I. BALADE
1.- ROŞMON CRAI
Auzită dela Niţa Ţiplea, fată de 18 ani,
Septemvre 1902
La o masă ciont de peşte
Beu tăţi craii călăreşte;
La o masă ciont de nuc
Beu tăţi craii şi să duc.
Numa domnu Roşmon craiu
Nici be(a), nici să vesele(a),
Doamna nu şi-o pomene(a),
Tăt pă doamna Rujalină,
Floare scumpă din grădină,
Stimpărare de inimă.
Numa el că şi-o vădzut
Tăt onelu doamn(e)i lui
La fecioru şpanului.
Numa el că şi-o strigat:
- Cociş, cocişelu mneu,
Prinde caii la hinteu,
Să merem ca şi vantu,
Să sosim ca şi gandu;
Să merem ca vanturile,
Să sosim ca gandurile.
Cand la poartă o sosit,
Cu pticioru-n poartă-o dat,
Poarta-n tri s’o desticat.
Cand o fost amu la uşe:
- Hei, tu doamnă Rujalină,
Floare mandră din grădină,
Stampărare de inimă,
(Vină, deştide) uşa,
Ca să-ţi ciunt eu viaţa.
E(a) atunci o rupt şi-o dzis:
- Hei, tu domnuţ Roşmon craiu,
Cum o poţi dzice asta,
Că mi-i ciunta viaţa?
- Onelu tău unde ţi-(i)?
- La fecioru şpanului,
In fruntea şireagului,
Ţine ruda steagului.
- Hei, tu doamnă Rujalină,
Floare mandră din grădină,
Stampărare de inimă,
Ce mortiţă vrei să-ţi fac?
O din puşcă impuşcată,
O de sabdie rătezată?
- Hei, tu domnuţ Roşmon craiu,
Nici din puşcă impuşcată,
Nici din sabdie tăietă,
Da cu său şi cu răşină,
Ţi-oi arde pană la cină.
Cand o fost pă la ojină
Pusi-o ’n său şi răşină,
Iară pană ce-o cinat
E(a) mindru i-o lumninat.
Cand o fost la mnedz de noapte
Ars-o trupu-i jumătate,
Cand o fost la cantători
Ars-o pană supsuori.
Atunci domnu Roşmon craiu:
- Săriţi sluji şi slujnicele,
Săriţi de o potoliţi.
E(a) atunci o dzis aşe:
- Puteţi sări, puteţi ba,
Că mni-(i) arsă inima,
Că is arsă jumătate
Şi-amu trece’n ceia parte.
2. FATA SOARELUI
Auzită dela Niţa Ţiplea, fată de 18 ani,
August, 1902
Pă cununa dealului
Mere fata soarelui
Şi frate-său după e(a).
- Hei, tu sororeaua me(a),
Hei tu soră, tu mniraie,
Fă colac din noauă graie,
Blem, soră, la cununie.
- Hei, tu frate viţişcraiu
181
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Ce haznă ţi(-i) de crăie
Dacă mintea ţi(-i) brudie?
Eu atunci frate m-oi duce,
Dacă tu numa ţi(-i) fa(ce)
O morişcă de aramă
Să macine fără vamă.
El atata şi-o d’imblat
Pană moara şi-o gătat,
Fără vamă-o măcinat,
Şi-nnapoi s-o d’inturnat.
- Hei, tu, soră, tu mniraie,
Fă colac din noauă graie,
Blem, soră, la cununie.
- Hei, tu frate viţişcraiu,
Ce haznă ţi(-i) de crăie
Dacă mintea ţi(-i) brudie?
Eu atunci frate m-oi duce
Dacă tu numa ţi(-i) fa(ce)
Pod de-aramă
Păste vamă,
Pod de-argint
Păste pămant.
El atata şi-o d’imblat,
Lumea tătă-o’ncungiurat,
Pan’aieste le-o gătat.
Innapoi s-o d’inturnat.
- Hei, tu sorureaua me(a),
Hei, tu soră, tu mniraie,
Fă colac din noauă graie,
Blem, soră, la cununie.
- Hei, tu frate viţişcraiu,
Ce ţi(-i) haznă de crăie
Dacă mintea ţi(-i) brudie?
Eu atunci frate m-oi duce
Dacă tu-i incungiura
Tăt numa tătă lume(a)
Şi necări nu-i afla
Tăt o soaţă ca şi eu,
Să-ţi placă, frătiucă, dzău.
El lumea o-ncungiurat
Numa tăt in lung şi lat,
Soaţă ca e(a) n-o aflat.
Innapoi şi-o d’inturnat
Şi din graiu o cuvantat:
- Hei, tu soră, tu mniraie,
Fă colac din noauă graie,
Blem, soră, la cununie.
Lumea o-am incungiurat,
Ca şi tine n-am aflat.
- Hei, tu frate viţişcraiu,
Ce ţi(-i) haznă de crăie
Dacă mintea ţi(-i) brudie?
Eu atunci frate m-oi duce
Dacă tu frate-i t’ema
Tăt stelele
Druştele,
C-acele mni-s verele,
Luceferii de stegari,
C-aceii ni-s veri primari
Şi soarele socru mare
C-acela ni-o fost tata-re.
El atata şi-o d’imblat
Pană pe ei i-o t’emat;
Innapoi şi-i d’inturnat.
- Hei, tu soră, tu mniraie,
Fă colac din noauă graie,
Blem, soră, la cununie.
Cate-ai dzis tu cu gura
Le-am făcut eu cu mana;
Cate-ai gandit cu gandu
Le-am plinit cu sufletu.
- Hei, tu frate viţişcraiu,
Ce ţi(-i) haznă de crăie
Dacă mintea ţi(-i) brudie?
Eu colacu l-oi găta,
Da unde-n lume ni-om găsi,
Unde-om găsi popă-anume
Ca pă noi să ne cunune?
- Soră, sorureaua me(a),
Eu atata mni-oi imbla
Pană popă ni-om afla,
Noi, soră, ni-om cununa.
182
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
E(a) de nuntă s-o gătat
Şi grauţ o măcinat
Şi colacu l-o gătat;
La beserică-o-ndemnat,
Mărs-o şi s-o cununat.
Popa-o prins a-i cununa,
Icoanele-a blăstăma
Şi pă gios tăte-a ptica,
Şi icoana Precesti(i)
Din fundu beserici(i)
E(a) o prins a lăcrima
Şi din gură-a cuvanta:
Că nu-i popă cu dreptate,
Cunună soră cu frate.
Sunt feciori pă alte sate,
Sunt şi feciori cu struţuri,
Sunt şi fete cu cununi,
Pă cari el să-i uniască
După legea omenească,
Dară nu frate cu soră,
De mninunea tuturora.
S-o gătat de cununat,
Ei pă drum s-o indemnat.
Cand o fost pă pod de-aramă:
- Lasă-mă, frate, de mană,
Să-m(i) rădic o pode(a)-n loc,
Să văd, ave-om noroc?
El de mană o lăsat-o,
E(a) podeaua o rădicat-o,
La apă că s-o uitat
Şi din gură-o cuvantat:
- Hei, tu frătiuluţu mneu,
Spusu-ţi-am frătiucă ţiie:
N-ai noroc să ai soţie.
Aieste de le-o grăit,
Iară la drum o pornit.
Cand o fost pă pod de aur:
- Lasă-mă, frate, de mană
Să-m(i) rădic eu o pode(a),
Să mă uit la Dunăre,
C-amu cură lacrămni pan e(a),
Frătiucă de jelea me(a);
De jele şi de bănat,
Dept ce noi ne-am cununat.
El de mană o lăsat;
O pode(a) o rădicat
Şi-acolo s-o aruncat,
Tăt din gură-o cuvantat:
- Decat păcate cu frate
Mai bine cioante-nnecate,
Tăt hrănuţa peştilor
Şi cuibuţu racilor,
Rădăcini rătiţilor.
El atata ş-o d’imblat,
Pană pe e(a) o d’aflat
Şi pă e(a) o d’ingropat
La beserică su prag.
Şi de jele şi bănat
Inima-n el o crepat,
Şi pă el l-o ingropat
La beserică su prag.
Cand o fost pă la anuţ
Din el răsăre(a) un ruguţ
Şi peste v’o tri dzile
E(a) s-o făcut florice(a);
Cand era slujba mai mare,
Ruguţu se intinde(a),
Rujiţa o cuprinde(a)
Tătă lume(a) să ciude(a).
3. MAMA
Auzită dela Mărie Popşea a lui Florea,
fată de 16 ani. August 1902.
Strigă Toma la fereastă:
- Acasă eşti, hăi nevastă?
- Io-s acasă, şed in vatră,
C-am (v)init dela spovadă.
- Popa ce canon ţ-o dat?
- Să nu ţin drăguţ in sat,
183
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Nici tanăr, nici insurat.
- Minţă popa ca ş-un cane,
Că şi el drăguţă-şi ţine.
Strigă Toma la fereastă:
- Ieşi afară, hăi nevastă!
- Afară nu pot ieşi,
Voia nu ţ-o pot plini,
Că bărbatu-i mort de bat,
Cat i tinda aruncat.
Pă podele-oi dropoti,
Teile mni-or dzurăi
Şi bărbatu s-a trezi,
Pă mine m-a omori.
Strigă Toma la fereastă:
- Ieşi afară, hăi nevastă!
- Afară nu pot ieşi,
Voia nu ţ-o pot plini.
Hia-n ciupă ţipote,
Focu-n vatră dudăe.
Strigă Toma la fereastă:
- Ieşi afară, hăi nevastă!
E(a) afară o ieşit.
El in braţă-o apucat
Şi-n guriţă-o sărutat.
Numa ei că s-o luat
La fantană cu izvor.
Numa el aşe dzice(a):
- Hei, tu mandrulica me(a),
Numa noi să ne-ntrebăm
Care din cine suntem?
- Tu din (v)iţă de săcară,
Eu din grau de primăvară,
Tăt din (v)iţa graului,
Din fundu Ardealului.
In braţă cand o lua,
Lacrămni de foc e(a) vărsa.
Numa el că o-ntrebat:
- Ce doruţ te-o apucat?
O doruţ de la hiuţ,
O bănat dela bărbat?
- Hei, tu mandruluţu mneu,
Nu-i dor dela soţu mneu,
Da-i doruţ de la hiuţ,
C-o rămas mititeluţ,
Mititel in leganuţ;
El o rămas mititel,
Ce s-a face singurel?
- Atunci, mandrucă, mă lasă,
Şi aleargă pan-acasă.
E(a) acasă-o alergat
Su fereastă de ş-o stat
Numa e(a) că-ş audză,
Cum bărbatu-său hore(a):
- Liu liu liu, hia tatii,
Liu liu liu şi-i adurni.
Că mama-ţi, de curvă mare,
Mărs-o-n lume cu Tomare.
E(a) din ot’i o lăcrimat
Şi din gură-o cuvantat:
- D-apoi, mă-sa de-ar (v)ini,
Ce mortiţă i-ai pofti?
- Nu i-aş pofti nici o moarte,
Fără să stăpania tăte,
Să stăpaniască curtea
Şi să-şi crească hiuţa.
- Năposti-mă dară-n casă
Că inima-m lacrămni varsă,
Că io-s mama hiului
Din fundu Ardelului.
El in casă-o năpuste
Şi din gură-aşe grăie:
- D-apoi mă-sa de-ar (v)ini
Ce mortiţă i-aş pofti?
O din puşcă inpuşcată,
O din pticioare călcată,
Cu răşină pticurată.
184
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Cand o fost la mnedz de noapte
Ars-o trupu-i giumătate,
Cand o fost de cătă zori
Ars-o pană supsuori.
El atunci că ş-o strigat:
- Săriţi slugi şi slujnicele,
Potoliţi batăr ţaţele,
Să-ş crească hia cu ele.
E(a) atunci aşe striga:
- Puteţi sări, puteţi ba,
Că is arsă giumătate
Ş-amu trece-n ceia parte,
Că mni(-i) arsă inima
Şi mai mult nu m-oi scula.
4. BLĂSTĂMUL SOŢIEI
Auzită dela Niţa Ţiplea. August 1902.
Păste mări, păste Dunăre
Prins-o socru pă ginere.
Caci l-o prins, in lanţ l-o pus
Şi la festunguri l-o dus,
Domnii legea i-o răspuns,
Că pă mani, pă la gustare,
Scoate-l-or rob de pterdzare!
Dacă-o vădzut că-i aşe,
El din gură aşe grăie:
- Răbdaţi-mă puţinel,
Să-m bag mana-n pălărie
Să scot pană şi hartie,
Ca să scriu o cărtice(a)
S-o tremăt la soaţă me(a).
La soaţă me(a)-n Forozău,
Să-m tremată coparşeu,
Coparşeu negru cernit
Că-s de socru omorit,
Coparşeu cu pandză neagră,
Că mor pantru soaţa-m dragă.
El prinde(a) şi o făce(a)
Şi cu spor o tremete(a)
Şi l-a lui soaţă sosa.
E(a) prinde(a) şi o cete(a),
Lacrimile o porne(a),
Mai măşcate ca bobu
Şi herbinţi ca şi focu.
E(a) tare s-o supărat
Şi din gură-o cuvantat:
- Cociş, cocişelu mneu,
Prinde caii la hinteu
Să mă duc la tată-mneu,
Că mni-o prins soţucu mneu,
Cum l-o prins, in lanţ l-o pus
Şi la festunguri l-o dus,
Domnii legea i-o răspuns
Că pă mani, pă la gustare,
Scoate-l-or rob de pterdzare.
Numa e(a) aşe dzice(a):
- Să merem ca vanturile,
Să sosim ca gandurile.
Cand pă poartă o intrat,
Capu i l-o rătedzat.
E(a) din gură-o cuvantat:
- Nu ţi(-i), nenulucă, jele
Pă mine-a mă vădui,
Pruncii a mni-i sărăci:
Că de cand m-am măritat
Ca şi fondi ţ-ai imblat,
Pană ce l-ai căpătat.
- Taci, Ieri, dragu tatii,
Ţie altu ţ-oi găsi,
Mai de neam şi mai de (v)iţă
C-aiesta-o fost ră sămanţă,
Mai de (v)iţă şi de neam
C-aiesta-o fost ardelean.
- Hei, tu nenuluţu mneu,
De-ai incungiura lumea
Tată la prunci nu-i afla,
Batăr cum şi cum ar hi,
Tată la prunci nu le-a hi.
Iară, tată, mă intorc:
Cate poame-s pă pămant
Tăte huc le-am cuşeit,
Nici una nu-i mai amară
185
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Ca poama de mnirioară
Şi soţu de-a doauă-oară.
Tată-său s-o supărat
Şi-n tilie o tema
Să-i spuie cum i legea.
- Hei, tu nenuluţu mneu,
De nu credzi că mni-a hi rău,
Dăie bunu Dumnedzău
Să moară şi mămuca,
Să te-nsori şi Dumata,
Să te-nsori de noauă ori
Şi să faci noauă feciori,
Mai pă urmă-o coconiţă
Să-ţi care apă-n temniţă.
Şi-atata apă să-ţi care
Pană ce-a starti Izare
Ş-a putrădi temniţa
Ş-apoi, tată, te-oi ierta;
Şi-i şti, cum mni(-i) inima,
Cum petrece vădua.
5. FATA FETELOR
Auzită dela Niţa Ţiplea. Iulie 1902.
Tri cocoşi negri canta(u)
De dziuă să răvărsa,
Tri voinici să deştepta(u),
Tri voinici cu tri cai suri,
Cu tarniţă tătăreşti,
Cu fraie moldoăneşti.
Mărgand pant-o poeniţă,
Vede(a) coale-o coconiţă
Impletind o cununiţă.
Pă unde cum o-nplete(a),
Lacrămni de foc o stropte(a),
Pă unde cum o-nvarsta,
Lacrămni de foc o uda.
Unu ş-o-ntins sabdia
Şi i-o luat cununa.
E(a) din gură cuvanta:
- Hei, tu mandruluţule,
Dacă tu cu sabdia
Mi-ai luat-o cununa,
Ie-mă, mandruţ şi pă mine
Şi mă du-n lume cu tine
Că şi eu ţ-oi prinde bine.
- Hei tu mandruluca me(a),
Pe tine nu te-oi lua,
Că pă unde plec, săracă,
Nici i umbră, nici i apă,
Nici i loc ţie să-ţi placă.
- Hei, tu mandruluţu mneu,
Am cosiţă-n patru iţă,
Cosiţa o-i despleti,
Noauă umbră că ne-a hi.
Otii mei or lăcrima,
Fantană-n pteatră s-a fa,
Murguţu l-om adăpa.
- Eu, mandră, nu te-oi lua,
Că murgu-i fătat de Luni,
Nu poartă pă doi nebuni,
Că murgu-i fătat de Marţi,
Nu poartă necununaţi.
- Ie-mă, mandruţ, ie-mă, dragă,
Că mni-ai luat cununa;
Pot incungiura ţara
Mandruluţ cu dumata.
- Eu, mandră, nu te-oi lua,
Că murgu-i fătat de Joi,
Nu poate purta pă doi.
Da de asta-ar hi ce-ar hi,
Da-am o mamă tare ră
Intră-n casă manioasă,
Iesă-afară bucuroasă
Şi dă-n mine ca şi-n cane,
Rău mă tem c-a da şi-n tine.
- Ie-mă, mandruţ, ie-mă dragă,
Că io-s fata fetelor
Şi ştiu iarba herălor,
Numa eu mami-ţi i-oi da
Şi la noi nu s-a uita.
- Eu, mandră, nu te-oi lua
Că tu de ti(-i) manie
Şi cu mine-i face-aşe.
186
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
6. HORE DESPRE FATA
MĂRITATĂ IN STREINI
Auzită dela Niţa Ţiplea. Iulie 1902.
Tanără m-am măritat,
Ră (=rea) soacră mi-am căpătat;
Caci in casă i-am intrat
Săcera-n mană mni-o dat,
M-am luat pă langă rau,
La ce(a) holdiţă de grau,
Batăr cărarea n-o ştiu.
Pă oameni i-am intrebat
Cărarea mni-o arătat
Şi holdiţa am aflat
Şi m-am dat ş-am săcerat.
Săcerai cat săcerai,
Săcerai doauă-tri clăi,
Mă uitai pantre femei.
Soacre cu prandzu (v)ine(au),
La nurori işi aduce(au),
D-a me(a) soacră-i tare ră
Şi la mine nu (v)ine(a).
Dac-am văzut că-i aşe,
M-am pus gios ş-am hodinit
Să gandiască c-am prandzit.
Mă sculai şi săcerai,
Săcerai doauă-tri clăi,
Mă uitai pantre femei;
Soacre cu gustări ine(au),
La nurori işi aduce(au).
D-a me(a) soacră-i tare ră
Şi la mine nu ine(a).
Dacă-am vădzut că-i aşe,
M-am pus gios şi m-am culcat,
Să gandească c-am gustat.
Mă sculai şi săcerai,
Găsii o frundză de scaiu,
Drept in tri o desticai
Şi cu una fluiera(m)
Şi cu una cetera(m)
Şi cu una şuera(m),
Mare jele m-apuca
Ine(a) dor dela mama.
Imi ine(a) un dor ş-un plans:
Cum am fost l-a mnei părinţi
Şi răle dzile-am agiuns!
Dac-am vădzut că-i aşe,
M-am făcut o păsăre(a)
Ş-am zburat in ţara me
Şi-n fereastă mă pune(am),
Toma la mămuca me.
Mama casa mătura,
Şi cu otii lăcrima
Şi din gură cuvanta:
- Hiş, pasăre de-acole
Ştiu că nu eşti hia me;
C-am avut o hi(i)că bună
Ş-am dat-o departe-n lume
Şi nu-i mai aud de nume.
Dac-am vădzut că-i aşe
Zburai la nănaşe-me,
In fereastă mă pune(am).
Nănaşa cămeşi cosa (=cosea),
Şi cu otii lăcrima
Şi din gură cuvanta:
- Hiş, pasăre de-acole,
Ştiu că nu eşti hina me,
C-am avut o hină bună
Şi-am dat-o departe-n lume,
De nu-i mai aud de nume.
- Nănaşe, dragă nănaşe,
Să ţi să hi rupt mana
Cand mni-ai ţinut lumnina
Şi mni-ai tomnit cununa.
- Taci, hină, nu blăstăma,
Lumnina o fost la mine,
Cununa-am tomnit-o bine;
Otii tăi o fost la tine
Ş-o trăbuit să caţi bine,
Otii tăi o fost a tăi,
De ce n-ai cătat cu ei:
Cu cine ti(-i) cununa,
Cu cine ti-i-npreuna?
187
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Dac-am vădzut că-i aşe,
Iar m-am făcut păsăre(a)
Ş-am zburat in pădure(a)
Mă-ntalnei c-o turture(a).
- Hei, tu bdiată turture(a),
Doară eşti din ţara me(a),
N-ai văzut pă mama me(a)
Că eu mor de dor de e(a).
- Eu is de la Moldoa,
Da p-acolo mni(-i) calea,
Pă la uşa mane-ta.
- D-apoi mama ce lucra?
- Ptită albă frămanta
Şi cu otii lăcrima,
După tine să canta..
- Tu puiuţ de turture(a),
Dacă-i trece pă la e(a),
Spune mamii mele-aşe:
Ptită albă nu frămante,
După mine nu să cante,
Că de unde-s, nu m-a scoate,
Numa Dumnedzău cu moarte.
C-o lăcomnit la avere,
De m-o dat şi-n veci n-oi mere,
Şi-o lăcomnit la iosag,
M-o făcut pă veci pribag,
De m-o dat a dzăcea sat.
Numa e(a) m-o blăstămat,
Cand am fost de şepte ai,
In sat să nu pocluesc,
Da-n lume să pribăgesc.
Caci aii i-am plinit,
In lume m-o pribăgit.
Dziua mă fac păsăre(a),
Noaptea iară turture(a),
Vai, vai de inima me(a)
Cu jele-şi trăeşte e(a).
7. HORE DESPRE NEVASTA
FUGITĂ DELA BĂRBAT
Auzită dela Ileana Negrea, nevastă de 37
ani, August 1902.
Sup cel corciu de tufă verde
Tanără nevastă şede,
Cu hiuţ nebotezat,
Fugită de la bărbat.
Cătă e(a) din graiu grăie(a):
- Păzi-iţi, nevastă, drumu
Că te-agiunge bărbatu.
- Lasă-l (v)ie, ţapa-l ştie,
Herăle să mni-l mangaie,
Temniţa umbră să-i ţiie.
- Păzi-iţi, nevastă, drumu
Că te-agiunge drăguţu.
- Las-agiungă, bdiata-l hie,
Măeran umbră să-i ţiie
Şi cu mine de-o soţie.
- Voi, voi, voi tri răeşei,
Treceţi-mă rauţu
Că m-agiunge bărbatu.
- Noi, nevastă, trece-te-om,
Numa tu de ni(-i) lăsa
Gura a ţi-o săruta.
- De mi-ţi trece, de mi-ţi ba,
Budză moi nu-ţi săruta;
Hiu de l-oi inneca,
Sufletu vost samă-a da.
Poale albe-o sufulcat
Şi-n rauţ de s-o băgat,
Cu dreapta o innotat,
Dumnedzău i-o agiutat,
S-o aflat pă prund uscat.
Drăguţu o agiunge(a)
Şi din gură-aşe grăie(a):
- Hei, tu mandrulica mea,
Lasă-ţi pruncu aicea
Şi să-ncungiurăm lume(a).
Iară e(a) o dzis aşe:
- Atarnă-ţi tidru varvu,
Că mni-oi pune leaganu,
Să nu-mi taie umăru.
- Hei, tu mandrulica me(a),
Ploaie caldă şi-a plua,
Hiuţu ţi l-a scălda;
188
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Ceucile ţaţă i-or da,
Pasările-or ciripti,
Hiu ţi l-or adurni.
Cand i locu la un loc,
E(a) din graiu aşe grăie(a):
- Hei tu mandruluţule,
Spune-m(i) mnie cu dreptu,
Dragă ţi-s ca sufletu?
Iară el aşe grăie:
- Mandră, mandrulica me(a)
In ibdire eşti pe slabă,
Iară mnie nu-m(i) eşti dragă.
Mintea ta păcum o ai,
I la-un prunc de şepte ai.
E(a) –nnapoi de ş-o plecat,
Hiu de şi l-o strigat:
- Atarnă-ţi tidru varvu,
Tăt să-m(i) ieu eu pruncuţu.
Pruncuţu o audză
Şi din grai aşe grăie:
- Du-te de-aici, coarbă neagră,
Că mnie nu mni eşti mamă.
De mni-ai hi fost mamă dulce,
Mă ibdei pană la cruce.
Pasările-o ciriptit,
Pă mine m-o adurnit;
Ceucile ţaţă mni-o dat,
Ploaia caldă m-o scăldat.
De mni-ai hi fost mamă mnie,
Mă ibdei pană-n vecie.
8. NĂNAŞA
Auzită dela Niţa Ţiplea, fată de 18 ani.
Iulie 1902.
Avut-am un mandruţ drag,
Nu să-l ibăsc şi să tac,
Numa eu că l-am manat,
L-am manat, l-am adunat
La targuţ la Ţăligrad,
Numa el să-m(i) targuiască
Un scul de mătasă albă
Să-m(i) cos cămeşa ce dragă.
Nu ştiu cum o targuit,
C-acolo şi-o credinţit.
Tăt o fată hadă, neagră,
C-aceie i-o părut dragă.
Numa el că mni-o tremăs
Pă-o crangă de lozişoară
Să mă mărit că să-nsoară.
Da eu incă i-am tremăs
Pă o crănguţă de văsc
Că nemnic nu-m(i) bănuesc.
Da el incă mni-o tremăs
Pă o crangă de alun
Să mă duc să mni-l cunun.
Da mama dzice(a) aşe:
- Du-te dacă te pofte,
Fă colac din grau mneu
Şi cunună mandru tău.
- Hei, tu mămuluca me,
Cum bdiata l-oi cununa?
Că de prunc mititeluţ
El mni-o fost mnie drăguţ
Ş-amu să-m(i) hie hinuţ?
Voia mami(i) n-am călcat,
Grau curat am măcinat
Şi colacu l-am gătat,
M-am dus şi l-am cununat.
După masă m-am băgat,
Nimurui n-am intinat
Numa l-a mneu mandruţ drag.
- Să trăeşti, mandruţu mneu,
Să trăieşti şi na şi be
Numa din manuca me
Că cinci ai ni-ai fost drăguţ
Şi-ncă-un an să-m(i) hii hinuţ;
Cand a hi pă la anu
Să mă mărit cu hinu!
189
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
9. FATA GHINERARULUI
Auzită dela Niţa Ţiplea.
Luat-o numa luat
Un fecior de lingurar
Pă-o fată de dinerar.
- (V)ină, mandră, după mine,
Unde-i mere ţ-a hi bine.
Ce curţi is la tată-tău:
Mai mari is la tată-mneu,
Pă din lontru zugrăite,
Pă afară văruite,
De păuni tăte-nvălite.
Treci munţi ceia de pteatră
Să nu-ţi hie dor de tată,
Treci un munte de aramă
Să nu-ţ o hie dor de mamă,
Trece-i munţi cei cu flori,
Nu ţ-a hi dor de surori;
De-i trece văile late,
Nu ţ-a hi dor nici de-un frate.
Munţi dacă i-o trecut,
In locu de curţi domneşti,
Tăt is corturi ţigăneşti.
- Bună dziua, soacră mare,
Da de lucru ce mni(-i) dare?
- Ie-ţi traista şi coşarca
Şi te du pă ulicioară,
Ce-i căpăta, pune-n poală.
Vede-on puiuţ de sturdzu:
- N-ai vădzut pă tătucu?
- Ba, eu poate l-am vădzut,
Bine nu l-am cunoscut,
Murgu vre să-l potcoia,
După tine să pornia.
- Tu, puiule de sturdzu,
Spune cătă tătucu:
Murgu nu şi-l potcoia,
După mine nu pornia,
Ori şi cat el m-ar căta,
Pă mine nu m-a afla.
Noaptea şuier voiniceşte,
Dziua şuier păsăreşte,
Nime nu să nădăie
Nici tata nu mă gasă.
Vede-on puiu de randune:
- N-ai vădzut pă mama me?
- De vădzut, poate-am vădzut-o,
Bine nu am cunoscut-o,
Ptită albă frămanta,
După tine să canta;
Pletele-şi le desplete(a),
După tine să jele(a).
- Măi, puiuţ de randune,
Spune cătă mamă-me,
Ptită albă nu frămante,
După mine nu să cante;
Pletele nu-şi despletia,
După mine nu jelia,
Da-am hăiniţă-nt-o lădiţă
De cand am fost coconiţă;
Nici le poarte, nici le vandă,
Da le ieie şi le-aprindă.
Da le ducă-n drum de ţară
Şi le ardă scrum şi pară.
Pă unde-a trece fumu
Să să-ntriste tăt omu,
Pă unde-a trece para
Tăt să să-ntriste lumea.
Da mai tare fetele
Să n-asculte, bdietele.
Că eu una-am ascultat,
In lume de am plecat;
Părinţi de i-am urat
Pantr-un cane afurisit.
Părinţi mni i-am lăsat
Pantr-un cane blăstămat.
De unde eu m-am băgat,
Nime-n lume nu m-a scoate
Numa Dumnedzău cu moarte.
190
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
10. CONSTANTIN
Auzită dela Ileana Ţiplea, măritată, 37
ani. Iulie 1902.
Frundză verde de pă rat,
Sosit-o numa sosit
Peţitori de-a noua ţară,
De pă apa lu Tioară.
Mama dzice nu o-a da,
Că n-are numa una.
Da Constantin cel mai mnic,
Care-i mai tanăr de dzile,
Dară mai aspru la sire:
- Om da, mamo, pă Bodiţa,
Că suntem noauă feciori
Ş-om mere de noauă ori
Şi ţ-om spune de-a ei dor.
Pă Bodiţa de o dat,
Mare nuntă s-o gătat,
Pă drum lung de s-o gătat,
Pă drum lung de ş-o plecat.
Bine nunta nu porne,
Mare moarte-n sat (v)ine(a),
Ş-o intrat de noauă ori
Ş-o ciuntat noauă feciori
De-o rămas o babă bdiată
Numa cu maţoaca-n vatră,
Tăt plangand şi blăstămand
Şi din gură-aşe dzicand:
- Constantin, dragu mamii,
Nu te-ai pute hodini,
Pămantu nu te prima,
Trupu tău nu putrădia
Că mni-ai dat pă Bodiţa
Ş-ai putut-o-nstreina.
N-ai lăsat-o-n sat cu mine
Să poată (v)ini la mine,
Cum am rămas singure
Ca ş-o bdiată turture!
Constantin cela mai mnic,
Care-i mai tanăr de zile,
Dară mai aspru la hire,
Nu s-o putut hodini
Tăt de blăstămu maici(i).
El din morţi că s-o sculat,
Pă pămant că ş-o călcat.
De-acolo de s-o sculat,
Numa el că iş făce(a)
Din sălaşu său de brad
Murgu(ţ) incă ne-nfranat.
Din lumnina trupului
Făce(a) frauţ murgului
Şi ie lungu drumului
P’angă apa lu Tioară
Pană l-a lui sorioară.
E(a) indată ce-l vede(a),
Din gură aşe grăie:
- Ce hir i la mamă-me?
Că de cand eu am init
Nemnică n-am audzit.
De de-acasă-am init
M-o agiuns on dor cumplit;
De cand de-acasă m-am dus,
Mare dor că m-o agiuns,
Şi in somnu ce-am somnat
Tăt cu mama m-am (v)isat,
De cand de-acasă-am plecat,
Nu ştiu ce vi s-o-ntamplat.
Spune-m, frate, tu amu,
Cum să-m imbrac eu portu?
Să-l imbrac de bucurie,
O de mare jelanie?
El s-o apucat ş-o dzis:
- Te-nmbracă, soră, de rand,
Că p-afară suflă vant.
Cu hăiniţă de mătasă
Nu poţi ieşi de vantoasă.
Soră, nu te găta tare
Că pă drum i colbuţ mare,
Hainele ţi li(-i) stricare.
Ei pă cai incăleca(u),
Pă drum doi de işi pleca(u),
191
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Pasările ciripteu,
Glas aşe işi răspundeu:
- Tăt p-aici, p-aiest drumuţ
Mere-un (v)iu cu on mortuţ.
- Lasă-ţi, frate, gandurile,
Şi ascultă pasările,
Cum işi cantă săracile?
- Lasă, cante la focu,
C-aşe li(-i) lor cantecu.
Cand erau la ţintirim:
- Io-m hrănesc murgu cu fan;
De cand de-acasă -am plecat
Nici o băut, nici o mancat.
E(a) de-acolo de-şi porne(a),
La casa mă-si sosa.
- Deştide, mamo, uşa,
Că ţ-o sosit Bodiţa.
- Du-te, moarte, la focu,
Nu-m amări sufletu,
C-ai (v)init de noauă ori
Şi mni-ai dus noauă feciori.
- Deştide, mamo, uşa,
Că eu nu ţi-s mortiţa,
Da eu ţi-s Bodiţa ta.
De nu-m cunoşti cuvantu,
(V)ină şi-m vedzi inelu.
Atunci uşa-o descuiet
Ş-atata s-o sărutat,
Inima-n ele-o crepat.
11. CUNUNIA DINTRE FRAŢI
Auzită de la Măriuţa Ţiplea, fată de 15
ani. Iulie 1902.
- Dă-i, mandruţ, să ne lăsăm,
O nu vedzi de cate dăm?
Pă noi o pticat blăstăm,
O de mamă, o de tată,
Să nu him noi la olaltă.
- Dă-i, mandrucă, să fugim,
Pă din sus de ţintirim,
Iarba popii s-o taram.
Iarba popii nu-i tarată,
Gura nu ni(-i) drăgostită.
Iarba popii nu-i călcată,
Roaua-ncă nu-i scuturată,
Gura nu ni(-i) sărutată
De Gioi sara nici odată
Şi nici nu s-a săruta
Pană Sambătă sara.
Iarba popii s-o călcăm,
Roaua să o scuturăm,
Gura să ni-o sărutăm.
Numa eu am audzit:
Peste munţi rămuraţi
Este-un popă din doi fraţi,
Cunună pă caţi is dragi.
Pantr-o iţie de (v)in)
Cununa-ne-a catilin;
Pantr-o iţie de bere
Cununa-ne-a caci om mere.
In beserică de-o-ntrat,
O prins şi i-o cununat,
Sfinţi tăţi că s-o strambat.
Caci o prins popa a le dzice,
Icoanele-o prins a plange.
Popa num-o dzis aşe:
- Spune numa, hiule:
Dept ce aţi (v)init la noi,
Ce s-o văjit intre voi?
Eu pă mulţi am logodit,
De-aieste nu s-o văjit,
Eu pă mulţi am cununat,
De-aieste nu s-o-ntamplat.
- Părinte, poptia ta!
De ni(-i) cununa, de ba,
Suntem fraţi de pă mama.
După o variantă răspunsul urmează
astfel:
192
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
- Dă-i, mandruţ, să ne-ntrebăm,
Care din cine suntem?
- Io-s fecioru Radului
Din fundu Bănatului.
- Şi io-s fata Radului
Din fundu Bănatului.
Mulţămăsc lui Dumnedzău
Că ne-am aflat soră cu frate
Pană-a nu face păcate.
12. NĂZDRAVANUL
Auzită dela Niţa Ţiplea, fată de 18 ani.
Iulie 1902.
Tăt hore Năzdravanu
De să legăna codru,
Tăt codruţu să leagană
Din varv pană-n rădăcină
Şi mă-sa l-o d’audzit.
- Năzdravan, dragu mamii,
Horeşti tu, o tangueşti
O pă mandra-ţi agodeşti.
- Nu horesc, nu tanguesc,
Da pă mandra-m(i) agodesc.
- Năzdravan, dragu mamii,
Nu hori, nu tangui,
Du-te-n fundu grădinii
Şi fă morişcă de-aramă
Şi macină fără vamă.
Caţi de hir ş-or audzi
La morişcă ş-or (v)ini
Şi mandra ta a sosi.
Caţi de hir ş-o audzit,
La morişcă ş-o (v)init,
Da mandra lui n-o sosit.
Tăt hore(a) Năzdravanu,
De să legana codru,
Tăt codruţu să leagană
Din varv pană-n rădăcină.
Şi mă-sa l-o d’audzit.
- Năzdravan, dragu mamii,
Horeşti tu, o tangueşti.
O pă mandra-ţi agodeşti?
- Nu horesc, nu tanguesc,
Da pă mandra-m agodesc.
- Năzdravan, dragu-mami,
Nu hori, nu tangui,
Da-n grădină ce cu flori
Fă fantană cu izvor.
Caţi de hir ş-or audzi
La fantană ş-or (v)ini
Şi mandra ta a sosi.
Caţi de hir ş-o audzit,
La fantană ş-o (v)init,
Da mandra lui n-o sosit.
Tăt hore Năzdravanu,
De să legana codru,
Tăt codruţu să leagană
Din varv pană-n rădăcină.
Şi mă-sa l-o d’audzit.
- Năzdravan, dragu mamii,
Horeşti tu, o tanguieşti,
O pă mandra-ţi agodeşti?
- Nu horesc, nu tanguesc,
Da pă mandra-m agodesc.
- Năzdravan, dragu mamii,
Nu hori, nu tangui.
Du-te numa tu acasă
Şi te-aruncă mort pă masă.
Caţi de hir ş-or audzi
Tăţi la mort că ş-or ini,
Şi mandra ta a sosi.
Caţi de hir ş-o audzit
Tăţi la mortuţ ş-o init,
Şi mandra lui o audzit
Şi pă soru-sa mana
Să vadă drept-ii o ba?
Soru-sa mort il vede(a),
Innapoi că işi ine(a),
Pă Ioană c-o găsă
Şedzand intre floricele
193
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Şi cosand la struţucele.
- Tipă, Ioană, struţu,
Că ţ-o murit drăguţu.
Ioană s-o şi sculat
Şi din gură-o blăstămat:
- Creşteţi, flori, ca gardurile
Ş-astupaţi prilazurile,
Nu v-oi ciunta varvurile.
Creşteţi, flori, şi infloriţi
Că mnie nu-m trăbuiţi,
Pantru-a cui dor v-am pleit
Iată-te că ş-o murit.
Cand o fost amu la prag
Din gură ş-o cuvantat:
- Ie panza de pă obraz,
Să văd moartea cu năcaz,
Ie panza de pă pticioare,
Să văd moartea-nşelătoare.
Cine, bdiata, ş-o vădzut:
Obraz roşu ca ruja,
La mortuţ e ca tina,
Manuri albe ca spuma,
La mortuţ is ca ciara.
El atunci s-o şi sculat
Ş-o prins-o ş-o sărutat.
Inima-n ei o crepat,
Ş-a tria dzi i-o-ngropat.
Sfarşitul unei variante e:
La popă o alergat
Ş-a tria dzi i-o cununat.
13. INELUL ŞI NĂFRAMA
Baladă auzită dela Niţa Ţiplea, fată de
18 ani. Iulie 1902.
Pă ce(a) coastă, mamă, arsă
Mandră ploaie să răvarsă,
Da nu-i ploiţă curată,
Da-s lăcrimnioare de-o fată,
De o fată tanăruţă
Ce-i la curte slujnicuţă.
C-o bătut-o doamna rău,
C-o ibeşte hiu-său.
Hiu Joia l-o născut,
Vinerea l-o molitvit,
Sambătă l-o botezat,
Duminecă l-o-nsurat,
Luni in cătane-o plecat.
Cand de-acasă ş-o pornit,
Cătă mă-sa ş-o grăit:
- Hei, tu mămulica me,
Ţine-m drăgucioara bine:
Cu colac intins in mnere,
Da dela noi n-a mai mere;
Cu colac in lapte dulce,
Da dela noi nu s-a duce.
Cătă mandră işi dzice(a):
- Mandră, mandrulioara me(a),
Na onelu dela mine,
Pune-l in gedet la tine:
Cand a si cu pteatra-n gios,
Mandră, n-oi mai si de-ntors.
Dară e(a) aşe dzice(a):
- Na şi tu năframa me.
Acolo dacă-i sosi,
Demineaţă ti(-i) scula,
Pă obraz de ti(-i) spăla,
Năframa de i căta
Pă mnijloc de-a si poposită
Şi pă margini destiită,
Ştii-i bine că-s murită.
Bin’ de-acasă n-o plecat,
Mă-sa doi soli o cătat,
Minten pă e(a) o legat-o
Şi-n Tisa o aruncat-o.
El de-acasă cum pleca,
Bine-acolo nu sosă,
La năframă să uita:
Pă margini era destiită
Şi pă mnijloc poposită,
194
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Ştie(a) bine că-i murită.
Din oti (=ochi) lacămni i ptică,
Din inima sustina (=suspina),
Cătă casă să-nturna
Ibdita (=iubita) şi o căta.
- Mamo, mămulica me,
Unde mni(-i) ibdita me?
Mă-sa din gură grăie:
- Dragu mamii, siu mamii,
Fă-ţi tu otişorii roată
Şi-ncungiură lume tătă
Că mai sunt in lume flori
Ca să-ţi placă otilor.
- Otii roată i-am făcut,
Da ca mandra n-am vădzut.
Stele-s multe mititele,
Puţin să vede de ele;
Da luniţa-i singure,
Mandru să vede de e(a).,
Aşe-i, da, şi mandra me.
El de-acolo s-o luat,
Pă oameni i-o d’intrebat.
Oamenii aşe dzice(au):
- Du-te, voinice, şi cată,
Unde-a hi plisa mai lată.
El o mărs ş-o şi cătat
Şi-n plisă s-o aruncat.
Mă-sa-atunci s-o supărat,
Numa e(a) de ş-o sculat
Tăt un sat de iobăgei
Ca să-i găsască pă ei.
Apa-n Tisă o startit (=starpit)
Şi pă danşii i-o găsit
Int-o margine de baltă,
Cu feţăle laolată.
De-acolo de i-o luat,
Pă ei doi i-o d’ingropat,
Pă el numa in altar,
Pă e(a) numa langă prag.
Din e numa că creşte(a),
Tăt o mandră florice,
Da din el un ruguţ sfant.
Şi ruguţu s-o intins
Şi rujiţa o cuprins.
Mă-sa dacă audză
Să duce(a) şi o vede(a);
Din oti lacrămni i ptica,
Din inimă sustina
Şi din gură cuvanta:
- Cine-a face ca şi eu,
I bătut de Dumnedzău.
Cine strică dragosti dulci
Care-i carnea croncii-n huciu
Cioanetele pă sub butugi,
Cine strică dragosti dragi,
Care-i carnea corbdii-n fagi,
Cioantele pă sup copaci.
14. HORE DESPRE FECIORUL
INDRĂGOSTIT INTR-O SLUJNICĂ
Auzită dela Mărie Rusu din Vad, fată de
19 ani. Iunie 1903.
Pă ce(a) coastă, mamă, arsă
Mandră ploaie să răvarsă.
Mamă, nu-i ploaie curată,
Da-s lacrămni dela o fată,
Dela fata sălecuţă
Ce-i la curte slujnicuţă.
O slujit cat o slujit,
Cu fecioru s-o ibdit.
O manat-o-n grădinuţă
Să pleiască bosaioc,
Să rărească bărbanoc.
O pleit cat o pleit,
O rărit cat o rărit,
O prins şi s-o drăgostit.
Mă-sa-n casă i-o strigat:
- Măi Deordiţă, blăm in casă,
Ţ-o pticat carte pă masă.
Gre(a) carte că ţ-o pticat,
In cătane de plecat,
Slujnicuţa de lăsat.
195
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
- Ţine, mamă, slujnica,
Cu colac intins in mnere,
Cu colac in lapte dulce,
Dela casă nu s-a duce.
De acasă ş-o plecat
Da i-o dat ptita (=pită) de-on ban
Şi apă dint-un păhar
Ca să-i hie pe on an.
Numa mă-sa o luat
Şi-n Dunăre o ţipat.
El de-acolo s-o-nturnat,
La vecini o alergat.
- Bună dziua, vecinel.
- Sanătate, somsidel.
- N-ai vădzut pă mămuca,
Ce-a făcut cu slujnica?
- Cand te-ai dus, atunci s-o dus
Şi nemnică nu ni-o spus.
Numa el că ş-o plecat,
La Dunăre-o alergat.
Num el că ş-o vădzut
Păru-i galbin despletit,
Pă Dunăre-n gios mărgand.
O sărit şi o cuprins.
Apa-atata i-o manat
Şi pă prunduri i-o ţipat.
Numa mă-sa i-o luat
Şi pe el că l-o-ngropat
In dziua Duminecii
Sub pragu besericii,
Şi pă e(a) că o-ngropat
Int-o dzi de sărbătoare
Ş-o-ngropat-o supt altare.
Şi din el ş-o răsărit
Tăt un ruguţ mandru, sfant;
Şi din e(a) o răsărit
Tăt o ruje mandră, plină,
Tomai dint-a ei inimă.
Ruguţu-atata s-o-ntins,
Rujiţa că o cuprins.
15. HOREA SOACREI, CARE-ŞI
INCHIDE NORA IN TEMNIŢĂ
Auzită dela Mihaiu Moldovan, neinsurat,
65 ani. Iulie 1903.
- Toderan, dragu mamii,
Vineri sara te-am făcut,
Sambătă te-am molitvit,
Duminecă te-am insurat,
Luni a tale le-ai gătat,
Marţi in tabăr-ai plecat.
- Hei tu mămuluca me,
Ţine-m bine femeia,
Cu colac muiet in mnere,
Doară-n lume nu ş-a mere,
Cu colac in lapte dulce,
Doară-n lume nu s-a duce.
Numa el că s-o luat,
Pă drumu, pă cel mai lat,
Pană langă d’impărat.
Numa el din graiu grăie:
- F..-ţi morţi, coptitane (=căpitane),
Năposti-mă din cătane,
Mni-am uitat puşca-n teotoare
(=cheotoare)
Şi-o nevastă ca ş-o floare.
F..-ţi morţi, coptitane,
Năposti-mă din cătane,
Mni-am uitat puşca-n prilaz
Ş-o nevastă ca ş-on brad.
F..-ţi morţi, coptitane,
Năposti-mă din cătane,
Mni-am uitat puşca-n cotruţ
Ş-o nevastă ca ş-on struţ.
El de-acolo s-o luat,
D’acasă ş-o alergat.
Din uliţă o strigat:
- Hei, tu mămulica me(a),
Unde mni(-i) nevasta me?
- Tu hiuţ, dragu mami(i),
196
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Numa tu de cum te-ai dus,
Nevasta nu ţ-o-am vădzut.
- Hei, tu mămuluca me,
Adă teia (=cheia) temniţi,
Să descui eu temniţa
Să văd cine-i in dansa?
- Tu siuţ, dragu mami(i),
Teia ţie nu ţ-oi da,
De d’in şepte ţi(-i) crepa.
El de-acolo ş-o plecat,
Cu pticioru-n uşe-o dat,
Temniţa s-o clătinat
Şi pă e(a) că o aflat
Cu capu d’intre butugi,
Din pticioare heră lungi.
Pă manuţa ei albuţă
I-o făcut heră lătuţă.
- Hei, tu nevăstuca me,
Cu ce te-o ţinut mama?
- Cu cojiţa ce uscată,
De cand o fost mama fată,
Cu apă din oală vete (=veche),
Numa să nu mor de săte,
Morţi duinu şi daina.
16. BLĂSTĂMUL
Auzită dela Niţa Ţiplea, fată de 18 ani.
Iunie 1902.
Frunză verde, lemn uscat,
Luat-o numa luat
Un fecior de gazdă mare
Pă-o fată de sărac tare.
Nora-n casă de-şi intra,
Soacra prinde-a o mustra:
- Unde ţi(-i), noră, zăstrea?
- Taci, soacră, nu mă mustra,
In sat am fost eu, cu voi,
M-aţi vădzut că nu am boi,
Numa oti(i) mnei ieşti doi.
M-aţi vădzut că nu am bine,
Numa sufleţălu-n mine.
M-aţi vădzut că nu am vaci,
Numa oti(i) mnei ieşti dragi.
Soacră-sa ce blăstămată
S-o luat pă sate-a cere.
N-o cerut ptită şi sare,
Da cere(a) formecătoare,
Cum să-i poată formeca
Să le strice dragostea.
E(a) din gură cuvanta:
- Vinde-ţi numa nevasta.
Nevasta de nu ţi(-i) vinde,
Curţile ţi le-oi aprinde.
- Taci, mamo, nu mă mustra,
Că ş-a ini Vinerea,
Mni-oi lua o funice
Cu ce să-m leg mandra me.
Ş-a ini targu de toamnă
Ş-oi tomni-o ca p-o doamnă.
Cu funia o(-i) lega,
Pă drum cu e(a) mni-oi pleca.
Cine cum m-a d’intreba:
- De vandut ţi(-i) nevasta?
- De vandut mni(-i) săleaca.
Nu o vand că-i băutoare,
Nici o vand că-i prădătoare,
Da nu duce cu mamare.
Cand pă drum el işi pleca,
Cu-on turc bătran să-ntalne(a).
Nu să tacă şi să treacă,
Numa el il intreba:
- De vandut ţi(-i) nevasta?
Cat i cere pă dansa?
- Eu nevasta ţi-o(-i) da,
Mnie de mni(-i) număra
Galbenii cu lităra
Şi talerii cu mnerţa.
El o stat ş-o numărat
Şi nevasta i-o luat.
El acasă de-o plecat,
197
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
La poartă măsii-o strigat:
- Deştide, mamo, poarta,
Că-i tare gre(a) comoara,
Că mni-am vandut nevasta.
Ce-ai făcut, mamo, de cină?
- Răstăuţă pă găină.
- Tihni-ţ-ar, mamo, de cină,
Cum mni(-i) mnie la inimă.
Mă-sa din grai iş grăie:
- Du-te, numa, hiule.
Du-ţi tu comoara-napoi,
Adă nevasta la noi.
El atunci să şi scula,
In ţara de Turci pleca
Nevasta şi o căta,
Da pă dansa o afla,
Stand cu coatele-n fereastă,
Pă perină de mătasă.
Cand pă el de şi-l vede(a),
Din gură aşe dzice(a):
- Intoarce-te inapoi,
Că eu n-oi mere la voi.
Da-ţi păzăşte iuti drumu
Că de te-agiunge Turcu,
Da ţi-l pune gios capu.
Du-te, şedzi cu mane-ta,
C-ai ascultat de dansa.
Nu ai vrut să hii cu mine,
Da m-ai dat in ţări streine.
Bine-acasă n-ăi (=nu vei) sosi,
Da pă pat ti(-i) războli,
Cand a hi in mnedz de noapte
Te bată sudori de moarte.
Cand a hi in zori de dzi,
Clopotele-ţi clopotia(scă),
Surorile te horia,
Mă-ta numa te jelia;
Ca să vadă or şi cine
Că-i blăstămu de la mine.
Bine-acasă nu sosă (=sosia),
El pă pat să războle.
Cand o fost in mnedz de noapte,
L-o agiuns sudori de moarte,
Cand o fost in zori de dzi
Clopotele-i clopote(au),
Surorile-i il hore(au),
Mă-sa numa il jele(a),
Blăstămu il agiunge(a).
17. HOREA NEVESTEI VANDUTE
LA TURCI
Auzită dela Mihaiu Moldovan, neinsurat,
65 ani. Iulie 1903.
Frunză verde rătungioară,
Tinerel voinic să-nsoară,
Tinără nevastă-şi ie:
Nu-i mandră ca mandrele,
Să mustră cu florile
Pan tăte grădinile,
Samină cu zorile.
Soacră-sa, de curvă mare,
S-o luat pă sat a cere.
Nu cere(a) ptită şi sare,
Da cere formecătoare,
Să le foarmece faţare,
Să le strice dragosteare.
- La targuţ, la San-Mnihai,
Tăţi işi mană boi şi cai,
Numa eu n-am ce mana,
Da mni-oi mana nevasta.
D’in targuţ d’o d’alergat,
Tri curăle-o cumpărat
Şi cu doauă o legat
Şi cu una o manat.
Cand ş-o fost
Tăt la locu
Pă drept locu,
La mnjlocu targului,
La poalele codrului,
Trece(au) Turcii Dunăre(a),
Cate tri alăture,
198
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Cate patru-asemene.
Tăţi trecură
Şi tăcură.
Da-un cane de turc bătran,
Nu să tacă
Şi să treacă,
Numa el din graiu grăie:
- Măi, măi, măi, more, fărtare,
De vandut ţi(-i) nevastare?
- De vandzar, bat-o bdiatare
Că de n-a hi vandzătoare,
N-aş purta-o-n legătoare,
Ca şi vaca săritoare.
- Măi, măi, măi, more, fărtare,
Ce ceri numa pă dansare?
- Dept tăt paşu
Taleru,
Dept cosiţă
Tăleriţă.
- Măi, măi, măi, more, fărtare,
Bani eu ţie că ţ-oi dare,
Caţi i pute număra
De-amu pană ce-a-nsăra,
La noapte tătă noaptea
Şi-ncă mani tătă dziua.
Turcu-o prins a număra,
Nevasta d-a lăcrima,
Tăt lacrămni ca şi bobu,
D’nfocate ca focu.
Turcu tăt din graiu grăie:
- Nevastă, nu lăcrima,
Tu-n perini de ti(-i) culca
Ptită de grau ţi(-i) manca
Şi in (v)in de ti(-i) scălda
Şi cu banii ti(-i) giuca,
Numa tu de tăt ţi(-i) hi
Purtătoarea teilor
Şi găzdoaia curţilor
Şi stăpana slugilor.
- Manca-ţ-ar, turcuţ, manca
Moliile perinile
Şi ptita mucedzitu
Şi inu năpustitu,
Teile ruginutu,
Curţile pustietu,
Slugile pripăgitu;
Mnie nu mni(-i) de dansu.
Turcule, păganule,
Tăt la noi, pan ţara noastă
Nu manancă nespălat,
Nu să culcă ne-ntrebat.
Turcule, păganule
Dă-i noi să ne d’intrebăm,
Care din cine suntem?
- Io-s fecioru Francului,
Din mnijlocu targului.
- Şi io-s fata Frincului,
Din mnijlocu targului.
Da ei fraţi de s-o aflat,
Pă obraz de s-o spălat,
D’in cocie s-o băgat,
D’acasă ş-o d’alergat.
Din uliţă o strigat:
- Na, cumnate, nevasta
Şi-ţi rămai cu comoara,
Dacă-aceie s-a ciunta,
Ină iară că ţ-oi da,
D’atata i-o fost zăstrea.
Morţi, mandră şi daina!
18. STOIA ŞI IDRA
Auzită dela Măriuţa Ţiplea, fată de 14
ani. Iulie 1902.
Mere Stoia cu Idra
In ospăţ la soacră-sa.
Stoia din graiu işi grăie:
- Idră, Idră,
Doamnă mandră,
Cantă-m tu o horice,
Batăr cat de mitite
Să-m hie pă voia me.
- Stoie, Stoie, domnuţ mare,
199
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Cand oi prinde-a trăganare,
Văile s-or turbura,
Munţi s-or cutrămura.
Şi pă noi ne-or audzi,
Gios la noi s-or cobori
Vătavii pădurilor
Şi voinicii codrilor,
Pă tine de te-or tăie
Şi pă mine m-or lua.
- Idră, Idră,
Doamnă mandră,
Cantă-mi tu o horice,
Batăr cat de mitite.
Eu pă tine nu te-oi da,
Pană capu-n sus mni-a sta.
Cand o prins e(a) de-o cantat,
Văile s-o tulburat,
Munţi s-o cutrămurat
Şi pă ei i-o d’audzit,
Gios la ei s-o coborat
Vătavii pădurilor
Şi voinicii codrilor.
Ei din gură-aşe grăie(au):
- Dă-ne noauă pă Idra
Ca să scapti (scapi) cu viaţa.
- Eu pă Idra nu o(-i) da,
Pană capu-n sus mni-a sta.
Mă lăsaţi, fărtaţi odată
Să cat pană şi hartie,
Ca să scriu la mamă-me
Să ştie de moartea me.
Nu ie pană şi hartie,
Da o lucie sabdie.
Cand o prins a măhăi,
Tăţi pă gios a pologi,
Mana dreaptă-şi rădica,
Tăţi ca znopti (snopii) iţi ptica.
- Ină, Idră, de-m agiută
La aiasta mare trudă.
- Agiuta-i-a Dumnedzău,
Care-a si să sie-a mneu.
Stoia-atunci să supăra,
Mana dreaptă-şi rădica,
Capu Idrii rătedza.
Cand de danşii o scăpat,
Singur pă drum o plecat.
La soacră-sa agiunge(a),
E(a) din gură-aşe grăie:
- Stoie, Stoie, domnuţ mare,
Unde-ai lăsat pă Idrare?
- De cand de-acasă-am plecat,
Am arat ş-am sămanat,
Copt-o şi s-o săcerat,
Da znoptii-s ca butugii
Şi Idra-i pantre danşii.
Soacra-atunci s-o supărat,
Apă (v)ie ş-o luat
Şi pă drum e(a) ş-o plecat,
Pan-ce pă Idra o aflat
Şi cu apă o muiet,
Idra minten o-nviet.
19. FATA CETINII
Auzită dela Măriuţa Ţiplea, fată de 14
ani. Iulie 1902.
Frundză verde din tri flori,
Sunt la Bradu tri feciori
Şi să gată a peţi
La fetele cetinii.
Ce(a) tanără atunci grăie:
- Mandru, mandruluţule,
Decat noră mane-ta,
Mai bine eu că m-oi fa
Tăt colbuţu vantului
Pă mnijlocu drumului.
- Şi eu, mandrucă, m-oi fa
Un vantuşel
Linişel
Şi-in atata oi sufla,
Pulberea o(-i) rădica
Şi pă tine te-oi afla,
Tăt mamii noră te-oi da.
200
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
- Decat eu nevasta ta,
Mai bine eu că m-oi fa
Tăt mancarea peştilor
Şi culcuşu racilor.
- Mandră, mandrulioara me,
Şi eu numa că m-oi fa
Un păscărel
Frumoşel
Ş-atata mni-oi păscui,
Apa-n Tisă o(-i) starti (=starpi),
Şi pă tine te-oi găsi,
Tăt a me nevastă-i hi.
- Decat eu nevasta ta,
Mai bine eu că m-oi fa
Tăt o aldină (albină) galbină
Ş-oi zbura păste ţarină
Pană-nt-o pădure lină.
- Mandră, mandrulioara me,
Şi eu numai că m-oi fa
Un iăgărel
Tinerel
Ş-atata mni-oi iegări,
In păduri oi pribăgi,
Pană, mandră, te-oi găsi
Tăt a me nevastă-i hi.
- Hei, tu mandruluţule,
Decat noră mane-ta,
Mai bine eu că m-oi fa
O rujiţă mandră, plină,
Ş-oi hi la doamne-n grădină.
- Da eu, mandrucă, m-oi face
Un cocişel
Frumoşel
Ş-atata mni-oi cocişi,
La doamne-ncredzut oi hi
Şi-n grădină m-or lăsa,
Nici o floare n-oi ciunta,
Făr, mandră, pă dumata,
Tăt mamii noră te-oi da.
- Decat noră mane-ta,
Mai bine eu că m-oi fa
Doţinţăle mananţăle
La armeni in boldurele.
- Hei, tu mandrulica me,
Şi eu numa că m-oi fa
Tăt un frumos voinicel,
Doţanţăle lua-mni-oi.
Dacă-acasă duce-te-oi,
Noră mamii face-te-oi.
- Decat noră mane-ta,
Mai bine eu că m-oi fa
Floricica campului
Din mnijlocu ratului.
- Mandră, mandrulioara me,
Şi eu numa că m-oi fa
Tăt un frumos cosăşel
Şi-nt-atata mni-oi cosi,
Pană eu că te-oi găsi
Şi la clop te-oi răsădi.
Dac-acasă duce-te-oi,
Noră mamii face-te-oi.
- Decat noră mane-ta,
Mai bine eu că m-oi fa
Tăt floarea santienii
Din funduţu poenii.
- Şi eu, mandrucă, m-oi fa
Un păstorel
Frumoşel
Şi-atata mni-oi păstori,
Pan pă tine te-oi găsi,
Tăt a mamii noră-i hi.
- Decat noră mane-ta,
Mai bine eu că m-oi fa
Un dosnic de cătă soare,
Cat i umbla lume mare,
Pă mine nu mi(-i) aflare.
Cand i hi la răsărit,
M-oi intoarce la sfinţit.
Atunci doară ne-om vede
Cand luna cu soarele
Şi atunci ne-om aduna,
Cand soarele cu luna,
Pan-atunci, bădiţă, ba.
201
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
20. VĂLEANU
Auzită dela Irina Ţiplea, fetiţă de 12
ani. Iunie 1902.
Frundză verde tulipan,
Dragu mni(-i) nume Vălean.
Cand ine(a) Dumineca,
Mandru Vălean să găta
Şi mere(a) pă ulicioară.
Cate mandre mni-l vede(au),
La fereastă sus săre,
Focu-n vatră-l aprinde.
Şi coale, pă ce(a) fereastă,
A lui mandră l-o vădzut.
- Ină, Vălean, pană-n casă,
Că rojolea-i in fereastă
Şi caveiu-i cald pă masă.
El in casă ş-o d’intrat,
Din rojole-o intinat (=inchinat):
- Rămai, mandră, sinătoasă,
C-amu-s cu boalele-n casă.
El acasă ş-o plecat,
In patu mă-sa s-o aruncat
Şi din gură-o cuvantat:
- Leagă, mamă, capu mneu,
M-am culcat in patu tău.
Mă-sa-atunci o rupt ş-o dzis:
- Spusu-ţ-am, Vălene, spus,
Să nu meri şi tu te-ai dus.
Spusu-ţ-am şi ţ-oi mai spune:
Mandrele capu ţ-or pune.
Cand era la mnedz de noapte,
Pă Vălean sudori de moarte;
Cand era la cantători,
Pă Vălean tăt pune(au) flori.
Cand era in zori de dzire
Mandru-l canta(u) clopotile
Şi mă-sa cu cantecile.
Cantă cucu sus pă nuc,
Pă Vălean la groapă-l duc.
Cantă cucu gios pă iarbă,
Din Vălean cură otravă.
Mandrele l-o otrăit (=otrăvit)
Ş-o fost musai de murit.
21. HORE DESPRE CEI DOI
FRAŢI: GHEORGHE ŞI IOSIF
Auzită dela Drăguş Ursu Pintii, văduv,
55 ani. Iulie 1903.
Fosti-ş-o-n lume doi fraţi,
Nu era(u) fraţi, cum să hie,
Acum Iosip şi Deordie.
Deorde era prunc tanăr
Şi ţine(a) credinţa-n el.
Iosip la vecini mere(a)
Şi vecinii ce spune(au),
Iosip tăte le crede(a).
Iosip ş-o pus un gand rău
Să giundă pă frate-său.
Deordie aşe dzice(a):
- Vădzut-ai in lume dreptate,
Să giundă frate pă frate?
Şi pă strein nu să cade.
Ien, blăm tu frate cu mine
La ce(a) mănăstire sfantă.
'N mănăstire este-o carte
Cu tăt feliu de păcate.
Ei acolo să duce(au),
Cum la mănăstire sosă(u)
In gerunti ingerunte(au)
Să ruga(u) pă cum ştie(au),
Dumnedzău ruga primne(a),
Cartea singură grăie(a),
Că Deordică nu-i de (v)ină.
Apoi Iosip işi dzice(a):
- Bine văd, frate, nu cred,
Aieste-s vrăji din capu tău,
Da hie ce-a vre Dumnedzău,
Eu iţi vărs sangele tău.
Apoi Deorde-aşe dzice(a):
- Ien, mai blăm, frate, cu mine
Să-ţi arăt inc-o mninune:
202
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
La cărarea-ndelungată
Este o stancă de pteatră
Şi un paltin indoit,
De şepte ai n-o-nflorit.
Ei acolo să duce,
Cum la paltin işi sosă
In gerunt ingerunte,
Să ruga pă cum ştie,
Dumnedzău ruga primne.
Paltinu-o prins şi-nflore,
Pteatra apă sloboză.
Care drumar pă drum mere,
La paltin că să umbre
Şi din pteatră apă be.
Tăţi drumarii-aşe zice:
Că Deordică nu-i de (v)ină.
Iosip num-aşe dzice:
- Bine văd, frate, nu cred,
Aiestea-s vrăji din capu tău,
Hie ce-a vre Dumnedzău,
Da eu iţi vărs sangele tău.
D-apoi Deorde-aşe dzice:
Nu mni(-i) jele de sangele mneu,
Da după sufletul tău,
Că faci tu boghet de rău.
Atunci Iosip s-apuca,
Trage paloşu din brau
Şi taie capu frate-său.
*
- Şi oare să fie dreaptă?
(intrebă unul din ascultători)
- Dreaptă, da - răspunde Ursu -, ştiţi, că
sună despre Cain şi Abel. Aceia-s cei
doi fraţi, ce se văd in lună.
22. HORE DESPRE O FATĂ CARE
IMBĂGIUATĂ DE DRĂGUŢ, IŞI
OMOARĂ DOI FRAŢI.
Auzită dela Măricuţa Bocociu, văduvă, 43
ani. Iulie 1903.
Mere-o pruncă
Pă ce luncă
Ş-un voinic
Pă cel colnic.
Mere prunca tăt cantand
Şi voinicu şuerand.
Numa prunca dzice-aşe:
(V)ină, mandruţ, şi mă ie,
Pană-s pruncă tinere,
Că dacă eu mni-oi creşte mare,
Ţie mama nu m-a dare,
C-oi hi mamii văcăriţă
Şi tătuchii boăriţă.
Numa el o dzis aşe:
- Eu, mandră, nu te-oi lua
Pană tu de nu ţi(-i) fa(ce)
Tăt o sugnă boboşoară,
Cine-a vede-o să moară.
E(a) aceie ş-o făcut.
Numa e(a) o dzis aşe:
- Ină, mandruţ, de mă ie,
Pană-s pruncă tinere,
Că dacă mni-oi creşte mare
Ţie mama nu m-a dare,
C-oi hi mamii văcăriţă
Şi tătuchii boăriţă.
D-apoi el o dzis aşe:
- Eu, mandră, nu te-oi lua,
Pană tu de nu ţi(-i) fa
Tăt o morişcă de-argint
Să imble singură-n vant.
E(a) ş-aceie ş-o făcut.
Iară e(a) a dzis aşe.
- Ină, mandruţ, de mă ie,
Pană-s pruncă tinere,
Că dacă eu mni-oi creşte mare
Ţie mama nu m-a dare,
C-oi hi mamii văcăriţă
Şi tătuchii boăriţă.
Numa el ş-o dzis aşe:
- Eu, mandră, nu te-oi lua,
Pană tu ne nu ţi(-i) fa
Tăt o morişcă de-aramă
Să macine fără vamă.
203
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
E(a) ş-aceie ş-o făcut.
Numa e(a) o dzis aşe:
- Ină, mandruţ, de mă ie,
Pană-s pruncă tinere,
Că dacă mni-oi creşte mare
Ţie mama nu m-a dare,
C-oi hi mamii văcăriţă
Şi tătuchii boăriţă.
El atunci o dzis aşe:
- Eu, mandră, nu te-oi lua,
Pană tu de nu ţi(-i) fa
S-otrăieşti (=otrăveşti) pă frate-tău,
Pă frate-tău cel mai mare,
Ce-i nănaş sfantului Soare.
- Cum, mandruţ,să-l otrăiesc?
- Hei, tu mandrulica me,
Colo-n fundu grădinii
Este-un corci de mălin verde,
Ş-acolo şerpele şede
Şi din gură
(V)in i cură,
Din coadă verin pticură (=picură).
Du-te ţine păharu
Şi de-a cură verinu
Da d'intină frate-tău:
"Să trăieşti, frătiucu mneu
De cand mama m-o făcut,
La o masă n-am şedzut,
Dint-un păhar n-am băut,
Nici n-om be, frătiuc, mai mult".
E(a) ş-aceie ş-o făcut.
- Ină, mandruţ, de mă ie,
Pană-s pruncă tinere,
Că dacă eu mni-oi creşte mare
Ţie mama nu m-a dare,
C-oi hi mamii văcăriţă
Şi tătuchii boăriţă.
Numa el o dzis aşe:
- Ba, eu că nu te-oi lua
Pană tu nu-i otrăi
Pă frate-tău cel mai mnic
Ce-i la mama-ţi mizelnic.
- Cum, mandruţ, să-l otrăiesc?
- Cum ai şi pe celalalt.
Numa e(a) că ş-o-ntinat:
- Să trăieşti, frătiucu mneu!
De cand mama m-o făcut,
La o masă n-am şedzut,
Dint-un păhar n-am băut,
Nici n-om be, frătiuc, mai mult.
Frate-său o dzis aşe:
- Atunci, soră, să te măriţi,
Cand a face plopu pere
Şi rătita (v)işinele
Ş-a manca mama din ele:
Atunce şi nici atunci,
Cand a face plopu nuci
Şi rătita mere dulci.
Numa e(a) că l-o rugat:
- Ină, mandruţ şi mă ie,
Pană-s pruncă tinere,
Că dacă eu mni-oi creşte mare
Ţie mama nu m-a dare,
C-oi hi mamii văcăriţă
Şi tătuchii boăriţă.
Numa el o dzis aşe:
- Eu, mandră, nu te-oi lua,
Că dacă tu ti(-i) manie
Şi cu mine-i face-aşe.
Cine crede-nt-un drăguţ,
Tuie o dint-un noruţ,
Vara cand plouă răruţ.
Cine crede-nt-un bărbat,
Tuie o din sărinat (=senin)
Vara cand ploauă măşcat.
Şi eu una am credzut,
Cinste bună n-am avut;
Şi eu una-am ascultat,
Cinste bună n-am purtat.
204
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
23. HORE DESPRE NEVASTA,
AMĂGITĂ DE DRĂGUŢ,
ŞI FIUL SĂU
Varianta baladei "3. MAMA".
Auzită dela Pălăguţă Mihu din Iapa,
nevastă, 38 ani. Iulie 1903.
- Fugi, nevastă, cu hiu,
Că te-agiunge bărbatu.
- Lasă (v)ie, focu-l hie,
Acăstauăle-l mangae,
Temniţa umbră să-i hie.
- Fugi, nevastă, cu hiu,
Că te agiunge drăguţu.
- Lasă-l (v)ie, bdiata-l hie,
Struţucior verde-l mangie.
Poale albe-o sufulcat,
Cisme roşii-o desculţat
Şi-n bruduţ că ş-o d'intrat.
E(a) de acolo ş-o strigat:
- Hei, tu mandrulioru mneu,
Intinde-ţi tu băltagu
Şi io-oi tinde brauţu
Ş-om atarna pruncuţu
Şi ne-om duce la focu.
Cand o fost la patru ceasuri,
Innapoi ş-o d'inturnat,
E(a) hiu că l-o cătat.
Numa el de ş-o grăit:
- Du-te, mamo, la focu,
P-unde ţ-ai umblat drumu,
Cu drăguţu-ţi cu tătu.
Numa eu cand mni-am zderat
Ciucele ţaţă mni-o dat;
Ploaie caldă ş-o pluat
Pă mine de m-o scăldat;
Frundză de plop o pticat,
Pă mine m-o-nfăşurat;
Pasările-o ciriptit,
Pă mine m-o adurnit.
24. HORE DESPRE FATA CEA
FRUMOASĂ.
Auzită dela Gheorghe Ona, fecior de 21
ani. August 1903.
Strigă fata ce frumoasă:
Nu-i voinic să să găsa(scă),
Pă e(a) să o celuia(scă).
Numa unu s-o aflat,
Tinerel, neinsurat,
Din mnijlocu targului,
Din spatele murgului.
- De n-oi amăgi-o eu,
Nu-m agiute Dumnedzău,
Că am haine la saboi,
Să n-agiung să le port noi.
Frunză verde de odos,
El la mă-sa că s-o-ntors.
- Bună dziua, mamă dragă,
Invaţă-mă ce să fac,
Că m-am pus in rămăşag
Cu o fată de-npărat.
Şi de nu mi(-i) invăţa,
Hazna nu mni-ţi mai lua.
- Du-te tu la soru-ta,
Doară e(a) te-a invăţa.
Frunză verde de odos,
El la soru-sa s-o-ntors.
- Bună dziua, soră dragă,
D'invaţă-mă ce să fac;
Că de nu mi(-i) invăţa
Hazna nu mni-ţi mai lua.
- Hei, tu frătiulucu mneu,
Ţipă-ţi haine femeeşti
Şi un randuţ bărbăteşti.
La fereastă ţi(-i) straga:
"Năposti-mă soră-n casă,
"Că mă ploauă de mă varsă.
"Pă unde pticur pticoară,
Tătă carnea mni-o oboară".
- Hei, tu sorureaua me,
In casă te-aş năpusti,
205
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Rău mă tem, mi(-i) celui,
Că ţi(-i) portu femeesc
Şi grăiuţu bărbătesc.
- Că m-o bătut bărbatu
Şi mni s-o mutat graiu.
Da-n casă l-o năpustit,
Pă vatră i-o d'aşternut.
- Hei, tu sorureaua me,
Tu ai bărbaţi dohănişi
Ş-or (v)ini să-şi ieie foc
Şi m-or omori pă loc.
Da-m aşterne-n pat cu tine,
Că ne-om hodini mai bine.
Demineaţă s-o sculat,
Pă obraz că s-o spălat,
Din gură ş-o blăstămat:
- Cat i lungu de-a lungu,
Cat i lungu pă sup soare,
Ia, fata să nu să gioare.
Şi eu una m-am giurat,
Şi nu-i drept-adevărat,
C-amu văd, că m-o-nşelat.
25. HORE DESPRE PĂCURARII
DIN ŢARA-ROMANEASCĂ.
Auzită dela Mihaiu Moldovan, neinsurat,
65 de ani. Iulie 1903.
Sus al Ţara Rumanească,
La băcia ciobănească,
Este-o masă, străluceşte,
Bătută cu soldzi de peşte.
După masă cine-m şede?
Şede Mirce cu Codre.
Numa ei de să mustra:
- Unde-ai vărat Mircio, hei,
De ţi(-i) faţa ca la zmăi (=zmei)?
- C-am vărat la Ţăligrad,
Unde bat carlani in cap.
Carlanu-i cu şese coarne
Şi la coadă-i de tri palme.
Şi tăiei un feli pă masă,
Dint-o dată cate şese.
Care era fără său,
L-am lăsat la Dumnedzău.
Şi mancam coleşa răce,
Unsă cu său de berbece,
Ş-am mancat coleşa goală,
Unsă cu său de mnioară.
Ş-am mancat ptită prăjită,
Tăt cu carne-nvăluită.
- Spune-m, Mircio, -adevărat,
Cate oi gras-ai mancat?
- N-am mancat aşe de multe,
Numa cinci o şese sute.
- Da cu lana ce-ai făcut?
- C-o init o iarnă gre
Şi m-am invăscut cu e(a).
- Da cu caşu ce-ai făcut?
- C-am făcut că l-am vandut,
Tăt dept bani şi dept potari
Că-i bun caştig la ciobani.
II. DÎRLAIURI
(=DOINE ŞI STRÎGĂTURI)
26. DE JELE
1.
Săleaca inima me,
Să scoală noaptea din somn
Cand şi pasările dorm;
E(a) să scoală şi sustină (=suspină)
Că să găsăşte streină.
Auzită dela Mărie Ţiplea, femeie măritată,
49 de ani. August 1902.
2.
Mandrucă cu păru creţ,
Cand te văd, mă-nhiorez (=infiorez),
Cand te văd, im trec hiori
Din tălti (=tălpi) pană supsuori.
Auzită dela Mărie Rednic, măritată, 48
de ani. August 1902.
206
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
3.
Astă vară ş-amu-i anu
Im trăiem lumea ca banu.
Nici anu nu mni(-i) urată,
Numa că mni(-i)-nvăluită
Ca tăraţăle pan sită.
Mai an şi mai de demult
Ave(a)m bine de vandut,
Amu eu aş cumpăra
De mni-ar vinde cineva.
Codrule cu frundză verde,
Eu ţ-oi spune, de mni(-i) crede,
A cu traiu i cu bănat?
A femeii fără bărbat.
Auzită dela Ileană Bota, văduvă, 36 de
ani. August 1902.
4.
Mult mă-ntreabă oarecine:
Ce-am făcut cu a mneu bine?
Binele nu l-am băut,
Nici in targ nu l-am vandut.
Poate că l-am sămanat
Primăvara grau curat,
Grau curat l-am săcerat,
Grau curat l-am făcut claie
Ş-a mneu bine-o ars in paie.
Grau curat l-am făcut coc
Ş-a mneu bine-o ars in foc.
Auzită dela Ileană Bota, văduvă, 36 de
ani. August 1902.
5.
Să hi bătut Dumnedzău
Lemnu din leaganu mneu,
In ce m-am leganat eu;
Să nu să legine nime,
Să-l bată cate pă mine.
Prunc tanăr de varsta me
Să petreacă p-atate.
Aşe-n lume nu să facă,
Să nu-i hie lumea dragă.
Auzită dela Ileană Bota, văduvă, 36 ani
6.
Aşe-mi (v)ine cate-un dor
Să beu otravă să mor,
Da cum să mă otrăiesc,
Cand am dzale să trăesc.
Auzită dela Ileană Bota, văduvă, 36 de
ani. August 1902.
7.
Cine ie doru-nainte,
Nu-l mai ţin de om cuminte.
Şi eu incă l-am păzit,
Focu, rău m-o amăgit.
Auzită dela Ileană Bota, văduvă, 36 de ani.
August 1902.
8.
Supărat ca mine nu-i,
Numa cucu cu doi pui.
Nici acela nu-i ca mine,
Că mai are pă-oarecine.
Nici in lume să nu hie
Supărat să-mi creadă mnie.
Cucule, numa cucule,
De tri ori puii să-i scoţi,
Manance-ţi-i cordii (=corbii) tăţi
Nici aşe nu te-oi lăsa,
Da-ncă te-oi mai blăstăma:
Crăngile să nu te ţiie,
Mni-ai cantat aşe rău mnie.
Auzită dela Ileană Bota, văduvă, 36 de ani.
August 1902.
9.
Pagubă de om frumos,
Tăt să-l miie apa-n gios;
Să-l maie şi să-l muliască,
Neamu lui să nu-l cunoască.
Şi pă mine m-o manat
Şi de-atuncea-s supărat;
M-o manat şi m-o mulit
Şi de-atuncea-s tăt scardit (=scarbit).
Auzită dela Ileană Bota, văduvă, 36 de ani.
August 1902.
207
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
10.
Pruncuţu de-ar şti cand naşte,
Cate răle l-or mai paşte,
N-ar mai suge ţaţă dulce,
D-ar muri şi-n raiu s-ar duce.
Auzită dela Petru Ţiplea, fecior de 19
ani. August 1902.
11.
Turtureaua i turture,
Cat trăeşte, tăt jele(şte),
Nu be apă limpegioară,
Da sare-n e(a) ş-o tulboară (turbură),
Şi zboară din cranngă-n crangă
C-aceie ce-i mai săleacă,
Cele verdzi e(a) le fere(şte),
Pă uscată hodine(şte).
Auzită dela Ileană Bota, văduvă, 36 de
ani. August 1902.
12.
De-aici pană la Braşeu
Nu-i pruncuţ săleac ca eu,
Numa (v)idra din parău.
Nici aceie nu-i săleacă,
Mere cucu de-o intreabă,
Pupăza la cap o leagă:
- Ce faci, idră, tu săleacă?
Auzită dela Ileană Bota, văduvă, 36 de
ani. August 1902.
13.
Tu puiuţu cucului,
Desculţă-te de-on pticior
Şi mă treci valea cu dor,
Desculţă-te de-amandoauă
Şi mă treci in valea noauă.
Auzită dela Ileană Bota, văduvă, 36 de
ani. August 1902.
14.
Supărare, voie ră,
Pusă-i la inima me
Ş-o făcut aşedzălaş,
Pană m-a băga-n sălaş;
Ş-o făcut aşedzămant,
Pană m-a băga-n pămant.
Mărie Ţiplea; 50 ani. August 1903.
15.
- Inimă supărăcioasă
Ce ţ-aş da să hii voioasă?
- Să-m dai binele lumnii,
Cum am fost, şohan n-oi hi,
Să-m dai binele din ţară,
Cum am fost, n-oi mai hi iară.
Mărie Ţiplea; 50 ani. August 1903.
16.
Jele-i, mămulucă, jele,
Numa de dzilele mele.
Jele-i frundzi şi la iarbă
De hia ta, mamă dragă.
Jele-i frundzi şi ierdii (=ierbii)
De Mărişcuţa Ţiplii,
(Numele aceleia dela care am auzit
dirlaiul acesta)
Cate are-a le păţi.
Mărie Ţiplea; 50 ani. August 1903.
17.
Inimnioara-n mine-i lut
De cate le-am petrecut,
Inimnioara-n mine-i răce,
Cate am a le petrece.
Mărie Ţiplea; 50 ani. August 1903.
18.
Să te văd, lume, ardzand
N-aş mai sări să te stang
D-aş sări să te d'aprind.
Să te văd ardzand in pară,
N-aş ieşi nici pan-afară,
Dacă văd că n-am tigneală (=ticnă).
Să te văd ardzand cu foc,
208
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Nici nu m-aş clăti din loc,
Dacă văd că n-am noroc.
Arde-ai lume de tri părţi,
De tri părţi cu lemne verdzi
Şi de-o parte cu uscate,
Că n-avui noroc nici parte,
Numa de streinătate.
Auzită dela Mărie Ţiplea; măritată, 50
ani. August 1903.
19.
Supărată-s cite-o lună,
Şohan nu-s cu voe bună.
Supărată-s cate-on an,
Voie bună şohan n-am.
La inima me-i tăt tău,
Ca mujderu la ştalău.
La inima me-i tăt baltă,
Ca mujderu la poiată.
La inima me-i tăt tină
Ca tăuţu la fantană.
Inima me voie n-are
Nici din prandz pană-n gustare,
Da tăt i cu supărare.
Rabdă greu, inima me,
Tu singură-ai vrut aşe,
Rabdă greu, sufletu mneu,
Că nu ţi l-am făcut eu.
Da fac voia cu gura,
De la inimnioară ba.
Fac-in voie cand şi cand,
Nu pot imbla tăt plangand.
Fac-im voie cateodată,
Nu pot si tăt supărată.
Cand is supărată tare,
La tizmaşi (pizmaşi) bine le [pare]
Nu le pară-aşe de bine
Şi ei pot a hi ca mine.
Poate le da Dumnedzău
Să le hie şi mai rău.
Cand is supărată jib
Atunci fac voie şi rad;
Cand is supărată tare,
Atunci fac voie mai mare.
Auzită dela Mărie Ţiplea; măritată, 50
ani. August 1903.
20.
Inimă cu mult năcaz,
Sufere la ce te-ai tras,
Rabdă, inimă, şi taci,
Ca pămantu care-l calci.
Hi(i), inimă, răbdătoare,
Ca pămantu supt pticioare.
Inimă cu mult amar,
Nu te supăra-n zadar.
Inimă, cu mult urat,
Nu te supăra nici cat.
De-oi pute, te-oi mangaie,
De nu -i rămane ş-aşe.
Mărie Ţiplea; 50 ani. August 1903.
21.
Mărg in lume, nu mni(-i) bine,
(V)in acasă n-am la cine.
Intru-n casă păste prag,
Mă uit, văd, n-am omuţ drag
Să-m trăesc lumea pă plac.
Ies afară, n-am iosag,
Ce focuţu să mă fac?
Mărg la Iza să mă-nnec,
Iza-i mare
Margini n-are,
Cum, focu, m-oi innecare?
Nici am cine mă căta,
Nici am cine mă-ngropa,
Peşti pă prunduri m-or manca.
De strein şi de săleacă,
Apa-i mare, nu mă-nneacă,
Da mă ţipă unde-i sacă.
De săleac şi de streină,
Apa-i mare, nu mă mană,
Da mă ţipă unde-i lină.
Lasă (v)ie
209
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Să mă maie
Că n-am părinţi să mă ţiie,
Nici fraţi să mă mangaie.
N-am părinţi să-ş bănuiască,
Nici fraţi să mă jeliască.
Nici am soră, nici frate,
Nici bărbat cu dreptate,
Nici părinţi să-m ţiie parte.
La care-s, le-ar păre bine
Că s-ar mantui de mine.
Auzită dela Mărie Ţiplea; măritată, 50
ani. August 1903.
22.
Decat cu-a mneu măritat,
Mai bine caier din sat;
Că l-aş toarce şi l-aş duce
Ş-aş manca ptita mai dulce.
Că de cand is măritată
Mai mult tăt is supărată,
In tătă dziua odată,
Că de cand m-am măritat,
O mancare n-am mancat,
N-am mancat să-m ptice bună,
Cu-a mneu bărbat impreună.
Nici am Paşti
Să-m pară dragi,
Nici Crăciun
Cu răzbun,
Nici lăsare cu tigneală,
Făr tăt is cu dojeneală.
Cate dzile-s int-on an,
Tăte le petrec cu-alean,
Astăzi i dziuca me,
Nici de asta nu-m tigne(şte).
Auzită dela Mărie Ţiplea; măritată, 50
ani. August 1903.
23.
Spune-m, mamo, cu dreptu:
Ţ-am fost drag ca sufletu?
Spune-m, mamo, -adevărat:
Unde ciupa mni-ai ţipat,
De-s mai mult tăt supărat?
Pă truptina nucului,
Să hiu sora dorului
Şi propteaua vantului;
Or(i) din cătrău ş-a sufla,
In mine să să oprea(scă).
Spne-mi, mamo, -adevărat,
Cu ce apă m-ai scăldat?
Cu apă de pă lomuri
Să-m petrec tăt in ganduri,
Cu-apă de pă rujnicele
Să-m petrec lumea cu jele,
Cu-apă de pă tătăişi
Să-m petrec lumea cu griji.
Care prunc n-are noroc,
Da să moară mititioc
Cand i pun ciupa la foc.
Şi eu una n-am avut,
Să hi murită de mult.
Mărie Ţiplea; 50 ani. August 1903.
24.
Frundză verde de scumtie
(=scumpie),
Urată mni(-i) lumea mnie:
Dragă dept ce foc să-mi hie?
Lasă hie oare cui
La care-i pă gandu lui.
Mnie lumea mni(-i) urată,
Gandesc că o văd cernită.
Lume, manca-te-ar amaru,
De caţi ai te-nping cu paru!
Lume, manance-te focu,
De caţi ai te-nping cum potu.
Auzită dela Mărie Ţiplea; măritată, 50
ani. August 1903.
25.
Cand s-o-npărţit norocu,
Foat-am in camp cu plugu;
Nu ştiu cum mni-o inpărţit,
210
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Puţinel mni s-o init.
Cand s-o-npărţit uratu,
Fost-am in camp la lucru;
Nu ştiu cum mni l-o-npărţit,
Că pe (=prea) mult mni s.o init,
Că cat mni s-o init mnie,
Ar hi boghet la o mnie (=mie).
Cate răle m-o agiuns,
Bine că-s cu capu-n sus.
Cată lume-n partea me,
Arde ar, n-ar rămane;
Cată mni s-o init mnie,
Arde-ar, pustii să rămaie.
Auzită dela Mărie Ţiplea; măritată, 50
ani. August 1903.
26.
Tanără m-am bătranit,
Multe-n lume le-am păţit.
Cate mnie mni-o agiuns,
Bine că-s cu capu-n sus.
Cate răle-am petrecut,
N-o petrecut om cărunt.
Om tanăr, de varsta me,
Nu-i cu atata voie ră.
Om tanăr de timpu mneu,
N-o petrecut cate eu.
Nu-s bătran că-s de de mult,
Grija m-o făcut cărunt.
Cucurbău cu tri coluri,
Răsăre şi mă bucuri;
Să-m hie calea cu ruji
Nu tăt cu stini (=spini) şi cu rugi,
Să-m pară calea-nflorită,
Nu tăt aşe de cernită.
N-are-n lume Dumnedzău
Supărată ca şi eu.
N-are Dumnedzău pă nime
Supărată ca pă mine.
Nici in lume să nu hie
Supărat să-m creadă mnie.
Nici in lume să mă vadă
Supărat mnie să-m creadă.
Cate răle m-o mancat,
Hi ar boghet la un sat,
Batăr cat de mninunat.
Cate-s răle şi nu-s bune,
Tăte m-o mancat pă lume,
Gandeşti că dracu le spune,
Să (v)ie la mine-anume.
Cate-s răle şi nu-m plac,
Tăte la mine să trag,
Tăte mni să dau de cap.
Auzită dela Mărie Ţiplea; măritată, 50
ani. August 1903.
27.
Cat i lungu de-alungu,
Nu-i hore ca şueru,
Că din şuer poţi hori,
Nime-n lume nu te-a şti,
Cat de supărat ii hi.
Că din şuer poţi canta,
Nime nu te-a d'intreba
Supărat ii hi, o ba.
Auzită dela Mărie Ţiplea; măritată, 50
ani. August 1903.
28.
Nu bate, Doamne, omu,
Ie-i mintea şi norocu
Că bătut i săleacu;
Ie-i norocu şi mintea
Că bătută-i seleaca.
Nu bate, Doamne, pă nime
Că ţ-a hi boghet de mine.
Auzită dela Mărie Rus din Vad, fată de
19 ani. Iunie 1903.
29.
Cine n-are supărare,
Poate hi tanăr şi tare;
Cine n-are nici năcaz,
Poate hi tanăr şi gras.
211
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Da eu unu am avut
De cand mama m-o făcut,
Am putut muri de mult
Că nici un bine n-am avut.
Jele mni(-i) şi mnie jele
De giuguri (=juguri) şi de tanjele
Că n-am boi să prind in ele.
Tanjelele-o putrădit,
Boii la targ i-am vandut,
Pă la crijme i-am băut;
Pă la tăte crijmele
Şi cu tăte mandrele.
Iată-mă-s că mni-am rămas
De trudă şi de năcaz.
Auzită dela Ursu Drăguş al Pintii, văduv,
55 de ani. Iunie 1903.
30.
N-am nici fraţi nici surori,
Gandeşti c-am pticat din nori,
N-am nici fraţi nici surorele,
Gandeşti c-am pticat din stele
Pantru păcatele mele.
Pelin beu, pelin mananc,
Sara pă pelin mă culc.
Dimineaţa cand mă scol,
Cat in cofă, apă nu-i,
Traista-i cu pelinu-n cui.
Auzită dela Ursu Drăguş al Pintii, văduv,
55 de ani. Iunie 1903.
27. DÎRLAIURI DE DRAGOSTE
1.
Mă-nsurai tinăr copil.
Mă lua(u) domnii la bdir (=bir).
Eu, de frica bdirului,
Trecui apa Untului.
Cand eram la giumătate,
Mă-ntreba(u) domni(i) de carte.
Dacă carte n-am ştiut,
Eu am prins de mni-am făcut
Cărulean,
De odolean,
Cu ştiţă de măieran,
Şi obedzi
De lemne verdzi
Şi butugi
De lemne dulci
Şi proţap
De lemn uscat.
Da boii de ruji implute,
Cei tineri să să sărute,
Cei bătrani să nu să uite,
Cei tineri să să ibască,
Cei bătrani să nu-i tolască.
Auzită dela Petru Ţiplea, fecior de 19
ani. August 1902.
2.
Mult mă uit păste norod,
Manduţ ca ş-a mneu nu văd,
Nici la stat,
Nici la imblat,
Nici la struţ de clătinat,
La buză de sărutat.
Din dos i ca şi-o cătană,
Din faţă ca ş-o icoană.
Şi păşeşte cătuneşte,
Tătă lumea il ibeşte,
Da să nu-l ibăsc şi eu?
Că m-ar bate Dumnedzău!
Auzit de la Maria Rednic, măritată, 48
de ani. August 1902.
3.
Avut-am o mandrulică,
Da-o fost tare mititică,
Ş-am lăsat-o să mai crească,
Minte-n cap să dobandească.
Bine eu nu o-am lăsat,
E(a) s-o dat, s-o măritat.
Da să să hi măritat
Dela noi a dzăce sat,
212
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
N-aş mai hi eu supărat.
Da e(a) că s-o măritat
Dela noi a tria casă -
Vai, inima me ce arsă!
Intru-n cas', audz-i-o,
Ies afară, văd-i-o.
Mama-m pune cina-n masă,
Eu mă preimblu pan casă,
Da eu dzic că n-oi cina,
Că mă doare inima.
Auzită dela Petru Ţiplea, fecior de 19
ani. August 1902.
4.
In ce verde grădinuţă
Mandru-ş plange-o nevăstuţă.
- De ce plangi, tu nevăstuţă?
- Da cum, focu, nu mni-oi plange
Că m-o bătut bărbatu
Că nu mni-l spun drăguţu.
Eu drăguţu nu l-oi spune,
De m-or pune pă cărbune;
De l-oi spune,
'N sus l-or pune,
De-oi tăce,
L-oi mai ave.
Auzită dela Niţa Ţiplea, fată de 18 ani.
August 1902.
5.
- Domnişoară din hinteu,
N-ai vădzut pă mandru mneu?
- Ba eu poate l-am vădzut,
Bine nu l-am cunoscut.
Pă gedete-i cu onele,
Pă la clop cu şinurele.
Eu am dzis să mni le dăie.
El o dzis să-i hiu femeie.
Eu femeie nu i-oi hi,
Mai bine m-oi sodomni,
Int-on varv
De solovarv,
Int-o margine de targ.
Să să strangă mamele,
Să nu-ş dăie fetele
După tăţi bdităngile.
Auzită dela Ileana Ţiplea, măritată, 37 de
ani. August 1902.
6.
Vai ş-amar de-acela somn
Care eu cu mandru-l dorm,
Cu capu pă perinuţă,
Cu oti(i) la ferestuţă,
Să văd cand s-a fa dziuţă.
- Scoală, mandruţ, şi ti(-i) duce,
Să vede de dziuă bine
Şi te-a vede oarecine.
- Spune-m, mandruţ, spune-m dzău,
Pare-ţi după mine rău?
- Eu dzic dzău că rău nu-m pare
Numa inima mă doare.
Auzit dela Mărie Rus din Vad, fată, de
19 ani. Iunie 1903.
7.
Spune-m, mandruţ, de ţi-s dragă,
Să-m cumpăr şirincă neagră;
Spune-m, dacă ţi-s urată
Să-m cumpăr mai mohorată,
Mohorată din Leucea,
Mandruţ, in mania ta.
Auzit dela Mărie Rus (din Vad), 19 ani.
Iunie 1903.
8.
Lasă, mandruţ, lasă dzău,
Bănui-ţi(-i) tu, nu eu;
Cand a hi in ce de-apoi,
Bănui-ni-om amandoi;
O la vremea de-acuma,
Bănui-ţi(-i) tu, o ba?
Mărie Rus
213
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
9.
Arde dealu, arde ratu,
Mnie mni(-i)-npărţit uratu;
Arde dealu, arde lazu,
Mnie mni(-i)-npărţit năcazu.
Vai de mine, mult dor duc
Pantru tine, mandruluc.
Mărie Rus
10.
Mandruluţ dela Leucea,
Duc-iţi doru cu luna,
Duce-l-oi tătă vara.
Hei tu, mandruluţu mneu,
Doru mneu ş-a dumnitale,
Unde s-adună-n cărare,
Fac-işi dripelişte mare.
Mărie Rus
11.
De-aş agiunge ş-atata
Să văd mandru ce-a lua?
De-a lua una ca mine,
Dumnedzău o ţiie bine;
De-a lua o blăstămată,
Dumnedzău singur s-o bată.
Auzit dela Mărie Rus din Vad, fată, de
19 ani. Iunie 1903.
12.
Du-te, mandruţ, şi peţă(şte)
Unde mane-ta voie(şte);
Pă mine nu m-o voit,
Manca-te-ară hert (=fiert) şi fript,
Hert şi fript cu tăieţei,
Mane-ta cu neam de-a ei.
Du-te, mandruţ, şi mă lasă
Şi fă mane-ta voie-n casă,
Să nu moară manioasă;
Manioasă de-a muri,
Nu s-a pute hodini.
Du-te, mandruţ, şi peţă(şte)
La ce cu cosiţă albă
Să pară mane-ta dragă.
Io-s cu păru gălbinior,
Drăgucioara tuturor.
Spune, mandruţ, mumă-ta,
Să-ngrădiască grădina,
Tăt cu pari şi cu nuiele,
Nu cu-atatea besădzi răle;
Tăt cu lin şi cu mălin
Să nu intre om strein.
Cand trec, mandruţ, pă la voi,
Mă-ta mă face gunoiu;
De-ar hi gunoiu ca mine,
Nu l-ar mai mătura nime,
L-ar duce-n cănţălărie
Unde şede mandru-a scrie.
Cand trec, mandruţ, pan grădină,
Mă-ta mă face rugină.
Auzit dela Mărie Rednic, măritată, de 49
ani. Iunie 1903
13.
Hei, tu, mandruluţule,
Ne-am ibdit doi ai deplini,
Vreme-i să ne despărţim;
Ne-am ibdit, mandruţ, doi ai,
De ne-om despărţi, nu-i bai.
Auzit dela M. Rus din Vad, 19 ani. Iunie
1903.
14.
Hei, tu mandrulica me,
Ia dela toamnă-ncoale,
Ibască-te cine-a vre,
Oti(i) mnei nu te-or vede,
Manurile nu te-or trage,
Guriţa me da-ţ-a pace.
M. Rus
15.
Leurdină, ruje plină,
Ce-ai gandit, de-ai inflorit
214
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
C-asară te-am răsădit?
- Cum, bdiata, n-oi inflori,
Că s-o lăudat mă-ta
C-a ini şi m-a ciunta
Să mă duc de la dansa.
Mărie Rus din Vad
16.
Mandruţ, dragostile noaste
Rămas-o pustii pă coaste.
Eu m-am dus Vineri la ele
C-am gandit că şi tu-i mere.
Doamne, supărată-s eu,
Mangaie-m-a Dumnedzău,
Dumnedzău i-a tuturor
Nu num-a tizmaşilor (=pismaşilor).
Mărie Rus din Vad
17.
De-ar da, mamo, Dumnedzău
Să să facă păru mneu
Otavă pan temeteu
Să cosască bătranii
Să o strangă tinerii;
Să o bage pă obloane,
Să o ieie boii pă coarne,
Să o scoată la camptie
Să să facă păr de zie,
Păr de zie, strugurie,
Să culeagă mandri(i) mnei
Care m-am ibdit cu ei.
Mărie Rus din Vad
18.
Hei, tu mandruluţu mneu,
De ai gand să ne ibdim,
Blem la crajmă ş-om be (v)in;
De ai gand să ne lăsăm
Blem la crajmă să mai bem
Şi nume să ne punem.
Eu, mandruţ, nume ţ-oi pune:
Scăuneş mandru rotat,
Dulce-ai fost la sărutat,
Ş-amu dacă m-ai lăsat,
Hei, tu mandruluţu mneu,
Mandruţ, de drăguţa ta
Rade lumea şi ţara;
Da de tine rade-on sat,
Pantru cine m-ai lăsat:
Pantr-o floare scuturată,
Pantr-o curvă blăstămată.
Mărie Rus din Vad
19.
Mandruluţ de langă vale,
Ce-ţi pui struţ aşe de mare?
Nu ţi-l pui după măsură
Pă cum n-ai şopru la şură.
Şopru ţi(-i) din patru znopti,
Struţu ţi(-i) pană la oti;
Da ţi-l pune-n potrocol
Pă cum n-ai boi in ocol.
Auzit dela M. Rus din Vad, 19 ani. Iulie
1903.
20.
Poţi, mandrule, poţi a da
Slujbe pantru mane-ta,
Ţ-o făcut mandră gura
Să şti(i) bine săruta.
Poţi a da de slujbe tri,
Ţ-o făcut bine oti(i) (ochii)
Să şti(i) bine a oti (ochi),
Pă fete-a le celui.
Auzit dela Năstafa Pop, fată de 17 ani.
21.
Mamo, ca ş-a mneu drăguţ,
Numa-n Peşte este-on struţ.
Cand i negru la cămeşi
Da-i mai mandru decat tăţi.
Cand i lăut şi ştimbat,
Nu-i fecior ca el in sat.
Cand să prinde şi să gată,
215
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Tătă lumea mni-l arată:
"Ni, drăguţu tău, tu fată".
Năstafa Pop
22.
Mamo, cand oi muri eu,
De teamă drăguţu mneu
Să mă tomnia-n coparşeu
Să ştiu că mni-s hodinită,
De-a mneu drăgucior tomnită;
Să mă hodinesc şi eu,
Tomnită de drăguţu mneu.
Năstafa Pop
23.
Hei tu, mandrulica me,
Mandră, cand oi muri eu,
Ină la mormantu mneu
Şi-m samină tămaiţă
C-am fost bun de dat guriţă;
Şi-m samină băsaioc
C-am fost bun fecior de gioc (joc).
Năstafa Pop
24.
Hei tu, mandruluţu mneu,
Nu-i bai, mandruluţ, nu-i bai
Că tu grija nu mni-o ai,
Şi de ne-om lăsa, nu-i bai.
Mandruluţ, struţuc de flori,
Ce vii sara tardzior,
O de mine nu ţi(-i) dor?
Cand de mine dor ţ-ar hi,
Mai devreme ţ-ai ini.
Năstafa Pop
25.
Hei, tu mandruluţu mneu,
Ne-am ibdi, nu cutedzăm,
Ne-am lăsa, nu ne-ndurăm;
Ne-am ibdi şi ni(-i) ruşine,
Ne-am lăsa, nu ptică bine.
Năstafa Pop
26.
Nu te ţine, mandruţ mare,
Ştiu că nu eşti rupt din soare,
Da eşti din pămantu moale;
Din pămant care-i mulit,
Pare-m rău că m-ai ibdit,
Pare-m rău ş-amu-i trecut,
Nu te-am urat mai de mult.
Auzit dela Năstafa Pop, fată de 17 ani.
Iulie 1903.
27.
Ruje albă-n calea ta,
Am mandrule, a te-treba:
Mai ibdi-ne-om noi, o ba?
O-nt-atata ne-om lăsa?
- Hei, tu, mandrulica me,
Şi alţi să ibăsc bine,
Dragostea de ei rămane.
- Hei, tu, mandruluţule,
Dacă-i aşe şi aşe,
Şi de noi a rămane.
Mandruluţ dela (V)Işeu,
Ce pui clopu-n butu mneu?
O gandeşti că-m pare rău?
Incă mnie-m pare bine,
C-amu am scăpat de tine.
Auzit de la Mărie Rus din Vad, fată de
19 ani. Iulie 1903.
28.
Tremăsu-mni-o mandru dor,
Tăt on măr din măru lor.
Io l-am tremăs innapoi
Să-l manance giumătate,
Că din mine n-are parte,
Cată parte ş-o avut,
Dela mine-amu-i trecut.
Cată parte ş-a ave,
Dela mine a rămane.
Mărie Rus din Vad.
216
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
29.
Răle-s, mamo, frigurile,
Da mai răle-s dragostile;
Că de friguri dzaci in pat,
De dragosti imbli turbat.
O, ră-i, mamo, lungoarea,
Da-ncă-i mai ră dragostea;
De lungoare păru ptică,
Inimi(i) nu-i bai nemnică;
De dragoste păru creşte,
Inima mni(-i) să topteşte.
Mărie Rus din Vad.
30.
Parauaş de pan pădure,
Cură negru ca de mure
Să-m cernesc eu portuţu
Că m-o lăsat drăguţu.
Nu m-o lăsat de urat,
Da m-o lăsat de parat.
Că m-o parat pretina
Care-o fetit cu mama
Ş-amu fete şi cu mine,
Bată o dziua de mane.
Mărie Rus din Vad.
31.
Frundză-n prun, frundză su prun,
Ieşi, mandrucă, pană-n drum,
De ţ-am fost oare cand bun.
Frundză-n fag, frundză sub fag,
Ieşi mandrucă pană-n prag,
De ţ-am fost oare cand drag.
Auzit de la Mărie Rus din Vad, fată de
19 ani. Iulie 1903.
32.
Mandruţ, gura mane-ta
Bate ca şi meliţa.
Să teme că mi(-i) lua.
Nu mi(-i) lua, nu mă-nbdiu (=imbiu),
Cu doauă manuri mă ţiu:
Nici nu m-oi inbdie,
Cu doauă manuri m-oi ţine.
Hei, tu, mandruluţule,
Nu-ţi bate mintea şi capu
Că eu am drăguţ şi altu;
Nu-ţi bate, mandruţ capu
Că eu am drăguţ altu.
Hei, tu, mandruluţule,
Nu-i bai, nu, că ţi-s urată,
Bine că nu-s celuită;
Nu-i bai, nu, că nu ţi-s dragă,
Bine că-s cu mintea-ntreagă.
Hei, tu, mandruluţule,
Mandruluţ, de mi(-i) lăsa,
Uşte-ţi-să struţu-n clop
Ca iarba de cătă foc.
De te-oi lăsa eu pă tine,
Uşte-mni-să cununa
Ca iarba primăvara,
Cand i mai deasă ploaia.
Auzită dela Năstafa Pop, fată de 17 ani.
Iulie 1903.
33.
Hei, tu, mandruluţule,
Nu te bată alte răle,
Numa gandurile mele,
Că ţ-or hi boghet de ele.
Nu te bată altu rău,
Făr, mandruţ, ganduţu mneu,
Ţ-a ptica boghet de greu.
Năstafa Pop
34.
Liule-n car, liule-n caruţă,
Ş-o cuprins mandru drăguţă;
Liule-n car, liule-n tileagă,
Ş-o cuprins şi nu i(-i) dragă;
Liule-n car, liue-n hinteu,
Că mai dragă i-am fost eu.
Năstafa Pop
217
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
35.
Mandruluţ ca faţa albă,
A ta dragoste nu-m trabă (=trebuie);
Şi cată mni-o trăbuit,
Dupa-ace mni-am bănuit.
Năstafa Pop
36.
Hei, tu, mandruluţu mneu,
Mandruluţ cu păr tomnit,
Şedzi la noi dac-ai init
- N-am init, mandră, să şed,
Da-am init să te d'intreb:
Grăit-ai tu cu mă-ta:
Da-te-a după mine o ba?
- Eu cu mama mni-am grăit,
E(a) nu mni-o făgăduit.
De m-a da mama de ba,
Scrie-o carte că-s a ta,
Voia mami(i) rumpe oi,
După tine duce-m-oi.
Hei, tu, mandruluţule,
De m-a da mama, de ba,
Scrie-o carte că-s a ta.
De m-a da tata, de nu,
Scrie-o carte şi mă du.
- Hei tu, mămuluca me,
Ce mni(-i) urat, nu mni(-i) drag,
De-ar hi cat de lăudat;
Ce mni(-i) drag, nu mni(-i) urat
De-ar hi cat de ocărat.
Năstafa Pop
37.
Hei, tu, mandruluţule,
Dzis-ai, mandruţ, dzis-ai cane,
Că n-ai dragă ca pă mine.
Cand o fost coale toamna,
Dat-ai mana cu alta
Şi mni-ai rupt inimnioara.
Tu ai rupt-o, tu o şi leagă
Cu-un hir de mătasă neagră
Şi o ţipă gios, pă apă,
Nime să nu să preceapă
Că ţ-am fost, mandrule, dragă;
Nime-n lume să nu ştie
Că ţ-am fost drăguţă ţie.
Năstafa Pop
38.
Hei, tu, mandruluţu mneu,
Dăie-ţi Dumnedzău ce-i cere,
Drăguţă p-a ta plăcere,
Cand i rade, e(a) să zdere.
Cand i trece peste-on tău,
S-o treci, mandruţ, de-on măcău.
Cand i trece peste tină,
Să o treci, mandruţ, de mană.
Hei, tu, mandruluţu mneu,
Dăie-ţi Dumnedzău, să-ţi dăie
Patru sute bani in pungă,
La doftori să nu agiungă,
Şesă sute bani in casă,
Să-i pui la doftori pă masă.
Hei, tu mandruluţule,
Dăie-ţi Dumnedzău, să-ţi dăie
Femeie p-a ta plăcere:
Cand ţ-a pune de mancat,
Puie-ţi in blid nespălat
Şi lingură de su pat.
Mandruluţ, femeie-ta
Tăt să fac-o coconiţă,
Să-ţi ducă apă-n temniţă;
Tăt să-ţi fac-on coconaş,
Să te poarte la oraş,
Numa să te mniluia,
Că şi eu te-oi mnilui
Cu cojiţa ce(a) uscată
Ce-i pe poliţă-aruncată,
De cum o fost mama fată.
Eu incă te-oi mnilui
Cu o coaje de mălaiu,
Tăt coaptă de noauă ai.
Nici aceie nu ţ-oi da
218
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Pană nu te-oi intreba
Că dragă ţ-am fost odată?
De ce te gaţi? - mă intreabă.
- De popă.
- Griji să nu zici şi dumata cand a
fi să te sfinţască, ca cel din hore, că:
(vz. 39 - n. ed.)
Auzită dela Năstafa Pop, fată de 17 ani.
Iulie 1903.
39.
Nu pot hi popă curat,
Tare mult m-am sărutat
Cu drăguţa peste gard,
Nu pot hi popă sfinţit,
Tare mult m-am drăgostit.
Auzit dela Niţa Moiş, fată de 20 de ani.
Iulie 1903.
40.
Hei tu, mandruluţu mneu,
Mandruţ, cand oi muri eu,
Ină la mormantu mneu
Şi-m răsădi(=răsădeşte) on lemn
de cruce
Ş-o crancă de măruţ dulce.
Ş-apoi dzi cătă mormant,
Din inimă aiest cuvant:
Morminte, groapă săpată,
Lasă-mă s-o văd odată.
Niţa Moiş
41.
- Hei tu, mandruluţule,
Ce pămant verde te ţine,
De nu (v)ii pană la mine,
Batăr odată-n tri dzile?
- Hei, tu, mandrulica me,
Ţine-mă pămant cu iarbă,
Nu pot mere fără treabă.
- Hei, tu, mandrulucu mneu,
Treaba omu şi o face
Pantru omu care-i place.
- Hei, tu, mandrulica me,
Eu ş-asară-aş hi init,
M-am scăpat ş-am adurnit
Sup pomu cel inflorit,
Florile m-o coperit,
Mninosu (mirosu) m-o adurnit
Şi la tine n-am init.
Niţa Moiş
42.
- Suflă vant de sub deluţ,
Ce eşti supărat, mandruţ?
- Frundză verde de-alunuţă,
Cum să nu hiu, mandruluţă;
Frundză verde şi una,
Că mă tem că mi(-i) lăsa.
- Eu, mandruţ, nu te-oi lăsa,
Tăt aşe o dzis mama,
Să las uliţa-n pustie
Şi pă mandru-n sărăcie,
Să las uliţea-n săcreată,
Gura mandrului uitată.
Niţa Moiş
43.
Sufle-te, mandrule, vantu,
Să nu te primna(scă) pămantu,
Dela tine nu-m ieu gandu.
Hei, tu, mandruluţule,
Mandruţ, cum m-ai invăţat:
Sara cu gura la gard,
Ş-amu te-ai indepărtat.
Niţa Moiş
44.
Mandruţ, pantru oti(i) tăi,
M-o urit părinţi mnei,
La fantană nu mă mană,
Numa-odată in săptămană;
La prilaz nu-m dă rămas,
Cată, mandruţ, să te las.
Niţa Moiş
219
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
45.
Ină, mandruţ, sările
Ş-ascultă mustrările,
Cum mă mustră mămuca
Mandruţ, pantru dumata;
Cum mă mustră-a noşti pă mine
Că mă ibăsc eu cu tine.
Niţa Moiş
46.
Ină, mandruţ, rare ori,
Int-o dzi de noauă ori;
De ţ-a păre multişor,
Ină cand a răsări
Şi-i mere cand-a sfinţi:
Ţi s-a şti odată-n dzi.
Niţa Moiş
47.
Blem, mandruţ, să dăm mana,
Să nu ne grăia lumea,
Cum s-adună doi cu doi,
Nu grăiesc numa de noi.
Niţa Moiş
48.
Frundză verde-a mărului,
Poruncit-am mandrului:
Mai bine m-oi omori,
Da cu el nu m-oi ibdi.
Că dragostea lui cu mine
O-nflorit pan-o fost bine.
O-nflorit noaptea la lună,
O făcut floare galbană.
Cand o fost coale, pă răce,
Dragostea ca vantu trece;
Cand o fost coale toamna,
Dat-o mana cu alta.
Dăie-ţi, mandruţ, Dumnedzău
Şesă boi in grajdu tău,
Nevastă cum oi vre eu:
Cand ţ-a pune de mancat -
In bliduţu nespălat,
Cu lungura de su pat.
Şi din ceia şesă boi
Pă cei doi să ii bem noi,
Alţi doi să-i dai in gloabă,
Cu doi să duci morţi in groapă.
Dăie-ţi ţie Dumnedzău
Un căruţ cu patru cai,
Să te poarte la şpital (spital).
Cand a hi pă primăvară,
Să hii ca turta de ceară,
Patru să te scoată-afară.
Hi-ţ-ar moartea pomenită,
Cum m-ai lăsat bănuită
Şi cu inimnioara friptă.
Auzit dela Niţa Moiş, fată de 20 de ani.
Iulie 1903.
49.
Manca-te-ar, mandruţ, amaru,
Cand i mere in drum cu caru,
Caru-n drum să ţi să strice,
Amaru să te manance,
Să-ţi aduci, mandrulea-aminte
Că-i blăstăm de oareunde.
Nu-i blăstăm dela măicuţă,
Da-i blăstăm dela drăguţă
De-oareunde din lumuţă.
Toma de la inimuţă.
Hei, tu, mandruluţule,
Mandruluţ, de mi(-i) lăsa,
Este-on tun şi te-a tuna;
De te-oi lăsa eu pă tine,
Este-n lume mare bine,
Să lege, mandruţ, de mine.
Auzit dela Mărie Ţiplea, măritată, 50 de
ani. Iulie 1903.
50.
Ş-asar-am trecut pan codru
Ş-am tunat frundza cu cotu,
Să văd unde mni(-i) norocu;
Norocu-i la Dumnedzău,
220
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Frunza şi codru-i a mneu.
Hei, tu, mandruluţu mneu,
Poţi-iţi, mandruţ, sămana
Iarbă lată pă sup şatră,
De mine n-a hi călcată,
Pot dzice că niciodată.
Hei tu, mandruţ, mumă-ta
Să samine-n pod potroacă,
Nu-m trabă să-m hie soacră;
Să samine-n pod holbură,
Nu trabă să vă hiu noră.
Pană-i mă-ta pă pămant
Nu mni-oi fa cu e(a) cuvant.
Auzit dela Anuţa Mărina, nevastă, 21 de
ani. Julie 1903.
51.
- Hei codrule, cetinule,
Ce te legini,
Ce te tregini,
Cu crăncile la pămant,
Fără ploaie, fără vant?
- Cum eu nu m-oi legana,
Cum eu nu m-oi trăgana,
Numa eu am d-audzit
C-or scula domnii iobagii
Ş-or tăie ciungii şi fagii
Şi s-or despărţi tăţi dragii.
Numa eu mni-am d'auzit
Că la mine s-o gătat
Maistării de pă (V)Işauă,
Cu săcuri, cu hirisauă
Ca pă mine să mă tauă,
Să mă tauă colteşele,
Să mă pună-n cărulele,
Să mă ducă in gios, la ţară
Să mă facă temnicioară
Să roba(scă) fată fecioară
Ş-on drăguţ c-o drăgucioară.
Numa eu mni-am d'audzit,
Cu săcuri cu hirisauă
In la mine să mă tauă,
Să mă curme, să mă tauă,
Să mă tauă drept in două,
Să facă cofiţă noauă.
Şi cofiţă şi doniţă
S-adăp caii lui Deordiţă,
Că Deordiţă de să gată
Tăt in ţara muntenească
Dup-o coită de nevastă.
Auzit dela Anuţa Mărina, nevastă, 21 de
ani. Julie 1903.
52.
Mandruluţ de de de mult,
Uită-mă că eu te uit.
Da şi de te uit cu gura,
Dela inimnioară ba,.
Hei, tu mandruluţule,
Ce mni-ai dat cu mana ta,
De nu te pot zăuita?
Ce mni-ai dat cu a ta mană,
De nu văd pă altu-n lume,
Mandruluţ ca şi pă tine.
Auzit dela Mărie Ţiplea, măritată, 50 de
ani. Julie 1903.
*
Mandruluţ de de de mult,
Ce mni-ai dat de nu te uit?
Pecine de lup turbat,
Să nu văd ca tine-n sat.
Auzit dela Anuţa Mărina, nevastă, 21 de
ani. Julie 1903.
53.
Hei, tu, mandruluţule,
Hai, mandruţ, să trecem dealu
Să ne povestim amaru.
Io-nt-on deal şi mandru-nt-altu,
Mult dorim unu de altu.
Anuţă Mărina
54.
Mandru mneu de astă vară
Să roagă să-l ibăsc iară.
221
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Da eu nu-s stic(spic) de săcară
Ce-am urat, să ibăsc iară.
- Hei, tu mandruluţu mneu,
Doară nu-s stic de ovăs,
Ce-am urat, iară să-ibăsc,
Că sticu s-a veştedzi,
Noi, mandruţ, nu ne-om ibdi.
Ştii, mandrule, de-atunce
Cand şedem pă pajuşte
Şi grăiem de dragoste.
Ştii, mandrule, de-atunce,
Cand şedem pă arătură
Şi grăiem gură de gură;
Gură dulce sărutai,
Mandruluţ eu te lăsai,
Gură dulce nu-i de leac,
Numa-n poartă la diac.
Hei, tu, mandruluţu mneu,
Mult mă mustră mămuca,
Ce mă-ibăsc cu dumata,
De m-a mustra tăt cu tine,
De-ace ne-om ibdi mai bine;
De m-a mustra cu altu,
Da ne-om lăsa la focu,
Cu dragoste cu tătu.
Auzit dela Anuţa Mărina, nevastă, 21 de ani.
Julie 1903.
55.
Bdirăiţă floare-albastră,
Năposti-mă pă fereastă
Că mă plouă de mă varsă.
Pă unde pticur pticură,
Ptelea mni să beşicură.
Pă unde pticur pticoară
Ptelea mni să beşicoară.
Da bdirău să nu ştie,
Scarbă-n casă să nu hie.
Auzit dela Mărie Ţiplea, măritată, 50 ani. Iulie
1903.
56.
- Măi, mandrule, otii tăi,
Bine samină cu-a mnei.
- Cum, bdiata, n-or sămana,
Cand ni(-I) una grădina
Şi patu şi perina
Şi blidu şi lingura.
Auzit dela Mărie Rus din Vad, fată de 19
ani. Iulie 1903.
57.
Legana-te-ai, mandruţ, tu
Ca ganguru cu cuibu;
Legana-te-ai dumata
Ca ganguru cu cranca.
Usca-te-ar, mandrule, vantu,
Să nu te primnia pămantu
Că la tine mni-o stat gandu
Şi dacă m-oi mărita
Gandu la tine mni-a sta.
Mărie Rus din Vad.
58.
Frundză verde de durzău
Insoară-te, mandru mneu;
Insoară-te şi trăi(eşte) bine,
Gandu tău stăie la mine,
Că şi eu m-oi mărita,
Gandu-m la tine mni-a sta.
Mărie Rus din Vad.
59.
Hei, tu, mandruluţu mneu,
Unde noi ne-om intalni,
Plange-i şi ţi(-i) bănui,
Unde noi ne-om aduna,
Plange-i şi ţi(-i) sustina.
Auzit dela Mărie Rus din Vad, fată de 19
ani. Iulie 1903.
60.
Hei, tu, mandruluţu mneu,
Ce te bagi, ce te d'arunci,
Pă unde şohan n-agiungi?
Ştiu că n-ai peminte lungi,
Nici la camp, nici la zăvoaie,
Nici de grau, nici de mălaie;
222
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Nici boi cu coarne lungi,
Nici vaci ca să le mulgi.
(V)iţa me cu (v)iţa ta
Şohan nu-i de-asemenea.
Iţa me-i de grauţ tuns,
Iţa ta i de harbuz
Şi tu eşti fecior de rus.
Iţa me-i de grau ales,
A ta-i plină de ovăs,
De cela ce nu-i deres.
Iţa me-i de grau de toamnă,
Faţa mni(-i) ca la o doamnă.
Auzită dela Mărie Rednic, măritată, 49 ani.
Iulie 1903.
61.
Cat i lungu pă sup soare,
Nu-i mai blăstămată floare
Ca fata care-i fecioară.
Intră-n casă streinu
Şi dă mana cu dansu,
Batăr nu-i şti năravu
Şi-n casă cum i(-i) randu.
I dă mana şi să duce,
Işi lasă măicuţa dulce;
Lasă fraţi, lasă surori,
Lasă grădina cu flori.
Lasă fraţi şi surorele,
Lasă-şi măicuţa cu jele.
Da de nimnică nu cată,
Nici de-a ei ibditor tată,
Nici de mama supărată.
Pleacă-n lume şi să duce,
Bărbatu-i pare mai dulce.
Cand i coale a tria dzi,
Ca din somn cum s-ar trezi
Şi prinde a-şi bănui
După fapta ce-o lucrat
Şi părinţi buni ce-o lăsat
Şi cu cine s-o legat:
Cu propteaua dela gard,
Cu uratu de la sat.
Cu propteaua gardului,
Cu uratu satului.
Auzit de la Mărie Ţiplea, măritată, 50 ani.
Iulie 1903.
62.
Mandruluţ, de mi(-i) lăsa,
Dzurăiască-ţi cioantele
Cum dzurăesc carăle,
Carăle cu cai domneşti,
Pă drumuri inpărăteşti.
Cioarăle-ţi ducă la moară
Şi sărcile-ţi facă ptită;
Să rămai tu de istită(=ispită),
Cum is eu de bănuită.
Auzită dela Năstafa Popşea, măritată, 40 de
ani. Iulie 1903.
63.
Hei, tu bade, tu Ionaş,
Ne-am ibdit din coconaşi
Ş-amu te-nsori şi mă laşi.
Ţi(-i) ave, bade, păcat
Că te-nsori şi m-ai lăsat.
Auzit dela Mărie Rednic, măritată, 49 de ani.
Iulie 1903.
64.
Cine despărţă(şte) doi dragi,
Care-i carnea cordi(i)-n fagi,
Cioantele pă sup copaci.
Cine despărţă doi dulci,
Care-i carnea cordi(i)-n huciu,
Cioantele pă su butugi.
Ia cine ne-o despărţit,
D-aivă (=aibă) moarte de cuţit
Şi moară nespovedit,
Cine ne-o destrunocat
Aivă moarte de-nnecat,
Moară necuminecat.
Maria Rednic
223
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
65.
Bade, de dragostea noastă
O-nflorit doi pomni in coastă,
O-nflorit şi s-o uscat
C-o gandit că ne-am lăsat.
Soru-ts s-o lăudat
C-a tăie pomni(i) din coastă
Ş-a strica dragostea noastă.
Dragostea nu o-a strica
Nici popa, nici vlădica,
Numa singură moartea.
Auzit dela Ileană Ţiplea, măritată, 38 ani.
Iulie 1903.
66.
Pă cel deal, pă cel Gutai
Mandră grădină-ngrădii.
Mult am dat dept ce-o-am arat,
Mandre flori am sămanat,
Tăt pă margini rozmolin
Şi pă mnijloc sanhiu plin.
Cand i grădina mai verde,
Prinsă mama şi mă dede.
Dat-o şi m-o măritat,
Cununa mni-o am lăsat
Să o sufle vant de sară,
Să scutoare semincioară,
Să răsară flori de vară,
De cunună fetelor
Şi de struţ feciorilor.
Am şi on bdiet de drăguţ,
Faceţ-ii şi lui on struţ;
Fă-i, sorucă, cu a ta mană,
Că-s flori din a me grădină.
Auzit dela Ileană Ţiplea, măritată, 38 ani.
Iulie 1903.
67.
Hei, tu, mandrulioru mneu,
De cand imbli să te-nsori
Casa noastă o-ncungiori.
Poţi-o tu n-o-ncungiura,
Tata ţie nu m-a da.
Batăr că-s pruncă săleacă,
Hieşcine nu mă tragă;
Batăr că-s can(=cam) sălecuţă,
Hieşcui n-oi hi drăguţă.
Batăr dziceţi că-s eu proastă,
Nu mă-nbdiu la casa voastă.
Casa voastă-i sus pă şatră
Şi de multe-i suşigată:
Şi de ptită şi de sare
Şi de cate-s pă sup soare.
Pă ce coastă de holbură,
Şueră mandru din gură,
Şi-l cunosc pă şuerat
Că i(-i) voia de-nsurat.
Insoare-să cu Dumnedzău,
Că mnie nu-m pare rău.
Insoare-să-n cate răle,
Nici in nuntă nu i-oi mere.
Auzit dela Măriuţa Ţiplea, fată de 16
ani. Iulie 1903.
68.
Tu, tu, tu, a mneu ibdit
Şi de mine despărţit,
Cand im aduc eu aminte,
Tăt de-a noaste dulci cuvinte,
Cum trăiem noi in ibdire
Făr-on ptic de despărţire.
Cand o dzi nu ne vede(am),
Doamne, lungă ne păre!
Da amu nu ne vedem,
Cum, bdetuca, ne răbdăm?
Ce poate asta să hie,
Că tu nu-m scrii carte mnie?
Nici tu carte nu-m mai scrii,
Nici la mine nu mai (v)ii.
Măriuţa Ţiplea
69.
Parăuaş de p'angă moară,
Cură limpede cerneală,
224
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Să-m cernesc eu portuţu
Că m-o lăsat drăguţu.
Eu voesc să mni-l cernesc,
Da mai tare mni-l aldesc(=albesc).
Auzit dela Ileană Ştefan, fată de 20 de
ani. Iulie 1903.
70.
Scris-o mandru-n cartea lui,
De-l voesc şi de-l ibăsc,
Să-l cagod că-i trăbuesc;
De-l ibăsc cu inima,
Să-l cagod că m-a lua.
Ileană Ştefan
71.
Hei, tu, mandruluţule,
Ruje albă-n calea ta,
Mai ibdi-ne-om noi, o ba?
O cu-atata ne-om lăsa?
Noi, mandrule, ne-am ibdi,
Nu ne lasă părinţi.
Mama-ţi nu mă vre pă mine,
Tata nu te vre pă tine.
Ileană Ştefan
72.
Ină, mandruţ, de-i ini,
De nu, nu mă celui.
Celuiască-te lumea,
Cum mni-ai celuit mintea;
Celuiască-te targu,
Cum mni-ai celuit capu.
Ileană Ştefan
73.
Dzis-o, mandruţ, mane-ta:
De noră nu m-a lua.
Nu mă ieie, nu mă-mbdiu,
Cu doauă manuri mă ţiu.
Spune, mandruţ, mane-ta:
Eu acolo noră-oi mere,
Unde-a hi casa cu paie,
De mine bine să-i paie.
A ta-i casă drăniţită,
Eu v-oi hi noră urată.
Ileană Ştefan
74.
Frundzucă verde de fag,
Eu n-am parte de om drag;
Frundzucă verde de tidru,
Eu n-am parte de om mandru.
75.
Drag mni(-i) măr pticat in vale
Şi pă mandru mnic, nu mare;
Drag-imn-i măr mălăeţ
Şi pă mandru cu păr creţ.
Ileană Ştefan
76.
Hei, tu, mandruluţule,
Tătă lumea s-o văjit,
Eu cu tine nici cat;
Tătă lumea să văje(şte),
Eu cu mandru nici pre.
Auzit dela Ileană Ştefan, fată de 20 de
ani. Iulie 1903.
77.
Mandruluţ, de mi(-i) lăsa
Sară-m oti(i) de-oi zdera,
Nici nu te-oi blăstăma,
Fără să-ncungiori lumea
Noauă ai cu noauă cai,
Şohănit noroc să n-ai.
Mandruluţ, de mi(-i) lăsa,
Este-on tun şi te-a tuna,
De te-oi lăsa eu pă tine,
Este-on tun ş-a tuna-n mine.
Auzit dela Anuţă Huzău, fată de 18 ani.
Iulie 1903.
225
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
78.
Alunat cu-alune-n tău,
După mandru-m pare rău,
Da mai rău i pare lui
Că ca mine alta nu-i.
Mandruluţ, de ţi să pare,
Amintrele-m imblă-n cale.
Io-s o pruncă tinere,
Alţi imblă-n calea me.
Ş-or ini şi m-or peţi
Şi ca mine nu-i găsi;
Ş-or ini şi m-or lua,
Şi ca mine nu-i afla.
Anuţă Huzău
79.
Hei, tu, mandruluţ lăsat,
Nu gandi că te-am uitat.
De te-am uitat din cuvinte,
De dragoste-ţi adă-aminte,
De te-am uitat cu gura,
Dela inimnioară ba.
Anuţă Huzău
80.
Hei, tu, mandruluţu mneu,
N-am gandit, n-am socotit
Că ne-a hi doru-npărţit,
Cat de tare ne-am ibdit.
Anuţă Huzău
81.
Hei, tu, mandruluţu mneu,
Nu gandi că-m pare rău.
Atunci rău că mni-ar păre
Cand ca tine n-aşi vede.
Om ca tine am mai vădzut
Unu-n deal şi unu-n prund,
Unu-n drumu cel făcut.
Unu-n deal şi unu-n vale,
Unu-n uliţa ce mare.
Anuţă Huzău
82.
Frundză verde de bujor,
Tanără m-am dat la dor,
Tanără fără de rand,
Doru m-a băga-n pămant.
Anuţă Huzău
83.
Să ştiu, mandruţ, că-i ini,
Drumu ţi l-aşi şindili,
Tăt din casă pană-n tindă
Şindili-l-aşi pă oglindă.
Auzit dela Tudora Porcean, fată de 19
ani. Iulie 1903.
84.
Du-te, mandruţ, ducă-te,
Doru mneu agiungă-te.
Agiungă-te dor de mine
Unde ţi(-i) lucra mai bine;
Unde ţi(-i) lucra mai greu,
Agiungă-te doru mneu.
Tudora Porcean
85.
Cant-on cuc pă deal in sus,
Mandru nu-m lasă răspuns
Să-i pun merinde de-agiuns.
- Hei, tu, mandrulica me,
Nu-m trabă merindea ta,
Numa nu te mărita.
De-oi ini candva odată
Să te găsăsc mandră fată.
De te-oi găsi măritată,
Măritată cu bărbat
Şi de mine-i hi uitat;
Măritată cu copii,
De mine-i vre să nu ştii.
Tudora Porcean
86.
Ină, mandruţ, cate-odată,
Nu-ţi lăsa calea uitată,
226
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Guriţa nesărutată,
Ină, mandruţ cand gandesc,
N-aştepta să te doresc.
Auzit dela Ileană Popşea, fată de 19 ani.
Iulie 1903.
87.
Scrie-m, scrie-m, mandrulior,
Scrie-m carte că mni(-i) dor,
Da o pecetluie(şte) bine,
Să ptice-n mană la mine.
Cine-a rumpe pecetea,
Rumpă-i să inima,
Cum s-o rupt a me şi-a ta
Cand am prins a ne lăsa.
Hei, tu, mandruluţu mneu,
Cand am prins a ne ibdi,
Puţinei ne-o putut şti;
Cand om prinde-a ne lăsa,
Da ne-a şti tătă lumea,
Hei, tu, mandrulioru mne,
Cand am prins a ne ibdi,
Să ne hi mancat lupti(i).
O pă mine,
O pă tine,
Nu va hi bai, p-amandoi
Să nu grăia(scă) tăţi de noi.
Cum s-adună doi cu doi,
Nu grăiesc numa de noi,
Cum s-adună doi cu tri,
N-au de cine a grăi.
Auzit dela Niţă Moiş, fată de 20 de ani.
Iulie 1903.
88.
Drag-imn-i nume Ion
Că mă poartă cu barşon,
Cu barşon, cu cipcă neagră
Să nu cad nimurui dragă.
Da eu incă m-am purtat
Cu barşon, cu cipcă verde
Şi i-s dragă cui mă vede.
Niţa Moiş
89.
Mandruluţ cu oti mnerii,
Vrut-aşi hi să nu te ştiu;
Vrut-aşi hi, vremea-i tardzie,
Nu dau (v)ină numa mnie.
Usca-te-ai mandruţ, de soare,
Cum mă usc eu pă pticioare;
Usca-te-ai, mandruţ, de vant,
Cum mă usc pă drum imbland.
Niţa Moiş
90.
Hei, tu mandruluţu mneu,
De cand n-ai init, mandruţ,
Creşte la noi un prunuţ.
Pomu-i mnic şi poame face,
Le-oi manca cu cine-m place.
Nu le-oi mai manca cu tine,
Batăr ţi ini la mine.
Hei, tu, mandrulioru mneu,
Amu văd că tu eşti cane,
Că te vrei lăsa de mine.
- De tine nu m-oi lăsa,
Batăr cate m-or manca.
Niţa Moiş
91.
Eu aici, mandra-n alt sat,
Vai ce dor inpustiiet,
Şi dragoste cu bănat!
Trece Tisa pantre noi,
Rar ne videm amandoi.
Niţa Moiş
92.
Hei, mandruluţ din departe
Tremete-m pă poştă carte;
Şi eu ţie ţ-oi tremete
Guruţă pă frundză verde.
Auzit dela Mărie Ţiplea, măritată, 50 de
ani. Iulie 1903.
227
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
93.
Pre cinstită domnişoară,
Otii tăi mă bagă-n boală.
Otii tăi şi tăte-m plac,
Sprancenile moarte-m fac.
Otii tăi şi tăte-s bune,
Sprancenile-ţi fac mninune,
Pantru ele plec in lume.
N-ai hi, neniuluc,iertat
Dept ce nu m-ai invăţat
Să-m pot ţine mandră-n sat
Cu care-aşi hi fericit
Din leagin pană-n mormant.
Auzit dela Mărie Ţiplea, măritată, 50 de
ani. Iulie 1903.
94.
Murăş, Murăş handăuaş,
Nu păzi, nu turbura
Că-i mandru pă faţa ta,
Şi mă tem că s-a-neca.
Decat mandru să să-nnece,
Mai bine Murăşu săce.
Auzit dela Niţa Ţiplea a lui Nuţu, fată
de 15 ani. Iulie 1903.
95.
Turture, pasărea me,
Ină, calcă-n urma me,
Că ţ-oi face clipcă-n casă,
Şi mni(-i) hi-n loc de nevastă,
Slove negre scrie-mni-oi,
La vlădic tremete-mni-oi,
La Andri Vladicu nost,
Doar-a face-aşe de bine
Şi m-a cununa cu tine.
Vlădicia-i vlădicie,
Tu mnie mni(-i) hi soţie.
Niţa Ţiplea a lui Nuţu
96.
Cucule, pană roşie,
Cantă-n lume să să ştie
Care cu care să hie.
Să văd şi eu cu mandru
Hi-om la olalt-o nu?
Niţa Ţiplea a lui Nuţu
97.
Hei, tu, mandruluţule,
Iţa ta şi iţa me,
Şohan nu-i de-asemene.
Iţa me-i de grau de vară,
A ta-i prizne de săcară.
Iţa me-i de grau ales,
A ta-i prizne de ovăs.
Iţa de p-a me măicuţă
Mere-n targ cu cociuţă.
Iţa de p-a ta măicuţă
Mere-n targuţ cu acuţă;
Iţa de pă tată-tău,
Mere-n targuţ cu măcău.
Auzit dela Ileană Bota a lui Nuţu,
nevastă de 37 de ani. Iulie 1903.
98.
Suflă vantu romonu,
Din romon ca din cicoare
Mandru-i prins in legătoare
Şi-i robuţ, da (v)ină n-are.
Rob i mandru la Braşeu
Şi manancă ce-i duc eu;
Găină tipărăţă (piperăţea),
Guriţă dulce de-a me
Şi găină tipărată,
Gură dulce cate-odată.
Gură dulce cand şi cand,
Mă sărută şi flămand.
Auzit dela Mărie Ţiplea, măritată, 50 de
ani. Iulie 1903.
99.
Trăi, mandrucă, cu bănat,
Dacă nu m-ai aşteptat;
Trăi, mandrucă, cu urat,
228
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Dacă nu m-ai cagodit.
Auzit dela Gheorghe Hrin, fecioraş de
14 ani. Iulie 1903.
100.
Frundză verde, mărule,
Ie-mă-n braţă, dorule
Şi mă treci dealurile
Să nu ştie mandrele,
Să nu ştie că m-am dus,
Fără să vadă că nu-s.
Gheorghe Hrin
101.
Pantru tine, mandră dragă,
In jendarii şi mă leagă,
Doi mă leagă, doi mă-ntreabă,
Doi mă ieu pă tizăşie (chizăşie)
Să mă-nvăţ cu domni(i)-a scrie,
Cu domni(i)-n cănţălărie.
Auzit dela Chirilă Ţiplea, 9 ani. Iulie
1903.
102.
Doauă doruri fac cum fac,
Unu nu-m iesă din cap,
Doauă doruri sunt cum sunt,
Unu nu-m iesă din gand.
Auzit dela Mărie Rus din Vad, fată de
19 ani. August 1903.
103.
Du-te, mandruţ şi m-aşteaptă
La codru cu frundză lată,
La fantana ce curată,
Să ne mai vedem odată,
Amu, mandruţ, pană-s fată.
Ce, că lumea ta-i legată!
O-ai legat cu oti(i)-ntişi,
Hadă ură ţ-ai cuprins;
Ţ-ai cuprins o gălbinare,
N-ai lăsat-o-n supărare?
Mandră-ar hi că-i albă tătă,
Ce, că-i tare-ncrucişetă.
Mărie Rus din Vad
104.
Du-te dor pă luncă verde,
Vedzi, mandru cu cine şede?
Cu cel lut de pă părete,
Cu urata dintre fete:
Nici-i cap de-nvălitoare,
Nici-i trup de-ncingătoare,
Nici-i tept de zgardă mare,
Făr' măgar de purtat oale.
Neagră-i ca zadia-n cuiu
Şi nu-i dragă nimărui.
Cate-odată nici lui;
Ba de frica dracului,
I urată de feri-Doamne!
Vai, dragă, că şti(i) boboane
De nu ş-ar şti boboni
Doamne, ce urată-ar hi!
Mărie Rus din Vad
105.
In cel varvuţ de opcină,
Este-o cruce de cetină,
Suflă vant şi o clătină,
Din varv pană-n rădăcină.
Şede mandru şi sustină:
- Ce-ai băut de m-ai urat,
Ce-ai mancat de m-ai lăsat?
- Hei, tu, mandruluţule,
N-am băut, nu te-am urat,
N-am mancat, nu te-am lăsat.
Ştii tu ce-ai dzis cătă mine?
"De s-ar băga dracu-n tine."
Dracu-n mine s-o băgat
Şi pă tine te-am lăsat.
Mărie Rus din Vad
106.
La fagu d-ingă cărare
Dzace mandru de lungoare
229
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Cu drăguţa la pticioare,
Ce ce strigă cu glas mare:
- Blem, mandrule, la feţie
Să mancăm mere gutaie,
Să ne ibdim ca dintiie;
Să călcăm iarba cu roauă,
Să prindem dragoste noauă.
Poate şti, care nu-i mută,
Dragostile nu să uită,
Cand s-adună, să sărută.
Mărie Rus din Vad
107.
Măi mandruţ, nume de domn,
Mandre ţi-s sprancenele,
Mai mandru ţi(-i) numele.
Mărsu ţi(-i) pă leganat,
Rozmolin cătărănat,
Dulce-ai fost la sărutat,
Pare-m rău că te-am uitat.
Rozmolin cătărănit,
Dulce-ai fost la drăgostit.
Da tu, mandruţ, cum im dzici?
- Porumbdiţă păstrioară,
Dulce-ai fost la gurioară,
Pare-m că ne-om ibdi iară.
Mărie Rus din Vad
108.
Manca-te-ar, mandruţ, bănat
Cu care-i mai hadă-n sat,
Tare rău m-ai invăţat
Sara cu gura la gard.
Eu nu pot fără guriţă
Ca şi pruncu fără ţaţă,
Eu nu pot nesărutat
Ca pruncu neleganat.
Mărie Rus din Vad
109.
Struţucior de sanhişor,
Ce (v)ii mandruţ, tardzior,
O de mine, nu ţi(-i) dor?
De nu ţi(-i) doruţ de mine,
Porunce-m pă oare cine,
Că cu drag mă las de tine;
Porunce-m pă neam de-a tău,
Că cu drag mă las şi eu,
Porunce pă mane-ta,
Că cu drag eu m-oi lăsa.
Auzit dela Mărie Popşea, fată de 17 ani.
August 1903.
110.
Dragostea din ce-i făcută?
Din omuţ cu besădzi multe;
Grăie una, grăie doauă,
Iată-te-aş, dragostea noauă.
Auzit dela Năstafa Pop, fată de 17 ani.
August 1903.
111.
Mamo, care mni(-i) drăguţ,
Umblă la noi can răruţ
Şi grăeşte pă linuţ
Să nu ştii că mni(-i) drăguţ.
Auzit dela Mărie Ţiplea a lui Ion, fată de 18
ani. August 1903.
112.
Hei, tu, mandruluţu mneu,
Uită-te ş-a ta drăguţă
Cum stă-n cel colţ de uliţă
Neagră ca ş-o diboliţă.
Şi te uită-n faţa ei:
Ca un strat de petrinjei.
Da te uită-n faţa me:
Că-i ca şi o florice,
De care-i mai frumuşe.
Mandruluţ, mandrele tale
Să duc sara la ciurgău
Şi mă vorovăsc de rău,
Bate-le-ară Dumnedzău!
Da te bată şi pă tine
Dacă m-ai lăsat pă mine.
Auzit dela Mărie Ţiplea, măritată, 50 ani. Iulie
1904.
230
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
113.
La fereasta mandri(i) mele,
Aud cantece cu jele.
- Taci, mandrucă, nu tăt plange,
Nu vărsa lacrămni cu sange.
Tăt sange şi cu verin.
La tine mai mult nu in.
- Măi mandruţ, de nu-i ini,
Să te bat-atata rău
Cată frundză pă Şugău
Şi surcele-n hirisău.
Să te bată-atate răle
Cate pietri-s pă vălcele
Şi pasări in cuiburele.
Dăie-ţi, mandruţ, Dumnedzău
Dint-o sută una surdă,
Nici ca mine să n-audă.
Mărie Rus din Vad, fată de 19 ani. August
1903.
114.
Mandruţ, dragostile noaste
Rămas-o pustii pă coaste,
Eu m-am dus Vineri la ele,
C-am gandit că şi tu-i mere;
Ş-oi răsădi ziorele
Ziorele, flori adanci,
Cand mă vedzi, mandrule, plangi.
- Hi-u-ai mandră blăstămată
De mine, batăr odată;
Să cari cu iderea apă,
Să le udzi batăr din gură,
Să uscă fără măsură;
Să le udzi batăr cu strop,
Să uscă ca şi de foc.
Auzit dela Mărie Rus din Vad, fată de
19 ani. August 1903.
115.
Mandruluţ cu oti mnerii
Aşi hi vrut să nu te ştiu;
De cand te-am ştiut pă tine,
N-o rămas inimă-n mine,
Şi cat, bdiata, mni-o rămas
De-a tău dor, mandrule, o ars.
Mărie Rus din Vad.
116.
Hei, tu, mandruluţu mneu,
Cand m-apucă doru tău
Capăt i de lucru mneu;
Cand im ine dor de tine,
Capăt i, mandruţ, de mine.
Auzit dela Mărie Popşea, fată de 17 ani.
August 1903.
117.
Te-ai dus, mandrule, te-ai dus.
De ai gand de-ntors la mine,
Dumnedzău te poarte bine;
De ai gand de-ntors incoace,
Dumnedzău te poarte-n pace.
De nu, atata să te duci,
Drumu ţi să facă cruci,
Să gandeşti că nu meri bine,
Să te-ntorci, mandruţ, la mine.
Mărie Popşea.
118.
Manca-ţ-ar, mandruţ, manca,
Manca-ţ-ar lupti(i) boii,
Că nu mă ştii drăgosti;
Manca-ţ-ar lupti(i) carnea
Că nu mă ştii săruta.
Boii lupti(i) ţi-i manance
Nu mă ştii in braţ-a strange.
Strange-mă, mandrule, -n braţă,
Strangă-te rău de maţă.
Mărie Popşea.
119.
Rău-i tanăr şi-nsurat,
Că de meri pană la gard,
Te-ntreabă unde-ai imblat.
231
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
- Eu mă duc după surcele,
El zice c-am făcut răle,
Bate-l, Doamne, rău mă teme.
Mărie Popşea.
120.
Poţi, mandră, să te mangai
Cu măr roşu din gutai,
C-amu de mine rămai.
Poţi tu a te mangaie,
Mandrulică, şi aşe,
Că de mine-i rămane.
Cu măr roşu din grădină,
C-amu ţ-ai rămas de mine.
Auzit dela Năstafa Pop, fată de 17 ani.
August 1903.
121.
Bată-te, mandrule, bată,
Cercuţu de p(')ingă lună
Şi dreptatea ta ce bună,
Cercuţu de p(')ingă soare
Şi dreptatea ta ce mare.
Năstafa Pop
122.
Scumpă m-o ţinut mama,
Dept sute nu mă ve (vrea-n.ed.) da,
Da-on cane de om frumos
O ţipat sutele gios,
M-o luat dept şepte zloţi.
Auzit dela Gheorghe Hrin, 14 ani. Iulie
1902.
123.
In pădure duce-m-oi,
Frundză verde rumpe-mni-oi,
Pă gerunte pune-mni-oi,
Slove negre scrie-mni-oi,
Cu condeiu de bumbărei,
Tremete-oi la mandri(i) mnei,
Ca să vadă şi să creadă
Că trăesc nesărutată
Ca pruncuţa nescăldată,
Ca să vadă şi să dzică
Că trăesc nedrăgostită
Ca pruncuţa fără ţaţă.
Auzit dela Măriuţa Ţiplea, fetiţă de 16
ani. August 1903.
124.
Luniţă. mandră luniţă,
Ţine-m sara lumniniţă
Pan-oi tre(ce) peste uliţă.
Dac-oi trece uliţa,
Poţi luniţă-a scăpăta,
C-amu io-i hi cu mandra.
Măriuţa Ţiplea.
125.
Spune, mandruţ, mane-ta,
Să te ţiie tăt in ladă,
Oti(i) mnei să nu te vadă.
Oti(i) mnei de te-or vede
Mama-ţi nu te hăznuie(şte);
Oti(i) mnei de te-or zări,
Mama-ţi nu te-a hăznui.
Să te-ascundă tăt in pene,
Tăt a mneu i hi cu vreme;
Să te-ascundă tăt in pteatră,
Tăt a mneu i hi odată.
Hei, tu mandruluţu mneu,
De-ară da şi Dumnedzău
Să hie mane-ta stan
Şi tată-tău bolovan
Şi noi ne-om ibdi-nt-on an.
Sufle vantu pă mă-ta
Colo su pod la Ciarda,
Că nu vre să hiu a ta.
Sufle şi pe tată-tău
Colo su pod la Ceteu,
Că nu vre să hiu a tău.
Auzit dela Todosie Ţiplea, fată de 18
ani. August 1905.
232
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
28. DÎRLAIURI CĂTĂNEŞTI
1.
Hei, săracii feciorii,
Mărg in gios ca şi norii
Blăstămand-işi părinţi.
Da părinţi nu-s de ină
Că să duc in ţări streine
Unde nu cunosc pă nime,
Numa frundza şi iarba
Care-i pă tătă lumea,
Numa frundza şi codru.
Care-i pă tăt pămantu.
Mă uitai la răsărit;
Doamne de unde-am init?
Mă uitai la sfantu soare,
Doamne, din cotro răsare?
Mă suie(m) pă munţi cu pteatră,
Nu găsă(=găsiam) mamă şi tată;
Mă suie pă munţi cu flori,
Nu găsă fraţi şi surori.
Hei, tu, mămulica me,
Pă mine cand m-ai născut,
Mai bine să hi făcut
Doauă fantanele răci
Intre doauă dealuri săci.
Care cum ar hi trecută,
Apă rece-ar hi băută,
Mai pomană-ai hi avută,
Decat pă mine răgută,
Răgută şi rob legat,
Dacă n-am noroc in sat
Făr la Leucea de plecat
Şi pă mandra de lăsat.
Şi o las can tinere
Pă braţele altuie,
Nu-i şti(e) doru mangaie.
Auzit dela Petru Ţiplea, fecior de 19
ani. August 1902.
2.
Inălţate, limbă ră,
Mandru-n cinste te sluje(şte);
In cinste, fără sambrie,
Lasă-l acasă să iie;
In cinste, fără tomală (tocmeală),
Lasă-l să iie-nt-o sară.
Auzit dela Anuţă Huzău, fată de 18 ani.
Iulie 1903.
3.
Neamţule, -n compania ta
Nu-i fecior ca şi badea,
Neamţule, -n şireagu tău
Nu-i fecior ca mindru mneu.
Anuţă Huzău
4.
Hei, tu, mandrulica me,
Pă cand noi acas-om mere,
Caneptile-or hi culese,
Fetele or hi alese;
Canepti or hi meliţate,
Şi fetele măritate.
Anuţă Huzău
5.
Hei, tu, mandrulioru mneu,
Tu eşti hir de măeran,
Cătuni-i, mandruţ, on an.
De-ai hi o violă plină,
N-ai cătuni nici o lună:
Dziua te-aş uda-n fantană,
Sara te-aş culca pă mană.
Auzit dela Mărie Ţiplea, măritată, 50 de
ani. Iulie 1903.
6.
Inpărate, innălţate,
Stăi cu ţara, nu te bate,
Că nu răman feciori pă sate,
Fără maice supărate.
Maicile după hiuţi,
Fetele după drăguţi,
Surorile după fraţi,
Neveste după bărbaţi.
Auzit dela Gheorghe Hrin, 14 ani. Iulie 1903.
233
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
7.
Eu mă duc, mandră, -n cătane,
Tu rămai şi spală haine,
Şi le spală-n soponele
Şi le tremete pă stele,
Pă stelele vantului,
Pă tileaga plugului,
Pan fundu pămantului.
Auzit de la Chirilă Ţiplea, 9 ani. Iulie
1903.
8.
Cantă cucu păsăreşte,
Mandru murgu-l potcoeşte,
Mandra şede şi-l căneşte, ,
De lacrimni de-abde grăeşte:
- Hei, tu, mandruluţu mneu,
Du-mă, mandruţ, şi pă mine
Unde te duci tu pă tine.
- Hei, tu, mandrulica me,
Unde mă duc eu pă mine,
Nu te pot duce pă tine.
Unde mă duc eu pă mine,
Nici-i umbră de şedzut,
Nici-i apă de băut.
- Hei, tu, mandruluţu mneu,
Du-mă, mandruţ, şi pă mine,
Unde te duci tu pă tine.
Cosiţa oi deslega,
Umbră ţie de ţ-oi fa,
Şi din oti izvor oi tra(ge),
Văile le-oi turbura,
Murgu ţi l-oi adăpa.
- Hei, tu, mandruluţu mneu,
Du-mă, mandruţ, şi pă mine
Unde te duci tu pă tine.
- Hei, tu, mandrulica me,
Unde mă duc eu pă mine,
Nu te pot duce pă tine.
D-am un deluţ de trecut
Un deluţ cu iarbă verde,
P-acolo, mandră te-oi pterde.
- Hei, tu, mandruluţu mneu,
Cand i trece tu dealu,
Potignia(scă)-ţi-să murgu,
Ca să-ţi rumpti, mandruţ, capu.
- Hei, tu, mandrulica me,
Cand i trece tu valea
Potignia-ţi-să murga
Ca să-ţi rumpti, mandră, zgarda.
- Hei, tu, mandruluţu mneu,
Culegand mărgelele,
Putrădia-ţi giedetele,
Să-ţi ptice onelele
Care ţ-o dat fetele.
(Este o altă hore - n.ed.)
D'inpărate, d'inpărate,
Nu mă-nstreina departe,
Că n-am părinţi să mă cate.
Surorile-s mititele,
Nu ştiu cărările mele.
D-ine-m dor intr-uneori,
Să mă duc pă munţi cu flori
Să-m văd fraţi şi surori;
D-ine-m doru cate-odată,
Să mă duc pă munţi cu pteatră
Să-m văd mamă-me şi tată.
Trandahir braşovenesc,
Vai de mine, mult doresc
Cu mandra să mă-ntalnesc,
Doauă besădzi să-m grăesc
Ş-apoi să mă despărţăsc.
(Este o altă hore - n.ed.)
M-ai făcut, mamo, frumos
Neamţului de mult folos.
Cand ţ-am fost, mamo, mai drag,
Neamţu verde m-o giurat
Sub cruciţa steagului,
D-asemene capului.
Giurămantu l-aşi lăsa,
Rău mă tem că m-a usca,
Giurămantu-i tare greu,
234
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Vai de sufleţălu mneu.
Ieşi, mandrucă, pană-n poartă,
Să vedzi neamţu cum mă poartă;
Ieşi, mandrucă, pană-n prag
Să vedzi cum ţ-am fost mai drag.
Morţi duinu şi daina.
Auzit dela Mihai Moldovan, neinsurat, 65
ani. Iulie 1903.
9.
Pă pustă la Debreţin
Ieste-o crancă de-adestin
Mărg feciori(i) tăt horind.
Cand tună ceasu la unu,
Gat-am fost ca şi păunu.
Cand tună ceasu la doi,
Gat-am fost cu haine noi.
Cand tună ceasu la tri,
Dat-am mana cu domni(i).
Cand tună ceasu la patru,
Dat-am mana cu-npăratu.
Cand tuna ceasu la cinci,
Dat-am şi cu alţi voinici.
Cand tuna ceasu la şese,
Mă băgam intre şirege.
Cand tuna ceasu la şepte,
Mă suiei in sus pă drepte.
Cand suna ceasu la opt,
Mni-o tăiet păruţu tăt.
Cand tună ceasu la noauă,
Rămas bun părinţi şi voauă!
Cand tună ceasu la dzăce,
Strajameşter nu mă-ntrece.
Strajameşter din companie,
Cat is nopţile nu doarme,
Tătă noaptea scrie cărţi
Şi dziua bate peceţi.
Peceţi negre-ncornurate
Şi le tremete pă sate,
Tăţi feciorii să să gate.
Feciorii nu s-or găta,
Că feciorii nu-s acasă,
Da-s in sus pă Iedera,
Nu pot trece Dunărea.
Morţi dui, gură daina!
Mihai Moldovan
10.
- Hei, tu, mămuluca me,
Audzit-am, mamo, asară
Că scriu in cătane iară.
Du-te, mamă, la bdirău,
Să nu fac să mărg şi eu,
Şi dă bani de patru boi
Că cu doi om ara noi.
- Fost-am eu, dragu mami(i),
Bdirău boi nu primne,
Numa pă tine te vre.
- Hei, tu, mămuluca me,
Cămeşa me feciorească
Coasă-mni-o cătunească:
Pă latu de dinainte
Coasă patru dzăci de d'iite.
Pă latu de dinnapoi
Coasă plug cu patru boi;
Pă maneca de-a stanga
Coasă-mni-l pă tătuca,
Pă laturea de-a dreapta
Coasă-te pă dumnata.
Pan pădure duce-m-oi,
Frundză verde rumpe mni-oi,
Pă gerunte pune oi,
Cu condeiu scrie-mni-oi,
Acasă tremete-ţ-oi.
Auzit dela Mărie Ţiplea, 50 ani. Iulie
1903.
11.
Fost imni-o randuluit
Chemeşuţă de bumbac
Şi cizme fără tureac,
Şapcă de obdeală-n cap.
Auzit dela Mărie Popşea, fată de 17 ani.
August 1903.
235
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
12.
Cand toca ceasu la unu,
Mandru-i gata ca păunu,
Cand toca ceasu la doi,
Pleacă mandru de la noi,
Cand toca ceasu la tri,
Dat-o mana cu domni(i),
Cand toca ceasu la patru,
Dat-o mana cu-npăratu;
Cand toca ceasu la cinci,
L-o băgat intre voinici.
Cand toca ceasu la şese,
L-o băgat intre şirege
Naintea şireagului
Stă rudiţa steagului.
Cu un rand de bumbdi de-aramă,
Nu-i fecior ca el la samă;
Cu un rand de bumbdi de-argint,
Nu-i ca el in reghemint.
Şi steagu l-o fugărit
Şi pă el l-o omorat.
Şi el mnie mni-o tremăs
Eu pă el să mni-l jelesc
In tri luni
Cu tri cununi
Şi-n tri sfinte sărbători
Cu brau roşu la teotori,
Cu brau roşu la maneci
In tri sfinte Dumineci.
Auzit dela Toader Bocociu, fecior de 22
de ani. August 1903.
13.
Jele-i Doamne, cui i(-i) jele,
Jele-i Doamne, maicii mele,
Că mă făcui şi mă crescui
Tăt pă sama neamţului.
Cand era maicii mai drag,
Neamţu m-o giurat sub steag,
Sub steag roşu de mătasă,
Tri ai să nu in acasă.
Doamne, verde m-o giurat,
Pă apă şi pă uscat,
Să nu-m ţin drăguţă-n sat;
Pă apă şi pă uncrop,
Mni-oi ţine drăguţă opt..
Auzit dela Gheorghe Ona, fecior de 21
de ani. August 1903.
14.
Măi neamţule, stai hoptac,
Să-m tomăsc ciacău-n cap
Şi curaua pă sub barbă,
C-am avut o mandră dragă
Ş-am lăsat-o-n pat beteagă,
Nu ştiu-agiunge-a să mă vadă.
Auzit dela Mărie Popşea, fată de 17 ani.
August 1903.
15.
Sara-i sară ş-a-nsăra,
Dor cu dor s-a aduna,
Numa eu cu mandru ba,
Că el i dus la Leucea.
Mărie Popşea, August 1905.
16.
Ştii, mandrule, ce dzicei,
Sara la noi cand inei?
Dragostea noastă ce mare
Nime n-o poate stricare.
Vedzi, mandrule, că s-o-aflat
Innălţatul d-inpărat,
Dragostea ni o stricat.
Auzit dela Todosie Ţiplea, fată de 18
ani. August 1905.
29. Tiotituri = Chiuituri
1.
Nu-i slobod a tioti
Pă langă poarta popi(i),
Numa cat i bdirui (=birui).
Auzită dela Petru Ţiplea, fecior de 20
ani. Iulie 1903.
236
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
2.
Pagubă că eu nu ştiu
Unde paşte cucu grau
Şi pupădza canepa,
Bată o Dumineca!
Auzită dela Mărie Rednic, măritată, 49
de ani. Iulie 1903.
3.
Gioacă bine, giupaneasă,
Că hainele nu te-apasă;
Că şi cate sunt pă tine,
Tăte-s din jeb dela mine.
Ia, şi şirinca de pă cap
Cu banii dela bărbat.
Auzită dela Ileană Ştefan, fată, de 20 de
ani. Iulie 1903.
4.
Băsaioc, mandru Mnihai,
Spune-m gandu care-l ai.
Băsaioc, mandră Ileană,
Spune-ţ-oi de bună samă.
Ileană Ştefan.
5.
Landră n-am fost, da m-oi fa,
Drăguţ n-am, da mni-oi căta.
Landră n-am fost, da oi hi,
Drăguţ n-am, da mni-oi găsi.
Ileană Ştefan.
6.
A mneu drăguţ i de popă
Şi l-o pus neamţu la dobă.
Caţi is fileri şi căprari,
Drăguţu mni(-i) lingurar.
Ileană Ştefan.
7.
Pantru mandru din vecini
Pus-o tata gard de stini (spini).
Ileană Ştefan.
8.
Mare grije mă manancă,
Mandru-i domn şi eu rumancă.
Bate Doamne ciucuri(i)
Să poată-acasă ini.
Ileană Ştefan.
9.
Am drăguţ şi nu şti nime,
Tare-i aproape de mine
Ş-ar ini şi i(-i) ruşine.
Ileană Ştefan.
10.
Tăţi feciorii ni s-o dus
La şedzătoarea de sus
C-acolo li-or da harbuz,
L-or ingroşe cu fărină,
Socăciţă-i Andelină (=Anghelină).
Ileană Ştefan.
11.
Place-m omu mustecios,
Cand sărută face: fliosc.
Da omu fără musteaţă,
Ia, sărută cu dulceaţă.
Ileană Ştefan.
12.
Greablă, hadă, fanu bine,
Nu-ţi stăie gandu la mine.
Uite, mamo, buboasa,
Cum im poartă verguţa,
Dzi, mamucă, să mni-o dăie,
Că n-oi lua-o de femeie.
Ileană Ştefan.
13.
Cetera şi mandrele
Da mni-or manca dzilele.
Auzită dela Niţa Moiş, fată de 20 de
ani. Iulie 1903.
237
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
14.
Audzit-am din bătrani
Că nu-i bun gardu cu stini,
Nici mandruca din vecini.
Gardu-i bun cu scanduri late
Şi mandruca de departe.
Auzită dela Niţă Ţiplea a lui Nuţu, fată
de 15 ani. Iulie 1903.
15.
Audzit-am o minciună,
Că Murăşu-i apă bună,
Cine beu, tăţi să cunună.
Blem, mandruţ, să bem şi noi
Să ne luăm amandoi.
Niţă Ţiplea a lui Nuţu
16.
Mă ducei in Campulug
Să mă-nvăţ a-mbla la plug.
Eu punei plugu in brazdă,
Aducei dracu nevastă.
Uitandu-mă după dansa,
Mni s-o rupt plazu şi barsa.
Eu făcand-im barsă noauă,
Mni s-o rupt grindeiu-n doauă.
Eu făcand-im grindeu nou,
Mni s-o betejit un bou.
Eu m-am dat ş-am sangerat,
S-o betejit celalalt.
Auzită dela Ileana Bota a lui Nuţu,
nevasă, 37 de ani. Iulie 1903.
17.
Bată-mă ganduri - ganduri
Să ieu cizme şi ciucuri
Să mă bag intre Unguri.
Auzită dela Chirilă Ţiplea, 9 ani. Iulie
1903.
18.
Sări-o-ar oti(i) mandri,
Să n-aivă (=aibă) cu ce oti.
Auzită dela Mărie Popşea, de 17 ani. Iulie 1903.
19.
Cate căţăle-s in sat,
Tăte huc la mine bat;
Nu bate ca şi una,
Ca căţaua somsada (=vecina):
Suie-n varvu gardului,
Bate-alungu satului.
Suie-n varvu vragniţi
Bate-alungu uliţi.
Auzită dela Năstafa Pop, fată de 17 ani.
August 1903.
20.
Bucură-te, soacră mare,
Bucură-te şi nu tare,
Şi cu ruda şi cu ţolu,
Cu inima şi cu doru.
Auzită dela Toader Bocociu, fecior de 22 de
ani. August 1903.
21.
Asta-i draga, cum o vedzi,
Care ne-o făcut scoverdzi,
Incă de-om scoate-o din minte,
Da ni-a face şi plăcinte,
Şi de astădzi inainte.
Toader Bocociu
22.
Mandra-nnaltă şi holbată,
Numa zgarda cat arată.
Nici zgarda nu-i a ei,
Că-i din sat dela femei.
Cand i coale cătă sară,
Strigă femeia la gard:
"Adă, fată, ce ţ-am dat!"
Toader Bocociu
23.
Dela noi a tria casă
Este-o fată ş-o nevastă,
Iesă maţa pan părete
Văietandu-să de săte.
Toader Bocociu
238
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
24.
Ţură, ţură! fecioraşi,
Dacă n-aveţi griţăraşi
Ca să daţi la ceteraş.
- Ţipă, ţipă, măi scămos,
Dacă eşti aşe bănos.
Taleraşii ţi să fac
Pan guler, pă după cap.
Toader Bocociu
25.
Aşe-i omu-ntre streini
Ca şi pomu intre stini,
Stinu creşte-n lung şi lat,
Pomu rămane uscat.
Toader Bocociu
26.
Cate fete-s mai de gazde,
Mărg cu sapa după spate
Şi cu oala după lapte.
Toader Bocociu
27.
Hai, mandră-nt-a mele-olate,
Că nu te-oi stropti cu lapte
Că vacile mni-s manzate,
Giurincile nu dau lapte,
Nici boii nu te-or impunge
Că i-am abătut la munte,
In munte la Pătrova,
Şohan nu i-oi aduna.
Toader Bocociu
28.
Nici aşe mindră, nu-i bine,
Tu cu fusu-n şedzătoare,
Eu cu heră pă pticioare;
Tu cu caeru in sat,
Eu in heră rob legat.
Toader Bocociu
29.
Oti(i) mnei ca doi păuni,
P-a me samă n-o fost buni,
Oti(i) mnei ca doi griţari,
P-a me sam-o fost tălhari.
Toader Bocociu
30.
Fetele mă fac că-s mut
Pantru că nu le sărut,
Fetele mă fac că-s ştiop (=şchiop),
Pantru că eu nu le gioc.
Toader Bocociu
31.
Numa eu can oi muri
Popă nu mni-a trăbui,
Numa arcu ceteri(i)
Şi guricioara mandri(i)
Şi mamonu cu draci(i).
Petru Ţiplea, fecior de 20 de ani.
August 1903.
32.
Cand oi muri mandră eu,
Să mă-ngropti in fogodău
Cu căpuţu sub hordău,
S-aud inu ciurăind,
Carjmăriţa măsurand,
Carjmaru bani numărand,
Fete cu feciori giucand.
Petru Ţiplea
33.
Pă din gios de ţintirim
Mărg fetele dohănind;
Sare dacu de pă rapă
Şi li-aruncă foc in tipă (=pipă).
Petru Ţiplea
34.
Pantru mandra de mai an
N-oi vede raiu şohan,
Pantru mandra de amu
N-oi vede şohan raiu.
Mă gătai să mărg in raiu,
239
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Mă-ntalnei cu mandra-n plaiu,
Mă plecai ş-o sărutai
Ş-era gata de-a mneu raiu.
Petru Ţiplea
35.
Mă ducei in sus pă luncă
Să fac răştitor şi furcă.
La mnijlocu codrului
Plata răştitorului
Şi la mnijlocu luncii
Hi-o-a plata şi-a furcii.
Petru Ţiplea
36.
Hei, tu, mandrulica me,
De cand nu te-am sărutat,
Budzăle mni s-o uscat.
Petru Ţiplea
37.
Tatu nost care-eşti in cer,
Şepte lupti am vădzut ieri,
Hie-npărăţia ta,
Rău mă tem că m-or manca.
Auzit dela Gh. Ona, fecior de 21 de ani.
August 1903.
30. D Î R L A I U R I
1.
Mere mandru gătat bine
Pă uliţă p’angă mine.
Mere mandru călăreşte,
Păru i tomnit domneşte.
- Unde meri, mandruţ, gătat?
- La mandruca-n altu sat.
- Poţi mere, poţi te lăsa,
Că pă mandra-ţi nu-i afla,
Că să luptă cu moartea.
- Ţu-ţu-ţu, murguţ, mai tare
Să sosim in sat cu soare
Să văd mandra-m de ce moare.
Dac-acolo ş-o sosit,
Mă-sa lumnină-i ţine,
Tată-so sălaş ciople.
El in casă ş-o d'intrat,
E(a) din gur-o cuvantat:
- Potoli, mamo, lumnina,
Strigă-n casă pă tata
Să nu-m cioplia coparşeu,
C-o sosit drăguţu mneu.
El din gur-o cuvantat:
- Hei, tu, mandruluca me,
Vinde-aş murgu de sub mine
Să te mantuesc pă tine.
- Hei, tu, mandruluţu mneu,
Poţi vinde, poţi te lăsa
Leacu mneu nu li(-i) afla.
Poate tu de mni(-i) aduce
Caş de oi la San-Nicoară,
Sloi de diaţă-n mnez de vară,
Mure coaptă-n postu mare,
Coaptă-a umbră nu a soare.
- Hei, tu, mandruluca me,
Eu de aieste ţ-aş căta,
Dac-aş şti că ţi-aşi afla.
- Hei, tu, mandrulucu mneu,
Tuti eşti, bolundi eşti,
Tu de nu te nădăeşti:
Caş de oi i faţa ta
Cand mă uit eu la dansa,
Mure negre ţi-s oti(i),
Cand mă uit eu la danşi(i),
Sloi de diaţă-i inima
Că mă tem că mi(-i) lăsa.
Auzit dela Măriuţa Ţiplea, fetiţă de 16
ani. Iulie 1903.
2.
Hei, tu, mămuluca me,
Mult mămucă, te-am rugat
Să ţii dzile pantru mine,
Să mă dai in sat cu tine.
Dumata de ţ-ai ţinut
240
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Mnercurea şi Vinerea
Să mă poţi instreina,
Dela noi a tria sat
Ca să trăesc cu bănat.
Auzit dela Anuţa Mărina, nevastă de 2
ani. Iulie 1903.
3. HOREA MIRESEI DACĂ E SINGURĂ
LA PĂRINŢI
Plange-mă, mamo, cu dor,
Ţ-am fost fată şi fecior,
Ţ-am lucrat lucru cu dor,
Ţ-am scos boii din ocol,
Mărs-am ţ-am făcut ogor.
Ţ-am arat, ţ-am sămanat,
Ţ-am săpat, ţ-am săcerat,
Tăte cu dor le-am lucrat.
Pus-am in pod şi-n cămară,
Cobori, mamo, du la moară
Şi-m fă mnie meringioară,
De mani sară plec in ţară,
In ţara Tălienească,
La strein să hiu nevastă.
De mni-a hi, mămucă, bine,
Şohan n-oi ini la tine,
De mni-a hi, mămucă, rău,
Iar-oi hi la pragu tău,
Că mă dai unde nu vreu.
Auzit dela Mărie Ţiplea, 50 de ani. Iulie
1903.
4. DIRLAIUL MIRESEI ORFANE
- Hei, tu, sorureaua me,
Tu de nuntă te-ai gătat,
Mamie-ţi (/tatie-ţi) ştire n-ai dat.
- Ba eu soră că i-am dat,
Numa eu că mni-am manat,
Doi soli dela noi anume
La mama in ceia lume.
Nu ştiu, solii n-o sosit,
Doară mama-o putredit
De n-are rand de init.
- Hei, tu, sorureaua me,
Te gată de cununie
Cu pompă, cu veselie,
Mama-ţi n-are rand să iie
Batăr cat i cagodi,
Mama-ţi napoi n-a ini;
Batăr cat i aştepta
Mama-ţi n-apoi n-a-nturna.
Că de p-aceie cărare
Şohănit n-are-nturnare.
Auzit dela Mărie Ţiplea, 50 de ani. Iulie
1903.
5.
Mult gandesc de dzi de noapte
Cum să fac pă cucu frate,
Din străin bdiata mai poate,
Streinu tăt i strein,
De i(-)i fa din apă in,
Nu i-a hi voia deplin;
De i(-)i fa din apă bere,
Nu-i mai poţi fa pă plăcere.
Mărie Ţiplea, 50 de ani.
6.
Sub cel corci de păducel
Şede mandru pribăgel.
Mandra şede langă el.
Cu maneca vant i trage,
Cu struţucu umbră-i face.
- Hei, tu, mandrulucu mneu,
Nici mori, nici te scoli,
Numa eu că m-am urat
Perina-atata mutand
Dela cap dela pticioare,
Şi de umbră, şi de soare,
Cum să-ţi hie mai răcoare.
- Pleacă-te şi mă sărută
Şi te du şi te mărită,
Te mărită-a tria sat,
Doară n-oi hi cu bănat.
- Hei, tu, mandruluca me.
241
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Numa e(a) s-o măritat
Dela noi a tria casă,
Tăt is cu inima arsă.
Intru-n casă, o aud,
Mintea tătă mni o uit,
Ies afară şi o văd,
Mintea tătă mni o pterd.
- Hei, tu mandrulica me;
Nu trece grădina me,
Pă unde paşu-l păşeşti,
Iarba mni o potineşti,
Pă unde paş ai păşit,
Iarba mni-o ai potignit.
Auzit dela Năstafa Popşea, 40 de ani.
Iulie 1903.
7.
Mult mă-ntreabă cela cane,
Unde-i carnea de pă mine?
- Tu, omule-ai nebunit?
Carne-o fost şi s-o toptit
De jele şi de urat.
Tu omule, tu eşti bat,
Carne-o fost şi s-o uscat
De jele şi de bănat,
După lucru ce-am lucrat.
Ce-am lucrat, n-am lucrat bine,
Pruncă tinără ca mine,
Tătă lumea să ciude,
Ce-am făcut cu mintea me;
Mai că mă ciudesc şi eu,
Ce-am făcut cu capu mneu.
Auzit dela Mărie Rednic, 49 de ani. Iulie
1903.
8.
Zdeară puii şoimnilor
Pe ţiclele ptetrilor,
Tăt işi zdeară şi-şi aşteaptă
Să răsară soarele,
Să-şi dezmurţa(scă) penele.
Soarele o răsărit,
Penele le-o dezmurţit.
Ei de-acolo ş-o zburat
Tăt in gios pă prundurele;
Unde-i prundu de mărgele,
Sunt-işi doauă grădinele
Tăt cu pari de băsiioc,
Nuiele de bărbanoc.
Da-n grădină cine şede?
Şed-işi doauă turturele.
Da nici nu-s turturele,
Dară-s doauă surorele.
Una rade, ceie plange,
Ce ce plange, flori işi frange,
Ce ce rade mesă-ntinde.
Da una o dzas aşe:
- Dep ce zderi, soruca me?
- Cum bdiata, eu n-oi zdera,
Tăt aşe dzice tata,
Pă noi, soră, că ne-a da,
Una-n sus la răsărit,
Pă alta-n gios la sfinţit.
Noi, sorucă, ne-om vede,
Cand luna cu soarele,
Noi, soară, ne-om aduna
Cand soarele cu luna,
Pan-atunci, sorucă, ba.
- Hei, tu, neniulucu mneu,
Am gandit că ne mangai,
Da ne dai să nu ne ţii.
An gandit că ne deznerdzi
Cu măruţ din mere verdzi,
Da ne dai să nu ne vedzi.
Auzit dela Ileană Ţiplea, 38 de ani. Iulie
1903.
9.
Sub cel corciu de păducel
Şede mandru pribăgel,
Mandra şede langă el.
Cu maneca vant i trage,
Cu strucioru umbră-i face.
- Hei, tu, mandruluţu mneu,
Nici mori nici te scoli,
242
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Numa eu că m-am urat
Perina atata mutand
Dela cap, dela pticioare,
Şi de umbră, şi de soare
Cum să-ţi hie mai răcoare
Şi umbland pă delurele,
Culegand-iţi lecurele,
Să te lecuiesc cu ele.
- Hei, tu mandruluca me,
Pleacă-te şi mă sărută
Şi te ie şi te mărită.
Poţi mandrucă cat imbla,
Leacu mneu nu li(-i) afla.
Cate babe, vrăjitori
Şi bărbaţi descantători
Tăte mnie să-m descante,
Nu pot hi ca mai nainte,
Caţi popti mari, blagosloviţi
Şi călugării sfinţiţi,
Cu tăţi mnie să-m cetească,
Nu-i mod să mă mantuiască.
Şi tăţi doftorii din ţară
Leacu mneu nu l-or aflare,
Leacu mneu nu l-or găsi
Că i boala inimii.
Auzit dela Ileană Ţiplea, 38 de ani. Iulie
1903.
10.
- Floricică dintre munţi,
Cocoană din doi părinţi,
Ce gandeşti de te măriţi?
Doar n-ai mnilă de părinţi,
De păzăşti să te măriţi?
- Ba nu, bădiuliţă, bade.
Mniluţa dela măcuţă
Ca mnerea din stuptinuţă,
De mniluţa dela nene
Ca ş-on făguraş de mnere;
Mniluţa dela surori,
Ca şi mninosu de flori,
Da mniluţa dela fraţi
Ca şi umbra dela brazi.
Mniluţa dela surate,
Ca şi pelinu-n bucate,
Mniluţa dela bărbat
Ca umbra de pom uscat:
Te pui gios să te umbreşti,
Mai tare de asoreşti,
Şi-n bărbat te celueşti.
Da mniluţa dela soacră
Ca şi poama ce mai acră,
Că să coace să răscoace,
Poamă dulce nu să face.
Da mai tare să acre(şte)
Nimurui nu trăbuie(şte).
Ileană Ţiplea
11.
Nevasta care i coită,
Da-şi pune bărbatu doică,
E(a) mere la gioc şi gioacă,
Ine-acasă şi-i beteagă,
Bărbatu la cap o leagă.
- Ce ţi(-i) ţie, mandră dragă?
Bărbaţi mărg cu plugurile,
Nevestele bat carjmele.
Pă cand ine bărbatu,
Nevasta-şi leagă capu.
Numa el c-o intrebat:
- Muiere, femeia me,
Nu ştiu, boii să-i dezgiug,
O vacile să le mulg,
O la popă să mă duc.
- Nici boii nu-i dezgiuga,
Nici vacile nu le mulge,
Nici la popa nu te duce;
Da ie uiaga ce mare,
Şi te du la Rifca-n vale,
Adă horincă hăt tare,
Şi cu on buldzoc de mnere
La olaltă mestecate,
Că mni-a hi de sanătate.
Ie puica d'ingă cocoş,
243
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Ş-o cinăltuie(şte) frumos.
Trage masa langă pat,
C-aşe să cade la beteag.
- Muiere, muierea me,
Numa eu mni-am d'audzit
Că in lume sunt păduri
Şi ţigani de fac săcuri;
Mni-oi lua o botă groasă,
Şi ţ-oi lipti-o de oasă,
Doară-i hi ma sanătoasă.
Auzit dela Mărie Ţiplea, 50 de ani. Iulie
1903.
12.
Săracu mandru, săracu,
Mult mă rog să-l ieie dracu;
Mult mă rog de v'o tri ai
Tăt, drace, nici grije n-ai.
Ileană Ştefan.
13.
Pă din gios p'angă cetate
Mărg carăle ferecate,
Pline de robdi incărcate.
Dinnapoia carălor,
Mărg mamele robdilor,
Tăt plangand şi suduind.
Numa-on rob o rupt ş-o dzis:
- Taci, mămucă, nu zdera.
Ştii acasă ce-am lăsat:
O cocoană tinere;
Nu o lăsa, de-i pute,
Că pă mine m-ai lăsat,
Vedzi, mamo, la ce-am pticat.
Ileană Ştefan, fată de 20 de ani. Iulie
1903.
14.
De ce, Doamne, m-ai lăsat
Dacă noroc nu mni-ai dat?
De ce, Doamne, m-ai făcut,
Dacă noroc n-am avut?
Ileană Ştefan.
15.
Dragu-mni(-i) vara la fan,
Omu tanăr, nu bătran,
Şi iarna p'angă leagan.
Auzit dela Todora Porcean, fată de 19 ani. Iulie
1903.
16.
Hei, tu, dragă de mnireasă,
Cată tu ce targueşti.
C-aiesta nu-i targ de vară
Să-l cumperi şi să-l vinzi iară.
Da-i o pară mălăiaţă
Şi ţ-a hi p-a ta viaţă.
Aiesta nu-i măr bortos
Ca să-l muşti şi să-l ţipti gios.
Todora Porcean.
17.
Pă cel deal indelungat
Mere domnu Mălaiu-cald
Şi cu brandza-muceda
Şi cu urda-putrăda.
Numa popa din Bănat
După el ş-o alergat.
- Intoarce-te, dulce,
Nu te duce.
Că te-oi scălda-n lapte dulce;
Cu brandza te-oi brandzi,
Cu urda te-oi netedzi.
- Ba eu napoi n-oi intoarce
C-ai muiere blăstămată
Şi mă frămantă-n covată
Şi mă pune pup in vatră,
Cu tăciunii mă-ngrăde
Cu spudza m-acopere.
Mai ai neşte coconi hadzi
Cu dinţi ascuţiţi,
Ca neşte lupti hămnisiţi.
"Da scoate, mamo, malaiu,
Că de-i copt, de nu-i copt,
Noi il hutuptim pă loc". Auzit dela Niţa
Ţiplea a lui Nuţu, fată de 15 ani. Iulie 1903.
244
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
18.
Suflă vantu romonu,
Din romon, ca din cicoare,
Mulţi voinici is la prinsoare.
- Voi domnii pămantului,
Faceţi legea mandrului,
Faceţi legea cu dreptu
Şi-m năpustiţi drăguţu.
De tri ai am credinţit,
Vremea-i de căsătorit.
Auzit dela Niţa Ţiplea a lui Nuţu, fată de 15 ani.
Iulie 1903.
19.
Frundză verde de tiperi (=piper),
Doarme mandru-ntre umbrări,
Nu doarme că i-o fost somn,
Doarme de manuri de om.
- Scoală, mandruţ, blăm acasă,
Că targuţu-aici ne lasă;
Şi targuţu Luni s-o dus
Şi pă tine-aici te-o pus.
Şi targuţu ş-o-ndemnat
Şi pă tine aici te-o lăsat,
Tisău tău cel bumbdit
Tăt in sange-i tăvălit;
Şi curaua ta ce lată
Tătă-i in sange-ngropată,
Şi cămeşa ta ce albă
Tăt in sange să dezneardă.
Auzit dela Niţa Ţiplea a lui Nuţu, de 15 ani. Iulie
1903.
20.
Băsaioc in cornu mesii,
Mandru plang otii mniresii.
- Mnireasă, ruje-nfocată,
Ce eşti aşe supărată?
De-ai călca tu pă florinţi,
Nu-i hi ca l-a tăi părinţi
De-ai călca tu pă dupcuţă,
Nu-i hi ca l-a ta măicuţă.
Auzit dela Ileană Şiman, fată de 20 de ani. Iulie
1903.
21.
Peste munţi, peste-amandoi
Sunt doauă poduţuri noi,
Trec-işi mandri amandoi,
De mana ţinandi-să,
Din gură mustrandi-să:
- Ia, şi colo-o cocone,
Ştiu bine c-a hi a me.
- De-aşi şti, mandruţ, c-a hi a ta,
Atata te-aşi blăstăma:
Cand a hi coale la cină,
Să-ţi ţiie mă-ta lumnină;
Cand a hi la mnedz de noapte,
Să te tragi, mandruţ, cu moarte;
Cand a hi in zori de dziuă,
Să-ţi tragă cu clopotile
La tăte beserecile
S-audă ş-a ta măicuţă
Că-i blăstăm dela drăguţă;
S-audă şi tată-tău
C-acela-i blăstămu mneu.
Mărcuţa Lumeiu, nevastă, 23 de ani. Iulie
1903.
22.
Pă prunduri de Dunăriţă
Ia mere o coconiţă,
Din tilincă tilincand,
Din Dunăre apă band.
Luna şi soarele-o dzis:
- Du-te, cocoană, mai tare
C-a ini Dunărea mare
Şi mă tem că m-a lăsare.
- Lasă iie şi mă maie,
N-am părinţi să mă mangaie,
Da nici fraţi cu dreptate,
Nici surori să-m ţiie parte.
Pană mama o trăit,
Pan grădină rand de pomni,
Coconii ca şi de domni;
Dacă mama o murit,
Pan grădină rand de scaiu,
245
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
De coconi mnişel şi vai.
Măr(i)cuţa Lumeiu.
23.
Frundză verde, iarbă grasă,
Ine-on dor de mărs acasă,
Da haiducii nu mă lasă.
Da-m dau pană şi hartie
Şi mă pun cu ei a scrie.
Da scriu două-tri randuri,
Nu pot scrie de ganduri.
Gandurile cele mnici
Stau in drum ca doi voinici.
Auzit dela Chirilă Ţiplea, de 9 ani. Iulie
1903.
24.
(-) Frundză verde ş-o frundzucă,
D'ibeşti-mă tu mandrucă?
- Ibăsci-te, mandre, dzău,
D-am on bărbat tare rău,
Şi mă bate-n tăte dzile
Dept ce-m fac besădzi cu tine.
Tăt mă bate şi mă-ntreabă:
Dept ce-m fac cu tine treabă.
Ptita mni-o dă pă măsură
Dept ce-ţi dau, mandrule, gură.
Morţi duinu şi daina!
Auzit dela Mihai Moldovan, 65 de ani.
Iulie 1903.
25.
Hei, tu, mandruluţ din ţară,
Gura ta-i pelin de-amară,
C-o mancat mă-ta căline,
Cand o fost groasă cu tine,
Să nu te sărute nime.
Auzit dela Mărie Rus din Vad, fată de
19 ani. August 1903.
26.
Cu cat şuier şi horesc,
Cu-atata mă-ndestulesc.
Numa eu de n-aşi hori,
O-aşi muri, o-aşi nebuni,
O de mine-ar hi ce-ar hi.
Mărie Rus din Vad, fată de 19 ani.
August 1903.
27.
Prănicuţ mandru de brad
Pranică-n mijloc de vad,
Să aude peste sat:
Noi cu mandru ne-am lăsat.
Auzit dela Năstafa Pop, fată de 17 ani.
August 1903.
28.
(-) Măi cucule, ce mananci
De ii vara să ne canţi?
- De-aşi manca negru pămant
Voauă musai să vă cant;
De-aşi manca negru ageag,
Voauă musai să vă trag.
Auzit dela Petru Ţiplea, fecior de 20 de
ani. August 1903.
29.
Supărat i omu-atunci
Cand dă boii dept tuluci,
Vaca dept mălaiu la prunci
Şi fetele după slugi.
Petru Ţiplea.
30.
Tu nevastă, nevăstuţă,
Lasă-mă să-m ţin drăguţă.
Tăt să-m ţin drăguţă aleasă
Că n-om ave scarbă-n casă.
Numa eu ţie ţ-oi fa
Tăt ţ-oi face să n-audzi,
Ce ţ-oi spune să n-asculţi,
Tăt ţ-oi face să nu vedzi,
Pă mine să nu mă credzi.
Auzit dela Gh. Ona, fecior de 21 de ani.
August 1903.
246
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
31.
Frundză verde de mărun,
Nu cutez a ieşi-n drum
Că să strang curvele tăte,
Mnie-m fac lege de moarte.
Una-şi teme bărbatu,
Alta-şi teme drăguţu,
Una nu teme pă nime,
Numa nu-ncape de mine.
Auzit dela Mărie Rus din Vad, fată de
19 ani. August 1903.
32.
Cand eram mai tanăr prunc,
Avem glas ca şi la cuc
Şi imbletă ca la lup.
Ieşem sara pă uliţă
Tăt horind şi şuerand.
Cate mandre m-aude,
Focu-n vatră-l aprinde,
La fereastră sus săre.
Ia de cand am bătranit,
Ieşei sara pă uliţă
Tăt horind şi şuerand.
Cate mandre m-audzăi,
Focu-n vatră-l invălei,
Fereştile le-ntidei.
Auzit dela Gh. Ona, fecior de 21 de ani.
August 1903.
33.
De-aşi muri supt on arin,
Nu-m răman pruncii de-amar.
Unu aici l-am avut
Şi l-am crescut mărişor
Ca să-m hie de-ajutor;
Dumnedzău s-o supărat,
Dela mine l-o luat.
Da mai am in lume doi:
Doară li-a ini in minte
Că au mamă oareunde,
Doară li-a ini in gand
Că au mamă pă pămant.
Auzit dela Anuţă Rus, măritată, 46 de
ani. August 1905.
III. C O L I N D E
1.
Acum Iosip şi Mărie
Mărg in Viflăim să să-nscrie.
O apucat o noapte gre
Ca pă prunc să-l nască e(a).
Pă prunc dacă l-o născut,
Ca de soare s-o vădzut.
Nu l-o născut in polată,
Nici in curte desfătată,
Da, numnindi-să pă sine.
L-o născut int-o poiată,
La Viflăimu Iudeii
Unde cantă ingerii.
Ingerii frumos cantă,
Păstorii să bucură,
Herufimii laudă.
Lăudaţi şi cantaţi
Şi vă bucuraţi!
Auzit dela Mărie Ţiplea, măritată, 59 de
ani. August 1903.
2.
Rage cerbu sus la munte,
Nime-n lume nu-l aude,
Numa-o doamnă de sup curte.
Doamna-n casă ş-o d'intrat,
Numa e(a) că ş-o manat
Noauă arcaşi
Noauă puşcaşi
Că pă cerbu să-l impuşte.
- Staţi, staţi, staţi,
Nu mă-npuşcaţi,
Că eu nu-s ce gandiţi voi.
Io-s Iionu
Santionu
Nănaşu lui Dumnedzău.
247
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Mama me m-o blestemat
Să hiu heară de pădure
Noauă ai şi noauă dzile
Şi p-atate lune pline;
Eu p-acele plini-le-oi,
Gios la ţară trage-m-oi,
Tei (chei) a mană lua-mni-oi,
Mănăstiri deştide-mni-oi,
Clopot galbin trage-mni-oi,
Slujbe sfinte face-mni-oi.
Slujbă sfantă cine-ascultă?
O ascultă maica sfantă,
Maica sfantă Precurată
Cu hiuţ mnicuţ in braţă.
Hiu zdeară, n-are stare,
Maica nu-l poate-aşedzare.
- Taci hiule, taci dragule,
Eu ţie ţ-oi dărui
Tăt teile raiului,
Scaunu giudeţului,
Păharu botedzului.
Caci in raiu că ţi d'intra,
I şi prinde-a botedza,
Din păgani face-i creştini.
Sus la ceri o-nnălţăm,
Gios la gazde o-ntinăm.
O-ntinăm pă vesăl-bun
C-am agiuns sfantu Crăciun
Cu pace, cu sanătate,
Cu mai multă bogitate.
Cu cinstită giupaneasă,
Cu frumos celedi in casă.
Auzit dela Mărie Ţiplea, măritată, 50 de
ani. August 1903.
3.
Sosit-a dziua ce sfantă
A Domnului prăznuită.
La sfarşitu lumniii
Trambdiţa-or ingerii,
Trambdiţa-or fără price,
Domni şi inpăraţi or plange.
Da noi ieştia ce om dzice?
Suntem inpăraţi cu sange,
Nici cu aur, nici cu-argint,
Făr cu sange de cel sfant.
Om mere la giudecată
Cei ii cu cei morţi de-odată.
Pă cei răi i-or incuie,
Incuie-i-or ca-nt-o ptiatră,
Lumnină să nu-şi mai vadă.
Pă cei buni i-or incuie
Incuie-i-or ca int-on nor,
La binele tuturor,
La binele ne-ncetat
Unde-o fost Adam temat.
La binele de-nceput
Unde-o fost Adam de mult.
Auzită dela Mărie Rus din Vad, fată de
19 ani. August 1903.
IV. D E S C Â N T E C E
1. DE IZBITURI
Luand cu tine lană neagră, "periuţă"
părăsită şi o peană neagră; te duci la
apă curgătoare şi intrand in ea, zici:
Mătrice, mătricată
Cu bob mestecată,
Năjită cu urbalţ,
Urbalţ cu mătrice
Izdituri, imbălături,
Izdituri de noauă feluri,
Ieşi din maţă,
Ieşi din braţă,
Ieşi din crerii capului,
Din faţa obrazului,
Din cioantele nasului,
Din cap,
De după cap.
Din tăte ciontiţăle,
Din tăte-ntieturiţăle
Şi te du la Marea Roşie
248
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
Şi la Dunăre
C-acolo bine te-aşteaptă,
C-acolo te aşteaptă
Cu mesă intinsă,
Cu păhară
Cu băuturi.
Acolo ţi(-i) locu,
Acolo ţi(-i) sorocu.
Acolo strică,
Acolo destică.
Aici n-ai loc,
Aici n-ai soroc,
Nu strica,
Nu destica.
Bine te-oi alege,
Bine te-oi culege,
N. să rămaie
Lumninat
Şi curat
Şi ca soarele cand răsare
Şi ca Maica-Precurată.
Leac şi vac,
Leacu-i dela Dumnedzău,
Nu ţi-l pot da eu.
Auzit dela Năstafa Popşea, măritată,
49 de ani. Iulie 1903.
2. DE UIMĂ
Vr'un "mizelnic" (mezin) - dar şi altul
poate - să incunjure uima cu dosul
manei, din dreapta in stanga şi să zică:
Tragna una,
Tragna doauă,
Tragna tri,
Tragna patru,
Tragna cinci,
Tragna şesă,
Tragna şepte,
Tragna opt,
Tragna noauă:
Aici nu te fa,
Aici nu te spurca.
Creşti,
Cat gandeşti,
Ca naltu ceriului,
Ca grosu cuptorului.
Spurcă-te,
Napoi intoarce-te.
De şapte ori. Dimineaţa - sara - dimineaţa
ori sara - dim. - sara.
Auzit dela Mărie Ţiplea, măritată, 50 de
ani. Iulie 1903.
3. DE DEDIOCHI
Dacă simţi că te infoci iute şi iară
răceşti şi ţi se invălue a vărsa, să ştii
c-acesta e: dediotiu. Mergem pe scurt la
beteag şi, de nu-i foc ori dacă suntem
in drum, cu mizinicul (degetul cel mic)
dela mana stangă trecem peste capul
beteagului indărăpt şi zicem:
Treacă-ţi dediotiu peste cap.
Ca şi fumu peste sat,
Tu să rămai
Lumninat
Şi curat
Ca şi Maica Precurată
Cand te-o dat.
In trei randuri. Apoi:
Treacă-ţi dediotiu pan maiu (ficat)
Ca ş-on grăunte de ai (usturoi)
N. să rămaie ş.c.l.
De trei ori. Apoi:
Atunci să te infoace,
Atunci să te-mbete,
Să te-ngălbinească
Şi să te tulbure,
Acela să aivă (aibă) putere
Care-i mai bătran
Decat Dumnedzău sfantu.
De săm (= suntem) in casă şi de avem
foc, luăm apă curată din care nime n-a
beut şi n-am grăit cu nime pană s-a
249
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
adus; o punem in păhar şi mergem cu
un cuţit innaintea pragului casei şi
scobim cate un pic de lut, in trei
randuri. Punem cuţitul, tăind, in apa din
păhar, in cruciş, şi zicem:
N. s-o luat
Dela casa lui
Dela masa lui,
Şi s-o dus sanătos,
Harnic şi frumos.
Şi s-o intalnit
In cale
Şi-n cărare
Cu noauă moroi,
Cu noauă moroaie,
Cu noauă strigoi,
Cu noauă strigoaie.
Din urmă i-o luat,
In faţa obrazului i s-o uitat,
Rău l-o săgetat,
Faţa i s-o strămutat,
Otii i s-o strămutat,
Rău l-o stricat
Şi puterea din tăt trupu i-o luat
Vederea din oti i-o ştimbat.
Şi-o prins şi s-o cantat
Şi s-o văietat,
De durere mai o crepat.
Maica sfantă Precurată
Din uşa raiului,
Din partea (poarta? - n. ed.) ceriului
L-o audzit
Şi l-o-ntrebat:
- Ce te vaieţi,
Ce te canţi?
- Cum nu m-oi canta?
Cum nu m-oi văieta?
Că eu m-am luat
Dela casa me,
Dela masa me
Harnic şi frumos,
Tare, sanător.
Şi, eu m-am talnit,
In cale
Şi-n cărare
Cu noauă moroi,
Cu nouă moroaie.
Cu noauă strigoi,
Cu noauă strigoaie.
Din urmă mni-o luat,
In faţa obrazului mni s-o uitat
Rău m-o săgetat,
Faţa mni s-o strămutat,
Rău m-o stricat
Şi puterea, din tăt trupu mni-o luat.
Maica sfantă-o cuvantat:
- Taci, nu te văieta,
Nu te canta,
Că eu cu apa Iiordanului
Te-oi spăla
Şi de tăte te-oi spăla.
(De trei ori.)
Beteagu să indiţă (=inghită) de nouă ori
din apă, după aceia să-l speli la ranză,
supsuori, la inchieturi. Cealaltă apă se
lepădă pe ţaţana uşei, şi trăznim uşa şi
zici:
Aşe de iute să treacă dediotiu
Cum am izdit uşa.
Auzit dela Mărie Ţiplea, măritată, 50 de
ani. Iulie 1903.
4. DE-NDESOARE
Sunt două feluri de indesoriri: una seacă
şi alta apătoasă. Dacă indesorirea e
seacă, atunci ai garciuri, gălbineşti la faţa
obrazului, vineţeşti pe supt ochi, nu poţi
manca, ţi se invălue a vărsa şi n-ai
scaun. Dimpotrivă, dacă e apătoasă
indesorirea, atunci ai scaun prea des.
Sara, după sfinţitul soarelui şi dimineaţa,
innaintea răsăritului, ieai cenuşă-n mană
şi cu dansa te atingi de pantecele
beteagului, făcand cerc din dreapta in
250
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
stanga şi zici:
De-ndesoare pan mancare,
De-ndesoare pan băutură,
De-ndesoare pan foame,
De-ndesoare pan săte,
De-ndesoare pan hire,
De-ndesoare pan manie,
De-ndesoare pan frig,
De-ndesoare de noauă feliuri,
De-ndesoare de noauă neamuri,
Ieşi din maţăle lui N.
Din maţă,
De sub maţă,
Din rărunţi (=rărunchi),
De sub rărunţi;
Din inimă,
De supt inimă,
Din plomani,
De su(b) plomani,
Din faţa obrazului,
Din cucurbăta capului.
Din oti,
De supt oti,
Din pelniţa nasului;
Te alege
Şi te culege.
Aici nu gălbini,
Aici nu stimosi (=schimosi),
Nici nu zgarci.
Du-te, du
La Maria Roşie,
Acolo te-aşteaptă
Cu mesăle-aşternute,
Cu păharele implute
Acolo ţi(-i) locu,
Acolo ţi(-i) sorocu;
Aici nu lăcui,
Aici nu bătrani;
Aici lăcaş nu-ţi face,
Că nu ţ-oi da pace.
N. să rămaie
Curat, lumninat,
Ca şi Maica sfantă Preacurată
Cand l-o dat.
Du-te, du,
Unde pasări măiestre nu imblă,
Şi cocoşi negri nu cantă.
(De trei ori.)
Sara - dim.- Sara; ori intors. De-i rău stricat,
atunci de nouă ori.
5. DESCANTEC DE MĂRIN.
Vaca din infocăciune se umflă la pulpă
şi dacă nu grăbim cu descantecul,
imflăciunea se coace, din lapte curge
sange. Insă dacă descantăm, a treia zi
"mărinu" se intoarce.
Cu dosu manei, ori aşa e mai bine - cu
fundul "gatilor" (= izmenelor) incunjurăm
de trei ori pulpa, lovind-o - "tunandi-o" -
cand şi cand şi zicem:
Mărin c(acat),
Cu curu ca(ca)-te-oi,
Cu pt(işetu) a ptişe-te-oi.
Aşa-ai agiunge sara,
Cum i amu sară;
Aşa ai agiunge demineaţa,
Cum i amu demineaţă.
Cu călciiul tuna-te-oi,
Cu curu ca(ca)-te-oi,
Cu pt(işetu) a ptişe-te-oi.
Inapoi intoarce-te.
(Se zice in trei randuri cate de trei ori).
Auzit dela Pălăguţă Volos, văduvă, 75 de
ani. August 1903.
6. DE TRAGAN
"Tragan" are vaca cand nu pulpa
intreagă, ci numai o ţaţă, două se umflă.
Leacul: O fată trebue să incunjure pulpa
cu poala cămăşei, zicand:
Fugi trăgătoare
Că te-agiunge poală
251
Maramureş, Ţară veche. Antologie de folclor
De fată fecioară.
(De trei ori in trei randuri).
Pălăguţă Volos.
7. STRIGAREA URSITULUI
Fata care descantă acest descantec, ori
işi vede ursitul in vis, ori acela ii vine
la casă. In nouă Marţe sara strange focul
din vatră cu seceră părăsită, zicand:
Tu focuţ, focuţule,
Dute-n lume, păste lume
La ursitu mneu anume,
Să n-auvă-a hi,
N-auvă a poclui,
Pană la mine n-a ini.
De li(-i) găsi in pat,
Să-l arunci su pat,
De li(-i) găsi mancand,
Să puie lingura-n blid.
La mine să iie,
Cu mine să ciie (=cineze).
De-a ave drăguţă frumoasă,
Să-i pară că-i caţă (=căţea) flocoasă.
Să n-auvă mamă,
Să n-auvă tată.
La mine să iie,
Cu mine să ciie.
Pălăguţă Volos.
8. DESCANTEC CAND PICĂ URĂ.
Mă uitai pă Tisă-n sus,
Vedei tri randunele.
In poală mni-s randunele,
In gură mni(-i) fagur de mnere.
Cine mere pă uliţă
Inpărat cu-npărăteasă?
Nu mere impărat cu-npărăteasă,
Da mere fata ce frumoasă.
Pălăguţă Volos.
9. DESCANTEC PENTRU A
STRIGA LAPTELE PIERDUT.
Cand laptele vacei se impuţinează pe zi
ce merge, iar vaca pe drum către casă şi
in grajd rage: atunci să ştii că vaca-i
stricată: i-e luat laptele.
Dela casa, unde gandeşti că şade omul
ori femeia care a luat laptele vacei,
aduci puţină sare. Sara şi dimineaţa apoi
ori te duci cu sarea in grajd la vacă, ori
numai ieşi pană-n ogradă şi zici:
Mere Mandraia (N.)
Dela casă,
Dela masă,
Din ocol (=ogradă) frumos.
Maica Precurată
Innainte i-o ieşit,
De corn o luat-o,
La apa lui Iordan o dus-o,
Mana ei să iie.
Noauă popti
Noauă Călugăriţă,
Cu şirinci (mărămi) intinsă,
Cu lumnini aprinsă.
Tăţi staţi
Şi vă rugaţi,
Mana ei să iie
Dulce ca mnerea,
Galbin ca ceara,
Gros ca-aluatu,
Dulce ca păsatu.
Cat on grăunte de mac
In patru desticat,
Da mana ei să iie,
A altora să nu hie.
Pălăguţă Volos.
252