AXINTE URICARIUL CRONICA PARALELĂ A ŢĂRII ROMÎNEŞTI ŞI A MOLDOVEI I Ed. critică şi studiu introductiv de GABRIEL ŞTREMPEL LETOPISEŢUL ŢĂRÎI ROMÎNEŞTI ŞI A ŢĂRÎI MOLDOVEI, DE VIAŢA A PREALUMINAŢILOR DOMNI CE-AU STĂPÎNIT ÎNTRU ACESTE 2 ŢĂRI, ŞI CE S-AU LUCRAT ÎN DZILELE LOR, ŞI A PĂRŢILOR STREINE, CARE SĂ MEGIEŞESC CU ACESTE ŢĂRI, PRE LARGU ADUNATE DEN MULTE LETOPISEŢE ŞI CU BUNĂ ÎNDREPTARE ALCĂTUIT, PRECUM SĂ VEDE. VALAHIA. [1] 6798, 1290. DOMN 1, DOMNIE 1, RADUL NEGRUL VODĂ 1. ÎNTÎIUL DOMN ŢĂRÎI ROMÎNEŞTI, CAP. 1. Acest Radul Negrul vodă, fiind în Ţara Unguriască voevod, mare herţeg pre Amlaş şi pre Făgăraş, /rădicatu-s-au de acolo cu toată casa lui şi cu mulţime de năroade: romîni, papistaşi, saşi, de tot feliul de oameni, pogorîndu-să pre apa Dîmboviţăi au început a face ţară noaă. Făcut-au întîi oráşul ce-i dzic Cîmpul Lungu. Acolo au zidit şi o beserică de piatră, mare şi frumoasă. De acolo au mai descălecat şi la Argeş, făcînd iarăş[i] oraş mare şi ş-au pus scaonul de domnie, făcînd curţi de piatră şi case domneşti şi altă beserică mare şi frumoasă. Iară năroadele ce să pogorîse cu dînsul, unii s-au tinsu pre supt podgorie, ajungînd pîn-la apa Siretiului şi pînă şa Brăila. Iară alţii s-au tinsu în gios, preste tot locul, de au făcut oraşă şi sate pîn-în marginea Dunării şi pînă în Olt. Atunce şi Băsărăbeştii, cu toată boerimea ce era mai nainte preste Oltu, s-au sculat cu toţii de au vinit la Radul vodă, închinîndu-să să fie supt poronca lui. De atuncea s-au numit de-i dzic Ţara Romîniască. Iară tiutiuluşul domnilor s-au făcut precum arată mai gios: Întru H[ristos] Dumnedzău, cel bun credincios, şi cel bun de cinste şi cel/iubitor de Hristos şi singur biruitor, Io Radul voevod, cu mila lui Dumnedzău domn a toată Ţara Romîniască, dentru ungurie descălecat şi de la Amlaş şi Făgăraş herţeg. Aceasta iaste tiutiuluşul tuturor domnilor, de atunce începîndu-să, pîn-acmu, precum adevărat să vede că iaste scris la toate hrisoavele [2] ţărîi. Şi întru acesta chip tocmitu-ş-au Radul vodă ţara, cu bună pace; că încă nu era de turci împresurată. Şi au murit în scaon, îngropîndu-l la beserica lui den Argeş. Domnit-au ani 24/. 6822, 1314. DOMN 2. MIHAIL VODĂ 1. CAP 2. Acest Mihail vodă de unde au vinit şi ce s-ar fi lucrat în dzilele lui, necăiuri, nemică nu scrie, nice a cui ficior iaste, numai că au domnit ani 19. 6841, 1333. DOMN 3. DOMNIE 3. DAN VODĂ 1. UNUL NUMIT CU ACEST NUME. CAP 3. Acest Dan vodă nice la o istorie a domnilor, nemică nu însămniadză mai mult, făr-cît atîta scrie că l-au ucis Şuşman vodă, domnul sirbilor, şi au domnit ani 23/. MOLDAVIA. 6862, 1352. DOMN 1. DOMNIE 1. DRAGOŞ VODĂ 1, ÎNTÎIUL DOMN ŢĂRÎI MOLDOVEI, UNUL NUMIT CU ACEST NUME. CAP 1. Domniia acestui domn a o scrie pre larg cu anevoe iaste, de vreme că mulţi istorici, în multe chipuri pintru dînsul au scris, atît pentru niamul său, de unde au fost, cît şi pentru descălecarea sa întru această ţară. Şi măcar că Ureche biv vel vornic au scris în letopiseţul său, cum acestu Dragoş vodă s-ar fi rădicat la domnie din nişte păstori ce-au eşit cu vînătoare peste munţi, aice în ţară, carii aflînd acestu loc pustiiu să-l fie descălecat; şi Dragoş fiind mai cap între dînşii, pre dînsul să-l fi rădicat domnu. Iară Miron logofătul scrie că aceste cuvinte ce s-au pomenit de Dragoş vodă, că s-ar fi rădicat din păsori, nu-s adevărate. Şi după mărturiia maramoroşenilor ce dzice că au audzit/ şi cu urechile sale, dovedeşte că acest Dragoş vodă au fost ficior de domn, a unui Bogdan vodă, născut în Maramoroş. Şi după cum şi noi am cules din toate istoriile, aceasta am aflat să fie mai adevăr. Că scrie şi Bomfin, istoricul ungur, pintru un Bogdan vodă ce s-au rădicat domnu din [3] Maramoroş cu romîni, să fie eşit într-această ţară, la vremea lui Ludovic, craiul unguresc, care la rîndul domnilor nu iaste pus. Numai dzic istoricii să fie fost tată lui Dragoş vodă. Iară Dragoş vodă eşind cu cîţ[i]va boiari nemişi şi ficiori de domnu den Maramoroş şi fiind el mai de cinste între dînşii, pre dînsul l-au rădicat domnu. Şi au descălecat în cîmpii lui Dragoş, în ţinutul [loc gol], care şi pînă astădzi să numeşte locul acela pe numele lui. Şi către dînsul adunînd pre multe feliuri de oamini au făcut ţară. Mai înţălesu-s-au şi din oaminii bătrîni, lăcuitori den ţară, trăgîndu-să cuvîntul den om în om, că o beserică de lemnu la Olovăţu, în ţinutul [Sucevii] să fie făcută de Dragoş vodă; şi acolo dzic să fie îngropat şi Dragoş vodă. Şi acea beserică de lemnu au mutat-o Ştefan vodă cel Bun de o au clădit la m[ă]n[ă]stire la Putna, unde stă pîn-acmu. Iară pre locul ce s-ar fi lucrat în dzilele lui, mai mult nu scrie, nici unde au murit; numai atîta că au domnit ani 2/. 6862, 1354. DOMN 2. DOMNIE 2. SAS VODĂ 1, FIUL LUI DRAGOŞ VODĂ, UNUL NUMIT CU ACEST NUME. CAP 2. După moarte lui Dragoş vodă au rămas domnu Ţărîi Moldovei fiiu-său, Sas vodă. Iară ce s-ar fi lucrat în dzilele lui, necăiuri, nemică nu scrie, numai că au domnit ani 4/. VALAHIA. 6864, 1356. DOMN 4. DOMNIE 4. ALEXANDRU VODĂ 1. CAP 4. Acestu Alexandru vodă de unde au venit şi ce s-au lucrat în dzilele lui nemică nu scrie, numai că au domnit ani 27. [4] MOLDAVIA. 6866, 1358. DOMN 3. DOMNIE 3. LAŞCO VODĂ 1, FIIUL LUI SAS VODĂ 1. CAP 3. Acest Laşco vodă iaste fiiu lui Sas vodă şi nepot de fiiu lui Dragoş vodă 1. După moarte tătîne-său, lui Sas vodă/ au stătut el domnu ţărîi şi au domnit ani 8. 6874, 1366. DOMN 4. DOMNIE 4. BOGDAN VODĂ 1. CAP 4. Acestu Bogdan vodă a cui ficior au fost, necăiuri nu scrie. Numai de acest Bogdan vodă dzic să fie însămnat Bomfin istoricul că au eşit den Maramoroş cu valahi în ţară şi au domnit ani 6/. 6880, 1372. DOMN 5. DOMNIE 5. PĂTRU VODĂ 1, SIN COSTE MUŞATIN VODĂ. CAP 5. Acestu Pătru vodă, precum îl scrie istoriia, iaste ficior lui Coste Muşatin vodă. Iară acel Muşatin vodă, unde ar fi domnit, nu scrie. De mierat lucru iaste întru atîţea ani a domniei lui Pătru vodă să nu-l pomeniască mai mult de domniia lui. Şi nu altă pricină, făr-cît toţi aceştiia, poate fi, n-au cutedzat mai la cîmpu a să lăţi, de grijea tătarălor, ce numai pre supt munte. Pintru aceia nice în ştiinţa megiiaşilor încă nu era de tot daţi, ca să scrie mai pre largu de dînşii. Domnit-au Pătru vodă ani 16/. VALAHIA. 6891, 1383. DOMN 5. DOMNIE 5. MIRCEA VODĂ 1 BĂTRÎNUL, FRATE CU DAN VODĂ 1. CAP 5. Acestu Mircea vodă Bătrînul au fost frate cu Dan vodă, de carele am scris mai sus, şi nepot lui dispot Lazar, careli au avut mare războiu [5] cu Baezit, beiu dela Nicopoe, pre apa Ialomiţii. Şi au biruit Mircea vodă pre turci, perind mulţi turci, şi i-au gonit peste Dunăare, în ceia parte. Mai avut-au şi alte multe războae Mircea vodă cu turcii, de carele pre larg nu însemniadză. Numai după cum scrie Saidin istoricul, la viaţa lui sultan Baezit întîi, ce-au fost al 4[-lea] împărat a otomanilor, după tată-său, sultan Murat, cel întîi cu acest nume, arată că acest Mircea vodă au fost supus şi birnic Împărăţiei Turceşti. Că la vletul 1409, care cuprinde în domniia sa, după ce au supus sultan Baezit pre domnul Caramanii[i], împrăştiind oastea lui, au mersu la scaunul său la Brusa; şi după ce-au şădzut cîtăva vreme întru acea frumoasă cetate, i-au venit veste precum domnul Ţărîi Romîneşti s-au hainuit, carele era supus şi birnic Împărăţiei/. Mai scrie şi Cromver, cronicarul leşăscu, de Mircea vodă că pînă la vreme au fost birnic şi supt apărarea lui Ludovic al [loc gol] craiului ungurescu. Iară după moartea lui Ludovic, rămîind Crăiia Unguriască supt cîrma mueriască, la Elisafta, crăiasa, muma lui Ludovic şi sor[ă] lui Cazimir al 2[-lea], craiul leşăscu, s-au lipsit şi Mircea vodă de supt apărarea Crăiei Ungureşti şi au agiunsu cu prieteşug la Vladislav Iaghelo, al [loc gol] craiu leşăscu, cum şi pîn-la aceasta vreme se află uricile cu aşădzămînturili de pace, cu Mircea vodă, în visteriia crăiască. Făcut-au Mircea vodă şi svînta Mănăstire Coziia din ţinutul Vîlcii; aşijdiria şi altă mănăstire, Cotmeana, den ţinutul Argeşului. Murit-au Mircea vodă în domnie şi l-au îngropat în mănăstirea sa, la Coziia, domnind ani 29/. MOLDAVIA. 6896, 1388. DOMN 6. DOMNIE 6. ROMAN VODĂ 1, FIIUL LUI COSTE MUŞATIN VODĂ ŞI FRATE CU PĂTRU VODĂ 1. CAP 6. Acest Roman vodă au descălecat tîrgul Romanul şi au mutat scaonul ţărîi la Roman. Şi de pre numele său să numeşte tîrgul Romanul, unde şi cetate au fost făcut; şi surpînd-o apa Moldovei, au cădzut în apă. Aşijdirea [6] şi Mănăstirea Pobrata el au zidit-o întîi de piatră, care pre urmă, după ce s-au răsipit, în locul acela au zidit-o alţi domni, pre urmă, precum iaste scris înainte. Aflatu-s-au şi un uric al său la Mănăstirea Pobrata, scriind tiutiuluşul său aşea: Marele, singur ţiitoriu, cu mila lui Dumnedzău domnu Io Roman voevod, stăpînitoriu Ţărîi Moldovei, den plaiu şi pînă în mare. Iară la svîrşitul uricului dzice că s-au scris acea carte în cetatea sa, în Roman, însămnînd într-acel uric şi pre doi fii ai săi, Alixandru şi Bogdan. Avut-au Roman vodă 6 ficiori, anume: Alexandru, Bogdan, Ştefan, Mihail şi Iurga şi alt Alexandru; pentru cari de un Alexandru sin Roman vodă scrie Miron logofăt în letopisăţul său cum să fie Alexandru vodă cel Bătrîn. Iară noi aceasta şi mai aiave am adeverit din hrisoavele lor şi din pomelnicile vechilor mănăstiri, atît pintru Alexandru vodă cel Bun, cum că iaste ficior lui Roman vodă, însă prin socotiala domniilor lor cel mai mic ficior, avînd 2 fii cu acest nume, cît şi pintru alţi ficiori a lui Roman vodă iarăşi nici un istoric nu i-au putut adeveri pre toţi anume, necercînd uricile. Iară noi i-am aflat anume scrişi în uricul fratelui lor cel mijlociu, a lui Ştefan vodă, care uric s-au aflat iară la Pobrata. Iară pentru Coste Muşatin vodă, tatăl lui Roman vodă, măcar că la o carte de pomelnic a Mănăstirii Bistriţii l-am găsit scris la rîndul domnilor, iară unde ar fi fostu domniia lui n-am putut afla. Iară de viaţa lui Roman vodă, sau altă ce s-ar fi mai lucrat în dzilele lui, necăiuri nemică nu am aflat scris mai mult, numai că au domnit ani 3. Acestu Roman vodă au avut doamnă pe fata lui Laţco vodă, pe doamna Anastasie/. 6899, 1391. DOMN 7. DOMNIE 7. ŞTEFAN VODĂ 1, FIIUL LUI ROMAN VODĂ 1. CAP 7. Acest Ştefan vodă au avut 2 fii: pe Pătru şi pre Ştefan. Şi murind, au rămas domniia la fiii săi, cu rea netocmire între dînşii. [7] De acest Ştefan vodă nice un istoric n-a ştiut să-l scrie că au fost ficior lui Roman vodă. Iară noi am adeverit dintru acel uric al său, carele s-au aflat la Mănăstirea Pobrata, în care uric au pus şi credinţa tuturor fraţilor săi ce să însămniadză mai sus, la domniia părintelui său, lui Roman vodă şi credinţa lui Iosif vlădicăi. Domnit-au Ştefan vodă ani 7/. 6906, 1398. DOMN 8. DOMNIE 8. PĂTRU VODĂ AL 2[-LEA], FIIUL LUI ŞTEFAN VODĂ. Pătru vodă, măcar că era frate mai mic, dar pintru blîndeţăle şi obiceaiurile sale au tras pre mai mulţi în partea sa (Blîndeţăle domnilor pătrund inimile norodului), de l-au poftit pre dînsul la partea cea mai mare, adecă la domniia ţărîi; şi cu agiutoriu de la unguri au apucat el domniia ţărîi. Iară frate-său, Ştefan vodă, fiind gonit din ţară, şi avînd grijă de înşălăciune de cătră Pătru vodă, au mersu în Ţara Leşască cu o samă de boiari ai ţărîi, rugîndu-să lui Cazimir, craiul leşăscu, de agiutoriu împotriva frăţîne-său, făgăduindu-să Ştefan vodă că nu va lipsi în viaţa lui de supt poroncile crăeşti, numai să-l aşedză craiul la scaonul tătîne-său. 1398. RĂZBOIUL LUI PĂTRU VODĂ CE-AU AVUT CU FRATE-SĂU ŞTEFAN VODĂ. Vrînd, dar, şi craiul Cazimir ca să apuce Ţara Moldovei supt/ stăpîniia sa, de sirgu au strînsu multe oşti şi la iuli[e] 1 au pornit pre hatmanii leşăşti şi cu Ştefan vodă asupra lui Pătru vodă. Şi măcar că di cîtiva ori lovindu-să străjile leşăşti cu străjile lui Pătru vodă, mergea întîi cu noroc oştii leşăşti, fiind izbînda tot la leşi. Iară pe urmă au rămas înşălaţi leşii cu Ştefan vodă şi au venit la mare perire. Că Pătru vodă socotind că nu va putea sta împotriva oştii leşăşti, s-au sfătuit cu meşterşug să biruiască, precum de multe ori să tîmplă oştilor mai mici, cu cele mai mari. Strînsu-s-au cu oastea sa Pătru vodă şi au întrat în codru. Şi, [8] precum scrie Cromver, istoricul leşăscu, să să fie agiunsu Pătru vodă pri taină cu boiarii pribegi, carii era cu frate-său, Ştefan vodă. Tras-au şi leşii după Pătru vodă, nesocotind leşii meşteşugul lui Pătru vodă. Era codrul înţinat de copaci şi întrînd leşii în codru, iată cad copacii asupra leşilor, împinşi de oaminii lui Pătru vodă; şi închisă fiind poticile, îndată şi Pătru vodă cu oamenii săi au lovit pre leşi; şi încotro era să margă leşii, era codru închis de copaci. Că sta copacii tăiaţi şi/ neoborîţi, ce numai abiia era înţinaţi unul de alalt şi îi împingea cu mînule şi cădea mulţime de copaci asupra leşilor, în codrii Cozminului în ţinut[ul] Dorohoiului. Atîta i-au ameţit pre leşi copacii şi i-au turburat cît pre carii nu-i omorîia de tot copacii, iară de mîni şi de picioare îi sluţiia şi-i prăvăliia de cădea vii în mînule oamenilor lui Pătru vodă. Puţin au scăpat sănătoşi dintr-acel codru. Cădzut-au în robie Pătru vodă la trei stiaguri a 3 voedvozii: a Cracăului, a Sandomirului şi a Liovului şi alte 9 stiaguri, cu deosebite semnele stiagurilor sale. Oameni aleşi a cădzut în robie, anume: Navoi Tecenschii, ficiorul lui Ozdrovăz, voevodul Cracăului şi Zbignev Olesninschii, moşul lui Zbignev ce-au fost pri urmă şi episcop Cracăului şi cardinal. Auzind Cazimir al [loc gol] craiul leşescu răsipa oştii sale şi căderea în robie a cestor oamini de frunte, trimis-au soli la Pătru vodă pintru răscumpărarea robilor săi, cu bani, pre carii nu lesne i-au scos/ de la Pătru vodă. Tîmplatu-s-au după această peire a leşilor în Moldova, la anul, şi mai mare peire în Ţara Leşască, ciuma, în 6 luni de cu toamnă. Şi atîta s-au fostu lăţit, cît abiia pre giumătate de au rămas oamini în Cracău. 20000 de oameni au murit; şi mai mult pre oamini de frunte stăpîniia acel omor. S-au mai ispitit şi al doile[a] rînd Ştefan vodă a cere agiutoriu de la craiul leşăscu; ce nu însămniadză cronica leşască mai mult, fără cît dzice că multă gîlceavă pe urmă au fostu între Ştefan vodă şi între Pătru vodă. LUCRURI STREINE. [9] La această vreme murit-au craiul leşescu Cazimir. Eşind la vînat au alergat după un cerbu şi cădzind cu calul gios ş-au frînt un picior şi i s-au tîmplat moarte. Iară în urma lui au stătut craiul leşescu Ludovic al [loc gol], craiul ungurescu, nepot lui Cazimir mortului, îndemnat fiind de o samă de boiari leşăşti, la crăiia leşască. Şi au întrat în Ţara Leşască di odată la oraşul ce-i dzic Sondeţu./ Iară de acolo, luat de boiarii Litvei, l-au dus la Cracău şi acolo l-au coronit Iaroslav, arhiepiscopul de Cneazna. Neavînd ficiori craiul Cazimir, parte bărbătiască, fără numai doao fete, au părăsit viţa crăiască de la descălecătoriul cel întîi al Ţărîi Leşăşti, de la Leh. Mare mîhniciune au rămas leşilor după moartea lui Cazimir al 2[-lea] craiul leşesc. Că Ludovic craiul fiind strein la Crăiia Leşască, pe nime nu suferiia la sine, ce toate lucrurile prin tălmaci să isprăviia. Şi multe locuri ce era să le împreună cătră crăie, le da unui domnu ungurescu, anume lui cniadz Vladislav, Lopoliei, şi altora. Nezăbăvind Ludovic craiu în Ţara Leşască, s-au întorsu în Ţara Unguriască, lăsînd cîrma Crăiei Leşăşti mumei sale, Elisaftei, surorii lui Cazimir al 2[-lea], ce-au murit. Ce ia, fiind fămee, depărta oaminii vrednici cu svatul şi aduna oamini de nemică şi îmbunători. Doaă fete a lui Cazimir craiu, cu tot ce li-au rămas de la tatăl lor, odoară, haine, li-au trimis cu toate, aceasta, bătrîna crăiasă Elisafta, în Ţara Unguriască,la nepotul său Ludovic al [loc gol] craiu ungurescu şi acolo au pus de s-au sunat cum fetele lui Cazimir craiu nu-i sintu adevărate fete/ lui Cazimir şi pentru să nu agiungă fetele lui Cazimir după oamini mari li-au măritat, pre cia mare, Anna, după Dvihelmu, cneadzul Sţiliei, iară pre Iadviga, cia mai mică, după Romer, cneadzul Stiriei. Amîndoi aceştiia era legaţi supt Crăiia Leşască pre aceli vremi. La această vreme, sultan Murat, cel întîi cu acest nume, al 3[-lea] împărat turcescu, ficiorul lui Orhan, nepotul lui Otoman, tare au înspăimat [10] Ţara Vineţiei, a Ghenuiii, dentru îndemnarea lui Ioan Cantacozino, împăratul grecescu, scriu cronicarii leşăşti. Iară hronograful grecescu scrie că acest sultan Murat, în dzilele lui Ioan Paleolog, împăratul grecescu, au mersu de au luat Solunul de la frînci. Că Solunul l-au cumpărat veneţiianii de la Manuil, feciorul lui Mihail Paleolog, împăratul grecescu. Iară mai nainte au fost/ a enovedzilor şi apoi l-au luat grecii de la enovedzi. Iară în anul 1363 s-au rădicat sultan Mural al 3[-lea] împotriva lui [loc gol] Paleolog, împăratul grecescu şi trecînd de la Anadol marea, la Caliopol au luat multe cetăţi şi oraşă greceşti la Evropa; şi pre urmă au luat bulgarii, sirbii, Bosna cu Odriiul, în oraş în Trachia. Pre urmă acest sultan Murat, al 3[-lea] împărat turcescu au perit în Dobrogea, ucis de Lazar, dispotul sirbăscu; dar au perit şi Lazar dispotul întru acel războiu. La această vreme au murit Ludovic al/ [loc gol] craiu ungurescu şi leşăscu, fără de simenţie bărbătiască, rămîindu-i 2 fete, anume Mariia şi Iadviga. Ce precum în viaţa lui, aşea şi după moarte, multă amestecare şi tulburare era în Ţara Leşască/. PENTRU CNEDZIIA LITVEI, CUM S-AU UNIT CĂTRĂ CRĂIIA LEŞASCĂ ŞI PE CE VREME. După moartea lui Ludovic al [loc gol], craiul ungurescu şi leşăscu, mare amestecătură era în Ţara Leşască pentru alesul craiului nou. Că nice acestui craiu săminţie parte bărbătiască nu i-au rămas, ce numai doaă fete, Mariia şi Iadviga. Ce Mariia au fostu măritată după Jicmont malgrabul Brandeburgului, iară Iadviga încă era fată acolo. Deci unii trăgea pre Jicmont, ginerile lui Ludovic, craiului ungurescu, la Crăiia Leşască, să o mărite, pre acela să-l aibă craiu, împreună cu crăiasa Iadviga. Şi pre acesta sfat au rămas socotelele tuturor leşilor/. Iară Jicmont malgrabul venisă acmu la Cracău; ce nelăsindu-l leşii ce să tîmplasă la Cracău, i-au căutat a să întoarce înapoi, în Ţara Unguriască, petrecut de leşi. Şi aşia, aşteptînd leşii cîtăva vreme [11] venirea Iadvighii, fetei lui Ludovic la Cracău, şi fiind la acest seim în Siragi Bodgint arhiepiscopul, măcar că mai nimeni den domnii leşăşti la acel seim n-au fostu mersu, ce numai şliahtă mănuntă, alesese pre Samovit cneadzul Mazoviei să fie craiu leşăscu. Ce înţălegînd aceasta crăiasa cia bătrînă a Ţărîi Ungureşti, de sirgu au pornit 12000 de unguri cu gineri-său, Jicmont, malgrabul Brandeburgului pre la Sonder la Mazovia, cătră carii şi leşii de la Cracău, cu puţinea oaste, de au prădat Ţara Mazoviei. De iznoavă au trimis leşii sol la crăiasa Elisafta, să nu mai ţie cu cuvinte, ce să le trimiţă pre Iadviga, dzicînd că apoi îş[i] vor alege alt stăpîn. N-au putut face într-alt chip crăiasa, bătrîna, ce au trimis pre fata-ş[i], Iadviga, împreună cu gineri-său Jicmontu ca să păzască el şi să cîrmuiască pînă va veni mai la vîrstă Iadviga crăiasa/. Vădzind leşii aceasta, că-i are în nebăgare de samă crăiasa cea bătrînă şi le trimite otcîrmuitoriu cu fata, strîngîndu-să cu om mult, au tras la Sonciu şi de acolo au trimis la Jicmont malgrabul, care să afla la Liubov, să nu între în Ţara Leşască, că nu- vor priimi nici craiu, nici otcîrmuitoriu şi nu într-alt chip, ce de va vrea să vie, ca cu un vrăjmaş să vor lupta cu dînsul. Au căutat lui Jicmont a să întoarce înapoi de la Liubov, iară crăiasa au trimis pre fata-ş[i] Iadvighia cu alţi boiari la Ţara Leşască, cu multă avere, anume cu Dimitrie arhiepiscopul Stragonului şi cardinal şi cu Ioan episcopul Varadinului, şi cu alţi boiari mireni. Eşitu-i-au înainte mulţi boiari şi ostaşi, cu mare bucurie, din Cracău. Şi viind crăiasa în Cracău, îndată au pomăzuit-o crăiasă Ţărîi Leşăşti Bodgint, arhiepiscopul Gneadzului, fiind şi alţi episcopi. Înţălegînd Iaghelo, marele cneadz a Litvei, de vinirea şi coronaţiia Iadvigăi şi fiindu-i aminte de dînsa că era frumoasă, de[a] firea înţăliaptă şi strămoşancă Crăiei Leşeşti, au trimis la dînsa pre fraţii săi, pre/ Schirghel şi pre Boris şi pre Havnul, starostea Vilnei, cu prea mari şi scumpi daruri, întrebînd-o pre dînsa, vrea-va să-l ia de bărbat şi să-l priimască la scaunul crăiei? Cu aceste tocmele, întîi că să va botedza cu toată Ţara Litvei şi va înturna, de va împreuna Ţărîi Leşăşti [12] toate ţinuturile care li-au luat Litva den Ţara Leşască, aşia cetăţi cum şi oraşă, ales părţile rusăşti şi toată Ţara Podliaş, şi toţi oamini den robie îi va slobodzi, carii erau robiţi încă de alţi cnedzi, mai de întîi. Cătră acestea şi Cnedziia Litvei cea mare să o împreune către Ţara Leşască, în veci; şi că va dobîndi cnedziile şi ţărîle a Şlonscăi, a Prusilor şi a Pomeraniei şi le va împreuna cătră Crăiia Leşască. Avuţiile toate şi visteriile care are şi le va avia, le va da recipospolitii, la Ţara Leşască. Era acest lucru tuturor leşilor plăcut, nădejduind că aşia vor avea pace despre dînşii. Iară crăiasei nu-i prea plăcea, căci fiind încă viu tată-său, Ludovic, au fost-o logodit cu Gvihelm, cneadzul Racuzilor şi la acea logodnă au fost pus la mijloc galbeni 12000, ca cine ari strica logodna, acela să piardză aceli 12000 de galbini./ Ce socotiia crăiasa că şi acia somă de bani o va piiarde den partea ei, ce şi pintru aceasta încă să apucasă solii Litvei că-i va plăti Iaghelo. Socotit-au leşii să dea ştire crăiasei cei bătrîne den mijlocul svetnicilor, şi aşia au mersu soli leşăşti den Ţara Leşască în Ţara Unguriască, anume Nicolae Bogorie, caştialianul Zavishoschii, Vlodec Ogrocinschii podciaş a Cracăului şi Cristin Ostrovschii, starostea Cazimirului, împreună cu solii Litvei. Pre carii bătrîna crăiasă unguriască i-au primiit cu dragoste, şi li-au răspunsu cum pe socotiala domnilor leşăşti lasă toate crăiasa, ce ar socoti ei spre folosul recipospolitii să facă. Curund, după ce s-au întorsu solii den Ţara Unguriască, au mersu soli şi la Litva, la Iaghelo cniadzul, anume Leşco podciaşul Cracăului, Cristin den Ostrov, Pătru Şafranici den Lenciuciu şi Hinţu den Rogov, ca să aducă pre Iaghelo, după tocmelele făgăduite la crăie. Iară dacă au înţăles logodnicul ce s-au pomenit, Gvihelm cneadzul Racuzii, ştiind şi voia crăiasei spre însul, ori cu îndemnarea ei, precum socotiia unii den svatul lui Gneavoş Dalevici, podcomori a Cracăului, căci acestuia/ credea mai mult crăiasa, au vinit la Cracău cu frumoasă curtea sa nemţască, cu multă avuţie, şi acolo în Cracău au şădzut cîtăva vreme. Iară în cetate nu l-au lăsat să între, den svatul lui Domislav, [13] caştalianul Cracăului şi a altor boiari svetnici; ce i-au căutat a şădea în tîrgu. Ce crăiasa Iadviga ades să videa cu dînsul, la Mănăstirea lui Franceşic. Veniia cu şiraguri de dvorelnici şi cu fete dvorelnice şi acolo în ospeţă şi în giocuri petrecia cu dînsul. Spun că aşia rîvniia crăiasa să să cunune mainte cu Gvihelm, pînă a nu veni Iaghelo, cît nelăsîndu-l svetnicii pre Gvihelm în cetate, singură crăiasa cu mînule ei vrea să deşchidză cetatea şi să-l lasă în lontru, de nu o ar fi abătut de la acel gînd Dimitrie Goranschii, vistiernicul crăiei. Şi aşea Gvihelmu, pricepînd voia leşilor şi audzind că să apropie Iaghelo cneadzul, au eşit pre taină Gvihelm den oraş şi s-au dus la Racuzi. Iară odoarăle şi alte lucruri scumpe li-a lăsat la Gneavoş Dalevici, podcomori a Cracăului, pierdute în veci de Gvihelm cneadzul Racuziei./ În anul 1386, în luna lui dechemvrie în 12 după calendariul Rîmului, venit-au Iaghelo la Cracău şi s-au botedzat el, puindu-i nume Vladislav. Şi acolo cu dînsu, s-au botedzat şi fraţii lui Iaghelo. Şi li-au dat nume de botedzu, lui Vigul, cneadzul Chervonului i-au pus nume Alexandru, lui Schirgailo şi lui Coricel li-au dzis Cazimir, lui Svidrigailo, Boleslav. Aceasta Iaghelo, cum s-au dzis mai sus, luînd pe crăiasa Iadviga, fata lui Ludovic al [loc gol], au împreunat Cnedziia Litvei cătră Crăiia Leşască, de s-au făcut un trup. De la Iaghelo craiul, căruia i-au dzis Vladislav, s-au scris craii şi să scriu crai leşăşti şi mari cnedzi a Litvei cătră Crăiia Leşască şi pe ce vreme. Şi pînă aice ne agiunge să ştim de Cnedziia Litvei, cum s-au împreunat cu Crăiia Leşască. Altele le lăsăm la leşi să le scrie, lucrurile lor şi a Litvei. AICEA NE ÎNTOARCEM IAR LA RÎNDUL ISTORIEI NOASTRE. Pătru vodă, fratele lui Ştefan vodă, după gîlceava ce-au avut cu leşii, pe urmă s-au aşedzat. Şi au mersu Pătru vodă în dzilele acestui [14] craiu la Liov, împreună cu boiarii ţărîi. Şi acolo aflîndu pe craiul Vladislav au aşedzat cu craiul/ legături de pace de îmbe părţile. Şi s-au întorsu Pătru vodă iar la scaunul său, căci vădzuse Pătru vodă că Crăiia Unguriască, după moartea lui Ludovic al [loc gol] au stătut cîtăva vreme fără craiu, stăpînind Elisafta crăiasa, văduva, cum s-au pomenit mai sus, s-au lipsit de supt ascultarea şi apărarea ungurilor şi s-au închinat supt ascultarea lui Vladislav. Scrie Anton Bomfin, cronicariul unguresc, că după moartea lui Ludovic al [loc gol] craiu, stînd la Crăiia Unguriască Jicmont al [loc gol] craiu şi văzînd că s-au dezbătut cîteva ţări de supt stăpîniia Crăiei Ungureşti, s-au rîdicat cu oşti asupra acelor ţări, cumu-i Bosna, horvaţii, volgarii, moldovenii şi muntenii. Şi întîi s-au pornit asupra muntenilor, al patrule an al crăiei sale, pentru căci pe vreme[a] stăpînirii fămeeşti în Ţara Unguriască era multe amestecături. Că vlahii, care trăescu pre locul dachilor şi a goţilor, oţărîndu-să de stăpîniia mueriască, s-au fostu dezbătut de la Crăiia Unguriască, care nice birul ce era tocmit să-l dea, nu l-au dat. Pentru aceia Jicmont, craiul ungurescu, s-au fostu pornit/ asupra lui Ştefan vodă, domnul muntenescu. Care înţălegînd Ştefan vodă de vinirea lui Jicmont craiu asupra lui, ş-au strînsu şi el oştile şi au împlut Ţara Olteniască, adecă Munteniască de oşti şi au prinsu toate strîmtorile şi poticile munţilor cu oaminii săi, să închidză în munţi pre Jicmont craiu cu oştile lui. Orînduit-au oşti pe vîrvul munţilor, să fie de apărare. Iară Jicmont craiu, după ce-au întrat în Ţara Muntenească cu multă oaste, trecînd peste munţi, i-au eşit înainte muntenii cu domnul lor, în munte, şi au dat mari războiu ungurilor, cît deodată au înfrîntu el pe unguri; că şi din munţi cu pietri îi ucidea. Ce îmbărbătîndu-să ungurii cu Jicmont craiul lor au descălecat ungurii de pre cai şi au înfrîntu pe munteni, cît [15] au purces în răsipă oastea lor, neputînd suferi focul ungurilor. Dzice Bomfin că gonindu-i ungurii pre munteni prin munţi, pre mulţi au prinsu vii. Iară eşind Jicmont cu oastea sa den munţi, au agiunsu în Ţara Munteniască la un tîrgşor unde era domnul închis să să apere. Iară anume ce oraş au fostu, nu adeveriadză, ce ori că au fostu la Tîrgovişte, ori la Tîrgşor./ De unde înţălegînd domnul muntenescu că vine Jicmont, neaşteptînd să-l dobîndiască, l-au tîmpinat pe craiul cu boiarii ţărîi cădzindu-i la picioare şi au cerşut ertăciune, arătînd pricinele a abaterii sale de supt stăpîniia Crăiei Ungureşti. Şi ş-au făcut pace domnul muntenescu despre Jicmont craiul ungurescu. Într-acestaş chip scrie Bomfin, cronicariul ungurescu, de pricina lui Jicmont, craiul ungurescu, cu Ştefan vodă, domnul muntenescu. Şi încă dzice că acel Ştefan vodă amîndoao ţărîle ar fi stăpînit, şi Moldova şi Ţara Romîniască. Iară noi nice la un letopisăţ a acestor ţări, atît a Moldovei, cît şi a Ţărîi Romîneşti, n-am aflat, cum la aceia vreme să fie domnit vreun Ştefan vodă la aceste ţări. Fără cît, după cum şi letipisăţîle leşăşti pomenescu de Pătru vodă în Moldova, şi de Mircea vodă în Ţara Romîniască, aşia scriu letopisăţîle amînduror acestor ţări. Măcar că Pătru vodă de la Moldova au avut frate ce l-au chemat Ştefan vodă, de carele am pomenit mai sus, şi dzic istoricii, prin socotială, că poate să fie fost acel Ştefan vodă, după moarte[a] frăţîne-său, lui Pătru vodă, dar noi n-am găsit cum să fie încăput acel Ştefan vodă vreodată la domnie, nice la rîndul domnilor nu iaste scris./ LUCRURI STREINE. Vasilie cneadzul şi împăratul Moscului, mers-au singur la Vitold, marele cneadz a Litvei, la Smolensca. Legînd prieteşug, amîndoi s-au vorovit să rădice oşti amîndoi asupra lui Temerlan, împăratul şi marele han tătărăscu. Pre aceia vreme era Smolenscu supt stăpîniia Cnedziei Litvei. Iară la văletul 1514 l-au luat Vasilie, împăratul Moscului, de la [16] Cnedziia Litvei şi de-atunce-l stăpînescu moscalii, Smolenscu, pînă la dzua de astădzi. Tot într-acestaş an, la leat 1396, vrînd Jicmont, craiul ungurescu, să scoaţă pre turci din Dobrogea, sau den Bolgariia, pre carii atunce îi dobîndisă sultan Baiazit al [loc gol], împărat turcescu, Trachiia şi Ţara Grecească, strîns-au Jicmont craiu multă oaste de creştini; şi s-au lovit cu sultan Baiazit şi au biruit turcii pe creştini, cît abiia au scăpat Jicmont craiul într-o luntre peste Dunăre. Fost-au cu craiul Jicmont multă şliahtă leşască. Şi după ce au pierdut Jicmont craiul războiul cu turcii, fiind urît ungurilor, au mersu Jicmont în Ţara Leşască la Vladislav Iaghelo al [loc gol] craiu leşăscu, în Cracău. Şi acolo au făcut legătură cu Vladislav, în 16 ani/. Iară Vitold, cneadzul Litvei, s-au pornit cu oaste singur asupra tătarălor şi trecînd apa Donului, acolo au aflat multă tătărîme strînşi cu mueri, cu copii, în cîmpi. Şi, lovindu-i, i-au biruit şi mulţi robi au adus cu sine la Litva. Deci o samă de tătară i-au trimis frăţîne-său, lui Vladislav Iaghelo, craiul leşăscu şi i-au botedzat. Iară o samă i-au aşedzat în Litva, pre apa ce să chiamă Vaca, şi pre alte locuri, carii pînă astădzi trăescu în legea turcească, adecă lipcanii ce să află în Litva. Scrie şi Mehovie la cartea sa, cap 41, file 271, cum pre urmă Temerlan au prădat Ţara Rusască şi Litva, Chiovul. Însă Chiovul s-au răscumpărat de la Temerlan cu 10000 de ruble. Şi după această biruinţă curund au murit şi Temerlan. Acest Temerlan, mai nainte vreme avînd războiu şi cu sultan Baezit, împăratul turcescu şi prindzind viu pre sultan Baezit, l-au închis într-o cuşcă de her şi-l purta cu sine. Şi cînd vrea să încalece Temerlan pre cal, încăleca de pre cuşca aceia. Şi acolo, într-acia cuşcă, l-au pedepsit, pîn[ă] ce au murit, prăvind cumu-i prăda şi-i ardea ţărîli lui, oastea lui Temerlan. [17] AICI NE ÎNTORCEM IAR LA RÎNDUL ISTORIEI NOASTRE. De sfîrşitul lui Pătru vodă, unde ar fi murit, necăiuri nu am putut afla scris, numai atîta că au domnit ani 1/. 6907, 1399. DOMN 9. DOMNIE 9. IURGA VODĂ 1, FIIUL LUI ROMAN VODĂ. După moartea lui Pătru vodă au stătut domn Iurga vodă, fiiul lui Roman vodă întîiul. Şi au descălecat oraşă prin ţară, pre la locuri bune şi li-au ales sate şi au făcut ocoale pin pregiur şi au început a dărui ocini prin ţară a slugi şi a voinici ostaşi. Şi măcar că am găsit scris la letopisăţul ţărîi cum acest domnu ar fi trimis de au luat blagoslovenie de la Ohrida de au făcut întîi mitropolit pre Theoctist, dar pentru aceasta iaste dovadă mai nainte, la domniia lui Alexandru vodă al 2[-lea], ce să numeşti cel Tînăr, fiiul lui Ilie vodă, că la dzilele lui s-au hirotonit pre Theoctist mitropolitul, precum să va videa la rîndul istorii[i] sale. Iară pre urmă aşia scriu toate istoriile pentru Iurga vodă, că l-au luat Mircea vodă, domnul muntenescu, la sine. Iară cu ce pricini l-ar fi luat nu adeveriadză, numai că au domnit ani 2/. 6909, 1401. DOMN 10. DOMNIE 10. ALEXANDRU VODĂ 1 CEL BUN ŞI BĂTRÎN, FIIUL CEL MAI MIC A LUI ROMAN VODĂ 1. CAP [loc gol]. După Iurga vodă stătut-au la domnie Alexandru vodă ce să numeşte cel Bun şi Bătrîn, începătoriul bunelor fapte, atît la celi politiceşti cît şi la celi besericeşti. Aflatu-s-au scris şi de Cromver cronicariul leşescu, spre lauda acestui domnu de multe lucruri bune ce-au aşădzat în ţară. Zidit-au două mănăstiri mari aice în ţară, anume Bistriţa, ce iaste la ţinutul Niamţului şi Moldoviţa, la ţinutul Sucevei, îndzăstrîndu-le cu multe [18] sate, cu vecini şi cu veşminte scumpe în lontru şi odoară. Iară la al doile an a domniei sale, fiind mai întreg la minte decît cei nainte decît dînsul trecuţi domni, rîvnind şi întrebînd lucruri spre folosul sufletului său, adus-au cu mare cheltuială den Ţara Turcească, de la Trapezont, svintele moştii a marelui măcenic Ioan cel Noi şi li-au pus în vestita cetate ce iaste în oraşul Sucevei, cu mare cinste şi pohvală de ferire domniei sale, ce să prăznuiaşte miercuri/ şi gioi în săptămîna Rusaliilor, unde pre largu scrie la cărţile besericii pentru măceniia lui. Iară Ureche vor[nicul] scrie la letopisăţul său că s-au adus moştiile svîntului de la Cetatea Albă, pentru că acolo, la Cetatea Albă, au luat şi mucenie. Şi vrînd Alexnadru vodă să urmedze desăvîrşit lucrurile spre podoaba besericii preavoslavnice au trimis la Patrieşiia besericii răsăritului de au luat blagoslovenie şi au făcut mitropolit. Şi au ales scaonul mitropoliei o mănăstire în oraşul Sucevei, lîngă curtia domniască, cu multe sate şi ocini, să fie de slujba acelii svinte mitropolii. Însă măcar că pre mitropolitul ce l-au făcut Alexandru vodă, numele lui nice la un letopisăţ a ţărîi nu scrie, iară noi am aflat că au fostu Iosif mitropolitul, după mărturiia lui Gheorghie ce-au fost mitropolit Moldovei, ce s-au găsit scris cu slova sa. Care acest Iosif mitropolitul să află însămnat de dînsul şi la domniia lui Ştefan vodă 1. Şi părintele Gheorghie de unde au aflat această adeverinţă, mai nainte pre largu vom arăta. Mai făcut-au Alexandru vodă al doile[a] episcop, după mitropolit, la svînta mănăstire ce iaste în oraşul Romanul[ui]. Aşijdirea şi al triile episcop la Rădăuţi şi li-au împărţit şi eparhii/. Dat-au eparhii svintei Mitropolii aceste ţinuturi: Suceava, Niamţul şi tîrgul Iaşii cu ţinutul şi Orheiul, Hîrlăul cu Botăşanii şi Cîrligătura. Dat-au eparhii şi Episcopii[i] Romanului o parte de ţinuturi de supt munte, den gios, anume: Romanul, Bacăul, Putna, Tecuciul, Covurluiul, Tutova, Vasluiul. Dat-au eparhii şi Episcopii[i] de Rădăuţi, o parte de ţinuturi în Ţara de Sus: o parte den Suceava, Dorohoiul, Hotinul, Cernăuţii. [19] S-au mai făcut mai pre urmă o episcopie care s-au fost aşedzat la Reni şi i s-au orînduit eparhii o parte de ţinuturi din parte[a] de gios: Fălciiul, Lăpuşna, Soroca. Dar la ce vreme s-au făcut această episcopie şi de ce domnu, nice la o istorie n-am găsit scris; numai atîta ştim că după ce s-au luat Renii de sultan Osman al [loc gol] împărat turcescu la dzilele lui [loc gol] vodă, s-au mutat episcopiia la tîrgu la Huşi/. După ce au aşădzat Alexandru vodă vlădicii li-au făcut cinste mare, dîndu-le saone din driapta domnului, înaintea tuturor sfetnicilor lumeşti, aproape de scanul domnescu. Tocmit-au şi orînduială boiarii de sfat pentru otcîrmuirea ţărîi: logofăt mare, ca să fie giudecătoriu, alegătoriu de ocini, ispravnic pre o frunte de oameni de ţară, ce sint curteni, luători de sama tuturor ispravnicilor ce sint la curtea domniască; vornic mare de Ţara de Gios, giudecătoriu tuturor cine au strîmbătăţi în ţară şi globnic de morţi de om şi deşugubini ce să fac în părţile de gios, vornic Bîrladului; vornic mare de Ţara de Sus, giudecătoriu tuturor din ţară cu strîmbătăţi şi globnic de morţi şi deşugubini ce să fac la părţile lui şi vornic Dorohoiului/; pîrcălab la Hotin, la margine de spre Ţara Leşască şi Căzăciască, giudecătoriu tuturor la acel ţinut; hatman şi pîrcălab de Suceava şi ispravnic pre toate oştile ţărîi; postelnic mare, dvorbitoriu înaintea domnului şi tălmaciu a limbi streine şi pîrcălab de Iaşi; spătar mare şi staroste de Cernăuţi şi obiceiu la dzilele cele mari îmbrăcat cu haină scumpă domniască şi dvorbitoriu, şedzind cu arma domneşti la spatele domnului într-acele dzile; păharnic mare, să zvoriască îmbrăcat cu căftan înaintea domnului la mese mari şi el să driagă domnului şi pîrcălab de Cotnarii; vistiernic mare, carele să poarte grijea de strînsul banilor la visterie şi să cheltuiască la trebuinţăle ţărîi; stolnic mare, zvoritor îmbrăcat cu caftan la mese mari şi ispravnic asupra bucatelor şi a vînătorilor; comis mare, purtătoriu de grijea cailor g[ospo]d; medelnicer mare, zvoritoriu cu caftan la mese mari şi ispravnic asupra mesăi/; clucer mare, purtător de grijea bucatelor g[ospo]d şi beciul în [20] sama lui; armaş mare, zapciu asupra tîlharilor şi asupra oamenilor de pierdzare; şetrar mare, purtător de grijea corturilor g[ospo]d şi cînd va eşi domnul afară, el să fie ispravnic; vtori logofăt, să aibă la sama lui hotărîturile de moşii; vtori postelnic, cînd nu va fi vel post[elnicul] el să zvoriască în locul lui, cu toiag; vtori spat[ar], tij, cînd nu va fi vel spătar, el să zvoriască cu podoabele domneşti; vtori păh[arnic], tij, cînd nu va fi vel păh[arnic], el să zvoriască la masa g[ospo]d; treti logofăt, ca să poarte pecetea ţărîi şi scriitor de toate tainele domneşti. Scrie Miron logofăt cum au făcut Alexandru vodă legătură şi cu Vladislav Iaghelo al [loc gol] craiu leşăscu, precum/ mai nainte făcusă şi Roman vodă, pre carele l-au fost prinsu den Moldova, Svidrigailo, fratele lui Vladislav Iaghelo, craiul leşăscu ce era stăpînitoriu în Podoliia. Şi scoţindu-l Vladislav Iaghelo, craiul leşăscu, din mînule lui Svidrigailo, să fie giurat Roman vodă lui Vladislav craiului leşăscu. Aflatu-s-au scris şi de Stricovschie, cronicariul leşăsc, carte 14, zaci[alo] 7, giurămînturile lui Roman vodă, cum va fi neclătit de supt poroncile craiului. Pentru acest Roman vodă Ureche vor[nicul] nemică n-au scris. Iară în cronicele leşăşti dzice Miron logofătul că au aflat scris şi de Cromver cronicariul leşăscu, carte 16, că mai nainte de ce au trimis Alexandru vodă soli de pace şi cu legături de aşădzămînt la craiul Vladislav Iaghelo, făcusă legătură Roman vodă cu craiul Vladislav, precum să află aşădzămînturile amîndurora în cămara crăiască. Iară altă ce ar fi mai făcut acest Roman vodă, după ce-au eşit din închisoare, nu să află mai mult scris nice în cronicele leşăşti/. [21] 6940<=1432>, PENTRU AL OPTULE SĂBOR CE S-AU FĂCUT LA FLORENŢIIA. În dzilele lui Alexandru vodă s-au făcut al optule săbor în oraş în Florintina, la Ţara Italiei. Multă adunare de părinţi, aşia a răsăritului, cum şi a apusului, fiind de faţă patriarhul de Ţarigrad şi Ioan Paleolog, împăratul grecescu. Iară de la apus singur papa Evghenie cu cardinalii şi din multe locuri arhiepiscopi, fiind adunaţi pentru mădulările legii şi mai vîrtos de purcederea Duhului Svînt. Făcîndu-să mare price că beserica apusului arată cum Duhul Svînt purcede şi de la Părintele şi de la Fiiul, care n-au priimit beserica răsăritului, cu Marco episcopul de Efes să facă 2 începături în dumnezăire. Măcar că fiind împăratul Ioan Paleolog cuprinsu de nevoia turcilor, rămăsese numai cu numele împărat, iată au primiit de au şi iscălit cu alţi episcopi părerea părinţilor de la apus/, făgăduindu-să papa că-i va da agiutor împăratului împotriva turcilor. Ce nice un agiutor n-au dat şi mai mult de scădere împărăţiei şi besericii răsăritului au fost acel al optule săbor, decît de folos. Că mare price stă pînă în dzua de astădzi între beserica apusului şi între beserica răsăritului. Şi de atunce s-au făcut shizma, adecă dezlipire, sau dejghinare între beserici. Trimis-au şi Alexandru vodă cu voie ţărîi soli, cu Grigorie Ţamblac ieromonah, la Ţarigrad, pentru învăţătura legii şi ca să să afle şi la săbor despre partea ţărîi. N-au aflat solii lui Alexandru vodă nice pre patriarh, nice pre împăratul la Ţarigrad. Ce iarăşi a să întoarce înapoi fără nemică ispravă nu li-au părut a fi cu cale. Ce s-au dus la Ohrida, unde găsind pre arhiepiscopul de Ohrida, ş-au dat soliia, căci era trimişi pentru învăţătura legii. Şi de acolo au luat preoţi şi cărţi sirbeşti de toată orînduiala besericii/. Iară Ureche vor scrie că au aflat la hronograful grecescu scris că au fost trimis de la Moldova la acel săbor Iosaf. Şi poate că acel Iosaf au fost însuşi mitropolitul Moldovei. [22] Aflat-am şi noi scris de părintele Gheorghie, proin mitropolit Moldovei, cu mîna sa, cum la vremea domniei lui Alexandru vodă au fost mitropolit Iosif, carele au fost şi la săborul al optule cu Grigorie Ţamblac ieromonahul. Iară mai naintea acelui săbor, cînd au fost împărăţiia la Manuil Paleolog , carele au avut fiiu pre Andronic Paleolog şi Andronic Paleolog aflîndu-să la Beciu, fiind ginere chesariului de Beciu, trimis-au Manuil Paleolog poroncă la fiiu-său Andronic Paleolog, la Beciu, ca să vie la Ţarigrad, să fie împărat în locul său. Ce dar viind Andronic Paleolog de la Beciu la Ţarigrad, tîmplatu-i-s-au lui prin Ţara Moldovei. Şi i-au eşit înainte <întru> întîmpinare Alexandru vodă, cu tot sinatul. Aşijderea şi mitropolitul, chiar Iosif, cu tot clirosul, cu mare cinste, cum să cade unui împărat creştinesc, şi l-au petrecut/ pîn-la Chiliia, la Dunăre. Iară împăratul Andronic Paleolog, vădzind ţară ca aceasta, pravoslavnică, şi arhierei şi cliros învăţat, cu toate obiceele besericii Ţarigradului, au dat laudă. Întrebat-au Andronic Paleolog împăratul pre Alexandru vodă la ce împărăţie sau crăie iaste închinat? Şi domnul au răspunsu că-şi stăpîneşte ţara cu sabiia despre toţi megiiaşii şi îi sint toţi nepriiatini. Întrebat-au şi pre mitropolitul Iosif la care patrierşie iaste închinat şi el au răspunsu cum iaste închinat la Ohrida. Făgăduit-au Andronic Paleolog cum, după ce va mergi la Ţarigrad, va face Mitropoliia Moldovei, cumu-i Ohridul şi Epechiul şi Chiprul, să fie nesupus şi neplecat nice unii eparhii. Şi mergînd la Ţarigrad, făcîndu-să împărat, au strînsu săbor 4 patrierşi şi mitropoliţi şi cu săbor au rădicat Mitropoliia Moldovei de supt ascultarea Ohridului, aşedzind să fie Mitropoliia Moldovei cum iaste Ohridul. Care aceli săborniceşti cărţi trimise de Andronic Paleolog/ de la Ţarigrad la Alexandru vodă şi la Iosif mitropolitul au fost la Mănăstire la Niamţu, pre carele mărturiseşte Gheorghie mitropolitul cu giurămînt că li-au vădzut cu ochii săi, cu pecetea împărătiască şi cu iscăliturile [23] patrierşilor şi a cîţiva arhierei. Şi au stătut aceli cărţi la Mănăstirea Niamţul pîn-la răsipa ţărîi ce-au fost la domniia lui Dumitraşco vodă Cantacozino. Şi împreună cu aceli cărţi mai trimis-au Andronic Paleolog împăratul, lui Alexandru vodă, coronă împărătiască şi alurghidă, care acel portu la toţi domnii s-au ţinutu, pîn-la domniia lui Alexandru vodă Lăpuşnianul. Aşijderea au mai trimis dar şi lui Iosif mitropolitul o svîntă icoană făcătoare de minuni, care iaste cu 2 feţe: de o parte chipul Maicei Preacurate, de altă parte svîntul măcenic Gheorghie, care pînă astădzi să află la Mănăstirea Niamţul. Şi i-au trimis şi mitră şi sacos, că mai nainte vreme mitropoliţii Moldovei slujiia liturghie cu felon. Iară Anna, împărătiasa lui Manoil Paleolog, încă au trimis dar doamnii Annii, lui Alexandru vodă, o svîntă icoană în care iaste chipul svintei Annii, maica Precistii, iarăşi făcătoare de minuni/. Iară doamna Anna o au trimis dar svintei Mănăstiri Bistriţa, care svîntă icoană la vreme de neploare, scoţindu-să cu litie afară den mănăstire, şi făcînd osveştanie, numaidecît ce ploaă, de nu peste tot, dar cîtu-i hotarul mănăstirii, negreşit. Şi această istorie s-au adeverit den săborniceştile cărţi de la Ţarigrad, trimisă aice, la Moldova, după cum mai sus am pomenit că au fostu la Mănăstire la Niamţu, şi s-au prăpădit în vremi de nepace. LUCRURI STREINE. Vladislav Iaghelo al craiul leşăscu, înţălegînd că Jicmont al craiul ungurescu îndiamnă pre crijecii Prusilor asupra lui şi Vladislav Iaghelo aflîndu-să în părţile Ţărîi Rusăşti, trimis-au Vladislav Iaghelo sol la Alexandru vodă, îndemnîndu-l asupra lui Jicmont craiului ungurescu. Şi i-au zălogit Sneatinul şi Colomîia şi toată Pocutiia derept 1000 ruble de argint, avînd craiul a face oaste, ispitindu-să asupra crijecilor/. Atunce şi Alexandru vodă, din prieteşug ce avea cu craiul, i-au trimis agiutoriu 400 de moldoveni, oameni aleşi, carii au arătat mare vitejie şi izbîndă asupra crijiacilor. Că deodată, făcîndu-să moldovenii [24] a da dos, şi crijiacii eşind dintr-o cetate ce să numeşte Malborcu, gonind pre moldoveni şi înşirîndu-i spre o dumbravă, s-au pedestrit moldovenii şi s-au supus în pădure. Ce dar crijecii, socotind că moldovenii au fugit pin păduri, au descălecat şi ei, de unde şi moldovenii îndată au început a-i săgeta pe crijecii nemţăşti, cît li-au căutat crijecilor nemţi a da dos. Atunce încălecînd moldovenii şe dînd năvală asupra crijiacilor, mare moarte au făcut într-înşii. Şi s-au întorsu moldovenii cu izbîndă la obuz, unde era craiul Vladislav Iaghelo, cu mare mulţămită şi laudă de la craiul. Iară de vreme ce am pomenit de crijeci, am socotit a fi cu cale să scriem şi ce niam au fostu şi pe ce vreme au nemerit/ în părţile Prusilor şi în megieşie cu leşii. TIJ <=iarăşi> LUCRURI STREINE. PENTRU CRIJECI CE NIAM AU FOST ŞI DE UNDE S-AU IZVODIT ÎN ŢARA LEŞASCĂ. 1188. La această vreme, stăpînind Baldovin craiu creştinescu în Ierusalim, cînd aceia nevoe avea creştinii despre serachieni, atîta cît cu neputinţă iaste deplin a să scrie, după ce au luat serachieneni de la creştini vestitul oraş şi tare cetatea ce să chiamă Ptolomeada, lătineşte Acona, iară nemţeşte Acris, mari prădzi şi scădere dentru acel oraş făcea serachinenii, creştinilor. Care luîndu-le aminte Baldovin, craiul creştinescu, ce iaste mai sus numit, de sirgu cu mare jalobă şi rugăminte au scris la alţi creştini, pentru agiutoriu. Prin care rugăminte a lui Baldovin craiu trimis-au creştinii oşti agiutoriu din ţărîle Rîmului împotriva serachinenilor, adecă de la Italie, din Longobardia, de la veneţiiani/ 60 de galioane, în care era 50000 de oşteni, oameni aleşi de războiu. Aşijdirea de la franţozi, de la nemţi, de la sasi, de la Renu şi de la Liubek, din Colna şi dintr-alte oraşă nemţăşti, mulţime de oameni, aprinşi cu dragoste dumnedzăiască, aşia pentru să vadză acele locuri, cum şi pentru agiutoriu să dea acelor ai săi creştini. Ce dar nemţii, oamini carii era oşteni, grijindu-şi o corabie, căriia i-au pus nume Crache, în care era oamini osăbiţi ca la 500, carii dreptu supt cetate şi oraşul Acona au mersu. Încungiurat-au pe urmă cu mare putere creştinii Aconna, carii un an întreg stînd supt cetate o bătea cu [25] multe feliuri de meşterşuguri, însă cu mare scădere în creştini. Că mulţi de săgeţile nepriiatinilor răniţi, din creştini, şi bolnavi dzăcea, carei de necăiuri avînd nice o căutare, unii de foame şi de grele rane şi de boală dzăcînd, muriia. Aflatu-s-au într-acei ostaşi 10 bărbaţi carii, avînd frica lui Dumnedzău, s-au aprinsu de mila creştiniască şi s-au apucat de grijea şi de paza acelor bolnavi şi răniţi/, între carii un oroşan din Liubek luînd pîndzile corabiei aceiia ce-i dzicea Crache, au dat-o de au făcut-o cortu, precum au putut la aceia vreme. Supt acel cortu, dar, au strînsu pre cei răniţi şi bolnavi, pre carii cu mare ostenială şi cheltuială, cu feliuri de burueni, cu unsori, cu băutură, cu mîncare, îi căuta. Şi aşia, cu agiutoriul lui Dumnedzău şi cu nevoinţa acelor păzitori, mulţi s-au însănătoşat. Iară după ce dobîndiră creştinii Acona, în anii 1190, dat-au creştinii beserica svîntului Ioan acelor bolnavi. Care acia beserică o au fostu făcut mai nainte vreme oştenii creştini de la Rodos. Deci au pus ispravnici pre acia beserică pre acei dzece bărbaţi, să aibă grijă de acei bolnavi. Era pen pregiurul acei beserici pomeţi foarte frumoşi, care pomeţi i-au cumpărat acei 10 bărbaţi temători de Dumnedzău, să fie pentru acei bolnavi. Că dintru acel pomăt avea cei bolnavi multe feliuri de roduri şi multe buruiane de liacuri, pentru spălatul ranelor. Şi întîi acolo în Acona s-au făcut bolniţă, întru pomenirea preacuratei Ficioari Mariei/, şi întîi întru lauda lui Dumnedzău cel slăvit în Troiţă. Cu această pildă acel den Aconna Baldovin craiu, fiind povăţuit, făcut-au şi el bolniţă în Ierusalim şi au numit-o bolniţa presvintei stăpînii Mariei, precum şi în Aconna, puind păzitori să grijască pre cei răniţi şi bolnavi. Ispravnic pre aceli bolniţă era Henric den Vapolt, carele cu fraţii săi fu însănătoşat şi cu alţi ostaşi a mormîntului lui Dumnedzău. Că cu năroc era şi tare sta împotrivire serachinilor. La acest zacon pre urmă foarte mulţi din cnedzi şi din domni, din nemişi nemţăşti să adăogea la număr. Era la număr în anul dintîi numai 35, carii petrecea viaţă cu frică dumnedzăiască şi mare nepriatin era tuturor nepriiatinilor svintei cruci. Şi aşia cu pilda a preabunei viaţii sale, mulţi credincioşi veniia la petrecerea vieţii lor, dzicînd cum acei bărbaţi ca nişte svinţi stau întru toate faptele sale, petrecînd mai mult decît alţii. Căci dentru a lor pildă mulţi s-au botedzat, făcîndu-să [26] creştini/ şi fiecine da multă avere la aceli bolniţă. Şi de ce merge, de ce să înmulţiia bolniţăle, şi acel zacon, sau legea crijecilor. Şi cînd muriia vreun domn în Ţara acia Svîntă lăsa lucruri scumpe la bolniţă. Şi de nemeriia acolo vreun oaspe la acia bolniţă, cu nume ştiut, iarăşi lăsa daruri la bolniţă, poftind ca să aibă grije de săraci. 1191. TIJ STREINE. Precum şi Ragivel au împărţit milostenie preoţilor Ierusalimului, ce păziia mormîntul Domnului, de făcia laudă lui Dumnedzău, precum scrie el întru îmbletele sale prin ţări streine. Şi aşia acel mistru, sau ispravnic bolniţii, agonisit-au multe cărţi pricinitoare de la creştinii domni: la Calestin al treile papă de Rîm şi de la Henric chesariul, al şeasele cu acest nume, cu care cărţi au trimis pe patriiarhul Ierusalimului la Rîm, de au aşădzat şi au scos zaconului, sau legii nemţăşti, întărire de crijaci, adecă crucişer, în anul 1191, adăogînd tiutiuluş ca să scrie: Frăţimea/ a casăi nemţăşti a bolniţii Stăpînii Mariei în Ierusalim. Aşijderea li-au dat pecete, cruce niagră, supt legea pravilii svîntului Avgustin, poroncindu-le să să poarte cu toate aşădzămînturile, cu faptele, cu volniciile, i proci <= şi aşa mai departe>. Această întărire şi pecete adusără mistrului sau otcărmuitoriului crijacilor (sau să dzicem, romîneşte, crucişer) în Ierusalim; şi acel uric cu mare cinste şi ţeremonie fu cetit. Acolo patrierşii Ierusalimului au îmbrăcat pre fraţii acei legi, sau pravilă, în haine albe scumpe, pe care era den faţă şi den dos cruce niagră; într-acesta chip, pre urmă, de acel fel de haină şi alţii purta. Şi de acei doi fraţi era pre aceia vreme şiapte preoţi carii acel fel de haină purta, preoţască. Şi era nemişi lumeşti; acestora era slobod încinşi cu săbii să facă liturghie. Nime nu-ş rădea barba, şi pe sac împlut cu pae, după zaconul lor, dormiia. Ce aceasta curund o au schimbat (precum iaste în poveste): bişugul aduce desfrînare. Fost-au aşădzat şi altă orînduială zaconului, acest mistru a bolniţii Preacuratei Stăpînii Mariei/, Henric den Vapolt. Adecă întîi greşind vreun frate dintr-aciia împotriva legii sau a zaconului său, să nu fie de alt de nime certat, fără de singur mistrul zaconului, sau de la acela pre carele îl va orîndui el spre aceia; şi certarea nime din streini să nu ştie. [27] A doa, pre fraţii ostaşi pe lîngă dînsul au pus giudecătoriu şi i-au dat lui putere între dînşii, pre cei împrotivnici să-i tocmască şi pe cei neascultoi să-i certe. A triia, au aşezat numere ştiute de rugăciune, Otcenaş, peste toată dzua miranilor să citiască. Într-această drigătorie au vieţuit ani 10, şi au murit în Acona şi acolo l-au îngropat. Al doile mistru a crijecilor, după Henric den Vapolt, au stătut Osto-Carpen, nemiş nemţăscu, la această diregătorie, pe vremea lui Filip chesariul al 2<-lea> şi a lui Inochentie al 3<-lea> papă Rîmului şi pe vremea lui Macislav al , craiul leşăscu, anul 1200. Acestu mistru în prostie au slujit lui Dumnedzău şi în viaţa sa au făcut întîi pecete zaconului cu chip de măgariu pre care şădea Maica Precistă, cu fiiul în braţă/ şi Iosif bătrînul pre lîngă dînşi cu toiag şi scrisoare pregiur pecete cu aceste cuvinte: Pecetea orînduialii mistrului a frăţimei casăi nemţăşti în Ierusalim. Acestu fel de pecete ţinia crijacii pîn-în dzilele lui Frideric celui întîi a mistrului, de acestu zacon. Acestu Frideric pre urmă o au schimbat. În Ţara Inflantiei pre vremea acestui Carpen frăţimea ce să chema lătineşte ensiferi, purtătoriu de sabie, s-au izvodit, carii pe urmă s-au unit cu crijacii Prusilor. 6 ani fiind în drigătoriia sa, au murit îngropîndu-l în Aconna. Al triele mistru a ostaşilor mormîntului lui Dumnedzău fu ales Herman din Olsaţiia, în anul de la Hristos 1206, pe vremea lui Filip al 2<-lea> chesariului şi a lui Inochentie papei Rîmului; 4 ani slujind sărăciii, au murit şi îngropat în Acona. Al patrule mistru crijiacilor stătu Herman den Salţa, nemiş de la Miena, pe vremea acestor împăraţi Ofto <şi> Frideric al doile şi al papilor Romei Inochentie al triele şi a lui Onorie al 3<-lea>, pus la această diregătorie în anul 1218, cînd crăiia în Ţara Leşască/Macislav. Acesta mari diresuri şi aşădzămînturi au făcut zaconului său. Că avînd price în de sine papa cu Frideric chesariul, el toate acelea cu înţălepciunea şi cu socotiala sa i-au aşădzat şi i-au tocmit pre amîndoi. Pre vremea acestui mistru, dînd acestu zacon lui Conrad malgrabul, 2000 de nemişi nemţăşti, tot ostaşi, supt cîrma sa i-au avut, pre carii 30 de ani i-au otcîrmuit. Iară pe vremea nenorocitei stăpînirii lui au luat seraţinii Ierusalimului de supt cîrma creştinilor. Iară [28] crijecii fură izgoniţi afară den Siriia. Şi aceasta tot pentru păcate; că giudecăţile lui Dumnedzău ascunse sintu. Iară pre urmă aceşti crijaci s-au închinat la chesariul Frideric, rugîndu-l să le dea loc să-ş facă beserică, după pravila sa, să petriacă pîn-la svîrşitul său, după cum era făgăduiţi lui Dumnedzău. Datu-li-au chesariul loc ştiut de traiul lor. Iară în anul 1222, Conrad, cneadzul Mazoviei, avîndu adese nevoi de prusaci, vecinii săi mărgineni/ şi nepriiatini ai săi, au năzuit Condrat, cneadzul Mazoviei, la Frideric chesariul rugîndu-l să-i dea ajutor pe acei crijiaci, împotriva prusacilor, ce era pre aceli vremi păgîni. Aşijdirea şi la singuri crijiacii de la Rîm au trimis pre un episcop din Helmu, anume creştin, căci cu sfatul acestui creştin l-au trimis Condrat, domnul Mazoviei, de au poftit într-agiutoriu pe crijiaci, poftindu-i ca să margă la dînsul şi el le va avia de grijă în ţara sa. Chesariul Frideric dar, din vrerea sa au slobodzit pe crijiaci, carii era 20000 şi îndată cît au sosit crijiacii la Condrat li-au dat Ţara Helmului şi cît loc cuprinde între apele Visla, Mocra şi Drvenţa. Că acel loc l-au avut Condrat osăbit de la leşi, care l-au luat leşii de supt crijiaci. Cu această tocmeală Condrat au lăsat acel loc crijecilor, ca cu nevoinţă pururea să să oştiască crijiacii asupra altor limbi, pentru legea creştiniască. Şi după ce-i vor supune pre alte limbi, iar să întoarcă Ţara Helmului înapoi lui Condrat, sau celora ce vor fi pe urma lui. Iară ei ţărîle ce ari dobîndi de la prusaci să li împarţă/ cu socotială a oamini vrednici, cu cneadzul Mazoviei şi cu urmaşii lui. Leşilor, ca unor creştini, nice o strîmbătate să nu le facă, sau scădere şi pe vrăşmaşii lor să nu-i ascundză, nice săi agiutoredze cu sfat sau cu agiutoriu lor; ce împotriva serachinilor şi vrăjmaşilor a svintei cruci, cît ari trebui lui şi leşilor, să le fie într-agiutor. Iară de nu ari asculta şi ar călca vreunul dentru aceştie giurămîntul, atunce ca unor vinovaţi să le ia averea şi locurile, pintru nemulţămire. Această tocmală şi aşădzămînt între Condrat, cneadzul Mazoviei, şi între fraţii crijiaci au fostu, care tocmală şi aşădzămînt li-au întărit Grigorie, al 9<-lea> papă Rîmului. Li-au mai adaos acest Condrat crijiacilor Ţara Dobrinului şi cetatea Nessova, în ţara Cuiavului. Aşijderea şi Ghedeon, episcopul Pelomcului, li-au dat den eparhia sa une locuri, să-şi ia de a dzecea, şi sate cu ostrov. [29] Acestu aşădzămînt l-au tăinuit crijecii. Numai uricul/ cu pecetea de aur a lui Frideric al 2<-lea> chesariul, cu mare nevoinţă-l ţinia, care li-au întărit lor Ţara Helmului cu a Dobrinului date, măcar că Conrad cneadzul nu li-au dat în veci. Deci pintru acia întăritură a lui Frideric chesariului pe urmă mari sfădzi s-au făcut între crijiaci şi între leşi, pînă ce s-au spartu şi s-au strîcat cele neadevărate a lor urice. Aşijdirea mai avînd 7 căpetenii mai alese acei 20000 de crjiaci ostaşi, luînd asupra sa împotriva păgînilor prusaci apărare leşilor şi a mazovilor, întîi în Ţara Dobrinului s-au aşădzat şi au pus întîi în parte despre Visla o baştă făcută de strajă, dreptu în prejma Torunului, care să chiamă astădzi Dinbov, ce era să-i dzică Dubov. Dintr-acolo păziia pre păgînii prusaci peste Visla cu dese şi multe puşci îi strîca şi pe urmă cu agiutoriul leşilor şi a mazurilor au început a să pleca păgînii prusaci, pustiindu-le şi stricîndu-le ţara. Pre urmă oraşul Toruna şi Elbmangu şi alte tîrguri/ şi cetăţi care era la dînşii, în scurtă vreme li-au zidit cu piatră, şi Rogotin şi Helmul tîrgul şi cetatea de la nepriiatini, luîndu-le zidite, supt stăpînirea sa li-au supus. Şi fără zăbavă s-au lăţit crijiacii şi s-au întemeiat, cît au căutat prusacilor dintru aceli locuri a să răsipi şi a lăsa lor Ţara Helmului. Murit-au Herman din Salce şi l-au îngropat în Berlum. Şi de aicea lăsăm rîndul la leşi să scrie ei de aceşti crijiaci, ce să înţălege pre limba noastră încrucişiaţii, de unde s-au izvodit şi cum au nemerit în părţile prusilor şi în megieşie cu leşii. PE CE VREME S-AU ARĂTAT ACEŞTI CRIJIACI NEPRIIATINI LEŞILOR ŞI CÎND AU TRIMIS ALEXANDRU VODĂ AGIUTOR LeŞILOR ÎMPOTRIVA CRIJIACILOR. Al triisprădzecele miestru sau orcîrmuitoriu crijiacilor şi a prusilor, anume Carol din Trivîr, pe vremea lui Henric al 6<-lea> cu acest nume chesariului şi a lui Climent al 5<-lea>, popă Romei şi a lui Vladislav al craiu leşăscu, Lochetec pe poreclă/, în anii de la Hristos 1309, rădicat-au sabiia crijiacii asupra leşilor, în loc de bine şi de mulţămită (caută ce fac streinii, cînd îi priimăscu tovarăşi lăcuitorii ţărîlor, precum şi la noi în ţară, pre urmă vei afla de greci, la ce stat au [30] adus ţara noastră şi boerimea ei). Că întîi crijacii Ţara Pomeraniia o au luat-o de la Lev, şi altele, carele pîn-la vremea craiului Cazimir al 3<-lea> au fostu aceste ţări, ce s-au pomenit mai sus, în mînule streinilor, pustiind satele şlehticilor şi omorînd pre şlehtici. Pre aceasta vreme, vădzind şi alţi megiiaşi că să înmulţăscu şi să întărescu crijiacii asupra leşilor, s-au rădicat şi Inflentii de au luat de la leşi vestit