I
     
     [193] Jitiia a doaosprezece vise
     
     Era o cetate de o chema Varihin şi într-însa lăcuia un împărat mare, numele lui Sihanci. Şi într-o noapte văzu doaosprezece vise şi să temu foarte. Şi nu era nimeni să înţeleagă visele. Şi să află un cărturar, anume Mamer, şi-i spuse împăratul visele acelui cărturar. Mamer zise:
     – Doamne , împărate Sihanci, mare-s visile tale. Şi nu-ţi sînt de rău, ci acestea vor să fie la vremea de apoi. Ci-m spune visul dintîiu cum îl văzuşi?
     Şi zise împăratul Sihanci:
     – Văzuiu un stîlp de aur din pămînt pînă în ceriu răzimat.
     Şi grăi Mamer:
     – Aceea va fi la vremea de apoi, Doamne, fi-va rău de la răsărit pînă la apus preste toată lumea şi va fi rău despre toate părţile şi multă răutate să va face. Întru aceea vreme nu vor fi nimeni drepţi întru oameni, nici vor judeca drept, nici vor grăi cuvîntul lui Dumnezeu, ci va fi unul cu altull ca dracii. Şi boieri spre boieri va sări şi bătrîn pre bătrîn şi nu va fi nici un om bun. Şi vor vrea unul de la altul să ia şi toţi oamenii vor face rău. Şi cărturarii vor învăţa puţini pre cale şi ei însuş legea nu o vor ţinea. Şi înşiş unul cătră altul bine nu vor grăi, ci vor face tot rău. Şi vor fi foameţi. Şi să va duce toamna în iarnă şi iarna a miază-vară să va duce. Şi vor semăna oamenii de toate seminţile şi puţin vor lua, sămăna-vor [194] mult şi vor secera puţin. Şi înşişi să vor zminti după învăţătura dracului. Şi oamenilor le vor părea că fac bine, iar ei vor face tot rău. Într-aceea vreme şi feciorii pre părinţi nu vor cinsti şi neamuri de aproape să vor lua şi nu să vor căuta. Şi curvele vor face feciori şi nu-i vor lua, ci-i vor lăsa. Şi legea veche vor lăsa şi altă lege vor rădica. Şi întru aceea vreme soarele nu va lumina în locul cela bătrînul şi stelele nu vor lumina, ci vor întunica şi zilele să vor micşora. Şi multe znamenii să vor face şi stele cu coadă să vor ivi şi trăsnete şi cutremur mare va fi şi multe cetăţi vor cădea. Înseşi de puterea lui Dumnezeu luna şi stelile să vor ascunde. Şi domnii vor fi precupeţi şi popii nu să vor cunoaşte din cei oameni proşti. Şi vor fi mincinoş şi minciuni multe, iar dreptatea va peri.
     Şi iar zise Mamer cătră împăratul:
     – Al doilea vis cum văzuşi, împărate?
     Împăratul zise:
     – Văzuiu o mîneştergură de spînzura din ceriu pînă în pămînt.
     Şi zise Mamer cătră împăratul:
     – Cînd va fi la vremea de apoi, acea lege dreaptă vor lăsa şi alta vor rădica. Şi toţi creştinii slujba lui Dumnezeu nu o vor căuta şi nu vor socoti ce fac. Scumpete va fi şi oamenii de neam să vor lepăda, de alţii streini să vor lipi şi mişeii vor uita.
     Şi iar zise Mamer:
     – Al treilea vis cum văzuşi, împărate?
     Şi zise împăratul: [195]
     – Văzuiu trei căldări hierbînd. Şi sînt rînduite: într-una era unt, într-alta era seu, într-alta era apă. Şi hierbea untul în seu şi seul în unt şi în cea de apă nu cădea nimică.
     Şi grăi Mamer:
     – Cînd va veni vremea de apoi, oamenii vor face sate pre unde sat n-au fost. Şi va fi un om bogat într-o margine de sat, alt om bogat într-altă margine de sat şi în mijloc de sat va şădea un om sărac. Şi să va chiema bogat pre bogat, iar pre cel sărac nu-l vor chema, nici îl vor socoti, măcar de i-ar fi frate. Într-aceea vreme vor fi toţi oamenii făţarnici şi scumpi şi nici unul ruda nu-ş va căuta. Şi bărbaţii vor lua muieri curve şi va lăsa pre tată-său şi pre mumă-sa şi neamul de aproape îl va uita şi-ş va iubi neamul muierii. Şi muierea îş va lăsa bărbatul şi va lua altul. Şi muierile bătrîne vor lua voinici tineri. Şi muierea bătrînă să va iubi cu altul şi-ş va lăsa fecioria. Şi într-aceea vreme nu să va afla muiere curată cu bărbat, nici fată curată.
     Şi iar zise Mamer:
     – Al patrulea vis cum văzuşi?
     Şi zise împăratul:
     – Văzuiu o iapă bătrînă şi rodea fîn, iar mînzişorul rîncheza dintr-însa.
     Şi zise Mamer:
     – Cînd va fi la vremea de apoi, muma îş va votri fata ei şi o va mărita. Şi să va votri sor pre sor. Şi să vor închide fetile în casă cu voinicii şi nu să va ruşina una de alta. Şi într-aceea vreme nu să vor afla dintr-o mie de muieri nici una curată. Şi toate muierile vor fi fără de ruşine şi din şapte fete nu va fi nece una curată. [196]
     Şi iar zise Mamer:
     – Al cincilea vis cum văzuşi?
     Zise împăratul:
     – Văzuiu o căţea zăcînd într-un gunoiu şi căţeii lătra dintr-însa.
     Şi zise Mamer:
     – Cînd va fi la vremea de apoi, părintele va învăţa feciorul şi-l va certa. Feciorul nu-l va asculta, ce va zice părinţilor: „Tăceţi! Voi ce grăiţi? Că aţi trecut de bătrîneţe de nu ştiţi ce grăiţi”. Iar părinţilor le va fi ruşine, tăcea-vor şi-i vor lăsa.
     Şi iar zise Mamer:
     – Al şaselea vis cum văzuş?
     Zise împăratul:
     – Văzuiu mulţi preoţi întinaţi pînă în grumazi.
     Şi zise Mamer:
     – Cînd va fi la vremea de apoi, preoţii vor învăţa pre oameni pre lege, iar ei legea nu o vor ţinea, ci să vor prilăsti dracului. Şi vor aduna avuţie, iar sufletul îl vor băga în foc.
     Şi iar zise Mamer:
     – Al şaptelea vis cum văzuş?
     Şi zise împăratul:
     – Văzuiu un cal frumos şi avea doao capete: unul denaninte, altul denapoi. Cu cel denainte păştea, iar cu cel denapoi grăiia.
     Zise Mamer:
     – Cînd va fi la vremea de apoi, atuncea judecătorii vor judeca strîmb drept mita. Şi nu vor căuta de suflet, ci vor căuta spre mită şi sufletul va merge în munca veacului. Şi [197] într-aceea vreme, vlădicii popi vor popi, nefiind destoinici de popie. Şi popii vor fi mulţi şi puţini vor fi curaţi. Şi domnii vor judeca strîmb şi de Dumnezeu nu să vor teme. Şi de oameni nu le va fi ruşine şi nu-ş vor aduce aminte, că vor pretrece întru întunerecul cel mare, în munca iadului.
     Şi iar zise Mamer:
     – Al optulea vis cum văzuşi?
     Zise împăratul:
     – Văzuiu priste toată lumea răsipit mărgăritariu şi pietri nestemate. Şi era încunjurate cu foc şi arse tot.
     Şi zise Mamer:
     – Cînd va fi la vremea de apoi, toţi oamenii vor fi precupeţi. Şi cei bogaţi vor munci pre cei săraci. Şi vor jura strîmb pre avuţie şi sufletul vor pierde. Şi atuncea vor fi veselii puţine şi vor fi mai multe plînsuri.
     Şi iar zise Mamer:
     – Al noaolea vis cum văzuşi?
     Şi zise împăratul:
     – Văzuiu lucrători mulţi şi, deca lucrară, ei merseră să-ş ia preţul, iar ei nu le dede nimică.
     Şi zise Mamer:
     – Cînd va fi la vreamea de apoi, un om va duce avuţiia lui la un vecin de aproape să o ţie. Iar acela o va lua şi-i va părea bine. Şi cînd va vrea să-i tribuiască avuţiia lui, el va zice: „Dă-m avuţiia”, iar acela va zice: „Nu ştiu nimic” şi va jura strîmb şi să va lepăda în munca veacului, în focul nestins.
     Şi zise Mamer:
     – Al zecilea vis cum văzuş?
     Şi zise împăratul:[198]
     – Văzuiu zece muieri: una mergea ca un părete şi avea nişte obraze grozave.
     Şi zise Mamer:
     – Cînd va fi la vremea de apoi, ele să vor rădica strige şi fermecătoare multe şi în muieri şi în bărbaţi.
     Şi iar zise Mamer:
     – Al unsprezecelea vis cum văzuş?
     Şi zise împăratul:
     – Văzuiu nişte fete multe şi purta nişte flori împărăteşti în capetele lor şi în mîinile lor avea multe mirosenii.
     Şi zise Mamer:
     – Cînd va fi la vremea de apoi, nici un om nu va spune drept şi toţi oamenii vor lua mită şi vor fi clevetitori şi furi şi neiubiţi şi necinstiţi. Şi cui va muri ruda de aproape, ei nu vor jăli-o. Şi într-aceea vreme, va ucide frate pre frate şi va fugi fecior de la părinţi. Şi-ş va bate joc de ei şi de cuvintele lor. Şi de cuvintele drepte nu vor asculta. Şi de va grăi bogatul cuvinte strîmbe, acelea vor fi drepte. Şi bogatul de va mînca şărpe, ei vor zice că mănîncă de lăcomie.
     Şi iar zise Mamer:
     – Al doaosprezece vis cum văzuş?
     Zise împăratul:
     – Văzuiu nişte oameni mulţi cu nişte ochi întunecaţi şi avea vederi ascuţite şi căuta jos.
     Şi zise Mamer:
     – Cînd va fi la vremea de apoi, aceiia oameni vor sluji dracului. Şi într-aceea vreme, vor pedepsi bogaţii pre mişăi. Şi ei vor plînge cu amar şi să vor blestema unul pre [199] altul şi vor zice: „Fraţii miei, că ci n-am murit mai nainte decît părinţii noştri”.
     Deci, fraţilor, carii sînteţi creştini botezaţi, voi urîţi lucrul aceştii lumi trecătoare şi păziţi Sfînta Scriptură. Şi ce vă spunem de la sfînta evanghelie să credeţi. Cu toţii dimpreună să fiţi fii lui Dumnezeu.