AXINTE URICARIUL
CRONICA PARALELĂ A ŢĂRII ROMÎNEŞTI ŞI A MOLDOVEI
I
Ed. critică şi studiu introductiv
de
GABRIEL ŞTREMPEL
LETOPISEŢUL ŢĂRÎI ROMÎNEŞTI ŞI A ŢĂRÎI MOLDOVEI, DE VIAŢA A PREALUMINAŢILOR DOMNI CE-AU STĂPÎNIT ÎNTRU ACESTE 2 ŢĂRI, ŞI CE S-AU LUCRAT ÎN DZILELE LOR, ŞI A PĂRŢILOR STREINE, CARE SĂ MEGIEŞESC CU ACESTE ŢĂRI, PRE LARGU ADUNATE DEN MULTE LETOPISEŢE ŞI CU BUNĂ ÎNDREPTARE ALCĂTUIT, PRECUM SĂ VEDE.
VALAHIA.
[1] 6798, 1290. DOMN 1, DOMNIE 1, RADUL NEGRUL VODĂ 1.
ÎNTÎIUL DOMN ŢĂRÎI ROMÎNEŞTI, CAP. 1.
Acest Radul Negrul vodă, fiind în Ţara Unguriască voevod, mare herţeg pre Amlaş şi pre Făgăraş, /rădicatu-s-au de acolo cu toată casa lui şi cu mulţime de năroade: romîni, papistaşi, saşi, de tot feliul de oameni, pogorîndu-să pre apa Dîmboviţăi au început a face ţară noaă. Făcut-au întîi oráşul ce-i dzic Cîmpul Lungu. Acolo au zidit şi o beserică de piatră, mare şi frumoasă. De acolo au mai descălecat şi la Argeş, făcînd iarăş[i] oraş mare şi ş-au pus scaonul de domnie, făcînd curţi de piatră şi case domneşti şi altă beserică mare şi frumoasă. Iară năroadele ce să pogorîse cu dînsul, unii s-au tinsu pre supt podgorie, ajungînd pîn-la apa Siretiului şi pînă şa Brăila. Iară alţii s-au tinsu în gios, preste tot locul, de au făcut oraşă şi sate pîn-în marginea Dunării şi pînă în Olt.
Atunce şi Băsărăbeştii, cu toată boerimea ce era mai nainte preste Oltu, s-au sculat cu toţii de au vinit la Radul vodă, închinîndu-să să fie supt poronca lui. De atuncea s-au numit de-i dzic Ţara Romîniască. Iară tiutiuluşul domnilor s-au făcut precum arată mai gios: Întru H[ristos] Dumnedzău, cel bun credincios, şi cel bun de cinste şi cel/iubitor de Hristos şi singur biruitor, Io Radul voevod, cu mila lui Dumnedzău domn a toată Ţara Romîniască, dentru ungurie descălecat şi de la Amlaş şi Făgăraş herţeg.
Aceasta iaste tiutiuluşul tuturor domnilor, de atunce începîndu-să, pîn-acmu, precum adevărat să vede că iaste scris la toate hrisoavele [2] ţărîi. Şi întru acesta chip tocmitu-ş-au Radul vodă ţara, cu bună pace; că încă nu era de turci împresurată. Şi au murit în scaon, îngropîndu-l la beserica lui den Argeş. Domnit-au ani 24/.
6822, 1314. DOMN 2. MIHAIL VODĂ 1. CAP 2.
Acest Mihail vodă de unde au vinit şi ce s-ar fi lucrat în dzilele lui, necăiuri, nemică nu scrie, nice a cui ficior iaste, numai că au domnit ani 19.
6841, 1333. DOMN 3. DOMNIE 3. DAN VODĂ 1. UNUL NUMIT CU ACEST NUME. CAP 3.
Acest Dan vodă nice la o istorie a domnilor, nemică nu însămniadză mai mult, făr-cît atîta scrie că l-au ucis Şuşman vodă, domnul sirbilor, şi au domnit ani 23/.
MOLDAVIA.
6862, 1352. DOMN 1. DOMNIE 1. DRAGOŞ VODĂ 1, ÎNTÎIUL DOMN ŢĂRÎI MOLDOVEI, UNUL NUMIT CU ACEST NUME. CAP 1.
Domniia acestui domn a o scrie pre larg cu anevoe iaste, de vreme că mulţi istorici, în multe chipuri pintru dînsul au scris, atît pentru niamul său, de unde au fost, cît şi pentru descălecarea sa întru această ţară. Şi măcar că Ureche biv vel vornic au scris în letopiseţul său, cum acestu Dragoş vodă s-ar fi rădicat la domnie din nişte păstori ce-au eşit cu vînătoare peste munţi, aice în ţară, carii aflînd acestu loc pustiiu să-l fie descălecat; şi Dragoş fiind mai cap între dînşii, pre dînsul să-l fi rădicat domnu.
Iară Miron logofătul scrie că aceste cuvinte ce s-au pomenit de Dragoş vodă, că s-ar fi rădicat din păsori, nu-s adevărate. Şi după mărturiia maramoroşenilor ce dzice că au audzit/ şi cu urechile sale, dovedeşte că acest Dragoş vodă au fost ficior de domn, a unui Bogdan vodă, născut în Maramoroş. Şi după cum şi noi am cules din toate istoriile, aceasta am aflat să fie mai adevăr. Că scrie şi Bomfin, istoricul ungur, pintru un Bogdan vodă ce s-au rădicat domnu din [3] Maramoroş cu romîni, să fie eşit într-această ţară, la vremea lui Ludovic, craiul unguresc, care la rîndul domnilor nu iaste pus. Numai dzic istoricii să fie fost tată lui Dragoş vodă.
Iară Dragoş vodă eşind cu cîţ[i]va boiari nemişi şi ficiori de domnu den Maramoroş şi fiind el mai de cinste între dînşii, pre dînsul l-au rădicat domnu. Şi au descălecat în cîmpii lui Dragoş, în ţinutul [loc gol], care şi pînă astădzi să numeşte locul acela pe numele lui. Şi către dînsul adunînd pre multe feliuri de oamini au făcut ţară.
Mai înţălesu-s-au şi din oaminii bătrîni, lăcuitori den ţară, trăgîndu-să cuvîntul den om în om, că o beserică de lemnu la Olovăţu, în ţinutul [Sucevii] să fie făcută de Dragoş vodă; şi acolo dzic să fie îngropat şi Dragoş vodă. Şi acea beserică de lemnu au mutat-o Ştefan vodă cel Bun de o au clădit la m[ă]n[ă]stire la Putna, unde stă pîn-acmu. Iară pre locul ce s-ar fi lucrat în dzilele lui, mai mult nu scrie, nici unde au murit; numai atîta că au domnit ani 2/.
6862, 1354. DOMN 2. DOMNIE 2. SAS VODĂ 1, FIUL LUI DRAGOŞ VODĂ, UNUL NUMIT CU ACEST NUME. CAP 2.
După moarte lui Dragoş vodă au rămas domnu Ţărîi Moldovei fiiu-său, Sas vodă. Iară ce s-ar fi lucrat în dzilele lui, necăiuri, nemică nu scrie, numai că au domnit ani 4/.
VALAHIA.
6864, 1356. DOMN 4. DOMNIE 4. ALEXANDRU VODĂ 1. CAP 4.
Acestu Alexandru vodă de unde au venit şi ce s-au lucrat în dzilele lui nemică nu scrie, numai că au domnit ani 27.
[4] MOLDAVIA.
6866, 1358. DOMN 3. DOMNIE 3. LAŞCO VODĂ 1, FIIUL LUI SAS VODĂ 1. CAP 3.
Acest Laşco vodă iaste fiiu lui Sas vodă şi nepot de fiiu lui Dragoş vodă 1. După moarte tătîne-său, lui Sas vodă/ au stătut el domnu ţărîi şi au domnit ani 8.
6874, 1366. DOMN 4. DOMNIE 4. BOGDAN VODĂ 1. CAP 4.
Acestu Bogdan vodă a cui ficior au fost, necăiuri nu scrie. Numai de acest Bogdan vodă dzic să fie însămnat Bomfin istoricul că au eşit den Maramoroş cu valahi în ţară şi au domnit ani 6/.
6880, 1372. DOMN 5. DOMNIE 5. PĂTRU VODĂ 1, SIN COSTE MUŞATIN VODĂ. CAP 5.
Acestu Pătru vodă, precum îl scrie istoriia, iaste ficior lui Coste Muşatin vodă. Iară acel Muşatin vodă, unde ar fi domnit, nu scrie. De mierat lucru iaste întru atîţea ani a domniei lui Pătru vodă să nu-l pomeniască mai mult de domniia lui. Şi nu altă pricină, făr-cît toţi aceştiia, poate fi, n-au cutedzat mai la cîmpu a să lăţi, de grijea tătarălor, ce numai pre supt munte. Pintru aceia nice în ştiinţa megiiaşilor încă nu era de tot daţi, ca să scrie mai pre largu de dînşii. Domnit-au Pătru vodă ani 16/.
VALAHIA.
6891, 1383. DOMN 5. DOMNIE 5. MIRCEA VODĂ 1 BĂTRÎNUL, FRATE CU DAN VODĂ 1. CAP 5.
Acestu Mircea vodă Bătrînul au fost frate cu Dan vodă, de carele am scris mai sus, şi nepot lui dispot Lazar, careli au avut mare războiu [5] cu Baezit, beiu dela Nicopoe, pre apa Ialomiţii. Şi au biruit Mircea vodă pre turci, perind mulţi turci, şi i-au gonit peste Dunăare, în ceia parte.
Mai avut-au şi alte multe războae Mircea vodă cu turcii, de carele pre larg nu însemniadză. Numai după cum scrie Saidin istoricul, la viaţa lui sultan Baezit întîi, ce-au fost al 4[-lea] împărat a otomanilor, după tată-său, sultan Murat, cel întîi cu acest nume, arată că acest Mircea vodă au fost supus şi birnic Împărăţiei Turceşti. Că la vletul 1409, care cuprinde în domniia sa, după ce au supus sultan Baezit pre domnul Caramanii[i], împrăştiind oastea lui, au mersu la scaunul său la Brusa; şi după ce-au şădzut cîtăva vreme întru acea frumoasă cetate, i-au venit veste precum domnul Ţărîi Romîneşti s-au hainuit, carele era supus şi birnic Împărăţiei/. Mai scrie şi Cromver, cronicarul leşăscu, de Mircea vodă că pînă la vreme au fost birnic şi supt apărarea lui Ludovic al [loc gol] craiului ungurescu. Iară după moartea lui Ludovic, rămîind Crăiia Unguriască supt cîrma mueriască, la Elisafta, crăiasa, muma lui Ludovic şi sor[ă] lui Cazimir al 2[-lea], craiul leşăscu, s-au lipsit şi Mircea vodă de supt apărarea Crăiei Ungureşti şi au agiunsu cu prieteşug la Vladislav Iaghelo, al [loc gol] craiu leşăscu, cum şi pîn-la aceasta vreme se află uricile cu aşădzămînturili de pace, cu Mircea vodă, în visteriia crăiască.
Făcut-au Mircea vodă şi svînta Mănăstire Coziia din ţinutul Vîlcii; aşijdiria şi altă mănăstire, Cotmeana, den ţinutul Argeşului. Murit-au Mircea vodă în domnie şi l-au îngropat în mănăstirea sa, la Coziia, domnind ani 29/.
MOLDAVIA.
6896, 1388. DOMN 6. DOMNIE 6. ROMAN VODĂ 1, FIIUL LUI COSTE MUŞATIN VODĂ ŞI FRATE CU PĂTRU VODĂ 1. CAP 6.
Acest Roman vodă au descălecat tîrgul Romanul şi au mutat scaonul ţărîi la Roman. Şi de pre numele său să numeşte tîrgul Romanul, unde şi cetate au fost făcut; şi surpînd-o apa Moldovei, au cădzut în apă. Aşijdirea [6] şi Mănăstirea Pobrata el au zidit-o întîi de piatră, care pre urmă, după ce s-au răsipit, în locul acela au zidit-o alţi domni, pre urmă, precum iaste scris înainte.
Aflatu-s-au şi un uric al său la Mănăstirea Pobrata, scriind tiutiuluşul său aşea: Marele, singur ţiitoriu, cu mila lui Dumnedzău domnu Io Roman voevod, stăpînitoriu Ţărîi Moldovei, den plaiu şi pînă în mare. Iară la svîrşitul uricului dzice că s-au scris acea carte în cetatea sa, în Roman, însămnînd într-acel uric şi pre doi fii ai săi, Alixandru şi Bogdan.
Avut-au Roman vodă 6 ficiori, anume: Alexandru, Bogdan, Ştefan, Mihail şi Iurga şi alt Alexandru; pentru cari de un Alexandru sin Roman vodă scrie Miron logofăt în letopisăţul său cum să fie Alexandru vodă cel Bătrîn. Iară noi aceasta şi mai aiave am adeverit din hrisoavele lor şi din pomelnicile vechilor mănăstiri, atît pintru Alexandru vodă cel Bun, cum că iaste ficior lui Roman vodă, însă prin socotiala domniilor lor cel mai mic ficior, avînd 2 fii cu acest nume, cît şi pintru alţi ficiori a lui Roman vodă iarăşi nici un istoric nu i-au putut adeveri pre toţi anume, necercînd uricile. Iară noi i-am aflat anume scrişi în uricul fratelui lor cel mijlociu, a lui Ştefan vodă, care uric s-au aflat iară la Pobrata.
Iară pentru Coste Muşatin vodă, tatăl lui Roman vodă, măcar că la o carte de pomelnic a Mănăstirii Bistriţii l-am găsit scris la rîndul domnilor, iară unde ar fi fostu domniia lui n-am putut afla. Iară de viaţa lui Roman vodă, sau altă ce s-ar fi mai lucrat în dzilele lui, necăiuri nemică nu am aflat scris mai mult, numai că au domnit ani 3. Acestu Roman vodă au avut doamnă pe fata lui Laţco vodă, pe doamna Anastasie/.
6899, 1391. DOMN 7. DOMNIE 7. ŞTEFAN VODĂ 1, FIIUL LUI ROMAN VODĂ 1. CAP 7.
Acest Ştefan vodă au avut 2 fii: pe Pătru şi pre Ştefan. Şi murind, au rămas domniia la fiii săi, cu rea netocmire între dînşii.
[7] De acest Ştefan vodă nice un istoric n-a ştiut să-l scrie că au fost ficior lui Roman vodă. Iară noi am adeverit dintru acel uric al său, carele s-au aflat la Mănăstirea Pobrata, în care uric au pus şi credinţa tuturor fraţilor săi ce să însămniadză mai sus, la domniia părintelui său, lui Roman vodă şi credinţa lui Iosif vlădicăi. Domnit-au Ştefan vodă ani 7/.
6906, 1398. DOMN 8. DOMNIE 8. PĂTRU VODĂ AL 2[-LEA], FIIUL LUI ŞTEFAN VODĂ.
Pătru vodă, măcar că era frate mai mic, dar pintru blîndeţăle şi obiceaiurile sale au tras pre mai mulţi în partea sa (Blîndeţăle domnilor pătrund inimile norodului), de l-au poftit pre dînsul la partea cea mai mare, adecă la domniia ţărîi; şi cu agiutoriu de la unguri au apucat el domniia ţărîi.
Iară frate-său, Ştefan vodă, fiind gonit din ţară, şi avînd grijă de înşălăciune de cătră Pătru vodă, au mersu în Ţara Leşască cu o samă de boiari ai ţărîi, rugîndu-să lui Cazimir, craiul leşăscu, de agiutoriu împotriva frăţîne-său, făgăduindu-să Ştefan vodă că nu va lipsi în viaţa lui de supt poroncile crăeşti, numai să-l aşedză craiul la scaonul tătîne-său.
1398. RĂZBOIUL LUI PĂTRU VODĂ CE-AU AVUT CU FRATE-SĂU ŞTEFAN VODĂ.
Vrînd, dar, şi craiul Cazimir ca să apuce Ţara Moldovei supt/ stăpîniia sa, de sirgu au strînsu multe oşti şi la iuli[e] 1 au pornit pre hatmanii leşăşti şi cu Ştefan vodă asupra lui Pătru vodă. Şi măcar că di cîtiva ori lovindu-să străjile leşăşti cu străjile lui Pătru vodă, mergea întîi cu noroc oştii leşăşti, fiind izbînda tot la leşi. Iară pe urmă au rămas înşălaţi leşii cu Ştefan vodă şi au venit la mare perire. Că Pătru vodă socotind că nu va putea sta împotriva oştii leşăşti, s-au sfătuit cu meşterşug să biruiască, precum de multe ori să tîmplă oştilor mai mici, cu cele mai mari.
Strînsu-s-au cu oastea sa Pătru vodă şi au întrat în codru. Şi, [8] precum scrie Cromver, istoricul leşăscu, să să fie agiunsu Pătru vodă pri taină cu boiarii pribegi, carii era cu frate-său, Ştefan vodă. Tras-au şi leşii după Pătru vodă, nesocotind leşii meşteşugul lui Pătru vodă. Era codrul înţinat de copaci şi întrînd leşii în codru, iată cad copacii asupra leşilor, împinşi de oaminii lui Pătru vodă; şi închisă fiind poticile, îndată şi Pătru vodă cu oamenii săi au lovit pre leşi; şi încotro era să margă leşii, era codru închis de copaci. Că sta copacii tăiaţi şi/ neoborîţi, ce numai abiia era înţinaţi unul de alalt şi îi împingea cu mînule şi cădea mulţime de copaci asupra leşilor, în codrii Cozminului în ţinut[ul] Dorohoiului. Atîta i-au ameţit pre leşi copacii şi i-au turburat cît pre carii nu-i omorîia de tot copacii, iară de mîni şi de picioare îi sluţiia şi-i prăvăliia de cădea vii în mînule oamenilor lui Pătru vodă. Puţin au scăpat sănătoşi dintr-acel codru.
Cădzut-au în robie Pătru vodă la trei stiaguri a 3 voedvozii: a Cracăului, a Sandomirului şi a Liovului şi alte 9 stiaguri, cu deosebite semnele stiagurilor sale. Oameni aleşi a cădzut în robie, anume: Navoi Tecenschii, ficiorul lui Ozdrovăz, voevodul Cracăului şi Zbignev Olesninschii, moşul lui Zbignev ce-au fost pri urmă şi episcop Cracăului şi cardinal.
Auzind Cazimir al [loc gol] craiul leşescu răsipa oştii sale şi căderea în robie a cestor oamini de frunte, trimis-au soli la Pătru vodă pintru răscumpărarea robilor săi, cu bani, pre carii nu lesne i-au scos/ de la Pătru vodă.
Tîmplatu-s-au după această peire a leşilor în Moldova, la anul, şi mai mare peire în Ţara Leşască, ciuma, în 6 luni de cu toamnă. Şi atîta s-au fostu lăţit, cît abiia pre giumătate de au rămas oamini în Cracău. 20000 de oameni au murit; şi mai mult pre oamini de frunte stăpîniia acel omor.
S-au mai ispitit şi al doile[a] rînd Ştefan vodă a cere agiutoriu de la craiul leşăscu; ce nu însămniadză cronica leşască mai mult, fără cît dzice că multă gîlceavă pe urmă au fostu între Ştefan vodă şi între Pătru vodă.
LUCRURI STREINE.
[9] La această vreme murit-au craiul leşescu Cazimir. Eşind la vînat au alergat după un cerbu şi cădzind cu calul gios ş-au frînt un picior şi i s-au tîmplat moarte. Iară în urma lui au stătut craiul leşescu Ludovic al [loc gol], craiul ungurescu, nepot lui Cazimir mortului, îndemnat fiind de o samă de boiari leşăşti, la crăiia leşască.
Şi au întrat în Ţara Leşască di odată la oraşul ce-i dzic Sondeţu./ Iară de acolo, luat de boiarii Litvei, l-au dus la Cracău şi acolo l-au coronit Iaroslav, arhiepiscopul de Cneazna. Neavînd ficiori craiul Cazimir, parte bărbătiască, fără numai doao fete, au părăsit viţa crăiască de la descălecătoriul cel întîi al Ţărîi Leşăşti, de la Leh.
Mare mîhniciune au rămas leşilor după moartea lui Cazimir al 2[-lea] craiul leşesc. Că Ludovic craiul fiind strein la Crăiia Leşască, pe nime nu suferiia la sine, ce toate lucrurile prin tălmaci să isprăviia. Şi multe locuri ce era să le împreună cătră crăie, le da unui domnu ungurescu, anume lui cniadz Vladislav, Lopoliei, şi altora.
Nezăbăvind Ludovic craiu în Ţara Leşască, s-au întorsu în Ţara Unguriască, lăsînd cîrma Crăiei Leşăşti mumei sale, Elisaftei, surorii lui Cazimir al 2[-lea], ce-au murit. Ce ia, fiind fămee, depărta oaminii vrednici cu svatul şi aduna oamini de nemică şi îmbunători. Doaă fete a lui Cazimir craiu, cu tot ce li-au rămas de la tatăl lor, odoară, haine, li-au trimis cu toate, aceasta, bătrîna crăiasă Elisafta, în Ţara Unguriască,la nepotul său Ludovic al [loc gol] craiu ungurescu şi acolo au pus de s-au sunat cum fetele lui Cazimir craiu nu-i sintu adevărate fete/ lui Cazimir şi pentru să nu agiungă fetele lui Cazimir după oamini mari li-au măritat, pre cia mare, Anna, după Dvihelmu, cneadzul Sţiliei, iară pre Iadviga, cia mai mică, după Romer, cneadzul Stiriei. Amîndoi aceştiia era legaţi supt Crăiia Leşască pre aceli vremi.
La această vreme, sultan Murat, cel întîi cu acest nume, al 3[-lea] împărat turcescu, ficiorul lui Orhan, nepotul lui Otoman, tare au înspăimat [10] Ţara Vineţiei, a Ghenuiii, dentru îndemnarea lui Ioan Cantacozino, împăratul grecescu, scriu cronicarii leşăşti. Iară hronograful grecescu scrie că acest sultan Murat, în dzilele lui Ioan Paleolog, împăratul grecescu, au mersu de au luat Solunul de la frînci. Că Solunul l-au cumpărat veneţiianii de la Manuil, feciorul lui Mihail Paleolog, împăratul grecescu. Iară mai nainte au fost/ a enovedzilor şi apoi l-au luat grecii de la enovedzi.
Iară în anul 1363 s-au rădicat sultan Mural al 3[-lea] împotriva lui [loc gol] Paleolog, împăratul grecescu şi trecînd de la Anadol marea, la Caliopol au luat multe cetăţi şi oraşă greceşti la Evropa; şi pre urmă au luat bulgarii, sirbii, Bosna cu Odriiul, în oraş în Trachia. Pre urmă acest sultan Murat, al 3[-lea] împărat turcescu au perit în Dobrogea, ucis de Lazar, dispotul sirbăscu; dar au perit şi Lazar dispotul întru acel războiu.
La această vreme au murit Ludovic al/ [loc gol] craiu ungurescu şi leşăscu, fără de simenţie bărbătiască, rămîindu-i 2 fete, anume Mariia şi Iadviga. Ce precum în viaţa lui, aşea şi după moarte, multă amestecare şi tulburare era în Ţara Leşască/.
PENTRU CNEDZIIA LITVEI, CUM S-AU UNIT CĂTRĂ CRĂIIA LEŞASCĂ ŞI PE CE VREME.
După moartea lui Ludovic al [loc gol], craiul ungurescu şi leşăscu, mare amestecătură era în Ţara Leşască pentru alesul craiului nou. Că nice acestui craiu săminţie parte bărbătiască nu i-au rămas, ce numai doaă fete, Mariia şi Iadviga. Ce Mariia au fostu măritată după Jicmont malgrabul Brandeburgului, iară Iadviga încă era fată acolo. Deci unii trăgea pre Jicmont, ginerile lui Ludovic, craiului ungurescu, la Crăiia Leşască, să o mărite, pre acela să-l aibă craiu, împreună cu crăiasa Iadviga. Şi pre acesta sfat au rămas socotelele tuturor leşilor/.
Iară Jicmont malgrabul venisă acmu la Cracău; ce nelăsindu-l leşii ce să tîmplasă la Cracău, i-au căutat a să întoarce înapoi, în Ţara Unguriască, petrecut de leşi. Şi aşia, aşteptînd leşii cîtăva vreme [11] venirea Iadvighii, fetei lui Ludovic la Cracău, şi fiind la acest seim în Siragi Bodgint arhiepiscopul, măcar că mai nimeni den domnii leşăşti la acel seim n-au fostu mersu, ce numai şliahtă mănuntă, alesese pre Samovit cneadzul Mazoviei să fie craiu leşăscu.
Ce înţălegînd aceasta crăiasa cia bătrînă a Ţărîi Ungureşti, de sirgu au pornit 12000 de unguri cu gineri-său, Jicmont, malgrabul Brandeburgului pre la Sonder la Mazovia, cătră carii şi leşii de la Cracău, cu puţinea oaste, de au prădat Ţara Mazoviei. De iznoavă au trimis leşii sol la crăiasa Elisafta, să nu mai ţie cu cuvinte, ce să le trimiţă pre Iadviga, dzicînd că apoi îş[i] vor alege alt stăpîn.
N-au putut face într-alt chip crăiasa, bătrîna, ce au trimis pre fata-ş[i], Iadviga, împreună cu gineri-său Jicmontu ca să păzască el şi să cîrmuiască pînă va veni mai la vîrstă Iadviga crăiasa/.
Vădzind leşii aceasta, că-i are în nebăgare de samă crăiasa cea bătrînă şi le trimite otcîrmuitoriu cu fata, strîngîndu-să cu om mult, au tras la Sonciu şi de acolo au trimis la Jicmont malgrabul, care să afla la Liubov, să nu între în Ţara Leşască, că nu- vor priimi nici craiu, nici otcîrmuitoriu şi nu într-alt chip, ce de va vrea să vie, ca cu un vrăjmaş să vor lupta cu dînsul.
Au căutat lui Jicmont a să întoarce înapoi de la Liubov, iară crăiasa au trimis pre fata-ş[i] Iadvighia cu alţi boiari la Ţara Leşască, cu multă avere, anume cu Dimitrie arhiepiscopul Stragonului şi cardinal şi cu Ioan episcopul Varadinului, şi cu alţi boiari mireni.
Eşitu-i-au înainte mulţi boiari şi ostaşi, cu mare bucurie, din Cracău. Şi viind crăiasa în Cracău, îndată au pomăzuit-o crăiasă Ţărîi Leşăşti Bodgint, arhiepiscopul Gneadzului, fiind şi alţi episcopi.
Înţălegînd Iaghelo, marele cneadz a Litvei, de vinirea şi coronaţiia Iadvigăi şi fiindu-i aminte de dînsa că era frumoasă, de[a] firea înţăliaptă şi strămoşancă Crăiei Leşeşti, au trimis la dînsa pre fraţii săi, pre/ Schirghel şi pre Boris şi pre Havnul, starostea Vilnei, cu prea mari şi scumpi daruri, întrebînd-o pre dînsa, vrea-va să-l ia de bărbat şi să-l priimască la scaunul crăiei? Cu aceste tocmele, întîi că să va botedza cu toată Ţara Litvei şi va înturna, de va împreuna Ţărîi Leşăşti [12] toate ţinuturile care li-au luat Litva den Ţara Leşască, aşia cetăţi cum şi oraşă, ales părţile rusăşti şi toată Ţara Podliaş, şi toţi oamini den robie îi va slobodzi, carii erau robiţi încă de alţi cnedzi, mai de întîi. Cătră acestea şi Cnedziia Litvei cea mare să o împreune către Ţara Leşască, în veci; şi că va dobîndi cnedziile şi ţărîle a Şlonscăi, a Prusilor şi a Pomeraniei şi le va împreuna cătră Crăiia Leşască. Avuţiile toate şi visteriile care are şi le va avia, le va da recipospolitii, la Ţara Leşască.
Era acest lucru tuturor leşilor plăcut, nădejduind că aşia vor avea pace despre dînşii. Iară crăiasei nu-i prea plăcea, căci fiind încă viu tată-său, Ludovic, au fost-o logodit cu Gvihelm, cneadzul Racuzilor şi la acea logodnă au fost pus la mijloc galbeni 12000, ca cine ari strica logodna, acela să piardză aceli 12000 de galbini./ Ce socotiia crăiasa că şi acia somă de bani o va piiarde den partea ei, ce şi pintru aceasta încă să apucasă solii Litvei că-i va plăti Iaghelo.
Socotit-au leşii să dea ştire crăiasei cei bătrîne den mijlocul svetnicilor, şi aşia au mersu soli leşăşti den Ţara Leşască în Ţara Unguriască, anume Nicolae Bogorie, caştialianul Zavishoschii, Vlodec Ogrocinschii podciaş a Cracăului şi Cristin Ostrovschii, starostea Cazimirului, împreună cu solii Litvei. Pre carii bătrîna crăiasă unguriască i-au primiit cu dragoste, şi li-au răspunsu cum pe socotiala domnilor leşăşti lasă toate crăiasa, ce ar socoti ei spre folosul recipospolitii să facă.
Curund, după ce s-au întorsu solii den Ţara Unguriască, au mersu soli şi la Litva, la Iaghelo cniadzul, anume Leşco podciaşul Cracăului, Cristin den Ostrov, Pătru Şafranici den Lenciuciu şi Hinţu den Rogov, ca să aducă pre Iaghelo, după tocmelele făgăduite la crăie. Iară dacă au înţăles logodnicul ce s-au pomenit, Gvihelm cneadzul Racuzii, ştiind şi voia crăiasei spre însul, ori cu îndemnarea ei, precum socotiia unii den svatul lui Gneavoş Dalevici, podcomori a Cracăului, căci acestuia/ credea mai mult crăiasa, au vinit la Cracău cu frumoasă curtea sa nemţască, cu multă avuţie, şi acolo în Cracău au şădzut cîtăva vreme. Iară în cetate nu l-au lăsat să între, den svatul lui Domislav, [13] caştalianul Cracăului şi a altor boiari svetnici; ce i-au căutat a şădea în tîrgu.
Ce crăiasa Iadviga ades să videa cu dînsul, la Mănăstirea lui Franceşic. Veniia cu şiraguri de dvorelnici şi cu fete dvorelnice şi acolo în ospeţă şi în giocuri petrecia cu dînsul. Spun că aşia rîvniia crăiasa să să cunune mainte cu Gvihelm, pînă a nu veni Iaghelo, cît nelăsîndu-l svetnicii pre Gvihelm în cetate, singură crăiasa cu mînule ei vrea să deşchidză cetatea şi să-l lasă în lontru, de nu o ar fi abătut de la acel gînd Dimitrie Goranschii, vistiernicul crăiei.
Şi aşea Gvihelmu, pricepînd voia leşilor şi audzind că să apropie Iaghelo cneadzul, au eşit pre taină Gvihelm den oraş şi s-au dus la Racuzi. Iară odoarăle şi alte lucruri scumpe li-a lăsat la Gneavoş Dalevici, podcomori a Cracăului, pierdute în veci de Gvihelm cneadzul Racuziei./
În anul 1386, în luna lui dechemvrie în 12 după calendariul Rîmului, venit-au Iaghelo la Cracău şi s-au botedzat el, puindu-i nume Vladislav. Şi acolo cu dînsu, s-au botedzat şi fraţii lui Iaghelo. Şi li-au dat nume de botedzu, lui Vigul, cneadzul Chervonului i-au pus nume Alexandru, lui Schirgailo şi lui Coricel li-au dzis Cazimir, lui Svidrigailo, Boleslav.
Aceasta Iaghelo, cum s-au dzis mai sus, luînd pe crăiasa Iadviga, fata lui Ludovic al [loc gol], au împreunat Cnedziia Litvei cătră Crăiia Leşască, de s-au făcut un trup. De la Iaghelo craiul, căruia i-au dzis Vladislav, s-au scris craii şi să scriu crai leşăşti şi mari cnedzi a Litvei cătră Crăiia Leşască şi pe ce vreme.
Şi pînă aice ne agiunge să ştim de Cnedziia Litvei, cum s-au împreunat cu Crăiia Leşască. Altele le lăsăm la leşi să le scrie, lucrurile lor şi a Litvei.
AICEA NE ÎNTOARCEM IAR LA RÎNDUL ISTORIEI NOASTRE.
Pătru vodă, fratele lui Ştefan vodă, după gîlceava ce-au avut cu leşii, pe urmă s-au aşedzat. Şi au mersu Pătru vodă în dzilele acestui [14] craiu la Liov, împreună cu boiarii ţărîi. Şi acolo aflîndu pe craiul Vladislav au aşedzat cu craiul/ legături de pace de îmbe părţile. Şi s-au întorsu Pătru vodă iar la scaunul său, căci vădzuse Pătru vodă că Crăiia Unguriască, după moartea lui Ludovic al [loc gol] au stătut cîtăva vreme fără craiu, stăpînind Elisafta crăiasa, văduva, cum s-au pomenit mai sus, s-au lipsit de supt ascultarea şi apărarea ungurilor şi s-au închinat supt ascultarea lui Vladislav.
Scrie Anton Bomfin, cronicariul unguresc, că după moartea lui Ludovic al [loc gol] craiu, stînd la Crăiia Unguriască Jicmont al [loc gol] craiu şi văzînd că s-au dezbătut cîteva ţări de supt stăpîniia Crăiei Ungureşti, s-au rîdicat cu oşti asupra acelor ţări, cumu-i Bosna, horvaţii, volgarii, moldovenii şi muntenii. Şi întîi s-au pornit asupra muntenilor, al patrule an al crăiei sale, pentru căci pe vreme[a] stăpînirii fămeeşti în Ţara Unguriască era multe amestecături. Că vlahii, care trăescu pre locul dachilor şi a goţilor, oţărîndu-să de stăpîniia mueriască, s-au fostu dezbătut de la Crăiia Unguriască, care nice birul ce era tocmit să-l dea, nu l-au dat. Pentru aceia Jicmont, craiul ungurescu, s-au fostu pornit/ asupra lui Ştefan vodă, domnul muntenescu. Care înţălegînd Ştefan vodă de vinirea lui Jicmont craiu asupra lui, ş-au strînsu şi el oştile şi au împlut Ţara Olteniască, adecă Munteniască de oşti şi au prinsu toate strîmtorile şi poticile munţilor cu oaminii săi, să închidză în munţi pre Jicmont craiu cu oştile lui.
Orînduit-au oşti pe vîrvul munţilor, să fie de apărare. Iară Jicmont craiu, după ce-au întrat în Ţara Muntenească cu multă oaste, trecînd peste munţi, i-au eşit înainte muntenii cu domnul lor, în munte, şi au dat mari războiu ungurilor, cît deodată au înfrîntu el pe unguri; că şi din munţi cu pietri îi ucidea. Ce îmbărbătîndu-să ungurii cu Jicmont craiul lor au descălecat ungurii de pre cai şi au înfrîntu pe munteni, cît [15] au purces în răsipă oastea lor, neputînd suferi focul ungurilor. Dzice Bomfin că gonindu-i ungurii pre munteni prin munţi, pre mulţi au prinsu vii.
Iară eşind Jicmont cu oastea sa den munţi, au agiunsu în Ţara Munteniască la un tîrgşor unde era domnul închis să să apere. Iară anume ce oraş au fostu, nu adeveriadză, ce ori că au fostu la Tîrgovişte, ori la Tîrgşor./ De unde înţălegînd domnul muntenescu că vine Jicmont, neaşteptînd să-l dobîndiască, l-au tîmpinat pe craiul cu boiarii ţărîi cădzindu-i la picioare şi au cerşut ertăciune, arătînd pricinele a abaterii sale de supt stăpîniia Crăiei Ungureşti. Şi ş-au făcut pace domnul muntenescu despre Jicmont craiul ungurescu.
Într-acestaş chip scrie Bomfin, cronicariul ungurescu, de pricina lui Jicmont, craiul ungurescu, cu Ştefan vodă, domnul muntenescu. Şi încă dzice că acel Ştefan vodă amîndoao ţărîle ar fi stăpînit, şi Moldova şi Ţara Romîniască. Iară noi nice la un letopisăţ a acestor ţări, atît a Moldovei, cît şi a Ţărîi Romîneşti, n-am aflat, cum la aceia vreme să fie domnit vreun Ştefan vodă la aceste ţări. Fără cît, după cum şi letipisăţîle leşăşti pomenescu de Pătru vodă în Moldova, şi de Mircea vodă în Ţara Romîniască, aşia scriu letopisăţîle amînduror acestor ţări.
Măcar că Pătru vodă de la Moldova au avut frate ce l-au chemat Ştefan vodă, de carele am pomenit mai sus, şi dzic istoricii, prin socotială, că poate să fie fost acel Ştefan vodă, după moarte[a] frăţîne-său, lui Pătru vodă, dar noi n-am găsit cum să fie încăput acel Ştefan vodă vreodată la domnie, nice la rîndul domnilor nu iaste scris./
LUCRURI STREINE.
Vasilie cneadzul şi împăratul Moscului, mers-au singur la Vitold, marele cneadz a Litvei, la Smolensca. Legînd prieteşug, amîndoi s-au vorovit să rădice oşti amîndoi asupra lui Temerlan, împăratul şi marele han tătărăscu. Pre aceia vreme era Smolenscu supt stăpîniia Cnedziei Litvei. Iară la văletul 1514 l-au luat Vasilie, împăratul Moscului, de la [16] Cnedziia Litvei şi de-atunce-l stăpînescu moscalii, Smolenscu, pînă la dzua de astădzi.
Tot într-acestaş an, la leat 1396, vrînd Jicmont, craiul ungurescu, să scoaţă pre turci din Dobrogea, sau den Bolgariia, pre carii atunce îi dobîndisă sultan Baiazit al [loc gol], împărat turcescu, Trachiia şi Ţara Grecească, strîns-au Jicmont craiu multă oaste de creştini; şi s-au lovit cu sultan Baiazit şi au biruit turcii pe creştini, cît abiia au scăpat Jicmont craiul într-o luntre peste Dunăre. Fost-au cu craiul Jicmont multă şliahtă leşască. Şi după ce au pierdut Jicmont craiul războiul cu turcii, fiind urît ungurilor, au mersu Jicmont în Ţara Leşască la Vladislav Iaghelo al [loc gol] craiu leşăscu, în Cracău. Şi acolo au făcut legătură cu Vladislav, în 16 ani/.
Iară Vitold, cneadzul Litvei, s-au pornit cu oaste singur asupra tătarălor şi trecînd apa Donului, acolo au aflat multă tătărîme strînşi cu mueri, cu copii, în cîmpi. Şi, lovindu-i, i-au biruit şi mulţi robi au adus cu sine la Litva. Deci o samă de tătară i-au trimis frăţîne-său, lui Vladislav Iaghelo, craiul leşăscu şi i-au botedzat. Iară o samă i-au aşedzat în Litva, pre apa ce să chiamă Vaca, şi pre alte locuri, carii pînă astădzi trăescu în legea turcească, adecă lipcanii ce să află în Litva.
Scrie şi Mehovie la cartea sa, cap 41, file 271, cum pre urmă Temerlan au prădat Ţara Rusască şi Litva, Chiovul. Însă Chiovul s-au răscumpărat de la Temerlan cu 10000 de ruble. Şi după această biruinţă curund au murit şi Temerlan.
Acest Temerlan, mai nainte vreme avînd războiu şi cu sultan Baezit, împăratul turcescu şi prindzind viu pre sultan Baezit, l-au închis într-o cuşcă de her şi-l purta cu sine. Şi cînd vrea să încalece Temerlan pre cal, încăleca de pre cuşca aceia. Şi acolo, într-acia cuşcă, l-au pedepsit, pîn[ă] ce au murit, prăvind cumu-i prăda şi-i ardea ţărîli lui, oastea lui Temerlan.
[17] AICI NE ÎNTORCEM IAR LA RÎNDUL ISTORIEI NOASTRE.
De sfîrşitul lui Pătru vodă, unde ar fi murit, necăiuri nu am putut afla scris, numai atîta că au domnit ani 1/.
6907, 1399. DOMN 9. DOMNIE 9. IURGA VODĂ 1, FIIUL LUI ROMAN VODĂ.
După moartea lui Pătru vodă au stătut domn Iurga vodă, fiiul lui Roman vodă întîiul. Şi au descălecat oraşă prin ţară, pre la locuri bune şi li-au ales sate şi au făcut ocoale pin pregiur şi au început a dărui ocini prin ţară a slugi şi a voinici ostaşi. Şi măcar că am găsit scris la letopisăţul ţărîi cum acest domnu ar fi trimis de au luat blagoslovenie de la Ohrida de au făcut întîi mitropolit pre Theoctist, dar pentru aceasta iaste dovadă mai nainte, la domniia lui Alexandru vodă al 2[-lea], ce să numeşti cel Tînăr, fiiul lui Ilie vodă, că la dzilele lui s-au hirotonit pre Theoctist mitropolitul, precum să va videa la rîndul istorii[i] sale. Iară pre urmă aşia scriu toate istoriile pentru Iurga vodă, că l-au luat Mircea vodă, domnul muntenescu, la sine. Iară cu ce pricini l-ar fi luat nu adeveriadză, numai că au domnit ani 2/.
6909, 1401. DOMN 10. DOMNIE 10. ALEXANDRU VODĂ 1 CEL BUN ŞI BĂTRÎN, FIIUL CEL MAI MIC A LUI ROMAN VODĂ 1. CAP [loc gol].
După Iurga vodă stătut-au la domnie Alexandru vodă ce să numeşte cel Bun şi Bătrîn, începătoriul bunelor fapte, atît la celi politiceşti cît şi la celi besericeşti.
Aflatu-s-au scris şi de Cromver cronicariul leşescu, spre lauda acestui domnu de multe lucruri bune ce-au aşădzat în ţară. Zidit-au două mănăstiri mari aice în ţară, anume Bistriţa, ce iaste la ţinutul Niamţului şi Moldoviţa, la ţinutul Sucevei, îndzăstrîndu-le cu multe [18] sate, cu vecini şi cu veşminte scumpe în lontru şi odoară. Iară la al doile an a domniei sale, fiind mai întreg la minte decît cei nainte decît dînsul trecuţi domni, rîvnind şi întrebînd lucruri spre folosul sufletului său, adus-au cu mare cheltuială den Ţara Turcească, de la Trapezont, svintele moştii a marelui măcenic Ioan cel Noi şi li-au pus în vestita cetate ce iaste în oraşul Sucevei, cu mare cinste şi pohvală de ferire domniei sale, ce să prăznuiaşte miercuri/ şi gioi în săptămîna Rusaliilor, unde pre largu scrie la cărţile besericii pentru măceniia lui. Iară Ureche vor[nicul] scrie la letopisăţul său că s-au adus moştiile svîntului de la Cetatea Albă, pentru că acolo, la Cetatea Albă, au luat şi mucenie.
Şi vrînd Alexnadru vodă să urmedze desăvîrşit lucrurile spre podoaba besericii preavoslavnice au trimis la Patrieşiia besericii răsăritului de au luat blagoslovenie şi au făcut mitropolit. Şi au ales scaonul mitropoliei o mănăstire în oraşul Sucevei, lîngă curtia domniască, cu multe sate şi ocini, să fie de slujba acelii svinte mitropolii. Însă măcar că pre mitropolitul ce l-au făcut Alexandru vodă, numele lui nice la un letopisăţ a ţărîi nu scrie, iară noi am aflat că au fostu Iosif mitropolitul, după mărturiia lui Gheorghie ce-au fost mitropolit Moldovei, ce s-au găsit scris cu slova sa. Care acest Iosif mitropolitul să află însămnat de dînsul şi la domniia lui Ştefan vodă 1. Şi părintele Gheorghie de unde au aflat această adeverinţă, mai nainte pre largu vom arăta.
Mai făcut-au Alexandru vodă al doile[a] episcop, după mitropolit, la svînta mănăstire ce iaste în oraşul Romanul[ui]. Aşijdirea şi al triile episcop la Rădăuţi şi li-au împărţit şi eparhii/. Dat-au eparhii svintei Mitropolii aceste ţinuturi: Suceava, Niamţul şi tîrgul Iaşii cu ţinutul şi Orheiul, Hîrlăul cu Botăşanii şi Cîrligătura. Dat-au eparhii şi Episcopii[i] Romanului o parte de ţinuturi de supt munte, den gios, anume: Romanul, Bacăul, Putna, Tecuciul, Covurluiul, Tutova, Vasluiul. Dat-au eparhii şi Episcopii[i] de Rădăuţi, o parte de ţinuturi în Ţara de Sus: o parte den Suceava, Dorohoiul, Hotinul, Cernăuţii.
[19] S-au mai făcut mai pre urmă o episcopie care s-au fost aşedzat la Reni şi i s-au orînduit eparhii o parte de ţinuturi din parte[a] de gios: Fălciiul, Lăpuşna, Soroca. Dar la ce vreme s-au făcut această episcopie şi de ce domnu, nice la o istorie n-am găsit scris; numai atîta ştim că după ce s-au luat Renii de sultan Osman al [loc gol] împărat turcescu la dzilele lui [loc gol] vodă, s-au mutat episcopiia la tîrgu la Huşi/.
După ce au aşădzat Alexandru vodă vlădicii li-au făcut cinste mare, dîndu-le saone din driapta domnului, înaintea tuturor sfetnicilor lumeşti, aproape de scanul domnescu. Tocmit-au şi orînduială boiarii de sfat pentru otcîrmuirea ţărîi: logofăt mare, ca să fie giudecătoriu, alegătoriu de ocini, ispravnic pre o frunte de oameni de ţară, ce sint curteni, luători de sama tuturor ispravnicilor ce sint la curtea domniască; vornic mare de Ţara de Gios, giudecătoriu tuturor cine au strîmbătăţi în ţară şi globnic de morţi de om şi deşugubini ce să fac în părţile de gios, vornic Bîrladului; vornic mare de Ţara de Sus, giudecătoriu tuturor din ţară cu strîmbătăţi şi globnic de morţi şi deşugubini ce să fac la părţile lui şi vornic Dorohoiului/; pîrcălab la Hotin, la margine de spre Ţara Leşască şi Căzăciască, giudecătoriu tuturor la acel ţinut; hatman şi pîrcălab de Suceava şi ispravnic pre toate oştile ţărîi; postelnic mare, dvorbitoriu înaintea domnului şi tălmaciu a limbi streine şi pîrcălab de Iaşi; spătar mare şi staroste de Cernăuţi şi obiceiu la dzilele cele mari îmbrăcat cu haină scumpă domniască şi dvorbitoriu, şedzind cu arma domneşti la spatele domnului într-acele dzile; păharnic mare, să zvoriască îmbrăcat cu căftan înaintea domnului la mese mari şi el să driagă domnului şi pîrcălab de Cotnarii; vistiernic mare, carele să poarte grijea de strînsul banilor la visterie şi să cheltuiască la trebuinţăle ţărîi; stolnic mare, zvoritor îmbrăcat cu caftan la mese mari şi ispravnic asupra bucatelor şi a vînătorilor; comis mare, purtătoriu de grijea cailor g[ospo]d; medelnicer mare, zvoritoriu cu caftan la mese mari şi ispravnic asupra mesăi/; clucer mare, purtător de grijea bucatelor g[ospo]d şi beciul în [20] sama lui; armaş mare, zapciu asupra tîlharilor şi asupra oamenilor de pierdzare; şetrar mare, purtător de grijea corturilor g[ospo]d şi cînd va eşi domnul afară, el să fie ispravnic; vtori logofăt, să aibă la sama lui hotărîturile de moşii; vtori postelnic, cînd nu va fi vel post[elnicul] el să zvoriască în locul lui, cu toiag; vtori spat[ar], tij, cînd nu va fi vel spătar, el să zvoriască cu podoabele domneşti; vtori păh[arnic], tij, cînd nu va fi vel păh[arnic], el să zvoriască la masa g[ospo]d; treti logofăt, ca să poarte pecetea ţărîi şi scriitor de toate tainele domneşti.
Scrie Miron logofăt cum au făcut Alexandru vodă legătură şi cu Vladislav Iaghelo al [loc gol] craiu leşăscu, precum/ mai nainte făcusă şi Roman vodă, pre carele l-au fost prinsu den Moldova, Svidrigailo, fratele lui Vladislav Iaghelo, craiul leşăscu ce era stăpînitoriu în Podoliia. Şi scoţindu-l Vladislav Iaghelo, craiul leşăscu, din mînule lui Svidrigailo, să fie giurat Roman vodă lui Vladislav craiului leşăscu.
Aflatu-s-au scris şi de Stricovschie, cronicariul leşăsc, carte 14, zaci[alo] 7, giurămînturile lui Roman vodă, cum va fi neclătit de supt poroncile craiului.
Pentru acest Roman vodă Ureche vor[nicul] nemică n-au scris. Iară în cronicele leşăşti dzice Miron logofătul că au aflat scris şi de Cromver cronicariul leşăscu, carte 16, că mai nainte de ce au trimis Alexandru vodă soli de pace şi cu legături de aşădzămînt la craiul Vladislav Iaghelo, făcusă legătură Roman vodă cu craiul Vladislav, precum să află aşădzămînturile amîndurora în cămara crăiască.
Iară altă ce ar fi mai făcut acest Roman vodă, după ce-au eşit din închisoare, nu să află mai mult scris nice în cronicele leşăşti/.
[21] 6940<=1432>, PENTRU AL OPTULE SĂBOR CE S-AU FĂCUT LA FLORENŢIIA.
În dzilele lui Alexandru vodă s-au făcut al optule săbor în oraş în Florintina, la Ţara Italiei. Multă adunare de părinţi, aşia a răsăritului, cum şi a apusului, fiind de faţă patriarhul de Ţarigrad şi Ioan Paleolog, împăratul grecescu. Iară de la apus singur papa Evghenie cu cardinalii şi din multe locuri arhiepiscopi, fiind adunaţi pentru mădulările legii şi mai vîrtos de purcederea Duhului Svînt.
Făcîndu-să mare price că beserica apusului arată cum Duhul Svînt purcede şi de la Părintele şi de la Fiiul, care n-au priimit beserica răsăritului, cu Marco episcopul de Efes să facă 2 începături în dumnezăire. Măcar că fiind împăratul Ioan Paleolog cuprinsu de nevoia turcilor, rămăsese numai cu numele împărat, iată au primiit de au şi iscălit cu alţi episcopi părerea părinţilor de la apus/, făgăduindu-să papa că-i va da agiutor împăratului împotriva turcilor. Ce nice un agiutor n-au dat şi mai mult de scădere împărăţiei şi besericii răsăritului au fost acel al optule săbor, decît de folos. Că mare price stă pînă în dzua de astădzi între beserica apusului şi între beserica răsăritului. Şi de atunce s-au făcut shizma, adecă dezlipire, sau dejghinare între beserici.
Trimis-au şi Alexandru vodă cu voie ţărîi soli, cu Grigorie Ţamblac ieromonah, la Ţarigrad, pentru învăţătura legii şi ca să să afle şi la săbor despre partea ţărîi. N-au aflat solii lui Alexandru vodă nice pre patriarh, nice pre împăratul la Ţarigrad. Ce iarăşi a să întoarce înapoi fără nemică ispravă nu li-au părut a fi cu cale. Ce s-au dus la Ohrida, unde găsind pre arhiepiscopul de Ohrida, ş-au dat soliia, căci era trimişi pentru învăţătura legii. Şi de acolo au luat preoţi şi cărţi sirbeşti de toată orînduiala besericii/.
Iară Ureche vor scrie că au aflat la hronograful grecescu scris că au fost trimis de la Moldova la acel săbor Iosaf. Şi poate că acel Iosaf au fost însuşi mitropolitul Moldovei.
[22] Aflat-am şi noi scris de părintele Gheorghie, proin mitropolit Moldovei, cu mîna sa, cum la vremea domniei lui Alexandru vodă au fost mitropolit Iosif, carele au fost şi la săborul al optule cu Grigorie Ţamblac ieromonahul.
Iară mai naintea acelui săbor, cînd au fost împărăţiia la Manuil Paleolog , carele au avut fiiu pre Andronic Paleolog şi Andronic Paleolog aflîndu-să la Beciu, fiind ginere chesariului de Beciu, trimis-au Manuil Paleolog poroncă la fiiu-său Andronic Paleolog, la Beciu, ca să vie la Ţarigrad, să fie împărat în locul său. Ce dar viind Andronic Paleolog de la Beciu la Ţarigrad, tîmplatu-i-s-au lui prin Ţara Moldovei. Şi i-au eşit înainte <întru> întîmpinare Alexandru vodă, cu tot sinatul. Aşijderea şi mitropolitul, chiar Iosif, cu tot clirosul, cu mare cinste, cum să cade unui împărat creştinesc, şi l-au petrecut/ pîn-la Chiliia, la Dunăre.
Iară împăratul Andronic Paleolog, vădzind ţară ca aceasta, pravoslavnică, şi arhierei şi cliros învăţat, cu toate obiceele besericii Ţarigradului, au dat laudă. Întrebat-au Andronic Paleolog împăratul pre Alexandru vodă la ce împărăţie sau crăie iaste închinat? Şi domnul au răspunsu că-şi stăpîneşte ţara cu sabiia despre toţi megiiaşii şi îi sint toţi nepriiatini. Întrebat-au şi pre mitropolitul Iosif la care patrierşie iaste închinat şi el au răspunsu cum iaste închinat la Ohrida.
Făgăduit-au Andronic Paleolog cum, după ce va mergi la Ţarigrad, va face Mitropoliia Moldovei, cumu-i Ohridul şi Epechiul şi Chiprul, să fie nesupus şi neplecat nice unii eparhii. Şi mergînd la Ţarigrad, făcîndu-să împărat, au strînsu săbor 4 patrierşi şi mitropoliţi şi cu săbor au rădicat Mitropoliia Moldovei de supt ascultarea Ohridului, aşedzind să fie Mitropoliia Moldovei cum iaste Ohridul. Care aceli săborniceşti cărţi trimise de Andronic Paleolog/ de la Ţarigrad la Alexandru vodă şi la Iosif mitropolitul au fost la Mănăstire la Niamţu, pre carele mărturiseşte Gheorghie mitropolitul cu giurămînt că li-au vădzut cu ochii săi, cu pecetea împărătiască şi cu iscăliturile [23] patrierşilor şi a cîţiva arhierei. Şi au stătut aceli cărţi la Mănăstirea Niamţul pîn-la răsipa ţărîi ce-au fost la domniia lui Dumitraşco vodă Cantacozino. Şi împreună cu aceli cărţi mai trimis-au Andronic Paleolog împăratul, lui Alexandru vodă, coronă împărătiască şi alurghidă, care acel portu la toţi domnii s-au ţinutu, pîn-la domniia lui Alexandru vodă Lăpuşnianul.
Aşijderea au mai trimis dar şi lui Iosif mitropolitul o svîntă icoană făcătoare de minuni, care iaste cu 2 feţe: de o parte chipul Maicei Preacurate, de altă parte svîntul măcenic Gheorghie, care pînă astădzi să află la Mănăstirea Niamţul. Şi i-au trimis şi mitră şi sacos, că mai nainte vreme mitropoliţii Moldovei slujiia liturghie cu felon.
Iară Anna, împărătiasa lui Manoil Paleolog, încă au trimis dar doamnii Annii, lui Alexandru vodă, o svîntă icoană în care iaste chipul svintei Annii, maica Precistii, iarăşi făcătoare de minuni/. Iară doamna Anna o au trimis dar svintei Mănăstiri Bistriţa, care svîntă icoană la vreme de neploare, scoţindu-să cu litie afară den mănăstire, şi făcînd osveştanie, numaidecît ce ploaă, de nu peste tot, dar cîtu-i hotarul mănăstirii, negreşit. Şi această istorie s-au adeverit den săborniceştile cărţi de la Ţarigrad, trimisă aice, la Moldova, după cum mai sus am pomenit că au fostu la Mănăstire la Niamţu, şi s-au prăpădit în vremi de nepace.
LUCRURI STREINE.
Vladislav Iaghelo al craiul leşăscu, înţălegînd că Jicmont al craiul ungurescu îndiamnă pre crijecii Prusilor asupra lui şi Vladislav Iaghelo aflîndu-să în părţile Ţărîi Rusăşti, trimis-au Vladislav Iaghelo sol la Alexandru vodă, îndemnîndu-l asupra lui Jicmont craiului ungurescu. Şi i-au zălogit Sneatinul şi Colomîia şi toată Pocutiia derept 1000 ruble de argint, avînd craiul a face oaste, ispitindu-să asupra crijecilor/.
Atunce şi Alexandru vodă, din prieteşug ce avea cu craiul, i-au trimis agiutoriu 400 de moldoveni, oameni aleşi, carii au arătat mare vitejie şi izbîndă asupra crijiacilor. Că deodată, făcîndu-să moldovenii [24] a da dos, şi crijiacii eşind dintr-o cetate ce să numeşte Malborcu, gonind pre moldoveni şi înşirîndu-i spre o dumbravă, s-au pedestrit moldovenii şi s-au supus în pădure. Ce dar crijecii, socotind că moldovenii au fugit pin păduri, au descălecat şi ei, de unde şi moldovenii îndată au început a-i săgeta pe crijecii nemţăşti, cît li-au căutat crijecilor nemţi a da dos. Atunce încălecînd moldovenii şe dînd năvală asupra crijiacilor, mare moarte au făcut într-înşii. Şi s-au întorsu moldovenii cu izbîndă la obuz, unde era craiul Vladislav Iaghelo, cu mare mulţămită şi laudă de la craiul.
Iară de vreme ce am pomenit de crijeci, am socotit a fi cu cale să scriem şi ce niam au fostu şi pe ce vreme au nemerit/ în părţile Prusilor şi în megieşie cu leşii.
TIJ <=iarăşi> LUCRURI STREINE. PENTRU CRIJECI CE NIAM AU FOST ŞI DE UNDE S-AU IZVODIT ÎN ŢARA LEŞASCĂ.
1188. La această vreme, stăpînind Baldovin craiu creştinescu în Ierusalim, cînd aceia nevoe avea creştinii despre serachieni, atîta cît cu neputinţă iaste deplin a să scrie, după ce au luat serachieneni de la creştini vestitul oraş şi tare cetatea ce să chiamă Ptolomeada, lătineşte Acona, iară nemţeşte Acris, mari prădzi şi scădere dentru acel oraş făcea serachinenii, creştinilor. Care luîndu-le aminte Baldovin, craiul creştinescu, ce iaste mai sus numit, de sirgu cu mare jalobă şi rugăminte au scris la alţi creştini, pentru agiutoriu. Prin care rugăminte a lui Baldovin craiu trimis-au creştinii oşti agiutoriu din ţărîle Rîmului împotriva serachinenilor, adecă de la Italie, din Longobardia, de la veneţiiani/ 60 de galioane, în care era 50000 de oşteni, oameni aleşi de războiu. Aşijdirea de la franţozi, de la nemţi, de la sasi, de la Renu şi de la Liubek, din Colna şi dintr-alte oraşă nemţăşti, mulţime de oameni, aprinşi cu dragoste dumnedzăiască, aşia pentru să vadză acele locuri, cum şi pentru agiutoriu să dea acelor ai săi creştini.
Ce dar nemţii, oamini carii era oşteni, grijindu-şi o corabie, căriia i-au pus nume Crache, în care era oamini osăbiţi ca la 500, carii dreptu supt cetate şi oraşul Acona au mersu. Încungiurat-au pe urmă cu mare putere creştinii Aconna, carii un an întreg stînd supt cetate o bătea cu [25] multe feliuri de meşterşuguri, însă cu mare scădere în creştini. Că mulţi de săgeţile nepriiatinilor răniţi, din creştini, şi bolnavi dzăcea, carei de necăiuri avînd nice o căutare, unii de foame şi de grele rane şi de boală dzăcînd, muriia.
Aflatu-s-au într-acei ostaşi 10 bărbaţi carii, avînd frica lui Dumnedzău, s-au aprinsu de mila creştiniască şi s-au apucat de grijea şi de paza acelor bolnavi şi răniţi/, între carii un oroşan din Liubek luînd pîndzile corabiei aceiia ce-i dzicea Crache, au dat-o de au făcut-o cortu, precum au putut la aceia vreme. Supt acel cortu, dar, au strînsu pre cei răniţi şi bolnavi, pre carii cu mare ostenială şi cheltuială, cu feliuri de burueni, cu unsori, cu băutură, cu mîncare, îi căuta. Şi aşia, cu agiutoriul lui Dumnedzău şi cu nevoinţa acelor păzitori, mulţi s-au însănătoşat.
Iară după ce dobîndiră creştinii Acona, în anii 1190, dat-au creştinii beserica svîntului Ioan acelor bolnavi. Care acia beserică o au fostu făcut mai nainte vreme oştenii creştini de la Rodos. Deci au pus ispravnici pre acia beserică pre acei dzece bărbaţi, să aibă grijă de acei bolnavi.
Era pen pregiurul acei beserici pomeţi foarte frumoşi, care pomeţi i-au cumpărat acei 10 bărbaţi temători de Dumnedzău, să fie pentru acei bolnavi. Că dintru acel pomăt avea cei bolnavi multe feliuri de roduri şi multe buruiane de liacuri, pentru spălatul ranelor. Şi întîi acolo în Acona s-au făcut bolniţă, întru pomenirea preacuratei Ficioari Mariei/, şi întîi întru lauda lui Dumnedzău cel slăvit în Troiţă.
Cu această pildă acel den Aconna Baldovin craiu, fiind povăţuit, făcut-au şi el bolniţă în Ierusalim şi au numit-o bolniţa presvintei stăpînii Mariei, precum şi în Aconna, puind păzitori să grijască pre cei răniţi şi bolnavi. Ispravnic pre aceli bolniţă era Henric den Vapolt, carele cu fraţii săi fu însănătoşat şi cu alţi ostaşi a mormîntului lui Dumnedzău. Că cu năroc era şi tare sta împotrivire serachinilor.
La acest zacon pre urmă foarte mulţi din cnedzi şi din domni, din nemişi nemţăşti să adăogea la număr. Era la număr în anul dintîi numai 35, carii petrecea viaţă cu frică dumnedzăiască şi mare nepriatin era tuturor nepriiatinilor svintei cruci. Şi aşia cu pilda a preabunei viaţii sale, mulţi credincioşi veniia la petrecerea vieţii lor, dzicînd cum acei bărbaţi ca nişte svinţi stau întru toate faptele sale, petrecînd mai mult decît alţii. Căci dentru a lor pildă mulţi s-au botedzat, făcîndu-să [26] creştini/ şi fiecine da multă avere la aceli bolniţă. Şi de ce merge, de ce să înmulţiia bolniţăle, şi acel zacon, sau legea crijecilor. Şi cînd muriia vreun domn în Ţara acia Svîntă lăsa lucruri scumpe la bolniţă. Şi de nemeriia acolo vreun oaspe la acia bolniţă, cu nume ştiut, iarăşi lăsa daruri la bolniţă, poftind ca să aibă grije de săraci.
1191. TIJ STREINE.
Precum şi Ragivel au împărţit milostenie preoţilor Ierusalimului, ce păziia mormîntul Domnului, de făcia laudă lui Dumnedzău, precum scrie el întru îmbletele sale prin ţări streine. Şi aşia acel mistru, sau ispravnic bolniţii, agonisit-au multe cărţi pricinitoare de la creştinii domni: la Calestin al treile papă de Rîm şi de la Henric chesariul, al şeasele cu acest nume, cu care cărţi au trimis pe patriiarhul Ierusalimului la Rîm, de au aşădzat şi au scos zaconului, sau legii nemţăşti, întărire de crijaci, adecă crucişer, în anul 1191, adăogînd tiutiuluş ca să scrie: Frăţimea/ a casăi nemţăşti a bolniţii Stăpînii Mariei în Ierusalim. Aşijderea li-au dat pecete, cruce niagră, supt legea pravilii svîntului Avgustin, poroncindu-le să să poarte cu toate aşădzămînturile, cu faptele, cu volniciile, i proci <= şi aşa mai departe>. Această întărire şi pecete adusără mistrului sau otcărmuitoriului crijacilor (sau să dzicem, romîneşte, crucişer) în Ierusalim; şi acel uric cu mare cinste şi ţeremonie fu cetit.
Acolo patrierşii Ierusalimului au îmbrăcat pre fraţii acei legi, sau pravilă, în haine albe scumpe, pe care era den faţă şi den dos cruce niagră; într-acesta chip, pre urmă, de acel fel de haină şi alţii purta. Şi de acei doi fraţi era pre aceia vreme şiapte preoţi carii acel fel de haină purta, preoţască. Şi era nemişi lumeşti; acestora era slobod încinşi cu săbii să facă liturghie. Nime nu-ş rădea barba, şi pe sac împlut cu pae, după zaconul lor, dormiia.
Ce aceasta curund o au schimbat (precum iaste în poveste): bişugul aduce desfrînare. Fost-au aşădzat şi altă orînduială zaconului, acest mistru a bolniţii Preacuratei Stăpînii Mariei/, Henric den Vapolt. Adecă întîi greşind vreun frate dintr-aciia împotriva legii sau a zaconului său, să nu fie de alt de nime certat, fără de singur mistrul zaconului, sau de la acela pre carele îl va orîndui el spre aceia; şi certarea nime din streini să nu ştie.
[27] A doa, pre fraţii ostaşi pe lîngă dînsul au pus giudecătoriu şi i-au dat lui putere între dînşii, pre cei împrotivnici să-i tocmască şi pe cei neascultoi să-i certe.
A triia, au aşezat numere ştiute de rugăciune, Otcenaş, peste toată dzua miranilor să citiască. Într-această drigătorie au vieţuit ani 10, şi au murit în Acona şi acolo l-au îngropat.
Al doile mistru a crijecilor, după Henric den Vapolt, au stătut Osto-Carpen, nemiş nemţăscu, la această diregătorie, pe vremea lui Filip chesariul al 2<-lea> şi a lui Inochentie al 3<-lea> papă Rîmului şi pe vremea lui Macislav al , craiul leşăscu, anul 1200. Acestu mistru în prostie au slujit lui Dumnedzău şi în viaţa sa au făcut întîi pecete zaconului cu chip de măgariu pre care şădea Maica Precistă, cu fiiul în braţă/ şi Iosif bătrînul pre lîngă dînşi cu toiag şi scrisoare pregiur pecete cu aceste cuvinte: Pecetea orînduialii mistrului a frăţimei casăi nemţăşti în Ierusalim.
Acestu fel de pecete ţinia crijacii pîn-în dzilele lui Frideric celui întîi a mistrului, de acestu zacon. Acestu Frideric pre urmă o au schimbat. În Ţara Inflantiei pre vremea acestui Carpen frăţimea ce să chema lătineşte ensiferi, purtătoriu de sabie, s-au izvodit, carii pe urmă s-au unit cu crijacii Prusilor. 6 ani fiind în drigătoriia sa, au murit îngropîndu-l în Aconna.
Al triele mistru a ostaşilor mormîntului lui Dumnedzău fu ales Herman din Olsaţiia, în anul de la Hristos 1206, pe vremea lui Filip al 2<-lea> chesariului şi a lui Inochentie papei Rîmului; 4 ani slujind sărăciii, au murit şi îngropat în Acona.
Al patrule mistru crijiacilor stătu Herman den Salţa, nemiş de la Miena, pe vremea acestor împăraţi Ofto <şi> Frideric al doile şi al papilor Romei Inochentie al triele şi a lui Onorie al 3<-lea>, pus la această diregătorie în anul 1218, cînd crăiia în Ţara Leşască/Macislav. Acesta mari diresuri şi aşădzămînturi au făcut zaconului său. Că avînd price în de sine papa cu Frideric chesariul, el toate acelea cu înţălepciunea şi cu socotiala sa i-au aşădzat şi i-au tocmit pre amîndoi. Pre vremea acestui mistru, dînd acestu zacon lui Conrad malgrabul, 2000 de nemişi nemţăşti, tot ostaşi, supt cîrma sa i-au avut, pre carii 30 de ani i-au otcîrmuit. Iară pe vremea nenorocitei stăpînirii lui au luat seraţinii Ierusalimului de supt cîrma creştinilor. Iară [28] crijecii fură izgoniţi afară den Siriia. Şi aceasta tot pentru păcate; că giudecăţile lui Dumnedzău ascunse sintu.
Iară pre urmă aceşti crijaci s-au închinat la chesariul Frideric, rugîndu-l să le dea loc să-ş facă beserică, după pravila sa, să petriacă pîn-la svîrşitul său, după cum era făgăduiţi lui Dumnedzău. Datu-li-au chesariul loc ştiut de traiul lor.
Iară în anul 1222, Conrad, cneadzul Mazoviei, avîndu adese nevoi de prusaci, vecinii săi mărgineni/ şi nepriiatini ai săi, au năzuit Condrat, cneadzul Mazoviei, la Frideric chesariul rugîndu-l să-i dea ajutor pe acei crijiaci, împotriva prusacilor, ce era pre aceli vremi păgîni. Aşijdirea şi la singuri crijiacii de la Rîm au trimis pre un episcop din Helmu, anume creştin, căci cu sfatul acestui creştin l-au trimis Condrat, domnul Mazoviei, de au poftit într-agiutoriu pe crijiaci, poftindu-i ca să margă la dînsul şi el le va avia de grijă în ţara sa.
Chesariul Frideric dar, din vrerea sa au slobodzit pe crijiaci, carii era 20000 şi îndată cît au sosit crijiacii la Condrat li-au dat Ţara Helmului şi cît loc cuprinde între apele Visla, Mocra şi Drvenţa. Că acel loc l-au avut Condrat osăbit de la leşi, care l-au luat leşii de supt crijiaci. Cu această tocmeală Condrat au lăsat acel loc crijecilor, ca cu nevoinţă pururea să să oştiască crijiacii asupra altor limbi, pentru legea creştiniască. Şi după ce-i vor supune pre alte limbi, iar să întoarcă Ţara Helmului înapoi lui Condrat, sau celora ce vor fi pe urma lui. Iară ei ţărîle ce ari dobîndi de la prusaci să li împarţă/ cu socotială a oamini vrednici, cu cneadzul Mazoviei şi cu urmaşii lui. Leşilor, ca unor creştini, nice o strîmbătate să nu le facă, sau scădere şi pe vrăşmaşii lor să nu-i ascundză, nice săi agiutoredze cu sfat sau cu agiutoriu lor; ce împotriva serachinilor şi vrăjmaşilor a svintei cruci, cît ari trebui lui şi leşilor, să le fie într-agiutor. Iară de nu ari asculta şi ar călca vreunul dentru aceştie giurămîntul, atunce ca unor vinovaţi să le ia averea şi locurile, pintru nemulţămire.
Această tocmală şi aşădzămînt între Condrat, cneadzul Mazoviei, şi între fraţii crijiaci au fostu, care tocmală şi aşădzămînt li-au întărit Grigorie, al 9<-lea> papă Rîmului. Li-au mai adaos acest Condrat crijiacilor Ţara Dobrinului şi cetatea Nessova, în ţara Cuiavului. Aşijderea şi Ghedeon, episcopul Pelomcului, li-au dat den eparhia sa une locuri, să-şi ia de a dzecea, şi sate cu ostrov.
[29] Acestu aşădzămînt l-au tăinuit crijecii. Numai uricul/ cu pecetea de aur a lui Frideric al 2<-lea> chesariul, cu mare nevoinţă-l ţinia, care li-au întărit lor Ţara Helmului cu a Dobrinului date, măcar că Conrad cneadzul nu li-au dat în veci.
Deci pintru acia întăritură a lui Frideric chesariului pe urmă mari sfădzi s-au făcut între crijiaci şi între leşi, pînă ce s-au spartu şi s-au strîcat cele neadevărate a lor urice. Aşijdirea mai avînd 7 căpetenii mai alese acei 20000 de crjiaci ostaşi, luînd asupra sa împotriva păgînilor prusaci apărare leşilor şi a mazovilor, întîi în Ţara Dobrinului s-au aşădzat şi au pus întîi în parte despre Visla o baştă făcută de strajă, dreptu în prejma Torunului, care să chiamă astădzi Dinbov, ce era să-i dzică Dubov. Dintr-acolo păziia pre păgînii prusaci peste Visla cu dese şi multe puşci îi strîca şi pe urmă cu agiutoriul leşilor şi a mazurilor au început a să pleca păgînii prusaci, pustiindu-le şi stricîndu-le ţara. Pre urmă oraşul Toruna şi Elbmangu şi alte tîrguri/ şi cetăţi care era la dînşii, în scurtă vreme li-au zidit cu piatră, şi Rogotin şi Helmul tîrgul şi cetatea de la nepriiatini, luîndu-le zidite, supt stăpînirea sa li-au supus. Şi fără zăbavă s-au lăţit crijiacii şi s-au întemeiat, cît au căutat prusacilor dintru aceli locuri a să răsipi şi a lăsa lor Ţara Helmului. Murit-au Herman din Salce şi l-au îngropat în Berlum.
Şi de aicea lăsăm rîndul la leşi să scrie ei de aceşti crijiaci, ce să înţălege pre limba noastră încrucişiaţii, de unde s-au izvodit şi cum au nemerit în părţile prusilor şi în megieşie cu leşii.
PE CE VREME S-AU ARĂTAT ACEŞTI CRIJIACI NEPRIIATINI LEŞILOR ŞI CÎND AU TRIMIS ALEXANDRU VODĂ AGIUTOR LeŞILOR ÎMPOTRIVA CRIJIACILOR.
Al triisprădzecele miestru sau orcîrmuitoriu crijiacilor şi a prusilor, anume Carol din Trivîr, pe vremea lui Henric al 6<-lea> cu acest nume chesariului şi a lui Climent al 5<-lea>, popă Romei şi a lui Vladislav al craiu leşăscu, Lochetec pe poreclă/, în anii de la Hristos 1309, rădicat-au sabiia crijiacii asupra leşilor, în loc de bine şi de mulţămită (caută ce fac streinii, cînd îi priimăscu tovarăşi lăcuitorii ţărîlor, precum şi la noi în ţară, pre urmă vei afla de greci, la ce stat au [30] adus ţara noastră şi boerimea ei). Că întîi crijacii Ţara Pomeraniia o au luat-o de la Lev, şi altele, carele pîn-la vremea craiului Cazimir al 3<-lea> au fostu aceste ţări, ce s-au pomenit mai sus, în mînule streinilor, pustiind satele şlehticilor şi omorînd pre şlehtici.
Pre aceasta vreme, vădzind şi alţi megiiaşi că să înmulţăscu şi să întărescu crijiacii asupra leşilor, s-au rădicat şi Inflentii de au luat de la leşi vestit oraş şi cetate Riga, cu tot ţinutul ei. Şi pre rînd ce-au lucrat acei crijiaci şi asupra Litvei, ceteşte pre Alexandru Gvagnin, vestit istoricul ţărîi şi a lucrurilor Litvei <şi> vei afla. Noi cît am socotit să fie pentru deşchisul voroavei şi ştiinţăi noastre am scris pîn-aice/.
Pe vremea crăiei lui Iaghelo, fiind domnu aicia în ţară Alexandru vodă, au triimis şi el agiutoriu lui Vladislav Iaghelo craiul 400 de moldoveni aleşi, împotriva crijiacilor, de care s-au pomenit mai sus. Iară după ce au pierdut crijiacii războiul cu Vladislav Iaghelo, craiul leşăscu, cădzut-au la pace crijiacii cu Vladislav, craiul leşăscu, care au priimit craiul din sfatul şi socotiala frăţine-său, lui Vitold, cneadzul Litvei. Măcar că acia pace cu crijiacii era peste voia sfetnicilor leşăşti, care legătura ce-au avut între dînşii lăsăm la leşi să scrie, iar noi ne întorcem la rîndul istoriei noastre.
După ce-au legat Vladislav Iaghelo, craiul leşăsc, pace cu crijiacii, dînd Cameniţa şi toată Podoliia pe sama lui Vitold, s-au întorsu craiul în Ţara Leşască; şi nezăbăvind acolo, s-au pogorît în părţile Ţărîi Rusăşti, unde şi Alexandru vodă au venit, fiind şi mai nainte vreme legaţi cu prieteşugul, de iznoavă au făcut legătură cu craiul leşăscu.
În anul de la Hristos 1438 scrie Cromver, istoricul leşăscu la carte sa 20 şi Stricovschie carte 16, precum Svidrighel/ cneadzul, fratele lui Vladislav Iaghelo, craiul leşăscu, avînd multă price cu leşii pentru Podoliia, care pe acia vreme stăpîniia Podoliia Svidrighel. Ce fiind de multe ori craiul leşăscu îndemnat de Lev pentru Podoliia să o ia de supt stăpîniia frăţine-său, i-au căutat craiului de la o vreme a face pe voia leşilor.
Purces-au craiul Vladislav cu oşti asupra frăţîne-său, lui Svidrighel. Iară Svidrighel avea nădejde pri agiutoriul crijiacilor şi a inflantilor. Şi trăsese Svridrighel şi pe Alexandru vodă în partia sa, asupra lui Vladislav Iaghelo, craiul leşăscu.
[31] Alexandru vodă (scrie Stricovschie şi Cromver tot acolo), uitînd legăturile sale ce-au avut cu Vladislav Iaghelo, craiul leşăscu, pre pofta lui Svidrighel şi a litvinilor, au prădat cu oaminii său Sneatinul, Haliciul şi olatul Cameniţii cu ţinuturile ei. Ce întorcîndu-să Alexandru vodă cu plianul din Ţara Leşască, au agiunsu o samă de şlehnici de a Buceacului şi o samă de liaşi de a craiului leşăscu pe moldovenii lui Alexandru vodă ce aducia plianul mai pe urmă. Că Alexandru vodă trecusă/ Nistrul mai nainte şi înfrîngînd leşii pe moldoveni li-au luat plianul înapoi.
După această poticală Alexandru vodă vădzindu-să şi scăpat de prieteşugul ce-au avut cu Vladislav, craiul leşăsc, cum scriu istoricii leşăşti, den voe rea au murit.
Multe lucruri bune au făcut şi au aşădzat Alexandru vodă aice în ţară şi nume bun i-au rămas, numindu-l toţi lăcuitorii ţărîi noastre Alexandru vodă cel Bun şi Mare. Avut-au Alexandru vodă 4 feciori cu doaă doamne, anume Ilieş i Ştefan şi Pătru i Alexandru. Şi au murit în scaun, domnind ani 32 şi luni 8.
VALAHIA.
6920, 1412. DOMN 6. DOMNIE 6. RADUL AL 2<-LEA> CE I-AU DZIS ŢEPEŞ.
După Mircea vodă Bătrînul au stătut la domnie Radul vodă Ţepeş. Iară la alt letopiseţ a Ţărîi Romîneşti am aflat numindu-l pe acest domnu Vlad vodă Ţepeş. Acestu domnu au făcut cetatea de la Poenari, din ţinutul Jîiul de Jos/. Aşijdirea au făcut şi svînta Mănăstire Sneagovul, den ţintul Ilfovului. Mai făcut-au şi un lucru foarte necuvios cu orăşenii de Tîgovişte, pentru o vină mare ce au fost făcut orăşenii unui frate al său, care ce vină a fi fostu nu adeveriadză, iară pediapsa orăşianilor iaste aciasta, că în dzua Paştilor fiind toţi orăşenii la ospeţă, iar cei tineri la horă, aşia, fără veste, pre toţi i-au cuprinsu. [32] Deci cîţi au fostu oameni mari, bătrîni, pre toţi i-au înţăpat, puindu-i pe împregiurul tîrgului. Iară cîţi au fost tineri, cu fămeile lor şi cu fete mari, aşia cum au fostu împodobiţi în dzua Paştilor, pre toţi i-au dus la Poenari, de au tot lucrat la cetate, pîn-ce s-au rupt toate hainele de pre dînşii, cît au rămas toţi cu piele goală. Pintru aceia i-au scos nume Ţepeluş. Altă ce s-ar fi mai lucrat în dzilele lui, sau la ce sfîrşit ar fi vinit, nu scrie, fără cît că au domnit ani 15/.
6935, 1427. DOMN 7. DOMNIE 7. VĂDISLAV VODĂ 1, CE S-AU NUMIT CEL BĂTRÎN.
După Radul vodă Ţepeş au stătut domn Vădislav vodă, carele a făcut beserica domniască din Tîrgşor, ot ţinutul Dîmboviţii şi au perit de sabie în mijlocul Tîrgşorului. Însă altă ce s-ar fi lucrat în dzilele lui sau cum s-au pricenuit peirea lui, nice la un letopiseţ scrie nu am găsit, numai că au domnit ani 18.
MOLDAVIA.
6941, 1433. DOMN 11. DOMNIE 11. ILIIAŞ VODĂ 1 ŞI ŞTEFAN VODĂ AL 2<-LEA>, FICIORII LUI ALEXANDRU VODĂ CEL BUN.
După moartea lui Alexandru vodă celui Bătrîn au stătut la domnie fiiu-său cel mai mare, Iliiaş vodă, după cum scrie une letopisăţe, că încă bătrînul Alexandru vodă, mainte de moartea sa să-l fie ales pre dînsul a fi domnu în urma sa/. Carele dacă au stătut la domnie, dzice letopisăţul lui Ureche vor cum să fie priimit şi pre frate-său Ştefan vodă la domnie. Deci, întrînd vrajbă între dînşii, vrînd să omoare Iliiaş vodă pre frate-său Ştefan vodă, au fugit Ştefan vodă la munteni. Iară alte letopisăţe a lui Miron logofătul, după cum au aflat scris de Cromver, cronicariul leşăscu, dzic că după ce au stătut domnu Iliiaş vodă, îndată au urgisit şi au gonit pre frate-său, Ştefan vodă, şi pre maştehă-sa să o fie înecat. Iară Ştefan vodă au năzuit la domnul [33] muntenesc, rugîndu-l de agiutoriu împotriva frăţine-său, lui Iliiaş vodă. Însă ce domnu a fi fost la munteni nu însămniadză.
RĂZBOIUL 1 CE-AU AVUT ACEŞTI 2 FRAŢI.
Luînd Ştefan vodă agiutoriu de la munteni au venit cu oaste asupra frăţine-său, lui Iliiaş vodă, unde i-au eşit înainte şi frate-său Iliiaş vodă, la locul ce să chiamă Lolonii în ţinutul . Şi dîndu-ş război, au biruit Ştefan vodă pre frate-său Iliiaş vodă/. Şi scoţîndu-l den ţară au apucat Ştefan vodă domniia. Iară Iliiaş vodă avînd doamnă pre Sofiia, sora lui Vladislav Iaghelo al craiu leşăscu au năzuit la cumnatu-său craiul, arătîndu-şi strîmbătatea sa făcută de frate-său Ştefan vodă. Că încă fiind viu tată-său, Alexandru vodă, l-au ales pre dînsul la domnie, ca pre un frate mai mare; şi s-au rugat să-i dea agiutor împotriva frăţine-său şi să-l aşedză în domniia ţărîi, făgăduindu-să că în viaţa sa va rămînea neclătit în poroncile crăeşti şi a recepospolitii Ţărîi Leşeşti.
Iară şi Ştefan vodă, măcar că cu agiutoriul muntenesc apucasă domniia ţărîi, nu s-au lăsat cu atîta, ce au trimis şi el soli cu daruri scumpe la Vladislav, craiul leşăscu. Aflat-au solii lui Ştefan vodă pe craiul la Lînceţi şi ş-au dat soliia, arătînd craiului cum toată ţara poftescu şi priimăscu pre Ştefan vodă şi mai bine să ţie craiul cu Ştefan vodă, pre carele priimeşte/ ţara, decît pe Iliiaş vodă, carele-i urît ţărîi. Că şi Ştefan vodă să făgăduieşti a fi cu priinţă craiului şi neclătit va rămînea în poroncile crăeşti, precum au fost şi tată său, Alexandru vodă.
Şi atunce, prin solii aciia, s-au rugat craiului şi pentru greşala ce ar fi făcut tată-său, Alexandru vodă, împotriva Crăii Leşăşti, potrivindu-să lui Sfidrinschii. Să iarte craiul şi pagubele ce s-au făcut pe acea vremi în Podoliia; ca un stăpîn milostiv să le lasă.
Deci măcar că Iliiaş vodă era cumnat craiului, ce dintru sfatul tuturor leşilor au ales şi au priimit să rămîe Ştefan vodă la domniia ţărîi, din vreme că-l priimeşte şi ţara. Şi atunce, prin solii lui Ştefan vodă, vădzind priinţă cătră sine, i-au dat craiul ţinutul Şipenului, şi Cecunul, şi cu Hmelovul, care ţinuturi sint/ . Iară lui Iliiaş [34] vodă i-au dat un ţinut să şadză cu casa sa şi să nu să amiastice la domniia ţărîi. Ce Iliiaş vodă nu vru să rămîe pre socotiala craiului, ce iarăş au vrut să ispitiască cu războiu asupra frăţine-său.
AL DOILE RĂZBOIU.
De iznovă, dar au întrat Iliiaş vodă cu oşti în Ţara Moldovei, asupra frăţine-său, lui Ştefan vodă. Însă cine i-ar fi dat acea oaste, necăiuri nu adeveriadză. Unde i-au eşit şi Ştefan vodă în tîmpinare la sat la Dărmăneşti, în ţinutul , fev 1, luni, în săptămîna cea albă; şi dîndu-ş războiu izbînda iar la Ştefan vodă.
Năzuit-au Iliiaş vodă şi aş doile rînd în Ţara Leşască şi iar, neaşedzîndu-să căuta vreme să mai strîngă oşti, să vie în ţară asupra frăţine-său, lui Ştefan vodă. Ci vădzîndu-l leşii că nu să aşadză, din poronca craiului l-au prinsu un Iane Ţoli şi l-au aşădzat în cetatea Siragiului (Siraiul iaste oraş şi cetate cu zid de piatră împregiur, pre apa ce să chiamă Varta, cu doamnă-sa Sofiia şi cu fii săi) puind şi pază, însă cu cinste/. Iară pre urmă au trimis craiul Vladislav Iaghelo solii săi la Ştefan vodă de au giurat Ştefan vodă înaintea solilor crăeşti, în oraşul Sucevii, precum va sta cu credinţă întru toate trebile crăieşti, neclintit, şi iaste gata să margă şi înaintea craiului şi să încredinţedze.
Ce, dar, curund, după aceasta legătură, arătat-au Ştefan vodă şi mare slujbă leşilor. Ce gătindu-să tătarîi să între în Ţara Leşască cu pradă, i-au lovit Ştefan vodă pre tătari şi i-au strîcat foarte rău. Şi o cetate, anume Branlavul, care era supt ascultarea lui Svidrighel, au luat-o de la oamenii lui Svidrighel şi au închinat-o craiului Vladislav (precum scrie Cromver în carte 20 şi Stricovschie în carte 16, zaci 4, în svîrşit).
1433, Svidrigailo, fratele lui Vladislav Iaghelo, craiul leşăscu, trăgînd agiutor de la lizifanti şi cu ruşii împreună, Fedeco Dimitrovici şi cneadzul Noşit şi cu moscalii au prădat Ţara Litvei. Pre urmă Svidreghel cu mare putere au tras la Vitepsca/ de o au luat-o. Şi dentr-altă parte cneadzul Fedco şi cu cneadzul Noşit au bătut cetatea Bresce în Litva şi Melnicum, şi aproape era să le dobîndiască amîndoao cetăţile. Ce înţălegînd di oştile lui Vladislav Iaghelo, craiului leşăscu, s-au întorsu înapoi.
[35] 1434, Vladislav Iaghelo, craiul leşăscu, aflîndu-să la un tîrgşor, anume Grodec, 4 mile de la Liov, acolo aştepta pri oamenii lui Ştefan vodă să sosască din ţară. Şi noapte, culcîndu-să afară supt cortu, craiul, pintru ca să asculte privighitorile, fiind primăvară, au răcit noaptea. Din care răceală au cădzut în friguri cu lîngoare şi a 17 dzi au murit, într-o dzi, luni.
După moarte lui Vladislav, craiul leşăscu, au stătut la crăie fiiu-său Vladislav, al triile cu acest nume. Scrie Stricovschie la istoriia sa, carte 16, zaci 1, precum la coronaţiia acestui craiu să fie fost şi oamenii lui Ştefan vodă/. Iară după coronaţie acest craiu nou s-au pogorît la cetatea Siragiului pintru seimul, unde era închis şi Iliiaş vodă. Atunce o samă de boiari leşeşti, priiatini lui Iliiaş vodă, au poftit pe craiul ca să sloboadză pre Iliiaş vodă de la poprială, ce craiul n-au priimit. Că agiunsese Ştefan vodă cu solii său şi la acesta craiu. Iară curund după aceasta, cu ştire starostelui acelui oraş, a Siragiului, ori, cum scriu unii, din nepaza străjerilor ce era la acea cetate, au scăpat Ilieş vodă din cetate.
AL TREILE RĂZBOIU A LUI ILIEŞ VODĂ CU FRATE-SĂU ŞTEFAN VODĂ.
După ce au scăpat Ilieş din cetate, întrat-au şi al treile rînd în Moldova, de au turburat o parte de ţară asupra frăţine-său, lui Ştefan vodă. Ce eşindu-i Ştefan vodă înainte la Podraga, în ţinutul , iarăş nenorocirea lui Ilieş vodă, şi acolo au rămas biruit/. Al patrule războiu. De năroc era Ştefan vodă cu frate-său Iliiaş vodă: cînd bine nu să mîntuia de însu, atunce şi sosiia cu oşti asupra lui. Că în anul 6943 <=1435>, av 4 s/au lovit Ilieş vodă cu frate-său Ştefan vodă la Pipereşti, în ţinutul Iaşilor, într-o vineri. Ce nărocul cel rău a lui Ilieş vodă, şi acolo au pierdut războiul; cum să dzice un cuvînt, că unde nu va Dumnedzău, nu poate omul.
Vladislav al 3<-lea>, craiul leşăscu, vădzind atîta netocmală şi războae între aceşti doi fraţi pintru domniia ţărîi, i-au aşedzat prin solii săi că li-au împărţit ţara în doao. Lui Ştefan vodă i s-au vinit Ţara de [36] Gios, cu Cetatea Albă şi Chiliia şi Tighinea. Iară lui Ilieş vodă s-au vinit Ţara de Sus, Hotinul, Suceava şi cu alte locuri de sus şi Iaşi, precum scrie Stricovschie, carte 17, zaci 2/.
Iliiaş vodă, nezăbăvind vremea, au mers la craiul în Liov, împreună cu boiarii săi, cum scrie Cromver la carte 21, de au giurat, fiind de faţă craiul, puind stiagul la picioarele craiului, precum va fi credincios craiului şi gata în poroncile crăeşti, împrotiva fieştecărui nepriiaten a craiului. Şi atunce au legat Iliiaş vodă să de pre an 100 cai, 400 boi şi 200 camine moron pintru triaba cuhnii crăeşti şi 400 băibărace, sau haine roşii. Măcar cum s-au aflat scris de Cromver, cronicariul leşesc, peştele şi boii numai într-acel an li-au dat Ilieş vodă, craiului.
Aşijdirea şi ţinutul Scepinului ce-au fost dat craiul Vladislav Iagheloan lui Alexandru vodă, tatul lui Iliiaş vodă, cu uric de aşădzămînt, l-au întorsu Ilieş vodă craiului pentru pagubele ce-au făcut Alexandru vodă leşilor, cînd au prădat Colomîia şi Sneatinul, de cari am scris înapoi. Iară craiul au dat lui Ilieş vodă cetatea Haliciul, să-ş ţie acolo averea.
Însă şi Ştefan vodă, asemenea au trimis solii săi la Vladislav craiul cu daruri, făgăduindu-să şi el a rămînea /supt poroncile crăeşti. Ce la giurămînt nu l-au mai silit craiul, socotind că va rămînea a trăi Ştefan vodă cu frate-său Ilieş vodă, precum s-au fost legat amîndoi cu giurămînt în Cetatea Albă.
Iară al patrule an au şi mai giurat domnii cu toată boerimea ţărîi, craiului Vladislav al 3<-lea>. Şi acolo Ştefan vodă au adaos să dea pre an 5000 galbini de aur şi 400 cai, cînd ar trebui craiului. Într-aceasta chip s-au aflat scris de Cromver la carte 21 şi de Stricovschie, carte 17, zaci 2, la sfîrşit.
6947 <=1439>. Pre această vreme întrat-au tătarîi în Ţara Leşască de au prădat Podoliia. Şi, întocîndu-să cu plian tătarîi, sărit-au podolenii după tătari, pre carii agiungîndu-i, întorsu-s-au tătarîi la dînşii şi mulţi nemişi au perit, unde şi Mihai Buceaţchii au cădzut în războiu.
6947 <=1439>. Într-acest an au prădat tătarîi Ţara de Sus pîn-la Botăşiani. Ars-au tîrgul Botăşanii. Şi iară la anul, după această pradă, în luna lui dechemvrie/ au mai prădat tătarîi şi Ţara de Gios. Ars-au şi tîrgul Bîrladul şi tîrgul Vasluiul.
[37] 1439. Într-acest an venit-au soli de la unguri la craiul leşăscu, poftindu-l la Crăiia Unguriască, aflîndu-să pre atunce în mar grijă ungurii de turci. Anume aceşti soli era: Ioan episcopul Sighinului şi Mathei Talonianul, starostele Dalmaţiei şi a Carvanului şi Emiric Marchelin, postelnicul Siliţiei, poftind aceşti soli ungureşti pre craiul Vladislav să-şi ia muiare pre văduva Elisafta, crăiasa lor. Ce dar după multe svaturi a svetnicilor leşăşti, măcar că Vladislav, craiul leşăscu, fiind om tînăr, nesuferind să-ş ia fămee în vîrstă, mai mult bătrînă şi îngrecată. Iară prin svatul tuturor au priimit şi Crăiia Unguriască. Şi între alte tocmele aşedzat-au şi aceasta, ca de va naşte crăiasa Elisafta făt, şi de va trăi, atunce să siliască craiul Vladislav să-l pue cu agiutoriul său craiu Bohemii, iară Crăiia Unguriască să fie asupra lui Vladislav şi a săminţii lui/.
Şi pentru aceasta tare să nevoia ungurii, mai mult pentru greul ce avia despre sultan Mural al , numit cu acest nume al împărat turcescu. Căci încă fiind viu Voiceh Albreht, craiul unguresc, au fostu trimis Murat sol la craiul leşăscu Vladislav, făgăduindu-i bani şi 100000 oaste să-i dea, numai să să rădice asupra lui Voiceh, craiului unguresc. Şi au zăbăvit solii turceşti la Cracău, pîn-ce-au luat răspunsu că ungurii de bună voe lor au dat Crăiia Unguriască lui Vladislav, craiului leşescu. Stătut-au, dar, acest Vladislav, criaul leşăscu şi craiu ungurescu şi încă fiind solii ungureşti în Cracău, la Vladislav craiu, iată de olac veni veste cum crăiasa Elisafta au născut făt.
RĂZBOIUL LUI VLADISLAV CRAIU LEŞĂSCU ŞI UNGURESCU CE-AU AVUT CU SULTAN MURAT LA VARNA ŞI AU PERIT VLADISLAV CRAIU ÎN RĂZBOIU.
Acestu craiu Vladislav era, cum s-au pomenit mai sus, craiu leşăscu şi ungurescu, pe vremea ce împărăţiia Ioan Paleolog al împărat grecescu în Ţarigrad, fiind mare grijă de turci, că den dzi în dzi îmbla să ia Ţarigradul, cum luasă şi alte ţări/ de supt stăpîniia grecilor.
Deci împăratul grecesc pururea scriis la Vladislav craiu şi la Iangul, domnul Ţărîi Ungureşti cei den mijloc, orta magiar, să nevoiască să [38] vie să dea agiutor împotriva turcilor, ca să să izbăvască creştinii de încungiurarea turcilor. Şi făcînd acea izbîndă îl va încununa cu stimă împărătiască şi nu să va mai chema craiu, ce împărat.
Iară craiul Vladislav cu Iangul domnul, înţălegînd pofta împăratului le era aminte şi cerca vreme să să rădice asupra turcilor pentru volniciia creştinilor. Şi oblicind că sultan Murat s-au dus la Magnisiia să să odihniască, ca un om bătrîn, şi lăsasă în locul său împărat pre fiiu-său, sultan Mehmet, om tînăr, neştiutoriu rîndul oştilor, s-au gătit cu tărie mare şi au trecut Dunărea şi prădară şi arsără satele bulgăreşti şi agiunseră pîn-la Varna, di o luară.
Iară turcii nemică de aciasta nu grijiia, că fiind tînăr sultan Mehmet, umbla tot la vînat şi la alte diezmierdăciuni. Iară vizirii ce era prejur dînsu au scris la sultan Murat numai să vie cum mai curund, că iaste în cumpănă să piară împărăţiia lor, că sultan Mehmet nu-i ascultă de ce-l sfătuesc ei/.
Atunce sultan Murat îndată au vinit pîn-împotriva Ţarigradului la Scuder, peste Boaz. Iară în ceasta parte eşisă-i oştile în tîmpinare cu Halil paşa. Şi au poroncit sultan Murat împăratului grecescu, lui Ioan Paleolog, să-l triacă cu vase în ceasta parte de peste Boaz, să nu facă zăbavă cu trecătoarea pre la Galipoli, pre unde-i era a trece, că apoi vor strîca pacea ce avia între sine. Iară împăratul grecesc Ioan Paleolog, de frică, au trimis de au trecut pre sultan Murat, cu toată oastea ce-au avut, drept pre la Beşictaş, pre lîngă Ţarigrad. Atîta minte avu împăratul grecesc Ioan Paleolog cu sfetnicii lui. Şi nu socotiră, becisnicii, că Vladislav craiu pintru dînşii venisă asupra turcilor. Că de s-ar fi zăbăvit sultan Murat cu trecutul pre la Galipoli, să nu-i fie trecut drept pre la Ţarigrad s-ar fi zăbăvit şi ar fi lovit ungurii pre sultan Mehmet, singur, şi ar fi izbîndit Vladislav craiu, şi pre sultan Murat încă l-ar fi prinsu.
Iară Sultan Murat, după ce au trecut de peste Boaz, îndată au şi mersu la unguri, la Varna şi împreunîndu-să şi cu sultan Mehmet s-au lovit tare cu ungurii; şi înfrînsără ungurii pre turci şi-i tăiară foarte tare, cît să împuţinară călărimea turcilor, numai cu pedestrimea rămăsese/ sultan Murat. Sfătuitu-s-au turcii să fugă, că pierdusă nădejdea; ce enicerii n-au lăsat, dzicînd că, măcar să piară pîn-la unul, n-or fugi, ce cu toţii să stia.
Deci ungurii, sămeţindu-să, s-au sfătuit să mai dea războiu turcilor şi să facă năvală tocma la corturile împăraţilor. Iară Iangul, domnul [39] unguresci, au dzis cătră craiul şi cătră toţi boiarii, să margă el întîi cu o samă de oşti, să facă năvală la turci şi la cortul împăratului, că-i părea că va izbîndi; iară neputînd izbîndi, atunce lesne va fi să vie şi craiul pre urmă, cu toată oastea, să facă năvală.
Şi plăcu tuturor acel sfat, că toţi cunoştea că va face Iancul izbîndă, fiind om înţălept şi vitiaz bun. Ce craiul, fiind tînăr, n-au ascultat, ce s-au potrivit celor ce era pre lîngă dînsul, carii dzicea că, dacă va izbîndi Iangul, să va vesti numele lui.
Deci aşia s-au înşelat craiul. Şi îndată poronci de au dat în trîmbiţă. Şi încălecară boiarii ameţiţi şi fără de nici un cumpăt dederă năvală asupra porţii împăratului, unde era eniciarii. Şi să făcu un războiu iute şi tare şi năvăliia la cortul împăratului şi să făcu moarte mare/ şi cumplită, cît era numai să dea dos sultan Murat. Ce eniciarii nu l-au lăsat, dzicîndu-i că: numai ce-ţ caută a muri aicia cu toţi cu noi; într-alt chip nu poate fi.
Dat-au năvală craiul tocma în cortul împăratului, fără nemică siială şi cumpăt. Iară un eniceriu îndată dede de-i tăia amîndoaă picioarele a calului, celi denainte, de supt craiul, tocma denaintea împăratului. Şi cădzind craiul gios, îndată îl sfărîmară pe craiul în mici bucăţi şi-i luară capul de-l pusără într-o suliţă şi-l purtară prin tabără. Iară oştenii craiului începură a fugi şi turcii a-i goni, tăindu-i şi luîndu-i în robie. Şi mai mulţi s-au înecat într-o baltă mare de lîngă Varna.
Acestea toate li-au făcut sfatul cel rău şi turburat de vin. Iară Iangul, încă pînă a nu da craiul războiu turcilor, au cunoscut că va petrece craiul aşia. Ce de acolea ş-au luat oastea şi s-au îndelungat şi s-au dus în ţara sa, de nime nedodeit/.
După peirea lui Vladislav craiu al 3<-lea> la Varna, mare jele s-au făcut în toată Crăiia Leşască de peirea craiului lor. Şi înţălegînd că ungurii ş-au ales craiu pre Ladislav ficiorul lui Albreht Voiceh, ce fusese craiu ungurescu mai nainte de Vladislav, craiul leşăscu, care au perit la Varna, fiind copilul Ladislav de 5 ani, s-au strînsu leşii la 23 a lui april pre calendariul lor, al doile an după peirea lui craiu Vladislav, căci nu credzusă îndată de perirea craiului, viindu-le veşti într-alt chip, cum l-ar fi luat în robie turcii. Unii dzicia că iaste dus la Ţarigrad, alţii la Vineţiia, alţii la alte locuri. Iară pre urmă înţălegînd că ungurii ş-au pus şi craiu, cum s-au dzis mai sus, pre Ladislav, [40] atunce şi leşii s-au strînsu la cetate la Siragi, în anul de la Hristos 1445. Acolo au socotit, din sfatul lui Zbignev cardenalului, ca să aliagă craiu pre Cazimir cneadzul Litfei, fratele lui Vladislav, craiul leşăscu şi ungurescu, cel perit la Varna. Şi îndată au trimis soli la Litva să poftiască pre Cazimir cneadzul la Crăiia Leşască, la săimul la Petricov. Iară Cazimir au pornit pre solii leşăşti cu răspunsu îndoit, dzicînd că el însuş pintru jele frăţine-său, lui Vladislav craiului, nu poate să margă la săimul de la Petricov/ ce au trimis solii săi, pre Rafivin, pre Cherzgal şi pre Paţă, în luna lui septemvrie. Iară neplăcînd leşilor răspunsul lui Cazimir, de iznoavă au trimis la Cazimir 8 boiari de svat să-l aducă cu tot dedinsul pe Cazimir la crăie; şi de n-ar priimi, sau de ar mai lungi voroavele, să-i spue solii că-ş vor cerca alt craiu.
Ce Cazimir tot sta îndoit, că şi boiarii Litvei nu era bucuroşi să-i lasă Cazimir, căci l-au cunoscut om îndrăzneţ la trebile războaelor. Iară muma lui Cazimir îl sfătuia, ca pre un ficior, să asculte sfatul cel mai de folos. Ce tot aşia Cazimir au răspunsu solilor leşăşti să aştepte cu seimul de la Petricov, pînă să va mai sfătui cu boiarii Litfei.
Strîns-au seim Cazimir cneadzul la Vilna, în Litfa, în anii de la Hristos 1446, în luna lui ghenarie. Acolo s-au strînsu Litva toată şi au răspunsu leşilor să mai aştepte cu alesul craiului nou; că într-alt chip de vor vrea să facă leşii, să vor scula cu toată puterea asupra lor.
Ce au căutat leşilor, şi de nevoe, a aştepta. Şi aşia/, să scurtăm voroava, au ales pre Cazimir, al doilea ficior a lui Vladislav Iaghelo, craiu leşăscu, şi l-au coronit în Cracău.
DE AICEA NE ÎNTOARCEM IAR LA RÎNDUL ISTORIE ŢĂRÎI NOASTRE.
După ce au împărţit fraţii Iliiaş vodă şi Ştefan vodă, precum s-au pomenit mai sus, aflat-au vreme Ştefan vodă ca să să curăţască de frate-său, Iliiaş vodă şi l-au prinsu cu vicleşug, poftindu-l la sine, ca pe un frate, şi i-au scos ochii în anii 6952 <=1444>, în luna lui mai, înaintea Rusaliilor.
[41] Pentru această orbire a lui Iliiaş vodă de frate-său Ştefan vodă nemică nu scrie cronica leşască, ce numai la letopisăţul ţărîi am găsit scris.
Domnit-au Iliiaş vodă, întîi 2 ani şi 9 luni singur. Iară apoi, împăcîndu-să, au mai domnit amîndoi, împreună, pînă la 7 ani. Şi după orbirea lui Iliieş vodă au mai domnit singur Ştefan vodă 5 ani, care peste tot s-au făcut domniia lor 12 ani. Avut-au Iliiaş vodă 2 fii, pre Roman şi pre Alexandru, iar Ştefan vodă pre Petru/.
VALAHIA.
6953, 1445. DOMN 8. DOMNIE 8. RADUL VODĂ AL 3<-lea>, CE S-AU NUMIT CEL FRUMOS.
De viaţa acestui domnu, sau de întîmplările ce ar fi fost în domniia lui, nemică, necăiuri scris n-am găsit, fără cît atîta am aflat însămnat că el au făcut Mănăstirea Tînganul, în ţinutul Elhovului, şi au domnit ani 15.
MOLDAVIA.
6953, 1445. DOMN 12. DOMNIE 12. ROMAN VODĂ AL 2<-LEA>, SIN ILIIAŞ VODĂ.
După moartea lui Iliiaş vodă, neputînd răbda fiiul său Roman vodă/ atîta nedumnădzărie a unchiului său Ştefan vodă ce făcusă cu tată-său Iliiaş vodă, s-au agiunsu cu o samă de boiari de curte şi au prinsu pre unchiu său, Ştefan vodă, şi i-au tăiat capul. Şi au apucat Roman vodă scaonul ţărîi. Iară Pătru vodă, fiiul lui Ştefan vodă, simţind că îmblă văru-său, Roman vodă, să-l omoară cu vicleşug, nu au putut îngădui, ce i-au căutat deodată lui Pătru vodă a da cale văru-său lui Roman vodă şi au pribegit la unguri. După ce au pribegit Pătru vodă în Ţara Unguriască, de nevoia văru-său, lui Roman vodă, n-au zăbăvit, ce curundă vreme agiutorindu-l Ioan Huniiad, vestit pre [42] atuncea, otcîrmuitoriul Ţărîi Ungureşti, au venit Pătru vodă cu oaste unguriască şi au împinsu văru-său Roman vodă din ţară şi a apucat el scaonul. Iară Roman vodă au năzuit la craiul leşăscu Cazimir al , fiindu-i văr primare de pre mumă şi i-au arătat strîmbătatea despre văru-său Pătru vodă. La care i-au răspunsu craiul că după ce să va pogorî în Ţara Rusască şi la Liov îi va da răspunsu.
Şi aşia, pogorîndu-să craiul Cazimir spre părţile rusăşti/, eşit-au înaintea craiului muma lui Roman vodă, mătuşia craiului, aflîndu-să şi ia acolo, căriia îi dedesă craiul Colomîia de chiverniseala ei, rugîndu-să craiului de agiutor fiiu-său, lui Roman vodă, avînd şi ia, cu sine, 200 de moldoveni. Ce dar craiul au fostu sfătuit, ori să-i tocmască pre amîndoi la domnie, ori să pue pre Roman vodă cu tărie. Iară mai apoi au hotărît sfatul că de-i vor împăca cu Pătru vodă, să domniască ţara împreună, că-i dai pre urmă vreunul de dînşii să nu paţă mai rău decum au păţit Iliiaş vodă cu frate-său Ştefan vodă, ce mai bine să-l pue cu tărie pre Roman vodă la domnie.
Şi vrînd să facă craiul gătire de oaste, agiutor lui Roman vodă, scos-au şliahta rusască şi de la Primislia şi de la Liov, de la Belzu, de la Helmu şi de la Podoliia şi au purces craiul cu oastea pîn-la Liov. Ce mai apoi tîmplîndu-să de au murit Roman vodă, otrăvit de văru-său Pătru vodă, s-au lăsat şi craiul de acel gînd. Şi au domnit Roman vodă ani 1/.
6954, 1446. DOMN 13. DOMNIE 13. PĂTRU VODĂ AL 3<-LEA>, FIIUL LUI ŞTEFAN VODĂ, NEPOT DE FIIU LUI ALEXANDRU VODĂ BĂTRÎNUL.
Acestu Pătru vodă au luat domniia ţărîi cu agiutoriul de la unguri, cum s-au pomenit mai sus. Şi dzic să fie dat el cetatea Chiliei ungurilor. Aşia scrie letopisăţul moldovenesc. Iară cronicarii leşăşti nemică de aceasta nu însămniadză, nici cu ce pricină au dat-o, sau cît ar fi stăpînit-o ungurii nu scrie.
Iară Cazimir, craiul leşăscu, vădzind că au murit Roman vodă şi au rămas la domniia ţărîi Pătru vodă şi aflîndu-să craiul pogorît la [43] Cameniţa, fiind acolo lîngă craiul şi voevodziile Primislii, a Liovului, a Helmului şi a Podoliei, îndată au trimis craiul solii săi la Pătru vodă, anume pre Ozdrovîz, voevodul Ţărîi Rusăşti şi pe Coneţpolschii, caştilianul Sandomirului şi starostele de Primislia, să margă singur/ Pătru vodă înaintea craiului, să facă jurămînt şi, după cum s-au aflat scris, şi de cronicarii leşăşti, să dea şi pre Mihailo cneadzul, ficiorul lui Jicmont cneazul de Litva, carele fugisă de la craiul, întîi la cneadzul Mazoviei, apoi la prusi şi la Şlionsca, mai apoi prin Ţara Unguriască au venit în Moldova.
Iară Pătru vodă, vădzîndu-să mîntuit de nepriiatinul său Roman vodă au răspunsu la acestea solilor crăeşti cît pentru giurămîntul să-l facă iaste gata, şi aicea înaintea craiului să margă nu s-au apărat, numai să nu fie chemat cu vreu vicleşug. Iară pre Mihailor să-l dea nu i să cade pre cel ce au năzuit la dînsul, ca să nu-ş piardză credinţa; nice craiului, socoteşte, că nu-i va fi cu cinste, iară den ţară îl va goni, precum au şi făcut, că peste puţină vreme l-au gonit Pătru vodă pre Mihailo den ţară. Iară acel Mihailo, mergînd la tătari, la hanul Crîmului, mare pagubă au făcut leşilor în Podoliia. Aşijdirea, în anul de la Hristos 1449, acel Mihailo, împreunîndu-să cu acieş tătari au lovit Ţara Sibirului şi au luat Starodubul, Novogrodul şi alte multe cetăţi rusăşti/. Iară de vreme ce am pomenit de acest Mihailo, am socotit să însămnăm şi pricina fugirii lui din Ţara Leşască spre aceste părţi.
Acest Mihailo, ficiorul lui Jicmont, cneadzul Litvei, după peirea lui Vladislav al , craiul leşăsc şi ungurescu la Varna şi el nedejduia că va apuca crăiia leşască. Iar după ce au stătut Cazimir al craiu pre aceia vreme, rugîndu-să el craiului de cnedziia tătîne-său la Litva şi vădzind Mihailo că nemică nu isprăveşte, încă cunoscînd pre craiul şi cu ură asupra sa, au fugit din Litva la Mazoviia, la socru-său, tatul muiarii sale. Şi de acolo, cum s-au dzis mai sus, la prusi. Ce şi acolo, vădzind că nu va putea trăi, s-au dus la Smolensca şi de acolo, prin Ţara Unguriască, au venit la Pătru vodă în Moldova.
Cazimir, craiul leşăscu după acia solie, grăbindu-să să margă în Litva, pentru că să apropiia vremea seimului Novogrodului, luînd veste de Pătru vodă că vine la Hotin să facă giurămînt singur craiului Cazimir, au trimis craiul 4 soli la Pătru vodă la Hotin. Iară craiul, [44] neaşteptînd venirea solilor săi, au purces la Litva (scrie Cromver, carte 22)/. Iară Pătru vodă au giurat înaintea solilor leşăşti, împreună cu toţi boiarii ţărîi, cum vor fi cu priinţă craiului. Iară încă fiind craiul la Cameniţa, să fie venit sol de la hanul Crîmului la craiul Cazimir îndemnînd pre craiul asupra lui Pătru vodă. Iară cu ce răspunsu îl va fi întorsu craiul pre acel sol tătărăscu nu scriu istoricii leşăşti, numai însămniadză dzicînd că pre taină l-au pornit.
LUCRURI STREINE.
Cazimir, craiul leşăscu, bine n-au sosit la Litva, iară tătarîi au întrat în Podoliia, de au ars-o şi au prădat-o. Ce la întorsu i-au lovit la strîmtori Theodor Buciaţchii, starostea Podoliei şi au scos mulţi robi.
În anii de la Hristos <1448> Ioan Huniiad, otcîrmuitoriul Ţărîi Ungureşti, după ce au pierdut războiul la Varna, unde au perit Vladislav, cum s-au pomenit, de iznoavă într-acestaş an au purces cu oşti asupra turcilor. Ce den vicleşugul lui Gheorghie dispotul sirbescu/ fiind încungiurat Huniiad, otcîrmuitoriul Ţărîi Ungureşti, de sultan Murat al împărat turcescu în Cîmpia Mierulii, la marginile bolgarilor, au pierdut Huniiad războiul şi au perit creştini 8000. Şi fugind Huniiad l-au prinsu Gheorghie dispotul şi au căutat lui Huniiad a pune zălog la Gheorghie dispot pre Vladislav, fiiu-său cel mai mare, pîn-au trimis preţul său de răscumpărare.
AICE VENIM IARĂŞ LA RÎNDUL ISTORIEI NOASTRE.
De acest Pătru vodă am găsit scriind la toate letopisăţîle, că au fost ficior lui Ştefan vodă şi nepot de fiiu lui Alexandru vodă. Iară cercarea uricilor ce-am făcut noi am aflat cum un Pătru vodă, ce-au fost într-acel vlet, ce scrie şi la letopisăţă cum că au fost ficior lui Alexandru vodă, şi din vreme că alt Pătru vodă n-au mai fost la acia vreme făr-de acesta, mai de credzut sînt uricile lui, decît letopisăţîle. Numai aceasta n-am putut adeveri, chiar ficior bătrînului Alexandru vodă au fost, au nepot de fiiu lui Alexandru vodă, de vreme că Alexandru vodă Bătrînul au avut fii numiţ şi Pătru şi Alexandru/.
[45] Acest Pătru vodă cîţi ani ar fi domnit peste tot, necăiuri scris n-am găsit, făr-cît atîta scriu une letopisăţe moldoveneşti că, după ce au dat cetatea Chiliei ungurilor, au domnit un an şi au murit. Ce prin socotiala toată domniia lui au fost ani 1/.
6955, 1447. DOMN 14. DOMNIE 14. ŞTEFAN VODĂ AL 3<-LEA>.
După moartea lui Pătr vodă au stătut la domnie acest Ştefan vodă, carele de unde au vinit, sau a cui ficior au fost, necăiuri scris la letopisăţîle moldoveneşti nu s-au aflat. Cum şi pentru un Ciubăr vodă, carele să fie domnit pre urma acestui Ştefan vodă. Dzic că dentr-un letopisăţ lătinescu să fie adaos aceste domnii. Iară Miron logofătul dzice că în cronicele leşăşti nemică n-au aflat scris, pomenind de aceşti doi domni, ce cum li-au fost scurtă domniia, aşea şi pomenirea lor. Iară şi aceasta nu am trecut a nu însămna, cum s-au tras cuvîntul den om în om pentru aceşti doi domni, atît pentru Ştefan vodă, cît şi pentru Ciubăr vodă. Dzic că pre acest Ştefan vodă să-l fie omorît boiarii săi. Şi au făcut hotărîre boiarii, pre cine vor afla de dimineaţă la poarta cetăţii, pe acela să-i facă domnu. Şi aflînd dimineaţa la poartă pre un om bătrîn cu un ciubăr, numai decît l-au rădicat domnu şi i-au dzis Ciubăr vodă.
Murit-au acest Ştefan vodă în scaon, domnind ani 1; iar Ciubăr vodă au domnit luni 2/.
6956, 1488. DOMN 15. DOMNIE 15. ALEXANDRU VODĂ AL 2<-LEA>, FIIUL LUI ILIIAŞ VODĂ, NEPOT DE FIIU LUI ALEXANDRU VODĂ BĂTRÎNUL.
De domniia acestui domnu mulţi istorici, în multe chipuri au scris. Şi mai vîrtos Miron logofătul, uitîndu-să mai mult pe cronicile leşăşti decît pe letopisăţîle ţărîi şi nice la rîndul domnilor pre acest Alexandru vodă nu l-au fost pus. Pentru că letopisăţul lui Miron scrie că/ după moartea lui Ştefan vodă şi în urma lui Ciubăr vodă ar fi stătut la domnie un Bogdan vodă, făcîndu-să că iaste ficior lui Alexandru vodă [46] Bătrînul. Şi încă dzice că au aflat în cronica leşască scris de Stricovschie, carte istoriei sale 40, zaci 2, că n-ar fi fost Bogdan vodă ficior cu cununie lui Alexandru vodă. Şi acest Bpgdan vodă ar fi avut războiu cu Alexandru vodă la Tămăşeni, lîngă Roman, pre Siret. Şi după mult războiu au biruit Bogdan vodă pre Alexandru vodă. Şi la acel războiu au perit Onciul logofăt şi Coste şi Andronic şi alţii. Iară Alexandru vodă au fugit în Ţara Leşască, cătră agiutoriul lui craiu Cazimir. Iară Ureche vor nice decum, nemică, de acest Bogdan vodă, sin Alexandru vodă celui Bun nu pomeneşte. Ce scrie că după Ciubăr vodă au stătut la domnie acest Alexandru vodă, fiiul lui Iliiaş vodă. Şi aduce mărturie pre Onciul logofăt şi Coste şi Andronic, cum că Bogdan vodă au fost fiiu acestui Alexandru vodă cel Tinăr, însă nu cu cununie. Şi după ce-au domnit Alexandru vodă 4 ani, s-au rădicat fiiu-său, Bogdan vodă, cu războiu asupra sa. Şi s-au lovit cu tată-său, Alexandru vodă, la Tămăşeni, av 22. Şi după multă nevoinţă au biruit Bogdan vodă pre tată-său, Alexandru vodă, şi multă moarte s-au făcut în oastea lui Alexandru vodă. Şi/ într-acel războiu au perit oameni de frunte: Onciul logofăt şi Coste şi Andronic şi alţii. Şi au apucat Bogdan vodă scaonul tătîne-său, iară Alexandru vodă au fugit în Ţara Leşască cu doamnă-sa şi cu cuconii săi.
Aflatu-s-au scris la un letopisăţ sirbăscu, de Azarie călugărul, precum în dzilele acestui domnu Alexandru vodă s-au hirotonit preaosvinţitul mitropolit chir Theoctist, de Nicodim din Ţara Sirbască, în dzilele credinciosului cneadzului Gheorghie Dispot. Aflat-am şi noi multe hrisoave a cestui domnu Alexandru vodă, care îl adeverescu că au fost fiiu lui Iliiaş vodă şi au domnit ani 4/.
6960, 1452. DOMN 16. DOMNIE 16. BOGDAN VODĂ AL 2<-LEA>, FIIUL LUI ALEXANDRU VODĂ, CE SĂ NUMEŞTE CEL TÎNĂR ŞI NEPOT DE FIIU LUI ILIIAŞ VODĂ. CAP .
După ce au biruit Bogdan vodă pre tată-său Alexandru vodă şi au apucat scaonul, cum scrie mai sus, iară tată-său, Alexandru vodă, aflîndu-să în Ţara Leşască, au poftit agiutor de la craiul Cazimir. Nu s-au apărat craiul, ce îndată au trimis pre Ioan Siniavschii cu Ţara Rusască şi cu Podoliia şi au împinsu pre Bogdan vodă şi au apucat [47] Hotinul şi Niamţul şi Suceava şi iar au aşădzat pre Alexandru vodă la scaonul ţărîi. Iară Bogdan vodă, fără zăbavă, înţălegînd că s-au întorsu Ioan Siniavschi în Ţara Leşască, adunînd oameni de pretutindene şi după multă nevoinţă iar au scos pre Alexandru vodă den domnie şi den ţară şi au apucat iară Bogdan vodă scaonul.
Năzuti-au Alexandru vodă iară la craiul leşăscu, făcînd/ jalobă de iznoavă pre fiiu-său, Bogdan vodă. Şi au stătut craiul multă vreme la sfat, la ce cale ari putea pune ţara, aflîndu-să atîte amestecături într-însa. Deci o samă de sfetnici dzicea, de iaste voia craiului să ia toată Ţara Moldovei supt stăpîniia sa, să scoaţă domnii dentr-însa şi să o împarţă, să o facă ţinuturi, să pue giudeţ oamenii săi, iară lui Alexandru vodă să-i dea vreun olat în Ţara Leşască, să-i fie pentru traiul său. Iară altor sfetnici s-au părut acest sfat foarte cu greu şi primejdios într-un nărod nesuferitoriu de stăpîni streini. Şi cătră acestea pentru lege şi pentru megieşie aproape cu turcii, carii acmu luasă supt stăpîniia lor bolgarii şi ţărmurile Dunării. Cu greu să socotiia şi dzicea că mai bine iaste să să apere de după zidul altora, decît de după al său. Mai sănătos sfat au aflat acest de pre urmă, ca cu putere streină şi primejdie mai bine iaste a să apăra şi a să mîntui de un vrăjmaş, ca Turcul.
Şi aşa [pre] o samă de boiari moldoveni, ce să afla pre aceia vreme/ în Ţara Leşască cu Alexandru vodă, aliasără pre Ozdrovăz Coneţpolschii să ducă de iznoavă pre Alexandru vodă în scaonul ţărîi, carii au scos voevodziia rusască; şi avea Alexandru vodă şi moldoveni, gloate mari, şi au întrat în Moldova cu trei oşti mari: moldovenii, cu domnul său, un polcu; Buciaţchii cu podolenii, iară cu altă oaste era Coneţpolschii.
Trecut-au Nistrul la Hotin, supt cetate, că era cetatea pre mînule oamenilor lui Alexandru vodă. Iară Bogdan vodă era atunce la Lipovăţ în ţinutul . Leşii, dacă au înţăles de Bogdan vodă aproape, au trecut Prutul să-i dea războiu. Ce Bogdan vodă socotind că nu le va putea sta împrotivă s-au tras la locuri strîmte pentru să înşele pre leşi şa strîmtori şi zăbăvind, să-i flămîndzască. Aşea i-au purtat den loc în loc pîn-la apa Bîrladului; iară el tot ţinia pădurile şi trimitea cu înşălăciuni soli cum îi iaste voia să să plece craiului şi să facă pace, făgăduidu-să, precum mărturiseşte Dlugoş, istoricul leşăscu şi [48] Mehovia 70000 galbini de aur turceşti. Iar/, cum scrie Vapovschii, 7000 ughi turceşti să dea craiului pre an şi încă şi alte daruri multe făgăduia, numai să-l apere craiul de turci.
Credzind leşii aceste cuvinte ale lui Bogdan vodă au lăsat să fie pre făgăduinţa lui şi s-au întorsu oştile spre ţara lor. Iară Bogdan vodă să ascuţiia să-i poată vîna undeva. Ce simţind leşii din oamenii lui Alexandru vodă, că le dzicea să nu să încriadză lui Bogdan vodă, ce să să păzască, ce dar leşii, fiind mai mult cuprinşi de înşălăciunea lui Bogdan vodă, tîmplatu-s-au de au fugit un diiac a lui Bogdan vodă la oastea leşască de li-au spus adevărul şi taina lui Bogdan vodă.
Atunce, credzind şi leşii, sfătuisă boiarii lui Alexandru vodă să încungiure pădurea, să hălăduiască de meşterşugul lui Bogdan vodă; că supusese Bogdan vodă oastea sa în pădure. Ce leşii, fiind sămeţi, n-au vrut să asculte, ce au întrat să triacă prin pădure şi au trimis şi carăle înainte cu pîrcălabul de Hotin şi cu dînsul toţi moldovenii şi podolenii.
RĂZBOIUL LUI BOGDAN VODĂ CU ALEXANDRU VODĂ ŞI CU LEŞII.
După ce au întrat leşii şi carăle lor în pădure, cînd au fost/la mijlocul pădurii au făcut năvală oastea lui Bogdan vodă la carăle leşilor; ce apărîndu-să leşii abiia au scăpat, însă cu multă pagubă şi perire. Iară cînd vru să între şi ceialaltă oaste leşască, atunce s-au ivit şi Bogdan vodă cu toată oastea sa, cu multe stiaguri şi buciume şi fără călărime, numai pedestrime multă.
Vădzind aceasta leşii s-au tocmit de războiu şi au băgat în mijloc pre Alexandru vodă. Şi acest războiu s-au tîmplat a 6<-a> dzi după ce făcusă pace la Crasna. Şi s-au bătut de nainte de apusul soarelui, pîn-ce au înoptat, perind de îmbe părţile, pînă s-au înglotit pedestrimea lui Bogdan vodă, care au făcut la strîmtoare multă moarte în leşi, tăind cu coasăle vinele cailor. Unde şi hatmanii leşăşti, vrînd să îmbărbătedză pre ai săi, ş-au pus şi ei capitele, anume Pătru Ozdrovăz şi Neculai Porava şi Mihail Buceaţchi. Şi era îzbînda lui Bogdan vodă, de nu ar fi dat agiutor moldovenii lui Alexandru vodă, carii trecusă pădurea cu podolenii ce-i trimisese cu carăle. Aciia s-au întorsu înapoi, de au dat inimă de îndrăznială celor pieitori şi au înfrînt pre oastea lui Bogdan vodă, de au dat dos a fugi şi au împlut pădurile. Şi aşia cu vitejiia/ [49] moldovenilor, au rămas izbînda la leşii cei ce pierdusă războiul. Mulţi oameni di frunte din leşi au perit într-acel războiu: Nievoerschii, Bienscovschii, Davidovschii şi alţii mulţi ca aceştie.
Deci Alexandru vodă cunoscînd că nu să va putea aşădza la scaon, că pre vrăjmaşul său Bogdan vodă, măcar că-l înfrînsese într-acia dată, dar nice o pagubă nu-i făcusă. Că Bogdan vodă şi cu oamenii săi, cumu-ş era învăţaţi a ţinia pădurile, măcar de să şi răşchirasă, de iznoavă, îndată s-au strînsu şi s-au bulucit să lovască pre leşi, ştiindu-i de tot slăbiţi. Înţălegînd acestea leşii, împreună cu Alexandru vodă, şi vădzindu-să slăbiţi de tot agiutoriul, măcar că deodată înfrînsese şi ei pre Bogdan vodă, iară de al doilea rînd nu era nădejde, şi vădzind că nu le slujeşte nărocul, nu s-au apucat de scaon, nice au mai aşteptat al doile războiu, temîndu-să să nu-i lovască Bogdan vodă fără veste şi să nu petriacă mai rău decît întîi/. Şi aşia dar, bulucindu-să Alexandru vodă, cu toţii s-au tras de grabă spre Ţara Leşască. Însă leşii n-au lăsat trupurile hatmanilor săi; ce pe Pătru Ozdrovăz, ducîndu-l la Liov, l-au îngropat acolo. Şi acolo în Liov frate-său, arhiepiscopul Liovului, de jealea frăţine-său, după ce l-au îngropat, au murit şi el. Era, pe acia vreme vestit om pintru învăţătura lui.
Scrie Cromver la cartea sa, 22, cu după această bătae a leşilor cu Bogdan vodă, curundă vreme, înţălegînd tătarîi de perirea leşilor în Moldova, au întrat în Podoliia de au prădat şi Ţara Rusască pîn-la un tîrgşor mai sus de Liov, anume Grodec şi pîn-în marginea Ţărîi Bălzii. Mai scrie Cromver cronicariul leşăscu cum după ce au sosit Alexandru vodă în Ţara Leşască, de iznoavă împreună cu mumă-sa, doamna Mariia, s-au dus la craiul leşăscu Cazimir, pre carele l-au aflat la Sambor, venit de la săimul Litvei, rugîndu-să craiului de agiutor ficiorului său, lui Alexandru vodă, împotriva lui Bogdan vodă. Ce craiul, pentru să să mîntuiască de acea dată de doamna Mariia, au dat răspunsu craiul cum la săimul viitor va socoti.
Iară Bogdan vodă, vădzindu-să curăţit de vrăjmaşii săi, s-au aşădzat/ la scaon. Ce de aceste războae ale lui Alexandru vodă cu a lui Bogdan vodă scrie Ureche vor cum la une letopisăţe a ţărîi nemică n-au aflat scris, făr-cît pre Bogdan vodă îl scriu ficior lui Alexandru vodă şi au rămas pre urma tătîne-său la domnie. Iară întru une izvoade de ale ţărîi, cum şi în cronicele leşăşti s-au aflar scrisă şi aceste războae. Ce oricum au fost, noi toate li-am cules şi li-am însămnat pre rînd; n-am lăsat a nu le scrie şi acestea.
[50] Iară după doi ani a domniei sale (scrie cronicariul leşesc) precum unul di cei ce era cu Alexandru vodă, anume Pătru, ficior cu ţiitoare lui Alexandru vodă celui Bun, vădzind că craiul leşăsc Cazimir gătiadză oaste asupra lui Bogdan vodă, fiind îndemnat şi de Alexandru vodă, întrat-au în ţară acel Pătru fără veste şi aflînd pre Bogdan bat, l-au omorît. Şi cu vicleşug despre Alexandru vodă au apucat scaonul ţărîi. Şi îndată acest Pătru vodă au pus gînd cum ar putea să omoară şi pre Alexanru vodă. Aşea scrie Cromver istoricul. Iară letopisăţul Ţărîi Moldovei scrie că după ce-au domnit/Bogdan vodă 2 ani, au venit fără veste Pătru vodă Aron şi au aflat pre Bogdan vodă la sat la Răuseni, din gios de Suceava, şi au lovit vineri în răvărsatul zorilor, oc 16 şi acolo i-au tăiat capul lui Bogdan vodă. Şi au stătut domnu ţărîi Pătru vodă Aron.
Mai scrie Ureche vor că au aflat la un letopisăţ vechiu, sirbăscu, izvodit iar de acel Azarie călugărul, ce mai înapoi l-am pomenit, precum acest Bogdan vodă au făcut începătură, a da dajde turcilor; şi de atunce ni-au numit turcii bogdani, pîn-astădzi. Şi acest Bogdan vodă iaste tată lui Ştefan vodă cel bun şi au domnit ani 2.
În anul de la Hristos 1462 semne de mierat s-au arătat, vădzindu-să pre ceriu după apusul soarelui cruce cu sabie zmultă, între răsărit şi între apus/.
VALAHIA.
6968, 1460. DOMN 9. DOMNIE 9. LAIOTĂ BĂSĂRABĂ VODĂ 1, CE S-AU NUMIT BĂTRÎNUL. CAP .
Acest domnu au închinat Ţara Romîniască turcilor. Iară altă ce s-ar fi mai lucrat în dzilele lui, nemică, necăiuri, nu scrie, făr-cît că au domnit ani 17/.
[51] MOLDAVIA.
6962, 1454. DOMN 17. DOMNIE 17. PĂTRU VODĂ AL 4<-LEA>, CE I-AU DZIS ARON.
După ce-au tăiat Pătru vodă capul lui Bogdan vodă au apucat Pătru vodă scaunul şi s-au aşădzat la domnie.
RĂZBOIUL LUI PĂTRU VODĂ CU ALEXANDRU VODĂ.
Vădzindu-să Alexandru vodă amăgit de Pătru vodă Aron, carele să făcea ficior lui Alexandru vodă Bătrînul (scrie Cromver cronicariul leşăscu, carte 22) cum că de iznoavă s-au rugat Alexandru vodă craiului leşăscu Cazimir, de i-au dat oaste agiutor asupra lui Pătru vodă şi cu oştile leşăşti să-l fie aşădzat pre Alexandru vodă la scaunul ţărîi făr<ă> nice un războiu. Iară alte letopisăţe moldoveneşti scriu că au venit Alexandru vodă, tatăl lui Bogdan vodă, cu oaste asupra lui Pătru vodă Aron/şi au avut războiu la Movile, lîngă tîrgul Iaşii, din sus. Şi nenărocirea lui Alexandru vodă, nice acolo nu i-au slujit să izbîndiască, că l-au biruit Pătru vodă. Iară Alexandru vodă, vădzind că au pierdut războiul, au fugit la Cetatea Albă şi acolo i s-au sfîrşit viaţa.
Aicea uitîndu-se Miron logofătul la multe izvoade de letopisăţe, atît moldoveneşti, cît şi leşeşti, şi silindu-să să nu rămîe nemică nescris şi neputînd şti aiave adevărul, s-au încîlcit în voroavele şi amestecăturile cronicelor leşăşti, cum să vede şi voroave aice, într-aceste domnii, foarte amestecată. Că întîi să miară de Alexandru vodă că-l mărturisăscu alte letopisăţă că au fost tată lui Bogdan vodă şi dzice că nu ştie de unde au luat aceasta, uitîndu-să la cronicarii leşăşti că mărturisăscu Bogdan vodă că n-au fost cu cununie ficior lui Alexandru vodă celui Bătrîn, care de cîţva ani murisă. Iară acest Alexandru vodă, care au avut bătae cu Bogdan vodă, dzice că nu i-au fost tată, ce Alexandru vodă au fost ficior lui Iliiaş vodă şi era de 15 ani de vîrstă cînd s-au bătut cu Bogdan vodă şi-l aducea leşii să-l pue domnu în scaonul ţărîi. Şi/Bogdan vodă era în vîrstă. Şi mai dzice Miron logofătul că n-au putut adeveri de acest Alexandru vodă, tatăl lui Bogdan vodă, că nu-l mărturisăscu scriitorii letopisăţelor moldoveneşti de unde au venit acest Alexandru vodă, de s-au bătut cu [52] Pătru vodă Aron. Că alt Alexandru vodă pre aceli vremi nu să află în cronicele leşăşti scris, făr-de acest Alexandru vodă, ficiorul lui Ilieş, care au luat agiutor de la craiul Cazimir asupra lui Bogdan vodp. Şi după ce l-au scos Pătru vodă Aron din scaunul ţărîi pre acest Alexandru vodă, iar în Ţara Leşască au năzuit.
Ce de s-au mierat Miron logofătul că n-au putut adeveri de Bogdan vodă, care s-au numit ficior lui Alexandru vodă celui Bun şi cum că Alexandru vodă, ficiorul lui Iliiaş vodă, nu putea să fie tată acelui Bogdan vodă, de vreme că cronicariul leşăscu mărturiseşte că ar fi fost de 15 ani de vîrstă cînd s-au bătut cu Bogdan vodă şi pentru acest Alexandru vodă, ce s-au bătut cu Pătru vodă, care Alexandru vodă ar fi fost, neaflîndu-să în cronicile leşăşti, alt Alexandru vodă, făr-ficiorul lui Ilieş vodă. Dar aceasta o ştim că şi Miron logofătul, mai mult decît alţii mainte/decît dînsul s-au nevoit ca să poată afla adevărul, după cum să şi vede. Ce numai poate n-a fi putut afla nice el toate izvoadele.
Iară noi, acest pricini a cestor domni, aiave li-am găsit însămnate şi mărturisite, atît într-un letopisăţ a ţărîi, izvodit de Ureche vor, cît şi din hrisoavele acestor domni şi pomelnicile pre la mănăstirile lor ce sint toţi domnii însămnaţi, cari a cui ficior au fost. Întîi pentru Alexandru vodă, ficiorul lui Ilieş vodă, că au fost adevărat tată lui Bogdan vodă. Şi măcar că uni istorici au dzis că au avut şi aceli războae în de ei, care s-au pomenit, dar alţii dzic că nice un războiu n-au avut şi după Alexandru vodă au domnit fiiu-său Bogdan vodă. Şi pentru că ar fi fost Alexandru vodă, sin Iliiaş vodă, de 15 ani, cînd îl aducea leşii domnu la Moldova, iarăş dovadă am găsit într-un letopisăţ a ţărîi, care am mai însămnat înapoi, că Alexandru vodă la acia vreme n-au putut să fie de 15 ani, de vreme ce avia doamnă şi cuconi şi nice alt Bogdan vodă la acea vreme n-au mai fost altul, fără ficiorul lui Alexandru vodă, care au fost tată lui Ştefan vodă cel Bun/.
Iară pentru moartea lui Alexandru vodă scrie un Dlugoş, liah, că l-au otrăvit Pătru vodă Aron, care au stătut domnu ţărîi; şi aicea să cunoaşte că nu la Cetatea Albă au murit Alexandru vodă, ce în Ţara Leşască, otrăvit de Pătru vodă. Şi iaste de credzut că de unde avea nădejde de domnie, acolo au tras la nevoia sa Alexandru vodă, iar nu la Cetatea Albă. Iară pentru care Alexandru vodă au fost acel ce s-au bătut cu Pătru vodă Aron, dzicem prin socotială că au fost fiiu lui [53] Bogdan vodă şi frate cu Ştefan vodă cel Bun, pre carele aşea l-am găsit însămnat la vechil pomelnic a Mănăstirii Bistriţii, numindu-l Alexandru vodă cel Tînăr, fiiul lui Bogdan vodă.
Iară de vreme că noi, aflînd că au fost şi alt Alexandru vodă, fiiu lui Bogdan vodă, osăbi de Alexandru vodă fiiul lui Ilieş vodă, să nu poate şti carele au murit otrăvit de Pătru vodă/.
Iară după acestea, în cîteva rînduri au trimis Pătru vodă soli la craiul leşăscu Cazimir să-l priimască supt apărarea crăiască, giurînd că va fi craiului cu priinţă; ce nu l-au priimit craiul deodată. Iară Cromver, cronicariul leşăscu, la cartea 25 scrie că au cetit în Cracău, în cămara crăiască aşădzămînturile Moldovei, scrisă cu slovă sirbască, că la anul de la zidirea lumii, cum numără beserica răsăritului, 6963, iară de la Hristos 1455, Pătru vodă, domnul Moldovei, au făcut giurămînt craiului, prin nevoinţa lui Odrivez, voevodul Ţărîi Rusăşti şi a toţi boiarii sfetnici prin care să făgăduiaşte Pătru vodă să dea agiutoriu craiului şi Crăiei Leşăşti pre obiceiul vechiu a domnilor mainte trecuţi de dînsul la oştile crăeşti. Iară maicei sale, Mariei, îi lasă tîrgul Siretiului cu ocolul lui, pîn<ă> cînd va face craiul între ei alt aşădzămînt.
Aicea samînă să fie fost Pătru vodă şi Alexandru vodă ficiori lui Iliiaş vodă, pre carele, cum scrie Dlugoş, l-au otrăvit Pătru vodă acesta. Şi scrie de dzice că acest Pătru vodă au fost ficior lui Iliiaş vodă, frate cu Alexandru vodă, pre carele l-au otrăvit frate-său, Pătru vodă. Că şi pre doamna Mariia/o face cronicariul mumă lui Pătru vodă. Scrie cronicariul leşăscu de dzice că şi acest Pătru vodă, din sfatul boiarilor săi, într-acelaş an au trimis soli la soltan Mehmet, împăratul turcescu, de au legat bir, pre an 2000 uh, răspundzind leşii că nu pot da agiutoriu domnilor din Moldova, fiind învăluiţi cu oştile asupra prusilor.
LUCRURI STREINE.
Întru acest an au murit Ioan Huniad cel vestit otcîrmuitoriul Ţărîi Ungureşti. iară al doile an au murit şi Vladislav, domnul ungurescu, pre vremea nunţii sale în oraş în Praga.
1453. CÎND AU LUAT TURCII ŢARIGRADUL.
[54] Întru acest an sultan Mehmet, împăratul turcescu, ficiorul lui sultan Murat, au luat Ţarigradul, cu mare jeale şi grijă a toată creştinătate/, cincidzăci de dzile bătîndu-l. Şi luarea mai mult s-au prilejit din vicleşugul unui grec anume Ghierluc (uită-te ce niam sint grecii), de au arătat locul pre unde au fost mai slab, de au dobîndit cetatea. Iară pre urmă Dumnedzău nu l-au lăsat făr-de pediapsă, că au poroncit sultan Mehmet de au muncit pre acel grec, pîn-l-au omorît. Perit-au la poarta cetăţii Paleolog împăratul grecescu, stînd tare la războiu.
Sadahmat, hanul de peste Volga, fugind cu 9 ficiori ai săi şi cu o samă de mîrzaci şi ispravnici mai de frunte ai săi, au năzuit la Litva, ca la nişte priiatini ai săi. Ce s-au amăgit, că l-au prinsu boiarii Litvei prepuind pre dînsul să nu fie venit pentru răsipa Litvei. Şi, vrînd să fugă den Litva, l-au agiunsu litvinii pre acel han după Chiev şi l-au prinsu, puindu-l la închisoare în cetatea Rovca, de au rămas închis pîn-la moartea lui.
Zedor, sau Sidor, mitropolitul Chiovului, care s-au tîmplat/şi la săborul de la Florenţia, pre carele îl făcusă şi cardinal Eughenie, papa Romei, strîngînd acel Sidor mitropolitul cîtăva şliahtă şi oaste rusască, au mersu întru agiutor lui Paleolog, împăratul Ţarigradului, unde mare vitejie au arătat. Ce, precum s-au apomenit mai sus, stînd bărbăteşte Paleolog, la poarta cetăţii au perit. Şi luîndu-i capul un eniciar l-au dus la sultan Mehmet. Şi aşia, pîn-astădzi, turcii stăpînescu Ţarigradul pintru păcatele creştinilor, cu mare pagubă a toată creştinătatea Ţarigradului.
Pre această vreme Ivan, cneadzul Ostrogului, şi Ioan Lavcin în dzua de Paşti, precum scrie Mehovie, au lovit pre tătari la Trîmbovle. Şi aşia i-au bătut pre tătari, cît nice unul n-au scăpat, precum şi Cromver scrie la carte 22.
AICEA NE ÎNTOARCEM LA RÎNDUL ISTORIEI NOASTRE.
1456. Într-acestu an, domnind Pătru vodă Aron ţara, iată/au venit Ştefan vodă, ficiorul lui Bogdan vodă asupra lui şi cu războiu au gonit pre Pătru vodă Aron din scaon, după ce au domnit ani 2/. F. 67v-68v albe.
[55] VALAHIA.
6985, 1477. DOMN 10. DOMNIE 10. ŢĂPĂLUŞ VODĂ 1.
Acestu domnu au avut mare războiu cu bătrînul Ştefan vodă, domnul Moldovii, la Rîmnicul Sărat. Şi fu biruit Ţăpăluş vodă, cît şi pre dînsul prindzîndu-l Ştefan vodă i-au tăiat capul. Şi au pus Ştefan vodă domnu în Ţara Romîniască pre Vladul vodă ce-au fost călugăr. Iară cît ar fi domnit acel Vlad vodă nu să află scris, nice iaste pus la rîndul domnilor. Iară Ţăpăluş vodă au domnit ani 16.
MOLDAVIA.
6964, 1456. DOMN 18. DOMNIE 18. ŞTEFAN VODĂ AL 4<-LEA>, CE SĂ NUMEŞTE CEL BUN, SIN BOGDAN VODĂ AL 2<-LEA>.
După 2 ani a domniei lui Pătru vodă Aron, rîdicatu-sa-u den/Ţara Munteniască Ştefan vodă, ficiorul lui Bogdan vodă, cu mulţime de oaste munteniască de ţară adunaţi (după firea moldovenilor, gata la domnie noao) şi au întrat în ţară. Şi silind spre Suceavă la scaunul ţărîi, eşitu-i-au înainte Pătru vodă Aron şi s-au lovit în dzua de Gioi Mari, aprilie 12 la Doljăşti, pre Siretiu, la tină, şi înfrînsă Ştefan vodă pre Pătru vodă Aron.
Nu s-au lăsat Pătru vodă cu atîta, ce de iznoavă s-au bulucit şi s-au lovit cu Ştefan vodă la Orbic şi rămasă izbînda lui Ştefan vodă. Scrie letopisăţul moldovinescu că au prinsu Ştefan vodă pe Pătru vodă Aron şi l-au omorît. Ce nu să tocmeşte, nice iaste adevărat. Iară cronicarii leşăşti într-alt chip scriu. Că au scăpat Pătru vodă în Ţara Leşască, cum vom arăta pre urmă, unde să va pomeni de războiul lui Ştefan vodă cu Mătiiaş, craiul ungurescu.
După ce au biruit Ştefan vodă pe Pătru vodă Aron s-au strînsu boiarii ţărîi mari şi mici şi altă curte măruntă dinpreună/ cu Theoctist mitropolitul şi cu mulţi călugări la locul ce să chiamă Poiana Dreptate, în ţinutul şi cu toţii l-au rădicat domnu cu voia tuturor şi l-au pomăzuit spre domnie Theoctist mitropolitul. Şi-acolo au luat Ştefan vodă stiagul Ţărîi Moldovei şi au mersu la Suceavă la scaonul ţărîi.
[56] Cunoscutu-s-au îndată Ştefan vodă, la începutul domniei sale, că va fi mai mult plecat spre războae, de cît spre pace. Că îndată au dat oştilor sale stiaguri şi au făcut hotnogi şi căpitani.
CÎND AU PRĂDAT ŞTEFAN VODĂ ŢARA SĂCUIASCĂ.
Ştefan vodă fiind om pururea poftitor de războae şi inima lui plecată spre vărsare de singe, n-au zăbăvit multă vreme după ce s-au aşedzat în domniia. În al 5<-lea> an a domniei sale, în anul de la zidirea lumii 6969, iară de la Hristos 1461 s-au rădicat cu toată puterea sa şi au trecut în Ardial de au prădat Ţara Săcuiască. Nice au avut cine să-i stea împrotivă şi după multă pradă ce-au făcut cu pace s-au întorsu înapoi, fără nici o smintială. Iară în al 6<-lea> an a domniei sale, în anul 6971 < =1463> iul 22 au lovit cu o puşcă în gleznă pre Ştefan vodă la Cetatea Chiliei. Mai mult nu scriu letopisăţîle ţărîi ce-au isprăvit la Chiliia./ Iară în al şeaptele an a domniei lui Ştefan vodă, iulie 5, luatu-ş-au doamnă de mare rudă, pre Evdochiia de la Chiev, sora lui Simion împăratului. Iară cronicariul leşăscu dzice că au fost fată lui Simion împăratului, iar nu soră.
CÎND AU LUAT ŞTEFAN VODĂ CHILIA ŞI CETATE ALBĂ DE LA TURCI.
Iară în anii 6973 <=1465> ghen 23, adunînd Ştefan vodă multă oaste den ţară, vrînd să răscumpere cetăţile ce le luasă turcii de la alţi domni, pogorîtu-s-au cu toată puterea sa la cetatea Chiliei; şi sosind miercuri spre gioi pre la miadzănoapte,început-au a bate cetatea. Însă gioi nu s-au apucat de harţu. Iară vineri dez de dimineaţă au prinsu a bate cetatea şi toată dzua s-au bătut, pîn-în sară. Iară simbătă s-au închinat cei den cetate şi au întrat Ştefan vodă în cetatea Chiliei; şi acolo au petrecut trei dzile, veselindu-să.
După aceia au mersu şi la Cetatea Albă, unde făcîndu multă năvală au dobîndit şi Cetatea Albă. Şi aşia, amîndoao cetăţile, cu multă vărsare de singe şi perire li-au dobîndit. Care întărindu-le cu zaharia şi cu slujitori au lăsat pre Isaiia şi pre Buhtea pîrcălabi, ca să aibă de grije cetăţilor. Iară Ştefan vodă s-au întorsu la scaunul său, la Suceavă/. Iară în al 10<-lea> an a domniei sale, 6974 <=1466> iul 10 au început Ştefan vodă a zidi Mănăstirea Putna, întru slava lui Dumnedzău şi a preacuratei Maicei sale, Fecioarei Mariei.
RĂZBOIUL LUI MATIIAŞ, CRAIUL UNGURESCU, CU ŞTEFAN VODĂ LA BAIA.
Pricina oştirii lui Matiiaş, craiul ungurescu, asupra lui Ştefan vodă o scrie pre largu Mehovie istoricul leşăscu la carte 26. După ce au biruit Ştefan vodă pre Pătru vodă Aron, la care războiu era cu Pătru vodă şi un Berindel, carele şi acela trăgea nădejde la domniia ţărîi, năzuit-au amîndoi, Pătru vodă şi Berindel, la Cazimir al craiul leşăscu, rugîndu-să de agiutor împrotiva lui Ştefan vodă.
Ce craiul leşăscu Cazimir, avînd de mai nainte legat prieteşug cu Ştefan vodă, precum să va mărturisi aicea, după ce să va arăta sfîrşitul aceştii bătăi, între Matiiaş, craiul ungurescu, şi între Ştefan vodă, nu li-au dat nice o nădejde/. Deci Pătru vodă Aron cu Berindel, vădzindu-să cădzuţi gios de agiutoriul leşilor, ştiind pre Matiiaş craiul ungurescu nepriiatin lui Ştefan vodă, pentru prada ce făcusă Ştefan vodă în Ţara Unguriască, au mărsu în Ţara Unguriască la Matiiaş craiul ungurescu, rugîndu-l de agiutoriu şi îndemnînd şi pre singur craiul asupra lui Ştefan vodă.
Iară Matiiaş craiu, şi pentru pricinele ce avea de mai nainte asupra lui Ştefan vodă şi fiind şi simăţ pentru cîteva războae cu năroc ce-au avut cu turcii şi cu alţi megiiaşi ai săi şi rîvnind să tragă şi ţara supt stăpîniia sa, căci de multe ori să lăuda că izbîndele ce face Ştefan vodă, cu puterea lui Matiiaş craiu le face şi făcea pre Ştefan vodă că iaste ispravnic pus de dînsul, socoti Matiiaş craiu să nu ladă vreme ca aceia, avînd domni gata pe Pătru vodă Aron şi pre Berindel, însă mai ales pe Pătru vodă, şi îndată strîngînd ca 40000 de oaste, unguri şi altă adunătură, au purces însuş singur Matiiaş craiu şi au venit peste munţi asupra lui Ştefan vodă. Deodată au trimis soli să să închine.
Eşit-au cu oştile sali Matiiaş craiu pre Oituz şi au venit/drept la Roman, noem 29, unde au şedzut 6 dzile de s-au odihnit; şi purcedzind, au aprinsu tîrgul Romanul, dec 7, în urma sa, de au arsu. Şi de acolo au mersu drept spre Suceavă, asupra lui Ştefan vodă, ardzind şi prădînd. Iară Ştefan vodă, nepriimind soliia lui [58] Matiiaş craiu, sta gata cu oastea sa de-l aştepta pre Matiiaş craiu să-i dea războiu. Avea Ştefan vodă agiutoriu şi de la craiul leşăscu Cazimir, însă să să întîmpine Ştefan vodă cu Matiiaş craiu la loc largu nu cutedza, ce-l aştepta să-l poată lovi mai la strîmtoare.
Iară Matiiaş craiul, nevrînd să-l lasă nice un unghiu în ţară necălcat şi neprădat de oamenii săi, s-au abătut spre Moldova, la tîrgu la Baia, unde au sosit cu oastea sa luni, dec 14. Şi acolo cum nu vrea avia nice o grije de Ştefan vodă, aşia au lăsat oastea fără de nice o pază, la băuturi şi în pradă. Unde avînd Ştefan vodă ştire şi prindzind limbă marţi noapte, 15 dec, socoti vreme bună şi loc mai strîmtu a fi să-l lovască pre Matiiaş craiu. Şi îndată au pornit toată oastea călărime şi singur Ştefan vodă cu toată pedestrimea s-au pornit din Suceavă, după călărime, la Bae. Unde aflînd pre unguri/fără grije adormiţi şi ameţiţi de beţie, noaptea, cînd toate să văd mai straşnice şi mai înfricoşate, la răvărsatul zorilor, au aprinsu tîrgul asupra ungurilor. Şi îndată au întrat oastea lui Ştefan vodă în ungurii lui Matiiaş craiu atîta cît nu avură de ce să mai apuca ungurii. Vădzind şi focul asupra sa, la un loc cu moartea, n-au mai putut să să apuce ungurii de altă, fără cît cine încătro putea, pleca fuga noapte, să scape cu dzile. Şi nimi nu să mai întorcia, ce prin munţi de scăpa cineva le ţinia calea ţăranii ce era trimişi de Ştefan vodă pre potici cu aceia triabă şi îi tăia cu coasă, cu fuşturi şi cu topoară, pre cîţi-ş tumpina.
Iară singur Matiiaş craiu, cu cîţi s-au aflat lîngă dînsul atuncea, rănit cu 3 rane (cum scrie Cromver), lăsind toată tabăra, au scăpat peste munţi, avînd povoaţă pre un moldovean.
Perit-au pre loc 10000 de unguri. Perit-au şi Berindel, ce trăgea nădejde de domnie. Iară Pătru vodă Aron/ au scăpat în Ţara Leşască.
Într-acesta chip s-au tîmplat laudei lui Matiiaş craiu. Căci aşia noroceşte Dumnedzău pre cei mîndri şi falnici, ca să să cunoască lucrurile omeneşti cît sînt de fragede şi neadevărate. Că Dumnedzău nu în mulţi, ce în puţini arată puterea sa, ca nimene să nu nedejduiască în puterea sa, ce întru Dumnedzău să-i fie nădejdea.
Iară Ştefan vodă, după această izbîndă şi biruinţă asupra lui Matiiaş craiul ungurescu, au trimis îndată solii său cu daruri den dobînda sa la Cazimir craiule leşăscu, pre carele l-au aflat solii lui Ştefan vodă în Litva, în oraş în Vilna, mulţămind craiului de agiutor, [59] poftind şi înainte să nu-i lipsască agiutoriul. Iară Bomfin, istoricul ungurescu, nice cum nu priimeşte această izbîndă a lui Ştefan vodă, ce el laudă partea lui Matiiaş craiul ungurescu, vrînd să acopere ocara lui Ştefan vodă o scir deplin/asupra lui Matiiaş craiu, precum s-au pomenit mai sus.
Iară Matiiaş craiu, după ce au scăpat, diodată la Ardial, au dat vina boiarilor săi şi ardelenilor, cum să să fie agiunsu cu Ştefan vodă şi li-au luat galbeni de aur 400000.
Matiiaş craiul de iznoavă s-a gătit de oaste, de care gătire, neştiindu-să încă adevărat, au trimis Cazimir, craiul leşăscu, la Ştefan vodă cum îi va da agiutoriu asupra lui Matiiaş craiu. Iară pre urmă s-au adeverit că acia gătire a lui Matiiaş craiu au fost-o făcut asupra cehilor ce le dzic bohemii. Însă întîi de ce era să să porniască Matiiaş craiu asupra cehilor, au fostu trimis soli la Cazimir, craiul leşăsc, legînd întîi pace Mateiiaş craiu cu Frideric, împăratul nemţăsc, trăgînd în partea sa acea domnie a Bohemiii, avînd Cazimir craiul leşăscu de pre săminţie triabă şi amestec la acea cnejie a Bohemii. Ce craiul Cazimir n-au priimit acea poftă a lui Matiiaş, craiul ungurescu, ce fără zăbavă vreme, bine dăruiţi solii lui Matiiaş craiu, de Cazimir, craiul leşăscu, s-au întorsu înapoi/. Iară pre acia vreme, noemvrie în 25, s-au pristăvit Evdochiia, doamna lui Ştefan vodă.
DE PRĂDARIA SĂCUILOR.
Iară după această izbîndă a lui Ştefan vodă ce făcuse la Baia cu Matiiaş, craiul ungurescu, s-au rădicat Ştefan vodă cu toată puterea sa vrînd să-ş izbîndiască strîmbătatea ce-i făcusă ungurii, au întrat la Ardial şi multă pradă şi ardere au făcut în Ţara Săcuiască. Bine au dzis un poiatic (scriitoriu de stihuri): “Cînd nebunesc împăraţii, piiare nărodul”. Aşea şi Ţara Săcuiască, cîtă pradă şi răsipă i-au făcut Ştefan vodă pintru nepiiateşugul şi vrajba cu Matiiaş craiu. Şi s-au întorsu Ştefan vodă cu pace, fără de nice o smintială, nice au avut cine să-i stea împrotivă.
De această poveste ce spune că au prădat Ştefan vodă Ţara Săcuiască cronicariul cel leşăscu nemică nu scrie.
CÎND S-AU ÎMPĂCAT ŞTEFAN VODĂ CU MATIIAŞ, CRAIUL UNGURESCU.
[60] Deci fără zăbav au încetat vrajba între Matiiaş, craiul unguresc, şi între Ştefan vodă. Că vădzind ei că vrăjmaşul lor/şi a toată creştinătatia, Turcul, le stă în spate şi asupra volniciei tuturor întinde mrejele sale ca să-i poată cuprinde, măcar că să arată turcul priiaten, cu multe cuvinte de înşălăciune şi cătră unul şi cătră altul, ca să-i poată vîna, ni pre unul, ni pre altul zădăriia, nedejduind că într-acele mestecături să vor pleca lui, pentru agiutoriul, şi cu vreme supt giugul său să-i pue.
Cunoscînd acestea Matiiaş craiu şi cu Ştefan vodă, s-au împăcat şi s-au aşădzat. Şi încă după pace aşădzată şi legătură ce făcusă amîndoi, au dăruit Matiiaş craiu lui Ştefan vodă 2 cetăţi: Balta şi Ciceul. Iară după ce au legat pace Matiiaş, craiul ungurescu, cu Ştefan vodă, trimis-au şi Cazimir, craiul leşescu, soli la Ştefan vodă, anume pre Dobieslav Bişovschie caştalianul Belzului şi pre Stanislav Tecenschi, ficiorul lui Ioan caştalianului de Cracău, mai întărind prieteşugul craiului cu Ştefan vodă şi adăogînd şi aciasta ca să nu oştiască asupra nemărui Ştefan vodă, fără ştirea craiului. Iară craiul încă, nici pre un nepriiaten a lui Ştefan vodă să nu-l priimască supt apărarea sa. Şi pornindu-şi solii Cazimir, craiul leşăsc, la Ştefan vodă în luna lui iunie, craiul însuş s-au întorsu la Visliţa.
Iară la al doile an după pacea între dînşii, în anii de la Hristos 1466, ghenar, /purcedzind craiul Cazimir de la Cracău au venit drept la Ţara Rusască, aşteptînd la Liov venirea lui Ştefan vodă la dînsul, pentru să facă singur întăritura legăturilor sale Ştefan vodă cu craiul Cazimir. Ce Ştefan vodă acea dată au răspunsu prin soli că nu poate să margă la craiul, pentru multe valuri ce are despre turci şi despre unguri. Poate fi avea şi prepus de o samă de svetnici, ca, mergînd la craiul Cazimir, să nu-l opriască (la oamenii mari, şi prepusuri mai mari).
Iară înaintea solilor crăeşti, anume Ioan Mudzin, voevorul Podoliei şi a lui Stepca Iaroslav, podcomorul de Premisla au făcut giurămînt Ştefan vodă, craiului Cazimir, adeverindu-i că şi singur, pre altă dată, ori la Cameniţa, ori la Colomîia, ori la Sneatin, va veni şi singur Ştefan vodă la craiul, numai ştire să aibă cu 2 luni mai nainte de venirea craiului acolo.
Pre aceia vreme au nemerit la craiul Cazimir şi soli de la Mugli-Chirii sultan, hanul tătărăscu.
6978 <=1470>. DE NIŞTE TĂTARI CE AU ÎNTRAT ÎN ŢARĂ SĂ PRADE.
[61] Rîdicatu-s-au mulţime de tătari de peste volga şi au întrat în ţară să prade, cărora prindzindu-le de veste Ştefan vodă li-au eşit în tîmpinare la o dumbravă ce să chiamă Lipniţi, aproape de Nistru, în ţinutul , unde i-au lovit Ştefan vodă/cu oastea sa, av 20. Şi, dîndu-le războiu vitejaşte, i-au înfrîntu şi multă moarte şi răsipă au făcut într-înşii. (Scrie Stricovschie, cronicariul leşăscu) că-ntr-acela războiu au cădzut în robie la Ştefan vodă şi un ficior al hanului, pentru care să fie trimis hanul de peste Volga la Şetfan vodă soli să sloboadză pre fiiu-său den robie. Ce Ştefan vodă, vădzind soliia hanului, trimisă cu simeţie, au poroncit înaintea solilor de au omorît pre ficiorul hanului; pre urmă şi pre soli au poroncit Ştefan vodă de i-au înţăpat, slobodzind numai pre unul, cu nasul şi urechile tăiate, să margă să spue hanului ce au vădzut (De aceasta Dlugoş şi Cromver şi Mehovie scriu).
Pre aceia vreme tătarîi de peste apa Volgăi, cu hanul său Mainac, trecînd Niprul, împărţindu-să în 2 părţi, au lovit unii la Litfa, alţii la Podoliia. Carii în Litva şi în Podoliia, ţinuturile Litvei, la Volin, toată acia margine, pre lîngă Cameniţa, pre lîngă Zitomir, Ruzmir, Jidova, Vlodimir, au prădat şi au robit 10000 de oameni. Că litvinii, fiind strînşi puţini, n-au cutedzat să-i lovască pre tătari. Precum scrie Cromer, au fost dat ştire mai nainte lui Cazimir, craiul leşăscu, Mendli Ghirei, hanul Crîmului, avînd prieteşug acel han cu craiul leşăscu Cazimir, iar mai în lontru n-au putut strîca acei tătari; că era strînsă oastea leşască şi rusască la Trîmbole cu Rafail Iaroslavschii, starostele/Liovului şi cu Pavăl Iasinschie, starostele Belzului şi a Helmului.
CÎND AU SFINŢIT ŞTEFAN VODĂ MĂNĂSTIREA PUTNA.
Aşea, Ştefan vodă, cunoscînd că acele izbînde nu de aiurea ce de la sîngur Dumnedzău i dă pogoară, întorcîndu-să la scaunul său, la Suceavă, au svinţit Mănăstirea Putna, sept, 3 , care iaste zidită den temelie de dînsul, întru lauda lui Dumnedzău şi a preacuratei Ficioarei, Maicii Domnului nostru Iisus [62] Hristos, la care svinţire multă adunare de călugări au fost, cu carii şi singur Theofil mitropolitul şi Tarasie episcopul, dinpreună cu Iosif arhimandritul şi egumenul Putnii. Dzic că au fostu la liturghie arhiepiscopi şi episcopi şi preoţi cu diiaconi 64 la jărtăvnic.
PENTRU ZAVISTIIA CE-AU ÎNTRAT ÎNTRE ŞTEFAN VODĂ ŞI ÎNTRE RADUL VODĂ DOMNUL MUNTENESC.
Zavistiia, muma tuturor răutăţilor în lume, aceasta iaste, precum şi aicea vedem între Radul vodă, domnul muntenescu şi între Ştefan vodă, în anii de la Hristos 1470. După obiceiul omenescu, cu cît cineva ari avia mai mult, cu atîta zavistuiaşte la averea altuia, cum n-ari avia. Aşia şi Ştefan vodă, nu-i agiungea al său, ce zavistuia Radului vodă. (Scrie cronicariul leşăscu.) /că pe acia vreme, ştiind că să apropie vremea făgăduinţii lui Ştefan vodă, cum că era să margă singur la Cazimir, craiul leşăscu, au purces craiul de la Corcin cu 3000 de oameni spre Ţara Rusască, vrînd acolo ca să aştepte pre Ştefan vodă. Ce iarăş de iznoavă pricea cu Radul vodă, domnul muntenescu, au împiedecat pre Ştefan vodă de n-au putut merge însuş la craiul leşăscu. Iară soli au trimis cu cărţi iscălite şi cu pecetea sa, în care să adeveriia, cum că la anul viitor, în luna lui mai, va mergi la craiul. Simţisă şi craiul Cazimir atuncea de gătirea lui Ştefan vodă asupra Radului vodă şi în mare grijă cădzusă craiul, ca să nu agiungă Radul vodă la agiutoriul turcilor, den care să nu fie mai pre urmă răsipă Ţărîi Moldovii. Iară de vinirea lui Ştefan vodă înţălegînd craiul Cazimir s-au aşedzat în 6 luni, după ce va da ştire lui Ştefan vodă, craiul, să margă Ştefan vodă la craiul. Şi aşia craiul Cazimir s-au întorsu iar la Corcin.
Iară Ştefan vodă au strînsu ţara şi slujitorii şi au întrat în Ţara Munteniască şi au prădat marginea, fev 27. Ars-au Ştefan vodă şi Brăila, într-o marţi, în săptămîna albă. Scrie letopisăţul ţărîi de perirea a o samă de boiari de Ştefan vodă, anume Isaiia vornicul, Negrea păh şi Alexa stol, în tîrgu în Vaslui. Iar ce pricină de moarte au avut acei boiari, nu pomeneşte; poată că s-au agiunsu cu Radul vodă, domnul muntenescu/.
6979 <=1471>, mart 7. RĂZBOIUL LUI ŞTEFAN VODĂ CU RADUL VODĂ, DOMNUL MUNTENESC, CÎND S-AU BĂTUT LA SOCI.
[63] Radul vodă, vădzind atîta pradă în ţara sa făcută de Ştefan vodă n-au lăsat să nu-şi caute strîmbătatea sa. Însă de multe ori să tîmplă de sintu aşia de fragede lucrurile omeneşti, den nerăbdare mai multă scădere şi pagubă aduc; aşia şi Radului vodă s-au tîmplat.
Strîngîndu-şi Radul vodă oastea sa şi megieşască au venit asupra lui Ştefan vodă. Ce Ştefan vodă aflîndu-să gata, de sirgu s-au pornit şi i-au eşit înainte la Soci. Şi acolo dîndu-şi războiu, mart 7, cu mare îndrăznire au biruit pre Radul vodă, luînd toate stiagurile, cu multă moarte în oştenii Radului vodă. Şi pre carii i-au prinsu vii, pri toţi i-au omorît. Numai pre Stan logofătul şi pre Mircea comisul i-au luat vii.
Într-acest an au fost şi un cutremur de pămînt foarte mare, av 29, peste toată ţara, în vremea ce şădzusă domnul la masă, la vreme de prîndzu. Măcar că fireşti lucruri sinte aceste cutremuri, cînd să întîmplă, şi poate să dzică că semne şi arătaree cutremurile vremilor viitoare sintu; precum şi atunce au însămnat acest cutremur mare vărsare de singe şi giugul turcilor pre biata Moldovă şi pre alte părţi creştineşti pîn-la aceasta vreme de acmu, precum vom arăta la locul său/.
În anul 6980 <=1472> adus-au Ştefan vodă pre Mariia den Magop de o au luat luiş doamnă. Iară în anii de la Hristos 1473 Matiiaş, craiul ungurescu, au pornit 16000 de oaste cu Toma Tarcet, de au prădat pe supt munte în Ţara Leşască. Aşijdirea sultan Mehmet, împăratul turcescu, au prădat Ţara Bosnii şi bătînd cetatea Iaiţa, cu mare ruşine s-au întorsu, lăsînd tunurile toate înecate în apă.
Husan Cazan, împăratul persilor, biruind în cîteva rînduri pre sultan Mehmet, împăratul turcescu, aşia cît la un războiu cîteva dzăci de mii de oaste i-au tăiat şi au robit a lui sultan Mehmet; şi i-au luat în Aziia Crăiia Trapezontul şi Sinapul, la Anandol.
6981 <=1473>. AL DOILE RĂZBOIU CE-AU AVUT ŞTEFAN VODĂ CU RADUL VODĂ, DOMNUL MUNTENESCU, LA IZVORUL APEI.
Ştefan vodă, fiind aprinsu pururea spre lucruri de vitejie, îi părea că un an ce nu avusese războiu că are multă scădere, socotind că şi [64] inimile voinicilor în războae trăind să ascut şi truda şi osteniala cu care să deprinsese iaste a doa vitejie, strîns-au oaste de iznoav<ă> /şi au luat cu sine pre Băsărab Laiotă ca să-l ducă la Ţara Munteniască să-l pue domnu (inimile mari, mari lucrui rîvnesc de multe ori a face şi a să lăţi peste hotarăle sale). Aşea Ştefan vodă, gătindu-să de iznoavă asupra Radului vodă cu oaste, noem 8, au venit la margine Ştefan vodă şi au împărţit toate stiagurile oştii sale pre Milcov. Deci într-o dzi, gioi în 18 dzile a ceştii luni, s-au împreunat Radul vodă cu Ştefan vodă în locul ce să chiamă Cursul Apei, în ţinutul şi dînsu-şi războiu de îmbe părţile vitejiaşte s-au bătut pîn-în sară. Aşijdirea şi vineri şi sîmbătă toată dzua, pîn-în sară. Iar noapte spre duminecă a lăsat Radul vodă toate ale sale în tabără şi au fugit cu toată oastea sa, la scaunul său la Bucureşti, pre apa Dîmboviţii. Iară în letopisăţul lui Ureche vor scrie, aducînd mărturie pre un letopisăţ lătinescu, că nu s-au bătut 3 dzile războiul lui Ştefan vodă cu Raul vodă. Ce vădzind Radul vodă că nu va putea sta împrotiva oştii lui Ştefan vodă, nice au aşteptat războiul, ce au fugit la cetate.
Iară Ştefan vodă s-au pornit cu toată oastea sa după dînsul şi într-aceastaş lună în 23 de dzile au încungiurat cetatea Bucureştilor. Iară Radul vodă într-aceiaş noapte a fugit/den cetate, lăsindu-şi pre doamnă-sa Mariia şi pre fiică-sa Voichiţa şi tot ce-au avut şi s-au dus la turci.
Iară Ştefan vodă, miercuri în 24 de dzile a ceştii luni au dobîndit cetatea şi au întrat într-însa; şi au luat pre doamna Radului vodă şi pre fiică-sa Voichiţa, au luat-o doamnă, că-i murisă doamna ce au avut după Cnejna. Luat-au Ştefan vodă toată averea şi hainele cele scumpe şi toate stiagurile Radului vodă şi veselindu-să 3 dzile s-au întorsu înapoi la scaunul său la Suceavă, lăsind pre Băsărab domnu Ţărîi Munteneşti, care au domnit o lună. Iară Radul vodă au năzuit la turci, ca să-şi poată scoate agiutor de la împăratul turcilor şi să-ş răscumpere domniia cu puterea lui.
Iară Ştefan vodă după această izbîndă asupra Radului vodă întocîndu-să la scaunul său la Suceavă (precum scrie Stricovschie şi Cromer), au trimis Ştefan vodă solii săi la Cazimir craiul leşăscu, făcîndu-i ştire de izbînda sa asupra Radului vodă, fălindu-să şi cum cetatea şi scaunul Dîmboviţăi, cu toată avuţiia i-au luat, dinpreună şi doamna şi fiică-sa; şi acum au pus şi domnu în locul Radului vodă, pre [65] Băsărabă vodă/. Iară încă solii lui Ştefan vodă, aflîndu-să nepurceşi de la craiul, iată şi alţi soli sosăscu de la Ştefan vodă la Cazimir craiu, cerşind agiutor Ştefan vodă împrotiva Radului vodă, făcîndu-i ştire cum Radul vodă, lund agiutor de la sultan Mehmet, împăratul turcesc, au intrat în ţară, de pradă cu foc şi cu sabie.
Pornit-au îndată Cazimir craiul leşăscu, pre Dobieslav Besonschii, caştalianul Belzuluim şi pre Eghidie Sohodolschii la Radul vodă, pentru să-i împace cu Ştefan vodă. Iară lui Mihai Buciaţchii, starostele de Sneatin, i-au poroncit de sirgu să porniască şliahta din Podoliia într-agiutor lui Ştefan vodă.
RĂZBOIUL RADULUI VODĂ CU BĂSĂRABĂ VODĂ.
Radul vodă, năzuind la sultan Mehmet împăratul turcescu, în anul de la Hristos 1475, de unde, după ce-au luat agiutor, au întrat în Ţara Munteniască cu 15000 de turci, fără alţi lefecii ce adunase, şi au dat războiu lui Băsărabă vodă gioi, dec 25. Şi au înfrîntu pre Băsărabă vodă şi toată oastea lui; carele vădzindu-să împregiurat de vrăjmaşii său au năzuit drept la Moldova, la Ştefan vodă. Iară turcii s-au pornit în goană după Băsărab vodă şi au venit pîn-la Bîrlad. De acolo au slobodzit turcii ceambulurile sale de au prădat ţara şi s-au întorsu înapoi, spre Ţara Munteniască/.
6982 <=1474>, oc 5. CÎND AU LUAT ŞTEFAN VODĂ CETATEA TALEAJĂNUL ŞI CÎND S-AU BĂTUT CU ŢĂPĂLUŞ ŞI CU UNGURII, MAI APOI ŞI CU BĂSĂRAB.
Luat-au Ştefan vodă cetatea Teleajina şi au tăiat capetele pîrcălabilor şi muiarile lor li-au robit. Atunce au scos mulţi ţigani den Ţara Munteniască aice, în ţară la noi; şi cetatea încă au ars-o.
Iară într-aceastaş lună în 5 dzile au fost războiu în Ţara Munteniască cu ungurii şi cu Ţăpăluş vodă. Şi cu agiutoriul lui Dumnedzău au biruit Ştefan vodă şi au bătut pre unguri. Şi-ntr-aceiaş lună în 20 de dzile au răzbitu şi pre Băsărabă.
6983, 1475. DE VESTITĂ IZBÎNDĂ A LUI ŞTEFAN VODĂ CE-AU BĂTUT PRE TURCI LA PODUL ÎNALT.
[66] Întru aceia vreme sultan Mehmet, împăratul turcescu, nevrînd să lasă pre Radul vodă, fiind supus Împărăţiei Turceşti, întru atîtea pagube ce-i făcusă în cîteva rînduri Ştefan vodă, gătind 120000 oaste turcească, cu tătari, ghen 20, au pornit cu Radul vodă asupra lui Ştefan vodă, vrînd să supue şi pre Ştefan vodă, nu că-i era milă de Radul vodă.
Iară Ştefan vodă luînd agiutor 2000 de oaste călăriaţi liaşi şi avînd şi oastea sa 40000 şi mai avia 5000 de săcui/ce-i dobîndise de la Matiiaş craiul ungurescu, cu această oaste Ştefan vodă nu aşia că va putea sta făţiş împrotiva atîta mulţime de oaste turcească şi munteniască cu Radul vodă, ce cu meşterşug au socotit să înceapă. Că întîi au poroncit de au pîrjolit iarba peste tot locul înaintea turcilor de li-au slăbit caii cei gingaşi. Iară după ce au tras pre turci la strîmtoare de asupra Racovăţului, pre apa Bîrladului, la Podul Înalt, în ţinutul , acolo li-au dat războiu Ştefan vodă turcilor şi cu agiutoriul lui Dumnedzău, supusese o samă de oameni în luncă, de unde au început a da siamne de războiu cu trîmbiţe, cu buciume şi dobe. Care întorcîndu-să oastea turcească asupra glasului buciumelor şi a altor semne de războiu, că şi negura nu-i lăsa să priceapă turcii de unde li-ar fi a da războiu lui Ştefan vodă, acolo den dos i-au lovit Ştefan vodă pre turci; şi de mulţimea turcilor să ameţisă oastea lui Ştefan vodă, biruitori vădzindu-să. Ce singur Ştefan vodă în frunte oştilor sale, nepărăsit, îmbărbăta pre ai săi.
Şi aşia, cu agiutoriul lui Dumnedzău, rămasără cu mare ocară biruiţi turcii, cît ei în de ei s-au fostu tăind/. Scrie cronicariul Ioan Stricovschie, carte 20, zaci 3, la 100000 de trupuri să fie cădzut într-acel războiu. Precum dzice Stricovschie, că au vădzut singur la anul de la Hristos 1575, cu ochii săi, grămădzi mari de oase, viind el din Ţara Turcească şi 3 cruci de piatră puse în semnele acei biruinţe a lui Ştefan vodă.
Perit-au cîţva paşi aleşi într-acel războiu şi mai mult de 100 de stiaguri. Pre cei prinşi i-au înţăpat, iar 4 robi mai de frunte cu 36 de stiaguri şi o parte den dobînde au trimis Ştefan vodă cu oamenii săi la Cazimir, craiul leşăscu, la Litva, mulţămindu-i de agiutoriu.
Scrie cronicariul leşăscu 4 paşi aleşi au cădzut într-acel războiu, iar stiaguri mai multe de 100 luate. Şi dzice, măcar că şi lui [67] Ştefan vodă nu fără de mare vărsare de singe i-au rămas biruinţa despre turci. Căci de muţimea turcilor începusă a să ameţi oastea lui Ştefan vodă. Ce singur Ştefan vodă, în fruntea oştii, dîndu războiu, au deşteptat războiul. Arătatu-s-au Ştefan vodă, după acest războiu cu biruinţă, plecat Unuia lui Dumnedzău, numărînd, că de la singur Dumnedzău iaste izbînda. Patru dzile după războiu nici o mîncare nu au mîncat, făr<ă> numai de pîne cu apă.
Pre ficiorul lui Isac paşia, după ce l-au prinsu viu, l-au slobodzit/. Iară turcii ce-au scăpat, au luat pen păduri şi au eşit unde să începe apa Smilii, în ţinutul Tutovei. Acolo turcii, în legea lor, au mulţămit lui Dumnedzău că au eşit la lume.
Iară Ştefan vodă s-au pornit după dînşii cu moldovenii săi şi cu 2000 leşi ce i-au fost venit într-agiutoriu şi au gonit pre turci pîn-i-au trecut Siretiul la Ionăşăşti, unde să pomeneşte astădzi Vadul Turcilor. Şi acolo, la o movilă mare deasupra Tecuciului, la Siretiu, odihnind 3 dzile, i-au venit veste de la starostii de Crăciuna (Crăciuna era o cetate la Putna, deasupra Milcovului), cum Radul vodă vine cu oşti fără veste asupra lui Ştefan vodă. Şi întrinstîndu-să Ştefan vodă, cu cine avia, cu ai săi, îndată au răpedzit la oştenii săi de-i strîngea de sirgu. Atunce au sosit şi Şendrea hatmanul, cumnatul lui Ştefan vodă, cu o samă de oşti ce au fost rămas înapoi. Aşijdirea şi Coste păh cu altă samă de oaste, ce au fost gonit pre turci, de i-au fost trecut Siretiul, au sosit. Şi avînd Ştefan vodă bucurie de ai săi, cum să aflară pregiur dînsul la vreme de grije, îndată au răpedzit pe Şendrea hat, cu puţintei slujitori, în chip de strajă înaintea oştii munteneşti. Carii dînd preste oastea munteniască, mulţi, puţini, fură biruiţi de oştenii Radului vodă, unde şi Şendrea hat /au perit, mai gios de Rîmnic. Acolo s-au pomenit multă vreme Movila Şendrii. Şi l-au dus de l-au îngropat în sat în Dolheşti, lîngă tată-său.
AL TREILE RĂZBOIU A LUI ŞTEFAN VODĂ CU RADUL VODĂ.
Înţălegînd Ştefan vodă cum, adevărat, Radul vodă, domnul muntenescu, îi vine asupră cu oastea sa, ghen 13 zile, au trecut Siretiul Ştefan vodă cu oastea sa şi să loviră mai sus de Rîmnic. Şi dînd războiu vitejeşte despre îmbe părţile, multă moarte s-au făcut. Şi cu [68] agiutoriul lui Dumnedzău au rămas izbînda lui Ştefan vodă, cît au pierdut muntenii războiul.
Dat-au voe Ştefan vodă oştii sale să prade în 3 dzile, cît vor putea în Ţara Munteniască. Şi prădînd, adus-au multă dobîndă oştenii lui Ştefan vodă. Şi zăbăvind Ştefan vodă acolo pînă a să strînge oştile toate, adus-au pre mulţi din boiarii Ţărîi Munteneşti şi alte capete oameni de frunte şi au pus Ştefan vodă pre ai săi boiari şi oameni de cinste de au vorovit şi au tocmit de au despărţitu hotarul Ţărîi Moldovei pîn-în pîrîul Milcovului, unde şi pîn-astădzi să hotăreşte. Că mai nainte au fost avînd ţărîle amîndoao pricini pintru hotar. Că muntenii/vrea să ţie hotarul ţărîi lor pîn-în apa Trotuşului, iar moldovenii nu-i lasă. Ce au vrut Dumnedzău de au luat Ştefan vodă cetatea Crăciuna, den gura Mildovului, deasupra Odobeştilor, cu tot ţinutul ei, ce să chiamă ţinutul Putnei, şi l-au lipit de Moldova; şi au pus starostii săi pre Ioan şi pre Vîlcea.
Întorcîndu-să Ştefan vodă cu oştile sale şi viind în sus pre apa Bîrladului, agiungînd la Vaslui îi plăcu locul şi socoti să facă case domneşti. Şi îndată, întîi au pus de au zidit beserica pre numele svîntului Ioan Prediteci<=Botezătorul>, dînd laudă lui Dumnedzău şi avînd bucurie de izbîndă cu năroc, ce-au biruit pre turci şi pre munteni. Şi pre urmă, lîngă beserică au făcut Ştefan vodă şi case domneşti, care să cunoscu şi astădzi în tîrgu în Vaslui.
Aflîndu-să Ştefan vodă într-aceia vreme cu oştile sale la Vaslui i-au venit veste de olac de la dregătorii de Soroca, precum Lobodă şi Nelivaico, hatmanii căzăceşti, au întrat în ţară şi pradă. Deci Ştefan vodă, nesuferind pre nepriiatinii săi să-i lasă să-i strice ţara, cu ai săi, cu cîţi era, îndată au purces/. Şi tîmpinîndu-să cu acei căzaci la Grumădzăşti, pre Răut, în ţinutul , unde fiind căzacii în pradă răsîpiţi, i-au lovit Ştefan vodă noaptea, fără veste şi rămasără biruiţi căzacii şi prinsără atunce oştenii lui Ştefan vodă şi pre Lobodă,hatmanul căzăcescu şi gonindu-i spre Nistru; iar Nelivaico hat cu o samă de căzaci au întrat să triacă Nistrul, unde mulţi s-au înecat, între carii au fost şi un polcovnic, anume Jura, carele s-au înecat acolo, unde şi astădzi să pomeneşte acel loc, de-i dzic Vadul Jurăi.
Şi de acolo, întorcîndu-să Ştefan vodă, au descălecat tîrgul Iaşii şi întru lauda lui Dumnedzău au început a zidi beserica lui sveatîi Nicolae, care stă şi pînă astădzi în oraşul Iaşilor, lîngă curtea domniască.
[69] Deci s-au întorsu Ştefan vodă la scaunul său la Suceavă cu mare pohvală şi biruinţă de la singur Dumnedzău de sus, eşindu-i înainte mitropolitul cu toţi preoţii, aducînd svînta evanghelie cu cinstita cruce în mînule sale, ca înainte unui împărat şi biruitor de limbi păgîne, de l-au blagoslovit. Atunce mare bucurie au fost tuturor domnilor şi crailor de pin/pregiur, de biruinţă.
Iară după ce s-au aşedzat la scaun la Suceavă, întru lauda lui Dumnedzău, au început a zidi Mănăstirea lui sveatîi Dimitrie, ce iaste înaintea curţilor domneşti, în Suceavă. Atunce Ştefan vodă s-au cununat cu doamna Voichiţa, fata Radului vodă, iară pre maică-sa cu mare cinste o au trimis la domnu-său Radul vodă, în Ţara Munteniască.
Iară solii trimişi de Ştefan vodă au aflat pre craiul Cazimir în Litva, unde au fost mersu la anul nou, trimiţînd Ştefan vodă, craiului, 4 robi aleşi şi 36 stiaguri, parte din dobînda lui, arătînd vitejia ce-au făcut şi mulţămind craiului de agiutoriu.
Iară Ştefan vodă, ştiind că nu să va lăsa Turcul cu aceia ruşini, au rugat prin solii săi pe craiul leşăsc ca să să apropie craiul cu oştile sale spre Ţara Rusască, să fie mai aproapi de Ştefan vodă, ca, auzind turcii apropiiarea craiului de ţară, să aibă grijă.
Ridicat-au Ştefan vodă pre mulţi din prostime la statul de nemişi, pentru vitejie ce-au arătat în războaele acelea/. Trimis-au Ştefan vodă şi la sultan Mehemt soli cu daruri, poroncind solilor să facă jalobă că nişte oameni răi den Ţara Turcească, eşind, au prădat locurile lui; de carii i-au căutat lui Ştefan vodă a-ş apăra ţara, de au bătut pre acei făcători de prădzi. Şi s-au rugat sultanului ca pre acei ce vor fi scăpat să să dea lui Ştefan vodă la pediapsă, socotins că ce au făcut, fără ştirea şi fără poronca sultanului au făcut, ştiind Ştefan vodă că nu să va lăsa cu atîta sultan Mehmet, nice va uita perirea oştii sale de Ştefan vodă.
Aşijdirea şi papei Romei şi craiului ungurescu Matiiaş au trimis Ştefan vodă frumoase daruri, poftindu-i şi pre dînşii de agiutoriu împrotiva a unuia aşa de puternic şi de obşte vrăjmaş a toată creştinătatea. Iară Matiiaş craiul îndată au luat asupra sa acea izbîndă a lui Ştefan vodă; lăudîndu-să, au răpedzit cărţi pre la megiiaşi, dînd ştire că ispravnicul său Ştefan vodă au bătut pre turci, i proci<=şi altele>, măcar că nu de mult mai nainte au fost păţit ruşine mare Matiiaş craiul de acest ispravnic al său, Ştefan vodă, cînd au fost trimis 6000 de unguri cu sărdariul său Maer Balas, să prade Ţara Moldovii/.
[70] Într-acest an venit-au soli la Cazimir, craiul leşăscu, trimişi de Isac Trapezinianul, ahusan cazanilor, îndemnînd pe craiul Cazimir asupra turcilor. Şi de la craiul Cazimir acestaş sol au trecut la alţi domni creştineşti, tot cu îndemnare asupra turcilor.
Iară Ştefan vodă nu părăsiia a trimite soli la craiul leşăscu, rugîndu-l de agiutor împrotiva turcilor, că înţălesese Ştefan vodă din iscoade ce avia trimişi la Poarta Turcească, precum sultan Mehmet, împăratul turcescu, strînge mulţime de oşti la Odriiu.
Sfătuia Litva pre Cazimir craiul să apere pre Ştefan vodă în Moldova cu toată puterea sa de turci, să-i fie ca un părete Moldova: decît pierdzindu-o, să-i fie a să lupta cu turcii pintru Ţara Leşască. Ce nemică n-au folosit, nice au clătit aceste sfaturi pe Cazimir craiul, nice îndemnarea şi poftele alor săi; că să strînsese toţ svetnicii la craiul în Liublin, în luna lui iulie, unde 15 dzile au fost voroava pintru turci şi pintru Ştefan vodă. Şi acolo, cu mînioasă voroavă, cu sfatul tuturor domnilor leşăşti s-au sculat asupra craiului Cazimir, Dievslav Rizvanschii, voevodul Cracăului şi Iani Rizvanschii, caştalianul Sandomirului şi marşalîcul crăiei, dzicînd craiului că cu nebăgare de samă a lui, precum şi tată-său şi frate-său, ca nişte blăstămaţi Crăiia Leşască, care o au luat în floare, şi acmu nu numai de nepriiatini, ce şi de netovarăşii necuvioşi şi despre Litva rău, care den puterea şi statul ei s-au răsipit/şi s-au scurtat şi împuţinat. Iară cu aceste voroave a lor nemică altă n-au isprăvit, făr<ă> cît aceasta de au trimis craiul Cazimir soli la sultan Mehmet pre Marţin Vrocemovschii, stolnicul Cracăului, poftind pre împăratul, aducîndu-i aminte prieteşugul vechiu, care era între împăraţii turceşti şi între craii leşăşti, să-ş părăsască oştile de asupra Moldovii, care iaste supt stăpînirea Crăiei Leşăşti. Că într-alt chip toată puterea sa craiul Cazimir, împrotiva celor ce s-ar rădica asupra a lor săi i-a căuta a o pune. Măcar că mai denainte, fiind de toţ monarşii creştineşti îndemnat craiul Cazimir asupra turcilor, niceodată n-au priimit să să rădice asupra turcilor.
De-a făcut greşală Ştefan vodă sultanului, atunce cu sfatul tuturora trebue să să dezlege giudeţul. Ce cu acestea cu toate s-au întorsu solul Vrocemovschii, îmbrăcat cu o cabaniţă cu soboli, cu mărgăritari cusute marginile, de la împăratul turcescu. Cu care solie abiia la anul au sosit de la împăratul, tîmplîndu-se multe piiadici pre cale.
[71] Iară turcii întru aceia vreme au pornit 70 de galioane la Crîm şi au poroncit tătarălor să margă cu o samă de oaste într-agiutoriu. Şi au încungiurat şi dispre mare şi dispre uscat Chefea, cetatea ianovedzilor, vestită pre aceia vreme/, care neputînd-o tătarîi mai mult apăra, a 6<-a> dzi o au luat-o Turcul supt stăpînirea sa. Şi aşia, cu vicleşug, şi pre orăşianii mai de frunte, care vicleşug de 5 ani mai nainte s-au fostu gătind şi dobîndind turcii cetatea, îndată pre nemişi cu fămeile şi cu copii să-i şi împreună cu singuri viclenitorii şi cu hanul Crîmului Menghe-Chirei, cu 2 fraţi ai lui, carii ori din tîmplare veniţi acolo, ori de frică să scape de la cîmpu la cetate, pri toţi i-au trimis la Ţarigrad. Iară pe prostime, lăsîndu-i pre loc pîn-la o vreme, apoi i-au mutat pre aiurea. Pre neguţitorii moldoveni, pre soli şi alţi cercători, pre toţi i-au omorît. Numai un galion ce avia în lontru 150 de copii tineri din Chefia, luaţi pentru şi ce-au fostu mai bun dobîndite, au dus la sultan Mehmet, fiind ispravnic pre acel galion un grec. Şi acestu galion era despărţit de alte galioane. Şi era 24 de turci carii era în galion pentru apărare; au nemerit la Chiliia, care pre urmă o au luat Ştefan vodă. (Acestea scrie cronicariul leşăscu dentr-un pisar crăesc, carele pre acia vreme s-au tîmplat la Crîm, trimis de Cazimir, craiul leşăsc, la Menghi Chirii hanul).
Oblicind şi în Ţara Leşască la Cazimir craiul, de luarea Crîmului şi de Chefe de sultan Mehmet, împăratul turcescu, mare spaimă şi groază au adaos Ţărîi Leşăşti şi întru inimile leşilor, aşia ca cînd ar fi prădat turcii Podoliia şi Ţara Rusască. Iară strîngîndu-se leşii la seim în Corcin se sfătuia să facă oşti împrotiva turcului. Ce unii sfătuia să nu zădărască/pre un putiarnic ca acela, alţii dzicia să aştepte pre Vrocemovici, care era trimis sol la sultan Mehmet. Dat-au nădejde lui Ştefan vodă Cazimir craiul de agiutoriu, că-i va da prin Stanislav Voitrobca, voevod Belzului şi pri Andrei Borisovschii, proboşciul Pencieciului.
Iară sultan Mehmet, împăratul turcescu, după ce au dobîndit Chefe au luat cetăţile în lungu, împregiurul Crîmului stînd. Şi au luat şi Cetatia Albă. Iară cînd s-au întorsu solul leşăscu, Martin Vrocemovschii, de la împăratul turcescu au spus craiului cum au aflat pre sultan Mehmet în Bulgariia, la Varna, cu nenumărate oşti, viind spre Moldova, asupra lui Ştefan vodă. Acest răspunsu au adus craiului Cazimir de la sultan Mehmet, împăratul turcescu, precum ar fi fost [72] bucuros să facă în destul pofta craiului, de nu l-ar fi aflat acum purcedzind din Odriiu cu oşti asupra Moldovanului, dzicînd că acia oştire pe rugămintia muntenilor şi a tătarălor, birnicilor săi, face, pre care nu-i poate să-i părăsască. Ar fi dat pace moldovenilor, de nu ar fi oprit birul cel legat pre an şi de ar fi slobodzit robii şi de ar fi întorsu cetatea Chiliei (îi dzic şi Ahilliia la istorici).
Scrie cronicariul leşăscu că răpedziia Ştefan vodă soli după soli la craiul Cazimir pentru agiutoriu, arătîndu-i precum toţ moldovenii vădzindu-să acoperiţi de atîta mulţime/de turci cineş de sine să socoteşte şi pre Ştefan vodă singur îl lasă. Iară de vor videa agiutor crăescu, toţi vor sta pre lîngă dînsul. Le arată şi aceasta prin soli, că dobîndind turcii Moldova, deodată vor alerga şi în părţile Crăiei Leşăşti, ardzind şi prădînd.
Acestea toate înţălegîndu-le Cazimir craiul, de sirgu toară Ţara Rusască, Podoliia şi Ţara Belzului rădică; care cu Pavel Iasinschie podscarbi şi cu starostele Belzului şi a Helmului au poroncit să stea de strajă la marginea ţărîi. Iară agiutor lui Ştefan vodă nu i-au dat.
6984<=1476>. RĂZBOIUL LUI ŞTEFAN VODĂ CU SULTAN MEHMET, CÎND S-AU BĂTUT LA VALEA ALBĂ. CAP 24.
Vădzind sultan Mehmet, împăratul turcescu, atîta pagubă ce-i făcusă Ştefan vodă şi cetăţile Chiliia şi Cetatea Albă, nerăscumpărate, fiind încă supt stăpînirea lui Ştefan vodă, gîndi singur cu capul său să margă să între cu oştile sale în ţară să o stropşască şi să o prade. Şi apropiindu-să de Dunăre [unde], Ştefan vodă mult s-au nevoit să nu lase pre turci să triiacă Dunăera. Ce în zădar/i-au fost acia nevoinţă, căci tătarîi de o parte, turcii de altă parte s-au înmulţit cu oaste fără număr. Însă deodată au dat cale turcilor şi s-au apucat de tătari, pre carii pre lesne biruindu-i, i-au gonit pîn-la Nistru. Vrea să dea războiu şi turcilor, ce vădzind atîta mulţime de oaste cu împăratul şi tătărîme şi pedestrime cu tunuri n-au cutedzat, ce s-aiu sfătuit cu boiarii de s-au dat la locuri strîmte spre munte, să să poată apăra, dacă să vor birui de turci.
Şi aşia s-au dat Ştefan vodă cu oştile sale spre munţi, unde ş-au ales loc de războiu la Valea Albă, la strîmtoare; şi turcii după dînşii. [73] Pedestritu-s-au oastea lui Ştefan vodă să nu să nădejduiască a fugi, ce să stea cu arme. Datu-ş-au războiu luni, iulie 26, care războiu ţinu multă vreme, neînfrînt de îmbe părţile. Osteniţi, iară turcii adăogîndu-să cu oaste proaspătă, au obosit moldovenii, neavînd agiutor nice de o parte. Cădzut-au în războiu, apărîndu-să pîn-la moarte; carii mai mult stropşiţi fiind de mulţimea turcilor, au rămas biruit Ştefan vodă, şi izbînda la turci. Perit-au de ai noştri moldoveni atîţea de mulţi, cît să înălbisă locul de trupurile celor pieriţi la Valea Albă. Mulţi şi den boiarii mari au picat şi vitiajii cei mai aleşi a perit cu totul. Şi să făcu scîrbă mare a toată ţara şi tuturor domnilor şi crailor de pen pregiur, dacă audziră că au cădzut moldovenii supt mîna turcilor/.
Într-acest războiu au cădzut Ştefan vodă gios de pre cal. Ce Dumnedzău l-au ferit de nu s-au vătămat. Iară turcii s-au pornit spre Suceavă şi, ardzind tîrgul, s-au întorsu înapoi, prădînd şi ardzînd ţara. Iară Ştefan vodă, după eşirea nepriiatinilor săi den ţară au poroncit de au strînsu toate trupurile ce-au perit într-acel războiu şi au făcut movilă, şi diasupra au zidit beserică, care stă şi pînă astădzi întru pomenirea acelor suflete. Şi de atunce să numeşte Războianii satul acela, pentru războiul ce-au fost acolo, la Valea Albă.
Iară Ştefan vodă, după ce-au pierdut războiul la Valea Albă, scrie letopisăţul ţărîi că au mersu în goană după turci, pre carii să-i fie agiunsu la Dunăre la trecătoare, la vreme de mas. Şi lovindu-i fără viaste aşia i-au spăriet, atîta cît li-au căutat a lăsa tot plianul ce luasă den ţară pre mîna lui Ştefan vodă; şi s-au întorsu cu izbîndă. Nu pociu adeveri deplin, căci letopisăţîle streine nu pomenescu de acia înturnare. Iară iaste şi de credzut, că cine era Ştefan vodă, ori cu ce mijloc să va fi nevoit spre răscumpărarea aceia despre turci.
Iară domnul muntenescu Băsărab vodă mare ocară şi rea cuvîntare au avut despre toţi domnii megiiaşi creştineşti/ (pentru căci şi el au fost agiutor cu oastea sa, turcilor, asupra lui Ştefan vodă). Scrie cronicariul leşăscu că au trimis sultan Mehmet, după războiul ce-au avut cu Ştefan vodă soli cu daruri la Cazimir, craiul leşăscu. Aşijdirea şi de la hanul tătărăscu tot pre aceia vreme Nadur Ghirii sultan, pintru prieteşugul amînduror cu Cazimir, craiul leşăscu. Şi dzice cronicariul, ce pricini ar fi poftele lui sultan Mehmet de pace de la craiul Cazimir, nu află, fără cît grijea lui să nu să uniască creştinii asupra lor. Şi pentru scădere ce au făcut sultanul lui Ştefan vodă şi ţărîi, să nu tragă craiu [74] Cazimir şi alţi domni creştineşti asupra turcilor, răscumpărînd paguba ce-au făcut sultanul în Moldova mai nainte de Ştefan vodă.
Răspuns-au craiul leşăscu, Cazimir, solilor, aşa celor turceşti, cum şi celor tătărăşti, că priimeşte pace, pentru a căriia solii întăritura va trimite şi craiul la amîndoi solii săi.
Într-acest an Ioan, împăratul Moscului, au luat Novgorodul cel mare şi mare parte din Ţara Rusască cea Albă, adecă Belo Rusiia, care mai nainte vreme asculta de marele cneadzu a Litvei/. Într-acest an au murit sultan Mehmet, aproape de oraşul Nicomidiei, stînd în locul lui împărat sultan Baiazit. Vrajba între doi turci: Iezum turcul, căriia îi dzicia unii Sălim, fiind biruit de sultan Baezit împărat au scăpat la sultanul Eghiptului. Şi dîndu-i agiutoriu sultanul de Eghiptu, de iznoavă fiind biruit de sultan Baezit au fugit Uzum la Rodos, de acolo la Rîm, iară pre urmă l-au omorît.
În anul 6985 <=1477>, noem 8 s-au prestăvit Theoctist mitropolitul de Suceavă, de carele scrie în letopisăţul lui Ureche vor că au ţinut scaunul 25 de ani. Şi în locul lui au stătut altul, Gheorgie mitropolit. Într-acestaş an s-au prestăvit doamna Mariia ce era de la Magop, dec 19. Aice nu ştim cum poate să fie cu cale de au scris Ureche vor că într-acest an s-au prestăvit doamna Mariia, ce era de la Magop; dar Ştefan vodă avia doamnă pre Voichiţa, fata Radului vodă. Ce poate să fie murit întîi aceia şi apoi, pe urmă doar, de au luat pre doamna această de la Magop.
În anul 6986<=1478> scrie Ureche vor că într-acest an au început Ştefan vodă a zidi cetatia Chiliei şi o au săvîrşit-o într-aceastaş an, iulie 16; care lucru nu să poate crede, într-un an să o isprăvască, ce, sau au adaos vreo cetăţue mai mică, cătră cetatea ce mare, cum am înţăles de o samă de boiari de ţară, ales den Panaiote ce au fost vel post, sau au dires şi au mai întărit cetatea Chiliei, simţind Ştefan vodă de cugetele păgînilor asupra acelor cetăţi, trăgîndu-i şi altă pîndză –că acmu luasă Cetatea Albă Mehmet, cum s-au pomenit –sau niscai tunuri, adăogînd cătră dînsele pîndzăle, baştele, şanţuri, întărindu-le/.
Într-acest an şi într-această lună iulie în 25 prestăvitu-s-au Bogdan vodă, ficiorul lui Ştefan vodă. Într-acestaş an, avgust 18, prestăvitu-s-au cneajna (numeli nu-i scrie), iară în anul 6988<=1480> prestăvitu-s-au Pătru vodă, al doile ficior a lui Ştefan vodă.
6989<=1481>, iul 8. RĂZBOIUL LUI ŞTEFAN VODĂ, CÎND S-AU BĂTUT CU ŢĂPĂLUŞ VODĂ LA RÎMNIC.
Fu războiu în Ţara Munteniască. S-au bătut Ştefan vodă cu Ţăpăluş vodă la Rîmnic, în ţinutul . Şi cu agiutoriul lui Dumnedzău au biruit Ştefan vodă pre munteni. Perit-au mulţi munteni. Luat-au Ştefan vodă toate stiagurile lor şi mulţi din boiarii munteneşti au picat într-acel războiu. Şi pre Ţăpăluş vodă l-au prinsu viu şi i-au tăiat capul. Şi despre partea lui Ştefan vodă încă au perit mulţi oameni de frunte, boiari. Pus-au Ştefan vodă muntenilor domnu pre Vlad vodă Călugărul, carele pre urmă au făcut vicleşug asupra lui Ştefan vodă, pentru că dedesă agiutoriu turcilor, cînd au mersu turcii de au luat cetăţile şi au prădat ţara. Iară Ştefan vodă, după războiul cu Ţăpăluş vodă s-au înturnat cu mare pohvală la Suceavă. Dzic unii într-alt chip de Ţăpăluş vodă, cum atunce au prinsu Ştefan vodă pre Radul vodă, carele au fost aţiţătoriu de turci asupra creştinilor/. Şi i-au agiutat şi braşovenii, tăind pre turcii, şi luînd Ţara Munteniască, au lăsat pre Ţăpăluş în locul său. Ce, oricum au fostu, toată izbînda lui Ştefan vodă că au fost să să tocmască.
Dzic unii şi aceasta, să să fie arătat într-acel războiu lui Ştefan vodă svîntul măcenic Procopie, îmblînd pe diasupra războiului călare şi într-armat ca un vitiaz într-agiutoriu dînd vîlhvă oştii lui Ştefan vodă. Şi iaste a să crede acest cuvînt; că dacă s-au întorsu Ştefan vodă biruitoriu la scaunul său, la Suceavă, au şi zidit beserică pre numele svîntului măcenic Procopie, la sat la Bădeuţi, unde stă şi pîn-astădzi.
Iară în anul 6991 <=1483> au început Ştefan vodă a zidi cetate la tîrgul Romanului, ce să chiamă Smeridova. În anul 6992 <=1484> scrie letopisăţul lui Ureche vor precum Ştefan vodă, într-o noapte au prădat şi au arsu toată Ţara Munteniască.
6992<=1484>. CÎND AU LUAT SULTAN BAEZIT AL ÎMPĂRATUL TURCESCU CHILIIA ŞI CETATIA ALBĂ.
Sultan Baezit, împăratul turcescu, cu mare oaste au întrat în ţară şi au bătut Chiliia şi Cetatia Albă. Însă acolo au fost şi domnul muntenesc Vlad vodă Călugărul cu muntenii, întru agiutor, cum s-au pomenit mai [76] sus, că au făcut vicleşug asupra stăpînului său, lui Ştefan vodă, de au dat agiutor turcilor/. Şi miercuri, în 14 dzile a lui iuli au luat cetatea Chiliei, în dzilele pîrcălabilor Ivaşco şi Maxim. Aşijdirea, tot într-acest an, într-o dzi iar miercuri, av 5 dzile, au luat şi Cetatea Albă, fiind pîrcălabi Gherman şi Ioan. Şi ar fi mai apucat şi alte cetăţi, că Ştefan vodă la gol n-au vrut să îndrăzniască a eşi, ce numai la strîmtoare nevoià de le făcia smintială. Ce vădzind turcii agiutoriu de la Ţara Leşască, că vinisă lui Ştefan vodă, după ce au luat sultan Baezit cetăţile Chiliia şi Cetatea Albă, s-au întorsu.
Iară mai cu dedinsu au întrat în grijă Cazimir, craiul leşăscu, şi toţi liaşii, pentru Ştefan vodă, vădzind slăbită Ţara Moldovei de turci, să nu să închine Ştefan vodă la turci şi să să lasă de prieteşugul liaşilor. Că nu fieştece domnu era Ştefan vodă, ce vestit între domnii creştineşti pentru multe războae cu năroc ce au făcut asupra tătarălor şi a turcilor şi a ungurilor. Socotit-au, dar, Cazimir craiul şi au trimis agiutor lui Ştefan vodă, mai mult apărînd de oşti hotarul Ţărîi Leşăşti, năvălind oştile turceşti şi tătărăşti. Măcar că craiul Cazimir siliia nice o pricină să nu aibă despre turci asupra sa, ce socotiia că avînd încă părete pre Ţara Moldovii, totuşi are nevoe Podoliia, Ţara Rusască şi Litva. Iară cu cît/mai mult, lipsind păretele, adecă Moldova, s-ari răsipi de tot Podoliia, Ţara Rusască şi Litva. Şi cunoştea acmu oricum a fi vătămaţi moldovenii, fiind şi părăsiţi de agiutoriul lui. Iară de odată au socotit craiul să să audză de pogorîrea sa cu oşti la margine Ţărîi Moldovei, pentru că şi turcii atunce ar avia grijă de nu ar supăra ţara ades. Şi adevărat că pre acia vreme avia turcii grijă de crăiile leşăşti. Şi aşia, la începutul tomnii, în anul de la Hristos 1485 s-au pogorît Cazimir craiul la Liov, unde toată şliahta rusască şi a Podoliei s-au strînsu, gata de oaste. De acolo, clătindu-să craiul cu toată aceia şliahtă şi altă curte a lui, precum scrie în letopisăţul lui Ureche, mai bine de 20000 de oaste fiind cu craiul, au trecut Nistrul supt Haliciu şi au venit la Colomîia şi au tăbărît toată oaste pre cîmpii Colomîei.
Nu după multe dzile au venit şi Ştefan vodă cu frumoasă boerime şi curte împodobită şi bine grijiţi slujitorii. Gătisă craiul un cortu crăescu, în care cortu anume făcusă divan nalt, pre care să şadă craiul la adunarea sa împreună cu/Ştefan vodă. Şi aşia stînd craiul în podoabe crăeşti şi împregiur stîndu-i svetnicii leşăşti, iară Ştefan vodă viind pre un cal foarte arătos şi mare, stînd polcovnici şi alte căpetenii crăeşti împregiurul cortului şi descălecînd aproape Ştefan vodă, îndată i-au [77] eşit domnii crăeşti înainte, de au dus pre Ştefan vodă la craiul, ţiind în mîna sa Ştefan vodă stiagul ţărîi cu pecetea ei, făcînd acolo în cortu, după obiceiul moldovenesc, închinăciune craiului, puind stiagul ţărîi la picioarele craiului. Atunce au slobozit şi aţăle cortului, dîndu-să în laturi ciia ce sta pin pregiurul cortului, de departe prăvind.
Acolo Ştefan vodă vorbind cele ce au fost di triabă au eşit giurat Ştefan vodă craiului cum că cu toată ţara sa va fi cu priinţă craiului Cazimir şi pre singur craiul să-l aibă de stăpîn. Şi craiul să dea agiutor împrotiva a toţi nepriiatinii săi şi că nu va îmbla Ştefan vodă cu nime în tocmală împrotiva craiului, nice să va arăta, niciodată, nepriiatin sau priitoriu nepriiatinilor crăeşti; şi oaste sau pace cu nime să nu facă, fără poronca craiului, dzicînd în taină şi de Matiiaş craiul ungurescu, că şi Matieş craiul să făcea stăpîn Moldovei/.
Află-să în aşădzămînturile crăeşti uricul lui Ştefan vodă de dînsul pecetluit şi de 14 boiari ai lui. Şi aşia au ospătat craiul acolo pre Ştefan vodă, şedzînd cu 13 boiari de ţară la masă, cinstit bine şi dăruit Ştefan vodă de craiul Cazimir. Rădicîndu-să au sărutat Ştefan vodă mîna craiului şi au purces spre ţara sa, luînd agiutor de la craiul 3000 de oaste călăriaţă, de prin toate polcurile aliasă, pre carii au trimis cap pre Ioan Carcovschii, ce să porecliia Poliac, leah om vestit de războae. Acest nume Poliac ş-au agonisit slujind în oastea lui Jicmont, împăratul nemţăscu.
Iară şi craiul Cazimir, după ce au purces Ştefan vodă de la Colomîia s-au pornit şi el în sus în Ţara Leşască şi s-au aşădzat la Cracău.
Fără zăbav<ă> vreme au întrat tătarîi în Podoliia şi la Ţara Rusască, făcînd mari prădzi, cît în lungiş şi în curmeziş să videa focurile satelor, tîrguşoarilor şi ţarinile aprinse. Şi înţălegînd craiul Cazimir de trecătoarea tătarălor peste apa Nistrului, la Tavaniia, asupra Podoliei şi a Ţărîi Rusăşti, au pornit cu oaste den curtea sa pre Iane Olbreht, poroncind şi la şliahta rusască şi a Podoliei să încaleci. Ce tătarîi (cîndu să gătiadză nu aştiaptă posmagii) acum întorşi cu plianul, iar tot i-au agiunsu leşii pre o samă de tătari, cu carii mare războiu au avut leşii. Însă de la vremi, înfrîngînd leşii pre tătari, i-au tăiat rău şi pre mulţii vii au prinsu.
Iară cetăţile care li-au luat turcii, Chiliia şi Cetatea Albă n-au putut să li mai dobîndiască, căci turcii, pîn-a nu eşi din cetate li-au grijit cu oamini şi cu puşci şi cu bucate de agiunsu. Şi au rămas pre mîna turcilor pîn-astădzi/.
[78] Iară pîn-a să sfătui Ştefan vodă cu craiul leşăscu Cazimir la Colomîia, unde să adunasă, iară din gios au vinit Hroiută cu turcii pîn-la Suceavă şi au arsu tîrgul, sept 19, luni şi marţi; şi di cii s-au întorsu, prădînd ţara şi ardzind.
Iară oc 9 s-au prestăvit Iosaf arhimandritul, egumentul Mănăstirii Putnii.
RĂZBOIUL LUI ŞTEFAN VODĂ, CÎND S-AU BĂTUT CU MALCOCIU ŞI CU TURCII LA CATLABUGA. 1493.
După ce-au scos Ştefan vodă pre vrăjmaşii săi den ţară şi dacă s-au răcit vremea şi caii turcilor au slăbit, au lovit Ştefan vodă pre Malcoci la Catlabuga, noem 16 dzile; şi au topit toată oastea turcească.
Întru această bucurie dacă s-au întorsu Ştefan vodă de la acest războiu cu izbîndă, la scaunul său la Suceavă, pus-au al doile arhimandrit Mănăstirei Putnii. Iară în letopisăţul lui Ureche vor scrie că în bucurie dacă s-au întorsu Ştefan vodă cu izbîndă de la acest război, atunce au zidit beserica sveatîi Nicolae în tîrgu în Iaşi/.
Iară în anul de la Hristos 1492 au murit Cazimir, craiul leşăsc, lăsind în locul său craiu pre fiiu-său Vladislav, cu testament. Scrie cronicariul leşăscu că în luna lui dec, cu 15 dzile mai nainte de moartea craiului Cazimir, s-au vădzut pre ceriu spre amiadzădzi 3 sori; şi pre urmă, după apusul soarelui şi stia ca o mătură s-au arătat. După acestea semne au murit craiul Cazimir, crăind 45 ani; iară de vîrstă era de 64 ani.
Iară după ce au astrucat pre Cazimir craiul cu mare cinste în Cracău, s-au strînsu toţi domnii leşăşti şi Litva, în luna lui lui avgust la Petricov, pentru alesul craiului nou. Acolo îndoite voi a leşilor asupra alesului den ficiorii lui Cazimir craiul; mai mulţi poftiia crăiia lui Olbreht, mărturisindu-i vitejiia asupra tătarălor şi înţălepciunea şi vîrsta lui. Alţii dzicia acestuia asupra tătarălor că au fost mai mult din oştenii cei vestiţi vitiaji ce au fost cu dînsul şi aciia părţuia lui Alexandru, al doile după Olbreht. Iară o parte ţinia cu Jicmont, cel mai mic frate a lor. Litva, după moartea lui Cazimir, alesese pre Alexandru, cniadzul Litvei. Sta împrotivă alţii, dzicînd cum Litva, împrotiva aşădzămînturilor vechi au făcut, nici fără/svatul senatului [79] leşăscu ş-au ales şie cniadz. Şi nu iaste cu cale la alesul craiului să urmedze pre aciia, fiind ei cei întîi. Alexandru să fie cu cnedziia Litvei, iară Iane Olbreht, după cum îi aşădzasă frate-său Vladislav cu pozvoleniia sfetnicilor ungureşti şi cehilor, să rămîe cu cnedziia cehilor, cu nădejde, pre urmă, de Crăiia Unguriască. Iară Jicmont, cu oarecare făgăduinţă, sau den privederea dumnedzăiască craiu lăsat leşilor şi însămnat să stăpîniască Ţara Leşască, de vreme că el cu istiaţa minte şi chipul mai cinsteş întrece pre alţii.
Înţălegînd acestiia, Elisafta crăiasa de sirgu strîngînd 1600 de oaste călărime, pre bani făcuţi, i-au pornit cu ficiorul său întru agiutoriul lui Frideric, episcopul de Cracău şi la toţi cîţi ţinia în partea lui Iane Olbreht, între carii mulţi era de aciia carii mai luasă liafă în Ţara Unguriască cu Ioan Olbreht. Atunce, îndată începu parte lui Ioan Albreht a să întări mai mult decît celea părţi. Şi aşia, în 20 dzile a lui avgust după calendariul Rîmului fu ales Ioan Albreht criau leşăscu, care de sirgu la Cracău, după obiceiu pomăzuit fu şi coronit la crăie de Zbignev, arhiepiscopul.
Scrie cronicariul leşăscu, îndată după coronaţiia/craiului Olbreht să fie nemerit soli de la veneţiiani şi soli de la sultan Baezit, împăratul turcescu, de bine menind lui Olbreht, stăpîniia. Soliia veneţiianilor era la craiul leşăscu cu poftă să rădici şi el oaste asupra turcilor; căci le luasă sultan Baezit veneţiianilor Albaniia, pustind-o, şi cetatea pre lîngă mare, anume Derhah. Iară solii turceşti aducînd daruri craiului au arătat prieteşug şi pacia stăpînu-său cu Crăiia Leşască.
Stătut-au cîtăva vreme Olbreht craiul gîndind în ce chip ar face. Că de o parte pacea cu turcii îi arată folosul său, dintru altă parte agonisita numelui şi lăţimea stăpînirii sale. Apoi şi răscumpărarea unchiu-său despre turci de la Varna. Era îndemnat şi de unguri, Olbreht, să să oştiască asupra turcilor. Tîmplîndu-să pre aceia vreme şi moarte împăratului nemţăscu, lui Frideric, i-au căutat a trăgăna răspunsul solilor pîn-la anul, legînd pace 3 ani cu sultan Baezit, care s-au întărit cu giurămîntul de îmbe părţile.
6994<=1486>. RĂZBOIUL LUI ŞTEFAN VODĂ, CÎND S-AU BĂTUT CU HROIOTĂ PRE SIRET LA ŞCHEE.
[80] Într-acest an venit-au Hroiotă cu oaste de la unguri/asupra lui Ştefan vodă, căruia i-au eşit Ştefan vodă înainte pre Siretiu, la Şchee. Şi dînd războiu vitejeşte, într-o luni, mart 6, au pierdut Hroiotă războiul şi oastea, mai apoişi capul, însă cu mare primejdie lui Ştefan vodă. Că s-au pornit de au cădzut gios calul cu dînsul, cît puţin de n-au încăput în mînule vrăjmaşilor săi. Iară pre Hroiotă, prindzindu-l viu Ştefan vodă, i-au tăiat capul.
Într-acest an 6995<=1487> au descălecat Ştefan vodă tîrgul Hîrlăul şi au zidit şi beserica cia domniască din piiatră. Aşijdirea şi curţi domneşti cu zidiuri cu tot, carele stau şi astădzi. În anul 6998<=1490> au murit Matiiaş, craiul ungurescu, carele mare nume de vitejie au lăsat pre urmă. Că nu numai cu nemţii şi cu vecinii săi războiu cu năroc făcia, ce şi cu turcii multe războae au avut şi de multe ori i-au biruit. Iară pre urma lui au stătut craiu Vladislav. Într-acest an au murit şi Ioan, ficiorul împăratului de Mosc, nepot lui Ştefan vodă.
În anul 7003<=1495> Ştefan vodă au zidit svînta Episcopie în tîrgu în Huşi, hramul svinţilor apostoli Petru <şi> Pavel şi/au făcut şi curţi domneşti, carele sint surpate; numai beciurile stau pînă astădzi.
Iară în anul 7004<=1496>, iul 25 răposat-au Alexandru vodă, sin Ştefan vodă şi l-au îngropat în Mănăstirea Bistriţii, lîngă strămoşu-său Alexandru vodă.
7005<=1497>. RĂZBOIUL LUI ŞTEFAN VODĂ, CÎND AU BĂTUT PRE ALBREHT, CRAIU LEŞĂSCU, LA CODRUL COZMINULUI.
Venit-au pre urmă Vladislav craiul a ungurilor şi a ceşilor şi cu Alexandru cneadzul Litvei la Liov, fraţii lui Olbreht, craiului leşăscu. Şi au avut voroavă pre taină, între sine, fraţii, sfătuind de oaste împrotiva turcilor, ce mijloc mai bun ari afla. Şi acolo au pomenit şi pentru Ştefan vodă să-l scoaţă din domnie şi să pue pre frate-său, pre Jicmont. Spre aceasta oştire Olbreht, craiul leşăscu, pre taină au tras pre frate-său Alexandru, cneadzul Litvei şi pre Ioan Tifenie, mistrul prusilor şi pre Conrad, cneadzul/Mazoviei şi pre frate-său Jicmont, pre carele vrea să-l pue domnu Ţărîi Moldovei, şi să scoaţă pre Ştefan [81] vodă. Şi au poroncit la toată şliahta leşască şi a prusilor şi a pomeranilor şi Slonscăi, la luna lui mai să să afle toţi purceşi şi strînşi la Liov. Şi cătră acestea multă oaste pe bani au făcut.
Albert, craiul leşăscu, gîndi ca să-ş arate vitejiia asupra Moldovei, socotind că pre lesne o va supune. Ştiind că de multe ori să agiutoriia Moldova de la craii leşăşti ca de la nişte vecini de aproape, spre toţi vrăjmaşii şi, strîngînd craiul oaste, au scos cuvînt cum va să margă la turci să ia şi să dezbată Cetatea Albă şi Chiliia, care cetăţi le luasă de la Ştefan vodă Baezit, împăratul turcescu.
Aşijdirea au răpedzit craiul Albert sol la Ştefan vodă, făcîndu-i ştire de gătirea sa asupra turcilor, îndemnînd şi pre Ştefan vodă, după datoriia creştiniască, după vechile aşădzămînturi ce era legate mai denainte vreme cu craii leşăşti, şi cum să-i răscumpere Cetatea Albă şi Chiliia/, care le luasă turcii de la Ştefan vodă; şi să margă Ştefan vodă împreună cu craiul să bată Cetatea Albă şi Chiliia şi să-i gătedze Ştefan vodă zaharea de hrană oştii. Carele lucru au părut bine lui Ştefan vodă şi cu bucurie mare au priimit pre soli, căci au făcut oaste împrotiva vrăjmaşului său. Şi au dzis că va merge Ştefan vodă cu oastea acolo, supt Chiliia.
Iară craiu Albert, după ce au pornit solii săi la Ştefan vodă, îndată s-au şi pornit cu Jicmont, frate-său şi cu oastea ce avia în liafă. Şi sosind la Primislia au aşteptat cîteva dzile ceialaltă oaste să nemeriască. Acolo la Primislia l-a agiunsu pe craiul Creslav den Curotva/, canţiliariul şi episcopul Coiavului, trimişi de Frideric cardinalul, la craiul, căci acum se descoperisă vicleşugul lui Albert craiul asupra lui Ştefan vodă, de i-au dzis craiului cu frumoasă cuvinte şi cu pricini ca acelea, abătîndu-l de la socotiala şi fără de cale oştire asupra lui Ştefan vodă, ca să nu să întoarcă mîniia lui Dumnedzău spre el. Ce nemică n-au isprăvit, că cu sudălmi au gonit craiul pre acel canţilariu şi pe episcopul Coiavului dzicîndu-le: “Voao vă iaste lucrul beserica şi liturghiile să păziţi cum să cade, ca unui preot, iar nu de războae să grijiţi; că gîndul mieu voi nu ştiţi. Că de aş pricepe că ştie cămeşe de pre mine sfaturile mele, aş băga-o în foc”.
Aşijdirea Alexandru cneadzul Litvei, la săimul la Parciov pre taină aşădzasă cu frate-său cum el, cu oastea Litvei, va trage la [82] Moldova pre la Breslav şi pre la Soroca. Şi aşia Alexandru cneadzul au clătit pre altă parte Litva, zmudzii, rusii şi polleşii. Şi după ce au sosit la/apa Buhului l-au întrebat boiarii Litvei unde mărgu, neştiind ei nemică de acel sfat al lui. Iară Alexandru cnedzul au poftit pre boiarii Litvii să nu bănuiască, căci nu le poate descoperi taina căii lor, de vremi că Albreht craiul au răspunsu leşilor că de i-ar şti cămeşa lui sfatul acesta, o ar arunca în foc. Aşia şi lui i să cade a ţinia sfatul frăţîne-său, lui Albreht craiului leşăscu. Şi de aice să cunoştea vicleşugul lui Albreht, craiu leşăsc asupra lui Ştefan vodă (ca cum l-ar fi răbdat Dumnedzău).
Dintr-acest răspunsu a lui Alexandru cneadzul, turburîndu-să boiarii Litvei, au răspunsu într-acesta chip: “Ce vremi că tu despre noi ai tăinuit sfatul socotelelor tale, noi mai departe cu tine de aice nu vom merge şi nu ne vom oşti necăiri”. Şi aşia, neputînd cnedzul Alexandru să facă îndestul sfatul celui pre taină, a frăţîne-său, lui Albreht craiul, asupra lui Ştefan vodă, căci boiarii sfatul/şi toată oastea Litvei n-au vrut să mai margă cu dînsul; atunce au pornit într-agiutor lui Albreht pre marşalîcul său, namesnicul, anume Stanislav Pietrovici Chişca şi pre cneadzul Simion Ivanovici, cu carii cîteva mii de dvoreni, oameni aleşi. Iară singur Alexandru cneadzul Litvei au poroncit să facă cetatea Broslavul, care mai nainte era arsă de moldoveni.
Iară boiarii ungureşti, cunoscînd că leşii îmblă să ia Ţara Moldovii de tot supt stăpîniia sa, cum de multe ori şi supt craii ungureşti să afla ţara, de sirgu prin solii săi au dat ştire lui Ştefan vodă să fie triaz pregiur sine, că Albreht, craiul leşăscu, nu asupra turcilor face oştire, ce asupra lui, ca să pue pre frate-său Jicmont, pre carele îl gonescu ungurii, domnu în locul lui Ştefan vodă în Moldova. Scrie letopisăţul lui Ureche vor că nice ungurii nu era bucuroşi să cadză domnia Moldovei pre mîna leşilor. Şi aşia Ştefan vodă, prindzind veste de la unguri şi cunoscînd vicleşugul lui Albreht craiul leşăscu asupra sa, au început a să păzi tare şi îndată, prin iscoade/au cercat adevărul sfatului lui Olbreht.
[83] Iară Albreht craiu, făcînd căutare oştii sale la Liov, la sfîrşitul lui iunie, după calendariul lor, s-au pornit drept spre Ţara Moldovei, unde îndată s-au arătat semne rele şi de primejdie leşilor; că un tîrgovăţ, anume Eropa, nebunit strîga prin Liov că mergu leşii la perirea sa. Aşijdirea, supt craiul povodnicul, într-un pîrîu mic era albu calul şi cel mai ales ce avia acel cal au cădzut şi s-au înecat în puţinea apă. Acest cal era mai mult drag craiului. Suptu cortu au detunat un şleahtici şi 12 cai. Preutul, făcînd slujbă, au scăpat de pe prestol tainele; carele, precum scrie Mehovie şi Belischii şi Vaponschii prăvind singur craiul au arătat.
Iară Ştefan vodă, cunoscînd deplin vicleşugul lui Albreht craiul leşăscu, vădzind că nu trage spre Cameniţă de unde i-ar fi calea mai driaptă şi mai aproape la Chiliia şi la Cetatea Albă, ce tragi la Pocutiia, şi mai triaz s-au făcut Ştefan vodă lucrurilor lui Olbreht. Şi îndată trimisă soli ai săi, boiari de ţară, pre Tăutul logofăt şi pre Isac visternicul la craiul, întrebîndu-l cu mijloc prietenescu/, au vrăjmăşăscu, vine spre Ţara Moldovei. Că de merge asupra turcilor, mai driaptă cale au avut pe aiurea, şi cum să adeverisă solilor crăeşti că la marginea Ţărîi de Gios ar fi adus hrană de agiunsu oştii crăeşti şi a Litvei. Şi singur Ştefan vodă acolo într-agiutoriu gata era să vie; numai cît ar fi stătut craiul cu oştile sale la hotarul Ţărîi Turceşti. Ce nemică solii lui Ştefan vodă n-au cunoscut pe craiul că îmblă cu înşălăciune, ascundzind cuvîntul. Pre soli cu bucurie i-au priimit craiul şi darurile ce-i trimisese Ştefan vodă cu mare mulţămită şi cu dragoste li-au priimit şi li-au luat; şi solilor iarăş acela răspunsu li-au dat, cum iaste mergător la turci. Mai apoi şi solii săi de iznoavă i-au triimis la Ştefan vodă ca să întăriască cuvîntul. Iară el s-au întorsu cu oastea sa spre Pocutiia.
Înţălegînd Ştefan vodă cum craiul să apropie cu oaste de margine, de iznoavă au poftorit soliia şi au trimis înaintea craiului iar pre Tăutul logofăt şi pre Isac vist cu multe daruri şi l-au tîmpinat pe craiul de ceia parte de Nistru şi i-au închinat darurile; şi iarăş cu dragoste li-au priimit. Şi de cii au trecut apa Nistrului pre la Mihălceni în ceasta parte, cu toată oastea sa şi au venit la Coţmani, în ţinutul . Acolea ş-au descoperit toată vicleniia şi faptele sale cele ascunse/.
Atunce solii lui Ştefan vodă au avut poroncă să dzică craiului: “De va să facă craiul oastea aceia asupra lui Ştefan vodă, nefiind nice o pricină de vătămare, va pune Ştefan vodă nevoinţă cît să va căi craiul [84] căci au rădicat sabiia asupra lui Ştefan vodă”. Cu această solie sămaţă a lui Ştefan vodă, pornindu-să în mîniia sa Albreht craiul, peste obiceiul a stăpînilor lumii, au trimis pe solii lui Ştefan vodă la închisoare în Liov, puşi în obedzi.
Scrie letopisăţul lui Ureche vor că după ce au vinit Albreht craiul leşăscu la Coţmani au şădzut 7 dzile acolo. Şi de acolo au purces craiul cu oastea sa şi au lovit la Şipinţi, în ţinutul , unde înţălegînd Ştefan vodă că-l împresoară vrăjmaşii săi au tocmit strajă şi o au trimis împrotiva leşilor, ca să ţie vadul Prutului la tîrgu la Cernăuţi.
Iară Ştefan vodă, în 27 de dzile a lui avgust, duminecă, au eşit din Suceavă spre tîrgul Romanului cu toată oastea sa. Şi într-acia dzi îi aduseră lui de la strajă 6 leşi, din carii 3 liaşi i-au trimis la împăratul turcescu, iar pre ciialalţi au poroncit de i-au spîndzurat. Şi îndată neaşteptînd craiul oştile Litvei, nice a prusilor, nice pre mazuri, s-au pornit ca un vrăjmaş asupra ţărîi, cu toată puterea sa şi au mersu drept la Suceavă, unde îndată/de 4 părţi încungiurînd cetatea cu tabăra au început tare a bate cetatea, nădejduind că moldovenilor li s-ar fi urît cu Ştefan vodă pintru atîtea rîzboae cu vărsări de singe, ce făcusă Ştefan vodă mai întîi cu turcii, cu tătarîi şi cu ungurii şi că vor părăsi pre Ştefan vodă şi vor vini de să vor închina lui. Iar letopisăţul lui Ureche vor scrie că au sosit craiul la cetatea Sucevii duminecă, avgust 24, iar în 26, marţi, de cătră sarăm au început a bate cetatea. Şi au bătut pregiur dînsa 3 săptămîni şi nemică n-au folosit. Ce s-au greşit Albreht craiul în socotelele sale (precum au deprinsu mai demulte ori celor mîndri şi simeţi îi amăgeşte norocul orbu). Că măcar că au avut craiul 80000 de oaste de războiu, cum dzic ei, computovi, adecă pre izvod, fără altă mulţime de oaste ce să trag după oşteni, care să număra ca la 40000, făr-alte cărucioare şi făr-alte 30000 în tabără.
Iară cetăţenii tare să apăra; că unde spărgea glonţurile puşcilor dzua iară peste noapte astupa cu pămînt şi cu scînduri şi cu piatră, căci Ştefan vodă grijisă bine cetatea Sucevii.
Stînd dar cîtăva vreme leşii prin pregiurul cetăţii, iar Ştefan vodă după ce au eşit din Suceavă, precum s-au pomenit, de au mersu spre tîrgul Romanului cu toată oastea sa, acolo la Roman de sirgu s-au strînsu toţi ostaşii lui Ştefan vodă, avînd agiutor şi de la turci şi munteni; aşijdirea şi de la craiul ungurescu avea trimişi 2000 de săcui. [85] Iar în letopisăţul lui Ureche vor scrie că au trimis Lasclou al craiu ungurescu 12000 de oaste într-agiutor/lui Ştefan vodă, şi au acea oaste au trimis craiul pe Birtoc, voevodul Ardialului, ce era cuscru lui Ştefan vodă.
Iară Ştefan vodă, după ce au eşit din cetatea Sucevii, diodată nu le da leşilor cîmpu şi pre unde să răşchira leşii pintru pradă şi jacuri, oamenii lui Ştefan vodă unde-i prindea, acolo îi omorîia. Şi aşia îi strîmtorisă oamenii lui Ştefan vodă pre leşi, cît nice den tabăra lor nu cutedza să mai iasă. Care vădzindu-să leşii închişi de toate părţile au început, deodată pre taină, iară apoi strîga prin tabără şi grăia rău de craiul lor şi dzicia să-i lasă craiul să să ducă la casăle lor, fiind cuprinşi de toate părţile lipsa; că fîrşisă bucatele şi hrana de cai şi strîga dzicînd că nice Litva, nici prusii nu i-au venit într-agiutor. Că mistrul prusilor, anume Tifenie, rămăsese bolnav în Liov, unde au şi murit.
Iară Ştefan vodă trimisese de ţinea toate căile şi drumurile, de nu lăsa nice despre Ţara Leşască, nice de aiurea, să vie leşilor nice hrană, nici agiutor. Şi leşii încă, fără nădejde fiind că vor păţi atîtea nevoi cu craiul său, nu/socotisă de mai nainte să să fie întărit, luînd sama locurilor pre unde ar trece şi le-r fi fost mai lesne şi fără grije de la aduce hrană. Şi aşia, întru acestea strîmtori aflîndu-să leşii cu craiul lor, bătînd cetatea 3 săptămîni, şi dzua şi noaptea nemică folosind, iată veniră soli de la Vladislav, craiul ungurescu şi a cehilor la frate-său Albreht, craiul leşăscu, în tabără, întrînd la mijloc de pace între Ştefan vodă şi între craiul Albreht.
Priimit-au bucuros Albreht craiul leşăsc pacea (că la ce strîmtori era i-au căutat a priimi), fiind atuncea şi bolnav de friguri, Albreht craiul, vădzind şi mare scădere dintru otcîrmuirea sa în oastea sa că s-au tîmplat. Iară neputîndu-să tocmi amîndoao părţile în poncturi, căci siliia Vladislav, craiul ungurescu, să facă pace întemeiată între Ştefan vodă şi între Albreht, avînd grije de Ştefan vodă să nu să închine la Împărăţiia Turcului, şi să le facă atunce mare răsipă ţărîi, legat-au pace între Ştefan vodă şi între craiul Albreht pîn-la o vreme. Şi au aşădzat să să întoarcă craiul cu oastea sa de la Suceavă pe şliavul pre unde a vinit, de au întrat în ţară.
[86] Şi îndată să clătiră leşii, lăsînd cetatea Sucevii şi di acolo îndată au trimis craiul Albreht la frate-său Alexandru, cneadzul/Litvei, care să afla încă la Braslav, de tocmiia cetatea, făcîndu-i ştire să nu mai trudiască oştile Litvei. Şi îndată au pus craiul de au strîgat prin tabără cum s-au făcut pace cu Ştefan vodă şi să întoarce la casăle sale. Şi aşia oc 19, gioi, au purces craiul din Suceavă. Ce nu s-au întorsu craiul pre calea pre unde venisă, ce pre altă cale, spre Codrul Cozminului, pre unde era ţara întriagă.
Iară Ştefan vodă, vădzind că leşii n-au luat urma pre unde venisă (poate fi socotiia leşii că li-ar fi mai aproape sau căci ştiia că acia parte de loc, încătro mergea ei, iaste necălcată de oşti şi ar afla hrană), îndată au trimis solii săi la craiul Albreht de l-au poftit să nu ia pre aceia cale, ce pre unde au vinit, aducîndu-i aminte că pre unde au purces nu va avea cale deşchisă, că sint păduri desă şi dialuri mari şi stînci şi închisă drumurile cu lemne; şi vădzind ţăranii paguba ce să va face de oaste leşască nu vor răbda, ce vor vrea să-ş apere ale sale, de unde toate să vor aţiţa de iznoavă spre vreun lucru rău, carele va strîca şi pacea. La care singur Ştefan vodă arăta craiului să nu să întărîte/prin păduri întru desime, la strîmtori, ţăranii asupra leşilor, arătîndu-i şi mijlocile păcii cum aşădzasă: pre unde au vinit, să să întoarcă. Era bucuros Ştefan vodă să să mîntue de leşi, să iasă mai curund din ţară, fără nice o primejdie. Măcar că Mehovie, carte 4 şi Bilschii şi Vapuschii numără vicleşugul lui Ştefan, acia răsipă întru acei codri a leşilor, di cari vom pomeni. Iară Cromer, carte 30 şi Herbat, carte 18 şi letopisăţîli rusăşti scriu că mai mult din netocmala şi îndărăptniciia leşilor s-au tîmplat. Ce n-au înţăles leşii aceasta, nici au credzut pre solii lui Ştefan vodă, dzicînd că cu vicleşug îmblă viclianul Ştefan vodă, ca să nu-i strîce leşii locurile acelea şi să nu-i prade ţara (ce şi aceasta încă au avut datorie Ştefan vodă să o socotiască, a-ş apăra ţara ce rămăsese încă nestrîcată de oştile lui Albreht).
Scrie letopisăţul lui Ureche vor că vădzind Ştefan vodă că n-au băgat samă craiul, ce tot ş-au păzit calea spre Codrul Cozminului/ şi fiind înhierbîntat Ştefan vodă de războiu socoti că are vreme de a-ş răscumpărare strîmbătatea sa despre cela ce nu numai pacea cia veche o au călcat-o, care avusese domnii Moldovei cu craii leşăşti, ce şi giurămîntul şi şi pacea ce legasă atunce, de curund. Avînd Ştefan [87] vodă oastea sa toată strînsă de pritutindirea şi odihnită gata, au triimis înainte ca să apuce calea la Codrul Cozminului să săciuiască pădurea, să o înţinedze, ca să o poată porni asupra oştii leşăşti, dacă va întra în pădure.
Deci mergea leşii cine cum şi unde putea. Şi al patrule conac au sosit craiul la codru, care codru era plin de copaci prea des, de 2 mile de loc, ce să chiamă Codrul Cozminului, drumurile năruite, dialuri, stînci foarte dese pintr-acel cordu. Nenorocitul craiu au poroncit leşilor să bage întîi carăle; şi au trecut fără de nice o scădere carăle. Iară Mehovie şi Belschii scriu că îndată craiul singur cu velcopolenii au întrat întîi în codru. Ce cum scrie Cromer/cronicariul, a doa dzi au întrat în codru (trimiţind înaintea lui puşcele şi carăle) numai cu curtea sa. Pre urma lui apoi şliahta, a cei mici şi a cei mari Ţărîi Leşăşti şi rusimea, făr-orînduială, făr-tocmală, făr-arme, goli; ca la casăle sale, fără grije îmbla prin păduri. Mai pre urmă veniia lefeciii. Ce Belschii scrie că puşcile în mijloc era puse peste obiceiu, spre mai mare perirea leşilor.
Venisă acum la mijlocul codrului carăle crăeşti şi alte cară şi greime, cînd iată ţăranii din toate unghiurile codrului, pedestri, dau glas şi năvală asupra taberii crăeşti, tae, împungu şi omoară pre leşi şi striga: ucide, ucide; răsipăscu carăle, împraştie, jăcuescu, dezbracă şi oboară copacii asupra leşilor, carii era abiia înţinaţi; că mai nainte ţăranii tăiasă copacii, de-i lăsasă abiia înţinaţi, de numai cît îi clătiia, îndată cădea copacii, cu mare sunet, peste drumuri, cît nu mai putea leşii să margă să păşască mai nainte nice cei den nainte, nice cei den napoi. Şi acolo, iată, fără nădejde leşilor, au nemerit şi însuş Ştefan vodă, oct 26, cu multă şi tare oaste, călăreţi şi pedestrii, avînd şi 2000 de turci, măcar că scriu une letopisăţă ruseşti cum era în sanie Ştefan vodă, pintru boală de picioare ce-i dzic podalghia, acolo, cu mare năvală/i-au lovit din dos pre leşi, atîta cît să amestecas<ă> leşii, lovindu-i alt rău peste nădejde.
Iară de la vreme, îndreptîndu-să leşii, cît putea, să apăra bărbăteşte. Ce fiind fără orînduială, nice hatmani, nice rohmistri, nice stegari, nice alte semne de ostaşi nice mai audziia unul pre altul, de huiat, de ţipet, de nechedzăturile cailor, de cădzăturile copacilor şi de trăsnetele leşilor, de loviturile armelor, care toate în codri mai straşnice răsunînd, să pare, de huiatul pădurilor. Mai pe urmă, vădzindu-să leşii periţi despre oastea lui Ştefan vodă s-au înturnat la tabăra sa, de unde [88] nu departe eşisă leşii atunce. Ce şi acolo i-au încungiurat oştile lui Ştefan vodă, cît era pierduţi de toată nădejdea şi de viaţă. Numai spre ceriu căuta. Unii striga de agiutoriu la icoana preasfintei Născătoarei de Dumnedzău ce-i la Cinstihov, alţii strîga pre sfînta cruce, alţii făgăduia la mormîntul svîntului Iacov.
Ce nu i-au îngăduit moldovenii pîn-acolo, ce de toate părţile îi omorîia, pîn-de la o vreme li-au trimis craiul agiutor din slujitorii curţii sale într-ales. Carii eşind din pădure cu dobe, cu trîmbiţe, cu arme goale au aţiţat de iznoavă războiul cu oamenii lui Ştefan vodă. Să întorsese asupra acelora şi Ştefan vodă, cu carii/dîndu-şi războiu într-acia ună dată cei ce era încungiuraţi şi încă cu viaţă în tabără, lăsind carăle şi altele toate celi ce au avut, cine încătro au putut, fugiia. Şi au scăpat pin păduri de au năzuit unde era craiul. Abiia au eşit la sat la Cozmin; şi pre urmă şi dvorelnicii craiului, cu mînă vitejască apărîndu-să, s-au întorsu pin păduri iar la craiul.
După ce au trecut craiul peste codru la Cozmin, a doa zi au şedzut craiul pre loc, aşteptînd pre cei scăpaţi şi rătăciţi pin păduri, să iasă afară la tabără. Iară foarte multă şliahtă rusască şi leşască au perit: unii ucişi, alţii prinşi. Şi astădzi în locul acela stă movilă care, scrie Stricovschie, că au vădzut cu ochii săi movilă foarte mare şi oasăle numai a celor periţi, în anul de la Hristos 1574. Scriu cronicarii leşăşti de tirăniia lui Ştefan vodă mai mult decît păgînii să fie făcut cu robii leşi ce-i prinsese într-acest războiu. Că ori pre cîţi aducea vii la dînsul, poronciia de-i omorîia (aceasta astupă alte bunătăţi ale lui Ştefan vodă, că să cuvine ochii domnului să fie depărtaţi de tirănie, măcar că ar avea pricini de omorît; ce departe de la dînsul şi de la ochii lui să să facă)/. Iară mulţi au încăput robi şi în mîna turcilor şi a tătarălor, carii venisă într-agiutor lui Ştefan vodă, dintru carii mai aleşi era Nicolae Grabadin Tecenschie, voevodul Ţărîi Ruseşti şi Gavriil al doile Tecenschie, din Moraviţă, moşan, şi Avenie Hierbort, stînd aceştie tare la războiu au perit. Iară Ianuş, ficiorul lui Zbiegnev, dintr-aceastaş a lui Tăncel Grabie, podcomorului Cracăului şi a starostelui Maliborcului (pre carele îl numeşte cronicariul, marşalîcul cel mare) fu luat de turci în robie şi dus în Ţara Turcească. Şi pre urmă au scăpat şi au venit în Ţara Leşască, la moşie-ş, precum scrie Mehovie, carte 4. Aşijdirea şi pintru Prohniţchii, precum mărturiseşte Cromer şi alţii mulţi robi au scăpat din Ţara Turcească. Iară ficiorul lui Ozdrovăz, voevodul Ţărîi Ruseşti era pre aceia vreme îndoială. Iară al 18<-lea> [89] an, pre urmă şi acesta au scăpat, măcar că mulţi dzicea cum că n-ar fi fost ficior lui Ozdrovăz, ce un vecin a lui, carele spuindu-le de ficiori, l-au priimit măsa la moşiile tătîne-său. Iară pre urmă acel ce să făcia ficior lui Ozdrovăz, mare beţiv s-au ales, în care beţie au cheltuit averea sa, pre obiceaiul beţivilor a şi desfrînaţilor/.
Iară după ce au eşit den pădure leşii, făcîndu-să mai înţălepţi, după atîta pagube ce au avut, legînd tabăra şi tocmind oastea în rînduială, s-au pornit de la codru, că nu-i lăsa moldovenii din toate părţile să nu-i cehuiască şi să nu-i pişce. Că într-o noapte, fiind vînt mare, au aprinsu iarba uscată asupra taberii. Bătea vîntul şi aţiţasă un pojar mare, de mergea asupra taberii leşăşti; şi s-ar fi aprinsu tabăra, de nu ar fi apucat leşii de sirgu să cosască împregiurul taberii, iarba.
Într-aceia dată veniia şi 600 de madzuri, trimişi într-agiutor craiului de la cneadzul Conrad, cu un polcovnic şi de a crijecilor, însă pe altă cale. De carii, înţălegînd Ştefan vodă, au pornit asupra lor 3000 de oaste aliasă, cu Boldur vornicul, pre carii i-au lovit într-o dzi, duminecă dimineaţa, oct 29, de ceia parte de Prut la un sat ce-i dzic Lenţăştii, precum să văd şi astădzi ocopurile făcute de leşi pre hotarul acelui sat. Şi acolo i-au înfrînt oastea lui Ştefan vodă cu Boldur vor. Şi au perit mai toţi în războiu; cu care biruinţă şi mai simăţ Ştefan vodă au apucat tot malul Prutului cu oastea sa, puind nevoinţă la trecătoare, să răsipească de tot pri oastea leşască/.
Sosind craiul la Crenăuţi, oc 29, trei dzile au stătut cu tabăra legată. Iară leşii tot să slobodziia pri aproape de apuca pradă din ţară. Ce puţini să înturna de oaminii lui Ştefan vodă. Iară acolo în Cernăuţi au lovit pre leşi o veste, care întîi la singur craiul o au dus-o, precum s-au înglotit oastea lui Ştefan vodă şi de iznoavă vine asupra lor. Vrea craiul pre taină să lase oaste şi să fugă. Ce au împlut îndată pre toţi leşii această veste care o au credzut-o cu toţii. Şi îndată, înspăimîntaţi fiind, mai ales velcopelenii carii acum începusă a-şi lega ce avia pre cai, să gătiia de fugă, cu mare ocară, scrie Cromver, vrînd să-ş lase carăle cu totul. Ce oblicind craiul, măcar bolnav şi slab, cum era, i-au căutat a să arăta oştii, trimiţind şi pre frate-său Jicmont pre la boiari de au potolit această veste şi i-au îmbărbătat. Că îmbla toată noaptea cu fînare şi lumînări şi pre cineş tîmpina îi bucura cum nu iaste nemică; şi mergea pe la corturile boiarilor şi aşia abiia s-au potolit acia spaimă.
[90] A doa dzi după aceasta veste, stînd craiul să să clătiască din tabără, iată au nemerit cîteva mii de oaste călăreţi litvini, trimişi de Alexandru cneadzul Litvei. S-au/împlut craiul şi toată oastea de mai bună nădejde şi mai vesele inimi. Letopisăţul cel rusăscu pune pricini acestor litvini, pre carii au fost povăţuitoriu Stanislav Pietrovici Chişca şi cneadzul Simion, de care am pomenit mai sus, cum nevrînd altă oaste a Litvei de la Breslav să margă după craiul Albreht, au fost orînduit pre această oaste într-agiutor craiului, care întîrdziiase a merge după craiul. Mai scrie letopisăţul cel rusăsc precum şi pre această oaste a Litvei să o fie tîmpinat, după ce au trecut Nistrul, oastea lui Ştefan vodă, cu carii să fie avut mare războiu. Ce biruind pre oastea lui Ştefan vodă, au străbătut de au eşit înaintea craiului (la Cernăuţi). Ce aceasta nici Cromer, nice alte letopisăţe nu o scriu din cele leşăşti. Că de ar fi fost adevărat, cum ar fi fost tăcut, ales Cromer? Iară aceasta scriu cum au nemerit acia oaste de Litva la craiul. Şi crie Cromer cum litvinii aciia au cerşut de la craiul să-i slodoadză pre dînşii în pradă la Moldova; ce nu i-au lăsat craiul, dzicînd că-i bolnav şi pentru boala lui să grăbeşte la ţara sa/.
Mai datu-li-au războiu Ştefan vodă la trecătoarea Prutului, ce nemică acolo nu li-au putut strîca leşilor. Iară nu i-au lăsat pîn-în Sneatin, ce şi pre madzurii carii apăra pe craiul i-au lovit la Şipinţi; şi cu puţină oaste au scăpat craiul la Sneatin.
După ce au sosit Albreht craiul la Sneatin, îndată au slobodzit oştile, ca din robie, pre acasă. Şi Litva s-au dus la Breslav şi mai încolo de Breslav, să fie lovit cîtăva oaste de tătari, să să fie bătut cu Litva, precum scrie letopisăţul rusescu. Iară craiul Albreht, viind din Moldova la Cracău după acia bătae, ruşinat, ca cînd ar fi isprăvit vreun lucru bun, au început a să veseli cu oaspeţi, cu beţii, cu jocuri. Spun că într-acia noapte, mergînd însuşi, al triele ceas pe uliţăle tîrgului, teptil, fiind bat, au nemerit pe beţi. S-au aţiţat sfadă între dînşii şi într-acia sfadă l-au rănit pe craiul, din care rană multă vreme au dzăcut.
Scrie cronicariul leşăscu de dzice anume, l-au fost pedepsit Dumnedzău cu acia pagubă ruşinată, orbindu-l Dumnedzău de nu-ş vedea ocara care au păţit în Moldova. Nemică de folos nu socotiia, nice-ş aducea aminte pre ne nepriiatin groaznic şi îndrăzneţ, pre Ştefan vodă au aţiţat asupra sa. Pre urmă mari pagube şi grele mîhniciuni [91] au/crescut leşilor şi rusilor. Mare jiale şi mîhniciuni tuturor în Ţara Leşască au fost pre acia vreme acia oştire nesocotită a lui Olbreht, craiul leşăscu, după ce au venit veste de atîţea boiari şi ficiori de boiari, de atîţia vitiaji, cum unii au perit, alţii robi prin Ţara Turcească, alţii la tătari, la Aziia, la Capadochiia, unii preste mare, că să afla, care cu singele lor au răscumpărat viaţa craiului. Pune vina cea mai mare leşii pre Filip Callimah, al căruia sfat mai mult asculta craiul Albreht, decît altor lăcuitori ai săi (aşia petrec domnii cu sfatul şi cu apropiiarea la sine a streinilor). Acest Callimah era de niam ital (roman) din oraşul Florenţiia, om învăţat, dascal lui Albreht, om nestătătoriu prost la sfat; pintru aceia îl gonise den Italiia şi au venit în Ţara Leşască. Care şi den Ţara Leşască fugi peste mare, pintru nişte fapte ale lui; apoi pre cărţile lui Albreht craiul au venit în Ţara Leşască şi acolo au murit.
Într-acest an 1498, după perirea leşilor la Codru, s-au făcut mare foamete în Litva. Şi începusă a să aţiţa mare boală/în oameni în Ţara Leşască. De la Rîm adusă acia boală şi den Ţara Leşască la Litva.
Lăsatu-s-au Jicmont de domniia ţărîi, căruia i-au dat cnedziia Glogovului şi a Opatrului, în Slonsca.
Certarea celor puternici. Scrie letopisăţul lui Ureche vor şi dzice: Dumnedzău cel drept, cela ce ceartă nedreptatea şi înalţă dreptate, cu cîtă certare pedepseşte pre ciia ce calcă giurămîntul. Că acesta Olbreht, nu spre păgîni, ce spre creştini vrea să facă războiul; nu da agiutoriu celuia ce nu avea odihnă de turci, ce vrea să slăbească pre cela ce să lupta cu vrăjmaşii creştinilor, pre carele trebuia cu toţii să-l agiutoriască. Ce Dumnedzău, la atîta lipsă şi nevoe îl adusese pre cela ce mergea cu atîta hvală să stropşască ţara şi să o supue, care întîi nice taina sa nu vrea să spue nemăruia/, ce scosese cuvîntu că merge să ia Chiliia şi Cetatea Albă. Şi încă adăogea de dzicia că de i-ar şti haina sa, de pre dînsul, gîndul lui, o ar arunca în foc; iar apoi agiunsiasă de nice ai săi nu-l băga în samă, ce era în zavistiia celor de cas<ă> şi de batgiocura tuturor. Şi în toate chipurile îl huliia, aşia şi cinstea den dzi în dzi micşurîndu-să, de inimă rea puţin de n-au murit.
DE CAPETELE CELE DE FRUNTE A LEŞILOR, CE S-AU AFLAT PERIŢI.
[92] Aflatu-s-au la acest războiu, din capete, doi fraţi Tăncenschii şi Miculai, voevodul Ruschii, periţi şi Gabriil din Maravici şi Herbor. Aşijdirea doi fraţi Grotovi, Humiţschii şi Murdileu şi alţii mulţi; cine poate să-i pomeniască pre toţi? Alţii cu cădzut la legătură, cumu-i Tuncinschii Zbignev, potcomori Cracăului, Pruhniţschii, Gargoveţschii şi alţii mulţi. Pre unii i-au fost spîndzurînd ai noştri cîte doi, de păr, că au fost îmblînd pre aceli vremi păroşi, ca şi nemţii; şi alte batgiocuri multe li-au fost făcînd, de să pomeneşte şi astădzi răutatea lor ce au fost păţind. Iară Ştefan vodă, după izbîndă cu năroc ce-au fost făcut la acest războiu, s-au întorsu înapoi la scaunul său, la Suceava, cu mare pohvală şi laudă, ca un biruitoriu/.
Dzic unii să să fie arătat lui Ştefan vodă la acest războiu svîntul mucenic Dimitrie călare şi într-armat, ca un vitiaz, fiind într-agiutor şi dînd vîlhvă oştii lui. Ce iaste de a şi credere, de vreme că au avut în Suceavă beserică zidită pre numele lui. După aceia au dat cuvînt Ştefan vodă a toată oastea să să strîngă la Hîrlău la dzua lui sveatîi Nicolae. Şi aşia s-au adunat cu toţii la Hîrlău într-aceia dzi. Şi acolo Ştefan vodă au făcut ospăţ mare tuturor boiarilor şi tuturor vitejilor săi şi cu daruri scumpe i-au dăruit pre ei. Şi decii i-au slobodzit cineş pre la casa sa, dîndu-le cuvînt la toţi să de laudă lui Dumnedzău, pentruce că toate puterile sint de la Dumnedzău.
CÎND AU PRĂDAT MALCOCI ŢARA LEŞASCĂ.
Malcociu au întrat în Ţara Leşască cu mulţime de turci; şi n-au avut cine să-i stea împrotivă, ce multă pradă de oameni au făcut şi dobîndă de dobitoace au făcut şi au luat. Şi au agiunsu mai sus de Liov 25 de poprişti; s-au întorsu înapoi, prădînd ţara şi ardzind. Să videa că după acest războiu fără năroc, ce făcusă leşii cu Ştefan vodă va fi perirea lor/.
CÎND AU PRĂDAT ŞTEFAN VODĂ ŢARA LEŞASCĂ.
[93] Ştefan vodă vrînd să-ş răscumpere strîmbătatea ce au avut despre liaşi şi să-şi întoarcă pagubele ţărîi sale, îndată la începutul primăvării, al doile an, au întrat cu oştile sale, avînd şi tătari şi turci, de au prădat Podoliia şi Ţara Rusască; trecînd de Liov au agiunsu pîn-în tîrgşorul Caciu-Glota, pîn-la apa Visloca, în lungu şi în lat prădînd. Nespusă groază şi frică au pus peste toată Crăiia Leşască, cît nime gata să-i stea împrotiva lui Ştefan vodă nu era, sau să-i îndrăzniască, ce toţi gata de fugă, nu numai pre la oraşă şi pre la cetăţi, ce la munţi şi codri mari de fugiia. De unde mulţi robi, aşia bărbaţi, cum şi mueri, copii, s-au robit de Ştefan vodă, agiungîndu-i pre cale fugind, cu bejeniile, din carii mai mulţi au agiunsu robi pre la Dobrogea, pre la Machedoniia şi în oardele tătărăşti şi mulţi şi peste mare.
Scos-au Ştefan vodă multe turme, de tot feliul de dobitoace, den Ţara Rusască şi ca la 100000 de robi i-a aşădzat de[şi] pîn-astădzi trăiaşte limba rusască aicea în ţară. Ars-au Ştefan vodă Primislia, Radomna, Iaroslav, Prevorschii şi Buceciul; multă nevoe au avut şi Podhaeţul şi alte mai mici tîrgşoare/şi fără număr sate aprinse şi arse. Numai un lucru au făcut leşii pre aceia vreme de folos; însă de frica lui Ştefan vodă au întărit Cracăul despre amiadzădzi cu başte, cu zid, cu şanţuri, pre care au slobodzit pre supt cetate apa Rudava, adăogînd şi alte casă, cîteva, pre lîngă zidiuri.
Curund iarăş, încă bine nesfîrşindu-se prada lui Ştefan vodă, iată tătarîi, lăsînd plianul luat mai nainte den Ţara Leşască la Crîm, de iznoavă, în luna lui iunie, au slobodzit mare ceambul în Podoliia şi în Ţara Rusască, de au arsu şi au prădat. Iară craiul Albreht, vădzind asupra sa mari bănaturi de cătră toţi, de sirgu au poroncit la toată şliahta leşască să să porniască şi să să strîngă mai curund la Sandomir; şi singur craiul, părăsind Cracăul, au alergat la Sandomir. Ce pîn-a să strînge leşii la Sandomir şi pîn-a porni de acolo împrotiva tătarălor, iară tătarîi să întorsese cu mult plian, nefiind cine să le stea împrotivă. Înţălegînd dar leşii de înturnarea tătarălor, ce au putut şi ei, în olatul Sandomirului fiind strînşi, au strîcat şi au luat. Şi aşia şi craiul s-au întorsu la Cracău/.
[94] N-am lăsat aicea a nu scrie semnele ce s-au tîmplat pe vremea acestui craiu. După ce s-au întorsu de la Sandomir (scrie Cromer), în oraşul Cazimirul s-au născut un viţăl cu 2 capete, la jidovi, de care un cap era la locul coadei, iară coada la mijlocul spinării era, den a driapta. Acest semn de nenorocire vrăjiia oamenii, precum nu peste multă vreme, toamna spre luna lui sep, au întrat 70000 de turci în Ţara Rusască. Toate aceli locuri peste Nistru, pre Halici, pre la Jidaciov, pre la Drohobici şi pre la Sambor, cu foc şi cu sabie au pustiit, luînd robi şi mult plian. Şi de nu s-ar fi întorsu singuri turcii de bună voe, nime nu le sta înainte, nice la eşiia. Ce numai singur Dumnedzău din cer, făcîndu-i-să milă de nărod, i-au bătut cu aceia iarnă de grabă, cu omeţi mari şi cu geruri au cădzut, cît nu putea turcii străbate cu caii prin omeţi. Şi aşia, la 40000 de turci au rămas înghieţaţi, nefiind turcii şi caii lor deprinşi la atîta răceală. Pre mulţi afla oamenii ucigîndu-şi caii şi întraţi în burduh, de să învăliia cu piiale cailor săi. Iar cîţi au rămas din turci, trecînd prin ţară, flămîndzi şi degeraţi, făcîndu-să moldovenii/, leşi, i-au lovit la strîmtori, de i-au omorît, cît abiia de vor fi trecut 10000.
Iară Ştefan vodă, prădînd Ţara Leşască, cum s-au pomenit mai sus, s-au întorsu cu mare dobîndă, fără nice o smintială, trecînd Nistrul la Haliciu. Şi au prădat şi de ceasta parte şi decii au venit în scaunul său la Suceavă, cu mare bucurie şi cu biruinţă.
7008<=1500>, mart 11. CÎND AU VENIT DE IZNOAVĂ OASTEA LEŞASCĂ DE AU ÎNTRAT ÎN ŢARĂ SĂ PRADE, VĂDZIND STRĂCĂCIUNEA CE LI-AU FĂCUT ŞTEFAN VODĂ.
Albreht, craiul leşăscu, vădzind atîta pradă şi stricăciune ce i-au făcut Ştefan vodă în ţara lui, nu vru să lasă, ce de iznoavă au strînsu oaste şi au întrat în ţară. Şi începu a prăda şi a strîca ţara, pîn-la tîrgu la Botăşani. Iară Ştefan vodă, prindzind veste, strîns-au de sirgu oştile sale, şi cu cine avea, cu ai săi, au eşit înainte acei oşti leşăşti. Şi li-au dat războiu la tîrgu la Botăşiani. Şi cu vrerea lui Dumnedzău pierdură leşii războiul şi fu izbînda la Ştefan vodă. Şi multă oaste leşască au perit şi pre mulţi i-au prinsu în robie şi multe cazne le făcia moldovenii leşilor.
[95] Scrie letopisăţul lui Ureche vor că au pus Ştefan vodă/de au arat cu leşii pre o culme de dial la Botăşiani şi au sămînat ghindă şi s-au făcut dumbravă mare de iaste pîn-astădzi copaci mari. Ce de această poveste nemică nu scrie cronicariul leşăscu. Numai în letopisăţul lui Ureche vor scrie şi de acest războiu a lui Ştefan vodă ce au avut cu leşii la Botăşani, cum s-au dzis mai sus; ce nu am lăsat a nu scrie aicea.
Într-acestaş an, mart, s-au pristăvit Despina, doamna Radului vodă, ce era robită de Ştefan vodă, cînd luase cetatea Dîmboviţa. Şi cu cinste o au îngropat în Mănăstirea Putna.
CÎND S-AU ÎMPĂCAT ŞTEFAN VODĂ CU CRAIUL LEŞĂSCU.
În anul 7009, iară de la Hristos 1499 , aşedzatu-s-au între sine Albreht cu Vladislav, frate-său şi cu Alexandru marele cneadz a Litvei cu mari legături, vădzind rădipile şi prădzile olatelor sale despre turci, să aibă a să agiutori unul pre altul la nevoia şi grija sa. Şi dacă ar simţi unul dintr-înşii că face pre taină, ori oaste, ori pace, cu turcii, să nu-l lasă. Iar de nu ar vrea, atunce să nu fie dator a-l agiutori ciialalţi pre acela/.
Stătut-au la mijloc de pace, între Jicmont cu Ştefan vodă, solii lui Vladislav, craiului ungurescu. Şi pe aceia vreme şi Ştefan vodă s-au împăcat cu Albreht, craiul leşăscu; din ce pricini, nice letopisăţul leşăscu nu scrie.
Scrie letopisăţul lui Ureche vor precum Ştefan vodă, lăsind inima cia neprieteniască, întorcîndu-să cătră datoriia creştiniască s-au împăcat cu craiul leşăscu, aducîndu-şi aminte şi de prieteşugul ce-au avut Cazimir craiul, tatul lui Olbreht. Şi mare legătură au făcut, nu că doară s-au temut de puterea lor, care să ispitisă şi războiu făcusă şi cu turcii, de atîtea ori, şi i-au biruit. Aşijdirea şi cu alţi megiiaşi de pen pregiur, avînd sfadă, niceodată nu s-au plecat, ce pintru să cunoască toată creştinătatea că n-au fost despre dînsul începătura şi că n-au rădicat el armele asupra craiului, ce craiul, fără de cale şi fără de ştire au venit asupra lui Ştefan vodă, unde şi acolo s-au întorsu cu ruşine. Mai apoi, ca să arate că mai mult poate să strîce el craiului, [96] decît craiul lui Ştefan vodă, au întrat de i-au arsu tîrgurile şi i-au robit podanii; nice au avut cini să-i stea împrotivă, ce cu mare dobîndă s-au întorsu în Ţara Moldovei/. Că venirea craiului dobîndă au adus lui Ştefan vodă, că s-au împlut toţi de jacuri leşăşti; de acolo au venit Ştefan vodă, şi cu toţi plini s-au întorsu la casăle sale.
Aşijdirea, acmu la pace, pre lesne a stătut, ca să să cunoască că ori la ce-l vor cerca, gata iaste şi la pace şi la răzmiriţe. Deci pacea au legat într-acesta chip, ca să-i fie într-agiutor împrotiva fiecărui vrăjmaş; iară pribegii de îmbe părţile să nu să priimască. Iară de s-ar tîmpla vreunui domn a Moldovei să iasă de nevoia turcilor, în Ţara Leşască, să-l priimască şi în tot chipul să pue nevoinţă ca să-l aşedză la domnie. Iară domnii Moldovei pururea să aibă urechi deşchisă despre turci, să de ştire craiului de gîndurile lor. Strîmbătăţile ce s-ar face la margine de îmbe părţile, să le cerce starostii de Cameniţ, de Cernăuţi, de Hotin. De s-ar face despre parte acestor starosti vreo strîmbătate, atunce boiarii mari să să trimiţă de îmbe părţile să cerce. Şi să fie slobod amînduror năroadelor neguţitorii a face. Şi pe aceste aşădzămînturi şi scrisoare s-au făcut, care să află şi astădzi în metrica crăiască în Cracău/.
Scrie Vaposchie cronicariul leşăscu, că pre aceia vreme să fie trimis şi Ioan cneadzul, împăratul moschicesc, legînd şi el prieteşug de pace cu craiul leşăscu.
Nezăbavă vreme sultan Baezit al împărat turcescu, de legătura păcii între atîţea domni creştineşti, au trimis şi el soli de pace la Albreht, craiul leşăscu, şi au priimit şi craiul acia pace cu turcii. Începînd oaste cu veneţiianii, avea grije să nu să rădice acei crai, carii s-au pomenit mai sus, că au fost legat pace între dînşii, asupra turcilor, carii luasă de la veneţiiani Morea şi altele, multe.
Nenărocit era acest Albreht, craiul leşăscu; că tătarîi de cîte ori loviia în Ţara Leşască, niciodată gata nu să afla asupra lor, ce tot cu plian să întorcea tătarîi. Precum şi în anul 1500, după ce făcură aşădzămînturile între domnii ce s-a pomenit mai sus, au lovit tătarîi la Volin şi la Ţara Rusască pre la Belzu, pre la Cratnoslav, pre la Toruben, pre la Crasnec şi pre la Liboblin, pîn-la Visla au prădat, robind. Acestea înţălegînd craiul, pîn-a să găti să margă asupra tătarălor, tătarîi, prădînd de voe, s-au înturnat făr-nice o dodeială cu robi şi cu mult plian/.
[97] Într-acestaş an 1500, mare războiu s-au făcut în Italiia, bătîndu-să hişpanii cu franţozii pentru crăiia Neapoliei. Şi Maximiliian făcea războiu cu Şvicerig; aşijdirea şi papa cu florintiianii, veneţiianii cu enovedzii, mediolanenii cu stăpînu-su, Ludovic Sforţa.
Iară în anul 1501 strînsu-s-au săim în Ţara Leşască, din poronca craiului, la Petricov. Şi tîmplîndu-să încă solii turceşti neporniţi atuncea urnind încă 6 ani pacea, s-au întorsu solii turceşti bine dăruiţi de craiul Albreht.
7009<=1501>. DE UN PĂTRU VODĂ ARON, CE I-AU TĂIAT CAPUL CRAIUL LEŞĂSC.
Într-acestaş an trimis-au Ştefan vodă solii săi la craiul leşăsc, la săim, poftind pre tocmala şi legătura ce au avut să dea pe Pătru vodă Aron, ficiorul lui Iliiaş vodă, care era pribag în Ţara Leşască. Că simţise Ştefan vodă cum Pătru vodă pre mulţi din domnii leşăşti îi trăsese în parte sa, de îndemna să facă oaste asupra lui Ştefan vodă, făgăduind să plece ţara toată să fie supt ascultarea leşilor/.
Stătut-au craiul la sfat ce ari face: să dea pre un om nevinovat şi care s-au plecat la crăie, să părea un lucru tirănescu; să ţie, iarăş, pre nepriiatinul lui Ştefan vodă era împrotiva aşedzămînturilor legate cu Ştefan vodă şi cu craiul. Şi înţălesese craiul dintru solii lui Ştefan vodă precum de nu-l va da craiul, pre aşădzămînturile ce s-au făcut, oaste să va face pentru dînsul. Şi craiul era gata pre aceia vreme să purceagă la prusi. N-au cutedzat a lăsa cererea lui Ştefan vodă gios, să-ş lasă în urma sa nepriiatin; ce din sfatul tuturor au aflat să nu dea pe Pătru vodă, ce înaintea solilor lui Pătru vodă au poroncit de i-au tăiat capul. Şi pentru să dzică nărodul că l-au omorît pe dreptate, au poroncit craiul de au sunat cum Pătru vodă au făcut cărţi viclene. Şi aşia au pornit solii lui Ştefan vodă.
Obîrşindu-să săimul, îndată s-au pornit cu oşti la prusi. Şi sosind la Teruinia, au trimis soli la mai marele prusilor, sfătuindu-l de bună voia sa să vie să să plece craiului, decît să vadză armele leşăşti asupră-şi.
Acest Pătru vodă, cum s-au pomenit, iaste Aron, pre carele, după ce l-au bătut/Ştefan vodă la Doljăşti, pre Siretiu şi după izbînda lui Ştefan vodă asupra lui Matiiaş, craiul ungurescu, au fugit Pătru vodă la leşi.
DE MOARTEA LUI ALBREHT, CRAIUL LEŞĂSC.
[98] Iară craiul Albreht, aşteptînd răspunsul să-i vie de la prusi, ales căci prusii urniia răspunsul, să arăta craiului a fi plecaţi, iară aştepta agiutoriul să le vie de la nemţi; că mai mult nemţii îndemna pre prusi să să rocoşască asupra leşilor. Ce întru aceli amestecături între dînşii au murit Albreht, craiul leşăsc, de ciumă. Şi l-au dus de l-au îngropat în Cracău. Acest craiu n-au fost însurat.
Iară toamna, precum scriu letopisăţîle ruseşti, şi Mehovie, Sahmat Ghirei sultan, hanul oardelor de peste Volga, ficiorul lui Ahmet, trecînd apa Volga şi Donul, cu toate oardele de peste Volga, au venit într-agiutor Litvei, asupra moscalilor. Scrie Cromer, ca la 100000 de tătari să fie fost cu acel han. Tras-au hanul cu oştile sale la Ţara Sibirului şi au stătut supt Novogrod şi supt alte cetăţi şi au prădat Ţara Moscului pîn-la Bransco şi au dobîndit Novogrodul, şi alte cetăţi i s-au închinat/.
După moarte lui Albreht craiul s-au strînsu ţara la săim la Petricov, fiind cap săimului, după oboceiul vechiu, Frideric, arhiepiscop pre acea vreme a Gneaznii, carele deodată era şi episcop Cracăului şi cardinal. Au stătut cîţiva îndoiţ pregiur alesului craiu nou, fiind multe şi neprotivite socotelele leşilor, din feciorii lui Cazimir craiul, pre care ş-ar alege craiu. Căci mulţi din leşi poftiia crăiia lui Vladislav craiului ungurescu, dzicînd că Vladislav, cu averea sa, va lăţi şi va întemeia crăiia şi-i va apăra de turci şi de tătari. Şi acmu au fost trimis la unguri cu povăţuirea lui Pătru Rumitu, postelnicului crăescu, din sfatul pe taină a o samă de domni a lui Pătru Mişcovschii, voevodul Linciciului şi a lui Nicolae Vroblovschii, canonicului Cracăului, îndemnînd pre Vladislav la Crăiia Leşască. Alţii poftiia pre Jicmont; ce au biruit socotiala celora ce au poftit pre Alexandru, cneadzul Litvei, căci era şi mai mulţi şi au avut dovadă mai bună asupra alesului Crăiei Leşeşti/.
LUCRURI STREINE. AICEA AM SOCOTIT A FI CU CALE A SĂ SCRIE ORÎNDUIALA ŞI OBICEIURILE LEŞILOR CÎND FAC ŞI RĂDICĂ CRAIU NOU.
Strîngîndu-să episcopii şi tot clirosul besericii şi sfetnicii crăiei, aşijdirea şi altă boerime, aşia mireni, cum preoţi, toţi la Cracău să [99] strîngu. Atunce craiul cel ales, îmbrăcat, întîi să grijeşte prin svînta ispovedanie, prin milostenie şi prin pocăinţă (care să faci în dzua duminecii), cu o dzi mai nainte, la preasvînta cuminecătură. Şi a doa dzi, cînd iaste să blagoslovască pe craiul, să strîngu preoţii dez diminiaţă la cetate, la beserica episcopii a lui Stanislav, îmbrăcîndu-să în mitră episcopască. Aşijdirea svetnicii şi boiarii toţi să află la acia strînsoare de preoţi. Şi după ce să strîngu, atunce arhiepiscopul cu toată preoţimea, pre orînduiala besericii, după obiceiul besericii apusului, purced din beserică la curţile crăeşti; cu mare cinste şi dumnedzăire mergu. Şi acolo, înainte curţilor crăeşti, lăsind şcoalele şi alte chipuri, ce mergu la alai numai singuri episcopii şi arhiepiscopul întră în curtea crăiască, ca să ducă pre craiul nou în beserica episcopiei. Întîi/prin postelnicul cel mare, sau prin alt cap mai de cinste între preoţi, îmbracă pe craiul în hainele episcopeşti, puindu-l între domnii şi înre boiarii cei mai de frunte. Iară arhiepiscopul în stropeşte cu apă svinţită şi citeşte această molitvă:
“Dumnedzăule, ziditoriului celor plecaţi, carele cu lumina Sfîntului Duh ne bucuri, trimite asupra acestui şerbu al tău (ime rec=numele) darul tău, ca printr-însul să cunoaştem venirea ta întru noi”.
De acolo duc pe craiul la beserică 2 chipuri mai de cinste preoţeşti, unul ţiindu-l de mîna driaptă, altul de stînga, înaintea căruia un domn dintre svetnici duce coroana şi altul schiptrul, al treile mărul, al patrule sabiia goală duce, şi preoţii, înainte, crucea, şi tot cin de beserică şi boerimea, cineş pre orînduiala sa. Viind la beserică, acele odoară crăeşti, care le duc înaintea craiului: coroana, schiptrul, mărul şi sabiia, le pun pe prestol, în oltariu. Şi pe craiu, pîn-obîrşescu oraţiile sale, arhiepiscopul şi episcopii îl pun în scaunul crăescu. Apoi unul din episcopi dzice această molitvă:/ ”Atotputernice, prea vecinice Dumnedzăule, otcîrmuitoriule celor cereşti şi pămînteşti, carele pre robul tău ai voit a-l rădica la stepena şi la vredniciia crăiei, lasă, rugămu-ne, ca făcîndu-l slobod din toate împrotivirile să să întăriască cu darul a păcii besericii şi spre bucuriia vecinicii păci, din darul tău să să învredniciască a agiunge prin Hristos, domnul nostru. Amin.”
Svîrşind molitva, îi aduce aminte tare craiului pentru credinţa cătră Dumnedzău şi alte înţălepciuni ce să cuvin craiului să le păzască, dzicînd: “De vreme ce astădzi, prin mînule noastre, prea bunule, Domane, carii purtăm întru aceasta slujbele lui Hristos, Mîntuitoriului [100] nostru, măcar căci nevrednic svînta unsoare şi semnele crăiei iaste să le priimeşti, iaste bine întîi să-ţ aducem oarice aminte de sarcina la care eşti însămnat. Astădzi vredniciia crăiască iai, şi a cîrmui pre credincios nărodul tău ţi-e dat; iai grijă luminat, adevărat, între cei muritori loc plin, iară plin de scădere de ostenială şi grijă. Şi adevăr, de vei cugeta că toată puterea, de la Domnul Dumnedzău iaste, prin care crescu craii, şi făcătorilor legilor cele drepte aleg, şi de turma ce ţi să dă/pe mînă, unuia lui Dumnedzău că vei da sama. Întîi să păzeşti dumnedzăirea, pre Domnul Dumnedzăul tău, cu toată mintea şi cu curată inimă să-l cinsteşti. Legea creştiniască şi credinţa catolicească, care din pruncie o ai mărturisit-o, pîn-la sfîrşit să o ţii nevătămată şi pre aceasta împrotiva tuturor împrotivnicilor, după puterile tale, să o aperi. Ispravnicilor besericii şi tuturor preoţilor să le dai cinstea ce să cuvine. Volniciia besericii să nu o strici. Dreptatea, fără care nici o tovărăşie îndelungu a sta nu poate, spre toţi neclătit să stăpîneşti. Celor buni, hărăzitoriu, celor răi certări ce să cuvin puindu-le. Pre văduve, pre cei meseri, pre săraci, pre cei slabi, de la toate supărările să-i apei. Tuturor celor ce vor năzui la tine, bun, blînd, şi priimitoriu să te arăţi. Şi aşia să te porţi, cît nu spre al tău, ce spre a tot norodul folos că stăpîneşti şi har a bunătăţilor tale nu aicea pre pămînt, ce în ceriu să-ţ pară că aştepţi. Care acela să-ţ hărăzască ţie, care vieţuiaşte şi împărăţeşte, Dumnedzăule, în veci de veci”.
Svîrşind aceasta voroavă, întriabă episcopul cu aceste voroave: “Vei să păzăşti svînta credinţă dată beserica catholicească şi stînd pe lîngă dreptate să te porţi cu care?” Răspunde craiul: “Voiu.” “Vei să fii apărătoriu besericii şi slugilor besereceşti?” Răspunde craiul: “Voiu”/. “Vei crăiia, ţie dată de Dumnedzău să o păzăşti, după dreptate să o chivernisăşti şi să o aperi?” Răspunde craiul: “Voi. Şi cu agiutoriul lui Dumnedzău şi cu sfatul credincioşilor miei, aşia întru toate a păzi le făgăduescu, cum voiu putea mai bine”.
Obîrşind aceste întrebări craiul, înaintea arhiepiscopului, îngenunchind, luîndu-ş şlicul, dzice aceste cuvinte: “Eu (ime rec=numnele), cu voia milostivului Dumnedzău, făcîndu-mă craiu leşăscu, mărturisăscu-mă şi făgăduescu înaintea lui Dumnedzău şi înaintea îngerilor lui, îndată dintru acesta ceas, giudecata şi dreptatea şi pacea besericii a lui Dumnedzău şi norodului pre sama mea dat, după putinţă [101] şi dreptate a face şi a păzi, prăvind la vredniciia milii lui Dumnedzău, precum mai bine îmi va putea arăta sfatul credincioşilor miei episcopilor şi preoţilor besericii lui Dumnedzău, a da cinstea ce să cuvine şi a ceia ce s-au dat şi aşedzat de chesarii şi craii creştineşti, besericii, întreg voiu păzi.
Arhimandriţilor, egumenilor, tuturor ostaşilor şi şleahticilor, cinstea ce să cuvine după svatul credincioşilor miei a arăta şi a da, voiu, şi mă făgăduescu”/. Şi aşia pune amîndoaă mînule pre evanghelie dzicînd: “Aşia să mă agiute Dumnedzău şi svînta Evanghelie”. Apoi dzice arhiepiscopul această molitvă:
“Atot puternice Dumnedzăule, ziditoriul tuturor, împăratul împăraţilor şi domnul domnilor, carele pre Avram credincios robul tău l-ai făcut biruitoriu asupra vrăjmaşilor, lui Moisi şi lui Isus a lui Navi, norodului tău mare bituinţă li-ai dat şi spre smeritul David, cuconul tău, l-ai înălţat la împărăţie şi pre Solomon l-ai îndzestrat cu nespuse daruri, a preaînţălepciunii şi a păcii, prăveşte, rugămu-te Doamne, la rugile smereniei noastre şi pre acest şerbu al tău (numele), pre care cu smerita cinste îl cinstim şi îl alegem craiu, înmulţeşte darurile blagosloveniilor tale şi pre dînsul cu driapta puterii tale pururea acum şi fieşteunde îl povăţuiaşte, ca urmînd credinţa lui Avraam, blîndeţăle lui Moisi, tăriia lui Isus a lui Navi agonisind, cu smereniia lui David fiind înălţat, cu preaînţălepciunea lui Solomon împodobit, întru toate ţie să-ţ placă şi pre cărarea dreptăţii cu norocit pas de pururea să păşască şi cu coiful acoperemîntului tău să să îmbrace şi cu pavăţa/nebiruită să să acopere, înfăşurat cu armele besericii să dobîndiască cea poftită asupra vrăjmaşilor sfintei cruci, biruinţa, şi să ia izbîndă cu năroc şi să le adaogă lor spaimă puterii sale şi pace celor ce vor oşti împreună cu dînsul. Cu veselie să aibă pre Hristos, Domnul nostru, carele cu puterea crucii au sfărîmat iadul, biruind împărăţiia diiavolului, biruitoriu s-au suit la ceriuri, între care toate puterile şi biruinţa crăiilor stă, care iaste mărirea celor smeriţi şi viaţa şi mîntuinţa noroadelor, care petrece cu tine şi împărăţeşte Dumnedzău peste toţi vecii vecilor. Amin.”
Şi iar ceteşte alte molitve, care pintru lungimea voroavei nu s-au scris aicea. Pre urmă arhiepiscopul îngenunche şi craiul pre cruce şeade culcat. Peaveţii cîntă stihurile carele iarăşi le trec aice. Apoi toţi episcopii şi protopopii, cu toată preoţimea, îngenunchind diasupra [102] craiului fac litie. Care obîrşind-o arhiepiscopul, ceteşte Otce naş <=Tatăl nostru> şi alte molitve şi aşia de iznoavă cetescu altă molitvă pentru craiu/. Şi şedzînd arhiepiscopul, iară craiul îngenunchind înaintea lui să dezbracă de hainele preoţăşti, iară arhiepiscopul îş întinge degetul cel mic, drept, în svîntul mir şi îi unge mîna driaptă, începînd de la palmă pîn-la cot şi între spete şi în umărul drept, dzicînd: “Te ungu pre tine întru craiu din untul svinţeniei, în numele Tatălui şi a Fiiului şi al Svîntului Duh. Amin. Pace cu tine.” Şi răspund “şi cu Duhul tău.” Apoi ceteşte molitva, precum îl pomăzuiaşte craiu, şi altele carele nu le-am scris aicea, pentru scurtarea voroavei. Iară pre urmă, după ce citescu molitvele, toţi episcopii, ţiind pre a mînă pomăzuiturile de bumbac, ştergu locurile cele unse ale craiului, dzicînd ruga aceasta: “Dumnedzău, împărate împăraţilor şi domnu domnilor, prin care împăraţii împărăţăscu şi făcătorii legilor fac giudecăţile, să blagosloveşte acest îmbrămint crăescu şi fă ca şerbul tău (ime rec), craiul nostru, care iaste să o poarte ca o haină de bune obiceiuri şi fapte svinte, înaintea ta să luminedze şi, după viaţa trecătoare, mărirea vecinică ce nu are svîrşit să moşteniască prin Domnul nostru Iisus Hristos”/.
Şi aşia îmbracă pre craiul în haină, dzicînd: “Ia haina făcută de patru începături, prin care să înţălegi 4 părţi a lumii a fi supuse puterii dumnedzăeşti; că nime nu poate cu năroc a stăpîni pre pămînt, de nu i să va da putere den ceriuri.” Acestea dzicînd arhiepiscopul îş spală mînule şi puindu-ş infula, haina, ceteşte: “Vearoiu vă edinage Boga”, i proci <=Cred într-unul Dumnezeu, şi aşa mai departe> şi pre craiul îl duce la scaunul crăescu. Apoi, la liturghie, făcînd toţi episcopii rugă pentru craiul şi, îngenunchind craiul, arhiepiscopul îi dă sabiia, dzicînd ruga: “Priimeşte sabiia de sus dată, de la oltariu, prin mînule noastre, săvai nevrednice”, i proci.
Şi atunce la liturghie, încingîndu-l cu sabiia, dzice arhiepiscopul: “Încinge-ţi sabiia ta, peste mijlocul tău, preaputernice, şi ia aminte că svinţii nu în sabie, ce prin credinţă au biruit împăraţii”. Apoi îi pun corona în cap şi dzice: “Priimeşte corona crăiei, care măcar că de nevrednici, însă de mînule episcopilor ţi să pune în cap, în numele Tatălui şi a Fiiului şi a Duhului Svînt”, i proci.
Mai pre urmă mărul de aur, rătundirea lumii închipuind-o, în stînga, şi în driapta schiptrul, adecă toiagul crăesc îi dau, dzicînd: [103] “Priimeşte toiagul înţălepciunii şi a adevărului”, i proci/. Şi cînd aduce de pune craiul pe prestol, la oltariu, pîne şi vin şi sărută svinţăniile (care să dzice pace) să cuminecă atunce craiul; apoi îl deşcingu de sabie şi după liturghie, după ce-l pun în scaon, atunce arhiepiscopul îl înalţă la crăie şi orînduiala crăiască îi dă, dzicînd aceste cuvinte: “Şedzi şi ţine de acmu locul ţie dat de Dumnedzău”, i proci. Apoi arhiepiscopul începe psalmul: “Pre tine, Dumnedzăule, te lăudăm”, i proci, şi svîrşind stă din driapta răspundzind: “Dreptatea şi giudecata, gătire scaonului tău”, i proci. Apoi ceteşte 2 molitve, după care obîrşesc orînduialeli şi obiciaiurile coronaţiei. Atunce cu toţii, cum sintu strînşi svatul, cum cel besericesc, aşia cel mirănesc, petrec cu mare cinste şi cu multe şiraguri pre stăpînul nou, ducîndu-l la curtea cetăţii, unde stau dvorelnici şi altă adunare, orînduită pre obiceiu ce să face.
A doa dzi îi giură ispravnicii tîrgului, aducîndu-i în tipsie cu taftă roşie acoperită cheile tîrgului, făcute cu aur şi alte daruri. Apoi face craiul cavaliari, dîndu-le sabii goale, i proci.
Şi acestea, pentru mai deşchisăle lucruri şi a crailor leşăşti cu carii să megieşadză ţara noastră, măcar pre scurtu am scris aice; iară/să venim la rîndul istorii domnilor ţărîi noastre, de unde am lăsat.
După ce au stătut Alexandru, cneadzul Litvei, la Crăiia Leşască îndată să grăbi a mergi cu oaste asupra tătarălor de la Volga, carii să rocoşisă pre hanul lor şi hanul cerea agiutoriu de la craiul leşăscu. Că rocoşindu-să tătarîi Volgăi asupra hanului lor, anume Şahmat, neputînd sta mai mult Şahmat, căci tătarîi lui să agiunsese cu hanul Crîmului asupra lui Şahmat, care cu 30000 de oamini au fost fugit la Cetatea Albă. Acolo vrînd turcii să-l prindză, agiungînd Menghirii hanul Crîmului la turci au fugit şi de acolo prin pustiiu şi au venit la Chiev. Ce şi acolo n-au putut sta fără grije; că prindzindu-l voevodul Chievului, l-au trimis la Vilna, în Litva, şi acolo i s-au poroncit să aştepte venirea craiului. Ce pre urmă vădzindu-l că îmblă să scape şi de acolo, l-au închis cu pază tare pre Şahmat.
În anul 7010<=1502> prestăvitu-s-au Paisie arhimandritul şi egumenul Mănăstirii Putnii. Într-acestaş an, avgust 4 dzile, prestăvitu-s-au şi Athanasie Bolsun, curund după Paisie; amîndoi lăudaţi de viaţă bună/şi curată, care în viaţa lor nemică nu li-au lipsit ce s-au cădzut păstoriei lor ca să nu pliniască.
CÎND AU LUAT ŞTEFAN VODĂ POCUTIIA DE LA LEŞI.
[104] Ştefan vodă, fiind gata de războiu, ca un leu ce nu-l poate îmblîndzi nimene şi lui odihna altora îi părea că iaste cu pagubă, au întrat în Ţara Leşască, cu oaste şi au prădat Pocutiia şi o au şi luat-o. Şi dzicia că acel olat l-a luat leşii de la moldoveni, fără cale.
Atunce craiul, după ce au făcut sfat pintru Pocutiia ce o luasă Ştefan vodă, au strînsu oaste pre bani şi au trimis de au întrat în ţară şi au făcut multă pagubă. Şi atîta s-au fost supărat a lor noştri, pîn<ă> s-au rugat cu toţii de Ştefan vodă de au eşit de la Pocutiia, însă mai mult de boala ce au avut la picioare, adecă podagrie; şi cetăţile ce le luase li-au întorsu.
Scrie ltopisăţul leşăscu că avînd gînd Ştefan vodă să lovască Pocutiia, au îndemnat întîi pre tătarîi Crîmului de au lovit cu pradă la Podoliia şi în Ţara Rusască. După care şi singur Ştefan vodă slobodzind oastea asupra Ţărîi Ruseşti, toate ţinuturile între Nistru şi între munte, care loc să numeşte Pocutiia/făr-de nice o dodeială şi făr<ă> nădejdea leşilor o au luat şi o au stăpînit-o Ştefan vodă, dzicînd că locul acela, Pocutiia, au fost de Moldova.
Vădzindu-să leşii întru atîtea greutăţi şi griji, trimiţind adese cărţi leşii la craiul Alexandru, i-au căutat craiului a purcede den Litva. Şi în luna lui oc au venit la Liublin şi acolo au făcut sfat cu sfetnicii săi. Şi din sfatul tuturor au tras oaste cu bani asupra lui Ştefan vodă şi au răscumpărat Pocutiia. Şi au întrat leşii în ţară cu multă scădere ţărîi, aşia cît au căutat lui Ştefan vodă a părăsi şi a eşi den Pocutiia, fiind atunce şi slab Ştefan vodă de picioare; de care slăbiciuni nu peste multă vreme ş-au dat datoriia omeniască.
S-au fost supărat şi ţărîi cu Ştefan vodă. Acest Ştefan vodă, cum scriu cronicarii leşăşti, şi ales Stricovschie, au fostu om hîtru şi norocit. Om nu înalt la stat, şi la minte ascuţit, isteţu şi ştiutoriu lucrurilor războaelor, făcînd războae cu năroc asupra turcilor, asupra ungurilor, asupra leşilor şi asupra tătarălor, la toţi vecii ştiut/.
7012<=1504>. DE MOARTEA LUI ŞTEFAN VODĂ CEL BUN.
Nu multă vreme, dacă s-au întorsu Ştefan vodă de la Pocutiia la scaunul său la Suceavă, fiind bolnav şi slab de ani, ca un om ce-au fost într-atîtea războae şi ostenială şi neodihnă în 47 de ani, în toate părţile [105] să bătea, cu toţuu, şi după multe războae cu năroc ce-au făcut, cu mare laudă, au răpăosat marţi, iuli 2.
Fost-au acest Ştefan vodă om nu mare la stat, mînios şi de grabă vărsător de singe nevinovat. De multe ori la ospeţă omorîia făr<ă> giudeţ. Iară de altele era om întreg la fire, neleneş şi lucrul său îl ştiia a-l apăra. Şi unde nu gîndiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războae, meşter; unde era greu însuş nevoia de să vîrîia, ca vădzindu-l ai săi să nu s<ă> îndărăpteze. Şi pentru aceia rar războiu de nu biruia. Şi unde îl biruia alţii nu pierdea nădejdea; că ştiindu-să cădzut gios, să rădica deasupra biruitoriului.
Mai apoi, după moartea lui Ştefan vodă, şi ficiorul său, Bogdan vodă, urma lui luasă de lucruri vitejăşti; cum să tîmplă: din pom bun, bună roadă iasă/. Iară pre Ştefan vodă l-au îngropat ţara cu multă jale şi plîngere în mănăstire în Putna, care iaste zidită de dînsul. Atîta jeale era, de plîngea toţi, ca după un părinte al său, cunoscînd toţi că s-au scăpat de mult bine şi apărare. Şi după moartea lui pîn-astădzi îi dzic sveatîi Ştefan vodă; nu pentru suflet, că iaste în mînule lui Dumnedzău, că el încă au fost om păcătos, ci pentru lucrurile lui celi vitejăşti, carele nimeni din domni, nice mai nainte, nice după dînsul l-au agiunsu.
Fost-au mai nainte de moarte lui Ştefan vodă, într-acel an, iarnă grea şi geroasă, cît n-au mai fost nice odănăoară; iară peste vară au fost ploi grele şi povoae mari de ape şi multă înecare s-au făcut.
Ştefan vodă aproape de moartea sa au chemat vlădicii şi toţ svetnicii său, boiarii cei mari şi alţii cîţi s-au întîmplat, şi li-au arătat cum nu vor putea ei să ţie ţara cum o au ţinut el. Ce socotind din toţi mai puternic pre turcu, şi mai înţălept, au dat învăţătură să să închine turcilor. Şi de cii au stătut la domnie fiiu-său Bogdan vodă cel Grozav şi Orbu.
Făcut-au Ştefan vodă 44 mănăstiri, fiind însuş ţiitoriu peste toată ţara. Şi au domnit ani 47, luni 2 şi săpt<ămîni> 3/.
7012, 1504. DOMN 19. DOMNIE 19. BOGDAN VOD<Ă> AL 3<-LEA>, SIN ŞTEFAN VODĂ CEL BUN.
După moartea lui Ştefan vodă, pre carele îl număscu şi pînă astădzi Bun, moartea, hotarul vieţii omului hotăraşte lucrurile şi aţîţă [106] ori bine de cel bun, ori rău de cel rău domnu a grăi norodul. Precum şi lui Ştefan vodă credzu după moartea lui mai mult şi mai tare i-au dzis cel Bun. Nemuritoriu nume iaste acest epethet: bun. Uitaţi-vă, domnilor, la acest neputred şi nemîncat de viermi nume: bun, ca uitîndu-vă să-l urmaţi şi urmîndu-l să-l agonisiţi. Fericit domnu, după a căruia moarte jălete norodul şi-i dzic bun şi milostiv.
Stătut-au cu voia tuturor fiiu-său Bogdan vodă la cîrma şi stăpîniia ţărîi, nu mult despărţit cu firea tată-său. Că după ce au stătut la domniia ţărîi socoti întîi să-ş aşedză şi să-ş întăriască lucrurile cu megiiaşii săi, să-ş arete nume bun. Şi întîi pre învăţătura tătîne-său, lui Ştefan vodă, trimis-au la Împărăţiia Turcilor pre Tăutul logofătul cel mare şi pedestrime de dărăbani de au dus 10 pungi de bani şi s-au închinat cu toată ţara la sultan Suleiman, împăratul turcescu/.Iară împărăţiia de bucurie mare cu dragostei-au priimit şi au dăruit toţi banii Tăutului logofătului şi i-au adus în ţară. Şi au zidit pre acei bani beserică în sat în Bălăleşti, la ţinutul Sucevei, unde stă şi pîn<ă> astădzi.
După aceia au trimis soli la Alexandru al