Coperta: Filip Traian Alexandru SORIN TITEL 1974 Bucureşti, Bd. Republicii 17 ] ţara îndepărtată roman EDITURA EMINESCU Mamei mele ELtclu înghesuiţi într-un vagon de marfă (se călătorea şi cu astfel de vagoane în anii aceia de după război), tineri liceeni care se reîntorceau la şcoală, la sfîrşitul vacanţei de primăvară. La Făget trenul trebuia să aştepte acceleratul (care avea întîrziere) mai bine de jumătate de oră şi, în tot acest timp, liceenii se distrează privind forfota şi vînzoleala din gară ; mame cu geamantane jerpelite (pilăriţe sau croitorese din micul orăşel) lîngă băieţaşi gălbejiţi din cauza traiului de la internat, stăpînindu-şi cu greu lacrimile despărţirii. Ţărănci trăgînd după ele baloturi cu dune uriaşe (la ce-or fi trebuind acum, primăvara ?) sau geamantane din lemn cu care bărbaţii lor făcuseră armata şi de care atîrnau lacăte uriaşe şi grosolane. Şi sus, Ia fereastra locuinţei şefului de gară, tînăra nevastă a şefului (ce frumoase bucle avea şi, Doamne, cît de multe, cît de multe, cum să le poţi număra !) în căutarea lui Piciu, băiatul farmacistului, elev în ultima clasă, cu care se iubise toată vacanţa şi a cărui neîndemînare experienţa ei reuşise s-o învingă. In aşteptarea trenului, unora li se făcuse foame ; geamantanele de lemn erau descuiate şi se mînca pe rupte slănină cu ceapă. La fîntîna arteziană se înghesuiau mai ales lice- enii, şi bucuria lor cea mai mare era să le stropească pe tinerele fete pe picioare, pe sandalele albe, încălţate de ele pentru prima dată în vacanţa asta, în zilele de Paşti, şi de care ele erau foarte mîndre. Şi fetele, revoltate, se certau mai ales cu băieţii din clasele inferioare, iar faţă de cei mai mari luau o atitudine mîndră şi distantă. „Pe noi nu ne atinge grosolănia voastră", spuneau privirile lor care treceau pe deasupra băieţilor, pe deasupra cozoroaceior ior lucitoare (de asemenea noi-nouţe şi de care ei erau de asemenea mîndri, dar mai cu discreţie, fără infatuarea ostentativă a fetelor). în sfîrşit, Piciu a venit la gară (cu o birjă) însoţit, mai bine zis petrecut, de doamna şi domnul farmacist, şi nici nu îndrăzneşte să ridice privirea spre acea fereastră unde se află aleasa inimii lui, (Doamne, ce nopţi, ce nopţi minunate care se consumau între orele opt şi zece seara !), atent la doamna farmacistă care îi spune încă o dată cîte perechi de chiloţi i-a pus în geamantan şi să fie atent că două perechi sînt noi, şi nu a avut timp să-i coasă monograma, şi nu cumva, Doamne fereşte, să le rătăcească. In sfîrşit, o privire, una singură şi toate buclele acelea (cam roşcate) se transformară în tot atîtea săgeţi otrăvitoare care îi răniră pieptul, buclele acelea care îi tulburaseră un semestru întreg nopţile lui de licean matur (rămăsese un an repetent). Iar cei care luaseră o mică gustare acum se descurcau destul de greu cu lacătele care nu prea voiau să se închidă. In sfîrşit, acceleratul mult aşteptat îşi făcu intrarea în gară şi mamele şi copiii, de-a valma, se înghesuiră, rămînînd, majoritatea, agăţaţi ciorchine de tampoane. Apoi, după plecarea acceleratului, buclele acelea roşcate dispărură din fereastră : o fereastră închisă în care bătea acum, făcînd-o să strălucească, lumina puternică a soarelui primăvăratec ! Trenul lor se urni cu greutate, iar gara rămase pustie şi tristă ; apa de la fîntîna arteziană continuă să curgă fără să mai fie tulburată de jocul copilăros âl liceenilor... In vagonul de marfă în care erau înghesuiţi liceenii vorbeau mai ales mamele şi vocile lor joase (vorbeau în şoaptă) păreau îngrijorate şi triste. — Am vrut să-1 dăm anu ăsta la o gazdă, spunea una, că-n ultimul timp o slăbit şi ni-i frică să nu dea vreo boală în el. O fost bărbatu-meu la oraş săptămîna trecută, să vadă cum şi ce-i, dar fără un porc gras nime nu vrea să steie de vorbă cu tine. — Bărbatu meu s-o gîndit să-1 dea în gazdă la Popescu, pro-fesoru de geografie, da nu i-o găsit acasă, erau plecaţi toţi în concediu, interveni în discuţie o altă femeie. — Popescu cere mult, tare mult, spune mama altui licean. Am vrut noi să-1 dăm anu trecut, da ne-o cerut doi porci graşi şi două şunci. I-am spus că-i mult, da ne-o spus că dacă vrem îl dăm, dacă nu el nu se supără, că are mulţi care abia apucă să-şi dea copiii la el în gazdă. Că el nu numai că-i ţine, dar le face şi educaţia. „Asta-i casă de domni", ne-o spus. Aici învaţă să se poarte ca domnii. — Asta aşa-i, spuse cea care vorbise prima, numai că cere prea mult. — Şi eu am vrut să-1 dau la Popescu în gazdă, interveni o altă femeie, da cînd am văzut cît cere i-am spus, aşa, de la obraz, că ăsta-i furt curat, şi mă crezi că mi-o lăsat copilu corigent, ba l-o căzut şi la corigentă şi acum trebuie să repete anu ? Bată-1 Dumnezeu să-1 bată, spuse femeia întărîtată, da cîinos mai e la inimă. — Al meu degeaba îl dau în gazdă, intră o altă femeie în vorbă, o ţărancă uluitor de grasă şi de rumenă, legată la cap cu o maramă înflorată, cum poartă fetele, că el, să fie pe masă toate bunătăţile, nici nu se atinge de ele. In prima clasă de liceu — povesti ea — l-am dat în gazdă la un fost colonel, unu Stoian, frate-miu care-i advocat o vorbit cu colo-nelu ăla să primească în gazdă copilu, că nu primeşte aşa pe oricine. Şi colonelului îi plăcea să mănînce bine, la ei fără 6 7 fripturi nu trecea ziua. Carne găsea, că avea legături, cine nu-1 ™ cunoştea în oraş... Şi copilu meu, ce crezi, îi aici, amărîtu, de »' faţă, poate spune dacă mint sau nu, cînd nu se uita colonelu *| la el, hîrşti cu friptura sub masă la cîine, că avea un cîine mare şi tare frumos. Pînă cînd l-o prins colonelu şi mi-o scris să mă duc să-1 iau, că el nu-1 mai ţine. Şi atunci l-am dat Ia internat, să se îndoape cu curechi, dacă nu i-o plăcut fripturile colonelului. — Eu sînt de părere, interveni în discuţie soţia notarului . din Temereşti, o femeie uscată şi cu un nas foarte mare, că un copil trebuie lăsat la internat, să se înveţe cu greul. Că , destul îl cocoloşim noi acasă, dacă îl răsfaţă şi alţii, nu e bine. j Iese din şcoală complet nepregătit pentru viaţă şi ajunge rău. — Asta aşa-i, aprobă femeia cea grasă şi oftă, cum zice doamna notărăşiţă, că-i femeie cu carte şi umblată, ştie mai bine ca noi. Numai că, vezi, îţi pare rău de copil. — Numai cu dragostea nu faci om din el, ascultaţi-mă pe mine, că dacă eu n-am avut grijă de copil, n-a avut nime. Şi anu trecut, cînd mă duc la şcoală să mă interesez, ca oricare *■ părinte, ce note are, aflu că-i corigent la şase materii. Numai |' la desen, la cîntare şi la purtare avea note de trecere, amă- I rîtul. Mă credeţi că toată vara am cărat la Lugoj, ba la unu i ba la altu, numai aşa o reuşit să ia în toamnă examenele. Da cît a fost vara de lungă din casă el n-o avut voie să iasă. Alţi copii băteau lopta, el nu ; el o trebuit să înveţe ce n-o învăţat în timpul anului. — Eu la internat nu-1 mai dau, spuse doamna învăţătoare Mateş, orice s-ar întîmpla. L-am dat un an la internat şi mi-o venit copilu acasă plin de păduchi, vă rog să mă credeţi, şi nu l-am dat la un internat obişnuit, l-am dat la internatul Bi- 1 sericii Unite, că toţi mi-au spus că e un internat bun şi că în f general copiii sînt mâi îngrijiţi decît în altă parte. ' — Mirare, spuse o altă femeie, că şi a meu a fost la „Uniţi" şi n-am avut de ce să mă plîng, era tare strict acolo, era control mare, se ţineau de capu copilului, şi cît o stat la ei o învăţat. N-am auzit, să spun drept, să fie păduchi la internatul ăla. — Nu mai spun ce-am păţit cu al meu acu doi ani, cînd a fost în prima clasă de liceu, că acum s-o mai liniştit. Primim noi, cam după Sfîntul Ion, de la el, o scrisoare, că el nu mai sta la şcoală, că lui i s-o urît, că lui îi e dor de noi, că el fără noi nu poate trăi şi s-a gindit bine, şi ei se iasă de şcoală şi se întoarce acasă. Prinde atunci taică-su caii la căruţă, că era inflaţie mare, cînd cu milioanele, cu trenu cine avea bani să se ducă ?, bun, şi-o pornim amîndoi la oraş, că el singur n-o vrut să se ducă, zicea că pe mine mă ascultă copilu mai bine, că eu am fost mai aspră întotdeauna cu el. Ajungem noi la internat şi, pe copil, cum să-1 iei cu rău, că plîngea de se scutura aşa cămaşa pe el, că de atîta plîns mie mi-o fost frică să nu stea inima în el şi să moară săracu de inimă, că s-o mai văzut din astea. încearcă atunci taică-su să-1 ia cu buna, dar el, ce să asculte ? Ieşim noi în oraş, cerem voie de la părintele monitor, că aşa era la internatul „Uniţilor", şi ne ducem toţi trei pînă sub Dealul Viilor, unde avea bărbatu-meu un văr, pielar de meserie, şi ne rugăm să ia copilu şi să-1 ţină la el, că la internat nu mai vrea să stea, plînge să vină acasă. Ne înţelegem noi cu neamu ăsta al nostru, mergem la internat să scoatem copilu, îi luăm duna şi lucrurile şi-1 ducem la Streian, că aşa îl chema pe văru ăla a lui bărba)tu-meu. Numai că trebuia să doarmă într-o odaie cu copilul lui Streian, care era olog de amîndouă picioarele şi umbla cu un cărucior, săracu, i-o tăiat trenu picioarele, cînd a fost de vreo zece ani. Acu să fi avut vreo douăzeci, şi pentru că era olog se îngrăşase foarte tare. Şi copilu iar începe să plîngă, că el nu stă, lui îi era urît să doarmă la un loc cu ologu, o ţinea una că el vine acasă. Şi atunci taică-su, care nu s-o atins în viaţa lui de el, i-o tras două palme. Şi copilu deodată nu mai plînge, numai că se face alb la faţă, cum e peretele. „Dacă plecaţi, spune, să ştiţi 8 9 că eu mă omor." „Lasă că nu te omori, spune taică-su, nu se omoară omu aşa din una din două." „Să nu spuneţi că nu v-am spus", face copilu, şi din clipita aia, o lacrimă n-o mai scos. Dau eu să intru în vorbă cu el, să-i zic una, alta, da el nimic, numa stătea aşa, pe pat, şi se uita la mine. Prinde bărbatu-meu caii la căruţă, ne pregătim noi de plecare, ne luăm rămas bun, da el tot nimic, numai se uita aşa, într-o parte, de oarcă n-ar fi fost întreg la minte de parcă i-ar fi furat Dumnezeu minţile, Doamne iartă-mă. „Nu-ţi iei rămas bun de la taică-tu ?" îl întreb eu atunci. „Nu, spune el, nu-mi iau." „Cum vrei tu", îi spun şi plecăm amîndoi fără să-i mai spunem o vorbă, după ce-i mulţumim lui Streian 'că-1 găzduieşte. Mă credeţi că pînă am ieşit din oraş bărbatu-meu n-o scos o vorbă din gură, de parcă pe mine ar fi fost supărat, de parcă aş fi avut eu o vină ? Ştiţi că, iarna, întunericu se lasă repede şi era un ger ca de Bobotează, din ăla subţire, că te tăia parcă. Şi cînd am ieşit din Lugoj, îl aud pe bărbatu-meu că spune : „Noi n-am făcut bine ce-am făcut, aşa să ştii. Şi primu am greşit eu, că m-am luat după capu tău de muiere. Că aşa-i cînd te iei după capu altora şi nu judeci cu al tău !" „Şi cu ce zici tu c-am greşit ? îl întreb eu. Că la văru-tău o s-o ducă bine, că-i om de omenie, îl cunosc eu." „Nu-i vorba de asta, spuse el. Asta ştiu eu, nu trebuie să-mi spui tu. Eu la copil mă gîndesc. Că dacă s-omoară, cum o spus, că la vîrs-ta asta-i încă crud, nu are minte, atunci ne-o bătut Dumnezeu. Că numai pe el îl avem." „Şi tu ce zici să facem ?" îl întreb, şi el nu-mi răspunde imediat, şi se lăsase aşa o tăcere, nu se mişcau decît crengile îngheţate, şi, cum se loveau una de alta, o început să-mi fie şi mie frică. Şi-1 văd pe al meu că opreşte căruţa, stă o vreme şi se gîndeşte şi după aia îmi zice. „Eu zic să ne întoarcem şi să căutăm o gazdă pentru iarnă şi să stai tu cu el cît ţine iarna, că acasă tot n-ai ce face, pînă se obişnuieşte şi el cu străinii, că nu-i uşor să trăieşti printre străini, dar tu eşti proastă şi nu te pricepi la de-astea !" Şi aşa | am făcut, mă credeţi ? Ne-am întors şi am stat toată iarna cu el şi-o fost bine. it \ — Asta e după cum îi copilu, spuse din nou femeia cea grasă. Unii îs aşa, mai simţitori, n-ai ce să le faci, se obişnuiesc mai greu printre străini. Liceenii mnt^ipn sprijiniţi în cufcrclc serele dc IciVni, unic ferecate cu lacăte primitive, ruginite, de dinainte de război, profitînd de întuneric, ca să se retragă, dintr-o disperată sete de ocrotire, la pieptul frumos dar uşor moleşit al mamelor — femei cu obrazul îmbătrînit şi ridat, dar încă tinere — ' obrazul femeilor de la ţară îmbătrîneşte mult mai repede decît | le îmbătrîneşte trupul, din cauza vînturilor şi a ploilor, a soare- f lui şi a zăpezii — majoritatea cu faţa întoarsă spre uşa larg deschisă a vagonului — (părinţii, grijulii, o baricadaseră cu geamantane şi cu baloturi cu perne, ca nu cumva vreunul dintre liceeni să cadă din tren) —■ spre întinderile ascunse de întuneric din care doar un miros puternic şi aspru de primăvară continua să urce pînă la ei. Drumul spre casă, se gîndea Andrei, f trece pe lîngă cinematograf, pe lîngă baia publică, pe lîngă arteziana care curgea tot timpul, mirosul de fier sau de sulf iritînd puţin nările, apoi o ia la stînga, trece pe lîngă club şi pe lîngă cantină, şi deasupra uşii clubului becul continua să ardă zi şi noapte. Şi amintirea, pe care Andrei o lăsa să crească, se rotunji in jurul acelui bec, crescînd parcă din el; pentru că şi în dimineaţa aceea — era vară, plină vară, şi dimineaţa era aproape fierbinte, dacă pot exista dimineţi fierbinţi — becul era aprins. Iar ziua părea şi ea că se scurge din becul murdar, înceată şi obosită. Şi el o auzi din nou, acolo în vagonul de marfă, înghesuit printre liceeni, în timp ce le simţea transpiraţia de trupuri tinere, plăcut mirositoare, o auzi din nou pe doamna Binder spunînd : „Ce dimineaţă frumos, nu-i aşa, doamna Mihale ? E o foarte frumos dimineaţă." „Da, doam- 10 11 nă, numai că e prea cald", spuse mama. „O să fie o zi foarte calde", spuse doamna Binder. „Să facem o baie", propuse cineva, şi lui Andrei îi era somn, el abia le auzea cuvintele, şi totuşi, ce ciudat, ele rămăseseră în el, încît, acum, în compartimentul de tren şi le amintea foarte bine, auzea parcă şi timbrul răguşit al acelei voci, alterat puţin din cauza alcoolului şi a oboselii. „Ce idee frumos, spuse nemţoaica. Ce idee minunat." „Dar nu civciu Cualuuie", uuicciă cineva, şi iuemai alunei (pentru prima dată îi fu dat lui Andrei să vadă acest lucru), becul acela care arsese zi şi noapte, care va continua să ardă ani şi ani, şi pe lîngă care Andrei va trece şi mult mai tîrziu, ca student, în dimineţile în care, după lunga călătorie cu trenul lumina aceea albicioasă a becului întotdeauna aprins, într-o permanentă agonie parcă, îi va umple sufletul de o tristeţe profundă şi morocănoasă — se stinse. Probabil se consumase, sau la fabrică se întrerupsese curentul, şi deodată, într-un mod cu totul uluitor, lumina zilei crescu (de parcă becul acela s-ar fi spart şi toată lumina care fusese adunată în el s-ar fi răspîn-dit în cenuşiul zilei — încă decolorată — lipsită de razele acelea artificiale, vlăguită, mărind, pînă la leşin, oboseala lui Andrei). „Hai să mergem acasă", seînci Andrei, dar nu-1 auzi nimeni, şi soţia directorului Binder spuse : „Facem cu ce avem, chiloţi şi suten, fiecare femei are". „Eu n-am suten", încearcă o glumă aceeaşi voce răguşită de oboseală. Lui Andrei îi era imposibil să-şi amintească acum, în compartimentul de tren, a cui era, trecuseră atîţia ani, nu-şi amintea decît timbrul ei uşor răguşit, sunetul ei alterat care îl determinase deodată să tremure de frig, de parcă timbrul ei ar fi propagat un frig atroce, în dimineaţa aceea sufocată de zăpuşeală. Cît de adînci par apele rîului în zorii atît de timpurii ai unei zile de vară, îi fu dat lui Andrei, atunci, pentru prima dată să vadă ! Şi multă vreme dimineaţa va păstra pentru el strălucirea aceea rece, neprietenoasă, pe care o avea rîul la începutul acelei zile. Rîul în care ei intraseră, bărbaţii în chiloţi de pînză aspră şi groasă, cu şliţ de care femeile rîdeau cu neruşinare. Doamna Binder fu prima care se dezbrăcă şi celelalte femei îi admirară, nu fără o uşoară invidie, desuurile aduse direct de la Berlin, bărbaţii îi admirară şi ei trupul încă tînăr, în ciuda celor patruzeci de ani trecuţi, un trup alb, pistruiat, puţin gras, de nemţoaică. Şi în dimineaţa jilavă toată această societate veselă se scălda fericită in apa tulbure a riuiui (probabil sus ia munte plouase, una din acele ploi de vară care se pornesc în miez de noapte şi se opresc doar în zori), în apa cenuşie, în care doar trupurile erau albe, la început moleşite de petrecere şi de noaptea de nesomn. Simţiră însă cum apa smulge din ei toată această oboseală, bărbaţii conştienţi că alcoolul, care îi făcuse să se mişte cam buimaci la început şi să bată la întîmplare apa cu mîinile, îşi pierde puterea de parcă apa ar fi pătruns pînă în cele mai adînci colţuri ale trupului lor, spălîndu-1. Toată această societate veselă se ridică (aveau trupurile ude < şi albe) pe seîndurile alunecoase, acoperite cu un muşchi fin şi verde ale jgheabului de la moară, tremurînd de frig la început, trupuri cam ridicole în costumele improvizate -— unele grase, într-adevăr prea grase — altele îmbătrînite, puţin diformate din cauza anilor — în vreme ce apa se scurgea pe seîndurile putrede şi catifelate, verdele muşchiului era închis, aproape maroniu, se scurgea pe lîngă ei, şi zgomotul morii îi determina să-şi vorbească foarte tare ca să-şi poată auzi unul altuia vorbele ; doamna Binder încercă să stea în picioare, dar alunecă şi căzu în apa rîului, învolburată acum de roata morii, şi între timp rîul crescu şi ei voiau să se usuce la razele alea atît de anemice ale dimineţii. Cei mai bătrîni, mai puţin rezistenţi, tremurau cam ridicol, înjurînd-o în gînd pe doamna director care îi împinsese spre un gest atît de necugetat — („uşor poţi face o pneumonie, sau chiar o tuberculoză, din-tr-o întîmplare stupidă ca asta !"). „Face pe tinerica, îi spuse în şoaptă inginerul-şef, tatei. S-o fi scăldat la douăzeci de ani 12 13 la ea, în Rin, asta e altă poveste, da la patruzeci şi cinci de ani, 1 în Bega, nu ştiu zău dacă mai e acelaşi lucru", mormăia el, în |f vreme ce căuta să-şi strîngă cureaua pantalonilor. Iată cum * această frumoasă idee avu un sfîrşit cam nefericit, în iot cazul vesela societate părea cam desumflată, în timp ce băr- *' baţii îşi trăgeau pe ei, pantalonii, iar femeile fustele. Chiar doamna Binder părea uşor obosită, şi, în zorii tulburi, obrazul ei de nemţoaică roşcată era flasc. Frigul ciudat care le pătrunsese în oase născu în sufletul lor o nemulţumire adîncă, şi cînd una '} dintre femei începu să plîngă, aşa, fără nici un motiv, cu- i prinsă de o spontană criză de isterie, nimeni nu-i dădu nici j o atenţie, nici chiar bărbatul acesteia, care îi spuse doar atît : ' „Plîngi ca o cretină!" Toţi fiind preocupaţi de un singur I gînd : să ajungă cît mai repede acasă. Acum, în înghesuiala I din tren, Andrei trăi din nou — cu un surplus probabil de | acuitate — sfîrşitul dezolant al acelei petreceri, el care J atunci nu fusese decît un ţînc, lăsat pe mal, părăsit acolo, f aproape uitat, simplu spectator, subit cuprins de frig — din cauza ierbii în care stătea şi care era umedă — acel sfîrşit ] obosit, aproape disperat, de festin, pe care îl citise pe chipurile i brăzdate de oboseală. j i Şi de la gară porneşte drumul spre sat : el trece pe lîngă clădirea roşie a cinematografului (în stînga), pe lîngă baia comunală (în dreapta) şi deodată coteşte un mic gard şi o ? grădină fără flori, doar o tulpină sau două retezate, ocolind clădirea clubului (cu becul murdar, a cărui lumină rămîne toată ziua aprinsă deasupra uşii de la intrare), apoi din nou drumul face încă o cotitură, luînd-o spre rîu, trecînd pe lîngă ■< casa fostului director al fabricii, Binder (în care acum nu stă | nimeni, doar deasupra intrării, în ultimele zile apăruse o plăcuţă mică pe care scria ARLUS, iar la intrare agăţaseră un i portret, în mărime naturală, al lui Stalin, într-o mantie splen- didă, uşor, foarte uşor bătută de vînt, ceea ce se putea vedea după mişcarea pulpanei), apoi gardul, nesfîrşitul gard de-a lungul unei grădini în care tufe de smeură decorau cu mici lacrimi sîngerii împletitura de sîrmă şi, în sfîrşit, rîul. micul podeţ cu seîndurile lipsă. Moara, pe măsură ce anii au trecut, a început, încet, încet şi cu totul pe neaşteptate să se descompună, arătînd din ce în ce mai mult ca un cadavru intrat in putrefacţie, încît, mai ui^iu. gulul pc care descoperise în locul morii îl determinase să fie din nou cuprins — oare pentru a cîta oară ? — de sentimentul întristător al timpului scurs şi irecuperabil ; moara probabil luată de apă sau poate de timp, dacă timpul ar putea avea concreteţea şi materialitatea apei. Trecuse mult mai tîrziu, licean în ultimele clase sau poate student, pe lîngă cotul acela al rîului : moara dispăruse, în locul ei nu era decît apa, adîncă şi neagra, într-o nemişcare ciudată; deasupra ei pluteau la întîmplare frunze veştede şi putrede, coceni de porumb şi resturi de mîncare aruncate de cine ştie cine în apă. Trenul ajunge din urmă primele case ale unui mic centru industrial, trecu pe lîngă un zid scorojit, cu reclame pentru o fabrică de sifoane, şi lasă în urmă o grădină cu trandafiri ofiliţi, stîlpii cu sticlele de sifon (verzi, albastre, gălbui) în vîrf. Apoi trenul îşi încetini mersul, apropiindu-se de gară, şi trecu pe lîngă fabrica de cherestea; vagoane cu trunchiuri groase de copac aşteptau pe liniile secundare. Tinerii — de toate vîrstele, de la prima la ultima clasă de liceu — începură să cînte cuprinşi de o veselie nepăsă-toare şi inconştientă Balada Siberiei. „Ţi-ai luat maculatoare ?" îl întrebă o fată, care mirosea neplăcut a transpiraţie. Ea se aplecă peste umărul lui şi-i trecu — de unde oare ghicise că el plînge ? —. mîna dreaptă de-a lungul feţei, şi începu să se joace — să fi fost din milă sau din batjocură ? — cu lacrimile lui, pentru că el plîngea şi lacrimile i se scurgeau pe obraz. Se în- 14 15 - toarse brusc, nu spre ea, însă, ci spre imensul disc al soarelui — prin uşa larg deschisă a vagonului de animale era uşor de zărit, în timp ce liceenii începuseră din nou un cîntec — care aluneca domol în înserarea primăvăratecă. Mîinile fetei (amîndouă) îi cuprinseră atunci ochii şi printre degetele răsfirate putea zări în continuare discul portocaliu al soarelui care cobora. Apoi, printr-o mişcare bruscă, degetele se adunară şi soarele dispăru. Cineva pusese alte perechi de palme peste primele şi întunericul se făcu mai dens. Rămase nemişcat, sperînd că acest întuneric, oferit de două perechi de palme, îi va dărui izolarea pe care o dorea în acele clipe. Palmele rămaseră într-adevăr nemişcate, întunericul era desăvîrşit, şi lacrimile începură, spre ruşinea şi disperarea lui, să curgă mai abundent, lacrimi de durere, lacrimi de despărţire, imposibil de suportat, strecurîn-du-se cu greutate printre palmele strînse, aşezate deasupra ochilor lui. Apoi cel care îi oferise acel întuneric izolator îşi retrase mîinile, obligînd-o şi pe fată să şi le retragă. „Plînge", spuse cineva şi băieţii din vagonul acela de marfă, — războiul abia se sfîrşise şi se călătorea cum se putea — începură să scheaune şi să miorlăie, încercînd să-1 imite (se eliberau probabil în acest fel de propria lor tristeţe, pe care nu voiau să şi-o recunoască). Şi acum nici un soare nu mai era, intrase în pămînt şi soarele, de mai bine de jumătate de ceas, şi deodată sîngeriul acela dens, care dăduse contur tuturor lucrurilor, dispăru şi el, nu mai ramase decît un cenuşiu mohorît, atît de copleşitor şi greu de suportat, încît liceenii — cam de aceeaşi vîrstă cu Andrei sau poate unii puţin mai mari — tăcură brusc, încetară să miorlăie (imitîndu-1) sau să facă gălăgie. Pe neaşteptate le pieri entuziasmul şi voia bună, şi gîndurile lor apucară în direcţii din ce în ce mai puţin plăcute : de pildă, începură să-şi amintească nesfîrşitele coridoare murdare — cu geamurile sparte, încît iarna vîntul se strecura de-a lungul lor făcînd un zgomot neplăcut — ale internatului, sau mirosul de varză acră care se strecura pretutindeni (chiar printre foile caietelor lor îmbrăcate 1 în hîrtie groasă de camuflaj), la orele de meditaţie, în care ■A fumul înecăcios al sobelor de teracotă înfundate se amesteca de obicei cu frigul care pătrundea prin geamurile sparte. Andrei simţi această tăcere a lor solidară cu propria lui durere. „L-ai % cunoscut pe domnu Cristea ?" o întrebă Andrei pe fata de lîngă el. „Sigur că da", spuse fata. „A murit iarna trecută", spuse Andrei. „Ştiu", spuse fata. Chiar lumina aceea cenuşie scăzu, şi o lună albă, firavă > . şi abia conturată începu să alerge de-a lungul trenului, înto-j vărăşind vagonul de marfă în care se aflau liceenii în drumul - lor spre şcoală. Oboseala (ciudată, pentru că nu aveau nici un motiv să fie obosiţi) îi cuprinse încetul cu încetul ; pe jumătate I adormiţi se sprijineau unii de ceilalţi şi, rebegiţi de frig (serile ' ; erau friguroase, cu toate că zilele erau însorite), se lipeau strîns V unul de celălalt, căutînd să-şi fure căldura. Apoi noaptea coborî, ] unul din băieţi aprinse o lanternă care tăie o fîşie luminoasă i şi albă printre trupurile ,înghesuite de băieţandri şi fete. Mi- \ rosul nopţii urcă spre ei, mirosul pămîntului, al frunzelor şi | al florilor de prun, scuturate. Mirosul acesta îi mai trezi, şi de \ cîte ori trenul oprea în vreo gară se înviorau sub lumina I chioară a unui bec care se aprindea cu intermitenţe, şi o gă- *, lăgie bruscă şi uşor artificială îi anima pentru scurtă durată. / Se urca vreun nou licean şi atunci se înghesuiau ca să-i facă I loc. „Şi de ce a murit ?" întrebă după o foarte lungă tăcere I fata, cu toate că ştia foarte bine cauza morţii inginerului, voind doar să-1 oblige pe băiat să reia discuţia, să-1 audă vorbind, i „L-a călcat o maşină", spuse Andrei. întunericul era tot mai adînc în vagonul de marfă cu care călătoreau liceenii, doar, din cînd în cînd, atunci cînd treceau prin dreptul unui canton, o lumină galbenă şi timidă se pre-, lingea, ca o apă murdară, pe feţele lor obosite. Şi iată că tre- nul se opri în plin cîmp — aşa era în anii aceia de după răz- 16 4 17 boi, trenul se oprea cînd nici nu te aşteptai — şi repede se răspîndi zvonul că va rămîne acolo un ceas şi mai bine — pînă trece nu ştiu ce accelerat aflat şi el în întîrziere. Se putea aşadar coborî, din vagonul în care de cîteva ceasuri stăteau înghesuiţi, în noaptea primăvăratecă ; băieţii se împrăş-tiară cei dintîi — era o livadă cu pruni chiar lîngă linia ferată — printre copacii cu trunchiurile negre, iar fetele rămăseseră adunate în cerc în preajma trenului sau în vagoane, inipreunâ cu mamele lor care acum aveau, în sfîrşit, loc să se aşeze pe geamantanele solide din lemn sau pe baloturile uriaşe. Pomii îşi scuturaseră în mare parte florile şi în aerul proaspăt se simţea mirosul dulce şi aspru al frunzei abia înmugurite, al florii pălite de soare şi al ierbii crude. Era un miros care îi făcea pe băieţii aceia, fără ca ei să ştie, să alerge ca nişte căluţi, iar fetele fură cuprinse şi ele de o nelinişte atît de dureroasă, încît erau parcă gata în orice clipă să izbucnească în plîns. Nu departe, de-a lungul liniei ferate, se vedea un semafor roşu, mult mai roşu decît luna palidă, aproape albă din spatele lui. La un moment dat băieţii încetară să alerge şi, adunaţi în cerc, se uitau la ceva Cu mare atenţie. „Care vrei să vezi un mînz mort ?" strigă unul dintre băieţii mai mari către fetele rămase în preajma trenului. Fetele rupseră cercul şi se apropiară. Craniul animalului era despicat în două, mînzul abia murise, era cald încă iar sîn-gele i se scursese din trup, sau continua să i se scurgă, absorbit repede de pămîntul reavăn. „Ce-i cu voi, ce v-aţi adunat acolo buluc ?" strigară mamele. „E un mînz mort aicea, are capul despicat în două", veniră din întuneric glasurile băieţilor. Cei care îşi năclăiseră mîinile cu sînge şi le spălară într-o băltoacă cu apă de ploaie, care se afla aproape de locul unde se găsea animalul mort. Pe şosea se auzea un car apropiindu-se. O femeie veselă şi vorbăreaţă, şi un copil gălbejit şi foarte palid, un copil care părea bolnav, ajunşi în dreptul animalului mort, coborîră din car. „L-o călcat un camion, spuse cu o voce ascuţită femeia, şi i-am spus lui al meu să-1 lăsăm aici pînă dimineaţă, că n-o fi foc, da el nu, să prind boii la car şi să vină după el cu copilu ăsta. că avem şi cai, numai că..." spunea femeia în gura mare, că puteau auzi ce spune şi cei care rămăseseră în tren. „Aşa ne-a fost nouă norocu, povesti ea în continuare, că în anu ?.sta, mă credeţi ? numai necazuri am avut i Acu vreo două luni, nu cred să fie mai mult, o murit socru-miu, fie iertat, o ieşit afară să dea neaua jos de pe acoperiş, cînd o fost neaua aia mare, şi i-o fost lui frig, că i-am spus, lasă, că dumneata eşti om bătrîn, ăsta nu-i lucru pentru dumneata, lasă-1 pe Ion, că tot stă cît îi ziua cu mine în suina şi nu face nimic, da el nu, că asta îi o treabă care el o face de cînd o fost copil mic, asta-i plăcerea lui, şi cred că s-o aprins ceva în el, că numai îl văd că a doua zi dimineaţă nu se mai scoală din pat, că dacă puneai mîna pe el..." turuia gura femeii, în vreme ce, ajutată de băieţi, reuşi să urce mînzul mort în car. „Rămîneţi sănătoşi şi să învăţaţi bine, nu cumva să vă faceţi părinţii de ruşine", spuse ea, înainte de a pleca, şi tot timpul băiatul acela gălbejit cu care venise, cu care semăna ca două picături de apă, pînă la anularea diferenţierii cerută de vîrstă şi sex, nu scoase o singură vorbă, încît părea mai degrabă o umbră a ei mută şi neînsufleţită, decît propriul ei fiu. „Aveţi grijă să nu vă îndepărtaţi, că mult n-o mai fi pînă-i dă semnalul de plecare", strigară îngrijorate mamele. „Vedeţi să nu vă împrăştiaţi prea tare, că trenu ăsta nu aşteaptă după voi !" Fetele începură să cînte Balada Siberiei, iar băieţii fumară pe ascuns cîte o ţigare. Apoi iar se auzi pe şosea zgomotul unei trăsuri, tropotul mărunt al cailor, şi cînd ajunse în dreptul băieţilor trăsura se opri. „Că la şcoală mergeţi, se auzi un glas de femeie, dornică să intre în vorbă cu liceenii, bag seama că sînteţi şcolari la liceu, că de-aia purtaţi şăpci cu cozoroc, că numai la liceu la 18 19 Lugoj, se poartă şăpci de-astea !" „La liceu, spuseră liceenii, numa că s-o oprit trenul, să fie un ceas de cînd aşteptăm, face cruce aicea cu acceleratul." „Că noi tot la liceu ne ducem, spuse femeia, numa că cu scumpetea asta n-arn avut bani de bilet şi am plecat cu căruţa, că tot trebuie să ducem un porc gras la gazdă şi alimentele alelalte care sînt de trebuinţă", le explică femeia copiilor, o femeie care părea parcă şi mai vorbăreaţă decît cea care tocmai plecase. „Vezi, Duţule, spuse ea cu dulceaţă în glas, că şi ei sînt copii ca şi tine, şi n-ai de ce să-ţi fie frică. Mă credeţi, dragii mei, le spuse, mă credeţi că tot timpul mi-o plîns că el nu se duce la şcoală, că-1 bat colegii ? Aşa un copil, ca ăsta al meu, cu maţele pe dos, n-am mai văzut. O trebuit să mă rog de el şi să-1 iau cu buna, mă doare şi gura de cît i-am vorbit." „Dacă eşti proastă, spuse bărbatul care stătea în căruţă, lîngă ea, probabil tatăl copilului, unul ca ăsta nu trebuie luat cu vorba bună, pe unu ca ăsta îl baţi şi-1 sui în cocie. Fără prea multă vorbă." „Ce să baţi, spuse femeia cu un dispreţ, amestecat cu părere de rău, că n-ai tce bate. Că n-are mai multe chile decît o găină grasă", spuse ea şi izbucni în rîs. Intre timp, băieţaşul începu din nou să plîngă, în linişte, fără zgomot, lacrimile mari şi rotunde i se rostogoleau pe obraz. „Eu cu sila nu te duc la şcpală, spuse bărbatul cu voce bună, con-trazicînd, fără să observe, cele spuse cu cîteva clipe mai înainte. Dacă nu vrei să mergem la şcoală, gata, facem calea întoarsă şi-am terminat povestea. De mine nu vă bateţi voi joc, tu şi cu maică-ta, aşa să ştii." „Eu cred că-i aşa plîngă-reţ, spuse femeia, adresîndu-se în primul rînd fetelor care se arătau pline de compasiune şi care participau parcă mai intens la întreaga scenă, pentru că e cam bolnăvicios — de aia ne-am şi gîndit să nu-1 dăm la internat şi i-am căutat o gazdă — aşa a fost de mic, ăsta a avut toate bolile, nu i-o scăpat nici una, numa tusă măgărească n-o avut, încolo le-o avut pe toate. Uită-te la copii, nu fi aşa de sălbatic, nu fi prost, Doamne iartă-mă, că ştiu că nu te mănîncă. Dă-le şi lor bomboane, că ţi-am spus că aşa-i bine, să serveşti şi pe alţii." „Acum v-aţi găsit să ţineţi oamenii de vorbă ? stri-j gară din nou mamele din tren. Mai bine apropiaţi-vă că acuş J pleacă trenu şi rămîneţi pe jos". „Ba că odihnim şi noi caii, ; că pînă la Lugoj om avea mult, le strigă femeia din căruţă, | mamelor. Dacă ajungem mîine dimineaţă, continuă ea în • şoaptă, adresîndu-se elevilor, pe la şase, e bine, că dacă ajun- gem prea repede tot trebuie să aşteptăm, că nu i-om scula pe oamenii ăia, unde ducem copilu, cu noaptea în cap. Uite, ( mîne dimineaţă, un chipiu ca ăsta îţi ia mama — se adresă ea copilului — nu fi prost, spuse apoi enervată, nu mai plînge atîta, că-mi vine nu ştiu ce să-ţi fac. Mă credeţi, copii, că m-am săturat, zău aşa, să nu-1 mai văd, că nu ştiu de ce mi-o fost mie dat să am parte de un copil ca ăsta !" Apoi băieţaşul se aplecă spre bărbatul care, între timp, îşi răsucise o ţigară şi-i şopti ceva la ureche. „Ce zice ?" întrebă mînioasă femeia. „Zice că-1 doare burta şi de-aia plînge. C-a mîncat prea multe mere şi l-o hăţunat prea tare cocia." „Păi,- să-i punem nişte paie peste sacii ăia cu haine şi să se întindă, spuse femeia ; să stea culcat, tu ce zici ?" îşi întrebă ea bărbatul. „Maie mirare cu voi, ca omu să nu se strice la cap", mormăi bărbatul. Apoi coborî din căruţă să-i pregătească feciorului culcuşul. In sfîrşit, se auzi vocea conductorului : „Gata, urcaţi-vă odată, că plecăm". „Plecăm", începură să strige mamele din vagonul de marfă, „Grăbiţi-vă, că plecăm", se auziră chemările lor speriate şi băieţii şi fetele alergară spre tren, se urcară în mare grabă, cuprinşi de teama de a nu rămîne pe jos ; dar, după ce se urcară cu toţii, înghesuiţi, parcă mai înghesuiţi ca înainte, trenul mai aşteptă, cam un sfert de oră, pînă trecu într-adevăr, cu mare zgomot de fierăraie, acceleratul şi abia după aceea plecă. Liceenii simţiră mai puternic, abia acum fură într-adevăr conştienţi de el, mirosul tulburător al nopţii de primăvară. Luna strălucea acum tot atît de tare ca şi 20 21 semaforul acela roşu şi razele ei luminau pămîntul, iar frunzele pomilor, abia înmugurite, arătau, sub lumina ei, ca nişte bănuţi de aur. Cerul se acoperi şi el cu stele, un cer înalt şi argintiu ! în vreme ce trenul se puse, în sfîrşit, în mişcare, 0 femeie începu să povestească ceva şi dacă la început nimeni r.-o ascultase. încet, încet, din plictiseală, atît liceenii cît şi mamele începură să fie atenţi la vorbele ei : „Că-n vara tre- . w a.a r • 1. r , , , ^ V v 1 uut aşii iiiuiiipjtil. sijnnt_'ti icineia. slOciux ît fu vara de lunga oameni tocmiţi cu ziua, refugiaţi şi săraci din Moldova, dornici să-şi cîştige o pîine, ridicară grajdul mare, din cărămidă, din fundul curţii. Seara cinau sub cireşi, la lumina unui lămpaş; lucrătorii mîn-cau în tăcere, se auzea doar zgomotul lingurilor. O femeie, tocmită de Bantu, ca să le facă de mîncare, aducea blidele aburinde cu supă din carne de porc afumată. Era o femeie cumsecade, spuneau oamenii, nu se scumpea la mîncare. După ce grajdul fu ridicat, Bantu începu să cumpere pămînt, fără să se târguiască prea mult la preţ, grăbit, de frica stabilizării, să scape cît mai repede de bani. — Ăsta ne poate cumpăra pe toţi, doamnă, ăsta nu se uită la bani, spuse Eva Nada. — Mă întreb şi nu pot să înţeleg, spuse mama, de unde o avea el atîţia bani, acum, cînd vremurile sînt atît de grele !? — Poate că-i face el, spuse Eva Nada, mă gîndesc c-o avea vreo fabrică, din aia, de făcut bani. Altfel nu există ! 205 — Lui Bantu întotdeauna i-a mers bine, spuse mama. A ştiut să se întoarcă, aşa, după cum a bătut vîntu. Şi de-n picioare, tot în picioare o căzut. Om descurcăreţ. — Şi de unde zici dumneata că împrumutau ei banii ? întrebă tînărul student. Pentru că oamenii nu prea aveau bani, asta se ştie, spuse el şi se aşeză în iarbă, lîngă Bantu, nu prea aproape de el însă, pentru că bătrînul mirosea urît. — Fiecare avea o rudă mai apropiată, nişte prieteni de la care să poată împrumuta. Era doar în interesul lor, spuse Bantu. — Şi ideea asta cum ţi-a venit în cap ? întrebă băiatul, privind cu tristeţe rîul murdar şi umflat de apele primăverii. — După moartea gemenilor nu prea aveam somn, îi explică Bantu. Intr-o noapte întreagă cîte nu-i trec omului prin cap... Şi rele şi bune... Şi să ştii tu că eu am ştiut să mă descurc întotdeauna. Mie mi-o mers capu, degeaba te uiţi aşa la mine că-s bătrîn şi m-oi fi prostit, dar să ştii că eu am fost un om care am ştiut cum să trăiesc. Eu trebuia să ajung mare, înţelegi ? Numa că n-am avut destul noroc. Asta-i! — Şi dacă n-aveau de unde să facă rost de bani ? întrebă băiatul. De unde să mai strîngă bani, să ţi-i dea dumneatale ? — Era în interesul lor, spuse Bantu. Aveau tot interesul să-i strîngă. Şi între timp, dincolo de rîul murdar — plouase în săp-tămînile acelea de la începutul verii, plouase mult — răsări soarele, undeva, cam în dreptul fabricii aceleia de marmeladă; era o dimineaţă frumoasă de vară, pămîntul, după ploaie, avea un miros dulce şi pătrunzător ; îl simţeau încă umed sub ei, frigul pămîntului le urca în oase. Chipurile lor de foşti puşcăriaşi erau trase şi supte. Capul tuns chilug al lui Bantu era complet alb, al tînărului, care avea un început prematur de chelie, avea o formă caraghioasă. — Le dădeai un termen mai lung ? întrebă după o scurtă pauză tînărul. Le lăsai, adică, mai mult timp pînă puteau face rost de banii ăia ? — Două sau trei zile, spuse Bantu. i(£ — Şi în două, trei zile ei veneau cu banii ? întrebă tînărul şi-şi aprinse o ţigară, ca să se mai încălzească. gS — Mă duceam eu să-i iau, spuse Bantu. îmi mulţumeau plîngînd, pe crucea mea dacă te-oi minţi. Nevasta unuia a în-âj/g cercat să-mi sărute mîna, se lăudă bătrînul, cu un fel de bucu- arie infantilă în voce. — Şi dacă, totuşi, să zicem, pînă în ziua stabilită omu nu avea de unde să facă rost de bani, stărui tînărul, sau nu reuşea să adune suma exactă, fixată de dumneata, ce făceai? — îi mai dădeam trei zile. Asta mă şi rugau, pricepi tu, sau nu pricepi ? Să-i mai păsuiesc o zi sau două. — Dar bine, spuse băiatul, ei se ştiau unu pe altul... Un denunţ al unuia... — Nu-i aşa, spuse Bantu. — Păi de ce ? întrebă tînărul. — A fost vreun denunţ ? întrebă Bantu. — Păi zici că nu, spuse tînărul. — Totul se făcea în grabă, înţelesu-m-ai ? Eu, ca primar, aveam listele. In două, trei zile trebuiau terminate socotelile, fără multă vîlvă. O chema Măria Ionescu, să zicem. Puteam trece acolo că înainte de căsătorie a chemat-o Swartz. Dacă vream, spuneam, dacă nu, tăceam. — Şi ai tăcut ? întrebă tînărul şi căscă. — Da, spuse Bantu. Eu dacă promit ceva îi sfînt, adăugă el. — Şi de luat, cam ce-sumă le luai ? întrebă tînărul. — După caz, spuse Bantu. Nu la toţi la fel. Unii puteau aduna mai mult, alţii nu. Aflam ce rude are omu. Putea fi sărac, să zicem, dar să aibă un văr mai înstărit. Asta aveam 206 207 scris într-un dosar, la fiecare, cum şi ce fel îi. Nu mă duceam aşa, ca prostu. La fiecare vedeam cum era situaţia. — Şi în afară de dumneata, nu avea nimeni lista aia ? întrebă tînărul şi se trînti în iarbă, dar se ridică repede. Pă-mîntul era prea rece ca să poată sta culcat. — La o primărie toate sînt într-un dosar, îi explică Bantu. Şi să zicem că dosarul ăla s-o pierdut. Chiar dosaru cu muncitorii din colonie. Pînă se găseşte, gata, o trecut valu. Nime nu avea vreme să aibă grija unui dosar. Cine era luat, bine, cine scăpa era bun scăpat. — Şi oamenii cum reacţionau la început ? Adică, după ce le spuneai despre ce e vorba, ce ziceau ? — Depinde de la caz la caz, spuse Bantu. Nu toţi aveau aceeaşi purtare. — Unii se înfuriau probabil, spuse tînărul. — Asta, la început, spuse Bantu şi zîmbi. Se linişteau ei repede, că nu aveau ce face. Nu era de ales ! — Bun, spuse băiatul, dumneatale suni şi să zicem că-ţi deschide o femeie mai bătrînă şi te întreabă ce vrei. — Nepotul ţi-i acasă ? îi zic eu. Că înainte de asta eu m-am interesat, eu ştiam cîţi îs în familia aia, ştiam, vezi, cine-i muierea aia care o ieşit să-mi deschidă. — Doarme, spune femeia. A fost de rînd la fabrică azi-noapte. Abia s-a culcat. — Dacă nu vă e cu supărare, spune Bantu, faceţi bine, mă rog frumos, şi-1 sculaţi, că am o treabă mare cu dînsu. — Vină şi dumneata mai tîrziu, spune femeia. Măcar un ceas, două, să-1 las să se hodinească. — Îmi pare rău, doamnă, da nu se poate, că-i grabă mare, spuneam. Privindu-I cu neîncredere, uşor ostilă, bătrîna îl invită pe Bantu înăuntru şi-1 lasă să aştepte într-o cămăruţă întunecoasă, în care stăruia un miros puternic de dedete. 208 I Tîrşindu-şi picioarele umflate, ea se întoarce în bucătărie şi o auzi şuşotind cu fiică-sa, atît de încet, încît zadarnic trase Bantu cu urechea, nu putu înţelege o vorbă din schimbul lor de cuvinte ; se auzi o uşă deschizîndu-se cu multă precauţie, de parcă n-ar fi trebuit în clipa următoare să-1 scoale pe cel adormit ; femeia tînără intră în odaia în care Bantu aştepta, şi-1 invită timidă să ia loc. — Mulţam, doamnă, spune Bantu. Pot sta şi în picioare. Nu vă deranjaţi, vă rog frumos, pentru mine. — Adică femeia care urma să fie ridicată ? îl întrerupse băiatul. — Da, spuse Bantu. — Frumoasă ? întrebă băiatul. — Aşa cum sînt toate din neamul lor, spuse Bantu. Scaunul şubred scîrţîie, în timp ce Bantu se foieşte în toate părţile, puţin agitat şi neliniştit. Un strat subţire de praf se aşezase peste toate lucrurile din odaia de „oaspeţi", odaie în care nu stătea nimeni niciodată. Întreaga familie era înghesuită în cealaltă încăpere. Bantu privi gutuile de pe dulap şi dădu cu piciorul într-o jucărie stricată, uitată cine ştie cum, acolo, de către copiii omului cu care urma să facă tîrgul. In sfîrşit, un bărbat cu ochii cîrpiţi de somn intră în odaie, în-cheindu-se la pantaloni, cu o mînă. — La început, îi explică Bantu băiatului, vorbeam de una şi de alta, aşa, lucruri mai generale. Nu intram adică în subiect, pînă cînd nu se trezea ca lumea; lucrurile astea nu le poţi vorbi cu unul pe jumătate adormit, dreptu-i ? Trebuie să fie treaz într-o chestiune ca asta, ca să înţeleagă omu ce-i spui. Şi-i zic eu că soţia lui urmează să fie ridicată pe motive de naţionalitate şi-1 văd că se trezeşte deodată, toată ador-meala lui se duce cum ai bate din palme. — Cum adică ? întreabă bărbatul. De ce să fie ridicată ? — E româncă ? întreabă Bantu. — Da, spune, ezitînd puţin, bărbatul. 209 — O fi, spune Bantu. După soţ da, da înainte de-a se mărita ce-a fost ? El nu spune atunci nimic, înţelegi tu ? II las să se gîndească o vreme şi numai după aia îi explic amănunţit cam tot ce i se poate întîmpla nevesti-si. El mă ascultă, nici nu răsuflă, nici nu mişcă, parcă îmi soarbe vorbele din gură. — Să ne ajutăm unii pe alţii, că de-aia ni-s dintr-un sat, spune Bantu, privind pe geam afară. — Cum ? întrebă bărbatul şi priveşte spre uşă cu frică, nu cumva să intre nevastă-sa şi să audă ce pun ei la cale. — E adevărat că nu-i prea uşor, îi spuneam eu atuncea. Mai ales în vremurile astea. Apoi nu mai zic nimic şi, la început, nici el nu zice, îl văd că se gîndeşte şi-1 las, nu-1 întrerup şi după o vreme numa zice : — Asta om vedea noi, deci matale spune numa cum. Femeia intră în odaie uşor timidă, şi cum avea mîinile pline de cocă deschide uşa cu cotul, să nu se murdărească clanţa. întreabă, stînd în pragul uşii, dacă n-ar fi bine să le aducă o mică gustare : sau poate domnu Bantu pofteşte un păhărel de ţuică ? Căută privirea bărbatului, nerăbdătoare să ştie despre ce era vorba ; îl cunoştea doar bine, încît privirea lui care alerga în toate părţile, evitînd-o, o sperie atît de tare, încît sparse acolo, în bucătărie, sticla cu ţuică. — S-a întîmplat ceva grav ? îndrăzneşte ea să-I întrebe, cînd revine în odaie. — Nu, spune bărbatul, evitînd tot timpul s-o privească. Nu s-a întîmplat nimic, adaugă el repede. Adu-ne mai bine ţuica aia, că domnu Bantu o fi îngheţat de frig; zilele astea au fost tare răcoroase. — Mulţumesc, spune Bantu. Şi femeia revine în odaie cu o sticlă de vişinată. Paharele se lovesc unele de altele, zăngănind uşor. Bantu ■dă repede paharul peste cap, şi se aşterne din nou liniştea ; 4 m bărbatul, prăbuşit, cu faţa uşor strîmbată, boţită, îşi făcea deja socoteli complicate, frărnîntînd în cap tot felul de combinaţii, în urma cărora să poată obţine banii, trecîndu-şi în revistă prietenii şi neamurile cele mai apropiate. Bantu priveşte în pă-mînt, preocupat parcă să descifreze liniile complicate ale covorului din faţa lui. — S-a întîmplat ceva şi tu nu vrei să-mi spui, spune femeia care-şi cunoştea bine bărbatul şi care poate să-i citească prin urmare frămîntarea de pe faţă. — E adevărat că unii erau tare săraci, povesti Bantu, mai departe. Acum stau şi eu să mă întreb cum or fi găsit ei bani, că le ceream, ce-i drept, bani mulţi pentru timpurile alea. Lumea era săracă, bani nu prea erau. Aşa a fost familia aia la care m-am dus într-o după-amiază de duminică : bat eu la uşă şt nu-mi răspunde nime ; aştept ce aştept şi, tocmai cînd vreau să plec, iacă vine o muiere tînără şi-mi deschide ; avea mîinile pline de băşici de-alea de săpun şi mă pofteşte frumos să intru, şi avea o faţă de parcă tot timpul ar fi rîs, un obraz tare vesel. Şi intrarăm noi într-o odaie toată numai aburi, că în prima clipită nici n-am fost în stare să văd pe cineva. După aia parcă aburii s-or mai împrăştiat, c-am putut să văd unde mă aflu. Bărbatu muierii ăleia era întins pe jos, aşa, pe spate, un munte de om, şi deasupra lui, patru sau cinci copii, unii peste alţii, urlau, mă crezi ?, c-am crezut că asurzesc, nu alta. — Pe mine mă cauţi ? încearcă să spună bărbatul, dar unul din copii îi închise, cu palma, gura şi întrebarea rămase nedusă pînă la capăt. — Ăstuia i-am dat două săptămîni, explică Bantu. De trei. ori i-am prelungit termenul, n-am putut s-o scot altfel cu el. Mi-o adus doar jumătate din sumă, dar or fost buni şi banii ăia, m-am mulţumit şi cu atît. — Da despre nevasta aia de inginer, ţi-am povestit ? întrebă din nou Bantu. 210 211 — Nu, spuse băiatul. Pînă acum n-a fost vorba de nici o nevastă de inginer. — II căutaţi pe soţul meu ? spune femeia deschizînd larg uşa şi privindu-1 pe Bantu cu acea privire plină de farmec, care zăpăcise atîţia bărbaţi şi care îl determinase pe inginerul-şef al fabricii s-o ia de nevastă. — Pe domnu inginer, spune Bantu. Am o treabă cu domnu inginer. — Nu-i acasă, spune femeia. II găsiţi la terenul de popice, căutaţi-1 acolo. — Am să-1 caut, spune Bantu. Am să-1 caut acolo. Femeia aceea (care, peste cîteva zile, aflînd că părinţii, aflaţi undeva în partea de nord a ţării, au fost şi ei ridicaţi, se va arunca pe fereastră de la etajul doi, fără să moară însă imediat, aşa cum ar fi vrut, trăind încă o zi sau două în chinuri cumplite) închise zîmbind uşa după plecarea lui Bantu. — Inginerul te-a făcut să aştepţi ? întrebă băiatul, sau ţi-a dat suma cerută, imediat ? — Mi-o spus că nu are banii la el, că să revin seara, să ne întâlnim adică la cantina fabricii, ca să nu bănuiască nevastă-sa ceva, şi-mi aduce banii acolo. O întîrziat, ce-i drept, c-am aşteptat o oră, ba am crezut că s-o răzgîndit şi nu mai vine. Mi-o pus banii într-un portmoneu de piele şi mi l-o strecurat în buzunar, ca să nu observe careva ceva. După aia am mers amîndoi la birt. Eu am băut o bere, da el o băut cam mult, şi numai băuturi de-alea tari, repede i s-o ridicat la cap. — Domnu inginer, spune cîrciumarul, nu mai beţi că iară vine doamna după dumneavoastră, şi ştiţi că tare nu-i place la doamna să vă vadă aşa. Puteţi să vă supăraţi, da nu vă mai dau. Gata, am închis prăvălia, vă rugaţi degeaba, dom' inginer, că s-o gătat, trebuie să mă duc la Făget să cumpăr altă sticlă, că s-o gătat. — Mi-o fost teamă, mă crezi ? c-o să-şi dea drumu la gură şi-o să spună de ce-i aşa fiert, aşa că l-am tras cu greu din 212 birt şi l-am proptit de un pom, să se trezească, că era răcoare. Bătea şi vîntu, se trezeşte repede şi se duce acasă şi se culcă, mi-am zis, şi am plecat şi eu spre casă şi chiar atunci o trecut un mărfar şi aşa tare o fluierat că parcă o stat inima în mine, aşa m-am speriat. — Ăi mai mulţi bani, ingineru ţi-i i-o fi dat ? întreba băiatul. —■ Da, spuse Bantu. Mă uitam şi eu la om, înainte ue a-i cere banii, ce crezi ? Ştiam că ingineru are mulţi bani, nevastă-sa era bogată, de-acasă. Taică-său avea o făbricuţă, acolo în Moldova. La fabrică nu era altul care să aibă salariu mai mare ca el, aşa mi-o spus unu care era contabil la fabrică şi care ştia ce salar are fiecare. — Sînt uimit, spuse băiatul, cum de nici unul dintre ei n-a încercat să te denunţe ?! Asta nu pot înţelege, mă crezi ? — N-aveau nici un interes, spuse Bantu, privindu-şi picioarele desculţe. — Prin urmare, toţi scoteau banii fără să spună nimic ? Fără să se înfurie ? se miră băiatul. — De ce s-ar fi înfuriat? întrebă Bantu. Cum ar fi putut să se înfurie cînd era în joc nevasta fiecăruia, pricepi ? Nu mă băgăm eu într-o poveste ca asta, mă copile, spuse Bantu, fără să fiu sigur pe ea. — Aşa-i, spuse băiatul şi oftă. — O singură dată era s-o păţesc rău, începu să povestească Bantu. Era într-o luni dimineaţă, parcă o fost azi. Mai erau pe lista aia, a mea, două sau trei persoane, la care nu mă dusesem. O mers prima, şi mă crezi că era să stric totul, să mă descopăr ca prostu, singur, chiar la sfîrşit ? Noroc că mă prind întotdeauna la vreme, că altfel s-ar fi dus dracului toată truda mea de-o vară, nu m-aş fi ales cu nimica. Ei, şi bat eu la uşă, cum îţi spusei şi nu aştept prea multă vreme că-mi deschide una cu fundu mare. Mă invită în bucătărie, mă pofteşte să iau loc pe un scaun, şi uită de mine. Se tot 213 chinuia, parcă o văd, să înalţe un băieţaş, unu cu mucii pînă-n gură, copilu ăla nu ştiu de ce, cine ştie, îl speriasem eu, nu era obişnuit, bag seama, cu oamenii, plîngea că or început să-mi vîjîie urechile. Ea nu încerca să-1 împace, se vede că era obişnuită să-1 audă urlînd aşa. Atunci am încercat să intru în vorbă. — Sînteţi de mult măritată, doamnă ? am întrebat-o. — Nu sînt măritată, spuse femeia fără să se întoarcă spre Bantu, chinuindu-se în continuare cu pantoful care, în ciuda eforturilor, nu reuşea să-i intre copilului în picior, poate şi pentru că băieţaşul nu stătea liniştit, se foia în toate părţile. — Cumnata mea a murit săptămîna trecută, spuse femeia. Cancer sau tuberculoză la plămîni. Nu se ştie prea bine ce-a fost. Poate că amîndouă, spune ea. — Ei, şi atunci am înţeles eu, că în casa aia nu mai aveau pe cine să ridice, că mi-o luat-o înainte moartea, Doamne iartă-mă. Aşa că tîrgu era deja făcut, nu mai aveam eu ce tîrg să fac, numa că nu ştiam ce să-i zic muierii ăleia şi cum să plec mai repede. Şi tocmai atunci a intrat bărbatul, soţul celei moarte şi Bantu, luat aşa pe neaşteptate, se cam pierdu cu firea. Bîlbîi ceva din care cei doi nu înţeleseră mare lucru, apoi, cerîndu-şi scuze — nici ele nu fură prea bine înţelese din cauza urletelor băiatului — părăsi în mare grabă casa. — Ultimii la care am fost, povesti în continuare Bantu, înecîndu-se puţin cu fumul de la ţigara celuilalt — nu fumase niciodată şi fumul îi făcea rău —, erau doi tineri care abia se luaseră, tineri însurăţei. Stăteau într-o cameră friguroasă, săracii, că lemne nu aveau. Dimineaţa erau amîndoi la serviciu, el tîmplar de meserie şi ea bucătăreasă la cantina fabricii, şi după-amiaza, cînd veneau acasă, mîncau în grabă şi se vîrau după aia în pat. Aveau un fel de dună călduroasă, cum se fac la noi, şi, în timp ce-i vorbeam bărbatului — spunîndu-i adică despre ce era vorba, adică îi explicam cu de-amănuntul 214 cum că soarta nevestei lui e în mîinile mele, dar că, dacă se arată om de omenie, lucrurile mai pot fi aranjate într-un fel — îl vedeam cum dîrdîie de frig sau, cine ştie, poate de speriat ce era. Cînd i-am spus despre ce e vorba, mă crezi că s-a făcut alb la faţă ca varu ? Femeia a început şi ea să plîngă, auzeam cum se zgîlţîie patul sub ea de atîta plîns, săraca. — Ai să răceşti, ii spune Bantu bărbatului care era numai în izmene. Intră sub dună, că putem sta de vorbă, şi aşa nu-i nici o grabă. Bărbatul se strecură, tremurînd de frig, sub duna imensă, iar Bantu se aşeză pe marginea patului. Cei doi soţi se strîn-seră unul lîngă altul, ca să-i facă loc. Bantu îşi dădu seama, de la primele vorbe ale bărbatului, că oricît l-ar strînge el cu uşa, acesta tot n-avea de unde să scoată banii. înţelese atunci că tot ce îi rămînea să obţină era tăcerea acestuia, discreţia lui. Femeia, simţind din nou lîngă ea trupul bărbatului, se linişti deodată, de parcă singură prezenţa lui, acolo în pat, lîngă ea, ar fi fost o garanţie suficientă. — Dacă nu-s bani, nu sînt, spuse Bantu şi oftă. O să ciupesc de la alţii, o să dau şi de la mine, dacă o fi căzu, şi de aranjat tot o să aranjăm noi, puteţi fi liniştiţi, nu mă las eu, ce v-am promis rămîne sfînt. Ce dracu, Pavele, ne cunoaştem de multă vreme, spuse Bantu lovindu-1 pe tînărul însurăţel peste piciorul pe care acesta şi-1 scosese afară de sub dună. Căldura acelui picior îi făcu aproape bine, în odaie era îngrozitor de frig, aşa cum am spus, şi mîna lui Bantu poposi cîteva minute pe piciorul acela cald, de parcă ar fi vrut în acest fel să se încălzească şi el, furînd din căldura tânărului bărbat. — Şi atunci, băiatule, spuse Bantu, să nu mă mişc de aici dacă mint, m-o cuprins şi pe mine, aşa, un fel de părere de rău. Mă crezi că am început să-1 bat cu palma peste pulpe, de parcă aş fi voit să-1 împac ? îi vedeam pe amîndoi, 215 stînd aşa sub plapumă şi dîrdîind de frig şi m-o cuprins mila, aici să rămîn dacă mint. Femeia îi ghici mila, sau cine ştie gestul acela de compasiune, care îl speriase pe bărbat, încît îşi retrăsese repede piciorul sub plapumă, o muie din nou, începu iar să plîngă şi bărbatul o strînse în braţe, spunîndu-i nişte vorbe liniştitoare. Ea începu să vorbească precipitat, pe limba ei de acasă, aşa că Bantu nu avea cum să înţeleagă ce spune. Ei aproape că uitaseră de el, spunîndu-şi tot felul de vorbe duioase. Bantu se uită o vreme în altă parte, pe fereastră, apoi, de teamă ca nu cumva ei, care într-adevăr se pare că uitaseră cu desă-vîrşire de prezenţa lui, să treacă la scene de o şi mai mare intimitate, părăsi odaia în vîrful picioarelor, cu căciula în mînă, fără ca ei să observe ceva. Se opri în dreptul uşii închise, ascultând cum tinerii însurăţei, dincolo de uşă, începu-facă dragoste. — Ai tras cu urechea prin urmare ? întrebă băiatul, pri-vindu-şi cu tristeţe ghetele rupte. — Sînt om bătrîn, spuse ruşinat Bantu. Nu-mi mai arde mie de astea ! — Da banii ? întrebă băiatul. Cu banii ce-ai făcut, că doar te-ai umplut de bani!? — A îmbătrînit, doamnă, spuse Eva Nada. M-am uitat săptămîna trecută mai bine la el, că rău o mai îmbătrînit. I-o căzut părul, zău aşa, ca la cîini. — Am auzit că a cumpărat patru lanţe de pămînt de la Inişconi, din pămîntul ăla bun, pe care îl are Inişconi mai sus de Turcoane, spuse mama. Da cum de vinde Inişconi pămîntu ? întrebă ea. — îşi mărită fata cu un ofiţer, spuse Eva Nada. Fără pămînt — pe care să-1 vîndă şi să-şi facă omu casă la oraş — ofiţeru n-are voie să se însoare. 4 — Banii nu aveau nici un preţ, spuse Bantu. I-am băgat în pămînt, ştiam şi eu din bătrîni că pămîntu e sigur. Nu ştiam că oi prinde vremuri de astea, în care nici pămîntu nu mai e sigur, n-aveam de unde să ştiu... Veni în sfîrşit şi autobuzul pe care cei doi îl aşteptau de mai bine de-o oră. Autobuzul se întorcea de la fabrica de marmeladă şi acum era gol, doar într-un colţ o ţărancă bă-trînă moţăia deasupra unui coş cu cireşe, pe care îl ţinea în braţe. Capul îi cădea pînă aproape de cireşele acelea roşii, — culese probabil de mult timp, pentru că păreau pe jumătate putrede — şi se ridica la loc, cu o zvîcnire scurtă şi caraghioasă. Cu totul pe neaşteptate, tînărului i se făcu rău. II rugă pe şofer să oprească puţin şi, după ce coborî, vomită în iarba de pe marginea şoselei. Se urcă din nou în maşina şi se aşeză cît mai departe de locul unde stătea Bantu. Vomitase din cauza mirosului. Bantu putea prea urît şi el băuse toată noaptea, de bucurie că „i-au dat drumul", şi acum avea stomacul întors pe dos. Şoferul ştia de unde vin cei doi călători; astfel de clienţi avea dimineaţa, în zori, destul de des, închisoarea era la doi kilometri de fabrica de marmeladă, de obicei îi lăsa să meargă fără bilete, în schimb, îi descosea întotdeauna, cum şi de ce au stat închişi. Ajunseră în orăşel şi coborîră în dreptul liceului de fete. O statuie, reprezentând un celebru general, era în faţa intrării, ferestrele de la etaj erau deschise şi soarele aprindea mici jerbe de lumină în fiecare geam. In spatele liceului era un mic parc, şi cum pînă la venirea trenului aveau de aşteptat mai bine de două ceasuri, intrară în parc şi se aşezară pe banca de Ia intrare. Trei femei, înfofolite şi îngrozitor de murdare, măturau parcul şi se certau între ele, înjurîndu-se una pe alta cu multă ură. 217 Şi iată-1 pe tînăr obligat să asculte, în continuare, poveştile bătrînului — cu cîtă seninătate îşi istorisea acesta viaţa, de parcă ar fi fost detaşat de ea, de parcă n-ar fi fost vorba de propria lui existenţă — întîmplări pe care, în ciuda ororii ce-o simţea auzindu-le, îi trezeau o inexplicabilă curiozitate. Intre timp difuzorul instalat în mijlocul parcului începu să cînte ; era atît de hodorogit încît nu se înţelegea bine dacă era vorba de un vals de Johan Strauss, de un marş, sau se transmitea muzică populară din ţările prietene. Bantu se întinse pe o bancă şi adormi repede ; peste două ceasuri, cînd trebuiră să plece, tînărul trase mult de el pînă să reuşească să-1 trezească. O parte din drum aveau să călătorească împreună. Vagonul în care se urcară era gol şi în timpul călătoriei Bantu începu să povestească din nou tot felul de întîmplări, întrerupt din cînd în cînd de întrebările tînărului, care îl asculta cu un ciudat amestec de repulsie şi curiozitate. — Ii plăcea să cînte în strană, povesti Bantu. Plăcerea lui cea mai mare era să cînte în strană, măcar că avea o voce urîtă. Da oamenii se obişnuiseră cu vocea asta a lui. Aşa l-au prins. — Cum ? întrebă mama. — Păi aşa, spuse Eva Nada. El cînta în strană, popa cu cădelniţa în stînga şi în dreapta, cum îl ştiţi, şi militarii stăteau afară şi-1 aşteptau. Popa s-o oprit din cîntat, că i-o şoptit careva, şi oamenii or aflat şi ei ce se întîmplă, şi s-or bulucit la uşa bisericii, care de care să iasă mai iute. Atunci or intrat ăia şi-or zis, predă-te. — Asta o fost rău, copile, povesti Bantu, o fost rău ca s-o predat, că eu altfel am socotit că o să se întâmple ; vezi că ştiam că are pistolul ăla la el, că doar eu i l-am dat, şi dacă «1 ar fi scos pistolul să tragă, ăia ar fi tras şi ei, şi gata, da el, nu, că se predă, şi atunci or venit şi l-or luat şi unde să-1 ducă, că la post se strînge prea multă lume. — Pînă om vedea ce şi cum, îi spuse Bantu, ofiţerului, eu zic, domnu ofiţer, că mai bine îl ducem la mine. Sub pază nici nu mişcă, vă odihniţi, că poate sînteţi obosit de drum. — Asta aşa-i, spuse ofiţerul. Eu pînă nu primesc ordin, nu mă ating de el. L-am văzut, doamnă, cum să nu-1 văd, povesti Eva Nada. Stătea acolo între puştile alea şi nu scotea o vorbă, numai se uita aşa, parcă drept la mine în ochi, o jale era, doamnă, în ochii lui, că n-am mai putut să mă... — Lasă, Ioane, că scapi tu, spuse Eva Nada. — "Cine te-o întrebat pe tine dacă scapă sau nu ? spuse ofiţerul. — Cînd am ajuns cu el acasă, povesti Bantu privind capul chilug ial băiatului, care în lumina zorilor părea şi mai slab, atunci mi s-a părut mie că abia o început să se înfricoşeze. Numai se opreşte în mijlocul curţii şi începe să plîngă, că el nu merge mai departe, că ei de-aia l-au dus acolo, să-1 omoare ; ba că el a avut un vis, că în visu ăla a lui i s-o arătat că i s-au scurtat zilele. Ofiţerul şi-o dat cuvîntu că nu-i face nimic, pînă primeşte şi el ordine, că doar nu-i de capu lui, da el nu şi nu, o ţinea întruna că nu ştiu care proroc i s-o arătat şi că i-ar fi spus că de foc de armă o să moară, pînă cînd ofiţerul s-o cam supărat, du-te în aia mă-ti, i-o spus, cu sfinţii tăi cu tot. — Dumnezeu să-1 ierte, spuse Eva Nada, că urîtă moarte o mai avut. Ofiţerul plecase la post să vorbească prin telefon cu cei mai mari decît el şi, în lipsa ofiţerului, Bantu umplu trei bocale cu vin, şi soldaţii îl băură repede, pe nerăsuflate, ca să nu-i prindă domnu ofiţer, şi după ce vinu se termină Bantu le aduse un fel de poşircă acră şi rău mirositoare ; lor li se deschisese însă „pipota", băură şi poşirca. Iar cînd ofiţerul se 219 întoarse, totul era aranjat ; Bantu îi explicase lui Frunză Verde cum să fugă, prin capătul grădinii, îl scosese chiar el prin grajd, nu înainte de a-şi lua rămas bun de la el, apoi înştiinţa soldaţii, care, speriaţi că în vreme ce ei se dăduseră cu băutura, prizonierul lor reuşise s-o ia razna, începură să alerge în stînga şi în dreapta prin întuneric, orbecăind prin ograda pustie. Şi tot el, Bantu, le arătă drumul. — Uite, pe-acolo o iuat-o, le spuse el. Dacă o fi ajuns la capătu grădinii lui Jurma. îl împuşcară lîngă nucii ăia bătrîni şi soldaţii fugiră înapoi, să-1 cheme pe ofiţer, şi el rămase singur acolo sub nuci, încă viu, horcăind, îneeîndu-se cu sîngele care îi venea în gură. — Nimic nu mai poate fi îndreptat, spuse Bantu. Toate au trecut şi cum s-or întîmplat aşa or rămas. Ţi le-am spus toate aşa cum au fost, mă copile, n-am ascuns nimic, spuse el şi începu să se strîngă în el, să se chircească. Dimineaţa era răcoroasă şi lui îi era frig. — Te căieşti cumva, ţi-o fi părînd şi ţie rău ? îl întrebă băiatul. — Ce importanţă are, dacă îmi pare mie rău sau nu, spuse repede Bantu. Ce-o fost, o fost, şi chiar dacă îmi pare rău, nu mai pot îndrepta acu nimica. Nu mai pot lua nimic de la început, viaţa mea s-o sfîrşit, spuse el căscînd şi scărpinîndu-se în ceafă. — Eram la biserică, povesti el mai departe. Frunză Verde în strană, cîntînd cu vocea aia a lui de capră bătrînă, şi eu în faţa lui, în cealaltă strană, acolo unde stau oamenii cei mai de seamă din sat ; şi să vezi că de aici a început : că mi s-o părut că dacă el cîntă, lui nu-i stă gîndu la cîntat, că s» uită la mine ; măcar că ştiam că era chior şi nu prea vede. „Poate nu mă vede, da ştie unde mi-i locu, şi de-aia se uită", îmi spuneam eu, şi el tot îi da cu cîntatul mai departe. Şi să vezi cum o fost : în timpul cît am fost eu primar, atunci I înainte de alegeri, el era boactăr de noapte la primărie şi era tare curios de felul lui, adică voia el să ştie tot ce se întîmpla cu politica, dar cum nu era vorbăreţ, toate cîte le afla le ţinea în el ; de amestecat nu se amesteca niciodată şi toate i s-or tras, ca să vezi, de la sigiru ăla. — Ce-i aia sigir ? întrebă tînărul. — Las' că-ţi spun altădată. Taci si ascultă : Aşa mm îţi spun, avea acasă două sau trei butoaie cu sigir din cel mai fain, poate chiar mai multe o fi avut ; cum sigiru, după chef, îi foarte căutat, îi luam pe domnii care veneau, cînd erau mai îngreţoşaţi de băutură, şi-i duceam acasă la Frunză Verde, să se răcorească, să se mai limpezească după atîta băutură tare. Frunză Verde era bucuros că-i vin în casă domni mari, pînă cînd într-o zi, ce-i trece prin cap unuia din domnii ăia. „Mă, îi spuse el, tu ai servit cauza cu sigiru tău mai bine ca mulţi alţii de aici din sat, ce-ar fi să te facem de-al nostru ?" El că nu, că nu se pricepe la politică, da cel cu propunerea, a-vocat de meserie, şi care ştia cum să ieie omu, îi gata să-1 convingă, da pînă la urmă or lăsat-o moartă. După aceea, cînd s-o terminat cu ăia, de cîte ori mă în-tîlneam cu Frunză Verde, mă feream, că mi se părea mie că parcă vrea să-mi zică ceva. Odată, ţin minte că m-am întîl-nit cu el la moară şi mi s-o părut că se uită la mine într-un fel anume, şi atunci m-am gîndit că ăsta o să dea o pîră împotriva mea. Asta, cînd o venit ordin să-i împuşte pe legionari. Numai aşa, de frică ; o să mă pîrască, că ăia cu cămăşile verzi or mîncat şi-or băut la mine, şi în ziua aia, la biserică, în care mi s-a părut că se uită la mine şi mă priveşte nu ştiu cum,' am ştiut că trebuie să rezolv problema asta. — De unde ştii tu asta ? întrebă Frunză Verde. Ce-am făcut eu alta decît că le-am umplut paharele cu sigir, la ăia ai tăi. Că ai tăi au fost, că tu i-ai umflat de mîncare. Atîta 220 221 păcat să fie, spuse el. Pentru asta n-o să mă pună în ştreang, numa pentru atîta. — Or vrut să te primească membru în partidul lor ori nu ? mit ? l-am întrebat eu atuncea şi el s-o uitat speriat la mine şi mi-o spus : — Or glumit, spuse el repede, să mă bată Dumnezeu, dacă n-or glumit. Că le-o plăcut sigiru, că-i astîmpăra, şi de-aia or glumit cu mine, că mă primesc în partid. — Era dimineaţă, parcă o fost azi, nici atunci nu răsărise soarele bine, şi nevastă-sa o făcut nişte pancove şi ni le-o adus să le mîncăm calde, şi cînd o aflat de ce-am venit, că Frunză Verde s-o şi grăbit să-i spună, că vin şi-1 arestează, că aşa-i ordinu, să-i aresteze pe toţi care îs cu legionarii, nevastă-sa o început să plîngă, se scutura cămaşa pe ea de atîta plîns. „Bune pancove", i-am spus eu muierii şi m-am făcut că n-o văd că plînge. „Aşa calde cu miere de stup, sînt tare bune." „Şi unde să fugă ?" întrebă femeia. „Tu să asculţi de mine, am un plan al meu, m-am gîndit bine, şi într-un ceas să fii gata de plecare, că dacă întîrziem pot să vină ăia să te ridice şi ni s-a dus dracului tot planu !" spuse Bantu. — Da tu i-ai îndopat cu mîncare, de ce nu te arestează pe tine ? întrebă Frunză Verde. — Eu am avut grijă să mă pun bine cu liberalii; de mine au domnii grijă, n-avea tu grija mea, pricepi ? i-am spus, şi am mai luat o pancoavă. •— Cred că muierea l-a convins să plece, spuse Bantu. Amîndouă, soacră-sa şi nevastă-sa, au început să bocească şi cînd le-o văzut el lacrimile, s-o speriat mai tare şi şi-o pierdut capu. E adevărat că prea deştept de felul lui nu era. Bucuria lut a mai mare era să cînte duminica în strană la biserică, cum ţi-am spus. Cît o stat ş-o lucrat în fabrică la Keller, nu m-aş mira, ca duminica, după ce se spăla şi se îmbrăca în hainele de sărbătoare, să înceapă a cînta toate cîntecele alea bisericeşti, c-or fi rîs ăia din baracă de el şi-or fi făcut taină. O fi fost necăjit numa, mă gîndesc, că lipseşte popa care să-i dea răspunsurile. — Ştii, mă Teodorescule, spuse locotenentul, ce te-aşteaptă acuma ? Puşcăria te mănîncă, dobitoc ule, acolo o să-ţi putrezească oasele, ai înţeles ? —■ N-am tras eu, domnu locotenent, se tîngui soldatul. Uite aici să-mi sece inima dacă am tras. — Dar focul l-ai auzit ? întrebă locotenentul. — O fugit prin capătul grădinii, pe la Greluş, povesti Eva Nada. S-o împiedicat într-o creangă şi-o căzut, şi soldaţii atîta or aşteptat, pînă s-o ridicat el de jos erau în spatele lui. — Care o tras, mă, atuncea ? întrebă locotenentul. Vreţi voi, ca din cauza voastră, să ajung eu la Tribunalul militar, nenorociţilor ? Cine v-a dat vouă ordin să trageţi, mă ? Ce v-am spus eu, cînd am plecat la primărie, să vorbesc la telefon ? — Să-1 păzim ca ochii din cap, să nu ne mişcăm de lîngă el, recunoscu Teodorescu. Erau la doi paşi de el, gata să se năpustească asupra lui, cînd se auzi împuşcătura; trăsese unul dintre ei, probabil de frică, glonţul îl nimeri pe Frunză Verde drept în ceafă ; în timp ce se prăbuşea la pămînt, soldaţii, în loc să se apropie, se îndepărtară speriaţi, apoi o luară la fugă înapoi, spre casa lui Bantu ; „care a tras, mă, Dumnezeu să vă bată", spuse gîfîind unul dintre ei, iar altul se opri să borască lîngă un prun (scoarţa prunului de care se sprijini era umedă şi jilavă). îl părăsiră, aşadar, lăsîndu-1 singur sub nucul uriaş din capătul grădinii lui Greluş, fără să ştie exact dacă era mort sau nu. — Pînă la urmă aflu eu care a tras, că n-o să înfund eu puşcăria pentru voi, spuse locotenentul, în vreme ce maşina se hurducăia pe drumul nenorocit de ţară, desfundat de ploile primăverii, cu soldaţii speriaţi, îngroziţi, sprijiniţi în puş- 222 223 tile acelea dintre care una avea încă ţeava caldă de glonţul tras în gîtul lui Frunză Verde. — Asta-i păcat de la Dumnezeu, mă băieţi, mă, spuse Bantu, şi părul lui strălucea ca argintul, la lumina lunii. Dumnezeu iartă orice, numai asta n-o iartă, aşa să ştiţi, adăugă,, în timp ce, ajutat de soldaţi, culca trupul încă viu a lui Frunză Verde în carul cu fîn din şură. Trupul se afundă în fîn, repede fînul se năclăi şi el cu sînge, rănitul, intrat în comă, total inconştient, privea cu nişte ochi sticloşi şi deja morţi grinzile şurii ascunse în întuneric şi uşor luminate de pulberea lunii. — Mare păcat, spuse Bantu, şi aprinse o luminare pe care o lipi de loitrea carului apărînd-o cu palma lui lată, să nu se stingă. — Cam bate vîntu, spuse unul din soldaţi, tot nu stă aprinsă. Şi la flacăra luminării, Bantu îi văzu faţa udă de lacrimi. — Ce plîngi, dobitocule, spuse locotenentul. Mai bine n-ai fi tras, decît să te smiorcăi atîta. Ştii tu ce ne aşteaptă pentru asta ? — Da o avut viaţă, doamnă, o trăit pînă cînd or ajuns cu el aproape de oraş. De revenit nu şi-o mai revenit, cum să-şi revină, cînd era cu glonţul în gît ? — Soldatul ăla, Teodorescu, ar fi tras, spuse Bantu, aşa a ieşit la control. Dumnezeu să ştie, că bietul băiat n-o vrut în ruptul capului să recunoască, el o ţinut-o una, morţiş, că el n-o tras, că de-aia ţeava arată cum arată, că el o tras un glonte cînd a fost la privată, că s-o speriat şi... — Aşa păţeşte omu, doamnă, spuse Eva Nada frămîn-tînd aluatul pentru cozonac, cine ar fi crezut că tocmai un prăpădit ca Frunză Verde, unu la care altceva nu i-o plăcut decît să cînte duminica în biserică, să i se întîmple una ca asta. Că el nici de lucru n-o fost bun, barem de politică. V-am spus eu, de la sigiru ăla i s-or tras toate. — Care sigir ? întrebă mama. — Păi veneau ăia cu cămaşa verde, să beie sigir la Frunză Verde, să-şi astîmpere arsurile după chef. Făceau chef la Bantu, petreceau adică, numai eu ştiu ce mese se întindeau, duminicile, că mă chema pe mine să le fac supă cu tăiţei, cică nimeni nu ştia tăia tăiţeii mai subţiri decît îi tai eu, şi după ce petreceau la Bantu. ăsta îi ducea la Frunză Verde să beie sigir. ca să se astîmpere. — Aş fi curios să ştiu, spuse avocatul Maieş, cate c etimologia cuvîntului ăsta „sigir". In tot Cazul, e O băutură excelentă, adăugă el. Uite, pentru băutura asta, pe cuvînt c-ai merita să te primim la noi. — Ideea e aprobată, spuse profesorul de matematică, Ada-movici. Ce-ar fi să-1 primim pe Frunză Verde ? — Eu nu mă pricep la politică, domnu avocat, spuse Frunză Verde. Pentru mine, să vă spun drept, liberalii sau ţărăniştii sau dumneavoastră, tot una-s. Eu altă bucurie n-am decît să cînt duminica în biserică. Eu sînt credincios, părinte, se adresă el preotului din Bujor. Mie mi s-o arătat odată în vis pruncu Iisus. Rîdea la mine şi-mi făcea semn CU mîfiuţa. „Tu, Ioane, o spus atunci Fecioara Măria, şi avea lacrimi în ochi, tu să te îmbraci frumos în fiecare duminică, şi să te duci la biserică şi să cînţi în strană, aşa vrea el, mi*o spus ea şi o arătat spre prunc, aşa mi-o spus el să-ţi spun." „Da nu ştiu cînta, Precisto, i-am spus eu, nu prea am glas." „Nu cohtează glasul, a spus atunci Precista şi a zîmbit la mine, suflet să fie şi bunăvoinţă." Asta e adevărat, adăugă el, către domnii care goliseră cănile borţoase cu sigir, glas nu prea am, ia început, oamenii nici nu Veneau pe Ia biserică de urîtul glasului meu şi, să iertaţi, cred şi din cauză că sfinţia-sa are guşă, da, cu vremea, lumea s-o obişnuit. Glas n-am, da am învăţat intrările, le ştiu ca pe apă. — Şi dacă se ştia curat ca lacrima, de ce a fugit ? întrebă mama. 224 225 — Stau şi mă gîndesc, ce-o fi fost oare în capu meu, că m-am luat după tine, ce-b fi fost în capu ăsta prost cînd te-am ascultat ? se tînguia Frunză Verde, în odaia plină cu soldaţi, care nici nu-1 ascultau ce spune. Dar eu o să mă rog şi pruncul Iisus şi Precista care mi s-or arătat mie în vis o să mă asculte, şi pedeapsa lui Dumnezeu... Cu barba lui lungă şi căruntă, cu ochii mari şi cu cearcăne, Frunză Verde arăta ca un profet care blestemă, şi Bantu, tulburat, ieşi din odaie. Cînd reveni îl găsi pe Frunză Verde rugîndu-se de locotenent. — Numai să nu mă omorîţi, domnu locotenent, se văita el, că n-am nici o vină. Mie mi-o plăcut să cînt în biserică, asta o fost plăcerea mea cea mai mare. — Nu te omoară • nimeni, spuse locotenentul, agasat de vocea plîngăreaţă a cîntăreţului. La judecată ţi se va stabili vina şi vei primi pedeapsa pe care o meriţi. — Plouase, doamnă, şi era grădina numai floare scuturată de peste noapte, se zbiciseră şi iarba şi florile, era o albeaţă şi un soare de-ţi luau ochii, nu alta. Numai unde o căzut Frunză Verde era o baltă de sînge; da mult sînge o avut, doamnă, că s-o scurs atîta din el, cine ar fi crezut, că era destul de slăbănog de felul lui, am auzit eu că ăştia slabi au mult sînge în ei. — Tot stau şi mă întreb de ce-ai făcut tu asta, Bântuie, ce-ai avut tu cu mine, mă Bântuie, spunea Frunză Verde printre lacrimi. Întrebarea însă nu i se adresa lui Bantu, care dealtfel nici nu-1 asculta, stătea de vorbă cu sublocotenentul, era mai degrabă un bocet ; Frunză Verde vorbea cu Bantu, de parcă acesta nici n-ar fi fost de faţă, adresîndu-i-se ca unei fiinţe absente. — Eu nu te forţez, aşa să ştii. Dacă vrei pleacă, dacă nu rămîi. Mie nu-mi pasă. Eu îţi spun numa că ţi-am găsit un post acolo la fabrică, dacă stai un an acolo, şi cîştigi ceva bani, şi vii după aia acasă, cînd lucrurile s-or linişti, e. tare â 4 bine. Da eu nu te forţez, treaba ta ce faci, spuse Bantu. Ăştia însă nu întreabă multe. Ai petrecut cu ăia cu cămaşă verde ? Ai petrecut. Erai omu lor ? Erai, spuse Bantu. — Tu i-ai adus pe capu meu, se tîngui Frunză Verde, incapabil să ia o hotărîre. Că n-am avut nici un interes de pe urma lor. Numai pagubă. Că au băut întotdeauna fără să plătească. — Păi, eu vin să-ţi spun, spuse Bantu, şi tu mă bagi adică pe mine ? Asta nu-i drept, adăugă el, dînd din cap. — Eu nu bag pe nimeni, din partea mea poţi fi liniştit, m-ar bate Precista, dacă aş face un rău cuiva. în Biblie... — Lasă, mă, Biblia aia, spuse Bantu şi se ridică să plece. — Da, spuse Eva Nada, cică la început, Bantu, după ce l-or găsit împuşcat, l-ar fi luat în braţe şi-ar fi vrut să-i ducă el singur, dar aşa, în picioare, sîngele a început să curgă mai tare din Frunză Verde, şi atunci doi soldaţi l-ar fi luat de picioare, iar Bantu de cap. Frunză Verde era deja lemn, pe jumătate şi plecat pe ceialaltă lume, săracu, nu mai ştia de el. — Care ai tras, mă, Dumnezeu să te bată, de prost, spuse unul din soldaţi, şi altul se opri, se sprijini de un prun — coaja îi era jilavă şi umedă —şi dădu afară tot ce avea în el, ba chiar şi vinul prost, cu care făcuse Bantu cinste. — Eu n-am tras domnu sublocotenent, pe mama din groapă mă jur dacă am tras, spuse soldatul Teodorescu. — Bătea vîntu, povesti Eva Nada şi luminarea, ce să ardă, se stingea tot timpu. Şi Bantu stătea cu cutia de chibrituri lîngă luminare şi de cîte ori se stingea luminarea, el o aprindea, repede, din nou. Lasă luminarea, ar fi spus sublocotenentul, de luminări ne arde nouă acuma ? Bandiţi ca el pot da ortul popii şi fără luminare, ar^fi spus sublocotenentul ăla. — Tu faci ce ştii tu, spuse femeia lui Frunză Verde şi se aşeză cu mîinile în poală pe scaunul aşezat de-a lungul patului şi-şi şterse lacrimile. Tu faci cum crezi că e mai bine, da eu 226 227 zic că n-ai de ce să te ascunzi, că tu n-ai făcut la nime rău. Toată lumea ştie asta. Şi, dacă o fi să te judece pentru atîta lucru, c-ai dat domnilor sigir să se dreagă după petrecere, păcatu lor să fie, că eu gîndesc că asia n-o fi mare greşeală. Peste noapte au rămas să doarmă în gară la Lugoj şi cum sala de aşteptare era aproape pustie, putură să se întindă în voie pe băncile de lemn, destul de tari sub trupurile lor slă-bănoage; dar ei se obişnuiseră în anii de închisoare cu lemnul tare şi cu mirosul greu de igrasie sau de sudoare omenească. Fluieratul strident al unui mărfar de noapte îl trezi, totuşi, pe tînărul student. El îşi ridică încet, cu frică aproape, capul tuns chilug de pe bancheta tare şi privi prin geamul spart al sălii de aşteptare. Vagoanele dreptunghiulare ale acelui mărfar treceau rînd pe rînd prin dreptul ferestrei, decupîndu-se, mici pătrate negre, pe cerul încă întunecat. Ascultă un timp cum zgomotul neplăcut al mărfarului se stinge încet în noapte. Continuă să rămînă o vreme cu urechea la pîndă, proptit într-o mînă, cu capul — părul blond abia îi crescuse de un deget, şi în creştet şi la tîmple începutul de chelie era evident — răsucit spre dreptunghiul întunecat al ferestrei prin care se putea zări acum doar peronul pustiu, şi două femei cu cîrpe roşii legate strîns pe sub bărbie, mici, bondoace, cu fundul mare, măturînd cu nişte enorme mături peronul ; renunţă să le mai privească, închise din nou ochii şi un timp ascultă hîrşîitul monoton al măturilor. O tristeţe grea, năclăită parcă, îi cuprinse sufletul şi pentru prima dată, în toţi aceşti ani, îi veni să plîngă. îşi îngropa capul între cele două braţe pe care le ţinea ridicate deasupra capului şi gura lui, udă deja de lacrimi, simţi lemnul tare al băncii. Se gîndi la ispăşire, şi dacă ea este într-adevăr posibilă, şi-1 privi pe bătrînul care dormea lîngă el, întors într-o parte, cu gura deschisă, cu genunchii ridicaţi şi-i dori — acest lucru i se întîmpla, de asemenea, pentru prima oară, în felul acesta nu se gîndise niciodată la un om — moartea. „Să moară", îşi spunea, de parcă în felul ăsta. prin simpla dispariţie a lui Ban- «3 tu, tot răul din lume s-ar fi nimicit, ar fi dispărut odată cu el şi lumea ar fi respirat, în sfîrşit, fericită, eliberată. înţelese cît j de naiv, cît de copilăros e în stare totuşi să gândească ! Bătrînul se întoarse, răsiu iunu-se cu «iernate uc acrtunu! M ol m\ îngust, oftînd din toţi rărunchii prin somn, şi din nou trecu Sun mărfar şi fluieratul lui strident sfişie iar liniştea nopţii, şi atunci Bantu se trezi şi, privindu-1 cu nişte ochi apoşi, încă buimăcit de somn, îl întrebă pe tînărul student cît o fi ceasul, o mai fi mult pînă dimineaţa? „Rogu-te, îi spuse,, cînd o. fi să plecăm, să mă trezeşti, să nu pleci fără mine, că alt tren nu-i pînă la prînz." Şi adormi repede, de data asta, sforăind uşor, un fel de ţiuit ascuţit, care îi ieşea nu din gură, dealtfel strînsă pungă, ci prin nări. Femeile acolo, pe peron, terminaseră de măturat şi acum vorbeau între ele. „Mi-am luat doi metri de americă, spuse una dintre ele, o adus Ionel;, la noi, la cooperativă, da mă crezi că n-am găsit farbă neagră, numa vînătă ? Şi Simon a meu mi-o zis că n-o văzut alta să umble cu sumna vînătă, numa pe una care o fost moaşă la Mănăştiur, că-şi făceau soldaţii, care erau cu lucru la linia ferată, distracţie cu ea. Aşa o zis, că dacă el mă vede cu sumna vînătă, cum o avut moaşa aia, îmi suce gîtu' ca la o găină şi gata." „Parcă acum poţi purta ce vrei şi cum vrei ? spuse cealaltă femeie. Acu porţi ce găseşti, că n-ai alta de făcut." Uşa de la sala de aşteptare era deschisă acum, şi ele stăteau cam în dreptul uşii, sprijinite de ea, vorbind cu voce tare şi stridentă, de parcă ş-ar fi aflat la mare depărtare una de cealaltă. „Nu mă uit eu la asta, spuse din nou una dintre ele, numai că al meu e aşa de felul lui, aşa-i place lui să-şi bage nasu în tot lucru ; la început, cînd ne-am luat, nu mi-o fost prea uşor, da acum, el îi cu zisu şi eu cu făcutu, n-am eu 228 229 atîta grija lui. Că azi zice, şi mîine o uitat ce-o zis." Cele două femei continuară să vorbească între ele cu voce tare, poves-tindu-şi păsurile şi necazurile una alteia, dar tînărul student adormi din nou, înghiţindu-şi lacrimile prin somn şi cînd se trezi, Bantu era treaz şi el şi se căznea să-şi scoată un bocanc dintr-un picior — celălalt bocanc se odihnea în faţa băncii — fără să reuşească. „De-acuma-i cald, pot merge şi desculţ", spuse Bantu. îi las aicia, câ tot nu-s buni ia nimic. Că parcă tot mai bine-i, vara, să umbli desculţ. Nu ţi-o fi cald cu sfetă-rul ăla pe tine ?" îl întrebă pe băiat. „Azi-noapte a fost destul de rece", spuse tînărul student. „Mi-a prins bine, mi-a ţinut de cald." „Uite că io-s mai bătrîn, spuse Bantu, da mă crezi că eu n-am ştiut ce-i aia frigu ? Eu grija lui n-am avut-o... Eu zic să mergem, adăugă el, după o scurtă pauză. Mă gîn-desc c-or fi tras trenu, c-o fi vremea." Trenul era într-adevăr tras pe o linie secundară, aşa cum prevăzuse Bantu. Ei erau primii călători, aşa că trecură din vagon în vagon — ferestrele erau închise, tînărul student încercă să deschidă una, dar era înţepenită — în timp ce un miros greu^ de tutun prost, de motorină, cu care erau năclăite podelele, domnea pretutindeni, absorbind, ca un imens burete puturos, aerul proaspăt al dimineţii răcoroase de vară. Tînărul student reuşi totuşi să deschidă o fereastră — mai bine zis aceasta căzu deodată, cu mult zgomot, gata să se spargă, — şi cei doi, strînşi înghesuiţi unul în altul, se aşezară la fereastră, privind prin dreptunghiul ei îngust gara, care se trezea la viaţă. In scurtă vreme vagonul se umplu cu muncitori navetişti care începură să joace cărţi, lovindu-le cu zgomot de lemnul banchetei, nişte cărţi soioase şi cu colţurile rupte, fragile totuşi în mîinile lor mari, ciolănoase, cu vine puternic pronunţate. La început se uitară chiorîş la capul lor — cel al studentului şi al lui Bantu ■— tuns chilug, unul dintre ei chiar puse o întrebare : „De-acolo veniţi ?", zise el fără să precizeze prea exact ce înţelege el prin acest „acolo". „De-acolo", spuse Bantu şi oftă. „Mă, spuse unul dintre muncitori către altul, unul care îşi aprinsese un fel de trabuc, de care era foarte mîndru. Ştii cu cine semeni tu acuma, aşa cum tragi din ţigara aia ?" „Cu cine ?" întreabă celălalt. „Cu pensionarii lui Franz-Iosef, cu ăia semeni tu, spuse cel dintîif, că numai ăia trăgeau aşa din ţigară, şi de nime n-aveau grijă. Trăgeau din ţigară şi stăteau pe nişte scaune din alea de paie, uite aşa", spuse şi-i arătă, vecinului de banchetă cum, răschirîndu-şî picioarele. „Păi cum şi în ce fel o fost cu funcţionarii ăia ?" întrebă din nou cel cu ţigara de foi. „Păi tu eşti prost, de-aia n-ai auzit de ei, spuse primul. Dacă eşti prost, eu n-am ce să-ţi fac. Eu n-am vina asta. Tu n-ai auzit de pensionarii lui Franz-Iosif ? Păi atunci n-avem ce discuta." „Cum erau pensionarii ăia, că eu, îţi spun drept, n-am auzit de ei", spuse din nou cel cu ţigara. „Asta ştie toată lumea cum or fost, spuse primul. C-or fost roşii la obraz şi de nalţi au fost nalţi, să fi avut doi metri, dacă nu mai mult. Şi cum stăteau pe scaunele alea de paie, cu păhărelul de ţuică îndulcită lîngă ei şi cu ţigările alea groase, ştiu că n-or avut grija altuia, că de mers bine, le-o mers bine, că aşa o fost porunca de la Franz-Iosif, să beie, să duhănească şi să mănînce cît or vrea şi ce-or vrea." „Poveşti din astea am mai auzit eu, spuse din nou celălalt şi începu să rîdă. M-ai găsit pe mine prostu ăla care să cred minciuni din astea pentru copii", spuse. „Aşa o fost, ascul-tă-mă pe mine", spuse primul şi căscă, deodată, indiferent dacă celălalt îl crede sau nu-1 crede, sugerînd parcă prin această indiferenţă că şi lui povestea i se pare destul de neverosimilă, in cele din urmă. „Aşa o fost din bătrîni, aşa se zice, da cine ştie dacă o fost chiar aşa", spuse de data asta celălalt, oftînd şi acceptînd el parcă acum, pe jumătate, verosimilitatea legendei. Bantu nu mai auzi sfîrşitul discuţiei, somnul îl cuprinse, în vreme ce soarele zilei de vară, pe .măsură ce dimineaţa creştea, devenea tot mai fierbinte. îşi lăsă capul pe umărul vecinului după un timp, fără să ştie, adormit de-a binelea, cău- 230 231 tînd puţin adăpost, puţină umbră ; şi prin somn, trupul lui bătrîn şi foarte slăbit se umplu de sudoare. Tînărul student rămase, în schimb, treaz, jucătorii îşi ridicau doar din cînd în cînd ochii de pe cărţile soioase şi-1 priveau, o frîntură de secundă doar, cu prietenie. Coborî, în cele din urmă, într-o gară mare, plină de lume ; trenul plecă şi el rămase acolo pe peron ; privi trenul care se făcea lot mai mic, tăind cîmpia în două părţi egale (grîul era dat în pîrg şi părea o cîmpie de aur) —■ trenul care îi luase cu el pe Bantu. Şi iată că Bantu coborî într-un somn foarte greu, aşa cum au bătrînii destul de rar, pentru că în general ei au somn uşor, şi nimeni nu se gîndi că el ar fi trebuit probabil să coboare în una din gările acelea în care trenul se oprea un minut sau două, şi călătorii se buluceau la uşă, coborînd în mare grabă. Cînd trenul ajunse la Mănăştiur, navetiştii coborîră făcînd mare zgomot, dar nici zgomotul acesta nu reuşi să-1 trezească pe bătrîn. El rămase singur în compartiment, dormind în continuare cu gura larg deschisă, respirînd greu, probabil din cauza căldurii, a soarelui care, deşi era foarte de dimineaţă, împrăştia pe pămînt o căldură de cuptor încins. La gara următoare se urcă un elev în \iniformă — o uniformă veche şi tare ponosită, — ca la prima staţie să coboare din nou. „Scoală-te, moşule", strigă el din uşă, dar bătrînul nu-1 auzi. Apoi trenul opri în plin cîmp, trebuia să aştepte să treacă acceleratul, şi prin fereastra deschisă se puteau auzi cosaşii ascuţindu-şi coasele, şi cîntecul greierilor în iarbă. Cîmpul era într-adevăr plin de secerători tineri, asudaseră şi-şi lăsaseră cămăşile de pe ei. Trupurile lor negre şi musculoase străluceau în plin soare ! Se opriseră din cosit şi priveau trenul care avea foarte puţini călători, era aproape gol. îl văzură, probabil chiar pe Bantu, care dormea cu gura larg căscată, în dreptul ferestrei deschise. Apoi, făcînd mare zgomot, trecu acceleratul, şi trenul cu vagoanele lui vechi şi 4 i zdrăngănitoare o porni din nou. Prin ferestrele deschise, pătrundea în compartimente mirosul greu al finului cosit şi al gudronului încins. Pe lîngă linia ferată creşteau maci roşii, cam ofiliţi de căldură sau chiar scuturaţi. Şi iată că trenul ajunse în gară la Marginea, stătu în gară aproape un sfert de oră „ca să ia apă" şi Bantu nu se trezi să coboare. Vagonul se umpluse între timp din nou, dar nici unul dintre călători nu-1 recunoscu pe Bantu, nici unuia nu-i trecu prin cap să-1 trezească. Se mtimpiă că pe la ora pnu/uîui, cînd soarele c chiar deasupra capului, ca bătrînul să se trezească, în sfîrşit, o trezire însă ciudată, de parcă dintr-un somn ar fi trecut în altul ; chiar mişcările pe care încercă să le facă, ridieîndu-se de pe banchetă, erau nu ştiu cum, încetinite. Prin fereastra deschisă el văzu gara, o gară mică, pierdută în plin cîmp, peronul pustiu şi auzi, strecurîndu-se prin fereastră, din biroul impiegatului, ticăitul monoton şi neîntrerupt al telegrafului, Da, era atîta linişte în jur, încît se auzea şi acel ticăit delicat şi se mai auzea apa, un jet subţire şi neîntrerupt, curgînd din arteziana din faţa sălii de aşteptare. Ii era sete şi vru să coboare să bea puţină apă, dar descoperi cu mirare că picioarele nu-1 mai ajutau. Abia acum observă el că era singur în vagon şi atunci se uită din nou pe fereastră ca să strige pe cineva, dar pe peron nu era nimeni, peronul era pustiu, aşa cum am spus, şi nici în sala de aşteptare, a cărei uşă era deschisă, de asemenea, nu era nimeni ; se vedeau doar cele două bănci şi masa plină cu resturi de mîncare şi de hîrtii mototolite. In biroul impiegatului de asemenea nu era nimeni, probabil impiegatul ieşise în curtea din spatele gării să stea la soare sau, cine ştie, poate o ajuta pe soţia şefului să scoată sîmburii din cireşele culese pentru dulceaţă. Telegraful continua să meargă singur şi Bantu îl ascultă un «timp, apoi, sco-ţîndu-şi mai bine capul pe fereastră, descoperi că vagonul în 232 233 care se afla nu era legat de nici o garnitură de tren. El se ştia doar într-un tren care urma să-1 ducă spre casă, cum de rămăsese vagonul lui singur în gara asta, care părea mai degrabă o haltă, decît o gară propriu-zisă, iată un lucru pe care nu-1 putea înţelege Bantu ! „S-o fi defectat vagonu, îşi spuse, şi atunci restul garniturii a plecat fără el, cine ştie unde o fi trenul acuma, se gîndi el, apoi se auzi glasul unei fetiţe sau poate al unui băieţaş — la o aşa vîrsta e greu să le deosebeşti glasurile — un glas care urla în gura mare unui din cîntecele acelea copilăroase ; oricît se strădui bătrînul să descifreze sensul cuvintelor cîntecului aceluia, nu fu în stare şi atunci înţelese că toate cuvintele se goliseră cu totul pe dinăuntru de orice7 fel de înţeles şi din nou se miră, pentru că şi acest lucru i se întîmpla acum pentru prima oară. Ridică atunci privirea spre ferestrele de deasupra sălii de aşteptare, ferestrele de la locuinţa şefului gării, care, de asemenea, erau deschise, aşteptînd, zadarnic, ca cel puţin acolo să apară cineva, o fiinţă omenească, pe care s-o roage să-1 ajute să coboare din tren, că nu ştie ce s-a întîmplat cu el, o fi căldura de vină, că are aşa un greumînt, că abia se poate mişAi, şi nici nu ştie ce gafă îi asta, în care se află el acuma, o fi sau n-o fi departe de casă, asta vrea el să afle. Valuri de căldură se revărsau peste cîmpia nesfârşită cu gara minusculă înfiptă parcă în mijlocul ei. O căldură greu de suportat, într-adevăr, doar în sala impiegatului, acolo unde telegraful mergea singur, era probabil răcoare. Şi cine ştie, poate că impiegatul era acolo, doar că de la fereastra mărfarului era mai greu pentru Bantu să-1 vadă, mai ales că în ultima vreme vederea îl cam lăsase şi ea. Impiegatul era acolo, pe scaunul lui, în faţa telegrafului, doar că, din cauza căldurii, a oboselii, poate că adormise cu capul în dosarele din faţa lui. Sau, cine ştie, poate că nici nu dormea, doar că în capul lui Bantu, în aceste 1 clipe, era parcă prea mare încîlceală ca să se mai poată gîndi la vreun impiegat, treaz sau adormit. Poate că impiegatul e treaz şi, din plictiseală, îşi curăţă un măr cu un briceag cu lama subţire şi lucitoare. Iar cojile, mici panglici roşii şi galbene, le aşază în scrumiera din faţa lui, printre chiştocuri şi scrum de ţigară. 234