanului s-au sfîrşit. Munţii s-au cutremurat de El, şi dealurile să clătiră, şi să îngrozi pămîntul de cătră faţa Lui, toată lumea şi toţi cei ce lăcuiescu într-însa. De cătră faţa urgiei Lui cine va suferi? Şi cine va sta împotrivă întru urgia mînici Lui? Mînia Lui tooeaste stăpîniri şi pietrile să zdrumicară de El! Bun iaste Domnul celor ce îngădu-iescu pre El, în ziua necazului, şi conoscînd pre ceia ce să temu de EL Şi întru potopul meargerii concenire va face, pre cei ce să scoală asupra şi pre vrăjmaşei Lui goni-i-va întunearecul. Ce socotiţi asupra Domnului? Concenire El va face,nu va izbîndi de doao ori deodată întru necaz.  Căci 10 pînă la temeiul lui să va înţclcni  şi ca o fasolă învălindu-se să va mînca, şi ca trestia plină dc uscăciune.  Dentru tine va ieşi 11 gînd asupra Domnului, reale sfătuindu-te împotrivă,  Aceastea zice Domnul:,,Cel 12 ce stăpîneaşte la apele ceale multe, şi aşa să vor osebi, şi auzul tău nu se va mai auzi încă.  Şi acum voiu zdrobi toiagul lui de 13 la tine şi legăturile tale voiu rumpe*'.  Şi 14 va porunci pentru tine Domnul: „Nu se va mai sămăna dentru numele tău încă; den casa dumnezăului tău, piarde-voiu de tot ceale săpate şi ceale vărsate, şi voiu pune îngroparea ta, căci te-ai sîrguit**.  Iată 15 preste munţi picioarele celui ce binevesteaşte şi celui ce vesteaşte pace. Prăznuiaşte,ludo, praznicele tale,răsplăteaştc rugile tale, pentru căci nu vor mai adaoge încă a treace pren tine spre vcchire; să conceni, să cheltui.

CAP II

      Sui-se suflînd la faţa ta, scoţînd den necaz; străjuiaşte calea, ţine-ţ de mijlocul, îmbărbătează-te cu vîrtutea foarte! Pentru că au întors Domnul sudalma lui Iacov ca sudalma lui Israil, pentru că scuturînd au scuturat pre ei şi viţele lor au stricat. Armele puterniciei Iui den oameni, oameni tari,bat-jocurind în focu frînele carălor lor,în ziuagă-tirii lui, şi călăreţii să vor gîlcevi. Intru căi să vor răvărsa carale şi să vor încleşta în uliţe, vedearea lor—ca făcliile focului şi ca fulgerele ce aleargă. Şi-ş vor aduce aminte boiarii lor, şi vor fugi ziua, şi vor slăbi întru mearge rea lor, şi vor sîrgui preste ziduri, şi vor găti străjile ceale denaintea lor. Porţile cetăţii lor s-au deschis şi casele ceale împărăteşti au căzut, şi statul să descoperi, şi nimeni nu să suia. Şi roabele ei să aducea ca porumbiţele ce răspund în inimile lor* Şi Ninevi, ca o scăldă-toare de apă—apele ei. Şi ei fugind n-au stătut, şi nu era cel ce să privească. Jăfuia argintul, jăfuia aurul, şi nu era săvîrşit podoabei ei, îngreuiară-se mai mult decît toate vasele ceale poftite ale Ion Scuturare, şi zmacitură, şi undezare, şi fringerea inimii, şi slăbirea genuchelor, şi durori preste tot mijlocul, şi faţa tuturor—ca arsura oalei. Unde iaste lăcaşul leilor şi păşunea cea ce iaste puilor leilor? Unde au mers leu ca să între acolo puiul leului? Şi nu era cel ce să spară. Leul hrăpi ceale de ajunsu puilor Iui, şi sugrumă leilor lui, şi împlu de vînat cuiubul lui şi lăcaşul lui de jaf.
Iată,Eu—asupra ta, zice Domnul Atotţiitoriul, şi voiu arde cu focu mulţimea ta, şi pre leii tăi îi va mînca sabia, şi voiu piarde de [601] pre pămînt vînătoarea ta, şi nu se vor mai auzi încă faptele tale'*.

CAP III

O, cetate a sîngiurilor, toată mincinoasă, plină de strîmbătate, nu se va pipăi vînatul! Glasul bicelor, şi glasul cutremurului roatelor, şi al calului ce goneaşte, şi carului ce  hurduiaşte, Al călăreţului mcălecînd, şi al săbiei ce luceaşte, şi al armelor ce fulgeră, şi al mulţimei de răniţi, şi al grealei căderi! Şi nu era sfirşit limbilor ei, şi vor slăbi întru  trupurile lor De cătră mulţimea curviei. Curvă frumoasă şi veaselă, povăţuitoarea farmecelor, ceaea ce vinde limbi cu curvia  ei şi noroade întru fărmăcăturile ei. „Iată, Eu—asupra ta, zice Domnul Atotţiitoriul, şi voiu descoperi cealea denapoia ta preste faţa ta, şi voiu arăta la limbi ruşinea ta, şi  la împărăţii necinstea ta t Şi voiu lepăda asupra ta uriciune, după necurăţiile tale, şi  te voiu pune spre pildă. Şi va fi,tot cela ce va vedea pre tine să va pogori de la tine şi va grăi: 'Ticăloasă Ninevi, cine va suspina pentru ea? De unde voiu ceare mîngîiare ei?'  A tocmi coardă, a găti partea lui Ammon, ceaea ce lăcuiaşte în rîuri, apă e premprejurul ei, cariia începătura e marea şi apă  zidurile ei. Şi Ethiopia—vîrtutea ei, şi Eghipetul. Şi nu iaste sfîrşit fugii tale. Şi Fund şi liviii s-au făcut ajutori ei. Şi ea la striinătate va mearge robită, şi pruncii ei îi vor trinti de pămînt, de-nceputul tuturor căilor ei; şi preste toate slăvitelc ei pune-vor sorţi, şi toţi boiarii ei lega-să-vor cu cătuşi. Şi tu te vei îmbăta şi vei fi trecută cu vedearea; şi tu te vei cerca ţie stare de Ia vrăjmaşii tăi. Toate tăriile tale—ca tine; şi, roade avînd,de să vor clăti, vor cădea Ia gura celuia ce mănîncă. Iată norodul tău—ca muierile întru tine. Şi vrăjmaşilor tăi deşchizîndu-se, deşchide-să-vor porţile pămîntului tău, mînca-va focul zîvoarăle tale. Apă de îngrădire trage-ţi ţie, biruiaşte tare tăriile tale, întră în tină şi te calcă împreună în paie, biruiaşte mai tare decît cărămida. Acolo te va mînca de tot focul, piarde-te-va sabia, mînca-te-va de tot, ca lăcusta, şi te vei îngreuia ca gîndacii. înmulţişi neguţitoriile tale mai mult decît toate stealele ceriului; gîndacul să pomi şi zbură.  Sări ca grierul, amestecătura tacă lăcusta, suită fund pre gard în ziua în ghelirului: soarele au răsărit,şi au sărit şi n-au conoscut locul ei, vai lor! Adormit-au păstorii tăi, împăratul asirianilor, adormit-au pre silnicii tăi, rîdică-se norodul tău preste munţi, şi nu era cel ce să-i aşteapte I  Şi nu iaste vindecare sfărămării tale, înflă-se rana ta. Toţi ceia ce au auzit făgăduinţa ta vor bate în palme asupra ta, pentru căci preste cine n-au venit răutatea ta pururea?”

AVVACUM

CAP 1

      Vedearea carea au văzut Awacum prorocul. Pînă cînd, Doamne, voiu striga şi nu vei asculta? Stri-ga-voiu cătră Tine, avînd strîmbătate, şi nu vei mîntui? Pentru căci ai arătat mie dureri şi osteneale, a privi chinuire şi necurat ic den preajma mea? Să făcu judecată, şi judecătoriul ia judecată. Pentru aceaea s-au răsipit leagea şi nu să scoate la săvîrşit judecata, căci cel necurat biruiaşte asupra direptului; pentru aceaea va ieşi judecată îndărătnică. Vedeţi,hulitorii şi priviţi, sivă minunaţi minuni, şi vă stingeţi, pentru că lucru eu lucrez, în zilele voastre, care nu veţi creade de-l va neştine povesti! Pentru că, iată. Eu rădic pre haldei, limba cea amară şi sîrguitoare, ceaea ce mearge pre lătfmile pămîntului, ca să moştenească de tot sălaşuri nu ale lui. înfricoşat şi luminat iaste, de la el judecata lui iaste, şi luarea Iui dentru ei va ieşi. Şi vor sări mai tare decît pardosii caii lor, şi mai iuţi decît lupii arăpimei. Vor încăleca călăreţii lui şi să vor porni de departe, şi vor zbura ca vulturul pohtitoriu ca să mănînce. Concenirea la necuraţi va veni, stînd împotrivă cu obrazele lor den preajmă, şi va aduna ca năsipul robimea. Şi el întru împărat 10 să va desfăta, şi tiranii—jucării lui, şi el la toată tăria să va batjocuri, şi va pune lut, şi va birui lui. Atuncea va premeni duhul 11 şi va treace şi va ieşi; aceasta e vîrtutea Dumnezeului mieu. Au nuTu.de-nceput, 12 Domnul Dumnezeu cel Sfînt al mieu? Şi nu vom muri, Doamne! La judecată ai pus pre el, şi mă zidi a mustra învăţătura tui. Curat e ochiul, ca să nu vază reale, şi a prăvi preste cei răi nu va putea. Pentru ce prăveşti preste cei hulitori? Tăcea-vei cînd înghite cel necurat pre cel dirept? Şi vei face pre oameni ca pre peştii mării şi ca jîgani-île, neavînd povăţuitoriu? Concenirea cu undiţa au zmult, şi-l trase pre el cu mreaja, şi-l adună pre el cu nevoade-le lui. Pentru aceasta veseli-se-va şi să va [602] bucura inema lui. Pentru aceasta jîrtvu-i-va nevodului său şi va tămîia mrejijlui, căci cu eale îngraşă partea lui şi mîncările lui alease. Pentru aceaea pune-va împrejurul lui mreaja lui şi pururea va ucide
limbi, nu să va milostivi?

CAP II

Pre straja mea voi sta şi mă voiu sui pre piatră şi voiu socoti a vedea ce va grăi întru mine şi ce voiu răspunde asupra mustrării meale. Şi răspunse cătră mine Domnul şi zise: „Scrie vedeare şi aiave pre tablă, pentru ca să gonească cela ce le va citi aceastea!  Căci încă vedeare la vreame, şi va răsări la săvîrşit şi nu în deşărt. De va întîrzia, aşteaptă4 pre elf căci viind va veni, şi nu va  zăbăvi. De să va feri, nu binevoiaşte sufletul Mieu întru el, iară cel dirept al Mieu  den credinţă va trăi. Iară cel ce să măre aş te pre sine cu gîndul, şi hulitorul om, sămeţu iaste, nemică nu va săvîrşi, carele au lărgit ca iadul sufletul lui, şi acesta e ca moartea nesăturindu-se; şi va aduna cătră el toate limbile şi va priimi cătră el toate  năroadele. Nu aceastea toate pildă asupra lui vor lua şi întrebare spre povestirea lui? Şi vor grăi: 'Vai cela cc-ş înmulţea? te lui ceale ce nu sînt ale Iui—pînă cînd?—şi îngreuind lanţul Iui îngreuiatIM<  Că fără veaste să vor scula cei ce-l muşcă pre el; şi să vor trczvi cei ce hiclenesc pre tine şi vei fi în jaf lor. Pentru căci tu ai robit limbi multe, prăda-tc-vor toţi cei rămas ai nărodului, pentru sîngiurile oamenilor şi necurătia pămîntului, şi a cetăţii, şi a tuturor celor ce lăcuiesc întru ea. Ca cela ce lăcomeaşte lăcomie rea casei lui, ca şă-ş puie întru înălţime cuibul lui, ca să să acopere den mînile răutăţilor. Sfătuit-ai ruşine casei tale, săvîrşiş năroade multe şi păcătui sufletul tău. Pentru căci piatră den păreate va striga şi gîndac den lemn va răspunde aceastea. Vai cela ce zideaşte cetate cu sînge şi-ş găteaşte cetate cu strîmbătate! Au nu sînt aceastea de la Domnul Atotţiitoriul? Şi să sfîrşiră noroade multe cu foc şi limbi multe leşinară. Căci să va împlea pămîntul a cunoaşte mărirea Domnului, ca o apă multă a acoperi de tot preste mare. Ca cel ce adapă pre aproapele său în turnare vicleană şi-l îmbată ca să privească la peşterile lor. Saturare de necinste den mărire bea şi tu, şi te mişcă, şi te clăteaşte; încunju-ră asupra ta paharul direaptei Domnului şi să adună necinste asupra mărirei tale. Pentru căci necurătia Livanului te va acoperi pre tine şi chinul hiarălor te va înspăima, pentru sîngiurile oamenilor, şi necurătia pămîntului, şi ale cetăţii, şi ale tuturor celor ce lăcuiesc întru ea.  Ce 18 foloseaşte cioplitura, căci o au cioplit pre ea? Zidiră pre ea, topire, nălucire mincinoasă, căci nădejduiaşte cela ce au zidit pre zidirea lui, ca să facă chipuri surde.  Vai 19 de cela ce zice lemnului: „Trezveaşte-te, scoală-te!” şi pietrii: „Inalţă-tel” Şi aceasta iaste nălucire, şi aceasta iaste bătătură de auru şi de argint, şi tot duhul nu iaste întru el.  Iară Domnul—în beseareca cea sfintă 20 a Lui; teamă-se de cătră faţa Lui tot
pămîntul!

CAP III

      Rugăciunea lui Awacum prorocul, cu c-intare: Doamne, auziiu auzul Tău şi mă înfricoşam; Doamne, socotiiu faptele Tale şi mă spămîn-t li iu. In mijlocul a doao vieţuitoare Te vei cunoaşte, apropiindu-se anii Te vei mai cunoaşte, sosind vreamea Te vei arăta cînd să va turbura sufletul mieu, cu urgie de milă Iţ vei aduce aminte. Dumnezeu de Ia Theman va veni şi Cel Sfint den munte umbros, des (schimbare de viersu). Acoperi ceriurile bunătatea Lui, şi de lauda Lui plin e pămîntul 1 Şi strălucirea Lui ca lumina va fi, coame întru mînile Lui, şi puse îndră-gire inima vîrtutei Lui! înaintea feaţii Lui va mearge cuvînt, şi va ieşi la cîmpi, dendărătul Lui. Stătu, şi să clăti pămîntul. Privi, şi să topiră limbile. Zdrumicară-să munţii cu silă, topiră-să măguri veacinice, de îmblete veacinice. Pentru trude, văzut-am, sălaşurile arapilor spăima-să-vor, şi corturile pămîntului Madiamului. Nu întru rîuri să Te urgiseşti, Doamne! Au întru nuri iaste mînia Ta? Au în mare pornirea Ta? Că vei încăleca pre caii Tăi, şi încălecarea Ta e mîntuire ;încordînd, vei întinde arcul Tău preste buzdugane; zice Domnul. Rîurilor să va sparge pămîntul, Vedea-Te-vor şi să vor durea noroadele, răsipindu apele meargerile; deade bezna glasul ei, înălţimea nălucirii ei să rădică. Soarele şi luna stătu întru rînduială ei; întru lumină zvîrliturUe Tale vor mearge spre lumina fulgerului armelor Tale. Cu înfricoşarea 11 vei împuţina pămîntul şi cu mînia vei pogori limbi. Ieşiş spre mîntuirea norodului Tău, 12 ca să mîntuieşti pre cei unşi ai Tăi, pus-ai la capetele celor fără de leage moarte, rădicaşi legături pînă la grumazi desăvîrşit. Tîiaşi întru spămîntare capetele celor silnici, 13 cutremura-să-vor întru ea, deşchide-vor frînele lor, ca săracul cela ce mănîncă pre ascuns. Şi suişi la mare caii tăi, turburind ape multe. Păziiu şi să spămîntă 15 inima mea de cătră glasul rugii buzelor meale; şi întră cutremur la oasele meale, [603] şi, dedesuptul mieu, să turbură avutul mieu. Odihni-mă-voiu, în ziua necazului mieu, ca să mă suiu eu la norodul nemerniciei meale. Pentru căci smochinul nu va rodi, şi nu vor fi roade în vii; min ţi-va lucrul măslinei, şi cîmpii nu vor face mîncare. Sfărşiră-se dc la mîncare oi şi nu vor fi boi pre iasle- Iară eu întru Domnul mă voiu bucura, veseli-mă-voiu spre Dumnezău, Mîntuitoriul mieu. Domnul Dumnezăul mieu, tăria mea; şi va rîndui picioarele meale spre săvîrşire, şi pre ceale înalte mă suie pre mine, ca să biruiesc
eu cu cî[n]tarea Lui!

SOFONIA 

CAP I

Cuvîntul Domnului, carele s-au făcut cătră Sofonia, cel al lui Husi, fiiul Godoliei al lui Amariu, al lui Eze-chiu,în zilele losiei, fiiul lui Amon, împăratului Iudii. „Cu sfirşire sfîrsască-sc toate de cătră faţa pămîntului”,  zice Domnul. „Sfirsască-se om şi dobitoace, sfîrşască-sc pasările ceriului şi peştii mării. Şi vor slăbi necuraţii şivoiu dă rate ca pre cei fără de leage de pe faţa pămîntului”,  zice Domnul. „Şi voiu întinde mina Mea preste Iuda şi preste toţi ceia ce lăcuiesc ierusalimul, şi voiu rîdica den locul acesta numele Vaalii şi numele preoţilor, cu ceale  sfinte. Şi pre cei ce să închină pre poduri oştii ceriului, şi pre cei ce să închină, şi pre cei ce să jură asupra Domnului, şi pre cei  ce să jură asupra împărăţiei Lui, Şi pre cei ce să abat ac la Domnul, şi pre cei ce nu cearcă pre Domnul, şi pre cei ce nu să ţin  de Domnul”. Sfiipl-vă de cătră faţa Domnului Dumnezău, pentru căci aproape e ziua  Domnului, Căci au gătit Domnul jîrtvă Lui şi au sfinţit pre cei chemaţi ai Lui.  Şi va fi în ziua jîrtvei Domnului, şi voiu izbîndi asupra boiarilor, şi asupra casii împăratului, şi asupra tuturor celor ce sînt îmbrăcaţi cu îmbrăcăminte strune. Şi voiu izbîndi asupra tuturor aiavea cătră cei ce-s înaintea porţilor într-aceaea zi, pre ceia ce împlu casa Domnului de necurăţie şi viclenie. „Şi va fi în ziua aceaea, zice Domnul, glas de strigare de la poarta celor ce împungu şi vaiet de la cea a doua, şi zdrobire mare de la munţi”. PBngeţi ceia ce lăcuiţi lumea, căci să asămănă tot norodul cu Hanaan, şiperiră de tot toţi cei.semeţi pre argint. Şi va fi în ziua aceaea, cer-ceta-voiu Ierusalimul cu luminătoriu şi voiu
izbîndi asupra oamenilor celor ce hulesc preste pazele lor şi cei ce zic întru inimile lor: „Nu va face bine Domnul, nici va face rău”.  Şi va fi putearea lor spre jah şi casele 14 lor spre stingere; şi vor zidi casc, şi nu vor lăcui întru eale; şi vor sădi vii, şi nu vor bea vinul lor.  Căci aproape e ziua Domnului 15 cea mare,  Aproape e şi grabnică foarte. 16 Glasul zilei Domnului amar şi năsîlnic s-au rinduit; tare e ziua urgiei; ziua aceaea, zi de necaz şi de nevoie, zi de chin şi de stingere, zi de negură şi de întunearec, zi de noru şi de ceaţă.  Zi de trîmbiţa şi de strigare 17 preste cetăţile ceale tari şi preste unghiurile ceale înalte.  Şi voiu necăji pre oameni 18 şi vor mearge ca orbii, căci Domnului au greşit; şi va vărsa sîngele lor în ţarină şi trupurile lor ca balegile.  Şi argintul lor 19 şi aurul lor nu va putea să-i scoată pre ei în ziua urgiei Domnului; şi cu focul rîvnirei Lui să va topi tot pămîntul, pentru căci concenire şi sîrguire va face preste toţi ceia ce lăcuiescu pămîntul.

CAP II

      Adunaţi-vă şi vă legaţi împreună, limba cea necertată, Mai nainte de ce vă veţi face voi ca o floare carea mearge alăturea, cu ziua pînă a nu veni preste voi urgia Domnului, mai nainte de ce va veni preste voi ziua mîniei Domnului. Cercaţi pre Domnul, toţi smeriţii pămîntului, judecată faceţ şi direptatea cercaţi, şi aleageţ pre eale, pentru ca să vă acoperiţi în ziua urgiei Domnului. Pentru căci Gaza jăfuită va fi, şi Ascalon spre stingere, şi Azotul în amiazăzi se va lepăda, şi Accaronul se va dezrădăcina. Vai de ceia ce lăcuiescu funi-rea mării, nemearnici criteanilor! Cuvîntul Domnului asupra voastră, Hanaan, pămîntul celor streini dc fealiu, şi voiu piarde pre voi den lăcaş. Şi va fi Critul păşune turmelor şi stlnă oilor. Şi va fi funirea mării la cei rămaşi ai casii Iudei. Preste ei vor paşte în casele Ascalonului, înde sară vor poposi de cătră faţa fiilor Iudei, căci au socotit pre ei Domnul Dumnezăul lor şi au întorsu robia lor. „Auzit-am ocările lui Moav şi palmele fiilor lui Ammon, întru care ocăriia pre nărodul Mieu şi să măriia preste hotarăle Meale. Pentru aceaea, viu—Eu, zice Domnul Puterilor, Dumnezăul lui Israil, pentru că Moav ca Sodomul va fi, şi fiii Iui Amon ca Gomorul, şi Damascul părăsit ca stogul den arie, şi stinsu în veacu. Şi cei rămaşi ai norodului Mieu jăfui-vor pre ei, şi cei rămaşi ai limbii Meale moşteni-vor pre ei”. Aceasta e lor pentru semeţia lor, pentru căci au ocărit şi s-au mărit asupra Domnului Atotţiitoriului.  Arăta-Să-va Domnul preste ei, [604] piaxde-va de tot pre toţi dumnezăii limbilor pămîntului, şi să vor închina Lui.fîeştccarele dc la locul lui, toate ostroavele limbilor. „Şi voi, arapii, răniţii săbiei Meale sînteţi. Şi voiu întinde mîna Mea preste crivăţ şi voiu piarde pre asirianu, şi voiu pune pre Ninevi spre stingere, fără de apă, ca o pustie. Şi vor paşte în mijlocul ei turme, şi toate hiarăle pămîntului, şi hameleii, şi aricii în podurile ei vor zăcea, şi hiară vor striga în găurile ei, şi corbii în porţile ei, pentru căci
chedru e ridicarea ei”.

CAP III

Aceasta a cetatea cea defăimătoare, ce lăcuiaşte pre nădeajde, carea zice în inima ei: „Eu sînt, şi nu iaste după mine încă!” Cum să făcu spre stingere, păşune de hiară! Tot cela ce treace pren ea va şuiera şi va clăti mîinile tui. O, cea ivită şi răscumpărată cetate, porumbiţa, n-au ascultat glasul Tău, n-au priimit învăţătură, pre Domnul n-au nădejduit, şi cătră Dumnezeul ei nu  s-au apropiat. Boiarii ei întru ea, ca leii răcnind; judecătorii ei, ca lupii Araviei n-au  lăsat pînă dimeneaţa; Prorocii ei purtători de duh, oameni hulitori; preoţii ei  spurcă svintele şi păgînesc la leage. Iară Domnul—dirept în mijlocul ei şi nu va face strîmbătate; dimeneaţa, dimeneaţa da-va judecata Lui spre lumină;şi nu S-au ascuns, şi n-au cunoscut strîmbătate întru ceare re,  şi nu spre price strîmbătate. Zmulş pre cei mîndri, stînseră-să unghiurile lor, pusuiiu căile lor de tot, ca mai mult să nu călătorească, sfirşiră-să  cetăţile lor, ca  nimenc să nu fie nici a lăcui. Ziş însă: „Teameţi-vă de Mine şi priimiţi certare, şi nu va peri de tot denaintea ochilor ei toate cîte am izbîndiţ asupra ei; găteaşte-te, mînecă, peri tot cel rămas după culesul lor”. „Pentru aceaea Îngăduiaşte-Mă, zice Domnul, la ziua sculării Meale spre mărturie.  Pentru că judecata Mea e spre adunări de limbi, a priimi împăraţi, a vărsa preste ei urgia Mea, toată urgia mîniei Meale, pentru că în focul rîvnirei Meale topi-să-va de tot tot pămîntul. Căci atuncea voiu întoarce asupra năroadelor limbă la ruda ei, ca să cheame toţi numele Domnului, ca să-l sluj ase ă Lui supt un jug. Den margincle rîurilor  Arăpiei  priimi-voiu,  întru cei răsipi ţi vor aduce jîrtve Mie. In ziua aceaea nu te vei ruşina dentru toate tocmealele tale carele ai păgînit spre Mine, căci atuncea voiu rădica de la tine defăimările semeţiei tale, şi nu încă vei adaoge a te mări preste măgura cea svîntă a Mcaî Şi voiu lăsa întru tine nărod mult şi smerit, şi să vor sfii de numele Domnului
Cei rămas ai lui Israil, şi nu vor face strîmbătate, şi nu vor grăi deşarte, şi nu să va afla în gura lor limbă hicleană, pentru căci ei vor împărţi şi vor zăcea, şi nu va fi cel ce să-i spară pre ei”.  Bucură-te foarte, 15 fata Sionului, mărturiseaşte, fată Ierusalim, veseleaşte-te şi te înfrumusăţază de tot, dentru  toată inema ta, fată Ierusalim! Luat-au Domnul strîmbătăţile tale, mîntuitu-te-au pre tine den mîna vrăjmaşilor tăi. împăratul lui Israil, Domnul, în mijlocul tău; nu vei mai vedea reale încă.  In vreamea 17 aceaea grăi-va Domnul Ierusalimului: „In-drăzneaşte, Sioane, nu să lase mînile tale. Domnul Dumnezeul tău — întru tine. Cel 18 pute amic mîntui-te-va, aduce-va preste tine veselie şi te va înnoi cu dragostea Lui şi Să va veseli asupra ta cu înfrumuseţare,  In 19 ziua praznicului. Şi voiu aduna pre cei zdrobiţi ai tăi. Vai de cela ce au luat asupra ei ocară!  Iată, Eu fac întru tine pentru tine, 20 în vreamea aceaea, zice Domnul, şi voiu mîntui pre cea stoarsă şi pre cea izgonită. Voiu priimi şi voiu pune pre ei în laudă şi numiţi în tot pămîntul. Şi nu să vor ruşina în vreamea aceaea cînd voao bine voiu face 21 şi în vreamea aceaea cînd voiu priimi pre voi, pentru căci voiu da pre voi numiţi şi spre laudă întru toate năro adele pămîntului, cînd Mă voiu întoarce înaintea voastră, zice Domnul, robirea voastră”.

A G G H E U
CAP I

Într-al doilea an, pre vreamea lui Darie împărat, în luna a şasea, intui una a lunii,făcutu-s-au cuvîntul Domnului, cu mîna hii Aggheu prorocului, zicînd:„Zi cătră Zoro-vavel al lui Salathiil, den fealiul Iudii, şi cătră Iisus al lui Iosedec, preotul cel mare, zicînd: 'Aceastea zice Domnul Atotţiitoriul, zicînd: 'Nărodul acesta, zic, n-au venit vreamea a zidi Casa Domnului”*. Şi să făcu cuvîntul Domnului în mîna Iui Aggheu prorocul, zicînd: „De iaste voao vreame a zidi în casele voastre înfundate, iară Casa Mea aceasta s-au pustiit?” Şi acum aceastea zice Domnul Atotţiitoriul: „Rîndu-iţi inimile voastre la căile voastre! Să-mănat-aţi mult, şi aţi cărat puţin; mînca-t-aţi, şi nu spre saturare; băut-aţi, şi nu spre beţie; îmbrăcatu-v-aţi, şi nu v-aţi încălzit întru  eale; şi cel ce adună năiemirile [605] au adunat Intru o legătură spartă”. Aceastea zice Domnul Atotţiitoriul: „Puneţi inimile voastre la căile voastre. Suiţi-vă pre măgură şi tăiaţi leamne, şi veţi căra, şi veţi clădi Casa, şi voiu binevrea întru ea, şi Mă  voiu proslăvi”, zise Domnul. „Vă uitaţi la multe, şi să făcură puţine. Şi s-au adus în casă şi le-am suflat pre eale”. Pentru aceaea aceastea zice Domnul Atotţiitoriul: „Pentru căci Casa Mea iaste pustie, şi voi goniţi fieştecarele la casa lui, Pentru aceaea opri-să-va ceriul de roao şi pămîntul să supune a darea odraslele lui. Şi voiu aduce sabie preste pămînt, şi preste munţi, şi preste griu, şi preste vin, şi preste untdelemnu, şi cîte scoate pămîntul, şi preste oameni, şi preste dobitoace, şi preste toate trudele mînilor lor”. Şi auzi Zorovavel al Iui Salathiil, den fealiul Iudii, şi Iisus al lui Iosedec, preotul cel mare, şi toţi ceialalţi ai norodului, glasul Domnului Dumnezăului lor şi cuvintele lui Aggheu prorocul, în ce chip I-au trimis pre el Domnul Dumnezăul lor cătră ei, şi să spămintă norodul de cătră faţa Domnului. Şi zise Aggheu, vestitoriul Domnului întru vestitorii Domnului, norodului zicînd: „ Eu sînt cu voi'4, zice Domnul. Şi rădică Domnul duhul lui Zorovavel al lui Salathiil, den fealiul Iudii, şi duhul lui Iisus al lui Iosedec, preotul cel mare, şi duhul rămăşiţilor norodului, şi întrară, şi făcea lucrurile în Casa Domnului, Atotţiitoriului
Dumnezăului lor.

CAP II

În doaozeci şi patru ale lunii a şasea, O Wi  în anul al doilea în zilele Iui Darie  Ki-R împăratul; Intru a 7 lună, în 21 f/j  a lunii, şi grăi Domnul cu mîna Iui  Aggheu prorocului, zicînd: „Zi dară, cătră Zorovavel al lui SalathaiiI, den fealiul Iudii, şi cătră Iisus al lui Iosedec, preotului celui mare, şi cătră toţi ceialalţi  ai norodului, zicînd: 'Cine e dentru voi carele au văzut Casa aceasta întru mărirea ei cea de mal nainte, şi cum acum voi vedeţi pre ea? tn ce chip sînteţi înaintea voastră?  Şi acum, întăreaşte-te, Zorovavele, zice Domnul, şi te întăreaşte,Iisus al lui Iosedec, preotul cel mare, şi să să întărească tot norodul pămîntului, zice Domnul, şi faceţi, pentru căci Eu împreună cu voi sînt, zice  Domnul Atotţiitoriul. Cuvîntul carele am pus voao cînd aţi ieşit voi*den Eghipet, şi Duhul Mieu stătu in mijlocul vostru. îndrăzniţi!' Pentru căci aceastea zice Domnul Atotţiitoriul: 'Încă o dată Eu voiu clăti ceriul şi pămîntul, şi marea $i uscatul,  Şi  voiu scutura toate limbile,
şi vor veni ceale alease ale tuturor limbilor, şi voiu împlea Casa mărirei, zice Domnul Atotţiitoriul.  Al Mieu argintul şi al Mieu 9 iaste  aurul,  zice Domnul Atotţiitoriul. Pentru că mare va fi mărirea Casii aceştiia, 10 cea de apoi mai mare decît cea dentîi, zice Domnul Atotţiitoriul; şi în locul acesta voiu da pace, zice Domnul Atotţiitoriul, şi pacea sufletului spre ocrotire, la tot cela ce zideaşte a rădica pre norodul acesta'“. In doaozeci şi patru ale lunii a noao,în anul 11 al doilea în zilele lui Darie, făcutu-s-au cuvîntul Domnului cătră Aggheu prorocul, zicînd:  „Aceastea zice Domnul Atotţiitoriul: întreabă, dară, pe preoţii legii, zicînd: 'De va lua om came sfîntă cu marginea 13 hainii lui şi să va atinge marginea hainii lui de pîine, au de fiertură, au de vin, au de untdelemn, au de toată mîncarea, au sfinţi să-va?H* Şi răspunseră preoţii şi ziseră: „ba”.  Şi zise Aggheu:„De să va atinge 14 cel pîngărit la suflet de toate aceastea, oare pîngări-al-va?”Şi răspunseră preoţii şi ziseră: „Pîngări-să-va”.  Şi răspunse Aggheu şi 15 zise: „Aşa e norodul acesta şi aşa e limba aceasta înaintea Mea, zice Domnul, şi aşa toate lucrurile mînilor lor; şi carele să va atinge acolo să va pîngări, pentru luorile lor şi pentru ceale de mînecate, durea-să-vor de cătră faţa răutăţilor lor. Şi uriiaţi la porţi pre cel ce mustră.  Şi acum, puneţi 16 dară în inimile voastre, den ziua aceasta şi înainte, mai nainte de a să pune piatră preste  piatră  în  besearecă Domnului Cine aţi fost, cînd aţi pus în ştiubeiu 20 de 17 sata, şi s-au făcut 10 sata de orzu, şi intraţi în postavă să scoateţi 50 de veadre, şi să făcură 20.  Lovit-am pre voi cu nerodire, 18 şi cu stricăciune de vînt, şi cu grindină toate lucrurile nunilor voastre, şi nu v-aţi întors cătră Mine”, zice Domnul.  „Şi 19 acum, rinduiţi dară inimile voastre den ziua aceasta şi înainte, de la 24 ale lunii a 9 şi den ziua carea s-au întemeiat besearecă Domnului, puneţi în inimile voastre  De 20 să va conoaşte încă In arie, şi încă via, şi smochinul, şi rodiul, şi leamnele măslinii carele nu aduc roadă; den ziua aceasta le voiu blagoslovi”.  Şi să făcu cuvîntul Domnului 21 de al doilea rind cătră Aggheu prorocul, în 24 a lunii, zicînd:  „Zi cătră Zorovavel al 22 lui Salathiil, den fealiul Iudii, zicînd: Eu cutremur ceriul şi pămîntul, şi marea şi uscatul;  Şi voiu prăpădi scaunile împăraţilor 23 şi voiu piarde de tot putearea împăraţilor limbilor, şi voiu sfărima carăle şi călăreţii, şi să vor pogori caii şi călăreţii lor, fieştecarele cu sabie cătră fratele Iui.  tn ziua 24 aceaea, zice Domnul Atotţiitoriul, lua-voiu pre Zorovavel cel al Iui Salathiil, pre [606] robul Mieu, zice Domnul, şi te voiu pune ca o peceate, pentru căci pre tine am ales”, zice Domnul Atotţiitoriul.

ZAHARIA

CAP I

      Într*a optulea lună, în anul al doilea pre vreamea lui Darie, să făcu cuvîntul Domnului cătră Zaharia al Varahici, feciorul Iui Addo prorocul, zicînd:  „Scîrbi-Se Domnul pre părinţii voştri cu urgie mareM.  Şi vei zice cătră ei: „Aceastea zice Domnul Atotţiitoriul: Intoarceţi-vă  cătră Mine, zice Domnul Puterilor,  Şi Mă voiu întoarce cătră voi, zice Domnul Puterilor. Şi nu vă faceţ ca şi părinţii voştri cărora au chemat prorocii cei mai denainte; zicînd: Aceastea zice Domnul Atotţiitoriul: Intoarceţi-vă de la căile voastre ceale reale şi de la tocmealele voastre ceale reale! Şi n-au ascultat şi n-au luat aminte ca să Mă asculte, zice Domnul.  Părinţii voştri unde sînt? Şi
Srorocii au în veac vor trăi? Insă cuvintele [eale şi legiuirile Meale priimiţi-le, cîte Eu poruncescu, cu Duhul Mieu, robilor Miei, prorocilor, carii au apucat pre părinţii voştri; şi au răspuns, şi au zis:4Precum au rinduit Domnul Atotţiitoriul ca să facă noao după căile noastre şi după tocmealele noastre, aşa au făcut noao”*- In 24 ale lunii a 11 * aceasta iaste luna Iui savat, întru al doilea an pre vreamea lui Darie, făcutu-s-au cuvîntul Domnului cătră Zaharia al Varahici, fiiu  lui Addo prorocului, zicînd: „Văzuiu noaptea, şi iată om, călare fiind pre cal roşu;şi acesta sta între mijlocul a doao măguri, ceale umbroase, şi denapoia lui —cai roşii, şi suri,  şi pestriţi, şi albi. Şi ziş:'Ce-s acestea, doamne?* Şi zise cătră mine îngerul, cela ce grăiia întru mine:*Eu voiu arăta ţie ce sînt aceastea*. Şi răspunse bărbatul, cela ce sta în mijlocul măgurilor, şi zise cătră mine: 'Acestea sînt pre carii au trimis Domnul ca să încungiure tot pămîntul! Şi răspunseră îngerului Domnului, cehii ce sta între munţi, şi ziseră:1 încungiurat-am tot pămîntul şi, iată, tot pămîntul să lăcuiaşte şî lin iaste*. Şi răspunse îngerul Domnului şi zise: “Doamne Atotţiitoriule, pînă cînd nu vei milui Ierusalimul şi cetăţile Iudei, pre carele ai trecut cu vedearea? Acesta e anul alşaptezecilea”*. Şi răspunse Domnul Atotţiitoriul îngerului celui ce grăiia întru
mine cuvinte bune şi graiuri mîngîioase. Şi zise cătră mine îngerul, cel ce grăiia întru 14 mine, strigă zicînd:'Aceastea zice Domnul Atotţiitoriul: Rîvnit-am Ierusalimul şi Sionul, rtvnire mare.  Şi cu urgie mare urgi* 15 sescu preste limbile ceale ce să rădică, pentru căci Eu M-am urgisit puţin, iară ei să rădica împreună spre reale*.  Pentru aceaea, 16 aceastea  zice  Domnul: *Intoarce-Mă-voiu asupra Ierusalimului cu milă, şi Casa Mea de iznoavă să va zidi într-în sul, zice Domnul Atotţiitoriul, şi măsură se va întinde preste Ierusalim!*  Şi zise cătră mine îngerul, 17 cela ce grăiia întru mine, încă mai strigă zicînd: 'Aceastea zice Domnul Atotţiitoriul: încă să vor răvărsa cetăţile întru bunătăţi şi va milui Domnul încă pre Sion, şi va aleage încă Ierusalimul*.  Şi ridicam ochii miei 18 şi văzuiu şi iată 4 coame.  Şi ziş cătră îngerul cela ce grăiia întru mine: 4Ce-s aceastea, doamne?* Şi zise cătră mine:'Aceastea-s coarnele cealea ce au răsipit pre Iuda, şi pre Israil, şi pre Ierusalim*.  Şi au arătat mic 20 domnul patru teslari.  Şi ziş: *Cc vin aceştea ca să facă?' Şi zise:'Coarnele aceastea care au răsipit pre Iuda, şi pre Israil zdrobit, şi nimeni dentru ei n-au ridicat cap. Şi au ieşit acestea să ascuţă pre eale în mînile lor, ceale 4 coarne—limbile cealea ce rădică cornu preste pămîntul Domnului, ca să-l răsipească pre el*.

CAP II

      Şi rădicaiu ochii miei şi văzuiu, şi iată, bărbat, şi în mîna Iui fu ne măsurătoare de pămînt. Şi ziş cătră el:'Unde mergi tu?* Şi zise cătră mine: 4Să măsur Ierusalimul, ca să văzu cît iaste lărgimea lui şi cîtă e lungimea”. Şi iată, îngerul, cel ce grăiia întru mine, sta, şi alt înger ieşiia întru timpinarea lui. Şi zise cătră el,zicînd: 'Aleargă şi grăiaşte cătră tinirelul acela zicînd: Plin de roadă să va lăcui Ierusalimul, de mulţimea oamenilor şi de dobitoacele ceale den mijlocul lui*4. „Şi Eu voiu fi lui, zice Domnul, zidu de foc împrejur şi întru mărire voiu fi în mijlocul lui. Of6, fugit dc la pămîntul crivăţului, zice Domnul, pentru că den ceale 4 vînturi ale ceriului voiu aduna pre voi, zice Domnul. La Sion scăpat cei ce lăcuiţi fata Vavilonului. Pentru că aceastea zice Domnul Atotţiitoriul: Denapoia măririi au trimis pre mine preste limbile ceale ce au prădat pre voi; cela ce să atinge de voi —ca cela ce să atinge de lumina ochiului Lui. Pentru căci iată. Eu aduc mîna 9 Mea preste ei şi vor fi prăzi celor ce vor sluji lor; şi veţi cunoaşte că Domnul Atotţiitoriul au trimis pre mine,  Infrumusăţazăte [607] şi te veseleaşte, fata Sion, pentru că iată Eu viu şi voiu sălăşlui în mijlocul tău, zice Domnul. Şi vor fugi limbi multe spre Domnul în ziua aceaea, şi vor fi Lui întru nărod, şi vor sălăşlui în mijlocul tău, şi vei cunoaşte că Domnul Atotţiitoriul m-au trimis cătră tine. Şi va moşteni de tot Domnul pre Iuda, şi partea lui în pămîntul cel sfînt, şi iarăş va aleage Ierusalimul. Ferească-să tot trupul de cătră faţa Domnului, că s-au sculat den norii cei sfinţi
ai Lui*.

CAP III

Şi mi-au arătat Domnul pre Iisus, preotul cel mare, stînd înaintea feaţii îngerului Domnului, şi diavolul sta de-a direapta lui, ca să stea împotriva lui. Şi zise Domnul cătră diavol: 'Să cearte Domnul întru tine, diavole, şi să cearte Domnul întru tine. Cela ce au ales Ierusalimul. Nu, iată, aceasta ca  un tăciune zmult den foc?' Şi Iisus era îmbrăcat cu haine smolite şi sta înaintea  feaţii îngerului. Şi răspunse şi zise cătră ceia ce sta înaintea feaţii lui, zicînd: 'Luaţi hainele ceale smolite de Ia el'. Şi zise cătră el:'Iată, am luat de la tine fărădelegile tale, şi păcatele tale le voiu curaţi împrejur. Şi îmbrăcaţi pre el cu haină pînă în pămînt,  Şi puneţi mitră, şi chivără curată în capul lui*. Şi puseră mitră şi chivără curată în  capul Iui, şi-I îmbrăcară pre el cu haine. Şi  îngerul Domnului sta. Şi să mărturisiia îngerul Domnului cătră Iisus, zicînd: 'Aceastea zice Domnul Atotţiitoriul: 'De vei mearge întru căile Meale şi întru poruncile Meale vei păzi, şi tu vei judeca Casa Mea şi de vei păzi curtea Mea, şi voiu da ţie pre cei ce să întorc în mijlocul acestora ce stau.  Auzi dară, lisu se, preotul cel mare, tu şi cei ce-s aproape de tine, ce şăd înaintea feaţii tale, pentru că bărbaţi socotitori de minuni sînt, pentru căci iată. Eu aduc pre  Robul Mieu, Răsăritul. Pentru căci piatra carea am dat înaintea feaţii lui Iisus, preste o piatră 7 ochi sînt; iată,Eu sap groapă, zice Domnul Atotţiitoriul, şi voiu pipăi toată strîmbătatea pămîntului întru o zi. în ziua aceaea, zice Domnul Atotţiitoriul, chemaţi împreună fieştecarele pre aproapele lui supt vie şi supt smochinu*.

CAP IV

      Şi s-au întorsu îngerul cela ce grăia mie şi mă sculă pre mine ca cînd se-ar scula om den somnul lui. Şi zise cătră mine: *Ce vezi tu?'Şi ziş: 'Văzut-am şi, iată, sfeaşnic tot de aur, şi făclia deasupra lui, şi 7 luminători
deasupra lui şi 7 cleaşte luminătorilor celor deasupra lui; Şi 2 măslini deasupra lui, unul de-a direapta făcliei hii şi altul de-a stînga'. Şi întrcbaiu şi zişu cătră îngerul cela ce grăia cu mine, zicînd: 'Ce sînt aceastea, doamne?' Şi răspunse îngerul, cela ce grăia cu mine, şi zise cătră mine zicînd: *Nu cunoşti ce sînt aceastea?' Eu ziş:*Nu, doamne'. Şi răspunse şi zise cătră mine zicînd: 'Aşa e cuvîntul Domnului cătră Zorovavel, zicînd: Nu cu puteare mare, nici cu vîrtute mare, ce întru Duhul Mieu', zice Domnul Atotţiitoriul. *Ce eşti tu, muntele cel mare, înaintea lui Zorovavel a isprăvi? Şi voiu scoate piatra moştenirii, tocmirea harului, harul ei*. Şi să făcu cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd: 'Mînile lui Zorovavel au întemeiat Casa aceasta şi mînile lui o vorsăvîrşi pre ea;şi vei cunoaşte că Domnul Atotţiitoriul mă trimise cătră tine. Pentru că cine au defăimat la zile mici? Şi să vor bucura şi vor vedea piatra cea de cositoriu în mîna lui Zorovavel. 7: aceşti şapte—ochii Domnului sînt, cei ce privescu preste tot pămîntul'. Şi am răspuns şi am zis cătră el:'Ce sînt aceşti 2 măslini, cei den direapta luminătoriului şi den stînga?* Şi întrebaiu al doilea rînd şi ziş cătră el:'Ce-s aceale doao stîlpări de măslini, ceale den mînile celor doao mucări de aur, cealea ce varsă şi aduc iarăş cleaşte-le ceale de aur?' Şi zise cătră mine zicînd: 'Nu ştii ce sînt aceastea?' Şi ziş:'Nu, doamne*. Şi zise: 'Aceştea-s cei 2 fii ai grăsimii, ce dvorescu la Domnul a tot pămîntul*.

CAP V

      Şi mă întorsu şi-m rîdicaiu ochii şi văzuiu, şi iată seacere zburînd. Şi zise cătră mine: 'Ce vezi tu?' Şi eu ziş:'Văzu seacere zburînd, de lungă de coţi 20 şi de lată de coţi Şi zise cătră mine:'Acesta e blestemul cel ce iase preste faţa a tot pămîntul, pentru că tot turul dentru aceasta pînă Ia moarte să va izbîndi, şi tot călcătoriul de jurămînt dentr-aceasta pînă la moarte să va izbîndi. Şi voiu scote pre ea, zice Domnul Atotţiitoriul, şi va intra la casa turului şi la casa celui ce jură pre numele Mieu pre minciuni, şi va găzdui în mijlocul casii lui, şi va conceni pre el şi leamnele lui şi pietrile lui*. Şi ieşi îngerul cela ce grăia întru mine şi zise cătră mine: 'Caută cu ochii tăi şi vezi aceasta care iase*. Şi ziş:'Ce iaste?* Şi zise:'Aceasta e măsura ceaea ce iase'. Şi zise: 'Aceasta e strîmbătatea lor în tot pămîntul*. Şi iată talant de plumbu ieşind şi, iată,o muiare şedeaîn mijlocul măsurii.  -Şi zise:'Aceasta e fărădeleagea'. [608]. Şi o aruncă pre ea în mijlocul măsurii şi 9 aruncă piatra plumbului în gura ei.  Şi rădicam ochii miei şi văzuiu, şi iată 2 muieri ieşind, şi duh în aripile lor, şi aceastea avea aripi ca aripile cucului. Şi luaiu măsura în mijlocul pămîntului şi în mijlocul ceriului. 10 Şi ziş cătră îngerul cel ce grăia întru mine: 'Unde duc aceastea măsura?* Şi zise cătră mine: 'Să  zidească ei casă în pămîntul Vavilonului şi să gătească, şi o vor pune pre ea acolo [după] gătirea lui*.
CAP VI

      Şi mă întorsu, şi rădicaiu ochii miei şi văzuiu. Şi iată 4 cară ieşind den mijlocul a doi munţi, şi munţii — de aramă. La carul cel dentîi — cai roşii, şi Ia carul al 2— cai negri. Şi la carul al 3—cai albi, şi la carul al 4—cai peagi şi suri. Şi am răspuns, şi am zis cătră îngerul cela ce grăia întru mine:'Ce sînt aceastea, doamne?' Şi răspunse îngerul cela ce grăia întru mine şi zise:'Aceastea sînt ceale 4 vînturi ale ceriului şi mergea ca să dvorească Domnului a tot pămîntul'. La cel ce era caii cei negri ieşiia la pămîntul crivăţului, şi cei albi mergea pre denapoia lor, şi cei peagi mergea la pămîntul austrului. Şi cei suri ieşiia şi căuta ca să îmbie împrejurul pămîntului. Şi zise: 'Meargeţi şi îmbiaţi împrejurul pămîntului'. Şi împrejurară pămîntul. Şi strigă şi grăi cătră mine, zicînd:'Iată, ceia ce ies la pămîntul crivăţului odihniră mînia Mea în pămîntul crivăţului'. Şi fu cuvîntul Domnului cătră mine, zicînd: 'Ia ceale den robie de la boiari, şi de la cei de folos ai ei, şi de la cei ce au conoscut pre ea. Şi vei întră tu în ziua aceaea la casa losiei al Sofoniei, celui ce au venit de la Vavilon. Şi vei lua argint şi aur şi vei face cunună şi vei pune în capul lui Iisu al luî Iosedcc, preotului celui mare, Şi vei grăi cătră el:'Aceastea zice Domnul Atotţiitoriul: Iată bărbat, Răsăritul e numele Iui, şi dedesuptul lui va răsări şi va zidi Casa Domnului. Şi acesta va lua bunătatea. Şi va sădea şi va stăpîni de tot preste scaunul lui, şi va fi preotul den direapta Iui, şi sfat de pace va fi între mijlocul amînduror. Iară cununa va fi celor ce îngăduiesc, şi celor ce folosesc lor, şi celor ce au conoscut pre ea, şi spre har fiiului Sofoniii şi spre cîntare în Casa Domnului. Şi cei ce sînt departe de la ei vor veni şi vor zidi în Casa Domnului, şi veţi conoaşte că Domnul Atotţiitoriul au trimis pre mine cătră voi. Şi va fî, de auzind veţi auzi glasul Domnului Dumnezăului vostru!”'

CAP VII

      Şi fu întru al patrulea an în zilele 1 lui Darie împăratului, să făcu cuvîntul Domnului cătră Zaharia, în 4 a lunii a şasea, care iaste haselef. Şi au trimis la Vethil [pre] Sarasar 2 şi Arvath-Sagher împăratul [ui], şi bărbaţii tui a ruga pre Domnul,  Zicînd cătră preoţii cei den Casa Domnului Atotţiitonului, şi cătră proroci, zicînd: „Intrat-au aicea în luna a cin cea, sfinţiră precum au făcut acum cîţva ani**.  Şi fu cuvîntul Domnului Puterilor cătră mine, zicînd:  „Zicătră 5 tot norodul pămîntului şi cătră preoţi”, zicînd: „De veţi posti au veţi tîngui întru joi au întru sîmbete, şi, iată, 70 de ani au post aţi postit Mie?  Şi de veţi mînca 6 sau veţ bea, au nu voi mîncaţi şi voi beaţi? Au nu sînt aceastea cuvintele care le-au 7 grăit Domnul în mîna prorocilor celor de mai denainte, cînd şi Israil era lăcuit şi veselit, şi cetăţile lui premprejur, şi muntele, şi cîmpii să lăcuia?”  Şi fu cuvîntul Domnului cătră Zaharia(zicînd:  „Aceastea zice Domnul Atotţiitoriul: Judecată direapta judecaţi, şi mila şi îndurarea fieştecarele faceţ cătră fratele lui.  Şi vădua, şi sărimănui, şi nemearnicul, şi săracul nu asupriţi, şi răutatea fieştecarele a fratelui lui nu vă aduceţi aminte răul întru inimile voastre”. Şi nu ascultară a lua aminte, şi deaderă 11 dos neînţelept, şi urechile lor au îngreuiat, ca să nu auză.  Şi inima lor au rinduit 12 neascultătoare, ca să nu asculte leagea mea şi cuvintele meale, pre carele au trimis Domnul Atotţiitoriul cu Duhul Lui, pren mîna prorocilor celor dc mai nainte. Şi s-au făcut urgie mare de la Domnul Atotţiitoriul. Şi va fi în ce chip au zis, şi n-au ascultat 13 Lui: „Aşa vor stnşa şi nu voiu asculta”, zice Domnul Atotţiitoriul.  „ Şi voiu scoate 14 pre ci la toate limbile carele n-au conoscut. Şi pămîntul să va stinge pe urma lor, de la cela ce-ş treace calea şi să întoarnă de iznoavă, şi au rinduit pămîntul cel ales spre
stingere”.
CAP VIII

Şi s-au făcut cuvîntul Domnului Atotţiitoriul, zicînd: „Aceastea zice Domnul, Cel în tru-tot- ţii toriu: Rîvnit-am Ierusalimul şi Sionul, rîvnire mare, şi cu mînie mare am rivnit pre el”. Aceastea zice Domnul: „în toarce-Mă-voiu spre Sion şi voiu sălăşlui în mijlocul Ierusalimului; şi se va chema Ierusalimul 'cetate adevărată', şi muntele Domnului A iot ţii tonului 'munte sfînt*”. Aceastea zice Domnul Atotţiitoriul: „încă vor sădea bătrînii şi bătrînele în uliţele Ierusalimului, fieştecarele toiagul lui avînd în mîna lui, de [609] mulţime de zile. Şi uliţele cetăţii îm-pIea-se*vor dc copilaşi şi dc feate jucînd în  uliţele ei”. Aceastea zice Domnul Atotţiitoriul: „De va fi cu neputinţă înaintea acelor rămaşi ai nărodului acestuia, tn zilele acealea, au înaintea Mea va fi cu neputinţă?”  zice Domnul Atotţiitoriul. Aceastea zice Domnul Atotţiitoriul: „Iată, Eu mîntuiescu pre nărodul Mieu de la pămîntul răsăriturilor şi de la pămîntul apusurilor. Şi voiu băga pre ei şi-i voiu sălăşlui în mijlocul Ierusalimului; şi vor fi Mie întru nărod, şi Eu voiu fi lor întru Dumnezău, cu adeverinţă  şi direptate”. Aceastea zice Domnul Atot-ţiitoriul:„Intărească-se mîinile voastre,celor ce aud, în zilele aceastea, cuvintele aceastea den gura prorocilor, den carea zi s-au întemeiat Casa Domnului Atotţiitoriului, şi beseareca de cînd s-au zidit. Pentru căci mai nainte de zilele acealea plata oamenilor nu va fi spre folos şi plata dobitoacelor nu va fi, şi celui ce au întrat şi celui ce au ieşit nu va fi pace, de necaz, şi voiu trimite pre toţi oamenii, pre fieştecarele spre aproapele lui. Şi acum nu după zilele ceale de mai nainte fac Eu la cei rămaşi ai nărodului acestuia”, zice Domnul Atotţiitoriul. „Cc numai voiu arăta pace! Via va da roadă ei şi pămîntul va da naşterea lui, şi ceriul va da roua hai, şi voiu moşteni de tot celor rămas ai nărodului Mieu toate aceastea. Şi va fi în ce chip eraţ blestem întru limbi, casa Iudei şi casa Iui Israil, aşa voiu mîntui pre voi, şi veţ fi întru blagoslovenie. Îndrăznit şi vă întărit în mîinile voastre I” Pentru căci aceastea zice Domnul Atotţiitoriul: „In ce chip am gîndit ca să vă chinuiescu pre voi, urgisind Eu pre părinţii voştri, zice Domnul Atotţiitoriul, şi nu M-am căit, Aşa M-am socotit şi am gîndit, în zilele aceastea, ca bine să facu Ierusalimului şi casei Iudei. îndrăzniţi! Aceastea-s cuvintele carele veţ face: Grăit adevărat fieştecarele cătră aproapele lui, adeverinţă şi judecată de pace, şi dirept judecaţi în porţile voastre. Şi fieştecarele răutatea aproapelui nu gîndit în zilele voastre, şi jurămînt mincinos nu iubit, pentru căci toate aceastea le-am urît”, zice Domnul Atotţiitoriul. Şi s-au făcut cuvîntul Domnului Atotţiitoriului cătră mine, zicînd: „Aceastea zice Domnul Atotţiitoriul: Postul al patrulea, şi postul al cince-lea, şi postul al şaptelea, şi postul al zeace-lea fi-vor casei Iudei spre bucurie şi spre veselie, şi spre sărbători bune, şi vă veţ veseli.  Şi adevărul şi pacea îndrăgiţi”. Aceastea zice Domnul Atotţiitoriul:„încă vor veni năroade multe şi lăcuind cetăţi multe. Şi să vor aduna cei ce lăcuiesc 5 cetăţi la o cetate, zicînd:'Să meargem, mergînd
r i a
feaţii Domnului să ne rugăm şi a cerceta faţa Domnului Atotţiitoriului I Mearge-voiu şi eu!' Şi vor veni năroade multe şi limbi 22 multe şi vor cerceta faţa Domnului Atotţiitoriului în Ierusalim, a îm blînzi faţa Domnului”. Aceastea zice Domnul, Cel 23 Intru-tot-ţiitoriu: „In zilele acealea, de să vor apuca 10 bărbaţi, den toate fealiurile limbilor, şi să vor apuca de poala bărbatului jidov, zicînd: *Să meargem cu tine, căci am auzit că Dumnezeu cu voi iaste desăvîrşit !■” I

CAP IX
      Luarea cuvîntului Domnului în pămîntui lui Adrah, şi Damascului— jîrtvă lui, pentru că Domnul priveaşte pre oameni şi toate fealiurile Iui Israil,  Şi în Imath, întru hotarăle ei, Tirul şi Sidonul, pentru căci au gîndit foarte.  Şi zidi Tiros tăria ei şi S cîştiga argintul ca ţărîna şi adună aurul ca tina drumurilor.  Pentru aceaea Domnul 4 va moşteni pre ea şi va Iovi la mare tăria ei, şi aceasta cu foc să va topi de tot. Vedea-va Ascalonul, şi să va spămînta; şi 5 Gaza, şi să va durea foarte; şi Acaron, căci s-au ruşinat pre greşală ei. Şi va peri împărat de la Gaza, şi Ascalonul nu să va lăcui. Şi vor lăcui cei striini de neam în Azot. Şi 6 voiu surpa semeţia celor struni de fealiu. Şi voiu rădica sîngele lor den gura lor, şi 7 urîciunile lor den mijlocul dinţilor lor, şi vor rămînea şi acestea Dumnezeului nostru, şi vor fi ca un căpitan de mie înu*u Iuda, şi Accaronul—ca Ievuseul.  Şi voiu pune 8 dedesuptul Casei Meale rădicare, ca să nu meargă, nici să să în toarne, şi nu voiu mai veni preste ei încă gonind, pentru căci acum am văzut întru ochii Miei.  Bucură-te foarte, i 9 fata Sion, strigă,fată Ierusalim, iată împăratul tău vine ţie. Dirept şi mmtuind—El, blînd şi călare fiind pre jugătoriu şi mînzu tînăr.  Şi va piarde de tot carăle de la 10 Efraim şi calul de Ia Ierusalim, piarde-să-va de tot arcul cel războinic. Şi mulţimea şi pacea—dentru limbi, şi vaibirui de Ia ape pînă la mare, şi de Ia rîuri bînă Ia marginea pămîntului.  Şi tu, cu sîngile făgăduinţei 11 tale, ai slobozit legaţii tăi den groapa, ne-avînd apă.  Şădea-veţi în tărie legat adunării. Şi pentru o zi a nemerniciei tale, îndoite voiu da ţie.  Pentru că ara întins pre tine 13 Mie, ludo, arc am împlut pre Efraim, şi voiu rădica fiii tăi, Sionule, asupra fiilor elinilor, şi te voiu pipăi ca sabia războinicului.  Şi 14 Domnul va fi asupra lor şi va ieşi ca fulgerul lovitura Lui; şi Domnul Dumnezeu Atotţiitoriul cu trîmbiţa va trîmbiţa şi va mearge [610] cu cutremurul groazei lui. Domnul Atotţiitoriul va scuti pre ei, si vor topi pre ei, şi vor astruca pre ei cu pietri de praştie, şi vor bea sîngele lor ca vinul, şi vor împlea năstrăpile ca jîrtăvnicul. Şi va mîntui pre ei Domnul Dumnezeul lor, în ziua aceaea, ca oile, pre nărodul Lui, pentru că pietri svinte să tăvălesc pre pămîntul Lui. Că verce e bun—al Lui iaste, şi ce e ales, de la EI e; griu la tineri, şi vinul cel cu bun miros,
la fecioare!

CAP X

Ceareţi de la Domnul ploaie la vreame, timpurie şi tîrzie. Domnul au făcut năluciri şi ploaie de iarnă va da lor, la fieştecarele iarbă în ţarină. Pentru că ceia ce răspund grăiră şi vrăjitorii, videnii mincenoase, şi minciuni grăia, deşarte  să ruga. Drept aceaea s-au uscat ca oile şi s-au chinuit,  căci nu era leac. Asupra păstorilor s-au întărîtat mînia Mea, şi preste miei voiu socoti. Şi va socoti Domnul Dumnăzău Atotţiitoriul turma Lui, casa Iudei, şi va rîndui pre ei ca un cal binecuvios al Lui la  războiu. Şi dentru sine au privit şi dentru el au rinduit, şi dentru el—arcul cu duhul mîniei, şi dentru el va ieşi tot cela ce cercetează întru aceastaş. Şi vor fi ca războinicii călcînd tină în drumuri la războiu, şi să vor rîndui la războiu, căci Domnul va fi cu ei şi să vor ruşina de tot călăreţii  cailor. Şi voiu întări casa Iudii, şi casa Iui Iosif voiu mîntui, şi voiu lăcui pre ei, căci am iubit pre ei, şi vor fi ca cînd n-am întors pre ei, pentru că Eu sînt Domnul  Dumnăzăul lor şi voiu asculta pre ei. Şi vor fi ca nişte războinici ai lui Efraim şi să va bucura inima lor ca de vin, şi fiii lor vor vedea şi să vor veseli, şi să va bucura inima  lor spre Domnul. însămna-voiu lor şi voiu priimi pre ei, pentru căci voiu răscumpăra pre ei şi să vor înmulţi precum era mulţi.  Şi voiu sămăna pre ei întru noroade, şi cei
departe de ei îş vor aduce aminte de Mine, şi vor hrăni pre fiii lor şi să vor întoarce. 10 Şi voiu întoarce pre ei den pămîntul Eghipetului şi de la asiriani voiu priimi pre ei, şi Ia pămîntul Galaadului şi la Uvan voiu băga pre ei, şi hu va rămînea dentr-înşii nici unul. Şi vor treace pren marc îngustă, şi vor lovi în mare valurile, şi să vor usca toate adîncu-rile apelor, şi să va lua toată semetia asiriani-l2 lor, şi schiptrul Eghipetului să va lua. Şi voiu întări pre ei întru Domnul Dumnezăul lor şi întru numele Lui să vor lăuda, zice Domnul.

CAP XI

      Deşchide, Livanule, uşăle tale şi să 1 mănînce de tot focul chedrii tăil Vaiete-se molidvul, că au căzut 2 chedrul, căci foarte s-au dosădit cei măriţi! Văietaţi-vă, stejarii Vasaniti-dei, căci să zmulse dumbrava cea împreună răsădită!  Glasul păs lorilor ce pfingu.pentru căci s-au dosădit mărirea lor, glasul leilor celor ce răcnesc, căci s-au dosădit înferb în tarea Iordanului.  Aceastea zice 4 Domnul Atotţiitoriul: „Paşte oilejungherii!”, Care ceia ce le-au dştigat le junghea şi nu S să căia, şi ceia ce Ie vindea zicea: „Binecuvîn-tat Domnul, şi ne-am îmbogăţit”; şi păstorii lor nu pătimiia nimica pentru eale.  „Pentru aceaea, nu voiu mai cruţa încă pre ceia ce lăcuiesc pămîntul, zice Domnul, şi, iată. Eu dau pre oameni, pre fieştecarele în mînile aproapelui său şi în mîna împăratului lui; şi vor tăia de tot pămîntul, şi nu vor scoate den mîna lor.  Şi voiu paşte oile jungherii 7 Ia Hanaanitida şi voiu lua Mie 2 toiage, pre unul am numit 'frumseaţea', şi pre celalalt l-am chemat 'funire'; şi voiu paşte oile. Şi voiu ridica pre cei 3 păstori într-o lună, 8 şi să va îngreuia sufletul Mieu asupra lor, pentru că şi sufletele lor răcniia asupra Mea. Şi ziş: Nu voiu paşte pre voi.Ceaea ce moare, 9 moară, şi ceaea ce lipse aş te, lipsească, şi cealealalte  mănînce  de tot fieştecarele cărnurile aproapelui său.  Şi voiu lua 10 toiagul Mieu  'cel înfrumseţat', şi voiu arunca pre el, ca să risipesc făgăduinţa Mea, carea am pus cătră toate năroadele.  Şi 11 să va răsipi, în ziua aceaea, şi vor cunoaşte han ane ii oile cealea ce să păzesc Mie, căci cuvîntul Domnului iaste.  Şi voiu grăi 12 cătră ei: De iaste bun înaintea voastră, da-ţi-M simbria Mea sau vă lepădaţi I” Şi au pus pre cel năimit 30 de arginţi-  Şi zise Dom- ÎS nul cătră mine: „Pune-i pre ci în topitoriu, şi socoteaşte de iaste lămurit în ce chip M-am ispitit pentru ei”. Şi am luat pre cei 30 de argint şi i-am pus la Casa Domnului, la topitoriu.  „Şi am lepădat toiagul Mieu cel al 14 doilea 'funirea', ca să risipesc făgăduinţa întru mijlocul Iudei şi întru mijlocul lui Israil”.  Şi zise Domnul cătră Mine:,.Mai 15 ia-ţ ţie dichise păstoreşti, de păstoriu nechibzuit.  Pentru căci iată. Eu voiu rădica păstoriu pre pămînt; ceaea ce lipseaşte nu o va socoti, şi cea răpită nu o va căuta, şi cea struncinată nu o va vindeca, şi cea întreagă nu o va îndirepta, şi cărnurile ceale alease va mînca, şi încnieturile lor le va sfărîma. O, cei ce pasc ceale 17
deşarte, şi au lăsat oile! Sabie preste braţul lui şi preste ochiul cel dirept al lui. Braţul lui, uscîndu-se, să va usca, si ochiul cel dirept al lui, orbind, se va orbi'.

[611]

CAP XII

Larca cuvtntului Domnului asupn. lui Israil. Zice Domnul, Cel ce au întins ceriul si au întemeiat pămîntul, şi au zidit duhul omului întru el: „Iată, Eu puiu Ierusalimul ca nişte tinzi clătindu-se la toate năroadele împrejur, şi întru ludea, şi va fi îngrădire  asupra Ierusalimului. Şi va fi în ziua aceaea, voiu pune Ierusalimul—piatră căl-cîndu-se de toate limbile. Tot cela ce o va călca pre ea, batjocurind, batjocureaşte, şi să vor aduna asupra lui toate limbile pămîntului. In ziua aceaea, zice Domnul Atotţiitoriul, lovi-voiu tot calul cu ieşire den hire, şi pre călăreţul lui cu nebunie, iară asupra casei Iudei voiu deschide ochii Miei, şi pre toţi caii nărodului îi voiu lovi  cu orbire. Şi vor grăi căpeteniile de preste miile Iudei, toţi, întru inimile lor: *Afla-vom întru noi pre cei ce lăcuiesc Ierusalimul, întru Domnul Atotţiitoriul,  Dumnezăul lor! * In ziua aceaea pune-voiu pre cei preste mii ai Iudei ca tăciunele focului în leamne şi ca făclia focului în trestie; şi vor mînca de tot, den direapta şi den stînga, pre toate năroadele împrejur, şi va mai lăcui Ierusalimul, întru eluş, m Ierusalim”. Şi va mîntui Domnul lăcaşurile Iudei, ca şi de-nceput, ca să nu să mărească fala casei lui David şi rădicarea celor ce  lăcuiesc Ierusalimul, asupra Iudei. Şi va fi în ziua aceaea, scuti-va Domnul, pentru ceia ce lăcuiesc Ierusalimul; şi va fi cel ce e slab, întru ei, în ziua aceaea, ca David, iară casa lui David ca casa lui Dumnezău, ca  îngerul Domnului înaintea lor. ,, Şi va fi în ziua aceaea, cerca-voiu ca să scoţ toate limbile cealea ce vin asupra Ierusalimului. Şi voiu turna preste casa Iui David şi preste cei ce lăcuiesc Ierusalimul duh de dar şi de îndurare, şi vor căuta cătră Mine, la Carele au împuns, pentru căci au jucat, şi vor tingui preste El tinguire ca preste un iubit şi să vor durea cu dureare ca de cel dentîiu născut”. In ziua aceaea mări-se-va tîngu-irea asupra Ierusalimului, ca o tăiare dc rodii ce să taie în cîmpu. Şi să va tîngui pămîntul, după fealiuri, fealiuri: fealiul casii lui David de sineş, şi muierile lor de sineş; fealiul casii lui Nathan de sineş, şi muierile lor de sineş; fealiul casii lui Levi de sineş, şi muierile lor de sineş; Fealiul casii lui Semeon de sineş şi muierile lor de sineş. Toate ceale rămase fealiuri, fieştecare fealiu
de sineş şi muierile lor de sineş.

CAP XIII

      În ziua aceaea fi-va tot locul deşchi-zindu-se casii lui David şi celor ce lăcuiescu Ierusalimul, la mutare şi 2 BbS  Ia stropire.  „Şi va fi în ziua
aceaea, zice Domnul Savaoth, piarde-voiu de tot numele idolilor de pre pămînt şi nu va mai fi lor pomenire, şi pre prorocii cei mincinos şi duhul cel necurat voiu rîdica de pre pămînt. Şi va fi de va mai proroci om, şi va zice cătră el tatul lui şi maica lui, ceaea ce l-au născut pre el:'Nu vei trăi, căci minciuni ai grăit pre numele Domnului'. Şi vor împiedeca pre el tatăl Iui şi maica lui, ceia ce au născut pre el, prorocind el. Şi va fi în ziua aceaea, ruşina-să-vor prorocii, fieştecarele dentru videnia lui, prorocind el, şi să vor îmbrăca în piale de păr, pentru căci au minţit. Şi va grăi: 'Nu-s prorocu eu, căci om ce lucrez pămînt sînt eu, căci om au născut pre mine den tinereaţele meale*. Şi voiu grăi cătră el:'Ce-s ranele aceastea pren tre mîniie tale?* Şi va zice:'Ceale ce m-am rănit Ia casa cea iubită a mea'. Sabie, scoală-te asupra păstorilor Miei şi preste bărbat cetăţan al lui, zice Domnul Atotţiitoriul. Loveaşte pre păstori şi să să răsipcască oile, şi voiu aduce mîna Mea preste păstori. Şi va fi în ziua aceaea, zice Domnul, ceale 2 părţi dentr-însul vor peri de tot şi să vor sdrbi, iară a treia va rămînea într-însul. Şi voiu petreace a treia parte pren foc, şi voiu lămuri pre ei cum să lămureaşte argintul, şi voiu ispiti pre ei în ce chip să ispiteaşte aurul. El va chema numele Mieu, şi Eu voiu asculta lui; şi voiu zice: 'Norodul Mieu acesta iaste', şi el va zice: 'Domnul—Dumnezăul mieu'

CAP XIV
Iată,zile vin ale Domnului şi să vor împărţi pleanurile tale întru tine. Şi voiu aduna toate limbile asupra Ierusalimului, la războiu, şi să va lua cetatea, şi să vor răsipi casele, şi muierile să vor pîngări. Şi va ieşi jumătate de cetate în robie, iară cd rămaşi ai norodului Mieu nu vor peri de tot den cetate. Şi va ieşi Domnul şi să va rîndui de războiu întru limbile acealea, precum iaste ziua rinduialei Lui în ziua războiului. Şi vor sta picioarele Lui, în ziua aceaea, pre Muntele Măslinilor, cel den preajma Ierusalimului, despre răsărit; şi să va desface Muntele Măslinilor: jumătate a lui cătră răsărituri şi jumătate spre mare, prăpastie mare foarte; şi va pleca jumătate de munte cătră crivăţu, şi jumătate cătră austru. Şi să va astupa valea munţilor Miei şi să va lipi rîpa munţilor pînă la Asail. Şi să va astupa în ce crup s-au astupat de faţa cutremurului, în zilele Oziei, împăratului Iudii. Şi va fi de faţă Domnul Dumnezeul mieu şi toţi sfinţii împreună cu El. Şi va fi în ziua aceaea, nu va fi lumină, şi [612] frigu şi gheaţă. Fi-va într-o zi, şi ziua aceaea să va cunoaşte Domnului, şi nu zio şi nu noapte, şi de cătră scară va fi lumină.  Şi în ziua aceaea ieşi-va apă vie den Ierusa-lism: jumătatea ei la marea cea dentîiu, şi jumătatea ei la marea cea de apoi, vara şi  primăvara va fi aşa. Şi va fi Domnul împărat preste tot pămîntul;în ziua aceaea fi-va Domnul unul, numele Domnului unul, Incunjurind tot pămîntul şi pustiiul, de la Galaad pînă Ia Remmon, despre austrul Ierusalimului. Iară Ramma pre loc va rămînea, de Ia poarta Iui Veniamin pînă la locul porţii cei denainte, la poarta unghiurilor, şi pînă la turnul lui Anameil, pînă la postăvile împăratului. Vor lăcui întru el, şi ana-thema nu va mai fi încă, şi va lăcui Ierusalimul cu nădeajde. Şi aceasta va fi cădearea care va tăia Domnul toate năroadele cîte au oştit asupra Ierusalimului; topi-sc-vor trupurile lor, stînd pre picioarele lor, şi ochii lor să vor scură den găurile lor, şi limba lor să va topi în gura lor. Şi va fi în ziua aceaea groaza Domnului mare asupra lor, şi să va apuca fieştecarele de mîna aproapelui său, şi să va încleşta mîna lui cătră mîna aproapelui lui. Şi Iuda să va rîndui, în Ierusalim, şi va aduna putearea tuturor năroadelor de pemprejur, aur şi argint şi îmbrăcăminte, spre mulţime foarte. Şi aceasta va fi cădearea cailor, şi a mîşcoilor, şi a cămilelor, şi a măgarilor, şi tuturor dobitoacelor celor ce sînt în taberile acealea, după cădearea aceasta. Şi va fi oricîţi vor rămînea, den toate limbile cealea ce au venit asupra Ierusalimului, şi să vor sui pre anu a să închina împăratului. Domnului Atotţiitoriului, şi asărba praznicul facerii colibilor. Şi va fi oricîţi nu să vor sui, den toate fealiurile pămîntului, la Ierusalim, ca să să închine împăratului, Domnului Atotţiitoriului, şi acestea lîngă aceia să vor adaoge, nu va fi preste ei ploaie. Iară de nu să va sui fealiul Eghipetului, nici va veni, şi preste dînşii va fi cădearea carea va lovi Domnul toate limbile, oricîte nu să vor sui a prăznui praznicui facerii corturilor. Acesta va fi păcatul Eghipetului şi păcatul tuturor limbilor, oricîţi nu să vor sui a prăznui praznicul faccrei colibilor. în ziua aceaea va fi cea de preste frîul calului tău 'Svîntă Domnului', şi vor fi căldările în Casa Domnului ca năstrăpile înaintea feaţii jîrtăvnicului. Şî va fi toată Căldarea în Ierusalim şi în Iuda'Sfintă Domnului Atotţiitoriului*. Şi vor veni toţi ceia ce jîrtvuiesc, şi vor lua dentru eale, şi vor fiarbe întru eale, şi nu va mai fihananeu în Casa Domnului Puterilor în ziua aceaea.

MALAHIA

CAP l

      Luarea cuvîntului Domnului asupra Iui Israil, în mîna îngerului Lui. Şi puneţ în inimile voastre. „Iubit-am pre voi, zice Domnul, şi ziceţi 'întru ce ai iubit pre noi?' Nu era Isaf frate lui Iacov, zice Domnul, şi iubiiu pre Iacov? Şi pre Isaf am urît şi am rinduit hotarăle Iui spre stingere, şi moştenirea Iui spre dările pustiiului. Pentru căci va zice Idumea: 'S-au surpat, şi ne vom întoarce şi vom zidi de iznoavă ceale pustiite ale ei*, aceastea zice Domnul Atotţiitoriul: Ei dc iznoavă vor zidi, şi Eu voiu surpa; şi să vor chema lor hotarăle fărădelegii şi nărodul preste carele S-au rinduit Domnul, pînă în veac. Şi ochii voştri vor vedea şi voi veţ grăi: 'Măritu-S-au Domnul mai pesus decît hotarăle lui Israil'. Fiiul măreaşte pre tată şi sluga de domnul lui să va teame;şi de sînt Eu Tată, unde iaste mărirea Mea? Şi de sînt Eu Domnu, unde iaste frica Mea?, zice Domnul Atotţiitoriul. Voi, preoţii ceia ce defăimat numele Mieu, şi aţi zis: 'Intru ce am defăimat numele Tău?*; Aducînd cătră jîrtăvnicul Mieu pîini spurcate, şiziceaţi: 'intru ce am spurcat pre eale?*, zicînd voi: 'Masa Domnului defăimată iaste, şi cealea ce să pun deasupra defăima-tu-s-au! Pentru că, de veţ apropia orbul la jîrtve, nu iaste rău? Şi de vei apropia pre şchiop, au pre bolnav, nu e rău? Ad(u] dară pre ea povăţuitoriului tău, de va priimi au va lua obrazul tău ,zice Domnul Atotţiitoriul. Şi acum rugaţi faţa Dumnezăului vostru, 9 şi vă rugaţi Lui; în mîinile voastre s-au făcut aceastea; au lua-voiu dentru voi faţa voastră? zice Domnul Atotţiitoriul. Pentru căci şi întru voi să vor încuia uşile şi nu veţ aprinde jîrtăvnicul Mieu în dar, nu-M iaste Mie voia întru voi, zice Domnul Atotţiitoriul, şi jîrtve nu voiu priimi den mîinile voastre. Pentru că.de Ia răsăriturile soarelui şi pînă la apusuri, numele Mieu s-au proslăvit întru limbi, şi în tot locul tămîie să aduceţ numelui Mieu şi jîrtvă curată, pentru căci mare e numele Mieu întru limbi, zice Domnul Atotţiitoriul. Şi voi spurcaţi pre el, zicînd voi: 'Masa Domnului spurcată iaste, şi cealea ce să pun deasupra defăimatu-s-au, mîncările Lui. Şi aţ zis: 13 'Aceastea den patima cea rea sînt*. Şi le-am suflat pre eale, zice Domnul AtotţutoriuI.Şi aduceţ jafurile, şi ceale şchioape, şi ceale ce să dodeiesc, şi aduceţ jîrtvă. Au priinţi-voiu aceastea den mîinile voastre? zice Domnul Atotţiitoriul.  Şi blestemat cel ce au [613] fost tare, şi au fost In turma lui parte bărbătească, şi ruga lui asupra lui, şi jîrtvuiaşte cea stricată Domnului, pentru că împărat mare Eu sînt, zice Domnul Atotţiitoriul, şi numele Mieu Juminat întru limbi.

CAP II

Şi acum porunca aceasta iaste cătră voi, preoţilor! De nu veţi asculta şi de nu veţi pune la inima voastră ca să daţi mărire numelui Mieu, zice Domnul Atotţiitoriul, şi voiu trimite preste voi blestemul şi voiu blestema blagoslovenia voastră, şi voiu blestema pre  ea şi nu va fi întru voi. Căci iată, Eu osăbescu voao umărul şi voiu răsipi bandoru preste obrazele voastre, bandoru! sărbătorilor voastre, şi voiu lua pre voi la un loc.  Şi veţi cunoaşte că Eu am trimis cătră voi porunca aceasta, ca să fie făgăduinţa Mea cătră  leviţi,  zice Domnul Atotţiitoriul.  Făgăduinţa Mea era cu el, a vieţii şi a păcii, şi am dat lui cu frică a să teame de Mine şi de cătră faţa numelui Mieu să să ferească el.  Leagea adevărului eram rostul Iui şi strîmbătate nu s-au aflat în buzele Iui, cu pace în-dircptînd au mersu cu Mine, şi pre mulţi  au întorsu de la strîmbătate. Căci buzele preoţilor vor păzi Înţeleagere şi leage vor cerca den rostul Iui, căci îngerul Domnului  Atotţiitoriului iaste. Şi voi v-aţi abătut den cale, şi aţi slăbit pre mulţi în leage. Stricat-aţi făgăduinţa lui Levi, zice Doronul Atotţiitoriul. Şi Eu am dat pre voi defăimaţi şi lepădaţi Ia toate limbile, pentru care voi n-aţi păzit căile Meale ce făţăriiaţi în leage. Au nu iaste un tată voao tuturor, au nu un Dumnezău v-au zidit pre voi? Ce căci aţi lăsat fieştecarele pre fratele lui, ca să spurcaţi făgăduinţa părinţilor voştri? Părăsitu-s-au Iuda, şi uriciune s-au făcut în Israil şi în Ierusalim, pentru căci au spurcat Iuda sfintele Domnului, carele au iubit, şi s-au meşterşugit la dumnezei striini. Piarde-va de tot Domnul pre omul cela ce face aceastea, pînă unde să va şi smeri den lăcaşurile lui Iacov şi den ceia ce aduc jîrtvă Domnului Atotţiitoriului. Şi aceastea care uriiam aţi făcut, acopertiaţ cu lacrămi jîrtăvnicul Domnului, şi cu plînsu şi cu suspinu tăiaţi, şi încă mai iaste vread-nic a căuta la jîrtvă sau a lua priimirc den mînile voastre? Şi aţi zis:'Pentru căci?' Domnul au mărturisit între tine şi între muiarea tinereaţelor tale, pre care o ai lăsat, şi aceasta e împreunată cu tine şi muiare făgăduinţii tale. Şi n-au făcut bine? Şi [nu e] rămăşiţa duhului lui? Şi aţi zis:'Ce altă, fără numai sămînţa ceare Dumnezău?' Şi păziţi cu duhul vostru şi muiarea tinereaţelor tale să nu părăseşti. Ce.de ai 16 urît, o ai gonit, zice Domnul, Dumnezeul lui Israil, şi va acoperi necurătia preste gîndurile tale, zice Domnul Dumnezău Atotţiitoriul. Şi păziţi cu duhul vostru şi să nu părăsiţi. Ceia ce aţi întărîtat pre Domnul cu cuvintele voastre şi ziceaţi:'Intru ce am întărîtat pre Tine?'—Cînd ziceaţi voi: 'Tot cela ce face răul bine iaste înaintea Domnului şi întru ei El au binevrut*, şi 'Unde iaste Dumnezăul direptăţii?*.

CAP III

      Iată, voiu trimite pre îngerul Mieu şi va căuta cale înaintea feaţii Meale şi fără veaste va veni la beseareca Lui Domnul pre Carele voi cercaţi şi îngerul făgăduinţii pre Carele voi voiţi. Iată, vine!, zice Domnul Atotţiitoriul. Şi cine va răbda ziua intrării Lui? Sau cine va sta întru vedearea Lui? Pentru căci El întră ca focul topitoriului şi ca iarba celor ce spală. Şi va sădea topind şi curăţind ca argintul şi ca aurul, şi va curaţi pre fiii lui Levi, şi va turna pre ei ca aurul şi ca argintul, şi vor fi Domnului aducînd jîrtve întru direptate. Şi va plăcea Domnului jîrtvă Iudei şi a Ierusalimului, ca zilele veacului şi ca anii cei mai denainte. Şi Mă voiu apropia cătră voi cu judecată şi voiu fi mărturie grabnică asupra fărmă că -miilor, şi asupra preacurvelor, şi asupra celor ce jură pre numele Mieu pre minciuni, şi asupra celor ce scad simbria năimitului şi asupresc vădovile şi dau palme surim anilor, şi ceia ce abat judecata nemearnicului, şi pre cei ce nu să tem de Mine, zice Domnul Atotţiitoriul. Pentru că Eu sînt Domnul Dumnezeul vostru, nu M-am schimbat, şi voi, fiii lui Iacov, nu vă feriţi De cătră păcatele părinţilor voştri, abătut-aţi legiuirile Meale şi nu le-aţi păzit; întoarce-ţi-vă cătră Mine, şi Mă voiu întoarce cătră voi, zice Domnul Atotţiitoriul. Şi aţi zis: 'Intru ce ne vom întoarce?* Au amăgi-vaom pre Dumnezeu? Pentru că voi mă amăgiţi pre Mine şi aţi zis:'Intru ce am amăgit?' Căci ceale preste zeci şi începăturile cu voi sînt. Şi căutînd voi căutaţi, şi pre Mine voi înşălaţi. Anul s-au săvîrşit. Şi aţi băgat toate veniturile la visterie, şi va fi iaful la casele voastre. Intoarceţi-vă, dară, întru aceasta, zice Domnul Atotţiitoriul, de nu voiu deschide voao jghiaburile ceriului şi voiu vărsa blagoslovenia Mea voao pînă va fi destul. Şi voiu osebi voao 11 spre mîn care şi nu voiu strica voao roadă pămîntului şi nu va slăbi via voastră cea den ţarină, zice Domnul Atotţiitoriul. Şi 12 vor ferici pre voi toate limbile, pentru [614] căci veţi fi voi pămînt voios, zice Domnul Atotţiitoriul. Ingreuiat-aţ asupra Mea cuvintele voastre  zice Domnul, şi aţi zis. 'Intru ce am grăit rău asupra Ta?* Zis-aţ: 4In deşărt iaste cel ceslujaşte Iui Dumnezeu, şi cc mai mult, căci am păzit păzilc Lui şi căci am mers rugători înaintea feaţii Domnului Atotţiitoriul. Şi acum noi fericim pre cei striini, şi să zidesc de iznoavă toţi ceia ce fac fărădelegi  şi au stătut împotrivă lui Dumnezeu  şi s-au mîntuit*. Aceastea au grăit împotrivă cei ce să tem de Domnul  fieştecarele cătră aproapele său  şi luo aminte Domnul, şi ascultă  şi scrise carte de pomenire înaintea Lui celor ce să tem de Domnul şi să smerescu de numele Lui. Şi vor fi Mie, zice Domnul Atotţiitoriul  la ziua cărca Eu fac spre ocrotire  şi voiu aleage pre ei  în ce chip aleage omul pre fiiul lui, cela ce slujaşte lui. Şi vă veţi întoarce şi veţi vedea întru mijlocul direptului şi întru mijlocul celui fără de leage, şi întru mijlocul celui ce slujaşte lui Dumnezeu şi
celui ce nu slujaşte Lui.

CAP IV

Că iată, zi vine arzînd ca un cuptorul  şi va arde pre ei, şi vor fi toţ cei striini de fealiu, şi toţi cei ce fac fărădelegile trestie  şi va aprinde pre ei ziua ceaea cc vine  zice Domnul Atotţiitoriul, şi nu va rămînea  dentru ci rădăcină, nici viţă. Şi va răsări voao, celor ce vă teameţi dc numele Mieu  soarele direptăţii  şi leac întru aripile lui  şi veţi ieşi  şi veţi juca ca viţeii cei den  legături sloboziţi. Şi veţi călca de tot pre cei fără de leage, şi vor fi cenuşă supt picioarele voastre în ziua care Eu fac, zice  Domnul Atotţiitoriul. Aduceţi-vă aminte de Leagea lui Moisi  robului Mieu, în ce chip am poruncit lui  în Horiv  cătră tot norodul  lui Israil direptăţi şi porunci. Şi iată. Eu voiu trimite voao pre Ilie Thezviteanul, şi mai nainte de a veni ziua Domnului cea  mare şi luminoasă   Carele va aşăza inima
părintelui cătră fiiu  şi inima omului cătră aproapele lui  ca nu, viind,să lovesc pămîntul fără veaste”.
mm&mm

ASCUNSELE CEALE CE-S LA JIDOVI 
Den num irul celor vreadnice de credinţi si afli
ACEST PSALM ;DE ÎNSUŞ DAVID IASTE SCRIS şi afară den numărul celor 150 de psalmi, cînd singur s-au bătut cu Goliath.

      Mic eram întru fraţii miei şi, mai 1 tînăr în casa tătîne-mieu, păşteam oile tătîne-mieu.  Mînile meale 2 au făcut organe şi deagetele meale au încheiat Psaltirea; şi cine va vesti Domnului mieu? Acesta e Domnul, Acesta ascultă.  Acesta au trimis pre îngerul Lui şi m-au ridicat de Ia oile tătîne-mieu, şi m-au uns cu untdelemnul ungerii Lui. Fraţii miei—buni şi mari, şi n-au binevrut 4 întru ei Domnul.  Ieşiiu întru întimpinarea celui striin de fealiu şi mă blestemă întru idolii lui, iară eu, zmulgînd sabia de la el, am tăiat capul lui şi am ridicat ocara dentru fiii lui Israil.

TOVIT 

CAP I

Cartea cuvintelor tui Tovit al lui To-viil, al lui Ananiîl, al lui Aduil, al lui Gavail, dentru semenţia lui Ţasail, den fealiul lui Nn Inimi. Care s-au robit în zilele lui Enemesar, împăratul asirianilor, de la Fivis, carea iaste den direapta lui Chidios cea den Nethalim, tn Galilea, deasupra lui Asir. Eu, Tovit, întru căile adevărului mergeam şi ale direptăţii, toate zilele vieţii meale, şi milostenie multă făceam fraţilor miei şi neamului mieu, celor ce au mers împreună cu mine in ţara asirianilor, la Ninevi. Şi cînd eram în ţara mea, în pămîntul Iui Israil, mai tînăr eu fiind, tot fealiul lui Nethalim, tătîne-mieu, s-au depărtat de la casa Ierusalimului, celui ce s-au ales den toate fealiurile lui Israil, ca să jîrtvuiască toate fealiurile. Şi s-au sfinţit besearecă lăcaşului Celui Nalt, şi s-au clădit la toate neamurile veacului. Şi toate fealiurile ceale ce s-au ficlenit jîrtvuia Vaalii junce, şi casa lui Nethalim, tătîne-mieu. Şi eu singur mergeam de multe ori la Ierusalim la praznice, precum iaste scris la tot norodul lui Israil, întru poruncă veacinică; începăturile, şi zăciuialele roadelor, şi ceale dentîiu tunderi avînd, şi le dam pre eale preoţilor, fiilor lui Aaron, preste jîrtăvnicul tuturor naşterilor. Ză-ciuiala cea dentîiu dam fiilor lui Aaron, celor ce slujăsc Ierusalimului, iară adoua zăciuială [615] vindeam, şi mergeam şi cheltuiam  pre eale la Ierusalim preste tot anul* Şi a treia o dam la cei ce să cădea, în ce chip au poruncit Devora  maica tătîne-mieu, pcn*  tru căci sărac am rămas de tată-mieu- Şi cînd m-am făcut bărbat  am luat pre Anna muiare, dentru semenţia neamului mieu  şi am născut dentr-însa pre Tovia. Şi cînd m-am robit la Ninevi, toţi fraţii miei şi cei den ruda mea mînca den pîinile limbilor, iară eu am păzit sufletul mieu  ca să nu mănînce  Sntrucît îm aduceam aminte de Dumnezău cu tot sufletul mieu. Şi au dat Cel Preaînalt dar şi chip înaintea lui Enemesar, şi eram lui cumpărătoriu. Şi mergeam la Midia  şi am pus la Gavail, fratele Gavriei, în  ţarinile Midiei, zeace talanţi de argint. Şi cînd au murit Enemesar, au împărăţit Senahirim  fiiul lui  în locul lui; şi căile lui nu s-au aşăzat, şi încă ii .iiu mai putut a mearge la Midia. Şi în zilele lui Enemesar milostenii multe făceam fraţilor miei: pîinile meale dam celor ce era flămînzi, şi hainele meale celor goli  şi ori pre carele den neamul mieu vedeam mort şi aruncat preste zid la Ninevi  îngropam precl. Şi ori pre carele omorîia Senahirim împăratul, cînd au venit fugind den ţara jidovească  am îngropat pre ei, furîndu-i  pentru că pre mulţi au pierdut, întru mînia lui; şi s-au cercat de împăratul trupurile, şi nu s-au aflat. Şi mergînd unul den nenevi-teani  arătă împăratului pentru mine căci îngropam pre ei, şi m-am ascuns; şi cunos-cînd că mă caută să mă omoară, temîndumă, m-am dat în laturi. Şi s-au jăfuit toate unealtele meale, şi n-au rămas mie nemică, afară den Anna, muiarea mea, şi Tovia, fiiul mieu. Şi n-au trecut zile 55 pînă unde I-au ucis pre el cei doi fii ai lui  şi au fugit la munţii lui Ararath; şi au împărăţit Sarhedon  fiiul Iui,în locul lui. Şi au rinduit pre Ahiahar al lui Anail, fiiul fratelui mieu  preste toată isprăvnicirea tătîne-său şi preste toată diregătoria; rugatu-s-au Ahiahar pentru mine, şi am venit la Nenevi, Şi Ahiahar era paharnic, şi preste inel, şi diregătoriu, şi alegătoriu. Şi I-au pus pre el Sarhidon de al doilea rind,
şi-m era nepot mie.

CAP II

Şi cînd m-am pogorît Ia casa mea şi mi s-au dat mie Anna  muiarea mea  şi Tovie  fiiul mieu  Ia praznicul Rusaliilor  carea iaste sfintă a şaptea săptămînă, făcutu-s-au bun mie şi am şăzut să mănînc.  Şi am văzut bucate multe  şi ziş fiiului mieu: „Pasă, adu pre carele vei afla den fraţii  noştri  lipsit,  carele pomeneaşte  pre Domnul, şi  iată  te aştept41. Şi mergînd  zise: „Tată  unul den neamul
prin/
nostru  sugrumat, s-au aruncat în tîrg.  Şi 4 eu mai nainte, pînă a nu gusta, sărind  I-am luat pre el la o casă  pînă unde au apus soarele.  Şi, întumîndu-ma, m-am scăldat, şi mîncam pîinea mea cu voie rea. Şi-m aduş aminte de prorocia lui Ammos, 6 în ce chip au zis: , Intoarce-sc-vor sărbători* le voastre spre jale  şi toate veseliile voastre spre plîngere”. Şi am plîns. Şi, cînd au apus soarele, m-am dus şi, săpînd, l-am as trucat pre el.  Şi cei de aproape ridea zicînd: 7 „Nu să mai teame acesta că să va omori pentru lucrul acesta; şi au fugit, şi  iată, iarăş îngroapă pre morţi**-  Şi întru această 8 noapte am ostenit îngropînd şi m-am culcat pîngărit,lîngă păreatele curţii, şi obrazul mieu descoperit era.  Şi nu ştiiam că sînt 9 vrăbii în păreate; şi ochii miei deschis fiind  s-au găinat vrăbiile fierbinte în ochii miei, şi s-au făcut albeaţe în ochii miei. Şi am mers Ia doftori  şi n-au folosit mie.  Şi 10 Ahiahar mă hrăniia pînă ce am mers la Ele-maida.  Şi muiarea mea, Anna, torcea cu 11 ceale muiereşti şi trimitea stăpînilor.  Şi 12 au dat ei şi ei plata  dîndu-i şi un ied.  Şi 13 cînd au venit cătră mine  au început a striga; şi ziş ei:, De unde e iedul? Au de furtişag iaste? Dă-l pre el stăpînilor  pentru că nu e cu cale a mînca de furat”.  Şi ea zise: 14 „Dani mi s-au dat pre plată”. Şi nu o credeam pre ea şi ziceam să-l dea înapoi stăpînilor şi mă ruşinam cătră ea.  Şi ea răspunzînd zise mie:, Unde sînt milosteniile tale şi direptăţile tale? Iată, cunoscute sînt
toate cu tine**.

CAP III

      Şi mîhnindu-mă  am plînsu şi m-am rugat cu dureare, zicînd: „Dirept eşti. Doamne, şi toate lucrurile Tale, şi toate căile Tale, milostenie şi adevăr şi judecată adevărată  şi dirept judeci în veact Adu-Ţi aminte dc mine şi priveaşte asupra me^să nu-m izbîn-deşti păcatelor meale şi necunoşţintelor meale  şi ale părinţilor miei  carii au greşit înaintea Ta! Pentru că n-au ascultat poruncile Tale, şi ai dat pre noi în jah şi în robie şi moarte, şi pildă de ocară la toţi carii ne-am răsipit. Şi acum multe judecăţile Tale sînt adevărate, dentru mine a face pentru păcatele meale, şi a părinţilor miei, căce n-am făcut poruncile Talc pen-tru că n-am mersu cu adevăr înaintea Ta. Şi acum, după cum iaste plăcut înaintea Ta  fă cu mine. Porunceaşte să ia duhul mieu,pentru ca să mă siobozescu şi să mă facu pămînt, pentru căci mai de folos iaste mie a muri decît a trăi, căci ocări mincinoase am auzit şi mîhnire iaste multă întru mine. Porunceaşte dară
a mă slobozi eu den nevoie, la veacinicul [616] loc si nu întorci faţa Ta de cătră mine!” Intr-această zi întîmplatu-s-au feaţii lui Raguil, Sînii, la Ecvatana Midiei, şi ea să să ne ocărit de slujnicile tatălui ei, căci era dată la bărbaţi 7, şi Asmodeu, diavolul cel viclean.au omorît pre ei mai nainte de a să împreuna ei cu ea, cum iaste Ia muieri.  Şi-iziseră ei:„Nu pricepi,sugrumîndu-ţibărbaţii tăi? Adecă, 7 bărbaţi ai avut, şi aunuia dentru ei nu te-ai numit. Ce ne baţi pre noi pentru ei, de au murit? Du-te cu ei, să nu-ţi vedem ţie fiiu sau fată în veac!*4 Aceastea auzind, mîhnitu-s-au foarte, ci t să să sugrume, şi zise:,,Una sînt părintelui mieu; şi de voiu face aceasta, ocară Iui iaste şi bătrîneaţele lui le voiu pogorî cu dureare la iadu”. Şi să rugă spre fereastră şi zise: „Benecuvîntat eşti, Domnul Dumnezăul mieu, şi binecuvîntat numele mărirei Tale cel sfînt şi cinstit în veaci! Blagoslovească-Te toate faptele Tale în veac!  Şi acum. Do ara- • ne, ochii miei şi faţa mea cătră Tine am dat; zis-am să mă slobozi pre mine de la pămînt, şi ca să nu mai auzu eu ocară 1  Tu cunoşti. Doamne, că curată sînt de tot păcatul de • bărbatu  şi n-am pîngărit numele mieu, nici numele tă tine-mieu, în pămîntul robirii meale. Singură născută sînt tătîne-mieu, şi nu iaste la el copil carele va moşteni pre el, nici frate de aproape, nici fiind la el fiiu pentru casă mă păzescu pre mine lui muiare. Iată, îm periră mie 7; pentru ce mi-e a trăi? Şi de nu să pare Ţie a omorî pre mine, po-runceaşte a căuta spre mine şi a mă milui, şi să nu mai auzu eu încă ocară!” Şi să auzi rugăciunea amîndorora înaintea mărirei marelui Dumnezău; şi s-au trimis Rafail să-i vindece pre amîndoi, lui Tovie să-i curăţeaze albeaţele, şi pre Sarra a lui Raguil să o dea Toviei, fiiului lui Tovit, muiare, şi să leage pre Asmodeu, dracul cel viclean,pentru căci Iui Tovie să prindea să moştenească pre ea. Intru aceaeaş vreame, întorcîndu-se Tovit, întră în casa lui, şi Sarra a lui Raguil pogorî den cerdacul ei.

CAP IV

În ziua aceaea adusu-ş-au aminte |i S Bl Tovit pentru argintul carele au pus  St   Ia Gavail, laRaghisaMidiei. Şi nsţă j&->  zise întru sineş:„Eu am cerşut BffccSI moarte;pentru ce nu chem pre To via, fiiul mieu, ca să-i arăt Iui mai nainte de  ce voiu muri eu?” Şi chemîndu-l pre el, zise: „Copile, de voiu muri, îngroapă-mă, şi să cauţi pre maică-ta; cinsteaştepre ea toate zilele vieţii, şi fă ce place ei, şi să nu o mîhneştipreea! Adu-ţî aminte, copile, c§ multă nevoie au văzut cu tine în pîntece.Cînd va muri, îngroapă pre ea lîngă mine într-o groapă.  Toate zilele, copile, pre Domul Dumnezeul nostru pomeneaşte şi să nu voieşti a greşi şi a călca poruncile Lui. Şi direptate fă, toate zilele vieţii tale, şi să nu mergi la căile strimbătăţii.  Pentru căci, făcînd 6 tu adevărul, bune căi vor fi întru faptele tale, şl la toţi ceia ce fac direptate.  Dentru ceale ce ai, fă milostenie, şi să nu zavistu-iască ochiul tău cînd vei face tu milostenie. Să nu se întoarcă faţa ta de cătră tot săracui, şi de la tine nu să va înturna faţa Iui Dumnezeu.  După cum e Ia tine aveare, 9 după mulţime, fă dentru ea milostenie. De iaste puţin la tine, după acel puţin nu 10 te teame a face milostenie.  Pentru că 11 punere bună agoniseşti ţie la zilele nevoii, căci că milostenia den moarte mîntuiaşte şi nu lasă a întră la întunearec.  Pentru că 12 dar bun iaste milostenia, Ia toţi ceia ce fac pre ea, înaintea Cehii Nalt.  Fereaşte-te 13 pe tine, copile, de toată curvia! Şi muiare întîiu ia den sămînţa părinţilor tăi; şi să nu iai muiare striină, care nu iaste den fealiul părintelui tău,  Pentru că fii den proroci 14 sîntem; Noe, Avraam, Isaac, Iacov—părinţii noştri den veac.  Adu-ţ aminte, copile, că 15 acestea toţi au luat muieri dentru fraţii lor, şi s-au blagoslovit întru fiii lor, şi sămînţa lor va moşteni pămîntul.  Şi acuma, copile, iubeaşte pre fraţii tăi, şi nu te semeţi întru inema ta. de cătră fraţii tăi; şi, den fiii şi featele nărodului tău, ia ţie dentru ei fămeaie.  Pentru că întru mîndrie iaste 17 pierzare şi neaşăzare multă şi,întru sălbătă-cire, scade are şi lipsă mare.  Pentru că necuviinţa mumă iaste foameţii, plata a tot omul carele va lucra ţie. să nu mîie lîngă tine, ce dă prtfea îndată; şi^le vei sluji Iui Dumnezeu, răsplăti-ţ-va ţie.  Ia aminte, copile, întru 19 toate faptele tale, şi fii învăţat întru toată petreacerea ta I Şi ceaea ce urăşti,nimănui să nu faci.  Vin spre beţie să nu beai, şi să nu 20 meargă cu tine beţia în calea ta.  Den pîinea ta dă celui flămînd şi den hainele tale celor goli.  Tot carele va prisosi ţie, fă milostenie, şi să nu zavistuiască ochiul tău cînd vei face tu milostenie.  Toarnă pîinele tale peste mormîntul direpţilor, şi nu dacelor păcătos!  Sfat de la tot înţeleptul ceare, 24 şi să nu huleşti preste tot sfatul de folos. Şi în toată vreamea binecuvintează pre 25 Domnul Dumnezeul tău, şi de Ia El ceare pentru ca căile tale direapte să să facă, şi toate cărările tale, şi sfaturile tale să vor spori,  Pentru căci  toate limbile n-au 26 sfat, ce acesta Domnul dă toate bunătăţile, şi pre  carele  va, smereaşte, după cum va.  Şi acum, copile, ţine minte, [617] poruncile meale şi să nu să stingă den inema ta. Şi acum arăt ţie cei 10 talanţi ai argintului, carii am pus la Gavail al Gavrici, Ia Raghis a Midiei.  Şi nu te teame, copile, căci am sărăcit! Sînt ţie multe, de te vei teame tu de Dumnezeu şi te vei depărta de cătră tot păcatul şi vei face ce e plăcut
înaintea Lui4*.

CAP V

      Şi răspunzînd Tovia, zise:,,Părinte, face-voiu toate cîte ai poruncit mie! Ce curii voiu putea a luarea argintul, şi nu ştiu pre el?” Şi-i deade Iui scrisoarea şi zise lui:,,Caută-ţi ţie om carele va mearge cu tine, şi voiu da Iui simbrie pînă sînt viu, şi mergînd, ta argintul!” Şi mearse să caute om şi află pre Rafail, carele era înger. Şi nu ştiia, şi zise lui: „De poţ a mearge cu mine la Raghis a Midiei şi de eşti ştiutoriu locurilor?” Şi zise lui îngerul: „Mearge-voiu cu tine şi, la Gavail, fratele nostru Ammas”. Şi zise lui Tovia: „îngăduiaşte-mă, şi voiu grăi tătîne-mieu”. Şi zise lui: „Pasă, şi să nu zăboveşti”. Şi întrind, zise tătîne-său:,,Iată, am aflat carele va mearge cu mine!” Şi el zise: „Strigă-I pre el cătră mine, pentru ca să-l conosc de ce fealiu iaste şi de iaste credincios a mearge cu tine”. Şi-l chemă pre el, şi întră şi să sărutară unul pre alalt. Şi zise lui Tovit:„Frate, den care fealiu şi den care neam ţjşti tu? Arată-m mie”. Şi zise lui:„Fealiu şi neam tu întrebi, au năimit carele va mearge cu fiiu-tău?” Şi zise lui Tovit: „Voiu, frate, să ştiu neamul tău şi numele”. Şi el zise:„Eu-dcn neamul Azariei, şi Ananiei cel marc, şi fraţilor tăi”. Şi zise Tovit:„Sănătos să vii, frate, şi să nu te sărbeşti pre mine căci am cercat fealiul tău şi neamul tău a-l conoaşte. Şi tu te afli, fratele mieu, den cel bun şi fericit neam, pentru că conoşteam pre Anania şi pre lonathan, fiii lui Sameu celui mare, Că mergeam împreună la Ierusalim a ne închina, ducînd ceale dentîiu născute şi zeciuialele roadelor, şi nu s-au rătăcit cu rătăcirea fraţilor noştri. Den rădăcină mare eşti, frate; ce zi, ce simbrie voiu fi să-ţi dau? Drahmă pre zi şi ce-ţ va trebui, ca şi fiiului mieu? Şi încă voiu adaoge ţie preste simbrie,de vă veţi întoarce sănătoşi”. Şibinevoirăaşa.şi zise cătră Tovia:„Fii gata de cale şi să vă bine-călătoriţi”.  Şi găti fiiul lui ceale de cale. Şi zise lui tatăl lui: „Pasă cu omul acesta, iară Cel ce în ceriu lăcuiaşte Dumnu-zău să bine-călătorească calea voastră şi îngerul lui Dumnezău meargă împreună cu voi!” Şi ieşiră amîndoi să meargă, şi clinele copilaşului cu ei. Şi plînse Anna, maica lui, şi zise cătră Tovit ;„Ce ai mînat copilul [617] nostru?  Au nu toiagul mînii noastre 23 iaste, cînd iase înaintea noastră?  Argint 24 la argint să nu ajungă, ce uriciune copilului nostru să să faca.  Pentru că, deaca s-au 25 dat noao a trăi de la Domnul, aceasta destul noao iaste”.  Şi zise ei Tovit:„Nu avea 26 cuvînt, soro! Sănătos va veni, şi ochii tăi vor vedea pre el, pentru că înger bun mearge împreună cu el, şi să va bine-călători calea lui, şi să va întoarce sănătos”.

CAP VI

      Şi au încetat plîngînd. Şi, ceia mergînd pre cale, veni sara Ia rîul Tigris şi mînea acolo. Şi copilaşul s-au pogorît să să speale, şi sări peaşte den rîu şi vru să înghită pre copilaş. Iară îngerul zise lui:„Apucă-te de peaşte!” Şi ţinea copilaşul peaştele şi-l trase pre el la pămînt. Şi zise lui îngerul: „Taie peaştele şi, luînd inima si ficap'i şi hia-rea, pune-le bine!” Şi făcu copilul precum îi zise lui îngerul, iară pre peaşte, frigîndu-l, l-au mîncat. Şi mergea amîndoi pînă s-au apropiat Ia Ecvatana. Şi zise copilaşul îngerului:„Azario frate, ce iaste inima şi ficaţii şi hiarea peaştelui?” Şi zise Iui: „Inima şi ficaţii, de va bîntui pre cineva drac sau duh viclean, aceastea trebuie a Ie afuma înaintea omului sau a fămeii şi nu să va mai bîntui. Iară hiarea, a unge pre om carele are albeaţă în ochi, şi să va vindeca”. Şi deaca să apropiară de Raghi, zise îngerul copilaşului:„Frate, astăzi vom mînea la Raguil; şi acesta rudă-ţi iaste, şi iaste la el fată singură născută, pre nume Sarra. Grăi-voiu pentru ca, ca să să dea ţie pre ea fămeaie, pentru că ţie să cuvine moştenirea ei, şi tu singur eşti den ruda ei, şi feţişoara frumoasă şi înţeleaptă iaste. Şi acum, ascultă-mă, şi voiu grăi tatălui ei; şi cînd ne vom^întoarce de la Ragon, vom face nunta. Pentru că ştiu că Raguil nu va da pre ea la 12 alt bărbat, după leagea lui Moisi, sau va fi datoriu moarte, pentru că moştenirea ţie să cuvine să iai, decît tot omul”. Atuncea zise copilaşul îngerului: „Azario frate, auzit-am eu feţişoara să o fie dat la 7 bărbaţi, şi toţi într-o cămară să fie perit. Şi acum, eu sîngur sînt tătîne-mieu, şi mă tem ca nu, întrind, voiu muri ca şi cei mai den nainte, căci drac iubeaşte pre ea, care nu face strîmbătate nimănui, fără numai celor ce să apropie lîngă ea. Şi acum, eu mă tem să nu moriu, şi voiu pogori viaţa tătîne-mieu şi a maicii meale, cu dureare asupra mea.în groapa lor; şi alt fiiu nu iaste la ei, carele va îngropa pre ei”. Şi-i zise lui îngerul: „Nu-ţ aduci 15 aminte de cuvintele carele au poruncit ţie tată-tău, ca să iai muiare den neamul tău? [618] Şi acum ascultă-mă, frate, pentru căci ţie va fi muiare- Şi de drac niciun cuvînt nu avea  căci în noaptea aceasta da-sc-va ţie ea fămeaie. Şi, de vei intra în cămară, vei lua spuză de tămîieturi, şi vei pune den inima peaştelui şi den ficaţi, şi vei afuma; şi va mirosi dracul, şi va fugi şi nu se va mai intoarce în veacul veacului. Şi, cînd vei mearge lîngă ea, scula ţi-vă amîndoi şi strigaţi cătră Cel milostiv Dumnezău, şi va mîntui pre voi şi va milui- Nu te teame, căci tu eşti gătit ei den veac, şi tu pre ea vei mîntui, şi va mearge cu tine, şi gîndesc că ţie vor fi dentru ea copii”. Şi deaca au auzit Tovia aceastea, au îndrăgit pre ea şi
sufletul lui s-au lipit foarte cu ea.

CAP VII

Şi veniră la Ecvatana şi sosiră la casa lui Ragoil; şi Sarra timpină pre ei şi să închinător, şi ei, ei; şi-i băgă pre ci în casă. Şi. zise Ragoil Ednii, muierii lui:„Cîtuş samănă tinereIul cu Tovit, nepotu-mieu?** Şi întrebă pre ei Raguil:,,De unde sînteţ, fraţilor?**  Şi zise lui:,,Den fiii lui Nethalim, celor robiţ la Ninevi”. Şi ziselor:,, Ştiţ pre Tovit, fratele nostru?” Şi ei ziseră :„Ştimu-l”.  Şi zise lor:„Sănătos e?*' Şi ei ziseră:„Tră-iaşte şi c sănătos**. Şi zise Tovia:„Tată îm  iaste”. Şi sări Raguil şi-l sărută pre el şi plînse. Şi binecuvîntă pre el şi zise Iui:  „Fiiul acelui bun şi fericit om**. Şi auzind că Tovit au pierdut ochii lui, să mîhni şi plînse; şi Edna, muiarea lui, şi Sarra, fata Iui,  au plîns. Şi priimiră pre ei cu osîrdie, şi junghiară berbeace den oi, şi pusără înainte mîncări multe. Şi zise Tovia lui Rafail: „Azario frate, grăiaşte pentru ceale ce ziceai pre cale, şi să să săvîrşască lucrul**. Şi arătă cuvîntul lui Ragoil. Şi zise Raguil cătră Tovia:„Mănîncă şi bea şi fii veasel, pentru că ţie ţi să cuvine copilul mieu a lua! Insă voiu arăta ţie adevărul: Dat-am copilul mieu la 7 bărbaţi şi, cînd mergea ei cătră ea, muriianoaptea. Ce,avîndu-ţi mintea, fii veasel**. Şi zise Tovia: „Nu voiu gusta nemică aicea, pînă veţ pune şi veţ sta cătră minei** Şi zise Raguil: „Ia-o pre ea de acum, după judecată. Şi tu frate eşti ei, şi ea ţie! Iară Cel milostiv Dumnezău să bine-călătorească voao ceale mai frumoase!** Şi chemă pre Sarra, fata lui, şi veni cătră tatăl ei; şi, luîndu-o de mîna ei, o deade pre ea Toviei muiare şi zise:„Iată, după leagea lui Moisi, ia pre ca şi o du cătră tatăl tău!**Şi binecuvîntă pre ei. Şi chemă pre Edna, muiarea Iui, şi,luînd carte, au scris scrisoare şi au pecetluit; şi au început a mînca. Şi chemă Raguil pre Edna, muiarea lui, şi zise ei:„Soro, găteaşte
ceaealaltă cămară  Şi o bagă pre ca!”Şi 18 făcu cum au zis, şi au băgat pre ea acolo; şi au plînsu, şi au priimit lacrămile featei ei Şi zise ei:„îndrăzneaşte, cocoană! Domnul 19 ceriului şi al pămîntului va da ţie bucurie pentru mîhnirea ta aceasta. Indrăzneaşte,
fiică!”

CAP VIII

      Şi cînd săvîrşiră a cina, băgară pre 1 Tovia cătră ea.  Şi el, mergînd, 2 îş aduse aminte de cuvintele lui Rafail şi luo spuza tămîicturilor şi au pus inima peaştelui deasupra, şi ficaţii, şi au afumat. Şi cînd mirosi dracul mirosirea, fugi la ceale de sus ale Eghipetului, şi-l legă pre el îngerul.  Şi deaca să 3 închisără amîndoi, să sculă Tovia de la pat şi zise:„Scoală-te, soro, şi să ne rugăm pentru să ne miluiască pre noi Domnul!** Şi începu Tovia a zice:,,Bine eşti cuvîntat, 4 Dumnezăul părinţilor noştri, şi binecuvîn-tat numele Tău cel sfint şi mărit în veaci! Binecuvintează-Te ceriurile şi toate zidirile Talei  Tu ai făcut pre Adam şi ai dat lui 5 ajutoriu pre Ewa, muiarea lui, întărire; dentru acestea s-au făcut a oamenilor sămînţa.  Tu ai zis:'Nu iaste bine omul 6 sînguru; să facem Iui ajutoriu aseamene lui*. Şi acum. Doamne, nu pentru curvie eu iau 7 pre soru-mea aceasta, ce cu adevărat. Porun-ceaşie a mă milui pre mine, şi cu ea împreună vomîmbătrîni**.  Şi zise cu el:„Amin !** Şi dormiră amîndoi noaptea.  Şi, sculîndu-să, Raguil mearse şi săpă groapă, zicînd: „Cîndai şi acesta să nu moară”.  Şi veni Raguil la casa lui şi zise Ednii, muierii lui: „Trimite pre una den slujnice, şi să vază de trăi,iste; iară de nu, să-l îngrop pre el, şi nimeni să nu ştie41. Şi întră slujnica deşchizînd uşa, şi află pre amîndoi dormind.  Şi, ieşind, spuse lor că trăiaşte. Şi binecuvîntă Raguil pre Dumnezău, zicînd:„Binecuvîntat eşti, Dumnezău, întru toată bună*cuvîntarca curată şi sfintă ! Şi binecuvinteaze pre Tine sfinţii Tăi, şi toate zidirile Tale, şi toţi îngerii Tăi; şi cei aleş ai Tăi blagoslovească pre Tine întru toţi veacii!  Binecuvîniat eşti, 12 căci ai veselit pre mine şi nu s-au făcut mie precum gîndiiam, ce după multa milă ai făcut cu noi! Binecuvîntat eşti, că ai miluit pre doi singuri născuţi.  Fă lor, Doamne, 13 milă, săvîrşaştc viaţa lor cu sănătate, cu veselie şi milă!**  Şi porunci slugilor să 14 astupe groapa. Şi făcu lor nuntă de 14 zile. Şi zise lui Raguil, mai nainte de a să săvîrşi 15 zilele nuntei, cu giurămînt, ca să nu iasă el pînă ce să vor plini ceale 14 zile ale nuntei.  Şi  atuncea,  luînd  jumătate 16 dentru avearea lui, să meargă cu sănătate [619] cătră părinteIe-ş:„Şi cealealalte, cînd voiu muri eu şi muiarea mea”.

CAP IX

      Şi chemă Tovia pre Rafail şi zise lui: „Azario frate, ia cu tine slugă şi '2 cămile şi pasă la Raghis a Midiei, cătră Gavail, şi adu mie argintul— şi pre el adu-I la nuntă—, pentru căci s-au jurat Raguil ca să nu ies eu. Şi tată-mieu numără zilele şi, de voiu zăbovi mult, va dori foarte**- Şi mearse Rafail şi mase la Gavail, şi deade lui scrisoarea; şi, deaca aduse pungile, cu peceţile, şi le-au dat lui. Şi mînecară împreună şi veniră la nuntă. Şi binecuvîntă Tovia pre muiarea lui.

CAP X

Şi Tovit, tatul lui, socotiia în toate zile; Şi, deaca să pliniră zilele călătoriei  şi nu veniia, zise Tovit: „Cîndai să nu să fie ruşinat? Cîndai să nu fie murit Gavail şi nimeni nu-i dă lui argintul?44 Şi să mîhni foarte,  Şi zise lui muiarea^TPerit-au copilul, şi căci au zăbovit!44Şi au început a piînge pre el şi zise:„Nu mi-e grijă mie, fiiule, căci te-am lăsat, lumina ochilor miei?** Şi Tovit zise ei: „Taci, nu avea cuvînt, sănătos e**. Şi zise lui: „Taci, nu mă înşăla! Perit-au copilul mieu!**  Şi mergea în toate zilele afară la drum pre carea au fost mers. Şi ziua pîine nu mînca, şi nopţile toate nu părăsiia plîngînd pre Tovia  fiiul ei  pînă s-au săvîrşit ceale 14 zile ale nunţii  pre carele au jurat Raguil  să facă el acolo. Şi zise Tovia lui Raguil: „Trimite-mă, căci tată-mieu şi maica mea nu mai nădejduiesc casă mă vază pre mine**.  Şi zise lui socrul lui:„Rămîi lîngă mine, şi eu voiu trimite cătră tată-tău şi voiu arăta  lui ceale pentru tine*'.  Şi Tovia zise:„Ba,  ci mă trimite cătră tatăl mieu!*' Şi, sculîndu-se Raguil, deade lui pre Sarra, muiarea Iui, şi jumătate dentru unealte, trupuri, şi dobitoace, şi argint  şi, binecuvîntîndu pre ei  i-au trimis zicînd:, Binc să călătorească pre voi  fiilor  Dumnezeul ceriului mai nainte de a muri eu!” Şi zise featei lui:,,Cinsteaş-te pre socrii tăi, ei acum părinţii tăi sînt! Să auzu de tine auz bun!** Şi sărută pre ei. Şi Edna zise cătră Tovia:,,Frate iubite  să te aşaze Domnul ceriului, şi să dea mie să-ţ văz copii den Sarra, fata mea  pentru ca să mă veselescu înaintea Domnului. Şi iată puiu ţie pre fiica mea dăruită; şi să nu o mîhneşti pre ea*34. După aceasta, mergea şi Tovia, binecuvîntînd pre Dumnezeu căci bine au călătorit calea lui; şi preabinecuvînta pre Raguil şi pre Edna, muiarea Iui, Şimearse pînă unde s-au apropiat ei de Ninevie.

CAP XI

      Şi zise Rafail cătră Tovia: , Ştii, 1 frate,cum ai lăsat pre tată-tău. Să alergăm înaintea muierii tale şi 2 să gătim casa. Ia dară în mînă fiarea peaştelui*'.  Şi mearseră, 3 şi veni împreună dinele după dînşii. Şi Anna sădea luînd aminte de copilul ei la drum. Şi-l zări pre el viind şi zise tătîne-său: „Tată, 4 fiiul tău vine  şi omul cela ce au mers împreună cu el44.  Şi Rafail zise:,,Ştiu cu,Tovio, 5 că va deschide ochii tată- tău; tu dară unge fiarea la ochii lui şi, muşeîndu-se  îi va freca; şi va lăpăda albe aţe le, şi te va vedea pre tine**.  Şi, alergînd  Anna au căzut 6 preste grumazul fiiului ci şi zise lui:„Văzutu-te-am, fiiule  de acum voiu muri!** Şiplînsă-ră amîndoi.  Şi Tovit ieşiia spre uşă, şi 7 să împedica. Iară fiiul lui alergă la el  şi să apucă de tată-său, şi frecă fiarea pre ochii tătîne-său, zicînd:„Aibi nădeajde, tată'*. Şi deaca-l usturară, frecă ochii lui; şi să 8 răseră de la găocile ochilor lui albeaţele şi, văzînd pre fiiul lui  au căzut preste grumazul Iui şi plînse.  Şi zise:„Binecuvîntat eşti  9 Dumnezeu, şi binecuvîntat numele Tău în veaci  şi binecuvîntaţi toţi sfinţii Tăi îngeri, căci m-ai bătut şi m-ai miluit. Iată, văz pre Tovia  fiiul mieu!”  Şi întră fiiul luibucurindu-sc, şi vesti tătîne-său măririle carele s-au făcut în Midia.  Şi ieşi Tovit întru 11 întimpinarea nororii  lui, bucuritulu-se şi binecuvîntînd pe Dumnezeu  cătră poarta Nenevici. Şi să mira ceia ce-I vedea pre el mergînd, căci au văzut. Şi Tovit să mărturi-siia înaintea lor că I-au miluit pre el Dumnezeu.  Şi deaca să apropie Tovit la Sarra  12 nora lui, o preab lagos Iovi pre ea zicînd: ,Să vii sănătoasă, fiică! Binecuvîntat Dumnezeu, Carele te-au adus cătră noi, şi tată-tău şi maică-ta!44  Şi să făcu bucurie la toţi cei 13 den Ninevi fraţii Iui.  Şi au mers Ahiahar 14 şi Nasvas, vărul lui, şi s-au purtat nunta Toviei cu veselie 7 zile.

CAP XII

Şi chemă Tovit pre Tovia, fiiul lui, 1 şi zise lui:„Caută, fiiule, simbria omului celui cc au venit cu tine! Şi a-i adaoge lui trebuiaşte**.  Şi 2 zise lui:,,Tată  nu mi să strică dînd lui jumătate dentru carele am adus, căci pre mine m-au adus ţie sănătos, şi pre muiarea mea au lecuit, şi argintul mieu au adus, şi pre tine aşijderea te-au vindecat**.  Şi zise 3 bătiinul:„Cu direptul să cade lui!*4 Şi chemă pre înger şi zise lui:,,Ia jumătate den toate care aţi adus  şi pasă sănătos!4*  Atuncea, [620] chcmînd pre amîndoi, într-ascuns le zise lor:„Binecuvîntaţi pre Dumnezău şi Lui vă mărturisiţi, şi mănrc daţi Lui, şi vă mărturisiţi înaintea a tuturor celor vii, pentru carele au făcut cu voi! Bine e a binecuvîntă pre Dumnezău şi a înălţa numele Lui, cuvintele faptelor Iui Dumnezău cu cinste arătînd! Şi nu vă leneviţi a vă marturi si Lui. Taina împăratului bine e a o ascunde, iară faptele Iui Dumnezău a le descoperi  cu mărire.  Bine faceţi, şi rău nu va afla  pre voi. Bună e ruga cu post şi cu milostenie şi cu direptate; bunu e cel puţin cu  direptate, decît mult cu strîmbătate. Mai bine e a face milostenie, decît a stringe aur, pentru că milostenia den moarte mîntuiaşte, şi aceasta va curaţi tot păcatul. Ceia ce fac milostenie şi dîreptăţi, împlca-să-vor dc viaţă. Iară ceia ce greşăsc, vrăjmaşi îş sînt vieţii lor.  Nu voiu ascunde de cătră voi tot cuvîntul. Ziş dară că taina împăratului a o ascunde bine e, iară faptele lui Dumnezău a le descoperi cu mărire. Şi acum, cînd te-ai rugat, şi noru-ta, Sara, eu am adus pomenirea rugii voastre înaintea Celui Sfînt; şi cînd îngropai pre morţi, aşijderea eram dc faţă cu tine. Şi cînd nu te-ai lenevit a te scula şi a lăsa prinzul tău, ca să mergi să astruci pre cel mort, n-ai uitat pre mine făcînd bine, ce împreună cu tine eram. Şi acum au trimis pre mine Dumnezău să te vindec pre tine şi pre noru-tafSara. Eu sînt Rafail, unul dentru cei 7 îngeri sfinţi, carii aduc rugile sfinţilor şi ies înaintea mărirei Celui Sfînt”. Şi s-au turburat amîndoi şi au căzut pre featele lor, căci s-au temut. Şi zise lor:,,Nu vă teameţi, căci pace voao va fi! Iară pre Dumnăzău blagosloviţi, căci nu cu al mieu dar, ce cu voia Dumnezăului nostru am venit; pentru aceaea binecuvîntaţi pre El în veaci! In toate zilele mă iviiam Ia voi, şi n-am mîncat, nici am băut, ce vedeare voi vedeaţi. Şi acum, mărturisiţi-vă lui Dumnezău, căci mă sui cătră Cela ce m-au trimis; şi scrieţi toate cîte s-au săvîrşit pre carte”. Şi să sculară, şi nu-l mai văzură încă pre el. Şi mărturisiia faptele ceale mari şi minunate ale lui Dumnezău, şi cum s-au ivit lor îngerul Domnului.

CAP XIII

      Şi Tovit au scris rugăciune spre bucurie, şi zise:  „Binecuvîntat Dumnăzău cel viu în veaci, şi împărăţia Lui, căci EI bate şi miluiaşte, pogoară Ia iad, şi suie, şi nu iaste cel ce 3 să-l scape mîna Lui!  Mărturisiţi-vă Lui, fiii lui Israil, înaintea limbilor, căci El ne-au răsipit pre noi întru ei. Acolo arătaţi mărirea Lui, şi înălţaţi pre El înaintea a
tot viul,  Precum Acesta e Domnul nostru 4 şi Dumnezău, Acesta e Părintele nostru întru toţi veacii. Şi va bate pre noi întru strîmbătăţile noastre, şi iarăş ne va milui şi ne va aduna pre noi dentru toate limbile unde v-aţi răsipit întru eale.  De vă veţi întoarce cătră El cu toată inima voastră şi cu tot sufletul vostru, să faceţi înaintea Lui adevăr, atuncea Să va întoarce cătră voi şi nu va ascunde faţa Lui dc cătră voi. Şi veţi vedea ceale ce va face cu voi. Şi vă mărturisiţi Lui cu toată gura voastră.  Şi binecuvîntaţi 6 pre Domnul direptăţii şi înălţaţi pre împăratul veacilor.  Eu în pămîntul robirii 7 meale mărturisescu-mă Lui şi arăt putearea şi mărimea Lui la limba păcătoşilor.  Intoarceţi-vă, păcătoşilor, şi faceţ direptate înaintea Lui! Cine ştie, dară de va vrea pre /oi şi va face milostenie voao?  Pre Dumnezăul mieu înalţu, şi sufletul mieu pre împăratul ceriului! Şi se va bucura mărirea Lui, zică toţi, şi să să mărturisească Lui cu direptate.  Ierusalim, cetate sfintă, bate-va 10 preste faptele fiilor tăi, şi iarăş va milui pre fiiidireptăţilor  Mărturiseaşte-te DomnuIui bine, şi binecuvintează pre împăratul veacilor, ca iarăş cortul Lui să să zidească întru tine cu bucurie, şi va bucura întru tine pre robii dc acolo, şi ca să îndrăgească întru tine pre cei dosădiţi la toate neamurile veacului.  Limbi multe de departe vor veni 12 cătră numele Domnului Dumnezău, daruri în mîini avînd, daruri împăratului ceriului. Neamurile neamurilor vor lăuda pre Tine şi vor da bucurie.  Blestemaţi toţi ceia ce 13 urăsc pre Tine! Binecuvîntaţi vor fi toţi ceia ce Te îndrăgesc pre Tine în veac!  BucurăTe şi Te veseleaşte pre fiii direptăţilor, căci să vor aduna şi vor binecuvîntă pre Domnul direptăţilor.  O, fericit ceia ce îndrăgesc 15 pre Tine, bucura-să-vor pre pacea Ta! Şi fericit cîţi s-au mîhnit preste toate bătăile Tale, cîţ pre Tine să vor bucura, văzînd toată mărirea Ta, şi să vor veseli în veac!  Sufletul mieu binecuvintează pre Dumnezău, pre împăratul cel marc, căci să va zidi Ierusalimul cu zamfir şi zmaragd, şi piatră cinstită! Zidurile tale, şi turnurile, şi băştile,— cu aur curat! Şi uliţile Ierusalimului—cu viril, şi an-thrac, şi cu piatră de la Sufir, mărunt să vor aştearne.  Şi vor zice toate uliţele lui: 17 *Alliluia*, şi vor lăuda zicînd:'Binecuvîntat Dumnezău, Carele au înălţat,toţi veacii!'“

CAP XIV

Şi încetă, mărturisindu-se,Tovit.Şie-ra de 58 de ani cînd au pierdut vederile, şi după 8 ani au văzut. Şi făcea milostenie, şi adaose a să teame de Domnul Dumnezău şi a să mărturisi [621] Lui.  Şi foarte imbătrîni, şi chemă  pre fiiul lui şi pre cei 6 fii ai fiiului lui. Şi zise lui: „Fiiule, ia pre fiii tăi; iată, am îmbătrînit şi spre alergare de cătră viaţă sînt; pasă la Midia, fiiule, căci m-am adeverit cîte au grăit Iona prorocul pentru Ninevi, că-i va veni surpare, iară la Midia mai mult va  fi pace.pînă la o vreame, Şi cum că fraţii noştri pre pămînt să vor răsipi de Ia pămîntul cel bun, şi Ierusalimul va fi pustiiu, şi Casa lui Dumnezău întru el va arde de tot  şi pustie va fi pînă la o vreame, Şi iarăş va milui pre ei Dumnezău şi-i va întoarce pre ei la pămînt; şi vor zidi Casa, nu ca cea dentîiu, p!nă să vor plini vremile veacului.  Şi după aceasta se vor înturna den robii şi vor zidi Ierusalimul cu cinste, şi Casa lui Dumnezău întru el să va zidi, la toate rudele veacului, cu zidire slăvită, în ce chip au  grăit pentru el prorocii. Şi toate limbile să vor Întoarce cu adevărat a să teame de Domnul Dumnezău, şi vor astupa idolii lor, şi vor binecuvînta toate limbile pre Domnul.  Şi nărodul Lui să va mărturisi lui Dumnezău, şi va înălţa Domnul pre nărodul Lui. Şi să vor bucura toţi ceia ce iubescu pre Domnul Dumnezău, cu adevăr şi cu direpUte, făcînd milă fraţilor noştri. Şi acum, fiiule, du-te de Ia Ninevi, căci cu adevărat vor fi ceale ce au grăit prorocul Iona. Şi tu păzeaşte leagea şi poruncile; şi te fă iubitorul de milă şi dirept, pentru ca să-ţ fie bine ţie. Şi îngroapă-mă bine, şi pre maică-ta cu mine, şi să nu mai mîneţi la Ninevi. Fiiule, caută ce au făcut Amman lui Ahiahar, celui ce l-au hrănit pre el; că den lumină I-au adus pre el la întunearec, şi cîte au răsplătit lui. Şi Ahiahar s-au mîntuit, iară aceluia răsplătirea s-au dat, şi el s-au pogorît Ia întunearec. Manasi au făcut milostenie şi s-au mîntuit den laţul morţii carele au întins lui, iară Amman au căzut în laţu şi au perit. Şi acum,fiiule, vezi ce face milostenia, şî cum direptatea mîntuiaşte”. Şi aceastea el zicînd, să sfirşi sufletul lui pre pat. Şi era de 158 de ani. Şi l-au îngropat pre el tu mărire; şi, cînd au murit Anna, maica lui, au îngropat pre ea cu tatăl lui. Să duse dară Tovia cu muiarea lui şi cu fiii Iui la Ecvatana, cătră Raguil, socru-său, şi îmbătrtni cu cinste. Şi îngropa pre socrul Iui cu mărire, şi au moştenit ave are a lor, şi a lui Tovit, tătîne-său, şi au murit de ani 127, la Ecvatana a Midiei.  Şi au auzit, mai
nainte decît a muri el, pierzarea Nineviei, pre carea au robit Navohodonosor şi Asuir, şi să bucură, pînă a * nu muri, pentru Ninevii.

IUDITH

CAP 1

      În anul al 12 al împărăţiei lui Navohodonosor, carele au împărăţit la Ninevi, cetatea cea mare, în zilele lui Arfaxad, carele au împărăţit pre midii, la Ecvatana, Şi au zidit 2 Ecvatana împrejur, ziduri den pietri cioplite, de late de 3 coţi, şi de lungi de 6 coţi, şi au făcut înălţimea zidului de 70 de coţi, şi lărgimea Iui de 50 de coţi, Şi turnurile S lui au pus preste porţile ei, 100 de coţi, şi lăţimea ei au întemeiat spre 60 de coţi. Şi au făcut porţile ei, porţi rădieîndu-se 4 spre nălţime de 70 de coţi, şi lărgimea lor de 40 de coţi, spre ieşirile puterilor celor tari ai lui şi spre rfndmalefe pedestrimei Iui. Şi au făcut războiu în zilele ace ale împăratul 5 Navohodonosor cătră împăratul Arfaxad, în timpul cel mare, acesta iaste dmpul în hotarăle Ragavului. Şi întîmpinară cătră 6 el toţi ceia ce lăcuiesc muntele, şi toţi ceia ce lăcuia Efratul, şi Tigris, şi Idaspin, şi In dmpul Ariohului, împăratul clinicilor; şi să adunară limbi multe foarte la rînduiala fiilor lui Helod. Şi au trimit Navohodonosor, împăratul asirianilor, asupra tuturor celor ce lăcuiescu Persida, şi cătră toţi ceia ce lăcuiesc cătră apusuri, şi ceia ce lăcuiesc Chilichia, şi Damascul, şi Livanul, şi în preajma Livanului, şi toţi ceia ce lăcuiescu despre faţa marginei mării, Şi cei dentru limbile Carmilului, şi Galaad,şi Galileaceade sus, şi dmpul cel mare, Ezdrilomul, şi toţi cei den Samaria, şi cetăţile ei* şi decindea de Iordan, pînă Ia Ierusalim, şiVetani, şi Hellus, şi Cadis, şi riul Eghipetului, Şi Tafnas, 9 şi Ramesi, şi tot pămîntul Ghesemului, pînă a veni deasupra la Taneos, şi Memfeos, şi la toţi ceia ce lăcuiescu Eghipetul, pînă va veni preste hotarăle Ethiopiei. Şi toţi 10 ceia cc lăcuia pămîntul nu băgară samă de graiul lui Navuhodonosor, împăratul asirianilor, şi n-au venit împreună cu el la războiu, căci nu s-au temut de el, ce era împrotrva lor ca un om. Şi au întorsu pre vestitorii lui deşărţi, cu necinste,, de ciUră faţa lor. Şi si mînie Navuhodonosor preste tot 11 pămîntul acesta foarte; şi s-au jurat asupra scaunului şi împărăţiei lui de cu adevărat si izbîn de ască el toate hotarăle Chilichiei, şi ale Damascului, şi ale Siriei, Să omoară cu sabia lui şi pre toţi ceia cc lăcuiescu' în pămîntul lui Moav, şi pre fui lui Ammon, şi toată jidovimea, şi pre toţ [622] cei din Eghipet, pînă a veni la hotarăle celor doao mări. Şi să rîndui cu putearea lui cătră Arfaxad împăratul în anul al 17,şi să întări întru războiul lui. Şi înfrînsă toată putearea lui Arfaxad,şi toată călărimea lui, şi toate carăle lui, şi au biruit cetăţile Iui, Şi au venit pînă Ia Ecvatana, şi au biruit turnurile, şi au prădat uliţile ei, şi podoaba ei au dat spre ocara ei. Şi au prin-su pre Arfaxad, în munţii lui Ragav, şi l-au împunsu pre el cu fuşturile lui, şi l-au pierdut de tot pre el pînă în ziua aceaea. Şi să întoarse împreună cu ei la Ninevi, el şi toată amestecătura lui, mulţime de oameni războinici foarte mulţi, şi era acolo desfă-tîndu-să şi bine petrecînd el şi putearea
lui, în zile 120.

CAP II

Şi în anul al 18, în 22 a lunii dentîi, făcutu-s-au cuvînt în casa lui Navuhodonosor, împăratul asirianilor, să-ş izbîndească preste tot pămîntul, în ce chip au grăit. Şi au chemat toate slugile lui şi pre toţi diregăto-rii lui, şi au pus împreună cu ei taina sfatului lui. Şi săvîrşi toată răutatea pămîntului den gura lui şi ei au ales să piarză tot trupul, carii n-au urmat cuvîntului gurii lui.  Şi fu deaca săvîrşi sfatul lui, au chemat Navohodonosor, împăratul asirianilor, pre Olofem, voivodul puterii lui, al doilea fiind după el, şi zise cătră el:„Aceastea zice împăratul cel mare, domnul a tot pămîntul:  'Iată, tu vei ieşi de la faţa mea, şi vei lua împreună cu tine bărbaţi ce nădejduiescu în vîrtutea lor, pedestri 120000, şi mulţime de cai cu călăreţ doaosprăzeace mii, şi vei ieşi Ia timpinarea a tot pămîntul spre apus,  căci n-au ascultat de graiul mieu. Şi vei vesti lor să-m gătească mie pămînt şi apă, căci voiu ieşi cu mînia mea asupra lor şi voiu acoperi toată faţa pămîntului cu picioarele puterii meale şi voiu da pre ei spre  jahul lor. Şi răniţii lor vor împlea văile lor, şi pîraiele, şi rîul necînd cu morţii lor să va împlea, şi voiu aduce robia lor preste  marginile a tot pămîntul. Şi tu, ieşind, vei apuca mie tot hotarul lor; şi să vor da pre ei ţie, şi vei păzi mie pre ei, în ziua  mustrării lor. Iară preste cei ce nu ascultă, să nu să milostivească ochiul tău a-i da pre ei spre ucidere şi în jah, întru tot pămîntul tău, căci, viu eu şi tăria împărăţiei meale, cîte am grăit voiu şi face aceastea în mîna mea. Şi tu încă să nu calci vreunul den cuvintele domnului tău, ce săvîrşind să săvîrşeşti întru cîte am poruncit ţie” şi să nu îndelungeşti a face aceastea!”*  Şi ieşi
Olofem de la faţa domnului, şi au chemat pre toţi silnicii şi voivozii şi ispravnirii puterii lui Asur.  Şi au numărat aleşi oameni 12 spre rînduiala, în ce chip au poruncit domnul lui, la 120000, şi călăreţi arcaşi 12000, şi rîndui în ce chip să rind ui aş te mulţimea războiului.  Şi au luat cămile şi măgari 13 spre povara lor, mulţime multă foarte, şi oi, şi boi, şi capre, de gătirea lor, cărora nu era număr, şi hrană la tot bărbatul întru mulţime, şi aur şi argint, den casa împăratului, mult foarte.  Şi ieşi el şi toată putearea 14 lui în cale, ca să meargă înaintea împăratului Navohodonosor, şi să acoperi toată faţa (Minimului,cătră apusuri, cu cară şi călăreţi şi pedestri aleşi ai lor, şi multă amestecătură, ca lăcustele, au ieşit împreună cu ei, şi ca năsipul pămîntului, pentru că nu era număr de mulţimea lor.  Şi ieşiră de la 15 Ninevi cale de 3 zile, preste faţa dmpului Vectileth, şi au tăbărit de la Vectileth aproape de muntele celui de na stînga Chi-lichiei cei de sus.  Şi au luat toată putearea 16 lui, pe pedestri şi călăreţi, şi carăle lui, şi să duse de acolo la munte.  Şi au tăiat 17 pre Fud, şi pre Lud, şi au prădat pre toţi fiii Iui Rasis, şi pre fiii lui Ismail, cei de cătră faţa pustii ului cătră amiazăzi,despre Hclon.  Şi trecu Efratul şi veni în Mijlocul-rîurilor, şi au săpat de tot toate cetăţile nalte, ceale de la pîrîul Arvonai, pînă a veni la mare. Şi au cuprins hotarăle Chilichiei, şi au tăiat pre toţ ceia ce au stătut împro-tiva Iui,  Şi au venit pînă Ia hotarăle lui 19 lafeth, ceale despre austru şi despre faţa Araviei, şi au încunjuraţ pre toţi fiii lui Madiam, şi au ars sălaşurile lor, şi au prădat stînele lor.  Şi au pogorît Ia dmpul Damascului, pe vreamea seacerii de griu, şi au ars toate ţarenile lor şi turmele, şi cerezile le-au dat spre stingere.  Şi cetăţile lor 21 le-au prădat, şi dmpii lor i-au vînturat, şi au lovit pre toţi tinerii lor în gură de sabie.

CAP III

Şi au căzut frica şi groaza Iui preste 1 ceia ce lăcuiesc pre lîngă mare, ceia ce sînt în Sidon şi în Tir, şi ceia ce lăcuiesc în Sur şi în Ochina, şi pre toţi ceia ce lăcuiesc în lemn j.m. Şi ceia ce lăcuiesc în Azot şi Ascalon să temură de el foarte, şi au trimis cătră el soli cu cuvinte de pace,zicînd:  „Iată, noi— 3 slugile lui Navohodonosor, împăratului celui mare, aproape ne aflăm înaintea ta; fă cu noi în ce chip iaste plăcut feaţii tale.  Iată, 4 odăile noastre, şi tot locul nostru, şi tot dmpul grinelor, şi turmele, şi cerezile, şi toate stînele sălaşelor noastre aproape să [623] află înaintea feaţii tale; fă în ce chip îţ va  plăcea ţie. Iată  şi cetăţile noastre şi ceia ce lăcuiesc întru eale robii tăi sînt! Mergînd, timpină la eale cum iaste bine înaintea ochilor tăi!44  Şi mearseră bărbaţii cătră Olo femu şi vestiră lui după cuvintele aceastea.  Şi să pogorî spre marginea mării el şi putearea lui, şi deade în pază cetăţile ceale  nalte* Şi au luat dentru ei spre ajutoriu bărbaţi aleşi, şi au priimit pre el ei şi tot împrejurul ţării lor cu cununi, şi hore, şi  tîmpene.  Şi au săpat de tot toate hotarăle lor, şi desişurile lor au tăiat. Şi era lui poruncă dată să piarză de tot pre toţi dumnezeii pămîntului, ca sîngur Iui, lui Navohodonosor, să să închine,şi toate limbile şi neamurile lor să-l cheme pre el dum nezău. Şi veni despre faţa ezrailteanilor, aproape de jidovime, carea iaste în preajma hicrestreului celui mare al jidovimei, şi au tăbărît în mijlocul Ghevei şi a Cetăţii Şichithilor, şi era acolo o lună de zile, ca
să adune toată plinirea puterii lui.

CAP IV

Şi auziră fiii lui Israil, ceia ce lăcuia în ţara jidovască, toate cîte au făcut Olofernu limbilor, voivodul Iui Navohodonosor, împăratul asirianilor, şi în ce chip au prădat toate besearecile lor şi le-au dat pre eale spre stingere, Şi să temură foarte de cătră faţa lui, şi pentru Ierusalim, şi pentru beseareca Domnului  Dumnezeului  lor  s-au turburat,  Căci atuncea era venit de Ia robie şi de curînd tot norodul să adunase,den ludea, şi vasele, şi jîrtăvnicul, şi Casa den pîngăriciune slin  ţită era. Şi au trimis la tot hotarul Samariei, şi la sate, şi la Vethoro, şi Velmen,
şi Iereho, şi la Hova, şi Esora, şi valea Sali-mului, şi au apucat înainte toate vîrfurile munţilor celor nalţi, şi au zidit satele ce era întru calc, şi au pus spre hrană de gătirea războiului, că de curînd era cîmpurile lor  săcerate. Şi au scris Ioachim, preotul cel mare, carele era în zilele acealea in Ierusalim, celor ce lăcuia în Vetulua şi Vetu-mestham, care iaste den preajma ezraililor, despre faţa cîmpului celui de aproape de Dothaim, zicînd să apuce suişurile munţilor, căci pren eale era intrarea la ludea, şi era pre lesne a-i opri pre ei suindu-se, doi inşi să stea asupra tuturor oamenilor, fiind  strimtă trecătoarea. Şi au făcut fiii lui Israil în ce chip au poruncit lor Ioachim, preotul cel mare,şi bătrînimea a tot nărodul lui Israil, carii sădea în Ierusalim. Şi strigară tot bărbatul lui Israil cu osîrdie mare, şi au smerit sufletele lor, cujiencetare mare, ei şi fămeile lor. Şi pruncii lor, şi dobitoacele lor, şi tot nemearnieul,
şi năimitul, şi cel cumpărat pre argint al lor au pus saci pre mijlocelc lor, şi tot bărbatul şi muiarea. Şi copiii, şi cei ce lăcuia 9 în Ierusalim au căzut despre faţa besearecii, şi au încenuşat capetele lor, şi au întins sacii lor despre faţa Domnului, şi jîrtăvnicul cu sacu l-au învălit. Şi au strigat cătră 10 Domnul lui Israil, cu toţi odată, neîncetat, ca să nu dea spre jaf prunc ii lor, şi muierile spre plenuire, şi cetăţile moştenirei lor spre stingere, şi sfintele spre spurcăciune şi ocară, bucurie limbilor. Şi au ascultat Dumnezău rugăciunea lor, şi văzu necazul lor, şi era nărodul postind zile multe, în toată ludea şi Ierusalimul, despre faţa sfintelor Domnului Atotţiitoriului. Şi Ioachim, 12 preotul cel mare, şi toţi ceia ce sta înaintea Domnului preoţi, şi ceia ce slujiia Domnului, cu saci încinşi mijloacele lor, aducea arderea-de-tot a neîncetării, şi rugile, şi ceale de bună voie dări ale nărodului; şi era cenuşă preste chiverile lor, şi striga cătră Domnul, den toată putearea, spre bine să socotească toată casa lui Israil.

CAP V

      Şi să deade veaste lui Olofernu, 1 voivodului puterii lui Asur, că fiii lui Israil s-au gătit de războiu, şi trecătorile munţilor le-au închis, şi au zidit tot vîrful muntelui nalt, şi au pus la cîmpi piadeci.  Şi s-au mîniat 2 cu mînie foarte, şi au chemat pre toţi boiarii Moavului şi pre voivozii lui Amon şi pre toţi domnii  marginii mării şi zise lor: „Spuneţi-mi dară mie, fiii lui Hanaan, cine 3 e norodul acesta carele şade în munte? Şi care sînt cetăţile care lăcuiescu? Şi ce e mulţimea puterii lor? Şi întru ce e tăria lor şi virtutea lor? Şi cine s-au rădicat preste ei împărat au povîţuitoriu voivoziei lor? Şi pentru ce s-au făcut nebăgători de samă a nu veni întru întimpinarea mea, decît toţi cei ce lăcuiescu Ia apus?**  Şi zise cătră el 4 Ahior, povăţuitoriul tuturor fiilor lui Amon: „Asculte dară domnul mieu cuvînt den gura 5 slugii tale, şi voiu spune ţie adevărul pentru norodul acesta carele lăcuiaşte muntele acesta, aproape de tine Iăcuind; şi nu va ieşi minciună den gura slugii tale.  Norodul 6 acesta sînt den neamul haldeilor;  Şi au 7 nemernicit mai nainte în Mijlocul-riurilor, căci n-au vrut să urmeaze dumnezeilor părinţilor, carii s-au făcut în pămîntul haldeilor.  Şi au ieşit den calea părinţilor lor, 8 şi s-au închinat Dumnezeului ceriului, Ia Dumnezeu Carele au cunoscut. Şi au scos pre ei de cătră faţa dumnezeilor lor, şi au fugit Ia Mijlocul-riurilor, şi au nemernicit acolo zile multe.  Şi au zis Dumnezeul [624] lor să iasă den nemernicia lor şi să meargă la pămîntul lui Hanaan. Şi au lăcuit acolo, şi s-au mulţii cu aur, şi cu argint, şi cu dobitoace multe foarte. Şi au acoperit faţa pămîntului lui Hanaan foamete, şi s-au pogorît la Eghipet şi s-au nemernicit acolo, pînă ce s-au întumat; şi s-au făcut acolo întru mulţime multă, şi nu era număr neamului lor. Şi s-au sculat asupra lor împăratul Eghipetului şi i-au meşterşugit pre ei, şi cu trudă şi cu cărămidă i-au smerit pre ei, şi i-au pus pre ei a fi robi. Şi au strigat cătră Dumnezeul lor, şi au lovit tot pămîntul Eghipetului cu rane întru carele nu era vindecare. Şi au scos pre ei eghipteanii de cătră faţa lor; şi au uscat Dumnezeu Marea Roşie înaintea lor, şi i-au adus pre ei la muntele Sinaii şi Cadis Varni. Şi au scos pre toţi ceia ce lăcuiescu în pustie, şi au lăcuit în pămîntul amoreilor, şi pre toţi esevoneanii i-au pierdut de tot cu vîrtutea lor.  Şi, trecînd Iordanul, au moştenit tot muntele. Şi au scos de cătră faţa lor pre hananeu, şi pre ferezeu, şi pre ievuseu, şi pre sihem, şi pre toţi ghergheseii, şi au lăcuit într-însul zile multe. Şi, pînă n-au greşit înaintea Dumnezeului lor, era bunătăţile împreună cu ei, căci Dumnezeu, urind strîmbătatea, împreună cu ei iaste. Iară cînd s-au depărtat de la calea carea au pus lor, foarte mult au perit în multe războaie, şi s-au robit la pămîntul care n-au fost al lor, şi besearica Dumnezeului lor s-au făcut tocma cu pămîntul, şi cetăţile lor s-au biruit de cătră nepriatini. Şi acum, întorcîndu-se cătră Dumnezăul lor, s-au suit de la răsi-pire unde s-au fost răsipit acolo, şi au luat Ierusalimul, unde iaste sfinţenia lor, şi s-au lăcuit în munte, căci era pustiiu. Şi acum, stăpîne doamne, de cu adevărat iaste ne-cunoştinţă întru norodul acesta şi greş eseu la Dumnezeul lor, să socotim căci iaste întru ei piadeca aceasta, şi să ne suim şi să-i batem pre ei. Iară de nu iaste fărădeleage întru limba lor, să treacă dară domnul mieu, ca nu cîndai va scuti Domnul pre ei şi Dumnezeul lor pentru ei, şi vom fi întru ocară
înaintea a tot pămîntul 1”

CAP VI

 Şi fu deaca tăcu Ahior grăind cu-ffftM  vintele aceastea, răpşti tot norodul cel ce sta împrejurul conului  ]  Şi zisără boiarii lui Olofem, şi
ftTrfMr tol' CV[A cc lăcuiescu pămîntul pre lingă marginea mării, şi a lui Moav: „Să4 taie pre el, pentru că nu ne vom teame de cătră faţa fiilor lin Israil c$, iată, norod întru care nu iaste puteare, nici  tărie, spre rînduiala tare iaste. Pentru *7 - BiWia. IMS
aceaea dară, să ne suim, şi vor fi spre mîncare de tot, la toată oastea ta, doamne Ok>-ferne!”  Şi deaca încetă gîlceava bărbaţilor celor ce sădea împrejur la sfat, zise Olofernu, voivodul puterii Iui Asur, cătră Ahior, înaintea a tot nărodul celor striini de fealiu şi cătră toţi fiii Iui Moav:  „Şi 5 cine eşti tu, Ahior, şi cei năimiţi ai lui Efraim, de ai prorocit întru noi astăzi şi ai zis pre neamul Ierusalimului să nu-l batem, căci Dumnezeul lor scuteaşte pre ei?  Şi 6 cine e Dumnezeu, fără numai Navohodonosor? Acesta va trimite tăria lui şi va piarde de tot pre ei după faţa pămîntului, şi nu-i va izbăvi pre ei Dumnezeul lor.  Ce noi, 7 robii lui, vom piarde de tot pre ei ca pre un om, şi nu vor suferi tăria cailor noştri, pentru că-i vom călca pre dînşii cu ei, şi munţii lor să vor îmbăta cu sîngele lor, şi dmpii lor să vor împlea de morţii lor.  Şi nu va 8 sta împotrivă urma picioarelor lor despre faţa noastră, ce cu peire vor peri, zice împăratul Navohodonosor, domnul a tot pămîntul, pentru că au zis:'Nu vor rămînea în deşărt graiurile cuvintelor meale V  Şi tu, 9 Ahior, năimitul lui Amon, carele ai grăit cuvintele aceastea, în ziua strîmbătăţii tale nu vei mai vedea încă faţa mea, den ziua aceasta pînă ce voiu izbîndi pre neamul celor de la Eghipet.  Şi atuncea va treace 10 fierul oştii meale şi nărodul slugilor meale pren coastele tale, şi vei cădea întru răniţii lor, cînd mă voiu înturna;şi-te vor pune robii miei la munte, şi te vor pune Ia una den cetăţile suirilor, şi nu vei peri pînă ce te vei prăpădi cu ei.  Şi deaca nădejduieşt cu 11 inema ta cum nu să vor prinde, să nu ţi se strice faţa. Grăit-am, şi nemică nu va cădea den graiurile meale! “  Şi porund Olofemu 12 slugilor lui, carii era dvorind la cortul lui, să prinză pre Ahior şi să-l puie pre el la Vetulua şi să-l dea în mîna fiilor lui Israil. Şi-I prin sără pre el slugile lui, şi-l aduseră 13 pre el afară den tabără la cîmpu, şi să rădicară den mijlocul dmpului Ia munte, şi mearseră Ia izvoarăle care era supt Vetulua. Şi deaca i-au văzut pre ei bărbaţii cetăţii 14 pre vîrful muntelui, luară armele lor şi ieşiră afară den cetate, preste vîrful muntelui; fi tot bărbatul prăştiaş şi au oprit suirea lor şi lovi ia cu pietri asupra lor.  Şi supuindu-se  dedesuptul muntelui, au alergat pre Ahior şi I-au lăsat lepădat supt rădăcina muntelui şi s-au dus cătră domnul lor.  Şi pogorfndu-se fiii lui Israil den 16 cetatea lor, au mers la el şi, dezlegînd pre el, l-au adus Ia Vetehiau  Şi l-au adus 17 pre el la boiarii cetăţilor, carii era în zilele [625] acealea, Ozias al lui Miha, den fealiul lui Simeon, şi Havris al lui Gothonîil, şi Harmis al lui MelhiiL Şi au chemat împreună pre toţi bătrîniî cetăţii, şi alergară tot tînă-rul lor, şi muierile, la adunare; şi au pus pre Ahîor în mijlocul a tot nărodul lor, Şi-l întrebă pre el Ozia de cea ce s-au întîmplat. Şi răspunzînd spuse lorgraiurile de la şădea-rea divanului lui Olofernu, şi toate cuvintele cîte au grăit în mijlocul boiarilor Iui Assur, şi cîte s-au lepădat Olofernu spre casa lui Israil. Şi, căzînd nărodul, să închinară lui Dumnezeu şi strigară cătră Dumnezeu zicînd: „Doamne, Dumnezeul ceriului, caută mîndriile lor, şi miluiaşte smerenia neamului nostru, şi caută preste faţa celor sfinţit Ţie întru ziua aceasta!” Şi mîngî-iară pre Ahior şi-l lăudară pre el foarte. Şi-l miluia pre el Ozias, dc Ia adunare la casa lui, şi au făcut ospăţ celor mai bătrîni, şi au chemat pre Dumnezeul lui Israil spre
ajutoriu toată noaptea aceaea.

CAP VII

Şi a doua zi porunci Olofernu la ii v-3 toali oastea lui şi la tot norodul EV^ll lui, carii veniia într-ajutoriul lui, j^p J| să purcează asupra cetăţii Vetulua EStal şi să apuce suişurile muntelui şi să  facă războiu cătră fiii lui Israil. Şi purecaseră în ziua aceaea tot bărbatul tare al lor şi putearea lor de bărbaţi de războiu, pedeştri 170000 şî călărimi 12000, afară den zbirştină şi den bărbaţii carii era pedestri întru ei, mulţime multă foarte. Şi să tăbăriră în vale, aproape de Vetulua, la izvor, şi s-au întins lăţimea pînă laDothaim, pînă Ia Velvem şi, tn lungime, de la Vetulua pînă la Chiamon, carea iute în preajma  Ezdrilomului. Iară fiii lui Israil, deaca au văzut mulţimea lor, ia turburară foarte şi zise fieştecarele cătră aproapele Iui: „Acum vor Unge acestea faţa a tot pămîntul, şi nici munţii cei nalţi, nid văile, nid  dealurile vor suferi greutatea lor!” Şi, luînd fieştecarele armele ceale de războiu ale lor şi aţiţînd foc preste turnurile lor, aştepta  păzind  toată  noaptea aceaea.  Iară tn ziua a doua, scoase Olofernu toată călărimea lui despre faţa fiilor lui Israil, carii era în Vetulua, şi au socotit suişurile cetăţii lor, şi izvoarăle apelor lor au cercat, şi le-au luat pre eale, şi au pus la eale ceate de oameni războinici; şi el  s-au întors la nărodul lui. Şî, viind la el toţi boiarii fiilor lui Isaf, şi toţi povă-ţ uit o rii nărodului Iui Moav, şi voivozii de pre lîngă mare, ziseră: „Auză dară cuvînt stăpînul nostru, pentru ca să nu să facă stricare întru putearea ta;  Pentru 8 că nărodul acesta al fiilor Iui Israil nu nă-dejduiescu pre suliţile lor, ce pre nîlţimile munţilor întru care ei lăcuiesc, căci nu iaste pre lesne a te sui pre vîrfurile munţilor lor. Şi acum, doamne, nu face războiu cătră ei 9 în ce chip să face războiul rinduialei, şi nu va cădea den nărodul tău măcară un bărbat; Rămîi la tabăra ta păzind tot bărbatul de 10 la putearea ta. Şi să oprească slugile tale pămîntul  apei  carea iase den rădăcina muntelui, pentru căci de acolo iau apă toţi ceia ce lăcuiesc în Vetulua.  Şi va omorî 11 pre ei seate, şi vor da cetatea lor.  Şi noi, 12 şi nărodul nostru, ne vom sui la ceale de pre aproape vîrfurile a munţilor şi ne vom tăbărî preste eale spre strajă înainte, ca să nu iasă den cetate un om. Şi să vor topi cu foamete ei, şi muierile lor, şi feciorii lor şi, mai nainte de a veni sabia preste ei, vor peri tn uliţele lăcuinţii lor.  Şi veidalorrăsplătire rea, pentru căci au viclenit şi n-au ascultat de faţa ta cu pace”.  Şi au plăcut 14 cuvintele lor înaintea lui Olofernu şi înaintea tuturor slugilor lui, şi au rinduit să facă în ce chip au grăit.  Şi s-au rădicat tabăra 15 fiilor lui Amon, şi împreună cu ei 5000 den fiii Iui Asur, şi s-au tăbărît în vale, şi au apucat înainte apele şi izvoarăle apelor fiilor lui Israil. Şi s-au suit fiii lui Isaf, şi fiii lui Amon, şi s-au tăbărît în munte, în preajma Dothaimului.  Şi au trimis dentru ei 16 cătră austru, şi cătră vîntul de amiazăzi, tn preajma Ec revii ului, care iaste aproape de Husi, care iaste la pîriul Mohmurului; şi ceaealaltă oaste a asirianilor s-au tăbărît la cîmpu, şi au acoperit toată faţa pămîntului, şi corturile şi povărălc lor s-au tăbărît întru mulţime multă foarte.  Şi fiii hai 17 Israil au strigat cătră Domnul Dumnezeul lor, căci au leşinat duhul lor, căci i-au în -cunjurat toţi vrăjmaşii lor, şi nu era a scăparea den mijlocul lor.  Şi aştepta împrrjuml lor toată adunarea lui Asur, pedestrimea şi carale şi călăreţii lor, zile 34.  Şi să 19 svîrşîră Ia toţi ceia ce lăcuiia în Vetulua toate vasele lor ceale de apă, şi gropile să deşartă, şi nu avea să bea dc saţiu apă o zi, căci cu măsură le da lor a bea.  Şi leşinară pruncii lor, şi muierile, şi tinerii peri ia de seate şi cădea în uliţile cetăţii şi în trecătorile porţilor, şi nu mai era întărire întru ei.  Şi să adunară tot nărodul 21 asupra Oziei şi a boiarilor cetăţii, finirii şi muierile şi copiii, şi au strigat cu glas mare şi ziseră înaintea tuturor bătrînilor [626] „Judece Dumnezău între noi şi între voi, căci aţi făcut întru noi strîmbătate mare, negrăind de pace cu fiii lui Asur. Şi acum nu iaste ajutoriu noao,ce ne-au vîndut pre noi Dumnezău în mînile lor, ca să ne aştearnem de tot înaintea lor, cu seate şi cu peire mare. Şi acum, chemaţi pre dînşii şi daţi cetatea toată în pradă la norodul lui Olofemu şi la toată putearea lui, pentru că mai bine e noao a ne face lor întru jaf, decît să murim cu seate. Pentru că vom fi robi, şi va trăi sufletul nostru, şi nu vom vedea moartea pruncilor noştri înaintea ochilor noştri, şi muierile şi coconii noştri lăsîndu-ş sufletele lor. Mărturisim voao pre ceriu şi pre pămînt, şi pre Dumnezăul nostru, şi Domnul părinţilor noştri. Carele izbtndeaşte asupra noastră după păcatele noastre şi păcatele părinţilor noştri, pentru ca să nu facă după cuvintele aceastea în ziua de astăzi!” Şi s-au făcut plîngere mare în mijlocul adunării tuturor dempreună, şi au strigat cătră Domnul Dumnăzău cu glas mare. Şi zise cătră ei Ozia: „Trageţi nădeajde, fraţilor, încă 5 zile să îngăduim, Intru carele va întoarce Domnul Dumnezăul nostru mila Lui spre noi, pentru că nu va părăsi pre noi desăvîrşit. Iară de vor treace aceastea şi nu va veni asupra noastră ajuioriu, voiu face după cuvîntul vostru”. Şi au răsipit pre norod la tabăra lui, şi preste ziduri şi turnurile cetăţii lor s-au dus, şi muierile şi copiii la casele lor i-au
trimis, şi era cu smerire multă în cetate.

CAP VIII

 Şi auzi, în zilele acealea, ludith, fata Kx9 'Ul Morari' fiiul Iui Ox, fiiul fui Io-BkkTv sif, fiiul lui Oziil, fiiul lui Elchie, ??ŞJJ fiiul An.miei, fiiul lui Ghedeon, UttUa fiiul lui Rafain, fiiul Iui Achit ho, niul lui Iliu, fiiul lui Eliav, fiiul lui Nathaniil, fiiul lui S am aii, fiiul Iui Salasadai, fiiul lui  Israil. Şi bărbatul ei, Manasi, den fealiul ei şi den neamul ei; şi au murit în zilele  seacerii de orz, Pentru că au stătut asupra celor ce lega znopii în dmpu, şi zăduful au venit preste capul lui, şi au căzut pre patul lui, şi au murit în Vetulua cetatea, şi l-au îngropat pre el cu părinţii lui în ţarena cea den mijlocul Dothaimului şi Valamo.  Şi era ludith în casa ei văduvind: 3 ani şi 4  luni. Şi au făcut şi ea cort preste podul casii ei, şi au pus pre mijlocul ei sac, şi era  preste ea hainele văduirei. Şi postiia toate zilele văduirei ei, afară de mai-nainte-de-slmbete şi de sîmbete, şi mai-n ai n te-de-lunile-n oao şi de luni noao şi sărbători, şi de ceale veselitoare ale, casii  hu* Israil. Şi era frumoasă la chip, şî înfrumseţată la faţă foarte. Şi au lăsat
ei Manasi, bărbatul ei, aur, şi argint, şi slugi, şi slujnice, şi dobitoace, şi ţarine; şi să afla întru eale. Şi nu era care să fie adus 8 asupra ei cuvînt viclean, căci să temea de Dumnezău foarte. Şi auzi cuvintele norodului ceale reale, asupra boiarenului, căci au leşinat întru împuţinarea apelor. Şi au auzit toate cuvintele ludith,carele au grăit cătră ei Ozia, că au jurat lor să dea cetatea după 5 zile asirianilor. Şi trimiţînd pre 10 roaba ei, pre ceaea ce era diregătoare la toate averile ei, au chemat pre Ozia, şî pre Ha-vrin, şi pre H arm in, pre cei mai bătrîni ai cetăţii. Şi veniră cătră ea, şi zise cătră ei: „Auziţi-mă dară, boiarii celor ce lăcuiesc 11 în Vetulua, căci nu e dirept cuvîntul vostru carele aţi grăit înaintea norodului în ziua aceasta, şi aţi întărit jurămîntul acesta carele aţi grăit întru mijlocul lui Dumnezău şi al vostru, şi aţi zis să daţi cetatea vrăjmaşilor noştri, de nu întru aceastea Să va întoarce Domnul să vă ajute voao. Şi 12 acum cine sînteţi voi, carii aţi ispitit pre Dumnezău în ziua de astăzi şi staţi mai pe deasupra de Dumnezău în mijlocul fiilor oamenilor? Şi acum pre Domnul Atotţiitoriul cercetaţi, şi nimica nu veţ cunoaşte pînă în veac;căci, adîncul inimii omului nu veţ afla şi cuvintele cugetului lui nu veţ priceape, şi cum pre Dumnezău, Carele au făcut toate aceastea, îl veţ cerceta, şi gîndul Lui veţ cunoaşte, şi cugetul Lui veţ priceape? Nici într-un chip, fraţilor, nu mîniaţi pre 14 Domnul Dumnezăul nostru, că, de nu va vrea în ceale 5 zile să ajute noao, EI are puteare, în care zile va vrea, să acopere au să şi piarză pre noi înaintea feaţii vrăjmaşilor noştri. Iară voi nu zălojiţ sfaturile 15 Domnului Dumnezăului nostru, căci nueca omul Dumnezău, să Să înfricoşaze, nid ca un fiu al omului a petreace. Pentru 16 aceaea, aşteptînd cea de la El mîntuire, să chemăm pre EI spre ajutoriul nostru, şi va asculta glasul nostru, de va fi Lui plăcut. Căci nu s-au sculat, întru neamurile noastre, 17 nici iaste in ziua de astăzi nici fealiu, nid neam, nid nărod, nici cetate dentru noi, cărei să închină la dumnezăi făcut de mîini, în ce chip s-au făcut în zilele ceale mai denainte, pentru care lucru s-au dat la sabie şi la jaf părinţii noştri şi au căzut cîdeare mare înaintea vrăjmaşilor noştri. Iară noi pre alt Dumnezău n-am cunoscut, 18 într-aceaea nădejduim că nu ne va treace cu vedearea Nid den neamul nostru. 19 Nid cînd ne vom lua noi, aşa se va chema jidovimea; şi să vor prăda sfintele noastre, şi va cerceta pîngăriciunea lor den gura noastră; şi frica fraţilor noştri, şi robia pămîntului, şi pustiirea moştenirii noastre va întoarce la capul nostru. Intru limbi, ori [627] unde vom sluji acolo, şi vom fi în piadecă şi spre ocară înaintea celor ce ne vor cîştiga pre noi; Căci nu se va îndirepta treaba noastră în dar  ce la necinste o va pune pre ea Domnul Dumnezăul nostru. Şi acum, fraţilor, să arătăm fraţilor noştri căci de noi să spînzură sufletul lor; şi sfintele, şi Casa, şi jîrtăvnicul razimă asupra noastră. Afară den toate aceastea, să mulţimim Domnului Dumnezăului nostru, Carele ispiteaşte pre noi ca şi pre părinţii noştri. Aduceţi-vă aminte cîte au făcut Avraam, şi cîte au ispitit pre Isaac, şi cîte s-au făcut Iui Iacov în Mijlocul-riurilor Siriei, păscînd oile lui Lavan, fratelui maicii lui. Căci nu în ce chip pre aceia i-au lămurit spre cercetarea inimii lor, şi pre noi nu ne-au izbîndiţ, ce spre învăţătură bate Domnul pre cei ce să apropie de El”. Şi zise cătră ea Ozia: „Toate cîte ai zis, cu inimă bună ai grăit, şi nu iaste cine să stea împotriva cuvintelor tale. Căci nu în ziua de astăzi iaste înţelepciunea ta arătată, ce dc începutul zilelor tale au cunoscut tot nărodul înţeleagerea ta, întru cît iaste bună zidirea inimii tale. Ce nărodul au în să tai foarte, şi ne-au îndemnat pre noi precum am grăit să facem lor şi să aducem jură mint asupra noastră, care nu-l vom călca. Şi acum roagă-te tu pentru noi, căci muiare bună-credincioasă eşti, şi va trimite Domnul ploaie spre plinirea gropilor noastre, şi nu vom peri încă”. Şi zise cătră ei Iu-dith: „Ascultaţi-mă, şi voiu face lucru carele va mearge la neamurile neamurilor, la fiii nărodului nostru. Voi veţ sta la poartă în noaptea aceasta, şi voiu ieşi cu cu roaba mea, şi, în zilele după carele aţ zis să daţi cetatea vrăjmaşilor noştri, va socoti Domnul pre Israil în mîna mea. Şi voi nu veţ cerceta faptul mieu,pentru că nu voiu spune voao, pînă să vor sfirşi ceale ce voiu face eu”. Şi zise Ozia şi boiarii cătră ca: „Pasă în pace, şi Domnul Dumnezău înaintea ta, spre izbînda vrăjmaşilor noştri!” Şi întorcîndu-se
de la cort, au mers la rinduialcle lor.

CAP IX

Şi Iudith au căzut preste faţa ei, şi au pus cenuşă pre capul ei, şi s-au dezbrăcat den sacul cel ce era îmbrăcată. Şi era atuncea aducîndu-sc Ia Ierusalim la Casa Domnului tămîiarea serii aceiia. Şi strigă cu glas mare Iudith şi zise:„Doamne,Dumnezăulpărintelui mieu Simeon, căruia ai datu sabie spre izbîndirea celor striini den neam,carii au dezlegat zgăul fecioarii spre pîngăriciune, şi au golit coapsa spre ruşine, şi au spurcat zgăul  spre ocară. Pentru că aizis:(Nu va fi aşa!v, şi au făcut. Pentru căci ai dat pre boiarii
lor spre uddere, şi aşternutul lor l-au muiat, fiind înşălat spre sînge,  Şi ai lovit robi 4 asupra putearnicilor, şi putearnicii preste scaunile lor, şi ai dat muierile lor spre pradă, şi featele lor spre robire, şi toate prăzile lor spre împărţeala feciorilor celor îndrăgit de Tine,  Şi au rivnit rivnirea Ta şi s-au 5 sdrbit de pîngăriciunea sîngelui lor, şi au chemat pre Tine spre ajutoriu;  Dumnezeule, Dumnezeule Cel ce eşti al mieu, şi ascultă pre mine, văduva!  Pentru că Tu 7 ai făcut ceale mai denainte de acealea, şi acealea, şi ceale dc pre urmă. Şi ceale de acum, şi ceale viitoare ai socotit, şi au stătut ceale ce-ai sfătuit, şi ai zis: “Iată, sîntem de faţă!*  Pentru că toate căile Tale sînt gata, şi judecăţile Tale întru mai nainte cono-ştinţă.  Pentru că, iată, asirianii s-au 9 mulţit întru putearea lor, înălţatu-s-au pre cal şi călăreţu, sămeţitu-s-au în braţul celor pedestri, nădejduit-au întru pavăză, şi fuste, şi arcu, şi praştie, şi n-au cunoscut că Tu eşti Domnul, Cel ce zdrobeşte războaie. Domnul—numele Tău!  Tu surpă vîrtutea 10 lor cu putearea Ta şi pogoară tăria lor cu mînia Ta, pentru că s-au sfătuit să spurce sfintele Tale, să pîngărească sălaşul odihnii numelui mărirei Tale, şi a oborî cu fier cornul jirtăvnicului Tău.  Caută la mîndria 11 lor, trimite urgia Ta Ia capetele lor, dă în mîna mea, ceii văduve, cea ce am socotit tărie! Loveaşte pre robu, den buzele înşelăciunii meale, asupra boiariului, şi pre boiaren preste sluga lui. tnfringe-le lor scularea,în mînă de fămeaie!  Pentru că nu e întru 12 mulţime tăria Ta, nici cu puternicia Ta să întăresc, ce celor smeriţi eşti Domnu, celor mai puţini eşti ajutoriu, sprejinitoriu celor neputincioşi, celor nebăgaţi de samă acoperitorul, celor fără de nădeajde mîntuito-riu.  Aşa, aşa. Domnul părintelui mieu şi 13 moştenirii lui Israil, Stăpînitoriul ceriurilor şi al pămîntului, Ziditonul apelor, Împărate a toată zidirea Ta, Tu ascultă ruga mea şi dă cuvînt mie, şi înşălăciune, şi rană, şi struncinătura lor, carii sînt împotriva făgăduinţii Tale, şi Casii Tale ceii sfinte, şi vîr-fului Sionului, şi casii ţinerii fiilor Tăi au sfătuit reale.  Şi fă preste toată limba 14 Ta şi a tot fealiul conoştinţă a şti că Tu eşti Dumnezăul a toată putearea şi tăria, şi nu iaste altul scutindu limba Iui Israil, fără numai Tu!”

CAP X

Şi fu deaca încetă strigînd cătră Dumnezăul Iui Israil şi săvîrşi toate graiurile aceastea, şi să sculă dc Ia cădeare şi chemă pe roaba ei; Şi pogorî la casa carea petrecea întru ea în zilele [628]  sîmbetelor şi în praznicile ei, şi luă sacul carele să îmbrăca, şi să dezbrăcă de  hainele văduvirii ei, Şi au scăldat trupul ei cu apă, şi s-au unsu cu mir gros, şi au tocmit părul capului ei, şi au pus mitră în cap, şi s-au îmbrăcat cu hainele ceale de veselie ale ei, cu carele să împodobiia în zilele vieţii  bărbatului ei, lui Manassi. Şi au luat căl-ţuni în picioarele ei, şi au pus prejur ea gherdanurile, şi brăţările, şi inealele, şi cerceii, şi toată podoaba ei. Şi s-au înfrumsă-ţat foarte, spre înşălarca ochilor bărbaţilor  cîţi vor vedea pre ea. Şi au dat roabei ci un foaie de vin, şi un urcioru de untdelemnu, şi o traistă au împlut de făină şi de păpuş de smochine, şi pîine curată, şi au astupat  toate vasele ei, şi le-au pus preste ea. Şi au ieşit la poarta cetăţii Vetulei, şi au găsit pre Ozia, şăzînd în poartă, şi pre bătrînii  cetăţii Havrinului şi Harminului. Şi deaca o văzură pre ea, şi era premenită faţa ei, şi îmbrăcămintea schimbată a ei, şi s-au  mirat dc frumuseaţele ci mult foarte Şi ziseră ci;„Dumnezeu, Dumnezeul părinţilor noştri, să te dea spre daru şi să săvîrşască tocmealele tale, întru semetia fiilor lui Israil şi spre înălţarea Ierusalimului!” Şi s-au  închinat lui Dumnezău. Şi zise cătră ei: „Poruncit sa-m deşchiză poarta cetăţii, şi voiu ieşi spre plinirea cuvintelor cărora aţ grăit cu mine!” Şi au poruncit tinerilor să-i deşchiză ei, precum au grăit. Şi au făcut aşa. Şi ieşi Iudith, ea şi slujnica ei împreună cu ea. Şi o priviia pre ea bărbaţii cetăţii pînă ce s-au pogorît den munte şi pînă au trecut valea, şi nu o au mai văzut pre ea. Şi mergea pre vale dirept. Şi întimpină pre ea straja cea denainte a asirianilor. Şi o înteţiia pre ca şi o întrebară pre ea: „A cărora eşti? Şi dc unde vii? Şi unde mergi?” Şi zise:„Fată sînt a jidovi-lor, şi fug de cătră faţa lor, pentru că vor să să dea voao spre mîncare de tot- Şi eu viu la faţa Iui Olofernu, voivodului puterii voastre, ca să-i vestesc graiuri adeverite; şi voiu arăta înaintea lui cale pre carea va mearge, şi va stăpîni tot muntele, şi nu se va osebi dentru bărbaţii Iui un trup, nici duh de viaţă”. Şi deaca auziră bărbaţii graiurile ei şi socotiră faţa ei,—şi era înaintea lor minunată la frumuseaţe foarte— Şi ziseră cătră ea:„Mîntuit-ai sufletul tău, sîrguind a te pogorî la faţa domnului nostru; şi acum pasă Ia cortul lui şi de la noi te vor petreace pre tine pînă te vor da la mîinile Iui. Iară de vei sta înaintea lui, să nu te temi cu inima ta, ce spune după graiurile tale, şi bine va face ţie”. Şi au ales dentru inşii 100 de oameni şi au însoţit pre ea
şi pre roaba ei şi o au adus pre ea la cortul lui Olofernu.  Şi să făcu alergare în toată 19 tabăra, pentru că s-au strigat la corturi venirea ei. Şi viind, o încungiură pre ea, cît au stătut afară den cortul lui Olofernu, pînă au spus lui pentru ea.  Şi să mira de frumuscatele ei şi lăuda pre fiii lui Israil pentru ea.  Şi zise fieştecarele cătră aproapele 21 lui: „Cine va huli nărodul acesta carele are la sine muieri ca aceastea? Că nu e bine a lăsa dentr-înşii un bărbat, cărei, lăsîndu-se, vor putea să meşterşuguiască tot pămîntul44. Şi ieşiră cei ce dormiia lîngă Olofernu, şi 22 toate slugile lui, şi o băgară pre ea la cort. Şi era Olofernu odihnind pre patul lui în 23 polog, care era de mohorît, şi de aur, şi zmaragd, şi pietri scumpe ţesut, şi spusără lui pentru ea.  Şi ieşi la tinda cortului, şi 24 făclie de argint mergea înaintea lui. Şi deaca veni despre faţa lui Iudith, şi a slugilor lui, s-au mirat toţi pentru frumuseaţele feaţii ei. Şi căzînd preste faţă, s-au închinat lui, şi o 25 sculară pre ea robii lui.

CAP XI

      Şi zise cătră ca Olofernu: „Indrăzn H*Jl neaşte, muiare, să nu te temi cu LVll inima ta, căci eu n-am făcui rău fc4 / ll  la om care au ales a sluji lui Navoho-UftAl donosor, împăratul a tot pămîntul. Şi acum,nărodul tău,cel ce lăcuiaşte muntele, de nu m-ar fi defăimat pre mine, nu aş fi ridicat suliţa mea preste dînşii. Ce ei ş-au făcut lor aceastea.  Şi acum spunem pentru care lucru ai fugit dc la ei şi ai venit cătră noi? Pentru că ai venit la mîntuire, aibi nă-deajde!  In noaptea aceasta tu vei trăi, şi 4 înainte, pentru că nu iaste cine să facă strîmbătate ţie, ce bine va face spre tine, precum să  face robilor domnului mieu, împăratului Navohodonosor”.  Şi zise cătră 5 cl Iudith:„Priimeaşte graiurile roabei tale, şi să grăiască roaba ta înaintea feaţii tale, şi nu voiu vesti minciună domnului mieu în noaptea aceasta.  Şi, de vei urma cuvirilelor slujnicii tale, desăvîrşit lucru va face Dumnezău cu tine, şi nu să va scădea domnul mieu den tocmealele lui.  Pentru 7 că viu e Navohodonosor, împăratul a tot pămîntul, şi trăiaşte tăria Iui care te-au trimis pre tine spre isprăvirea a tot sufletul, pentru că nu numai oameni, pentru tine, vor sluji lui, ce şi hiarăle cîmpului, şi dobitoacele, şi pasările ceriului, pren putearea ta, vor trăi asupra lui Navohodonosor şi a toată casa lui.  Pentru că am auzit înţelepciunea ta şi meşteşugurile sufletului tău, şi s-au vestit în tot pămîntul că tu însuţi eşti bun întru toată împărăţia, şi tare întru ştiinţă, şi minunat In ostile războiului. Şi acum, cuvîntul carele au grăit Ahior la [629] sfatul tiu ara auzit graiurile lui, pentru ci l-au socotit pre el oamenii den Vetulua şi au spus lor toate cîte au grăit el Ungă tine. Pentru aceaea, stăpîne doamne, să nu treci cuvîntul lui, ce-l pune pre el în inima ta, căci adevărat iaste. Că nu să izbîndeaşte neamul nostru, pentru că nu poate sabie asupra lor, de nu vor greşi la Dumnezăul lor. Şi acum, pentru ca să nu fie domnul mieu în zadar şi fără izbîndă, şi va cădea moarte preste faţa lor, că i-au cuprins pre ei greşală cu carea vor mima pre Dumnezăul lor, cînd vor face fără cale. De vreame ce s-au fir-şit lor bucatele lor şi să împuţina toată apa, sfătuiră a să Invita spre dobitoacele lor, şi toate cîte au osebit lor Dumnezău întru legile Lui ca să nu mănînce, au socotit să le cheltuiască. Şi începăturile griului, şi ză-d ui alele vinului şi unt lUrde-iemn ului, carele au păzit sfinţind preoţilor celor ce stau Ia Ierusalim, înaintea featei Dumnezăului nostru, au socotit să le mistui ască, de carele nici cu mînile să cădea să să atingă nimeni den cei dentru norod. Şi au trimis la Ierusalim să le aducă iert adune dela bătrînime, pentru că şi cei ce lăcuiesc acolo au făcut aceastea. Şi vor fi pînă vor vesti lor şi vor face, să vor da ţie spre pierzare în ziua aceaea. Pentru aceaea, eu, roaba ta, conoscînd toate aceastea, am fugit de cătră faţa lor; şi au trimis pre mine Dumnezău să fac cu tine lucru pre carele să va minuna tot pămîntul, uruiţi vor auzi aceastea, căci roaba ta de Dumnezău crezătoare iaste şi slujind ziua şi noaptea Dumnăzăului ceriului. Şi acum voiu rămînea lîngă tine, domnul mieu, şi va ieşi roaba ta preste noapte spre vale şi mă voiu ruga cătră Dumnezău, şi-m va vesti mie cînd au făcut păcatele lor; şi viind, voiu cuvînt a ţie, Şi vei ieşi cu toată putearea ta şi nu iaste cine să stea Împotrivă ţie dentru ei. Şi voiu duce pre tine pren mijlocul jidovimei, pînă vei veni în preajma Ierusalimului. Şi voiu pune jăţul tău în mijlocul ei. Şi vei aduce pre ei ca oile care n-au păstori. Şi nu va mirii dine cu limba lui denaintea ta. Pentru căci mie aceastea s-au grăit despre ştiinţa mea şi s-au vestit mie, şi m-am trimis ca să vestuiesc ţie”. Şi plăcură cuvintele ei înaintea lui Olofernu şi înaintea Intuim slugilor lui, şi să mirară de înţelepciunea ei şi ziseră:„Nu iaste ca această muiare de la marginea pînă la marginea pămîntului,In frumseaţele obrazului şi priceaperea cuvintelor”. Şi zise cătră ea Olofcmu: „Bine au făcut Dumnezău, trimiţînd pre tine înaintea norodului, ca să să facă Intru mînile noastre tărie, iară întru cei ce au defăimat pre domnul mieu perzare.  Acum iscusită eşti tu la
chipul tău şi bună la cuvintele tale; că, de vei face în ce chip ai grăit, Dumnezăul tiu va fi mie Dumnezău şi tu în casa împăratului Navohodonosor vei sădea şi vei fi numită la tot pămîntul I”

CAP XII

      Şi porund să o bage pre ea unde să 1 Jftfl punea arginturile lui, şi rîndui să i CW^ţjl să aştearnă ei den facerile bucatey JJ lor lui, şi vinul lui să bea.  ^>i zise 2 Ufta! ludith: „Nu voiu mînca dentru eale, pentru ca să nu să facă poticală, ce den ceale ce mi s-au urmat să va dai”  Şi zise S cătră ea Olofernu:„Dară dc să vor sfirşi ceale ce sînt cu tine, de unde vom avea ţie să dăm aseamenea acelora? Pentru că nu iaste cu noi den neamul tău”.  Şi zise 4 ludith cătră el:„Viu sufletul tău, domnul mieu, că nu va cheltui roaba ta cealea ce-s cu rnine, pînă unde va face Domnul în mîna mea ceale ce au sfătuit!”  Şi o au adus 5 pre ea slugile lui Olofernu la cort şi au dormit pînă la miazănoapte.  Şi si sculă 6 cătră straja cea despre zori şi trimise cătră Olofernu, zicînd:,,Poruncească dară domnul mieu să lase pre roaba ta să iasă la rugă”. Şi porund Olofernu păzitorilor trupului să nu oprească pre ea.  Şi rămase în tabără 7 zile 3, şi ieşiia preste noapte la valea cetăţii Vetuliei, şi să afunda la izvorul apei în tabără. Şi deaca să suia, să ruga Domnului Dumnezeului lui Israil să îndirepteaze calea ei spre rădicarea fiilor nărodului ei. Şi întrind curată, aştepta la cort plnă i-au adus hrana ei cătră seară.  Şi cînd fu in ziua a patra, au 9 făcut Olofernu ospăţ robilor Iui, sînguri, şi n-au chemat la acea treabă pre niciunul den cei ce sînt pre trebi.  Şi zise lui Vagoa 10 scopitului, care era ispravnic preste toate ale Iui: „Pleacă dară, mergînd, şi pre muiarea jidovea care iaste Ia tine, ca să vie Ia noi şi să mănînce şi să bea cu noi.  Pentru 11 că, iată, ruşine iaste obrazului nostru, de vom lisa muiare ca aceasta neîmpreunîndu-ne cu ea, că, de nu vom trage pre aceasta cătră noi, va ride de noi”.  Şi ieşi Vagoa 12 de cătră faţa lui Olofem şi intră la ea şi zise: „Să nu se lenevească dară copilaşa cea frumoasă aceasta a veni cătră domnul mieu, ca să să mărească înaintea feaţii lui şi să bea cu noi spre veselie vin şi să să facă în ziua aceasta ca o fată a fiilor lui Asur, carele stau în casa lui Navohodonosor”.  Şi zise 13 cătră el ludith: „Şi cine sînt eu, ca să gră-iescu împotriva domnului mieu? Căci tot
ce va fi înaintea ochi[IorJ lui plăcut, sîrgu-ind voiu face, şi va fi mie aceasta spre bucurie pînă Ia ziua morţii meale”.  Şi 14 sculîndu-se,  să  împodobi  cu  îmbrăcămintea [630] şi cu toată podoaba cea muiere?scă, şi veni roaba ei şi-i aşternu ei tn prtajma Iu' Olofernu jos pieile carele au luat de Ia Vagoa, la cea de toate zilele petreacerea ei, ca să mănînce şăzînd pre eale. Şi venind, şăzu Iudith. Şi să ciudi inema lui Olofemu asupra ei, şi să turbură sufletul lui, şi era Intru pohtă foarte ca să să împreune cu ea; şi păziia vreame ca să o înşale pre ca den ziua care o au văzut. Şi zise cătră ea Olofernu: „Bea dară şi te fă cu noi spre veselie!” Şi zise Iudith:„Bea-voiu dară, doamne, căci s-au mărit traiul mieu întru mine astăzi decît toate zilele naşterii meale”. Şi luînd, au mîncat şi au băut înaintea lui carele au gătit roaba ei. Şi să veseli Olofernu pentru ea, şi au băut vin mult foarte, cît n-au băut niciocUneoară într-o zi, de cînd s-au
născut.

CAP XIII

Şi deaca să întîrzie vreamea, sîrguiră robii lui a să răsipi. Şi Vagoa au închis cortul lui pre den afară şi sloboziră pre cei ce păziia de cătră faţa domnului lui, şi s-au dus la aştemuturile lor, pentru că era toţi trudiţi,  fiind îndelungată băutura. Şi rămase Iudith sîngură în cortu, şi Olofem mai nainte fiind căzut pre patul lui, pentru că era  preste el tumat vinul. Şi zise Iudith roabei ei să stea afară den aşternutul ei şi să păzască ieşirea ei, ca şi în cealealalte zile, pentru că au zis că va ieşi la ruga ei; şi lui Vagoa au grăit după cuvintele aceastea.  Şi să duseră toţi de cătră faţa ei, şi nimen n-au rămas la aşternut, de la mic pînă la  mare. Şî stînd Iudith lîngă patul lui, zise în inima ei:„Domnul Dumnezău a toată putearea, caută în ceasul acesta spre faptele mînii or meale spre înălţarea Ierusalimului!  Acum iaste vreamea a ajuta moştenirii Tale şi a face tocmealele meale spre surparea vrăjmaşilor carii s-au rădicat asupra noastră”.  Şi apropiindu-să la stîlpul patului care era lingă capul Iui Olofem, coborî sabia lui de la el şi, apropiindu-se de pat, l-au apucat de  chica capului lui; Şizise:„!ntăreaşte-mă, Doamne, Dumnezeul lui Israil, în ziua aceasta!” Şi lovi preste grumazul Iui de 2 ori cu vîrtutea ei, şi luo capul lui de la el. Şi răsturnă trupul lui de pre aşternut, şi luo polugul den stîlpi, şi preste puţin ieşi Şi deade roabei ei capul lui Olofem, şi-l puse pre el in traista bucatelor ei. Şi ieşiră amîndoao împreună, după obiceaiul lor, la rugă. Şi trecînd tabăra, au încunju-rat valea aceaea şi s-au suit la măgura
cetăţii Vetuliei şi veniră la porţile ei.  Şi 13 zise Iudith de departe celor ce păziia la porţi: „Deschideţi, deschideţi dară poarta! Cu noi iaste Dumnezău, Dumnezăul nostru, ca să mai facă puteare în Ierusalim şi tărie asupra vrăjmaşilor, precum şi astăzi au făcut!”  Şi fu deaca auziră oamenii cetăţii 14 glasul ei, sîrguiră _a_să pogorî la poarta cetăţii lor; si Chemară împreună pre bătrînii cetăţii. Şi alergară top, de la mic pînă la mare, căci cu minune era lor a veni ea.  Şi deşchisără poarta şi le priimiră pre eale; şi aprinzînd foc spre lumină, le încunjurară pre eale.  Şi ea zise cătră dînşii cu glas 16 mare: „Lăudaţi pre Dumnezău! Lăudaţi pre Dumnezău, pentru că n-au depărtat mila Lui de la casa lui Israil, ce zdrobi pre vrăjmaşii noştri, pren mînile meale, în noaptea aceasta!”  Şi luînd capul den traistă, 17 îl arătă şi zise lor: „Iată capul lui Olofem, voivodul puterii lui Asur, şi iată pologul întru carele zăcea în beţiile lui. Şî I-au lovit pre el Domnul cu mîna de fămcaie.  Şi 18 viu Domnul, Carele au păzit pre mine în calea mea carea am mersu, că l-au înşălat pre el faţa mea, spre peire a lui, şi n-au făcut păcat cu mine spre pîngăriciune şi ruşine”. Şi să minună tot norodul foarte şi, plecînduse, să închinară lui Dumnezău şi zisără cu toţi odată:„Binecuvîntat eşti, Dumnezăul nostru, Cela ce ai ocărit în ziua de astăzi pre vrăjmaşii norodului Tău!”  Şi zise ei 20 Ozia:„Binecuvîntată eşti tu, fată, Dumnezăului celui Preaînalt, decît toate muierile ceale de pre pămînt, şi binecuvîntat Domnul Dumnezău, Care au zidit ceriul şi pămîntul, Care au îndireptat pre tine spre rana capului voivodului vrăjmaşilor noştri.  Că nu să 21 va depărta nădeajdea ta de Ia inima oamenilor ce pomenescu putearea lui Dumnezău pînă în veac, şi să facă ţie aceasta Dumnezeu spre înălţime veacinică, ca să socotească pre tine cu bunătăţi,  Pentru că n-ai 22 pregetat  sufletului tău, pentru smerirea neamului nostru, ce ieşiş Ia cădearea noastră,  spre  îndireptare  mergînd, înaintea Dumnezeului nostru!”  Şi ziseră tot nărodul: „Facă-se, facă-seI”

CAP XIV

Şi zise cătră ei Iudith:„Ascultaţi-mă dară, fraţilor, şi, luînd capul acesta, spînzuraţi pre el pre baştea zidului vostru. Şi va fi cînd va I' j lumina de zori şi va ieşi soarele pre pămînt, veţi lua fieştecarele unealtele ceale de războiu ale voastre şi va ieşi tot bărbatul care e cu vîrtute afară den cetate şi veţi pune căpetenie preste ei, ca cum aţi pogorî la dmpu la straja cea denaintea a fiilor lui Asur; şi nu vă veţi pogorî. [631] Şi luînd acestea armele toate, ale lor, vor mearge la taberele lor şi vor rădica prr hatmanii puterii lui Asur; şi vor alerga Ia cortului Olofernu, şi nu-I vor afla pre eL Şi va cădea întru ci frică şi vor fugi de cătră  faţa voastră. Şi urmînd voi şi cei ce lăcuiesc tot hotarul lui Israil, aştearneţ pre  ci întru căile lor. Iară mai nainte de a face aceastea, chemaţi-m pre Ahior Ammani-teanul, pentru că, văzînd, să cunoască pre cela ce au defăimat casa lui Israil şi pre cel ce I-au trimis pre el la noi ca la moarte*4. Şi  chemară pre Ahior den casa Oziei. Şi deaca veni şi văzu capul lui Olofernu în mîna unui om întru adunarea nărodului, căzu  preste faţă-ş şi leşină duhul lui. Şi deaca*! apucară pre el, căzu Ia picioarele Iudithii şi să închină feaţii ei şi zisc:,,Binecuvînta-tă — tu, întru tot sălaşul Iudii şi întru toată limba, carii, auzînd numele tău,să vor turbura. Şi acum, spune-mi mie cîte ai făcut în zilele aceastea”. Şi povesti lui ludith, în mijlocul nărodului, toate cîte era făcute, den ziua cc au ieşit pînă cînd grăia cu ei.  Şi deaca au tăcut grăind, au clicuit oamenii cu glas mare şi deadeară glas veasel în cetatea lor. Şi văzind Ahior toate cîte au făcut Dumnezeu cu Israil, crezu în Dumnezău foarte, şi-ş obrezuia trupul Iui şi să adaose cătră casa Iui Israil, pînă în ziua aceasta. Şi cînd să înălţară zorile, şi spînzurară capul Iui Olofernu de zidu; şi luo tot bărbatul armele lui şi ieşiră după şireag Ia suişurile muntelui. Şi fiii lui Asur,deaca văzură pre ei, au trimis Ia povăţuitorii lor, şi ei veniră la voivozi, şi cei preste mii, şi Ia toate căpeteniile lor, Şi mearseră Ia cortul lui Olofernu şi ziseră celui ce era ispravnic Iui: „Scoală dară pre domnul nostru, căci au cutezat robii a pogon asupra noastră spre războiu, pentru ca să piară desăvîrşit**. Tntră Vagoas şi Iovi curtea cortului, pentru că socotiia că doarme el cu ludith. Şi deaca nimene nu-l auzi, dcşchizînd întră la aşternut, şi află pre el preste aşternut, lepădat mort, şi capul lui să luase de la el. Şi strigă cu glas mare, cu plîngere şi cu suspinu, şi cu strigare tare, şi rupse hainile lui. Şi întră Ia cort unde era ludith mîind, şi nu o află pre ea. Şi sări la nărod şi strigă:„Vicleniră robii, făcut-au ruşine o muiare den jidovi la casa împăratului  Navohodonosor,  căci  iată Olofernu— jos, şi capul nu iaste la el**. Şi deaca auziră aceaste graiuri boiarii puterii lui Asur, hainile lor rupseră şi să turbură sufletul lor foarte. Şi să făcu lor
strigare şi chiot mare foarte în mijlocul
taberii.

CAP XV

      Şi deaca au auzit cei ce era pre la sălaş, să îngroziră de lucru ce s-au făcut şi căzu preste ei frică şi cutremur. Şi nu era om aşteptînd de cătră faţa aproapelui său încă, ce, spărgindu-se dempreuna odată, au fugit pre toate căile cîmpului şi ale muntelui. Şi cei ce să tăbărise la munte, împrejurul Ve-tuliei, să înfrinseră spre fugă. Şi atuncea fiii Iui Israil, tot bărbatul războinic dentru ci, s-au răvărsat asupra lor. Şi trimise Ozia Ia Vetomasthem, şi Vithe, şi Hove, şi Coila, şi la tot hotarul lui Israil, pre cei ce vestesc pentru ceale ce s-au săvîrşit, şi pentru ca toţi să să vearse asupra vrăjmaşilor, spre omorîrea lor. Şi deaca au auzit fiii lui Israil, toţi odată dempreună au căzut asupra lor şi tăia pre ei pînă lallova. Aşijde-rea şi cei den Ierusalim au sosit, şi den tot muntele, pentru că au vestit lor ceale ce s-au făcut Ia tabăra vrăjmaşilor lor. Şi cei den Galaad şi den Galilea foarte le-au turnat lor cu rană mare, pînă unde au trecut Damascul şi hotarul lui. Iară cei rămaşi ce lăcuia în Vetula căzură preste tabăra lui Asur şi pradară pre ci şi să îmbogăţiră foarte. Şi fiii lui Israil, întoreîndu-se de la tăiare, stăpîniră pre cei rămaşi. Şi satele şi cetăţile den munte şi cîmpi au biruit, multe pleanuri, pentru că era mulţime multă foarte. Şi Ioachim, preotul cel mare, şi bătrînimea fiilor lui Israil, cei ce lăcuia în Ierusalim, veniră a întemeia bunătăţile carele au făcut Dumnezău lui Israil, şi a vedea pre ludith, şt a grăi cu ea pace. Şi deaca întrară cătră ea, hirte:u vîntară pre ea, cu toţi odată, şi ziseră cătră ca: „Tu eşti înălţarea Ierusalimului, tu eşti trufă mare lui Israil, tu eşti fală mare neamului nostru, căci ai făcut aceastea toate cu mîna ta, făcut-ai ceale bune cu Israil, şi binevru preste ei Dumnezău. Binecuvîntată te fă lîngă Cel Intru-tot-ţiitoriu  Domnu,  în veacinică vreame!** Şi zise tot norodul:„Facă-se! Şi prăda norodul tabăra pînă în 30 de zile. 13 Şi deaderă Iudithii cortul Iui Olofernu, şi toate arginturile, şi paturile, şi păharăle, şi toate lucrurile lui.  Şi, luînd ea, au pus 14 preste muşcoaia ei, şi au înhămat carăle ei, şi le-au grămădit pre eale preste eale.  Şi 15 să strînse tot muieretul lui Israil ca să o vază pre ea, şi au binecuvîntat pre ea, şi au făcut ei horă dentru calc. Şi au luat stîlpări în mînile ei, şi au dat şi muierilor celor ce era cu ea, şi s-au cununat cu măslinul ea şi cealea ce era cu ea.  Şi veni înaintea [632] a tot norodul, cu danţu povăţuind tuturor muierilor. Şi urma tot bărbatul lui Israil înarmaţi, cu cununi, şi laude în rostul lor. 17 Şi începea Iudith mărturisirea aceasta la tot Israilul, şi răspundea tot norodul Jauda
aceasta:

CAP XVI

      Şi zise Iudith: „înceapeţi Dumnezăului mieu cu tîmpene, cîntaţi Domnului mieu cu ţimbale, împreunaţi Lui cîntare şi laudă, înălţaţi şi chemaţi numele Lui! Că Dumnezău iaste Cel ce zdrobeaşte războaiele, căci în taberile Lui, în mijlocul norodului, mă scoase den mîna celor ce mă gonesc. Veni Asur den munţi de la crivăţ, veni cu 10000 de mii ale puterii Iui,cărora mulţimea lor au astupat pîraiele şi mulţimea lor au acoperit dealurile. Zise să arză hotarăle meale, şi pre tinerii mici să-i omoară cu sabie, şi cei sugători să-i puie la pămînt, şi pruncii miei să-i puie la pradă, şi fecioarele meale să le prade. Domnul Atotţiitoriul defăima pre ei cu mină de fămeaie. Pentru că nu căzu cel tare de tineri, nici fii vîr-tucioşi l-au lovit pre el, nici nalţi uriaşi să ridicară asupra lui, ce Iudith, fata Iui Merari, cu frumuseaţele feaţii ei slăbi pre el. Pentru că să dezbrăcă de îmbrăcămintea văduviei ci, spre înălţarea celor ce-i durea în Israil, uns-au faţa ei cu miros, şi legă părul ei cu mitră, şi luo veşmint de in, spre amăgirea lui. Călţunul ei hrăpi ochiul Iui, şi frumuseaţele ei robi sufletul lui, trecu sabia pren gîtul lui. Tngroziră-să perşii de cutezarea ei, şi midii de îndîrjirea ei să turburară. Atuncea clicuiră cei smerit ai miei, şi strigară cei neputincioşi ai miei, şi să spămîntară, înălţară glasul lor, şi să înfrînseră. Fiii featelor i-au împuns pre ei, şi ca pre copiii celor ce merg de voie răniia pre ei; pent-au, den rînduială Domnului Dumnezăului mieu. Lîuda-voiu Domnului, laudă şi fală: Doamne, mare eşti, şi mărit, minunat în vîrtute, necovîrşit! Ţie să slujască toată zidirea Ta, Căci ai zis şi s-au făcut. Trimis-ai duhul Tău şi au zidit, şi nu iaste cel ce să stea împotriva glasului Tău! Pentru că munţii den temelie, cu apele, să vor clăti, şi pietrile de cătră faţa Ta ca ceara se vor topi, iară pre cei ce să tem de Tine, Tu bine îi vei curaţi! Căci mică e toată jîrtvă cătră mirosul bunei-mi-rosiri şi puţin tot seul spre arderea-de-tot a Ta, iară cel cc să teame de Domnul, mare e pururea. Vai limbilor ce să scoală asupra neamului mieu! Domnul Atotţiitoriul va izbîndi asupra lor, în ziua judecăţii, a<la foc şi viermi Ia trupurile lor, şi vor plînge cu simţire pînă în veac”.  Şi deaca au întrat
la Ierusalim, să închinară Domnului şi, cînd să curaţi nărodul, au adus arderile ceale de tot ale lor, şi ceale de voie ale lor, şi dările. Şi puse Iudith toate unealtele lui Olofernu, 17 cîte au dat nărodul ei, şi pologul carele au luat ea de la aşternutul lui, spre danie Domnului au dat.  Şi era nărodul veselindu-se 18 în Ierusalim, despre faţa sfintelor, în 3 luni, şi Iudith cu ei au rămas.  Şi după zilele 19 aceastea, au purces fieştecarele la moştenirea Iui, şi Iudith mearse la Vetulua şi rămase întru avearea ei.  Şî fu în vreamea ei 20 slăvită în tot pămîntul; şi mulţi au pohtit pre ca, şi n-au cunoscut bărbat pre ca, toate zilele vieţii ei, den care ceas au murit Manasi, bărbatul ei, şi să adaose cătră nărodul ei. Şi era mergînd înainte mare foarte, şiîmbătrîni în casa bărbatului ei, 105 de ani; şi lăsă roaba ei slobodă. Şi muri Ia Vetulua. Şi o îngropări pre ea în peştera bărbatului 22 ei, Manasi. Şi o plînsără pre ca casa lui Israil 7 zile.  Şi împărţi unealtele ei, mai nainte 23 de ce au murit ea, la toţi cei de aproape ai lui Manasi, bărbatului ei, şi celor aproape dc neamul ei.  Şi nu mai era cine să spară 24 pre fiii lui Israil în zilele Iudithii şi, după ce au murit ea, - zile multe.

VARUH

CAP I

Şi aceastea-s cuvintele cărţii carele au scris Varuh, feciorul lui Niriu, fiiul lui Maaseu, fiiul lui Sedechiu, k)r ii fiiul lui Asadiu, fiiul lui Helchiu, în Vavilon, în anul al 5, în 7 ale lunii, în vreamea care au luat haldeii Ierusalimul şi-l arsără pre el cu foc. Şi ceti Varuh cuvintele cărţii aceştiia Ia urechile Ie-honiei, fiiul lui Ioachim, împăratul Iudii, şi la urechile a tot norodul, celor ce veniia spre carte, şi la urechile celor tari, şi fiilor împăraţilor, şi la urechile celor bătrîni, şi la urechile a tot norodul, de la mic pînă la mare, tuturor celor ce lăcuiescu la Vavilon, pre riul Sudului. Şi plingea, şi post iu şi să ruga rugi înaintea Domnului. Şi adunară argint, pre cit putea a fieştecăruia mîna, Şi trimisără la Ierusalim cătră Ioachim, feciorul Helchiei, fiiului Iui Salom preotul, şi cătră preoţi, şi cătră tot norodul, ceia ce s-au aflat împreună cu el în Ierusalim, cînd au luat el vasele Casii Domnului, cealea ce s-au scos den besearică, să să întoarcă la pămîntui [633] Iudii la a zeacea Iui siuan, vase de argint carele au făcut Sedechia, fiiul Osiei,  împăratul Iudii  După ce au înstriinat Navohodonosor, împăratul Vavilonului, pre Ichonia, şi pre boiari, şi pre cei legaţi, şi pre cei tari, şi pre norodul pămîntului, de la Ierusalim, şi au adus pre ei Ia Vavilon,  Şi zisără:„Iată, am trimis la voi argint, şi cumpăraţi pre argint arderi-de-tot, şi pentru păcat, şi tămîie, şi faceţi mană, şi aduceţi preste jîrtîvnicul Domnului Dumnezăului  nostru. Şi vă veţi ruga pentru viaţa lui Navohodonosor, împăratul Vavilonului, şi spre viaţa lui Valtasar, fiiului lui, pentru ca să fie zilele lor ca zilele ceriului pre pămînt.  Şi va da Domnul vîrtute noao, şi va lumina ochii noştri, şi vom trăi supt umbra lui Navohodonosor, împăratul Vavilonului, şi supt umbra Iui Valtasar, fiiului lui, şi vom sluji lor zile multe, şi vom afla har înaintea  lor. Şi vă rugaţi pentru noi cătră Domnul Dumnezăul nostru, căci am greşit la Domnul Dumnezăul nostru, şi nu s-au întorsu mînia Domnului şi urgia Lui de la noi şi pînă în ziua aceasta. Şi veţi ceti cartea aceasta carea am trimis cătră voi, să mărturisiţi în Casa Domnului,la zilele praznicului şi la zilele vremii. Şi veţi grăi:4 A Domnului Dumnezăului nostru e direptatea, şi noao —ruşinea obrazelor, ca în ziua aceasta, la omul Iudii, şi Ia cei ce lăcuiescu Ierusalimul, şi împăraţilor noştri, şi boiarilor noştri, şi preoţilor noştri, şi prorocilor noştri, şi părinţilor noştri, Pentru care am greşit înaintea Domnului, şi n-am ascultat Lui. Şi n-am ascultat glasul Domnului Dumnezăului nostru, a mearge întru porunccle Lui, carele au dat despre faţa noastră. Den ziua carea au scos Domnul pre părinţii noştri den pămîntul Eghipetului şi pînă în ziua aceasta, eram neascultînd cătră Domnul Dumnezăul nostru, şi ocăzuiamu ca să nu auzim glasul Lui. Şi să lipiră de noi răutăţile şi blestemul care au rinduit Domnul Ia Moisi, sluga Lui, în ziua carea au scos pre părinţii noştri den pămîntul Eghipetului, să dea noao pămîntu care cură lapte şi miare ca ziua aceasta. Şi n-am ascultat glasul Domnului Dumnezăului nostru,după toate cuvintele prorocilor, carele au trimis cătră noi. Şi am mersu fieştecarele întru cugetul inimii Iui ceii reale, a lucra la alţi dumnezăi, a face reale înaintea ochilor Domnului Dumnezăului nostru.

CAP II

      Şi întări Domnul cuvîntul Lui care 1 au grăit pentru noi,şi pentru judecătorii noştri, ceia ce au judecat pre Israil, şi pentru împăraţii noştri, şi pentru boiarii noştri, şi pentru omul Iui Israil şi al Iudei,  A aduce asupră răutăţi mari, carele nu s-au făcut dedesuptul a tot ceriul în ce chip s-au făcut în Ierusalim, după ceale scrise în leagea lui Moisi,  A mînca noi, omul cărnurile fiiu* 3 lui şi omul cărnurile featei lui.  Şi au dat 4 pre ei supuşi la toate împărăţiile ceale de pren prejurul nostru spre ocară şi spre pustiire, întru toate năroadele ceale ce-s împrejurul nostru, unde i-au răsipit pre ei Domnul acolo; şi s-au făcut dedesupt, şi nu deasupra, căci am greşit Domnului Dumnezeului nostru, a nu asculta glasul Lui.  A 5 Domnului Dumnezeului nostru—direptatea, iară noao, şî părinţilor noştri, ruşinea obra-zelor, ca în ziua aceasta.  Ceale ce au grăit 6 Domnul asupra noastră, toate răutăţile aceastea au venit preste noi. Şi nu ne-am rugat feaţii Domnului, a să întoarce fieştecarele de la cugetele inimi(i] lor cei reale. Şi preveghe Domnul asupra celor răi, şi(-i] 7 aduse Domnul asupra noastră, că dirept iaste Domnul preste toate lucrurile Lui care au poruncit noao. Şi n-am auzit glasul Lui, a mearge întru poruncile Domnului, carele au dat despre faţa noastră.  Şi acum, 8 Doamne, Dumnezăul lui Israil, Care ai scos pre nărodul Tău den pămîntul Eghipetului, cu mînă tare şi cu braţ nalt, cu seamne şi cu minuni, şi cu puteare mare, şi ai făcut Ţie nume ca în ziua aceasta,  Greşit-am, 9 păgînit-am, făcut-am strîmbătate. Doamne Dumnezăul nostru, preste toate direptăţile Tale;  tntoarcă-se mînia Ta de la noi,căci 10 am rămas puţini întru limbi, unde ne-ai răsipit pre noi acolo.  Ascultă, Doamne, 11 rugăciunea naostră şi umilinţa noastră, şi ne scoate pre noi pentru Tine şi dă noao har cătră faţa celor ce ne-au Snstrcinat pre noi, pentru ca să cunoască tot pămîntul că Tu eşti Domnul Dumnezăul nostru, căci numele Tău s-au chemat deasupra lui Israil şi preste neamul lui*  Şi cautădencasaceasnntă 12 a Ta, şi ia aminte la noi, şi pleacă, Doamne, ureachea Ta şi auzi, deschide ochii Tăi şi vezi,  Căci nu cei morţi în iad, de la carii 13 s-au luat duhul lor de la ficaţii lor, vor da mărire şi îndireptare Domnului, ce sufletul cel ce să mîhneaşte preste mărirea carea mearge pleeîndu-se şi slăbind, şi ochii cei ce să sfîrşăsc, şi sufletul cel flămînd vor da mărire Ţie şi direptate. Doamne.  Căci nu pe 14 direptăţile părinţilor noştri şi ale împăraţilor noştri noi oborim mila înaintea feaţii Tale, Doamne Dumnezeul nostru.  Căci ai [634] slobozit mînia Ta şi urgia Ta la noi, in ce chip ai grăit cu mîna slugilor Tale, prorocilor, zicînd: 'Aşa au zis Domnul: Plecaţi umărul vostru, lucraţi împăratului Vavilonului şi şădeţi pre pămîntul carele am dat părinţilor voştri. Şi de nu veţ asculta glasul Domnului, a lucra împăratului Vavilonului, sfîrşire voiu face, den cetăţile Iudei şi den afara Ierusalimului, glas de veselie şi glas de bucurie, glas de ginere şi glas de nevastă; şi va fi tot pămîntul neumblat de cei ce lăcuiesc întru el'. Şi n-am ascultat glasul Tău, a lucra împăratului Vavilonului, şi ai întărit cuvintele Tale care ai grăit cu mîinile slugilor Tale, prorocilor, ca să scoată oasele împăraţilor noştri şi oasele părinţilor noştri den locul lor. Şi iată, sînt lepădate la arsura zilei şi la îngheţul nopţii, şi au murit în durori reale, cu foamete şi cu sabie, şi cu trimitere. Şi ai pus Casa unde să cheamă numele Tău preste ea, ca ziua aceasta, pentru răutatea casei Iui Israil şi caseî Iudii. Şi ai făcut la noi, Doamne Dumnezeul nostru, după toată liniştea Ta şi după toată îndurarea Ta cea mare, în ce chip ai grăit în mîna slugii Tale, lui Moisi, în ziua care ai poruncit lui să scrie leagea Ta înaintea fiilor tui Israil, zicînd: 'De nu veţi asculta glasul Mieu cu adevărat, sunetul cel mare şi mult acesta ţi să va întoarce spre mieu întru limbi, unde voiu răsipi pre ei acolo, căci am cunoscut că nu Mă vor asculta, căci nărodul năsilnic la cerbice iaste. Şi să vor întoarce întru inema lor, în pămîntul înstriinării lor, şi vor cunoaşte că Eu sînt Domnul Dumnezeul lor; şi voiu da lor inemă, şi urechi de vor auzi; şi vor lăuda pre Mine în pămîntul înstriinării lor şi vor pomeni numele Mieu. Şi să vor întoarce despre dosul lor cel năsilnic şi de la ceale reale lucrurile lor, căci îş vor aduce aminte de calea părinţilor lor, celor ce au greşit înaintea Domnului. Şi voiu înturna pre ei la pămîntul carele am jurat părinţilor lor, lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov, şi vor stăpîni pre el, şi voiu înmulţi pre ei, şi nu să vor împuţina. Şi voiu întări lor făgăduinţă veacinică, ca să fiu lor Dumnezeu, şi ei vor fi Mie întru nărod, şi nu voiu mai mişca pre nărodul Mieu,
Israil, de la părnîntul carele am dat lor'.

CAP III

Doamne Atotţiitoriul, Dumnezeul h îw lui Israil, sufle! den strimturi şi i EffTl duhul trîndăviilor au strigat cătră E ni Tine. Ascultă, Doamne, şi milu OjJkrtă iaşte, căci am greşit îna*intca Ta, căci Tu—Cel ce şăzi pre veac, şi noi—cei ce 34
perim în veac.  Doamne Atotţiitoriul, 2 Dumnezeul lui Israil, auzi dară rugăciunea celor ce au murit ai Iui Israil şi a fiilor celor ce au greşit înaintea Ta, carii n-au ascultat glasul Tău, Dumnezeului lor, şi s-au lipit de noi realele.  Să nu-Ţaduci aminte de strîmbătăţile părinţilor noştri, ce adu-Ţ aminte de mîna Ta şi de numele Tău în vreamea aceasta, căci Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru, şi vom lăuda pre Tine, Doamne. Căci pentru aceaea ai dat frica Ta în ine mile noastre, ca să chemăm numele Tău, şi vom lăuda pre Tine întru înstriinarea noastră. Căci am întors de la inema noastră toată 5 strîmbătatea părinţilor noştri, celor ce au greşit înaintea Ta, noi, astăzi, întru înstriinarea noastră, unde ne-ai sămănat pre noi acolo, spre ponoslu şi spre blestăm şi spre datorie, după toate strîmbătăţile părinţilor noştri, carii s-au depărtat de la Domnul Dumnezeul lor'.  Auzi, Israile, poruncile 6 vieţii, băgat în urechi a cunoaşte înţelepciunea!  Ce iaste, Israile, de te-ai vechit 7 în părnîntul limbilor? In pămînt striinu te-ai spurcat  împreună  cu morţii?  Socoti tute-ai împreună cu cei de la iadu? Părăsit-ai izvorul înţelepciune]. Pre calea lui Dumnezău de ai fi mers, ai fi lăcuit cu pace In veacinică vreame.  învaţă-te unde e rnintea, 8 unde e vîrtutea şi unde  înţeleagerea a conoaşte deodată, unde e îndelungarea vieţii şi traiul, unde e lumina ochilor şi pacea!  Cine au aflat locul ei şi cine au 9 întrat în visteriile ei? Unde sînt boiarii limbilor şi cei ce stăpînesc hiarăle lor ceale de pre pămînt?  Cei ce cu pasările ceriului batjocuresc, şi argintul stringînd, şi aurul, la carele au nădejduit oamenii, şi nu iaste săvîrşit agonisealei lor?  Căci ceia 11 ce argintul meşterşugesc şi grijesc lucrul lor, şi nu iaste aflare: strînsu-s-au şi la iad s-au pogorît, şi alţii s-au sculat In locul lor. Cei mai tineri văzură lumină şi au lăcuit 12 pre pămînt, şi calea ştiinţii n-au cunoscut, nici au înţeles cărările ei, nici s-au apucat de ea.  Fiii lor departe fură de la calea 13 lor, nici s-au auzit în Hanaan, nici s-au văzut în Theman.  Nici fiii Agarii, cei ce 14 cercetează înţeleagerea cei de pre pămînt, neguţitorii Meranului şi Theman ului, şi bă-snarii, şî cei cercetători de priceapere, şi calea înţelepciunii n-au conoscut, nici ş-au adus aminte de cărările ei.  O, Israile, dtu 15 e de mare casa lui Dumnezău şi îndelungat locul dştigului Lui! Mare e şi n-are sfîrşit, înalt şi nenumărat!  Acolo au născut uriaşii cei numiţi, de-nceput făcîndu-se bune la mărime, ştiind războiul.  Nu pre acestea 17 au ales Dumnezău, nici cale de ştiinţă au dat lor, şi au perit,pentru că n-au avut înţclepciunc; [635] perit-au pentru nesfătuirca lor. Cine s-au suit în ceriu şi au luat pre ca şi au pogorît pre ea den nori? Cine au trecut decindea de mare, şi au aflat pre ea, şi va aduce pre ea pre aur curat? Nu iaste cel ce să ştie calea ci, nici cel ce să pomenească cărarea ei; Ci Cela ce ştie toate ştie pre ea şi află pre ca cu înţelegerea Lui, Cela ce au lucrat pămîntul în vreamea veacului, împlu-t-au pre el de dobitoace cu 4 picioare. Cela ce trimite lumina şi va mearge, chemă pre ea, şi-L ascultă pre £1 cu cutremur. Şi stealele luminară întru păzile lor şi să veseliră. Chematu-Ie-au pre eale, şi ziseră: *De faţă sîntem'. Luminat-au cu veselie Celui ce le-au făcut pre cale. Acesta e Dumnezăul nostru, nu să va socoti altul spre Dînsul. Află toată calea ştiinţii şi deade pre ea Iui Iacov, slugii Lui, şi lui Israil, celui iubit dc £1. După aceasta pre pămînt Să ivi şi cu
oamenii să amestecă**.

CAP IV

Aceasta e cartea poruncii lui Dumnezău şi leagea ceaea ce iaste în veac; toţi ceia cc o ţin pre ca sînt spre viaţă, iară ceia cc părăsesc prea ea vor muri. întoarce-te, Iacove, şi te apucă de ca, pasă spre Iumină dempreajma luminci ei. Să nu dai altuia mărirea ta, şi cealea ce-ţi sînt de folos, la limbă striină. Fericiţi sîntem, Israile, căci ceale plăcute lui Dumnezeu noao  conoscute sînt. îndrăzniţi, norodul mieu, pomenirea lui Israil. Vîndutu-v-aţi limbilor nu spre peire  cc, căci aţi mîniat voi pre  Dumnezău, v-aţi dat pizmaşilor. Pentru că aţi întăritat pre Cela ce au făcut pre voi  jîrtvuind la draci, şi nu la Dumnezău; aţi uitat voi pre Cela ce au făcut pre voi  Dumnezăul cel Veacinic, şi aţi mîhnit şi pre cel  ce au hrănit pre voi. Ierusalimul. Văzut au şi cea ce au venit voao urgie dc la Dumnezău, şi zise:„Auziţi, nemearnîcelcSionului, pentru că au adus mic Dumnezău plîngere  marc  Pentru că am văzut robirea fiilor miei şi featelor, carea au adus lor Cel Veacinic; pentru că am hrănit pre ei cu veselie,  şi i-am trimis cu plîngere şi jale. Nimeni să nu să bucure pre mine  văduva şi cea părăsită de mulţi; pustiitu-m-am pentrupăcatele fiilor miei, Pentru căci s-au abătut den leagea lui Dumnezău, şi direptăţile Lui nu le-au cunoscut, nici au mersu pre căile poruncilor Iui Dumnezău, nici pre cărările învăţăturii întru direptatea Lui au mers. Vie ceale nemearnice ale Sionului, şi vă aduceţ aminte de robimea fiilor miei şi featelor, cărca au adus lor Cel Veacinicu. Pentru că au adus preste ei limbă de dtparte, limbă fără ruşine, şi dc altă limbă, căci nu s-au ruşinat de bătrînu, nici copil au miluit,
şi au dus pre cei iubiţi ai văduvei, şi den feate pre cea sîngură au pustiit.  Şi eu ce 12 putearnică sînt a ajuta voao? Pentru că Cela ce au adus răutăţile va scoate pre voi den nuna vrăjmaşilor voştri.  Păsaţi, fiilor, 13 păsaţi, şi eu am rămas pustie. Dezbrăca turn-am den veşmîntul păcii şi m-am îmbrăcat cu sacul rugii meale; striga-voiu cătră Cel Veacinic în zilele meale.  îndrăzniţi, fiilor, 14 strigaţi cătră Dumnezău, şi va scoate pre voi den  silnicie  den  mîna vrăjmaşilor. Pentru că eu am nădejduit pre Cel Veacinic 15 mîntuirea voastră, şi veni mic bucurie de la Cel Sfint, spre milostenia carea va veni voao dc sîrgu de la Cel Veacinic, Mîntuitoriul nostru.  Pentru că am trimis pre voi cu 16 plîngere şi jale, şi va da mic Dumnezău pre voi cu bucurie şi veselie în veac.  Că, în cc 17 chip acum au văzut ncmearnicile Sionului robirea noastră, aşa vor vedea curind cea dc Ia Dumnezeul nostru mîntuire, carea va veni preste voi cu mărire mare, cu luminarea Celui Veacinicu.  Fiilor, răbdaţi cu delungarea cea ce au venit de la Dumnezău voao urgie! Pentru că goni pre tine vrăjmaşul tău, şi vei vedea a Iui peire în grabă, şi pre grumazii lor vei încăleca.  Cei gingaşi ai 19 miei au mersu pre căi vîrtoase,rădicatu-s-au ca o turmă hrăpită dc vrăjmaşi.  îndrăzniţi, fiilor, şi strigaţi cătră Dumnezău, pentru că va fi voao de la Cel ce aduce pomenire. Pentru că  în ce chip s-au făcut cugetul 21 vostru spre rătăcirea voastră de la Dumnezău, cu 10 părţi adaogeţi întoreîndu-vă să-L cercaţi pre El, pentru că Ceala ce au adus voao realele aduce-va voao cea veacinică veselie  împreună cu mîntuirea voastră. Indrăzneaşte  Ierusalime  mîngîia-te-va Cel 22 ce te-au numit!  Mişei cei ce pre tine au 23 chinuit şi s-au bucurat dc cădearea ta, ticăloase cetăţile cărora au slujit fiii tăi, ticăloasă ceaea ce au priimit pre fiii tăi! Pentru că, în ce chip s-au bucurat pre a ta 24 cădeare şi s-au veselit pre surparea ta, aşa să va mîhni pre a ei pustiire. Şi voiu lua ci bucuria cea de multă gloată, şi sămeţia ei va fisprcjale.  Pentru că foc va veni preste 25 ea, de la Cel Veacinic, spre zile îndelungate, şi să va lăcui de draci cea mai multă vreame. Caută împrejur cătră răsărituri, Ierusalime, 26 şi vezi veselia cea ce vine de Ia Dumnezăul tău.  Iată, vinu fiii tăi pre carii ai trimis, 27 vinu adunaţi de la răsărituri pînă Ia apusuri cu graiul Celui Sfint, bucurîndu-se cu a lui Dumnezău mărire.

CAP V

Dezbracă-te, Ierusalime, de vcşmîntul jălii şi chinuirii laie şi îmbracă cu bunăcuviinţa cei dc la Dumnezău măriri în veac.  îmbracă veşmîntul [636] cei de la Dumnezău direptăţi, pune mitra măririi Celui Veacinic preste capul tău, Pentru că Dumnezău va arăta la tot cel de supt ceriu strălucirea ta, pentru că sa va chema numele tău de la Dumnezău în veac: Tăcea direptăţii* şi 'Mărirea cinstei dumnezăeşti*. Scoală-te, Ierusalime, şi stăi preste ceale înalte, şi caută împrejur cătră răsărituri, şi vezi pre fiii tăi adunaţi, dc la apusurile soarelui pînă la răsărituri, cu graiul Celui Sfînt, bucurîndu-se cu a lui Dumnezău pomenire. Pentru că ieşiră dc Ia tine pedestri, adueîndu-se de vrăjmaşi, iară-i bagă pre ei Dumnezău cătră tine rădicaţi fiind cu mărire, capre fiiiîmpărăţici. Pentru că porunci Dumnezău să să smerească toată măgura înaltă şi năsipurile ceale veacinice, şi văile să să împle spre netezirea pămîntului, pentru ca să îmMe Israil întemeiat cu a lui Dumnezău mărire.  Şi umbriră şi dumbrăvile, şi tot lemnul bun-mirositoriu lui Israil, cu porunca Iui  Dumnezău;  Pentru că va povăţui Dumnezău lui Israil, cu veselie,cu lumina măririi Lui, cu milostenia şi direptatea cea de la El.

CARTE TRIMISĂ A IEREMIEI

Izvodul cărţii care au trimis Ieremia 15 Hj] cătră ceia cc era sa să aducă robit Rj-fia la Vavilon de împăratul vaviloncani-Kfl ERJ lor, să Ic spuie lor după cum s-au ţSmLm poruncit lui de cătră Dumnezău:  Pentru păcatele carele aţi greşit înaintea lui Dumnezău,vă veţ aduce la Vavilon robiţi dc Navohodonosor, împăratul vaviloneanilor. Deci întrind în Vavilon, veţ fi acolo ani mulţi şi vremi multe, pînă în şapte neamuri; iară după aceasta voiu scoate pre voi  cu pace de acolo. Şi acum veţ vedea la Vavilon dumnezăi de argint, şi de aur, şi de lemn, rădicindu-sc preste umeri, arătînd frică limbilor; teameţi-vă dară, pentru ca nu şi voi, asemănîndu-vă cu cei de alt fealiu, vă veţ asămănă, şi frica pre voi va lua pentru ci, văzînd gloate, denainte şi denapoia lor,  închinîndu-sc lor. Şi zice ţ cu cugetul: „Ţie trebuie a să închina, Stăpînc!”Că îngerul Mieu cu voi iaste, şi el cearcă sufletele voastre. Pentru că limba lor iaste rasă de tes-lariu, şi ci sînt dc aur împrejur, şi dc argint împrejur, şi sînt mincinoşi, şi nu pot să grăiască. Ca la o fecioară iubitoare de podoabă, iau aur, făcînd cununi pre capetele dumnezeilor lor. Şi iaste şi cînd iau preoţii de la dumnezăii lor aur şi argint, la sipe vor cheltui; şi vor da dentr-însele şi curvelor  celor den cerdac.  Şi împodobesc pre
dînşii ca pre nişte oameni, cu îmbrăcăminte, dumnezăi dc argint, şi dumnezăi de aur, şi de lemn, şi acestea nu să mîntuiesc de rugină şi de mîncări,  îmbrăcaţi fiind ei cu 10 îmbrăcăminte mohorîtă; ştergînd obrazul lor de praful cel den casă, care iaste mai mult preste dînşii.  Şi are schiptru ca un om II judecătoriu de ţară, care, pre cel ce greşaşte Ia cl, nu-l va omorî.  Şi are hangeariu în 12 direapta, şi topor, iară pre sine den războiu şi den tîlhari nu sc va scoate. Dirept aceaea cunoscut sînt că nu-s dumnezăi.  Să nu 13 vă fie frică dară dc dînşii, că,precum vasul cel spart al omului nu trebuiaşte ncmici, ca acestea sînt dumnezăii lor.  Fiind ci 14 întemeiaţi in casc, ochii lor sînt plini de prah, den picioarele celor ce întră.  Şi ca la oarecarele ce ar fi făcut strîmbătate împăratului, sînt închise curţile, ca celui ce să aduce la moarte, casele lor le întăresc preoţii cu uşi şi cu lacăte şi zăvoară, pentru ca să nu să fure de tîlhari.-  Lumini ard şi mai multe 16 decît la ei, dentru carii pre niciunul pot să vază.  Iaste ca o grindă de ceale den casă, 17 şi inimile lor zic să să roază dc tîrîitoarele ceale dc pre pămînt, mîneîndu-i pre dînşii şi îmbrăcămintele lor, ci nu simt.  Negrit 18 sînt la obrazele lor de fumul cel cc iaste în casă.  Pre trupul lor şi pre capul lor zboară 19 liliaci, rindurcalclc şi pasările, aşijderca şi dihorii; dc unde-i veţi cunoaşte că nu-  dumnezei.  Nu vă teameţi dară dc dînşii! 20 Pentru că aurul carele iaste prejur dînşii — pentru frumuseaţea: de nu vaştearge cineva rugina, nu vor sclipi; pentru că, nici cînd să topiia, simţiia.  Den tot preţul cumpărat 21 sînt, întru carii nu iaste duh.  Fără de 22 picioare, preste umăr să poartă, arătîndu necinstea lor oamenilor.  Şi să ruşinează 23 şi cei cc slujăscu la aceastea, pentru ca nu cîndai pre pămînt să cază, pren ei să să rădice.  Nici dc va pune neştine pre dînsul 24 dirept, pre sine să va pomi, nici de să va îndupleca, nu să va îndirepta.  Ce, ca la 25 nişte morţi, pun darurile la ei înainte; şi jîrtvele lor vînzînd, preoţii lor le cheltuicscu. Aş îj de re a şi muierile dentr-însele lucrează, 26 nici unui sărac, nici la neputincios dau. Den jîrtvele lor, avînd cale pre sine, şi lehuse fiind, le pipăie.  Deci cunoscînd dentr-aceastea 27 că nu-s dumnezei, să nu vă teameţi dc ci! Dară de unde să vor chema dumnezei? Căci muierile pun denainte la bozi dc 28 argint, şi de aur, şi de lemn; şi în casele lor, popii  şădu, avînd hainile lor rupte, şi capetele şi barbelc rase, ale cărora capete descoperite  sînt.  Şî  zbiară  strigind 29 înaintea  dumnezeilor  lor,  ca oarecarii la cina mortului.  Dentru îmbrăcămintea [637] lor luînd popii, vor îmbrăca muierile lor şi copiii; nici de vor păţi rău de cineva  nici bine, vor putea să răsplătească;nici să puie împărat pott nici să scoată. Aşijde-relea nici avuţie, nici aramă nu vor putea să dea. De va făgădui lor neştine făgăduinţă, nu va da, nici nu vor mai ceare. Den moarte om nu vor izbăvi, nici pre cel mai slab dc la cel mai tare nu-I vor scoate; pre omul orb Ia vedeare nu-l vor îndirepta, în nevoie omul fiind, nu-l vor scoate, Văduoa nu o vor milui, nici săracului nu-i vor face bine. Cu pietrile de la munte asămănat sînt ceale de lemnu, şi ceale ferecate cu aur, şi ceale ferecate cu argint- Iară cei ce slujăscu la aceastea să vor ruşina. Cum dară trebuie a socoti au a-i chema ca să fie ei dumnezei? Şi încă şi acestea, haldeii, necinstind pre ei; Carii, cînd vor vedea pre un năuc neputînd grăi, aducînd pre Vilon, să roagă să strige, ca cînd ară putea să sîmţă; şi nu pot ei socotind să-i lase, pentru că n-au simţire. Iară muierile, puind împrejur funi, în căi şădu, tămîind tăriţelc; iară cînd vreuna dcntr-însele, trăgîndu-se de vreunul den ceia ce trecu şi să va culca, ocăraşte pre cea dc aproape că nu s-au vrednicit ca şi ea, nici funca ei s-au rupt. Toate cîte să fac întru ei minciuni sînt. Cum dară trebuie să să socotească au să să zică cum să fie ei dumnezei? De teslari şi zlătari sînt meşterşuguiţi, nemică alte să nu facă, fără cît ce vor meşterii să să facă eale. Şi ceştea ce-i meştersuguiese pre ei să nu se facă de mulţi ani, cum dară vor ceale ce să meşterşuguiesc de ci să fie dumnezăi? Pentru că au lăsat lucruri mincenoase şi ocară celor ce să vor naşte în urmă; căci, cînd vor veni asupra lor războiu şi răutăţi, să sfătuiesc întru ei popii unde să vor ascunde împreună cu dînşii; Cum dară nu iaste a simţi că nu-s dumnezăi carii nici mîntuiesc pre dînşii de războiu, nici den răutăţi? Pentru că, fiind dc lemnu şi ferecate cu aur şi cu argint, să vor conoaşte mai apoi că sînt mincenoase Ia toate limbile, şi la împăraţi ai ave a va fi că nu-s dumnezăi, ce fapte de mini omeneşti, şi niciun lucru al lui Dumnezău întru dînşii nu iaste. Cui dară trebuiesc conoscuţi că nu-s dumnezăi? Pentru că împărat ţării nu vor ridica, nid ploaie la oameni nu vor da. Şi judecata nu vor aleage lor, nici nu vor mîntui strîmbătatea, fiind neputincioşi, căci sînt ca nişte cioară în mijlocul ceriului şi al pămîntului. Pentru că şi cînd va cădea foc în casa bozilor de lemn, au ferecaţi cu aur, au cu argint, popii lor vor fugi şi vor scăpa, iară ei ca nişte grinzi în mijloc vor arde de tot.  Şi împăratului.
şi nepriatenilor nu vor sta împrotivă. Cum dară să să socotească au să să cheame că sînt dumnezăi?  Nid de furi, nici de tflhari nu vor scăpa bozii de lemnu, şi ferecaţi cu argint şi cu aur, de Ia carii ceia ce pot, luînd aurul şi argintul şi îmbrăcămintea ce iaste prejur ei, să vor duce avîndu-le;nici lor nu-ş vor ajuta.  Cit. mai bine iaste împăratul arătîndu-ş vitejia lui sau vasu în casă de folos, cu care să va trebui cela ce-l are, decît cei mincenoş dumnezăi.  Au şi uşa 50 la casă, mîntuind cealea ce-s într-însa, decît bozii cei mincenoş; şi stîlpu de lemn la împărăţii, decît bozii mincenoş.  Pentru 51 că soarele şi luna şi stealele, fiind luminoase şi trimiţîndu-se la trebi, bine-ascultătoare sînt; aşîjderea şi fulgerul, cînd să va ivi, bun e la vedeare; şi încă un vînt, în toată ţara bate;  Şi norilor, cînd să va porunci de Ia 52 Dumnezău să meargă preste toată lumea, săvîrşesc rînduială; şi focul, trimiţîndu-se de sus să topească munţi şi codri, face rînduială;  Iară aceastea, nici cu chipurile, nid 53 cu puterile lor sînt asămănat e*Pentru aceaea, nici să să socotească, nid să să cheame a fi ei dumnăzăi, nefiind ei putincioş nici judecată a judeca, nici a face bine oamenilor. Cunoscînd dară că nu sînt dumnezăi, nu vă 54 teameţi de ei!  Pentru că nice pre împăraţi 55 vor blestema, nici vor blagoslovi, şi seamne întru limbi şi în ceriu nu vor arăta,  Nici 56 ca soarele nu vor strălud, nici vor lumina ca luna*  Hiarăle sînt decît ei mai bune, 57 care pot fugi la acopcrămînt, să-ş folosască lor.  Nici într-un chip dară iaste noao 58 dovedit cum sînt dumnezăi, pentru aceaea să nu vă teameţi de dînşii!  Pentru că, 59 precum la o grădină cu crastaveţi iaste un semn de deochiu nimica păzînd, aşa bozii lor sînt, de lemn,şi ferecaţi cu aur şi cu argint.  într-acestaş chip iaste şi la cel 60 den grădină mărăcini, pre carele toată pasărea şade deasupra, aşijderea iară şi cu mortul aruncat întru întunearec să aseamănă bozii lor cei de lemn, şi ferecaţi cu aur şi cu argint.  De pre cel mohorît şi de 61 pre marmura ceaea ce putrezeaşte pre dînşii, veţ cunoaşte că nu-s dumnezei; şi ei mai pre urmă să vor mînca, şi
va fi ocară în ţară.  Deci 62 mai bun iaste omul dirept, neavînd idoli, pentru că va fi departe de ocară.

CÎNTAREA  A TREI SFINŢI CUCONI
după locul, dc Ia al treile cap al lui Daniil. Şi îmbla pren mijlocul văpăii focului, lîudînd pre Dumnezeu şi bine-cuvîntînd pre Domnul; care pre rînd la jidovi nu sînt adecă,şi stînd pînă şi la Navohodonosor. 
Şi stînd Azaria, s-au rugat aşa, şi deşchizînd gura lui în mijlocul focului, zise:  „Binecuvîntat eşti. Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi proslăvit numele  Tău în veaci! Căci dirept eşti întru toate cîte ai făcut noao, şi toate lucrurile Tale adevărate, şi direapte căile Tale, şi toate  judecăţile Tale adevărate. Şi judecăţile adevărului ai făcut după toate ceale ce ai adus asupra noastră şi asupra cetăţii cei sfinte a părinţilor noştri. Ierusalimul, pentru că cu adevăr şi cu judecată ai adus toate aceastea asupra noastră, pentru păcatele noastre: Pentru că am greşit şi am făcut fărădeleage, osebindu-ne de Tine. Şi am greşit întru toate, şi poruncile Talc n-am ascultat, nici am păzit, nici am făcut după cum ne-ai poruncit noao, pentru ca să ni să  facă noao bine. Şi toate cîte ai adus asupra noastră, şi toate cîte ai făcut noao, cu adevărată judecată ai făcut. Şi ne-ai dat pre noi în mîna vrăjmaşilor celor fără de leage, pizmaşilor celor vicleani, şi la împărat nedirept şi mai rău decît tot pămîntul.  Şi acum nu iaste noao a deschide gura; ruşine şi ocară ne-am făcut robilor Tăi şi  celor ce să închină Ţie. Să nu ne dai dară pre noi în săvîrşit, pentru numele Tău, şi să nu răsipeşti făgăduinţa Ta, şi să nu depărtezi mila Ta de cătră noi, pentru Avraam, cel iubit de Tine, şi pentru Isaac,  robul Tău, şi Israil, cel sfînt al Tău, Cărora ai grăit cătră dînşii zicînd să Ie înmulţeşt sămînţa lor ca stealele ceriului şi ca năsipul cel de pre ţărmurele mării. Căci, Stăpîne, ne-am micşorat decît toate limbile şi sîntem smeriţi în tot pămîntul astăzi, pentru păcatele noastre. Şi nu iaste în vreamea aceasta căpetenie şi proroc, şi povîţuitoriu, nici ardere-de-tot, nici jîrtvă, nici aducere, nici tămîie, nici loc a aduce înaintea Ta şi a afla mila Ta. Ce cu suflet zdrobit şi duh de smerenie să fim priimiţ. Ca cu ardere-de-tot de berbeci şi dc junei, şi ca în zeci de mii de miei graşi, aşa să să facă jîrtvă noastră înaintea Ta astăz, şi să să săvîrşască* denapoia Ta, pentru că nu va fi ruşine celora ce nădejduiescu pre Tine.  Şi acum urmăm Ţie cu toată inima, şi ne teamem de Tine, şi cercăm faţa Ta. Să nu ruşinezi pre noi, ce fă cu noi după blîndeaţele Tale şi după mulţimea railii Tale.  Şi scoate pre 14 noi după minunele Tale şi dă mărire numelui Tău, Doamne.  Şi să să ruşineaze toţi 15 ceia ce arată robilor Tăi reale; şi să să ruşineaze de toată putearea şi sila, şi vîrtutea lor să să zdrobească.  Şi să cunoască că Tu eşti Domnul Dumnezău sîngur, şi mare preste toată lumea”.  Şi nu lipsiia cei ce punea pre dînşii, slugile împăratului, arzîndu cuptoriul cu iarbă pucioasă, cu smoală, şi cu cîlţi, şi cu viţă.  Şi să vărsa paradeasupra cuptoriului de coţi 49. Şi umblă şi pîrjoli pre carii află împrejurul cuptoriului haldeilor.  Iară îngerul Domnului să pogorî împreună cu cei demprejurul Azariei în cuptoriu şi scutură para focului den cuptoriu.  Şi au făcut mijlocul cuptoriului ca 20 un vînt de roao aburind, şi nu s-au atinsu de dînşii întru nemică focul, şi nici îi mîhni, nici îi dodei pre ei.  Atuncea 21 die strei ca dentr-un rostu lăuda, şi măriia, şi binecuvîntă pre Dumnezău, în cuptoriu, zicînd:  „Blagoslovit eşti, Doamne, Dumnezăul părinţilor noştri, şi lăudat şi prea-înălţat în veaci. Şi blagoslovit numele măririi Tale cel sfînt şi prealăudat şi preaînăl-ţat în veacî.  Blagoslovit eşti in beseareca 23 sfintei măririi Tale, şi prealăudat, şi preamărit în veaci.  Blagoslovit eşti, Cela ce 24 şăzi pre heruvimi, şi vezi beznilc, prealăudat şi preaînălţat în veaci.  Blagoslovit 25 eşti pre scaunul măririi împărăţiei Tale, şi prealăudat şi preamărit în veaci.  Blagoslovit eşti întru întărirea ceriului, şi prealăudat şipreaslăvit în veaci.  Binecuvîntaţi, toate 27 faptele Domnului, pre Domnul, lăudaţi şi preaînălţaţi pre Dînsul în veaci.  Blagosloviţi, ceriuri, pre Domnul, lăudaţi şi preaînălţaţi pre Dînsul în veaci.  Blagosloviţi, 29 îngerii Domnului, pre Domnul, lăudaţi şi preaînălţaţi pre Dînsul în veaci.  Blagosloviţi, apele toate ceale de mai pe deasupra ceriului, pre  Domnul,  lăudaţi  şi preaînălţaţi pre Dînsul în veaci.  Blagosloviţi, toate puterile Domnului, pre Domnul, lăudaţi şi preaînălţaţi pre Dînsul în veaci. Blagosloviţi, soarele şi luna, pre Domnul, 32 lăudaţi şi preaînălţaţi pre Dînsul în veaci. Blagosloviţi, stealele ceriului, pre Domnul, 33 lăudaţi şi preaînălţaţi pre Dînsul în veaci. Blagosloviţi,  toată ploaia şi  roao, pre 34 Domnul, lăudaţi şi preaînălţaţi pre Dînsul în veaci.  Blagosloviţi, toate duhurile, pre Domnul, lăudaţi şi preaînălţaţi pre Dînsul în veaci.  Blagosloviţi, focul 36 şi zăduful, pre Domnul, lăudaţi şi preaînălţaţi pre Dînsul în veaci.  Blagosloviţi, [639] roua şi ninsoarea, pre Domnul, lăudaţi şi preaînălţaţi pre Dinsul în veaci. Blagosloviţi, nopţi şi zile, pre Domnul, lăudaţi şi preaînălţaţi pre Dînsul tn veaci. Blagosloviţi, lumina şi întunearecul, pre Domnul, lăudaţi şi preaînălţaţi pre Dînsul în veaci. Blagosloviţi, gheaţa şi gerul, pre Domnul, lăudaţi şi preaînălţaţi pre Dînsul în veaci. Blagosloviţi, brume şi ometuri, pre Domnul, lăudaţi şi preaînălţaţi pre Dînsul în veaci. Blagosloviţi, fulgere şi norii, pre Domnul, lăudaţi şi preaînălţaţi pre Dînsul în veaci. Blagoslovească pămîntul pre Domnul, laude şi preaînalţe pre Dînsul în veaci. Blagosloviţi, munţii şi dealurile, pre Domnul, lăudat şi preaînălţaţi pre Dînsul în veaci. Blagoslovit, toate ceale ce răsar pre pămînt, pre Domnul, lăudaţi şi preaînălţaţi pre Dînsul în veaci. Blagosloviţi, izvoarăle, pre Domnul, lăudaţi şi preaînălţaţi pre Dînsul în veaci. Blagosloviţi, marea şi rîurile, pre Domnul, lăudaţi şi preaînălţaţi pre Dînsul în veaci. Blagosloviţi, chitoase şi toate cîte să mişcă în ape, pre Domnul, lăudaţi şi preaînălţaţi pre Dînsul în veaci. Blagosloviţi, toate pasările ceriului, pre Domnul, lăudaţi şi preaînălţaţi pre Dînsul în veaci. Blagosloviţi, toate hiarăle şi dobitoacele, pre Domnul, lăudaţi şi prea înălţaţi pre Dînsul în veaci- Blagosloviţi, fiii oamenilor, pre Domnul, lăudaţi şi preaînălţaţi pre Dînsul în veaci. Blagoslovească Israil pre Domnul, laude şi preaînalţe pre Dînsul în veaci. Blagosloviţi, preoţii Domnului, pre Domnul, lăudaţi şi preaînălţaţi pre Dînsul în veaci. Blagosloviţi, robii Domnului, pre Domnul, lăudaţi şi preaînălţaţi pre Dînsul în vead. Blagosloviţi, duhuri şi sufletele direpţilor, pre Domnul, lăudaţi şi preaînălţaţi pre Dînsul în vead. Blagosloviţi, cei curaţi şi smeriţii cu inima, pre Domnul, lăudaţi şi preaînălţaţi pre Dînsul în veaci. Blagosloviţi, Anania, Azaria, Misail, pre Domnul, lăudaţi şi preaînălţaţi pre Dînsul în vead. Pentru căci ne-au scos pre noi den iad, şi ne-au mîntuit pre noi den mîna morţii, şi ne-au izbăvit pre noi den mijlocul cuptoriului ce ardea pară de foc, şi den mijlocul focului ne-au mîntuit pre noi.  Ispoveduiţi-vă Domnului, căci iaste bun, căci în veac e mila Lui.  Blagosloviţi, toţi ceia
ce creade ţ i, pre Domnul Dumnezăul dumnezăilor, lăudaţi şi vă ispoveduiţ i, căci întru toţi veaci i e mila Lui.

CATASTIH AL EZDRII

Şi aduse Iosie Pastele. 1
Şi dărui Iosia nărodului. 2
Şi deade Helchia şi Zaharia. 3
Şi Iehonia şi Samea. 4
Şi aceastea făcîndu-se cu bună-cuviinţă. 5
Şi fripseră pasha. 6
Iară după aceastea au păţit lor. 7
Şi sfinţii dntăreţ, feciorii lui Asafon. 8
Şi Asaf şi Zaharia. 9
Şi portarii. 10
Şi să săvîrşiră ale jîrtvei. 11
Şi făcură fiii lui Israil, carii s-au aflat 12 în vreamea aceea , Pastele.
Să isprăviră faptele losiei, întru ale 13 Domnului lui.
Şi luînd cei dentru limbă pre Ioahas, 14 feciorul losiei.
Şi puse împăratul Eghipetului pre împaratul Ioachim, fratele lui.
Şi îm paraţi, in locul lui Ioachim,fii îl Iui. 16
Şi după un an, trimiţîndNavohodono- 17
sor, aduse la Vavilon, Împreună cu sfintele vase ale Domnului, şi puse pre Sedechia împărat.
Şi povăţuitorii nărodului şi ai preoţilor. 18 împărăţind Chiros pre peni în anul 19 dentîiu.
Şi aşăzîndu-se începătorii de neamuri. 20 Şi împăratul Darie au făcut ospăţ marc. 21 Şi unul au scris:„Mai mult poate vinul*'. 22 Al doilea au scris:„Mai mult poate 23 împăratul”.
Iară celalalt au scris: „Mai mult pot muierile şi adevărul”.
Şi începu cel dentîiu a zice pentru pute are a vinului.
Şi începu al doilea a grăi pentru putearea împăratului.
Iară cel al treilea, ce au zis pentru muieri şi pentru adevăr, acesta e Zorovavel. Şi atunce împăratul şi cei mai mari 28 căuta unul cătră alalt. i începu a grăi pentru adevăr. 29 i tăcu a grăi rea. 30 luneca împăratul zise luî:„Ceare ce 31 ţi-e voia!”
Atuncea-i zise lui:,Adu-ţi aminte de 32 ruga care te-ai rugat!”
Atunce, sculîndu-se Darie împăratul. 33 i cînd ieşi tinerelul. 34 i luară cărţile. 35 upă aceaea s-au ales să să suie începătoni caselor de moşie ,după fealiurile lor.
i aceastea-s numele celor ce să suie. 37 i sînt acestea de la ludea suindu-se. 38 iii lui Foros. # 39
Iară leviţii, feciorii lui lisu şi Cadmiu a. 40 Feciorii slugilor lui Solomon. 41 Toţi ai sfinţirii robi. 42
Si toţi era israiu'teanii den 10 ani far 43 e copii.
Şi aşăzindu-sc Isus al lui Iosedec. 44
[640]
Şi să adunară la ei dentru cealealalte limbi. Şi făcură praznicul facerii de colibi. Şi citi au început rugă Domnului. Şi într-al doilea an, mergînd la beseareca lui Dumnezău. Şi auzind nepriatinii neamului Iudei. Şi mergînd la Zorovavel şi la Iisus. Şi zîse lor Zorovavel. Iară limbile pămîntului dormind asupra celor den ludea. Iară în al doilea an al împărăţiei lui Darie. Atuncea stînd Zorovavel. Intr-aceasta vreame au venit cătră dînşii Sisinis. Izvodul cărţii ce au scris Iui Darie şi au trimis Sisinis. Atuncea împăratul Darie au poruncit. Atuncea Sisinis ispravnicul. Şi sporite să făcea lucrurile ceale sfinte. Şi făcură fiii lui Israil, şi preoţii, şi leviţii. Şi au făcut fiii lui Israil celor den robie Pastile. Şi mîncară pre Israil cei den robie. Şi mai pre urma acestora iaste, împărăţind Artaxerxu asupra perşilor. Şî să suiră împreună den fiii iui Israil. Şi zîse Ezdra cărturariul. Aceştea-s povăţuitorii înainte, după moşiile lor. Am făgăduit acolo post. Am osebit, dentru începătorii fcaliurilor preoţilor, 12 oameni. Şi  purcegînd  de  la  rîul lui Thcra. Iară ceia ce au venit de Ia robie. Şi  au  dat  poruncile împăratului. Şi aceastea săvîrşindu-se, au venit povăţuitorii. Şi fu îndată ce am auzit eu. Şi să adunară cătră mine cîţioarecînd să porniia, cu cuvîntul Domnului dumnezăului lui Israil. Şi întinzînd cătră Dumnezău mîinile, zicea. Sculîndu-se Ezdra, au jurat pre căpeteniile fealiurilor. Sculîndu-se Ezdra de la poartă. Şi să  făcu strigare în toată ludea. Şi să adunară toţi. Sculîndu-se Ezdra zise lor:„Voi aţ făcut fărdeleagc”. Şi strigară toată mulţimea. Ioanathan al Iui Zoii. Şi-ş alease Iui Ezdra preotul. Şi să aflară, den preoţii cei ce s-au adunat,  avînd  fămei  de  alt neam. Şi den fiii lui Emir. Şi den fiii lui Facu. Şi den fiii lui Levi. Şi den eîntăreţii sfinţilor. Den portari. Den fiii lui Foros. Den fiii lui Ila. Den fiii lui Zamoru. Den fiii lui Vive. Den fiii lui Mane.
Den fiii lui Adi. Den fiii lui Anar. Den fiii Iui Asom. Den fiii Iui Vanni. Den fiii lui Ezoras. Den fiii lui Othma. Şi lăcuiră preoţii.
Şi să adunară împreună toată mulţimea. 102
împodobi  Esdra  arhiereul  leagea. 103
Şi cetiia denaintea porţii cei sfinte. 104
Şi stătu Esdra preotul şi cetitoriul. 105
Şi rădicînd în sus mînile, căzînd la 106 pămînt, s-au închinat Domnului, Iisus, şi Anas, şi Saravia.
Şi zise Atharatis Ezdrii, preotului şi 107 cititoriului.
Şi leviţii porunciia. 108
Şi să dusără toţi să mănînce. 109
?

ESDRA

CAP I

Şi aduse Iosia Pastele în Ierusalim Domnului tui, şi junghie pasha, în 14 zile a lunii dentîi, tocmind preoţii după rîndui lor, împodobit în beseanca Domnului. Şi zise leviţilor, sfinţilor robi ai lui Israil, să să sfinţească pre eiş Domnului întru punerea sfîntului chivot al Domnului în casa carea au zidit Solomon, fiiul Iui David împăratul: „Nu va fi voao să ridicaţi pre umeri pre el, şi acum slujiţi Domnului Dumnezăului vostru şi postuşiţi limba lui Israil. Şi gătiţi, după neamurile şi fealiurile voastre, după scrisoarea lui David, împăratul lui Israil, şi după mărimea Iui Solomon, fiiul lui. Şi stînd în beseareca, după începătura părţii cea părintească, a voastră,a leviţilor, celor denaintea fraţilor voştri, fiilor Iui Israil, Cu rînduială jîrtvuiţi Pastele, şi jîrtvele gătiţi fraţilor voştri, şi faceţi Pastele după porunca Domnului, ce s-au dat Iui Moisi”. . Şi dărui Iosia norodului celui ce s-au aflat, den mici şi den iezi 30000, viţei 3000; aceastea den ceale împărăteşti s-au dat, după făgăduinţa, norodului şi preoţilor şi leviţilor. . Şi au dat Helchia şi Zaharia şi Siilos, ispravnicii besearicii, preoţilor, de Paşte, oi 2600, viţei 300. . Şi Iehonia şi Samea şi Nathanail.frate-său, şi Savias şi Ohiil şi Ioram, cei preste mii, au dat leviţilor, dc Paşti, oi 5000, viţei 700. . Şi aceastea făcîndu-se cu bună, cuviinţă, stătut-au preoţii şi leviţii, avînd azimele [641] după fealiuri şi după rmpărţealele începăturii părinţilor înaintea nărodului, a aduce Domnului după ceale scrise în cartea Iui Moisi; şi aşa de dimeneaţă. 6. Şi au fript pasca la foc, în ce chip să cade, şi jîrtvele Ic-au fiert în căldări şi în tingiri, cu bun miros, şi au adus la toţi cei dentru nărod. 7. Şi după aceastea au gătit lor şi preoţilor, fraţilor lor, fiilor lui Aaron, pentru că preoţii aducea seurile pînă la miazănoapte, şi leviţii au gătitu-ş lor, şi preoţilor, fraţilor, fiilor lui Aaron. 8. Şi peaveţii besearecii, fiii lui Asaf, era pre rînduiala lor, după ceale rînduite de David. 9. Şi Asaf, şi Azaria, şi Eddinus, cel de la împăratul, 10. Şi portarii preste fieştecare poartă nu iaste a treacerea, fieştecarele a lui rînduiala, pentru că fraţii lor, leviţii, au gătit lor. 11. Şi s-au săvîrşit ceale de jîrtvă Domnului, întru aceaea zi să să aducă Pastele şi să să aducă jîrtvele preste jirtăvnicul lui Dumnezeu, după porunca împăratului Iosie. 12. Şi aduseră fiii Iui Israil, cei ce s-au aflat în vreamea aceasta. Pastele şi praznicul azi-mclor, zile şapte. Şi nu s-au adus Paşte ca aceastea întru Israil, den zilele lui Samuil prorocul. Şi toţi împăraţii lui Israil n-au adus Paşti ca aceastea, în cc chip au adus Iosia, şi preoţii, şi leviţii, şi jidovii, şi tot Israilul, cei ce s-au aflat întru lăcuinţa lor în Ierusalim. La al 18 an împărăţind Iosia, s-au adus Pastele aceastea. 13. Şi să îndireptară faptele losiei înaintea Domnului lui, cu inemă plină de bună-erc-dinţă. Şi ceale ale lui s-au scris întru ceale mai denainte vremi, pentru cei ce au greşit şi au păgînit cătră Domnul mai mult decît toată limba şi împărăţia, şi ceale ce l-au mîhnit pre el întru simţire, şi cuvintele Domnului s-au sculat preste Israil. Şî după toate lucrurile aceastea ale losiei, să întîmpla Farao,  împăratul  Eghipetului,  viind a rădica războiu în Carhamis la Efrat. Şi ieşi întru întimpinarea losiei, şi trimise cătră el împăratul Eghipetului, zicînd:„Ce e mie şi ţie, împărate al Iudii? Nu cătră tine m-am trimis de Domnul Dumnezeu, Pentru că asupra Efraimului războiul mieu iaste. Şi acum Domnul cu mine iaste, şi Domnul cu mine sîrguind iaste. Depăr-tează-te de la mine şi nustaîmpotriva.Domnului”. Şi nu întoarse de la el Iosia carul Iui, ce a-i da războiu lui să apuca, neluînd
aminte graiurile Ieremiei prorocului, den rostul Domnului, ce puse cătră el războiu în cîmpul lui Magghedaus.  Şi să pogoriră 28 boiarii cătră împăratul Iosia, şi zise împăratul slugilor lui:„Depărtaţi-mă de la războiu, pentru că am slăbit foarte”.  Şi îndată l-au depărtat pre el slugile lui de Ia rînduiala, şi să sui în carul cel al doilea al Iui şi, ajungînd Ia Ierusalim, ţ-au premenit viaţa lui, şi să îngropa întru cel părintesc mormînt.  Şi în toată Iudcia au jălit pre 30 Iosia şi au plîns Ieremia prorocul de Iosia; şi cei ce şăd mai sus I-au plîns pre el, cu muierile, pînă în ziua aceasta.  Şi să deade 31 aceasta  să să facă pururea la tot neamul Iui Israil.  Şi aceastea-s scrise îa cartea 32 celor ce-s arătate pentru împăraţii Iudii, şi Fieştecare ce s-au lucrat,de faptele losiei şi a mărirei lui, şi a înţclcagerii lui în leagea Domnului.  Iară ceale ce s-au făcut dc cl 33 mai nainte şi ceale de acum scrisu-s-au în Cartea împăraţilor lui Israil şi a Iudii. 4. Şi luînd cei den norod pre Ioahaz, 34 fiiul losiei, îl puseră împărat în locul losiei, tatul lui, fiind de ani 23. Şi împăraţi în 35 Iuda şi în Ierusalim 3 luni. Şi-l mută pre 36 el împăratul Eghipetului, ca să nu împără-ţască în Ierusalim. Şi păgubi pre norod 37 cu 100 de talanţi de argin[t| şi cu un talant
de aur. 5. Şi puseîmpăratul Eghipetului împărat 38 pre Ioachim, fratele Iui, împărat Iudii şi Ierusalimului.  Şi legă Ioachim pre boiarii 39 cei mari; şi pre Zarachi, fratele Iui, prinzîn-du-l, îl scoase den Eghipet.  Şi era Ioachim 40* de 25 de ani, cînd împăraţi în ludea şi in Ierusalim, şi făcu răul înaintea Domnului.
Şi asupra acestuia să sui Navohodonosor, 41 împăratul Vavilonului, şi, legîndu-l pre el cu legături de aramă, l-au dus la Vavilon.  Şi, 42 den sfintele vase ale Domnului luînd Navohodonosor şi ducîndu-Ie, le-au spînzurat în besearecă lui,la Vavilon.  Şi ceale ce s-au 43 scris pentru el, şi pentru necurăţia Iui, şi hula lui, s-au scris în Cartea anilor împăraţilor. 6. Şi împăraţi, în locul Iui Ioachim, fiiul 44 lui, căci, cînd s-au pus, era de ani 18. Şi 45 au împărăţit 3 luni şi 10 zile în Ierusalim,
şi făcu răul înaintea Domnului. 7. Şi preste un an, trimiţînd Navohodonosor, îl mută pre el la Vavilon, împreună
cu sfintele vase ale Domnului.  Şi puse pre 47 Sedechia împărat Iudii şi Ierusalimului, fiind de ani 21.  Şi împăraţi ani 11, şi făcu 48 răul înaintea Domnului şi nu se înfruntă de graiurile ce s-au grăit de Ieremia prorocul den rostul Domnului.  Şi fiind jurat 49 de împăratul Navohodonosor pre numele  Domnului,  călcînd  jurămîntul, s-au [642] depărtat. Şi, învîrtoşindu-şi cerbicea Iui şi inima lui* calcă ceale legiuite ale Domnului,Dumnezăul lui Israil. 18. Şi povăţuitorii nărodului şi ai preoţilor multe au nelegiuit şi au călcat, mai mult decît toate necurăţiile tuturor limbilor, şi au spurcat besearecă Domnului, cea ce s-au sfinţit în Ierusalim. Şi au trimis Dumnezeul părinţilor lor pre îngerul Lui să-i cheame pre dînşii. pentrucă nu se îndura de ei şi de sălaşul Lui. Şi ei îş bătea joc dc vestitorii Lui şi, în carea zi grăi Domnul, era batjocurind pre prorocii Lui, pînă ce, mîniindu-se £1 pre nărodul Lui pentru păgînătăţi  să poruncească a sa sui asupra lor pre împăraţii haldeilor. Acestea au omorit pre tinerii lor cu sabie, pre împrejurul sfintei lor bescareci, şi nu să milostiviră de tînăr, şi de fecioară, şi de bătrîn, şi dc cel mai tînăr al lor, Ce pre toţi i-au dat în mîinile lor, şi toate ceale sfinte vasele Domnului, ceale mari şi ceale mici, şi vasele chivotului lui Dumnezău. Şi pre ceale împărăteşti lăzi luîndu-le, le-au adus la Vavilon, şi au ars Casa Domnului. Şi au surpat zidurile Ierusalimului, şi turnurile lor le-au ars cu focu, şi au săvîrşit ţoale ceale slăvite ale Iui a le face de nemica, şi pre cei rămaşi i-au dus dc Ia sabie la Vavilon. Şi era slugi lui, şi fiilor lui, pînă ce au împărăţit perşii, spre plinirea cuvîntului Domnului în rostul Ieremiei, pînă va binevoi pămîntul sîmbetele lor, în toată vreamea pustiirii lui, va sîmbăta spre plinire
de ani 70.

CAP 11 9
      Împărăţind Chiros perşii, în anul dentîiu, spre săvîrşirea graiului Domnului in rostul Ieremiei, Rădică Domnul duhul lui Chiros, împăratul perşilor, şi strigă în toată împărăţia lui şi împreună pren scrisori, zicînd: „Aceastea zice împăratul perşilor, Chiros: *Pre mine Domnul lui Israil, Domnul cel Preaînălţat, m-au arătat împărat lumii. Şi-m arătă mic să-I zidesc Lui casă în Ierusalimul cel den ludea.  Cine iaste dară
dentru voi den limba lui, fie Domnul, Domnul lui, cu dînsul, şi suindu-se Ia Ierusalimul cel den ludea, să zidească Casa Domnului lui Israil; Acesta e Domnul, Cei ce au sălăşluit în Ierusalim. Cîţ dară pre alocuri lăcuiescu ajute lui, cei den locul lui, Şi cu aur, şi cu argint, cu dări, cu cai şi dobitoace, împreună cu ceialalţi, ceia ce după rugăciune sînt puşi înainte la besearecă Domnului cea den Ierusalim. 0. Şi, aşăzîndu-se începătorii fealiurilor neamurilor Iudei, şi fealiul Iui Veniamin, şi preoţii, şi leviţii, şi tuturor cărora aă rădicat Domnul duhul a să sui să zidească Casa Domnului den Ierusalim, şi cei de pre împrejurul lor  Au ajutat întru toate, cu 9 argint, şi cu aur, cu cai, cu dobitoace, şi făgăduinţe cîte de multe ale multora cărora mintea s-au rădicat.  Şi împăratul Chiros 10 au scos sfintele vase ale Domnului, care le-au adus Navohodonosor den Ierusalim, şi le-au spînzurat pre eale întru a lui capişte.  Şi 11 scoţîndu-le pre eale, Chiros, împăratul perşilor, le deade pre eale lui Mithridat, păzito-riului cămării lui,  Şi, pren mijlocul 12 acestuia, s-au dat lui Avasar, ispravnicului Iudeii.  Şi numărul acestora era: pahară 13 de aur 1000,şi pahară de argint 1000,căţii de argint 29, năstrăpi de aur 30, de argintu 2000 şi 400, şi alte vase 1000.  Şi toate 14 vasele s-au adus, de auru şi de argintu,5000 şi 469.  Şi să adunară de Sanavasar,împreună cu cei den robie* de la Vavilon Ia Ierusalim*  Iară în anii cei după vreamea 16 Iui Artaxerxu, împăratul perşilor, au scris împotrivă, la el, asupra celor ce lăcuiescu în Ierusalim şi în ludea, Vilemos şi Mithridat, şi Tavelios şi Rathimos şi Veeltethmos, şi Semelio scriitoriul  şi ceialalţi carii cu acestea împreună să tocmescu, şi cei ce lăcuiescu în Samaria şi în cealealalte locuri, această iscălită carte:
„împăratului Artaxerxu, domnului,
Slugile tale, Rathimos cel de pre ceale ce să 17 ncmerescu, şi Semelie scriitoriul, şi ceialalţi ai sfatului lor, şi judecătorii cei den Chilosi-ria şi Finichi:  Şi acum în ştire să fie 18 domnului împăratului că jidovii, suindu-se de cătră voi cătră noi, viindu Ia Ierusalim, cetatea cea vicleană şi rea, zidescu tîrgurilc, şi zidurile ei tocmescu, şi besearecă încep. Deci, dc să va zidi cetatea aceasta şi să vor 19 sfirşi zidurile, bir nu vor îngădui a darea, ce şi împăraţilor vor sta împotrivă.  Şi, de 20 vreame ce să facu ale besearicii, bine a fi socotim să nu treacem cu vedearea aceasta, Ce să răspundem domnului nostru, împăratului, ca, în ce chip să va părea ţie, să să socotească întru ceale de la părinţii tăi cărţi  Şi vei afla întru ceale de pomenire 22 scrise pentru aceastea şi vei cunoaşte că cetatea aceaea era vicleană, şi împăraţi, şi cetăţi dodiindu.  Şi jidovii — vi ele ani, şi războaie bătîndu întru ea încă den veacu,pentru carea pricină şi cetatea aceasta s-au pustiit. Acum dară, arătăm ţie, doamne împărate, 24 pentru că, cetatea aceasta de să va de iznoavă zidi şi ale ei ziduri să vor rădica, pogorîre nu va mai fi ţie Ia Siria cea gropiloasă şi la Finichi*4.  Atuncea au răspuns împăratul, 25 lui Rathim, celui ce scrie ceale ce să în* tîmplă, şi lui Veeltethmu, şi Sameleu scrii-toriului, şi la ceialalţi cc împreună să tocmescu şi lăcuiescu în Samaria şi Siria [643] şi Fini -hi, ceaite ce dedesupt sînt rinduite: „Cetit-am cartea carea aţi trimis cătră mine; porunciiu dară să să caute, şi să află că cetatea aceaea iaste, den veacu, împăraţilor împotrivă fă cîndu; Şi oamenii vicleşuguri şi războaie întru ea făcînd, şi împăraţi tari şi năsilnici era în Ierusalim domnindu şi biru luîndu de la Asiria cea gropiloasă şi Finichi. Acum dară, am poruncit să oprească pre oamenii aceia a zidi cetatea şi a să socoti mai nainte ca nimica afară dentru aceastea să să facă. Şi să nu meargă înainte mai multu ale răutăţii, ca împăraţii să sădodeiască”. Atuncea, cetindu-să cealea ce de împăratul Artaxerxu să scrise, Rathi-mos, şi Semelios scriitoriul, şi cei ce cu acestea împreună să punea, purcezînd la Ierusalim cu sîrguială, cu cai şi cu rînduială de gloată, începură a opri pre ceia ce zîdiia. Şi să conteniia zidirea besearecii cei den Ierusalim pînă la al doilea an al împărăţiei
lui Darie, împăratul perşilor.

CAP III 1.

Şi împărăţind Darie, făcu ospăţ mare tuturor celor de supt ascultarea lui, şi tuturor celor de casă născuţi ai Iui, Şi tuturor boiarilor celor mari, ai Midiii şi ai Persidii, şi tuturor domnilor şi voivozilor, şi biruitorilor de locuri, cei după el, de la India pînă la Ethi-opia, întru ceale 127 de domnii. Şi cînd mîncară şi băură şi, săturîndu-se, să răsi-piră, atunce Darie împăratul să duse la aşternutul Iui şi dormi, şi deşteptat fu. Atunce cei trei tineri, păzitorii trupului, cei ce păziia trupul împăratului, ziseră unul cătră altul: „Să zicem fieştecarele dentru noi un cuvînt, care va mai birui, şi ori al căruia graiu să va arăta mai înţelept decît celalalt, va da lui Darie împăratul daruri mari şi biru iuţi- mari, Şi cu mohorît a să îmbrăca, şi cu vase de ăCrr a bea, şi pre aur a dormi, şi caru cu friîe de aur, şi chivără de vison, şi lănţuşe prejur grumazi, Şi al doilea va sădea după Darie, pentru înţelepciunea lui, şi rudă lui Darie să va numi”. Şi atuncea, scriind fieştecarele cuvîntul său, au pecetluit şi au pus supt perina lui Darie 9 împăratului şi ziseră: „Cînd să va scula împăratul, vor da lui cartea; şi pre carele va aleage împăratul şi cei trei mari diregă-tori ai Persidei că cuvîntul lui e mai înţelept, hii să va da biruinţa în ce chip s-au scris”. 2. Unul au scris: „Mai mult poate vinul”. 3. Celalalt au scris: „Mai mult poate împăratul”. 4. Celalalt  au  sens.  u Mai mult pot muierile,iară preste toate biruiaşte adevărul”. Şi. cînd să sculă împăratul, luînd cărţile, 13 deaderă lui şi dti.  Şi trimiţînd.au chemat pre toţi boiarii cei mari ai Persidei şi ai Midiii, şi domnii, şi voievozii, şi căpeteniile de locuri, şi diregătorii.  Şi şăzu T 5 în divan şi dti cartea înaintea lor.  Şi zise: 16 „Chemaţi pre acei tineri, şi ei vor arăta cuvintele lor”.  Şi să chemară şi Intrară 17 înlăuntru; şi zise lor: „Spune-ţi noao pentru ceale scrise I” 5. Şi începu cel dentîiu, cela ce au zis 18 pentru putearea vinului, şi zise aşa: „O, bărbaţilor, cum nu poate mai mult vinul? Pre toţi oamenii carii beau pre el înşală.  Cugetul, şi al împăratului, şi al săracului, îl face unul, şi al robului şi al celui slobod, şi al measerului şi al bogatului.  Şi tot cugetul 20 premeneaşte spre bună plăceare şi veselie, şi nu-ş aduce aminte toată mîhnirea şi toată datoria.  Şi toate inemile le face avute, şi 21 nu-ş aduce aminte de împărat sau domnu, şi toate pren talanţi face a grăi.  Şi nu-şi 22 aduce aminte, cînd beau, a prii priatinilor şi fraţilor, şi nu preste mult zmulg săbiile. Şi, cînd de vin să trezvesc, nu-şi aduc aminte ceale ce-au făcut.  O, bărbaţilor! Nu 24 e mai putincios vinul, care aşa îndeamnă a face?” Şi tăcu, aşa zicînd.

CAP IV

	Ş i începu cel al doilea a grăi, cela ce au zis pentru putearea împăratului: „O, bărbaţilor! Nu pot mai mult 2 oamenii, părnîntul şi marea biruind, şi toate cîte-s întru eale?  Iară împăratul 3 mai mult poate, şi domneaşte pre toţi, şi stăpîneaşte pre ei, şi tot, orice va zice lor, fac; de va zice lor să facă războiu unul cătră altul, fac.  Şi de va trimite pre dînşii cătră vrăjmaşi, merg şi surpă munţii şi zidurile şi turnurile.  Udg, şi să udg; şi cuvîntul 5 împăratului nu-l calcă; şi, de vor birui, împăratului aduc toate,  Şi cîte vor prăda, 6 şi cealealalte toate. Şi dţi nu oştesc, nid dau războiu, ce lucrează pămîntul, iarăş, cînd vor sămăna, secerind aduc împăratului. Şi, unul pre altul îndemnînd, aduc birurile 7 împăratului, şi el unul singur iaste.  De va 8 zice să omoară, omoară; de va zice să lase, lasă; au zis să lovească, batu.  Au zis să 9 pustiască, pustiesc; au zis să zidească, zidesc; au zis să taie, taie;au zis să răsădească, răsădesc.  Şi tot nărodul lui şi puterile lui 10
una ascultă, şi spre aceastea d şade, mănîncă fi bea, şi doarme.  Şi acestea păzesc pre 11 el împrejur, şi nu poate fieştecarele a mearge şi a face lucrurile Iui, nici pot să nu-l asculte [644] pre el. O, bărbaţilor! Cum nu poate mai mult împăratul, ca aşa ascultat iaste?” Şi au tăcut. 27. Iară al treilea, cela ce au zis pentru muieri, şi de adevăr, acesta iaste Zorovavel, începu a grăi: „O, bărbaţilor! Au dară nu e mare împăratul, şi mulţi sînt oamenii? Şi vinul poate! Dară cine e cel ce stăpî-neaşte pre ei, au cine e cel ce domneaşte pre ei? Nu sînt muierile? Muierile au născut pre împăratul, şi pre tot nărodul carele domneaşte marea şi pămîntul. Şi dentru eale s-au făcut, şi aceastea au crescut pre ei, pre cei ce răsădesc viile den care să face vinul. Şi aceastea fac îmbrăcăminţile oamenilor, şi aceastea fac mărire oamenilor, şi nu pot oamenii fără de muieri a fi. Şi de vor aduna aur, şi argint, şi tot lucrul frumos, au nu iubesc o muiare frumoasă Ia chip şi la frumuseaţe?  Şi toate aceastea lăsîndu-Ie, la dînsa cască şi, căscîndgura.oprivescupre ea, şi toţi pre ea aleg mai vîrtos decît aurul, şi decît argintul,şi tot lucrul înfrumseţat. Omul pre al său tată Iasă, care l-au hrănit pre el, şi a sa ţară, şi cătră a sa muiare să lipeaşte. Şi cu muiarea îş lasă sufletul şi nici de tată-său îş aduce aminte, nici de mumă, nici de ţară. Şi de aicea să cade voi să ştiţi că muierile stăpînesc pre voi. Au nu trudiţi şi osteniţi, şi toate muierilor daţi şi aduceţ; şi ia omul sabia lui şi iase Ia ieşire să tîlhărească şi să fure, şi pre mare a îmbla şi pren rîuri, Şi pre leu veade şi întru întunearec mearge şi, cînd va fura şi va hrăpi şi va dezbrăca de haine, Ia cea iubită aduce? Şi mai mult iubeaşte omul pre a sa muiare, mai vîrtos decît pre tată-său şi pre mumă-sa. Şi mulţi s-au fluturat la chipuri pentru muieri şi robi s-au făcut pentru eale. Şi mulţi au perit şi au greşit şi au păcătuit pentru muieri. Şi acum nu creadeţi mie? Au nu e împăratul mare cu oblăduirea lui? Au nu toate ţările să tem a să atinge de el? Vedeam
pre el şi pre Apamina, fata Iui Vartac celui minunat, posadneca împăratului, şăzînd den direapta împăratului Şi, luînd stema den capul împăratului şi puind Ia ea, şi da palme cu stînga împăratului. Şi spre aceastea împăratul, căscînd gura, priviia la ea; şi de-i va rîde Iui, iide;iară de să vamîhni asupra lui, să cucereaşte ei, ca să să împace cu el. O, bărbaţilor! Cum nu-s tari muierile, de vreame ce fac aşa?” 28. Şi atuncea împăratul şi diregătorii căuta unul cătră altul. 29. Şi începu a grăi pentru adevăr: „O, bărbaţilor! Au nu-s tari muierile? Mare e pămîntul,şi înalt iaste ceriul, şi iute Ia alergat soarele, căci să întoarce întru încungiu-rarea ceriului şi iarăş aleargă la al său loc într-o zi. Au nu e mare cel ce aceastea 35 face? Şi adevărul e mare şi mai tare decît toate, Tot pămîntul adevărul cheamă, şi 36 ceriul pre el binecuvintează, şi toate faptele să clătesc şi tremură, şi nu iaste cu el nimica
stxîmh,__Nedirept iaste vinul, nedirept 37
iaste împăratul, nedireapte-s muierile, nedi-repţi-s toţi fiii oamenilor, şi nedireapte toate lucrurile lor ceale ce sînt ca aceastea, şi nu iaste întru eale adevăr, şi cu nedireptatea lor pier.  Iară adevărul rămîne şi poate 38 în veac, şi trăiaşte şi biruiaşte în veacul veacului.  Şi nu iaste lîngă el a lua obraze, 39 nici împărecheate, ce ceale direapte face, de cătră toate nedireptăţile şi realele să fe-reaşte, şi tuturor bine li se pare la lucrurile lui.  Şi nu iaste la judecata lui nimica 40 nedirept, şi aceasta e putearea, şi împărăţia, şi oblăduirea, şi mărimea tuturor veacurilor! Bine e cuvîntat Dumnezăul adevărului!” 0. Şi tăcu a grăirea, şi tot norodul atuncea răspunse 1. Şi atuncea zise:„Mare e adevărul şi 42 mai mult poate!” Atuncea împăratul zise lui: „Ceare ce vei, mai mult decît ceale scrise,
şi voiu da ţie, pentru căci te-ai aflat mai înţelept, şi alăturea cu mine vei sădea, şi rudenia mea te vei chema!” 2. Atuncea zise împăratului: „Adu-ţi aminte de făgăduinţa carea ai făgăduit să zideşti Ierusalimul,  In ziua carea împărăţia ta 44 ai luat, şi toate vasele ceale ce s*au luat de
la Ierusalim să le trimiţi, care le-au osebit Chiros, cînd au făgăduit să taie Vavilonul, şi s-au făgăduit că le va trimite acolo, Şi 45 tu ai făgăduit să zideşti besearecă, carea au ars idumeii, cînd s-au pustiit ludea de haldei. Şi acum, aceasta iaste care te rog, 46 doamne împărate, şi care cer de la tine! Şi aceasta iaste mărimea de Ia tine! Rogu-mă dară pentru ca să faci făgăduiala care ai făgăduit împăratului ceriului a face, den rostul tău!” 3. Atuncea, sculîndu-să Darie împăratul, 47 sărută pre el şi scrise lui cărţile cătră toţi deregătorii şi biruitorii locurilor, şi voivozi, şi domni, ca să-l petreacă pre el şi pre cei ce era cu el toţi, suindu*să să zidească Ierusalimul. Şi la toţi biruitorii 48 locurilor în gropiloasa Siria, şi Finicul,
şi la cei den Livan au scris cărţi, să ducă leamne de chedru de Ia Livan la Ierusalim, şi ca să zidească împreună cu el cetatea. Şi au scris la toţi jidovii ce să suie de la 49 împărăţie la ludea de volnicit*; tot tarele, şi biruitoriu de locu,şi domnu, şi diregă-tori de casă, să nu meargă la uşclc lor. Şi toată ţara care ţin ei, să fie lor fără [645] dajde, si ca si lase idumeii satele carele oprescu jidovilor. Şi la zidirea besearicii să să dea pre an talanzi 20 pînă să va zidi, Şi preste jirtăvnicu arderi-de-tot să să ia in toate zilele, precum au poruncă;alţi şapte-sprăzeace talanzi să aducă, preste an 10. Şi tuturor celor ce mergu de la Vavilonia să zidească cetatea, să aibă volnicia la ei şi la fiii lor şi tuturor preoţilor cărora mergu. Şi au scris şi darea şi podoaba preoţască cu ce slujescu Intru ea. Şi leviţilor au scris să le dea dare pînă să va săvîrşi Casa şi Ierusalimul să să zidească. Şi la toţi ceia ce păzescu cetatea au scris să dea lor sorţi şi chielşuguri. Şi au trimis toate vasele carele au osebit Chiros de la Vavilon, şi toate cîte au zis Chiros să facă, şi el au rinduit să faci şi să trimiţi la Ierusalim. 34. Şi cîndu ieşi tinerelul, ridicîndu faţa la ceriu înaintea Ierusalimului, binecuvîntă Împăratului ceriului, zicînd: „De la Tine e biruinţa, şi de la Tine înţelepciunea, şi a Ta e mărirea, şi cu—robul Tiu. Binecuvîntat eşti, Care ai dat mie înţelepciune, şi Ţie mărturisescu, Stăpîne al părinţilor!” 35. Şi luo cărţile şi ieşi, şi veni la Vavilon şi vesti fraţilor Iui, tuturor. Şi binecuvîn-tară pre Dumnezăul părinţilor lor, căci au dat lor slobozire şi răsuflare A se sui şi a zidi Ierusalimul, şi besearica unde s-au numit numele Lui într-însa. Şi să desfăta cu
musice şi cu bucurie zile 7.

CAP V
 6.
Şi după aceasta să aJeascră a să sui P^fl căpeteniile caselor neamurilor, dua| J pi fealiurile lor, şi muierile lor, şi tSdfl  şi fiii, şi featele lor, şi slugile lor,  şi slujnicile lor, şi dobitoacele lor. Şi Darie au trimis împreună cu ei 1000 de călăraşi pînă a-i aşeza pre d la Ierusalim cu pace şi  cu musice, tîmpene şi cu fluiere. Şi toţi fraţii lor jucînd, şi făcu pre ei să să suie împreună cu aceia.  37. Şi aceastea-s numele bărbaţilor celor ce să suia, după neamurile lor, la fealiuri, la  împărţala începăturii lor: Preoţii, fiii lui Finees, fiii lui Aaron: Iisus al lui Iosedec, ai lui Sareu, şi Ioacbim al lui Zorovavel, al lui Salathiil, den casa lui David, de semenţia  lui Fares, şi den fealiul Iudii, Carele au grăit Iui Darie, împăratul perşilor, cuvinte înţeleapte, la al doilea an al împărăţiei lui, în luna lui nisan, luna dentîiu.  38. Şi acestea sînt den ludea, carele s-au suit de robia înstriinării, pre carii.au. înşiri mat Navohodonosor, împăratul Vavilonului, Ia Vavilon, şi s-au înturnat la Ierusalim, Şi ceialaltă jidovime, fieştecarele 8 Ia a sa cetate, carii au venit cu Zorovavel şi cu Iisus, Neemiia, Zaharia, Reiseu, Eniniu, Mardoheu, Veelsar, Asfaras, Reeliu, Roim, Vaana, celor ce de înainte-povăţuitorilor lor.  Numărul celor de Ia limbi şi cei ce 9
povăţuia înaintea lor: 9. Fiii lui Foros, 2100 şaptezeci şi 2. 10 Fiii lui Safat, 400 şaptezed şi doi. 11 Fiii lui Ares, 700 cincizeci şi şase. 12 Fiii Iui Faath Moav, 2800 şi 12. 13 Fiii lui Ilam, 1000 doo sute cinzed şi 4. 14 Fiii lui Zathii, 900 patruzeci şi cinci. 15 Fiii Iui Corve, şapte sute şi cina. 16 Fiii Iui Vani, şase sute patruzed şi 8. 17 Fiii lui Vive, şase sute doaozeci şi trei. 18 Fiii lui Sadas, 3200 doaozeci şi doi. 19 Fiii lui Adonican, 600 şasezed şi 7. 20 Fiii lui Vagoi, 2000 şasezed şi şase. 21 Fiii Iui Adinu, 400 cinzed şi patru. 22 Fiii lui Atiriziu, noaozed şi doi. 23 Fiii lui Chilan şi Azi tas, 60 şi 7. 24 Fiii lui Azuran, patru sute treizeci şî 2. 25 Fiii Ananici, o sută şi unul. 26 Fiii lui Arom, treized şi doi. 27 Fiii lui Vasa, trei sute doaozeci şi trei. 28 Fiii lui Arsifurith, o sută şi doi. 29 Fiu lui Metirus, 3000 şi cinci. 30 Fiii Iui Vethlomon, o sută doaozeci şi 3. 31 Cd den Netofas, cinzed şi cinci. 32 Cei den Anathoth, o sută cinzed şi 8. 33 Cei den Vethsamos, patruzed şi doi. 34 Cei den Cariathiarios, doaozed şi cinci. 35 Cei den Ca fi ras şi Viroth, 740 şi 3. 36 Cei den Piras, şapte sute. 37 Cd den Hadias şi Amidui, 420 şi 2. 38 Cd den Chirama şi Gavdis, 620 şi unul. 39 Cei den Macalon, 100 doaozed şi doi. 40 Cei den Vitolio, cinzed şi doi. 41 Fiii lui Nefis, o sută cinzed şi 6. 42 Fiii Iui Calamolal şi Omis, 720 şi 5. 43 Fiii lui Ierehu, 300 patruzed şi cinci. 44 Fiii lui Anaas, 3000 trei sute şi 30. 45 Preoţii, fui Iui Ieddu, fiiul lui Iisu, la fiii Iui 46 Sanasiv, 900 şaptezed şi doi.
Fiii den Esemiruth, 1000 cinzeci şi 2. 47
Fiii lui Fassaron, 1000 patruzed fi 7. 48
Fiii den Cărmi, doao sute cinzed şî 7. 49 0. Iară leviţii, fui lui Iesue şi Cadmhi şi 50 Van şi Suia, 70 şi patru.
Peaveţii besearecii, fiii lui AsafjJ.20 şi 8. 51
Portarii, fiii lui Salum, fiii lui Iatal, fiii lui 52 Tolman, fiii lui Dacovi, fiii lui Tita, fiii Iui Sar.ii.de toţi. 130 şi 9.
Robii besearecii: fiii lui Isaf, fiii lui Asifa, 53 fiii lui Tavaoth, fiii lui Chiras, fiii lui Sud, fiii lui Faleu, fiii lui Lavana, fiii lui Agrava, fiii lui Acua, fiii Iui Uta, fiii lui Chitav, fiii lui Agava, fiii Iui Seve, [646] Fiii lui Anan, fiii lui Cathua, fiii Iui Ghed-dur, fiii Iui Eru, fiii lui Dcsan, fiii lui Noiva. fiii Iui II ase va, fiii Iui Gazera, fiii lui Aziu, fiii lui Finees, fiii lui Asara, fiii lui Vasthe, fiii lui Assana, fiii Iui Meani, fiii lui Nafisi, fiii lui Acuv, fiii Iui Aicfa, fiii lui F ara chim, fiii lui Vasaloth, Fiii lui Meeda, fiii lui Cutha, fiii Iui Hîrca, fiii Iui Harcus, fiii Iui Asirar, fiii lui Thomi, fiii Iui Nasith, fiii Iui Atifa, 41. Fiii slugilor lui Solomon, fiii lui Asap-fion, fiii lui Farira, fiii lui Ieili, fiii Iui Lozon, fiii lui Isdail, fiii lui Safeth, Fiii Aghiei, fiii lui Fahareth, fiii Saviei, fiii Sarothiei, fiii Mas iei, fiii lui Gar, fiii lui Adus, fiii lui Suva, fiii lui Afera, fiii lui Varodis, fiii lui Savat, fiii lui A lom, 42. Toţi robii bisearecii, şi fiii slugilor lui Solomon, 300 şaptezeci şi 2. Aceştea-s carii s-au suit de la Thermeleth şi The-lersas, povăţuitoriul lor Haraathalar, şiAIar, şi nu putea să vestească neamurile lor şi seminţiile, cum sini den Israil, fiii luî Ladan, fiiul lui Van, fiiul lui Nicodan, 652. Şi den preoţii ceia ce să apucă de preoţie, şi nu s-au aflat, fiii Ovdiei, fiii lui Acos, fiii lui Addus, celui ce au luat pre Avghia muiare, den featele lui Verzcleu, şi să numi pre numele lui. Şi acestora, cereîndu-se cea de rudă scrisoare la socoteală şi neaflindu-se, să osebiră a preoţi. Şi zise lor Neemia şi Attharias să nu aibă ei parte de ceale sfinte, pînă să va scula arhiereu,îmbrăcat cu arătarea şi adevărul. 43. Şi acestea toţi era de la Israil, de 12 ani şi în sus, afară den slugi şi slujnice,42360. Slugile lor şi slujnicele, 7347. Cîntărcţi şi peaveţi, 245. Cămile, patru sute şi treizeci şi cinci. Şi cai, şapte sute şi treizeci şi şase. Muşcoi, doao sute patruzeci şi cinci. înjugători, 5000 şi 5 sute şi 25. Şi den povăţuitori, după neamuri, cînd veniia ei la besearecă lui Dumnezău cea den Ierusalim, s-au făgăduit să rădice Casa pre locul ei, după a lor puteare, şi să să dea la sfintă cămară a lucrurilor taleri de aur 1000 şi de argint taleri 6000 şi veşminte preoţeşti 100. Şi să lăcuiră preoţii, şi leviţii, şi cei den norod, în Ierusalim şi în ţară, şi cîntăreţii besearecii, şi portarii, şi tot Israilul, la satele lor. Şi sosind a şaptea lună şi fiind fiii Iui Israil fieştecarele pre acasă-ş, adunară-să cu toţii dempreună la lăsgimea porţii cei dentîiu ce e cătră răsărit. 44. Şi  stînd  Iisus  al  lui  Iosedec, şi
fraţii lui, preoţii, şi Zorovavel al lui Salathiil, şi fraţii lui au gătit jirtăvnicul Dumnezeului lui Israil, să aducă preste el arderi-de-tot, după urmarea celor mărturisite den cartea Iui Moisi, omului lui Dumnezeu. 5. Şi să adunară Ia ei dentru cealealalte 74 limbi ale pămîntului. Şi au isprăvit jărtăvni-cul pre locul lui, căci cu vrajbă era lor, şi întăriră pre ei toate limbile pre pămînt, şi aducea jîrtve după vreame, şi arderi-de-tot Domnului, demineaţa şi înde sară. 6. Şi au adus praznicul facerii colibilor, 75 în ce chip s-au rinduit în leage, şi jîrtve în toate zilele, în ce chip să cuviniia, şi după aceastea, aducerile neîncetarii şi jîrtvă simbetelor şi a lunilor noao şi a praznicelor tuturor celor sfinţite. 7. Şi oricîţi s-au făgăduit făgăduinţă 76 lui Dumnezău, den lună noao a lunii a şaptea, au început a aduce jîrtve lui Dumnezău, căci besearecă lui Dumnezău încă nu se zidise.  Şi au dat argint pietrarilor şi meşterilor de lemnu, şi mîncări şi băuturi, cu bucurie.  Şi cară sidoneanilor şi tireanilor, ca să aducă ei de la Livan leamne de chiedru, a aduce plute la vadul Iopiei, după porunca ce s-au scris lor de Ia Chiros, împăratul perşilor. 8. Şi în al doilea an, mergînd la besearecă 79 Iui Dumnezeu la Ierusalim, în luna a doua, început-au Zorovavel al Iui Salathiil, şi Iisus
al lui Iosedec, şi fraţii lor, şi preoţii, leviţii, şi toţi ceia ce au venit den robie la Ierusalim şi au întemeiat Casa lui Dumnezău Ia lună noao a lunii a doua, în al doilea an viind la ludea şi la Ierusalim. Şi au pus 80 pre leviţi den 20 de ani preste lucrurile Domnului, şi stătu Iisus, şi fiiul lui, şi fraţii, şi Cadmiil, fratele, şi fiii lui, Madiavun şi fiii lui, Ioda a lui Iliadun, împreună cu fiii şi fraţii, toţi leviţii dempreună ispravnicii preste lucruri, fă cînd Ia lucruri în Casa Iui Dumnezău, şi au zidit zidarii besearecă Domnului. Şi au stătut preoţii toţi 81 împodobiţi, cu musice şi trimbiţe, şi leviţii, fiii lui Asaf, avînd ţimbalele, lăudînd Domnului şi binecuvîntînd, după rînduiala Iui David, împăratul lui Israil. Şi glăsuiră 82 pren laude mărturisind Domnului, căci bunătatea Lui şi mărirea—în veaci în tot Israilul. Şi tot norodul au trimbiţat şi 83 au strigat cu glas mare, dînd laudă Domnului spre ridicarea Casii Domnului. Şi 84 veniră den preoţii leviţi, şi den cei ce şăd înainte, după neamurile lor, cei bătrîni, carii au văzut casa cea mai denaintea aceştiia, cătră zidirea aceiia, cu punsoare şi strigare mare, şi mulţi, pren trimbiţe şi bucurie, cu glas mare, cît norodul nu auziia [647] trîmbiţele, pentru  plinsoarea norodului; Pentru că gloată era, carea trimbiţa foarte tare, ca de departe să să auză. 49. Şi auzind vrăjmaşii fealiului Iudii şi ai lui Veniamin, au venit a cunoaşte care e glasul trfmbiţelor. \ Şi au cunoscut că cei den robie zidesc beseareca Domnului Dum-năzăului lui Israil. 50. Şi viind la Zorovavel şi la Iisus şi la povăţuitorii neamurilor, zic lor: „Să zidim împreună cu voi, că aseamene cu voi ascultăm de Domnul vostru şi Lui jîrtvuim, den zilele lui Azvasareth, împăratul asirianilor, carele ne-au mutat pre noi aicea”. 51. Şi zise lor Zorovavel şi Iisus şi povăţuitorii neamurilor lui Israil: „Nu e noao şi voao a zidi Casa Domnului Dumnezăului nostru, pentru că noi singuri vom zidi Domnului Iui Israil, cu urmare precum au rinduit voao Chiros, împăratul perşilor”. 52. Şi limbile pămîntului, dormind asupra celor den ludea şi bătînd cetatea, opriia de zidire şi, vicleşuguri şi aduceri de noroade şi zarve făcînd, au oprit a să săvîrşi zidirea preste toată vreamea vieţii împăratului Chiros. Şi să opriră de zidire ani 2, pînă Ia
a lui Darie împărăţie.

CAP VI
 3.
Şi în anul al doalea al împărăţiei lui Darie, proroci Aggheu şi Zaharia PjDfl al lui Adodproroc ii asupra iudeilor, BKUfl şi asupra celor den ludea, şi den Ierusalim, pre numele Domnului Dumnezăului lui Israil asupra lor.  54. Atuncea, stînd Zorovavel al lui Sala-thiil şi Iisus al lui Iosedec, au început a zidi Casa Domnului cea den Ierusalim, fiind împreună cu prorocii Domnului agiutorindu lor.  55. Intr-această vreame era cătră ei de faţă Sisinis, biruitoriul Siriei şi Finichiii, şi Sathravuzanu, şi cei împreună tovarăşi ai  lui, şi ziseră lor: „Cine voao au rinduit de zidiţi casa aceasta şi acopere mîntui acesta, şi alalte toate săvîrşiti? Şi carii sînt  ziditorii cei ce aceastea săvîrşescu?” Şi avură har cei bătrîni ai iuddlor, socotinţă  făcîndu-se în robie de la Domnul, Şi nu s-au oprit de zidire pînă a să face semnare  lui Darie pentru ei şi a să răspunde. Iz-vodul cărţii care au scris lui Darie şi au trimis Sisinis, biruitoriul Siriei şi Finichiii, şi Sathravuzanu, şi cei împreună tovarăşi, cei den Siria şi Finichi:„Domnului împăratului Darie, să să bucure. Toate ştiute să fie domnului nostru împăratului, cid mergînd la ţara Iudeii şi viind Ia Ierusalim cetatea, am prinsu pre cei bătrîni jidovi ai robiei în Ierusalim cetatea zidindu casă Domnului, mare,  Noaă.pren 9 pietri doplite de multu preţu, leamne puin-du-se în ziduri.  Şi lucrurile acealea în grabă 10 să facu, şi bine sporindu-se lucrul în mînile lor, şi cu toată mărirea şi nevoinţa săvir-şindu-să.  Atuncea am întrebat de aceşti 11 bătrîni, zicîndu: 'Cine voao poruncindu zidiţi casa aceasta şi lucrurile aceastea întemeiaţi?'  Intrebat-am dară pre ei, pentru ca 12 să arătăm ţie şi să scriem ţie pre oamenii cei ce povăţuiescu, şi scrisoarea numelor cearem de la dînşii acelor ce înainte -povăţui a. Şi ei răspunsără noao zicîndu: *Noi sîntem 13 slugi Domnului, Celui ce au zidit ceriul şi pămîntul.  Şi era casa aceasta zidită mai 14 nainte cu mulţi ani, pren împăratul lui Israil, mare şi tare, şi s-au săvîşit;  Şi, de vreame 15 ce părinţii noştri amărind greşiră spre Domnul lui Israil cel cerescu, i-au dat pre ei în mînile lui Navohodonosor, împăratul Vavi-loniei haldeilor.  Şi casa surpîndu-o, o 16 au arsu,şi pre norodu l-au robit Ia Vavilon. Iară în anul dentîiu împărăţind Chiros 17 ţărăi Vaviloniei, au scris împăratul Chiros casa aceasta să să zidească.  Şi sfintele 18 vase,ceale de aur şi de argint, carele au scos Navohodonosor den casa cea den Ierusalim şi le-au spînzurat pre eale în beseareca lui, iarăş le-au scos pre eale Chiros împăratul den beseareca cea de la Vavilon şi s-au dat lui Zorovavel şi Iui S an a vas ar, biruitoriului. Şi s-au poruncit lui, ducîndu aceastea vase, 19 să le puie în beseareca cea den Ierusalim, şi beseareca Domnului aceasta să să zidească pre locu.  Atuncea Sanavasar acela, mergîndu, au pus temeliile Casii Domnului cei den Ierusalim şi, de atuncea pînă acum zi-dindu-se, n-au luat săvîrşire.  Acum dară, 21 de iaste socoteala Împăratului, să să caute întru ceale împărăteşti cămări de cărţile lui Chir  Şi, de se va afla cu ştirea lui Chir 22 împăratului făcîndu-se zidirea Casii Domnului cei den Ierusalim şi de să pare domnului, împăratului nostru, răspunză noao pentru aceastea”. 7. Atunce împăratul Darie porund asocoti întru ceale împărăteşti paze de cărţi, cealea ce să afla în Vavilon; şi să află la Ecvatana, în tumul cel den ţara Midiei, loc întru care era pomenite aceastea:  „In anul 24 dentîiu împărăţind Chir, împăratul Chir porunci să zidească Casa Domnului cea den Ierusalim, unde jîrtvuiescu pren foc neîncetat;  A căruia înălţimea-de coţi 60, lăţimea—de coţi 60, pren trei case de pietri cioplite şi o casă de lemnu noao dc ţară, şi cheltuială să să dea den casa Iui Chiros împăratului  Şi vasele ceale sfinte ale Casii Domnului, ceale de aur şi ceale de argint, care le-au scos Navohodonosor den casa cea den [648] Ierusalim şi le-au adus la Vavilon  să le aşaze la casa cea den Ierusalim  unde era stînd  pentru ca să să puie acolo**- Şi porunci lui Sisin,biruitoriul Siriei şi Finichiei  şi lui Satravuzan şi celor împreună tovaroş  să să nevoiască, şi celor rinduiţi în Siria şi Finichi povăţuitori să să ferească de loc şi să lase pre sluga Domnului, pre Zorovavel, şi biruitonu Iudeii, şi pre cei bătrîni ai iudeilor. Casa Domnului aceaea a o zidi pre loc: „Şi eu am rinduit cu tot nadinsul să zidească şi să ia aminte, pentru ca să facă împreună cu cei den robimea iudeilor, pînă a săvîrşi Casa Domnului. Şi  den birul Chilosiriei şi Finichiii  cu nevoinţă rînduiala să să dea acestor oameni  spre jîrtvă Domnului  lui Zorovavel biruitoriului  de tauri şi berbeci şi den miei. Şi aşijderea şi grîu  şi sare  şi vin  şi untdelemnu. neîncetat preste an  în ce chip preoţii cei den Ierusalim vor zice, să să cheltuiască preste toată ziua, fără de price  Pentru ca să aducă turnări lui Dumnezeu celui Înalt  pentru împăratul şi slugile Iui  şi să să roage pentru a lor viaţă. Şi porunci pentru ca  dţi are treace ceva den ceale zise mai nainte şi den ceale scrise mai nainte  sau nu vor plini, să să ia lemnu dentr-ale lui şi pre acela să să spînzure, şi averile lui să fie împărăteşti. Pentru aceaea şi Domnul  Căruia numele Lui să cheamă acolo, să stingă pre tot împăratul şi limba care va întinde mîna Iui să oprească au să facă rău Casii Domnului aceiia den Ierusalim.  Şi eu, împăratul Darie  poruncim cu nevoinţă ca aceastea sa să facă**.

CAP VII
 8.
Atuncea Sisin  biruitoriul gropila-tei Sirii şi Finichiii  şi Sathravu-zanu şi cei împreună tovaroş, ur-mînd celor ce de împăratul Darie  s-au poruncit  Isprăvniciia asupra lucrurilor celor sfinte, mai cu nevoinţă ajutorind bătrînilor  preoţilor şi stătătorii besearecii.  59* Şi bine sporite să făcea lucrurile ceale sfinte, prorocind Angheu şi Zaharia prorocii.  Şi au săvîrşit aceastea pren porunca Domnului Dumnezăului lui Israil  şi cu gîndul lui Chir şi Darie şi Artaxerxu  împăraţilor  perşilor. Şi să săvîrşi Casa cea sfintă pînă în 23 de zile ale lunii lui adar, la al şaselea an al lui Darie, împăratul perşilor.  60. Şi au făcut fiii lui Israil, şi preoţii  şi leviţii  şi ceialalţi cei den robime, cei ce s-au adaos, după ceale cc sînt scrise în cartea lui Moisi* Şi au adus Ia tîrnoseala Casii Domnului tauri 100, berbed 200 miei  patru sute, Ţapi pentru păcatul* a tot Israilul 12, spre numărul începătorilor de  fealiurile lui Israil.  Şi statură preoţii 63 - Btblta. 1638 '
şi leviţii, după fealiuri, împodobit, lalucru-rile Domnului Dumnezăului Iui Israil, după cartea lui Moisi; şi portarii,la fieştecare poartă. 1. Şi au adus fiii lui Israil, împreună cu 10 cei den robie, Pastile în 14 ale lunii dentîiu, cînd s-au curăţit preoţii şi leviţii  Şi toţi 11 fiii robiei, nu dempreună s-au curăţit. Căci leviţii toţi odată s-au curăţit, şi au 12 junghiat Pastile la toţi fiii robiei, şi fraţilor lor, preoţilor, şi lor. 2. Şi au mîncat fiii lui Israil, cei den robie, toţi cei ce s-au osebit de cătră urîciunile limbilor pămîntului, cercînd pre Domnul.
Şi au adus sărbătoarea azimclor 7 zile,veseundu-se înaintea Domnului,  Căciauîntors 15 sfatul împăratului asirianilor asupra lor, ca să întărească mîinile lor spre lucrurile Domnului Dumnezăului lui Israil.

CAP VIII
 3. 
Şi mai pre urmă de aceastea iaste, împărăţind Artaxerxu, al perşilor împărat,  Mearse Esdra al lui 2 Sareu, al lui Ezeriu, al lui Helchiu, al lui Salum, al Iui Saduc, al Iui Ahitov, al lui Am ari u, al lui Eziu, al lui Memeroth, al lui Zareu, al lui Sauiei, al lui Voca, al lui Avisum, al lui Finees, al lui Eliazar, al lui Aaron, preotului celui dentîiu;  Acesta 3 Ezdra s-au suit den Vavilon, ca un cărtura-riu iscusit fiind întru a lui Moisi leage ce e dată de Dumnezăul lui Israil,  Şi deade 4 lui împăratul mărire, aflînd har înaintea lui, la toate poftele lui. 4. Şi să suiră împreună den fiii Iui Israil, 5 şi den preoţi, şi leviţ, şi cîntăreţi de besearecă, şi portari, şi robi ai besearecii, la Ierusalim.  In anul al şaptelea împărăţind 6 Artaxerxu, în luna a cincea, acesta e anul al şaptelea al împăratului, pentru că, ieşind de la Vavilon, la lună noao a lunii dentîiu, Au sosit la Ierusalim, după cea ce s-au dat 7 lor bună călătorie de Ia Domnul;  Pentru 8 că Ezdra multă ştiinţă cuprindea, ca nemica să nu lase dentru ceale den leagea Domnului şi den porunci a învăţa pre tot Israilul toate direptăţile şi judecăţile.  Şi căzînd porunca, cea ce s-au scris de Artaxerxu împăratul cătră Ezdra preotul şi cetitoriul dc leagea Domnului, al căruia iaste izvodul cel demaiînjosseris:  „împăratul Artaxerxu, 10 Izdrii preotului şi cetitoriului legii Domnului, să să bucure.  Şi ceale de oameni iubitoare 11 eu alegîndu, poruncim celor ce vor vrea, den limba jidovilor alegîndu ei, şi den preoţi, şi den leviţi, şi fiindu ei întru a noastră împărăţie, să meargă împreună cu tine la Ierusalim.  Deci cîţi vor pofti, pornească-să 12 împreună, precum s-au părut şi mie şi celor şapte priateni sfeatnici,  Pentru casă socotească ceale ce sînt la ludea şi la Ierusalim, [649] Cu urmare în ce chip să află în leagea Domnului, Şi să aducă daruri Domnului lui Israil, care am făgăduit şi eu şi priatinii la Ierusalim, şi tot aurul şi argintul carele s-ar afla în ţara Vavilonului, Domnului la lerusalim, împreună Cu cel dăruit de norod la beseareca Domnului Dumnezăului lor cea den Ierusalim, să să adune şi argintul şi aurul pentru junei şi berbeci şi miei şi ceale ce acestora urmează, Qt să aducă jîrtve Domnului la jîrtăvnicul Domnului Dumnezăului lor cel den Ierusalim; Şi toate, oricite vei vrea împreună cu fraţii tăi să faci cu aur şi cu argint, fă după voia Dumnezăului tău. Şi ceale sfinte vase ale Domnului, ce să dau ţie la treaba besearicii Dumnezăului tău celui den Ierusalim, le vei pune înaintea Dumnezăului tău celui den Ierusalim. Şi cealealalte, oricite vor trebui ţie la treaba besearecii Dumnezăului tău, vei da den cea împărătească visterie. Şi eu,împăratul Artaxerxu, poruncit-am paznicilor visteriilor Siriei şi Finichiii ca, cîte va trimite Ezdra preotul şi cetitoriul legii lui Dumnezău cehii de sus, cu nevoinţă să-i dea lui, Pînă la 100 de talanţi de argint, aşijderea şi pînă la 100 de cori de grîu,şi vin, veadre 100, şi alte cîte de multe. Toate după a lui Dumnezău leage să să săvîrşască cu nevoinţă Dumnezăului celui înalt,pentru ca să nu să facă urgie preste împărăţia împăratului şi a fiilor lui. Şi voao vî se zice ca tuturor preoţilor, şi leviţilor, şi dntă-reţilor besearicii, şi portarilor, şi robilor besearicii, şi tocmitorilor besearicii aceştiia, Nidun bir, nid alt vicleşugu să să facă, şi volnicie nimene să aibă să puie ceva asupra acestora. Şi tu, Ezdro, după înţelepciunea lui Dumnezău, pune judecători şi legiuitori, pentru ca să judece în toată Siria şi Fini ca pre toţi ceia ce ştiu leagea Dumnezăului tău; şi pre cei ce nu ştiu, vei învăţa. Şi toţi dţi ar călca leagea Dumnezăului
tău şi cea împărătească, cu nevoinţă să vor certa, ori cu moarte, ori cu muncă, sau cu pagubă de argint, sau cu izgonire”. 65. Şi zise Ezdra scriitoriul: „Binecuvîntat sîngur Domnul Dumnezăul părinţilor miei. Cela ce au dat aceastea în inima împăratului, să cinstească Casa Lui cea den Ierusalim. Şi pre mine m-au cinstit înaintea împăratului, şi celor ce sfătuiescu, şi tuturor priatenilor şi boiarilor lui. Şi eu, cu bună în-drăznire mă făcuiu, după ajutoriul Domnului Dumnezăului mieu, şi am adunat bărbaţi den Israil ca să să suie cu mine. . 66. Şi aceştea-s cei mai mari povăţuitori, după neamurile lor şi după împărţealele începăturilor, ceia ce să suie cu mine de Ia Vavilon
întru împărăţia Iui Artaxerxu împăratului. Den fiii lui Finees: Ghirson;den fiii lui Ii hamar: Gamail.  Den fiii lui David: Letus al 33 lui Seheniu.  Den fiii lui Fares: Zaharia, 34 şi cu el s-au scris oameni 150.  Den fiii 35 lui Salomon: Aveli, Acnias al Zahariei, şi cu el oameni 200.  Den fiii lui Zathois: Sehenias al lui Iezel, şi împreună cu el oameni 300.  Den fiii Iui Adin: Ovir al lui Ionan, 37 şi cu el împreună oameni 250.  Den fiii lui 38 Elam: Iesias al lui Gotholiu, şi împreună cu el bărbaţi 70.  Den fui Safatiei: Zaharia 39 al lui Mihail, şi împreună cu el bărbaţi 70. Den fiii lui Ioav: Avadias al lui Iezii, şi cu 40 el bărbaţi 212.  Den fiii iui Vanid: Asalimoth al Iosafiei, şi cu el bărbaţi 160. Den fiii lui Vavi: Zaharia al lui Vi vai, şi cu 42 el bărbaţi 28.  Den fiii lui Astath: Ioanis 43 Acatan, şi cu el bărbaţi 110.  Den fiii lui 44 Adonicam cei mai după pre urmă, şi aceastea-s numele lor: EUfalatos, Ieuil şi Samea, şi cu ei bărbaţi 70.  Den fiii lui Vaguthi al 45 Istacuri, şi cu d bărbaţi 70.  Şi am adunat 46 pre ei Ia rîul ce să zice Theran şi ne-am tăbărît 3 zile acolo şi obliciiu pre ei.  Şi den 47 fiii preoţilor şi dentru leviţi neafund acolo, am trimis cătră Eleazar şi, iată, veniră şi M asm an, şi Alnathan, şi Mame an, şi Iorivon, Nathan, Ennatan, Zaharia, şi Mosolamon, povăţuitorii şi ştiutorii.  Şi am zis lor 48 să meargă cătră Dadeu, povăţuitoriul cel den locul păzii visteriei, poruncind lor să grăiască cu Dadeu şi cu fraţii lui şi cu cei den locul păzitorilor de visterie, să trimită noao pre cei ce vor sluji în Casa Domnului nostru.  Şi am adus noao, după mîna cea 49 tare a Domnului nostru,bărbaţi ştiutori den fiii lui Moli al Iui Levi, al lui Israil, pre Ase-vivsa şi pre fiii hu şi pre fraţi, fiind 18.  Şi 50 Asevian şi Anuon şi O se an, frate, den fiii Hananeului, şi fiii lor, bărbaţi 20.  Şi den 51 robii besearecii, carii au dat David, şi povăţuitorii Ia lucrul leviţilor, robi ai besearicii— 220; tuturor s-au arătat scrisoarea numelor. 7. Şi am făgăduit acolo post tinerilor 52 înaintea Domnului Dumnezăului nostru,
să cearem de Ia EI bună călătorie şi noao, şi celor ce era împreună cu noi, fiilor noştri, şi dobitoacelor.  Pentru că m-am 53 ruşinat a ceare împăratului şi pedestri şi călăreţi şi petre ace re pentru întemeiare de cătră cd ce ne stau împotrivă.  Pentru 54 că am zis împăratului că putearea Domnului nostru va fi cu cei ce cearcă pre El la toată isprăvirea.  Şi iarăş ne-am rugat 55 Domnului nostru ca aceastea, şi bine blînd L-am nemerit. 8. Osebit-am, den căpeteniile fealiurilor [650] şi preoţilor  bărbaţi 12, pre Esevria şi pre Asamian, şi împreună cu ei, dentm fraţii lor  bărbaţi 10. Şi am pus lor argintul şi aurul şi sfintele unealte ale Casii Domnului nostru  care le-au dăruit împăratul şi sfcatnicii lui, şi diregătorii  şi tot Israilul. Şi puind, am dat lor talanţi de argint 650,şi vase de argint de talanţi 100, şi de aur talanţi 100, şi ferecaturi de aur 20, Şi vase de aramă, de aramă bună,sclcpind în fealiul aurului, vase 12- Şi ziş lor:'Şi voi sfinţi sînteţi Domnului, şi vasele sfinte şi aurul şi argintul-făgăduinţă Domnului părinţilor noştri- Preveghcaţi şi păziţi pînă Ie veţi da voi pre eale căpeteniilor neamului preoţilor, şi leviţilor, şi povăţuitorilor neamurilor Iui Israil  în Ierusalim, în cămările Casii Dumnezăului nostru*. Şi preoţii şi leviţii, cei ce au luat argintul şi aurul şi vasele ceale den Ierusalim  le-au băgat la besearecă Domnului. 69. Şi purccgînd de la rîul lui Theraîn 12 ale lunii dentîiu, am întrat Ia Ierusalim, după mîna cea tare a Domnului nostru  cea de asupra noastră, şi ne-au mîntuit pre noi de la intrarea Domnului şi de la tot nepriatenul  şi am venit Ia Ierusalim. Şi făcîndu-se acolo zio a treia  în ziua a patra stînd, argintul şi aurul s-au dat în Casa Domnului nostru, la Marimoth, fiiul Iui Iuri preotului. Şi cu el—Eliazar al lui Finees, şi era cu ei Iosavados al lui lisu, şi Moith al lui Savanu  leviţii. Ia număr şi la toată cumpănitura. Şi s-au scris tot trasul lor într-acel ceas. 70. Şi ceia ce au venit den robie au adus jîrtve Dumnezeului Iui Israil  Domnului, junce 12  pentru tot Israilul, berbeci 96, Miei 72, ţapi pentru mîntuire 12, toate jîrtvă Domnului. 71, Şi au dat poruncile împăratului la cei împărăteşti deregătorii ai casii şi biruitorilor gropilatei Siriei şi Finichiii şi au slăvit pre nărod şi pre besearecă Domnului. 72. Şi aceastea săvîrşindu-se, venit-au la mine povăţuitorii* zicînd: 4N-au osebit limba lui Israil şi boiarii şi preoţii şi leviţii, limbile ceale striine de neam ale pămîntului şi necurăţiile de la limbile hananeilor şi heteilor şi ferezeilor şi evuseilor şi moaviteanilor şi eghipteanilor şi idumeilor, Pentru că au lăcuit împreună cu featele lor  şi ei şi fiii lor, şi s-au amestecat sămînţă cea sfîntă la limbile ceale striine dc neam ale pămîntului şi avea parte cei mai mari povăţuitori şi diregătorii de nelegiuirea aceasta, de Ia începutul lucrului*. 73. Şi fu îndată ce am auzit eu aceastea, am rupt hainile şi svinţitul văşmînt şi mi-am zmult părul şi den cap şi den barbă şi am şăzut în gîndure şi mîhnit. 4, Şi să porniră cătră mine cîţi atuncea 74 să porniia pre cuvîntul Domnului Dumnezeului Iui Israil  jălindu cu pentru nelegiuire,
şi sădeam trist  pînă Ia jîrtvă cea de sară. Şi sculîndu~mă den post,rupte avîndu hainile şi svîntul văşmînt, 5. Plecînd genunchele şi întinzind mînile cătră Domnul  ziceam:  *Doamne, ruşinaiu-mă şi mă înfruntaiu înaintea feaţii Tale,  Pentru că păcatele noastre s-au 77 înmulţit preste capetele noastre, şi necu-noştinţile noastre au prisosit pînă la ceriu  încă den vreamea părinţilor noştri, şi sîntem 78 întru mare păcat pînă în ziua aceasta.  Şi 79 pentru păcatele noastre şi ale părinţilor noştri, ne-am dat  împreună cu fraţii noştri,
şi împreună cu împăraţii noştri, şi împreună cu preoţii noştri, ceia ce au împărăţit pămîntul, spre sabie şi robie şi pradă cu ruşine, pînă în ziua aceasta.  Şi acum  întrucît 80 s-au făcut noao milă de la Tine  Doamne, ca să rămîie noao rădăcină şi nume în locul sfinţirci Talc  Şi a să descoperi noaă 81 Iuminătoriu în Casa Domnului Dumnezăului nostru, să ne dea noao hrană în vreamea lucrului nostru;  Şi lucrînd  noi nu ne-am 82 părăsit de cătră Dumnezăul nostru  ce ne-au făcut pre noi cu har înaintea împăraţilor perşilor, să ne dea noao hrană.  Şi a mări 83 besearecă Domnului nostru  şi a rădica Sionul cel pustiu, a da noao întărire în ludea şi Ierusalim.  Şi acum ce vom zice, Doamne, avînd aceastea? Pentru că am călcat poruncile Tale carele ai dat în mîna slugilor Tale  prorocilor, zicînd  Că:4Pămîntul Ia 85 carele întraţi să-l moştenit iaste pămînt pîngărit cu pîngăriciunea celor streini de neam ai pămîntului, şi de necurăţia lor au umplut pre dînsul.  Şi acum, featele să 86 nu le împreunaţi Ia lăcaş cu fiii voştri, şi featele voastre să nu Ie daţ Ia fiii lor.  Şi 87 să nu cercaţi a împăca ceale de cătră ei preste  toată  vreamea   pentru  ca, întă-rindu-vă  să mîncaţi ceale bune ale pămîntului şi veţ face moştenire fiilor voştri pînă în veac*.  Şi ceale ce să întîmplează, toate 88 noao să fac pentru lucrurile noastre ceale reale şi ceale mari păcate ale noastre. Pentru că Tu, Doamne  ne-ai uşurat păcatele noastre  Şi ai dat noao rădăcină ca aceasta; 89 iarăş ne-am întors a călca leagea Ta  ca să ne amestecăm la necurăţia limbilor pămîntului. Au nu Te-ai urgisit spre noi ca să ne pierzi 90 pre noi, pînă să nu rămîie rădăcină şi sămînţă şi numele nostru?  Doamne, al lui 91 Israil adevărat eşti, pentru că am rămas rădăcină [651] de astăzi înainte. Iată, acum sîntem înaintea Ta întru fărădelegile noastre, pentru că nu mai iaste a sta înaintea Ta spre aceastea”. Şi cînd să ruga Ezdra, să mărtu-risiia plîngînd, căzut la pămînt înaintea besearecii, s-au adunat cătră el den Ierusalim gloată multă foarte, bărbaţi şi muieri şi tineri, pentru că plîngere era marc întru mulţime. Şi strigînd Iehonia al lui Ieilu, den fiii lui Israil, zise: „Ezdro! Noi am greşit la Domnul Dumnezeu, am lăcuit împreună cu muieri de alt neam, dentru limbile pămîntului. Şi acum, iaste deasupra a tot Israilul; întru aceasta facă-se noao jurămînt cătră Domnul, să scoatem toate muierile noastre ceale de alt neam, împreună cu fiii lor, Precum s-au socotit ţie şi cîţ să supun la leagea Domnului ;scoală-tc, săvîrşaşte. Pentru că la tine e lucrul şi noi cu tine sîntem puteare a face”. 76. Şi sculîndu-se Ezdra, jură pre căpeteniile neamului preoţilor şi ai leviţilor, a tot
Israilul, şi a face ca aceastea; şi au jurat.

CAP IX
 7.

Şi sculîndu-se Ezdra dc la curtea be-searicii, au mersu la cămara lui Ionan al lui Eliasiv. Şi mîindu acolo, pîine n-au gustat, nici au băut apă, jălind de fărădelegile ceale mari ale mulţimei.  78. Şi s-au făcut strigare în toată ludea şi în Ierusalim, Ia toţi ceia den robie, să să  adune la Ierusalim. Şi cîţi nu s-ar întîmpla în doao au în trei zili, după judecata celor ce mai sus şedu bătrîni, omorî-să-vor dobitoacele lor şi el să va înstriina de la mulţimea robimei.  79. Şi s-au adunat toţi cei den fealiul Iudii şi Veniamin în trei zile în Ierusalim   aceasta e luna a noua, în 20 ale lunii. Şi şezu împreună toată mulţimea în curtea besearicii, tremurînd pentru iama carea era.  80. Şi sculîndu-să Ezdra, zise lor: „Voi aţi făcut fărădeleagc şi aţi lăcuit împreună cu muieri de fealiu striinu, ca să adaogeţi  păcatele Iui Israil. Şi acum, daţi mărturisire şi mărire Domnului Dumnezăului nostru.  Şi faceţi voia Lui şi vă osebiţi de la limbile pămîntului şi de la muierile ceale de altu rodu”. 81. Şi strigă tot norodul şi zise cu glas mare:„Aşa după cum ai zis, vom face! Ce mulţimea e multă, şi vreame de iarnă, şi nu putem să stămu descoperiţi, şi lucrul nostru nu iaste de o zi, nici de doao, pentru că întru mult am greşit întru aceastea. Şi să stea povăţuitorii cei denainte ai mulţimei şi toţi cei dentru lăcaşurile noastre dţi au muieri de alt neam  Să vie luînd
vreame den tot locul, cei bătrîni şi judecătorii, pînă a dezlega urgia Domnului de la noi a poruncii aceştiia”. 2. Ioanathas al lui Azail şi Ezechia al lui 14 Thcocan au arătat după aceastea; şi Moso-lamos, şi Levi, şi Savatheu au îndemnat împreună cu ei;  Şi au făcut după toate 15 aceastea cei dentru robime. 3. Şi-au ales lui Ezdra preotul bărbaţi, 16 povăţuitori ai părinţilor lor, pre toţi pre nume, şi au şezut împreună la luna cea noao
a lunii a zeacea a ceare lucrul.  Şi s-au 17 adus la săvîrşit ceale pentru bărbaţii cei ce ţin cu ei muieri de altă rudă, pînă la luna noao a lunii dentîi. 4. Şi s-au aflat, dentru preoţii cei ce s-au 18 adunat, avînd muieri de alt neam:  Den 19 fiii lui lisu al Iui losedecu şi ai fraţilor lui: Mathilas, şi Eleazar, şi lorivos, şi loadanos;
Şî au pus mînile ca să scoată pre muierile 20 lor şi  spre curăţire, berbeci —pentru curăţia lor. 5. Şi den fiii Iui Emir: Anania, şi Zavdeu, şi lanis, şi Sameos, şi Ereil, şi Azaria. 6. Şi den fiii Iui Fesu: Elliona, Massias, 22 Izmailos, şi Nathanail, şi Ochidil, şi Talsas. 7. Şi den leviţi: Iozavados, şi Semis, şi 23 Colios, acesta iaste Caii tas, şi Patheu, şi Iuda şi Ionas. 8. Den dntăreţii besearicii: Eliaxur, 24 Vachuru. 9. Den portari:  Salumu şî Tulvanos. 25 0. Dentr-ai Iui Israil, den fiii lui Foros: 26 Iermas, şi Edias, şi Melhias, şi Mailos, şi Eleazar, şi Asevias, şi Vaaneas. 1. Den fiii lui Ila: Nlatthanias, Zaharia, şi 27 Eriil, şi Ieremoth, şi Aidias. 2. Şi den fiii Iui Zomoth: Eliada, Elisimus, Othonia, Iarimoth, şi Savat  şi Sardeos. 3. Den fiii lui Vivai: Ioan, şi Anania, şi 29 Iosavadu, şi Amathis. 4. Den  fiii lui Mani(VanniJ: Olamos, 30 Mamuhos  Iedeos,  Iasuv,  şi Iasailos, şi Ieremoth. 5. Şi den fiii lui Addi: Naathos, şi Moos, 31 Sias, Laccunos, şi Naidos, şi Mathanias  şi Sesthil, şi Vainuos, şi Manasia. 6. Şi den fiii lui An as: Elionas, şi Ase as, 32 ţi Melhia  şi Saweos, şi Simon al lui Hosameu. 7. Şi den fiii Iui Assum: Altaneu, şi 33 Matthias  şi Vaneas  Elifalat  şi Manasi, şi Semei. 8. Şi den fiii lui Maani: Ieremia, Momdis  Omairos  Ioil  Mavdai, şi Pelias,şi Anos, Caravasion  şi Enasiv, şi Mamnitanaimu, Eli-asi, Vanus, Eliali, Samis, Selcmia, Nathan ia. 9. Şi den fiii Iui Ozora: Sesise, Esril, [652] Azail, Samatos, Zamvis, Iosifus. . Şi den fiii lui Ethma: Mazitia, Zava-dea, Ides, Iuil, Vaneas. Toţi acestea au lăcuit împreună cu muieri de altă rudă, şi le-au slobozit pre eale împreună cu fiii. * Şi au lăcuit preoţii şi leviţii şi cei den Israil în Ierusalim şi în ţară; la lună noao a lunii a şaptea, şi fiii lui Israil întru lăcaşurile lor, 02. Şi să adună toată mulţimea împreună deodată la lărgimea de cătră răsăritul porţii besearecii Şi zise Ezdrei, preotului şi cititoriului, să aducă leagea lui Moisi, cea ce s-au dat de Domnul Dumnezăul Iui Israil. 03. Şi aduse Ezdra arhiereul leagea la toată mulţimea, de la om pînă Ia muiare, şi la toţi preoţii să auzi leagea, în lună noao a lunii a şaptea. 04. Şi citiia la lărgimea porţii cei dentîiu a besearecii, den zori pînă la amiazăzi, înaintea bărbaţilor şi muierilor, şi adaoseră toată mulţimea Ia leage. 05. Şi stătu Ezdra, preotul şi cititoriul legii, pre scaunul judecăţii, cel de lemnu, ce s-au tocmit. Şi statură lîngă el Mata-thias, Samus, Anania, Azaria, Uria, Ezechia, Valasam, den direapta. Şi den stînga: Faldeu, şi Misail, Melhia, Aothasuf, Navaria. Şi luînd Ezdra cartea legii înaintea mulţi-mei, pentru că sădea înainte cu mărire înaintea tuturor, Şi dezlegînd leagea, toţi în picioare statură, şî binecuvîntă Ezdra Domnului Dumnezăului celui înalt, Dumnezăului Savaoth Atotţiitoriului. Şi glăsui toată mulţimea: Amin! 06. Şi rîdicînd în sus mînile şi căzînd la pămînt, să închinară Domnului. Iisus, şi Anus, şi Saravia, şi Adinos, şi Iacov, Savatea, Aftea, Meaneas, şî Caletas, Azaria, şi Ioazav-du, şi Anania, Viatas, leviţii, învăţa leagea Domnului, dăsluşind împreună citirea. 07. Şi zise Athaaratis Ezdrii, arhiereului şi cititoriului, şi leviţilor celor ce citescu mulţimei asupra tuturor: „Ziua aceasta iaste svîntă Domnului”. Şi toţi plîngeacînd auziia leagea. „Mergînd dară, mîncaţi grăsimi şi beaţi dulceţi, şi trimiteţi trimiteri celora ce nu au. Pentru că svîntă e ziua Domnului, şi nu vă mîhniţi, pentru că Dumnezeu Domnul va mări pre voi”. 08. Şi leviţii porunciia toate nărodului, zicînd:„Ziua aceasta svîntă e Domnului, nu vă mîhniţi”. 09. Şi să duseră top' să mănînce şi să bea, şi să să veselească, şi să dea trimiteri celora ce n-au, şi să să veselească foarte, Dentru că s-au dosluşit graiurile, carele s-au învăţat
şi s-au adunat.

ÎNŢELEPCIUNEA LUI SOLOMON

CAP I

      Iubiţi direptatea, ceia ce judecaţi 1 pămîntul; gindiţi pentru Domnul cu bunătate, şi cu prostime de inemă cercaţi pre El,  Căci Să 2 află celora ce nu ispitesc pre El, şi Să arată celor ce nu să necredinţază Lui. Pentru că gîndurile îndărătnice osebesc de 3 la Dumnezeu şi, ispitindu-se, putearea mustră pre cei fără de minte.  Pentru că la 4 sufletul cel cu rău meşterşug nu va întră înţelepciunea, nici va lăcui în trupul cel ce iaste plin de datoria păcatului.  Pentru că 5 Svîntul Duh al învăţăturii fugi-va de vicleşug şi Să va scula de la gîndurile ceale fără înţeleagere şi Să va dovedi, viind strîmbătatea.  Pentru că duh iubitoriu de oameni 6 iaste înţelepciunea şi nu va nevinovaţi pre cel hulitoriu den buzele iui, pentru că răni-chilor Iui martur e Dumnezeu, şi inemii lui. socotitorul adevărat, şi limbii auzitoriu. Căci Duhul Domnului au împlut lumea şi 7 Cel ce ţine toate are mţeleagere de glas. Pentru aceaea, răspunzînd nedireapte, nimene nu va ascunde, nici va treace pre el, dovedindu-l direptatea.  Pentru că în sfaturile celui necurat cercetare va fi, şi auzul cuvintelor Iui cătră Domnul va veni, spre dovedirea fărădelegilor Iui.  Căci ureachea 10 rîvnirii ascultă toate, şi gîlceava răpştirilor nu să ascunde.  Păziţi-vă dară de răpştirea nefolositoare şi de clevetituri vă cruţaţi limba, căci răspunsul pre ascuns deşărt nu va mearge şi gura preaminţind omoară sufletul.  Nu rîvniţi moartea întru rătăcirea vieţii voastre, nici trageţi cătră voi peire cu faptele mîinilor voastre.  Căci Dumnezău moarte n-au făcut, nici să bucură spre pierzarea celor vii.  Pentru că au zidit ca să 14 fie toate, şi mîntuite-s facerile lumii, şi nu iaste întru eale iarbă de pierzare, nici iadului împărăţie pre pămînt.  Pentru că direptatea fără de moarte iaste.  Şi păgînii cu 16 mîinile şi cu cuvintele l-au chemat pre el [iadul] priatin, socotind pre el s-au topit, şi legătură au făcut cătră el, căci vreadnici sînt părţii aceluia a fi.

CAP II

Pentru că ziseră întru ei,şi gîndind nu 1 dirept: „Puţină iaste şi mîhnită viaţa noastră, şi nu iaste leac în moartea omului, şi nu s-au cunoscut [653] cel ce s-au întors de la iad. Căci deodată ne-am făcut, şi după aceasta vom fi ca cînd n-am fost, căci fum iaste răsuflarea în nasurile noastre, şi cuvîntul—seînteaie, întru pornirea inimii noastre, Care stingîndu-se, cenuşă se va aleage trupul, şi duhul se va  răsipi ca un văzduh moale. Şi numele nostru se va uita cu vreame, şi nimenea nu va pomeni lucrurile noastre, şi să va treace viaţa noastră ca urma norului şi ca negura să va răsipi, gonindu-se de razele soarelui,  şi de fierbinţeala lui îngreuindu-se. Pentru că treacerea umbrii iaste vreamea noastră, şi nu iaste înturnare săvîrşit ului nostru, căci s-au pecetluit şi nimeni nu se întoarce.  Venit dară, şi să dobîndim den ceale ce-s bune, şi să ne trebuim cu zidirea ca cu tinereaţele, degrabă. De vin de mult preţ şi de miruri să ne saturăm şi să nu ne treacă  pre noi floarea văzduhului. Să ne cununăm cu flori de trandafir, pînă a nu să veşteji. Nimenilea dentru noi să nu fie fără parte, de a noastră răsfăţare petutindinea să lăsăm seamne de veselie, căci aceasta e partea noastră şi acesta e sorţul. Să asuprim pre săracul dirept, să nu cruţăm vădua, nici de ale bătrînuhii cărunteaţe de mulţi ani să ne ruşinăm. Şi fie noao vîrtutea leagea direptăţii, pentru că ce e slab fără puteare să dovedeaşte. Şi să vînăm pre cel dirept cu vicleşug, căci de rea treabă iaste noao, şi să împoncişază lucrurilor noastre, şi împută noao păcatele legii, şi dovedeaşte noao păcatele învăţăturii noastre. Să adeverea/a a avea conoştinţa a lui Dumnezău şi fiiu Domnului pre sine să numeaşte. Făcutu-s-au noao spre dovedeala cugetelor noastre; Greu iaste noao şi văzîndu-să, că neasămănată iaste cu ceialalţi viaţa lui şi schimbate sînt cărările lui. Spre spurcăciune ne-am socotit la el şi să fere aste de căile noastre ca de necuraţii; fericeaşte ceale de apoi ale direpţilor şi să semeţeaşte a avea tată pe Dumnezău. Să vedem de-i sînt cuvintele lui adevărate şi să ispitim cealea ce i se vor întîmpla lui. Pentru că, de iaste direptul fiiul lui Dumnezău, va ajutori lui şi va izbăvi pre el den mîna celor ce-i stau împotrivă. Cu sudalma şi cu certarea să-l cercăm pre el, ca să cunoaştem blîndeaţele Iui şi să ispitim suferirea răului lui. Cu moarte grozavă să-l vinovat im pre el, pentru că va fi lui socoteală den cuvintele lui4*. Aceastea au gîndit şî s-au rătăcit, pentru că i-au orbit pre ei răutatea lor. Şi n-au cunoscut tainele lui Dumnezău, nici spre plata cuviinţii au nădejduit, nici au ales cinstea sufle te lor celor curate. Căci Dumnezău au zidit pre om spre nestricare, şi chip fiinţii Sale au făcut pre el.  Şi cu zavistia 24 diavolului moartea au întrat în lume, şi ispi-tescu pre el cei ce sînt den partea lui.

CAP III

      Iară sufletele direpţilor sînt în mîna 1 Iui Dumnezău şi nu să va atinge de eale muncă.  Păru tu-s-au întru 2 ochii celor fără de minte a muri, şi să socoti răutate ieşirea lor. Şi cea de Ia noi călătorie—zdrobire, iară ei 3 sîntu în pace;  Că, de să vor şi munci în 4 vedearea oamenilor, nădeajdea lor iaste plină de nemurire.  Şi puţine certîndu-se, 5 mari faceri de bine vor lua, căci Dumnezău au ispitit pre ei şi au aflat pre ei Luiş vread-nici.  Ca aurul în topitoarc au ispitit pre 6 ei, şi ca rodire de tot a jîrtvei i-au priimit pre ei.  Şi în vreamea socotinţii lor vor 7 lumina şi ca seînteile în trestie vor alerga. Judeca-vor limbi şi vor birui noroade, şi va 8 împăraţi lor Domnul, în veaci.  Ceia ce 9 nădejduiescu pre El înţeleage-vor adevărul şi cei credincioşi cu dragoste vor rămînea lîngă £1, căci har şi milă e întru preacuvio-şii Lui şi socotinţă întru cei aleşi ai Lui. Iară cei necuraţi, precum au socotit, vor 10 avea certarea,—cei ce s-au lenevit de cătră cel dirept şi de Domnul s-au depărtat. Că cel ce defăima înţelepciunea şi învăţătura dosădit iaste, şi deşartă e nădeajdea lor, şi trudele nefolosite, şi fără treabă sînt lucrurile lor.  Muierile lor—fără de 12 minte, şi răi sînt fiii lor.  Blestemată e 13 naşterea lor, că fericită e cea stearpă ce iaste nepîngărită, care n-au conoscut pat spre greşală; avea-va roadă Ia socotinţa sufletelor.  Şi hadîmul care n-au făcut 14 cu mîna fărădeleage, nici au gîndit asupra Domnului reale; pentru că să va da lui darul cred in i i i cel ales şi sorţu în besearecă Domnului mai cu poftă.  Pentru că roadă 15 bunelor trude cu bună cinste iaste şi necăzută e rădăcina înţelepciunii.  Şi fiii preacu rv ari lor nesăvîrşiţi vor fi şi, den fără de leage zace are, sămînţă să va stinge.  Pentru că, de să vor şi face îndelungaţi de viaţă, întru nimica să vor socoti şi necinstite vor fi la ceale de apoi bătrîneaţele lor.  Şî, 18 săvai de pripă să vor săvîrşi, n-au nădeajde, nici în ziua conoştinţei mîngîiarc,  Pentru că neamului nedirept reale-s săvîrşiturile.

CAP IV

      Mai bună e nefacerea de feciori, cu 1 bunătate,  pentru  că nemurire iaste întru pomenirea ei, căci şi lîngă  Dumnezău  să conoaşte
bunătatea, şi Ungă oameni.  Şi, 2 de faţă fiind, să asămănă ei şi, dueîndu-se, o poftesc; şi în veac cununată fiind petreace, biruind pe nevoinţă celor nepîn-gărite biruinţe.  Iară mulţimea cea de  [654] multă naştere a necuraţilor nu să va folosi; şi, den răsăditurile copililor, nu va da rădăcina la adincime, nici va face temeiu întărit.  Că, macara în stîlpări cătră vreame va odrăsli, cu sminteală fiind covîrşit, de vînt să va clăti şi de sila vinturilor să va dezrădăcina. împrejur să vor frînge ramurile nesăvîrşite, şi roadă lor—fără de treabă, necoaptă la mîncare, şi la nimica iscusită,  Pentru că fiii cei ce fac somnurile ceale fără de leage mărturii sînt răutăţii asupra  părinţilor, întru cercetarea lor. Şi direptul, de va ajunge să să săvîrşască, întru  odihnă va fi. Pentru că bătrîneaţele sînt cinstite nu ceale de mulţi ani, nici ceale ce  cu numărul anilor s-au numărat. Ce înţelepciunea iaste Ia oameni cărunteaţele, şi vîrsta bătrîneaţelor—viaţa cea nepîngărită. Bineplăcut lui Dumnezău făcîndu-se, s-au îndrăgit şi, trăind între păcătos, s-au mutat, S-au hrăpit, ca nu răutatea să primenească înţelepciunea lui sau vicleşugul să înşale sufletul lui; Pentru că mîhnirea răutăţii negreaşte ceale bune şi neînfrinarea poftei izmeneaşte gîndul celnerău. Săvîrşindu-se preste puţin, au plinit ani îndelungaţi. Pentru că plăcut era Domnului sufletul lui, pentru aceaea au grăbit den mijlocul răutăţii. Iară năroadele văzînd şi nu socotind, nici puind la cuget ca aceasta, căci har şi milă iaste întru preacuvioşii Lui şi socotinţă întru cei aleşi ai Lui. Şi direptul^nurind, va osîndi pre necuraţii cei ce trăiescu, şi tinereaţele, ceale ce săvîrşăscu degrabă,— bătrîneaţele nedireptului, ceale de mulţi ani. Pentru că vor vedea sîvîrşitul înţeleptului, şî nu vor socoti ce au svătuit pentru el şi spre ce I-au întemeiat pre el Domnul. Ve-dea-vor, şi vor defăima, şi pre ei Domnul va batjocuri; şi vor fi după aceasta spre cădeare necinstită şi spre sudalmă, întru cei morţi, în veac. Căci îi va rumpe în doao pre ei fără de glas, cu faţa în jos, şi va clăti pre ei den temelie, şi pînă la cea de apoi să vor înţeleni, şi vor fi întru du re arc, şi pomenirea lor va peri. Veni-vor în cugetul greoaielor lor, fricoşi,  şi vor mustra pre ei
dempotriva fărădelegile lor.

CAP V

Atuncea va sta cu îndrăznire multă BttK B direptul de cătră faţa celor ce l-au f[A H necăjit pre el şi celor ce hulescu  Ikra gj trudele lui. Văzînd, să vor tur-gafell  bura cu frică groaznecă şi să vor  mira de minunata mîntuire; Zi ce-vor, in tru ei căindu-se, şi pentru îngustarea duhului vor suspina: „Acesta era pre carele aveam oarecînd spre rîsu şi spre pildă de ocară.  Noi, 4 cei fără de minte, viaţa Iui am socotit nebunie şi săvîrşi tul lui necinstit.  Cum s-au 5 socotit întru fiii lui Dumnezeu şi întru svinţi sorţul lui iaste I  Rătăcit-am dară 6 den calea adevărului, şi a direptăţii lumină n-au luminat noao, şi soarele n-au răsărit noao.  De cărările fărădelegii şi ale pierzării ne-am împlut; şi ara umblat pustietăţi neumblate, şi calea Domnului n-am cunoscut.  Ce ne-au folosit noao mîndria? Şi 8 avuţia cu semeţ ie ce au folosit noao?  Trccut-au acealea toate ca umbra şi ca o veaste ce aleargă pre aproape,  Ca corabia carea 10 treace apa cu valuri, ai căriia treaccri nu iaste de a-i afla urma, nici drumul şi cărarea ei în valuri.  Sau ca pasărea ce zboară în 11 văzduh, nemica nu să află semnu de călătorie  Şi, cu lovirea talpelor lovindu-se duhui uşoru şi despicîndu-se cu sila pornirii, mişeîndu-se arepile, să preumblă, şi după aceasta nu s-au aflat semnul suirii într-însul, Sau ca săgeata, săgeundu Ia proaşcă, taindu-se văzduhul, îndată la sine să topi, cît nu să ştie treacerea ei.  Aşa şi noi, născuţi fiind, ne sfîrşim şi ni chin semnu de bunătate nu avem a arăta, ce în răutatea noastră ne-am cheltuit*4.  Căci nădeajdea 15 necuratului, ca ţarina purtîndu-să de vînt
şi ca bruma de vifor gonindu-se, supţi re, şi ca fumul de vînt să răvărsă, şi ca pomenirea unui oaspeţu de o zi au trecut.  Iară direpţii în veacu trăiescu, şi întru Domnul e plata lor, şi grija lor - ungă Cel Înalt.  Pentru aceaea vor lua împărăţia bunei-cuviinţe şi stema frumseţii den mîna Domnului, căci cu direapta va acoperi pre ei şi cu braţul va scuti pre ei.  Lua-va înarmarea rîvnirea Lui şi va înarma zidirea spre izbînda vrăjmaşilor.  tmbrăca-va zaua direptatea 19 şi va pune coifu judecata cea nefăţamică. Lua-va pavăţă nebiruită curăţia, şi va as cu ţi 20 cea cumplită urgie spre sabie, şi va da războiu împreună cu el lumea asupra celor fără de minte.  Mearge-vor bine nemerite 21 loviturile fulgerilor şi ca dentr-un bun încordat arcu al norilor la ţîntă vor sări. Şi den mînie zvîrlitoare de pietri pline să 22 vor arunca grindinile.  Sdrbi-se-va asupra 23 lor apa mării şi rîurile vor neca cu năprăs-nide; sta-va împotriva lor Duhul puterii şi ca viforul va vîntura pre ei.  Şi 24 va pustii tot pămîntul fărădeleagea, şi facerea de rău va surpa scaunile puteamicilor.

 [655]

CAP VI

Ascultaţi dară .împăraţi, şî înţelcagcţi, învăţaţi judecătorii marginilor pămîntului ( Băgaţi în urechi, cei ce biruiţi mulţimea şi sînteţi semeţ pre gloatele limbilor: Căci s-au dat de la Domnul biruinţa voao şi puternicia de la Cel Prcaînălţat  Carele va cerceta  faptele voastre şi sfaturile va cerca. Căci, posluşnici fiind împărăţiei Lui, n-aţi judecat dirept, nici aţi păzit leagea, nici după sfatul Iui Dumnezeu aţi mersu. Cu groază  Şi cu grabă va sta asupra voastră, căci judecată cumplită să face la cei ce-s mai  presus;  Pentru că cel mai mieu iertai iaste  milei, iară cei tari tare să vor certa. Pentru că nu Să va înfrunta de obraz Stăpînul tuturor, nici Să va ruşina de mărire, căci, mieu şi mare  El au făcut; aş ij de re a socoteaşte mai nainte pentru toţi.  Iară celor  tari vîrtoasă cercetare le stă asupra. Cătră voi  dară  o  tirani, sînt c virtele meale, pentru ca să învăţaţi înţelepciunea şi să nu scădeţi. Pentru că, ceia ce au păzit cu cuviinţă ceale cuvioase  cuvioşi vor fi, şi cei ce să vor învăţa aceastea, afla-vor răspunsu.  Poftiţi dară cuvintele meale, poftiţi şi vă veţi învăţa. Luminată şi neveştejită iaste înţelepciunea, şi pre lesne să veade de cei ce o iubescu şi să află dc cei ce o caută pre ea.  Ajunge pre cei ce o poftescu a să cunoaşte ea, mai nainte. Cel ce au mînecat cătră ea nu va osteni, pentru că şăzîndu Bngă porţile lui o va afla. Pentru că a cugeta de dînsa a gîndului plinire iaste, şi cel ce va priveghia pentru ea  curindu va fi fără de grijă. Căci, pre cei vreadnici ai ei, ea umblă împrejur de-i caută  şi în cărări să năluceaşte lor cu bun har, şi cu toată socoteala să întimpină cu ei. Pentru că începătura ei iaste cea prea adevărată a învăţăturii pohtă. Şi grija învăţăturii — dragostea  şi dragostea e paza legilor ei. Şi luarea aminte de legi—întemeiarea nepu-trejiciunii, şi neputrejiciunea face a fiaproape de Dumnezău. Pohta dară înţelepciuni nii aduce la împărăţie.  De vă bucuraţi dară
pre scaune şi schiptre, tiranii năroadelor  cinstiţi înţelepciunea, pentru ca în veac să împărăţit.  Şi ce iaste înţelepciunea şi cum s-au făcut  spunc-voiu voao. Şi nu voiu ascunde voao taine  ce de-nceputul facerii voiu cerceta* Şi voiu pune la iveală cunoştinţa ei şi nu voiu treace adevărul. Nici iară cu zavistia cea topită voiu umbla împreună  căci aceasta nu se va împreuna cu înţelepciunea. Şi mulţimea înţelepţilor-mîntuirea lumii, şi împăratul înţelept iaste bună întemeiare norodului. Cat voi vă învăţaţi cu graiurile meale şi vă
veţ folosi.

CAP VII
      
      Sînt dară şi eu om muritorul  aseamene cu toţi, şi de pămintean, den rodul celui dentîiu zidit.  Şi în 2 pîntecele maicii s-au luat came, de zeace luni  închegîndu-se în sînge, den sămînţă de bărbat şi cu somnu de dulceaţă împreunîndu-se.  Şi eu făcîndu-mă  3 am tras cel de obşte văzduh şi preste cel aseamene pătimaş pămînt am căzut.  Intîiul glas  cel aseamene cu toţi tocma plîngînd; în scutece m-am hrănit şi în griji.  Că nici 5 un împărat au avut altă începătură de naştere,  Ce una c întrarea tuturor în viaţă, şi ieşirea e tocma.  Pentru aceaea rugatu-m-am, şi minte mi s-au dat; chemat-am, şi au venit mie duhul înţelepciunii. Mai ales-am pre ea decît schiptrele şi scaunele. Şi avuţia nemică nu o am socotit întru asămănarea ei.  Nici am potrivit cu ea piatră scumpă, căci tot aurul, întru vedearea ei, năsip puţinei; şi ca tina să va * ocoli argintul înaintea ei.  Mai mult decît sănătatea şi 11 frumuseaţele am îndrăgit pre ea; şi am ales pre ea în loc de lumină a o avea, că nestinsă e zarea cea dentr-însa,  Şi-m veniră toate 12 ceale bune împreună cu ea şi nenumărată avuţie în mîinile ei-  Şi mă veselim preste 13 toate, căci înţelepciunea povăţuiaşte pre eale; şi nu ştiiam pre ea a fi născătoarea acestora.  Şi făr de vicleşug am învăţat  14 şi făr de zavistie dau şi altuia den ce am luat, avuţia ei nu ascunz.  Pentru că ne sHrşită comoară taste la oameni, cu care cei ce s-au trebuit spre Dumnezău au trimis prieteşug, pentru învăţături  daruri întemeind.  Mie îm deade Dumnezău a zice după gîndu-mi şi a-m aduce aminte cu vrednicie de ceale ce să dau, că Acesta şi înţelepciunii povăţuitoriu iaste şi înţelepţilor îndireptă-toriu   Pentru că în mîna Lui —şi noi  şi 17 cuvintele noastre  şi toată mintea  şi a lucrurilor ştiinţă.  Pentru că Acesta mi-au dat conoştinţă adevărată celor ce sînt a şti, tocmirea lumii şi lucrarea stihiilor  începătura şi sfîrşitul şi mijlocul anilor, preme-j ii iile chipurilor şi schimbările vremilor  crugurile anilor şi punerea stealelor, Firile dobitoacelor şi mîniile hiarălor, silele vin tu-rilor şi gîndurile oamenilor, osebirile pomilor şi tăriile rădăcinilor.  Şi cîte-s ascunse 21 şi ivite le-am conoscut, pentru că înţelepciunea,  meştera tuturor  m-au învăţat. Pentru că iaste într-însa duh gîndit  sfint  22 singur-născut   de  multe  părţi, supţire, bine-pomit  fraged, nespurcat, arătat  nevătămat  iubitoriu de bunătate, ascuţit, neoprit, de bine făcătoriu,  Iubitoriu de oameni, adeverit, întemeiat, fără de grije, întru - tot - putearnec, întru - tot – socotitoriu [656] şi răzbătînd pren toate duhurile ceale gînditoare  curate, prea subţiri. Pentru că decît toată pornirea mai pomitoaxe e înţe* lepciunea, şi pătrunde şi încape pren toate  pentru curăţia. Pentru că abur iaste puterii lui Dumnezău şi strecurătură cei limpede măriri Atotţiitoriului, pentru aceaea nimica pîngărit nu se apucă de ea. Pentru că zare iaste luminii veacinice şi oglindă fără de hulă a lucrării lui Dumnezău şi chip bunătăţii Lui. Şi,una fiind, toate Ie poate, şi rămîind întru sine, toate Ie înnoiaşte şi, după neamuri, Ia suflete curate mutîndu-se, priateni Iui Dumnezău şi proroci tocmeaşte, Pentru că nimica nu iubeaşte Dumnăzău, fără de numai pre cel ce cu înţelepciunea într-un loc lăcuiaşte. Pentru că iaste aceasta mai bine-cuvioasă decît soarele şi decît toată punerea steaIeIor;cu lumină alăturîndu-se, să află mai de frunte.  Pentru că pre aceasta o aşteaptă noaptea, iară înţelepciunii nu-i învinge răutatea.

CAP VIII

Şi să tinde den margine pînă în margine, cu bună vîrtute, şi ot-cîrmuiaşte toate cu folos. Pre aceasta am iubit şi am cercetat den tinereaţele meale, şi am căutat să mi-o aduc mie nevastă, şi ibovnic m-am făcut frumuseaţelor ei. Blagorodnia mă-rcaşte, vieţuirea Iui Dumnezău avînd, şi Stăpînitoriul tuturor au îndrăgit pre eaPentru că învăţătoare iaste ştiinţiiluiDumnezău şi alegătoare de lucrurile Lui. Iară de iaste avuţia cîştigare poftită în viaţă, ce iaste mai bogat decît înţelepciunea ceaea  carea lucrează toate? Iară de lucrează mintea, cine iaste meşter mai mult decît ea,  den cîte sînt? Şi de iubeaşte neştine direptatea, trudele aceştiia sînt bunătăţile.  Pentru că întregăciunea minţii şi înţelepţia învaţă, direptatea şi bărbăţia, decît carele mai de folos nemică nu iaste în viaţa oamcnilor. Iară deşi pohteaşte cineva a şti multe, ştie ccalc de-nceput şi închipuiaşte ceale viitoare, ştie întorsurile cuvintelor şi dezlegările cuvintelor celor întunecoase, seamne şi minuni mai nainte cunoaşte, şi întîmplările vremilor şi anilor. Ales-am dară pre aceasta să o aduc spre vieţuire împreună, ştiind că va fi mie sveatnec celor buni şi învăţătură de griji şi de mîhnire. Şi să aibă  pentru dînsa, mărire în gloate şi cinste lîngă cei bătrîni cel tînăr. Iute mă voiu afla la judecată şi întru vedearea silnicilor minuna-mă-voi. Tăcînd, mă vor aştepta, şi răspunzînd, vor lua aminte; şi grăind mai mult, vor pune mîna preste gura lor.  Avea-voiu, pentru ea, nemurire, şi pomenire veacinică celor după mine voiu lăsa.  Voiu odrmui noroade  şi limbi 15 să vor supune mie.  Infricoşa-se-vor,demine auzind, tiranii cei înfricoşaţi; la mulţime mă voiu arăta bun şi la războiu viteaz. In trîndu în casa mea, mă voiu odihni cu ea, Pentru că nu are amărîciune adunarea ei  17 nici durearea vieţuirea ei, ce veselie şi bucurie-  Aceastea socotind întru mine şi grijind 18 întru inema mea: Că iaste nemurire întru rudenia înţelepciunii, şi în prieteşugul ei veselie bună, şi în ostenealele nunilor ei avuţie nesfîrşită, şi întru petreacerea voroa-vei ei înţelepciune, şi cinste Ia împreunarea cuvintelor ei.  împrejuram cercînd, pentru 19 ca să o iau pre ea Ia mine-  Şi eram copil 20 iscusit  şi dc suflet încă m-am întîmplat bun şi, mai vîrtos, bun fîindu, venit-am la trup nepîngărit;  Şi cunoseîndu că nu 21 voiu fi într-alt chip răbdătorul, de nu Dumnezeu va da -* şi aceasta era a înţelepciunii: a şti al cui e darul—  mă rugaiu Domnului şi mă umilim Lui şi zişu den toată inema mea:

CAP IX

      Dumnezeul părinţilor şi Doamne al milii Tale  Cela ce ai făcut toate cu cuvîntul Tău  Şi cu înţelepciunea Ta ai meşterşugit pre om pentru ca să stăpînească zidirile ceale făcute de Tine Şi să ocîrmuiască lumea cu curăţie şi cu direptate, şi cu direptatea sufletului judecată să judece, Dă-m mie pre cea şăzătoare alăturea cu scaunile Tale înţelepciunea, şi să nu mă izgoneşti den slugile Tale. Că eu robul Tău sînt şi fiiul roabei Tale, slab om, şi cu puţini ani, şi mai puţin întru înţeleagerea judecăţii şi a legilor. Că, măcară că va fi neştine desăvîrşit întru fiii oamenilor  cea de Ia Tine înţelepciune lipsind, întru nemică să va socoti. Tu pre mine înainte m-ai ales împărat nărodului Tău şi judecătorul fiilor Tăi şi featelor. Zis-ai să zideşti beseareca în muntele cel svînt al Tău, şi în cetatea sălaşului Tău—jîrtăvnicu  asămănarea cortului celui svînt, care mai nainte ai gătit de-nceput. Şi împreună cu Tine e înţelepciunea, ecaca ce ştie faptele Tale şi era de faţă cînd făceai lumea, şi ştiind ce iaste plăcut înaintea ochilor Tăi şi ce e dirept întru poruncile Tale. Trimite-o pre ea dentru svintele ceriuri şi de Ia scaunul măririi Tale Trimite pre ea, ca, fiind cu mine, va osteni, şi voiu cunoaşte ce e bine-plăcut lîngă Tine. Pentru că ştie aceaea toate, şi va înţeleage, şi mă va povăţui întru lucrurile meale cu întregăciunea minţii, şi mă va păzi cu mărirea ei.  Şi vor fi priimite lucrurile meale [657] şi voiu judeca pre norodul Tău cu direptate, şi voiu fi vreadnic scaunelor tătîne-mieu. Pentru că, ce om va conoaşte sfatul Iui Dumnăzău? Sau cine-ş va aduce aminte ce va Dumnăzău? Că gîndurile păminteani-lor sînt fricoase, şi greşite-s socotealele noastre. Pentru că putredul trup îngreuiază sufletul şi încarcă cel p amin te scul sălaş gîndul cel cu multă grije. Şi abia închipuim ceale de pre pămînt şi ceale den mîni le aflăm cu osteneală, iară ceale den ceri uri cine le-au cercat? Şi sfatul Tău cine l-au conoscut, fără de numai Tu ai dat înţelepciunea şi ai trimes Duhul Tău cel Sfînt den ceale înalte?  Şi aşa s-au îndireptat cărările celor de pre pămînt. Şi ceale plăcute ale Tale s-au învăţat oamenii,
şi cu înţelepciunea s-au mîntuit4'.

CAP X

Aceasta pre cel dentîiu zidit părintele lumii, singur zidit fiind, l-au păzit. Şi I-au scos pre el den cădearea sa şi deade lui vîrtute a birui tuturor. Şi depărtindu-se de la ea, cel nedirept, cu urgia lui, cu mîniile  ceale ucigătoare de frate au perit. Pentru carele, pre necatul pămînt iarăş au mîntuit înţelepciunea, pren lemn prost pre cel dirept otdrmuind. Aceasta şi întru unirea răutăţii limbile turburîndu-se, află pre cel dirept şi-l feri pre el fără de prihană lui Dumnezău şi pre ficaţii fiiului tarele păzi.  Aceasta pre cel dirept, perind cei necuraţi, fugind l-au mîntuit [de] cel pogorît focul  acelor 5 cetăţi. Cărora, întru mărturia răutăţii, stătu pămîntul afumîndu-se, şi Ia nesăvîrşite vremi rodind pomi, stînd stîlpul sării—mormîntul sufletului celui necredîncios. Pentru că, trecînd alăturea cu înţelepciunea, nu numai să vătămară a nu conoaşte ceale bune, ce şi nebuniii au lăsat în viaţă pomenire, ca intru ceale ce au greşit nici a să ascunde să nu poată; Iară înţelepciunea, pre ceia ce au slujit ei, den trude i-au izbăvit. Aceasta, pre pribeagul urgiei fratelui, dirept l-au povăţuit întru cărări direapte; arătat-au lui împărăţia lui Dumnezău şi au dat Iui conoaşterea sfintelor, l-au sporit pre el întru osteneale şi înmulţi trudele lui. Intru lăcomia celor ce biruia pre el au stătut de faţă, şi-l îmbogăti pre el. Păzitu-l-au pre el de vrăjmaşi, şi de cei ce-l pîndiia l-au întemeiat, şi biruinţă virtoasă îi deade lui, pentru ca să co-noască că mai tare decît toate iaste buna credinţă. Aceasta, vînzîndu-se cel dirept, nu-l părăsi, ce den păcat l-au mîntuit pre el. Pogorîtu-s-au cu el în groapă* şi în legături nu l-au lăsat pre el, pînă au adus lui schiptrurile împărăţiei şi stăpînirea celor cc-l tirăniia pre el; şi mincenoş au arătat pre cei ce au hulit pre el, şi deade lui mărire veacinică.  Aceasta pre norodul 15 cel curat şi sămînţă fără de prihană au izbăvit de la limba celor ce necăjiia.  întră 16 la sufletul robului Domnului şi stătu împotriva împăraţilor groaznici, cu minuni şi cu seamne.  Deade preacuvioşilor plata trudelor lor, povăţui pre ei în cale minunată şi să făcu lor întru acoperemînt ziua şi Intru văpaie de steale noaptea.  Trecu tu-i-au 18 pre ei Marea Roşie şi i-au petrecut pre ei pren apă multă.  Iară pre vrăjmaşii lor 19 îi necă şi den adîncul cel fără de fund i-au fiert pre ei.  Pentru aceaea, direpţii prădară pre cei necuraţi şi lăudară, Doamne, numele cel sfînt al Tău, şi cea prea războinică mîna Ta lăudară toţi deodată.  Căci 21 înţelepciunea deschise gura muţilor şi limbile pruncilor le-au pus mari.

CAP XI

      Spori faptele lor, cu mîna sfîntului 1 proroc,  Imblară pustiiul cel nelăcuit şi In locuri neumblate întinseră  corturi.  Statură împotriva 3 vrăjmaşilor şi izbîndiră spre pizmaş. Insetoşară, şi chemară pre Tine, şi să deade 4 lor apă den piatră colţ urată şî leacul seatei den piatră virtoasă.  Pentru că, pren care 5 s-au muncit vrăjmaşii lor,  Pentru aceastea 6 ei, lipsindu-să, au luat facerea de bine.  Şi 7 în loc de izvorul pururea curătoriului rîu, cu sînge mîntuitoriu turburindu-să,  Spre 8 dovedirea poruncii cei ucigătoare de prunci, ai dat lor de ajuns apă, fără de nădeajde, Arătînd, prin seatea de atuncea, cum pre 9 cei vrăjmaşi ai muncit.  Căci, cînd s-au 10 ispitit, macara că cu mile să muncii a, au cunoscut cum, cu urgie judecîndu-se, necuraţii să munciia.  Pentru că pre acestea, 11 ca un părinte mustrînd, i-ai ispitit, iară pre aceia, ca un năsilnic împărat vinuindu-i, i-ai cercat.  Şi fiind de faţă, şi lipsind, tot 12 într-un chip să dosădiia.  Pentru că îndoit 13 i-au luat pre ei mîhnirea şi suspinul pomenirilor celor trecute.  Căci cînd au auzit 14 pren ale lor certări bine făîndu-li-se lor, simţiia de Domnul;  Pentru că, pre Care 15 au ruşinat mai nainte, lepădat fiind în izgonire, batjocurindu-L, la sfîrşitul intim-plarilor L-au lăudat, nu aseamene cu cei direpţi însetoşind ei.  Şi pentru gîndurile ceale neînţelegătoare ale srîmbătăţii lor, întru carele ratăcindu-se cinstiia tîri-itoarele ceale necuvîntătoare şi jiganii de nemică, ai trimis asupra lor mulţime de hiară necuvîntătoare spre izbîndire,  Ca să cunoască, că, cine pren care greşaşte, pentru [658] acealea să ceartă. Pentru că n-ar fi lipsit a toată putearnica Ta mină, care şi lumea au zidit den lucru fără de chip, a trimite asupra lor mulţime de urşi sau dîrji Iei, Sau noao-născute hiară necunoscute, pline de mînie, sau foc suflîtoriu suflînd răsuflare, sau urlete vînturîndu-se de fum, sau groaznice scîntei den ochi fulgerînd, Cărora nu numai vătămarea ar putea să făiime pre ei, ce şi vedearea mspăimîntîndu-i să-i piarză. Şi afară dentru aceastea, cu un duh putea să cază, gonindu-se ei de judecată şi vînturîndu-se de vîntul puterii Tale; ce toate cu măsură, şi cu număr, şi cumpănă le-ai rînduit. Că Ţie iaste a putea tare pururea, şi la tăria braţului Tău cine va sta împotrivă? Căci ca plecarea den cumpene iaste toată lumea înaintea Ta şi ca picătura de roao cea de dimineaţă ce să pogoară pre pămînt. Şi miluieşti pre toţi, căci toate le poţi; şi treci cu vedearea greşalele oamenilor, spre pocăinţă, Pentru că iubeşti ceale ce sînt, toate, şi nemica nu Te sărbeşti de ceale ce ai făcut; că de-ai fi urît, n-ai fi făcut ceva. Şi cum ar fi rămas ceva, de nu ai fi vrut Tu? Sau, ceaea ce nu s-au chemat de Tine, s-ar fi păzit?  Şi le cru-ţezi toate, căci ale Tale sînt, Stăpîne iubitoare de suflete!

CAP XII

      Pentru că cel nestricat al Tău Duh iaste întru toate. Pentru aceaea, pre cei ce cad cîte puţinei îi mustri şi, întru ceale ce greşăsc, adueîndu-Ie aminte, îiînveţi ca7mîntuindu-se de răutate,să crează întru Tine, Doamne. Pentru că şi pre cei vechi lăcuitori ai sfîntului Tău pămînt ai urît. Căci făcea lucruri vrăjmăşăşti, de fărmăcături, şi jîrtve necurate, şi pre cei ucigători de fii, nemilostivi. Şi mîncarea mîncătorilor de droburile trupurilor omeneşti şi a sîngelui den mijlocul dumnezăieştii Tale taine. Şi pre domnii, părinţii sufletelor celor neajutorite, ai vrut a piarde pren mînile părinţilor noştri. Ca vreadnică înstriinare să priimească fiilor lui Dumnezău pămîntul carele e lingă Tine mai cinstit de toate, Ce şi acestora ca unor oameni ai iertat, şi ai trimis înainte alergătorii taberii Tale—viespi, ca pre ei 9 cîte puţin să-i piarză de tot; Nu neputincios fiindu la rînduială războiului să dai supuşi pre cei necuraţi direpţilor, sau cu hiară groaznice, au cu cuvînt cumplit deodată să-i surpi, Ce, judecînd cîte puţi-neale, dai locu de pocăinţă, nu neştundu că rea e naşterea lor şi înlăuntru răsădită răutatea lor şi cum că nu să va premeni gînduflor în veacu. Pentru că era sămînţa blestemată de-nceput; nici,temîndu-Tc de cineva, le dai lor slobozenie pentru ceale ce greşiia,  Că cine va grăi: Ce ai făcut? Sau 12 cine va sta împotrivă judecăţii Tale, au cine va pîrî pre Tine asupra limbilor celor perite, care le-ai făcut Tu? Sau cine-Ţi va veni Ţie la aşăzare izbînditoriu asupra oamenilor celor nedirepţi?  Pentru că nici dumnezău iaste afară den Tine, căruia iaste grije pentru toate, pentru ca să arăţi că nu cu strîmbătate ai judecat,  Nici împărat au 14 tiran va putea să caute cu ochii împotriva Ta, pentru ceale ce ai certat,  Ce, dirept 15 fiindu, cu direptate toate le otcîrmuieşti, Pentru striin lucru socotind puterii Tale a 16 osîndi pre cel ce nu e datoriu a să munci; că vîrtutea Ta începătura direptăţii iaste şi faci a stăpîni Tu toate şi a cruţa pre toţi. Vîrtute arăţi neîncrezîndu-Te pre săvîrşirea puterii, şi întru cei ce ştiu dtrjirea dovedeşti.  Şi Tu, stăpînind putearea, cu blîndeaţe judeci şi cu multă cruţare otdrmu-ieşti pre noi, pentru că iaste la Tine, cîndu vei vrea, să poţi.  Şi ai învăţat norodul 19 Tău, pren lucrure ca aceastea, că trebuie direptul a fi iubitoriu de oameni, şi cu bună nădeajde ai făcut pre fiii Tăi, că dai spre păcate pocăinţă.  Pentru că, de vreame ce 20 pre vrăjmaşii fiilor Tăi, şi cei ce sînt datori de morte, cu atîta rugă şi umilinţă i-ai certat, dîndu ani şi loc pren carele se vor mîntui de răutate,  Cu dtă cercetare ai 21 ales pre fiii Tăi, Ia ai cărora părinţi jură-mînturi şi tocmeale ai dat, de bune făgăduinţe?  Deci, certînd pre noi, pre vrăjmaşii 22 noştri de zeaci mii de ori îi baţ, ca să avem grije de bunătatea Ta, judeeîndu; iară noi, judecîndu-ne, aşteptăm milă.  Pentru 23 aceaea şi pre ceia ce au trăit întru nebunia vieţii cu strîmbătate, prentr-ale lor urîduni i-ai mundt.  Pentru că de căile rătăcirii 24 mai departe au rătăcit, dumnezei socotindu ceale ce şi în dobitoacele vrăjmaşilor sînt necinstite, ca pruncii cei fără de minte minţind,  Pentru aceaea ca unor copii nesocotiţi 25 judecata spre batgiocură ai trimis.  Iară cei 26 ce nu s-au mustrat cu jucăreile certării, vread-neca Iui Dumnezău judecată vor ispiti, pentru că pre ceale ce pătimiia ei, să sdrbiia. Spre acestea, carii îi socotiia dumnezăi, 27 întru ei certîndu-se văzîndu, pre Cel ce de mult să lepăda a-L şti L-au conoscut Dumnezău adevărat; pentru aceaea şi sîvîrşitul osîndei asupra lor au venit.
CAP XIII

Pentru că deşărţi sînt top' oamenii den 1 fire, la carii era de faţă neconoaşte-rea de Dumnezău, şi den bunătăţile ceale ce să vădu n-au putut să ştie pre Cela ce iaste, nici, la lucruri [659] luîndu aminte, au conoscut pre meşteri.  Ce sau foc, au vînt, au pripealnic văzduh, au crugul stcalelor, au silnică apă, au luminătorii ceriului — oblăduitorii lumii dumnezei  au socotit. De carele, de se bucura de frumuseaţele, dumnezei îi socotiia; cunoască cu cît mai bun decît acestea iaste Stăpîni-toriul, pentru că începătoriul de facerea frumuscatelor au zidit pre eale. Iară de să minunează dc puteare şi de facere, gîndeas-că cu cît iaste mai tare Cela ce le-au făcut  pre eale. Pentru că, den mărimea frumu-seaţclor şi a ziditurilor, după socoteală,  Făcătoriul lor Să veade. Iară încăş spre aceastea iaste puţină hulă, pentru că şi ei poate fi să înşală, pre Dumnezău cereînd şi  vrind să-L afle. Că, în faptele Lui ames-tecîndu-se, cercetează şi să supun vederii,  căci bune-s cealea ce să vădu.  Şi iarăş  nici ei sînt de iertat  Pentru că, de-au putut atîta a şti ca să poată a socoti veacul, pre al acestora Stăpînitoriu cum nu mai cu* rindu L-au aflat? Ce dosădite-s şi întru morţi nădejdile lor, carii au numit dumnezei faptele mînilor omeneşti, aur şi argint, chibzuiala meşterşugului, şi închipuiri de vite, sau piatră fără de treabă, lucru de mină de-nceput.  Iară de şi vreun tăieto-riu dc păduri, meşter de lemnu,să pomi tăind un copac, cură cu bună învăţătură toată coaja lui şi, meşterşugind cu bună* cuviinţă, au făcut un vas de treabă spre slujba vieţii; Şi lepădăturile lucrului, spre gătirea hrănii cheltuindu,s-au săturat; Şi rămăşiţa dentr-însele la nemică nu e de folos, lemn strimbu şi cu ramuri fiind răsădit, luind l-au săpat cu nevoinţă zăbăvii lui şi cu ştiinţa înţeleagerii l-au tipărit pre el, închipui pre el cu chipul omului. Au cu oarecare vită proastă au asămănat pre el  ungîndu-l cu minau şi chinovariu ruşindu faţa lui, şi toată pata cea dentru el ungînd peste tot  Şi făcînd la el vreadnecă lă-cuinţă lui, în păreate l-au pus pre el, întărindu-l cu fier. Insă, pentru ca să nu cază, au socotit mai nainte pentru el, ştiind că nu poate Iui şă-ş ajute, pentru că iaste chip şi-i trebuiaşte ajutoriu. Iară pentru ago-nesitele şi nuntcle Iui  şi de fii rugîndu-se, nu să ruşinează, cu cel fără de suflet vorovind. Şi pentru sănătate pre cel neputincios cheamă  şi pentru viaţă pre cel mort roagă, şi pentru ajutoriu pre cel mai de nemică,  Şi pentru călătorie pre cela ce nici a sta poate; şi pentru venit şi pentru lucru şi a mînilor nemercală, de la cel neputincios den mîni putinţă ceare.

CAP XIV

      Mergînd iară neştine pre apă şi vrind 1 I  J s* călătorească pren sălbated va-rflpj  luri,  decît  vasul cela cel poartă FwvB pre el mai putredu lemnu roagă. HaT^J Pentru că pre acela pohta agonesitelor l-au socotit şi meştera înţelepciune l-au meşterşugit;  Aceasta, Părinte, a Ta 3 pronie otdrmuiaşte, căci ai dat în mare cale şi în valuri cărare negreşită,  Arătînd 4 că poţi den tot a mîntui, ca şi, fără de meş-terşug de va întră neştine   Şi vei ca nu 5 cu zăbavă să fie lucrurile înţelepciunii Tale  pentru aceaea şi Ia un mai mic lemnu îş credu oamenii sufletele şi, trecînd furtuna cu plută, au scăpat.  Pentru că şi la început  6 perind cei mîndri uriaşi, nădeajdea lumii pre plută scăpînd  au lăsat veacului sămînţa facerei, cu aTamînăotdrmuindu-se.  Pentru că bine s-au cuvîntat lemnul, pren carele să face direptate,  Iară cel făcut dc mînă  8 blestemat iaste acela, şi cel ce au făcut pre el  căci cl lucra,iară putreziciunea dumnezeu să numi.  Pentru că tocma urite-s la Dumnezău  şi cel ce păgîneaştc, şi păgînătatea lui.  Pentru că cel ce s-au făcut cu cel ce 10 au făcut să vor munci.  Pentru aceaea şi 11 întru chipurile limbilor socoteală va fi  căci întru zidirea lui Dumnezău spre urîciune s-au făcut şi spre piadeci sufletelor oamenilor şi spre laţu picioarelor celor fără de minte.  Pentru că începătura curviei iaste 12 socoteala chipurilor, şi aflările lor-strică-ciune vieţii.  Pentru că nici era de-nceput, 13 nid în veacu va fi.  Pentru că deşartă mărire a oamenilor au întrat în lume, şi pentru aceaea pre scurt al lor sfirşit s-au socotit. Pentru că  cu fără de vreame jălidosădinduse tatăl fiiului celui ce degrabă s-au luat, chip făcînd  pre acel de atuncea mortu om  acum ca pre un dumnezău l-au cinstit şi au dat celor supuşi taine şi praznice.  După 16 aceaea, în vreame ţiindu-se acel necurat obiceaiu, ca o leage s-au păzit, şi cu ale tiranilor porunci să cinstiia ceale săpate. Pre cărei, cu vedearea neputîndu să-i cinstească oamenii, căci lăcuia departe, chipul cel de departe tipărindu-l, au făcut un arătat chipu al împăratului celui ce să cinstiia  ca pre cel ce nu e de faţă, ca cînd ar fi dc faţă să-I amăgească,pren sîrguială.  Şi spre 18 tinderea credinţii, mîndria meşterului şi pre cei ce nu cu no seu au îndemnat.  Pentru că, 19 vrînd el adecă să placă celui ce biruiaşte, au silit cu mcşterşugul ca să facă asămănarea precum ar fi mai bine.  Iară mulţimea, trăgîndu-se pentru iscusitura lucrului, pre cel cu puţin mai nainte cinstit om, acum închinăciune au socotit.  Şi aceasta [660] s-au făcut vieţii spre vicleşugu, căci la primejdie sau la o tiranie slujindu oamenii  numele cel neîmpreunat l-au pus la pietri şi la leamne. Şi apoi nu fu destul a să înşăla asupra conoştinţii lui Dumnezău  ce şi întru mare luptă a necunoştinţii trăind  atîta reale pace Ie numescu. Că au jîrtve de omoriri de fii, sau taine ascunse, sau nebuneşti dentr-alte obiceaie  beţie făcîndu. Nici vieţile, nici nunţile le mai păzescu curate, ce unul pre altul ficlenindu-l, îl omoară sau, amăgindu-l, face durearea. Şi toate amestecate sînt, sîngele şi uciderea  furtişaţjul şi vicleşugul  stricăciunea, necredinţa, tulburarea  jurămîntul strimbu, gîlecavă de bunătăţi, Nepomenire de har, a sufletelor pîngăriciune  a naşterii preme-nire, a nuntelor netocmire  preacurvie şi necurăţie. Pentru că, închinăciunea celor nenumite chipuri  a tot răul începătură  şi pricină  şi sfirşit iaste. Pentru că  au veselindu-se nebunescu  au prorocescu mincinoase  au trăiescu cu strîmbătate  au cal* că jurămîntul curind. Pentru că  nădej-duindu Ia idolii cei fără suflet, rău jurîndu-se  a avea strîmbătate nu priimescu. Şi amîndoao ceale direapte pre dînşii vor certa  căci rău au gîndit pentru Dumnezău, luînd aminte la chipuri fără direptate  şi au jurat cu vicleşugu, nebăgînd în samă curăţia.  Pentru că nu putearea celor ce jură, ce a celor ce greşăscu judecată ceartă
pururea călcarea nedirepţilor.

CAP XV

Iară Tu, Dumnezăul nostru  bun eşti şi dirept, înde lungu-rabdă toriu şi cu milă otcîrmuind toate. Pentru că, de vom şi greşi, ai Tăi sîntem, ştiind tăria Ta, şi nu vom greşi  ştiindu că ai Tăi ne-am socotit.  Pentru că a şti pre Tine întreagă direptate iaste, şi a şti tăria Ta—rădăcina nemuririi.  Că nici ne-au înşalat pre noi a oamenilor cea cu rău meşterşug socoteală  nici a celor scriitori de umbră trudă fără de roadă  chip  întinat cu schimbate feaţe,  A cărora ve-l deare la cei fără de minte spre ocară vine şi pofteaşte a mortului chipu vedeare fără  de suflare. Iubitorii de reale—şi vreadnici de nădejdi ca aceastea  şi ceia ce facu şi ceia  ce poftescu  şi cei ce să închină. Pentru că şi olariul  moale pămînt călcînd  cu trudă zideaşte  spre slujba noastră fieştecare; ce dentr-acel lut au zidit şi ceale ale celor curate lucruri vase de slujbă  şi ceale dempotriva, toate aseamene; şi, dentr-aceastea amîndoao, care iaste trebuinţa  fieştecăruia judecătorul e luorătoriul de lut. Şi cel rău ostenitorul face dumnezău deşărt dentr-acelaş lut carele, mai nainte citpuţin  den pămînt năseîn-du-se  după puţin mearge de unde s-au luat, a. sufletului cerşîndu-se datorie.  Ce iaste 9 la el grijă nu căci va să ostenească, nici căci scurtă viaţă are  ce să razimă la lucrătorii de aur şi la zlătari  şi ziditorilor de aramă urmează  şi mărire socoteaşte căci face ceale spurcate*  Cenuşă e inima lui  şi decît 10 pămîntul mai proastă e nădeajdea Iui  şi decît lutul mai necinstită e viaţa lui,  Căci 11 n-au conoscut pre Cel ce au zidit pre el şi pre Cel ce au suflat lui suflet lucratoriu şi Cel ce au suflat duh de viaţă,  Ce socotiră 12 jucăreaie a fi viaţa noastră  şi traiul zbor cu dobîndă  pentru că trebuie  zice  orideunde, macara den rău  a agonisi.  Pentru că 13 acesta decît toţi mai mult ştie căgreşaşte, den lucru de pămînt vase pre lesne frînte şi săpate zidind.  Ce toţi sînt mai nebuni 14 şi ticălos mai mult decît sufletul pruncului, vrăjmaşii norodului Tău, asuprindu-I pre el. Pentru că şi toate chipurile limbilor le-au 15 socotit dumnăzăi  la carii nid folosul ochilor iaste spre vedeare  nid nasurile spre tragere de văzduh  nid urechi a auzi  nid deagetele mînilor spre pipăire  şi picioarele lor—zăbavnice spre încălecare.  Pentru 16 că om au făcut pre ei, şi ce! ce e împrumutat de duh au zidit pre ci  că nid un om poate să facă dumnezău aseamene Iui, Ce  muritorul fiind, mort face  cu mîni fără 17 de leage  că mai bun iaste el decît închinăciunile Iui ceale ce au trăit el, iară acealea nidodinioară.  Şi  la dobitoacele ceale 18 mai urîte să închină, că, alăturîndu-se cu nebunia  decît cealealalte sînt mai reale. Nici sînt bune cît a să pofti ca vedearea 19 vitelor, şî au fugit şi de a lui Dumnezău laudă şi de blagoslovenia Lui.

CAP XVI

Pentru aceaea dară, într-un chip 1 s-au muncit vredniceaşte şi pren mulţimea jigăniilor s-au căznit* Pentru care caznă, bine făcînd 2 norodului Tău  spre pofta rîvnii, striină gustare hrană ai gătit prepeliţe. Ca aceaea poftind hrană  pentru urîta grozăvie a celor trimise, şi cea de treabă poftă să urască; iară acestea, preste puţin lipsiţi făcîndu-se  şi  de  striin a gustare vor fi părtaş.  Că să cădea celora ce tirănesc 4 nemîntuită lipsă a Ie veni, şi acestora numai să Ii se arate cum vrăjmaşii lor să căzniia;  Pentru că, şi cînd au venit lor 5 groznica mînie a jigăniilor şi cu muşcările acelor strîmbi şărpi să strica.  Nu pînă 6 la săvîrşit au rămas urgia Ta  ce spre dojana  spre puţin s-au turburat  avînd sveat-nec mîntuirei spre pomenirea poruncii legii Tale;  Pentru că cel ce s-au întors  nu [661] pentru ceaea ce să vedea să mîntuia.ce pentru Tine, Cel al tuturor Mlntuitoriu. Şi cu aceasta ai plecat pre vrăjmaşii noştri, că  Tu eşti Cel ce izbăveşti den tot răul. Că pre aceia, ale lăcustelor şi ale muştelor muşcări i-au omorît, şi nu s-au aflat leac sufletului lor, căci vreadnici era de unele ca aceastea a să certa. Iară pre fiii Tăi nici dinţii otrăviţilor balauri i-au biruit, pentru că mila Ta în preajmă trecu şi vindecă pre ei. Pentru că spre pomenirea cuvintelor Tale să împungea şi iute să mîntuia, ca nu, întru adîncă uitare căzînd, neucrotiţi vor fi de cătră a Ta bună-facere. Pentru că nici iarbă, nici unsoare i-au vindecat pre ei, ce al Tău, Doamne, cuvînt, cel ce toate le vindecă. Pentru că Tu a vieţii şi a morţii biruinţă ai,şi pogori la porţile iadului şi sui. Şi omul ucide cu răutatea lui şi, ieşind duhul, nu se întoarce, nici mai întoarnă sufletul carele s-au hiat.  Iară de mîna Ta a fugi preste putinţă taste. Pentru că paginii, lepădîndu-se a Te şti pre Tine, cu vîrtutea braţului Tău s-au bătut, cu ploi streine, şi cu grindine, şi cu ploi gonindu-se neîncetai, şi cu foc topindu-se. Pentru că, cea mai minunată: în apa ceaea ce toate le stinge, mai mult isprăvita focul, pentru că ajutoare iaste lumea direptăţilor. Că, cîteodată să îmblînziia para focului, ca să nu mistuiască ceale deasupra necuraţilor trimise vite, ce ei, văzînd, să caute că cu a lui Dumnezău judecată să gonesc. Iară cîteodată, şi între mijlocul apei mai mult decît putearea focului arde, ca să strice roadele pămîntului celui nedirept. Pentru care,cu hrană îngerească ai hrănit pre norodul Tău, şi pîine gata ai trimis lor den ceriu, fără osteneală, avînd toată dulceaţa şi spre toată plăcuta gustare. Pentru că statul Tău, dulceaţa Ta cătră fii au arătat, iară spre pohta celui ce o mînca, slujind cine spre ce vrea, să premeniia. Şi zăpada şi gheaţa răbda focul şi nu să topiia, ca să conoască că pre ale vrăjmaşilor roade au stricat focul, arzînd în grindină şi In ploi strălucind; Şi acesta iarăş, focul, ca să să hrănească direpţii, ş-au uitat putearea hu. Pentru că zidirea Ţie, Celuia ce o ai făcut, slujind, să tinde spre muncă asupra celor nedirepţi, şi slobozeaşte spre facere de bine pentru ceia ce la Tine nădejduiesc. Pentru aceaea şi atuncea, spre toate mutîn-du-sc, la cel de toate hrăni toriu al Tău dam slujeaşte, cătră vrearea celor ce să roagă, Pentru ca să înveaţe fiii Tăi, pre carii ai iubit, Doamne, că nu facerile roadelor hrănesc pre om, ce graiul Tău pre cei ce cred Ţie îi fereaşte. Că cel ce de foc na să strică, fieştecum de nemică, de rază a soarelui, încălzindu-se, să topiia.  Pentru ca cunoscui să fie că trebuie a ajunge soarele spre mult imita Ta şi cătră răsăritul luminii să să roage Ţie.  Pentru că nădeajdea celui 29 nemulţămitoriu ca o brumă de iarnă să va topi şi va cură ca o apă de nid o treabă.

CAP XVII

      Pentru că mari sînt judecăţile Tale 1 şi  cu nevoie  povestite, pentru aceaea sufletele ceale necertate s-au rătăcit;  Pentru că, socotind să asuprească limbă sfintă, cei fără de leage—legaţii întunearecului, cărei şi nopţii cei lungi s-au legat, inchizîn-du-se cu acoperămînturi—pribeagi zăcea cei veacinice mai nainte-conoştinţe.  Pentru că, gîndind a amăgi pren ceale ascunse păcate, cu neluminos al uitării acoperemînt s-au răsipit, înspăimîndu-se cu groază, şi cu năludri turburindu-se.  Pentru că nid fundul cel ascuns ce ţinea pre ei îi păziia fără frică, ce sunete dărlmînd pre ei, împrejur răsuna, şi năludri posomorite la obrazele ceale fără de ris să iviia.  Şi nici o puteare a 5 focului biruia să lumineaze, nid ale stealelor strălucitele văpăi îngăduia a lumina pre ză-bavnica aceaea noapte.  Ce să vedea la ei numai foc grabnic, plin de frică, şi, spărindu-se de acea vedeare ce nu să vedea, socotiia mai reale ceale ce să văd.  Şi batjocurile meşteşugului vrăjitoresc zăcea, şi sintetici cei preste înţelepciune era mustrare cu batjocură.  Pentru că ceia ce să făgăduiesc 8 a goni înfricoşările şi turburările sufletului bolnav, acestea teame re plină de rîs boliia. Pentru că, de nu-i înfricoşa pre ei nemică 9 lucru turburătoriu, cu a jigăniilor treace re şi cu şuierăturile celor tîrîitoare fiind btihniţi, periia plini de frică, şi de cel de necăi-rca fugit văzduh să lepăda a-l vedea.  Pentru că fricos lucru e cînd singură^ răutatea mărturiseaşte, vinuindu-se;  Şi pururea 11 au luat ceale reale, ţiindu-se cu ştiinţa, Pentru că nemică nu iaste frica, fără de numai dare celor den cuget ajutoriri.  Şi, 13 înlăuntru fiind, mai mică e aşteptarea, mai mult socoteaşte necunoştinţa vinii ceiia ce dă munca.  Iară aceia carii în cea n cp ut indoasă adevărată noapte, care şi den fundurile neputinciosului iadu au venit tot acelaş somnu donnindu,  De o parte cu minunele năludrelor să goniia, şi de altă parte cu a sufletului dare să slăbiia, pentru că fără de veaste lor şi fără de nădeajde frică le-au venit.  Şi după aceasta oricarele 16 era acolo, căzînd să păziia la cea fără de fier temniţă închizîndu-se.  Că au piugariu de era neştine, au păstoriu, sau den cei de la pustiire lucrători de trude, apudn-du-se mai nainte de cea cu greu suferinţă, nevoie aştepta,  Pentru că cu un lanţu 18 de-ntunearec toţi s-au legat.  Ori duh [662] şuicrînd, au glasul pasărilor cel cu bun vier-su de pre ramurile ceale dease, sau repezi} de apă mergînd cu silă, sau lovitură cumplită de pietri surpate, cea nevăzută alergare a dobitoacelor celor ce saltă, au glasul cumplitelor hiară celor ce răcnesc i-au făcut de au leşinat, au ceaea ce spre sine să frînge den vale a munţilor răsun are, deznodată de frică. Pentru că toată lumea cu luminată lumină lumina şi cu neîmpiedecate lucruri să ţinea. Şi numai la aceia să întinse noapte grea, chipul întunearecului celui ce va să-i priimcască pre ei, şi lor îş era mai
grei decît întunearecul.

CAP XVIII

Şi la cuvioşii Tăi mare lumină era, al cărora glasul auzind şi chipul ncvăzîndu-l, Căci dară şi aceia au pătimit, fericiia; şi căci nu vătăma, fiindu mai nainte năpăstuiţi, mulţemesc şi,pentru ca să să petreacă,  să ruga. Pentru care, stîlpu de foc arzătorul, povăţuitoriu cei necunoscute călătorii, şi soare fără de stricăciune ai dat aceii  înstriinări iubitoare de cinste. Pentru că vreadnici era aceia a se lipsi de lumină şi a să păzi întru-ntunearec ceia ce prea închişi au păzit pre fiii Tăi, pren carii vrea cea nestricată a legii lumină veacului să să dea.  Svătuindu-se ei să omoară pruncii celor cuvios, şi un fiiu puindu-se şi mîntuindu-se, spre dovedeala ai luat cea de fii mulţime a lor şi totdeodată i-ai pierdut în apă tare.  Aceaea noapte s-au cunoscut mai nainte Ia părinţii noştri ca,-cu întemeiare ştiind jurăminturile, întru care s-au încredinţat—  să vor veseli. Şi să priimi de cătră nărodul Tău mîntuirea direpţilor şi a vrăjmaşilorpierzare. Pentru că, în ce chip ai certat pre cei împotrivnici, cu aceaea, pre noi chemînd, ne-ai mărit. Pentru că pre ascuns jîrtvuia preacuvioşii fiii bunătăţilor şi leagea dumnezeirei într-un gindu au pus, aseamene acestora, şi bunătăţilor şi primejdiilor să fie părtaş svinţii, părinţii dară cîntînd înainte laude. Şi în preajmă răsuna netocmita strigare vrăjmaşilor şi cu jale să purta copiii plîngînd. Şi cu certare robul cu stăpînul certîndu-se, şi cel den gloată cu împăratul unele pătimind, Şi cu toţi dempreună, toţi cu un nume de moarte, avea morţi nenumăraţi, că nici în groapă nu era destui cei vii, de vreame ce, într-o clipeală, cea mai cinstită facere a lor să strică. Pentru că toate necre-zîndu-le, pentru fărmecături, pre peirea celor dentîiu născuţi, mărturisiră nărpd— fiiu lui Dumnezeu a fi. Pentru că lina  tăceare  cuprinzînd  toate  şi noaptea şi cu a d sîrguială mijlocind,  Atotputearnicul Tău cuvînt den ceriu,den scaunele împărăteşti, cumplit războinic Ia mijlocul cehii pierdut pămînt au sărit,  Sabie ascuţită, nefăţarnica Ta poruncă purtînd; şi stînd, împlu toate de moarte, şi de ceriu să atingea şi sta pre pămînt.  Atuncea îndată, 17 nălucirile viselor groznic îi turburară pre ei, şi înfricoşări statură asupra lor nădejduite. Şi altul, aiurilea lepădîndu-se, jumătate 18 mort, arăta pentru care vină muriia.  Pentru că visele turburindu-i pre ei, aceasta au vestit mai nainte, ca să nu piară neştiind pentru ce pătimesc rău.  Şi s-au atins şi 20 de direpţii ispita morţii, şi dărîmare în pustiiu s-au făcut mulţimei; ce nu întru mult rămase urgia.  Pentru că grăbind 21 bărbatul nevinovat au dat războiu denainte, arma slujbei lui—rugă,şi a tămîiei curăţenie adu cînd, stătu împotriva mîniei şi sfirşit puse primejdiei, arătînd că robul Tău iaste. Şi birui gloata nu cu vîrtutea trupului, nu 22 cu a armelor lucrare, ce cu cuvîntul pre Cel ce munciia îl supuse, jurămînturile părinţilor şi făgăduinţele pomenind.  Pentru că, 23 fiind grămadă de morţi căzuţi unii preste alţii, la mijloc stînd,tăie urgia şi despică calea cea de cătră cei vii.  Pentru că în 24 veşmint pînă în picioare era toată podoaba, şi a părinţilor mărire —pre săpătură de piatră, cu patru rînduri; şi mărimea Ta— preste stema capului lui.  La aceastea 25 veni cel ce pierdea, şi de aceastea să spămîn-tară, pentru că era numai singură ispita urgiei destulă.

CAP XIX

Iară celor păgîni pînă Ia săvîrşit 1 nemilostivă mînie le stătu asupra, Pentru că ştiia mai nainte ale lor 2 şi ceale viitoare, căci ei, întoreîn-d u -să ca să-i sloboază şi cu sîrguială petrecînd pre ei, să-i gonească, căindu-se. Pentru că, încă în mînă avînd p Unsuri le şi 3 plîngînd Ia morrnînturile morţilor, alt gînd nebunesc au tras şi, pre carii rugindu-i i-au scos, pre acestea ca pre nişte fugari îi goniia. Pentru că-i trăgea pre ei cea vreadnică nevoie 4 spre acest săvîrşit, şi celor ce s-au întîmplat nepomenire au pus, ca să plinească cazna cea ce lipsiia den muncile lor  Şi norodul 5 Tău minunată călătorie să ispitească, iară aceia streină moarte să afle.  Pentru că 6 toată zidirea, întru al său fealiu, iarăş de sus să închipuia, slujind la ale Tale porund, ca ai Tăi fii să să păzească nevătămaţi: Norul umbriia tabăra; şi den apa cea ce au 7 fost mai nainte uscatului pămînt izbucnire să văzu; den Marea Roşie, cale neîmpiedecată [663] şi cimp cu pajcştc, den fortuna silnică;  Pren care toată limba trecu, cei ce cu a Ta mină să acoperiră, văzînd minunate minuni.  Că, ca caii s-au păscut şi ca miei au săltat, lăudlnd pre Tine, Doamne, pre Cel ce i-ai mîntuit pre ei. Pentru că-ş aducea aminte încă de ceale den nemernicia lor, cum, în loc de naşterea vitelor, scosease pămîntul muşiţe şi, în loc de peşti, izbucni rîul mulţime de broaşte.  Şi la cea de apoi văzură şi noao naştere de pasări. Căci, cu pohtă aducîndu-se mai nainte, cerşut-au mîncări de desfătare, pentru că spre mîngîiare s-au suit lor de la mare prepeliţe; şi caznele la cei păcătoşi veniră. Nu afară den seamnele ce s-au făcut cu sila trăsnetelor, pentru că cu direptate pătimiia cu răutăţile lor, pentru că şi mai grea urîre de streini meş-terşugiră, pentru că ceia,pre cei ce nu ştiia, nu-i priimiia, fiind de faţă, iară acestea pre făcătorii de bine streini îi supunea. Şi nu numai, ce încă şi au ce socoteală va fi lor, de vreame ce cu pizmă priimiia pre cei streini, Iară cei ce primiia cu praznice pre cei ce au fost părtaş la ale lor direptăţi, cu cumplite dureri au chinuit. Şi s-au rănit şi cu nevedearea, precum aceia la uşile dircptului, cînd cu nesfîrşit întunearec să cuprindea, fieştecarele ieşirea uşilor lui cerca. Pentru că, pren sine stihiile împreu-nîndu-se, precum strunele la un canon schimbă numele cîntecului, rămîind pururea cu glas, care iaste a închipui cu amăruntul den vedearea celor ce s-au făcut. Pentru că ceale ce era ale uscatului spre ceale de apă să premeniia, şi ceale plutite să muta pre pămînt. Focul au putut In apă, peste putearea sa, şi apa stingătoarea ei puteare uita. Văpăile, de altă parte, n-au veştejit trupurile vitelor celor pre lesne stricătoare, care umbla împreună, nici topit, pre lesne topit, în chipul gheţii, fealiul acei dumnezăieşti hrane.  Pentru că, întru,
toate, Doamne, ai mărit nărodul Tău şi l-ai slăvit şi nu l-ai trecut cu vedearea, In toată vreamea, în tot locul stînd de faţă lîngă el.

CUVÎNT ÎNAINTE 
den afară băgat, nearătat de cine e făcut.

      Iisus acesta al lui Sirah era fecioru, şi nepotu al lui Iisus, tizului lui. Acesta dară în anii de jos au fost, după robie şi întumare şi după toţ prorocii. Deci moşul lui Iisus, în ce chip şi el mărturiseaşte, om iubitoriu de osteneală au fost între jidovi şi preaînţelept, carele nu numai ceale ale altora celor mai nainte de el înţelepţi bărbaţi răspunsuri [au] adunat, ce şi el ale sale o are care Ic au ' răspunsu, de multă înţăleagere şi înţelepciune fiindu pline. Deci, de vreame ce cartea aceasta cel dentîiu Iisus mai adunată lăsîn-duo dentru oameni s-au dus, Sirah acesta după el luîndu, iarăş la Iisus, fiiul lui, au lăsat, care, de aceasta apucîndu-se. Ia orîn-duială cu bună tocmeală toată înţelepciunea au adunat, şi pre al lui şi al tătîne-său şi încă pre al moşu-său nume numindu-o. Dentru acest nume al înţelepciunii mai vîrtos cu dragoste să aibă pre ascultătorul! cătră a aceştii cărţi cercetare trăgSndu, cuvinte dară de înţelepciune, gîcitori şi pilde cuprinde, şi o samă oarecare vechi iubite de Dumnezău istorii pentru bărbaţii cei cc bine au plăcut lui Dumnezău, şi ruga şi lauda Lui, şi încă de facerile de bine care au învrednicit Dumnezău pre norodul Lui şi de răutăţile care au ispitit pre vrăjmaşii lor. Ucenic lui Solomon acesta Iisus au fost, nemică mai puţin decît acela, prejur înţelepciune şi învăţătură binevrind, mult-învăţat cu adevărat, şi fiind, şi num in du-se.

CUVÎNT ÎNAINTE
ÎNŢELEPCIUNII LUI IISUS, FIIUL LUI SIRAH.

      Multe şi mari noao pren leage şi pren prorod şi a altora carii după ei au urmat fiind date, pentru carele cuvine-se a lăuda pre Israil de învăţătură şi de înţelepciune, şi că nu numai ceia ce ei singuri cetescu să cade ştiutori a fi, ce şi celor den afară cei cc sînt iubitori de învăţătură să poată fi de folos, şi zicînd şi scriind, moşu-mieu Iisus,cît de mult pre sine dînd şi la a legii şi a prorocilor şi a celoralalte de la părinţi cărţi cetire, şi întru aceastea destulă cuprindere dştigmd, înainte să aduse şi el a scrie cevaşi de cealea ce să aduc Ia înţelepciune şi la învăţătură, pentru ca cei iubitori de învăţătură, şi acestora prinzători făcîndu-se, cu mult mai vîrtos vor adaoge pren vieţuiti [664] rea ceaea ce iaste pren leage. Chemaţi-vă dară cu bun gîndu şi culuare-arninte cetirea să faceţi şi iertare a avea preste care ni să vor părea la cealea ce la tălmăcire sînt ostenite, la oarecare den cuvinte a fi cu neputinţă, pentru că nu atocma pot eale întru ealeş jidoveaşte zicîndu-se şi cîndu să vor muta la altă limbă, şi nu numai aceastea, ce şi altele, şi leagea aceasta, şi prorociile, şi cealealalte den cărţi nu puţină au osăbirea întru sineş zicîndu-să. Pentru că în treizeci şi optu de ani, în zilele acelui Făcătoriu-de-bme împărat, mergînd la Eghipet şi pe o vreame fiind, aflaiu nu de nucă învăţătură asămănare, foarte de folos am prepus eu să aduc oare carea învăţătură şi iubire de osteneală, ca să tălmăcescu această carte, pentru că multă privegheare şi ştiinţă aducînd întru treacerea vremii, ca^la săvîrşit aducînd cartea,să o dau şicelorceînnemer-nide vor vrea să iubească învăţătura, mai înainte gătindu-se năravurile, în leage să trăiască.

ÎNŢELEPCIUNEA LUI IISUS, FIIUL LUI SIRAH

CAP I

Toată înţelepciunea e de la Domnul şi cu El iaste în veac. Năsipul mărilor şi picăturile ploii şi zilele veacului cine le va număra? înălţimea ceriului şi lăţimea pămîntului şi fără-fundul şi înţelepciunea cine va  cerceta? Mai înainte de toate s-au zidit înţelepciunea şi înţeleagerea minţii den veac.  Izvorul înţelepciunii—cuvîntul lui Dumnezău întru ceale preanalte, şi călătoriile ei—  porund veacinice. Rădăcina înţelepciunii la cine s-au descoperit? Şi meşterşugurile ei  cine le-au conoscut? Unul iaste înţelept, Înfricoşat foarte, şăzînd pre scaunul Lui.  Domnul, El au zidit pre ea şi au văzut şi au numărat pre ea şi răvărsă pre ea preste toate lucrurile Lui, cu tot trupul după darea Lui, şi au datu-o pre ea celor ce iubesc pre El.  Frica Domnului—slavă şi laudă şi veselie şi cununa bucuriei. Frica Domnului bucu-ra-va inima şi va da bucurie şi veselie şi îndelungare de viaţă. Celui ce să teame de Domnul bine-i va fi; la cea de apoi şi în ziua săvîrşitului Iui afta-va har. Începătura înţelepciunii—a te teame de Domnul, şî cu cei credincioşi cu măsură s-au zidit împreună cu ei, şi cu oamenii temelia veacului au încuibat şi cu seminţia lor să va încreade. Saţiul înţelepdu-nii—a te teame de Domnul, şi îmbată pre
ei den roadele ei.  Toată casa ei va sătura de pofte şi sprijenitoarele de roadele ei. Cununa înţelepciunii—frica Domnului, odrăslind pace şi sănătatea vindecării.  Şi 16 văzu şi numără pre ea; ştiinţă şi conoştinţă de înţeleagere au plouat şi slava celor ce să ţin de ea înălţă.  Rădăcina înţelepdunii 17 —a te teame de Domnul, şi stîlpările ei—îndelungare de zile.  Frica Domnului împinge păcatele şi, rămîind la el, întoarce urgia. Nu va putea mînia nedireaptă a să îndirepta, 19 pentru că pripa mîniii Iui cădeare e Iui. Pînă Ia o vreame îngădui-va cel îndelungrăbdătoriu, şi apoi la el va răsări veselie. Pînă la o vreame va ascunde cuvintele lui, 21 şi buzele celor credincioşi vor povesti înţeleagerea lui.  In comoarăle înţelepdunii 22 —pilda ştiinţii;iară urîciune iaste la cel păcătos iaste credinţa cea dumnezăiască.  Poftind înţelepciunea, păzeaşte porunrile, şi Domnul va da ţîe pre ea.  Pentru că înţelepciunea şi învăţătura e frica Domnului, şi bunăvrearea Lui—credinţă şi linişte. Să nu fii neascultătorii! de frica Domnului 25 şi să nu te apropii de El cu inimă îndoită. Să nu făţărniceşti în gurile oamenilor şi 26 în buzile tale păzeaşte-te.  Nu te înălţa 27 pre tine, ca să nu cazi şi vei aduce sufletului tău necinste.  Şi va descoperi Domnul ceale ascunse ale tale şi în mijlocul adunării va surpa pre tine,  Căci nu te-ai apropiat 29 Ia frica Domnului şi inima ta plină e de
vicleşug.

CAP II

      Fătule, de vei să te apropii a sluji Domnului Dumnezău, găteaşte sufletul tău spre ispită. Îndireptează inima ta şi rabdă şi să nu te grăbeşti în vreamea aducerii. Li-peaşte-te de El şi să nu te depărtezi, pentru ca să creşti la ceale de apoi ale tale. Tot ce să va aduce ţie priimeaşte şi întru schimbările smerirei tale înde lunge ază mînia. Căci cu focul să ispiteaşte aurul, şi oamenii cd priimiţi^în cuptoriul smereniei. Creade Lui şi va ajuta ţie, îndireptează căile tale şi nădejduiaşte pre El. Ceia ce vă teameţi de Domnul, aşteptaţi mila Lui şi nu vă abateţi, pentru ca să nu cădeţi. Ceia ce vă teameţi de Domnul, Lui creadeţi, şi nu va greşi plata voastră. Ceia ce vă teameţi de Domnul, nădejduiţi spre bune şi spre veselia veacului şi a mi Iii. Uitaţi-vă la neamurile ceale den ceput şi vedeţi: cine s-au încrezut Domnului şi s-au ruşinat? Sau cine au îngăduit 11 în frica Lui şi s-au părăsit? Sau cine L-au chemat pre EI şi I-au trecut cu vedearea? Pentru că îndurătorul şi milostiv—Domnul, 12 şi lasă păcate şi mîntuiaşte în vreamea necazului.  Vai inemilor fricoase şi minilor [665] slabe şi păcătosului ce să suie pre doao cărări!  Vai de inema slabă, că nu creade, pentru aceaea nu să va acoperi. Vai voao, celor ce aţi pierdut răbdarea! Şi ce veţi face cînd va cerca Domnul? Ceia ce să tem de Domnul nu vor fi neascultători graiurilor Lui, şi cei ce iubesc pre El păzi-vor căile Lui. Ceia ce să tem de Domnul cerca-vor bunăvrearea Lui, şi cei ce iubescu pre El sătura-sc-vor de leage. Ceia ce să tem de Domnul gîti-vor inemile lor şi înaintea Lui vor smeri sufletele lor. Să cădem în mînile Domnului, şi nu în mînile oamenilor, Pentru că, în ce chip e mărirea Lui, aşa şi
mila Lui.

CAP III

Judecata părintelui auziţi, feţilor, şi aşa faceţ, pentru ca să vă mîn-tuiţi. Că Domnul au mărit pre părinte spre feciori şi judecata mumei au întărit preste fii. Cel ce cinsteaşte pre tată curăţi-va păcatele, şi ca cel ce adună comoară iaste cel ce slăveaşte pre muma lui. Cel ce dnsteaşte pre tată veseli-să-va de feciori şi în ziua rugii  Iui asculta-se-va. Cel ce măre aş te pre tată să va îndelunga cu zilele, şi cel ce va asculta  pre Domnul odihni-va pre muma lui. Cel ce să teame de Domnul cinsti-va pre tată şi ca stăpînilor va sluji celor ce l-au născut  pre el. Cu fapta şi cu cuvîntul cinsteaşte pre tată-tău, ca să vie ţie blagoslovenie de  la el. Pentru că blagoslovenia tatălui întăreaşte casele feciorilor, iară blestemul  mumei dezrădădnează temeliile. Nu te slăvi întru necinstea tătîne-tău, că nu iaste ţie mărire cătră necinste. Pentru că slava omului—den cinstea tătîne-său, şi ocara feciorilor—muma întru necinste. Fătule, sprejeneaşte la bătrîneaţe pre tată-tău şi să nu-l mîhneşti pre el în viaţa lui. Şi de-ş va piarde şi înţeleagerea, dă iertăciune şi nu-I necinsti pre el cu toată vîrtutea ta, Pentru că milostenia tatălui nu să va uita si, în locul păcatelor, să va zidi lîngă tine. In ziua necazului tău aduce-Ş-va aminte de tine.  Ca seninul preste îngheţu, aşa să vor topi păcatele tale. Cîtu e dehulitoriu cel ce părăseaşte pre tată şi blestemat de Domnul cel ce urgiseaşte pre muma Iui! Fătule, cu blîndeaţe petreci lucrurile tale, şi de cătră omul priimit te vei îndrăgi. Cu cît eşti mare, cu atîta te smereaşte pre tine, şi înaintea Domnului vei afla har. Căci mare e puternicia Domnului şi de cătră cei smeriţi să slăveaşte. Ceale mai greale de tine nu le cerca şi ceale mai tari decît tine nu le cerceta.  Ceale ce ţi s-au porundt ' ţie, aceastea cugetă, pentru că nu-ţi sînt
de treabă ţie ceale ascunse.  întru prisosala lucrurilor tale nu iscodi, pentru că mai mult decît înţeleagerea omului s-au arătat ţie.  Căci că pre mulţi au înşălat gîndul lor, 23 şi socoteala rea au lunecat cugetele lor. Inema aspră va păţi rău la ceale de apoi, 24 Şi cela ce iubeaşte primejdia va cădea 25 întru ea.  Inema aspră îngreuia-se-va de 26 dureri, şi cel păcătos adaoge-va păcat preste păcat.  In aducerea trufaşului nu iaste 27 vindecare, pentru că răsadul răutăţii s-au rădăcinat întru el.  Inema celui de-nţeles 28 socoti-va pilda, şi ureachea ascultătoriului pohta înţeleptului.  Stinge-va apa focul 29 învăpăiat, şi milostenia va curaţi păcatele. Cela ce răsplăteaşte daruri îş aduce aminte 30 de ceale de apoi şi, în vreamea cădearii, va afla întărire.

CAP IV

      Fătule, viaţa săracului să nu o lipseşti şi să nu porţi de val ochii cei lipsit.  Suflet flămînd să nu mihneşti şi să nu sărbeşti pe bărbat întru neavearea Iui.  Inema sdrbită să nu o turburi şi să nu tragi darea celui ce să roagă.  De rugătoriul ce să necăjaşte nu te lepăda şi să nu-ţ întord faţa de' cătră sărac.  De la cel ce să roagă să 5 nu întord ochiul şi să nu dai Ioc omului să te bleasteme.  Pentru că blestemînd 6 pre tine în amărăciunea sufletului lui, ruga lui va asculta Cel ce-au făcut pre el.  Iubit 7 te fă pre tine la adunare şi Ia cel mare smereaşte capul tău.  Pleacă la sărac ureachea 8 ta şi răspunde Iui de pace cu linişte. Scoate pre cel năpăstuit den mîna celui ce-l 9 năpăstuiaşte şi să nu fii slab de inimă cînd vei judeca tu.  Fă-te la cei săraci ca un 10 tată şi în loc de bărbat mumei lor.  Şi vei 11 fi ca un fiiu Celui P re aî nălţat, şi te va îndrăgi mai mult fdedt] muma ta.  Inţelepciunea fii ş-au înălţat şi să apucă de cei ce o cearcă pre ea.  Cel ce iubeaşte pre ea iubeaşte viaţa, şi cei ce să mînecă cătră ea să vor sătura de veselie.  Cel ce ţine pre 14 ea moşteni-va slavă, şi oriunde mearge bla-gosloveaşte pre el Domnul.  Cei ce posluşăsc ei sluji-vor Ia Cel Sfînt, şi pre cei ce iubesc pre ea iubeaşte-i Domnul.  Cel ce 16 ascultă pre ea judeca-va limbi, şi cel ce să va apropia lîngă ea lăcui-va nădejduindu-se. Şi de te vei încreade, moşteni-vei de tot pre 17 ea, şi întru ţineare vor fi neamurile Iui.  Căci 18 îndărătnicit mearge cu el dentîiu, teamere şi înfricoşare va aduce asupra Iui.  Şi va munci 19 pre el întru învăţătura ei, pînă unde se vaîn-creade sufletului Iui,  Şi va ispiti pre el întru 20 direptăţile ei; si iară să va întoarce cu bună [666] Înţelepciunea tocmeală cătră el  Şi va veseli pre el şi va descoperi Iui ceale ascunse ale ei. De va rătăci, părăsi-l-va pre el şi va da pre dînsul în mîinile căderii lui.  Păzeaşte vreamea şi te păzeaşte de rău şi pentru sufletul tău să nu te ruşinezi.  Pentru că iaste ruşine care aduce păcat, şi iaste ruşine aducînd slavă şi har.  Să nu iai obraz asupra sufletului tău şi să nu te ruşinezi la cădearea ta.  Nu opri cuvîntul la vreamea mîntuirii, Pentru că în cuvînt să va cunoaşte înţelepciunca şi învăţătura în graiul limbii. Nu te prici cu adevărul, şi pentru neînvăţătura ta ruşinează-te.  Să nu te ruşinezi a mărturisi asupra păcatelor tale şi nu sili curgerea apei.  Şi să nu te aşterni pre tine la omul nebun şi să nu iai faţa puteamicului. Pînă la moarte sileaşte pentru adevăr, şi Domnul Dumnezău să va lupta pentru tine. Nu te face aspru la limba ta şi leaneş şi pricăjit întru faptele tale.  Nu fii ca un leu în casa ta şi făcînd năluciri între slugile tale.  Nu fie mîna ta întinsă spre mare şi
la dat strînsă.

CAP V

      Nu te aşăza pre averile tale şi să nu zici: „Destul îm iaste41.  Nu urma
ii Cd El  su^elum' lîu 9* vîrtutei tale ca să  B|| mergi în pohtele inimii tale. Şi BHSEH să nu zid: „Cine mă va asupri?” Pentru că Domnul, izbîndind, va izbîndi  asupra ta. Să nu zid: „Greşit-am, şi ce mi s-au făcut mie?” Pentru că Domnul  iaste mult-îngăduitoriu. Pentru curăţenie nu te face fără frică să adăogi păcat preste  păcat. Şi să nu zici:„Indurarea Lui iaste multă, mulţimea păcatelor meale va curaţi”.  Pentru că mila şi urgia e de la £1, şi asupra  păcătoşilor să va odihni mînia Lui. Nu întîrzia a te întoarce cătră Domnul şi nu  treace den zi în zi. Pentru că fără de veaste va ieşi mînia Domnului, şi în vreamea izbîndirii te vei piarde.  Nu te răvărşa pre averi nedireapte, pentru că nemică nu vei folosi în ziua aducerii.  Nu vîntura în tot vîntul şi nu mearge în toată calea—aşa e păcătosul cel îndoit la limbă.  Fii întemeiat întru înţeleagerea ta, şi unul fie cuvîntul tău-  Fă-te grabnic întru auzul tău şi întru îndelungarea mîniei grăiaşte răspunsul.  De iaste Ia tine înţeleagerea, răspunde aproapelui; iară de nu, mîna ta fie peste gura ta.  Slava şi necinstea e în graiu, şi limba omului e cădearea lui.  Să nu te chemi şoptitoriu şi cu limba ta nu hicleni. Că asupra furului iaste ruşinea şi hula rea preste cel îndoit la limbă.  Intre mare şi
între mic nu fii necunoscătoriu.

CAP VI

 Ş i în loc de priaten nu te face vrăjmaş,  Pentru că numele rău niP^ll  şine şi ocară va moşteni-aşa e |awJ| păcătosul  cel îndoit la limbă. ElCBI  Să nu te semeţeşti în sfatul sufletului tău, pentru ca să nu să hrănească ca — un june sufletul tău.  Frunzele tale va 4 mînca de tot şi roadele tale vei piarde şi te vei lăsa pre tine ca un lemn uscat.  Sufletul rău piarde pre cela ce au dştigat pre el şi bucurie vrăjmaşilor  face-l-va pre el. Gîtlejul dulce înmulţi-va pe priatenii lui, 6 şi limba grăitoare de bine înmulţi-va bunele închinăciuni.  Cei ce au pace cu tine fie 7 mulţi, iară sfeatnicii tăi unul dintr-o mie. De dştigi priaten, în ispită dştigă pre el şi 8 nu te încreade Iui curund.  Pentru că iaste priaten în vreamea lui şi nu va rămînea în ziua necazului tău.  Şi iaste priaten de 10 să mută în vrajbă şi cearta ocării tale va descoperi.  • Şi iaste priaten obştitoriu de” 11 mease şi nu va rămînea lîngă tine în ziua. necazului tău.  Şi în bunătăţile tale va 12 fi ca tine şi preste slugile tale să va văznesi. De te vei smeri, fi-va împotriva ta şi de faţa 13 ta să va ascunde.  De cătră vrăjmaşii tăi 14 osebeaşte-te şi de cătră priatenii tăi te ia aminte.  Priatenul credindos—acoperemînt tare, şi cel ce au aflat pre el aflat-au comoară.  Priatenul credindos nu iaste 16 schimbare şi nu iaste cumpînitură bunătăţilor Iui.  Priatenul credindos—iarba vieţii, 17 şi cei ce să tem de Domnul afla-vor pre el. Cel ce să teame de Domnul îndireptează 18 prieteşugul hii, căci dupre cum el, aşa şi aproapele Iui.  Fătule, den tinereaţele tale 19 aleage învăţătura, şi pînă la cărunteaţele tale vd afla înţelepciunea.  Ca cel ce ară 20 şi samănă apropii-te lîngă dînsa şi aşteaptă ceale bune roadele d.  Pentru că în lucrarea d puţin vei osteni şi curînd vei mînca den roadele d.  Cît iaste de grea foarte Ia 22 cei neînvăţaţi şi nu va rămînea întru el cel fără de inimă.  Ca piatra ispitirii vîrtos 23 va fi preste el, şi nu va zăbăvi a o lepăda pre ea. Pentru că înţelepciunea după numele d iaste şi nu la mulţi iaste arătată.  Ascultă, 25 fătule, şi priimeaşte gîndul mieu şi nu te lepăda de sfatul mieu.  Şi bagă pidoarele 26 tale în obeadele d şi în lanţul ei grumazul tău.  Supune umărul tău şi ţine pre ea 27 şi să nu te superi legăturilor ei.  Cu tot 28 sufletul tău apropie-te Ia ea şi cu toată putearea ta păzeaşte căile ei.  Cercetează şi 29 cearcă, şi să va conoaşte ţie, şi apucîndu-o să nu o laşi pre ea.  Pentru că la ceale 30 de apoi vei afla odihna ei, şi să va întoarce [667] ţie în veselie.  Şi vor fi ţie obeadele spre acoperemînt vîrtutei şi lanţurile ei spre podoaba slavei.  Pentru că podoabă de aur iaste pre ea, şi legăturile ei—răsucitură de iachinih.  Cu podoabă de mărire te vei îmbrăca cu ea şi cununa bucuriei îţ vei pune ţie.  De vei vrea, fătule, invăţa-te-vci, şi de vei da sufletul tău, iscusit vei fi. De vei îndrăgi a auzi, priimi-vei, şi de vei pleca ureachea ta, înţelept vei fi.  In mulţimea bătrînilor stăi; şi cine e înţelept—cătră el te lipeaşte.  Toată poveastea dumnezăi ască pofteaşte să auzi, şi pildele înţeIc agerii să nu scape.  De vei vedea pre cel înţelept, mîinecă cătră el, şi treapţiicărărilor Iui roază piciorul tău.  Cugetă întru poruncele Domnului şi întru învăţăturile Lui cercetează pururea.  Acesta va întări inima ta, şi pofta înţelepciunii tale să va
da ţie.

CAP VII
Nu face reale, şi de nu, va prinde pre tine răul. Depărtează-te de la cel nedirept, şi să va abate de la tine. Fiiule, nu sămăna pre brazdele strfmbătăţii, şi nu le vei secera pre eale cu şapte părţi mai mult. Nu ceare de la Domnul domnie, nici de laîmpărat şădeare de slavă.  Nu te îndirepta înaintea Domnului şî la împărat nu te înţelepţi.  Nu ceare a tc face judecătoriu, ca nu cumva nu vei putea a rădica strîmbătăţile,  Ca nu cîndai te vei sfii de faţa silnicului şi  vei pune piadecă întru direptatea ta. Nu greşi la mulţimea cetăţii şi nu te supune în  gloată.  Să nu legi de doao ori păcatul, pentru că într-unuia nu vei fi nevinovat. Să nu zici: „La mulţimea darurilor meale va căuta şi, cînd voiu aduce eu la Dumnezăul cel Înalt, va priimi”. Să nu fii cu puţin suflet la ruga ta şi a face milostenie să nu treci cu vederea. Nu batjocori pre om fiind în amărăciunea sufletului lui, pentru că iaste Cel cc smereaşte şi Cel ce nalţă. Nu ara minciuni asupra fratelui tău, nice la priaten aseamenea fă. Nu vrea a minţi toată minciuna, pentru că desimea ei nu e spre bine. Nu fii vorbitoriu întru mulţimea bătrînilor şi să nu îndoieşti cuvîntul la ruga ta. Să nu urăşti lucrarea cea cu trudă şi lucrarea pămîntului cea de Cel Preaînalt zidită. Nu te socoti pre tine în  mulţimea păcătoşilor, adu-ţi aminte că urgia nu va zăbovi. Smereaşte sufletul tău foarte, căci izbînda cehii necurat foc şi viarme iaste.  Să nu schimbi
Sriatenul pentru nedobînda, nici pre atele-ţi cel chiar  cu aurul lui • Sufir. Nu uita muiarea bună şi înţeleaptă, pentru că harul ei—mai mult decît aurul.
Nu chinui sluga ce lucrează cu adevăru, nici 21 pre năimit dînd sufletul lui.  Sluga bună 22 să o iubească sufletul tău; să nu-l lipseşti pre el de slobozie.  Dobitoace la tine sînt? 23 Socoteaşte pre eale şi, de sînt ţie de folos, rămîîe la tine.  Fii ţie sînt? Invaţă-i pre 24 ei şi înduplecă den tinereaţe grumazul lor. Ai feate? Ia aminte trupului lor şi să nu 25 îmblînzeşti cătră eale faţa ta.  Dă-ţi fata 26 denlăuntru şi vei fi săvîrşind lucru mare, şi la om de-nţeles o dăruiaşte pre ea.  Muiare 27 iaste ţie după suflet? Să nu o scoţi pre ea, şi la cea urîtă nu da pre tine.  Cu toată 28 inima cinsteaşte pre tată-tău şi durerile mumei să nu le uiţi.  Adu-ţi aminte că pren 29 ei te-ai născut; şi ce vei răsplăti lor precum ei ţie?  Cu tot sufletul tău teame-te de 30 Domnul şi pe preoţii Lui laudă.  Cu toată 31 putearea îndrăgeaşte pre Cela ce au făcut pre tine şi pre posluşnicii Lui să nu-i părăseşti.  Teame-te de Domnul şi slăveaşte 32 pe prcotu şi dă partea lor, în ce chip s-au poruncit ţie,  începătura şi p< ntru păcat 33 şi darea braţelor şi jîrtvele simţirii şi începătura.  Şi la sărac întinde mîna ta, pentru 34 ca să să săvîrşască blagoslovenia ta.  Darul dării înaintea a tot celui viu, şi asupra mortului să nu opreşti harul.  Nu lipsi de 36 Ia cei ce plîngu şi cucei ce să jălescujăleaşte. Nu te lenevi a căuta pre bolnav, pentru că 37 dentru aceastea te vei îndrăgi.  Intru toate 38 cuvintele tale îţi adu aminte de ceale de apoi ale tale, şi în veac nu vei greşi.

CAP VIII

      Nu tc învrăjbi cu omul sîlnic, ca nu 1 cîndai vei cădea în mînile lui.  Nu 2 te prici cu omul bogat, ca nu cîndai va birui cumpăna ta.  Pentru 3 că pre mulţi aurul i-au pierdut şi inimile împăraţilor au plecat.  Nu te certa 4 cu omul limbut şi să nu grămădeşti preste focul lui leamne.  Nu glumi cu cel nepedepsit, ca să nu să necinstească strămoşii tăi.  Nu ocări om cc să întoarce de la păcat, adu-ţi aminte că toţi sîntem întru vini. Să nu necinsteşti omul la bătrîneaţele lui, 7 pentru  că  şi dentru noi îmbătrînescu. Nu te bucura pentru mort, adu-ţi aminte că toţi murim.  Să nu treci cu vedearea poveastea înţelepţilor şi în pildele lor te ameastecă.  Căci de la ei vei învăţa învăţătură şi a sluji la cei mai mari.  Nu uita 11 poveastea celor bătrîni, pentru că şi ei au învăţat de la părinţii lor;  Căci de la 12 ei vei învăţa în ţel e agere şi Ia vreamea tre-bii a da răspunsu.  Nu aţîţa cărbunii 13 păcătosului, ca să nu arzi în văpaia focului lui.  Să nu stai împotrivă de cătră [668] faţa batjocori tonului, ca să nu şază ca un hicleşug la gura ta. Să nu împrumutezi la omu mai tare decît tinej şi, de-l vei împrumuta, te fă ca cînd ai fi pierdut. Să nu te chizăşuieşti preste putearea ta; şi, de te vei chezăşui, ca cînd vei să plăteşti grijaşte. Nu te judeca cu judecătoriul, pentru că dupre mărirea lui vor judeca lui. Cu cel îndrăzneţ să nu mergi în cale, ca să nu să îngreoiaze asupra ta, Pentru că el dupe voia lui va face şi cu nebunia lui vei peri împreună.  Cu cel mînios să nu faci vrajbă şi nu mearge cu el pren pustie, Căci ca o nemica iaste sîngele înaintea ochilor lui, şi unde nu iaste ajutoriu te va surpa. Cu cel nebun nu te sfătui, pentru că nu va putea să priimească cuvînt. înaintea stri-inului să nu faci ascunsu, pentru ca nu ştii ce să va naşte. La tot omul nu arăta inema ta, şi să nu ţi se pomenească ţie har.

CAP IX

Nu rîvni muiarea sinului tău, nici să înveţi asupra ta învăţătură rea. Să nu dai muierii sufletul tău, să să suie ea preste vîrtutea ta. Nu te timpina cu muiarea ce să face talaniţă, ca nu cîndai vei cădea în laţurile ei. Cu ceaea ce cîntă nu fii adease, ca nu cîndai te vei prinde întru meşterşugurile ei. Pre fecioara nu o înţeleage bine, ca nu cîndai te vei zminti întru certările ei.  Să nu dai la curve sufletul tău, ca să nu pierzi moş tenirea ta.  Nu te vedea împrejur în-uliţile cetăţii şi întru pustiile ei nu te rătăci.  întoarce ochiul de la muiarea frumoasă şi  să nu înţelegi frumuseţ striine.  In frumuseaţea muierii mulţi s-au rătăcit, şi dentr-aceasta iubirea ca focul să aţîţă.  Cu muiarea măritată să nu şăzi nice într-un chip şi să nupilduieşti cu dînsa în casă.  Ca nu cîndai să va pleca sufletul tău asupra ei şi cu duhul tău vei luneca la peire.  Nu părăsi pe priatenul cel vechiu, pentru că cel proaspăt nu iaste potrivă cu el.  Vin nou—priatenul cel nou; de să va învechi, cu veselie vei bea pre el.  Să nu rîvneşti slava păcătosului, pentru că nu ştii ce va fi sîvîrşitul lui.  Să nu voieşti întru bunăvrearea celor necredincioşi, adu-ţ aminte că pînă Ia iad nu să vor îndirepta.  Departe te fe-reaşte de omul care are biruinţă a omorî, şi nu vei bănui de frica morţii.  Şi, de te vei apropia, să nu greşăşti, pentru casă nu ia viaţa ta.  Cunoaşte că în mijlocul laţurilor treci şi pre polimarele cetăţilor umbli.  Dupre  vîrtutea ta ia aminte pre cei de aproape şi cu cei înţelepţi te sfătuiaşte.  Şi  cu  cei  de-nţeles fie
gîndul tău, şi toată poveastea ta în leagea Celui Preaînalt.  Bărbaţi direpţi fie ţie 21 împreună-ţinători, şi în frica Domnului fie fala ta.  In mîna meşterilor lucrul să va 22 lăuda, şi povăţuitoriul nărodului—înţelept în cuvîntul lui.  Groznic e în cetatea lui 23 bărbatul limbut, şi cel dîrzu la cuvîntul lui
uri-se-va.

CAP X

      Judecătoriul înţelept învăţa-va pre nărodul Iui, şi povăţuirea celui de-nţeles rinduită va fi. După judecătoriul nărodului lui—aşa şi slugele lui, şi după povăţuitoriul cetăţii—toţi  ceia  ce  lăcuiesc într-însa. împăratul neînvăţat piarde pre norodul lui, şi cetatea să va lăcui întru înţeleagerea celor silnici.  Tn mîna Domnului—stăpînirea pămîntului, şi pre cel de folos ÎI va rădica Ia vreame preste el.  în mîna Domnului —bună-călătoria omului, şi la faţa cărtura-riului va pune slava Lui.  Preste toată ne-direptatea să nu pizmeşti aproapelui şi nu face nemică cu lucrurile semeţiei. Urîtă e înaintea Domnului şi a oamenilor trufia, şi dentr-amîndoao va greşi cu nedireptate. Împărăţia de la limbă la limbă să mută, pentru strîmbătăţi şi semeţii şi averi. Ce să semeţeaşte pămîntul şi cenuşa? Căci în viaţă am lepădat droburile lui. Boala îndelungată taie-o doftorul; şi împăratul— astăzi, şi mîine să va săvîrşi.  Pentru că, murind, omul va moşteni tîritoare şi hiară şi viermi.  începătura trufiii omului celuia 12 ce să depărtează de Domnul, şi de la Cel ce l-au făcut pre el să depărtează inema lui. Căci începătura păcatului e trufia, şi cel ce 13 o ţine pre ea ploua-va scîrbă.  Pentru 14 aceaea trecu cu mărirea Domnul aducerile şi surpă desăvîrşit pre ei.  Scaunele biruitorilor le surpă Domnul şi au pus pre cei blînzi în locul lor.  Rădăcinele limbilor 16 zmultu-Ie-au Domnul şi răsădi pre smeriţi în locul lor.  Oraşăle limbilor prăpădi 17 Domnul şi le-au pierdut pre eale pînă la temeliile pămîntului.  Uscat-au dentru ei 18 şi au pierdut pre ei şi au ostoit de la pămînt pomenirea lor.  Nu s-au zidit la oameni 19 trufia, nici urgia mîniei la naşterile muierilor.  Sămînţa cinstită carea iaste? Sămînţa 20 omului.  Sămînţa cinstită carea e? Cei ce 21 să tem de Domnul.  Sămînţa necinstită 22 carea e? Sămînţa omului.  Sămînţa ne- 23
cinstită carea e? Cei ce calcă poruncile. Intre mijlocul fraţilor cel ce povăţuiaşte pre 24 ei cinstit iaste, şi cei ce să tem de Domnul —înaintea ochilor Lui.  Bogatul şi slăvitul şi săracul—lauda lor frica Domnului. [669] Nu e dirept a batjocori pre săracul cel înţelegătorul, şi nu se cade a slăvi pre omul păcătos. Măritul şi judec ătoriul şi pu-tearnecul mări-se-va, şi nu iaste dentru ei cineva mai mare decît cel ce să teame de Domnul. La robul înţelept cei slobozi vor sluji, şi bărbatul ştiut nu va răpşti învăţîndu-se. Nu te măiestri a face fapta ta, 50 nu te slăvi în vreamea supărării tale. Mai
bunu e cel ce lucrează în toate, decît îm-bEnd au mărindu-se şi lipsindu-sc de pîine. Fătule, în blîndeaţe măreaşte sufletul tău şi dă lui cinste după vrednicia lui. Pre cel ce greş aş te la sufletul lui cine-l va îndirepta? Şi cine va mări pre cel ce ocăraşte viaţa lui? Săracul să măreaşte pentru ştiinţa Iui, şi avutul să slăveaşte pentru avuţia lui. Iară cel ce să slăveaşte Intru sărăcie, dară în avuţie cu cît? Şi cel neslăvit intru
avuţie, dară în sărăcie cu cît?

CAP XI

Înţelepciunea au înălţat capul smeritului şi între mijlocul celor mari va pune pre el.  Să nu lauzi pre bărbat în frumuseaţea lui şi să nu te scîrbeşti de om întru vedearea Mică iaste între zburătoare albina, şi începătura dulceţilor iaste rodul ei. întru îmbrăcarea hainelor să nu te lauzi şi în ziua măririi să nu te semeţeşti, căci minunate -s lucrurile Domnului şi ascunse faptele Lui întru oameni.  Mulţi tirani au şăzut pre ţărîna, iară cel nepriceput au purtat stema. Mulţi puteamici s-au necinstit foarte, şi slăviţi s-au dat la mînile altora.  Mai nainte de ce nu vei cerca, nu huli; gîndeaşte întîiu  şi atuncea dojăneaşte. Mai nainte de ce nu vei auzi, nu răspunde; şi în mijlocul cuvirilelor nu te învălui. Pentru lucrul care nu iaste de treaba ta, nu te prici; şi în judecata păcătoşilor nu sădea împreună. Fătule, nu prejur multe fie faptele tale,pentru că, de vei înmulţi, nu vei fi fără vină. Şi de vei goni nu vei prinde, şi nu vei scăpa fugind. Iaste trudind şi ostenind şî sîrgu-ind, şi cu atîta mai mult să lipseaşte. Iaste slab şi trebuindu-se de sprijeneală, lipsindu-se de vîrtute şi cu sărăcia prisoseaşte; şi ochii Domnului au căutat lui spre bine, şi l-au Sndireptat pre el den smerenia lui. Şi înălţă capul lui, şi să mirară mulţi de el. Bunătăţile si realele, viaţa şi moartea, sărăcia şi avuţia de la Domnul iaste. Darea Domnului rămîne la cei bmecredincioşi, şi bunăvrearea Lui în veac să va bine-călători. Iaste cel ce să îmbogăţeaşte den grija şi strinsoarea lui, şi aceasta e partea platei lui, zicînd el: „Aflat-am odihnă şi acum voiu mînca den bunătă10
ţile meale”.  Şi nu ştie care vreame treace 18 şi va lăsa pre eale altora şi va muri.  Stăi 19 întru făgăduinţa ta şi voroveaşte întru ea şi în lucrul tău te vei ere as te.  Nu te mira 20 întru lucrurile păcătosului, creade în Domnul şi rămîi în truda ta.  Căci uşor iaste 21 înaintea ochilor Domnului de pripă şi fără veaste a îmbogăţi pre sărac.  Blagoslovenia Domnului—în plata celui bun-credin-ciosului, şi într-un ceas, grabnic, răsare blagoslovenia Lui.  Să nu zici: „Ce iaste mie 23 treaba? Şi care de acum vor fi ale meale bunătăţi?”  Să nu zici:„De ajunsu-m 24 sînt mie, şi ce mă voiu mai chinui de acum?” In ziua bunătăţilor—nepomenirea realelor, 25 şi în ziua celor reale nu va fi pomenire de ceale bune.  Căci uşor e înaintea Domnului, în ziua săvtrşitului, să dea omului după căile Iui.  Răutatea ceasului uitare face 27 hrănii, şi la săvîrşirea omului—descoperirea lucrurilor lui.  Mai înainte de săvîrşit nu 28 ferici pre nimeni, şi întru fiii lui cunoaşte-să-va bărbatul.  Nu pre tot omul băga în 29 casa ta, pentru că multe sînt meşteşugurile vicleanului.  Potîrnichea vînătoare în coşniţă, aşa e inima trufaşului, şi ca iscoada ce priveaşte cădearea.  Pentru că ceale 31 bune spre reale primenindu-le hicleneaşte, şi întru ceale alease va pune asupra ta hulă. De seînteaia focului înmulţescu-se cărbunii, şi omul păcătos la sînge hicleneaşte. Păzeaşte-te de ficlean, pentru că reale meşterşuguiaşte, ca nu cîndai în veac va da ţie hulă.  Lăcuiaşte pre cel strein, şi te va 34 întoarce în turburări şi te va înstreina pre tine de ale tale.

CAP XII

      De faci bine, cunoaşte cui faci, şi va 1 fi har bunătăţilor tale.  Fă bine 2 bunului-credincios şi vei afla răsplătire, şi de nu de la el, iară de la Cel de Sus.  Nu sînt bune la 3 cel ce Sndeseaşte la reale şi la cel ce milostenie nu hărăzeaşte.  Dă celui binecredincios, şi să nu ajutoreşti celui păcătos; fă bine celui smerit, şi să nu dai la cel necredincios.  Conteneaşte pîinile Iui şi să nu dai 5 lui, ca nu cu eale să te asuprească.  Pentru că îndoite reale vei afla în toate bunătăţile care vei face lui.  Căci că şi Cel de 7 Sus au urii pre păcătoşi, şi la cei necredincioşi va răsplăti izbîndire.  Dă celui bun, 8 şi să nu ajutoreşti celui păcătos. Nu se va izbîndi întru bunătăţi priatinul, şi nu se va ascunde întru răutăţi vrăjmaşul.  La bunătăţile omului—vrăjmaşii lui în mîhnire, şi în răutăţile lui şi priatinul să va despărţi.  Să 10 nu crezi pre vrăjmaşul tău în veac;  Că In 11 ce chip arama să rugineaşte, aşa şi răutatea lui.  Şi de se va smeri şi va mearge înduplecat, [670] îmbărbătează sufletul tău şi te fereaşte de el. Şi vei fi lui ca cînd ai fi şters o oglindă, şi vei cunoaşte că n-au ru • ginit desăvîrşit. Nu pune pre el să stea ungă tine, ca nu, întorcîndu-să, va sta pre locul tău. Să nu-l pui să şazăden direapta ta, ca nu cîndai va cerca şădearea ta, şi la cea de apoi vei cunoaşte cuvintele meale, şi pre cuvintele meale te vei omili. Să nu legi de doao ori păcat, pentru că întru unul nu te vei nevinui. Cine va milui des-cîntătoriu muşcat de şarpe şi pre toţi ceia ce să apropie Ia fiară? Aşa pre cela ce mearge înainte Ia bărbatul păcătos şi să frămînta în păcatele lui. Un ceas cu tine va aştepta şi, de te vei abate, nu va răbda. Şi în buzele Iui îndulci-va vrăjmaşul, şi multe va şopti şi-ţ va grăi bune zicînd, Şi în inimă va sfătui să te surpe în groapă; întru ochii lui va lăcrăma.  Şi de va afla vreame, nu se va sătura de sînge. Reale de se vor întimpina ţie, vei afla pre el acolo mai înainte de tine şi, ca cînd va ajutori, va săpa supt călcîiul tău. Clăti-va capul Iui şi va bate cu palmele lui, şi multe va şopti şi va premeni faţa lui.

CAP XIII

Cela ce să atinge de smoală mînji-să-va, şi cela ce să împreună cu trufaşul asămăna-să-va lui. Greutate mai mare de tine să nu rădici şi cu cel mai tare de tine şi mai avut nu te împreuna.  Ce să va împreuna oala cătră căldare? Ea va izbi, şi ea să va zrobi. Bogatul au făcut strîmbătate, şi el au Imputat;  Săracul s-au năpăstuit, şi el să va ruga.  De vei fi de folos, lucrează în tine; şi de te vei lipsi, părăsi-te-va.  De vei avea, trăi-va împreună cu tine şi te va deşartă, şi  pre el nu4 va durea. Treabă are cu tine, şi te va înşăla şi va rîde ţie şi-ţ va da nădeajde. Grăi-va ţie bune şi-ţ va zice: „Ce-ţi e treaba?” Şi te va ruşina pre tine întru mîncările Iui, pînă unde te va deşartă pre tine de doao ori au de trei, şi la cea de apoi va preaîmputa ţie. După aceaea te va vedea pre tine şi te va părăsi şi capul lui va clăti asupra ta. Păzeaşte-te ca să nu te rătăceşti şi să nu te smereşti întru veselia ta. De te va chema cel puteamicu, te fă a te da în laturi, şi cu atîta mai vîrtos te va chema. Nu cădea asupra, ca să nu te împingi, şi nu sta departe, ca să nu te uiţi. Nu îndelunga a vorovi cu el şi nu creade la mai multe cuvintele lui. Pentru că, den multa voroavă, ispiti-te-va şi, ca cînd te-ar batjocori, cerca-te-va. Nemilostiv e cel ce nu păzeaşte cuvintele şi nu să va cruţă pentru răutate şi legături.  Păzeaşte şi ia a10
minte foarte, că cu cădearea ta umbli. Toată vita iubeaşte aseamenea ei şi tot 17 omul pe aproapele lui.  Tot trupul după 18 neam să adună, şi la cel de potriva Iui să va lipi bărbatul.  Ce să va împreuna lupul cu 19 mielul? Aşa cel păcătos cătră celbinecredin-cios.  Ce pace iaste la leoaie cătră cîine? 20 Şi ce pace e cehii bogat cătră cel sărac? Vînaturile leilor—măgari sălbateci în pustii; 21 aşa păşunile bogaţilor—săracii.  Scîrbă e 22 trufaşului plecarea, aşa iaste scîrbă la cel bogat săracul.  Bogatul, clătindu-se, întăreaşte-să de cătră priaten; iară cel smerit, căzînd, să împinge de aproape de priaten. Bogatul, smintindu-se, mulţi sprijenitori; 24 grăit-au negrăite,, şi au îndireptat pre el. Smeritul au greşit, şi l-au dojănit pre el; 25 răspuns-au înţeleagere, şi nu i s-au dat lui loc.  Bogatul au grăit şi toţi au tăcut, şi 26 cuvîntul lui l-au înălţat pînă la nori.  Săracul au grăit şi zisără:„Cine e acesta?” Şi de să va împiedeca, răsturna-I-vor pre el. Bună e avuţia la care nu iaste păcat, şi rea 28 e sărăcia în gurile necredincioşilor.  Inima 29 omului primeneaşte faţa lui, ori la reale, ori la bune.  Urma inimii întru ceale bune— 30 faţă blîndă; şi aflarea de pilde—gîndurile cu osteneală.

CAP XIV

      Fericit bărbatul care n-au alunecat cu gura Iui şi nu s-au umilit în mîh-nirea greşalii.  Fericit căruia n-au 2 clevetit sufletul lui şi carele n-au căzut de la nădeajdea lui.  La barbatul ticăit nu e bună avuţia;şi la omul zavisnic pentru ce-s averile?  Cel ce adună, den 4 sufletul lui, adună altora, şi întru bunătăţile lui desfăta-să-vor alţii.  Cel ce-şi iaste 5 lui rău, cui va fi bun/ Şi nu să va veseli întru averile Iui.  Decît cel ce zavistuiaşte 6 pre sine, nu iaste mai rău; şi aceasta e răsplătirea răutăţii lui.  Şi de face bine, den 7 uitare face; iară la cea de apoi arată răutatea hu.  Rău iaste cela ce zavistuiaşte [cu] 8 ochiul, întorcînd faţa şi trecînd cu vedearea suflete.  Al lacomului ochiu nu să satură 9 de parte, şi nedireptatea celui rău usucă sufletul.  Ochiul rău e zavisnic pre pîine şi lipsit preste masa lui.  Fătule, în ce chip vei putea, fă bine ţie şi aduceri Domnului cu vrednicie apropie.  Adu-ţi aminte că 12 mortea nu va zăbovi şi făgăduinţa iadului nu s-au arătat ţie.  Mai înainte de ce vei 13 muri, fă bine priatenului şi, după putearea ta, întinde şi dă Iui.  Să nu întîrziezi de Ia ziua cea bună, şi partea pohtei ceii bune să nu te treacă.  Au nu altuia vei lăsa trudele tale [671] şi ostenealele tale spre împărţeală de sorţu? Dă şi ia şi sfinte as te sufletul tău, căci nu iaste in iad a cerca desfătăciune. Tot trupul ca haina să vecheaşte, pentru că făgăduinţa e de veac cu moarte a muri. Ca frunza ce fnverzeaşte pre copaciu des, unele oboară şi altele răsare. Aşa e rodul trupului şi al sîngelui, una săvîrşaşte şi alta naşte. Tot lucrul ce putrezeaşte să sfîrşaşte, şi cel ce lucrează pre el cu el să va duce. Fericii bărbatul carele întru înţelepciune să va săvîrşi şi carele intru înţele agerea lui va vorovi. Cel ce gîndeaşte căile ei în inema lui şi întru ascunsele lui soco ti-se-va. Ieşiia după dînsa ca un următoriu  şi la intrările ei pîndeaşte. Cel ce să pleacă pren ferestrile ei şi la uşile ei va asculta, Cel ce sălăşluiaşte aproape de casa ei şi va înfige păruş în păreţii ei, intimii- va coriul ei (lupă mînile ei şi va sălăşlui în răpaosul bunătăţilor. Pune-va fiii lui în acoperemîntul ei şi supt crangile ei să va aciua.  Acoperi-se-va de cătră ea
de zăduf şi întru slava ei va odihni.

CAP XV

Cela ce să teame de Domnul face-va Infi&ci DmCi ^cc'cc  *”tor'u *'c 'casc  bffpl  apuca-o-vapre ea. ŞivaîntimpiLwllLd  “;i  ca muma 5' ca muiarea fecioES^aa  ria va priimi pre dînsul. Hrăni-lva pre el cu pîinea înţeleagerii şi cu apaînţelcpdunii va adăpa pre el. Răzăma-se-va pre ea şi nu se va clinti, şi pre ea să va opri  şi nu se va ruşina. Şi va înălţa pre el mai mult decît pre cei de aproape ai lui şi întru mijlocul  adunării  deşchide-va gura Iui.  Veselie şi cununa bucuriei şi nume veacinic  va moşteni. Nu vor cuprinde pre ea oameni fără dc-nţdeagere, şi bărbaţi păcătoşi  nu o vor vedea pre ea. Departe iaste de trufie, şi bărbaţi mincinoşi nu-ş vor aduce  aminte de dînsa. Nu e frumoasă lauda în gura păcătosului, căci nu s-au trimis de la Domnul. Pentru că întru înţelepciune să va grăi lauda, şi Domnul la cale bună va pune pre ea. Să nu zid că „Pentru Domnul m-am depărtat”, pentru că ceale ce au urît nu vei face. Să nu zid că „El m-au înşălat”, că nu-i trebuie omul păcătos. Toată scîrba au urît Domnul, şi nu iaste iubită celor ce să tem de Dînsul. El den ceput au făcut pre om şi l-au lăsat pre el în mîna sfatului său. De vei vrea, vei păzi poruncile şi credinţa a face bune-plăcute. Pus-au lingă tine foc şi apă; oriunde vei vrea, vei tinde mîna ta. înaintea oamenilor iaste viaţa şi moartea, şi care a-i va plăcea, să va da lui. Că multă e înţelepciunea Domnului; vîrtos întru puteare şi văzînd toate.  Şi ochii Lui sînt preste cei ce 19 să tem de El, şi El va cunoaşte tot lucrul omului.  Şi n-au porundt nemenui a păglni, şi n-au dat slobozire nimenui a greşi.

CAP XVI

      Nu pohti mulţime de fii fără de foIns. nici te bucura pre fu pagini. De să vor înmulţi, nu te bucura 2 pre ei, de nu iaste frica Domnului împreună cu ti.  Să nu te încrezi 3
la viaţa lor, şi nu te opri pre locul lor.  Că 4 mai bun iaste unul decît o mie şi a muri fără feciori, decît a avea feciori pagini.  Pentru că de la unul de-nţeles să valăcui-împre-ună cetatea, iară fealiul celor fără de leage să va pustii.  Multe ca aceastea am văzut 6 întru ochii miei, şi mai tari decît aceastea au auzit ureachea mea.  In adunarea păcătoşilor aţîţa-se-va foc, şi în limba neascultătoare aţîţatu-s-au mînie.  N-au iertat pentru cei den ceput uriaş, carii s-au depărtat cu vîrtutea lor;  N-au cruţat pentru nememicia lui Lot, pre carii i-au urît pentru trufia lor;  N-au miluit limba pierzării, 10 pre cei rădicat în păcatele lor;  Şi aşa 11 şase sute de mii de pedestri, cei adunaţi întru învîrtoşarca in cm ii lor.  De va fi 12 unul tare în cerbice, minunat iaste acesta de să va curaţi.  Că mila şi urgia de la El 13 iaste; putearnic curăţeniilor iaste şi tumîn-du urgia.  După multă mila Lui, aşa e şi 14 multă mustrarea Lui; pre om după faptele hii judecă.  Nu va scăpa întru hrăpiri păcătosul, şi nu va intirzia îngăduinţa celui binecredincios.  La toată milostenia va 16 face loc; fieştecarele după faptele lui aşa va afla.  Să nu zid că „De Domnul mă 17 voiu ascunde; au den nălţime cineva îş va aduce aminte dc mine?  In nărod marc 18 nu mă voiu pomeni, căci [ce] iaste sufletul mieu întru nenumărată zidire?”  Iată, cerîul şi ceriul ceriului lui Dumnezău, fără-fundul şi pămîntul să vor dăti întru socotinţa Lui.  Şi aşijderea munţii şi teme- 20
Iiile pămîntului, cînd va căuta cătră eale, cu cutremur să clatenă.  Şi asupra lor nu 21 va cugeta inema, şi căile Lui cine şi le va aduce aminte?  Şi vihor carele nu-l va vedea om, iară ceale mai multe ale lucrurilor Lui—în  ascunsuri.  Lucrurile direptăţii 23 cine va vesti? sau cine va răbda? Pentru că departe e făgăduinţa.  Micşorîndu-se cu 24 inima cugetă aceastea, şi bărbatul cel fără minte şi ratădt cugetă ceale nebuneşti. Auzi-mă, fătule, şi învaţă ştiinţă şi spre cuvin tele meale ia aminte cu inima ta.  Arăta, voiu în cumpănă învăţătura şi cu amăruntul [672] înţelepciunea voiu vesti ştiinţa.  In judecata Domnului —lucrurile Lui den ceput, şi den lucrarea Lui au osebit părţile lor.  Au Împodobit în veac lucrurile Lui şi începăturile lor la neamurile lor.  Fieştecarele pre aproapele său n-au mîhnit, şi pînă în veac nu vor călca graiul Lui.  Şi după aceasta Domnul la pămînt au căutat şi au umplut pre el de bunătăţile Lui.  De sufletul a toată vita
au acoperit faţa lui, şi la el —întoarcerea lor.

CAP XVII
Domnul au zidit den pămînt pre om şi iarăş l-au întors la dînsul pre el. Zilele numărului şi vreame au dat Iui, şi au dat lor biruinţa celor ce sînt preste el.  După Sineş i-au îmbrăcat pre ei cu vîrtute şi după chipul Lui au făcut pre ei.  Şi au pus frica lui preste tot trupul, şi a domni hiarălor şi pasărilor.  Sfatul şi limba şi ochii, urechi şi inimă au dat să socotească lor. Ştiinţa înţeleagerii i-au umplut pre ei şi bune şi  reale au arătat lor.  Pus-au ochiul Lui preste inimile lor, a arăta lor mărimea Iucrurilor Lui.  Puse înaintea lor ştiinţă şi  leagea vieţii cu sorţi au dat lor. Făgăduinţa veacului au întărit cu ei şi judecăţile Lui au arătat lor. Mărimea slăvii au văzut ochii lor, şi slava glasului lor au auzit ureachea lor. Şi zise lor: „Feriţi-vă de tot nedireptul”. Şi au poruncit lor, fieştecăruia pentru cel de aproape. Căile lor— înaintea Lui pururea, nu să vor ascunde de ochii Lui. Fieştecăriia limbă au pus povîţuitoriu, şi partea Domnului Israil iaste. Toate lucrurile lor—ca soarele înaintea Lui; şi ochii Lui neîncetaţi preste căile lor. Nu s-au ascuns nedireptăţile lor de la El, şi toate  păcatele  lor—înaintea Domnului. Milostenia bărbatului iaste ca o peceate cu El, şi harul omului ca lumina ochiului va păzi După aceaea Să va scula şi va răsplăti lor,
Îî răsplătirea lor Ia capul lor va răsplăti, ns.i la cei ce să pocăiesc dat-au întoarcere, şi mîngîie pre cei ce săvîrşăsc răbdarea. întoarce-te cătră Domnul şi părăseaşte păcatele, roagă-te înaintea feaţii şi împuţinează poticneala. Sîrguiaşte spre Cel înalt şi te întoarnă de la ne direptate şi foarte urăşte scîrbă. Pre Cel Preaînalt cine-L va lăuda tn iad în locul celor vii (şi vii) şi pentru cei ce dau mărturisiri? De la cel mort, ca cînd n-ar fi, au perit mărturisirea; cel viu şi sănătos va lăuda pre Domnul. Qt e de mare milostenia Domnului şi curăţirea celor ce să întorc spre El! Pentru că nu pot toate să fie Ia oameni, căci nu e fără de moarte firul omului. Ce e mai luminos decît soarele? Şi aceasta lipseaşte. Şi rău va cu23
geta trupul şi sîngele.  Putearea înălţimei 26 ceriului El socoteaşte, şi oamenii toţi—pămînt şi cenuşă.

CAP XVIII

      Cela ce trăiaşte In veac au zidit toate de obşte.  Domnul singur Să va îndirepta.  Nimărui n-au făcut să vestească faptele Lui; şi cine va iscodi mărimile Lui?  Tăria maximei Lui cine o va număra şi va adaoge a povesti milele Lui?  Nu iaste a împuţina, nid a adaoge, şi nu iaste a iscodi minunile Domnului,  cînd istoveaşte omul, atuncea în ce ape; şi cînd va înceta, atuncea să va lipsi. Ce e omul şi ce e folosinţa lui? Ce e răul lui şi ce e binele lui?  Numărul zilelor omului—mult o sută de ani;  Ca o picătură de apă den mare şi grăunţ de năsip, aşa sînt de puţini anii în ziua veacului. Pentru aceaea au îndelungat cu mînia Domnul asupra lor şi au turnat preste ei mila Lui.  Văzut-au şi au conoscut prăpădirea 11 lor, că e rea; pentru aceaea au înmulţit cu răţănia Lui.  Mila omului—spre aproapele 12 Iui, iară mila Domnului—preste tot trupul, Mustrînd şi certînd şi învăţînd şi întorcînd 13 ca păstoriu! turma lui.  Pre cei ce priimesc 14 certarea îi miluiaşte şi pre cei ce să nevoiesc spre judecăţile Lui.  Fătule, întru bunătăţi să nu dai hulă, şi în toată darea mîh-nirea cuvintelor.  Au nu va potoli rouă pe zăduf? Aşa, e mai bun cuvîntul decît darea. Iată, nu iaste cuvîntul mai bun decît darea 17 cea bună? Şi amîndoao—la omul cel plin de dar.  Nebunul cu nemulţămire va imputa, şi darea soarbe ochii zavistnicului. Mai nainte de ce vei grăi, te învaţă; şi mai nainte de boală, te vindecă.  Mai nainte 20 de judecată cercetează-te pre tine, şi în ceasul socotealei vei afla curăţire.  Mai 21 nainte de ce vei boli tu, smereaşte-te; şi în vreamea păcatelor arată întoarcere.  Nu 22 te împiedeca a da ruga Ia vreame bună, şi să nu aştepţi pînă la moarte a te îndirepta. Mai nainte de ce te vei ruga găteaşte-te pre 23 tine, şi nu te face ca omul ce ispite aş te pre Domnul.  Adu-ţi aminte de mînie în ziua 24 săvîrşirei şî de vreamea izbmdirii întru întoarcerea feaţii.  Adu-ţi aminte de vreamea 25 foametei în vreamea saturării, sărăda şi lipsa—în zilele avuţiei.  De dimeneaţa pîna în sară să primeneaşte vreamea, şi toate sînt grabnice înaintea Domnului.  Omul înţelept în toate să va sfii şi în zilele păcatelor feri-se-va de greşale.  Tot înţe legat oriul au 28 conoscut înţelepciunea şî la cel ce au aflat pre ea va da mărturisire.  Cd de înţeles la 29 cuvinte şi ei s-au înţelepţit şi au plouat pilde alease contenirea sufletului.  După poftele [673] tale nu mearge şi de cătră poftele tale Site opreaşte;  De vei da sufletului tău bună-vrearea poftei, face-te-va bucurie vrăjmaşilor tăi. Nu te veseli spre multă desfătă-ciune, nici să te legi cu împreunarea ei. Nu te face sărac făcind sfat de osteneală dentru împrumutare, şi nimica nu iaste
ţie în sac.

CAP XIX

Lucrătoriul beţiv nu să va îmbogăţi; cel ce defăima ceale puţine, pre puţinei va cădea. Vinul şi muierile depărta-vor pre cei de înţeles, şi cel ce să Iipeaşte de curve mai  îndrăzneţ va fi.  Moliile şi viermii vor moşteni pre el, şi sufletul îndrăzneţ să va  rîdica.  Cel ce creade curind uşor e la inimă, şi păcătuind la sufletul lui va greşi.  Cel ce să veseleaşte cu inima huli-se-va, şi cel ce urăşte voroava împuţinează-se cu  răutatea.  Nitidinioară să nu îndoieşti cuvîntul, şi nimica ţie nu se va împuţina.  întru priaten şi întru vrăjmaş nu povesti şi,  de nu iaste ţie păcat, nu descoperi; Pentru că au auzit pre tine şi au păzit pre tine,  şi cu vreame urî-te-va.  Auzit-ai cuvînt? Să moară cu tine; cutează, că nu te va sparge. De cătră faţa cuvîntului avea-va dureare cel nebun, ca de cătră faţa pruncului ceaea ce naşte. Săgeată înfiptă în coapsa trupului, aşa e cuvîntul în pîntecele nebunului. Mustră pe priaten, cîndai n-au făcut, şi, încă de au făcut, ca să nu mai adaogă vreodată. Mustră pe priaten, cîndai n-au zis,şi,de-au zis, ca să nu îndoiască. Mustră pe prieten, pentru că de multe ori să face pîră, şi nu creade tot cuvîntul. Iaste de să lunecă, şi nu den suflet, şi cine n-au greşit cu limba Iui? Mustră pre aproapele tău, mai nainte de a-l înfricoşa, şi-i dă loc Ia leagea Celui înalt. Toată înţelepciunea—frica Domnului, şi în toată înţelepciunea—facerea legii. Şi nu iaste înţelepciunea ştiinţă răutăţii; şi nu iaste unde e sfatul păcătoşilor înţelepciune. Iaste răutate, şi aceastae sărbă; şi iaste nebun împuţinîndu-se cu înţelepciunea. Mai bun e cel împuţinat la înţeleagere cu frică decît cel ce prisoseaşte cu mintea şi calcă leagea. Iaste măiestrie chiară şi aceasta e nedireaptă, şi iaste care întoarce harul ca să arate judecata. Iaste care umblă rău, plecat cu negreaţă, şi ceale den Iăuntrul lui sînt pline de ficleşug;  Plecîndu-ş obrazul
şi aiurea auzind, unde nu s-au conoscut, mai nainte te va ajunge; Şi săvai de cătră împuţinarea vîrtuteî să va opri a păcătui, de va afla vreame, va face rău. După vedeare să va cunoaşte omul, şi dentru întimpinarea feaţii să va cunoaşte cel înţelept.  Podoaba omului şi rîsul dinţilor 26 şi călcarea omului vesteaşte de ale lui. Iaste mustrare care nu iaste înfrumusăţată, 27 şi iaste care tace, şi acesta e înţelept.

CAP XX

      Cîtu e mai bine a mustra decît a să 1 mînia.  Şi cel ce să mărturiseaşte, 2 de cătră scădeare să va opri.  Pohta hadîmului—a strica fetia fecioarei, aşa şi cel ce face în viaţă judecăţi.  Iaste care tace aflîndu-se înţelept, 4 şi iaste care e urît de mult graiul lui.  Iaste 5 care tace pentru că nu are răspuns, şi iaste care tace ştiind vreamea.  Omul înţelept 6 tăcea-va pînă Ia o vreame, iară cel bălmăjî-toriu şi nebun va treace preste vreame. Cel ce înmulţeaşte cuvintele urî-se-va, şi 7 cel ce să volniceaşte întru sine urî-se-va. Iaste sporiu întru reale Ia om, şi iaste aflare 8 spre cîdeare.  Iaste dare care nu-ţ va folosi, şi iaste dare cariia iaste răsplătire îndoită. Iaste împuţinare pentru slavă, şi iaste care 10 de la smerire au rădicat capul.  Iaste cumpărînd mult pre puţin, şi plătind pre eale cu şapte părţi.  Cel înţelept la cuvînt face-va pre sine iubit, iară harurile nebunilor să vor vărsa.  Darea celui fără minte nu-ţ 13 va folosi, pentru că ochii lui sînt pentru unul mulţi.  Puţineale va da şi multe va 14 ponoslui, şi va deschide gura lui ca un pris-tav.  Astăzi va împrumuta şi mîine va 15 ceare; urît om iaste unul ca acesta.  Nebunul va zice: „Nu-m iaste priaten şi nu iaste har la bunătăţile meale; cei ce mănîncă pîinea mea sînt răi cu limba”.  De cîte ori şi 17 cîţ vor batjocuri pre el?  Lunecarea de la 18 pămînt—mai mult decît de la limbă; aşa e cădearea răilor, degrabă va veni.  Omul 19 fără har—basnu fără vreame; în gura celui neînvăţat să va îndesi.  Den gura nebunului să va izgoni pilda, pentru că nu o va zice pre ea în vreamea ei.  Iaste care să opreaşte a păcătui de lipsă, şi întru odihna lui nu să va omili.  Iaste care-ş piarde sufletul 22 lui pentru ruşine, şi de cătră faţa cea fără minte va piarde pre el.  Iaste har pentru 23 ruşine făgăduind priatenului, şi-l cîştiga pre el vrăjmaş în zădar.  Hulă rea iaste 24 minciuna la om, în gura cea neînvăţată să va îndesi.  Mai alesu e furul decît cela ce 25 îndeseaşte Ia minciună, şi amîndoi pierzarea vor moşteni.  Năravul omului mincinos 26 -necinste, şi ruşinea lui-cu el neîncetat.
(Cuvintele pildelor) Cel  înţelept  la  cuvînt  înainte  să  va 27 aduce pre  sine,  şi omul înţelept plăcea-va [674] celor mari.  Cel ce lucrează pămîntul înălţa-va stogul lui, şi cel ce place celor mari curăţi-va nedireptatea.  Osj.eaţele şi darurile orbesc ochii înţelepţilor şi, ca zUbala în gură,întoarce mustrările. înţelepciunea ascunsă şi comoară neivită, cee folosul într-amîndoao?  Mai bunu e omul ascunzi nd nebunia lui decît om ascunzînd
înţelepciunea Iui.

CAP XXI

Fătule, greşit-ai? Să nu mai adăogi încă; şi pentru ceale mai denainte ale tale, te roagă.  Ca de faţa şarpelui fugi de păcat, pentru că, de te vd apropia, muşca-te-va. Dinţii leului—dinţii lui, omorind sufletele oamenilor.  Ca sabia cu doao ascuţite— toată nelegiuirea, la rana ei nu iaste vindecare.  Groaza şi sudalma pustii-vor bogăţîa, aşa casa trufaşului să va pustii. Ruga săracului—den gură pînă la urechile Lui, şi  judecata Lui de pripă vine. Cel ce urăşte mustrarea—în urma păcătosului; şi cel ce să teame de Domnul întoarce-se-va cu inema.  Cunoscutu e de departe cel tare în limbă, şi  cel înţelept ştie cînd lunecă el. Cel ce zideaşte casa Iui cu bani striini—ca cel ce strînge lui pietri de iarnă. Cilii adunaţi —adunarea celor fără de leage, şi conceni* rea lor—pară de foc. Calea păcătoşilor —netezită de pietri, şi la istovul ei-groapa iadului. Cel ce păzeaşte leagea îşi conte-neaşte cugetul lui; şi sîvîrşitul fricii Domnului—înţelepciunea. Nu să va certa carele nu iaste hîtru; iaste hltrie care înmulţeaşte amărăciunea. Mintea înţeleptului ca un potop să va înmulţi, şi sfatul lui—ca
[15] izvorul vieţii.  Inima nebunului—ca un vas zdrobit, şi toată mintea nu o va ţinea. Cuvîntul înţelept de va auzi cel ştiutoriu, lăuda-l-va pre el şi preste el va adaoge. Auzi răsfăţatul şi tînji lui şi-l întoarse pre el den dosul lui. Tîlcuirea nebunului—ca sarcina în cale, iară pren buzile celui de înţeles afla-se-va har. Gura înţeleptului cerca-să-va întru adunare, şi cuvintele lui cuaeta-le-va în inimă. Ca casa stinsă, aşa e la cel nebun înţelepciunea; şi mintea cehii  neînţelegătoriu-necertate cuvinte. Obeade sînt în picioarele celor fără minte învăţătura şi ca cătuşăle preste mîna cea direapta. Nebunul, în rîs, îş nalţă glasul lui, iară omul hiclean abia încetişor va zlmbi. Ca podoaba aurului iaste la cel înţelept învăţătura şi ca brăţarea pe braţul dirept. Pidorul nebunului grabnic iaste în casă, şi omul de multe ştiutoriu ruşina-să-va de obrazu. Nebunul* de Ia uşă să pleacă în casă, iară bărbatul învăţat va sta afară.  Nepedepsirea omului— 26 a asculta de la uşă, iară înţeleptul îngreuia- -să-va cu necinstea.  Buzele striinilor întru 27 aceastea să vor îngreuia, şi cuvintele înţelepţilor în cumpănă vor sta.  In gura nebunilor—inima lor, iară în inima înţelepţilor—gura lor.  Cînd bleastemă cel necredincios pre Satana, el bleastemă pre al său sufletu.  Pîngăreaşte pre al său suflet cel 30 ce şopteaşte şi în nemernicie să va urî.

CAP XXII

      Cu piatra mtinată asamănă-să leaneşui, şi tot va şuiera spre nednstea lui.  Cu balega scărnelor se asamănă leaneşul, tot cel ce va ridica pre ea scutura-ş-va mîna.  Ruşinea tatului—în naşterea celui nelnvăţat, şi fata spre scădeare să naşte.  Fata înţeleaptă moşteni-va bărbatul ei, şi ceaea ce ruşinează iaste spre mîhnireacelui ce o naşte. Pre tatăl şi pre bărbat ruşinează ccadlrză, 5 şi de cătră amîndoi să va necinsti.  Cin tarea în jale—fără vreame poveaste, bătăile şi certarea în toată vreamea înţelepdunii. Ca cel ce lipeaşte hîrbul iaste cel ce învaţă 7 pre nebun, sculînd pre cel ce doarme den-tr-adîncul somnu.  Ca cînd ar povesti cehii 8 ce dormitează iaste cela ce povesteaşte nebunului, şi la săvîrşit va grăi: „Ce iaste?” Asupra mortului plînge, pentru că i-au lipsit lumina; şi pre nebun plînge, pentru că i-au lipsit înţeleagerea.  Mai cu dulceaţă 10 plînge pre mort, căci s-au odihnit; iară viaţa nebunului mai rea e decît moartea.  Jalea 11 mortului-şapte zile, iară a cehii nebun şi necredincios-toate zilele vieţii Iui.  Cu 12 cel nebun nu înmulţi cuvîntul, şi spre cel neînţelegătorul nu mearge.  Fereaşte-te 13 de cătră el, pentru ca să nu aibi trudă şi să nu te spurci fntru scuturarea lui.  Abatei 14 te de la el, şi vei afla odihnă şi nu te vei trîndăvi întru nebunia lui.  Ce va fi mai 15 greu decît plumbul? Şi ce e numele lui fără  numai nebun?  Năşipul şi sarea 16 şi glonţul de fier mai lesne e a suferi decît om neînţelegătorul.  Inchietura de lemnu, legată fiind spre clădirea casii, de cu-tremuru nu să va răsipi; aşa inima întemeiată spre cugetul sfatului în vreame nu ia va spărea.  Inima aşăzată spre cugetul înţeleagerii—ca podoaba năsipoasă a păreatelui ncated.  Harad la înălţime stîndu în 19 preajma vîntului nu vor îngădui; aşa si inima fricoasă pre cuget nebun în preajma a toată frica nu va îngădui.  Cel ce împunge 20 ochiul pogori-va lacrămi, şi cel ce împunge inima arată simţirea.  Arunci nd piatră 21 preste zburătoare scomeaşte pre eale, şi cel ce ocăraşte priatenul strica-va prietenia. [675] Asupra priatenului dc vei zmulge sabia, să nu te deznădăjduieşti, pentru că iaste întoarcere; Asupra priatenulri df vei deschide gura, să nu te sfieşti, pentru că iaste împăcăciune, Afară den ocară şi trufie şi descoperirea tainii şi rană vicleană —întru aceastea va fugi tot priatinul. Credinţă agoniseaşte în sărăcie cu cel de aproape, pentru ca întru bunătăţile lui împreună te vei sătura. In vreamea primejdiei ră-mîi la el, ca întru moştenirea lui împreună să moşteneşti. înaintea focului—abur de cuptoriu şi fum; aşa sînt înaintea sîngiuiilor sudălmile. Pe priatin a-l acoperi nu mă voiu ruşina, şi de cătră faţa lui nu mă voiu ascunde. Macara că şi reale mi se vor întîmpla pentru el, tot cela ce va auzi feri-se-va de el. Cine va da mie preste gura mea pază şi preste buzele meale peceate isteaţă, ca să nu caz de Ia ea şi limba mea
mă va piarde?

CAP XXIII

Doamne, Părinte şi Stăpînitoriule vieţii meale, să nu mă părăseşti în sfatul lor, să nu mă laş să caz întru ei. Cine va pune preste cugetul mieu bătăi şi preste inima mea învăţătura înţelepciunii, ca preste ne-cunoştinţele meale nu vor cruţa şi nu vor  fi de faţă păcatele lor. Ca să nu să înmulţească necunoştinţele meale şi păcatele meale să să înmulţească, şi voiu cădea înaintea vrăjmaşilor şi se va bucura asupra  mea vrăjmaşul mieu? Doamne, Părinte şi Dumnezăul vieţii meale, înălţarea ochilor nu-m da mie şi pohta întoarce-o de Ia  mine. A pîntecelui pohtă şi împreunarea trupului să nu mă cuprinză pre mine, şi la suflet neruşinos să nu dai pre mine.
(învăţătura şurii)  învăţătura gurii auzit, fiilor, şi cel ce să  păzeaşte nu să va prinde. In buzele lui prinde-se-va păcătosul, şi suduitoriul şi trutasul să vor sminti întru eale. Cu jurămînt să nu deprinzi gura ta, şi cu numirea  Sfîntului să nu te obiciuieşti. Că precum sluga, cercetîndu-se adease, de bătăi nu să va scădea, aşa şi cel ce jură şi numeaşte pururea de păcat nu să va curaţi. Bărbatul, cel mult-jurătoriu umplea-se-va de fărde-leage şi nu se va depărta de la casa lui biciul. De vagreşi, păcatul Iui asupra lui; şi macara va treace cu vedearea, greşit-au îndoit. Şi de au jurat în deşărt, nu se va îndirepta, pentru că să va umplea de aduceri casa lui. Iaste graiu tocma îmbrăcat cu moartea; să nu să afle întru moştenirea lui Iacov. Pentru că de la cei buni-credincioşi toate aceastea să vor depărta, şi în păcate nu să vor tăvăli. Intru neînvăţătura cea neobiduită nu deprinde gura ta, pentru că iaste întru ea gî n dul păcatului.  Adu-ţ aminte de tată-tău şi
de mumă-ta, pentru că în mijlocul celor mari vei sădea împreună.  Ca nu cîndai 1$ vei uita înaintea lor şi cu năravul tău te vei nebuni,  Şi vei vrea să nu te fii născut şi 17 ziua naşterii tale să nu bleastemi.  Omul 18 împreună obiduindu-se cu cuvintele ocării, în toate zilele lui nu se va învăţa.  Doao 19 chipuri înmulţesc păcatele, şi al treilea va aduce urgie.  Sufletul fierbinte—ca focul 20 arzătorul, nu se va stinge pînă unde să va potoli.  Omul curvariu în trupul cărnii lui 21 nu să va ostoi pînă va aţîţa foc.  La omul 22 curvariu toată pîinea e dulce, nu se va înceta pînă nu se va săvîrşi.  Omul care păşaşte 23 den patul lui, zicînd în sufletul lui: ,,Cine mă veade?  întunearec e împrejurul mieu 24 şi păreţii mă acopere şi nimenea nu mă veade; ce mă sfiesc?  Păcatele meale nu 25 va pomeni Cel înalt”; şi ochii oamenilor— frica lui,  Şi n-au cunoscut că ochii Domnului cu o mie de părţi sînt mai luminoşi decît soarele, căutînd toate căile oamenilor şi socotind la părţile ceale ascunse.  Mai 27 înainte de a să zidi, toate s-au conoscut Lui, aşa şi după ce s-au săvîrşit.  Acesta 28 în uliţele cetăţilor să va izbîndi, şi unde n-au cugetat să va prinde.  Aşa şi muiarea 29 ce-au lăsat pre bărbat şi au pus moştenitorul den streini,  Pentru că întîiu leagea 30 Domnului au călcat, şi al doilea la bărbatul ei au greşit, şi al treilea în curvie s-au prea-curvh, de bărbat strein copii  au pus. Aceasta Ia adunare să va scoate, şi pentru 31 fiii ei socoteală va fi.  Nu vor da fiii ei 32 spre rădăcină, şi ramurile ei nu vor da roadă. Şi va lăsa spre osîndă pomenirea ei, şi ocara 33 ei nu se va stinge.  Şi vor cunoaşte cei 34 rămaşi că nemică nu iaste mai bun decît frica Domnului şi nemică mai dulce decît a lua aminte Ia poruncile Domnului.

LAUDA ÎNŢELEPCIUNII. CAP  XXIV .

      Înţelepciunea lăuda-va sufletul ei 1 şi în mijlocul norodului ei făli-se-va. Intru adunarea Celui înalt gura ei 2 va deschide şi în preajma puterii Lui lăuda-se-va:  „Eu de la gura 3 Celui Nalt am ieşit şi ca negura am acoperit pămîntul.  Eu întru ceale nalte am sălăşluit, şi scaunul mieu—în stîlp de nor. Incungmrimea  ceriului  am  încungiurat 5 singură şi în adîncul fără-fundurilor am îmbiat.  In valurile mării şi în tot pămîntul 6 şi în tot norodul şi limbi am dştigat.  Cu 7 acestea toţi odihnă am cercat şi în moştenirea ; Cuiva voiu sălăşlui.  Atuncea au porundt 8 mie Ziditoriul tuturor, şi Carele au odihnit cortul mieu,  Şi zise:*Intru Iacov te să- ' 9 laşiuiaşte şi întru Israil te moşteneaşte [676] Mai nainte de-nceputul veacului m-au zidit
Ere mine, şi pînă în veac nu mă voiu sfirşi. 1 cort sfînt înaintea Lui am slujit, şi aşa în Sion m-am întărit. In cetate îndrăgită aşijderea m-am odihnit, şi în Ierusalim—biruinţa mea. Şi m-am rădăcinat întru norod slăvit, în partea Domnului, moştenirii Lui. Ca un chedru m-am înălţat întru Livan şi ca un chiparos în munţii Aermonutui.  Ca un finic m-am înălţat în ţărmuri şi ca sădirile trandafirului în Ieriho. Ca un măslin binecuvîos în cîmp.şimăînălţaiu ca un palten. Ca scorţişoara şi aspalathul mirositurilor am dat miros şi ca zmirnă cea aleasă am dat bună-mirosire. Ca halvani şî onix şi stacti şi ca aburul livanului în cort. Eu ca un terevinth am întins ramurile meale, şi ramurile meale ramurile slăvii şi ale darului sînt. Eu—ca o vie ce au odrăslit darul, şi Florile meale roadă slăvii şi avuţiei sînt. Apropiaţi-vă cătră mine, ceia ce mă poftiţi pre mine, şi vă săturaţi den roadele meale. Pentru că pomenirea mea decît miarea e mai dulce, şi moştenirea mea decît fagurul mierii. Cei ce mă vor mînca pre mine iară vor flămînzi, şi cei ce mă vor bea iară vor însetoşa. Cel ce mă ascultă pre mine nu se va ruşina, şi cei ce lucrează în mine nu vor păcătui”. Toate aceastea —cartea făgăduinţii Dumnezăului celui înalt, leagea carea au poruncit Moisi moştenirei Ia adunările lui Iacov, Cel ce împle ca Fisonul înţelepciunea şi ca Tigris în zilele tinerilor, Cela ce umple ca Efratul înţeleagerea şi ca Iordanul în zilele seacerii, Cel ce arată ca lumina învăţătura, ca Ghionul în zilele culesului. N-au săvîrşit cel dentîiu a o cunoaşte pre ea, şi aşa cel dupre urmă n-au cercetat pre ea. De la mare s-au înmulţit cugetul ei şi sfatul ei de la bezna cea mare. Şi eu ca un iaz den rîu şi ca un urloiu de apă am ieşit în grădină. Ziş:„Adăpa-m-voiu grădina şi-m voiu îmbăta sădirea”. Şi iată, să făcu mie iazul spre rîu, şi rîul mieu s-au făcut spre mare. Căci învăţătura ca zorile voiu lumina şi voiu ivi pre eale pînă departe. încă ca prorocia învăţătura voiu turna şi voiu lăsa pre ea la neamurile veacului. Vedeţi că nu mie singur am trudit, ce tuturor celor ce
cercetează pre ea.

CAP XXV

În trei m-am înfrumuseţat si mă scu-O 3îy  laiu înfrumuseţată înaintea DomnuHkfifi lui şi a oamenilor: Unirea fraţi-[Bs 63 'or> ^ pri'teşugul vecinului, şi muia-PacSl  rea şi bărbatul carii să tocmesc bine  întru ei. Şi trei chipuri au urît sufletul mieu şi foarte mă sdrbiiu de viaţa lor:
Pre săracul trufaş, şi pre bogatul mincinos, 4 şi pre bătrînul preacurvariu, scăzîndu-se cu înţeleagerea.  In tinereaţe-ţi n-ai adunat, 5 şi cum vei afla la bătrîneaţele tale?  Cîtu 6 e de-nfrumuseţată judecata cărunteaţelor şi la cei bătrîni a conoaşte sfatul!  Cîtu 7 e de-nfrumuseţată celor bătrîni înţelepciunea şi Ia cei slăviţi gîndul şi sfatul!  Cununa bătrînilor-ispitirea de multe, şi lauda lor—frica Domnului.  Noao cugetări am 9 fericit în inima mea, şi al zeacelca zice-l-vo-iu pre limbă:  Om veselindu-se spre feciori, 10 trăind  şi  văzînd  cădearea vrăjmaşilor; Fericit cel ce trăiaşte cu muiare de-nţeles, 11 şi carele cu limba n-au lunecat, şi care n-au slujit la cel ce e nevreadnic lui;  Fericit 12 carele au aflat înţelepciunea şi cel ce poves-teaşte la urechile celor ce aud;  Cîtu e de 13 mare cel ce au aflat înţelepciunea! Ce nu iaste (mai mare) decît cel ce să teame de Domnul;  Frica Domnului decît tot au 14 covîrşit—cel ce ţine pre ea cu cine să va asa mă na?  Toată rana, şi nu rana inimii; 15 şi toată răutatea, şi nu răutatea muierii; Toată aducerea, şi nu aducerea celor ce 16 urăscu; şi toată izbînda, şi nu izbînda vrăjmaşilor.  Nu iaste cap decît capul şarpelui, 17 şi nu iaste mînie decît mînia vrăjmaşului. A lăcui împreună cu leul şi cu balaurul 18 voiu pohti, decît a lăcui cu muiarea rea. Răutatea muierii premeneaşte vedearea ei 19 şi întunecă faţa d ca un sac.  Intre mijlocui aproapelui lui culca-se-va bărbatul ei şi, auzind, au suspinat amar.  Mică e toată 21 răutatea cătră răutatea muierii; sorţul păcătosului va cădea preste ea.  Suişul năsipos în picioarele bătrînului, aşa—muiarea limbută la bărbatul lin.  Să nu cazi spre 23 frumuseaţele muierii şi muiare să nu pofteşti.  Urgie şi obrăznicie şi ruşine mare 24 —muiarea de va agonesi bărbatului ei. Inimă smerită şi obraz posomorit şi rana 25 inimii—muiarea rea.  Mîni luate şi genuche slăbănoage—carea nu va ferici pre bărbatul d.  De la muiare e începătura 27 păcatului, şi pren ea murim toţi.  Nu da 28 apei trecătoare, nid muierii reale volnicie. De nu umblă după mîna ta, de la trupul 29 tău taie pre ea.

CAP XXVI

Muierii ceii bune feridt iaste barbaIkjJjJ tul, şi numărul zilelor lui—îndoit, pig^i Muiarea  bărbată veseleaşte pre 2 Hjrl bărbatul ei şi anii lui umplea-i-va cu pace.  Muiarea bună—parte 3 bună, în partea celor ce să tem de Domnul să va da;  Şi a bogatului, şî a săracului, inima e bună, în toată vreamea faţa e blinda. De trei s-au sfiit inima mea, şi la al patrulea [677] feaţii m-am rugat: Pîra cetăţii şi adunarea gloatei şi asupreală minciunii—decît  moartea toate-s mai reale. Dureare inimii şi jale—muiarea împotrivă-rîvnitoare spre minare şi bătaia limbii la toate împreunîndu-se. Jugu de boi clătindu-se iaste muiarea rea; cel ce o ţine pre ea—ca cel ce  ţine scorpia.  Urgie mare—muiarea beţivă şi ruşinarea ei nu va acoperi. Curvia muierii întru nălţimile ochilor şi în geanele ei să va cunoaşte. Pre fată neîncet atu întă-reaşte paza  ca nu, afhnd slobozire, ei-ş va trebui.  Denapoia neruşinosului ochiu te păzeaşte, şi să nu te miri de va greşi la tine.
ÎS Precum călătoriul însătoşat îşi deschide gura şi de Ia toată apa cea mai de aproape va bea.  In preajma a tot ţăruşul va sădea şi înaintea săgeţii va deschide tulba. Harul muierii înfrumusăţa-va bărbatul ei, şi oasele lui va îngraşă ştinţa ei. Darea Domnului—muiarea tăcută,  şi nu iaste schimbare sufletului învăţat. Har preste har—muiarea ruşinoasă, şi nu iaste nici o cumpănire vreadnică sufletului celui oprit. Soarele răsărind în ceale nalte ale Domnului, şi frumuseaţea muierii bune întru podoba casii lui. Lumină luminînd pre sfeaşnec sfînt, şi frumuseaţile feaţii pre vîrstă de stat. Stîlpi de aur preste temeiu de argint, şi picioarele frumoase preste piepturile celui bine-întărit. Preste doao s-au mîhnit inima mea, şi pre al treilea mînie mi-au venit: Bărbatul războinic care lip-seaşte pentru neavearea, şi bărbaţi de înţeIes de să vor ocărî, întorcmdu-se de la direptate spre păcat; Domnul va găti spre sabie pre el. Abia să va scoate neguţă-toriul den greşală, şi nu să va îndirepta
cîrciumariul de cătră greşală.

CAP XXVII

Pentru nedobînda mulţi au greşit, şi cel ce cearcă să înmulţască întoarce-va ochiul. între închie-turile pietrilor înfige-se-va şipăruş, şi între vînzare şi cumpărătoare  să va zdrobi păcatele. De nu cu frica Domnului va ţinea cu nevoinţă, curind să  va surpa casa lui. In clătinarea ciurului rămîne baliga, aşa pleavele omului—în gîndul lui. Vasele olariuhii le ispiteaşte cuptoriul, şi ispitirea omului—în gîndul Iui.  Lucrarea lemnului arată roadă lui, aşa  e cuvîntul gîndirii inemii omului. Mai nainte de gîndire să nu lauzi pre bărbat, pentru că aceasta e ispitirea oamenilor.  De vei goni direptatea, o vei apuca şi te vei îmbrăca cu ea ca cu haina slăvii cea  pînă în pămînt. Pasările la ceale ce-s aseamene lor vor poposi, şi adevărul cătră ceia ce lucrează pre el să va înturna.  Leul vînatul pîndeaşte, aşa păcatele 10 pre ceia ce lucrează ceale nedireapte.  Poveastea bunului-credincios—pururea înţelepciune, iară cel fără minte ca luna să preme-neaşte.  In mijlocul celor neînţelegători 12 păzeaşte vreamea, iară în mijlocul celor ce cugetă îndeseaşte.  Poveastea nebunilor— 13 supărare, şi rîsul lor—în răsfăţarea păcatului.  Voroava celui mult-jurătoriu va îndirepta perii, şi vrajba lor—astupare urechilor.  Vărsare de sînge—vrajba trufaşilor, 15 şi sudalma lor—auzire rea.  Cel ce descopere tainele pierdut-au credinţa şi nu va afla preiaten spre sufletul Iui.  Priimeaşte 17 priatenul şi te înercade cu el; iară de vei descoperi tainele Iui, nu vei mearge după el. Pentru că în ce chip au pierdut omul pre vrăjmasul lui, aşa ai pierdut tu prieteşugul aproapelui.  Şi ca cum ai slobozit o pasăre den mîna ta, aşa ai lăsat pre aproapele-ţ şi nu-l vei vîna pre el.  Să nu-l goneşti 20 pre el, că s-au depărtat departe şi au fugit ca căprioara den laţ.  Căci rana iaste a o 21 lega şi a sudălmii iaste împăcăciune, iară cela ce au descoperit tainele s-au deznădej-duit.  Cel ce clipeaşte cu ochiul meşterşuguiaşte reale, şi rumeni pre el va depărta de la dînsul.  Den preajma ochilor tăi 23 îndulci-va gura ta şi spre cuvintele tale să va mira.  Şi apoi îş va întoarce gura lui 24 şi în cuvintele tale vadapoticneală.  Multe 25 am urît şi n-am asămănat ca aceasta; şi Domnul va urî pre el.  Aruncînd piatra 26 în sus, preste capul lui aruncă; şi rana vicleană despica-va ranele.  Cel ce sapă 27 groapă într-însa va cădea, şi cel ce întinde cursă întru ea să va prinde.  Cela ce face 28 reale, la el să vor tăvăli, şi nu va cunoaşte de unde vin lui.  Batjocurirea şi ocara—celor trufaşi, şi izbînda ca leul va vîna pre el. Cu laţ să vor prinde cei ce să vesele seu de 30 cădearea celor buni-credincioşi, şi dureare va topi pre ei mai nainte de moartea lor. Pomenire de rău şi urgie, şi aceastea sînt 31 scîrbe; şi bărbatul păcătos ţiitoriu va G
de eale.

CAP XXVIII

Cel ce izbîndeaşte de Ia Domnul va 1 afla izbîndă, şi păcatele lui, întărind, vaîntări.  Lasă nedîreptatea 2 aproapelui tău şi, atuncea rugîndu-te tu, păcatele tale să vor dezlega. Omul asupra altui om păzeaşte mînie, şi de 3 la Domnul ceare vindecare?  Asupra omului ce iaste aseamene cu el nu are milă, şi pentru păcatele Iui să roagă?  El trup 5 fiind, păzeaşte pizmă; cine va curaţi păcatele lui?  Adu-ţi aminte de ceale de apoi, 6 de stricăciune şi de moarte, şi te părăseaşte [678] de vrajbă şi rămîi întru porunci.  Adu-ţi aminte dc porunci, şi să nu pizmu-ieşti aproapelui; şi făgăduinţii Celui Nalt, şi  nu băga samă necunoştinţa. Depărtează-te de vrajbă, şi vei împuţina păcatele; pentru că omul mînios aţîţa-va vrajbă. Şi omul păcătos turbura-va priatenii şi în mijlocul celor ce-s împăcaţi va pune pîră. După materia focului, aşa să va aţîţa, şi după întărirea vrăjbii focul să va ere aş te. După vîrtutea omului mînia Iui va fi, şi după avuţie înălţa-va urşia lui. Pricea sîrguindu-se aţîţă foc, şi vrajba arguinduse varsă sînge. De vei sufla seînteaia, aţîţa-se-va, şi de vei scuipa preste ea, stin-ge-să-va; şi  amîndoao den gura ta ies. Şoptitoriul şi pre cel îndoit la limbă să să bleasteme, pentru că pre mulţi, împăcaţi fiind, i-au pierdut. Limba a treia pre mulţi au clătit şi au despărţit pre ei den limbă în limbă şi cetăţi tari au surpat şi casele celor mari au surpat. Limba a treia muieri bărbate au izgonit şi le-au lipsit pre eale de ostenealele lor. Cel ce va lua aminte la ea nu va afla odihnă, nici să va sălăşlui cu Uneşte.  Lovitura biciului face vînături, iară lovitura limbii va frînge oase. Mulţi au căzut în gură de sabie, şi nu ca cei ce au căzut pentru limba. Fericit cel ce s-au acoperit de cătră ea, care n-au trecut în mînia ei.  Carele n-au tras jugul ei şi în legăturile ei nu s-au legat. Pentru că jugul ei—jug de fier, şi legăturile ei—legături de aramă.  Moartea rea e moartea ei, şi mult mai de folos—iadul decît ea. Nu va birui pre cei buni-credincioşi, şi în văpaia ei nu să vor arde. Cei ce părăsesc pre Domnul cădea-vor într-insa, şi întru ei să va aţîţa şi nu se va stinge. Trimite-se-va preste ei ca leul, şi ca pardosul strica-i-va pre ei. Vezi, îngrădeaşte ocina ta cu mărăcini, argintul tău şi aurul tău foarte-l leagă.  Şi cuvintelor fă jug şi cumpănă, şi Ia gura ta fă uşă şi zăvor. Ia-te aminte ca nu cîndai vei luneca întru ea, să nu cazi
în preajma celui ce pîndeaşte cu vicleşug.

CAP XXIX

Cela ce face milă împrumuta-va pre aproapele lui, şi cela ce biruiaşte cu mîna Iui păzeaşte porundle. Imprumutează pre aproapele tău în vreamea trebii lui, şi iarăş dă aproapelui la vreame.  întăreaşte cuvînt şi te încreade cu el, şi în toată vreamea  afla-vei treaba ta.  Mulţi ca o aflare au gîndit împrumutarea şi au dat dure are  cdor ce au ajutat lor.  Pînă unde va lua, va preasăruta mîna lui şi spre t banii  aproapelui smeri-va glasul;  Şi în vreamea dării, va îndelunga vreame şi va da cuvinte cu trîndăvie şi vreamea va vin ui.  De va 7 putea, abia va lua jumătate şi o va socoti ca o aflare;  Iară de nu, lipsitu-l-aupre el 8 de banii lui, şi I-au dştigat pre el vrăjmaş în dar.  Blesteme şi sudălmi va răsplăti 9 lui, şi, pentru mărirea, răsplăti-va lui necinste.  Mulţi pentru răutate s-au întors, 10 a să lipsi în zadar s-au sfiit.  Insă asupra 11 celui smerit mult îl îngăduia şt e şi spre milostenie să-l tragi pre el.  Pentru poruncă 12 sprejeneaşte pre sărac şi, după lipsa lui, să nu4 întorni pre el deşărt.  Piarde argintul 13 pentru frate şi priatin, să nu să ruginească supt piatră spre pierzare.  Pune comoara 14 ta după poruncile Celui Nalt, şi va folosi ţie mai mult decît aurul.  închide milostenia ta în cămările tale, şi aceasta te va scoate pre tine den toată răutatea;  Mai 16 mult decît pavăza tăriei şi decît suliţa puterii împotnva vrăjmaşului bate-se-va pentru tine.  Bărbatul bun chizăşui-se-va pre 17 aproapele Iui, şi cel ce au pierdut ruşinea părăsi-l-va pre el.  Harurile chezaşului să 18 nu le uiţi, pentru că au dat sufletul lui pentru tine.  Binele chezaşului va întoarce 19 păcătosul, şi cel nemulţimitoriu în cuget va părăsi pre cel ce l-au izbăvit.  Chezăşia pre mulţi au pierdut, mdireptaţi fiind, şi au clătit pre ei ca valul mării.  Pre bărbaţi tari i-au in streinat, şi au rătăcit în limbi streine.  Păcătosul, căzînd la chezăşie şi gonind prilejuri, cădea-va la judecată. Sprijăneaşte pe aproapele tău, după putearea ta, şi te păzeaşte ca să nu cazi.  Incepătura vieţii: apa, şi pîinea, şi haina, şi casa acoperind grozăvia.  Mai bună c viaţa 25 săracului supt acoperemînt de grinzi, decît mîncări luminate în streini.  Spre mic şi 26 spre mare, fii voitorul de bine.  Viaţă rea 27 iaste cea den casă în casă, şi unde să va sălaşul nu va deschide gura.  Ospăta-vei şi 28 vei adăpa la ceale nemulţimite, şi pre lîngă aceastea amară vd auzi:  „Pasă, nemeamice, găteaşte masa şi,cu ce va fi în mîna ta, hrăneaşte-mă”;  „Ieşi, nemeamice, denaintea cinstei, că mi-au venit fratele mieu oaspăţ şi trebuiaşte casa”.  Greale-s aceastea la om ce are minte: certarea casii şi port osul datornicului.

CAP XXX
Pentru feciori 
      
Cel ce iubeaşte'pre fiiul Iui îndesi-va 1 bicele Iui, pentru ca să să veselească la cea de apoi ale lui.  Cela ce 2 ceartă pre fiiul lui folosi-se-va de el, şi între cd conoscuţi pentru el să va lăuda.  Cela ce învaţă pre fiiul lui 3 va întărită pre vrăjmaş, şi înaintea priatini-lor de d să va bucura.  Murit-au tatăl lui, şi 4 ca cum n-ar fi murit, pentru că aseamene cu el au lăsat după el.  In viaţa lui au văzut şi [679] s-au bucurat,şi la moartea lui nu s-au mîhnit.  înaintea vrăjmaşilor au lăsat izbîndire, şi  priatenilor răsplătind har.  Pentru sufletul fiilor lega-va ranele lui, şi de toată strigarea  să vor turbura ficaţii Iui.  Calul neînvăţat ieşi-va năsîlnic, şi fiiul slobod va ieşi  obraznec. Apleacă fiiul, şi te va înspăi-l0 ma; joacă cu el, şi te va mîhni.  Nu rîde
împreună cu el, pentru ca să nu te doară împreună, şi la cea de apoi vei strepezi dinii ţii tăî-  Să nu dai lui volnicie latinereaţe; frînge coastele lui, pînă e copil, ca nu cîndai, năsîlnicindu-se, nu te va asculta. Ceartă pre fiiul tău şi lucrează întru el, ca nu, întru ruşinarea ta, să va poticni. Mai bine sărac sănătos şi puţind cu vîrtutea, decît bogatul bătut la trupul lui. Sănătatea cea desăvfrşită mai bună e decît tot aurul, şi trupul cel sănătos cu vîrtute decît aveare nenumărată. Nu iaste avuţia mai bună decît sănătatea trupului, şi nu iaste veselie mai multă decît bucuria inimii. Mai bună e moartea decît viaţa amară sau boală stătătoare. Bunătăţi răvărsate preste gură închisă, puneri de bucate zăcînd lîngă groapă. Ce foloseaşte jîrtvă la idol? Pentru ca nid va mînca, nid va mirosi; aşa cela ce să goneaşte de domnul. Văzînd înaintea ochilor şi suspinînd,cascopitulîmbră-ţeşînd fecioara şi suspinînd, aşa cela ce face în silă judecăţi. Să nu dai la întristare sufletul tău şi să nu te necăjeşti pre tine în sfatul tău. Veselia inimii—viaţa omului, şi bucuria bărbatului—îndelungarea zilelor. Indrăgeaste sufletul tău şi mîngîie inima ta, şi Intristăciunea departe o depărtează de la tine, Pentru că pre mulţi au omorit întristăciunea şi nu iaste folos întru ea. Rîvnirea şi mînia împuţinează zilele, şi grija aduce bătrîneaţele mai nainte de vreame.

CAP XXXI

      Priveghearea avuţiei topeaşte trupurile, şi grija ei osebeaşte somnul. Grija privegherii va ceare adormire, şi boala grea va trezvi somnul. Ostenit-au bogatul în strînsoarea banilor şi în odihnă să satură de desfătăciunele lui. Ostenit-au săracul întru împuţinarea vieţii şi in odihnă lipsit să face. Cel ce îndrăgeaşte aurul nu se va îndirepta, şi cel ce goneaşte stricăciunea săturase va de ea. Mulţi s-au dat la cade are pentru aurul, şi s-au făcut peirea lor de cătră faţa lor. Lemn de piadecă iaste celor ce jîrtvuiesc lui, şi tot cel fără minte să va prinde într-însul. Feridt bogatul carele s-au aflat fără prihană ş  carele denapoia aurului n-au mers. Cine iaste? Şi vom ferid pre el, pentru că au
făcut minunate în norodul lui.  Cine s-au 10 ispitit întru el şi s-au întemeiat şi să fie spre laudă?  Cine putea a ieşi den poruncă şi 11 n-au ieşit, şi a face reale şi n-au făcut? Intări-se-vor bunătăţile Iui, şi milosteniile 12 Iui povesti-le-va adunarea.  La masă mare 13 ai şăzut? Să nu deschizi preste ea gîtlejul tău  Şi să nu zid: „Multe-s ceale dentr-însa”. Adu-ţi aminte că e rău ochiul ficlean. Mai rău decît ochiul ce s-au zidit? Pentru 15 aceaea de cătră toată faţa lăcrămează. Oriunde va căuta, să nu întinzi mîna şi să 16 nu te vîri cu el în blid.  Gîndeaşte ceale 17 ale aproapelui tău dentru tine şi preste tot lucrul gîndeaşte.  Mănîncă ceale ce-ţi 18 sînt denainte ca un om şi nu elefăi, să nu te urăşti.  Încetează întîiu pentru învăţătura şi nu te sătura, ca să nu te împiaded. Şi de ai şăzut în mijlocul celor mai mulţi, 20 mai nainte de ei să nu întinzi mîna ta. Cita e de destul omului slujit cel puţin, şi 21 pre aşternutul lui nu răsuflă.  Somnul 22 sănătăţii iaste pre maţ cu măsură; scula-tu-s-au dimeneaţă, şi sufletul Iui—cu el. Truda privegherii şi a greaţei şi căpiarea 23 —cu omul cel nesăţios.  Şi de te-ai silit în 24 mîncări, scoală-te, fiind mîncate pe jumătate, şi te vei odihni.  Ascultă-mă, fiiule, 25 şi să nu mă defaimi, şi Ia ceale de apoi vei afla cuvintele meale.  La toate lucrurile 26 tale te fă sîrguitoriu, şi toată boala nu te va timpina.  Ludrea plinii vor blagoslovi-vor buzele, şi mărturia bunătăţii ei e cred inc in as,t.  Spre  pîinea rea va cîrti 28 cetatea, şi mărturia răutăţii ei pre amăruntul.  La vin nu te viteji, pentru că pre 29 mulţi au pierdut vinul.  Cuptoriul ispiteaşte călitura în stîmpărare; aşa vinul inimile, în vrajba trufaşilor.  Tocma e cu 31 viaţa vinul la om, de-l vei bea pre el cu măsura lui.  Ce viaţă iaste aceluia ce să împuţinează cu vinul? Şi el s-au zidit spre veselia oamenilor.  Bucuria inimii şi veseHa sufletului iaste vinul, bîndu-se la vreame cu măsură..  Amărăciune sufletului iaste 34 vinul bîndu-se mult, în zădărire şi in cădeare împotrivă.  Inmulţeaşte beţia mînia celui 35 fără minte spre împiedecare, împuţinînd vîrtutea şi făcind rane.  La ospăţul vinului să nu mustri pre aproapele tău şi să nu-l defaimi pre el la veselia lui;  Cuvînt de 37 ocară să nu-i zid lui şi să nu-l necăjeşti pre el în ce are re.

CAP XXXII

Povăţuitoriu te-au pus? Nu te văzne-m ; Ia-te întru ei ca unul dentr-înşii, Grijaşte de ei şi aşa şăzi; şi, toată treaba ta făcind, culcă-te, Pentru ca să te veseleşti de ei şi, pentru bună podoaba harului, vei lua cunună. [680] Grăiaşte, cela ce eşti mai bătrîn, pentru că să cade ţie Intru adevărata ştiinţă, şi să nu  zăticneşti muzicile.  Unde e ascultare să nu verşi graiu, şi fără vreame nu te înţelepţi.  Peceate de anthrax pre podoabă de aur—potrivirea cîntăreţilor la ospăţul  vinului;  în meşterşug de aur peceate de zmaragdu—viersul cîntăreţilor la vinul  cel dulce,  Grăiaşte, tînărule, de-ţi iaste treaba  abia de doao ori de te vei întreba;  Sumuiaşte cuvîntul, întru puţine —multe; fă-te ca cum ai şti şi împreună tăcînd. tn mijlocul celor mari nu te face tocma; şi altul va zice  nu prea lungi vorba. înaintea trăsnetului grăbeaşte fulgerul, şi înaintea ruşinosului mearge-va harul.  La vreame te scoală şi nu te codi, aleargă acasă şi nu te trîndăvi;  Acolo joacă şi-ţi fă cugetele tale, şi să nu greşeşti cu cuvîntul trufaş. Şi spre aceastea cuvintează bine pre Cela ce te-au făcut şi te îmbată den bunătăţile Lui.  Cel ce să teame de Domnul aleage* va învăţătura, şi cei ce mînecă afla-vorbunăvre are a.  Cel ce cearcă leagea sătura-să-va de dînsa, şi cel ce făţăreaşte scîrbi-să-va întru eL  Cei ce să tem de Domnul afla-vor judecată, şi îndireptări ca lumina vor aprinde.  Omul păcătos să abate de mustrare şi după voia Iui va afla potrivire. Bărbatul cel de sfat nu va treace cugetul; şi striinul şi trufaşul nu să va tcamc dc frică, şi după ce va face cu ci.  Fără de sfat nemică să nu faci; şi făcînd tu  să nu te căieşti.  în calea împiedecării nu mearge, şi să nu te împiadice înpietrişuri.  Să nu crezi în calea cea nepoticnită, şi de fiii tăi te păzeaşte.  în tot lucrul să-ţi crezi sufletul tău, pentru că şi aceasta iaste paza poruncilor.  Cel ce creade legii ia aminte Ia  porunci,  şi cel ce nădejduiaşte pre Domnul nu să va scădea.

CAP XXXIII

      Pre cel ce să teame dc Domnul nu-l va întempina rău, ce în dodială, şi iară-l va scoate. Bărbatul înţelept nu va urî leagea  iară cel ce făţăreaşte într-însa iaste ca corabia în furtună. Omul de înţeles în creade-se-va legii, şi leagea— Iui credencioasă. Ca întrebarea direpţilor, găteaşte cuvîntul  şi aşa te vei asculta; leagă împreună învăţătură şi răspunde. Roata carului—inema nebunului, şi ca osia ce să întoarce e gîndul lui. Calul la mînzit—ca priatenul hulitoriu  dedesuptul a tot celui ce va sădea pre el va necheza. Pentru ce zi decît zi priso-seaşte şi toată lumina zilii anului—de la soare? Cu mintea Domnului se-au osebit, şi au schimbat vremi şi praznece dentru eale.  înălţat-au şi au sfinţit, şi dentr-însele au pus spre numărul zilelor.  Şi oamenii toţi —den ţarină, şi den pămînt s-au zidit Adam.  Cu mulţimea ştiinţii Domnului au osebit pre dînşii şi au premenit căile lor.  Dentru ei au blagoslovit şi au 12 înălţat  şi dentru ei au sfinţit şi cătră El s-au apropiat-  Dentr-înşii au blestemat şi 13 au smerit şi i-au întors pre ei de la starea lor. Ca lutul olariului în mîna Iui, toate căile 14 Lui după bună vre are a Lui-  Aşa-s oamenii 15 în mîna Celui ce au făcut pre ei, să dea lor după judecata Lui.  împotriva răului c 16 binele, şi împotriva morţii—viaţa.  Aşa e 17 împotriva bunului-credincios cel păcătos. Şi aşa priveaşte la toate lucrurile Celui Nalt: 18 doao  doao, unul împotriva unuia.  Şi eu  19 mai pre urmă  am privegheat şi am moştenit de tot ca den ceput.  Ca cel ce adună 20 în vie pe urma culegătorilor, la blagoslovenia Domnului am ajuns, şi  ca cînd aş culeage  am împlut jgheabul.  Socotit cum 21 nu numai mie am trudit  ce la toţi ceia ce cearcă învăţătura.  Ascultaţi-mă, boiarii 22 nărodului, şi povăţuitorii adunării, băgaţi în urechi!  Fiiului şi muierii  fratelui şi 23 priatenului să nu dai puteare asupră-ţ în viaţa ta.  Şi să nu dai altuia banii tăi  ca 24 nu  căindu-te  te vei ruga pentru ci.  Pînă 25 încă trăieşti şi suflarea e în tine, să nu schimbi pre tine cu tot trupul.  Pentru 26 că mai bine iaste feciorii să ţi să roage ţie, decît a căuta tu la mînile feciorilor tăi. în toate lucrurile talc fă-te săvîrşitoriu; nu 27 da hulă întru slava ta.  în ziua sfîrşitului 28 zilelor vieţii tale şi la vreamea morţii tale  * împărţi moştenire.  Saturări şi toiag şi 29 sarcine—la măgari  pîine şi certare şi lucru — Ia rob.  Lucrează cu copilul, şi vei afla 30 odihnă; slobozi mînele lui, şi va cerca slobozire.  Jugul şi hamul vor îndupleca cerbicea, şi la robul făcătoriu-de-rău—legături şi cazne.  Pune pre el Ia lucru, ca să nu 32 şază fără lucru, pentru că multă răutate au învăţat zăbava.  La lucruri îl aşază 33 precum i să cade Iui, şi  măcară că nu va asculta  îngreuiază obezile lui.  Şi să nu 34 prisoseşti Ia tot trupul afară den cale şi fără judecată să nu faci nemică.  De iaste 35 ţie rob  fie ca tine  căci cu sînge I-ai dştigat pre el.  De iaste ţie rob  poartă-I pre el 36 ca pre tine  căci ca sufletul tău îţ va trebui el.  De-l vei chinui pre el şi, sculîndu-se  37 va fugi  în care cale îl vei căuta pre el?

[681]
CAP XXXIV

Deşarte nădejdi şi mincinoase — la bărbatul neînţelegătorul, şi visele zboară pre cel fără minte. Ca cel ce să apucă de umbre şi goneaşte vîntul  aşa e cela ce să încreade de la vise;  Aceasta asupra acestuia vedearea viselor, den preajma feaţii—închipuirea feaţii.  De la cel necurat cine să va curaţi? Şi de la mincinos cine sa va  adevăra?  Vrajîle şi deseîntăturile şi visele deşarte sînt, şi ca cei grecioase năluceaşte-i-se inema-  De nu să va trimite de la Cel Nalt spre socotinţă, să nu dai inema ta  asupra lor,  Pentru că pre mulţi auînşă-Iat visele şi au căzut nădejduindu-se pre eale,  Fără de minciună să va săvîrşi leagea, şi înţelepciunea e la gura cea credincioasă  săvîrşire.  Omul învăţat au cunoscut multe, şi cel mult-ştiut povesti-va înţeleagerea; Cela ce nu s-au ispitit puţine ştie, iară cel rătăcit va înmulţi isteţia. Multe am văzut întru rătăcirea mea, şi mai multe decît cuvintele meale e înţeleagerea mea. De multe ori pînă la moarte am avut primejdie şi m-am mîntuit pentru aceastea. Duhul celor ce să tem de Domnul va trăi, pentru că nădeajdea lor iaste pre Cel ce mîntuiaşte pre ei- Cela ce să tcamc de Domnul nu să va sfii şi nu să va teame, căci El e nădeajdea lui-  Fericitu e sufletul celui ce să teame de Domnul.  In cine razemă? Şi cine e întărirea lui? Ochii Domnului — preste cei ce iubescu pre El, scuteala puterniciei şi întărirea virtuţii, Acoperimînt de zăduh şi cort de cătră amiazăzi, pază de cătră împiedecare şi ajutoriu despre cădeare, Inălţînd sufletul şi luminînd ochii, vindecare dînd, viaţă şiblagoslovenie. Cel ce jîrtvuiaşte den strîmbătate prinos hulit iaste, şi nu spre bunăvreare—huliturile celor fără de leage. Nu binevoiaşte Cel Prcanalt în prinoasele celor necurat, nici în mulţimea jîrtvelor curăţeaşte păcatele. Jîrtvuind pre feciori înaintea tatălui Iui iaste cel ce aduce jîrtvă den banii săracilor. Pîinea celor lipsit —viaţa săracilor, cel ce o lipseaşte pre ea om al sîngirilor iaste. Ca cînd ar omori pre aproapele lui —cel ce ia viaţa cea dempreună, şi ca cînd ar vărsa sînge —cel ce opreaşte simbria năimitului. Unul clădind şi unul surpînd, ce-au folosit mai mult decît trudă? Unul rugîndu-se şi unul blestemînd, al cui glas va auzi Stăpînitoriul? Cel ce să afundă de la mort şi iarăş să atinge de el, ce-au folosit cu scăldarea lui? Aşa-omul postind în păcatele lui, şi iarăş mergînd şi aceastea făcînd: Rugului cine va asculta? Şi ce-au folosit smerindu-se el?

CAP XXXV
      
      Cela ce păzeaşte leagea înmulţeaşte 1 prinoasele, jîrtvuind mîntuirii cel ce ia aminte la porunci.  Răsplătind 2 har, aducînd făină de griu; şi cela ce face milostenie, jîrtvuind laudei. Bunăvrearea Domnului iaste a te depărta 3 de răutate, şi curăţia—a te depărta de la strîmbătate.  Să nu te iveşti în faţa Domnului deşărt, pentru că toate aceastea-s pentru  poruncă.  Aducerea  direptului 5 unge jîrtîvnicul, şi bun-mirosul ei—înaintea Celui Nalt.  Jîrtvă bărbatului dirept priimită e şi pomenirea ei nu să va uita.  Cu 7 ochiu bun slăveaşte pre Domnul şi să nu micşorezi începătura mîinilor tale.  In 8 toată darea îmblînzeaşte-ţi faţa ta şi cu veselie sfinţeaşte zeciuiala.  Dă Celui Nalt 9 după darea Lui şi cu ochiu bun aflarea mînii,  Căci Domnul răsplătind iaste şi cu 10 şapte părţi va răsplăti ţie.  Nu cu daruri 11 osteni, ca nu va priimi, şi nu te razimă pre jîrtvă cea nedireaptă.  Că Domnul judecătoriu iaste şi nu iaste la El slava obrazului. Nu va lua obrazu spre sărac, şi ruga celui 13 neîndireptat va asculta;  Nu va treace cu 14 vedearea rugăciunea sirimanului şi vădua, de va vărsa voroava.  Au nu lacrămile 15 văduvei pre obraz cură şi strigarea asupra preste cel ce le-au pogorît pre eale?  Odihnind în bunăvreare priimi-se-va, şi rusa lui pînă la nori va ajunge.  Ruga smeritului 17 norii au pătruns şi, pînă va apropia, nu se va mîngîia.  Şi nu se va depărta, pînă va 18 socoti Cel Nalt şi va judeca cu direptate şi va face judecată.  Şi Domnul nu va zăbovi, nici va îndelunga mînie preste dînşii, pînă unde va zdrobi mijlocul celor nemilostivi  Şi limbilor va răsplăti izbîndire, pînă va rădica mulţimea batjocuritorilor şi schiptrurile  celor  nedirepţi  va zdrobi, Pînă va răsplăti omului după lucrurile lui 21 şi lucrurilor oamenilor după gîndurile lor, Pînă va judeca judecata norodului Lui şi 22 va veseli pre ei cu mila Lui.  înfrumusăţaţă e mila în vreamea necazului Lui, ca norii ploiei în vreamea neploorii.

CAP XXXVI

Miluiaşte-ne pre noi, Stăpînitoriule, 1 Dumnezăul tuturor, şi caută şi pune frica Ta preste toate limbile-Rădică mîna Ta preste limbi streine, şi vază puternicia Ta.  In ce 3 chip înaintea lor Te-ai sfinţit întru noi, aşa înaintea noastră să Te măreşti întru ei.  Şi 4 să cunoască pre Tine, în ce chip şi noi am conoscut,căci nu iaste Dumnezău afară den Tine, Doamne.  Innoiaşte seamnele şi primeneaşte minunile, măreaşte mîna şi braţul cel dirept.  Ridică mînia şi toarnă urgia, ridică [682] pe nepriatin şi zdrobeaşie pe vrăjmaş. Gră-beaşte vreame şi pomeneaşte jurămăntul, şi  să să povestească măririle Tale. Cu urgi?. focului să să mistuiască cel ce să inîntuiaşt*, şi cei ce fac nedireptate norodului Tău să  afle pierzare. Zdrobeaşte capetele boiarilor celor vrăjmaşi cărei zic:,,Nu iaste afară den noi”.  Adună pre toate neamurile Iui Iacov, inima luminată şi cea bună pre mînii cările ei să va nevoi.  Miluiaşte norod, Doamne, chemat fiind pre numele Tău, şi pre Israil, pre carele cu naştere dentîiu I-ai asămănat.  Nu Te îndura de cetatea sfinţeniei Tale, de Ierusalim, cetatea odihnirei Tale.  Plineaşte Sionul să rădice cuvintele Tale şi den mărirea Ta pre norodul Tău. Dă mărturie celor den ceput cîştigărilor Tale şi rădică prorociile ceale ce sînt pentru numele Tău.  Dă plată celor ce îngăduiesc pre Tine, şi prorocii Tăi să să încrează. Ascultă, Doamne, rugăciunea rugătorilor Tăi, după blagoslovenia Iui Aaron, pentru norodul Tău,  Şi vor conoaşte toţi cei dupre pămînt că Tu, Domnul, eşti Dumnezăul veacilor.  Toată mîncarea va mînca pîntecele, şi iaste min care de mîncare mai bună.  Gîtlejul va mînca mîncările vînatu-Iui, aşa inima înţelegătoare cuvintele mincenoase.  Inima îndărătnică va da mîhnire, şi omul mult-ştiutoriu va răsplăti lui. Pre tot bărbatul va priimi muiarea, şi iaste fată decît fată mai bună. Frumuseaţea muierii îmblînzeaşte faţa şi decît toată pofta omului covîrşaşte;  De iaste pre limba ei milă şi blîndeaţe, deci nu iaste bărbatul ei ca fiii oamenilor.  Cela ce dştigă muiare în ce ape la agonisită, ajutoriu după sine şi stîlp odihnii.  Unde nu iaste gard, jăfui-se-va moşia; şi unde nu iaste muiare, suspina-va cel rătăcit.  Că cine să va in-creade la cel sprinten tîlhariu, greşîndu-se den cetate în cetate?  Aşa la omul ce nu
are cuib şi găzduiaşte oriunde va însăra.

CAP XXXVII

      Tot priatenul va grăi: „împrieteni-ifl Ti A tu-m-am cu el şi eu”, ce iaste priaten cu numele numai priaten. Au
|pg nu întristăciune rămîne pînă la bSeD moarte  întorcîndu-se tovaruşul  şi priatenul spre vrajbă? O.reagîndire, de unde te tăvăliş să acoperi uscatul cu fideşug?  Tovaruşul în veseliile priatenului să bucură, şi în vreamea necazului va fi den preajmă;  Tovaruşul la priaten osteneaşte împreună pentru pîntece, înaintea războiului lua-va  pavăză. Să nu uiţi priatenul întru sufletul tău şi să nu-l uiţi pre el cu averile  tale.  Tot sfeatnecul aleage sfat, ce iaste  cel ce sfătuiaşte la sineş.  De cătră
sfeatnec păzeaşte sufletul tău şi conoaşte mai nainte carea e treaba Iui—pentru că şi el luiş va sfătui.  Ca nu cîndai va pune 9 asupra ta sorţu şi va zice ţie: „Bună e calea ta”, şi va sta den preajmă să vază ce să va întîmpla ţie.  Nu te sfătui cu cela ce te 10 fură cu vedearea şi de cătră ceia ce rîvnesc spre tine ascunde sfatul,  Cu muiarea pentru împotrivă-rîvnirea ti şi cu cel fricos pentru războiu,  Cu neguţătoriul pentru 12 schimb şi cu cel ce cumpără pentru vînzare, Cu cel pizmaş pentru mulţămită şi cu cel 13 nemilostiv pentru bun nărav,  Cu leaneşul 14 pentru tot lucrul şi cu cel năimit de casă pentru săvîrşire, cu robul cel zăbavnic pentru multă lucrare.  Nu te tinde spre aceştea pentru tot sfatul, ce numai cu bărbatul cel bun-credincios să fii adease, pre care vei conoaşte că păzeaşte poruncele,  Care 16 iaste cu sufletul lui ca sufletul tău şi, de vei greşi, îl va durea împreună cu tine.  Şi 17 sfatul inimii îl întăreaşte, pentru că nu iaste ţie mai credindos decît ea,  Pentru că 18 sufletul bărbatului a vesti uneori obiciu* iaşte decît şapte strejari Ia înălţimea soco-tealei şăzînd.  Şi, preste toate aceastea, 19 roagă-te Celui Nalt, ca să îndirepteaze cu adevăr calea ta.  începătura a tot lucrului—cuvîntul, şi mai nainte decît tot faptul —sfatul.  Urma primenirii mimii patru 21 părţi răsare: binele şi răul, viaţa şi moartea, şi limba iaste care stăpîneaşte pre aceastea nepreastan.  Iaste bărbat isteţ şi de multe învăţătorii!, şi sufletului lui iaste fără folos.  Iaste cine să face înţelept la cuvinte urît; acesta de toată hrana să va lipsi. Pentru că nu s-au dat lui de la Domnul dar, 24 căci de  toată înţelepciunea s-au lipsit. Iaste înţelept care iaste sufletului său, şi 25 roadele înţeleagerii lui —la gură crezute. Bărbatul înţelept pre norodul lui va învăţa 26 şi rodurile înţeleagerii lui—credindoase. Bărbatul înţelept umplea-se-va de bunăcuvîntare şi-l vor ferici pre el toţi ceiace-I văd. Viaţa bărbatului-în numărul zilelor, şi 28 zilele lui Israil-nenumărate.  Cel înţeIept în norodul lui va moşteni credinţă şi numele lui va trăi în veac.  Fătule, în 30 viaţa ta ispiteaşte sufletul tău şi vezi ce e rău la el şi nu da lui.  Pentru că nu toate 31 la toţi folosescu, şi nu tot sufletul întru tot binevoiaşte.  Nu fii fără saţiu în 32 toată desfătăciunea şi să nu te desfătezi spre mîncări,  Pentru că în multe mîncări va fi dureare şi nesaţ iul să va apropia pînă va veni greaţă;  Pren nesaţiu mulţi 34 s-au sfîrşit, iară cel ce să păzeaşte va adaoge viaţa. 

[683]
CAP XXXVIII

Cinsteaşte doftorul spre trebi cu cinstele lui, pentru că şi pre el l-au zidit Domnul; Pentru că de la Cel Nalt iaste leac, şi de la împăeaagi rar va lua dare. Ştiinţa doftorului înălţa-va capul fui, şi înaintea celor  mari va fi minunat. Domnul au zidit den pămînt leacurile, şi omul înţelept nu să va  sdrbi de eale. Au nu den lemnu s-au în-duldt apa ca să să cunoască putearea lui?  Şi £1 au dat la oamini ştiinţă, să să slăvească întru minimele Lui;  Cu aceastea  au odihnit şi au rădicat durearea lui. Fă-cătoriul de mir cu aceastea va face amestecături; şi nu va săvîrşi lucrurile Lui, şi pacea  de la £1 iaste preste faţa pămîntului. Fătule, în boala ta nu fii nebăgătoriu de seamă, ce te roagă Domnului, şi £1 va vindeca pre tine.  Depărtează pătatul şi îndireptează
mîinele şi de cătră tot păcatul curăţeaşte inima.  Dă bun-miros şi pomenire de făină de griu şi unge aducerea, ca cum n-ai fi. Şi doftorului dă-i loc, pentru că şi pre el l-au zidit Domnul; şi să nu să depărteaze de la tine. Pentru că şi mi treaba-i iaste, iaste vreame cînd şi în mînile lor iaste sporiu. Pentru că şi ei Domnului să vor ruga, ca să Ie sporească lor odihna şi leac pentru traiu. Cela ce greşaşte înaintea Cehii ce au făcut pre d cădea-vaîn mînile doftorului. Fătule, spre cel mort slobozi lacrăme şi, ca cînd ai pătimi greale, înceape de plîngere. Şi după judecata lui astrucă trupul lui şi nu treace cu vedearea îngroparea lui. Amăraşte plîngerea şi înfierbîntă tînguiala şi fă jalea după vrednicia ei, O zi şi doao pentru devete, şî te mîngîie pentru voia cea rea. Pentru că dentru în trist adune iase moartea, şi întristăciunea inimii va îndupleca vîrtutea. La aducere treace şi întristăciunea, şi viaţa săracului—după mimă. Să nu dai la în-tristăciune inima ta, depărtează pre ea aducîndu-ţi aminte de ceale de apoi; Nu uita, pentru că nu iaste întoarcere, şi acestuia nu vd folosi şi ţie vd face rău. Adu-ţi aminte de judecata lui, căci aşa iaste ca şi a ta: mie ieri şi ţie astăzi, tn odihna mortului odihne aş te pomenirea lui şi te mîngîie întru el în ieşirea duhului Iui. înţelepciunea cărtu-rariului—în bună-vreamea zăbăvii, şi cela ce să scade de la lucrul lui aă va înţelepţi, Ce să va înţelepţi cela ce ţine plugul şi să făleaşte în strămurarea boldului, Boii mîind şi învîrtindu-se în lucrurile lor, şi poveastea lui-în fiii juncilor? Inima lui va da să întoarcă brazda, şi priveghearea lui—spre
saturările juncilor.  Aşa e fieştece meşter de lemnu şi mai-mare-preste-meşteri, carele noaptea ca şi ziua o petreace;  Cei 31 ce sapă săpături de peceţi, şi îngăduinţa lui—a schimba împistrituri;  Inima lui va 32 da ca să aseamene zugrăvala, şi priveghearea lui—a săvîrşi lucru.  Aşa—căldărariul 33 şăzînd aproape de năcovamă şi învăţîndu-se cu zăbavnicul fier;  Aburul focului va 34 închega carnea Iui, şi întru în fierbinţeala căminului să va certa;  Glasul docanului va 35 înnoi ureachea lui, şî în preajma as amănării vasului—ochii lui;  Inima lui va da spre 36 săvîrşi re a lucrurilor, şi priveghearea lui—a împodobi preste săvîrşire.  Aşa—olariul 37 şăzînd fn lucrul lui şi întorcînd cu pidoarele lui roata.  Carele cu grijă să află pururea 38 asupra lucrului lui, şi în numărări—toată lucrarea lui;  Cu braţul lui va închipui 39 hitul şi înaintea pidoarelor va îndupleca vîrtutea lui;  Inema-i vadacasăsăvîrşască 40 unsoarea, şi preveghearea lui—a curaţi căminul.  Toţi acestea la mînile lor s-au 41 încrezut, şi fieştecarele în lucrul lui să înţelepte aş te.  Fără de ei nu să va lăcui 42 cetatea, şi nu vor nemernici, nid vor umbla. Şi în adunare nu vor treace mai sus, şi 43 făgăduinţa judecăţii nu o vor socoti, nid vor arăta direptatea şi judecata.  Şi în 44 pilde nu să vor afla.  Ce ziditura veacului 45 vor păzi, şi ruga lor—în lucrarea meşterşu-gului.  Afară den cela ce au dat sufletul 46 Iui şi au cugetat îa leagea Celui Nalt.

CAP XXXIX

      Înţelepciunea tuturor celor toate 1 ceale den ceput va cerceta cetînţelept şi în prorocii să va zăbăvi, Poveştile bărbaţilor celor numit 2 va păzi şi întru întoarcerile, pildelor împreună va întră,  Ascunsele\£ are miilor va cerceta şi în ghiciturile pildelor să va învîrti.  In mijlocul celor mari va 4 posluşi şi înaintea povăţuitoriului să va arăta;  In pămîntul limbilor celor striine 5 va treace, pentru că bunele şi realele întru oameni au ispitit.  Inema lui va adaoge a 6 mîneca cătră Domnul, Cela ce l-au făcut pre el, şi înaintea Celui Nalt să va ruga; şi va deschide gura lui cu rugă şi pentru păcatele lui să va ruga.  De va vrea Domnul 7 cel Mare, cu duhul înţeleagerii sătura-se-va; Acesta va ploua graiurile înţelepciunii şi cu 8 rugă să va mărturisi Domnului;  Acesta 9 îndireptează sfatul fui şi ştiinţa şi întru ascunsele Iui să va cugeta;  Acesta arată 10 învăţătura dăscăliii Iui şi în leagea făgăduinţii Domnului să va lăuda.  Lăuda-vor 11 înţeleagerea lui mulţi, pînă în veac nu si va [684] stinge; Şi nu să va depărta pomenirea lui, şi numele lui va trăi în neamurile neamurilor;  înţelepciunea  lui povesti-vor limbile, şi lauda lui va vesti adunarea; De va rămînea, nume va lăsa mai mult decît o mie, şi,de să va odihni, face-se-va hii. încă cugetînd mă voiu povesti şi ca jumătatea lunii m-am umplut. Ascultaţi-mă, fiii cei curăţ, şi odrăsliţ ca trandafirul ce creaşte spre curgerea ţarenii Şi ca tămîia bine-mirosiţi miros şi înfloriţi floare ca crinul. Daţi miros şi lăudaţi cîntare, binecuvîntaţi pre Domnul preste toate lucrurile, Daţi numelui Lui mărire şi vă mărturisiţi în lauda Lui în dntări de buze şi cu lăute, şi aşa veţi grăi cu mărturisire: „Lucrurile Domnului toate că bune sînt foarte, şi toată porunca în vreamea lui va fi; Şi nu iaste a zice:'Ce e aceasta? Spre ce e aceasta?*, pentru că toate în vreamea lui să vor ceare. In cuvîntul Lui stătu apa ca stogul şi în graiul gurii Lui vasele apelor. Intru porunca Lui—toată bună vre arca, şi nu iaste carele va împuţina mîntuirea Lui. Lucrurile a tot trupul înaintea Lui sînt, şi nu iaste a să ascunde de cătră ochii Lui; Den veac în veac au privit, şi nemic iaste minunat înaintea Lui. Nu iaste a zice: 'Ce iaste aceasta? Spre ce iaste aceasta?', pentru că toate spre trebile lor s-au zidit. Blagoslovenia Lui ca un rîu au acoperit şi ca un potop uscatul au îmbătat; Aşa urgia Lui limbile vor moşteni, în ce chip au premenit apele spre sărătură. Căile Lui la cei cuvios direapte sînt, aşa la cei fără de leage—împiedecări. Ceale bune Ia cei buni s-au zidit den ceput, aşa păcătoşilor ceale reale.  începătura a toată treaba la viaţa omului: Apă, foc şi fier şi sare şi făină de grîu şi miare şi lapte, sînge de struguri şi untdclemnu şi haină; Aceastea toate la cei buni-credincioşi — spre  bunătăţi, aşa păcătoşilor să vor înturna spre reale. Sînt duhuri care spre izbînda s-au zidit şi în mînia lor au întărit bătăile lor; Şi în vreamea săvîrşirii vîrtute vor turna şi mînia Celui ce au făcut pre ei vor înceta. Foc şi smidă şi foamete şi moarte, toate aceastea spre izbîndire s-au zidit; Dinţi de hiară şi scorpii şi şărpi şi sabie izbîndind spre pierzare pre cei necuraţi. In porunca Lui se vor veseli şi pre pămînt la trebi se vor găti şi în vremile lor nu vor treace cuvînt. Pentru aceaea den ceput m-am întărit şi am cugetat şi cu scrisoare am lăsat: 'Lucrurile Domnului toate-s bune şi toată treaba în vreamea ei va da*.  Şinuiaste a zice:*Aceastadedt aceas172 - Biblia, 1888
ta—mai rea*, pentru că toate în vreame să vor binevoi41.  Şi acum cu toată inimă şi 42 gura lăudaţi şî blagoslovit numele Domnului.

CAP XL

      Neprilej mare s-au zidit la tot omul 1 fcj N 3  ?' jug grcu pre fiii lui Adam, | Ml  Den ziua ieşirei den pîntecele muFj M 9  mei lor pînă la ziua întoarcerii la
bhb  muma tuturor:  Gîndurile lor şi 3 frica inimii, gîndul aşteptării, ziua săvîrşirii. De la cela ce şade pre scaun cu slavă şi pînă 4 la cel smerit cu pămînt şi cenuşă.  De la 5 cel ce poartă iachinthu şi cunună şi pînă la cel ce să îmbracă cu in crud—  Mînia şi rivnirea şi turburarea şi tremurarea şi frica morţii şi pizma şi pricea; şi în vreamea odihnii, pre patu-ş, somnul nopţii preme-neaşte gjndul Iui.  Puţin ca o nemică la 7 odihnă, şi de la acela în somnuri ca în zilele strejuirii,  Gîlcevit în vedearea inimii Iui 8 ca cînd ar fi scăpat de cătră faţa războiului, In vreamea mîntuirii lui s-au sculat şi rainunîndu-se la nici o frică.  Cu tot trupul, de 10 la om pînă la dobitoc, şi preste păcătoşi cu şapte părţi  Cătră aceastea: moarte 11 şi sînge şi price şi sabie, primejdii, foamete şi zdrobire şi bătaie.  Preste cei fără de 12 leage s-au zidit aceastea toate, şi pentru ei s-au făcut potopul.  Toate cîte-s de la pămînt la pămînt să întorc, şi de la ape la mare să întoarnă.  Tot darul şi strîmbătatea 14 stinge-se-va, şi credinţa în veaci va sta. Banii nedirepţilor ca riul să vor usca şi ca 15 trăsnet mare în ploaie va răsuna;  Deşchizînd el mîinile veseli-se-va, aşa ceia ce ies den poruncă spre concenire să vor piarde. Semenţiile celor necredincioşi nu vor înmulţi stîlpările, şi rădăcinile ceale necurate— pre piatră încolţurată;  Spre toată apa şi 18 ţărmurile rîului mai înainte de toată buruiana lesne se va zmulge.  Harul—ca grădina întru blagoslovenii, şi milostenia în veac rămîne.  Viaţa celui destul-hicrătoriu să va îndulci, şi mai mult decît amîndoao—cela ce află comoară.  Feciorii şi 21 zidirea cetăţii întăresc numele, iară mai mult decît aceastea amîndoao să socoteaşte muiarea cea fără prihană.  Vinul şi ziditurile 22 veselescu inima, şi mai mult decît amîndoao —îndrăgirea înţelepdunii.  Fluierul şi canonul îndulcesc viersurile, şi mai mult decît amîndoao—limba cea dulce.  Dar şi frumuscate va pofti ochiul tău, şi decît amîndoao—verdeaţa seminţii.  Priatinul şi tovarăşul la vreame împreunîndu-se, şi mai mult decît amîndoao—muiarea cu bărbatul. Fraţii şi ajutoriul la vreamea întristădunii, 26 şi mai mult decît amîndoao milostenia va mîntui.  Aurul şi argintul vor întări [685] piciorul, şi mai mult decît amîndoao sfatul iaste plăcut.  Banii şi vîrtutea înălţa-vor inima, şi mai mult decăt amîndoao—frica Domnului; .  Nu iaste la frica Domnului împuţinare, şi nu iaste a cerca întru el ajutoriu;  Frica Domnului—ca grădina bla-gosloveniei, şi mai mult decît toată slava au acoperit pre el.  Fătule, viaţă de cearere să nu trăieşti, mai bine să mori. Bărbatul ce caută la masă streină, nu iaste viaţa hu în socoteala vieţii,  Fîngări-va sufletul lui în mîncări streine; şi bărbatul ştiutorul şi învăţat păzi-se-va.  în gura celui fără ruşine înduld-se-va cearerea, şi în pîntecele lui foc va arde.

CAP XLI

O, moarte, cît e de amară pomenirea ta la om ce e în pace întru ale lui.  La omul cel ce iaste fără grijă şi să sporeaşte în toate, şi încă la cel ce poate a priirni hrană. O, moarte, bună-ţ iaste judecata la omul cel căzut şi împuţinat cu vîrtutea. La cel cu adînci bătrîneaţe şi să învăluiaşte pentru toate şi neascultătoriu şi au pierdut răbdarea.  Nu te sfii de judecata morţii, adu-ţ aminte de ceale dentîiu ale tale şi de ceale de apoiu.  Aceasta e judecata de Ia Domnul la tot trupul,  Şi ce te tăgădu-ieşti în bunăvrearea Celui Nalt? Au zeace, au o sută, au o mie de ani, nu iaste în iadu  mustrare de viaţă.  Fii urîţi să fac fiii păcătoşilor şi carii petrec cu nemerniciile  necredincioşilor;  Moştenirea feciorilor celor păcătos va peri şi cu sămînţă lor să va îndesi ocară. Pre tatăl necurat vor huli feciorii, căci pentru el să vor ocări. Vai voao, bărbaţi necredindoşi, carii aţ părăsit leagea Iui Dumnezeu celui Pre an alt: Şi de vă veţ naşte, întru osîndă vă veţ naşte, şi de veţi muri, la osîndă vă veţi împărţi. Toate cîte sînt den pămînt, la pămînt să vor întoarce; aşa cd necredindoşi den osîndă spre peire. Jalea oamenilor în trupurile lor, şi numele păcătoşilornu bun să va stinge. Grijaşte pentru nume, că acesta-ţ rămîne decît o mie de comori mari de aur; A vieţii cei bune iaste numărul zilelor, şi numele cel bun în vead rămîne. învăţătura cu pace o păzit, fiilor! Iară înţelepciunea ascunsă şi comoara neivită, ce folos e într-amîndoao? Mai bine e omul ascunzînd nebunia lui, decît omul ascunzînd înţelepciunea Iui.  . Deci dară înfruntaţi-vă de graiul mieu. Pentru că nu iaste toată ruşinea a o păzi bine, şi nu toate la toţi cu credinţă sînt plăcute. Ruşinaţi-vă de tată şi de mumă pentru curvie * şi de la  povaţuitoriu  şi  puteamic pentru minciună, ■  De  cătră judecători şi
boiari pentru greşală, de cătră adunare şi nărod pentru fărădeleage.  De soţie şi de 23 priatin pentru strîmbătate şi de la locul unde Iăcuieşti pentru furtişag.  Şi de cătră adevărul lui Dumnezău şi făgăduinţa şi de înfigerea cotului spre pîini.  De ponosul luării şi al dării şi de cătră cei ce să închină pentru tace are.  De cătră vedearea fămeii curve şi de cătră întoarcerea feaţii de cătră rudenie,  De cătră luarea 27 părţii şi a dării şi de luarea-aminte la muiarea cu bărbat,  De băgarea de seamă 28 slujnidi lui şi să nu stai preste aşternutul d.  De priatin pentru ponosul cuvintelor 29 şi după ce vei da nu imputa;

CAP XLII

      De poftorirea şi auzul cuvîntului şi de descoperirea cuvintelor celor ascunse;  Şi vei fi ruşinos adevărat şi aflînd har înaintea a tot omul. Să nu te ruşinezi de aceastea şi să nu iai obrazu ca să greşeşti:  Pentru leagea Celui Nalt şi făgăduinţa şi pentru judecată  a îndirepta  pre cel necredincios, Pentru cuvîntul soţiei şi călătorilor şi pentru darea moştenirii priatenilor, Pentru ale agere a cumpenilor şi dntarilor, pentru cîştigul de multe şi de puţine, Pentru nedobînda vînzării şi a neguţătorilor şi pentru multa certarea a fuior şi sîngera coasta robului rău;  La muiarea rea bună e peceatea, şi unde-s mîni multe, încuie; Orice vei da, cu număr şi cu cumpănă, şi 9 darea şi luarea—la tot cu scrisoare;  Pentru învăţătura celui fără minte şi nebun şi celui adîncu bătrîn ce să judecă cătră cei tineri;  Şi vei fi certat adevărat şi ispitit 11 înaintea tuturor celor vii.  Fata Ia părinte 12 ascunsă privegheare iaste, şi grija ei depărtează somnul Iui:  în tinereaţele ei, ca nu cîndai să treacă de vîrstă, şi împreună-lăcuind, nu cumva să să urască;  In feciorie, să nu se cumva pîngărească şi întru ceale părinteşti ale ei să să facă gredoasă; Cu bărbatul fiind, să nu cumva zmintească, 15 şi împreună-lăcuind, să nu se cumva stîr-pească.  Pre fata fără ruşine întăreaşte 16 paza, ca nu cîndai să fad bucurie vrăjmaşilor,  Voroava în cetate şi defăimare norodului, şi te va ruşina în mulţimea multora. La tot  omul nu căuta în frumuseaţe 18 şi în mijlocul muierilor nu te amesteca Ia şădeare.  Pentru că den haine va ieşi 19 molia şi de la muiare răutatea.  Mai bună  e răutatea bărbatului decît muiarea ce face bine şi muiarea carea ruşinează spre împutăciune.  Aduce-m-voiu aminte dară de lucrurile Domnului, şî ceale ce am văzut voiu povesti; în cuvintele Domnului—lucrările Lui.  Soarele luminînd preste [686] tot au căutat, şi de slava Lui plinu e lucrul Lui. Au n-au dat Domnul sfinţilor a povesti toate minune le Lui, ocale ce au Întărit Domnul Atotţiitoriul, să să întărească întru slava Lui tot? Fără-fundul şi inima au cercetat şi întru vicleşugurile lor s-au cugetat; Pentru că au cunoscut Domnul toată ştiinţa şi au căutat la semnul veacului, —~ Vestind ceale trecute şi ceale ce vor să fie şi descoperind urmele celor ascunse; Nu L-au trecut pre £1 toată cugetarea, nu s-au ascuns de la El nici un cuvînt. Mărimile înţelepciunii Lui le-au împodobit, şi Care iaste mai nainte de veac şi în veac; Nici s-au adaos, nici s-au împuţinat, şi nu I-au trebuit nici un sfeatnic. Precum toate lucrurile Lui sînt poftite şi pînă la o seînteaie iaste a vedeai Toate aceastea trăiesc şi rămîn In veaci în toate trebile, şi toate ascultă. Toate îndoite, unul împotriva unuia, şi n-au făcut nimica să lipsască; Una dentru una au întărit ceale bune. Şi cine să va umplea văzînd
slava Lui?

CAP XLIII

Înălţarea înălţimei—întărirea cură-ţeniii, vedearea ceriului în vedearea slăvii. Soarele în pre vi re vestind, în ieşire, vas minunat —lucrul  E&c2B Celui Nalt;  tn amiazăzi a Iui usucă locul, şi împotriva pripecului cine va  îngădui?  Căminul suflînd în lucrurile arsurii, cu treî părţi mai mult iaste soarele  arzînd munţii;  Aburi de foc suflînd şi  strălucind zare, întunecă ochii.  Mare e Domnul, Cel ce l-au făcut pre el, şi în cuvintele Lui au sîrguit meargerea.  Şi luna în toate Ia vreamea ei, arătarea anului şi  semnul veacului;  Den lună e semnul sărbătorii, lu mină toriu  scăzîndu-se spre  săvîrsire.  Luna după numele ei iaste, crescindu-se minunat întru primenire, Vas t.ibcrilor Intru nălţime, întru întărirea ceriului strălucind.  Frumuseaţea ceriului— slava si calelor, podoabă Iuminînd întru ceale  nalte—Domnul;  In cuvinte sfinte pune vor judecată şi nu se vor dezlega în păzile lor.  Vezi curcubeul şi binecuvintează pre Cel ce au făcut pre el, foarte trumos în zarea Iui;  Imprejurat-au ceriul cu încungiurare de slavă, mînile Celui Preanalt au întins pre el.  Cu porunca Lui au grăbit zăpada şi sîrguiaşte fulgere judecăţii Lui;  Pentru aceaea deşchisu-s-au comorile şi au zburat norii ca pasările;  In mărirea Lui au întărit norii si s-au zdrobit pietrile grindinii,  Şi în vederile Lui să vor clăti munţii;  Cu voie va sufla austrul; glasul trăsnetului Lui au durut pămîntul,  Şi viforul crivăţului şi volbura vin tului  Ca pasările ce zboară presară zăpada, şi ca cum poposeaşte lăcuita e pogorîrea ei;  De trumuseaţea albii iunii ei să va mira ochiul, şi de ploaia ei să va spămînta inima.  Şi bruma ca sarea o varsă pre pămînt, şi, înghe-ţînd, să face lor margine ţăpuşilor.  Reace 24 vînt va sufla crivăţul şi va îngheţa gheaţa den apă;  Preste toată adunarea apei va 25 mînea, şi ca cu o platoşă să va îmbrăca apa. Va mînca munţii şi va arde pustiiul şi va 26 stinge verdeaţa ca focul.  Vindecare tuturor 27 degrabă iaste negura; roua întimpinind va îmbfinzi de zăduf.  Cu gîndul Lui au înectat fără-fundul şi au răsădit într-insul ostroave.  Ceia ce umblă pre mare povestesc 29 primejdia ei, şi cu auzurile urechilor noastre ne mirăm;  Şi acolo sînt lucrurile ceale 30 preaslăvitele şi minunatele,împistritura a tot dobitocul, zidirea chitoşîlor.  Pren eale 31 e sporuri sîvîrşitul lui, şi cu cuvîntul Lui împreună să află toate.  Multe vom grăi 32 şi nu vom ajunge, şi săvîrşirea cuvintelor: preste tot iaste £1.  Slăvind, unde ne vom 33 întări? Pentru că El e Cel Mare decît toate lucrurile Lui.  Groznic—Domnul şi foarte 34 mare şi minunată e puternicia Lui.  Mărind pre Domnul, Inălţaţi-L în cît veţi putea, pentru că va prisosi şi încă;  Şi, 36 înălţimi pre El, Înmulţiţi în vîrtute, nu osteniţi, pentru că nu veţi ajunge.  Cine au 37 văzut pre El şi va povesti? Şi cinei, măre aş te pre El precum iaste?  Multe ascunse sînt mai mari decît aceastea, pentru că puţine am văzut den lucrurile Lui;  Căci 39 că toate au făcut Domnul şi celor buni-cre-dindoşi au dat înţelepciunea.

CAP XLIV

Părinţilor, laudă
 	Să lăudăm dară pre bărbaţii cei slăvit şi pre părinţii noştri cu naşterea. Multă mărire au zidit Domnul, mărirea Lui—den veaci. Domnind întru împărăţiile lor, şi —bărbaţi numeiţi cu puteare, Sfătui-vor întru înţeleagerea lor, vestit fiind în prorodi, Povăţuitori norodului în sfaturi şi înţeleagerea cărturăriei norodului, înţeleapte cuvinte întru învăţătura lor, cercetînd viersurile cîntăreţilor, povestind cuvinte cu scrisoare, Bărbaţi bogaţi dăruiţi cu vîrtute, în pace fiind întru nemerniciile lor. Toţi acestea în neamuri s-au slăvit şi în zilele lor —laudă. Sînt dentru ei carii au lăsat numele a povesti laude; şi sînt cărora nu iaste pomenire, şi au perit ca cîndu n-ar fi fost, şi s-au făcut ca cînd nu s-ar fi făcut, şi fiii lor cu dînşii. Ce numai acestea sînt bărbaţii milii, cărora direptăţile nu s-au uitat.  Cu sămînţa lor va rămînea bună moştenire [687] nepoţii lor; întru făgăduinţe itătu sămînţă lor, si fiii lor pentru ei.  Pînă în veac va rămînea sămînţă lor, şi slava lor nu să va stinge;  Trupul lor cu pace s-au îngropat, şi numele lor trăiaşte în neamuri; înţelepciunea lor vor povesti noroadele, şi lauda o va vesti adunarea.  Enoh bine au plăcut Domnului şi să mută arătare pocăinţii la neamuri.  Noe să află deplin dirept, în vreamea urgiei făcutu-s-au schimbare;  Pentru aceaea s-au făcut sălăşluire pămîntului, pentru aceaea s-au făcut potop; Făgăduinţile veacului s-au pus cătră el, pentru ca să nu să stingă cu potopul tot trupul. Avraam — marc părinte de mulţime de limbi şi nu s-au aflat aseamene întru mărire, Carele au păzit leagea Celui Nalt şi s-au făcut în făgăduinţă cu El;  Şi în trupul lui au pus făgăduinţă şi întru ispită s-au aflat credincios;  Pentru aceaea cu jurămînt au pus fui să să slăvească limbi întru semenţia lui,  Să-l înmulţească pre el ca ţărîna pămîntului şi ca stealele să înalţe semenţia Iui  Şi să-i moştenească de tot pre ei de la mare pînă la mare şi de la rîu pînă la marginea pămîntului.  Şi întru Isaac au întărit aşa, pentru Avraam, tatăl lui. Blagoslovenia tuturor oamenilor şi făgăduinţa şi au odihnit pre capul lui Iacov;  ll cunoscu pre el întru b lagosloveniile lui şi au dat fui în moştenire;  Şi au osăbit părţile tui, în doaosprăzeace neamuri le-au împărţitu.

CAP XLV

      Şi scoase dentru el bărbat al milii, nar 'naintea ochilor a tot
trupul, iubit de Dumnezău şi de E^*r£ oameni, Moisi, a căruia pomenire  QbUh e Intru blagoslovenii. Asemănat u-l-au pre el cu slava sfinţilor şi l-au mărit pre el cu înfricoşările vrăjmaşilor.  In cuvintele lui seamne au încetat, slăvitul-au pre el spre faţa împăraţilor. Porunci lui cătră norodul Lui şi arătă lui de slava Lui.  Cu credinţa şi liniştea lui l-au sfinţit, ales-au pre el dentru tot trupul; auzit au făcut pre el glasului Lui şi-l băgă pre el în negură.  Şî au dat lui înaintea feaţii porunci, leagea vieţii şi a ştiinţii, să înveaţe pre Iacov făgăduinţa fi judecăţile Lui pre Israil.  Pre  Aaron  au înălţat sfint aseamenea  lui, fratele Iui den ruda lui Levi. întărit-au lui făgăduinţa veacului şi au dat  hu preoţia norodului. Fericit - au pre el cu bună podoabă şi I-au încinsu pre el cu podoaba slavei;  Îmbrăcatu-I-au pre el cu săvîrşirea laudei şi l-au întărit pre el.cu vatele virtuţii,  Nădragi şi haină pînă în pămînt  şi umărariu; şi l-au încunjuraţ
pre el cu rodioare de aur, cu clopoţi mulţi împrejur, să răsune glas în păşiturile tui, auzit să facă sunetul întru Domnul, spre pomenirea fiilor norodului Lui;  Podoabă 12 sfintă, cu aur şi cu vînăt şi cu mohorît, cu lucru împistritu, cu îngolpiul judecăţii, tîlcurile  adevărului, împletită  cu lucrul meşterului,  Cu pietri de mult preţu ale 13 săpăturii peceţii în legătura aurului, lucrul maratonului de piatră, întru pomenire In scrisoare săpată după numărul neamurilor lui Israil;  Cunună de aur deasupra mitrii, 14 turma peceţii sfinţirei.  Lauda cistii, hicrul puterii, poftele ochilorîmpodobindu-se înfrumuseţate.  Mai nainte de el nu s-au 16 făcut de aceastea; pînă în veaci nu s-au îmbrăcat de alt neam, afară den fiu lui numai şi nepoţii lui pururea.  Jîrtvă lui cu 17 totul vor lua în toate zilele neîncetat de 2 ori. Umplut-au Moisi mînile şi l-au unsu pre el 18 cu unt u-de-lemnu sfintu;  Făcutu-s-au 19 lui spre făgăduinţă veacinică şi întru semenţia Iui în zilele ceriului  Să slujască Lui 20 împreună şi să preoţească şi si blagoslovească norodului Lui cu numele.  Alesul-au pre el den toţi cei vii a aduce luare Domnului, tămîie şi bun-miros spre pomenire, a să ruga pentru nărodul Lui.  Datul-au pre el poruncilor Lui volnecie întru făgăduinţele judecăţilor a învăţa pre Iacov mărturiile şi în leagea Lui a lumina pre Israil. Stătut-au împotriva lui st ri inii şi rîvniră 23
pre el oamenii în pustii,  Cei ce era cu 24 Dathan şi Aviron şi adunarea lui Core cu mînie  şi urgie;  Văzu Domnul şi nu-I 25 plăcu, şi să conceniră cu mînia urgiei; Făcut-au lor seamne să-i topască cu focul 26 văpăii Lui.  Şi adaose Aaron slava şi-i 27 deade lui moştenire;  începăturile roadelor dentîiu au împărţit lor, pîine dentîiu au gătit saturare,  Pentru că (şijjîrtvele 29 Domnului vor mînca, carele au dat lui şi semenţiei lui.  Insă în pămîntul năroduh?i nu va moşteni, şi parte nu iaste Iui în nărod.  Pentru că El e partea ta, moştenire. Şi Finees, fiiul lui Eliazar—al treilea întru slavă, rîvnind el în frica Domnului; Şi a Întări pre el întru întoarcerea nărodului In bunătatea pohtei sufletului lui, şi s-au rugat pentru Israil.  Pentru aceaea au stărut lui făgăduinţa păcii, tnamtc-ctătătoriu svinţilor şi nărodului Lui, ca lui să-i fie şi semenţiei lui mărirea preoţiei In veaci.  Şi 34 făgăduinţă hu David, fiiului den neamul Iudii, moştenirea împăratului a fiiului dentru fiiu singur; moştenirea lui Aaron şi semenţiei tui. Va da voao înţelepciunea în inema voastră a judeca nărodul Lui cu direptate, pentru [688] ca ti nu si stingă bunătăţile lor şi slava lor tn neamurile lor.

CAP XLVI

Tare întru războaie—Iisus al Iui Navi şi în locul lui Moisi în prorocii, Carele s-au făcut, după numele lui, mare spre mîntuirea aleşilor Lui, să izbîndească asupra vrăjmaşilor celor ce să scoală ca să moştenească pre  Israil.  Cît să mări rădicînd mînile lui şi  cînd abătu sabia asupra cetăţilor! Cine mai nainte de el au stătut aşa? Pentru că pre  vrăjmaşi  Domnul sîngur i-au adus.  Au nu în mîna lui s-au înturnat soarele şi o  zi s-au făcut spre doao? Chemat-au pre Cel Pre an alt Puteamic, necăjîndu-l pre el  vrăjmaşii după împrejur. Şi ascultă pre el Marele Domnul cu pietri de grindină ale  puterii cei tari; Rupt-au războiul asupra limbii şi, în pogorîre, pierdu pre cei împotrivnici, Pentru ca să cunoască limbile înarmarea lor, că împotriva Domnului e războiul lui, pentru că şi urmă denapoia Puteamicului. Şi în-zilele lui Moisi au făcut milă el şi Halev, feciorul lui Iefoni, să să împoncişaze înaintea vrăjmaşului, să oprească nărodul den păcat şi să înceteaze răpştirea răutăţii. Şi ei doi fiind, au scăpat den şase sute de mii de pedestri, să-i bage pre ei la moştenire, la pămînt ce cură lapte şi mi are. Şi deade Domnul lui Halev virtute, şi pînă la bătrîneaţe au rămas Iui, să să suie el preste înălţimea pămîntului; şi semenţia lui au ţinut moştenire, Pentru ca să vază toţi fiii Iui Israil că e bine a mearge denapoia Domnului. Şi judecătorii, fieştecăruia după numele lui, a dţi n-au curvit inema şi dţi nu s-au întors de la Domnul, fie pomenirea lor întru bl ago slovenie; Oasele lor să odrăs-lească den locul lor şi numele lor primenindu-se preste fiii slăviţilor lor. îndrăgit de cătră Domnul lui, Samuil, prorocul Domnului, pus-au împărat şi au unsu boiari preste nărodul lui; Cu leagea Domnului au judecat adunarea şi au socotit Domnul pre Iacov; In credinţa lui s-au făcut chiar proroc şi s-au cunoscut în credinţa lui credindos vederii. Şi au chemat pre Domnul Puteamec, necăjîndu-l pre el vrăjmaşii lui după împrejur, cu aducere de miel sugariu; Şi trăsni de Ia ceriu Domnul şi cu sunet mare auzit au făcut glasul Lui,  Şi au surpat povăţuitorii tirianilor şi pre top' boiarii Filistimului. Şi, mai nainte de vreamea dormirii veacului, s-au mărturisit înaintea Domnului* şi unsului Lui: bani şi pînă Ia cizme de Ia tot trupul n-au luat; şi rf-au vinuit lui om.  Şi, după ce au dormit el, au prorodt şi au arătat împăratului moartea lui, şi au înălţat den pămînt glasul lui în prorocie, să stingă nelegiuirea norodului.

CAP XLVII

      Şi după acesta s-au sculat Nathan a proroci în zilele lui David. Ca seul cel osebit de la mîntuire, aşa —David de la fiii lui Israil. Cu leii juca ca cu iezii şi în urşi ca în mieii oilor. In tinereaţele lui au n-au ucis uriaş şi au rădicat ponos den nărod rîdicînd mina cu piatra praştiei şi au pus jos semetia lui Goliath? Pentru că au chemat pre Domnul cel Pre an alt, şi au dat în direapta Iui tărie să rădice om tare în războiu, să înalţe cornul nărodului lui. Aşa tn zed de mii au slăvit pre el şi au lăudat pre el întru blagoslovenule Domnului, aducîndu-se Iui stema slăvii, Pentru că zdrobi pre vrăjmaşi de pre împrejur şi au defăimat pre filisf iimii cei împotrivnid, pînă astăzi au fărîmat lor cornul. In tot lucrul lui au dat mărturisire Sfîntului celui Nalt, graiului slavei; Cu toată inima lui au lăudat şi 9 au îndrăgit pre Cela ce I-au făcut pre el. Şi au pus cîntăreţi în preajma jîrtăvnicului 10 şi den glasul lor îndulceaşte viersuri; Dat-au In sărbători bună-cuviinţă şi au împodobit vremi pînă la săvîrşire, lîudînd ei numele Lui şi de dimineaţă a răsuna sfinţirea. Domnul au luat păcatele lui şi au înălţat tn veaci cornul lui şi au dat lui făgăduinţa împăraţilor şi scaunul slăvii Intru Israil. După acesta sculat u-s-au fiiu ştiutoriu şi 13 pentru acesta au odihnit întru lărgime; Solomon au împărăţit în zilele păcii, căruia 14 Dumnezău au încetat de pre-mprejur, ca să Întărească casă pre numele Lui şi să gătească sfinţire în vead. CSt te-ai înţelepţii în tinereaţele tale şi te-ai umplut ca riul de priceapere! Acoperit-au sufletul tău pămîntul şi l-ai umplut cu pildele ghiolurilor; La ostroave, departe, au sosit numele tău şi te-ai îndrăgit în pacea ta; In cîntări şi parimii şi pilde şi în tălmăciri s-au mirat de tine ţările, în numele Domnului Dumnezău, celui numit Dumnezăul lui Israil. Adunat-ai ca cositoriul aurul şi 19 ca plumbul ai înmulţit argintul. Aproape 20 ai plecat sin uri le tale muierilor şi te-ai vol-nidt întru trupul tău; Dat-ai hulă întru 21 slava ta şi ai pîngărit sămînţa ta, să adud urgie preste fiii tăi, şi m-am umilit asupra nebuniei tale a să face în doao părţi împărăţia, si den Efraim a să inceape împărăţie neascultătoare. Iară Domnul nu va părăsi mila Lui şi nu se va strica de la lucrurile Lui,  Nice va stinge dentru El nepoţi [689] şi sămînţă celui ce au îndrăgit pre El nu o va ridica;  Şi lui Iacov au dat rămăşiţă şi lui David dentr-însul rădăcină.  Şi să odihni Solomon cu părinţii. Şi au lăsat după el, den sămînţă lui, nărodului nebunie şi împuţinat cu înţeleagerea, pre Rovoam, carele au depărtat nărodul den sfatul lui. Şi pre Ierovoam, feciorul lui Navat, carele au făcut pre Israil de au greşit şi au dat lui Efraim calea păcatului. Şi s-au înmulţit păcatele lor foarte, să-i depărteaze pre ei de Ia pămîntul lor; Şi toată răutatea au cercetatu-o, pînă va veni judecata
asupra lor.

CAP XLVIII

Şi să sculă Ilie prorocul ca focul şi cuvîntul lui ca făclia ardea; Carele au adus preste ei foamete şi cu rîvnirea Iui au împuţinat pre ei; Cu cuvîntul Domnului au oprit  ceriul şi au adus aşa de trei ori foc. Cît te-ai slăvit, Ilie, întru minunile tale! Şi cine e aseamenea ţie a să lăuda? Cela ce ai sculat mort den moarte şi den iad cu cuvîntul Celui Pre an alt; Cela ce ai pogorît împăraţi la pierzare şi pre cei preaslăviţ de  la patul lor;  Auzind în Sina mustrare şi  în Horiv judecăţile izbîndirii; Cela ce unge împăraţi spre răsplătire şi proroci în locul lui după el; Cela ce s-au luat cu viforul de foc, cu caru de cai de foc; Cela ce s-au scris, întru mustrări Ia vremi, să înceteaze urgia mai înainte de mînie şi să întoarcă inima tatălui cătră fiiu şi să aşaze neamurile lui Iacov. Fericiţi ceia ce au văzut pre tine şi cei ce cu dragoste sînt împodobit, pentru că şi noi cu traiu vom trăi.  Ilie, carele cu vifor s-au acoperit, şi Elisee s-au umplut de duhul lui; Şi în zilele lui nu s-au clătit de biruitori şi nu I-au asuprit pre el nimenilea. Tot cuvîntul nu l-au rădicat pre el şi întru adonriire au prorocit trupul lui; Şi în viaţa lui au făcut seamne, şi la săvîrşirea lui minunate sînt lucrurile lui. în toate aceastea nu s-au căit nărodul şi nu s-au depărtat de păcate, pînă s-au prădat den pămîntul lor şi s-au răsipit în tot pămîntul. Şi au rămas norodul împuţinat şi domn casii lui David;  Unii dentru ei au făcut ce e plăcut, iară unii au înmulţit păcatele. Ezechia au întărit cetatea Iui şi au băgat în mijlocul lor pre gog,  Săpat-au cu fier cea încolţurata şi au zidit izvoară spre ape. In zilele lui suitu-s-au Senahirim şi au trimis pre Rapsachi şi au ridicat mîna lui preste Sion, şi s-au semeţit cu trufia Iui. Atuncea s-au clătit inimile şi mîinile lor, şi s-au chinuit ca ceale ce nasc; şi au chemat pre Domnul cel Milostiv, întinzînd mînile lor cătră El.  Şi Cel Sfint den ceriu degrabă 23 ascultă lor şi au mîntuit pre ei în mîna Isaiei;  Lovit-au tabăra asirianilor şi au 24 surpat pre ei îngerul Lui,  Pentru că au 25 făcut Ezechia ce e plăcut Domnului şi s-au întărit în căile lui David, tatăl lui, care au poruncit Isaia, prorocul cel mare şi credincios, în vedearea lui.  tn zilele lui s-au 26 înturnat soarele şi au adaos viaţa împăratului.  Cu duh mare au văzut ceale de apoi 27 şi au mîngîiat pre cei ce plîngea în Sion. Pînă în veaci au arătat ceale ce vor să fie şi 28 ceale ascunse mai înainte decît a veni eale.


CAP XLIX

      Pomenirea losiei—spre împreunarea 1 tămîiei meşterşugită cu lucrul fă-cătoriului de mir;  In toată gura 2 ca mi area să vor îndulci şi ca muzi-cele la ospăţul vinului.  Acesta 3 s-au îndireptat întru întumarea norodului şi au ridicat scîrbele fărădelegii;  Indireptat-au cătră Domnul inima lui, în zilele celor fără de leage întărit-au bună-credinţa. Afară den David şi Ezechia şi Iosia, toţi 5 greşală au greşit;  Pentru că au lăsat leagea Celui Pre an alt, împăraţii Iudii au lipsit, pentru că au dat cornul lor altora şi slava lor la limbă striină.  Ars-au cetatea cea 7 aleasă a [sjfinţirii şi au pustiit căile ei în mîna Ieremiei,  Pentru că au chinuit pre 8 el, şi acesta în zgău s-au sfinţit proroc, să dezrădăcineaze şi să facă rău şi să piarză, aşijderea a zidi şi a răsădi.  Iezechiil, 9 carele au văzut vedearea slavei, carea i-au arătat lui pre carul heruvimilor;  Pentru 10 că-ş aduse aminte de vrăjmaşi în ploaie şi să îmbuneaze pre ceia ce îndireptează căile. Şi oasele celor 12 proroci să odrăslească 11 den locul lor;  Şi mîngîie pre Iacov, şi-i 12 mîntui pre ei cu credinţa nădejdii.  Cum 13 vom mări pre Zorovavel? Şi el—ca o peceate pre mîna direapta.  Aşa—Iisus, fiiul 14 Iui Iosedec, carii în zilele lor au zidit casă şi au înălţat norod sfînt Domnului, gătit în slava veacilor.  Şi a Neemiei întru mult 15 e pomenirea, celui ce rădică noao zidiri căzute şi au întărit porţi şi zovoară şi au ridicat jăriştile caselor noastre.  Nici unul 16 s-au zidit ca Enoh ca acesta pre părnînt, pentru că şi el s-au luat de la pămînt. Şi Iosif s-au făcut bărbat poyăţuitoriu 17 fraţilor, întăritură norodului, şi oasele
lui s-au socotit.  Sim şi Sith 18 între oameni s-au slăvit, şi decît toată vita întru zidirea lui Adam. 

[690]

CAP L

Simon, fiiul Oniei, preotul cel mare, carele în viaţa lui au cusut casă şi în zilele lui au întărit beseareca; Şi de el s-au întemeiat înălţimea îndoirii, luare naltă a îngrădirei In zilele lui împuţinatu-s-au spri-jenitoriul apelor, aramă ca a mării împrejurul;  Cela ce grijaşte norodului lui de la cădeare şi au întărit cetate a o încungiură.  Cît să slăvi întru împrejurarea norodului,  în ieşirea acoperemîntului casii!  Ca steaua cea de mîinecate în mijloc de nor, ca luna  plină în zilele ei.  Ca soarele strălucind preste beseareca Celui Prcanalt şi ca curcubeul Iuminînd în norii slăvii,  Ca floarea trandafirului în zilele tinerilor, ca crinii spre  ieşirile apei.  Ca odrasla livanului în zilele seacerii, ca focul şi tămîia pre căţie, Ca vasul cel de aur bătut, preste tot împodobit cu toată piatra de mult preţ. Ca măslinul ce odrăsleaşte roade şi ca chiparosul ce să înalţă în nori. Cînd lua el podoabă de slavă şi să îmbrăca el cu săvîrşirea laudii, Intru suirea alt anului celui sfint au slăvit îmbrăcămintea sfinţirii; şi cînd priimiia părţile den mînile preoţilor, şi el stînd lîngă grătariul cuptoriului, împrejurul lui—cununa fraţilor, ca odrasla chedrului în Livan, şi I-au încunjurat pre el ca tulpinele finicilor. Şi toţi fiii Iui Aaron—întru slava lor, şi aducere Domnului —în mînile lor, înaintea a toată adunarea lui Israil, Şi săvîrşirea posluşnicilor spre cuptoriu să împodobească  aducerea  Cehii  Pre an alt, Atotţiitoriul,  Au întinsu preste vas mîna Iui şi aubăut den sîngele strugurului, Văr-sat-au la temeaile jîrtăvnicului miros de bună-mirosire Celui Nalt, a tot împăratul. Atuncea striga fiii lui Aaron, cu trîmbiţe bătute au răsunat, Auzit au făcut glas mare spre pomenire înaintea Celui Prcanalt; Atuncea tot norodul împreună grăbiră şi căzură pre faţă la pămînt a să închina Domnului lor Atotţiitoriul, Dumnezăului celui Prcanalt; Şi lăudară dntăreţii cu glasurile lor, în casa cea mai multă îndulcitu-s-au viersul; şi să rugă norodul Domnului celui Prcanalt cu rugăciune împotriva Celui Milostiv, pînă să va săvîrşi podoabaDomnului şi slujba Lui o ausăvîşit. Atuncea, po-gorîndu-se, rădicat-au mînile lui preste toată adunarea fiilor Iui Israil, să dea bună-cuvîn-tare Domnului den buzele lui şi în numele Lui a să făli; Şi slobozi intru închinare, ca să arate blagoslovenia de la Cel Prcanalt. Şi acum binecuvîntaţi pre Dumnezău toţi, pre Cela ce face mari pretutinderea, * Cela ce înalţă zilele noastre den zgău şi face cu
noi după mila Lui.  Să dea noao veselie 26 inimii şi să să facă pace în zilele noastre întru Israil, după zilele veacului; să-Ş în-crează cu noi mila Lui şi în zilele Lui ne mîntuiască pre noi.  In doao limbi s-au 27 supărat sufletului mieu, şi a treia nu iaste limbă:  Ceia ce şăd în Muntele Samariei, 28 filistiimii şi norodul cel nebun care lăcuiaşte în Sichima.  învăţăturile înţeleagerii şi 29 ştiinpi am semnat în cartea aceasta eu, Iisus, fiiul Iui Sirah al lui Eliazar Ierusolimiteanul, care au plouat înţelepciunea inimii lui. Feridt carele să va întoarce întru aceastea, 30 şi cel ce va pune aceastea în inima lui înţe-lepţi-se-va;  Că, de va face aceastea, spre 31 toate va putea, căci lumina Domnului e urma lui.

Rugăciunea lui Iisus, firul Iui Sirah.

CAP LI

Mănurisi-mă-vohi  Ţie,  Doamne 1 împărate, şi voiu lăuda pre Tine, Dumnezău,  mîntuitoriul mieu. Mărturisescu-mă  numelui  Tău, 2 căci acoperitorul şi ajutoriu Te-ai făcut mie şi ai mîntuit trupul mieu de la
Eerire  Şi den laţul pîrîtoarii limbi, de 3 i buze ce lucrează minciună, şi înaintea celor ce dvorescu Te-ai făcut ajutoriu  Şi 4 m-ai mîntuit, după mulţimea milii şi numelui Tău, den scrîşniri gata la mîncare.  Den 5 mîna celor ce cearcă sufletul mieu, den mai multe necazuri care le-am avut.  Den nădumirea focului de pre împrejur şi dentru mijlocul focului unae n-am aţîţat.  Den 7 adîncul pîntecelui iadului şi de limba cea necurată şi de cuvîntul mincinos şi de limba cea nedircaptă, cu pîră la împăratul.  Apropiatu-s-au pînă la moarte sufletul mieu,  Şi 9 viaţa mea era aproape de iad, jos.  Cuprinsu-m-au de toate părţile, şi nu era cine să ajute; căuund Ia sprijineala oamenilor, şi nu era.  Şi-m aduş aminte de mila Ta, 11 Doamne, şi de lucrarea Ta cea den veac, Că scoţi pre cei ce Te îngăduîescu şi mîntuieşti pre ei den mîna limbilor.  Şi am 13 înălţat pre pămînt rugăciunea mea şi pentru mîntuirea morţii m-am rugat;  Chemat-am pre Domnul, Tatăl Domnului mieu, ca să nu mă părăsească în zilele năcazului, în vreamea neajutoririi trufaşilor.  Lăudavoiu numele Tău neîncetat şi voiu lăuda cu mărturisinţă, şi să ascultă rugăciunea mea; Pentru că ai mîntuit pre mine den perire şi 16 ai scos pre mine den vreame rea,  Pentru 17 aceaea mărturisi-mă-voiu şi Te voiu lăuda şi  voiu  binecuvîntă numele Domnului, încă fiind mai tînăr, mai nainte pînă a nu 18 mă rătăd, am cercat înjelepciunea arătată întru ruga mea.  înaintea besearicii mă [691] rugam pentru ea şi pînă la ceale de apoi cerceta-voiu pre ea. Den floare ca un strugur copt s-au veselit inima mea întru ea. Incălecat-au piciorul mieu cu direptate, den tinereaţele meale am iscodit pre ea. Plecat-am puţin ureachea mea, şi am priimit, şi multă aflaiu mie învăţătură. Procop-sală mi s-au făcut într-însa; Celui ce-m dă mie înţelepciune voiu da slavă. Pentru că am cugetat ca să o facu pre ea şi am rîvnit binele şi nu mă voiu ruşina. S-au preanevoit sufletul mieu întru ea, şi în facerea mea am cercetat. Mînile meale le-am întinsu cătră înălţime şi necunoşţintele ei le-am depărtat cu cugetul. Sufletul mieu l-am îndireptat la dînsa şi întru curăţenie am aflat pre ea, inemă am cîştegat cu ea den ceput;  Pentru aceaea nu mă voiu părăsi. Şi pîntecele mieu s-au turburat a cerceta pre ea, pentru aceaea am cîştigat bun dştig. Dat-au Domnul limbă mie plata mea, şi cu ea voiu lăuda pre El. Apropiaţi-~vă cătră mine, cei neînvăţaţi, şi mineţi în casa învăţăturii! Că întîrzî-iaţi întru aceastea, şi sufletele voastre însetoşate-s foarte? Deşchis-am gura mea şi am grăit: „ Cîştigat pre ea, fără de argint”. Supuneţi cerbicea voastră supt jug, şi prii-mească sufletul vostru învăţătură; aproape iaste a afla pre ea. Vedeţi în ochii voştri că puţin am trudit şi aflaiu mie multă odihnă. Aveţi parte de învăţătură, în mult număr de argint şi mult aur veţi cîştiga cu ea.  Veselească-se sufletul vostru
în mila Lui şi să nu vă ruşinaţi întru lauda Lui.  Lucrat lucrul vostru mai nainte de vreame, şi va da plata voastră în vreamea lui.

A SOSANNEI ISTORIE,
de la începătura lui Daniil osebită, pentru că nu iaste ea, ca şi poveastea ceaea cu balaurul Vil, în cărţile evreilor.

      Şi era un om lăcuind în Vavilon, şi 1 numele lui—Ioachim.  Şi luo 2 muiare, cariia era numele ei Sosana, fata Iui Helchiu, frumoasă foarte şi temătoare de Domnul;  Şipărinţii ei—direpţi, şi au învăţat pre fata lor după leagea Iui Moisi.  Şi era Ioachim bogat 4 foarte, şi era la el grădină vecinindu-se alăturea cu casa Iui;  Şi cătră el să aduna 5 jidovii, pentru căci era el mai slăvit decît toţi.  Şi să arătară 2 mai bătrîni den nărod judecători în anul acela, pentru carii au grăit Stăpînitoriul că „Au ieşit fărădeleagea den Vavilon, den bătrîni judecători, carii să părea că otdrmuiescu norodul”.  Aceştea aştepta la casa Iui Ioachim, şi veniia cătră ei toţi ceia ce să judeca.  Şi era cînd 8 să ducea nărodul la amiazăzi, întră Sosana şi îmbla în grădina bărbatului ei.  Şi o 9 vedea pre ea cei doi bătrîni în toate zilele întrind şi îmblînd, şi să făcură întru pohta d.  Şi-ş îndărătniciră gîndul lor şi abătură ochii lor ca să nu vază la ceriu, nid îş aducea aminte de judecăţile ceale direapte. Şi era amîndoi înfierbîntaţi pentru ea, şi 11 n-au spus unul altuia durearea lor, căci să ruşina a-ş spune pohta lor—că vrea să să împreune cu ea.  Şi păzii a cu nevoinţă 12 în toate zilele a o vedea pre ea. Şi zise unul cătră altul:,,Să meargem dară acasă, că vreamea de prînz iaste”.  Şi ieşind, să 13 despărţiră unul de altul, şi mturrundu-se, veniră .Ia acelaş loc, şi cercctînd între eiş pricina, mărturisiră pohta lor;  Atuncea 14 de obşte rinduiră vreame cînd o vor putea afla pre ea sîngură.  Şi fu păzind ei zi cu 15 bună tocmeală, ea întră ca şi ieri şi alaltăieri cu doao feate şi pohti să să scalde în grădină, că era zăduh;  Şi nu era nimeni 16 acolo, afară den cei 2 bătrîni ascunşi şi privind pre ea.  Şi zise featelor: „Aduceţi-m dară untdelemnu şi săpun şi porţile grădinii închideţ, ca să mă scald”.  Şi făcură cum au zis şi închisără uşile grădinii şi ieşiră pre uşile ceale de laturi, ca să aducă ceale ce au porundt lor, şi n-au văzut pre cei bătrîni, că era ascunşi.  Şi să făcu după 19 ce ieşiră featele, să sculară cei doi bătrîni şi alergară asupra ei şi zisără: „Iată, uşile grădinii sînt închise, şi nimenea nu ne veade pre noi, şi întru pohta ta sîntem; [692] Pentru aceaea pune-te împreună cu noi şi te fă cu noi; iară de nu, vom mărturisi asupra ta că era cu tine un voinic, si pentru aceaea ai gonit featele de la tine”. Şi suspină Susana şi zise: „Strimt mie de toate părţile; Că de voiu face aceasta, moarte-m iaste mie, şi de nu voiu face, nu voiu scăpa den mîinile voastre; Mai bine iaste mie să nu fac şi să caz în mîinile voastre, decît a greşi înaintea Domnului”. Şi strigă Susana cu glas mare, şi strigară şi cei 2 bătrîni dempotriva ei şi, alergînd, unul deşchise uşile grădinii. Şi deaca auziră strigarea în grădină cei den casă, săriră înlăuntru pre uşa cea den coastă, să vază ce i s-au întîmplat ei. Şi deaca zisără cei bătrîni cuvintele lor, să ruşinară slugile foarte, căci niciodinioară nu s-au grăit cuvînt ca acesta pentru Susana. Şi fu a doua zi, deaca să adună nărodul cătră bărbatul ei, Ioachim, veniră cei 2 bătrîni plini de cugetul cel fără de leage asupra Susanii, ca să o omoară pre ea, Şi ziseră înaintea nărodului: ..Trimiteţi cătră Susana, fata Helchiei, care iaste fămeaia lui Ioachim”; şi ei au trimis. Şi veni ea şi părinţii ei şi fiii ei şi toate rudeniile ei. Şi Susana era gingaşă foarte şi frumoasă la chip, şi cei fără de leage porunciră ca să să descopere ea, Pentru că era acoperită de tot, pentru ca să să sature de frumuscatele ei;  Şi plîngea cei de pre lîngă dînsa şi toţi ceia ce ştiia pre ea. Şi sculîndu-se cei doi bătrîni în mijlocul nărodului, pusără mînile pre capul ei; Şi ea, plîngînd, căuta la ceriu, clei era inema ei nădejduită pre Domnul. Şi ziseră bătrînii: „tmbfindu noi In grădină singuri, întra-t-au ea cu doao slujnice şi au Închis uşile grădinii şi slobozi srujnicile; Şi veni cătră ea un voinic, carele era ascuns, şi să culcă cu ea. Şî noi fiind în unghiul grădinii, văzînd fărădeleagea, am alergat asupră-Ie; Şi văzîndu-i pre ei împreunîndu-se, pre acela nu-l putum opri, căci era mai tare el decît noi, şi deşchizînd uşele au sărit afară, Şi de aceasta apucîndu-ne, o întrebam cine era voinicul acela, şi n-au vrut să ne spuie. Aceasta mărturisim”. Şi-i crezu pre ei adunarea, ca pre neşte mai bătrîni ai nărodului şi judecători, şi o judecară pre ea ca să moară. Şi strigă cu glas mare Susana şi zise:„Dumnezeu cel Veacinic, ştiu-toriul celor ascunse, Cela ce ştii toate mai nainte de facerea lor. Tu ştii că minciuni asupra-mi au mărturisit; Şi iată, moriu, nefăcînd eu nemică dentru carele acestea au vide nit asupra-mi”. Şi ascultă Dumnezeu glasul ei şi, ducîndu-se ea să piară, Dum17* - Bibi*. IMS
nezeu rădică duhul cel svînt unui copilaş tînăr, căruia era numele Daniil,  Şi strigă 45 cu glas mare: „Curat sînt eu de sîngele aceştiia”.  Şi să Întoarse tot norodul cătră 46 el şi zise:„Ce e cuvîntul acesta carele tu ai grăit?”  Şi el, stînd în mijlocul lor, zise: 47 „Aşa sînteţ  de nebuni, fui lui Israil? Necercetînd, nici adeverinţa cunoscînd, aţi 48 osîndit pre fata lui Israil?  întoarceţi-vă 49 la judecată, pentru că minciuni au mărturisit acestea asupra ei”.  Şi să întoarse tot 50 nărodul cu grabă. Şi ziseră lui cei bătrîni: „Vino de şăzi în mijlocul nostru şi spune noao, că ţ-au dat Dumnezeu ţie cinstea bătrîneaţelor”.  Şi zise cătră ei Daniil: 51 „Osebiţii pre ei departe unul de altul, şi voiu iscodi pre ei”.  Şi deaca să despărţiră unul de altul, chemă pre unul dentru ei şi zise cătră el:„învechitule de zile reale, acum au venit păcatele tale carele făceai mai naintejudecînd judecăţi strîmbe şi pre cd nevinovat vinuind şi pre cei vinovaţi slobozind, zicînd Domnul:'Pre cel nevinovat şi pre cel dirept să nu-l omori'.  Acum 53 dară, pre aceasta de o ai văzut, spune: Supt ce copaci ai văzut pre ei împreunîndu-se întru sine?” Şi el zise: „Supt shin”.  Zise 54 Daniil:  „Dirept ai minţit la capul tău, Pentru că acum îngerul lui Dumnezeu, luînd 55 răspuns de la Dumnezeu, te va spinteca în doao”.  Şi muţind pre acela, porunci să 56 apropie pre celalalt; şi zise lui:„Sămînţă lui Hanaan şi nu a Iudii, frumuseaţele te-au înşălat pre tine, şi pohta îndărătnici inema ta;  Aşa făceaţ featelor lui Israil, şi acealea, temlndu-se, să împreuna cu voi, ce nu îngădui  fata Iudii fărădeleagea voastră; Acum dară, spune-mi: Supt ce copaci aţi 58 prins pre ei împreunîndu-se întru sine?” Şi elzise:„Supt prin”.  Şi zise Iui Daniil: „Dirept ai minţit şi tu asupra capului tău, Pentru că aşteaptă îngerul lui Dumnezeu, 60 sabie avînd, să te taie în doao, ca să vă piarză de tot pre voi”.  Şi strigă toată adunarea cu glas mare şi bmecuvîntară pre Dumnezău, pre Cel ce mîntuiaşte pre ceia ce nădejdui eseu pre El.  Şi să sculară asupra 62 celor 2 bătrîni, că-i dovedi pre ei Daniil den gura lor mărturisind minciuni, şi au făcut lor în ce chip au viclenit să facă vecinului, după leagea lui Moisi, şi au omorit pre ei; şi scăpă sînge nevinovat în ziua aceaea.  Şi 63 Helchia şi muiarea lui lăudară pre Dumnezău pentru fata lor, Susana, cu Ioachim, bărbatul d, şi toate rudeniile, căci nu s-au aflat întru ea lucru grozav.  Şi Daniil să făcu 64 mare înaintea norodului den ziua aceaea şi înainte.

[693]

PENTRU A BALAURULUI Vil topire. De Ia sîvîrşitul lui Danul nunti pildă.

Şi împăralul Astiag să adaose cătră |r®TI părinţii lui, şi luo Chiru Persul îm§3y^R părăţia lui. Şi era Daniil împre-Kllj ună vieţuitoriu cu împăratul şi ■Stial mai slăvit decît toţi priatenii lui.  Şi era un idol la vaviloneani, căruia era numele Vil, şi să cheltuia la el preste toată ziua făină de grîu artave 12 şi oi 40 şi veadre de vin 6. Şi împăratul cinstiia pre el şi mergea în toate zilele a să închina Iui;  şi Daniil să închina Dumnezăului lui. Şi zise lui împăratul:„Pentru căci nu te închini lui Vil?” Şî el zise: „Căci nu crezu în chipuri făcute de mîni, ce în Dumnezău cel Viu, Cela ce au zidit ceriul şi pămîntul  şi are stăpînirea a tot trupul”. Şi zise lui împăratul: „Nu ţi să pare ţie Vil a fi dumnezău viu? Nu vezi cîte mănîncă şi  bea în toate zilele?” Şi zise Daniil rizînd: „Nu te înşăla, împărate; acesta iaste denlăuntru lut şi den afară aramă, şi n-au mîncat niciodinioară''. Şi mîniindu-să împăratul, chemă pre preoţii Iui şi zise lor:„De nu-m veţi spune cine e cela ce mănîncă cheltuiala aceasta, veţi muri; Iară de-m veţi arăta că Vil mănîncă aceastea, Daniil va muri, căci au hulit la Vil”. Şi zise Daniil împăratului:„Facă-să după cuvîntul tău”.  Şi era preoţii fui Vil 70, afară den muieri şi fii.  Şi veni împăratul cu Daniil la casa lui Vil. Şi zisără preoţii lui Vil:,,Iată, noi ieşim afară, şi tu, împărate, pune bucatele şi vinul tumîndu îl pune şi închide uşa şi pecetluiaşte cu inelul tău; Şi viind dimineaţă, de nu vei afla toate mîncate de Vil, să murim noi,sau Daniil cela ce au minţit asupra noastră”. Şi ei nu băga în samă, căci făcuse supt masă ascunsă intrare şi pren ea întră pururea şi mînca pre eale. Şi fu deaca ieşiră aceia, şi împăratul puse bucatele Iui Vil, şi porunci Daniil slugilor lui şi aduseră cenuşă şi aş tern ui ă toată beseareca, înaintea împăratului sîngur; Şi ieşind, închisă-ră uşa şi pecetluiră cu inelul împăratului, şi să duseră. Şi preoţii veniră noaptea, după obiceaiul lor, şi muierile lor şi copiii lor, şi le mîncară toate şi băură. Şi mî-necă împăratul dimineaţa, şi Daniil împreună cu el. Şi zise împăratul: „Întregi sînt peceţile. Daniile?” Şi el zise: „întregi, împărate”. Şi fu îndată ce deschise porţile, căutînd pre masă împăratul, strigă cu glas mare :„Mare eşti, Vil! Şi nu iaste Ia tine nici
un vicleşug14.  Şi rîse Daniil şi opri pre 23 împăratul ca să nu între el înlăuntru, şi zise:„Vezi dară faţa pămîntului, şi cunoaşte ale cui sînt urmele aceastea”.  „Văzu 24 urmele că sînt de bărbaţi şi de muieri şi de copii”.  Şi sdrbindu-se împăratul, 25 atuncea prinse pe preoţi şi pre muieri şi fiii lor, şi arătară lui uşile ceale ascunse, pren carele Intra şi mînca ceale den masă. Şi4 omorî pre ei împăratul şi deade pre Vil 26 de tot lui Daniil, şi-I surpă pre el şi beseareca lui.  Şi era un balaur mare într-un loc, 27 şi-l dnstiia pre el vaviloneanii.  Şi zise 28 împăratul cătră Daniil: „Au şi acesta vei zice că de aramă iaste?  Iată, trăiaşte şi 29 mănîncă şi bea, nu vei putea să zid că nu iaste acesta dumnezău viu; şi te închină lui”. Şi zise Daniil: „Domnului Dumnezăului 30 mieu mă voiu închina, căci Acesta e Dumnezău viu; şi tu, împărate, dă-mi voie, şi voiu udde pre balaur fără de sabie şi fără toiag”.  Şi zise împăratul:„Dau ţie”. Şi 31 luo Daniil smoală şi seu şi peri şi le fiarse într-un loc şi făcu cocoloş şi deade în gura balaurului, şi plesni balaurul.  Şi zise: 32 „Vezi închinăciunele voastre”.  Şi fu 33 deaca auziră vaviloneanii, să scîrbiră foarte şi să ridicară asupra împăratului.  Şiziseră: 34 „Jîdov s-au făcut împăratul: şi pre Vil surpă, şi pre balaur omorî, şi pe preoţi îi junghe”.  Şi ziseră mergînd cătră împăratul:„Dă-ne noao pre Daniil;  Iară de nu, 36 vom omorî pre tine şi pre casa ta”.  Şi văzu 37 împăratul că4 întiştesc foarte şi, îndemnîn-du-se, deade lor pre Daniil.  Şi ei puseră 38 pre el în groapa leilor, şi fu acolo 6 zile. Şi era în groapă 7 lei, şi Ie da lor preste toate 39 zilele 2 trupuri şi 2 oi; iară atuncea nu li s-au dat lor, pentru ca să mănînce de tot pre Daniil.  Şi era Awacum prorocul în 40 ţara jidovască, şi el fiarse fiertură şi dumică pîine &i scafă şi mergea la dmp să ducă secerătorilor.  Şi zise îngerul Domnului 41 lui Awacum: „Du prînzul carele ai la Vavilon, lui Daniil, la groapa leilor”.  Şi zise 42 Awacum:„Doamne, Vavilonul n-am văzut şi groapa nu ştiu unde iaste I”  Şi-l apucă 43 îngerul de creaştetul lui şi, ţiindu-l de chica capului lui, îl puse pre el la Vavilon deasupra gropii, cu iuţimea duhului lui.  Şi strigă Awacum zicînd:,,Daniile, Daniile, ia prînzul carele au trimis ţie Dumnezău”. Şi zise Daniil: „Pentru că Ţi-ai adus aminte 45 de mine, Dumnezăule, şi n-ai părăsit pre cei ce cearcă pre Tine şi Te iubesc pre Tine”. Şi, sculîndu-se, Daniil mîncă; şi îngerul Iui 46 Dumnezău aşăză pre Awacum îndată la locul lui.  Şi împăratul veni în ziua a şaptea 47 ca să plîngă pre Daniil; şi veni la groapă şi căută, şi iată, Daniil sădea.  Şistrigîndcu  [694] glas marc, împăratul zise: „Mare eşti, Doamne,Dumnăzăul lui Daniil! Şi nu iaste altul 49  afară den Tine”.  Şi-I scoase pre el, iară pre vinovaţii pierzării lui ti băgă in groapă, şi să mîncară Îndată de tot înaintea lui.

AL M ACCAVEILOR CUVÎNT DENTÎIU

CAP I

Şi fu după ce lovi Alexandru Machi-doneanul, cel al lui Filip, carele au ieşit den pămîntul Hettiimumi; şi au lovit pre Darie, împăratul perşilor şi al midilor, şi împăraţi în locul lui Inttiu preste grecime.  Şi făcu războaie muhe, şi au biruit cetăţi multe, şi au jungheaţ Împăraţi ai pămîntului. Şi au trecut pînă la margenile pămîntului, şi au luat prăzi de la mulţime de limbi, şi încetă pămîntul înaintea lui.  Şi să înălţă, şi să rîdica mima lui, şi adună puteare virtoasă foarte.  Şi domni ţări şi limbi şi tirani, şi fură lui spre bir.  Şi după aceasta căzu pre aşternut şi cunoscu că va să moară.  Şi chemă pre slugile lui ceale cinstite, cei crescuţi cu el den tinere aţe, şi Împărţi lor  împărăţia lui, încă viu fiind el.  Şi împărăţi Alexandru ani 12 şi muri. Şi biruiră slugile lui fieştecarele la locul lui. Şi puseră toţi steme, după ce au murit el, şi fiii lor după dînşii, ani mulţi, şi să Înmulţiră răutăţile pre pămînt. Şi ieşi dentr-înşii rădăcină păcătoasă, Antioh Epifan, feciorul lui Antioh împăratul, carele era zălog la Roma. Şi au împărăţit în anul 137 de Impărăţia grecilor, tn zilele acealea ieşit-au den Israil iii fără de leage şi au îndemnat pre mulţi.zicînd: „Să meargem şi să punem făgăduinţă cu limbile ceale dempreju-rul nostru, căci, den care zi ne-am despărţit de ei, ne-au aflat pre noi răutăţi muhe”. Şi fu bun cuvîntul înaintea ochilor lor. Şi s-au Îndemnat oare carii den nărod şi au mers cătră împăratul şi au dat lor biruinţă a face direptăţile limbilor. Şi zidiră şcoală în Ierusalim după legiuirile limbilor. Şi-ş făcură lor neobrezuire, şi s-au depărtat de făgăduinţa cea sfintă, şi să alăturară limbilor şi să vîndură a face răul.  Şi să găti 18 împărăţia înaintea lui Antioh şi gîndi să Impă-răţască Eghipetul, ca să împărăţască preste amîndoao Împărăţiile.  Şi Intră Ia 19 Eghipet cu gloată grea, cu cară şi pili, şi cu călăreţi, şi cu stol mare.  Şi împreună 20 războiul cătră Potolomciu, împăratul Eghipetului, şi să tnfrînse Potolomeiu de cătră faţa lui şi fugi, şi căzură rănit mulţi.  Şi 21 cuprinseră cetăţile ceale tari în pămîntul Eghipetului şi luo prăzile pămîntului Eghipetului.  Şi să întoarse Antioh, după ce 22 au lovit Eghipetul, Intru 143 de ani,  Şi 23 să sui asupra lui Israil şi Ierusalimului cu gloată grea. Şi Intră la sfinţenie cu mîndrie şi luo jirtăvnicul cel de aur, şi sfeaşnicul luminii, şi toate vasele ei, şi masa punerii-înainte, şi căuşăle, şi năstrăpile, şi cădelniţele ceale de aur, şi catapeteazma, şi cununile, şi podoaba cea de aur, cea de cătră faţa besearecii, şi le sfărimă toate.  Şi luo 24 argintul, şi aurul, şi vasele ceale pohtite;şi au luat visteriile ceale ascunse, care le-au aflat; şi luînd toate, să duse la pămîntul lui. Şi făcu ucidere de oameni şi grăi mîndrie 25 mare.  Şi să făcu jale mare asupra lui 26 Israil în tot locul.  Şi suspinară boiarii şi 27 bătrînii; fecioarele şi tinerii au slăbit, şi frumuseaţele muierilor s-au schimbat.  Tot 28 ginerele au luat plîngere; ceaea ce sădea în cămară măritată s-au făcut în jale.  Şi să 29 clăti pămîntul pentru cei ce lăcuia pre dînsul, şi toată casa lui Iacov s-au îmbrăcat cu ruşine.  După doi ani de zile trimis-au 30 împăratul pre vestitoriul cel mare la cetăţile Iudei; şi veni la Ierusalim cu gloată grea. Şi grăi lor cuvinte dc pace, cu vicleşug, şi 31 să încrezură lui.  Şi căzu asupra cetăţii 32 fără de veaste şi lovi pre ea lovitură mare şi pierdu nărod mult dentru Israil.  Şi luo 33 prăzile cetăţii, si o arse pre ea cu foc, şi surpă casele ei şi zidirile ei premprejur. Şi robiră muierile şi fiii, şi dobitoacele 34 moşteniră.  Şi zidiră cetatea lui David cu 35 zid mare şi tare, cu turnuri tari, şi să făcu lor spre margine.  Şi puseră acolo limbă 36 păcătoasă, bărbaţi fără leage, şi să întăriră întru ea.  Şi puseră arme şi hrană şi, adunînd prăzile Ierusalimului, le-au pus acolo. Şi să făcură Intru mare laţ, şi să făcu spre 38 vicleşug sfinţeniei şi spre diavol rău lui Israil pururea.  Şi au vărsat sînge nevinovat Imprejurul sfinţeniei şi au pîngărit sfinţenia. Şi au fugit ceia ce lăcuia Ierusalimul, pentru ei, şi să făcu lăcuinţa streinilor; şi s-au făcut streină cu roadele ei, şi fiii ei au [695] părăsit pre ea. Sfinţirea ei pustiitu-s-au ca pustiiul, praznicele ei s-au Întors spre jale, sîmbetele ei spre ocară, cinstea ei spre defăimare. După mărirea ei s-au mulţii necinstea ci, şi mulţimea ei s-au Întorsu spre plîngere. Şi au scris împăratul la toată împărăţia lui să fie toţi într-un nărod şi să părăsească fieştecarele legiuirile lui. Şi au priimit toate limbile după cuvîntul împăratului. Şi mulţi den Israil s-au voit la slujba lui şi au jîrtvuit idolilor şi au pîngărit sîmbăta. Şi au trimis împăratul cărţi cu mîinile solilor,la Ierusalim şi cetăţile Iudei, să umble după legiuirile ceale streine ale pămîntului Şi să oprească arderile-de-tot şi jîrtvă şi turnarea den svinţenie, Şi să pîngărească sîmbetele şi sărbătorile, Şi  să  pîngărească svinţenia  şi svinţii; Să zidească cuptoare, şi capişti, şi casă de idoli, şi să jîrtvuiască de porc şi de dobitoace de obşte. Şi si Iase pre fiii lor neobrezuiţi, să spurce sufletele lor în toată necurăţenia, şi să-i spurce pre ei, ca să uite leagea şi să primenească toate îndireptărilc; Şi carele nu va- face după graiul împăratului, va muri. După toate cuvintele aceastea au scris 'la toată împărăţia lui şi au făcut socotitori preste tot norodul. Şi au poruncit cetăţeanilor Iudei să jărtvuiască den cetate în cetate. Şi s-au adunat de la norod cătră ei mulţi, tot cela ce au părăsit leagea şi au făcut răotăţ pre pămînt. Şi au pus pre Israil întru ascuns, In toată scăpărea lor. Şi tn 15 zile ale fui haselef, întru 145 de ani, zidit-au spurcăciunea pustiirei asupra jîrtăvnicului, şi tn cetăţile Iudii împrejur au zidit capişti.  Şi preste uşile caselor şi In uliţe tămîia. Şi cărţile legii, care le-au aflat, le-au arsu cu foc, spărgîndu-Ie de tot. Şi unde să afla lîngă cineva Cartea făgăduinţei şi cine si ţinea de leage, porunca împăratului, îl omoriia pre el cu putearea lor. Făcea aşa lui Israil, celor ce să afla în toată luna şi luna în cetăţi. Şi în 25 ale lunii—jîrtvuind preste cuptoriul carele era preste jîrtăvnic. Şi pre muierile ceale ce au obrezuit pruncii Jor le-au omorît, după porunci, Şi au spînzurat pruncii dc grumazii lor, şi casele lor au prădat ; şi pre cei ce au obrăzuit, pre ei i-au omorit. Şi mulţi întru Israil s-au întărit şi să în-temeiară întru dînşii, ca să nu mănînce de obşte. Şi priimiră a muri, ca să nu să pîngărească cu mîncările şi să nu spurce făgă'duinţa cea svîntă; şi au murit.  Şi si făcu urgie mare preste Israil foarte. 

CAP II

      În zilele acealea sculatu-s-au Mat tai h ias al lui Ioan al lui Simeon preotul, den fiii Ioariv, de la Ierusalim şi şăzu în Modin.  Şi el avea 2 5 feciori: pre Ioanan, cel ce să po-rocliia Gaddis,  Simon, cel ce să chema 3 Thasi,  Iuda, cel ce să porecliia Maccavei, 4 Eleazar, cel ce să chema Annaran, Ioanathan, cel ce să porecliia Ap fus.  Şi văzu 6 b Ies te mile cealea ce s-au făcut In Iuda şi în Ierusalim  Şi zise: „Vai! Pentru căci aceasta.de mă născuiu a vedea zdrobirea nărodului mieu şi zdrobirea cetăţii cei svinte/şi a sădea acolo, dîndu-se ea în mîna vrăjmaşilor  Şi svinţenia în mîna striinilor? Făcutu-s-au beseareca ei ca un bărbat neslăvit. Vasele mărirei ei robite s-au dus, omorîtus-au pruncii ei In uliţe, tinerei ei—cu sabia lui.  Care limbă n-au moştenit împărăţie 10 şi n-au biruit prăzile ei?  Toată podoaba 11 ei s-au luat; tn loc de slobodă s-au făcut roabă.  Şi iată, svintele noastre şi frumuse aţe a noastră şi mărirea noastră s-au pustiit, şi le-au spurcat pre eale limbile.  Pentru ce 13 iaste noao a mai trăi?*4  Şi rumpse Mattathias şi fiii lui hainele lor şi să îmbrăcară cu saci şi plin seră foarte.  Şi veniră cei de 15 Ia împăratul, cei ce îndemna Impărechearea la Modin cetatea, pentru ca să facă jîrtvă. Şi mulţi den Israil au mers cătră ci; şi Matathias şi fiii hu s-au adunat.  Şi răspunseră cei de la împăratul şi ziseră Mattathiei zicînd: „Boiariu mare eşti şi slăvit în cetatea aceasta şi întărit întru fii şi fraţ.  Acum 18 dară, vino întîiu şi fă porunca împăratului, în ce chip au făcut toate limbile şi bărbaţii Iudii şi cei ce au rămas tn Ierusalim, şi vei fi tu şi casa ta dentru priatenii împăratului, şi tu şi fiii tăi vă veţi mări cu argint şi cu aur şi cu tremiteri multe44.  Şî răspunse 19 Mattathia şi zise cu glas marc: „Toate limbile cealea den casa împărăţiii împăratului de vor asculta lui, să să depărteaze fieştecarele de cătră închinăciunea părinţilor lui şi au ales Intru porundle lui,  Iară eu şi feciorii miei şi 20 fraţii miei vom mearge întru făgăduinţa părinţilor noştri.  Blînd fie noao ca să lăsăm 21 leagea şi direptăţile.  Cuvintele tmpăratului nu vom asculta, a treace slujba noastră în direapta au în stingă44.  Şi deaca tăcu 23 grăind cuvintele aceastea, să apropie un bărbat jidov, înaintea tuturor să facă jîrtvă în capiştea cea den Modin, dupi porunca împilatului.  Şi văzu Mattathias şi 24 rivni  şi să  cutremurară rănichii lui şi [696] scoase mînie după judecată şi alergîndu îl junghe pre el pre cuptoriu. Şi pre omul împăratului, pre cel ce îndemna a jîrtvui, l-au omorît în vreamea aceaea şi cuptoriul surpă.  Şi rîvni legii, în ce chip au făcut Finees lui Zamvri, fiiul lui Salom. Şi strigă Mattathiasîn cetate, cu glas mare zicîndu: „Tot cela ce va rîvni legii şi va întări făgăduinţa, iasă după mine!” Şi fugiră el şi fiii lui la munţi şi au lăsat cîte au avut în cetate. Atuncea s-au pogorît mulţi cercînd direptatea şi judecata la pustiiu, Să şază acolo ei şi fiii lor, şi muierile lor, şi dobitoacele lor, căci s-au înmulţit preste ei răutăţile. Şi s-au spus oamenilor împăratului şi puterilor carele era în Ierusalim, cetatea lui David, că s-au pogorît oamenii carii au răsipit porunca împăratului pren ascunzători în pustii. Şi alergară după dînşii mulţi şi, ajungîndu-i pre ei, tăbărîră asupra lor şi întăriră asupra lor războiu în ziua sîmbetelor; Şi ziseră cătră ei:„Pînă acum destul e! Ieşiţi şi faceţi după cuvîntul împăratului şi veţi trăi”. Şi zisără: „Nu vom ieşi, nici vom face cuvîntul împăratului, ca să spurcăm ziua sîmbetelor”.  Şi sîrguiră asupra lor cu războiu. Şi n-au răspunsu lor, nici piatră au zvîrlit într-înşii, nici au astupat ascimzătorile, zicînd: „Să murim toţi întru prostimea noastră, mărturiseaşte asupra noastră ceriul şi pămîntul că fără judecată pi arde ţi pre noi”. Şi să sculară asupra lor cu războiu în simbete şi muriră ei, şi muierile lor, şi fiii lor, şi dobitoacele lor, ca la 1000 de suflete de oameni. Şi înţelease Mat at hi a şi priatenii lui şi pBnsără de ei foarte. Şi zise om cătră aproapele lui: „De vom face toţi în ce chip au făcut fraţii noştri şi nu vom da războiu cătră limbi pentru suflete noastre şi pentru direptăţi acum, mai curind pre noi ne vom piarde de pre pămînt”. Şi să sfătuiră în ziua aceaea zicînd:„Tot omul carele va veni cătră noi spre războiu în ziua sîmbetelor, să dăm războiu împotriva lui şi să nu murim toţi în ce chip au murit fraţii noştri în ascunzători”. Atuncea s-au adunat cătră ei adunarea asi-deilor, vîrtoşi Ia puteare den Israil, tot cela ce să voia legii. Şi toţi ceia ce pribegiia să adaosără la ei şi să făcu lor întru întărire. Şi întăriră putearea şi loviră pre cei păcătoşi cu urgia lor şi pre oamenii cei fără de leage cu mînia lor, şi cei rămaşi fugiră la limbi să scape. Şi încunjură Matathias  şi priatenii lui şi surpară cuptoarele. Şi obrezuiră pre copilaşii cei neobrăzuiţi, cîţi au aflat în hotarăle lui Israil cu vîrtute,  Şi au 47 gonit pre fiii trufiei, şi spori lucrul în mîna lor.  Şi să apucară de leage den mîna 48 limbilor şi den mîna împăraţilor şi n-au dat comu păcătosului.  Şi s-au apropiat zilele Mattathiei să moară. Şi zise fiilor lui: „Acum s-au întărit mîndria şi mustrarea şi vreamea sfîrsituhu şi urgia mîniei.  Şi 50 acum, fiilor, rfvniţi legii şi daţi sufletele voastre pentru făgăduinţa părinţilor noştri. Aduceţe-vă aminte de lucrurile părinţilor 51 noştri, ceale ce au făcut în neamurile lor, şi priimi ţi mărire mare şi nume veacinic. Avraam au nu cu ispită să află credincios 52 şi să socoti lui întru direptate?  Iosif, în 53 vreamea strinsorii lui, păzi porunca şi să făcu domn Eghipetului.  Finees, tatăl 54 nostru, rîvni rivnire, au luat făgăduinţa preoţiei cei veacinice.  Isus, plinind cuvîntul, făcutu-s-au judecătoriu în Israil.  HaIev, pentru căci au mărturisit în adunare, au hiat moştenirea pămîntului.  David, 57 cu mila Iui, au moştenit scaunul împărăţiei în veacul veacului.  Ilie, rîvnind rîvriirea 58 legii, să luo în sus pînă la ceriu.  Ananie, 59 Azarie, Misail, crezînd, mîntuitu-s-au den para focului.  Daniil, cu prostimea lui, să 60 izbăvi den gurile leilor.  Şi aşa v-aţ socotit după neam şi neam că toţi ceia ce nă-dejduiesc pre El nu vor slăbi.  Şi de cuvintele omului păcătos să nu vă teameţ, căci mărirea lui iaste în gunoiu şi în viermi. Astăz să va rădica, şi mîine nu se va afla, 63 căci s-au întors la ţărîna lui, şi gjndirealui au perit.  Şi voi, fiilor, întăriţi-vă şi vă 64 îmbărbătat în leage, că întru ea vă veţ mări. Şi iată, Simeon, fratele vostru, ştiu că om 65 de sfat iaste;de el să ascultaţi toate zilele; acesta voao va fi în loc de părinte.  Şi Iuda 66 Macaveul, acesta e vîrtos la puteare şi den tinereaţele lui; acesta voao va fi căpetenie oştii şi veţ bate războiul năroadelor.  Şi 67 voi apropiaţi cătră voi pre toţi făcătorii legii şi izbîndiţ izbînda nărodului vostru. Răsplătit răsplătire limbilor şi luaţi aminte 68 la poruncile legii”.  Şi blagoslovi pre ei, 69 şi să adaose cătră părinţii lui; şi muri întru 146 de ani.  Şi-l îngropară pre el 70 fiii lui în morrnînturile părinţilor lor, în Modin, şi-I phnsără pre el tot Israilul pKngere mare.

CAP III

      Şi să sculă Iuda cela ce să chema 1 Macaveu, fiiul lui, în locul lui; şi ajutoriia lui toţi fraţii lui  Şi toţi 2
wzJ\  s”au ^P**  Părintele lui,şi bătea războiul Iui Israil cu veselie. Şi au lărgit mărire nărodului lui, şi să îmbrăcă cu za ca un uriaş şi să încinse cu armele [697] lui ceale de războiu şi războaie au întărit, acoperind tabăra cu sabie. Şi să asămănă cu leul în lucrurile lui şi ca puiul  de leu izbucnind la vînat. Şi au gonit pre cei fără de leage, cercetîndu-i, şi pre cei ce turbura pre norodul lui i-au ars cu văpaie.  Şi să zgîrciră cei fără de leage de frica lor şi toţi lucrătorii fărădelegii împreună s-au turburat; şi să spori mîntuirea în mîna lui.  Şi amari pre împăraţi mulţi, şi veseli pre Iacov cu faptele lui; şi pînă în veac pomenirea lui—spre bună-cuvîntare. Şi trecu în cetăţile Iudei şi pierdu de tot pre cei păgîni  dentr-însele şi întoarse urgia den Israil. Şi să numi pînă la marginea pămîntului, şi adună pre cei pierduţi. Şi adună Apolo-nie limbi, şi de la Samaria puteare mare, ca să dea războiu cătră Israil. Şi cunoscu Iuda, şi ieşi în timpinarea lui şi-l lovi pre el; şi4 omorî pre el, şi căzură rănit mulţi; şi ceialalţi au fugit. Şi luo prăzile lor, şi sabia lui Apolonie luo Iuda şi era dînd războiu cu ea, toate zilele. Şi auzi Siron, biruitoriul puterii Siriei, că au strîns Iuda adunare, şi adunarea credincioşilor cu el şi celor ce ies la războiu, Şi zise: „Face-m-voiu mie nume şi mă voiu mări întru împărăţie: şi voiu bate pre Iuda, şi pre cei ce-s împreună cu el, şi pre ceia ce defăima cuvîntul împăratului”. Şi adaose a să sui, şi să sui cu el tabăra celor necuraţi tare să aj ute Iui şi să facă izbînda întru fiii lui Israil. Şi să apropie pînă la suirea Vethoronului, şi ieşi Iuda întru întimpinarea lui cu puţini. Şi, deaca văzură tabăra viind întru Întimpinarea lor, zisără Iudii: „Ce vom putea, puţini fiind, să dăm războiu cătră atîta mulţime vîrtoasă? Şi noi am leşinat, nemîncaţi fiind astăzi”. Şi zise Iuda: „Pre lesne iaste a să închide mulţi în mîinile celor puţini, şi nu iaste osebire înaintea ceriului a mîntui întru mulţi au întru puţini. Căci nu în mulţimea puterii iaste biruinţa războiului, ce numai de la ceriu iaste putearea. Ei vin cătră noi cu mulţimea simeţiei şi a fărădelegii, ca să ne rădice pre noi, şi pre muierile noastre, şi pre fiii noştri, ca să prade pre noi. Iară noi ne batem pentru sufletele noastre şi pentru legiuirile noastre. Şi însuş Domnul va zdrobi pre ei de cătră faţa noastră; şi voi nu vă teameţ de ei!” Şi deaca au tăcut grăind, sări într-înşii fără de veaste; şi să surpă Siron şi tabăra lui înaintea lui. Şi-i goniia pre ei la pogorîşul Vethoronului pînă la rîmp şi au căzut dentr-înşii ca vro 800 de oameni, şi ceialalţi au fugit la pămîntul Filistiimului. Şi au început frica Iudii şi a fraţilor lui şi spaima a cădea preste limbile cealea demprejurul lor.
Şi s-au apropiat pînă la împăratul numele 26 lui, şi pentru rînduialele războiului Iudii povestiia toată limba.  Şi deaca auzi 27 Antioh împăratul cuvintele aceastea, să urgisi cu mînie şi trimise şi adună puterile toate ale împărăţiei lui, tabără tare foarte. Şi deschise cămara Iui şi au dat lefi puterilor lui de un an şi porunci lor într-un an să fie ei gata la toată treaba.  Şi văzu că s-au 29 sfîrşit argintul de Ia visterii şi birurile ţării —puţine, pentru împărechearea şi rana carea au făcut în pămînt, ca să rădice legiuirile carele era den zilele ceale dentîiu, Şi să temu că doară nu va avea şi a doară 30 ca întîiu,Ia cheltuiale şi dările carele le da mai nainte cu mînă întinsă şi prisosi mai mult decît împăraţii cei de mainte cu mîna întinsă.  Şi să miră cu sufletul Iui 31 foarte şi să sfătui a mearge la Persida şi să ia dăjdile ţărălor şi să adune argint mult. Şi lăsă pre Lisia, om slăvit şi den neamul 32 împărăţiei, preste lucrurile împăratului, de la riul Efathului pînă la hotarăle Eghipetului,  Şi a hrăni pre Antioh, feciorul lui, 33 pînă a să întoarce el.  Şi i-au dat Iui 34 jumătate den puteri, şi pilii, şi au poruncit Iui de toate cîte au vrut şi, pentru ceia ce lăcuia în ludea şi în Ierusalim,  Să 35 trimită asupra lor puteare ca să zdrobească şi să rădice vîrtutea lui Israil şi rămăşiţa Ierusalimului şi să rădice pomenirea lor den loc  Şi să lăcuiască fii de alt neam 36 în toate hotarăle lor şi să le dea cu sorţu pămîntul lor.  Şi împăratul au luat jumătate den puterile ceale ce au rămas şi s-au sculat de la Antiohia, de la cetatea împărăţiei lui, în anul 147.  Şi au trecut apa 38 Efratului şi mergea pren ţările ceale de sus. Şi porunci Lisia lui Potolomeu al lui Dori-men, şi lui Nicanor, şi Gorghiei, bărbaţii cei tari dentru priatenii împăratului,  Şi 39 au trimis împreună cu ei 4O000 de bărbaţi şi 7000 de călărime, ca să vie la pămîntul Iudii şi să-l strice de tot pre el, după cuvîntul împăratului.  Şi să sculară cu toată 40 putearea lor şi veniră şi să tăbăriră aproape de Emmaum, la pămîntul cămpiei.  Şi auziră neguţitorii ţării numele lor şi luară argint şi aur, mult foarte, şi slugi, şi veniră la tabără ca să ia pre fiii lui Israil robi. Şi să făcură cătră ei putearea Siriei şi 42 a pămîntului celor striini de fealiu.  Şi 43 văzu Iuda şi fraţii lui că s-au înmulţit răutăţile şi puterile tăbărăsc în hotarăle lor  şi au înţeles cuvintele împăratului, carele au poruncit să facă norodului spre peire şi concenire.  Şi zise fieştecarele 44 cătră aproapele lui:„Să rădicăm surparea norodului nostru şi să dăm războiu pentru [698] norodul nostru şi pentru ceale sfinte”. Şi să adună adunarea ca să fie gata la războiu şi ca să să roage şi să ceară milă şi îndurări. Şi Ierusalimul era nelăcuit ca un pustiiu; nu era cine să între şi cine să iasă den rod urile lui, şi sfinţenia călcîndu-se de tot, şi fiii celor de neam striin—în margine, era sălăşluire limbilor; şi să rădică bucuria den Iacov, şi să sfirşi fluier şi alăută. Şi s-au adunat şi au venit la Masifa, în preajma Ierusalimului, căci Ioc de rugă era Ia Masifa mai nainte lui Israil. Şi au postit în ziua aceaea, şi s-au îmbrăcat cu saci, şi cenuşă—pre capetele lor, şi au rumt hainele lor. Şi au întins Cartea legii, pentru care cerceta limbile ca să să scrie într-însa închipuirile idolilor lor. Şi au adus hainele preoţiei, şi ceale dentîiu născute, şi zeciu-ialele, şi au ridicat pre nazirci, carii au împlut zilele. Şi au strigat cu glas la ceriu, zicînd:„Ce vom face acestora şi unde vom duce pre ei? Şi sfintele Tale de tot s-au călcat şi s-au spurcat; şi preoţii Tăi, cu plîngere şi cu smerire. Şi iată, limbile s-au adunat preste noi ca să ne ridice pre noi; Tu ştii ceale ce gîndesc ei asupra noastră. Cum vom putea sta împotrivă de cătră faţa lor, de nu Tu vei ajuta noao?” Şi au trimbiţat cu trîmbiţele şi au strigat cu glas mare. Şi după aceasta au pus Iuda povăţuitori nărodului preste rnii şi preste sute şi preste 50 şi preste zeace. Şi zise celor -ce fac case şi celor ce să logo-descu cu muieri şi răsădesc vii şi cei fricos să să întoarcă fieştecarele Ia casa lui, după leage.  Şi să sculă tabăra şi să tăbărî spre miazăzi a Emiumului. Şi zise Iuda: „încingeţi-vă şi vă faceţi întru fii tari şi fiţi gata pre dimeneaţă ca să daţi războiu în limbile aceastea, ceale adunate asupra noastră să rădice pre noi şi svintele noastre. Căci noi mai bine să murim la războiu, decît să privim preste răutăţile limbii noastre şi ale svintelor.  Iară precum va fi voia
în ceriu, aşa va face”.

CAP IV

Şi să tăbărî Gorghia cu 5000 de oa-ET&jJ  meni şi 1000 de călărime aleasă  |Kafv9 & s^ scu'ă tabăra noaptea. Ca P^vJij ^ lovească în tabăra jidovilor şi TCÎ2tl  să lovească pre ei fără de veaste;  şi fiii marjnnei era lui povăţuitori. Şi auzi Iuda şi să rădică ef şi cei tari ca să lovească putearea împăratului cea den Emaum  încă pînă era răsipite puterile de la tabără.  Şi veni Gorghia la tabăra Iudii noaptea, şi pre nimene n-au aflat; şi cerca pre ei la munţi, căci zise:„Fug acestea de  noi”.  Şi odată cu ziua,să ivi Iuda
la cîmpu cu 3000 de oameni, însă platoşă şi sabie nu avea, precum vrea.  Şi văzură 7 tabăra limbilor tare, înzăuată, şi călărime încunjurînd pre ea, şi acestea învăţat de războiu.  Şi zise Iuda bărbaţilor celor 8 ce era cu el: „Nu vă teameţi de mulţimea lor şi de pornirea lor nu vă sfiit.  Aduceţivă aminte cum s-au mîntuit părinţii noştri la Marea Roşie, cînd au gonit pre ei Faraon cu puteare.  Şi acum să strigăm la ceriu, 10 cîndai va milui pre noi şi-Ş va aduce aminte de făgăduinţa părinţilor şi va zdrobi tabăra aceasta despre faţa noastră astăzi.  Şi vor 11 cunoaşte toate limbile că iaste Cela ce mîntuiaşte şi izbăveaşte pre Israil.**  Şi rădicară cei striini de fealiu ochii lor şi văzură pre ei viind den preajmă şi ieşiră den tabără Ia războiu.  Şi trîmbiţară cei ce era 13 cu Iuda, şi să loviră,şi să surpară limbile şi fugiră la cîmpu; iară cei dendîrăt toţi căzură în sabie.  Şi goniră pre ei pînă la 14 Asarimoth şi pînă la cămpia Idumeii şi Azotului şi Iamniei.  Şi căzură dentr-înşii 15 ca la 3000 de bărbat.  Şi să întoarse 16 Iuda şi putearea de după dînşii de la goană. Şi zise cătră nărod:„Sa nu pohtiţ prăzile, 17 căci războiul iaste în preajma noastră, şi Gorghia şi putearea—în măgură, aproape de noi;  Ce staţi acum împotriva vrăjmaşilor noştri şi le daţi războiu lor, şi după aceasta veţ lua prăzile, cu îndrăznite”. Şi încă grăind Iuda aceastea, să ivi o parte 19 oarecare  abătîndu-se  den măgură.  Şi 20 văzu că s-au înfrînt şi ard cei ce sînt cu Iuda tabăra, pentru că fumul, văzîndu-se, arăta cea ce s-au făcut.  Şi ceia, socotind 21 aceastea, s-au înfricoşat foarte şi, văzînd împreună şi tabăra Iudii la cîmpu, gata de războiu,  Au fugit toţi la pămîntul 22 celor striini de fealiu.  Şi s-au întors 23 Iuda spre prada taberei şi au luat aur mult, şi argint, şi vînăt, şi mohorît de la mare, şi avuţie mare.  Şi întorcîndu-se, lăuda şi 24 binecuvînta la ceriu, căci e bine, căci în veac mila Lui.  Şi s-au făcut mîntuire 25 mare lui Israil în ziua aceaea.  Şi cîţi den 26 cei struni de fealiu au scăpat, mergînd au spus Lisiei toate cîte s-au întîmplat.  Şi el, 27 auzind, să turbură şi să mîhniia că nu precum îi era voia ca acealea s-au făcut Iui Israil şi nu s-au întîmplat ca ceale ce i-au porundt împăratul Iui.  Şi în anul cel 28 viitoriu împreună găti Lisia bărbaţi aleşi 60000 şi 5000 de călărime, ca să dea războiu Ierusalimului.  Şi au venit la 29 Idumea şi s-au tăbărit Ia Vethsura; şi întimpină pre ei Iuda cu 10000 de bărbaţi. Şi văzu tabăra tare şi să rugă şi zise: [699] „Binecuvîntat eşti, Mîntuitoriul lui Israil, Cela ce ai zdrobit pornirea celui tare în mîna robului Tiu David şi ai dat tabăra celor de fealiu striin pre mînile lui Ionathan, firul lui Saul, şi celui ce purta armele lui. Închide tabăra aceasta în mîna norodului Tău Israil şi să să ruşineaze cu putearea şi cu călărimea lor. Dă lor spaimă şi topeaşte dîrjirea puterii lor şi să să clătească cu zdrobirea lor. Surpă-i pre ei cu sabia celor ce Te iubescu şi laude pre Tine toţi ceia ce ştiu numele Tău,cu laudei14 Şi s-au lovit întru ei şi au căzut den tabăra Lisiei ca vro cinci mii de oameni; şi căzură den preajma lor. Şi văzînd Lisia înfrîngerea ce s-au făcut a rinduialii lui şi îndrăznirea Iudii ce s-au făcut şi cum că gata sînt au a trăi au a muri cu vitejia, să duse la Antiohia şi adună striini şi, mulţind oastea ce s-au ia cut, socotiia iarăşi să vie la ludea. Şi zise Iuda şi fraţii Iui:„Iată, s-au zdrobit vrăjmaşii noştri; să ne suim să curăţim sfintele şi si Ie înnoim44. Şi să adună toată tabăra şi să suiră în muntele Sionul. Şi văzură sfinţenia pustiită şi jîrtăvnicul pîngărit şi porţile arse de tot şi, în curţi, copacii răsăriţi ca într-o o dumbravă sau ca întru unul den munţi, şi cămările surpate. Şi rupsără hainele lor şi să tînguiră tînguire mare şi pusără cenuşe preste capetele lor Şi căzură preste faţă pre pămînt şi au trimbiţat cu trîmbiţile seamnelor şi au st ri gat Ia ceriu. Atuncea au rinduit Iuda bărbaţi ca să bată pre cei de margine pînă ce va curaţi sfintele.  Şi au ales preoţi fără prihană, voitori legii. Şi au curăţit sfintele şi au rădicat pietrile pîngăriciunii la locu necuratu. Şi s-au sfătuit pentru jîrtăvnicul arderii-de-tot, cel pîngărit, ce vor face lui. Şi căzu la ei sfat bun să-l surpe pre el, ca să nu să facă lor pre ocară, căci au pîngărit limbile pre el; şi au surpat jîrtăvnicul. Şi au pus pietrile în măgura casii, în loc iscusit, pînă a veni prorocu ca să răspunzi pentru eale. Şi au luat pietri întregi, după leage, şi au zidit jîrtăvnicul nou, ca cel de mainte. . Şi au zidit sfintele şi ceale den lăuntrul casii şi curţile şi toate. Şi au făcut vasele ceale sfinte noao şi au băgat sfeaşnicul şi jîrtăvnicul ardcrilor-de-tot şi al tămîierilor şi masa în besearică. Şi au timîiat preste jîrtăvnic şi au aprins luminile ceale de pe sfeaşnic şi lumina tn beseareca. Şi au pus preste ^ masă pîini şi au întinsu catapetazme şi au săvîrşit toate lucrurile ceale ce au făcut. Şi au rnînecat dimeneaţa, în 25 de zile ale 52 lunii a noaolea, aceasta e luna haselef, a anului 148.  Şi au adus jîrtvă, după leage, preste jîrtăvnicul arderilor-de-tot cel nou, carele au făcut.  După vreame după 54 ziua întru carea au spurcat pre el limbile, întru aceaea s-au înnoit, cu cîntări şi cu alăute şi cu copuze şi ţimbale.  Şi căzură 55 tot norodul preste faţa lor şi să închinară şi au binecuvîntat Ia ceriu, pre Cel ce bine au sporit lor.  Şi au făcut noirea jîrtăvnicui ui, zile 8, şi au adus arderi-de-tot cu veselie şi au jîrtvuit jîrtvă de mîntuire şi de laudă.  Şi au împodobit faţa besearicii 57 cea denainte cu cununi de auru şi cu peve-cioare şi au înnoit porţile şi cămările şi le-au pus uşi lor.  Şi să făcu veselie mare 58 întru norod foarte şi să întoarse ocara limbilor.  Şi au pus Iuda şi fraţii lui şi toată 59 adunarea lui Israil pentru ca să să ţie zilele noirei jîrtăvnicului, în vremile lor, den an Sn an, zile 8, de Ia 25 ale lunii haselef, cu veselie şi cu bucurie.  Şi au zidit în vreamea aceaea muntele Sionul premprejur cu zidu nalt şi cu turnuri tari, ca nu cîndai mergînd limbile Ie vor călca pre eale, în ce chip au făcut tntfiu.  Şi au rinduit acolo 61 puteare să păzească pre el; şi au întărit pre el să păzească Vethsura, ca să aibă norodul întărire de cătră faţa Idumeii.

CAP V
      
      Şi fu cînd auziră toate limbile demprejur că 8-au zidit jîrtăvnicul şi C^TV s-au înnoit sfinţenia ca şi mai na-uuj inte, şi să urgisiră foarte;  Şi 2 EmtMm sfătuira ca să ridice neamul lui Iacov, pre cei ce era în mijlocul lor, şi au început a omorî întru norod şi a-i ridica. Şi da războiu Iuda cătră fiii lui Isaf, în 3 Idumea cea den Acravaptin, căci încunjura pre Israil; şi i-au lovit pre ei cu rană mare şi i-au înfricoşat şi au luat prăzile lor. Şi ş-au adus aminte de răutatea fiilor lui 4 Vean, carii era norodului spre laţ şi spre piadecă, păzind ei cu fideşug la drumuri. Şi s-au închis de cătră el în turnuri şi s-au 5 tăbărît asupra lor şi au prodeţit pre ei şi au ars turnurile ei cu foc, împreună cu toţi ceia ce era înlăuntru.  Şi au trecut la 6 fiii lui Ammon şi află mină tare şi norod mult şi pre Timothei, povăţuitoriul lor. Şi Iovi cătră ei războaie multe şi să zdrobiră înaintea feaţii lui, şi i-au lovit pre ei.  Şi au luat pre Iazir şi pre featele 8 ei şi s-au întumat la ludea.  Şi s-au adunat limbile ceale den Galaad asupra lui Israil, ceia ce era în hotarăle lor, ca lă-i ridice pre d, şi au fugit la Dathema cetatea. [700] Şi au trimis cărţi cătră Iuda şi cătră fraţii lui, zicînd: „Adunate sînt asupra noastră limbile cealea ce-s împrejurul nostru,ca să ne rădice pre noi; şi să gătesc să vie şi să apuce mai nainte cetatea Ia carea am scăpat; şi Timothei povăţuiaşte taberii lor. Acum dară, viind, scoate-ne den mîna lor, căci au căzut dentru noi mulţime. Şî toţi fraţii noştri, ceia ce era întru ai lui Tuvin, s-au omorit; şi au robit pre muierile lor, şi fiii lor, şi agonisealele lor, şi au pierdut acolo ca o căpitănie de 1000 de bărbaţi”. Încă cărţile să cetiia şi, iată, alţi olăcari au venit de la Galilea, cu hainele rupte, vestind după graiurile aceastea, Zicînd: „Adunatu-s-au asupra lor de la Ptolemaida şi de la Tir şi Sidon şi toată Galilea acelor striini de fealiu, ca să ne topească pre noi”. Şi deaca auzi Iuda şi norodul cuvintele aceastea, să adună adunare mare să să sfătuiască ce vor face fraţilor lor celor ce-s în nevoie şi să bat de ei. Şi zise Iuda lui Simon, fratelui lui: „Aleage-ţi ţie oameni şi pasă şi mîntuiaşte pre fraţii tăi, pre cei de la Galilea, iară eu şi lonathan, fratele mieu, vom mearge la Galaadita”. Şi lăsară pre Iosif al Zahariii şi pre Asea povăţuitori norodului, cu ceialalţi ai puterii, în ludea, spre pază. Şi porund lor, zicînd :„ Staţi înaintea norodului acestuia şi să nu daţi războiu cătră limbi, pînă ne vom întoarce noi”. Şi să împărţiră: la Simon —bărbaţi 3000, ca să meargă la Galilea, şi la Iuda-bărbaţi 8000, ca să meargă la Galaadita. Şi mearse Simon la Galilea şi deade războaie multe cătră limbi şi să zdrobiră limbile de cătră faţa lui şi i-au gonit pre ei pînă Ia cetăţile Ptolemaidei. Şi au căzut den limbi ca vro 3000 de oameni şi luo prăzile lor. Şi luo pre ei den Galilea şi den Arvaţi, cu muierile şi cu fui lor şi toate cîte era la ei, şi i-au adus la ludea, cu veselie mare. Şi Iuda Macaveul şi lonathan, fratele hu, au trecut Iordanul şi au mers cale de 3 zile în pustie. Şi s-au în timpina! cu navateii, şi i-auîntimpinat pre ei cu pace şi au povestit lor toate cîte s-au întîmplat fraţilor lor în Galaaditida Şi cum că mulţi dentru ei prinşi sînt la Vosora, şî în Vosor, în Alemis, Hascor, Mached şi Camaim; toate cetăţile aceastea tari şi mari sînt. Şi în cealealalte cetăţi ale Galaaditidei sînt cuprinşi, pre mîine să rînduiesc să tăbărască asupra cetăţilor şi să iaşisărîdicepretoţiaceşteaîntruozi. Şi întoarse Iuda şi tabăra lui calea spre pustiiu, la Vosora, fără veaste; şi luo cetatea şi omorî toată partea bărbătească cu gură de* sabie şi luo toate prăzile lor; şi o arse pre ea cu foc.  Şi să sculă de acolo noaptea şi mer176 - Biblia, 1868
gea can asupra cetăţii.  Şi să făcu dimineaţa, şi rădicară ochii lor şi iată, nărod mult, căruia nu era număr, rădicînd loitre şi meşterşuguri ca să ia cetatea şi da războiu lor.  Şi văzu Iuda că s-au început războiul, şi strigarea cetăţii s-au suit pînă la ceriu, cu trimbiţe şi cu glas mare, şi zise bărbaţilor puterii:  „Daţi războiu astăzi 32 pentru fraţii noştri 1”  Şi ieşi în trei capetenii pre denapoia lor şi trîmbiţară cu trîmbiţele şi strigară cu rugă.  Şi cunoscu tabara lui Timotheu că Macaveu iaste, şi fugiră de cătră faţa lui; şi lovi pre ei rană mare, şi căzură dentru ei în ziua aceaea ca vro 8000 de bărbaţi.  Şi să abătu laMaafaşio[35] bătu; şi o luo şi omori toată partea bărbătească a ei, şi luo pleanurile ei, şi o arse pre ea cu foc.  De acolo s-au rădicat şi [36] au luat pre Ahasfon, Mached, Vosor şi cealealalte cetăţi ale Galaaditei.  Şi după 37 graiurile aceastea, adunat-au Timotheu altă tabără şi s-au tăbărit despre faţa Rafonului, decîndea de pîrîu.  Şi trimise Iuda să 38 iscodească tabăra şi spuseră lui zicînd: „Adunate sînt cătră ei toate limbile ceale demprejurul nostru, puteare multă foarte. Şi arapi au năimit spre ajutoriu lor şi sînt 39 tăbărîţi decîndea de pîrîu, gata a veni asupra ta la războiu”. Şi mearse luda întru întimpinarea lor.  Şi zise Timothei boiarilor puterii lui: „Apropiindu-se Iuda şi tabăra lui la pîrîul apei, de va treace cătră noi mai nainte, nu vom putea să stăm înaintea Iui, căci putînd va putea spre noi;  Iară de se va 41 spămînta şi va tăbărî decindea de rîu, să treacem cătră el şi vom putea cătră dînsul”. Şi deaca să apropie Iuda la pîrîul apei, au 42 pus pre cărturarii norodului la pîrîu şi porund lor zicînd:,,Să nu lăsaţi tot omul să să tăbărască, ce să vie toţi Ia războiu”.
Şi trecu asupra lor mai nainte,şi tot nărodul 43 lui, denapoia lui; şi să înfrînseră înaintea feaţii lui toate limbile şi Iepădară armele lor şi fugiră Ia capişte în Carnain.  Şi 44 luară cetatea, şi capiştea au ars cu foc, împreună cu toţi ceia ce era într-însa, şi să înfrinse Camaim şi nu putea să mai stea înaintea feaţii Iudei.  Şi au adunat 45 Iuda pre tot Israilul, pre cei ce era la Galaaditida, de Ia mic pînă Ia mare, şi pre muierile lor, şi pre fiii lor, şi marfa lor, tabără mare foarte, ca să vie la pămîntul Iudei.  Şi 46 veniră pînă la Efron; şi aceasta e cetate mare, Ia intrarea ei foarte tare; nu era a să abate de la ea în direapta au în stînga, ce numai pren mijlocul ei a mearge re a.  Şi 47 i-au închis pre ei cei den cetate.  Şi au 48 astupat porţile cu pietri.  Şi au trimis 49 cătră ei Iuda cu cuvinte de pace, zicînd: [701] A Maccaveilor 701 „Treace-voiu pren pămîntul tău ca să meargem la pămîntul nostru, şi nimeni nu va face rău voao, fără numai cu picioarele vom treace”. Şi nu vrea să-i deşchiză lui. Şi porunci Iuda să strige în tabără ca să să tăbărască fieştecarele tn care loc iaste; şi s-au tăbărît bărbaţii puterii şi au dat războiu cetăţii toată ziua aceaea şi toată noaptea, şi s-au dat cetatea în mîinile Iui. Şi au pierdut toată partea bărbătească cu gură de sabie, şi o dezrădăcina pre ea, şi luo prăzile ei, şi trecu pren cetate, deasupra peste omori ţi, şi au trecut Iordanul Ia  impui  cel  mare, despre faţa Vethsanului. Şi era Iuda adunînd pre cei ce rămînea şi mîngîind pre nărod, toată calea, pînă au venit la pămîntul Iudii. Şi să suiră la muntele Sionului,cu veselie şi cu bucurie,şi au adus arderi-de-tot, căci n-au căzut dentru ei nimelea, pînă a să întoarce cu pace. Şi în zilele care era Iuda şi Ionathan la Galaad şi Simon, fratele Iui, la Galilca, cătră faţa Ptolemaidei, Auzi Iosif al Zahariei şi Azaria, boiarii puterii, de viteajiile şi războiul care au făcut şi ziseră: „Să facem şi noi noao nume şi să meargem să dăm războiu cătră limbile ceale demprejurul nostru”. Şi porunciră celor den putearea ce era cu ei şi mearseră asupra lamniei. Şi ieşi Gorghia den cetate şi bărbaţii lui întru întimpinarea lor la războiu. Şi să tnfrînse Iosif şi Azaria, şi s-au gonit pînă la hotarăle Iudii; şi căzură în ziua aceaea den nărodul lui Israil ca vro 2000 de bărbaţi şi să făcu înfrîngere mare întru nărodul lui Israil, Căci n-au ascultat pre Iuda şi pre fraţii lui, gmdind să facă vitejie. Şi ei nu era den sămînţa bărbaţilor acelora cărora s-au dat mîntuirea lui Israil pren mînile lor. Şi bărbatul Iuda şi fraţii lui să măriră foarte înaintea a tot Israilul şi a limbilor tuturor, unde să auziia numele lor,  Şi să adună cătră ei lîudînd. Şi ieşiră Iuda şi fraţii lui şi bătea pre fiii lui Isaf, în pămîntul de cătră amiazăzi, şi au lovit pre Hevron şi pre featele ei şi au surpat tăria ei şi turnurile ei au ars împrejur. Şi s-au sculat a mearge la pămîntul celor de fealiu striini, şi mergea la Samaria. In ziua aceaea căzură preoţii cetăţilor, vrind ei să facă bărbăţie, ieşind ei la războiu fără de sfat. Şi să abătu Iuda Ia Azot, pămîntul celor striini de fealiu, şi au surpat capiştiele lor, şi cioplitele bozilor lor, şi au ars cu foc, şi au prădat prăzile cetăţilor, şi s-au întors
la pămîntul Iudii.

CAP VI
Ly-JW i împăratul Antioh mergea la ţărăfr&J| le ceale de sus ii auzi că iaste Eli -JjŞOfl mais, la Perfida, cetate slăvită cu fv  avuţie, cu argint şi cu aur,  Şi 2 K*fiUfjl beseareca cea dentr-însa bogată foarte, şi acolo acoperemînturi de aur, şi zale, şi arme, carele au lăsat acolo Alexandru al lui Filip, împăratul machidoneanilor, care au împărăţit întîi întru elini.  Şi au 3 venit şi cerca să ia cetatea şi să o prade pre ea, şi n-au putut, căci s-au înţeles cuvîntul la cei den cetate.  Şi să sculară la el spre 4 războiu şi fugi şi să duse de acolo cu mîh-nire mare, întorcîndu-se la Vavilon.  Şi 5 veni vestind oarecarele lui la Persida, cum s-au înfrînt taberile ceale ce au mers la pămîntul Iudii  Şi au mers Lisia cu puteare 6 tare întîiu, şi să înfrînse de cătră faţa lor, şi s-au Întărit cu arme şi cu puteare şi cu prăzi multe, carele au luat den taberile carele au înfrînt,  Şi au surpat urîciunea ceaea 7 ce au zidit asupra jîrtăvnicului den Ierusalim, şi svinţenia, ca şi tntîiu, au încunjurat cu ziduri nalte, şi pre Vethsura, cetatea Iui. Şi fu deaca auzi împăratul cuvintele ace astea, să înspăimă şi să turbură tare şi căzu pre patu; şi au căzut în boală de voie rea, căci nu i s-au făcut lui precum gînd ii a. Şi era acolo zile multe, căci să înnoi asupra 9 lui mîhnire mare şi gfndi că va muri.  Şi 10 chemă pre toţi priatenii lui şi zise cătră ei: „Luai ii s-au somnul de la ochii miei şi am scăzut cu inema, de grijă.  Şi ziş inemii: 11 'Pînă la ce năcaz am venit şi furtună mare întru carea acum sînt? Căci bun şi Îndrăgit eram întru biruinţa mea;  Şi acum îmi 12 aduc aminte de răutăţile carele am făcut la Ierusalim şi am luat toate vasele ceale de aur şi ceale de argint, ceale dentr-însul, şi am trimis ca să rădice pre cda ce lăcuiesc ludea, tn deşărt.  Cunoscuiu că pentru 13 aceastea m-au aflat răutăţile aceastea şi, iată, pieru cu voie rea mare şi în pămtnt striin”'.  Şi chemă pre Filip, care era unul 14 den priatenii lui, şi-l puse pre el preste toată împărăţia hu,  Şi-i deade lui stema şi 15 veşmîntul mi şi inelul, ca să aducă pre Antioh, fiiul lui, şi să-l crească pre el, ca să împărătească.  Şi muri acolo Antioh 16 împăratul, în anul 149.  Şi cunoscu Lisia 17 că au murit împăratul şi au pus pre Antioh a împăraţi, feciorul lui, in locul lui, pre carele au crescut tinirel şi au numit numele lui Efpator.  Şi cei de la margine era 18 închizînd pre Israil împrejurul sfintelor, şi cercînd răutăţile în  toată vreamea, [702] şi întărirea limbilor. Şi gîndi Iuda să-i rădice pre ei şi adună tot norodul ca să şază împrejurul lor. Şi să adunară împreună şi şăzură împrejurul lor, [în] ani 150, şi au făcut asupra lor stare de săgeţi şimeşterşuguri. Şi ieşiră dentr-înşii de la închisoare şi să lipiră lîngă ei o samă den cei necredincioşi den Israil; şi mearsără cătră împăratul şi zisără:  „Pînă cînd nu vei face leage ţi -ti izbîndi pre fraţii noştri? Noi bine vom să slujim tătîne-tău şi să umblăm întru ceale zise de el şi să urmăm poruncilor lui; căci cei ce sînt ai norodului acestuia Pentru aceasta să înstriina de Ia noi. Afară den dţi să afla dentru noi, să omorîia, şi moştenirelc noastre să jăhuia. Şi nu preste noi numai întinsă ră mîna, ce şi preste toate hotarăle lor. Şi iată, s-au tăbărît astăzi asupra marginii în Ierusalim ca să-I ia pre el; şi sfinţenia şi pre Vethsura au întărit. Şi de nu vei apuca înainte pre ei cu sîrguială, mai mari decît aceastea vor face şi nu vei putea să-i biruieşti pre ei'4. Şi să sdrbi împăratul, deaca auzi, şi adună pre toţi priatenii lui, pre domnii puterii lui şi pre cei ce era preste călăreţi. Şi de la alţi împăraţi, şi de la ostroavele mărilor venit-au cătră el puteri năimite. Şi era numărul puterii lui 100000 de pedestri, şi 20000 de călărime, şi pili 32, învăţaţi Ia războiu. Şi au venit pren Idumea şi s-au tăbărit asupra Vethsurii şi s-au bătut în zile multe şi au făcut meşterşuguri; şi ieşiră şi le arsără pre eale cu focu şi deaderă războiu bărbăteaşte. Şi să sculă Iuda de Ia margine şi să tăbărî Ia Veth-Zaharia, în preajma taberii împăratului. Şi mînecă împăratul dimineaţa şi rădică tabăra întru pornirea ei despre calea Veth-Zahariei; şi s-au răsipit puterile la războiu şi au trimbiţat cutrimbiţile. Şi pililor au arătat sînge de strugur şi de mure, ca să-i tocmească pre ei Ia războiu. Şi au împărţit hiarăle la stoluri şi au pus Ungă fieştecare pil 1000 de bărbaţi înzăuaţi cu lanţuri, şi coifuri de aramă peste capetele lor, şi 500 de călărime rind uiţi ta toată hiara aleasă. Acestea,mai nainte de vreame,oriunde era hiara, era şi ei, şi oriunde mergea, mergea împreună, nu să despărpia de ea. Şi turnuri de lemnu preste eale, tari, acoperindu-se preste fieştecare hiară, încinsă preste ea cu meşterşuguri, şi pre fieştecare, bărbaţi 32, cei ce da războiu preste ei, şi indianul ei. Şi ceaealaltă călărime dencoace şi dencolea au pus, de amîndoao părţile taberii, dătinîndu-se şi astupîndu-se în văi. Şi cînd luciia soarele preste pa-vezile ceale de aur, sclipiia măgurile de eale
şi străludia ca făcliile de foc.  Şi să îm inse o parte oarecarea den tabăra împăratului preste măgurile ceale înalte şi unii preste ceale mai de jos, şi veniia întemeiat şi rinduit. Şi să cutremura toţi ceia ce auziia glasul 41 mulţimei lor şi călătoria mulţimei şi izbiturile armelor, pentru că era tabăra mare foarte şi vîrtoasă.  Şi să apropie Iuda şi tabăra 42 lui spre rînduiala şi căzură den tabăra împăratului 600 de bărbaţi.  Şi văzu Eleazar Avar anul una den fiară, înzăuată cu za împărătească, şi era covîrşind toate fiară le, şi i să păru că întru aceaea iaste împăratul. Şi deade pre sine, ca să mîntuiască pre nărodul lui şi să-ş dştige lui nume veacinic. Şi alergă Ia ea cu dîrjie, în mijlocul stolului, şi omori ia şi în direapta şi în stînga şi să desfăcea de el dencoace şi dencolea. Şi să vîri supt elifand şi să puse supt el şi-l 46 omori pre el; şi căzu pre pămînt deasupra lui şi muri acolo.  Şi văzu putearea împărăţiei şi pornirea puterilor şi să abătură de la ei, şi cei den tabăra împăratului să suia întru întimpinarea lor la Ierusalim. Şi să tăbărî împăratul la ludea şi la măgura 48 Sionului.  Şi făcu pace cu cd den Vethsura şi ieşiră den cetate, căci nu era lor acolo hrană ca să să închiză într-însa, căci sîmbăta era pămîntului aceluia.  Şi luo împăratul 50 Vethsura şi rîndui acolo pază, ca să o pă-zască pre ea.  Şi tăbărî asupra sfinţeniei 51 zile multe şi au pus acolo stare de săgeţi, şi meşterşuguri, şi aruncătoare de foc, şi zvîr-lituri de pietri, şi scorpidii, ca să zvîrlească săgeţi, şi praştii.  Şi au făcut ei meşterşuguri cătră meşterşugurile lor, şi au dat războiu zile muhe.  Şi bucate nu era în 53 vase, pentru că al şaptelea an era, şi cei ce scăpa la ludea de Ia limbi au mîncat rămăşiţa punerii.  Şi au rămas întru ceale sfinte 54 bărbaţi puţini, căci au biruit pre d foametea şi s-au răsipit fieştecarele la locul lui. Şi auzi Lisia cum că Filip, pre care au pus 55 împăratul Antioh, încă fiind viu el, să crească pre Antioh, fiiul Iui, ca să împărat ască pre el.  S-au întors de Ia Persida şi Midia, 56 şi puterile ceale ce au mers ale împăratului —cu d, şi cum că cearcă să ia lucrurile, Şi sîrguia şi să învita de margine ca să meargă şi să zică cătră împăratul şi cătră povăţuitorii puterii şi bărbaţii: „Ne sfîrşim în toate zilele, şi hrana noastră e puţină, şi locul unde sîntem tăbărit iaste tare, şi sînt asupra noastră grijile împărăţiei. Acum dară, să dăm direapta oamenilor 58 acestora şi să facem pace cu ei şi cu toată limba lor;  Şi să întărim lor ca 59 să meargă după legile lor, ca şi mai înainte, că pentru  legiuirile lor,  carele am răsipît, [703] s-au urgisit şi au făcut toate aceastea”. Şi plăcu cuvîntul înaintea împăratului şi a boiarilor, şi au trimis cătră ei să să împace şi au priimit. Şi s-au jurat lor împăratul şi boiarii ţ asupra acestora au ieşit den cetate. Şi au întrat împăratul la muntele Sionului şi au văzut tăria locului; şi au călcat jură-mîntul carele au jurat şi au poruncit şi au surpat zidul împrejur. Şi să sculă de sîrg şi să întoarse la Antiohia; şi află pre Filip domnind cetatea şi deade războiu cătră el şi luo cetatea cu sila.

CAP VII

În anul 151, ieşit-au Dimitrie aJ lui ut-Eliy ^elefcu den Rîm şi să sui cu oa-EftUm mci” puţini la o cetate de pre lîngă mare şi împăraţi acolo. Şi fu BascH deaca mergea la casa împărăţiei părinţilor lui, prinsără puterile pre Antioh  şi pre Lisia să-i ducă pre ei la el. Şi să arătă lui lucrul şi zise: „Nu-mi arătaţi obrazeIe lor”. Şi-i omorîră pre ei puterile şi şăzu Dimitrie în scaunul împărăţiei lui.  Şi veniră cătră el toţi bărbaţii cei fără de leage şi necuraţi den Israil, şi Alchimu povăţuiia pre ei, vrind să preoţască, Şi au pîrît pe nărod cătră împăratul, zicînd: „Pierdut-au Iuda şi fraţii lui pre toţi priati-nii tăi, şi pre noi ne-au răsipit de la pămîntul  nostru. Acum, dară, trimite un om pre carele vei creade şi, mergînd, să vază toată peirea aceasta carea au făcut noao şi ţării împăratului şi să-i cearte pre ei şi pre toţi  ceia ce ajută lor”. Şi au ales împăratul pre Vacchidu, priatenul împăratului, domnind decindea de riu, şi mare întru împărăţie,  şi credincios împăratului. Şi au trimis pre el şi pre Alchim păgînul, şi au întărit hu preoţia, şi au poruncit lui să facă izbînda întru fiii lui Israil. Şi să duseră şi veniră cu puteare multă la pămîntul Iudii şi au trimis soli cătră Iuda şi cătră fraţii Iui, cu cuvinte de pace, cu ficleşug. Şi n-au luat aminte la cuvintele lor, pentru că au văzut că au venit cu puteare multă. Şi să adunară cătră Alchim şi Vacchid adunare de cărturari, să cerceteaze ceale direapte. Şi întîiu asideii era întru fiii lui Israil, şi cerea de la ei pace, Pentru că au zis: „Om preot den semenţia lui Aaron au venit cu puterile şi nu ne va face strîmbătate noao”. • Şi grăi cu ei cuvinte de pace şi să jură lor zicînd: „Nu vom cerceta voao rău şi priatenilor voştri”. Şî s-au încrezut lui, şi au prins dentru ei 60 de bărbat şi au omorît pre d într-o zi, după cuvintele carele au scris: „Trupurile sfinţilor Tăi şi sîngiurile lor au vărsat împrejurul Ierusalimului şi nu era la d cine să-i îngroape”. Şi au căzut frica lor şi cutremurul preste 18 tot norodul, căci au zis că:„Nu iaste la ei adevăr şi judecată, pentru că au călcat starea şi jurămîntul carele au jurat”.  Şi s-au 19 sculat Vacchidu de la Ierusalim şi s-au tăbărît la Vizeth şi au trimis şi au prins pre mulţi den oamenii cei ce era împreună cu el, cărei de bunăvoie au venit, şi pre o samă den norod, şi i-au junghiat pre ei la fin tina cea mare.  Şi au aşăzat ţara pe sama lui Alchim şi au lăsat cu el puteare ca să-i ajute lui şi să duse Vacchid cătră împăratul.  Şi 21 să nevoi Alchim pentru arhierie;  Şi s-au 22 adunat cătră el toţi ceia ce turbura norodul lor, şi au biruit pămîntul Iudii şi au făcut rană mare în Israil.  Şi văzu Iuda toată 23 răutatea carea o au făcut Alchim şi cei ce era cu el întru fiii lui Israil, mai mult decît limbile.  Şi ieşi la toate hotarăle Iudeii 24 împrejur şi au făcut izbînda întru bărbaţii cei ce au mers de bună voie şi s-au oprit a mearge la ţară.  Şi deaca au văzut Alchim 25 că s-au întărit Iuda şi cd ce era cu el şi conoscu că nu va putea să le stea împotrivă, şi să întoarse cătră împăratul şi făcu pîrîre asupra lor.  Şi au trimis împăratul pre 26 Nicanor, unul den boiarii lui cei slăviţi, care avea pizmă şi vrăjmăşie asupra lui Israil, şi porund lui să rădice norodul.  Şi veni 27 Nicanor la Ierusalim cu puteare multă şi trimise cătră Iuda şi cătră fraţii lui, cu vicleşug, cuvinte de pace, zicînd:  „Să nu fie 28 vrajbă în mijlocul nostru şi al vostru, voiu veni cu oameni puţini ca să văzu featele voastre cu pace”.  Şi veni cătră Iuda şi să 29 sărutară unii cu alţii cu pace, şi vrăjmaşii era gata să hrăpească pre Iuda.  Şi să_cono seu cuvîntul lui Iuda că cu vicleşug au venit asupra lui, şi să temu de cătră el şi nu vru a-i mai vedea obrazul.  Şi conoscu 31 Nicanor că s-au descoperit sfatul lui şi ieşi întru întimpinarea Iudii, despre Farsarama, la războiu.  Şi căzură den cei ce era cu 32 Nicanor ca vro 500 de bărbaţi şi fugiră la cetatea lui David.  Şi după cuvintele aceastea, suitu-s-au Nicanor la muntele Sionul; şi au ieşit dentru preoţi, de la ceale sfinte, şi den cei bătrîni ai norodului, să i se închine lui cu pace şi să-i arate lui arderea cea de tot care să aduce pentru împăratul.  Şibatjocori pre ei şi-i măscări pre ei şi pîngări pre ei şi grăi mîndru.  Şi să jură cu mînie zicînd: 35 „De nu se va da Iuda şi tabăra hu în mînile meale acum, şi va fi de mă voiu întoarce cu pace, voiu arde casa aceasta! “Şi ieşi cu mînie mare.  Şi intrară preoţii şi statură despre 36 faţa jîrtăvnicului şi a besearecii şi plînsără [704] si zisără: „Tu ai ales casa aceasta, să să numească numele Tău într-însa, să fie casă de rugă şi de umilinţă norodului Tău. Fă izbîndă la omul acesta şi în tabăra hu, şi să cază în sabie; adu-Ţ aminte de hulele lor şi nu le da lor îngăduială!” Şi ieşi Nicanor den Ierusalim şi să tăbărî la Ve-thoron şi-l întimpină pre el putearea Siriei. Şi Iuda să tăbărî în Adasa cu 3000 de oameni; şi să rugă Iuda şi zise: „Cei de la împăratul, cînd au blestemat, au ieşit îngerul Tău şi au lovit dentru ei 185 de mii. Aşa zd rob caşte tabăra aceasta înaintea noastră astăzi, şi să cunoască cei rămaşi că au grăit rău asupra svintelor Tale; şi-l judecă pre el după răutatea lui!*' Şi să loviră taberile spre războiu în 13 ale lunii hu adar şi să zdrobi tabăra lui Nicanor şi căzu el întîiu la războiu. Şi deaca văzu tabăra lui că au căzut Nicanor, lepădîndu-ş armele lor, rugiră. Şi goniia pre ei cale de o zi, de la Adasa pînă a veni la Gasira, şi au trimbiţat denapoia lor cu trîmbiţile sămnărilor. Şi au ieşit den toate satele Iudii demprejur şi covîrşiia pre ei. Şi să întoarseră ceia cătră ceia şi au căzut toţi de sabie şi n-au rămas dentr-înşii nidunul. Şi au hiat prăzile şi pleanul, şi capul lui Nicanor au luat, şi direapta lui, carea o au întins cu mîndrie, şi o au adus şi o au întins lîngă Ierusalim. Şi s-au veselit nărodul foarte şi au adus ziua aceaea zi de veselie mare. Şi au pus ca să ţie preste tot anul ziua aceasta, a 13 a lui adar.  Şi să ostoi pămîntul Iudei puţineale zile.

CAP VIII

Şi auzi Iuda numele rîmleanilor, că sînt lari 1* virtute şi sînt voitori iV de bine tuturor celora ce să lipesc fmw M ^ngă ei şi, cîţi vor veni la ei, întăresc BH  lor prieteşug şi mm că sînt tari la  vîrtute. Şi au povestit Iui războaiele lor şi vitejiile carele au făcut întru franţozi şi cum i-au biruit pre ei şi i-au adus pre ei  supt dajde. Şi cîte au făcut în ţara Spaniei a birui b ăile ceale de argint şi ceale de aur de  acolo. Şi au biruit locul tot cu sfatul lor şi cu răbdarea mîniei, şi locul era departe de la ei foarte; şi împăraţii ceia ce au venit asupra lor de la marginea pămîntului pînă au zdrobit pre d şi au lovit întru ei rană mare; şi ceialalţi dau lor bir preste an. Şi pre Filip şi pre Perse ia, împăratul chiteanilor, şi pre cei rădicat asupra lor i-au zdrobit pre d cu războiu  şi au biruit pre ei. Şi pre Antioh cel Mare, împărat al Asid, cela ce au mersu asupra lor spre războiu, avînd 120 de pili. şi călărime, şi cară, şi puteare multă foarte, şi să zdrobi de dînşii.  Şi-l prins ară pre 7 el viu şi au tocmit lor să le dea, şi d şi cei cc vor împăraţi după el, bir mare, să dea zăloage şi usebire,  Şi ţara Indiii, şi Midia, şi 8 Lidia, şi de la ceale mai bune ţări ale lor şi, luîndu -le pre eale de Ia el, le-au dat pre eale lui Evmeni împăratului.  Şi cum că cei den 9 grecimc s-au sfătuit să meargă şi să rădice pre ei, şi să înţelease cuvîntul la ei  Şi au 10 trimis asupra lor pre un voivod şi au dat războiu cătră ei şi au căzut dentru d rănit mulţi şi au robit pre mulţi, pre muierile lor, şi pre fiii lor, şi i-au prădat pre ei şi au biruit pămîntul lor şi au surpat tăriile lor şi i-au jăfuit pre ei şi i-au robit de tot pre d, pînă în ziua aceasta.  Şi cealealalte 11 împărăţii şi ostroave, dţi oarecînd s-au împondşat lor, i-au stricat şi i-au robit pre ei.  Iară cu priatenii lor şi cu cd ce să 12 odihnesc cu ei au păzit prieteşugul, şi au biruit împărăţiile ceale de aproape şi ceale de departe, şi dţi auzii a numele lor, să temea de cătră ei.  Şi la dţi vor să ajute 13 şi să împărăţască [împărătesc]; şi pre carii vor îi mută; şi s-au înălţat foarte.  Şi întru 14 toate aceastea n-au pus nimeni dentru d stema şi nu s-au îmbrăcat cu mohorît ca să să mărească întru ea.  Şi ca să dea sfatu 15 şi-au făcut lor, şi în toate zilele să sfătuia 320, sfătuindu-să pururea pentru mulţime ca să-i bine-împodobească pre ei.  Şi-ş 16 încred domnia lor asupra unui om pre an şi a stăpîni tot pămîntul lor şi toţi ascultă de unul şi nu iaste zavistie, nici rivnire întru ci. Şi alease Iuda pre Efpolem, feciorul luiloan 17 al lui Accos, şi pre Iason, fiiul lui Eleazar, şi au trimis pre ei la Rlm, să Ie întărească lor prieteşug şi ajutoriu  Şi ca să rădice 18 jugul de la ei, căci văzură împărăţia grecilor robind pe Israil cu robie.  Şi 19 mearsără la Rîm, şi calea era multă foarte, şi întrară la sfat şi răspunsără şi zisără: „Iuda Macaveul şi fraţii lui şi mulţimea 20 jidovilor ne-au trimis pre noi cătră voi, să întărim împreună cu voi ajutoriu şi pace şi să ne scriem noi ajutori şi priateni voao”.  Şi plăcu cuvîntul înaintea lor. 21 Şi  acesta e  izvodul  cărţii, carele s-au 22 izvodit pre table de aramă şi au trimis la Ierusalim, să fie Ungă ei acolo, pomenire de pace  Şi ajutoriu: „Cu bine 23 să fie rîmleanilor şi limbii jidoveşti, pre mare şi pre uscat, in veac, şi sabie şi vrăjmaşu să să depărteaze de la dînşii. [705] Iară de să va întSmpla războiu in Rîm mai nainte, sau tuturor ajutorilor lor întru toată domnia lor. Să ajutorească limba jidovilor, precum vreamea li să va scrie lor, cu mimă plină. Şi celor ce să vor bate nu Ie vor da, nici le vor ajutori cugrîu,cu arme, cu argint, cu vase; în ce chip s-au părut rimleanilor, şi vor păzi pazele lor, neluînd nimica. Şi aseamene, de să va tîmpla la limba jidovilor mai nainte războiu, vor ajutori rimleanii den suflet, precum lor vreamea să va scrie. Şi celor ce vor ajutori nu se va da grîu, arme, argint, vase;precum s-au părut Rîmului, şi vor păzi pazele aceastea, şi nu cu viclenie. După cuvintele aceastea au întărit rimleanii norodului jidovifor. Iară după cuvintele aceastea, de vor vrea acestea şi aceia să adaogă sau să scază, vor face dentru aleagerea lor; şi ce vor adaoge au vor scădea, vor fi chiară. Şi pentru răutăţile carele împăratul Dimitrie face la ei, scris-am Iui zicînd: 'Pentru ce ai îngreuiat jugul tău preste priatenii noştri, ajutori jidovi? Deci, de vor mai jelui de tine, vom face lor judecată şi vom da războiu ţie şi pre mare
şi pre uscat'“.

CAP IX

Şi auzi Dimitrie că au căzut Nicanor tf şi puterile Iui în războiu şi adaose Igs7't| a mai trimite pre Vacchid şi pre P^wil Alchim, de al doilearînd.lapănun-*5a*rl& tul Iudii, şi cornul cel dirept împreună cu ei. Şi mearsără pe calea cea despre Galgala şi să tăbăriră la Mesaloth cea den Arvila şi au luat pre ea şi au pierdut  suflete de oameni multe. Şi în luna dentîiu, în anul 152, să tăbăriră asupra Ierusalimului. Şi să sculară şi mearsără la Verea cu 20000 de băiWţi şi 2000 de călăreţi. Şi Iuda era tăbărît în Eleasa, şi 3000 de bărbaţi aleşi-împreună cu el.  Şi văzură mulţimea puterilor că mulţi sînt şi să temură foarte şi fugiră mulţi den tabără, n-au rămas dentru ei fără numai 800  de bărbaţi. Şi văzu Iuda că s-au răsipit tabăra lui şi războiul îl grăbiia pre el, şi să sfărîma cu inima, căci nu avea vreame să-i  strîngă pre ei, şi să slăbi. Şi zise celor rămaşi: „Să ne sculăm şi să ne suim asupra împrotivnicilor noştri, dară de-i vom putea  să-i batem pre ei”. Şî-I întoarsără pre el, zicînd: „Nu vOm putea, ce numai să mîntuim ale noastre suflete; acum te întoarce, că fraţii noştri s-au răsipit; şi să dăm războiu cătră dînşii, şi noi sîntem puţini”. Şi zise Iuda: „Să nu-m fie mie să fac lucrul acesta, să fug de Ia ei, şi vreamea noastră s-au apropiat, şi să murim vitejaşte pentru fraţii noştri şi să nu lăsăm vina mărirei noastre”.  Şi să sculă putearea de la tabără şi statură întru întimpinarea lor; şi să împărţi călărimea în doao părţi, şi prăş-tiaşii şi arcaşii mergea înaintea puterii, şi cei de frunte războinici, toţi cei tari.  Şi 12 Vacchid era în cornul cel dirept şi să apropie stolul dentru amîndoao părţile şi striga cu trîmbiţele.  Şi trîmbiţară cei dc la Iuda 13 şi ei cu trîmbiţele şi să clăti pămîntul de glasul taberelor şi să făcu războiul împreunat de dimineaţă pînă în sară.  Şivăzuluda 14 că Vacchid şi tăria taberei era în cei den direapta şi veniră împreună cu el toţi cei tari de inimă.  Şi să zdrobi cornul 15 cel dirept de la dînşii şi goniia denapoia lor, pînă la măgura Azotului.  Şi cei den 16 cornul stîng văzură că s-au zdrobit cornul cel dirept şi să întoarsără după Iuda şi după cei ce era împreună cu el pre den dos. Şi să îngreuie războiul şi căzură rănit 17 mulţi, şi den ceia şi den ceia.  Şi Iuda 18 căzu, şi ceialalţi fugiră.  Şi ridicară 19 Ioanathan şi Simon pre Iuda, fratele lor, şi-l astrucară pre el în groapa părinţilor lui, în Modiim.  Şi-l plînsără pre el şi-l 20 tînguiră pre el toi Israilul tînguire mare, şi jăliia zile multe, şi ziseră:  „Cum căzu 21 cel tare, care au mîntuit pre Israil?”  Şi 22 ceale mai multe ale cuvintelor Iudei şi ale războaielor şi ale vitejiilor care au făcut şi ale mărimei Iui nu s-au scris, pentru că multe era foarte.  Şi fu după moartea Iudei, 23 plecară cei fără de leage în toate hotarăle lui Israil şi răsăriră toţi ceia ce fac strîmbătatea.  In zilele acealea să făcu foamete 24 mare foarte şi de bunăvoie să deade ţara împreună cu ei.  Şi alease Vacchid pre 25 oamenii cei necredincioşi şi puse pre ei domni ţării.  Şi cerceta şi îscodiia pre 26 priatinii Iudei şi aducea pre ei cătră Vacchid şi-ş izbîndiia întru dînşii şi-i batjocuriia pre ei.  Şi să făcu necaz mare în Israil, carele 27 nu s-au făcut den ziua carea nu s-au ivit proroc întru ei.  Şi să adunară toţi priatinii Iudei şi ziseră lui Ioanathan:  „De 29 cînd fratele tău Iuda au murit, şi om aseamenea lui nu iaste, să iasă cătră vrăjmaşi şi cătră Vacchid şi întru cei ce pizmuiesc limbii noastre.  Acum dară, pre tine 30 te-am ales astăzi ca să ne fii în locul lui noao căpetenie şi povîţuitoriu, ca să baţi războiul nostru”.  Şi priimi Ioanathan în vreamea aceaea povăţuirea şi să sculă în locul Iudei, fratelui lui.  Şi înţelease şi cerca 32 pre el să-l omoară.  Şi află Ioanathan şi 33 Simon, fratele Iui, şi toţi cei ce era cu el şi fugiră Ia pustiiul lui Thecoe şi să tăbăriră la apa lacului Asfarului.  Şi află Vacchid, în ziua sîmbetelor, şi veni el şi toată oastea lui, decindea de Iordan.  Şi [706] trimise pre fratele lui, povăţuitoriu gloatei, şî au rugat pre navatei, priatinii lui, să puie la ei unealtele ceale multe. Şi işiră fiii lui lamvri de la Midava şi prinsără pre Ioan şi toate cîte avea şi să duseră cu eale. Şi după cuvintele aceastea,vestiră lui Ioanathan şi lui Simon, fratele lui, că fui lui lamvri fac nuntă mare şi aduc nevasta de la Nada-vath, fata unui boiariu den cd mari ai hananeilor, cu pompă mare. Şi-ş aduse aminte de Ioan, fratele Iui, şi să suiră şi să ascunseră supt acoperemîntul muntelui. Şi ridicară ochii lor şi văzură şi iată, gîlceava şi gloată şi povară multă, şi ginerile au ieşit, şi priatenii lui şi fraţii lui, întru timpinarea lor, cu tîmpene şi cu muzice şi cu arme multe. Şi să sculară asupra lor de unde era ascunşi cei ai Iui Ioanathan şi ucise-ră pre ei şi căzură răniţi mulţi.şi cei rămaşi au fugit la munte; şi luară toate prăzile lor. Şi să întoarse nunta spre plîngere şi glasul muzicelor lor spre jale. Şi au izbîndit izbîndirea sîngelui fratelui lor şi s-au întors Ia băhnişul Iordanului. Şi auzi Vacchidu şi veni în ziua sîmbetelor pînă la mătdle Iordanului cu puteare multă. Şi zise Ioanathan celor de ungă el: „Să ne sculăm acum şi să dăm războiu pentru sufletele noastre, pentru că nu iaste astăzi ca ieri şi ca alaltăieri. Că iată, războiul iaste în preajma noastră şi denapoia noastră, şi apa Iordanului dencoace şi dencolea, şi băhniş şi dumbravă, nu iaste loc de a ne abate. Acum dară, strigaţi la ceriu pentru ca să scăpaţi den mîna vrăjmaşilor noştri”. Şi să împreună războiul. Şi întinse Ioanathan mîna lui să lovească pre Vacchidu şi să deade de la el înapoi. Şi sări Ioanathan şi cei ce era cu el în Iordan şi înot ară pînă decindea, şi ceia n-au trecut Iordanul asupra lor. Şi căzură de la Vacchidu în ziua aceaea ca vro 1000 de bărbaţi. Şi să înturna la Ierusalim şi zidi cetăţi tari în ludea: întărirea cea den Iereho, şi pre Emmaum, şi pre Vethoron, şi pre Vethil, şi pre Thamnatha, Farathoni, şi pre Tefon, cu ziduri nalte şi porţi şi zăvoară.  Şi puse strajă într-însele, ca să fie cu vrăjmăşie spre Israil. Şi au întărit cetatea cea den Vethsura, şi pre Gazară,şi marginea, şi au pus într-însele puteri şi puneri de mîncări. Şi au luat pre fui povăţuitori -lor ţării zăloage şi au pus pre ei la margine, în Ierusalim, în pază. Şi în anul 153, în luna a doua, porund Al chim să surpe zidul curţii sfintelor cei mai denlăuntru; şi surpă lucrurile prorocilor şi începu a surpa. In vreamea aceaea, rănitu-s-au Al chim şi să conteniră lucrurile lui şi să astupă gura tui şi să
slăbi şi nu mai putea a mai grăi cuvînt şi a porund pentru casa lui.  Şi muri Al chim 56 în vreamea aceaea cu muncă mare.  Şi văzu 57 Vacchidu că au murit AI chim, şi să înturna cătră împăratul şi să ostoi pămîntul Iudii ani 2.  Şi să sfătuiră toţi cei fără de leage 58 zicînd: „Iată, lonathan şi cei ai Iui cu linişte lăcuiesc, nădejduind; acum dară, să aducem pre Vacchidu şi va prinde pre d toţi într-o noapte”.  Şi mergînd, s-au sfătuit cu el. 59 Şi să sculă a veni cu puteare multă şi au 60 trimes cărţi pre ascuns la toţi ajutorii Iui cei den ludea ca să prinză pre lonathan şi pre cei ce-s cu el; şi nu putea, căci s-au înţeles lor sfatul lor.  Şi au prins den bărbaţîi ţării, den căpeteniile răutăţii, ca vro 50 de bărbaţi şi i-au omorit pre ei.  Şi să 62 osebi lonathan şi Simon şi cei ce era cu el la Vethvasi cea den pustiiu şi zidi ceale surpate ale ei şi au întărit pre ea.  Şi află 63 Vacchidu şi adună toată mulţimea Iui şi celor den ludea porund.  Şi viind, să tăbărî asupra Vethvasiei şi au bătut pre ea zile multe şi au făcut meşteşuguri.  Şi au lăsat lonathan pre Simon, fratele lui, în cetate şi ieşi în ţară; şi ieşi cu număr.  Şi lovi 66 pre Odomira şi pre fraţii lui şi pre fiii lui Faseron la lăcaşurile lor şi începu a bate şi să sui cu puteri.  Şi Simon şi cei ce era 67 cu el ieşiră den cetate şi arsără meşterşuguri le.  Şi deaderă războiu cătră Vacchid şi 68 să zdrobi de cătră ei şi-l năcăjiia pre el foarte, căci era sfatul lui şi venirea lui deşartă.  Şi să urgisi cu mînie asupra bărbaţilor celor fără de leage, celor ce au sfătuit pre el ca să vie în ţară, şi au omorit dentru ei mulţi; şi să sfătui ca să meargă la pămîntul lui.  Şi înţelease lonathan şi trimise 70 cătră el soli, ca să tocmească cătră el pace şi să le dea lor robimea. Şi au 71 priimit şi au făcut după cuvintele lui; şi i să jură lui cum nu-i va mai cerca răul în toate zilele vieţii lui.  Şi i-au dat lui robimea carea au robit mai nainte den pămîntul Iudii şi, mturnîndu-se, să duse la pămîntul lui şi n-au mai adaos încă a veni la hotarăle lor.  Şi să ostoi sabia den Israil; şi au 73 lăcuit  lonathan în Mahmas,  şi începu lonathan a judeca pre nărod, şi au stins pre cei necurat den Israil.

CAP X

Şi în anul 160, suitu-s-au Alexandru 1 al lui Antioh Epifan şi au luat Ptolemaida şi l-au priimit pre el şi au împărăţit acolo.  Şi auzi 2 Dimitrie împăratul şi adună putearea multă foarte şî ieşi în timpinarea [707] lui la războiu. Şi au trimis Dimitrie cătră Ionathan cărţi cu cuvinte de pace, ca să-l mărească pre el, pentru că zise:  „Să apucăm a pune pace cu el mai nainte decît a pune el cu Alexandru împotriva  noastră. Pentru că-ş va aduce aminte toate răutăţile carele am făcut cătră el,  şi Ia fraţii lui, şi la limba lui”. Şi-i deade Iui volnicie să adune puteri şi să facă arme şi să fie el ajutoriu lui, şi pre cei zălojiţ,  ce era la margine, zise să-i dea lui. Şi veni Ionathan la Ierusalim şi au citit cărţile la auzirea a tot nărodul şi celor den margine.  Şi să temură cu frică mare cînd auziră că i-au dat lui împăratul volnicie să adune puteri. Şi au dat cei den margine lui Ionathan pre cei zălojiţ, şi i-au dat pre eipărinplor lor.  Şi lăcui Ionathan în Ierusalim şi începu a zidi şi a înnoi cetatea. Şi zise cătră ceia ce fac lucrurile să zidească zidurile şi muntele Sionului,premprejur, den pietri cu patru muchi, întru întărire; şi au făcut aşa. Şi au fugit cei striini de fealiu, cei ce era în tăriile carele au zidit Vacchid,  Şi au lăsat fieştecarele locul Iui şi s-au dus la pămîntul Iui. Fără numai in Vethsura au rămas oarecarii den ceia ce au lăsat leagea şi poruncile, pentru că le era lor scăpare. Şi auzi Alexandru împăratul făgăduialele cîte au trimis Dimitrie lui Ionathan, şi i-au povestit lui războaiele şi vitejiile carele au făcut el şi fraţii Iui, şi trudele carele au avut, şi zise: „Au afla-vom noi un bărbat ca acesta? Şi acum, să-l facem pre el priaten şi ajutoriu noao”. Şi au scris cărţi şi au trimis lui, după cuvintele aceastea zicînd: „împăratul Alexandru, fratele, lui Ionathan—bucuriei Auzit-am de tine cum că eşti bărbat vîrtos cu puteare şi iscusit eşti a fi noao priaten. Şi acum te-am pus astăzi pre tine arhiereu limbii tale şi priaten împăratului să te chemi (şi trimise lui mohorît şi coronă de aur) şi să socoteşti ceale ce sînt ale noastre şi să păzeşti prieteşug cătră noi”. Şi să îmbrăcă Ionathan cu svîntul văşmînt, în a şaptea lună, în anul 160, în praznicul facerii colibilor, şi au adunat puteare şi au făcut arme multe.  Şi auzi Dimitrie cuvintele aceastea şi să mîhni şi zise: „Pentru ce am făcut aceasta, de au apucat mai nainte de noi Alexandru a pune prieteşug cu jidovii spre întărire? Scrie-voiu şi eu lor cuvinte de mîngîiare şi de înălţime şi de dări, ca să fie împreună cu ruine spre ajutoriu”. Şi au trimis lor după cuvintele aceastea: „împăratul Dimitrie, neamului Iudeilor,să să
bucure!  De vreame ce aţi păzit ceale cătră noi tocmeale şi aţi stătut întru prieteşugul nostru şi nu v-aţi lipit lîngă vrăjmaşii noştri, auzit-am şi ne-am bucurat.  Şi 27 acum, rămîneţi încă a păzi cătră noi credinţă, şi vom răsplăti voao bune pentru carele faceţi cu noi.  Şi vom lăsa voao 28 lăsări multe şi vom da voao dări.  Şi acum, 29 slobozescu pre voi şi lasu voao pre toţi jidovii de biruri şi de preţul sării şi de cununi; şi pentru întreiala seminţii  Şi pentru jumătatea de roadă cea de lemn, ce mi să vine mie a lua, iert de astăzi înainte a nu mai lua den ţara Iudii şi de la ceale 3 legi ce s-au adaos ei, de la Samaritida şi Galilea, şi den ziua de astăzi şi pînă în veac. Şi Ierusalimul fie sfînt şi iertat, şi hotarăle 31 lui, zeduialele şi vămile.  Lasu şi biruinţa marginii ceii den Ierusalim şi o dau arhiereului, ca să puie într-însa bărbaţi, pre carii ar aleage el, a o păzi pre ea.  Şi tot 33 sufletul jidovilor, ce s-au robit de la pămîntul Iudii la toată împărăţia mea, îl lasu slobodu în dar; şi toţi să lase birurile lor şi ale dobitoacelor lor.  Şi toate sărbătorile, şi sîmbetele, şi lunile noao, şi zilele . ceale dovedite, şi 3 zile mai nainte de sărbătoare, şi 3 zile după sărbătoare, fie toate zilele slobode şi iertare de toţi jidovii ceia ce sînt întru împărăţia mea.  Şi nu va 35 avea volnide nimeni să facă şi să dodeiască pre neştine dentru ei, pentru tot lucrul. Şi să să scrie den jidovi Ia puterile împăratului la 30000 de bărbaţi şi să vor da lor lefi, cum să cuvine la toate puterile împăratului.  Şi să voru pune dentru ei întru 37 tăriile ceale mari ale împăratului şi dentru acestea să vor pune preste trebile împărăţiei care sînt de credinţă şi căpeteniile carii vor fi preste ei să fie dentru ei şi să umble după legile lor, precum au şi porundt împăratul în pămîntul Iudii.  Şi ceale 38 3 legi [ce] s-au adaos la ludea de Ia ţara Samariei, să să adaogă la ludea, ca să să socotească să fie supt unul, ca să nu asculte de altă biruinţă fără numai de arhiereu. Ptolemaida şi ceaea ce e alăturea cu ea am 39 dat-o dar sfinţilor celor den Ierusalim, Ia cheltuiala cea ce să cuvine la ceale sfinte. Şi eu dau pre anu 15000 de sicle de argint 40 den viniturile împăratului, de la locurile ceale ce să cuvin.  Şi tot cel ce prisoseaşte, 41 care n-au fost dînd cei ce era preste trebi, ca în anii cei dentîiu, de acum vor da la lucrurile Casii.  Şi, preste aceastea, 5000 de 42 side de argint, carii lua de la trebi, ca în anii cei de mai nainte, ai Sfîntului, den venit pre an, şi acestea să lase, pentru că să cadu aceastea preoţilor celor ce slu-jăscu.  Şi oridţi ari fugi la besearica cea  [708] den Ierusalim şi în toate hotarăle ei, fiind datori împărăteşti şi tot lucrul, să să slobo-zească, şi toate cîte sînt lor, întru împărăţia mea. Şi a să zidi şi a să înnoi lucrurile sfintelor, şi cheltuiala să va da den venitul împăratului. Şi să să zidească zidurile Ierusalimului şi să le întărească împrejur, şi cheltuiala să va da den venitul împăratului; şi să să zidească zidurile ceale den ludea”. Şi deaca auzi lonathan şi norodul cuvintele aceastea, nu le-au crezut, nici le-au priimit, căci ş-au adus aminte de răutatea cea mare carea o au făcut în Israil şi au năcăjit pre ei foarte. Şi să voiră bine cu Alexandru, căci el s-au făcut lor începătorul de cuvinte de pace şi era lui într-ajutoriu în toate zilele. Şi adună Alexandru împărat puteri mari şi să tăbărî împotriva lui Dimitrie. Şi deaderă războiu aceşti doi împăraţi; şi fugi tabăra Iui Dimitrie şi goni pre el Alexandru. Şi să întări preste ei şi întări războiul foarte, pînă au apus soarele, şi căzu Dimitrie, în ziua aceaea. Şi au trimis Alexandru cătră Potolomcu,împăratul Eghipetului,soli, după cuvintele aceastea zicînd: „De vreame ce m-am înturnat la pămîntul împărăţiei meale şi am şăzut în scaunul părinţilor miei şi am biruit putearea şi am înfrînt pre Dimitrie şi am biruit ţara noastră Şi dedeiu cu dînsul războiu şi să înfrînse el şi tabăra lui de noi şi am şăzut pre scaunul împărăţiei Iui, Şi acum, să mtărim între noi prieteşug: şi acum, dă-m pre fata ta să o iau muiare, şi voiu fi ginere ţie şi voiu da ţie dări şi ei ,vreadnice ţie”. Şi răspunse Potolomeu împăratul zicînd:„Bună zi, în carea te-ai întors la pămîntul părinţilor tăi şi ai şăzut în scaunul împărăţiei lor. Şi acum voiu face ţie ceale ce ai scris; ce vino să ne tîlnim la Ptolemaida, ca să ne vedem unul cu altul, şi te voiu face ginere precum ai zis”. Şi ieşi Ptolemeu den Eghipet, el şi Cleopatra, fata lui, şi veniră Ia Ptolemaida, în anul 162. Şi să întimpină cu Alexandru împăratul şi-i deade pre Cleopatra, fata lui, şi-i făcu nunta ei la Ptolemaida, precum  fac  împăraţii,  cu  slavă mare. Şi scrise Alexandru împăratului Ioanathan să vie întru întimpinarea lui. Şi mearse cu mărire la Ptolemaida şi să întimpină cu cei 2 împăraţi şi deade lor argint şi aur, şi priatinilor lor dări multe, şi află har înaintea lor. Şi să adunară asupra lui bărbaţi udgaşi den Israil, oameni fără de leage, să-l pîrască pre d, şi nu-i băgă în seamă împăratul. Şi porund împăratul şi dezbrăcară pre Ioanathan de fainele lui şi-I îmbrăcară pre el cu mohorît; şi făcu aşa.  Şi-I puse împăratul de şăzu
cu el şi zise boiarilor lui:,,Ieşit cu el la mijlocul cetăţii şi strigaţi ca nimeni să nu să roage împotriva lui, pentru ni ci un lucru, şi nimeni să nu-l dodeiască, pentru tot cuvîntul”.  Şi fu deaca văzură cei ce-l pîrîia 64 mărirea lui, precum au strigat, văzîndu-l îmbrăcat şi cu mohorît, fugiră toţi.  Şi-l 65 mări pre el împăratul şi-I scrise pre el den priatinii cei den frunte şi-I puse pre el voivod şi part aş u domnilor.  Şi să întoarse Ioanathan la Ierusalim cu pace şi cu veselie. Şi,în anul 165, veni Dimitrie, feciorul lui 67 Dimitrie de la Crit, la pămîntul părinţilor lui.  Şi auzi Alexandru împărat şi să mîhni 68 foarte şi să întoarse la Antiohia.  Şi puse 69 Dimitrie pre Apolonie, pre cela ce era la Chili-Siria, şi adună puteare mare; şi s-au tăbărit Ia Iamnia şi au trimis cătră lonathan arhiereul,zicînd:  „Tu însuţi te rădici 70 asupra noastră? Şi eu m-am făcut de batjocură şi de ocară pentru tine; şi pentru căci biruieştî preste noi în munţi?  Acum 71 dară, de te nădejduieşti pre puterile tale, pogoară-ie cătră noi la dmpu şi să ne lovim amîndoi acolo, căci cu mine iaste putearea cetăţilor.  întreabă şi află cine sînt; şi 72 ceialalţi carii ajută noao. Şi zic: Nu iaste voao stare de pidoru de cătră faţa noastră, căci de doao ori s-au înfrînt părinţii tăi în pămîntul lor.  Şi acum nu vei putea 73 să stai înaintea călărimei şi a unii puteri ca aceştiia la dmpu, unde nu iaste piatră, nid pietridcă, nid loc de fugă”.  Şi deaca 74 auzi lonathan cuvintele Iui Apolonie, s-au pornit cu cugetul şi au ales 10000 de bărbaţi şi ieşi den Ierusalim şi-l întimpină Simon, fratele lui, spre ajutoriul lui.  Şi să 75 tăbărî la lopi şi-l închiseră pre el den cetate, căci straja lui Apolonie era la Ioppa, şi o bătură pre ea.  Şi temîndu-se, deschiseră 76 cei den cetate şi stăpîni lonathan Ioppa. Şi auzi Apolonie şi să tăbărî aproape cu 77 3000 de călărime şi puteare multă şi mearse Ia Azot, ca cum ar călători, şi împreună să apropie la dmp, pentru căci avea el mulţime de călărime şi să nădejduia pre dînsa. Şi goni lonathan denapoia lui la Azot şi să 78 loviră taberele denapoia lui spre războiu. Şi lăsă Apolonie 1000 de călărime pre ascuns denapoia lor.  Şi află lonathan că 80 iaste fîdeşug denapoia lui şi au încungiurat tabăra lui; şi scuturară săgeţile la norod de dimeneaţă pînă înde sară.  Iară norodul 81 sta precum porundse lonathan şi osteniră caii lor.  Şi trase Simon putearea lui şi 82 să Iovi cu stolul, pentru că călărimea slăbise, şi să zdrobiră de el şi fugiră.  Şi 83 călărimea s-au răsipit Ia dmp şi au fugit la Azot  şi întrară Ia Vithdagon, capiştea [709] lor, ca să scape. Şi au ars Ionathan Azotul şi cetăţile ceale demprejurul ei, şi luo prăzile lor, şi besearecaDagonului şi pre cei ce au fugit într-insa i-au ars cu foc. Şi să făcură cei ce au căzut de sabie, împreună cu ceia ce s-au ars, ca 8000 de oameni. Şi să sculă Ionathan de acolo şi să tăbărî Ia Ascalon şi ieşiră cei den cetate spre timpinarea lui, cu mărire mare. Şi să înturna Ionathan la Ierusalim, împreună cu cei de lîngă el, avînd prăzi multe. Şi fu deaca auzi Alexandru împăratul cuvintele aceastea, şi adaose a mări pre Ionathan. Şi trimise lui paloş de aur, precum iaste obiceaiul a să da rudelor împăraţilor, şi-i deade Iui pre Accaron şi toate hotarăle ei spre dare de sorţu.

CAP XI

Şi împăratul Eghipetului au adunat puteri multe, ca năsipul de fa ţărmurile mării, şi corăbii multe, şi cercă să biruiască de tot împărăţia lui Alexandru, cu vicleşug, şi să  adaogă pre ea la împărăţia hu. Şi ieşiră la Siria cu cuvinte de pace şi deschidea lui cei den cetăţi şi-l întimpina pre el, căci porunca împăratului Alexandru era să iasă întru timpinarea lui, căci îi era lui socru. Şi deaca întră la cetăţile Ptolemaidei, au rinduit  puterile şi strajă în fieştecare cetate. Şi deaca să apropie la Azot, arătă lui beseareca Iui Dagon arsă, şi Azotul şi împrejururile ei surpate, şi trupurile lepădate, şi pre cei arşi, pre carii au ars la războiu, pentru că  au făcut stoguri de ei în calea lui. Şi povestiră Jrnpăratului ceale ce au făcut Ionathan, ca să-l defaime pre el, şi tăcu împăratul. Şi întimpina Ionathan pre împăratul la Ioppa cu mărire şi să sărutară împreună  şi au dormit acolo. Şi mearse Ionathan cu împăratul pînă la riul ce să cheamă Ele ther şi să întoarse la Ierusalim. Şi împăratul Potolomeu birui cetăţile ceale de pre Ungă mare pînă la Selevchia cea de pre lîngă mare şi socotiia pentru Alexandru gînduri  reale. Şi trimise soli cătră Dimitrie împăratul zicînd: „Vino să punem Între noi legătură şi voiu da ţie pre fata mea, carea ţme Alexandru, şi vei împăraţi împărăţia tătîne-tău.  Pentru că m-am căit căci i-am dat lui fata mea, că au cercat să mă omoară”. Şi l-au hulit pre el, pentru că au poftit el împărăţia lui.  Şi luîndu-ş fata, o deade Iui Dimitrie; şi să streină Alexandru şi să arătă vrajba lor.  Şi Întră Potolomeu la Antiohia şi puse 2 steme în capul lui: şi a Ariei şi a Eghipetului.  Şi Alexandru împăratul era în Chilichia în vremile acealea, căci să videnise cei de la locurile acealea.  Şi auzi Alexandru şi veni asupra lui cu războiu; şi
ieşi Potolomeu şi-l întimpina pre el cu mină tare şi-I mfrînse pre el.  Şi fugi Alexandru 16 la Aravia, ca să să acopere el acolo, şi împăratul Potolomeu s-au înălţat.  Şi luo 17 ZavdiiI arapul capul lui Alexandru şi-l trimise  Iui Potolomeu.  Şi împăratul 18 Potolomeu muri a treia zi şi cei ce era în cetăţi periră de cei ce era într-însele.  Şi 19 împăraţi Dimitrie în anul 167.  In zilele 20 acealea adună Ionathan pre cei den ludea ca să bată marginea cea den Ierusalim, şi făcu asupra ei meşterşuguri multe.  Şi 21 mearseră oarecarii, carii urîia limba lor.băr-baţi fără de leage, cătră împăratul şi vestiră lui că Ionathan şade împrejurul marginei; Şi auztnd, să mînie şi, deaca auzi, îndată 22 purcegînd au venit Ia Ptolemaida şi au scris lui Ionathan să nu şază împrejur şi ca să-l întimpine el pre dînsul Ia Ptolemaida, cît de curînd, să să impreune.  Şi deaca auzi 23 Ionathan, porund să şază împrejur şi alease den cei mai bătrîni ai lui Israil şi den preoţi şi deade pre sine la primejdie.  Şi luînd 24 argint şi aur şi îmbrăcăminte şi alte daruri mai multe, au mers cătră împăratul Ia Ptolemaida şi află har înaintea lui.  Şi făcea 25 pîră asupra lui oarecarii fără de leage den jidovi,  Şi au făcut lui îropăratul precum 26 au făcut Iui şi cei mai nainte de el şi-l înălţă pre el înaintea tuturor priateni lor lui. Şi întări lui vlădida şi altele cîte avea mai 27 nainte cinstite şi l-au făcut pre el a povăţui pre cd de frunte priateni.  Şi să rugă 28 Ionathan împăratului să facă ludea fără de bir, şi ceale trei diregătorii ale locurilor, şi pre Samaria, şi-i făgădui lui talanzi trei sute. Şi plăcu împăratului, şi scrise lui Ionattian 29 cărţi pentru toate aceastea, scriind într-aces-ta chip:  „Împăratul Dimitrie—lui Ionathan fratelui bucurie, şi limbii jidovilor! Izvodul cărţii care am scris lui Lasten, rudii noastre, pentru voi, scris-am şi cătră voi care să ştiţ:  'împăratul Dimitrie— 32 Iui Lastin tatălui, să să bucure!  limbii 33 iudeilor, priatenilor noştri şi carii păzescu ceale ale noastre direptăţi, am ales a le face bine, pentru cea de la ei bunăvoie cătră noi.  Le-am întărit lor şi hotarăle 34 Iudd şi ceale trei legi danie, şi Lida şi Ramathem, carele s-au adaos la ludea de la Samaritida, şi toate cîte să hotărăsc cu eale; şi tuturor celor ce fac jîrtvă la Ierusalim, pentru ceale împărăteşti carele lua împăratul de la ei mai nainte pre an, den roadele pămîntului şi den roadele pomilor,  Şi cealealalte care ni să cad noo 35 de acum înainte ale zecimalelor şi ale vămilor [701] celor ce ni să cad noao, şi iazerile sării, şi ceale ce ni să cade cununi, toate de ajutoriu le iertăm lor. Şi nu să va călca ni ci una dentru aceastea, de acum preste toată vreamea' Acum dară, nevoiţi ca să faceţ acestora izvod, şi să să dea Iui lonathan şi să să puie in muntele cel svînt, la locu însămnat”. Şi văzu Dimitrie împăratul că au încetat pămîntul înaintea lui şi nimica lui nu să împondşa, şi au slobozit toate puterile Iui, pre fieştecarele la locul său, afară den puterile ceale striine, carele le-au adunat de la ostroavele limbilor; şî pizmuiră lui toate puterile ceale de la părinţi. $i Trifon era den cei de la Alexandru mai nainte, şi văzu că toate puterile răpştescu asupra lui Dimitrie şi mearse cătră Simalcue arapul,carele hrăniia pre Antioh,copilaşul Iui Alexandru, Şi sădea lîngă el, ca să-I dea pre el lui, să-l puie împărat în locul tătîne-său. Şi spuse lui cîte au făcut Dimitrie, şi vrajba care au cu el puterile Iui, şi rămase acolo zile multe. Şi trimise lonathan cătră Dimitrie împăratul ca să scoată pre cei den margine den Ierusalim şi pre cei den tării, pentru că era dînd războiu lui Israil. Şi trimise Dimitrie cătră lonathan, zicînd: „Nu numai aceastea voiu face ţie şi limbii tale, ce cu mărire voiu mări pre tine şi limba ta, de voiu neraeri vreame bună. Acum dară, pre direptate vei face de-m vei trimite oameni carii îm vor ajuta, căci mi s-au fi ele nit toate puterile meale”. Şi au trimis lonathan Iui 3000 de voinid aleş la Antiohia; şi veniră cătră împăratul şi să veseli împăratul de vinirea lor. Şi să adunară cd den cetate In mijlocul cetăţii, ca vro 120000 de bărbaţi, şi vrea să omoară pre împăratul. Şi fugi împăratul la curte, şi au apucat cei den cetate răspintiile cetăţii şi au început a da războiu. Şi au chemat împăratul pre jidovi spre ajutoriu, şi să adunară cătră el toţi împreună şi s-au risipit în cetate. Şi au omorit în cetate în ziua aceaea ca vro 100000, şi au ars cetatea, şi au luat prăzi multe într-acea zi, şi au mîntuit pre împăratul. Şi văzură cei den cetate că au biruit de tot jidovii cetatea precum au vrut, şi au slăbit cu cugetele lor şi au strigat cătră împăratul, cu rugăciune zicînd: „Dă-ne noao direaptele, şi să contenească jidovii bătiml pre noi şi cetatea”. Şi lepădară armele şi făcură pace şi să măriră jidovii înaintea împăratului şi înaintea tuturor celor de la împărăţia fui; şi să întoarseră la Ierusalim avînd prăzi muhe. Şi şăzu Dimitrie împăratul în scaunul împărăţiei şi încetă pămîntul
înaintea lui.  Şi minţi de toate cîte zise 55 şi s-au în streinat lui lonathan şi n-au răsplătit după pohtele ceale bune, carele au răsplătit lui, şi-l necăjiia pre el foarte. Şi după aceastea să întumălrifon, şi Antioh 54 cu el, copilaş tinerel; şi împăraţi şi puse stemă.  Şi să adunară cătră el toate puterile carele au răsipit Dimitrie şi deaderă războiu cătră el; şi fugi şi să birui.  Şi mo 56 Trifon fiară le şi birui de tot pre Antiohia. Şi scrise Antioh cel mai tînăr lui lonathan, 57 zicînd:„Intărescuţi  ţie vlădida şi puiu pre tine preste ceale patru legi, ca să fii tu den priatinii împăratului”.  Şi au trimis 58 lui daruri de aur, şi slujbă, şi-i deade lui volnide a bea cu aur şi a fi cu mohorît şi a avea paloş de aur.  Şi pre Simon, fratele 59 lui, I-au pus voivod de la laturea Tirului pînă la hotarăle Eghipetului.  Şi ieşi lonathan 60 şi mergea decindea de rîu şi pre la cetăţi şi să adunară cătră el toate puterile Siriei, spre ajutoriu; şi veni la As calo n şi-i ieşiră întru întimpinarea lui cei den cetate cu slavă. Şi să duse de acolo la Gaza şi şăzuîmprejurul ei şi arse premprejururile ei şi le pradă pre eale.  Şi rugară cei de la Gaza pre 62 lonathan şi deade lor direaptele; şi luo pre feciorii boiarilor zăloage şi-i trimise pre ei la Ierusalim, şi trecu pren ţară, pînă la Damasc.  Şi auzi lonathan că era boiarii 63 lui Dimitrie la Cadis cea den Galilea, cu puteare multă, vrînd să-l mute pre el den ţară. Şi să întimpină cu d, şi pre frate-său Simon 64 îl lăsă în ţară.  Şi să tăbărî Simon Ia 65 Vethsura şi bătea pre ea zile multe şi o închise pre ea.  Şi-l rugară pre el ca să ia 66 direapte, şi le deade lor; şi-i scoase pre ei de acolo, şi luo cetatea şi puse într-însa pază. Şi lonathan şi tabăra lui s-au tăbărit la apa 67 Ghenisarului şi mînecară demineaţa la dmpul Nasorurui.  Şi iată, tabăra celor streini 68 de fealiu întimpină pre el Ia dmp, şi puseră oaste ascunsă asupra lui în munţi, şi ei îl timp in ară den preajmă.  Şi oastea cea 69 ascunsă s-au sculat den locurile lor şi au dat războiu.  Şi fugiră cd de Ungă lonathan 70 toţi, nid unul n-au rămas dentru ei, afară de Matathia al lui Avesalom şi Iuda al lui Halfi, căpeteniile oştii puterilor.  Şi rupse 71 lonathan hainele lui şi puse pămînt pre capul lui şi să rugă.  Şi să întoarse cătră ei cu 72 războiu şi înfrinse pre ei şi fugiră.  Şi văzură cd ce fugiia de Ia el şi să întoarseră cătră el; şi goniia cu el pînă la Cadis, pînă la tabăra lor, şi s-au tăbărît acolo.  Şi au 74 căzut den cei streini de fealiu,în ziua aceaea, ca vro 3000 de bărbaţi şi să întoarse lonathan la Ierusalim.

[711]

CAP XII

Şi văzu Ionathan că vreamea îi pris-il*c3 tăneaşte şi alease bărbaţi şi trimise Bfc^fl  la Rîm să întărească şi să innoias  MkyJ] că cătră ei prieteşug. Şi la E3ÎBI  sparteani şi alte locuri au trimis  cărţi ca aceastea. Şi mearseră Ia Rîm şi Intrară la sfat şi zisără: „Ionathan arhiereul şi limba jidovilor au trimis pre noi să înnoim priteşugul la ei şi ajutoriul,ca şi mai nainte”.  Şi deaderă cărţi lor cătră ei pre alocurea, ca să-i petreacă pre ei la pămîntulludii cu pace.  Şi acesta e izvodul cărţilor cărora au scris  Ionathan sparteanilor: „Ionathan arhiereul şi bătrînimea limbii şi preoţii şi celalalt norod al jidovilor—la sparteanii fraţi, să să  bucure! De vreame ce mai nainte s-au trimis cărţi cătră Om,i arhiereul, de la Darie, cel ce împărăţeaşte întru voi, că sinteţi fraţii noştri, precum iaste scris izvodul,  Şi au priimit Onia pre bărbatul cel trimis , cu cinste şi au luat cărţile întru carele să
arăta pentru ajutoriu şi pentru prieteşug,  Şi noi dară, nelipsiţi de aceastea tund, mîngîiare avînd cărţile ceale sfinte, care sînt în mînule noastre, Ne-am ispitit a trimite cea cătră voi frăţie şi prieteşug a-nnoi, ca să nu ne înstreinăm de cătră voi, pentru că multe vremi au trecut de cînd aţi trimis cătră noi. Noi dară în toată vreamea neîncetat, şi la sărbători, şi la cealealalte cu viitoare zile, vă pomenim pre voi {la] preste carele aducem jîrtve şi la rugi, precum să cade şi să cuvine să pomenim pre fraţi.  Şi ne veselim spre mărirea voastră. Şi pre noi ne-au în cunjurat multe scărbe, şi războaie multe, şi ne-au dat războiu noao împăraţii cei demprejurul nostru. Şi nu vream dară să vă dodeim pre voi şi pre ceialalţi ajutori şi priateni ai noştri întru războaiele aceastea. Pentru că avem cel de la ceriu ajutoriu ajutorind noao şi ne-am mîntuit de cătră vrăjmaşii noştri  şi  s-au  plecat  vrăjmaşii noştri. Ales-am dară pre Numiniu al lui Antioh şi pre Andepatru al Iui Iasson, şi am trimis cătră rîmleani să înnoim cel cătră noi prieteşug şi ajutoriul cel mai den nainte. Şi am poruncit dară lor şi cătră voi să vie, şi să să închine voao şi să vă dea voao ceale de la noi cărţi pentru noirea şi frăţia noastră.  Şi acum bine veţ face, răspunzind noao cătră aceastea”. Şi acesta e izvodul cărţilor carele au trimis Oniaris. „împăratul sparteanilor—lui Onia, preotului cehii marc, să să bucure! Afla-tu-s-au în scrisoare pentru sparteani şi pentru jidovi cum sînt fraţi şi cum sînt
den neamul tul Avraam.  Şi acum, de 22 cînd am cunoscut aceastea, bine veţi face scriind noao pentru pacea voastră.  Şi noi 23 răspundem cu scrisoarea voao, dobitoacele voastre şi avearea voastră ale noastre sînt, şi ceale ale noastre ale voastre sînt;poruncim dară ca să vă vestească voao ca aceastea”. Şi auzi Ionathan că s-au întorsu boiarii Iui 24 Dimitrie cu puteare multă decît mai nainte, ca să dea războiu cătră el.  Şi să sculă 25 de la Ierusalim şi să întimpina cu ei la ţara Amathitei, pentru că n-au dat lorîngăduială să calce în ţara Iui.  Şi au trimis iscoade 26 la tabăra lui şi s-au întorsu şi au vestit lui că aşa să rînduiescu, să cază preste ei noaptea.  Şi deaca apuse  soarele, porunci 27 Ionathan celor de Engă el a priveghea şi să fie asupra armelor şi să să gătească de războiu toată noaptea; şi scoase strajă înainte împrejurul taberii.  Şi auziră nepriatenii 28 că s-au gătit Ionathan şi cei de lîngă el de războiu şi să temură şî să întristară cu inima lor; şi au ars focuri în tabăra lor.  Şi 29 Ionathan şi cei de la el n-au ştiut pînă dimeneaţa, pentru că ei vedea focurile arzînd. Şi goni Ioanathan denapoia lor, şi nu i-au 30 apucat pre ei, pentru că au fost trecut riul Elefteruhu.  Şi să abătu Ionathan spre 31 arapii ceia ce să cheamă zavedii şi lovi pre ei şi luo prăzile lor.  Şi purcegînd, veni la 32 Damasc şi îmbla în toată ţara.  Şi Simon 33 ieşi şi îmbla pînă Ia Ascalon şi la ceale de aproape cetăţi, şi să abătu Ia Iopa şi o apucă mai nainte pre ea,  Pentru că auzi 34 că vor să dea cetatea celor de la Dimitrie; şi puse acolo pază ca să o păzască pre ea. Şi să întoarse Ionathan şi adună pre cei bătrîni ai norodului şi să sfătui cu ei ca să zidească tării în ludea  Şi să înalţe zidurile 36 Ierusalimului şi să înalţe înălţime mare în mijlocul margenii şi al cetăţii, ca să o osc-bcască pre ea de cătră cetate, ca să fie ea osebită, ca nici să cumpere, nici să vînză. Şi să adunară a zidi cetatea, şi căzu zidul 37 pîriului celui de cătră Apiliot; şi tocmiră ceale ce să cheamă Hafenatha.  Şi Simon 38 au zidit pre Adida, la Sefila, şi au întărit uşi şi zăvoară.  Şi cercă Trifon săîmpărăţască Asia şi să puie stema şi să-ş tinză mîna preste Antioh Împăratul.  Şi să 40 sfii, ca nu cîndai nu-l va lăsa pre el Ionathan şi ca nu cîndai va da războiu cătră el; şi cerca prileju ca să prinză pre Ionathan, ca să-I piarză pre el. Şi scuBndu-se, veni la Vethsan.  Şi ieşi Ionathan întru timpinarea Iui cu 40000 de bărbaţi aleşi spre rînduială şi veni la Vethsan.  Şi văzu Trifon 42 că au venit cu puteare multă şi a tinde mînile asupra lui să temu.  Şi l-au priimit [712] pre el cu mărire, şi l-au împreetenit pre el cu toţi priatenii lui, şi i-au dat lui dări, şi porunci priatenilor Iui şi puterilor Iui să asculte de el ca şi de dînsul. Şi zise lui lonathan:„Pentru cc ai ostenit tot norodul acesta, nefiind între noi războiu? Şi acum, trimite pre ei la casele lor şi aleage ţie bărbaţi puţini carii vor fi împreună cu tine şi vino cu mine la Ptolemaida şi-ţ voiu da ţie pre dînsa şi cealealalte întăriri, şi puterile cealealalte, şi pre toţi cei ce sînt preste trebi; şi întorcîndu-mă, mă voiu duce înapoi, că pentru aceasta am venit”. Şi încrezîndu-se fui, au făcut cum au zis ;şi trimise puterile şi mearseră la pămîntul Iudii. Şi lăsă cu el bărbaţi 3000, dentru carii 2000 au lăsat în Galilcia şi 1000 au mers cu el împreună. Şi deaca au întrat lonathan la Ptolemaida, au închis ptolema-ianii porţile şi prinseră pre el, şi pre toţ ceia ce au întrat împreună cu el i-au omorit cu sabia. Şi au trimis Trifon puteri şi călărime la Galilea şi la dmpul cel mare, ca să piarză pre toţi ceia de la lonathan. Şi aflară că s-au prins lonathan şi au perit şi cei ce era cu el şi să mîngiiară pre sine şi mergea întumîndu-se, gata fiind de războiu. Şi văzură cda ce goniia că pentru sufletul lor sînt a să bate şi să întoarseră. Şi veniră toţi cu pace Ia pămîntul Iudii şi pEnse-ră pre lonathan şi pre cei ce era cu el şi să temură foarte şi jeliră tot Israilul jale mare. Şi cercară toate limbile ceale de premprejurul lor ca să-i surpe pre ei, pentru că ziseră: „N-au căpetenie şi ajutoriu, acum dară să-i batem pre ei şi să ridicăm den oameni pomenirea lor”.

CAP XIII

Şi auzi Simon că au adunai Trifon liiv^i I)Lllejrc multă ca să vie Ia pămîntul  PV^H Iudii ŞÎ ca să-l surpe pre el. Şi H9JI văzu nărodul că iaste plin de frică ES&Ml şi plin de teamere, şi să sui la  Ierusalim şi adună nărodul. Şi mîngîia pre ei şi zise lor: „Voi ştiţ cîte eu şi fraţii miei şi casa tătîne-mieu ara făcut pentru legi şi pentru svinte, şi războaiele şi nevoile  care am văzut. Pentru aceasta au perit fraţii miei toţi,pentru Israil,şi rămas eu sîngur. Şi acum, să nu dea Dumnezeu ca să-m cruţ eu sufletul în toată vreamea necazului ; pentru că nu sînt mai bun decît fraţii  miei, Insă voiu izbîndi pentru leagea mea şi pentru ceale svinte, şi pentru muieri şi fiii noştri, căci s-au adunat toate limbile să ne surpe pre noi, pentru vrăjmăşia”.  Şi s-au Invitat duhul nărodului îndată ce au auzit cuvintele aceastea şi răspunseră
in  - buu. iese
cu glas mare, zicînd:  „Tu eşti noao povăţuitoriu în locul Iudii şi (lui] lonathan, fratelui tău.  Bate războiul nostru, şi toate, oricîte vei zice noao, vom face”.  Şi 10 adună toţi bărbaţii cei de războiu şi grăbi a săvîrşi zidurile Ierusalimului şi-l întări pre el premprejur.  Şi au trimis pre lonathan 11 al lui Avesalom, şi cu dînsul puteare destulă. Ia Ioppa şi au scos pre cei ce era acolo şi au rămas acolo într-însa.  Şi s-au sculat Trifon de la Ptolemaida, cu puteare multă, să între la pămîntul Iudii; şi lonathan era împreună cu el Ia pază.  Şi Simon s-au 13 tăbărit la Adidus, despre faţa dmpului. Şi înţelease Trifon că s-au sculat Simon în 14 locul lui lonathan, fratelui său, şi cum va să dea cu el războiu, şi cătră el au trimis soli zicînd:  „Pentru argintul ce era datoriu lonathan, fratele tău, la treaba împărătească, pentru trebile care au avut, îl ţinem pre el.  Şi acum trimite 100 de talanzi de 16 argint şi pre doi den fiii lui, zăloage, ca nu cîndai, slobozîndu-se, să va vicleni de cătră noi, şi-l vom lăsa pre el”.  Şi cunoscu 17 Simon că cu vicleşug grăiescu cătră el, şi trimise argintul şi copilaşu, ca nu cîndai să rădice vrajbă mare cătră nărod, zicînd: „Căci nu i-am trimis lui argintul şi copilaşii, 18 au perit”.  Şi au trimis copilaşii şi cei 19 100 de talanzi; şi au minţit şi n-au slobozit pre lonathan.  Şi după aceaea veni Trifon 20 ca să calce în ţară şi să o surpe pre ea,şi încungiura calea cea despre Adora;şiSimon şi tabăra lui mergea în preajma lui, la tot locul, oriunde meargea.  Iară cei den 21 margine trimitea spre Trifon soli, sîrguind pre el ca să vie cătră ei pren pustiiu şi să le trimită lor hrană.  Şi găti Trifon toată 22 călărimea lui să vie în noaptea aceaea, şi era zăpadă multă foarte şi n-au venit, pentru zăpadă, şi să sculă şi veni laGalaadita. Şi deaca să apropie Ia Vas cama, au omorit 23 pre lonathan; şi să îngropa acolo.  Şi să 24 în turnă Trifon şi să duse la pămîntul Iui. Şi au trimis Simon şi au hiat oasele lui 25 lonathan, fratelui lui, şi l-au îngropat pre el în Modin, cetatea părinţilor lui.  Şi l-au 26 plîns pre el tot Israilul plîngere mare şi I-au jelit pre el zile multe.  Şi au zidit Simon 27 preste mormîntul tatălui lui şi al fraţilor lui, şi-l înălţă pre el cu vedearea, cu piatră do-plită, pre denainte şi dendîrăt.  Şi au 28 pus preste eale şapte turnuri, unul în preajma unuia; tatălui, şi mai cei, şi celor patru fraţi.  Şi acestora le-au făcut meşterşuguri, puind împrejur suipi mare, şi au [713] făcut preste surpi toată armarea, spre nume veacinic, şi lîngă arme corăbii cioplite, ca să să vază de cătră toţi ceia ce îmbla pre mare.  Acesta e mormîntul carea au făcut în Modin, pînă în ziua aceasta. Iară Trifon umbla cu vicleşug cu Antioh, împăratul cel tînăr, şi-l omorî pre el. Şi împăraţi în locul lui şi au pus stema Asiei şi au făcut rană mare pre pămînt. Şi au zidit Simon întăriturile Iudii şi au zidit împrejur turnuri nalte şi cu ziduri mari, şi turnuri şi porţi şi zăvoară,şi au pus bucate întru întărire. Şi alease Simon bărbaţi şi trimise cătră Dimitrie împăratul ca să facă iertare ţării, căci toate faptele lui Trifon era jahuri. Şi au trimis la el Dimitrie împăratul, după cuvintele aceastea, şi au răspuns lui şi au scris hii carte ca aceasta: „împăratul Dimitrie—la Simon arhiereul şi priatinul împăraţilor şi la cei bătrîni şi la limba jidovască, să să bucure! Corona cea de aur şi lanţul, carele aţ trimis, împodobitu-ne-am şi gata sîntem a face pace mare şi a scrie celor ce-s preste trebi ca să vă lase voao lăsări.  Şi cîte am pus cătră voi, stau; şi mtîririle carele aţ zidit, fie-vă voao. Şi iertăm necunoşţintele şi greşalele pînă în ziua de astăzi; şi cununa carea eraţi datori şi ce altă să vămuia în Ierusalim, să nu să mai vămuiască. Şi carii vor fi iscusit dentru voi, să să scrie la cei de lîngă noi; să să scrie, şi să să facă în mijlocul nostru pace”.  In anul 170, să ridică jugul limbilor de la Israil. Şi au început nărodul lui Israil a scrie în scrisori şi adunări:„In anul dentîiu, pre vreamea lui Simon,arhiereului celui mare, şi voivodul şi povăţuitoriul jidovilor, In zilele acealea s-au tăbărît asupra Gîzei şi au încungiurat pre ea cu tabere şi au făcut meşteşuguri de luarea cetăţii; şi să apropie la cetate şi lovi un turn şi-l luo. Şi cei ce era într-aceale meşteşuguri săriră în cetate şi să făcu pornire mare în cetate.  Şi să suiră cei den cetate
cu muierile şi cu feciorii pre zid, rumpîndu-ş hainele lor, şi strigară cu glas mare, rugînd pre Simon să le dea lor direaptelcşi ziseră : 'Să nu ne fad noao după răutăţile noastre, ce după mila ta'. Şi să tocmi Simon cu ei şi nu-i bătu pre ei, şi-i scoase pre ei den cetate şi curaţi casele întru carele era idolii şi aşa întră într-însa, lăudînd şibinecuvînrînd. Şi scoase dentr-însa toată necurătia, şi aşăză acolo oameni carii fac leagea, şi o întări pre ea şi-ş zidi lui într-însa lăcaş. Iară cei den margine den Ierusalim să opriia a ieşi şi a intra în ţară şi a cumpăra şi a vinde, şi flămînziră foarte şi periră dentru d bogaţi de foame. Şi strigară cătră Simon să ia direapte şi le deade lor; şi scoase pre cei de acolo şi au curăţit marginea de pin gări ciu ni.  Şi întră la ea 51 în 23 ale lunii a doua,în anul 171, cu laudă, şi cu stîlpări, şi cu copuze, şi cu ţimbale, şi cu alăute, şi cu laude şi cu dntări, căci s-au zdrobit vrăjmaşi mari den Israil.  Şi 52 puse pre an ca să ţie ziua aceasta cu veselie. Şi au întărit măgura besearecii cea de Engă 53 margine şi lăcuia acolo el şi cei de lîngă el. Şi văzu Simon pre Ioan, feciorul lui, că 54 iaste om deplin şi l-au pus pre el povîţuitoriu puterilor,tuturor, şi lăcuia în Gazaris”.

CAP XIV

      Şi în anul 172, adunat-au Dimitrie 1 împăratul puterile lui şi să duse la Midia, ca să-ş tragă lui ajutoriu pentru  ca să bată pre Trifon. Şi auzi Arsachis, împăratul Midiei 2 şi Persidei, că au venit Dimitrie la hotarul lui şi au trimis pre unul den boiarii Iui să4 prinză pre el viu.  Şi mearse şi lovi tabăra lui Dimitrie şi-l prinse pre el şi-l aduse pre el cătră Arsa cu şi-l puse pre el la pază. Şi încetă pămîntul,toate zilek lui Simon; 4 şi au cercat bunătăţi limbii lui, şi Ie plăcu lor biruinţa lui şi mărirea lui, toate zilele. Şi cu toată mărirea lui luo pre Ioppa în 5 Ioc de vad şi făcu întrare ostroavelor mării. Şi au lărgit hotarăle limbii lui şi au biruit 6 ţara.  Şi au adunat robime multă şi au 7 domnit Gazaronul şi Vethsuronul şi marginea şi au scos necurăţiile dentr-însa şi nu era cel ce să stea împotrivă Iui.  Şi era 8 lucrînd pămîntul lor cu pace şi pămîntul da roadele Iui şi leamnele dmpilor rodul lor. Bătrînii în uliţe sădea, toţi pentru bunătăţi 9 vorbiia de obşte, şi tinerii s-au îmbrăcat cu mărire şi cu veşminte de războiu.  Cetăţilor au dat bucate şi le-au rinduit pre eale cu vase de întărire, cît s-au numit numele mărirei  lui  pînă la marginea pămîntului. Făcut-au pacea pre pămînt şi să veseli 11 Israil cu veselie mare.  Şi au şezut fieştecarele suptu via lui şi smochiniţi lui şi nu era cel ce să spare pre ei.  Şi să sfirşi 13 cel ce-i bătea pre ei pre pămînt şi împăraţii să surpară în zilele acealea.  Şi au întărit pre toţi smeriţii norodului lui, leagea cercă, şi rădică pre tot cel fără de leage şi viclean.  Sfintele le mări şi înmulţi vasele sfintelor.  Şi auziră la Rîmu că au 16 murit Ionathan, şi pînă la Spartis s-au auzit, şi să mîhniră foarte.  Şi auzi că Simon, 17 fratele Iui, s-au făcut în locul lui arhiereu şi biruiaşte ţara şi războaiele celor ce sînt.  într-însa.  Scrisără  cătră  el cu 18 table de aramă, ca să înnoiască cătră el [714] prieteşug şi ajutoriul carele au Întărit cătră Iuda şi lonathan, fraţii lui.  Şi să cetiră înaintea adunării în Ierusalim. Şi acesta e iz vodul cărţilor cărora au trimis spartea-nii:„Boiarii sparteanilor şi cetatea—lui Simon ,preotului cehii mare, şi bătrînilor şi preoţilor şi la celalalt norod al jidovilor, fraţi,să să bucure! Solii carii s-au trimis cătră norodul nostru vestitu-ne-au noao pentru mărirea voastră şi cinstea.şi ne-am veselit spre venirea lor. Şi am scris ceale zise de cătră ei în sfaturile norodului aşa: Numiniu al lui Antioh şi Andipatru al lui Iason, solii jidovilor, au venit cătră noi, înnoindu cel cătră noi prieteşug. Şi plăcu norodului a priimi oamenii cu mărire şi a pune izvodul cuvintelor lor în cărţile ceale arătate la norod, ca să aibă pomenire norodul sparteanilor. Şi izvodul acesta au scris la Simon arhiereul”. După aceastea au trimis Simon pre Numineu Ia Rîmu, avînd pavăză mare de aur, cumpăna trăsurii ei da 1000 de mnas, ca să întărească cătră ei ajutoriul. Şi deaca auzi norodul cuvintele aceastea, zisără: „Ce har vom răsplăti lui Simon şi fiilor Iui? Pentru că întări el, şi fraţii hu, şi casa tătîne-său, şi au bătut pre vrăjmaşii fui Israil de Ia ei şi au întărit lui volnicie”. Şi au scris pre table de aramă şi au pus în stîlpi în munţii Sionului. Şi
acesta e izvodul cărţii: „în 18 ale lui elul, în anul 172, şi acesta e al treile an pre vreamea lui Simon arhiereul, în saramel, La adunare mare de preoţi şi de norod şi de boiarii limbii şi celor mai bătrîni ai ţării, arătat-am voao: De vreame ce de multe ori s-au făcut războaie în ţară, Şi Simon, feciorul Iui Matathiu, feciorul feciorilor lui Iariv, şi fraţii lui dat-au pre sine primejdiei şi au stătut împrotiva celor vrăjmaşi ai limbilor, pentru ca să stea sfintele lor şi leagea, şi cu mărire mare au mărit limba lor. Şi au adunat lonathan limba lor şi să făcu lor arhiereu şi să adaose cătră norodul Iui. Şi au vrut vrăjmaşii lor să calce în ţara lor, ca să le surpe ţara lor şi să tinză mînile preste ceale sfinte ale lor. Atuncea s-au sculat Simon şi au dat războiu pentru limba lui, şi au cheltuit bani mulţi dentru ai Iui, şi deade arme bărbaţilor puterii limbii lui, şi le deade lor lefi, Şi întări cetăţile Iudii, şi pre Vethsura, ceaea de la hotarăle Iudii, unde era armele vrăjmaşilor mai nainte, şi au pus acolo pază bărbaţi jidovi. Şi pre Ioppa au întărit, cea dc la mare, şi pre Gazară, cea de la hotarăle Azotului, intru carea lăcuia vrăjmaşii mai nainte acolo, şi au lăcuit
acolo jidovi, şi cîte le era de treabă spre isprăvirea acestora au pus într-însele.  Şi 35 văzu norodul credinţa tui Simon şi mărirea carea au sfătuit să facă limbii Iui, şi au pus pre el povăţuitoriu lor şi arhiereu, pentru că el au făcut toate aceastea, şi direptatea şi credinţa carea au păzit limbii Iui şi au cercat în tot chipul a înălţa norodul lui. Şi în zilele lui s-au sporit în mînile lui ca să 36 să rădice limbile den ţara lor şi pre cei den cetatea lui David, cei den Ierusalim, carii ş-au făcut lor margine den carea ieşiia şi pîngăriia împrejurul sfintelor şi făcea rană mare cu necurăţie;  Şi au lăcuit într-însa 37 bărbaţi jidovi şi au întărit pre ea spre întemeiarea ţării şi a cetăţii şi au înălţat zidurile Ienisalimului.  Şi împăratul Dimitrie 38 au întărit lui vlădicia.  După aceastea şi 39 l-au făcut pre el dentru priatenii lui şi au mărit pre el cu slavă mare.  Pentru că 40 s-au auzit că să cheamă de cătră rîmleani jidovii priateni şi ajutori şi cum au întimpi-nat pre cei bătrîni ai lui Simon cu cinste, Şi căci au voit jidovii şi preoţii ca să fie 41 Simon povăţuitoriu şi arhiereu în veac, pînă a să ridica proroc credincios.  Şi să fie 42 preste ei voivod şi ca să-i fie mi grijă pentru ceale sfinte, să-i puie pre ei spre lucrurile lor şi preste ţară şi preste arme şi preste întăriri,  Şi ca să aibă grijă el pentru 43 ceale sfinte şi ca să să asculte de toţi şi ca să să scrie pre numele Iui toate scrisorile în ţară şi ca să să îmbrace cu mohorît şi să poarte cu aur.  Şi nu va fi slobod rumeni 44 den norod şi den preoţi să calce ceva dentr-aceastea şi să stea împotrivă Ia ceale ce se vor grăi de el şi ca să ridice adunare în ţară, afară de el,şi a să îmbrăca mohorît şi a să încinge cu armă de aur.  Iară carele va 45 face afară dentr-aceastea sau va călca cevaş dentr-aceastea, vinovat va fi”.  Şi plăcu 46 Ia tot norodul să aşaze pre Simon şi să facă după cuvintele aceastea.  Şi  au primit 47 Simon şi voi a fi arhiereu şi a fi voivod şi birui toriu limbii jidovilor şi preoţilor şi a purta grija tuturor. Şi scrisoarea aceasta au zis să o puie în table de aramă  Şi să 48 le puie pre eale în curtea sfintelor, în loc ales, şi izvoadele lor să le puie la visterie pentru ca să o aibă Simon şi fiii lui.

CAP XV

Şi au trimis Antioh, feciorul lui Dimitrie împăratul, cărţi de la ostroavele mării lui Simon preotul şi biruitoriul limbii jidovilor şi la toată limba. Şi era cuprinzînd întracesta chip: „împăratul Antioh—lui Simon, preotului cehii mare şi biruitoriul limbii, şi limbii jidovilor, să să bucure!  De vreame [715] ce oameni vrăjmaşi au biruit împărăţia  părinţilor noştri. Şi voiu să mă apuc de împărăţie, ca să o aşăzu pre ea precum era mai nainte; şi am adunat streini, mulţime dc puteri, şi am făcut corăbii de războiu, şi voiu să ies în ţară ca să cert pre ceia ce au stricat ţara noastră şi pre cei ce au pustiit  cetăţi multe Ia împărăţie. Acum dară, întăresc ţie toate luorile carele au lăsat ţie cei mai denainte de mine împăraţi şi  cîte alte dări au lăsat ţie; Şi ţ-ara porundt ţie să fad chip al tău bani ţării tale,  Şî Ierusalimul şi sfintele să fie slobode; şi toate armele cîte ai lucrat şi Întăririle ce ai  zidit, carele biru ieşti, rămîie ţie; Şi toată datoria împărătească şi cealea ce vor fi împărăteşti,de acum şi în tot veacul, să să  lase ţie. Şi deaca vom aşăza împărăţia noastră, te voiu mări pre tine şi pre limba ta şi beseareca cu mărire mare, cît să fie mărirea voastră arătată în tot pămîntul”. In anul 174, au ieşit Antioh la pămîntul părinţilor lui; şi să adunară cătră el toate puterile, cît puţini era ceia ce au rămas cu Trifon. Şi l-au gonit pre el Antioh împăratul, şi au venit fugind la Dora cea de Ia mare, Pentru că au văzut că s-au adunat preste el răutăţile şi-l lăsară pre el puterile. Şi să tăbărî Antioh asupra Dorii, şi cu el 120000 de bărbaţi de războiu şi 8000 de călărime, Şi încungiură cetatea, şi corăbiile despre mare loviră, şi da strinsoare cetăţii şi de pe uscat şi de pe mare,şi n-au lăsat pre rumeni să între sau să iasă. Şi veni Numinie şi cei ce fu se ase cu el de la Rîm, avînd cărţi Ia împăraţi şi la ţări, întru carele să scriia aceastea: „Lichios, ipatul rimleanilor, lui Potolomeu împăratul, să să bucure! Bătrînii jidovilor au venit cătră noi, priateni noao şi ajutori, înnoind cel de-nceput prieteşug şi ajutoriu, trimis de Simon arhiereul şi de nărodul jidovilor. Şi au adus pavăză de aur de 1000 de mnas. Plăcu tu-s-au dară noao a scrie împăraţilor şi ţărilor ca să nu le cearce lor răutăţ şi să nu-i bată pre ei şi cetăţile lor, şi ţara lor, şi ca să nu ajutorească celor ce dau războiu lor. Şi s-au părut noao a priimi pavăza 21. de la ei.  Deci de vor fi fugit niscari oameni făcători de reale den ţara lor cătră voi, să-i daţ pre ei Iui Simon arhiereului, ca să izbîndească Intru ri, după leagea lor”. Şi ca aceastea au scris lui Dimitrie Smpăratul, şi lui Attal, şi Iui Arath, Şi Iui Arsac, şi la toate ţările, şi lui S arap sac, şi la sparteani, şi la Dilo, şi la Mindon, şi la Sichiona, şi la Caria, şi la Samo, şi la Pamfilia, şi la Lichia, şi la Alicarnason, şi la Rodos, şi la Vasilida, şi la Co, şi la Sidi, şi la Cortina, şi la Cnidon, şi la Chip ros, şi Ia Chirini.  Şi izvodul lor au 24 scris la Simon arhieriul.  Şi Antioh Imparatul s-au tăbărît asupra Dorii, întru a doua zi, apropiindu pururea mînile la ea şi meşterşuguri făcînd, şi închise pre Trifon a nu Intra şi a nu ieşi.  Şi au trimis Iui 26 Simon 2000 dc bărbaţi aleşi, să-i ajutorească lui, şi argintul şi aur şi vase destule.  Şi 27 nu vrea să le priimască, ce defăima toate cîte au tocmit cu el mai nainte şi să înstriina de cătră el.  Şi au trimis cătră el pre 28 Athinovie, unul den priatenii lui, vorovind cu el zicînd:,,Voi biruiţi Ioppa şi Gadaron şi marginea cea den Ierusalim, cetatea împărăţiei meale.  Hotarăle lor le-aţ pustiit 29 şi aţi făcut rană mare pre pămînt şiaţ stăpl-nit  locuri  multe întru împărăţia mea. Acum dară, daţ cetăţile carele aţ luat şi 30 birurile locurilor cărora aţ domnit, afară den hotarăle ceale de afară, den ludea. Iară de nu, daţ pentru eale 500 de talanzi 31 de argint, şi pentru stricăciunea carea aţ stricat şi pentru birurile locurilor—alţi 500 de talanzi; iară de nu, viind, vom da războiu voao”.  Şi veni Athinovie, priatinul împăratului, la Ierusalim şi văzu mărirea lui Simon şi păhămide de aur, cu vase de aur şi de argint, şi dvoreală destulă, şi să minuna; şi spuse lui cuvintele împăratului.  Şî răspunzînd Simon, zise lui: „Nici pămîntul striinilor am luat, nid pe striini am biruit, ce moştenirea părinţilor noştri ;iară de vrăjmaşii noştri, într-o vreame, fără judecată s-au biruit;  Şi noi, vreame avînd, ne ţinem 34 de moştenirea părinţilor noştri.  Şi pentru Ioppa şi Gazaron, carele ceri, aceastea făcea Intru nărod rană mare,în ţara noastră. Pentru  aceastea vom da talanzi 100”. Şi nu-i  răspunse lui Athenovie cuvînt, Şi să întoarse cu mînie cătră împăratul 36 şi-i spuse lui cuvintele aceastea şi mărirea lui Simon şi toate cîte au văzut. Şi să sdrbi împăratul cu urgie mare.  Iară Trifon, 37 întrînd în corabie, au fugit la Orthosiada. Şi au pus împăratul pre Chindeveu în Ioc 38 de voivod In marginea mării, şi puteri pedestri şi călări i-au dat lui.  Şi au 39 porundt lui să să tăbărască cătră faţa Iudii; şi porund lui să zidească Chedronul şi să întărească porţile, pentru ca să bată pre nărod. Şi împăratul goniia pre Trifon. Şi veni Chindeveu la Iamnia şi începu a 40 dodei nărodul şi a călca la ludea şi a robi pre nărod şi a ucide. Şi zidi pre Che-dron Şi rîndui acolo călăraş şi puteri, pentru ca ieşind, să închiză căile Iudii, [716] în ce chip au poruncit lui împăratul.

CAP XVI

      Şi să sui Ioan de la Gazară şi povesti Iui Simon, tatălui Iui, ceale ce au făcut Chendiveu. Şi chemă Simon pre cei 2 fii ai Iui cei mai mari, pre Iuda şi pre Ioan, şi zise lor: fraţii miei şi casa tătîne-mieu am
Eu
bătut pre vrăjmaşii lui Israil, den tinereaţe pînă în ziua de astăzi, şi să spori în mîinile noastre a mîntui pre Israil de multe ori.  Şi acum îmbătrîniiutşi voi, cu mila, destui sînteţ întru ani; fiţ în locul mieu şi în locul fratelui mieu şi, ieşind, bateţi-vă pentru limba noastră şi cel den ceriu ajutoriu fîe  cu voi”. Şi au ales den ţară 20000 de bărbaţi războinici şi călăreţi şi au mers asupra Iui Chendeveu. Şi dormiră la Mod in.  Şi sculîndu-se dimineaţa, mergea la cîmp şi, iată, puteare multă întru timpinarea lor, pe-deastră şi călări; şi era pîrîu între dînşii.  Şi să tăbărî el de cătră faţa lor, şi norodul lui. Şi văzu pre nărod temîndu-se a treace pîrîul, şi trecu întîiu; şi văzură pre el barbaţii şi trecură după el Şi împărţi nărodul şi pre călăreţi în mijlocul pedestrilor; şi călărimea vrăjmaşilor era multă foarte.  Şi trimbiţară cu trîmbiţele şi să îrifrînse Chendeveu şi tabăra Iui şi căzură dentru ei rănit mulţi, şi ceia ce au rămas au fugit  la întărire. Atuncea s-au rănit Iuda, fratele lui Ioan, şi Ioan goni pre ei pînă au venit la Chedron, carele au zidit. Şi au fugit pînă Ia turnurile ceale den ţarina Azotului; şi arse pre ea cu foc şi căzură dentru ei ca vro 2000 de bărbaţi. Şi săîntumăla pămîntul Iudei cu pace. Şi Ptolomeu al lui Avuv era pus voivod la dmpul Ierihonului şi avu argint şi aur mult.  Pentru că era ginere arhiereului, Şi să înălţă inima lui şi vru să biruiască de tot ţara; şi să sfătuia cu videşug asupra lui Simon şi a fiilor Iui, să-i ridice pre ei. Şi Simon era cercînd cetăţile ceale den ţară şi grijind de socotinţa lor. Şi să pogori la Iereho, el, şi Matathia, şi Iuda, fiii fui, în anul 177, în luna a 11, aceasta e luna lui sawat. Şi au priimit pre ei feciorul Iui Avuv cu vicleşug Ia pălăn-cuţa ceaea ce să chema Docos, care o au zidit, şi au făcut lor ospăţ mare. Şi ascunse acolo bărbaţi. Şi cînd s-au îmbătat Simon şi fiii Iui, s-au sculat Ptolomeu şi cei de lingă el şi au hiat armele lor şi întrară asupra mi Simon la ospăţ şi omorfră pre el şi pre cei doi fii ai lui şi o samă den slugile lui.  Şi făcu defăimare mare şi răsplăti reale pentru bune. Şi au scris aceastea Ptolomeu şi au trimis la împăratul, ca să-i trimită lui puteare spre ajutoriu şi să dea fui ţara lor şi cetăţile.  Şi 19 au trimis pre alţii la Găzar să ridice pre Ioan; şi celor preste mii au trimis cărţi să meargă cătră el, ca să dea lor argint şi aur şi dări.  Şî pre alţii i-au trimis să apuce 20 Ierusalimul şi măgura besearecii.  Şi alergînd oarecine, vesti lui Ioan Ia Gazară că au perit tatăl lui şi fraţii lui,şi cum:„Au trimis să te omoară şi pre tine”.  Şi auzind, să 22 spămîntă foarte şi prinse pre bărbaţii ceia ce au venit să-l piarză pre el şi-i omori pre ei, pentru că au cunoscut că cerca pre el să-l omoară.  Şi cealealalte cuvinte ale lui 23 Ioan şi războaiele lui şi vitejiile lui carele au vitejit şi zidirea zidurilor care au zidit şi lucrurile lui,  Iată, aceastea s-au 24 scris în Cartea zilelor vlădicici lui, după ce s-au făcut arhiereu după
tatăl lui.

AL MACCAVEILOR CUVÎNT AL DOILEA

CAP I

      Fraţilor jidovilor ce sînt la Eghipet, să să bucure! Fraţii cei den Ierusalim jidovi şi cei den ţara Iudeii, pace bună! Şi să facă voao bine Dumnezău şi să pomenească făgăduinţa Lui, cea cătră Avram şi Isaac şi Iacov, robilor Lui celor credindoşi. Şi să vă dea voao inimă tuturora, să vă închinaţi Lui şi să-I faceţi Lui voia, cu inimă mare şi cu suflet voitoriu. Şi să deşchiză inima voastră întru leagea Lui şi întru porund, şi pace să facă. Şi să asculte voao rugile şi să Să împace cu voi şi nu pre voi să vă părăsască în vreame rea. Şi acum, aicea sîntem rugi ndu-ne pentru voi. Împărăţind Dimitrie în anul 169, noi, jidovii, scris-am voao den necaz şi de întîmplarea vremii ce au venit asupra noastră în anii acestea, dc cînd s-au depărtat Iacov şi cei ce au fost cu dînsul de Ia sfintul pămînt şi de la împărăţie. Şi au ars poarta şi au vărsat sînge nevinovat; şi ne-am rugat Domnului şi ne-au ascultat, şi am adus jîrtvă şi făină de griu, şi am aprins luminătorii, şi am pus înainte pîinile. Şi 9 acum, ca sa ţineţi zilele facerii de colibi ale lunii Iui haselef”. In anul 188, „Cddenlerusalim şi den ludea şi bătrînimea şi Iuda— la Aristovul, dascălului hiiPotolomeuîmpărat, care iaste den neamul preoţilor celor unşi, şi celor den Eghipet jidovi, să vă bucuraţi şi [717] să fiţi sănătoşi! Den mari primejdii fiind mSntuiţi de Dumnezău, foarte mulţemim Lui, ca cum cătră împărat am fi dat războiu.  Pentru că El au fiert pre ceia ce s-au rinduit în sfinta cetate. Pentru că, la Persida fiind domnul şi putearea cea ce era cu el, care i să părea a nu-i sta nimeni înainte, s-au tăiat de tot în beseareca Naneii, cu prilăstire făcînd preoţii Naneii. Pentru ca, ca cînd ar vrea să lăcuiască cu ea, au venit la locul acela şi Antioh şi cei dempreună cu el priateni, ca să ia banii în loc de zeastre. Şi puind aceastea înainte: preoţii Naneii şi el apropiindu-se cu puţini Ia curtea besearecii, închizînd beseareca, Deaca au întrat Antioh, deşchizînd uşa podului cea ascunsă, lovind cu pietri, uciseră pre domn şi, părţi făcînd şi luînd capetele, le-au lepădat celor de afară. Intru tot bine e cuvîntat noao Dumnezău, Carele au dat pre ceia ce au păgînit. Vrind să aducem în 25 ale lunii haselef curăţănia besearecii, cu cuviinţă am socotit să vă arătăm voao, pentru ca şi voi să ţineţi pînă la facerea corturilor şî a focului, cînd Neemias, [care] zidiia şi beseareca şi jîrtăvnicul, au adus jîrtvă. Că şi cînd ducea la Persida pre părinţii noştri, cei de atuncea bunii-credindoşi preoţi, luînd den focul jîrtăvnicului, cu taină au ascuns într-o groapă ca de puţ, fiind fără de apă, întru care l-au astupat, cît Ia toţi era neştiut locul. Şi trecînd dţva ani, cînd să păru lui Dumnezău, trimiţîndu-se Neemia de împăratul Persidii, pre nepoţii preoţilor celor ce au ascuns i-au trimis la foc, precum ne-au arătat noao să nu fie aflat foc, ce apă iute; Porund ca să ia d şi să aducă; şi deaca să aduseră cealea ale jîrtve lor, porunci preoţilor Neemia să stropească cu apa şi leamnele şi cealea ce-s deasupra. Şi deaca fu şi vreamea trecu şi soarele străluci, după nori fiind mai nainte, să aţîţă foc mare, cît toţi s-au mirat. Şi rugă au făcut preoţii, mistuindu-se jîrtvă; şi preoţii, şi toţi, înce-pînd  Ionath, şi ceialalţi răspunzînd ca Neemia.  Şî era ruga în chipul acesta.
RUGA:
'Doamne! Doamne Dumnezăule! Zidito-riul tuturor, Cel înfricoşat şi tare şi dirept şi milostiv, Şi Cel sîngur împărat şi bun, Cel sînguru dătătoriu, Cel sînguru dirept şi atotţiitoriu şi veacinic, Cela ce mîntuieşti pre Israil den tot răul, Cela ce ai făcut pre părinţi aleşi şi ai sfinţit pre ei, Priimeaşte jîrtvă pentru tot norodul Tău, Israil, şi păzeaşte partea Ta şi o sfinţeaşte. Adună răsipirea noastră, mîntuiaşte pre ceia ce slujescu în limbi, pre cd ocăriţi şi uriţi îi socoteaşte, şi
să cunoască limbile că Tu eşti Dumnezăul nostru.  Căzneaşte pre ceia ce asuprescu 28 şi hulescu cu nundrie.  Răsădeaşte pre norodul Tău la locul cel sfînt al Tău, precum au zisu Moisi'.  Şi preoţii dnta laudele. 30 Şi îndată ce s-au topit ale jîrtvei, şi ceaealaltă apă ce au rămas porund Neemia să o ţie pre pietri mai mari.  Şi deaca să făcu 32 aceasta, pară de focu să aţîţă, şi cea de la jîrtăvnicu lumină, ce stăludia împotrivă, să mistui.  Şi deaca să făcu lucrul aiave, 33 şi s-au vestit la împăratul perşilor că, Ia locul unde au ascunsu focul preoţii cei ce ' s-au mutat, s-au ivitu apa, den care şi cei ce era cu Neemia au curăţit cealea ale jîrtvei. Şi îngrădind împăratul locul, beseareca au 34 făcut, ispitind lucrul.  Şi cărora dăruia 35 împăratul multe dobînzi lua şi le da.  Şi 36 numiră cei ce era cu Neemia pre aceasta Efthar, carea să tălmăceaşte 'Curăţenie'; şi să cheamă la cei mulţi iNefthar.

CAP II

      Şi să află în scrisori, Ieremia prorocul cum că au porundt den focu să ia ceia ce să mută, precum s-au însămnat, şi cum au poruncit celor ce să mută.  Prorocul, dîndu lor 2 Leagea, pentru ca să nu uite poruncile Domnului şi ca să nu rătăcească cu cugetele, văzînd chipuri de auru şi de argint şi cea de premprejurul lor podoabă.  Şi altele ca 3 aceastea zicînd, de să ruga să nu se depărtea-ze leagea de la inima lor.  Şi era într-acea 4 scriptură cum cortul şi chivotul au porundt prorocul, răspunsu făcîndu-se lui, să meargă după el. Şi deaca ieşi la munte, unde s-au suit Moisi şi au văzut moştenirea lui Dumnezău,  Şi vi in du Ieremia, au aflat casă 5 de peşteră şi cortul şi chivotul şi jîrtăvnicul tămîierii au băgat acolo şi uşa au astupat. Şi apropiindu-se oarecarii den cei ce mergea 6 după el ca să sămneaze calea, şi n-au putut să o afle.  Şi deaca află Ieremia hulind 7 pre ei, zise că:*Şi necunoscut va fi locul, pînă cînd va aduna Dumnezău adunarea norodului şi bEnd Să va face.  Şi atuncea 8 Domnul va arăta aceastea şi să va ivi mărirea Domnului şi norul, precum şi la Moisi să arăta; în ce chip şi Solomon s-au rugat, ca să să sfinţească locul foarte,  Şi să arăta; 9 şi precum, avînd înţelepciune, au adus jîrtvă de  tîrnosire  şi de săvîrşirea besearicii. Precum şi Moisi s-au rugat cătră Domnul şi să pogorî focu den ceriu şi au mistuit ale jîrtvei, aşa şi Solomon s-au rujat şi, pogorîndu-să foc, au topit arderile-de-tot. Şi zise Moisi:'Pentru căci nu s-au mîncat cel pentru păcat, s-au topit'. Aşijde-rea şi Solomon ceale . 8 zile au ţinut*. [718] Şi să povestiia şi în scripturi şi în pomenirile ceale de Neemia, ca şi aceastea si, cum  adunînd raclă de cărţi, au adunat ceale de împăraţi, şi de proroci, şi ceale ale Iui David, şi cărţile ceale trimise ale împăraţilor pentru danii, Aşijderile şi ale Iudii, cîte s-au întîmplat, pentru războiul ce s-au făcut noao, le-au adunat toate şi sînt la noi. Dentru carele dară, de vă vor trebui, să trimiteţi pre cei ce vor aduce voao. Vrînd dară a face curăţenie, am scris voao; bine dară veţi face  ţiind zilele. Şi Dumnezău, Cela ce au mîntuit pre tot norodul Lui şi au dat moştenirea tuturor şi împărăţia şi preoţia şi sfinţenia, în ce chipu au făgăduit pren leage, pentru că nădejduim pre Dumnezău că curind pre noi ne va milui şi ne va aduna dentru cel de supt ceriu Ia locul cel svînt, Pentru că ne-au scos pre noi den mare răutăţi şi locul au curăţit**. Iară ceale de Iuda Macaveul, şi de fraţii Iui, şi de a besearicii cei mari curăţenie, şi a cuptoriului înnoire, Şi încă războaiele ce s-au făcut cătră Antioh al lui Epifan şi cătră al acestuia fiiu, Efpator, Şi ceale den ceriu ce s-au făcut arătări celora ce pentru jidovi-rac cu nevoinţă s-au vitejit, cît toată ţara, puţini fiind, a o prăda şi mulţimile de varvîri a lc goni.  Şi cea vestită preste toată lumea besearecă să să zidească, şi cetatea a o face slobodă, şi legile* ceale ce era să să surpe, a să îndirepta. Domnul cu toată liniştea blînd fiind lor; Ceale de cătră Iason Chirineanul arătate pren cinci cărţi, ne vom ispiti, prentr-o adunare tocmită, să o scurtăm. Pentru că, socotind curgerea numerilor şi surparea care taste la cei ce vor să încungiure !a poveştile istoriei, pentru mulţimea materiei, Grijit-am celor ce vor vrea să citească, mîngîiare sufletească, şi celor ce iubesc a gîndi ca să-ş aducă aminte, iu ş urare ♦ şi la toţi ceia ce vor citi, folos. Insă noao, celor ce patima cea rea am priimit a îngustării, nu e pre lesne, ce al sudorii şi al privegherii iaste lucrul. Precum la cela ce găteaşte ospăţ şi cearcă al altora folos nu e pre lesne (dară); însă, pentru a celor mulţi mulţumiră, cu dulceaţă paterna cea rea vom suferi. Una —a aleage pre amăruntul, pentru fieştecarca-lăsînd loc celui ce au scris; alta—ostenind a mearge spre pildele îngustării. Pentru ca, în ce chip meşterului de lemnu al casii cei noao iaste a purta grijă de toată aşăzarea şi celui ce sa apucă a săpa şi a zugrăvi, ceale ce sînt dc treabă spre podoabă iaşte a Ie cerceta, aşa socotesc şi la noi. Că a cerceta şi a cerca multe, întru ceale cu amăruntul, pentru toate a face cuvinte, celui ce înceape istoria să cad; Iară a urma 32 scurtarea zicerii şi a lăsa cercetarea lucrării iaste la voia celui ce face tălmăcirea- De 33 aicea dară vom înceape poveaste la ceale ce mai sus zisem atîta adaogînd> pentru că prostatec iaste cea mai nainte de istorie a mulţi şi istoria a o scurta.

CAP III

      Şi  vînta cetate lăcuindu-se cu toată 1 |* *$£JĂ pacea şi legile cît de bine păzindu-E^V^ sc  pentru a lui Onie arhiereul bu-ILttP^H  nă-credinţă şi urîre de răutate, is**^3J  Să întîmpla şi singuri împăraţii a 2 cinsti locul, şi besearica cu trimiterile ceale prea bune a o cinsti,  Cît şi Selefc, al 3 Asiei împărat, a da dentru ale lui venituri toate ceale ce să cădea cătră slujbele jîrtvelor cheltuiale.  Şi Simon oarecarele, den 4 fealiul (ui Veniamin, ispravnic besearidi fiind pus, să prid cu arhiereul pentru cea dupren cetate nelegiuire.  Şi a birui pre 5 Onia ncputînd, venit-au cătră Apolonie al lui Thrascu, care pre aceaea vreame era Gropilatci Siriei şi Finichiii voivod.  Şi 6 spuse pentru că ar fi plină visteria cea den Ierusalim de bani nespuşi, că mulţimea celor de multe fealiuri nenumărată să fie şi nu s-ară cuveni aceastea să fie pre sama jîrtvelor, ce ar fi cu putinţă supt a împăratului biruinţă a cădea toate aceastea.  Şi 7 împreunîndu-se Apolonie cu împăratul,pentru banii cei ce s-au poruncit lui au arătat; şi el, chemînd pre Iliodoru, cel ce era preste bani, şi l-au trimis, dîndu-i porunci să aducă banii ce s-au zis mai sus.  Şi îndată Iliodor 8 făcea călătoria, însă cu veaste ca aceaea că mearge în cetăţile Gropilatei Siriei şi Finichiii, iară cu lucrul porunca a împăratului săvîrşind.  Şi sosind la Ierusalim şi 9 prieteneaşte de arhiereul cetăţii priimindu-se, au arătat pentru arătarea ce s-au făcut mai nainte şi pentru care lucru au venit au spus; şi întreba de vor fi cu adevărat aceastea. Şi arhiereul arătînd cum sînt puse pentru 10 văduve şi pentru sărad.  Iară o sama şi 11 ai lui Ircan al Toviei, ce să află om foarte de cinste, iară nu precum au fostu pîrit păgînul Simon; iară de toţi sînt talanţi de argint 400 şi dc auru 200.  Şi avea 12 strîmbătate ceia ce s-au încrezut cu a locului sfinţire şi cu cea mai cinstită prespre toată lumea a besearicii sfinţenie; şi nefurti-şag întru tot nemeşterşugit să fie.  Iară 13 Iliodor, pentru împărăteştile porund ce avea, cu dinadinsul zicea cum că la împărăţie sînt să să ia aceastea.  Şi rinduind 14 zi, intra ca socoteala acestora să caute; şi nu puţină grijă era preste toată cetatea. [719] Iară prcoţiifînaintea jîrtăvnicului, îmbrăcaţi cu ceale preoţeşti veşminte, căzînd, chema den ceriu pre Ol ce, pentru punerea aceasta  au pus leage, celor ce au pus aceastea, întregi să Ie păzască. Şi cine vedea faţa arhiereului era a să răni la cuget, pentru ca vedearea şi schimbarea a feaţii arăta cea de cătră suflet grije. Pentru că să răvărsase asupra omului teamere oarecare şi frică trupului, pren carele vădită s-au făcut durearea cea de Ia inimă la cei ce vedea. Şi cei den case ca cirezile sări ia spre ruga a tot norodului, pentru că era spre hulă a veni locul. Şi încinse pre supt ţiţe fiind muierile cu tirani, pre drumuri săînmulţiia, şi ceale închise fecioare, unele alerga la porţi, şi unele la ziduri,şi unele pre ferestri să pleca Şi toate, întinzînd mînile Ia ceriu, făcea ruga. Şi era de a fi milă de cădearea mulţi-mei preste tot amestecată şi de nădeajdea arhiereului celui ce foarte să trudiia. Şi ei dară ruga pre Domnul Atotţiitoriul, ceale încrezute, la cei ce s-au încrezut, întregi să le păzască, cu toată întărirea. larălliodor cea ce ştiia făcea, şi aşa acolea, împreună-cu purtătorii de suliţe spre cămară fiind, Cel al părinţilor Domnu şi a toată putearea
Putearnicu arătare mare au făcut, cît toţi ceia ce au preaîndrăznit aveni,îngrozîndu-se de a Iui Dumnezău puteare, spre ameţală şi spre frică să întoarsără. Pentru că să arătă lor un cal groznicu, avînd pre dînsul călăreţu  şi cu prea frumoasă acoperire împodobit, şi, pornindu-se iute, lovi pre Iliodor cu copitele ceale denainte; şi cel ce sădea deasupra să vedea avînd arme de auru. Şi alţi doi s-au ivit mai nainte lui, tinerei la vitejie, prea cuvioşi şi prea frumoşi la mărire, şi luminoşi Ia îmbrăcăminte, carii şi stînd de amîndoao părţile, îl bătea pre el neîncetat, multe bătăi aruneînd asupra lui. Şi fără veaste căzînd pre pămînt şi cu multu întunearec împresurindu-se, apucîndu-l şi întru o năsilie puindu-l Pre cel ce acum, cu multă alergare şi cu toată purtarea de suliţe, au întrat la cea ce s-au zis mai sus vistierie, îl ducea, neajutorit pre el cu armele fiindu. Aiave a lui Dumnezău puternicie cunoseîndu şi acela, pentru ceadumnezăias-că lucrare, fără de glas zăcea, lipsit de toată nădeajdea şi mîntuirea. Iară ceia pre Domnul binecuvîntă, pre Cel ce măreaşte pre al Său loqşi beseareca, care cu puţin mai nainte era plină de teamere şi de gîlceavă, Domnul Atotţiitoriul arătîndu-Se, de bucurie şi de veselie să împluse. Şi curindu oarecarii dentru ai lui Iliodor cunoscuţi să^ ruga Onici să cheame pre Cel Preaînalt şi viaţa să dăruiască celui ce zăcea de săvîrşit
la cea de apoi răsuflare.  Şi fiind la îndoială arhiereul, ca nu cîndai să gîndească împăratul că vro răutate să să fie făcut lui Iliodor de cătră jidovi, au adus jîrtvă pentru a omului mîntuire.  Şi făcînd arhiereul 33 curăţenia, aceşteaşi tineri iarăşi s-au ivitu la Iliodor, cu acealeaş haine împodobiţi, şi stînd zisără: „Multe Oniei arhiereului mulţămită să aibi, că pentru el au dăruit Domnul ţie viaţa.  Şi tu, de Ia ceriu fiind 34 bătut, povesteaşte la toţi cea slăvită a lui Dumnezău puteare”. Şi aceastea zicînd, nevăzut  s-au  făcut.  Şi Iliodor,jîrtvă 35 aducînd Domnului şi făgăduinţe prea mari făgăduindu-se Celui ce viaţa i-au dăruitei pre Onia priimindu4, să înturna cătră împăratul.  Şi mărturisiia la toţi ceale ce era 36 supt vedeare, fiind el văzut lucrurile Celui prea marc Dumnezeu.  Şi împăratul întrebînd pre Eliodor carele ar mai fi vreadnic încă o dată a să trimite la Ierusalim, zise: „De ai pre cineva vrăjmaş sau al lucrurilor 38 viclean, trimite pre el acolo şi bătut îl vei priimi, însă de va şi scăpa; pentru că împrejurul locului cu adevărat iaste oarecarea a lui Dumnezău puteare.  Pentru că Cela ce 39 are lăcaşul ceresc socotitoriu iaste şi ajutoriu acelui loc, şi pre cei ce vin spre răutate, bătîndu-i,îi piarde”.  Şi însă ceale despre 40 Iliodor şi pentru a cămării pază aşa s-au tîmplat.

CAP IV

      Şi cel de mai nainte zis Simon, cel 1 ce al banilor şi al moşiei arătătoriu s-au făcut, de rău grăiia pre Onia, cum el să fie pre Iliodor scuturat şi al realelor lucrătorii! să să fie făcut.  Şi pre făcătoriul de bine al cetăţii 2 şi pre otdrmuitoriul celordeolimbă şirîvni-toriu legilor, viclean lucrurilor îndrăzniia a zice.  Şi vrajba pînă într-atîta adăogînduse, cît şi, pren oarecarelc den cei ce de Simon s-au ispitit, ucideri a să face.  Socotind 4 Onia pîra cea cu greu şi cum că să va turbura Apolonie cel al Gropiloasei Siriei şi al Finichiii voivod, adăogînd răutatea lui Simon, la împăratul să duse,  Nu făcîndu-se cetăţeanilor pîriş, ce folosul de obşte, de osebi, la toată limba socotind,  Pentru că vedea 6 a fi peste putinţă, fără de împărăteasca socoteală, a afla pace încă lucrurile şi pre Simon cum nu va lua încetare de nebunie. Şi premenindu-ş viaţa Selevc şi luînd împăraţia Antioh, cela ce s-au chemat Elpifanun, au streinat vlădiciia Iason, fratele Oniei, Făgăduindu-se împăratului, prin rugăriune, 8 talanzi de argint 360 şi alt venit oarecarelc talanzi 80.  Şi cătră aceastea să făgăduia şi altele să scrie, 150, de se va da pren [720] biruinţa lui şcoală şi copii tineri să puie lui şi pre cei den Ierusalim antiohiani să-i scrie. Şi priimirtd împăratului luînd el stăpînirea, îndatăş spre cea eUnească furmă pre cei de un fealiu cu el îi muta. Şi ceale împărăteşti iubiri de oameni ce era Ia jidovi pren Ioan, tatăl lui Efpolem, celuia ce au făcut solia pentru prieteşug şi ajutoriu cătră rîm-leani, le-au lepădat şi, ceale legiuite stricînd politii,fără de leage obiceaie înnoia. Pentru că, cu veselie, supt acea marginea cetăţii şcoală au întemeiat şi, pre cei mai tari den cd tinerei supuindu-i,supt curvărie îi aducea. Şi era aşa o pripă a eleniei şi apropiare de înstreinare de fealiu pentru a acelui păgîn, şi nu arhiereu, Iason, multa necurăţie, Cît nu era a mai fi preoţii nevoitori Ia ceale de prejur jîrtăvnic slujbe, ce, besearecă hulind şi de jîrtve părăsire făcînd, sîrguia a fi părtaşi dării cei fără de leage de la luptă, după chemarea înainte, la piatră, Şi cea părintească cinste întru nemică puindu-o, iară ceale elineşti măriri mai bune socotindu-Ie. Pentru carele, îi cuprinseră pre ei grea primejdie şi, cărora rîvniia petreace-ri Ie şi întru tot vrea să să aseamene, pre acestea vrăjmaş  şi  căznitori i-au avut. Pentru ca a pagini Ia dumnezăieştîle legi nu e pre lesne; ce aceastea cea viitoare vreame le va arăta. Şi făcîndu-se praznicul Iui Agon, la al cincilea an, în Tiros, şi împăratul fiind de faţă, Au trimis Iason pîngăritul privitori de la Ierusalim pre cei ce era anti-oheani, aducînd drahme de argint 300, spre a lui Iracleu jîrtvă, carele li s-au şi rugat ceia ce le aducea ca să nu Ie facă spre jîrtvă, pentru că nu se cuvine, ce la altă cheltuială să să facă.. Trimis-au dară aceastea, una, pentru cel ce le-au trimis, Ia a lui Iracleu jîrtvă, alta, pentru voia celor ce le-au adus, la diresul cătărgilor. Şi trimiţîndu-se la Eghipet Apolonie al lui Menesteu, pentru şădearea cea mai sus a Iui Ptolomeu al lui Filomitor împăratul, înţelegînd Antioh a fi el în streinat de aceasteaş lucruri, de cea pentru eluş întemeiate grijiia; pentru aceaea la Iopa mergînd, au sosit la Ierusalim. Şi cu mare cuviinţă de cătră Iason priimindu-se, cu făclii aprinse şi cu strigări s-au priimit; şi de-adi la Finichi au purces cu tabăra. Şi după al treilea an, au trimis Iason pre Mine Iau, fratele lui Simon, celui ce s-au zis mai nainte, aducînd banii împăratului şi pentru lucruri.de folos pomeniri avînd să facă. Şi el tocmindu-se cu împăratul şi mărindu-l pre el cu faţa biruinţei, la sine au tras arhieria, întrecînd pre Iason cu talanzi de argint 300. Şi luînd ceale împărăteşti porund, au venit, de vlădide nemică vread-nic aducînd, ce mînii de crud tiran şi de
hiară varvară urgii avînd.  Şi Iason, cel 26 ce pre al său frate au înstreinat, înstreinîndu-se şi el de altul, pribeag la ţara Amanitii s-au gonit.  Iară Menelau stăpînirea ţinea, 27 iară de banii cei făgăduiţi împăratului nimica nu rînduia, şi făcînd ce are rea Sostrat, diregătoriul margenii cetăţii,  Capre acesta 28 era treaba birurilor; pentru care pricină amîndoi de cătră împăratul să chemară. Şi Menelau au lăsat vlădiciei ispravnic pre 29 Lisimah, fratele său, iară Sostrat preCratha, cel preste Chiprii.  Şi ca aceastea întîmplîndu-se, să întîmpla tharseanilor şi malo-teanilor a rîdica gîlceava, pentru căci au dat pre Andiohida, posadnica împăratului, în dar.  Degrabă dară împăratul au venit 31 ca să potolească lucrurile, lăsînd în locul lui pre Andronic, cel ce era dentru cei de cinste. Şi gîndind Menelau că au aflat vreame cu 32 bun prileju, nişte vase de aur de ale besearecii furîndu-le, au dăruit Iui Andronic; şi altele au fost vîndut Ia Tir şi la ceale de premprejur cetăţi.  Şi cu adevărat prinzînd 33 de veaste Onia, îl mustra, fiind ferit la Ioc fără teamere, Ia Dafne, ceaea ce iaste cătră Antiohia.  Pentru aceaea Menelau, luînd 34 osebi pre Andronic, să ruga să prinză pre Onia. Şi cela, mergi iui la Onia şiîncrezîndu-se cu vicleşug şi direapte cu jurămînturi dînd şi, macara că întru bănuiale era, îl făcu a ieşi den locul cel fără teamere, pre carele şi îndată I-au ucis, neruşinîndu-se de direptate.  Pentru care pricină nu numai 35 jidovii, ce mulţi şi de cealealalte limbi tînjiia şi să mîhniia pentru a bărbatului nedireaptă moarte.  Şi împăratul, întorcîndu-se de Ia locurile despre Chilichia, să ruga cei den cetate jidovi, urind împreună şi elinii vicleşugul, cum că afară den socoteală Onia s-au omorit.  Sufleteaşte dară 37 Antioh mîhnindu-se şi întoreîndu-se spre milă şi lăcrămînd, pentru a celuia ce s-au prestăvit înţelepciune şi multă bună rînduiala.  Şi aţîţîndu-se cu mîniile, îndată lui 38 Andronic îi luo haina cea mohorîtă, şi hainele rumpîndu-i-le, Încungiurîndu-I pren toată cetatea, într-acelaş loc unde la Onia au păgî-nit, acolo pre pîngăritul cu ucidere l-au omorit. Domnul cea vreadnică Iui certare dîndu-i.  Şi făcîndu-se multe furteşaguri 39 de besearecă la cetate de cătră Lisimah, cu a lui Menelau ştire, şi dîndu-se veastea afară, s-au adunat mulţimea asupra lui Lisimah, multe dară vase de aur fiind cheltuite.  Şi ridicîndu-se asupră-i gloatele' şi cu urgii fiind pline, înarmînd Lisimah  ca vro  3000, început-au la mîni nedireapte,  povăţuind  înainte oarecare tiran bătrîn de vîrstă, nimica mai puţin şi  la  cuget. Şi  văzînd ridicarea [721] lui Lisimah asupră-le, apucînd unii pietri, alţii leamne groase şi alţii den cenuşa ce era aproape, apucSndu-se amestecaţi,zvîrliia în ceia ce era împrejurul lui Lisimah şi spre cei ce să ridicase asupră-le. Pentru care pricină, pre mulţi dentr-înşii au rănit şi pre unii i-au oborît şi pre toţi spre fugă i-au împins, şi pre acesta fur de beseareca Ungă visterie l-au prins.  Şi pentru aceastea stătu judecată cătră Menelau. Şi nemerindu-se împăratul la Tir, la dînsul direptatea cuvintelor au făcut cei trei bărbaţi ce s-au trimis de cătră bătrînime. Şi aşa, prins fiind Menelau, au tăgăduit bani mulţi lui Potolomeu al lui Dorimenus, ca să îmblînzască pre împăratul. Pentru aceaea, apucînd Potolomeu pre împăratul la un cerdac pentru odihna, I-au mutat Şi pre cel de toată răutatea vinovat Menelau l-au slobozit de cătră cealea ce să pîrîia; iară celor ticăloşi, carii zicea că macara şi de la tătari s-ar fi slobozit nevinovaţi, acestora moarte le judecă. Degrabă dară, cea nedireaptă pagubă suferiră cei ce pentru cetate şi noroade şi sfintele vase au grăit înainte. Pentru care lucru şi tiriii, sdrbindu-se de răutate, ceale cătră astrucarea lor, cu mare cuviinţă, au dat. Iară Menelau, pentru ale celor ce biruia lăcomii, era la cinste, adăogîndu-se spre răutate, mare viclean stînd cetăţeanilor.

CAP V

Şi pre vreamea aceasta,a doua călăto-ff&jj ne Antioh la Eghipet au călătorii. RjkOv] Şi să întîmplă mai preste toată ce-JT^Şj] tatea,în 40 de zile, a să vedea pren u&sUd văzduh alergînd călăreţi, podoabe de aur avînd, şi cu suliţe în chip de stol  înarmaţi, Şi pilcuri de cai rînduite, şi lovituri făcîndu-se, şi alergături de amîndoao părţile, şi porniri de paveze, şi mulţime de chiloame, şi zmulgeri de săbii, şi lovituri de săgeţi, şi străluciri de podoabe de aur, şi de toate fealiurile de mzăoturi.  Pentru aceaea, toţi să ruga ca să să facă arătarea spre bine. Şi făcîndu-se voroavă mincinoasă cum ş-au primenit Andioh viaţa, luînd lason nu mai puţini de 1000, fără veaste asupra cetăţii au lovit şi, cei de pre zidu împingîndu-se, şi la cea de apoi luînduse cetatea, Menelau la marginea cetăţii au fugit; iară lason făceajungheri cetăţeanilor lui fără de milă, nesocotind cea de la rudeniile lui bună norocire cea mai mare nenorocire a fi şi părîndu-i că ale vrăjmaşilor şi nu ale celor de o limbă biruinţe surpă.  Şi stăpînirea nu birui, iară sîvîrşitul vicleniei ruşine luînd, pribeag iarăş la Ammanitida s-au dus. Sîvîrşitul dară realii amestecături au luat, închizîndu-se [de] cătră Are ta, tiranul arapilor; den cetate în cetate fugind, gonindu-sc de cătră toţi şi urîndu-se ca un viclean al legii şi scîrbit fiind ca un gîde moşiei lui şi cetăţeanilor şi al cetăţeanilor gjde, la Eghipet să lepădă. Şi ca o ţărînă de la moşie înstreinîndu-se, 9 în streinitate au perit, cătră lachidemone-ani dueîndu-se ca, pentru conoştinţa, să afle acopere mint.  Şi cel ce mulţime de 10 neîngropaţi au lepădat, nejelit fu şi de astru-care nici într-un chip, nici de părintescul mormînt avu parte. Şi înţelcgîndu-se la împăratul  Pentru cealea ce s-au făcut, 11 socoti că au viclenit ludea; pentru aceaea, purcegînd de Ia Eghipet, sălbătăcit la suflet, luă cetatea în pradă.  Şi porunci ostaşilor să taie fără milă pre cei ce să nemeresc, şi pre cei ce să suie în casă să-i junghe. Şi să făcea de tineri şi de bătrîni ucideri, şi 13 bărbaţilor şi muierilor şi feciorilor stingere, fecioarelor şi pruncilor jungheri.  Şi 80000 14 în trei zile să stricară, însă 40000 întru împărţealele mînilor lor, şi nu mai puţini de cei jungheaţi s-au vîndut.  Şi nu fiind destul cu aceastea, au cutezat la cea decît tot pămîntul mai svîntă beseareca a întră,povîţuitoriu avînd pre Menelau, pre cela care şi legilor şi moşiei vînzătoriu s-au făcut,  Şi, 16 cu ceale pîngăritc mîni, svintele vase luînd şi ceale ce de alţi împăraţi s-au pus spre creaştere şi mărirea locului şi cinste, cu pîngăritele mîni trăgîndu-le, le da.  Şi să 17 semeţiia cu cugetul Antioh, nu socotind că, pentru păcatele celor ce lăcuia cetatea, S-au urgisit puţin Stăpînitoriul, pentru aceaea s-au făcut pre acel loc nebăgare de seamă. Iară să nu să fie întîmplat de mai nainte a 18 fi cuprinşi cu multe păcate, precum Iliodor, cela ce s-au fost trimis de cătră Selefcu împăratul spre socoteala visteriei, acesta, înainte năvălind, îndată să întoarse den dîrjie, b ătîndu-se.  Ce nu pentru loc limba, 19 ce pentru limbă locul Domnul au ales. Pentru aceaea şi locul acesta, avînd parte de 20 ale limbii reale nesilnicii ce s-au făcut, mai apoi.de bune faceri au avut parte de Domnul; şi cel ce s-au cuprins cu a Cehii Atotţiitoriului urgie, iarăş la a Celui mare Stăpînitoriu împăcăciune cu toată mărirea s-au îndireptat.  Deci Antioh, 1000 şi opt sute de 21 talanzi luînd de Ia bisearecă, degrabă la Antiohia  să  osăbi, gînd inel de mîndrie pămîntul să înoate şi genunea mergătoare să o facă,p entru semetia inemii.  Şi aulăsat şi ispravnici a chinui neamul, însă în Ierusalim  pre  Filip, de neam frighian, iară chipul mai varvar avînd decît cela ce l-au pus,  Şi în Garizin pre Andronic, şi cătră acestea pre Menelau, carele mai rău decît ceialalţi să rădica asupra [722] cetăţeanilor. Şi, vrăjmaş gînd avînd cătră jidovii cetăţeani, şi au trimis pre începă-toriul urîcimiii, Apolonie, cu oaste 22000, poruncind pre cei de vîrstă pre toţi să-i junghe, iară pre muieri şi pre cei mai tineri să-i vînză. Şi acesta, viind la Ierusalim şi chip de pace făţămicind, au aşteptat pînă la svînta zi a sîmbetei şi, apucînd pre jidovi fără de lucru fiind ei, celor de supt ascultarea lui înarmare au poruncit. Şi pre toţi cei ce au ieşit spre privală i-au împuns împreună şi, în cetate cu armele întrind, destule mulţimi aşternu. Iară IudaMacaveul^I zeace-Iea cu sine făcîndu-se T şi depărtîndu-se la pustiiu, ca fiarăk în munţi trăiia, împreună cu cei ce era cu dînsul; şi cu hrana cea de buruieni petrecea, ca să nu aibă parte de
pîngăriciune.

CAP VI

      Şi nu după multă vreame, au trimis |7 wTfl  împăratul pre un bătrîn athineu să
îndeamne pre jidovi să să mute den mJfJI legile ceale părinteşti şi cu ale lui E-tuU  Dumnezău  legi  să nu petreacă,  Şi să pîngărească şi pre cea den Ierusalim besearică şi să o numească a lui Dia Olimbiul, şi cea den Garizin, în ce chip era ceia ce lăcuia locul, a Diii, iubitoriul de oaspeţ.  Şi grea era gloatelor şi cu greu săvîrşită isprăvnida răutăţii. Pentru că besearecă de curvie şi de beţii să împluse de limbi, desfătîndu-se cu sodomii, şi svintele curţi, cu muieri împreunîndu-se, şi încă cealea  ce nu să cădea înlăuntru aducînd. Iară jîrtîvnicul de ceale necuviitoare, osebite de  cătră legi.să împluse. Şi era nid a ţinea sîmbetele, nid părinteşti sărbători a păzi, nid măcară jidov a să mărturisi că iaste,  Şi să aducea cu amară nevoie, la cea după lună a împăratului zi de naştere, spre jîrtvă, şi, făcîndu-se sărbătoareaDionisilor, să siliia jidovii, avînd iadere, să facă pompă lui Dionisu, Şi răspuns au ieşit Ia ceale de pren vecini cetăţi eline şti, Potolomeu puind aceastaş petre acere asupra jidovilor a tace şi  ajîrtvui, Iară pre ceia ce nu vor să să mute spre ceale eline şti, să-i junghe de tot, era dară a vedea dosada ce să întîmplase. Pentru că doao muieri s-au adus, obrăzuind eale pre pruncii lor, şi acestora, spînzurîndu-le pruncii de ţîţe şi pren gloată purtîndu-le pre eale pren cetate, după zid le-au surpat. Şi alţii, pre aproape alergînd la peşteri, pre ascuns ca să sărbeaze ziua sîmbetei, dîndu-se ştire lui Fi lip, i-au ars, pentru că cu sfială era a să ajutori, după mărirea cei prea cinstite zile. Rog dară pre cei ce vor ceti la această carte să nu se îndoiască pentru primejdii, ce să socotească muncile, nu spre pierzare, ce spre învăţătura neamului nostru a fi.  Şî a nu să lăsa în multă vreame cei răi credincioşi, ce îndată a cădea la certări, semn de mare facere de bine iaste,  Pentru că nu ca şi la 14 cealealalte limbi, îngăduiaşte cu îndelungă răbdare Stăpînitoriul pînă vor veni d cătră plinirea păcatelor, dedi să-i muncească, ce asupra noastră aşa au socotit a fi,ca nu Ja săvîrşitul păcatelor viind hoi, apoi să izbîn-dească asupra noastră.  Pentru aceaea 15 nidodinioară mila despre noi nudepărteaze şi certînd cu primejdii nu părăseaşte pre nărodul Lui.  Insă pînă îndt vom pomeni, 16 aceastea să să zică.  Şi preste puţin să cade 17 să venim la po veaste.  Eleazar, oarecare 18 om den cei de frunte cărturari, trecut fiind cu vîrsta şi Ia chipul obrazului prea frumos fiind, căscîndu-se să siliia să mănînce came de porc.  Iară el moartea cea cu bună 19 cinste mai vîrtos decît viaţa cu urîciune priimind, aşa de bunăvoie la muncă să apro-piia;  Şi scuipind, mai nainte în ce chip 20 să cădea să să apropie cei ce îngăduia a să apăra, cărora nu să cade să mănînce, pentru dragostea vieţii.  Iară cd ce era rinduit 21 la cea fără de leage jîrtvă, pentru cea de vechi ani a omului cunoştinţă, Iuîndu-l pre . el deosebi, îl ruga să aducă cărnurile carele să cuvin lui, ceale ce era de el făcute, să mănînce şi să făţărească, ca cum are mînca ceale ce de împăratul sînt rînduite, den cărnurile cealea ale jîrtvei.  Pentru ca, 22 făcînd aceasta, să să sloboază den moarte şi,pentru cel de mai nainte cătră ei priete-şug,va afla milă.  Şi el, gînd bun luînd 23 şi vreadnic fiind vîrstei şi celor adinei bătrî-neaţe şi celor dştigate şi luminate cărunţea-ţe şi cei den copilărie foarte bună creaştere şi mai vîrtos cei sfinte şi de Dumnezeu zidite facere de leage, pre urmă au răspuns curind zicînd să-l petreacă la iad:  „Pentru că nu 24 iaste vreadnic vîrstei noastre a faţămid, ca mulţi den cei tineri, socotind pre Eleazar, cel de 90 de ani, să fie premenit spre strei-nare de fealiu  Şiei,pentruameafăţărnide şi pentru cea puţină şi scurtă viaţă, să vor rătăd pren mine,şi urîciune şi pîngăriciune bătrîneaţelor voiu pune.  Că, macara 26 că într-această vreame voiu scăpa de la cea de la oameni muncă, iară den mîinile Atotţiitoriului nid trăind, nid murind voiu scăpa.  Pentru  aceaea vitejaşte acum 27 premenind viaţa, bătrîneaţelor vreadnic mă voiu arăta.  Şi celor tineri pildă vitejască lăsînd ca, cu nevoinţă şi cu bărbăţie, pentru ceale cinstite şi sfinte legi a muri”. Şi, atîtazicînd,spremuncămdatăauvenit.  Şi 29 ceia ce-l aducea cătră ea, cea de mainte cu pulină bună voie sprereayoiepremenind,pen-tru cuvintele care mai nainte au grăit,precum ei socotita a fi, fără socoteală.  Şi vrind de [723] rane să moară, suspinînd zise:„Domnului, Celuia ce are sfînta Înţeleagere, arătat iaste că, puţind a mă slobozi de moarte, greale durori sufăru, pre trup bătîndu-mă; iară spre suflet,cu dulceaţă,pentru a Lui frică 31 aceastea pătimescu”. Şi acesta dară într-acesta chip muri, nu numai tinerilor, ce la mai mulţi ai limbii a sa moarte pildă vitejiei şi pomenire bunătăţii lăsînd.

CAP VII

Întimplatu-s-au şi la 7 fraţi carii, ÎS -l 01 maică-sa prinzindu-să, să si Iii a S^-gj de cătră împăratul să să atingă p| Kj| de ceale fără cuviinţă cărnuri de ElacfiS porcu, cu bice şi cu vine căznindusă. Şi unul dentru dînşii, făcîndu-să grăi-toriu întîi, aşa zise:„Ce vei să întrebi şi să afli de la noi? Pentru că gata a muri sîntem,  decît a călca ceale părinteşti legi”. Şi, plin de mînie făcîndu-să împăratul, porunci  tigăi şi căldări a înfîerbînta; Şi acealea înfierbîntîndu-să, îndată pre cela ce s-au făcut dentru ei grăitoriu înainte porunci să-i taie limba şi, belindu-l premprejur, să-i taie marginile trupului, ceialalţi fraţi şi muma  împreună văzîndu. Şi olog el cu totul făcîndu-să, porunci la foc să-l aducă viu şi să-I prăjască. Şi sfara tigăii preste cătva ajungînd, unii pre alţii să mîngîia, împreună cu maică-sa, vitejaşte să moară, zicînd aşa:  „Domnul Dumnezău priveaşte şi cu adevărurile asupra noastră Să mîngîie, în ce chip Moisi, pren cîntarea cea ce mărturi-seaşte, în faţă au arătat, zicînd:*Şi întru  robii Lui Să vă mînguY”. Şi săvîrşindu-se cel dentîi într-acesta chip, pre al doilea aducea cătră batjocorire şi, pialea capului cu părul belind, îl întreba: „Au mînca-vei mai nainte de ce a-ţi căzni trupul, cîte un  mădulariu?”  Iară el, răspunzînd cu cel  părintescu glas, zise: „Ba”. Pentru aceaea şi acesta ş-au luat munca pre rînd, ca şi cel dentîiu şi, la cea de apoi răsuflare fiind, zise: „Tu dară, ticăloase, dentru această viaţă pre noi ne slobozi, iară împăratul lumii, murind noi pentru ale Lui legi, spre veacinică de iznoavă înviare a vieţii, pre noi ne va învia”. Şi după acesta, al treilea să batjocoriia şi limba-i, cerşindu-să, degrabă înainte o întinse, şi mînile cu bună îndrăznire le întinse, şi vitejaşte zise: „De la ceriu aceastea Ie dştig şi pentru ale Lui legi nu bagu samă de aceastea, că de la EI aceastea iarăş nădejduiese să Ic iau”. Cît şi sîngur împăratul şi cei ce era cu el să îngroziia de al tinerelului suflet, că intru nemică durorile nu le punea. Şi acesta săvîrşindu-se, pre al patrulea  aşijderilea-I  munciia, căznindu-l. Şi, fiind a să săvîrşi, aşa zise: „Bine e,cel ce primeneaşte ceale de cătră oameni, ceale de cătră Dumnezău a aşteptanădejdi;iarăş să va învia de cătră El, pentru că ţie învia-rea spre viaţă nu va fi”.  Şi îndatăş pre 15 al cincelea aducîndu-l, îl munciia; şi el, cătră el căutînd, zise:  „Biruinţă la oameni 16 avînd, putred fiind, ce ţi-c voia fad; şi nu ţi să pară că neamul nostru de Dumnezău ' va fi părăsit,  Ce tu îngăduiaşte şi vezi 17 cea mărită a Lui tărie, că pre tine şi sămînţa ta o va căzni”.  Şi după acesta^duseră pre al şasclcaţşi vrind să moară,zise:„Nu te înşela în deşert, noi şi pentru noi aceastea le pătimim, greşind la Dumnezăul nostru, vreadnid şi de mirare s-au făcut.  Şi tu 19 să nu gîndeşti că vei fi nevinovat, apucîndu-te a te învrăjbi cu Dumnezău”.  Şi de prisosit maica lor fiind minunată şi de pomenirea cea bună vreadnică, carea văzînd perin-du-i 7 fii în vreame de o zi, cu bun suflet îngăduia, pentru ceale de la Domnul nădejdi. Şi pre fieştecarele dentru ei îl mîngîia cu 21 cel părintesc glas, plină fiind de vitejască gîndire şi gîndul cel fămeiesc cu bărbătească mînie rădicîndu-l, zicînd cătră ei:  „Nu 22 ştiu în ce chip v-aţ arătat în pîntecele mieu, nid eu duhul şi viaţa voao v-am dăruit şi a fieştecăruia închipuire nu o am tocmit eu, Ce dară Cel al lumii Ziditoriu, Ce au zidit 23 naşterea omului şi au aflat facere şi tuturor duhul şi viaţa voao iarăş va da, cu milă, în ce chip acum nu vă socotit pre voi întru ne-nemică pentru ale Lui legi”.  Iară Antioh, 24 gîndind că să huleaşte şi fiind la b ănuială de glasul cel ce ponosluia, încă cel mai tînăr fiind viu, nu numai pren cuvinte făcea mmgîiarea, ce şi pren jurămînturi încredinţa dempreună să-l îmbogăţască şi feridt să-l facă, schimbîndu-se dentru ceale părinteşti şi priatin să aibă şi la treabe să i să încrează.  Iară tinerelul nid într-un chip 25 luînd aminte, chemînd împăratul pre mai casa, o învăţa ca tinerelului să să facă sveatnică spre rnmtuire.  Şi multe el îrtvăţîndu-o, 26 priimi să domolească pre fiiu.  Şi plecîndu-se Ia el, amăgind pre cel crud tiran, aşa zise cu cel părintesc glas: „Fiiule, fîe-ţ milă de mine, ceaea ce în pîntece te-am purtat noao luni şi ţ-am dat ţîţă trei ani şi te-am hrănit şi te-am adus la vîrsta aceasta şi  te-am  crescut  purtîndu-te în braţe. Rogu-te, fiiule, căutînd la ceriu şi la pămint şi ceale dentru eale toate văzîndu-le, să cunoşti că, de unde n-au fost, le-au făcut pre eale Dumnezău, şi pre neamul omenesc  Aşa l-au făcut. Să nu te temi 29 de gîdea acesta, ce fraţilor vreadnic făcîndu-te, priimeaşte moartea, pentru ca In milă [724] împreună cu fraţii tăi să tc iau44- Şi încă ca grăind, tinerelul zise: „Pre cine aşteptaţi? Nu ^scultu de porunca împăratului, ce de porunca legii ascult, ceaea ce s-au dat părinţilor noştri pren Moisi. Iară tu, de toată răutatea aflătoriu făcîndu-te spre jidovi, nu vei scăpa de mînile lui Dumnezău; Pentru că noi pentru ale noastre păcate pătimim. Iară dc iaste pentru certare şi pedeapsă Domnul cel viu spre noi, puţin S-au urgisit, şi iară Să va împăca cu ai Săi robi; Şi tu, o, necurate şi decît toţi oamenii mai pîngărite, nu te semeţi în deşărt, zburdîndu-te pre nearătate nădejdi, preste ceale cereşti slugi rădicîndu mîna. Că încă n-ai scăpat dc judecata Atotţiitoriului, Celui  de  asupra  văzătoriu Dumnezeu. Pentru că acum fraţii miei, puţină dureare suferind, căzut-au întru a lui Dumnezău făgăduinţă a veadnidi vieţi; şi tu, cu a lui Dumnezău judecată pre dirept, ceale de lîngă cinstea mîndriei vei suferi. Iară cu, în ce chip fraţii şi trupul şi sufletul dau înainte, pentru ceale părinteşti legi, rugind pre Dumnezău curind blînd limbii să Să facă şi pre tine cu cercetări şi bătăi să te scoată de mărturie, pentru că singur Acesta iaste Dumnezău, Iară întru mine şi întru fraţii miei să stea a Totţiitoriului urgie, cea preste  tot neamul nost ru pre direptate adusă* Şi mînios făcîndu-se împăratul, acestuia decît celoralalţi mai rău i-au făcut, amar suferind pentru batjocurie. Şi acesta dară curat viaţa ş-au premenit, întru tot pre Domnul nădejduind.  Şi pe urma fiilor, maica lor s-au săvîrşit. Deci aceastea, pentru jîrtvă şi pentru ceale preste măsură cazne, pre atîta să să dovedească. *

CAP VIII

Iară Iuda Macaveul şi cei dempreună cu el, întrind pre ascuns pre la sate, îş chema pre rudeniile; şi pre cei ce au fost rămas în leagea jidovească luîndu-i lingă ei,au strins  ca vro şase mii. Şi să ruga Domnului să caute spre cel de toţi supus nărod şi să Să milostivească şi să nu Se îndure de besearecă ceaea care de păgîni oameni s-au spurcat*  Şi să miluiască şi pre cea de tot stricată cetate şi care întocma cu pămîntul va să să facă, şi sîngiurile ceale ce tot strigă  cătră £1 să să asculte. Şi să-Ş aducă aminte de pierzarea cea fără de leage a celor fără de păcate prund, şi pentru hulele  cealea ce s-au  făcut  Ia numele  Lui, şi să urască răutatea. Şi făcîndu-se întru adunare, Maccavcu nerăbdătătoriu limbilor să făcea, urgia Domnului spre  milă înturnîndu-se.  Şi cetăţi şi sate, fără nădeajde viind, le ardea; şi locurile ceale cu prilejuri apucîndu-le, nu pre puţini den nepriateni biruia, înfrîngîndu-i.  Şi 7 mai vîrtos nopţile spre vicleşuguri ca aceastea ajutoare le lua; şi voroava oarecarea a bund vitejiei lui să răvărsa petutindenea. Şi văzînd Filip că, cîte puţin, vine omul 8 spre procopsală şi mai adease spre norocire ieşind înainte, cătră Ptolomeu, voivodul Gropiloasei Siriei şi al Finichiii, au scris să ajutorească la lucrurile împăratului.  Şi ci 9 îndată alegînd pre Nicanor al lui Patroclu, care era den cei de frunte priateni, l-au trimis, supuind de toate fealurile de limbi, nu maî puţini decît 20000, să ridice tot neamul jidovesc. Şi însoţi lui şi pre Gorghia sărda-riul şi întru ale războiului trebi ispită avînd. Şi făgădui Nicanor, birul împăratului la 10 rimlcani fiind talanzi 2000, dentru a jidovi* lor robime să-l plinească.  Şi îndată la 11 ceale de pre lîngă mare cetăţi au trimis să-i cheame spre cumpărarea de robi jidovi  făgăduind 90 de trupuri să dea Ia un talant, neaşteptînd certarea cea ce era să urmeaze asupra lui de la Totţiitoriul.  Iară Iudii 12 să făcu ştire pentru a lui Nicanor venire. Şi vestind el celor ce era împreună cu el de 13 venirea taberii, cei ce era fricoşi şi nu credea judecata Iui Dumnezău fugiia şi ieşiia den locurile lor.  Iară alţii, ce Ie rămăseasc, 14 toate Ie vindea şi împreună pre Domnul ruga să rnîntuiască pre cei vînduţi de cel rău credindos Nicanor, mai nainte de a se împreuna.  Şi dc nu pentru ei, iară pentru 15 ceale cătră părinţii lor făgăduinţe şi pentru cea dc asupra lor chemarea celui cinstit şi prea cuvios numelui Lui.  Şi adunînd 16 Maccaveu pre cei cc era cu el, fiind la număr 6000, îi ruga să nu se îngrozască dc cătră nepriateni, nici a să teame de cea ce cu strîmbătate vine asupra lor a limbilor multă mulţime, ce să să nevoiască cu vitejie, înaintea ochilor luînd cea fără de leage făcută de dînşii ocară Ia sfîntul Ioc  Şi a cei a 17 batjocoritei cetăţi caznă şi încă a cei de la stremoşi politii surpare.  Deci ei ziseră că: 18 ,,Aceia şi armelor nădejduiesc şi îndrăzniri-lor, iară noi pre Atotţiitoriul Dumnezău, Cel ce poate şi pre cei ce vin asupra noastră şi pre toată lumea întru clipeală să surpejiă-dejduim4i.  Şi cătră aceastea, arătînd lor 19 şi ceale de la strămoşi ce s-au făcut ajuto-riri, şi cea de pre vreamea Iui Sinahirim, a celor 185000 cum au perit,  Şi cea den 20 Vavilon,  cătră  franţozi   rînduiala ce s-au făcut, cum toţi au venit la treabă 8000, cu 4000de machidoneani,şimachido-neanii, lipsîndu-se numai ceale 8000, pre ceale 120000 au pierdut, pentru cel cc li s-au făcut lor den ceriu ajutoriu, şi folos [725] mult au luat, Pre carii aceastea cu bună îndrăzni re pre ei puindu-i şi gata pentru leage si pentru moşie a muri, în patru părţi oastea au făcut, Rînduind şi pre fraţii lui toainte-povăţuitori.denmargineaşireagu-lui, pre Simon şi pre Iosif şi pre Ionathan, supuind supt fieştecarele cîte 1500. Şi încă şi pre Eleazar, să cetească sfintă carte şi, dînd hasnă a ajutoriului lui Dumnezău, celui dentîiu stol el înainte-povăţuind, lovitu-s-au cu Nicanor. Şi făcîndu-sc lor ajutoriul Atotţiitoriului, au jungheat den vrăjmaşi mai mulţi decît 9000, iară cea mai multă parte a oştii Iui Nicanor o au făcut rănit şi de mădulare ologi, şi pre toţi a fugi i-au silit. Iară banii celor ce spre cumpărarea lor au venit i-au luat şi, gonindu-i pre ei împreună dtva, conteniră, de vreame oprindu-se. Pentru că era ziua cea mai nainte de sîmbăta, pentru care pricină n-au îndelungat cu mînia gonindu-i pre ei. Şi armele luînd de la ei şi dezbrăcînd prăzile vrăjmaşilor, fură şăzători sîmbăta pre loc, mult binecuvîntînd şi mărturisindu-se Domnului, Cehii ce i-au mîntuit în ziua aceasta, începătură de milă rînduind lor. Iară după sîmbăta, celor căzniţi şi văduvelor şi săradlor împărţEndu-le den prăzi, cealealalte ei şi copiii au împărţit. Şi aceastea f ăcîndu-le şi de obşte rugă făcînd, pre Cel milostiv Domn ruga desăvîrşit să Să împace cu ai Lui robi. Şi pre cd ce era cu Timotheu şi cu Vacchid lovindu-i, mai mult decît 20000 dentr-înşii au ucis şi de tării înalte foarte bine biruitori s-au făcut şi pleanuri prea multe au împărţit, tocma pre ei părtaşi făcîndu-sc cu cei căzniţi, şi săraci, şi văduve, şi încă şi cu cei bătrîni. Şi adunînd armele de la ei, cu socoteală toate le-au pus împreună, la locurile ceale de treabă, iară cealealalte den prăzi le-au adus la Ierusalim. Şi pre Filării in. cel ce era cu Timotheu, l-au omorît, foarte om spurcat fiind şi multe sdrbe făcînd jidovilor. Şi biruinţe aducînd la moşie, pre Calisten, cel ce au ars sfintele porţi, I-au aprins întru o căscioară, fiind fugit, şi cea vreadnică a realei credinţe au hiat plată. Iară cel de trei ori dosădit Nicanor, cel ce pre cei 1000 de neguţători spre vînzarea jidovilor au adus, Smerindu-se de ceia ce după el să gîndiia că sînt mai mid, cu al Domnului ajutoriu cea de mărire lepădînd haină, pren mare, ca un fugariu, pustiiu pre sine făcînd, au venit la Antioh ia, foarte viind la nenorocire, pentru a oştii stricăciune. Şi cel ce au priimit ca să întărească bir rîm-le anilor den robimea iru sal im le ani lor au mărturisit pre jidovi a avea pre Dumnezău războinic, şi pentru aceaea sînt jidovii ne răni ţ, căci
urma ei legile ceale rînduite de El mai nainte.

CAP IX

      Şi pre vreamea aceaea să întîmplase 1 Antioh întors fără cinste de la locurile ceale despre Persida,  Pentru că au întrat la ceaea ce să cheamă Persopolis şi s-au apucat a jefui beseareca şi a opri cetatea, pentru aceaea dară gloatele, pornindu-se spre ajutoriul armelor, să în turnară, şi să întîmplă înfrîn-gîndu-se Antioh de cătră cei de loc, ruşinată i să făcu întorcerea.  Şi fiind el spre Ecvatana, au înţeles ceale ce s-au întîmplat lui Nicanor şi celor ce au foit cu Timothei. Şi înălţîndu-se cu mînie, gîndiia şi răutatea 4 celor ce I-au gonit pre el Ia jidovi să o razime; pentru aceaea porund cari tasului să mîie neîncetat, să săvîrşască călătoria, cea den ceriu judecată fiind împreună cu dînsul, pentru că aşa cu mîndrie zise: „Movilă de jidovi voiu face Irusalimul sosind acolo”. Iară Atotţiitoriul, Domnul Dumnezăul lui 5 Israil, l-au lovit pre el cu nevindecată şi nevăzută rană şi aşa, el săvîrşind cuvîntul, ap u cat u-l-au pre el nesuferită dure are la ficaţi şi amară munci celor dcnlăuntrul lui, Foarte cu direptate, pre cel ce cu multe 6 şi cu îngrozite primejdii ai altora ficaţi au căznit, şi el nid într-un chip de semeţie să ostoia.  Şi încă şi de mîndrie era plin, 7 foc suflînd cu mîniile asupra jidovilor şi poruncind să grăbască cu mearge re a, aşa să întîmplă de au şi căzut el den car, mergînd tare; şi cu rea cădeare căzînd, toate mădularele trupului s-au strămutat.  Şi 8 cel ce atuncea i să părea Ia valurile mării a porund, de mîndria cea ce avea, peste hirea omenească, şi cu cumpăna Lărgimile munţilor gîndind înălţiri să le puie, pre pămînt fiind, întru o năsilie să ducea, a fui Dumnezău puteare arătată cătră toţi făcînd u-o,  Cît şi den trupul acestui păgîn 9 viermii herbea şi, trăind cu chinuri şi cu dureri, cărnurile tui cădea şi de putoarea Iui toată tabăra s-au fost îngreuind cu putoarea. Şi pre cel ce cu puţin mai nainte î să părea 10 a să atinge de ceale cereşti st eale, a-I aduce nimeni nu putea, pentru a putorii nesuferită greutate.  Aicea dară au început cea 11 multă a măndriei a să potoli, zdrobit fiind, şi spre cunoştinţă aveni.cubătaia cea dumnezăi ască premenit, adîbcîndu-să cu durerile. Şi nid putorii lui puţind să sufere, aceastea 12 zise: „Dirept iaste a să supune Iui Dumnezău, şi nu, pămintean fiind, tocma cu Dumnezeu a gîndi cu mîndrie”.  Şisărugapîngăritul cătră Stăpînul, Cela ce nu va mai milui pre el, aşa zicînd:  Sfintă aceaea cetate, 14 carea, sîrguind, mergea în tocma cu pămîntul să o facă, şi movilă dc oameni.  Să o zidească, [726] slobodă să o facă, si pre jidovi, pre carii au fost socotit nici de îngropare a-i învrednici, ce mîncaţi de pasări, împreună cu pruncii,
să-i leapede lahiarăţpre toţi acestea întocma cu athineii să-i facă; Şi pre cea ce mai nainte au prădat sfintă besearică, cu prea bune danii să o împodobască, şi sfintele vase cu muhe părţi toate să le dea, şi ceale ce să cuvin cătră jîrtve porunci, dentru ale hii venituri să le dea; Şi spre aceastea, şi jidov să fie, şi tot locul ce e lăcuit de oameni să meargă, mărturisind a lui Dumnezău tărie. Şi nici într-un chip încetînd durori-le, pentru că venise asupra lui cea direapta a lui Dumnezău judecată, şi de ceale despre el nenădejduindu-să, scris-au cătră jidovi iscălită carte, iscălit cu chip de rugăciune, carea cuprindea aşa: „Celor buni jidovi cetăţeanilor, multu a să bucura şi a fi sănătos şi bine a face—împăratul şi voivodul Antioh. De sînteţi sănătoşi şi fiii voştri şi ale voastre după voie vă sînt voao, rogu-mă dară Iui Dumnezău cel prea mare har, la ceriu nădeajde avînd. Şi eu, boleac ză-cînd, de a voastră cinste şi bună gînd ire mi-aş fi adus aminte cu dragoste. întorcîndu-mă de la locurile ceale despre Persida şi căzînd în boală grea, de folos so cot iiu a griji pentru cea de obşte a tuturor întemeiare. Nu nenădejduindu-mă de ceale ce-m sînt asupra, ce avînd multă nădeajde a scăpa de boală Şi văzînd că încă şi tată-mieu, pre vremile carele au oştit la locurile ceale de sus, au arătat pre cel ce va fi în urma lui Ca, de să va întîmpla ceva fără de nădeajde sau de să va vesti ceva cu greu, ştiindu cei de pren ţară la carele sînt lăsate lucrurile, să nu să turbure; Şi cătră aceastea, socotind pre cei de aproape putearnici şi vecini împărăţiei vremile aşteptînd, adăstînd să vază ce s-are întîmpla, pus-am pre fiiul mieu, Antioh, împărat, pre carele de multe ori, îmbEnd pre domniile ceale de sus, la mai mulţi dentru voi îl adevăram şi-l întărirăm; şi am scris cătră el ceale de mai jos scrise. Rogu dară pre voi şi poftesc, aducîndu-vă aminte de facerile de bine de obşte şi de osăbi, fieştecarele să păzască cea ce iaste bunăvoinţă la mine şi la feciorul mieu. Pentru că adeverit sînt că el, cu bfîndeaţe şi cu iubire de oameni, urmînd la voia mea, să petreacă cu voi”. Deci acel ucigătoriu de oameni şi hulitoriu, ceale ce era mai reale pătimind, precum altora el au făcut pren străinătate, în  munţi, cu prea jalnică moarte îş săvîrşi viaţa. Şi aducea trupul Fibp, soţiia Iui, carele şi temîndu-se de fiiul lui, Antioh, către Ptolomeu Ffiomitor. Ia Eghipet, s-au dus.

CAP X

      Iară Maccaveu şi cei dempreună cu 1 el. Domnul aducînd înainte pre ei, besearică au luat şi cetatea.  Iară 2 îţ   cealea de pren tirg cuptoare, ce era E9C2I  făcute de cei striini de fealiu,  încă 3 şi capiştile, le-au surpat. Şi besearică curăţin-du-o, alt jîrtăvnic au făcut şi, înficrbîntînd pietri şi foc dentru eale luînd, au adus jîrtvă după al doilea an şi încă şi 6 luni, şi tămîie şi luminători şi a plinilor puneri4nainte au făcut.  Şi aceastea făcînd, rugatu-s-au 4 Domnului, căzînd pre pîntece, să nu mai cază ca la aceastea răutăţi, ce, de vor şi greşi vreodinioară, de cătră El cu blindeaţe să să cearte, şi nu Ia ceale hulitoare şi var-vari limbi să să dea.  Şi în care zi s-au 5 pîngărit besearecă de cei striini de fealiu, într-aceaea zi şi curăţenia besearicii a fi s-au întîmplat, în 25 ale lunii aceştiia, care iaste haselef;  Şi cu veselie au ţinut zile 6 8, în chip de colibi, aducîndu-ş aminte că mai nainte cu puţină vreame, fă ;înd sărbătoarea colibilor în munţi şi în peşteri, ca ' hiarăle era păscîndu-se.  Pentru aceaea 7 stîlpări şi ramuri frumoase, încă şi finid avînd, laude da Celui ce bine au sporit, să să curăţasca locul Lui.  Şi au porundt 8 cu poruncă de obşte şi cu răspuns la toată limba jidovească den an în an să ţie zilele aceastea.  Şi ceale ale săvîrşirii lui Antioh, 9 cehii ce s-au numit Epifanu, aşa au fost. Iară acum ceale de Efpator Antioh, şi fiiu 10 celui necredincios fiind, să arătăm, scurtînd aceastea ce cuprind răutăţile războaielor. Pentru că el, luînd împărăţia, au pus diregătoriu preste lucruri pre oarecarele Lisia, şi a Gropiloasei Siriei şi Finichiii voivod dentîiu mai mare.  Pentru că Ptolomeu, 12 cel ce să chema Macron, socotind a păzi direptatea la jidovi, pentru cea ce s-au făcut la d strîmbătate, ispitiia ceale cătră ei cu pace a le petreace.  Pentru aceaea, 13 pîrindu-se de priatini cătră Efpator şi auzind de toate părţile că iaste vînzătoriu, pentru căci au părăsit Chiprul, care să încrezuse de Filomitoriu, şi cătră Antioh Epifans-au dus, nid blagorodnică avînd biruinţa, de voie  rea, otrăvindu-se pre sine, părăsi viaţa.  Şi Gorghia, făcîndu-se voivod 14 locurilor, hrănii a striini şi dupretutindine împotriva jidovilor hrăniia războiu.  Şi 15 împreună cu acesta şi idumeii, biruitori de cetăţi tari fiind, certa pre jidovi şi, pre cd ce au fugit de Ia Ierusalim luîn-du-i cătră ei, a hrăni războiu să apuca. Iară cei ce era cu Maccaveu, făcînd rugă şi 16 rugînd pre Dumnezău ca să Ie fie lor ajutoriu, [727] spre cetăţile idumeilor s-au pornit, La carele şi lovind cu bună vitejie, biruitori să făcură locurilor şi spre toţi ceia ce să bătea de pre zid izbîndiră; şi pre cei ce să nemeriia,pre toţi îi junghea, şi uciseră nu mai puţini decît 20000. Şi fugind unii, nu mai puţini decît 9000, la doao turnuri foarte cu tărie bună şi toate ceale de-nchisoare avînd, Maccaveu, la locuri ce era de treabă lăsînd pre Simon şi pre Iosif şi încă pre Zaccheu şi pre dţva care era împreună cu el spre a acestora încunjurare, el s-au despărţit. Iară cei ce era cu Simon, iubind argintul, de oarecarii den cei den turnuri s-au amăgit cu bani şi, 70000 de drahme de argint luînd, au lăsat pre o are carii de au scăpat. Şi vestindu-se lui Maccaveu pentru lucrul ce s-au făcut, adunînd pre povăţuitorii nărodului, i-au hulit, că pentru argint au vîndut pre fraţ, slobozînd pre nepriatini asupra lor. Pre acestea dară, vînzători fiind, i-au omorît şi îndată pre ceale doao turnuri au hiat. Şi cu armele toate în mîni sporindu-se, pierdu, într-amîndoao tăriile, mai mulţi de 20000. Iară Timotheu, cel ce mai înainte s-au biruit de jidovi, adunînd streine puteri prea multe şi adunînd nu puţină călărime care au fost a Asiei, veni ca să ia pre ludea cu robie. Iară cei ce era cu Macaveu, apropiindu-se el, cătră ruga Iui Dumnezău s-au întorsu; Cu pămînt capetele presărînd şi mijlocilc cu sad mcingîndu-Ie, pre cea denaintea jîrtăvnicului vatră căzînd, să ruga, blînd să le fie lor, să să învrăjbască cu vrăjmaşii lor şi să stea împotrivă celor ce să pun împotrivă, precum leagea dovedeaşte. Şi întorcîndu-se de la rugă, luînd armele, ieşiră den cetate mult înainte; şi apropiindu-se de vrăjmaş, de eluş era. Şi, în răsărita soarelui, să loviră amîndoao părţile, ceştea chizăşuită avînd buna norocire şi biruinţa cu bunătate, cea spre Domnul scăpare, iară oeia povăţuitori ostenealelor rînduise mînia. Şi făcîndu-se tare războiu, arătară-să vrăjmaşilor de la ceriu 5 bărbat strălucit, pre cai cu frîne de aur. Şi povăţuind pre jidovi cei doi şi pre Macaveu în mijloc Iundu-l şi acoperindu-l cu armele lor, nerănit îl păziia, iară Ia vrăjmaşi săgetături şi trăsnete arunca. Pentru aceaea, turbu-rîndu-se cu nevedeare, de tot să tăia, fiind plini de gîlceavă.  Şi să junghiară 20000 şi 500, şi călăreţi 600. Şi sîngur Timotheu au fugit la Gazară, ce să chema tărie, foarte bună palanca, căpitănind acolo Hereu.  Iară cd ce era cu Macaveu cu bucurie au şezut prejur palanca 4 zile. Iară cei denlăuntru, întru tăria locului nadejduind,
foarte mult blestema şi cuvinte ne cuvioase răspundea.  Şi fuminînd a cincea zi, voinidi cd ce era a Iui Macaveu, aţîţîndu-se cu mîniile pentru b lest came, lovind Ia zid băr-băteaşte şi cu sălbatecă mînie, pre cel ce să nemeri îl tăia.  Şi alţii aşijderea, suinduse cu nevoinţă cătră cei denlăuntru, aprindea turnurile şi, focuri aprinzînd, vii pre cei blăstemători ardea de tot.  Şi ceialalţi 37 porţile tăia şi, priimind înlăuntru şi ceaea-laltă rînduială, luară cetatea şi pre Timotheu ascuns într-o groapă l-au junghiat şi pre al acestuia frate, Hereu, şi pre Apolofani. Şi aceastea făcînd, cu laudă şi mărturisiri 38 binecuvîntă pre Domnul, Cel ce mult bine face lui Israil şi biruinţa lor le da.

CAP XI

      Şi după puţină vreame, Lisia, vezirul împăratului şi rudenie şi ispravnic preste trebi fiind, foarte îi era cu greu de aceasta ce s-au făcut. ■ Adunînd aproape de 80000 şî călărimea toată, au venit asupra jidovilor, gîndind cetatea lăcaş elenilor să o facă  Şi beseare ca cu bani vîndut ă, precum sînt cealealalte ale limbilor capişti, şi vîndută vlădida pre an să o facă;  Nid într-un chip gîndind 4 a lui Dumnezău tărie, ce semeţîndu-se cu zedle de mii ai pedestrimei şi cu miile călăreţilor şi cu pilii cei 80.  Intrînd la ludea 5 şi apropiindu-se la Vethsura, fiind într-un loc tare, şi de Ierusalim în laturi fiind ca de 5 stadii, pre aceasta o bătea.  Şi deaca 6 înţeleasără cei ce era cu Maccaveu că bate el pălăncile, cu plîngere şi cu lacrămi să ruga,împreună cu gloatele,la Domnul, bun înger să trimită, cătră mîntuirea lui Israil. Şi el întîiu, Maccaveu!, hiînd armele, au îndemnat pre ceialalţi împreună cu el să stea la primejdii, să ajute fraţilor lor.  Şi împreună cu osîrdie au pornit; şi acolea şi cătră Ierusalim fiind ei, să arătă povăţuindu-i pre ei un călăreţ cu haină albă, toate armele de aur clătind.  Şi împreună toţi au binecuvîntat pre Cel milostiv Dumnezău şi să întăriră cu inima nu numai oamenii, ce şi tocma fiarăle ceale sălbatece, fiind gata şi ziduri de her a răni,  Să apropia cu tocmeale, pre Cel den ceriu ajutonu avînd, miruind pre ei Domnul,  Şi, ca leii lovind în 11 vrăjmaşi, aşternură den ei 11000 şi călăreţ 1000 şi 600.  Şi pre toţi i-au pornit a fugi 12 şi mai mulţi dentr-înşii rănit goK au scăpat şi sîngur Lisia, grozav fugind,au scăpat. Şi nu fără minte fiind, spre sine socotind 13 scădearea cea ce i s-au tăcut mi şi socotind nebiruiţi a fi jidovii, Cel ce toate poate Dumnezău ajutorind lor,  Trimiţînd îi siliia să să tocmască spre toate [728] direptăţile şi cum că pre împăratul va pleca a-I îndemna priatin lor să să facă. Şi priimi Maccaveu de toate carele Lisia să ruga, cea de folos grijind; pentru că, cîte au dat Macaveu Lisiei pren scrisori pentru jidovi, au iertat împăratul. Că era ceale scrise ale jidovilor cărţi de la Lisia cuprinzînd într-acesta chip: „lisia—mulţimei jidovilor, să să bucure! Ioan şi Avesalom, carii s-au trimis de cătră voi, dînd cartea cea iscălită cu răspuns, să ruga pentru ceale ce pren ei sînt arătate. Deci, cîte trebuia împăratului a să arăta.am arătat, şi ceale ce, era de întîmplare le-au iertat. Deci,deveţii păzi cea de la lucruri bună cugetare, şi de acum înainte mă voiu ispiti pricină voao de bunătăţi a mă face. Şi pentru aceastea am poruncit şi acestora pre amăruntul şi celor de la mine să vorovască cu voi. Fiţi sănătoşi.  în anul 148, la a lui dioscorinthie, 24”. Iară a împăratului carte cuprindea într-acesta chip: „împăratul Antioh—fratelui  Lisiei,  să  să bucure! Părintele nostru la dumnezăi pristăvindu-se, vrînd ca să fie cei ce sînt întru împărăţie neturburaţi întru a lor purtare de grijă, Auzind pre jidovi că nu priimesc a tătîne-mieu spre ceale elineşti primenire, ce a lor pe tre acere alegînd, pentru aceaea rugîndu-se să să iarte lor ceale ce sînt de leagea lor, Vrînd dară şi această limbă fără de gîlceava a fi, aleagem şi besearecă lor să să isprăvască şi să petreacă după ale strămoşilor lor obiceaie. Bine dară vei face trimiţînd cătră ei şi dîndu-Ie direapte, pentru ca,ştiind a noastră voie, veaseli să fie şi cu dragoste să vor afla cătră a lor ajutoriu”. Iară cătră limbă cartea împăratului într-acesta chip era: „împăratul Antioh—bătrînimei jidovilor şi celoralalţi jidovi, să să bucure! De sînteţi sănătoşi, fie în ce chip am vrea, şi noi sîntem sănătoşi. Arătat-au noao Menelau că aţi vrea să vă pogorîţi voi, să fiţi la ale voastre. Deci, celor ce vor mearge pînă la 30 ale lunii lui xanthic, fi-va direapta cu volnicie, Să petreacă jidovii cu ale lor cheltuiale şi legi ca şi mai nainte şi nimeni dentru dînşii nici într-un chip să va dodei pentru ceale greşite. Trimis-am şi pre Menelau, să vă mîngîie pre voi. Sănătoşi fiţi.  Anul 148, ale lunii lui xanthic, 15”. Trimis-au şi rîmleanii cătră dînşii carte, scriind aşa:„Cointu Memmiu, Tit Maneu, bătrînii rîmleanilor— norodului jidovilor, să să bucure! Pentru ceale ce lisia, ruda împăratului, au iertat voao, şi noi împreună bine ne vom. Şiceale ce au ales să să aducă la împăratul, tremiteţi pre cineva îndată, socotind pentru aceastea, pentru ca să punem cum să cuvine voao,
pentru că noi ne apropiem cătră Antiohia. Drept aceaea, grăbiţi şi trimiteţi pre oarecarii, pentru ca şi noi să conoaştem de ce gînd sînteţi.  Sănătoşi fiţi. Anul 148, ale 38 lui xanthic, 15';. ?

CAP XII

      Făeîndu-se  şi legăturile aceastea, 1 Lisia s-au dus cătră împăratul, iară jidovii spre lucrarea 'pămîntului să afla.  Iară cei depre alocurea voivozi, Timotheu şi Apolonie al lui Gheneu şi încă Ieronim şi Dimofon şi cătră acestea Nicanor, mai marele chiprianilor, nu-i lăsa pre ei să să aşaze bine şi a avea linişte.  Şi iopianii atita au săvîrşit cea 3 rea credinţă, rugind pre jidovii ceia ce lăcuia împreună cu ei să între în vasele ceale ce era grijite de ei împreună cu muierile-ş şi cu feciorii, că nici o pizmă nu iaste cătră dînşii,  Iară după cel de obşte răspuns 4 al cetăţii, şi ei priimiră, vrînd ca să fie împăcaţi şi nici o bănuială nu avea; şi vîslindu-i pre ei, îi afundară, fiind nu mai puţini decît 200.  Şi înţelegînd Iuda răutatea ce s-au 5 făcut la cei de o limbă, poruncind oamenilor celor ce era cu el  Şi chemînd pre Cel 6 dirept judecătorul Dumnezău, au mers spre pîngăriţii ucigători de fraţi şi limanul noaptea I-au ars şi vasele le-au ars şi pre cei ce fugise acolo i-au junghiat.  Şi oraşul închizîndu-se, să întoarse şi iarăş să mai vie şi toată politia iopianilor cu totul să o dez-rădădneaze.  Şi înţelegînd şi de cei den 8 Iamlia că vrea să facă într-acestaş chip celor ce Ungă ei lăcuia jidovi.  Şi la iamniteani, 9 noaptea lovind, au aprinsu vadul cu armata, cît s-au fost văzînd zările luminii la Ierusalim, fiind doao sute şi patruzei de stadii. Şi de acolo trăgîndu-să, stadii 9 făcînd călătorie asupra lui Timotheu, loviră-I arapi pre el.nu mai puţini decît 5000,şi călăreţi 500.  Şi făcîndu-se războiu tare şi cei ce era cu Iuda, pentru cel de la Dumnezău aji toriu sporindu-să şi împuţinîndu-să IăiaşiJ' arapi, să ruga să le dea Iuda lor direaj făgăduindu-să şi dobitoace să dea şi întru cealealalte să le folosască lor.  Şi Iuda, socotind cu adevărat întru muhe pre ei de folos, îngădui pace să facă cătră ei şi, luînd direapte, la corturile lor s-au osăbit. Şi au lovit şi la oarecare cetate, cu pod tare, şi cu ziduri îngrădită, şi cu de toate amestecăturile de limbi lăcuindu-să, şi numele ei— Caspi.  Şi de cei denlăuntru, nădejduindu-să pre a zidurilor tărie şi cu punerea bucatelor, mai cu nalsusul făcea celor cc era ai Iudii, suduind şi încă blăstămînd şi grăind ceale ce nu să cuvin.  Iară cei ce era cu 15 Iuda, chemînd pre Marele Puteamic al lumii, [729] pre Cela ce fără de berbeci şi unealte de meşterşuguri au surpat lerehonul pre vremile lui Isus, loviră cam chip de fiară la zidu. Şi luînd cetatea cu a lui Dumnezău voie, nepovestite jungheri au făcut, cît iaze-rul ce era aproape, fiind de doi stadii de lat, plinu de curgerea sîngelui să vedea. Şi de acolo trăg^ndu-se stadii 750, au sosit la Şanţu, cătră ceia ce să zic tuvini jidovi. Şi însă pre Timotheu la ace ale locuri nu l-au apucat, şi fără nice o ispravă de la locurile acealea întorcîndu-să, şi lăsind strajă la oarecare loc şi foarte tare. Dositheu şi Sosipatru, cei den căpeteniile ce era cu Macaveu, mergînd, au pierdut pre cei lăsaţi de Timotheu pren cule, mai mulţi de 10000 de bărbaţi. Şi Maccaveu, rinduindu-şi oastea lui cu şireaguri, i-au pus pre ei preste polcuri şi asupra lui Timotheu s-au pornit, care^vînd lîngă dînsul 120000 de pedestri şi călăreţi 1500, Şi înţelegînd de venirea Iudii, au trimis Timotheu muierile şi copiii şi ceaealaltă zbirştină Ia locul ce să chema Camion, pentru că era rău de-ncungfurat şi rău de apropiat locul, pentru a tuturor locurilor strimtoare. Şi arătîndu-să stolul Iudii întîiu şi făcîndu-să frică asupra vrăjmaşilor şi făcîndu-să teamere asupra lor de arătarea Celuia ce toate le veade, spre fugă să porniră, care cum putea, cît, de multe ori, dentru ei s-au fost vătămînd şi în ascuţiturile săbiilor lor s-au fost împungînd. Şi făcea goana mai tare Iuda, îm-puhgînd pre cd pagini şi strică ca vro 30000 de bărbaţi. Şi acesta Timotheu, căzînd la cd despre partea lui Dositheu şi Sosipatru, să ruga cu multă vrăjitorie să-l lase întregu pre el, pentru că mai multora părinţi, unora şi fraţi, avea den jidovi şi acestea să va întîmpla de să vor uita, de va peri eL Şi încrezîndu-i pre d, pren'a mai multora poruncă ÎI sloboziră pre el, pentru a fraţilor mîntuire, ca să-i aşaze nevătămaţi. Şi ieşind Macaveul asupra Camului şi Atarga-tionului, au jungheat 25000 de trupuri. Şi după a acestora înfrîngere şi pierzare, au oştit Iuda şi asupra Efronului, cetatea cea tare, întru carea lăcuia Lisia şi de toate fealiurile de mulţime; şi voinici bărbaţi, stînd înaintea zidurilor, să bătea cu bună vitejie. Acolo puneri de arme şi de săgeţi multe era. Şi chemînd pre Cel puteamic, Care cu tărie zdrobeaşte putearea vrăjmaşilor, au hiat cetatea supt mînile lor şi au aşternut den cd denlăuntru ca vro 25000. Şi purce-gîndu de acolo, s-au pornit asupra cetăţii schithilor, depărtată fund de la Ierusalim stadii 600. Şi mărturismd ceia ce lăcuia acolo jidovi dragostea carea cătră ei
schithop oliţe anii  avea  şi cum  că întru ale nenorocului vremi blînd în timpinare Ie făcea, mulţimindu-le lor [Iuda] Şi iarăş rugîndu-i ca şi de cei înainte cătră 31 norod cu bunăvoie a fi, au venit la Ierusalim, fiind sărbătoarea supt mîna lor aproape. Iară după Rusalii s-au pornit cătră Gorghia, 32 voivodul Idumeii.  Şi ieşi cu 3000 de pedestrime şi cu patru sute de călăreţi  Şi, 34 bătîndu-se, să întîmpla de au căzut puţini dentru iudei.  Iară Dositheu, oarecarelc 35 de ai tui Vachinor, călăreţu bărbat şi tare, să ţinea de Gorghia şi, apucîndu-l de veş-mînt, îl aducea pre el cu bună vitejie; şi vrind pre osînditul să-l prinză viu, den călăreţii thrachilor oarecare venind asupră-i şi preste umere lovindu-l, scăpă Gorghias la Marisa.  Şi cei demprejurul Gorghiei 36 mult bătîndu-se şi ostenit fiind, chemînd Iuda pre Domnul ajutoriu să Să arate şi înainte- povîţuitoriu  războiului,  începînd cu cel părintesc glas cea cu laudă strigare strigînd, fără nădeajde celor ce era cu . Gorghia înfrîngere le-au făcut lor.  Şi 38 Iuda, luînd oastea, o aducea la Odolam cetatea; şi săptămînă sosind, după obiceaiu curăţîndu-se, acolea au petrecut ziua sîmbetei.  Şi a doua zi veniră la Iuda, în ce chip 39 treaba s-au fost făcut, ale celor de mai nainte căzute trupuri să le ia şi cu rudeniile să le aşaze la ceale părinteşti mormînturi.  Şi 40 aflară supt cămăşile fieştecăruia dentr-acei morţi sfinţenii den idolii Iamniei, de carele leagea opriia pe jidovi; şi Ia toţi s-au dovedit că pentru această pricină acestea să fie căzut.  Şi toţi, binecuvîntSnd Celui dirept 41 judecătoriu Domn, Cehii ce ascunsele ivite le face,  La rugă întorcîndu-să, să rugară 42 pentru păcatul ce s-au făcut, de tot să să stingă. Şi viteazul Iuda rugă mulţimea să să păzască pre dş, negreşit să fie, cu ochii văzînd ceale ce s-au făcut pentru al celor ce au căzut mai nainte păcat.  Şi făcînd 43 după numărul bărbaţilor gătiri spre de drahme de argint 2000, au trimis la Ierusalim să aducă pentru păcat jîrtve, foarte bine şi iscusit  făcînd, pentru înviare socotind. Pentru că de nu ar fi nadejduind a învia cei 44 ce au căzut mai nainte, de prisosit are fi şi bîrfeamic lucru pentru morţi a să ruga. Şi apoi, văzînd la cei ce cu bună credinţă 45 sînt adormit aflîndu-se prea bună mulţămită, Svîntă fiind şi bună credindoasă cugetarea, 46 dirept aceaea pentru cei morţi curăţenie au . făcut, pentru păcat, să să slobozcască.

[730]

CAP XIII

Şi în anul 149 să înţăleasă la cei cr; era cu Iuda, de Antioh Efpator, că vine cu mulţime asupra Iudii Şi, împreună cu el, Lisia epitro-pul, care şi preste trebi era, fieştecarele avînd puteare cîinească: pedestri 110000 şi călăreţi 5000 şi 300, şi pili 22,  şi cară purtătoare de seaceri 300. Iară Menelau s-au împreunat cu ei şi ruga cu multă linguşire pre Antioh nu de mîntuirea moşiei, ce gmdind căpetenie să-I puie.  Iară împăratul împăraţilor rădica mînia lui Antioh asupra păgînului şi, Lisia arătînd că acesta e pricina tuturor răutăţilor, porunci, precum iaste obiceaiul Ia acel loc,  să-I piarză,aducîndu-l pre el Ia Veria. Şi iaste în locul acela un turn de 50 de coţi, plin de cenuşă, şi acesta avea un meşterşug, lucru rătund, de toate părţile povîrnit la  cenuşă. Aicea pre cel ce era vinovat de furtişagul bisearicii, au şi de alţii care ar face răutăţi mari, toţi să să împingă spre  peire. Cu această moarte cel fără leage Menelau să întîmpla a muri, nid îngropare  afKnd; Foarte cu direptate, pentru că, de vreame ce au făcut multe păcate asupra jîrtăvnicului căruia era focul curat şi cenuşa,  în cenuşă dară moartea au luat. Şi cu gîndurile împăratul prea varvar veniia, ceale mai reale, ce în zilele tătîne-său s-au făcut, să facă jidovilor. Şi înţelegînd Iuda aceastea, porunci nărodului pren zi şi în noapte să să roage Domnului, cîndai şi altă dată, şi acum să ajutorească Celor ce de leage şi de moşie şi de be se are că svînt ă vor să să lip sas ca, şi pre nărodul ce arunce puţin au răsuflat să nu-l lase celor hulitoare limbi să fie supuşi. Şi toţi aceasta făcînd împreună şi rugind pre Cel milostiv Domn cu pGnsoare şi cu posturi şi cu cădeare înainte,în 3 zile neîncetat, mînpind pre ei Iuda, porund să vie. Şi singur cu cei bătrîni împreună fiind Iuda, au sfătuit, mai nainte de ce va întră oastea împăratului în Iudeia şi a să face cetăţii biruitori, ieşind ei, să aleagă lucrurile cu a lui Dumnezeu ajutoriu. Şi dînd diregătoria Domnului lumii, rugind pre cei ce era împreună cu el bărbăteaşte să să nevoiască pînă la moarte, pentru legi, pentiu^besearecă, şi cetate, şi moşie, şi  politie, pus-au împrejurul Modimului tabăra oştii. Şi dînd celor ce era ai lui haslă: „Biruinţa Iui Dumnezeu”, cu voinici prea buni aleş lovind noaptea asupra curţii împărăteşti, la tabără, omorît-au ca vro 4000 de bărbaţi şi, pre cel ce era fruntaş preste pili, cu cea de casă gloată l-au pus împreună.  Şi la săvîrşit tabăra de frica şi de gîlceava o au împlut şi să în to ar sără cu bine.  Şi, ivindu-se 17 ziua, aceasta s-au făcut, pentru cea ce ajuto-riia lui a Domnului acoperire.  Şi împăratul, luînd gustare de a jidovilor bună în-chăznire, ispiti pren meşterşuguri locurile. Şi asupra Vethsurei, care era strajă tare a 19 jidovilor, să apropia şi să biruia, loviia şi să
scădea.---Şi_celor denlăuntru Iuda ceale 20
ce trebuia le-au trimis.  Şi spuse tainele 21 la vrăjmaş oarecarele Rod o cos, care era den tabăra jidovilor; şi să cercă şi să prinse şi să închise.  Al doilea rînd au avut împăratul cuvînt cu cei ce era în Vethsura, direapta au dat, au hiat, şi s-au dus; lovi tu-s-au cu cei ce era cu Iuda, scăzut fu.  Şi 23 înţelegînd cum să să fie ficlenit Filip la Antiohia, cel ce era lăsat preste trebi, să turbură şi pre jidovi au mîngtiat; să supuse şi să jură, preste toate ceale direapte, să împacă şi jîrtvă aduse, cinsti besearecă şi locul au miluit.  Şi pre Macaveu au 24 priimit, lăsatu-l-au voivod de la Ptolemaida
Îiînă la domnia gherineanilor. Venit-au 25 a Ptolemaida, cu greu le părea pentru toc-meale ptolemeanilor, pentru că tinjiia, căci vrea să strice legăturile. Veni la divan 26 Lisia, răspunse cu priimire, i-au aşezat, i-au potolit, cu bunăvoie i-au făcut. Purceasă la Antiohia; aşa ale venirei împăratului şi ale întoarcerii s-au isprăvit.

CAP XIV

      Şi după vreamea al treilea an, întîmi platu-s-au celor ce era cu Iuda, Di-; mitrie al lui Selefc, pren al Tripo-| liei vad tre cînd cu mulţime tare şi stol.  Biruitorul a fi ţării, 2 omorînd pre Antioh şi pre lisia, ispravnicul acestuia.  Iară oarecare Alchim, fiind 3 arhiereu, şi de bunăvoie pîngărit fiind în vremile amestecăturii, socotind că nid într-un chip nu iaste lui mîntuire, nid cătră sfintul jîrtăvnic încă alăturare.  Veni cătră 4 împăratul Dimitrie, în anul 151, aducînd lui coronă de aur şi finic şi cătră aceastea şi den cealea ce să socotesc flori de ale besearecii. Şi în ziua aceaea linişte avu. Şi vreamea nebuniei Iui luînd ajutoare, chemîndu-se la sfat de cătră Dimitrie şi între-bîndu-se cu ce voie şi sfat să află jidovii, cătră aceastea zise:  „Ceia ce să cheamă 6 den jidovi asidei, pre carii povăţuiaşte Iuda Macaveul, hrănesc oşti şi să împărechează, nelăsînd împărăţia bună-aşezare să aibă. Pentru  aceaea, SuSnd  cea de strămoşie 7 mărire, zic adecă vlădida, aicea acum am venit:  Întîiu, pentru ceale ce să 8 cuvin împăratului cu direptate gîndind şi, al doilea, şi pentru ai miei cetăţeani socotind, pentru că, cu a celor de mai nainte ziş nesocotinţă, tot neamul nostru nu puţin nenoroceaşte. [731] Şi fieştecareledentr-aceastea cunoscîndu-le, tu, împărate, şi ţării şi celui ce pre împrejur stă, neamului nostru, mai nainte cugetă după cea ce ai cătră toţi bună timpinată iubire de oameni. Pentru că, pînă iaste Iuda, preste putinţă iaste pace a avea lucrurile'*. Şi ca aceastea zicîndu-să de cătră el, îndată ceialalţi priateni, cu vrăjmăşie fiind spre Iuda, aţîţară pre Dimitrie. Şi chemînd îndată pre Nicanor, cela ce au fost mai mare preste pili, şi voivod făcîndu-I Iudeii, I-au trimis, Dîn-du-i porund pre Iuda acesta să-l omoară şi pre cei ce vor fi cu el să-i răsipască şi să puie pre Alchimii arhiereu besearicii ceii prea mari. Iară limbile, cealea ce de la ludea au fost fugite de Iuda, să amesteca ca cerezile cu Nicanor, nenorodrile şi primejdiile jidovilor ale lor norociri le părea a fi. Şi auzind de venirea lui Nicanor şi rădicarea limbilor care pridedise pămîntu, ruga pre Cel ce pînă în veac au întemeiat pre al Său norod şi Cel ce pururea cu arătare au sprijenit partea sa. Şi poruncind povăţuitoriul, de acolo îndată au purcesu şi să împreunară cu ei la satul Dessau. Iară Simon, fratele Iudii, să lovise cu Nicanor şi puţin pentru cea fără de veaste a vrăjmaşilor tăceare au fost greşit. Insă auzind Nicanor vitejia carea avea cd ce era cu Iuda şi bărbăţia ce avea întru ceale pentru moşie nevoinţe, să temea să-ş aleagă pren facere de sînge. Pentru aceaea au trimis pre Posidonie şi pre Theodot şi pre Mattathia să dea şi să ia direapte. Şi mult făcîndu-se pentru aceastea socoteală şă povăţuitoriul gloatelor vorovindu-se cu obştea şi ară rin du-se cel împreună de toţi răspuns, sfat plecară spre tocmeale. Şi rînduiră zi întru carea osebi vor veni la un loc. Şi au venit şi de la fieştecare multe scaune puseră. Rîndui Iuda oameni înarmaţi gata la locurile ceale de treabă, ca nu cîndai dentru vrăjmaşi, fără veaste, vreun lucru rău să să facă; şi cea de obşte voroavă ce s-au căzut au făcut. Iară Nicanor să zăboviia la ierusalimleani şi nid un lucru fără cale făcea şi gloatele ceale ce să adunase ca cirezile le-au slobozit. Şi avea pre Iuda pururea în faţă, sufleteaşte spre dînsul să afla. Rugatu-l-au pre el să să însoare şi să facă feciori; însuratu-s-au, bine s-au aşezat, mat-au împreunare' de viaţă. Iară Alchim, văzînd cea dentru ei dragoste şi luînd tocmealele ceale ce s-au făcut, veni că-trăDimitrie şi zicea căNicanor altele socotii a pentru lucruri, pentru că pre Iuda cel ficlcan al împărăţiei l-au ales să fie în locul huzdupă dînsul. Iară împăratul, plin de mînie făcîndu-se şi întăritîndu-se de pîrăle, vrăjmaş au scris lui Nicanor, zicînd că pentru ace ale tocmealej^_greuJi iaste a le îngădui, poruncind pre Macaveu legat curînd să-l trimită la Antiohia.  Şi nemerind aceastea la Nicanor, s-au mîhnit şi cu greu i să părea de va călca ceale osăbite tocmeale, nimica omul făcînd strîmbătate.  Iară de vreame ce a 29 face împotrivă împăratului nu să putea, cerca prilej cu meşterşug aceasta să săvîr-şască.  Iară Macaveu, văzînd pre Nicanor 30 răspunzînd cătră el mai cu posomorîre şi cea obiciuită întîmpinare mai sălbatică avînd, socoti că nu de bine posomorîrea aceasta iaste; strîngîndu nu puţini dentr-ai lui, să ascunsă de cătră Nicanor.  Şi cunoscînd 31 celalalt că vitejaşte de cătră bărbat s-au meşterşuguit, mergînd la cea mare şi sfintă besearică, preoţii ceale cuviitoare jîrtve aducînd, porunci să dea pre bărbat.  Şi 32 ceia cu jurămînturi zicînd că nu ştiu pre cel ce caută unde iaste, întinzînd direapta la besearică, aceastea s-au jurat:  „De nu-m 33 veţi da mie legat pre Iuda, aceasta a lui Dumnezău casă dmpu o voiu face, şi jîrtăvnicul voiu săpa, şi besearică aicea Iui Dionis vestită voiu face”.  Şi atîtea 34 zicînd, să  dusă; iară preoţii, întinzînd mînile la ceriu, chema pre Cel de-a pururea ajutoriu  limbii noastre, aceastea dcînd: „Tu, Doamne, de toate nelipsit fiind, binevruş, beseareca sălăşluird Tale întru noi să să facă.  Şi acum, Sfinte a toată sfintenia, Doamne, păzeaşte în veac nepîngări-tă această casă, ce de cu rund s-au curăţit, şi vd astupa toată gura nedireaptă”.  Iară 37 oarecarele ce-I chema Razis, dentru ai ieru-salimleanilor bătrîni, să vesti lui Nicanor, de om iubi toriu de cetăţeani şi foarte bun nume avînd şi, după bună cugetare, părinte jidovilor să chema, Pentru că era, în ceale de mai 38 nainte vremi ale ne amestecării, purtînd judecata jîdoviei,şi trup şi suflet pentrujidovime puind cu toată nevoinţă.  Şi vrind Nicanor arătată să facă vrajba carea avea cătră jidovi, trimise oşteani mai mulţi decît 500 să-l prinză pre el,  Pentru că i se păru, 40 prinzînd pre acela, acestora să le facă primejdie.  Şi mulţimea, vrind ca să ia turnul, şi uşa curţii silind, şi poruncind foc să aducă şi uşăle să le aprinză, socotindu-se întru sine, supus-au Iui sabie,  Cu bună 42 cinste vrind să moară, decît păgînilor să să supuie şi de cătră a lui cinste cu nevrednide să să ocărască.  Şi cu rana nu dirept nemerind, pentru graba nevoii, şi gloatele denlăuntru de uşă întrînd, el, alergînd vitejaşte pre zidu, să surpă pre sine vitejaşte la gloate.  Şi ceia curînd dîndu-se îndărăt, 44 făcîndu-se  loc, căzu tocma în deşărt. [732] Şi încă viu fund, şi înfierbîntat cu mîniile sculîndu-se, curind ca şipotele sîngiurilc şi grealc fiind ranele, cu alergare pren gloate trecînd. Şi stînd pre oarecare piatră despicată, de tot fără de sînge făcîndu-se, mtinzîndu-ş maţele şi Iuîndu-le cu amîndoao mînile, le răsipi cătră gloate şi, rugind pre Cel ce stăpîneaşte viaţa şi duhul aceastea iarăş Iui să le dea, într-acestaş chip s-au prestăvit.

CAP XV

Iară Nicanor, înţelegînd de cei ce era CU Iu<*a °^ m locurue ceale Ew-Sl ^e Pre ?mPreJunu Samariei, sfătuita fH tu-s'au  zma txa ^e odihnă, cu l&3l toată întemeiarea, spre d să lovească. Iară cei ce de nevoie împreună cu el mergea jidovi zicea: „Nid într-un chip aşa sălbătăceaşte şi varvareaşte să-i pierzi*, cinste împart zilei cei ce cu sfinţenie iaste mai denainte cinstită de Cel ce toate priveaste”. Cel de 3 ori păgîn au întrebat: „Au iaste în ceriu Cel puteamic, Care au  pomndt să ţie ziua sîmbetelor?” Şi ei răspunzînd: „Iaste Domnul viu, El în ceriu Cel puteamic. Cel ce au porundt să nu  lucrezi a şaptea zi”. Iară celalalt: „Şi eu —zice—sînt puteamec pre pămînt, care poruncesc a rîdica armele şi ceale împărăteşti trebi a le săvîrşi”. însă nu se lipsi a  nu face cea bedsnică a lui voie. Şi Nicanor, cu toată scmeţiaînălţîndu-se.socotiia de obşte să facă biruinţa asupra Iudii.  Iară Macaveu era neîncetat nădejduind, cu toată nădeajdea, avea ajutoriu de Ia Domnul  Şi mea pre cei ce era cu el să nu se spară de a limbilor venire, ce, avînd în gînd ceale mai denainte făcute lor den ceriu ajutorii, şi acum să aşteapte cea ce va să fie lor de Ia  Atotţiitoriul biruinţă şi ajutoriu. Şi mîn-gî ind pre ei den leage şi den prorod şi pome-nindu-le şi ostenealele ceale ce mai nainte au fost făcut, mai cu osîrdie pre ei făcu. Şi cu mîniile ridieîndu-i pre ei, porund împreună arătînd a limbilor neţineare şi a jurămînturilor călcare. Şi pre fieştecarele dentr-înşii înarmîndu-i nu cu a paveţelor şi a suliţelor întemeiare, ca cu cea dentru ceale bune cuvinte mîngîiare, şi povestindu-le vis vreadnec de credinţă oarece aiavea lucru pre toţi au veselit. Şi era vedearea acestuia într-acesta chip: Onia, cela ce au fost arhiereu, om bun şi cuvios, smearen Ia întimpi-nare, bfînd Ia chip, şi voroava răspundea cu cuviinţă, şi den copilărie au cercetat toate ceale ale bunătăţii avute, acesta, mînile în-tinzînd, s-au fost rugind pentru toată a jidovilor adunare. După aceasta s-au arătat un bărbat cu cărunteaţe şi cu mărire, osebit fiind, şi minunată oarecarea şi prea cuvioasă era cea de prejur el mărire.
Şi răspunzînd Onia, să fie zis: „Cel iubitoriu de fraţi acesta iaste, cel ce mult să roagă pentru norod şi pentru sfîntă cetate, Ieremia, prorocul lui Dumnezău”.  Şi întinzînd înainte Ieremia direapta, au dat Iudei sabie de aur şi, dînd, să-i fie răspuns aceastea:  „Ia sfintă sabie aceasta, dar de Ia 16 Dumnezeu, pren carea vei surpa pre vrăjmaşi”.  Şi mîngîindu-se cu ale Iudei cuvinte foarte bune şi putînd spre bunătate a îndemna şi sufletele voinicilor a le îndirepta, socotiră să nu să tăbărască, ce vitejaşte să să lovască şi, cu toată bună vitejia cuprin-zîndu-se şi apucîndu-se,casă aleagă lucrurile, pentru că şi cetatea şi sfintele şi besearecă stă Ia primejdie.  Pentru că era pentru 18 muieri şi fii, şi încă de fraţi şi rudenii, Ia mai mică parte pusa primejdia, iară cea dentîiu şi mai mare frică era pentru sfinţita besearecă.  Şi era şi celor den cetate cuprinşi nu fără de lucru grijă, turburîndu-se pentru cea den văzduh lovire.  Şi toţi 20 aşteptînd judecata ce era să fie, şi ameste-cîndu-se vrăjmaşii, şi oastea rînduindu-se, şi fiară le despre parte cu prilej bun rînduindu-se, şi călărimea despre conturi fiind rinduită,  Văzînd Macaveul amulţimelor 21 venire şi a armelor cea de multe fealiuri gă-tire şi a fiarălor sălbătăcire, întinzînd mîinile Ia ceriu, au rugat pre Cel de seamne făcătorul Domn, pre Cel păzitorul, conoscînd că nu iaste pren arme biruinţa, ce, precum Ia EI se va judeca, la cei vreadnid cîştiga biruinţa.  Şi zicea, rugîndu-sc, întru acesta 22 chip:„Tu, Doamne, ai trimis pre îngerul Tău în zilele Ezechiei, împăratului Iudei, şi udse den tabăra lui Senahirim la vro 185000.  Şi acum, Putearnice al ceriurilor, trimite înger bun înaintea noastră, spre frica şi cutremurul lor; cu mărirea braţului Tău  Spămintează-se ceia ce cu hulă vin 24 asupra  sfîntului Tău nărod”. Şi acesta întru aceastea încetă.  Iară cei de prejur 25 Nicanor  cu  trimbiţe  şi  cîntări veniia. Iară cd ce era cu Iuda, cu chemare şi rugi, 26 s-au amestecat cu vrăjmaşii şi, cu mîinile ostenindu-se.  Iară cu inimile cătră Dumnezău rugîndu-se, au aşternut nu mai puţini decît 35000, foarte veselindu-se cu arătarea lui Dumnezău.  Şi lăsîndu-se de la treabă 28 şi cu veselie aşăzîndu-se, au conoscut înainte căzut pre Nicanor, cu toată înarmarea. Şi făcîndu-se strigare şi turburare, binecuvînta pre Cel puteamic cu părintescul glas. Şi porund cel întru tot, cu trup şi suflet, 30 mamte-ostenitoriu pentru cetăţeani, cela ce a vîrstei bună cugetare la cei de o leage au păzit, capul Iui Nicanor să-l taie şi mîna cu umărul să o aducă Ia Ierusalim.  Şi 31 sosind  acolo şi chemînd împreună pre cei de o leage şi pre preoţi înaintea jîrtăvnicului [733] puindu-i, au chemat pre cei de la margine. Şi arătînd al pingăritului Nicanor caţ,- şi mîna celui rău hulitoriu, carea, înţinzf ndu-o asupra ceii sfinte a Totţiitoriului casă, s-au simeţit. Şi limba celui rău credincios Nicanor tăind, zise să o facă bucăţi mărunte, să o dea pasărilor; şi ceale de răsplătirea nebuniei în preajma besearicii să le spînzure. Şi ceia toţi la ceriu au binecuvîntat pre Cel luminos Domnul, zicînd:,,Binecuvîntat Cela. ce au păzit al Lui locu nepîngărit”. Şi legă capul fui Nicanor la margine, arătat la toţ şi ivit al ajutoriu fui Dumnezău semnu. Şi porunciră toţi cu de obşte poruncă nici într-un chip să lase neînsemnată această zi, Ce să aibă însemnată ziua a 13 a lunii a 12, care să zice adar cu siriinescul glas, cu o zi mai nainte a zilii lui Mardoheu. Deci ceale ce au fost pentru Nicanor aşa s-au întîmplat şi, den vre mile acealea ţiindu-se cetatea de jidovi, şi eu aici vom înceta cuvîntul şi, de e bine şi cu bună nemereală la tocmire, aceasta şi eu vream. Iară de c prosteaşte şi mijlode, aceasta de ajunsuîm era mie, că, precum vinul sîngur a bea, aşijderea iară şi apa, împotrivă e; Ce, In ce chip vinul, cu apa amestecîndu-să,c dulce
şi înfrumsetat darul săvîrşaşte, aşa şi a meşterşuşuirii cuvmturui veseleaşte auzinle celor ce citescu cu tocmeală. Şi aicea săvîrşitul va fi.

AL M AC A VEILOR CUVÎNT AL TREILEA

CAP I

      Iară Filopator, în ţelegîndu de la cei ce s-au adus luarea care s-au făcut locurilor celor de supt biruinţa lui de Antioh, porund la toate puterile lui, pedestrime şi călărime, să să strîngă; şi, pre soni-sa, Arsenoi, împreună hiîndu-o, s-au pornit pînă la locurile ceale despre Rafain, unde era tăbărăţi cd ce era cu Antioh. Iară Theodot oarecare Ie, gîndind a plini viclenia şi luîndu den ceale de mai nainte rîndui te supt ascultarea lui potolomeieşti arme ceale mai tari, să duse noaptea la cortul Iui Ptolomeu, ca sîngur să-l ucigă pre el şi cu aceastea să să răsipească războiul. Şi pre acesta scoţîndu-î Dositheu, cel ce să chema al lui Drimil, de neam jidov şi, mai apoi, schimbîndu ceale legiuite şi de ceale părinteşti porund înstriinat fiind, pre oarecare neştiut au culcat în cort, carele s-au întîmplat de au petrecut a aceluia patimă. Şi făcîndu-să tare războiu şi menirile mai vîrtos fiind tari la Antioh, Arsenoi mergînd destul ruga puterile cu jale şi cu lacrămi, fiind cu cosiţele dezlegate, să-ş ajute lor, şi fiilor, şi muierilor.cu îndrăz-nire, făgăduindu-se să dea celor ce vor birui, la fieştecarele, doao talere de aur. Şi aşa să întîmplă a peri vrăjmaşii cu ceale pre leage ale mînilor izbmdiri, şi mulţi s-au şi robit. Şi biruind vicleşugul, socoti ceale de aproape sate mergînd să le mîngîie. Şi, făcînd [Ptolomeu] aceasta şi besearicelor daruri împărţindu, cu bună îndrăznire pre cei supus i-au făcut. Şi jidovii, trimiţînd cătră Filopator, de la bătrînime şi de la cei mai de folos, pentru mehinăciunea şi podoane să-i ducă şi de ceale ce s-au întîmplat să-i iarte, să întîmplă mai vîrtos el să să îndeam-ne cît de curînd cătră ei să meargă- Mergînd la Ierusalim şi jîrtvuind Cehii prea mare Dumnezău, şi daruri dînd, şi den ce era prilej oarece locului făcînd şi viind la loc, şi, cu sîrguială şi cu bună cuviinţă minunîndu-să, deaca mearse, şi, mirîndu-se şi de a besearecii bună rînduială, gîndi să să svătu-iască să între la beseareca. Şi ei, zicînd cum nu să cade a să face aceasta, pentru căci nid celor dentru limbi iaste slobodu, nid la toţi preoţii, ce numai cehii ce povăţu-iaşte tuturor, arhiereului, şi acestuia o dată într-un an,el nid într-un chip vrea să asculte. Şi leagea dtindu-se, nid într-un chip părăsi, aducînd pre sine înainte zicînd că trebuie a întră, şi, măcară că ei sînt lipsiţi de aceaea cinste, iară „eu nu trebuie a fi lipsit”. Şi-i întreba pentru care pricină, întrînd el la toată beseareca, nimene nu I-au oprit den-tr-aceia ce era acolo. Şi oare care le, negîndit mai nainte, zise: „Rău aceasta să face”;iară el zise:,, Făcîndu-se aceasta pentru vreo pricină, au nu, tot voiu întră eu, şi vrind ei şi nu”. Iară preoţii, cu toate veşmintele, căzuţi fiind înainte şi rugîndu-se Celui prea mare Dumnezău să ajutorească la nevoia ce să întîmplase şi pornirea celui ce rău să apuca să o mute şi de strigare cu lacrămi biseareca umpBndu-o, cei ce rămase ase în cetate, turburindu-se, au săritu, neştiind ceaea ce să face. Şi fecioarele ceale închise den cămări, cu ceale ce le-au născut, s-au pornit şi, cu cenuşă şi prah capete le-ş presărind, cu tînguiri şi cu suspini ulcţile umplea. Şi ceale de curînd adunate den ceale spre în timpinare rînduite cămări, şi cea ce să cuvine ruşine lăsînd, alergătură fără de cale în cetate făcea. Iară  pruntii  cd născut de curînd lăsîndu-i [734] muminile şi doicile într-o parte şi într-aha, unele pren case şi altele p T uliţe, fără de poruncă. Ia cea prea mare biseareci să aduna. Şi de multe fealiure era ruga celor ce la aceasta să aduna, spre ceale ce fără de cuviinţă de dînsul să ispitiia. Şi împreună cu acestea, cetăţeanii, îndîrjîndu-se, nu îngăduia săvîrşitul lui, arătîndu-se şi cugetînd ce era voia Iui să plinească; şi, strigînd să facă pornirea spre arme şi cu îndrăznire pentru cea părintească leage să moară, destulă gîlceava au făcut în locul acela. Şi abia de cătră preoţi şi de cătră cei bătrîni întor-cîndu-sc, la aceaeaş a rugii stare era. Şi mulţimea ca mai nainte întru aceastea să afla rugîndu-se; iară bătrînii care era cu împăratul mult să ispitiia a muta cel semeţ al Iui gîndu de la svatul cel ce gîndise. Şi dîrjîndu-se şi toate lăsîndu-le, şi intrare făcea, gîndind să puie săvîrşit la ce au zis mai nainte, Aceastea dară şi cei ce era prejur el văzînd, să în tu m ară ca să să roage cu ai noştri Celuia ce toată tăria are, celor ce era acolo să Ie ajute, luînd aminte Ia cea fără de leage şi mîndră facere. Şi, de strigarea cea îndesită şi plină de dureare a gloatelor ce să aduna,era o strigare neînchipuită, pentru că să părea nu numai oamenii, ce şi zidurile şi ţărîna toată a răsuna, precum toţi moartea atuncea poftiia, decît a locului spurcare. Iară arhiereul Simon, în preajma besearicii îngenuchind şi mînile întin-zîndu-le cu bună rînduiala, au făcut ruga într-acesta chip:„Doamne! Doamne,împăratul ceriurilor şi Stăpîne a toată zidirea. Sfinte întru sfinţi, Sîngur-biruitoriu, Intru-tot-ţiitoriu, ia aminte spre noi, carii ne supunem de cel necurat şi spurcat, fiind înfierbîntat cu dîrjie şi puteare, pentru că Tu, Cela ce ai zidit toate şi toate biruieşti, puteamic, dirept eşti. Care judeci pre cei ce verice cu semeţie şi cu trufie fac, Tu pre cei ce au făcut dentîiu strîmbătate, întru carii şi uriaşi era,cu vitejie şi-ndîrjire nă-dejduindu-să, i-ai stricat, aducînd preste ei nemăsurată apă. Tu pre sodomleanii cei ce au făcut mîndria, dovediţi cu răutăţile fă-cîn du -să, cu foc şi cu iarba pucioasă i-ai arsu, pildă puind celor den urmă. Tu preceldîrzu Farao, care de tot au robit pre norodul Tău cel sfînt, Israil, cu multe şi cu de multe fealiure de munci ispitindu-l,ai arătat puternicia Ta; preste carele ai arătat tăria Ta cea mare şi, gonindu el cu cară şi cu mulţime de gloate, I-ai acoperit în fundul mării; iară pre ceia ce s-au încrezut întru Tine, Cela cc a toată zidirea putemiceaşte, întregi i-ai purtat, iară ei, cunoscînd faptele mînii Tale, Te-au lăudat pre Tine, pre Cel Atotţiitoriul. Tu, împărate. Care ai zidit pre cel nc-săvîrşit şi nemăsurat pămînt, ai ales cetatea aceasta şi ai sfinţit locul acesta, spre numele Tău Celui de toate nelipsit, şi ai slăvit cu arătare luminată, întărire făcind lui cătră mărirea cehii mare şi cinstit numelui Tău. Şi, îndrăgind casa lui Israil, făgă-duit-ai dară că, de va fi noao vreo uriciune şi ne va cuprinde pre noi strînsoare şi, viind la locul acesta să ne rugăm, vei asculta ruga noastră. Şi dară credincios eşti şi adevărat şi, de vreame ce, de multe ori.necă-jindu-să părinţii noştri, le-ai ajutat întru smerenie şi i-ai izbăvit de mari primejdii, iată şi acum, Sfinte împărate, pentru ceale multe şi mari ale noastre păcate,ne chinuim şi ne-am supus vrăjmaşilor noştri şi ne-am părăsit întru neputinţe. Şi, la cădearea noastră, cel dîrzu şi spurcat acesta să meş-terşugeaşte să ocărască pre cel pre pămînt arătat numelui măririi Tale sfintu locuţpen-tru că lăcaşul Tău iaste ceriul ceriului, ne ajunsu la oameni iaste; iară de vreame ce ai bine-vrut să fie mărirea Ta întru norodul Tău, Israil, ai sfinţit locul acesta. Să nu ne osîn-deşti pre noi întru necurăţia acestora, nici să ne mdireptezi pre noi întru spurcare, ca să nu să laude. cei fără de leage întru mînia lor, nici să să veselească întru mîndria limbii, zicînd:'Noi am călcat Casa sfinţeniei, în ce chip să calcă casele urîciunilor'. Stinge păcatele noastre şi răsipeaşte smintealele noastre şi arată mila Ta în ceasul acesta, degrabă să ne apuce pre noi mai nainte milosîrdiile; şi dă laudă în gura celor căzuţi şi zdrobiţi cu sufletele, făcînd noao pace aici4'. Iară Cel atotvăzătoriu şi Dumnezău mai nainte decît toate Sfînt întru sfinţi, auzind cea după obiceaiu rugăciune, pre cel ce cu ocară şi dîrjire tare era ridicat, îl bătu pre el încoace şi încolea, scuturîndu-I pre el ca o trestie de vînt, cît la pămînt fără ispravă zăcea, încă şi Ia mădulare slăbănogi t, cît nid a striga nu putea, fiind împletedt cu direapta judecată ;pentru aceaea priatenii şi păzitorii trupului lui, văzînd cea grabnică şi iute osîndă care l-au cuprins pre el, te-mîndu-se ca nu şi de viaţă să să lipsască, degrabă pre el I-au tras, cu nespusă frică, spăimîntaţi fiind. Şi cu vreame mai apoi trczvindu-se pre sine, nid într-un chip spre căinţă au venit după certare, ce cu înfricoşare amară au purces şi, sosind la Eghipet şi ale răutăţii adăogînd, şi pren cei ce mai nainte s-au arătat împreună ostenitori şi cu alţii care era osebiţi de toată direptatea, nu numai cu ceale nenumărate spurcăciuni fu destul, ce şi Ia atîta dîrjie veni, cît blesteame pren locuri să punea şi, mulţi dentru priateni căutînd la [a] împăratului [734] punere-înainte, şi ei urma după voia lui. Şi puse înainte împăratul între norod asupra limbii să dea hulă şi, spre ceale de curte turnuri stîlpi rădicînd, au săpat scrisoare: „Niciunul den ceia ce nu jîrtvuiesc la sfintele lor să nu între, şi toţi jidovii spre scrisoare-de-norod şi la rînduială de posluşire să să aducă; şi pre cei ce vor răspunde împotrivă, cu sila adueîndu-i, de viaţă să-i primenească. Şi cei ce să scriu, să să însemneaze pren foc Ia trup cu însemnarea lui Dionisu, frunză de iaderă, pre carii i-au şi osebit Ia domnia cea ce mai nainte s-au prădat”. Şi ca nu la toţi supărătoriu să să arate, scrise dedesupt: „Iară de vor vrea unii dentru ei să petreacă întru cei ce după slujbele jîrtvelor sînt învăţaţi, acestea tocmai cetăţeani cu alexandre anii să fie”. Unii dară Ia cetate, urînd ceale de bună-credinţă ale cetăţii t re ap te, pre lesne pre sine să da, ca cum oarece mare cinste ar lua de la petreacerea ceaea ce ar fi împreună cu împăratul. Iară cei mai mulţi cu vitejăsc suflet s-au întărit şi nu s-au despărţit de cătră buna credinţă; şi banii pentru viaţă schimbîndu-i, fără de frică să ispitiia pre sine să să mîntuiască de scrisori şi cu bună nădeajde era ajutoriu să nemerească. Şi pre cei ce să depărta de ei să scîrbiia de ei şi ca pre nişte vrăjmaş ai limbii îi judeca şi de cea de obşte lăcuinţă şi de bună trebuinţă îi lipsiia, carele şi inţelegînd păgînul, întru atîta s-au scîrbit, cît nu numai la Alexandria să scîrbiia, ce şi celor den ţară mai cu greu să împoncişa. Şi porunci sîrguind să-i strîngă pre toţi într-un Ioc şi cu prea rea moarte den viaţă să-i primenească. Şi aceastea gătmdu-se, veaste rea să suna asupra neamului la oameni poh-titori de rău, dîndu-se pricina spre voie ca, dentru ceale de legi pre ei oprindu-i, iară jidovii era păzind cea spre împăraţi buna voire şi credinţă neîndărătnicită şi cinstind pre Dumnezău şi.cu [a] Acestuia leage pe-t re cînd, osebire făcea asupra lor şi surpări, pentru care pricină la unii urîţi să arăta, şi, cu facerea cea bună a celor direapte împodobind lăcuinţa, la toţi oamenii cu bună voie să afla. Deci cea pentru neam întru toţi vestită bună facere cei streini de fealiu nici într-un chip o au numărat, iară cea pentru închinăciune şi a mîncărilor osebire vestiia, zicînd a nu fi oamenii nici cu împăratul, nici cu puterile împreună la tocmeală, ce cu rea voie a fi. Şi mult oarece lucrurilor Împotrivindu-se, şi cu fieştece hulă au aţîţat; iară cei dc pren cetate elini nemică avînd strîmbătate, gîlceavă ne-nădejduită prejur oameni văzînd şi alergături împreună neostenite făcînd u-se, a ajuta nu. putea, că tirănească era porunca; ce să ruga şi cu greu să avea şi a să schimba aceastea gîndiia, pentru că nu aşa va fi necăutată o adunare ca aceasta, nemica greşind. Şi însă oare cărei vecini şi priatini, şi împreună neguţătorind pre taină, pre unii trăgîndu-i cătră ei, credinţe Ie da să să scutească împreună şi cu tot dena-dinsul să priimească spre ajutoriu. Acela dară [Ptolomeu] pentru cea deocamdată bună nărocire semeţindu-se şi nu văzînd a Cehii prea mare Dumnezău tărie, ce gîndind pururea întru acelaş sfat să rămîie, scri-s-au asupra lor cartea aceasta: „împăratul Potolomeu Filopator—celor de la Eghipet şi pre alocurea voivozi şi oşteam, să să bure şi să fie sănătoşi! Sănătos sînt şi eu singur şi lucrurile noastre den oştirea cea de Ia Asia ce s-au făcut noao, carea, ştiţ şi voi, cu a dumnezăilor cătră noi nescăzută ajutorie şi cu a noastră vitejie, după cuvînt, spre foarte bun săvîrşit adueîndu-se, gîndit-am dară nu cu silă de suliţă, ce cu bKndeaţe şi cu multă iubire de oameni să aplecăm limbile ceale ce lăcuiesc în Gropilata Siria şi Finichi şi bine să le fac, cu bucurie; şi celor de pren cetăţi sfin tenii împărţîndu-le venituri multe, mers-am şi la Ierusalim, suin-du-ne să cinstim beseareca celor pagini şi celor ce niciodinioară încetează de nebunie. Iară ei, cu cuvîntul priimind a noastră venire, iară cu lucrul—cu ficleşug, poftind noi să întrăm la beseareca lor şi cu ceale cu viitoare şi prea frumoase danii să cinstim, ei, cu semeţii mai vechi purtîndu-se, ne-au oprit pre noi de întrare, rămîind de cinstea noastră, pentru carea avem cătră toţi oamenii iubire de oameni. Şi gîndul cel rău al lor cătră noi aiave I-au arătat, ca numai singuri ei dentru limbi împăraţilor şi făcătorilor de bine împoncişindu-se, nemica de conoştinţă vor să sufere. Şi noi, cu nebunia lor fiind cuprinşi, cu biruinţă ne-am întors; şi la Eghipet, tuturor limbilor cu iubire de oameni întimpinîndu-ne, precum să cădea am făcut; şi la aceastea, spre cei ce sînt de un fealiu cu ei nimenui pizmă n-am ţinut; şi pentru ajutoriul şi pentru ceale încrezute lor cu prostime, ceale de început în tune are ce lucruri îndrăznind a le premeni am vrut, şi politiei alixandreanilor pre ei să-i învrednicim şi părtaşi celor de-a pururea preoţi să-i facem. Iară ei, împotrivirea priimind şi cu cel dempreună  săditu  răul nărav bine lepădînd şi pururea la rău abătîndu-se, nu numai s-au întors de cătră cea scumpă politie, ce încă să sărbesc şi cu cuvîntul şi cu faptul spre cei puţini dentr-înşii cărei să află spre noi cu bună cunoştinţă, pururea ei bănuind pre cel fără de cinsve rău traiu, că noi curînd vom strica tocmealele. Pentru aceaea şi cu se am ne bine; adeverindu-se,  acestea  în tot  chipul a [736] gîndi rău spre noi, şi socotind mai nainte ca nu un dai,mai apoi, fără de veaste,turburare făcîndu-se, pre acestea pagini, de după dos vînzători şi varvari vrăjmaş vom avea, porundt-am dară, îndată ce va sosi cartea aceasta, într-aceaeaş zi, pre cei însămnaţi, împreună cu muierile şi copiii, cu ocară şi pradă să-i trimiteţ cătră noi, în legături de fier de petutinderea legaţi, spre nesuferită primejdie, cu rea cinste şi cu frica cea ce să cade celor răi. Pentru că, acestea cu toţii certîndu-se, am socotit de acum nainte desăvîrşit noao lucrurile întru bună stare şi mai bună voinţă să să aşaze. Iară cine va ascunde pre oare carele den jidovi, de la bătrîn pînă la copil mic, pînă la cei de supt ţîţă, foarte cu groaznece mund să va căzni, cu toată casa. Şi cine va spune pre cel ce va ascunde, acela va lua avearea celui ce va cădea supt vină. şi,den argintul împărătesc, drahme 2000, şi de slobozenie să va cununa. Şi tot locul unde să va simţi acoperindu-se jidov, peste tot neumblat şi arsu de foc să să facă, şi la toată muri toarcă fire întru tot fără de treabă să să socotească peste toată vreamea”. Şi al cărţii izvod aşa au fost scris. Şi petutinderea, unde să întîmpla această poruncă, bună desfătăciune de norod să făcea limbilor, cu clicuri şi bucurie,
ca cum s-ar fi arătat lor cu îndrăznire cea mai denainte în cugetul lor pizmă rea. Iară jidovilor nesuferită plîngere era şi întru tot tînguită strigare cu lacrămi, cu suspini în-fierbîntate ale inimii lor, dupătutindenerea plîngînd peirea cea nenădejduită, care fără de veaste s-au judecat lor. Care leage sau cetate, au care loc peste tot lăcuit sau care uliţă nu să împlea de tînguiri şi de pllnsori pentru dînşii? Pentru că aşa, cu amărăciunea sufletului, fără de milă, de domnii cei de pren cetăţi, toţi dempreună să trimitea, cît şi unii den vrăjmaşii lor, luînd înaintea ochilor lor mila cea de obşte pentru ceale striine munci şi socotind cea nearătată a vieţii surpare, lăcrăma de cea de trei ori ticăloasă trimitere a lor;pentru că să aducea mulţimea de bătrîni albi de cărunteaţe, cea de bătrîneaţe cujbită zăbavă a picioarelor, cu pornirea întoarcerii a silnicii înfricoşări fără de ruşine, spre călătorie iute îndem-nîndu-se; şi ceale tinereale, care dc curind era venite spre cămara cea de nuntă a împreunării de viaţă, în loc de veselie lua pBngeri, şi cosiţele, ceale unse cu mir, de prah întinate şi descoperite aducîndu-se, plîngere, în loc de dntări de nuntă, cu toate împreună începea, ca cînd ară fi răsfirate ca prăzi de alte limbi şi, legate de nărod, pînă la băgarea In corabie să trăgea cu sila. Şi ai acestora bărbaţi, cu laţuri în loc de cununi grumazii fiindu împleteaţi, cu cea crescută vî i si ă a tînereaţelor, în Ioc de des-fătăciune şi tinerească răsfăţare, zilele ceale rămase ale numelor cu plîngeri le petrecea, Ungă picioare văzînd iadul zăcînd. Şi să pogorîră ca hiarăle, adueîndu-se !n legături de fier, cu nevoie,urni de cumpenile corăbiilor de grumazi prinşi cu cuie, iară alţii la picioare cu ţapene obezi fiindu încuiaţi, încă şi cu cea ce să afla deasupra deasă codire mmina astupînd, ca de toate părţile întunecaţi să le fie ochii; nume de videani iau, în toată mearge rea pre apă. Şi acestea, în şaică aduciiuiu-sc şimeargereaobîrşfndu-se, precum era porundt de împăratul, porund să-i tăbărască înaintea cetăţii, unde era locul de alergăturile cailor, la aşăzare largă peste măsură; şi la arătare foarte cu bun prilej stînd la toţi cda ce mergea Ia cetate şi la ceia care dentr-acestea ieşiia la ţară spre călătorie, ca nid cătră puterile hu să să îm pre une, nid întru tot nemica să-i învrednicească la cetate. Şi deaca să făcu aceasta, auzind pre cei den cetate, cei ce era de o limbă cu d, că ies pre ascuns mai adease să pKngă cea fără cinste a fraţilor dosadă, mlneindu-se, porund şi acestora într-acelaş chip cu nevoinţă [ca] acelora să le facă, nelipsiţi fiind nid într-un chip de a acelora muncă, şi să să scrie tot neamul anume, pentru că nu ca Ia cea cu puţin mai nainte arătată a faptelor robie cu trudă, ce, căznindu-se cu poruncîtele mund, mai apoi să să stingă supt vreame de o zi. Făcutu-s-au dară scrisoarea acestora cu amară sîrguială şi cu cea iubitoare de cinste împreună şădeare, de la răsăriturile soarelui pînă la apusuri, nesăvîrşit, luînd săvîrşitul preste zile 40. Şi tare şi neîncetat împăratul, plin de bucurie fiind, ospeaţe la toţi idolii făcînd, cu minte rătădtă departe de adevăr şi cu spurcată gură lăudînd chipurile ceale surde, care nu pot lor să grăiască sau să le ajute, iară la Cel pre am are Dumnezău ceale necuvioase grăind. Iară după ce trecu vreamea care s-au zis mai nainte, au adus scriitorii răspuns la împăratul, nemaiputînd să facă scrisoarea jidovilor, pentru cea nenumărată a lor mulţime, măcară că era pren ţară încă cei mai mulţi, unii încă pren case adunaţi fiind, alţii pre alocurea, cît cu neputinţă era la toţi domnii despre Eghipet. Şi mfricoşîndu-i pre d mai vîrtos, ca cînd ară fi luat daruri spre meşterşuguirea scăpării, să întîmpla aiave el pentru aceasta a să adeveri, zicînd d cu dovedire că şi hîrtia şi condeaiele ceale de scris, cu care făcea [737] treaba, să să fie sfărşit. Şi aceasta era lucrarea proniei cei nebiruite a Celui ce den ceriu ajuta jidovilor. Atuncea, chemînd pre Ermon, care era spre purtare de grijă a puilor, cu grea urgie fiind plin şi cu scîrbă întru tot nepremenit, porunci, supt ziua cea viitoare, cu mertice de tămîie de ajunsu şi cu vin mai mult neamestecat, pre toţi pilii să-i adape, fiind Ia număr 500, şi, săl-bătăccîndu-se cu datul băuturii den destul, să-i bage spre întimpinarea morţii jidovilor. Deci acesta aceastea poruncind, să întorcea spre desfătare, adunînd pre cei mari den priateni şi den oaste spre cei ce era cu pizmă cătră jidovi. Iară mai marele pililor, Ermon, ce i s-au poruncit,cu tocmeale făcea. Şi cei ce era spre aceastea posluşnici, cătră sară, ieşind, lega mînile celor dosădiţi şi ceaea-laltă întemeiare meşterşuguia prejur ei, părindu-li-se că preste noapte va lua acel neam tot deodată sfărşitul peirii. Iară jidovii, cărei să părea a fi pustii întru limbi de tot acopere mîntui, pentru nevoia cea cu legături, care îi cuprinsease pre ei de toate părţile, pre Atotţiitoriul Domn şi a toată putearea putemecind Cel milostiv Dumnezău al lor şi Părinte, cu greu încetată strigare toţi cu lacrămi l-au chemat, rugîndu-se ca să mute sfatul cel nedirept de asupra lor şi să-i mîntuiască pre ei cu mare parte de arătare de moartea care era gătită Ia a picioare. Deci dară ruga acestora întins să suia la ceriu. Iară Ermon, pre cei nemilostivi pili adăpîn-du-i, fiind plini de a vinului multă adăpare şi de tămîie, la curte era mînecat pentru aceastea să spuie împăratului.Şi aceasta den veacul vremii zidire bună, în zi şi în noapte, puindu-se de Cela ce dăruiaşte tuturora cărora El va vrea, parte de somn, au trimes cătră împăratul, cu prea dulce şi adînc să cuprinse, cu lucrarea Stăpînitoriului, den cea fără de leage punere-înainte mult fiind greşit şi den gîndul lui cel nemutat mult fund minţit. Iară jidovii, scăpînd de ceasul care era săm-nat mai nainte, pre sfintul Dumnezăul lor lăuda şi iarăş ruga pre Cel bunîmpăcătoriu să arate tăria ceii mari puţin cioase mînii Lui spre limbile ceale mîndre, Şi fiind mai jumătate de a zeacea, cel ce era rinduit spre chemări, văzînd pre cei chemaţi că s-au strins, viind mişcă pre împăratul şi, abia deşteptîndu-l, i-au arătat că treace vreamea ospăţului. Şi făcînd cuvîntul pentru aceastea care împăratul socotind şi întorcîndu-se spre băutură, porund cei ce au venit Ia ospăţu să şază în preajma Iui;care şi făcîndu-se,îi îndemna să să dea pre d —cuviinţa ospăţului—spre desfătare, dentru multe cinstin-du-se ei, să o puie spre parte de veselie. Şi spre mult înainte mergînd voroava, pre Ermon chemîndu-l împăratul, cu amară înfricoşare îl întreba pentru care pricină s-au lăsat jidovii astăzi a fi vii? Şi el arătînd că noaptea, ce i-au fost porunca, au adus la săvîrşire, mărturisind încă şi priatenii. Iară el, neomenia mai rea decît Falaris avînd, zise:,,Să aibă ei har somnului de astăzi, iară negreşit la ziua cea de mîine aseamene găteaşte pilii spre a celor fără de cuviinţă jidovi peire”. Şi zicînd împăratul, toţi cei ce era de faţă, împreună lăudînd, voios şi cu bucurie s-au dus fieştecarele la casa lui şi nu aşa spre. somn cheltuiră vreamea nopţii, ca spre toate fealiurile de batjocuri a se meşterşugi, spre cei ce să părea dosediţi. Şi cînd dnta cocoşul de dimeneaţa, şi Ermon—hiarăle înar-mîndu-le la curtea cea mare, unde să făcea jîrtve; iară mulţimile ceale de pren cetate s-au fost adunat cătră cea prea jalnică vedeare, aşteptînd dimineaţa cu sîrguială; iară jidovii, după cea fără de parte vreame trăgîndu-ş sufletul, cu rugă, cu multe lacrămi, în viersuri de jale, întinzînd mîinile la ceriu, să ruga Celui prea mare Dumnezău iarăş să ajute lor de pripă. Şi încă razele soarelui nu să răvărsase, şi împăratul pre priatini aşteptînd, Ermon, stînd aproape, îl chema cătră ieşire, arătînd că cea ce au pohtit împăratul iaste gata. Şi el, priimin-du-l şi îngrozîndu-se de cea fără de leage ieşire, întru tot cu neconoştinţa cuprins tund, întreba ce iaste lucrul spre care aceasta la el de sîrg s-au săvîrşit? Şi aceasta era lucrarea Celui ce toate stăpîneaşte Dumnezău, uitare spre cugetul Iui puindu-i de ceale de mai înainte meşterşugite. Spunea Ermon şi toţi priatinii că:,,Fiarăle şi puterile s-au gătit, împărate, după cea întinsă a ta punere-înainte”. Iară el, de ceale grăite împlîndu-se cu grea mînie, pentru căci cu pronia lui Dumnezău să risipise toată a lui cugetare, căutînd cu înfricoşare, zise:„De ar hi ţie părinţii tăi de faţă, au naşteri-de-feciori, această mîncare la hiară sălbated ar fi gătit de saţiu, în locul celor nevinovaţi mie şi strămoşilor miei, celor ce s-au arătat alesîntru tot, cu întreagă adeverită credinţă, jidovi. Şi încă de nu mi-ar fi pentru dragostea care am crescut împreună şi pentru slujbă, de viaţă pentru aceastea te-ai fi lipsit”. Aşa Ermon nenădejduită, cu primejdie, frică luo,şi cu vedearea şi cu faţa să sfii. Şi fieştecarele dentru priatini cu posomo-rire furişindu-se, pre cei adunat i-au slobozit pre toţi, pre fieştecarele Ia a sa zăbavă. Iară jidovii, auzind ceale de la împăratul, pre Cel luminat Dumnezău, Domn şi împărat împăraţilor, lăuda, şi acest ajutoriu al Lui nemerind ei. Şi după legile aceastea, împăratul, adunînd iarăş ospăţul, spre veselie [738] sa să întoarcă îi îndemna. Şi pre Ermon chemîndu-I, cu înfricoşare zise: „De cîte ori ţi să pare ţie tot pentru aceastea să-ţ poruncesc, becisnicc? Pre pili încă şi acum îi urmează pre mîine, spre a jidovilor stingere”. Iară cda ce sădea împreună cu el rudenii, de cel neaşăzat al lui gînd mirindu-se, gr ă ii a aceastea: „împărate, pînă cînd ca pre nişte vite ne vd ispiti? Poruncind acum al treilea rind pre d să-i stingă şi iarăş asupra lucrurilor întorcîndu-te cu gîndul, strici cealea ce de tine-s porund te, pentru carele cetatea pentru aşteptare tlnjaşte şi, înmulţindu-se cu adunări, iaste la griji de multe ori să nu să jefuiască”. Pentru aceaea, cel întru toate [ca] Falaris, împăratul, înmulţîndu-se de nesocoteală şi ceale ce să făcea cătră socoteala jidovilor întru el schimbări de suflet întru nemica socotind, nesăvîrşit jurămînt au întărit, rînduind pre acestea fără de greşală să-i trimită la iad, în genuchele şi în pidoarele fiară lor căznit fund; şi apoi să oştească asupra Iudeii, tocma cu pămîntul să o puie, cu focul şi cu suliţele, degrabă; şi „cea necălcată de noi besearecă lor** cu foc să o arză, cu sîrguială; şi celor ce facu acolo jîrtve pustietate în toată vreamea să puie. Atuncea bucuroşi ducîndu-să priatenii şi rudeniile, cu credinţă rind ui a puterile spre locurile cetăţii ceale mai cu bun prileju spre pază. Iară cel mai mare preste pili, hiarăle, ca cum am zice—spre aşăzare cu nebunie aducindu-le, prea cu bune mirosuri băuturi de vin tămîiat, groaznecu împodobite cu tocmealele; pre dimineaţă deci, cetatea fiind plină de mulţime nenumărată despre alergătura-cailor, întrind [Ermon] la curte, spre cea ce era înainte îndemna pre împăratul. Şi el, umplîndu-şi mintea lui cea pagină de urgie grea, cu toată greutatea, împreună cu hiarăle s-au pornit, vrînd cu nevătămată inimă şi cu luminile ochilor să vază cea duioasă şi dosădită a celor de mai nainte însemnaţi surpare. Şi cînd pilii ieşiia pre la poartă, şi cea ce veniia în urmă înarmată puteare, şi văzînd jidovii praful cel de mulţimea călătoriei, şi gîlceava cea cu greu sunet auzind, socotind ei a fi peirea vieţii lor cea de apoi în clipeala ochilor, săvîrşitul ceii prea ticăloasă nădejdi, spre jale şi pungere întorcîndu-se, să săruta unul cu altul, îmbrăţăşindu-se cu rudeniile, pre grumazi căzînd părinţii Ia feciori şi mai ce le la ceale tinereale, şi altele.de curind născuţi prund Ia ţîţă avînd, sugînd laptele cel de apoi; şi încă şi ceale de mai nainte ajutoriri ce s-au făcut lor de la ceriu ştiind ei, cu faţa la pămînt cu toţii odată căzînd, şi pruncii osebindu-i de la ţîţe, strigară cu glas mare foarte pre Cel Atotpuputcarnicu rugind să I Să facă milă cu arătare spre d, acum cătră porţile iadului fiindu. Iară EJeazar oarecare Ie, om de folos den cd de ţară preoţi, la vîrsta bătrîneaţilor fiind şi cu toată cea despre viaţă bunătate împodobi tu, pre cd prejur el bătrîni potolindu-i a să ruga, Sfîntului Dumnezău să rugă aceastea: „împărate mare, Ţiitoriule preaînalţe. In tru-tot-ţii toriu Dumnezău, toată zidirea otcîrmuind, cu îndurările caută spre sămînţă Iui Avraam, spre fiii cehii sfinţit Iacov, al sfinţitei Tale părţi norod, striin în striin pămînt, fără de direptate perind. Părinte! Tu pre Farao, puteamicul Eghipetului, acestuia care s-au mulţit cu cară mai nainte de s-au rădicat cu fără de leage dîrjire şi cu limbă mare grăitoare, împreună cu cea mîndră oaste, în luciu, înecaţi i-ai pierdut, lumina milei arătînd Ia neamul lui Israil; Tu pre Senahirim, cel ce cu nenumărate puteri s-au semeţit, cel greu ai siriani-lor împărat, cu suliţa tot pămîntul supuind şi rădicîndu-să asupra sfintei cetăţii Tale, greale [ocări] grăind cu semeţie şi cu dîrjie, Doamne, l-ai înfrînt, arătată arătînd la limbi multă tăria Ta; Tu pre cd de la Vavilon trei tovarăşi, care-şi dedease în foc sufletul de bunăvoie, ca să nu să închine la ceale deşarte, cel arsu cuptoriu răcorind, i-ai mîntuit, pînă la un păru nestricaţi, pară de foc trimiţînd la toţi nepriatenii; Tu pre Daniil cel lepădat în pămînt la lei, de za vis -nice pin, spre mîncarea hiarălor, la lumină I-ai adus nevătămat; şi pre cel hrănit [în] adîncime Iona, care necruţat s-au topit în pîntecele chitosului, nevătămat la toţi ai lui l-ai arătat. Părinte! Şi acum nu zăbovi, Mult-milostive, al tuturor Acoperitorul, de sîrgu Te arată celor den neamul Iui Israil, şi de urîte şi fără de leage limbi ocărindu-se. Iară de iaste viaţa noastră cu necuraţii Ia în striin are, mîntuindu-ne pre noi den mîna vrăjmaşilor, în ce chip vei, Stăpîni-toare, ne piarde pre noi cu morte, nu cu ceale deşarte, cei ce gîndescu deşărt să să laude spre peirea celor iubiţi ai Tăi, zîcînri: *Nid Dumnezăul lor i-au mîntuit pre ei*. Iară Tu, Cela ce toată tăria şi toată puternicia avînd veacinice, acum caută, miluiaşte pre noi, pre cd ce, după nesocotită ocară celor fără de leage, den viaţă ne premenim în chip de videani; înfricoşază-să limbile de putearea Ta cea nebiruită, astăzi întinde, Cuteare avînd, spre mîntuirea neamului ii Iacov. Roagă-Ţi-se toată mulţimea pruncilor şi părinţii acestora cu lacrămi, arate-se la toate limbile că cu noi eşti, Doamne, şi nu Ţ-ai întorsu faţa Ta de cătră noi, ce, precum ai zis că, nid în pămmtul vrăjmaşilor lor fiind, i-ai trecut cu vedearea pre ei, aşa săvîrşaşte. Doamne**. Deci  Eleazar  săvîrşind  ruga, imparatul, [739] împreună cu hiarăle şi cu toată a puterii zborîre, veni spre locul acela al alergătorilor de cai. Şi văzînd jidovii, tare Ia ceriu strigară, cît şi văile ceale ce era pre aproape împreună răsunînd, necontenite plîngeri să fie făcut în toată tabăra. Atuncea Cel Mare, Slăvit, Atotţiitoriul şi Adevărat Dumnezău, arătînd sfînta a Lui faţă, deschise porţile ceale cereşti, dentru care doi slăviţi îngeri, înfricoşaţi la chip, s-au pogorît, arătaţi la toţi, afară den jidovi. Şi statură împotrivă, şi putearea vrăjmaşilor o au împlut de gîlceava, şi de frică, şi cu nemişcate obezi au legat, şi supt frică fu şi trupul împăratului, şi uitare hio dîrjirea lui cea cu grea mînie. Şi să întoarsără hiarăle asupra celor înarmate puteri care dempreună denapoi veniia, şi-i călca pre ei şi-i pierdea. Şi să întoarsă urgia a împăratului spre jale şi lacrămi, pentru ceale ce mai nainte la el s-au fost meş-terşugit, pentru că, auzind strigarea şi văzîndu-i pre toţi cu faţa la păraîntu.spre pierzare lăcrămănd, cu urgie priatenii înfricoşa,zicînd:„Alăturea cu mine împă-răţiţi, şi pre tirani i-aţi covîrşit cu neomenia, şi pre mine, singur al vostru de bine făcătoriu, vă ispitiţi de domnie şi de suflet a mă premeni, pre ascunsu meşterşuguind ceale ce nu folosescu împărăţiei. Cine au strîns aici pre cei ce au ţinut noao cu credinţă tăriile ţărăi, de la casele lor depărtîndu-i pre fieştecarele fără de socoteală? Cine aşa fără cuviinţă au cuprinsu cu munci pre cei ce sînt de-nceput cu bun cuget cătră noi, întru tot osăbiţi fiind decît toate limbile şi ceale mai reale primejdii mai de multe ori decît [toţi] oamenii au priimit? Dezlegaţi, dezlegaţi nedireaptele legături şi Ia casele lor cu pace îi trimiteţi, lăsînd ceale mai nainte făcute. Sloboziţi pre fiii Atotţiitoriului cerescului Dumnezău cel viu, care de la ai noştri pînă acum strămoşi neîmpiedecată, cu mărire, bună aş ă zare dă la ale noastre lucruri”. Deci acesta aceastea zise, iară ei, întru vreame fără de parte dezlegîndu-se, pre Sfintul Mmtuitoriu, Dumnezăul lor, binecuvîntă, atuncea den moarte fiind scăpaţi. După aceaea, împăratul,1a cetate mergînd, pre cel ce era preste venituri chemînd, porunci vinuri şi cealealalte spre ospăţu de treabă jidovilor să le dea pre zile şapte.jude-cînd pre ei [ca], în locul care s-au părut că vor lua pierzarea, într-acela cu toată veselia mîntuire a face. Atuncea cei mai nainte ocăriţi şi aproape de iad, şi mai vîrtos la el Intraţi fiind, pentru cea amară şi cu rea jale moarte, răsfăţ are de mîntuire întărind, locul cel gătit de cădearea şi de îngroparea lor, cu şădeare l-au împărţit plin de bucurie. Şi istovind viersul pKngerii cel intru tot lăcrămat, luară cîntare de moşie, pre Cel măntuitoriu şi făcătoriu de seamne Dumnezău lîudînd şi plîngerea toată şi vaietul lepădînd, danturi de veselie au împreunat, semn de pace. Aşîjderea şi împăratul, pentru aceastea ospăţ greu adunînd, neîncetat spre ceriu să mart u-risiia cu mare cuviinţă, spre cea minunată măntuire ce s-au făcut. Şi cei ce mai nainte la peire şi mîncaţi de pasări ii punea pre ei a fi, şi cu bucurie scriindu-i, au suspinat, cu ruşine pre ei îmbrăcîndu-se şi de cea cu suflare de foc îndrăznire fără de cinste stinşi fiind. Şi jidovii, precum am grăit mai nainte, întemeind cea mai denainte zise, vreame cu desfătăciune, cu mărturisiri bKn-de şi cu dntări pretrecea. Şi de obşte rînduind pentru aceastea obiceaiu, preste toată nemernicia lor spre neamuri, zilele ceale zise mai nainte veselitoare au pus a le ţinea, nu pentru băutură şi lăcomie, ce pentru mîntuirea cea ce pentru Dumnăzău s-au făcut lor. Şi să rugară împăratului cerşindu-ş slobozirea lor spre case. Şi-i scriu pre ei den 25 ale lui pahon pînă în 4 ale lui epif, în zile 40, şi împreună pun pierzarea lor den 5 ale tui epif pînă în 7, în zile trei, întru carele şi cu mare mărire arătîndu mila Lui, Cel al tuturor Stăpîn negreşiţi pre ei i-au mîntuit totodată. Şi să ospăta, toate dîndu-li-se de toate de la împăratul, pînă la al 14 zi, întru carea şi rugăciunea au făcut, pentru slobozenia lor. Şi împreună lăudîndu-i pre ei împăratul, scris-au lor cea dedesupt iscălită carte cătră cei de pren cetăţi voivozi, cu inimă tare osîrdia avînd: „împăratul Potolomeu Filopator—celor de la Eghipet voivozi şi Ia toţi cei rînduiţi preste tucruriTsă să bucure şi sănătoşi să fie! Sănătoşi sîntem şi noi şi fiii noştri, în direp rin du-ne noao Cel mare Dumnezău lucrurile precum am vrea. Oarecarei den priateni, cu rău nărav, mai des Ungă noi aflindu-se, ne îndemnară ca să adunăm pre toţi jidovii de supt împărăţia noastră la un Ioc, să-i muncim cu înstreinate munci de vi clean i, aducînd înainte ca nu cîndai cu bună aşăzare vor fi lucrurile noastre, pentru răutatea carea au acestea cătră toate limbile, pînă să va săvîrşi aceasta. Carii şi legaţi adueîndu-i pre ei, cu prăzi, ca pre nişte robi şi,mai vîrtos,ca pre nişte vicleani, fără de nice o cercetare şi iscodire s-au apucat a-i ucide, fiind cuprinşi cu mai sălbatecă cruzie decăt leagea tătarilor. Şi noi asupra acestora mai vîrtos înfricoşînd, după blîndeaţele ce avem cătră toţi oamenii, abia viaţa lor hără-zindu-le, şi pre Cel ceresc Dumnezău conos-cînd negreşit, scutind pre jidovi, ca un tată ce pentru fii pururea ajutoreaşte, şi socotind [740] noi a prieteşugului pren care au cătră noi fi cătră strămoşii noştri adeverită bună cugetare, pre direptate i-am slobozit de toate, ori fiece efup de vină, şi am poruncit fieştecăruia, toţi Ia casele lor să si întoarcă cu tot mijlocul, şi rumene lor întru nemică să le strice, nici a-i ocări pentru ceale ce au făcut fără de socoteală, pentru că să ştiţ ci asupra acestora de vom meşterşugi cu riu vreun vicleşug sau îi vom mîhni pre ei întru tot, nu pre om, ce pre Cel ce stăpîneaşte a toată puterea, Dumnezău cel Preaînalt, împotrivi toriu noao spre izbmdirea lucrurilor, întru tot, cu ne mîntuire pururea vom avea. Fiţ sănătoşi!” Şi luînd cartea aceasta, n-au sîrguit îndată si fie spre purceadere, ce pre împăratul au rugat pentru cei den neamul jidovilor cărei pre Cel Sfînt Dumnezău de bunăvoie au viclenit, şi leagea lui Dumnezău, să li si faci pren ei cea ce să cuvine certare, zicînd ci cei ce pentru pîntece au călcat poruncile ceale dumnezăieşti, ni ce odinioară vor gîndi bine nici la poruncile împăratului. Şi el, zicînd ei adevărul, au priimit şi, luîn-du-i, deade lor voie slobodă de toate, pentru ca pre cei ce au călcat leagea Iui Dumnezău să-i piarză, în tot locul cel dc supt împărăţia lui, cu indrăznire, fără de nici o împărătească biruinţă sau socoteală. Atuncea prealăudîndu-l pre el, precum să cădea, preoţii şi toată mulţimea lor glăsu-ind aliluia, cu bucurie s-au despărţit. Şi aşa, pre cei ce au căzut.den cei pîngăriţi, fiind de o limbă cu ei, pre drum,îi certa şi cu arătări [din !ege]îiomoriia. Şi întru aceaeaş zi au ucis mai mulţi decît 300 de bărbaţi; şi au făcut veselie cu bucurie, prinzînd pre cei pîngărit. Iară acestea carii au avut pre Dumnezău pînă Ia moarte,desăvîrşit dobîn-direa mîntuirii luînd, purceasără den cetate, cu de toate fealiurile de flori cu bun miros
cununat, cu veselie şi strigare cu laude şi cu de toate viersurile cîntări, mulţămindDumnezăului părinţilor lor cehii Sfint, Mîntuitoriul lui Israil. Şi sosind Ia Ptolemaida, ceaea ce să cheamă pentru a locului fiinţă Rodoforon.ee să zice „purtătoare de trandafir”, întru carea au îngăduit pre ei tabăra, după obştescul lor sfat, 7 zile acolo au făcut băutură de mîntuire, împăratul dîndu-le lor cu b fin de aţe ceale cătră venire toate, fieştecăruia pînă la casa lui. Şi sosind cu pace cu ceale cu viitoare mărturisiri, aşijde-rilea şi acolo au stătut a ţinea şi a ce aste zile, la vreamea nemerniciei lor, de veselie, carele şi sf inţ indu-le cu stîlp la locul ospăţului, ruga întemeind, s-au dus nevătămaţi, slobozi, prea veaseli pre pămînt, şi pe mare, şi pe riu, nuntuindu-se fieştecarele, cu a împăratului porunci, la casa Iui, şi mai multă biruinţă decît mai nainte întru vrăjmaşi avînd, cu mărire şi frică, întru nemica de nimenea dătindu-se den averile lor. Şi toate ale lor toţi le-au mat cu carte, cît ceia ce au fost avînd cîte ceva, cu frici mare le da lor, măririle Celui pre am are Dumnezău făcînd deplin, spre rnmtuirea lor. Binecuvîntat Izbăvi-toriul fui Israil întru cei de-a pururea ani!
Amin!

A LUI IOSIP LA MACAVEI CARTE, ADECĂ PENTRU StNGURUL—ŢIITOR1UL GlND

CAP I

      Prea filosofesc cuvînt, vrînd a arăta de iaste sîngur-stăpînitoriu paternelor cel bun credincios gînd. Svătuire-aş dară voao dirept ca să luaţi aminte cu osîrdie la filosofie, pentru ci r: de treabă iaste spre ştiinţă la tot cuvin ti şi, într-ah chip, a cei prea mare bunitiţ zicu dară, înţelepciunii, cuprinde laudă. De să arată dară gîndul a birui celor opritoare paterni ale înţelepciunii, de lăcomia pîntecelui şi de pohtă, iară şi de ale direptăţii con teni toare paterne a birui si arată, în cc chip răului nărav şi celor ale vitejiei contenitoare paterni, a mîniei, şi uciderei, şi durerii. Cum dară poate fi, ari zice neştine, de biruiaşte gîndul patemile, [iar] uitarea şi neştiinţa nu stăpîneaşte? De rts ispitindu-se a zice, pentru că nu biruiaşte gîndul patemile sale, ce ceale ce sînt împotriva direptăţii, şi vitejiei, şi întregii firi. Şi pre aceastea nu ca doară să le surpe, ce ca nu la eale să să supuie. De multe părţi dară şi dc aiurelea aş putea voao să arăt ci sîngur-ţiitoriu iaste paternilor gîndul, ce mult mai vîrtos aceasta a dovedi dentru bărbăţia celor ce pentru bunătate au murit, a Iui Eleazar şi a celor 7 fraţi şi maicii lor, pentru că toţi acestea, ceale pînă la moarte dureri nepregetîndu-le, dovediră că biruiaşte gîndul patemile. Pentru bunătăţi dară slobod sînt a lăuda pre bărbaţii cei cc pre aceaea vreame pentru bună bunătate au murit cu maică-sa, iară pentru cinste ferid-i-aş. Pentru că lăudîndu-se nu numai de cătră toţi oamenii de vitejie şi răbdare, ce încă şi de ceia ce i-au căznit, pricină fură a să surpa cea de asupra limbii tiranie, biruind pre tirani cu răbdarea, cît a să curaţi fu pren ei moşia. Ce şi pentru cea ce cercăm acum a zice, dară, slobod va fi, începînd poveastea [741] în ce chip avem obiceaiu a face, Şi asa,la cuvîntul care iaste pentru ei mă voiu în vîrteji, mărire dînd Celui întru tot înţelept pum-nezău. Cercăm dară acum de smgur-ţ ii toriu iaste paternilor gîndul, si aleagem ce poate fi jindul şi ce e patima, şi cîte-s ale paternilor chipuri, şi dc biruiaşte gîndul pre toate aceastea. Gîndul iaste dară minte, cu dirept cuvînt, mai cinstind viaţa înţelepciunei; şi înţelepciunea iaste cunoaştere dumnezeieştilor şi omeneştilor lucruri ş-ale acestora pricini. Aceasta dară iaste a legii învăţătură, pren carea ceale dumnezeieşti cu cinste, şi ceale omeneşti cu folos le învăţăm. Iară chipurile înţelepciunii sînt mintea, direptatea, vitejia şi mtregăciunea minţii; iară mai chiar decît toate iaste mintea, dentru carea dară gîndul biruiaşte patemile. Şi firile paternilor sînt ceale cuprinzătoare doao: dulceaţa şi durearea; şi dentr-aceastea amîndoao şi prejur suflet iaste. Şi multe-s şi prejur dulceaţă şi următoare sînt durerile patimilor. Mainte dară de dulceaţă iaste pohta, şi după dulceaţă bucuria. Şi mai nainte de dureare iaste frica, şi după dure are mîhnrrea. Iară mînia de obşte patimă iaste dulceţii şi durerii, de va cugeta neştine cînd s-au întîmplat la el. Iară întru dulceaţă iaste şi voia cea cu rău nărav, mai cu multe chipuri fiind decît toate patimile, însă la suflet mlndria, iubirea de argint, iubirea de price şi zavistia, iară la trup a mînca de toate şi a mănca singur. Precum doao răsădi-turi trupului şi sufletului fiind dulceaţa şi durerea, multe sînt odraslele răsăditurilor acestora, dentru carele pre fieştecarea cel atothicrătoriu gînd curăţindu-le, şi plivindu-le, şi adăpîndu-Ie, şi în tot chipul mai turniri du-Ie, dumesteceaşte ceale ale năravurilor şi ale patimilor materii. Pentru că gîndul iaste povîţuitoriu bunătăţilor, iară paternelor singur?ţiitoriu,şi caută oarece întîiu pentru el den ceale opritoare fapte ale în-tregăcfunii minţii; că sîngur-ţ ii toriu iaste paternelor gîndul. Iară întregăciunea minţii iaste biruinţa pohtelor. Şi dentru pohte unele sînt sufleteşti, altele trupeşti, şi acestora amăndurora gîndul să arată a birui, eu aşa socotesc. Deci den ceale den apă pohtind, şi den pasări, şi den dobitoace, şi de toate fealiurile de mîncări, care sînt oprite noao, după leage ne ferim,şi pentru a gîndului biruinţă; pentru că să opresc ale pohtelor patimi, întorcîndu-se -de mintea cea întreagă, şi să înfrînează toate ale trupului porniri de gînd.

CAP II

      Şi ce lucru minunat iaste de să izmenesc pohtele sufletului cătră partea frumu se aţelor? Cu aceasta dară cel întreg la minte Iosif să laudă,că cu gîndul au biruit paterna cea rea, pentru că tînăr şi în vîrstă fiind cătră împreunare, izmeni cu gîndul a patimilor streche are. Şi nu numai a cei dulce patimi lovitură de streacfue să arată gîndul a birui, ce şi toată pohta. Zice dirept aceaea leagea: „Să nu pofteşti pre muiarea aproapelui tău, nid cîte sînt ale aproapelui tău*', tnsă ca cum a nu pohti noi au zis leagea, cu mult mai mult ne-ar adeveri pre noi că gîndul ar putea birui pre pofte, ca şi pre ceale opritoare patimi ale direptăţii. De vreame ce,pre cum neştine are nărav a mînca sîngur şi,1a pîntece fiind laconică mută cu certarea, au nu aiave iaste că gîndul iaste domn paternilor? îndată dară cu leagea petrecînd, şi de iaste cineva iubitoriu de argint sileaşte chipul fui, Împrumutînd pre cd lipsiţi fără de camătă şi,împrumutarea săptăminelor sosind, tăind den datorie, măcară scuropu de va ti neştine, de leage să biruiaşte, cu aducerea aminte a gîndurilor, nid de iznoavă cereînd secerăturile, nid viile. Şi la cealealalte poate a să cunoaşte aceasta, că gîndul iaste cel ce biruiaşte paternilor, pentru că leagea şi cea cătră părinţi bună cugetare biruiaşte, nici vînzînd bunătatea pentru ei, şi cea cătră fămeaie-ş dragoste biruiaşte, pentru nelegiuire pre ea mustrind, şi Fiilor dragoste biruiaşte, pentru răutatea pre ei certîndu-i, şi al priatenilor obiceaiu biruiaşte, pentru viclenia pre ei mustrind. Şi să nu gîndiţi a fi lucru de minune, unde şi vrajba a birui gîndul poate, pentru leage,nici tăind copadi, ceale dumeastice ale vrăjmaşilor răsădituri, şi ceale ale vrăjmaşilor celor ce le-au pierdut mîntuindu-le, şi ceale căzute împreună ridicîndu-lc. Şi celor mai sîlnece paterne a birui gîndul să arată, iubirea de cinste, mărirea deşartă şi zavistia, pentru că toate aceastea ceale cu rău nărav patimi cea întreagă minte le leapădă, în ce chip şi mînia, pentru că şi pre aceasta o stăpîneaşte. De vreame ce pentru ce cel prea înţelept părintele nostru Iacov pre cei prejur Semeon şi Levi vinuiaşte? Au doară văzînd că au junghiat limbi,pre sichimiteani,cu gîndul au zis:'Blestemată mînia lor'? Pentru că,de nu ar putea mînia a birui gîndurile, nu ar ti zis aşa, pentru căci cînd tocmiia Dumnezău pre om cu cuvîntul şi cu singură biruinţă împodobindu-l, atuncea patemile lui şi năravurile împrejur i-au răsădit şi pre povăţui toarcă minte pren ceale denlăuntru [742] simţituri pre scaun o au şezut şi pre aceasta o au dat leage după carele petre cînd va împăraţi împărăţie întreagă la minte, şi direapta, şi bună. In ce chip, ar zice dară neştine, de iaste stăpînitoriu gîndul patimilor, pre uitare şi neconoştinţa nu
biruiaşte?
dară oare carii cătră cea de obşte unire făcîndu-să,  multe  fealiuri  de primejdii
petre cură.

CAP III

      Şi iaste foarte de rîs cuvîntul,pentru că nu se arată gîndul a birui patemile Iui, ce ceale trupeşti, în ce chip pofta nu poate nimeni să o taie de la noi. Ce poate gîndul să dea să nu se supuie de poftă. Mînia nimeni nu poate să o taie de la noi, ce a nu se supune sufletului, iară mîniei cu putinţă iaste gîndul a ajuta. Năravul rău nimeni dentru voi nu poate să-l taie, iară a nu se îndupleca cu răul nărav poate gîndul să ajutore as că, pentru ci nu iaste gîndul dezrădăcina toriu paternilor, ce împotrivă luptătorul. Spre aceasta dară pren seatea lui David împăratul mai aiavea iaste a socoti. Pentru ci, de vreame ce preste toată ziua bătlnd pre cei striini de fealiu, David pre mulţi dentru ci au omorit cu oşteanii cei de o limbă, atuncea dară, făcîndu-se sari, asudat fiind şi foarte ostenit, venit-au la cortul cel împărătesc, prejur carea toată a strămoşilor oaste era tăbărîtă. Deci ceialalţi toţi la cină era, iară împăratul cît de mult setos fiind, macara mulţime de izvoară avea, nu putea pren eale să-ş vindece seatea, ce oarecarea a lor fără de socoteală pofti de apa cea de la nepriateni întinzîndu-se să adăogea, şi slăbindu-l îl ardea. Dirept aceaea paicii,
Eentru a împăratului seate,cu mare do sadă : era, şi doi tinerei, ruşmtndu-se de pofta împăratului, cu toate armele s-au înarmat şi, coiful luînd, trecură şanţurile nepriateni-lor şi, ferindu-se de paznicii porţilor celor de margine, au ieşit cercînd peste toată tabăra nepriatenilor. Şi, cercînd izvorul; dentr-însul au adus împăratului. Şi el, macara că cu seatea să aprindea, socoti întru tot groaznică primejdie la suflet a fi, soco-tindu-se băutura tocma cu sîngele. Pentru aceaea, puind gîndul împotrivi poftei, au turnat băutura la Dumnezău, pentru ci putearnicu e cel intregu la minte gîndu si biruiască ale patimilor nevoi şi sa stingă ale strechilor îmflături şi ale trupurilor dureri, de prisosit fiind a să lupta şi, cu cea buni bunătate a gîndului, să scuipe toate ale patimilor biruinţe. Acum dară şi vreamea
Ere noi ne cheamă spre dovedirea vederii ceii întregu gînd. Că^de vreame ce adinei pace pentru buna leage părinţii noştri avea şi făcea bine, cît şi Se le fcu, împăratul Asiei, şi Nicanor să fie osebit lor agoncsită la ceale sfinte, şi politia Ia el si priimiia, atuncea

CAP IV

      Pentru oare care le Simon purtîndu-să Împotrivi cătră Onia, cela ce oarecînd vlădicia avea pren viaţi, om bun şi feridt, de vreame ce,în tot chipul pîrîndu-I pentru limbi, nu putu să-i faci riu. Deci pribegi ca si vînzi moşia. Pentru aceaea viind la Apolonie care era voivod Siriei şi Finichiei, zicea: „Bun cugetătorii! fiind la lucrurile împăratului, veni t-am si spuiu mulţi samă de mii de bani ai celor proşti, care sînt în visteriile ierusalim le anilor, să să fie adunat la besearică, osăbiţi fiind. Acestea si cuvin si fie la Se Ie f cu împăratul”. Aceastea toate pre amăruntul Înţelegînd Apolonie, pre Simon lăuda dc purtarea de grijă cătră împăratul. Şi mergînd cătră Selefcu, spise visteria banilor, şi luînd de la el volnicia, degrabă la moşia noastră împreună cu blestematul Simon şi cu foarte grea oaste viind, cu ale împăratului porund zicea ci au venit pentru ca si ia banii cei prosteşti ai visteriei. Şi norodul, dosidindu-să pentru cuvîntul acela şi pricindu-să foarte groaznicu,a fi, socotind ceia cc averile ş-au încrezut la visteria besearicii si si lipsească; şi Intru cît putea, opriia. lari Apolonie cu înfricoşări mergea la besearică; şi preoţii cu muieri şi copii în besearică rugîndu-să Iui Dumnezău să scutească besearică; şi hulindu-si locul şi suindu-si cea înarmaţi oaste a lui Apolonie spre jahul banilor, den ceriu îngeri călări s-au arătat, strălucind împrejur cu armele şi mulţi frici şi cutremur lor slobozind. Şi căzînd mai mort Apolonie spre cea de toate neamurile a besearicii îngrădire, mînile au întinsu la ceriu şi cu lacrămi pre jidovi ruga ca/ugmdu-să pentru el, vor îmbBnzi oastea cea cerească. Cu aceastea cuvinte mdemnîndu-să Onia arhiereul, mă cară ci şi aiminterelea s-au temut ca nu cîndai va gîndi împăratul Selefcu că den vicleşug omenescu să fie omorit pre Apolonie, rugatu-s-au pentru el. Şi el, foarte minunat mlntuindu-să, dusu-s-au să arate împăratului ceale ce i s-au întîmplat fui. Şi murindu Selefcu Împăratul, în urmi hio împărăţia firul lui, Antioh, bărbat mîndru şi năsimecu, carele, scoţînd pre Onia den vlădicie, pre Iason, fratele Iui, au pus vlădică, tocmmdu-se să-i dea lui pre an 3660 de talanzi; şi el porund Iui şi arhiereu a fi şi nărodul să povăţuiască, carele şi cercare au făcut limbii şi au ieşit den politia cetăţii spre toată fărădeleagea, cît nu numai la*  marginea moşiei noastre  şcoală făcîndu-se, [743] ce încă şi ajutoriul besearecii surpase; spre carele, mîniindu-se cea dumnezeiască judecată, pre sîngur lor l-au bătut pre Antioh. Că, de vreame ce era dînd războiu despre Eghipet cu Potolomeu, şi au auzit că,mţelegindu-se cum să fie murit el.iară unii ierusalimleani foarte să să fie bucurat, degrabă dară asupra lor purcease şi pradă pre ei; şi poruncă puse cum, carii dentru ei întru cea părintească leage vor petreace, să moară. Şi de vreame ce cu aceasta nu putu, ce toate ale Iui înfricoşări şi munci le vedea surpîndu-se, cît şi pre muieri, căci obrăzuia copiii cu pruncii, le surpa, ştiind mai nainte că aceasta vor păţi. De vreame dară ce poruncile lui să batjocuriia de nărod, el sîngur, pren munci, pre fieştecarele, cîte unul, îndemna să guste de ceale pîngărite mîncări, să să leapede de jidovie.

CAP V

      Văzînd dară înainte, cu sveatnicii împreună,tiranul Antioh, la oarecare loc nalt, şi oştele dvorind la el împrejur cu arme, porund lor cîte unul den jidovi a-i trage şi den cărnuri de porcu şi ceale junghiate la idoli să-i silească să guste, iară de nu vor vrea vreunii să mănînce spurcatu, pre acestea, în roată învîrtindu-se, să-i omoară. Şi mulţi împreună hrăpindu-se, unul dentîiu, anume Eliazar, de rudă preot, la ştiinţă legiuitorul şi de vîrstă îndelungat,—şi la mulţi den cei de prejur tirani,pen tru vîrstă, era cunoscut—, să aduse aproape de eL Şi văzîndu-I pre el Antioh, zise: „Eu mai nainte de ce voiu în-ceape ce vor să fie muncile ceale asupra ta, o, bătrîne, svătui-te-voiu ca, guitînd de carne de porcu, să te mîntuieşti, pentru că mă ruşinezu şi de vîrstă ta şi de cărunteaţe, carea, după atîţea ani, nu mi să pare a face filosofeaşte, petrecînd cu leagea cea jidovească. Pentru căci dară, fiind cu dare la fire de această mîncare de carne a vitei, te scărbeşti? Pentru că fără de minte iaste aceasta, să nu guşti den ceale ce-s, fără de ponoshi, dulci; şi nedirept iaste a urî ceale ale firii haruri. Iară tu şi mai fără de minte a face mi se pare, de te vei mîndri pentru adevăr, încă şi pe mine vei huli, spre a ta certare. Nu te vei deştepta de la cea bîrfiţ toare fîlosofia voastră şi răsipeşti gîndul tău cel mîhnit? Şi, închinîndu-te Ia a mea iubitoare de oameni mîngîiare, să nu să îndure de bătrîneaţele tale? Pentru că— şi amin te-ţ aduc—, deşi iaste o are carea văzătoare puteare aceştii legi ai voastre, va ierta pre tine spre toată fărădeleagea ce să face de nevoie' .Într-acesta chip auzind Eliazar, au cerşut cuvînt şi, luînd volnicie, înce-put-au a grăi în norod aşa: „Noi, Antiohe, cu
dumnezeiască leage nădejduit fiind a petreace, nid o nevoie mai silnică socotim a fi decît cea cătră leagea noastră bună ascultare. Pentru aceaea dară nid într-un chip a călca leagea vom. Şi ce, macara că nu cu adevărat ar fi leagea noastră, în ce chip gîndeşti, dumnezeiască, ce într-alt chip socotim pre ea a fi dumnezăiască, nid aşa slobod ar fi noao cea pentru bună-credinţă mărire a izmeni. Să nu socoteşti dară păcat mic a fi acesta, de vom mînca spurcat; pentru că, şi la mici şi la mari, a călca leagea tot o potrivă iaste; pentru că pren fieşte-care leage aseamene sa mîndreaşte. Ce batjo-cureşti fîlosofia noastră, ca cînd nu cu bună-cuvîntare întru ea am fi sănătos? Pentru că, întregăciunea minţii pre noi ne învaţă ca tuturor dulceţilor şi poftelor a birui şi bărbăţia a învăţa, ca toată durearea de bunăvoie a răbda, şi direptatea învaţă. Qt numai pre Cela ce iaste Dumnezău a cinsti cu mare cuviinţă, pentru aceaea nu măncăm spurcat; pentru că, crezînd a fi leagea lui Dumnezău, ştim că, după fire puind noao leage, Zidi-toriul legii ne iartă, şi ceale ce să vor împreuna cu ale noastre suflete au porundt să le măncăm, iară ceale ce vor fi împotrivă au oprit, să nu k rnîncăm. Tirănesc lucru iaste dară nu numai a ne îndemna pre noi să călcăm leagea, ce şi să rnîncăm. Ce nu vei rîde asupra mea acest ris, nid pre cei sfinţi ai strămoşilor; pentru ca să păzesc leagea, jurămînturi nu voiu părăsi, nid de mi-ai tăia ochii şi să-m topeşti ficaţii. Nu sînt eu aşa bătrîn şi fără de bărbăţie, cît pentru buna credinţă să nu mi să întinerească mie gîndul. Cătră aceastea roatele găteaşte şi focul îl suflă mai tare. Nu aşea mă îndur de ale meale bătrîneaţe, cît a strica eu pren mine leagea cea de moşie. Nu te voiu amăgi, leage învăţătoare, nid te voiu lepăda, iubită răbdare, nid te voiu ruşina, filosoafe cuvinte, nid te voiu tăgădui, preoţie cinstită şi a punerii legii ştiinţă. Curat pre mine părinţii vor priimi, nete-mîndu-mă de ale tale ceale pînă la moarte
nevoi”.

CAP VI

      Într-acesta chip împotrivă răspunzînd spre ale tiranului rnîngîieturi, stînd purtători de suliţe, cu amar trăgea pre Eliazar spre ceale de munci. Intîiu l-au dezbrăcat pre el şi apoi, legindu-I cu mîinile îndărăt, de amîndoao părţile cu bicele îl bătea, stri-gjnd strigă toriul de altă parte: „Supune-te supt poruncile împăratului!” Iară cel mare la minte Eliazar, ca în vis muncin-du-se, nici într-un chip să schimba, ce, înalţi întinzînd ochii la ceriu, să rumpe a cu bicele cărnurile bătrînului şi-i preacura sîngele şi coastele i să răniia. Şi căzînd jos, neputmd suferi trupul durerile, dirept [744] avea şi neclătit ghidul. Deci oarecare den cei amari pai ci sărind, in de şarturi îl lovi ia, ca si si scoale, fiind căzut. Iară el îngăduia durerile, şi huliia nevoia, şi răbda muncile; bătîndu-se, biruia, pre ceia ce munciia, bătrîn ul. Şi de aceiaş carii îl munciia era cu mirare,pentru bunătatea sufletului. Pentru aceaea, de o parte f ăcîndu-li-se milă pentru bătrîneaţele lui şi despre altă parte fiind ei tn pătimirea obiceaiului, apropiindu-se Ia el oare carii dentru ai împăratului, zicea: „Pentru/ce supt răutăţile aceastea pre tine fără de /socoteală te supui, Eleazare? Noi dară den ceale fripte cărnuri vom pune, şi tu, făţărind ci guşti den ceale de porc, te mîntuiaşte”. Şi Eleazar zise: „Nu aşa riu si gîndim cei ce sîntem feciorii lui Avraam, cît muindu-ne de suflet; necuvios lucru iaste noao si făţămicim, că fără de socoteală iaste, trăind spre adevăr viaţa cea pînă la bătrîneaţe şi slava cea de asupra ei după leage păzîndu-o, de acum să ne pre menim şi noi singuri să ne facem celor tineri pildă necredinţu, ca şi arătare să ne facem mîn-cării de spurcăciuni; şi ruşinat lucru iaste, de vom mai trăi puţină vreame, şi aceasta —batjocorindu-ne de cătră toţ, pentru frica;'. Aşa mare Ia minte pre el văzîndu-l şi nid spre mila lor premenîndu-se, Ia foc pre el îl aduseră, unde, pren ceale cu rău meşterşug lucruri de mund arzîndu-I de tot, pre el ÎI arunca şi pocioase turnări
Sren nările tui vărsa. Şi el, pînă Ia oase .ind ars şi vrînd să-ş lase sufletul, întinse ochii cătră Dumnezău şi zise: „Tu ştii, Dumnezăule, că fiind mică putinţă a mă mîntui, cu mund arzătoare moriu pentru leagea. Deci blînd fii limbii Tale, destul fiind pentru dînşii cu a noastră certare; curăţitoriu fă lor sîngele nostru şi, In locul sufletelor lor, ia sufletul mieu”. Şi aceastea zicînd cel sfînt bărbat, cu bună cinste muri.
Sărturisit dară biruitoriu iaste patimelor 1 bun credincios gînd, pentru că, de ar fi biruit patemile pre gînd, acestora dară aş da mărturia biruinţii; iară acum.gîndul pre patime biruind, lui dăm cu cuviinţă biruinţa povăţuirii. Şi pre dirept iaste a mărturisi noi tăria a fi a gîndului, unde şi ceale den afară dureri ară tu că au biruit gîndul, şi a desfătărilor a birui, şi nid Ia eale a se
supune.

CAP VII

      Pentru că ca un bun drmadu.gSnduI părintelui nostru Eleazar, drmuind a bunii-credinţe corabie întru a patimelor genune, şi preacăznindu-se cu ale tiranului mfricoşări, şi strecu-rindu-ce cu ale caznelor valuri, nid într-un chip au întors cîrmele bunei-credinţe, pînă unde au înotat la vadul biruinţei cei fără moarte. Nu ci doară cetate, la muhe şi de multe fealiuri dc meşterşuguri au îngăduit, cu vitejie vrodinioară băundu-se, precum pre as fin tul acela, sfintul suflet cu cazne şi cu ele aş te arzmdu-se, au biruit pre cd ce încunj ura, pentru gîndul bunu-credinţe, care era sprrjenitoriu. Ca o margine înainte răpaos al său cuget părintele Eleazar întin-zlnd, au înfrînt pre ceale ce să nebuniia ale paternilor furtuni. O, vreadnice al preuoţiei preote, nu ţ-ai spurcat cei sfinţiei dinţi, nid pre pîntecele cel ce dumnezăiasca credinţi au priimit, ce [nu] l-ai împreunat cu spurcată mîncare. O, tocmitoare de leage şi filosoafe dumnăzăiescului cuvînt, ca acestea trebuie a fi ceia ce preoţesc leagea, cărei cu al său sînge şi cu vitejască sudoare ceale pînă la moarte patime sprrjenesc. Tu, părinte, buna leagea noastră, pren răbdări, spre slavi o ai adeverit şi, curăţia cinstindu-o, nu o ai stricat, şi pren fapte încrezute ai făcut ale dumnezăieştii filosofii cuvinte. O, decît munca mai silnice bătrîne şi decît focul mai tare uncheaşule, şi mai mare decît patemile, Eleazare! Că, precum părintele Aaron, fiind înarmat cu cădealniţa, pren mulţimea limbii alergîndu, pre cel arzătoriu înger au biruit, aşa feciorul Iui Aaron, Eleazar, pren foc topindu-să, nu i să întoarse gîndul şi—cea mai de minune--, bătrîn fiind, dezlegate fiind ale trupului întinsori cătră părintele, şi slăbănogite cărnurile, şi ostenite vinile, si întineriră pren gîndu. O, fericite bătrîneaţe, şi cinstite cărunteaţe, şi viaţa de leage, pre carele credincioasă peceate a morţii le-au săvîrşit! Vezi dară, bătrîn bărbat cea pînă la moarte dureare au trecut cu mintea pentru buna-credinţă; mărturisit povăţuitoriu iaste patimilor cel bunu-cre-dindos gînd. Pentru aceaea dară şi tinerii, cu al bunei-credinţe gîndu, filosofind, mai greale mund biruită.

CAP VIII

      Pentru că.de vreame ce după aceaea să birui la arătare tiranul, neputîn-du să îndeamne pre bătrîn a mînca spurcat, atuncea foarte cu patimă porunci pre alţii den robimea jidovească să aducă. Şi, de vor mînca spurcat, să-i sloboază, mîncînd. Iară de să vor prici, mai amar să-i muncească. Aceastea rîndu-ind tiranul, era adueîndu-si, cu bătrînă maică, 7 fraţi buni şi viteaji şi întru tot dăruiţi. Bucură-să de ei şi, de buna-cuviinţă mirindu-să, Ie zîmbi lor şi, aproape chemmdu-i, zisă: „O, tinerilor cu iubire de socotinţă, frumseaţele voastre eu laudu şi, mulţime de atîţea fraţi prea-cinstind, nu numai sfătuiescu să nu vă nebuniţi aceiaş nebunii cu cel mai nainte căznit [745] bătrîn, cc vă şi rog, împreună îngăduind eu, ca să dobîndiţi al mieu prieteşug; pentru că aş putea, în ce chip a certa pre ceia ce nu ascultă la ale meale porunci, aşa şi a face bine celora ce pre mine bine vor asculta. Creadeţi dară că şi boierii asupra lucrurilor meale veţi lua, lepădîndu-vă de cel de moşie al vostru al politiei obiceaiu şi luîndu viaţă eUnească şi, primenindu-vă, desfătaţi-vă în tinereaţele voastre. Că, de vreame ce cu urgie mă veţi face, pren neascultare, îndemna-mă-veţi pre mine spre groaznice munci pre fieştecarele den voi, cîte unul, pren munci să-l pierzu. Facă-vă-se dară milă de voi, de carii şi eu, nepriatenul, şi de vîrste şi de frumseaţe nu mă înduru. Nu socotiţi aceasta că doară nu vă va fi nemica neascultlnd, ce cu strămutătură a muri voi iaste gata!” Şi aceastea zicînd, porund să să puie înainte unealtele ceale de munci, ca doară şi de frică va pleca pre ei să mănînce. Şi deaca puseră înainte purtătorii de suliţă vîrteajăle, deznodaturile, şi legăturile, şi roatele, şi pavezele, şi căldările,şi tigăile,şidegetarile, şi mînile ceale de fier, şi pe an ele, şi foii focului, răspunzînd tiranul, zise: „Voinicilor, fie-vă frică, că şi judecata care cinstiţi blinda va fi voao, celor ce de nevoie călcaţi leagea!” Şi ei, auzind mîngîituri şi văzînd groaznice, nu numai să temură, ce şi împotrivă filosofiră tiranului şi, pren bună cuvîntare, tirania lui o surpară. Şi ce vom gindi? Neîndurători cu sufletele era vreunii şi ne-bărbaţi întru ei? Ce cuvinte le-ar hi trebuit a zice? Au nu cu aceastea?: „O, ticăloşii noi şi foarte fără de minte! împăratul pre noi rugîndu-ne şi spre bună-facere clwmîndu-ne, de vom asculta de el, pentru ce cu voie deşartă pre noi ne veselim şi muritoare neascultare cutezăm? Nu ne vom teame, bărbaţi fraţi, de unealtele muncilor? Şi vom socoti înfricoşările caznelor, şi vom fugi de mărirea cea deşartă aceasta şi de cea purtătoare de pierzare semeţie; să ne fiemilădevîrstele noastre. Şi să nu ne îndurăm de ale maicii bătrîneaţe şi să ne aducem aminte că, neas-cultînd, vom muri, şi ne va ierta pre noi cea dumnezăiască judecată, pentru nevoie de împăratul temîndu-ne? Ce ne scoatem pre noi den viaţa cea dulce şi ne lipsim pre noi de lumea cea dulce? Să nu silim nevoia, nid să iubim dnstea spre a noastră strămutare; nid singură leagea de bunăvoie pre noi ne omoară, temîndu-ne de unealtele ceale mun-citoare. De unde s-au pus noao atîta iubire de price şi ne place răbdarea cea purtătoare de moarte, putînd cu volnide a trăi, împăratului supmndu-ne?”Ce de aceastea nemica nu ziseră tinerii cei ce vrea să să muncească, nid ş-au adus aminte, pentru că era nebăgători de samă de patime şi sînguri-ţiitori de
dureri, cît, îndată ce-au tăcut tiranul sfătuind pre ei ca să mănînce spurcat, toţi cu un glas dempreună, ca dentr-un suflet, ziseră
cătră el:

CAP IX

      Ce zăboveşti, o, tirane? Pentru că gata sîntem a muri  decît a călca ceale de moşie ale noastre porunci; pentru că ne ruşinăm de cuviinţele ceale de la strămoş, de nu cu cea sfeatnică a legii bună ascultare şi cu Moisi ne vom lăuda* Nu sfătui, tirane  fărădelegi; nu ne milui pre noi mai mult decît noi, urindu-ne pentru că, mai greu decît moartea aceasta  socotim a fi mila ta cea spre cea fără de leage mîntuire a noastră. Şinespari pre noi înfricoşindu-ne cu moartea cea pren munci, precum nu cu puţin mainte de Elia* zar învăţînd. Şi, de vreame ce bătrînii jidovilor, pentru buna-credinţă şi munci răb-dînd  au bine-crezut, mai pre dirept ar fi de am muri noi  tinerii  muncile nevoilor tale ncbăgîndu-Ie în seamă, care şiînvăţătoriul nostru, bătrînul, le-au biruit. Ispiteaşte dară, tirane! Şi cu ale noastre suflete de ne vei omorî pentru buna-credinţă, nu gîndi să ne strici noao  muncindu-ne! Pentru că noi  pre cea rea patimă şi răbdare  ale bunătăţii biruinţe vom purta  iară tu, pentru anoastră pîngărită ucidere, destulă muncă vei îngădui, de cea dumnezăiască, veacinicî'1. Acestea aşa zicînd, nu numai ca cînd s-ar fi îngreuiat asupra unor neascultători tiranul  ce ca şi asupra unor nemulţămitori să urgisi. Dirept aceaea  pre cel mai mare dentr*înşii
Eorunddu să îl aducă pairii şi  rumpîndu i aina, îi legară mîinile şi braţele cu cure ale, de altă parte, ck, bătîndu-l cu bicele  au ostenit. Nemica nu săvîrşind  pusără-l pre el pre roată, prejur carea întinzîndu*se cel de bună rudă născut tinerel  să deznoda; şi  den toate încheieturile frîngîndu-sc, huliia zicînd: „Tirane preapîngărite  şi al cereştii judecăţi vrăjmaşu, şi fără de omenie, n-am ucis oameni, de mă căzneşti într~acesta chip, nid am pîgînit,cc leagea dumnezăiască păzesc*'. Şi  purtătorii de suliţe zicînd: „Mărturiseaştc că vei mînca, casă te mm tuleşti dc inund Mt iară d zise: „Nu aşa vă iaste voao mai tare roata  o  spurcaţi pos-luşnid  cît a în frin a gîndul mieu! Tăiaţi-mi mădularile şi îm ardeţi cărnurile, şi strămutaţi închieturile  pentru că  pren toate mu n die, vă voiu supune pre voi, că singuri feciorii ovreailor  pentru bunătate  sînt nebiruiţi1-. Aceastea zicînd  foc dede-suptu-i aşternură şi să deaderă în laturi  mai întinzînd roata, nunjindu-se de toate părţile roata de sînge. Şi grămada cărbunilor de picăturile puroilor să stingea şi prejur osia roatei cura cărnurile. Şi [746] tăiată  împrejur fiind închegarea oaselor, cel mare la minte si tinerelul Avramieu n-au suspinat, ce,precum în foc primenindu-se, spre nestricare răbda cu vitejie strămutările, „Asemănaţi-vă mie, fraţilor!” zicînd: „Să nu părăsit rîndul veacului mieu, nid să vă lepădaţi de a frăţiei meale bărbăţie sfintă si blagorodnică; oştire oştiţi pentru buna-credinţă, pren carea blinda e cea direapta şi de moşie a noastră socotinţă; care) s-au făcut neamului, certa-va pre cel necertat tiran”. Şi aceastea zicînd cel sfîntscuvios tinerel, îş lepădă sufletul. Şi mirindu-sc toţi de tăria sufletului fui, aducea purtătorii de suliţe pre cel de vîrstă după cel dentîiu, al doilea. Şi puind mînile ceale de fier cu ascuţite unghi, la lucru de muncă făcut în chip de pavăză, l-au legat pre el, cît între-bîndu-l de va vrea să mănînce porc, mai nainte de a se mund, cel de bună rudă gînd au auzit; trăgîndu-i cu mînile de fier carnea toată şi pialea capului, de la umere pînă la barbă, hiarăle ceale ca pardosii au tras, şi el, această dureare cu greu îngăduind, zicea: „Qtu e de dulce tot chipul morţii pentru cea de moşie a noastră bună-credinţă! Nu ţi se pare, decît toţi mai fără de omenie tirane, mai mult decît mine tu acum a te mund, văzînd că să biruiaşte cel tirănesc al tău mindru gînd de răbdarea cea pentru bună-credinţă a noastră? Pentru că eu, cu ceale pentru bunătate dulce ţi, de dureri mă uşurez, iară tu întru ale păgîruei înfricoşări te munceşti. Iară nu vd scăpa, preapîngă-rite  tirane, de judecăţile dumnezăieştii
urgii!” \

CAP X

      Şi acesta de veacinică pomenire moarte îngăduind, cel al treilea si aducea, rugîndu-se mult de citră mulţi pentru ca, gustind, si si rnîntuiască; şi el strigînd, zise: „Nu ştiţi ci un tată pre mine cu cd morţi m-au semănat şi unaş maică m-au născut şi pre ale lor porund ne-am hrănit. Nu leapăd cea de bună rudi a frăţiei rudenie”. Şi ei, cu amar suferind mdrăznirea bărbatului, cu unealte puitoare la închieturi minele lui şi pidoarele deznoda şi, dentru închieturi zăvorîndu-Ie, le dejghina; şi deagetele, braţele, şi fluierile, şi corurile le frînşea. Şi nid într-un chip putea pre el să-I înfrineaze. împrejur trăgîndu-i pialea, cu marginele, vîr-funle deagetelor săbeliia. Şiîndata-l aducea împrejurul roatei, prejur carea, dentru în-chtetură ieşindu-i mădularele, îi scotea mădularele, îş vedea cărnurile căzînd împrejur. Şi asupra ficaţilor picături de sînge cura. Şi, vrînd si moară, zise: „Noi dară, o> prea-pîngărite tirane, pentru învăţătura şi bunătatea lui Dumnezău aceastea pătimim, iară
tu, pentru pîgînătate şi pentru spurcata ucidere, nepricepute vd ribda mund*4. Şi acesta murind cu cuviinţă frăţească, pre al patrulea trăgea, zicînd:,,Să nu te nebuneşti şi tu cu nebunia fraţilor tăi!” Şi el zise lor: „Nu aveţi voi focul aşa mai arzătorfu, cît să mă înfricoşaţi pre mine; pre feridta a fraţilor miei moarte şi cea veacinică a tiranuluiperire, şi pre cea pururea pomenită a celor buni credincioşi viaţă, nu mă voiu lepăda dc cea de bun rod frăţie. Gîndeaşte, tirane, muncile, pentru ca şi prin eale să te înveţi că frate sînt celor de mai nainte munciţi! “Ace as te a auzind cel de sînge mîncătoriu, şi ucigătoriu, şi preapîngărit Antioh, au poruncit limba lui să-i taie. Şi el zise: „Macara că vei lua organul glasului, iară incaş şi pre cei ce tac îi ascultă Dumnezeu. Iată, înainte s-au slobozit limba. Tăiaşi-o, că nu pentru aceasta vd tăia limba ghidului nostru. Cu dulceaţă pentru Dumnezău părţile trupului le ciuntim, iară pre tine curind te va certa Dumnezău, pentru căpieceadntă-toare de dumnezeieşti le laude limbă o tai”.

CAP XI

      Deci deaca muri şi acesta cu mund căznindu-se, cel al cincelea au sărit, zicînd: „Nu zăbăvi, tirane, spre acea pentru bunătate caznă, că şi eu de Ia sini-m am venit, ca, şi pre mine omorîndu-mă, certare de mai multe nedireptiţi vei fi datoriu la cea cerească judecată. O, urîtoare de oameni şi uritoare de bunătate, ce am făcut noi de ne prazi într-acesta chip? Căci creadem în Ziditoriul tuturor şi după a Lui bună leage trăim? Ce aceastea de cinste, nu de cazne sînt vreadni-cc”. Ca aceastea zicînd, dărdaşii legmdu-l pre el, îl trigeasprepavăză,de care legîndu-I pre el de genuche şi aceastea cu cleaşte de fier împreunîndu-le, îi înduplecară mijlocul spre o pană de roată, prejur carele cu totul pre împrejurul roatei, ca un scorpiu înfrin-gîndu-se, să deznoda. tntr-acestaş chip şi duhul strîngîndu-i-se, şi trupul rupmdu-se: „Bune-zicea-, fără de voie,o, tirane,hără-zeaşti noao haruri, pren mai tari dureri, arătînd cea despre leagea noastră tărie”. Şi murind şi acesta, cel a şaselea tinirel să aducea; pre carele, întrebînd tiranul de va vrea să mănînce, să să slobozească, zise: „Eu de vîrstă decît fraţi sînt mai tînăr, iară la cuget de o vîrstă, pentru că la accasteaş şi născînd şi hrănindu-ne am fost; şi pentru aceasteaş şi a muri datori sîntem aseamene. Deci, de ţi se pare ţie a mund căci nu mănmcu spurcat, munceaste!”Aceastea el zicîndu-le, aducea pre el la roată, de carea întinzîndu-se [747] afară den mădulare şi dejghinîndu-să, să ardea dedesupt; şi cu frigări ascuţite arzîn-du-le, la spate le aducea  şi coastele pătrun-zîndu-le  şi ficaţii ardea* Şi el, căznindu-să, cel de sfintă şi cuvioasă osteneală, zicea: „Spre carele  pentru buna-credinţă, spre deprindere de dureri  atîţea fraţi, chemaţi fiind  nu ne-am biruit, pentru că nebiruită iaste, o, tirane, cea bună-credincioasă ştiinţă, cu bună bunătate înarmatu fiind, voiu muri şi eu cu fraţii miei  mare vrăjmaş al mieu biruind  înnoitoare de munci şi vrăjmaşi celor ce adevărat binecred. Şase tinerei am surpat tirania ta  pentru că ă nu putea tu să prcmeneş ti gîndul nostru, nici a ne sili cătră mîncarea spurcăciunii  au nu-ţi iaste ţie1 surpare? Focul tău re ace e la noi, şi fără de dure are pavezele, că nu ai tiranului, ce ai dumnezeieştii legi stau înaintea noastră purtători de suliţe. Pentru aceaea nebiruit avem gjndul”.

CAP  XII

      Şi deaca şi acesta cu fericire muri puindu-se întru o căldare, cel al şaptelea veni, decît toţi mai tînăr, spre carele milos ti vindu-să tiranul, macara că rău de cătră toţi fraţii pre sine chinuindu-să, ades tiranul, şi văzînd legăturile prejur, copil fiindu, mai aproape de el I-au chemat şi a-I mîngjia să ispitiia, ziccîndu:„Săvîrşitul nebuniei fraţilor tăi îl vezi, că, pentru neascultarea, strămutîndu-să, au murit. Şi tu, de nu vei asculta, sărace, muncindu-tc şi tu, vei muri mai nainte de vreame-ţi; iară ascultînd, priatin vei fi şi lucrurile împărăţiei vei povăţui”. Şi aceastea mîngîindu-l, pre maica copilului au chemat, ca, de sine făcîndu-i-să milă, de atîţea feciori fiind lipsită, să să pornească cătră mîntuire, cu bună ascultare făcînd pre cel rămas; şî maică-sa, cu cel ovreiescu glas mdemnîndu-l pre el, după cum vom grăi, „Dezlegaţi-mă, zise, ca să zicu împăratului şi, împreună cu el, la toţi priatenii”. Şi bucurindu-se foarte spre făgăduinţa copilului, dc sîrg îl dezlegară. Şi alcrgînd la una de aproape den tigăi necurate, zise: „ Şi decît toţi răii prea păgîne tirane, nu te ruşinaşi, de la Dumnezău luînd bunătăţile şi împărăţia, şi slugile Lui a le omorî, şi pre cei de bună-c re dinţa învăţători să-i strămuţi? Pentru care aşteaptă-te certarea mai cu adease şi veacinicul focu, şi munci carele în tot veacul nu te vor părăsi. Nu te ruşinaşi, om fiind, cel ce eşti aseamenea ca o hiară, pre cei de o potrivă pătimitori şi tot den nişte stihii fiind făcuţi, să le tai limbile şi, într-acesta chip muncindu-i, să-i căzneşti? Alţii dară, vitejaşte murind, au plinit cea cătră Dumnezău bună-credinţă,
iară tu rău vei plînge, pre cei ai bunătăţii ostenitori fără de vină omorindu-i. Pentru aceaea şi eu a muri vrind, nu fug de cătră a fraţilor miei vitejie”. Şi aceastea zicînd, sîngur au sărit asupra tigăilor şi aşa-ş deade
sufletul.

CAP XIII

      Vezi dară că ceale pînă la moarte dureri au călcat cei şapte fraţi. împreună s-au mărturisit de cătră toate părţile, că sîngur-ţîitoriu paternilor iaste cel bun-credincios gînd; că în ce chip, de s-ar fi supus paternilor, ar fi mîncat spurcat, zicere-am: Acestea dară pre sine să să fie biruit. Ce acum nu aşa, ce cu gîndul cel ce să laudă la Dumnezău au biruit patimele; şi nu iaste a ne băga de samă domnia cugetului, pentru că au biruit şi paterna şi durerile. Cum dară nu iaste la acestea cuvîntarea cea bună, de paterni biruitoare, a mărturisi, a rii pren ale focului dureri nu s-au întorsu? Pentru că, în ce chip sînt puse, înainte-s turnurile limanurilor, înfricoşerile valurilor înfrîngîn-du-le, cu linişte da vadul celor ce umblă, aşa cea cu şapte turnuri a tinerilor bună cuvin tare, care au întărit vadul bunei-cre-dinţe, au biruit neoprirea paternilor. Pentru că, întinzînd danţul Dunei-credinţe, în demn ară-se unul pe altul, zicînd: „Fră-ţeaşte să murim, fraţilor, pentru leaşea! Să ne asămănăm celor trei tineri de la Siria, carii pre cel în tocma cu focul cuptoriu au călcat. Să nu fim bărbaţi fricos cătră a bunei-credinţe arătare*'. Şi unul„Aibi nă-deajde, frate!** zicea;iară altul: „Cu blago-rodnie rabdă!”;iară altul, pomenind,zicea: „Aduceţi-vă aminte de unde sînteţ!”;sau „Cu mîna Cărui părinte a să junghia pentru buna-credinţă au îngăduit Isaac?” Şi fieşte-care, unul altuia, toţi împreună căutînd luminos şi foarte îndrăzneţi loruş, zicea: „Lui Dumnezău să ne făgăduim den toată inema, Celui ce au dat sufletele, şi să ne purtăm prejur paza legii! Trupurile să nu ne teamem de cela ce să pare că omoară trupul, pentru că mare e primejdia sufletului în munca cea veacinicî”, zicînd celor ce calcă porunca lui Dumnezău: „Să ne înarmăm dară cu dumnezeiasca biruinţă dumnezeiescului gindu, pentru că, aşa murind noi, Avraam, Isaac şi Iacov ne vor arăta şi toţi părinţii ne vor lăuda”. Şi fie ş te căruia den iraţii cei ce să trăgea dentru ei zicea cei rămas:„Să nu ne ruşinezi pre noi, frate, nici să amăgeşti pre ceia ce au murit mai nainte de noi fraţi; nu fiţ necunoscători de ale frăţiei dragoste, carele cea dumnezăiască şi preaînălţată socoteală pren părinţ celor ce s-au făcut le-au împărţit şi pren pîntecele mai cei răsădind, întru [748]care, fraţilor, vreamea potrivă Iă cu inel u-o, si întru unaş vreame zidindu-ne, şi de Ia un sînge crescîndu-ne, şi pren un suflet săvîrşîndu-ne, şi pren mijlocul unii vremi năseîndu-ne, şi tot dentru unele izvoară bînd lapte, dentru carii împreună să hră-nescu de-mbrăţăşare iubitoare de fraţi suflete şî crescu mai tare, pentru soţia ta te hrăniiu, şi pentru cea de toate zilele obi-ciuire, şi ceiialalte învăţături, şi pentru a noastră leagea lui Dumnezău învăţătură”. Aşadară, fiind împreună pătimitoare iubirea frăţiei, cei şapte fraţ mai vîrtos a paterni împreună fură întru eiş, pentru că, o leage fiind învăţaţi, şi tot unele bunătăţi învă-ţînd, şi cu cea direapta viaţă împreună hrănindu-se, mai vîrtos pre ei să iubiia, pentru că cea aseamene rîvnire a bunei bunătăţi adăogea lor cea dentru ei unire; pentru ci cu bună-credinţă mai dorită lor îş făcea iubirea frăţiei, ce însă şi pentru fire, şi pentru obiceaiu, şi ale bunătăţilor năravuri, ceale ale frăţiei lor iubiri împreună adăo-gînd, fură plăcuţi fraţii pentru buna-credinţă, cei rămas pre cei ce să căznesc văzînd pînă la moarte muncindu-se.

CAP XIV

      Şi încă şi la caznă mdemnînd, cît nu numai a nu băga samă durerile, ce încă şi patimile iubirei de frăţie a birui, oh, decît ale împăraţilor gînduri mai împărăteşti şi decît cei volnici mai volnici, nimeni dentru cei 7 tineri s-au spăimîntat, nici cătră moarte s-au lenevit, ce toţi, ca spre a nemorţii cale alergînd, spre cea pren munci moarte sîrguia. Şi precum mîinile împreună şi picioarele împreună cu ale sufletului povăţuituri să pornesc, aşa sfinţii tinereii aceia, ca dentr-un suflet, de cea fără de moarte bună-credinţă pornindu-ce, spre cea pentru ea moarte să tocmiră. O, preasfîntă săptămînă a celor tocmit împreună fraţi, pentru că, în ce chip 7 zile sînt ale facerii lumei, prejur buna-credinţă, aşa prejur săptămînă jucind, tinerii încungiură, frica muncilor surpînd. Acum noi, auzind chinuirea tinerilor ne îngrozim, iară aceia, nu numai văzînd, ce nici auzind cuvîntul înfricoşării cel de-ndată, ce încă şi pătimind, răbda. Şi aceasta pren ale focului dureri, dentru carele ce altă ar fi mai cu dure are? Pentru că ascuţită şi cu cutremur fiind putearea focului, de sîrg au topit trupurile. Şi nu socotit lucru minunat de au biruit gîndul bărbaţilor acelora întru munci, unde şi a muierii minte, mai de multe chipuri, au nepregetat durerile, pentru că maica celor 7 tinerei acelora au suferi? stră-routăturile fieştecăruia den fii. Şi să veade cum de multe fealiuri iaste a iubirei de fii
dragoste, trăgind toate cătră a fuior împre-ună-pătimire, unde şi ceale necuvîntătoare vite, spre ceale ce să nasc dentr-însele, aseamene împreună-pătimire şi dragoste au ca şi oamenii. Şi ce trebuie a arăta la fii patima cea ce iaste pren ceale necuvîntătoare vite? Unde şi albinele, pentru naşterea cerii, să apără de cei ce să apropie şi ca cu bold de hier lovesc pre cei ce să apropie la cuibul lor şi să apără pînă la moarte.

CAP XV

      Iară muma celor tineri, care era cu Avraam Ia un suflet, nu o au mutat cea dempreună-patimă; nu fiilor muma cea mai cu dor, doao lucruri fiind înainte: buna-credinţă şi a celor şapte fii mîntuire, (nuj cea după vreame, după a tiranului făgăduinţă, [cej buna-credinţă mai mult au îndrăgit, ceaea ce mîntuiaşte la veacinică viaţă după Dumnezău. O, în ce chip aş grăi, după închipuire, ceale iubitoare de fii ale părinţilor pati-me, a sufletului şi a chipului asemănare la un copil, minunat chip mic de copil pecet-luindu-se? Mai vîrtos că maicile, fiind mai pătimaşă decît taţii, la naştere sînt mai împreună-pătimitoare, pentru că, cu cît sînt mai slabe de inimă şi mai iubitoare la naştere sînt mai cele, cu atîta mai vîrtos sînt iubitoare de fii; şi decît toate maicele făcutu-s-au a acestor şapte mumă mai iubitoare de fii, carea, cu şapte naşteri, cea cătră ei răsedind iubire cu dragoste şi, pentru multele dureri ale fieşte căruia dentr-înşii, cea învăţată mumă avînd cea dempreună-pătimire cătră ei, pentru frica cea dumnezăiască n-au băgat samă de a fiilor deşartă mîntuire. Şi încă şi pentru cea bună bunătate a fiilor şi cea cătră leagea lor bună patimă, mai mare avea dragostea la dînşii, pentru că direpţi era, şi întregi La minte, şi tari de suflete, iubitori de fraţi, iubitori de maică, aşa cît şi pînă la moarte ceale ale legii păzind, asculta pre ea.Ce însă mă cară că atîţea fiind ceale de iubirea fiilor, spre cea dempreună-pătimire trăgînd ei pre mumă-sa, asupra ii 11 iu nu ia dentru ei ceale de toate fealiurile cazne au putut să mute gîndul ei, ce cîte un fiiu şi împreună pre toţi muma îi îndemna Ia cea pentru bună-credinţă moarte.O, fire sfintă, şi iubire de părinţi, şi înţeleagere iubitoare, cu dragoste, şi hrană, şi ale maicelor neînfrînte patimi, cîte unul strămutîndu-se şi arz în du-se văzînd, muma nu se schimba, pentru buna-credinţă, trupurile fiilor vedea prejur foc topindu-se, şi ale mînilor şi ale pi-doarelor deagete pre pămînt adiind, şi cealea ale capetelor pînă la bărbii cărnuri ca nişte obraze, înainte zăcînd, o, mai amar acum [749] maica dureri ispitindu-se pentru durerile ceale ce era asupra lor! O, singură muiare, buna-credinţă întreagă născîndu-o, nu te-au mutat cel dentîiu născut dîndu ş suflarea, nici al doilea care era în munci n-au văzut la tine jale, nici al treilea, dîndu-ş sufletul, nici ochii fieştecăruia văzînd, ca juncii, asupra muncilor căutînd cazna lor şi nările msemnînd înainte moartea lor; n-ai plîns văzînd trupurile fiilor arzîndu-se, şi preste mîni mîni tăindu-se, şi preste capete capete tăindu-se de la grumazi, şi preste morţi morţi căzînd; şi movilă văzînd danţul fiilor pren munci, n-ai lăcrămat. Nu sînt aşa ale sirinilor viersuri, nici glasurile de lebădă trag cătră iubirea auzului pre ceia ce aud glasurile de fii cu cazne pre maică strigînd, pentru că , în ce chip la sfătuire întru al ei suflet, văzînd groaznici sfeatnici: firea, şi naşterea, şi iubirea fiilor, şi a fiilor stră-mutături, doi sorţi ţiind muma: de moarte şi de mîntuire,pentru fii, n-au conoscut pre cea ce min tuia şapte fii, spre mîntuire de puţină vreame, de cea de Dumnezău creză-toare a Iui Avraam tărie fata ş-au adus aminte. O, maica neamului, izbînditoare de leage, şi scutit o are bunii-credinţe, şi pren osteneala ficaţilor purtătoare de biruinţă 1 O, ceaea care eşti decît bărbaţii spre tărie mai bărbată şi decît bărbaţii cătră răbdare mai vitează, pentru că, în ce chip chivotul lui Noe întru cel den mulţimea lumii potop purtînd lumea, tare răbda valurile, aşa şi tu, păzitoare legii, de toate părţile, întru ceale ale patimilor răvărsîndu-te cu potop şi cu tare vînturi, cu ale cuielor mund cuprin-zîndu-te, vitejaşte ai răbdat cea pentru ■ bună-credinţă fortuna.

CAP XVI
      Vezi dară, şi muiare bătrînă, şi de şapte copii mumă, au răbdat văzînd ceale pînă la munci ale fiilor: Mărturisit iaste sîngur-ţiitoriu paternilor cel bun-credincios gîndu. Arătat-am dară că nu numai bărbaţi patimile au biruit, ce şi muiare ceale prea mari mund au trecut,cu gîndul. Şi nu aşa sălba-tid era leii cei prejur Daniil, nid ceia ce spre Misail ardea cuptoriul cu prea văpăiosul foc, precum a iubirii de fii fire ardea pre ea, văzînd pre ei aşa în multe fealiuri căznindu-să cei şapte fii; ce cu gîndul bunii-credinţe au potolit atîtea şi ca aceastea patime muma, pentru că aceasta iaste a socoti, că, de ar fi fost muiare fricoasă la suflet, măcară că mumă era lor, ar fi plînsu pentru ei şi, poate fi, aceastea ar fi zis aşa: „O, ticăloasa eu, şi de multe ori de trei ori ticăloasăKcarea şapte copii nas cînd, a niccunuia maică m-am făcut! O, deşarte şapte purtări de
naşteri şi nefolositori şapte cîte de zeace luni! Şi aplecaturi fără rod, în deşert. O, fiilor, asupra voastră multe dureri am răbdat şi mai greale griji de hrană! O, fiilor miei, cei neuisuraţi şi cei însuraţi fără de folos, nu voiu vedea dentru voi fii, nid moaşă chemîndu-raă mă voiu ferici! O, cea de mulţi feciori şi buni feciori, eu, muiare văduvă şi singură mult jăluită, nici de voiu muri, să mă îngroape afară den fii cineva!'* Ce cu aceasta plîngere pre nimeni nu plîngea cea sfintă şi bună-credindoasă maică. Nici, ca să nu moară, înturna pre vrunul dentru ei; nici, ca cînd n-ar hi murit, s-au mîhnit, ce, ca de diamant avînd gîndul şMpre nemoarte, de iznoavă, zidind numărul fiilor, mai vîrtos, pentru bună-credinţa, spre moarte pre ei îi îndemna rugîndu-să. O, maică, pentru buna-credinţă a lui Dumnezău oşteancă bătrînă, şi pren răbdare muierească şi pre tiran ai biruit; şi cu faptele, şi cu cuvintele mai tare te-ai aflat decît un bărbat, pentru căci că te-ai prinsu cu copiii-ţ şi stai, văzînd pre Eleazar muncindu-să, şi ziceai copiilor cu cea ovreiască limbă: „O, copii, vitejască e ostineala, spre care chemîndu-vă, pentru mărturisirea limbii osteniţi-vă cu osîrdie pentru cea părintească leage, pentru că grozav iaste cel bătrîn acesta a răbda ceale pentru bună-credinţă dureri! Şi voi, tinerei fiind, să vă îngrozit de mund? Aduceţi-vă aminte că pentru Dumnezău cu lumea v-aţi împreunat şi viaţa aţi gustat. Pentru aceaea datori sînteţi toată durearea să suferiţi pentru Dumnezău, pentru Carele şi părintele nostru, Avraam, sîrguia pre părintele limbilor, pre fiiu-său, Isaac, să-l junghe. Şi mîna cea părintească văzîndu-o purtătoare de sabie, adueîndu-o asupra Iui, nu s-au spămîntat. Şi Daniil cel dirept la lei s-au băgat. Şi Anania, Azaria şi Misail la cuptoriul focului s-au împrăştiatei au răbdat pentru Dumnezău. Şi voi dară, aceaeaş credinţă cătră Dumnezău avînd, nu vă scirbiţi, pentru că nesocotit lucru iaste, ştiind bună-credinţa, să nu vă împotriviţi durerilor”. Pren aceastea cuvinte, cea de şapte fii maică,cîte unul, pre fieştecarele den fii ruga să moară,încă şi aceastea ştiind, că cei ce mor pentru Dumnezău, trăiescu lui Dumnezău, ca şi Avraam, Isaac şi Iacov şi toţi patriarşii.

CAP XVII

      Şi zicea şi unii den purtătorii de sule ţe cum, cînd era să să prinză şi ea cătră moarte, pentru ca să nu să atingă cineva de trupul ei, singură s-au aruncat asupra focului. O, maică, care împreună cu şapte fii ai surpat si la [750] tiranului, şi ai izmenit ceale reale socotea-le ale hii, şi ai arătat vitejia credinţei! Tu, ca un acopcrimint preste stîlpii fiilor vitejaşte fiind întărit, neclătit ai suferit cutremurul cel dupre muncii îndrăzneaşte dară,o, maică cu suflet svînt, nădeajde îngăduinţii avînd adeverită cătră Dumnezău! Nu aşa iaste luna la ceriu cu stealele cinstită, precum tu, stealele—cei şapte copii—, luminîndu-i cătră bună-credinţă, cinstită eşti la Dumnezău şi eşti întărită la ceriu împreună cu ei, pentru că era naşterea copiilor tăi de la Avraam părintele. Iară de ar fi prilej noao ca asupra unii table a zugrăvi a bunii-credinţe istorie, nu s-ară îngrozi ceia ce ar vedea maică de şapte fii, pentru buna-credinţă multe fealiuri de munci făcîndu-se, pînă Ia moarte îngăduind? Pentru că şi vreadnic era pre acelaş mormînt a scrie şi aceastea, celor dentru limbă^pre pomenire, zicîndu-se: „Aicea cel svînt bătrîn şi şapte copii s-au îngropat, pren a tiranului silă vrind să surpe politia ovreailor; carii au şi izbîndiţ neamul, spre Dumnezău căutînd şi pînă la moarte muncile îngăduindu-le”. Pentru că adevărată osteneala dumnezeiască e, care pren ei s-au făcut, pentru că biruia atuncea bunătatea pre-ngăduinţă, ispitind biruinţa cu nestricare întru viaţă de mulţi ani. Şi Eleazar înainte să osteniia, şi maica celor şapte fii împreună biruia, şt fraţii să osteniia, tiranul împotrivă să nevoia, iară lumea şi a oamenilor viaţă priviia şi credinţa dumnezeiască biruia, pre ai săi biruitori cununîndu-i. Carii nu s-au mirat de cei ai dumnezeieştii puneri-de-leage biruitorii? Carii nu s-au îngrozit? Acesta dară, tiranul, şi tot sfatul, s-au minunat de a lor îngăduinţă; pentru că şi zice Moisi: „Şi toţi svinţii—supt mînile Tale!” Şi acestea dară, svinţindu-se, pentru Dumnezău s-au cinstit. Şi pren sîngele acelor buni-credincioşi, şi acei curăţitoare moarte a lor, cea dumnezăiască pronie pre Israil, mainte chinuindu-se, I-au mîntuit. Pentru că, cătră vitejia bunătăţii lor şi cea spre muncile lor îngăduinţă tiranul Antioh căutînd, strigă la ostaşii fui:„Pildă a celora răbdare! Ţineţi-vă viteaji şi bărbaţi spre războiu pedestru şi spre încungiurare de cetate!*' Şi jăfuind, au biruit pre toţi vrăjmaşii. O, cei den sămînţa lui Avraam strănepoţi, fii israil te ani, ascultaţi leagea aceasta şi tn tot chipul bine-creadeţ, conosclnd ci al patimilor stăpîni toriu iaste cel bun-credincios gînd.

CAP XVIII

      Şi nu numai celor den lăuntru, şl celor den afară dureri, pentru care, pentru bună-credinţă dmdu-ş trupurile durerilor, aceia nu numai de cătră oameni să lăudară, ce şi de dumnezăiască parte să învredniciră şi, ca să aibă pace limba şi buna-legiuire, cea de moşie,înnnind, au încungiurat pre vrăjmaşi. Şi tiranul Antioh, şi pre pămînt s-au certat, şi murind să căzneaşte, pentru că, deaca nemică întru nemică nu putu să în-deamnc pre ierusalimiteani a pagini şi den ceale de moşie obiceaie a-i scoate, atuncea, rădicîndu-se de la Ierusalim, au oştit asupra perşilor. Şi zicea maica celor 7 copii, cea direapta, şi aceastea cătră fii, că „M-am născut fecioară curată, nici am călcat părinteasca casă şi păziiam cea zidită coastă. Nu m-au stricat pre mine stricătorul den pustiu sau stricătorul la cîmp, nici mi-au vătămat ceale curate ale fecioriei vătămă-toriul cel amăgitoriu, şarpele, ce am aşteptat vreamea vîrstei cu bărbat şî, acestea de vîrstă fiind, au murit tatul fericit dară, pentru că cel al bunilor feciori traiu trăind, vreamea cea a fără de feciori n-au ajuns a să chinui; carele învăţa pre noi, încă fiind împreună cu noi, leagea. Şi prorocii, pre Avei, cel ce -au omorît de Cain, cetiia noao, şi pre Isaac, cel ce să da jîrtvă, pre Iosif cel den temniţă, şi zicea noao pre cel rîvnitoriu Finies, şi învăţa pre noi pre cei den foc, Anania, şi Azaria, şi Misail; slăviia şi pre cel den groapa leilor, Daniil, pre carele fericiia; şi pomeniia noao scriptura Isaiei zicînd:'Macara pren foc de vei treace, văpaia nu te va arde'; pre cel de c întări scrii toriu David ne dnta noao, zicînd: 'Multe sînt necazurile direpţilor*; pre Solomon pilduia noao, zicînd:'Lemnul vieţii— la toţi cei ce fac voia Lui'; pre Ezechiii adeveriia, zicînd: *Au trăi-vor oasele ceale uscate aceastea?'; iară cîntarea carea au învăţat Moisi n-au uitat, învăţînd şi zicînd: *Eu voiu ucide şi a trăi voiu face. Aceasta e viaţa voastră şi îndelungarea zilelor”'. O, amară cea de atuncea zi, şi nu amară, cînd cel amar tiran al elenilor, foc aţîţînd la căldări cumplite, şi cu unde mînii aducînd preste pavăză, şi toate caznele fui preste cei şapte copii ai avramiancii, şi de luminile ochilor i-au orbit, şi limbile le-au tăiat, şi cu munci de multe fealiuri i-au omorît, pentru carele cea dumnăzăiască certare certat-au şi va certa pre acel păgîn,iară avramiei copii cu cea purtătoare de biruinţă maică la cinul părinţilor împreună petrec,suflete curate, fără-de-moarte hiînd de la Dumnezău, la Care e mărirea în vead! Amin!

[751]

CAP I

Cartea  naşterii  lui Iisus Hristos, fiiul lui David,fiiul lui Avraam. Avraam au născut pre Isaac,iară Isaac au născut pre Iacov, iară Iacov născu pre Iuda şi pre fraţii lui, Iară Iuda născu pre Fares şi pre Zara den Thamar,iară Fares născu pre Esrom  şi Esrom născu pre Aram. Aram născu pre Aminadav, iară Aminadav născu pre  Nasson, Nasson născu pre Salmon, Salmon născu pre Vooz den Rahav, iară Vooz născu pre Ovid den Ruth, iară Ovid născu  pre lesei. lesei născu pre David împăratul, iară David împărat născu pre Solomon  den muiarea carea au fost a Uriei. Solomon născu pre Rovoam,iară Rovoam născu pre Avia şi Avia născu pre Assa.  Assa născu pre Iosafat, iară Iosafat născu pre  Ioram,  şi  Ioram născu pre Ozia,  Iară Ozia născu pre Ioatham, iară Ioatham născu  pre  Ahaz, iară Ahaz născu pre Ezechia.  Ezechia născu pre Manasi, iară Manasi născu pre Amon. Amon născu pre Iosia, iară Iosia născu pre Iehonia şi pre fraţii lui, spre mutarea- Vavilonului. Iară după mutarea Vavilonului, Iehonia născu pre Salathiil, iară Salathiil născu pre Zorovavel. Zorovavel născu pre Aviud, iară Aviud născu pre Eliachim, iară Eliachim născu pre Azor. Azor născu pre Sadoc, iară Sadoc născu pre Ahim şi Ah im născu pre  Eliud.  Eliud  născu  pre Eleazar, iară Eleazar născu pre Matthan, Iară Matthan născu pre Iacov, iară Iacov născu pre Iosif, bărbatul Măriei, dentru carea S-au născut Iisus, carele să cheamă Hristos. Toate dară neamurile de la Avraam pînă la David, 14 neamuri, şi de la David pînă Ia mutarea în Vavilon, neamuri 14, şi de la mutarea  Vavilonului  pînă  la Hristos, neamuri 14. Iară naşterea lui Iisus Hristos aşa era, că loşodindu-se maica Lui, Măria, cu Iosif, mai nainte pînă nu se adunase ei, află-se în pîntece avînd den Duhul Sfînt.  Iară Iosif, bărbatul ei, fiind 19 dirept şi nevrînd să o vădească pre ea, vru să o lase pre ascuns.  Şi cugetînd el aceastea, iată îngerul Domnului i să arătă lui în vis grăind:,,Iosife, fiiul lui David, nu te teame a lua pre Măria muiare*. ta, că cel născut întru ea den Duhul Sfint iaste.. Şi naş te-va fiiu şi vei chema numele Lui 21 Iisus, că Acela va mîntui pre norodul Lui den păcatele lor.  Şi aceasta tot fu ca să 22 să împle ce e zis de Domnul pren prorocul zicînd: 'Iată,fecioara în pîntece va avea 23 şi va naşte fiiu şi vor chema numele lui Emmanuil, carele iaste tălmăcindu-se:'Cu noi Dumnezău'**.  Şi sculîndu-se Iosif den somn, au făcut cum au poruncit îngerul Domnului şi luo pre muiarea lui.  Şi nu o a cunoscu pre ea pînă unde au născut pre fiiul ei cel născut dentîiu şi chemă nume lui Iisus.

CAP II

      Iară Iisus născîndu-Să în Vithleaemul jidovesc, în zilele lui Irod împărat,  iată,  vrăjitorii  de Ia răsărituri au venit la Ierusalim, Zicînd:„Unde  iaste cel ce s-au 2 născut, împăratul jidovilor? Că am văzut steaua Lui spre răsărit şi am venit să ne închinăm Lui**.  Şi auzind Irod împărat, 3 să turbură, şi tot Ierusalimul cu el.  Şi 4 adunînd pre toţi arhiereii şi cărturarii norodului, întreba de ei unde Să naşte Hristos.  Iară ei zisără lui:„ln Vithleaemul Iudeii, pentru că aşa iaste scris pren prorocul:  *Şi tu, Vithleaeme, pămîntul 6 Iudii, nici într-un chip mai mic eşti întru povăţuitorii Iudii; că dentru tine va ieşi Povăţuitoriu  Carele  paşte pre norodul Mieu, Israil'“.  Atuncea Irod, pre ascunsu 7 chemînd pre vrăjitori, cercetă de la ei vreamea ceii  ce s-au  arătat stea.  Şi 8 trimiţînd pre ei în Vithleaem zise:„Ducîn-du-vă, cercetaţi cu de-adins de Cocon; şi deacă-Lveţi afla, daţi-m ştire, ca să viiu şi eu să mă închin Lui”.  Iară ei, ascultînd 9 pre împăratul, [752] mearseră; şi iată, steaua carea au văzut la răsărit înainte aducea pre ei, pînă viind au  stătut  deasupra unde era Coconul. Iară deaca văzură steaua, să bucurară bucurie mare foarte. Şi întrind în casă, aflară Coconul cu Măria, muma Lui, şi căzînd să închinară Lui şi, deşchizînd comoarăle lor, adusără  Lui  darure;  aur  şi  tămîie şi zmirnă. Şi luînd răspuns în vis să nu să întoarcă cătră Irod, pren altă cale s-au dus Ia ţara lor. Şi ducîndu-să ei, iată, îngerul Domnului să arătă în vis lui Iosif zicînd: „Sculîndu-te, ia Coconul şi pre muma Lui şi fugi la Eghipet şi fii acolo pînă voiu zice ţie; pentru că va să caute Irod pre Cocon să-L piarză”. Iară el sculîndu-să, luo Coconul şi pre maica Lui noaptea şi să dusă Ia Eghipet. Şi fu acolo pînă Ia moartea lui Irod, ca să să plinească ce e zis de Domnul pren prorocul zicînd:,JDen Eghipet am chemat pre Fiiul Mieu”.: Atuncea Irod,văzînd că fu batjocorit de vraji.tori,să mînie foarte şi trimiţînd au ucisu pre toţi copiii cei den Vithleaem şi den toate hotarăle lui, de doi ani şi mai mici, după vreamea carea au iscodit de la vrăjitori. Atuncea să plini ceaea ce s-au grăit de Ieremia prorocul zicînd: „Glas în Rama să auzi, plîngere şi suspin şi ţipăt mult; Rahil plîngîndu copiii săi şi nu vrea să să mîngîie, căci nu era”. Iară deaca muri Irod, iată, îngerul Domnului în vis să arătă Iui Iosif în Eghipet zicînd: „Scoală şi ia Coconul şi pre maica Lui şi te du în pămîntul lui Israil, că au murit ceia ce căuta sufletul Coconiilui”. Iară el sculîndu-să, luo Coconul şi pre maica Lui şi veni în pămîntul Iui Israil. Şi auzind că Arhelau împărăţeaşte în ludea în locul lui Irod, tătîne-său,să temu a mearge acolo şi, luînd ştire în vis, să dusă în părţile Galileii. Şi venind sălăşlui în cetatea carea să cheamă Nazareth.ca să să împle ceaea ce s-au grăit pren proroci, că
Să va chema Nazarinean.

CAP III

În zilele acealea, veni Ioan Boteză-toriul propoveduind în pustiiul Iudei Şi zicînd:,, Pocăiţi-vă, că s-au apropiat împărăţia ceriurilor. Că acesta e cel ce s-au grăit de Isaia prorocul zicînd: Glasul celui ce strigă în pustiiu:'Gătiţ  calea Domnului, direapte  faceţ cărările Lui!'“. Şi acesta Ioan avea îmbrăcămintea lui de păr de cămilă şi brîu de curea prejur mijlocul lui; şi hrana  lui era vlăstare şi miare sălbatecă. Atuncea ieşi la el Ierusalimulşi toată Iudeia şitot  împrejurul Iordanului.  Şi să boteza de la el în Iordan ispoveduindu-ş păcatele lor. Şi văzînd mulţi den farisei şi saduchei 7 viind cătră botezul lui, zise lor: „Pui de năpîrci, cine v-au arătat voao să fugit de urgia cea viitoare?  Faceţ dară rod vreadnic pocăinţei.  Şi să nu vă pară a grăi 9 întru voi:'Părinte avem pre Avraam!', că zic voao că poate Dumnezău den pietrile aceastea  să  ridice  feciori  lui Avraam. Şi, iată, şi săcurea zace Ia rădăcina copacilor; deci tot pomul ce nu face rod bun taie-să şi în foc să bagă.  Că eu botez 11 pre voi cu apă întru pocăinţă; iară Cel ce vine după mine mai tare de mine iaste. Căruia nu-s destul să-I port mcălţărnintele; Acela va boteza pre voi cu Duhul Sfint şi cu foc;  Căruia e lopata în mîna Lui şi 12 va curaţi area Lui şi va aduna griul Lui în jitniţă, iarăpaiele leva arde în focul nestins”. Atuncea veni Iisus denGalileala Iordan cătră 13 Ioan, să Săboteaze de dinsul. Iarăloanopriia pre ELzicînd:„Eu trebuiesc să mă botez de Tine; şi Tu vii la mine?”  Şi răspunzînd 15 Iisus zise cătră el:„Lasă acum, că aşa să cade  noao  a împlea toată direptatea”. Atunci lăsă pre El.  Şi botezîndu-Se 16 Iisus, numaidecît ieşi den apă şi, iată, I să deşchisără Lui ceriurile şi văzu Duhul Iui Dumnezău pogorînd ca un porumb şi viind spre El.  Şi iată glas den ceriuri grăind: 17 „Acesta iaste Fiiul Mieu cel iubit, întru carele bine-vruiu”.

CAP IV

      Atuncea Iisus aduse-Să de Duhul la 1 pustie să Să ispitească de diavolul. Şi postind 40 de zile şi 40 de 2 nopţi, apoi flămînzi.  Şi apropiindu-să cătră El ispititoriul, zise: „De eşti Fiiul lui Dumnezău, zi ca pietrile aceastea pîini să să facă”.  Iară El răspun- . 4 zînd /isc:,,Scris iaste: Nu numai cu pîine va trăi omul, ce cu tot cuvîntul carele iase den cura lui Dumnezeu”.  Atunci luo pre El 5 diavolul întru sfîntă cetate şi-L puse pre El pre aripa besearecii.  Şi zise Lui:,,De 6 eşti Fiiul lui Dumnezău, pune-Te pre Tine jos, că scrisu-s-au că:'Va porund îngerilor Săi de Tine; şi preste mîini rîdica-Te-vor, să nu cîndva poticneşti de piatră piciorul Tău'**.  Zise Iisus lui: „Iară s-au scris:'Să 7 nu ispiteşti pre Domnul Dumnezăul tău*”. Iară luo pre EI diavolul într-un munte înalt 8 foarte şi arătă Lui toate împărăţiile lumii şi mărirea lor.  Şi zise Lui: „Toate aceastea voiu da Ţie, de Te vei pleca să Te închini mie**.  Atuncea zise Iisus lui:„Du-te denapoia Mea, satano, că scrisu-s-au:'Domnu-lui Dumnezeului tău să te închini, şi Lui singur să slujăşti'“.  Atuncea lăsă pre El 11 diavolul şi iată, îngerii să apropiară şi slujiia Lui.  Şi auzind Iisus că Ioan s-au 12 prins, mearse în Galilea. [753] Şi lăsînd Nazaretul, veni şi lăcui în Caper-naum, lîngă mare, în hotarăle lui Zavulon şi  lui Neftalim;  Ca să să împle ce s-au zis pren Isaia prorocul zicînd: pămîntul lui Zavulon şi pămîntul lui Neftalim, calea mării, de ceaea parte de Iordan, Galilea limbilor, Nărodul cel ce sădea într-untu-nearec văzu lumină mare; şi celor ce sădea în locul şi în umbra morţii, lumină răsări lor”. De atunce începu Iisus a propovedui şi a grăi:,,Pocăiţi-vă,că s-au apropiat împărăţia ceriurilor”. Şi îmbfînd Iisus lîngă marea Galileii, văzu doi fraţi: pre Simon, ce să zice Petr, şi pre Andreiu, fratele lui, aruncînd mreaja în mare (că erapăscari). Şi zise lor:„Veniţi după Mine, şi voiu face pre voi păscari de oameni”.  Carii numaidecît lăsînd mrejile, mearseră după El. Şi mergînd de acolea, văzu alţi doi fraţi, pre Iacov al lui Zevedeiu şi pre Ioan, fratele lui, în cin cu Zevedeiu, tatăl lor, tocmind mrejile lor; şi chemă pre ei. Iară ei, numaidecît lăsînd cinul şi pre tatăl lor, mearseră după EI. Şi încungiură Iisus toată Galilea, învăţînd adunările lor şi propoveduindu Evanghelia împărăţiei şi vindecînd toată boala şi toată slăbiciunea întru nărod. Şi ieşi veastea Lui în toată Siria şi aduseră Lui pre toţi carii păţiia rău, în multe fealiuri de boale şi de chinuri cuprinşi fund: şi drăciţ, şi lunateci şi slăbonogi;şi au vindecat pre ei. Şi mearseră după El gloate multe den Galilea şi den Decapolias şi den Ierusalim şi den ludea şi de ceaea parte de Iordan.

CAP V

 Şi văzînd gloatele. Să sui în măgură; rf &j| şi şăzînd EI, veniră cătră EI ucenife^^fi cii  Lui.  Şi deschizînd rostul Său, învăţa pre ei, zicînd: „Feri-ffiaUti ciţ cei săraci cu duhul, că acelora iaste împărăţia ceriurilor!  Feridţi ceia ce  plîngu,  că  aceia  să  vor mîngîia!  Fericiţi cei blînzi, că aceia vor moşteni pămîntui!  Feridţi ceia ce flămînzesc şi însetoşază direptatea, că aceia să vor sătura!  Fericiţi cei milostivi, că aceia să  vor milui!  Feridţi cei curaţi la inemă,  că ei vor vedea pre Dumnezău! Feridţi cei de pace făcători, că aceia fii lui Dumnezău să vor chema! Fericiţi cei goniţi pentru direptate, că acelora iaste împărăţia ceriurilor! Feridţi veţ fi cînd vor ocări pre voi şi vă vor goni şi vor zice tot răul graiu asupra voastră, minţind pentru mine! Bucuraţi-vă şi vă veselit, că plata voastră multă e în ceriuri, că aşa au gonit pre prorocii mai nainte de voiK Voi sînteţi sarea pă^runtului; iară de să va împuţi sarea, cu ce
să va săra? întru nemică nu va mai putea, fără numai a să lepăda afară şi a să călca 1 de oameni.  Voi sînteţi lumina hunii; nu 14 să poate ascunde cetatea deasupra dealului zăcînd.  Nici ardu Iuminătoriu şi-l pun 15 supt obroc, ce în sveaşnic; şi luminează tuturor celora ce sînt în casă.  Aşa să 16 lumineaze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vază faptele voastre ceale bune, şi vor mări pre Tatăl vostru cel dentru ceriuri. Gîndiţi că am venit să stric leagea, sau prorocii? Că n-am venit să stric, ce să plinesc. Că adevăr grăiesc voao, pînă unde va treace 18 ceriul şi pămîntul, iotă una, au o sîmcea nu va treace den leage, pînă unde toate să vor face.  Carele dară va dezlega una dentr-aceaste porunci ce-s mai mici şi va învăţa pre oameni aşa, mai mic să va chema întru împărăţia ceriurilor; iară cela ce va face şi va învăţa, acela mare să va chema întru împărăţia ceriurilor.  Pentru că zic voao că, de 20 nu va prisosi direptatea voastră mai mult decît a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi întră întru împărăţia ceriurilor.  Auzitaţi că s-au zis celor dentîiu :*Să nu ucizi; iară carele va ucide vinovat iaste judecăţii1. Iară Eu grăiesc voao că tot cel ce urgiseaşte 22 pre fratele său în deşărt, vinovat va fi judecăţii; iară cine ar zice fratelui său:'Raca\ vinovat iaste săborului, iară oricare ar zice: 'Nebune', vinovat va fi la matca focului. De vei aduce dară darul tău la jîrtăvnic şi 23 acolo-ţ vei aduce aminte că fratele tău are ceva asupra ta,  Lasă acolo darul tău, 24 înaintea jîrtăvnicului, şi pasă întîiu de te împacă cu fratele tău; şi atuncea viind adu darul tău.  Fii tocmindu-te cu pîrîşul tău 25 curînd, pînă eşti pre cale cu el, să nu cumva să te dea pîrîşul judecătoriului şi judecătoriul te va da slugii şi în temniţă te vei băga.  Adevăr grăiesc ţie, nu vei ieşi de 26 acolo pînă unde vei da pre cel de apoi file ariu.  Auzit-aţi că s-au zis celor dentîiu: 27 'Să nu preacurviţi*.  Iară Eu grăiesc voao 28 că tot cel ce caută spre muiare ca să o poftească pre ea, iată, au preacurvit cu dînsa întru inima lui.  Iară de te va blăzni 29 ochiul tău cel dirept, scoate-l şi-l leapădă de Ia tine; că mai bine e ţie ca să piară unul den mădularele tale, şi nu tot trupul tău să să bage în gheena.  Şi de te săblăzneaşte 30 mîna ta direapta, taie-o şi o leapădă de la tine; că mai bine e ţie ca să piară unul den mădularele tale, şi nu tot trupul tău să să arunce în gheena.  Şi s-auziscă:'Vericine 31 ş-ar lăsa muiarea Iui, să-i dea ei carte de  despărţeală'.  Iară  Eu  zic  voao 32 că cine-ş va lăsa muiarea Iui, afară den cuvîntul curviei,  face-o  pre  ea  a să preacurvi; şi oricine pre cea lăsată va lua [754] preacurveaşte. Iară aţi auzit că s-au zis celor de demult:'Să nu juri strîmb; şi vei da Domnului jurămînturile tale întru tot*. Iară Eu zic voao: Să nu juraţi: nici pre ceriu, că scaun iaste lui Dumnezău, Nici pre pămînt, că e cel de supt picioarelor Lui, nici pre Ierusalim, că iaste cetate marelui împărat, Nici pre capul tău să te juri, că nu poţi nici un păr alb sau negru să faci. Ce să fie cuvîntul vostru:'Aşa,aşa; nu,nu'; iară mai mult de aceastea de la cel viclean iaste.  Auzit-a ţi că s-au zis:'Ochiu dirept ochiu şi dinte pentru dinte*. Iară Eu zic voao:Nu vă împotrivireţi răului, ce cel ce-ţ va da palmă preste falca ta cea di reaptă, întoarce Iui şi ceaealaltă. Şi celui ce va să pîrască cu tine şi veşmîntul tău să ia, lasă lui şi îmbrăcămintea. Şi care te va podvodări o milă de Ioc, pasă cu el doao. Celui ce ceare de la tine dă-i şi pre cela ce va să să împrumuteaze dc la tine, să nu te Întorci. Auzit-aţi că s-au grăit:'Să iubeşti pre aproapele tău şi să urăşti pre pizmaşul tău*. Iară Eu zic voao: Iubiţi pre pizmaşii voştri, binecuvîntaţi pre cei ce vă blastămă, bine faceţi celora ce vă urăsc pre voi şi vă rugaţi pentru cei ce vă dodeiesc pre voi şi vă gonesc. Ca să fiţi fii Tatălui vostru. Celui den ceriuri; căci răsare pre soarele Său, spre buni şi spre răi, şi ploo spre direpţi şi nedirepţi. Că de veţi iubi pre cei ce vă iubesc pre voi, ce plată veţi avea? Au nu şi vameşii fac aceasta? Şi de veţi cuprinde cu dragoste pre fraţii voştri numai, ce veţi face mai mult? Au nu şi vameşii fac aşa? Dirept aceaea fiţi voi desăvîrşit, cum Tatăl vostru cel den ceriuri
desăvîrşit iaste.

CAP VI

Luaţi aminte, milostenia voastră să ,'; ki\ nu o faceţ înaintea oamenilor,ca să |Iw vază ei; iară de nu, plată nu aveţi h  g de Ia Tatăl vostru cel den ceriuri.  ishisbb Deci, cînd faci milostenie, nu bucina înaintea ta, precum cei făţarnici fac în adunări şi pren uliţe, ca să să mărească de cătră oameni; adevăr zic voao că-ş iau  plata lor.  Iară tu, făcînd milostenie, să  nu ştie stînga ta ce face direapta ta, Ca să fie milostenia ta într-ascuns şi Tatăl tău, Cel ce veade într-ascuns, Acela va da ţie la  arătare. Şi cînd te rogi, nu fi ca făţami-di, că întru adunări iubescu şi în unghiurile uliţelor stînd să să roage, ca să să arate oamenilor; adevăr zic voao că-ş iau plata  lor. Iară tu, cînd te rogi, întră în cămara ta şi, închizînd uşa ta, te roagă Tatălui tău Celui dentr-ascunsu şi Tatăl tău Cela ce veade într-ascunsu da-va ţie Ia arătare.  Şi, rugîndu-vă. nu grăiţi mult ca 7 paginii, că le pare că întru multă cuvîntarea lor vor fi auziţi.  Deci nu vă închipuire ţi 8 lor, că ştie Tatăl vostru de cealea ce vă trebuiesc voao, mai nainte decît a ceare voi de la El.  Dirept aceaea, aşa vă rugaţi voi: 9 'Tatăl nostru cel den ceriuri, sfinţească-să numele Tău.  Vie împărăţia Ta, fie voia 10 Ta, curau în ceriu, aşa şi pre pămînt. Pîinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o 11 noao astăzi.  Şi lasă noao datoriile noastre, cum lăsăm şi noi datornicilor noştri. Şi să nu ne duci pre noi în bîntuială^e ne 13 izbăveaşte pre noi de cel rău. Că a Ta iaste împărăţia şi putearea şi slava întru vead, amin! *  Că, de veţi lăsa oamenilor greş alele lor, Iăsa-va şi voao Tatăl vostru cel ce re seu.  Iară de nu veţi lăsa oamenilor 15 greşalele lor, nici Tatăl vostru nu va lăsa voao greşalele voastre.  Şi cînd postiţi, 16 nu vă faceţi ca cei făţarnici, posomoriţi, că-ş strică featele lor, ca să să arate oamenilor postind; adevăr zic voao, că-ş iau plata lor.  Iară tu, cînd posteşti, unge capul tău 17 şi-ţi spală faţa ta,  Ca să nu te arăţi 18 oamenilor că posteşti, ce Tatălui tău celui într-ascunsu; şi Tatăl tău, Cel ce veade într-ascunsu,  da-va  ţie  Ia  arătare.  Nu 19 adunareţi voao comori pre pămînt, unde moliile şi rugina o strică şi unde furii o sapă şi o fură.  Ce adunaţi comoară voao 20 în ceriu, unde nici moliile, nid rugina o strică, şi unde furii nu o sapă, nid o fură. Că, unde iaste comoara voastră, acolo 21 iaste  şi  inima  voastră.  Luminătoriul 22 trupului iaste ochiul; deci, de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău luminat va fi. Iară de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău 23 va fi întunecat; deci, deaca iaste lumina carea e întru tine întunearec, dară întunearecul dtu e?  Nimeni nu poate sluji la 24 doi domni; că sau pre unul va urî şi pre altul va îndrăgi, au de unul să va ţinea şi pre altul va defăima; nu veţi putea sluji lui Dumnezău şi lui Mamona.  Derept aceaea 25 zic voao: Nu grijireţi cu sufletul vostru ce veţi mînca şi ce veţi bea, nid cu trupul vostru ce veţi îmbrăca; au nu iaste sufletul mai mult decît hrana şi trupul decît veşmintele?  Căutaţi spre pasările ceriului, că 26 nu samănă, nici seaceră, nici adună în jicnită; şi Tatăl vostru cel den ceriu le hrăneaşte pre eale. Au nu sînteţi voi mai mult osebiţi de eale?  Dară cine dentru 27 voi, grijind, poate să adaogă preste vîrstă lui un cot?  Şi pentru veşmînt ce vă 28 grijiţi? Socotiţi crinii dmpului cum cresc: nu ostenescu, nid torcu.  Iară zic voao 29 că nici Solomon, întru toată slava lui, să îmbrăca ca unul dentr-aceştea. [755] Şi, de iarba cîmpului, astăz fiind şi mîine în cuptoriu aruncîndu-se, şi Dumnezău aşa îmbracă, au nu cu mult mai vîrtos pre voi, puţin credincioşi? Deci nu vă grijireţ zicînd:'Ce vom mînca?' sau 'Ce vom bea?' sau 'Cu ce ne vom îmbrăca?' Că toate aceastea limbile cer, că ştie Tatăl vostru den ceriu că vă trebuiesc aceastea toate. Ce ceareţ întîiu împărăţia lui Dumnezău şi direptatea Lui şi toate aceastea se vor adaoge voao. Dirept aceaea, nu vă grijireţ de mîine, că ziua de mîine griji-va de
sine; destul e zilei răutatea ei.

CAP VII

      Nu judecareţ, ca să nu vă judecat. Că cu ce judecată veţ judeca, judeca-vă-veţ; şi cu ce măsură măsurat, să va măsura voao. Şi ce cauţi ştercul cel den ochiul fratelui tău, iară bîrna care e în ochiul tău nu o iai aminte? Şi cum zici fratelui tău: 'Lasă să scoţ aţapocul den ochiul tău', şi iată bîrna în ochiul tău? Făţarnice,-scoate întîiu bîrna den ochiul tău, şi atuncea vei căuta a scoate aţapocul den ochiul fratelui tău. Nu dareţ sfintele crinilor, nici vărsareţ mărgărintarele voastre înaintea porcilor, să nu-l calce cumva supt picioarele lor şi, întorcîndu-se, rumpe-vor pre voi. Ceareţ şi se va da voao, căutat şi veţ afla, sunat şi se va deschide voao. Că tot cel ce ceare ia, şi cel ce cearcă află, şi celui ce bate deşchide-i-se-va. Sau cine iaste dentru voi om carele, de va ceare feciorul lui pîne, au da-i-va lui piatră? Şi de are 11 ceare peaşte, au şarpe-i va da lui? Deci, fiind voi răi, ştiţ dăn bune a da fiilor voştri, cu cît mai mult Tatăl vostru cel den ceriuri va da bune celor ce cer de Ia El! Toate dară cîte aţ vrea să facă voao oamenii, aşa şi voi faceţ lor, că aceasta iaste leagea şi prorocii. Intraţi pren poarta cea strimtă; căci largă e poarta, şi Iată e calea carea duce la perirc, şi mulţi sînt carii întră pren ea. Că strimtă e poarta şi necăjită e calea carea duce la viaţă, şi puţini sînt carii află pre ea. Luaţi-vă aminte de prorod mincinoşi, carii vin cătră voi în veşmintele oilor, iară denlăuntru sînt lupi răpitori. Den rodul lor îi veţ cunoaşte pre ei; au doară vor culeage den spini struguri, sau den dulini smochine? Aşa, tot pomul bun, poame bune face, iară pomul putred poame reale face. Nu poate pomul bun poame reale să facă, nici pomul rău poame bune să facă. Tot pomul ce nu face poame bune taie-să şî în foc aruncă-să. Oare den poamele .lor îi veţ cunoaşte pre ei. Nu tot cine-m va zice Mie: 'Doamne, Doamne!', va întră întru împărăţia ceriurilor, ce cela ce face voia Tatălui Mieu celui den ceriuri.
Mulţi vor zice Mie în zua aceaea:*Doamne, 22 Doamne, au n-am prorocit în numele Tău? Şi cu numele Tău dracii am scos, şi cu numele Tău multe puteri am făcut?'  Şi 23 atunci voiu mărturisi lor că 'Niciodată am ştiut pre voi, delungaţi-vă de la Mine, toţ carii faceţ fărădeleagea !'  Deci tot carele 24 aude cuvintele Meale aceastea şi le face, as ă măna-l-voiu pre el omului înţelept, carele au zidit casa lui pre piatră.  Şi pogori 25 ploaie, şi veniră rîurile şi suflară vînturile şi loviră în casa aceaea, şi nu căzu, că era întemeiată pre piatră.  Şi tot carele aude 26 cuvintele Meale aceastea şi nu Ie face, asămă-na-să-va omului nebun, carele ş-au zidit casa Iui pre năsip.  Şi pogori ploaia şi veniră 27 rîurile şi suflară vînturile şi să loviră de casa aceaea şi căzu şi fu răsipirea ei mare”. Şi fu deaca sfirşi Iisus cuvintele aceastea, 28 să mirară năroadele de învăţătura Lui; Că era învăţînd pre ei ca cum avea puteare, 29 şi nu ca cărturarii.

CAP VIII

      Şi  pogorîndu-Se  El  den munte, mearseră după El gloate multe. Şi iată bubos, viind să închină 2 Lui zicînd:„Doamne, de vei vrea, poţi-mă  curaţi”.  Şi  tinzînd 8 mîna , atinse pre el Iisus zicînd:„Voia Mi-e, curăţeaşte-te”. Şi numaidecît i să curaţi lui stricăciunea.  Şi zise Iisus Iui:„Caută 4 nemănui să nu spui, ce pasă de te arată preotului şi du darul carele au poruncit Moisi întru mărturia lor”.  Şi întrînd 5 Iisus în Capemaum, să apropie cătră El un sutaş, rugind pre El şi grăind:  , Doamne, 6 feciorul mieu zace în casă slăbănog, rău muncîndu-se”.  Şi zise Iisus lui:,,Eu viind voiu vindeca pre el”.  Şi răspunzînd suta-şul, zise:„Doamne, nu sînt destoinic să întri supt stras in a mea, ce numai zi cu cuvîntul, şi să va vindeca feciorul mieu. Că şi eu sînt om supt biruinţă, avînd supt mine slujitori, şi zic cestuia:'Pasă', şi mearge, şi altuia:'Vino', şi vine; şi slugii meale:'Fă aceasta', şi face”.  Iară deaca auzi Iisus aceastea, să miră şi zise celor ce mergea după LI:,.Adevăr grăiesc voao, nici în israilî nu aflaiu atîta credinţă.  însă vă zic voao că mulţi de Ia răsărituri şi de la apusuri vor veni şi să vor răpăosa cu Avraam şi cu Isaac şi cu Iacov întru împărăţia ceriurilor.  Iară fui împărăţiii să vor 12 scoate la întunearecul cel mai den afară; acolo va fi plîngere şi scrişnirea dinţilor”. Şi zise Iisus sutaşuIui:„Pasă şi cum ai crezut fie ţie”; şi să vindecă feciorul lui într-acel ceas.  Şi viind Iisus în casa lui Petr văzu pre soacra lui zăcînd şi Infier-b în tată.  Şi o  atinse de mînă şi lăsă [756] pre ea frigurile şi să sculă şi slujiia Lui. Iară deaca să făcu sară aduseră Lui îndrăcit mulţi şi scotea duhurile cu cuvîntul şi pre toţi bolnavii vindecă. Ca să să împle carea e zisă pren Isaia prorocul zicînd: „Acesta au  luat  slăbiciunile noastre şi boalelc nostre au purtat”. Şi văzînd Iisus mulţime multă pregiur Sine, porunci să treacă decindea. Şi apropiindu-se un cărturariu, zise Lui:,Jnvăţătonule, mearge voiu după Tine oriunde vei mearge”. Şi zise Iui Iisus: „Vulpile vizunii au, şî pasările ceriului lăcaşuri, iară Fiiul Omenesc n-are unde să-Ş pleace capul”. Iară altul den ucenicii Lui zise Lui:„Doamne, lasă-mă mai nainte să merg să îngrop pre tată-mieu”. Iară Iisus zise Lui:„Vino după Mine şi lasă pre morţi să îngroape morţii lor”. Şi întrind 1.1 în corabie mearseră după 1.1 ucenicii Lui. Şi iată, cutremur mare fu în mare, cît să mai acoperiia corabia de valuri; iară El dormiia. Şi apropiindu-se ucenicii Lui, deşteptară pre El, zicînd: „Doamne, mîntuiaşte-ne, că perim”. Şi zise lor Iisus:„Ce sînteţi fricos, puţin credincioşi ?”  Atuncea  sculîndu-Se, certă vînturile şi marea şi fu linişte mare. Iară oamenii să mirară, zicînd:„în ce chip iaste Acesta, că şi vînturile şi marea ascultă pre El?” Şi deacă viind El de ceaea parte la locul gherghesineanilor, timpinară pre El doi îndrăciţi ieşind dentru morminte, foarte răi, cît nu putea nimeni treace pre aceaea cale. Şi iată, strigară grăînd:„Ce e noao şi Ţie.Iisuse, Fiiul Iui Dumnedzău, venit-ai acicea mai nainte de vreame să ne chinuieşti pre noi?”  Şi era departe de ci o turmă mare de porci, dc păştea. Iară dracii ruga pre El grăind:„De ne vei scoate pre noi, porunceaşte noao să meargem în turma cea de porci”. Şi zise lor:„Meargeţi”; iară ei, deaca ieşiră, mearseră în turma de porci şi iată, să porni toată turma porcilor asupra rîpei în mare şi muriră în apă. Iară păstorii fugiră şi venind în cetate spuseră toate, şi ceale ale îndrîciţilor.  Şi iată,
tot oraşul ieşi întru timpinarea lui Iîsus şi, văzîndu-L pre El, rugară-L ca să Să mute den hotarăle lor.

CAP IX

      Şi întrind în corabie, au trecut ş'i au venit într-a Lui cetate. Şi iată, aduseră Lui un slăbănog pus pre pat; şi văzînd Iisus credinţa lor, zise slăbănogului:„Aibi nădeajde, fiiule, iartă-ţi-se păcatele tale”. Şi iată, unii den cărturari ziseră întru eiş:„ Acesta blastemă”. Şi, ştiind Iisus cugetele lor, zise:„Pentru ce voi cugetaţi rău întru inimile voastre? Pentru căce e * mai lesne a zice?'Iartă-ţi-se ţie păcatele tale', sau a zice:'Scoală
şi îmbla?'  Ce ca să ştiţi că puteare are 6 Fiiul Omenesc pre pămînt a ierta păcatele (atunci  zise  slăbănogului): „Sculîndu-te, rîdică-ţi patul şi te du acasă-ţi”.  Şi 7 sculîndu-se,  mearse  la  casa  lui.  Iară 8 deaca  văzură  mulţimea,  să  mirară şi slăviia pre Dumnezău, carele au dat puteare ca aceaea oamenilor.  Şi trecînd Iisus de 9 acolea, văzu un om şăzînd la o vamă, Mattheiu chemîndu-l, şi zise Iui:,,Vino după Mine”; şi să sculă de mearse după El.  Şi 10 fu El şăzînd în casă şi iată, mulţi vameşi şi păcătos veniră de şăzură cu Iisus şi cu ucenicii Lui.  Şi văzînd fariseii, ziseră 11 ucenicilor Lui:„Derept ce cu vameşii şi cu păcătoşii mănîncă învăţătoriul vostru?” Iară Iisus, auzind, zise lor:„Nu trebuie 12 sănătoşilor  doftor, ce bolnavilor.  Ce 13 mergînd învăţaţi ce iaste:'Milă voiu,şi nu jîrtvă*; că n-am venit să chem pre cei direpţi, ce pre păcătoşi, la pocaanie”.  Atunci 14 veniră cătră EI ucenicii lui Ioan zicînd: „Derpt ce noi şi fariseii postim mult, iară ucenicii Tăi nu postesc?”  Şi zise lor 15 Iîsus: „Au pot fui nuntei jăli pînă iaste cu ei ginerele? Ce vor veni zilele cînd să va lua de la ei ginerele, şi atunci vor posti. Deci nimeni nu va cîrpi veşmîntul vechiu cu 16 peatec nou, că scoate plinirea lui de cătră haină şi mai rea spărtură să face.  Nici 17 bagă vinul nou în foi vechi, iară de nu, să sparg foii şi vinul să varsă şi foii pier; ce bagă vinul nou în foinoi şi amîndoi să ţîn”. Aceastea grăind El lor, iată un boiariu 18 venind să închină Lui, zicînd că :„ Fata mea acum muri; ce viind pune mîna Ta pre ea şi va înviia”.  Şi sculîndu-Se Iisus, mearse 19 după el şi ucenicii Lui.  (Şi iată o muiare, 20 căriia-i cura sînge de 12 ani, apropiindu-se den dos, să atinse de poalele veşmîntului Lui.  Că zicea întru sine:„Macară numai 21 de m-aş atinge de veşmîntul Lui, mă voiu mîntui”.  Iară  Iisus,  întorcindu-Se  şi 22 văzîndu-o, zi$e:„Increade-te, fată, credinţa ta te va mîntui pre tine”; şi să mîntui muiarea den ceasul acela).  Şi deaca veni 23 Iisus în casa boiariului şi văzînd fluieraţii şi nărodul gîlcevind.  Zise lor:„Daţi-vă în 24 laturi că n-au murit fata, ce doarme”; şi-ş rîdeadeEl.  Iară deaca să scoase afară nărodul, întrind, o au apucat de mînă şi să sculă feţişoara.  Şi ieşi veastea aceasta preste 26 tot pămîntul acela.  Şi trecînd dc acolo 27 Iisus, mearseră după El doi orbi strigînd şi grăînd:„Miluiaşte-ne pre noi, Fiiul Iui David”. Iară deaca veni în casă, să apropiară cătră 28 EI orbii şi zise lor Iisus:„Creadeţ că poci face aceasta?”Ziseră Lui: „Aşa, Doamne”. Atuncea  atinse  ochii  lor zicînd: „După 29 credinţa  voastră  fie  voao”.  Şi  să  [757] deschiseră ochii lor şi certă Iisus pre ei, zicînd:„Căutaţi nimeni să nu ştie”. Iară ei, deaca ieşiră, vestiră pre El preste tot pămîntui acela.  Şî ieşind ei, iată, aduseră Lui un om mut şi îndrăcit. Şi scoţîndu-se dracul, grăi mutul şi să mirară mulţimea, zicînd că niciodată nu s-au arătat aşa întru Israil.  Iară  fariseu zicea:,,Cu stăpînul dracilor scoate dracii”. Şi încungiură Iisus pren toate oraşăle şi satele, învăţ în d în adunările lor şi propoveduind Evanghelia împărăţiei şi vindecînd toată boala şi toată slăbiciunea întru oameni. Iară deaca văzu năroadele, I să făcu milă de eale, că era leşinaţi şi părăsit ca nişte oi ce n-aupăstoriu. Atunci zise ucinicilor Lui:„Iată, săcerătură e multă, iară lucrători-s puţini. Ce vă rugaţi Domnului secerăturii, ca să scoată lucrătorii la seceră tura Sa”.

CAP X

Şi chemînd Iisus pre cei 12 ucenici ai Săi, deade lor puteare spre duhurile necurate, ca să Ie scoată pre eale şi să vindece toată boala şi toată neputinţa. Iară celor 12 apostoli numele lor aceastea-s: întîiu Simon, carele să zice Petăr, şi Andreiu, fratele lui; Iacov  al lui Zevedeiu şi Ioan, fratele lui; Filip şiVartholomeiu.Thoma şi Mattheiu vameşul; Iacov al lui Alfeu şi Leveu, cel ce s-au poreclit Thadeu;  Simon Cananitul şi Iuda Iscariotul, carele şi vîndu pre El. Pre aceşti 12 îi trimise Iisus poruncindu-Ie lor zicînd: „în calea paginilor să nu meargeţ şi în  cetatea samarineanilor nu intraţi. Ce vă duceţ mai vîrtos cătră oile ceale perite ale  casei lui Israil. Şi mergînd, propovăduit zicînd că s-au apropiat împărăţia ceriurilor.  Pre bolnavi vindecaţi, pre gubavi curăţit, pre morţi înviaţi, pre draci îi scoateţ; în dar  aţ luat, în dar daţi. Să iui cîştigaţi aur, nici argint, nici aramă în brînele voastre. Nici traistă pre cale, nici doao veşminte, nici încălţăminte, mei toiag, că vreadnic iaste lucră toriul de hrana lui. Ori în ce cetate au sat veţi întră, cercetaţi cine iaste într-însa harnic, şi acolo mîneţi pînă veţi iesi.  Deci, întrînd în casă, uraţi bine ei. Şi de va fi casa destoinică, vie pacea voastră spre ea, iară de nu va fi destoinică, pacea voastră cătră voi să va întoarce. Şi cine nu va priimi pre voi, nici va asculta cuvintele voastre, ieşind den casă au den oraşul acela, scuturaţi  prahul  picioarelor voastre. Adevăr grăiescu voao, mai iuşor va fi pămîntul  S o domului  şi  G om o ml ui în ziua judecăţii decît oraşul acela. Iată, Eu trimiţu pre voi ca oile în mijlocul lupilor; deci  fiţi înţelepţi ca şerpii şi întregi ca porumbii.  Şi feriţi-vă de oameni, că vor da pre voi la adunări şi în săboarele lor vor bate pre voi.  Şi la 18 domni şi la împăraţi duş veţ ii pentru Mine, întru mărturie lor şi limbilor.  Iară cînd 19 vă vor da pre voi, nu vă grijireţi cum şi ce veţi grăi, că să va da voao într-acela ceas ce veţi grăi.  Că nu veţ fi voi grăind, ce 20 Duhul Tatălui vostru cel ce grăiaşte întru voi.  Da-va frate pre frate spre moarte, şi 21 tată pre fiiu, şi să vor scula feciorii preste părinţi şi-i vor omorî pre ei.  Şi veţ ti 22 urîţi de toţi pentru Numele Mieu; iară cela ce va răbda pînă în sfirşit, acela să va spăşi. Iară cînd vă vor goni pre voi den cetatea 23 aceasta, fugiţi la ceaea]altă., că adevăr grăiesc voao, nu veţi fîrşi cetăţile lui Israil pînă va veni Fiiul Omenescu.  Nu iaste 24 ucenicul mai mare decît învăţătoriul, nici slugă decît domnul Iui.  Destul e ucenicului ca să să facă ca dascălul lui, şi sluga ca domnu său; deaca chemară pre stăpînul casii Veelzavul, cu cît mai vîrtos pre casnicii lui?  Deci nu vă teamereţi de ei, că 26 nemică nu iaste acoperit ca să nu să descopere şi ascunsu care nu să va cunoaşte. Care 27 vă zice voao întru întunearec spuneţi la lumină, şi ce auziţi la ureache propoveduiţi pren case.  Şi nu vă teamereţi de ceiace 28 omoară trupul, iară sufletul nu-I pot omorî; ce vă teameţi mai vîrtos de cela ce poate piarde sufletul şi trupul în gheena.  Au nu 29 doao păsăreale să vînd într-un asarion? Şi una de eale nu va cădea pre pămînt, fără Părintele vostru.  Iară şi perii capului 30 vostru  încă-s  număraţi  toţi.  Dirept 31 aceaea nu vă teamereţi, că decît multe păsăreale sînteţi voi osăbiţi.  Decii tot 32 carele va mărturisi pre Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voiu şi Eu întru el înaintea Tatălui Mieu celui den ceriuri.  Şi carele 33 să va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepăda-Mă-voiu şi Eu de el înaintea Tatălui Mieu celui den ceriuri.  Să nu vă pare că 34 am venit să puiu pace pre pămînt; n-am venit să puiu pace, ce sabie.  Că am venit 35 să osăbescu omul asupra tatălui său, şi pre fată asupra mîne-sa, şi nor asupra soacră-sa. Şi pizmaşii omului — cei de casa lui. 36 Cela ce iubeaşte tatăl, sau muma, mai 37 vîrtos decît pre Mine, nu e destoinic Mie; şi cine va iubi feciorul sau fata mai vîrtos decît pre Mine, nu-i destoinic de Mine.  Şi cine 38 nu va lua crucea sa şi să vie după Mine, nu iaste destoinic de Mine.  Cela ce au aflat 39 sufletul lui piarde-I-va pre el, şi cela ce-ş va piarde sufletul lui pentru Mine, afla-va pre el.  Cine priimeaşte pre voi, pre Mine priimeaşte; şi cela ce priimeaşte pre Mine, priimeaşte pre Cela ce M-au trimes pre Mine.  Cela ce priimeaşte [758] prorocul în numele prorocului plata prorocului va lua; şi cela ce priimeaşte pre direptul, în numele direptului, plata direp tu-42 lui va lua. Şi cine va da băutură unuia den ceşti mai mici, numai un pahar de apă reace, în nume de ucenicu, adevăr grăiesc voao nu va piarde plata lui”.

CAP XI

Şi fu deaca săvîrşi Iisus poruncind celor doisprăzeace ucenici ai Lui, trecu de acolo, ca să înveaţe şi să propoveduiască pren oraşile lor. Iară Ioan auzind, den prinsoare, faptele lui Hristos, trimiţînd doiden ucenicii lui   Zise Lui:,,Tu eşti Cela ce va să vie, au pre altul vom aştepta?”  Şi răspunzînd Iisus, zise lor:,fMeargeţi de spuneţi Iui Ioan ceale ce auzit şi vedeţ: Orbii văd şi şchiopii îmbla, stricaţii să curăţescu, surzii aud, morţii să scoală şi săracilor bine să vesteaşte.  Şi fericit iaste cela ce nu să va sminti în Mine”.  Şi dueîndu-se acestea, începu Iisus a grăi mulţimei de Ioan:„Ce aţ ieşit să vedeţ în pustie? Trestie  carea să clăteaşte de vînt? Iară Ia ce aţi ieşit să vedeţ? Om întru veşminte moi îmbrăcat? Iată, ceia ce poartă veşminte moi în casele  împăraţilor sînt. Şi ce aţi ieşit să vedeţ? Proroc? Adevăr grăiesc voao, şi mai mult decît proroc. Că acesta iaste de carele s-au scris:fcIatăy Eu trimit îngerul Mieu înaintea feaţii Tale, carele va găti calea Ta înaintea Ta'. Adevăr grăiesc voao, nu s-au sculat den născuţi den muieri mai mare de Ioan Botczătoriul; iară cel mai mic întru împărăţia ceriului mai mare e decît el. Iară den zilele lui Ioan Botezătoriul pînă acum, împărăţia ceriurilor sileaşte-să, şi nevoitorii apucă pre ea.  Că toţi prorocii şi leagea pînă la Ioan prorociră. Şi, de veţi vrea să priimit, acesta e Ilie, carele va să vie. Cela ce are urechi de auzirea să auză. Dară cui voiu închipui ruda aceasta? Aseamene iaste copiilor, cărora şăd în tîrguri şi strigă pre soţiile lor şi zic: *Fluierat-am voao, şi n-aţi jucat; plins-am voao, şi n-aţ tînguit\ Că veni Ioan, nici mîncînd, nici bînd, şi zic că are drac, Veni Fiiul Omenesc, mîncînd şi bînd, şi zic:*Iată om mîncătoriu şi de vin băutoriu, priaten vameşilor şi păcătoşilor!1 Şi să îndireaptă înţelepţia de la fiii ei”. Atuncea începu Iisus a defăima oraşăle întru carele era făcute ceale mai multe puterile Lui, căci nu să pocăiră: „Vai ţie, Horazin, vai ţie, Vithsaidan, că de ară fi fost în Tir şi în Sidon puterile carele fură întru voi  dc mult cu sac şi cu cenuşă s-ară fi pocăit. ' însă zic voao: Tirului şi Sidonu21 2
lui mai lesne va fi în ziua judecăţiei decît voao.  Şi tu, Capernaum, ceaea ce te-ai 23 înălţat pînă la ceriu, pînă în iad te vei pogorî; că de ară fi fost în Sodom puterile carele fură făcute întru tine, fire-ar rămas pînă în ziua de astăzi.  însă grăiesc voao 24 că pămîntului Sodomului mai lesne va fi în ziua judecăţii decît ţie”.  întru aceaea 25 vreame răspunzînd Iisus zise:„Mărturisescu-Mă Ţie, Părinte, Domnul ceriului şi al pămîntului, că ai ascuns aceastea dc înţelepţi  şi  de înţelegători  şi  le-ai arătat pruncilor.  Aşa, Părinte, că aşa fu bunăvrearea înaintea Ta!  Toate sînt Mie date 27 de la Tatăl Mieu şi nimene nu cunoaşte pre Fiiul, numai Tatăl; nici pre Tatăl cunoaşte cineva, fără numai Fiiul, şi cui va Fiiul să i-L arate.  Veniţi cătră Mine, toţi cei 28 ostenit şi împovăraţi, şi Eu voiu odihni pre voi.  Luaţi jugul Mieu asupra voastră şi 29 vă învăţaţi de Mine că blînd sînt şi smerit cu inima şi veţ aflarăpaos sufletelor voastre. Că e jugul Mieu bun şi sarcina Mea iuşoară 30
iaste”.

CAP XII

      Într-aceaea  vreame  mearse Iisus 1 sîmbăta  pren sămănături, iară ucenicii Lui flămînziră şi începură a zmulge spice şi a mînca.  Iară 2 fariseii, văzînd, ziseră Lui:..Luă, ucenicii Tăi fac carea nu se cade a face sîmbăta”.  Iară  El  zise lor:„Au n-aţi 3 cetit ce au făcut David cînd au flămînzit el şi carii era cu el?  Cum întră în casa lui 4 Dumnezău  şi  pîinile ceale ale aducerii înainte le mîncă, carele nu i să cădea să le mănînce, nici celora ce era cu el, fără numa preoţilor?  Sau n-aţi cetit în leage că în 5 sîmbete preoţii în beseareca sîmbăta spurcă, şi nevinovaţi sînt?  Iară zic voao că mai 6 marc dc beseareca iaste acicea.  Şi de aţi 7 şti ce iaste:4Milă voiesc  şi nu jîrtă*, n-aţi yinui pre cei nevinovaţi.  Că Domnul 8 iaste şi al sîmbetii Fiiul Omenesc”.  Şi 9 ieşind de acolea, veni la adunarea lor.  Şi 10 iată, un om era avînd mîna uscată; şi întrebară pre El zicînd:„Oare cade-se în sîmbăta a vindeca?”, ca să-L hulească pre El. Iară El zise lor: „Cine iaste întru voi om 11 carele va avea oaie şi, de va cădea aceasta sîmbăta în groapă, au nu o va apuca şi o va scoate?  Deci, cu cît iaste omul mai osebit 12 decît oaia? Dcrept aceaea cade-se în sîmbete a  face  bine”.  Atuncea  grăi  omului: 13 „Tinde mîna ta”; şi o tinse, şi să făcu sănătoasă ca şi ceaealaltă.  Iară fariseii, 14 deaca ieşiră, făcură asupra Lui sfat, capre EI să-L piarză.  Iară Iisus, conoscînd, 15 Să duse de acolea; şi după EI mearseră noroade multe şi vindecă pre ei pre toţi. Şw certă pre ei [759] ca să nu-L facă pre EI vădit. Ca să să împle ceaea ce s-au grăit pren Isaia prorocul zicînd: „Iată, Fiiul Mieu, Care am ales, iubitul Mieu, în Carele binevru sufletul mieu, pune-voiu Duhul Mieu preste El şi va vestui limbilor judecată. Nu va prici, nici va striga, nici va auzi cineva în uliţe glasul Lui. Trestia zdrobită nu va frînge şi inul ce fumegă nu va stinge, pînă cînd va scoate judecata la biruinţă-  Şi întru numele Lui limbile vor nădejdui”. Atuncea s-au adus Lui un drăcit, orb şi mut; şi vindecă pre el, cît cel orb şi mut şi grăiia şi vedea. Şi să mirară năroadele toate şi zicea:„Au nu e doară acesta Fiiu lui David?” Iară fariseii, auzind, ziseră:„Acesta nu scoate dracii, ce numai cu Velzevul, domnul dracilor”. Iară Iisus, ştiind cugetele lor, zise lor:„Toată împărăţia împărăţindu-se întru sine, pustiaşte-se; şi toată cetatea au casa, împărţindu-se întru sine, nu va sta. Şi de va scoate satana pre satană, întru sine să împărţi; dară cum va sta împărăţia lui? Şi de scoţu Eu întru Velzevul dracii, feciorii voştri cu cine vor scoate? Derept aceaea ei vor fi judecătorii voştri. Iară de scoţu Eu cu Duhul lui Dumnezău dracii, ajuns-au  dară preste voi împărăţia Iui Dumnezău. Sau cum poate cineva a întră în casa cehii tare şi vasele lui să-i jăhuiască, de nu va lega întîiu pre cel tare şi atunce îi va jăhui casa lui? Cela ce nu iaste cu Mine, asupra Mea iaste şi cine nu stringe cu Mine, răsipeaşte. Dirept aceasta grăiesc voao:Tot păcatul şi hulaierta-să-va oamenilor, iară hula ce e spre Duhul Sfint nu să va ierta oamenilor. Şi cine va zice cuvînt asupra Firului Omenesc ierta-să-va lui, iară cela ce ar zice spre Duhul Sfînt nu se va ierta lui nici într-acest veac, nici în cel viitoriu. Au faceţ pomul bun şi poamele lui bune, sau faceţ pomul putred şi poamele lui putrede; că den roadă să cunoaşte pomul. Puii năpîrcelor, cum puteţi a grăi bine, răi fiind? Pentru că den prisosirea inimii gura grăiaşte. Omul bun den comoara bună a inimii scoate ceale bune, şi omul rău, den comoară rea, scoate reale. Iară grăiesc voao că tot cuvîntul deşărt carele vor grăi oamenii, da-vor de el samă Ia ziua judecăţii. Că den cuvintele tale te vei îndirepta şi den cuvintele tale te vei judeca”. Atuncea răspunseră unii den cărturari şi farisei zicînd:,,învăţătoriule, vom de la Tine să vedem sămn”. Iară EI răspunse, zise lor:„Neamul rău şi preacurvariu sămn ceare şi sămn nu să va da lui, numai sămnul lui Iona prorocul. Că, cum au fost Iona în pîntecele chitului trei zile şi 3 nopţi, aşa va fi şi Fiiul Omenesc întru inima pămîntului 3 zile şi 3 nopţi.  Bărbaţi 41 nineviteani scula-să-vor Ia judecată cu ruda aceasta şi vor judeca pre ea, căci s-au pocăit de propovedania Iui Iona; şi iată, mai mult decît Iona aici.  împărăteasa de la 42 amiazăzi să va scula la judecată cu ruda aceasta şi o va judeca pre ea, că au venit de la murgi [ni]le pămîntului să auză înţelepţia Iui Solomon; şi iată, mai mult decît Solomon acicea.  Iară cînd duhul cel necurat 43 va ieşi den om, treace pren locuri seci, căutînd răpaos, şi nu află.  Atunci zice: 44 'întoarce-mă voiu la casa mea de unde am ieşit'; şi viind află-o zăbovind, măturată şi înfrumuseţată.  Atunci mearge şi ia cu 45 sine alte şapte duhuri, mai reale decît el; şi întrind lăcuiesc acolea şi să fac mai reale omului aceluia ceale de apoi decît ceale dentîiu; aşa va fi şî aceştii rude reale”. Şi încă grăind El cătră gloate, iată, muma şi 46 fraţii Lui sta afară, poh tind să grăiască Lui. Zise oarecine Lui:,,Iată, maica Ta şi fraţii 47 Tăi afară stau căutînd să grăiască Ţie”. Iară EI răspunzînd zise cătră. cela ce-i 48 zise ase Lui: „Carea e muma Mea? Şi carii sînt fraţii Miei?”  Şi tinzînd mîna Lui 49 spre ucenicii Săi, zise:„Iată muma Mea şi fraţii Miei!  Că .cela ce va face voia 50 Tatălui Mieu celui den ceriuri, acela Mie frate şi sor şi mumă îm iaste**.

CAP XIII

      Şi în ziua aceaea, ieşind Iisus den I EL cas^  Şedea lîngă marc.  Şi să 2
EV^H adunară mulţime multă cătră Eftyjl Dînsul, cîtu-i fu Lui a întră în tSZmă corabie să şază; şi toată gloata sta pre ţărmure. Şi grăi lor multe în 3 pilde, zicînd:„Iată, ieşi sămănatoriul să samene. Şi sămănînd el, unele căzură 4 lîngă cale şi veniră pasările şi le mîncară
.pre eale.  Iară altele căzură pre pietriş, 5 unde nu avea pămînt mult şi numai cît răsăriră, pentru că nu avea de pămînt adîncare.  Deci răsărind soarele, să păliră 6 şi, pentru căci nu avea rădăcină, să uscară. Altele căzură pre spini şi crescură spinii şi 7 le înecară pre eale.  Iară altele căzură în 8 pămînt bun şi da rod, una o sută, alta şase-zeci, îară alta treizeci.  Cela ce are urechi 9 de auzirea să auză**.  Şi apropiindu-să 10 ucenicii, zisără Lui:„Căci grăieşti lor în pilde?”  Iară El răspunzînd, zise lor că 11 „Voao s-au dat a şti tainele împărăţiei ceriurilor, iară acelora nu s-au dat.  (Că 12 ceala ce are da-să-va Iui şi să va prisosi, iară cel ce n-are, şi ce are să va lua de la el). Dirept aceaea în pilde grăiescu lor, ca văzînd 13 nu vădu, şi auzind nu aud, nici să pricep. Şi  să  împle preste  ei prorocia Isaiei, 14 carea zice:4Cu auzul veţi auzi şi nu veţi [760] înţeleage şi căutînd veţi căuta şi nu veţi vedea. Pentru că s-au îngrăşat inima norodului acestuia şi cu urechile greu au auzit şi ochii lor au clipit  ca nu cîndva să vază cu ochii şi cu urechile să auză şi cu inima să înţeleagă şi să să întoarcă şi voiu vindeca pre ei”. Iară ochii voştri fericiţi-s că văd şi urechile voastre că aud. Că adevăr grăiesc voao că mulţi proroci şi direpţi au poftit să vază ce vedeţi  şi n-au văzut, şi să auză ceale ce auziţi  şi n-au auzit.  Voi dară auziţi pilda sămănătoriului. Tot cel ce aude Cuvîntul împărăţiei şi nu înţeleage  vine hicleanul şi apucă ce e samănat întru inima Iui; aceasta e cea;*fce lîngă cale s-au sămănat. Iară cea ce sau sămănat pre pietrişu, aceasta iaste carele aude Cuvîntul şi numaicît cu dragoste priimeaşte pre el. Şi nu are rădăcină întru sine, ce după vreame iaste şi, făcîndu-să strinsoare au gonire pentru Cuvînt  numaidecît să smintcaşte. Iaru cea ce-i sămănată în spini, acesta iaste carele aude Cuvîntul, şi grija veacului acestuia şi înşălăciunea bogăţiei sugrumă Cuvîntul şi fără de rod să face. Iară cea ce pre pămîntul cel bun s-au sămănat, acesta iaste carele aude Cuvîntul şi înţeleage, carele aduce rod şi face unul o sută  altul şasezeci  altul treizeci”. Altă pildă puse lor înainte zicînd:„Asemănă-se împărăţia ceriurilor omului celui ce samănă sămînţa. bună în ţarina lui. Şi dormind oamenii, veni pizmaşul lui şi sămănă între grîu neghini şi să duse. Iară cînd răsări iarba şi rod făcu, atunci să arătară şi neghinile. Viind slugile stăpînului casei, zisără lui; “Doamne, au n-ai sămănat sămînţa bună în ţarina ta? Dară de unde are neghinile?' Iară el zisă lor:'Un om pizmaşu au făcut aceasta*. Şi zisără lui siugile:'Dară vrca-vei să meargem să le plevim?* EI zise:*Ba, să nu cumva, zmulgînd neghinile, să zmulgeţi împreună cu eale şi griul. Lăsaţi să crească amîndoao pînă Ia secerat şi la vreamea secerişului voiu zice secerătorilor: Culeageţi întîi neghinile şi legaţi pre eale în snopi, ca să arză eale, iară griul strîngeţi în jicnita mea*44. Altă pildă puse lor înainte, zicînd:„Asămănată iaste împărăţia ceriurilor grăunţului de muştariu, carele Iuîndu-l omul l-au sămănat în ţarina lui; Care iaste mai mic dc toate săminţclc, iară deaca creaşte, mai mare c de toate legumite, şi să face copaciu, cît vin pasările ceriului şi sălăşluiescu în ramurile lui”. Altă pildă grăi lor:„Asămănată iaste împărăţia ceriurilor aluatului, care Iuîndu-I muiarea îl ascunse tn făină de trei măsuri, pînă s-au dospit tot”.  Aceastea toate grăi Iisus în pilde 34 noroadelor şi fără pildă nemică nu grăiia lor;  Ca să să împle ce e zis pren prorocul 35 zicînd: ,Deşchide-voiu în pilde rostul Mieu şi voiu arăta ascunse de începutul lumii”. Atuncea lăsînd mulţimea, veni Iisus în casă 36 şi să apropiară cătră El ucenicii Lui  grăind: „Spune noao pilda neghinelor ţarinii”. Iară EI răspunzînd,zise lor:„Cela ce samănă 37 sămînţa bună iaste Fiiul Omenesc.  Iară 38 ţarina iaste lumea; şi sămînţa cea bună  acestea sînt fiii împărăţiei; iară neghinile sînt fiii h ic Ic anului.  Iară vrăjmaşul cela 39 ce au sămănat pre eale iaste diavolul; iară secerătura  sfirşenia veacului  iaste; iară secerătorii îngerii sînt.  Deci, cum să 40 adună neghinele şi să ard cu foc, aşa va fi la sfirşenia veacului acestuia.  Trimite-va 41 Fiiul Omenesc pre îngerii Lui şi vor culeage dentru împărăţia Lui toate smintealele şi pre ceia carii fac fărădeleagea.  Şi-i vor 42 arunca pre ei în cuptoriul de foc; acolo va fi plînsul şi scîrşnirea dinţilor.  Atunci direpţii vor străluci ca soarele întru împărăţia Părintelui lor; cine are urechi de auzirea să auză.  Iarăş aseamene iaste împărăţia 44 ceriurilor cu comoară ascunsă în ţarină care, aflîndu-o omul, o ascunse şi de bucuria ei mearge şi toate cîte are vinde şi cumpără pămîntul  acela.  Iară  aseamenea iaste 45 împărăţia ceriurilor cu omul neguţătorul, carele caută mărgăritariuri bune;  Carele 46 a fiind un mărgăritarul de mult preţ, mergînd, vîndu tot ce  avea şi-l cumpără. Iarăş aseamenea iaste împărăţia ceriurilor 47 cu năvodul aruncat în mare  şi de tot fealiul au adunat;  Carele, deaca să împlu  suindu-l pe ţărmuri şi şăzînd, alcaseră ceale bune în vase  iară ceale putrede lepădară afară.  Aşa va fi la sfirşenia veacului, 49 ieşi-vor îngeri şi vor despărţi pre cei răi den mijlocul direpţilor.  Şi-i vor arunca pre 50 ei în cuptoriul de foc; acolo va fi plînsul şi scîrşnirea  dinţilor”.  Zise  Iisus  lor: 51 „Inţeleageţi aceastea toate?” Grăiră Lui:   Aşa Doamne!”  Iară El zise lor:„Dirept 52 aceasta  tot  cărturariul  ştiutoriu întru împărăţia  ceriurilor  aseamene iaste cu omul stăpîn al casei carele scoate den comoara sa noao şi vechi”.  Şi fu cînd 53 sfirşi Iisus pildele aceastea, trecu de acolea. Şi venind la moşia Sa învăţa pre ei în adunarea lor cît să mira ei şi grăiia:„De unde e Acestuia această înţelepţie şi puterile? Au nu e Acesta feciorul teslariului? Au nu 55 să cheamă muma Lui Măria? Şi fraţii Lui  Iacov şi Iosie şi Simon şi Iuda?  Şi surorile Lui au nu-s toate cătră noi? Dară de unde sînt aceastea toate Lui?”  Şi să [761 smintiia întru EI; iară Iisus zise lor:„Nu iaste  proroc  necinstit,  fără  numai în 58 moşia Lui şi în casa Lui”.  Şi nu făcu acolo puteri multe pentru necredinţa lor.

CAP XIV

Întru aceaea vreame auzi Irod, al patrulea  biruitoriu,  veastea lui Iisus.  Şi  zise slugilor sale: „Acesta iaste Ioan Botezătoriul, acesta au învis den morţi şi dirept aceasta puterile lucrează întru el”. Pentru că Irod, prinzînd pre Ioan, l-au legat pre el şi l-au pus în temniţă, pentru Irodiada, muiarea lui Fiiip, fratelui său.  Că zicea Ioan Iui:„Nu ţi să cade să o aibi pre ea”. Şi vrînd să ucigă pre el, să temu de gloată, căci ca un proroc îl avea pre el.  Şi naşteri făcîndu-se Iui Irod, jucă fata Irodiadei  înainte-Ie şi plăcu lui Irod.  Deci cu jurămînt să mărturisi ei să-i dea orice ară  ceare.  Iară ea, fiind învăţată de mumă-sa, zise:„Dă-mi cicea în tipsie capul lui Ioan  Botezătoriul”.  Şi să întrestă împăratul, iară pentru jurămînturi şi pentru cei ce şedea cu el, porunci să să dea.  Şi trimiţînd tăie capul Iui Ioan în temniţă. Şi să aduse capul lui în blid şi să deade featei şi-l duse mîne-sa. Şi apropiindu-se ucenicii lui, luară trupul Iui şi-l îngropară şi venind spuseră lui Iisus. Şi deaca auzi Iisus, să duse de acolo într-un vas în loc pustiiu, singur; şi auzind gloatele, mearseră după El pedestri den oraşe. Şi ieşind Iisus, văzu gloată multă şi I să făcu milă de ei şi vindecă bolnavii lor. Şi fiind sara, să apropiară cătră EI ucenicii Lui, grăind:,pustiiu iaste locul şi acum vreamea treace, slobozi năroadele, ca să meargă pren sate să-ş cumpere lor bucate”. Iară Iisus zise Ior:„Nu trebuie să să ducă, daţi voi lor să mănînce”. Iară ei ziseră lui:,,Nu avem aicea fără numai 5 pîini şi doi peşti”. El zise:„Aduceţi Mie acealea încoace”. Şi poruncind năroadelor să şază pre pajişte, luînd ceale 5 pîini şi cei doi peşti, căutînd la ceriu, binecuvîntă şi frîngînd deade ucenicilor pîinile, iară ucenicii năroadelor. Şi mîncară toţi şi să saturară şi strînseră prisoseala fărămiturilor 12 coşniţe pline. Iară cei ce mîncară era bărbaţi ca Ia 5ooo, fără muieri şi copii. Şi îndată îndemnă Iisus pre ucenicii săi să între în corabie şi să treacă înainte de El, de ceaea parte, pînă va slobozi năroadele. Şi deaca slobozi mulţimea, Să sui în munte singur, să să roage, deci fiind sară, era însuş acolo. Iara corabia era pre la mijlocul mării, învăluindu-se de valuri, că le era vîntul împotrivă. Iară
în a patra strajă de noapte, mearse Iisus cătră dînşii îmblînd pre mare.  Şi văzînd 26 pre EI ucenicii îmblînd pre mare, să spăreară zicînd că iaste nălucă şi de frică strigară. Şi numaidecît grăi lor Iisus zicînd:„lndrăzniţi, că Eu sînt, nu vă teameţi”.  Şi 28 răspunzînd Petăr zise Lui:„Doamne, de eşti Tu, porunceaşte-mi să viu cătră Tine pre apă”.  Iară El zise:„Vino”. Şi pogormduse den corabie Petăr, au umblat pre apă, să vie cătră Iisus.  Şi văzînd vîntul tare să 30 spămîntă şi, începînd a să afunda, strigă zicînd:,.Doamne,  mîntuiaşte-mă'*.  Şi 31 numai cît Iisus tinzînd mîna, apucă pre el şi grăi lui:,,Puţin credincioase, la ce te îndoiş?”  Şi întrind ei în corabie, încetă 32 vîntul.  Iară cei den corabie viind să 33 închinară Lui, zicînd:„Adevărat Fiiul lui Dumnezău eşti”.  Şi deaca trecînd,veniră 34 în pămîntul Ghenisarethului.  Şi deaca 35
conoscură  oamenii acelui Ioc, trimiseră întru tot împrejurul acela şi aduseră cătră El toţi bolnavii.  Şi ruga pre El ca numai 36 să să atinsă de poala veşmîntului Lui; şi cîţi să atinseră să mîntuiră.

CAP XV

      Atunci veniră cătră Iisus cei den Ierusalim, cărturarii şi fariseii, zicînd: „Pentru ce ucenicii Tăi calcă rînduiala bătrînilor, că nu-ş spală mînile lor cînd mănîncă Iară El răspunzînd, zise lor: „Dară voi căci călcat porunca Iui Dumnezău pentru rînduiala voastră? Că Dumnezău au poruncit grăindr'Cinsteaşte pre tată-tău şi pre mumă-ta' şi:'CeIa ce grăiaşte de rău pre tată sau pre mumă cu moarte să moară'. Iară voi ziceţ :*Cela ce ar zice tătîne-său sau mîoe-sa:'Darul care te vei folosi de la mine', ^Şi~rrtr-va-cinsti pre tată-său sau pre mumă-sa'. Şi n-aţ plinit porunca lui Dumnezău, pentru rînduiala voastră. Făţarnicilor, bine au prorocit dc voi Isaia zicînd: 'Apropie-să de Mine oamenii acestea cu gurile lor'şi cu buzele Mă cinstesc, iară inima lor departe e de Mine. Ce în deşărt Mă cinstesc învă-ţînd învăţături, porunci omeneşti*”. Şi chemînd norodul zise lor:,,Auzit şi înţe-leageţ. Nu ce întră în gură spurcă pre om, ce ce iase den gură, aceaea spurcă omul”. Atuncea apropiindu-se ucenicii 12 Lui, ziseră Lui:,, Ştii că fariseii, auzind cuvîntul, să zrnintiră?” Iară El răspunzînd zise:,.Toată răsădirea carea n-au sădit Tatăl Mieu cel ceresc dezrădăcina-se-va. Lăsaţi pre ei, povăţuitori orbi sînt orbilor; 14 orbul, de va povăţui pre orb, amîndoi vor cădea în groapă”. Şi răspunzînd Petăr 15 zise Lui:„Spune-ne noao pilda aceasta”. Iară Iisus zise:„Au şi voi neînţelegători 16 sînteţ? [762] încă nu socotiţi că tot care întră în gură, în pîntece întră şi la şăzut iase? Iară carele ies den gură, den inimă ies şi acealea spurcă omul? Că de la inimă ies cugete reale, ucideri, preacurvii, curvii, furtuşaguri, mărturii mincinoase, blesteame. Aceastea sînt carele spurcă pre om, iară a mînca cu mînile nespălate, nu spurcă pre om”. Şi ieşind Iisus de-acolea, Să duse în partea Tirului şi a Sidonului. Şi iată o muiare hananeiană ieşind dentr-aceale notară, strigă Lui grăind:,, Miluiaşte-mă, Doamne, Fiiul lui David,fiica mea rău să îndrăceaşte”. Iară El nu răspunse ei cuvînt; şi apropiindu-se ucenicii Lui rugară pre El zicînd:„Slobozi-o pre ea, că strigă după noi”. Iară El răspunzînd zise:„Nu sînt trimis ce numai cătră oile ceale perite ale casei lui Israil”. Iară ea, viind, să închina Lui, grăind: „Doamne, ajută-mi”. Iară El răspunzînd zîse:,,Nu e bine a lua pîinea feciorilor şi a o arunca dinilor”. Iară ea zise:„Aşea, Doamne, că şi dinii mănîncă den fărtmele cealea ce cad den masa domnilor lor”. Atuncea răspunzînd Iisuszise ei:,,O,muiare. mare-i credinţa ta, fie ţie cum voieşti”; şi să sănătoşi fiica ei dentr-acel ceas. Şi mutîndu-Sc Iisus de-acolea, veni lîngă marea Galileiului şi suindu-Sc pre măgură, şedea acolo. Şi apropiindu-se cătră EI năroade multe, avînd cu dînşii ologi, orbi, muţi, nevolnici şi alţii mulţi, şi-i aruncară pre ei la picioarele Iui Iisus şi-i vindecă pre ei; Cît să mira mulţimea văzînd muţii grăind, nevolnicii sănătoşi, şchiopii îmblînd şi orbii văzînd; şi lăudară pre Dumnezăul lui Israil. Iară Iisus, chemînd pre ucenicii Săi, zise:„Milă Mi-e de nărod, că, iată, trei zile de cînd şăd Ungă Mine şi n-au ce mînca; şi a-i slobozi pre ei nemîncaţi nu voiu, ca nu cumva să slăbească pre cale”. Şi ziseră Lui ucenicii Lui:„De unde noao în pustie atîţea puni, ca să se sature atîta mulţime?” Şi grăi Iisus lor:„Gte pîini aveţ?” Iară ei ziseră:„7 şi puţinei peştişori”.  Şi porunci gloatelor să şază pre pămînt. Şi luînd ceale 7 pîini şi peştii, dînd laudă, frînse şî deade ucenicilor Lui, iară ucenicii mulţimei. Şi mîncară toţi şi să saturară şi luară prisosala den fărîmituri 7 coşniţe pline. Iară cei ce mîncară era patru mii de oameni fără muieri şi copii. Şi slobozind norodul, întră în corabie şi
veni în hotarăle Mag dalii.

CAP XVI

 Şi apropiindu-să fariseii şi saducheii, MLXm 'sP't'n(i' mgară Pre Ei semnu den  Efebii ceriu să Ie arate lor. Iară El năspunKMrJI z'n^ z'se 'or: ^făcîndu-să sară,zi-llWrl ceţi:'Senin e, că să ruşaşte ceriul'.
Şi demineaţa:'Astăzi vreame turbure, căsă 3 ruşaşte ceriul posomorîndu-să*. Făţarnici- . lor, faţa ceriului ştiţ a o aleage, iară seamnele vremilor nu puteţi?  Rudă rea şî 4 pre acu rv are săranu ceare; şi sămnu nu să va da ei, numai sămnul lui Iona prorocul”. Şi lăsînd pre ei Să duse.  Şi viind ucenicii 5 Lui în ceaea parte, uitară să ia pîine. Iară Iisus zise lor:„Căutaţi şi vă păziţi de 6 aluatul fariseilor şi al saducheilor”.  Iară 7 ei cugeta întru sine zicînd că „Pîine n-am luat”.  Şi conoscînd Iisus, zise lor: „Ce 8 cugetaţi întru voi, puţini credincioşi, căci pîine n-aţi luat?  încă nu socotiţi, nici 9 nu aduceţ aminte de ceale cinci pîini ale celor cinci mii de oameni şi cîte coşniţe aţi luat?  Nici de ceale şapte pîini ale celor 10 patru mii (de oameni) şi cîte coşniţe aţi luat?  Cum nu priceapeţi că nu de pîine 11 am zis voao să vă luaţi aminte, de aluatul fariseilor şi al saducheilor?”  Atuncea 12 pricepură că nu le-au zis să să ferească de aluatul plinii, ce de învăţăturile fariseilor şi saducheilor.  Şi viind Iisus în părţile 13 Chesariei Iui Filip, întreba pre ucenicii Săi zicînd:„Cine Mă zic oamenii a fi Fiiul Omenescu?”  Iară ei zisără:„Umi Ioan 14 Botezătorul!, alţii Die, iară alţii Ieremia, sau unul den proroci”.  Zise lor:„Dară 15 voi cine Mă ziceţi a fi?”  Şi răspunzînd 16 Simon Petăr, zise:„Tu eşti Hristos, Fiiul lui Dumnezău celui viu”.  Şi răspunzînd 17 Iisus, zise lui:„Fericit eşti, Simone, Var Iona, că trupul şi sîngele nu arată ţie aceastea, ce Părintele Meu cel den ceriuri! Şi Eu zic ţie că tu eşti Petăr şi pre aceasta 18 piatră voiu zidi beseareca Mea şi porţile iadului nu vor învinge ei.  Şi voiu da ţie 19 cheile împărăţiei ceriurilor şi oricare vei -lega pre pămînt, fi-va legat în ceriuri, şi care vei dezlega pre pămînt, fi-va dezlegat în ceriuri'*.  Atuncea conteni ucenicilor Săi 20 ca să nu spuie nemunui că iaste El Iisus Hristos.  De atuncea începu Iisus a spune 21 ucenicilor Săi că I să cade Lui a mearge în Ierusalim şi multe a păţi de bătrîni şi de arhierei şi de cărturari şi a Să omorî, şi a treia zi a învia.  Şi apucîndu-L pre El 22 Petăr, începu a certa pre El zicînd:„Blînd Ţie, Doamne, să nu-ŢÎ fie Ţie aceastea”. Iară El Întorcîndu-Să, zise lui Petăr:„Pasă 23 denapoia Mea, sat ano, sminteală îm eşti, căci nu gîndeşti de cealea ce sînt ale lui Dumnezău, cede-aleoamenilor!” Atuncea 24 Iisus zise ucenicilor Săi:„Cinevasă vie după Mine, să să leapede de sine şi să ia crucea sa şi să vie după Mine.  Că vericine ar 25 vrea să mîntuiască sufletul lui piarde-l-va pre el, iară cine ar piarde sufletul lui pentru Mine afla-l-va pre el.  Că ce să foloseaşte 26 omului  de  ar dobîndi toată lumea şi sufletul său va păgubi? Sau ce va da omul [763] schimbu pentru sufletul lui? Că va să vie Fiiul Omenesc cu slava Tatălui Său, cu îngerii Lui, şi atuncea va plăti fiecăruia după faptele lui. Adevăr grăiesc voao că sînt unii de carii stau acicea, carii nu vor gusta moarte, pînă nu vor vedea pre Firul
Omenesc viind întru împărăţia Sa”.

CAP XVII

Şi după şase zile luo Iisus cu El pre Petăr şi pre Iacov şi pre Ioan, fratele lui, şi-i sui pre ei spre un munte înalt osebi. Şi Să schimbă Ia faţă înaintea lor şi străluci faţa Lui ca soarele, iară veşmintele Lui fură albe, ca  lumina.  Şi iată, să arătă lor Moisi şi Ilie  grăind cu EI. Şi răspunzînd Petăr, zise lui Iisus:,,Doamne, bine iaste noao acicea a fi; de vei, să facem trei colibi. Ţie una şi lui  Moisi una şi una lui Ilie”. încă grăind el, iată nuor luminat umbri pre ci şi iată glas den nu-or grăind: „Acesta iaste Fiiul Mieu cel iubit, întru Carele binevruiu,pre Acela ascultaţii”  Şi auzînd ucenicii, căzură pre faţa lor şi  să temură foarte. Şi apropiindu-Se Iisus, Să atinse de ei şi zise:,.Sculat şi nu vă teameţ1*. Şi rădicînd ochii lor, pre nimeni nu văzură, numai pre Iisus sîngur. Şi pogorindu-se ei den munte, porunci lor Iisus, zicînd :,,Nemărui să nu spuneţ vede an ia pînă cînd va învia Fiiul Omenesc den morţi”. Şi întrebară pre El ucenicii Lui, zicînd: „Dară zic cărturarii că trebuie Ilie să vie mai nainte?** Iară Iisus răspunzînd, zise lor:„Ilie va veni mai nainte şi va tocmi toate. Iară grăiesc voao că Ilie, iată, au venit şi nu-l cu n os cură pre el, ce făcură Iui cîte vrură, aşa şi Fiiul Omenesc va păţi de ei**. Atuncea înţelease ră ucenicii că de Ioan Botezătoriul zise lor. Şi mergînd ei cătră mulţime, să apropie cătră El un om, căzu îngenunchind la EI Şi zicînd: „Doamne, miluiaşte pre fiiul mieu, că e lunatec şi rău pate, că de multe ori cade în foc şi de multe ori în apă.  Şi aduş pre el la ucenicii Tăi, şi nu-l putură vindeca**. Iară Iisus răspunzînd zise:„0, rudă necredincioasă şi îndărătnică, pînă cînd voiu fi cu voi? Pînă cînd voiu îngădui pre voi? Aduceţi-M pre el încoace”. Şi certă Iisus pre el şi ieşi dentr-însul dracul şi să vindecă cuconul dentr-acela ceas. Atunce apropiindu-se ucenicii de Iisus deosebi, ziseră:„Pentru ce noi nu putum scoate pre el?*4 Iară Iisus zise lor:„Pentru necredinţa voastră; că adevăr zic voao, de aţi avea credinţă cît un grăunţ de muştariu, zicere-aţ măgurii aceştiia:*Treci de acicea colo!' şi va treace, şi nemică nu va fi să nu să poată voao. Că acest fealiu nu
iase, ce numai cu rugăciunea şi cu postul**. Iară întorcîndu -se ei în Galilea zise lor Iisus: 22 „Va să Să dea Fiiul Omenesc în mînile oamenilor.  Şi-L vor omori pre El şi a 23 triia zi va învie**. Şi să întristară foarte. Şi venind ei în Capemaum, să apropiară cei 24 ce lua didrahmele cătră Petăr şi-i ziseră: „Invăţătoriul  vostru  nu  dă  vamă didrahme?”  Zise:„Aşa”. Şi cînd întră în 25 casă, mai nainte-l apucă pre el Iisus, zicînd: „Ce ţi se pare, Simone? împăraţii pămîntului de Ia carii iau vămile sau bir? De la feciorii lor au de Ia streini?*'  Zise Petăr 26 Lui:,,De la striini”. Grăi lui Iisus:„Dară feciorii slobozi sînt.  Ce ca să nu-i smintim pre ei, ducîndu-te la mare, aruncă undiţa şi,care peaşte va iaşi întîiu, ridică-l. şi, deşchizînd gura Iui, vei afla un stat ir; acela luînd, dă lor, pentru Mine şi pentru
tine**.

CAP XVIII

      Într-acel ceas să apropiară ucenicii 1 cătră Iisus zicînd:„Oare cine-i mai mare întru împărăţia ceriurilor?” Şi chemînd Iisus un copil, îl puse 2 în mijlocul lor.  Şi zise:..Adevăr 3 grăiesc voao, de nu vă veţi întoarce şi să fiţi ca copiii, nu veţi întră întru împărăţia ceriurilor.  Deci, carele să va smeri pre sine, ca 4 acest copil, acela iaste mai mare întru împărăţia ceriurilor.  Şi care ar priimi 5 pre un copil ca acesta în numele Mieu, pre Mine priimeaşte.  Iară  cine ar zminti 6 pre unul de aceşti mid, carii cred întru Mine, mai bine e lui să să spînzure piatra morii de grumazii lui şi să să îneace într-adîncul mării.  Vai lumii, de zminteale, 7 că trebuiaşte să vie smintealele, însă vai de omul acela pren carele vine zminteala! Iară de te zminteaşte mîna ta sau pidorul 8 tău, taie-le pre eale şi leapădă de la tine; mai bine iaste ţie ciung sau şchiop să întri în viaţă, decît, doao mîni sau doao picioare avînd, să te pui în focul veacinic.  Şi 9 ochiul tău de te va sminti, scoate-l pre el şi-l leapădă de la tine; mai bine iaste ţie cu un ochiu să întri în viaţă decît, doi ochi avînd, să te pui în matca focului.  Căutaţi 10 să nu huliţi pre vrunul de aceşti mici, că grăiesc voao că îngerii lor în ceriu pururea văd faţa Tatălui Mieu cel den ceriuri. Că au venit Fiiul Omenesc să rnîntuiască 11 pre cel pierdut.  Ce să pare voao? De vor 12 fi la un om 100 de oi şi va rătăci una dentr-însele, au nu, lăsînd pre ceale 90 şi 9 în munţi, caută pre cea rătăcită?  Şi de 13 se va tîmpla să o afle, adevărat grăiesc voao că să bucură de aceaea mai vîrtos decît de ceale 90 şi noao nerătăcite.  Aşa nu iaste 14 voie înaintea Tatălui vostru den ceriuri ca să piaie unul de ceşti mid.  Iară de va greşi fratele [764] tău ţie, pasă şi ceartă pre el între tine şi Intre el singur; de te va asculta, ai dobîndit pre fratele tău. Iară de nu va asculta, mai ia cu tine încă unul sau doi, ca pren gura a doi au trei mărturii va sta tot cuvîntul. Iară de nu va asculta şi pre ei, spune săboru-lui, iară de nu va asculta nice săborul, fie ţie ca cel păgîn şi ca un vameş. Adevăr grăiesc voao, oricîte veţi lega pre pămînt, li vor legate în ceriu, şi oricîte veţi dezlega pre pămînt, S-vor dezlegate în ceriu. Iarăş adevăr zic voao că, de se vor tocmi doi dentru voi pre pămînt, de tot lucrul care l-ar ceare, fi-va lor de la Tatăl Mieu cel den ceriuri. Că unde sînt doi sau trei adunaţi Intru numele Mieu, acolo sînt în mijlocul lor*1. Apropiindu-se de £1 Petăr, zise: „Doamne, de cîte ori va greşi fratele mieu mie şi voiu ierta lui? Pînă m şapte ori?M Zise Iisus lui:„Nu zic ţie numai pînă de şapte ori, ce pînă de şaptezeci şi şapte de ori. Dirept aceaea asămănatu-s-au împărăţia ceriului cu omul împărat carele vru să ia samă cu slugile hri. Deci, începînd el a lua samă să aduse lui un datornic cu zeace mii de talanţi. Şi neavînd el să-i dea, porunci domnul lui pre el să-l vînză, şi pre muiarea lui şi pre feciori şi toate ce avea, şi să-i plătească. Decii, căzînd sluga, să închina lui zicînd:'Doamne,îndelungeaşte-ţ mînia asupră-mi şi toate -ţ voiu plăti*. Şi milos tivindu -se  Domnul slugii  acei ia, îl slobozi pre el şi-i iertă datoria. Şi ieşind sluga aceaea, află pre unul den soţiile lui, carele era lui datoriu cu o sută de dinari;şi prinzînd pre el, îl sugruma, zicmd: 'Plătcaşte-mi ce-mi eşti datoriu*. - Deci, căzînd cel dempreună cu el rob la picioarele hu, ruga pre el grăind:' îndelungă-ţ mînia preste mine şi voiu plăti ţie toate'. lari el nu vru, ce-l duse de-l băgă în temniţă, pînă va plăti datoria. Şi văzînd cei dempreună robi ceale ce s-au făcut, foarte si întristară şi viind spusără domnului lor toate ceale ce fură. Atuncea, chemînd pre el domnul său, zise lui:'Slugă hicleană, toată datoria aceaea iertaiu ţie, de vreame ce m-ai rugat. Nu ţi să cădea şi ţie să-ţ fie milă de cel ce e împreună cu tine rob, cum şi mie mi-au fost milă de tine?*. Şi mîniindu-se domnul lui, îl deade pre el muncitorilor pînă va plăti toată datoria Iui. Aşea şi Tatăl Mieu cel ceresc va face voao, de nu veţ ierta fieştecarele fratelui său, de Ia inimile
voastre, greşalele lor**.

CAP XIX

      Şi fu cînd sfirşi Iisus cuvintele aceastea, ieşi den Galileiu şi veni în hotarăle Iudeii,de ceaea parte delordan. Şi mearseră după EI gloate multe
şi vindecă pre ei acolo.  Şi să apropiari 3 cătră El fariseu, ispitindu-L pre El şi zicînd Lui:,,Cade-să omului a lăsa pre muiarea lui pentru fiecare vină?”  Iară El răspunzînd 4 zise lor:,,Au n-aţ cetit că Cel ce au făcut dentîiu, bărbatul şi muiarea au făcut pre ei? Şi au zis:'Dirept aceaea va lăsa omul pre 5 tată-său şi pre mumă-sa şi să va lipi cătră muiarea sa şi vor fi amîndoi un trup'. Dirept aceaea nu mai sînt doi, ce un trup; 6 care dară Dumnezău au împreunat omul să nu despartă**.  Ziseră Lui: „Dară căci au 7 porundt Moisi să dea carte de despărţire şi să o lase pre ea?**  Zise lor că „Moisi 8 pentru întărirea inimii voastre au poruncit voao să vă lăsat muierile voastre, iară dentîiu n-au fost aşa.  Şi zic voao că au cine-ş 9 va lăsa muiarea lui, nu pre curvie, şi va lua alta, preacurveaşte, şi cine va lua lăsată de altul preacurvie face”.  Ziseră Lui ucenicii 10 Lui :„De iaste aşa pricina omului cu muiarea, nu e bine să să însoare”.  Iară El zise lor: 11 „Nu-l cuprind toţ cuvîntul acesta, ce cărora Ii-e dat.  Că sînt fameni carii den trupul 12 mumei lor au născut aşa, şi sînt fameni carii s-au scopit de oameni, şi sînt fameni carii s-au scopit pre înşiş pentru împărăţia ceriurilor; cela ce poate cuprinde cuprinză”. Atuncea să adusără cătră EI copilaşi ca 13 să-Ş puie mînile pre ei şi să Să roage; iară ucenicii certa pre ei.  Iară Iisus zise: 14 „Lăsaţi copilaşii, şi nu-i oprireţi pre ei a veni cătră Mine, pentru că ca acestora iaste împărăţia ceriurilor”.  Şi puindu-Şi pre 15 ei mînile, Să duse de acolea.  Şi iată 16 unul apropiindu-să, zise Lui:,,învăţătoriulc bune, ce bine voiu face ca să aibu viaţa veacinică?”  Iară EI zise Lui:„Ce Mă zid 17 bun? Nimeni nu e bun, fără numai unul Dumnezău; iară de vei să întri în viaţă, păzeaşte poruncile”.  Zise Lui:„Carele?” 18 Iară Iisus zise:,,Să nu omori, să nu preacur-veş ti, să nu furi, să nu mărturiseşti minciuni. Cinsteaşte pre tatăl tău şi pre muma ta şi 19 să iubeşti pre aproapele tău ca pre tine**. Zise Lui tînărul:,, Toate aceastea le-am păzit 20 den tinereaţele meale; ce încă-m lipseaşte?” Zise Iisus lui:„De vei să fii desăvîrşit, pasă, 21 vinde tot ce ai şi dă săracilor, şi vei avea comoară în ceriu, şi vino după Mine**. Şi auzind tînărul cuvîntul, să duse întristat, 22 că era avînd agonisită multă.  Iară Iisus 23 zise ucenidlor săi:„Adevăr zic voao că anevoie va întră bogatul întru împărăţia ceriurilor.  Şi iarăş zic voao: Mai lesne 24 iaste cămila pren ureachea acului a treace decît bogatul întru împărăţia lui Dumnezău a întră”.  Şi auzind ucenica Lui, să mirară 25 foarte  zicînd:„Dară  cine să va putea spăşi?”  Şi căutînd Iisus, zise lor:„La oameni [765] aceasta peste putinţă iaste, iară la Dumnezău toate să pot”. Atuncea răspunzînd Petăr, zise Lui:„Iată, noi am lăsat toate şi am venit după Tine; dară ce ne va fi noao?” Iară Iisus zise lor: „Adevăr zic voao că voi, carii aţi venit după Mine, la naşterea de iznoavă cînd va sădea Fiiul Omenescu pre scaunul slavei Sale, sădea-veţi şi voi pre doaosprăzeace scaune, judecind ceale doaosprăzeace neamuri ale lui Israil. Şi tot carele au lăsat casă, au fraţii, au surorile, au pre tată-său, au pre mumă-sa, au muiarea, au feciorii, au ţarini, pentru numele Mieu, cu o sută de părţi va lua şi viaţa veacinică va moşteni. Că mulţi vor fi cei dentîi apoi,şi cei de apoi
întti.

CAP XX

Că aseamenea iaste împărăţia ceriurilor omului căsătoriu, carele ieşi dîns-demineaţă să tocmească lucrători la via lui.  Deci tocmindu-să cu lucrătorii, cîte un den ar pre zi, trimise pre ei la via lui.  Şi ieşind la al treilea ceas, văzu pre alţii stînd în tîrg fără lucru.  Şi acelora zise:*Meargeţi şi voi în vie şi ce ar fi dirept voiu da voao*.  Iară ei mearsără; iară ieşind în al şasele şi al noaole ceas, făcu aşijderea. Şi ieşind în al unsprăzeacele ceas, află pre alţii stînd fără lucru şi zise lor:'Ce staţi acicea toată ziua  fără lucru?' Ziseră Iui:*Că nimeni pre noi n-au tocmit*. Zise lor:'Meargeţi şi voi  în vie şi ce va fi dirept veţ lua*. Şi fă cîndu-se seară, zise domnul viei ispravnicului său:'Cheamă pre lucrători şi le plăteaşte lor plata, începînd de la cd de  apoi,pînă la cei dentîiu'. Şi deaca veniră cei ce venise în al unsprăzeacele ceas, luară unul cîte un dinariu. Şi viind cei dentîiu, Ie părea că vor lua mai mult; şi luară şi aceia cîte un dinariu.  Iară deaca-i luară, răpşdră spre domnul casei, Zicînd că 'Aceşti de apoi un ceas lucrară şi i-ai făcut tocma cu noi, carii am purtat greutatea zilei şi ză duhul'. Iară el răspunzînd zise unuia den ei:'Priatene, nu fac ţie nedirep-tate, au nu te-ai tocmit într-un dinar cu mine?  Ia-ţ al tău şi pasă, că voiu să dau şi cestui de apoi ca şi ţie. Au nu să cade mie să fac ce voiu vrea dentr-ale meale? De iaste ochiul tău rău, că eu bun sînt?' Aşa vor fi cei de apoi întîiu, şi cei dentîiu apoi; că mulţi sînt chemat, iară puţini aleşi”. Şi suind Iisus în Ierusalim, luo pre cei doisprăzeace ucenici înşiş pre cale şi zise lor: „Iată, ne suim în Ierusalim şi Fiiul Omenesc Să va da arhiereilor şi cărturarilor, şi-L vor judeca pre El spre moarte. Şi-L vor da pre El paginilor să-L
batjocurească şi să-L bată şi să-L răstignească, şi a treia zi va învia”.  Atunci să 20 apropie de El muma feciorilor lui Zevedeiu cu feciorii săi, închinlndu-se şi cerşind oarece de Ia El.  Iată EI zise ei:„Ce vei?” 21 Zise Lui: „Zi ca să şază aceşti doi feciori ai miei unul de-a direapta Ta şi altul de-a stînga întru împărăţia Ta”.  Şi răspunzînd Iisus, 22 zise:„Nu ştiţ ce ceareţ; puteţ bea paharul carele Eu voiu să beau şi cu botezul carele Eu Mă botezu si vă botezat?” Ziseră Lui: „Putem”.  Şi zise Ior:„Păharul Mieu veţi 23 bea şi cu botezul carele Eu Mă botezu vă veţ boteza, iară a sădea de-a direapta Mea şi de-a stînga Mea nu iaste Mie a da, ce celora ce s-au gătit de la Tatăl Mieu”. Şi auzind aceastea, cd zeace să mîniară 24 pre cei doi fraţi.  Iară Iisus, chemînd pre 25 ei, zise:,, Ştiţ că domnii paginilor domnesc pre ei şi cei mari stăpînescu pre d.  Iară 26 între voi nu va fî aşa, ce, carele va vrea întru voi să fie mai mare, să fie voao slugă. Şi cine va vrea întru voi a fi întîiu, să fie 27 voao slugă.  Precum şi Fiiul Omenesc 28 n-au venit să-I slujească Lui, ce să slujască El şi să dea sufletul Lui răscumpărare pentru mulţi”.  Şi ieşind ei den Erihon, 29 mearse după El mulţime multă.  Şi iată 30 doi orbi şăzînd lîngă cale, auzind că Iisus treace, strigară /icînd:,,Doamne, Fiiul lui David, miluiaşte pre noi, Doamne, Fiiul lui David!”  Şi mulţimea certa pre ei să tacă, 31 iară ei mai vîrtos striga zicînd:„Doamne, fiiul lui David, miluiaşte-ne”.  Şi stătu 32 Iisus, chemă pre ei şi zise:,,Ce veţ să fac voao?”  Ziseră Iui: „Doamne, ca să să 33 deşchiză ochii noştri”. Şi milostivindu-Se Iisus, atinse ochii lor şinumaidecît văzură ochii lor şi mearseră după EI.

CAP XXI

      Şi cînd să apropiară cătră Ierusalim şi veniră în Visfaghi, cătră muntele Măslinilor, atunci Iisus trimise doi ucenici, Zicînd lor:„Duceţi-vă Ia satul carele iaste înaintea voastră şi numaidt veţ afla o asină legată şi mîn-zul cu ea; dezlegîndu-o, aduceţ Mie. Şî de are zice voao cineva ceva, veţ zice că Domnului aceastea trebuiesc; şi numaiden; le va trimite pre eale. Aceasta tot fu ca să să împle ce iaste zis pren prorocul zicînd: „Ziceţ featei Sionului:'Iată, împăratul tău vine ţie blînd şi şăzînd pre asin şi mînzul fiiul celui de supt jug'“. Şi mergînd ucenicii şi făcînd precum Ie porunci lor Iisus, Adusără asina şi mînzul şi puseră deasupra lor. Iară mai multa gloată au aşternut veşmintele lor pre cale, iară alţii frîngea stîlpări den copad şi aştemea pre cale. Iară [766] gloatele care mergea înainte şi carii mergea den apoi striga ziclnd:„Osana Fiiului lui David, blagoslovit cel ce vine întru numele Domnului, osana întru înălţimi!” Şi întrînd EI în Ierusalim,să cutremura cetatea, zicînd:„Cine iaste acesta?” Iară mulţimea zicea:„Acesta iaste Iisus, prorocul cel den Nazarethul Galileii”. Şi Intră Iisus în beseareca lui Dumnezeu şi scoase pre toţi carii vindea şi cumpăra în beseareca şi measele precupeţilor şi scaunele vînzătorilor de porumbi le-au răsturnat. Şi zise lor:„Scris iaste:'Casa mea casa rugăciunii se va chema', iară voi o aţi făcut peşteră tîlharilor”.  Şi veniră la £1 orbi şi şchiopi In beseareca şi vindeca pre ei. Şi văzînd arhiereii şi cărturarii crudele carele au făcut şi copiii strigînd în beseareca şi zicînd: „Osana, Firul lui DavidI”, mîniară-se. Şi ziseră lui:„Auzi ce zic acestea?” Iară Iisus zise lor:,.Aşa. Au nu aţ cetit nidodinioară că den gura pruncilor şi sugătorilor ai întărit laudă?” Şi lăsînd pre ei, ieşi afară den oraş în Vithania şi Să sălăşlui acolo. Iară demineaţa, întumîndu-Se în oraş, flămînzi. Şi văzînd un smochin lîngă cale, mearse Ia el şi nemica nu află întru el, fără numai frunzele, şi zise Iui:„De acum să nu mai fie dentru tine rod în vead”. Şi secă smochinul numaidecît. Şi văzînd ucenicii, să mirară grăind:,,Cum numai cît secă smochinul?'“ Răspunzînd, Iisus zise lor: „Adevăr zic voao, ae veţ avea credinţă şi să nu vă îndoit,nu numai a smochinului veţ face, ce şi muntelui acestuia, de aţ zice: ' Rădică-te şi te aruncă în mare', să va face. Şi toate cîte veţ ceare întru rugăciune crezînd lua-veţ”. Şi mergînd EI în beseareca, cînd învăţa, mearseră cătră El mai marii popilor şi bătrînii oamenilor, zicînd: „Cu ce puteare faci aceastea? Şi cine Ţi-au dat această puteare?” Şi răspunzînd Iisus, zise lor:„întreba-vă-voiu şi Eu pre voi un cuvînt, carele de veţ spune Mie, şi Eu voao voiu spune cu ce puteare aceastea fac. Botezul lui Ioan de unde era? Den ceriu, au de Ia oameni?” Iară ci cugeta întru sine zicînd:„De vom zice: den ceriu, va zice noao:'Dară dirept ce n-aţ crezut Iui?*. Iară de vom zice: de la oameni, teamemu-ne de gloată, că toţi ţin pre Ioan ca pre un proroc”. Şi răspunzînd Iui Iisus ziseră:,-N u ştim”. Zise lor şi El:„Nice Eu voiu spune voao cu ce puteare fac aceastea. Şi ce vă să pare voao? Un om avea doi feciori şi, mer^nd la cel dentîiu, zise:'Fătule, du-te astăzi de lucrează în via mea'. Iară el răspunzînd zise:'Nu voiu*. Iară mai apoi căindu-se, mearse, Şi apropiindu-se cătră cel al doilea, zise aşijdereajiară el răspunzînd zise: *Eu, Doamne , şi nu mearse. Care den tracei doi au tăcut voia părintelui?” Ziseră lui: .Cel dentîiu”. Zise Iisus lor:,Adevăr zic voao
că vameşii şi curvele Întrec pre voi întru împărăţia lui Dumnezău.  Că veni Ioan la 32 voi întru calea direptăţiei şi n-aţ crezut lui, iară vameşii şi curvele crezură lui; iară voi, văzînd, nu v-aţ pocăit după aceaea să crea-deţ lui.  Ascultat altă pildă: Era un om 33 rasă toriu, care sădi vie şi cu gard îngrădi pre ea şi săpă în ea teasc şi zidi rum şî o deade pre ea lucrătorilor şi să duse departe. Iară cînd să apropie vreamea rodului, 34 trimise slugile sale cătră lucrători să-i ia rodul ei.  Şi viarii, prinzînd slugile Iui, 35 pre unul bătură, iară pre altul omorîră, pre altul cu pietri îl uciseră.  Şî iară 36 trimise şi pre alte slugi, mai multe decît întîiu, şi făcură lor aşijderea.  Mai apoi 37 trimise cătră ei pre fiiul său,zicînd:*Ruşina-se-vor de fiiul mieu'.  Iară viarii, văzînd 38 pre firul, ziseră întru eişAcesta iaste moş-teanul, veniţi să-l omorîm pre el şi să ţinem moştenirea lui*.  Şi prinzîndu-I pre el, 39 scoaseră-l  afară  den vie, şi-l omorîră. , Dară, cînd va veni domnul viei, ce va face 40 viarilor acelora?”  Ziseră hii:„Pre răi, 41 rău-i va piarde şi via o va da altor viari, carii vor da lui rodul la vreamea lui”. Zise Iisus lor:,.N-aţi citit nidodată întru 42 scripturi:'Piatra carea nu o bă gară în samă ziditorii, aceasta să făcu în capul unghiului; de la Domnul s-au făcut aceasta şi iaste minunată  întru  ochii noştri'?  Dirept 43 aceasta zic voao că să va lua de la voi împărăţia lui Dumnezău şi să va da păgîni-lor, carii vor face rodul ei.  Şi cel ce va 44 cădea spre piatra aceasta, zdrobi-să-va; iară pre carele va cădea, vîntura-va pre el”. Şi auzind mai-marii  popilor şi fariseii 45 pildele Lui, pricepură că de ei grăiaşte. Şi căutînd pre El să-L prinză, să temură 46 de gloate, căci ca un proroc ţinea pre EI.

CAP XXII

      Şi răspunzînd Iisus, iară zise lor în 1 pilde, zicînd:  „Asămanatu-s-au 2 împărăţia ceriurilor unui om împărat, carele făcu nuntă firului său. Şi mînă slugile sale să cheame pre 3 cei chemaţi Ia nuntă, şi nu vrură să vie. Iară trimise pre alte slugi zicînd:'Ziceţi 4 chemaţiIor:'Iată, prînzul mieu gătit-am, juncii miei şi ceale hrănite sînt junghiate şî toate-s gata, veniţi la nuntă*.  Iară ei 5 lenevind, mearseră unul Ia ţarină, iară altul Ia neguţătoria Iui.  Iară alţii, prinzînd 6 pre slugile Iui, batjocuriră-i şi-i omorîră. Iară împăratul auzind, să mînie, şi, trimit îmi 7 oastea lui, pierdu pre acei ucigaşi şi oraşul lor arse.  Atunci zise slugilor lui:'Nunta 8 gata iaste, [767] iară chemaţii nu fură destoinici*. Dirept aceaea meargeţi la ieşirile căilor şi, oricîţ veţ afla, chemaţi-i la nuntă. Şi ieşind slugile lui la căi, strînsără pre toţi dţ aflară, răi şi buni, şi să împlu nunta de oaspeţi. Şi întrind împăratul si vază oaspeţii, văzu acolo pre un om neîmbrăcat în veşminte de nuntă. Şi zise luh'Priatene, cum ai întrat acicea neavînd veşminte de nuntă?* Iară el amuţi. Atunci zise împăratul slugilor: 'Legîndu-i mînile şi picioarele lui, luaţi-I şi-l aruncat la întunearecul cel de afară; acolo va fî plîngere şi scrişnirea dinţilor. Că mulţi sînt chemaţi, iară puţini aleşi'“. Atuncea, mergînd fariseii, făcură sfat ca să-L prinză pre El în cuvînt. Şi trimise ră la El ucenicii lor cu irod ian ii zicînd :„învăţă-toriule, ştim că eşti dirept şi calea lui Dumnezău cu adevăr înveţi şi nu-Ţ e grije de nemică, că nu cauţi la faţa oamenilor.  Spune dară noao, ce Ţi se pare? Cadese a da dajde împăratului au ba?” Şi conoscînd Iisus fîcleşugul lor, zise:„Ce mă ispitiţi, făţarnicilor? Arătat i-M banul dăjdii”.  Iară  ei  aduseră  Lui  un ban. Şi zise lor:„Al cui iaste acest chip şi scriptura ce e pre d?” Ziseră Lui:„A lui chesariu”. Atuncea zise lor:„Daţ dară ale Iui chesariu la chesariu, şi ale lui Dumnăzău lui Dumnăzău”.  Şi auzind, si mirară şî, lăsînd pre El, să duseră. Intr-aceaea zi veniră la El saducheii, carii zicea că nu va fi înviere, şi întrebară pre El, Zicînd: Jnvăţă-toriule, Moisi au zis:'Dc va muri cineva neavînd feciori, să ia fratele lui pre muiarea lui şi să ridice sămînţă fratelui său*. Şi era întru noi şapte fraţi; şi cel dentîiu însurîndu-se muri; şi neavînd sămînţă, lăsă pre muiarea lui fratelui său.  Aşijderea şi al doilea, şi al treilea, pînă Ia al şaptelea.  Iară mai apoi de toţi muri şi muiarea. Dară la înviere, a căruia de acei şapte va fî muiarea? Că toţi o au avut pre ca”. Şi răspunzînd Iisus, zise Ior:„Vă rătăciţi, neştiindscripturile, nid putearea lui Dumnezău. Că Ia înviere nice să însoară, nice să mărită, ce ca îngerii lui Dumnăzău în ceriu sînt. Iară de învierea morţilor au n-aţi cetit ce s-au  zis de Ia Dumnăzău zicînd voao: 'Eu sînt Dumnezăul lui Avraam şi Dumnezăul lui Isaac şi Dumnăzău! lui Iacov*? Nu iaste Dumnezău Dumnezău morţilor, ce viilor”.  Şi auzind mulţimea, să mirară de învăţătura Lui. Iară fariseii, auzind că au astupat gurile saducheii or, si adunară împreună. Şi întrebă pre El unul den d, ştiu toriu de leage, ispitind pre El şi zicînd: „Invăţătoriule,  carea  poruncă  e mare în  leage?”  Iară  Iisus  zise lui:„Să
iubeşti pre Domnul Dumnezăul tău cu toată inima ta şi cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.  Aceasta e întîiu şi mai mare poruncă.  Şi a doua, aseamene aceştiia; să 39 iubeşti pre aproapele tău ca şi pre tine. Intru aceaste doao porunci toată leagea şi 40 prorocii spînzuri”.  Şi fiind adunaţi fariseu, întrebă pre ei Iisus,  Zicînd:,,Ce vă 42 se pare voao de Hristos? Al cui fiiu iaste?” Ziseră  Lui:„A  lui  David”.  Zise  lor: 43 „Dară cum David cu Duhul cheamă pre el Domnul zicînd aşa:  'ZiseDomnulDomnului Mieu: Şăzi de-a direapta Mea pînă voiu pune vrăjmaşii Tăi scaun pidoarelor Tale*? Dară deaca cheamă David pre El Domnu, 45 cum iaste al lui fiiu?”  Şi nimeni nu putu 46 să-I răspunză Lui cuvînt, nid cuteză cineva dentr-aceaea zi să mai întreabe pre El.

CAP XXIII
      Atuncea  Iisus  grăi  gloatelor  şi 1 ucenidlor Săi zicînd:  „în scaunul lui Moisi au şăzut cărturarii şi fariseii.  Deci, toate cîte vor zice 3 voao să ţineţi, ţineţ şi faceţi, iară
după faptele lor nu facereţi, că ei zic şi nu fac.  Că leagă sarcine greale şi cu nevoie 4 a Ie purta şi le pun preste umerile oamenilor, iară ei nid cu deagetul lor nu vor să le dă-tească pre eale.  Şi toate faptde lor le 5 fac pentru să să arate oamenilor că-ş lăr-gescu advarele lor şi-ş măre seu poalele veşmintelor lor. Şi iubescu şedearea mai sus 6 la ospeaţe şi în scaun ile ceale de frunte în adunări.  Şi închinaturile pren tîrguri, şi să să 7 cheame de oameni:*lnvăţătoriule, invăţătoriule!'  Iară voi nu vă chemareţi învăţători, 8 că unul iaste Invăţătoriul vostru: Hristos; iară voi toţi fraţi sînteţi.  Şi părinte nu 9 vă chemareţi voao pre pămînt, că unul iaste Părintele vostru, Carele iaste în ceriuri. Nid vă chemareţi învăţători, că unul iaste 10 Invăţătoriul vostru: Hristos.  Iară carele 11 e mai mare întru voi fi-va voao slugă. Că cine să va înălţa pre sine smeri-să-va, şi 12 cine să va smeri pre sine mălţa-să-va. Ce vai de voi, cărturari şi farisei făţarnidl 13 Că mîncaţi casele văduvelor şi cu vină lungă rugîndu-vă; dirept aceasta, veţi lua mai multă judecată.  Vai de voi, cărturari şi 14 farisei făţarnicii Că închideţi împărăţia ceriurilor înaintea oamenilor; că voi nu întraţi, nici pre ceia ce întră îi lăsaţi să între. Vai de voi, cărturari şi farisei făţamid! Ci 15 încungiurati marea şi uscatul să faceţi un nemeamic; şi cînd să face, faceţi pre el fiiul gheennei, mai cu de doao ori decît voi. Vai voao, povăţuitori orbi, carii ziceţi: 16 'Cine si va jura pre besearică nemică iaste; iară cine să va [768] jura  pre  aurul  besearicii  datoriu e!' Nebuni şi orbi, care e mai marc, aurul au beseareca, carea sfinţeaşte pre aurul? Şi cine să va jura pre oltariu, nemică iaste; iară cine să va jura pre darul carele e deasupra lui vinovat iaste. Nebuni şi orbi, dară care e mai mare, darul au olt ari ul carele sfinţeaşte darul? Deci, cela ce să jură pre oltariu, jură-să pre el şi pre toate cealea ce sînt deasupra lui. Şi cela ce să jură pre beseareca, jură-să pre ea şi pre Cela ce lăcuiaşte întru ea. Şi cela ce să jură pre ceriu, jură-să spre scaunul lui Dumnezău şi pre Cela ce şade deasupra lui. Vai voao, cărturari şi farisei făţarnici! Că zeciuiţi iama şi mărariul şi chimenul, şi aţi lăsat ceale mai greale ale legii, judecata şi milostenia, şi credinţa; aceastea să cădea să le faceţi şi acealea să nu lăsat. Povăţuitori orbi, ceiace strecuraţi ţînţariul şi cămila înghiţit! Vai voao, cărturari şi farisei făţarnici! Că curăţiţi cea den afară a paharului şi a blidului, iară denlăuntru pline sînt de hrăpituri şi de nedireptăţi. Fariseic oarbe, curate aş te întîi înlăuntru! paharului şi blidului ca să fie şi cea den afară a lor curată. Vai voao, cărturari şi farisei făţarnici! Că vă asămănaţi mormînturilor celor spoite, carele să arată den afară frumoase, iară denlăuntru pline sînt de oasele morţilor şi de toată necurătia. Aşa şi voi, den afară vă arătaţi oamenilor direpţi, iară denlăuntru,plini sînteţi de făţăria nelegiuirii. Vaivoao,cărturari şi farisei făţarnici! Că zidiţi mormintele prorocilor şi împodobit mormintele direpţilor. Şi ziceţi:'De am fi fost în zilele părinţilor noştri, nu am fi fost lor soţi în sîngele prorocilor'. Cît înşivă mărturisiţi pre voi că sînteţi fii celora ce au omorît pre proroci.  Şi voi împleti măsura părinţilor voştri.  Şerpi, pui de năpîrci, cum veţi scăpa de judecata gheennei? Dirept aceasta, iată Eu trimit cătră voi proroci, şi înţelepţi, şi cărturari; şi dentr-înşii omorî-veţ şi răstigni-veţ şi dentr-înşii veţ bate în săboarăle voastre şi goni-i-veţ den oraş în oraş. Ca să vie spre voi tot sîngele dirept, carele s-au vărsat pre pămînt, de Ia sîngele lui Avei, direptul, pînă la sîngele Zahariei, fiiul Varahici, pre carele aţ omorît între beseareca şi între oltariu. Adevăr grăiesc voao, veni-vor toate aceastea spre neamul acesta.  Ierusalime,  Ierusalime, carele omorîş prorocii şi cu pietri uciseş pre cei trimeşi cătră tine, de cîte ori vru iu să adun feciorii tăi, în ce chip adună găina puii ci supt arepi, şi n-aţ vrut!  Iată, să lasă voao casa voastră pustie. Că zic voao: Nu Mă veţ vedea de acum pînă cînd veţ zice:' Blagoslovit
Cel  ce  vine întru numele Domnului!”

CAP XXIV

      Şi ieşind Iisus den beseareca, mergea şi să apropiară ucenicii Lui să EVţ^M arate  Lui  ziditurile besearecii.
wU)  Iară  Iisus  ^e  lor:„Nu  vedeţ 2 tStilI  aceastea  toate?  Adevăr grăiesc voao, nu va rămînea acicea piatră pe piatră care să nu să răsipească”.  Şi şăzînd El 3 pre muntele Măslinilor, apropiară-să ucenicii la El osebi, zicînd:,.Spune noao cînd vor fi aceastea? Şi ce e sămnul venirei Tale şi al sfîrşăniii veacului?”  Şi răspunzînd 4 Iisus zise lor:„Căutaţi să nu vă înşale cineva pre voi.  Că mulţi vor veni întru numele 5 Mieu, zicînd:'Eu sînt Hristos'; şi pre mulţi vor înşăla.  Şi veţ auzi războaie şi auziri 6 de războaie; căutaţi, nu vă spămîntaţi, Că să cade toate să fie, ce încă nu va fi 7 sfirşitul.  Că să va scula limbă preste 8 limbă şi împărăţie preste împărăţie şi vor fi morţi şi foameţ şi cutremure pre-alocu-rea şi toate aceastea-s începătura durerilor. Atuncea vor da pre voi la strînsoare şi vă 9 vor omorî pre voi şi veţ fi urîţ de toate limbile pentru numele Mieu.  Şi atuncea 10 să vor zminti mulţi şi unul pre alt să vor vinde şi să vor urî unul cu altul.  Şi 11 mulţi proroci mincinoşi să vor scula şi vor înşăla pre mulţi.  Şi pentru căci 12 să  va  înmulţi  fărădeleagea, răci-să-va dragostea multora.  Iară cela ce va răbda 13 pîna în siîrşit, acela să va spăşi.  Şi să va 14 propovedui Evanghelia aceasta a împărăţiei întru toată lumea, întru mărturia a toate limbile; şi atunci va veni sfirşenia.  Iară 15 cînd veţ vedea scîrbă pustiiriei carea s-au grăit pren Daniil prorocul stînd în loc sfînt (cela ce ceteaşte să înţeleagă),  Atuncea 16 cei den ludea să fugă la munţi;  Carele e 17 în pod să nu să pogoară să ia ceva den casa lui;  Şi carele e în cîmp să nu să întoame 18 să ia veşmîntul Iui.  Iară vai celor ce au în 19
ETntece şi aplecătoarelor într-acealea zile! e ruga ţi-vă ca să nu fie fuga voastră iama, 20 nice sîmbăta.  Că va fi atuncea nevoie 21 mare, carea n-au fost de-nceputul lumii pînă acum, nici nu va fi.  Şi de nu s-ar fi 22 micşorat zilele acealea, nu s-ar fi mîntuit tot trupul; iară pentru cei aleş să vor scurta zilele acealea.  Atuncea, de are zice voao 23 cineva:'Iată, acicea e Hristos, sau colea', nu creadereţ.  Că să vor scula hristos mineinoşi şi proroci mincinoşi şi vor da seamne mari şi minuni, cît să înşale,de va fi putinţă, şi pre cei aleş.  Iată, spuş voao mai nainte. 25 De vor zice dară voo:'Iată, în pustie iaste', 26 nu ieşireţ. 'Iată, în cămări', nu creadeţi. Că, cum fulgerul iase de Ia răsărit şi să arată 27 pînă la apus,aşa va fi venirea Fiiului Omenesc. Că oriunde va fi stîrvul, acolo să vor aduna [769] vulturii. Iară numaidectt după scîrba acelor zile, soarele să va întuneca şi luna nu va da lumina ei, şi stealele vor cădea den ceriu şi puterile ceriurilor să vor clăti. Şi atuncea să va arăta sămnul Fiiului Omenesc în ceriu şi atuncea vorplînge toate seminţiile pămîntului şi vor vedea pre Fiiul Omenesc viind pre norii ceriului, cu puteare şi cu slavă multă. Şi va trimite pre îngerii Săi cu trîmbiţa şi cu glas mare şi vor aduna aleşii Lui de la patru vuituri, de la margenile ceriurilor pînă la margenile lui. Iaru de la smochin vă învăţaţi pildă: cînd va 11 mlădiţa lui moale şi frunzele va odrăsli, ştiţi că aproape e vara. Aşa şi voi, cînd veţi vedea aceastea toate, să ştiţi că aproape iaste la uşi. Adevăr grăiesc voao, nu va treace neamul acesta, pînă cînd să vor face aceastea toate. Ceriul şi pămîntul vor treace,iară cuvintele Meale nu vor treace. Iară de ziua aceaea şi ceasul nimeni nu ştie, nici îngerii ceriurilor, fără Tatăl Mieu singur. Căci, cum au fost in zilele Iui Noe, aşa va fi şi venirea Fiiului Omenesc. Şi cum era în zilele ceale mai nainte de potop, mîncînd şi bînd, însurindu-se şi măritindu-se, pînă în ziua ce întră Noe în chivot, Şi nu cono-scură pînă veni potopul şi luo pre toţi, aşa va fi şi venirea Firului Omenesc. Atuncea doi vor fî în cîmp; unul să va lua şi altul să va lăsa.  Doao măcenînd la moari; una să va lua şi una să va lăsa. Deci privegheaţi, că nu ştiţi în care ceas Domnul vostru va veni. Iară aceasta să ştiţi, că, de-ar şti stăpînul casei în care strajă va veni turul, ar priveghea şi n-ar lăsa să-i sape casa lui. Derept aceasta şi voi fiţi gata, că, în ceasul care n-aţi gîndi, Fiiul Omenesc va veni. Oare cine iaste sluga cea credincioasă şi înţeleaptă, pre carele I-au pus domnul lui preste slujba lui, să dea lor hrană Ia vreame? Fericită sluga aceaea carele, viind domnul lui, va afla făcind aşa. Adevăr zic voao, că preste toată avuţia lui pune-l-va pre el. Iară de va zice acea slugă rea întru inima Iui:'Apesteaşte domnul mieu a veni' Şi va Înceape a bate pre cei cu el robi, mîncînd şi bînd cu beţivii. Veni-va domnul slugii aceluia în ziua carea nu se nădăiaşte şi în ceasul care nu ştie. Şi-l va despica pre el şi partea Iui cu făţarnicii va pune; acolo va
fi plînsul şi scrişnirea dinţilor.

CAP XXV

      Atuncea să va asemăna împărăţia BB j ceriurilor cu zeace feate, carele VjA [\  luînd făcliile lor, ieşiră întru tîmpinarea ginerelui. lari cinci dentru RrsC.sl  eale era înţeleapte şi cinci nebune. Ce ale nebune,luindu-ş făcliile lor.nu luară cu
sine untdelemn.  Iară ceale înţeleapte 4 luară untdelemn in vasele lor cu făcliile lor. Şi, zăbăvind gineri le, au adormit at toate 5 şi dormiia.  Iară la miazănoapte fu strigare:'Iată, ginerile vine. Ieşiţi în timpinarea lui*.  Atuncea să sculară toate fecioarele 7 acealea şi-ş împodobiră făcliile lor.  Iară 8 ceale nebune celor înţeleapte ziseră:'Daţi noao den untdelemnul vostru, că făcliile noastre să sting'.  Şi răspunseră ceale 9 înţeleapte zicînd:4Ca nu cîndai nu va ajunge noao şi voao, mai bine meargeţi la vînzători şi vă cumpărat voao”.  Şi mergînd eale 10 să cumpere, veniginerile şi ceale gata întrară cu el la nuntă şi să închise uşa.  Iară mai 11 apoi veniră şi cealealalte feate, zicînd: 'Doamne, Doamne, deschide noao*.  Iară 12 el răspunzînd zise:'Adevăr grăiesc voao, nu vă cunoscu pre voi'.  Dirept aceaea prevegheaţi, că nu ştiţ ziua, nici ceasul în carea Fiiul Omenesc va veni.  Că în ce chip un 14 om, mergînd departe, chemă slugile sale şi deade lor averile lui.  Şi unuia îi deade 15 cinci talanţi, altuia doi, iară altuia unul, fiecăruia după putearea hu, şi să duse numaidecît,  Şi mergînd cel ce au luat cei 16 cinci talanţi, au lucrat cu ei şi făcu alţi cinci talanţi,  Aşijderea şi cel cu doi, dobîndi 17 şi el alţi doi.  Iară cela ce au luat unul, 18 mergînd, sapă în pămînt şi ascunse argintul domnului său.  Iară după multă vreame, 19 veni domnul slugilor acelora şi luo samă cu ei.  Şi mergînd cel ce au hiat cei cinci 20 talanţi, aduse alţi cinci talanţi, zicînd: 'Doamne, cinci talanţi mi-ai dat; iată, alţi cinci talanţi am dobîndit cu ei*.  Şi zise 21 lui domnu-său:'Bine iaste, slugă bună şi credincioasă; spre puţîn fuse şi credincios, spre mult te voiu pune; întră în bucuria domnului tău*.  Şi venind şi cela ce au 22 luat cei doi talanţi, zise:'Doamne, doi talanţi mi-ai dat; iaca, alţi doi talanţi dobîndit-am cu ei*.  Zise Iui domnul lui:'Bine e, 23 slugă bună şi credincioasă, pre puţin eşti credincios, spre multe te voiu pune; întră în bucuria domnului tău*.  Şi venind şi cela 24 ce luase un talant, zise:'Doamne, ştiutu-te-am că eşti om nesilnic, secerînd unde n-ai sămănat şi adunînd de unde n-ai răsipit. Şi temîndu-mă, mers şi ascunsu talantul 25 tău în pămînt. Iată, ai al tău*.  Şi răspunzînd  doranu-său  zise Iui:'Slugă  rea şi leaneşă, ştiuşi că seacerunde n-am sămănat şi adun de unde n-am răsipit.  Cădea-se 27 dară să fî pus argintul mieu Ia schimbători şi, viind eu, fîre-aş luat al mieu cu dobîndă. Luaţi dară de la el talantul şi-l daţ celuia ce 28 are zeace [770] talanţi Că la tot cela ce are da-i-se-va si i si va prisosi (iară de la cela ce n-are, şi ce are lua-se-va de la el). Şi pre sluga ne-treabnică aruncati-l întru întunearecul cel mai de afară; acolo va fi plînsul şi scîrşnirea dinţilor*. Iară cînd va veni Fiiul Omenesc întru slava Lui, şi toţi sfinţii îngeri cu £1, atuncea va sădea spre scaunul slavei Lui. Şi să vor aduna înaintea Lui toate limbile şi va despărţi pre ei unul de altul, cum aleage păstoriul oile den capre. Şi va pune oile de-a direapta Lui, iară caprele de-a stînga. Atunci va zice împăratul celor de-a direapta Lui:'Veniţi,blagosloviţii Părintelui Mieu, moştenit cea gătită voao împărăţia de la întemeiarea lumii. Că am flămînzit şi Mi-aţ datmîncare,însătoşat-am şi Mi-aţ dat băutură, strein am fost şi M-aţ priimit. Gol, şi M-aţ îmbrăcat, bolnăvit-am şî M-aţ socotit, în temniţă am fost şi aţ venit la Mine*. Atuncea răspunde-vor Lui direpţii, zicînd:'Doamne, cînd Te-am văzut flămînd şi Te-am hrănit? Sau sătos şi Ţ-am dat băutură? Sau cînd Te-am văzut striin şi Te-am priimit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau cînd Te-am văzut bolnav, sau în temniţă şi am venit la Tine?' Şi răspunzînd împăratul zise lor:*Adevăr grăiescu voao, întru cît aţi făcut unuia dentr-aceşti fraţi mai mici ai Miei, Mie aţi făcut'. Atuncea va zice şi celor de-astînga:'Duceţi-vă de la Mine, blăstămaţilor, în focul de veac, carele e gătit diavolului şi îngerilor lui! Că am flămînzit şi nu Mi-aţ dat min care, însetoşat-am, şi nu Mi-aţ dat băutură. Striin am fost şi nu M-aţi priimit, gol şi nu M-aţi îmbrăcat, bolnav şi în temniţă şi nu M-aţi socotit*. Atuncea vor răspunde şi ei Lui zicînd:'Doamne, cînd Te-am văzut flămînd, sau setos, sau striin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi n-am slujit Ţie?' Atuncea va răspunde lor zicînd:'Adevăr grăiescu voao, întru cît n-aţi făcut unuia dentr-aceşti  mici,  nici  Mie  aţi făcut*. Şi vor mearge acestea în munca de veaci,
iară direpţii în viaţa veacinică”.

CAP XXVI

Şi fu cînd sfirşi Iisus toate cuvin-|2(&2| tele aceastea, zise ucenicilor Lui: Ştiţi că după doao zile Pastilevor fi şi Fiiul Omenescu Să va da  ™” să Să răstignească”. Atuncea să adunară arhiereii şî cărturarii şi bătrînii în curtea arhiereului, carele îl chema Caiafa.  Şi făcură sfat casă prinză pre Iisus cu kuclenie şi să-L omoară. Şizicca:„Nu în sărbătoare, ca să nu fie gîlceavă în oameni”.
Iară Iisus fiind în Vithania, in casa lui 6 Simon stricatul,  Veni cătră El o muiare 7 avînd un vas cu mir de mult preţu şi-l vărsă pre capul Lui, şăzînd:  Iară văzînd 8 ucenicii Lui să mîniară zicînd:'Pentru spre ce e piarderea aceasta?  Că putea acestu 9 miru să să vînză drept mult şi să să dea săracilor*.  Iară ştiind Iisus, zise lor:'Cc 10 daţi osteneale muierii? Că lucru bun făcu cu Mine.  Că săracii pururea aveţi cu voi, 11 iară pre Mine nu Mă aveţi pururea.  Puind 12 aceasta mirul acesta pre trupul Mieu, spre îngroparea Mea au făcut.  Adevăr grăiescu 13 voao, oriunde să va propovedui Evanghelia aceasta, în toată lumea, zi ce-s ă-va şi ce au făcut aceasta spre pomenirea ei”.  Atuncea 14 mergînd unul den cei doisprăzeace, carele îl chema Iuda IscariorJs, la arhierei.  Zise: 15 „Ce veţi să-m daţi mie şi eu să vî-L dau pre El voao?” Iară ei au pus lui treizeci de arginţi. Şi de-atuncea căuta vreame bună ca să-L 16 dea pre EI.  Iară în ziua de-ntîiu a azimelor, veniră ucenicii la Iisus, zicînd Lui: „Unde vei să gătim Ţie să mănînci Pastile?” Iară El zise:„Meargeţi în oraşu cătră cutarele şi ziceţi lui:'Invăţătoriulzice:'Vreamea Mea e aproape, la tine voiu face Pastile cu ucenicii Miei*”.  Şi făcură ucenicii cum 19 le porunci lor Iisus şi gătiră Pastile.  Iară 20 fiind sară, şăzu cu cei doisprăzeace.  Şi 21 mîncînd ei, zise:„Adevăr zic voao, că unul den voi Mă va vinde”.  Şi întri stînd u-să 22 ei foarte începură a grăi Lui fieştecarele den ei:„Au doară eu sînt, Doamne?”  Iară 23 El răspunzînd zisc:„Cela ce-au întinsu cu Mine mîna în blid, acela Mă va vinde.  Ce 24 Fiiul Omenescu va mearge, cum s-au scris de El, iară vai de omul acela pren carele Fiiul Omenescu Să vinde; bine ar fi lui de nu s-ar fi născut omul acela!”  Şi răspunzînd Iuda, cela ce-L vindea pre El, zise: „Au doară sînt eu, învăţătoriule?” Zise Lui: „Tu ai zis”.  Şi cinînd ei, luînd Iisus pîinea şi blagoslovind, frînse şi da ucenicilor şi zise: „Luaţi, mînca ţi, acesta e trupul Mieu-. Şi, luînd paharul şi blagoslovind, deade lor 27 zicînd:„Beaţi dentr-acesta toţi-  Că acesta 28 e sîngele Mieu, al legii noao, ce să varsă pentru mulţi, întru iertăciunea păcatelor. Iară zic voao că nu voiu bea de acum dentru 29 acest rod de vie pînă la ziua aceaea, cînd
Îre el voiu bea cu voi nou întru împărăţia atului Mieu”.  Şi lăudînd,  ieşiră în 30 muntele Măslinilor.  Atuncea zise Iisus: 31 „Toţi voi vă veţ sminti în Mine într-această noapte, că scris iaste:'Bate-voiu păstoriul şi să vor răsipi oile turmei*.  Iară după ce 32 voiu învia, mearge-voiu mai nainte de voi în Galilea”.  Şi răspunzînd Petr, zise Lui: 35 „De se vor şi toţi zminti în Tine, iară eu niciodată  nu mă  voiu zminti”.  Zise 34 Iisus lui:„Adevăr [771] grăiesc ţie că în ceasta noapte, mainte de cîntatul cocoşului, de trei ori te vei lepăda de Mine”. Zise Petr Lui:,jOe mi s-ară tîmpla şi a muri cu Tine, nu mă voiu lepăda de Tine4*. Aşijderea şi toţi ucenicii ziseră. Atuncea veni cu ei Iisus la satul ce să zice Ghethsimani şi zise ucenicilor:,Şedeţi acicea pînă voiu mearge acolo să Mă rog”. Şi luînd pre Petr şi pre doi feciori ai Iui Zeve-deiu, începu a Să întrista şi a Să mîhni. Atuncea zise lor Iisus:,,Trist iaste sufletul Mieu pînă fia]  moarte; rămîneţi aici şi prevegheaţ cu Mine”. Şi mergînd puţinei, căzu pre faţa Lui, rugîndu-Se şi zicînd: „Părintele Mieu, de iaste cu putinţă, treacă de la Mine acest pahar; însă nu cum voiu Eu, ce precum Tu”. Şi veni cătră ucinici şi află pre ei dormind şi zise lui Petr:„Aşa, nu putut un ceas preveghea cu Mine? Prevegheaţ şi vă rugat, ca să nu întraţi la dodeială; că duhul e osîrdios, iară trupul e slab”. Iară a doua oară mergînd, Să rugă, zicînd:„Părintele Mieu, de nu poate treace acest pahar de la Mine, de nu voiu bea pre el, fie voia Ta”. Şi viind iară, află pre ei dormind, că era ochii lor îngreuiaţi. Şi lăsînd pre ei, iară mearse de Să rugă a treia oară, aceiaş cuvînt zicînd. Atunci veni cătră ucenicii Lui şi zise lor:„Dormiţ de acum şi odihnit! Iată, s-au apropiat ceasul şi Fiiul Omenesc Să va da în mîinile păcătoşilor. Sculaţi-vă să meargem; iată, să apropie cela ce Mă vîndu”. Şi încă grăind El, iată Iuda, unul den cei doisprăzeace,veni,şi cu el mulţime multă cu săbii şi leamne, de la arhierei şi bătrînii nărodului. Iară cela ce vîndu pre El dedease lor sămn, zicînd:,,Pre carele voiu săruta, acela iaste, prindeţ pre El”. Şi numai cît viind la Iisus, zise:„Bucură-Te, învăţătoriule”. Şi-L sărută. Iară Iîsus zise Iui :„Priatine, spre ce ai venit?” Atuncea, apropiindu-se, puseră  mîinile pre Iisus, şi-L prinsără pre El. Şi iată, unul den cei ce era cu Iisus, tinzînd mîna, scoase sabia lui şi, lovind pre sluga arhiereului, tăie ureachea lui. Atuncea zise Iisus lui:„Intoarc( sabia ta în locul ei, că toţi carii să apucă de sabie cu sabie vor muri. Au pare-ţi-se că nu poci acum ruga pre Părintele Mieu să-Mi trimită Mie mai mult decît doaosprezeace legheoane de îngeri? Dară cum s-ar împlea scripturile, că aşea să cade să fie?” într-acel ceas zise Iisus mulţimei:„Ca Ia un tîlhariu aţ ieşit, cu săbii şi cu leamne să mă prindeţ! Sădeam în toate zilele Ia voi, învăţînd în besearecă şi nu M-aţ prins. Aceasta tot fu ca să să împle scripturile prorocilor*. Atuncea ucenicii toţi lăsînd pre El,fugiră. Iară ei prinzînd pre Iisus, duseră-L la Caiafa, arhiereul,unde cărturarii şi bătrînii era adunaţi.  Iară Petăr mergea după El de departe pînă la curtea arhiereului şi, întrind înlăuntru, sădea cu slugile, să-I vază sfîrşitul.  Iară arhiereii şi bătrînii şi tot sfatul 59 căuta mărturie mincenoasă asupra lui Iisus, ca să-L omoară pre El.  Şi nu aflară; şi 60 multe mărturii mincenoase viind, nu aflară, iară mai apoi, viind doao mărturii mincenoase, Ziseră:,,Acesta au zis:'Pociu să 61 surpu besearecă lui Dumnezău şi în trei zile să o zidesc pre ea'“.  Şi, sculîndu-se 62 arhiereul, zise Lui:„Nemică nu răspunzi? Ce mărturisesc acestea asupra Ta?”  Iară 63 Iisus tăcea; şi răspunzînd arhiereul, zise Lui: ,Juru-Te pre Dumnezăul cel viu să spui noao de eşti Tu Hristos, Fiiul lui Dumnezău”. Zise Iisus lui:„Tu ai zis; însă zic voao, de 64 acum veţi vedea pre Fiiul Omenesc şăzînd de-a direapta puterii şi viind pre norii ceriului”.  Atuncea mai marele popilor îş rupse 65 veşmintele sale zicînd că„Au hulit, ce ne mai trebuiesc încă mărturii? Iată, acum aţi auzit hula Lui.  Ce vă pare voao?” Dară 66 ei răspunzînd, ziseră: „Iaste vinovat morţii”. Atuncea scuipiră în obrazul Lui şi-L bătură 67 preste obraz, iară alţii I-au dat palme, Zicînd:„Proroceaşte noao, Hristoase, cine e 68 cela ce Te lovi?”  Iară Petăr sădea afară 69 în curte; şi veni Ia el o slujnică zicînd:„Şi tu erai cu Iisus Galileanul”.  Iară el să 70 lepădă înaintea tuturor, zicînd:„Nu ştiu ce zid”.  Şi ieşind el cătră poartă, văzu pre 71 el alta, şi zise celor ce era acolo:,,Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul”.  Şi iară să 72 lepădă cu jurămînt că „Nu ştiu omul”. Iară preste puţinei, apropiindu-se ceea ce 73 sta, ziseră iui Petăr:„Adevăr şi tu eşti dentr-înşi, că şi graiul tău aiavea te face”. Atuncea începu a să blăstăma şi a să jura 74 că„Nu ştiu pre om”. Şi numaidecît cîntă cocoşul.  Şi-ş aduse aminte Petăr de 75 cuvîntul lui Iisus cela ce-i zisease lui, că „Mai nainte de cîntatul cocoşului de trei ori te vei lepăda de Mine”.  Şi ieşind afară, plînse cu amar.

CAP XXVII

Şi fiind dimeneaţă, sfat făcură toţ 1 jLvg  arhiereii şi bătrînii nărodului asu-6%^l|  pra lui Iisus, ca să-L omoară pre EI.  fi]  Şi legînd pre El, II duseră şi-L deaOtMă  deră Iui Pondie Pilat, domnului. Atuncea, văzînd Iuda, cela ce-L vînduse pre 3 El, că s-au vinuit, căîndu-se, întoarse cei 30 de arginţi popilor celor mari şi bătrînilor, Zicînd:„Greşit-am vînzînd sînge nevinovat”. 4 Iară ei ziseră :„Ce e noao? Tu vei vedea”. Şi aruneînd argintii în besearecă, să duse în 5 laturi şi mergînd să spînzura.  Iară mai 6 marii popilor, luînd argintii, ziseră:,,Nu se cade acestea a-i pune în corvan, de vreame ce preţ de sînge iaste.  Şi sfat făcînd.cumparară [772] cu ei Ţarina Olanului, de îngroparea striinilor. Pentru aceaea s-au chemat acea ţarină Ţarina  Sîngelui, pînă tn ziua de  astăzi. (Atuncea să împlu ce s-au grăit pren Ieremia prorocul zicînd:„Şi luară cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, carele au preţuit, den fiii lui Israil. Şi-ideaderăpreŢarena01ariului,cumaurinHuit mie Domnul”). Iară Iisus stătu înaintea domnului şi întrebă pre el domnul, zicînd:„Tu eşti împăratul iudeilor?4* Iară Iisus zise lui:„Tu zici”. Şi cînd să huliia El de arhierei şi de bătrînii, nemică nu răspundea.  Atunce zise lui Pilat:„Au nu auzi cîte asupra Ta marturisescu?'4 Şi nu-i răspunse lui spre nici un cuvînt, cît să mira diregătoriul foarte. Iară la praznic avea obiceaiu domnul să sloboază pre unul legat nărodului, pre carele vrea. Ce avea atunci un legat vestit de-l chema Varawa. Deci, adunîndu-se ei, zise lor Pilat:„Pre carele veţ să vă sloboz voao, pre Vara va, au pre Iisus, ce să zice Hristos?**  Că ştiia că pentru pizma L-au dat pre El. Şi şăzînd el la divan, trimis-au cătră el muiarea lui, zicînd:„Nemica ţie şi direptului aceluia, că im ic * m păţit astăzi în vis pentru El*4. Iară arhiereii şi bătrînii au îndemnat gloatele ca că ceară pre Varawa, iară pre Iisus să-L piarză. Şi răspunzînd diregătoriul, zise lor:,.Pre carele veţ dentr-amîndoi să sloboz voao?** Iară ei ziseră :„Pre Varawa4'. Zise lor Pilat: „Dară ce voiu face lui Iisus ce să zice Hristos?” Ziseră lui toţi: „Să Să răstignească!” Iară diregătoriul zise: „Dară ce rău au făcut?'* Iară ei mai vîrtos striga, zi cînd: „Să Să răstigneascăI” Şi văzînd Pilat că nemică nu foloseaşte, ce mai multă gîlceava să face, luînd apă, spălă-ş mînile înaintea gloatei zîcînd:,.Nevinovat sînt de sîngele direptului acestuia. Voi veţ vedea”. Şi răspunzînd toată gloata, zise: „Sîngele Lui pre noi şi pre feciorii noştri”. Atunci lăsă lor pre Varawa, iară pre Iisus, izbindu-L, deade-L lor să-L răstignească. Atunce slujitorii domnului, luînd pre Iisus Ia divan, să adunară la El toată adunarea. Şi dezbrăcînd pre El, îmbrăcară pre El haină roşie. Şi împletind cunună de spini, puseră în capul Lui, şi trestie în direapta Lui; şi îngenunchind înaintea Lui, bătea-ş joc de el, zicînd:„Bucură-Te, Împăratul  Iudeilor**.  Şi scuipînd spre EI, luară trestia şi bătea capul Lui. Şi deaca-ş bătură joc de EI, dezbrăcară de pre EI veşmîntul şi-L îmbrăcară în veşmintele Lui, şi-L duseră să-L răstignească. Şi ieşind, aflară un om, numele lui Simon Chirineu, şi pre acesta siliră ca să-I ducă crucea Lui. Şi  venind  la  locul  ce să
IM - BtbIU. 1688
cheamă Golgotha, ce să zice:,,Locul Căpă-ţînii”,  Deaderă Lui să bea oţăt cu fiare 34 amestecat; şi deacă gustă, nu vru să bea. Iară deaca răstigni pre El, împărţiră veşmintele Lui aruncînd sorţi, să să împle ce e zis de prorocul zicînd:„împărţiră veşmintele Meale lor şi pre veşmîntul Mieu aruncară sorţu4'.  Şi şăzînd păziia pre EI 36 acolo.  Şi puseră deasupra capului Lui 37 vina Lui scrisă: ACESTA IASTE IISUS ÎMPĂRATUL IUDEILOR.  Atuncea să 38 răstigniră cu El doi  tîlhari, unul de-a direapta şi altul de-a stînga.  Iară ceia ce 39 trecea huliia'pre EI, clătind capetele lor, Şi zicînd:,,Cela ce surpă besearecă şi în trei 40 zile o zideaşte, mîntuiaşte-Te pre Tine! De eşti Fîiul Iui Dumnezău, pogori de pre crucel”  Aşijderca şi mai marii popilor, 41 bătîndu-şi joc cu cărturarii şi cu bătrînii, zicea:  ..Pre alţii au mîntuit, dară pre Sine 42 nu Să poate mîntui? De iaste împăratul Iui Israil, pogoare-Să acum de pre cruce, şi vom creade Lui.  Nădăjduia în Dumnezău; 43 izbăvească acum pre El, de va vrea pre El, că au zis că 4Sînt Fiiul lui Dumnezău'!” Aceastaş şi tîlharii carii era răstigniţi cu El 44 imputa Lui.  Iară den al şasele  ceas 45 întunearec fu preste tot pămîntul, pînă Ia al noao le ceas.  Iară într-ai noaole ceas 46 strigă Iisus cu mare glas, zicînd:„Ili, Hi, lama savahthani?”Aceasta iaste :wDumnezăul Mieu, Dumnezăul Mieu, căci Mă lăsaşi?” Iară unii ce staacolea,auzind,ziceacăpreIIie 47 strigă acesta.  Şi numai de cît alergă unul 48 dentru ei şi, luînd bureatele, împlîndu-l de oţăt şi puindu-l în trestie II adăpa pre El. Iară alţii zisără:„Lasă să vedem, au veni-va 49 Hie să-L rnîntuiască pre El?”  Şi Iisus, iară 50 strigînd cu glas mare, lăsă-ş duhul.  Şi 51 iată, catapetazma besearecii să rupse în doao, de sus pînă jos şi pămîntul să cutremură şi pietrile să despicară.  Şi mormintele să deşchisără şi multe trupuri ale sfinţilor carii era adormiţi să sculară.  Şi 53 ieşind den mormente după înviarea Lui, întrară în sfîntă cetate şi să arătară Ia mulţi. Iară sutaşul şi ceia ce era cu el străjuind 54 pre Iisus, văzînd cutremurul şi cealea ce fură, să spămîntară foarte zicînd:,adevărat Fiiul lui Dumnezău era Acesta*'.  Şi era 55 acolo muieri multe de departe privind, carele au mersu după Iisus den Galilea, să slujască Lui.  între carele era Măria Magdalina şi 56 Măria, a Iui Iacov şi a lui Iosie mumă, şi muma feciorilor lui Zevedeiu.  Şi fiind 57 înde sară veni un om bogat den Arimathea căruia era numele Iosif, care şi el ucenic fu lui  Iisus.  Acesta  apropiindu-să  cătră 58 Pilat,  ceru  trupul  lui  Iisus.  Atuncea 59 Pilat porunci să-i [773] dea trupul; şi luînd trupul, Iosif îl învăli în cearşaf curat. Şi-l puse pre £1 în cel nou al lui mormînt, carele l-au cioplit în piatră; şi prăvălind o piatră mare Ia uşa mormintului, să duse. Şi era acolea Măria Magda-lina şi ceaealaltă Mărie şăzînd în preajma morrnîntului. Iară a doao zi care iaste după vineri, să adunară mai marii popilor şi fariseii cătră Pilat, Zicînd: „Doamne, aducemu-ne aminte că acel amăgitoriu zise încă fiind viu:'După trei zile Mă voiu scula'. Dirept aceaea porunceaşte să să păzească mormîntul pînă a treia zi, să nu cumva, viind ucenicii Lui noaptea, să-L fure pre El şi vor zice oamenilor că S-au sculat den morţi, şi va fi rătăcirea cea de apoi mai rea decît cea dentîiu”. Şi zise lor Pilat:„Aveţi custodie, meargeţi de 66 întăriţi cum ştiţi1*. Iară ei mearsără şi întăriră mormîntul, pecitluind piatra cu
custodia. Iară cei unsprăzeace ucenici mearseră în 16 Galilea, în muntele unde rinduise lor Iisus. Şi văzîndu-L pre £1, să închinară Lui, iară 17 unii să îndoiră.  Şi apropiindu-Se Iisus, 18 grăi lor, zicîndJDatu-Mi-s-au toată putearea în ceriu şi pre pămînt.  Dirept aceaea, 19 mergînd, învăţaţi toate limbile, botezînd pre ei în numele Tatălui şi al Fiiului şi al Duhului Sfînt,  Invăţînd pre ei să ţie 20 toate cîte am poruncit voao; şi iată, Eu cu voi sînt în toate zilele, pînă In sfirşănia veacului. Amin”.

CAP XXVIII

Iară în sara sîmbetelor, cei ce lumina întru una a sîmbetelor  veni Măria Magdalina şi ceaealaltă Mărie să vază mormîntul. Şi iată, cutremur mare fu; că îngerul Domnului pogorind den ceriu , viind, prăvăli piatra de pre uşă şi şăzu  preste ea.  Şi era vedearea lui ca fulgeml, şi veşmîntul lui alb ca zăpada. Iară străjarii, de frica lui, să spămîntară şi fură  ca morţii. Iară răspunzînd îngerul, zise muierilor:„Voi nu vă teameţ, că ştiu că  pre Iisus răstignitul căutaţi. Nu iaste aici, că S-au sculat, cum au zis; venit de vedeţ  locul unde au zăcut Domnul. Şi  curînd mergînd, ziceţ ucenicilor Lui că S-au sculat den morţi şi iată, va mearge înaintea voastră în Galilea; acolo II veţ vedea; iată  am zis  voao”. Şi ieşind curînd den mormînt, cu frică şi cu bucurie mare, alergară să  spuie ucenicilor Lui. Şi deaca mearsără să spuie ucenicilor Lui, iată, Iisus tîmpină pre eale, zicînd:,,Bucuraţi-vă**. Iară eale, apropiindu-se, apucară-I Lui picioarele şi să închinară Lui. Atuncea zise Iisus lor: „Nu vă teamereţ, meargeţ de vestit fraţilor Miei să meargă în Galilea şi acolo Mă vor vedea”. Şi mergînd eale, iată, unii den străjari, mergînd in cetate, deaderă ştire arhiereilor toate ceale ce s-au făcut. Şi adunîndu-5e cu bătrînii şi sfat făcînd, argint deaderă slujitorilor, Zicînd:,,Ziceţ că ucenicii Lui, noaptea viind. L-au furat pre El, dormind noi. Iară de să va auzi aceasta la domn, noi vom îmblînzi pre el şi pre voi fără frică vom face”. Iară ei, Iuînd*banii făcură cum era învăţaţi şi să vesti cuvîntul acesta întru iudei pînă în ziua de astăzi.

[774]

PREDOSLOVIA SFÎNTULUI MARCO EVANGHELISTUL

      Aici, de pre Evanghelia Iui Marco trebuie să ştim trei lucruri: întîiu, de pre ce au scris Marco. A doua oară, cine au fost Marco şi în ce
limbă au scris Evanghelia lui. A treia oară, cîte părţi are Evanghelia Iui.

      Sfîntul Marco, ca şi Matthei, scrie' de  cuvintele şi  de  faptele lui Hristos, de chinuri, de moarte, de înălţarea lui Hristos. Iară naşterea lui Hristos o lasă, că el toate Ie scrie mai pre scurt. Seri s-au pentru aceasta ca şi alalţi evanghelisti, ca să arate pre Iisus Nazarineanul căi Hristos, Carele să arată aşa, în Carele s-au împlut toate ce au fost prorocit prorocii de Hristos; Acela-i Hristos şi aceastea toate s-au împlut în Iisus Nazarineanul, cum arată evanghelistiî. Pentru aceaea Iisus Nazarineanul iaste Hristos, Cel 2 ce era făgăduit părinţilor.  De a doua oară. Marco n-au fost den cei 12 apostoli, ce au fost den cei 70 de ucenici; cum zic unii, fost-au ascultătorul şi ucenic lui Petăr, de care pomeneaşte în sfărşitul cărţii dentîiu. Scris-au Evanghelia lui în limbă grecească, ca şi alalţi evanghelisti şi apostoli; săvai că au scris Evanghelia mai vîrtos pentru rugarea rimleanilor; ce n-au scris în limbă latinească, ce  grecească, că  atunci pretutindenilea petrecea cu limbă grecească. Pavel apostol încă au scris Ia rimleani, ce au scris în limbă grecească; şi ovreailor încă n-au scris ovre-3- iaşte, ce greceaşte.  A treia, Evanghelia Iui Marco are trei părţi. Partea dentîiu: despre deregătoria prorociei lui Hristos, carea o au arătat propoveduind Evanghelia şi tîlcuind leagea lui Dumnăzău, certînd păcatele şt învăţătura strîmbă a jidovilor, prorocind despre venirea peri rii jidovilor şi de venirea Lui la giudecată. Alte lucruri încă semnează aici: chemarea apostolilor, şi trimeaterea lor a propovedui în ludea, şi minunile lor, şi întrarea Lui cea împărătească în Ierusalim, şi curăţirea besearecii. Această parte dentîiu iaste cuprinsă în ceale 13 capete dentîiu. A doua parte iaste de popia Iui Hristos, carea o au arătat întru răbdarea Sa pentru păcatele noastre şi murind pentru noi; şi-i cuprinse aceasta în 2 capete, în 15, 16. A treia parte iaste de începătura împărăţiei slavei Lui, pentru sculare den morţi şi trimeaterea apostolilor în toată lumea să propoveduiască Evanghelia şi înălţarea la ceriu, şi şădearea de-a direapta • Tatălui. Aceastea-s cuprinse în al 16 cap.

EVANGHELIA DE LA MARCO

CAP I

      Înceaperea Evangheliei a Iui Iisus Hristos, Fiiului lui Dumnezău. Precum s-au scris în proroci:„Iată, Eu voiu trimite îngerul Mieu înaintea feaţii Tale, carele va găti calea Ta înaintea Ta”. Glasul celui ce strigă în pustie:.,Gătiţi calea Domnului, direapte faceţi cărările Lui”. Era Ioan botezînd în pustie şi propoveduind botezul pocăinţei întru iertăciunea păcatelor. Şi ieşiia cătră el toată ţara Iudeii şi ierusalimleanii şi să boteza toţi în rîul Iordanului de la el,ispoveduindu-şi păcatele lor. Şi era Ioan îmbrăcat cu peri de cămilă şi brîu de curea prejur mijlocul lui şi mînca vlăstări şi miare sălbatică. Şi propoveduia, zicînd:„Vine după mine Cel mai tare de mine, Căruia nu-s destoinic, pleeîndu-mă, să-I dezlegu cureua încălţă-mintelor Lui. Că eu am botezat pre voi cu apă, iară Acela va boteza pre voi cu Duhul Sfint”. Şi fu în zilele acealea, 9 veni Iisus den Nazaretul Galileii şi să boteză de la Ioan în Iordan. Şi îndată, ieşind 10 den apă, văzu deschise ceriurile şi Duhul, ca un porumbu, pogorind spre El. Şi 11 glas fu den ceriuri:,,Tu eşti Fiiul Mieu cel iubit, întru Carele bine am vrut”. Şi 12 numaidecît scoase pre El Duhul în pustie. Şi era acolo în pustie patruzeci de zile, 13 ispitindu-Se de Satana; şi era cu hiarăle şi îngerii slujiia Lui. Iară după ce să prinse Ioan, veni Iisus în Galilea, propoveduind Evanghelia împărăţiei lui Dumnezău Şi zicînd că„Să împlu vreamea şi s-au apropiat împărăţia lui Dumnezău; pocăiţi-vă şi creadeţi întru Evanghelie”. Şi îmblînd pre lîngă Marea Galileiului, văzu pre Simon şi pre Andreiu, fratele lui, aruneînd mreaja lui Simon în mare (că era păscari). Şi zise Iisus lor: „Veniţi după Mine şi vă voiu face pre voi a fi păscari de oameni”. Şi numaidecît lăsînd mrejile lor, mearsără după El. Şi mergînd de acolea puţinei, văzu 19 pre Iacov cel al lui Zevedeiu şi pre Ioan, fratele lui, şi pre ei în cin di regina mrejile. Şi numaidecît chemă pre ei şi, lăsînd pre 20 Zevedeiu, tatăl lor, în cin cu năimiţii lor, mearsără după El. Şi intrară în Capernaum; şi numaidecît în sîmbete, întrînd în adunare, învăţa. Şi să mira de învăţătura Lui, că era învăţînd pre ei ca cum avea puteare, şi nu ca cărturarii. [775] Şi era în adunarea lor un om cu duh necurat, şi strigă Zicînd:„Lasă, ce e noao şi Ţie, Iisuse Nazarineane. Venit-ai să pierzi pre noi? Ştiu-Te cine eşti, Sfintul lui Dumnezău”. Şi certă pre el Iisus, zicînd:„Amuţeaşte şi ieşi dentr-însul”. Şi, scuturîndu4 pre el duhul cel necurat şi strigînd cu glas mare, ieşi dentr-însul. Şi să spămîntară toţi, cît să întreba întru eiş,zicînd:„Cee aceasta? Ce e învăţătura cea noao aceasta, că, după putearea, şi duhurilor celor necurate porunceaşte şi ascultă de El?” Şi ieşi veaste a Lui numaicît întru tot împrejurul Galileiului. Şi îndată ieşind den adunare, veniră în casa lui Simon şi a lui Andreiu, cu Iacov şi Ioan. Iară soacra lui Simon zăcea de friguri prinsă şi numaicît ziseră Lui de ea. Şi, mergînd, o sculă pre ea, ţiindu-o de mînă, şi îndată lăsară pre ea frigurile şi slujiia lor. Iară cînd fu sara într-apusul soarelui, aduseră cătră El pre toţi beteagii şi îndrăciţii. Şi era tot oraşul strînsu la uşă. Şi au vindecat pre mulţi bolnavi cuprinşi de multe fealiuri de boale şi draci mulţi au scos; şi nu lăsa să grăiască dracii, că ştiia pre El. Şi dimeneaţă, foarte de noapte sculîndu-Se, ieşi şi mearse Iisus în Ioc pustiiu şi acolo Să ruga.  Şi mearseră după El Simon şi carii era cu El.  Şi aflînd pre EI, ziseră Lui că„toţi caută pre Tine”. Şi grăi lor: ,31ămaţ în satele şi în oraşele ce-s mai aproape, ca să propoveduiescu şi acolo, că pentru aceaea am venit”. Şi propoveduia în sinagoghiile lor, în toată Galilea, şi dracii scotea. Şi veni cătră El un stricat, rugîn-du-L pre EI şi îngenunchind la El şi zicînd Lui că „de vei vrea, poţi mă curaţi”. Iară Iisus, milostivindu-Se, tinse mîna şi atinse de el şi zise lw^,,Voiu, cură ţeaşte-te”. Şi zicînd El, îndată să duse de Ia el stricăciunea şi să curaţi.  Şi răstindu-Se lui, numaidecît mînă pre el. Şi zise lui: „Caută nemelui nemică să nu spui, ce pasă de te arată popei şi du, pentru curăţenia ta, ce au poruncit Moisi, întru mărturia lor”. Iară el, ieşind, începu a propovedui multe şi a vesti cuvîntul, cît nu mai putea El ai avea în cetate să între, ce afară”, în locuri pustie era, şi veniia Ia El de pretutindenea.

CAP II

Şi iară întră în Capernaum, după cîteva zile, şi să auzi că iaste în casă. Şi îndată să adunară mulţi, cît nu mai putea încăpea nici pre lîngă uşă, şi grăia lor cuvîntul.  Şi veniră la El, aducînd slăbănog, purtîndu-se de patru.  Şi neputîndu-se apropia cătră El pentru mulţime, descoperiră casa unde era şi, spărgînd, sloboziră patul în carele zăcea slăbănogul.  Şi văzînd 5 Iisus credinţa lor, zise slăbănogului:,,Fiiule, iartă-să ţie păcatele tale”.  Şi era ac ia 6 şăzînd unii den cărturari şi cugetînd întru inimile lor  „Ce grăiaşte aşa Acesta hule? 7 Cine poate ierta păcatele, fără numai singur Dumnezău?”  Şi îndată cunoscînd 8 Iisus, cu duhul Său, că aşa cugetă întru eiş, zise lor:„Ce cugetat aceastea întru inemile voastre?  Care e mai lesne, a zice 9 slăbănogului:lIartă-ţi-se păcatele tale1, au a zice:*Scoală şi-ţ ia patul tău şi îmbla? Ce, ca să ştiţ că are Fiiul Omenesc putearea 10 a ierta păcatele pre pămînt”, (zise slăbănogului:)  „Ţîe zic: Scoală şi-ţ ia patul 11 tău şi pasă la casa ta”.  Şi îndată să 12 sculă şi, rădieîndu-ş patul, ieşi înaintea tuturora, cît să mira toţi şi lăuda pre Dumnezău, zicînd că „niciodinioară n-am văzut aşa”.  Şi ieşi iară la mare şi toată 13 mulţimea veniia Ia El şi învăţa pre ei. Şi trecînd, văzu pre Levi al lui Alfeu şăzînd 14 la vamă şi zise lui:,,Vino după Mine” şi, sculîndu-se, mearse după El.  Şi fu cînd 15 sădea El în casa lui şi mulţi vameş şi păcătoşi sădea cu Iisus şi cu ucenicii Lui, că era mulţi şi mergea după El.  Şi văzînd cărturarii şi fariseii pre El mîncînd cu vameşii şi cu păcătoşii, ziseră ucenicilor Lui:,,Căci mănîncă şi bea cu vameşii şicupăcătoşii?” Şi, auzind, Iisus zise lor:„N-au treabă cei 17 ce pot de vraci, ce bolnavii. N-am venit să chem direpţii, ce păcătoşii Ia pocăinţă”. Şi era ucenicii Iui Ioan şi ai fariseilor postind şi veniră şi ziseră Lui:„Căci ucenicii lui Ioan şi ai fariseilor postesc, iară ucenicii Tăi nu postesc?”  Şi zise lor Iisus:„Au 19 pot posti fiu nuntei cînd iaste ginerele cu ei? Pînă cînd e ginerele cu ei, nu pot posti. Iară vor veni zilele cînd să va lua de la ei 20 ginerele şi atunceavorpostiîntr-acealeazile. Şi nimeni nu coase peatecul nou în veşmîntul vechiu, iară de nu, rădică plinirea Iui cel nou celui vechiu şi mai mare va fii spărtura. Şi nimeni nu bagă vinul nou în foii vechi, 22 iară de nu, sparge vinul nou foii şi vinul să varsă şi foii pier; ce vinul nou în foii noi să să bage”.  Şi fu trecînd EI sîmbăta pren 23 sămănături şi începură ucenicii Lui, mergînd, a zmulge spicele.  Şi zisără Lui fariseii:„Iată, ce fac sîmbăta ce nu să cade?” Iară El zicea lor:,,Au niciodinioară n-aţ 25 cetit ce-au făcut David cînd au avut lipsă şi flămînzise el şi cei ce era cu el?  Cum 26 întră în casa Iui Dumnezău, pre vreamea Iui Aviathar arhiereul, şi mîncă pîinile sfinte,- carele nu să cădea a mînca, ce numai popilor, şi deade şi celora [776] ce era cu el?”  Şi zise lor:„Sîmbăta pentru om s-au făcut, nu omul pentru sîmbă ta”.  Dirept aceaea Fiiul Omenesc domn
e şi sîmbetei.

CAP III

Şi întră iară m sinagoghi şi era acolo un om avînd mină uscată. Şi-L păziia pre El de-l va vindeca sîmbăta, ca să-L defaime pre EI. Şi zise omului celui ce avea mîna  uscată:„Scoală-te în mijloc”. Şi zise lor: „Cade-să sîmbăta bine a face au rău a face, suflet a mîntui au a-l piarde?” Iară ei tăcea.  Şi căutînd spre ei cu mînie, mîhnindu-Se de împietritura inimii lor, zise omului: „Tinde mîna ta”. Şi tinse şi să alcătui mîna  lui sănătoasă ca şi ceaealaltă. Şi ieşind, fariseii făcea cu irodianii asupra Lui sfat, ca  pre El să-L piarză. Şi Iisus Să duse cu ucenicii Lui cătră mare şi multă mulţime den Galilea mergea după El şi de la ludea,  Şi de la Ierusalim, şi de la Idumea, şi den ceaea parte de Iordan, şi cei demprejurul Tirului şi Sidonuhii, mulţime multă, auzînd  cîte făcea, veniră cătră EI. Şi zise ucenicilor Lui ca să fie Lui îndămînă corăbi-oara, pentru mulţimea, ca să nu-L împresoare pre El. Că pre mulţi au vindecat, cît năvăliia spre El, ca să să atingă de El cîţi avea boale. Şi duhurile ceale necurate, cînd vedea pre El, cădea înaintea Lui şi striga, grăind ca „Tu eşti Fiiul lui Dumnezău .  Iară EI mult certa pre ei, ca să nu-L facă arătat pre El. Şi Să sui în munte şi chemă la Sine pre ceia ce vrea Tnsuş, şi veniră cătră El. Şi făcu 12 casă fie cu El şi ca să-i trimită pre ei să propoveduiască,  Şi să aibă puteare să vindece boalele  şi să scoată dracii.  Şi puse numele hu Simon-Petăr; Şi Iacov al Iui Zevedeiu şi Ioan, fratele lui Iacov (şi puse lor numele Voanerghes, ce să zice fiii tunetului). Şi Andreiu, şi Filip, şi Vartholomeiu, şi Mattheiu, şi Thoma, şi Iacov a lui Alfeu, şiThadeu, şi Simon Cananitul.  Şi Iuda Iscariotis, carele şi vînduse pre El. Şi veniră acasă, şi să adună iară mulţime, cit nu putea ei nici bucate să mănînce. Şi auzmd cei de lîngă EI, veniră să prinză pre El, că zicea că„nu-Şi e în minte”. Şi cărturarii cei ce venise den Ierusalim zicea că are Velzevul şi cum că cu domnul dracilor scoate dracii. Şi, chemînd pre ei, în pilde zicea lor:„Cum poate Satana pre Satana să scoată? Şi împărăţia de să va împărţi pre sine, nu poate sta împărăţia aceaea. Şi mîcară casă de să va împărţi pre sine, nu poate sta casa aceaea. Şi Satana de au stătut pre sine şi s-au îrrtpărţit, nu poate sta, ce are sfirşănie. Nu poate nimeni vasele celui tare, întrînd în
casa Iui, să Ie jăfuiască, de nu va lega întîiu pre cel tare, şi atuncea casa lui va jăfui. Adevăr zic voao că toate păcatele să vor 28 ierta fiilor oamenilor, şi hulele, oricîte vor huli.  Iară cela ce va huli în Duhul Sfint 29 nu are iertăciune în veac, ce iaste vinovat judecăţii de veac”.  Că zicea:„Duh necurat are”.  Deci veniră muma Lui şi fraţii 31 şi, stînd afară, trimeaseră la El, chemîndu-L pre EI.  Şi sădea mulţimea împrejurul 32 Luî şi ziseră Lui:„Iată muma Ta şi fraţii Tăi şi” surorile Tale afară, Te caută”. Şi răspunse lor, zicînd: „Cine iaste muma 33 Mea sau fraţii Miei?”  Şi, căutînd pre 34 ceia ce sădea prejur El, zise:„Iată muma Mea şi fraţii Miei.  Că oricine va face 35 voia lui Dumnezău, acela e fratele Mieu şi sora Mea şi muma Mea”.

CAP IV

      Şi iară începu a învăţa, lîngă mare, şi să adună cătră EI mulţime multă, cît El, întrînd în corabie, sădea în mare, şi toată mulţimea lîngă mare era, pre uscat. Şi învăţa pre ei în pilde multe, şi zicea lor întru învăţătura Lui:  „Ascultaţi! Iată, ieşi sămănătoriul a sămăna.  Şi fu cînd sămăna, una căzu lîngă cale şi veniră pasările ceriului şi o mîncară.  Iară alta căzu 5 pre pietriş, unde nu avea pămînt mult, şi numaidecît răsări, pentru căci nu avea pămînt într-adînc.  Şi, răsărind soarele, 6 să  pîrli şi, neavînd rădăcină, să usca. Şi alta căzu în spini, şi crescură spinii, şi o 7 înecară, şi rod nu deade.  Şi alta căzu în 8 pămînt bun şi deade rod, rădicîndu-să şi crescînd, şi aduse una treizeci şi una şasezed şi una o sută”.  Şi zicea:„Cine are 9 urechi de auzirea, să auză”.  Şi cînd fu 10 sînguru, întrebară pre El carii era lîngă El, cu cei doisprazeace.de pildă.  Şi zise lor: „Voao s-au dat să ştiţi taina împărăţiei lui Dumnezău, iară celor den afară în pilde toate vor fi.  Ca, privind, să privească şi să nu vază şi, auzind, să auză şi să nu înţeleagă, nu cîndva să să întoarcă şi să să iarte păcatele lor”.  Şi zise lor:„Au nu 13 ştiţi pilda aceasta? Dară cum veţi toate pildele înţeleage?  Cela ce samănă, cuvintul samănă.  Şi acestea sînt cei de lîngă 15 cale unde să samănă cuvîntul şi, dcaca-I aud, numaicît vine Satana şi ia cuvîntul ce e sămănat întru inimile lor.  Şî acestea 16 sînt aşijderea cei ce samănă în pietrişu, cariiţ deaca aud cuvîntul, îndată cu bucurie îl pnimescu.  Şi n-au rădădna întru eiş, 17 ce slabi sînt, dedi, făcîndu-să st rin soare au gonirc pentru cuvînt, numaidecît să smin-tescu.  Şi aceştea-s carii aud cuvîntul. [777] Şi grijile veacului acestuia şi înşălăciunea bogăţiei şi pohtele ceale de alalte, întrind, îneacă cuvîntul şi fără rod să face. Şi acestea suit cei ce s-au sămănat în pămîntul cel bun, carii aud cuvîntul şi-l priimescu şi aduc rod: unul treizeci si unul şasezeci şi unul o sută”. Şi zicea lor:,.Au doară făclia să aprinde ca să să puie supt obroc sau supt pat? Au nu în sfeaşnic să o puie? Ga nu iaste ceva ascuns carea să nu să vădească, nici pre ascuns sau făcut ce numai la rvală să vie.  De are cineva urechi de auz ire a, să auză”. Şi zicea lor:,,Vedeţi ce auziţii Cu care măsură veţi măsura, măsura-să-va voao, şi să va adaoge voao, celor ce aud.  Că cine va avea, da-i-să-va
lui, şi carele n-are, şi ce are lua-să-va de la el”. Şi zicea:,Aşa iaste împărăţia Iui Dumnezău, precum omul ar pune să mînţa pre pămînt. Şi doarme şi să scoală, noaptea şi ziua, şi sămînţă răsare şi creaşte, cum nu ştie el. Că pămîntul den eluş rodeaşte: întîiu iarbă, după aceaea spic, după  aceaea deplin griu în spic. Iară cînd va da rodul, numaidecît trimite seacerea, că au venit seceratul1*. Şi zicea:„Cui vom asămănă împărăţia Iui Dumnezău, sau în ce pildă vom închipui pre ea? Ca grăunţul de muştariu carele, cînd să va sămăna în pămînt, mai mic iaste de toate seminţele care-s pre pămînt. Şi deaca să samănă, creaşte şi să face mai mare de toate legiunile şi face stîlpări mari, cît pot supt umbra lui pasările ceriului să sălăşuiasci”. Şi cu pilde ca aceastea multe grăiia lor cuvîntul,  cum putea a auzi. Iară fără pildă nu grăiia lor; iară deosebi ucenicilor Lui toate le spunea. Şi grăi lor într-aceaea zi, fiind sara:„Să treacem în ceaea parte”. Şi lăsînd mulţimea, luară pre El, cumuş era, în corabie; şi alte vase încă era cu El. Şi să scorni vihor de vînt mare, iară valurile întră în corabie, cît mai să împlea ea. Şi era El în fundul corabui, dormind pre căpătîiu; şi-L deşteptară pre El şi ziseră Iui:, Jnvăţătoriule, au nu bagi samă că perim?” Şi, sculîndu-Se, certă vîntul şi zise mării:,JDomoleaşte-te! Infri-nează-tel” Şi încetă vîntul şi fu linişte mare. Şi zise lor: „Ce sînteţ înspăimaţ aşa? Cum n-aveţ credinţă?” Şi să înfricoşară cu frică mare şi grăiia unul cătră alalt:„Oare cine iaste Acesta, că şi vîntul şi marea
ascultă pre El?”

CAP V

Şi veniră de ceaea parte de mare, în laturea gadarineanilor. Şi ieşind Kj^jj El den corabie, îndată timpina pre P*^)J]  El, dentru mormînt uri, un om cu  Efiîjd  duh  necurat.  Carele lăcaşul avea în morminte, şi nid cu lanţuri nu putea cineva să-l leage pre el.  Pentru că de multe ori fiind el în fiară şi în lanţuri, şi să rumpsease de el lanţurile şi narile să sfări-roase, şi nimeni nu putea pre el să-I domolească.  Şi în toată vreamea, noaptea şi 5 ziua, prin munţi şi în morminte era, strigtnd şi tăindu-se cu pietri pre sine.  Şi, văztnd 6 pre Iisus de departe, alergă şi să închină Lui. Şi strigtnd cu glas mare, zise:„Ce e mie şi 7 Ţie, Iisuse, Fiiul lui Dumnezău Celui de Sus? Juru-Te pre Dumnezău să nu mă munceşti”.  (Căi  grăiia lui:„Ieşi  duh 8 necurat den om”.)  Şi-I întreba pre el: 9 „Ce ţi-e numele?” Şi răspunse grăind: „Legheon mi-e numele, că mulţi sîntem”. Şi ruga pre El mult ca să nu-i scoată pre ei 10 afară den ţinut.  Şi era acolo, lîngă munte, o turmă mare de porci păscînd.  Şi 12 rugară pre El toţi dracii, zicînd:„Slobozi pre noi în porci, ca să intrăm întru ei”. Şi-i slobozi pre ei Iisus îndată. Şi, ieşind, 13 duhurile ceale necurate întrară în pord, şi năvăli turma de pre ţărmure în mare (şi era ca la doao mii), şi să înecară tn mare. Iară ceia ce păştea porcii fugiră şi deaderă 14 veaste în oraş şi în sate; şi ieşiră să vază ce iaste ceaea ce s-au făcut.  Şi veniră cătră 15 Iisus şi văzură pre cel îndrăcit şăzînd, şi îmbrăcat, şi întreg la minte pre acela ce avea legheonul, şi să spămmtară.  Şi 16 spunea lor cei ce văzuse cum s-au făcut celui îndrăcitu şi de porci.  Şi începură a 17 ruga pre El si Si ducă den hotarăle lor. Şi, întrind EI în corabie, ruga pre EI cel ce-au 18 fost îndrăcit ca si fie cu El.  Iară Iisus 19 nu lăsă pre el, ce zise lui:,.Pasă la casa ta, cătră ai tăi, şi vei te aş te lor cîte au făcut ţie Domnul şi te-au miluit”.  Şi mearse şi 20 începu a propovedui tn Decapolis cîte i-au făcut Iui Iisus; şi toţi să mira.  Şi trecînd 21 Iisus în corabie iară în ceaea parte, să adună mulţime multă la El şi era lîngă mare. Şi iată, veni unul den mai marii sinagogului, pre nume lair, şi, văzîndu-L pre EI, căzu cătră picioarele Lui.  Şi rugi pre 23 El mult, zicînd că „Fiica mea spre moarte iaste, ca, viind, si pui mînile preste ea, ca să să rnîntuiască şi să trăiască”.  Şi 24 mearse cu el; şi după El mergea mulţime multă şi-L împresura pre El.  Şi muiare 25 oarecare fiind tn curgere de sînge 12 ani Şi mult pătimind de mulţi vraci şi cheltuindu-ş ce avuse toate şi nemică nu folosin-du-se, ce mai mult spre rău viind,  Auzind 27 de Iisus, veni tn mulţime den dos şi atinse de veşmîntul Lui.  Că zicea că„macar de 28 aş atinge de veşmîntul Lui, mîntui-mă-voiu”. Şî îndată săci izvorul sîngelui d şi simţi cu 29 trupul că [778] să vindecă de acea boală. Şi numaidecît cunoscînd Iisus Intru Sine putearea cea ce ieşise dentru £1, întorcîndu-Se cătră gloată, zicea; „Cine să atinse de veşmintele Meale?” Şi ziseră Lui ucenicii Lui:„Vezi mulţimea împresurîndu-Te şi zici 'cine să atinse de Mine'“?  Şi căută în laturi să vază pre cea ce au făcut aceasta. Iară muiarea, spăminţind u-se şi tremurtnd, ştiind ce s-au făcut ei, veni şi căzu la picioarele Lui şi spuse Lui tot adevărul. Iară El zise ei:„Fiică, credinţa ta te mîntui, pasă în pace şi fii sănătoasă de boala ta”. Încă grăind El, veniră de la mai marele sinagogului zicînd că ,,fata ta au murit, dirept ce mai osteneşti pre Invăţătoriul?” Iară Iisus, numaicît auzind cuvîntul grăindu-se, zise mai marelui sinagogului:,,Nu te teame,numai ce creade!” Şi nu lăsă nici pre unul să meargă după Sine, numai pre Petr şi Iacov şi pre Ioan, fratele lui Iacov. Şi veni în casa mai marelui sinagogului şi văzu gîlceavă, plîngînd şi văietîndu-se mult. Şi întrînd, zise lor: „Ce gîlceviţ şi plîngeţ? Copila n-au murit, ce doarme”. Şi rîdea pre EI. Iară El, scoţînd pre toţi, luo pre tatăl fecioarei şi pre muma şi pre carii era cu El şi întră unde era fecioara zăcînd. Şi prinzînd fecioara de mină, zise ei:„Talitha Rum”, care iaste tălmăcindu-se:,,Fecioară, (ţie zic,) scoală!” Şi numaidecît să sculă fecioara şi îmbla, că era ca de 12 ani. Şi să mirară cu minune mare. Iară EI conteni pre ei mult, ca nimeni să nu ştie aceasta. Şi zise să-i dea ei să mănînce.

CAP VI

Şi ieşi de acolo şi veni la moşia Sa, şi mergea după El ucenicii Lui. Şi, Ky>| fiind sîmbăta, începu în sinagog a EjLfl învăţa. Şi mulţi, auzind, să mira zicînd:, J> unde-s Acestuia aceastea? Şi care e înţelepciunea ce s-au dat Lui? Că şi puteri ca aceastea pren mînile Lui să fac?  Au nu iaste Acesta teslariul, fiiul Măriei şi frate lui Iacov şi lui Iosie şi Iudei şi lui Simon? Şi au nu sînt surorile Lui acicea  cătră noi?” Şi să smintiia Intru El. Şi
Săiia lor Iisus că „Nu iaste proroc necinstit, ră numai în moşia lui şi întru rudenii şi  în casa lui'*. Şi nu putu acolo nici o puteare să facă, ce numai pre puţinei bolnavi puse mînile şi-i vindecă. Şi Să mira pentru necredinţa lor.  Şi îmbla satele  împrejur, învăţlnd. Şi chemă pre cei 12 şi începu pre ei a-i trimite cîte doi, cîte doi şi deade lor puteare spre duhurile ceale  necurate. Şi porunci lor ca nemică să nu ia pre cale, numai toiag, nici* traistă, nid pune, nid bani în pungă. Ce numai încălţaţi cu colţ uni şi să nu să îmbrace m doao veşminte.  Şi zicea lor:,,Veriunde veţ intra în casă, acolea rămîneţ pînă veţ ieşi de acolo.  Şi veridţi nu vor 11 priimi pre voi, nici vor asculta pre voi, ieşind de acolea, scuturaţi prahul de supt pidoarele voastre, întru mărturie lor. Adevăr zic voao că maiiuşorvafisodomleaniloraugomorea-nilor  în  ziua judecăţii  decît oraşului aceluia”.  Şi ieşind, propoveduia ca să 12 să pocăiască.  Şi draci mulţi scotea şi 13 ungea cu untdelemn pre mulţi bolnavi şi-i vindeca.  Şi auzi împăratul Irod (că arătat 14 s-au făcut numde Lui) şi zicea că Ioan cela ce boteza s-au sculat den morţi şi derept aceaea lucrează puterile întru el.  Alţii 15 zicea că Ilie iaste, iară alţii zicea că iaste proroc sau ca unul den pro rod.  Iară 16 auzind. Irod zise ră ..Acesta e Ioan pre carele am tăiat eu, d s-au sculat den morţi”. Că Irod acesta, trimiţînd, au prins pre Ioan 17 şi l-au legat pre el în temniţă, pentru Irodi-ada, muiarea lui Filip, fratelui său, căci o luase muiare.  Că zicea Ioan lui Irod că 18 „Nu ţi se cade să aibi pre muia ea fratelui tău'*.  Iară Irodiada pizmiia lui şi vrea 19 să-l omoară, şi nu putea,  Că Irod să 20 temea de Ioan, ştiind pre el om dirept ţi sfînt, şi-t socotiia pre el şi, ascultînd pre el, multe făcea şi cu drag asculta pre el.  Şi 21 tîmpUndu-se o zi de bună vreame, cînd Irod naşterilor lui făcea cină boiarilor săi şi căpitanilor şi mai marilor Galileii,  Şi 22 întrînd fata Irodiadei şi jucînd, şi plăcînd lui Irod şi celor ce sădea cu el, zise împăratul trăiri:„Ceare de la mine ce vei vrea, şi voiu da”.  Şi să jură ei că„Au ce vei ceare de 23 la mine da-ţ-voiu ţie, pînă la jumătate de împărăţia mea**.  Iară ea, ieşind, spuse 24 mînc-sa:„Ce voiu  ceare?” Iară ea zise: „Capul lui Ioan Botezătoriul”.  Şi întrînd 25 îndată, cu grabă, la împăratul, ceru, zicînd: „Voiu ca să-mi dai acum, în blid, capul Iui Ioan Botezătoriul”.  Şi împăratul, foarte 26 întristîndu-se, pentru jurămînturi şi pentru ceia ce sădea cu el, nu vru să i leapede cearerea.  Şi numaidecît trimiţînd Împăratul speculator, porunci să să aducă capul lui.  Iară el, mergînd. tăie capul Iui în 28 temniţă şi-l aduse în blid şi-l deade featei, şi fata îl deade mine-sa.  Şi auzind, ucenicii Iui veniră şi luară trupul lui şi-l puseră în mormînt.  Atuncea să adunară apostolii 30 la  Iisus şi-I spuseră Lui toate, şi cîte au făcut, şi cîte au învăţat.  Şiziselor:„Veniţi 31 voi înşivă deosebi, în Ioc pustiiu, şi odihniţi puţind*'. Că era mulţi carii veniia şi cei ce mergea şi nice să mănînce nu avea prileju. Şi mearseră în Ioc pustiiu cu corabia, singuri. 32 Şi văzînd pre ei mergînd mulţimea şi [779] conoscuri pre El mulţi fi pedestri den toate oraşăle au alergat acolo si să apropiară pre ei fi veniră la El. Şi ieşind, văzu Iisus mulţime multă fi Să milostivi spre ei, că era ca oile neavînd păstoriu, fi începu a învăţa pre ei multe. Şi iată, fiind vreame multă, mergînd Ia El, ucenicii Lui ziseră că ,pustiiu iaste locul fi iată,vreame multă. Slobozi pre ei, ca să meargă pren sate fi în oraşăle demprejur să-ş cumpere lor pîini, că n-au ce mînca”. Iară El, răspunzînd, zise lor:„Daţi voi lor să mănînce”. Şi ziseră Lui:, Mergînd să cumpărăm de doao sute de dinari pîini fi să dăm lor si mănînce?” lari El zise lor:„Cîte plini aveţi? Meargeţi fi vedeţi”. Iară ei, ştiind, ziseră:..Cinci fi doi pcf ti”. Atunci porunci lor si-i aşaze pre toţi mease, measc pre iarbă vearde. Şi şăzură ceate, ceale, cîte o sută fi cîte cindzed. Şi luînd ceale cinci pîini fi cd doi peşti, căutînd la ceriu, blagoslovi şi frînse pîinile fi le deade ucenicilor Lui, ca să Ie puie înaintea lor, fi cei doi peşti împărţi tuturor.  Şi mîncară toţi şi să saturară. Şi strînsără.fărimături doaosprăzeace  coşniţe  pline  şi  den peşti. Şi era ceia ce au mîncat pîinile ca la cinci mii de oameni. Şi îndată sili pre ucenicii Lui să între în corabie şi si tre aci înainte, în ceaea parte, în Vithsaida, pîni va slobozi El mulţimea.  Şi slobozind pre d, mearse în munte să Să roage. Şi fiind sara, era corabia în mijlocul mirii şi El Însuşi pre uscat. Şi văzu pre ei chinuindu-să cînd vîsliia corabia (că era vîntul împotriva lor). Şi în a patra strajă a nopţii veni cătră ei îmblînd pre mare şi vrea si meargă pre lîngă ei. Iară ei, vizîndu-L pre El îmblînd pre mare, le pini a fi o nălucă şi strigară. (Ci toţi H vedea şi si turburară). Şi îndată grăi cu ei fi zise lor:,.Cutezaţi! Eu sînt, nu vă teamereţi”. Şi întră la d în corabie fi înceţi vîntul. Şi ei mai vîrtos întru eiş să înfricoşa şi si mira. Ci n-au priceput la pîini, ci era inima lor împietriţi. Şi trecînd, veniri la pămîntul Ghenesarethului şi să deaderă la vad. Şi ieşind d den corabie, numaidecît cunoscînd pre El, Alergînd tot împrejurul locului aceluia, începură în paturi a purta bolnavii, unde-L auziia ci iaste. Şi oriunde Intra, în sate, au tn cetăţi, au ţarini,pren tîrguri punea
bolnavii şi ruga pre El tncai numai să să atingă de poalele veşmintelor Lui. Şi dţi si atingea de El si vindeca.

CAP VII

      Şi si adunări cătră El fariseii şi unii 1 den cărturari, carii viind den Ierusalim.  Şi văzînd pre unii den 2 ucenicii Lui cu mînile necurate (adeci nespălate) mîncînd pîini, îi huliia.  Ci fariseii şi toţi jidovii, de 3 nu-ş spală mînile cu pumnul, nu mănînci, ţiind rînduiala bătrînilor.  Şi viind den 4 tîrg, de nu spală, nu mănîncă; şî altele multe sînt carele au luat a ţinea: spălarea păharălor şi a urc io are lor şi a căldărilor şi a paturilor.  După aceaea Întrebară pre El 5 fariseii şi cărturarii:,pentru cc ucenicii Tăi nu îmbla după rînduiala bătrînilor, ce cu mînile nespălate mănîncă pline?*1  Iară 6 El, răspunzînd, zise lor:,.Bine au prorocit Isaia de voi, făţarnicii, cum iaste scris: 'Acest norod cu buzele Mă cinsteaşte, iară inima lor departe e de la Mine'.  Ce In 7 deşărt Mă cinste seu, învăţînd învăţăturile poruncile oamenilor.  Că, lăsînd porunca 8 lui Dumnezău, ţineţi obiceaiul oamenilor: spălarea urcioare lor şi a păharălor şi altele aseamene ca aceastea multe faceţi”.  Şi 9 zicea lor că „Bine, lepădaţi porunca lui Dumnezău, ca rînduiala voastră si păziţi. Că Moisi au zis:'Cinsteaşte pre tată-tău şi 10 pre muma ta' şi 'Cela ce va grăi de rău pre tată sau pre mumă, cu moarte să moară'. Iară voi ziceţi: 'De ar zice omul tătîni-său 11 sau mîni-sa: Corvan (ce iaste: Dani), ori cu carele de la mine te vei folosi1.  Şi nu-I 12 mai lăsat pre el nemică să facă tă tine-său sau mine sa,  Călcînd cuvîntul Iui Dumnezău cu rînduiala voastră care aţ rinduit; şi aseamene ca aceastea multe faceţ”.  Şi 14 chemînd toată mulţimea, grăiia lor:,ascultat pre Mine toţ fi tnţeleageţi.  Nemică 15 nu iaste den afara omului, întrind Într-însul, care poate pre el spurca, ce ceale ce ies dentru el, acealea sînt carele spurcă omul. De are cineva urechi de auzirea, să auzi”. 16 Şi cînd intra în c^ adela gloată, întreba pre 17 EI ucenicii Lui de pildă.  Şi zise lor: 18 „Aşa şî voi neînţelegători sînteţi? Nu vă priceapeţ ci tot cel ce den afară întri tn om nu-l poate spurca pre d?  Ci nu 19 întri tn inema lui, cc tn maţe, şi la şăzut iase, cură tind toate bucatele”.  Şi zicea 20 ci „Ce iase den om, aceaea spurcă pre omul. Că denlăuntru, dentru inema oamenilor, iei 21 cugetele reale, preacurviile, curviile, uciderile,  Furtuşagurile, lăcomiile, videşugurile.înşiliciunea, necurăţia, ochiul videan, hula, trufia, nebunia.  Aceastea reale toate 23 ies denlăuntru şi spurcă pre om”.  Şi de 24 acolea  scullndu-Se,  mearse  în hotarăle Tirului fi a Sidonuhii fi, întrind in casă, nu vrea să-L ştie nimeni, [780] şi nu Să putea ascunde. Pentru că auzind o muiare de El, carea avea o fată cu duh necurat, venind căzu la picioarele Lui. (Şi muiarea era elină, siriancă finică de neam). Şi rugă pre El ca să scoată dracul den fata ei. Iară Iisus zise ei:„Lasă mai nainte să să sature fiii, că nu e bine a lua pîinea fiilor şi a o arunca căţeilor”. Iară ea răspunse şi zise Lui:,,Aşa, Doamne, că şi căţeii de supt masă mănîncă den fărîmele fiilor”.  Şi zise ei:„Pentru acest cuvînt, pasă, ieşit-au dracul den fata ta”. Şi mergînd în casa ei, află dracul ieşit şi fata zăcînd în pat. Şi iară ieşind den hotarăle Tirului şi Sidonului, veni la Marea Galileiu-lui, pren mijlocul hotarălor a Decapoleos. Şi aduseră Lui un surd, grăind anevoie, şi rugară pre El să-Ş puie mîna pre el. Şi luînd pre el den mulţime deusebi, puse deagetele Sale în urechile lui şî, scuipînd, au atinsu de limba lui. Şi căutînd spre ceriu, suspină şi zise lui:,,Effathal”, ce iaste:^Deşchide-te”. Şi numaidecît să deschiseră auzurile lui şi să dezlegă legătura limbii Iui şi grăiia dirept. Şi-i conteni pre ei ca nemălui să spuie; iară cît conteniia pre ei, ei mai vîrtos striga. Şi mai vîrtos să mira, zicînd:„Toate le-au făcut bine: face
şi pre surzi a auzi, şi muţii a grăi”.

CAP VIII

      În zilele acealea, prea multă gloată KfLBfl  fiind şi neavînd ce mînca, chemînd
Iisus pre  ucenicii Lui, zise lor: „Milă Mi-e de mulţime, că, iată, EacB  trei zile aşteaptă lîngă Mine şi n-au  ce mînca. Şi de-i voiu lăsa pre ei flămînzi la casele lor, vor slăbi pre cale, că unii dentr-înşi de departe au venit”. Şi răspunseră Lui ucenicii Lui:„De unde pre acestea va putea cineva aicea să-i sature de pîine în  pustie?”  Şi întreba pre ei:„Qte pîini  aveţ?” Iară ei ziseră: „7”. Şi porunci mulţimei să şază pre pămînt. Şi luînd ceale 7 pîini, mulţemind, frînse şi deade ucenicilor Lui să le puie înainte; şi puseră  înaintea mulţimei. Şi avea şi puţinei peştişori şi, blagoslovindu-i, zise să puie  înainte şi aceia. Deci mîncară şi să saturară şi luară rămăşiţe de fărmituri 7 coşniţe.  Şi ceia ce mîncară era ca la 4000; şi-i slobozi pre ei. Şi numaicît întrînd în corabie cu ucenicii Lui, veni în părţile Dalmanuthei. Şi ieşiră fariseii şi începură a să prici cu El, cerşind de la El sămn den ceriu, ispitind pre El. Şi suspinînd cu duhul Său, zise: ..Pentru cc neamul acesta caută sămn?*Ade-vîr zic vo.io.de să va da rudei aceştiia sămn”. Şi lăsînd pre ei, întrînd iară în corabie, mear1M  BiblLa. IBM
se de ceaea parte.  Şi uitară ucenicii Lui 14 să ia pîini şi mai mult de o pîine n-avea cu ei în corabie.  Şi porunciia lor, zicînd: 15 ,,Căutat, vedeţ de cătră aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod”.  Şi să socotiia unul 16 cu alalt, zicînd că „pîini nu avem”.  Şi 17 ştiind, Iisus zise lor: „Ce vă socotit că plini nu aveţ? încă nu socotit, nici înţelcageţ? încă împietrită aveţ inima voastră?  Ochi 18 avînd nu vedeţ şi urechi avînd nu auzit şi nu vă aduceţ aminte?  Cînd am frînt ceale 19 5 pîini la ceale 5000, cîte coşuri pline de fărmituri aţ rădicat?” Ziseră Lui: „Doao-sprăzeace”.  „Şi cînd ceale şapte la cei 20 4000, cîte coşuri pline de fă rime aţ luat?” Ei ziseră: „Şapte”.  Şi zise lor: „Cum 21 nu priceapeţ?”  Şi veni în Vithsaida; şi 22 adusără Lui un orb şi rugară pre El ca să atingă pre el.  Şi prinzînd mîna orbului, 23 îl scoase pre el afară den oraş şi, scuipînd în ochii lui, puindu-Ş mîinile pre el, întrebă pre d de veade ceva.  Şi rădieîndu-ş ochii, 24 zise: „Văz pre oameni, că ca copacii îm-blînd îi văz”.  După aceaea iară puse 25 mîinile pre ochii lui şi făcu iară pre el să caute, şi să îndirepta şi văzu luminos pre toţi.  Şi trimise pre el la casa lui, zicînd: 26 „Nice în sat să întri, nice să spui cuiva în sat”. Şi ieşi Iisus şi ucenicii Lui în satele Chesariei 27 lui Filip;şi pre cale întreba pre ucenicii Lui, zicînd Ior:„Cine Mă zic oamenii a fi?” Iară ei răspunsără: „Ioan Botezătoriul, şi 28 alţii Ilie, iară alţii unul den pro rod”. Şi El zise lor: „Dară voi cine Mă ziceţ a fi?” 29 Şi răspunzînd, Petr zise Lui: „Tu eşti Hristos”.  Şi certă pre ei ca să nu spuie 30 nemunui de El.  Şi începu a învăţa pre 31 ei că trebuie Fiiului Omenesc multe a păţi şi a Să izgoni de bătrîni şi de arhierei şi de cărturari şi a Să omorî şi după trei zile a învia.  Şi ai ave grăiia cuvîntul. Şi apucînd 32 pre El Petr, începu a-L certa.  Iară El, 33 întorcîndu-Se şi văzînd pre ucenicii Săi, certă pre Petr, zicînd:„Pasă denapoia Mea, satano, că nu gîndeşti ceale ale Iui Dumnezeu, ce ceale ale oamenilor”.  Şi chemînd 34 pre mulţime cu ucenicii Lui, zise lor: „Cine va vrea după Mine să vie, să să leapede de sine şi să ia crucea lui şi să vie după Mine. Că cine va vrea [...] sufletul lui, pentru Mine 35 şi pentru Evanghelie, acela va mîntui pre d. Că ce va folosi omul de ar dobîndi lumea 36 toată şi-ş va păgubi sufletul Iui?  Sau ce 37 schimbu va da omul pentru sufletul lui? Că cine să va ruşina de Mine şi de cuvintele 38 Meale în ruda aceasta preacurvare şi păcătoasă, şi Fiiul Omenescu să va ruşina de d cînd va veni Intru slava Tarului Său cu îngerii cei sfinţi”.
[781]

CAP IX

Şi zicea lor: „Adevăr zic voao că sînt unii, den carii stau aicea, carii nu vor gusta moartea pînă vor vedea împărăţia lui Dumnezău viind  LUfi cu puteare**. Şi după şase zile luo Iisus pre Petăr şi pre Iacov şi pre Ioan şi-i aduse pre ei într-un munte înalt, numai ei de eişi, şi-Ş schimbă faţa înaintea lor.  Şi veşmintele Lui fură sclipindu, albe foarte, ca zăpada, carele nălbitori pre pămînt nu  poate să le nălbească.  Şi să arătă lor  Ilie cu Moisi, grăind cu Iisus. Şi răspunzînd Petăr, zise lui Iisus: „Rawi, bine e noao să fim aicea; şi să facem trei colibi: Ţie  una şi lui Moisi una şi lui Ilie una*'. Că  nu ştiia ce va grăi, că era înfricoşat. Şî fu nuor umbrind pre ei şi veni glas den nuor, zicînd: „Acesta iaste Fiiul Mieu cel  iubit, pre el ascultaţi*'. Şi numaidecît căutînd împrejur, pre nimeni nu mai văzură,  ce numai pre Iisus Insuş cu ei. Iară pogo-rînd ei den munte, conteni pre ei ca să nu povestească nemănui carele au văzut, ce numai cînd Să va scula Fiiul Omenesc den morţi. Şi cuvîntul ţinură întru ei, întrebîndu-să:  „Ce iaste a să scula den morţi?*' Şi întrebară pre El, zicînd: „Dară căci zic cărturarii că să cade Ilie să vie mai nainte?” Iară El, răspunzînd, zise lor: „Iată, Ilie, viind mai nainte, va tocmi toate. Şi cumu e scris de Fiiul Omenesc ca să pată multe şi să Să defaime. Ce zic voao că şi Ilie au venit şi făcură lui cîte vrură, cum e scris asupra lui”. Şi viind cătră ucenic, văzu mulţime multă prejur ei şi cărturari întrebîndu-să cu ei. Şi îndată toată mulţimea, văzînd pre EI, să spămîntă şi, alergînd, da mîna cu El. Şi întrebă pre cărturari: „Ce vă pridţi întru voi?” Şi răspunzînd, unul den mulţime zise: , Jnvăţătoriule, aduş pre fiiul mieu la Tine, avînd duh mut. Şi oriunde îl apucă, sparge pre el şi spumează şi scîrşneaşte dinţii lui şi să usucă. Şi ziş ucenicilor Tăi ca să-l scoată, şi nu-l putură”. Iară El, răspunzînd, zise lui: „O, rudă necredhidoasă, pînă cînd voiu fi la voi? Pînă cînd voiu suferi pre voi? Aduceţi-l la Mine”. Şî-l adusără Ia El. Şi văzîndu-L pre EI,în-datăş duhul scutură pre el şi, căzînd Ia pămînt, tăvăliia-se aspumînd. Şi întrebă pre tatăl lui: „Cîtă vreame iaste de cînd s-au făcut lui aceasta?” Iară d zise: „Den copilărie. Şi de multe ori pre el şi în foc l-au aruncat, şi în ape, ca să-l piarză pre el. Ce ce poţi, ajută noao, fiindu-Ţi milă de noi**. Iară Iisus zise lui: „De poţi creade,toate să pot celui ce creade*'.  Şi îndată strigînd tatăl 24 copilului,cu lacrămi zicea:„Crezu,Doamne! Ajută necredinţei meale”.  Deci văzînd 25 Iisus că năvăleaşte mulţimea, certă pre duhul cel necurat, zicînd lui:„Duh mut şi surd. Eu ţie poruncesc: Ieşi dentr-însul şi de-acum să nu mai întri într-însul!”  Şi 26 strigînd şi mult scuturînd pre el, ieşi; şi fu ca un mort, cît mulţimea zicea că au murit. Iară Iisus, prinzîndu4 de mină, ridică pre 27 el, şi să sculă.  Şi întrind EI în casă, ucenidi Lui întrebară pre El de eiş: „Căci. noi nu-l putum scoate pre el?”  Şi zise lor: 29 „Acest fealiu cu nemică nu poate să iasă, fără numai cu rugăciune şi cu post”.  Şi 30 de acolea ieşind, împreună mergea pren Galilea, şi nu vrea să-L ştie rumeni.  Că 31 învăţa pre ucenicii Săi şi zicea lor că Fiiul Omenesc Să va da în mînile oamenilor şi-L vor omorî pre EI şi, omorîndu-L, a treia zi va învie.  Iară ei nu înţeleaseră cuvîntul 32 şi să temea a întreba pre EI.  Şi veni în 33 Capemaum. Şi fiind în casă, întrebă pre ei: „De ce vă prigoniiaţi pre cale?”  Iară ei 34 tăcură, că să prigonise pre cale unul cu alt, cine are fi mai mare întru ei.  Şi şăzînd, 35 chemă pre cei 12 şi zise lor: „Cela ce vrea să fie cel dentîiu, fi-va mai apoi de toţi şi tuturor slugă*'.  Şi luînd un copil, puse 36 pre el în mijlocul lor şi, luîndu-l în braţe, ziselor:  „Oricine va priimi pre unul den 37 ceşti copii în numele Mieu, pre Mine prii-meaşte; şi cine priimeaşte pre Mine, nu priimeaşte pre Mine, ce pre Cda ce M-au trimis pre Mine”.  Iară Ioan răspunse Lui, 38 /icînd:,,învăţătoriule, văzut-am pre oarecine întru numele Tău scoţînd dracii, carele nu vine după noi, şî l-am contenit pre el, pentru că nu vine după noi”. Iară Iisus zise: 39 „Nu-I opriţi pre d, că nimeni nu iaste care va face puteare în numele Mieu şi să poată cu rund rău grăi de Mine.  Căoricine nu iaste 40 împotriva voastră, pentru voi iaste.  Că 41 vericine va da voao un pahar de apă în numele Mieu, căci ai lui Hristos sînteţi, adevăr grăiesc voao, nid cum nu va piarde plata lui. Şi vericine va sminti pre unul de aceşti 42 mid, carii cred întru Mine, mai bine iaste Iui de va zăcea piatră de moară prejur grumazii lui şi să va arunca în mare.  Şi de 43 te sminteaşte mîna ta, taie-o, mai bine e ţie dung în viaţă să întri, decît, doao mîni avînd, să întri în gheena, în focul cel nestins, Unde vi armele lor nu moare şi focul nu se stinge.  Şi de te va sminti piciorul tău, 45 taie pre el, mai bine iaste ţie în viaţă să întri şchiop, decît, doao pidoare avînd,să tebagi în gheenă, în focul nestins.  Unde viarmele 46 lor nu moare şi focul nu se stinge.  Şi 47 de te sminteaşte ochiul tău, scoate-l, mai [782] bine iaste ţie cu un ochiu să întri întru împărăţia lui Dumnezău, decît, doi ochi avînd, să te bagi în focul gheenei, Undeviarmele lor nu moare şi focul nu se stinge. Că tot cu foc să va săra, şi toată jîrtvă cu sare să va săra. Bună e sarea; iară sarea de să va face nesărată, cu ce o veţi îndulci? Aveţi întru voi sare şi vă veţi împăca unii cu alalţi”.

CAP X

Şi de acolo sculîndu-Se,veni în hota-iT&Jl răte Iudeii, de ceaea parte de Iordan, Jgjv^j şi să adună iară la El mulţime şi, PjţîJ]  cum avea obiceaiu, iară-i învăţa  &&&iLa pre ei. Şi apropiindu-se fariseii, întrebară pre El:„Oare cade-se bărbatului a-ş lăsa muiarea?1', ispitindu-L pre El.  Iară El, răspunzînd, zise lor: „Ce au poruncit  voao Moisi?” Iară ei ziseră: „Moisi au rinduit să-i scrie carte de despărţire şi să o  lase”. Şi răspunzînd, Iisus zise lor: „Cătră năsilnicia inemii voastre au scris voao porunca aceasta. Iară den ceputul zidirei, bărbat şi muiarea i-au făcut Dumnezău pre  ei. Dirept aceaea va lăsa omul pre tată-său şi pre mumă-sa şi să va lipi cătră muiarea lui.  Şi vor fi amîndoi un trup, cît  de-acii nu mai sînt doi, ce un trup. Deci care au împreunat Dumnezău, omul să nu despartă”.  Şi în casă iară întrebară uccnidi Lui pre El de acela lucru. [Şi El zise:] „Şi vericine-ş va lăsa muiarea lui şi va lua alta, preacurveaşte spre ea. Şi muiarea, de-ş va lăsa bărbatul ei şi să va mărita după altul, preacurveaşte”. Şi aduseră Lui copii, ca să Să atingă de ei, iară ucenicii certa pre ceia ce-i aducea. Carea văzînd Iisus, nu-I păru bine şi zise lor:Lăsat copiii să vie Ia Mine şi nu oprireţ pre ei, că unora ca acestora iaste împărăţia lui Dumnezău. Adevăr grăiescu voao, vercine nu va priimi împărăţia lui Dumnezău ca copilul, nu va întră întru ea”.  Şi, luîndu-i în braţe, puse-Ş mînile pre ei şi-i blagoslovi. Şi ieşind El în cale, alergă oaredne şi, îngenunchind Înainte-I, întreba pre El:vlnvăţătoriuIe bune, ce voiu face ca să moştenescu viaţa veacilor?” Iară Iisus zise lui: „Ce-M zici bun? Nimeni nu iaste bun fără numai unul Dumnezău. Ştii poruncile: nu preacurvi, nu omorî, nu fura, nu mărturisi strimbu, nu păgubi, cinsteaşte pre tatăl tău şi pre mumă-ta”. Iară el, răspunzînd, zise Lui:„Invăţătoriule, aceastea toate le-am  păzit  den  tinereaţde meale”. Iară Iisus. căutînd spre el, îl îndrăgi şi-i zise Iui:,Jtncă una-ţ fipseaşte: pasă, cîte ai vinde şi dă săracilor, şi vei avea comoară în ceriu; şi vino de umblă după Mine, luîndu-ţ crucea”.  Iară el, întrisrîndu-se
pentru cuvînt, să duse mîhnit, că avea avuţie multă.  Şi căutînd Iisus împrejur, 23 zise ucenicilor Lui: „Cum anevoie ceia ce au avuţiile întru împărăţia Iui Dumnezău vor întră!”  Iară ucenicii să mira de cuvintele 24 Lui. Iară Iisus, răspunzînd, iară zise lor: „Fiilor, cum anevoie iaste celor ce nădejdu-iesc pren avuţii a întră întru împărăţia lui Dumnezău:  Mai lesne iaste cămilei pren 25 urechile acului a treace, decît bogatului întru împărăţia lui Dumnezău să între”. Iară ei mai mult să mirară, zicînd întru dş: 26 „Cine poate să să spăşească?”  Iară Iisus, 27 căutînd spre ei, zise: „La oameni fără putinţă e, iară nu la Dumnezău, că toate să pot lîngă Dumnezău”.  Şi începu Petăr a 28 zice Lui:„Iată, noi am lăsat toate şi am venit după Une”.  Şi răspunzînd, Iîsus 29 zise: „Adevăr grăiesc voao, nimeni nu iaste carele ş-au lăsat casa, sau fraţii.sau surorile, sau tată, au muma, au muiarea, sau feciorii, au moşii pentru Mine şi pentru Evanghelie, De nu va lua cu o sută de părţi mai mult: 30 acum, în vreamea aceasta, case şi fraţi şi surori şi mume şi feciori şi moşii cu goniri, şi în veacul cel viitoriu viaţa veadnică. Că mulţi vor fi cei dentîiu apoi şi cei de 31 apoi întîiu”.  Şi era pre cale, suindu-se în 32 Ierusalim, şi Iisus era mergînd Înainte-Ie. Şi să spămîntară şi mergînd după El să temea. Şi luînd iară pre cei 12, începu lor a spune ceale ce era Lui să să întîmple,  Că, 33 , Jată, ne suim la Ierusalim şi Fiiul Omenesc da-Să-va arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor judeca pre EI spre moarte şi vor da pre EI limbilor.  Şi vor batjocuri pre El şi-L vor 34 bate pre El şi-L vor scuipi pre El şi-L vor omorî pre EI şi a treia zi va învia”.  Şi 35 veniră cătră EI Iacov şi Ioan, feciorii lui Zevedeiu, zicînd:,Jrivăţătoriule, vom ca verice vom ceare să faci noao”.  Iară El 36 zise lor: „Ce veţ să vă fac voao?”  Iară ei 37 ziseră Lui: „Dă-ne noao ca să şădem unul de-a direapta Ta, altul de-a stînga Ta, întru slava Ta”.  Iară Iisus zise lor: „Nu ştiţ ce 38 ce are ţ! Putea-veţ bea paharul care Eu beau şi cu botezul care Eu Mă botez să vă botezaţi?”  Iară ei ziseră Lui:„Putea-vom”. 39 Iară Iisus zise lor: „Paharul care Eu voiu bea bea-l-veţ, şi cu botezul care Eu Mă voiu boteza boteza-vă-veţ.  Iară a şedea de-a 40 direapta Mea şi de-a stînga Mea nu iaste Mie a da, ce celora ce s-au gătit”.  Şi 41 auzind cei zeace, începură a să mînia pre Iacov şi pre Ioan.  Iară Iisus, chemînd 42 pre ei, zise lor: „Ştiţ că cei ce Ii să pare a birui pre limbi domnesc pre ei şi mai-marii lor stăpînesc pre ei.  Iară întru voi nu va 43 fi aşa, ce cine va vrea să fie mare întru voi, să fie slugă voao.  Şi cela ce va vrea să fie 44 voao întîiul, fi-va slugă tuturor,  Că şi 45 Fiiul Omenesc n- au venit să I să slujască, ce să slujască şi să dea sufletul Lui răscumpărare pentru mulţi*'. Şi veniră în Erihon. Şi ieşind El den Erihon şi ucenicii Lui şi mulţime multă, Vartimeiu orbul, fiiul Iui Timeiu, sădea lîngă cale, cerşind. Şi auzind că iaste Iisus Nazarineanul, începu a striga şi a zice:,,Fiiul Iui David, Iisu se, miluiaşte-măl” Şi certa pre el mulţi casă tacă, iară el cu mult mai vîrtos striga:„Fiiul lui David, miluiaşte-măl” Şi stînd Iisus, zise să-l cheame. Şi chemară pre orbul, zicînd lui: „Cutează, scoală, că te cheamă”. Iară el, lepădînd veşmîntul său, să sculă dc veni la Iisus. Şi răspunzînd, zise Iisus lui: „Ce vei să-ţ fac ţie?” Iară orbul zise Lui: „învăţătoriule, ca să văz”.  Iară Iisus zise lui: JPasă, credinţa ta te vindecă”. Şi atunce aş văzu şi mergea după Iisus pre cale.

CAP XI

Şi cînd să apropiară cătră Ierusalim, la Vithfaghi şi Vithania, cătră Muntele Măslinilor, trimise doi den ucenicii Lui. Şi zise lon„Meargeţ în cel sat ce e în preajma voastră şi, îndată întrînd într-însul, afla-veţ un mînz legat, pre carele rumeni den oameni n-au  şăzut. Dezlegîndu-l pre d, aduceţi-l. Şi de ar zice voao cineva: “Ce faceţ aceasta?', ziceţ că Domnului trebuiaşte şi numaidecît  îl va trimite adeea”. Deci mearseră şi aflară mînzul, legat Ungă uşă, afară la răs-jiîntia  drumului,  şi-l dezlegară pre el.  Şi unii den carii sta acolea ziseră lor: „Ce  faceţ de dezlegat mînzul?** Iară ei ziseră lor cum le poruncise Iisus, şi-i lisară pre ei.  Şi aduseră mînzul la Iisus şi puseră pre el  veşmintele lor şi şăzu pre el. Iară mulţi aşternură veşmintele lor pre cale, iară alţii tăia stîlpări den copad şi le aştemea pre  cale. Şi cei ce mergea înainte şi cei den-dărăt striga, grăind: „Osannal Blagoslovit Cel ce vine întru numele Domnului! Blagoslovită împărăţia carea vine întru numele Domnului părintelui nostru David! Oianna întru înălţime!” Şi întră în Ierusalim Iisus şi în besearică şi, căutînd împrejur toate, fiind ceasul de sară, ieşi în Vithania cu cei doisprăzeace.  Şi a doao zi, ieşind ei den Vithania, flămînzi. Şi văzînd un smochin de departe avînd frunze, veni si vază, cîndai va afla ceva într-însul; şi deaca veni la el, nemica nu află, fără numai frunzele, că nu era încă vreamea smochinelor. Şi, răspunzînd, Iisus zise lui:„Dc acum niceodinioară nimeni den tine rod să nu mănînce în veac”. Şi auziia ucenicii Lui. Şi veniră iară în Ierusalim. Şi întrînd Iisus în besearică, începu a scoate pre cd ce vindea şi cumpăra în besearică, şi mea-sele schimbătorilor şi scaunile celor ce vindea porumbi Ie răsturnă. Şi nu lăsa pre rumeni să poarte vas pren beli
searică.  Şi Învăţa, zicînd lor:,, Au nu iaste 17 scris că casa Mea casă de rugăciune să va chema, Ia toate limbile? Iară voi făcut-aţ pre ea peşteră tîlharilor**.  Şi auziră cărturarii 18 şi mai-marii popilor. Şi căuta cum L-ar piarde pre El, că să temea de EI, căci toată mulţimea  să  mira  de  învăţătura Lui. Iară cînd fu sară, ieşi Iisus afară den oraş. 19 Şi dimineaţa trecînd, văzură smochinul 20 uscat den rădăcină.  Atuncea, aducîndu-ş 21 aminte, Petăr zise Lui: „Rawi. iată,smochinul  pre carele blestemaşi seci**.  Şi, 22 răspunzînd, Iisus zise lor: „Aveţi credinţa lui Dumnezău.  Că adevăr grăiescu voao, 23 că cine ar zice muntelui acestuia: Rădică-te şi te aruncă în mare, şi nu să va îndoi întru inima sa, ce să crează că cealea ce va zice vor fi, fi-va lui au ce va zice.  Dirept aceasta 24 zic voao: Toate cîte veţi ceare, rugîndu-vă, să creadeţi că veţi lua şi vor fi voao.  Şi 25 cînd staţi a vă ruga, iertaţi asupra cuiva verice aveţi, ca şi Tatăl vostru Cel den ceriuri să  iarte  voao  greşalelc voastre. Iară de nu veţi ierta voi, nice Tatăl vostru 26 Cel  den ceriuri va ierta voao greşalele voastre”.  Şi veniră iară în Ieiusaiim. Şi, 27 în besearică îmbEnd El, veniri la EI mai-marii popilor şi cărturarii şi bătrînii.  Şi 28 zisără Lui:„Cu ce puteare faci aceastea? şi cine Ţ-au dat Ţie această puteare ca să fad aceastea?*'  Iară Iisus, răspunzînd, 29 zise lor: „întreba-voiu şi Eu pre voi un cuvînt; şi-M răspundeţi Mie, şi Eu voiu spune voao cu ce puteare facu aceastea: Botezul lui Ioan den ceriu era, au de la 30 oameni? Răspundeţi-Mi!”  Şi cugetară 31 întru sine,grăind: „De vom zice:'Den ceriu', va zice:'Direp ce dară n-aţi crezut lui?* Ce de vom zice:'De Ia oameni”*,să temea 32 de norod, că toţi-I avea pre Ioan că adevărat proroc era.  Şi, răspunzînd, zisără lui 33 hsus: „Nu ştim**. Şi Iisus, răspunzînd, zise lor: „Nid Eu voiu spune voao cu ce puteare fac aceastea”.

CAP XII
i începu lor în pilde a zice: „Un 1 om sădi vie, şi împrejur o îngrădi, şi săpă teasc, şi zidi turn, şi o deade  lucrătorilor,  şi  să duse departe.  Şi trimise la viari slugă 2 Ia vreame, ca să ia de la viari den roadă viei. Iară ei, prinzînd pri d, îl bătură şi-I trimiseră deşărt.  Şi iară trimise cătră ei 4 altă slugă; şi pre acela, udgîndu-I cu pietri, îi sparseră capul şi-l trimiseră batjucorit. Şi iară pre altul trimise, şi pre acela o morîră; şi pre alţii mulţi, pre unii bătîndu-i, iară pre alţii omorlnd.  Deci Încă un fiiu 6 avînd iubit al său, trimise şi pre acela cătră d, pe urmă zicînd că 'Să vor ruşina de fiiul mieu*.  Iară viarii ziseră întru sine că 7 'Acesta  iaste  moş te anul,  veniţi  să o [784] morîm pre el si a noastră va fi moşia*. Şi prinzîndu4 pre el, omorîră-l şi-l lepădări  afară den vie.  Ce dară va face domnul viei X Veni-va şi va piarde pre lucrători şi va da via altora. Nici scrisoarea aceasta aţi cetit:4 Piatra carea o lepăd ară ziditorii, aceaea fu in capul unghiului  3 De la Domnul fu aceasta şi iaste minunată in ochii noşti”. Şî căuta pre El să-L prinză, ce să temură de mulţime, că conoscură că spre ei zice acea pildă. Şi lăsindu-L pre El, să duseră. Şi trimiseră la EU unii den farisei şi den irodiani, ca să-L prinză cu cuvîntul. Iară ei, deaca veniră, ziseră Lui: .Jnvăţătoriule, ştimu-Te că adevărat eşti şi nu grijăşti de nemici, că nu cauţi tn faţa oamenilor, ce în direptate calea lui Dumnezău înveţi. Cade-se a da dajde împăratului au ba? Da-vom au nu vom da?” Iară El, ştiind făţăria lor, zise lor: „Ce Mă ispitiţi? Aduceţi-M un ban să văzu*4. Iară ei aduseră. Şi zise lor: „Al cui chip iaste acesta şi scriptura?” Iară ei ziseră Lui:„A lui chesariu”. Şi, răspunzînd, Iisus zise lor: ,,Daţ ce e a lui chesariu lui chesariu, şi ale lui Dumnezău lui Dumnezău*'. Şi să mirară de El. Şi veniră saduchei la El, carii zic înviere să nu fie, şi întrebară pre El, zicînd: .Jnvăţătoriule, Moisi au scris noao că de va muri cuiva fratele şi-i va rămînea muiarea şi feciori nu va lisa, ca să ia fratele său muiarea lui şi să ridice sămînţă fratelui său. Şapte fraţi era. Şi cel dentîiu luo muiare şî, murind, nu lăsă sămînţă. Şi al doilea luo pre ea, şi muri, şi nici acela nu lăsă sămînţă. Şi al treilea iară aşa. Şi o luară pre ea cîte şapte şi nu lăsară sămînţă. Mai apoi de toţi muri şi muiarea. Dară la înviere, cînd vor învie, a căruia den ei va fi muiarea?Că cîte şapte au avut pre ea muiare”. Şi răspunzînd, Iisus zise lor: „Au nu pentru aceaea vă rătăciţi, că neştiind scripturile, nice putearea lui Dumnezău? Că, după ce vor învie den morţi, mei să vor însura, nici să vor mărita, ce sînt ca îngerii carii sînt în ceriuri. Iară de morţi, că vor învia, au n-aţi cetit în cartea lui Moisi cumu-i grăi lui Dumnezău den rug, zicînd:'Eu-s Dumnezăul lui Avraam şi Dumnezăul lui Isaac şi Dumnezăul Iui Iacov'? Nu iaste Dumnezău morţilor, ce al viilor. Dară voi mult rătăciţi! ** Şi apropiindu-se unul den cărturari, auzind pre ei prigonindu-se, vizînd că celora bine le-au răspuns, întrebă pre El:£area iaste poruncă mai întîiu de toate?” Iară Iisus răspunse lui că mai întîiu de toate poruncile: „Auzi, Israile, Domnul Dumnezăul nostru Domnul unul iaste, Şi să iubeşti pre Domnul Dumnezăul tău den toată inima ta şi den tot sufletul tău şi den tot cugetul tău şi den toată tăria ta. Aceasta e porunca dentîiu.  Şi 31 a doua aseamenea ei: Să iubeşti pre vecinul tău ca pre tine. Mai mare de aceastea altă poruncă nu iaste**.  Atunci zise Lui cărturariul:,,Bine, Învăţătoriule. Pre adevărat grăiş că unul iaste Dumnezău şi nu iaste altul fără El.  Şi a iubi pre El den toată 33 inema şi den tot înţelesul şi den tot sufletul şi den toată tăria şi a iubi pre vecinul ca pre sine mai mult iaste decît toate arderile-de-tot şi jîrtvele”.  Şi văzînd pre el Iisus 34 că cu înţelepciune răspunse, zise Iui:„Nu eşti departe de împărăţia lui Dumnezău*'. Şi nimeni nu mai îndrăzniia să-L întreabe pre El.  Şi răspunzînd, Iisus zicea, în văţînd tn besearică:„Cum zic cărturarii că Hristos iaste fiiul lui David?  Că însuşi 36 David zis-au în Duhul Sfînt:*Zice Domnul Domnului mieu: Şăzi de-a direapta Mea, pînă cînd voiu pune pizmaşii IHi scaun supt picioarele Tale'.  Însuşi dară David îi zice 37 Lui Domnu; şi de unde Iui fecior iaste?”Şi cea multă gloată asculta pre El cu dulceaţă. Şi zicea lor întru învăţătura Luî:„Socotiţivă de cărturarii carii le place a îmbla în podoabe şi închinăciune în tîrguri.  Şi 39 şăderile întîiu în săboară şi şăderi mai înainte la ospeaţe.  Carii înghit casele 40 văduvelor şi cu prilej îndelung rugăciune făcînd; acestea vor lua mai grea judecată”. Şi şăzînd Iisus dirept visterie, priviia cum 41 aruncă mulţimea bani în vistiariu. Şi mulţi bogaţi arunca mult.  Şi viind o văduo 42 săracă, aruncă doi fileari, ce iaste un con-drant.  Şi chemînd pre ucenicii Lui, zise 43 lor: „Adevăr zic voao că aceasta văduo săracă mai mult aruncă decît toţi cei ce aruncară în sicriiu.  Că toţi den prisoscala lor au aruncat, iară aceasta, den lipsa ei, tot cît au avut au aruncat, toată avuţia ei'*.

CAP XIII

      Şi ieşind EI den besearecă, zise Lui 1 unul  den ucenicii Săi:„Invăţă-toriule, vezi ce fealiuri de pietri-s şi ce fealiuri de zidiri!”  Şi Iisus, 2 răspunzînd, zise lui:„Vezi aceastea zidire mare? Nu să va lăsa piatră pre piatră care să nu să răsipească”.  Şi şăzînd El 3 în Muntele Măslinilor, împotriva besearecii, întrebară pre El, de Etuş, Petăr şi Iacov şi Ioan şi Andrei:  .,Spune noao cînd vor fi 4 aceastea? Şi ce e sămnul cînd să vor sfirşi aceastea toate?”  Iară Iisus, răspunzînd 5 lor, începu a zice:„Căutaţ nimeni pre voi să nu vă înşale.  Că mulţi vor veni în 6 numele Mieu, zicînd că Eu sînt, şi pre mulţi vor amăgi.  Iară cînd veţ auzi 7 oşti şi veşti de oşti, nu vă turburareţ, că  să  cade  să  fie  aceastea,  ce încă nu  va fi sfîrşitul.  Că si va radica [785]
limbi pre limbă şi Împărăţie pre Împărăţie şi vor fi cutremuri pre-alocuri şi vor fi foameţ şi turburări — începăturile durori-9 lor aceastea. Ce vă păzit voi înşivă, că vor da pre voi în sfaturi şi pre la săboară bituţ veţ fi şi înaintea diregătorilor şi împăraţilor veţ sta, pentru Mine, întru mărturie lor. Şi la toate limbile trebu-iaşte mai nainte să să propoveduiască Evanghelia. Iară cînd vă vor duce pre voi dîndu-vă, nu vă grijireţ mai nainte ce veţ grăi, nici vă învăţareţ, ce care să va da voao într-acel ceas aceaea grăit. Că nu veţ fi voi ceia ce grăiţi, ce Duhul Sfînt. Şi va da frate pre frate spre moarte şi tată pre fecior şi să vor scula feciorii pre părinţi şi-i vor oraort pre ei. Şi veţ fi urîţ de toţi pentru numele Mieu; iară cela ce va răbda pînă în sfîrşit, acela să va mîntui. Iară cînd veţ vedea urîciunea pustiirei, carea e zisă de Daniil prorocul, stînd unde nu se cade (cela ce va ceti să înţeleagă), atuncea carii vor fi în ludea să fugă la munţi. Şi cela ce va fi în pod să nu să pogoară în casă, nici să între să ia ceva den casa lui. Şi cel den cîmpu fiind să nu să întoarcă înapoi să ia veşmîntul Iui. Iară vai de ceale ce vor avea în pîntece şi de aplecătoare în zilele acealea!  Ce vă rugaţi să nu fie fuga voastră iarna. Că vor fi zilele acealea necaz ca carele n-au fost den ceputul zidirei, carea au zidit Dumnezău, pînă acum şi nici va mai fi. Şi de n-ar fi scurtat Dumnezău zilele acealea, nu s-ar hi mîntuit tot trupul, ce pentru cei aleş, carii au ales, au ciuntit zilele acealea. Şi atuncea de ar zice voao cineva: Iată, acicea e Hristos, sau iată colo, nu creadereţ. Că să vor scula hristosi mincinos şi proroci mincinos şi vor da seamne şi minuni, ca să înşale şi pre cei aleş, de-ar putea.  Iară voi vă păzit. Iată, mai nainte vă spuş voao toate. Ce în zilele acealea, după strînsoarea aceaea, soarele să va întuneca şi luna nu va da lumina ei. Şi stealele ceriului cădea-vor şi puterile ceale den ceriuri să vor clăti. Şi atuncea vor vedea pre Fiiul Omenesc viind în nori, cu puteare multă şi slavă. Şi atunci va trimite îngerii Săi şi va aduna pre cei aleş ai Săi den ceale patru vînturi, de la marginea pămîntului  pînă  la  marginea ceriului. Dari de la smochin învăţaţi pilda: cînd va fi stîlparea lui moale şi înfrunzeaşte, să ştiţ că aproape iaste vara. Aşaşivoi,cînd veţ vedea aceastea făcindu-se, să ştiţ ci aproape iaste, la uşi. Adevăr grăiesc voao că nu va treace ruda aceasta pînă nu vor fi aceastea toate.  Ceriul şi pămîntul vatreace, iară cuvintele Meale nu vor treace. Iară de ziua aceaea şi ceasul nimeni nu ştie, nice
îngerii carii sînt în ceriu, nici Fiiul, fără numai Tatăl.  Vedeţ, prevegheaţ şi vă 33 rugat, că nu ştiţ cînd va fi vreamea.  Ca 34 un om ce să duce departe lăsîndu-ş casa lui, şi dînd slugilor lui putearea şi fieştecăruia lucrul lui, şi portari ului porunci să pre-veaghe.  Dirept aceaea prevegheaţi (că 35 nu ştiţ cînd va veni domnul casei: sara, au Ia miazănoapte, au la cîntatul cocoşilor, au demineaţa).  Să nu cumva, viind fără 36 veaste, să afle pre voi dormind.  Iară cealea ce zic voao, tuturor zic: Prevegheaţi!”

CAP XIV

      Era Pastile şi Azimele după doao zile. 1 Şi căuta mai-marii popilor şi cărr C”rl Iur'ir'i cum Prc El, cu inşălăciune iVkwJ prinzîndu-L, să-L omoară.  Şi 2 Kl^fl zicea:,,Nu în praznic, ca să nu fie gîlceavă norodului”.  Şi fiind EI în Vithania.în casa lui Simon Stricatul, şăzînd Kl, veni o muiare avînd un vas de mir de nard de credinţă, de mult preţ,şi,sfărmînd vasul, vărsă pre capul Lui.  Şi era oarecarii de 4 le părea rău întru sine şi zicea:„Dirept ce fu această pagubă a mirului?  Că s-ar fî 5 putut vinde acesta în mai mult de 300 de dinari şi să să dea săracilor”. Şi împuta ei. Iară Iisus zise:„Daţi-i pace. Ce o supăraţi 6 prc ea? Bun lucru făcu cu Mine.  Că în 7 toată vreamea săracii aveţi cu voi şi, cînd veţi vrea, puteţi face lor bine, iară pre Mine nu Mă aveţi pururea.  Aceasta ce 8 au avut, au făcut: apucă înainte să ungă trupul  Mieu,  spre  îngropare.  Adevăr 9 grăiescu voao, oriunde să va propovedui Evanghelia, aceasta, în toată lumea, şi ce au făcut a ce asiatice-să-va, întru pomenirea ei”.  Şi Iuda Iscariotis, unul den cei 10 doisprăzeace, mearse cătră mai-marii popilor, ca să-L vînză pre El lor.  Iară ei, auzind, să bucurară şi făgăduiră lui să-i dea arginţi. Şi căuta cum cu prileju să-L vînză. Şi în ziua dentîi a Azimelor, cînd jlrtviia 12 Pastile, zisără Lui ucenicii:„Unde vei si meargem să gătim, să mănînci Pastile?” Şi trimise doi den ucenicii Lui şi zise lor: 13 „Meargeţi în oraş şi va timpina pre voi un om, purtînd un vas cu apă; meargeţi după el.  Şi oriunde va întră, ziceţi stăpînului 14 casii că Dascălul zice:'Unde iaste sălaşul unde voiu mînca Pastile cu ucenicii Miei?* Şi acela voao va arăta un cerdac mare aşternut, gătit. Acolo gătiţi noao”.  Şi mearsără ucenicii Lui şi veniră în cetate şi aflară aşa cum zisease lor şi gătiră Pastile.  Şi 17 sara fiind, veni cu cei doisprăzeace.  Deci 18 şăzînd ei şi mîncînd, zise Iisus:„Adevăr grăiescu voao că unul den voi Mă va vinde, cel ce mănîncă cu Mine”.  Iară ei începură  [786] a să întrista şi a zice Lui, unul cîte unul: „Să nu fiu eu?” Şi altul:,,Să nu fiu eu?” Iară El, răspunzînd, zise lor: „Unul den doisprăzeace, carele întinge cu Mine în blid. Ce Fiiul Omenescu va mearge curau e scris pentru El; ce vai omului aceluia de carele Fiiul Omenescu Să va vinde. Mai bine au vrut fi lui să nu fie născut omul acela”. Şi mîncînd ei, luînd Iisus pîine, blagoslovind, frinsc şi deade lor şi zise:„Luaţi, mîncaţi, acesta e trupul Mieu”. Şi luînd paharul, dînd har, deade lor şi băură dentr-însul toţi. Şi zise lor:„Acesta-i sîngele Mieu, cel al legii ceii noao, carele pentru mulţi să varsă. Adevăr zic voao că de acum nu voiu bea den rodul viţii pînă în ziua aceaea cîndu-l voiu bea nou întru împărăţia Iui Dumnezău”. Şi lăudînd, ieşiră în Muntele Măslinilor. Şi zise Iisus lor că „Toţi vă veţi sminti în Mine, în noaptea aceasta, că scris iaste: 'Bate-voiu păstoriul, şi să vor răsipi oile'. Ce după ce voiu învia, voiu mearge mai nainte de voi în Galilea”. Iară Petăr zise Lui:,,De s-ar şi toţi sminti,iară eu nu”. Atuncea zise lui Iisus:„Adevăr zic ţie că astăzi, în noaptea aceasta, mai nainte pînă nu va cfnta cocoşul de doao ori, de trei ori te vei lepăda de Mine”. Iară el mai vîrtos zicca:„De mi-ar fi şi a muri cu Tine, nicicum nu mă voiu lepăda de Tine”. Aşijderea şi toţi zicea. Şi veniră în locul ce să cheamă Ghethsimani, şi zise ucenicilor Săi: „Şădeţi aicea pînă Mă voiu ruga”. Şi luo pre Petăr şî pre Iacov şi pre Ioan cu EI şi începu a Să spămînta şi a Să îngrija. Şi zise lor:,,întristam e sufletul Mieu pînă Ia moarte. Rămîneţi aicea şi privegheaţi”. Şi mergînd înainte puţinei, căzu la pămînt şi Să rugă ca, de are fi cu putinţă, să treacă de la El ceasul. Şi zicea:„Avva, Părinte, toate să pot Ţie, treci de la Mine paharul acesta. Ce nu ce voiu Eu, ce ce Tu”. Şi veni şi află pre ei dormind. Şi zise lui Petăr: „Simone, dormi? Nu putuş un ceas priveghea? Privegheaţi şi vă rugaţi, să nu întraţi în bmtuială, că duhul iaste pohtitoriu, iară trupul e slabu”.  Şi iarăş mearsă de Să ruga, aceiaş cuvînt zicînd. Şi întor-cîndu-Se, află pre ei iarăş dormind (că era ochii lor îngreuiat), şi nu ştiia ce vor răspunde Lui. Şî veni a treia oară şi zise lor: „Dormit de acum şi odihnit. Destuii Veni ceasul. Iată, Să dă Fiiul Omenesc în mînile păcătoşilor.  Sculat să meargem. Iată, cela ce M-au vîndut s-au apropiat”. Şi îndată, încă grăind El, veni Iuda, unul den cei doisprăzeace, şi cu el mulţime multă cu săbii şi leamne, de la arhierei şi cărturari şi bătrîni. Şi dedease cela ce-L vîndu se pre El sămn lor, zicînd:„Pre Carele voiu săruta. Acela iaste. Prindeţ pre El şi-L duceţ cu pază”.  Şi viind numaicît, să 45 apropie la El, zise Lui:„Rawi, Rawi!”Şi-L sărută pre El.  Iară ei puseră mînile Lor 46 pre El şi-L prinseră.  Iară unul den ceia 47 ce sta scoase sabia, lovi pre sluga arhiereului şi-i tăie lui ureachea.  Şi răspunzînd, Iisus 48 zise Ior:„Ca la un tîlhariu aţi ieşit cu săbii şi leamne, să Mă prindeţi.  In toate 49 zilele am fost cătră voi în besearecă, învă-ţînd, şi nu Mă prin set- Ce ca să să împle scripturile”.  Şi lăsîndu-L pre EI, toţi 50 fugiră.  Iară un voinic tînăr mergea după 51 EI, învăluit fiind cu un cearşaf, peste pialea goală, şi-l prinseră pre el tinerii.  Iară el, 52 lăsînd cearşaful, gol fugi de la ei.  Şi 53 duseră pre Iisus la arhiereu şi să adunară la el toţi mai-marii popilor şi bătrînii şi cărturarii.  Iară Petăr pre departe mergea după 54 El, pînă înlăuntru, la curtea arhiereului, şi era şezînd împreună cu slugile şi încălzîndu-se la foc.  Iară mai-marii popilor şi tot sfatul 55 căuta spre Iisus mărturie ca să-L omoară pre EI, şi nu afla.  Că mulţi mărturisiia 56 spre EI strimbu şi nu să locmiia mărturiile. ' Atunci unii, sculîndu-se,mărturisiia strimbu 57 asupra Lui, zicînd  Că „Noi am auzit pre 58 El zicînd că 'Eu voiu surpa besearecă aceasta cea făcută cu mîna şi în trei zile altă, nefăcută cu mîna, voiu zidi”!  Şi nici aşa nu 59 era aseamene mărturia lor.  Şi, sculîndu-se 60 popa cel mare în mijloc, întrebă pre Iisus, zicînd:„Nu răspunzi nemică ce acestea mărturisescu asupra Ta?”  Iară EU tăcea 61 şi nemica nu răspundea. Şi iară-L întrebă pre El arhiereu] şi zise Lui:.,Tu eşti Hristos, Fiiul Cehii blagoslovit?”  Iară Iisus zise: 62 „Eu sînt şi veţ vedea pre Fiiul Omenesc şăzînd de-a direapta puterii şi viind asupra norilor ceriului”.  Iară arhiereul, rupîndu-ş 63 veşmintele sale, zise:,,Ce ne mai trebuiaşte noao mărturie?  Auzit-aţ hulele; ce vă 64 pare voao?” Iară ei toţi judecară pre El a fi vinovat morţii.  Şi începură unii a scuipi 65 pre El şi a acoperi faţa Lui şi a-L bate preste obraz pre EI şi a zice Lui:,.Proroceaşte!” Şi slugile II bătea cu palmele preste obraz. Şi fiind Petăr în curte jos, veni una den 66 slujnicele arhiereului.  Şi văzînd pre Petăr 67 încălzindu-se, căutînd spre el,zise:„Şitucu Nazarineanul Iisus erai”.  Iară el să lepădă, 68 zicînd: „Nu ştiu, nici ştiu ce grăieşti tu”. Şi ieşi afară înaintea curţii; şi cucoşul cîntă. Şi slujnica, văzînd pre el, iară începu a zice 69 celora ce sta acolea că„Acesta dentr-Inşii iaste”.  Iară el iară să lepădă. Şi preste 70 puţinei iară cei ce sta ziseră lui Petăr:„Ade-văr den ei eşti, că galilean eşti şi graiul [787]  tău seamănă*.  Iară el începu a să blăstă ma si a să jura că„Nu ştiu pre omul acela carele ziceţ”. Şi a doao oară cîntă cuco-şul. Şi-ş aduse aminte Petăr de cuvîntul carele-i zise ase Iui Iisus, că,,Mai nainte de ce va cînta cocoşul de doao ori, de trei ori te vei lepăda de Mine”. Şi începînd plîngea.

CAP XV

Şi dimeneaţa, numaidecît sfat făcînd mai-marii popilor cu bătrînii şi cărturarii şi cu tot sfatul, leglnd pre Iisus, duseră-L şi-L deaderă lui Pilat. Şi întrebă pre El Pilaf: Tu eşti împăratul jidovilor?” Iară El, răspunzînd, zise lui:„Tu zici”.  Şi-L pîrîia pre  El mult mai-marii popilor. Iară Pilat iarăş întrebă pre El, zicînd :„Nu răspunzi nemică?  Vezi cîte mărturisesc asupra Ta”. Iară Iisus dc-acii nemică nu răspunse, cît să mira Pilat. Iară la praznic sloboziia lor cîte un legat, pre carele cerea. Şi era cel cel chema Varawa, prinsu cu cei împreună cu el ce tas, legat cărei în zarvă făcuse ucidere. Şi strigînd mulţimea, începură a ceare să le facă cum pururea le făcea lor. Iară Pilat răspunse lor, zicînd:„Veţi să slobozu voao pre împăratul jidovilor?” (Că ştiia că pentru pizma îl dedease pre El arhiereii). Iară arhiereii Invitară mulţimea ca mai vîrtos pre Varawa să sloboaze lor. Şi Pilat, răspunzînd, iară zise lor:„Dară ce veţi să fac cestuia cei ziceţi împăratul jidovilor?”  Iară ei iară strigară:„Răstigneaşte pre El!” Iară Pilat zicea lor:„Ce rău au făcut?” Iară ei mai vîrtos au strigat: „Răstigneaşte pre El!” Iară Pilat, vrind să facă pre voia mulţimei, slobozi lor pre Varawa şi deade pre Iisus, bătîndu-L, ca să-L răstignească. Iară slujitorii duseră pre El înlăuntru în curte, carea iaste divan, şi chemară tot şireagul. Şi îmbrăcară pre El în mohorît şi-I puseră Lui, împletind, cunună de spini. Şi începură a să închina Lui, zicînd:,3ucură-Te,împăratuI jidovilor!” Şi bătea capul Lui cu trestie şi scuipi ia pre El şi, dupleeîndu-se în genunchi, să închina Lui. Şi deaca-ş bătură ioc de El.dezbră-cară-L de mohorît şi îmbrăcară pre El în veşmintele Lui şi-L scoaseră să-L răstignească. Şi siliră pre un om ce trecea, anume Simon Chirineiu (viind den cîmp, tatăl lui Alexandru şi a lui Ruf), să ducă crucea Lui. Şi duseră pre El în locul Golgothii, care iaste tălmăcindu-se „Locul CăpăţînUor”.  Şi deaderă Lui să bea vin mestecat cu zmirnă, iară El nu luo. Şi răstignindu-L pre El, împărţiia veşmintele Lui, aruneînd sorţu spre eale, cine ce ar lua. Şi era ceasul al treilea şi răstigniră pre El.  Şi era scrisoarea vinei Lui scrisă:  „împăratul jidovilor”.  Şi cu El răstigniră 27 doi tîlhari, unul de-a direapta şi altul de-a stînga Lui.  Şi să împlu scriptura, carea 28 zice:„Şi cu cei fără de leage Să socoti”. Iară ceia ce trecea huliia pre EI, clătind 29 capetele lor şi grăind:„Ua! Cela ce strică beseareca şi în trei zile o zideaştel  Min tuiaşte-Te pre Tine şi pogori de pre cruce!” Aşijderea şi arhiereu, bătîndu-ş joc unul 31 cătră alt, cu cărturarii zicca:„Pre alţii au mîntuit, iară pre Sine nu Să poate mîntui; Hristos, împăratul lui Israil, pogoare-Se 32 acum de pre cruce,casăvedemşisăcreadem” Şi cei ce era răstignit cu El mustra prc El. Şi fiind ceasul al şasele, întunearec fu preste 33 tot pămîntul pînă la al noaole ceas.  Şi 34 în al noaole ceas strigă Iisus cu glas mare, zicînd:„Eloi, Eloi, lamma savahtani?”, ce să zice tălmăcindu-se:„Dumnezăul Mieu, Dumnezăul Mieu, la ce M-ai părăsit?”  Şi 35 unii den cariistaacolea,auzind,zicea:,Jată, pre Ilie strigă”.  Şi alergînd unul şi îmflînd bureate de oţăt şi puindu-l în trestie, i deade să bea, zicînd:„Lăsaţ să vedem de va veni Ilie să-L pogoare pre El*4.  Iară 37 Iisus, lăsînd glas mare, Iş deade duhul. Şi catapeteazma besearecii să rupse în doao, 38 de sus pînă jos.  Şi văzînd sutaşul carele 39 sta den preajma Lui că strigînd aşa răposa, zise: „Adevărat omul acesta Fiiul Iui Dumnezău era!**  Şi era şi muieri de departe privind, 40 întru carele era Măria Magdalina şi Măria Iui Iacov celui mic şi muma lui Iosie şi Salo-mia,  Carele şi cînd era în Galilea merse ase 41 după El şi slujiia Lui, şi altele multe carele mersease cu El în Ierusalim.  Şi iată, 42 sară fiind, de vreame ce era vineri, care iaste înaintea sîmbetei.  Veni Iosif den Arimathea, cu bun chip sfeatnic, carele şi acela era aşteptînd împărăţia lui Dumnezău, îndrăznind, întră la Pilat şi ceru trupul lui Iisus. Iară Pilat să miră de au murit aşa curînd şi, 44 chemînd pre sutaşul, întrebă pre el de au murit demult.  Şi înţelegînd de la sutaşul, 45 dărui trupul lui Iosif.  Iară el, cumpărind 46 giulgiu şi luînd pre El, înfăşură-L cu giulgiul şi-L puse pre El în mormînt, care era scobit în piatră, şi răsturnă o piatră pre uşa mormînt ului.  Iară Măria Magdalina şi 47 Măria lui Iosie priviia unde El Să pune.

CAP XVI

Şi făcîndu-se sîmbăta,MariaMagdalina şi Măria, muma lui Iacov, şi Salomia au cumpărat unsori ca să meargă să ungă pre El.  Şi foarte 2 de demineaţa, întru una a sîmbetelor, veniră la mormînt, răsărind soarele.  Şi 3 grăiia una cătră alta:„Cine va răsturna noao piatra de pre uşa morrnîntului?4'  Şi căutind, [788] văzură că era piatra răsturnată; că era  mare foarte. Şi, întrînd în mormînt, văzură pre un tînăr şăzînd de-a direapta, îmbrăcat în veşmînt alb, şi să spămîntară.  Iară el zise lor: „Nu vă sp amin tare ţ! Pre Iisus căutaţi, Nazareneanul cel răstignit? Sculatu-S-au! Nu iaste acicea. Iată locul  unde L-au pus pre El. Ce meargeţ,spuneţ ucenicilor Lui şi Iui Petr că va mearge, mai nainte de voi, în Galilea; acolo veţ vedea  pre EI, cum au zis voao”. Şi ieşind, fugiră de Ia mormînt, că era cuprinse de tremur şi de mirare; şi nemică nimunui nu  ziseră, că să temea. Iară înviind demi-neaţa, în ziua dentîiu a săptămănii, arătă-Să întîiu Măriei Magdalinei, dentru carea scosease 7 draci. Aceaea, mergînd, vesti celora ce fu se ase cu El, jălind şi plîngînd. Iară aceia, deaca auziră că iaste viu şi L-au văzut ea, nu crezură. Iară după aceaea, a doi dentr-înşii mergînd Să arătă, într-alt chip, mergînd la uri sat. Şi aceia, mergînd, deaderă veaste celoralalţi; nici pre aceia nu crezură. Mai apoi, şăzînd ei, cei unsprăzeace. S-au arătat şi înfruntă necredinţa lor şi împietrirea inimii, că celor ce L-au văzut pre El sculat nu crezură. Şi zise lor:„Meargeţi în toată lumea, propoveduiţi Evanghelia la toată zidirea. Cela ce va creade şi să va boteza, spăsi-să-va;iară cela ce nu va creade,osîndi-să-va. Iară seamnele celor ce vor creade aceastea vor urma: cu numele Mieu dracii vor scoate, grăi-vor în limbi noao. Şerpi vor lua şi de-ar şi bea ceva de moarte nu va strica lor, pre bolnavi mînfle-ş vor pune şi bine le va fi”. Iară Domnul, după ce grăi lor, Să luo sus în
ceriu şi şăzu de-a direapta Iui Dumnezău. Iară ei, ieşind, propoveduiră pretutindinea, Domnul împreună lucrînd şi cuvîntul întărind, pren ceale ce urma seamne. Amin.

PREDOSLOVIA A LUCĂI EVANGHELISTUL

      Luca au fost vraciu den Antiohia, fdupă aceaea au fost în cale soţie credincioasă lui Pavel, şi în propo-vedania Evangheliei soţie, cum să cunoaşte den Deanie XX, stih 16, 3,14,15 şi Cap XXI, stih 1,2, 3 i proci i Cap XXVII, XXVIII şi Epistolia colaseanilor IV, stih 14 şi Epistola • a doua a lui Timotheiu, InCapIV.stihll.

EVANGHELIA DE LA LUCA

CAP I

      De vreame ce mulţi să apucară să 1 tocmească poveaste pentru ceale adevărate întru noi lucruri,  Cum 2 I” ne-au dat noao cei de-nceput singuri văzători, şi slugi făcîndu-se cuvîntului.  Părutu-s-au şi mie, urmînd de 3 sus la toate pre amăruntul pre rind a scrie ţie, pute amice Theofîle,  Ca sa cunoşti 4 întemeiarea cuvintelor pentru carele te-ai învăţat.  Şi fu in zilele lui Irod, împăratului Iudeii, oarecare preot, anume Zaharia, den rînduiala Aviei, şi muiarea lui den featele lui Aaron, şi numele ei Elisavet*  Şi era 6 direpţi amîndoi înaintea lui Dumnezău, îmblînd întru toate poruncile şi direptăţile Domnului,fără prihană-  Şi nu avea ei 7 feciori, pentru că Elisavet era stearpă şi amîndoi îndelungat întru zilele lor era. Şi fu cînd preoţiia el la rînduiala slujbei lui. 8 înaintea lui Dumnezeu,  După obiceaiul 9 preoţiei, să întîmpla să tîmîiaze întrind în besearecă Domnului,  Şi toată mulţimea 10 de oameni era rugîndu-se afară în vreamea tămîierii.  Iară Iui să arătă îngerul Domnului, stînd de-a direapta oltariului tămîierii. Şi Zaharia, văzînd, să turbură, şi frică căzu 12 preste eL  Şi zise cătră el îngerul: ,,Nu te 13 teame, Zahario, că s-au ascultat rugăciunea ta, şi muiarea ta, Elisafta, naşte-va fiiu ţie şi vei chema numele Iui Ioan,  Şi va fi ţie 14 bucurie şi mulţi de naşterea lui să vor bucura. Că va fi mare înaintea Domnului, şi vin şi 15 sichera nu va bea, şi să va împlea de Duhul Sfînt încă den zgăul mumei lui.  Şi pre 16 mulţi fii ai lui Israil va întoarce cătră Domnul Dumnezăul lor.  Şi el va mearge înaintea Lui,cu duhul şi cu putearea lui Ilie, şi a întoarce inima părinţilor cătră feciori, şi pre cei neascultători întru înţelepţia celor direpţi, să gătească Domnului nărod tocmit'4. Şi zise Zaharia cătră înger;,,Den ce voiu 18 cunoaşte aceasta? Că eu sînt bătrîn şi muiarea mea trecută în zilele ei”.  Şi, răspunzînd îngerul, zise lui; „Eu sînt Gavriil, carele stau înaintea Iui Dumnezău, şi sînt trimis să grăiesc cătră tine şi să vestesc ţie aceastea.  Şi iată, vei fi tăcînd şi 20 nu vei putea grăi pînă în ziua ce vor fî aceastea, pentru căci nu crezuş cuvintele meale, carele să vor împlea la vreamea lor”. Şi era nărodul aşteptînd pre Zaharia şi 21 să mira ce să zăbăveaşte în besearecă. [789] Şi ieşind,nu putea grăi lor. Şi cunoscură că au văzut vedeare în besearecî; şi el arăta lor şi rămase mut. Şi fu deaca să împlu-ră zilele slujbei lui, să duse Ia casa lui. Iară după acealea zile, zămisli Elisafta, muiarea lui, şi ascundea pre sine cinci luni, zicînd: „Că aşa-m făcu mie Domnul, în zilele carele au socotit să ia ocara mea întru oameni**. Iară în a şasea lună trimes fu îngerul Gavriil de Dumnezău în oraşul Galileei, care-i e numele Nazaret, Cătră fecioară logodită cu bărbat, căruia numele Iosif, den casa lui David; şi numele fecioarei Mariam. Şi întrind cătră ea îngerul, zise: „Bucură-te cea plină de dar. Domnul e cu tine; blagoslovită tu întru muieri”. Iară ea văzînd, să turbură de cuvîntul Iui, şi cugeta: „Oare ce ară fî închinarea aceaea?” Şi zise ei îngerul: „Nu te teame, Mariam, că aflaş har Ia Dumnezău. Şi iată, vei zămisli în zgău, şi vei naşte fiiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fî mare, şi Fiiu Celui de Sus chema-Să-va, şi-I va da Lui Domnul Dumnezău scaunul Iui David, tatălui Său, Şi va împăraţi în casa lui Iacov în veaci, şi împărăţiei Lui nu va fi sfîrşenie”. Iară Mariam zise cătră înger: „Cum va fî aceasta, de vreame ce bărbat nu cunoscu?” Şi răspunzînd, îngerul zise ei: „Duh Sfint va pogori spre tine şi putearea Celuia de Sus te va umbri; dirept aceaea şi ce Să va naşte den tine Sfînt, chema-Să-va Fiiul lui Dumnezău. Şi iată Elisafta, rudenia ta, şi ea zămislită fiind fiiu în bătrîneaţele ei, şi aceasta a şasea lună iaste ei, ce să chema stearpă. Că la Dumnezău nu va neputinţa tot cuvîntul”. Iară Mariam zise: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvîntul tău”. Şi să duse de la ea îngerul. Iară sculîndu-se Mariam, în zilele acealea, mearse la munte, cu degrabă, în cetatea Iudei.  Şi întră în casa Zahariei şi să închină Elisaftei. Şi fu cînd auzi Elisafta mehinăciunea Măriei, săltă pruncul în pîntecele ei şi să împlu de Duhul Sfînt Elisafta, Şi strigă cu glas mare şi zise: „Blagoslovită eşti tu întru muieri şi blagoslovit rodul pîntecelui tău. Şi de unde mie aceasta, ca să vie Maica Domnului mieu cătră mine? Că iată, cum fu glasul închinării tale întru urechile meale, săltă pruncul cu bucurie în pîntecele mieu. Şi fericită e carea au crezut că va fi săvîrşire celor zise ei de Ia Domnul”. Şi zise Mariam: „Măreaşte sufletul mieu pre Domnul, Şi să bucură sufletul mieu preste Dumnezău, Mîntuitoriul mieu, Că căută spre smerenia slujnicei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.  Că făcu cu mine măriri Cel Putearnic, şi sfînt e numele Lui.  Şi mila Lui în neamurile neamurilor, celor ce să tem de El.  Făcu tărie cu braţul Lui şi răsipi mîndrii cu cugetul inemiei lor.  Pogori putearnicii den scaune şi rădică smeriţii. Pre cei flămînzi împlu-i de bunătăţi şi pre 53 cei bogaţi îi trimise deşărţi.  Apucă-se 54 Israil, feciorul Lui, să pomenească mila. Precum au grăit cătră părinţii noştri, lui 55 Avraam şi sămenţii Iui, în veaci”.  Şi rămase Mariam cu ea ca Ia trei luni; şi să întoarse în casa ei.  Iară Elisaftei să împlu 57 vreamea naşterii ei şi născu fiiu.  Şi auziră 58 vecinii şi rudeniile ei că Domnul au mărit mila Lui cu ea şi să bucura împreună cu ea. Şi fu a opta zi, veniră să taie împrejur copilul, şi chema pre el pre numele tătîne-său, Zaharia.  Şi răspunzînd muma lui, zise: 60 „Bal Ce să va chema Ioan”.  Şi ziseră 61 cătră ea că:„Nimeni nu iaste în ruda ta care să să cheame cu acest nume”.  Ce 62 arăta tătîne-său cum va vrea să-l cheame pre el.  Şi el .cerşind tablă, scrise zicînd: 63 „Ioan e numele lui”. Şi să mirară toţi. Şi să deschise gura lui numaicît şi limba 64 Iui, şi grăi, lăudînd pre Dumnezău.  Şi 65 să făcu frică preste toţi vecinii lor; şi în tot poalele muntelui Iudeii să grăia toate cuvintele aceastea.  Şi toţi ceia ce auziia 66 puseră întru inimile lor, zicînd: „Oare ce va fî copilul acesta?” Şi mîna Domnului era cu el.  Şi Zaharia, tatăl lui, să împlu de Duhui Sfînt şi proroci, zicînd:  „Blagoslovit 68 Domnul Dumnezăul lui Israil, că socoti şi făcu răscumpărare nărodului Său;  Şi 69 ridică com de spăsenie noao în casa lui David, feciorului Său,  Precum au grăit 70 pren rostul sfinţilor, celor den veac prorocii Lui,  Mîntuire dentru vrăjmaşii noştri şi 71 den mîna tuturor celora ce urăsc pre noi. Să facă milă cu părinţii noştri, şi să-Ş aducă 72 aminte de legătura Lui cea Sfintă;  Jurămîntui carele au jurat cătră Avraam, părintele nostru, să dea noao.  Fără frică, izbăvindu-se den mînile pizmaşilor noştri, să slujască Lui,  Cu curăţie şi cu direptate 75 înaintea Lui, toate zilele vieţii noastre. Iară tu, cocoane, proroc Celui de Sus chemate-vei, că vei îmbla înaintea feaţii Domnului să găteşti calea Lui,  Ca să dai conoştinţa 77 spăseniei norodului Lui, întru iertăciunea păcatelor lor,  Pentru milosîrdiile milei 78 Dumnăzăului nostru, carele ne-au socotit pre noi Răsăritul den Nălţime,  Să Să 79 arate celora ce întru întunearec şi în umbra morţii şăd, să direpteaze picioarele noastre în calea de pace”.  Iară coconul 80 creştea şi să întăriia cu duhul. Şi fu în pustie pînă în ziua arătării Iui cătră Israil.

[790]

CAP II

Şi fu >n zilele acealcu, ieşi poruncă dc B(m  la Chesariu Avgusi să să sene toată  EV/ll lumea. (Aceasta scrisoare tntliu KjjJI fu, domnind în Siria Chirineu.)  ESîal  Şi mergea toţi să să scrie, cineş In  oraşul său. Să sui şi Iosif den Galilea, den oraşul Nazaretului, in ludea, în cetatea lui David, carea să cheamă Vithleaem (pentru căce era el den casa şi den neamul lui  David),  Să să scrie cu Măria, cea logodită  cu el muiare, fiind grea. Şi fu fiind ei acolo, împlură-se zilele ca să nască ea.  Şi născu pre Fiiul ei Cel Dentîiu Născut, şi-L înfăşa pre EI, şi-L puse în iasle, pentru  căci nu era lor loc în sălaş. Şi păstori era într-acelaş loc priveghind cu fluiere şi  străjuind păzile nopţii la turma lor. Şi iată, îngerul Domnului stătu asupra lor şi slava Domnului au strălucit prejur ei, şi să înfricoşară cu frică mare. Şi zise lor îngerul: ,.Nu vă teamereţi, că, iată, vă vest eseu voao bucurie mare, carea va fi la tot norodul; Că să născu noao astăzi Mîntui toriu (Carele iaste Hristos Domnul), în cetatea lui David. Şi acesta e voao sămnul: afla-veţi pruncu înfăşat, culcat în iasle*4. Şi îndată fu, cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lîudînd pre Dumnezău şi zicînd: „Slava lui Dumnezău întru înălţimi şi pre pămînt pace, întru oameni bună voire”. Şi fu deaca să dusără de la ei îngerii la ceriu, oamenii, păstorii, zisără unii cătră alalţi: „Să meargem, dară, în Vithleaem şi să vedem cuvîntul acesta ce s-au făcut, care Domnul au arătat noao**. Şi veniră în degrabă şi aflară şi pre Mariam şi pre Iosif, şi Coconul culcat în iasle. Şi văzînd, au conoscut pentru graiul ce s-au grăit lor pentru Coconul acesta.  Şi toţi.carii auziia să mira de carele zisease păstorii cătră ei. Iară Mariam toate le păziia cuvintele aceastea, puindu-le la inima ei.  Şi să întoarsără păstorii, slăvind şi lîudînd pre Dumnezău de toate cealea ce auziră şi văzură, cum fu grăit cătră ei. Şi cînd să împlură opt zile. Să tăie Coconul împrejur şi Să chemă numele lui Iisus, cel ce fii chemat de înger, încă mai nainte, pînă nu Să prinsease El în pîntece. Şi cînd să împlură zilele curăţeniilor, după Leagea lui Moisi, duseră pre El în Ierusalim să-L puie înaintea Domnului (Cumu e scris în Leagea Domnului, că tot ce e parte bărbătească deşchizind zgăul, sfint Domnului chema-să-va). Şi ca să dea jîrtvă, după cumu e zis în Leagea Domnului, o păreacne de turtureale sau doi pui de ponimbi. Şi, iată, era un om în Irusalim, căruia li era numele Simeon; şi era omul acesta dirept şi cu frica lui Dumnezău, aşteptînd
mîngîiarea lui Israil, şi Duhul SQnt era asupra lui.  Şi era zis lui de Duhul cel 26 Sfînt să nu vază moartea mai nainte pînă nu va vedea pre Hristosul Domnului-  Şi 27 veni cu Duhul în besearică, şi cînd dusără înlăuntru părinţii pre Coconul Iisus, să facă ei pentru El cum era obiceaiul Legii,  Şi 28 el luo pre El în braţele lui şî binecuvîntă pre Dumnezău şi zise:  „Acum, slobozea*te pre sluga Ta, Doamne, după cuvîntul Tău, cu pace,  Că văzură ochii miei mîntuirea 30 Ta,  Carea ai gătit înaintea feaţii a tuturor 31 noroadelor:  Lumină întru descoperirea 32 limbilor şi slavă norodului Tău, Israil4*. Şi era Iosif şi muma Lui mirindu-sede ceale 33 grăite pentru El.  Şi blagoslovi pre ei Simeon şi zise cătră Mariam, muma Lui:„Iată, Acesta zace spre cădearea şi scularea a multora întru Israil, şi întru semnu împrotivă grăindu-sa  (Şi ţie singură sufletulu-ţ va 35 pătrunde sabie), ca să să descoapere de Ia multe inimi cugete”.  Şi era Anna prorociţa, fata lui Fanuil, den ruda Iui Asir, aceasta era petrecută în zile multe, lăctind cu bărbatul ei şapte ani den fecioria ei.  Şi ea 37 văduvă, ca de 80 şi patru de ani, carea nu să depărta de la besearică, cu posturi şi cu rugăciuni slujind noaptea şi ziua.  Şiaceasta într-acel ceas stînd^ă mărturisiia Domnului, şi grăiia de El tuturor celor ce aştepta răscumpărarea în Ierusalim.  Şi deaca săvîrşiră toate ceale după Leagea Domnului, să întoarseră m Galilea,în oraşul lor.în Nazaret. Iară Cu conul creştea şi Să întăriră cu duhul, 40 Împlîndu-Se de înţelepţie, şi darul lui Dumnezău era preste EI.  Şi părinţii Lui mergea, în toţi anii, în Ierusalim,Ia praznicul Paştilor.  Şi cînd fu dc 12 ani, suindu-se 42 ei în Ierusalim, dupre obiceaiul praznicului, Şi sfîrşind zilele cînd să întorcea ei, rămase 43 Iisus Cuconul în Ierusalim, şi n-au ştiut Iosif şi muma Lui.  Şi gîndind ei a fi EI tntru cei împreună-călători, mearseră cale de o zi, şi-L căuta pre El pren rudenii şi în cunoscuţi.  Şi, neaflîndu-L, să întorseră 45 în Ierusalim, căutînd pre El.  Şi fu după 46 a treia zi, aflară pre El în beseareca, şăzînd în mijlocul dascălilor, ascultîndu-i şi între-bînd pre ei.  Şi toţ carii auziia pre El să 47 mira de înţelepciunea şi de răspunsurile Lui.  Şi văzîndu-L pre El, să mirară; şi 48 zise muma Lui cătră El: „Fiiule, că ce făcut, noao aşa?Iată, ta* Tău şi cu,dorind, Te căutam pre Tine”.  Şi zise cătră ei:„Ce 49 e de Mă căutaţi? Au nu ştiiaţi că Mi să cade Mie a fi întru cealea ale Tarului Mieu?** Iară ei nu Inţeleasără cuvîntul care grăi lor. 50 Şi pogorî cu ei şi veni în Nazaret şi era 51 ascultătorii! de ei. Şi muma Lui ţinea toate [791] cuvintele aceastea întru inima ei.  Şi Iisus creştea întru înţelepţie şi vîrstă şi în dar, lîngă Dumnezău şi lîngă oameni.

CAP III

      Iară în al cincilesprăzeace ani ai domniei Iui Tiverie Chesariu, domnind în ludea Pilat den Pont, şi Irod biruind a patra parte de Galilea, şt Filip, fratele lui, biruind a patra parte den Itirea şi den ţara Trahoniei, şi Lisanie.den Avilenea a patra parte biruind, Pe vreamea arhiereilor Anii şi Caiafei, fu cuvîntul lui Dumnezău pre Ioan, fiiul Zaha-riei, în pustiie. Şi veni în tot împrejurul Iordanului, propoveduind botezul pocăinţei, în iertăciunea păcatelor. Cumu e scris în cartea cuvintelor Isaiei prorocul, zicînd: „Glasul celui ce strigă în pustie: Gătit calea Domnului, direapte faceţ cărările Lui. Toată valea să va împlea, şi tot muntele şi măgura să va smeri, şi ceale strîmbe vor fi direapte, şi ceale aspre spre căi neatede. Şi va vedea tot trupul mîntuirea lui Dumnezău”. Deci grăiia mulţimei cei ce mergea să să boteaze de la el: „Naşteri de năpîrci, cine au arătat voao să fugit de mînia cea 8 viitoare? Faceţ, dară, rod uri destoinice pocăinţei şi nu Inceapereţ a grăi întru voiş 'Tată avem pre Avraam'.că zic voao că poate Dumnezău den ceaste pietri a rîdica feciori lui Avraam. Şi iată şi săcurea la rădăcina copacilor zace, deci tot pomul carele nu face rod bun taie-se şi în foc aruncă-să”. Şi întrebară pre el mulţimea,zicînd:„Dară ce vom face?” Şi, răspunzînd, zise lor: „Cine are doao veşminte să dea celuia ce n-are, şi cela ce are bucate aşijderea să facă”. 12 Şi veniră şi vameşi să să boteaze, şi ziseră cătră el: „Invăţătoriule, ce vom face?” Iară el zise cătră ei: „Nemică mai mult decît vă e rinduită faceţ”. Şi întrebară şi slujitorii pre el, zicînd: „Dară noi ce vom face?” Şi zise lor: „Pre nimeni să nu clintit, nici-i năpăstuit, ce destui fiţ cu cîştigurile voastre”. Şi aşteptînd oamenii şi cugetînd toţi întru inimile lor de Ioan, nu cumva el va fi Hristos, Răspunse Ioan, zicînd tuturor: „Eu cu apă botez pre voi, ce vine Cel mai tare de mine, Căruia nu-s destoinic să dezleg cureaua încălţămmtelor Lui. Acela va boteza pre voi cu Duhul Sfint şi cu foc, Căruia i-c lopata în mîna Lui şi curăţeaşte aria Lui, şi va stringe griul în jicnita Lui, iară paiele le va arde cu foc nestinsu”. Deci multe şi altele mîngîindu.binevestiia oamenilor. Iară Irod, al patrulea biruitorul, fiind mustrat de el pentru Irodiada, muiarea  lui  FUip, frate-său,  şi pentru toate realele care făcuse Irod, Adaose şi  aceasta preste  toate, şi închise pre Ioan în temniţă.  Şi fu deaca să botezară 21 toţi oamenii,şi Iisus boteztndu-se şi rugindu-se, să să fie deschis ceriul  Şi si Să fie 22 pogorît Duhul cel Sfînt în chip de trup, ca un porumb, spre El, şi glas den ceriu să să fîe făcut, zicînd: „Tu eşti Fiiul Mieu cel iubit, în Tine binevruiu”.  Şi Acesta era 23 Iisus începînd a fi ca de treizeci de ani (cum să părea), fiiul lui Iosif al Iui Iii,  Ai lui 24 Matthat, al lui Levi, al lui Melhi, al fui lai na, al lui Iosif,  AI lui Mattathie, al lui Amos, 25 al lui Naum, al lui Esli, al Iui Nagghia, Al Iui Maath, al lui Mattathie, al lui Semei, 26 al lui Iosif, al lui Iuda,  Al lui Iona, al lui 27 Risa, al lui Zorovavel, al lui Salathiil, al lui Niri,  Al lui Melhi, al Iui Addi, al lui Cosam, 28 al Iui Elmodam, al Iui Ir,  Al Iui Iosi, al lui 29 Eleezer, al lui Iorim, al lui Mattha, al lui Levi,  Al lui Simeon, al lui Iuda, al Iui 30 Iosif, al lui Ionan, al Iui Eliachim,  Al Iui 31 Melea, al lui Mainan, al lui Mattatha, al Iui Nathan, al Iui David,  Al lui Iese, al lui 32 Ovid, al lui Vooz, al Iui Salmon, .i 1 ui Naason, Al lui Aminadav, al lui Araim, al lui Esrom, 33 al fui Fares, al lui Iuda,  Al lui Iacov, 34 al lui Isaac, al lui Avraam, al lui Thara, al lui Nahor,  Al lui Saruh, al lui Ragav, al lui Falec, al lui Ever, al lui Sala, AI lui Cainan, al lui Arfaxad, al lui Sim, 36 al lui Noe, al lui Lameh,  Al lui Mathusala, al lui Enoh, al lui Iader, al lui Malale il, al Iui Cainan,  Al Iui Enos, al lui 38 Sith, al lui Adam, al lui Dumnezău.

CAP IV

      Iară Iisus, plin de Duhul Sfint, Să întumă de Ia Iordan şi fu dus de Duhul în pustie, tn patruzeci de zile ispitindu-Sc de diavolul. Şi nu mîncă nemică In zilele acealea, iară sfîrşindu-se acealea,după aceaea flămînzi. Şi zise Lui diavolul:„De eşti Fiiu) lui Dumnezău, zi pietrii aceştiia si si faci pîine”. Şi răspunse Iisus cătră el, siclnd: „Scris iaste că nu numai pre pîine singură va trăi omul, ce pre tot cuvîntul lui Dumnezău”. Şi suind pre El diavolul într-un munte înalt, arătă Lui toate împărăţiile lumii într-o minută de vreame. Şi zise Lui diavolul: „Ţie voiu da toată putearea aceasta, şi mărirea lor, că mie e dată, şi cui voiu vrea, aceluia o voîu da. Derept aceaea Tu de te vei închina înaintea mea, ale Tale vor fi toa-Şi, răspunzînd, zise Iisus lui: Du-te napoia Mea, sat an o, că scris iaste: Să te închini Domnului Dumnezăului tău, şi Aceluia numai să slujeşti”. Atuncea duse pre El în Ierusalim şi-L puse spre  arepa besearecii,  şi zise  Lui: „De [792] eşti Fiiul lui Dumnezău, punc-Te pre Tine dc aicea jos, Că scris iaste că: îngerilor Lui porunci-va de Tine, să Te păzască. Şi cum preste mini rădica-Te-vor, să nu cîndva poticneşti de piatră piciorul Tău”. Şi răspunzînd, zise Iisus lui că: „S-au zis: Să nu ispiteşti pre Domnul Dumnezăul tău”. Şi sfirşind toată ispita diavolul, să duse de la £1 pînă la o vreame. Iară Iisus Să întoarse cu putearea Duhului în Galilea şi ieşi veaste de EI în tot împrejurul. Şi El învăţam adunările lor, slăvindu-se de cătră toţi. Şi veni în Nazaret, unde era crescut, şi întră, după obiceaiul Lui, tn ziua sîmbetelor în adunare şi Să sculă să cetească. Şi s-au dat Lui cartea Isaiei prorocul. Şi,deşchizînd cartea, află locul unde era scris: „Duhul Domnului pre Mine, pentru care lucru M-au uns pre Mine bine să vestesc săracilor, M-au trimes să vindec pre cei zdrobiţi cu inima; a propovedui robilor slobozie şi orbilor vedeare; a trimite pre cei sfărimaţi întru slobozire,  A propovedui an Domnului priimit”. Şi, închizînd cartea, dîndu-o slugii, şăzu;şi ochii tuturor den sinagog era căutînd spre El. Şi începu a zice cătră ei că: „Astăzi să împlu Scriptura aceasta în urechile voastre”. Şi toţi mărturisiia Lui şi să mira spre cuvintele ceale de dar, care le ieşiia den rostul Lui, şi zicea: „Au nu iaste Acesta feciorul lui Iosif?” Şi zise cătră ci* ii Cu adevăr veţi zice Mie pilda aceasta: ' Vraciule, vindecă-te Însuţi; căte am auzit că s-au făcut în Capemaum, fă şi acicea în moşia Ta'“- Şizise: „Adevărgrăiescvoao, că nice un proroc priimit iaste în moşia lui. Ce adevăr zic voao, multe văduve era în zilele lui Ilie în Israil, cînd să încuie ceriul la trei ani şi şase luni, cît fu foamete mare preste tot pămîntul. Şi nid cătră una de aceastea nu fu trimis Ilie, ce numai Ia Sarepta Sidonului, Ia o muiare văduo. Şi mulţi stricaţi era în zilele Iui Eliseiu proroc întru Israili, şi nice unul de ei nu se curaţi, fără numai Neeman Sirianul”. Şi să împlură toţi de mînie, în adunare, auzind aceastea. Şi sculîndu-se, scoaseră pre El afară den oraş, şi-L duseră pre El pînă în sprinceana muntelui, pre carele cetatea lor era zidită, ca să-L împingă pre El. Iară El,  t re cînd  pren  mijlocul  lor, mergea. Şi pogori în Capemaum, în oraşul Galileii, şi învăţa pre ei în sîmbete. Şi să mira de învăţătura Lui, că cu destoinicie era cuvîntul Lui. Şi în sinagog era un om, avînd duh drăcesc necurat, şi strigă cu glas mare, Zicînd: „Lasă, ce e noao şi ţie, Iisuse Nazarineane? Venit-ai să pierzi pre noi? Ştiut e cine eşti: Cel Sfint al Iui Dumnezău”. Şi certă Iisus pre el, zicînd:  „înfrînează-te,  şi ieşi dentr-însul”. Şi aruncînd pre el dracul în mijloc, ieşi dentr4nsul, nemică stricîndu-I.  Şi să 36 făcu spaimă spre top şi grăiia unul cătră alt, /u ind: „Ce e cuvîntul acesta?Că cu volnicie şi cu putearea porunceaşte duhurilor necurate, şi ies”.  Şi ieşiia glas de El preste tot locui împrejurului.  Şi scuIîndu-Să Iisus den 38 sinagoga, întră în casa lui Simon. Iară soacra lui Simon era prinsă de friguri foarte şi ruga pre El pentru ea.  Şi stînd asupra ei, certă 39 frigurile şi o lăsară pre ea, şi numaidecît sculîndu-să slujiia lor.  Iară apuind soarele, 40 toţi carii avea bolnavi de multe fealiuri de boale aducea pre ei cătră El, iară El pre fîeşcarele den ei puindu-şi mînile, au vindecat pre ei.  Şi ieşiia şi draci den mulţi, 41 strigînd şi grăind că „Tu eşti Hristos, Fiiul Iui Dumnezău”. Şi certînd, nu lăsa să grăiască aceastea, pentru că ştiia pe Hristos că EI iaste.  Şi făcîndu-să zio, ieşind mearse 42 în loc pustiiu, şi mulţimea II căuta pre El şi veniră pînă la EI, şi opriia pre EI ca să nu meargă de la ei.  Iară E! zise cătră ei că: 43 „Şi altor oraşă Mi să cade să vestescu împărăţia lui Dumnezău, că pentr-aceasta sînt trimis”.  Şi propoveduia în sinagogurile Galileii.

CAP V

      Şi fu chici mulţimea împresura pre 1 B (ej| £1 să auză cuvîntul lui Dumnezău, EV^M  şi EI sta lingă iazerul Ghenesaretu-Aw9  lui,  Şi văzu doao vase stînd lînIrma mg  gă iazer, iară păscarii^cşind dentr însăle, spăla mrejile.  Şi întrînd într-unui 3 den vase care era al lui Simon, rugă pre el de Ia pămînt să-l dehinge puţinei. Şi şăzînd, învăţa den vasu pre mulţime.  Iară deaca 4 încetă grăind, zise cătră Simon: „Du-l la adincă şi aruncap mrejile voastre spre vînat”. Şi răspunzînd Simon, zise Lui: „Dascăle, 5 toată noaptea ostenindu-ne, nemică n-am prinsu, iară pe cuvîntul Tău arunca-voîu mreaja”.  Şi făcînd aceasta, prinsără mulţime multă de peşti, de să rumpea mreaja lor.  Şi făcură semnu părtaşilor celor den 7 cela vas ca să vie să Ie ajute lor, şi veniră şi împlură amîndoao vasele, cît afunda eale. Şi văzînd Simon Petăr, căzu la genuchele Iui 8 Iisus, zicînd: „Ieşi de la mine, că om păcătos sînt. Doamne”.  Că spaima cuprinse ase 9 pre ci, şi pre toţi carii era cu el, de vînarea peştilor care prinsără.  Aşijderea şi Iacov 10 şi Ioan, feciorii lui Zevedeiu, carii era soţii lui Simon; şi zise Iisus cătră Simon: „Nu te teame, de acum vei vîna oamenii”. Şi trăgind vasele Ia pămînt, lăsînd toate, 11 mearsără după El.  Şi fu cînd era EI 12 într-un oraş, şi iată un om plin de stricăciune  şi, văzînd  pre Iisus, căzînd pre [793] faţa lui  ragă pre El grăind: „Doamne, de-ai vrea  poţi să mă curăţeşti”. Şî tinzînd mîna, atinse pre el, zidind: „Voiu, curăţeaş-te-te”. Şi atunceaş să duse stricăciunea de la el* Iară El porunci lui nemărui să nu spuic; „Ce mergi şi te arată preotului, şi du pentru curăţenia ta cum au poruncit Moisi, spre mărturie lor”. Iară mai vîrtos să tindea cuvîntul de El şi să aduna mulţime multă să auză şi să să vindece de la El de boalele lor.  Iară El era dîndu-sa în laturi, în pustiiuri, şi să ruga. Şi fu întru una de zile şi El era învăţînd, şi era şăzînd fariseii şi dascălii legii, carii era venit den toate satele Galileii, şi Iudeii, şi Ierusalimului, şi putearea Domnului era spre ca să vindece pre ei. Şi iată oameni purtînd în pat un om carele era slăbănog, şi cerca să-l ducă înlăuntru, să-l puie înaintea Lui; Şi nca-ftînd pre unde l-ar duce pre el, pentru mulţimea, suindu-se în pod, pren cărămizi, sloboziră pre el cu păticeanul în mijloc, înaintea lui Iisus. Şi văzînd credinţa lor, zise lui: „Omule, iartă-să ţie păcatele tale”. Şi începură a cugeta cărturarii şi fariseii, zicînd: „Cine iaste Acesta, Carele grăiaşte hule? Cine poate ierta păcatele, fără singur Dumnezău?11 Iară Iisus, ştiind cugetele lor, răspunzînd zise lor: „Ce cugetaţi întru inimile voastre? Ce iaste mai lesne a zice 'lartă-ţi-se păcatele tale* sau a zice “Scoală şi îmbla*? Iară ca să ştiţ că puteare are Fiiul Omenesc pre pămînt a ierta păcatele (zise slăbănogului), ţie zic:Scoală şi, luînd patul tău, pasă acasă-ţ”. Şi îndată sculîndu-se înaintea lor, luîndu-ş pre carele zăcuse, mearse la casa Iui slăvind pre Dumnezău. Şi spaimă luo pre toţi, şi slăviia pre Dumnezău, şi săîmplurăde frică, zicînd că: „Văzum minuni astăzi”. Şi după aceastea ieşi, şi văzu pre un vameş, anume Levi, şăzînd la vamă, şi zise Iui: „Vino după Mine”. Iară el,lăsînd toate, sculîndu-se dusă-să după El. Şi făcu Levi Lui ospăţ mare în casa Iui. Şi era mulţime de mitarnici multă şi de alţii carii sădea cu ei. Şi drtiia cărturarii lor şi fariseii pre ucenicii Lui, zicînd: „Pentru ce cu mitarnicii şi cu păcătoşii mîncaţi şi beaţi?” Şi, răspunzînd, Iisus zise lor: „Nu le trebuiaşte sănătoşilor vraci, ce bolnavilor.  N-am venit să chem pre direpţi, ce pre păcătoşi la pocăinţă”. Iarăeiziseră Lui: „Direp ce ucenicii lui Ioan postesc adea-se şi rugăduni fac, aşijderea şi ai fariseilor, iară ai Tăi mănîncă şi beau?” Iară El zise lor:,,Au puteţ face pre fiii casei mirelui, întru cît iaste Mirele cu ei, să postească? Ce vor veni zile şi cînd să va lua de Ia ei Mirele; atuncea vor posti în zilele acealea”Zicea lor şi pildă, că:„Nimeni peatec de 36 veşmînt nou va pune pre veşmînt vechiu, iară de nu, şi cel nou se va sparge, şi la cel vechiu nu să tocmeaşte cel de la cel nou. Şi nimeni nu bagă vin nou în foii vechi, iară 37 de nu, rumpe-va vinul cel nou foii; şi el să va vărsa şi foii vor peri.  Ce vinul nou în 38 foii noi să-l puie şi amîndoi să vor ţinea. Şi nimeni, cine bea vechiu, nu va vrea 39 numaicît nou, că zice: Mai bun iaste cel
vechiu”.
CAP VI

      Şi fu în a doao sîmbăta dentîiu, trecea El pren sămănături^si zmulgea ucenicii Lui spicele şi mînca, fre-cîndu-le în mîni.  Iară unii den 2 farisei ziseră lor: „Ce faceţ carea nu să cade a face în simbete?”  Şi, răspunzînd Iisus, 3 zise lor: „Nici aceasta n-aţ cetit,ce au făcut David cînd flămînzi el şi ceia ce era cu el? Cum au întrat în casa lui Dumnezău şi 4 pîinile sfinte le luo şi mîncă, şi deade şi celora ce era cu el, carele nu să cădea să mînînce fără numai preoţii.  Şi zicea lor 5 că „Fiiul Omenesc Domn iaste şi sîmbetei”. Şi fu şi într-altă sîmbăta de întră El în 6 sinagog şi învăţa. Şi era acolo un om căruia mîna cea direapta era uscată.  Şi lua aminte cărturarii şi fariseii, au doară sîmbăta va vindeca, ca să afle hulă asupra Lui.  Iară 8 El ştiia cugetele lor şi zise omului celuia ce avea mînă uscată: „Scoală şi stăiîn mijloc”; iară el sculîndu-se stătu.  Zise dirept 9 aceaea Iisus lor: „Intreba-voiu pre voi ce să cade în sîmbete, bine a face au rău a face? Suflet a-l mîntui au a-l piarde?”  Şi căutînd spre ei toţi împrejur, zise omului: „Tinde mîna ta”.Iară el făcu aşa şi să alcătui mîna Iui sănătoasă, ca şi ceaealaltă.  Iară 11 ei să împlură de nebunie, şi grăia unul cătră alt ce oare ară face lui Iisus.  Şi fu în zilele 12 acealea, ieşi în munte să să roage, şi înnopta acolo întru rugăciunea lui Dumnezău.  Şi 13 cînd fu la zio, chemă ucenicii Lui şi, alegînd dentr-înşii doisprăzeace, pre care şi Apostoli îi numi,  Pre Simon, pre carele şi Petăr îl 14 numi, şi pre Andrei, fratele lui, pre Iacov şi pre Ioan, pre Filip şi Vaztholomeiu,  Pre 15 Mattheiu şi Thoma, pre Iacov al lui Alfeo şi pre Simon, carele-l chema Zilotin,  Pre 16 Iuda a lui Iacov şi pre Iuda Iscariotis, carele fu şi vînzătoriu,  Şi, pogorîndu-Se cu ei, 17 stătu în loc şăsu, şi mulţimea ucenicilor Lui, şi mulţime multă de nărod den toată ludea şi den Ierusalim, şi după Unsă marea Tirului şi a Sidonii, carii venise sa asculte pre El şi să să vindece de boalele lor, Şi carii să chinuia de duhure necurate, şi 18 să vindeca.  Şi toată mulţimea căuta [794] să să atingă de El, ca puteare ieşiia den El şi vindeca pre toţi. Iară El, rădicînd ochii Lui spre ucenicii Săi, grăiia: „Fericiţi săracii, că a voastră iasteimpărăţialuiDumnezău. Fericiţi carii flămînzit acum, că sătura-vă-veţ. Fericit carii plîngeţi acum, că veţ rîde. Fericit veţ fi cînd vor uri pre voi oamenii şi cînd vă vor despărţi, şi vă vor ocări şi numele vostru ca un rău îl vor scoate.pentru Fiiul Omenesc. Bucu-raţi-vă într-aceaea zi şi săltat, că iată,plat a voastră multă iaste în ceriu; pentru că ca aceastea făcea prorocilor părinţii lor. Ce vai voao, bogaţilor, că aţ luat mîngîiarea voastră. Vai voao, sătuilor, că veţ flămînzi, vai voao carii rîdeţ acum, că veţ jăli şi veţ plînge. Vai, cînd bine vorzice voao oamenii, că aşa făcea prorocilor mincinos părinţii lor. Ce voao zic, cestora ce auzit: Iubiţi pre vrăjmaşii voştri, bine faceţ celora ce vă urăsc pre voi. Bine-grăiţi pre cei ce vă blastămă şi vă rugat pentru ceia ce vă dodeiescu pre voi. Celui ce te lo-veaştc preste falcă, întoarce-i şi ceaealaltă, şi de la cela ce-ţ ia veşmîntul.şi cămaşa nu-i opri. Şi la tot cel ce ceare de la tine dă-i; 81 şi de Ia cela ce-ţ ia ale tale nu le ceare. Şi cum veţ să facă voao oamenii, şi voi faceţ lor aşijderea. Că de veţ iubi pre ceia ce iubescu pre voi, ce har iaste voao? Că şi păcătoşii iubescu pre ceia ce iubescu pre ei. Şi de veţ face bine celor ce fac voao bine, care har iaste voao? Că şi păcătoşii fac aceasta. Şi de veţ împrumuta celora de la carii nădejduit că veţ lua, care har iaste voao? Că şi păcătoşii pre păcătoşi împrumutează, ca să ia întocma. Dirept aceaea iubit pre vrăjmaşii voştri şi bine faceţ şi împrumutat, nemică nenădejduindu-vă, şi va fi plata voastră multă, şi veţi fi fii Celui Nalt, că El bun iaste cătră cei nemulţămitori şi răi.  Fiţ dirept aceaea milos, cum şi Tatăl vostru milos iaste. Şi nu judecaţi şi nu vă veţi judeca; nu osîndireţi şi nu vă veţi osîndi; sloboziţi şi vă veţi slobozi. Daţi şi să va da voao măsură bună,îndesată şi scuturată, şi pre deasupra vărsîndu-se da-vor în sinul vostru, că cu aceaeaş măsură care  veţi  măsura,  măsura-să-va voao”. Şi zise lor pildă: „Au doară poate orb pre orb să-l ducă pre cale? Au nu vor cădea amîndoi în groapă? Nu iaste ucenicul mai presus de dascălul său; iară întemeiat fiind, tot va fi ca dascălul său. Şi cauţi aţapocul în ochiul fratelui tău, iară bîrna ce e în ochiul tău nu socoteşti. Sau cum poţi zice fratelui tău:'Frate, lasă să scoţu aţapocul cel den ochiul tău', tu bîma cea den ochiul tău nu văzînd? Făţarnice, scoate întîiu bîrna den ochiul tău, şi atuncea vei căuta să scoţi aşchia cea den ochiul fratelui tău.  Că nu iaste pom bun 43 carele face roadă putredă, nici pom putred făcînd poame bune.  Că tot pomul den 44 rodul lui să conoaşte; că nu culeg den spin smochine, nici den măceş struguri.  Omul 45 bun den comoara inimii sale cea bună scoate binele, şi omul rău den comoara rea a inimii sale scoate răul. Că den prisosirea inimii grăiaşte gura Iui.  Dară ce Mă chemaţi 46 'Doamne, Doamne', şi nu faceţi ceale ce zic?  Tot cela ce va veni cătră Mine şi 47 aude cuvintele Meale şi Ie face, arăta-voiu voao cui iaste aseamene:  Aseamenea iaste 48 omului ce zideaşte casă, carele sapă şi adîncă şi puse temelie preste piatră, şi, făcîndu-se năboiu, lovi apa de casa aceaea, şi nu o putu clăti pre ea, că era întemeiată pre piatră.  Iară cela ce au auzit, şi n-au 49 făcut, aseamene iaste omului ce au zidit casă pre pămînt fără temelie, în carea lovi apa, şi numaicît căzu, şi fu spărtura casei aceiia mare”.

CAP VII

      Iară de vreame ce sfirşi toate eu'EL b|  vintele Lui întru auzirea oamenilor, pOcl  întră în Capemaum.  Iară sluga 2 ¥Ă jgi  unui sutaş, bolnav fiind, vrea să Hb*3I  moară, carele era la el cinstit.  Şi 3 auzind de Iisus, trimise la El bătrînii iudeilor, rugind pre El ca să vie să mîntuiască pre sluga lui.  Iară ei venind cătră Iisus, rugară pre El 4 foarte, zicînd destoinic căruia va da
aceasta.  Că iubeaşte limba noastră şi 5 sinagogul el l-au făcut noao”.  Iară Iisus 6 mergea cu ei şi, nefiind departe El de casă, trimise la El sutaşul priateni, zicînd Lui: „Doamne, nu te osteni, că nu-s destoinic ca să întri supt acoperemîntul mieu.  Pentru 7 aceaea nice pre mine mă învrednicim să viu cătră Tine, ce zi cu cuvîntul şi să va vindeca feciorul mieu,  Că eu încă sînt om supt puteare rinduit, avînd supt mine slujitori, şi zic cestuia: 'Pasă-, şi mearge, şi altuia' Vino', şi vine, şi slugii meale: 'Fă aceasta', şi face”. Iară auzind aceastea Iisus, Să miră de el şi, 9 întorcîndu-Se, zise mulţimei ce mergea după El: „Zic voao că nici în Israil atîta credinţă n-am aflat”.  Şi întumîndu-se carii era 10 trimis  acasă, aflară  sluga cea bolnavă sănătoasă.  Şi fu a doua zi, mergea în 11 oraşul ce să chema Nain, şi cu El mergea ucenicii  Lui destui şi  mulţime multă. Iară cum să apropie cătră poarta oraşului, 12 şi iată, să scotea afară un mort, unul născut fiiu mumei lui, şi ea era văduo, şi mulţime multă den oraş cu ea.  Şi văzînd 13 pre ea Domnul,I să făcu milă de ea şi zise: „Nu  plînge”.  Şi  apropiindu-Se, [795] Să atinse de coşciug (iară ceia ce-l ducea statură) şi zise:„Voinice, ţie zic, scoală!** Şi şăzu mortul, şi începu a grăi; şi-I deade pre el mumei Iui. Şi luo frică pre toţi, şi slăviia pre Dumnezău, zicînd că: „Proroc mare S-au sculat întru noi şi cum au socotit Dumnezău pre norodul Lui**. Şi ieşi cuvîntul acesta în toată ludea pentru El şi în tot împrejurul locului. Şi deaderă veaste lui Ioan ucenicii lui de aceastea de toate şi, chemînd pre doi den ucenicii săi, Ioan Trimise-i cătră Iisus, zicînd:„Tu eşti Cela ce vine au pre altul aşteptăm?*' Şi venind cătră El, bărbaţii zisără: „Ioan Botezătoriul ne-au trimis pre noi Ia Tine zicînd :Tu eşti Cela ce vine au altul vom aştepta?” Şi într-acel ceas vendecă pre mulţi de boale şi de rane şi de duhuri necurate, şi a mulţi orbi deade vedeare, Şi. răspunzînd, Iisus zise lor:„Meargeţi, daţi ştire lui Ioan cealea ce aţi văzut şi aţi auzit: că orbii vădu, şchiopii îmbla, stricaţii să curăţescu, surzii aud, morţii înviază.  Săracii să binevestescu; şi fericit iaste cela ce nu să va sminti în Mine'*. Şi dueîndu-să vestitorii Iui Ioan, începu a grăi mulţimei de Ioan: „Ce aţi ieşit în pustie a vedea? Trestie de vînt clătindu-să? Dară ce aţi ieşit a vedea? Om în veşminte moi îmbrăcat? Iată, cei cu veşminte slăvite şi în desfătăciune fiind, la împărăţii sînt. Dară ce aţi ieşit a vedea? Proroc? Adevăr zic voao; şi mai mult decît proroc. Acesta iaste de carele e scris: *Iată Eu trimit solul Mieu înaintea feaţii Tale, carele va găti calea Ta, înaintea Ta*. Că zic voao că: Intru născuţi den muieri nimeni nu e mai mare proroc decît Ioan Botezătoriul; iară carele e mai mic întru împărăţia Iui Dumnezău, mai mare dc el iaste”. Şi tot norodul auzind, şi vameşii au făcut dirept pre Dumnezău, botezaţi fiind cu botezul lui Ioan. Iară fariseii şi legiuitorii sfatul lui Dumnezău lepădară de la ei, ncbotezîndu-să dc la el. „Cu ce voiu asămănă oamenii neamului acestuia?  Şi cu ce sînt aseamenea? Aseamenea sînt coconilor cărora şăd în tîr-gu şi strigă unii cătră alalţi, zicînd: * Fluierat -am voao şi n-aţi jucat, cîntam de jale şi n-aţi plîns*. Că veni Ioan Botezătoriul, nici pîine mîncînd, nici vin bînd, şi ziceţi: *Drac are*. Veni Fiiul Omenesc, mîncînd şi bînd, şi ziceţi: 'Iată om mîncătoriu şi băutoriu de vin, vameşilor priaten şi păcătoşilor** Şi înţelepciunea să îndirepta dc la toţi fiii ei”. Şi rugă pre El unul den farisei ca să mănînce cu el şi, întrind în casa fariseului, şăzu. Şi iată, o muiare den oraş, carea era păcătoasă, ştiind că şade în
casa fariseului, aducînd un alavastru cu unsoare  Şi, stînd lîngă picioarele Lui, 38 den dos, plîngînd, începu a spăla picioarele Lui cu lacrămi, şi cu părul capului ei ştergea, şi săruta picioarele Lui, şi le ungea cu un-soarea.  Şi văzînd fariseul carele chemase 39 pre El, zise întru sine, zicînd :„Acesta de-ari fi proroc, ar şti cine e şi ce muiare e carea să atinge de EI, că iaste păcătoasă”  Şi 40 răspunzînd Iisus, zise cătră el: „Simone, am a-ţ zice oarece**. Iară el zise:„învăţă-toriule, zi!**  „Doi datornici era unui împrumutătoriu, unul era datoriu cu cinci sute de dinari, iară altul cu cincizeci.  Şi 42 neavînd ci să plătească, amîndurora le-au dăruit. Spune-mi dară care den ei mai mult pre el va îndrăgi?*4  Răspunzînd Simon, 43 zise:„Pare-mi că cela ce cel mai mult i-au dăruit*'. Iară El zise Iui: „Dirept judecaşi*'. Şi întorcîndu-Se cătră muiare, zise lui Simon:„Vez această muiare? Intraiu în casa ta, apă pre picioarele Meale nu dedeş, iară aceasta cu lacrămi spălă picioarele Meale şi cu părul capului ei le ştearsc.  Sărutare 45 nu-Mi dcţjeşi, iară aceasta de cînd am întrat nu lipsi sărutîndu-Mi picioarele.  Cu untdelemn capul Mieu n-ai uns, iară aceasta cu mir unse picioarele Meale. Pentru carea zic ţie: Iartă-se păcatele ei ceale multe, că iubi mult. Iară căruia să iartă puţîn, puţîn iubeaşte'*.  Şi ziseei:„Iartă-ţi-se păcatele 47 tale”. Şi începură carii sădea împreună a zice întru sine: „Cine iaste Acesta carele şi păcatele  iartă?”  Şi zise cătră muiare: „Credinţa ta te mîntui, pasă în pace**.

CAP VIII

      Şi fu după aceaea,  El făcea cale Prcn cetate şi pren sate, propo-veduind şi vestind împărăţia lui ra/JJ Dumnezău; şi cei 12 cu EI,  Şi 2 ESnJ nişte muieri carele era vindecate de duhuri reale şi de boale. Măria carea să chema Magdalina, den carea ieşise 7 draci. Şi Ioana, muiarea Huzei, diregătoriului lui 3 Irod, şi Sosanna, şi altele multe, carele slujiia Lui den avearea lor.  Şi adunîndu-se 4 mulţime multă şi cei de pren cetăţi, mergînd cătră El, zise pren pildă:  „Ieşi sămănătoriul să samene sămînţă lui. Şisămă-nînd el, una căzu lîngă cale şi o călcară şi pasările ceriului mîncară-o.  Şi alta 6 căzu pre piatră şi, răsărind, să uscă, pentru că nu avea răveneală.  Şi alta căzu 7 în  mijlocul  spinilor  şi,  crescînd spinii dempreună, o necară pre ea.  Şi alta 8 căzu în pămînt bun şi, crescînd, făcu rod de o sută de ori mai mult”. Aceastea grăind, striga; „Cine are urechi de auzirea.să auză**. Deci întrebară pre El ucenicii Lui,zicînd:„Ce 9 iaste pilda aceasta?'*  Iară EI zise:„Voao [796] dată e a şti taina împărăţiei Iui Dumnezău, iară altora în pilde, ca văzînd să nu vază, şi auzînd să nu priceapă.  Iară pilda e aceasta: Sămînţa iaste cuvîntul lui Dumnezău. Iară cei de Gngă cale sînt ceia ce aud, după aceaea vine diavolul şi ia cuvîntul de la inima lor, să nu cumva.cre/and.să să spăsască. Iară cei de pre piatră, carii, deaca aud, cu bucurie priimesc cuvîntul, şi acestea rădăcină nu au, carii după vreame cred, şî în vreamea dodeialii să despart. Iară carea cade în spini, acestea sînt carii, auzind, şi de griji, şi de bogăţii, şi de dulceţile vieţii să îneacă şi rod nu aduc. Iară carea cade în pămînt bun, acestea sînt carii, întru inimă bună şi curată, cuvîntul auzit ţlnu-l şi rod fac întru răbdare. Că nimeni,lumina aprin-zlnd, nu va acoperi pre ea cu vasul sau supt pat să o puie, ce în sfeaşnic o pune, ca ceia ce întră să vază lumina. Că nu iaste ascuns care nu să va face arătat, nice ascunsă ca să nu să cunoască şî Ia aiave să nu vie. Deci căutat cum auzit, că: Cine are da-i-să-va, şi cela ce n-are, şi ce-i pare că are lua-să-va de la el”. Şi veniră la El muma şi fraţii Lui, şi nu să putea împreuna cu EI,pen tru mulţimea. Şi-I deaderă veaste Lui, zicîndu-I: „Muma Ta şi fraţii Tăi stau afară,vrind să Te vază”. Iară El, răspunzînd, zise lor: „Muma Mea şi fraţii Miei acestea sînt, carii ascultă cuvîntul lui Dumnezău şi-l fac”. Şi fu într-o zi, şi El întră într-un vas, şi ucenicii Lui; şi zise cătră eî: „Să treacem de ceaea parte de îazer”. Şi să sloboziră. Şi mergînd ei cu luntrea, adormi. Şi să scorni In îazer vifor de vînt, şi să împlea şi periia. Şi venind la El,deşteptară-L, zicînd: „ Dascăle, dascăle, perim”. Iară El,deşteptîndu-Să, certă vîntul şi valurile apei,si se încetă şi fu lenişte. Zise lor: „Unde iaste credinţa voastră?” Deci înfricoşindu-să, să mira,grăind unii cătră alalţi: „Oare cine iaste Acesta, că şi vin turilor şi apelor porunceaşte, şi ascultă pre EI?” Şi mearsără în ţinutul gadareanilor, carea iaste împrotiva Galileii. Iară ieşind ei la uscat, timpină pre El un om den oraş, carele avea draci de multă vreame, şi în veşminte nu să îmbrăca, şi în casă nu mînca, ce în morminte. Şi văzînd pre Iisus şi strigînd, căzu Ia El, şi cu glas mare zise:„Ce e mie şi Ţie, Iisus, Fiiul lui Dumnezău Celui înalt? Rogu-Te să nu mă munceşti”. Că porunciia duhului necurat să iasă den om, că de mulţi ani l-au fost hrăpi t pre el, şi să lega cu lanţuri şi cu obezi pă-zîndu-să, şi rumpînd legăturile,să ducea de dracul în pustie. Şi întrebă pre el Iisus, zicînd: „Ce ţi-e numele?” Iară el zise:,,Legheon”,că mulţi drari intrase în el.  Şi ruga pre El ca să nu le poruncească lor să meargă în adine.  Şi era acolo un drd de pord mulţi 32 păscînd în măgură, şi rugară pre El ca să-i sloboază pre ei să între în ei; şi îi rîndui. Şi ieşind drarii den om, întrară în porci, şi 33 să porni turma dc pre ţărmure în iazer şi să înecă.  Şi văzînd păstorii ce fu, fugiră, şi 34 mergînd, deaderă veaste în oraş şi în sate. Şi ieşiră să vază ce s-au făcut şi veniră cătră 35 Iisus, şi aflară şăzînd omul den carele ieşiră dracii, îmbrăcat şi în minte întreagă, şăzînd Ungă pidoarele lui Iisus, şi să temură. Şi spusă ră lor şi văzînd cum s-au mint ut 36 cel îndrăcit.  Şi rugară pre EI toată mulţimea den prejurul gadarineanilor să să ducă de la ei, că în frică mare era, iarăEl, întrînd în vas, să înturna.  Rugă pre El acel om 38 den carele ieşise dracii să fie cu El, ce Iisus slobozi pre el, zicînd:  „întoarnă-te acasă-ţi 39 şi povesteaşte cîte ţ-au făcut ţie Dumnezău”. Şi mearse pren tot oraşul, propoveduind cîte i-au făcut lui Iisus.  Şi fu cînd să 40 înturna Iisus, priimi pre El mulţimea, că toţi aştepta pre EI.  Şi iată, veni un om 41 ce-i era numele Iair, carele era mai-mare săborului,şi căzînd la pidoarele lui Iisus, ruga pre El să între în casa lui,  Că avea 42 el numai o fată, ca de doisprăzeace ai, şi aceaea muriia; iară mergînd El, mulţimea împresura prc El.  Şi o muiare, fiind în 43 curgere de sînge de doisprăzeace ani, carea Ia vraci cheltuise toată avearea ei, şi nu putu nici de la unul să să vindece,  Apropiindu-să 44 den dos, să atinse de margine le veşmintelor Lui şi numaidecît stătu cursura sîngelui ei. Atuncea zise Iisus: „Cine să atinse de Mine?” 45 Şi tăgăduindu-să toţi, zise Petăr şi ceia ce era cu EI:„învăţătoriule, de gloate eşti cuprinşii  şi Te împresoară, şi zid 'Cine se atinse de Mine?*”  Iară Iisus zise: „Atinsese de Mine oarecine, că Eu cunoscuiu că ieşi puteare den Mine”.  Şi văzînd muiarea că nu putu să să ascunză, tremurînd veni şi căzu la picioarele Lui .spuse Lui înaintea a tot norodul pentru care pricină s-au atins de El şi cum s-au vindecat îndată.  Iară 48 Iisus zise ei: „Cutează, fiică, credinţa ta te mîntui, pasă în pace”.  încă El grăind, 49 veni oarecine de Ia mai-marele săborului zicînd lui:„Murit-au fata ta,nu osteni pre Dascălul”.  Iară Iisus auzind, răspunse lui, 50 grăind:„Nu te teame, numai creade şi să va mîntui”.  Şi întrînd în casă, nu lăsă 51 să între nimeni, numai Petăr, şi Iacov, şi Ioan, şi pre tatăl coconei şi mumă-sa-Şi o pfingea toţi şi să văieta, iară El zise: 52 „Nu pKngerep, n-au murit, ce doarme”.  Şi 53 batjocuriia pre El, ştiind că au murit.  Iară 54 El, scoţînd pre top afară şi apucînd pre ea de [797]
mînă, strigă zicînd:„Feţişoară, scoală!” Şi să întumă sufletul ei, şi învise îndată; şi porunci să dea ei să mănînce.  Şi să spă-mîntară părinţii ei, iară £1 porunci lor
ncmului să nu spuie ce s-au făcut.

CAP IX

Şi chemînd pre cei 12 ucenici ai Lui, deade lor puteare şi volnicie spre toţi dracii, şi boalele să vindece. Şi trimise pre ei să propoveduiască împărăţia lui  Dumnezău şi să  vindece bolnavii. Şi zise lor:„Nemică să nu luaţi pre calc, n ici toiag,nici taistră,nice pîine, nici bani, nici cîte doao veşminte a avea.  Şi veri în ce casă veţi întră, acolea rămîneţi  şi de acolea ieşiţi. Şi vericarii nu vor priimi pre voi, ieşind den oraşul acela, şi prahul den picioarele voastre scuturaţi,întru  mărturie spre ei”. Şi ieşind,îmbla pren toate satele, bine vestind şi vindecînd pretutindenea. Auzi şi Irod, al patrulea dora-iiitoriu, cealea ce fură de El toate, şi să îndoia, pentru că zicea unii că Ioan s-au  sculat den morţi. Iară unii zicea că Ilie s-au arătat, iară alţii că un proroc den cei  de demult s-au sculat. Şi zicea Irod: „Pre Ioan eu l-am tăiat, dară cine iaste Acesta,de Carele eu auzu unele ca aceastea?” Şi căuta să-L vază pre El. Şi înturnîndu-se apostolii, spuseră Lui toate cîte făcuse. Şi luînd pre ei, să osebi Insuş în loc pustiiu al oraşului ce să cheamă Vithsaida. Iară înţelegînd mulţimea, mearseră după El; şi priimind pre ei, grăia lor de împărăţia lui Dumnăzău, şi celor ce trebuia vindecare vindecai. Iară ziua începu a treace, şi mergînd la El cei 12, ziseră Lui: „Slobozi mulţimea ca să meargă în oraşă şi în sate carele-s împrejur, să să odihnească şi să-ş afle bucate, că acicea sîntem în Ioc pustiiu”. Şi zise lor: „Daţ voi lor să mănînce”. Iară ei ziseră: „Nu iaste Ia noi mai mult de cinci pîini şi doi peşti, poate că vom mearge noi să cumpărăm mulţimei aceştiia bucate”. Că era bărbaţi ca la cinci mii; iară EI zise ucenicilor Lui:„Aşăzaţi pre ei otace, cîte 50”.  Şi făcură aşa, şi-i aşăzară pre toţi. Şi luînd ceale cinci pîîni şi cei doi peşti, căutînd la ceriu,le blagoslovi şi Ie frinse şi deade ucenicilor să le puie înaintea mulţimei. Şi mîncară şi să saturară toţi, şi să ridică prisosala lor, fărmituri,coşuri doosprăzeace. Şi fu fiind El rugîndu-se deosebi, cu El era ucenicii şi întrebă pre ei.zicînd: „Cine-M zic mulţimea că sin:'“ Iară ei răspunzînd, ziseră: „Ioan Botezătoriul, alţii Ilie, iară alţii că un proroc den cei de demult s-au sculat”. Şi zise lor: „Dară voi cine-M ziceţi că sînt?” Răspunzînd Petăr zise: „Pre Hristos al Iui Dumnezău”. Iară El, contenind pre ei, porund nemărui 21 să nu spuie aceasta,  Zicînd că să cade 22 Fiiului Omenesc multe a păţi, şi a Să izgoni de bătrîni, şi de arhierei, şi de cărturari, şi a-L omori, şi a triia zi aînviia.  Şi zicea 23 tuturora: „Cine va vrea după Mine să vie, să să leapede de sine şi să ia crucea lui în toate zilele şi să vie după Mine.  Că cine 24 va vrea sufletul lui să-l rnîntuiască piarde-l-va pre el, iară cine va piarde sufletul lui pentru Mine acesta-l va mîntui pre el.  Că ce 25 foloseaşte omului de va dobîndi lumea toată, iară pre sine să piarză sau să să păgubească? Că cine să va ruşina de Mine şi de cuvintele 26 Meale, de acela Fiiul Omenesc să va ruşina, cînd va veni cu slava Lui, şi a Tatălui, şi a sfinţilor îngeri.  Ce zic voao adevărat: 27 Sînt unii, den carii stau adeea, carii nu vor gusta moartea pînă nu vor vedea împărăţia lui Dumnezău”.  Şi fu după 28 cuvintele aceastea ca la opt zile, şi luînd pre Petăr şi pre Ioan şi Iacov, Să sui în măgură să să roage.  Şi fu, rugîndu-se 29 El, faţa obrazului Lui alta, şi veşmîntul Lui albu strălucind.  Şi iată doi bărbat voroviia cu EI, carii era Moiisi şi Ilie,  Carii, 31 să văzură în slavă, grăiia de ieşirea Lui carea era a împlea în Ierusalim.  Iară Petăr 32 şi ceia ce era cu El era îngreuiaţi de somnu, iară deşteptîndu-se, văzură slava Lui, şi cei doî bărbat ce sta cu El.  Şi fu cînd osebiia 33 ei de la EI, zise Petăr Iui Iisus: „Dascăle, bine iaste noao acicea a fi, şi să facem trei co-libi: una Ţie, şi lui Moisi una, şi una lui Ilie”, neştiind ce grăiaşte.  Şi aceastea zicînd 34 el, fu nuor şi umbri pre ei, şi să spărcară cînd întrară ei în nor.  Şi glas fu den nor, 35 zicînd:„Acesta iaste Fiiul Mieu cel iubit, pre Acesta ascultat”.  Şi după ce fu glasul, 36 Să află Iisus singur. Iară ei tăcură şi nemurui nu spusără, în zilele acealea, nemică de acealea carele au văzut.  Şt fu a doua zi, 37 pogorîndu-să ei den munte, mearse înainte mulţime multă.  Şi iată, oarecine den 38 mulţime strigă, zicînd: „Dascăle, rogu-Te, caută spre feciorul mieu, că unul născut îm iaste.  Şi iată,duhul hrăpeaşte pre el 39 de pripă, strigă şi-l scutură pre el cu spumă, şi abia să duce de la el, sfărmînd pre el. Şi mă rugaiu ucenicilor Tăi ca să-I scoată, 40 şî nu putură”.  Şi, răspunzînd, Iisus 41 zise: „O,  rudă  necredincioasă  şi îndărătnică! Pînă cînd voiu fi cătră voi şi voiu suferi pre voi?Adu fiiul tău încoace”.  Şi 42 încă apropiindu-să, îl trînti pre el dracul şi-l  scutură, iară Iisus certă duhul cel necurat, şi vindecă copilul şi-l deade tătîne-său.  Şi să mirară toţi de mare putearea [798] lui Dumnezău şi, mirîndu-să toţi de toate carile au făcut, Iisus zise ucenicilor: „Puneţ voi în urechile voastre cuvintele aceastea, că: Fiiul Omenesc Să va da în mînile oamenilor*'. Iară ei nu înţeleasără cuvîntul acesta, şi era lor ascuns de ei ca să nu-l priceapă, şi să temea a întreba pre El de cuvîntul acesta.  Şi înlră gînd între ei: Carele va fi mai mare den ei? Iară Iisus, ştiind cugetul inimii lor, mo un copil, puse-l Engă Sine, Şi zise lor: „Cela ce va priimi pre cuconul acesta în numele Mieu, pre Mine priimeaşte, şi cela ce priimeaşte pre Mine, priimeaşte pre Cela ce-au trimis pre Mine. Că, carele iaste mai mic între voi, acela va fi mare”. Iară răspunzînd Ioan, zise: „ Dascăle, văzut-am pre oarecine în numele Tău scoţînd dracii şi l-am contenit pre el, că nu vine după Tine cu noi'*. Şi zise Iisus lui: „Xu conteniret, că cine nu e împrotivă noao, pentru noi iaste”. Şi fu cînd să împlea zilele înălţării Lui, şi El întări faţa Lui să meargă în Ierusalim. Şi trimise vestitori înaintea feaţii Lui. Şi mer-gînd Intrară într-un sat al sam arin cînilor ca să-i gătească Lui. Şi ei nu priimiră pre El, căci faţa Lui era mergînd în Ierusalim. Iară văzînd ucenicii Lui, Iacov şi Ioan, ziseră: „Doamne, vei să zicem să pogoară foc den ceriu şi să-i mistuiască pre ei, cum făcu şi Ilie?” Iară Iisus, întorcîndu-Se, certă pre ei şi zise: „Nu ştiţ de ce fealiu de duh sînlcţ voi. Că Fiiul Omenesc n-au venit să piarză sufletele oamenilor, ce să Ie mîntuiască”. Şi mearsără într-ah sat. Şi fu mergînd ei pre cale, zise oarecine Lui: „Mearge-voiu după Tine, veriunde vei mearge. Doamne”. Şi zise Iisus lui: „Vulpile au viezunii şi pasările ceriului cuiburi, iară Fiiul Omenesc nu are unde capul să-Ş plcace”. Ce zise cătră altul: „Vino după Mine”. Iară el zise: „Doamne, îngăduiaşte-mă să merg întîiu să îngrop pre tatăl mieu”. Şi zise Iisus lui: „Lasă morţii să îngroape pre morţii lor, iară tu pasă şi vesteaşte împărăţia lui Dumnezău”. Zise şi altul: „Mearge-voiu după Tine, Doamne, iară întîiu îngăduiaşte-mă să isprăvesc celora ce-s în casa mea”. Şi zise cătră el Iisus:„Nimeni, puind mina lui prc plug şi căutînd înapoi, iaste îndireptat întru împărăţia lui Dumnezău”.

CAP X

 Iară după aceastea, au arătat doi,  înaintea  feaţii  Lui,  în tot locul unde era El mergă-o lacSI toriu. Şi zicea lor:„Iată, sece-rătura e multă, iară lucrătorii puţini; ce vă rugaţi Domnului se cerat urii ca să  trimeaţă  lucrători  la secerarea Sa.  Meargeţ, iată, Eu trimit pre voi ca mieii în  mijlocul lupilor.  Nu purtareţ pungă.
nice taistră, nice încălţăminte, şi nimurui pre cale să nu daţ închinăciune.  Veri în 5 ce casă veţ întră, întîiu ziceţ :*Pace casei aceştiia*.  Şi de va fi acolo fiiul pacei, 6 odihni-se-va preste el pacea voastră, iară de nu, cătră voi să va înturna.  Iară întraceaea casă rămîne ţ, mîncînd şi bînd ceale de la ei, că harnic iaste lucrătoriul platei sale. Nu vă mutaţi den casă în casă.  Şi 8 veri în ce oraş veţ întră şi vă vor priimi, mînca ţi de carele vă vor pune voao înainte. Şi vindecaţi bolnavii carii vor fi acolea, şi 9 ziceţ lor:'Apropiatu-s-au la voi împărăţia lui Dumnezău'-  Veri întru care oraş veţ 10 întră şi nu vor priimi pre voi, ieşind în uliţele lui, ziceţ:  *Şi prahul ce s-au lipit de 11 noi den oraşul vostru scuturăm voao. Insă aceasta să ştiţ,că s-au apropiat la voi împărăţia lui Dumnezău'.  Iară vă zic voao 12 că Sodomului în ziua aceaea mai lesne va fi decît oraşului aceluia.  Vai ţie, Horazin, 13 vai ţie, Vithsaida, că de ar fi fost în Tir şi în Sidon puterile carele fură întru voi, demult în saci şi în cenuşă şăzînd s-ar fi pocăit.  Insă Tirului şi Sidonei mai iuşor 14 va fi Ia judecată decît voao.  Şi tu. Capernaum, care pînă la ceriu te-ai înălţat, pînă la iad te vei pogorî.  Cela ce ascultă 16 pre voi, pre Mine ascultă,şi cela ce să leapădă de voi, de Mine să leapădă; iară cela ce să leapădă de Mine, leapădă pre Cela ce M-au trimis pre Mine”.  Şi să întoarseră cei 70 17 cu bucurie, zicînd: „Doamne, şi dracii să pleacă noao, întru numele Tău”.  Iară El 18 zise lor:..Văzuiu pre satana, ca un fulger den ceriu căzînd.  Iată,dau voao puteare să 19 călcaţi preste şărpi şi preste scorpii, şi preste toată putearea vrăjmaşului, şi nemică voao nu va strica.  Insă de aceasta nu vă bucurareţ căci duhurile voao să pleacă, ce bucuraţi - vă că numele vostru scris iaste în ceriuri**. htr-acel ceas Să bucură cu Duhul Iisus şi zise: 21 „Mărturisescu-Mă Ţie, Părinte, Doamne al ceriului şi al pămîntului, că ai ascuns aceastea de cătră înţelepţi şi înţelegători, şi le descoperiş acealea pruncilor. Aşa, Părinte, că aşa fu Ţie bunăvoire înaintea Ta. Toate-M sînt date de Părintele Mieu şi nimeni nu ştie cine iaste Fiiul, fără numai Tatăl, şi cine iaste Tatăl, fără numai Fiiul şi vericui va vrea Fiiul să-i arate”.  Şi în- 23
torcîndu-Să cătră ucenici, sîngurzise:„Feri-ce de ochii carii văd ceale ce vedeţi I  Că 24 zic voao că mulţi proroci şi împăraţi au vrut să vază carele vedeţi voi, şi nu văzură; şi să auză carele auziţi, şi nu auziră”.  Şi 25 iată,un legiuitoriu să sculă, ispitindu-L pre EI şi zicînd: „Dascăle, ce voiu face, viaţa de vead să moştenescu?”  Iară El zise lui: „In 26 Leage ce s-au scris? Cum ceteşti?”  Iară el, 27 răspunzînd, zise:„Să iubeşti pre Domnul [799] Dumnezăul tău den toată inima ta şi den tot sufletul tău şi den toată vîrtutea ta şi den tot cugetul tău, şi pre aproapele tău ca pre tine  Şi zise lui: „Dirept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi”. Iară el, vrînd să să îndirepteaze pre sine, zise lui Iisus:,, Şi cine iaste aproapele mieu?” Şi răspunzînd Iisus, zise:„Un om oarecare pogorîia den Ierusalim în Erihon şi în tîlhari căzu, carii, şi dezbrăcîndu-l pre el, şi rănindu-l, să dusără, l.isirwlu 1 mai mort fiind. Iară după tîmplare, un preot pogorîia pre acea cale şi, văzlndu-l pre el, trecu pre Ungă el. Aşijde-rea şi un tevit, sosind Ia acel loc, venind şi văzînd, trecu pre lîngă el. Iară un sa-marinean, venind pre cale, sosi la el şi, văzînd pre el, fu-i milă de el Şi, apropiindu-se, legă ranele lui, turnînd untdelemn şi vin; puindu-l pre el pre al lui dobitoc, duse-I în sălaş de oaspeţ şi-i purtă grija Iui. Şi a doaoa zi mergînd, scoase doi dmari şi-i deade gazdei, şi zise Iui: 'Poartă-i grija lui şi, verictt vei cheltui mai mult, eu, cînd mă voiu întoarce, voiu plăti ţie'. Dară, carele dentr-acei trei ţi să pare priatin să fie fost celuia ce căzu în tîlhari?*4 Iară el zise: „Carele au făcut milă cu el”. Iară Iisus zise Iui: „Pasă de fă şi tu aşijderea”. Şi fu mergînd ei, şi El întră într-un sat,iară o muiare, numele ei Martha, priimi pre El în casa ei. Şi aceasta avea o sor de o chema Măria, carea şi şăzînd la picioarele lui Iisus, asculta cuvîntul Lui. Iară Martha să învăluia prejur multă slujbă şi, stînd, zise: „Doamne, nu socoteşti că soru-mea m-au lăsat singură să slujăsc? Ce-i zi ei ca să-mi ajute”. Şi răspunzînd Iisus, zise ei: „Mart ho, Mart ho, grijeşti-te şi prejur multe te sileşti. Ce un lucru trebuiaşte, iară Măria cea bună parte ş-au ales, carea nu să
va fua de Ia ea”.

CAP XI

Şi fu fiind El în oarecare loc rugîn-ll^wM du-Se; deaca istovi, zise unul den HkTw ucenicii Lui cătră El:,.Doamne, CJca mvaţă-ne să ne rugăm, cum şi Ioan  BBUB au învăţat pre ucenicii săi”. Şi zise lor: „Cînd vă rugaţi, ziceţi: TATÎL NOSTRU Cel den ceriuri, sfmţască-se numele Tău, vie împărăţia Ta, fie voia Ta,  cum în ceriu;şi pre pămînt. Pîinea noastră cea de toate zilele dă-ne noao pren  toate zilele. Şi iartă noao păcatele noastre, că şi noi lăsăm Ia tot ce ne iaste datoriu noao, şi să nu ne bagi pre noi în ispită, ce  ne izbăveaşte pre noi de ficleanul”. Şi zise cătră ei: „Cine dentru voi va avea un priaten şi mearge-va cătră el la miază noapte şi va zice lui: 'Priatene, împrumutează-mă  cu trei puni. Că un priaten den calc au venit La mine şi n-am ce-i pune Iui înainte'.
Şi acela, den lăuntru răspunzînd, va zice: 7 'Nu mă osteni, iată că uşa-i încuiată şi coconii miei cu mine sînt într-aştemut, nu mă pociu scula să-ţi dau*.  Zic voao, săvai nu 8 s-ar scula să-i dea lui, căci iaste priaten lui, iară pentru acolisitura lui,scula-să-va şi-i va da lui cîtu-i trebuiaşte.  Şi eu încă zic 9 voao: Ce are ţi şi să va da voao, căutaţi şi veţi afla, sunaţi şi să va deschide voao. Că tot cel ce ceare ia, şi cel ce caută află, 10 şi celui ce va bate deşchide-i-să-va.  Şi la 11 care tată den voi va ceare feciorul pîine, au piatră îi va da lui? Sau şi peaşte, au doară In loc de peaşte şarpe-i va da lui?  Sau de va 12 ceare ou, au da-i-va lui scorpie?  Derept 13 aceaea, de sînteţi voi răi, ştiţi dări bune a da feciorilor voştri, dară cu cît mai vîrtos Tatăl vostru Cel den ceriu va da Duh Sfînt celora ce cer de Ia El?”  Şi era scoţînd un 14 drac, şi acesta era mut. Şi fu ieşind dracul, grăi mutul; şi să mirară mulţimea.  Iară 15 unii dentr-înşii ziseră:„Cu Veebevul,domnul dracilor, scoate dracii”.  Iară alţii 16 ispitindu-L, sămn de la El cerea den ceriu. Iară El, ştiind cugetele lor, zise lor:„Toată 17 împărăţia ce să împarte întru sine pustiaşte-se şi casă preste casă cade.  Iară deşi 18 satana preste sine s-au împărţit, cum va sta împărăţia lui? Că ziceţi că cu Veelzavul scoţu Eu dracii.  Iară de scoţu Eu dracii 19 cu Veelzevul, feciorii voştri cu cine-i vor scoate? Derept aceaea ei vor fi judecătorii voştri.  Iară de scoţ dracii cu deagetul lui 20 Dumnezău, sosit-au dară preste voi împărăţia lui Dumnezău.  Cînd cel tare înarmat 21 păzeaşte curtea fui, în pace sînt cîte-s ale lui.  Iară de va veni preste el cel mai tare 22 de el, va birui pre el, toate armele lui va lua, spre carele nă dej du ia, şi dobînda tui va împărţi.  Cine nu e cu Mine,asupra Mea iaste, şi cela ce nu stringe cu Mine,răsipeaşte. Cînd iase duhul cel necurat den om, îmbla 24 pren loc fără de apă, căutînd odihnă; şi deaca nu află, zice: 'Intoarce-mă-voiu în casa mea de unde am ieşit'.  Şi viind, o află 25 măturată şi împodobită.  Atunci mearge 26 şi ia alte şapte duhuri mai reale de el, şi întrind lăcuiescu acolea, şi vor fî ceale de apoi omului aceluia mai reale decît ceale dentîiu”.  Şi fu cînd grăiia EI aceastea, 27 rădicînd o muiare glas den mulţime, zise Lui:„Fericit pîntecele ce Te-au purtat şi ţiţele ce-ai supt”.  Iară El zise: „Adevărat, 28 fericiţi-s ceia ce aud cuvîntul Iui Dumnezău şi-I păzesc”.  Iară mulţimea adunîndu-se, 29 începu [El] a zice:„Ruda aceasta hideană iaste, sămnu ceare, şi sămnu nu să va da ei, fără numai sămnul lui Iona prorocul.  Că 30 cum au fost Iona sămnu nineviteanilor, aşa va [800] fi şi Fiiul Omenesc rudei aceştiia. împărăteasa austrului si va scula la judecată cu bărbaţii rudei aceştiia şi-i va osîndi pre ci, că veni dc la marginea pămîntului să auză înţelept ia lui Solomon; şi iată, mai mult decît Solomon aicea. Bărbaţii Nine-viei scul a-se-vor la judecată cu ruda aceasta şi vor oslndi pre ea, că să pocăiră la propo-vedania lui Iona; şi iată, aicea e mai mare de Iona. Nime ni, aprinzînd lumina, o va pune întru ascuns, nid supt obroc, ce în sfeaşnic, ca să vază lumina ceia ce întră. Lumina trupului iaste ochiul, deci cînd va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat; iară deaca va fi rău, şi trupul tău e întunecat. Dirept aceaea ia aminte ca lumina carea e întru tine să nu fie întunearec. Că, de va fi trupul tău tot luminat, neavînd vro parte ceva întunecată, fi-va luminat tot, ca şi cînd te-are  lumina  lumina  cu strălucirea'4. Iară cînd grăiia, rugă pre £1 un fariseu ca să prinzească Ia el; şi întrînd, şăzu. Iară fariseul, văzînd, să miră că nu Să spălă mai nainte de prînzu. Şi zise Domnul cătră el: „Acum voi, fariseii, cea den afară a paharului şi a blidului curăţit, iară cea den lăuntrul vostru plin iaste de hrăpire şi răutate. Nebunilor, au nu cela ce-au făcut cea den afară, şi cea den lăuntru au făcut?  Insă ceale den prilej daţ milostenie, şi iată, toate vor fi voao curate. Ce vai voao, fariseilor, că zeciuiţ îzma şi ruta, şi toate legumite, şi daţ judecata şi dragostea lui Dumnezău; aceastea s-au căzut a le face, şi acealea a nu lăsa. Vai voao, fariseilor, că iubit şădearea întîiu în adunări, şi închinăciunile pren tîrguri. Vai voao, cărturarilor şi fariseilor făţarnici, că sînteţ ca mormintele ceale ce nu-s arătate, şi oamenii ce îmbla pre deasupra nu ştiu”. Răspunzînd neştine den ştiutorii legii, zise Lui:„Dascăle, aceastea zicjind], şi pre noi ne ocărăşti”. Iară El zise: „Vai şi voao, ştiutorilor de leage, că încărcaţi oamenii sarcine cu greu purtate, iară voi cu un deaget a) vostru nu veţ să atingeţ la sarcine. Vai voao, că zidit mormintele prorocilor, iară părinţii voştri au omorît pre ei. Oare mărturisit şi împreună veţ cu faptele părinţilor voştri, că aceia omorîră pre ei, iară voi zidit mormintele lor. Dirept aceaea şi înţelepciunea lui Dumnezău zise:'Trimi-te-voiu la dînşii proroci şi apostoli, şi denir inşii vor omorî şi vor goni*. Ca să să caute sîngele tuturor prorocilor cel ce să varsă, den izvodirea lumii, de ruda aceasta,' De Ia sîngele lui Avei pînă Ia sîngele Zahariei, carele au perit între oltariu şi între besearică. Adevărat zic voao, căuta-să-va de la ruda aceasta. Vai voao, legiuitorilor, că 52 ap' luat cheaia ştiinţii;voi n-aţi întrat, şi pre ceia ce întră opriiaţi”. Deaca zise EI 53 aceastea lor, începură cărturarii şi fariseii tare a-L opri, şi a-L opri pre El de graiu, pentru multe pîndindu-L pre El, cercînd să vineaze ceva den gura Lui, ca să-L pîrască pre El.

CAP XII

Întru carele adunîndu-să zed de mii 1 f']} PI  de noroade, cit să călca unii pre .fcS-jRl alţii, începu a zice ucenicilor Lui: f^j kjl „întîiu, Iuaţi-vă aminte pre voi de kCaa aluatul fariseilor, care iaste făţăric. Că nemică nu iaste acoperit care să nu să 2 descopere, şi ascunsu carea să nu să ştie. Dirept aceea, cîte aţi zis întru întunearec, 3 în lumină să va auzi, şi care aţi şoptit la ureache în cămări, să va propovedui preste case.  Iară zic voao, priatenilor Miei: Nu vă 4 teamereţi de ceia ce omoară trupul şi după aceaea n-au mai mult ce face.  Ce voiu arăt a 5 voao de cine să vă teameţi: Teameţi-vă de cela ce, după ce va omorî, are puteare să arunce în gheenă; aşa zic voao, de acesta vă teameţi.  Au nu să vînd cinci păsăreale în 6 doi fileari? Şi una den eale nu e uitată înaintea lui Dumnezău.  Ce şi perii capului vostru toţ număraţi sînt;deci nu vă teamereţi, de multe pasări sînteţi osebiţi.  Iară zic 8 voao: Tot cine Mă va mărturisi pre Mine înaintea oamenilor, şi Fiiul Omenescu va mărturisi întru el, înaintea îngerilor lui Dumnezău.  Iară cela ce să leapădă de Mine 9 înaintea oamenilor, lepăda-să-va denaintea îngerilor hai Dumnezău.  Şi tot cine va grăi 10 cuvînt spre Fiiul Omenescu ierta-să-va lui, iară celuia ce va huli spre Duhul Sfînt nu i să va ierta.  Iară cînd vor duce pre voi în sinagoguri, şi la deregători, şi Ia puternicii, nu vă grijireţi cum au ce veţi răspunde sau ce veţi zice,  Că Duhul Sfînt va învăţa dtc 12 voi, într-acela ceas, carele să cade a grai”. Zise Lui neştine den mulţime: „tnvăţîtoriule, 13 zi fratelui mieu să împartă cu mine moştenirea”.  Iară El zise hii:,,Omule, cine M-au 14 pus pre Mine judecătoriu sau împărţitoriu între voi?”  Şîzise cătră ei:„Vedeţi sivă 15 păziţi de lăcomie, căci nu cînd va prisosi la neştine, viaţa lui iaste den avuţiile iui**. Zise lor pildă, zicînd: „Unui om bogat au 16 rodit pămîntul.  Şi cugeta întru sine, 17 grăind:'Ce voiu face, că n-am unde aduna rodurile meale?' Şi zise: 'Aceasta voiu face: Sparge-voru jitniţile meale şi mai mari le 18 voiu face, şi voiu strînge acolo toate rodurile meale şi bunătăţile meale.  Şi 19 voiu zice sufletului mieu: Suflete, ai multe bunătăţi  zăcînd  spre  mulţi  ani, odihneaşte, [801] mănîncă, bea, veseleaşte-te'. Şi-i zise lui Dumnezău:'Nebune, într-această noapte sufletul tău vor ceare de la tine, dară cealea ce-ai gătit cui vor fi?' Aşa e cela ce stringe Iui comoară şi nu în Dumnezău să bogăţeaşte”. Şi zise cătră ucenicii Lui: „Dirept aceasta,zic voao, nu griji-reţi de sufletul vostru ce veţi mînca, nici de trup ce veţi îmbrăca. Mai mult sufletul iaste decît hrana şi trupul decît îmbrăcămintea. Luaţi aminte corbii, că nu samănă, nici seaceră, carii n-au celariu, nici jîcniţă, şi Dumnezău hrăneaşte pre ei. Cu cît mai vîrtos sînteţ  voi osebiţi decît pasările. Dară cine den voi, grijind, poate să adaogă preste vîrstă Iui un cot? Deci deaca nu puteţ nid cel mai puţin a face, dară de cealealalte ce grijiţi? Socotit crinii cum crescu: nu ostenescu, nid torc. Şi zic voao că nici Solomon, întru toată slava Iui, s-au îmbrăcat ca unul dentru aceastea. Iară de iarba, astăzi în cîmpu fiind şi mîine în cuptoriu aruncîndu-se, Dumnezău aşa îmbracă, cu cît mai vîrtos pre voi, puţin credincioşi?  Şi voi nu căutareţ ce veţ mînca sau ce veţ bea, şi nu văînşălareţ. Că toate aceastea limbile lumii le caută, iară Tatăl vostru ştie că vă trebuie seu aceastea. Ce ceareţ împărăţia lui Dumnezău, şi toate aceastea să vor adaoge voao. Nu te teame, turmă mică, că au binevrut Tatăl vostru să dea voao împărăţia.  Vindeţ avuţia voastră
şi daţ milostenie;faceţ voao pungi nevechite, comoară nescăzută în ceriuri, unde furul nu să apropie, nici moliile o strică. Că unde iaste comoara voastră, acolo va fi şi inema voastră.  Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile aprinse; Şi voi, aseamene cu oamenii carii aşteaptă pre domnul lor, cînd să va scula de la nuntă, ca, venind şi sunînd,  numaidecît  vor  deschide lui. Fericit slugile acealea pre carii, venind domnul, va afla priveghind. Adevăr zic voao, că să va încinge şi-i va aşăza pre ei, şi viind va slujî lor. Şi de va veni la a doaua strajă, şi la a triia strajă va veni, şi-i va afla aşa, fericit sînt slugile acealea. Iară aceasta să ştiţ: că de ară şti stăpînul casei în care ceas furul va veni, ară priveghea şi n-ar lăsa să-i sape casa lui. Deci şi voi fiţ gata, că, în ceasul care nu gîndit, Fiiul Omenesc va veni”.  Zise Petăr Lui: „Doamne, noao zid pilda aceasta au tuturora?” Şi zise Domnul: „Oare cine iaste cel credincios diregăto-riu al casei şi înţelept, pre carele îl va pune domnul preste slujba lui, să dea. Ia vreame, merticul?  Fericit sluga aceaea carele, viind domnu-său, afla-I-va făcînd aşa. Adevărat zic voao că preste toată avuţia Iui va pune pre el.  Iară de va zice sluga aceaea 45 intru inema lui:'Pesti-va domnul mieu a veni', şi va înceape a bate slugile şi slujnicele, a mînca, şi a bea, şi a să îmbăta;  Veniva domnul slugii aceluia în zi carea nu-l aşteaptă şi în ceasul carele nu-l ştie, şi-l va tăia în doao şi partea lui cu necredindoşii va pune.  Iară sluga aceaea carele ştie voia domnu-său, şi negătindu-se şi nefăcînd voia lui, mult să va bate.  Iară cela ce nu 48 ştie, şi făcînd vreadnice de bătăi, bate-să-va puţin; şi la tot căruia i s-au dat mult, mult să va ceare de la el, şi la cine au pus mult, mai mult vor ceare de la el.  Foc am venit 49 să puiu pre pămînt, şî ce voiu de s-au aprin-su!  Ce botez am a Mă boteza şi cum Mă 50 cuprinzu pînă cînd să vor săvîrşi!  Vă 51 pare că am venit să dau pace pre pămînt? Ba, zic voao, ce numai împărţeala.  Că 52 vor fi de acum cinci într-o casă, împărţit: trei spre doi şi doi spre trei.  Că să va împărţi tată pre fecior, şi fecior spre tată, mumă spre fată, şi fată spre mumă, soacra spre noru-sa, şi nor spre soacra ei”.  Şi 54 zicea şi mulţimei: „Cînd vedeţ nuor ieşind de la apus, numaidecît ziceţ 'ploaie vine', şi să face aşa.  Şi cînd suflă austru ziceţ că 55 'zăduh va.fi', şi va fi.  Făţarnicilor! Faţa 56 pămîntului şi a ceriului ştiţ ispiti, dară vreamea aceasta cum nu ştiţ ispiti?  Ce 57 nu judecaţi dară şi înşivă întru voi ce e dirept?  Pentru că în ce chip mergi cu pîrişul tău cătră domn, pre cale dă prilej să te izbăveşti de el, ca nu cîndai să te tragă cătră judecătoriu, şi judecătoriul te va da temniceariului, şi temniceariul te va arunca în temniţă.  Zic ţie: Nu vei ieşi de acolo 59 pînă nu vei plăti şi fileariul cel de apoi”.

CAP XIII

      Era unii, într-aceaea vreame, spuindu-l Lui pentru galileiani, al cărora sînge Pilat au mestecat cu jîrtvele lor.  Şi răspunzînd Iisus, zise 2 lor:„Au va să pare ca galileianii acestea mai păcătoşi au fost de toţi galileianii, că ca aceastea au păţit?  Nicecum, 3 zic voao, ce, de nu vă veţ pocăi, aşea veţ peri cu toţi.  Sau acei 18, preste carii căzu tumul în Siluam şi omori pre ei, pare-vă că acestea mai greşit era de toţi oamenii carii lăcuiesc în Ierusalim?  Nu, zic voao, 5 ce, de nu vă veţ pocăi, toţi aşijderea veţ peri”.  Şi zicea şi aceasta pildă: „Un 6 smochin avea oarecine în via lui sădit şi veni căutînd rod într-însul, şi nu află. Şi zise cătră viariu:  'Iată, trei ani viiu căutînd 7 roadă în smochinul acesta, şi nu aflu. Taie-l pre el, căci şi pămîntul îl cuprinde în deşărt*. Iară el, răspunzînd, zise lui: [802] 'Doamne, lasă pre el încă în cest an, pînă voiu săpa Imprcgiurul lui şi voiu pune gu-9 noiu.  Cîndai va face roadă, lasă-l; iară să nu, tăia-I-vei pre dînsul la cea viitoare 10 vreame**'.  Şi era învăţînd într-una de sili nagoguri tn sîmbete.  Şi iată, o muiare era avînd duhul neputinţei de 18 ani, şi era gîrbovă, cît nu să putea să să îndirepteaze nicedecum. Şi văzînd pre ea, Iisus chemă-o şi zise ei:„Muiare, slobozitu-te-ai den boala ta”. Şi puse pre ea mînile şi îndată să îndirepta şi lăudă pre Dumnezeu. Şi răspunzînd mai-marele sinagogului, bănuind căci o vindecă sîmbăta Iisus, zicea mulţimei: „Şase zile sînt întru carele să cade a lucra, deci într-aceastea viind vă veţ vindeca, şi nu în ziua sîmbetei”. Răspunse dirept aceaea tui Domnul şi zise:,. Făţarnicilor, fieştecarele de voi sîmbăta au nu dezleagă boul lui sau asinul de la iasle, şi-l duce (Ici adapă? Iară aceasta, fata lui Avraam fund, carea o au legat satana, iată, de 18 ani, au nu să cădea a să dezlega den legătura aceasta în zi de sîmbăta? Şi aceastea zicînd £1, să ruşina toţi ceia ce să punea împotriva Lui, şi toată mulţimea să bucura de toate ceale slăvite ce să făcea de El. Şi zicea: „Cu ce e aseamene împărăţia Iui Dumnezeu şi cu ce o voiu asămăna ea? Aseamenea iaste grăunţului de muştariu, carele, luînd omul, l-au pus în grădina lui, şi crescu şi să făcu copaciu mare şi pasările ceriului încuibuiră în ramurile lui**. Şi iară zise:„Cu ce voiu asămăna împărăţia lui Dumnezău? Aseamene iaste aluatului carele, himdu-I, muiarea ascunse în făină de trei măsuri, pînă să dospi toată”. Şi îmbla pren oraşă şi sate, învăţînd, şi cale făcînd în Ierusalim. Şi zise oarecine cătră EI: „Doamne, au puţini sînt ceia ce să spăşesc?” Iară El zise cătră ei: „Nevoiţi-vă a întră pren poarta cea strimtă, că mulţi, zic voao, vor cerca să între şi nu vor putea. Dar cînd să va scula stăpînul casii şi va încuia uşa, şi veţi Inceape afară a sta şi a bate în uşă, zicînd:'Doamne, doamne, deschide noao!' Şi răspunzînd, va zice voao:'Nu vă ştiu pre voi de unde sînteţi1. Atuncea veţi înceape a zice:'Mîncat-am înaintea ta şi am băut, şi în uliţele noastre ai învăţat*. Şi va zice:'Zic voao, nu ştiu pre voi de unde sînteţi. Depărtaţi-vă de Ia mine toţi lucrătorii fără direptate'. Acolo va fi plîns şi scrtşnirea dinţilor, cînd veţi vedea pre Avraam, şi pre Isaac, şi prc Iacov, şi pre toţi prorocii întru împărăţia Iui Dumnezău, iară voi goniţi afară. Şi vor veni de Ia răsărit şi de la apus, şi dc la miazănoapte şi de Ia amiazăzi, şi vor sădea întru împără*ţia lui Dumnezău. Şi iată, sînt de apoi carii vor fi întîiu, şi sînt dentîi carii vor fi de apoi”.  Intr-aceaea zi să apropiară unii 31 den farisei, zicîndu-I: „Ieşi şi pasă de aicea, că Irod va să Te omoară”.  Şi zise lor: 32 „Mergînd ziceţi aceştii vulpi:'Iată, scoţ dracii şi vindecări fac astăzi şi mîine, şi a treia zi Mă voiu isprăvi*.  Insă Mi se cade 33 astăzi şi mîine, şi după aceaea a face cale, că nu se tîmplă să piaie prorocul afară de Ierusalim.  Ierusalime, Ierusalime, omorîtoriul prorocilor şi cel ce ai ucis cu pietri pre cei trimişi la tine, de cîte ori vruiu să adun feciorii tăi, cum adună găina puii ei supt aripi, şi nuţaijvrut.  Iată, lasă-să voao 35 casa voastră pustie, şi zic voao că nu Mă veţi vedea pre Mine pînă va veni cînd veţi zice:'Blagoslovit Cela ce vine întru numele Domnului!*”

CAP XIV

      Şi fu cînd întră El într-o casă a 1 unuia den boiarii fariseilor, sîmbăta, să mănînce pîine, şi ei îl lua aminte pre El.  Şi iîtă, un om 2 bolnav de idropică era înaintea Lui. Şi răspunzînd Iisus, zise cătră legiuitori şi 3 farisei, zicînd: „Au slobodu e sîmbăta a vindeca?”  Iară ei tăcură. Şi apucîndu-I, 4 vindecă-l pre el şi-l lăsă.  Şi răspunzînd 5 lor, zise: „A căruia den voi asinul sau boul va cădea în fintînă, au nu-l va trage numaidt în zi de sîmbăta?”  Şi nu putu să răspunză 6 Lui cătră aceastea.  Şi zicea pildă cătră 7 chemaţi, luînd aminte cum alegea şăderile dendiu, zicînd lor:  „Cînd vei fi chemat 8 de cineva la nuntă, nu sădea la locul cel dentîiu, ca nu cumva să fie chemat de dînsul altul mai cinstit dc tine.  Şi viind 9 carele şi pre tine şi pre acela au chemat, va zice ţie: Dă locul cestuia!' Şi atuncea vei înceape, cu ruşine, locul cel mai de apoi a ţinea.  Ce, cînd vei fi chemat, mergi si 10 şăzi Ia locul cel den jos, ca, cînd va veni cela ce te-au chemat,zice-va ţie: 'Priatene, mutate mai sus!' Atuncea-ţ va fi cinste înaintea celor ce şăd cu tine.  Că tot cela ce să va 11 înălţa smeri-să-va, şi cela ce să va pleca înălţa-să-va”.  Şi zicea şi celuia ce-L chemase pre El:„Cînd faci prînz sau cină, nu chema priatenii tăi, nici fraţii tăi, nid rudeniile tale, nid vecini bogaţi, să nu cînd va te cheame şi ei pre tine şi-ţ va fi ţie împrumut.  Ce, cînd fad ospăţ, cheamă pre 13 săracii, pre sluţi, şchiopi, orbi.  Şi fericit vei fi, căci n-au cu ce-ţ răsplăti, că ţi să va răsplăti ţie întru înviarea direpţilor”. Iară aceastea auzind unul den ceia ce sădea 15 cu El, zise Lui: „Fericit cela ce mănîncă
[line  întru împărăţia lui Dumnezău!” ară El zise lui: „Un om oarecare făcu cină 16 mare şi chemă mulţi.  Şi mînă pre 17 sluga lui la ceasul cinei să zică chemaţilor:  'Veniţi, că iată, gata sînt toate!' [803] Şi începură toţi într-un chip a să apăra; cel dentîiu zise lui:'Ţarină am cumpărat şi-m trebuie să ies să o văzu, rogu-te să mă aibi mîntuit*. Şi altul zise:'Părechi de boi cumpărat-am, 5, şi voiu mearge să-i ispitescu pre ei, rogu-te aibi-mă mîntuit*. Şi altul zise:'Muiare am luat spre nuntă şi pentru aceaea nu pociu veni*. Şi înturnîndu-să sluga aceaea, spuse domnu-său aceastea. Atuncea, raîniindu-să, stăpînul casei zise slugii lui:'Ieşi curind la uhţe şi în cărările cetăţii; şî cerşătorii, şi ciungii, şi şchiopii, şi orbii adu-i acicea'. Şi zise sluga ^Doamne, făcutu-s-au cum ai poruncit şi încă mai iaste Ioc*. Şi zise domnul cătră slugă: 'leş la drumuri şi la îngrădiri şi-i îndeamnă să între ca să să împle casa mea*. Că zic voao că: Niciunul den bărbaţii aceia ce era chemaţi vor gusta de cina mea”. Mergea într-aceaea cu EI mulţime multă şi, întorcîndu-Să, zise cătră ei: „Vericine vine cătră Mine şi nu urăşte pre tată-său şi pre muma, şi muiarea, şi feciorii, şi fraţii, şi surorile, încă şi sufletul lui, nu poate ucenicui Mieu să fie. Şi cine nu poartă crucea sa şi vine după Mine nu poate să fie ucenicui Mieu. Că cine dentru voi va vrea să zidească un tumu, au nu va sădea mainte să-ş socotească cheltuiala, de are ceale de săvîrşit? Că nu cîndva, puind el temelia şi neputîndu-l săvîrşi, to ţi ceia ce-l vor vedea vor înceape a-ş bate joc de el, Zicînd că: 'Acest om începu a zidi şi nu putu săvîrşi'. Sau care împărat, mergînd să să bată cu alt împărat, au nu va sădea mainte să să sfătuiască, oare putea-va cu zeace mii să să timpine cu cela ce vine asupra lui cu doaozeci de mii? Iară de nu, încă fiind el departe, solie trimiţînd, să roagă de pace. Deci aşa, fieştecarele den voi, carele nu să va lepăda de toată avuţia Iui, nu poate fi ucenicul Mieu.  Bună e sarea, iară de sarea să va nebuni, cu ce să va săra? Nice în pămînt, nici în gunoiu nu-i bună, afară leapădă pre ea. Cine are urechi de auzirea, să auză”.

CAP XV

Şi era apropiindu-să la El toţi vameşii şi păcătoşii, să auză pre El. Şi cîrtiia fariseii şi cărturarii, zicînd că: „Acesta pre păcătoşi priimeaşte şi mănîncă cu ei”. Şi grăi cătră ei pilda aceasta, zicînd: „Care om dentru voi, avînd o sută de oi şi pierzînd una dentru eale, au nu va lăsa ceale noao-zeci şi noao în pustie şi va mearge după cea  pierdută, pînă o va afla?  Şi afUndu-o, o  pune spre umărul Iui, bucurîndu-să. ■ Şi venind acasă, cheamă priatenii şi vecinii, zicînd lor: *Bucuraţi-vă cu mine, că am
aflat oaia mea cea pierdută!'  Zic voao că 7 aşa va fi bucurie în ceriu de un păcătos ce să pocăiaşte, decît de noao zeci şi noao de di-repn, cărora nu le trebuiaşte pocaanie.  Sau 8 care muiare, avînd zeace drahme, de va piarde o drahmă, au nu va aprinde lumina şi va mătura casa, şi va căuta cu deadinsu pînă o va afla?  Şi aflîndu-o, chema-va 9 priatenile şi vecinile, zicînd:'Bucuraţi-vă cu mine, că am aflat drahma carea am pierdut!'  Aşa zic voao, bucurie iaste înaintea 10 îngerilor lui Dumnezău pentru un păcătos pocăit”.  Şi zise: „Un om avea doi feciori. 11 Şi zise cel mai tînăr den ei tătîne-său: 12 'Tată, dă-mi partea ce mi se cade de avuţie*. Şi împărţi lor avuţia.  Şi nu după multe 13 zile, adunînd toate, feciorul cel mai mic şi să duse într-o ţară departe şi acolo răsipi avuţia Iui, vieţuind.  Şi cheltuind el toate, 14 fu foamete mare în ţara aceaea şi el începu a să lipsi.  Şi mearse de se lipi de un lăcuitoriu acelui ţinut, şi trimise pre el în cîmpul său să pască porcii.  Şi poftiia 16 să împle pîntecele său de roşcovi ce mînca porcii, şi nime nu-i da lui.  Deci, viindu-ş 17 în fire,zise:'Cîţi năimiţi ai tătîne-mieu să satură de pîine, iară eu pieiu de foamei Scula-mă-voiu de mă voiu duce la tatăl 18 mieu şi voiu zice lui:'Tată, greşit-am spre ceriu şi înaintea ta.  Şi de-acum nu sînt 19 harnic să mă chem fiiul tău. Fă-mă ca unul den năimiţii tăi*.  Şi sculîndu-se, veni 20 cătră tatăl lui; şi încă fiind el departe, văzu pre el tatăl lui şi i să făcu milă; şi, alergînd, căzu preste grumazii lui şi-I sărută pre el. Şi zise fui feciorul:'Tată, greşit-am spre 21 ceriu şi înaintea ta, şi de-acum nu sînt harnic să mă chem fiiul tău'.  Şi zise tatăl 22 cătră slugile sale:'Aduceţi podoaba cea dentîiu şi-l îmbrăcaţi pre el, şi daţi inel în mîna lui, şi încălţăminte în picioare.  Şi, 23 aducînd viţelul cel hrănit, giungheaţi-l şi, mîncînd, să ne veselim;  Că acesta fiiul 24 mieu era mort şi învie, şi pierdut era şi să află'. Şi începură a să veseli.  Iară feciorul lui cel mai mare era în dmp şi, venind, să apropie de casă, auzi dntece şi jocuri. Şi chemînd pre unul den feciori, întrebă ce 26 să fie aceastea.  Iară el zise lui că:'Fratele tău au venit şî i-au jungheaţ tatăl tău viţelul cel îngrăşat, căci sănătos I-au priimit pre el'.  Şi să mînie şi nu vru să între;iară 28 tatăl lui, ieşind,ruga pre el.  Iarăel,răspunzînd, zise tătîne-său:'Iată, atîţea ani slujăsc ţie şi nidodinioară porunca ta n-am trecut, şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu priatenii miei. Iară cînd fiiul tău acesta, carele mîncă [804] avuţia ta cu curvcle, veni, jungheaş lui viţelui cel îngrăşat'.  Iară el zise lui:'Fiiule, tu în toată vreamea eşti cu mine, şi toate ale meale ale tale sînt.  A ne veseli şi a ne bucura să cădea, căci fratele tău acesta mort era şî în vise, şi pierdut era şi să află1

CAP XVI

Şi zicea şî cătră ucenicii Lui:,,Era un om bogat carele avea un diregă -toriu casei şi acesta fu pîrît Ia el că răsipeaşte avuţia lui. Şi chemînd pre el, zise lui:'Ce auz aceasta de tine? Dă samă de diregătoria ta, că nu  vei putea mai mult a fi diregătoriu*. Şi zise întru sine diregătoriul casei:'Ce voiu face, că domnul mieu ia diregătoria de la mine? A săpa nu pociu, a ceare ruşine mi-e.  Ştiu ce voiu face ca, pentru cînd mă voiu schimba de diregătorie, să mă priimească  în casele lor*. Şi chemînd cîte unul pre fieştecarele den datornicii domnului său, zise celui dentîiu:'Cu cît eşti datoriu domnu-mieu?' EL zise:'Cu 100 de măsuri de untdelemn*. Şi zise Iui: 'Priimeaşte-ţi scrisoarea şi şăzi numaidedt de scrie cincizeci'.  Iară după aceaea zise altuia:'Dară tu cu cît eşti datoriu?* Iară el zise:'Cu o sută de măsuri de griu*. Şi zise lui:'Ia-ţi scriptura  ta şi scrie 80'. Şi lăudă domnul pre diregătoriul nedireptăţii, că înţelepţeaşte au făcut. Că fiii veacului acestuia mai înţelepţi  sînt decît fiii luminii în neamul lor. Şi Eu voao zic: Faceţi-vă voao priatini den mamona nedireptăţii, ca, cînd veţ săvîrşi-vă, să vă priimească pre voi în corturile ceale de veaci. Cine-i cred in dos în puţin şi Ia mult e credincios; şi cine-i nedirept în puţinei şi în mult e nedirept. Deci de nu fuset cre-dindoşi  întru  nedireptul mamona, cea adevărată cine voao va creade? Şi deaca nu fuset credincioşi întru cel strein, dară ce-i a voastră cine vă va da? Nid o slugă nu poate sluji Ia doi domni, că sau pre unul va uri şi pre altul va îndrăgi, sau de unul să va ţinea şi de celalalt va huli. Nu veţ putea sluji lui Dumnezău şi lui mamona”. Şi auzind aceastea toate şi fariseu; iubitori de argint fiind, şi-ş bătea gioc de El. Şi zise lor: „Voi sînteţ carii vă direptăţi pre voi înaintea oamenilor, iară Dumnezău ştie inimile voastre; că cea înălţată la oameni, uriciune  iaste  înaintea  lui Dumnezău. Leagea şi prorocii—pînă Ia Ioan;de atuncea împărăţia lui Dumnezău să binevesteaşte şi tot la aceaea să sileaşte. Iară mai lesne iaste ceriului şi pămîntului a treace, decît den Leage o certă să cază.  B Tot cine-ş va lăsa muiarea lui şi va lua alta, preacurveaşte; şi tot cine va lua lăsată de bărbat,preacurveaşte.  Şi era un om
oarecare bogat şi să îmbrăca în mohorît şi cu vison, veselindu-se în toate zile, luminat. Şi oarecare sărac, anume Lazar, carele zăcea înaintea uşii lui, zgăibos. Şi poftiia să să sature de fărimele ce cădea den masa bogatului, ce şi cîinii veniia şi Ungea zgaibe-Ie Iui. Fu de muri cerşitoriul, şi-l dusără îngerii în sînul lui Avraam. Muri şi bogatul şi-l îngropară. Şi în iad, rădicînd ochii lui, fund în mund, văzu pre Avraam de departe şi pre Lazar în sînul lui. Şi el stri-$nd zise: Părinte Avraame, miluiaşte-mă şi trimite pre Lazar ca să întingă vîrful deagetului in apă şi să stimpcre limba mea, că mă chinuiesc întru această văpaie!' Şi zise Avraam:'Fiiule, adu-ţi aminte că ţe-ai luat tu binele tău în viaţa ta, şi Lazar aşijde-rea răul, iară acum el să mîngîie, iară tu te munceşti. Şi prespre toate aceastea,între noi şi între voi prăpastie mare s-au întărit, ca cei ce ar vrea sa treacă de acicea la voi nu pot, nice de acolo să treacă cătră noi*. Iară el zise:'Rogu-te, dară, părinte, ca să trimet pre el în casa tătîne-mieu, Că am cinci fraţi, ca să mărturisească lor, ca să nu vie şi ei într-acest loc de muncă'. Zise Avraam lui:'Au pre Moisi şi pre proroci; asculte-i pre ei*. Iară el zise:'Ba, părinte Avraame, ce de ar mearge cineva den morţi cătră ei, s-ar pocăi*. Şi zise lui: 'De nu vor asculta pre Moisi şi pre prorod, nid de s-ar scula cineva den morţi vor asculta”*.

CAP XVII

      Şi zise cătră ucenicii Săi: „Fără putinţă iaste să nu vie zmintealele, kJV iară vai aceluia pen carele vin! kttJJ Mai bine ară fi Iui o piatră de ară zăcea prejur grumazii lui şi să să arunce în mare, decît să smintească pre unul de ceşti mai mid. Feriţi-vă pre voi! De va greşi ţie fratele tău, ceartă pre el, şi de să va pocăi, iartă lui. Şi de şapte ori în zi de va greşi ţie şi de şapte ori de să va întoarce Ia tine zicînd:'Căiescu-mă*,—iar-tă-i Iui”. Şi ziseră apostolii Domnului: Adaoge-ne credinţă”. Şi zise Domnul: De aţ avea credinţă ca un grăunţ de muş-tariu,zicere-aţ murului acestuia:*Dezrădăd-nează şi te sădeaşte în mare', şi ară asculta pre voi. Carele dentru voi, avînd o slugă, arind sau păscînd, şi venind den dmpu, zice-i-va numaidedt:'Vino de şăzi*? Şi a|u] nu-i va zice Iui:'Găteaşte-mi ceva să cin şi, incingîndu-te. slujeaşte-mi pînă voiu mînca şi voiu bea, şi după aceaea vd mînca şi vei bea şi tu1 ? Au doară îi va avea har slugii aceiia căce-i făcu ceale ce era porundt lui? Nu mi se pare. Aşa şi voi, cînd faceţ toate cealea ce-s poruncite voao, ziceţ că: 'Slugi ne-treabnice sîntem, că ce sîntem datori să [805] facem, făcut-am*”. Şi fu cînd mergea El in ierusalim, şi El trecea pre mijlocul Samăriei şi a Galileei, Şi întrînd EI într-un sat, tîmpinară pre EI zeace bărbaţi stricat, carii statură de departe, Şi ei rădicară glas, zicînd:„Iisusc, învăţătoare, miluiaşte pre noi”. Şi văzînd, zise lor: „Meargeţ şi vă arătat pre voi preoţilor”. Şi fu cînd mergea ei, să curăţiră. Iară unul dentr-înşii, văzînd că s-au vindecat, să înturna, cu glas mare slăvind pre Dumnezău. Şi căzu cu faţa la picioarele Lui, mulţămind Lui. Şi acela era samarinean. Şi răspunzînd Iisus, zise: „Au nu zeace să curăţiră? Dară cei noao unde-s? Nu să aflară să să în toarne, să dea slavă lui Dumnezău, fără numai acest strein de neam?” Şi zise Iui: “Scoală de pasă, credinţa ta te mîntui”. Şi întrebat fiind de farisei cînd va veni împărăţia hii Dumnezău, răspunse lor şi zise: „Nu va veni împărăţia lui Dumnezău, să o poată lua aminte. Nici vor zice 'Iată acicea sau iată acolo*. Că, iată, împărăţia lui Dumnezău înlăuntrul vostru iaste”. Şi zise cătră ucenici: „Veni-vor zile cînd veţ pohti una den zilele Fiiului Omenesc să vedeţ, şi nu veţ vedea. Şi vor zice voao: 'Iată cicea sau iată acolo'î nu meargeţi, nici îmbiat după aceia. Pentru că în ce chip fulgerul care fulgeră den cel de supt ceriu, la cel de desupt ceriu luminează, aşa va fi Fiiul Omenesc în ziua Lui. Iară întîiu I să cade Lui multe a păţi şi a fi izgonit de ruda aceasta. Şi cum au fost în zilele lui Noe, aşa va ii şi în zilele Fiiului Omenesc. Mînca, bea, în-sura-să, şi să mărita, pînă în care zi'întră Noe în corabie, şi veni potopul şi pierdu pre toţ. Aşijderea şi precum au fost în zilele lui Lot: mînca, bea, vindea, cumpăra, sădiia, făcea case. Iară în ce zi ieşi Lot den Sodom, ploo foc şi piatră pucioasă den ceriu şi pierdu pre toţi. Ca aceastea vor fi în ziua în carea şi Fiiul Omenesc Să va arăta. Intr-aceaea zi, carele va fi în pod, şi vasele hii în casă, să nu să pugoară să le ia, şi cel den cîmpu, aşijderea,să nu să întoarne înapoi.  Aduceţi-vă aminte de mu iarea lui Lot. Cine va căuta sufletul lui să-l mîntuiască piarde-l-va, şi cine va piarde pre el învia-l-va. Zic voao: într-acea noapte fi-vor doi într-un pat, unul să va lua şi altul să va lăsa. Doao vor măcina împreună, una să va lua şi alta să va lăsa”. Şi răspunzînd, zisără Lui: „Unde, Doamne?” El zise lor: „Unde va fi trupul, acolo să vor * aduna vulturii”.

CAP XVIII

      Iară zicea şi pildă lor, că să cade 1 lor în toată vreamea a să ruga şi a nu să leni,  Zicînd: „Un judecătoriu era într-un oraş, de Dumnezău netemîndu-să şi de om neruşi-nîndu-sa.  Iară era, în oraşul acela, o muiare văduvă şi veniia la el zicînd:'Izbindeaş-te-mă despre pîrîşul mieu*.  Şi nu vru în 4 multă vreame, iară după aceaea zise întru eluş:*Săvai că nu mă tem de Dumnezău şi de om nu mă ruşinez,  Iară pentru că-m 5 face dodeială văduva aceasta, izbîndi-voiu pre ea, ca nu pînă la săvîrşit venind să-m facă supărare*.  Zise Domnul:'Auziţi ce 6 zice judecătorii! nedireptăţii!*  Iară Dumnezău au nu va face izbînda aleşilor Lui, carii strigă la El ziua şi noaptea, şi îndelun-gînd mînia preste ei?  Zic voao că va face 8 izbînda lor de sîrg. însă cînd va veni Fiiul Omenesc, oare afla-va credinţă pre pămînt?” Şi zise pilda aceasta cătră urni carii să nădejduia întru sine a fi direpţi şi defăima pre alţii:  „Doi oameni mearsără în besearică să să roage, unul dentru ei fariseu şi altul vameş.  Fariseul, stînd deusebi, 11 aşa să ruga 'Doamne, mulţămescu-Ţi că nu sînt ca ceialalţi oameni jăhuitori, nedirepţi, preacurvari,  sau  ca  şi  acest mitarnic. Postescu-mă de doao ori în săptămînă, dau 12 a zeace a den toate cîte dştig'.  Iară mitarnicul, departe stînd, nu vrea nid ochii să rădice cătră ceriu, ce bătea pieptul lui zicînd:'Doamne,  iartă  mie păcătosului!* Zic voao că mai îndireptat pogori acesta în 14 casa lui decît cela, că tot cela ce să înalţă pre sine pleca-să-va, iară cela ce să pleacă pre sine înălţa-să-va”.  Şi aducea la El 15 şi pruncii, ca de ei să Să atingă. Iară văzînd ucenicii, certară pre ei.  Iară Iisus chemînd pre ri, zise: „Lăsat copiii să vie cătră Mine şi nu-i oprireţi, că unora ca acestora
iaste împărăţia lui Dumnezău.  Adevăr 17 zic voao: Cine nu va priimi împărăţia lui Dumnezău ca copilul, nu va întră întru ea”. Şi întrebă pre El unul den boiari, zicînd: 18 „învăţătoriule bune, ce voiu face, viaţa veacinică să moştenescu?”  Şi zise Iisus 19 lui: „Ce Mă zici bun? Nime nu e bun, fără numai unul Dumnezău.  Poruncile ştii: 20 Nu preacurvi, nu omorî, nu fura, nu mărturisi  strimbu, cinsteaşte pre ta'tău şi pre  mumă-ta”.  Iară el zise: „Aceastea 21 toate le-am păzit den tinereaţele meale”. Iară auzind aceastea Iisus, zise lui: „încă 22 una-ţ lipseaşte. Toate cîte ai, vinde şi împărţi  săracilor  şi vei  avea comoara în ceriu; şi vino de îmbla după Mine”. Iară el, auzînd aceastea,foarte să întrista, 23 că era bogat foarte.  Şi văzînd pre el 24 Iisus întristat făcîndu-să, zise: „Cum cu [806] anevoie vor întră carii au bani la împărăţia lui Dumnezău! Că mai lesne iaste cămila pren urechile acului să treacă, decît bogatul întru împărăţia Iui Dumnezău să între”. Iară carii auziră aceastea ziseră: „Dară cine să poate să să spăşească?” Iară £1 zise: „Ceale ce nu să pot la oameni, să pot de la Dumnezău”.  Şi zise Petr: „Iată, noi am lăsat toate şi am venit după Tine”. Iară El zise lor: „Adevărgrăiesc voao, că nime nu iaste carele au lăsat casa, sau părinţii, sau fraţii, sau muiarea,sau feciorii pentru împărăţia lui Dumnezău, Care nu va hia cu mai multe părţi în vreamea aceasta, şi în veacul cel viitoriu, viaţa veacinicî”. Şi luînd pre cei 12, zise cătră ei: “Iată, suim în Ierusalim şi să vor împlea toate ceale scrise pren proroci Fiiului Omenesc. Că să va da limbilor şi să va batgiocuri, şi să va ocări, şi să va scuipi.  Şi bătîndu-L, II vor omori pre El, şi a treia zi va învia”. Iară ei nemică de aceastea înţeleasără şi era cuvîntul acesta ascuns de ei şi nu cunoştea cealea ce să grăiia. Şi fu cînd să apropie El în Erihon,un orb şădea lîngă cale, cerind. Şi, auzind mulţime t re cînd, întreba ce va să fie aceasta?  Şi-i spuseră lui că Iisus Nazareneanul treace. Şi striga zicînd: „Iisuse, Fiiul  lui David, miluiaşte-mă”. Şi ceia ce mergea înainte certa pre el să tacă, iară el mai vîrtos strigă: ..Kiiul lui David, miluiaşte-mă”. Şi ştirul Iisus, porund să-l aducă pre el Ia Sine; apropiindu-se de El, întreba pre dînsul, Zicînd: „Ce vei să fac ţie?” Iară el zise: „Doamne, să văz”.  Şi Iisus zise lui: „Vezi! Credinţa ta te mîntui pre tine”. Şi îndată văzu, şi mergea după El, slăvind pre Dumnezău. Şi toată mulţimea văzînd, deaderă laudă
mi Dumnezău.

CAP XIX

Şi  întrînd,  trecea Icrehonul, Şi iată un om, pre nume chemîn-tV?l| du-se Zachcu, şi el era mai-mare  Miă vameşilor, şi acesta crabogat. Şi ■ ■■1 căuta să vază pre Iisus cine iaste, şi nu putea de mulţime, că de stat mic era.  Şi alergînd înainte, să sui într-un smochin, ca să-L vază pre El, că pre acolea vrea să  treacă. Şi cum sosi la acel loc, căutînd Iisus, văzu pre el şi zise lui:„Zachee, gră-beaşte dc te pogoară, că astăz în casa ta Mi  să cade a mînea”.  Şi grăbind, pogori  şi-L priimi pre El bucuros. Şi văzîndu-L, toţi drtiia, zicînd că Ia un om păcătos au  întrat să poposască. Şi stînd Zacheiu, zise cătră Domnul: „Iată, giumătate de averile meale, Doamne, dau săracilor şi, de al cuiva ceva am năpăstuit, da-l-voiu cu patru părţi”. Şi zise cătră el Iisus. că: „Astăzi să făcu mîntuirea casei aceştiia, pentru ce şi el fecior lui Avraam iaste. Că
veni Fiiul Omenesc să caute şi să mîntuiască pre cel ce era perit”.  Şi auzind ei 11 aceastea, adăogînd, zise pildă, pentru că era aproape de Ierusalim şi li să părea lor că numaidedt va să să arate împărăţia Iui Dumnezeu.  Zise dară:„Un om de bună 12 rudă mearse într-o ţară departe să-ş ia lui împărăţie şi să să întoarne.  Şi chemînd 13 zeace slugi ale lui, deade lor zeace grivne şi zise cătră ei:*Neguţătoriţi-vă pînă voiu veni1.  Iară orăşanii lui urîia pre el şi 14 trimiseră solie după el, zicînd: *Nu vom pre acesta să împărăţască preste noi*.  Şi fu 15 cînd să înturna el, luînd împărăţia, şi zise să cheame la el slugile aceastea cărora le de-deasc argintul, ca să ştie cine ce au neguţătorii.  Şi veni cel dentîiu, zicînd:'Doamne, 16 grivna ta au lucrat zeace grivne*.  Iară el 17 zise lui:'Bine-i, slugă bună, că întru puţin fuseş credincios, aibi puteare preste zeace oraşă*.  Şi veni al doilea,zicînd:'Doamne, 18 grivna ta au făcut cinci grivne'.  Şi zise 19 şi acestuia:'Şi tu fii preste cinci oraşă*. Şi altul veni, zicînd:'Doamne, iată grivna 20 ta care o aveam, pusă în măhramă.  Că 21 m-am temut de tine, că om mănios eşti, iai ce n-ai pus şi se aceri ce n-ai sămănat'.  Şi 22 zise Iui: 'Den gura ta te voiu judeca, slugă rea. Ştiuşi că om mînios sînt, iau care n-am pus şi secerînd care n-am sămănat;  Şi 23 pentru ce n-ai dat argintul mieu la masa schimbătorilor? Şi eu, viind, cu camătă aş fi făcut pre el*.  Şi celor ce sta zise: 'Luat 24 de la el grivna şi daţi celuia ce are zeace grivne'.  Şi ziseră lui:'Doamne, acela are 25 zeace grivne*.  'Că zic voao că a tot celuia 26 ce are da-i-să-va, iară de la cela ce n-are, şi ce are lua-să-va de Ia el.  Insă pizmaşii 27 miei, aceia carii nu mă vrură să împărătesc preste ei, aduceţi-i încoace şi-i jungheaţi înaintea mea*”.  Şi zicînd aceastea, mergea 28 înainte, suindu-Se în Ierusalim.  Şi fu cînd 29 Să apropie în Vithaghi şi Vithania, la munte ce să cheamă al Măslinilor, trimise doi den ucenicii Lui,  Zicînd: „Meargeţi în cel sat 30 ce vă e împrotivă, întru carele întrînd, afla-veţi mînz legat, preste carele nime niceodată om au şăzut. De z Ie gînd pre el, aduceţi-I. Şi să var întreba cineva pre voi:'Pentru ce 31 dezlegaţi?1, aşa ziceţi lui că:'Domnului tre-buiaşte*.  Şi mergînd cei trimeşi, aflară 32 cum Ie zisease lor.  Şi dezlegînd ei mînzul, 33 ziseră domnii lui cătră ei: 'Ce dezlegaş mînzul?*  Iară eiziseră:'Domnuluitrebuiaşte*. 34 Şi-l aduseră pre el Ia Iisus şi, aruncînd 35 veşmintele lor preste mînz, suiră pre Iisus deasupra..  Şi mergînd EI, aşternea veşmintele lor pre cale.  Şi apropiindu-Se El la 37 pogorişul Muntelui Măslinilor, începură toată [807] mulţimea de ucenici, bucurindu-se, a lăuda pre Dumnezău cu glas mare pentru toate puterile carele văzuse, Zicînd: „Blagoslovit Cel viitoriu împărat în numele Domnului! Pace în ceriu şi slavă întru ceale înalte!” Şi unii den farisei den mulţime ziseră Lui: „lnvăţătoriule, ceartă ucenicii Tăi!” Şi răspunzînd, zise lor: „Zic voao că: De vor acestea tăcea, pietrile vor striga”. Şi deaca apropie, văzînd oraşul, plînse de el, Zicînd că: „De ai fi ştiut şi tu, întru ziua ta aceasta, cealea ce-s cătră pacea ta! Iară acum ascunsu-s-au de ochii tăi. Că vor veni zilele preste tine, şi vor împ regi ura vrăjmaşii tăi şanţ ţie, şi te vorîncunjura, şi te vor strînge de toate părţile. Şi te vor asămănă cu pămîntul, şi feciorii tăi Intru tine, şi nu vor lăsa întru tine piatră preste piatră, pentru ce n-ai socotit vreamea socotealeitale”. Şi întrind în besearică, începu a scoate pre cei ce vindea într-însa şi cumpa r,i, Zicînd lor: „Scris iaste:'Casa Mea casă de rugăciune iaste*, iară voi o aţi făcut pre ea peşteră tîlharilor”. Şi era învăţînd m toate zilele în besearică. Iară mai-marii popilor şi cărturarii căuta să-L piarză pre El, şi cei de frunte a norodului. Şi nu afla ce-I vor face, că toată mulţimea să
ţinea de El ascultlnd.

CAP XX

Şi fu într-una de zilele acealea, Invă-ff^Jj ţînd El oamenii în besearică şi JtfVrl binevestind, să sculară asupră-I BJţJBJl mai-marii popilor şi cărturarii,îmI^Uti preună cu cei bătrîni, Şi grăiră cătră El, zicînd:„Spune noao cu a cui puteare faci aceastea, sau cine iaste carele Ţ-au  dat putearea aceasta”. Iară răspunzînd, zise cătră ci: „ Intreba-voiu şi Eu pre voi un  cuvînt, şi-M spuneţi:  Botezul lui Ioan den  ceriu era au de Ia oameni?” Iară ei cugetară întru eiş, zicînd că: „De vom zice: 'Den ceriu\ va zice:'Dară pentru ce n-aţi  crezut Iui?* Iară de vom zice:'De Ia oameni', toată mulţimea cu pietri ne vor ucide pre noi, c-au crezut că Ioan proroc  iaste”.  Şi răspunsără: „Nu ştim de unde  e”. Şi Iisus zise lor: „Nici Eu nu voiu spune voao cu a cui puteare fac aceastea”.  Şi începu a zice cătră mulţime pilda aceasta: „Un om sădi vie şi o deade pre ea lucrătorilor şi multă vreame fu departe. Şi la vreame, trimise cătră lucrători pre slugă, ca den roadă viii să-i dea lui. Iară lucrătorii, bătindu-l pre el, trimisără-l deşărt. Şi adaose a trimite altă slugă, iară ei, şi pre acela bă tind u-l şi batjocurindu-l, trimisără-l deşărt. Şi adaose a trimite al treile, iară ei şi pre acela, rănindu-l, scoasără-l afară. Şi zise domnul viii: *Ce voiu face? Trimite-voiu pre fiiul mieu cel iubit, doară, de vor vedea pre acesta, să vor ruşina*.  Şi văzînd pre el lucrătorii, cuget ară întru eiş, zicînd:' Acesta iaste moş-teanul; veniţi să omorim pre el, ca să fie a noastră moştenirea*.  Şi scoţîndu-l pre el 15 afară den vie, îl omoriră. Dară ce va face lor domnul viei?  Veni-va şi va piarde pre 16 lucrătorii acestea şi va da via altora”. Şi auzind, zisără: „Să nu fie!”  Iară El, căutind spre ei, zise:„Ce iaste, dară, ce c scris aceasta:'Piatra ceaea carea o lepădară ziditorii, aceaea s-au făcut în capul unghiului; Tot cela ce va cădea preste aceaea piatră, 18 frînge-să-va, iară preste carele va cădea.vîn-tura-l-va pre el'?”  Şi cerca mai-marii popilor şi cărturarii să-ş puie mînile preste EI într-acel ceas, şi să temură de oameni, că cunoscură că de ei zise pilda aceasta.  Şi 20 păzind, au trimis prilăstitori, făţărnicind pre sine a fi direpţi, ca să-L prinză pre El în cuvînt, ca să-L dea pre El împărăţiei şi puterii diregătoriului.  Şi-L întrebară pre 21 El, zicînd: „lnvăţătoriule, ştim că dirept zici şi înveţi, şi nu iai faţă, ce pre adevărat calea lui Dumnezău înveţi:  Cade-să noao 22 a da bir împăratului au ba?”  Iară Inţelegînd hicleşugul lor, zise cătră ei: „Ce Mă ispitiţi?  Arătaţi-M banul, al cui chip are 24 şi scriptură?” Şi, răspunzînd, zisără: „Al împăratului”.  Iară El zise lor: „Daţi dară 25 carele-s a împăratului, împăratului, şi carele sînt ale lui Dumnezău, lui Dumnezău. Şi nu putură să-L apuce pre El în cuvînt 26 înaintea mulţimei şi, mirindu-se de răspunsul Lui, tăcură.  Iară apropiindu-se unu 27 den saduchei (carii zicea împotrivă,înviare să nu fie), întrebară pre EI,  Zicînd: 28 „lnvăţătoriule, Moisi au scris noao:'De ară muri cuiva fratele, avînd muiare, şi acesta va muri fără feciori, ca să-i ia fratele hii muiarea şi să învie sămînţă fratelui său'. Deci era şapte fraţi şi cel dentîiu, luînd 29 muiare, muri fără feciori.  Şi fuo cel al 30 doile muiarea, şi acesta muri fără feciori. Şi al treilea o luo pre ea şi aşijderea, cîteşapte nu lăsară feciori şi muriră.  Iară mai 32 apoi de toţi, muri şi muiarea.  Dară, Ia 33 înviere, a căruia dentr-aceia va fi muiare, pentru că cîteşapte o avură pre ea muiare?” Răspunzînd Iisus, zise lor:„Fiii veacului 34 acestuia să însoară şi să mărită.  Iară 35 carii să vor destoinici a dobîndi acel veac şi a învierii den morţi, nici să vor însura, nid să vor mărita.  Nid pot să mai moară, aseamenea sînt cu îngerii, şi fui Iui Dumnezău sînt, fiind fiii învierii.  Iară că vor învia morţii, ţi 37 Moisi Încă au arătat asupra rugului, precum zice pre Domnul:'Dumnezăul lui Avraam, [808] şi Dumnezăul Iui Isaac, şi Dumnezăul lui Iacov*. Şi Dumnezău nu iaste al morţilor, ce al viilor, că toţi cu El trăiescu”. Iară răspunzînd unii den cărturari, ziseră: „Invăţătoriule, bine ziscş”. Iară deacii nu mai îndrăzniră să-L întreabe nemică. Şi zise cătră ei:„Cum zic pre Hristos a fi fiiul lui David? Şi acesta David zice în cartea psalomilor: 'Zise Domnul Domnului Mieu:'Şăzi de-adereaptaMea, Pînă voiu pune pre vrăjmaşii Tăi scaun supt picioarele Tale'.  Deci David cheamă pre EI Domnu, dară cum fiiu lui iaste?”  Iară auzind toţi oamenii, zise ucenicilor Săi: „Luaţi-vă aminte de cărturari, de cei ce vor a îmbla în podoabe, şi iubesc închinăciuni pren tîrguri, şi şăderile dentîiu în adunări, şi şăderile dentîiu la cini, Carii mănîncă casele văduvelor şi cu prilej lungu fac rugăciune;
acestea vor lua mai multă osîndă”.

CAP XXI

Caurind, văzu pre cei bogaţi arun-■ fiftg darurile lor [înj gazofilachiin.  n,^pa Văzu şi pre o văduo oarecarea şi jÎJiHaI săracă aruncînd acolo doi fileari.  ESbsS Şi zise:„Adevărat zic voao că vă-duoa cea săracă aceasta mai mult decît toţ  au aruncat. Că toţi acestea den cel ce prisoseaştc lor aruncară daruri Iui Dumnezău, iară aceasta, dentru lipsa ei, toată avuţia ce avea o aruncă”. Şi grăind oarecarii pentru beseareca, cu pietri bune şi cu daruri  împodobită, zise: „Vedeţ aceastea, carele veni-vor zile întru carele nu să va lăsa piatră  preste piatră carea nu să va surpa”. Şi întrebară pre EI, zicînd: „Invăţătoriule, dară cînd vor fi aceastea? Şi ce c sămnul cînd  vor fi aceastea?” Iară El zise: „Căutat să nu vă înşălat; că mulţ vor veni în numele Mieu, zicînd că 'Eu sînt' şi 'Vreamea s-au  apropiat'. Deci nu meargeţ după d. Iară cînd veţ auzi războaie şi răzroiriţe, nu vă spămîntareţ, că să cad aceastea a fi întîiu, ce nu va fi numaidedt sfirşi tul. Atuncea —zicea lor— scula-se-va limbă preste limbă, şi împărăţie preste împărăţie. Şi vor fi cutremuri mari, pre alo cu rea, şi foamete, şi ciume, vor fi spaime şi seamne den ceriu mari vor fi. Iară mainte de aceastea toate, pune-vor preste voi mîinile lor şi vă vor goni, dînd u-vă pren săboară şi în temniţe, vă vor duce pre la împăraţi şi Ia domni pentru nuraele Mieu.  Şi să va istovi voao întru mărturie. Puneţ dirept aceaea în inimile voastre să nu vă gîndit întîiu cum veţ răspunde, Că Eu voiu da voao gură şi înţelepciune, căriianu-i vor putea sta, nice-i vor putea grăi împrotivă toţi carii să vor pune împrotivă voao. Şi vă veţ da de cătră părinţi, şi de fraţi.
şi de rudenie, şi de priateni, şi vor omorî pre unii den voi.  Şi veţ fi urîţ de toţi 17 pentru numele Mieu.  Şi păr den capul 18 vostru nu va peri.  Cu răbdarea voastră 19 agonisit sufletele voastre.  Iară cînd veţ 20 vedea Ierusalimul încungiurat de oşti, atuncea să ştiţ că s-au apropiat pustiirea lui. Atuncea ceia den ludea să fugă la munţi şi 21 carii-s în mijlocul lui să să dea în laturi, şi cei den ţări să nu între în el.  Că zilele 22 izbîndirei sînt acealea, ca să să plinească toate carele-s scrise.  Iară vai de ceale ce 23 au în pîntece şi dc aplecătoare, în zilele acealea, că va fi nevoie mare pre pămînt şi mînie între oamenii acestea.  Şi vor cădea în ascuţitul săbiei şi să vor robi la toate limbile, şi Ierusalimul va fi călcat de pagini pînă se vor împlea vremile limbilor.  Şi 25 vor fi seamne în soare, şi în lună, şi în steale, şi pre pămînt tînguire paginilor, cu lipsă, sunînd marea şi valul,  Dîndu-ş sufletul 26 oamenii de frică şi de aşteptarea celor ce vin în lume, că puterile ceriurilor să vor dăti. Şi atuncea vor vedea pre Fiiul Omenesc, ven i nd întru nori cu puteare şi cu slavă multă. Deci începîndu-se aceastea a fi, căutaţi sus 28 şi rădicaţi capetele voastre, că să apropie răscumpărarea voastră**.  Şi zise pildă 29 cătră ei: „Vedeţ smochinul şi toate leamnele*. Cînd înfrunzesc, văzînd, dentru sine-vă ştiţ 30 cai aproape vara.  Aşa şi voi, cînd veţ 31 vedea aceastea fiind, să ştiţ că aproape iaste împărăţia lui Dumnezău.  Adevăr zic voao 32 că nu va treace ruda aceasta pînă nu vor fi toate.  Ceriul şi pămîntul vor treace, iară 33 cuvintele Meale nicecum nu vor treace.  Şi 34 vă luaţi aminte pre voi, să nu cumva să să îngreuiaze inimile voastre cu am eţ eale le mîncării şi beţiii şi cu grijile lumeşti, şi ziua aceaea fără veaste va veni preste voi;  Că, 35 ca un laţ va veni, preste toţi carii şăd preste faţa a tot pămîntului.  Privegheaţi dară 36 în toată vreamea, rugîndu-vă, ca să vă des-toiniciţ a scăpa de aceastea, de toate carele-s venitoare, şi să staţi înaintea Fiiului Omenesc”.  Şi era ziua învăţînd în besearecă, iară noaptea, ieşind,mînea în muntele carele să cheamă al Măslinilor.  Şi toţ 38 oamenii mîneca cătră El, să auză pre El în beseareca.

CAP XXII

      Hară  apropiindu-se  sărbătoarea 1 Azimelor, carea să cheamă Paşti, Şi  marii  popilor  şi  cărturarii 2 căuta cum L-ar omorî pre El, că să temea de oameni.  Iară 3 satana întră în Iuda, carele să cheamă Iscariotin, carele era den numărul celor doisprăzeace.  Şi, mergînd, grăi maimarilor popilor, şi cu voivozii, cum L-ar vinde pre EI lor.  Şi să bucurară şi să tocmiră [809]
cu el să-i dea lui bani.  Şi să mărturisi şi căuta un prilej ca să-L vînză pre El lor, fără gloată.  Şi veni ziua Azimelor, întru carea  să cădea să jîrtvuiască Pastile.  Şi trimise pre Petăr şi pre Ioan, zicînd: „Meargeţi, gătiţi noao Pastile, ca să mîncăm”. Iară ei ziseră Lui: „Unde vei vrea să gătim?” Iară El zise cătră ei:„Iată, întrind voi în cetate, timpina-va pre voi un om purtînd un urcior cu apă; meargeţi după el în casa unde va întră, Şi veţi zice stăpînului casii: 'Zice ţie Invăţătoriul:'Unde iaste sălaşul de oaspeţi, unde să mănînc Pastile cu ucenicii Miei?'  Şi el va arăta voao un foişor mare, aşternut; acolo gătiţi”. Deaca mearseră, aflară cum zise ase lor, şi gătiră Pastile.  Şi cînd veni ceasul, şăzu; şi cei 12 apostoli, cu El. Şi zise lor: „Cu poftă am poftit aceaste Paşti să mănînc cu voi, mainte de a pătimi Eu; Că zic voao că de acum nu voiu mînca dentru aceastea pînă nu să va împlea întru împărăţia lui Dumnezău”.  Şi luînd pahar, dînd laudă, zise: „Luaţi acesta şi vă împărţiţi voao. Că zic voao că nu voiu bea den rodul viţei pînă nu va veni împărăţia lui Dumnezău”. Şi luînd pîinea, dînd har, frinse şi deade lor, zicînd:„Acesta-i Trupul Mieu, carele să dă pentru voi; aceasta faceţi întru pomenirea Mea”. Aşijderea şi paharul, după ce au cinat, zicînd: „Acest pahar e Leagea noao, în Sîngele Mieu, carele să varsă pentru voi. Insă iată, mîna celuia ce Mă vinde, cu Mine iaste la masă. Şi Fiiul Omenesc mearge după cumu-i rinduit, ce vai omului aceluia de carele să vinde”. Atuncea ei începură a întreba întru eiş cine ar fi dentru ei carele va să facă aceasta. Şi fu şi price într-înşii, carele Ii s-ar părea a fi mai mare între ei. Iară El zise lor: „Împăraţii limbilor domnesc pre eale şi cei ce biruiesc pre eale făcători de bine să cheamă. Iară voi nu aşa, ce carele -i mai mare întru voi să fie ca cel mai mic, şi povăţuitoriuljCa cela ce slujaşte. Că cine e mai mare: cela ce şade au cela ce slujaşte? Au nu cela ce şade? Iară Eu sînt, între voi, ca cela ce slujaşte. Iară voi sînteţi carii aţi rămas cu Mine întru bîntuialele Meale.  Şi Eu vă făgăduiesc voao, cum făgădui Mie Tatăl Mieu, împărăţie, Ca să mîncaţi şi să beaţi la masa Mea întru împărăţia Mea şi să şădeţi pre scaune, judecind doaosprăzeace rude ale Iui Israil”. Zise Domnul: „Simon, Simon, iaca, satana au cerut pre voi să vă cearnă ca griul. Iară Eu mă rugaiu pentru tine, să nu scază credinţa ta;iară tu oarecînd înturnlndu-te,întăreaşte pre fraţii tăi”. Iară el zise Lui: „Doamne, cu Tine gata sînt şi în temniţă, şi la moarte a mearge”.  Iară El zise: „Zic ţie, Petre: 34 Nu va rin ta astăzi cocoşul pînă nu te vei lepăda de trei ori, cum nu Mă ştii pre Mine”. Şi zise lor: „Cînd am trimis pre voi fără 35 pungă şi fără traistă şi încălţăminte, au avut-aţi lipsă de ceva?” Iară ei ziseră: „Ba, de nemică”.  Deci zise lor: „Iată, acum 36 cine are pungă să o ia, aşijderea şi traistă; şi cela ce n-are, să-ş vînză haina lui şi să-ş cumpere sabie.  Că zic voao că încă 37 Scripturii aceştiia i să cade să să împle în Mine, care zice:*Şi cu cei fără de leage să socoti*, că şi ceale pentru Mine coneţ au”. Iară ei zisără: „Doamne, iaca doao arme 38 aicea”. Iară El zise lor: „Destule-s”.  Şi 39 ieşind, mearse după obiceaiu în Muntele Măslinilor, şi mearsără după El şi ucenicii Lui.  Şi sosind Ia loc,zise lor: „Rugaţi-vă 40 să nu întraţi la dodeială”.  Atuncea EI Să 41 depărta de la ei, dtu e o aruncare de piatră, şi,îngenuchind,să ruga,  Zicînd: „Părinte, 42 de vei, să treacă paharul acesta de la Mine, însă nu voia Mea, ce a Ta să fie”.  Şi să 43 arătă Lui înger den ceriu, întărindu-L pre LI.  Şi fiind în tînjire, mai cu deadinsu 44 să ruga, şi să făcu sudoarea Lui ca nişte picături de sînge picînd pre pămînt.  Şi 45 sculîndu-Să de la rugăciune, veni la ucenici, află pre d dormind de-ntristare.  Şi zise 46 lor: „pe dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu întraţi în năpaste”.  Iară încă grăind 47 El, iată mulţimea, şi cela ce să chema Iuda, unul den cei doisprăzeace, mergea înaintea lor; şî să apropie cătră Iisus, să sărute pre El.  Iară Iisus zise lui: „ludo, cu sărutare 48 pre Fiiul Omenescu vinzi?” Iară văzînd ceia 49 ce era pre Engă El ce va să fie, zisără Lui: „Doamne, lovi-I-vom cu sabia?”  Şi unul 50 dentr-înşii lovi pre sluga arhiereului şi-i tăie Iui ureachea cea direapta.  Iară Iisus, 51 răspunzînd, zise: „Lăsaţi, pînă aici”. Şi, atingtnd ureachea lui, vindecă pre el.  Zise 52 într-aceaea Iisus cătră ceia ce venise spre EI, mai-marii popilor, şi voivozii besearicii, şi bătrînilor: „Ca la un tîlhariu aţi ieşit, cu săbii şi cu leamne.  In toate zilele fiind Eu 53 cu voi in besearică, nu t in set mînile spre Mine. Ce acesta-i ceasul al vostru şi putearea întunearecului”.  Şi prinzîndu-L pre EI, 54 dusără-L şi-L bă gară pre EI în casa arhiereului, iară Petăr mergea după El pre departe. Iară aţîţînd foc în mijlocul curţii şi şăzînd 55 ei împreună, sădea Petăr în mijlocul lor. Şi va/.indu-î pre el o slujnică şăzînd cătră 56 lumină, căutînd spre el, zise:„Şi acesta cu El era”.  \ Iară el să lepăda, zicînd: „Muiare, nu-L ş'tiu pre El”.  Şi preste puţinei, 58 altul, văzînd pre el, zise:„Şi tu dentru ei eşti”. Iară Petăr zise: „Oame, nu sînt”. Şi trecînd ca un ceas, altul îl mteţiia, [810] zi< ind: „Adevărat.şi acesta cu El era, că-i galilean”. Iară Petăr zise: „Oame, nu ştiu ce zici'*. Şi atunce aş, încă grăind el, cSntă cocoşul. Şi întorcîndu-Să, Domnul căută spre Petăr; şi-ş aduse Petăr aminte de cuvîntul Domnului, cumu-i zise ase Iui, că'Mainte dc ce va cînta cocoşuLde trei ori te vei lepăda de Mine*.  Şi ieşind afară Petăr, plînse cu amar.  Şi oamenii carii ţinea pre Iisus, batgiocuriia pre EI, bătîndu-L. Şi acope-rmdu-L pre EI, bătea-L preste obraz şi întreba pre El, zicînd: „Proroceaşte, cine iaste carele Te loveaşte?”  Şi altele multe hulind zicea de El. Şi făcîndu-să zio, adunară bătrînii oamenilor, mai-marii popilor şi cărturarii şi dusără pre El în săborul lor, Zicînd:„De eşti tu Hristos, spune noao”. Şi zise lor: „De voiu spune voao, nu veţ creade;  Iară de voiu şi întreba, nu-M veţi răspunde Mie.au să Mă sloboziţi. De acum va fi Fiiul Omenesc şăzînd de-a direapta puterii lui Dumnezău”. Şi zisără toţi: „Dară Tu eşti Fiiul lui Dumnezău?” Iară El zise cătră ei: „Voi ziceţi că Eu sînt”. Iară ei ziseră: „Ce ne mai trebuiaşte încă
mărturie, că înşine auzim den gura Lui?”

CAP XXIII

  	Şi sculîndu-se toată mulţimea lor, dusără pre El la Pilat. începură K^Q a pîri pre El. zicînd: „Prr Acesta E^ţJ] am aflat întorc ind norodul nostru HUsl şi oprind împăratului să nu dea dajde, grăindu-Se pre Sine Hristos împărat  a fi”. Iară Pilat întrebă pre El, zicînd: „Tu eşti împăratul jidovilor?” Iară El,  răspunzînd lui, zise: „Tu zici”. Iară Pilat zise cătră mai-marii popilor şi cătră mulţime: „Nici o vină nu aflu în cest Om”.  Iară ei întărită, zicînd că turbură oamenii, învăţînd prespre toată ludea, începînd den  Galilea ph.i acicea. Iară Pilat, deaca auzi de Galilea, întrebă:,. Au omul galilean iaste?”  Şi înţelegînd că den biruinţa lui Irod iaste, trimise pre El la Irod, fiind şi el în Ierusalim  într-acealea zile. Iară Irod, văzînd pre Iisus, să bucură foarte, că era vrînd de mult să-L vază pre El, pentru că auz ii a multe de El şi să nădejduia vrun sămn a vedea de la  El făcîndu-să. Şi-L întreba pre El cu cuvinte multe, iară El nemică nu răspundea lui. Şi sta mai-marii popilor şi cărturarii întins pîrîndu-L pre El. Şi, defăimîndu-L pre El Irod, împreună, şi batj o curind cu curtea-nii săi pre El, îmbrăcîndu-L pre El în veşmînt luminat, trimise pre El la Pilat. Şi să făcură priatini, Irod cu Pilat, într-a-ceaea zi, unul cu alalt, că mainte era între ei vrajbă. Iară Pilat, chemînd pre  mai-marii  popilor  şi  pre domnii şi oamenii, Zise cătră ei: „Adusumi-aţ pre Omul Acesta, precum turbură oamenii şi, iată, eu înaintea voastră între-bîndu-L, nice o vină n-am aflat întru Omul Acesta,den carele pîriţ asupra Lui.  Ce nice 15 Irod, că v-am mînat pre voi la el, şi iată, nemică vreadnic de moarte iaste făcut de EI. Deci certîndu-L pre El, ll voiu slobozi”. 16 Oricum, obiceaiu avea să sloboază lor la 17 praznic cîte unul.  Şi strigară toată mulţimea, zicînd: „Ia-L pre Acesta şi slobozi noao pre Varawa”,  Carele era, pentru o 19 sfadă oarecarea ce făcuse în cetate şi ucidere, pus în temniţă.  Deci Pilat iară grăi, vrînd 20 să sloboază pre Iisus,  Iară ei striga, zicînd: 21 „Răstigneaşte-L, răstigneaşte-L pre El”. Iară el a treia oară zise lor: „Dară ce rău au 22 făcut Acesta? Nice o vină de moarte nu aflaiu întru El; iară certîndu-L pre EI, îl voiu slobozi”.  Iară d să Invita, cu glasuri mari 23 cerind pre EI să-L răstignească;şi să întăriia glasurile lor şi al mai-marilor popilor.  Iară 24 Pilat judecă să să facă după pohta lor. Şi slobozi lor pre cel aruncat în temniţă 25 pentru sfadă şi ucidere, pre carele îl cerea, iară pre Iisus îl deade pre voia lor.  Şi 26 deaca-L duseră pre El, apueîndu-se de un Simon Chirineu ce veniia den dmp, pusără preste el crucea să o ducă după Iisus. Iară mergea după El mulţime multă de 27 oameni şi de muieri, ceale ce ptîngea şi jăliia pre El.  Şi întorcîndu-Să Iisus cătră 28 eale, zise: „Fiicele Ierusalimului, nu plînge-reţ asupra Mea, însă preste voi pfîngeţ şi preste feciorii voştri.  Că iată, vor veni 29 zilele în carele vor zice:'Ferice de ceale stearpe, şi pîntecele cealea ce n-au născut, şi ţîţele carele n-au aplecat*.  Atuncea vor 30 înceape a zice măgurilor: 'Cădeţ preste noi!' şi dealurilor:  'Acoperit pre noi!* Că dc fac aceastea în lemnul cel umăd, în 31 cel uscat ce să va face?”  Ducea şi pre 32 alţi doi făcători de rău, împreună cu El să-i piarză.  Şi cînd veniră Ia locul care 33 să cheamă Căpăţînă, acolo răstigniră pre EI şi pre făcătorii de rău,unulde-adireapta, iară altul de-a stînga.  Iară Iisus zicea: 34 „Părinte, iartă lor, că nu ştiu ce fac”. Iară împărţind veşmintele Lui, aruncară sorţ. Şi sta oamenii de priviia şi batjocuriia, şi 35 boiarii împreună, zicînd: „Pre alţii au mîntuit, rnîntuiască-Se pre Sine, de iaste Acesta Hristos, Cel al Iui Dumnezău ales”.  Şi-ş 36 bătea joc de El şi ostaşii, apropiindu-se şi oţăt aducînd Lui  Şi zicînd:„De eşti Tu 37 împăratul jidovilor, min tuiaşte-Te pre Tine”. Şi era şi scriptură scrisă deasupra Lui, cu 38 slove elineşti, şi rimleneşti, şi jidoveşti: ACESTA IASTE ÎMPĂRATUL JIDOVILOR. Iară unul den cei făcători de rău care era 39 răstignit huliia pre El, zicînd: „De eşti Tu Hristos, mîntuiaşte-Te pre Tine şi pre noi”.
[811] Iară răspunzînd celalalt certa pre el,zicînd: „Nu te temi tu de Dumnezău. căci intru aceaea judecată eşti? Şi noi prc direptul. pentru că vreadnicc de cealea ce am făcut luom (că luom cum s-au căzut după faptele noastre), iară Acesta nemică rău n-au făcut” Şi zicea cătră Iisus:   Pomeneaştc-mă, Doamne  cînd vei veni întru împărăţia Ta”. Atuncea zise Iisus lui: „Adevărat zic ţie  astăzi cu Mine vei fi în raiu”. Şi era ca la al şaseie ceas, m întunearec să făcu preste tot pămîntul, pînă Ia al noaole ceas. Şi să întunecă soarele şi să spintecă catapeteazma besearecii pren mijloc. Şi strigînd Iisus cu glas mare, zise: „Părinte, în mînile Tale dau duhul Mieu”. Şi aceastea zicînd, îş deade duhul* Iară sutaşul, văzînd ce fu, slăvi pre Dumnezău. zicînd:, Adevărat acest Om dirept era”. Şi toată mulţimea carea venise împreună la acea privire, văzînd cealea ce s-au făcut,bătînd piepturile lor, săîntoarseră. Şi sta toţi cunoscuţii Lui departe, şi muierile carele venise după El den Galilea  văzînd aceastea. Şi iată. un bărbat  anume Iosif  sfeatnic fiind  om bun şi dirept, Acesta nu era pristănind cu sfatul şi cu lucrul lor,—den Arimathea  oraşul jidovilor — carele şi acela aştepta împărăţia lui Dumnezău.  Acesta  venind la Pilat, cerşu trupul lui Iisus- Şi pogorindu-L pre El, îl învăli în cearşaf şi-L puse în mormînt ce era săpat în piatră  întru carea nu era nime pus.  Şi ziua era vineri, şi să lumina spre sîmbăta. Şi urmînd şi muierile, carele era venite cu El den Galilea, văzură monnîntul şi cum s-au pus trupul Lui. Şi întur-nîndu-se, gătiră aromata şi unsori scumpe;
şi sîmbăta odihniră,după Poruncă.

CAP XXIV

      Iară într-una de sîmbete, întru adîn fcr ni c^ m*nccarc  mearseră la mormînt  Jffi 53  ducînd mirosirile care Ic gătise, şi
“ iS tsJ ujre<-arn împreună cu cale, Şi BbB aflară piatra răsturnată de pre mormint.  Şi întrînd, nu aflară trupul Domnului Iisus. Şi fu îndoindu-se eale de aceaea, şi iată, doi băibaţ veniră înainte-le, întru  veşminte strălucind. Şi spămîntîndu-se cale, plecară featele la pămînt; ziseră cătră eale:   Ce căutaţi pre Cel viu cu morţii?  Nu iaste aicea, ce S-au sculat. Aduceţi-vă aminte cum au grăit voao  încă fiind în Galilea  Zicînd că să cade Fiiului Omenescu a Să da în mînile oamenilor păcătoşi şi a Să  răstigni, şi a treia zi a învie”,  Şi-ş adusără  aminte de cuvintele Lui- Şi înturnîndu-să dc la mormînt, spusără aceastea toate celor unsprăzeace şi altora tuturor.  Şi era 10 Măria Magdalina  şi Ioana, şi Măria a lui Iacov. şi cealealalte împreună cu eale, carele zisără cătră apostoli aceastea.  Şi să păru 11 înaintea lor cuvintele acelora ca o bîrfeală şi nu crezură pre eale.  Iară Petăr  seulîndu-să, alergă Ia mormînt şi, plecîndu-să, văzu cearşafurile singure zăcînd; şi să duse mirîndu-să întru sine de ce fu.  Şi iată. 13 doi dentru ei era mergînd într-aceaeaş zi într-un sat  carele era îndelungat şasezeci de stadii den Ierusalim, al căruia era numele Emmaus.  Şi aceia voroviia unul cătră 14 alalt de toate aceastea care să tîmplară. Şi fu cînd voroviia ei şi să întreba, şi Insuş 15 Iisus apropiindu-Să şi mergea împreună cu ei.  Iară ochii lor să ţinea ca să nu-L cunoască pre El.  Şi zise cătră ei: „Ce sînt 17 cuvintele aceastea de carele vă voroviţi unul cătră altul, mergînd  şi sînteţi posomoriţi?*4  Şi răspunzînd, unul, carelc-i era 18 numele Cleop, zise Lui: „Tu sîngur nememi-ceşti în Ierusalim şi nu ştii cealea ce s-au făcut întru el în zilele aceastea?”  Şi zise 19 lor: „Carele?”Şi ei zisără Lui: „Ceale de Iisus Nazarineanul, Carele s-au făcut om — proroc, puteamic în  cuvînt  şi în fapt înaintea lui Dumnezău şi a toţi oamenii; Precum deaderă pre El mai-marii popilor şi 20 . domnii noştri spre judecată de moarte şi răstigniră pre EI.  Şi noi nădejduiam că El iaste 21
Cela ce va să răscumpere pre Israil; ce cu aceastea toate împreună  a treia zi mearge astăzi de cînd aceastea s-au făcut.  Ce şi 22 neşte muieri dentru noi ne spămîntară. carele mearsără de dimeneaţa la mormînt Şi  neaflînd trupul Lui  veniră zicînd şi 23 vedeare de îngeri să hic văzut  carii zic pre El a fi viu.  Şi mearsără unii dentru noi 24 la mormînt şi aflară aşa cum şi muierile zisără, iară pre El nu L-au văzut”.  Şi El 25 zise cătră ei: „O, voi, fără minte şt tîrzii cu inima a creade la toate carele au grăit prorocii!  Au nu s-au căzut aceastea să le 26 pată Hristos şi să intre întru slava Lui? Şi începînd  de la Moisi şi de Ia toţi prorocii  27 a tîlcui lor, întru toate scripturile ceale pentru El.  Şi să apropiară de sat în carele 28 mergea, şi El Să făcea a mearge mai departe. Şi-L siliia pre El, zicînd :,,Rămîi cu noi, căci 29 cătră sară iaste şi s-au plecat ziua”. Şi intră să mîie cu ei.  Şi fu cînd şăzu EI cu ei  30 luînd pîine, o blagoslovi şi, frîngînd  deade lor.  Iară lor li să deşchisără ochii şi cunoscură pre El, şi El nevăzut Să făcu de la dînşii.  Şi ziseră unul cătră alalt:   Au 32 nu ardea inima noastră întru noi cînd grăiia noao pre calea şi cînd deschidea [812] noao Scripturile?” Şi sculîndu-să într-acel ceas, să în turnară în Ierusalim şi aflară adunaţi pre cei unsprăzeace şi pre cei cu ei, zicînd că S-au sculat Domnul adevărat şi S-au arătat lui Simon. Şi ei povestiia ceale dentru cale şi cum S-au arătat lor în frîngerea pîinii. Iară ei vorovind aceastea, Insuş Iisus stătu în mijlocul lor şi zise lor: „Pace voao!” Iară ei spămîndu-se şi înfricoşaţi făcîndu-se, le părea că văd un duh. Şi zise lor: „Ce sînteţi turburaţi şi derept ce întră cugete întru inimile voastre? Vedeţi mînile Meale şi picioarele Meale, că Insum Eu sînt, pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul carne şi oase n-are, precum Mă vedeţi pre Mine avînd”. Şi aceasta zicînd, arătă lor mînile şi pidoarele. Şi încă necrezînd ei, de bucurie,şi mirîndu-se, zise lor:„Aveţi ceva de mîncare acicea?” Iară ei deaderă Lui o parte de peaşte fript şi dentr-un fagur de miare. Şi, hiînd, înaintea lor mîncă. Şi zise lor: „Aceastea sînt cuvintele carele am grăit cătră voi încă fiind împreună cu voi, că să cade a să împlea toate carele-s scrise în Leagea lui Moisi, şi în prorod, şi în psalomi pentru Mine”.  Atuncea deschise lor mintea ca să înţeleagă Scripturile. Şi zise lor că aşa-i scris şi aşa s-au căzut să pată Hristos, şi să învie den morţi a treia zi, Şi să să propoveduiască în numele Lui pocăinţa şi iertăciunea păcatelor, în toate limbile, începînd den Ierusalim.  „Iară voi sînteţi mărturii acestora. Şi iată, Eu tri-miţu făgăduinţa Tatălui Mieu preste voi; iară voi şădeţi în cetatea Ierusalimului, pînă unde vă veţ îmbrăca cu puteare de sus”. Şi-i scoase pre d afară pînă în Vitmuiia şi, ridicînd mînile Sale, blagoslovi pre ei. Şi
fu cînd blagosloviia El pre ei, Să despărţi de la d şi Să suia în ceriu.  Iară ei, închinîndu-se Lui, să înturnară în Ierusalim cu bucurie mare. Şi era în toată vreamea în besearecă, lăudtnd şi binecuvîntînd pre Dumnăzău. Amin.

DE IOAN EVANGHELIST, CINE AU FOST

      Ioan Evanghelist, carele au scris Evanghelia,  şi  trei poslanii  şi Apocalipsis, fost-au unul den cei 12 apostoli a lui Hristos şi, dentr-alalţi  au fost mai drag ucenic lui Hristos, cum insuş arată Evanghelia sa  in Cap XXI, stih 24. Fost-au fecior lui Zevedeiu şi frate lui Iacov celui mai mare, pre carele-! omori Irod, cum să arată la Mattheiu, in Cap X, stih 2, Marco III, stih 17, Deania XII, stih 2* Şi au fost trimes in pribegie de Dionisie împărat în ostrovul Patmosului şi acolo au scris cartea Apocalipsis, cum scrie in Cap I, stih 9 şi în X, stih 11; iară după moartea lui Dionisie,au venit în Efes, cum scrie Evsevie în Historia besearecii, în a treia carte în Cap XVIII şi după ce văzu scrisoarea acelor trei evanghelist! de mainte. Şi mărturisind despre scrisoarea lui, aşa au scris această carte  Evanghelia  văzînd că au lăsat ceia nişte lucruri ce să cuvin a şti  cum scrie Evsevie în a treia caite,tnCap XXI.

[813]

EVANGHELIA DE LA IOAN

CAP I

      De-nceput era Cuvin tul şi Cuvîntul era cătră Dumnezău şi Dumnezău era Cuvîntul. Acesta era de-nceput cătră Dumnezău.  Toate pren El s-au făcut; şi fără de El s-au făcut niceuna carea s-au făcut.  Intru El viaţă era şi viaţa era lumina oamenilor.  Şi lumina întru întunearec luminează, şi în tu nearecul pre ea nu o apucă.  Fu om trimis de la Dumnezău, numele lui—Ioan. Acesta veni spre mărturie, ca să mărturisească pentru Lumină, ca toţi să crează pren el. Nu era acela Lumina, ce pentru ca să mart uri -9 sească pentru Lumină.  Era Lumina cea adevărată carea luminează pre tot omul carele vine în lume. In lume era şi lumea pren El s-au făcut, şi lumea pre El nu cunoscuLa ale Sale veni, şi cei ai Lui pre El n-au luat. Iară cîţ L-au luat pre El, deade lor biruinţă fii .ii lui Dumnezău să să facă, celora ce cred întru numele Lui, Carii nu den sînge, nici den voia trupului, nici den voia bărbatului, ce de Ia Dumnezău s-au născut. Şi Cuvîntul trap S-au făcut şi sălăşlui întru noi şi am văzut mărirea Lui, mărire ca Unul Sîn-gur-Născut de la Tatăl, plin de dar,şi de adevăr. Ioan mărturiseaşte pentru El şi strigă zi cînd:,.Acesta era Carele am zis: 'Cela ce denapoia mea e viitoriu înaintea mea S-au făcut, căci întîiul mieu era*. Şi dentru plinirea Lui noi toţi am luat, şi dar pentru dar. Căci Leagea pren Moisi s-au dat, darul şi adevărul pren Iisus Hristos fu. Pre Dumnezău nimeni nu L-au văzut niciodată; Cel Sîngur-Născut Fiiu, Cela ce iaste în sînul Tatălui, Acela au mărturisit*4. Şi aceasta iaste mărturia lui Ioan, cînd trimise-ră jidovii den Ierusalim preoţi şi leviţ ca să-f întreabe pre el:„Tu ane eşti?” Şi au mărturisit şi n-au tăgăduit; şi mărturisi că: „Nu sînt eu Hristos . Şi-I întrebară pre el;,,Ce dară? Hie eşti tu?” Şi zise:„Nu sînt”. „Prorocul eşti tu?” Şi răspunse :„Nu”. Şi ziseră dirept aceaea lui:„Cmc eşti? Ca răspuns să dăm celor ce au trimis pre noi. Ce zici pentru tine?” Zisc:,£u--^asul celui ce strigă în pustiiu:*lndireptaţi calea Domnului!1,  în ce chip zise Isaia prorocul”. Şi  cei  trimis  era den,tru farisei. Şi-l întrebară pre el şi-i ziseră lui:„Deci  ce botezi,  deaca nu eşti tu Hristos, nice Ilie, nice Prorocul?* Răspunsă lor Ioan zicînd :„Eu botez cu apă, iară în mijlocul vostru stă pre Carele voi nu-L ştiţi,  Acesta iaste Cel ce denapoia 27 mea e viitoriu. Carele înaintea mea fu, Căruia eu nu-s vreadnic ca să-I dezleg Lui cureaua încălţămintei”.  Aceastea în 28 Vithania fură, decindea de Iordan, unde era Ioan botezînd.  A doua zi vedea Ioan pre 29 Iisus viind cătră el şi zise:„Vezi Mielul Iui Dumnezău, Cela ce rădică păcatul lumii. Acesta iaste pentru Carele eu am zis:'Denapoia mea vine bărbat. Carele înaintea mea fu, căci întîiul mieu era*,  Şieunu-Lşteiam pre El, ce ca să Să arate lui Israil, Pentru aceaea am venit eu cu apă botezînd”. 32 Şi mărturisi Ioan zicînd că:„Am văzut Duhul, ca un porumb pogorind den ceriu, şi rămase pre El.  Şi eu nu-L ştiiam pre El, 33 ce Cela ce m-au trimis pre mine să botez cu apă. Acela mi-au zis:*Preste Carele vei vedea Duhul pogorind şi rămîind preste El, Acesta iaste Cela ce botează cu Duhul Sfînt.' Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta 34 iaste Fiiul lui Dumnezău”.  A doao zi iarăş 35 sta Ioan şi dentru ucenicii lui doi.  Şi 36 căutînd Lui Iisus umblînd, zise:,,Vezi Mielul lui Dumnezău!**  Şi auziră pre el cei 37 doi ucenici grăind şi mearseră după Iisus. Şi întorcîndu-Se Iisus şi văzînd pre ei urmînd Lui, zise lor:„Ce căutat?” Iară ei ziseră Lui:„Rawi,—care să zice tălmăcindu-seî'tnvăţătoriule'-unde mîi?”  Zise lor: 39 „Venit şi vedeţ!” Veniră şi văzură unde mîne şi lîngă El roaseră în ziua aceaea. Şi ceasul era ca al zeacelea.  Era Andrei, fratele lui Simon Petăr, unul dentru cei doi ce au auzit de la Ioan şi au mers după EI. Află acesta întîiu pre fratele său.pre Simon, 41 şi zise lui:,.Aflat-.tm pre Mesia!”, care iaste tălmăcîndu-se: Hristos.  Şi-I aduse pre el 42 cătră Iisus şi căutînd lui Iisus zise: „Tu eşti Simon, feciorul lui Iona? Tu te vei chema Chifa”, care să înţeleage: Petăr.  Iară a 43 doao zi vru Iisus să iasă în Galilea şi află pre Filip. Şi zise lui:,,Vino după Minei” Şi era Filip de la Vithsaida, den cetatea lui 44 Andrei şi lui Petăr.  Află Filip pre Nathanai! şi zise lui:„Prc Carele au scris Moisi în Leage şi prorocii am aflat, prc Iisus, feciorul lui Iosif, pre Cel de la Nazaret”.  Şi zise 46 lui Nathanail: „Den Nazaret poate cevaş bun să  fie?”  Zise lui Filip:„Vino şi vezi”. Văzu Iisus pre Nathanail venind cătră El şi 47 zise pentru el:„Vezi adevărat israiltean, întru carele vicleşug nu iaste4*.  Zise Iui 48 Nathanail:,.I)e unde mă ştii?44 Răspunse Iisus şi zise lui:,Alai nainte decît a te striga Filip, fiind supt smochin te-am văzut**. Răspunse  Nathanail  şi zise Lui:„Rawi, 49 Tu eşti  Fiiul lui  Dumnezău? Tu eşti [814] împăratul Iui Israil?” Răspunse Iisus şi zise lui:„Căciam zis ţie:'Văzutu-te-am dedesuptul smochinului', crezi? Mai mare decit aceastea vei vedea”. Şi zise Iui:,,Amin, amin zic voao: De-acum veţ vedea ceriul deschis şi pre îngerii lui Dumnezău suindu-se şi pogorîndu-se preste Fiiul Omului”.

CAP II

Şi în ziua a treia nuntă s-au făcut în Cana Galileiului şi era maica lui Iisus acolo. Şi Să chemă şi Iîsus şi ucenicii Lui la nuntă. Şi sfîr-şindu-se vinul, zise maica Iui Iisus  cătră El:„Vin nu au”. Zise ei Iisus:„Ce-i Mie şi ţie muiare? încă n-au venit ceasul  Mieu”.  Zise maica Lui slugilor: „Orice va  zice voao, faceţi” Şi era acolo şase ciuturi de piatră, puse după curăţeniajidovilor,  încăpînd cîte doao sau trei măsuri. Zise lor Iisus:„împleţi ciuturile de apă!” Şi  le-au umplut pre eale pînă sus. Şi zise lor: „Scoateţi acum şi aduceţi arhitricUnuIui  measei!” Şi aduseră. Şî deaca gustă arhitriclinul apa vin făcută, şi nu ştiia de unde iaste, iară slugile ştîia, ceia ce au fost cărat apa, strigă pre ginere arhitriclinul measei. Şi zise !ui:„Tot omul întîiu vinul cel bun pune, şi, cînd să vor îmbăta, atuncea pre cel mai prost. Tu ai păzit vinul cel bun pînă acum”. Această începătură au făcut seamnelor Iisus în Cana Galileiului şi au arătat mărirea Lui; şi au crezut întru El ucenicii Lui. După aceasta Să pogori în Caper-naum El, şi maica Lui, şi fraţii Lui, şi ucenicii Lui, şi acolo au rămas nu multe zile. Şi aproape era Pastele jidoveşti, şi Să sui în Ierusatira Iisus. Şi află în besearecă pre ceia ce vindea boi şi oi şi porumbi,şi pre schimbători şăzînd. Şi făcînd bîciu de funi, pre toţi i-au scos den besearecă, şi oile şi boii, şi schimbătorilor Ie vărsă schimbul şi measele
le surpă. Şi celor ce vindea porumbi le /isc:.,Ridicaţi aceastea de aicea, nu faceţi casa Tătîne-Mieu casă de neguţîtorie”. Şi-ş aduseră aminte ucenicii Lui că scris iaste :„Rîvnirea casei tale m-au mîncat pre mine”. Răspunseră derept aceaea jidovii şi-I ziseră Lui:„Ce sămn arăţi noao, că aceastea faci?” Răspunse Iisus şi zise lor: „Stricaţi besearecă aceasta, şi în trei zile o voiu ridica pre ea”. Deci ziseră jidovii: „46 de ani să zidi besearecă aceasta, şi Tu In trei zile o vei rîdica pre ea?”  Iară EI zicea pentru besearecă trupului Său. Deci cînd în vi se den morţi,îş aduseră aminte ucenicii Lui că aceasta zicea şi crezură Scriptura şi cuvîntul care zise Iisus. Şi cînd era în Ierusalim, la Paşte, în sărbători, mulţi au crezut în numele Lui, văzînd seamnele Lui care făcea.  Iară sîngur Iisus nu credea pre Sinelor, pentru că EI ştiia pre toţi,  Şicănu-I 24 trebuia ca să mărturisască cineva pentru om, pentru că El conoştea ce era în om.
CAP III

      Şi era un om dentru farisei, Nicodim numele lui, boiaren al jidovilor. Acesta veni cătră Iisus noaptea şi zise Lui:„Rawi, ştim că de la Dumnezău ai venit dascăl, pentru că nimeni aceaste seamne poate să le facă, carele Tu faci, de nu va ii Dumnezău cu el”. Răspunse Iisus şi zise lui:„Amin, amin zic ţie: de nu să va naşte neştine de sus, nu poate să vază împărăţia Iui Dumnezău”. Zise cătră El Nicodim:„Cum poate omul să să nască, bătrîn fiind? Au poate în pîntecele maicii sale adoară să între şi să să nască?” Răspunse Iisus:„Amin, amin zic ţie: De nu să va naşte cineva den apă şi den duh, nu poate să între întru împărat ia lui Dumnezeu. Ceaea ce e făcut den trup, trup iaste, şi cea ce să face den duh, duh iaste. Nu te mira căci am zis ţie:*Trebuie voi să vă naşteţi de sus.' Duhul, unde va, suflă, şi glasul lui auzi, ce nu ş iii de unde vine ş i unde mearge; aşa iaste tot cel născut den duh”. Răspunse Nicodim şi zise Lui:,,Cum pot să fie aceastea?” Răspunse Iisus şî zise lui: „Tu eşti dascălul Iui Israil, şi aceastea nu le ştii? Amin, amin zicu ţie că noi care ştim grăim şi carea am văzut mărturisim, şi mărturia noastră nu o prindeţi. De vreame ce ceale păminteşti ziş voao, şi nu le creadeţi, cum, de voiu zice voao ceale cereşti, le veţ creade? Şi nimenea nu s-au 13 suit în ceriu, fără numai Cel ce den ceriu S-au pogorît, Fiiul Omenescu, Cela ce iaste în ceriu. Şi în ce chip Moisi înălţă şarpele în pustiiu, aşa a să înălţa trebuie Fiiul Omului, Ca tot cela ce creade în El să nu piară, ce să aibă viaţă veacinică. Că aşa au iubit Dumnezău lumea, cît pre Sîn-gur-Născut Fiiul Lui au dat, ca tot cel ce va creade întru El să nu piară, ce să aibă viaţă veacinică. Pentru că n-au trimis 17 Dumnezău pre Fiiul Lui în lume ca să judece lumea, ce ca să să rnîntuiască lumea pren El. Cela ce creade în El nu să judecă, iară cela 18 ce nu creade Lui s-au judecat, căci n-au crezut în numele Celui-Sîngur-Născut Fiiul Iui Dumnezău. Şi aceasta e judecata, căci 19 Lumina au venit în lume, şi au îndrăgit oamenii mai mult întunearecul decît Lumina, pentru că era reale lucrurile lor. Pentru 20 că tot cela ce face reale urăşte Lumina şi nu vine cătră Lumină, ca să nu să dovedească lucrurile lui. Iară cela ce face adevărul 21 vine cătră Lumină ca să arate lucrurile lui, că în Dumnezău sînt făcute”. După 22 aceasta veni Iisus şi ucenicii Lui în pămîntul Iudeii şi acolo petrecea cu ei, şi [815] De la Ioan boteza. Şi era şi Ioan botezînd în Enon, aproape de Salim, căci ape multe era acolo; şi mergea şi să boteza.  Pentru că încă nu era băgat în temniţă Ioan. Deci să făcu întrebare dentru ucenicii lui Ioan cu jidovii pentru curăţenie. Şi veniră cătră Ioan şi ziseră lui:„Ravvi, Cela ce era cu tine decindea de Iordan, de Care tu ai mărturisit, vezi,Acesta botează, şi toţi vin cătră El”. Răspunse Ioan şi zise:„Nu poate omul să ia nemică, de nu va fi dat lui den ceriu. Voi sînguri mie mărturisit că am zis:*Nu sînt eu Hristos, ce căci trimis sînt înaintea Aceluia.' Cela ce are nevastă, ginere iaste, iar priatenul ginerelui, lui,cela ce stă şi aude pre el, cu bucurie să bucură pentru glasul ginerelui: deci această bucurie a mea s-au umplut.  Acela trebuie a să adaoge, eu a mă scădea. Cela ce vine de sus, asupra tuturor iaste, cela ce iaste den pămînt, den pămînt iaste, şi den pămînt grăiaşte. Cela ce vine den ceriu, deasupra tuturor iaste. Şi carea au văzut şi au grăit, aceasta mărturiseaşte, şi mărturia Lui nimenea nu o prinde. Cela ce au prinsu mărturia Lui, au pecetluit că Dumnezău adevărat iaste. Pentru că pre Carele au trimis Dumnezău graiurile Lui Dumnezău grăiaşte, pentru că nu den măsură dă Dumnezău Duhul. Părintele iubeaşte pre Fiiul, şi toate le-au dat în mîna Lui. Cela ce creade în Fiiul are viaţă veacinică, iară cela ce nu ascultă de Fiiul nu va vedea viaţă , ce  urgia  lui  Dumnezău rămîne
asupra Iui”.

CAP IV
Deci deaca înţelease Domnul că au H &NS auzit fariseii că Iisus mai mulţi H WAl  ucenici face >i botează decît Ioan,  H fjr J Măcară că Iisus singur nu boteza,  ■buI ce ucenicii Lui,  Lăsă pre ludea  şi Să duse iarăş laGalileiu.  Şi trebuia El  să treacă pren Samaria. Deci veni la o cetate a Samariei chemîndu-să Sihar, aproape de locul carele au dat Iacov Iui Iosif, fiiului  lui. Şi era acolo fîntîna Iui Iacov. Deci Iisus, ostenit fiind de călătorie, sădea aşa  la fîntîna. Era ca la al şaselea ceas. Veni muiare den Samaria să scoată apă. Zise ei  Iisus:„Dă-Mi să beau”. Pentru că ucenicii Lui s-au fost dus în cetate ca să cumpere  bucate. Zise-I dară Lui muiarea samari-neana:„Cum Tu, jidov fiind, de la mine ceri să beai, fiind muiare samarineancă?'-Pentru că n-au a face jidovii cu samarineantir Răspunse Iisus şi zise ei:„De ai şti darul lui Dumnezău şi Cine iaste Cela ce-ţi zice ţie 'Dă-Mi să beau', tu ai fi cerşut de la El, şi ar fi dat ţie apă vie.  Zise Lui muiarea: ' „Doamne, mei ciutură ai, şi puţul faste
adîncu;  dc unde dară ai apa cea vie? Au Tu mai mare eşti de tatăl nostru, Iacov, 15
carele au dat noao fîntîna, şi el dentru ea au băut, şi fiii lui, şi dobitoacele lui?” Răspunse Iisus şi zise ei:„Tot cela ce va bea 13 den apa aceasta, iară va însătoşa;  Iară 14 carele va bea den apa carea Eu voiu da lui, nu va însetoşa în veac, ce apa carea Eu voiu da lui să va face întru el izvor de apă săltă-toare în viaţă veacinică*'.  Zise cătră El 15 muiarea:„Doamne, dă-m aceasta apă ca să nu însătoşezu, nici să viu aici să scoţu”. Zise ei Iisus:,,Pasă de strigă pre bărbatul 16 tău şi vino aicea”.  Răspunse muiarea şi 17 zise:„N-am bărbaţi” Zise ei Iisus:„Bine ai zis că 'Bărbat n-am',  Pentru că cinci bărbaţi ai avut, şi acum pre carele ai nu iaste ţie bărbat. Aceasta adevărat ai grăit”. Zise Lui muiarea:,.Doamne, văz că proroc 19 eşti Tu.  Părinţii noştri în muntele acesta 20 s-au închinat, şi voi ziceţ că în Ierusalim iaste locul unde să cade a să închina”. Zise ei Iisus:,,Muiare, ere ade-Mă că va veni 21 ceas cînd nice in măgura aceasta, nice în Ierusalim vă veţ închina Părintelui.  Voi 22 vă închinaţi căruia nu ştiţ, noi ne închinăm Căruia ştim, că mîntuirea den jidovi iaste. Ce vine ceas, şi acum iaste, cînd cei adevăraţi 23 închinători mehina-se-vor Părintelui, cu duh şi cu adevăr, pentru că şi Tatăl pre acestea cearcă, pre ceia ce să închină Lui.  Duh e 24 Dumnezău, şi cei ce să închină Lui, cu duh şi cu adevăr trebuie ă să mehina”.  Zise Lui 25 muiarea:„Ştiu că Mesia vine. Cel ce să cheamă Hristos; cînd va veni Acela, va vesti noao toate”.  Zise-i ei Iisus:,,Eu sînt, Cela ce 26 grăiesc ţie”.  Şi spre aceasta veniră ucenicii Lui şi să mirară că cu muiarea grăiia. Iară nimenea nu zicea: „Ce cerci? au „Ce grăieşti cu dînsa?”  Deci lăsă ciutura ei 28 muiarea şi mearse în cetate şi zise oamenilor:  „Ia păsaţi de vedeţ om carele au zis 29 mie cîte am făcut; nu cumva acesta iaste Hristos?”  Ieşiră dirept aceaea den cetate 30 şi veniia cătră El.  Iară întru dînşii întreba 31
fre EI ucenicii zicînd: „Rawi, mănîncă”. ară EI zise lor: „Eu mîncare am să mănînc carea voi nu o ştiţ”. Deci zicea ucenicii întru dînşii:  „Să nu-i fie adus cineva să 33 mănînce?”  Zise lor Iisus: „Mîncarea Mea 34 iaste ca să fac voia Celuia ce M-au trimis pre Mine şi să săvîrşescu lucrul Lui.  Au 35 nu voi ziceţ că încă patru luni sînt şi seceră-tura vine? Iată, zic voao: Rădicaţi ochii voştri şi vedeţi ţarinile, că albe sînt cătră secerătură acum.  Şi cel ce se aceră plată 36 ia şi adună roadă în viaţă veacinică, ca şi cel ce samănă împreună să să bucure, şi cel ce se ac eră.  Pentru că întru aceasta cuvîntul 37 iaste cel adevărat că: 'Altul iaste cela ce samănă şi altul cela ce seaceră'.  Eu am trimis 38 pre voi să seceraţi carea voi n-aţ ostenit, alţii au ostenit, şi voi în osteneala lor aţ întrat”.  Şi den cetatea aceaea mulţi [816]  au crezut Intru El den s am ari te ani, pentru cuvîntul muierii mărturisit că: „Au zis mie toate cîte am făcut”. Şi după ce veniră cătră El,  am ari te anii îl ruga pre El să rămîie la ei. Şi rămase acolo doao zile. Şi cu mult mai mult au crezut pentru cuvîntul Lui. Şi muierii zicea că: „Nu vom mai creade pentru graiul tău, că noi am auzit şi ştim că Acesta iaste adevărat Mîntui toriul lumii, Hristos”. Iară după ceale doao zile ieşi de acolo şi Să duse în Galilea. Pentru că sîngur Iisus au mărturisit că prorocul în moşia lui cinste nu are. Deci cînd veni Ia Galilea, au priimit pre El galile-ianii, toate văzînd cîte au făcut în Ierusalim, la sărbătoare. Şi veni Iisus iarăş în Cana Galileii, unde au făcut apa vin. Şi era oare-carele împărătesc, al căruia fiiul boliia în Capemaum. Acesta auzind că Iisus au venit den ludea în Galilea, să duse la EI şi întreba pre El casă Să pogoare şi să vindece pre fiiul lui, pentru că era să moară. Şi zise derept aceaea Iisus cătră el:„De nu veţi vedea seamne şi minuni, nu veţ creade”. Zise cătră El împărătescul:„Doamne, po-goară-Te mai nainte de ce va muri copilul mieu”. Zise lui Iisus:„Pasă, fiiul tău trăiaşte”. Şi crezu omul cuvîntul carele-i zise lui Iisus, si mergea. Şi iată, el pogo-rindu-se, slugile lui întimpinară pre El şi spuseră zicînd că:„Copilul tău trăiaşte!” Deci întreba de la ei ceasul întru carele i-au fost mai alinat. Şi ziseră lui că:„Ieri, în ceasul a şaptea, au lăsat pre el fierbinţeala”. Deci conoscu tatăl că într-acel ceas au fost, întru carele au zis Iui Iisus că:„Fiiul tău trăiaste!” Şi crezu el şi casa lui toată. Acesta iarăş al doilea semn au făcut Iisus, venind
den ludea în Galilea.

CAP V

După aceasta era sărbătoare a jido-L vilor şi Să sui Iisus în Ierusalim.  M KJm| Şi iaste în Ierusalim, preste A oilor, E BJJ scăldătoare carea să cheamă ovre-ar\{+l iaşte  Vithezda,  5  boite avînd.  Intru aceastea zăcea mulţime multă dentru cei ce boliia, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptînd  (-lăţirea apei. Pentru că înger pogoriia după vreame. Ia scăldătoare, şi turbura apa. Deci cel ce întră întîiu, după tulburarea apei, sănătos să făcea, ori de ce boală vrea fi cuprins.  Şi era oarecarele om acolo, 38 de  ani avînd întru boală. Pre acesta văzîndu4 Iisus zăcînd, şi conoscînd că multă vreame  are, zise lui:„Vei să fii sănătos?” Răspunse Lui cel ce boliia:„Doamne, om nu am ca, cînd să va turbura apa, să mă puie în scăldătoare, ce întru cît viu eu, altul mai  nainte de mine să pogoară”. Zise-*i lui Iisus:„Scoală-te, ridică patul tău şi îmbla”.  Şi îndată fu sănătos omul, şi ridică patul
lui şi îmbla. Şi era sîmbăta într-acea zi. Deci zicea jidovii celui vindecat:„Sîmbătă 10 iaste, nu iaste slobod ţie să ridici patul”. Răspunse lor:.,Cela ce au făcut pre mine 11 sănătos, Acela mi-au zis:'Rîdică-ţi patul şi tmblă'“.  Şi-l întrebară derept aceaea pre 12 el:..Cine iaste omul cela ce au zis ţie: 4Rîdică patul tău şi îmbla?”4  Iară cel 13 ce s-au vindecat nu ştiia cine iaste, pentru că Iisus s-au abătut, gloată fiind în loc. După aceasta află pre el Iisus In beseareca 14 şi-i zise Iui:„Vezi, sănătos te-ai făcut, să nu mai greşăşti, ca nu ceva mai rău ţie să să facă”.  Du se-se omul şi vestiia jidovilor că Iisus iaste Cela ce I-au făcut pre el sănătos.  Şi pentru aceaea goniia pre 16 Iisus jidovii şi cerca pre El să-L omoară, căci aceastea le făcea sîmbăta.  Iară Iisus 17 au răspuns lor:,,Părintele mieu pînă acum lucrează, şi Eu lucrezu”.  Pentru aceaea 18 dară mai mult cerca jidovii să-L omoară, căci nu numai dezlega sîmbăta, ce şi Tată a Lui zicea pre Dumnezău, tocma pre Dînsul făcînd cu Dumnezău.  Deci răspunse 19 Iisus şi zise lor:„Amin, amin zic voao: Nu poate Fiiul să facă de la Dînsul nemică, de nu va vedea ceva pre Tatăl făcînd, pentru că ceale ce ar face Acela, acealea şi Fiiul aş ij de re a face.  Pentru că Tatăl iubeaşte 20 pre Fiiul şi toate arată Lui, ceale ce face El, şi mai mari lucruri decît aceastea va arăta Lui, ca voi să vă miraţi.  Pentru că 21 în ce chip Tatăl scoală pre morţi şi-i face vii, aşa şi Fiiul, pre carii va, îi face vii. Pentru că nici Tatăl judecă pre nimenea, ce 22 judecata toată o au dat Fiiului,  Ca toţi 23 să cinstească pre Fiiul, în ce chip cinstescu pre Tatăl. Cela ce nu cinsteaşte pre Firul nu dnsteaşte pre Tatăl, pre Cela ce L-au trimis pre El.  Amin, amin zic voao că cela ce 24 cuvîntul Mieu aude şi creade pre Cela ce M-au trimis, are viaţă veacinu ă, şi la judecată nu vine, ce s-au mutat den moarte în viaţă.  Amin, amin zic voao că vine ceas, 25 şi acum iaste, cînd cei morţi vor auzi glasul Fiiului lui Dumnezău, şi cei ce vor auzi vor trăi.  Pentru că în ce chip Părintele are 26 viaţă întru El, aşa au dat şi Fiiului viaţă să aibă întru El;  Şi biruinţă li deade Lui, 27 şi judecată a face, căci Fiiul Omului iaste. Nu vă miraţi de aceasta, căci vine ceas întru 28 care toţi cei den mormînturi vor auzi glasul Lui,  Şi vor ieşi cei ce au făcut ceale bune 29 întru înviere de viaţă, iară cei ce ceale reale au făcut, întru înviere de judecată.  Nu 30 podu Eu să facu de Ia Mine nimica; după cum auzu, judecu, şi judecata Mea direapta iaste, căci nu cercu voia Mea, ce voia Părintelui Celui ce M-au trimis.  De voiu mărturisi 31 Eu pentru Mine, mărturia Mea nu iaste adevărată. [817] Altul iaste cela ce mărturiseaşte pentru Mine şi ştiu că adevărată iaste mărturia carea mărturiseaşte pentru Mine. Voi aţi trimis cătră Ioan, şi au mărturisit cu adevărat.  Iară Eu nu de la om mărturia iau,cc aceastea zic ca voi să vă mîntuiţi. Acela era luminătoriul cela ce ardea şi lumina, iară voi aţi vrut să vă bucuraţi cătră un ceas Intru lumina tui. Iară Eu am mărturie mai mare decît Ioan, pentru că lucrurile care au dat Mie Părintele ca să le sîvîrşescu pre eale, acestea? lucru re carele Eu facu, mărturisescu  pentru Mine că Părintele M-au trimis. Şi Părintele cela ce M-au trimis pre Mine, Acesta au mărturisit pentru Mine. Nici glasul Lui n-aţi auzit niciodini ■ oară, nici chipul Lui aţi văzut. Şi cuvîntul Lui nu-l aveţi rărnîind întru voi, căci pre Carele au trimis Acela, voi pre El nu creadeţi. Cercetaţi Scripturile, căci voao vă să pare întru eale viaţă veacinică a avea. Şi acealea sînt cealea ce mărturisescu pentru Mine. Şi nu veţi să veniţi cătră Mine ca viaţă să aveţi.  Mărire de la oameni nu iau; Ce am cunoscut pre voi că dragostea lui Dumnezău nu aveţi întru voi. Eu am venit întru numele Părintelui Mieu, şi pre Mine nu Mă maţi; de va veni altul întru numele Său, pre acela veţi lua. Cum puteţi voi să creadeţi, mărire dentru voi luînd, şi mărirea cea de la unul Dumnezău nu o cercaţi? Nu vă să pară că Eu voiu pîrî pre voi cătră Părintele. Iaste cela ce  pîrăşte pre voi Moisi, în carele voi nădejduiţi. Pentru că dc-aţi creade lui Moisi, creadere-aţi şi Mie, că pentru Mine acela au scris. Iară de nu creadeţi cărţile lui, cum graiurile
Meale veţ creade?”

CAP VI

După aceasta Să duse Iisus decinde de marea Galileii, a Tiveriadei. Şî mergea după El gloată multă, căci vedea seamnele Lui, care Ie făcea la cei bolnavi. Şi Să sui în munte Iisus şi acolo sădea cu ucenicii Lui. Şi era aproape Pastele, sărbătoarea jidovilor. Deci rădic ind Iisus ochii şi văzînd că multă gloată vine cătră El, zise cătră FiIip:„De unde vom cumpăra pîini, ca să  mănînce acestea?”  Şi aceasta zicea, ispitind pre el, pentru că El ştiia ce vrea si facă.  Răspunsei Lui Filip:, J> 200de dinari pîini nu vor ajunge lor, ca fieştecarele dentru ei  cîte puţin să ia”.  Zise Lui unul dentru ucenicii Lui, Andrei, fratele lui SimonPetir:  „Iaste un copil aici carele are cinci plini de orzu şi doi peşti. Ce aceastea ce sînt la atîţea?” Şi zise Iisus:„Faceţ pre oameni să şază”. Şi era iarbă multă în locul acela. Deci şăzură oamenii, pre număr ca vro
cinci mii.  Şi luo pîinile Iisus şi, mulţimind, împărţi ucenicilor, şi ucenicii celor ce sădea; aşijderea şi den peşti, cît vrea. Iară deaca să saturară, zise ucenicilor Lui: 12 „Adunat bucăţile ce au prisosit, ca să nu piară ceva”.  Deci adunară şi umplură 13 12 coşniţe de bucăţi den ceale 5 pîini de orz, carele au rămas celor ce au mîncat. Deci oamenii, văzînd semnul carile au făcut 14 Iisus, zicea că Acesta iaste adevărat Prorocul, Cela ce vine în lume.  Deci Iisus cunoscînd că vor să vie şi să-L apuce pre El ca să-L facă pre EI împărat, Să depărta iarăş la munte, El singur.  Şi deaca să făcu seară, 16 să pogorîră ucenicii Lui la mare.  Şi întrînd în vas, veniră decindea de mare, la Capernaum. Şi, iată, Întunearec să făcea şi nu venise cătră ei Iisus.  Şi suflind vînt 18 mare, marea să rădica.  Deci vîslindu ei 19 ca vreo 25 au 30 de stadii, văd pre Iîsus umblînd pre mare şi, aproape de vas fi-cîndu-Se, să şi înfricoşară.  Iară El zise 20 lor:„Eu sînt, nu vă teamereţi”.  Vrea dirept aceaea să-L ia pre El în vas, şi îndată vasul sosi la pămîntul la care să siliia ei. A doao zi gloata, carea sta decindea de marea, 22 văzînd că alte vişcioare nu era acolo fără numai unul, întru carele au întrat ucenicii Lui, şi căci n-au întrat cu ucenicii Lui Iisus tn văşcior, ce singuri ucenicii Lui să duseră. Şi alte văşcioare au venit, de la Tiveriada, 23 aproape de locul unde au mîncat pîinea, bine-mulţămind Domnului.  Deci cînd au 24 văzut gloata că Iisus nu iaste acolo, nid ucenicii Lui, au intrat d în vase şi veniră în Capernaum cercînd pre Iisus.  Şi afKndu-L pre El decindea de mare, ziseră lui: „Rawi, cînd ai sosit aici?”  Răspunse 26 Iisus şi zise:,, Amin, amin zic voao: Pre Mine Mă cercat nu căci aţi văzut seamne, ce căci aţ mtnrat den pîini şi v-aţ săturat.  Lucrat 27 nu mîncarea ceaea ce pîare, ce mlncarea ceaea ce rămîne în viaţa veacinică, care Fiiul Omului voao va da, pentru că pre Acesta Dumnezău Tatăl L-au pecetluit”.  Deci 28 ziseră cătră El:„Ce să facem ca să lucrăm lucrurile lui Dumnezău?”  Răspunse Iisus 29 şi zise lor:„Acesta iaste lucrul lui Dumnezău, ca să creadeţ în Carele au trimis Acela”. Deci ziseră Lui:„Dar ce semn fad ca să vedem şi să creadem Ţie? Ce lucrezi?  Pirin ţii noştri au mîncat mana în pustiiu, precum iaste scris, pîine den ceriu au dat lor să mănînce”.  Deci zise lor Iisus:,, Amin.amin 32 zic voao: Nu Moisi au dat voao pîinea den ceriu, ce Părintele Mieu dă voao j>îinea den ceriu cea adevărată.  Pentru că pîinea lui 33 Dumnezău iaste ceaea ce să pogoară den ceriu şi viaţă di lumii”.  Deci ziseră 34 cătri El:,,Doamne, pururea ne di noao plinea aceasta?” Şi zise lor Iisus: [818] Eu sini pîinea vieţii; cela ce vine cătră Mine nu va flămînzi şi cela ce creade în Mine nu va însetoşa nice odată. Ce am zis voao că aţ şi văzut pre Mine, şi nu creadeţ. Pre tot care-M va da Mie Părintele, cătră Mine va veni, şi pre cela ce vine cătră Mine nu-l voiu scoate afară. Căci M-am pogorît den ceriu nu ca să fac voia Mea, ce voia Celui ce M-au trimis pre Mine. Şi aceasta iaste voia Părintelui Celui ce M-au trimis pre Mine, ca tot ce Mi-au dat Mie, să nu pierz de la El, ce să-l înviez în ziua cea de apoi. Şi aceasta iaste voia Cehii ce M-au trimis, ca tot cel ce va vedea pre Fiiul şi va creade întru EI va avea viaţă veacinică şi voiu învia pre el Eu în ziua cea de apoi”. Deci răp-ştiia jidovii pentru El căci zise:„Eu sînt pîinea ceaea ce au pogorît den ceriu”, şi zicea: „Au nu iaste Acesta Iisus, feciorul lui Iosif, Căruia noi ştim pre tată-Său şi pre mumă-Sa? Cum dară zice Acesta că 'Den ceriu Am pogorît?*”. Deci răspunse Iisus fi zise Ior:„Nu răpştiţ unii spre alţii. Nimenea nu poate să vie cătră Mine de nu-I va trage pre el Tatăl, Cel ce M-au trimis pre Mine, şi Eu voiu scula pre el în ziua cea de apoi. Iaste scris întru proroci:'Şi vor fi toţi învăţaţi Iui Dumnezău'; deci tot cela ce au auzit de la Părintele şi au învăţat, vine cătră Mine. Nu doară că pre Tatăl cineva L-au văzut, fără numai Cela ce iaste de la Dumnezău, Acela au văzut pre Tatăl. Amin, amin zic voao: Cela ce creade în Mine are viaţă veacinică.  Eu sînt pîinea vieţii.  Părinţii voştri au mîncat mana în pustiu, şi au murit. Aceasta e pîinea cea ce pogoară den ceriu, ca să mănînce neştine dentr-lnsa, şi să nu moară. Eu sînt pîinea cea vie, ceaea ce den ceriu au pogorît. Cine va mînca dentr-această pîine va trăi în veac. Şi pîinea carea Eu voiu da, trupul Mieu iaste, carele Eu îl voiu da pentru viaţa lumii”. Deci să prigoni ia jidovii întru dînşii, zicînd: „Cum poate Acesta noao să-Ş dea trupul să-l rnîncăm?” Deci zise lor Iisus:,,Amin, amin zic voao: De nu veţ mînca trupul Fiiului Omenesc şi veţ bea sîngele Lui, nu aveţ viaţă întru voi. Cela ce mănîncă trupul Mieu şi bea sîngele Mieu are viaţă veacinică, şi Eu îl voiu învia pre el în ziua cea de apoi. Pentru că trupul Mieu, adevărat îaste mîncare, şi sîngele Mieu adevărat iaste băutură. Cela ce mănîncă trupul Mieu şi bea sîngele Mieu,întru Mine rămîne, şi Eu întru el. In ce chip M-au trimis Părintele cel viu, şi Eu trăiesc pentru Părintele, şi cela ce Mă mănîncă, şi acela va trăi pentru Mine. Aceasta iaste pîinea cea ce au pogorît den ceriu, nu după cum au mîncat părinţii voştri manna, şi au murit, ci,cela ce mănîncă pîinea aceasta trăi-va în veac”. Aceastea au zis în adunare, învăţînd In Capemaum.
Deci mulţi auzind den ucenicii Lui,ziseră: „Greu iaste cuvîntul acesta; cine poate să-l 60 auză pre el?”  Iară ştiind Iisus întru dînsul 61 că cîrtesc pentru aceasta ucenicii Lui, zise lor:,,Aceasta vă sminteaşte pre voi?  Dară 62 de veţ vedea pre Fiiul Omului suindu-Se unde era mai nainte?  Duhul iaste carele 63 face viaţă, trupul nu foloseaşte nemică. Graiurile carele Eu grăiesc voao duh sînt şi viaţă sînt.  Ce sînt dentru voi oarecarii 64 carii nu cred”. Pentru că ştiia de-nceput carii sînt ceia ce nu cred şi cine iaste cela ce va să-L vînză pre £11.  Şi zicea:,pentru 65 aceaea am grăit voao, căci nimenea nu poate să vie cătră Mine, de nu va G lui dat de la Părintele Mieu”.  Dentru aceasta mulţi 66 s-au dus den ucenicii Lui îndărăpt şi nu mai umbla cu El.  Deci zise Iisus celor 12: 67 „Au şi voi veţi să vă duceţ?”  Răspunse 68 dirept aceaea Lui Simon Petr:„Doamne, cătră cine ne vom duce? Graiuri de viaţă veacinică ai.  Şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Hristos, Fiiul Iui Dumnezău Celui viu*.  Răspunse lorIisus:„AunuEu 70 pre voi, pre aceşti 12, am ales, şi dentru voi unul diavol iaste?”  Şi zicea de Iuda 71 al lui Simon Iscariotul, pentru că acesta vrea să-L vînză pre El, unul fiind den cei 12.

CAP VII

      Şi umbla Iisus după aceastea în Galilea, pentru că nu vrea în ludea să umble, căci cerca pre El jidovii să-L omoară.  Şi era aproape sărbătoarea jidovilor, facerea de colibi.  Deci ziseră cătră El fraţii Lui: „Mută-Te de aicea şi pasă în ludea, ca şi ucenicii Tăi să vază lucrurile Tale carele faci. Pentru că nimenea întru ascuns cevaş face, 4 şi caută el a fi întru făţişare. Deaca faci aceastea, arată-Te pre Tine lumii”.  Pentru 5 că nici fraţii Lui credea întru El.  Deci 6 zise lor Iisus: „Vreamea Mea încă n-au venit, iară vreamea voastră pururea iaste gata. Nu poate lumea să urască pre voi, iară pre 7 Mine urăşte, căci Eu mărturisesc pentru ea că lucrurile ei reale sînt.  Voi suiţi-vă Ia 8 sărbătoarea aceasta; Eu încă nu M-oiu sui la sărbătoarea aceasta, căci vreamea Mea încă nu s-au plinit”.  Şi aceastea zicînd 9 lor, rămase în Galilea.  Şi deaca să suiră fraţii Lui, atuncea şi El Să sui la sărbătoare nu aiavea, ce can pre ascuns.  Deci jidovii ÎI 11 cerca pre El în sărbătoare şi zicea:„Unde iaste Acela?”  Şi răpştire multă era pentru 12 El întru gloate. Unii zicea că iaste bun, iară alţii zicea ba, ce în şal ă gloata.  Insă nimenea de faţă nu grăia pentru EI, pentru frica jidovilor.  Şi iată, fiind mijlocul sărbătorii, 14 Să sui Iisus în beseareca şi învăţa.  Şi 15 să mira jidovii, zicînd: „Curo Acesta carte ştir, fiind neînvăţat?” Răspunse lor [819] Iisus şi zise:, A Mea învăţătură nu iaste a Mea  ce a Celuia ce M-au trimis pre Mine. De va vrea neştine voia Lui să facă.conoaş-te-va pentru învăţătură care iaste de la Dumnezău  au Eu de la Mine grăiesc. Cela cc grăiaşte de Ia el  mărirea lui cearcă, iară cela ce cearcă mărirea celui ce au trimis pre el, acesta adevărat iaste, şi nedireptate întru el nu iaste. Au nu Moisi au dat voao Leage? Şi nimenea dentru voi face Leagea. Ce mă cercaţi să mă omorîţi?*4 Răspunse gloata şi zise:   Drac ai. Cine te cearcă să te omoară?44 Răspunse Iisus şi zise lor: “Un lucru am făcut şi toţi vă miraţi. Pentru aceaea Moisi au dat voao obrezania  nu că de Ia Moisi iaste  ce de Ia părinţi, de obrezuiţi şi sîmbăta om. De ia obrezania omul sîmbăta, ca să nu se dezleage Leagea lui Moiseiu, pre Mine vă scîrbiţi că pre tot omul sănătos l-am făcut sîmbăta? Nu judecaţi în făţărie  ce cea direapta judecată judecaţi44. Deci zicea unii den ierusalimi-teani:,, Au nu iaste Acesta pre Carele cearcă să omoară? Şi  vezi, de faţă grăiaşte, şi nimica Lui nu-i zic. Nu cumva cu adevărat au conoscut boiarii că Acesta iaste adevărat Hristos? Ce pre Acesta îl ştim de unde iaste, iară Hristos, cînd vine, nimenea nu conoaşte de unde iaste44. Deci strigă în besearecî  învăţînd Iisus şi zicînd: „Şi pre Mine Mă ştiţi şi de unde sînt; şi de la Mine n-am venit  ce iaste adevărat Cela ce au trimis pre Mine, pre Carele voi nu-L ştiţi. Iară Eu ştiu pre El  căci de la Dînsul sînt şi EI M-au trimis44- Deci cerca pre El să-L prinză, şi nimenea n-au pus preste El mîna, căci încă nu venise ceasul Lui. Şi mulţi den gloată au crezut în EI şi zicea că: „Hristos cînd va veni, au doară mai multe seamne decît aceastea va face  carele Acesta au făcut?44 Auziră fariseii gloata cîrtind pentru El aceastea şi trimiseră arhiereii slugi ca să-L prinză pre El. Deci zise Iisus:, Incă puţină vreame cu voi sînt  şi merg cătră Cela ce au trimis pre Mine. Cerca-Mă-veţi şi nu Mă veţi afla, şi unde sînt Eu, voi nu puteţi să meargeţi44. Deci ziseră jidovii întru dînşii:,,Unde Acesta va să meargă, că noi nu-L vom afla pre EI? Au în răsipireaelinilorvasă meargă şi să înveaţe pre elini? Carele iaste cuvîntul acesta carele au zis:*Cerca-Mă-veţişinuMăvcţi afla  şi unde Eu sînt, voi nu puteţi să meargeţi '?44 Iară în ziua cea de apoi cea mare a sărbătorii sta Iisus şi striga zicînd:  De iaste neştine însetoşat, vie cătră Mine şi să bea. Cela ce creade în Mine, după cum au zis Scriptura, rîuri den pîntecele lui vor cură, de apă vie44. Şi aceasta zise pentru Duhul Carele era să ia ceia ce cred întru EI. Pentru că încă nu era Duh Sfînt, căci Iisus încă nu Să slăvise. Deci
mulţi den gloate  auzind cuvîntul, zicea: „Acesta iaste adevărat Prorocu”. Alţii zicea: „Acesta iaste Hristos44,  Iară alţii zicea: 41 „Au doară den Galilea Hristos vine?  Au 42 nu Scriptura au zis că den semenţia Iui David şi den satul Vithleaemul, unde era David  Hristos vine?44  Deci despărţire să făcu 43 întru gloate pentru El.  Iară unii vrea 44 dentru ei să-L prinză pre El  ce nimenea n-au pus preste EI mînile.  Deci veniră 45 slugile cătră arhierei şi farisei şî ziseră lor aceia:„Pentru căci nu L-aţi adus pre el?44 Răspunseră slugile :  Niciodinioaiă aşa au 46 grăit om ca Omul Acesta”.  Deci raspunseră lor fariseii:,. Au şi voi v-aţi înşălat? Au doară cineva dentru boiari au crezut 48 întru El au dentru farisei?  Ce gloata 49 aceasta  carea nu ştie Leagea, blestemaţi sînt!44  Zise Nicodim cătră ei  cela ce au 50 venit noaptea Ia EI  unul fiind dentru ei:   Au Leagea noastră judecă pre om de nu va 51 auzi de la el mai nainte şi va cunoaşte ce va face?44  Răspunsără şi zisără lui: ,Au şi 52 tu den Galilei eşti? Cearcă şi vezi că proroc den Galilea nu s-au sculat44.  Şi mearse 53 fieştecarele Ia casa lui.

CAP VIII

      Iară Iisus mearse în Muntele Măslinilor. Şi la mînecate iarăş veniia în besearică şi tot norodul veniia cătră EI; şi şăzînd, învăţa pre ei. Şi adusără cărturarii şi fariseii cătră Dinsul muiare  în preacurvie fiind prinsă, şi puindu-o pre ea în mijloc, Zisără Lui:   Dascale, aceasta muiare s-au prinşii aşa de faţă preacurvindu-se; Iară In Leage Moisi noao au poruncit unile ca aceastea a să ucide cu pietn. Deci tu ce zici?4* Şi aceasta zicea ispitind pre EI ca să poată să-L hulească pre El. Iară Iisus jos ple-cîndu-Se, cu deagetul scriia în pămînt  nebă-ţţînd în samă lor. Iară deaca-L înteţiia intrebînd pre El  rădieîndu-Să zise cătră ei: „Cel nepăcătos dentru voi întîiu cu piatra asupra ei să lovească44. Şi iarăş jos plc-cîndu-Să, scriia în pămînt. Iară ei auzind şi de ştiinţa lor mustrîndu-se  ieşiia unul cîte unul, începînd de Ia cei bătrîni pînă la cei de apoi  şi rămase sîngur Iisus, şi muiarea în mijloc fiind. Şi sculîndu-Să Iisus şi pre rumenea văzînd afară den muiare, zise ei:  Muiare, unde sînt aceia pîrîşii tăi? Nimenea nu te-au osîndit?44 Iară ea zise: „Nimeni  Doamne!44 Şi zise ei Iisus: ,Nici Eu te osîndescu, pasă şisănumaigreşăşti44. Deci iarăş Iisus lor au grăit zicînd:  Eu sînt Lumina lumii  cela cc urmează Mic nu va umbla întru întunearec, ce va avea lumina vieţii44. Deci ziseră Lui fari-seii:f Tu pentru Tine mărturiseşti, mărturia Ta nu iaste adevărată4*. Răspunse Iisus şi  zise lor:,,Măcară  ca Eu mărturisescu [820] pentru Mine, adevărată iaste mărturia Mea, căci ştiu de unde am venit şi unde mergu. Voi nu ştiţi de unde viu şi unde mergu.  Voi după trup judecaţi. Eu nu judec nici pre unul. Şi de voiu judeca Eu, judecata Mea adevărată iaste, căci sîngur nu sînt, ce Eu şi Părintele Cela ce M-au trimis pre Mine. Şi în Leagea voastră scrisu-s-au că a doi oameni mărturia adevărată iaste. Eu sînt Cela ce mart uri se seu pentru Mine, şi mărturiseaşte pentru Mine Părintele Cela ce au trimis pre Mine”. Deci zicea Lui:„Unde iaste Tatăl Tău?” Răspunse Iisus:„Nici pre Mine ştiţi, nici pre Tatăl Mieu; de aţi şti pre Mine, şi pre Părintele Mieu aţi şti”. Aceastea graiuri au grăit Iisus în gazofîlachie, învăţînd în besearică; şi nimenilea nu L-au prinsu pre El, căci încă nu venise ceasul Lui. Deci zise iară lor Iisus: „Eu mergu, şi Mă veţi cerca, şi în păcatul vostru veţi muri. Unde Eu Mă duc, voi nu puteţi să veniţi”. Deci zicea jidovii: „Cîndai să nu Să omoară pre Sine, căci zice:'Unde Eu Mă duc, voi nu puteţi să meargeţi”*. Şi zise lor:„Voi dentru ceale de jos sînteţi, Eu den ceale de sus sînt. Voi den lumea aceasta sînteţi. Eu nu sînt den lumea aceasta. Deci zis-am voao că veţi muri întru păcatele voastre, pentru că, de nu veţi creade că Eu sînt, veţi muri în păcatele voastre”. Deci zicea Lui:„Tu cine eşti?” Şi zise lor Iisus: „începătura, căci şi grăiescu voao. Multe am pentru voi a grăi şi a judeca, ce Cela ce au trimis pre Mine adevărat iaste, şi Eu ceale ce am auzit de la El, aceastea zic în lume**.  Nu cunosc ură că pre Tatăl zicea lor. Deci zise lor Iisus:„Cînd veţi înălţa pre Fiiul Omului, atuncea veţi cunoaşte că Eu sînt şi de la Mine nu fac nemica, ce în ce chip au învăţat pre Mine Părintele Mieu, aceastea grăiescu. Şi Cel ce au trimis pre Mine cu Mine iaste, n-au lăsat pre Mine sîngur Părintele, că Eu ceale plăcute Lui facu pururea”.  Aceastea EI grăind, mulţi au crezut întru EI. Deci zicea Iisus cătră jidovii ceia ce au crezut întru EI:„De veţi rămînea voi în cuvîntul Mieu, adevărat ucenici Mie-M sînteţi. Şi veţ cunoaşte adevărul,  şi  adevărul va mîntui pre voi**. Răspunseră lui:,,Sămînţa lui Avraam sîntem şi nimănui n-am slujit nitiodinioară. Cum Tu zici că 'Slobozi veţi fi”\ Răspunse lor Iisus:„Amin, amin zic voao, că tot cela ce face păcatul, rob iaste păcatului. Iară robul nu rămîne în casă în veac; Fiiul rămîne în veac.  Deci de va mîntui pre voi Fiiul, cu adevărat slobozi veţ fi. Ştiu că sămînţa lui Avraam sînteţ, ce cercaţi să Mă omorîţi,căci cuvîntul Mieu nu încape în voi. Eu ceale ce am văzut lîngă Tată-Mieu grăiescu;deci şi voi carea aţ văzut lîngă tatăl vostru faceţi**. Răspunseră şi ziseră Lui:„Părintele nostru 39 Avraam iaste”. Zise lor Iisus:„De aţi fi feciori Iui Avraam, lucrurile lui Avraam aţ face.  Iară acum cercaţi să Mă omorît, 40 pre Om carele adevărul voao am grăit,Carele am auzit de la Dumnezău. Aceasta Avraam n-au făcut.  Voi faceţ lucrurile părintelui 41 vostru”. Deci ziseră Lui:„Noi den curvie nu ne-am născut, pre un părinte avem: pre Dumnezău*'.  Zise lor Iisus:„De ar fi 42 Dumnezău Părinte voao, doară M-aţ iubi pre Mine, pentru că Eu de la Dumnezău am venit şi viu, pentru că nici de la Mine am venit, ce Acela M-au trimis.  Pentru ce 43 graiul Mieu nu-l cunoaşteţ? Nu puteţ să auziţi cuvîntul Mieu?  Voi den tatăl di avoIul sînteţi şi pohtele tatălui vostru veţ să faceţ. Acela  ucigătoriu  de oameni era de-nceput şi întru adevăr n-au stătut, căci nu iaste adevăr întru el. Cînd grăiaşte minciuna, dentru ale sale grăiaşte, căci mincinos iaste şi tatăl lui.  Iară Eu căci adevărul 45 zic, nu creadeţ Mie.  Care dentru voi Mă 46 mustră pentru păcat? Iară de adevărul grăiescu, pentru ce voi nu creadeţ Mie?  Cela 47 ce iaste  de la Dumnezău, graiurile lui Dumnezău aude;pentru aceaea voi nu auziţi, căci de Ia Dumnezău nu sînteţi”.  Deci 48 răspunseră jidovii şi ziseră Lui:,, Au nu bine zicem noi că samaritean eşti Tu şi drac ai?” Răspunse Iisus: „Eu drac nu am, ce cinstescu 49 pre Părintele Mieu, şi voi necinstit pre Mine. Iară Eu nu cercu mărirea Mea. Iaste cela ce 50 cearcă şi judecă.  Amin, amin zic voao: 51 De va neştine cuvîntul Mieu păzi, moarte nu va vedea în veac”.  Deci ziseră lui jidovii: 52 “Acum am cunoscut că drac ai. Avraam au murit şi prorocii, şi Tu zici: 'De va neştine cuvîntul Mieu păzi, nu va gusta moarte în veac'.  Au Tu mai mare eşti decît părintele 53 nostru Avraam, carele au murit, şi prorocii au murit; cine Te faci Tu pre Tine?” Răspunse Iisus:„De voiu mări Eu pre Mine, 54 mărirea Mea nemică nu iaste. Iaste Tatăl Mieu Cela ce mă re aş te pre Mine, pre Carele voi ziceţ că de iaste voao Dumnezău. Şi nu L-aţ cunoscut pre El, iară Eu ştiu 55 pre El; şi de voiu zice că nu-L ştiu pre El, voiu fi aseamene cu voi mincinos, ce ştiu pre El şi cuvîntul Lui păzescu.  Avraam, 56 părintele vostru, s-au bucurat ca să vază ziua Mea, şi văzu şi să bucură”.  Deci ziseră 57 jidovii cătră el:„50 de ani încă nu ai, şi pre Avraam ai văzut?”  Zise lor Iisus:„Amin, 58 amin zic voao: Mai nainte de a să face Avraam Eu sînt”.  Dirept aceasta rădicară pietri 59 să-L lovească prc El, iară Iisus Să ascunse şi ieşi den beseareca, trecînd pren mijlocul lor; şi trecea aşa. [821]

CAP IX

      Şi trecînd văzu un om orb den naştere- Şi-L întrebară ucenicii Lui zicînd:„Rawi, cine au greşit? Acesta au părinţii lui, ca să să nască orb?** Răspunse Iisus: „Nice acesta au greşit, nice părinţii lui, ce ca să să arate lucrurile lui Dumnezău întru el. Eu trebuie a lucra lucrurile Celui ce M-au trimis pre Mine, pînă iaste zio; vine noapte cînd nimenea nu poate să lucreaze. Cînd sînt în lume. Lumină sînt lumii1*. Aceaste zicînd, au scuipit jos şi au făcut tină den scuipat şi au uns tina preste ochii orbului. Şi zise Iui:„Du-tc de te spală la scăldătoarea Iui Siloam!”  carea să înţeleage: Trimis. Deci să duse şi să spălă, şi veni văzînd. Deci vecinii şi ceia ce-I vedea pre el mai nainte că era orb zicea:„Au nu iaste acesta cela ce sădea şi cerea?*' Alţii zicea că acesta iaste, iară alţii că aseaminea cu ci iaste. Acela zicea că:„Eu sînt”* Deci zicea lui:,.Cum  ţi s-au deschis ochii?** Răspunse acela şi zisc:„Un om ce să chema Iisus tină au făcut şi au uns ochii miei; şi zise mic:*Du-te la scăldătoarea lui Siloam, şi te spală*. Şi mergînd şi spălîndu-mă, am văzut**.  Deci ziseră lui:„Undc iaste Acela?* Zise: „Nu ştiu*4.  Aduc pre el cătră farisci, pre cel ce odinioară era orb. Şi era sîmbăta cînd au făcut Iisus tina şi au deşchis lui ochii. Deci iarăş îl întreba pre el şi fariseii cum au văzut. Iară el zise lor:.,Tină au pus preste ochii mici, şi m-am spălat şi văz . Deci zicea dentru farisei oareca-rei:„Acesta om nu iaste dela Dumnezău, căci sîmbăta nu o păzeaşte**. Alţii zicea: „Cum poate om păcătos ca aceastea să facă seamne?” Şi price era întru ei. Ziseră orbului iarăş :„Tu ce zici pentru EI, că au deschis ţie ochii?'* Iară el zise că proroc iaste. Deci nu crezură jidovii pentru el că orb era şi au văzut, pînă unde au chemat pre părinţii celuia ce au văzut. Şi întrebară pre ei zicînd:„Acesta iaste fiiul vostru, carele voi ziceţ că orb s-au născut? Cum dară acum veade?44 Răspunseră lor părinţii lui şi ziseră:„Ştim că acesta iaste fiiul nostru şi cum orb s-au născut. Iară cum acum veade, nu ştim. Au cine au deschis Iui ochii, noi nu ştim. El vîrstă are, prc dînsul întrebaţi. El pentru dînsul va grăi4*. Aceastea ziseră părinţii Iui, căci să temea de jidovi, pentru că să tocmise jidovii ca, dc*L va mărturisi cineva pre EI Hristos, depărtat de adunare să fie. Pentru aceaea părinţii Iui ziseră că: „Vîrstă are, pre el întrebaţi44. Deci strigară de al doilea rind pre omul carele era orb şi zisără lui: „ Dă mărire Iui Dumnezău. Noi ştim că Otnul Acesta păcătos iaste”. Răspunse dirept aceaea acela şi zise:„De  iaste păcătos
nu ştiu. Una ştiu: că orb fiind, acum văz”. Şi ziseră Iui iarăş:„Ce au făcut ţie? Cum au 26 deschis ţie ochii?4*  Răspunse Ior:„Am 27 zis voao acum, şi n-aţ auzit. Ce iarăş veţ să auzit? Au şi voi veţ să fiţ Lui ucenici?*4 Deci suduiră prc el şi ziseră:„Tu eşti ucenic 28 Aceluia, iară noi Iui Moisi sîntem ucenici. Noi ştim că cu Moisi au grăit Dumnezău, 29 iară pre Acesta nu-L ştim de unde iaste”. Răspunse omul şi zise lor:„Pentru că întru 30 aceasta minunat iaste, căci voi nu ştiţ de unde iaste, şi au deschis mie ochii.  Şi 31 ştim că prc păcătoşi Dumnezău nu-i ascultă, ce, de va fi cineva de Dumnezău crezătoriu şi va face voia Lui, pre acela ascultă.  Den 32 veac nu s-au auzit cum să fie deschis cineva ochi de orb născut-  De nu ar fi Acesta 33 de Ia Dumnezău, n-arputea să facă nemică'4. Răspunseră şi ziseră Iui:„întru păcate tu 34 te-ai născut tot, şi tu ne înveţi pre noi?** şi I scoaseră pre el afară.  Auzi Iisus că 35 I-au scos pre el afară şi aflînd pre el zise Iui: „Tu crezi în Fiiul lui Dumnezău?”  Răspun se acela şi zise:„Cine iaste. Doamne, ca să crez întru EI?”  Şi zise iui Iisus:„Şi 37 L-ai văzut pre El! Şi Cela ce grăiaşte cu tine, Acela iaste4'.  Iară el zise:„Crez, 38 Doamne!” Şi să închină Lui.  Şi zise 39 Iisus:„Intru judecată Eu în lumea aceasta am venit, ca ceia ce nu văd să vază, şi ceia ce văd, orbi să fie44.  Şi auziră dentru 40 farisei aceastea, ceia ce era cu El, şi ziseră Lui:,,Au şi noi orbi sîntem?*'  Zise lor 41 Iisus :„De aţ fi orbi, n-aţ avea păcat, iară acum  ziceţ  că:4 Vedem',  deci păcatul vostru rămîne. *

CAP X

      Amin, amin zic voao: Cela ce nu întră pren uşă în ocolul oilor, ce să suie pre aiuri le a, acela fur iaste şi tîlhariu. Iară cela ce întră pren uşă, păstoriu iaste oilor. Acestuia portariul deschide şi oile glasul lui aud, şi pre ale sale oi le cheamă pre nume şi le scoate pre eale. Şi cînd scoate oile sale,înaintea lor mearge, şi oile lui urmează, căci ştiu glasul lui. Iară la cel strein nu vor urma, ce vor fugi de la el, căci nu ştiu glasul celor streini . Această pildă zise lor Iisus, iară aceia n-au cunoscut carele era ceale ce grăiia lor. Deci zise iarăş lor Iisus:„Amin, amin zic voao că: Eu sînt uşa oilor. Toţi cîţi mai nainte de Mine au venit furi sînt şi tîlhari, ce n-au ascultat dc ei oile. Eu sînt uşa, pren Mine de va întră neştine, mîntui-se-va. $i va întră şi va ieşi, şi păşune va afla. Funii nu vine fără numai ca să fure şi să junghe şi să piarză. Eu am venit ca viaţă să aibă şi de prisosit 11 să aibă. Eu sînt păstoriul cel bun. Păstoriul cel bun sufletul lui pune pentru oi. Iară năimitul şi cel ce nu e păstoriu, căruia 13 nu sînt oile ale lui, veade pre lupi viind [822] şi lasă oile şi fuge; şi lupul hrăpeaşte pre eale şi răsipeaşte oile. Iară năimitul fuge, căci năimit iaste, şi nu e grijă lui pentru oi. Eu sînt păstoriul cel bun şi cunoscu pre ale Meale şi Mă cunoscu de ale Meale. In ce chip Mă cunoaşte Părintele, şi Eu cunoscu pre Părintele. Şi sufletul Mieu puiu pentru oi. Şi alte oi am, carele nu sînt den ocolul acesta. Şi acealea trebuie Eu să Ie aduc, şi glasul Mieu vor auzi şi să va face o turmă, un păstoriu. Pentru aceaea Părintele Mieu pre Mine iubeaşte, căci Eu puiu sufletul Mieu, ca iarăş să-l ia Cu] pre el. Nimeni nu-l ia pre el de Ia Mine, ce Eu puiu pre el de la Mine. Voie am a pune pre el, şi voie am iarăş să-l iau pre el. Această poruncă am luat de la Tatăl Mieu”. Deci iarăş împărecheare s-au făcut între jidovi pentru cuvintele aceastea. Deci zicea mulţi dentru ei:,,Drac are şi să nebuneaşte. Ce-L auzit pre EI?” Alţii zicea:„Aceaste graiuri nu sînt de îndrăcit. Au drac poate ochii orbilor să deşchiză?”  Şi să făcură înnoirile în Ierusalim şi iarnă era. Şi umbla Iisus în besearecă, în bolta lui Solomon. Deci ÎI încunjurară pre EI jidovii şi-I ziseră Lui:„Pînă cînd sufletul nostru iai? De eşti tu Hristos, zi noao de faţă”. Răspunse lor Iisus:„Zis-am voao, şi nu creadeţi. Lucrurile carele Eu fac în numele Tatălui Mieu, aceastea mărturisescu pentru Mine. Ce voi nu creadeţ, pentru că nu sînteţ den oile Meale, în ce chip am zis voao. Oile Meale glasului Mieu ascultă, şi Eu Ie ştiu pre eale, şi vin după Mine. Şi Eu viaţă veacinică dau lor şi nu vor peri în veac şi nu Ie va hrăpi cineva pre eale den mîna Mea. Tatăl Mieu, Care au dat Mie, mai mare de toţi iaste, şi nimenea nu poate să hrăpască den mîna Tatălui Mieu.  Eu şi Părintele una sîntem”. Apucară dirept aceaea iarăş pietri jidovii ca să-L lovească cu pietri pre EI. Răspunse lor Iisus:„MuIte bune lucruri am arătat voao de Ia Părintele Mieu. Pentru care lucru dentru eale cu pietri veţ să mă ucideţ?” Răspunseră lui jidovii zicînd:„Pentru lucru bun nu te împroşcăm, ce pentru hulă, şi căci Tu, om fiind, faci pre Tine Dumnezău”. Răspunse lor Iisus: „Nu iaste scris în Leagea voastră:'Eu am zis: dumnezei sînteţ?' De vreame ce pre aceia au zis 'dumnezei', cătră carii cuvîntul lui Dumnezău s-au făcut—şi nu să poate să să dezleage Scriptura—, Pre carii Părintele au svinţit şi au trimis în lume, voi ziceţ că ' Blastemi!', căci am zis:' Fiiul lui Dumnezău sînt'?  De nu fac lucrurile Părintelui Mieu, nu creadeţ în Mine. Iară de facu, mă Gară de în Mine nu Mă creadeţ, lucrurilor creadeţi, ca să ştiţ şi să creadeţ că în Mine
e Tatăl şi Eu întru El”.  Deci cerca iarăş 39 pre El să-L prinză, şi ieşi den mîna lor. Şi Să duse iarăş decindea de Iordan, în locul 40 unde era Ioan întîiu botezînd, şi rămase acolo.  Şi mulţi veniră cătră El şi zicea 41 că:„Ioan niciun semn n-au făcut, iară toate cîte au zis Ioan pentru Acesta adevărate era”.
Şi crezură mulţi acolo întru EI. 42

CAP XI

      Şi era bolind oarccarcle Lazăr, de Ia 1 K  Vithania,  den  satul  Măriei şi Hg^tj Marthci, surorii ci.  Şi era Măria 2 I^JJ]  ecaca cc au fost uns pre Domnul XmmtÎJa cu mir şi au ştersu picioarele Lui cu părul ei, al cariia frate, Lazăr, bolii a. Deci trimiseră cătră EI surorile, zicînd: 3 „Doamne, iată pre cela ce iubeşti, boleaşte”. Şi auzind Iisus, zise:„Această boală nu 4 iaste spre moarte, ce pentru mărirea lui Dumnezău, ca să Să mărească Fiiul Iui Dumnezău pren ea”.  Şi iubiia Iisus pre 5 Martha, şi pre sora ei, şi pre Laz ir.  Deci, 6 deaca auzi că boleaşte, rămasă într-acelaş locu doao zile.  Apoi, după aceasta, zise 7 ucenicilor:„Să meargem în ludea”.  Iarăş 8 ziseră Lui ucenicii:„Rawi, acum te căuta să Te ucigă cu pietri jidovii, şi iarăş mergi acolo?”  Răspunse Iisus:„Aunudoaospră1 zeace sînt ceasurile zilei?  De va umbla 10 neştine ziua, nu să va poticni, că lumina lumii aceştiia veade, iară de va umbla neştine noaptea, poticneaşte-se, căci lumina nu iaste întru el”.  Aceastea zise, şi după aceasta 11 zise lor:„Lazar, priatenul nostru, au adormit, ce voiu mearge ca să-l deştept pre el”. Deci ziseră ucenicii Lui:„Doamne, de au 12 adormit,  mîntui-se-va”.  Şi zicea Iisus 13 pentru moartea lui, iar acelora li se păru că
pentru  adormirea somnului zice. Deci arunce zise ai ave:  „Lazar au murit. 14 Şi Mă bucur pentru voi ca să creadeţ, căci 15 nu eram acolo; ce să ne ducem cătră el”. Deci zise Thoma, cel ce să cheamă Geamăn, 16 celor dempreună ucenici:,,Să meargem şi noi ca să murim cu El”.  Deci venind 17 Iisus, află pre el 4 zile avînd în groapă. Şi era Vithania aproape de Ierusalim ca vro 18 15 stadii.  Şi mulţi dentru jidovi au fost 19 venit cătră ceale prejur Martha şi Măria, ca să le mîngîie pre eale pentru fratele lor. Deci Marha, deaca au auzit că Iisus vine, 20 întimpină pre El, iară Măria sădea încasă. Deci zise Martha cătră Iisus:„Doamne, de 21 ai fi fost aicea, fratele nostru n-ar fî murit. Ce şi acum ştiu că, cîte vei ceare de la 22 Dumnezău, va da Ţie Dumnezău”.  Zise 23 ei Iisus:„Scula-să-va fratele tău!”  Zise 24 LuiMartha:„Ştiu că să va scula la înviare, în ziua de apoi”.  Zise ei Iisus:„Eu sînt 25 înviarea şi viaţa.  Cela ce creade întru Mine, mă cară de va şi muri, trăi-va.  Şi [823	] tot cela ce trăiaşte şi creade Sn Mine, nu va muri în veac. Crezi aceasta?” Zise Lui: „Aşa, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristos, Fiiul Iui Dumnezău, Cel viitoriu în lume”. Şi aceastea zicînd, să duse şi strigă prc Măria, sora ei, pre ascunsu zicînd: „Invăţătoriul au venit şi te strigă”. Aceaea, deaca auzi, să sculă iute şi veni cătră EI. Şi încă nu venise Iisus în sat, ce era în locul unde au întimpinat pre El Mart ha. Deci jidovii carii era cu ea în casă şi o mîngîia pre ea, văzînd pre Măria că degrabă să sculă şi ieşi, mearseră după ea zicînd:„S-au dus la mormînt ca să plîngă acolo”. Deci Măria, deaca au venit unde era Iisus, văzînd pre EI, au căzut La pidoarele Lui, zicînd Lui:,,Doamne, de ai fi fost aicea, n-ar fi murit frate-mieu”. Deci Iisus, deaca au văzut prea ea plîngînd şi pre cei ce venise cu ea jidovi plîngînd, gemu cu duhul şi Să turbură pre Sine.  Şi zise:„Unde aţi pus pre el?” Ziseră Lui:„Doamne, vino şi vezi!” Lăcramă Iisus.  Deci zicea jidovii:„Cauta cum iubiia pre el”. Iară unii dentru ei ziseră:„Nu putea Acesta, Carele au deschis ochii orbului, să facă şi pe acesta să nu moară?” Deci Iisus iarăş gemînd întru Sine, veni la mormînt. Şi era peşteră şi piatra zăcea preste ea. Zise Iisus:,, Rădicaţi piatra!” Zise Lui sora cehii mort, Martha: „Doamne, acum pute, pentru că de 4 zile iaste”. Zise ei Iisus:„N-am zis ţie că, de vei creade, vei vedea mărirea lui Dumnezău?” Deci rădicară piatra unde era mortul zăcînd, iară Iisus rădică ochii în sus şi zise:„Părintc, mulţime seu-Ţ căci M-ai ascultat. Şi Eu ştiiam că pururea Mă asculţi, ce pentru gloata ce stă pe-mprejur am zis, casăcrează că Tu M-ai trimis”. Şi aceastea zicînd, cu glas mare au strigat:„Lazare,vino afară!” Şi ieşi cel mort, legate fiind pidoarele şi mînile cu fă şuri, şi faţa lui cu măhramă era legată. Zise lor Iisus:„Dezlcgaţi pre el şi lăsaţi să meargă”. Deci mulţi den jidovii carii au fost venit cătră Măria, şi văzînd ceale ce au făcut Iisus, au crezut întru El. Iară unii dentru ei s-au dus cătră farisei şi spuseră ceale ce au făcut Iisus. Deci adunară arhiereii şi fariseii sfat şi zicea:„Ce facem, că Acesta Om multe seamne face! Dc vom lăsa pre El aşa, toţi vor creade întru El, şi vor vini rimleanii şi vor ridica noao şi locul şi limba”. Iară unul dentru ei, oarecare Ie Caiafa, arhiereu fund anului aceluia, zise lor:„Voi nu ştiţi nimica, Nid gîmli\i că de folosu e noao ca să moară un om pentru norod, şi nu toată limba să piară . Iară aceasta de la d n-au zis, ce, arhiereu fiind anului aceluia, proorod că vrea Iisus să moară pentru limbă; ' Şi nu pentru limbă numai, ce ca şi pre fiii  lui  Dumnezău  cei  răsipiţi să-i
adune întru una.  Deci den ziua aceaea 53 s-au sfătuit ca să-L omoară pre El.  Deci 54 Iisus nu mai umbla aiave întru jidovi, ce Să duse de acolo într-un ţinut, aproape de pustiiu, la cetatea ce să cheamă Efraim, şi acolo petrecea cu ucenicii Lui.  Şi era aproape 55 Pastele jidovilor şi să suiră mulţi în Ierusalim den ţară mai nainte de Paşte, ca să să curăţască pre dînşii.  Deci cerca pre Iisus 56 şi zicea Intre dînşii în besearică stînd: „Ce vă pare voao, că nu va veni la sărbătoare?” Şi au fost dat şi arhiereii şi fariseii poruncă, 57 ca, de va şti neştine unde iaste, vor porund ca să-L prinză pre El.

CAP XII

      Deci Iisus, cu şase zile mai nainte de 1 I fcSS  ***te veiu” 'a Vithania, unde era P ani Laz ar, cel ce fuse ase mort, pre E hwl carc'c au învis den morţi.  Fă< uUTTrfl ră derept aceaea Lui cină acolo, şi Martha posluşiia, iară Lazar era unul den cei ce sădea împreună cu El.  Deci Măria, 3 lumd o litră de mir de nardu de credinţă, de mult preţ, unse pidoarele lui Iisus şi ştearse cu părul ei pidoarele Lui, iară casa s-au împlut de mirosul mirului.  Deci zise 4 unul dentru ucenicii Lui, Iuda al lui Simon Iscariotul, cel ce era să-L vînză pre El: „Pentru ce acest mir nu s-au vîndut dirept 5 300 de dinari şi să să fie dat săradlor?” Şi zise aceasta nu că pentru sărad ti era 6 grije Iui, ce căci fur era şi punga avea, şi ce să băga purta.  Deci zise Iisus:„Lasă o prc 7 ea, pentru în ziua îngropării Meale au păzit pre eL  Pentru că pre săraci pururea-i 8 aveţi cu voi, iară pre Mine nu pururea Mă aveţ”.  Deci conoscu gloată multă den 9
i'idovi că iaste acolo şi veniră nu pentru isus numai, ce ca şi pre Lazar să vază, prc carele au învis den morţi.  Iară să sfătuiră 10 arhiereii ca şi pre Lazar să omoară.  Căci 11 mulţi pentru el să ducea, dentru Jidovi, şi credea în Iisus.  A doua zi, gloata cea 12 multă ce au fost venit la sărbătoare auzind că vine Iisus tn Ierusalim,  Luară stllpări 13 de finic şi-I ieşiră în timpinarea Lui şi striga: „Osanna!  Blagoslovit Cela ce vine întru numele Domnului, împăratul lui Israil I” Şi aflînd Iisus un asin, şăzu pre el după cum 14 iaste scris:  „Nu te teame, fiică Sion! 15 Iată, împăratul tău vine şăzînd pre mînzul asinii”.  Şi aceastea nu le-au conoscut uceni cii Lui mai nainte, ce, cînd Să proslăvi Iisus, atuncea ş-au adus aminte că aceastea era asupra Lui scrise, şi aceastea au făcut Lui. Deci mărturisii a gloata care era cu El, cînd 17
Îire Lazar au strigat den mormînt şi au seu-at pre. el den morţi.  Pentru aceaea au şi 18 întimpinat prc El gloata, căci au auzit să ne . făcut El acest semn.  Deci fariseii ziseră 19 întru dînşii:„Vedeţi că nu folosiţi nemică! [824] Iată, lumea după £1 să duse”. Şi era o are carii elini den ceia ce să suia ca să să închine la sărbătoare. Deci acestea veniră la Filip, la cel de la Vithsaida a Galileii, şi-l întreba pre el zicînd:„Doamne, vom să 22 vedem pre Iisus”. Veni Filip şi zise lui Andreiu, şi iarăş Andreiu şi Filip ziseră lui Iisus. Iară Iisus au răspuns lor zicînd: „Venit-au ceasul ca să Să mărească Fiiul Omului. Amin, amin zic voao: Grăunţul de grîu, căzînd în pămînt, de nu va muri, el singur rămîne, iară de va muri,multă roadă aduce. Cela ce iubeaşte sufletul Iui, piarde-va pre el; şi cela ce urăşte sufletul lui în lumea aceasta, întru viaţă veacinică păzi-va pre el. De Mie va sluji neştine, Mie să urmeze, şi unde sînt Eu, acolo şi sluga Mea va li. Şi de va sluji neştine Mie, cinsti-l-va pre el Părintele. Acum sufletul Mieu s-au turburat, şi ce voiu zice? Părinte, mîntu-iaşte-Mă den ceasul acesta! Ce pentru aceaea am venit Ia ceasul acesta. Părinte, măreaşte numele Tău!” Deci veni glas den ceriu:„Şi am mărit şi iarăş voiu mări”. Iară gloata aceaea ce sta şi au auzit zicea că tunet să să fie făcut. Alţii zicea: „înger Lui au grăit”. Răspunse Iisus şi zise:,,Nu pentru Mine acest glas s-au făcut,ce pentru voi. Acum judecată iaste lumii aceştiia, acum biruitoriul lumii aceştiia scoate-să-va afară. Iară Eu, de Mă voiu înălţa de Ia pămînt, pre toţi voiu trage cătră Mine”. Şi aceasta zicea însem-nind cu ce moarte era să moară. Răspunse Lui gloata:„Noi am auzit den Leage că Hristos rămîne în veac, şi cum Tu zici că trebuie a Să înălţa Fiiul Omului? Cine iaste acesta Fiiul Omului?” Zise lor derept aceaea Iisus:„încă puţinea vreame Lumina cu voi iaste. îmbiaţi pînă aveţi Lumina, ca nu întunearec pre voi să vă apuce. Şi cela ce umblă întru întunearec nu ştie unde mearge. Pînă aveţi Lumina, creadeţi în Lumină, ca fiii Luminei să fiţi!” Aceastea au grăit Iisus şi, ducîndu-Se, S-au ascuns de Ia ei. Şi atitea seamne făcînd El, fiind înaintea lor, nu credea întru EI, Ca cuvîntul Isaiei prorocului să să plinească, care au zis: „Doamne, cine au crezut auzului nostru? Şi braţul Domnului cui s-au descoperit?” Pentru aceaea nu putea să crează, căci iarăş zise Isaia: „Orbit-au ochii lor şi împietri inima lor, ca să nu vază cu ochii şi să priceapă cu inima, şi să vor întoarce, şi voiu vindeca pre ei”.  Aceastea zise Isaia, cînd văzu mărirea Lui şi grăi pentru EI. Insă dirept aceaea, şî dentru boiari mulţi au crezut întru EI, ce pentru farisei nu mărturisiia, ca nu depărtaţi de adunare să să facă; Pentru că îndrăgiră mărirea oamenilor mai mult decît mărirea Iui Dumnezău.  Iară Iisus stri32şi zise:,,Ce la ce creade în Mine, nu creade în Mine, ce în Cela ce M-au trimis pre Mine. Şi cela ce veade pre Mine, veade pre Cela ce 45 au trimis pre Mine.  Eu Lumină în lume 46 am venit, ca tot cela ce va creade în Mine întru întunearec să nu rămîie.  Şi de va auzi 47 neştine graiurile Meale, şi nu va creade, Eu nu judec pre el, pentru că n-am venit ca să judec lumea, ce ca să mîntuiesc lumea. Cela ce leapădă pre Mine şi nu prinde grai u rile Meale, are pre cela ce judecă pre el: cuvîntul carele am grăit, acela va judeca pre el în ziua cea de apoi.  Căci Eu dentru Mine 49 n-am grăit, ce Părintele Cela ce au trimis pre Mine, Acela poruncă Mi-au dat ce voiu zice şi ce vohx grăi.  Şi ştiu că porunca Lui 50 viaţă veacinică iaste. Deci ceale ce grăiesc Eu, după cum Mi-au zis Mie Părintele, aşa
grăiesc”.

CAP XIII

      Iară mai nainte de sărbătoarea Paştilor, ştiind Iisus că I-au venit Lui ceasul ca să Să mute den lumea aceasta cătră Părintele, iubind pre ai Săi, pre cei den lume, desăvîrşit i-au iubi! pre ei. Şi cină făcîndu-se, dracul întrind în inima Iudei al Iui Simon Iscariotul ca să-L vînză pre El, Ştiind Iisus că toate I-au dat Lui Părintele în mînă şi cum de la Dumnezău au ieşit şi cătră Dumnezău mearge. Sculă-Să de la cină şi puse veşmintele şi, luînd ştergătoriul, Să încinse pre Sine. Apoi puse apa în spălătoare şi începu a spăla picioarele ucenicilor şi a ştearge cu ştergătoriul cu carele era îndns. Veni dirept aceaea la Simon Petr. Şi zise Lui acela: „Doamne, Tu speli picioarele?” Răspunse Iisus şi zise Iui:„Ce fac Eu, tu nu ştii acum, ce vei cunoaşte după aceasta”. Zise Lui Petr: „Nu vei spăla pidoarele meale în veac!” Răspunse lui Iisus:,,De nu voiu spăla pre tine, n-ai parte cu Mine”. Zise Lui Simon Petr:„Doamne, nu picioarele meale numai, ce şi mîinile şi capul”. Zise Iui Iisus: „Cel scăldat nu trebuie fără numai pidoarele a le spăla, ce iaste curat tot. Şi voi curaţi sînteţi, iară nu toţi”. Pentru că ştiia pre cel ce vindea pre El, pentru aceaea zise:„Nu toţi curaţi sînteţ”. Deci cînd spălă pidoarele lor şi-ş luo hainele Lui, şăzînd iarăş, zise lor:„Cunoaşteţ ce am făcut voao? Voi strigaţi pre Mine^InvăţătoriuI şi Domnul*, şi bine ziceţ, pentru că sînt. Deci de Eu am spălat voao picioarele. Domnul şi înv.i ţ atonul, şi voi datori sînteţ unul altuia a spăla pidoarele; Pentru că pildă 15 am dat voao, ca, după cum Eu ara făcut voao, şi voi să faceţ. Amin, amin zic voao: Nu iaste sluga mai mare decît domnul său, nice trimisul mai mare de cel ce l-au trimis pre el. De ştiţi aceastea, feridţ sînteţ de Ie veţ face aceastea. Nu [825] pentru voi toţi zic. Eu ştiu pre carii am ales. Ce ca să si plinească Scriptura:'Cela ce mănîncă cu mine pîine, au rădicat asupra mea călcîiul lui'. De-acum zic voao, mai nainte decit a să face, ca, cfnd să va face, să creadeţ că Eu sînt. Amin, amin zic voao: Cela ce priimeaşte,de voi trimite pre cineva, pre Mine priimeaşte; şi cela ce pre Mine priimeaşte, priimeaşte pre Cel ce au trimis pre Mine”. Aceastea zicînd Iisus, S-au turburat cu duhul şi mărturisi şi zise:,,Amin, amin zic voao că unul dentru voi Mă va vinde”. Căuta dirept aceaea ucenicii unul spre altul, mirîndu-se pentru cine zice. Şi era şăzînd unul den ucenicii Lui la sînul Lui Iisus, pre carele-I iubiia Iisus. Ii făcu semnu dirept aceaea acestuia Simon Petru, să întreabe cine ar fi pentru carele zice. Şi căzînd acela pre pieptul lui Iisus,zjse Lui: „Doamne, cine iaste?” Răspunse Iisus: „Acela iaste căruia Eu, întingînd pîinea, îi voiu da!” Şi ini in gînd pîinea, o deade Iudei al lui Simon Iscariotului- Şi după pîine atunce întră într-acela Satana. Deci zise Iui Iisus:„Ce vei să faci, fă mai curind!” Şi aceasta nimenea n-au cunoscut den ceia ce sădea, spre ce au zis lui. Pentru că unii socotiia, de vreame ce punga avea Iuda, că-i zicea lui Iisus:,,Cumpără de carele ne trebuiescu la praznecu”, sau săracilor ca să dea ceva. Deci luînd pîinea, acela îndată au ieşit; şi era noaptea, cînd au ieşit. Zise Iisus: „Acum S-au slăvit Fiiul Omului, şi Dumne zău S-au slăvit întru EI. De vreame ce Dumnezău S-au slăvit întru EI, şi Dumnezău va slăvi pre EI întru Dînsul şi îndată va slăvi pre El. Feţilor, încă puţinei cu voi sînt. Cerca-veţi pre Mine şi, după cum ziş jidovilor că 'Unde Mă duc Eu, voi nu puteţ să meargeţ', şi voao zic acum. Poruncă noao dau voao ca: Să iubit unul pre altul. In ce chip am iubit pre voi, ca şi voi să vă iubit întru voi. Intru aceasta vor cunoaşte-<oţi că ai Miei ucenici sînteţ, de veţ avea dragoste între voi”. Zise Lui Simon Petăr :„Doam-ne, unde mergi?” Răspunse-i lui Iisus:„Unde merg, nu poţi acum să vii după Mine, iară mai apoi vei veni după Mine”. Zise Lui Petăr:„Doamne, pentru ce nu pociu veni după Tine acum? Sufletul mieu pentru Tine voiu pune”. Răspunse-i lui Iisus:,Sufletul tău pentru Mine vei pune? Amin, amin zic ţie: Nu va cînta cucoşul pînă nu te vei
lepăda de Mine de trei ori .

CAP XIV

      Nu să turbureinemavoastră;creadet I  I m Dumnezău' 9J întru Mine creadeţ.
“ H En a Casa Tătîne-Mieu sălasuri multe CaSsl sînt. Iarădenu.aş fi zis voao. Mear■ i
ge-vohi să gătescu loc voao.  Şi de voiu 3 mearge şi voiu găti voao loc, iarăş vom veni şi voiu lua pre voi cătră Mine, ca unde Eu sînt, şi voi să fiţi.  Şi unde Eu merg, ştiţ, 4 şi calea o ştiţ”.  Zise Lui Thoma:„Doamne, nu ştim unde mergi; şi cum putem calea să ştim?”  Zise lui Iisus :„Eu sînt Calea şi 6 Adevărul şi Viaţa. Nimenea nu vine cătră Părintele, fără numai pren Mine.  De aţi 7 şti pre Mine, şi pre Părintele Mieu aţi fi cunoscut; şi de acum ştiţ pre El şi aţ văzut pre El”.  Zise Lui Filip:„Doamne,arată-ne 8 noao pre  Părintele  şi  destulu-i noao”. Zise-i lui Iisus:„Atîta vreame cu voi sînt şi 9 nu M-ai cunoscut, Filipe? Cela ce au văzut pre Mine, au văzut pre Părintele. Şi cum tu zici:'Arată-ne noao pre Părintele?'  Nu 10 crezi că Eu sînt întru Părintele şi Părintele întru Mine iaste? Graiurile carele Eu voao grăiesc, de la Mine nu gT ăi eseu, iară Tatul, Cela ce rămîne întru Mine, Acela face lucrurile.  Creadeţ în Mine, că Eu sînt întru 11 Părintele şi Părintele întru Mine; iară de nu, pentru faptele acealea să creadeţ în Mine. Amin, amin zic voao: Cela ce creade întru 12 Mine, lucrurile carele Eu fac, şi acela va face, şi mai mari decît aceastea va face;  Că Eu 13 cătră Părintele Mieu merg. Şi orice veţi ceare întru numele Mieu, aceasta voiu face, ca să Să mărească Părintele întru Fiiul. De veţ ceare ceva întru numele Mieu, Eu 14 voiu face.  De iubit pre Mine, poruncile 15 Mealepăziţ.  Şi Eu voiu ruga pre Părintele 16 şi alt Mingutoriu va da voao, ca să rămîie cu voi hv veac,  Duhul Adevărului, Care 17 lumea nu poate să-L ia, nici veade pre El, nici ştie pre El; iară voi ştiţ pre El, căci lîngă voi rămîne şi întru voi va fi!  Nu 18 voiu lăsa pre voi săraci, veni-voiu cătră voi încă puţin şi lumea nu Mă va mai vedea; 19 iară voi vedea^Mă-veţ, căci Eu viu sînt şi voi veţ ti vii.  Intru aceaea zi cunoaşte-veţ 20 voi că Eu—întru Părintele Mieu, şi voi întru Mine şi Eu întru voi.  Cela ce are poruncile 21 Meale şi le păzeaşte pre eale, acela iaste cela ce iubeaşte pre Mine; iară cela ce iubeaşte pre Mine, iubi-să-va de Părintele Mieu, şi Eu voiu iubi pre el şi voiu arăta lui pre Mine “. Zise Lui Iuda, nu Iscariotul:„Doamne, ce 22 s-au făcut că noao vei să Te arăţi pre line, şi nu lumii?”  Răspunse Iisus şi zise lui: 23 „De mă iubeaşte neştine, cuvîntul Mieu va păzi, şi Tatăl Mieu va iubi pre el, şi cătră el vom veni şi lingă el lăcaşu vom face.  Cela 24 ce nu iubeaşte pre Mine, cuvintele Meale nu păzeaşte. Şi cuvîntul carele auziţi nu iaste al Mieu, ce al Părintelui Cerni ce M-au trimis. Aceastea am grăit voao, lîngă voi şăzînd, 25 Iară Mîngîitoriul, Duhul cel Sfint, Carele va 26 trimite Părintele întru numele Mieu, Acela [826] pre voi va Învăţa toate şi va aduce voao aminte toate carele am zis voao. Pace las voao, pacea Mea dau voao, nu după cum lumea dă Eu dau voao; să nu se turbure inima voastră, nici să să sparc- Auzit-aţi că Eu am zis voao:'Mergu şi viu cătră voi*. De M-aţi iubi pre Mine, v-aţi bucura, căci am zis:'Mergu cătră Părintele, căci Părintele Mieu mai mare de Mine iaste*. Şi acum am zis voao mai nainte decît a fi, ca, cînd va fi, să creadeţi. Nu voiu mai grăi multe cu voi, pentru că vine biruitoriul lumii, şi Intru Mine nu are nimica; Ce ca să ştie lumea că iubescu pre Părintele şi, precum Mi-au poruncit Părintele, aşa facu. Sculaţi-vă
să meargem de aicea!

CAP XV

Nu sînt buciumul viţei cel adevărat şi Părintele Mieu lucrătoriul iaste. Toată viţa ce n-aduce roadă în Mine, rădică-o pre ea; şi toată carea aduce roadă, curăţeaşte-o pre ea,  ca mai multă roadă să aducă. Acum voi curaţi sînteţi, pentru cuvîntul carele am  grăit voao. Rămîneţi întru Mine şi Eu întru voi. In cc chip viţa nu poate roadă să scoată dentru ea, de nu va rămînea în bucium, aşa nici voi, de nu veţi rămînea tn  Mine. Eu sînt buciumul, voi viţele. Cela ce rămîne întru Mine şi Eu întru el, acesta aduce roadă multă, căci fără de Mine nu  puteţi să faceţi nimica. De nu va rămînea neştine întru Mine, s-au scos afară ca viţa şi să uscă, şi Ie aduce pre eale şi în foc le bagă  şi ardu. De veţi rămînea în Mine şi graiurile Meale întru voi vor rămînea, orice veţi  vrea, veţi ceare, şi să va face voao. Intru aceastea S-au mărit Părintele Mieu, ca roadă multă să scoateţi şi veţi fi ai Miei ucenici.  După cum au iubit pre Mine Părintele, şi Eu am iubit pre voi; rămîneţi în dragostea Mea. De veţi păzi poruncile Meale, rămînea-veţi întru dragostea Mea, In ce chip Eu poruncile Tatîni-Mieu am păzit şi rămîiu întru a Lui dragoste. Aceastea am grăit voao, ca bucuria Mea întru voi să rămSe şi bucuria voastră să va plini. Aceasta iaste porunca Mea ca: Să vă iubiţi unul pe altul, după cum am iubit pre voi. Mai mare decît aceasta dragoste nimeni nu are, ca neştine sufletul lui să puie, pentru priatenii lui. Voi priatenii Miei sînteţi, de veţi face cîte 1$ Eu poruncesc u voao.  Nu vă mai zic voao
slugi, căci sluga nu ştie ce face domnul său, iară voao v-am zis priateni, că toate care am auzit de la Părintele Mieu, am arătat voao. 16 Nu voi M-aţi ales pre Mine, ce Eu am ales pre voi şi ara pus pre voi, ca voi să meargeţi şi roadă să aduceţi, şi roadă voastră va rămînea, că orice de veţi ce are de la Părintele, întru numele Mieu, va da voao.  Aceastea poruncescu voao ca: Să iubiţi unul pre altul.  De lumea pre voi urăşte, cunoaşteţi 18 că pre Mine mai nainte decît pre voi au urît. De aţi fi den lume, lumea ar iubi pre al său; 19 iară căci den lume nu sînteţi, ce Eu am ales pre voi den lume, pentru aceaea urăşte pre voi lumea.  Aduceţi-vă aminte de cuvîntul 20 carele Eu am zis voao:4Nu iaste sluga mai mare de domnul lui1. De M-au gonit pre Mine, şi pre voi vor goni; de cuvîntul Mieu au păzit, şi al vostru vor păzi.  Ce aceastea 21 toate vor face voao pentru numele Mieu, căci nu ştiu pre Cela ce M-au trimis pre Mine. De n-aş fi venit şi n-aş fi grăit lor, păcat 22 n-ar avea; iară acum pricină n-au pentru păcatul lor.  Cela ce pre Mine urăşte şi pre 23 Tatăl Mieu urăşte.  De nu aş fi făcut 24 lucrurile întru ci, carele ni menii ea altul n-au făcut, păcat nu ar avea;iară acum şi au văzut, şi au urît şi pre Mine şi pre Tatăl Mieu. Ce ca să să plinească cuvîntul cel scris în 25 Leagea lor:'Căci Mă urîră în zadar*.  Iară 26 cînd va veni Mîngîitoriul, Carek Eu voi trimite voao, de la Părintele, Duhul Adevărului, Carele de la Părintele iase, Acela va mărturisi pentru Mine.  Şi voi mărturisiţi, 27 că de-nceput cu Mine sînteţi .

CAP XVI

      Aceastea am grăit voao, ca să nu vă smintiţi.  Depărtaţi de adunare or face pre voi; ce vine ceas ca tot cela ce va ucide pre voi, îi va părea că slujbă aduce lui Dumnezău. Şi aceastea vor face voao, căci n-au conoscut pre Părintele, nici pre Mine.  Ce aceastea am grăit voao, ca, cînd va veni ceasul, să vă aduceţi aminte dc eale căci am zis voao. Şi aceastea voao de-nceput n-am zis, căci cu voi eram.  Iară acum Mă duc cătră Cela 5 ce M-au trimis şi nimeni dentru voi Mă întreabă :' Unde Te duci?'  Ce, căci aceastea 6 ara grăit voao, mîhnirea au împlut inima voastră.  Ce Eu adevărul zic voao.de foloseaşte voao ca Eu să Mă duc; că de nu Mă voiu duce. Mîngîitoriul nu va veni cătră voi, iară de Mă voiu duce, trimite-L-voiu pre EI cătră voi.  Şi venind Acela, va mustra 8 lumea pentru păcate şi pentru direptate şi pentru judecată.  Pentru păcate, căci nu 9 cred întru Mine;  Iară pentru direptate, 10 căci cătră Tatăl Mieu mergu şi nu veţi mai vedea pre Mine;  Iară pentru judecată, 11 căci biruitoriul lumii aceştiia s-au judecat, încă multe am a zice voao, ce nu puteţi 12 a le purta acum.  Iară cînd va veni 13 Acela, Duhul Adevărului, povăţui-va pre voi întru  tot  adevărul, pentru  că nu va grăi de la Dînsul, ce oricîte va auzi, [827] va grăi, şi ceale ce vin va vesti voao. Acela Mă va proslăvi, căci dentru al Mieu va lua şi va vesti voao. Toate cîte are Părintele ale Meale sînt; pentru aceaea am zis că dentru al Mieu ia şi va vesti voao. Puţin, şi nu Mă veţi vedea; şi iarăş puţin, şi Mă veţi vedea, căci Eu Mă duc cătră Părintele”. Ziseră derept aceaea den ucenicii Lui între dînşii:„Ce iaste aceasta care zice noao: 'Puţin şi nu Mă veţi vedea, şi iarăş puţin şi Mă veţi vedea? Şi că Eu mergu cătră Părintele*?” Deci zicea:,,Aceasta ce iaste care zice Vel puţin?* Nu ştim ce zice”. Cu no seu dirept aceaea Iisus că vrea pre El să-L întreabe şi zise lor:,,Pentru aceasta cercaţi între voi căci am zis:'Puţin, şi nu Mă veţi vedea; şi iarăş puţin, şi Mă veţi vedea?* Adevăr, adevăr zic voao că veţi plînge şi veţi jăli voi, iară lumea să va bucura; iară voi vă veţi mîhni, iară mîhnirea voastră spre bucurie să va face. Muiarea, cînd naşte, mîhnire are, căci au venit ceasul d; iară cînd va naşte copilul, nu-ş mai aduce aminte de chin, pentru bucurie, căci s-au născut om în lume. Deci şi voi mîhnire acum aveţi, ce iarăş voiu vedea pre voi şi să va bucura mima voastră, şi bucuria voastră nimenea nu o va ridica de la voi. Şi într-aceaea zi pre Mine nu Mă veţi întreba nimica. Adevăr, adevăr zic voao că, oricîte veţi ceare de Ia Tatăl Mieu întru numele Mieu, va da voao. Pînă acum n-aţi cerşut nimica întru numele Mieu. Ceareţi şi veţ lua, ca bucuria voastră să fie plinită. Aceastea în pilde am grăit voao, ce va veni ceas cînd nu voiu mai grăi voao cu pilde, ce aiavea pentru Părintele voiu grăi voao. Într-aceaea zi întru numele Mieu ceare-veţi; şi nu zic voao că Eu voiu ruga pre Tatăl pentru voi, Pentru că Acesta Părintele iubeaşte pre voi, căci voi pre Mine aţi iubit şi aţi crezut că Eu de la Dumnezău am ieşit. Ieşit-am de la Părintele şi am venit în lume; iarăş las lumea şi mergu cătră Părintde”. Ziseră Lui ucenidi Lui:„lata, acum aiavea grăieşti, şi nid o pildă zid. Acum ştim că ştii toate şi nu-Ţi trebuie ca să Te întreabe cineva. întru aceasta creadem că de la Dumnăzău ai ieşit”.  Răspunse lor Iisus:,,Acum creadeţi? Iată vine ceas, şi acum au venit, ca să vă răsipiţi fieştecarele Ia ale sale, şi pre Mine sîngur să Mă lăsaţi. Şi nu sînt sîngur, căci Tatăl Mieu cu Mine iaste. Aceastea
am grăit voao, ca întru Mine pace să aveţi, tn lume necaz aveţi, ce îndrăzniţi; Eu am biruit lumea”.

CAP XVII

      Aceastea au grăit Iisus şi au rădicat 1 ochii Lui Ia ceriu şi zise:„Pîrinte, sosit-au ceasul I Marcaş te pre Firul Tău, ca şi Fiiul Tău să Te mărească pre Tine.  După cum ai dat Lui 2 biruinţă a tot trupul.ca,tot care ai dat Lui, să dea lor viaţă veacinică.  Şi aceasta 3 iaste viaţa cea veacinică: Casă cunoască pre Tine, prc Cel sîngur adevărat Dumnezău, şi pre Carele ai trimis, Iisus Hristos.  Eu Te-am 4 slăvit pre pămînt; lucrul am săvîrşit, carele ai dat Mie ca să fac.  Şi acum, măreaşte-Mă 5 Tu, Părinte, lîngă Tine, cu mărirea carea am avut lîngă Tine mai nainte decît a fi lumea.  Arătat -.un numele Tău Ia oameni, 6 pre carii ai dat Mie den lume.  Ai Tăi era, 7 şi Mie ai dat pre ei, şi cuvîntul Tău au păzit. Acum au cunoscut că toate cîte ai dat Mie de la Tine sînt;  Căci graiurile care ai dat 8 Mie, am dat lor; şi ei au luat şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit ?i au crezut că Tu M-ai trimis.  Eu pentru ei Mă rog; 9 nu pentru lume Mă rog, ce pentru carii ai dat Mie, căci ai Tăi sînt.  Şi ale Meale toate 10 ale Tale sînt, şi ale Tale ale Meale; şi M-am mărit întru eale.  Şi nu mai sînt în lume, 11 şi acestea în lume sînt; şî Tui cătră Tine viu. Părinte Sfinte, păzeaşte pre ei întru numele Tău, pre carii ai dat Mie, ca să fie una ca şi noi.  Cînd eram cu ei în lume. Eu păziam 12 pre ei întru numele Tău; pre carii ai dat Mie, am păzit şi nimenea dentru ei n-au perit, fără numai fiiul pierzării, ca să să plinească Scriptura.  Iară acum cătră Tine viu şi 13 aceastea grăiescu în lume, ca să aibă bucuria Mea plinită întru ei.  Eu am dat lor cuvîntul Tău, şi lumea au urît pre ei, căci nu sînt den lume, precum nu sînt Eu den lume. Nu mă rog ca să-i iai pre dînşii den lume, 15 ce ca să fereşti pre ei de cel rău.  Den lume nu sînt, precum Eu den lume nu sînt. Sfinţeaşte pre ei cu adevărul Tău;cuvîntul 17 Tău adevăr iaste.  Precum M-ai trimis pre 18 Mine în lume, şi Eu am trimis pre ei în lume. Şi pentru d Eu sfinţeseu pre Mine, ca şi d 19 să fie sfinţiţi cu adevăr.  Şi nu numai 20 pentru acestea Mă rog, ce şi pentru cda ce cred pren cuvîntul lor în Mine,  Ca toţi 21 una să fie, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru line, ca şi ei întru Noi una să fie, ca lumea să crează că Tu M-ai trimis. Şi Eu mărirea carea ai dat Mie am dat lor, 22 ca să fie una, după cum Noi una sîntem: Eu întru ei şiTuîntruMine.casăfiedesăvîrşit întru una şi ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi ai iubit pre ei, precum pre Mine ai iubit.  Părinte, pre carii ai dat Mie, [828] voiu ca, unde voiu fi Eu, şi aceia să fie cu Mine, ca să vază mărirea Mea care ai dat Mie, căci M-ai iubit pre Mine mai nainte de izvodirea lumii. Părinte direapte, şi lumea pre Tine n-au cunoscut, iară Eu Te-am cunoscut, şi acestea au cunoscut că Tu M-ai trimis. Şi am arătat lor numele Tău şi voiu arăta, ca dragostea cu carea ai îndrăgit
pre Mine întru ei să fie, şi Eu întru dînşii”.

CAP XVIII

Aceastea zicînd, Iisus ieşi împreună cu ucenicii Lui decinde de pîrîul • Chedrilor, unde era grădină la carea au întrat EI şi ucenicii Lui. Şi ştiia şi Iuda, cela ce-L vindea pre EI, locul, căci de multe ori s-au adunat Iisus  acolo cu ucenicii Lui. Deci Iuda, luînd pilcul şi, de la arhierei şi farisei, slugi, veni  acolo cu fălinare şi făclii şi arme. Iisus dirept aceaea, ştiind toate ceale ce vin asupra Lui, ieşind zise Ior:„Pre cine căutaţi?”  Răspunseră Lui:„Pre Iisus Nazarmeanul!” Zise lor Iisus:„Eu sînt”. Şi sta şi Iuda, cela  ce-L vindea pre El, cu ei. Deci deaca zise lor că „Eu sînt”, să duseră înapoi şi căzură  jos. Deci iarăş întrebă pre ei:„Pre cine cercaţi?” Şi ei ziseră:,,Pre Iisus Nazarineanul”.  Răspunse Iisus:„Zis-am voao că Eu sînt, deci, de Mă cercaţi pre Mine, lăsaţi pre  acestea să să ducă, Ca să să plinească cuvîntul carele au zis că 'Pre carii ai dat Mie, n-am pierdut dentru ei pre nici unul”'. Deci Simon Petăr, avînd sabie, o zmulsc pre ea şi lovi pre sluga arhiereului şi-i tăie lui ureachea cea direapta; şi era numele slugii Malhos. Zise dirept aceaea Iisus Iui Petăr: „Pune sabia ta în teacă. Paharul care au dat Mie Părintele nu-l voiu bea pre el?” Deci pilcul şi cel preste mie şi slugile jidovilor prinseră pre Iisus şi-L legară pre El. Şi duseră pre El cătră Anna dentîiu, pentru că era socru Iui Caiafa, carele era arhiereu anului aceluia. Şi era Caiafa cela ce sfătuise pre jidovi că de folos iaste un om să piară pentru nărod. Şi mergea după Iisus Simon Petr şi celalalt ucenic, iară ucenicul acela era cunoscut arhiereului şi întră împreună cu Iisus în curtea arhiereului; Iară Petr sta Ungă uşă afară. Deci ieşi ucenicul celalalt, carele era cunoscut arhiereului, şi zise portăriţii şi băgă înlăuntru pre Petr. Zise dirept aceaea slujnica portăriţa lui Petr: „Să nu cîndai şi tu eşti dentru ucenicii omului acestuia?” Zise acela: „Nu sînt”. Şi starobii şi slugile cărei făcuse jăratec,căci răceală era, şi să încălzua; şi era cu ei Petr stînd şi încălzindu-se. Deci arhiereul întrebă pre Iisus pentru ucenicii Lui şi pentru învăţătura Lui. Răspunse lui Iisus: „Eu aiave am grăit lumii. Eu pururea  am  învăţat  în adunare  şi în besearecă, unde pururea jidovii să adună, şi într-ascuns n-am grăit nemică.  Ce Mă 21 întrebi? întreabă pre ceia ce au auzit, ce am grăit lori Iată, acestea ştiu ceale ce am zis Eu”.  Aceastea El zicînd, unul dentru 22 slugi, stînd aproape, deade palmă lui Iisus, zicînd:,,Aşa răspunzi arhiereului?”  Răspunse lui Iisus:„De am grăit rău, mărturiseaşte pentru rău, iară de am grăit bine, ce Mă baţi?”  Trimise-L pre El Anna legat 24 cătră Caiafa arhiereul.  Şi era Simon Petr 25 stînd şi încălzindu-se. Deci ziseră lui:„Au şi tu dentru ucenicii Lui eşti?” Lepădatu-s-au acela şi zise:„Nu sînt!”  Zise unul 26 dentru robii arhiereului, rudenie fiind celuia ce au tăiat Petr ureachea:„Au nu eu te-am văzut în grădină cu EI?”  Deci iarăş s-au 27 lepădat Petr şi îndată cocoşul au cîntat. Deci aduseră pre Iisus de Ia Caiafa la divan; 28 şi era dimineaţa şi ei n-au întrat Ia divan, ca să nu să pîngărească, ce să mănînce Pastile. Ieşi dirept aceaea Pilat cătră ei şi zise:,,Ce 29 pîră  aduceţ  asupra Omului Acestuia?” Răspunseră şi ziseră Iui:*,De nu ar fi Acesta 30 făcătoriu de reale, nu L-am da ţie pre EI”. Zise lor dirept aceaea Pilat :„Luaţi-L pre EI 31 voi şi, după leagea voastră, judecaţi-L pre El”. Deci ziseră lui jidovii:„Noao nu e slobod să ucidem pre nimenea”.  Ca cuvîntul 32 hu Iisus să sa plinească, carele au zis.însem-nînd cu ce moarte era să moară.  Deci 33 întră în divan iarăş Pilat şi strigă pre Iisus şi zise Lui:,,Tu eşti împăratul jidovilor?*' Răspunse lui Iisus:„De la tine tu aceasta zici, 34 au alţii au zis ţie pentru Mine?”  Răspunse 35 Pilat:„Au eu jidov sînt? Limba Ta şi arhiereii Te-au dat mie, ce ai făcut?”  Răspunse Iisus:„împărăţia Mea nu iaste den lumea aceasta. De ar fi den lumea aceasta împărăţia Mea, slugile Meale s-ar trudi ca să nu Mă dau jidovilor. Iară acum împărăţia Mea nu iaste de aici”.  Zise Lui dirept aceaea Pilat: 37 „Dară împărat eşti Tu?” Răspunse Iisus: „Tu zici că împărat sînt Eu. Eu spre aceasta M-am făcut şi spre aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc adevărului. Tot cela ce iaste den adevăr Im ascultă glasul Mieu”. Zise-I Lui Pilat:„Ce iaste adevărul?” Şi 38 aceasta zicînd, iarăş ieşi cătră jidovi şi zise Ior:„Eu nice o vină nu aflu întru EI;  Ce 39 iaste obicciu voao ca pre unul voao să sloboz la Paşti. Deci voia vă iaste să sloboz pre împăratul jidovilor?”  Strigară dirept 40 aceaea iarăş toţi zicînd:„Nu pre Acesta, ce pre Varawa”. Şi era Varawa tîlhariu.

CAP XIX

Atuncea dară luo Pilat pre Iisus şi-L bătu. Şi slujitorii, împletind cunună den spini, au pus preste capul Lui şi cu haină mohorîtă L-au îmbrăcat pre El. Şi  zicea:„Bucură-Te,  împăratul jidovilori” [829] Şi-I da Lui palme. Ieşi dirept aceaea iarăş afară Pilat şi zise lor: „Iată, scoţ voao pre EI afară, ca să cunoaşteţ că întru El  nice o vină nu aflu”. Ieşi dirept aceaea Iisus afară, purtînd cununa cea dc spini şi haina cea mohorît ă, şi zise lor: „Iată Omul I”  Deci deaca văzură pre £1 arhiereii şi slugile, strigară zicînd: „Răstigneaşte-L! Răstigneaşte-L!” Zise lor Pilat :„Luaţi-L pre EI voi şi-L răstigniţi, pentru că eu nu aflu Intru El  vină”. Răspunseră Iui jidovii:,,Noi leage avem şi, după leagea noastră, datoriu iaste să moară, căci pre El Fiiu lui Dumnezău  S-au făcut”.  Deci deaca auzi Pilat acesta  cuvînt, mai mult s-au spămîntat. Şi întră în divan iarăş şi zise lui Iisus:„De unde eşti Tu?” Iară Iisus răspuns n-au dat Iui. Zise dirept aceaea Pilat Lui:„Mie nu grăieşti? Nu ştii că puteare am să Te răstignescu pre Tine şi puteare am să Te slobozescu?” Răspunse Iisus:„N-ai avea nici o puteare asupra Mea, de nu ar fi fost dată ţie de sus. Pentru aceaea cela ce M-au vîndut ţie mai mare păcat are”. Dentru aceasta cerca Pilat să-L sloboază pre El, iară jidovii striga zicînd:„De vei slobozi pre Acesta, nu eşti priaten Ches arului. Tot cela ce face pre sine împărat stă împotriva lui Chesariu”. Deci PUat, auzind acest cuvînt, scoase afară pre Iisus şi şăzînd pre scaun, în locul ce să cheamă „Aşternut cu piatră”, iară jidoveaşte Gavatha. Şi era Vinerea Paştilor, şi ca la al şaselea ceas, şi zise jidovilor:„Vezi împăratulvostru!” Iarăeistrigară:„Rădîcă-Ll Rădică-L! Răstigneaşte-L pre El”. Zise lor Pilat:„Pre împăratul vostru să-L răstignescu?”  Răspunseră arhiereii:,,Nu avem împărat fără numai pre Chesariu”. Deci atuncea deade pre El lor, ca să se răstignească. Şi luară pre Iisus şi-L duseră. Şi purtînd crucea Lui, ieşi Ia locul ce să cheamă al Căpăţînilor, care să cheamă jidoveaşte Golgotha, Unde pre El L-au răstignit, şi împreună cu El pre alţi doi, dencoace şi dencolea, şi în mijloc pre Iisus. Şi scrise şi titlul Pilat şi puse pre cruce. Şi era scris: „Iisus Nazarineanul, împăratul jidovilor”. Deci acest titlu mulţi l-au citit dentru jidovi, căci aproape era de cetate locul unde s-au răstignit Iisus. Şi era scris jidoveaşte, elineaşte, rîmleneaşte. Deci zicea lui Pilat arhiereii jidovilor:,,Nu scrie:'Împăratul jidovilor', ce cum că Acela au zis:*împărat sînt jidovilor'“.  Răspunse PiIat:„Ce am scris, am scris**. Deci slujitorii, cînd au răstignit pre Iisus, luară hainele Lui (şi făcură patru părţi, la fieştecare slujrtoriu parte) şi veşmîntu. Şi era veşmîntul necusut, de sus ţesut preste tot.  Deci ziseră întru ei:„Să
nu-l spintecăm pre el, ce să aruncăm sorţi pentru el, al cui va 6!”; ca Scriptura să se plinească, ceaea ce zice:„Impărţiră hainele Meale lor, şi pre îmbrăcămintea Mea puseră sorţi”. Deci slujitorii aceastea au făcut. Şî sta Ungă crucea lui Iisus maica Lui şi sora 25 maicei Lui, Măria a Qeopei, şi Măria Magdalina.  Deci Iisus, văzînd pre maică şi pre 26 ucenic' stînd, pre carele iubiia, zise maicii Lui:„Muiare, iată firul tău!”  Şi după 27 aceaea zise ucenicului:„Iată maica ta!” Şi den ceasul acela au luat pre ea ucenicul acela la ale sale.  După aceaea, ştiind Iisus 28 că toate acum s-au săvîrşit, ca să să plinească  Scriptura, zise:„Seate Mi-e!”  Deci 29 vas zăcea, de oţet plin, şi ei, umplînd bure ate de oţet şi cu isop puind împrejur, apropiară la gura Lui.  Deci cînd luo oţetul, Iisus zise:,,Săvîrşitu-s-au”. Şi plecînd capul, au dat duhul.  Deci jidovii, ca să nu 31 rămîie pre cruce trupurile sîmbăta, de vreame ce vineri era, pentru că era mare ziua sîmbetei aceiia, întrebară pre Pilat ca să să zdrobească  lor  fluierile  şi  să-i rădice. Deci veniră slujitorii şi celui dentîiu îi zdrobiră fluierile şi celuialalt ce s-au răstignit împreună cu el.  Iară la Iisus venind, 33 deaca văzură pre El mort fiind, n-au zdrobit Lui fluierile.  Ce unul den slujitori cu 34 fustele coasta Lui împunse şi îndată ieşi sînge şi apă. Şi cela ce au văzut au 35
mărturisit, şi adevărată iaste mărturia Iui; şi acela ştie că adevărat zice, ca voi să creadeţi.  Pentru că s-au făcut aceastea, 36 ca Scriptura să să plinească:„Os nu să va zdrobi de la El”.  Şi iarăş altă Scriptură 37 zice:„Vedea-vor  la  Carele au împuns”. Iară după aceasta întrebă pre Pilat Iosif cel 38 de Ia Arimathea, fiind ucenic lui Iisus, iară ascuns pentru frica jidovilor, ca să rădice trupul lui Iisus. Şi au poruncit Pilat; deci veni şi rădică trupul lui Iisus.  Şi veni şi 39 Nicodim, cela ce au venit cătră Iisus noaptea dentîiu, aducînd amestecături de zmirnă şi aloi, ca vro 100 de litre.  Deci luară trupul 40 lui Iisus şi legară pre el cu cearşafuri împreună cu unsori le, după cum iaste obiceaiul jidovilor a îngropa.  Şi era în locul unde 41 S-au răstignit grădină, şi în grădină mormînt nou, întru carele nimenilea niciodinioară s-au pus.  Deci acolo, pentru vinerea 42 jidovilor,  căci  aproape  era mormîntul, au pus pre Iisus.

CAP XX

Iară într-una de sîmbete,Maria Magdalina veni dimeneaţa, întunearec încă fiind, la mormînt, şi văzu piatra ridicată de la mormînt. Alergă dirept aceaea şi veni cătră Simon [830] Petăr şi cătră celalalt ucenic, carele iubiia Iisus, şi zise lor:,, Au ridicai pre Domnul den groapă şi nu ştim unde L-au pus pre El”.  Decî ieşi Petăr şi celalalt ucenic şi veniia  cătră mormînt. Şi alerga amîndoi împreună, şi celalalt ucenic alergă înainte, mai curind decît Petăr, şi veni mai întîiu la  mormînt.  Şi plecîndu-se, văzu zăcînd  cearşafurile, însă nu întră. Deci veni Simon Petăr, urmînd lui, şi întră în mormînt  şi văzu cearşafurile zăcînd. Şi măhrama care era preste capul Lui nu cu cearşafurile zăcînd, ce osebi, învăluită, într-un loc.  Deci atuncea întră şi celalalt ucenic, cela cc au venit întîiu in mormînt, şi văzu şi crezu.  Pentru că încă nu ştiia Scriptura, că trebuie EI den morţi să Să învie.  Deci să duseră iarăş cătră dînşii ucenicii. Iară Măria sta cătră mormînt, plîngînd afară, şi plîngînd să plecă în mormînt. Şi văzu doi îngeri întru veşminte albe şăzînd: unul cătră cap, altul cătră picioare, unde zăcea trupul lui Iisus. Şi ziseră aceia ei:„Muiare, ce pHngi?” Zise lor:,,Căci au ridicat pre Domnul mieu şi nu ştiu unde L-au pus pre El”. Şi aceastea zicînd, să întoarse îndărăt şi văzu pre Iisus stînd, şi nu ştiia că Iisus iaste. Zise ei Iisus:,.Muiare, ce plîngi? Pre cine cauţi?” Aceaea, părindu-i-să că grădinariul iaste, zise Lui:„Doamne, de ai ridicat tu pre El, spune-m unde L-ai pus, şi eu pre Dinsul să-L ridic”. Zise ei Iisus:,Mărio!” Intorcîn-du-se, aceaea zise Lui:„Rawuni!”, care să zice „lnvăţătoriule”. Zise ei Iisus:„Nu te atinge de Mine, pentru că încă nu M-am suit cătră Părintele Mieu, ce pasă cătră fraţii Miei şi zi lor: Suiu-Mă cătră Părintele Mieu şi Părintele vostru şi Dumnezăul Mieu şi Dumnezăul vostru”. Veni Măria Magdalina vestind ucenicilor că au văzut pre Domnul şi aceastea au zis ei. Deci fiind sară întru ziua aceaea, într-una a sîmbetelor, şi uşăle fiind închise unde era ucenicii adunaţi, pentru frica jidovilor, verii Iisus şi stătu în mijloc şi zise lor:„Pace voao!” Şi aceasta zicînd, arătat-au lor mînile şi coasta Lui. Bucurară-se derept aceaea ucenicii văzînd pre Domnul. Deci iarăş zise lor Iisus: „Pace voao! Cum au trimis pre Mine PărinteIe, şiEutrimiţuprevoi”. Şi aceasta zicînd, au suflat şi zise lor:„Luaţi Duh Sfînt: Cărora veţi lăsa păcatele, lăsa-se-vor lor; ori cărora veţi opri, oprite sînt”. Iară Thoma, unul den 12, cela ce să cheamă Geamăn, nu era cu ei cînd au venit Iisus. Deci zicea lui ceialalţi ucenici:„Văzut-am pre Domnul!” Iară el zise lor:„De nu voiu vedea întru mînile Lui semnul cuilor şi să puiu deagetul mieu în semnul cuilor şr să puiu mîna mea în coasta Lui, nu voiu creade”.  Şi după 8 zile iară era înlăuntru ucenicii Lui, şi Thoma cu ei. Veni Iisus, uşăle fiind închise, şi stătu în mijloc şi zise:„Pace voao 1”  Apoi zise Thomei: 27 „Adu deagetul tău aicea şi vezi mînile Meale; şi adu mina ta şi pune la coasta Mea; şi nu te face necredincios, ce credincios”.  Şi 28 răspunse Thoma şi zise Lui:„DomnuI Mieu şi Dumnăzăul Mieu!”  Zise lui Iisus: „Căci 29 ai văzut pre Mine,Thomo, ai crezut. Fericiţi ceia ce n-au văzut şi au crezut”.  Deci 30 multe şi alte seamne au făcut Iisus înaintea ucenicilor Lui, carele nu sînt scrise în cartea aceasta.  Iară aceastea s-au scris ca să 31 creadeţi că Iisus iaste^ Hristos.^ Fiiul lui Dumnezău, şi ca, crezînd, viaţă să aveţi intru numele Lui.

CAP XXI

      După aceasta S-au arătat iarăşprc Sme Iisus ucenicilor, la Marea Ti vrii .u la, şi Să arătă aşa: Era împreună Simon Petr şi Thoma ce să cheamă Geamăn şi Nathanail cel de la Cana Galileiului şi cei ai Zevedeului şi alţii dentru ucenicii Lui, doi. Zise lor Simon Petr:,,Duce-mă-voiu să vîi ez”. Ziseiă hii:,,Vcni-vom şi noi împreună cu tine!” Ieşiră şi să suiră în vas îndată, şi întru aceaea noapte n-au prins nemică. Şi demeneaţa făcîndu-se, stătu Iisus Ia ţărmure, însă nu ştiia ucenicii că Iisus iaste. Zise dirept aceaea lor Iisus:„Copii, nu ceva de mîncat aveţi?” Răspunseră Lui:„Nu”. Şi El zise lor:„Puneţ de-a direapta parte a vasului mreajea şi veţ afla”. Deci puseră şi nu mai putea să-l tragă de mulţimea peştilor. Deci zise ucenicul acela, pre carele iubiia Iisus, lui Petr:„Domnul iaste!” Deci Simon Petr, auzind că Domnul iaste, cu haina-ş să încinsă, căci era gol, şi să aruncă pre dînsul în mare. Iară ceialalţi ucenici cu văş-ciorul au venit, căci nu era departe de la pămînt, ce ca vro 200 de coţi, trăgînd nevodul peştilor. Deci deaca ieşiră la pămînt, văzură jăratec jos şi peaşte deasupra şi pîine. Zise lor Iisus:,Aduceţ den peştii carii aţ prins acum!” Să sui Simon Petr şi trase nevodul pre pămînt plin de peşti mari, 153, şi, atîţea fiind, nu s-au rupt nevodul. Zise lor Iisus:„Veniţ de prînziţi”. Şi nimenea nu cuteza den ucenici să cearce pre El: „Tu cine eşti?”, ştiind că Domnul iaste. Veni dirept aceaea Iisus şi luo pîinea şi deade lor, şi peaştele aşijderea. Aceasta dară a treia oară S-au arătat Iisus ucenicilor Lui, scuGndu-Se den morţi. Deci deaca prin-ziră, zise lui Simon Petr Iisus:„Simon Iona, iubeşti-Mă mai mult decît acestea?” Zise Lui:„Aşa, Doamne, Tu ştii că Te iubesc!” Zise lui:,,Paşte mieii Miei”. Zisehiiiarăş, al doilea:„Simon Iona, iubeşti-Mă?” Zise Lui:„Aşa>Doamne, Tu ştii că Te iubesc!” Zise mi: „Paşte oile Meale”. Zise lui a treia oară:„Simon Iona, iubeşti-Mă?** Mîh-nitu-s-au pentru căci au zis lui a treia oară „Iubeşti-Mă?”, şi zise Lui: „Doamne, [831] Tu toate ştii. Tu ştii că Te iubesc”. Zise Iui Iisus:„Paşte oile Meale. Amin, amin zic ţie: Cînd erai mai tînăr, încingeai pre tine şi umblai unde vreai; iară cînd vei îmbătrîni, întinde-vei mîinile tale şi altul te va încinge şi te va aduce unde nu vei”. Şi aceasta au zis, arătînd cu ce moarte va slăvi pre Dumnezău. Şi aceasta zicînd, zise lui:„Vino după Mine!” Şi întorcîndu-se Petăr, văzu pre ucenicul carele iubiia Iisus, urmînd, carele au şi căzut la Cină prc pieptul Lui şi-I zise:„Doamne, cine iaste cela ce vinde pre Tine?”  Pre acesta văzînd Petr, zicea lui Iisus:,,Doamne, dară acesta ce?” Zise lui Iisus:„De voiu vrea pre el să rămîie pînă voiu veni, ce e cătră tine? Tu vino după Mine”. Deci ieşi cuvîntul acesta la fraţi că ucenicul acela nu moare. Şi nu zise Iui Iisus că nu va muri, ce:„De voiu vrea să rămîie el pînă voiu veni, ce-ţ e ţie?” Acesta iaste ucenicul cela ce mărturiseaşte pentru aceastea şi au scris aceastea, şi ştim că adevărată iaste marturi seala lui. Şi
sînt şi altele multe care au făcut Iisus, carele de să vor scrie cîte una, nici în lumea aceasta gîndesc a încăpea ceale ce s-ar scrie cărţi. Amin.

FAPTELE APOSTOLILOR

CAP I

      Cuvîntul cel dentîiu făcut-am pentru toate, o,Theo-file, carele au început Iisus a face şi a învăţa,  Pînă 2 în ziua, carea, poruncind apostolilor  pren Duhul Sfînt, pre carii au ales. S-au înălţat.  La carii S-au şi 3 aiavea arătat după ce au pătimit El întru multe seamne chiar pren 40 de zile arătîndu-Se lor şi zicînd ceale ce era pentru împărăţia lui Dumnezău.  Şi împreună petrecînd, 4 porunci lor de lalerusalim să nu se despartă, ce să aşteapte făgăduinţa Părintelui „carea aţi auzit de la Mine:  Căci Ioan au botezat 5 cu apă, iară voi vă veţi boteza cu Duhul Sfint  nu  după  multe zilele aceastea”. Deaca s-au adunat, ei întreba pre El, zicînd: 6 „Doamne, au în anul acesta vei aşăza împărăţia lui Israil?”  Şi zise cătră ei:„Nu iaste 7 voo a priceape anii au vre mi le, carele Părintele au pus întru a Sa biruinţă.  Ce veţi 8 lua puteare venind Duhul Sfînt preste voi şi veţi fi Mie mărturie în Ierusalim şi în toată ludea şi Samaria şi pînă la marginea pămîntului”.  Şi aceastea zicînd, văzînd ei, Să 9 ridică şi nor îl ltio pre El den c-chii lor. Şi aşa căutînd, era în ceriu mergînd El şi 10 iată, doi bărbaţi sta lîngă ei cu haină albă, Carii şi ziseră:,.Bărbaţi galilei, ce staţi căutînd la ceriu? Acesta Iisus, luîndu-Se de la voi în ceriu, aşa va verii, în ce chip aţi văzut pre EI mergînd în ceriu”.  Atunci s-au întors în Ierusalim de la măgura ce să cheamă Eleonul, carea iaste aproape de Ierusalim, calea Sîmbetii avînd.  Şi cînd intrară, să 13 suiră în foişor, unde eramîind Petăr şi Iacov şi Ioan şi Andrei, Filip şi Thoma, Vartholo-meu şi Mattheu, Iacov al lui Alfeu şi Simon Zilotis şi Iuda a Iui Iacov.  Acestea toţi 14 era aşteptînd dempreună, cu rugăciunea şi cu ruga, împreună cu muierile şi cu Măria, maica Iui Iisus, şi cu fraţii Lui.  Şi în zilele 15 aceastea, sculîndu-se Petăr în mijlocul uce-nidlor, zise (şi era gloată de nume intr-un loc ca vreo 120):  „Bărbaţi fraţi, trebuia 16 să să împle Scrisoarea aceasta, care au zis mai nainte Duhul cel Sfînt pren rostul lui David pentru Iuda, cela ce s-au făcut povaţă celor ce au prins pre Iisus.  Căci 17 numărat era cu noi şi luo sorţul slujbei aceştiia. Deci acesta au dştigat loc 18
den plata nedireptăţii şi, căzut fiind, au [832]	 plesnit preste mijloc şi s-au vărsat toate măruntăile lui. Şi să înţelease la toţi ceia ce lăcuiesc Ierusalimul, cît s-au chemat locul acela cu limba lor Acheldama, adecă Loc al Sîngehii. Pentru că scris iaste In cartea Psalmilor:'Facă-se curtea lui pustie şi să nu fie cine să lăcuiască întru ea şi socoteala lui să o ia altul*. Deci trebuie, den bărbaţii care au venit cu noi în toată vreamea întru carea au întrat şi au ieşit asupra noastră Domnul Iisus, Incepînd de la botezul lui Ioan pînă la ziua carea S-au înălţat de la noi, mărturie învierii Lui unul să să facă dentru acestea împreună cu noi*4. Şi au pus pre doi, pre Iosif, cela ce să chema Varsava, carele s-au numit Iustos, şi pre Matthia. Şi, făcînd rugăciuni, ziseră: „Tu, Doamne, ştiutoare de inimile tuturor, arată dentru aceşti doi pre unul carele vei aleage Să ia sorţul slujbei aceştiia şi a trimiterii dentru. carea au ieşit Iuda să meargă la locul lui4*. Şi deaderă sorţii lor şi căzu sorţul pre Matthia şi împreună să
rîndui cu cei 11 apostoli.

CAP II

Şi cînd să împlea ziua Rusaliilor, era Ifv^yi cu toţîiîmpreună adunaţi la un Ioc.  JKfeol Ş' s^ ^cu fără veastc dcn ceriu
E^Şyfll sunet ca cînd ar veni suflare cu silă BETUa  şi umplu toată casa unde era şăzînd.  Şi să arătară lor, împărţindu-se, limbi ca de foc şi au şăzut preste fieştecarele dentru  ei. Şi să împlură toţi de Duhul Svînt şi începură a grăi cu alte limbi, după cum Duhui Ie da lor să răspunză. Şi era în Ierusalim lăcuind jidovi, oameni smeriţi  den toată limba cea de supt ceriu. Şi făcîndu-se glasul acesta, să adună mulţimea şi să turbură, căci auziia fieştecarele cu a  sa limbă grăind ei. Şi să ciudiia toţ şi să mira zicînd între sine:,,Au nu, iată, acestea  toţi cei ce grăiescu galilei sînt? Şi cum noi auzim fieştecarele cu a noastră limbă  de fealiu cu carea am născut? Parthu şi midii şi elamiteanii şi ceia ce lăcuiesc Mijlocul-Rîurilor şi pre ludea şi Capadochia, Marea Neagră şi Asia, Frighia şi Pamfilia şi Eghipetu! şi părţile Leviei cei despre Chirini şi ceia ce veniia rîmleani, Şi jidovi şi nemearnici, criteani şi arapi, auzîm grăind ei cu ale noastre limbi măririle lui Dumnezău!'4 Şi să mira toţi şi să ciudiia, unul cătră altul zicînd:„Ce va să fie aceasta?” Iară alţii, baţjocurind, zicea că de must sînt plini. Şi stînd Petăr cu cei 11, rădică glasul lui şi răspunse Ior:„Bărbaţ jidovi şi ceia ce lăcuiţi Ierusalimul toţi, aceasta voao
' ştiută să fie şi să băgaţi în urechi graiurile meale;  Pentru că nu, după cum voi socotit.
sînt acestea beaţi, pentru că iaste ceas al treilea den zi;  Ce aceasta iaste ce s-au 16 grăit pren prorocul loil:  4 Şi va fi în zilele 17 ceale de apoi—zice Dumnezău — tuma-voiu den Duhul Mieu preste tot trupul şi vor proroci fiii voştri şi featele voastre, şi tinerii voştri vederi vor vedea şi cei bătrîni ai voştri vise vor visa.  Şi încă preste robii Miei şi 18 preste roabele Meale în zilele acealea turna-voiu den Duhul Mieu şi vor proroci.  Şi 19 voiu da minuni în ceriu sus şi seamne pre pămînt jos, sînge şi foc şi abur de fum. Soarele să va întoarce spre întunearec şi 20 luna spre sînge, mai nainte de ce va veni ziua Domnului cea mare şi strălucită.  Şi va 21 fi tot carele va chema numele Domnului mîntui-sc-va'.  Bărbaţi israilteani, ascultat 22 cuvintele aceastea:4Pre Iisus Nazarineanul, bărbat de la Dumnezău arătat la voi cu puteri şi cu minuni şi cu seamne, carele au făcut pren EI Dumnezău în mijlocul vostru, după cum şi voi ştiţi,  Pre Acesta, cu cel 23 rinduit svat şi cu mai nainte ştiinţă a lui Dumnezău, dat, luîndu-L pren mînile celor fără de leage, răstignindu-L, L-aţi omorît. Pre Carele Dumnezău L-au învis, dezlegînd 24 chinurile morţii, pentru că nu era putinţă să să ţie El de dînsa.  Pentru că David 25 zice la EI:'înainte vedeam pre Domnul înaintea mea pururea, căci de-a direapta mea iaste, ca să nu mă clintescu.  Pentru aceaea 26 veselitu-s-au inema mea şi s-au bucurat limba mea şi încă şi trupul mieu să va sălăşlui pre nădeajde;  Căci nu vei lăsa sufletul mieu 27 în iad, nici vei da pre cel preacuvios al Tău să vaza stricăciune.  Arătat-ai mie căile 28 vieţii, împlea-mă-vei de veselie cu faţa Ta'. Bărbaţi fraţi, slobod e a zice ai ave cătră voi, 29 pentru patriarhul David, căci şi au murit şi s-au îngropat, şi mormîntul lui iaste întru noi, pînă în ziua aceasta.  Deci, fiind proroc şi ştiind că cu jurămînt au jurat Iui Dumnezău den rodul mijlocului lui trupe aste să scoale pre Hristos, să şază pre scaunul lui.  Mai nainte văzînd, au grăit pentru 31 înviarea lui Hristos, căci nu S-au părăsit sufletul Lui în iad, nici trupul Lui au văzut stricăciune.  Pre acestu Iisus au învis 32 Dumnezău, Căruia toţi noi sîntem mărturii. Deci, cu direapta lui Dumnezău înălţindu-Să 33 şi făgăduinţa Duhului Sfînt luînd de la Părintele, au turnat aceasta carea acum voi vedeţi şi auziţi.  Pentru că nu David s-au 34 suit în ceriuri, ce zice el:'Zise Domnul Domnului mieu:4Şăzi de-a direapta Mea, Pînă voiu pune pre vrăjmaşii Tăi raz im picioarelor Tale*.  Deci fără greşală să ştie 36 toată casa lui Israil că şi Domnu şi Hristos pre El Dumnezău L-au făcut,pre Acest Iisus pre Carele voi aţi răstignit*4.  Şi auzind [833] s-au umilit cu inima şi ziseră cătră Petăr şi cătră ceialalţi apostoli:,,O vom face. bărbaţi fraţi?** Petăr zise cătră ei: „Pocăiţi-vă şi să să botează fieştecarele dentru voi pre numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor şi veţi lua darul Sfîntului Duh. Pentru că voao iaste făgăduinţa şi fiilor voştri şi tuturor celor de departe ori pre carii va chema Domnul Dumnezăul nostru41. Şi cu alte cuvinte mai multe să mărturisiia şi ruga, zirînd:,,Mîntuiţi-vă de neamul cel strimbu acesta41* Deci ei bucuroşi priimind cuvîntul lui s-au botezat şi să adaoseră în ziua aceaea suflete ca vreo 3000. Şi era aşteptînd la învăţătura apostolilor şi la împreunarea şi Ia frîngerea pîinii şi la rugăciune. Şi să făcu la tot sufletul frică, şi multe minuni şi seamne pren apostoli să făcea.  Şi toţi ceia cc credea era într-un loc şi avea toate de obşte. Şi ocinile şi averile le vindea şi le împărţiia pre eale tuturor, după cum neştine avea lipsă. Şi In toate zilele aşteptînd cu toţi dempreună En besearică şi frîngînd pren case pîine priimiia cu bucurie hrană şi cu prostimea inimii. Lăudînd pre Dumnezău şi avînd har cătră tot norodul şi Domnul adăogea pre cei ce să mîntuia în toate zilele la besearică.

CAP III

Şi deodată Petăr şi Ioan să suia la besearică Ia ceasul rugăciunii al noaolea. Şi oarecare bărbat ologu, den pîntecele maicii lui fiind să purta, pre carele îl punea în toate zilele lîngă uşa besearicii, ceaea ce să zice a înfrumuseţată, ca să ceară milostenie  de la cei ce întră în besearică, Carele, văzînd pre Petăr şi pre Ioan vrînd să între în  besearică, să ruga de milostenie. Şi căutînd Petr la el împreună cu Ioan zise: „Caută  Ia noi4'.  Şi el să uită la ei aşteptînd ceva  de la ei să ia. Şi zise Petăr;,Argint şi aur nu iaste Ia mine, iară carea am, accasta~ţi dau ţie: întru numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoală-te şi umblă!14 Şi apueîn-du-l pre el de mîna cea direapta, îl sculă şi îndată i să întăriră lui talpele şi fluierile.  Şi sărind, stătu şi umbla şi întră împreună cu ei în besearecă, umblînd şi săltînd şi lăudînd pre Dumnezău. Şi văzu pre el tot nărodul umblînd şi lăudînd pre Dumnezău. Şi-l cunoştea pre el că acesta era cela ce sădea pentru milostenie la Poarta cea Frumoasă a besearecii şi să umplură de spaimă şi de mirare de ce i s-au întîmplat lui. Şi ţiind cel ce s-au vindecat olog pre Petr şi pre Ioan, alergă cătră ei tot nărodul la bolta ceaea ce să cheamă a Iui Solomon, înspăimaţi. Şi văzînd, Petr răspunse cătră nărod:„Bărbaţi israilteani, ce vă miraţi spre aceasta? Sau la noi ce privit, ca cum cu a noastră puteare au bună credinţă am făcut ca să umble el? Dumnezăul lui Avraam şi al Iui Isaac şi al 13 lui Iacov, Dumnezăul părinţilor noştri, au mărit pre Fiiul Lui, Iisus, pre Carele voi L-aţ dat şi v-aţ lepădat de El denaintea lui Pilat, judecînd acela să-L sloboază.  Iară voi de 14 Cel Sfînt şi Dirept v-aţ tăgăduit şi aţ cerut pre om ucigaş să să hărăzască voao.  Iară 15 pre începătoriul vieţii L-aţ omorit, pre Carele Dumnezău L-au învis din morţi, Căruia noi mărturii sîntem.  Şi cu credinţa 16 numelui Lui, pre acesta pre carele vedeţ şi-l ştiţ, au întărit numele Lui şi credinţa cea ce e prin £1 au dat lui întregăciunea aceasta denaintea voastră tuturor.  Şi acum, fraţilor, ştiu că după necunoştinţă aţ făcut, ca şi boiarii voştri.  Iară Dumnezău, Carele 18 au vestit mai înainte pren gura a tuturor prorocilor Lui a pătimi Hristos, au plinit aşa. Deci pocăiţi-vă şi vă întoarceţ, ca să şteargă ale voastre păcate.  Ca să vie vremi de 20 răsuflare de la faţa Domnului şi să trimită pre Cel mai nainte rinduit voao, Iisus Hristos, Pre Carele trebuie ceriul să-L priimească 21 pînă la aşa zare a anilor tuturor, cărora au grăit Dumnezău pren rostul tuturor sfinţilor Lui proroci den veac-  Pentru că Moisi 22 cătră părinţ au zis că4Proroc voao va învia Domnul Dumnezăul vostru dentru fraţii voştri, ca mine; de El să ascultaţi după toate oricîic va grăi cătră voi.  Şi va fi 23 tot sufletul oricarele nu va asculta de Prorocul Acela, cu totul va peri dentru nărod'. Şi toţi prorocii, de Ia Samoil şî celor pre 24 rind, cîţi au grăit, şi mai nainte au vestit zilele aceastea.  Voi sînteţ fiii prorocilor 25 şi făgăduinţii cariia au pus Dumnezeu cătră părinţii noştri, zicînd cătră Avraamr'Şi semenţiei talc să vor blagoslovi toate neamurile pămîntului*.  Voao întîiu Dumnezău 26 înviind pre Fiiul Lui, Iisus, trimisu-L-au pre EI blagoslovind pre voi, cînd vă întoarceţ fieştecarele de cătră vicleşugurile voastre”.

CAP IV

Şi grăind ei cătră norod, veniră Ic I asupra preoţii şi căpitanul besearecii şi sadocheii,  Tînjîhd pentru 2 că învaţă ei pre nărod şi vestesc ei întru Iisus înviarea cea den morţi. Şi puseră asupra lor mîinile şi-i pusără în 3 pază pre a doua zi, pentru că era sară.  Şi 4 mulţi dentru ceia ce au auzit cuvîntul au crezut şi să făcu numărul bărbaţilor ca vro cinci mii.  Şi fu a doao zi să adunară 5 ai lor boiarii şi bătrînii şi cărturarii în Ierusalim,  Şi Anna arhiereul şi Caiafa, 6 şi Ioan şi Alexandru, şi cîţi era den rod vlădicesc.  Şi puindu-i pre ei în mijloc, [834] întreba:„Cu ce puteare sau cu ce nume  aţi făcut aceasta voi?” Atunce Petăr, umplîndu-se de Duhul Svînt, zise cătră ei: „Boiari ai norodului şi bătrînii lui Israil,  De vreame ce noi astăzi ne cercetăm pentru facerea de bine a unui om bolnav, cu ce acesta s-au mîntuit, Cunoscut să fie la toţi la voi şi la tot norodul Israil căci întru numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pre Carele voi L-aţ răstignit, pre Carele Dumnezău L-au învis den morţi, întru Acela acesta stă înaintea voastră sănătos. Aceasta iaste piatra cea ce s-au ocărit de cătră voi, cei ce zidiţi, ceaea ce s-au făcut în capul unghiului. Şi nu iaste într-alt întru nemică mîntuirea, pentru că nici nume iaste altul supt ceriu cela ce s-au dat întru oameni întru carele trebuie să ne mîntuim noi”. Şi văzînd a lui Petăr învrednicie şi a lui Ioan şi price-pînd că oameni necărturari sînt şi proşti, să mira şi cunoştea pre ei că cu lisus împreun3 era. Şi pre om văzîndu-l împreună cu ei stînd, pre cel vindecat, nemică nu putea să zică împotrivă. Şi poruncind ei afară den adunare să iasă, voroviră întru ei, Zicînd:„Ce vom face oamenilor acestora? Pentru că cunoscut semnu s-au făcut pren ei Ia toţi ceia ce lăcuiesc Ierusalimul, aiave, şi nu putem să ne tăgăduim. Ce ca nu întru mai mult să să împartă la nărod, cu înfricoşare să-i înfricoşem pre ei, să nu mai grăiască pre numele acesta nici unuia dentre oameni”. Şi chemînd pre ei, porunciră lor întru tot să nu grăiască, nici să înveaţe pre numele Iui Iisus. Iară Petăr şi Ioan, răspunzînd cătră ei, ziseră: „De iaste dirept înaintea Iui Dumnezău a asculta de voi mai mult decît de Dumnezău, judecaţi. Pentru că nu putem noi cealea ce am văzut şi ceale ce am auzit să nu grăim”. Iară ei, înfricoşîndu-i, sloboziră pre ei, nemic aflînd cum vor certa pre ei, pentru norod, că toţi mă rii a pre Dumnezău pentru ce s-au făcut. Pentru că mai mult era omul decît de 40 de ani Ia carele s-au fost făcut sămnul acesta al vindecării. Şi slobozindu-se, s-au dus cătră ceia ai lor şi au vestit cîte cătră ei arhiereii şi bătrînii ziseră. Şi ei, auzind, toţi deodată rădicară glas cătră Dumnezău şi ziseră:„Doam-ne. Tu, Dumnezăul Cela ce ai făcut ceriul şi pămîntul şi marea şi toate cealea dentru eale, Cela ce pren gura lui David, slugii Tale ai zis:'Pentru ce să înherbîntară limbile şi noroadele cugetară deşarte? Statură împăraţii pămîntului şi boiarii s-au adunat la un Ioc asupra Domnului şi asupra L'nsului Lui*. Pentru că s-au adunat cu adevărat în cetatea aceasta asupra Sfîntului
Tău Fecior, Iisus, pre Carele ai unsu, şi Irod şi Pontie Pilat cu limbile împreună şi noroadele lui Israil,  Să facă cîte mîna Ta şi 28 sfatul Tău au rinduit mai nainte să să facă. Şi acum. Doamne, caută preste înfricoşerile 29 lor şi dă robilor Tăi cu toată îndrăzneala să grăiască cuvîntul Tău.  Cînd mîna Ta 30 vei tinde spre vindecare şi seamne şi minuni să să facă pren numele Celui Sfînt al Tău Fecioru, Iisus”.  Şi rugîndu-se ei, să clăti 31 locul întru carele era adunaţi şi să umplură toţ de Duhul Sfint şi grăiia cuvîntul lui Dumnezău cu îndrăznire.  Iară inima şi 32 sufletul mulţimei celor ce au crezut era unul, şi nici unul cevaşi dentru averile lui zicea să fie a Iui, ce era lor toate de obşte.  Şi 33 cu mare puteare da mărturia apostolii de înviarea Domnului Iisus şi dar mare era preste ei toţi.  Că nici lipsit era neştine dentru 34 ei, pentru că cîţi moşneani de locuri au de case era vînzînd, aducea preţurile celor ce să vindea.  Şi punea lîngă picioarele apostoIilor şi să da Ia fieştecarele după cum avea lipsă fieştecarele.  Iară Iosis, cela ce s-au 36 poreclit Varnava de apostoli, carea să tălmă-ceaşte „fiiul mîngîierii”, levit chiprean de neam,  Avînd el ţarină, vînzîndu, aduse 37 preţul şi puse lîngă picioarele apostolilor.

CAP V

      Iară un om oarecarele,pre nume 1 Anania,cu Sapfira, muiarea lui, au vîndut ocină.  Şi au oprit şi ei 2 den preţu, ştiind împreună şi muiarea lui, şi aducînd parte oarece, lîngă picioarele apostolilor au pus.  Iară 3 Petăr zise:„Ananio, pentru ce au umplut satana inima ta, să amăgeşti tu Duhul cel Sfînt şi să ascunzi den preţul locului? Au nu, rărnîind, ţie rămînea şi, vînzîndu-să, 4 întru a ta biruinţă era? Ce căci ai pus în inima ta lucrul acesta? N-ai minţit oamenilor, ce Iui Dumnezău”.  Şi auzind Anania 5 cuvintele aceastea, căzînd au murit; şi fu frică mare preste toţi ceia ce auziia aceastea. Şi sculîndu-să cei mai tineri, grijiră pre el 6 şi, scoţîndu-I, l-au astrucat.  Şi fu treacere 7 ca de vo trei ceasuri; şi muiarea iui,neştiind ce s-au făcut, întră.  Şi răspunse ei Petăr: 8 „Spune-m, au dirept atîta locul ai vîndut?” Şi ea zise: „Aşa, dirept atîta”.  Iară Petăr 9 zise cătră ea:„Pentru ce s-au tocmit între voi a ispiti Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pre bărbatul tău.lauşă şi vor scoate pre tine”.  Şi căzu îndată fingă picioarele lui şi muri; şi întrînd tinerii, a-flară pre ea moartă şi, scoţindu-o, o au îngro-patu-o Ungă bărbatul ei.  Şi să făcu 11 frică mare preste toată adunarea şi preste [835] toţi ceia ce auzii a aceastea. Şi pren mînile apostolilor făcutu-s-au seamne şi minuni intru noroade multe; şi era cu toţi dempreună în bolta lui Solomon. Iară den ceialalţi nimenea nu cuteza să să lipească lîngă ei, ce-i măriia prea ei nărodul. Şi mai mult să adăogea ere zînd în Domnul mulţime de bărbaţi şi de muieri; Cît pre uliţă scotea pre cei bolnavi şi-i punea pre paturi şi pre năsilii, ca, viind Petr, macara umbra să umbre ască la vreunul dentru ei. Şi să aduna şi mulţimea cetăţilor celor de premprejur la Ierusalim, aducînd bolnavi şi pre ceia ce să dodeia de cătră duhurile ceale necurate, carii să vindeca toţi. Şi sculîndu-se arhiereul şi toţi cei dempreună cu el, care era eresul sadocheilor, să umplură de za vistic. Şi puseră mîinile lor preste apostoli şi-i puseră pre dînşii în paza temniţei. Iară îngerul Domnului pren noapte au deschis uşile temniţei şi, scoţînd pre ei afară, au zis: „Meargeţi şi stînd grăit în besearecă norodului toate graiurile vieţii aceştiia”. Şi auzind întrară de noapte în besearecă şi învăţa; şi mergînd arhiereul şi cei ce era cu el, chemară împreună sfatul şi toată bătrînimea fiilor lui Israil şi trimiseră la temniţă să-i aducă pre ei. Şi slugile mergînd,n-au aflat pre ei în temniţă şi, întoreîndu-se, spuseră Zicînd că„Temniţa am aflat-o închisă cu toată întemeiarea şi străjarii stînd înaintea uşilor; şi, deşchizînd înlăuntru, pre nime n-au aflat”. Şi deaca auziră cuvintele aceastea, preotul şi căpitanul besearecii şi arhiereii să mira pentru ei ce să fie aceasta. Şi venind oarecarele, spuse lor, zicînd că „Iată, bărbaţii pre carii aţ pus în temniţă sînt în besearecă stînd şi învăţlnd pre norod”. Atuncea, dueîndu-se căpitanul cu slugile.au adus pre ei, nu cu sila, pentru că să temea de nărod, ca să nu să ucigă cu pietri. Şi adueîndu-i pre ei, i-au pus în adunare; şi întrebă pre ei arhiereul, Zicînd:,,Nu cu poruncă am poruncit voao să nu învăţaţi pre numele acesta? Şi, iată, aţ umplut Ierusalimul de învăţătura voastră şi veţ să aduceţ asupra noastră sîngele omului acestuia!” Şi răspunzînd Petr şi apostolii, ziseră:„A asculta trebuie pre Dumnezău mai mult decît pre oameni. Dumnezăul părinţilor noştri au sculat pre Iisus, pre Carele voi L-aţ omorit spînzurîndu-L pre lemn. Pre Acest Dumnezău Incepîtoriu şi Mîntuitoriu L-au înălţat cu direapta Lui, să dea pocăinţă Iui Israil şi iertare de păcate. Şi noi sîntem lui marturi graiurilor acestora, şi Duhul cel Sfînt, Carele au dat Dumnezău celor ce ascultă de EI”.  Iară ei auzind, scrîşna în dinţi şi sfătuia să-i omoară pre ei.  Şi sculîndu-se oarecarele fariseu întru adunare, pre nume Gamaliil, învăţătoriu de leage, cinstit Ia tot nărodul, porunci afară curînd ceva apostolilor să să facă.  Şi zise cătră ei: 35 „Bărbaţi israilteani, luaţi-vă aminte voao de oamenii acestea ce veţ să faceţ.  Pentru 36 că mai nainte de aceaste zile, sculatu-s-au Thevdas zicînd a fi el oarecarele mare, lîngă carele s-au lipit număr de oameni ca vro 400, carele s-au omorit, şi toţi cîţi asculta pre el s-au răsipit şi s-au făcut întru nemică. După acesta s-au sculat Iuda Galileul, în 37 zilele scrisorii, şi despărţi norod mult denapoia Iui; şi acela au perit şi toţi cîţi asculta de el s-au răsipit.  Şi acum zic voao: 38 Feriţi-vă de oamenii acestea şi lăsaţi pre ei, căci, de va fî den oameni sfatul acesta au lucrul acesta, să va răsipi.  Iară de iaste 39 de la Dumnezău, nu veţi putea să-l răsipiţi, ca nu cîndai şi vrăjmaşii Iui Dumnezău să vă aflaţi”.  Şi ascultară pre el şi, chemînd 40 aproape pre apostoli, bătîndu-i, porunciră să nu grăiască pre numele lui Iisus şi au slobozit pre ei.  Deci ei mergea bucurînduse despre faţa adunării, căci pentru numele Lui să învredniciră a să necinsti.  Şi toată 42 ziua în besearecă şi pren casă nu înceta a învăţarea şi a binevesti pre Iisus Hristos.

CAP VI

      Şi în zilele aceastea, înmulţindu-se 1 Mk. t”ai  ucenicii, făcutu-s-au răpştire elini-PKt|  I°r cătră evrei, căci să trecea cu ra)U|  vedearea întru slujba cea de toate mmmmWĂ  zilele văduvile lor.  Şi chemînd 2 cei 12, mulţimea ucenicilor ziseră:,,Nu e plăcut noi, părăsînd cuvîntul lui Dumnezău, a sluji Ia mease.  Socotiţi derept aceaea, 3 fraţilor, şapte oameni dentru voi, mărturisiţi fiind, plini de Duhul Sfînt şi de înţelepciune, pre carii vom pune preste treaba aceasta.  Iară noi la rugăciune şi la slujba 4 cuvîntului vom îngădui .  Şi plăcu cuvîntul înaintea a tot norodul; şi alease ră pre Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duh Sfînt, şi pre Filip şi pre Prohor şi pre Nicanor şi pre Timon şi pre Parmena şi pre Niculau, nemeamic antionean,  Pre carii au pus 6 înaintea apostolilor şi, rugîndu-se, au pus preste ei mînile.  Şi cuvîntul lui Dumnezău 7 creştea şi să înmulţiia numărul ucenicilor în Ierusalim foarte, şi multă rioată den preoţi asculta credinţii.  Iară Ştefan, plin 8 de credinţă şi de puteare, făcea minuni şi seamne mari întru norod.  Şi să sculară 9 oarecarii  dentru  cei den adunare, ceia ce să zicea ai levertrnilor şi ai chirineilor şi  ai  alexandreanilor,  şi  celor  de la Chilichia şi Asia, certîndu-se cu Ştefan, Şi nu putea să steaîmpotrivaînţelepciurui şi 10 Duhului Căruia grăiia.  Atuncea au supus [836] oameni, zicînd că„Am auzit pre el grăind graiuri de hulă spre Moisi şi spre Dumnăzău”. Şi au întărîtat pre norod şi pre bătrîni şi pre cărturari şi, stînd asupră-i, II apucară pre el şi-l aduseră Ia sfat. Şi puseră mărturii mincenoase zicînd:„Omul acesta nu părăseaşte graiuri cu blestem a grăirea asupra locului cehii sfînt acestuia şi legii. Pentru că am auzit pre el zicînd că Iisus Nazarineanul Acesta va surpa locul acesta şi va schimba obiceaile carele au dat noao Moisi”. Şi căutînd la el toţi ceia ce sădea în adunare, văzură faţa lui ca o faţă de
înger.

CAP VII

Şi zise arhereul: „Oare aceastea aşa  WQm sînt?” Iară el zise: „Bărbaţi fraţi BŞOia şi părinţi, ascultaţi, Dumnezăul jrjwjl măririi  ară tatu-S-au la părintele
fiua nostru Avraam, fiind în Mijlocul— Rîurilor, mai nainte,pînă a lăcui elînHarran,  Şi zise cătră el:*Ieş den pămîntul tău şi  den rudenia ta Şi vino Ia pămîntul care-le-ţ voiu arăta'. Atunci, ieşind den părnîntul haldeilor, au lăcuit în Harran; şi de acolo, după ce au murit tatăl lui, l-au mutat pre el la pămîntul acesta, la carele voi lăcuit acum.  Şi n-au dat lui moştenire întru el nici pas de picior; şi au făgăduit lui să-i dea spre ţine are pre el şi seminţiei Iui după el, nefiind  la el fiiu.  Şi grăi aşa Dumnezău, că va fi
sămînţa lui nemearnică în pămînt strein şi o vor robi pre ea şi o vor chinui ani patru  sute. 'Şi limba la care vor sluji judeca-o-voiu Eu—zise Dumnezău —şi după aceastea  ieşi-vor şi vor sluji Mie în locul acesta'. Şi deade lui făgăduinţă de obrezanie; şi aşa au născut şi Isaac şi l-au obrezuit pre el în a opta zi; şi Isaac pre Iacov pre cei doisprăzeace patriarşi. Şi patriarşii, rîvnind pre Iosif, îl vîndură laEghipet;şi era Dumnezău cu el. Şi scoase pre el dentru toate scîr-bele lui şi deade lui dar şi înţelepciune înaintea lui Faraon, împăratul Eghipetului, şi-l puse pre el povîţuitoriu preste Eghipet şi preste toată casa Iui. Şi veni foamete preste tot pămîntul Eghipetului şi în Hanaan şi necaz mare, şi nu afla de mîncat părinţii noştri. Şi, auzind Iacov că sînt bucate în Eghipet,  au  trimis  pre părinţii noştri dentîiu. Şi în al doilea s-au arătat Iosif fraţilor lui şi arătat s-au făcut neamul lui Iosif Iui Faraon. Şi trimiţînd Iosif, au chemat pre tată-său, Iacov, şi toată rudenia lui cu suflete 75. Şi pogorî Iacov Ia Eghipet şi muri el şi părinţii noştri. Şi s-au mutat la Sihem şi s-au pus în groapa 16 carea au cumpărat Avraam cu preţ de argint de la fiii Iui Emor al lui Sihem.  Şi cum 17 să apropiia vreamea făgăduinţii căriia au jurat Dumnezău lui Avraam, crescu norodul şi să înmulţi în Egjiipet,  Pînă unde s-au 18 sculat alt împărat, carele nu ştiia pre Iosif. Acesta, meşterşuguind neamul nostru, au 19 chinuit pre părinţii noştri ca să facă lepădat pruncii lor, ca să nu să învie.  Intru care 20 vreame să născu Moisi, şi era iscusit lui Dumnezău; care să hrăni luni trei în casa tătî-ne-său.  Şi, lepădîndu-se el, îl luo fata 21 lui Faraon şi-l crescu pre el eiş fecior. Şi să învăţa Moisi cu toată înţelepciunea 22 eghipteanilor şi era tare în cuvinte şi în fapte.  Şi deacă să pliniia lui 40 de ani, 23 să puse în inema lui să socotească pre fraţii lui, pre fii lui Israil.  Şi văzînd pre oarecarele avînd strîmbătate, izbîndi şi făcu izbînda celui ce să supunea ucigînd pre eghiptean.  Şi gîndiia să să fie priceput 25 fraţii lui că Dumnezău pren mîna lui dă lor mîntuire, iară ei n-au înţeles.  Şi a doao zi 26 să arătă la ei bătîndu-să şi îndemnă pre ei spre pace, zicînd:'Bărbaţi fraţi sînteţi voi; pentru căci faceţi strîmbătate unul altuia?*. Iară cela ce făcea strîmbătate aproapelui îl 27 goni pre el, zicînd:'Cine te-au pusbiruitoriu şi judecătorul preste noi?  Au vei tu să 28 mă omori, precum ai omorît ieri pre eghip-teanu?'.  Şi fugi Moisi cu cuvîntul acesta 29 şi să făcu nemearnic în pămîntul Madiamu-lui, unde au născut 2 fii.  Şi împBndu-să 30 ani 40, să arată lui în pustiiul Muntelui Sinaii îngerul Domnului, în para focului rugului. Iară Moisi, văzînd, s-au minunat de vedeare şi, 31 apropiindu-să el să ia aminte, să făcu glasul Domnului cătră el:  'Eu Dumnezăul părinţilor tăi, Dumnezăul lui Avraam şi Dumnezăul lui Isaac şi Dumnezăul lui Iacov'. Şi, înfricoşindu-să Moisi, nu cuteza să socotească.  Şi zise lui Domnul.-'Dezleagă 33 încălţămintea picioarelor tale, pentru că locul întru carele stai pămînt sfînt iaste. Că, văzînd, am văzut chinuirea norodului 34 Mieu celui den Eghipet şi suspinul lor am auzit şi M-am pogorît să-i scoţu pre ei; şi acum vino să te trimiţu Ia Eghipet'.  Pre 35 acest Moisi, pre carele l-au tăgăduit zicînd: 'Cine te-au pus biruitoriu şi judecătoriu?*, pre acesta Dumnezău biruitoriu şi mîntui-toriu au trimis, pren mîna îngerului celui ce s-au arătat lui la rug.  Acesta au scos pre 36 ei, făcînd minuni şi seamne în pămîntul Eghipetului şi Ia Marea Roşie şi în pustiiu, ani 40.  Acesta e Moisi, cela ce au zis fiilor Iui IsrahVProroc va rădica voao Domnul [837] Dumnezăul vostru den fraţii voştri, cămine, de El să ascultaţi'. Acela iaste cel ce s-au făcut întru adunare în pustiiu, cu îngerul care grăiia lui în muntele Sinaii şi cu părinţii noştri, carele au priimit cuvinte vii să dea noao. La carele n-au vrut să să facă ascultători părinţii noştri, ce lepădară şi să întoarsără cu iiwnUe lor în Eghipet, Zicînd lui Aaron:'Fă noao dumnezăi, carii vor mearge înaintea noastră, pentru că Moisi acesta, carele au scos pre noi den pămîntul Eghipetului, nu ştim ce i s-au făcut lui'. Şi au făcut viţel în zilele acealea şi au dat jîrtvă idolului şi să veseliia întru lucrurile mînilor lor. Şi întoarse Dumnezău şi deade pre ei a sluji oştii ceriului în ce chip e scris în cartea prorocilon'Au jungheri şi jîrtve aţi adus Mie ani 40 în pustiiu, casa lui Israil? Şi aţi luat cortul lui Moloh şi steaua dumnezăului vostru, Remfan, lipoşurile care aţi făcut, a vă închina lor! Şi voiu muta pre voi decindea de Vavilon. Cortul mărturiei era întru părinţii noştri, în pustiiu, după cum au rinduit Cela ce grăia lui Moisi să facă pre el după pilda carea au fost văzut; Pre care l-au şi adus, priimindu-l, părinţii noştri cu Iisus întru ţinearea limbilor, care au scos Dumnezău despre faţa părinţilor noştri pînă în zilele lui David, Carele află har înaintea lui Dumnezău şi cerşu să afle lăcaş Dumnezăului. lui Iacov.  Şi  Solomon zidi Lui casă. Iară nu lăcuiaşte Cel înălţat în beseareci făcute de mînă, după cum prorocul zice: *Ceriul Mie scaun, iară pămîntul razim picioarelor Meale. Care casă veţi zidi Mie —zice Domnul—au care e locul odihnii Meale?  Au nu mîna Mea au făcut aceastea toate?'. Nesilnici la cerbice şi neobrezuiţi cu inima şi cu urechile, voi pururea Duhului Sfînt staţi împotrivă, precum părinţii voştri şi voi! Pre carele den proroci n-au gonit părinţii voştri? Şi au omorit pre ceia ce mai nainte au vestit pentru venirea Celui Dirept, Căruia acum voi vînzători şi ucigători v-aţi făcut,  Carii aţi luat leagea în rînduiale de îngeri şi n-aţi păziţi4* Şi auzind aceastea, rînjîia cu inimile lor şi scrîşniia cu dinţii asupra lui. Şi fiind plin de Duhul Sfînt, căutînd la ceriu, văzu mărirea lui Dumnezău şi pre Iisus stînd de-a direapta lui Dumnezău. Şi zise:,, Iată, văz ceriurile deschise şi pre Fiiul Omului stînd de-a direapta Iui Dumnezău!*' Şi strigînd cu glas mare, astupară urechile lor şi să porniră cu toţi deodată asupra lui. Şi, scoţîndu-l afară den cetate, îl ucidea cu pietri şi mărturiile au pus hainele lor lîngă picioarele unui tinerel ce-l chema Savlu.  Şi ucidea cu pietri pre Ştefan, strigînd şi zicînd:„Doamne Iisuse, priimeaşte duhul mieu'*.  Şi îngenuchind 60 striga cu glas mare:„Doamne, să nu bagi samă lor păcatul acesta!” Şi aceasta zicînd, au adormit.

CAP VIII

      Şi Savl era binevoind cu uciderea lui 1 şi fu într-aceea zi goană mare asupra besearecii cea den Ierusalim şi toţi s-au răsipit pren ţările Iudeii şi Samariei, afară den apostoli. Şi aduseră pre Ştefan bărbaţi smeriţi şi au 2 făcut plîngere mare preste el.  Şi Savlu 3 strica besearecă, pren case mergînd, şi, tră-gînd bărbaţi şi muieri, le da la temniţă. Deci ei răsipindu-se, trecură binevestind 4
cuvîntul.  Iară Filip, pogorîndu-se la cetatea Samariei, mărturisiia lor pre Hristos. Şi lua aminte gloatele la ceale ce să zicea 6 de Filip cu toţii deodată, auzind ei şi văzînd seamnele care Ie făcea.  Pentru că 7 mulţi den cei ce avea duhuri necurate, strigînd cu glas mare ieşiia şi mulţi slăbănogi şi şchiopi s-au vindecat.  Şi fu bucurie 8 mare întru cetatea aceaea.  Iară un bărbat oarecarele, pre nume Simon, era mai denainte în cetate vrăjfhd şi răzvrătind limba Samariei, zicînd pre sine a fî oarecine mare.  La carele luînd aminte toţi, de la 10 mic pînă la mare, zicînd:„Acesta iaste putearea lui Dumnezău cea mare”.  Şi să 11 dedease după el pentru că oarecită vreame cu vrăjîle î-au fost scos den minte pre ei. Şi, deaca crezură lui Felip, binevestind 12 ceale de împărăţia lui Dumnezău şi de numele lui Iisus Hristos să boteza şi bărbaţi şi muieri.  Iară Simon şi el au crezut şi, 13 botezîndu-se, era îngăduind lîngă Filip şi, vîrînd seamne şi puteri mari fă cîndu-se, să mira.  Şi auzînd apostolii cei den 14 Ierusalim că au priimit Samaria cuvîntul lui Dumnezău, au trimis cătră ei pre Petăr şi pre Ioan,  Carii, pogorîndu-se, s-au rugat pentru ei ca să ia Duh Svînt.  Pentru 16 că încă nu era pre niciunul dentru ei căzut, ce numai botezaţi era întru numele Domnului Iisus.  Atuncea punea mînile preste ei 17 şi lua Duh Svînt.  Şi văzînd Simon că pren 18 punerea mînilor apostolilor să dă Duhul cel Svînt, adusu-le-au bani,  Zicînd:„Daţi 19 şi mie putearea aceasta, ca, pre carele voiu pune rrunile,săiaDuhSvîntf*.  Iară Petăr 20 zise cătră el:„Argintul tău fie cu tine spre perire, căci darul Iui Dumnezău ai socotit pre bani a agonesi.  Nu iaste ţie parte, nici 21 sorţu întru cuvîntul acesta, pentru că inema ta nu iaste direapta înaintea lui Dumnezău. Pocăiaşte-te dară de răutatea ta aceasta 22 şi te roagă lui Dumnezău, cîndai să va lăsa ţie cugetul inemii tale.  Pentru că 23 spre fiare de amărîciune şi legătură de strîmbătate te văz fiind**. Şi răspunzSnd [838] Simon, Rugaţi-vă voi pentru mine cătră Domnul, ca nemică să nu vie asupra mea de carele aţ zis”. Ei, dirept aceaea, mărturisind şi grăind cuvîntul Domnului, întorsu-s-au în Ierusalim şi multe sate ale samariteanilor au binevestit. Şi îngerul Domnului grăi cătră Filip, zicînd: „Scoală-te şi te du despre amiazăzi, la calea ceaea ce să pogoară de la Ierusalim la Gaza; aceasta iaste pustie”. Şi sculîndu-se au mers; şi iată bărbat arap hadîm, putearnic al Candachiei, îm pară teasc i ethiopilor, carele era preste toate visteriile ei, carele au fost venit să să închine la Ierusalim. Şi era întumîndu-se şi, şăzînd pre carul lui, cetiia pre prorocul Isaia. Şi zise Duhul Iui FUip:„Apropii-te şi te lipeaşte de carul acesta4'. Şi alergînd Filip, auzi cetind el pre prorocul Isaia şi zise:„Oare ştii ceale ce citeşti?” Iară el zise:„Cum dară aş putea, de nu mă va neştine povăţui?'4 Şi să rugă lui Filip, suindu-tă să şază cu el. Iară cuprinderea Scrisorii care cetiia era aceasta:,,Ca o oaie spre jungheare Să aduse şi ca un miel înaintea celui ce tunde pre el, fără de glas, aşa nu deschide gura Lui. Intru smerenia Lui, judecata Lui s-au rădicat; şi neamul Lui cine-I va povesti? Căci să rădică de la pămînt viaţa Lui4*. Şi răspunzînd scopitul lui Filip, zise:„Rogu-te, pentru cine prorocul aceasta zice? Pentru dînsul au pentru altcinevaş?” Şi deşchizînd Filip gura lui şi începînd den scrisoarea aceasta, bincvcsti lui pre Iisus. Şi aşa, mergînd ei pre drum, veniră la oarecare apă. Şi zise scopitul:„Iată apă; ce mă opreaşte a mă boteza?'* Şi zise Filip: „De crezi dentru toată inema ta, slobod iaste”. Şi răspunzînd zise:„Crez pre Fiiul lui Dumnezău să fie Iisus Hristos”. Şi porunci să stea carul şi să pogorîră amîndoi la apă, Filip şi scopit ui, şi-I boteză pre el. Şi, cînd ieşiră den apă. Duhul Domnului hrăpi pre Filip şi nu l-au mai văzut pre el famanul, pentru că mergea în calea lui, bucurîndu-se. Şi Filip să află la Azot şi, mergînd, binevestiia cetăţile toate, pînă a veni el la Chcsaria.

CAP IX

Iară SavI încă răsuflînd înfricoşare Bl 6fl ?' ucidere spre ucenicii Domnului,  B$l mergînd Ia arhiereu,  Cerşu de la 'yi J\j  el cărţi la Damasc cătră adunări BBB9 ca, de va afla pre nescare călători, bărbaţi şi muieri, legaţi să-i aducă în IerusaUm.  Şi mergînd fu el apropiindu-se de Damasc, şi îndată l-au strălucit pre el  lumină den ceriu.  Şi, căzînd pre pămînt, auzi glas grăind lui: „Saul, Saul cc Mă  goneşti?”  Şi zise :„Cine eşti, Doamne?” Iară Domnul zise:„Eu sînt Iisus, pre Carele tu goneşti; cu greu iaste ţie spre bolduri a lovi cu piciorul4'.  Şi nemurind şi spănat fiind, zise:„Doamne, ce vei să fac eu?4* Şi Domnul cătră el:”Scoală-te şi întră în 7 cetate şî să va grăi ţie ce trebuie tu a face**. Iară bărbaţii ceia ce umbla împreună cu el sta încremeniţi, auzind glasul şi pre nimenea văzînd.  Şi să sculă Savl de Ia pămînt şi, 8 deschis fiind ochii lui, pre nime nu vedea şi, ţiindu-l de mină pre el, îl băgară la Damasc. Şi era 3 zile nevăzlnd şi nici au mîncat, nici 9 au băut.  Şi era oarecare le ucenic în Damase, pre nume Anania, şi zise cătră el Domnul, întru videnie:„Ananio!” Şi el zise: „Iată cu, Doamne”.  Şi Domnul cătră el: 11 ,,S. ulîndu-te, pasă la uliţa ceaea ce să cheamă Direapta şi cearcă în casa Iudei pre Savl, anume Tarsea, pentru că iată că face rugăciune  Şi văzu întru videnie bărbat pre 12 nume Anania întrînd şi puind preste el mîna ca să vază de iznoavă”.  Şi răspunse 13 Anania: „Doamne, auzit-am de mulţi pentru bărbatul acesta cîte răutăţi au făcut sfinţilor tăi în Ierusalim.  Şi aicea are voie de 14 la arhierei să leage pre toţi ceia ce cheamă numele Tău**.  Şi zise cătră el Domnul: 15 „Pasă, că vas de ale agere iaste Mie acesta, ca să poarte numele Mieu înaintea limbilor şi împăraţilor şi fiilor lui Israil.  Pentru 16 că Eu voiu arăta lui cîte trebuie el pentru numele Mieu a pătimi*'.  Şi să dusă 17 Anania şi întră în casă şi, puind preste el mînile zise:„Saule frate, Domnul m-au trimis pre mine, Iisus, Cela ce S-au arătat ţie în calea care veniiai, ca să vezi şi să te umpli de Duhul Sfint4*.  Şi îndată au căzut de la 18 ochii lui ca nişte solzi şi văzu îndată; şi sculîndu-să,s-au botezat.  Şi, luînd mîncarc, 19 să întări şi fu Savhi cu ucenicii cei den Dani ascu cîteva zile.  Şi îndată întru adunări 20 mărturisită pre Hristos că Acesta iaste Fiiul lui Dumnezău.  Şi să mira toţi ceia ce 21 auziia şt zicea:,. Au nu acesta iaste cela ce au prădat în Ierusalim prc ceia ce chema numele acesta şi aicea spre aceasta au venit ca legaţi pre ei să-i aducă la arhierei?” Iară Savl mai tare să întăriia şi turbura pre 22 jidovi, pre ceia ce lăcuia în Damascu, desluşind că Acesta iaste Hristos.  Şi, deaca să 23 plini ia zile multe, să sfătuiră jidovii să-l omoară pre el.  Şi să cunoscu lui Savl 24 vicleşugul lor şi păziia porţile ziua şi noaptea ca pre el să-l omoară.  Şî, luîndu-l pre el 25 ucenicii noaptea, îl sloboziră preste zidu, lăsîndu-l cu un coşu.  Şi mergînd Savl 2( tn Ierusalim, să ispitiia a să lipi de ucenici şi toţi să temea de el, necrezînd că iaste ucenic.  Iară  Vamava, apucîndu-I pre 2' el, ÎI aduse cătră apostoli şi povesti lor cum în cale au văzut pre Domnul şi cum [839] au grăit lui şi cum în Damascu aiave au grăit întru numele lui Iisus. Şi era cu ei întrînd şi ieşind în Ierusalim şi făţişindu-se întru numele Domnului Iisus. Şi grăiia şi să întreba cu elinii şi ei să apuca să-l omoară. Şi înţelegînd fraţii, l-au pogorît pre el la Chesaria şi l-au trimis pre el la Tarson. Deci besearicile preste toată ludea şi Galilea şi Samaria avea pace, zidindu-să şi mergînd cu frica Domnului şi cu mîngîiarea SfîntuIui Duh să înmulţiia.  Şi fu Petăr trecînd ren toate, s-au pogorît şi la sfinţii ceia ce icuia Lidda.  Şi află acolo pre oarecare om pre nume Enea, de opt ani zăcînd pre un pat, carele era slăbănog. Şi zise lui Petăr: „Enca, vendecă-te Iisus Hristos; scoală-te şi-ţi aştearne ţie!” Şi îndată să sculă. Şi văzînd pre el toţi ceia ce lăcuia Lidda şi Sarona, carii s-au întorsu spre Domnul. Şi în lopa era oarecarea ucenica, pre nume Tavitha, carea, tălmăcindu-se, să zice Căprioară; aceasta era plină de fapte bune, şi de milostenii care tăcea. Şi fu în zilele acealea, bolnăvind ea, să fie murit; şi scăldîndu-o pre ea, o au pus în foişor. Şi aproape fiind Lidda de Ioppa, ucenicii auzind că Petăr iaste întru ea, trîmiseră doi bărbaţi cătră el, rugîndu-l să nu să lenevească a trece pînă la ei. Şi sculîndu-se Petăr, mearse împreună cu ei; pre carele venind, îl suiră în foişor şi statură înaintea lui toate văduvele, plîngînd şi arătînd cămăşi şi haine cîte făcea cu eale fiind Căprioara. Şi scoţind afară pre toţi, Petăr, puind genuchile, au făcut rugăciune şi, întorcîndu-să cătră trup, zise:„Tavitha, scoală-te!” Şi ea deschise ochii ei şi, văzînd pre Petr, au şăzut. Şi dînd ei mîna, au sculat pre ea şi, strigînd pre sfinţi şi văduile, au adus pre ea de faţă vie. Şi cunoscut s-au făcut pren toată Ioppa şi mulţi au crezut în Domnul. Şi fu zile căteva să fie rămas el în Ioppa, lîngă un Simon
oarecare, cură 1 ariu.

CAP X

Şi un bărbat oarecarele era în ChciLxsi sa”a' Pre nume Cornilie, sutaş Ig^^l  den ceata ce să chema Frincească,  KJvUj **un credincios şi temîndu-se de wUa Dumnezău,împreună cu toată casa lui, şi făcînd milostenii multe nărodului şi  rugîndu-se lui Dumnezău pururea. Văzut-au întru videnie aiave, ca la al noaolea ceas den zi.îngerul lui Dumnezău întrînd cătră  el şi zicînd Iui:,,Comilie!” Iară el, căutînd la el şi înfricoşat făcîndu-se, zise:„Ce iaste. Doamne?” Şi zise Iui:„Rugăciunile tale şi milosteniile tale suiră-se întru pomenire înaintea lui Dumnezău. Şi acum trimite în Ioppa bărbaţi şi cheamă pre oarecarele Simon, carele să porecleaşte Petr.
Acesta iaste oaspe la un Simon curelariu, 6 căruia iaste casa lîngă mare. Acesta va grăi ţie ce trebuie să faci tu”.  Şi deaca să 7 duse îngerul cela ce grăiia lui^Comilie, chemînd doi den slugile lui şi pre un oştean bun credincios den ceia ce sădea lîngă el  Şi 8 povestindu-le lor toate, au trimis pre ei Ia Ioppa.  Şi a doua zi, călătorind aceia şi 9 lingă cetate apropiindu-se, suitu-s-au Petr în foişor să să roage de al şaselea ceas. Şi fu flămînd şi vrea să guste şi gătind 10 aceia, căzu pre el năucire.  Şi vedea 11 ceriul deschis şi pogorînd preste el un vas oarecarele ca o zăvastă mare, în patru căpă-tîie legată şi slobozîndu-se pre pămînt. Intru care era toate dobitoacele pămîntului şi hiarăle şi jigăniile şi pasările ceriului. Şi să făcu glas cătră el:,,ScuIîndu-te, Petre, 13 junghe şi  mănîncă!”  Iară Petr zise: 14 „Nici într-un chip, Doamne, căci niciodine-oară am mîncat tot ce e de obşte şi necurat”. Şi glas iarăş, de al doilea, cătră el:„Ceale 15 ce Dumnezău au curăţit tu nu le spurca!” Şi aceasta s-au făcut de trei ori şi iarăş 16 s-au înălţat vasul în ceriu.  Şi deaca-ş 17 veni întru sine, să mira pentru ce ar putea fi vedearea carea au văzut şi iată, bărbaţii cei trimis de la Cornilie şi întrehînd de casa tui Simon au stătut deasupra porţii  Şi, 18 strigînd, întreba de Simon, cel ce să porecleaşte Petr, aicea gazduiaşte.  Iară Petr, 19 gîndind pentru vedeare, zise lui Duhul:, Jată, bărbaţi trei cearcă pre tine.  Ce sculîndute pogoară şi pasă împreună cu ei, nemică nu mai cercînd, pentru căci Eu am trimis pre ei!”  Şi pogorîndu-se Petr cătră bărbaţii cei trimis de la Cornilie cătră el, zise: „Iată, eu sînt pre carele cercaţi;ce e pricina pentru carea aţ venit?”  Iară ei ziseră: 22 „Cornilie sutaşul, bărbat dirept şi temîndu-se de Dumnezău şi mărturisindu-se despre toată limba jidovilor, s-au năstăvit de cătră înger sfînt să te cheame pre tine la casa lui şi să auză cuvînt de la tine”.  Deci chemînd înluntru pre ei, i-au ospătat, şi a doua zi Petăr ieşi împreună cu dînşii; şi oarecarei dentru fraţi den cei de la Ioppa au venit împreună cu el.  Şi a doua zi întrară în 24 Chisarea, iară Cornilie era aşteptînd pre ei, chemînd împreună pre rudele lui şi pre cei de treabă priateni.  Şi deaca fu de întră 25 Petăr, întimpinîndu-l Cornilie, căzîndu-i la
iiicioare să închină.  Iară Petăr pre el 26 -au sculat zicînd:„Scoală-te, şi eu însumi om sînt!”  Şi vorovind împreună cu el, 27 au întrat şi află împreună pre mulţi venit. Şi zise cătră ci: „Voi ştiţi că necuvios iaste 28 Ia bărbatul jidov a să lipi au a să apropia la cel striin de fealiu şi mie Dumnezău mi-au arătat nid pre un om spurcat sau necurat a zice.  Pentru aceaea şi fără price am venit, [840] chemîndu-mă;întrebu-vă dară: cu ce cu vînt aţi chemat pre mine?*' Şi Corni!ic zise:,,Den ziua a patra plnă Într-acesta ceas eram postind; şi în al noaolea ceas, rugîndu-mă în casa mea şi iată, bărbat stătu înaintea mea cu haină albă. Şizisc:*Cornilie, ascultatu-ţi-s-au ruga şi milosteniile tale s-au pomenit înaintea lui Dumnezău. Trimite dară la Iopa şi cheamă pre Simon carele să cheamă Petăr; acesta găzduiaşte în casa lui Simon cure lari ul, pre lîngă mare; carele, verund, grăi-va ţie*. Dentr-acela ceas am trimis cătră tine şi tu bine ai făcut venind. Acum dară toţi noi înaintea lui Dumnezău sîntem de faţă să auzim toate cîte-s ponincite ţie despre Dumnăzău**. Şi, deşchi-zînd Petăr gura, zise:„Cu adevărat pricep că nu e făţarnic Dumnezău, Ce, întru toată limba, cela ce să teame de £1 şi lucrează dercptatc priimit la £1 iaste, Cuvîntul carele au trimis fiilor lui Israil, bine-vestind pace pren Iisus Hristos; Acesta iaste al tuturor Doranu. Voi ştiţi graiul ce s-au făcut pren toată jidovimea, începîndu-se de la Galilea, după botezul carele au strigat Ioan: Pre lisus, pre cel de la Nazaret, cum au unspre EI Dumnezău cu Duhul Sfînt şi cu puteare, Carele trecu făcînd bine şi vindecînd pre cei asupriţi  de diavolul, căci Dumnezău era cu EI. Şi noi sîntem mărturii tuturora cărora au făcut şi în ţara iudeilor şi în Ierusalim; pre Carele II omoriră, spînzurîndu-L pre lemn. Pre Acesta Dumnezău L-au învis a treia zi şi deade pre EI arătat a Să face. Nu la tot norodul, ce la mărturiile ceale mai denainte hirotonisite de Dumnezău noao, carii am mîncat împreună şi am băut cu EI, după ce au învis EI dentru morţi. Şi porunci noao să propoveduim norodului şi să mărturisim că Acesta iaste Cel rinduit de Dumnezău Judecătoriul viilor şi morţilor. Acestuia toţ prorocii mărturisesc iertare de păcate să ia pren numele Lui tot cela ce va creade întru El'4. încă grăind Petru graiurile aceastea, căzu Duhul Sfînt preste toţi ceia ce auziia cuvîntul. Şi să ciudiră cd den obrezanie credincioşi, căci au venit împreună cu Petăr, căci şi preste limbi darul Sfîntului Duh s-au vărsat. Pentru că auziia pre ei grăind cu limbi şi mărind pre Dumne zău. Atuncea au răspuns Petăr: „Au doară apa poate opri neştine ca să nu se bo-teaze acestea care Duhul cel Svînt au luat, ca şi noi?*4 Şi porunci lor să să boteaze întru numele Domnului. Atuncea-l pohtiră
prc el să îngăduiască cîteva zile.

CAP XI

      Şi auziră apostolii şi fraţii ceia ce 1 KxSl cra sPre Iuaca că  şi  limbile au LV?*P priimit  cuvîntul lui Dumnezău. 9*J%  Şi cînd s-au suit Petăr la IerusaJim, 2
să judeca cătră el cei den obrezanie, zicînd:  „Căci cătră bărbaţi neobrezuiţ ai întrat şi ai mîncat împreună cu ei?*' Şi începînd Petăr, Ie spunea lor pre rînd, 4 zicînd:  „Eu eram în cetatea Iopiei rugîndu-mă şi văzuiu în somn vedeare, pogorîndu-se un vas oarecarelc, ca o zăvastă mare, den patru colţuri, slobozîndu-se den ceriu, şi veni pînă la mine.  La carea căutînd, socotiiam şi văzuiu dobitoacele pămîntului şi hiarăle şi jigăniile şi pasările ceriului.  Şi 7 auziiu glas zicînd mie:*Scu!îndu-te, Petre, junghe şi mănîm ă “  Şi ziş:'Nici într-un 8 chip^Doamne, căci tot ce e spurcat sau necurat niciodinioară au întrat în gura mea*. Şi răspunse mie glas de al doilea rînd den 9 ceriu:'Ceale ce Dumnezău au curăţit tu nu le spurca!'  Şi aceasta s-au făcut de trei 10 ori şi iarăş s-au tras toate în ceriu.  Şi iată, 11 îndată trei oameni veniră la casa care eram, trimişi de la Chesaria la mine.  Şi zise 12 mie Duhul să merg împreună cu ei, nemai-socotind nemică; şi veniră împreună cu mine şi aceşti şase fraţi şi am întrat în casa bărbatului.  Şi vesti noao cum au văzut 13 pre înger în casa lui stînd şi zicînd lui: ' l'rimite la Ioppa bărbaţi şi cheamă pre Simon, pre cel ce să poredeaşte Petăr, Carele va grăi graiuri cătră tine, întru carele 14 mîntui-te-vei tu şi toată casa ta*.  Şi cînd 15 începuiu eu a grăi, căzu Duhul cel Svînt preste ei, ca şi preste noi de-nceput.  Şi-m 16 aduş aminte de graiul Domnului, cum au zis:4Ioan au botezat cu apă, iară voi vă veţ boteza cu Duhul Svînt*.  Deci, de au dat 17 lor Dumnezău in tocma darul ca şi noao, crezînd în Domnul Iisus Hristos, dară eu ce putearnic aş fi să oprescu pre Dumnezău?44 Şi, auzind aceastea, încetară şi mări ia pre 18 Dumnezău, zicînd:„Oare şi limbilor Dumnezău pocăinţa au dat spre viaţă?”  Deci 19 ceia ce s-au răsipit despre strinsoarea ce s-au făcut spre Ştefan trecură pînă Ia Finichi şi Chipros şi Antiohia, nemănui cuvîntul, fără numai jidovilor.  Şi era oarecarii dentru 20 ei bărbaţi chipreani şi durinei carii, întrînd în Antiohia, grăiia cătră elini binevestind pre Domnul Iisus.  Şi era mîna Domnului 21 cu ei şi, mult număr crezînd, s-au întors spre Domnul.  Şi să auzi cuvîntul în urechile 22 adunării cei den krusalirn pentru ei şi trimise-ră pre Vamava să treacă pînă la Antiohia. Carele, mergînd şi văzînd darul lui Dumnezău, s-au bucurat şi ruga pre toţi cu nevoinţă [841] inimii ii rămîie lîngă Domnul. Căci era bărbat bun si plin de Duhul Sfînt şi de credinţă. Şi să adaose gloată dtăva la Domnul. Şi ieşi la Tarson Vamava să ecarce pre Savl. Şi, aflîndu-l pre el, H aduse la Antiohia. Şi fură ei un an tot adunîndu-să la besearică şi a învăţarea gloată dtăva şi fură întîiu în Antiohia ucenicii creştini. Şi întru aceaste zile pogorîră de la Ierusalim prorocii în Antiohia. Şi sculîndu-să unul dentru ci, pre nume Agav, arăta pren duh că foamete mare va să fie preste toată lumea, carea s-au şi făcut în zilele Iui Clavdie Chesariu. Iară den ucenici, după cura avea neştine rîndiiirr, fieştecarele dentru ei spre slujbă să trimită celor ce lăcuiescu în ludea fraţi; Carea au şi făcut trimiţînd cătră cei bătrîni
pren nuna Varnavei şi a Iui Savlu.

CAP XII

      Şi în tr-aceaea vreame puse Irod împăratul mînile ca să facă rău unora den cei de besearică.  Şi ucise pre Iacov, fratele lui Ioan, cu sabia. Şi, văzînd că plăcut iaste jidovilor, adaose aprinde şi pre Petăr; şi era zilele Azi-melor;  Pre carele prinzîndu-l, îl puse întemniţa, dindu-l la 16 slujitori să-l păzească pre el, vrînd după Paşte să-l scoată pre el la norod. Deci Petăr era Ia pază In temniţă, iară ruga era întinsă, fă cîndu-să despre besearică, pentru el, cătră Dumnezău.  Şi cînd vrea pre el să-l scoată Irod, în noaptea aceaea era Petăr dormind între doi slujitori, legat cu doao lanţuri, şi păzitori înaintea uşii păziia temniţa.  Şi iată, îngerul Domnului stătu deasupra şi lumină lumină în casă şi, lovind coasta Iui Petăr,sculatu-I-au pre el, zicînd: „Scoală-te degrabă!”Şi căzură tui lanţurile den mîni.  Şizise îngerul cătră el:,.încinge-tc şi-ţi încalţă călţunii tăi !”Şi făcu aşa şi zise hii:„îmbracă-ţi haina şi vino după mine!” 9 Şi, ieşind, mergea după el şi nu ştiia că iaste adevărat aceaea ce să făcea pren îngeru, ce i să părea că vedea videnie. Şi, trecînd cea dentîiu strajă şi a doao, veniră la poarta cea de fieru carea duce la cetate, carea singură să deschise lor, şi, ieşind, trecură o uliţă şi îndată să dusă îngerul de la el. Şi Petr venindu-ş Intru sine, zise:„Acum ştiu adevărat că au trimis Domnul pre îngerul Lui şi au scos pre mine den mîna lui Irod şi den toată nădeajdea norodului jidovilor”. Şi, socotind, veni la casa Măriei, maidi lui Ioan, ce să porecliia Marco, unde era dţva adunaţi şi făcînd rugă. Şi lovind Petr uşa porţii, si apropie o slujnică să asculte, pre nume Rodi. Şicunoscînd glasul lui Petr, de bucurie nu deschise poarta, ce, alergînd înlăuntru, spuse cum stă Petr înaintea porţii.  Iară ti ziseră cătră dînsa: 15 „Nebunit-ai?” lari ea si prindea cum si fie aşa; iară ei zicea:„îngerul Iui iaste”.  Iară 16 Petr aştepta bătînd şi, deşchizînd, văzură pre el şi să spămîntară.  Şi, arătîndu-le 17 cu mîna să tacă, povesti lor cum Domnul Sire el l-au scos den temniţă; şizise:„Vestiţi ui Iacov şi fraţilor aceastea”. Şi, ieşind, mearse într-alt loc.  Şi făcîndu-se zio, era 18 turburare nu puţină întru slujitori:„Oare cc să si fie făcut Petr?”  lari Irod, cerşind 19 pre el şi neaflîndu-l, cerce tind pre străjari, porund să-i ducă şi, pogorlnd de la ludea la Chesaria, petrecea.  Şi era Irod mînios pre 20 t ire ani şi pre sidoneani, şi toţi dempreună venise la el şi, piecmd pre Vlast, carele era preste cămara împăratului, cerea pace,
Ktru că să hrăniia ţara lor den panunţul ărătesc.  Iară într-o zi rîndui Irod 21 îmbrărîndu-se în haini împărătească şi, şăzînd la divan, grăiia cătră ei.  Iară nărodul 22 striga:„Glas dumnezăiesc, şi nu omenesc!” Şi îndată l-au lovit pre el Îngerul Domnului, 23 pentru căci n-au dat mărirea lui Dumnezău şi, făcîndu-se mîncat de viermi, muri. Iară cuvîntul lui Dumnezău creştea şi să 24 înmulţiia.  Iară Vamava şi Pavel s-au întors 25 den Ierusalim la Antiohia, plinind slujba, luînd împreună şi pre Ioan, pre cel ce să porecliia Marco.

CAP XIII

      Şi era o are carii în Antiohia la besearecă carea era prorod şi dascăli Vamava şi Simon, ce să porecliia Negher şi Luchios Chirineul şi Manain, care era crescut cu Irod, al patrulea biruitoriu, şi Savl.  Şi slujind 2 ei Domnului şi postind, zise Duhul cel Sfint: „Osebiţi dară Mie pre Vamava şi pe Savl la lucrul carele am chemat pre ei”.  Atuncea, 3 postind şi făcînd rugi şi puind mîinile preste ei, îi sloboziră.  Deci acestea, trimiţîndu-se de Duhul cel Sfint, pogorîră la Selevchia, şi de acolo au mers la Chipru. Şi, fiind în Sal amina, vestiia cuvîntul lui 5 Dumnezău întru adunările jidovilor; şi avea şi pre Ioan slugă.  Şi trecînd ostrovul 6 pînă la Paf, aflară pre oarecarele vrăjitoriu, proroc mincinos jidov, căruia era numele Vîri Iisus,  Carele era împreună cu anthipatul Serghie Pavel, bărbat priceput. Acesta chemînd pre Vamava şi pre Savl, cercă a auzi cuvîntul Iui Dumnezeu.  Şi sta împotriva  lor  Elima  Vrăjitoriul, pentru că aşa si tîlcuiaşte numele tui, cercînd să întoarcă pre anthipat den credinţă.  Iară 9 Savl, cel ce-i zic Pavel, împlîndu-se de Duhul Sfint şi căutînd Ia el, zise: „O, pline de tot vicleşugul şi de toată răutatea, [842] fiiul diavolului, vrăjmaş a toată direptatea, nu vei părăsi întorcmd căile Domnului ceale direapte? Şi acum, iată, mina Domnului asupra ta şi vei fi orbu nevăzlnd soarele pînă lao vreame”.Şi îndată căzu preste el ceaţă şi întunearec şi.lmbBnd împrejur,  cerca  povîţuitoriu  de mină. Atuncea, văzînd anthipatul ce s-au făcut, au crezut, mirlndu-se spre învăţătura Domnului Şi ducîndu-se de la Pafa, cei ce era cu Pavel veniră la Perghia Panfiliei, iară Ioan, întorcîndu-se de la ei, să înturna la Ierusalim. Iară ei, trecînd de la Perghis, au mers la Antiohia a Pisidiei şi, întrînd în adunare în ziua sîmbetelor, au şăzut. Şi după cetirea Legii şi a Prorocilor, trimiseră mai marii adunării cătră ei, zicînd:,,Bărbaţi fraţi, de iaste cuvînt întru voi de mîngîiare cătră norod, ziceţi”. Şi, sculîndu-se Pavel şi dă-tind cu mîna, zise:„Bărbaţi israilteani şi ceia ce vă teameţi de Dumnezău, auziţi! Dumnezăul norodului acestuia, lui Israil, au ales pre părinţii noştri şi pre norod au înălţat în nememide în pămîntul Eghipetului şi cu braţu înalt au scos pre ei dentr-însul Şi cum vreame de 40 de ani i-au purtat cu biruinţă în pustie. Şi, surpînd limbi şapte în pămîntul lui Hanaan, au dat moştenire lor pămîntul lor. Şi după aceasta ca vro 450 de ani au dat judecători, pînă la Samoil prorocul. Şi de acolo au cerut împărat şi deade lor Dumnezău pre Saul, feciorul lui Chis, bărbat den fealiul lui Veniamin, ani 40. Şi premenind pre el, ridică lor pre David să le fie împărat, căruia au şi zis, mărturisîndr'Aflaiu pre David, pre feciorul lui lesei, bărbat după inima Mea, carele va face toate voile Meale'. Dentru seminţia acestuia Dumnezău, după făgăduinţă, ridică den Israil Mîntuitoriu pre Iisus. Mai nainte, strigînd Ioan, mai nainte de faţa Intrării Lui, botez de pocăinţă la tot norodul lui Israil. Iară deaca împlu Ioan calea, zicea: 'Cmc mă socotiţi să fiu? Nu sînt eu, ce iată.vinedupă mine, Căruia nu-s vreadnic încălţămintea picioarelor a dezlega*. Bărbaţi fraţi, fiii neamului lui Avraam şi cei dentru voi temători de Dumnezău, voao cuvîntul mîntuirii aceştiia s-au trimis. Pentru că ceiace lăcuiesc în Ierusalim şi boiarii lor pre Acesta neconoscîndu-L şi glasurile prorocilor, cealea ce la toate sîmbetele să cîtesc, judecînd, au plinit. Şi nid o vină de moarte aflînd, cerşură de la Pilat să-L omoară pre El. Şi deaca au săvîrşit toate ceale ce era pentru El scrise, pogorindu-L de pe lemn, L-au pus tn mormînt.  Iară Dumnezău L-au sculat prc El den morţi; Care S-au arătat pren multe zile celor ce s-au* suit împreună cu El de la Galilea la Ierusalim, carii sînt mărturii
Lui cătră norod.  Şi noi voao binevestim 32 cea făcută cătră părinţi făgăduinţă.  Că 33 pre aceasta Dumnezău o au plinit-o fiilor lor, noao înviindu-ne pre Iisus, cum şi în psalmul al doilea scris iaste:'Fiiul Mieu eşti Tu, Eu astăzi am născut pre Tine*.  Iară 34 cum au învis pre EI din morţi, ca să nu Să mai întoarcă spre stricăciune, aşa au zis, că 'Voiu da voao, ceale preacuvioase ale lui David, ceale credincioase'.  Pentru aceaea 35 şi intr-alt loc zice:'Nu voiu da pre Pre acu vi-osul Tău să vază stricăciune'.  Pentru că 36 David, într-al lui neam slujind sfatului lui Dumnezău, au adormit şi s-au adaos lîngă părinţii lui şi văzu stricăciune.  Iară pre 37 Carele Dumnezău L-au învis n-au văzut stricăciune.  Deci cunoscut să fie voao, 38 bărbaţi fraţi, că pren aceasta voao iertare de păcate vesteaşte, şi de cătră toate carele n-aţi putut în leagea lui Moisi să vă îndireptat i.  Intru aceasta, tot cela cc creade 39 îndireptează-se.  Căutat, dirept aceaea, 40 ca să nu vie asupra voastră ce e grăit întru pro rod:  “Căutaţi, cd nebăgat ari de samă, 41 şi vă miraţi şi vă stingeţi, că lucru Eu lucrezu In zilele voastre, lucru căruia nu veţi creade, de va neştine povesti voao'“.  Şi, ieşind 42 den adunarea jidovilor, ruga limbile prentre sîmbete să să grăiască lor graiurile.  Şi, 43 răsipindu-să adunarea, urmară mulţi den jidovi şi den nemearnicii cei ce credea la Pavel şi la Vamava, carii, grăind lor, li îndemna prc ei să rămîie Ia darul lui Dumnezău. Iară în ceaealaltă sîmbăta, mai toată cetatea să adună să auză cuvîntul lui Dumnezău. Şi văzîndu jidovii gloatele, să împlură de 45 rîvnire şi sta împotriva cuvintelor celor ce să zicea de Pavel, pricindu-să şi hulind. Iară îndrăznind Pavel şi Vamava ziseră: 46 „Voao era de folos întîiu a să grăi cuvîntul hii Dumnezău, iară, de vreame ce goniţi pre el şi nevreadnid pre voi socotiţi de cea veacinică viaţă, iată, ne întoarcem la limbi. Pentru că aşa au porundt noao Domnul: 47 'Pus-am pre Tine spre lumină limbilor, ca să fii Tu spre mîntuire, pînă la marginea pămîntului'“.  Şi auzind limbile, să bucura 48 şi măriia cuvîntul Domnului şi crezură dţi era rînduiţi în viaţă veacinică.  Şi să purta 49 cuvîntul Domnului pren toată ţara.  Iară 50 jidovii Invitară pre muierile ceale credin-doase şi cu bun chip şi pre cei de frunte ai cetăţii şi rădicară goană asupra Iui Pavel fi asupra Vamavei şi scoaseră pre ei de la hotarăle lor.  Iară ei,scuturînd ţarina picioarelor lor asupra lor, veniră la Iconie.  Iară 52 ucenicii să umplea de bucurie şi de Duhul Sfînt.

[843]

CAP XIV

Şi fu în Iconic dc odată întrînd ei în adunarea jidovilor, si grăiră asa, cît crezură den jidovi şi den elini, multă mulţime. Iară jidovii cei ce nu asculta au rădicat şi au făcut rău  sufletelor  limbilor  asupra fraţilor.  Deci dtăva vreame au zăbovit cu îndrăzneală grăind spre Domnul, Cela ce mărturisiia cuvîntul darului Lui, dînd seamne şi minuni  a să face pren mînile lor. Şi să împărţi mulţimea cetăţii şi unii era cu jidovii, iară  unii cu apostolii. Şi, deaca să făcu pornirea limbilor şi a jidovilor împreună cu boiarii lor, ca să-i ocărască şi ca să-i udgă  cu pietri pre ei. Socotind, au fugit la cetăţile Licaoniei, la Listra şi la Dervi şi  împrejur şi acolo era binevestind. Şi oarecare bărbat în Listra, neputincios la pi-doare, sădea olog den pîntecile maidi lui fiind, carele niciodinioară au fost umblat.  Acesta asculta pre Pavel grăind, carele, căutînd la el şi văzînd că credinţă are a să  mîntui, Zise cu glas mare:„Scoală-te pre pidoarele tale dirept!1' Şi să rii a şi umbla. Iară gloatele, văzînd ceaea ce au făcut Pavel, rădicară glasul lor licaoneaşte, zicînd: „Dumnezei asemănîndu-se cu oamenii s-au pogorît cătră noi. Şi chema pre Vamava Dia, iară pre Pavel Ermi, de vreame ce el era cela ce povăţuia cuvîntul. Iară preotul Diei, celui ce era înaintea cetăţii lor, tauri şi cununi la porţi aducînd, împreună cu gloatele vrea să jîrtvuiască. Şi auzind apostolii Vamava şi Pavel, rumplnd hainele lor, săriră în gloată strigînd Şi zicînd: „Bărbaţi, ce faceţ aceastea? Şi noi oameni aseamenea cu voi pătimitori sîntem, binevestind voao de la aceastea deşarte să vă întoarceţ spre Dumnezăul cel viu, Carele au făcut ceriul şi pămîntul şi marea şi toate cîte sînt întru eale;  Carele în trecutele
neamuri au lăsat toate limbile să meargă în căile lor. Insă, dirept aceaea, nu fără mărturii pre Sine au lăsat, făcînd bunătăţi, den ceriu noao ploi dînd şi vremi purtătoare de roade, umplînd de hrană şi de veselie inemile noastre”. Şi aceastea zicînd, abia au potolit gloatele ca să nu jîrtvuiască lor. Şi veniră de Ia Antiohia şi Iconia jidovi şi, îndemnînd gloate şi lovind cu pietri pre Pavel, îl traseră afară den cetate, gmdind că el au murit. Şi încungiurindu-l pre el ucenicii, sculîndu-se, întri în cetate şi a doua zi ieşi împreună cu Vamava la Dervi. Şi binevestind cetatea aceaea şi înviţînd pre dţva, si întoarseră la Listra şi Ia Iconic şi la Antiohia,
întărind sufletul ucenicilor, rugindu-i si 21 rămîie în credinţă şi cum că pren multe necazuri trebuie noi a întră la împărăţia lui Dumnezău.  Şi hirotonisind lor preoţi pre 22 la besearici, rugîndu-se cu posturi, i-au lăsat pre ei la Domnul, Ia Carele au fost crezut. Şi trecînd la Pisidia, veniră la Pamfilia. 23 Şi grăind în Perghi cuvîntul, să pogorîră la 24 Atalia.  Şi de acolea au mers la Antiohia, 25 de unde era daţ la darul lui Dumnezău, la lucrul carele au plinit.  Şi mergînd şi 26 adunînd besearecă, au vestit cîte au făcut Dumnezău cu ei şi cum că au deschis limbilor uşă de credinţă.  Şi petrecea acolo 27 vreame nu puţină împreună cu ucenicii.

CAP XV

      Şi o arce arii pogorîndu-să de la ludea 1 învăţa pre fraţi că „dc nu vă veţ obrezui cu obiceaiul lui Moisi, nu vă  veţ  putea să vă mîntuit”. Făcîndu-se dirept aceaea gîlceava 2 şi price nu puţină lui Pavel şi Vamavei, cătră ei rinduiră si si suie Pavel şi Vamava şi alţii oarecarii dentru ei cătră apostoli şi bătrîni la Ierusalim, pentru întrebarea aceasta. Deci acestea, trimiţîndu-se mai înainte de 3 cătră adunare, trecea Finica şi Samaria, povestind întoarcerea limbilor şi făcea bucurie mare la toţi fraţii.  Şi, mergînd la Ierusalim, s-au priimit de adunare şi de apostoli şi de cei bătrîni şi au vestit cîte Dumnezău au făcut cu ei.  Şi s-au sculat oarecarii 5 dentru cei den eresul fariseilor, crezuţi fiind, zicînd că trebuie să obrezuiască pre d şi si poruncească să păzească leagea lui Moisi. Şi s-au adunat apostolii şi cei bătrîni a vedea 6 pentru cuvîntul acesta.  Şi multă întrebare 7 făcîndu-să, sculîndu-să Petr, zise cătră ei: „Bărbaţi fraţi, voi ştiţ că den zilele ceale vechi, Dumnezău întru noi au ales pren rostul mieu să auză limbile cuvîntul Evangheliei şi să crează.  Şi Cel cunoscitoriu de 8 inimi, Dumnezău, mărturisi lor, dînd lor
Duhul cel Sfînt, ca şi noao.  Şi nemici 9 n-au osebit dentru mijlocul nostru şi al lor, cu credinţa cură ţînd inimile lor.  Acum 10 dară ce ispitit pre Dumnezeu, să puneţ jug preste cerbicea ucenidlor, carele nid părinţii noştri, nid noi am putut să purtăm? Ce pren darul Domnului, lui Iisus Hristos, 11 creadem să ne mîntuim,în ce chip şi aceia”. Şi tăcu toată mulţimea şi auziia de Pavel şi 12 de Vamava povestind cîte au făcut Dumnezău seamne şi minuni întru limbi pren d. Şi, deaca au tăcut ei, răspunsă Iacov, zicînd: 13 „Bărbaţi fraţi, ascultaţi-mă!  Simeon au 14 povestit precum întîiu Dumnezău au socotit să ia dentru limbi nărod pre numele Lui.  Şi 15 cu aceasta să tocmesc cuvintele prorocilor, după cum e scris:  'După aceasta Mă voiu înturna [843] şi voiu zidi cortul lui David cel căzut şi ceale săpate ale lui Ie voiu zidi şi voiu îndirep ta pre el. Ca să cearce cei rămaşi ai oamenilor pre Domnul şi toate limbile preste carii s-au chemat numele Mieu preste ei —zice Domnul— Cela ce face aceastea toate. Cunoscute den veaci sînt la Dumnezău toate lucrurile lui*. Pentru aceaea eu judec ca să nu dodeiţ pre ceia ce de la limbi să întorc spre Dumnezău. Ce să trimiteţ la ei ca să să ferească de pîngăriciunile idolilor şi de curvie şi de sugrumat şi de sînge. Pentru că Moisi den neamurile ceale vechi pren cetăţi pre cei ce-l strigă pre el are întru adunări, preste toată sîmbăta cetindu-se”. Atuncea s-au părut apostolilor şi bătrînilor, împreună cu toată adunarea, alegînd oameni dentru ei să trimită Ia Antiohia, împreună cu Pavel şi cu Vamava, pre Iuda, pre cela ce să cheamă Varsava, şi pre Sila, bărbaţi ce povăţuia întru fraţi. Scriind pren mîinile lor aceastea:„Apostolii şi bătrînii şi fraţii celor de la Antiohia şi Siria şi Chilichia fraţi, celor dentru limbi să să bucure. De vreame ce am auzit că oarecarii dentru voi, ieşind, au turburat pre voi cu cuvinte, netocmind sufletele voastre, zicînd să vă obrezuiţi şi a păzi leagea, cărora nu am poruncit, Părutu-s-au noao, făcîndu-ne împreună, alegînd oameni, să trimitem cătră voi, împreună cu cei iubiţi ai noştri Varnava şi Pavel, Cu oameni carii au dat sufletele lor pentru numele Domnului Iisus Hristos. Trimis-am dară pre Iuda şi pre Sila şi pre ei, pren cuvînt, poruncind aceasteaş. Pentru că s-au părut Svîntului Duh şi noao nemică* mai mult să să puie preste voi greutate, afară dentru ceale de treabă aceastea: Să vă ferit de ceale jîrtvuite la idoli şi de sînge şi de sugrumat şi de curvie, den carele păzind pre voi, bine veţ face. Fiţi sănătoşi”. Deci acestea slobozindu-se, veniră la Antiohia şi, adunînd mulţimea, au dat cartea. Şi  dtind  s-au bucurat spre mîngîiare. Şi Iuda şi Sila, şi ei proroci fiind, pren cuvînt mult au mîngftat pre fraţi şi i-au întemeiat.  Şi făcînd vreame, s-au slobozit cu pace de la fraţi cătră apostoli.  Şi să păru Silii să rămîie acolo. Iară Pavel şi Vamava zăbăviia în Antiohia, învăţînd şi bineves-tind, împreună şi cu alţii mulţi, cuvîntul Domnului. Iară după cîteva zile zise Pavel cătră Vamava: „Intorcîndu-ne dară să socotim pre fraţii noştri, pren toată cetatea,  întru  carii  am vestit cuvîntul Domnului, cum să află”. Iară Vamava au sfătuit să ia împreună pre Ioan, ce, să cheamă Marco. Iară Pavel să ruga pre cela ce s-au osebit de la ei de la Pamfilia şi nevenind împreună cu ei la lucru să nu-I ia pre el împreună.  Făcutu-s-au dirept 39 aceaea împăricheare, cît s-au despărţit ei dentru eişi, şi Vamava, luînd pre Marco, să fie mers pre mare la Chip ros.  Iară Pavel, 40 alegînd pre Sila, s-au dus, dîndu-se cu darul tui Dumnezău de cătră fraţi.  Şi trecea 41 pren  Siria  şi  pren  Chilichia, întărind b esc are cile.

CAP XVI

      Şi sosi la Dervi şi Listra,şi,iată un ucenic oarecare Ie era acole, pre nume Timotheiu, fecior unii muieri jidovee credincioasă, iară tatăl lui, elin. Carele să mărturisii a den cei den Listra şi Iconie fraţi. Pre acesta vru Pavel împreună cu el să iasă şi,Iuîndu-I, ÎI obrezui pre el pentru jidovii ceia ce era în locurile acealea, pentru că ştiia toţi pre tatăl lui că elin era. Şi deaca mergea pren cetăţi, Ie da învăţat ură lor să păzească poruncile ceale rînduite de apostoli şi de bătrînii cei den Iemsalim. Deci besearedle să întăriia cu credinţa şi prisosiia cu numărul în toate zilele. Şi trecînd Frighia şi ţara galateanilor, oprindu-ne de Svîntul Duh a grăi cuvîntul în Asia. Venind spre Misia, ispitiia a mearge spre Vithinia şi n-au lăsat pre ei Duhul. Şi trecînd Misia, s-au pogorît la Troada. Şi videnie pren noapte s-au arătat lui Pavel: bărbat oarecarele machido-nean era stînd, rugîndu-l pre el şi zicînd: „Trecînd Ia Machidonia, ajută-ne noao!*' Şi deaca au văzut vedearea, îndată am cercat să ieşim la Machidonia, socotind că ne cheamă pre noi Domnul să-i binevestim pre ei. f^ulîndu-ne, dirept aceaea, de la 11 Troada, am mersu dirept la Samothrachi, şi a doao zi, la Neapoli. Şi de acolo la 12 Filippi, care iaste întîia părţii Machidoniei cetate, Colonia. Şi eram într-această cetate zăbovind zile cîteva. Şi în ziua sîmbetelor am ieşit afară den cetate, Bngă un rîu, unde să socotiia rugăciune a fi şi, şăzînd, grăiiam muierilor celor ce să adunasă. Şi oarecare muiare pre nume Lidia, carea vindea pînze roşii, den cetatea thiatirilor, cinstind pre Dumnezău, auziia, căriia Domnul au deschis inima a lua aminte ceale ce să grăiia de Pavel. Şi deaca să boteză şi 15 casa ei, rugatu-s-au zicînd:„De m-aţi ales a fi credincioasă Domnului, întrindu în casa mea, mîneţi!” Şi ne-au silit pre noi. Şi 16 fu mergînd noi la rugă, oarecare slujnică avînd duh pitliv ne timpină pre noi, carea lucru mult da stăpînilor ei vrăjind. Aceasta 17 urmînd lui Pavel şi noao, strigă, zicînd: „Acestea oameni robii lui Dumnezău celui înalt sîntu, carii vestescu noao cale de mîntuire”. Şi aceasta făcea în multe zile şi, 18 durîndu-se Pavel şi întorcîndu-să cu duhul. [845] zise:,,Poruncescu ţie intru numele lui Iisus Hristos să ieşi dentr-însa!'* Şi ieşi într-acel ceas. Şi văzînd stăpînii ei că au ieşit nădeajdea lucrului lor  apucînd pre Pavel şi pre Sila  i-au tras la tîrgu la boiari Şi  adueîndu-i pre ei Ia voivod  ziseră:„Aceşti oameni turbură noao cetatea  jidovi fiind  Şi ne vestescu obiceaie carele nu-s slobode noao să le priimim  nici să le facem  rîmleani fiind”. Şi să rădică împreună gloata asupra lor şi diregătorii, rurapîndu-le hainele lor  porunciră să-i bată. Şi multe bătăi dîndu-le lor, îi puseră in temniţă, poruncind temniceariului cu grije să-i păzască pre ei; Carele poruncă ca aceasta luînd  i-au pus pre ei la cea mai denlăuntru temniţă, şi picioarele lor le-au băgat în gros. Iară spre amiazănoapte  Pavel şi Sila, ru-gîndu-să, lăuda pre Dumnezău şi asculta pre ei cei legaţi. Şi fără veaste cutremur s-au făcut mare, cît s-au clătit temeaiele temniţii; şi să deschiseră îndată uşăle toate, şi ale tuturor legături s-au slobozit. Şi dcşteptîndu-se temniceariul şi văzînd deschise uşăle temniţii, zmulgînd sabia, vrea pre sine să să omoară, gîndind că au fugit cei legaţi. Şi strigă cu glas mare Pavel, zicînd: ,Nemica rău să nu-ţi faci ţie pentru că toţi sîntem aicea!” Şi cerşind lumină, sări înlăuntru şi tremurînd căzu la Pavel şi la Sila. Şi  scoţînd pre ei afară, zise: „Domnilor, ce trebuie ca să fac eu ca să mă mîntuiesc?** Iară ei ziseră:„Creade în Domnul Iisus Hristos şi tc vei mîntui tu şi casa ta*1.  Şi au grăit lui cuvîntul Domnului şi tuturor celor din casa lui. Şi luînd pre ei într-acela ceas de noapte, îi spălă de rane şi să boteză el şi cei ai lui, toţi îndată. Şi scoţînd pre ei la casa lui, puse masă şi să bucurară cu toată casa, crczînd în Dumnezău. Şi, făcîndu-se zio, trimiseră diregătorii pre purtătorii de toiage  zicînd: , Slobozi pre oamenii aceia**. Şi spuse temniceariul cuvintele aceastea cătră Pavel  că   Au trimis diregătorii ca să vă sloboziţi; acum dară ieşind păsaţi cu pace”. Iară Pavel zise cătră ei:„Bătînd pre noi făţiş fără dc judecată, oameni rîmleani fiind, şi ne-au pus în temniţă; şi acum pre ascuns ne scot? Că nu iaste aşa  ce să vie ei să ne scoată**. Şi vestiră diregătorilor purtătorii de toiage graiurile aceastea şi să temură auzind că rîmleani sînt. Şi, mergînd s-au rugat lor şi  scoţîndu-i  să ruga să iasă den cetate. Şi  ieşind den temniţă  întrară la Lidia şi  văzînd pre fraţi  rugară pre ei şi ieşiră.

CAP XVII

      Şi trecînd Amfiponi şi A pol onia, 1 IT  M  veniră la Solon, unde era adunarea P^W jidovilor.  Şi, după obi< eaiul Iui njrj]  Pavel, au întrai ta ei şi in trei sîm-bete să întreba cu ei den Scripturi, Deşchizînd şi arătîndu-le că Hristos trebuia 3 să pătimească şi să învie den morţi şi cum „Acesta iaste Hristos Iisus, Carele eu vestesc voao**.  Şi oarecarii dentru ei s-au plecat 4 şi s-au însorţit cu Pavel şi cu Sila, şi den clinii cei ce credea, multă mulţime şi,den muierile ceale de frunte  nu puţine.  Şi, pizmuind 5 judecării  cei ce nu asculta şi, luînd lîngă sine den cei proşti pre oarecarii oameni răi şi făcînd gloată, turbura cetatea şi, mergînd la casa lui Iason  îi căuta să-i scoată la norod. Şi, neaflîndu-i pre ei, trăgea pre Iason şi pre 6 oarecarii den fraţi la cei mai mari ai cetăţii, strigînd că ceia ce lumea au amestecat, acestea şi aicea încă au venit,  Pre carii 7 i-au priimit Iason  şi acestea toţi împotriva poruncilor lui Chesariu fac, zicînd să fie alt împărat Iisus14.  Şi turburară gloata şi pre 8 mai marii cetăţii, auzind aceastea.  Şi  9 luînd de chelşug dc la Iason şi de la ceialalţi, au slobozit pre ei.  Şi fraţii îndată noaptea 10 au trimis pre Pavel şi pre Sila Ia Verria  carii, mergînd la adunarea jidovilor, s-au dus.  Şi 11 acestea era mai den bună rudă, den cei den Solon carii au priimit cuvîntul cu toată osîr-dia  în toate zilele ccrcetînd Scripturile, de sînt aceastea aşa.  Mulţi dară dentru ei au 12 crezut şi den muierile ceale eline  ceale de folos, şi den bărbaţi nu puţini.  Şi deaca 13 înţeleaseră jidovii cei den Solon că şi în Verria să vesteaşte de Pavel cuvîntul lui Dumnezeu   veniră  şi  acolo, turburind gloatele.  Şi îndată atuncea pre Pavel I-au 14 trimis fraţii să meargă spre mare şi rămasără Sila şi Timotheiu acolo.  Iară ceia ce 15 grijiia pre Pavel adusără pre el pînă Ia Anthina şi, luînd poruncă cătră Sila şi Timotheiu ca cum mai curind să vie cătră el, ieşiră.  Iară în Athina aşteptîndu-i pre 16 ei Pavel  să întărită duhul Iui întru ci, văzînd cetatea plină de idoli.  Să întreba, dirept 17 aceaea, în adunare cu jidovii şi cu cei ce credea şi în tîrg în toate zilele cătră cei ce să prilejiia.  Iară oarecarii den epicurii şi 18 den stoici filosofi să priciră cu el, şi unii zicea:„Oare ce va acest sămănătoriu de cuvinte a zice?'* Iară alţii: ,De streini draci să pare vestitoriu a fi, căci pre Iisus şi învi-area lui binevestiia'*.  Şi, prinzîndu-l 19 pre el la Arionpagon, îl aduseră, zicînd: „Putem a înţeleage ce iaste această noao învăţătură carea de tine să grăiaşte?  Pentru că oarece strein bagi în auzurile noastre, vreare-am, dirept aceaea, a şti ce vor să fie [846] aceastea*. Iară athineii toţi şi streinii cei ce veniia la nemică alta îşi pierdea vreamea, fără numai a zice cltc ceva şi a auzi mai nou. Şi stînd Pavel în mijlocul Ario-pagului  zise:,,Bărbaţi athinei, întru toate mai temători de Dumnezău pre voi văz. Pentru căf trecînd şi privind închinăciunele voastre, aflaiu şi capişte întru carele era scris 'Neconoscutului Dumnezău'; pre Carele dară, neconoscîndu-L, cinstiţi cu închinăciunea, pre Acesta eu vestesc voao. Dumnezău, Cela ce au făcut lumea şi toate cfte sînt întru ea, Acesta ceriului şi pămîntului Domnu fiind, nu întru făcute de mină beseareci lăcuiaşte, Nici de mîni de oameni Să slujaşte, nefiind lipsit de ceva, Acesta dînd tuturor viaţă şi răsuflare întru tot. Şi au făcut dentr-un sînge toată limba oamenilor, a lăcui preste toată faţa pămîntului, rînduind mai denainteobiriuite vremi şi punerile hotarălor lăcuirii lor, A cerca pre Domnul de-L vor putea să-L pipăie pre El şi să-L afle, şi încă nu departe de la fieştecarele dentru noi fiind. Pentru că în El trăim şi ne mutăm şi sîntem după cum oarecarii dentru ai voştri făcători ziseră :*Pentru că şi dentr-aJ Cestuia neam sîntem*. Rudă dară fiind lui Dumnezău, nu sîntem datori a gîndi la aur au la argint au la piatră cu cioplitură de merşteşug şi gîndului omului dumnezăirea a fi aseamenea. Deci aniineconoştinţii părăsind Dumnezău, acum porunceaşte oamenilor tuturor, pretutindenea, să să pocăiască. Pentru căci au pus zi întru carea va să judece lumea cu direptate întru Bărbatul Carele au rinduit, credinţa dînd tuturor, înviind pre El den morţi41. Şi auzind învîare de morţi, unii batjocoriia, alţii au zis: „Auzi-vom iarăş pre tine pentru aceasta41.  Şi aşa Pavel ieşi den mijlocul lor. Iară oarecarii bărbaţi, lipindu-se de el, au crezut, întru carii şi Dionisie Areopaghitul şi o muiare, pre nume
Damaris, şi alţii împreună cu ei.

CAP XVIII

      Iară după aceasta, despărţîndu-se Pavel den Athina, veni laCorinthu. Şi aflînd pre oarecare jidov, pre nume Achila, de la Marea Neagră de neam, fiind venit de curînd de la Italia, şi pre Prischila, muiarea lui, pentru că au fost poruncit Clavdie să să despartă toţi jidovii de la Rîm, au venit Ia ei. Şi pentru că era de un fealiu de meşteri, rămînea lîngă ei şi lucra, pentru că era făcători de corturi la merşteşug. Şi să priciia în adunare în toată sîmbăta şi îndemna pre jidovi şi pre elini.  * Şi deaca  să  pogoriră  de  la Machidonia, Sila şi Timotheiu să cuprinsease cu duhul, Pavel mărturisind jidovilor pre Hristos Iisus.  Şi stînd ei împotrivă-i şi hulind, 6 scuturînd hainele, zise cătră ei:„SîngeIe vostru asupra capului vostru! Curat eu;de acum la limbi mă voiu duce*1.  Şi mutîndu-se 7 de acolo, veni Ia casa o arte ui pre nume Ius-tos, ce credea în Dumnezău, căruia casa era alăturea cu adunarea.  Iară Crispa. 8 mai marele adunării, au crezut în Domnul, împreună cu toată casa lui, şi mulţi den corintheani auzînd, credea şi să boteza. Şi zise Domnul în vedearea nopţii lui Pavel: 9 „Nu te teame, ce grăiaşte şi să nu taci. Că Eu sînt cu tine şi nimenea nu să va ispiti 10 asupra ta, ca să-ţi facă rău; pentru că norod mult iaste Mie în ceatatea aceasta4*.  Şi 11 şăzu un an şi 6 luni, învăţînd întru ei cuvîntul lui Dumnezău.  Şi Galion, avînd diregătoria Ia Ahaia, să rădicară toţi deodată jidovii la Pavel şi-l aduseră pre el la divan, Zicînd că, afară den leage, acesta îndeamnă 13 pre oameni să să închine lui Dumnezău. Şi vrind Pavel să deşchiză gura, zise Galion 14 cătră jidovi:„De ar fi dară vreo ledireptate sau hîtrie vicleană, o, jidovilor, după socoteală aş îngădui voao.  Iară de iaste cercare 15 pentru cuvînt şi pentru nume şi pentru leagea cea după cumu e la voi, vedea-veţi voi, pentru că judecătoriu acestora nu voiu să fiu4*. Si goni pre ei de la divan. 16
Şi apucînd toţi elinii pre Sosthen, mai marele adunării, îl bătea înaintea divanului; şi nimica de aceastea Iui Galion era grije. Iară Pavel, încă mai îngăduind zile cîteva, 18 despartindu-să de fraţi, mearse pre apă la Siria, şi împreună cu el Prischila şi Achila, tunzîndu-şi capul în Chehrees, pentru că avea rugă.  Şi sosi la Efes şi pre aceia lăsă 19 acolo, iară el, întrînd în adunări, să prici cu jidovii.  Şi nigîndu-l ei ca să rămîie la dînşii mai multă vreame, nu pristăni.  Ce să 21 despărţi de ei, zicînd:„Cuvine-se cu tot adevărul ca eu praznicul cela ce vine să-l facu la Ierusalim; şi iară mă voi învîrteji cătră voi, Dumnezău vrind44. Şi purcease de Ia Efes.  Şi pogorind în Chesaria, 22 suindu-să şi închinîndu-să besearicii, pogori la Antiohia  Şi, făcînd vreame cîtăva, 23 trecînd pre rînd a galateanilor ţară şi Fri-ghia, întărind pre toţi ucenicii.  Iară un 24 jidov oarecarele, Apollos pre nume, alexan-drean de rudă, bărbat cuvîntătoriu, sosi la Efes, tare fiind întru Scripturi-  Acesta 25 era învăţat [în] calea Domnului şi, fierbîn-tîndu-să cu duhul, grăiia şî învăţa pre amăruntul ceale pentru Domnul, ştiind numai botezul lui Ioan,  Şi acesta 26 începu făţiş a jjrăi întru adunare şi, auzind pentru el Achila şi Prischila, îl apucară re el şi mai chiar la ci au arătat calea ui Dumnezău.  Şi vrind el să treacă  [847] la Ahaia, poruncind fraţii, scrisără ucenicilor să-l priimească pre el, carele mergînd ajutorii a mult celora ce crezuse, pren dar. 28 Pentru că vîrtos cu jidovii să priciia de faţă arătînd pren Scrisori a fi Hristos Iisus.

CAP XIX

      Şi fu, cînd Apollos era în Corinth, Pavel, trecînd ceale de mai sus părţ, să fîe venit la Efes şi, aflînd pre oarecarii ucenici. Zise cătră ei: „Au luoat-aţ Duh Sfint, crezînd?” Iară ei ziseră cătră el:„Ba nici de şi iaste Duh Sfînt am auzit”. Şi zise cătră ei: „Dară în ce v-aţ botezat?” Şi ei ziseră :„In botezul lui Ioan”. Şi zise PaveI:„Ioan au botezat botez de pocăinţă nărodului, zicînd la Cela ce vine după el ca să crează, adecă în Hristos Iisus”. Şi auzind, s-au botezat în numele Domnului Iisus. Şi, puind preste ei Pavel mînile, veni Duhul cel Svînt preste ei, şi grăiia cu limbi şi prorociia. Şi era toţ bărbaţii ca vro doisprăzeace. Şi, întrind în adunare, de faţă grăiia, în trei luni pricindu-se şi adeverind ceale de 9 împărăţia lui Dumnezeu. Şi deaca unii tînjiia şi nu asculta, grăind de rău calea înaintea mulţimei, despartindu-se de la ei, osebi pre ucenici, tn toate zilele pricindu-se, în şcoala unui Tiran. Şi aceasta să făcu întru ani doi, cîţ toţi ceia ce lăcuiesc în Asia, auzind cuvîntul Domnului Iisus, şi jidovi şi elini.  Şi puteri nu mici făcea Dumnezău pren mînile Iui Pavel, Cît şi asupra celora ce boliia să aducea de Ia faţa lui măhrămi au ştergătoare şi să depărta de la ei boalele, şi duhurile ceale reale ieşiia de la ei. Şi să ispitiră oarecarii den jidovii cei ce umbla împrejur jurători a numi preste ceia ce au duhurile ceale reale, numele Domnului Iisus, zicînd:,Jurăm pre voi pre Iisus, pre Carele Pavel mărturiseaşte!” Şi era oarecarii fiii lui Scheva, jidovului arhiereului, şapte, care făcea aceasta. Şi răspunzînd, duhul acel rău, zi se:,, Pre Iisus ştiu şi pre Pavel ştiu, dară voi carii sînteţ? Şi sărind preste ei omul întru carele era duhul cel rău şi biruind pre ei, să întări asupra lor, cît goli şi răniţi fu* giră den casa aceaea. Şi aceasta fu ştiută la toţi jidovii şi elinii ceia ce lăcuia Efesul şi căzu frică preste toţi preste ei şi să raăriia numele Domnului Iisus. Şi mulţi dentru ceia ce crezuse veniia ispoveduindu-se şi vestind lucrurile lor. Şi mulţi den ceia ce făcuse iscodirile, aducînd cărţile. Ie ardea înaintea tuturor; şi socotiră preţurile lor şi afiară de argint cincizeci de mii. Aşa cu tărie cuvîntul Domnului creştea-şi să întăriia. Şi deaca să umplură aceastea,puse Pavel în duh, trecînd Machidonia şi An ai a, să meargă în Ierusalim, zicînd:„Şi deaca voiu fi eu acolo, trebuie şi Rîmul să-I văz”. Şi trimiţînd la Machedonia doi den cei ce-i 22 slujiia Iui, pre Timotheiu şi pre Erast, el îngădui dtăva vreame în Asia.  Şi fu în 23 vreamea aceaea gîlceava nu puţină pentru cale.  Pentru că oarecare, pre nume Dimi trie, zlătariu, făcînd beseared de argint Ani mid ci, da lucrătorilor lucru nu puţin; Pre carii adunînd, şi pre cei ce era lucrători 25 spre unele ca aceastea, zise:,,Bărbaţilor,ştiţ că dentr-acest lucru sporiul nostru iaste. Şi vedeţ şi auzit că nu numai Efesul, ce mai 26 toată Asia Pavel acesta plecînd.mută gloată rii ava, zicînd că nu-s dumnezăi cei ce pren mînă să fac. Şi nu numai această parte a noastră primejduiaşte a veni spre ponoslu, ce şi besearecă cei mari dumnezăoaîe. An i -midei, întru nemică să socoti.  Şi încă va 27 să să şî surpe mărimea ei, pre carea toată Asia şi lumea cinsteaşte închinîndu-se.”  Şi 28 auzînd şi umplîndu-se de mînie, striga zicînd: „Mare e Artemis a efeseanilor!”  Şi să 29 umplu cetatea toată de gîlceava ş să pomiră cu toţi deodată la priveală, hrăpind împreună pre Gaion şi pre Arestarhos machedo-neanii, soţiile lui Pavel.  Iară Pavel, vrînd 30 să între în nărod, nu-l lăsa pre el ucenicii. Şi unii şi den mai marii Asiei, fund lui priatini, trimiţînd la dînsul, ÎI ruga să nu dea pre sine la priveală.  Deci alţii altceva striga, 32 pentru că era adunarea turburată şi mai mulţi nu ştiia pentru care lucru s-au adunat. Iară den gloată scoaseră înainte pre Alexandru, împingîndu-l pre el înainte jidovii; iară Alexandru, clătind mîna, vrea să răspunză gloatei.  Şi cunoscînd că jidov iaste, un 34 glas să făcu de cătră toţi, ca vro doao ceasuri strigînd:,,Mare e Artimis a efeseanilor!” Iară, aşăzînd cărturariul gloata, zise:,,Bărbaţi efeseani, dară care iaste omul acela care nu ştie cetatea a efeseanilor că e purtătoare de grija besearecii Artimidei, dumneză-oiei cei mari, şi a lui Diopetus?  Deci, 36 neîndoite fiind aceastea, cuvine-se voi să fiţ aşăzaţi şi nemică cu obrăznicie să nu faceţ. Pentru că aţ adus pre bărbaţii acestea, nice 37 furi de besearecă (fiind), nici hulind dumne-/ a oaia voastră.  Iară de are Dimitrie, şi 38 cei dempreună cu el meşteri, cătră cineva cuvînt, judecători sînt şi diregători, facă pîră unul altuia.  Iară de pentru altceva 39 cercaţi, întru cea pre leage adunare să va dezlega.  Pentru că gri]im să nu să facă 40 pîră de zarvă pentru ziua de astăzi, nid o pricină fiind pentru carea vom putea să dăm seamă de zarva aceasta”. Şi aceastea zicînd, slobozi adunarea,

CAP XX

Iară după ce s-au Încetat gflceava, chemînd Pavel pre ucenici şi închi-nîndu-se lor, ieşi să meargă la Machidonia. Şi trecînd părţile acealea şi mingîind pre ei cu cuvînt  mult, veni Ia Elada. Şi făcînd luni trei, făcîndu-sc Iui vicleşug despre jidovi, vrind să să suie la Siria, îi fu gîndul să să întoarcă  pren Machidonia. Şi mergea împreună cu el pînă Ia Asia Sosipatru Verianul şi, den soloneani, Aristarhu şi Secundu, şi Gaie Derveul şi Timotheiu, iară de la Asia Tihic  şiTrofim.  Acestea, apropiindu-se, aştepta  pre noi în Troada. Iară noi am mers pre apă, după zilele Azimelor, de la Filipi şi am venit cătră ei la Troada pînă în 5 zile, unde  am zăbovit zile şapte. Iară într-una de sîmbete, adunaţi fiind ucenicii a frînge pîinea, Pavel să priciia cu ei, vrind să iasă a doua zi, şi îndelungă cuvîntul pînă Ia am iaz ănoapte.  Şi era făclii cîteva în foişorul  unde era adunaţi. Iară şăzînd oarecarele tinerel, pre nume Evtih, la fereastră, împreu-nîndu-se cu adînc somn, povestind lui Pavel în multă vreame, biruindu-se de somn, căzu den a treia straşină jos şi să ridică mort. Şi pogorîndu-se Pavel, căzu preste el şi îmbrăţeşîndu-l  zise:„Nu  vă turburaţi, pentru că sufletul lui întru el iaste1*. Şi suindu-se şi fringînd pîinea şi gustînd şi oarecîte vorovind pînă Ia zio, aşa au ieşit. Şi aduseră pre copil viu şi s-au mîngîiat nu puţin. Iară noi, venind la corabie, am mers la Asso, de acolo vrind ca să luom pre Pavel, pentru că aşa era rinduit, vrind el să meargă pedestru. Şi deaca s-au împreunat cu noi la As son, luîndu-l pre el, am venit la Mi te lini. Şi de acolo mergînd a doua zi, am sosit împotriva Hiului şi în ceaealaltă zi ne-am apropiat la Samos şi, mîind în Troghilie, a doua zi am venit la Militos. Pentru că socotiia Pavel să treacă pre lîngă Efes ca să nu se facă lui zăbavă de vreame în Asia, pentru că sîrguia, de va fi cu putinţă Iui, în ziua Rusaliilor să fie în Ierusalim. Şi de Ia Militos trimiţînd la Efes, au chemat pre cei bătrîni ai besearecii. Şi, deaca au venit cătră el, zise cătră ei:„Voi ştiţi den ziua dentîiu dentru carea am întrat în Asia cum împreună cu voi în toată vreamea fuiu, Slujiţi Domnului cu toată smerenia şi cu multe lacrămi şi dodeiale de cealea ce s-au intîmplat  mie  întru vicleniile jidovilor, Cum nemică n-am ferit dentru ceale de folos ca să nu vestesc voao şi să vă învăţ pre voi şi în nărod şi pren case, Mărturisind jidovilor şi elinilor pocăinţa cea cătră Dumnezău şi credinţa cea despre Domnul vostru Iisus Hristos.  Şi iată, eu acum, legat fiind cu 22 Duhul, merg în Ierusalim, cealea ce întru El mi să vor întîmpina mie neştiind,  Fără 23 numai  că Duhul cel Svînt pren cetăţi mărturiscaşte, zicînd că legături pre mine şi necazuri mă aşteaptă.  Ce nici de una 24 samă nu bag, nici am sufletul mieu cinstit la mine, ca cum a plini calea mea cu bucurie şi slujba carea am luat de la Domnul, a mărturisi Evanghelia darului lui Dumnezău. Şi iată, eu acum ştiu că nu veţ mai vedea 25 faţa mea voi toţi, întru care am petrecut mărturisind  împărăţia  lui Dumnezău. Pentru aceaea, mărturisescu-mă voao în ziua 26 de astăzi că cura tu-s eu de sîngele tuturor. Pentru că nu m-am ferit ca să nu vă vestescu 27 voao tot sfatul lui Dumnezău.  Luaţi dirept aceaea aminte şi voao şi la toată turma întru carea pre voi Duhul cel Svînt v-au pus socotitori,  ca să paşteţi  Beseareca lui Dumnezău, carea o au cîştigat pren sîngele Lui.  Pentru că cu ştiu aceasta, că vor 29 intra după venirea mea lupi grei întru voi, necruţînd turma.  Şi dentru voi singuri 30 scula-se-vor bărbat grăind îndărătnicie, ca să tragă pre ucenici după dînşii.  Pentru 31 aceaea, privegheaţi, adueîndu-vă aminte că în trei ani noaptea şi ziua n-am încetat cu lacrămi învăţînd prc fieştecarele cîte unul den voi.  Şi acum vă las pre voi, fraţilor, 32 la Dumnezău şi la cuvîntul darului Lui, cela ce poate zidi deasupra şi a da voao moştenire întru cei sfinţit toţi.  De argint, au 33 de aur, au de îmbrăcăminte, nici de una n-am pohtit.  Iară voi ştiţi că treabelor 34 meale şi celora ce sînt cu mine au slujit mînile aceastea.  Toate le-ara arătat voao, 35 că aşa ostenind, trebuie a ajutori celor bolnavi şi a pomeni cuvintele Domnului Iisus, că El au zis:'Fericit iaste a da mai mult decît a lua'4'.  Şi aceastea zicînd, puind 36 genuchilc Iui, împreună cu toţi cu ei au făcut rugă.  Şi cită va plînsoare fu cătră 37 toţi şi, căzînd pre grumazii lui Pavel, 11 săruta pre el,  Dorindu mai vîrtos de cuvintul carele au fost zis, că nu vor mai vedea obrazul lui. Şi-l petrecea pre el la corabie.

CAP XXI

Şi, după ce fu a purceade noi, osebindu-ne de la ei, mergînd dirept, venit-am la Con, şi a doao zi Ia Rodos, şi de acolo la Patara.  Şi 2 aflînd vas trecînd la Finichi, întrînd în el, am purces.  Şi ivindu-ne Ia Chipros 3 şi lăsîndu-l pre el în stingă, mergeam la Siria şi ne-am pogorît Ia Tiros, pentru că acolo era corabia descăreînd povara.  Şi aflînd 4 ucenici, am rămas acolo zile şapte, carii lui Pavel zicea pren duh să nu să suie la Ierusalim. [848] Şi, cînd fu noao a isprăvi zilele, ieşind, mergeam, petreeîndu-ne pre noi toţi,împreună cu muieri şi copii pînă afară den cetate; şi, puind genuchele pre ţărmure, am făcut  rugăciune. Şi, sărutîndu-ne unul pre alalt, am întrat în corabie, iară aceia s-au  întorsu acasă-şi. Iară noi, calea săvîrşind, de la Tiros am sosit la Ptolimaida şi, simţind pre fraţi, am îngăduit o zi lingă ei.  Iară a doao zi, ieşind cei ce era cu Pavel, au venit la Chesaria şi, întrind în casa lui Filip evanghelistului, fiind den cei şapte, am mas  Ia el.  Şi la acesta era feate fecioare patru, prorocind. Şi, şăzînd noi zile mai multe, să pogori oarecarele de la ludea proroc, pre nume Agav. Şi, venind cătră noi şi luînd brîul lui Pavel şi legîndu-i mînile şi picioarele, zise:,,Aceastea zice Duhul cel Sfint: pre bărbatul al căruia iaste briul acesta, aşa îl vor lega în Ierusalim jidovii şi-l vor da pre mînile limbilor”. Şi deaca am auzit aceastea, îl rugam şi noi şi cei de loc ca să nu să suie el în Ierusalim. Şi răspunsă Pavel: „Ce faceţi de plîngeţi şi-m zdrobiţi inima? Că eu nu numai să mă legu, ce şi a muri în Ierusalim gata sînt, pentru numele Domnului Iisus”. Şi, neascultînd el, am încetat, zicînd:„Voia  Domnului  să  să facăl” Iară după zilele aceastea, gătindu-ne, ne suiam în Ierusalim. Şi veniră împreună şi den ucenicii de la Chesaria împreună cu noi, aducînd la carele ne vom sălăşlui, la Mnas o n oarecarele, chiprean, vechiu ucenic. Şi sosind noi în Ierusalim,cu bucurie ne-au priimit pre noi fraţii. Iară a doao zi întră Pavel împreună cu noi cătră Iacov şi toţi bătrînii veniră. Şi sărutînd pre ei, povestiia cîte una pre amăruntul carele au făcut Dumne zău întru limbi pren slujba lui. Şi ei auzind, măriia pre Domnul şi ziseră lui:„Vezi, frate, cîte zeci de mii sînt den jidovii care au crezut şi toţi rîvnitori legii sînt. Şi au înţeles pentru tine că despărţire înveţi de la Moisi pre cei den toate limbile jidovi, zicînd ca să nu obrezuiască ei fiii lor, nici după obiceaie a umbla. Deci ce iaste? Cu adevărat trebuie mulţime să să adune, pentru că vor auzi că ai venit. Deci aceastea fă, care ţie zicem: Sînt la noi bărbaţi patru, rugăciune avînd întru sine; Pre acestea luînd, curăţeaşte-te împreună cu ei şi cheltuiaşte cu ei ca să să rază pre cap;şi vor cunoaşte toţi că de ceale cc au înţeles pentru tine nemică nu iaste, ce mergi şi tu leagea păzind. Iară pentru limbile carele au crezut, noi am trimis socotind nemică ca aceasta să păzască ei, fără numai să să ferească ei de jîrtvă idolilor, şi de sînge, şi de sugrumat, şi de curvie”. Atuncea Pavel, luînd pre bărbaţi, întru a doua [849] zi cu ei împreună curăţîndu-se, întră în besearecă vestind plinirea zilelor curăţirei, pînă unde s-au dus pentru fieştecarele dentru ei aducerea.  Şi, deaca era a să plini 27 ceale şapte zile, cei de la Asia jidovi, văzînd pre el în besearecă, turburară toată gloata şi puseră mîinile preste el,  Strigînd :„Bărbaţi israilteani, ajutaţi! Acesta iaste omul cel ce iaste împotriva nărodului, şi a legii, şi a locului acestuia, pre toţi pretutindinea învăţînd, şi încă si elini au băgat în besearecă şi au spurcat sfintul loc acesta”.  Pentru că văzuse mai nainte pre Trofim Efesea-nul în cetate împreună cu el, pre carele gîndiia că l-au băgat Pavel în besearecă. Şi s-au pomit cetatea toată şi fu alergare de 30 nărod şi, apucîndu-se de Pavel, îl trăgea pre el afară den besearecă şi îndată să închiseră uşile*  Şi, cereînd pre el să-I omoară, să 31 deade ştire la căpitanul polcului că tot Ierusalimul s-au turburat;  Care dentr-acel 32 ceas luînd slujitori şi şutaşi, au alergat asupra lor; iară ei, văzînd pre polcovnic şi pre slujitori, încetară a baterea pre Pavel.  Atuncea, apropiindu-se polcovnicul, să apucă de el şi porund să să leage cu doao lanţuri şi întreba cine ar fi şi ce-au făcut?  Şi alţii 34 altceva striga în gloată şi, neputînd să înţeleagă de ispravă, pentru gîlceava, porunci să-l ducă pre el la tabără.  Şi cînd sosi Ia 35 scări, să întîmpla a să ţinea el de slujitori, pentru sila gloatei;  Pentru că urma mulţimea gloatei, strigînd:„Rădică-l pre el!” Şi, vrînd să să bage în tabără, Pavel zise 37 căpitanului:„De iaste slobod mieaziceceva cătră tine?” Iară el zise:„Elineaşte ştii? Au doară nu eşti tu eghiptineanul cela ce 38 mai nainte de zilele aceastea te-ai rădicat şi ai scos în pustiiu pre ceale 4000 de bărbaţi denChesarii?”  Şi zise Pavel:.,Eu sînt jidov, 39 t arse an al Chilichiei, nu den nesemnată cetate oroşan; şi rog pre tine, porunceaşte-m să grăiesc cătră nărod”.  Şi poruncind 40 el, Pavel, stînd pre scări, au clătit cu mîna nărodului şi multă tăceare făcîndu-se, striga cu cea jidovească limbă, grăind:

CAP XXII

Bărbaţi fraţi şi părinţi, auzit cea de 1 cătră voi acum a mea răspundere!” Şi auzind că cu limba jodovească 2 striga lor, mai mult deaderă tăceare. Şi zise:,,Eu sînt bărbat jidov, născut fiind în Tarsos a Chilichiei, crescut în cetatea aceasta, lîngă picioarele lui G am aleii, învăţat fiind pre amăruntul leagea părintească, rîvni toriu fiind lui Dumnezău, cum voi toţi astăzi sînteţi;  Carele aceasta cale am 4 gonit pînă la moarte, legînd şi dînd la temniţă bărbaţi şi muieri.  După cum şi arhiereul [850] mărturiseşte mie şi toată bătnnimea, de la carii şi cărţi luînd cătră fraţi la Damasc, mergeam ca să aduc şi prc ceia ce acolo era  legaţi în Ierusalim, ca să să cearte. Şi fu mergînd eu şi apropiindu-mă de Damasc, spre amiazăzi, fără veaste den ceriu au fulgerat lumină cîlăva împrejurul mieu. Şi am căzut Ia pămînt şi am auzit glas, zicîndu-mi:  'Saul, Saul, ce Mă goneşti?* Iară eu am răspunsr'Cine eşti, Doamne?* Şi zise cătră mine:'Eu sînt Iisus Nazoreul, pre Carele tu  goneşti*. Iară ceia ce împreună cu mine era lumina au văzut şi înfricoşaţi fură, iară glasul n-au auzit Celuia ce mie grăiia. Şi ziş:'Ce voiu face. Doamne?'Iară Domnul zise cătră mine:'Sculîndu-te, pasă la Damasc, şi acolo să va grăi ţie pentru toate carele s-au rinduit ţie a le face*. Şi, deaca nu vedeam de mărirea luminii aceiia, pur-tîndu-mă de mînă de cei ce era împreună cu mine, veniiu la Damasc. Iară Anania, oarecarele bărbat bun credincios după leage, mărturisindu-se despre toţi jidovii cei ce lăcuia, Venind cătră mine şi stînd, zise mie :*SauI frate, caută! *. Şi eu într-acela ceas am căutat la el. Iară el ziser'Dumne-zăul părinţilor noştri te-au ales pre tine ca să conoşti voia Lui şi să vezi pre Cel Dirept şi să auzi glas den gura Lui. Căci vei fi mărturie Lui, cătră toţi oamenii, de care ai văzut şi ai auzit. Şi acum ce zăboveşti? Sculîndu-te, botează-te şi spală-ţi păcatele tale, chemînd numele DomnuluiI* Şi fu mie întoreîndu-mă în Ierusalim şi făcînd eu rugă în beseareca, fuiu întru năucire. Şi văzuiu pre El, zicînd mie:'Sîrguiaşte şi ieşi degrabă den Ierusalim, pentru căci nu vor priimi mărturia ta pentru Mine*. Şi eu ziş:'Doamne, ei ştiu că eu eram puind în temniţă şi bătînd la adunări pre ceia ce credeaîntru Tine; Şi cînd să vărsa sîngele lui Ştefan, mucenicului Tău, şi eu eram ispravnic şi împreună voind la moartea lui, păzind hainele celora ce omoriia pre el*. Şi zise cătră mine:'Pasă, că Eu la limbi departe te trimiţu*”. Şi-l asculta pre el pînă la acest cuvînt şi ridicară glasul lor, zicînd :„ Ridică-l de la pămînt pre unul ca acesta, pentru că nu se cade el să trăiască I”. Şi strigînd ei şi aruncînd hainele şi prah aruncînd în văzduh, Porund pre el polcovnicul să-I ducă în tabără, zicînd cu bătaie să să cearte el, ca să conoască pentru care vină aşa striga asupra lui. Iară deaca I prea întindea pre el cu curealele, zise Pavel cătră sutaşul cel ce sta:,,De e slobod voao a bate om rimlean şi nevinovat?” Şi auzind sutaşul, mergînd, spuse mi aş ui ui, zicînd:„Caută ce vei să fad,pentru că omul
acesta rimlean iaste”.
Şi apropiindu-sccăpitanulziseluii^Spune-m 27 mie, de eşti tu rîmlean?”Şi el zise:„Aşa”. Şi răspunse polcovnicul:„Eu  cu multă 28 cheltuială politia aceasta am dştigat”. Iară Pavel zise:„Iară eu am şi născut”.  Deci 29 îndată să depărtară de la el ceia ce vrea să-l iscodească şi căpitanul s-au spăriat, cunoscînd că rimlean iaste şi căci legase pre el. Şi a doua zi, vrind să cunoască adevărul ce 30 să huleaşte de jidovi, dezlegă-l pre el den legături şi porunci să vie arhiereii şi toată adunarea lor şi, aducînd pre Pavel, îl puse
între ei.

CAP XXIII

      Şi  căutînd Pavel Ia adunare, zise: 1 tlv\3  ..Bărbat fraţ, eu cu toată ştiinţa PWv^l bună am petrecut spre Dumnezău
Mklji  Pînă  în ziua aceasta”.  Iară 2 tStMă  arhiereul Anania porunci celor cc sta lîngă el să-l bată preste gură.  Atuncea 3 Pavel cătră el zise :„Va să te bată Dumnezău, păreate spoit; şi tu şăzi judeeîndu-mă după leage şi, călcînd leagea, porunceşti să mă bată?”  Iară ceia ce dvoriia ziseră :„Pre 4 arhiereul lui Dumnezău suduieşti?”  Şi 5 zise Pavel:,,N-am ştiut, fraţilor, că iaste arhiereu, pentru că scrisu e:'Pre biruitoriul nărodului tău să nu-l grăieşti de rău!'“ Şi cunoscînd Pavel că o parte iaste de saduchei şi ceealaltă de farisei, strigă în adunare: „Bărbat fraţ, eu fariseu sînt, fecior de fariseu; pentru nădeajdea şi inviarea den morţi ei mă judecă!”  Şi aceasta el grăind, 7 făcutu-s-au price între farisei şi între sado-chei şi să despărţi mulţimea;  Pentru că 8 sadocheii zicu că nu iaste înviare, nici înger, nid duh, iară fariseii mărturisescu-Ie amîndoao.  Şi să făcu strigare mare şi, seulîndu-se  cărturarii  părţii  fariseilor, să pridia, zicînd:„Nici un rău nu aflăm întru omul acesta; iară de au grăit lui duh au înger, să nu ne sfădim cu Dumnezău”. Şi multă gîlceavă  făcîndu-se, temîndu-se 10 căpitanul ca să nu rumpă ei pe Pavel, porund oştii să să pogoare să-l hrănească pre el den mijlocul lor şi să-l aducă în tabără. Şi în noaptea ce veni, stînd Ia el Domnul, zise:„Cutează, Pavele, pentru că, în ce chip ai mărturisit ceale ce sînt de Mine în Ierusalim, aşa trebuie tu şî în Rîm să mărturiseşti”. Şi făcîndu-se zio, făcînd oarecarii den jidovi turburare, să procleţiră pre ei, zicînd nici să mănînce, nici să bea, pînă nu vor ucide pre Pavel. Şi era mai mulţi de 40 ceia ce jurămîntul 13 acesta au fost făcut; Carii mergînd la 14 arhierei şi Ia bătrîni, ziseră:.,Cu prode-ciune ne-am prodeţit pre noi nemică să nu gustăm pînă nu vom omorî pre Pavel. Acum dară voi arătat căpitanului, [851] împreună cu adunarea, ca mîine pre el să pogoară cătră voi, ca adecă să cercat mai pre amăruntul ceale ce sînt pentru el, iară noi, mai nainte de ce să va apropia el, gata sîntem să-I omorlm pre el”. Şi auzind feciorul surorii lui Pavel vicleşugul, mergînd şi întrînd în tabără, spuse lui Pavel. Şi chemînd Pavel pre unul den şutaşi, zise: „Pre tinerelul acesta du-l la căpitanul, pentru că are oarece să spuie Iui”. Deci cela, luînd pre dînsul, îl duse la căpitan şi zise: „Cel legat Pavel, chemînd pre mine, să rugă pentru acest tinerel să-l aduc cătră tine, avînd oarece a grăi ţie”. Şi apucîndu-I de mînă căpitanul şi depărtîndu-se deosebi, îl întreba:„Ce iaste carea ai să-m spui mie?” Şi zise că „Jidovii s-au vorovit ca să să roage ţie ca mîine la adunare să pogori pre Pavel, ca adecă vrînd ceva mai pre amăruntul să-l întreabe pre el. Deci tu să nu-i asculţi, pentru că păzesc pre el dentru ei bărbaţi mai mulţi de 40, carii s-au procleţit pre ei nice a mînca, nice a bea, pînă nu vor omorî pre el; şi acum gata sînt, aşteptînd cea de Ia tine făgăduinţă”. Deci căpitanul au slobozit pre tinerel, poruncind ca nimărui să nu spuie ca: „Aceastea ai arătat cătră mine”. Şi chemînd pre doi oarecarii den şutaşi, zise:„Gătit doao sute de slujitori, ca să meargă pînă la Chesaria, şi călăreţ şaptezeci şi fuştaşi doao sute, den al treilea ceas de noapte. Şi dobitoace să aduceţ, ca să puie pre Pavel să-l scape cătră Filic domnul”, Scriind carte cuprinzînd într-acesta chip: „Qavdia Lisie, celui prea tare domn Filic să să bucure! Pre acesta om, fiind prins de jidovi şi vrînd să să omoară despre ei, stînd cu oaste, l-am scos pre el, înţelegînd că rîmIe an iaste. Şi vrînd să înţeleg vina pentru carea pîrîia pre el, îl pogorîiu pre el Ia adunarea lor; Pre carele aflaiu pîrîndu-sc pentru întrebările legii lor, iară nemică vreadnic de moarte, au de legături, vină avînd. Şi vestindu-se mie cum va să fie vicleşug la bărbatul acesta, despre jidovi, dentru acela ceas am trimis cătră tine, poruncind şi pîrîşilor să zică ceale despre el înainte-ţ. Fii sănătos”. Deci oşteanii, după rînduiala lor, luînd pre Pavel, l-au adus noaptea la Antipatrida. Iară a doua zi, lăsînd pre călăreţ să meargă cu el, să întoarseră în tabără; Carii întrînd în Chesaria şi dînd cartea domnului, deaderă şi pre Pavel lui. Şi cetind domnul şi între-bîndu-I den ce eparhie iaste, şi înţelegînd că iaste de Ia Chilichia:  „Auzi-voiu pre
tine—zice—cînd şi pîrîşii tăi vor veni”. Şi porunci ca să să păzască el în divanul lui Irod.

CAP XXIV

      Iară preste i ind zile pogoritu-s-au arhirel  arn'ereu' Anania cu cei bătrîni şi Kj R9j  cu un meşter de graiu, Terţii oare-carele, carii au arătat domnului Banfl  asupra lui Pavel.  Şi chemîndu-se 2 el.mcepuapîrîpreelTertil.zicînd:  .Multă 3 pace nemerind pren tine şi isprăvi re fă cîndu -se la limba aceasta, pren a ta socoteală, pretutindinea şi în locul priimim.putearnice Filix, cu toată mulţemita.  Iară nu ca 4 întru mai mult să te ostenesc, te rog să auzi tu pre scurt cu ale tale blîndeaţe.  Pentru 5 că aflînd pre omul acesta pierzătorul, şi pornind gîlcevile la toţ jidovii ceia ce sînt în lume, şi mai mare eresului nazareilor. Carele şi besearică au ispitit să o spurce, 6 pre carele am şi prinsu şi după a noastră leage am vrut să-l judecăm,  Iară venind 7 Lisia căpitanul, cu multă silă den mînile noastre l-au luat.  Poruncind pîrîşilor lui 8 să vie la tine; de carele vei putea sîngur, cercetînd de toate de aceastea, să cunoşti de ceale ce noi pîrîm pre el”.  Şi împreună adeveriia şi jidovii, zicînd cum aceastea aşa să fie.  Şi răspunse Pavel, făcînd lui 10 semnu domnul să zică:,,Ştiindu-te că de mulţi ani fiind judecătorul limbii aceştiia, mai cu bun suflet ceale de mine îţi răspunzu. Putînd tu a cunoaşte că nu-s mai mult decît 11 12 zile de cînd m-am suit să mă închin la Ierusalim.  Şi nici în besearică au aflat 12 pre  mine cătră cineva pricindu-mă, au turburare a face gloatei, nici la adunări, nici încetate,  Nid să mă adeverească pot pentru carele acum mă pîrăscu.  Şi marturise seu aceasta ţie că pre calea carea zic eres, aşa crezu la cel părinte seu Dumnezău, ere-zînd la toate ceale den leage şi în proroci scrise,  Nădeajde avînd în Dumnezău, 15 carea şi acestea aşteaptă cum să fie înviere morţilor, şi direpţilor, şi strîmbilor.  Şi 16 întru aceasta eu mă nevoiescu ndmpiede-cată ştiinţă a avea cătră Dumnezău şi cătră oameni pururea.  Şi pren ani mulţi 17 am fost venit milostenie ca să facu la limba mea, şi prinoase;  Intru carele m-au aflat 18 curăţit în besearică, nu cu gloată, nici cu gîlceava.  Iară oarecarii den Asia jidovi, 19 carii trebuie înaintea ta a fi de faţă şi a pîrî, de au ceva cătră mine;  Sau acestea 20 singuri să zică că au aflat ceva întru mine strîmbătate, stînd eu la adunare;  Au 21 pentru un glas ca acesta, carele ara strigat stînd întru ei, că pentru înviarea morţilor eu mă judec astăzi de voi”.  Şi, auzind 22 aceastea Filixu, părăsi pre ei, mai pre amăruntul ştiind ceale ce sînt pentru cale, zicînd: „Cînd Lisia căpitanul să va pogori. voiu înţeleage ceale ce sînt de voi”. [852] Şi poruncind sutasului să să păzească Pavel şi să aibă răpaos şi pre nimenea să nu oprească dentru ai lui ca să-i posluşască au să să apropie de el. Iară după cîteva zile, mergînd Filix cu Drusila, muiarea lui, fiind jidoveă, chemă pre Pavel şi auzi de el, pentru cea Intru Hristos credinţă. Şî grăind el de direptate şi răbdare şi pentru judecata care va să fie, înfricoşindu-se Filix, au răspuns:„Acum pasă, iară, aflînd vreame, mai chema-te-voiu”, încă şi nadejduind că bani să vor da despre Pavel, ca să-l dezleage pre el; pentru aceaea, şî mai adease pre el chemîndu-l grăiia cu el. Şi doi ani împlinindu-se, să puse în locul lui Filix Porchie Fiston; şi vrind har să facă
jidovilor, Filix lăsă pre Pavel legat.

CAP XXV

Deci Fist, întrînd în diregătorie, preste trei zile să sui în Ierusalim de la Chesaria. Şi arătară lui arhiereul şi cei mai dc frunte ai jidovilor asupra lui Pavel şi să ruga  Iui, Cerşind har asupra Iui, ca să-l trimită pre el la Ierusalim, vicleşug făcînd ca să-l  udgă pre el pre drum. Deci Fist au răs-puns:„PaveI să păzeaşte în Chesaria şi el  va degrabă să să ducă. Decii cei tari întru voi—zise—pogorindu-se împreună, de iaste ceva întru bărbatul acesta, pîrască-I  pre el”. Şi zăbăvind întru ei zile mai multe decît zeace, pogorindu-se în Chesaria a doao zi, şăzînd la divan, porund să aducă  pre PaveL Şi venind el, statură împrejur jidovii cei ce era venit de la Ierusalim, multe şi greale vine aducînd asupralui Pavel, carele  nu le putea să le dovedească, Răspunzînd el tă„Nici la leagea jidovilor, nici labesearecă, nici la Chesariu am greşit ceva”. Iară Fist, vrind jidovilor har să Ie arate, răspunzînd lui Pavel, zise:„Vei la Ierusalim să te sui, acolo pentru aceastea să te judeci de mine?” Şî zise Pavel: „La divanul lui Chesariu stînd sînt, unde trebuie să mă judec. Jidovilor nid o strîmbătate n-am făcut, după cum şi tu mai bine ştii. Pentru că, de am făcut strîmbătate şi vreadnic de moarte am făcut cevaş, nu mă feresc de moarte; iară de nemică nu iaste de care acestea mă pîrăscu, nimeni nu poate pre mine lor să mă dăruiască. Pre Chesariu chem”. Atunce Fist, grăind împreună cu sfatul, răspunse:„Pre Chesariu ai chemat, la Chesariu vei mearge”. Şi zile trecînd cîteva, Agripa împăratul şi Vemichi au sosit la Chesaria, să să adune cu Fist. Şi deaca multe zile zăboviia acolo, Fist împăratului au arătat ceale ce era de Pavel, zicînd:„Un om oarecarelc iaste lăsat de Filix legat. Pentru carele, mergînd eu la Ierusalim, arăta tu-mi-au arhiereii şi b ătrînii j idovilor, cerşind asupra lui judecată;  Cătră carii am răspuns că nu iaste obiceaiu la rimleani să dăruiască pre vreun om laperire, pînă nu va avea cel ce să pîraşte de faţă pre pîrîş, şi loc de răspuns va lua pentru vină.  Deci, 17 venind împreună ei aicea, îngădui al ă nemică făcînd, şi a doua zi şăzînd la divan, poruncim să să aducă omul;  Pentru carele, 18 stînd pîrîş îi, nid o vină aducea, den carele prepuneam eu,  Ce cercări oarecarele 19 pentru a lor teamere de Dumnezăire avea cătră el şi pentru oarecarele Iisus, ce au murit, pre Carele zicea Pavel că trăiaşte. Şi, îndoindu-mă eu spre cercarea acestuia, 20 ziceam de va vrea să meargă la Ierusalim şi acolo să să judece pentru aceastea.  Iară 21 Pavel strigînd să să păzască el la a Iui Sevas-tos judecată, am poruncit să să păzască el pînă voiu trimite pre el cătră Chesariu”. Iară Agrippa cătră Fist zise:„Vreare-aş şi 22 eu să auzu pre om”. Iară el :„Mîine—zi sevei auzi pre dînsul”.  Deci a doua zi, venind Agrippa şi Vemichi cu multă pofală şi întrînd la ascultare împreună cu miaşii şi cu oamenii ce era mai de folos ai cetăţii şi poruncind Fist, adusu-s-au Pavel.  Şi 24 zise Fist:„Agripo împărate şi toţi cei ce împreună sînteţi cu noi bărbaţi, vedeţi pre acesta, pentru care toată mulţimeajidovUor mi s-au rugat, şi în Ierusalim şi aicea, strigînd că nu trebuie să mai trăiască el.  Iară eu, 25 pricepînd nemică vreadnic de moarte d să fie făcut, şi el singur chemînd pre Sevastos, am socotit să-l trimiţu pre el.  Pentru 26 carele a scrie ceva pre amăruntul domnului nu am; pentru aceaea l-am adus pre el la voi, şi mai vîrtos înaintea ta, împărate Agrippo, ca cercetarea făcîndu-se, voiu avea ceva să scriu.  Pentru că fără socoteală mi se 27 pare a fi trimiţîndu-I legat, să nu însămnezu şi ceale de asupra lui vini”.

CAP XXVI
 
Iară Agripa cătră Pavel zise:„Porun-ceaşte-ţi-să ţie pentru tine să zid”. Atuncea Pavel răspundea, tinzînd mîna: „Pentru toate carele mă pîrăsc despre jidovi, împărate Agripo, socotesc pre mine fericit, vrind să răspunz înaintea ta astăzi. Mai vîrtos cunoscătoriu fiind tu tuturor celor ale jidovilor năravuri şi cercetări; pentru aceaea rogu-te cu multă îngăduială să mă auzi. Deci viaţa mea, cea den tinereaţe, cea ce de-nceput s-au făcut întru limba mea tn Ierusalim, ştiu toţi jidovii, Ştiind pre mine mai denainte, de vor vrea să mărturi-sască, căci după cel chiar eres al legii noastre, am trăit fariseu. Şi acum pre nădeajdea făgăduinţii, cei ce s-au făcut cătră părinţi despre Dumnezău, stau judecîndu-mă. La [853] cărca ceale 12 fealiuri ale noastre întru neîn-cetare ziua şi noaptea slujind, nădejduiesc să sosească; pentru carea nădeajde mă pîră se,  împărate Agrippo, despre jidovi. Ce lucru necredincios să judecă lîngă voi, deaca  Dumnezeu morţi învie? Deci eu, mi s-au părut întru mine, cătră numele Iui Iisus Naz are ne anul a trebui multe împotrivă a face; Carea am şi făcut în Ierusalim, şi pre mulţi den sfinţi eu în temniţă i-am închis, cea de la arhierei volnicie luîndu-o; şi omorîndu-se ei, dam sorţ. Şi la toate adunările, de multe ori căzînd pre ei, îi îndemnam să hulească şi, mult nebunindu-mă asupra lor, îi goniiam pînă şi la ceale den afară cetăţi; Intru carele şi mergînd la Damasc, cu biruinţă şi diregătorie de la arhierei. Intru amiazăzi, pre cale, am văzut, împărate, de Ia ceriu, mai mult decît lumina soarelui, lumină încungiurindu-mă şi pre cei ce cu rnine mergea. Şi toţi noi căzînd la pămînt, auzi iu glas grăind cătră mine şi zicînd cu cea jidovească Timbă:'Saul, Saul, ce Mă goneşti? Cu greu iaste ţie cătră bolduri a Iovi cu piciorul*, Iară eu ziş: 'Cine eşti, Doamne?* Iară El zise:'Eu sînt Iisus, pre Carele tu goneşti. Ce te scoală şi stăi pre picioarele tale, pentru că spre aceasta M-am arătat ţie, ca să te aleg slugă şi mărturie celor ce ai văzut, şi celor ce Mă voiu arăta ţie. Scoţîndu-te den norod şi den limbi, la carii acum pre tine trimit, Să deschizi ochii lor, ca să să întoarcă de Ia întunearec la lumină şi delabiruinţasatanei spre Dumnezău, ca să ia ei iertare de păcate şi sorţu întru cei sfinţiţi, cu credinţa cea ce e întru Mine*. Pentru aceaea, împărate Agrippo, nu m-am făcut ne ascult ătoriu cereştii vederi. Ce celor den Damascu întîiu, şi ierusalimleanilor, şi in toată ţara jidovilor, şi limbilor vestind să să pocăiască şi să să întoarcă spre Dumnezău,vreadnice de pocăinţă lucruri făcînd. Pentru aceastea jidovii, prinzîndu-mă în bisearică, să ispitiia să mă omoară. Deci, ajutoriu nemerind cel de la Dumnezău, pînă în ziua aceasta stau, mărturisind Ia mic şi la mare, nimica afară grăind dentru carele prorocii au grăit vrînd să să facă, şi Moisi: De iaste pătimitoriu Hristos, de va să vestească, întîiu de înviarea morţilor, lumină norodului şi limbilor”. Şi aceastea el răspunzînd, iară Fist cu mare glas zis<-:..Nebun eşti. Pavele; cartea cea multă spre nebunie te întoarce”. Iară el: „Nu-s nebun—zise—puteamice Fiste, ce ale adevărului  şi  ale  înţelepciunii graiuri răspunzu; pentru că ştie Pentru aceastea împăratul, cătră carele şi îndrăznind gră• iescu, pentru că nu mi se pare nimica “a nu
şti el pentru aceastea, pentru că nu e în unghiu făcută aceasta.  Crezi, împărate
Agrippo, pre prorod? Şthi că crezi”.  Iară 28 Agrippa cătră Pavel zise:„Pre dtinel mă fad creştin a mă face*1.  Iară Pavel zise: 29 „Ruga-m-aş lui Dumnezău, şi în puţinei şi în mult, nu numai pre tine, ce şi pre toţi ceia ce aud pre mine astăzi să să facă ca acestea, în ce fealiu şi eu sînt, afară den legăturile aceastea”.  Şi aceastea zicînd el, 30 sculatu-s-au împăratul şi domnul şi Vemica şi ceia ce sădea împreună cu ei.  Şidepărtîndu-să, grăiia unul cătră altul, zicînd căi „Nimica de moarte vreadnic au de legături face omul acesta”.  Iară Agrippa lui Fist 32 zise:„A să slobozi s-ar putea omul acesta, de n-ar fi chemat pre Chesariu”.

CAP XXVII

      Iară după ce s-au ales ca să meargem 1 mJ ut  noi în Italia, da pre Pavel şi pre EţLgS  alţii oarecarii legaţi la un sutaş pre
lA fco  nume Iulie, al ceatei Sevastis.  Şi 2 EzSl  întrind in corabie de la Adramit, vrînd să meargă la locurile lui de Ia Asia, purecasem, fiind împreună cu noi Arestarhu Machidoneanul de la Solon.  Şi a doua zi 3 ne-am pogorît Ia Sidon şi cu iubire omenească Iulie Iui Pavel arătînd u -i se, porund la priateni, mergînd, să-l grijască.  Şi de 4 acolo purcegînd, am trecut pre supt Chip ros, pentru că vînturile era împotrivă.  Şige* 5 nunea cea despre Chiiichia şi Panfilia treci ndu-o, ne-am pogorît la Mira Lichiei.  Şi 6 acolo, aflînd sutaş ui corabie alexandrinească mergînd în Italia, ne-au băgat pre noi într-însa.  Şi în cîteva zile, începuiu mergînd 7 şi abia sosind spre Cnidos, nelăsînd pre noi vîntul, am trecut pre lîngă Crit, despre Sal-moni.  Şi abia abătîndu-ne de la eă, 8 venit-am la un loc oarecarele ce să chema Bune Vaduri, lîngă care aproape era cetatea Lasea.  Şi dtăva vreame trecînd şi fiind 9 meargerea pre apă cu primejdie, pentru că şi postul trecuse, îi învăţa Pavel,  Zicînd 10 lor:„Bărbaţi, văzu că cu dosadă şi multă pagubă, nu numai a povării şi a corabid, ce şi a sufletelor noastre, va fi meargerea”. Iară sutasul de cîrmaciu şi de corăbiari 11 asculta mai mult decît cealea ce să grăiia de Pavel.  Şi netocmit bine fiind vadul de 12 iernatec, mai mulţi făcură sfat să purcează şi de acolo, ca, de vor putea, ajungînd la Finica să ierneaze, vadul Critului văzînd, ce iaste spre amiazăzi şi spre hor.  Iară 13 bătînd austrul, p a rind u-le că au nemerit
sfatul lor, lăsînd pre Ason, mergea spre Crit. Iară nu după multă vreame lovi asupra ei 14 vînt cela ce-i zic tifonicos, ce să cheamă Viforul lui  Evros. Şi  h răpind u-sc 15
corabţa  şi  neputînd  să stea împotriva vîntului, slobozmdu-ne, ne duceam.  Şi 16 la un ostrov oarecarele supuindu-ne, ce [854] să chema Clavdis, abia am putut dc am prins varca;  Carea rădiclndu-o cu ajuto riuri să trebuia, încingînd corabia temindu-se ca să nu cază în sorbu, slobozind veatrila, aşa să purta.  Şi vîrtos vifoiîndu*ne noi, a doao zi lepădare făcea. Şî a treia zi, cu mînile noastre unealtele corăbiei am lepădat. Nici soarele, nici stealele văzîndu-sc preste multe zile şi vifor nu puţin fiindu-ne asupra, deci să luase toată nădeajdea de a ne mîntui noi. Şi multă flămînzie fiind, atuncea stlnd Pavel în mijlocul lor  zise: tjCidea ic, o, bărbaţilor, ascultînd pre mine, să nu purceadem de la Crit şi a dobîndi dosada aceasta şi paguba. Şi acum învăţ pre voi a fi cu bună voie, pentru că lepădare de suflet nici una nu va fi dentru voi, afară den corabie. Pentru că au venit la mine în noaptea aceasta îngerul lui Dumnezău, al Căruia stnt. Căruia şi slujăsc, Zicînd: *Nu te teame, Pavle, la Chesariu trebuie a sta tu de faţă, şi, iată, ţ-au dăruit ţie Dumnezău pre toţi ceia ce merg cu tine*. Pentru aceaea  fiţi cu bun suflet  bărbaţilor, pentru că crezu In Dumnezău că aşa va fi  în ce chip mi-au grăit mie.  Şi la oarecare ostrov trebuie să cădem noi. Şi deaca a patrusprăzeace noapte să făcu, pomindu-ne noi în Adria,la miezul nopţii socotiiacorăbiarii a să apropia de ei oarecare ţară. Şi cercînd, aflară stînjăni 20; şi puţinei depăr-tîndu-se şi iarăşi slobozind  aflară stînjăni cindsprăzeace. Şi temîndu-ne ca nu cîndai în locuri aspre să cădem, den fund aruncînd patru fiară  să rugă să să facă zio”, Şi corăbiarii  cercînd să fugă den vas şi slobozind varca în mare, cu prilej adecă că den pisc vor să întinză fiară. Zise Pavel sutaşului şi oştcani!or:, De nu vor rămînea acestea în vas, voi să scăpaţi nu veţ putea'4. Atuncea oşteanii tăiară funile varcii şi o lăsară pre ea de căzu. Iară pînă unde vrea să să facă zio, ruga Pavel pre toţi să ia de mîncat, zicînd:, Patrusprăzeace zile astăzi, aşteptînd, nemîncaţi sînteţ, nemică gustînd. Pentru aceaea rog pre voi să luaţi de mîncat, pentru că aceasta spre mîntuirea voastră iaste; pentru că nice unuia dentru voi păr den cap va cădea**. Şi zicînd aceastea şi luînd pîine, mulţimi lui Dumnezău înaintea tuturor şi  fringînd  începu a mînca.  Şi cu bună voie făcîndu-se toţi, şi ei au luat de mîncat.  Şî eram în corabie toate sufletele 276. Şi săturîndu-se de mincare iuşora corabia  lepădînd hrana în mare, Iară cînd s-au făcut zio  pămîntul nu-I cunoştea; iară socotiia un pisc avînd ţărmure, la carele sfătuirăj de vor putea, să împingă corabia. Şi rădi-cînd fiarăle, le sloboziră în mare şi slăbiră
jugurile armelor şi, rădicînd veatrila den frunte, siliia despre ţărmure.  Şi căzînd 41 în loc cu doao mări, deaderă la uscat vasul şi  piscul denainte Iraplîntîndu-se  rămase neclătit, iară fundul să rumpea de sila valurilor.  Iară oşteanii sfat făcură ca pre cei 42 legaţi să-i omoară, ca nu cîndai vreunul înotînd va scăpa.  Iară sutaşul, vrind să 43 mîntuiască pre Pavel  opri pre ei de sfat şi porunci pre ceia ce vor putea să înoate să să sloboază întîiu la pămînt  ca să iasă şi ceialalţi,  Pre unii pre scînduri, şi pre alţii pre unele den ale corăbiei. Şi aşa făcură toţi de scăpară la pămînt.

CAP XXVIII
      Şi scăpînd, atuncea au cunoscut că 1 f^S Meleti ostrovul să cheamă.  Iară 2 M^Ţ*g varvarii făcea nu fiece milă cu noi  rJjRfl pentru că, aprinzînd foc, ne-au luat QAQb pre toţi pre noi, pentru ploaia cc era şi pentru frig.  Şi adunînd Pavel mulţime 3 dc gătejii şi puind preste foc  o vipere  de căldură ieşind, să apucă de mîna lui*  Iară 4 deaca văzură varvarii spînzurind jigania de mîna lui  zicea unul cătră altul:„Cu adevărat ucigaş iaste omul acesta, pre carele, mîntuind den mare, judecata să trăiască n-au lăsat”.  Deci el, scuturînd jigania în 5 foc  nemică rău n-au păţit.  Iară ei aştepta 6 pre el ca să să umfle au să cază fără veaste mort. Şi mult ei aşteptînd şi văzînd nemică nevoie la el făcîndu-se  premenindu-se  zicea că e Dumnezău el.  Iară întru ceia ce era 7 împrejurul locului aceluia, era sălaşă ale mai marelui ostrovului  pre nume Poplie  carele  priimindu-ne pre noi trei zile  cu dragoste ne ospăta*  Şi fu tatăl lui Poplie  de friguri 8 şi de vintre fiind cuprins  zăcea; cătră carele Pavel întrînd şi făcînd rugă, puind mînile preste el, l-au vindecat pre dînsul.  Deci 9 aceastea făcîndu-se  şi ceialalţi, ceia ce avea boale în ostrov  mergea şi să tămăduia. Carii şi cu multă dnste ne-au cinstit pre noi 10 şi  viind a purceade  ne-au grijit ceale de treabă.  Iară după trei luni  ne-am pornit 11 cu corabia, ce au iernat în ostrovul Alexandriei, carea era însămnată Di o seu ri lor.  Şi 12 nemerind la Siracussa  am aşteptat zile trei. Şi deacolo încunjurind,amsositIaRighion; 13 şi preste o zi  făcîndu-se austru  a doua zi am venit Ia Potioli,  Unde, aflînd fraţi, 14 ne-am mîngîiat spre ei, ca să rămînem zile şapte. Şi aşa Ia Rîm am venit.  Şi de 15 acolo fraţii, auzind ceale pentru noi, au ieşit Intru întimpinarea noastră, pină la Tîrgul lui Apie şi pînă Ia Trei Circiume; pre carii văzînd Pavel  mulţămind lui Dumnezău, luo îndrăznire.  Iară cînd am sosit la [855] Rîm, sutasul au dat pre legaţi celui mai mare preste oaste, iară lui Pavel să rîndui să rămîie deosebi, împreună cu cela ce păziia pre el oştean. Şi fu după trei zile, chemă Pavel pre ceia ce era jidovi de frunte; şi, adunîndu-se ei, zicea cătră ei:„Bărbaţi fraţi, eu nemică împotrivă făcînd norodului au obi-ceaielor de la părinţi, legat den Ierusalim m-am dat în mînile rîmleanilor. Carii, certîndu-mă, au vrut să mă sloboază, pentru că nici o vină de moarte era întru mine. Şi pricindu-se jidovii, m-am îndemnat a chema pre Chesariu, nu ca avînd ceva a pîrî pre limba mea. Pentru aceasta pricină dară am chemat pre voi să vă văzu şî să vorovescu, că pentru nădeajdea Iui Israil lanţul acesta iaste prejur mine”. Iară ei cătră dînsul ziseră:„Noi nici cărţi pentru tine am luat de la ludea, nici, venind vreunul dentru fraţi, au vestit au au grăit ceva pentru tine rău. Ce rugăm de Ia tine să auzim ceale ce socoteşti; că pentru eresul acesta cunoscut noao iaste că pretutindenilea să priceaşte”. Şi rînduind lui zi, veniră cătră el spre ospăţ mai mulţi, cărora le arăta mărturisind împărăţia lui Dumnezău şi adeverind lor ceale pentru Iisus, de la leagea lui Moisi şi a prorocilor, de dimeneaţă pînă în sară.  Şi unii credea celora ce să zicea, iară alţii nu credea. Şi netocmiţi fiind unul cătră alalt, să răsipiia, zicînd Pavel un cuvînt, că „Bine Duhul cel Svînt au grăit pren Isaia prorocul cătră părinţii noştri, Zicînd:'Pasă cătră norodul acesta şi zi:'Cu auzul să auziţi şi să nu înţeleageţ şi căutînd să căutat şi să nu vedeţ. Pentru că s-au îngroşat inema nărodului acestuia şi cu urechile cu greu au auzit şi ochii lor i-au închis, ca nu cîndva vor vedea cu ochii şi cu urechile vor auzi, şi cu inima vor înţeleage şi să vor întoarce şi voiu vindeca pre ei*. Deci ştiut să fie Ia voi că limbilor s-au trimis mîntuirea lui Dumnezău; acestea vor şi auzi4'. Şi aceastea el zicînd, duseră-se jidovii, multu avînd întru dînşii price. Şi rămase Pavel doi ani deplin cu al său chelşug şi priimiia pre toţi ceia ce întră cătră el. Mărturisind împărăţia lui Dumnezău şi învăţînd ceale pentru Domnul Iisus Hristos, cu toată îndrăzni rea, fără contenire.

CEALE ALE SFÎNTULUI PAVEL CĂRŢI TRIMISE

Ceale preste tot cărţi trimise. Descoperirea sfîntului Ioan Bogoslovul.

A LUI PAVEL APOSTOLUL CEA CATRA RÎMLEANI CARTE TRIMISA.

CAP I

      Pavel, robul lui Iisus Hristos, 1 chemat apostol o săbii, spre Bună vestirea hu Dumnezău,  Carea mai nainte 2 au făgăduit, pren prorocii Lui, întru Scrisori Sfinte, Pentru Fiiul Lui, Cela ce 3 S-au născut den semenţia lui David trupeaşte.  Celui rinduit Fiiul 4 lui Dumnezău cu puteare, după Duhul sfinţeniei, dentru înviarea den morţi a lui Iisus Hristos, Domnului nostru,  Pren Carele 5 am luat dar şi trimitere, spre ascultare de Leage întru toate limbile, pentru numele Lui,  Intru carii sînteţi şi voi chemaţi ai lui Iisus Hristos.  Tuturor celor ce sînt în Rîm, iubiţi ai lui Dumnezău, chemaţi sfinţi: Dar voao şi pace de la Dumnezău, Părintele nostru, şi Domnul Iisus Hristos! întîiu dară mulţime seu Dumnezăului mieu, pren Iisus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa voastră vesteaşte-se în toată lumea. Pentru că mărturie iaste mie Dumnezău, Căruia slujăscu întru duhul mieu, întru Bunavestire a Fiiului Lui, că neîncetată pomenire voao facu  Pururea la rugăciunile meale, 10 rugîndu-mă cîndai acum cîndva bine mă voiu călători, întru voia lui Dumnezău, a veni cătră voi.  Pentru că pohtescu a vedea 11 pre voi, ca voao să vă dau cevaş dar duhovnicesc, ca să vă întăriţi voi.  Şi aceasta iaste casă să mîngîie împreună întru voi, pre ceaea ce iaste întru voi credinţă, a voastră şi a mea. Şi nu voiu ca voi să nu ştiţi, fraţilor, că de multe ori am pus înainte a veni cătră voi, şi m-am oprit pînă acum, ca roadă oarecarea să aibu şi întru voi, precum şi în cealealalte limbi.  La elini şi la varvari, la înţelepţi 14 şi la cei fără minte datoriu sînt.  Aşa cea 15 despre mine, cu osîrdie, şi voao celor den Rîm, să vă binevestesc.  Pentru că nu mă 16 ruşinez de Evanghelia lui Hristos, pentru că putearea lui Dumnezău iaste spre mîntuire la tot cela ce creade. Ia jidov întîiu şi la elini. [856] Pentru că direptatea Iui Dumnezău întru ea să descopere,cfen credinţă în credinţă, după cum s-au scris:„Iară direptul den credinţă va trăi**. Pentru că să descopere urgia lui Dumnezău den ceriu peste toată necurăţia şi nedîreptatea oamenilor, celor ce adevărul întru nedireptate îl opresc. Pentru căci ce e conoscut Iui Dumnezău, arătat iaste întru ei, pentru că Dumnezău lor le-au arătat. Pentru că ceale nevăzute ale Lui, de la zidirea lumii, cu faptele socotindu-se să văd, şi cea veacinică a Lui puteare şi dumnezăi re, ca să fie ei fără de răspuns, Pentru căci, cunosclnd pre Dumnăzău, nu ca pre un Dumnezău L-au mărit sau au mul ţ emit, ce să făcură în deşărt întru gîndurile lor şi să întunecă cea fără inţeleagere a lor inimă.  Zicînd a fi înţelepţi, nebunit-au. Şi schimbară mărirea Celui nestricat Dumnezău întru asemănarea chipului putredului om şi al pasărilor, şi al dobitoacelor, şi al jigăniilor. Pentru aceaea au şi dat pre ei Dumnezău în poftele inimilor lor, spre necurăţie, ca să să necinstească trupurile lor întru sineş, Carii au primenit adevărul lui Dumnezău întru minciună şi au cinstit şi au slujit zidirii mai mult decît Celuia ce au zidit. Carele iaste binecuvîntat întru veaci, amin! Pentru aceaea au dat pre ei Dumnezău spre patimile necinstii, pentru că ceale de parte fămeiască a lor au mutat fireasca treabă spre cea ce e afară den fire; Aşijderea şi cei de parte bărbătească, lăsînd cea după fire treabă a părţii făme-ieşti, să aprinseră cu pofta lor întru ei, bărbaţi întru bărbaţi, ruşinarea lucrîndu-o, şi răsplătirea carea să cădea a rătăcirii lor întru eiş luîndu-o. Şi precum n-au ispitit pre Dumnezău să-L aibă întru conoştinţă, deade-i pre ei Dumnezău la neispitit gînd, să facă ceale ce nu se cuvin. Plini fiind cu toată nedireptatea, cu curvie, cu vicleşug, cu lăcomie, cu răutate; plini de zavistie, de ucidere, de price, de înşalăciune, de nărav rău, Şoptitori, clevetnici, urîţi de Dumnezău, ocamid, miiulri. semeţi, aflători de reale, la părinţi neascultători, Neînţelegători, netocmiţi, nedrăgălaşi, neîmpăcăcioşi, nemilostivi. Carii, direptatea lui Dumnezău conoscînd, că ceia ce ca aceasta fac vreadnici de moarte sînt, nu numai aceastea fac, ce
încă şi binevor cu cei ce le fac.

CAP II

      Pentru aceaea fără răspuns eşti, o, |i; Ai omule, tot cela ce judeci,pentru că, H kIA cu carea judeci pre celalalt, pre tine te osm<*e?t*> pentru că acealcaş  faci cela ce judeci.  Şi ştim că judecata lui Dumnezău iaste cu adevărat  preste ceia ce ca aceastea fac.  Şi gindeşti
aceasta, o, oame, cela ce judeci pre ceia ce ca aceastea fac, şi făcind aceastea, că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezău?  Au de 4 bogăţia bunătăţii Lui, şi de luferirea, şi de cea îndelungă răbdare nu bagi samă, ne-conoscînd că bunătatea lui Dumnezău la pocăinţă pre tine aduce?  Şi după năsilni ia ta şi nepocăită inimă, cîştigi ţie urgie în ziua urgiei şi descoperirei şi direaptei judecăţii lui Dumnezău,  Carele va da 6 fieştecăruia după faptele lui:  Celor după 7 îngăduinţa lucrului bun, mărire şi cinste, şi nestricare, cearcă viaţă veacinică;  Iară 8 celor ce sînt pricealnici şi nu ascultă adevărul, ce ascultă nedireptatea, mînie şi urgie. Necazu şi strînsoare preste sufletul omului 9 celui ce lucrează răul, întîiu Ia jidov şi la elin;  Mărire şi cinste şi pace, la tot cela 10 ce lucrează binele, la jidov întîiu şi la elin. Pentru că nu iaste făţărnicie Bngă Dumnezău.  Pentru că cîţi fără de leage au greşit, fără de leage vor şi peri, şi dţi cu leage au greşit, pren leage să vor judeca.  Pentru 13 că nu-s auzitorii legii direpţi la Dumnezău, ce făcătorii legii să vor îndrepta.  Căci, 14 cînd limbile, cealea ce leage n-au, den finale legji fac, aceastea, leage neavînd, loruş sînt leage.  Carii arată lucrul legii scris în 15 inimile lor, împreună mărturisindu-le lor ştiinţa şi întru mijlocul lor gîndurile, hulind, au şi răspunzînd.  In ziua cînd va judeca 16 Dumnezău ceale ascunse ale oamenilor, după Evanghelia mea, pren Iisus Hristos. Iată tu jidov te numeşti, şi te odihneşti pre 17 leage, şi te lauzi întru Dumnezău,  Şi cunoşti voia, şi ispiteşti cealea ce-s osebite, învăţat fiind den leage,  Şi nădejduieşti 19 pre tine povaţă a fi orbilor, lumină celor dentru întunearec,  Ccn a toriu celor fără 20 minte, dascăl pruncilor, avînd închipuirea minţii şi a adevărului în leage,  Deci cela 21 ce înveţi pre altul, pre tine nu te înveţi? Cela ce strînge să nu fure, furi?  Cela ce 22 zice să  nu preacurvească, preacurveşti? Cela ce urăşti idolii, furi de la besearecă? Care în leage te lauzi, pren călcarea legii pre 23 Dumnezău necinsteşti?  „Pentru că numele lui Dumnăzău prentre voi să huleaste Intru limbi'Mn ce chip scris iaste.  Pentru că 25 obrezania foloseaşte de vei face leagea, iară de călcătoriu de leage vei fi, obrezania ta s-au  făcut  acoperitoare  de mădulariu. Deci acoperirea de mădulariu de va păzi 26 direptăţile legii, au nu acoperirea de mădulariu a lui, în loc de obrezanie să va socoti? Şi va judeca, cea den fire acoperire de 27 mădulariu leagea făcînd, pre tine, cel ce, pren scrisoare şi obrezanie, călcătoriu dc leage?  Pentru că nu cel de Ia iveală jidov 28 iaste, nid cea ce e în iveală la trup obrezanie. [857] Ce cel într-ascuns jidov, şi obrezania—inimii, cu duhul nu cu scrisoarea, a căruia laudă nu e de la oameni, ce de la Dumnezău.

CAP III

Ce dară iaste cel mai mult al jidovului? Sau ce e folosul obrezaniei? Mult în tot chipul, pentru că, întîiu, că s-au crezut cuvintele lui Dumnezău. Pentru căci, de au şi necrezut oarecarii, au doară necredinţa lor credinţa lui Dumnezău va supune? Nu poate fi! Ce fie Dumnezău adevărat, şi tot omul mincinos, după cum s-au scris: „Ca să Te îndireptezi întru cuvintele Tale şi să biruieşti cînd Te vei judeca Tu”. Iară de vreame ce nedireptatea noastră pre direptatea lui Dumnezău încheagă, ce vom zice? Au nedireptu e Dumnezău cela ce aduce  urgia? Ca omul grăiescu. Să nu fie! De vreame ce cum va judeca Dumnezău lumea?  Pentru că, de adevărul lui Dumnezău întru a mea minciună au prisosit, întru mărirea Lui, ce încă şi eu ca un păcătos mă judec?  Şi nu după cum ne hulim şi după cum zic unii că noi zicem, că vom face realele, ca să vie ceale bune? Cărora judecata în judecată iaste. Ce dară? Mai nainte ne ţinem? Nu cu tot adevărul, pentru că mai nainte am vin uit pre Jidovi şi pre grecii toţi supt păcat a 6.  Precum s-au scris că:„Nu iaşii te dirept nici unul;  Nu iaste cela ce priceape, nu iaste cela ce cearcă pre Dumnezău. Toţi s-au abătut împreună, de nemică s-au făcut; nu iaste cel ce face bunătate, nu iaste pînă într-unui.  Groapă deschisă — gîtlejul lor, cu limbile lor vicleni ia; Veninul aspidelor — supt buzile lor, Cărora gura de blestem şi de amărăciune plină e; Iuţi-s  picioarele  lor  a vărsa sînge;  Zdrobire şi dosadă — întru căile lor, Şi calea păcii n-au cunoscut. Nu iaste frica lui Dumnezău înaintea ochilor lor”. Şi ştim că, cîte Leagea zice, celor den Leage grăiaşte, ca toată gura să să astupe şi supt judecată să să faca toată lumea lui Dumnezău. Pentru că, den lucrurile Legii, nu să va îndirepta tot trupul înaintea Lui, pentru că pren Leage e cunoştinţa păcatului. Iară acum, fără de Leage, direptatea Iui Dumnezău s-au arătat, marturisindu-sc de Leage şi de proroci. Iară direptatea lui Dumnezău, pren credinţa lui Iisus Hristos, — la toţi şi preste toţi ceia ce cred, pentru că nu iaste despărţire. Pentru că toţi au greşit şi să lipsescu de mărirea lui Dumnezău, Indereptîndu-se în dar cu al Lui har, pren răscumpărarea cea dentru Hristos Iisus, Pre Carele au pusu înainte Dumnezău curăţitoriu, fjren credinţă întru sîngele Lui, spre arătarea direptăţii Lui, pentru părăsirea celor mai de nainte făcute păcate,  Intru îngăduinţa 27 lui Dumnezău, cătră arătarea direptăţii Lui în vreamea de acum, ca să fie El dirept şi a înderepta pre cel den credinţa lui Iisus. Deci unde e lauda? S-au încuiat. Pren care 28 Leage? A faptelor? Ba, ce pren Leagea credinţei.  Socotim dirept aceaea cu credinţa 29 a să îndirepta omul, fără de faptele Legii. Au al jidovilor e Dumnezău numai? Şi nu şi 30 al limbilor? Ba şi al limbilor.  De vreame 31 ce unul e Dumnezău, Carele va îndirepta tăiarea împrejur den credinţă şi neobrezania pren credinţă.  Leagea dară surpăm, pren 32 credinţă? Nu poate fi, ce Leagea întărim.

CAP IV

      Deci ce vom zice pre Avraam, părintele nostru, să fie aflat trupeaşte? Pentru că, de Avraam den fapte 2 s-au îndireptat, are laudă, ce nu cătră Dumnezău. Pentru că ce zice Scriptura?:,,Şi crezu Avraam la Dumnezău, şi să socoti Lui întru direptate'*. Iară celuia ce lucrează, plata nu să socoteaşte după dar, ce după datorie; Iară celuia ce nu lucrează, ce creade spre Cela ce îndireptează pre cel necurat, socoteaşte-se credinţa lui spre direptate. In ce chip şi David zice fericirea omului căruia Dumnezău socoteaşte direptatea fără de lucruri: „Fericit cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele! Fericit bărbatul căruia nu-i va socoti Domnul păcatul!” Deci fericirea aceasta — spre obrezanie au şi spre neobrezanie? Pentru că zicem că:„S-au socotit lui Avraam credinţa spre direptate”. Cum dară s-au socotit? Intru obrezanie fiind, au întru neobrezanie? Nu în obrezanie, ce întru neobrezanie. Şi semn au luat de obrezanie, peceatea direptăţii credinţei cei dentru neobrezanie, ca să fie el părinte tuturor celor ce cred pren obrezanie, ca să să socotească şi lor direptatea, Şi părinte obrezaniei nu numai celor den 12 obrezanie, ce şi celor ce merg în urmele credinţei ceii dentru neobrezania părintelui nostru Avraam. Pentru că nu pren Leage e făgăduinţa lui Avraam, au semenţiei Iui, ca moştenitorul a fi el lumii, ce pren direptatea credinţei. Pentru că de sînt cei den Leage moşnean, deşărtatu-s-au credinţa şi s-au surpat făgăduinţa. Pentru că leagea 15 urgie lucrează, pentru că, unde nu iaste leage, nici călcare iaste. Pentru aceaea den credinţă, ca după dar, ca să fie adevărată făgăduinţa la toată semenţia, nu numai celui den Leage, ce şi celui den credinţa lui Avraam, carele iaste tată tuturor noao, După cum scris iaste că^Părinte a multe limbi am pus pre tine”, în preajma lui Dumnezău Căruia au crezut. Celui ce in viază pre morţi şi cheamă ceale ce nu sînt ca cum ar îi, Carele, afară den nădeajde, pre nădeajde au crezut, [858] ca să să facă el tată a multe limbi, după ceaea ce s-au zis: „Aşa va fi sămînţa ta”; Şi, neslăbind cu credinţa, nu ş-au socotit trupul lui adecă omorît fiind, mai de 100 de ani fiind, şi om o rid unea zgăului Sării, Iară la făgăduinţa lui Dumnezău nu s-au îndoit cu necredinţa, ce s-au întărit cu credinţa, dînd mărire lui Dumnezău Şiadeve-rindu-se că, ce au făgăduit, puteamic iaste a şi face;pentru aceaea s-au şi socotit lui în direptate. Şî nu s-au scris pentru el numai, că s-au socotit lui, ce şi pentru noi, la carii iaste a să socoti, celor ce cred în Cel ce au Învis, în Iisus Domnul nostru, den morţi, Carele S-au vîndut pentru greşeai ele noastre
şi S-au sculat pentru Indireptarea noastră.

CAP V

Indireptîndu-ne dirept aceaea den credinţă, pace avem cătră Dumnezău, pren Domnul nostru Iisus Hristos, Pren Carele şi apropiare am avut cu credinţa la darul acesta, dentru care st amu şi ne lăudăm spre nădeajdea măririi lui Dumnezău. Şi nu numai, ce ne şi lăudăm întru necazuri, ştiind că necazul îngădumţă face.  Iară îngăduinţa ispită, iară ispita nădeajde. Iară nădeajdea nu ruşinează, căci dragostea lui Dumnezău s-au vărsat în inimile noastre, pren Duhul  Sfînt, Cela ce s-au dat noao. Pentru ci încă Hristos, fiind noi slabi, după vreame,  pentru cei necuraţi au murit. Că abia pentru cel dirept neştine va muri, că pentru cel bun doară neştine cutează şi a muri.  Şi întăreaşte Dumnezău dragostea Lui la noi, căci, încă păcătoşi fiina noi, Hristos
[9] pentru noi au murit. Cu mult dară mai vîrtos îndireptîndu-ne acum cu sîngele Lui, mîntui-ne-vom pren El den urgie. Pentru că, de vreame ce, vrăjmaşi fiina, ne-am împăcat cu Dumnezău,pren moartea Fiiului Lui, cu mult mai vîrtos împăcîndu-ne, ne vom mîntui întru viaţa Lui; Şi nu numai, ce şi lăudîndu-ne întru Dumnezău, pren Domnul nostru Iisus Hristos, pren Carele acum împăcăciunea am luat. Pentru aceaea, în ce chip prentr-un om păcatul în lume au întrat, şi pren păcat moartea, şi aşa la toţi oamenii moartea au trecut, spre carea toţi au greşit. Pentru că, pînă la Leage, păcatul era în lume, iară păcatul nu să socoteaşte, nefiind leage. Ce au împărăţit moartea de la Adam pînă Ia Moisi şi spre ceia ce n-au greşit, spre asămănarea greşalii lui Adam, carele iaste pildă Celui viitoriu. Ce nu după cum e greşală, aşa fi darul, pentru că, de vreame ce cu a unuia greşală cei mulţi au murit, cu mult mai vîrtos harul Iui Dumnezău şi darul întru harul cel al Unuia  om Iisus Hristos la cei mulţi au prisosit. Şi nu după cum pren unul greşind [e] darul. pentru că judecata e dentru unul spre osin -dă, iară darul den multe greşale spre în direp-tare.  Pentru ci, de vreame ce, cu a unuia 17 greşală, moartea au împărăţit pren unul, cu mult mai vîrtos ceia ce.prisoseala darului şi harului direptăţii Iuînd,ln viaţă vor împăraţi pren Unul Iisus Hristos.  Deci dară, 18 cum iaste prentr-un păcat la toţi oamenii spre osîndă, aşa şi prentr-o în dirept are la toţi  oamenii  spre  Indireptarea vieţii. Pentru că, în ce chip pren neascultarea unui 19 om păcătoşi să făcură cei mulţi, aşa şi pren ascultarea unuia direpţi si vor aleage cei mulţi.  Iară Leagea au întrat ca să 20 înmulţească greşală; iară unde au înmulţit păcatul, au prea prisosit darul,  Ca, în ce 21 chip au împărăţit păcatul în moarte, aşa şi darul va împăraţi pren direptate în viaţa veacinică pren Iisus Hristos, Domnul nostru.

CAP VI

      Ce vom zice dară? Si rămînem în păcat, ca darul să să înmulţească? Nu poate fi.  Cărei ara murit cu 2 păcatul cum încă vom mai trăi întru el?  Au nu cunoaşteţi că, 3 dţi ne-am botezat în Hristos Iisus, în moartea Lui ne-am botezat?  împreună ne-am 4 Îngropat cu El pren botezu la moarte, ca, în ce chip au învis Hristos den morţi, pren mărirea Tatălui, aşa şi noi întru noirc de viaţă vom umbla.  Pentru că, de vreame 5 ce împreună odrăsliţi ne-am făcut cu asămănarea morţii Lui, ce şi ai învierii vom fi. Aceasta ştiind, că cel vechi al nostru om să 6 răstigni împreună [cu El], ca să să surpe trupul păcatului, ca si nu mai slujim noi picatului.  Pentru ci Cela ce au murit îndireptatu-S-au de cătră picat.  lari de am murit împreună cu Hristos, ere adera că vom şi trăi împreună cu El,  Ştiind că Hristos, înviind den morţi, nu mai moare. Moartea pre El nu mai stipîneaşte. Căci care au murit, cu păcatul au murit odată, iară care trăiaşte, trăiaşte în Dumnezău. Aşa şi voi, vă socotiţi pre voi morţi a fi cu păcatul, iară vii cu Dumnezău,tn Hristos lisus. Domnul nostru.  Deci si nu împăriţească păcatul întru cel pamintesc al vostru trup, ca să asculte ei întru pohtele lui, Nid apropiaţi mădulările voastrcjcajarraele 13 nedireptăţii la păcat, ce apropiaţi pre voi la Dumnezău, ca dentru morţi — vii, şi mădulările voastre—armă direptăţii lui Dumnezău. Pentru că păcatul pre voi nu va stăpîni, că nu sînteţi supt leage, ce supt daru. Ce dară? Să păcătuim, căci nu sîntem supt leage, ce supt dar? Nu poate ii. Nu ştiţi că la care puneţi prc voi robi spre ascultare, robi sînteţi căruia ascultaţi, au picatului spre moarte, au ascultării spre direptate?  Iară har fie lui Dumnezău, căci [859] eraţi robi păcatului, si aţi ascultat de la inimă la carele v-aţi dat pildă de învăţătură. Iară mmtuindu-vă de păcat, v-aţi robit cu direptatea. Omeneaste zic, pentru slăbiciunea trupului vostru, pentru că, în ce chip aţi apropiat măduiarile voastre robi necură-ţiei şi fărădelegii la fărădeleage, aşa acum puneţi măduiarile voastre robi direptăţii pre sfinţenie.  Căci cînd eraţi robi păcatului, slobozi eraţi cu direptatea. Deci ce roadă aveaţi atuncea, de cărei acum vă ruşinaţi? Pentru că săvîrşitul acelora moarte e. Iară acum,mîntuindu-vă de păcat şi robindu-vă Iui Dumnezău, aveţi roadă voastră spre sfinţire,  iară  sfîrşitul  viaţă veacinică. Pentru că negoaţele păcatului moarte e, iară harul lui Dumnezău viaţă veacinică în
Hristos Iisus, Domnul nostru.

CAP VII

Au nu ştiţ, fraţilor,— pentru că la ceia ce ştiu Leagea grăiesc —, căci Leagea biruiaşte omul, în cîtă vreame trăiaşte? Pentru că muiarea măritată cu bărbatul cel viu legată e cu leagea, iară de va muri bărbatul,  surpatu-s-au de la leagea bărbatului. Deci dară, viu fiind bărbatul, preacurvă va fi de se va face Ia alt bărbat, iară de va muri bărbatul, slobodă iaste despre leage ca să nu fie ea preacurvă, făcîndu-se la alt bărbat.  Deci, fraţii miei, şi voi v-aţ omorit cu Leagea pren trupul Iui Hristos, ca să vă faceţ şi voi cu altul, cu Cela ce den morţi au învis, ca  roadă să aducem Iui Dumnezău. Căci cînd eram în trup, patimile păcatelor, ceale ce sînt pren Leage, să lucra întru măduiarile  noastre, ca să aducă rod morţii. Iară acum ne-am surpat den Leage, murind întru carea ne ţineam, cît a lucra noi întru înnoirea  Duhului, nu întru vechitura scrisorii. Ce dară vom zice? Leagea e păcatul? Să nu fie. Ce păcatul nu l-am cunoscut, fără numai pren Leage; pentru că şi pohta n-aş şti, de  nu Leagea ar zice:„Să nu pohteşti!” Şi pricină luînd păcatul pren poruncă, au lucrat întru mine toată pohta, pentru că fără  de leage păcatul e mort. Iară eu trăiam fără de leage odinioară, iară venind porunca, păcatul au învis. Iară eu am murit! Şi să află mie porunca cea spre viaţă — aceasta spre moarte. Pentru că păcatul, îndemnare luînd pren poruncă, m-au înşălat şi pren ea au omorit. Deci Leagea sfintă e şi porunca sfintă, şi direapta, şi bună. Cel bun dar mie mi s-au tăcut moarte? Să nu fie. Ce păcatul, ca să să arate păcat, pren cel bun mie lucrind moarte, ca să să facă de prisosit păcătuit păcatul, pren poruncă. Pentru că ştim că Leagea duhovnicească iaste, iară eu trupesc sînt, vîndut supt păcat.  Pentru că 15 ce lucrez nu ştiu, că nu care voiu aceasta fac, ce care urăsc aceasta fac  Iară de fac 16 aceasta care nu voiu,împreună zic cu Leagea că e bună.  Iară acum nu mai lucrez eu 17 aceasta, ce păcatul cel ce lăcuiaşte în mine. Pentru că ştiu că nu lăcuiaşte în mine, adecă 18 în trupul mieu bun, pentru că a vrea află-să la rnine, iară a lucra binele nu aflu.  Pentru 19 că nu binele care voiu fac, ce răul care nu voiu acesta fac.  Iară de vreame ce cel ce 20 nu voiu eu acesta fac, nu mai fac eu pre el, ce păcatul cel ce lăcuiaşte în mine.  Aflu 21 dară leagea celui ce va mie să fac binele, căci mie răul aproape să află.  Pentru că 22 împreună mă veselesc cu leagea lui Dumnezău, după cel den lăuntru om.  Iară văz 23 altă leage întru măduiarile meale, oştind împotriva legii gîridului mieu şi robindu-mă cu leagea păcatului, ceaea ce iaste în măduiarile meale.  Dosăditul eu om! Cine mă 24 va  mîntui  den  trupul  morţii aceştiia? Mul ţă mese lui Dumnezău,pren Iisus Hristos, 25 Domnului nostru! Deci dară, e î singur cu gîndul slujăsc legii lui Dumnezău, iară cu trupul legii păcatului.

CAP VIII

      Nemică dară acum osîndă celor ce în Hristos Iisus nu trupeaşte umblă, ce duhovniceaşte. Pentru că leagea duhului vieţii întru Hristos Iisus mîntuitu-m-au de legea păcatului şi a morţii, Pentru că cel neputin-dos al legii, întru carea slăbiia pren trup, Dumnezău pre Fiiul Său trimiţînd, întru asămănare de trup de păcat, şi, pentru păcat, osîndi păcatul cu trupul, Ca îndirep-tarea Legii să să plinească întru noi, ceia ce nu trupeaşte umblă, ce duhovniceaşte. Pentru că cei ce sînt trupeaşte, cealea ale trupului gînd eseu, iară cei ai Duhului, ale Duhului. Pentru că gîndul trupului moartea e, iară gîndul Duhului viaţă şi pace; Pentru că gîndul trupului vrajbă e Ia Dumnezău, pentru că legii Iui Dumnezău nu să supune, că nici poate. Şi cei ce sînt în trup lui Dumnezău a plăcea nu pot. Iară voi nu sînteţi în trup, ce întru Duh, de Duhul lui Dumnezău lăcuiaşte întru voi;şi de n-are neştine Duhul Iui Hristos, acesta nu iaste al Lui. Iară de e Hristos întru voi, trupul e mort pentru păcat, iară Duhul e viaţă pentru direptate. Iară de Duhul Celuia ce au învis pre Iisus den morţi lăcuiaşte Întru voi, Cela ce au învis pre Hristos den morţi învia-va şi ceale păminteşti trupurile voastre, pentru cela ce lăcuiaşte al Lui Duh întru voi. Deci poate fi, fraţilor, datori sîntem nu cu trupul trupeaşte a trăi. Pentru că, de trupeaşte trăiţi, veţi să murit, iară de cu Duhul lucrurile trupului omorîţi, [860] trăi-veţi. Căci dţi cu Duhul lui Dumnezău să poartă, acestea sînt fiii lui Dumnezău. Pentru că n-aţi luat duh de robie iarăş spre frică, ce aţi luat Duh de punere-de-fii, întru carele strigăm: Awa! Tatăl! Duhul acesta mărturiseaşte împreună cu duhul nostru că sîntem fii lui Dumnezău. Iară de sîntem fii, şi moşmnitori,moşninitori lui Dumnezău, şi împreună-moşninitori lui Hristos, de vreame ce pătimim împreună, ca împreună să ne mărim. Pentru că socotesc că nu-s vreadnice patemile vremii de acum cătră cea viitoare mărire, să să descopere cătră noi. Pentru că nădeajdea zidirii, descoperirea fiilor Iui Dumnezău aşteaptă. Că deşertădunii zidirea s-au supus, nu de bună voie, ce pentru cela ce au supus, pre nădeajde, Căci şi aceasta zidire mîntui-se-va de la robia stricăciunii, la volnicia măririi fiilor lui Dumnezău. Pentru că ştim că toată zidirea împreună suspină şi împreună să chinui aşte pînă acum. Şi nu numai, ce şi noi, începătura Duhului avînd, şi noi sînguri întru noi suspinăm, puneri-de-fii aşteptînd, mîntuirea trupului nostru. Pentru că, cu nădeajdea ne-am mîntuit, iară nădeajdea ce să veade nu iaste nădeajdea; pentru că, ce veade neştine, ce şi nădeajduiaşte? Iară de nu carea vedem nădejduim,  pren  îngăduinţă aşteptăm. Aşijderea şi Duhul împreună-ajutoreaşte slăbiciunilor noastre, pentru că ce ne vom ruga, după cum să cade, nu ştim, ce Duhul acesta roagă-Se pentru noi, cu suspinuri negrăite. Iară Cela ce cercetează inemile ştie ce e gîndul Duhului, căci dumnezeiaşte să roagă pentru svinţi. Şi ştim că celora ce iubesc pre Dumnezău toate Impreună-lu-crează spre bine,celor ce după puneri-înainte chemaţi sînt. Pentru că pre carii au cunoscut mai nainte, au şi rinduit mai nainte tocma la faţă chipului Fiiului Lui, ca să fie El dentîiu născut întru mulţi fraţi. Şi pre carii au rinduit mai nainte, pre acestea au şi chemat, şi pre carii au chemat, pre acestea au şi îndireptat, şi pre carii au îndireptat, pre acestea au şi mărit. Ce vom zice dară cătră aceastea? De e Dumnezău pentru noi, cine e împotriva noastră? Carele pre al Său Fiiu n-au cruţat, ce pentru noi toţi au dat pre Dînsul, cum nu şi,împreună cu El, toate noao ne va dărui? Cine va pîrî asupra aleşilor lui Dumnezău? Dumnezău e Cel ce îndireptează. Cine eCelceosîndeaşte? Hristos, Cel ce au murit şi mai vîrtos Carele S-au şi sculat. Carele şi iaste în direapta lui Dumnezău, Carele Să şi roagă pentru noi. Cine pre noi ne va despărţi de dragostea lui Hristos? Necaz, au st”iînsoare . au gonire, au foamete, au golătatea, au primejdie, au sabie?  După cum
scris iaste căci “Pentru Tine omorîmu-ne toată ziua, făcutu-ne-am ca oile jungherii”, Ce întru aceastea toate preabiruim, pren 37 Cela ce au iubit pre noi.  Pentru că adeverit sînt că nici moarte, nid viaţă, nici îngerii, nici începăturile, nid puterile, nici ceale ce sînt, nid ceale viitoare.  Nici înălţime, 39 nici adîndme, nid altă oarecare zidire va
(iuţea pre noi să ne osebească de dragostea ui Dumnezău cea ce e în Hristos Iisus, Domnul nostru.

CAP IX

      Adevărat zic în Hristos, nu bîrfesc, 1 împreună mart uri sindu-rni ştiinţa mea întru Duhul Sfînt,  Căci 2 întristare mie mare,şi neîncetată dureare inimii meale,  Că mă 3 rugam eu singur anathema să fie de la Hristos, pentru fraţii miei, care-m sînt rudenii după trup,  Carii sînt israilteani, 4 [ale] cărora [sîntjpunerea-de-fii, şi mărirea, şi făgăduinţile, şi rînduială legii, şi slujba, şi făgăduinţele,  [Ai] cărora sînt părinţii 5 şi den cărei iaste Hristos trupeaşte. Cela ce iaste preste toţi Dumnezău, binecuvîntat în vead, amin!  Şi nu poate fi, căci au scăzut cuvîntul lui Dumnezău, pentru că nu toţi cei din Israil aceştea-s Israil;  Nid 7 căci sînt sămînţa lui Avraam, toţi sînt fii, ce „întru Isaac chema-să-va ţie semenţie”, Adecă nu fiii trupului,aceştea-s fii Iui Dumnăzău, ce fiii făgăduinţii socotescu-se Entru semenţie.  Pentru că al făgăduinţii e cuvîntul acesta:„După vreamea aceasta voiu veni şi va fi la Sara fiiu”.  Şi nu numai, ce şi Reveca dentr-unul aşternut avînd lui Isaac, părintelui nostru.  Pentru că, încă nenăscînd, nici făcînd cevaş bun sau rău, ca cea după aleagcrea lui Dumnezău punere -înainte să rămîie, nu den fapte, cc den Cel ce cheamă,  Grăitu-s-au ei că „cel mai mare va sluji celui mai mic**.  Cum iaste scris:„Pre Iacov am îndrăgit, iară pre Isaf am urît”.  Deci ce vom zice? Au strîmbătate e Ia Dumnezău? Să nu se afle! Pentru că lui Moisi zice:„Milui-voiu pre carele voi milui şi Mă voiu îndura de carele Mă voiu îndura”.  Deci poate fi că nici celuia ce va, nici celuia ce aleargă, ce celuia ce miluiaşte Dumnezău.  Pentru că zice Scriptura 17 lui Faraon că „Spre ace as t aş am ridicat pre tine, ca să arăt intru tine putearea Mea şi ca să să vestească numele Mieu întru tot pămîntul”.  Poate fi dară că, pre carele 18 va, miluiaşte, iară pre carele va, împie-treaşte.  Zice-m-vei pentru aceaea mie: 19 Ce dară mai defăima? Pentru că Ia voia Lui cine stă împotrivă?  Insă dirept 20 aceaea, o, omule, tu cine eşti, cela ce răspunzi lui Dumnezău? Au grai-va zidirea Celui ce au zidit: Ce m-ai făcut aşa?  Au 21 n-are puteare olariul pre lut, dentru aceaeaş sfărîma tură a face cel ce e de dnste vas [861] şi cel de necinste? Iară de vreame ce, vrînd Dumnezău să arate urgia şi să să co-noască putinţa Lui, au adus cu multă îndelungare a mîniei vase de urgie întărite spre peire Şi, ca să arate avuţia mărirei Lui, preste vase de milă, carele au gătit mai înainte spre mărire, Pre carii au şi chemat pre noi, nu numai dentru jidovi, ce şi dentru limbi. După cura şi la Iosie zice: „Chema-voiu pre cel ce nu e norodul Mieu, norodul Mieu, şi pe cea neîndrăgită îndrăgită;  Şi va fi în locul unde s-au grăit lor:
Nu norodul Mieu — voi!', acolo să vor chema 'Fiii Iui Dumnezău Celui viu*”. Iară Isaia strigă pentru Israil:„De va fi numărul fiilor Iui Israil ca năsipul mării, rămăşiţa să va mîntui. Pentru că, cuvînt săvîrşind şi scurtînd, întru direptate, că cuvînt scurtat va face Domnul pre pămînt”. Şi după cum au grăit mai nainte Isaia:.,I)c nu Domnul Savaoth au lăsat noao sămînţă, ca Sodomul ne-am fî făcut şi ca Gomorul ne-am fi sămănat”. Ce dară vom zice? Că limbile cealea ce nu gonesc direptatea au apucat direptatea, iară direptatea-cea den credinţă. Iară Israil, gonind leagea direptăţii, la leagea direptăţii n-au sosit. Pentru ce? Căci nu den credinţă, ce ca den faptele Legii; pentru că s-au poticnit la piatra pouenirei, După cum iaste scris: „Iată, puiu în Sion piatră de poticnire şi piatră de zminteală; şi tot cela ce va creade
preste ea nu se va ruşina”.

CAP X

Fraţilor, bunăvrearea inimii meale şi ruga cea cătră Dumnezău, preste Israil, iaste spre mîntuire. Pentru că mărturisesc lor că rivnire a Iui Dumnezău au, ce nu după cuno-3 ştinţă. Pentru că, neştiind a lui Dumnezău direptate şi a lor direptate cercînd să o întărească, la direptatea lui Dumnezău nu s-au supus. Pentru că săvîrşirea Legii Hristos e, Ia direptate, la tot cela ce creade. Pentru că Moisi scrie direptatea cea den leaşe, că:„Omul cela ce va face pre eale trăi-va întru eale”. Iară cea den credinţă direptate aşa zice: „ Să nu zid întru inima ta: Cine se va sui în ceriu?”, adecă pre Hristos  să-l pogoară. Sau:„Cinesăvapogorîîncel fără de fund?”, adecă pre Hristos să-l suie.  Dară ce zice [Scriptura] ? „Aproape ţi-e graiul. Ia ruga Uşi în inima ta”,—adecă graiul  credinţei, carele mărturisim. Că de vei mărturisi întru gura ta pre Domnul Iisus şi vei creade întru inima ta că Dumnezău pre El L-au învis den morţi, mîntui-te-vei. Pentru că, cu inima să creade în direptate, iară cu gura să mărturiseaşte spre mîntuire. Pentru că aşa zice Scriptura: „Tot cela ce creade întru El nu se va ruşina”. Pentru că nu iaste osebire jidovului şi elinului, pentru că Acestaş Domnul tuturor, bogat fiind
la to ţi ceia ce-L cheamă pre El.  Pentru că: 13 „Tot ori care le va chema numele Domnului mîntui-se-va”.  Cum dară vor chema la 14 Carele n-au crezut? Şi cum vor creade, pre Carele n-au auzit? Şi cum vor auzi fără de propoveduitoriu?  Şi cum vorpropovedui, 15 de nu se vor trimite? După cum s-au scris: „Cltu-s de frumoase picioarele celor ce binevestesc pacea, celor ce binevestesc bunătăţile!”  Ce nu toţi au ascultat Evanghelia, pentru că Isaia zice:„Doamne, cine au crezut auzului nostru?”  Deci credinţa 17 e den auz, iară auzul pren graiul lui Dumnezeu.  Ce zic: Nu cumva n-au auzit? Insă 18 dirept aceaea:„tn tot pămîntul au ieşit răspunsul lor şi la marginile lumii graiurile lor”. Ce zicu: Cîndai n-au cunoscut Israil? întîiu Moisi zice:.,Eu voiu rîvni pre voi nu spre limbi, spre limbă fără înţeleagere voiu urgisi pre voi”.  Iară Isaia îndrăzneaşte şi zice: 19 „Aflaiu-Mă celora ce pre Mine nu cearcă, arătatu-M-am celora ce pre Mine nu întreabă”.  Iară cătră Israil zise:„Toată 20 ziua am întinsu mînile Meale cătră norod neascultătoriu şi pridtoriu”.

CAP XI

      Zicu dirept ceea: „Au doară au fm-pinsu Dumnezău norodul Lui?41 Să nu Gel Pentru că şi eu israil-teanu sînt, den sămînţă lui Avraam, den fealiul lui Veniamin. N-au 2 lepădat Dumnezău pre norodul Lui, pre carele mai nainte au ştiut. Au nu ştiţi la Ilie ce zice Scriptura? Cum să roagă lui Dumnezău asupra lui Israil, zicînd:  „Doamne, 3
?rc proorocii Tăi au omorit şi jirtăvnicile ale le-au săpat şi eu am rămas singur şi cearcă sufletul mieu14. Ce ce zice Iui răspunsul? „Lăsatu-Mi-am Mie 7000 de bărbaţi carii n-au plecat gcnuchiul la Vaal”  Aşa dară şi întru aceasta vreame lăsare după 5 aleage rea darului s-au făcut. Iară de e den 6 dar, nu mai iaste den fapte, de vreame ce darul nu să mai face dar; iară de e den lucruri, nu mai iaste dar, de vreame ce hierul nu mai iaste lucru. Ce e dară? Care 7 cearcă Israil, aceasta n-au nemerit, iară aleage rea au nemerit, iară ceialalţi s-au împietrit. Precum iaste scris: „Dat-au lor Dumnezău duh de umilinţă  ochi ca să nu vază şi urechi ca să nu auză, pînă în ziua de astăzi”. Şi David zice:„Facă-să masa lor în laţuf şi în vînat, şi în sminteală, şi spre răsplătire lor! întunece-se ochii lor ca să nu vază şî umărul lor pururea îl înduplecă!** Zicu dară: Cîndai n-au greşit ca să cază? Să nu fie! Ce cu a lor greşală mîntuirea e la limbi, ca să rîvnească pre ei. Iară de e greşală lor avuţia lumii şi biruinţa lor avuţia limbilor, cu cît mai mult plinirea lor! Pentru că voao zic, limbilor:
Inirucît sînt eu al limbilor apostol, slujba mea mărescu.  Ca cîndai voiu rîvni [862] al mieu trup si voiu mîntui pre vreunii dentru ei. Pentru că, de e lepădarea lor împăcarea lumii, ce e luarea alta, fără numai viaţa den morţi? Iară de e începătura sfintă, şi amestecătura; şi de e rădăcina sfintă, şi ramurile. Iară de s-au şi frînt oarecare den ramuri, iară tu, măslin sălbatec fiind, te-ai alcătuit întru ei şi împreună păr-taşu rădăcinii şi grăsimei măslinului te-ai făcut, Nu te lăuda asupra ramurilor; iară de te lauzi, nu tu rădăcina porţi, ce rădăcina pre tine.  Zice-vei dirept aceaea: Frîntu-s-au ramurile, ca eu să mă alcătuiesc. Bine! Cu necredinţa s-au frînt, iară tu cu credinţa ai stătut. Nu gîndi sus, ce te teame; Pentru că, de vreame ce Dumnezău ceale den fire stîlpări n-au cruţat, cîndai nici pre tine va cruţa. Caută dară bunătatea şi năsilni-cia lui Dumnezău: preste ceia ce au căzut, năsilnicie, iară preste tine bunătate, de vei rămînea pre bunătate, de vreame, ce [altfel] şi tu te vei tăia, Şi aceia, de nu vor rămînea la necredinţă, altui-să-vor, pentru că puteamic iaste Dumnezău iarăş să-i alin iască pre ei. Pentru că, de vreame ce tu den cel după fire sălbatec măslin te-ai tăiat şi afară den fire te-ai altuit mas Un bun, cu cît mai vîrtos acestea, ce-s după fire, să vor altui la al lor măslin. Pentru că nu voiu ca să nu ştiţi voi, fraţilor, taina aceasta, ca să nu fiţi la înşivă înţelepţi, căci împietrire de o parte la Israil s-au făcut, pînă unde plinirea limbilor va întră. Şi aşa tot Israilul să va mîntui, precum s-au scris: „Veni-va den Sion Cela ce izbăveaşte şi va înturna necurăţiile de la Iacov. Şi aceasta e lor cea de Ia Mine făgăduinţă, cînd voiu lua păcatele lor”. Insă după Evanghelie vrăjmaş[i] pentru voi, iară după aleagere iubiţi, pentru părinţi.  Pentru că necăite-s darurile şi chemarea lui Dumnezău. Pentru că, în ce chip şi voi odinioară n-aţi ascultat pre Dumnezău, iară acum v-aţi miluit cufa] acestora neascultare. Aşa şi acestea acum au neascultat, la mila voastră, ca şi ei să să miluiască. Pentru că împreună închise Dumnezău pre toţi spre neascultare, ca pre toţi să miluiască. O, adîncime de bogăţie, şi de înţelepciune, şi de înţeleagerea lui Dumnezăul Cîtu-s de necercetate judecăţile Lui şi neurmate căile Lui. Pentru că cine au cunoscut gîndul Domnului? Sau cine
sveatnic Lui s-au făcut? Au cine au dat înaintea Lui şi să va răsplăti Lui? Căci dentru EI, şi pren El, şi la El sînt toate. Lui mărirea în veaci. Amin!

CAP XII

      Rog dirept aceaea pre voi, fraţilor, 1 pren îndurările lui Dumnezău, să puneţi trupurile voastre jîrtvă vie, svîntă, bine-plăcută lui Dumnezău, cea cuvîntătoare slujba voastră Şi nu vă închipuiţi cu veacul acesta, ce vă 2 premeniţi chipul cu înnoirea minţii voastre, ca să ispitiţi voi ce iaste voia lui Dumnezău cea bună, şi bine-plăcută, şi deplin. Pentru 3 că zic, pren darul ce mie mi s-au dat, la tot cela ce iaste între voi, să nu gîndească mai sus, mai mult decît i să cade să gîndească, ce să gîndească ca să-ş ţie întreg gîndul, la fieştecarele după cum Dumnezău au împărţit măsură credinţei. Pentru că, în ce 4 chip într-un trup mădulări multe avem, iară mădulările toate nu acelaş fapt au. Aşa cei mulţi un trup sîntem Intru Hristos, iară cîte unul, unul altuia mădulare. Şi avînd daruri, după darul ce s-au dat noao în multe fealiuri, ori prorocie, după asămănarea ere dinţii, Ori slujbă, întru slujbă, ori cela ce învaţă,întru dăscălie, Ori cela ce să roagă. Ia rugă, cela ce dă, întru prostime, cela ce ispravnic iaste, cu sîrgui al ă, cela ce miluiaşte, cu blîndeaţel Dragostea—nefăţarnică, urînd răul, lipindu*vă la bine. Că iubirea frăţiei, unul la alalt —iubi-toriu; cu cinstea, unul pre altul—mai nainte povăţînd. Cu sîrguiala nu leaneş, cu duhul fierbi nd, vremii slujind; Cu nădeajdea bucurîndu-vă,la necaz răbdînd, la rugăciune îngăduind, La trebile sfinţilor părtaş [ij fiind, iubirea de striini gonind. Binecuvîntaţi pre ceia ce gonesc pre voi, blagosloviţi şi nu-i osîhdiţi. Să vă bucuraţi cu cei ce să bucură şi să plîngeţi cu ceia ce plîng. Una unul altuia gîndind, nu 16 ceale înalte gîndind, ce cu ceale smerite împreună luîndu-vă; şi [nu] vă faceţi înţelepţi la înşivă. N im unui rău pentru rău 17 dînd, socotind mai nainte [cele]bune înaintea tuturor oamenilor. De e cu putinţă, 18 cea dentru voi, cu toţi oamenii avînd pace. Nu pre voi să vă izbîndiţi, iubiţilor, ce daţi 19 loc urnei, pentru că scris iaste:,, A Mea e izbînda, Eu voiu răsplăti,zice Domnul”. Deci 20 de va fi flămînd vrăjmaşul tău, hrăneaşte pre el, de e setos, adapă-l pre el, pentru că, aceasta făcînd, cărbuni de foc vei grămădi preste capul lui. Nu te birui de cel rău, 21 ce biruiaşte cu binele pre rău.

CAP XIII

Tot sufletul Ia biruinţele ce-s mai presus să să supuie, pentru că nu iaste biruinţă, fără numai de la Dumnezău, iară cealea ce sînt biruinţe, de Dum-rinduite sînt.  Deci cela ce să [863] împonceşază biruinţii, la a lui Dumnezău poruncă stă Împotrivă, iară ceia ce stau  împotrivă, lor judecată-ş vor lua- Pentru că boiarii nu sînt frică lucrurilor bune, ce celor reale.. Şi vei să nu te temi de biruinţă? Binele fă şi vei avea laudă dentru ea.  Pentru că sluga lui Dumnezău iaste ţie spre bine; iară de vei face răul, teame-te, pentru că nu în zadar sabia poartă, pentru că slugă lui Dumnezău iaste, izbînditoriu spre urgie  celuia ce face răul.  Pentru aceaea trebuie să să supuie, nu numai pentru urgie, ce şî  pentru ştiinţă. Pentru aceaea dară şi biruri plătiţi, pentru că posluşnici lui Dumnezău sînt spre aceasta, aceasta aşteptînd.  Daţi dară la toţi datoriile: celui cu birul, birul; celui cu dajdea, dajdea; celui cu frică,  frica; celui cu cinstea, cinstea. Nemănui nemică să nu fiţ datori, fără numai a iubi unul pre altul, pentru că cela ce iubeaşte  pre altul leagea au plinit. Pentru că ceaea ce zice: Nu preacurvi, nu omori, nu fura, nu mărturisi minciuni, nu pohti şi oricare altă poruncă,întru acest cuvînt să adună, întru: Să iubeşti pre aproapele tău, ca pre tine.  Dragostea aproapelui rău nu face, plinirea dară a Legii dragostea e. Şi aceasta ştiind vreamea, că vreame e acum noi den somn să ne sculăm, pentru că acum mai aproape e de noi mîntuirea, decît cînd ara crezut. Noaptea au plecat înainte, iară ziua s-au apropiat. Să lepădăm dară lucrurile întunearecului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminei. Ca ziua, cu cuviinţă să umblăm, nu cu ospeaţe şi beţii, nu cu călcări şi necuraţii, nu cu price şi cu rivnire, ce îmbrăcaţi-vă pren Domnul Iisus Hristos
şi a trupului socoteală nu faceţi la pohte.

CAP XIV

Iară pre cela ce boleaşte la credinţă îl luat, nu întru cercetări de cugete. Că unul creade să mănînce toate, iară cela ce e slab legumi mănîncă. Cela ce mănîncă^pre cela ce nu mănîncă să nu-l defaime; şi cela ce nu mănîncă, pre cela ce mănîncă să nu-I judece, pentru  că Dumnezău pre el I-au luat. Iu cine eşti, cel cejudeci pre slugă streină? La domnul său stă au cade. Iară va sta, pentru că tare iaste Dumnezău să-l întărească pre el.  Unul judecă den zi în zi, iară altul judecă preste toată ziua; şi fieştecarele întru a sa  minte să să ade vere aze. Cela ce gîndeaşte ziua, la Domnul gîndeaşte;şi cela ce nu gîndeaşte ziua, la Domnul nu gîndeaşte. Şi cela ce mănîncă, Domnului mănîncă, pentru că mulţămeaşte lui Dumnezău; şi cela ce nu mănîncă. Domnului nu mănîncă, şi mulţămeaşte lui Dumnezău. Pentru * că rumeni dentru noi luiş trăiaşte şi nimeni  luiş moare. Pentru că, de vom şi
trăi. Domnului trăim, şi de vom muri. Domnului murim. Deci, ori trăim, ori murim, ai Domnului sîntem.  Că spre aceasta 9 Hristos şi au murit, şi au învis, şi au de iznoa-vă trăit, ca morţilor şi viilor să domnească. Dară tu, ce judeci pre fratele tău? Au şi tu, 10 ce defaimi pre fratele tău? Pentru că toţi vom sta de faţă la divanul lui Hristos. Pentru că scris e:„Viu[sînt3Eu, zice Domnul, că Mie se va pleca tot genuchiul şi toată limba se va mărturisi lui Dumnezău”. Deci dară, fieştecarele dentru noi pentru 12 dînsul samă va da lui Dumnezău.  Deci să ÎS nu mai judecăm unul pre alt, ce aceasta să judecaţi mai mult, ca să nu să puie piadecă fratelui au sminteală.  Ştiu şi adeverit 14 sînt în Domnul Iisus, că nemică nu e spurcat pren el, fără numai la cela ce socoteaşte a fi ceva spurcat, aceluia e spurcat.  Iară 15 de să mîhneaşte pentru mîncare fratele tău, nu umbli decii după dragoste; nu cu mîn-carea ta pre acela piarde, pentru carele Hristos au murit.  Să nu se nulească dară 16 binele vostru.  Pentru că nu iaste împărăţia lui Dumnezău mîncare sau băutură, ce direptate şi pace, şi bucurie fetru Duhul Svînt.  Pentru că cela ce întiu aceastea 18 slujaşte lui Hristos, bine c plăcut lui Dumnezău şi ispitit la oameni.  Deci să gonim 19 ale păcii şi ceale ale întemeiarii unuia cătră altul.  Nu pentru mîncare strica lucrul lui 20 Dumnezăul Toate-s curate, ce rău e omului celuia ce pren poticneală mănîncă.  Bine 21 e a nu mînca came, nici a bea vin, nici întru care fratele tău să impiadecă, au să sminteaşte, au slăbeaşteQn credinţă].  Tu eredinţa ai? Asupra ta să aibi înaintea lui Dumnezău. Fericit cela ce nu judecă pre sine întru carea ispiteaşte!  Iară cela ce să 23 cercetează, de va mînca, osîndeaşte-se, căci nu e den credinţă; şi tot ce nu e den credinţă păcat iaste.

CAP XV
      Şi datori sîntem noi,cei tari,slăbiciunile celor neputincioşi a le purta şl nu noao să ne plăcem.  Pentru 2 că fieştecarele dentru noi aproapelui său să placă spre bine, cătră zidire.  Pentru că şi Hristos nu Lui Ş-au 3 plăcut, ce, dupăcumu e scris:„Ocărilecelor ce ocărăsc pre Tine, căzut-au preste Mine*'. Pentru că, cîte s-au scris mai înainte la a 4 noastră învăţătură, s-au scris mai nainte, ca pren răbdare şi pren mîngîiarea Scripturilor nădeajdea să o avem.  Iară Dumnezăul 5 îngăduinţii şi al mîngîierii să dea voao una să gîndiţi între voi, după Hristos Iisus, Ca toţi odată cu o gură să mărit pre Dumnezău şi Părintele Domnului nostru Iisus Hristos.  Pentru aceaea luaţi unul pre altul, 7 cum şi Hristos au luat pre noi, întru mărirea lui Dumnezău.  Şi zicu pre Iisus Hristos posluşnic [864] si Să fie făcut obrezaniei, pentru adevărul lui Dumnezău, ca să adevereaze 9 făgăduinţile părinţilor, Iară limbile, pentru milă, să mărească pre Dumnezău, cum iaste scris: „Pentru aceaea mărturisi-mă-voiu Ţie întru limbi ai numele Tău voiu dnta”.  Şi iarăş zice:„VeseHţi-vă, limbi, cu norodul Lui”. Şi iarăş:„Lăudaţ pre Domnul toate limbile şi-L făliţi pre £1 toate noroadele”. Şi iarăş Isaia zice: „Fi-va rădăcina hu lesei, şi Cela ce Să scoală să domnească limbile, preste £1 limbile vor nădejdui”. Iară Dumnezăul nădejdii să umple pre voi de toată bucuria şi pacea, crezînd, ca să prisosiţi voi întru nădeajde, întru putearea Duhului Svînt. Şi adeverit sînt şi eu sîngur, fraţilor, pentru voi, că şi voi plini sînteţ de bunătate, pliniţi de toată mintea, puţind şi unul pre altul a învăţa. Şi mai cu îndrăzneală am scris voao, fraţilor, despre o parte, ca cum v-aş mai aduce aminte voao pentru darul cela ce s-au dat mie de la Dumnezău A fi eu slujitorul lui Iisus Hristos, la limbi, cu slujbă sfintă lucrînd Evanghelia lui Dumnezău, ca să să facă aducerea limbilor bine priimită, sfinţită cu Duhu Sfînt. Am, dirept aceaea, laudă întru Iisus Hristos ceale despre Dumnezău. Pentru că nu voiu cuteza a grăi ceva den. carele n-au lucrat Hristos pren mine, spre ascultarea limbilor, cu cuvîntul şi cu faptul, Intru puteri de seamne şi de minuni, întru putearea Duhului kri Dumnezău, cît cu, de la Ierusalim şi împrejur pînă la Iliric, am umplut Evanghelia lui Hristos; Şi aşa, nevoindu-mă a binevesti, nu unde s-au numit Hristos, ca nu preste striină temelie să zid eseu. Ce, după cum s-au scris:,,Cărora nu s-au vestit pentru El, vedea-vor; şi carii n-au auzit, înţeleage-vor”. Pentru aceaea mă şi opriiam de multe ori a veni cătră voi. Iară acum, nemaiavînd locu întru laturile aceastea şi pohtă avînd a veni cătră voi den mulţi ani. Şi deaca voiu mearge la Spania, vcm voiu cătră voi, pentru că nădejdui eseu, mergînd, să văz pre voi, şi despre voi să mă trimiţu acolo, de mă voiu umplea întîiu despre voi de o parte. Iară acum mergu în Ierusalim slujind sfinţilor. Pentru că bine vrură Machidonia şi Ah ai a împreunare oarecare a face la săracii sfinţilor celor den Ierusalim. Pentru că bine-vrură şi datori lor sînt; pentru că,de vreame ce întru ceale duhovniceşti ale lor s-au împreunat  limbile, datori  sînt  şi întru ceale trupeşti să slujască lor. Aceasta dară săvlrşind şi pecetluind  lor roadă aceasta, treace-voiu pren voi la Spania. ' Şi ştiu că, venind cătră voi, cu pururea blago-sloveniei, a Evangheliei lui Hristos, voiu veni. Şi rog pre voi, fraţilor, pren Domnul nostru Iisus Hristos şi prin draapstea Duhului, să nevoiţi împreună cu mine la rugi pentru mine cătră Dumnezău,  Ca să mă izbăvescu de cătră cei ce-s neascultători în ludea şi ca slujba mea cea den Ierusalim bine priimită să să facă sfinţilor.  Ca cu 32 bucurie să viu cătră voi, pren voia lui Dumnezău, şi să mă odihnescu împreună cu voi.  Iară Dumnezăul păcii—cu toţi 33 cu voi. Amin 

CAP XVI

      Şi împrietenescu voao pre Fivi, sora 1 noastră, fund slujnică Besearicii den Chenhrees,  Ca pre ea să o 2 priimiţi  întru  Domnul, vrednice aş te sfinţilor, şi să o ajutoriţi ori întru ce lucru despre voi îi va trebui, pentru că şi ea socotitoare a mulţi s-au făcut, şi mie sîngur.  Inchinaţi-vă Preschilei 3 şi Achilei, celor împreună-lucrători mie întru Hristos Iisus,  Carii, pentru sufletul 4 mieu, prc a lor cerbice supusu-o-au, cărora nu numai eu sîngur mulţimescu, ce şi toate Besearicile limbilor.  Şi cea de la casa lor 5 Besearică. Inchinaţi-vă lui Epeneton, iubi-tori ului  mieu,  carele  iaste începătură Ah aici la Hristos.  Inchinaţi-vă Mariamei, 6 carea mult au ostenit la noi.  Închinaţivă lui Andronic şi Iuniei, rudelor meale şi împreună robiţi cu mine, cărei sînt vestiţi întru apostoli, carii şi mai nainte de mine s-au făcut întru Hristos.  Inchinaţi-vă 8 Ampliei,  iubitului  mieu întru Domnul. Inchinaţi-vă lui Urvan, celui împreunălucrătorul al nostru întru Hristos, şi lui Stahis, iubitului mieu.  Inchinaţi-vă lui 10 Apelin, celui de folos în Hristos. Inchinaţi-vă celor dentru ai lui Aristovul.  tnchinaţi-vă lui Irodion, rudei meale. Inchinaţi-vă celui dentru ai lui Narchis, ceia ce sînt întru Domnul.  Inchinaţi-vă Trifeniei şi 12 Trifoasei, cealea ce ostenesc întru Domnul. Inchinaţi-vă Persidei cei'iubite, carea mult au ostenit întru Domnul.  Inchinaţi-vă 13 lui Rufon, celui ales intru Domnul, şi maicii lui şi ai meale.  închinaţi-vă lui Asingrit, lui Flegon, lui Erman, Patrovei, lui Ermin şi celor ce sînt împreună cu ei fraţi. Inchinaţi-vă Iui Felolog şi Iuliei, Niriei şi 15 surorii lui, şi lui Olemban, şi celor împreună cu ei tuturor sfinţilor.  Sărutaţi-vă 16 unul pre alalt cu sărutare sfintă. Inchină-se voao Besearecile Iui Hristos.  Şi rog pre 17 voi, fraţilor, să socotiţi pre ceia cc Impare-cherile şi smintcalele fac afară de-nvăţă-tura carea voi aţi învăţat; şi vă abateţi de la ei.  Pentru că unii ca aceia Domnului 18 nostru Iisus Hristos nu sLujăsc, ce pi 11 tecilor lor, şi pren bună cuvînt are şi bun graiu în-şală inimile proştilor.  Pentru că ascultarea voastră la toţi au sosit. Bucuru-mă, dirept aceaea, cei de ce e pentru voi şi voiu ca voi înţelepţi să fiţi la bunătate, iară neîn-tregi Ia rău.  Iară Dumnezăul păcii zdro-bi-va [865] pre satana supt picioarele voastre degrabă. Darul Domnului nostru Iisus Hristos —Împreună cu voi! închină-se voao Timotheiu, cel ce iaste Împreună cu rnine lucratoriu, şi Luchie, şi Iason, şi Sosi patru, rudele meale.  Inchinu-mă voao eu. Terţ ie, cel ce am scris cartea,în tru Domnul. In-chini-te voao Gaie, priatenul mieu şi a toată Besearecă. închină-se voao Erastos, diregătoriul cetăţii, şi Guart fratele. Darul Domnului nostru Iisus Hristos—cu toţi cu voi. Amin! Iară celuia ce poate pre voi să vă întărească după Evanghelia mea şi mărturisirea lui Iisus Hristos, după descoperirea uimi în ani veacinici tăcută Şi acum arătată pren scrisori proroceşti, după porunca Cehii veacinic Dumnezău, spre
ascultare de credinţă la toate limbile conoseîndu-se,  Celui singur
înţelept Dumnezău, pren Iisus Hristos, Căruia e mărirea în veaci. Amin!
Cătră Rîmleani s-au scris de Ia Corinthu, pren FivalposIuşnica cei den Chenhres Bcscarccă.

CEA CATRA CORINTHEAN1 CARTE TRIMISA DENTÎIU

CAP I

Pavel, chemat apostol al lui Iisus Hristos, pren voia lui Dumnezău, şi Sosthen fratele, La •Besearecă lui Dumnezău ceaea ce iaste în Corihth, celor sfinţi [ţi] întru Iisus Hristos, chemaţi sfinţi, împreună cu toţi ceia ce cheamă numele Domnului nostru Iisus Hristos în tot locul,  şi al nostru, şi al lor: Har voao şi Dace de Ia Dumnezău, Părintele vostru, şi [de la]  Domn[ufl nostru Iisus Hristos. Mulţemesc Dumnezăului mieii pururea pentru voi, pentru darul lui Dumnezău, cela ce s-au dat  voao întru Hristos Iisus. Căci întru tot v-aţ îmbogăţit întru El, întru tot cuvîntul  şi toată ştiinţa;  tn ce chip mărturiseala  lui Hristos s-au adevărat întru voi, Ca voi ia nu vă lipsit întru nice un daru, aşteptînd descoperirea Domnului nostru Iisus  Hristos, Carele va şi adeveri pre voi, fără de vină pînă în săvîrşit, In ziua Domnu*  Iui nostru Iisus Hristos. Credincios e Dumnezău, pren Carele v-aţ chemat spre
împreunarea  Fiiului  Său  Iisus Hristos, Domnului nostru.  Şi rog pre voi, fraţilor, 10 pren numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca tot una să ziceţi toţi şi să nu fie între voi împărecheri, ce să fiţ întemeiaţi întru aceiaş cuget şi întru aceiaş gînd.  Pentru 11 că s-au arătat mie pentru voi, fraţii miei, de cătră cei ai lui fUois, că prici întru voi sînt; Şi zic aceasta, că fieştecarele dentru voi 12 zice:„Eu sînt al lui Pavel!”-„Iară eu, al lui Apolon!”-„Iară eu, al Iui Chifa!”-„Iară eu,al lui Hristos!” Impărţitu-S-auHristos? 13 Au doară Pavel s-au răstignit pentru voi?Au în numele tui Pavel v-aţ botezat?  Multemese lui Dumnezău că nice pre unul dentru voi am botezat, fără numai pre Crisp şi pre Gaie,  Ca nu neştine să zică, că întru al 15 mieu nume am botezat.  Şi am botezat 16 şi casa Iui Ştefana; deci nu ştiu de pre altcineva am botezat.  Pentru că nu m-au 17 trimis Hristos să botez, ce să binevestesc, nu cu înţelepciunea cuvîntului, ca să nu să deşarte crucea lui Hristos.  Pentru că, cuvîntul Crucii, celor ce pier, nebunie iaste, iară noao, celor ce ne mîntuim, putearea lui Dumnezău iaste.  Pentru că scris iaste: 19 „Piarde-voiu înţelepciunea înţelepţilor, şi înţeleagerea celor de înţeles lepăda-voiu”. Unde c înţelept? Unde e cărturarul? Unde 20 e ccrcetătoriul veacului acestuia? Au nu au nebunit  Dumnezău  înţelepciunea lumii aceştiia?  Pentru că, de vreame ce cu 21 înţelepciunea lui Dumnezău n-au conoscut lumea pren înţelepciune pre Dumnezău, binevrea Dumnezău, pren nebunia propove-duinţii, să rnîntuiască pre ceia ce cred. De vreame ce şi jidovii semn cer şi elinii 22 înţelepciune cearcă,  Iară noi mărturisim 23 pre Hristos răstignit: jidovilor adecă—sminteală, iară elinilor—nebunie.  Iară noao, 24 celor chemaţi, jidovi şi elini: pre Hristos, a lui Dumnăzău puteare şi a Iui Dumnezău Înţelepciune.  Căci cel nebun al lui Dumnezău mai înţelept decît oamenii iaste şi cel slab al lui Dumnezău mai tare decît oamenii iaste.  Pentru că vedeţi chemarea 26 voastră, fraţilor, căci nu-s mulţi înţelepţi trupeaşte, nu-s mulţi tari, nu-s mulţi den bun rod născuţi;  Ce ceale nebune ale lumii au ales Dumnezău, ca pre cei înţelepţi să-i ruşineaze, şi ceale slabe ale lumii au ales Dumnezău, ca să ruşineaze ceale puţin cioase;  Şi ceale de rău rod ale lumii şi 28 ceale ocărite au ales Dumnezău şi ceale ce nu sînt, ca pre ceale ce sînt să biruiască. Ca să nu se laude tot trupul înaintea lui 29 Dumnezău.  Şi dentru El voi sînteţi întru 30 Hristos I isus .Carele S-au făcut voao înţelepciune de la Dumnezău şi direptate şi sfinţire şi mîntuire, ■  _ Ca, după cum iaste 31 scris: „Cela ce să laudă, întru Domnul să
să laude”.
[866]

CAP II

Şi eu, venind cătră voi, fraţilor, venit-am nu după covîrşirea cuvin tului au înţelepciunii, vestind voao mărturia lui Dumnezău. Pentru că nu am ales a şti ceva întru voi, fără numai pre Iisus Hristos, şi pre  Acesta răstignit. Şi eu cu slăbiciune şi cu frică şi cu cutremur mult fuiu cătră voi.  Şi cuvîntul mieu şi propoveduirea mea nu e întru biruinţă de cuvinte ale omeneştii înţelepciuni, ce întru do vede ala duhului şi  a puterii. Ca credinţa noastră să nu fie întru înţelepciunea oamenilor, ce întru  putearea lui Dumnezău. Şi înţelepciune grăim întru cei desăvîrşit, şi înţelepciune nu a veacului acestuia, nici a boiarilor  veacului acestuia celor ce să birui esc, Ce grăim cu taină înţelepciunea lui Dumnezău, cea ascunsă, carea mai nainte au rinduit Dumnăzău, mai nainte de veaci,  întru mărirea noastră, Pre carea nimenea den biruitorii veacului acestuia au cunoscut, pentru că, de ar fi cunoscut nu  ar G răstignit prc Domnul măririi; - Ce, după cum s-au scris: „Ceale ce ochiul n-au văzut şi ureachea n-au auzit şi pre inima omului nu s-au suit, carele au gătit Dumnezău  celor  ce  iubescu  pre El**. Iară noao Dumnezău ne-au descoperit pren Duhul Lui, pentru că Duhul toate le cerceii tează, şi adîncurile lui Dumnezău. Pentru că cine den oameni ştie ale omului,fără numai duhul omului cel dentru el? Aşa şi ale Iui Dumnezău, nimenea nu le ştie, fără numai Duhul Iui Dumnezău. Iară noi nu duhul lumii am priimit, ce Duhul cel de Ia Dumnezău, ca să ştim cealea ce de cătră Dumnezău s-au hărăzit noao; Carele şi grăim, nu întru învăţate ale omeneştii înţelepciuni cuvinte, ce întru învăţate ale Duhului Sfint, ceale duhovniceşti cu ceale duhovniceşti alăturîndu-le. Iară cel sufle-tescu om nu priimeaşte cealea ale Duhului lui Dumnezău, pentru că nebunie la el iaste, şi nu poate să cunoască, că duhovniceas te să cercetează. Iară cel duhovni-cescu cercetează toate, şi el de rumenea nu să cercetează. Pentru că cine au şthit gîndul Domnului, carele să tocmească pre
El? Iară noi gîndul lui Hristos avemu.

CAP III

Şi eu, fraţilor, nu putuiu să grăiescu voao ca unor duhovniceşti, ce ca unor trupeşti, ca unor prunci întru Hristos. Cu lapte pre voi am adăpat şi nu cu mtncare, pentru că încă nu puteaţi [mînca] , ce nici încă acum puteţi, pentru că încă trupeşti sin  teţi.  Căci, cînd c între voi rîvnă şi price şi îropărecheri, au nu trupeşti sînteţi şi  după  omenie  umblaţi?  Căci, cînd zice neştine: „Eu sînt a lui Pavel I**, şi
altul: „Eu, al lui Apolos!”, au nu trupeşti sînteţi?  Deci cine e Pavel şi cine e Apolos, 5 fără numai posluşnid pren carii aţi crezut, şi fieştecăruia după cum Domnul i-au dat. Eu am răsădit,Apolos au adăpat, iară Dumnezău au crescut.  Deci nid ceiace răsădeaşte iaste ceva, nid cela cc adapă, ce cela ce creaşte, Dumnezău.  Iară cela ce 8 răsădeaşte şi cela ce adapă una sînt, şi fieştecarele pre a sa plată va lua, după a lui osteneală.  Pentru că a Iui Dumnezău 9 sîntem împreună lucrători;a lui Dumnezău arătură, a lui Dumnezău zidire sînteţi. După darul lui Dumnezău, cela ce s-au dat 10 mie, ca un măiestru mai mare peste meşteri, temelie am pus; şi altul deasupra zi-deaşte. Şi fieştecarele să caute cum zideaş-te deasupra,  Pentru că altă temelie nimeni nu poate să puie fără decît ceaea ce iaste, care iaste Iisus Hristos.  Iară de zideaşte cineva, preste această temelie, aur, argint pietri scumpe, leamne, iarbă, trestie. Al fieştecăruia lucru arătat va fi, pentru 13 că ziua va arăta, căci cu foc să va descoperi şi, al fieştecăruia lucru, în ce fel va fi, focul va ispiti.  Ori al căruia lucru rămine, carele au zidit deasupra, plată va lua.  Ori al cui lucru va arde, păgubi-seva, şi el să va mîntui, ce aşa, ca pren foc. Nu ştiţi că beseareca lui Dumnezău sînteţi 16 şi Duhul Iui Dumnezău lăcuiaşte întru voi? Ori carele beseareca lui Dumnezău strică, 17 strica-l-va pre acesta Dumnezău, pentru că beseareca lui Dumnezău svîntă iaste, carii voi sînteţi.  Nimenea pre el să nu să amăgească; de-i pare cuiva înţelept a fi Intru voi In veacul acesta, nebun să sa facă, ca să să facă înţelept.  Pentru că înţelepciunea 19 lumii aceştiia nebunie lingă Dumnezău iaste, pentru că scris iaste: „Cela ce prinde pre cei măiestri întru hîtria lor*4.  Şi iarăş: 20 „Domnul cunoaşte gîndurile măiestrilor,: că smt deşarte”.  Deci nimenea să nu se 21 laude întru oameni, pentru că toate ale voastre sînt:  Ori Pavel, ori Apolos, ori 22 Chifa, ori lumea, ori viaţă, ori moarte, ori cealea ce-s de faţă, ori ceale viitoare, toate voao sînt.  Iară voi ai lui Hristos şi 23 Hristos al Iui Dumnezău.

CAP IV

Aşa pre noi să ne socotească omul: 1 ca pre neşte slugi ale lui Hristos şi diregători tainelor lui Dumnezău. Iară care e rămas, cearcă-se întru 2 diregători ca credindos neştine să să afle.  Iară mie întru mai puţini 3 îm iaste, ca despre voi să mă cercetezu, sau de zi omenească, ce nid pre nune mă cercetezu.  Pentru că nemică spre 4 mine nu ştiu, ce nu Intru aceasta m-am îndireptat; iară Cela ce mă cercetează Domnul iaste.  Deci nu mai nainte de vreame [867] ceva judecaţi, pînă unde va veni Domnul, Carele va şi lumina ceale ascunse ale întunearecului şi va arăta sfaturile inemilor. Şi atunce lauda să va face la fieştecarele de  la Dumnezău. Şi aceastea, fraţilor, le-am închipuit la mine şi la Apollos, pentru voi, ca întru noi să vă învăţaţi, ca nu preste carea s-au scris să şîndiţi, ca nu unul pentru  altul să vă umflaţi asupra celuialalt. Pentru că cine va aleage pre tine? Şi ce ai cea ce n-ai luat? Iară de ai şi hiat, ce te făleşti, ca  cura n-ai fi luat? Acum sătuli sînteţi, acum aţi îmbogăţit. Fără dc noi aţ împărăţit şi, măcară de aţi fi şi împărăţit, ca şi noi cu  voi să împărăţim împreună. Pentru că mi se pare că Dumnezău pre noi, pre apostoli, de apoi ne-au arătat, ca asupra morţii, căci priveală ne-am făcut hunii şi îngerilor şi oamenilor. Noi—nebuni pentru Hristos, iară voi—înţilepţi în Hristos. Noi slabi, iară voi tari. Voi slăviţi, noi necinstiţi. Pînă în ceasul de acum şi flămînzim, şi însetăm, şi goli sîntem, şi ne batem, şi nestătăton sîntem, Şi ostenim lucrind cu ale noastre mîni; suduindu-ne, binecuvîntăm; gonindu-ne, suferim. Hulindu-ne, mîngiiem; ca nişte necuraţii ale lumii ne-am făcut, tuturor fiertură, pînă acum. Nu înfruntînd pre voi scriu aceastea, ce ca nişte fii ai miei dragi învăţu. Că săvai zeace mii de învăţători veţi avea întru Hristos, iară nu mulţi părinţi, pentru că întru Hristos Iisus, pren Evanghelie, eu pre voi am născut. Rog dirept aceaea pre voi, următori mie vă faceţi. Pentru aceaea am trimis la voi pre Timotheiu, care iaste fiiul mieu iubit şi credincios întru Domnul; carele voao va aduce aminte căile meale, ceale întru Hristos, precum pretutindenea întru toată Adunarea învăţu.  Iară ca neviind eu cătră voi, s-au semeţit unii. Ce voiu veni degrabă la voi, de va vrea Domnul, şi voiu arăta nu cuvîntul celor semeţi, ce putearea.  Pentru că nu e în cuvînt împărăţia lui Dumnezău, ce în puteare. Ce veţi? Cu toiag să viu cătră voi, au cu dragoste şi cu duh de blîndeaţe?

CAP V

Întru tot au de-să întru voi curvie, şi curvie ca aceaea carea nici într-o limbă nu să numcaşte, cît muiarea tătîne-său oarecarele a avea. Şi voi semeţi sînteţi şi nu mai mult aţi plînsu, ca să să rădice den mijlocul vostru cela ce  faptul acesta au făcut.  Pentru că eu, ca cînd aşi lipsi cu trupul, şi aş fi de faţă cu duhul, acum am judecat, ca cînd aş fi de faţă, pre cela ce aşa  aceasta au făcut. Intru numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunîndu-vă voi şi al mieu duh, împreună cu putearea
Domnului nostru Iisus Hristos,  Să daţi 5 pre unul ca acela satanii, spre periciunca trapului, ca duhul să să rnîntuiască în ziua Domnului Iisus.  Nu e bună fala voastră. 6 Nu ştiţi că mieu aluat toată frămîntătura dospeaşte?  Curăţit dirept aceaea vechiul 7 aluat, ca să fiţi tînără frămîntătura, după cum sînteţi fără aluat; pentru că Pasha noastră pentru noi S-au junghiat Hristos. Deci să prăznuim nu cu aluat vechiu, nici 8 cu aluat de răutate şi de viclenie, ce întru nedospirea curăţiei şi adevărului.  Scrisam voao în carte să nu vă amestecaţi împreună cu curvarii;  Şi nu numai cu 10 curvarii lumii aceştiia, au cu lacomii, au hrăpitori, au cu închinători de idoli, de vreame ce datori sînteţi den lume a ieşi. Iară acum am scris voao să nu vă amestecaţî, de va fi vremi frate nuraindu-se, au curvariu, au lacom, au închinătoriu de bozi au suduitoriu, au beţiv, au hrăpitoriu; cu acesta nici a mînca împreună.  Pentru că 12 ce mi-e şi pre cei den afară a judeca? Au nu pre cei denlăuntru voi judecaţi?  Iară pre 13 cei den afară Dumnezău judecă. Şi veţ scoate pre cel rău dentru voi singuri.

CAP VI

      Cutează neştine dentru voi, lucru avînd cătră celalalt, a să judeca la cei nedirepţi şi nu la cei sfinţi? Nu ştiţ că sfinţii lumea vor judeca? Şi de judecă întru voi lumea, ne-vreadiuci sînteţi de judecăţi mai mici? Nu ştiţ că pre îngeri vom judeca? Necum ale vieţii?  Ale vieţii dară judecăţi de aveţ, pre cei defăimaţi întru Adunare, pre aceia aşăzaţi.  Cătră înfruntare voao zic: 5 Aşa, nu iaste întru voi înţelept nice unul, carele va putea să aleagă întru mijlocul fratelui Iui?  Ce frate cu frate să judecă, 6 şi aceasta la necredincioşi?  Acum dară 7 toată biruinţa Întru voi iaste, căci judecăţi aveţ cu voi. Pentru căci nu mai mult păţiţi nedireptate? Pentru căci nu mai mult vă scădeţi?  Ce voi faceţi strîmbătate şi faceţi scade are şi mai vîrtos pre fraţi!  Au 9 nu ştiţ că nedirepţii împărăţia Iui Dumnezău nu o vor moşteni? Nu vă înşălaţi: nice curvari, nice închinători de idoli, nice prea-curyari, nice cei ce să îmbală cu m adulări ui, nici cei ce să culcă cu bărbaţi,  Nice furii, nice lacomii,nice beţivii,nice suduitorii, nice hrăpitorii împărăţia lui Dumnezău nu o vor moşteni.  Şi mai vîrtos cine eraţi; 11 ce v-aţ scăldat, ce v-aţ sfinţit, ce v-aţ îndireptat, în numele Domnului Iisus şi întru Duhul Dumnezăului nostru. Toate mi-s slobode, ce nu toate mi-s de folos. Toate mi-s slobode, ce nu eu mă voiu 12 birui  de  vreuna.  Bucatele—pîntecelui,  şi  pîntecele—bucatelor, iară Dumnezău  şi  pre  aceasta  şi  pre aceastea
[868] va surpa; iară trupul, nu curviei, cc Domnului, şi Domnul-trupului. Iară Dumnezău şi pre Domnul au învis, şi pre noi ne va scula pren putearea Lui. Nu ştiţ că trupurile voastre mădulări Iui Hristos sînt? Rădicînd dară madulările lui Hristos, să le fac ale curviei mădulări? Să nu să facă! Au nu ştiţ că cela ce să lipeaşte cu curva un trup iaste?.,Pentru că vorfi—zice—amîndoi într-un trup”.  Iară cel ce să lipeaşte cu Domnul un duh taste. Fugit de curvie! Tot păcatul carele va face omul, afară den trup iaste; iară cela ce curveaşte, Ia al său trup păcătuîaşte. Au nu ştiţ că trupul vostru beseareca celui dentru voi Svînt Duh iaste, carele avînd de Ia Dumnezău, şi nu sînteţ ai voştri? Pentru că v-aţ cumpărat cu preţ ! Măriţi dară pre Dumnezeu cu trupul vostru şi cu duhul vostru, carele sînt ale
lui Dumnezău.

CAP VII

Iară pentru carele aţi icris mie, Ku nO ^mc e omului de muiare să nu să atingă. Iară  pentru curvie, fieştecarele a sa muiare să aibă şi Bacfl fîeştecarea pre al său bărbat să  aibă. Muierii bărbatul, cea după datorie bunăvoinţă să-i dea, aşijderea şi muiarea  bărbatului. Muiarea trupul său nu-l stăpîneaşte, ce bărbatul;aşijderea şi bărbatul al său trup nu-I stăpîneaşte, ce muiarea.  Nu vă lipsiţi unul pre alalt, fără numai de va fi ceva den tocmeală, după vreame, ca să păziţi la post şi la rugă, şi iarăş la un loc vă împreunaţi ca să nu ispitească pre voi  satana, pentru neoprirea voastră. Jară aceasta zic după voie, nu după poruncă.  Pentru că voiu să fie toţi oamenii ca şi însumi eu. Ce fieştecarele al său dar are de la Dumnezău: unul aşa, altul aimintrelea.  Şi zicu celor neînsuraţi şi văduvelor: Bine  iaste lor de vor rămînea ca şi eu. Iară de nu se pot opri, însoare-se, pentru că mai bine e să să însoare decît să să aprinză. Iară celor ce s-au însurat poruncesc, nu eu, ce Domnul: Muiarea de la bărbat să nu să despartă! Iară de să va despărţi, să rămîie nemăritată, au cu bărbatul să să împace; şi bărbatul pre muiare să nu o lase. Iară celoralalţi eu zicu,nu Domnul:Oricare frate are muiare necredincioasă, şi ea bine va să lăcuiască cu el, să nu o lase prea ea. Şi muiarea carea are bărbat necredincios, şi el bine va să lăcuiască împreună cu ea, să nu lase pre el. Pentru că s-au svinţit bărbatul cel necredindos întru muiare, şi svinţitu-s-au muiarea cea necredincioasă întru bărbat; de vreame ce  fiii voştri necuraţi sînt, iară acum s vin ţi sînt. Iară de vreame ce cel necredindos să desparte, desparţă-să. Nu iaste robit fratele au sora întru acestea; iară întru
pace chemat-au pre noi Dumnezău.  Pentru că ce ştii, muiare, de vei mîntui pre bărbat? Sau ce ştii, bărbate, de pre muiare vei mîntui?  Fără numai fieştecăruia după 17 cum au împărţit Dumnezău, pre fieştecarele cum l-au chemat Domnul, aşa să umble. Şi aşa la Besearedle toate poruncesc.  De s-au chemat oarecine tăiat 18 împrejur, nu pohtească netăiarea; întru netăiare împrejur neştine s-au chemat, nu să tragă tăiare; întru neobrezanie s-au chemat, să nu să obrezuiască.  Tăiarea împrejur nimica iaste şi acoperirea margenii nemică iaste, ce paza poruncilor lui Dumnezău.  Fieştecarele întru chemarea carea 20 s-au chemat, întru aceaea să rămîie.  Rob 21 te-ai chemat? Nu-ţi fie grije. Ce de şi poţi volnic să fii, mai mult te supune!  Pentru 22 că cela ce în Domnul s-au chemat, rob,slobod Domnului iaste; aşijderea şi cela ce volnic s-au chemat, rob iaste lui Hristos. Cu preţ v-aţ cumpărat.  Nu vă faceţi 23 robi oamenilor.  Fieştecarele întru ce 24 s-au  chemat,  fraţilor, întru  aceasta să rămîie lîngă Dumnezău.  Iară pentru 25 fecioare  porunca  Domnului  n-am; iară sfat dau, ca un miluit de Domnul credindos a fi.  Gîndesc dară aceasta bună 26 a Fi, pentru aceasta ce e acum nevoie, că e bine omului aşa a fi:  Legatu-te-ai 27 cu muiarea? Nu cerca dezlegare. Dezlegat u-te-ai de la muiare? Nu cerca muiare. Iară de te vei şi însura, n-ai greşir; Şi de să 28 va mărita fedoara, n-au greşit, ce strînsoare la trup vor avea unii ca acestea; iară eu pre voi vă cruţu.  Iară aceasta zic, fraţilor: 29 Vreamea scurtă iaste de acum, ca şi ceia ce au muieri, ca cînd nu ar avea vor fi.  Şi 30 ceia ce plîng, ca cînd n-ar plînge; şi ceia ce să bucură, ca cînd nu s-ar bucura; şi ceia ce cumpără, ca cînd n-ar ţinea;  Şi ceia ce 31 să trebuiesc cu lumea aceasta, ca cînd nu s-ar trebui, pentru că treace-se chipul lumii aceştiia.  Şi voiu ca voi fără de grije să 32 fiţi. Cel neînsurat grijaşte ale Domnului, cum va plăcea Domnului.  Iară cel ce 33 s-au însurat, grijaşte ale lumii, cum va plăcea muierii.  Impărţitu-s-au: muiarea 34 şi fecioara cea nemăritată grijaşte ale Domnului, ca să fie sfintă şi cu trupul şi cu duhul. Iară ceaea ce s-au măritat grijaşte ale lumii, cum va plăcea bărbatului.  Şi 35 aceasta spre al vostru folos zic, nu ca să puiu voao laţu, ce cătră cea cu bun chip şi cu bună apropiate Domnului, neîntumat. Iară de gîndeaşte neştine a se face grozăvie spre fedoara lui, de va fi preste vîrstă şi aşa e chtoria a se face, ce i-e voia, facă;nu greşaşte; căsătoreaze-se.  Iară carele stă 37 întemeiat,  la inimă neavînd nevoie, şi biruinţă are pentru a sa voie, şi aceasta au ales întru inima lui, a păzi pre a lui fedoara,  bine  face.  Deci  şi cela ce 38 să însoară bine face, iară cela ce nu să însoară [869] mai bine face. Muiarea legată e cu leage preste dtă vreame trăiaşte bărbatul ei. Iară de va muri bărbatul ei, volnică iaste cu carele va vrea să să mărite, numai întru Domnul.  Iară mai fericită iaste de va rămînea aşa, după a mea socoteală; şi mi să pare şi mie Duhul lui Dumnezău a avea.

CAP VIII
Iară pentru ceale junghiate idolilor, ştim că toţi cunoştinţă avemu. Cunoştinţa semeţeaşte, iară dragostea zideaşte. Iară de pare cuiva că ştie ceva, încă nimica n-au cunoscut după cum trebuie a cunoaşte.  Iară de iubeaşte neştine pre Dumnezău,  acesta e cunoscut despre El. Pentru mîn-carea dară celor junghiate idolilor, ştim că nici un idol e în lume, şi cum că nimeni alt  Dumnezău nu e, fără numai Unul. Pentru că mă cară că sînt de să zicu dumnezei, ori în ceriu ori pre pămînt, precum sînt dumnezei mulţi şi domni mulţi. Iară noao un Dumnezău e Părintele, dentru Carele-s toate, şi noi întru El; şi unul e Domnul Iisus Hristos, pren Carele-s toate, şi noi pren El.  Ce nu e Intru toţi cunoştinţa. Iară oarecarii cu ştiinţa idolului, pînă acum ca o jîrtvă idolească  mănîncă; şi ştiinţa lor, slabă  fiind, să pîngăreaşte. Iară mîncare a pre noi nu ne aauce la Dumnezău, pentru că nici dc vom mînca, vom prisosi, nid de nu  vom mînca, vom scădea. Ce, căutaţi,ca nu cîndai volnicia vostră aceasta poticală să va face celor ce bolesc. Pentru că de te va vedea neştine pre tine, pre cel ce are cunoştinţă, în capiştea idolilor, zicînd, au nu ştiinţa lui, slabă fiind, să va întări, ca să mănînce ceale junghiate idolilor? Şi piare cel ce boleaşte frate, spre ştiinţa ta, pren carele Hristos au murit. Şi aşa greşind la fraţi şi bătlnd a lor ştiinţă, slabă fiind, la Hristos greşiţi.  Pentru aceaea, de vreame ce măncarea sminteaşte pre fratele mieu, nu voiu mînca came în veac, ca nu pre fratele mieu să smintescu.

CAP IX

N u sînt apostol? Nu sînt volnicu? N-am văzut pre Iisus Hristos, pre Domnul nostru? Nu lucrul mieu voi sînteţi întru Domnul? De nu sînt altora apostol, iară voao sînt; pentru că peceatea trimiterii meale voi sînteţi Intru Domnul.  Răspunsul mieu celor  ce pre mine cercetează acesta iaste. Au  nu avem volnede a mînca şi a bea? Au nu avem vomirie sor muiare si avem, ca şi ceialalţi apostoli, şi fraţii Domnului, şi Chifa?  Au numai eu singur şi Vamava nu avem volnicie casă nu lucrăm? Cine osteaşte cu ale sale chelşuguri vreodată? Cine rasă de aş te vie, şi den roadă d nu mănîncă? Au rine paşte turmă, şi den laptele turmei nu mănîncă?  Au doară după ale omului 8 aceastea grăiesc? Au nu şi leagea aceastea zice?  Pentru că în Leagea Iui Moisi scris 9 iaste:„Să nu legi gura boului ce trieră!4' Au dară de boi e grijă lui Dumnezău? Au nu pentru noi cu adevărat zice? Că 10 pentru noi s-au scris că:„Pre nădeajde datoriu e cela ce ară, să are, şi cela ce trieră ■iaste pre nădeajde să aibă parte de nădeajdea lui”.  De noi voao ceale sufleteşti am 11 semănat, mare lucru e -de noi voao ceale trupeşti vom secera?  De sînt alţii de voi nicia voastră părtaş, nu mai mult noi? Ce nu ne-am trebuit cu volnida aceasta, ce toate le suferim, ca nu vreo tăiare să dăm Evanfcliei Iui Hristos.  Nu ştiţ că cei ce sfintelucrează, den besearecă mănîncă? Ceia ce lîngă jîrtăvnic şăd, cu Jirtăvnicul împreună sa împart?  Aşa şi Domnul au rinduit 14 celor ce Evanghelia vestesc, den Evanghelie a trăi.  Iară eu nice cu una de aceastea 15 m-am trebuit; şi n-am scris aceastea, ca aşa să să facă întru mine. Pentru că bine mi-e mai mult să moriu, decît ca neştine lauda mea să deşărteaze.  Pentru că, de mă 16 voiu bincvesti, nu-m iaste mie laudă, pentru că nevoie m iaste asupra;iară vai mie iaste, de nu mă voiu binevesti.  Pentru că, de 17 voiu face aceasta de bună voie, plată am; iară de fac de nevoie, diregătonei m-am încrezut.  Care dară îm iaste mie plata? 18 Ca  binevestind,  necheltuind  voiu pune Evanghelia lui Hristos, ca să nu mă prea trebuiesc cu putearea mea întru Evanghelie. Pentru că, slobod fiind den toate, tuturor 19 pre rnine m-am robit, ca pre cei mai mulţi să dobîndesc;  Şi m-am făcut jidovilor 20 ca un jidov, ca pre jidovi să dobîndesc; Celor de supt leage, ca de supt leage, ca pre 21 cei de supt leage să-i dobîndesc; celor fără de Leage, ca un fără de leage, nefiind fără de Leage lui Dumnezău, ce întru Leagea lui Hristos, ca să dobîndesc pre cei fără de Leage;  Făcu tu-m-am celor slabi ca un 22 slab, ca pre cei slabi să-i dobîndesc; tuturor m-am făcut toate, ca oricum pre vreunii să-i  mîntuiesc.  Şi aceasta fac pentru 23 Evanghelie, calrapreună-părtaş ei să mă fac. Nu ştiţi că cei ce la ţeanchiu aleargă, toţi 24 aleargă, iară unul ia plaşca? Aşa alergaţi, ca să apucaţi.  Iară tot cela ce să nevoiaşte, 25 de toate să opreaşte. Aceia dară, ca stricată cununie să ia, iară noi, nestricată.  Eu 26 dară aşa alerg, nu ca cum nu aţ şti. Aşa bat cu pumnul, nu ca cum vînt aş bate,  Ce-m 27 supuiu trupul şi-l robesc; ca nu rîndai^tora propoveduind, eu nelămurit mă voiu face.

CAP X

Şi nu voiu ca voi, fraţilor, să nu ştiţi 1 că părinţii noştri toţi supt nori era şi toţi pren mare au trecut.  Şi 2 toţi Ia Moisi s-au botezat în noru şi [870] în mare,  Şi toţi aceeaş mîncare duhovniceaşcă au mîncat, Şi toţi aceataş băutură duhovnicească au băut, pentru c£ bea den duhovnicească următoare piatră,  iară piatra era Hristos. Ce nu întru cei mai mulţi dentru ei binevru Dumnezău,  pentru că să as temură în pustiiu. Şi aceastea pilde noao s-au făcut, ca să nu fim noi poftitori de reale, după cum şi aceia au  poftit; Nici închinători de idoli vă faceţi, după cum oarecarii dentru ei, cum e scris: „Şăzu norodul a mînca şi a bea şi să scuIară a juca”; Nici să curvim precum unii au curvit şi au căzut într-o zi 23000;  Nici să ispitim pre Hristos, după cum şi oarecarii dentru ei au ispitit, şi de şărpi au perit; Nici răpştiţî, precum şi oarecarii dentru ei au răpştit, şi au perit de cel pierzătoriu. Şi aceastea toate pilde să întîmpla acelora, iară s-au scris spre învăţătura noastră, la carii săvîrşiturile veacurilor au sosit. Deci cel ce i să pare că stă, caute să nu cază. Doduala pre voi nu v-au apucat, fără numai omenească. Iară credincios e Dumnezău, Carele nu va lăsa pre voi să vă dodeiţi mai mult de ce puteţi, ce va face, împreună cu dodiiala, şi istovul, ca să puteţi voi suferi. Pentru aceaea, iubiţii miei, fugiţi de închinăciunea idolilor.  Ca unor înţelepţi zic, judecaţi voi carea zic. Paharul blagoslo -veniei, carele blagoslovim, au nu împreunare sîngelui Iui Hristos iaste? Pîinea carea frîn-gem au nu împreunarea trupului lui Hristos iaste? Căci o pîine, un trup cei mulţi sîntem, pentru că toţi dentr-o pîine parte avem. Căutaţi pre Israil trupeaşte: Au nu ceia ce mănîncă jîrtvele împreunători jîrtăvnicului sînt? Deci ce voiu zice? Că idolul ce iaste? Au că ci e junghiat idolului ce iaste? Ce căci ceale ce jîrtvuiesc limbile, diavolilor jîrtvuiesc, şi nu lui Dumnezău. Şi nu voiu ca să vă faceţ voi împreunători diavolilor. Nu puteţi paharul Domnului să beaţi şi paharul dracilor; nu puteţi de masa Domnului a fi părtaşi, şi de masa dracilor. Au ne asemănăm Domnului? Au doară mai tare decît EI sîntem? Toate mi-s slobode, ce nu toate mi-s de folos. Toate mi-s slobode, ce nu toate zidesc. Nimeni al său să nu cearce.ee al altuia fieştecarele. Tot ce să vinde Ia măcelărie mîncaţi, nemică necercetind, pentru cunoştinţa.  Pentru că ,,al Domnului e pămîntul şi plinirea lui”. Iară de cheamă neştine pre voi den cei necredincioşi şi veţ să meargeţi, tot ce să pune înaintea voastră mîncaţi, nemică cercetind pentru conoştinţă. Iară de va zice neştine voao: „Aceasta jîrtvă de idoli iaste”, nu mînoaţi, pentru cela ce au spus, şi pentru conoş-tinţă, pentru că „al Domnului e pămîntul.
şi umplearca lui”.  Şi conoştinţa, zic, nu 29 a sa, ce a celuialalt; pentru căci dară volni-da mea să judecă despre altă conoştinţa? Iară de sînt eu cu darul părtaş, ce mă bleastem pentru carele eu mulţămesc?  Deci, 31 ori mîncaţi, ori beaţi, ori ce veţi face, toate spre mărirea Iui Dumnezău faceţi.  Fără 32 pi adecă  fiţ,  şi jidovilor, şi elinilor, şi Besearecii lui Dumnezău,  Precum şi eu 33 tuturor întru toate plac, necereînd al mieu folos, ce al celor mulţi, ca să să mîntuiască.

CAP XI

      Asămănători mie fiţ, ca şi eu lui 1 Hristos.  Şi laud pre voi, fraţilor, 2 că de toate ale meale vă aduceţi aminte şi, după cura am dat voao, rinduialele le ţineţi.  Şi voiu 3 cum să ştiţ voi, că a tot bărbatul Hristos iaste capul, iară capul muierii e bărbatul, iară capul lui Hristos, Dumnezău.  Tot 4 bărbatul, făcînd rugăciune, au prorocind, capul fiindu-i acoperit, ruşinează capul lui. Iară toată muiare a, rugîndu-se, au prorocind, 5 cu capul neacoperit, ruşinează-ş capul ei, pentrucă una iaste şi într-un chip cu cea rasă. Pentru că, de nu să acopere muiarea, şi 6 tunză-se. Iară de e cu grozăvie muiarea a să tunde au a să rade, învălească-se.  Pentru 7 că bărbatul nu e datoriu să-ş acopere capul, chipul şi mărirea lui Dumnezău fiind, iară muiarea mărirea bărbatului iaste.  Pentru 8 că nu iaste bărbatul den muiare, ce muiarea den bărbat.  Pentru că nu s-au zidit bărbarul pentru muiare, ce muiarea pentru bărbat.  Pentru aceaea datoare e muiarea 10 volnide a avea la cap, pentru îngeri.  Insă 11 nid bărbatul fără de muiare, nici muiarea fără de bărbat, întru Domnul.  Pentru că 12 în ce chip muiarea e den bărbat, aşa şi bărbatul pren muiare,iară toate-s de Ia Dumnezău.  Intru voi singuri judecaţi: Cu cuviin; a iaste muiarea dezvăută la Dumnezău să să roage?  Au nu însăş firea învaţă 14 pre voi că bărbatul, de-ş va lăsa părul, necinste lui iaste?  Iară muiarea, de va fi păroasă, mărire ei iaste, căci părul pentru în-vălitoare s-au dat ei.  Iară de să pare cuiva pricealnic a fi, noi ca acesta obiceiu nu avem, nici Besearedle lui Dumnezău.  Iară 17 aceasta poruncînd, nu laud, căci nu spre mai bine, ce spre mai puţin vă adunaţi.  Pentru 18 că, întîiu, împreunîndu-vă voi tn beseareca, auz, despărţiri întru voi a fi, şi o parte oarece crezu.  Pentru că trebuie şi eresuri 19 între voi a fi, ca cei lămuriţi arătaţi să fie întru voi.  împreună dară venind voi la 20 un Ioc,nu iaste Domnească Cină a mîncare a; Pentru că fieştecarele a sa dnă mai nainte 21 ia cînd mănîncă, şi unul e flămînd, altulu e beat.  Au doară case nu aveţi, ca să mîncaţi şi să beaţi? Au Beseareca lui Dumnezău [871] huliţi, şi ruşinaţi pre ceia ce nu au? Ce voiu zice voao? Lăuda-voiu pre voi întru aceasta? Nu laud. Pentru că eu am luat de la Domnul, carea am şi dat voao: Că Domnul Iisus, în noaptea carea să vindea, luo pîine, Şi, mulţămind, frînse şi zise:„Luaţi, mîncaţi; acesta iaste al Mieu trup, cela ce pentru voi să frînge. Aceasta faceţi la a Mea pomenire**. Aşijderea şi paharul, după ce au mîncat, zicînd:,,Acesta pahar cea noao Făgăduinţă iaste, întru al Mieu sînge. Aceasta faceţi de cîte ori veţ bea, spre a Mea pomenire**. Pentru că,de cîte ori veţi mînca pîinea aceasta şi paharul acesta veţi bea, moartea Domnului vestiţi, pînă unde va veni. Deci oricare le va mînca pîinea aceasta, au bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi trupului şi sîngelui Domnului. Ce ispitească-se omul pre dînsul, şi aşa den pîine să mănînce şi den pahar să bea. Pentru că cela ce mănîncă şi bea nevredniceaşte, judecată luiş mănîncă şi bea, nealegînd trupul Domnului. Pentru aceaea întru voi mulţi bolnavi şi slabi, şi adorm mulţi.  Pentru că, de ne-am socoti pre noi, nu ne-am judeca. Iară judeeîndu-ne de Domnul, ne certăm, ca nu împreună cu lumea să ne osîndimu. Deci, fraţii miei, împreună adunîndu-vă a mînca, unul pre alalt aşteptaţi. Iară de e neştine flămînd, în casă mănînce, ca nu la judecată să vă adunaţi. Iară cealealalte, deaca voiu veni,
le voiu rîndui.
CAP XII

Iară pentru ceale duhovniceşti, fraţilor, nu voiu ca să nu ştiţi voi. Că ştiţi, cînd eraţi limbi, cătră idolii cd fără de glas, ca cînd v-aţi trage dueîndu-vă. Pentru aceaea vă arăt voao că nimenea, întru Duhul lui Dumnezău grăind, zice:,,Anathema pre IisusI”, şi nimenea nu poate să zică:„Pre Domnul Iisus!*', fără numai întru Duhul  Sfînt.  Iară împărţituri de daruri sînt, iară  aceiaş e Duhul.  Şi osebiri de slujbe sînt,  iară aceiaş Domnul.  Şi despărţiri de lucru re sînt, iară aceiaş iaste Dumnezău cel  ce lucrează toate întru toate.  Şi la fieştecare să dă arătarea Duhului cătră folos.  Pentru că unuia pren Duh să dă cuvînt de înţelepaune şi altuia cuvînt de înţeleagere,  după acestaşi Duh;  Şi altuia credinţă, Intru acestaşi Duh, şi altuia daruri de vindecări, întru acestaşi Duh; Şi altuia lucrări de puteri, şi altuia prorocie, şi altuia aleagere de duhuri, şi altuia roduri de limbi, şi altuia tălmăcire de limbi. Şi toate aceastea le lucrează unul şi acestaşi Duh, împărţind osebi fieştecăruia, după cum va. Că în ce chip trupul unul iaste, şi mădulări are multe, şi toate măduiarile unui trup, multe fund, un trup sînt, aşa şi Hristos.  Pentru 13 că şi într-un Duh noi toţi, într-un trup ne-amu botezat, ori jidovi, ori elini, ori robi, ori volnici, şi toţi într-un Duh ne-am adăpat. Pentru că şi trupul nu iaste un mădulariu, 14 ce multe.  De va zice pidorul că:„Nu-s 15 mînă, nu-s den trup!”, au doară nu pentru aceasta nu e den trup?  Şi de va zice 16 ureachea că: „Nu-s ochiu, nu sînt den trup*', au nu pentru aceasta nu e den trup?  De 17 e tot trupul ochiu, unde e auzul? De e tot auzu, unde e mirosul?  Iară acum Dumnezău au pus măduiarile, fieştecarele dentru eale, în trup, cum au vrut.  Iară de ar fi 19 fost toate un mădulariu, unde ar fi trupul? Iară acum multe-s mădulări, şi un trup. 20 Şi nu poate ochiul să zică mînii:,.Nu-m 21 eşti de treabă!”, au iarăşi capul picioarelor: „Nu-m sînteţi de treabă 1”.  Ce cu multu 22 mai vîrtos cealea ce să păru măduiarile trupului a fi mai slabe, de treabă sînt. Şi-carele ni să păru mai necinstite a fi decît 23 trupul, la aceastea cinste mai multă punem; şi ceale fără ruşine ale noastre, bună cuviinţă mai mult au.  Iară ceale cu bun 24 chip ale noastre n-au treabă, ce Dumnezău au cumpătat trupul, cehii lipsit mai multă cinste dînd,  Ca să nu fie osebire în trup, 25 ce aceastaş una pentru alta să să grijască măduiarile.  Şi de pătimeaşte un mădulariu, împreună pătimesc toate măduiarile; Şi de să măreaşte un mădulariu, împreună să bucură toate măduiarile.  Iară voi sînteţi trupul lui Hristos şi mădulări de o parte. Şi pre unii au pus Dumnezău în Besearecă: 28 întîiu apostoli, al doilea prorod, a treia dascăli; apoi puteri, apoi daruri de vindecări, ajutorii otcîrmuitori, roduri de limbi. Nu toţi apostoli?  Nu toţi prorod? Nu toţi 29 dascăli? Nu toţi puteri?  Au doară toţi 30 daruri au de vindecări? Au toţi cu limbi grăiescu? Au toţi tălmăcesc?  Ce rîvniţi 31 darurile ceale mai bune. Şi încă de prisosit cale voao arăt:

CAP XIII

De voiu grăi cu limbile oamenilor şi 1 cu ale îngerilor, şi dragoste nu am, făcutu-m-am aramă răsunînd au tîmpănă băcăind.  Şi de voiu 2 avea prorode şi voiu şti tainile toate şi toată înţeleagerea, şi de voiu avea toată credinţa, cît măguri a muta, iară dragoste să n-aib, nemică nu sînt.  Şi de voiu 3 da toată avearea mea, şi de voiu da trupul mieu ca să mă arzu, şi dragoste nu am, nemică nu-m folosescu.  Dragostea mult 4 îngăduiaşte,  îmbunează,  dragostea nu rîvneaşte,  dragostea  nu să semeţeaşte, nu  să  făleaşte.  Nu face grozăvie, 5 nu cearcă ale ei, nu să mînie, nu gîndeaşte [872] răul.  Nu să bucură pre nedireptate, cc  împreună să bucură cu adevărul. Toate le priimeaşte, toate le creade, toate le nădejduiaşte, toate le rabdă.  Dragostea nid-odinioară nu scade, şi ori proorocii se vor surpa, şi ori limbi să vor potoli, şi oriînţeleagerea să va strica.  Pentru că den parte înţeleagem şi den parte prorocim. Iară cînd va veni cel depun, atuncea cel den parte să va surpa. Cînd eram prunc, ca un prunc gră ii am, ca un prunc gîndiiam, ca un prunc socotii.mi -. iară cînd m-am făcut bărbat, am lepădat ale prunciei. Pentru că vedem acum pren oglindă, ca întru o gj ci tură, iar atuncea faţă la faţă; acum cunoscu de o parte, iară atunce voiu cunoaşte, pre cum m-am şi cunoscut.  Iară acum rămîne credinţă, nădeajde, dragoste, cîte-treale aceastea; iară mai mare de aceastea e dragostea.

CAP XIV

Goniţi înşălăciunea şî rîvniţi ceale duhovniceşti, şi mai mult ca să prorociţi. Pentru că cela ce grăiaşte cu limba, nu oamenilor grăiaşte, ce lui Dumnezău, pentru că rumenea nu aude, iară cu duhul grăiaşte  taine. Iară cela ce proroceaşte, oamenilor grăiaşte, zidire, şi mîngîiare, şi oteşire.  Cela ce grăiaşte cu limbă, pre dînsul zideaş-te; iară cela ce proroceaşte, Beseareca zideaşte. Şi voiesc pre toţi voi să grăiţi cu limbi, iară mai vîrtos ca să prorociţi, pentru că mai mare e cela ce proroceaşte decît cela ce grăiaşte cu limbi, afară de nu va tălmăci cineva, ca Beseareca zidire să ia.  Iară acum, fraţilor, de voiu veni cătră voi cu limbi grăind, ce voao voiu folosi, de nu voiu voao grăi, au întru descoperire, au întru înţeleagere, au întru prorocit, au întru  învăţătură? Insă ceale fără suflete glas dînd, ori fluierul, ori alăuta, de nu va da osebire răspunsurilor strunelor, cum să vor conoaşte ceaea ce să fluieră, sau ceaea ce să  zice den alăută? Pentru că trimbiţa, de va da glas fără semn, cine să va găti la războiu? Aşa şi voi, pren limbă de nu veţi da cuvînt cu bun semn, cum să va conoaşte ce să grăiaşte? Pentru că veţi fi în vînt grăind. De vreame ce atîţea fealiuri de glasuri sînt în lume, şi niciuna dentru eale iaste fără de înţeles. Deci de nu voiu şti putearea glasului, fi-voiu Ia cela ce grăiaşte varvar, şi cela ce grăiaşte întru mine varvar. Aşa şi voi, de vreame ce rîvnitori sînteţi duhurilor cătră zidirea Besearecii, cercaţi ca să prisosiţi.  Pentru aceaea, cela ce grăiaşte cu limbă roage-se ca să tălmăcească. Pentru că, de mă voiu ruga cu limbă, dujml mieu să  roagă, iară  mintea  mea fără rod iaste. Deci ce iaste? Ruga-mă-voiu cu duhul, ruga-mă-voiu şi cu mintea; cîntavoiu cu duhul, cînta-voiu şi cu gîndul. De vreame ce, de vei binecuvîntă cu duhul, 16 cela ce plineaşte locul celui prost cum va zice „Amin”, pre a ta mulţemită, de vreame ce ce zici nu ştie?  Pentru că tu bine multemeşti, iară celalalt nu se zideaşte.  Multemese Dumnezăului mieu, [că eu] decît toţi decît voi cu limbi grăind,  Ce în Beseareca 19 mi-e voia 5 cuvinte pren gîndul mieu a grăi, ca şi pre alţii să învăţu, decît zeace mii de cuvinte cu limba.  Fraţilor, nu vă faceţi 20 copii cu crierii, ce cu răutatea fiţi prunci, iară cu crierii deplini vă faceţi.  In Leage 21 scrisu e că:„tntr-alte limbi şi cu alte buze grăi-voiu norodului acestuia, şi nid aşa va asculta pre Mine, zice Domnul”.  Deci 22 limbile spre semn sînt nu celora ce cred, ce celor necredincioşi; iară proroda nu celor necredincioşi, ce celor ce cred.  Deci, de 23 se va aduna Beseareca toată la un loc şi toţi cu limbă vor grăi, şi vor întră proşti sau fără credinţă, nu vor zice că sînteţi nebuni?  Iară de vor proroci toţi,si va întra vreunul necredindos au prost, mustră-să de cătră toţi, iscodeaşte-să despre toţi; Şi aşa ceale ascunse ale inimii Iui arătate să 25 fac, şi aşa, căzînd preste faţă, mehina-se-va Iui Dumnezău, vestind că Dumnezău cu adevărat întru voi iaste.  Ce e dară, fraţilor? Cînd 26 vă adunaţi, fieştecarele dentru voi cîntare are, învăţătură are, limbă are, arătare are, tălmăcire are: toate cătră zidire să să facă. Ori cu limbă neştine grăiaşte, întru doi sau 27 mai mult în trei şi de o parte, şi unul tălmăcească.  Iară de nu va fi tălmădtoriu, tacă 28 la adunare, şi luiş grăiască şi lui Dumnezău. Iară proroci doi au trei grăiască, şi ceialalţi 29 să aleagă.  Iară de se va descoperi la altul 30 şăzînd, cel dentîiu să tacă.  Pentru că puteţi cîte unul toţi a proroci, ca toţi să să în-veaţe şi toţi să să mîngîie.  Şi duhurile 32 prorocilor, la proroci să supun.  Pentru că 33 nu iaste al neaşăzării Dumnezău, ce al păcii. Ca în toate Besearecile sfinţilor. Muierile voastre în beseareci să tacă, pentru 34 că nu s-au porundt lor să grăiască, ce să asculte, cum şi Leagea zice.  Iară de vor 35 ceva să înveaţe, acasă pre ai lor bărbaţi să-i întreabe, pentru că grozav iaste muierilor a grăi în beseareca.  Au de la voi cuvîntul 36 lui Dumnezău au ieşit? Au la voi sîngur au nemerit?  Oricarele i să pare proroc a fi, 37 au duhovnic, înţeleagă ceale ce scriu voao că ale Domnului sînt porund.  Iară de nu 38 cunoaşte cineva,nu cunoască.  Deci. fraţilor, rivniţ a prorod, şi a grăi cu limbi
nu oprireţ.  Toate cu bun 40 chip şi după rinduială să să facă.

[873]

CAP XV

Şi arăt voao, fraţiloTi Evanghelia nAi  carea am binevestit voao, carea aţ  DbkV ?i luat. întru carea şi staţi, Pren E*wj| carea vă şi min tui ţ; cu ce cuvînt ESni am binevestit voao, de o ţineţi, fără numai de nu în zădar aţi crezut,  Pentru că am dat întîiu voao, carea am şi luat, că Hristos au murit pentru păcatele  noastre, după Scripturi, Şî cum S-au îngropat, şî cum au învis a treia zi, după  Scrisori;  Şi cum S-au arătat Iui Chifa,  apoi la cei doisprăzeace; Apoi S-au arătat asupra a 500 de fraţi deodată, dentru carii mai mulţi sînt pînă acum, iară unii au şi  adormit;  Apoi S-au arătat lui Iacov, apoi  la apostolii toţ; Iară mai pe urmă de toţi, ca unii lepădături, arătatu-S-au şi mie.  Pentru că eu sînt cei mai mic dentru apostoli, carele nu-s destul a mă chema apostol, pentru căci am gonit Besearică lui Dumnezău. Iară cu darul lui Dumnezău sînt ce sînt; şi darul Lui e cel ce e la mine, nu deşărt s-au făcut, cc mai mult decît toţi decît ei am ostenit. Şi nu eu, ce darul lui Dumnezău, cel ce c cu mine.  Ori eu dară, ori aceia, aşa mărturisim şi aşa aţi crezut. Iară de vreame ce Hristos să mărturiseaşte că den cei morţi au învis, cum zic oarecarii întru voi că înviere morţilor nu iaste? Dară, de înviere morţilor nu iaste, nici Hristos au învis. Iară de Hristos n-au învis, deşartă e dară mărturisirea noastră, şi deşartă e şi credinţa noastră. Şi ne aflăm şi mărturii mincinoase lui Dumnezău, căci am marturi* sit asupra lui Dumnezău că au învis,pre Hristos, pre Carele nu L-au învis. Că de vreame ce morţii nu să învie, nici Hristos nu S-au învis. Iară de Hristos n-au învis, deşartă e credinţa noastră, încă sînteţi întru păcatele voastre*  Poate fi că şi ceia ce au dormit întru Hristos au perit. De vreame ce în viaţa aceasta nădejduiţi sîntem întru Hristos numai, mai mişei decît toţi oamenii sîntem. Iară acum Hristos au învis den morţi, începătură celor adormiţi s-au făcut. Pentru că, de vreame ce pren om e moartea, şi pren om învierea morţilor. Pentru că în ce chip întru Adam toţi moru, aşa şi întru Hristos toţi să vor Învia. Şi fieştecarele întru a sa rînduiala;începătură e Hristos, apoi cei ai lui Hristos, întru venirea Lui, Apoi sfîrşitul, cîndu va da împărăţia lui Dumnezău şi Părintelui, cîndu va supune toată domnia şi toată biruinţa şi putearea. Pentru că să cade £1 a împăraţi pînă unde va pune pre toţi vrăjmaşii supt picioarele Lui.  Mai tîrzîu vrăjmaşu să surpă moartea. „Pentru că toate le-au supus supt talpele Lui”. Şi cînd va zice că „Toată s-au supus” aiavea e
că: afară den Cela ce au supus Lui toate. Şi cînd să vor supune Lui toate, atuncea şi 28 singur Fiiul supune-Se-va Celuia ce au supus Lui toate, ca să fie Dumnezău toate întru toate.  De vreame ce, ce vor face cei ce să 29 botează, pentru morţi? De vreame ce cu adevăr morţii nu să învie, ce să şi botează pentru morţi?  Dirept ce şi noi avem 30 primejdie în tot ceasul?  în toate zilele 31 moriu, pre a voastră laudă, carea am întru Hristos Iisus.Domnul nostru!  De vreame 32 ce, după cum m-am luptat cu hiarăle la Efes, ce mi-e folosul? De nu să învie morţii, să mîncăm şi să bem, pentru că mîine vom muri!  Nu vă rătăciţi Strică năravurile 33 bune voroavele reale.  Trezviţi-vă cu 34 direptate şi nu greşit. Pentru că neînţe-leagerea Iui Dumnezău oarecarii au; cătră înfruntare voao zic.  Ce va zice neştine: 35 Cum înviază morţii şi cu ce trup vin? Nebune, tu ce sameni nu să învie, de nu va 36 muri.  Şi care sameni, nu trupul carele 37 va să să facă sameni, ce gol grăunţ, de să va întîmpla de grîu, sau altă ceva den cealealalte.  Iară Dumnezău îi dă lui trup, 38 după cum au vrut, şi Ia fieştecarele den sămănături al său trup.  Nu tot trupul 39 e un trup, ce altul e trupul al oamenilor, altul e trupul dobitoacelor, şi altul al peştilor, şi altul al pasărilor;  Şi trupuri cereşti, 40 şi trupuri păminteşti, ce alta e a cereştilor mărire, şi alta a celor păminteşti.  Alta e 41 mărirea soarelui, şi alta e mărirea lunii, şi alta e mărirea stealelor, pentru că stea de stea osebire are întru mărire.  Aşaşiînviarea morţilor: Samănă-să întru stricăciune, rîdică-să  întru nestricare;  S^nănă-să 43 întru necinste, rădicară întru mănre;samă-nă-se cu slăbiciune, scoală-se cu puteare; Samănă-se trup sufletesc, scoală-să trup 44 duhovnicesc. Iaste trup sufletesc, şi iaste trup duhovnicesc.  Pentru că aşa e şi scris: 45 „Făcutu-s-au cel dentîiu om, Adam, întru suflet viu; cel de apoi Adam, întru duh făcă-toriu de viaţă”.  Ce nu e dentîiu cel 46 duhovnicesc, ce cel sufletesc, apoi cel duhovnicesc.  Omul cel dentîiu —den 47 pămînt de lut, al doilea om—Domnul den ceriu.  în ce fealiu cel de lut, într-acelaş 48 fealiu şi cei de lut; şi în ce fealiu cel ceresc, într-acela fealiu şi cei cereşti.  Şi precum 49 au purtat chipul celui de lut, să purtăm şi chipul celui ceresc.  Şi aceasta zic, fraţilor, 50 că trup şi sînge împărăţia Iui Dumnezău să moşnenească nu pot, nice stricarea pre nestricare moşteneaşte.  Iată, taină voao zic: 51 Toţi nu vom adormi, iară toţi ne vom schimba,  întru necurmată vreame, întru clipe ala ochiulutfn cea de apoi trîmbiţa; pentru că va trîmbiţa şi vor învia morţii, nestricaţi şi noi ne vom schimba.  Pentru că trebuie 53 stricăciunea aceasta să să îmbrace nestricare [874] şi muritoriul acesta să să îmbrace nemurire. Iară cînd stricatul i xsia să va îmbrăca nestricare şi cel mur. orii/ acesta să va îmbrăca nemoarte, atuncea să va face cuvîntul cel ce e scris:,,Inghiţitu-s-au moartea în biruinţă. Unde ţi-e, moarte, boldul?  Unde ţi-e, iadule, biruinţa?4' Iară boldul morţii e păcatul, şi putearea păcatul ui-leagea. Iară lui Dumnezău har. Celuia ce dă noao biruinţa pren Domnul nostru Iisus Hristos! Deci, fraţii miei iubiţi, neclintiţi fiţi, nemutaţi, prisosind întru lucrul Domnului pururea, ştiind că osteneala voastră nu iaste deşartă întru
Domnul.

CAP XVI

Iară pentru socoteala cea de U sfinţi, în ce chip am rinduit Besearecelor Galatei, aşa şi voi faceţi. Intru una de a săptămînii, fieştecarele dentru voi lîngă dînsul puie, aducînd ce să va îndura, ca nu, cînd voiu veni,  atuncea socoteale să să facă. Iară cînd voiu veni, pre carii veţi ispiti pren cărţi, pre acestea voiu trimite să ducă darul vostru  la Ierusalim. Şi de va fi vreadnic ca şi eu să merg, împreună cu mine vor mearge.  Şi voiu veni cătră voi cînd Machidonia voiu treace, pentru că pren Machidonia trec.  Iară cătră voi cîndai voiu rămînea, au voiu şi iema, ca voi să mă petreaceţi oriunde  voiu mearge. Pentru că nu voiu pre voi acum, întru treacere, să vă văz, ce nădejdu-iesc vreame oarecare a rămînea cătră voi,  de va Domnul porund.  Şi voiu rămînea  la Efes pînă la Rusalii. Pentru că uşă mie s-au deschis mare şi cu lucru, şi împotrivitori mulţi. Şi de va veni Timotheiu, căutaţi ca fără frică să fie cătră voi, pentru că lucrul Domnului lucrează ca şi eu. Deci nimeni pre el să nu-l defaime, ce să-lpetrea-ceţi pre el cu pace, ca să vie cătră mine, pentru că aştept pre el cu fraţii. Iară pentru Apollos fratele, mult am rugat pre el ca să vie cătră voi cu fraţii, şi cu adevărat nu era voie ca acum să vie; iară va veni cînd va afla vreame bună. Privegheaţi, staţi In credinţă, îmbărbătaţi-vă, întăriţi-vă. Toate  ale  voastre cu dragoste să fie. Şi rog pre voi, fraţilor,—ştiji casa lui Ştefana că iaste începătură Ahaiei şi spre slujba sfinţilor s-au rinduit pre ei— Ca şi voi să ascultaţi la unii ca acestea şi la tot cela ce împreună lucrează şi ostencaşte. Şi mă bucur spre venirea lui Ştefana şi a lui Furtunat şi a lui Ah ai cu, căci a voastră lipsă acestea au plinit, Pentru că au odihnit al mieu duh şi al vostru. Cunoaşteţ dară pre unii ca acestea. închină-se Voao Besearecile Asiei tnchină-se voao întru Domnul mult Achila şi Preschila, împreună cu cea den casele lor Beseareca.  închinase voao 20 fraţii toţi. Inchinaţi-vă unul altuia cu sărutare svîntă.  Sărutarea cu a mea mină, a 21 Iui Pavel.  Carele nu iubeaşte pre Domnul 22 nostru Iisus Hristos fie anathema!
Mar anat hal  Darul Domnului 23 Iisus Hristos cu voi. Dragostea mea cu 24 toţi cu voi întru Hristos Iisus! . . Amin.
Cătră corintheani cea dentîiu s-au scris de la Filipi, pren Stefanna, şi Furtunat, şi Ahaicu, şi Timotheiu.

CATRA CORINTHEANI CARTE TRIMISA A DOUA

CAP I

      Pavel, apostol al lui Iisus Hristos, pren voia lui Dumnezău, şi Timothei fratele: Besearecii mi Dumnezău, ceea ce iaste în Corinth, împreună cu svinţii toţi ce sînt întru toată Ahaia- Dar voao şi pace de la Dumnezău Părintele nostru şi Domnul Iisus Hristos. Binecuvîntat Dumnezăul şi Părintele Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezău a toată mîngîiarea, Cela ce mîngîie pre noi preste toată scîrbă noastră, ca să putem noi să mîngîiem pre cei den toată sdrba, pren mîngîiarea carea ne mîngîiem noi despre Dumnezău. Căci în ce chip prisosesc patimile lui Hristos întru noi, aşa pren Hristos prisoseaşte şi mîngîiarea noastră. Şi ori ne necăjim—pentru a voastră mîngîiarea şi mîntuire ceaea ce să isprăveaşte, cu răbdarea aceloraş patime carele şi noi pătimim; au şi mîngîindu-ne—pentru a voastră mîngîiare şi rnmtuire. Şi nădeajdea noastră adevărată e pentru voi, ştiind ca, în ce chip împreunători sînteţi paternilor, aşa şi mîngî-ieni. Pentru că nu vom ca voi să nu ştiţi, fraţilor, pentru necazul nostru cela ce s-au făcut noao în Asia, căci preste samă ne-am îngreoiat preste putinţă, cît să ne fim părăsit noi şi de a trăi. Ce noi întru noi judecata morţii am avut, ca să nu fim nădejdu-indu-ne întru noi înşine, ce întru Dumnezău, Cela ce scoală morţii. Carele dentru moarte ca aceasta au mîntuit pre noi şi ne mîntuiaşte, la Carele nădejduim [875] încă şi ne va mai izbăvi. împreună slujind şi voi pentru noi cu ruga, ca, dentru multe obraze, cel ce e la noi dar, pren mulţi să va mulţămi, pentru noi. Pentru că fala noastră aceasta iaste: mărturia cunoş-i iuţii noastre că, cu direptate şi cu curăţia Iui Dumnezău,nu cu înţelepciune trupească, ce cu darul lui Dumnezău am petrecut în lume, şi mai mult cătră voi. Pentru că nu altele scriem voao, ce numai carele ce* lip, au şi cunoaşteţi. Şi nădejduiescu că şi pînă în săvîrşit veţi cunoaşte; După cum aţ şi cunoscut pre noi, de o parte, că laudă voao sîntem, după cum şi voi noao, în ziua Domnului Iisus. Şi cu această nădejduire vream cătră voi să viu mai nainte, ca al doilea dar să aveţi, Şi pren voi a treace la Machidonia, şi iarăş de la Machidonia a veni cătră voi, şi de cătră voi a mă petreace în ludea. Deci, aceasta sfătuind, nu cîndai ceva şi cu iuşorare am lucrat? Au carele sfătuiescu, trupeaşte le sfătuiescu, ca să fie lîngă mine „aşa**, aşa şi „nu**, nu? Ce, credindos e Dumnezău, că cuvîntul nostru cel cătră voi nu s-au făcut „aşa** şi „nu'*. Pentru că Fiiul lui Dumnezău pre noi, Iisus Hristos, Cela ce întru voi, pren noi S-au mărturisit, pren mine şi pren Si Iu an şi Timotheiu, nu S-au făcut „aşa** şi „nu**, ce „aşa” întru El s-au făcut. Pentru că.cî-te-s făgăduinţele hii Dumnezău—întru acest „aşa”; şi cu acest „amin** Lui Dumnezău, spre mărire, pren noi. Iară Cela ce adeve-rează pre noi împreună cu voi în Hristos şi Cela ce au uns pre noi—Dumnezău, Cela ce ne-au şi pedtluit pre noi şi au dat arvuna Duhului întru inimile noastre. Iară eu martur pre Dumnezău chem asupra sufletului mieu că, cruţînd pre voi, n-am mai venit laCorenth. Nu că stăpînim voao credinţa, ce împreună-ajutori sîntem bucuriei voastre,
pentru că cu credinţa staţi. 

CAP II

Şi am ales mic aceasta, ca să nu viu iară cu mîhnire cătră voi. Pentru că, de eu mîhnescu pre voi, şi carele iaste cela ce mă veseleaşte pre mine, fără numai cela ce să mîhneaşte dentru mine? Şi am scris voao aceastaş, ca nu, venind, mîhnire să aibu den carele mi să cădea să mă bucur, nadejduind preste toţ voi că a mea bucurie a  voastră tuturor iaste. Pentru că de mult necaz şi strînsoarea inimii am scris voao, pren multe lacrămi, nu ca să vă mîhniţi, ce ca dragostea să cunoaşteţi, carea am mai  mult la voi. Iară de neştine au nuhnit, nu pre mine au mîhnit, ce, pre o parte, ca  să nu îngreuiezu, pre toţi pre voi. ©es-tulu e unuia ca acestuia certarea aceasta,  cea de cătră mai mulţi.  Cît împotrivă,
mai mult pre voi să vă bucuru şi vă rog, ca nu cîndai cu cea mai multă mîhnire să va înghiţi imul ca acela.  Pentru aceaea rog 8 pre voi să adeveriţi la el dragoste,  Pentru 9 că spre aceasta am şi scris, ca să nu conosc ispita voastră, de la toate ascultători sînteţi. Iară la carele veţi hărăzi ceva, şi eu;pentru 10 că şi eu.ee ara hărăzit, căruia am hărăzit— pentru voi, întru faţa lui Hristos, ca să nu ne asuprim de satana.  Că ştim ale lui 11 gînduri.  Şi venind la Troada, la Evanghelia lui Hristos, şi uşa deschisă mie fiind întru Domnul, n-avuiu răpaos duhului mieu, ne aflînd eu pre Tit, fratele mieu,  Ce pîrăsindu-mă de ei, am ieşit la Machidonia. Iară har lui Dumnezău, Celuia ce pururea 14 arătaţi ne face întru Hristos şi mirosul conoştmţii Lui arătînd, pren noi, în tot locul!  Căci a lui Hristos bun miros sîntem, lui Dumnezău, întru cei ce să mîntu-iesc şi în cei pierduţi;  Unora—miros de 16 moarte spre moarte, iară altora—miros de viaţă spre viaţă. Şi cătră aceastea cine e îndestulat?  Pentru că nu sîntem ca cei 17 mulţi, precupind cuvîntul lui Dumnezău, ce ca dentru curăţie , ce ca de la Dumnezău, înaintea lui Dumnezău, întru Hristos grăim.

CAP III

      Înceapem iarăş pre noiş a ne întemeia? Au nu ne trebuiesc, după cum oarecarii, cărţi de ajutoriu cătră voi, au dentru voi ajutoriu? Cartea 2 noastră voi sînteţi, scrisă în inimile noastre, ştiindu-se şi citindu-se de cătră toţi oamenii,  Arătîndu-vă că sînteţi carte S a lui Hristos, fiind shijîtă despre noi, scrisă nu cu cerneală, ce cu Duhul lui Dumnezău celui viu, nu întru leaspezi de piatră, ce întru leaspezi de inimă de trup.  Şi nădeajde 4 ca aceasta avem pren Hristos cătră Dumnezău.  Nu că vreadnic i sîntem, de la noi, 5 să socotim cevaş ca dentru noi, ce destoinicia noastră iaste de la Dumnezău,  Carele 6 ne-au învrednicit pre noi cu posluşnidi cei Noao Făgăduinţe, nu a scrisorii, ce a duhului, pentru că scrisoarea omoară, iară duhul învie.  Iară de fu slujba morţii în scrisori 7 tipărită în pietri, făcutu-s-au întru mărire cît n-au fost puţind fiii lui Israil a căuta în obrazul Iui Moisi, pentru mărirea obrazului lui, cea ce să veştejiia.  Curo nu mai mult slujba Duhului va fi întru mărire?  Că de e slujba osîndei mărire, cu mult mai vîrtos prisoseaşte slujba direptăţii întru mărire. Pentru că nice s-au mărit ceaea ce e mărită, într-ace as ta parte, pentru cea de prisosit mărire.  Pentru că, de e ceaea ce piare pren mărire, cu mult mai mult ceaea ce rămîne în mărire.  Avînd dirept aceaea nădeajde ca aceasta, multă îndrăznire avem. Şi nu precum Moisi punea acoperemînt preste faţa lui, ca să nu caute fiii lui Israil la săvSrşitul celui ce era trecătorul. Ce să împietriră gîndurile lor, pentru că pînă astăzi acestaş acoperemînt spre cetirea cei Vechi Făgăduinţă rămîne, nedescoperindusă, căci intru Hristos să surpă. Ce plnă astăzi, cînd să citeaşte Moisi, acoperemînt preste inima lor zace. Iară cmd se va intuma cătră Domnul, să ia den prejur acoperemîntul. Iară Domnul Duhul iaste, si unde iaste Duhul Domnului, acolo e volnicia. Iară noi toţi, cu descoperit obraz, mărirea Domnului ca pren oglindă văzîndu-o, aceiaş obraz ne de iznoavă închipuim, de la mărire la mărire, ca de la
Duhul Domnului. ime a mărirei lucrează noao,  Nesocotind 18 noi ceale ce să văd, ce ceale ce nu să văd, pentru că cealea de să văd deşarte sînt, iară cealea ce nu să văd veacinice sînt.

CAP IV

Pentru aceaea, avînd slujba aceasta, după cum ne-am miluit, nu tînjim, Ce ne-am tăgăduit de ceale ascunse ale ruşinei, neumblind cu vicleşug, nici viclenind cuvîntul lui Dumnezău, cc cu arătarea adevărului întărindu-ne pre noi cătra toată ştiinţa oamenilor înaintea lui Dumnezău. Iară de şi iaste acoperită Evanghelia noastră, întru cei periţi  iaste acoperită. Intru cărei Dumnezăul veacului acestuia au orbit gîndurile celor necredincioşi, ca să nu Ie lumineaze lor luminarea Evangheliei, a mărirei Iui Hristos,  Carele iaste chipul lui Dumnezău. Pentru că nu pre noi mărturisim, ce pre Hristos Iisus Domnul, iară pre noi—robi voao pren  Iisus. Căci Dumnezău, Cela ce au zis: „Dentru întunearec, lumină să lumineaze44, —Carele au luminat întru inimile noastre, cătră  luminarea cunoştinţei mărirei lui  Dumnezău, în faţa lui Iisus Hristos. Şi avem visteria aceasta în vase de lut, ca prisosirea puterii să fie a lui Dumnezău, şi nu de  la noi. Intru tot necăjîndu-ne, iară nu împresuiindu^ie;lipsindu-ne,ce de tot nelipsindu-ne; Gonindu-ne, iară nu părăsindu-ne;  oborîndu-ne,  ce  nu pierzîndu-ne, Pururea mărirea Domnului Iisus în trup pur-tînd, ca şi viaţa lui Iisus în trupul nostru să să arate. Pentru că pururea noi, cei vii, la moarte ne dăm pentru Iisus, ca viaţa lui Iisus să să arate întru trupul nostru cel pămintesc.  Deci moartea întru noi să lucrează, iară viaţa întru voi. Şi avînd aceiaş duh al credinţei, după ce e scris: „Crezut-am, pentru aceaea am trăit44, şi noi  ere ade m,  pentru  aceaea şi grăim, Ştiind că Cela ce au Învis pre Domnul Iisus şi pre noi pren Iisus ne va rădica şi va pune împreună cu voi. Pentru că toate-s pentru voi, ca, darul înmulţindu-se, pren cei mai mulţi mulţimita va prisosi la mărirea lui Dumnezău. Pentru aceaea nu tînjîm, ce, macara că şî cel den afară al nostru om să strică, iară cel denlăuntru să înnoiaşte den zi în zi. Pentru că” cel de-ndată iuşor al sdrbei noastre cea de prisosit,  întru  prisosire  veacinică greCAP V
entru că ştim că, de să va surpa 1 cea p amin te ască a noastră casă, a lăcaşului zidire de la Dumnezău avem, casă veacinică in ceriu, nefăcută de mină.  Pentru că Intru 2 aceasta suspinăm, lăcaşul nostru cel den ceriu a-l Îmbrăca pohtind.  De ne vom şi 3 îmbrăca, nu ne vom afla goli.  Pentru că 4 şi ceia sîntem în trup suspinăm îngreuindu-ne, de vreame ce nu vom să ne dezbrăcăm, ce să ne îmbrăcăm, ca să să înghită cel muri-toriu de cătră viaţă.  Iară Cela ce ne-au 5 lucrat pre noi spre aceasta, Dumnezău iaste, Carele  au-şi dat noao arvona Duhului, îndrăznind dară pururea şi ştiind că, fiind 6 mersi cu trupul, depărtaţi sîntem de Ia Domnul,  Pentru că pren credinţă umblăm, 7 nu pren chip.  Ce nădejduim şi bine vom 8 mai mult să ieşim den trup şi să meargem cătră Domnul.  Pentru aceaea ne şi nevoim, 9 ori fiind veniţi, ori fiind ieşiţi, bineplăcu ţi la El să fim.  Pentru că toţi noi să ne arătăm trebuie înaintea divanului lui Hristos, ca să ia fieştecarele ceale pren trup, cătră carele au făcut, ori bine, ori rău.  Ştiind dirept 11 aceaea frica Domnului, pre oameni adeverim, iară Ia Dumnezău ne arătăm, şi nădejduiesc şi întru ştiinţile voastre să să fie arătată. Pentru că nu iarăş pre noi ne întărim cătră 12 voi, ce pricină dînd voao laudii pentru noi, ca să aveţi cătră ceia ce în faţă să laudă, şi nu cu inema.  Ce ori de ne-am răzvrătit lui Dumnezău, lui Dumnezău sîntem răzvrătiţi, ori întregi sîntem la minte, voao sîntem.  Pentru că dragostea Iui Hristos ne 14 ţine pre noi, judecind aceasta că, de unul pentru toţi au murit, poate fî că toţi au murit.  Şi pentru toţi au murit, pentru 15 ca ceia ce trăiesc, să nu mai trăiască loruş, ce Celuia ce pentru ei au murit şi S-au sculat. Deci noi, de acum înainte, pre nimenea ştim 16 trupeaşte, iară de am şi cunoscut trupeaşte pre Hristos, iară acum nu-L mai cunoaştem. Deci, de e întru Hristos vreo noao zidire, 17 ceale dentîiu s-au petrecut; iată, s-au făcut noao toate.  Şi toate—de la Dumnezău, 18 Cela ce au împăcat pre noi cu £1 pren Iisus Hristos şi au dat noao slujba împăcăciunii. Ca cum Dumnezău era întru Hristos, lumea 19 împăcînd cu £1, nesocotind lor greşealele lor şi puind intru noi cuvîntul împăcăciunii. Pentru Hristos dară rugăm, ca cum Dumnezău rugîndu-săprennoi:Rugămu-ne,pentru Hristos, împăcaţi-vă cu Dumnezău!  Pentru că pre Cela ce n-au cunoscut păcat, pentru noi păcat au făcut, ca noi să ne facem direptatea [877] lui Dumnezău întru El.

 CAP VI

Şi împreună-l ucrînd, şi rugăm, nu în deşert darul lui Dumnezău să priimit voi, Pentru că zice: „tn vreame priimită am ascultat pre tine şi în zi de mîntuire am ajutat ţie .Iată acum vreame bine priimită,  iată acum zi de mîntuire. Nici o poticneală întru niciunul dînd, ca să nu să hulească slujba.  Ce întru tot întemeind
Ere voi, ca ai lui Dumnezău slugi, întru ifjăduinţă multă, întru necazuri, intru nevoi, întru strînsori, Intru rane, In temniţe, In neaşezări, în osteneale, în privegheri, In  posturi. In curăţie, In ştiinţă, întru multă îngăduinţă, întru bunătate, întru Duh  SQnt, întru dragoste fără de făţărie, In cuvîntul adevărului, în putearea lui Dumnezău, pren  armele direptăţii, ceale de-a  direapta şi ceale de-a stingă, Pren mărire şi necinste, pren rea veaste şi bună veaste;  ca nişte înşălatori şi adeveriţi; Ca nişte necunoscuţi şi cunoscuţi; ca nişte muritori şi iată, trăim; ca şi cînd ne-am certa, şi nu ne-am omorî; Ca şi cînd am fi mîhniţi, şi pururea ne bucurăm; ca nişte sărad, şi pre mulţi îmbogăţind; ca nimica avînd, şi toate cuprinzînd. Gura noastră s-au deschis cătră voi, corintheani, inima noastră s-au lărgit. Nu fiţi cu strîmtoare întru noi, ce vă strîmtaţi întru înlăuntrurile voastre.  Şi aceasta? răsplătire, ca unor fii zicu, lărgiţi-vă şi voi! Nu vă faceţi cumpănindu-vă într-alt chip cu cd necredin-doşi, pentru că ce însoţire are direptatea cu fărăleagea? Şi cc împreunare e luminii cătră întunearecu? Şi ce tocmire iaste lui Hristos cătră Velial? Au ce parte e credindosului cu cel necredindos? Şi ce împreunare iaste besearecii lui Dumnezău cu idolii? Pentru că voi besearică Iui Dumnezău celui viu sînteţi, cum au zis Dumnezău că: „Voiu lăcui întru ei şi voiu umbla întru ei şi voiu fi lor Dumnezău şi d vor fi mie norod44. Pentru aceaea: „Ieşiţi den mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de necurat nu vă atingeţi,şi Eu voiu priimi pre voi. Şi voiu fi voao întru pănnte şi voi veţ fi Mie spre fii şi feate”, zice Domnul cel Intrutotţiitoriu.

CAP VII

      Aceaste făgăduinţe avînd dară, iubiţilor, să ne curăţim pre noi de toată pîngăriciunea trupului şi a duhului, făcînd sfinţire cu frica Iui Dumnezău.  Osebiţi pre noi! Pre nimenea n-am năpăstuit, pre nimenea n-am stricat, spre nimenea n-am lăcomit. Nu spre cleveteală  zic, pentru  că' am zis mai nainte că în inimile noastre sînteţi, ca împreună să muriţi şi împreună să trăiţi. Multă mi-e îndrăznirea cătră voii Multă mi-e lauda pentru voi! Plin sînt cu 4 mîngîiarea! Mă prea prisosesc cu bucuria, preste tot necazul nostru I  Pentru că, venind noi la Machidonia, nidun răpaos au avut trupul nostru, ce întru tot necăjindu-ne: den afară sfade, den Iăuntru frici. Ce Cela ce mîngîie pre cd smeriţi ne-au 6 mîngîiat pre noi, Dumnezău, cu venirea lui TSt.  Şi nu numai întru venirea lui, cc şi 7 Intru mîngîiarea carea s-au mîngîiat spre voi, vestind noao a voastră poftă, a vostră plîngere, a voastră rîvnire pentru mine, cît mai mult eu m-am veselit.  Că, mîcară că am 8 şi mîhnit pre voi cu cartea, nu mă căiesc, măcară că mă căiam; pentru că văzu că cartea aceaea, măcară că un ceas, v-au mîhnit pre voi.  Acum mă bucur, nu căci v-aţi 9 mîhnit, ce căci v-aţi mîhnit spre pocăinţă; pentru că v-aţi mîhnit dumnezeiaşte, ca Intru nemică să nu păgubiţi dentru noi. Pentru.că cea dumnezeiască mîhnire pocăinţă spre mîntuire, necăită, lucrează; iară a lumii mîhnire moarte lucrează.  Pentru 11 ci, iată, aceasta, a vă mîhni voi dumnezeiaşte, dtă sîrgui al ă au făcut voao, ce răspuns, ce scîrbă, ce frică, ce pohtă, ce rîvnire, ce izbînda! Intru tot aţi întărit pre voi curaţi a fi Intru lucru.  Deci, de am şi scris voao, 12 nu pentru cela ce au făcut strîmbătate, nid pentru cela ce au avut strîmbătate, ce ca să să arate sîrguiala voastră, cea ce iaste pentru voi  cătră voi, înaintea lui Dumnezău. Pentru aceaea ne-am mîngîiat pre mîngîiarea 13 voastră, şi cu mult mai vîrtos ne-am bucurat pre bucuria lui Tit, căci s-au odihnit duhul Iui despre voi toţi.  Că orice Ia el pentru 14 voi m-am lăudat, nu m-am ruşinat, ce după cum toate cu adevărat am grăit voao, aşa şi lauda noastră cea ce e spre Ut, adevăr s-au făcut.  Şi inema lui mai mult spre 15 voi iaste, pomenind cea a voastră a tuturor ascultare, cum cu frică şi cu cutremur aţi priimit pre el. Bucura-mă că întru tot nădejduiesc întru voi.

CAP VIII

Şi arătăm voao, fraţilor, darul lui 1 Dumnezău, cel ce a dat în Beseare-cile Machidoniei;  Căci întru multă ispită de necazu, prisosirea bucuriei lor şi cea într-adînc sărăcie a lor au prisosit întru avuţia prostimei lor. Căci după puteare mărturisesc, şi preste 3 puteare, de bună voie,  Cu multă mîngîiare rugind pre voi, darul şi împreunarea slujbei, cea de cătră svinţi, să priimim noi. Şi nu după cum am nădejduit, ce pre 6 ei s-au dat întîi Domnului şi noao, pren voia  lui  Dumnezău,  Ca să  rugăm 6 noi pre Tit ca, cum au şi mai înainte [878] început, aşa să şi săvîrşască la voi şi daml acesta. Ce în ce chip prisosit Intru tot: cu credinţa, şi cu cuvîntul, şi cu ştiinţa, şi cu toată sîrguială, şi cu cea dentru voi Intru noi dragoste, ca şi într-acesta dar să prisosiţ. Nu după poruncă zic, ce pren a altora sîrguială şi a dragostei voastre adeverinţă  ispitind. Pentru că ştiţ darul Domnului nostru Iisus Hristos, căci pentru voi au sărăcit, bogat fiind, ca şi voi cu Aceluia sărăcie să vă îmbogăţit. Şi sfat întru aceasta dau: pentru că aceasta e voao de folos, care nu numai a face, ce şi a vrea aţ început înainte de an. Iară acum şi a face săvîrşit, ca în ce chip e osîrdia a vrea, aşa şi a săvîrşi;. dentru aveare. Pentru că, de e înainte osîrdia, după cum are neştine bine priimita, nu după cît nu are. Că nu pentru ca altora răpaos, şi voao necaz, ce den tocmire: în vreamea de acum, a voastră prisosire—la scădearea acelora. Ca şi a acelora prisosire să să facă la a voastră scade are, ca să să facă întocmire. După cum e scris: „Cela cu multul n-au prisosit, şi cela cu puţinui n-au împuţinat”. Şi har Domnului, Celuia ce dă aceaeaş sîrguială pentru voi în inima lui 'Iii. Căci mîngSiarea au priimit şi, mai sîrguitoriu fiind, de el îndemnat ieşi cătră voi. Şi am trimis împreună cu el pre fratele căruia e lauda în Evanghelie pren toate Besearecile, Şi nu numai, ce încă şi hirotonosit fiind de Beseareci Impre-ună-ieşit cu noi, împreună cu darul acesta, cela ce să posluşaşte despre noi, cătră a ace lui aş Domn mărire şi osîrdia voastră. Ferind aceasta, ca nu pre noi neştine să ne hulească întru gingăşia aceasta, cea ce să slujaşte despre noi; Socotind ceale bune nu numai înaintea Domnului, ce şi înaintea oamenilor. Şi am trimis împreună cu ei pre fratele nostru, pre carele am ispitit întru multe, de multe ori nevoitorul fiind, iară acum cu mult mai nevoitoriu, cu nădeajdea cea multă de cătră voi. Veri de Tit, părtaşul mieu iaste şi la voi împreună-lucratoriu; ori fraţii noştri—apostolii Besearicilor, mărirea lui Hristos: Deci arătarea dragostei voastre şi a noastră fală pentru voi Ia ei arătaţi şi spre faţa Besearecilor.

CAP IX

Că pentru slujba însă cea cătră sfinţi de prisosit mie a scrie voao, Pentru că ştiu osîrdia voastră, cu carea pentru voi mă laud cătră machidoneani; că Ahaia s-au gătit de an, şi cea dentru voi rivnire au zădărft pre  mai mulţi. Şi am trimis pre fraţi.ca nu lauda noastră cea pentru voi să să deşarte Intru partea aceasta, ca, după cum ziceam, gătiţi  să fit,  Ca nu, de vor veni împreună cu mine machidoneani şi vor afla pre voi negătiţ, ne vom ruşina noi, ca să nu zicem voi, intru starea aceasta a laudei.  De treabă dirept 5 aceaea gîndiiu că va fi a ruga pre fraţi ca să vie Înainte la voi şi să gătească înainte cea de  mai  nainte  făgăduită blagoslovenia voastră, aceasta gata să fie, aşa cao blagoslo-venie, şi nu ca o lăcomie.  Iară acesta e: 6 Cela ce samănă cu cruţare, cu cruţare va şi secera, şi cel ce samănă cu blagoslovenii, cu b lagos! o venii va şi secera.  Fieştecarele 7 —cum să indura cu inima, nu den mîhnire sau den nevoie, pentru că pre bltndul dătătorul iubeaşte Dumnezău.  Iară putearnicu e Dumnezău, tot, darul să prisosească la voi, ca întru tot pururea, toată destulătatea  avînd,  să  prisosiţi  la tot lucrul bun,  Curo iaste scris:„Răsipit-au, 9 dat-au  săracilor;  direptatea  lui rămîne in veac4*.  Iară  Cela ce dă sămînţă 10 celui ce samănă şi pline de mîncare, să-i dea şi să să mul ţească sămînţă voastră şi să  crească  roadele  direptăţii voastre, întru tot bogăţîndu-vă, la toată lăţimea 11 care lucrează pren voi mulţămită lui Dumnezău.  Căci slujba posluşeniei aceştiia 12 nu numai iaste plinind lipsele sfinţilor, ce şi  prisosind pren  multe mulţămite lui Dumnezău;  Pren ispita slujbei aceştiia, 13 mărind pre Dumnezău, spre ascultarea mărturisirii voastre la Evanghelia lui Hristos şi spre lăţimea împreunării la dînşii şi la toţi  Şi cu a lor rugă pentru voi, poftind 14 re voi, pentru cel prea de prisosit dar al ui Dumnezău preste voi.  Iară har Iui 15 Dumnezău spre cel nepovestit al Lui dar.
CAP X

      Iară eu singur, Pavel, rog pre voi, 1 pren  liniştea şi blîndeaţele lui Hristos,—care  sînt  făţiş smerit întru voi, iar depărtat tund, îndrăz-nrscu la voi —  Şi mă rog ca nu 2 făţiş să nădejduiţi pre îndrăzni re cu carea soco teseu să cutezu spre oarecarii ceia ce gîndescu pre noi ca cum trupeaşte am umbla. Pentru că, trupeaşte umblînd, nu trupeaşte 3 oşti mu.  Pentru că armele oştirii noastre 4 nu-s trupeşti, cc tari sînt la Dumnezău cătră surparea tăriei lor.  Gîndurile surpînd şi 5 toată înălţarea ce să rădică asupra ştiinţii dumnezeieşti, şi robind tot cugetul spre ascultarea Iui Hristos,  Şi gata avînd a 6 izbîndi toată neascultarea, cînd să va plini a voastră  ascultare.  Ceale denaintea 7 feaţii căutaţi? De să nădejduiaşte neştine al Iui Hristos a fi, aceasta socotească iarăşi de Ia sine că, cum iaste el al Iui Hristos, şi noi ai lui Hristos.  Că săvai şi mai 8 mult de mă voiu lăuda pentru putearea noastră, carea au dat Domnul noao spre zidire şi nu spre surpare voao, nu mă voiu ruşina,  Ca să nu mi să pară ca [879] cum aş spărea pre voi pren scrisori. Căci cărţile—zice—gre ale-s şi tari, iară venirea trupului  slabă e  şi cuvîntul defăimat. Aceasta să gîndească unul ca acela că, în ce chip sîntem cu cuvîntul pren cărţi trimise, nefiind de faţă, ca aceea şi fund de faţă, cu lucrul. Pentru că nu cutezăm să ne numărăm împreună au să ne asămă-năm pre noi cu urni carii pre dînşii să măresc; ce ei singuri întru ei măsurînd şi asămănîndu-se pre sine, cu sineş nu să pricep. Iară noi nu Ia ceale fără măsură ne vom lăuda, ce după măsura pravilii, căriia au împărţit noao Dumnezău măsură, să ajungă şi pînă la voi. Pentru că nu ca cum n-am ajunge la voi, nu prea ne întindem pre noi, pentru că şi pînă la voi am ajuns, cu Evanghelia lui Hristos. Nu la ceale fără măsură fălindu-ne cu striine osteneale, nădeajde avînd, crescîndu-se leagea voastră, întru voi a să mări, după pravila noastră, spre prisosire. Săvai ceale mai den colo de voi a le binevesti, nu cu pravilă striină, la ceale gata a ne făli. Iară cela ce să laudă, în Domnul laude-se. Pentru că nu cela ce pre dînsul să laudă, acela iaste ales, ce pre carele Domnul întăreaşte.

CAP XI

Măcară de aţi fi suferit puţin nepri-l JvjJ ceaperii meale I Ce tot îm şi îngăJrao4 duiţi, Pentru că rivnesc pre voi ŞsQ Km cu a lui Dumnezău rîvnire, pentru Ewnvn că am tocmit pre voi cu un bărbat,  fecioară curată să o aduc la Hristos. Ce mă tem ca nu cîndai, precum şarpele au amăgit pre Ewa cu viclenia Iui, aşa să strice cugetile voastre despre întregăciunea cea ce  e întru Hristos. Pentru că, de mărturi-seaşte cela ce vine pre alt Iisus, pre carele n-am mărturisit, au alt duh luaţi, care n-aţi hiat, sau altă evanghelie, carea n-aţi priimit,  bine aţi îngădui. Pentru că socotesc nemică să nu fiu lipsit den cei prea foarte  apostoli. Iară de-s şi prost cu cuvîntul, iară nu cu ştiinţa, ce cu tot arătîndu-ne  întru toate la voi, Au păcat am făcut, pre mine smerindu-mă, ca voi să vă înălţaţi? Căci în dar Evanghelia lui Dumnezău am  binevestit voao.  Alte besearid am jăhuit,  luînd chelşugul spre a voastră slujbă. Şi fiind de faţă cătră voi, şi lipsind, n-am asuprit nid de una, pentru că lipsa mea au pli-nitu-o fraţii venind de la Machidonia; şi întru tot negreu voao pre mine am păzit şi voiu păzi. Iaste adevărul lui Hristos întru mine că lauda aceasta nu să va astupa întru mine, în laturile Ahaiii. Pentru ce? Căci nu iubesc pre voi? Dumnezău ştie! Iară carea fac, şi voiu face, ca să taiu pricina celora ce poftesc pricină, ca, întru carea să laudă, să să afle precum şi noi.  Pentru că urni ca aceia mincinoşi 13 apostoli, lucrători videani, închipuindu-se întru apostolii lui Hristos.  Şi nu e de 14 minunat, pentru că singur satana să prime- . neaşte spre înger de lumină.  Deci nu e 15 mare lucru, de şi slugile lui să primenesc ca slugile direptăţii, cărora sîvîrşitul va fi după lucrurile lor.  Iarăş zic ca nu neştine să 16 socotească că fără minte sînt eu, iară de nu, măcară capre un fără-de-minte priimiţi-mă, ca puţin şi eu să mă laud.  Ceaea ce grăiese, nu grăiesc după Domnul, ce ca într-o nebunie, întru aceasta stare a laudei.  De 18 vreame ce mulţi să laudă trupeaşte, şi eu mă voiu lăuda.  Pentru că cu dulceaţă 19 îngăduiţi nebunilor, înţelepţi fiind.  Pentru că suferiţi de cineva pre voi vă robeaşte, de cineva mănîncă, de neştine ia, de neştine să semeţeaşte, de neştine pre voi preste obraz vă bate.  După necinste zic, ca 21 cum noi am fi slăbit; iară întru care neştine ar cuteza—în nebunie zicu—cutez şi eu! Jidovi sînt? Şi eu! Israilteani sînt? Şi eu! 22 Sămînţa lui Avraam sînt? Şi eu!  Slugi 23 lui Hristos sînt? Nebunind grăiesc: Mai presus eu; întru osteneale mai mult, întru rane de prisosit, în temniţe mai cu mult, în morţi de multe ori.  De la jidovi de 5 ori cîte 24 40 fără una am luat.  De trei ori fuiu bărut, cu toiage, o dată cu pietri fuiu împroşcat, de trei ori m-am răsipit cu corabia, o zi şi o noapte în adînc am făcut.  Călătorii 26 de multe ori, cu primejdii de rîuri, cu primejdii de tîlhari, cu primejdii despre rude, cu primejdii de Ia limbi, cu primejdii în cetate, cu primejdii în pusuitate, cu primejdii în mare, cu primejdii întru fraţi mincinoşi; In osteneală şi trudă, în privegheri de multe 27 ori, în foamete şi seate, în posturi de multe, în răceală şi golătate.  Afară den ceale ce 28 sînt pre denafară, împresurarea mea cea den toate zilele — grija tuturor Besearecelor. Cine boleaşte şi eu nu bolesc? Cine să sminteaşte şi eu nu mă arzu?  De trebuie a 30 mă lăuda, de ale slăbiciunii meale mă voiu lăuda!  Dumnezău şi Părintele Domnului 31 nostru Iisus Hristos ştie, Cela ce iaste binecuvîntat în veaci.că nu minţu!  tn Damasc, 32 mai-marile limbii al Are tei împăratului păziia cetatea Damascului, vrind sa mă prinză, Şi pre o fereastră, întru o coşniţă, m-am 33 slobozit preste zidu, şi am scăpat den
mînile lui.

CAP XII

      Şi a mă lăuda nu mi se cuvine, pentru 1 că voiu veni la vederile şi arătările Domnului.  Ştiu pre un om Întru 2 Hristos, mai nainte de 14 ani, ori cu trup, nu ştiu, ori afară den trup, nu
ştiu, Dumnezău ştie, că s-au hrăpit unul ca [880] acesta pînă în al treilea ceriu. Şi ştiu pre un om ca acesta, ori cu trup, ori afară  den trup, nu ştiu, Dumnezău ştie. Că s-au hrăpit în raiu şi au auzit negrăite graiuri, carele nu-s slobode la om să le grăiască.  Pentru unul ca acesta mă voiu lăuda, iară pentru mine nu mă voiu lăuda, fără numai  întru neputinţele meale. Pentru că, de voiu vrea să mă laud, nu voiu fi fără minte, căci adevărat voiu grăi; iară mă cruţ, ca nu neştine la mine va gîndi mai mult decît veade pre mine au aude ceva de la mine.  Şi cu prisosirea arătărilor, ca să nu mă semeţesc, datu-mi-s-au strămurare trupului îngerul Satanei, ca să-m dea palme, ca să nu mă  preaînalt. Pentru aceasta de trei ori pre Domnul am rugat ca să să depărteaze de la  mine; Şi zise mie:„Destul ţi-e darul Mieu, pentru că putearea Mea întru slăbiciune să săvîrşaşte”. Deci cu dulceaţă mai mult mă voiu lăuda întru slăbiciunile meale, ca să să sălăşluiască în mine putearea Iui Hristos. Pentru aceaea pohtesc întru slăbiciune, în sudalme, în nevoi, în goane, în strînsori pentru Hristos, căci, cînd slăbesc,atuncea sînt tare. Făcuiu-mă fără minte lăudîndu-mă, pentru că voi m-aţi îndemnat; că eu datorie aveam despre voi să mă adeveresc, pentru că nemică n-am scăzut,den cei prea foarte apostoli, macara că nemică sînt. Seamnele apostolului s-au lucrat întru voi cu toată îngăduinţa, cu seamne şi cu minuni şi cu puteri. Pentru că ce iaste cu carea v-aţ biruit mai mult decît cealealalte Beseareci, fără numai că eu singur nu m-am îngreuiat asupra voastră? Dăruiţi-mi nedireptatea aceasta. Iată, al treilea rînd, gata sînt a veni cătră voi, şi nu voiu asupri pre voi, pentru că nu cerc ale voastre, ce pre voi; pentru că nu-s datori fiii părinţilor să cîştige, ce părinţii fiilor. Iară eu prea cu dulceaţă voiu cheltui şi mă voiu cheltui pentru sufletele voastre, macara că, mai mult iubind pre voi, mai puţin mă iubesc. Ce fie! Eu n-am îngreuiat pre voi, ce, fiind hîtru, cu vicleşug pre voi am luat. Au doară pre cineva dentru carii am trimis cătră voi, pren el am lăcomit spre voi? Rugat-am pre Tit, şi am trimis împreună pre fratele. Au doară au lăcomit ceva spre voi Tit? Au nu cu un duh am umblat? Au nu cu aceale urme? Iarăş vă pare că voao răspundem? Denaintea lui Dumnezău, întru Hristos grăim. Iară toate, dragilor, pentru a voastră zidire. Pentru că mă tem ca nu cîndai, venind, nu în ce chip pohtesc voiu afla
Îre voi, şi eu mă voiu afla voao în ce saliu nu veţi: ca nu cîndai price, rîvniri, mînii, prigoane, devete, şopte, semeţii, neaşăzări. De nu, iarăş venind eu, mă va smeri Dumnezăul mieu cătră “voi şi voiu plînge pre mulţi den ceia ce au greşit mai nainte şi nu s-au pocăit spre
necurăţie şi curvie şi pîngăriciunea carea au făcut.

CAP XIII

      Atreia oară cu aceasta viu cătră voi. 1 Den gura a doao mărturii şi a trei sta-va tot graiul.  Grăit-am mai 2 nainte şi iarăş zicu întîiu, ca cînd aş fi de faţă al doilea rînd, şi, departe fiind, acum scriu celor ce mai nainte au greşit şi celoralalţi tuturor că, de voiu veni iarăş, nu voiu cruţa.  De vreame ce 3 ispită cercaţi Celui ce întru mine grăiaşte Hristos, Carele la voi nu slăbeaşte, ce întă-reaşte întru voi.  Că măcară că S-au şi 4 răstignit den slăbiciune, iară trăiaşte den putearea lui Dumnezău; pentru că şi noi slăbim întru. El, ce vom trăi împreună cu El, den .putearea lui Dumnezău Ia voi. Pre înşivă vă ispitiţi de sînteţi în credinţă; pre 5 sine vă ispitiţi. Au nu cunoaşteţi pre voi că Iisus Hristos întru voi iaste? De nu întru ceva nelămuriţi sînteţi.  Şi nădejduiesc că 6 veţi cunoaşte că noi sîntem neispitiţi. Iară mă rog cătră Dumnezău să nu faceţ 7 voi nici un rău, ca nu noi lămuriţi să ne arătăm, ce ca voi binele să faceţi, iară noi căneşte nelămuriţi să fim.  Pentru că nu 8 putem cevaş asupra adevărului, ce pentru adevăr.  Pentru că ne bucurăm cînd noi 9 slăbim, iară voi sînteţi tari; şi aceasta şi rugăm: a voastră întemeiare.  Pentru aceaea, 10 aceasta, departe fiind, scriu, ca, fiind de faţă, nu cu asupreală să isprăvesc, după putearea carea au dat mie Domnul spre zidire, şi nu spre surpare.  Deci, fraţilor, bucuraţivă! întemeiaţi-vă, mîngîiaţi-vă, aceastaş gîndiţi, în pace fiţi, şi Dumnezăul dragostei şi al păcii fi-va cu voi.  Sărutat unul 12 pre alalt cu svîntă sărutare. Sărută pre voi svinţii toţi. Darul 13 Domnului Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezău şi împreunarea Svîntu-lui Duh—cu toţi cu voi! Amin.

Catră corintheani a doua s-au scris de la Filip al Machidoniei, pren Tit şi Luca.
[881]

CATRA GALATEANI CARTE TRIMISA A LUI PAVEL

CAP I

Pavel, apostolul nu de la oameni, nici pren om, ce pren Iisus Hristos şi Dumnezău - Părintele, Cela ce au învis pre El den morţi, Şi cei dempreună cu mine toţi fraţii, besearecii Gala-tiei: Dar voao şi pace de la Dumnezău - Părintele, şi Domnul nostru Iisus Hristos, Celui ce S-au dat pre Dînsul pentru păcatele noastre, ca să ne scoată pre noi den veacul cest de acum cel rău, după voia lui Dumnezău şi Părintele  nostru,  A Căruia c mărirea în veacii veacilor. Amin! Mă mir că aşa degrabă vă mutaţi de la Cela ce au chemat pre voi, cu darul  lui Hristos, Ia altă Evanghelie, Care nu iaste alta, fără numai sînt oarecarii carii turbură pre voi şi vrînd să mute Evanghelia  Iui Hristos. Ce macara de şi noi au îngeru den ceriu va binevesti voao afară den ce am  vestit voao, anathema să fie! Cum am şi zis mai nainte, şi acum iarăş zic: Oricine spre voi binevesteaşte, afară den ce aţi luat, anathema să fie! Pentru că acum pre oameni îndemn au pre Dumnăzău? Au caut oamenilor să plac? Că, încă dc aş mai plăcea oamenilor, lui Hristos rob n-aş fi. Şi arăt voao, fraţilor, Evanghelia ceaea ce s-au binevestit despre mine, că nu iaste după oamenii; Că nici eu de la om am luat pre ea, nici m-am învăţat, ce pren arătarea lui Iisus Hristos. Pentru că aţi auzit cum m-am purtat oarecînd în leagea jidovească; că preste măsură goniiam Besearecă lui Dumnezău şi jăfuiam pre ea Şi sporiiam înainte în leagea jidovească decît mulţi care-m era de o vîrstă întru neamul mieu, mai cu mult rî-. ni toriu fiind obiceaiurilor părinţilor miei. Iară cînd binevoi Dumnezău—Cela ce m-au ales den pîntecele maicii meale şi m-au chemat pren darul Lui— A-Ş arăta pre Fiiul Său întru mine, ca să-L binevestesc pre El întru limbi, îndată nu m-am adaos trupului şi sîngelui. Nici m-am suit în Ierusalim, cătră cei de mai nainte de mine apostoli, ce m-am dus la Ara via şi iarăş m-am Întors la Damasc. Apoi, după trei ani, m-am suit la Ierusalim, să văzu pre Petăr, şi am rămas cătră el zile 15. Iară pre altul den apostoli rr-am văzut, fără numai pre Iacov, fratele Domnului.  Iară ceale ce scriu voao, iată, înaintea lui Dumnezău, că nu minţu.  După 21 aceaea am venit Ia laturile Siriei şi Chilichiei. Şi eram neconoscut la faţă Ia besearecile 22 Iudeii ceale întru Hristos.  Şi numai au/ind era că „cela ce goniia pre noi odinioară, acum binevesteaşte credinţa, carea odinioară o jăfuia”.  Şi măriia întru mine pre 24 Dumnezău.

CAP II

      Şi după aceaea, pren 14 ani, iarăşi 1 m-am suit în Ierusalim cu Vamava, luînd împreună şi pre Tit.  Şi 2 m-am suit, după arătare, şi am arătat lor Evanghelia,carea vestescu întru limbi, şi osebi la ceia ce li să părea, ca nu cîndai în deşărt alergu au am alergat. Ce nid Tit, cel dempreună cu mine, elin 3 fiind, să îndemnă să să obrezui ască,  Ce 4 pentru cei den afară băgaţi mindnoşi fraţi, carii pre furiş întrară să iscodească volnicia noastră, carea avem întru Hristos Iisus, ca pre noi să ne robească de tot; Cărora nid cltu e un ceas ne-am supus supunerii, ca adevărul Evangheliei să rămîie cătră voi.  Iară de la ceia ce li să pare a 6 fi cevaşi, orice cîndva au fost, nimica use-bire nu mi-e: faţa omului Dumnezău nu priimeaşte. Pentru că mie ceia ce li să părea nimica nu-m aduseră nainte.  Cc impotrivă, văzînd că m-am încrezut bunii-vestiri netăierii-împrejur, precum Petăr obrezaniei, -Pentru că cela ce au lucrat Iui Petăr spre 8 trimiterea  tăiarii-împrejur  lucră  şi mie întru limbi—  Şi conoscînd darul cela ce 9 s-au dat mie, Iacov, şi Chifa şi Ioan, ceia ce să părea stîlpi a fi, direaptele mie au dat şi Varnavei spre însoţire: ca noi la limbi, iară ei la tăiarea-împrejur.  Numai de săraci 10 ca să pomenim, carea am şi sîrguit aceasta? a face.  Iară cînd au venit Petăr în Antiohia, în faţă-i stătuiu împotrivă, căci hulit era.  Că mai nainte pînă a veni oarecarii 12 de la Iacov, cu limbile mînca împreună; iară cînd au venit, să feriia şi să osebiîa pre el, temîndu-să de cei ce era ai obrezaniei. Şi împreună făţămidră cu el şi ceialalţi 13 jidovi, cît şi Vamava împreună să luo cu a lor făţărnicie.  Iară cînd am văzut că nu 14 umblă dirept cătră adevărul Evanghelid, zişu Iui Petăr înaintea tuturor:„Dcaca eşti tu jidov şi ca limbile trăieşti, şi nu jido-veaşte, pentm ce îndemni limbile să să jidovească?”  Noi den fire jidovi, şi nu den 15 limbi, păcătoşi.  Ştiind că nu să îndireptează omul den lucrurile Legii, de nu pren credinţa lui Iisus Hristos, şi noi în Hnstos Iisus am crezut, ca să ne îndireptăm den leagea lui Hristos, şi nu den lucrurile Legii; căci nu să va îndirepta den lucrurile Legii tot trupul.  Iară de am cercat a ne 17 îndirepta întru Hristos, ne-am aflat şi noi păcătoşi, dară Hristos slugă e păcatului? [882] Să nu fie! Că de vreame ce ceale ce am surpat, aceastea iarăşi zidescu, călcăioriu de leage pre mine mă adeverescu* Pentru ci eu pren Leage, cu Leagea  am murit  ca cu Dumnezău să trăiescu. Cu Hristos împreună m-am răstignit şi nu mai trăiescu eu, ce trăiaşte intru mine Hristos. Iară care acum trăiescu în trup, în credinţă trăiescu a Fiiului lui Dumnezău, Celui ce au iubit pre mine şi S-au dat pre El pentru mine  Nu leapăd darul lui Dumnezău; pentru că  de e pren Leage direptatea  Hristos dară In
zadar au murit*

CAP III

O, fără de minte galateani, cine pre voi au za vis tui t, ca adevărului să nu vă plecaţi, cărora înaintea ochilor Iisus Hristos, S-au scris mai  ijDj^g nainte întru voi răstignii ? Numai aceasta voiu să ştiu de la voi: den faptele Legii aţ luat Duhul, au den auzul credinţei?  Aşa nebuni sînteţi? începînd cu Duhul,  acum cu trupul săvîrşiţi?  Atttea aţ păţit  în zadar? De e şi în zadar! Deci Cela ce vă dă voao Duhul şi lucrează puteri întru voi, den lucrurile Legii, au den auzul ere  dinţei? Precum „Avraam au crezut în Dumnezeu şi să socoti lui întru direptate**.  Cunoaşteţ dară că cei den credinţă, acestea  sînt fiii lui Avraam. Şi mai nainte văzînd Scriptura că den credinţă îndireptează limbile Dumnezău, mai nainte au vestit lui Avraam că „să vor blagoslovi întru tine  toate limbile”. Deci cei den credinţă să binecuvintează împreună cu cel credincios Avraam. Că, cîţ sînt den lucrurile Legii, supt blestem sînt; pentru că scrisu-s-au: „Blestemat tot cela ce nu rămîne întru toate ceale scrise în cartea Legii, ca să le facă pre eale”. Iară cum că în Leage nimenea nu să îndireptează lingă Dumnezău, ai ave e, că „direptul den credinţă va trăi'*. Iară Leagea nu e den credinţă, ce „omul care va face aceastea va trăi întru eale*'. Hristos
Ere noi ne-au răscumpărat den blestemul egii, făcîndu-Se pentru noi blestem—pentru că scrisu-s-au:„Blestemat e tot cel spînzurat pre lemn”— Ca întru limbi blagoslovenia lui Avraam să să facă întru Hristos Iisus, ca făgăduinţa Duhului să o luom pren credinţă. Fraţilor, după cum grăiesc, însă a omului adeverită legătură nimenea nu o leapădă sau mai adaoge. Iară lui Avraam s-au grăit făgăduinţele, şi semenţiei lui. Nu zice: „şi seminţiilor**, ca spre mulţi, ce ca spre unul: „şi semenţiei tale”. Carele iaste Hristos. Şi aceasta zic: Legătură mai nainte întemeiată de Dumnezău la Hristos, cea după 430 de ani făcută Leage nu o slăbeaşte, ca să strice făgăduinţa. Pentru că, de e den Leage moştenirea, nu mai iaste den făgăduinţă; iară lui Avraam pren făgăduinţă i-au dăruit Dumnezău. Ce e dară Leagea? Pentru neascultări s-au pus, pînă unde va veni „Sămînţa”, la Carea s-au făgăduit, rinduindu-se pren îngeri, cu mîna Impăcătoriului.  Iară tmpăcătoriul al 20 unuia nu iaste, iară Dumnezău unul iaste. Deci Leagea împotriva făgăduinţelor Iui 21 Dumnezău iaste? Să nu fie! Că de s-ar fi dat Leagea care să poată învia, cu adevărat den Leage ar fi direptatea.  Ce au închis 22 Scriptura toate supt păcat, ca făgăduinţa den credinţa lui Iisus Hristos să să dea celora ce cred.  Iară mai nainte de a veni 23 credinţa, supt Leage ne păzii am, închis fiind la credinţa cea ce era să să descopere. Deci Leagea învăţătoare ne fu noao întru 24 Hristos, ca den credinţă să ne îndireptăm. Iară venind credinţa, nu mai sîntem supt 25 învăţătură.  Pentru că toţi fiii lui Dumnezău sînteţi, pren credinţă întru Hristos Iisus.  Pentru că cîţi în Hristos v-aţ botezat cu Hristos v-aţ îmbrăcat. Nu încape jidov, nice elin; nu încape rob, nici slobod; Nu încape parte bărbătească, nice fămeiască, pentru că toţi voi unul sînteţi în Hristos Iisus.  Iară de voi sînteţi ai lui 29 Hristos, iată că a lui Avraam sămînţa sînteţi şi, după făgăduinţă, moştenitori.

CAP IV

      Iară zic, în cîtă vreame moştini-toriul prunc iaste, nemică osebire n-are  de  slugă, stăpîn tuturor fiind;  Cc supt ispravnici iaste şi 2 diregătoriu de casă, pînă la rînduială tătîne-său.  Aşa şi noi, cînd eram 3 prunci, supt stihiile lumii eram robiţi; Iară cînd au venit plinirea vremii, trimis-au 4 Dumnezău pre Fiiul Lui cel născut den muiare, născîndu-Se supt Leage,  Ca pre cei 5 de supt Leage să-i răscumpere, ca făgăduinţa cea flască să o luom.  Iară căci sînteţi fii, 6 trimis-au Dumnezău Duhul Fiiului Lui în inimile voastre strigînd: „Awa! Părintele!” Deci nu mai eşti rob, ce fiiu;iarăde eşti fiiu, 7 şi moştinitoriu lui Dumnezău pren Hristos. Ce atuncea, ne ştiind pre Dumnezău, aţi slujit celora ce nu den fire era dumnezei. Iară acum, cunoscînd pre Dumnezău şi, mai mult, cunoseîndu-vă ele Dumnezău, cum vă îmoarceţ iar spre ceale slabe şi sărace stihii, cărora iarăş de iznoavă a le sluji veţi? Păziţi zilele şi lunile şi vremile şi anii. Temu-mă de voi, nu cumva în deşărt am 11 ostenit la voi.  Faceţi-vă ca mine, căci şi 12 eu ca voi, fraţilor, rogu-mă voao. Nemică strîmbătate nu mi-aţi făcut.  Ce ştiţi că, 13 pentru  slăbiciunea  trupului,  am bine-vestit voao mai nainte.  Şi dodeiala mea cea den trupul mieu nu aţi defăimat, nici o aţi scuipit; ce ca pre un înger al lui Dumnezău aţi priimit pre mine, ca pre Hristos Iisus.  Care dară era fericirea voastră? Pentru că mărturisesc voao că, de ar fi putinţă, ochii voştri scoţîndu-i, [883] i-aţi fi dat mie.  Deci vrăjmaş voao fiiu, adevărat grăind voao? Rîvnescu pre voi nu bine; ce să ne închiză pre noi vor, ca lor să vă asămănaţi. Şi bine e a rîvni întru bine pururea, şi nu numai cînd viu eu de faţă cătră voi. Feţii miei, pentru carii iarăş chinuiesc, pînă unde să va închipui Hristos întru voi ! Şi aş vrea să viu cătră voi acum şi să-m schimb glasul mieu, căci mă îndoiesc de voi. Ziceţi-m carii veţi să fiţi supt Leage, Leagea nu ascultaţi? Pentru că scris iaste că Avraam doi feciori au avut: unul den slujnică şi unul den cea volnică. Iară cel den slujnică trupeaşte s-au născut, iară cel den volnică,pren făgăduinţă. Carele sînt tîlcuindu-se: pentru că aceastea sînt ceale doao făgăduinţe, una de la măgura Sinaii, spre robie născînd,care iaste Agar —Pentru că Agar măgura Sinaii iaste, în Aravia—,şi să alătură aseamenea cu acest de acum Ierusalim şi slujaşte cu fiii ei.  Iară cel de sus Ierusalim slobod iaste, care iaste maica tuturor noao. Pentru că scris iaste:„Bucură-te, stearpo, ceaea ce nu naşti, rumpe şi strigă ceaea ce n-ai munci, că mulţi-s fiii pustiiului, mai mulţi decît ceiia ce are bărbat!”  Iară noi, fraţilor, după Isaac ai făgăduinţii fii sîntem. Ce în ce chip atuncea cel ce trupeaşte născu-se goniia pre cel duhovnicesc, aşa şi acum. Iară ce zice Scriptura? „Scoate pre slujnică şi pre fiiul ei;pentru că nu va moşteni fiiul slujnicii cu fiiul cei volnice”.  Deci, fraţilor, nu sîntem ai slujnicii fii, cc ai volnicii.

CAP V
Cu volnicia dară cu carea Hristos pre noi ne-au mîntuit staţi, şi nu iarăş cu jugul robirii vă cuprindeţi. Iată, eu, Pavel, zic voao că de vă veţi tăia împrejur, Hristos voao  nimica nu va folosi. Şi mărturisesc iarăş la tot omul ce să taie împrejur că datoriu e  toată Leagea să facă. Surpatu-v-aţi de la Hristos carii în Leage vă îndireptaţi;den  dar aţi scăzut. Pentru că noi cu Duhul den credinţă nedeajde, direptate aşteptăm.  Pentru că întru Hristos Iisus nici tăiarea-împrejur poate ceva, nici netăiare, ce credinţa care să lucrează Pren dragoste. Alergat-aţi bine. Cine pre voi au contenit,  să nu vă înduplecaţi adevărului? Îndemnarea nu e den cela ce vă cheamă pre voi. Puţin aluat toată frămîntătura dospeaşte. Eu nădejduiesc întru voi, întru Domnul, că nimica alta nu veţi cugeta; iară cela ce turbură pre voi purta-va judecata, oricarele va fi. Iară eu,fraţilor,de mărturisescu încă tălare-împrejur, ce mă mai şonesc? Poate că s-au surpat sminteala crucii! şi părăsi ceia ce vă izgonesc pre voi.  Pentru că voi spre volnicie v-aţi chemat, fraţilor; numai nu volnicia spre prileju trupului, ce pren dragoste slujiţi unul altuia.  Pentru 14 că toată Leagea într-un cuvînt să plineaşte, întru: „Să iubeşti pre aproapele tău capre tine”.  Iară de muşcaţi unul pre altul şi 15 vă mîncaţi, căutaţi nu unul de cătră altul să vă topiţi.  Şi zicu: Cu Duhul îmbiaţi 16 şi pofta trupului să nu o săvîrşit.  Pentru 17 că trupul pofteaşte împotriva Duhului, iară Duhul împotriva trupului; iară aceastea stau împotrivă una cătră alta, ca nu ceale ce aţi vrea, acealea să faceţi.  De vă şi purtaţi 18 cu Duhul, nu sînteţi supt Leage.  Iară 19 aiavea sînt faptele trupului, carele sînt:
Îreacurvia, curvia, necurăţia, pîngăriciunea, nchinarea de idoli, fărmecătoria, vrăjbile, 20 pricile, rivnirile, mîniile, obrăzniciile, împă-recherile,  eresurile.  Zavistii,  ucideri, 21 îmbătări, ospeaţe, şi ceale ce sînt aseamene acestora, carele zic mai nainte voao, cum am şi mai nainte zis, că cei ce fac ca aceastea împărăţia lui Dumnezău nu vor moşteni. Iară roadă Duhului iaste dragostea, bucurie, 22 pace, îndelungă răbdare de mînie, bunătate, destoinicie, credinţă, blîndeaţc, răbdare. Asupra unora ca acestora nu iaste leage. 23 Iară cei a lui Hristos trupul au răstignit, 24 împreună cu patimele, şi cu poftele.  De 25 trăim cu Duhul, cu Duhul să îmblăm.  Să 26 nu fim cu deşartă mărire, unul pre altul împărechindu-ne, unul pre altul zavistuind.

CAP VI

      Fraţilor, de să va şi mai nainte apuca omul în vreo oarece greşală, voi, duhovnicii, întăriţi pre unul ca acela cu duh de linişte, socotind pre tine, ca nu şi tu să te dodeieşti. Unul altuia greutăţile purtaţi, şi aşa umpleţi leagea lui Hristos. Pentru că de i să pare cuiva a fi cevaşi, nimica fiind, pre dînsul cu mintea să înşală. Iară lucrul lui să-şi ispitească fieştecarele; şi atuncea Ia dînsul singur lauda va avea, şi nu la celalalt. Pentru că fieştecarele a sa sarcină va purta. Şi împreune cela ce să învaţă cuvîntul celui ce învaţă întru toate bunătăţile. Nu vă amăgireţi: Dumnezău nu Să batjoco-reaşte; Că ce va sămăna omul, aceasta va şi săcera. Căci cela ce samănă în trupul lui, den trup va secera stricăciune; iară cela ce samănă în Duh den Duh seaceră viaţa veacinică. Iară făcind binele să nu tînjim; 9 pentru că în vreamea sa vom secera, neobo-sind. Deci, dirept aceaea, pînă unde vreame avem, să lucrăm binele cătră toţi, şi mai vîrtos cătră ceia ai noştri de credinţa. [884] Vedeţi cu ce fealiu de slove am scris voao cu a mea mină! Qţi vor să fie vede roşi în trup, acestea Îndeamnă pre voi să vă tăiaţi împrejur, numai ca nu cu crucea lui Hristos să să gonească. Pentru că nici ceia ce să obrezuiescu singuri ei Leagea păzescu, ce vor ca să vă tăiaţi voi împrejur, ca de trupul vostru să să laude. Iară mie, să nu fie a mă lăuda, fără numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, pren carea cu mine lumea s-au răstignit, şi eu cu lumea! Pentru că în Hristos Iisus nici tăiarea-împre-jur poate ceva, nici netăiarea, ce noao zidire. Şi, cîţi cu pravila aceasta vor umbla, pace snrr ei si milă  > sDre Israilul lui Dumnezău! De astăzi înainte osteneale mie nimenea
să nu-m dea, pentru că eu seamnele Domnului Iisus în trupul mieu port. Darul Domnului nostru
Iisus Hristos, cu duhul vostru fraţilor ! Amin.

Cătră galateani s-au scris, de la Rîm.

CEA CATRA EFESEANI CARTE TRIMISA A LUI PAVEL

CAP I

Pavel, apostolul Iui Iisus Hristos, pren voia lui Dumnezău, sfinţilor celor ce sînt în Efes şi credincioşi întru Hristos Iisus: Dar voao şi pace de la Dumnezău, Părintele nostru, şi Domnul Iisus  Hristos! Binecuvîntat Dumnezău şi Părintele Domnului nostru Iisus Hristos, Cela ce ne-au blagoslovit pre noi cu toată blagoslovenia duhovnicească, întru ceale cereşti, cu  Hristos; In ce chip ne-au ales pre noi întru EI mai nainte de izvodirea lumii, a fi noi sfinţi şi fără prihană pre denaintea Lui,  cu dragoste. Mai înainte rînduind pre noi întru punere de fii pren Iisus Hristos întru  El, după bună vre are a voii Lui, Spre lauda mărirei darului Lui, cu carele ne făcu  dar pre noi cu Cel iubit; Intru Carele avem răscumpărarea, pren sîngele Lui iertarea păcatelor, după bogăţia darului Lui,  Carele au prisosit întru noi, cu toată înţefepi lirica şi mintea; Ară tind noao taina voiei Lui, după bunăvrearea Lui carea au pus înainte întru El,  Spre diregătoria plinirei 10 vremilor, să le întemeiaze toate întru Hristos, şi ceale den ceriu  şi ceale de pre pămînt  întru El,  Intru Carele ne-am şi moştenit  11 mai nainte fiind rînduiţ după punerea-îna-in te a Celui ce toate le isprăveaşte după sfatul voiei Lui   Ca să fim noi spre lauda 12 mărirei Lui  cei ce am nădejduit mai nainte întru Hristos.  întru Carele şi voi auzind 13 cuvîntul adevărului, bunăvestirea mîntuirei voastre, întru carea şi crezînd v-aţ pecetluit cu Duhul făgăduinţei cel Sflnt,  Carele 14 iaste arvună moştenirci voastre, spre mîntuirea  ocrotirei   spre  lauda mărirei Lui. Pentru aceaea, auzind şi eu cea de la voi ere* 15 dinţa întru Domnul Iisus şi dragostea cea cătră toţi sfinţii.  Nu mă încetez multămind pentru voi  pomenire voao făcînd la rugile meale   Ca Dumnezăul Domnului 17 nostru Iisus Hristos  Părintele mărirei, să dea voao duh de înţelepciune şi de descoperire întru conoştinţa Lui,  Luminaţi fiind 18 ochii cugetului vostru, ca să ştiţ voi carea iaste nădeajdea chemării Lui şi carea e bogăţia mărirei moştenirci Lui întru sfinţi. Şi ce e cea ce prisoseaşte mărime a puterii 19 Lui întru noi, ceia ce creadem, după lucrarea tăriei puterii Lui,  Carea au lucrat întru 20 Hristos, scutîndu-L pre El den morţi,şi L-au şăzut în direapta Lui, întru ceale cereşti. Mai sus de toată domnia şi biruinţa şi putearea şi stăpînirea şi de tot numele ce să numeaşte  nu numai în veacul acesta  ce şi în cel viitoriu.  Şi toate le-au supus supt 22 picioarele Lui şi pre El L-au dat cap mai presus de toate Besearecii   Carele iaste 23 trupul Lui  plinirea Cehii ce toate întru toate plineaşte.

CAP II

      Şi pre voijfiind morţi cu păcatele şi 1 cu greşalele   Intru carele o dinioară aţi îmbiat  după veacul lumii aceştiia, după stăpînitoriul biruinţei văzduhului, duhului celui ce acum lucrează întru fiii neascultării, întru carele şi noi toţi am petrecut odinioară întru poftele trupului nostru, făcînd voile trupului şi ale cugetelor, şi eram fii den fire urgiei, ca şi ceilalţi,  Iară Dumnezău, bogat fiind întru milă  pentru cea multă a Lui dragoste carea au iubit pre noi, Şi pre noi, morţi fiind cu greşalele, împre* 5 ună vii ne făcu cu Hristos —cu darul sînteţi mîntui ţi! —  Şi împreună sculă şi împreună 6 aşeză în ceale cereşti, întru Iisus Hristos, Ca să arate în veacurile ceale viitoare cea 7 prea de prisosit bogăţia darului Lui cu bunătate  asupra  voastră  întru Hristos Iisus*  Pentru că cu darul sînteţi mîntuiţi, pren credinţă. Şi acesta nu de la voi: al Iui Dumnezău e darul-  Nu 9 den faptă  ca nu neştine să să fălească. [885] Pentru că facerea Lui sîntem, zidiţi fiind Intru Hristos Iisus spre fapte bune, carele mai nainte au gătit Dumnezău, ca întru eale să îmblăm. Pentru aceaea aduceţi-vă aminte că voi, care eraţi odinioară limbile în trup, ceia ce să zic netăiaţi •împrejur de cea ce să zice împrejur-tăiat în trup, carea e făcută de mînă, Că eraţi în vreamea aceaea osebiţi de Hristos, îmtriinaţi de petreacerea lui Israil şi striini de legăturile făgăduinţei,  nădeajde neavînd, şi fără Dumnezău în lume. Iară acum, întru Hristos Iisus, voi, ceia ce odinioară eraţi departe, aproape v-aţi făcut întru sîngele lui Hristos. Pentru că El iaste pacea noastră,Cela ce au făcut amîndoao una,şi mijlocui parcate lui gardului au dezlegat, Vrajba, cu trupul Lui, leagea poruncilor, care era pusă în obiceaie, strică, ca pre acei doi să-i zidească întru El un om nou, făcînd pace; Şi să împace pre amîndoi într-un trup cu Dumnezău,pren cruce,omorînd vrajba cu ea. Şi venind, au vestit pace voao, celor de departe şi celor de aproape; Căci pren El avem apropiarea amîndoi cu un Duh cătră Părintcle. Deci dară nu mai sînteţi striini şi nemearnici, ce împreună-petrecători cu sfinţii şi de casa lui Dumnezău,  Zidiţi fiind preste temelia apostolilor şi prorocilor, fiind I  capul unghiului singur Iisus Hristos, 24 întru Carele toată zidirea, împreună alcătu-induse, creaşte spre besearecă sfintă întru 22 Domnul,  Intru Carele şi voi împreună vă zidiţi spre lăcaş lui Dumnezău cu Duhul.

CAP III

Pentru aceaea eu, Pavel cel legat al lui Hristos Iisus pentru voi, limbric -Dc veţi fi auzit diregătoria darului Iui Dumnăzău cela ce s-au dat mie spre voi. Căci după descoperire au arătat mic taina, după cum am scris mainainte pre puţin, Cătră care puteţi citind a socoti înţelesul mieu întru taina lui Hristos,  Carea la alte neamuri nu s-au arătat fiilor oamenilor în ce chip acum s-au descoperit celor svinţi apostoli ai Lui şi proroci, întru  Duhul: Să fie limbile împreună moşteani şi împreună un trup şi împreună părtaş la făgăduinţa Lui, întru Hristos, pren Evanghebe. Căruia am fost posluşnic, după dăruinţa darului lui Dumnezău, cea ce s-au  dat mie după lucrarea puterii Lui. Mie, celui mai'mic decît toţi s vin ţii, s-au dat darul acesta, întru limbi a vesti cea necercetată bogăţia lui Hristos Şi alumina pre top, ce e împreunarea tainei cei ascunse den veaci întru Dumnezău, Celui ce toate au zidit pren Iisus Hristos, Ca să să cunoască acum la împărăţii şi la puteri, întru ceale cereşti, pren Besearecă, cea de multe fealiuri  înţelepciune  a . lui Dumnezău,
După tocmala a veacilor, carea au făcutu-o 11 întru Hristos Iisus, Domnul nostru,  Intru 12 Carele avem îndrăznirca şi apropiarea cu nădeajde, pren credinţa Lui.  Pentru aceaea 13 vă pohtesc să nu tînjiţi întru necazurile meale ceale pentru voi, carea iaste mărirea voastră.  Pentru  aceaea plec genuchile 14 meale  cătră Părintele Domnului nostru Iisus Hristos,  Dentru Carele tot neamul, 15 tn ceriuri şi pre pămînt, să num caş te.  Ca 16 să dea voao după bogăţia măririi Lui, cu puteare a vă întări pren Duhul Lui, la cel denlăuntru om,  Să lăcuiască pre Hristos 17 pren credinţă întru inemile voastre,  Cu 18 dragoste Înrădăcinaţi şi întemeiaţi, ca să puteţi cuprinde împreună cu toţi svinţii cc e lărgimea şi lungimea şi adîncimea şi înălţimea.  Şi a cunoaşte cea pre deasupra 19 cunoştinţii dragostea Iui Hristos, ca să vă plinit  la toată plinirea Iui Dumnezău. Iară Celui ce poate mai presus de toate a 20 face prea de prisosit den carele ce are m au gîndim, după putearea cea ce să lucrează întru noi.  Aceluia e slava întru adunare 21 în Hristos Iisus, în toate neamurile veacului veacilor! Amin.

CAP IV

      Rog dirept aceaea pre voi eu, cel 1 legat întru' Domnul, cu vrednicie să umblaţi chemării carii v-aţ chemat.  Cu toată smerenia şi blîndeaţele, cu îndelungă-răbdare a mîniei, suferind unul pre alalt cu dragoste, Sîrguind să păziţi unirea Duhului cu legătura S păcii.  L'n trup şi un Duh, după cum v-aţi si 4 chemat întru o nădeajde a chemării voastre.  L'n Domn, o credinţă, un botez. 5 Un Dumnezău şi Părinte tuturor, Cel preste 6 toţi şi pren toţi şi întru toţi noi.  Şi la 7 fieştecarele dentru noi s-au dat darul după măsura darului lui Hristos.  Pentru aceaea 8 zice: „Suindu-Se întru înălţime, robit-au robime şi deade dări oamenilor4'.  Iară 9 ceaea ce zice că „Să sui” ce iaste, fără numai că S-au şi pogorît întîiu la ceale mai de jos părţi ale pămîntului?  Cela ce S-au 10 pogorît, Acesta iaste şi Cela ce S-au suit mai presus de toate ceriurile, ca să să umple toate,  Şi Acesta au dat pre unii apostoli, 11 pre alţii proroci, pre alţii de-bine-vestitori, pre alţii păstori şi dascăli,  Cătră Internetarea sfinţilor, spre lucru de slujbă, spre zidirea trupului lui Hristos,  Pînă unde vom 13 sosi toţi la unirea leagii şi a cunoştinţii Fiiului lui Dumnezău, spre om deplin, spre măsură de vîrstă a umplerii lui Hristos; Ca să nu mai fimu prunci, învăluindu-ne şi 14 purtîndu-ne cu tot vîntul învăţăturii, cu potcele oamenilor întru ficleşug, spre meş-terşugirea înşălăciunii;  Ce, adeveriţi fiinindu-l, [886] cu dragoste, să ere aş tem la £1 toate, Carele iaste capul, Hristos, Dentru Carele tot trupul, împreună cu mădulările alcătu-indu-să şi închegîndu-se pren toată pipă-irea dării, după lucrare, cu măsura a nişte-căriia părţi, creaşterea trupului face, spre zidirea sa cu dragoste. Aceasta dirept aceaea zicu şi mărturisescu întru Domnul: ca să nu mai umblaţi voi după cum şi cealealalte limbi imblă, întru deşertăciunea gîndului lor, Întunecaţi fiind cu cugetul, fiind insi rimaţi de viaţa lui Dumnezău, pentru necunoştinţa cea ce iaste întru ei, pentru împietrirea inimii lor. Carii opăcindu-se, pre dînşii s-au dat hlăpiei, spre facerea a toată necurătia cu lăcomie.  Iară voi nu aşa aţ cunoscut pre Hristos; De vreame ce pre EI aţi auzit şi întru EI v-aţi învăţat, după cum iaste adevărul întru Iisus, Să lepădaţi voi, după cea de mai nainte pe-t re acere, pre omul cel vechiu, pre cela ce să strică după pohtele înşălădunii, Şi să vă Înnoiţi de iznoavă cu duhul gSndului vostru. Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cela ce după Dumnezău s-au zidit, cu direptate şi curăţia adevărului. Dirept aceaea, Iepădînd minciuna, grăiţi adevărul fieştecarele cu aproapele Iui, căci sîntem unul altuia mădulări. ,,Mîniaţi-vă,şisănu greşiţi”. Soarele să nu apuie asupra urgisirii voastre,  Nid daţi loc diavolului. Cela ce fură să nu mai fure; ce mai mult ostenească lucrînd binele cu mînile, ca să aibă să dea celui ce trebuie. Tot cuvîntul putred den gura voastră să nu iasă; ce care e bun, spre zidirea trebuinţei, ca să dea dar celor ce aud. Şi nu mîhniţi Duhul cel Sfînt al lui Dumnezău, întru Carele v-aţi pecetluit la ziua mîntuirii. Toată amărăciunea şi mînia şi urgia şi strigarea şi blestemul rădice-să de la voi, împreună cu toată răutatea. Şi vă faceţi unul cătră alaltu buni, milostivi, dăruindu-vă întru voi, după cum şi Dumnezău întru Hristos au dăruit
voao.

CAP V
      Faceţi-vă dară asemănători lui Dumnezeu, ca nişte fii iubit Şi umblaţi cu dragoste, după cum şi Hristos au îndrăgit pre noi şi S-au dat prc Dînsul pentru noi, prescură şi jîrtvă lui Dumnezeu, spre miros de bună mirosenie. Iară curvia,şi toată necurătia, au lăcomia nice să să numească întru voi, după cum să cade sfinţilor. Şi grozăvie, şi graiuri nebuneşti, au glume cealea ce nu să cuvin; ce mai vîrtos mulţămită. Pentru că aceasta să ştiţ,că totcurvariul.au necuratul, au lacomul, carele iaste închină-toriu la idoli, nu are moştenire întru împărăţia lui Hristos şi Dumnezău.  Nimenea pic voi să nu vă înşale cu deşarte cuvinte; că pentru aceastea vine urgia lui Dumnezău preste fiii neascultării.  Deci nu vă faceţ împreună părtaş cu ei.  Pentru că eraţi odinioară întunearec, iară acum lumină întru Domnul. Ca fiii luminei umblaţi  —Pentru 9 că roadă Duhului întru toată bunătatea şi direptatea şi adevărul —  Ispitind ce iaste 10 b in cp I acut Domnului.  Şi nu vă adunaţi 11 cu lucrurile ceale neroditoare ale întuneare-cului, ce mai vîrtos le şi mustraţi.  Pentru 12 că cealea ce pre ascuns să fac de dînşii grozav iaste a le şi zice.  Iară toate dovedindu-să de lumină, să arată;pentru că tot ce să arată lumină iaste.  Pentru aceaea 14 zice: „Scoală-te, cela ce dormi, şi te învie den morţi şi va lumina ţie Hristos”.  Căutaţi dirept aceaea cum cu socotinţă umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ce ca înţelepţii, Răscumpărînd vreamea, căci zilele reale 16 sînt.  Pentru aceaea nu vă faceţ fără de 17 minte, ce înţelegînd ce e voia Domnului. Şi nu vă îmbătaţi cu vin, întru carea iaste 18 nestîmpărare,  ce  vă  umpleţi cu Duh, Grăind voao cu dntări şi laude şi peveţii 19 duhovniceşti, cîntînd şi peveţînd întru inimile voastre Domnului,  Mulţămind pururea pentru toate, întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu şi Părintelui,  Plecîndu-vă unul altuia cu frica 21 lui Dumnezău.  Muierile, bărbaţilor voştri 22 plecaţi-vă, ca Domnului;  Căci bărbatul 23 iaste capul muierii, după cum şi Hristos cap besearecii, şi Acesta iaste Mîntuitoriu trupului.  Ce, în ce chip beseareca să supune lui 24 Hristos, aşa şi muierile la bărbaţii lor întru toate. Voi, bărbaţii, iubit muierile voastre, 25 după cum şi Hristos au iubit beseareca şi pre El S-au dat pentru dînsa.  Ca pre dînsa 26 să o sfinţască curăţindu-o cu spălarea apei în cuvînt,  Ca să o puie aproape pre ea 27 Luiş,slavi jă beseareca,neavînd spurcăciune, au zbîrcitură, au altceva dentru aceastea, ce ca să fie svîntă şi fără prihană.  Aşa sînt 28 datori bărbaţii să iubească pre ale lor muieri, ca ale lor trupuri. Cela ce iubeaşte pre a lui muiare pre dînsul iubeaşte.  Pentru 29 că nimeanea niciodinioară ş-au urît trupul său, ce-l hrăneaşte şi încălzeaşte pre el, după cum şi Hristos pre beseareca;  Căci 30 mădulări sîntem a trupului Lui, den trupul Lui şi den oasele Lui.  Pentru aceasta 31 lăsa-va omul pre tată şi pre maică şi să va lipi Ungă muiarea Iui şi vor fi amîndoi un trup.  Taina aceasta mare iaste—iară eu 32 zic în Hristos şi întru beseareca—  Insă 33 şi voi fieştecarele pre a sa muiare aşa să o iubească, ca pre el; iară muiarea să să teamă de bărbat.

[887]

CAP VI

Feciorii, ascultaţi pre părinţii voştri întru Domnul, pentru că aceasta iaste direptate.  „Cinsteaşte pre tată-tău  şi  pre  maică” —carea iaste poruncă dentîiu, întru făgăduinţă—  „Ca să-ţ fir ţie bine şi să fii îndelungat de zile pre pămînt”.  Şi, părinţii, nu urgisit fiii voştri, ce-i hrăniţi pre ei cu învăţătură şi cu dojana Domnului.  Slugile, ascultat de stăpîni trupeaşte, cu frică şi cutremur, cu prostimea inemii voastre, ca lui Hristos, Nu după slujba ce e întru ochi, ca cei ce vor să placă oamenilor; ce, ca nişte robi ai lui Hristos, făcînd voia lui Dumnezău den suflet,  Cu bun cuget  slujind Domnului, şi nu oamenilor, Ştiind că orice bine fieştecarele va face, aceasta va  lua de Ia Domnul, ori rob, ori slobod. Şi, domnii, aceasteaş faceţi cătră ei; lăsînd Infricoşirile, ştiind că şi al vostru şi al lor Domnul iaste în ceriuri şi făţărnicie nu iaste Ia £1. Deci, fraţilor miei, întăriţi-vă întru Domnul şi întru tăria vîrtutei Lui. îmbrăcaţi-vă întru armarea lui Dumnezău ca să puteţi voi a sta cătră măiestriile diavolului. Căci nu iaste voao luptarca spre sînge şi trup, ce cătră domnii, cătră puteri, cătră ţiitorii lumii întunearecului veacului acestuia, spre ceale duhovniceşti ale vicleşugului întru ceale cereşti. Pentru aceaea luaţi toată armarea lui Dumnezău, ca să puteţi să staţi împotrivă în ziua cea rea şi, toate supuindu->. să staţi. Staţi dirept aceaea, încinşi fiind mijlocul vostru cu adevărul şi îmbrăcaţi fiind cu zaua direptăţii. Şi încăl-ţîndu-vă picioarele cu gătirea Evangheliei păcii. Preste toate luînd pavăza credinţei, cu carele veţi putea toate săgeţile cehii viclean ceale arzătoare a le stinge. Şi coiful mîntuirii priimiţi şi sabia Duhului, carele iaste graiul Iui Dumnezău, Pren toată ruga şi rugăciunea rugîndu-vă în toată vreamea cu Duhul şi întru aceastaşi priveghind cu toată răbdarea şi rugăciunea pentru toţi sfinţii, Şi pentru mine, ca să să dea mie cuvînt întru deschiderea gurii meale, cu îndrăzneală a arăta taina Evangheliei, Pentru carea mă rog în lanţu; ca întru ea să fiu cu îndrăznire, după cum mi se cuvine a grăi. Ce pentru ca să ştiţi şi voi ceale despre mine, ce facu, toate voao le va arăta Tihic, cel iubit frate şi credincios posluşnic întru Domnul, Pre carele l-am trimis cătră voi şi întru aceastaş, ca să conoaşteţi ceale pentru noi şi să mîngîie inimile voastre. Pace, fraţilor, şi dragoste cu credinţă de la Dumnezău Părintele şi Domnul Iisus Hristos.  Darul cu toţi ceia ce iubesc pre Domnul nostru Iisus Hristos intru nestricare. Amin.

Cătră efeseani s-au scris de la Rîm, pren Tihic.

CEA CATRA FILIPIANI CARTE TRIMISA

CAP I

      Pavel şi Timotheiu, robii 1 lui Iisus Hristos, tuturor sfinţilor in Hristos Iisus, celora ce sînt in Filipi, împreună cu Tpiscopi şi diaconi:  Da* voao şi 2 pace de la Dumnăzău Părintele nostru, şi Domnul Mulţemesc Dumnezăului 3 toată  pomenirea  voastră, Pururea, întru toată ruga mea pentru toţi 4 voi3 cu  bucurie,  rugăciunea făcînduo Spre împreunarea voastră la Evanghelie, 5 den ziua dentîiu pînă acum*  Nădejduind 6 acestaş lucru, că Cela ce au început întru voi lucru bun săvîrşi-va pînă la ziua lui Iisus Hristos,  După cum iaste dirept mie 7 aceasta a gîndi pentru toţi voi, pentru că am eu în inimă pre voi, şi în legăturile meale, şi Sn răspunsul, şi adeverinţa Evangheliei, soţi cu mine darului toţi voi fiind* Pentru că martur iaste mie Dumnezău că 8 pohtesc pre voi întru milosîrdiilc lui Iisus Hristos.  Şi aceasta mă rog, ca dragostea 9 voastră încă mai mult şi mai vîrtos să prisosească întru conoştinţă şi toată simţirea, Ca să ispitiţi voi ceale ce să osebesc, ca să 10 fiţ curaţi şî neîmpiedecaţi la ziua Iui Hristos, Plinit de roadele direptăţii, celor ce sint 11 pren Hristos Iisus, în lauda şi mărirea lui Dumnezău.  Ce voia mi-e a şti voi, fraţilor, că cel despre mine mai mult spre adao-gerea Evangheliei au venit,  Gt legăturile 13 meale întru Hristos arătate să să fie făcut în tot divanul şi la ceialalţi la toţi,  Şi 14 mai mulţi dentru fraţi întru Domnul, nădejduind legăturilor meale, mai mult a cuteza fără frică cuvîntul a-I grăi.  Unii şi 15 pentru zavistie şi price, iară unii şi pentru bunăvreare pre Hristos mărturisesc.  Unii 16 den prigoană pre Hristos vestesc necurat, socotind necaz a aduce legăturilor meale. Iară alţii den dragoste,ştiind căspre răspunsul Evangheliei mă aflu!  Pentru că ce? Însă [888] în tot chipul: oh cu pricină, ori cu adevăr, Hristos să vesteaşte. Şi întru aceasta mă bucur şi încă mă voiu bucura. Pentru că ştiu că aceasta mi să va istovi spre mîntuire, pentru a voastră rugă şi sporiul Duhului lui Iisus Hristos; După păreareacapului mieu şi nădeajdea mea că nici într-una mă voiu ruşina, ce cu toată îndrăzneala, ca şi pururea, şi acum mări-Se-va Hristos în trupul mieu, ori  pre  viaţă, ori  pren moarte. Pentru că mie iaste a trăi Hristos, şi a muri dobîndă. Iară de e a trăi cu trupul, aceasta mi-e roadă lucrului, şi ce voiu aleage nu cunosc. Şi mă ţiiu de amîndoao, pohta avînd ca să mă sloboz şi împreună cu Hristos a fi, cu mult mai vîrtos bine;  Iară a rămînea în trup mai folos e pentru voi. Şi aceasta nadejduind, ştiu că voiu rămînea, şi împreună voiu rămînea cu toţi cu voi, la a voastră adaogere şi bucuria credinţei; Ca lauda voastră să să sporească în Hristos Iisus, întru mine, pren a mea venire iarăş cătră voi. Numai cu vrednicie Evanghelia lui Hristos petreaceţ, ca, ori venind şi văzînd pre voi, ori lipsind, să auz ceale despre voi că staţi într-u[n] duh, cu un suflet, împreună biruind cu credinţa Evangheliei, Şi nesfiindu-vă întru nemică de cei ce stau împotrivă; carea lor iaste arătare de pierzare şi voao de mîntuire, şi aceasta e de la Dumnezău. Căci voao vă s-au dăruit cea pentru Hristos, nu numai ca la El să creadeţi, ce a pătimi pentru El, Aceaeaşi osteneală avînd, în ce fealiu aţi văzut întru mine, şi acum auziţi întru mine.

CAP II

Deci orice mîngîiare e întru Hristos, ori oteşire draşostii, orice împreunare a Duhului, orice milosîrdii şi îndurări, Pliniţi-m bucuria, ca una să gîndiţi, aceaeaş dragoste avînd, împreună cu un suflet, una gmdind.  Nimica după price au mărire deşartă;ce cu smerenia, unul pre altul socotind că covîrşrţi  întru voi.  Nu ale sale fieştecarele căutaţi, ce  şi ale altora fieştecarele. Pentru că aceasta să să socotească întru voi, carea şi în Hristos  Iisus, Carele în chip dumnezăiescu fiind, nu hrăpi rr socoti a fi tocma cu Dum[ne]zău,  Ce pre EI deşertă, chip de rob luînd, întru  asămănarea oamenilor făcîndu-Să. Şi cu chip aflîndu-Să ca un om, smeri pre El, făcîndu-Să plecat pînă la moarte, şi moarte  de cruce. Pentru aceaea şi Dumnezău pre El preaînălţă şi dărui Lui nume cela ce e preste tot numele, Ca întru numele lui Iisus tot genuchiul să să pleacc, al celor cereşti şi al celor pămînteşti şi al celor de supt pămînt, Şi toată limba va mărturisi că Domnul Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezău Părintelui. Deci, fraţii miei, după cum pururea aţi ascultat,
nu precum la venirea mea numai, ce acum cu mult mai vîrtos, întru depărtarea mea, cu frică şi cutremur a voastră mîntuire o isprăviţi.  Pentru că Dumnezău iaste Cela ce 18 lucrează întru voi, şi a vrea, şi a lucra, pentru buna-vreare.  Toate faceţi fără de 14 cîrtire şi gînduri.  Ca să vă faceţi fără prinană şi întregi fii lui Dumnezău, curaţi în mijlocul neamului celui strîmb şi îndărătnic, întru carii vă arătaţi ca luminătorii în lume, Cuvîntul vieţii ţiindu-I; spre laudă mie la 16 ziua lui Hristos că nu în deşert am alergat, nici în deşert am ostenit.  Ce, măcară că 17 mă şi jîrtvuiescu spre jîrtvă şi slujba credinţii voastre, bucuru-mă, şi împreună mă bucur cu toţi cu voi.  Şi aceastaş şi voi bucuraţi-vă, şi împreună vă bucuraţi cu mine. Şi nădejduiescu întru Domnul Iisus pre 19 Timotheiu degrabă să-l trimiţu Ia voi, ca şi eu să fiu cu bună voie, înţelegînd ceale despre voi.  Pentru că nici pre unul am 20 tocma la suflet, carele chiar ceale de voi va griji;  Pentru că toţi ceale ale lor cearcă, 21 nu ale lui Hristos Iisus.  Iară ispita lui cunoaşteţi, că ca la un părinte fiiul împreună cu mine au slujit la Evanghelie.  Pre acesta 23 dară nădejduiescsă-l trimit,deaca voiu vedea ceale prejur mine, de iznoavă.  Cenădejduiese întru Domnul că şi eu degrabă voiu veni. Şi de folos am socotit pre Epafrodit, fratele 25 şi împreună lucrătoriu şi împreună ostaş al mieu, al vostru apostol şi slujitoriu trebii meale, să-I trimit cătră voi.  De vreame 26 ce doriia de voi toţi şi tînjind; căci aţi auzit că au bolnăvit.  Căci au şi bolnăvit aproape 27 de moarte, ce Dumnezău pre el au miluit. Şi nu numai pre el, ce şi pre mine, ca nu mîhnire preste mîhniri să aibu.  Mai degrabă, dirept 28 aceaea, am trimis pre el, ca văzîndu-l pre el, iarăş să vă bucuraţi şi eu mai fără de mîhnire să fiu.  Priimiţi-l dară pre el întru 29 Domnul, cu toată bucuria; şi pre unii ca acestea cinstiţi îi aveţi, căci pentru lucrul lui Hristos pînă la moarte s-au apropiat, nesfătuindu-se cu sufletul, casă să plinească a voastră lipsă de cătră slujba mea.

CAP III

Deci, fraţilor miei, bucuraţi-vă întru 1 Domnul. Aceasteaş a scrie voao mie nu-m iaste cu leane, iară voao negreşit.  Vedeţi dinii, vedeţi 2 pre cei răi lucrători, vedeţi tăiarea! Pentru că noi sîntem tăiarea-împrejur, carii 3 cu Duhul lui Dumnezău slujim şi ne fălim Intru Hristos Iisus, şi nu în trup nadejduind. Măcară că eu am nădeajde şi în trup.  De 4 să şi pare altuia a să nădejdui în trup, eu, [889] mai mult: Tăiare-împrejur de opt zile, den rodul lui Israil, den fealiul lui Veniamin,  evreu den evrei;după leage,fariseu; După rivnire, gonind besearecî; după direptatea cea den leage, făcîndu-mă tără prihană.  Ce carele era mie dobînzi, aceastea le socotesc pentru Hristos pagube. Ce pentru aceaea şi gîndesc toate pagubă a fi pentru cea ce covirşaşte a ştiinţii lui Hristos Iisus, Domnul mieu, pentru Care de toate m-am păgubit şi le gîndesc gunoaie a fî, ca pre  Hristos să dobîndesc Şi să mă aflu întru El, neavînd a mea direptate, cea den leage, ce ceaea ce e pren credinţa lui Hristos, cea dentru Dumnezău direptate, spre credinţă, A cunoaşte pre £1 şi putearea învierii Lui şi împreunarea paternilor Lui, împreună închipuindu-mă cu moartea Lui, Cîndai cumva voiu sosi la înviarea morţilor. Nu doară că am luaţ,au m-am săvîrşit ;ce gonesc cîndai voiu şi prinde, de carea m-am şi prins de Hristos Iisus.  Fraţilor eu pre mine nu mă socotesc să fiu apucat. Ce numai una: ceale denapoi uitîndu-le, iară Ia ceale denainte Sntinzîndu-mă, după semn gonesc, la plaşca cei de sus chemării lui Dumnezău în Hristos Iisus. Deci, cîţi desăvîrşit sîntem, aceasta gîndim; şi orice într-alt chip gîndit, şi aceasta Dumnezău voao va descoperi. Insă Ia carea am ajuns, cu accastaş pravilă a umbla, accastaş a gîndi. împreună asă-mănători fiţ mie, fraţilor, şi socotit pre ceia ce aşa umblă, după cum aveţ pildă pre noi. Pentru că mulţi umblă, de carii de multe ori ziceam voao, iară acum şi plîngînd zic pre vrăjmaşii crucii lui Hristos, cărora săvîrşitul le iaste pierzarea. Al cărora dumnezău e pîntecele şi mărirea întru ruşinea lor,  ceia  ce  ceale  păminteşti gîndesc. Pentru că a voastră petreacere Sn ceriuri iaste, dentru care şi Mîntuitoriu aşteptăm, pre Domnul Iisus Hristos, Carele va schimba chipul trupului smereniei noastre, ca să să facă el împreună la faţă cu trupul mărirei Lui, după lucrarea ca să poată El şi
să supuie Luiş toate.

CAP IV

Deci, fraţii miei iubit şi doriţi, bucuria şi cununa mea, aşa staţi întru Domnul, dragilor!  Pre Evodia rog şi pre Sintih rog una a gîndi întru Domnul.  Şi rog şi pre tine, soaţe încrezute,împreună ajutoreaşte-le lor, carele întru Evanghelie împreună au nevoit cu mine, cu Climend şi cu ceialalţi împreună lucrători mie, al cărora numele e în cartea  vieţii.  Bucuraţi-vă întru Domnul pururea,  iarăş zic: bucuraţi-vă! Blîndeaţele voastre să să cunoască la toţi oamenii. Domnul  aproape e. Nemică nu grijiţ: ce întru tot cu ruga şi cu rugăciunea cu multe-mită  cearerile  voastre  să  să conoască
cătră Dumnezău.  Şi pacea lui Dumnezău, 7 ceaea ce covirşaşte toată mintea, păzi-va inimile voastre şi gîndurile voastre Sn Hristos Iisus.  Deci, fraţilor, cîte sînt adevărate, 8 cîte-  cinstite, cîte-s direapte, cîte-s curate, cîte-s iubite, cîte-s cu bun nume, orice bunătate, orice laudă, aceastea socotiţi.  Carele 9 aţi şi învăţat şi aţi apucat şi aţi auzit şi aţi văzut întru mine, aceastea faceţi, şi Dumnezăul pădi va fi cu voi.  Şi m-am bucurat 10 întru Domnul mult, căci acum oarecînd aţi odrăslit a gîndi pentru mine; spre carea şi gîndiiaţi, ce nu aveţi vreame.  Nu doară 11 că după lipsă zic; pentru că eu m-am învăţat, întru carele sînt, destul a fi.  Ştiu a 12 mă şi smeri, ştiu a mă şi prisosi. întru tot şi întru toate m-am învăţat, şi a mă sătura, şi a fi flămînd, şi a adaoge, şi a scădea. Toate Ie podu, întru Cel ce mă întăreaşte, 13 Hristos.  însă bine aţi făcut fă cînd u-vă 14 împreună părtaşi cu necazul mieu.  Şi 15 ştiţi şi voi, fiUpiseanilor, că la începutul Evangheliei, cînd am ieşit de la Machidonia, nici o besearecă cu mine nu s-au împreunat la cuvînt de dare şi de luare, fără numai voi singuri.  Căci şi în Solon, şi o dată, şi de 16 doao ori Ia treaba mea aţi trimis.  Nu că 17 cer darea.ee cer cu roadă ceaea ce prisoseaşte spre cuvîntul vostru.  Ce am destul toate 18 şi de prisosit; plinitu-m-am priimind de la Epafrodit ceale dc Ia voi: miros de bună mirosire, jîrtvă priimita, bine plăcută lui Dumnezău.  Iară Dumnezăul mieu să plinească toată treaba voastră după bogăţia Lui, cu mărire întru Hristos Iisus.  Iară 20 lui Dumnezău şi Părintelui nostru, mărirea în veacii veacurilor! Amin.  Inchinaţi-vă Ia 21 tot sfintul în Hristos Iisus.  Inchină-se 22 voao cei ce sînt împreună cu mine fraţi. Inchină-se voao toţi sfin-pi, şi mai vîrtos cei den casa Chesariului. Darul Domnului nostru Iisus
Hristos, cu toţi cu voi I Amin.

Cătră filippisiani s-au scris de la Rîm, pren Epafrodit.

[890]

CEA CATRA COLASEIANI CARTE TRIMISA A LUI PAVEL

CAP I

Pavel, apostolul al lui Iisus Hristos,pren voia lui Dumnezău, şi Timotheiu fratele. Celor den Colases sfinţi şi credincioşi fraţi intru Hristos: Dar voao şi pace de la Dumnezău, Părintde nostru, şî Domnul Iisus Hristos! Multe mim lui Dumnezău şi Părintele Domnului nostru Iisus Hristos, pururea pentru voi rugăciuni făcînd. Auzind credinţa voastră întru Hristos Iisus şi drago stea cea ce aveţi cătră toţi sfinţii. Pentru nădeajdea cea ce iaste gătită voao în ceriuri , carea aţi auzit mai nainte,intru cuvîntul adevărului Evangheliei, Care e de faţă la voi în ce chip şi tn toată lumea şi iaste rodindu-să ca şi întru voi, den carea zi aţi auzit şi aţi cunoscut darul lui Dumnezău cu adeverinţă, Precum aţi şi învăţat de la Epafra, cel iubit împreună rob cu noi, care e credincios  pentru  voi  posluşnic  lui Hristos,  Cela ce au şi arătat noao a voastră dragoste  intru Duh. Pentru aceaea şi noi, den carea zi am auzit, nu încetăm pentru voi rugîndu-ne şi cerşind ca să vă pliniţi de cunoştinţa voii Lui, intru toată înţelepciunea şi înţeleagerea dohovnicească; Să umblaţi voi cu vrednicie Domnului, spre toată plăcearca, întru tot lucrul bun rodind şi crescînd spre cunoştinţa lui Dumnezău, Cu toată putearea întărindu-vă, după tăria mărirei Lui, în toată răbdarea şi îndelungarea mîniii, bucuroşi; Mulţămind Părintelui Celuia ce ne-au învrednicit pre noi în partea  sorţului  sfinţilor întru  lumină; Carele ne-au izbăvit pre noi den putearea întunearecului şi ne-au mutat la împărăţia Fiiului dragostii Lui, Intru Carele avem mîntuirea, pren sîngele Lui iertarea păcatelor. Carele iaste chipul lui Dumnezău, Celui nevăzut, mai nainte născut de toată zidirea* Căci întru El s-au zidit toate, ceale den ceriuri şi ceale de pre pămînt, ceale văzute şi ceale nevăzute: ori scaune, ori stăptniri, ori domnii, ori puteri, toate pren EI şî spre El s-au zidit. Şi El iaste mai nainte de toate şi toate întru El împreună stau. Şi El iaste capul trupului besearicii. Carele iaste începătură dentîiu, născut den
morţi, ca să Să facă întru toţ EI fruntaşu. Căci întru El binevru toată plinirea să lăcuiască.  Şi pren El să împace toate întru 20 El, împăcînd pren sîngele crucii Lui, pren El, ori ceale de pre pămînt, ori ceale den ceriuri.  Şi pre voi, oarecînd fiind înstriinaţi şi vrăjmaşi cu cugetul întru faptele ceale reale,  Iară acum au împăcat, cu 22 trupul îm pe li ţării Lui pren moarte, să vă puie pre voi aproape, sfinţi şi fără prihană şi nevinovaţi, denaintea Lui;  Deveţirămînea cu credinţa întemeiaţi şi tari şi nemutîn-du-vă de la nădeajdea Evangheliei, care aţi auzit, ceaea ce s-au strigat întru toată zidirea cea de supt ceriu, căriia m-am făcut eu, Pavel, posluşnic.  Acum mă bucur întru patemile meale pentru voi şi plinesc scăderile scîrbelor Iui Hristos în trupul mieu, pentru trupul Lui, care iaste beseareca.  Căriia 25 m-am făcut eu posluşnic, după diregătoria Iui Dumnezău, cea ce s-au dat mie spre voi, să plinesc cuvîntul Iui Dumnezău:  Taina 26 cea ascunsă den veaci şi den neamuri, iară acum s-au arătat svinţilor Lui,  Cărora 27 au vrut Dumnezău să Ie arate care iaste avuţia mărirei tainii aceştiia întru limbi, carele iaste Hristos întru voi, nădeajdea măririi. Pre Carele noi vestim, dojănind pre tot 28 omul şi învăţînd prc tot omul, cu toată înţelepciunea, ca să punem de faţă pre tot omul deplin întru Hristos Iisus.  La care 29 şi ostenesc nevoindu-mă după lucrarea Lui, cea ce să lucrează întru mine cu puteare.

CAP II

      Pentru că voiu ca să ştiţ voi ce fealiu de nevoinţă am pentru voi şi pentru cei den Laodichia şi clţi n-au văzut obrazul mieu cu trupul, Ca să să mîngîie inemile lor, tocmiri duse cu dragoste şi la toată avuţia a plinirii înţeleagerii, spre cunoştinţa tainii lui Dumnezău şi Părintelui, şi lui Hristos, Intru Carele sînt toate visteriile înţelepciunii şi ale cunoş-tinţii ascunse. Şi aceasta zicu, ca nu neştine de voi să prilestească cu cuvinte amăgitoare. Pentru că, măcară că cu trupul mă duc, iară cu duhul împreună cu voi sînt, bucurîndu-mă şi văzînd a voastră rînduială şi întărirea cei întru Hristos credinţe a voastră. Deci, în ce chip aţi luat pre Hristos lisus, pre Domnul, întru El umblaţi, înrădăcinaţi şi zidindu-vă întru £1 şi adeve-rindu-vă cu credinţa, după cum v-aţi învăţat, prisosind întru ea cu mulţămită. Căutaţi ca nu cîndai va fi cela ce vă fură pre voi pren filosofîe şi deşartă înşălăciune, după obiceaiul oamenilor, după stihiile lumii, şi nu după Hristos. Căci întru El lăcuiaşte toată plinirea Dumnezeire i, trupeaşte. [891] Şi sînteţi întru El pliniţi, Carele iaste capul a toată biruinţa şi putearea. întru Carele v-aţi şi tăiat împrejur cu tăiare-împrejur nefăcută de mînă, întru dezbrăcarea trupului de păcatele trupului, întru tăiarea-împrejur a lui Hristos, împreună îngropaţi fiind cu El în botez, întru Carele împreună v-aţi şi sculat pren credinţa lucrării lui Dumnezău, Celui ce au sculat pre El den morţi. Şi pre voi, morţi fiind întru păcat şi cu acoperirea mădulariului trupului vostru, împreună au înviat pre noi cu fel, hărăzind noao toate greşalele. Ştergînd cea de asupra noastră scrisoare de mînă cu poruncile, carea era împotrivă noao, şi aceasta o au rădicat den mijloc, răstignindu-o pre ea pre cruce. Dezbrăcînd biruin-ţile şi puterile, le-au dovedit întru făţişare, dovedind pre ei întru ea. Deci să nu neştine pre voi judece întru mîncare,au în băutură, au în parte de sărbătoare, au de lună noao, au de simbete. Carele sînt umbră celor viitoare, iară  trupul, lui Hristos. Nimenea pre voi să nu vă asuprească, vrînd întru smerenie şi obiceaiu îngeresc, ceale ce nu le-au văzut cercetîndu-le, în zadar în-hierbîntîndu-se  de  mintea trupului lui, Şi neţiindu-se de cap, den carele e tot trupul, pren pipăiri şi legături sporindu-se şi toc-mindu-se, creaşte creşterea lui Dumnezău. Deci, de aţ murit împreună cu Hristos de la stihiile lumii, dirept ce, ca neşte vii în lume, vă îngreuiaţi cu obiceaie:  „Să nu atingi, nice să guşti, nice să pipăi?” Carele sînt toate spre stricăciune cu tribuinţa, după poruncile şi învăţăturile oamenilor. Carele sînt avînd cuvînt de înţelepciune întru slujbă de voie şi cu smerenie şi cu necruţarea trupului, nu în vreo cinste spre saturarea trupului.

CAP III

Deci, de v-aţ sculat împreună cu Hristos, ceale de sus cercaţi, unde Hristos iaste şăzînd în dereapta mi Dumnezău. Ceale de sus gîndit, nu ceale de pre pămînt.  Pentru că aţ murit şi viaţa voastră s-au ascuns împreună cu Hristos întru Dumnezeu.  Cînd Hristos Să va arăta, viaţa noastră, atuncea şi voi cu El împreună vă veţ arăta  întru mărire. Omoriţ dirept aceaea măduiarile voastre ceale de pre pămînt: curvia, necurăţia, patima, pohta cea rea şi lăcomia,  carea iaste închinare de idoli, Pentru carele vine urgia Iui Dumnezău preste fiii neascultători.  Intru carele şi voi aţ îmbiat odinioară, cînd trăiiaţi întru eale. Iară acum lepădaţi şi voi toate: urgia, mînia, răutatea, blestemul, graiul cel grozav den gura vtoastră. Nu menţiţ unul cătră alalt, dezbrăcînd pre omul cel vechiu cu faptele lui Şi îmbrăcînd pre cel nou, pre cel ce să 10 înnoiaşte spre  conoştinţă, după chipul Celui ce au zidit pre el.  Unde nu iaste 11 elin şl jidov, tăiare-împrejur şi netăiare-împrejur, varvar şi schith, rob, volnic, ce toate şi întru toate Hristos.  îmbrăcaţivă dară ca nişte aleş ai lui Dumnezău, sfinţi şi îndrăgit, milosîrdii de îndurări, bunătate, smerenie, blîndeaţe, îndelungă răbdare de mînie.  Suferind unul pre 13 alalt şi iertîndu-vă întru voi, de va avea neştine cătră cineva prihană; precum şi Hristos au iertat voao, aşa şi voi.  Şi preste 14 toate aceastea dragostea, carea iaste legătura săvîrşirei.  Şi pacea lui Dumnezeu să 15 dea întru inimile voastre, la carea v-aţ şi chemat într-un trup şimulţămitori vă faceţ. Cuvîntul lui Hristos lă cu iască întru voi cu 16 bogăţie, întru toată înţelepciunea,învăţînd şi dojenind pre ei cu dntări şi cu laude şi cu peaveţi duhovniceşti, cu bucurie cîntînd întru inima voastră Domnului.  Şi tot 17 orice faceţi, în cuvînt au în faptă, toate întru numele Domnului Iisus, mulţemind lui Dumnezău şi Părintelui pren El.  Muierile, ascultaţi de bărbaţii voştri, după cum să cuvine în Domnul.  Bărbaţii, 19 iubiţi pre muieri şi nu vă amăriţi cătră eale. Fiii, supuneţi-vă părinţilor după toate, 20 pentru că aceasta e bineplăcut Domnului. Părinţii, nu întărit aţi fiii voştri, ca să nu 21 semîhnească.  Robii, ascultaţi după toate 22 de cei trupeşti stăpîni, nu întru slujbe înaintea ochilor, ca cei ce fac pentru să placă oamenilor, ce întru prostimea inimii temîn-du-vă de Dumnezău.  Şi tot orice faceţi, 23 den suflet lucraţi, ca Domnului, şi nu oamenilor,  Ştiind că de la Domnul veţi lua 24 răsplătirea moştenirii, pentru că Domnului Hristos slujiţi.  Iară cela ce face strimbătatea lua-va strîmbătatea carea au făcut, şi nu iaste făţărnide.

CAP IV

      Stăpînii, direptatea şi tocmeala slugilor daţi, ştiind că şi voi aveţi Domnu în ceriuri. La rugă îngăduiţi, priveghind întru ea cu mulţemită, Rugîndu-vă împreună şi pentru noi, ca Dumnezău să ne deş-chiză noao uşă cuvîntului, a grăi taina lui Hristos, pentru carea sînt şi prinsu: Ca să o arăt pre ea după cum să cade mie a grăi. Cu înţelepciune îmbiaţi cătră cei den afară, vreamea răscumpărînd- Cuvîntul vostru pururea cu bucurie, cu sare sărat, a şti cum trebuie voi la fieştecarele, pre amăruntul, a răspunde. Ceale despre mine toate arăta-le-va voao Tihic, cel iubit frate şi credincios posluşnic şi împreună rob întru Domnul. Pre carele am trimis cătră voi numai pentru aceasta, ca să ştie lucrurile [892] voastre şi să mîngîie inimile voastre. 9 împreună cu Onisim, cel credincios şi iubit frate, carele iaste dentru voi; toate voao Ie vor arăta ceale de aicea. Inchină-se voao Aristarh, cel împreună cu mine rob, şi Marco, nepotul Vamavci (pentru carele aţi luat porunci; de va veni cătră voi, să-l priimiţi pre el). Şi Iisus, cel ce să cheamă Iust, ceia ce sînt den obrezanie; acestea singuri împreună lucrători Ia împărăţia lui Dumnezău, carii s-au făcut mie mingîiare. închină-se voao Epafras, cel dentru voi robul lui Hristos, pururea ostenind pentru voi la rugi, ca să staţi desăvîrşit şi plinind întru toată voia lui Dumnezău* Pentru că mărturisescu lui că are rivnire multă pentru voi şi
Kntru cei den Laodichia şi cei den Ierapolis. chină-să voao Luca, doftorul cel iubit, şi Dimas. Inchinaţi-vă celor den Laodichia fraţi şi nimfanii şi cei den casă-i besearici; Şi cînd să va ceti de cătră voi cartea, faceţi ca şî întru a laodicheanilor besearică să să cinstească. Şi cea den Laodichia ca şi voi să o cetiţi.  Şi ziceţi lui Arhip:„Caută
slujba carea ai luat întru Domnul ca pre ea să o plineşti44, Închinăciunea
cu a mea mînă, a lui Pavel. Aduceţi-vă aminte de legăturile meale. Darul cu voi! Amin.

Cătră cotasaiani s-au scris de Ia Rîm, pren Tihic şi Onisim.

CEA CĂTRĂ SOLONEANI CARTE, TRIMISA A LUI PAVEL DENTÎIU.

CAP I

      Pavel şi Siluan şi Timotheiu, besearicii soloneanilor întru Dumnezău Părintele şi Domnul Iisus Hristos: Dar voao şi pace de Ia Dumnezău Părintele nostru şi Domnul Iisus Hristos! Mulţămim pururea pentru toţ pentru de voi făcînd Ia rugile noastre, Neîncetat pomenind pre voi, de lucrul credinţii şi osteneala dragostii şi îngăduinţa nădejdii Domnului nostru Iisus Hristos, înaintea Dumnezăului şi Părintelui nostru.  Ştiind, fraţi iubiţi
lui Dumnezău pomenire
voi.
de Dumnezău, aleagerea voastră.  Căci 5 Evanghelia noastră nu s-au făcut la voi numai cu cuvîntul, ce şi cu putearea şi cu Duhul Sfînt şi întru adeverinţă multă, după cum ştiţi în ce fealiu ne-am făcut întru voi pentru voi.  Şi voi următori noao v-aţi 6 făcut şi Domnului, priimind cuvîntul cu necaz  mult, cu bucuria Duhului Sfînt, Cît a vă face voi pildă tuturor celora ce cred 7 întru Machidonia şi Ahaia.  Pentru că de 8 Ia voi s-au răsunat cuvîntul Domnului, nu numai în Machidonia şi Ahaia, ce şi în tot locul credinţa voastră cea cătră Dumnezău au ieşit, cît a nu avea noi treabă a grăi ceva. Pentru că ei pentru voi vestescu ce fealiu de 9 întrare am avut cătră voi şi cum v-aţi întorsu cătră Dumnezău de la idoli, a sluji la Dumnezău viu şi adevărat.  Şi a aştepta pre 10 Fiiul Lui den ceriuri, pre Carele au învis den morţi, pre Iisus, Cela ce mîntuiaşte pre noi de urgia cea viitoare.

CAP II

      Pentru că voi ştiţi, fraţilor, intrarea 1 noastră cea cătră voi că nu deşartă s-au făcut.  Ce şi pătimind mai 2 nainte şi ocărindu-ne, după cum ştiţi, în Filippi, am cutezat întru Dumnezăul nostru a grăi cătră voi Evanghelia lui Dumnezău cu multă osteneală. Pentru că mînţpiarea noastră nu e dentru 3 înşălăciune, nici den necurăţie, nice cu vicleşug.  Ce, după cum ne-am ispitit de 4 Dumnezău să să crează Evanghelia, aşa grăim, nu ca oamenilor plăcînd, ce lui Dumnezău,  Celui  ce  ispiteaşte inimile noastre.  Pentru că niceodinioară cu cuvînt de cucernicie n-am fost, precum ştiţ, nice întru prilej de lăcomie, Dumnezău martur.  Nici cerşind de la oameni mărire, nice de la voi, nice de la alţii, putînd în greutate a fi, ca ai lui Hristos apostoli. Ce ne-am făcut blînzi în mijlocul vostru, ca 7 o doică ce-ş încălzeaşte copiii ei.  Aşa 8 poh tind pre voi, bine vom a da voao, nu numai Evanghelia lui Dumnezău, ce şi ale noastre suflete, pentru că dragi noao v-aţ făcut.  Pentru că aduceţi-vă aminte, 9 fraţilor, de osteneala noastră şi de trudă. Pentru că ziua şi noaptea lucrînd  ca să nu îngreuiaze pre cineva dentru voi, am propo-veduit la voi Evanghelia lui Dumnezău. Voi marturi, şi Dumnezău, cum cu cuviinţă 10 şi cu direptate şi fără prihană voao, celor ce  cred, am  fost.  După cum  ştiţ, 11 ca şi pre fieştecarele dentru voi, ca părintele pre fiii săi rugind pre voi şi mingi-indu-vă  Şi mărturisind, ca să umblaţi 12 voi  vredniceaşte  Iui  Dumnezău, Celui ce cheamă pre voi la a Lui împărăţie şi mărire.  Pentru aceaea şi noi multămim hii Dumnezău neîncetat, căci luînd cuvînt de auzire de la noi, al lui Dumnezeu cuvînt [893] aţ priimit, nu al oamenilor, ce, precum iaste .iilc-vărattcuvîntul lui Dumnezău, carele să ţi lucrează Intru voi, cei ce creadeţ. Pentru că voi următori v-aţ făcut, fraţilor, besearecilor lui Dumnezău celor ce sînt în ludea întru Hristos Iisus, căci aceasteaş aţ pătimit şi voi de cei de ai voştri care sînt de un neam, după cum şi ei,dc jidovi; Cei ce şi pre Domnul au omorît, pre Iisus, şi pre ai lor proroci; şi pre noi ne-au gonit, şi Iui Dumnezău neplăcînd şi tuturor oameni  lor împotrivitori, Oprind pre noi să nu grăim cu limbile, ca să să mîntuiască, ca să să plinească lor păcatele pururea. Ce ajunse asupra lor urgia de săvîrşit. Iară noi, fraţilor, rămîind săraci despre voi, spre vreamea unui ceas, cu faţa, nu cu inima, mai mult am sîrguit faţa voastră a vedea, cu multă pohtă. Pentru aceaea am vrut să venim cătră voi însă eu,Pavel, şi o dată, şi de doao ori; şi ne-au smintit pre noi satana. Căci care e nădeajdea noastră sau bucuria sau cununa cea de laudă? Au nu şi voi înaintea Domnului nostru Iisus Hristos întru a Lui venire sînteţi?  Pentru că voi sînteţi mărirea noastră şi bucuria.

CAP III

Dirept aceaea, nemaiputînd a răbda, am binevrut să rămînem în Aut hi na singuri; Şi am trimis pre Timotheiu, fratele nostru şi sluga lui Dumnezău şi împreună Iucră-toriu cu noi întru Evanghelia Iui Hristos, ca să vă întărească pre voi şi să vă mîngîie pre  voi pentru credinţa voastră; Ca nimenea să nu să clătească întru necazurile aceastea; pentru că voi ştiţi că spre aceasta ne aflăm.  Pentru că, şi cînd cătră voi eram, ziceam mai nainte voao că vom să avem scSrbe,  după cum s-au şi făcut şi ştiţi. Pentru aceaea şi eu, nemaisuferind, trimis-am ca să cunoscu credinţa voastră, ca nu cîndai au ispitit pre voi cel ce ispiteaşte şi în deşert  să va face osteneala noastră. Iară acum, venind Timotheiu cătră noi de Ia voi şi binc-vestind voao credinţa şi dragostea voastră şi cum că aveţi pomenire bună de noi pururea, dorind pre noi să ne vedeţi, ca şi noi pre voi. Pentru aceaea ne-am mîngîiat, fraţilor, de voi, întru tot necazul şi nevoia voastră, pren a voastră credinţă. Că acum noi trăim de veţi sta voi întru Domnul. Pentru că ce mulţămită putem lui Dumnezău a răsplăti pentru voi, de toată bucuria cu carea ne bucurăm pentru voi înaintea Dumnezăului nostru? Noaptea şi ziua, mai cu asupra ru gin du-ne ca săvedem faţa voastră şi 1a întemeia scăderile credinţii voastre. Iară acela Dumnezău şi Părintele nostru şi Domnul nostru Iisus Hristos să îndirepteaze calea noastră cătră voi. Iară pre voi Domnul 12 să vă înmulţească şi să vă prisosească cu dragostea pre unul cătră alalt şi cătră toţi, precum şi noi cătră voi. Ca să întărească 13 voao inemile nevinovate întru svinţire înaintea lui Dumnezău şi Părintelui nostru, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos cu toţi svinţii Lui.

CAP IV

      Deci dară, fraţilor, pohtim pre voi 1 şi vă rugăm întru Domnul Iisus, după cum aţi apucat de la noi.prc-cum trebuie voi a umbla şi a plăcea lui Dumnezău, ca să prisosiţi mai Pentru că ştiţi ce porunci am dat 2 voao pren Domnul Iisus.  Pentru că aceasta 3 iaste voia lui Dumnezău, svinţirea voastră: să vă feriţi voi de curvie,  A şti fieştecarele dentru voi al său vas a dştigă cu svinţire şi cinste.  Nu întru patimă de poftă, 5 precum şi limbile cealea ce nu ştiu pre Dumnezău,  A nu asupri şi a lacomi la vreun 6 lucru pre fratele Iui, pentru căci izbîndi-toriu iaste Domnul pentru toate aceastea, după cum am zis mai nainte voao şi ne-am mărturisit.  Pentru că n-au chemat Dumnezău pre noi spre necurăţie, ce spre sfinţire. Pentru aceaea, cela ce să leapădă, nu de om 6 să leapădă, ce de Dumnezău, Cela ce au şi dat Duhul Lui cel Sfînt Ia noi.  Iară pentru 9 iubirea frăţească nu vă trebuie a vă scrie voao, pentru că voi sînguri de Dumnezău învăţaţi  sînteţi a iubi unul  pre alalt. Pentru că şi faceţi aceasta la toţi fraţii cei 10 ce sînt în toată Machidonia. Şi poftim pre
voi, fraţilor, să prisosiţi mai mult. Şi să vă nevoiţi a fi in linişte şi a lucra ale voastre şi a lucra cu ale voastre mîni, după cum  v-am porundt.  Ca să îmbiaţi 12 cu bun chip cătră cei den afară şi de nimica lipsă să nu aveţi.  Şi nu voiu să nu ştiţi voi, fraţilor, pentru cei morţi, ca să nu vă întristaţi ca şi ceialalţi, carii nu au nădeajde.  Pentru că, de creadero că Iisus 14 au murit şi au învis, aşa şi Dumnezău pre cei ce au adormit pren Iisus îi va aduce împreună cu £1.  Pentru că aceasta voao 15 zicem în cuvîntul Domnului, că noi, viii ceşti rămaşi la venirea Domnului, nu vom apuca pre cei morţi.  Căci acesta Domnul 16 cu poruncă, cu glas de arhanghel şi cu trimbiţa lui Dumnezău, Să va pogorî den ceriu; şi cei morţi întru Hristos vor învia întîiu. După aceaea noi, cei vii, cei rămaşi, îrapreună cu ei hrăpi-ne-vom cu norii întru timpinarea Domnului în văzduh şi aşa pururea împreună cu Domnul vom fi.  Deci mîngîiaţi unul pre alalt cu cuvintele aceastea. 

[894]

CAP V

Iară pentru ani şi pentru vremi, fraţilor, nu trebuie voao să să scrie. Pentru că voi chiar ştiţi că ziua Domnului ca furul noaptea, aşa vine. Căci cînd vor zice:„Pace şi aşăzare!”, atuncea, fără veaste, lor Ie vine asupra peire, ca chinul ceii ce are în  pîntice; şi nu vor scăpa. Iară voi, fraţilor, nu sînteţi întru-ntunearec, ca să vă apuce  ziua pre voi ca un fur. Toţi voi fiii luminii sînteţi şi fiii zilei, şi nu sînteţi ai nopţii,nici  ai întunearecului. Dirept aceaea dară să nu dormim ca şi ceialalţi, ce să priveghem  şi să fim treaji- Pentru că ceia ce dorm, noaptea dorm, şi ceia ce să îmbată, noaptea  să îmbată. Iară nui,- ai zilei fiind, treaji sîntem, îmbrăcîndu-ne în zaua credinţii şi a dragostei şi în coiful nădeajdea mîntuirei.  Căci nu ne-au pus pre noi Dumnezău spre urgie, ce spre dooînda  mîntuirei, pren Domnul nostru Iisus Hristos, Celui ce au murit pentru noi, cakori priveghem, ori dormim, împreună cu El să trăim. Pentru aceaea raîngîiaţi unul pre alalt şi zidit unul pre altul, precum şi faceţ. Şi pohtim pre voi, fraţilor, să ştiţ pre ceia ce ostenesc întru voi şi poartă grija voastră întru Domnul şi vă învaţă pre voi. Şi socotit pre ei prea de prisosit cu dragoste pentru lucrul lor. Pace aveţ întru voi. Şi pohtim pre voi, fraţilor, dojăniţ pre cei netocmiţ, mîngîiaţi pre cei slabi de inimă, spreje-niţ  pre  cei neputincioşi, fiţ răbdători la mînie cătră toţi. Căutaţi să nu răsplătească cineva cuiva rău pentru rău; ce pururea binele gonit şi unul cătră alalt şi cătră toţi. Pururea bucuNeîncetat vă rugaţi, mulţămiţ, pentru că aceasta Dumnezău întru Hristos Iisus
Duhul nu-I stingeţi, nu le defăimaţi, ispitit ;  ce  e  bun ţineţi raţi-vă. întru tot e voia Iui la voi. Prorociile Toate le De  tot  fealiul  de lucru rău vă ferit. Şi acesta Dumnezăul păcii să vă sfinţească pre voi cu totul deplin; şi întreg duhul vostru, şi sufletul,şi trupul ,fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos, să să păzească. Credincios e cela ce ne cheamă pre noi.carele va şi face.  Fraţilor, rugaţi-vă  pentru noi. închinat i-vă fraţilor tuturor cu sărutare sfintă.  Jur pre voi pre Domnul
să să cetească cartea Ia toţi sfinţii fraţi. Darul
Domnului nostru Iisus Hristos, cu voi! Amin.

Cătră soloneani cea dentîiu s-au scris de la Athina.

CEA CATRA SOLONEANI CARTE TRIMISA A DOUA

CAP I

      Pavel şi Siluan şi Timotheiu, besearecii Solonu-Iui întru Dumnezău Părintele nostru şi Domnul Iisus Hristos:  Dar voao 2 şi pace de la Dumnezău Părintele nostru şi Domnul  Iisus Hristos!  A 3 mulţămi datori sîntem lui Dumnezău pururea pentru voi, fraţilor, precum să cade, căci prea creaşte credinţa voastră şi să înmul ■ ţeaşte dragostea fieştecăruia dentru voi unuia cătra altul.  Deci noi singuri întru 4 voi iaste să ne lăudăm întru besearecile lui Dumnezău pentru răbdarea voastră şi credinţa întru toate gonirile voastre şi necazurile carele suferit.  Arătare cei direapte 5 judecăţii ai lui Dumnezău, ca să vă învrednicit voi împărăţiei lui Dumnezău, pentru carea şi pătimit;  De iaste dirept Ungă 6 Dumnezeu a răsplăti celor ce necăjescupre voi cu necaz,  Şi voao, celor necăjiţi, 7 răpaos cu noi, întru arătarea Domnului Iisus den ceriu, cu îngerii puterii Lui,  Cu 8 văpaie de foc, dînd izbindă celora ce nu ştiu pre Dumnezău şi celor ce nu ascultă Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos. Carii plată vor lua, peire veacinică despre 9 faţa Domnului şi despte mărirea tăriei Lui, Cînd va veni să Să proslăvească întru sfinţii 10 Lui şi să Să minuneaze întru toţi ceia ce cred; că s-au încredinţat mărturia noastră întru voi în ziua aceaea.  La carea ne şi 11 rugăm pururea pentru voi, ca pre voi să vă învrednicească chemării Dumnezăul nostru
Îi să umple toată bunăvrearea bunătăţii şi acrul credinţii cu puteare,  Ca să Să mă* 12 re ască  numele  Domnului  nostru Iisus Hristos întru voi şi voi întru El, după darul Dumnezăului nostru  şi Domnului Iisus
Hristos.

CAP II

Şi pohtim pre voi, fraţilor, pentru 1 venirea  Domnului  nostru Iisus Hristos şi a noastră adunare cătră El,  Ca nu degrabă să vă clătiţi 2 voi den minte, nici să vă turburaţi, nici pren duh, nici pren cuvînt, nici pren carte, ca cum ar fi scrisă pren noi, ca cum ar fi aiave aceaea zi a lui Hristos-Să nu vă amăgească pre voi cineva nici 3 vru-n tr-un chip; că de, nu va veni vicleşugul întîiu şi să va descoperi omul păcatului, fiiul pierzării,  Cela ce stă împotrivă [895] si să preaînalţă preste toate carele să cheamă Dumnezău au închinăciune, cit el in beseareca lui Dumnezău ca un Dumnezău să şază, arătînd pre sine că iaste dumnezău.  Nu vă aduceţi aminte că, încă fiind cătră  voi, aceastea zicem voao? Şi acum ce cuprinde ştiţi ca să să descopere el în vreamea  lui. Pentru că taina fărădelegii să lucrează; numai cela ce ţine acum să ţie, pînă  să va lua de mijloc. Şi atunci să va descoperi cel fără de leage, pre carele Domnul va topi cu Duhul rostul Lui şi-l va prăpădi cu  arătarea venirii Lui, Căruia iaste venirea după lucrarea satanii cu toată putearea şi seamne şi minuni ale muncii. Şi cu toată înşălăciunea nedireptăţii întru cei periţi, pentru care dragostea adevărului n-au priimit, ca să să mîntuiască ei. Şi pentru aceaea trimite-va lor Dumnezău lucrare de înşălăciune, ca să crează ei minciunii; Ca să să judece toţi ceia ce n-au crezut adevărului, ce au binevrut întru nedireptate- Iară noi datori sîntem a mulţămi lui Dumnezău pururea pentru voi, fraţi iubiţi de Domnul, căci au ales pre voi Dumnezău de-nceput spre mîntuire întru sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului, La carea au chemat pre voi pren Evanghelia noastră, spre dobîndirea măririi  Domnului  nostru Iisus Hristos. Dirept aceaea, fraţilor, staţi şi ţineţi învăţăturile carele v-aţi învăţat, ori pren cuvînt, ori pren cartea noastră. Iară sîngur Domnul Iisus Hristos şi Dumnezău şi Părintele nostru. Cela ce au iubit pre noi şi au dat mîngSiare veacinică şi nădeajde bună cu dar, Să mîngîie inimile voastre şi să vă întărească
pre voi întru tot cuvîntul şi faptul bun.
tru voi.  Nu că doară nu avem puteare, 9 ce ca pre noi chip să ne dăm voao, ca să vă asămănaţi noao.  Pentru că şi cînd eram 10 cătră voi aceasta porundiam voao, cum, carele nu va să lucreaze, nid să mănînce. Pentru că auzim pre oarecarii îmblînd întru 11 voi fără tocmeală, nemică lucrînd, ce iscodind.  Şi unora ca acelora porundm şi 12 rugăm pre Domnul nostru Iisus Hristos ca cu linişte lucrînd a lor pîine să mănînce. Iară voi, fraţilor, nu tînjiţi făcînd bine. 13 Iară de nu ascultă cineva cuvîntul nostru, 14 pren carte pre acesta însemnaţi şi nu vă amestecat cu el, ca să să ruşineaze.  Şi nu 15 ca pre un vrăjmaş îl socotiţi, ce-l dojăniţi ca pre un frate.  Şi sîngur Domnul pădi 16 dea voao pacea pururea în tot chipul. Domnul cu toţi cu voi.  închinăciunea cu a mea mină, a Iui Pavel, carele iaste semn întru toată cartea; aşa scriu. Darul Domnului nostru Iisus Hristos cu toţi cu voi! Amin.
Cătră soloneani a doua s-au scris de la atiiineani.
ceacatra timotheu
carte trimisa dentîiu

CAP III

  	Deci rugaţi-vă, fraţilor, pentru noi, ca cuvîntul Domnului să cure şi să să mărească, precum şi cătră I; y'-J j  voi,  Şi ca să ne mimului de oamenii cei fără de cale şi răi; pentru că nu e a tuturor credinţa. Şi credincios iaste Domnul, Carele ne va întări pre noi şi ne va păzi de cel viclean. Şi nădejduim întru Domnul de voi că ceale ce porundm voao şi faceţi şi le veţi face.  Iară Domnul să îndirepteaze voao inimile la dragostea Iui Dumnezău şi la răbdarea  lui Hristos. Şi porundm voao, fraţilor, întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, să vă feriţi voi de cătră tot fratele ce îmbla fără de tocmeală, şi nu după învăţătura  care au luat de Ia noi. Pentru că voi ştiţi cum trebuie voi a urma noao; căci n-am  îmbiat fără tocmeală întru voi, Nici în dar pîine am mîncat de la cinevaş,.ce cu trudă şi osteneală, ziua şi noaptea lucrînd, ca să nu îngreuiez pre cineva deni

CAP I

      Pavel, apostolul al lui Iisus Hristos, după porunca lui Dumnezău Mintuiioriului nostru şi Domnul Iisus Hristos, al nădejdii noastre. Lui Timotheiu, deaproapelui fiiu întru credinţă: Dar, milă, pace de la Dumnezău Părintele nostru şi Hristos Iisus Domnul nostru! In ce chip am rugat pre tine ca să rămîi în Efes, mergînd în Machidonia, ca să porunceşti unora să nu înveaţe altele, Nid să ia aminte la basne şi neamuri fără sfirşit, carele fac întrebări mai mult decît socoteala lui Dumnezău cea în credinţă. Iară săvîrşi tul poruncii iaste dragostea den curată inimă şi ştiinţă bună şi credinţă fără făţărie, De carele unii rătăcînd să întoarseră spre deşartă cu vin tare, Vrind a fi învăţători de leage, neînţelegînd nid ceale ce zicu, nid pentru care să adeverescu. Ce ştim că bună e leagea, dc să va purta cineva cu ea după leage, Ştiind aceasta, că Ia cel dirept leage nu iaste, cela ce-i fără [896] de leage, şi la cei nesupuşi, la cei pagini şi la păcătoşi, la cei necuraţi şi pîngări ţi, ucigătorilor de tată şi ucigătorilor de mumă, ucigaşilor de oameni, Curvarilor, celor ce să culcă cu bărbaţi, furilor de oameni, mincinoşilor, călcătorilor de jurăraînt şi orice altă stă împotriva învăţăturii cei ce însănătoşază, După bunăvestirea măririi Celui fericit Dumnezău, carea m-am încredinţat eu. Şi har am Celui ce m-au întărit, Hristos Iisus Domnului nostru, căci credincios m-au socotit pre mine, puindu-mă la slujbă; Pre cel ce mai nainte eram hulitonu şi gonitoriu şi ii.ăritoriu; ce fuiu miluit, căci neştiind am făcut, cu necredinţa. Şi prea prisosi darul Domnului nostru cu credinţa şi dragostea care e în Hristos Iisus. Crezut e cuvîntul şi de toată priimirea vreadnic că „Hristos Iisus au venit în lume pre păcătoşi să mîntuiască”, dentru carii întîiu sînt eu. Ce pentru aceaea fuiu miluit, ca întru mine întîiu să arate Iisus Hristos toată îndelunga răbdarea rnîniei, spre închipuirea celor ce vor să crează întru El în viaţă veacinică. Iară împăratului veacilor, nemuritoriului, nevăzutului, singurului înţeleptului Dumnezău, cinste, mărire în veacii veacilor! Amin. Această poruncă puiu ţie, fiiule Timotheiu, după ceale prorocu cc mai nainte fură asupra ta, ca să oşteşti întru eale cea buna oştire, Avînd credinţă şi bună cunoştinţă, carea unii lepădîndu-o, den credinţă căzură; Dentru carii sînt Imeneu şi Alexandru, pre carii am dat satanei, ca să să cearte să nu hulească.

CAP II

Deci rog mai nainte de toate să faceţ rugi, rugăciuni, ceareri, mul ţ amice, pentru toţi oamenii. Pentru împăraţi şi pentru toţi ceia ce în diregă t o rii vor fi, ca lină şi neclătită viaţă să pe treacem cu toată bunăcredinţa şi curăţia. Pentru că aceasta iaste bună şi priimită înaintea Mîntuitoriului nostru Dumnezău, Carele va top' oamenii să să mîntuiască şi la cunoştinţa adevărului să vie. Pentru că unul e Dumnezău, unul şi împăcătoriu lui Dumnezău şi oamenilor: om Hristos Iisus, Cela ce S-au dat pre Dînsul răscumpărare pentru toţi, mărturisirea la vre mile sale; Spre carea m-am pus eu propovedui toriu şi apostol—adevăr zic întru Iisus Hristos, nu minţu—, dascăl  limbilor cu credinţă şi cu adevăr. Deci voiu să să roage bărbaţii în tot locul, rădicînd curate mîni, fără urgie şi îndoire.  Aşijderile şi muierile, cu podoabă cinstită, cu ruşine şi cu întregăciunea minţii sa* să împodobească pre Dînsul, nu cu împletiri sau cu aur sau cu mărgăritariuri, sau cu haine scumpe,  Ce ceaea ce să cade muierilor 10 celor ce să făgăduiesc cinstei dumnezăieşti, pren fapte bune.  Muiarea întru Uneşte să 11 să înveaţe cu toată ascultarea.  Iară muterii a învăţa nu poruncesc, nice a-ş stăpîni bărbatul, ce să ne în Uneşte.  Pentru că 13 întîiu Adam s-au zidit, după aceaea Ewa. Şi Adam nu s-au amăgit;iară muiarea amăgindu-să, întru  călcare  de poruncă fu. Ce mîntui-se-va pren naşterea nilor, de vor 15 rămînea cu credinţă şi dragoste şi sfinţire, cu minte întreagă.

CAP III

      Adevărat e cuvîntul:„Orice episcu-pie pohteaşţe, bun lucru pohteaşte”. Deci trebuie episcopul fără prihană să fie, al unii muieri bărbat, treaz, întreg la minte, bine rinduit, iubitoriu de streini, învăţătoriu, nebeţiv, Nesfadnic, ne agonisit ori u de dobînda grozavă, ce blînd, neînvrăjbitoriu, neiubitoriu de argint,  Casei sale bine-îndireptătoriu, fu avînd întru ascultare, cu toată cinstea. Iară de nu ştie cineva a-ş îndirepta casa sa, cum de beseareca lui Dumnezău va purta grijă?  Nu răsad tînăr, ca nu, umfBndu-se, în judecata diavolului va cădea. Şi trebuie el şi mărturie bună să aibă de cei den afară, ca nu în ocară să cază şi în cursa diavolului.  Diaconii, aşijderea, cinstit, nu îndoit la cuvînt, nebăutori de vin mult, nu agonisitori de reale:  Avînd taina eredinţei cu curată ştiinţă.  Şi acestea ispitească-se întîiu şi apoi slujască, nevinovat fiind.  Muierile, aşijderea, cinstite, neclevetnice, treaze, credincioase întru toate. Diaconii fie ai unii muieri bărbaţi, fiilor 12 bine îndereptînd şi caselor sale.  Pentru 13 că ceia ce bine au posluşit stepenă bună loruş dobîndesc şi multă îndrăzneală întru credinţa care iaste în Hristos Iisus. A ce astea ţie scriu, nadejduind a veni cătră tine mai curînd.  Iară de voiu zăbovi, ca să 15 ştii cum trebuie în casa lui Dumnezău a petreacc, carea iaste beseareca lui Dumnezău Cehii viu, stîlp şi întărire adevărului. Şi cu mărturisire mare iaste taina bunei credinţe: „Dumnezău S-au arătat cu trup, Să îndirepta cu Duhul, Să arătă la îngeri. Să propovedui întru limbi, Să crezu în lume. Să înălţă cu mărire**.

CAP IV

Iară Duhul aiave zice că în ceale de apoi vremi să vor depărta oarecarii de cătră credinţă, luînd aminte la duhuri de înşălăciune şi dăscălii ale dracilor, Intru făţărnicia celor mincinoşi la cuvinte, arşi fiind cu a lor ştiinţă, Oprind a să însura, să să ferească de bucate carele Dumnezău le-au zidit spre gustare cu mulţi-mită celor credincioşi şi celor ce au cunoscut [897] adevărul. Căci toată zidirea lui Dumnezău bună e şi nimica nu e dc lepădat, cu mulţimită luîndu-se; Pentru că să sfinţeaşte pren cuvîntul lui Dumnezău şi  pren rugă. Aceastea arătîndu-Ie fraţilor, bun slujitoriu vei fî lui Iisus Hristos, hrăni n-du-te cu cuvintele credinţii şi ale cei bune  învăţături, cariia ai urmat. Iară ceale spurcate şi băbeşti basne le părăseaşte.  Şi te învaţă pre tine cătră buna-credinţă.  Pentru că cea trupească deprindere spre puţin iaste folositoare; iară buna-credinţă spre toate folositoare iaste, făgăduinţă avînd a vieţii ceii de acum şi a ceii viitoare. Crezut e cuvîntul şi de toată priimirea vreadnic I Pentru că spre aceasta şi ostenim şi ne ocărim, căci am nădejduit pre Dumnezău viu, Carele iaste Mîntuitoriu tutu-roru oamenilor, mai vîrtos celor credincioşi. Vesteaşte aceastea şi învaţă! Nimenea tine-reaţăle tale să nu defaime, ce pildă te fă celor credincioşi, cu cuvîntul, cu petreacerea, cu duhul, cu credinţa, cu curăţia. Pînă voiu veni, ia aminte Ia citanie, la mîngîiare, la învăţătură. Nu te lenevi de cel dentru tine dar, carele s-au dat ţie pren pro roci c cu punerea deasupra a mînilor preoţilor. Aceastea te învaţă, întru aceastea fii, ca procopseala ta arătată să fie întru toţi. Ia aminte ţie şi învăţăturii: rămîi întru aceastea; pentru că aceasta făcind, şi pre tine vei
mîntui şi pre cei ce te ascultă.

CAP V

Pre cel mai bătrîn să nu-Iînfruntezi, ce-l mîngîie ca pre un părinte;pre cei mai tineri, ca pre fraţi; Pre ceale mai bătrîne, ca pre nişte mai ce; pre ceale mai tinere, ca pre nişte surori, cu toată curăţia. Văduvele cinsteaşte, pre cealea ce-s adevărate văduve. Iară de vreo văduvă are fii au fiestri, să în-veaţe întîiu pre a sa casă a fi bună credincioasă  şi răsplătiri să dea strămoşilor; pentru că aceasta iaste bună şi priimita înaintea lui Dumnezău.  Iară cea adevărată văduvă şi singură nădejdui pre Dumnezău şi aşteaptă la rugi şi la rugăciuni noaptea şi ziua.  Iară cea ce să desfătează de vie au murit.  Şi aceastea porunceaşte  ca nevinovate să fie. Iară de vreame ce neştine de ale lui, şi mai vîrtos de ai casii lui, nu ia aminte, de credinţă s-au lepădat şi iaste decît cel necredincios mai rău.  Văduva să să aleagă nu mai puţin de ani 60, fiind a unui bărbat muiare. Intru fapte bune mărturisîndu-se, de au hrănit fii, de au priimit striini, de au spălat picioarele sfinţilor, de au ajutat la cei necăjit au la tot lucrul bun au urmat. Iară pre ceale mai tinere văduvele părăseaşte;căci, cînd să înfierbîntează asupra lui Hristos, vor să să mărite,  Avînd judecată, căci cea 12 dentîiu credinţă au lepădat.  Aşijderea şi 13 fără lucru să învaţă, umblînd den casă în casă; şi nu numai fără lucru, ce şi limbute şi iscoditoare, grăind ceale ce nu să cade. Voiu, dirept aceaea, ceale mai tinere să să 14 mărite, să facă feciori, să stăpînească casa, nici o pricină să dea nepriatenului spre ocară.  Pentru că acum oarecarele s-au 15 întors denapoia satanii.  Oricare credincios au credincioasă are văduve ajutorcască-le lor şi să nu să îngreuiaze besearecă, ca celor adevărate văduve să le ajutorească. Cei ce bine poartă diregătoria preuţi cu 17 îndoită cinste să să învrednicească, mai vîrtos cei ce ostenesc cu cuvîntul şi învăţătura. Pentru că zice Scriptura: „Boului ce treiră 18 nu-i lega gura” şi: „Vreadnic iaste lucră-loriul platei lui”.  Asupra preotului pîra 19 nu priimi, afară den doao sau trei mărturii. Pre cei ce greşesc înaintea tuturor mustră-i, 20 ca şi ceialalţi frica să aibă.  Mărturisescumă înaintea lui Dumnezău şi Domnului Iisus Hristos şi celor aleşi îngeri ca aceastea să le păzeşti fără de nici o mai nainte-judecare,  nimica  făcind  spre înduplecare. Mînile degrabă pre nimenea nu le pune, nici 22 te împreuna la păcate striine: pre tine curat te păzeaşte.  De-acum nu mai bea apă, ce 23 puţin vin să beai, pentru stomahul tău şi ceale adease ale tale boale.  Păcatele unor 24 oameni mai nainte arătate sînt, aducînd înainte la judecată, iară la unii şi în urmă vin.  Aşijderea şi ceale bune locuri arătate 25 sînt; şi cealea ce aiminterea să află a să ascunde nu să pot.

CAP VI

Cîţi sînt supt jug robi pre ai lor stăpîni de toată cinstea vreadnici să-i socotească, ca nu numele lui Dumnezău şi învăţătura să să hulească. Iară ceia ce au credincioşi stăpîni 2 să nu hulească căci fraţi sînt, ce mai mult să slujască, căci credincios sînt şi dragi cei ce de facerea cea bună să apucă. Aceastea învaţă şi roagă.  Oricine învaţă altele şi 3 nu să apropie la ceale sănătoase cuvinte ale Domnului nostru Iisus Hristos şi la cea după bunăcredinţă învăţătură.  Făleaşte-să, 4 nemică ştiind, ce bolnăvindu-se întru întrebări şi prici de cuvinte, dentru carele să face zavistia, pricea, hule,  Prepusuri reale, 5 zăbăvi de oameni stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, părîndu-le a fi dobîndă buna-credinţă. Depărtează-te de la unii ca aceia. Insă iaste venit mare buna-credinţă cu îndestulare.  Pentru că nemică n-am adus în 7 lume; aiave iaste că nici a duce ceva putem. [898] Ce, avînd hrane şi acoperinunturi,cu aceastea  destui să fim. Iară ceia ce vor să să îmbogăţească cad în dodeială şi în laţu şi în pohte multe fără socoteală şi cu vătămare, carele afundă pre oameni la peire şi la pierzare. Pentru că rădăcina tuturor răutăţilor iaste iubirea argintului; carea unii poh-tindu-o, au rătăcit de la credinţă şi pre dînşii  să  pătrunsără cu dureri multe. Iară tu, o, omul lui Dumnezău, de aceastea fugi şi goneaşte direptatea, cinstea închinăciunii, credinţa, dragostea, răbdarea, blîndeaţele. Ncvoiaşte asupra celui bun războiu al credinţei; apucă-te de cea veacinică viaţă, la carea te-ai şi chemat şi ai mărturisit cea bună mărturisire înaintea a multe mărturii. Poruncesc ţie înaintea lui Dumnezeu, Celui cc învie toate, şi lui Hristos Iisus, Celui ce au mărturisit la Pontic Pilat cea bună mărturisire. Să păzeşti tu porunca nespurcată, nevinovată, pînă Ia arătarea Domnului nostru Iisus Hristos, Pre carea Ia ale sale vremi o va arăta Cel fericit şi singur Puteamic, împăratul împăraţilor şi Domnul celor ce domnesc, Cela ce singur are nemoarte, întru nevăzută lumină lăcuind, pre Care nu L-au văzut nimenea dentru oameni, nici a-L vedea poate. Căruia cinste şi tărie veacinică! Amin. Celor bogaţi în veacul acesta porunceaşte să nu să înalţe cu gîndul, nici să să nădejduiască pre a avuţiei nestare, ce întru Dumnezău Cel viu Cela ce dă noao cu bogăţie toate spre dobîndire, a face lucruri bune, . A să îmbogăţi întru fapte bune, lesne dătători a fî, împreunători, Cîştigători loruş temelie bună la cea viitoare, ca să să apuce de cea veacinică viaţă.  O, Timotheiu, ce
ai pus înainte păzeaşte, depărtîndu-te de ceale spurcate glasuri deşarte şi prigoane ale ştiinţei cei ce e cu mincinos nume.  Cu carea unii lăudîndu-se, prejur credinţă nu nemeriră. Darul cu tine! Amin.

Cătră Timotheiu cea dentîiu s-au scris de Ia Laodichia, care iaste mitropolie a Frighiei Pacatianii.

CATRA TIMOTHEIU
CARTE TRIMISA A DOUA

CAP 1

      Pavel, apostolul Iui Iisus Hristos, pren voia Iui Dumnezău, după făgăduinţa vieţii cei ce iaste în Hristos Iisus, Lui Timotheiu, iubitului fiiu: Dar, milă, pace de la Dumnezău Părintele şi Hristos Iisus Domnul nostru! Mulţămesc lui Dumnezău, Căruia slujăsc de Ia strămoşi cu curată ştiinţă, cum neîncetat am cea dc tine pomenire la rugile meale, ziua şi noaptea, Poh-tind a te vedea, adueîndu-mi aminte de lacră-mile tale, ca de bucurie să mă umplu. Aducere-aminte luînd de cea ce iaste întru tine nefăţamică credinţă, carea au lăcuit întîiu în moaşă-ta Loida şi Ia maica ta Ev-nica, şi adeverit sînt că şi intru tine. Pentru care lucru aducu-ţ aminte să aţîţi darul lui Dumnezău, carele iaste întru tine pren punerea mînilor meale. Pentru că n-au dat noao Dumnezău duh de teamere, ce de puteare şi de dragoste şi de întregăciunea minţii. Decii să nu te ruşinezi de mărturia Domnului nostru, nici de mine, cel legat al Lui, ce împreună rău pătimeaşte cu Evanghelia, după putearea lui Dumnezău, Celui ce au mîntuit pre noi şi ne-au chemat cu chemare sfintă, nu după faptele noastre, ce după a Sa rînduiala şi har. Cela ce S-au dat noao în Hristos Iisus mai nainte de anii veacilor. Şi arătîndu-Se acum pren ară tarea Mîntuitoriului nostru Iisus Hristos, supuind moartea şi luminînd viaţă şi nestri-care pren Evanghelie, La carea m-am pus 11 eu propoveduitoriu şi apostol şi învăţătoriu limbilor. Pentru carea pricină şi aceastea 12 pătimesc; ce nu mă ruşinezu, pentru că ştiu la care am crezut. Şi adeverit sînt căputear-nic iaste făgăduinţa mea să o păzască la aceaea zi. închipuirea sănătoaselor cuvinte să aibi, carele de Ia mine le-ai auzit, cu credinţa şî cu dragostea cea ce iaste în Hristos Iisus. Cea bună făgăduinţă păzeaşte pren Duhul cel Sfint, Care lăcuiaşte întru noi. Ştii aceasta, că s-au înturnat de la mine toţi cei den Asia; dentru carii iaste Fighel şi Ermoghen. Dea milă Domnul la a Iui Onisifor casă; căci de multe ori m-au odihnit şi de lanţul mieu nu s-au ruşinat. Ce, mergînd în Rîm, mai degrabă m-au cercat şi m-au aflat. Dea-i lui Domnul să afle milă de la Domnul în ziua ceaea. Şi cîte în Efes mi-au slujit mai bine tu ştii.

[899]

CAP II

Deci tu, fiiul mieu, întăreaşte-te cu darul cel ce e întru Hristos Iisus. Şi ceale ce ai auzit de la mine pren multe mărturii, aceastea le pune la oameni credincioşi, carii vor putea  şi pre alţii să înveaţe. Deci tu pătimeaşte rău, ca un bun oştean al lui Iisus Hristos.  Nimenea oştindu-se nu se ameastecă întru ale vieţii lucruri, ca să placă celui ce au  strîns oastea. Şi, săvai de va şi birui neştine, nu se coronează, de nu va birui după  leage.  Plugariul cel ce osteneaşte trebuie  întîiu den roadă a lua. Socoteaşte ceale ce zicu, pentru că va da ţie Domnul înţeleagere în toate. Pomeneaşte pre Iisus Hristos sculat den morţi, den semenţia lui  David, după Evanghelia mea, întru Carele pătimesc eu rău pînă şi în legături, ca un făcătoriu de rău. Iară cuvîntul Iui Dumnăzău nu e legat. Pentru aceaea toate le rabdu pentru cei aleşi, ca şi ei mîntuirea să dobîn-dească, cea ce e în Hristos Iisus, cu mărire veacinică. Credincios e cuvîntul: pentru ca, de am murit împreună, împreună vom şi trăi; De vom răbda împreună, vom şi împăraţi; de ne vom lepăda, şi Acela Să va lepăda de noi; De nu vom creade. Acela credincios rămîne, a Să tăgădui pre Sine nu poate. Aceastea pomeneaşte, mărturi-sindu-le înaintea Domnului, să nu te lupţi în cuvinte spre lucru ce nu e de nici un folos, spre surparea celor ce aud. Nevoiaşte-te pre tine lămurit să te arăţi la Dumnezău lucrătorul neruşinat, mdireptînd cuvîntul adevărului. Iară ceale spurcate deşarte cuvinte părăseaşte-le; pentru că mai mult vor adaoge la necurăţie. Şi cuvîntul lor ca gangrena păşune vor avea; dentru care iaste Imeneu şi Filitos, Carii prejur adevăr n-au nemerit, zicînd că înviarea acum s-au făcut, şi întorc a unora credinţă. Insă cea întemeiată temelie a Iui Dumnezău stă, avînd peceatea aceasta: „Cunoscut-au Domnul pre ceia ce sînt ai Lui**. Şi:„Să depărteaze de la nedireptate tot cela ce numeaşte numele lui Hristos”. Şi în casă mare nu sînt numai vase de aur şi de argint, ce şi de lemn şi de pămînt; şi unele sînt de cinste, altele spre necinste. Deci, de va curaţi neştine pre el de eale, fi-va vas spre cinste svinţît şi de bună treabă stăpînitoriului, la tot lucrul bun fiind gătit. Iară de pohtele ceale tinereşti fugi şigoneaşte direptatea, credinţa, dragostea, pacea, cu ceia ce cheamă pre Domnul den curată inemă. Iară ceale nebune şi neînvăţate cercări Ie părăseaşte, ştiind că născu vrăjbi. Iară robul Domnului nu să cade să să învrăjbească ;ce blînd să fie cătră toţi, învăţătorul fără răutate, Cu blîndeaţe certînd pre cei ce stau împotrivă, ca nu vrodinioară va daDum-nezău lor pocăinţă spre cunoaşterea adevărului.  Şi să vor trezvi dentr-al dracului laţ, 26 vînaţi fiind de el la a lui voie.

CAP III

      Şi aceasta să ştii, că în zilele ceale 1 de-apoi  sta-vor vremi nesilnice. Pentru că vor fi oameni iubitori de 2 eiş, iubitori de argint, mîndri, si-meţi, hulitori, la părinţi neascultători, nemulţămitori, necuraţi.  Fără dragoste, neîmpăcaţi, plrîţi, nestîmpăraţi, nedu-measteci, neiubitori de bine,  Vînzători, 4 obraznici, îngîmfaţi, mai vîrtos iubitori de dezmierdăciuni decît iubitori de Dumnezău, Avînd închipuituri de bunăcredinţă, iară de 5 puterea ei tăgăduiţi fiind; şi de acestea te fereaşte.  Pentru  că dentr-aceştea sînt 6 ceia ce să tind în case şi robesc muieruşcile încărcate fiind cu păcatele, ducîndu-se cu pohte de multe fealiuri.  Pururea învăţînd 7 şi niciodinioară puţind spre cunoştinţa adevărului să vie.  Şi, în ce chip Ianis şi 8 Iamvris au stătut împotriva lui Moisi, aşa şi acestea stau împotriva adevărului, oameni stricaţi la minte, nelămuriţi în credinţă. Ce nu vor procopsi spre mai mult; pentru 9 că nebunia lor arătată va fi la toţi, în ce chip şi a acelora s-au făcut.  Iară tu ai urmat învăţăturii meale, cu petreacere, cu voia, cu credinţa, cu îndelungarea mîniei, cu dragostea, cu răbdarea.  Cu gonirile, 11 cu paternele, în ce chip mi s-au făcut în Antiohia, în Iconia, în Listra; ce fealiu de goane am suferit;şi de toate m-au mîntuit Domnul. Şi toţi ceia ce vor cu bunăcredinţă a trăi 12 întru Hristos Iisus goni-să-vor.  Iară vicleanii oameni şi vrăjitori vor adaoge la mai rău, înşelînd şi înşefindu-se.  Iară tu rămîi întru 14 ceale ce te-ai învăţat şi te-ai încredinţat, ştiind de la cine ai învăţat:  Şi căci den 15 pruncie sfintele slove ştii, ceale ce pot să te înţelepţească spre mîntuire, pren credinţa cea ce e în Hristos Iisus.  Toată scriptura 16 de Dumnezău e suflată şi de folos spre învăţătură, spre vădire, spre îndireptare, spre certarea cea cu direptate,  Ca deplin să fie 17 omul lui Dumnezău, om spre tot lucrul bun fiind gătit deplin.

CAP IV

Mărturisescu-mă eu, dirept aceaea, 1 înaintea lui Dumnezău şi Domnului Iisus Hristos, Celui ce va să judece viii şi morţii, după arătarea Lui şi împărăţia Lui:  Marturiseaşte cuvîntul, stăi asupră-i, cu bună vreame, fără vreame, mustră, ceartă, roagă-te cu toată îndelungarea mîniei şi cu învăţătură.  Pentru că va fi vreamea cînd 3 învăţătura cea sănătoasă nu o vor suferi, ce după pohtele lor asupra lor îş vor încărca  învăţători,  scărpinîndu-se  cu auzul [900] Şi de la adevăr auzul îş vor întoarce şi la  basne să vor întoarce. Iară tu treaz fii întru toate, pătimeaşte rău, fă lucrul evanghelistului, slujba ta deplin o poartă.  Pentru că eu acum mă jîrtvuiescu şi vreamea  ducerii meale au sosit. Nevoinţă cea bună m-am nevoit, calea am săvîrşit, leagea am  păzit. De acuma mi să pune cununa direptăţii, carea va da mie Domnul în ziua ceaea. Cel dirept judecătoriu; şi nu numai mie, ce tuturor celor ce au îndrăgit arătarea Lui.  Grăbeaşte a veni  cătră  mine degrabă. Pentru că Dimas m-au părăsit, îndrăgind veacul de acum, şi s-au dus la Solon; Crisp, Ia Galatia; Titu, în Dalmaţia. Luca iaste sîngur cu mine. Pre Marco luîndu-l, adu-l cu tine; pentru că iaste mie bun spre slujbă.  Iară pre Tihicon I-am trimis la Efes. Pre felonul care am lăsatînTroadalaCarpu, venind îl adu, şi cărţile, mai vîrtos ceale de piale. Alexandru, faurul, multe reale au arătat mie; dea-i Iui Domnul după lucrurile lui. De care şi tu să te păzeşti, pentru că foarte stă împotrivă la ale noastre cuvinte. Intru cea dentîiu a mea răspundere nimenea n-au venit cu mine, ce toţi m-au părăsit. Să nu se bage samă lor! Iară Domnul au stătut lîngă mine şi m-au întărit, ca pren mine propoveduirea să să adevereaze şi să auză toate limbile; şi mă mîntuiiu de gura leului. Şi mă va mîntui Domnul de cătră tot lucrul rău şi mă va spăşi la împărăţia Lui cea cerească; Căruia mărirea, în veacii veacurilor. Amin.  închină-te Prischii şi Achilii şi casii lui Onisifor. Erastu au rămas în Corinthu, iară pre Trofim I-am lăsat în Milit, fiind bolnav. Sileaşte
mai nainte de iarnă să vii. Inchină-se ţie Evul şi Pudis şi Linos şi Clavdia si fraţii toţi.  Domnul Iisus
Hristos, cu duhul tău. Darul cu voi! Amin.
Cătră Timo th ei a doua, Ia a Efesul ui besearecă întîiu episcop fiind hirotonisit,scrisu-s-au de la Rîm, cînd de al doilea rînd au stătut de faţă Pavel la chesariul Neron.

CEA CATRA TIT CARTE TRIMISA A LUI PAVEL

CAP I

      Pavel, robul Iui Dumnezău şi apostolul Iui Iisus Hristos,  după credinţa aleşilor lui Dumnezău şi conoştinţa adevărului ce lui după bunăcredinţă Spre nădeajdea vieţii vea cinice,  carea au făgă duitu-o Cel nemincinos Dumnezău mai na inte de ani veacinici,  Şi au arătat Ia vremi le Sale cuvîntul Lui cu propoveduirea carele m-am încrezut eu, după porunca Mîntui loriului nostru Dumnezău—,  LuiTit,celui de aproape fiiu, după cea de obşte credinţă Dar, milă, pace de la Dumnezău Părintele şi Domnul Iisus Hristos, Mîntuitoriul nostru! Pentru aceaea am lăsat pre tine în Crit, ca 5 ceale ce lipsesc să le tocmeşti şi să pui Ia cetăţi preoţi, după cum eu ţie am rinduit:  Oricare iaste nevinovat, al unii muieri bărbat, avînd fii credincioşi, nu întru ponosluire de curvie, au neascultători.  Pentru că trebuie 7 episcopul nevinovat să fie, ca al Iui Dumnăzău diregătoriu; nu obraznic, nu mînios, nu beţiv, nu sfadnic, nu iubitoriu de spurcată dobîndă,  Ce iubitoriu de striini, iubitoriu 8 de bunătate, întreg Ia minte, dirept, curat, răbdătoriu,  Ţiindu-se de cel după învăţătură credincios cuvînt, ca puteamic să fie să şi îndeamne întru învăţătura cea ce e sănătoasă şi pre cei ce-i grăiesc împotrivă să-i înfrunteaze.  Pentru că sînt mulţi şi 10 nesupuşi, deşărţi la cuvinte şi amăgitori, mai  vîrtos  cei  dentru  tăiare-împrejur, Cărora trebuie a Ie astupa gurile, carii toate 11 casele le răstoarnă, învăţînd ceale ce nu trebuie, pentru dobînda cea necuvioasă. Zis-au oarecarele dentru ei, al loruş proroc: 12 „Criteanii pururea-s mincinoşi, reale hiară, pîntece zăbavnice”.  Mărturia aceasta iaste adevărată, pentru care lucru mustră pre ei vîrtos, ca sănătoşi să fie întru credinţă, Neluînd aminte Ia jidoveştile basne şi la fjruncile oamenilor cc urăsc adevărul, oate, dirept aceaea, curate-s la cei curaţi; 15 iară la cei pîngărit şi necredincioşi nemică nu e curat, ce Ii s-au pîngărit lor şi mintea, şi ştiinţa. Pre Dumnezău mărturisesc 16 a-L şti; iară cu faptele, îl tăgăduiesc, urîţ fiind şi neascultători şi cătră tot lucrul bun nelămuriţi.

[901]

CAP II
      
Iară tu grăiaşte ceale ce să cad la cea sănătoasă învăţătură. Bătrînii treaji să fie  cu cinste  întregi la minte  sănătoşi la credinţă  la dragoste  la îngăduinţă. Şi bă-trînele  aşijderea  întru aşăzare sfintă la cuviinţă  nu elevetnice  nu de vini multe  supuse  de bine învăţătoare  Ca să înţelep-ţească pre ceale tinere iubitoare de bărbaţi  a fi  iubitoare de fii  întregi la minte  curate, grijlive de casele lor  bune  supuindu-se la ai lor bărbaţi  ca nu cuvîntul lui Dumnezău să să hulească. Pre cei tineri aşijderea Indeamnă-i să fie întregi la minte   Intru toate pre tine dîndu-te pildă lucrurilor bune  întru învăţătură,nestricătiune  cinste   nestricare  Cuvînt sănătos  fără elevet  ca cel dempotriva să să ruşineaze  nemică  neavînd pentru voi a zice grozav. Robii la ai lor stăpîni să să supuie  întru toate bine plăcuţi a fi  nepricindu-se  Neficle-niiichi-i, ce credinţa toată arătînd cea bună  ca cu învăţătura Mîntuitoriului nostru Dumnezău să să împodobească întru toate* Pentru că s-au arătat darul lui Dumnezău cel de mîntuire la toţi oamenii  certîndu-ne pre noi ca  lepădînd necurătia şi ceale lumeşti pohte, cu înţelepciune şi direptate şi cu bunăcredinţă să trăim în veacul cest de acum, Aşteptînd cea fericită nădeajde şi arătarea mărirei Celui mare Dumnezău şi Mîn tui toriul nostru Iisus Hristos  Carele au dat pre £1 pentru noi, ca să ne mîntuiască pre noi de cătră toată fărădeleagea şi să-Ş curăţ ască Lui nărod avut, rîvnitoriu bunelor fapte. Aceastea grăiaşte, şi îndeamnă şi mustră cu toată porunca* Nimenea pre tine
să nu te defaime.

CAP III

      Adu-le aminte lor la domnii şi la puternicii să să supuie  să asculte, cătră tot lucrul oun gata să fie. Pre nimenea să nu bleasteme  nici s fad nici să fie  blînzi  toată blîn-deaţea arătînd cătră toţi oamenii. Pentru că eram oarecînd şi noi fără dc minte, ne* ascultători  rătăcindu-ne  slujind la pohte şi la dragoste de multe fealiuri  cu răutate şi zavistie petrecînd, uri ţ i urfnd unul pre alalt.  Iară cînd bunătatea şi iubirea cea de oameni s-au arătat a Mîntuitoriului nostru Dumnezău,  Nu den lucrurile ceale den direptate care am făcut noi, ce după a Lui milă au mîntuit pre noi  pren spălarea naşterii cei de iznoavă şi înnoirea Duhului Svînt,  Den Carele au vărsat asupra noastră cu bogăţie  pren Iisus Hristos  Mîntui-toriul nostru;  Ca îndireptîndu-nc cu darul
Aceluia, moştenitori vom fi, după nădeajdea vieţii cei veacinice.  Credincios e cuvîntul 8 şi pentru aceastea voiu ca să te adeverezi tu, ca să poarte griji Ia bune fapte a ispravnici ceia ce s-au crezut lui Dumnezău. Aceastea sînt ceale bune şi de folos oamenilor. Iară ceale nebune cercări şi graiuri de neamuri şi prici şi sfazi de leage păraseaşte-le  pentru că sînt nefolositoare şi deşarte.  Pre 10 omul eretic  după una şi a doao mustrare  părăseaşte*!   Ştiind că s-au îndărătnicit 11 unul ca acela şi păcătuiaşte  fiind sîngur de el osîndit.  Cînd voiu trimite pre Artcma 12 cătră tine  au pre Tihicon, sîrguiaşte a veni cătră mine la Necopoli, pentru că acolo am socotit să iernez.  Pre Zina leşiuitoriul şi 13 pre Apolo degrabă-i trimite nainte, ca ne* mica for să nu lipsească   Şi să înveaţe 14 ai noştri la bune lucruri să isprăvnicească  la ceale de folos trebi  ca să nu fie fără roadă.  Inchină-ţi-se cei ce-s cu mi-  15 ne toţi  închină-te celor ce iubesc prc noi cu credinţă. Darul cu toţi cu voii Amin*
Cătră Tit la a criteanilor beseareca  întîi-episcopul fiind hirotonisit, scrisu-s-au de la Necopolis a Machidoniei.

CEA CATRA FILIMON CARTE TRIMISA A LUI PAVEL

CAP I

      Pavel,  apostolul cel  legat al lui 1 Hristos Iisus, şi Timotheiu fratele, lui Filimon, celui iubit şi împreună cu noi lucrătoriu.  Şi Apfiei cei 2 iubite şi lui Arhip celui dempreună oştean cu noi şi cei den casa ta beserici: Dar voao şi pace de la Dumnezău Părintele 3 nostru şi Domnul Iisus Hristos!  Multemescu Dumnezăului mieu, pururea pomenire de tine făcînd Ia rugile meale.  Auzind 5 dragostea ta şi credinţa carea ai cătră Domnul Iisus şi la toţi s vin ţii,  Ca împreunarea 6 credinţei tale lucrătoare să să facă, întru cunoştinţa a tot binelui celui dentru voi în Hristos Iisus.  Pentru că har avem mult 7 şi mingii arc spre dragostea ta, că inimile sfinţilor s-au ( lihnit pren line, frate.  Pentru aceaea, multă întru Hristos îndrăz-nire avînd, să rînduiescu ţie ce să cuvine, Pentru dragoste, mai vîrtos te rog ca acesta [902] fiind precumu-s eu, Pavel, bălrin, încă şi legat acum al lui Iisus Hristos, Rogu-te pentru al mieu fiiu, pre carele am cunoscut în legăturile meale, pre Onisimu, Care era ţie odinioară netreabnic, iară acum ţie şi mie de bună treabă, pre carele am trimis, Iară tu pre el capre ai miei ficaţi priimeaşte. Pre carele eu vream cătră mine să-l o pre seu, ca pentru tine să-m slujască mie, întru Iegătunle Evangheliei. Iară fără de ştirea ta nimica n-am vrut să facu, ca să nu fie den silă binele tău, ce după bunăvoie. Că poate fi că pentru aceaea s-au despărţit cîtăva vreame, ca veacinicu pre el să-l aibi, De-acum nu ca pre slugă, ci mai presus decît sluga: frate iubit mai vîrtos mie, iară cu cît mai vîrtos ţie, şi trupeaşte, şi în Domnul) Deci, de ai pre mine soţie, priimeaşte pre el ca pre mine. Iară de au făcut vreo strîmbătate ţie, au datoriu îţi iaste, aceasta mie o socoteaşte. Eu, Pavel, am scris cu mîna mea, eu voiu plăti, ca să nu zicu ţie că şi pre tine mie eşti datoriu. Aşa, frate, eu să mă folosescu de tine întru Domnul, odihneaştemi inima- întru Domnul. Nădejduind în-găduinţii tale am scris ţie, ştiind că şi mai presus de ce zicu vei face. Şi împreună im găteaşte şi ospăţu, pentru că nădejdu-iescu că, pren rugile voastre, mă voiu dărui voao.  închină-să ţie Epafras, cel ce iaste
împreună rob cu mine în Hristos Iisus, Marco, Aristarhu, Dima, Luca, cei
dempreună lucrători cu mine. K4] Darul Domnului nostru
L ' Iisus Hristos, cu duhul vostru! Amin.

Cătră Filimon s-au scris de la Rîm, pren Onisim sluga.

CEA CATRA EVREI CARTE TRIMISA A LUI PAVEL

CAP I

      În multe părţi şi în multe chipuri de demult Dumnezău grăind părinţilor pren proroci, la svîrşitul zilelor acestora au grăit noao întru Fiiul, Pre Carele au pus moştenitoriu Carele şi veacii au făcut. 3 Care, fiind zare mărirei şi însămnare statului Lui şi purtînd toate cu graiul puterii Lui, pren El curăţire făcînd păcatelor noastre, au şezut de-a direapta măririi întru ceale înalte.  Cu atîta mai bun făcîndu-Să decît 4 îngerii, cît mai usebit decît ei au moştenit nume.  Căci căruia den îngeri au zis vreodinioară:,,Fiiul mieu eşti Tu; Eu astăzi am născut pre Tine**? Şi iarăş: „Eu voiu fi Lui în loc de părinte şi El va fi Mie în loc de Fiiu”?  Şi iară, cînd va băga pre Cel dentîiu născut în lume, zice: „Şi să să închine Lui toţi îngerii lui Dumnezău 1”  Şi adecă 7 cătră îngeri zice: „Cela ce face pre îngerii Lui duhuri şi pre slujitorii Lui pară de foc”. Iară cătră Fiiu :,, Scaunul Tău, Dumnezăule, 8 în veacul veacului; toiagul direptăţii, toiagul împărăţiei Tale.  Indrăgit-ai direptatea 9 şi ai urît fărădeleagea; pentru aceaea uns-au pre Tine Dumnezău, Dumnezăul Tău, cu untul-de-lemnul bucuriei, mai mult decît părtaşii Tăi”.  Şi:„Tude-nceput,Doamne, 10 pămîntul ai întemeiat; şi faptele mînilor Tale sînt ceriurile.  Acealea vor peri, iară 11 Tu rămîi; şi toţi ca o haină să vor vechi; Şi ca o îmbrăcăminte vei învăli pre ei şi să 12 vor schimba; iară Tu tot aceiaş eşti şi anii Tăi nu să vor sfirşi”.  Şi cătră carele dentru îngeri au zis vreodinioară: ,,Şăzi de-a direapta Mea, pînă unde voiu pune pre vrăjmaşii Tăi căpătîiu picioarelor Tale”?  Au 14 nu toţi sînt slujitoare duhure, spre slujbă trimiţindu-se pentru ceia ce vor să moştenească mîntuire?

CAP II

Pentru aceaea trebuie mai mult voi să luaţi aminte la cealea ce s-au auzit, ca să nu ne scurăm. Pentru că, de vreame ce cel ce e pren îngeri grăit cuvînt fu adeverit, şi toată călcarea şi neascultarea de cuvinte au luat pre judecată răsplătire, Cum noi vom scăpa negrijindu-ne de o mîntuire ca aceasta, carea, începătură luînd a să grăi de Domnul, de cei ce au auzit la noi s-au adevărat, Împreună marturi sind Dumnezău cu seamne şi cu minuni şi cu multe fealiuri de puteri şi cu ale Duhului Svînt împărţeale, după a Lui voîe. Pentru că nu îngerilor au supus lumea cea viitoare, pentru carea grăim. Şi mărturisi o are un de oarecine zicînd: „Ce iaste omul, de pomeneşti de el, au fiiul omului, de-I socoteşti pre el? Micşorat-ai pre el puţin oarece decît îngerii, cu mărire şi cu dnste ai cununat pre el si l-ai pus pre el preste lucrurile mînilor tale: Toate le-ai supus dedesuptul picioarelor lui”. Pentru că supuind lui toate, nemică n-au lăsat tui nesupus. Ce acum încă nu vedem la el toate supuse.  Iară pre „Cel puţin [903] oarece decît îngerii micşorat” vedpn* pre Iisus, pentru patima morţii, „cu P^nje^yi-cu cinste încoronat”, ca cu darul lui MŞţfcy zău pentru toţi să guste moartea. Pentru1 că să cădea Lui, pentru Carele sînt toate şi pren Carele-s toate, pre mulţi fii în mărire aducînd, pre Incepă toriul mîntuirii lor, pren patime a-L săvîrşi. Pentru că Cela ce svin-ţeaşte şi cei ce svinţescu dentru Unul sînt toţi, pentru care lucru nu să ruşinează a-i chema pre ei fraţi, Zicînd: „Voiu spune numele Tău fraţilor Miei, în mijlocul adunării lăuda-Te-voiu”. Şi iarăş:„Eu voiu fi nadejduind spre El”. Şi iarăş:„Iată Eu şi copiii care Mi-au dat Mie Dumnezău!” Deci, de vreame ce copiii au avut împreunare de trup şi de sînge, şi El aseamene au avut parte de aceeaşi, ca pren moarte să surpe re cel ce are tăria morţii, adecă prc diavoli.  Şi va mîntui pre aceia citi cu frica morţii în toată viaţa supus era robiii. Pentru că nu cu adevărat de îngeri să apucă, ce de sămînţa lui Avraam să apucă. Pentru aceaea datoriu era fraţilor a Să asămăna, ca milostiv să fie şi credincios arhiereu întru ceale ce-s cătră Dumnezău, ca să curăţască păcatele norodului. Pentru că, întru carea au pătimit El ispitindu-Se, poate celor ce să ispitesc a ajutori.

CAP III

Pentru aceaea, fraţi sfinţi, ai chemării cereşti părtaşi, socotiţi pre Apostolul şi Arhiereul mărturisirii noastre, pre Hristos Iisus. Credincios fiind Celuia ce au făcut pre El, după cum şi Moisi întru toată casa  Lui. Pentru că de mai multă mărire Acesta decît Moisi S-au învrednicit, întru cît mai multă cinste are decît casa cefa ce au  lucrat pre ea. Pentru că toată casa să lucrează de oarecarele, iară Cela ce toate au lucrat e Dumnezău. Şi Moisi au fost „credincios întru toată casa Lui, ca o slugă,  spre mărturie celor ce să vor grăi. Iară Hristos, ca un Fiiu în casa Lui;Căruia casă sîntem noi, de vom ţinea îndrăznirea şi lauda nădejdii pînă la săvîrşit adeverită.  Pentru aceaea, după cum zice Duhul cel  Sfînt:„Astăzi de veţi auzi glasul Lui, Nu întăriţi inimile voastre, ca şi la amărăciune,  în ziua ispitirii în pustiiu, Unde au ispitit pre Mine părinţii voştri, ispititu-M-au şi au văzut lucrurile Meale 40 de ani! Pentru aceaea mîhnitu-M-am spre ruda aceaea şi ziş:*Pururea să rătăcesc cu inima, iară ei n-au conoscut căile Meale!' Cum M-am jurat întru urgia Mea:'De vor întră la odihna Mea!'“ Vedeţi, fraţilor, ca nu cîndai va fi în vreunul den voi inimă vicleană, de necredinţă, ca să să despartă de la Dumnezăul cel viu.  Ce vă mîngîiaţi înşivă în toate
zilele pînă unde să va chema „ziua de astăzi”, ca să nu se învîrtoşeaze neştine dentru voi cu înşălăciunea păcatului.  Pentru că 14 părtaşi ne-au făcut lui Hristos, de vom ţinea începătura stării pînă la săvîrşit adeverită, Zicînd:„Astăzi de veţi auzi glasul Lui, nu 15 învîrtoşaţi inimile voastre, ca întru amărăciune”.  Pentru că oare carii auzind au 16 amărîtPCe nu toţi ceia ce au ieşit den Eghipet pren Moisi?  Şi la carii S-au scîrbit 40 de 17 ani? Au nu la cei ce au greşit, cărora oasele au căzut în pustiiu?  Şi cărora au jurat 18 ca să nu între în odihna Lui, fără numai celor ce n-au ascultat?  Şi vedem că n-au 19 putut să între pentru necredinţa.

CAP IV

      Să ne teamem dară ca nu cîndai, 1 lăsîndu-se făgăduinţă a întră la odihna Lui, de să va părea neştine dentru voi a scăpa.  Pentru că 2 sîntem bine-vestiţi, precum şi aceia; ce n-au folosit acelora cuvîntul auzi re i, nefiind amestecaţi cu credinţa celor ce au auzit. Pentru că întrăm la „odihnă”, ceia ce am 3 crezut, precum au zis cum:„M-am jurat întru urgia Mea, de vor întră la odihna Mea!” Măcară că lucrurile den izvodirea lumii fă-cîndu-se.  Că au zis oareunde pentru a 4 şaptea zi aşa:„Şi odihni Dumnezău în ziua a şaptea de toate lucrurile Lui”.  Şi întru 5 aceasta, iarăş: „De vor întră la odihna Mea!” Deci, de vreame ce lipsesc oarecarii a întră 6 la ea şi cei ce întîiu s-au bine-vestit n-au întrat, pentru neascultare,  Iarăş pre oarecare zi rînduiaşte: „Astăzi”, întru David zicînd,-după atîta vreame, după cum s-au grăit:„Astăzi de veţ asculta glasul Lui. nu întărit inimile voastre!”  Pentru că, de 8 vreame ce pre ei Iisus au odihnit, nu ar grăi după aceasta pentru altă zi.  Iată dară, 9 au rămas sărbarea sîmbetei nărodului lui
Dumnezău.  Pentru că cela ce au întrat 10 la odihna Lui, şi el au odihnit despre lucrurile lui în ce chip şi de la ale Sale, Dumnezău. Deci să sîrguim să întrăm la acea odihnă, II ca nu întru aceaeaş pildă a neascultării neştine va cădea.  Pentru că viu iaste cuvîntul lui Dumnezău şi lucrătorul şi mai tăios decît toată sabia cu doao ascuţite: şi ajungînd pînă la împărţala sufletului şi a duhului şi a mădulărilor şi a măduhăi şi judecă toriu aducerilor-aminte şi gîndurilor inimii.  Şi nu iaste zidire nevăzută înaintea Lui, ce toate goale şi descoperite la ochii Lui, cătră Carele ni-e noao cuvîntul.  Avînd,  dirept  aceaea.  Arhiereu 14 mare, care au trecut pren ceriuri, pre Iisus, Fiiul lui Dumnezău, să  ţinem mărturisirea.  Pentru că nu avem Arhiereu neputind să iarte slăbiciunile noastre, şi ispitit [904] întru toate, după as ă mă nare, fără de 16 păcat.  Să venim dară cu îndrăzneală la scaunul darului, ca să Iuom milă si har să aflăm, la bună vreame ajutoriu.

CAP V

Pentru că tot'arhiereul dentru oameni luîndu-se, pentru oameni să pune, pentru ceale ce sint spre Dumnezău, ca să aducă daruri şi  B^^H jîrtve pentru păcate, A îngădui putînd celor ce nu ştiu şi rătăcesc, de vreame  ce şi el are slăbiciune- Şi pentru aceasta datoriu e, precum pentru norod, aşa şi pentru el să aducă pentru păcate. Şi nu-ş ia lui neştine cinstea, ce cel ce să cheamă  de Dumnezeu, precum şi Aaron. Aşa şi Hristos, nu pre El au mărit a Să face Arhiereu, ce Cela ce au grăit cătră El: „Fiiul Mieu eşti Tu, Eu astăzi am născut pre Tine**.  Precum şi într-alt loc zice: „Tu eşti preot în veaci,  după  rînduiala  lui Melhisedec44.  Carele în zilele trupului Lui,rugăciuni şi rugi cătră Cela ce putea să-L rnîntuiască pre El den moarte cu strigare tare şi lacrămi aducînd şi ascuItîndu-Se de teamere  Macara că era Fiiu, învăţă ascultarea dentru ceale ce  au păţit. Şi săvîrşindu-Se, fu celor ce ascultă Lui, tuturor, pricină de mîntuire veacinică, Chemîndu-Se de Dumnezău „Arhiereu, după rînduiala lui Melhisedec”. Pentru carele mult iaste noao cuvîntul şi cu greu tălmăcit a-l zice, de vreame ce zăbavnici v-aţi făcut cu auzirile. Pentru că datori fiind a fi învăţători pentru vreame, iarăşi vă trebuie a învăţa pre voi carele-s stihiile începutului cuvintelor Iui Dumnezău şi v-aţi făcut trebuindu-vă lapte, şi nu hrană întemeiată. Pentru că tot cela ce are parte de lapte neispitit e de cuvîntul direptăţii, căci căpruncuiaste. larăcelor desăvîrşit iaste cea întemeiată hrană, celor ce pren deprindere simţirile sînt învăţate
cătră aleagerea binelui şi răului.

CAP VI

Pentru aceaea, lăsînd cuvîntul începăturii lui Hristos, spre săvîrşire să ne aducem, nu iarăş temelie pu-ind pocăinţii dc la lucruri moarte şi credinţii spre Dumnezău  învăţăturii botezurilor şi a punerii mînilor şi  învierii morţilor şi judecăţii veacinice. Şi aceasta vom face, de va rîndui Dumnezău.  Pentru că peste putinţă iaste cei ce, de odată să vor lumina şi vor gusta darul cel cerescu, şi parte avînd den Duhul Sfînt Şi gustînd cel.bun al lui Dumnezău graiu  şi puterile veacului celui viitoriu. Şi scăzînd, iarăşi să să înnoiască la pocăinţă, răstignind întru eişi pre Fiiul lui Dumnezău şi batjocorind.  Că pămîntul.
carele bea ploaia, cea ce preste el de multe ori vine, şi naşte iarbă de folos la dînşii pentru carii să fi lucrează, priimeaşte bla-gosloveniile de la Dumnezău.  Şi scoţînd 8 spini şi ciulini, neispitit e şi de blestem aproape, al căruia e săvîrşitul spre ardere. Iară ne-am adeverit pentru voi  iubiţilor, 9 ceale mai bune şi care să ţin de mîntuire, macara că şi aşa grăim.  Pentru că nu e 10 nedirept Dumnezău  să uite lucrul vostru şi osteneala dragost ii carea aţi arătat la numele Lui, carii aţi slujit sfinţilor şi slujind sînteţi. Şi pohtim fieştecarele dentru voi aceastaş 11 a arăta sîrguială, cătră adeverirea nădejdii pînă la săvîrşit.  Ca nu zăbavnici să vă 12 faceţi, ce asămănători celor ce pren credinţă şi pren răbdarea mîniei moştenesc făgăduinţele.  Pentru că lui Avraam făgăduindu-Se Dumnezău, de vreame ce spre ne-mic alt mai mare avea a Să jura, jură-Se asupraLui   Zicînd: „Cu adevărat blagoslovind blagoslovi-te-voiu şi înmulţind înmulţi* te-voi”.  Şi aşa, îndelung răbdînd  au 15 dobîndit făgăduinţa.  Pentru că oamenii 16 asupra celui mai mare să jură, şi săvîrşitul a toată pricea lor, spre adeverinţă, iaste jurămîntul.  întru carea, mai mult vrînd 17 Dumnezău să arate moştenitorilor făgăduinţei neschimbarea sfatului Lui, au pus la mijloc jurămînt;  Ca pren doao lucruri 18 nemutate, întru carele cu neputinţă iaste a minţi Dumnezău, tare mîngiiare să avem cei ce am scăpat a ne ţinea de nădeajdea ce e înainte,  Pre carea ca un fier de corabie 19 avem sufletului, negreşit şi adeverit, şi carea întră în cea mai denlăuntru de catapeteazmă, Unde înainte-alergătoriu pentru noi au întrat 20 Iisus după obiceaiul lui Melhisedec, arhiereu făcîndu-Se în veac.

CAP VII

Pentru că acesta Melhisedec, împăratul Salimului, preotul lui Dumnezău celui Preaînalt, cela ce au întimpinat pre Avraam întoreîndu-se de la tăiare împăraţilor şi au blagoslovit pre el.  Căruia şi a zeace au 2 împărţit Avraam dentru toate, întîiu înţele-gîndu-se „împăratul direptăţii41, iară apoi şi „împăratul Salimului4*, care iaste „împăratul păcii44.  Fără tată, fără mumă, fără 3 semenţie, nici începătură de zile, nici săvîrşire de viaţă avînd, ce asămănat Fiiului Iui Dumnezău, rămîne preot în veac.  Căutaţi dară întru cîtu e acesta, căruia şi zeciu-iale patriarhul Avraam au dat dentru începăturile prăzii!  Şi cei den fiii lui Levi carii 5 iau preoţia poruncă au a zeciui nărodul după leage, adecă pre fraţii lor,măcarăcăauieşit den mijlocul lui Avraam.  Iară cela, ce [905] nu tă rudeaşte dentru ci, au zeciuit pre Avraam, şi pre cela ce are făgăduinţilc au blagoslovit. Şi tară de nici o price,cel mai mic de cel mai bun să blagosloveaşte.  Şi aicea zeciuiale murind oamenii iau; şi  acolo, mărturisindu-se că trăiaşte. Şi după cum iaste cuvînt să zicem, pren Avraam, şi Levi, cela ce ia zeciuiale, s-au zeciuit; Pentru că încă în mijlocul tătîne-său era cînd îl întimpina pre el Melhisedec. Deci, de era săvîrşirea pren cea leviticească preoţie-că nărodul preste ea era legiuit—, de ce treabă dară încă „după obiceaiul lui Melhisedec” altul să să scoale preot, şi nu după obiceaiul lui Aaron să să zică? Pentru că, mutîndu-să preoţia, de nevoie şi a legii mutare să face. Pentru că de Carele să zicu aceastea de alt neam are parte, de la carea nimenea s-au apropiat lîngă jîrtăvnic. Pentru că aiave iaste că den Iuda au răsărit Domnul nostru, la care neam nemică pentru preoţie Moisi au grăit. Şi mai vîrtos încă arătat iaste, de vreame ce,după asămăr.area Iui Melhisedec, să scoală alt preot. Carele nu după leagea poruncii trupeşti s-au făcut, ce  după putearea vieţii cei nestricate. Pentru că mărturiseaşte că „Tu eşti preot în veac, după rinduială lui Melhisedec”. Pentru că nebăgare de samă să face înainte-mergînd poruncă, pentru a ei slăbiciune şi nefolos— Că nemică n-au săvîrşit leagea— ce Intrare iaste a mai bunei nădejdi, pren carea ne apropiem la Dumnezău. Şi după cît iaste nu fără de jurămînt—pentru că aceia fără de jurămînt sînt preoţi făcuţi, Iară Acesta, pren facere de jurămînt, pren Cela ce zice cătră EI:,Juratu-S-au Domnul şi nu Se va căi: Tu eşti preot în veac, după rînduială lui Melhisedec”-  Cu atîta a mai bunei făgăduinţe chezaş fu Iisus. Şi cei mai mulţi sînt făcuţi preoţi, pentru că cu moarte să opresc ei a rămînea. Iară Acesta, căci rămîne El în veac, are preoţia nepetrecătoare. Pentru aceaea şi a mîntui desăvîrşit poate pre cei ce vin pren El la Dumnezău, pururea trăind ca să Să roage pentru ei. Pentru că ca Acesta noao să cuviniia Arhiereu: preacuvios, fără de răutate, nepîngărit, osebit de cei păcătoşi şi mai înalt decît ceriurile făcindu-Sc; Carele nu are în toate zilele nevoie, ca arhiereii, a aduce mai înainte pentru ale lui păcate jîrtve, apoi pentru ale norodului; pentru că aceasta au făcut de o dată, pre EI aducîndu-Se. Pentru că leagea pre oameni pune arhierei, avînd slăbiciune; iară cuvîntul jurămăntului cel după leage, pre Fiiul, în veac desăvîrşit.

CAP VIII

      Şi, cap preste aceastea ce zicem, pre 1 imul ca Acesta avem Arhiereu, Carele au şăzut de-a direapta scaunului Mărimei în ceriuri,  Sfinţilor posluşnic şi cortului celui adevărat, carele I-au întins Domnul, şi nu om. Pentru că tot arhiereul ca să aducă daruri 3 şi jîrtve să pune; pentru aceaea trebuie să aibă ceva şi Acesta, care va aduce.  Că de 4 ar fi pre pămînt, nice ar fi preot, fiind preoţi ceia ce aduc darurile după leage,  Carii la 5 pilde şi Ia umbră slujăsc celor cereşti, după cum s-au zis lui Moisi de la Dumnezău, vrind să facă cortul, pentru că „Caută—zice—să fad toate după pilda cea ce ţi s-au arătat ţie în munte”.  Iară acum mai osebită slujbă 6 au nemerit, cu cît şi mai bunei făgăduinţe iaste împăcătoriu, carea spre mai bună făgăduinţă s-au legiuit.  Că de ar fi fost aceaea 7 dentîiu fără prihană, nu cei de a doua s-ar cerca Ioc.  Pentru că,mustrînd pre eitzice: 8 „Iată, zile vor veni —zice Domnul — şi voiu săvîrşi spre casa lui Israil şi spre casa Iudei făgăduinţă noao;  Nu după făgăduinţa 9 carea am făcut părinţilor lor, în ziua cînd i-am apucat pre ei de mîna lor a scoate pre ei den pămîntul Eghipetului. Căci ei n-au rămas în făgăduinţa Mea, şi Eu n-amgrijit de ei —zice Domnul—,  Căci această făgăduinţă carea voiu pune casei lui Israil după zilele acealea -zice Domnul— dînd legile Meale în cugetele lor, şi la inimile lor voiu scrie pre eale; şi voiu fi lor întru Dumnezeu şi ei vor fi Mie întru norod.  Şi nu vor 11 învăţa fieştecarele pre oroşanul lui şi fieştecarele pre fratele Iui, zicînd:'Cunoaşte pre Domnul!*, căci toţi vor şti pre Mine, de la mic pînă la marile lor.  Căci blînd voiu 12 fi spre strîmbătăţile lor, şi de păcatele lor şi de fărădelegile lor nu-M voiu mai aduce aminte”.  Zicînd „cea noao”, au vechit 13 pre cea dentîiu; iară ce să învecheaşte şi îmbătrîncaşte aproape e de perire.

CAP IX

Avea, dirept aceaea, şi cel dentîiu cort direptăţi de slujbă şi sfinţirea cea lumească. Pentru că cortul cel dentîiu s-au gătit, întru carele sfeaşnicul şi masa şi punerea-îna-inte a pîinilor, carea să zice Sfinte; Iară după a doua catapeteazmă  cortul ceiace să cheamă Sfintele Sfintelor, Cădealniţă dc aur avînd şi secriiul făgăduinţii, acoperit de toate părţile cu aur, întru care era vadra de aur avînd manna şi toiagul lui Aaron, cel ce au odrăslit  şi lcaspezile făgăduinţii. Iară deasupra lui, heruvimii slavei, umbrind preste acopere mint. Pentru carele nu iaste acum a zice pre amăruntul  Şi [906] aceastea aşa fiind lucrate, la cortul cel dentîiu pururea întră preoţii, slujbele făcînd. Iară la cel de al doilea, o dată într-un an, singur arhiereul, nu fără de sînge, carele aducea pentru dînsul şi pentru neconoşţintele norodului. Aceasta arătînd Duhul cel Sfînt că încă să nu se fie arătat calea sfinţilor, avînd încă stare cortul cel dentîiu,  Care e pildă la vreamea de acum, după carea daruri şi jîrtve să aduc, neputînd după ştiinţă să săvîrşască pre cela ce slujaşte, Numai pren mîncări şi băuturi şi în multe fealiuri de botezuri şi îndireptări de trup, pînă la tocmirea vremii aflîndu-se. Iară Hristos venind Arhiereu celor viitoare bunătăţi, pren cel mai mare şi mai desăvîrşit cort, nefăcut de mînă, adecă nu la aceştiia zidiri, Nîd pren sînge de ţapi şi de viţei, ce prentr-al Său sînge întră de o dată la ceale  sfinte,  veacinică  mîntuire aflînd. Pentru că, de vreame ce sîngele juncilor şi ţapilor şi cenuşa juncii, stropind pre cei ce-s împreună, sfinţeaşte, cătră a trupului curăţire. Cu cît mai vîrtos sîngele lui Hristos, carele pren Duh veacinic pre El au adus fără prihană lui Dumnezău, va curaţi ştiinţa voastră den faptele ceale moarte, ca să slujiţi la Dumnezău viu! Şi pentru aceaea făgăduinţii noao împacă toriu iaste, ca făcîndu-se moartea spre mîntuirea gre-şalelor ce au fost în leagea dentîiu, făgăduinţa moştenirii cei de veaci să o ia cei chemaţi. Pentru că, unde e făgăduinţă, moarte să cuvine a fi celui ce face făgăduinţa. Pentru că făgăduinţa e spre morţi adevărată, de vreame ce nidcMlinioară poate, cînd trăiaşte cel ce face făgăduinţa. Pentru aceaea nid cea dentîiu fără de sînge s-au înnoit. Pentru că grăindu-se de Moisi toată porunca după leage la tot norodul, luînd sîngele viţeilor şi ţapilor, cu apă şi lina roşie şi cu isop, şi cartea aceasta, şi tot norodul au stropit, Zicînd: „Acesta e sîngele făgăduinţii care au porundt cătră voi Dumnezău”. Şi cortul şi toate vasele slujbei cu sîngele aşijderilea le-au stropit. Şi mai toate cu sînge să curăţescu,după leage; şi fără vărsare de sînge nu să face iertare. Deci trebuie pildele celor den ceriuri cu aceastea a să curaţi, iară ceale cereşti cu mai bune jîrtve decît aceastea. Pentru că nu în sfinte făcute de mîni au întrat Hristos, pildă celor adevărate, ce într-acesta ceriu, acum să Să arate feaţii Iui Dumnezău pentru noi. Şi nici ca de multe ori să aducă pre El, după cum arhiereul întră în ceale sfinte, pre an, cu sînge striin; De vreame ce s-ar fi căzut El de multe ori a pătimi, den izvodirea lumii, iară acum, o dată,Ia săvîrşirea veacurilor, spre lepădarea păcatului pren jîrtvă Lui S-au arătat.  Şi, după
cum iaste rinduit oamenilor o dată a muri, iară după aceasta judecata e.  Aşa şi 28 Hristos, o dată aducîndu-Se ca a multora păcate a rădica, de al doilea, fără de păcat Să va arăta celor ce pre El aşteaptă spre
mîntuire.

CAP X

      Pentru că Leagea, avînd umbra bunătaţilor celor viitoare,iară nu acesta? chipul lucrurilor, cu accasteaş jîrtve, carele aduc pururea pre an, nici-_____  odinioară poate pre cei ce să apropie să-i facă desăvîrşit;  De vreame ce 2 s-ar fi înectatu aducîndu-se, pentru că nici o conoştinţă ar mai avea de păcate, ceia ce slujescu,o dată fiind curăţiţi?  Ce întru 3 eale pomenire e păcatelor preste an;  Pentru că cu neputinţă iaste sînge de tauri şi de ţapi să rădice păcatele.  Pentru aceaea, 5 întrînd în lume  zice: Jîrtvă şi prinos n-ai mit, iară trup Mi-ai întemeiat;  Arderede-tot şi pentru păcat n-ai binevn.it.  Atuncea am zis: Iată, viu (într-un capăt îi aş de carte scrisu-s-au pentru Mine), ca să facu, Dumnezăule, voia Ta*”.  Mai sus zicînd 8 că „jirtvă şi prinos şi arse-de-tot şi pentru-păcat n-ai vrut, nid bineŢ-au părut”(carcle după Leage să aduni),  Atunceazise:„Iată, 9 viu  ca să facu, Dumnezăule, voia Ta”.Ră-dică pre cea dentîiu ca să puie pre a doao. tntru care „voie” sfinţiţi sîntem pren prinosul trupului lui Iisus Hristos, de o dată. Şi tot preotul stă în toate zilele slujind şi 11 aceleaşi de multe ori aducînd jîrtve, carele nidodinioară pot ca să cură ţească păcatele.  Iară El, o jîrtvă aducînd pentru 12 păcat, pururea au şăzut în direapta lui Dumnezău,  De adi înainte aşteptînd pînă să 13 vor pune vrăjmaşii Lui supt talpele picioarelor Lui.  Pentru că cu un prinos au săvîrşit în veaci pre cei ce să sfinţescu.  Şi mărturiseaşte noao şi Duhul cel Sfint  Că, 16 după ce au zis mai nainte: „Aceasta e legătura carea voiu pune cătră ei după zilele acealea —zice Domnul —,dînd legile Meale întru inimile lor şi în cugetele lor scrie-voiu
Ere cale.  Şi de păcatele lor şi de fărădergilc lor nu voiu mai pomeni”.  Şi, unde 18 e iertare de aceastea, nu mai iaste prinos pentru păcat.  Avînd dirept aceaea, fraţilor, îndrăznire la intrarea sfintelor cu sîngele lui Iisus,  Carea au înnoit noao caJeproaspătă şi vie pren acoperemînt,adecă trupul Lui, Şi preot mare spre casa lui Dumnezău  21 Să ne apropiem cu adevărată inimă, întru 22 adeverire de credinţă, fiind stropiţi la inimi de ştiinţă rea şi scăldaţi Ia trup cu apă cu rată,  Să  ţinem  mărturisirea nădejdii 23 neclintită, pentru că credincios e Cela ce au făgăduit,  Şi să socotim unul pre alalt [907] spre îndemnare de dragoste şi de fapte bune, Nepărăsind adunarea lor, cum iaste obiceaiul la oarecarii, ce rugind, şi cu atit mai vîrtos, cu cît vedeţi apropiindu-se ziua. Pentru că, de bunăvoie greşind noi după ce am luat conoştinţa adevărului, n-au mai rămas pentru păcat jîrtvă. Iară înfricoşată e oarecarea aşteptare de judecată şi a focului rfvnă vrind să mănînce pre cei împotrivnid. Lepădînd neştine leagea lui Moisi, fără de îndurări, pre doao au trei mărturii, moare. Cu cît mai vîrtos socotiţi cu mai rea certare să să învrednicească cela ce pre Fiiul lui Dumnezău II va călca şi sîngele făgăduinţii spurcat socotindu-I, întru carele s-au sfinţit. şi Duhul darului ocărind?  Pentru că ştim pre Cda ce au zis: „A mea e izbîndirea, Eu voiu răsplăti —zice Domnul; şi iarăşi Domnul  va judeca  pre  norodul Lui”. înfricoşat lucru iaste a cădea în mînile lui Dumnezău celui viu! Şi vă aduceţi aminte de zilele ceale de mai nainte, întru carele, luminîndu-vă, multă răbdare aţi suferit de patime: De o parte cu ocări şi cu necazuri fîind în privcală^i de altă parte făcînduvă părtaşi celor ce petrec aşa. Pentru că ŞÎ cu legăturile meale împreună aţi pătimit, şi jăfuirea averilor voastre cu bucurie aţi priimit, cunoscînd a avea voao mai bună aveare în ceriuri şi veacinică. Nu lepădaţi dară îndrăznirea voastră, carea are mare dare de plată! Că aveţi trebuinţa răbdării, ca,voia lui Dumnezău făcîndu-o, veţi hia făgăduinţa.  Că „încă puţin cîtuşi, ci tuşi, Cel ce e viitoriu veni-va şi nu va zăbovi”. Iară „cel dirept den credinţă va trăi, şi de să va apăra, nu bine va sufletul Mieu întru el”. Iară noi nu sîntem ai apărării spre peire, ce ai credinţii spre cîştigarea sufletului.

CAP XI

Şi credinţa iaste fiinţa celor nădej-n îffJj duite, lucrurilor celor ce nu să văd  Effcv^l dovediri.  Pentru că întru aceasta  <myJ9 s-au mărturisit cei bătrîni. Cu OtMĂ credinţa socotim să să fie Întemeiat veacurile, cu graiul lui Dumnezău, ca nearătîndu-să cealea ce să văd că s-au făcut.  Cu credinţa mai multă jîrtvă Avei decît Cain au adus lui Dumnezău, pren carele s-au mărturisit a fi dirept, mărturisind Dumnezău de darurile lui; şi prentr-însa, murind, 1  încă grăiaşte. Cu credinţa Enoh s-au mutat ca să nu vază moarte: şi nu să află, căci l-au mutat pre el Dumnezău, pentru că mai nainte de mutarea Iui s-au mărturisit că au bine-plăcut Iui Dumnezău.  Şi fără de credinţă cu neputinţă e a bine-plăcea, că trebuie să crează cela ce să apropie la Dumnezău, că iaste, şi celora ce-L caută pre El dătătoriu de plată să face.  Cu credinţa arătîndu-să Iui 7 Noe de la Dumnezău pentru cealea ce încă nu să vedea, temîndu-să, au meşterşuguit chivot spre mîntuirea casei lui;pren carea au osîndit lumea, şi direptăţii cd după credinţă fu moştenitorul.  Cu credinţa chemîndusă Avraam, ascultă a ieşi la locul carele vrea să-l ia spre moştenire şi ieşi, neştiind unde vine.  Cu credinţa au nemernicit la pămîntui făgăduinţei, ca pre un pămînt strein, în corturi lăcuind cu Isaac şi cu Iacov, cei dempreună moştenitori aceiaş făgăduinţă. Pentru că aştepta cetatea cea ce avea temeliile, al căriia meşter şi lucrătorul iaste Dumnezeu.  Cu credinţa şi singura” Sarra 11 puteare spre izvodire de sămînţa au luat şi, afară den vreamea vtrstd, au născut, de vreame ce credincios au socotit pre Cela ce au făgăduit.  Pentru aceaea, şi dentru 12 unul, încă omorît fiind, s-au născut, şi aceastea—cumu-s stealele ceriului la mulţime şi ca năsipul cel nenumărat de la ţărmurele mării.  După credinţă au murit 13 acestea toţi, nelulnd făgăduin ele, ce de departe pre eale văzînd ^i adeverindu-se şi închinîndu-se şi mărturisind că streini şi nemeamid sînt pre pămînt.  Pentru că 14 ceia ce zic unele ca aceastea arată că moşie caută.  Şi, de ş-ar fî adus aminte de ceaea 15 de la carea au ieşit, ar hi avut vreame a să întoarce.  Iară acum mai bună pohtesc, 16 adecă cerească. Pentru aceaea nu să ruşinează de ei Dumnezău a Să numi lor Dumnezău, pentru că au gătit lor cetate.  Cu 17 credinţa aduse Avraam pre Isaac, ispitindu-se: şi pre cel sîngur născut îl aducea cela ce făgăduinţele priimise!  Cătră carele s-au 18 grăit că „Isaac să va chema ţie sămînţa”. Gîndind că şî den morţi a învie puteamic e 19 Dumnezău: pentru aceaea pre el şi în pildă l-au adus.  Cu credinţa pentru ceale viitoare au blagoslovit Isaac pre Iacov şi pre Isaf.  Cu credinţa Iacov, murind, pre fieştec are le den fiii lui Iosif au blagoslovit şi „s-au închinat la marginea toiagului lui”. Cu credinţa Iosif, murind, pentru ieşirea 22 fiilor lui Israil au pomenit şi pentru oasele lui au porundt.  Cu credinţa Moisi, născîndu-se, s-au ascuns trei luni de părinţii lui: căci au văzut iscusit copilul şi nu s-au temut de porunca împăratului.  Cu eredinţa Moisi, mare făcîndu-se, tăgădui a să zice fecior featei lui Faraon,  Mai mult 25 alegînd împreună să pată rău cu norodul lui Dumnezău,decît să aibă cea trecătoare a păcatului dulceaţă;  Mai mare bogăţie 26 socotind, decît ceale den Eghipet comori, ocara lui Hristos, pentru că căuta la darea platei.  Cu credinţa au lăsat Eghipetul, netemîndu-se de frica împăratului, pentru că pre Cel nevăzut ca cum L-ar vedea au îngăduit. [908] Cu credinţa au făcut Pastele şi vărsarea sîngelui, ca nu cel ce pierdea pre cei dentîiu născuţi să să atingă de ei. Cu credinţa au trecut Marea Roşie ca pre uscat, carii ispită luînd eghipteanii, s-au înecat. Cu credinţa zidurile ierehonului au căzut, încunjurîndu-se în şapte zile. Cu credinţa Raav curva n-au perit împreună cu cei ce n-au ascultat, prumind pre iscoade cu pace. Şi ce încă voiu mai zice? Pentru că sfîrşi-mi-se-va mie vreamea povestind pentru Ghedeon şi Varac şi Sampson şi Ieftae şi pentru David şi Samuil şi prorocii! Carii pentru credinţa au biruit împărăţii, au făcut direptate, au dobîndit făgăduinţele, au astupat gurile leilor, Au stins putearea focului, au scăpat de ascuţitul săbiei, s-au întărit de slăbiciune, s-au făcut tari în războiu, taberile vrăjmaşilor au înfrînt. Luară muierile, dentru înviare, pre morţii lor; iară alţii s-au muncit, nepriimind mîntuirea, ca mai bună înviare să dobîndească. Şi alţii de batjocuri şi de bătăi ispită au luat şi încă în legături şi în temniţă; Cu pietri s-au omorit, fîerăstruitu-s-au; ispititu-s-au , cu ucidere,de sabie au murit, îmblat-au cu cojoace, cu piei de capre, lipsindu-se, necăjindu-se, chmuindu-se — Cărora nu era vreadnică lumea—, în pustiiu rătăcind şi în măguri şi în peşteri, şi în crăpăturile pămîntului. Şi acestea toţi, mărturisindu-se pren credinţă, n-au luat făgăduinţa, Dumnezău pentru noi oarece mai bun mai nainte văzînd, ca nu fără de noi să să
săvîrşască.

CAP XII

Derept aceaea şi noi, avînd atîta nor de mărturii prejur noi zăcînd, sarcina toată lepădînd şi păcatul cel cu bun prilejiu, pren răbdare să alergăm la lupta ce iaste înaintea  noastră; Căutînd spre începătoriul credinţii şi săvîrşitoriul Iisus, Carele, în locul bucuriei ce era înaintea Lui, rabdă cruce, de ruşine negîndind, şi de-a direapta scaunului lui Dumnăzău au şăzut. Pentru că socotiţi pre Cela ce ca aceasta împotrivire au răbdat de cei păcătoşi spre El, ca să nu  vă osteniţi, sufletele voastre slăbind. Că încă nu pînă la sînge aţi stătut împotrivă,  spre păcat împotrivă lepădîndu-vă. Şi aţi uitat mîngîiarea carea voao ca unor fii povesteaşte:,, Fiiul Mieu, nu fi nebăgătoriu de samă de certarea Domnului, nici te slăbi,  de Dînsul mustrîndu-te. Pentru că pre carele iubeaşte Domnul îl ceartă şi bate pre  tot fiiul pre carele îl priimeaşte**. De veţi răbda certarea, ca unor fii voacf Să apropie Dumnezău. Căci care iaste fiiul pre  carele nu-l cearta tatăl?  Iară de sînteţi
fără de învăţătură cariia părtaş s-au făcut toţi, poate fi că copiii sînteţi, şi nu fii. Apoi, pre ai trupului nostru părinţi avemu-i 9 certat ori şi ne înfruntăm; nu cu mult mai vîrtos ne vom supune la Părintele duhurilor şi vom trăi?  Pentru că ceia spre puţine 10 zile, după cum li să părea lor, certa, iară Acesta, spre folos, ca să ne împreunăm svin-ţirii Lui.  Şi toată certarea într-acel ceas 11 nu ni să pare de bucurie a fi, ce de mîhnire; iară mai apoi roadă de pacea direptăţii dă celor ce pre ea sînt deprinşi.  Pentru 12 aceaea ceale slobozite mîni şi ceale slăbă-noage genuche îndireptaţi-le.  Şi roade 13 direapte faceţi picioarelor voastre, ca nu ce e şchiop să să răstoarne, ce să să vindece mai vîrtos.  Pacea goniţi cu toţi şi svinţirea, fără de carele nimenea nu va vedea pre Domnul;  Socotind ca nu neştine 15 să fie scăzut den darul Iui Dumnezău, ca nu vreo rădăcină de amărăciune, în sus odrăslind, dodeiaşte, şi pren aceasta să vor pîngări mulţi.  Să nu fie cineva curvariu, 16 au spurcat ca Isaf, carele pentru o mîncare au vîndut naşterile dentîiu ale lui.  Pentru 17 că ştiţi că şi mai apoi, vrînd să moştenească blagoslovenia, să îndelungă, pentru că loc de pocăinţă n-au aflat, măcară că şi cu lacrămi o au cerşut pre ea.  Pentru că nu 18 v-aţi apropiat Ia măgura ce să pipăia şi arsă cu foc şi cu nori şi cu întunearec şi cu ceaţă, Şi la sunet de trîmbiţa şi la glas de graiuri, 19 carele auzindu-l, să feriră, ca să nu să mai adaogă lor cuvînt,  —Pentru că nu putea 20 răbda ce să răspundea: „Măcară fiară de să vrea atinge de măgură, cu pietri să vrea omori, au cu zvîrlituri să vrea săgeta”.  Şi 21 aşa înfricoşată era cea ce să năluciia, Moisi zise: „Plin de frică sînt şi de cutremur*'—. Ce v-aţi apropiat la măgura Sionului şi la 22 cetatea lui Dumnezău celui viu, la Ierusalimul cel ceresc, şi la zbor de zeci de mii de îngeri.  Şi la besearecă celor dentîiu născuţi, în ceriuri scrişi, şi la Judecătoriul tuturor, Dumnezău, şi la duhurile direpţilor ceale săvîrşi te.  Şi al testamentului nou împăcătoriu Iisus şi cu stropirea sîngelui, mai bune grăind decît Avei.  Căutaţi nu parăsiţi pre Cela ce grăiaşte. Că de n-au scăpat aceia părăsind pre Cela ce pre pămînt era, cu mult mai vîrtos noi, ceia ce pre Cel den ceriu urîm,  Al Căruia glas pămîntul au cutremurat atuncea, iară acum S-au făgăduit zicînd: „încă o dată Eu voiu clăti nu numai pămîntul, ce şi ceriul*'. Iară acest„încă o dată”arată primenirea celor ce să clătescu, ca unor făcute, ca să rămîie ceale ce nu să clătescu. Pentru aceaea, împărăţie neclătită luînd, 28 avem dar pren carele slujim cu bună plăceare [909]
lui Dumnezău, cu ruşine şi teamere. 29 Pentru că „Dumnezăul nostru focu iaste mistuitonu.

CAP XIII

Iubirea de fraţi să rămîie. De iubirea de striini nu vă uitareţi, pentru că pren aceasta, neştiind, oarecarii sălăşluiră îngeri. Aduce-ţi-vă aminte de cei legaţi, ca cînd aţ fi legaţi; cu cei ce pat rău, ca cum şi voi  sînteţi cu trup. Cinstită e nunta întru toate şi culcarea nespurcată, iară pre curvari şi pre preacurvari judeca-i-va Dumnezău.  Neiubitori de argint să vă fie obiceaiul, destuliţi fiind cu cealea ce aveţi, pentru că El au zis:,,Nu te voiu lăsa, nici te voiu părăsi41.  Deci cu îndrăznire noi să zicem:„Domnul îm iaste mie ajutoriu şi nu mă voiu teame:  ce-m va face mie omul?” Aduceţi-vă aminte de povăţuitorii voştri, carii au grăit voao cuvîntul lui Dumnezău; cărora căutînd istovul petreacerii, asemănaţi-vă la credinţă!  Iisus Hristos, ieri şi astăzi, acestaşi e, şi în  veaci! Cu învăţături de multe fealiuri şi striine nu vă învăluiţi; pentru că bine e cu daru să să adeverească inima, nu cu mîncări, întru carele nu s-au folosit ceia ce au umblat. Avem jîrtăvnic den carele a mînca nu avem voie,cei ce slujescu cortului. Pentru că al cărora dobitoace „sînge să bagă înlăuntru, pentru păcat, la ceale sfinte”, pren arhiereu, ale acestora trupuri „să ardu afară den tabără”. Pentru aceaea şi Iisus, ca să sfinţească pren sîngele Lui pre norod, afară den poartă au pătimit. Deci să ieşim cătră El afară den tabără, ocara Lui purtîndu-o. Pentru că nu avem aici cetate stătătoare, ce cea viitoare căutăm. Pren El dară aducem jîrtvă de laudă pururea lui Dumnezău, adecă roadă buzelor ce mărturisescu numele Lui. Iară a facerii de bine şi a împreunării nu uitareţi; pentru că, cu jîrtve ca aceastea, bine să place lui Dumnezău. Plecaţi-vă povăţuitorilor voştri şi vă supuneţi, pentru că ei priveaghe pentru sufletele voastre, ca să dea samă, ca cu bucurie aceasta să o facă, şi nu suspinînd, pentru că fără de folos iaste voao aceasta. Rugaţi-vă pentru noi; pentru că nădejduim că bună ştiinţă avem, intru toate binevrind să petreacem. Şi mai mult rog aceasta să faceţi, ca mai curînd să sosescu la voi. Iară Dumnezăul păcii, Cela ce au scos den morţi pre „Păstoriul oilor”, pre Cel mare, „în sînge de făgăduinţă veacinică”, pre Domnul nostru Iisus, Să vă întemeiaze pre voi în tot lucrul bun, ca să faceţi voia Lui, făcînd întru voi ce e bine-plăcut înaintea Lui, pren Iisus Hristos, Căruia e mărirea în veacii veacilor. Amin. Şi rog prc voi, fraţilor, îngăduiţi cuvîntul mîngherii, pentru că pre scurt am scris voao. Să ştiţi pre fratele Timotheiu că e slobod; cu 23 carele, de va veni mai curund,vedea-voiu pre voi. Inchinaţi-vă tuturor povăţuitorilor voştri şi tuturor sfinţilor.  închină-să 24 voao cei de la Italia. Darul cu toţi cu 25 voi. Amin.

Cătră evrei s-au scris de la Italia, pren Timotheiu.

A LUI IACOV 
CARTE TRIMISA PRESTE TOT

CAP I

      Iacov, al lui Dumnezău şi Domnului Iisus Hristos rob, celor 12 fealiuri celor ce-s în răşchirare, să să bucure!  Toată bucuria socotit, fraţii miei, cînd la multe fealiuri de dode-iale veţ cădea.  Ştiind că ispita credinţei voastre lucrează îngăduială.  Iară îngădu-iala lucru deplin să aibă, ca să fiţ deplini şi întregi, întru nici una lipsindu-vă.  Iară 5 de să lipseaşte cineva dentru voi de înţelepciune, ceară de Ia Dumnezău, Cel ce dă tuturor destul şi nu înfnintează, şi să va da lui. Şi ceară cu credinţă, nemică îndoindu-se, 6 pentru că cela ce să îndoiaştc asamănă-să cu valul mării, ce să poartă de vînt şi să aruncă.  Pentru că nu gîndească omul 7 acela că va lua ceva de la Domnul.  Bărbatul îndoit la suflet neaşăzat e întru toate căile Iui.  Iară Iaude-se fratele cel smerit 9 întru înălţimea lui,  Iară cel bogat, întru 10 smerenia Iui, că ca o floare a ierbii să va petreace.  Pentru că au răsărit soarele împreună cu zăduful şi au uscat iarba şi floarea lui au căzut şj bunăcuviinţa obrazului lui au perit; aşa şi cel bogat întru călătoriile lui se va veşteji.  Fericit bărbatul carele rabdă dodeială, căci lămurit făcîndu-se, lua-va cununa vieţii, carea au făgăduit Domnul celora ce iubesc pre El.  Nimeni, dode-indu-să, să zică că „de Ia Dumnezău mă dodeiesc*1;pentru că Dumnezău neispititoriu iaste de reale şi pre nimenea EI nu ispiteaşte. Iară fieştecarele să ispiteaşte de a sa pohtă 14 trăgîndu-să şi înşălîndu-se.  Apoi, pohta 15 zămislind, naşte păcat; iară păcatul săvîrşindu-să, [910] naşte moarte.  Nu rătăcireţ, fraţii miei iubit. Toată darea bună şi tot darul deplin de sus iaste pogorîndu-să, de la Părintele luminelor, lîngă Carele nu iaste primenire,  au  umbrare  de schimbare. Vrînd, ne-au născut pre noi,cu cuvîntul adevărului, ca să fim noi o începătură oarecarea a zidirilor Lui. Deci, fraţii miei iubit, fie tot omul ager a auzi şi tîrziu a grăi, zăbavnic spre mînie. Pentru că urgia bărbatului direptatea lui Dumnezău nu lucrează. Pentru aceaea, lepădînd toată pîngăriciunea şi prisosirea de răutate, cu lineşte priimit pre cel denlăuntru răsădit cuvînt, pre cela ce poate să rnîntuiască sufletele voastre. Şi vă faceţ făcători cuvîntului, şi nu numai ascultători, prelăstindu-vă pre voi. Că oricine iaste ascultătorul cuvîntului, şi nu făcătoriu, acesta să asămănă cu bărbatul ce socoteaşte obrazul naşterii lui într-o oglindă;  Pentru că socoti pre el şi să duse şi îndată uită în ce fealiu era. Iară cela ce să va pleca la leagea cea deplină a volniciei şi rămîne, acesta, neascultătorul uitării făcîndu-se, ce făcătoriu de lucru, acesta fericit întru facerea Iui va fi. Oricine întru voi i să va părea că e prea credincios, ncînfrinînd limba Iui, ce înşelînd inima Iui, acestuia în deşărt e credinţa. Credinţa curată şi nepîngărită lîngă Dumnezău şi Părintele aceasta iaste: a socoti pre săraci şi pre văduve întru necazul lor; nespurcat
pre el a să păzi de lume.

CAP II
Fraţii miei, nu întru făţării aveţi credinţa Domnului nostru Iisus Hristos al slăvii. Pentru că, de va întră întru adunarea voastră bărbat cu ineale de aur, cu haină luminoasă, şi va întră şi sărac cu proaste  haine Şi veţi căuta pre cela ce poartă haina cea luminoasă şi veţi zice Iui: „Tu şăzi aicea bine!”, şi săracului veţi zice:„Tu stăi acolo!”, au „Şăzi aicea supt razimul  picioarelor meale!”, Şi n-aţi chibzuit intru voi şi v-aţi făcut judecători de gînduri  reale? Auziţi, fraţilor miei iubiţi, au nu Dumnezău au ales pre săracii lumii aceştiia bogaţi în credinţă şi moştenitori împărăţiei carea o au făgăduit celora ce iubesc  pre El? Iară voi aţi necinstit pre sărac! Au nu bogaţii asupresc pre voi şi ei trag pre  voi Ia judecăţi?  Au nu ei hulesc numele  cel bun, cel ce s-au chemat spre voi? Iară de faceţi leage împărătească după Scriptură: „Să iubeşti pre aproapele tău ca pre  tine”, bine faceţi, iară de faceţi făţărie, păcat faceţk mustrîndu-vă de leage ca nişte călcători de leage.  Că cine va păzi toată leagea şi va greşi întru una, făcutu-s-au tuturor vinovat.  Pentru că Cela ce au zis: 11 „Nu preacurvi” zise şi:„Nu omorî”. Şi de nu vei preacurvi, iară vei omorî, făcutu-te-ai
călcătoriu de leage.  Aşa grăiţi şi aşa faceţi, ca pren leagea volniciei vrînd să vă judecaţi:  Pentru că judecata e fără de 13 milă la cela ce n-au făcut milă; şi să prea laudă mila asupra judecăţii.  Ce folos e, 14 fraţii miei, de va zice neştine că are credinţă, iară fapte nu are? Au poate credinţa să-l rnîntuiască pre el?  Iară de va fi fratele 15 sau sora goli şi lipsiţi de cea de toate zilele hrană  Şi de va zice oarecarele dentru 16 voi lor: „Păsaţi cu pace, încălziţi-vă şi vă săturaţi” şi nu veţi da lor ceale ce Ii-e de treaba trupului, ce folos e?  Aşa şi eredinţa: de nu va avea fapte, moartă iaste la sineşi.  Ce va zice cinevaş:„Tu credinţă 18 ai, şi eu fapte am;arată-m credinţa ta dentru faptele tale şi eu voiu arăta ţie den faptele meale credinţa mea”.  Tu crezi că Dumnezău unul iaste? Bine faci; şi dracii cred şi să cutremură.  Iară vei să ştii, o, omule 20 deşarte, că credinţa fără de fapte moartă iaste?  Avraam, părintele nostru, au nu 21 den fapte s-au îndereptat, aducînd pre Isaac, fiiul lui, la jîrtăvnic?  Vezi că credinţa 22 împreună-ajutoriia lucrurilor lui şi den lucruri credinţa s-au plinit?  Şi să săvîrşi 23 Scriptura, carea zicea:„Şi crezu Avraam Iui Dumnezău şi să socoti lui întru direptate” şi „priaten lui Dumnezău” se-au chemat. Vedeţi dirept aceaea că din fapte să îndireptează omul, şi nu den credinţă numai? Aşijderea şi Raav curva, au nu den fapte s-au 25 îndireptat, priimind iscoadele şi pre altă cale scoţîndu^?  Pentru că, în ce chip trupul fără duh mort iaste, aşa şi credinţa fără de fapte moartă iaste.

CAP III

      Nu fiţi mulţi dascăli, fraţii miei, ştiind că mai mare judecată vom lua. Pentru că multe greşim toţi. Carele 2 cu cuvîntul nu greşaşte, acesta e Ba deplin bărbat, puteamic ca să în-frineaze şi tot trupul.  Şi iată că şi cailor 3 frînile în gură le punem, ca să să pleace ei noao, şi tot trupul lor întoarcem.  Iată şi corabiile, fiind aşa mari şi de iuţi vînturi mînîn-du-se, să mută de o prea mică cîrmă, oriunde va pornirea celui ce o îndireptează.  Aşa 5 şi limba, mică parte iaste, şi mari să laudă. Iată puţin foc, cit de mare materie aprinde! Şi limba—focul, podoaba nedireptăţii; aşa, 6 limba să află întru măduiarile noastre, ceaea ce spurcă tot trupul şi arde roata naşterii şi care să arde de gheena.  Pentru că toată firea 7 fiarălor şi a pasărilor şi a jigăniilor şi acelor den mare să domoleaşte şi s-au domolit cu [911] firea omenească; Iară limba nimenea nu poate den oameni a o domoli, că iaste neoprit rău, plină de otravă omorîtoare. Cu ea binecuvtntăm pre Dumnezău şi Părintele şi cu ea bleastămă pre oameni, pre cei ce după asămănarea lui Dumnezău s-au făcut. Dentru aceaeaş gură iase blagoslovenia şi blestemul! Nu trebuie, fraţii miei, aceastea aşa să fie!  Au doară izvorul dentr-aceaeaş gaură izvorăşte dulcele şi amarul? Au doară poate, fraţii miei, smochinul măsline să facă, sau via smochine? Aşa nici un izvor va face apa sărată sau dulce. Cine e înţelept şi ştiutoriu întru voi? Arate de viaţa cea bună faptele lui, cu liniştea înţelepciunii! Iară de aveţi rîvnire amară şi prigoană întru inema voastră, nu vă lăudaţi, nici nu minţiţi asupra adevărului. Nu iaste aceasta înţelepciune care să pogoară de sus, ce  pămintească,  sufletească, drăcească. Pentru că unde e rîvnire şi prigonire, acolo e neaşăzare şi tot lucrul defăimat. Iară înţelepciunea cea de sus, întîiu, iaste curată, apoi, făcătoare de pace, lină, cuceamică, plină de milă şi de roade bune, neîndoită cu gîndul şi nefăţarnică. Iară roadă direptăţii cu pace să samănă celora ce fac
pace.

CAP IV

De unde sînt războaiele şi sfăzile întru voi?Au nu de aicea/len dezmier-dăciunile voastre, carele să oştescu întru mădulările voastre? Poh-tiţi, şi nu aveţi; omorîţi şi rivniţi, şi nu puteţi să nemeriţi; vă sfădiţi şi daţi războiu; iară nu aveţi, pentru aceasta căci  nu ceareţi voi. Ceareţi, şi nu luaţi, căci rău  ceareţi,  ca  întru dezmierdăciunile  voastre să cheltuiţi. Preacurvarilor şi prea-curvelor, au nu ştiţi că priiteşugul lumii vrajbă lui Dumnezău iaste? Deci oricarele va vrea să fie priaten lumii vrăjmaşu lui  Dumnezău să face. Au vă să pare că în deşert grăiaşte Scriptura? Spre zavistie poh-teaşte Duhul carele au lăcuit întru noi.  Iară mai mare dar dă. Pentru aceaea zice: „Dumnezău celor mîndri la stă împotrivă,  iară celor smeriţi le dă dar”. Supuneţi-vă dirept aceaea lui Dumnezău, staţi împotriva  diavolului, şi va fugi de la voi. Apropiaţi-vă la Dumnezău şi Să va apropia cătră voi. Curăţiţi mînile, păcătoşii, şi curăţiţi inimile,  cei îndoiţi la suflet! Dosădiţi-vă şi plîngeţi şi jeliţi! Rîsul vostru spre jale să să întoarcă, şi bucuria spre posomori re. Smeriţi-vă înaintea Domnului şi va înălţa pre voi. Nu clevetiţi unul pre altul, fraţilor! Cela ce cleveteaşte pre fratele lui şi judecă pre fratele lui cleveteaşte leagea şfju-decă leagea. Ce, de judeci Ieagea,nueşti făcătoriu de leage, cc judecătoriu. Unul
iaste puitoriul de leage: Cela ce poate să mîntuiască şi să piarză. Tu cine eşti, carele judeci pre celalalt?  Iani acum ceia ce zic: 13 „Astăzi şi mîine vom mearge în cea cetate şi vom face acolo un an şi vom neguţitori şi vom dobîndi”.  Carii nu ştiţi cea de 14 mîine ce va fi! Căci care e viaţa voastră? Că abur iaste, carele întru puţin să arată şi apoi piare.  In loc de a zice voi:„De va 15 vrea Domnul şi vom trăi, şi vom face aceasta au aceaea”.  Iară acum vă lăudaţi întru 16 mîndriile voastre! Toată lauda ca aceasta rea iaste.  La cela ce ştie a face binele şi 17 nu-l face, păcat iaste lui.

CAP V

      Veniţi acum, cei bogaţi, plîngeţi văitîndu*vă spre dosăzile voastre ceale viitoare spre voi!  Avuţia 2 voastră  au  putrezit  şi hainile voastre  mîncate de molii fură. Aurul vostru şi argintul s-au ruginit  şi rugina 3 lor întru mărturie voao va fi ş; va mînca trupurile voastre, ca focul! Aţi stiinsu comoară în zilele ceale de apoi!  Iată,plata 4 lucrătorilor celor ce au săcerat ţarinile voastre, cel lipsit de la voi, strigă; şi chiotele celora ce au săcerat în urechile Domnului Savaoth au întrat.  Des făt atu-v-aţi pre 5 pămînt şi v-aţi răsfăţat, hrănit-aţi inimile voastre ca în ziua jungherii.  Aţi osîndit  6 aţi omorît pre cel dirept;nu să pune împotriva voastră,  îndelungaţi dară cu mînia, 7 fraţilor, pînă la venirea Domnului. Iată, lucrătoriul pămîntului aşteaptă pre cea cinstită roadă a pămîntului,  Mult îngăduind pentru ea, pînă cînd va priimi ploaie timpurie şi tîrzie. Răbdaţi şi voi, întărit inimile voastre, că venirea Domnului s-au apropiat.  Nu suspinaţi unul asupra altuia, 9 fraţilor, ca să nu vă judecaţi: iată, Judecătoriul înaintea uşilor stă.  Luaţi pildă a 10 patimei reale, fraţii miei, şi a îndelungatei răbdări, pre proroci, carii au grăit cu numele Domnului.  Iată, fericim prc ceia ce rabdă, 11 Răbdarea lui Iov aţ auzit şi sîvîrşitul Domnului aţ văzut, căci mult milostiv iaste Domnul şi îndurătorul.  Şi mai nainte de 12 toate, fraţii miei, nu vă juraţi nice pre ceriu, nice pre pămînt, nice pre alt orice jurămînt. Ce fie voao „Aşa” aşa şi „Nu*4 nu, ca nu în făţărnicie să cădeţi.  De pătimeaşte rău 13 neştine întru voi, roage-să. Veseleaşte-să cineva? Qnte!  Boleaşte cineva întru voi? 14 Cheame pre preoţii besearecii şi să roage pentru el, ungîndu-l pre el cu untdelemn, întru numele Domnului.  Şi ruga credinţei 15 va mîntui pre cel bolnav şi-l va scula pre el Domnul; macara şi păcate de va fi făcut, ierta-se-vor lui.  Ispovediţi-vă unul [912] altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru alalt, ca să vă vindecaţi;mult poate rugăciunea direptului făcindu-să. Ilie om era aseamene pătimitoriu cu noi; şi cu rugăciune s-au rugat ca să nu ploao, şi n-au plouat pre pămînt trei ani şi 6 luni. Şi iarăş au făcut rugăciune, şi ceriul ploaie au dat şi pămîntul au odrăslit roadă lui. Fraţilor, de să va rătăci cineva întru voi de Ia adevăr şi-I va întoarce cineva pre el,  Să ştie
că cela ce întoarce pre păcătos den rătăcirea căii Iui, va mîntui suflet den moarte şi va acoperi mulţime de păcate.

A LUI PETR CEA PRESTE TOT CARTE TRIMISA CEA DENTÎIU

CAP I

Petr, apostolul lui Iisus Hristos, aleşilor, nemearnici lor răsipirei Mării Neagre,GaIatiei,Capadochiei, Asiei şi Vitheniei, După mai nainte ştiinţă a Dumnezăului Părintelui, întru sfinţirea Duhului, întru ascultare şi stropirea sîngelui lui Iisus Hristos: Dar voao şi pace să să înmulţască!  Binecuvîntat Dumnezău şi Părintele Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce după multa mila Lui ne-au de iznoavă născut pre noi în nădeajde vie, pren înviarea lui Iisus Hristos  den morţi. Spre moştenire nestricată şi nespurcată şi neveştejită, păzită în ceriuri  spre noi, Cei ce cu putearea lui Dumnezău să păzesc pren credinţă, spre mîntuire,
Îata să să descopere în vreamea de apoi. ntru carea bucuraţi-vă puţin acum, de iaste cu cuviinţă mlhnindu-vă întru multe  fealiuri de bîntuiale,  Ca ispitirea voastră a credinţii,cu mult mai cinstită decît aurul cel ce piare şi pren foc să lămureaşte, să să afle, în laudă şi cinste şi mărire,întru descoperirea lui Iisus Hristos, Pre Carele, neştiind, II iubiţi, întru Carele acum ne văzînd, ce crezîiid, bucuraţi-vă cu bucurie  nespusă şi proslăvită, Luînd săvîrşitul credinţii  voastre,  mîntuirea sufletelor. Pentru care mîntuire cercetat-au şi au cercat prorocii, cei ce pentru darul ce e spre voi au prorocit, Cercetînd în ce au în care vreame arăta Cel întru ei Duh al lui Hristos, mai nainte mărturisind ceale în Hristos patime şi ceale în urmă măriri.  Cărora s-au descoperit.
căci nu lor, ce noao slujiia aceastea carele acum s-au vestit voao pren ceia ce au vestit voao cu Duhul Sfînt, Cel trimis den ceriu la ceale ce poftesc îngerii să privească. Pentru aceaea, încingînd mijlocile cugetului 13 vostru, trezvindu-vă desăvîrşit, nădejduiţi spre cel ce să aduce voao dar, întru descoperirea lui Iisus Hristos.  Ca fiii ascultării, nu 14 împreună închipuindu-vă cu ceale mai denainte  pofte  întru  neconoştinţa voastră, Ce, după Sfintul care v-au chemat pre voi, 15 şi voi sfinţi să fiţi întru toată viaţa.  Pentru căci scris iaste: „Fiţi sfinţi, căciEusfînt sînt”.  Şi deaca chemaţi Părinte pre Cela 17 ce fără făţărnicie judecă după a fieştecăruia faptă, cu frică cea a nemerniciei voastre vreame o petreaceţi;  Ştiind că nu cu putrede, cu argint au cu aur, v-aţi răscumpărat den cea deşartă a voastră viaţă, ce era de la părinţi dată,  Ce cu cinstit sînge ca unui 19 miel fără prihană şi nespurcat Hristos, Mai nainte ştiut decît izvodirea lumii şi arătat fiind la ceşti de apoi ani pentru voi, Pre cei ce pren El credu în Dumnezău, Cela 21 ce au învis pre EI den morţi şi mărire Lui au dat, ca credinţa voastră şi nădeajdea a fi la Dumnezău.  Sufletele voastre curăţîndule cu ascultarea adevărului pren Duh, întru iubire frăţască fără făţărie, den curată inimă, unul pre alalt iubiţi cu de-adinsul,  Fiind 23 de iznoavă născuţi, nu den sămînţă stricată, ce nestricată, pren cuvîntul Celui viu Dumnezău şi Cel ce rămîne în veac.  Pentru 24 căci tot trupul—ca iarba, şi toată mărirea omului—ca floarea ierbii; uscatu-s-au iarba, şi floarea lui au căzut,  Iară graiul Domnului rămîne în veac. Şi acesta iaste graiul cela ce s-au binevestit întru voi.

CAP II

      Deci, lepădînd toată răutatea şi tot 1 vicleşugul şi făţărniciile şi zavistiile şi toate muzaviriile,  Ca cînd 2 aţi fi acum născuţi prunci, să iubiţi laptele cel cuvîntătoriu neviclean, ca cu el să creaşteţi,  De aţi gustat că e 3 bun Domnul.  Cătră Carele apropiindu-vă, 4 Care e piatra cea vie, însă de oameni nebăgată în samă, iară lîngă Dumnezău aleasă, cinstită.  Şi voi, ca nişte pietri vii, vă zidiţi casă duhovnicească, preuţie svîntă, ca să aduceţi duhovniceşti jîrtve, bine priimite la Dumnezău, pren Iisus Hristos.  Pentru 6 care să cuprinde la Scriptură:„Iată, puiu în Sion piatră în colţ urată, aleasă, cinstită; şi cela ce va creade întru ea nu să va ruşina”. Deci voao e cinstea, celora ce cred, iară 7 celor neascultători, „piatra carea nu o bă-gară în samă ziditorii, aceasta s-au făcut în capul unghiului, şi piatră de poticnire, [913]  şi piatră de sminteală”, Carii să pohtesc cu cuvîntul, neascultînd. Ia carea s-au şi pus. Iară voi, rod ales, împărătească preoţie, limbă svîntă, norod spre ocroteală, ca bunătăţile sa vestiţi Celuia ce de-ntunearec pre voi au chemat la cea minunată a Lui lumină; Carii odinioară nu eraţi norod, iară acum, norodul lui Dumnezău; carii aţi fost nemilui ţi, iară acum v-aţi miluit. Iubiţilor, rogu-vă, ca pre nişte nemearnici şi prişleţi, să vă feriţi de ceale ale trupului pohte carele să oştesc asupra sufletului. Viaţa voastră avîndu-o bună întru limbi, ca, întru carea grăiesc asupra voastră ca de nişte făcători de rău, den faptele ceale bune ce vor vedea, vor slăvi pre Dumnezău în ziua socotinţii. Deci supuneţi-vă la toată omeneasca zidire, pentru Domnul: oriîmpăratuIui, ca unui ce e mai presus, Oridomnilor, ca pren El fiind trimişi, spre izbînda celor de rău făcători şi lauda celor de bine făcători. Căci aşa iaste voia lui Dumnezău, făcînd bine, să înfrînaţi necunoştinţa oamenilor celor fără minte; Ca cei slobozi, şi nu ca cînd aţi avea volnicia acoperimînt răutăţii, ce ca robii lui Dumnezău. Pre toţi cinstiţi, frăţia iubiţi, de Dumnezău teameţi-vă, pre împăratul cinstiţi! Slugile ascultînd cu toată frica destăpîni.nunumai de cei blînzi şi buni, ce şi de cei nesilnici. Pentru că acesta e darul, de va răbda neştine întristăciuni pentru ştiinţa lui Dumnezău, pătimind fără de vină. Pentru că ce laudă iaste de veţi răbda bătaie,greşiţi fiind? Ce, bine făcînd şi pătimind,de veţi răbda, acesta e har lîngă Dumnezău. Pentru că spre aceasta v-aţi chemat; căci şi Hristos au pătimit pentru noi, voao lăsînd pildă, ca să urmaţi urmelor Lui; „Carele păcat n-au făcut, nici s-au aflat vicleşug întru gura Lui”; Carele, ocărîndu-Se, nu ocărîia împotrivă; pătimind, nu înfricoşa, ce da la Cela ce judecă dirept; Carele păcatele noastre El le-au suit cu trupul Lui pre lemn, ca,cu păcatele murind, cu direptatea să trăim;cu a Căruia rană v-aţ vindecat. Pentru că eraţi ca nişte oi rătăcite, ce v-aţ întors acum la Păstoriul
şi Socotitoriul sufletelor voastre.

CAP III

      Aşijderea, muierile, pleeîndu-vă bărfa© a baţilor voştri, ca, şd oarecarii dc Wjm  nu să vor pleca cuvîntului, pren a
l M i  mu*e”*or viaţă, fără de cuvînt, să  să dobîndească,  Văzînd viaţa  voastră cea curată întru frică, A cărora să nu fie podoaba cea den afară a îm-pletirei părului şi înfăşuraturile aurului,  sau îmbrăcămintele hainelor. Ce să fie  omul  cel  ascuns al inimii, cu nestricăciunea celui lin şi blînd duh, carele iaste înaintea lui Dumnezău de mult preţ. Pentru că aşa odinioară şi ceale sfinte muieri, cealea ce au nădejduit pre Dumnezău, să împodobiia pre dînsele supuindu-să la ai lor bărbaţi;  Precum Sarra asculta pre 6 Avraam, „domn” pre el chemîndu-l, căriia v-aţ făcut fii, făcînd bine şi netemîndu-vă nice de o frică.  Bărbaţii, aşijderea, 7 lăcuind împreună,după conoştinţa, ca celui mai slab vasului muieresc împărţind cinste, ca şi împreună moştenitori darului vieţii, ca să nu să taie rugile voastre.  Iară, sfirşitul, toţi la un gînd să fiţ, iertători, iubitori de fraţi, milostivi, cu dragoste, priimi-tori;  Nerăsplătind rău pentru rău, au 9 sudalmă pentru sudalmă; ce, împotrivă încă, binecuvîntînd, ştiind că spre aceasta v-aţ chemat, ca blagoslovenia să moştenit. „Pentru că cela ce va să iubească viaţa şi 10 să vază zile bune potolească-ş limba lui de la rău şi buzele Iui ca să nu grăiască vicleşug.  Abată-să de la rău şi facă bine, caute 11 pacea şi să ţie de dînsa.  Căci ochii Domnului sînt spre cei direpţi şi urechile Lui spre rugăciunea lor, iară obrazul Domnului, spre ceia ce fac reale”.  Şi cine e cel ce va 13 face rău voao,de veţ fi asămănătoribinelui? Ce, de şi veţ pătimi pentru direptate, fericit 14 sînteţi. „Iară de frica lor nu vă teamereţ, nice vă turburaţi,  Ce pre Domnul Dumnezău sfinţit întru inimile voastre”. Şi să fiţ gata pururea spre răspuns la tot cela ce ceare voao cuvînt pentru cea întru voi nădeajde, cu Uneşte şi frică,  Ştiinţă avînd 16 bună, ca, întru carea vor grăi asupra voastră ca unor făcători de rău, să să ruşineaze ceia ce dodeiesc cea bună întru Hristos avoastră petreacere.  Pentru că mai bine e cei ce 17 fac bine, de va vrea voia lui Dumnezău, a pătimi decît cei ce fac rău.  Căci şi Hristos 18 odată pentru păcate au pătimit, dirept fiind, pentru cei nedirepţi, ca pre noi să aducă Ia Dumnezău, omorîndu-Se cu trupul, iară făcîndu-Se viu cu duhul;  Cu care, şi celor 19 den temniţă duhuri, mergjnd,au propo-veduit;  Celor ce neascultători era odinioară, cînd odată aştepta a lui Dumnezău răbdarea cea îndelungată, în zilele lui Noe, tocmindu-se chivotul, întru carele puţine, adecă opt suflete, s-au mîntuit pren apă. Care şi pre noi pilda aceluia acum ne mîntuiaşte, botezul, nu a trupului lepădare de tină, ce a ştiinţii cei bune întrebare la Dumnezău, pren înviarea lui Iisus Hristos,  Carele 22 iaste în direapta lui Dumnezău, mergînd în ceriu, supuin-du-Se la El îngerii şi biruinţele şi puterile.
[914]

CAP IV

Hristos dară pătimind pentru noi cu trup, si voi într-ace laş gînd vă înarmaţi, că Cela ce au pătimit cu trupul au încetat de păcate, A nu mai vieţui vreamea ceaealaltă In trup cu poftele omeneşti, ce cu voia lui Dumnezău. Pentru că destulă e noao cea trecută vreame a vieţii, voia limbilor a o isprăvi, îmblînd întru necuraţii, pofte, beţii, desfătăciuni, băuturi şi ceale nedireapte închinăciuni de idoli; Intru carea să miră, nepristănind voi la aceaeaş vărsare a  curviei, blestemînd; Carii vor da sama la Cela ce iaste gata să judece morţii şi viii.  Pentru că spre aceasta şi morţilor s-au binevestit, ca să să judece după oameni trupeaşte şi să trăiască dumnezăiaşte cu duhul.  Şi al tuturor săvîrşitul s-au apropiat. Deci întregiţi-vă la minte şi vă trezviţi la rugi.  Şi,mai nainte de toate,cea întru voi dragoste întinsă avînd, căci dragostea va acoperi mulţime dc păcate.  Iubitori de struni fiţi, între voi,fără de răpştire. Fieştecarele, după cum au luat darul, între voi,pre El posluşindu-L, ca nişte buni diregători ai celui de multe fealiuri dar al lui Dumnezău. Oricine grăiaşte, ca cuvintele lui Dumnezău. Oricine posluşaşte, ca den putearea carea dă Dumnezău: ca întru toate să să mărească Dumnezău pren Iisus Hristos, Căruia e mărirea şi tăria în veacii veacilor! Amin. Iubiţilor, nu vă miraţi de cea dentru voi aprinderea, spre ispită voao făcîndu-se, ca cum vă s-ar tîmpla ceva striin. Ce, întru-cît părtaşi sînteţi patimilor Iui Hristos, bucuraţi-vă, ca şi întru descoperirea mărirei Lui vă veţi bucura,veselindu-vă. De vă ocăriţi întru numele lui Hristos, fericiţi sînteţi, căci cel al mărirei şi al lui Dumnezău Duh spre voi Să odihneaşte, însă despre ei să huleaşte,  iară  despre voi  să slăveaşte. Căci nucumvacinevadenvoisăpătimească, ca un ucigătoriu, au fur, au făcătoriu de rău, sau  ca un socotitoriu de ceale striine. Iară de (pătimeaşte) ca un creştin, nu să ruşineaze, ce mărească pre Dumnezău cu partea aceasta. Căci vreamea e a să înceape judecata de la casa Iui Dumnezău. Iară de va fi întîiu de la noi, ce e sfîrşitul celor ce ascultă la Evanghelia Iui Dumnezău? Şi, de vreame ce cel dirept abia să mîntuiaşte, dară cel necurat şi păcătos unde să va ivi? Deci şi ceia ce pătimescu după voia lui Dumnezău, ca Ia un credincios Ziditoriu,
puie-şi sufletele lor cu facere bună.

CAP V

Pre bătrînii cei dentru voi rogu-iu,cel împreună bătrîn şi mărturisitorul al patimilor lui Hristos, care şi mărirei ceii ce va să să descopere iaste părtaş, Paşteţi cea dentru voi turmă a lui Dumnezău, socotindu-o nu cu sila, ce cu bunăvoie; nici cu agonisită rea, ce cuosîrdîe. Nici ca cum aţi stăpîni sorţilor, ce pildă făcîndu-vă turmei. Şi arătîndu-Să înce-pătoriul Păstorilor, veţi lua cea neveştejită a slavei cunună. Aşijderea, tinerii, pleca-ţi-vă Ia cei mai bătrîni. Şi toţi,unul la alalt Elecîndu-vă, smerenia întru voi cîştigaţi. ăci  Dumnezău  mîndrilor Să împonci-şază, iară smeriţilor Ie dă dar. Smeriţi-vă dirept aceaea supt cea tare mînă a lui Dumnezău, ca pre voi să vă înalţe cu vreame.  Toată grija voastră aruncînd spre El, căci EI poartă grije pentru voi. Trezviţi-vă, privegheaţi!Căci pîrîşul vostru, diavolul, ca un leu răcnind umblă, cercînd pre cine va înghiţi;  Căruia staţi împotrivă, întemeiaţi cu credinţa, ştiind aceaeaşi ale patimelor cu cea den lume a voastră frăţie a să săvîrşi.  Iară Dumnezăul a tot darul. Cela ce au chemat pre noi la cea veadnică a Lui mărire întru Hristos Iisus,puţin pătimind El,să îndrrepteaze pre voi, să vă întărească, să vă învîrtoşaze, să vă înteme-iaze.  Lui e mărirea, tăria,în veacii veacilor!  Pren Siluan, cel credincios voao frate, 12 după cum socotescu, pren puţine am scris, rugind şi mărturisind acesta a fi cel adevărat darul lui Dumnezău, la carele staţi. în-chină-să voao cea den Vavilon împreună aleasă şi Marco, fiiul mieu. închi-naţi-vă unul cătră alalt cu sărutare de dragoste. Pace voao tuturor, celor în Hristos Iisus! Amin.
      
      
      CARTE TRIMISA A LUI PETR
 PRESTE TOT A DOUA

CAP I

Simeon Petăr, rob şi apostolul lui Iisus Hristos, celor ce întocma cinstită cu noi au nemerit credinţă, întru direptatea Dumnezăului nostru şi Mîntuitoriului Iisus Hristos: Dar voao şi pace să să înmulţească, întru cunoştinţa lui Dumnezău şi a lui Iisus Domnului nostru! După cum toate noao cea dumnezăiască a Lui puteare ceale cătră viaţă şi bunăcrcdinţă dăruindu-ne, pren cunoştinţa Celui ce au chemat pre noi, pren mărire şi bunătate, Pren Carele  ceale mai mari noao şi cinstite [915] făgăduiale s-au dăruit, ca pren acesta să fiţi părtaş dumnezăieştii firi, depărtîndu-vă de  cea den lume cu pohtă stricăciune. Şi întru aceaeaş numai toată nevoinţă puin-du-o, sporiţi cu credinţa voastră bunătatea;  şi cu bunătatea, mintea; Şi cu mintea, contenirea; şi cu contenirea, răbdarea; şi cu răbdarea, buna-credinţă; şi cu buna-credinţa, iubirea frăţiei;  Şi cu iubirea frăţiei,  dragostea. Pentru că, aceastea la voi fiind şi prisosind, nu deşărţi, nici fără de rod vor pune pre voi spre a Domnului nostru Iisus  Hristos cunoştinţă. Pentru că la carele nu-s aceastea orb iaste, cercînd cu mînile, uitare luînd de curăţia celor de demult ale Iui păcate. Pentru aceaea mai mult, fraţilor, nevoiţi adeverită chemarea şi aleagerea voastră săsăfacăjpentru că,aceastea făcînd, nu veţi greşi niciodinioară. Pentru că aşa, cu bogăţie să va spori voao întrarea la cea veacinică împărăţie a Domnului nostru şi Min tui tor iul Iisus Hristos. Pentru aceaea nu mă voiu lenevi voao pururea avă aduce aminte pentru aceastea, măcară că ştiţi şi întăriţi fiind întru acestu adevăr. Şi dirept socotesc a fi, în tru cît sînt întru acest lăcaş, să vă scol pre voi cu pomenirea, Ştiind că iute iaste lepădarea sălaşului mieu, după cum şi Domnul nostru Iisus Hristos au arătat mie. Şi voiu nevoi şi fieştecind a avea pre voi, după a mea ieşire, a acestora pomenire să să facă. Pentru că nu la ceale învăţate basne urmînd am arătat voao a Domnului nostru Iisus Hristos puteare şi venire, ce văzătorul fiind ai mărimei Aceluia. Pentru că, luînd de la Dumnezău Părintele cinste şi mărire, glas venind la El ca acesta, de la cea prea cuvioasă mărire: „Acesta iaste Fiiul Mieu cel iubit, la Carele Eu binevruiu”. Şi acesta glas noi l-am auzit den ceriu aducîndu-să, împreună cu El fiind în măgura cea sfintă. Şi avem mai adevărat pre cel prorocesc cuvînt, la carele bine veţ face luînd aminte, ca unui luminătorul ce luminează în loc cu ceaţă, pînă unde ziua va lumina, şi luceafărul va răsări întru inimile voastre; Aceasta întîiu ştiind, că toată prorocirea Scripturii spre a sa dezlegare nu să face. Pentru că nu den voia omului să răspunsă vreodată prorocie, ce de Duhul Sfint îndemnîndu-să au grăit
acei sfinţi oameni ai lui Dumnezău.

CAP II

      Fură însă şi proroci mincinoşi întru norod, după cum şi întru voi vor fi dascăli mincinoşi, carii vor băga eresuri de pierzare şi,de Stăpînul care au răscumpărat pre ei lepădîndu-2 să,aducînd Ioruş grabnică pierzare. Şi mulţi vor urma la peirile lor, pren carii calea adevărului să va huli.  Şi cu lăcomie, cu 3 cuvinte amăgitoare pre voi vor precupi, Ia carii judecata de demult nu zăboveaşte şi pierzarea lor nu adoarme.  Pentru că, de 4 vreame ce Dumnezău pre îngerii greşind nu i-au cruţat, ce, cu lanţurile întunearecului, în tartar băgîndu-i, i-au dat la judecată, fiind păzit,  Şi lumea cea de-nceput nu 5 o au cruţat, ce al optulea pre Noe, al direptăţii propoveduitoriu l-au ferit, potop înlume celor necuraţi aducînd.  Şi cetăţile Sodomului şi Gomorului, făcîndu-le cenuşă, cu prăpădire le-au osîndit, pildă puind celora ce vor să facă necurăţie,  Şi pre direptul 7 Lot, necăjîndu-să de cea cu necurăţie viaţă a celor fără de leage, l-au izbăvit —- Pentru că,cu vedearea şi cu auzul direptul acela Iăcuind întru ei, den zi în zi suflet dirept munciia cu ceale fără de leage lucruri—. Ştie Domnul pre cei buni credincioşi den 9 bîntuială a-i mîntui, iară pre cei nedirepţi la ziua judecăţii căznit să-i păzască:  Şi 10 mai vîrtos pre cei ce denapoia trupului umblă, în pohta pîngăriciunii, şi de dumnezăire nebăgînd sama. Cutezători, obraznici, măririle hulindu-le, nu să cutremură;  Unde 11 îngerii, cu tăria şi cu putearea mai mari fiind, nu rabdă asupra lor lîngă Domnul judecată
cu hulă,  Iară acestea, ca nişte necuvîntătoare dobitoace, den fire fiind făcute spre luare şi stricare, întru carele nu ştiu bleste-mlnd,  cu  stricăciunea lor strica-să-vor, Luînd plata nedireptăţii, dulceaţă socotind 13 (a fi) cea pre zi desfătăciune cu pîngăriciuni şi spurcăciuni; desfătîndu-să întru înşălă-ciunile lor, împreună cu voi desfătîndu-se. Ochi avînd plini de preacurvie şi neîncetaţi 14 de păcat, amăgind suflete neîntărite, inemă deprinsă cu lăcomie avînd, fiii osîndirii. Lăsînd calea cea direapta, au rătăcit urmînd 15 în calea lui Valaam al lui Vosor, carele plata nedireptăţii au iubit;  Şi mustrare au avut 16 fărădelegii lui: asin fără de glas, cu glas de om răspunzînd, au oprit a prorocului nebunie. Acestea sînt izvoară fără de apă, nori de vifor purtaţi: cărora pîcla întunearecului în veac să păzeaşte.  Pentru că semeţiile deşărtăciunii răspunzind, amăgesc cu pohtele trupului, cu necuraţii, pre cei ce adevărat au scăpat de cei ce întru înşălăciune petrec. Volnicie lor făgădufndu-le, ei robi fiind ai 19 stricăciunii; pentru că oricine, de ce s-au biruit, spre aceasta s-au şi robit.  Că, de ar 20 fugi de pîngăriciunile lumii cu cunoştinţa Domnului şi Mîntuitoriului Iisus Hristos şi, la aceastea iarăş învăluindu-sc,birui eseu-se, f ăcură-să lor ceale de apoi mai reale decît ceale dentîiu.  Pentru că mai bine era lor a nu [916]  cunoaşte calea direptăţii decît ,cunoscîndu-o, a să întoarce den cea dată a lor svîntă po-22 runcă. Şi să întîmpla lor ceaea a pildei cei adevărate: „ Cîinele s-au întors la borîtura sa” şi „Scroafa s-au scăldat în tăvălitură de împuceciune”.

CAP III

Aceasta acum, iubiţilor, a doua carte scriu voao, cu carele rădic voao cu pomenirea cugetului cel curat. Să vă aduceţi aminte de graiurile ceale de mai nainte grăite de svinţii proroci şi ale apostolilor noştri, poruncă a  Domnului şi Mîntuitoriului. Aceasta întîiu ştiind, că vor veni în zilele ceale de apoi batjocuritori, după ale lor pohte umblînd  şi zicînd: „Unde iaste făgăduinţa venirii Lui? Pentru că, de cînd părinţii au adormit, toate  aşa  rămîn, de-nceputul zidirei!”.  Pentru că să amăgesc ei, aceasta vrînd, că criurile era de-nceput şi pămîntul,den apă şi pren apă închegîndu-se,cu al lui Dumnezău cuvînt, Pren carele lumea cea de atunce, cu apă acoperindu-se, au perit.  Iară ceale de acum ceriuri şi pămîntul,cu aceiaş cuvînt cîştegate sînt, focului păzindu-se la ziua judecăţii şi pierzării oamenilor  celor necuraţi. Şi una ca aceasta să nu vă amăgească pre voi, iubiţilor, că o zi lîngă Domnul iaste ca 1000 de ani, şi 1000 de  ani, ca o zi. Nu zăboveaşte Domnul făgăduinţei, precum unii zăbavă socotescu, ce mult îngăduiaşte la noi, nevrînd ca să piară unii, ce toţi la pocăinţă să vie. Şi va veni ziua Domnului ca furul noaptea, întru carea ceriurile cu sunet să vor treace şi stihiile arzîndu-se să vor topi şi pămîntul şi ceale dentru el lucruri vor arde de tot. Deci aceastea toate topindu-se, în ce fealiu trebuie a fi voi întru svinte petreaceri şi bune credinţe, Aşteptînd şi sîrguind venirea zilei lui Dumnezău, pentru carea ceriurile arzîndu-se să vor topi şi stihiile, fiind arse,topi-se-vor. Şi ceriuri noao şi pămînt nou, după făgăduinţă Lui, aşteptăm,  întru  carele  direptatea lăcuiaşte. Pentru aceaea, iubiţilor, aceastea aşteptînd, nevoiţi nepîngăriţi şi nevinovaţi la El să vă aflaţi cu pace. Şi cea a Domnului nostru multă îngăduinţă mîntuire o socotiţi, după cum şi cel iubit al nostru frate Pavel, după cea ce s-au dat lui înţelepciune au scris voao. După cum şi întru toate cărţile grăind întru dînsele pentru aceastea, întru carele sînt greale la înţeles unele, carele cei neînvăţaţi şî neîntăriţi le şovăiesc, ca şi cealealalte scripturi, cătră a lor pierzare. Deci voi, iubiţilor, mai denainte ş-tiind, păziţi-vă ca nu. Cu a celor fără de leage inşălăciune aducîndu-vă, veţi cădea dentru a voastră întărire;  Ce creaşteţi cu darul şi cu conoştinţa Domnului nostru şi Mîntuitoriului Iisus Hristos. Acestuia e slava şi acum şi în ziua veacului! Amin.

CARTE TRIMISĂ A LUI IOAN 
CEA DENTÎIU PRESTE TOT

CAP I

      Carele era de-nceput, carea am auzit, carea am văzut cu ochii noştri, carea am privit şi mînile noastre au pipăit, pentru Cuvîntul vieţii, — Şi viaţa s-au arătat şi am văzut şi mărturisim şi vestim voao viaţa cea veacinică, carea era cătră Părintele şi s-au arătat noao.— Carea am văzut şi am auzit, vestim voao, ca şi voi parte să aveţi împreună cu noi,şi partea noastră,cu Părintele şi cu Fiiul său,Iisus Hristos. Şi acestea scriem voao ca bucuria voastră să fie plinită. Şi aceasta iaste făgăduinţa carea am auzit de la El şi vestim voao: că Dumnezău lumină iaste şi nici un întunearec întru EI nu iaste. De vom zice că avem împreunare cu El, şi întru întunearec vom îmbla, minţim şi nu facem adevărul. Iară de vom îmbla în lumină, după cum El iaste întru lumină, împreunare avem între noi; şi sîngele lui Iisus Hristos, Fiiului Lui.cu-răţeaşte pre noi de tot păcatul. De vom zice că păcat nu avem, pre noi ne înşălăm şi adevărul nu iaste întru noi. De vom mărturisi păcatele noastre, credincios iaste şi dirept ca să ne iarte noao păcatele şi ne va curaţi pre noi de toată nedireptatea. De vom zice că nu am greşit, mincinos facem pre EI şi cuvîntul Lui nu iaste întru noi.

CAP II

Feţii miei, aceastea scriu voao ca să nu greşiţi; şi, de va greşi cineva, inîngîitoriu avem cătră Părintele pre Iisus Hristos dirept. Şi aceasta iertare iaste pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ce pentru a totă lumea. Şi întru aceasta co-noaştem că am cunoscut pre El, de vom păzi poruncile Lui. Cela ce zice:„Am conoscut pre El”, şi poruncile Lui nu păzeaşte, [917] mincenoş iaste şi întru acesta adevărul nu iaste. Iară carele va păzi cuvîntul Lui adevărat, întru acesta dragostea lui Dumnezău s-au săvîrşit; cu aceasta cunoaştem că întru El sîntem. Cel ce zice a rămînea întru El datoriu iaste, după cum Acela au umblat, şi el aşa să umble.  Fraţilor, nu poruncă noao scriu voao, ce poruncă veache care aţi avut-o de-nceput; porunca cea veache iaste cuvîntul carele aţi  auzit de-nceput. Iarăşi poruncă noao scriu voao, care iaste adevărată întru El şi întru voi; căci întunearecul treace şi lumina  cea adevărată acum să iveaşte. Cela ce zice întru lumină a fi, şi pre fratele lui urăşte, întru întunearecu iaste pînă acum. Cela ce iubeaşte pre fratele lui.întru lumină răii mîne şi sminteală întru el nu iaste. Iară cela ce urăşte pre fratele lui^ntru întunearec iaste şi întru întunearec umblă şi nu ştie unde să duce,căci întunearecul au orbit ochii lui.  Scriu voao, feţilor, că să iartă voao păcatele pentru numele Lui. Scriu voao, părinţilor, căci aţi conoscut pre Cel de-nceput. Scriu voao, tinerilor, căci aţi biruit pre cel viclean. Scriu voao, copiilor, căci aţi cunoscut pre Părintele. Scris-am voao, părinţilor, căci aţi cunoscut pre Cel de-nceput. Scris-am voao, tinerilor, căci tari sînteţi, şi cuvîntul lui Dumnezău întru voi rămîne şi aţi biruit pre cel viclean. Nu iubiţi lumea, nici ceale den lume. De va iubi neştine lumea, nu iaste dragostea Părintelui întru el. Căci tot ce e în lume: pohta trupului şi pohta ochilor şi mîndria vieţii, nu iaste de la Părintele, ce den lume iaste. Şi lumea să treace,şi pohta ei; iară cela ce face voia lui Dumnezău rămîne în veacu. Copii, vreamea de apoi iaste; şi, după cum aţi auzit că Antihrist vine, şi acum antihristi mulţi s-au făcut: pentru aceaea conoaştem că ceasul cel de apoi iaste. Dentru noi au ieşit, ce nu era dentru noi. Că de-ar fi fost dentru noi, ar fi rămas cu noi; ce ca să să arate că nu sînt toţi dentru noi. Şi voi unsoare aveţi de la Cel Sfînt şi ştiţi toate. N-am scris voao căci nu ştiţi adevărul, ce căci ştiţi pre el şi căci toată minciuna den adevăr nu iaste. Cine iaste mincenoş, fără numai cela ce tăgăduiaşte că Iisus nu iaste Hristos? Acesta iaste Antihrist, cela ce să leapădă de Părintele şi de Fiiul. Tot cel ce să leapădă de Fiiul, nici pre Tatăl nu are. Deci voi,carea aţi auzit de-nceput, întru voi rămîie; de va rămînea întru voi cea ce de-nceput aţi auzit, şi voi întru Fiiul şi întru Tatăl veţi rămînea. Şi aceasta e făgăduinţa carea EI au făgăduit voao: viaţa veacinică. Aceasta am scris voao pentru ceia ce înşală pre voi.  Şi voi unso arca carea aţi luat de 27 Ia EI întru voi rămîne şi nu vă mai trebuie ca cineva să vă înveaţe pre voi;ce,înce chip aceastaş unsoare învaţă pre voi pentru toate, şi adevărată iaste, şi nu iaste minciună, şi după cum au învăţat pre voi, rămînea-veţi întru aceaea.  Şi acum, feţilor, rămîneţi 28 întru EI, ca, cînd Să va arăta, să avem îndrăzneală şi să nu ne ruşinăm de EI întru venirea Lui.  De veţi şti că dirept iaste, să 29 ştiţi că tot cela ce face direptatea dentru El s-au făcut.

CAP III

      Vedeţi ce fealiu de dragoste au dat 1 noao Părintele, ca fii lui Dumnezău să ne chemăm! Pentru aceaea lumea nu cunoaşte pre noi, căci n-au cunoscut pre El.  Iubiţilor, 2 acum fiii lui Dumnezău sîntem. Şi încă nu s-au arătat ce vom fi, ce ştim că, de se va arăta, aseamene cu El vom fi, căci vom vedea pre EI precum iaste.  Şi tot cela ce 3 are nădeajdea aceasta întru El să curăţeaşte pre sine, precum Acela curat iaste.  Tot 4 cela ce face păcatul, şi fărădeleagea face; şi păcatul iaste fărădeleagea.  Şi ştiţ 5 că Acela S-au arătat ca păcatele noastre să Ie rădice; şi păcat întru El nu iaste. Tot cel ce rămîne întru El nu păcătuiaşte. Tot cela ce păcătuiaşte n-au văzut pre El, nid au cunoscut pre El.  Feţilor, nimenea să nu înşale pre voi! Cela ce face direptatea dirept iaste, precum Acela dirept iaste. Cela ce face păcatul de la dracul iaste, căci de-nceput diavolul păcătuiaşte. Spre aceasta S-au arătat Firul lui Dumnezău, ca să dez-Ieage lucrurile diavolului.  Tot cela ce e născut de la Dumnezău păcat nu face, căci sămînţa Lui întru el rămîne; şi nu poate să păcătuiască, căci de la Dumnezău s-au născut.  Intru aceasta arătaţi sînt fiii lui Dumnezău şi fiii dracului. Tot cela ce nu face direptate nu iaste de la Dumnezău, şi cela ce nu iubeaşte pre fratele lui.  Căci 11 aceasta iaste porunca carea aţ auzit de-nceput: ca să iubim unul pre alalt.  Nu precum Cain era den vicleanul şi junghe pre fratele lui. Şi pentru ce au jungheat pre el? Căci lucrurile Iui reale era.iară ale fratelui său, direapte.  Nu vă mirareţi, fraţii miei, de 13 vă urăşte pre voi lumea.  Noi ştim că neam mutat den moarte în viaţă, căci iubim pre fraţi; cela ce nu iubeaşte pre frate rămîne în moarte.  Tot cela ce urăşte pre 15 fratele lui ucigătorul de oameni iaste; şi ştiţ că tot ucigătoriul de oameni nu are viaţă veacinică rămîind întru el.  Cu aceasta 16 ara cunoscut dragostea, căci Acela sufletul Lui pentru noi au pus; şi noi datori sîntem pentru fraţi sufletele să punem.  Iară careIe ar avea avuţia lumii şi va vedea pre fratele lui lipsit şi-ş va închide inima lui de cătră [918] el, cum va rămînea dragostea Iui Dumnezău întru el? Feţii mieiv să nu iubim cu cuvîntul! nice cu limba, ce cu fapta şi cu adevărul. Şi cu aceasta cunoaştem că den adevăr sîntem; şi Înaintea Lui să ne plecăm inimile noastre, Căci, de va huli pre noi inima, mai mare iaste Dumnezău decît inima noastră şi cunoaşte toate. Iubiţilor, de nu va huli pre noi inima noastră, îndrăznire avem cătră Dumnezău. Şi orice vom ceare luom de la El, căci poruncile Lui păzim şi ceale plăcute înaintea Lui facem. Şi aceasta iaste porunca Lui, ca să creadem în numele Fiiului Lui, lui Iisus Hristos, şi să iubim unul pre alalt, după cum au dat po* runcă noao. Şi cela ce păzeaşte poruncile Lui întru El rămîne şi El întru dînsul; şi cu aceasta cunoaştem că rămine întru noi,
den Duhul carele au dat noao.

CAP IV

Iubiţilor, nu la tot duhul creadeţ, ce ispitit duhurile de sînt de Ia Dumnezău; căci mulţi proroci mincinoşi au ieşit în lume. Cu aceasta să ştiţ Duhul Iui Dumnezău: tot duhul carele mărturiseaşte pre Iisus Hristos că au venit cu trup, de la Dumnezeu iaste.  Şi tot duhul carele nu mărturiseaşte pre Iisus Hristos că au venit cu trup, de la Dumnezeu nu iaste; şi aceasta iaste ceaea a Iui Antihrist carea aţi auzit că vine. Şi acum  în lume iaste. Voi de la Dumnezău sînteţi, feţilor, şi aţi biruit pre ei, căci mai mare e Cela ce e întru voi decît cela ce e în lume.  Acestea den lume sînt; pentru aceaea den lume grăiesc, şi lumea de dînşii ascultă.  Noi de la Dumnezău sîntem; cela ce ştie pre Dumnezău aude pre noi;carele nu iaste de la Dumnezău nu ascultă pre noi. Dentru aceasta cunoaşte fm] Duhul adevărului  şi duhul înşălădunii. Iubiţilor, să iubim unul pre alalt, căci dragostea de la Dumnezău iaste, şi tot cela ce iubeaşte de Ia Dumnezău s-au născut şi cunoaşte pre Dumnezău.  Cela ce nu iubeaşte n-au cunoscut pre Dumnezău, căci Dumnezău dragoste iaste. Cu aceasta s-au arătat dragostea Iui Dumnezău întru voi, căci că pre Fiiul Lui unul născut au trimis Dumnezău în lume, ca să trăim pren El. Intru aceasta iaste dragostea, nu că noi am iubit pre Dumnezău, ce căci EI au iubit pre noi şi au trimis pre Fiiul Lui, iertăciune pentru păcatele noastre. Iubiţilor, de au iubit Dumnezău pre noi aşa, şi noi datori sîntem unul pre alalt să iubim. Pre Dumnezău nimenea nicio* dinioară nu L-au văzut. De vom iubi unul pre alalt, Dumnezău întru noi rămîne, şi dragostea Lui săvîrşită iaste întru noi. Cu aceasta cunoaştem că întru El * ră-mînem şi EI întru noi, căci den Duhul Lui au dat noao.  Şi noi am văzut şi mărturisim că Tatăl au trimis pre Fiiul Mîntuitoriu lumii.  Oricarele va mărturisi 15 că Iisus iaste Fiiul lui Dumnezău, Dumnezău întru el rămîne, şi el întru Dumnezău. Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea 16 carea are Dumnezău întru noi. Dumnezău dragoste iaste; şi cela ce rămîne în dragoste întru  Dumnezău  rămîne,  şi Dumnezău întru el.  Intru aceasta s-au săvîrşit dragostea cu noi, ca îndrăzneală să avem în ziua judecăţii: căci, precum Acela iaste, şi noi sîntem tn lumea aceasta.  Frică nu iaste 18 în dragoste; ce dragostea cea deplin scoate frica afară, căci frica certare are; iară cela ce să teame nu iaste deplin întru dragoste. Noi îl iubim pre El, căci EI întîiu au iubit 19 pre noi.  De va zice cineva că„tl iubesc 20 pre Dumnezău**, şi pre fratele lui urăşte, mincinos iaste; pentru că cela ce nu iubeaşte pre fratele Iui, care I-au văzut, pre Dumnezău, pre care nu L-au văzut, cum poate să-L iubească?  Şi această poruncă avem 21 de la El că:cela ce iubeaşte pre Dumnezău iubeaşte şi pre fratele lui.

CAP V
      
      Tot cela ce creade că Iisus iaste 1 Hristos de Ia Dumnezău e născut; si tot cela ce iubeaşte pre Cel ce au născut iubeaşte şi pre Cel născut dentru El.  Cu aceasta cunoaştem 2 că iubim fiii lui Dumnezău, cînd pre Dumnezău iubim şi poruncile Lui păzim.  Pentru că aceasta e dragostea lui Dumnezău, ca poruncile Lui să păzim; şi poruncile Lui grealc nu sînt,  Căci tot ce e născut de la 4 Dumnezău biruiaşte lumea; şi aceasta iaste biruinţa ceaea ce au biruit lumea, credinţa noastră.  Cine iaste cela ce biruiaşte Iumea, fără numai cela ce creade că Iisus iaste Fiiul lui Dumnezău?  Acesta iaste Cela 6 ce au venit pren apă şi sînge, Iisus Hristos; nu pren apă numai, ce pren apă şi pren sînge. Şi Duhul iaste Cela ce mărturiseaşte, căci Duhul iaste adevărul.  —Căci trei sînt 7 ceia ce mărturisesc în ceriu: Tatăl,Cuvîntul şi Svînt ul Duh; şi Aceşti trei una sînt.  Şi 8 trei sînţ cei ce mărturisesc pre pămînt:— Duhul şi apa şi sîngele; şi cît et reale la una sînt.  De vreame ce mărturia oamenilor 9 luăm, mărturia lui Dumnezău mai mare iaste; căci aceasta iaste mărturia Iui Dumnezău, carea au mărturisit pentru Fiiul Lui.  Cela 10 ce creade întru Fiiul lui Dumnezău arc mărturia întru dînsul. Cela ce nu creade lui Dumnezău mincinos au făcut pre El, căci n-au crezut la mărturia carea au mărturisit Dumnezău pentru Fiiul Lui.  Şi aceasta 11 iaste mărturia, că viaţă veacinică au dat noao Dumnezău, şi această viaţă întru Fiiul Lui iaste.  Cela ce are pre Fiiul [919] are viaţa; cela nu are pre Fiiul lui Dumnezău viaţa nu are. Aceastea am scris voao, celora ce cred in numele Fiiului lui Dumnezău, ca să ştiţi că viaţă veacinică aveţi şi ca să creadeţi în numele Fiiului lui Dumnezău. Şi aceasta iaste îndrăznirea carea avem cătră El, căci, de vom ceare ceva după voia Lui, ascultă pre noi. Şi, de vreame ce ştim că aude pre noi, ori de ce am ceare, ştim că avem cearerile carele am cerşut de la El. De va vedea neştine pre fratele lui păcătuind păcat nu spre moarte, ce are-va; şi va da Iui viaţă, celor ce greşesc nu spre moarte. Iaste păcat spre moarte;nu pentru acela zicu ca să să roage. Toată nedirepta-tea păcat iaste; şi iaste păcat nu spre moarte. Ştim că tot cela ce e născut de Ia Dumnezău nu greşaşte, ce Cela ce s-au născut de la Dumnezău păzeaşte pre dînsul, şi cel viclean nu să atinge de el. Ştim că de la Dumnezău sîntem, şi lumea toată întru cel viclean zace.  Şi ştim că Fiiul lui Dumnezău au venit şi au dat noao priceapere ca să cunoaştem pre Cel adevărat. Şi sîntem întru
Cel adevărat, întru Fiiul Lui, Iisus Hristos:Acesta iaste cel adevărat Dumnezău şi viaţa veacinică. Feţilor, păziţi pre voi despre idoli. Amin.

CARTE TRIMISA A LUI IOAN ADEVERITĂ A DOUA

CAP I

Cel mai bătrîn, aleasei doamnii şî fiilor ei, pre carele eu iubescu întru adevăr —şi nu eu sîngur, ce şi toţi carii au cunoscut adevărul,— Pentru adevărul ce rămîne întru noi şi cu noi va fi în veac: Va fi cu voi dar, milă, pace de la Dumnezău Părintele şi de Ia Domnul Iisus Hristos, Fiiul Părintelui, întru adevăr şi dragoste! M-am bucurat foarte, pentru căci am aflat den fiii tăi umblînd întru adevăr, după cum poruncă  am luat de la Părintele. Şi acum întrebu-te, doamnă, nu ca cum aş scrie ţie poruncă noao, ce carea avem de-nceput, pentru casă  iubim unul pre altul! Şî aceasta iaste dragos-tea,pentru ca să umblăm după poruncile Lui. Aceasta iaste porunca, după cum aţi auzit de-nceput, pentru ca întru dînsa să umb'laţi.  Căci mulţi înşălători au întrat în Iume,carii nu mărturisescu pre Iisus Hristos viind cu trup.
Acesta iaste înşălătoriul  şi Antihristul Căutaţi pre înşivă pentru ca să nu piardem 8 carele am lucrat, ce plată deplină să luom. Tot cela ce treace şi nu rămîne întru învăţătura lui Hristos Dumnezău n-are; cela ce rămîne întru învăţătura lui Hristos, acesta şi pre Tatăl şi Fiiul are.  De vine neştine 10 cătră voi şi această învăţătură nu aduce, nu-I priimiţi pre dînsul în casă şi „Mulţam!” lui nu-i ziceţi.  Pentru că cela ce zice Iui 11 „Bineaţi!” să ameastecă cu lucrurile lui cealereale.  Multe avînd voao a scrie,n-am 12 vrut pren hîrtie şi cerneală, ce nădejdu-iescu a veni cătră voi şi gură cu gură a grăi, pentru ca bucuria voastră
să fie plinită.  închină-ţisă fiii surorii tale ceii alease. Amin.

CARTE A LUI IOAN A TREIA

CAP I

      Cel mai bătrîn. Iui Gaie cel iubit, pre carele eu iubesc întru adevăr. Iubite, pentru toate rog tu ca să te sporeşti şi să fii sănătos, după cum ţi se sporeaşte sufletul. Pentru că foarte m-am bucurat, venind fraţii şi mărturisind adevărului tău, precum tu întru adevăr îmbli. Mai mare decît aceastea n-am bucurie, pentru ca să auzu ai miei fii întru adevăr îmblînd. Iubite, credincios faci orice vei face la fraţi şi la striini. Carii au mărturisit libovului tău înaintea soborului; pre carii bine faci petre-cîndu-i cu vrednicie Iui Dumnezău. Că pentru numele Lui au ieşit, nimica luînd de la limbi. Noi dară datori sîntem să prii-mim pre unii ca acestea, ca ajutoriu să ne facem adevărului. Scris-am besearecii: cela ce iubeaşte a fi mai mare lor, Diotrefis, nu priimeaşte pre noi. Pentru aceaea, de voiu veni, îi voiu aduce aminte lucrurile ceale ce face, ocărind pre noi cu cuvinte reale. Şi, nefiind destul lui cu aceastea, nici el priimeaşte pre fraţi, şi pre ceia ce vor îi op re aş te şi den adunare îi scoate. Iubite, nu te asămăna răului, ce bunului. Cela ce face bine de Ia Dumnezău iaste; cela ce face rău n-au văzut pre Dumnezău. Lui Dimitrie 12 iaste mărturisit de cătră toţi şi de acestaş adevăru; şi noi mărturisim: şi ştiţi că mărturia noastră adevărată iaste.  Multe [920] am avut a scrie, ce nu voiu pren cerneală şi condeiu a-ţ scrie.  Ce nădejduiesc numaidecît să te văz şi gură cătră gură vom grăi.  Pace ţie! închină-se
ţie priatenii; închinate priatenilor, anume.


CARTE TRIMISĂ A IUDEI ADEVERITĂ
CAP I

      Iuda, robul lui Iisus Hristos şi frate gjjlgfl lui Iacov, celor întru Dumnezău
Părintele sfinţiţi şi lui Iisus Hristos  ral m păziţi chemaţi: Milă voao şi Boe9 pace şi dragoste să să înraulţască !
[Şj Iubiţilor, toată nevoinţă făcînd a vă scrie voao pentru mîntuirea de obşte, nevoie am avut a vă scrie voao, rugîndu-vă să vă nevoiţi cu cea ce de o dată s-au dat sfinţilor credinţa. Pentru căci s-au vîrit oarecarii oameni cariifde]demult au fost scris la această judecată, necuraţi, al Dumnezăului nostru dar primenindu-l spre spurcăciune, şi de Cel sîngur Stăpînitoriu Dumnezău şi Domnul  nostru, Iisus Hristos, lepădîndu-se. Şi voiu să aduc aminte voao, ştiind voi o dată aceasta, pentru că Domnul, pre norod den pămîntul Eghipetului mîntuind, al doilea,  pre ceia ce n-au crezut i-au pierdut. Şi pre îngeri, pre carii n-au păzit alordîregăto-rie, ce au lăsat al lor lăcaş, la judecata amarei zile cu legături veacinice supt întunearec  i-au păzit. Ca Sodomul şi Gomorul şi cetăţile demprejur, aseamenea acestui chip, curvind şi îmblînd denapoia altui trup, zacu înainte-ară tare, certare de foc veacinic luînd.  Aşijderilea însă şi acestea,visînd.trupul dară pîngăresc şi de domnie să leapădă şi măririle  hulesc. Iară Mihail arhanghelul, cînd cu diavolul pricindu-se voroviia, pentru trupul lui Moisi, n-au îndrăznit judecată de hulă a aduce, ce zise:„Cearte-te Domnul!'*. Iară acestea cîte nu ştiu bleastemă; iară cîte fireaşte, ca ceale necuvîntătoare dobitoace, ştiu, întru acealea să strică. Vai lor, pentru că în calea lui Cain au mers, şi cu înşălăciunea lui Valaam pren plată s-au răvărsat, şi cu pricea Iui Core au perit! Acestea sînt întru dragostele voastre prihană, desfătîndu-să împreună fără frică, păs-cîndu-să pre ei; non fără apă, de vînturi purtîndu-să, copaci de toamnă fără roadă, de doao ori fiind morţi, dezrădăcinaţi, Valuri sălbatece ale mării, spumegîndafelor 13 ruşini, steale rătăcitoare, cărora pîda întu^ nearecului în veac s-au păzit.  Şi proroci 14 şi acestora al şaptelea de la Adam, Enoh, zicînd: „Iată, va veni Domnul întru întunea-reci de sfinţi îngeri ai Lui,  Ca să facă 15 judecată asupra tuturor şi ca să mustre pre toţi necuraţii lor, pentru toate lucrurile păgmiei lor care au păgînit, şî pentru toate nesilniciile ce au grăit asupra Lui păcătoşii cei necuraţi”.  Acestea sînt răpştitorii 16 hulitori de noroc, după pohtele lor mergînd; şi gura lor grăiaşte semeţie, lăudînd obrazele, pentru folos.  Iară voi, iubiţilor, aduceţivă aminte de cuvintele ceale de mai nainte grăite de apostolii Domnului nostru Iisus Hristos.  Căci zicea voao că la vreamea 18 de apoi vor fi batjocuritori, după ale lor pohte mergînd, ale păgînătăţilor.  Aceş-tea-s cei ce să osebesc pre sine, sufleteşti, duh neavînd.  Iară voi, iubiţilor, spre 20 sfîntă credinţă a voastră zidindu-vă pre voi, întru Duhul Sfînt rugîndu-vă,  Pre in siva 21 întru dragostea dumnezăiască vă păziţi, aşteptînd  mila  Domnului  nostru Iisus Hristos întru viaţă veacinică.  Şi pre unii 22 miluit socotind,  Iară pre alţii cu frică 23 mîntuit, den foc hrăpindu-i, urind şi cea de Ia trup spurcată îmbrăcăminte.  Iară 24 Celuia ce poate a păzi pre ei fără greşală şi a-i pune denaintea mărirei Lui curaţi, întru bucurie,  Celui sîngur înţelept Dumnezău, 25 Mîntuitoriul nostru, slavă şi mărire, tărie şi puternicie, şi acum şi întru toţi veacii. Amin !

[921]

APOCAUPSIS 
A LUI IOAN BOGOSLOVUL

CAP I

Descopcrirea lui Iisus Hristos, carea I-au dat Lui Dumnezău să arate robilor Lui carea trebuie să fie degrabă, şi au însemnat, trimiţînd pren îngerul Lui, robului Lui,Ioan, Carele au mărturisit cuvîntul Iui Dumnezău şi mărturia lui Iisus  Hristos şi cîte au văzut. Fericit cela ce citeaşte şi ceia ce aud cuvintele prorociei şi păzescu ceale ce-s scrise într-însa, pentru că  vreamea e aproape. Ioan, celor şapte Bisearici ce-s în Asia: Dar voao şi pace de la Cela ce iaste şi Cela ce era şi Cela ce vine şi de la ceale şapte duhuri carele sînt înaintea  scaunului Lui Şi de la Iisus Hristos, Mărturia cea credincioasă, Întîiul-Născut den morţi şi Biruitoriul împăraplor pămîntului; Cela cine-au iubit pre noi şi ne-au spălat  pre noi den păcate cu sîngele Lui, Şi au făcut pre noi împăraţi şi preoţi lui Dumnezău şi Părintelui Său, Lui mărirea şi tăn.i, în vracii veacilor! Amin. Iată, vine cu norii şi va vedea pre El tot ochiul, şi cei ce au împuns pre El, şi să vor tîngui asupra Lui toate fealiurile pămîntului. Aşa. Amin.  „Eu sînt Alfa şi Omega, Începutul şi Sflr-şitul, zice Domnul, Cela ce iaste şi Cela ce  era şi Cela ce vine, Atotţiitoriul . Eu, Ioan, care şi frate voao şi împreună part aş u întru scîrbă şi întru împărăţie şi întru îngăduinţa Iui Iisus Hristos, fuiu în ostrovul cela ce să cheamă Patmo, pentru cuvîntul lui Dumnezău şi pentru mărturia lui Iisus Hristos. Fuiu cu duhul într-o zi duminecă şi auziiu denapoia mea glas mare ca de trimbiţa Zicînd: „Eu sînt Alfa şi Omega, Cel dentîiu şi Cel de apoi, şi, ce vezi, scrie în carte şi trimite la Besearecile ceale den Asia, la Efes şi la Zmirnă şi Ia Pcrgam şi la Theatira şi la Sardis şi la FiladeFfia şi Ia Laodichia”. Şi m-am întors a vedea glasul carele au grăit cu mine şi, întorcîndumă, am văzut şapte sfeaşnice de aur. Şi, în mijlocul celor şapte sfeaşnice, Aseamenea cu Fiiul Omului, îmbrăcat cu haină pînă jos şi încins pre lîngă ţîţe cu brîu de aur. Iară capul Lui şi părul, albu ca lina cea albă, ca zăpada, şi ochii Lui, ca para focuhii. Şi pidoarele, aseamenea cu arama de Livan, ca într-un cuptoriu arse fiind, şi glasul Lui, ca glas de ape multe;
Şi avînd în mîna Lui cea direapta steale 16 şapte; şi den gura Lui, sabie cu doao ascuţite, ascuţită ieşind, şi vedearea Lui, în ce chip soarele luminează cu putearea lui. Şi deaca văzuiu pre El, am căzut la picioarele Lui ca un mort. Şi au pus mîna Lui cea direapta preste mine, zicîndu-rai: „Nu te teame. Eu sînt Cel dentîiu şi Cel de apoi Şi Cela ce trăiesc; şi fuiu mort şi, iată, viu 18 sînt, în vr.n ii veacilor, amin, şi am cheile iadului şi ale morţii.  Scrie ceale ce ai 19 văzut şi ceale ce sînt şi ceale ce vor să fie după aceasta.  Taina cdor şapte steale 20 carele ai văzut prc direapta mea şi ceale şapte sfeaşnice de aur: ceale şapte steale, îngerii celor şapte beseared sînt, şi ceale şapte sfeaşnice care ai văzut, şapte besearici sînt.

CAP II

      Îngerului Besearicii Efesului scrie: 1 Aceastea zice Cela ce ţine ceale şapte steale. Cela ce umblă în mijlocul celor şapte sfeaşnice de aur: Ştiu lucrurile tale şi truda ta şi 2 îngăduinţa ta şi cum că nu poţi să porţi pre cei răi şi ai ispitit pre ceia ce zicu că sînt apostoli, şi nu sînt,şiaflaşipreeî mincinoşi.  Şi ai purtat şi îngăduinţă ai, şi 3 pentru numele Mieu ai ostenit şi n-ai pregetat,  Ce am asupra ta, căci dragostea ta 4 cea dentîiu ai lăsat.  Deci, adu-ţi aminte 5 de unde ai căzut şi te pocăiaşte şi ceale dentîiu fapte fă; iară de nu, viu la tine curînd şi voiu pomi sfeaşnicul tău den locul lui, de nu te vei pocăi.  Ce aceasta ai, că urăşti lucrurile nicolaiteanilor, carele şi Eu urăscu.
Cela ce are ureache, auză ce zîce Duhul Besearicilor: Celui ce biruiaşte, da-voiu lui să mănînce den lemnul vieţii, carele iaste în mijlocul raiului lui Dumnezău*.  Şi îngerufui Besearicii zmimeanilor scrie: Aceastea zice Cel dentîiu şi Cel de apoi. Carele fu mort şi trăi:  'Ştiu-ţi faptele şi necazul 9 şi sărăcia, şi bogat eşti, şi nula celor ce zic pre ei a fi jidovi şi nu sînt, ce adunarea satanii. Nimica nu te teame de cealea ce vei să pătimeşti. Iată, va să puie dentru voi diavolul în temniţă, ca să va ispitiţi şi să aveţi necaz de zeace zile. Fii credincios pînă la moarte şi voiu da ţie cununa vieţii.  Cela ce are 11 ureache, să asculte ce zice Duhul Bescarici-lor: Cela ce biruiaşte nu va avea strîmbătate de moartea a doua1.  Şi îngerului cei den 12 Pergam Besearid scrie: Aceastea zice Cela ce are sabia cea cu doao ascuţite, cea ascuţită:  'Ştiu lucrurile tale şi unde lăcuieşti:  unde iaste scaunul satanii, şi ţii numele Mieu şi nu ai lepădat leagea Mea, şi în zilele întru carele An tipa, mărturia Mea cea credmdoasă, carele s-au omorît la voi, [922] unde lăcuiaşte satana. Ce am asupra ta puţineale, că ai acolo pre ceia ce ţin învăţătura lui Valaam, carele învaţă Ia Valaac să puie sminteală înaintea fiilor lui Israil să mănînce jîrtvuitele idolilor şi să curvească. Aşa ai şi tu pre ceia ce ţin învăţătura nicolai ţi lor, carea urăscu. Pocăiaşte-te, iară de nu, viu la tine curund şi voiu da războiu cu ei cu sabia gurii Meale. Cela ce are ureache, auză ce zice Duhul Besearicilor: Celui ce biruiaşte, da-i-voiu lui să mănînce den manna cea ascunsă, şi voiu da lui piatră albă, şi pre piatră nume nou scris, pre carele nimenea nu I-au ştiut, fără numai cel ce ia*. Şi îngerului celui den Besearică thiatirilor scrie: Aceastea zice Fiiul lui Dumnezău, Cela ce are ochii Lui ca para focului şi picioarele Lui aseamenea cu arama de Livan: 'Ştiu faptele tale şi dragostea şi slujba şi credinţa şi îngăduinţa ta şi faptele tale, şi ceale de apoi mai mult decît ceale dentîiu. Ce am asupra ta puţine, căci laşi pre muiarea Iezavil, ceaea ce să numeaşte pre sine prorocită, a învăţa şi a înşela pre ai Miei robi să curvească şi iungheatele la idoli să mănînce. Şi am dat ei vreame ca să să pocăiască den curvia ei, şi nu s-au pocăit. Iată, Eu puiu pre ea în pat şi pre cei ce pre acu rve seu cu ea în stnnsoare mare, de nu să vor pocăi den lucrurile lor. Şi pre fiii ei voiu omori cu moarte şi vor cunoaşte toate Besearicile că Eu sînt Cela ce cercete-zu rănichii şi inimile şi voiu da voao fieştecăruia după faptele voastre. Şi voao zic şi celoralalţi celor den Thiatira cîţi n-au învăţătura aceasta şi carii n-au conoscut adîncurile satanii, precum zicu: Nu voiu pune preste voi altă greutate.  însă, carea aveţi, ţineţi pînă unde voiu veni. Şi cela ce biruiaşte şi cela ce păzeaşte pînă în săvîrşit lucrurile Meale, da-voiu lui biruinţă preste limbi. Şi va paşte pre ei cu toiag de Fier, precum să zdrobesc vasele ceale de lut, dupre cum şi Eu am luat de la Tatăl Mieu. Şi voiu da lui steaua cea de dimineaţă. Cela ce are ureache, auză ce zice Duhul Besearecilor*.

CAP III

      Şi îngerului Besearecii cei den Sardis fciv\3 scr'c: aceastea zice Cela ce are du-Py^ij hurile iui Dumnezău şi ceale şapte
|jj steale:*Ştiu ale tale fapte, căce nu-CS^Ki  me ai  căci trăieşti, şi mort eşti.  Fii priveghind şi întăreaşte cealealalte carele vor să moară pentru că n-am aflat lucrurile tale plinite, înaintea Iui Dumnezău.  Deci adu-ţi aminte cum ai luat şi ai auzit şi păzeaşte şi te pocăiaşte. Deci de nu vei priveghea, veni-voiu asupra ta ca un fur şi nu vei conoaşte în care ceas voiu  veni asupra ta.  Ai puţineale nume şi
în Sardes, carele n-au pîngărit hainele lor, şi vor îmbla împreună cu Mine cu albe, căci vreadniri sînt.  Cela ce biruiaşte, acela să 5 va îmbrăca cu haine albe şi nu voiu stinge numele lui den cartea vieţii şi voiu mărturisi numele fui înaintea Părintelui Mieu şi înaintea îngerilor Lui.  Cela ce are ureache, 6 auză ce zice Duhul Besearedlor*.  Şiîngerului Besearecii den Filadelfia scrie: Aceastea zice Cel Sfint, Cel Adevărat, Cela ce are cheaia lui David, Cela ce deschide şi nimenea nu închide, şi închide şi nimenea nu deschide:  'Ştiu lucrurile tale; iată, am 8 dat înaintea ta uşă deschisă şi nimenea nu poate să o închiză pre ea, căci mică puteare ai, şi ai păzit cuvîntul Mieu şi n-ai tăgăduit numele Mieu.  Iată, dau den adunarea satanii, celor ce zicu pre ei jidovi a fi şi nu sînt, ce bîrfăsc; iată, voiu face pre ei ca să vie şi să să închine înaintea picioarelor tale şi vor conoaşte că Eu am îndrăgit pre tine. Căci ai păzit cuvîntul îngăduinţii Meale, şi 10 Eu pre tine voiu păzi den ceasul cel ce va să vie preste toată lumea să ispitească pre ceia ce lăcuiesc pre pămînt.  Iată, viu curind, 11 ţine carea ai, ca nimenea să nu ia cununa ta. Cela ce biruiaşte, face-voiu lui stîlp în beseareca Dumnăzăului Mieu şi afară nu va mai ieşi încă şi voiu scrie preste el numele Dumnezăului Mieu şi numele cetăţii Dumnezăului Mieu—celui nou Ierusalim, cea ce să pogoară den ceriu de la Dumnezăul Mieu—, şi numele Mieu cel nou.  Cela ce are ureache, 13 auză ce zice Duhul Besearecilor*.  Şi îngerului Besearecii Lao di chici scrie: Aceastea zice Cel ce e Amin, Mărturia cea credincioasă şi cea adevărată începătura zidirei lui Dumnezău:  Ştiu ale tale lucruri, căci 15 nice reace eşti, nice cald, mai bine de ai fi reace decît cald.  Aşa, căci încropit eşti 16 şi nice reace, nice cald, voiu să te borăsc den gura Mea.  Căci zid că:'Bogat sînt 17 şi m-am îmbogăţit şi de nemică nu sînt lipsit', şi nu ştii că tu eşti cel ticălos şi dosădit şi sărac şi orb şi gol.  Sfătuiescu-te să 18 cumperi de la Mine aur lămurit den foc, ca să îmbogăţăşti, şi haine albe, ca să te îmbraci şi să nu să arate ruşmeagoUciunii tale, şi cu unsoare unge ochii tăi ca să vezi.  Eu 19 pre dţi voiu iubi, mustru-i şi certu-i, deci rîvneaşte şi te pocăiaşte.  Iată, stau la uşă 20 şi bat; de va auzi cineva glasul Mieu şi va deschide uşa, Întra-voiu la el şi voiu cina cu el şi el cu Mine.  Cela ce biruiaşte, da-voiu 21 Iui să şază cu Mine în scaunul Mieu, în ce chip şi Eu am biruit şi am şăzut cu Tatăl Mieu în scaunul Lui.  Cela ce are ureache, 22 auză ce zice Duhul Besearecilor”*.

[922]

CAP IV

După aceasta văzuiu şi, iată, uşă deschisă în ceriu şi glasul cel dentîiu, care am auzit ca o trimbiţa grăind cu mine, zicînd: „Suie-te aicea şi voiu arăta ţie ceale ce  trebuiesc să fie după aceastea”. Şi îndată mă făcuiu cu duhul şi, iată, scaun era în  ceriu şi, preste scaun. Cel ce sădea. Şi Cela ce sădea era aseamenea Ia vedeare ca piatra iaspis şi ca sardinul, şi curcubeu împrejurul scaunului, aseamenea la vedeare ca  piatra zmaragdului. Şi, împrejurul scaunului, scaune 24, şi pre scaune am văzut pre cei 24 de bătrîni şăzînd îmbrăcaţi cu haine albe şi avură pre capetele lor cununi  de aur. Şi den scaun ies fulgere şi tunete şi glasuri, şi şapte făclii de foc arzînd înaintea scaunului, carele sînt ceale şapte duhuri  ale lui Dumnezău. Şi, înaintea scaunului, mare de sticlă aseamenea cu cristalul, şi, în mijlocul scaunului şi împrejurul scaunului, 4 vite pline fiind de ochi.denainte şi denapoi.  Şi vita cea dentîiu, aseamenea cu leul, şi a doua vită, aseamenea cu viţelul, şi a treia vită, avînd obrazul ca un om, şi a patra vită, aseamenea cu vulturul zburind. Şi 4 vite, una la sine avea cîte şase aripi împrejur, şi pre denlăuntru pline fiind de ochi, şi odihnă n-au ziua şi noaptea, zicînd: „Sfînt, sfînt, sfînt, Domnul Dumnezău, Atotţiitoriul, Cela ce era şi Cela ce iaste şi Cela ce  vinei1* Şi, cînd vor da vitele mărire şi cinste şi mulţămită Celui ce sădea pre scaunul Celui ce e viu în veacii veacilor, Cădea-vor cei 24 de bătrîni înaintea Celui ce şade pre scaun şi să închină Celui ce e viu în veacii veacilor şi pun cununile lor înaintea scaunului, Zicînd: „Vreadnic eşti, Doamne, să iai mărirea şi cinstea şi putearea, căci Tu ai zidit toate şi pentru voia Ta sînt şi s-au zidit!*4

CAP V

      Şi văzuiu pre direapta Celui ce sădea pre scaun carte scrisă denlăuntru şi den afară, pecetluită cu peceţi şapte.  Şi văzuiu înger putearnic strigînd cu glas mare:„Cine iaste vreadnic să deşchiză cartea şi să dezleage peceţile lui?44  Şi nimenea nu putea in ceriu, nici prc pămînt, nid dedesuptul pămîntului să deşchiză cartea, nici să o vază pre ea.  Şi eu plîngeam mult, căci nimenea nu să află vreadnic să o deşchiză şi să riteas-că cartea, nici să o vază pre ea.  Şi unul den  cei  bătrîni  zise  mie:„Nu plînge! Iată, au biruit leul, cela ce iaste den fealiul Iudei, rădăcina Iui David, să deşchiză cartea şi să dezleage ceale şapte peceţi ale ei Şi văzuiu şi, iată, în mijlocul scaunului şi celor patru vite şi în mijlocul bătri-nilor. Miel stînd ca cum ar fi jungheat, avînd coame şapte şi ochi şapte, carii sînt ceale şapte ale lui Dumnezău duhuri, ceale trimise în tot pămîntul.  Şi veni şi luo cartea 7 den direapta Celuia ce sădea pre scaun.  Şi, 8 cînd luo cartea, ceale patru vite şi cei 24 de bătrîni căzură înaintea Mielului.avînd fieştecarele alăute şi năstrăpi de aur, pline fiind de  tămîieri, carele sînt rugile svinţilor. Şi cîntă dntare noao, zicînd:„Vreadnic 9 eşti să iai cartea şi să deschizi peceţile ei, căci Te-ai jungheat şi ai răscumpărat lui Dumnezău pre noi cu sîngele Tău, dentru tot fealiul şi limba şi norod şi neam.  Şi 10 ai făcut pre noi Dumnezăului nostru împăraţi şi preoţi, şi vom împăraţi pre pămînt44. Şi văzuiu şi auziiu glas de îngeri mulţi, 11 împrejurul scaunului şi vitelor şi bătrînilor, şi mii de mii  Zicînd cu glas mare:,,Vread* 12 nic iaste Mielul cel jungheat să ia putearea şi avuţia şi înţelepciunea şi vîrtutea şi cinstea şi mărirea şi bună cuvîntarea!44  Şi toată 13 zidirea care iaste în ceriu şi pre pămînt, şi dedesuptul pămîntului, şi ceale ce sînt la mare, şî ceale dentru eale toate, am auzit /.ii irul:„Celui ce sădea pre scaun şi Mielului —blagoslovenia şi dnstea şi mărirea şi tăria, în veacii veacilor!44  Şi ceale patru vite 14 /u ea:„ Amin!” Şi cei 24 de bătrîni au căzut şi s-au închinat Celui viu în veda veacilor.

CAP VI

      Şi văzuiu cînd deschise Mielul una den peceţi şi auziiu unul den ceale 4 vite zicînd ca un glas de tunet: ..Vino şi vezi!44  Şi văzuiu şi, 2 iată, un cal alb, şi cela ce sădea pre el avînd arc; şi să deade lui cunună şi ieşi biruind şi ca să biruiască.  Şi cînd 3 deschisă peceatea a doua, auziiu cea a doua vită zicînd:,,Vino şi vezi!4'  Şi ieşi alt cal 4 roib, şi cehii ce sădea preste el să deade lui să ia pacea de pre pămînt şi ca unul pre alalt să junghe; şi i s-au dat lui sabie mare. Şi cînd au deschis a treia peceate, auzit-am 5 a treia vită zicînd:,,Vino şi vezi!44 Şi văzuiu şi, iată, un cal negru, şi cela ce sădea pre el avînd cumpănă în mîna lui.  Şi auziiu 6 glas în mijlocul celor patru vite zicînd:„Un şinic de grîu într-un dinariu şi trei şinice de orz într-un dinariu; şi untdelemnului şi vinului să nu faci strîmbătate44.  Şi 7 cînd deschise peceatea a patra, auziiu glasul cei a patra vită zicînd:,,Vino şi vezi!”  Şi văzuiu şi, iată, cal galben, şi cela ce sădea deasupra lui, numele lui— [924] Moartea; şi iadul urmează cu el; şi să deade lor biruinţă să omoară preste a patra parte a pămîntului, cu sabie şi cu foamete şi cu 9 moarte şi de fiarăle pămîntului. Şi cînd să deschise a cincea peceate, văzut-am dedesuptul jirtăvnicului sufletele celor jungheaţi pentru cuvîntul lui Dumnezău şi pentru mărturia care avea. Şi striga cu glas mare zicînd:„Pînă cînd,Stăpînul cel sfînt şi adevărat, nu judeci şi nu izblndeşti sîngele nostru de la cei ce lăcuiesc pre pămînt?” Şi s-au dat la fieştecarele veşminte albe şi să grăi lor ca să să odihnească încă vreame puţină pînă unde se vor plini şi cei împreună robi cu ei şi fraţii lor, ceia ce vor să să omoară ca şi ei. Şi văzuiu cînd să deschise peceatea a şasea şi, iată, cutremur mare s-au făcut, şi soarele s-au făcut negru ca un sac de păr, şi luna s-au făcut ca sîngele. Şi st cale lc ceriului au căzut Ia pămînt, precum smochinul leapădă smochinele ceale crude ale ei, de mare vînt clătindu-să. Şi ceriul să osebi, ca o carte învălindu-să, şi tot muntele şi ostrovul den locurile lor s-au clătit. Şi împăraţii pămîntului şi boiarii şi bogaţii şi căpitanii şi cei tari şi tot robul şi tot slobodul s-au ascuns pre ei în peştere şi în pietrile munţilor Şi zic pietrilor şi munţilor:„Cădeţi preste noi şi ne ascundeţi pre noi de cătră faţa Celui ce şade pre scaun şi de cătră urgia Mielului,  Căci au venit ziua cea mare a urgiei Lui şi cine poate să stea?”
CAP VII

Şi după aceasta văzuiu 4 îngeri stînd la ceale patru unghiuri ale pămîntului, ţiind ceale patru vînturi ale pămîntului ca să nu sufle vînt pre pămînt, nici preste mare,ni ci preste  tot copaciul. Şi văzuiu pre alt înger care era suit de la răsărita soarelui, avînd peceatea Dumnezăului celui Viu. Şi strigă cu glas mare celor patru îngeri cărora s-au dat lor  să strice pămîntul şi marea, Zicînd:„Să nu stricaţi pămîntul, nici marea, nici copacii, pînă vom pecetlui pre robii Dumnezăului  nostru preste frunţile lor”. Şi auziiu numărul celor pecetluiţi, 144000 pecetluiţi  dentru tot fealiul fiilor Iui Israil: Den fealiul Iudii, 12000 pecetluiţi; den fealiul lui Ruvim, 12000 pecetluiţi; den fealiul lui  Gad, 12000 pecetluiţi; Den fealiul lui Asir, 12000 pecetluiţi; den fealiul Iui Neftalim, 12000 pecetluiţi; den fealiul lui Manasis, 12000 pecetluiţi; Den fealiul lui Simeon, 12000 pecetluiţi; den fealiul lui Levi,  12000 pecetluiţi; den  fealiul lui  Isahar, 12000 pecetluiţi;  Den fealiul lui Zavolon, 12000 pecetluiţi; den fealiul tui Iosif, 12000 pecetluiţi; den fealiul lui Venianun, 12000pecetfuiţi. După aceasta 9 văzuiu şi, iată, gloată multă, pre carea să o numere pre ea nimenea nu poate, den toată limba, şi fealiuri şi noroade şi neamuri stînd înaintea scaunului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi fiind cu veşminte albe, şi fi ni ci în mînile lor. Şi strigînd cu glas mare zicînd „Mîntuirea Celui ce şade pre scaunul Dumnezăului nostru, şi Mielului”. Şi toţ îngerii sta împrejurul scaunului şi bătrînilor şi celor patru vite şi căzură înaintea scaunului preste faţa lor şi s-au închinat lui Dumnezău, Ziclnd:„Amin! Blagoslovenia şi 12 mărirea şi înţelepciunea şi mulţămita şi cinstea şi putearea şi vîrtutea —Dumnezăului nostru, în veacii veacurilor! Amin!” Şi răspunse unul den cei bătrîni, zicînd 13 mie:„Acestea carii sînt îmbrăcaţi cu îm-brăcărointele ceale albe, carii sînt şi de unde au venit?” Şi zişu lui:„Doamne, Tu ştii 1” 14 Şi zise mie:,,Acestea sînt ceia ce vin din sărba cea mare şi au lărgit veşmintele lor şi au albit veşmintele lor cu sîngele Mielului. Pentru aceaea sînt înaintea scaunului lui Dumnezău şi slujescu Lui ziua şi noaptea în besearică Lui şi Cela ce şade pre scaun va sălăşlui spre ei. Nu vor mai flămînzi, nici vor mai însătoşa, nici va cădea pre ei soarele, nici tot /.îduhul, Căci Mielul, Cel den mijlocul scaunului, va paşte pre ei şi va povăzui pre ei Ia izvoară de ape vii şi va ştearge Dumnezău toată lăcrăma de la
ochii lor”.

CAP VIII

      Şi cînd deschise peceatea a şaptea, 1 să făcu tăceare în ceriu ca vreo jumătate de ceas.  Şi văzuiu pre 2 cei şapte îngeri, carii înaintea lui Dumnezău stau, şi s-au dat lor şapte trimbiţe.  Şi alt înger veni şi stătu 3 preste jîrtăvnic, avînd cădealniţă de aur, şi să deade lui tămîieri multe, ca să dea rugăciunilor sfinţilor tuturor preste jirtăvnicul cel de aur, cel denaintea scaunului.  Şi să 4 sui fumul tămîierilor cu rugăciunile sfinţilor, den mîna îngerului, înaintea lui Dumnezău.  Şi luo îngerul cădealniţă şi o împlu 5 pre ea den focul jîrtăvnicului şi o puse pre pămînt; şi să făcură glasuri şi tunete şi fulgere şi cutremur.  Şi cei şapte îngeri 6 avînd ceale şapte trimbiţe să gătiră ca să trimbiţe,i/r.  Şî cel dentîiu înger au 7 trimbiţat, şi să făcu grindină şi foc amestecat cu sînge şi să aruncă pre pămînt; şi a treia parte de copaci au ars, şi toată iarba vearde au ars.  Şi al doilea înger au 8 trimbiţat, şi ca un munte mare cu foc arzindu-se [925] să aruncă tn mare şi să făcu a treia 9 parte den mare sînge;  Şi muri a treia parte de zidirile ceale den mare, ceale ce au suflete, şi a treia parte den corăbii s-au stricat. Şi al treilea înger au trîmbiţat, şi căzu den ceriu stea mare, arzînd ca o făclie, şi căzu preste a treia parte a rîurilor şi preste izvoarăle apelor. Şi numele stealei să zice Pelin; şi să făcu a treia parte ca pelinul şi mulţi den oameni au murit de apă, căci s-au amărît. Şi al patrulea înger au trîmbiţat, şi s-au rănit a treia parte a soarelui şi a treia parte a lunii şi a treia parte a stealelor, ca să să întunece a treia parte a lor şi ziua să nu lumineaze a treia parte a ei, şi noaptea aşijderea. Şi văzuiu şi auziiu un înger zburînd în mijlocul ceriului, zicînd cu glas mare: „ Vai, vai, vai celor ce lăcuiesc pre pămînt, den ceale rămase glasuri de trîmbiţe a celor trei îngeri ce vor să trimbiţeaze 1”

CAP IX

Şi al cin cele a înger au trîmbiţat, şi văzuiu o stea den ceriu căzînd la pămînt şi să deade lui cheaia fîntî-nii fără-fundului. Şi deschise fin tina fără-fundului şi să sui fum den fin tină ca un fum de cuptoriu mare, şi să întunecă soarele şi văzduhul de fumul  t mu inii. Şi den fum ieşiră lăcuste pre pămînt şi să deade lor puteare precum au  puteare scorpiile pămîntului. Şi să grăi lor ca să nu strice iarba pămîntului, nici toată verdeaţa, nici tot copaciul, fără numai pre oameni singuri, carii n-au peceatea  lui Dumnezău preste fruntea lor. Şi să deade lor ca să nu omoară pre ei, ce ca să să muncească luni cinci, şi munca lor —ca  munca scorpiei cînd va lovi pre om. Şi în zilele acealea ceare-vor oamenii moartea şi nu o vor afla preea;şi vor pohti să moară,  şi va fugi moartea de la ei. Şi asămănările lăcustelor—aseamenea cu caii ce sînt gătiţi spre războiu, şi preste capetele lor—ca nişte cununi aseamenea cu aurul, şi obrazele lor —ca obrazul oamenilor. Şi avea păr ca părul muierilor, şi dinţii lor ca ai leilor era.  Şi avea zale ca zalele de fier, şi glasul aripilor lor—ca glasul de cară multe de cai ce aleargă la războiu. Şi au coade aseamenea cu ale scorpiilor şi bolduri era în coadele lor, şi putearea lor— a strica pre oameni luni 5. Şi au preste eale împărat pre îngerul beznii, numele lui jidoveaşte Awadon, şi în limba elinească are numele Cel-ce-piarde. Un vaiu au trecut, iată, vin încă doao vai după aceasta. Şi al şaselea înger au trtmbiţat, şi am auzit un glas den” ceale patru comun  ale jîrtăvnicului celui de aur denaintea lui Dumnezău Zicînd celui al şase le înger care avea trimbiţa: „Dezleagă pre cei patru îngeri, cei legaţi la riul cel mare, Efratul”.  Şi s-au dezlegat 15 cei patru îngeri, cei gătiţi la ceasul şi ziua şi luna şi anul, ca să omoară a treia parte den oameni.  Şi numărul oştii călărimei 16 —doaozeci de mii de zed de mii; şi am auzit numărul lor.  Şi aşa am văzut caii lavedeare şi pre cei ce sădea preste ei, avînd zale de foc şi de iachinth şi de iarbă pudoasă; şi capetele cailor— ca capetele leilor, şi den gurile lor iase foc şi fum şi iarbă pudoasă. De aceastea trei s-au omorît a treia parte 18 den oameni: de fum şi de foc şi de iarba cea pudoasă ce ieşiia den gurile lor.  Pentru că puterile lor în gura lor sînt, pentru că coadele lor aseamene-s cu şerpii, avînd capete, şi cu eale vatămă.  Şi ceialalţi 20 dentru oameni, carii nu s-au omorît cu ranele aceastea, nid s-au pocăit de faptele mînilor lor, ca să nu să închine dracilor şi idolilor celor de aur şi de argint şi celor de aramă şi celor de piatră şi celor de lemn, carele nid a vedea pot, nid a auzi, nid a umbla. Şi nu s-au pocăit de udderile lor, nid de 21 fermecaturile lor, nid den curvia lor, nid den furtişagurile lor.

CAP X

      Şi văzuiu pre alt înger tare pogorîndu 1 den ceriu, îmbrăcat cu nor; şi curcubeu preste capul lui, şi obrazul lui ca soarele, şi picioarele Iui ca stîlpii de foc; Şi avea 2
în mîna Iui carte deschisă. Şi puse piciorul lui cel dirept pre mare, iară cel stîngu pre pămînt  Şi strigă cu glas mare, ca cum 3 răcneaşte leul. Şi cînd au strigat, au grăit şapte tunete cu glasurile lor.  Şi cînd au 4 grăit şapte tunete glasurile lor, vream să scriu, şi auziiu glas den ceriu zicîndu-mi: „Pecetluiaşte ceale ce au grăit ceale şapte tunete şi nu aceastea scrie”.  Şi îngerul 5 carele am văzut stînd prc mare şi pre pămînt rădică mîna lui în ceriu  Şi să jură 6 întru Cel viu în veacii veacilor, Carele au zidit ceriul şi ceale dentru el, şi părnîntul şi ceale dentru el, şi marea şi ceale dentru ea, că vreame nu va mai fi.  Ce, în zilele glasului celui al şaptelea înger, cînd va vrea să trimbiţeaze, şi să va săvîrşi taina lui Dumnezău, în ce chip au binevestit robilor Săi, prorocilor.  Şi glasul carele am auzit den 8 ceriu, iarăş grăind cu mine şi zicînd:,.Pasă, ia cărticeaua cea deschisă den mîna îngerului celui ce stă pre mare şi pre pămînt I” Şi mă duş cătră înger, zicînd lui:,,Dă-m mie 9 cărticeaua!”Şi zisc:„Ia-o şi o mănîncă pre ea, şi-ţ va amari pîntecele tău, ce în gura ta va fi dulce ca miarea”.  Şi luaiu cărticeaua [926] den mîna îngerului şi o mîncaiu pre ea şi, iată, în gura mea, dulce ca miarea; şi deaca o mîncaiu pre ea, să amărî pîntecele mieu. 11 Şi zise mie:„Trebuie tu iarăşi să proroceşti de noroade şi neamuri şi limbi şi împăraţi mulţi”.

CAP XI

Şi mi să deade o trestie aseamenea ca un toiag, zicînd:„Scoală-te şi măsură besearică Iui Dumnezău şi jirtăvnicul şi pre cei ce să închină într-însa. Şi curtea cea denlăuntru a besearicii scoate afară, şi să nu o măsuri pre ea, căci s-au dat limbilor şi cetatea cea sfintă o vor călca 42 de luni.  Şi voiu da celor doao mărturii ale meale şi vor proroci zile 1260, încinşi fiind cu saci.  Acestea sînt cei 2 măslini şi doao sfeaşnice, cealea ce înaintea Dumnezăului pămîntului  stau. Şi cine pre ei va să-i dodeiască, focu iase den gura lor şi mistuiaşte pre vrăjmaşii lor; şi oricine va să le facă lor strîmbătate,  aşa trebuie acela să să omoară. Acestea au puteare să închiză ceriul, ca să nu ploao ploaie în zilele prorociei lor, şi puteare au asupra apelor să le întoarcă pre eale în sînge şi să lovească pămîntul cu toată rana, ori  de cîte ori vor vrea. Şi cînd vor săvîrşi mărturia lor, fiara ieşind den beznă face-va războiu cu ei şi va birui pre ei şi va ucide  pre ei. Şi stîrvurile lor—pre uliţa cea mare a cetăţii carea să cheamă duhovniceaşte Sodomul şi Eghipetul, unde şi Domnul nostru s-au răstignit. Şi vor vedea den noroade şi fealiuri şi limbi şi neamuri stîrvurile lor zile trei şi jumătate, şi stîrvurile lor nu le vor lăsa să să puie în mormînturi. Şi ceia ce lăcuiesc pre pămînt bucura-să-vor de ei şi să vor veseli şi daruri vor trimite unul altuia, căci aceşti doi proroci au muncit pre cei ce lăcuiesc pre pămînt. Şi după trei zile şi jumătate, duhul vieţii de la Dumnezău întră preste ei şi statură pre picioarele lor şi frică mare au căzut preste ceia ce văd pre ei. Şi auziră glas mare den ceriu zicînd Ior:„Suiţi-vă aicea!” Şi să suiră în ceriu cu norul şi priviră pre ei vrăjmaşii lor. Şi într-acela ceas s-au făcut cutremur mare şi a zeacea parte den cetate au căzut şi s-au omorit întru cutremur nume de oameni 7000, şi ceialalţi plini de frică să făcură şi deaderă mărire Dumnezăului ceriului.  Al doilea vai să duse, vaiul cel al treilea vine degrabă. Şi cel al şaptelea înger au trimbiţat, şi să făcură glasuri mari în ceriu, zicînd:,,Fură împărăţiile lumii Domnului nostru şi Hristosului Lui şi va împăraţi în veacii veacilor**. Şi cei 24 de bătrîni, ceia ce înaintea lui Dumnezău şăd pre scaunele lor, au căzut preste leaţele lor şi s-au închinat Iui Dumnezău,
Zicînd:„Mulţemim Ţie, Doamne Dumnezăule, Atotţiitoriule, Cela ce eşti şi Care erai şi Care eşti viitoriu, căci ai luat putearea Ta cea mare şi ai împărăţit.  Şi limbile 18 s-au urgisit, şi veni urgia Ta şi vreamea celor morţi a să judeca şi a da plata robilor Tăi, prorocilor şi sfinţilor şi celor ce să tem de numele Tău, celor mici şi celor mari, şi a strica pre ceia ce strică părnîntul!**  Şi 19 să deschise besearecă lui Dumnezău în ceriu şi să arătă chivotul făgăduinţei Lui în besearecă Lui şi să făcură fulgere şi glasuri şi tunete şi cutremur şi grindină mare.

CAP XII

      Şi semn mare să arătă în ceriu: muia re îmbrăcată fund cu soarele, şi luna dedesuptul picioarelor ei, şi pre capul ei cunună de 12 steale. Şi, în pîntece avînd, striga chinuindu-să şi muncindu-să să nască.  Şi să arătă 3 alt semn în ceriu: şi, iată, balaur mare de foc, avînd capete şapte şi coarne 10, şi preste capetele lui steme şapte.  Şi coada lui 4 trăgea a treia parte den stealele ceriului şi le puse pre eale la pămînt. Şi balaurul sta înaintea muierii cei ce vrea să nască, ca, cînd va naşte pre fiiul ei, să-l mănînce.  Şi 5 născu făt carele va să pască toate limbile cu toiag de fier. Şi să hrăpi fiiul ei cătră Dumnezău şi cătră scaunul Lui,  Şi muiarea fugi în pustiiu unde are Ioc gătit de la Dumnezău, ca acolo să o hrănească pre ea zile 1000 şi 260.  Şi să făcu războiu în 7 ceriu: Mihail şi îngerii Iui au dat războiu cu balaurul şi balaurul au dat războiu şi îngerii lui.  Şi n-au putut, nici loc s-au aflat lor 8 încă în ceriu.  Şi balaurul cel mare, şarpele 9 cel vechiu, cela ce să cheamă diavolul şi satana, cela ce înşală lumea toată, să aruncă Ia pămînt, şi îngerii lui s-au aruncat împreună cu el.  Şi auziiu glas mare zicînd în 10 ceriu:,,Acum să făcu mîntuirea şi putearea şi împărăţia Dumnezăului nostru şi biruinţa Hristosului Lui, căci să obori pîrîşul fraţilor noştri, cela ce pîraşte pre d înaintea Dumnezăului  nostru,  ziua  şi noaptea. Şi ei au biruit pre el pentru sîngele Mielului şi pentru cuvîntul mărturiei lor şi n-au
iubit sufletul lor, pînă la moarte.  Pentru 12 aceaea, veseli ţi-vă, ceriurilor şi cd ce sălăşluit într-însele! Vai celor ce lăcuiesc pămîntul şi marea, căci s-au pogorît diavolul cătră voi, cela ce are mînie mare, ştiind că puţină vreame are”.  Şi cînd văzu bălaurul că s-au pus la pămînt, au gonit pre muiarea carea au născut fătul.  Şi sa deaderă muierii doao aripi ale vulturului celui mare, ca să zboare în pustiiu, în locul ei, unde să hrăneaşte acolo vreame şi vreami [927] şi jumătate de vreame, de cătră faţa şarpelui. Şi aruncă şarpele denapoia muierii den gura lui apă ca un rîu, ca să o ducă riul pre ea. Şi ajută pămîntul muierii, şi deschise pămîntul gura lui şi înghiţi riul carele aruncă- balaurul den gura lui. Şi să mînie balaurul asupra muierii şi să duse să facă războiu cu cei rămaşi ai seminţiei ei, ceia ce păziia poruncile lui Dumne zău şi au mărturia lui Iisus Hristos. Şi stătuiu pre năsipul mării.

CAP XIII

Şi văzuiu den mare o fiară suindu-se, avînd capete şapte şi coame zeace, şi preste coamele ei zeace steme, şi preste capetele ei nume de hulă. Şi hiara carea am văzut era aseamenea cu pardosul, şi picioarele ei ca de urs, şi gura ei ca gura leului. Şi deade ei balaurul putearea lui şi scaunul Iui şi  volnicie mare. Şi văzuiu unul den capetele ei ca cum ar fi jungheat spre moarte, şi rana morţii lui s-au vindecat şi să minuna”  în tot pămîntul denapoia hiarăi. Şi s-au închinat balaurului carele au dat biruinţă hiarăi şi să închinară hiarăi, zicînd:„Cine e aseamenea cu hiara? Cine poate să dea  războiu cu ea?” Şi să deade ei gură, grăind mari şi hule şi să deade ei volnicie să facă  luni patruzeci şi doao. Şî deschise gura ei spre hulă cătră Dumnezău,a blestema numele Lui şi cortul Lui şi pre cei ce în ceriu sălaşlui<-s :. Şi să deade ci să facă războiu cu svinţii şi să-i biruiască pre ei şi să deade ei biruinţă preste toată limba şi neam şi fealiu.  Şi să vor închina ei toţi ceia ce lăcuiesc pre pămînt, cărora nu-s scrise numele în cartea vieţii, a Mielului celui jungheat, de  la izvodirea lumii.  Oricine are urechi, auză!  Oricine robie adună, la robi mearge.
Oricine cu sabia va omort, trebuie el cu sabia să să omoară. Aicea iaste răbdarea şi credinţa svinţilor. Şi văzuiu altă hiară suindu-se de la pămînt, şi avea coame doao aseamenea cu ale mielului, şi grăiia ca un balaur. Şi biruinţa hiarăi cei dentîiu, toată o face înaintea ei; şi face părnîntul şi pre cei ce lăcuiesc întru el ca să să închine hiarăi dentîiu, căruia s-au vindecat rana morţii lui. Şi face seamne mari, ca şi foc să facă să să pogoare den ceriu pre pămînt înaintea oamenilor, Şi înşală pre ceia ce lăcuiesc pre pămînt pentru seamnele carele s-au dat lui să facă înaintea hiarăi, zicînd celor ce lăcuiesc pre pămînt să facă chip hiarăi care are rana săbiei şi au trăit. Şi să deade ei să dea duh chipului hiarăi ca să şi grăiască chipul fîarăi şi să facă oricîţi nu se vor închina la chipul fîarăi ca să să omoară. Şi face pre toţi, pre cei mici şi pre cei mari, 16 şi pre cei bogaţi şi pre cei săraci, şi pre cei voinici şi pre robi, ca să le dea lor însemnare preste mîna lor cea direapta au preste fruntea lor  Şi ca nimenea să nu poată să 17 cumpere au să vînză, fără numai cela ce are semnul au numele fîarăi au numărul numelui ei.  Aicea iaste înţelepciunea. 18 Cela ce are minte, socotească numărul fîarăi, pentru că numărul omului iaste. Şi numărul ei:666.

CAP XIV

      Şi văzuiu şi, iată, Mielul stînd pre 1 muntele Sionului, şi cu El 144000, avînd numele Tatălui Lui scris pre fruntea lor.  Şi auziiu glas den 2 ceriu ca glas de ape multe şi ca glas de tunet mare, şi glas am auzit de alău-tari zicînd cu alăutele lor.  Şi cîntă ca o 3 dntare noao înaintea scaunului şi înaintea celor patru vite şi celor bătrîni; ji nimenea nu putea să ştie cîntarea, fără numai ceale 144000,  cei  cumpăraţi de  la pămînt. Acestea sînt carii cu muieri nu s-au pîngărit, pentru că verguri sînt; acestea carii merg după Miel, oriunde va mearge; aceaşte s-au cumpărat de la oameni, începătură lui Dumnezău şi Mielului.  Şi în rostul lor 5 nu s-au aflat vicleşug, pentru că nevinovaţi sînt înaintea scaunului lui Dumnezeu.  Şi 6 văzuiu pre alt înger zburînd în mijlocul ceriului, avînd Vestire-bună veacinică a bine-vesti pre ceia ce lăcuiesc pre pămînt şi toată limba şi fealiul şi neamul şi norodul,  Zicînd cu glas mare:„Teameţi-vă de Dumnezău şi daţi Lui mărire, căci au venit ceasul judecăţii Lui, şi vă închinaţi Celui ce au făcut ceriul, şi pămîntul, şi marea, şi izvoarăle apelor!”  Şi alt înger au urmat, zicînd: 8 „Căzu, căzu Vavilonul, cetatea cea mare, căci den vinul mîniei curviei ei au adăpat toate limbile!”  Şi al treilea înger au urmat, zicînd cu glas mare: „Oricine fîarăi să închină şi chipului ei şi ia semn pre fruntea lui sau pre mîna lui,  Şi acela va bea den 10 vinul mîniei lui Dumnezău cel dires neamestecat în paharul urgid Lui şi se va mund cu foc şi cu iarbă pucioasă înaintea îngerilor celor sfinţi şî înaintea Mielului.  Şi fumul muncii lor să suie în veacul veacurilor şi n-au odihnă ziua şi noaptea ceia ce să închină  fîarăi  şi chipului ei şi cine ia însemnarea numelui ei.  Aicea răbdarea sfinţilor iaste, aicea ceia ce păzăsc poruncile lui Dumnezău şi credinţa lui Iisus**.  Şi auziiu glas den ceriu zicînd 13 mie:  „Scrie: *Feridţi cei morţi, cei ce [928] întru Domnul mor de acum!* *Aşa —zice Duhul— ca să să odihnească den ostenealele lor, iară lucrurile lor urmează cu ei! *” Şi văzuiu şi, iată, nor alb, şi preste nor şăzînd aseamenea cu niul Omului,avînd preste capul Lui cunună de aur şi în mîna Lui seacere ascuţită. Şi alt înger ieşind den ceriu, strigînd cu mare glas Celui ce şedea preste nor:„Trimite seacerea Ta şi seaceră, căci au venit ţie ceasul a secera, căci s-au uscat săcerătura pămîntului”. Şi puse Cela ce şedea preste nor seacerea Lui pre pămînt şi să seceră pămîntul. Şi alt înger ieşi den besearică cea den ceriu, avînd şi acesta seacere ascuţită. Şi alt înger ieşi den jîrtăvnic, avînd putearea focului, şi striga cu glas mare cehii ce avea seacerea cea ascuţită, zicînd: „Trimite seacerea tăcea ascuţită şi culeage strugurii [viei] pămîntului, căci s-au copt poamele ei”. Şi puse îngerul seacerea lui în pămînt şi au cules via pămîntului şi au pus în teascul cel mare al mîniei Iui Dumnezău. Şi să calcă teascul afară den cetate şi ieşi sînge den teascu pînă la frînile cailor de stadii 1600.

CAP XV

Şi văzuiu alt semnu în ceriu, mare şi minunat: îngeri şapte avînd rane şapte, ceale de apoi, căci întru eale s-au săvîrşit mînia Iui Dumnezău. Şi văzuiu ca o mare de sticlă amestecată cu foc şi pre ceia ce biruia den hiară şi den chipul lui şi dentru înseninarea lui, den numărul numelui Iui, stînd preste marea cea de sticlă, avînd alăute ale Iui  Dumnezău. Şi cîntă cîntarea lui Moisi, robul lui Dumnezău, şi cîntarea Mielului, zicînd:,,Mari sînt şi minunate lucrurile Tale, Doamne Dumnezăul Atotţiitoriul! Direap-te-s şi adevărate căile Tale,împăratul sfinţilor! Cine nu să va teame de Tîne.Doamne, şi nu va mări numele Tău? Că sîngur dirept eşti, căci toate limbile vor veni şi să vor închina înaintea Ta, căci direptăţile Tale  s-au arătat”. Şi după aceasta văzuiu şi, iată, să deschise besearică cortului mărturid în ceriu. Şi ieşiră cei şapte îngeri avînd ceale şapte rane, den besearică, îmbrăcaţi cu in curat şi luminat şi încinşi prejur piepturi cu brîne de aur. Şi una den ceale patru vite deade celor şapte îngeri şapte năstrăpi de aur, pline fiind de mînia lui Dumnezău, Celui viu în veacii veacurilor.  Şi să împlu besearică de fum den mărirea lui Dumnezău şi de putearea Lui, şi rumenea nu putea să între în besearică pînă să vor săvîrşi ceale şapte rane ale celor şapte îngeri.

CAP XVI

      Şi auziiu glas mare den besearică, 1 zicînd celor şapte îngeri:,.Păsaţi de vărsaţi năstrăpile mîniei lui Dumnezău în pămînt!”  Şi să 2 duse cel dentîiu şi turnă năstrapa Iui preste pămînt şi să făcu rană rea şi cumplită la oamenii ceia ce au însemnarea hiarăi şi la ceia ce la chipul ei să închină. Şi al doilea înger tumă năstrapa lui în mare 3 şi să făcu sînge ca unui mort, şi tot sufletul viu au murit în mare.  Şi al treilea înger 4 au turnat năstrapa lui în rîuri şi în izvoarăle apelor, şi să făcu sînge.  Şi auziiu pre 5 îngerul apelor zicînd:,,Dirept eşti. Doamne, şi Cela ce eşti şi Cela ce ai fost şi Cel Prea-cuvios, căci aceastea ai judecat:  Căci 6 sîngele sfinţilor şi al prorodlor au vărsat, şi sînge ai dat lor să bea, pentru că vreadnid sînt!”  Şi auziiu altul den jîrtăvnic zicînd: 7 „Aşa, Doamne, Dumnezăul Atotţiitoriul, adevărate-s şi direapte judecăţile Tale!” Şi al patrulea înger au turnat năstrapa Iui 8 preste soare, şi să deade lui să jipuiască pre oameni cu foc.  Şi să pîrjoliră oamenii 9 cu pîrjol mare, şi huliră numele lui Dumnezău, Celuia ce are biruinţă preste ranele aceastea, şi nu s-au pocăit să-I dea Lui mărire.  Şi al cincelea înger au turnat năstrapa lui preste scaunul hiarăi şi să făcu împărăţia lui întunecoasă, şi-ş mesteca limbile lor de dureare.  Şi huliră pre Dumnăzăul ceriului de durerile lor şi de ranele lor, şi nu s-au pocăit de faptele lor.  Şi al 12 şaselea înger au turnat năstrapa lui preste rîul cel mare, preste Efrat, şi să uscă apa lui, ca să să gătească drumul împăraţilor celor de la răsăriturile soarelui.  Şi văzuiu 13 den gura balaurului şi den gura hiarăi şi den gura prorocului celui mincenos duhuri trei  necurate,  aseamenea  cu broaştele. Pentru că sînt duhuri de draci, făcind seamne 14 a ieşi la împăraţii pămîntului şi a toată lumea, să-i adune pre ei spre războiul zilii aceiia cei mari ai lui Dumnezău Atotţiitoriul. „Iată că viu ca un tîlhariu. Fericit cela ce priveghe şi păzeaşte hainele Iui, ca să nu îmbie gol şi vor vedea grozăvia Iui!”  Şi adună 16 pre ei la locul ce să cheamă jidoveaşte Ar-maghedon.  Şi al şaptelea înger au vărsat 17 năstrapa lui în văzduh şi ieşi glas mare den besearecă ceriului, de la scaun, zicînd: „Făcutu-s-au I”  Şi s ă făcură glasuri şî trăsnete 18 şi fulgere, şi cutremur s-au făcut mare, ca carele nu s-au făcut de ciad oamenii s-au făcut pre pămînt, ca acela cutremur aşa de mare. Şi să tăcu şi cetatea cea mare în trei părţi, 19 fi cetăţile limbilor au căzut, şi Vavilonul cel mare să pomeni înaintea lui Dumnezău să [929] dea Iui paharul vinului mîniei urgiei Lui. Şi tot ostrovul au fugit şi munţii nu s-au aflat. Şi grindină mare ca un tal and pogoară den ceriu preste oameni; şi huliră oamenii pre Dumnezău, den rana grindinii, căci mare iaste rana ei foarte.

CAP XVII

      Şi veni unul den cei şapte îngeri ceia ce avea ceale şapte năstrăpi şi grăi cu mine, zicîndu-m:„Vino să-ţi arăt judecata curvei cei mari, cciia ce şade preste apele ceale multe,  Cu carea au curvit împăraţii pămîntului şi s-au îmbătat den vinul curviei ei ceia ce lăcuiese pămîntul!” Şi mă aduse în pustiiu cu duhul şi văzuiu o muiare şăzînd pre o hiară roşie, plină de nume de hulă, avînd  capete şapte şi coame zeace. Şi muiarea, îmbrăcată cu mohorît şi cu roşiu, şi poleită cu aur şi cu piatră scumpă şi cu mărgări tari uri, avînd pahar de aur în nuna ei, plin fiind de uriei uni şi de necurătia curviei ei.  Şi In fruntea ei, nume scris, taină: Vavilonul cel mare, muma curvelor şi uriciunilor pămimului. Şi văzuiu pre muiare, beată fiind den sîngele svinţilor şi den sîngele mărturiilor lui Iisus, şi mă mi raiu văzînd  pre ea mirare mare. Şi-m zîse îngerul: „Pentru ce te-ai mirat? Eu ţie voiu grăi taina muierii şi a hiarăi ceiia ce poartă pre ea, ceiia ce are ceale şapte capete şi ceale  zeace coame. Hiara carea ai văzut era şi nu iaste, şi va să să suie den beznă şi laperire să duce. Şi să vor mira ceia ce lăcuiesc pre pămînt, cărora nu s-au scris numele în cartea vieţii den izvodirea lumii, văzînd hiara că  era şi nu iaste, măcară că iaste. Aicea e mintii cel ce are înţelepciune. Ceale şapte capete şapte munţi sînt, unde şade muiarea preste ei. Şi împăraţi şapte sînt, cei cinci au căzut, şi imul iaste; celalalt încă n-au venit, şi, cînd va veni, puţin trebuie el să rămîie. Şi hiara care era şi nu iaste — şi acesta al optulea iaste, şi den cei şapte iaste şi la perire mearge. Şi ceale zeace coame care ai văzut zeace împăraţi sînt, carii împărăţie încă n-au luat, ce puteare ca nişte împăraţi un ceas iau cu hiara. Acestea un gînd au, şi putearea şi biruinţa lor hiarăi o vor da-o. Acestea cu Mielul vor da războiu, şi Mielul va birui pre ei, căci Domn domnilor iaste şi Împărat împăiaţilor, şi cei cu El—chemaţi şi aleşi şi credincioşi”. Şi-m zise mic: „Apele carele ai văzut, unde şade curva, noroade şi gloate sînt, şi fealiuri şi limbi. Şi ceale zeace coame carele ai văzut preste hiară, acestea vor urî pre curvă şi pustie vor face-o pre ea şi goală şi cărnurile ei vor mînca şi pre ea vor arde-o cu foc.  Pentru că Dumnezău au dat Ia inemile lor să facă gîndul Lui şi să facă un gînd şi să dea împărăţia lor hiarăi, pînă să vor săvîrşi graiurile lui Dumnezău. Şi muiarea pre care ai 17 văzut iaste cetatea cea mare, ceaea ce are împărăţie preste împăraţii pămîntului'




CAP XVIII
      
      Şi după aceastea văzuiu înger pogorînd den ceriu, avînd biruinţă mare, şi pămîntul să lumină de mărirea lui.  Şi strigă cu puteare, cu glas 2 mare zicînd: „Căzu, căzu Vavilonul cel mare şi să făcu lăcaş dracilor şi pază a tot duhul necurat şi pază a toată pasărea necurată şi urîtă.  Căci den vinul mîniei 3 curviei ei au băut toate limbile şi împăraţii pămîntului cu ea au curvit şi neguţitorii pămîntului den putearea desfătădunii ei s-au îmbogăţit”.  Şi auziiu alt glas den 4 ceriu,  zicînd:,,Ieşiţi dentru ea, norodul mieu, ca să nu vă amestecaţi cu păcatele ei şi ca să nu luaţi den ranele ei;  Căci urmară lor păcatele pînă la ceriu şi pomeni Dumnezău nedireptatea ei.  Răsplătiţi 6 ei după cum şi ea au dat voao şi îndoiţi ei îndoite, după faptele ci; cu paharul carele au dires, direageţ ei îndoit.  Cit au mărit 7 prc ea şi s-au desfătat, pre atîta daţi ei muncă şi plîngere; căci în inima ei zice: ' Şăz împărăteasă şi văduo nu sînt şi plîngere nu voiu vedea!*  Pentru aceaea întru o zi 8 veni-vor ranele ei: moarte şi plîngere şi foamete; şi cu foc să va arde de tot, căci tare e Domnul Dumnezău, Cela ce judecă pre dînsa.  Şi vor pfinge pre ea şi să vor 9 tîngui de ea împăraţii pămîntului ceia cc cu ea au curvit şi s-au desfătat, cînd văd fumul arderii ei.  De departe stînd, pentru 10 frica muncii ei, zicînd:*Vai, vai, cetatea cea mare, Vavilonul, cetatea cea virtoasă, căci într-un ceas au venit judecata tal'  Şi 11 neguţătorii pămîntului plîng şi jălesc pre ea, căci povara lor nimenea nu o mai cumpără,  Povară de aur şi de argint şi de piatră 12 scumpă şi mărgăritarul şi de vişin şi mohorît şi mătase şi roşiu şi tot lemnul de thuin şi tot vasul de elifand şi tot vasul de lemn preacinstit şi de aramă şi de fier şi de marmure  Şi scorţişoară şi tămîieri şi 13 mir şi tămîie şi vin şi untdelemn şi făină de griu şi griu şi dobitoace şi oi şi cai şi unealte şi trupuri şi suflete omeneşti.  Şi 14 poama pohtei sufletului tău dusu-s-au de la tine, şi toate grasele şi luminatele dusu-s-au de la tine şi nu le vei mai afla pre eale. Neguţătorii acestora,cciacc s-au îmbogăţit de 15 la ea.de departe vor sta, pentru frica muncii [930] ei plîngînd şi lăcrămînd Şi zicînd:4 Vai, vai, cetatea cea mare, cea îmbrăca.ă <*u vi-son si cu mohorît şi cu roşiu şi poleită cu au. şi cu piatră scumpă şi mărgăritariu, Căci într-un ceas să pustii atîta avuţie I1 Şi tot cîrmaciul şi toată gloata cea den corabie şi corăbiarii şi dţ lucrează marea de departe au stătut Şi striga, văzînd fumul ard erei d, zicînd:4Cine aseamenea cu cetatea cea mare?' Şi punea ţărîna preste capete lor şi striga plîngînd şi jelind, zicînd:4Vai, vai, cetatea cea mare, întru carea s-au îmbogăţit toţi ceia ce au vase în mare den cinstea ei, căci un ceas să pustiit' Veseleaşte-te asupra ei, ceriule şi sfinţii apostoli şi prorocii, căci au judecat Dumnezău judecata voastră despre ea4'. Şi rădică un înger o piatră vîrtoasă, mare ca de moară, şi o aruncă In mare, zicînd:„Aşa cu pornire să va băga Vavilonul, cetatea cea mare, şi nu se va mai afla! Şi glas de alăutari şi de musică şi de fluieraş şi de trîmbiţaş nu se va mai auzi întru tine, şi tot meşterul a tot meşterşugul nu se va mai afla întru tine, şi glas de moară nu se va mai auzi întru tine! Şi lumina sfeaşnicului nu se va mai ivi întru tine, şi glas de ginere şi de nevastă nu se va mai auzi intru tine, căci neguţătorii tăi era măreţii pămîntului, căci cu fărmecătoria ta s-au înşălat toate limbile. Şi într-însa sînge de prorod şi de sfinţi s-au aflat şi de toţi cei jungheaţi pre pămînt44. 

CAP XIX

Şi după aceasta am auzit glas de gloată multă mare în ceriu, zicînd: „Alliluial  Mîntuirea şi mărirea şi cinstea şi putearea—Domnului Dumnezăului nostru!  Căci di-reapte-s şi adevărate judecăţile Lui! Căci au judecat pre curva cea mare, care au stricat pămîntul cu curvia ei, şi au izbîndit  sîngele robilor Lui den mina ei!” Şi, al doilea, au zis:„Alliluia! Şi fumul d să sui In  vracii veacilor”. Şi căzură bătrînii cei doaozeci şi patru şi ceale patru vite şî s-au închinat lui Dumnezău, Celui ce şedea pre  scaun, zicînd:„Amin! Alliluia!” Şi glas den scaun au ieşit, zicînd:„Lăudaţi pre Dumnezăul nostru, toţi robii Lui şi cei ce  să tem de El, şi cei mid şi cei mari!4* Şi auziiu ca un glas de gloată multă şi ca un glas de ape multe şi ca un glas de trăsnete tari, zicînd:„Alliluial Căci au împărăţit  Domnul Dumnezău Atotţiitoriul. Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să dăm mărirea Lui, căci au venit nunta Mielului, şi  muiarea Lui s-au gătit pre sine; Şi să deade d ca să să îmbrace cu vişin curat
şi luminat, pentru că vişinul—direptăţile sfinţilor sînt**.  Şi zise mie:„Scrie: Feridţi cei ce-s chemaţi la cina nuntei Mielului !** Şi zise mie: „Accaste cuvinte adevărate sînt ale lui Dumnezău44.  Şi căzuiu înaintea picioare lui lui să mă închin lui, şi zise mie:,,Caută să nu fadl Impreună-rob cu tine sînt şi cu fraţii tăi ceia ce au mărturia lui Iisus. Lui Dumnezău te închină, pentru că mărturia Iui Iisus iaste duhul prorociei”. Şi văzuiu ceriul deschis şi, iată, un cal albu, 11 şi Cel ce şade preste el chemîndu-Să Credincios şi Adevărat, şi cu direptate judecă şi dă războiu.  Şi ochii Lui—ca para focului, şi preste capul Lui—steme multe, avînd nume scris, carele nimenea nu-l ştie, fără numai sîngur El.  Şi îmbrăcat cu haină 13 văpsită în sînge, şi să cheamă numele Lui: Cuvîntul lui Dumnezău.  Şi ostile în ceriu 14 urma după EI pre cai albi, îmbrăcaţi fiind cu vişinu albu şi curat.  Şi den gura Lui 15 iase sabie ascuţită, ca cu ea să lovească limbile. Şi El va paşte pre eale cu toiag de fier, şi El calcă teascul vinului lui Dumnezău şi al urgiei lui Dumnezău Atotţiitoriul,  Şi are 16 preste haină şi preste coapsa lui numele scris:  Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.  Şi văzuiu pre un înger stînd 17 în soare şi strigă cu glas mare, zicînd tuturor pasărilor celor ce zboară în mijlocul ceriului:„Veniţi şi vă adunaţi la dna marelui Dumnezău,  Ca să mîncaţi trupuri de 18 împăraţi şi trupuri de căpitani şi trupurile celor tari şi trupurile cailor şî ale celor ce şed pre dînşii şi trupurile tuturor volnicilor şi robilor şi micilor şi marilor!44  Şi văzuiu 19 hiara şi împăraţii pămîntului şi ostile lor adunate să facă războiu cu Cela ce şade pre cal şi cu oastea Lui.  Şi să prinse hiara şi, 20 cu dînsa, prorocul cel mincinos, cela ce au făcut seamnele înaintea lui, cu carele au înşelat pre ceia ce au luat însemnarea hiarăi fi pre cd ce să închină chipului d. Vii s-au băgat amîndoi în iazărul focului cela ce arde cu iarbă pudoasă.  Şi ceialalţi s-au omorit 21 cu sabia Celui ce şedea pre cal, ceaea ce iase den gura Lui, şi toate pasările s-au săturat den trupurile lor.

CAP XX

Şi văzuiu înger pogorîndu-se den ceriu, avînd cheaia celui fără fund fi lanţu mare tn mîna lui.  Şi prinse 2 pre balaurul, pre şarpele cel de-nceput, carele iaste diavulul şi satana, şi l-au ţinut pre el 1000 de ani.  Şi-l puse 3 pre el în cel fără fund şi I-au închis pre el fi au pecetluit deasupra Iui, ca să nu mai înşa-le limbile, pînă să vor plini 1000 de ani. Şi după aceastea trebuie el să să dezleage puţină [931] vreame. Şi văzuiu scaune şi şăzură pre eale şi judecată li s-au dat lor, şi -mfietele celor dărîmaţi pentru mărturia lui lisis ş' pentru cuvîntul Iui Dumnezău şi carii nu s-au închinat hiarăi, nici chipului ei, şi n-au luat însemnarea pre fruntea lor şi preste mîna lor. Şi au trăit şi au împărăţit cu Hristos 5 1000 de ani. Iară ceialalţi den morţi n-au învis pînă să vor săvîrşi cea 1000 de 6 ani. Aceasta e în vi arca cea dentîiu. Fericit şi sfînt iaste cela ce are parte întru înviarea cea dentîiu! Asupra acestora moartea a doua nu are biruinţă, ce vor fi preoţi ai lui Dumnezău şi ai lui Hristos şi vor împăraţi cu El  1000 de ani. Şi cînd să vor săvîrşi cea 1000 de ani,dezlega-să-va satana den temniţa lui şi va ieşi să înşale limbile ceale ce sînt in ceale patru unghiuri ale pămîntului, pre Gog şi pre Magog, să-i adune pre ei la războiu,  cărora numărul lui—ca năsipul mării. .Şi să suiră preste lăţimea pămîntului şi au încungiurat tabăra sfinţilor şi cetatea cea  îndrăgită.  Şi să pogorî foc den ceriu de la Dumnezău şi au mîncat pre ei. Şidiavu-lul, cel ce înşela pre ei, să băgă în iazerul de foc şi de iarbă pucioasă, unde e hiara şi prorocul cel mincenoş, şi să vor munci ziua şi noaptea, în veacii veacilor. Şi văzuiu scaun albu, mare, şi pre Cel ce sădea pre el, de a Căruia faţă au rugit pămîntul şi ceriul şi Ioc nu li se află lor. Şi văzuiu pre morţi, mici şi mari, stînd înaintea lui Dumnezău şi cărţi s-au deschis; şi altă carte s-au deschis, care iaste a vieţii, şi s-au judecat morţii den ceale ce era scrise în cărţi, după faptele lor.  Şi deade marea pre morţii cei dentr-însa Şi moartea şi iadul au dat morţii dentr-însele şi s-au judecat, fieştecarele după faptele lor. Şi moartea şi iadul s-au băgat in iazerul focului. Aceasta iaste a doua moarte. Şi oricarele nu s-au aflat în cartea vieţii scris, s-au băgat în
iazerul focului.

CAP XXI

Şi văzuiu ceriu nou şi pămînt nou, tltffJJ pentru că ceriul cel dentîiu şi pă-EV?ţ| mîntui cel dentîiu s-au trecut, şi  wmwJ] roarca nu mai iaste. Şi eu, Ioan, wSiîmă  am văzut cetatea cea sfintă, leru
salimul nou, pogorînd den ceriu de la Dumnezău, gătită ca o mireasă împodobită bărbăţului ei. Şi auziiu glas mare den ceriu zicînd:,,Iată cortul lui Dumnezău—cu oamenii, şi va lăcui cu ei, şi ei noroadele Lui vor fi, şi singur Dumnezău va fi cu ei Dumnezău lor. Şi va ştearge Dumnezău toată lăcrăma de la ochii lor şi moartea nu va mai fi încă; nici plîngere, nici strigare, nici dureare nu va mai fi încă, căci ceale dentîiu  s-au dus”. Şi zise Cela ce sădea preste scaun: „Iată, noao toate le fac**. Şi-m zise
mie:„Scrie, că aceastea cuvinte adevărate şi credincioase sînt”.  Şi zise mie:,,Făcuiu s-au : Eu sînt Alfa şi Omega, începutul şi sfîrşitul, Eu celui setos da-i-voiu den izvorul apei vieţii în dar.  Cela ce biruiaşte moşteni-va toate şi voiu fi lui Dumnezău şi el va fi Mie fiiu.  Iară celor fricoşi şi necredincioşi 8 şi urîţi şi ucigaşi şi curvari şi fărmăcători şi mehinători de idoli şi tuturor mincinoşilor, partea lor—în iazerul cel ce arde cu foc şi cu iarbă pucioasă, care iaste a doua moarte**. Şi veni cătră mine unul den cei şapte îngeri, 9 ceia ce au ceale şapte năstrăpi, cealea ce era pline de ceale şapte rane, ceale de apoi, şi grăi cu mine zicînd: „Vino să-ţ arăt mireasa, muiarea Mielului**.  Şi mă duse pre 10
mine cu duhul pre o măgură mare şi înaltă şi-m arătă mie cetatea cea mare, svîntul Ierusalimul, pogorindu-se den ceriu de la Dumnezău,  Avînd mărirea lui Dumnezău. 11 Şi luminătoriul ei—aseamenea cu piatra cea prea cinstită, ca o piatră de iaspis, în chipul cristalului.  Şi avînd zidu mare şi înalt, 12 avînd porţi 12, şi la porţi—îngeri 12 şi nume scrise deasupra, carele sînt ale celor 12 fealiuri ale fiilor Iui Israil.  Despre răsărit porţi trei, despre miazănoapte porţi trei, despre amiazăzi porţi trei, despre apus porţi trei.  Şi zidul cetăţii avînd temelii 14 12 şi într-însele numele celor 12 apostoli ai Mielului.  Şi cela ce grăiia cu mine avea 15 trestie de aur ca să măsure cetatea şi porţile ei şi zidurile ei.  Şi cetatea în patru muchi 16 era şi lungimea ei atîta iaste dtu-i e şi lărgimea. Şi au măsurat cetatea cu trestia, spre 12000 de stadii. Lungimea şi lărgimea şi înălţimea ei tocma iaste.  Şi au măsurat zidul ei, de 144 de coţi, măsura omului, carea iaste a îngerului.  Şi era cea denlăuntru făptură a zidului ei iaspis, şi cetatea —aur curat, aseamenea cu sticla cea curată. Şi temeliile zidului cetăţii—cu toată piatra 19 cinstită împodobite; temelia cea dentîiu iaspis, al doilea sanfir, al treilea halchidon, al patrulea smaragd,  Al cinceleasardonix, 20 al şaselea sardios, al şaptelea hrisolithos, al optulea virilos, al noaolea topazion, al zeacele a hrisopras, al unsprăzeacelea iachintos, al doaosprăzeacelea amethistos.  Şi ceale 21 12 porţi, 12 mărgăritariuri cîte una, fieşte-care den porţi era cîte dentr-un mărgăritariu. Şi uliţa cetăţii—aur curat ca o sticlă luminoasă.  Şi besearică n-am văzut întru 22 ea, pentru că Domnul Dumnezău Atotţiitoriul besearică ei iaste, şi Mielul.  Şi cctaţii nu trebuie soarele, nid luna, ca să lumineaze întru ea, pentru că mărirea lui [932] Dumnezău o au luminat pre ea şi luminătoriul ei—Mielul. Şi limbile celor ce să mîntuiescu întru lumina ei vor umbla, şi împăraţii pămîntului  aducu mărirea şi censtea lor la dînsa. Şi porţile ei nu să vor închide ziua, pentru că noapte nu va fi acolo.  Şî vor aduce mărirea şi cinstea limbilor Ia dînsa. Şi nu va întră într-însa tot ce e spurcat şi făcînd uriciune şi minciună, fără numai cei scrişi în Cartea vieţii
Mielului.

CAP XXII

Şi-m arătă mie rîu curat al apei vieţii, luminat ca cristalul, ieşind den scaunul lui Dumnezău şi al Mielului, în mijlocul uliţii ei şi rîului, de o parte şi de alta, lemnul vieţii, făcînd roade 12, după lună fieştecarea, dînd rodul lui şi frunzele lemnului spre  vindecarea limbilor. Şi toată procleţia nu va mai fi încă; şi scaunul lui Dumnezău şî al Mielului întru ea va fi, şi robii Lui sluji-vor Lui.  Şi vor vedea faţa Lui şi numele  Lui preste fruntea lor. Şi noapte nu va fi acolo, şi nu le trebuie luminătorul şi lumina soarelui, căci Domnul Dumnezău luminează pre ei şi vor împăraţi în veacii  veacilor. Şi-m zise:,,Aceaste cuvinte sînt credincioase şi adevărate, şi Domnul Dumnezăul sfinţilor prorocilor trimise pre îngerul Lui să arate robilor Lui ceale ce trebuie  să fie de sîrg. Iată, viu curund. Fericit cela ce păzeaşte cuvintele prorodei cărţii aceştiia!** Şi eu, Ioan, cela ce văzu aceastea şi auz; şi cînd am auzit şi am văzut, am căzut să mă închin înaintea picioarelor îngerului celui ce-m arăta mie aceastea. Şi zise mie:„Caută, nu! Pentru că împreună cu tine rob sînt şi cu fraţii tăi, prorodi, şi cu cei ce păzescu cuvintele cărţii aceştiia. Lui Dumnezău te închină!** Şi zise mie: „Să nu pecetluieşti cuvintele cărţii aceştiia, căci vreamea aproape iaste. Cela ce face strîmbătate, mai facă strîmbătate. Şi cela ce spurcă, mai spurce. Şi cel dirept, mai îndirepteaze-se. Şi cel sfînt mai sfinţeascăse. Şi, iată, viu curund, şi plata Mea cu Mine e, ca să dau fieştecăruia după cum îi va fi fapta lui. Eu sînt Alfa şi Omega, începutul şi sfîrşitul,cel dentîiu şi cel de apoi. Fericiţi ceia ce fac poruncile Lui, ca să fie biruinţa lor preste lemnul vieţii şi pre porţi să între în cetate. Iară afară, cîinii şi fărmăcătorii si curvarii şi ucigătorii şi închinătorii de idoli şi tot cela ce tace şi iubeaşte minciuna! Eu, Iisus am trimis pre îngerul să mărturisască voao aceastea la Beseared. Eu sînt rădădna şi rodul lui David, steaua cea luminoasă şi de demineaţă. Şi Duhul şi mireasa zic:'Vino!*Şi cela ce aude zică:
'Vino!' Şi cehii ce-i e seate, vie, şi cela ce va să ia apa vieţii în dar**.  Pentru că 18 împreună mărturisesc la tot cela ce aude cuvintele prorodei cărţii aceştiia: De va adaoge neştine cătră aceastea, să puie Dumnezău preste el ranele ceale ce sînt scrise în cartea aceasta;  Şi de va scădea cineva 19 den cuvintele cărţii prorodei aceştiia, să ia Dumnezău partea Iui den cartea vieţii şi den cetatea cea sfintă şi den ceale ce sînt scrise în cartea aceasta.  Zice Cela ce 20 mărturiseaşte aceastea: „Aşa, veni-voiu curind”. Amin! Aşa, vino, Doamne
Iisuse!  Darul Domnului 21 nostru Iisus Hristos, cu toţi cu voi! Amin.
Sfîrşitul aceştiia dumnezăieşti cărţi, adecă cei Dumnezăieşti Scripturi Vechi şi Noao, şi Iui Dumnezeu mărire şi laudă în veacii nesfîrşiţ. Tipăritu-s-au această sfintă carte în oraş în Bucureşti, însă cu cheltuiala prea luminatului, prea creştinului şi prea cuviosului domnului şi stăpînului nostru Ioan Şărban C[onstantinJ B[ăsarab] voievoda, birui toriu-Iui şi oblăduitoriului a toată Ugrovlahia, iară cu nevoinţă şi îndireptarea celor ce s-au întîmplat dascăli şi mai mult deslu-şindu-se pre limba rum ă ne as că de cd mici şi plecaţi dentru slugile Măr ii i Sale, Şărban biv 2 logofet i brat ego Radul log [ofet]. 

[933]
A tot meşterşugul tipografiei şi îndiriptîrii cuvintelor rumăneşti ostenitoriu, de Dumnezău iubitoriul Mitrofan, Episcopul de Huş, Şi s-au început acest dumnezăiescu lucru în luna lui noiemvri, în 5 zile. anul de la începutul lumii 7196, şi s-au săvîrşit în noiemvrie 10, anul 7197.

Pre tinet pravoslavnice rititoriu, cu umilinţa te rugăm, citind pre această sfintă şi dumnezeiască carte, unde vei afla niscare lunecături în lucrul acesta al nostru, să nu bleaslemi. ce, ca un bun şi cu bună inimă, îndireptează, şi nu ne pune întru ponos, ce iartă, ca şi noi sîntem oameni, aseamene pătimaşi, ţinuţi de slaba fire carea nu lasă nici pre un om a rămînea fără greşală. Că, pre cît am putut, cu nevoinţă am lucrat şi, precum am a-flat în izvod, aşa am dat şi în tipariu. Ce te rugăm, iartă, ca şi tu să dobîn-deşti iertăciune de la Preaputearnicul Dumnezău, al Căruia dar şi milă şi noi H rugăm să fie cu tine pururea.

Însă şi acesta să ştii că, de vei osteni a cerceta pre amăruntul înţelesul al aceştii Sfinte Scripturi şi de-l vei potrivi cu niscare izvoade, afară den ceale elineşti, latineşti, au sloveneşti, au a altora limbi, şi nu să va potrivi, să nu te grăbeşti îndatăş cumva a defăima,  ce  să  cauţi  că,  între  alte  izvoade  elineşti,  vei  afla  un  izvod  ce  au  fost tipărit la Francofort,  care  izvod  iaste  dupre cel  vechiu al  72  de  dascăli ovreai ce Ptolomeu Filadelful au făcut de au tălmăcit Scriptura Sfintă cea Veache de pre limba ovreiască pre elinească. Tălmăcitorii dară ai aceştii Sfinte Scripturi pre acela l-au ales mai  adevărat  şi  dupre  acela  au  şi  tălmăcit.  Deci,  potrivindu  cu  acela, vei afla pre ce cale au umblat Iară de te vei îndoi cumva şi pentru izvodul acela, socotind cum nu s-au nemerit izvod bun, alunecîndu-te dupre alte biblii, ce multe încă s-au tipărit,  de  mulţi,  ce  s-au  făcut  dascăli  tălmăcitori  scripturilor  sfinte,  trîgindu-le şi copilindu-le mai vîrtos în voia numai şi părearea lor, carii, nu ştim, mai mult au smintit rodul omenesc au au turburat cetitorii. Ce noi spre aceastea nimic nu vom lunica, că am văzut acum, în anul de la spăsenia lumii 1687, de nou elineaşte dînd în tipariu veneţianii aceastaş Sfintă Scriptură şi iarfi acelui izvod urmară.

Precum doresc să sosească la vadul cel cu adăpostire carii sînt bătuţi de valuri întru luciul mării, aşa am dorit şi eu să sosesc la
sfirşitul cărţii aceştiia*

Slavă lui Dumnezău, Celui ce ne-au ajutat, după începutu, de am ajunsu şi sîvîrşitul.