C. STERE
ÎN PREAJMA REVOLUTIEI
roman
Edifie çi prefatâ de Z. ORNEA
Coperta de DAN STANCIU
VOLUMUL IV
HOTARUL...
ISBN 973-23-0277-1 (voi. II)
ISBN 973-23-0275-5 (C. Stere, In preajma revolufiei)
PRELUDIU : HOMO HOMINI LUPUS
Taigaua tace...
Delà brîul stîncos al Uralului pina la terminile Oceanului Pacific, îsi onduleazá, muta, enormele ei obeliscuri negre o pàdure virginà de coniferi, care aproape nu cunoaste toporul.
Márginitá la nord de tundrele pustii ce se pierd ìn regiuni polare çi la sud de platourile misterioase ale Mongoliei çi de stepele si deserturile aride ale Asiei Centrale, — aceastâ intendere de verdeatá sumbrà, in care s-ar rátáci continentele, oferâ imaginatiei icoane din alte epoci geologice.
Omul este aid. un oaspe încà rar.
Asezârile sale, — minuscule musuroaie ale satelor si oraselor, depártate adesea unul de altul, chiar ìn regiunile cele mai populate, la sute, iar aláturí si la mii si mii de kilo-metri, — apar ca razíele fire de màrgele, risipite mai mult de-a lungul fluviilor, — si nu pot desigur schimba prea mult aspectul scoar^ei pàmìntesti, familiar încà antropopitecüor.
Ci mai pufin pot împràstia farmecul solitudinilor primordiale triburile de vìnatori si pescari din tundrele de la nord, ca si nomazii din stepele si deserturile sudului.
Taigaua îsi tràieste via^a ei mohorìtà, acum, ca si ìn epoca terciará, sub tirania neîndurata a stihiilor.
lama.
Sub cer acoperit, taigaua tace.
în colonade zvelte si màreÇe, imbracate de muschiul cârunt, se smulg parca din stratul gros al cristalurilor de zapada si fug spre cer brazii cei sumbri, cedrii mìndri si pinii sprinteni... Dar peste coroanele lor ìntunecate se lasà dusmanos tavanul de plumb al norilor negri, si le taie avîntul.
7
Taigaua tace, ìncruntatà, — si geme mimai su.d sub povara vàzduhului mort.
Ninge...
Norii albini ìsi revarsà fulgii usori, Crengile ìncàrcate de nea se pleacà mihnite spre pàmìnt... Tavanul se coboarà si mai jos si parca ìnvàluie lumea ìntreagà sub o re^ea rece si deasà, — o lume farà miscare, farà lumina si farà via^à, — o lume ce doarme somn de moarte.
Taigaua tace, inghe^atà, —- mimai crengile indoliate ale brazilor suspinà, plìngìndu-si lacrimile de diamante.
Bate vìntul...
Din largul Oceanului Pacific se desprinde naprasnic ura-ganul... stràbate urlìnd de la un capàt la altul pàdurea impietrita si, izbindu-se de zidul Uralului, dezlant-uie spre Sud purga, ìngropìnd sub dune inamente toatà nemarginirea stepei, iar la nord, stringe tundra amorfità in chingile si mai grozave ale hiusului, pe care nu-1 suferà nici o vietate.
Peste tot, orice licàrire de viata sta pitità de groaza mortii.
§i, jalnicà, taigaua tace. Vijìitul furtunii acoperà si tros-netul bàtrinilor uriasi culca^i la pàmìnt, unde din trupul lor se vor hràni noile generanti.
Norii se ìmpràstie...
Bolta instelatà de safir translucid, farà hotar si farà fund, ìsi cerne din nemàrginire mreaja argintie asupra trunchiurilor smerite, tupilate ìntre gràmezi de zàpadà, ìnghejjatà sub cerul cumplit, cum nu-1 cunoaste globul aìurea, in stìnci de topaz, peste care eruptiunile silen^ioase ale aurorei boreale aruncà reflexele mistice ale fulgerelor ei pline de slava si tainà.
Iar in ziua fugarà, astrul ìnsìngerat, ridicat trudnic pentru o clipà peste orizontul de nord, aprinde in scìnteierea razelor sale piezise miliarde de nestemate.
Taigaua tace mereu, seninà, prinsà de vrajà, — dar aerul rece si dens, sonor ca un clopot de aramà, — trimite la ìnde-pàrtàri nebànuite, in ecouri repetate, orice loviturà de copità a renului sau urletul lupului flàmìnd.
Dar soarele ìsi ridica tot mai sus in zare discul pàlit, adunìndu-si puterile... $i iatà, ca prin farmec, in citeva zile,
in citeva clipe taigaua ìnvie ; vertiginos se topejte scoar^a de ghiaia ; fluviile se umflà, ìsi largesc albia peste sute de kilo-metri de pàduri si cìmpii mlàstinoase, mìnìndu-si anevoie apele mìloase spre Oceanul Inghe^at, printre nenumarate musuroaie ale tundrelor, imbracate peste noapte in haina verde-albastrà ; iar spre marginea de sud coloane albe de mesteceni, ìndesite, se acopàr de frunzisul lor fraged si se risipesc de istov in cimpia ìnflorità a stepei, in scurta ei glorie inainte de arsita veni.
$i in umbra pàdurii, trezite din somnul de iarnà, misunà nestàpìnit f urnicarul de viajà.
Taigaua nici acum nu cunoaste ciripit si cìntec de pàsàri, ea ràsunà numai de ràgetele sinistre si plinsetele jalnice ale luptei pentru via^à.
Toatà vietatea intra in vàlmàsalà ; incepìnd cu ursii albi, morocànosi, ai ghejurilor polare, renii si cerbii tundrei, cu pàdurea lor de coarne ramificate, si trecìnd prin toatà fauna bogatà a junglei virgine, pina la càmilele stepelor si pina la tigrii din regiunea Amurului, la hotarele Coreii si ale Mand-giurìei.
Dar, ce sunet lugubru se aude ?
Un glas omenesc ? Un geamàt de agonie ? Un hohot de plins ?
O fiarà o fi sfìsiat vreun vìnàtor ìndràznej ?
Sau un aborigen a ìnjunghiat vreun ocnas fugar, — un epizod banal in ràzboìul neìncetat dintre „cealdoni" si „var-naci" ?
...Nicaieri mai mult ca in taiga nu se adevereste cuvmtul grozav al mizantropului : Homo Uomini lupus...
Din fauna taigalei, din veci de veci n-a lipsit nici omul.
In tainitele ei se zàmisleau, cresteau si roiau acele hoarde netmblìnzite, care apoi, in goanà dupà soare, in cautare de asezàri mai priincioase vie^ii, se revàrsau nàvalnic asupra lumii, punìnd in miscare nenumarate noroade.
In calea acestor invazii s-au ridicat ìnsà, cu vremea, alte puhoaie de omenire neastimpàratà.
Din cimpiile intinse de dincolo de Ural, fugind de nele-giuirile dregàtorilor moscoviti si de ìmpilarile boierilor stàpìni de mosii, sute si mii de Varani ìsi luau lumea in cap si porneau,
8
9
vai dupà vai, „pinà unde ajunge toporul, coasa §i plugul", — preferìnd natura inasterà jugului de iobag.
Aceastà migra^iune spontanà a gloatelor £àrànesti, trecìnd peste pragul Uralului, s-a intins in cursul de veacuri pina la marginea Oceanului Pacific, supunind in lupte crincene popu-la^ia bàstinasà, gonind-o in tundrele polare, in stepele de la sud, in platourile Mongolici, sau chiar exterminìnd-o farà cruore.
Taigaua a fost astfel presàratà de mici comunitàri izolate, de sine stàtàtoare, de plugari, vìnàtori si pescari, — t&rani liberi ca nicàieri, oameni aprigi, mindri si crun^i,
Tarul Moscovei, pe urma valurilor succesive ale acestei colonizàri haotice, ìsi trimitea voievozii si ispravnicii ; dar acestia erau siliti sa se multumeascà cu perceperea tributului convenit si nu se amestecau in via^a interna a obstiilor asezate prin vàgàunile, adesea nepàtrunse, ale taigalei.
§i cum putea fi altfel, cind ìntr-un jude$, in care ar ìncàpea cu prisosinfà Franca si Germania impreunà, autoritàrie imperiale erau reprezentate mimai de un ispravnic si doi zasiedateli, — subprefecti ?
$i cum putea fi altfel cìnd, cu abia o junàtate de veac in urmà; pe o ìntindere in care Europa ìntreagà ar dispare ìntr-un col^isor, — in mijlocul unei naturi nebiruite, farà alte cài de comunicale decìt cursul apelor pustii si càràrile nebàtute de prin pàduri virgine si mlastini farà fund, — to^i locuitorii din tirguri si sate, impreunà cu nomazii din tundra si stepà, nu ajungeau la numàrul popula^iei din Irlanda de astàzi, — o mica insula pe jumàtate pustie ?
Nu e de mirare cà si in zilele noastre se descopàr ìncà sate ascunse in ìntunecimile taigalei, care au tràit lungi decenii, si chiar veacuri, necunoscute autorità^ilor ìmpàrà^iei.
Astfel comunitàtile slobode de plugari, vinàtori si pescari ìsi urmeazà si astàzi via^a lor, farà alt contact cu organele puterii de stat decìt tributul plàtit guvernatorilor si isprav-nicilor.
Orice ìncercare a vreunei administrator novice de a introduce vreo schimbare in aceastà oblàduire stràveche este considerata de sibirieniL bàstinasi numai ca o tentativà de revizuire a tarifului.
$i dupà putine conflicte, frictiuni si tratative, totul, in adevàr, reintrà, cu buna pace, in cadrul asezàmìntului secular.
Totusi „suprastructura" imperiala a creat aici cu vremea, ■— prin juxtapunerea si suprapunerea formelor sociale si a normelor vietii de stat disparate, — o ìntocmire farà analogie in istoria lumii.
Barbati i de stat ai imparatici au conceput planul grandios de a transforma taigaua primordialà într-o imensà colonie penitenciará.
In scopul acesta a fost creat un vast si complicat aparat administrativ : ocne de muncà silnicà, „casteluri penitenciarei; ci case de arest, ìnchisori de deportare sau transport, etape, colonii fortate, centre de surghiun „pe cale administrativa".
Çi, astfel, se revarsa anual asupra scundelor sate siberiene drojdia si zgura unui stat de peste o sutà cincizeci de milioane, — zeci de mii do ucigasi, tilhari de drumul mare, ho^i de cai si cambriolori, incendiari, siluìtori, falsificatori, eseroci.
Autohtonii opun ìnsà o rezistenta sistematica si atìt de dîrzâ si cruntà, ìncit, la sfìrsit, ocàrmuirea resemnatà accepta un compromis grozav si las.
Régulât, în fiecare an, administraría ìnjecteazà în trupul taigalei zeci de mii de demente patogene ; si tot asa de régulât acest corp viguros le elimineazà farà mila, sub ochii indulgenti si complici ai aceleiasi administra^ii.
Dreptul cutumier a élaborât chiar, in acest scop, un ritual précis si detaliat.
Deportati! de drept comun nu numai cà nu sînt retinu^i la locul de destinale, dar sînt ìncuraja^i si chiar ìndemnaCi la evadare. De altfel însâsi lipsa mijloacelor de existera, ca si de deprimare la muncà, dupa anii indelungatl petrecuti in ìnchisoare, le face si cu neputinÇâ asezarea in vreun sat prà-pàdit din taiga.
Conditiile de muncà pe care le-ar oferi bàstinasii nu s-ar deosebi prea mult de ocnà.
Chiar pentru condamna^ la muncà silnicà sau desentume, supravegherea e mai mult decìt neglijentà. Si disparitia lor nu supárá prea mult administraba : pina la constatarea oficiala a evadarii, alocutiunile pentru hranà si îmbràcâminte pot fi ìnsusite ca o sursa de venit perfect nórmala si legitima.
Astfel Siberia este mereu stràbàtutâ de doua cúrente de migratiune diametral opuse. întru ìntìmpinarea convoaielor de deportati care se ìndreaptà in diferite regiuni spre ràsàrit, pornesc din toate vàgàunile taigalei fugarii care, gràbiti, ìnfri-gura|i, atrasi de bariera Uralului, ca maniacii de viziunilé
10
11
lor, colinda în banda sau solitari tóate caràrile tainice din umbra pàdurilor seculare, fugind mereu spre apus.
Oameni farà càpàtii, in toatâ puterea cuvìntului, farà stare civilà, farà meserie, farà loc in societate, cu singurul avut alcàtuit din cìteva rupturi de primenire si eel mult un mie ceaun ìntr-o traistà purtatà la spinare, — ceata nemer-nicà si oropsità de vagabonzi profesionali, pentru care si Hmbajul oficial a acceptât termenul expresiv de „Ivani Nutiu-minte", — ei sînt in afarà de lege si la dispozitia oricui.
Un glonte de puscà dacâ ràpune pe vreunul din acesti oropsi^i, — faptul nu implica nici o ràspundere. Taigaua ìsi pàstreazà cu tàrie tainele ei.
Cea mai elementará vigilerà administrativa ar putea pune capàt imediat unei cariere de vagabonzi ; nu sînt multe drumuri prin Siberia si necesitatea de hranâ nu ìngàduie nimànui o abatere ìndelungatà din calea satelor. Totusi ìn afarà de cazuri exceptional, — o crimà mai grozavà sàvìrsità in vecinâtate sau evadarea vreunui déportât politic, — Ivanii Nutiuminte, cìt timp n-au trecut Uralul, nu riscà arestarea, si nici prea mult vreun glonte din partea autoritàtilor, dacá observa cu stricte^à ,,cutuma".
Situatia de fapt e mai puternicà decit toate prescrip^iu-nile legale si regulamentele administrative.
Urmàrirea si arestarea a zeci de mii de vagabonzi, ar cere in fiecare an o cheltuialà de energie si de mijloace de care nu dispune administraría imperiala. lar exterminarea lor sistematica, sub taina taigalei, ar presupune un màcel atìt de grozav, cà nici chiar tàranii acestia aspri si crun^i nu se ìncu-metà a-1 intreprinde.
§i, la drept cuvìnt, nu ar fi nici o rajuñe pentru aceasta.
Frigul, fiarele sàlbatece, foametea, mlàstinile farà fund si pàdurile întunecate, ìn care numai o ìndelungatà experienja poate feri de ràtàcire, in sfîrçit, luptele fratricide ìntre bande ìnflàmìnzite sau chiar vìnàtoarea plànuità la care se dedau si triburile ìntregi de nomazi, — si vai ! — si fra^ii degenerati dintre vagabonzii ìnsisi : elimineazà farà cintare din sìnul taigalei aceste corpuri stràine.
Foarte pu^ini se aseazà la locul lor de deportare, si mai putini incà ràzbat peste Ural, — unde chiar dacá nu-si gasese vreun rost in viatà pot eel putin sà-si asigure o ìntoarcere in conditiuni mai usoare, ca simpli coloni ìn Siberia, dupà o proce-
dura sumará care constata numai calitatea lor de „Ivani NuÇiu-minte".
Dar, orisicum, o oaste de zeci de mii de oameni farà càpàtii §i scosi de sub ocrotirea legii, constituie o amenizare permanente si o primej die mortala pentru populaba asezatà, farà anume norme care sa asigure un modus vivendi ìntre aceste demente sociale atìt de disparate.
In realitate ìntre tarami siberieni, — „cealdoni-gurà-gal-benà", — pe de o parte, si vagabonzii profesionali, — „varnaci-sînge-de-cîne", — pe de alta parte, nu ìnceteazà nici un moment cu totul ràzboiul crincen.
Dar, de fapt, si taigaua si-a élaborât un codex de drept public care stabileste anume norme pentru acest ràzboi si reglementeazà armistitiile.
La ferestrele fiecàrei case din satele Siberiei se poate vedea o policioarà pe care sînt expuse, pentru noapte, cite o pine, o canà de lapte sau, — de catre inimile mai miloase, — o bucata de slàninà ori carne afumatà.
Cita vreme fugarii nevolnici se folosesc numai de acest tribut cutumier, ei pot nàdàjdui oarecari ingàduiri din partea populatìei bàstinase.
Dar orice înfrîngere a acestei limite, — un furt, o spargere sau, lucru mai grozav, un omor sau un viol, — atrage o repre-siune imediatà si cruntà ; nici un Ivan Nutiuminte nu mai poate pàtrunde pe teritoriul obstei ofensate, farà sà-si mai punà in primejdie via^a.
Furiile râzboiului sînt atunci dezlàntuite si ,,cealdonii-gurà-galbenà" ei incisi trebuie sa stea de strajà, — ìn fiecare noapte, poate surveni un atac, un omor sau dare de foc, farà prea mare nàdejde de ocrotire din partea ocìrmuirii.
Viata a élaborât si procedura de tratative pentru ìnchei-erea pàcii sau a armistitiului, care restabileste „ordinea nórmala", in afarà de orice intervenue a autoritàtilor de stat.
Din pricína acestui neîncetat si crìncen ràzboi ìntre cealdoni si varnaci, din adìncimile taigalei, amestecate cu urletele si ràgete de fiara, se pot auzi atìt de des si strigatele de agonie si de plins ale unui glas omenesc : Homo homini lupus...
$i, totusi, se gàsesc individualitàti puternice din lumea ocnei care izbutesc sa refacà acest pelerinaj din fundul Siberiei peste Ural de opt si de zeci de ori, — la dus sí întors, mai mult
12
13
ca ocolul pàmintului la ecuator, sàvîrçit pe jos, în lanturi, sau eu traista de vagabond în spinare !...
în acest cadru al vietii din taiga, sub farismul clàtinat si terorizat de revolute, s-a adâugit un nou élément dramatic : Siberia a devenit si o colonie de depórtateme politica.
în bezna vietii primordiale au fost aprinse peste tot mici focare de viatà intelectualà.
Elita ,,inteligentei" ruse, fruntasii vietii sociale si politice, tinerimea studioasa, literatii si oamenii de suinta si gîndire, ràzvrâtiti împotriva regimului, au fost împràstiati în toatà în-tinderea de la hotarele Mongolici si pina la gheÇurile Oceanului de Nord, formînd mici obstii izolate nu numai de restul lumii dar si, prin conditiile reglementare ale deportatiunii, ferite si de contactul cu populaba bàstinasâ.
Prin forta lucrurilor aceste mici insule de cultura, rátacite în întunecatul océan de barbarie primitiva, au trebuit sa sta-bileascà legàturi foarte vii între eie, si sa se închege într-o întinsà asociatie de aparare si sprijiin mutual.
Pentru oameni, în cea mai mare parte tineri, eu studii ne-ispravite sau stînjenite de lupta atroce dusâ împotriva întregei întoemiri sociale, aceastà asociatie, care a întretesut pustietá-tile taigalei, s-a transformat natural într-un vast club politic §i o universitate.
Aici se elaborau doctrine sociale si sisteme filozofice, aici se discutau programe si metode politice, aici se nàsteau si se dezvoltau cúrente care urmau sa hotàrascà destinul unei mari împâratii.
Dacà cei mai multi dintre cei prinsi de mrejele Ohranei, în conditiile grozave ale deportatiunii, slábeau sau se rátaceau, pierdeau credinta, se degradau sau,, evoluau" în directia lagà-rului advers ; dacâ si mai multi nu puteau rezista fiziceste, îçi ruinau sanatatea, cadeau in ghiarele vreunei boli mintale, sau chiar piereau : ceilalti, — cei putini si alesi, — se oteleau. Ci acestia, împreunâ eu fruntasii emigratiunii, au pàstrat în vre-murile acelea de restriste pe marii luptâtori si conducàtori ai miscàrii revolutionare reînviate si, în ceasul de cumpáná, au putut hotàrî chiar mersul istorie al unei mari natiuni, eu un rà-sunet puternic pentru întreaga istorie mondiala.
Aceasta a fost contributia taigalei la progresul si civiliza-tia omenirii.
PARTEA ï
ANTECEDENTE!^ „CAZUL RÀUTU"
14
Cap. I.
ZINAIDA NICOLAEVNA
Dar pentru Ion Ràutu taigaua, posomorità si muta, làsatà in urmà, in drumul lui spre hotarul stepelor, nu si-a ridicat ìncà pecetile de tainà.
Pe crusta ìnghetatà luneca, in sunetul ,,smeuriu" al clopo-teilor, troica, — un punct negru in imensitatea inscìnteiatà sub bolta spàlàcità a cerului de nord, — tot mai departe spre sud ; vizitiul pocnea din bici si suiera ; in fund, Ion Ràutu ràmìnea ìnghemuit intre doi jandarmi somnorosi, inghe^at cu toate blà-nurile sale, nepotrivite pentru conditiunile climaterice ale lo-cului.
Dar nu numai frigul il facu sa se agite de neràbdare cìnd vizitiul, intorcìndu-si spre el fata-i rotundà, ìnvinetità de ger, cu tuguri mici de ghiatà in barba si mustàfi, ii arata cu vìrful bicìului in zare : — ,,Curganul !"...
La marginea de sud a imensului clopot alburiu Ion Ràutu nu putu discerne decit silueta masivà a inchisorii, elementul caracteristic si cel mai impresionant al peisajului oràsenesc din Siberia.
Troica, serpuind printre càsutele ìngropate in zàpadà, prin strazile pustii si putin luminate, ràzbàtu in amurg spre isprav-nicie, unde Ion Ràutu urma sa fie ,,predat" de jandarmi autori-tàtilor locale.
La ispràvnicìe ìnsà, acum, spre searà, dupà orele de ser-viciu, nu se mai gàsea in cancelarie decìt Iacov Iacovlevici Iva-nov, pristav dejurnà care, in fata unui stof de basamac si a unei stràchini cu varzà murata, se arata supàrat de aceastà vi-zità tìrzie.
La raportul sefului de convoi, — a starsoiului, — prista-vul se ridica in picioare si fìxà un moment in tacere pe Ràutu, mestecind un colf de pine neagrà cu o foaie de varzà aera.
Omul se silea vadit sa ìn^eleagà despre ce este vorba. Capul ii vijiia si ochii injectati, gravi si tristi, se ìndreptarà in sfìrsit spre starsoiul convoiului, — sergentul major Muhin.
— „Hic !"... rigii el : ,,Nna ! Ddomnul is... — pravnic... ìi la domnul... di...director Isidor Katz... ziua ddumnealui... Nna !... Ce sa fac ?... Nna !..."
Ràutu, la aceastà veste, se sim^i ca doborìt la pàmint, Mu-rea de neràbdare sà se vada in sfìrsit „liber"...
li venea si lesin de obosealà, de foame, de frig, dar mai cu seamà de duhoarea violenta din cancelarle, in care se ameste-cau, ìntr-un buchet otràvit, mirosul de basamac, de varzà aera, de mahorcà stàtutà si incà o emanatiune ciudatà, nedeslusità pentru Ràutu, dar care coplesea toate celelalte miresme. Starsoiul, un vechi slujbas, gasi soluta :
— ,,Sà traiti, inàltimea voastrà !" — interveni el : „am sa mà due eu la Inalt nàscutul domn ispravnic, cu plicul ; domnul politic o sà ràmiie cìteva minute aici cu sergentul. Numai sà-mi arate cineva drumul".
—„Erema ! Erema !..." striga bucuros pristavul cìt il tinea gura.
De pe o lavità din coltul anticamerei, de sub o morman de cojoace, se ridica mìrìind un ora numai in càmasà si izmene, somnoros, cu pàrul si barba ìncilcite, duhnind ?i el a basamac, mahorcà si varzà aera :
— „Hà ?... Ce e ?... Doamne sfinte !... Aaa.. abia adormisem, pacatele mele... Aaaaa", — casca el, clàtinìndu-se pe loc de somn, cu ochii umflati, abia intedeschisi.
— ,,Ce-mi stai acolo, fecior de catea ? Parca esti un dro-mader !" ìsi regàsi tonurile de nacialnic domnul pristav : „Vino incoace, buricul bunicà-ti !"...
— Aaah !" — casca iar Erema, prea putin impresìonat de explozia domnului pristav. fpi, scàrpinindu-se pe piept, la spinare, la coastà, intra totusi in cancelarie.
Cind trecu pe lìngà Ràutu, acesta ìsi putu da seama cà mirosul specific care coplesea atmosfera ispràvniciei era aroma personalà a lui Erema.
— ,,ln...ccaltà-te, màgarule, si du-1 pe domnul sergent major... la domnul director Katz... la domnul ispravnic...", ìi po-runci pristavul.
18
Càscind, scarpinìndu-se, oftìnd si bodogànind, Erema ìsi fàcea toaleta, exasperìnd pe neràbdàtorul Ràutu cu gestuale lui sovàitoare.
Dupà iesirea lui, odoarea specifica ce emana dintr-ìnsul nu se ìmpràstià, — pina si pàretii pàreau imbibati de „duhul" acesta, incit Ràutu ìsi punea ìntrebarea, dacà atmosfera cance-lariei 1-a parfumât astfel pe Erema sau dacà nu cumva efluvìi-lor lui personale se datereste atmosfera ispràvniciei ?
Dupà vreo jumàtate de ora sergentul major Muhin se în-toarse si, voios, adresìndu-se lui Ràutu ìi zise :
— „Slobod !"
Ci, ìntinzìnd pristavului Ivanov plicul despecetluit, adàugà :
— „Poftim pachetul ! Am descàrcarea. Va rog sà puneti numai pecetea. Domnia sa, ìnalt nàscutul domn ispravnic, or-donà ca domnul politic sà se prezinte mine la ispràvnicie. Dar acuma e slobod".
Peste putin Ion Ràutu, ìnsotit de aromaticul Erema, là-sìndu-si bagajele la ispràvnicie, plecà pe jos, — Curganul nu cunostea incà tràsuri de piata, — spre locuinta tovaràsului Va-sile Ivanovici Popov, unul din cei dot deportati politici ai Curga-nului.
Tìrgusorul se pregàtea de culcare.
Pe strada se ìntilneau putini trecàtori, care parca se furi-sau, pititi, pe lîngà casele mohorîte, construite din bìrne de brad, abia coj ite si ìnegrite de vreme, ca si cele mai multe lo-cuinti din tìrgurile si satele Rusiei.
Mute, cu obloanele trase, eie pàreau parasite, — si rar se vedea cite un geam care ìsi adàuga lumina sàràcàcioasà la splen-dorile noptiì senine de iarnà.
Ràutu pàsea in tacere : se vedea ìntr-o lume nouà, necu-noscutà si dusmànoasà.
Ce spuneau dreptunghiurile de lumina ale ferestrelor ne-oblonite ? Ce viatà e acolo ? Ce a fost ieri, ce va fi mìine si cum va intra el, Ion Ràutu, in sfera ei ? $i cum il va gasi pe tovarà-sul Popov ; cum va fi primit ?...
— „Aicì !" — se opri Erema la portita unei case cu feres-trele incà luminate.
19
2*
In tindà Ràutu gasi un om voluminos, suflìnd cu putere In samovar. Scinteile aruncau un joc de lumina straniu pe o fata rotunda si aproape spina.
— „Cine e acolo ?" — intrebà spìnul.
— „Eu sint, Ion Ràutu, deportai politic sosit acum. Sìntesi tovaràsul Popov ?"
— „Ha ! tovaràsul Ràutu ! Cìnd ai sosit ? De mult te as-teptàm. Ne-a spus pristavul Ivanov chiar de cind au venit hìr-tiile. Intra in casa ! $i samovarul este gata. Zina, Zina ! A venit Ràutu !" — striga el intrìnd ìntr-o camera abia luminata de o talpa fumegindà, care il fácu pe Ràutu sà tuseascà.
In camera, pe Unga funinginea de lampa, domnea o dezor-dine, mai mult decit pitoreascà. Lìngà o farfurie si o bucata de pine, un papuc scílciat pe masa dádea fizionomiai intregului decor, in care hainele, càrtile, ustensilele de bucatane si tot fe-lul de vase cu ràmàsite nedeslusite fàceau impresia unei locuin^e parasite de groaza nàvàlirii inamicilor.
Din camera de alàturi intra o femeie care, prin ìnfàtisarea ei, dàdu de indata cheia acestui decor insolit.
Incà tìnàrà, ea vadea acea desàvirsità lipsà de ingrijire de sine, pe care numai un suflet instràinat de via^à o poate avea.
Cu pàrul desfàcut, làsat sà cada in dezordine pe fata-i pálida, unde urmele unui gàlbenus de ou denun^au menu-ul de dimineatà, — ea isi ìndreptà privirea moartà a ochilor ei stersi asupra lui Ràutu, si-1 saluta cu voce surdà :
— „Bunà ziua, tovaràse Ràutu ! Te rog sà iei loc". Ràutu incepu sa scruteze mobilierul.
Scaunele de lemn erau incàrcate sau ìnvederau o lipsà ìn-grijoràtoare de echilibru. Un divan, prin pìnza-i ruptà, isi rinjea amenintàtor resorturilor ìntortochiate de sìrma. Un pat care incà nu iesise din starea in care a fost pàràsit de dimineatà.
Tovaràsa Zinaida Popov urmàrea si ea cu indiferen^à pri-virile lui Ràutu.
Acesta se asezà, in sfìrsit, cu prudenza pe un colt al diva-nului.
Zinaida, cu o miscare de mina trìnti jos povara unui scaun, si se asezà si ea, cu un aer de plictisealà si abandon.
— „Vasia, gata-i samovarul ?" — intrebà ea : „Cà lui Ràutu trebuie sà-i fie foame..."
— „ìndatà, indatà !" — se auzi din tindà : ,,sà ma reped numai pina la Palauzov sa iau niste sunca sau cimati, cà nu stiu dacà avem ce va."
— „Mà rog !" — sari Ràutu stingherit : „eu am vrut numai sà va intreb dacá este aici vreun hotel si unde sà gàsesc o sanie, sà-mi due acolo lucrurile de la ispràvnicie... si nu mi-e foame..."
— ,,Ia te uità... ! Ce vorbe sint astea ?" — întîmpinâ linistit Popov, intrînd in odaie : „Hoteluri pe aici nu se aflà. Siberia-iiul e ospitalier. Numai de noi, politicii, ii £ cam fricà. Ai sà stai la noi deocamdatà, si iti aduc eu si bagajul."
— „Dar am sà va deranjez. Am picat, asa, in pragul noptii..."
— „Ce deranj, frate ? De atìta vreme stàm in pràpàditul asta de Curgan farà tovaràsi, si acum vrei sà fugi farà sa ìn-ghiti macar ceva si sà te odihnesti !..."
Zinaida tàcea netezindu-si distrata genunchiul, care vadea, printr-o ruptura, fusta putin ispititoare dedesubt.
— „Nu se poate sà pieci, tovaràse ! Eu vin indatà" — se ìndreptà Popov spre usa.
Din prag se ìntoarse ìnsà, rugàtor, spre Zinaida :
— „Zinocica, ai sà supraveghezi putin samovarul, nu-i asa ?"
Ràutu nu-?i putu da seama dacá femeia auzi màcar aceastà rugàminte.
Prima seará de libértate nu i-a adus prea multa bucurie lui Ràutu. Trudit de drum ?i de frig, fu dureras izbit si de atmosfera din casa sotiI°r Popov.
Un copil de vreo douàsprezece-cincisprezece luni, zdrentu-ros si nespàlat, dupà ce se tiri peste prag printre felurite rezi-duuri ale dusumelelor, nemàturate de mai multe zile, se usura chiar la picioarele lui Ràutu de toate pacatele sale, farà sa im-presioneze prea mult pe mamà-sa...
Aceasta fu ultima picàturà in paharul de amàràciune al acestei zile.
Stàpìnit de ginduri si sentimente care se ìncìlceau in su-fletul lui rázvrátit, Ràutu inghitea felii de cimati afumati, ofe-rite la masà, bea pahar dupà pahar de ceai, — un ceai al càrui gust màrturisea si el felul acestei gospodàrii ; nu ìntelegea po-
20
21
vestirile lui Popov, si nu-i prea asculta ìntrebàrile, la care ràs-pundea masinal.
Zinaida Nicolaevna nu lua parte la conversare, dar nu-si ridica ochii de la sotul ei, care tot timpul vorbea cu volubili-tate, „stropind" feliue de cimati, pe lìngà nesfìrsitele pahare de ceai, si cu cite un pàhàrel de rachiu, din cind in cìnd.
— ,,Vasia !" — auzi deodatà Ráutu vocea ei, in care ìnsà ràsuna si o nota mai vibrantá : „Tovaràsul Ràutu trebuie sa fie obosit, Sà-1 làsàm sa se culce aici, in locul tàu... Tu ai sà dormi in alta parte"... adàugà ea, parca cu oarecare jenà.
$i Ráutu vàzu cu mirare cà ochii ei pàreau mai aprinsi cìnd si-a pus bratul pe umàrul lui Popov, ca sà-1 indemne sà se ridice.
Sufrageria aceasta, cu miasmele si dezordinele ei, i-ar fi pàrut lui Ràutu, oricìnd alta data, prea putin atràgàtoare, dar acum, — cìnd ea se ìnfàtisa ca cel dintìi locas de odihnà cu usa nezàvorità si nepàzità de sentinele, dupà doi ani si jumàtate petrecuti prin ínchisori, — ramas singur, el abia isi putu sta-pini emotia.
Dupà putinà ezitare, aspectul ìndoielnic al cearceafului aruncat de Popov peste movilele si pràpastiile divanului, — preferii patului, — íi insufla o hotàrìre : in virful degetelor, ca sà nu deranjeze gazdele, Ràutu se indreptà spre usa, — stà-pìnit de teama tainuità cà totusi o va gasi ìncuiatà si cu o sen-tinelà in fata ei.
In tìrgusorul amortit, din ferestrele unei singure case, mai ìnalte, cu un eos de fabrica in dos, mai licàreau incà lumini rosietice.
Sunetele inàbusite de orchestra, — in care domina un trombón barbar, — ìi trezeau o amintire neplàcutà : „trebuie sá fie acolo serbarea de la domnul doctor Isidor Katz, onorata de prezenta inali nàscutului domn ispravnic, care a ordonat ìn-fàtisarea mine..."
Un ger strasnic parca ìngheta si muzica si luminile feres-trelor.
Dar cu toatà lipsa de felinare, si chiar dupà apusul luneì stirbite, pe vàlul de zapada, — sub scinteierea cerului ìnstelat, in care tronau superbul Orion si cu Sirìus ìnflàcàratul, — se profilau pétele negre ale caselor ca niste guri de pesterà.
Urletele unui cine ñervos care, in ràstimpuri, acompania ràsuflàrile intermitente ale trombonului, fàceau pe Ràutu sà.
simtà si mai dureras apàsarea distantei nemàsurate care des-pàrtea de Nàpàdeni acest peisagiu, atit de insolit, stràin si rece...
Liber ?
Singur, ràtàcit in... „alt tàrim"...
întors in casa, Ràutu se asezâ pe divan, rezemat in cot, ginditor, pe jumàtate dezbràcat.
Cei ai casei nu dormeau incà. Din camera de alàturi se auzeau miscari, soapte si parca niste gemete inàbusite...
Deodatà ìsi aduse aminte de silueta Taniei Lungu, pe pe-ronul din Odessa, fluturind batista... Nevasta lui...
Se simte si ea singurà, in mijlocul Odessei vesele si zgo-motoase, — cum ìi serie in ultima scrisoare.
A primit douà sensori pina acuma, la Tiumen...
li serie régulât, o data pe sàptàmìnà, dar drumul e lung, patru mii de kilometri, si corespondenta deportatilor ràtàceste prin toate vàmile cenzurii.
Nìci nu i-a ràspuns la ultima scrisoare. Trebuie sà-i serie.
Dar... pe ea nu o intereseazà „filozofiile" lui, — nici nu le ìntelege.
Cum pàlise ea cìnd a sàrutat-o dupà celebrarea càsàtoriei... Bunà fata !... Biata Tania...
Çi tiotia Natalità, — malitioasà !...
•— „Ha, tovaràse Ràutu, — ai dormit farà sà ispràvesti dezbràcatul. Trudit ai mai fost aseará !" — si Ràutu sari in picioare la auzul acestor cuvinte, care il trezi din somn.
Era lumina, — Vasile Ivanovici Popov adusese samovarul ci aseza pe masà pahare si farfurioare.
ípi-i pàruse cà abia ìnchisese ochii...
— „Gràbeste-te", — continua Popov : „sà luàm ceaiul si sà ne ingrijim de cele necesare mai urgent. în primul rìnd — pimii pentru picioare. Ai sà degeri in clima noastrà cu ciubotelele dumitale. Apoi, dacá vrei sa stàm ìmpreunà, trebuie sà mai luàm un pat si o màsuta, ca sà poti serie. Ale noastre se cam clatinà, — nu sintem càrturari... Ai nimerit bine : sintem acum toemai in toiul iarmarocului".
22
23
Vania se simti indata prins ìn angrenajul màruntisurilor si grijilor vietai „libere", — pe care nu le cunostea in célula.
Cind intra in sufragerie, pentru a lua ceaiul, si Zenaida Nicolaevna, — niciodatà Ràutu n-avu curajul sa-i zicà ,,to-varàsà", — el observa ca vestigiul gàlbenusului de ou nu dispa-ruse inca de pe obrazul ei, din nou amortit, lipsit de orice gin-dire si parca si de vìata.
In acest moment se hotàri ca, in nici un caz, sa nu accepte ospitalitatea sotilor Popov.
Zinaida Nicolaevna primi cu indiferentà declaraba lui con-fuza in aceastà privintà, desi il fixa o clìpà cu oarecare bagare de seamá.
Dar Vasile Ivanovici parea vexat si, — in drumul lor spre iarmaroc pentru cumpàràturi in ,,rìndul negustoresc", — crezu necesarà o explicate :
Se opriserà amindoi un moment la parapetul mahalalei de jos, care se ìntindea pina la malul ìnghetat al Tobolului, — aflu-ent al Irtisului, — unde se tinea iarmarocul.
Printre baracile primitive ale negustorilor, ridicate in douà lungi rìnduri direct pe zapada, mìsuna o multime eterogenà adunata din toatà regiunea, — si mai cu seamà din stepe : kirghizii, cu chibitcele si càmilele lor, dàdeau un aspect fantastic acestui peisagiu quasi-polar.
Vasile Ivanovici se arata agitât.
De obicei linistit si màsurat, acum se rosi : ochii ii fulgerau in toate partile, evitind privirile lui Ràutu, si, in graiul lui repe-zit, ràsunau si mai tare accentele dialectului de Iaroslav :
— „Tovaràse Ràutu" — aruncà el parca in silà : ,,ai auzit desigur de Victor Lazinschi ?"
— „Cel care a fost spinzurat la Harcov ?"
— „Da... Era un mare om... unul din fàuritorii revoluti... Poate cel mai mare... Erou... Teoretic... Scriitor... Orator... A creat organizaba de sud, i-a întocmit programul, si a scris cele mai mult manifeste... Mare pierdere pentru revolutie... Pentru poporul muncitor..."
— „9tiu, stiu !"...
— ,,Zinaida Nicolaevna e vàduva lui... L-a iubit mult... Nu-1 poate uita... A fost colaboratoarea lui... L-a ajutat in toate... Femeie foarte cultà. A ìnvàtat la Zurich... Vorbeste nemteste, frangeste, toate limbile. Dupà execute, ajunsese aproape nebunà... Cind am gàsit-o aici, nici nu credeam câ o sà scape...
Eu sint un simplu lucràtor, — ceea ce se cheamà làcàtus sub-fire — un mecanician. Aici am luat agenda masinilor de cusut Singer... Le vìnd in rate si le repar... Iau si alte comenzi ìn bransa mea, care cer mai multa ìndeminare... Cìstig destul... dar... ei nu-i pot cere mult... Bine cà tràieste... Nici nasterea Zoicài n-a ajutat. Dumneata estì om ìnvàtat... citit... stii limbi stràine... Poate cà ar reinvìa..."
Tot timpul cìt a vorbit, Popov nu s-a uitat o singurà data spre Ràutu ; stàtea nemlscat, cu o mina bàgatà in buzunarul cojocului sàu negru, iar cu cealaltà rezàmat de stìlpul para-petului, — stringìndu-si mereu si resfirindu-si degetele inlàun-trul unei enorme rucavtye blànite, — un fel de mànusà siberiana cu un singur deget.
Dar acum se ìntoarse, clipind din ochi, cu o ìntrebare muta, spre tìnàrul sàu tovaràs.
Acesta insà tàcea. Imma i se fàcuse ghem. Privea ìn jos, spre furnicarul omenesc din iarmaroc, repetind tot timpul in sinea lui :
— „Iaràsi moaste vii... moaste vii... moaste vii !..." Dar hotàrìrea luatà de dimineatà se clàtinà...
De jos veneau zgomotele obisnuite ale iarmaroacelor, — strigatele „bàietilor" de la usa baracilor :
— „Cojoace, cojoace ! Tulupuri de astrahan ! Dohale ade-varate de cerbi de tundra !... poftiti, poftiti, domni cinstiti..."
— ,,Iatà, turte dulci, turte dulci... turte de Veazem !..."
— ,,Stofe ingleze$ti — adevàrate ìngleze$ti !..."
— ,,Topoare, cutite de Tuia... de Zlataust..." lntr-un colt cìntau cersetorii :
— „Domni milostivi, fie-và mila de un biet orb !... Face-ti-và mila si pomanà de un biet beteag... orfan de pàrinti !"
In alt colt, — dinspre balaganele de petreceri, — un boscar, circ primitiv, o panorama, — bubuia o tobà, chiscuia o trom-petà, scirtììa o mica orgà primitiva...
$i peste tot, ca o atmosfera ce ìnvàluia toate aceste sono-ritàti disparate, — condimentul indispensabil al manifestàrilor populare din Rusia — sudàlmi grozave, in care ràsuna mereu, pomenit ìn desert, numele de ,,marna".
— Sà mergem !" — rosti, ìn sfìrsit, Popov, oftìnd. Cumpàràturà de pimi dàdu, pe neasteptate, luì Ràutu sen-
zatia vie, cum cà in adevàr s-ar afla pe ,,alt tàrìm". Negustorul,
24
25
aducindu-i spre ìncercare niste ciubote enorme de pìslà, cum purta toatà lumea pe acolo, il invita :
— „ Descalca ti-và, domnule ! Uite niste pimi de prima cantate... Princiari !..."
— „Cum sa ma descalt ?" — ìntrebà Ràutu mirat : „Nu se poate peste ghete ? Altfel mi se udà picioarele..."
— „Cum sa se ude frate ? Pentru ce sà se ude ?" — se mira, la rìndul luì, negustorul.
— „De zapada... zapada nu-i udà ?..."
— „Iacaaa !... Cine a vàzut zàpada udà, oameni buni ?" Astfei aflà Ràutu cà in Siberia, odatà ce a càzut zapada,
temperatura nu se mai ridica niciodatà deasupra lui zero, si fulgii de zàpadà ràmìn toatà iarna ca niste crdstaluri minerale...
Pe cìnd tovaràsii se plimbau pe lìngà baràcile iarmarocului, privind márfurile expuse, un stràjer de politie acosta pe Ràutu :
— „Domnule Ràutu", — ìi zise el gìfìind : bine cà te-am gàsit ! Te-am càutat la Vasile Ivanovici din partea inalt nàs-cutului domn ispravnic... Dumnealor iti poruñéese sà vii ìndatà la ispràvnicie. Is foarte supàratì !..."
Ràutu uitase cu desávírsire ordinul transmis aseará prin starasi, de a se prezenta de dimineatà in fata ispravnicului. El se simtea in vinà oarecum, dar tonul politistului il irità :
— „Spune-i ispravnicului dumitale", — se otàrì el : „cà mie nu-mi poate porunci nimic : el nu e decit un stràjer pus sà mà pàzeascà, atìt !"
„Venim ìndatà !" — interveni atunci Popov : „Lasà, to-varàse !" — se adresà el apoi, potolit, càtre Ràutu : „chiar asa de liberi nu sìntem noi aici. ?ì astfei iti strici numai pe degeaba viata. Agafonov e foarte cìnos, si noi sìntem in mina lui. Poate oricind sà ne otràveascà existenta. E un preot ràspopit care a trecut in politie si a fàcut carierà multumità gratiilor preotesei. Acum bànuieste pe ficcare cà-i cunoaste infamia. Hai la ispràvnicie : e o formalitate de care nu poti scapa."
In fata ispravnicului Popov se opri :
— „Intrà singur", — ìi sugerà el : „Mai bine farà martor, are mai putin hartag... Eu te astept aici..."
Ispravnicul Agafonov nu-si revenise, vàdit, ìncà din fire, dupà cheful de aseara, de la ..domnul director Katz".
Asezat la biroul lui, el isi aruncà ràutàcios asupra lui Ràutu ochii lui sticlosi, care abia puteau ràzbate prin pielea in-jectatà a obrazului sàu gros si ciupit de vàrsat :
— „Ei ! Pe unde mi-ai hoinàrit ? Ei !" — se ràsti glasul lui ràgusit : „Ei ! Sà te astept aici ceasuri ? Ei ! vrai din prima zi sà gusti catalajca ? Ei ! nu te-a ràcorit ìncà puscària ? Ei !"...
!nalt nàscutul domn ispravnic ori de cite ori voia sa-si manifeste grandoarea, interpela pe convorbitor cu partícula „Ei" in loc de nume.
Lui Ràutu i se fàcu negru in fata ochilor :
— ,,Ce inseamnà tonul acesta ?" — ràcni el cu o nota suie-ràtoarc in glas, care il mira si pe dìnsul : „Cu cine vorbesti ? Sì cine estì ? Eu sìnt om líber, numai sub supravegherea poli-tiei. Fà-ti datoria de politisi, — dar n-ai dreptul sà mà ofensezi ! Ai auzit'?..."
Ispravnicul sari in picìoare. Singele ìi colora ochii, ìncìt aproape nu se mai puteau deslusi pe fata-i vinàtà-stacojie.
Postura jupiterianà nu i se potrìvea ìnsà deloc : slànina nu se repartiza deopotrivá pe tot trupul lui diform ; statura lui cel mult mijlocie, piept.ul ìnfundat si picioarele subtiri con-trastau arhicomic cu proieminentelc excesive din jurul taliei, — parca linea ascunse in turul pantaionüor douà mingi enorme.
De furie isi pierdu ràsuflarea si doar hìriia. Ràutu, micut si slab, se tinea in fata lui dìrz, iixìndu-1 cu ochii lui negri aprinsi.
— „Lanturi ! Laguri !"... putu scuipa in sfirsit din caverna guru sale, ispravnicul.
Secretarul ispràvniciei, — un bàtrìn scund, la care capul, bratele si picioarele jucau mereu de tremurul betivului invechit se apropie si sopti la urechea sefului :
— ;,E nobil... Numai administrativ... circulara numárul... paragraíul numàrul... cazul din..."
Agafonov, novice in slujba politieneascà si agrarnat in legi, avea mare considerare pentru íntelepciunea si istet-imea burocratica a acestui guzgan de cancelarie, care de o jumàtate de veac rodea scaunele ispràvniciei.
Urmarà mai multe clipe de tacere ìncàrcatà parca de toate fulgerele uraganului.
ìn sfirsit, Jupiterul neispràvit se làsà greu in fotoliu :
— „Poti pleca" — ràcni el càtre Ràutu : „vei primi re-gulamentul si instructia... Si vei semna de primire", — adàogà el, uitìnd intrepelarea ;1Ei !"...
Ràutu iesi buimàcit de la ispràvnicie.
26
27
Cìnd povesti scena tràità lui Popov, acesta, ingrijorat, ru-mega tàragànat un ràspuns :
— „Sà nu plàtesti prea scump aceastà victorie... Popii au mate pestrite, mai ales dupà ce sìnt ràspopiti. Agafonov e cìnos si din fire siy pe deasupra, se asteaptà mereu sà fie pàlmuit..."
Acasà gàsirà pe Zinaida Nicolaevna asezatà, rezematà in cot, la masa sufrageriei, cu privirea fixatà In vid.
La picioarele ei Zoica, cu fata zgìriatà si minjità, grava, desena cu o lingurà prin murdària ìmprospetità a dusmanelor...
Bunele intentii ale lui Ràutu se risipirà pe data.
Cu toatà mustrarea acuta de cuget, nu simti in sine erois-mul necesar pentru opera de salvare, in acest decor...
Cap. II.
MAHALAUA CÀRUTAÇILOR
Aceastâ zi inaugúrala de libértate" din Curgan puse pe-cete pe toatà faza initialà a surghiunului lui Ràutu, si inspira o aversiunea invincibilà pentru acest tîrg asezat între stepà si taiga, — un nod însemnat al drumurilor de caravana.
în afarà de familia Popov, nu se mai gàsea la Curgan pe vremea aceea, decît un singur déportât politic : Arhip Artemiev, fost servitor la un avocat cunoscut din Petersburg, condamnât la muncâ silnicà pentru cà ar fi gàzduit pe un terorist, vechi coleg de universitate.
Artemiev a plàtit eu peste un an de închisoare si eu depor-tarea administrativa in Siberia Occidentalà, credinta lui càtre stàpîn.
Pentru el însâ surghiunul însemna, de fapt, o ridicare pe scara socialà.
Ajutat de familia fostuîui sàu stàpîn sà-çi instaleze un mie atelier de alamar, el îsi cîstiga relativ usor existera, asa cà, fàrà gînd de întoarcere si strain de orice aspiratiuni revolutio-nare, îsi adusese din sesurile Simbirscului si pe maicà-sa, bà-trîna Prascovia Ivanovna, care bocea într-una dupà satul ei natal de pe Volga, dar se îngrâsa mereu si nu-si pierdea voia bunâ.
— ,,De unde esti, bàiete ?" — întrebà ea pe Ràutu, la prima întîlnire : ,,Zici din Basarabia ? E departe de Simbirsc ? Of, of, of !" — càscà babusca, fàcîndu-si cruce la gurà : ,,ce tara prà-pâdità e si Sibirul àsta ! Nu stiu màcar sà bata untul... tópese laptele în cuptor, Maicâ Precistà !" — îsi fâcu ea cruce : ,,$i apoi, iarna poartâ laptele înghetat în sac, de-1 taie eu toporul, — Doamne sfinte ! $i-i ger, pi-i ger ! Uite, nici chiar luna asta a lor de pe aici nu-i ca a noastrá, ceia din Simbirsc, frumoasâ si dulce !"
29
Nici o ideologie revolution ara nu i-ar fi putut impune lui Ràutu frecventarea acestui ,,tovaras".
„Elita" locala, alcàtuità mai cu seamà din mici negustori care vesnic cutreierau iarmaroacele regiunii, si din funzionari, intre care trona luceafàrul ispràvniciei, Agafonov, cu grajioasa lui ex-preoteasà, — nu putea atrage pe Ràutu. De altfel si ea se ferea de acest contact primejdios.
Mai vegeta in Curgan un grup de polonezi, vechi ràscuìati din 1863.
La unul din acestia, pan Ianusz Semienski, Ràutu isi gasi sì gàzduirea.
Un bàtrin ìncà verde si vioi, mie de statura dar vìnjos, a càrui barba ìncìleità de prooroc biblìc, contrasta ciudat cu niste ochisori de soricel si cu un nas asezat intre obrajii tàbàciti, làrgit la mijloc, iar la capàt redus din nou la un vìrf ascu^it si extrem de mobil, — chiar ca un soricel viu, — care ìi sublinia expresiv fiecare cuvìnt si ìi accentua fiecare gest : pan Ianusz, de obirsie boerinas, — §leahtici, — mìndru si ìnflàcàrat patriot, — era un veteran al miscarii nationale poloneze.
Condamnat in 1863 la moarte si gratiat la muncà silnicà, — dupà peste zece ani petrecu^i in aceeasi ocnà in care càznea pe atunci si Dostoievski, — si in care ìnvàtase mestesugul fie-ràriei, — ìmbàtrìnit. putin adus din spate, dar neìnfrìnt. Semienski isi instalase un atelier de fiorar in mahalaua càru^asi-lor, la iesirea din Curgan, in ràscrucca mariler drumuri.
Viata din Mahalaua Càrutasilor, desi prezenta poate un oarecare interes de noutate pentru Ion Ràutu, — nu-1 putea, f ireste, seduce.
Adesea isi punea ìntrebarea, cum munca incordata poate fi in acelas timp insolita de desfrìu, de be^ie nàstrusnicà, de dezordini in familie, — viata dusa in vesnice scandaluri, certuri si bàtài.
Vecinii din dreapta fieràriei lui Semienski ìi puneau chiar o grava problema moralà.
Fierarul Ivan Colosov, — o namilà de om, fioros si tàcut la trezie, — in raporturile lui cu nevastà^sa, Maria, ràsturna toate conceptiile psihologice ale lui Ràutu.
El ducea un vesnic ràzboi, si foarte crìncen, cu nevasta. Bàtài zilnice si strasnice, pina la sìnge si pina la schilodire, se ìntìmplau mereu in vàzul mahalalei ìntregi.
Dar aspectul ràzboiului si raportul de forte dintre belige-ranti variau necontenit.
Motívele acestor variatiuni erau insondabile.
Intr-o duminicà, de pildà, intorcìndu-se seara de la chef, Ivan urla ca o fiará sàlbaticà, inca de departe :
— A-a-a ! Unde e tìrfa aia ?... Dati-mi-o s-o omor... O sfìsii in douà ! Mìnca-o-ar guzganii de scìrnàvie !...
La auzul acestor vociferàri, Maria ìncepe sà boceascà, se ascunde in pod, fuge in pivnità, — dar in zadar : Ivan o scoate, tìrìnd-o de cozi in curte, o calca in picioare, o loveste cu ce apucà pina ce femeia ramine jos lesinata, aproape o masà de carne ìnsìngeratà.
Dupà aceasta, o sáptáminá ìntreagà, pina la urmàtoarea bàtàlie, Maria primeste, in fiecare zi, cite o strasnicà „scàrmà-nealà".
Altàdatà, ìnsà, Maria, femeie slabà si sprintenà ca o veve-rità, se piteste undeva in curte, ìnarmatà, si la intrarea pe portila a vlàjganului ei bàrbat, il nàuceste cu o loviturà de macuica, de cade la pàmìnt, farà suflare.
Dupà aceasta, regulat, il ciomàgeste pina la o nouà ,,zodie", •— càci vecinii ínregistrau aceste peripetü conjúgale sub nume de ,,zodie" : zodia Mariei si zodia lui Ivan.
totusi, sotii pàreau grozav de indràgostiti unul de altul. si vesnic clocoteau de gelozie amìndoi.
Ion Ráuíu se ìntreba adesea ce mister este la temelia unei astfel de càsnicii ? Ce alchimie sexuala poate duce la aceasta vesnica oscilare de la tiranía sàlbatecà a sotului pina la robia lui abjectà fata de femeie ?
Dar la vìrsta lui, si dupà ani de ìnchisoare, ìi era greu sa se lipseascà de orice socieiate.
Raporturi sociale mai strìnse nu putea avea insà decìt cu grupul polonezilor, care gravitau mai cu seamà in jurul lui Semienski.
Nivelul intelectual al adunàrilor lor, nu era prea ridicat. De   cele mai multe ori eie culminau in exercitìile ateiste ale panului Semienski, pe tema povestirilor biblice :
— Ha, fratìlor, cum vine asta : Dumnezeu care se pune la masi cu Avraam si mànìncà ? Pe unde intra mìncarea ceea, ha, oameni buni ? f?i pe unde iese ? $i ce face Dumnezeu cu hlami-dele lui, cìnd il apucà, ha ?
30
31
Aici, de obicei, un alt veteran al revolutiei din 1863, preo-tul catolic, ksiondzul Zarzycki, — temperc.ment coierie, om ìnalt, slab cu un enorm nas ìnvinetit, ca o màrturie a slàbiciuni-lor omenesti, — izbucnea ca un vulcan, si-1 ameninta pe pan Ianusz cu toate caznele infernului.
— Taci din gurà, procletule 1 Ai sa fii spìnzurat, cu cìrligul de limba, pentru aceste blàstàmàtii, pàgìnule ! Proclet, proclet ! — blàstama el cu gesturi largì. Dar cind Pan Semienski ìi ofe-rea un pahar, el il turna masinal pe gìt.
Atunci pan Semienski isi ìncepea cìntecul sacramentai cu o voce scìrtìitoare :
diriguind :
Pan vicar al nostru, Gloria Ubi, domine ! In cor, in cor, panove, in cor refrenul !
— comanda el
Pan vicar al nostru. Gloria Ubi, domine ! Trage mereu duscS, Gloria Ubi, domine ! Cupa dupà cupa. Gloria Ubi, gloria mihi, G lorìa nobis, domine !
— In cor, in cor, domnilor, cu totiì ! : Pan vicar al nostru, Gloria Ubi, domine l Umbla dupà fete, Gloria Ubi, domine ! li plac \tye groase, Gloria tibi, gloria mihi, Gloria nobis, domine
Popa sàrea, clocotind, in picioare si blàstama nàstrusnic, repezindu-se pe usa afarà :
-— „Sà-mi usuce Dumnezeu picioarele, daca oi mai calca vreodatà in casa asta scirnavà !..."
Dar de obicei, chiar a doua zi, prietenii se impàcau, pan Semienski càutìnd sà-1 ìmblinzeascà pe pàrintele Zarzycki, iar acesta cerindu-i iertare cà si-a iesit din fire pu^ìn crestineste.
Ceea ce nu oprea ca scena sa se repete la sindrofia urmà-toare.
Intre munca la fieràrie si petrecerile in aceastà societate, Ion Ràutu parca gàsea tot mai putin timp pentru citirile lui si, pe nesirmute, viata cu nimicurile ei màrunte de toate zi le le il absorbea si-1 sustràgea „blàstàmatelor chestiuni", care il chi-nuiau atita mai ìnaìnte.
In acelasi timp, scrisorile Taniei ii desteptau vagi nostal-
In curind dupà venirea lui in Curgan, Ràutu primi, deodatà, sase sensori bràzdate de fel de fel de reac^iuni chimice si, in parte, inegrite de cernéala tipografica pentru ca sa nu poatà pàtrunde in Siberia vreo veste subversiva, cu toate cà Tania nu atingea niciodatà vreun punct nevralgie, màrginindu-se nu-mai la chestiuni strict personale.
Ea stia insá sá excite sensibilitatea lui Vania :
„Dragà Vaniusa !"" — ìi scria ea chiar in prima ei misiva : „M-am intors acasà, dupà plecarea trenului vostru, si m-am ase-zat pe plins mutereste, — cum ai fi calificat tu. Mi-a trebuit toatà stàpìnirea de sine si prezen^a Bellei, pentru ca sà nu bo-cese, cum ar face orice femeie de la tara in asemenea caz : Vai de mine si de mine ! Ce ma fac eu singurà singuricà ? — M-a pàràsit sufletul meut odoriti meu, lumina mea ! §i, ìn adevàr, ce ma fac eu ? Doi ani si jumàtate, traiti intr-un singur gìnd si o singurà grijà, au creat nu numai o deprindere, dar si o mare nevoie sufleteascà. Intrevederile cele de un sfert de ora pe sàptàmìnà condensau toate puterile mele intelectuale si morale. $i iatà-mà ràmasà ca farà suflet ! Sufletul meu m-a pàràsit !... Farà sà mai vorbesc de situatia ridicola de vàduvà de paie... §i sint in realitate mai vàduvà decìt toate vàduvele... §i astfel m-am pus sà-ti scriu, desi nu vei fi ajuns in clipa aceasta pina la Razdelnaia. Dar mà mingue gìndul cà scrisoarea mea te va urmàri de aproape in aceastà grozavà calatone... Bella ride !... Ce stie ea ?..."
In alta scrisoare :
La scoalà am stàruit sà fiu trecutà ìn catalog cu noul meu nume. £?i am o senzatie dulce si trista, cind sint strigata : Doamna Tatiana Ràutu... Sint asa de singurà aici !..."
Mai tirziu :
,,Colegele care stiu cà am fost cununatà la ìnchisoare, imi pun intrebàri indiscrete... Imi vine sà mor de ciudà ! Nu pot
32
33
3 — In preajma revolutiei, vol. n
doar sa spuri mereu la toata lumea : Fictiune... Ficfiune... Ftcfi-une... làsa\i-mà in pace !... $i ma gìndesc ce te faci tu, sàrmà-nelul de tine, farà nebuna si proasta de Tanica ? Cine se ìn-grijeste de tine ? Esti ca un copil !... Desigur umbli rupt, mur-dar, nu màninci ca oamenii, sau màntnci Dumnezeu stie ce infamie... iti ruinezi prosteste sànàtatea. $i, orice s-ar intimpla la urmà, — sànàtatea e un mare dar ! §i eu mà stràduiesc aici, invàtìnd... cum se pun cataplasme..."
$i mai tìrziu :
„M-am trezit cu o vizita a tatàlui tàu. A fost extrem de dràgut cu mine mos lorgu. Mi-a adus de la tara fructe si tot felul de produse, „pentru gospodària ta, — cà in tìrg nu e chip sà te apropii", — si dulceatà de la marna Irina a ta. A fost foarte curioasà ìntrevederea noastrà. Dupà o scurtà introducere se aseazà in fata mea si tace, frecìndu-si genunchii, stingherit, Apoi, mà ìntreabà :
— Ai primit de mult ràvas de la bàiet ?
— Imi serie la fiecare sàptàminà, zece zile... — ii spun eu o minciunà pioasà.
Din nou tacere si frecarea genunchilor. Dupà care :
— Mai ai mult mata cu scoala ceea a matale ?
— Pina in primàvarà, — ìi zie.
Iaràsi tacere, frecare de genunchi etc... $i deodatà :
— £?i pentru ce iti trebuie comedia aiasta ? Doar n-ai sà mosesti la Nàpàdeni, cind a veni bàietu. Te molfaiesti aici pe degeaba cu fleacurile aiestea, si bietu bàiet se uscà acolo sin-gur in blàstàmatu cela de Sibir.
Ce eram sà-ì ràspund ?;<
Mai departe :
„§i tiotia Natalità ìsi bate joc de mine. Tot imi spune sà nu pierd trenul, cà o femeie cuminte nu-si lasà pentru multa vreme singur un bàrbat tinàr si cu temperament ; si cà ea te cunoaste, cà nu era chip sà te ìnvete sà dansezi < Ce inseamnà acestea, scumpul meu sot ? I-ai fàcut curte ? Fictiune, fictiune dar...
Fara gluma, dragul meu. Sint candidata la morsa, si nu-mi sade bine aerul de porumbità. N-am nìci un drept asupra tat si esti perfect liber. Dar n-as vrea sà fiu ridicola. Sìntem buni
prieteni, nu-i asa ? Dacá vei gasi o... realitate, nu vei làsa ca ìictiunea sa-si urmeze expansiunile..."
$i ultima :
„Am fost onorata cu o vizitá nocturna, — o perchezitie. Bineìnteles nu s-a gàsit, nu s-a putut gasi nimic, dar Bella a inceput sà plingà. Atunci càpitanul care prezida onorurile ìi spune : — Nu trebuie sa va supàrafi, domnisoarà. Stafi xmprc-una cu sopa unni deportai politic, care nu poate fi làsatà farà supraveghere... E in norma !..."
,,Profesorul Cusmin, — stii, acela care intotdeauna a fost bun cu mine, — mi-a spus cà la directie s-a primit o adresà ¡oficiala in care se intreba dacá nu am o influente pernicioasà asupra colegelor...
La aceasta se mai adaogà si bàtaia de joc. La o inspectic •a nu stiu càrui personagiu, am fost chematà ca o eleva distinsà. Auzind numele meu, personagiul inspector ìntreabà cu mirare : — „Doamnà ! E maritata ?" — $i cu impertinentà ma inspec-teazà, din cap pina in picioare. Eram sà crap de ciudà, pentru cà imi dau seama de infátisarea mea, si i-am ràspuns : Da, dom-nule inspector, de aproape sase luni ! $i-mi venea sà-i fac o mutrà, de acelea, stii, care te fàceau sa te strici de ris... Ce sìnt eu de vina cà aràt caraghioasà ?... Dacá n-asi arata..."
$i toate scrisorile se ispràveau cu asiguràri de dragoste si credintà : „A ta fictiva, dar supusà si credincioasà Tatiana Ràutu...""
Ultima scrisoare 1-a tulburat pe Ràutu. Biata Tania !
In loe sà-i usureze situatìa, pasaportad lui o expune la pri-goniri si vexatiuni. Dar ce sà facà ?
Ce sà facà ?...
Ràutu, agitat, alerga din colt in colt-
In sufletul lui se ciocneau cu violenta porniri contradic-torii. ^i el insusi nu indràznea sà cerceteze care sìnt adevàra-tele lui dorinti.
A doua zi pleca din Cursan, o lunga scrisoare :
„28   decembrie 188.. Curgan
34
35
„Dragà, draga Tannica,
Scrisorile tale imi aduc multa bucurie si multa ìngrijorare.
Bucurie, — fiindcà numai multumità lor nu ma simt singur pe lume, ràtàcit ìntr-o pàdure necunoscutà. Ìngrijorare, — fiindcà sìnt silit sa constat ca ceremonia din cápela închisorii adus pina acum numai supàràri si prigoniri.
Ma simt vinovat pentru cà era de datoria mea sà-mi dau seama de consecintele, pentru tine, ale càsàtoriei cu un «criminal de stat», déportât in Siberia.
Cit despre mine nu avea nici o grijà.
Curganul a fost bine ales ca «domiciliu format» pentru mine, sau mai zis ca loc de vegetare ; Nu pot avea aicì nici un „con-tact primejdios si aproape nici un prilej pentru gînduri subversive, — ba chiar pentru orice fel de gînduri.
In afarà de familiile celor doi deportati politici, despre care ti-am scris, — si care cel mult intrupeazà avertismentul memento mori, — nu se af là aici vreo societate posibilà, decit doar un grup de polonezi, — din care cei mai multi reprezintá o alta fazà a evolutiei sociale, aproape o alta treaptà biologica.
Singura mea ocupatie serioasà e fierária. Acum nu má mai obosesc excesiv dupà o zi de lucru. Çi am avut si o mare satisfare cìnd am potcovit, singur, farà ajutor, primul meu cai, — din caravana de ceai care se ìndrepta peste Ural. Cine stie dacà ceaiul din vreun fibic transportât pe acel cal nu va ajunge la Odessa si ai sa bei din el...
M-am apucat sa fàuresc pentru gospodària ta un ciocan si o daltà de spart zahàr.
De citit nu prea citesc acum, desi Gautier imi trimite régulât tóate noutàtile din stràinàtate. Cunoaste acum gusturile mele, si are grija sà treacà el insusi càrtile expedíate prin cen-zura jandarmeriei din Moscova, — aça încît transporturile nu ìntirzie prea mult.
Nu cà mà simt obosit de munca de fierar, dar prea pufine rezultate sìnt pina acum din citirile mele. Cunostinti pozitive nu mâ pot satisface, — iar pentru problema cea mare, — -«blàstà-mata de chestie», — rostul vietii, — nu prea gàsesc ràspuns.
In ce priveste distracele, — alta decìt o primbare zilnicà, spre searà, prin hìrtopurile stràzilor ìnzàpezite, — nu prea exista la Curgan.
Da ! Am uitat : pan Semienski imi procura, din cind in cìnd, alta.
Ti-am scris cà se inalba cu un cap mai sus de restul colonici, •—■ in orice caz e o puternicà individualitate, si chiar nu e lipsit de oarecare ideologie revolutionarà.
Ci acest om de elità poate gasi azi piacere in urmàtoare exercitii nevinovate :
Spre searà, dupà incetarea lucrului, iese in strada si se Icagà de vreo vecina : o necàjeste, o zàdareste, inventeaza fel de fel de nàzbìtii pe seama ei sau a bàrbatului ei.
Femeia se supàrà, tipa, punge, ìnjurà, blastàmà, ~— pina ce, in sfirsit, ìsi pierde mintile de furie si recurge la ultimul argument sau, cum spune pan Semienski, la «gestul national», — ìsi ridica fustele si ìsi dezveleste toate splendorile, de obicei as-cunse.
Atunci, pan Semienski, satisfàcut, ìi declara :
— Multumesc, vecino, am vàzut, e foarte bine, — si intra radios în curte.
— Sà stii frate, — imi spune de obicei, cu acest prilej, ire-ductìbilul rusofob : «in Rusia o femeie, care de necaz nu-si arata... dosul gol, dovedeste o origine strània...»•
De mai multe ori m-am surprins rìzìnd in hohote la aceste scene...
Adaptarea la mediu... Procès biologie banal...
Cum vezi, tràiesc, — adicà végétez, cum vegeteazà aproape ìntreaga specie de Homo Sapiens.
Çi pentru ce as fi altfel decìt cei mai multi dintre sememi mei ?
De altminterì sìnt «bine»...
Çi as fi si mai bine, dacà nu m-ar necàji gìndul ca pasapor-tul meu iti procura atitea neplàceri.
E o proastà ràsplatà pentru tot ce ai fàcut pentru mine.
Nici nu stiu dacá as putea trai in mocirla aceasta farà spri-jinul pe care mi-1 dau scrisorile tale, — e singurul meu contact cu viafa.
Pe deasupra tuturor «fictiunilor» e aceasta realitate a afec-tiunei tale, — si a energiei morale.
Desigur vei birui toate dificultadle si dupà sfìrsitul scoalei vei gasi toatà satisfactia ìntr-o activitate rodnicà, — desi farà acompaniament de surle si timbale...
§i sper cà nu-mi vei refuza nici mie, màcar prin posta o fàrîmâ de viatà...
Sà tràiesti, draga mea !
36
37
Cu toatà dragostea te imbrà$iseazà si te sàrutà mult, muit, al tàu real, devotat si statornic, mai mult decìt bàrbat I. R."
Era sincer ?
$i cum, in ce màsura, si in ce privinfà sincer ? — se in-treba el ìnsusi recitindu-si scrisoarea.
Nu dovedeste oare si aceasta o „adaptare la mediu'" ?...
Sorbul tundrei provinciale il trage tot mai adìnc la fund.
Paciewici a avut o inspiratie justà, izolindu-1 in aceastà bàltoacà...
Ce-1 asteaptà aici ?
Via^a panului Semienski, — vegetarea in Mahalaua Càru-tasilor, cu distracfiile si petrecerile ei ?
Sau poate, chiar, ruina sufleteascà desàvirsità, soarta Zi-naidei Popov ?
Va gasi el in sine puteri ca sa lupte ìmpotriva curentului, Impotriva procesului de lenta dezagregare moralà ? §i pentru ce sa lupte ?...
Ajunul Cràciunului...
Din nou ajunul Cràciunului, — al treilea tràit de Ràutu „sub oboroc"...
Un ger strasnic, cel putin patruzeci de grade.
Ion Ràutu iesi in strada, atras de petrecerile populare.
Siberia toatà, de la Cràciun pina dupà ajunul Anului nou, o duce ìntr-un chef neìntrerupt.
E un fel de carnaval. Strazile sìnt pline de oameni cheflii. Màsti, costume extravagante, zgomot, risete si libatiuni ne-sfirsite.
Ingràdirile sociale cad, grupuri mascate pot pàtrunde in orice casa, si sìnt primite cu bunà voie si cinstire. Chiar aerul poartà, ìngheta^i, aburii de alcool ràsuflat de o multime in delir.
Veselie farà friu, chiar desfrinatà... O galanterie brutalà si grosolanà, pina la totala lipsà de decenza. Barbati! sìnt agresivi ; femeile provocatoare si prefàcute, tipa indignate dar multu-mite...
lata o namilà in costum de „ultimà moda de cucoanà moderna", cu o enormà „turnurà", — se opreste in fata unui grup de fete si striga : — „Posta pentru scrisori de dragoste", — si isi ridica fusta, de sub care apare o respectabilà cutie postala, v
Altul cinta ca la iarmaroc : — „Poftiti la cirnati, la cir-nati pipárati, la cirnati afumati, doamnelor si domnisoarelor !""
In fatá ii atirná de la bríu un lung si gros cimat afumat, iar la spate, pe fundul pantalonilor e nácláitá o mare pata de mustar ; „cavalerul" taie cu cutitul un capát de cirnat, il trece prin mustarul de la spate, si-1 oferá gratios trecátoarelor...
Hohote dezlántuite, huiduieli, urale, suiere, aplauze...
$i báuturá, báuturá, báuturá, — siroaie de basamac...
Ion Ráutu, ca sá nu se singularizeze prea mult ín aceastá saturnalie, isi turna si el pe git douá pahare de basamac, unul dupa altul : — rezultatul fu lamentabil...
Restul sárbátorilor, Ráutu, bolnav si deprimat, dezgustat de sine si de toatá lumea, aproape nu mai iesi din casa...
Dupa Anuí nou, íntr-o zi, intins pe pat, cu o carte in mina, pe care o rásfoia aleñe, auzi la usa glasul lui Vasile Ivanovici Popov :
— Se poate ?
Intrind in camera, acesta isi explica scopul viziteí fárá multe ocoluri :
— Tovaráse Ráutu, putem cistiga bune parale. Ptaszinski, stii, bogátasul, are o masiná eléctrica pentru nu stiu ce cura. S-a stricat. Eu nu o pot drege, nu má pricep in electricitate. Pot cel mult face un surubas, sau altceva la fel, dacá mi se va cere, ■— iar pentru rest — nimic. Zinaida Nicolaevna spune cá trebuie sá fi invátat dumneata la liceu^ fizicá, electricitate, chi-mie, — mai stiu eu ce ?... N-ai vrea sá incerci ? Masina e in sanie. Sá ti-o aduc ?
ín glasul lui Popov rásuna o nota care spunea cu mult mai mult decít oferta lui. Scrutind cu multa atentiune fata lui Ráutu, el státea, in poza lui obisnuitá, cu o mina ín buzunar, iar cu cealaltá rázimat de masa, stríngínd si rásfirindu-si tot timpul degetele.
Lui Ráutu, nici el nu stia pentru ce, i se fácu mila de acest om.
— „Sá incercám !" — íi ráspunse el cam stingherit. Cunostintele din liceu se dovedirá insá suficiente pentru a
descoperi si repara defectul masinii. Popov fu incíntat.
A doua zi de Boboteazá, pan Semienski. incruntat, intro-duse in camera lui Ráutu, o figura curioasá.
38
39
Pe un corp lätit in jos si strimtat in sus, ca o enormä para, fusese parca asezatä o alta para, mai mica, — capul : o for-midabilä tripla bärbie era inca si mai latita de buzele groase lásate la col$uri si de un imens nas care se intindea in làturi si curgea in jos.
Nasul „soricel" al panului Semienski se otarì feroce, cind acesta mirii, aruncindu-si capul spre vizitator : — Domnul Isidor Katz, vrea sä-^i vorbeascà...
Ion Räutu auzise de mult de la pan Semienski despre domnul Isidor Katz.
Deportai de drept comun pentru niste afaceri obscure, in care escrocherii si abuzuri de incredere se intre^eseau curios cu deliete impotriva bunelor moravuri, — Katz a dat do-vadá de o neobisnuità energie si ìndemìnare : aruncat in fun-dui präpastiei, lipsit de orice mijloace, trebui sä piece foarte de jos si sä treaeä prin groaznice ìncercàri, — pina ce inteli-gen$a si talentul säu practic fura aprecíate de un aventurier de alta anvergurä, fost revolutionär polonez din 1863, pan Bronislaw Ptaszinski.
Acesta concepuse un plan genial de organizare a contra-bandei de spirt si de aur.
Dupä legile si regulamentele rusesti, orice comert de spir-toase in regiunile miniere era strict oprit. In acelas timp toatä productiunea de aur urma oblìgator sä fie predata vistieriei, dupä un tarif fix.
Orice contrabanda era reprimata cu asprime, — si toemai pentru acest motiv era foarte rentabilä.
Cu ajutorul unuì executor ca Isidor Katz, pan Ptasziski reusi cu incetul sä creeze in Siberia un monopol de fapt pentru fabricarea si comertul de spirt si, in acelas timp, sä acapareze si sä organizeze toatä contrabanda de aur.
Astfel Ptaszinski isbuti sä acumuleze o avere fabuloasà, care de fapt il ridica deasupra legiìor, aruncìndu-i la picioare toatä administraba.
Multumitä lui, Isidor Katz, cu toatä obìrsia lui semita, si cu tot trecutul lui mai räu decit dubios, a putut si el sä ocupe la Curgan un loc de cinste in elita sodala locala si... sä asigure impunitate gusturilor lui pentru fete minore...
— Imi pare bine de cunostintà, Ivan Egorovici ! — plescäi domnul Isidor Katz din buzele-i groase.
Farà sá astepte invitala, isi trase un scaun, se asezà, aruncà o privire dispretuitoare imprejur si urmà :
— Am venit cu o insàrcinare din partea panului Bronislaw Ptaszinski. Dumnealui e foarte multumit de lucrarea dumitale... La Moscova sau la Petersburg desigur s-ar face mai bine, — dar ar trece prea mult timp si il supàrà durerile de spinare...
Ion Ràutu privea cu dezgust, aproape cu urà, la cele trei bárbii gelatinoase, deasupra càrora buzele si nasul parca se làteau si mai mult cind vorbea.
— Imi pare bine... abia putu spune.
Domnul Isidor Katz, cu o incetinealà voità, scoase din bu-zunar un voluminos portofoliu si, dupa ce isi muie buzele cu limba, cinta pe nas :
— $i care sint pretentiunile dumitale ?....
— N-am nici o pretentiune, — mi-a pàrut bine sa constai cà n-am uitat inca lectiile mele din liceu.
— Dar ?... isi ridica cu mirare sprìncenele domnul Isidor Katz.
— Cum ? — interveni furios pan Semienski, — si virful nasului sàu luà o infàtisare aproape amenintatoare : Cum ? Sà lucrezi pe degeaba pentru... acestia ?... Ce sìnt fasoanele astea ciocoiesti ?...
— Nu-i meseria mea, — ràspunse Ràutu cam enervat : nu cunóse pe pan Ptaszinski, nici nu m-am gindit la dinsul, cind m-am apucat sà repar masina... Am fàcut un serviciu personal tovaràsului Popov... Nu pot primi nimic !
— Phe ! — isi strimbà buzele groase domnul Isidor Katz, ridicindu-si fundul enorm de pe scaun : pan Bronislaw are multe penion dze, dar dacá esti mai bogat decit dumnealui — phe !... si-si bàgà cu un gest expresiv portofoliul in buzunar.
A doua zi, Ion Ràutu auzi niste clopotei foarte armoniosi oprindu-se ìnaintea fieràriei.
Pe fereastrà zàri iesind din sania trasà de vestitii troteuri ,,Orlow" un om ìnalt, ìnvàlit ìntr-o doha. din iezi de ren, su-premul lux siberian.
Peste citeva clipe apàru in camera un domn Imbracai cu elegantà sobrà, dar rafinatà ; ìncà zvelt, cu toatà coroana ìn-gustà de par alb care ìi ìnconjura chelia de fildes vechi ; fata lui palidà, cu tràsàturi fine si coréete, — ,,napoleoniene", — era luminata de niste ochi càprui foarte vii care sàgetarà pe Ion Ràutu parca pina in toate tainitele lui sufletesti.
40
41
Un moment de tacere.
— Ivan Egorovici Ràutu ? — intrebà, in sfìrsit, o voce do-moalà, dar cu un timbru metalìc ! Ma recomand Bronislaw Ptaszinski. Am venit sa va multumesc pcntru amabilitatea cu care ati venit in ajutor neputin^elor mele bàtrinesti. Sìnteti foarte, foarte gentil, poate ar trebui sa spun generos, — insusire rara in vremurile noastre...
Ion Ràutu, impresionat farà voie de ìnfàtisarea seniorialà si de manierele de politela desàvìrsità ale musafìrului se zà-pàci si ingaìmà ceva nedeslusit, oferindu-ì un scaun :
— Trebuie sà và cam plictisifi, Ivan Egorovici ! — urmà Ptasz.inski, asezindu-se cu o miscare mlàdioasà pe scaun : Tìrgu-sorul acesta tihnit e lipsit de un mediu intelectual si de o so-cietate mai cultivatà. Pina acum nu prea a servit nici ca centru de deportare politica : evadarea e mai usoarà de aici, decìt din tundra, — zimbi pan Ptaszinski, parca farà sà observe confu-ziunea lui Ràutu, care tot nu gàsea nici un cuvint de ràspuns.
— Sint prea batrìn si-s din alte vremuri, — reluà magnatili, cum il porecli in sinea Lui Ràutu ; prea bàtrìn, pentru ca sà pot fi o societate pentru dumneata, Ivan Egorovici. De vacanza vor veni bàietii mei, studenti, cam de vìrsta dumitale, — dar si eì sint de alta formatie mentala, — inaccesibili pentru propogandà — zìmbi din nou seniorul polonez mai mult din ochi : Unul se pregàteste pentru diplomatie, iar altul are apli-catmne mai mult pentru stiin^a pura... In orice caz biblioteca mea este la dispozitia dumitale. Am càr^i franceze, engleze, germane... E adevàrat, aproape numai clasici... Nu prea gust lite-ratura moderna, — nici nu pot da multa vreme cititului...
— Và multumesc foarte mult pan...
— Bronislaw Zigmundovici, — corectà pan Ptaszinski, iaràsi cu un surìs de bunàtate protectoare, ìnvirtindu-si in ju-rul aràtàtorului un làntisor subtire, cu niste minuscule brelocuri de aur, un creionas, un briceag, o busolà...
— Và multumesc foarte mult, Bronislaw Zigmundovici, — se auzi cu mirare pe sine insusi Ràutu...
— La revedere, Ivan Egorovici, poate va voi putea eventual fi util cu domnul Agafonov, — o fire primitiva, dar ma-niabilà...
Ràmas singur, Ràutu se simti adinc umilit si, in acelas timp. revoltat ìmpotrìva lui insusi ;
„Ce-i asta 7 — se chinuia el ìn gìnd : sà mà fìstìcesc asa in fata unui bandit ordinar, a unui tììhar de drumul mare, a càrui isvod de crime e nesfirsit... care are pe constiinta lui suflete amenesti... Mare corupàtor... otràvitor al norodului... Ce-i asta ? Sa mà impresìoneze un astfel de tip prìn gesticulatia lui seniorialà ? Fire de rob Suflet manìabil si eù !... Lichea, lichea !.,. simtea el o cruda piacere sà-si adreseze epitetele cele mai in-jurioase.
§i Ion Ràutu nu fàcu uz de invitatia gratioasà a panului Bronislaw Zigmundovici Ptaszinski.
42
Cap. m.
DEZGHETUL
Iarna stàtea încremenità. Sub gerul acesta intens variatiu-nile de temperatura de cincisprezece-douâzeci grade nu mai puteau fi simtite.
Chiar vremea parea ìn^epenità, nemiscatà.
Ion Ràutu isi crede a si sufletul ìnghe^at : Mai poate veni vreodatà vara ? Nu e condamnât pâmîntul, universul întreg sa ramina pe veci un bloc impietrii ?
O scrisoare a lui Giurila transmisa cu o „ocazie", adicà farà cenzurà, ii dàdu lui Ion Ràutu o licàrire de nàdejde.
Giurila ìi scria :
„Frate Vania ! Scrisorile tale imi dovedesc cà deportala poate fi mai rea decìt puscària, — pentru cà izolarea intre oa-meni este mai grozavà decìt izolarea ìntre ziduri.
Dar nu trebuie sâ fii asa slab de înger, Curganul nu este etern, — pe noi nu ne \ìn doar prea mult pe loc, de teamà sa nu prindem ràdàcini mai trainice si sà nu ràspìndim otrava. La nevoie se poate gràbi mutarea, — dacà nu se acordà de bunà voie, — organizìnd un mìe tara-ram-bum-bum.
Oriunde te-ar trimite ar fi mai bine dacà acolo s-ar afia vreo obste de tovarasi.
Çi Turinsc e socotit in scara oficiala cu mult mai prejos ca loc de deportare decìt Curganul.
Ci n-ai idee ce bine m-am simtit acolo, in luna aceea in care, dupà traditie, am fost làsat in oras înainte de a fi expédiât la Bolotino, — satul racu.
Burlacii tràiesc intr-un fel de falanster ; s-a pus inceputul unei biblioteci ; se organizeazà conferire si discucii contradic-torii, politice si pe tóate témele imagìnabile, si chiar se \ìn ade-vàrate cursuri ; tovaràsul Polieschi preda minunate lecÇii de
astronomie si geologie ; Polejniev, pe care il cunosti, conferen-tiazà despre istoria artei si evoluta genurilor literare etc.
Este dorit un specialist in economie politica. M-am gindit la tine.
Cine stie, poate ai sà ajungi si la Turinsc ! Çi aici la Bolo-tino, desi sìntem numai trei, facem ce putem si men^inem con-tactul viu cu obstea din Turinsc. Douà sute de verste nu-s o lume.
î\i màrturisesc cà, pe neaçteptate, am profitât foarte mult in surghiun..."
Ràutu a si expédiât chiar in ziua urmàtoare o petitie la Tobolsc guvernatorului, cerind transferarea in orice centru din gubernie, — „unde ar avea posibilitatea de a-si continua stu-diile ìntrerupte de arest si deportare"...
Trecea ìnsà zi dupà zi, si saptâmînâ dupa sâptàmînâ, farà
nici un ràspuns...
Ger si ninsoare... Ninsoare si ger.
Pe stràzi si, mai cu seamà prin ogràzi, s-a depus un strat de zàpadà, exceptìonal de greu, dupà afirmarea bàtrìnilor, asa ìncìt, in neputintà de a o ridica, sau de a face pirtie, fu nevoie sà taie adevàrate tuneluri prin depozitul acela solidificat de ger, spre a se mentine comunicatine...
Tìrgul lua tot mai mult aspectuì unor catacombe in ghetari. Ianuarie, februarie, marrie, sfirsitul lui aprilie, — nici o schimbare !
Alb e cimpul pina in zare... Alb e rìul abia ìnvine£it de cràpàturile si creturile ghetti... Alb e tìrgul inàme$it, ràzbat doar ici colo birnele negre ale caselor... Alb e cerni de-abìa zgìrìat
de dungi usoare de fum ce se topesc rece, — si deopotrivà lip-
sit de viatà...
Dar iatà cà din stepe începe sa batà un vînt mai dulce.
Peste gheturile Tobolului nàvàlesc ape ìncàlzite de la obir-sia lui din sud, — si, lovindu-se de baviera aceasta, ìneacà par-tea de jos a orasului — „rìndul negustoresc" — si se revarsà pina in zare ca un lac, ca o mare, ca un ocean...
Peisajul se schimbà, din ceas in ceas, din minut în minut, ca un decor de feerie...
44
45
Stratul de gheatä de pe Tobol e sältat in sus, sfärimat, im-prästiat, spälat...
In trei, patru zile scoarta de zapada si ghiatä s-a topit sì a dispärut...
Din pämintul incálzit, netezit, intinerit, porneste nävalnic stihia vietü...
$i, intr-o säptäminä, mestecenii sint impodobiti de ver-deatä tìnàrà, si stepa acoperitä de un covor inlretesut din Smaragde aprinse si fiori gingase, de rubine si safire...
lar Ion Räutu a pornit räzboi impotriva ìnalt näscutului domn Feofemp Inochcntievici Agafonov, — ispravnicul.
_ In primul rind, refuzä sä se mai prezinte in fiecare luni inaintea inalt näscutului la isprävnicie, — dupä un regulament strävechi, — socotind cá pentru dovada existenfei sale sint suficiente cele douä vizite zilnice la domiciliu ale sträjerului Ta-rasov, prepus la paza „ politi cilor".
Apoi hotäri cä nici aceste douä vizite nu trebuie sä-1 deran-jeze. §i pentru acest motiv declara lui Tarasov cä nu-1 va mai primi dupä ora sapte seara si inainte de ora zece dimineata, „ca sä nu fie stingherit in lucrärile sale".
Sträjerul, — om pacinic si prietenos din fire, — s-ar fi im-päcat cu aceste conditiuni dar Räutu nu mai voia nici sä iscä-leascä de prezentä in condica de control, — afirmind cä „e treaba isprävniciei sä-si supravegheze subalterna, iar el nu e obligat sä ajute la exercitiul controlului..."
In dimineata de a doua zi, fiind íncá in pat, Räutu fu des-teptat de buchetul specific al isprävniciei, care íi inunda odaia.
Intredeschizindu-si ochii, descoperi la usä pe aromaticul Erema, somnoros si cu pärul incilcit ca de obicei, si ca de obicei duhnind a basamac, mahorcä si varzä acra, inväluite in par-f umul lui personal.
— Domnule politic, — pofteste hirtia de la inalt näscutul domn ispravnic, bilbii solul isprävniciei.
Pe cind Räutu citea, Erema se scarpina la ceafà, pe piept, In spinare, cäscind si oftind din fundul märuntaielor :
— A-a-a-ah... Pacatele mele... Doamne, iartä-mä. „Hirtia" suna :
„Aflätorul sub supravegherea politieneascä in urbea Curgan, numitul Ivan Egorovici Räutu, e somat sä se prezinte
imediat la isprävnicie in fafa noasträ spre a primi comunicäri si
ordine ce-1 privcsc.
Ispravnic Judetului Curgan : Feofemp Agafonov
Secretar Dionisie Caniusin"
Ràutu — dupà ce rupse aceasta producfie literarà in bucatele, pe care le aruncà in soba, — se intoarse spre Erema :
— N-am alt ràspuns de dat...
Erema incetà un moment sa se scarpine, si isi lárgea doar cràpàturile ochilor umflati. Apoi, deodatà, fata lui se bràzdà de un monstruos suris, — care Y\ spinteeà gura in diagonale de la vìrful urechii drepte pina in stìnga bàrbiei, — ca o caverna ìn-ciumatà, ìngramàdità de dinti negri.
— Hm ! — rinji el veseL inecind pe Ràutu intr-un vai de miresme : hm !... adicà, pasol in... Hi-hi-hi !...
La gestul lui Rautu ìnsà, caverna se inchise indatà, pleoapele se strinserà din nou, si Erema, càscìnd si scarpinindu-se, pomi spre usa :
— A-a-a-ah !... Pacatele mele... Doamne iartà-mà...
In prag se opri, incà o data, si rinji din nou exultìnd :
— Hm... va sa zicà pasol in... khh Ràutu se repezi la fereastra.
Spre searà, Ion Rautu, asezat la masa lui de lucru, resiniti din nou o adiere a aromei specifice a ispràvniciei.
Mirat, isi ridica putin capul, cind auzi din spate :
— Hìc ... Ivan Egorovici,.. Hìc !... ìngerasul mmeu !... Hìc ! Era pristavul Iacov Iacovlevici Ivanov.
Palid, cu pàrul lui de un blond vested, càzind in dezordine pe o fata modelatà parca din aluat inconsistent, care isi varia configurala, conform cu legile gravitatiunii, la fiecare schim-bare de abitudini, isi intindea oratele tremurátoare spre Ràutu :
— Am vvenit... cà mmà... hìc... ddoare inima... nnu... mmà... crezi ? Ivvvan... Gorrici... Vvvania !... Sufletul meu !... Hìc... Nnu mà crezi ?... intrebà el plìngàtor si isi plecà trist si grav capul, asa cà aluatul din obraz i se scurse pe umàrul drept, urmìnd : Dda ! Rrecunosc !... Ssint porc... Mmàgar... Bbetiv... Habarnic...
46
47
Çpertar !... Dar am ici... rranà... se bátu cu violenta in pìept : Mmá... telegi ?... si te iubesc... telegi ?... Aggaffonov... iena... porc... mistret !... coondor... telegi ?... telegrafiat... Tobols... sta... staffetà... ssa te rrràsuciascà in... corn de bberbec !... Ggàoacea moasàsei !... Ivv... Grrici... Va... ssca... te iubesc... te addmirr !... Mmâ... doare... inima... ici... rrana... sta... staff età... imputata... Van !... vvino sa te pup...
Ci il apucà pe „adoratul" sàu de umeri, ìndoindu-se asupra lui : obrajii viscosi i se revàrsau, lipindu-se aproape de fata lui Ràutu, care se simti coplesit de aroma isprávniciei, la care se adàoga sudoarea de betiv, nespàlat si neprimenit de multa vreme.
Lui Ràutu ìi veni lesin, dar il scapa aparitia panului Semi-enski.
Acesta, farà multa vorbà, ìl apucà pe domnul pristav de guler, il seuturà cu putere încît càpàtina-i gelatinoasà luà forma unei elipse in rotaie, ìi infunda pe numita capatina sapea, il aruncà pe spate mantaua si îl repezi dîndu-i vînt pe usa afarà.
Bietul pristav, ìmpleticindu-se din picioare, se avìntà parca dìnadins cu umârul drept înainte, se izbi de pervaz, si disparu :
— Assa ! — se auzi de dupà usa : Occnasilor... Carme de puscàrie... papparà pentru plosnite... bàgavva-si... mincavv-ar pàduchii..."
Asadar a si fost expediatà stafeta la Tobolsc... Manevra reu-seste !...
Pan Semienski se asezà pe scaun in fata lui Ràutu, Concerni din obrajii lui tâbàciti îsi làsà mélancolie vìrful in jos. Dupà putinà tacere oftà :
— Va sa zicà, vrei sa pieci ?... Nici n-ai ínvátat meseria cumsecade... Abia mi se lipise inima de dumneata... si iar ràmìn singur... !
Ràutu pleca capul si îsi strìnse mìinile la piept. Acest bàtrìn totusi ìi inspira stima si ìi era drag. Singurul suflet de care se putuse apropia in Curgan.
$i fierària... Singura satisfactie moralà pe care a avut-o aici...
îsi aduse aminte de Filca ucenicul, un orfan adoptât de pan Semienski, — vesel si prietenos ca o vràbiutà, bun tovaràs.
Çi ajutorul Ifrim, chiorul, sumbru si tàcut, devotat ca un cine lui pan Semienski care 1-a înteles pe dînsul, ucigas, din
48
gelozie, si ìncà din ocnà 1-a atasat... Cu cita ràbdare si atentie il invàta meseria grea de fierar !...
— Pan Semienski ! — ìsi ìntrerupse gindurile Ràutu : Nu §tiu dacà voi fi transférât... si dacá as fi... imi este tare greu... Imi pare foarte ràu ca ne despàrtim... De ce n-ai pleca si dumneata cu mine ? Nu rai-ar fi asa de greu sà aranjez càlàtoria... am putea lua si pe Filca si pe Ifrim cu noi... Zàu, pan Semienski !...
Pan Semienski, se ridica, rigid, trufas :
— Semienski nu primeste mila... Semienski munceste cit tràieste, — si tràieste cit munceste !...
Si iesi cu pasi apàsati pe usa...
In asteptarea ràspunsului la „stafeta" ispravnicului, Ràutu nu-si gàsea astìmpàr.
Pleca din fieràrìe, ràtàcind ziua intreagà ne malul Tobolului. Il miseá melancolía azurului délicat a cerului de nord, ìl desfàta palpitarea intermitentà a razelor de primàvarà si coloritul discret al cìmpiei ; il fascina intinsul apelor revérsate.
Intr-o dimineatà calda sub lumina intensa trecind pe mar-ginea orasului, urcind in sus cursul apei, auzi de sub mal o voce de femeie :
— Toadere ! linde esti, bre ? Mài Todirifa ? Vino ìncoace diavole     Imi .'
Se orpi in loc, fulgerat, Grai moldovenesc
Se repezi pe neràsuflate ìn vale si dàdu peste o nevastà, cu o coromîslà si douà càldàri in spinare, dojeninid pe un bàietel de vreo opt ani, care se bagase in bàltoacà ca sa care si el apà cu sapea.
— De unde eçti lelifâ ? Moldovancà ? Din ce tìnut ? Din ce sat ? — o navali cu intrebàrile lui, Ràutu, adìnc tulburat : Çi eu îs moldovan, din tinutul S... din Nàpàdeni... Ai auzit ?...
Femeia, ìncà tìnàrà si sprìntenà, dar roasà de viatà, stàtu si ea un moment palidà de emotie, clipind din ochi.
Apoi, cu o miscare elastica si gratioasà, làsà jos càldàrile, si ìncepu sà-si ìncheie ñervos polcuta la piept si sà-si ìndrepte fusta, sàràcàcioase si foarte uzate, dar curate, ■— ìn timp ce vor-bea repede, printre lacrimi parca càtre sine :
— Àrracani de mine !,.. conasul nostru... moldovan... si eu in ce hai sint... vai de mine si de mine Sàrut mina cona-sule ! — sari ea, in sfîrsit, îndoindu-se ca o lama de spada spre a-i sàruta mina.
49
Ràutu nu o làsà ci o ridica, o imbrà^isà §i, — abìa stàpi-nindu-sí si el emonia, o sàruta pe anaìndoi obrajii.
Femeia, ràmasà un pie pe loc, ìsi apucà gura cu mina si o strinse tare cu degetele-i ìntepenite, respirind greu.
Apoi se repezi la bàietel care privea curios, cu gura cascata si cu degetul la nas, aceastà scena neobisnuità :
— Todiritá, Todirità ! — ìi impulse ea càpsorul dìndu-i jos sapea, vàdit purtatà multa vreme de alt cap : sàrutà, mài, mina eonasului... E boierul nostru moldovan... Vai de mine, zàrghitule, cum ti-ai sterpelit bernevecii !...
O jalnicà poveste.
Ruxanda Munteanu, vàdanà, era de fel din Chiperceni, in tinutul Orheiului.
Bàrbatul sàu, om pornit, — un tirìie briu si-un hàrtàgos, — s-a stricat cu obstea satului, s-a stricat cu nacealnicii si, bà-nuit ca hot de cai, a fost exclus din obste si deportai in Siberia pe cale adminisrativà.
Imbolnàvindu-se la Tiumen de „treapàd cu singe" — dizenterie — el muri, làsìnd in seama Ruxandrei care, credin-cioasà, il urmase in surghiun, pe Todirità.
Lipsità de mijloace, neinvoindu-i nacialniciì nici pasaportul, dupà multe tribulatiuni, s-a oplosit la Curgan, unde se zbate acum spala rufele, coase si drege, grijeste cásele cu ziua.
— Sarracani de mine ! Slugà cu luna nu mà vrea nimenì din pricina plodului ista L.
— Unde stai —, o intrebà Ràutu cu mila.
— Chiar aici in mahalaua de sus, in càsuta de la margine... om trece pe acolo.
Ràutu ràmase zguduit de aceastà intilnire. El nu cerceta de ce a fost impresionat atìt de puternic de un caz prea banal pentru Siberia.
Ìsi reprosa cu violenta : Eu mà bàlàcesc in elucubrati! psiho-filosofice, in secrefiuni sentimentale, despic firul in patru, si aici pier oamenii !..,
Imedtat ìsi fàcu socoteala cìt poate strìnge pentru cheltuiala de drum a Ruxandrei, — la nevoie poate „mobiliza" si ceasor-nicul.
Dar pasaportul ? ;
50
Ce poate face eî, — mai aies in raporturile lui actuale cu Agafonov ?
Ptaszinski ?...
Da ! Ptaszinski !... „fàrà strìmbàturi domnule Ràutu !" — strìnse el din dinti.
Dupa amiazâ, Ion Ràutu sunà la usa somptuosului palat al panului Bronislaw Zigmundovici Ptaszinski, — una din prea rarele clàdiri de piatra si singura cu doua etaje, dintre locuintele private ale Curganului.
— Cum sa va anunt ? intrebà cu un pronuntat accent stràin servìtorul care ii deschise usa, — foarte „stilat" in livrea al-bastrà cu çireturi aurite, si cu barbete, in forma de „làbute de iepure".
Vestibulul, scara monumentala de marmorà, hallul, salona-sul de alàturi, unde Ràutu fu poftit sa astepte, — vàdeau un lux solid : mobilà engleza, covoare persane, tapete scumpe, gobeli-nuri, piele de Cordova, draperii de mâtase si de catifea in tonuri discrete.
Çi, mai cu seamâ, obiecte de artà : portelanuri rare, statui de marmorà si de bronz ìntre care un Rodin — picturi de artisti ruçi, — un Repin, un Aivasovschi ; franceze, — Millet, Courbet ; maistri vechi : Rubens si Van Dyck, mici olandezi si flamanzi, — Teniers si Van Ostade, primitivi (un Memling ?)...
Peste tot piante exotice ; iar un perete al hallului era ìn-locuit de o enorma placa de cristal care se intindea ca o vasta gradina de iarnà cu arbori si fiori rare, — si cu pomi fructiferi, dintre care ciresii si visinii atràgeau atentiunea cu poamele lor coapte.
Ràutu se simtea apàsat de toate aceste splendori. De mult, nu vàzuse perdele dantelate si parchet ceruit si lustruit...
—■ Poftiti ! il invita omul cu làbutele de iepure.
în usa biroului sàu il primi pan Bronislaw, sprinten intr-un compZet de casa, usor si moale, din par de càmilà pufos.
— Ah, Ivan Egorovici ! — il saluta el usor ironie, cu formula clasicà a ospitalitâtii ruse ; rugàm sà ne iubiti si sa ne cinstiti — si ii ìmpinse un fotoliu comod : Ai sà-mi faci o mare piacere, Ivan Egorovici, luind un ceai cu mine, — Jean ! — se «dresà amfitrionul càtre omul cu barbete ; „Dites à Mademoiselle Odette qu'elle ait la bonté de nous servir le thè..." Persona->ul meu superior — se adresà càtre Ràutu : e stràin, — sint mai dkciplinati si mai abili
51
Ràutu se opri in fata unui portret, palpitant de via^à, din Ingres :
Ràzimat cu o miseare viguroasâ de orate, de un parapet de granit negru, stàtea un ora trait, dar cu tràsàturi fine si ener-gice, — „napoleoniene", — privind drept in fata lui, — un cap demn de un Pizaro sau de un condotier din Italia Evului Mediu...
— O fi compensât acesta vietile, de guidaci strivi^ in cale-i ? — se intrebà cu amàràciune Ràutu...
— Seman ? — h zîmbi amfitrionul : eram ceva mai tinàr pe atunci...
Pe usa apàru o màsutà cu rotile, cu serviciu de argint pentru ceai, impinsà de Jean, insot.it de o tînàrâ femeie, frumusicâ si zglobie, cu nasul in vînt, fata rotundà délicat conturata, ochii ve-seli, suris cochet, — un tip de subretâ parisianà, — care, cu dezinvolturà si grafie, ici exercita funcÇiunea îndoielnicâ, — sau prea pu^in îndoielnicâ, — de menajerà si gazdà.
— Mademoiselle Odette — o recomandà pan Ptaszinski lai Ràutu : A invàtat de minune arta dificilà a serviciului de ceai. Apoi se asezà, invitind si pe Ràutu, la o màsutà de palisandru vechi, la fel cu restul mobilei din birou si cu lemnària biblio-tecii, ìn care si legàturile càrtilor erau armonizate la culoare.
— Cu ce te-as putea servi, Ivan Egorovici ? — intrebà, in sfirsit, pan Ptaszinski.
Ràutu ii povesti cazul Ruxandei moldovanca.
— E tînàrà ? frumusicâ ? — strecurâ insinuant celàlalt.
Plecindu-se gratios in fata lui cu o ceascà de ceai, Mademoiselle Odette sàgetà pe Ràutu cu ochii ei veseli, strîngîndu-si buzele ìntr-o miseare malitioasà.
— O ! N-avea nici o grijà in ce priveste pasaportul ! — asigurà iaràsi cu un aer de protectie magnatili : Î1 stringem de coaste pe Agafonov, n-avea grijà, voi insàrcina pe Katz sa re-guleze toatà chestia...
Desi se simtea cam umilit de acest ton, Ràutu multumi cu caldura.
Plecind din palatul seniorului polonez, Ràutu era cìt pe ce sa izbucneascà la aerul seniorial, cu care isi primi bacsisul Jean, ce} cu barbetele in labe de iepure. Dar se stàpini si se gràbi spre casa.
Aici strìnse la repezealà peste o sutà de ruble, cìt gasi prin saltare si lazi, si pomi voios spre margìnea de sus a orasului.
In fata càsutei vàdanei, gasi in portità pe Todirità jucìn-du-se ìn strada : sàrea ìntr-un pieior, minìnd o pietricicà prin-tre desenurile complicate, trase pe nisip.
— Todirità ! — i se adresà el : Marna e acasà ?
— ... casa ! — aspira pe nas Todirità.
— Sà-i spui cà as vrea sà-i vorbesc.
— Baiu : are un musafir. Ejìi usa e ìncuiatà, si se minie... Ràutu intepeni, parca ìnjunghiat ìn piept.
Dupà un moment de zàpàcealà se ìntoarse sà piece.
Dar, deodatà, vàzu pe Todirità lipit de fereastrà si strigìnd :
— Màmucà-hài ! O veñit boieru moldovan, si-i minios stras-nic...
Ràutu se aruncà pe portità sà-1 opreascà, cìnd se deschise usa in care se arata un gligan gros, blond si rumen, urmat de Ruxanda, care isi ìndrepta cu miscari gràbite, tulpanul.
— Heh-he-he ! — hurui gliganul stringìndu-si cureaua : Ai venit la maldavanca, fràtioare. E foarte bunà ! Clocoteste ! Te arde mai bine ca un cazan infierbíntat !...
Ràutu se uità la Ruxanda.
Nemiscatà, muta, cu fata plecatà ìn jos pàrea batuta de friguri. Soarele din apus reliefa ìn lumina sì umbre discrete o fata smeadà, foarte tìnàrà ìncà, cu ochii cerniti inlàcràmati, cu tràsàturi coréete si fine...
— Iti pofti ìn casa ? — sopti ea, in sfirsit, ìntorcìndu-si capul ìnlàturi, si stergìndu-si fata cu capàtul sorfului.
— Ruxandra ! — isi stoarse si Ràutu din gìtu-i ìnàbusit : am stàruit pentru pasaport si trag nàdejde cà 1-ìi avea peste putine zile. Iacà ceva parale pentru cheltuiala de drum, am sà mai string cìt oi putea...
Ruxanda tàcea cu fata infundatà ìn sort-
Ràutu, dupà citeva clipe de sovàire, ìi aruncà banii in sorf si se ìndrumà, clàtinìndu-se putìn, pe malul Tobolului ìn sus, ìn afará de oras.
Ruxanda ràmase ìn urmà, ìncremenità pe loc.
Ràutu auzi plìnsul lui Todirità, spàriat farà sa sue de ce, — dar nu mai ìntoarse capul.
52
Cap. IV.
CU ETAPA
Mergea drept inainte, spre rásárit, in stepá.
In fa^a lui, umbra i se lungea tot mai mult parca se tot intindea spre marginea orizontului.
Apoi, cu incetul, se topi in amurg. Flácárile stelelor, una cite una, ìncepurà sa sparga opalul ìntunecat al cerului. lata si luna, revarsà vraja ei lucida si misterioasà... Se vedea aproape ca ziua, dar toate lucrurile luau un aspect fantastic.
Ràutu mergea tot inainte, scandind, cu buzele strinse, farà nici un sunet, la fiecare pas, acelas cuvìnt : „nu pot, nu pot, nu pot"...
In spatele sàu auzi un tropot de cai si un huruit de roti.
Il ajunserà din urmà doi tàrani intr-o càru^à siberiana im-pletità din nuiele.
Ràutu nici nu se intoarse sà vada.
Dar, deodatà, la urechea lui ajunse o exclamare *.
— Uite ! Acesta-i political, boiernasul de la fierària lea-hului, pan Semienski. Sà tràiesti Egorici ! Incotro pe vremea asta si singur ?
Era Carp Riezanov, un bun client al fieràrie, un bogàtas din Sàcevca, sat la vreo douàzeci de verste de Curgan. Pe Ion Ràutu il fulgerà un gìnd :
— Ma due la Sàcevca ! — ráspunse el : Sà vàd niste mus-terii. Am treabà !
— Sucit om mai iesti, bàietele. Dupà treburi noaptea si pe jos ! Dar hai in càrutà, — ai sà-mi fii musafir...
Carp Riezanov desfàsurà toatà ospitalitatea siberiana pentru a-si multami musatimi.
Dar Ràutu declina toate insistentele, cerind iertare cà fiind prea obosit nu mai poate nici minea, nici bea, si desi e cam rà-coare, ar prefera sà se culce afarà in fin.
— He-he ! — rinji Carp : Va cunoastem pe voi cuconasii, vi-i teamà de plosnite, — dar nouà, mojicilor, cu plosnite ne e somnul mai dulce, — sí ele tin mai sprintare muierile.
I se pregati culcusul in càrutà. '.
întins pe spate, Râutu privea imensitatea înstelatà, care palpita in scînteieri potolite sub reteaua vràjitâ a lunei pline. Drept in fatà ardea Arcturus.
„în nesfîrsirea lumilor in clipa aceasta, — se gîndi Râutu, — cite Ruxande se ofilesc, obidite si robite ; si citi Ioni netrebnici se câznesc nedumeriti de rostul vietii ?"-..
La apus se ridicali nori grei si se tîrau lacomi in sus. Luna, ca fermecatà, se làsâ înghitità de prâpastia lor neagrà. Stelele se stergeau in ceata amâgitoare. Iatà, numai Arcturus ici aruncà printr-o sparturà sàgetile colorate...
Din stepá adié un vînt usor.
— Iatà-1 — auzi Ràutu. $i, deschizìndu-si ochii, in plinà lumina a diminetii, — vàzu pe Carp Riezanov scàrpinîndu-se stin-gherit prin barba-i roscatà, pe stràjerul Tarasov, si alti doi gar-disti de politie.
— Poftiti, Ivan Egorovici, — zise eu mélancolie Tarasov : ,,Sînteti asteptat la ispràvnicie..."
„Pâràsirea samavolnicà a domiciliului fortat", surîse Ràutu in gînd.
O troica asteaptà la poartà.
La intrarea lui Ion Ràutu, între stràjeri, in biroul ispravni-eului, — acesta facu un semn secretarului Caniusin, si se infunda in niste dosare ca si cum nu-1 interesa ce se petrece, fata-i ciu-pità lucea de multumire.
MosneguÇul cu delirium tremens hîrîi lui Ràutu eu vocea-i galopantà :
Domnule Râutu, din ordinul înalt excelentei sale domnul guvernator al guberniei Tobolsc, urmeazà sà fii expédiât la dispozitia ispravnicului de Turinsc. Semneazà de primirea co-niunicatiunii ! — si îi intinse cu mîna-i tremurâtoare ordinul care glàsuia : „Aflatul sub supravegherea politiei din Curgan, numitul Ivan Egorovici Ràutu, drept pedeapsà pentru repeta-
54
55
1
tele párásiri samavolnice ale domiciliului si nesupunere la re-gulament, sà fie expédiât cu primul convoi de etapâ la dispozrfia ispravnicului de Turinsc..."
Ràutu surise :
~ Cind ?...
— Convoiul pleacà chiar miine dimineaja. Pina atunci vei fi tinut la inchisoare...
Totusi fu autorizat câ, sub pazà si sub supravegherea pris-tavului Ivanov, sà meargà acasà, sà-si strìnga bagajele.
Pristavul Ivanov, tàcut mélancolie, asumind aceastà sar-cinà, ofta mereu, în flux si refluxul càrnurilor vestede ale obra-zului, la fiecare miscare din cap.
Acasà, pan Semienski fusese prevenit ìncà din ajun, cind polita alarmatà càuta pe Ràutu in toate partile.
Printr-o agitale zgomotoasà, la facerea bagajelor cu ajuto-rul lui Filca si Ifrim, bàtrinul fierar càuta sà-si ascundà emoti-unea.
Filca scalda in lacrimi fiecare bucata de rufa pe care o aseza in geamantan, iar Ifrim doar scrisnea din dinti cind lega pachetele cu frìnghia groasà si solida.
La despartiré, pan Semienski desprinse, pe neasteptate, din parete portretul lui Kosciuszko, — tot ce avea el mai scump, — si-1 intinse lui Ràutu. Apoi il imbranca, si se ìndreptà spre fieràrie poruncind ràgusit alor sài :
— Destul ! Hai la lucru !...
închisoarea din Curgan parea o reproducere în miniatura a celei din Tiumen.
Ràutu nu avu ìnsà vreme sà desprindà din masa surà a spanalei" individu alitati mai colorate, — „asi" si „capàtlnosi".
Dar imediat i se prezentà „starostele" ales al convoiului care urma sà piece a doua zi spre lalutovorsc, Fedea Emilianov, un omulet cirn si ros de buboaie urite, care zornàia din lanari cu o vàdità fudulie.
Acesta veni sà-i aducà la cunostintà cà tovaràsii lui de drum hotàriserà sà renunte la „ratia" lor in bani in folosul caraulei.
— Asa o sà ne fie mai bine, — incheie el : ne lasa slobozi la pomeni...
Ràutu nu gasi nimic de obiectat, nici nu-si dàdu seama de conditiunile mersului ,,cu etapa".
56
Dupà amiazà Ràutu fu putin impresionat de ìntrevederea cu Vasile Ivano vici Popov.
Acesta, foarte prietenos, isi exprimà pàrerea de ràu a lui si a Zinaidei Nicolaevna pentru despàrtire. Dar in tonul lui parca ràsuna un repros, — mai cu seamà cind ii ìnmìnà douà volume legate in piele :
— Zinaida Nicolaevna — spuse el ìnàbusit : „te roagà sà iai ca amintire aceastà carte in care a gàsit multa consolare. Zinaida Nicolaevna tine mult la ea".
Erau Les Miserables de Victor Hugo...
Incà o remuscare incrustatà in suflet.
Convoiul de etapà era format, cind Ion Ràutu fu scos di-mineata pe poarta inchisorii : lingà càmtele care urmau sà transporte bagajele si, eventual, pe bolnavi, se gàseau insirati vreo saptezeci de arestati intre care si o femeie, —- in asteptarea vi-zitei medicale, — dar medicul intìrziase.
Veniserà, pentru a-si lua ràmas bun de la Ràutu, si stàteau mai la o parte, in grup, pan Semienski, Vasile Popov, si chiar Arhip Artemiev.
Din multimea adunata se repezi si Ruxanda, tìrìnd dupà sa pe Todirità si apucà mina lui Ràutu s-o sàrute :
^ — Conasule ! — strecurà ea cu greu printre hohote : Fie-ti mila de mine... M-o chemat ieri jupìnul Càtàu, de la Velnita leahului, zice cà-mi dà pasaport si parale de drum... dar mai bine sà mor... sà mà batà maica Domnului... dar plodul ista... Todirità diavole ! — tipa ea deodatà la bàietel : Sàrutà mina ! — si càzu in genunchi imbràtisind picioarele lui Ràutu : Conasule... Conasule... Nu-s... din ràutate, din nevoie, pentru plodul ista, sà mà pràvàlesc in fundul iadului Conasule, iartà-mà... vai sà-ràcuta de mine !, — isi lipi nenorocita obrazul de ciubotele lui Ttàutu...
Ràutu o ridica si o sàrutà pe frunte, farà nici un cuvint. O suvità de par negru. sàrità de sub tulpan si càzutà pe ochi, ìi atinse nara si il izbi cu mirosul ei insinuant.
Medicul isi ispràvise,, inspectia", redusà la o plimbare In fata frontului de arestati si, la cìte o intrebare din cind in cind : — Te plingi de ceva ?
57
Vreo douá incercàri timide ue a-i atrage atentia fura lichi-date printr-o pipàire grábitá a pulsului si o declarare scurtà ; „Poate merge !"...
Ràutu fu invitai sa ia loc la coada contegiului.
In cap erau postati vreo cincisprezece lànfurasi, — ocnasi cu lanturi la picioare.
O stringere de mina pentru prieteni, un salut scurt pentru asistenta, — si coIoana pomi, urmatà de aproape de citeva femei, intre care se amestecase si Ruxanda cu Todirità tinut strìns de mina.
La marginea orasului sergentul Demidov, comandantul convoiului se ràsti la eie :
— Gata ! Destul ! Mars indàràt !...
Ràutu, ìntorcindu-se, incà multa vreme putea vedea, in urmà, silueta nemiscatà a Ruxandei cu Todirità lipit de ea
Indatà ce orasul dispàru din vedere, coIoana se resfirà pe drum cu cite doi, trei oameni rázletití, pe o intindere de vreo sase sute de metri.
Sergentul Demidov se sui intr-o càrutà, — impreunà cu starostele Fedea Emilianov si cu Matriona Lucova, singura reprezentantà a sexului slab, — si pomi ìnainte.
Cei mai multi dintre soldati se asezarà si ei in càrutele din urmà, ìncàrcind pe spinarea arestatilor bagajele care-1 inco-modau.
Ion Ràutu, ingindurat, ajunse pe nesimtite in fruntea convoiului.
Pentru ce, — se íntreba el, — cazul banal al Ruxandei Munteanu ma tulburà atìt de adìnc ? Pentru ce tragedia unei Ruxande din Chirpercenii Orheiului, — tragedie care e destinul a miriade de femei, — m-a atins mai durereos decìt aceeasì poveste a vreunei Aliona sau Dunea oarecare ? Pentru cà vorbeste limba copilàriei mele ? Dar eu de-abia pot indura acest paiois fàrànesc, rudimentar, pentru uzajul nimicurilor vietii zilnice. N-as putea exprima in el corect nici gìndurile mele mai abstráete, nici sentimentele mai adìnci ! InstinctuI zoologie, chemarea inconstientà a speciei ? Dar atunci de ce aceastà induiosare, acest sentiment de intima legatura moralà ?...
Sub sàgetile dulci ale soarelui de dimineatà mii de làcràmi ardeau scìnteietoare pe toatà intinderea pajistei tinere, presa-rate, ici si colo, de mici grupuri vesele de mesteceni zvelti, cu
rari brazi ìndesati printre ei, care aruncau pe verdéate ìmpes-tritatà lungi umbre albàstrii, pline de o mélancolie blinda.
— Incotro ? O apuci razna ? Indàràt ! — fu trezit Ràutu de ràcnetul starsoiului din càruta, pe care o intrecuse farà sa bage de seamà.
Demidov, foarte brun, cu trasaturi care vàdeau amestec de sìnge tàtàresc, foarte aprins la fata, ìsi scuipa cuvintele parca abia putìndu-si intoarce limba in gura.
Alàturi de el, Fedea Emilianov, cirn, cu o narà mincatà, intotdeauna livid si bubos, acum cu dintii galbeni rinjìti, avea un aspect cadaveric, cu atìt mai macabru cu cit tinea indentata lìngà el pe Matriona Lucova, — o hidoasà megera ràscoaptà, cu un ochi disparut sub albeafà, cu obrazul ràbojit de toate vitiile.
Ràutu fu ràzbit de duhoarea aera de basamac ràsuflat.
Chiar càrutasul rechizitionat, — un taran màruntel si càtrànit, abia ìsi putea tùie ochii deschisi.
Matriona, sub imboldul „eternului feminin", cu capul .aplecat cochet pe umàr, ìsi bàlàngànea púlpele aruncate pe marginea càrutei.
Dar, deodatà, apucà cu o mina gìtul damigenei, pe care o stringea ìntre genunchi, si-i intinse lui Ràutu un ulcior :
— Boierinasule, dulce dràgutule — ii aruncà ea ràgusit : Trage o duçcà de colea, vino cu noi !...
Fedea, înverzit si mai tare, scrîsni cu furie :
— Taci, tirfo ? — cà aeus bag cutitul in Une ! Eu \i-am plàtit-o...
— Ho-ho-ho !... hurui Demidov : Vrai s-o astupi cu golo-gani, ma ?...
— Hì-hì-hi ! li fffàrà fffund ! se ìnecà càrutasul in lìna-i ìncìlcità ci ìmbàlatà.
— Hi-hi-hi ! — se fasoli Matriona intinzìndu-si buzele vìnete spre Fedea : Nu te teme, porumbelule, asta e bun numai asa, pentru gìdiliturà... Hi-hi-hi...
Ràutu se opri, läsind convoiul sa treacà ìnainte.
In coadä, schiopàta, ìndoit sub povarà, un mosneag slab çi desirat, cu ochii bolnavi si cu un enorm „mär al lui Adam" pe gìtu-i lung si subtire, care mereu juca in jos si in sus.
Bàtrìnul respira greu, ìnsotind aproape fiecare pas cu un scìncet plìngàtor.
59
— Hei tu, àia de colo, hoitule ! Mai dà zor, — cà doar n-o-sà tiriem pentru Une tot convoiul in loc ! — ràcni din carura din urmà un soldat de caraulà.
Ràutu, care clocotea de la incidentul cu Egeria convoiului,.. pàli si se repezi spre càrutà :
— Dà-te jos din car, bestie ! — sopti el, inàbusindu-se de-indignare : Dà-te jos indata ! N-ai dreptul sà stai acolo, — càruta e pentru bagaj. Vrai sà-1 omori, cine ? Stai jos cà acus iti cràp capul ! — sfìrsi cu un tipàt isterie Ràutu.
Soldatuì, un recrut imberb, a càrui fata acoperità cu un pufusor albicios nu-si pierduse incà rotunjimea de copil voinic,. se fàstìci, si ascultàtor, se dàdu jos, lungind pe nas ?
— Dar ce ? Esti gheneral ? Ce faci atita gurà pentru o javrà de varnac ?...
— Pune-ti mosule sacul in carura ! — porunci Ràutu farà sà-1 mai bage in seamá pe soldat, si fàcindu-se cà nu-i aude miriiturile :
— Iote, ma ! Politic, politic ; dvorean, dvorean, — dar tot un alistant e, un varnac, .spana de puscàrie...
Dupà patru ceasuri de mars, in care fusese stràbàtut& cam o jumàtate de cale pina la etapa, — ràsunà comanda ; „Prìval !", Popasul.
Convoiul se ìngràmàdi la marginea drumului.
Cei mai multi dintre arestafi se aruncarà la pàmint care-pe unde apucarà ; altii ìncepurà sà se ingrijeascà de merinde.
— „Bàieti !" — striga Fedea, cìrnul, care acumula func-tiunea de staroste si de maidanar : „Cine vrea un pàhàrel de-votculità, — cincì copeici pàhàrelul ; dar trebuie sà cinstim si pe militàrasii nostri... Bàieti ! Incà cinci copeice de càciulà pentru cinstea soldatUor ? Cine nu are, il ìmprumut eu in* socoteala pomenilor. Dau si de la mine cite un pàhàrel."
Cìrnul era bogàtasul convoiului.
Matriona, cu damigeana si un pahar in mina, prezidàr cínstirea.
Apoi Fedea, fàcìnd din ochi sergentului Demidov, o tiri de minecà ìntr-un tufis...
Ràutu scoase din sac o legàturicà ce-i fusese adusa de panul Semienski, si se asezà lìngà mosneagul cu màrul lui Adam, care culcat pe spate, stàtea nemiscat cu ochii inchisi.
— Mosule, nu vrai sà gusti ceva ? — il ìntrebà Ràutu si-i ofen un colac si o felie de sunca.
Bàtrinul se ridica in silà, aruncindu-si ochii làcràmosi asupra merindelor.
—• Multumim dumitale ! — sìsii el : Nu pot mìnca, vezi bine, carne, puiule, — ma arde, vezi bine, sub linguricà... Dar pentru o bucàticà de pine alba Dumnezeu sà te miluiascà — de mult, vezi bine, n-am mai gustat-o...
^inìnd amindouà mimile pílnie, el mesteca cu gura-i farà dinti colacul, incet, cu bagare de seamà, ca sà nu piardà nici o fàràmiturà.
La fiecare imbucàturà bàrbia i se infunda, ^telescopìnd", sub pometìi ascutiti iesiti ìnainte.
Dupà ce linse din palme toate fàràmitele, mosul se plecà spre Ràutu, sprijinindu-se in pumnii molestati :
— Dumnezeu sà te miluiascà, puiule ! O-ho-ho, pacatele mele ! — oftà el, si urmà in soaptà aruncind priviri sfioase ìmprejur : Nu te otàrì degeaba asa, la soldati... Aici sintem in mina lor... pe etapele astea làuntrice vezi bine, nu e nici o supraveghere... Douà sàptàmini pina la Ialutorovsc, vezi bine, sergentul e tar 5Ì Dumnezeu... Nu-i ca pe sleahul cel mare al Vladimirului, unde mergi sub ochii ofiterului, — tot, vezi bine, ii mai multa omenie atunci. Dar astia, oho-oh pacatele mele, — scapa din cazarmà, vezi bine, ca niste cini din lant-.. Jefuiesc pe alistanti, nu le dau banii de hranà, si-i betie, si-i preacurvie. §i cìnd se ìmbatà. Dumnezeu sà te pàzeascà... dacà crìcnesti, sergentul, vezi bine, te snopeste in bàtài... ràmìi ne-om... Numai cìrnul, spurcatul, il poate ìmbuna vezi bine cu bani... Dar si alistantii, dupà atitia ani de temnità, sìnt si ei ca niste fiare scapate din cuscà, — o due tot ìntr-o mahmurie... si se hrànesc, vezi bine, numai din cersit...
— Dar pe dumneata, mosule, cum te cheamà, si de unde esti ? il ìntrebà Ràutu.
— Apoi, puiule, eu sìnt tare dedeparte, toemai din Novgorod. Ma cheamà, vezi bine. Nichita Losev, — sìnt acum purtat cu etapa, pentru ìntrugàtor... nàpastà !... — ràspunse resemnat bàtrinul.
Dupà aproape douà ceasuri de odihnà, convoiul pomi mai departe.
Soarele era incà sus cìnd eeata nevolnica se apropie de etapa", — o clàdire ridicatà din birne cojite la capàtul satului Petrovscoie care, ca toate satele siberiene, se íntindea pe o singurà ulità, vreo trei verste de-a lungul drumului.
60
61
La vederea satului Fedea cîrnul comanda din car : — Jos eu to^ii, bâieti ! Strîngetl-và rîndurile, — lânfuTasii ânainte !  O  sà trecem satul eu jàlanie,  pentru pomanà... Domnule comandant, porunciti si soldatilor !...
Arestatii, in rînduri strinse,  descoperi^i,  eu  sepeile  in ! mînâ, înconjurati de caraulà cu baionetele in cumpànà, into- j narà la intrarea in sat, in zornàitul accentuât al lanturilor, „jâlania surghiunitllor", un cîntec pe care numai geniul oenei 1-a putut nâscoci.
Gloata jalnicâ de oameni, rupti si murdari, eu picioarele abia învàluite in opinci sau boeânei cascati, gémeau farà sà se asculte, farà sà-si armonizeze glasurile, farà sà tinà seama de vreun ritm, farà pauze si farà màcar sà-si rosteascâ eu totii ■deodatâ versetele, — unii parca plîngeau prelung, altii recitînd •sacadat si surd, aceeasi milogire :
Fie-và mila de noi, creçtinilor Dati de pomanà drumefilor trudiÇi ! Faceti pomanà bietilor osindifi ! HràniCi pe cei flâmînzi, oameni buni, Ajutati-ne, miluiti-ne, oameni buni J în numele lui Christos, màicutelor.
Jeliti-i pe sàrmanii surghiuniti ! Jeliti-i pe oropsitii înlântuifi,
Ah, creçtinilor ! Ah, pàrintilor ! Ah, màicutelor ! Ah, fratilor ! îndurati-vâ de noi !
Dupa ziduri de piatra si gratii de fier, Dupa lacàte si zâvoare grêle, Ne pràpâdim, ne uscàm chinuiti, Departe de mamà çi tata, Departe de prieten çi frate, — Ne stingem — vai ï — uitarfi de tott Ca în fundul iadului netojii,
62
Ah, crestinilor ! Ah, pàrintìlor ! Ah, màicutelor ! Ah, fratilor! Indurati-va de noi !
...$i lanturile zornàie in cadentà ; tropotul de pasi al caraulei bàtea tactul ; gemetele si oftàrile nuantau cintecul tremurat in vàzduh, — ce ropotea intreg de nocete si hohote de plìns, in impletirea de vorbe si de versuri, care totust ràzbàtea silnic din vìrtejul de dantesca fantasmagorie.
Dar, minunat, toate aceste sunete nearticulate, vorbe ìncilcite, note de cintec, strigate inàbusite si lamentatami stridente, se topeau intr-o armonie lugubre, intr-o grozavà si imensà clamoare, pornità parca din cauza unui singur suflet supraomenesc, ínclestat de o negràità durere, deznàdejde, si spaimà...
Din case alergau spre poartà barbati, femei, copii, aruncau gologani in strachina tinutà de Fedea cirnul, care solemn, se apleca atingind pàmintul cu palma si rostind cu evlavie : ;rDumnezeu sà và miluiascà !" In saci se aruncau pini, bucati de slàninà si carne de porc, ouà ràscoapte, brìnzà ; in oale se turnau smìntina si laptele.
$i Fedea cirnul multumea in numele convoiului, se inchina pina la pàmint si fàcindu-si cruce lacrima : ,.Dumnezeu sà và blagosloveascà !"
Convoiul ajunse la poarta ,,etapei", bogat in merinde si bani.
Aici Ion Ràutu, zguduit farà voie pina in adìncul sufle-tului de aceastà inscenare melodramática, — vibrìnd din toate fibrele nervilor sài, fu brusc dezmeticit.
— Domnule comandant ! — interpela Fedea cirnul pe sergentul Demidov : Sà ne dati voie sà ne aprovizionàm in sat cu putinà voteà...
ínainte de a pomi spre crisma, ìnsotit de o sentinelà, si un alt puscàrias cu damigeana, striga Matrionei :
— Ascultà fà muiere ! Eu te-am plàtit : n-ai sà te intinzi aici farà mine ! Auzi ? Domnule starsoi !, — se adresà el din
63
nou lui Demidov ! Sa fii bun s-o tu din scurt pe càteaua asta pina m-oi íntoarce eu...
In curtea etapei, ingràmàdità de niste pali inalti, — stilpi de brad asezati in picioare unul Unga altul, — urmà procedura ^clasica a apelului nominai.
Apoi, la comanda, toatà gloata, ca prinsà de furie, se aruncà spre usa etapei, urlìnd, suduind, gemind, ghiontindu-se, azvirlind din picioare, impàrtind palme si pumni, impleti--cindu-se in lanturi, càzìnd jos sau càlcìnd pe cei càzuti...
Clàdirea etapei, de o arhitecturà primitiva, alcàtuità, in .afarà de compartimentul pentru caraulà, dintr-o singurà odàità cu nare in douá etaje de-a lungul páretilor, — nu putea adáposti, normal, decit cel mult vreo treizeci de arestati.
Ion Ràutu gasi mai bine de jumàtate din tovaràsii din convoi trintiti de-a dreptul pe jos, pe scindurile goale ale podelei viscoase, nemàturate si nespàlate de la constructie, ■aproape dispàrute sub stratul gros al resturilor din migratiu-nile anterioare. Nu ràminea liber de sub trupurile trudite, intinse pe saci si haine, un singur centimetru pàtrat de spatiu, pina la atingerea imediatà cu parasa, — ciubàrul infect de lingà usa de intrare.
In lumina scundà ce ràzbàtea pe deasupra narelor de sus, prin ferestruicile chioare, acoperite de horbota de pàienjenis .si de arabescurile mustelor — ìncàperea pàrea o pesterà locuità de animale apocaliptice.
Un aer, de mult neprimenit, il invàlui pe Ràutu in exha-latiuni deletare. Se intoarse scirbit dela usa, si se ìndreptà spre starsoiul Demidov.
— Ce-i — il ìntrebà acesta cu hartag, sfredelindu-1 cu ochii lui mici, dositi dupà umflàturile pometilor.
■— Vreau sa dorm afarà. Inàuntru e murdàrie si putoare, si nici nu e loc..
— Mar? in etapà ! — ràcni Demidov : Vrei sà tin garda anume pentru tine ?... Nu esti aici la marna acasà, — listo-cratule ! Caporal, bagà-1 la loc !...
In etapà Ràutu fu ìntimpinat de priviri curioase si mali-tioase si aflà parca si mai putìn loc : spanaua se intindea vàdit dintr-adins. Lingà usa, ràzemat de pervaz, stàtea bàtrinul Losev, — care nici nu-si putuse inchipui vreun culcus.
64
— Asteaptà, vezi bine, sà le piacesti locul — ìi sopti el lui Ràutu : Poti cumpàra pe cel mai bun, vezi bine, unde vrai
pe nara de sus...
Ràutu isi asigurà cu cincizeci de copeici douà locuri alàturi, pentru dìnsul si pentru Losev, Unga o ferestruicà cu geamul spart, pe unde ìi putea veni o boare de aer mai curat...
Intoarcerea cîrnului dàdu semnalul unei orgii bestiale.
Garda, luindu-si partea leului din colecta convoiului si din basamacul cumpàrat, se pomi si ea pe un chef de nàdejde, làsind deschisà usa spre cazarma arestatilor.
CÌrnul si Matriona purtau damigeana printre nare, si ìncasau pretul de la musterii, care nu-si crutau nici ultimul ban pentru un „git" mai mult.
Lampa afumata din parete parca ìndesa incà umbrele, din care lucea cite un ochi, scînteia o verigà de lant, albea un brat, sau un picior gol...
Ràcnete, sàlbatece, sudàlmi, suiere, cìntece, huiduieli, gemete, chiote, scrlsnituri de dinti...
Exhibitiuni sculpturale deasupra parasei...
Emanatiuni imunde...
Pandemoniul se întetea dupa fiecare rìnd nou de pahare distribuite de femeia dezmàtatà, care în peregrinàrile ei nu se sfia sà calce peste trupurile lungite pe podeà, provoeìnd asalturi brutale.
Dacà ea protesta numai prin chicotiri, gîlgïiri si gesturi lascive, cîrnul nu intelegea sà glumeascâ :
—- Nu pune mina, má varnacule ! — ràgea el. E inchinata de mine pentru tot drumul...
Dar herghelia de barbati statuti, arnesi de bàuturà si înebuniti de patima nestàpinità, nu mai putea fi tinutà in frìu.
Çi cirnul, dupa oarecare negociatiuni, pàrea el însusi dispus la transatte.
Instalat Unga o perdea, improvizatà ìntr-un coli din niste mantale dupà care se dosise Matriona, el ìndeplinea functiunile de casier si contabil, si se silea sà impunà respectarea çirului stabilii de preferinte...
Privilegiul lànturasilor fu acceptât farà multe proteste.
65
5— In pcçajma revolutiel, vol II
Dar, in urmà, bruta omeneasca se dezlàntui ca o haità de cinì de vint.
Fiecare musteriu care venea la rind era acoperit cu invec-tive, ìmbrìncit, lovit, scuipat... Toate zàgazurile fura rupte...
Niciodatà Ion Ràutu nu-si mai putu aminti farà oroare scenele tràite atunci.
Exasperat, el constata cà, in ràstimp, contagiunea de lubri-citate se ìntinsese si asupra caraulei, cìnd auzi glasul sugrumat a lui Demidov :
— Bàieti, mergem in sat ! Sà ramina aici cei de rind... S-or duce si ei, cìnd ne intoarcem noi...
„Ticàloasà, ticàloasà bestie, firea omeneasca" — sopti Ràutu, aplecat spre ferestruica lui, càutind un refugiu in privelistea de afarà.
Printr-un contrast dureros cu iadul din jurul lui, — nesfìr-sirea instelatà sub straja lunei pline, respira Uniste si pace ; duioase si gingase pàreau vìrfurile mlàdioase ale mestecenilor si plopilor, care ìsi fremàtau frunzele argintate deasupra ogràzii umbrite : fiecare creangà se profila pe adincul cris-talin al cerului, delicata si gratioasà ca in picturile japoneze ; mindre si majestuoase se ìnàltau alàturi conurile masive ale brazilor...
$i totul palpita scàldat in lumina blinda a noptìlor de prima vara timpurie...
Farmecul fu rupt brusc de un tropot de goanà, de zgomot de luptà, de Ripete de plìns si sudàlmi.
Pe poartà navali Demidov urmat de soldati gàrzii, care tirau si imbrìnceau o fetità subloca, sfìsiatà si despletità.
Cìnd aceasta, ghiontità, càzu la pàmìnt, patru soldati o ridicarà pe sus...
Ràutu se zvirli in virtej de pe nara spre usa odati de caraulà.
Sarind peste prag abia putu zàri trupul dczvclit, cu fusta trasà peste cap, tìrìt de picioare...
Demidov i se puse in cale, rìnjind cu oracele intinse si picioarele cràcanate.
Cu un muget neomenesc ìnsà, razvràtitul se aruncà asupra lui, izbindu-1 nápraznic cu capul in piept, il trìnti la pàmìnt si, cu degetele~i ìn^epenite, ìi strìnse gitul ca in deste. $i, deodatà, ìsi simti dintii ìnf ipti in carne cruda ; gura i se umplu de un lichid cald si fad... In furia nebunà nici nu-si dàdea seama cà muscà in nestire o fata de om...
— Luati-1 de pe mine, ma omoarà !... abia putu hàrìi Demidov...
Lovit cu un pat de puscà pe la spate in cap, Ion Ràutu fu rostogolit, neìnsufletit, alàturi de copila lesinata... Spre bàrbia si buzele ìnsìngerate de muscàturà i se prelingea de sub par, din stìnga, o dirà de sìnge din teasta cràpatà...
Demidov se ridica in capul oaselor, si cu pumnii rezemati pe podea, il fixà in tacere cu ochii-i speriati... Din vina ruptà, sub pometele drept, ìi picura pe gulerul sfisiat al càmàsii pìcà-turi negre...
Soldatii stàteau imprejur, muti, ìncremeniti de spaimà.
O tacere grea se làsà si asupra holotei dezmàtate...
Numai fata, ridicatà de jos, scincea ìndreptindu-si hainele. $i farà sa arunce o privire spre silueta inertà de la picioarele ei. pomi neoprità de nimeni, in sughifuri de plìns, pe usa afarà, in gloria razelor tremurate ale lunii...
66
5«
Cap. V.
ZORILE „CAZULUI RÀUTU"
Simion Vichentievici Polieschi, „patriarhul" obstei tfin Turnisc, isi lua ceaiul de dimineatà, foiletìnd un tratat al lui Leyll. Fu insà brusc distras de o mirìiturà profundà si se simti tras de mìnecà.
— Ce-i frate, Misca ? Vrai zahar, stricatule ? Nu poti farà zahar ? Asa te-ai deprins acasà la parine ? — bodogàni el pri-etenos.
Misca un ursulet zdravàn, bine hrànit, cu blana ingrijità si ^esalata, il privea drept in ochi si mirila si el prietenos, stìnd la picioare, cu labele dinainte impreunate ca pentru rugàciune.
— Na, frate Misca ! — ticalos ai mai ajuns ! $i pleacà de aici cà am treabà ! — declarà poruncitor Simion Vichentevici, si, ràsfirindu-si pe dedesubt barba-i de patriarh, se adinci din nou in geologia lui Leyll.
Misca isi mini mul^umirea si, ridicind de jos o enormà buturuga prinsa cu un lant de gìtul lui, se indrumà spre usa, bà-làbanindu-se cu gravitate.
Ajuns in curtea inca ìmpestritatà, in locurile mai umbrite de pete de zàpadà, el constata cà portila era ìncuiatà, dar farà sà se sinchiseascà prea mult, isi ar acà buturuga peste gard, il escaladà si se làsà in strada.
Dupà cìteva zeci de pasi, 1 isca incercà aceeasi operaie pentru ca sà pàtrunda in curte unui alt deportat politic din Turinsc, tovaràsul Polejniev,
Dar in momentul cind b* uruga se si gasea de cealaltà parte a gardului, iar el era càt, - -*at numai pe jumàtate, se simti impuns la spate :
— A-a-a, domnule gheneral Mihail Ivanovici Toptighin ! — il saluta pe nas o voce amicala bine cunoscutà.
68
Misca, mìriind, isi intoarse capuL
Era vechea noastrà cunostintà Anton Artmievici Jbanov care il zàdàrea cu vìrful bastonului :
— Te duci dupà portia de zahar ? Buuun ! Dar, Mihail Ivanovici, hai întîi la tovaràçul Ceavcedze care ne asteaptà, si-ti dau dublà porfié, domnule gheneral...
Misca, parca intelegìnd, isi trase buturuga índárát se làsà jos si plecà, torcind multumit si clàtinindu-se alàturi de Jbanov.
Açteptârile bietului Misca fura insà incelate.
La Ceavcehidze, prietenii fura ìntìmpinati de un uragan de râcnete si invective.
Grozav de excitât, tipa ca un turbat in fata unui orti inca tînâr, dar extrem de obez, cu o fatàfarinoasà, ìnecatà de gràsime din care se puteau intrevedea niste ochi mici adormiti sub arcada umbrità de sprincene incolore.
— Asta-i o gluma idioatà, Procopie Agafonici ! Ce canalìe a nàscocit asemenea nàzdràvenie ? Nu se omoarà oamenii asa pentru cheful oricàrei brute. Cine ti-a indrugat-o ?
— Nu-s de vinà, zàu, Visarion Gherasimici ! — ii ràspunse cu glas subtirel, ciudat, ca un chiscuit de curcâ. Procopie Agafonici : Zàu n-am nici o vinà ! Am sosit asta noapte din Tiumen. Acolo mi-a dat vestea asta secretami ispràvniciei, Timohin, bun prieten, si mi-a spus cà-i mare secret, — era o stafetà venità din Ialutorovosc. M-a rugat sà nu spun nimànui. Dar Prasco-via Chirilovna, nevastà-mea, m-a trimis dis-de-dimineatà la dumneata.
— Auzi, frate Jbanov, ce miorlàie momiia aceasta ? Ca Ion Ràutu ar fi fost ucis in dmm spre Ialutorovsc, sub lovituri cu patul pustii, din ordinul unui sergent, sef de convoi. E o min-ciunà desigur, tràncàneli de mahala, povesti. Astfel de lucmri nu se pot întîmpla nici chiar in Siberia.
Uriasul se zbàtea in camera, trìntind cu picioarele in scaune, ìn tot ce-i stàtea in cale.
Apoi se opri brusc in fata lui Jbanov.
Acesta, mie cum era, cu picioarele strimbe de vechi ofiter de cavalerie, cu cojocelul lui strins pe talie si làrgit in jos ca o fustà, il înspàimîntà.
Farà nici o picàturà de singe pe fata-i smeadà, cu nàsucul impertinent învinetit ca si coardele lui groase de pe frunte, stàtea parca ingrozit de o vedenie, neputínd deselesta gura, — marnai matura lui lata si neagrâ, ìmpestritatà de fire argintii, ridicatà in sus, tremura patetic.
69
— Ce-i Jbanov ? E cu putirla asa oroare ?
—i- E prea cu putintà — abia ìsi putu, in sfirsit, scoate din gìt ràspunsul tovaràsului Jbanov : Prea cu putintà.,, stiu eu ce sìnt etapele acestea làturalnice, unde oamenii sint dati sub pu-terea unei brute, adesea a unui betiv si sadic... Trebuie sa adu-nàm ìndatà obstea pentru consfàtuire.
Dupà amiazà, in ,,falansterul burlacilor" , se strìnse toatà obstea din Turinsc. Multi din tovaràsii, adunati aici, il cunos-teau personal pe Ràutu. So tu Polejniev, Arunchin, Obìedsìnski,
— apoì Ceavcehidze, Jbanov si Schwartzmann.
Dintre ceilalti, in afarà de patriarhul Polieschì si nevas-tà-sa, Ecaterina Efimova, o deosebità atentiune atràgea Parfe-mie Onisimovicì Ticorschi, prin ìnfàtisarea si atitudinea lui putin comune : ras peste tot, — lucru exceptional pe atunci, ■— de o paloare impresionantà, cu un nas fin si drept, „grecesc" , impecabil legat farà tranzitie de o frunte larga dar joasà,
— omul acesta, agitat si nervos, nu-si gàsea astimpàr ; alerga prin camera, deranjìndu-ì mereu pe toti, se amesteca ìntr-una in conversatie si totusi pàrea cà ochii sài aiuriti privesc in vid, si ca el nu se ascultà decìt pe sine ìnsusi, sau se sileste sà prindà glasuri venite dintr-alta lume.
O parte activà la discutii luà si Mihail Ivanovici Toptighin, care, curios, distingea cu simpatia lui mai cu seamà pe cei doi oameni asa de diferiti intre ei ca Jbanov si Ticorschi.
Prezida, ca de obicei, patriarhul Polieschi.
Gìnditor, cu pumnii pusi unul peste altul pe masà, mutìnd mereu pe cel de jos deasupra si ìndàràt, el astepta sa ia cineva cuvìntul dupà expunerea fàcutà de Ceavcehidze.
Dupà un timp de tacere infriguratà, se auzi glasul scir-tiit al lui Arunchin :
— Ce facem acum ?
— Sà ìncercàm marea cu degetul ! — arunca printre dinti Ticorschi privind in coltul de sus al camerei.
— Inaìnte de toate trebuie sà stim toate ìmprejuràrile — sugerà, foarte abàtut, Polejniev.
— Ca sà nu iasà cumva mortul singurul vinovat... suflà Ticorschi, fugind spre usa.
Misca, crezind cà-i joacà, ìsi arunca buturuga si pomi mì-rìind jovial dupà dìnsul. Dar Ticorschi se opri brusc in fata pà-
70
retelui de birne goale, cercetìndu-i cu mare bagare de seamà cràpàturile.
— Am fost la ispravnic, — izbucni Ceavcehidze trìntind cu pumnul in masà ; dar idiotul acela grohàie numai cà e secret de stat si nu poate spune nimic. Ma due sà-1 dau cu capul de parete ! — se repezi si el spre usa, dar se izbi de grupul din fafà : Ticorschi ìsi ridicase ciubota sí cu mult interés ii examina talpa, — iar Misca prinzìndu-i piciorul ìntre labe, se bàlabànea, rìnjind si topàind pe loc.
Ticorschi, tràgindu-1 de urechi, ìi afirma solemn :
— Desigur, mài, Misca, asta e cel mai bun mijloc de a invia pe bietul Ràutu, — sà tragi o bàtaie zdravànà ispravnìcului !...
— Dar ce ? — ìi urla cunacul caucazian — sà plecàm capul ca niste bàieti cuminti, cìnd ne sìnt omorìti tovaràsii ca niste cìni ?...
— Nu ! — obiectá catre soba ínterpelatul : Dupà ce ni se taie capul, cel putin sà nu ni se strice frizura...
— Parfenie Onisimovicì ! — zìngànì atunci, incordai, te-norul nazal al lui Jbanov ; nu te mai schimonosi, ci spune-ti odatà omeneste gìndul !...
Parfenie Onisimovicì se asezà indata pe butúruga lui Misa si, ìmbràtisìndu-1 pe acesta de gìt, rostí parca numai pentru dìnsul :
— Deportarea administrativa, prin sine ìnsàsi, e o ilega-litate si o monstruozítate. Dacà ne reseninàm si acceptàm acest regim, e deplasatá gesticulaba eroica cu prilejul unui ìncident care, —* oricit de dureros, — nu este decìt un fapt divers banal si natural, o consecinta logica a regimului. Ce sìnteti voi ? In-valizi, prizonieri de ràzboi ? Atunci nu mai ìncurcati lumea cu micile voastre nàdufuri ! Luptàtori ? Atunci nu aveti dreptul sà cheltuiti munitiile pentru isprava vreunui soldat sifilitic, betiv si degenerat... Nu aveti dreptul sà va risipiti puterile In afarà de planul strategie sí de nórmele tactice...
— Planurile strategice, amice, — ìntìmpinà ñervos Polejniev : nú se elaboreazà in arhive sau ìn laboratorii, — le impune realitatea, viata. Aceasta poate impune actiune si trenului unei armate, bucàtarilor si muzicantilor... Apoi nici mutilatii de ràzboi nu pot fi masacrati farà sanctiune...
— Liniste, tovaràsii — interveni patriarhu1. infigindu-si degetele dedesubtul bàrbii : In primul rìnd e evident cà ìnainte de a pomi vreo actiune trebuie sà firn exact informati. ìn al
71
doilea rînd, trebuie sà solidarizám cu actîunea noastra si pe tovaràsii din alte parti. $i, mai cu seamâ,trebuie sa ne punem în legatura, in judetul nostru, eu tovaràsii Prestea si Giurila, ■— vechi prieteni ai lui Rautu...
Astf el, Ràutu, fàrà sa stie, a declansat o tragedie, care multa vreme a tulburat constiintele, si care n-a ràmas farà înrîuire asupra intregii vieti publiée din ìmpàràtie...
Obstea din Turinse, ca aproape peste tot in Siberia, dupà pràbusirea partidului „Narodnaia Volia" , luase pe acele vremuri mai mult înfâtisarea unei asociali culturale, — un fel de cere de studii stiintiiice si cenaclu de exercitii literare.
Chiar discutine asupra scopurilor si metodelor luptei revolucionare aveau un carácter mai mult académie.
Se constìtuise chiar o adevàratà universitate, condusà de trei oameni de o structura psihicà atît de diferità ca Polieschi, Ticorschi si Polejniev.
Parfenie Ticorschi, care Çinea minunate cursuri de istorie si sociologie, parea personalitatea cea mai remarcabilà dintre ei.
Apartinìnd unei familii din înalta aristrocratie, din tìne-rete se aruncase cu pasiune in miscarea revolucionara.
Numai multumità legàturilor pàrintelui sàu, i-a fost cru-fatà o pedeapsa cu mult mai grea decît o simplà deportare administrativa in ..locurile mai pu^in depártate'
O eriza grea si misterioasà, in care motívele civice se im-binau cu deceptii sentimentale, îi pricinuise, dupà 1 martie 1881, un grav dezechilibru sufletesc, scufundindu-1 in mizantropie.
Cu toatà cultura lui solida si stràlucita lui inteligentà, extra-vagantele lui dàduserà nasiere la nenumârate anecdote si legende.
Elaborind teorii personale asupra tuturor chestiunilor ima-ginabile, el îsi croise un fel de viata care il singulariza nu numai fata de aborigeni dar si fata de tovaràsii de deportaÇiune.
Pentru orice, avea rétete originale : pentru spàlatul ru-felor, pregàtirea bucatelor, aprinderea focului in sobà si punerea samovarului, ca si pentru diverse ìngrijirì higienice care oripilau pe toti vecinii ci mai cu seama pe vecine.
Asa, vara, pentru a-si face cura de soare, el ràmìnea ìntr-o inocen^à paradisiaca toatà ziua gol pe acoperisul casei, scan-dalizmd grozav pasnicul tìrgusor pràpàdit la marginea tundrelor.
72
Dar, mai cu seamä, se delecta cu inventarea si cultivarea conflictelor cu autoritarie : pornea cu acest prilej o interminabilä corespondentä umoristica cu tóate „inaltele foruri. "
Dat in judecatä, de pildä, pentru cà insultase pe ispravnicul local, — declarind cà el, Tircovschi, n-ar vrea nici mäcar sä ...seuipe pe mormintul unui astfei de orangutang, — bombarda tóate instantele judeeätoresti cu memorii savante si eloevente, in care asigura cä daeä domnul ispravnic se supärä, e gata sä-si retragä amenintarea si ia chiar angajamentul solemn ca, in caz de supraviefuire, „sä... seuipe zilnic pe numitul mormint..."
Sau, invitai dupa stäruintele rudelor, de cätre Departamental Politiei de Stat, sä indice „In ordine de preferita" citeva orase in care ar voi sä fie transferat, trimisese o lista de mai multe sute de orase, care íncepea cu Londra si Parisul si sfir-sea cu Honolulu si Tombuctu, dar nu cuprindea nici un tirg din Rusia !...
Odatà, o nàscocire a lui Ticorschi a pricinuit o vie emotie, care depäsise hotarele judetului Turinse, si chiar ale Siberiei, ajungìnd pina in „sferele inalte" .
li venise o fantezie extravagantà de a ínváta o merla, prinsä de el, sä suiere Marsilieza, — pe atunci considerai in Rusia ca un eintee subversiv, pentru care multi au piatii cu ìnchìsoarea sì surghiunuì.
Dupà sfìrsitul „cursului" ìi dàdu drumul merlei in pàdure.
ßi care nu fu teroarea autoritàtilor cind toatà taigaua rä-sunà de accentele solemne ale imnului revolutionär !
Tóate merlele din regiune il invätaserä cu repeziciune ui-mitoare.
Nici expeditiile militare nu reusisera sä extermineze pe nenumàratii cìntareti subversivi, — si Marsilieza ìsi ìntindea
triumfal teritoriul cucerit.
Noroc cà in curìnd alianta franco-rusà schimbà caracterul politic al operei lui Rouget de Lisie...
Dar Ticorschi tot a stat pentru isprava asta citva timp la inehìsoare, cu toatà bacanala epistolare pe care o incinsese cu acest prilej...
Multumità acestui om chiar si cele mai anodine discutluni — pentru organizarea unei cantine sau redactarea statutului bibliotecii obstesti — luau proporrle unor pasionate dezbateri parlamentare sau a unor inextricabile controverse academice, care se adinceau pina la „rädäcina tuturor lucrurilor" , ori se inàltau pina la „primele principi!" .
73
Nota personalà, adesca agresiva, de o ironie corosivà, adà-uga încâ la dramatismul sedin^elor obstei si dàdea nastere la ciocniri violente.
Un astfel de temperament era prédestinât sá joace un roi fatal în momentele critice aie vie^ii de deportatiune.
Pâràsind dupa discutiunea cazului Ràutu falansterul bur-lacilor, Ticorschi fu urmat de Misca si Jbanov, — singurii membri ai coloniei din Turinsc care se bucurau de un tratament mai prietenos din parte-i, — mai cu seamà Misca :
— Pentru cà, — explica el cu gravitate fostului capitan de cavalerie ; pentru cà amìndoi sintesi naturi primordiale, ne-otràvite incà de excesul de reflexiune si de fantezii lirice. Dar dacà tu ai càpàtat oarecare disciplina si cunostinti elementare in scoala de cadevi — Misca, incontestabil se bucurá de o putere de intuire mai justa si o logica mai viguroasà.
Jbanov primea cu foarte multa placiditate aceste gratio-zitàtì, — mai cu seamà cà nici el nu-si dàdea seama pentru ce causticul sàu prieten ii inspira un sentiment acut de mila.
Pásind pe stàzile ce nu cunosteau lumini artificiale, cufun-dat in gìndurile lui. intre Misca si Jbanov, care se bàlàbàneau in acelasi l'itm alàturi de el, Ticorschi interpela obloanele zàvo-rite pe lingà care trecea :
,,He ? Se zvircolesc mormolocii ! S-a tulburat bàltoaga ! Fi\ì pe pace Í Numai citeva picàturi antiholerice voi* Unisti con-stìintele. Acumularea slàninii de martiri nu va fi stinjenità multa vreme de acest mie incident. Ci bietii Prestea si Giurila, — singurii prieteni adevàrati ai luì Ràutu, — nu stiu incà ni-mic !...
— Le trimit eu dis-de-dimineatà cite o stafetâ, — interveni Jbanov.
— Mai Misca ! — nici nu-1 bagà in seamà insondabilul Ticorschi : ce esti tu ma : plehanovet sau narodovolet ? Ai blanà de terorist, dar slàninà de intelectual social-democrat !...
Colonia din Turinsc, cu cei aproape treizeci de membri ai ei, constituiau naturai centrul de gravitatiune pentru micile obsti sì personalità^ izolate impràstiate prìn satele judetului. Deportato, de pretutindeni pàstrau un contact viu intre ei si, de fapt, duceau o vJatá comuna.
Ispravnicul judetului, ub stàbscapitan in rezervà, Manoil Filipovici Sverlov, un om màrginit, dar, cu toatà mustata-i feroce
74
si sprincenele-i stufoase, fire blinda si inertà, prìmea cu multa mansuetudine încâlcàrile regulamentului si tolera, ba chiar in màsura puterilor sale inlesnea deportatilor din judet absen-tàri sub diferite prétexte in oras.
La început se absentau des si Prestea si Giurila, instalati in niste sate uitate de Dumnezeu, la sute de kilometri spre nord de Turinsc, — in Siberia distamele n-au importala, — dar, in urma unor incartade ale lui Prestea, cu care se solidarizase si Giurila, ei fura tìnuti sub supraveghere mai strictà, si, timp de mai multe sàptàmini, nu mai fura vàzuti in oras.
ìn satele lor de resedinta, amìndoi gasirà conditiuni de viatà prea putin asemànàtoare si evoluarà in directiuni opuse.
Vasile Giurila a ramas pentru totdeauna impresionat de spectacolul pe care il gasi in acea zi de toamnà tirzie cînd sosi in Bolotino.
In ajun plouase, si troica, dupa o goanà intinsà, abia isi pu-tea tiri tarantasul prin mìzga lipicioasà.
Aerul era rece si un vînt usor bàtea dinspre miazà-noapte ; peisajul sumbru de tundra intretàiatà de pàduri de brazi prc-dispunea la mélancolie.
Incà departe de sat ìnsà se auzirà chiote, cìntece si sunete de harmonica si un fel de litanii care cresteau mereu, asa ìncit pàrea cà in fiecare casa ar fi fost instalat un bilci.
La intrarea in sat, chiar de la prima casa, misterul se là-muri : de la scarà pina la poartà, si apoi in strada, erau intinse fìsii lungi de pinza rosie si covoare impestritate.
Pe acest pavaj somptuos se clàtina in mers solemn un vlàj-gan ros si umflat de betie, cu o câciulâ de biber în cap, in cà-masà de matasà cu salvari de catifea albastra, cu o blanà scumpà pe umàr, si cu ciubote de safìan ros in picioare, fon-fànind din harmonica tot timpul ci aruncind, din vreme in vreme cite un pumn de monede de argint in strada, cînd urla cînd îl tinea gìtlejul : — ,,Dezmierdati-mâ, fâ, lâpâdâturllor ! Cinsti-ti*-mà, ma mangositilor !..."
Niste muieri dezmàtate si o ceatà nemernica de figuri patibolare se ìntreceau in osanale :
„Sà tràìascà maria sa, slàvitul nostru boiar Ivan Sapoj-nicov"...
Femeile il imbràtisau, il sàrutau, il sprijineau sa nu cada, si, farà rusine, i se ofereau, Iâudîndu-si talentele spécifiée,^ Bàrbatii le tineau isonul !...
75
Ceva mai departe, pe o platformà asezatà pe un car, aco-perità de covoare pufoase, de stofe de mátase si catifea, se inalba intr-un fotoliu alt „boiar slàvit", care alàturi de aleasa de un ceas a inimii sale, si inconjurat de acelasi cortegiu de slàvitori abrutizati, isi vàrsa pe hainele de mátase sì catifea si pe ìmbràcàmintea luxoasà a platformei excedentul de min-cari si bauturi...
$ì, la fiecare cotiturà, aceeasi scena dezgustàtoare se re-peta in variante nesfirsite... In tot satul nu se gàsea un singur om treaz. La primàrie jandarmii nu puturá „preda" pe arestatul lor, pentru cà toate autoritàrie nu se puteau tine pe picioare.
Era praznicul minerilor !...
Bolotino, ca toate satele asezate in apropierea minelor de aur, ducea o via*fà proprie incompatibilà cu no^iunea obisnuita a asezàrilor {àrànesti, cu traditile lor de muncà si de via^à orin-duità.
Tràind mai ales din contrabanda de alcool, oprit in mine, si de aur furat, satul acesta aproape nu cunostea alte indelet-niciri.
Mul^umità satelor de aceastà categorie magnatul rafinat, panul Bronislaw Zigmundovici Ptaszinski, si-a putut aduna comorile. Aici oamenii lui de ìncredere de teapa lui Katz, isi instalau agen^iile lor.
Dar sportul principal al sátenilor din Bolotino era exploa-tarea minerilor.
Stìnd la pìndà, la sfìrsitul sezonului de lucru in mine, Bolotino se transforma, pentru uzul hàmisitilor abia scapaci de sub asprul regim al minelor, intr-o odioasà speluncà, ìntr-o imensà crisma si local de desf àtare.
Zilele de grandoare „pentru boiarii slàviti" nu tineau mult. Praznicul se sfirsea la fel : Slàvìtul, dupa ce-si cheltuía ultimul ban, pàrasit si batjocorit chiar de curtezanii sai de adineaori si, ràmas gol, era bucuros sà-si recapete zdremjele cu ■care venise, si nu mai avea alta iesire decìt sa milogeascà de la administraba minelor o arvunà in contul noului angajament.
Hainele de màtasà si catifea, ciubotele de safian, covoarele si stofele, pu^in curavate si calcate, se depozitau pentru sezonul urmàtor.
Poporanismul idealist al lui Vasile Giurila fu supus la o grea incercare, mai ales cá nu gàsea nici un sprijìn la ceì doi
76
tovaràsi din Bolotino, dintre care unul s-a adaptât, adicà s-a insurat cu o fata de bogàtas locai, aruncind un vài de uitare asupra izvoarelor acestei bogàtli, iar altul a càpàtat darul be^iei si, decàzut, pierduse aproape chipul de om.
Era naturai deci ca Giurila sa caute refugiu cît mai des la Turinsc.
Nu mai pu^in grêle încercâri, ìnsà de alta natura, il açtep-tau si pe Ion Prestea.
Satul Tabarsc, unde nimeri ìntii, singur, farà tovaràsi, era un tip clasic de obste tàràneascà liberà din taigaua siberiana.
Destinul a voit ca Prestea sà cada acolo intr-un moment cìnd neìnduratul ràzboi dintre cealdoni si varnaci se ìntejise din cauza uneì fete prinse si violate chiar la marginea satului ziua in amiaza mare, de o banda de fugari.
Zilnic, patrule marmate bateau pàdurile si tundrele dim-prejur si le „curàtau".
Noaptea, politele de la ferestre ràmineau goale ; prin ogràzi se slobozeau din lant cini sàlbatici ; cásele se baricadau, cu usile si ferestrele obìonite si zàvorite, — si toatà vremea se auzeau impuscàturi, trase prin gàuri anume lásate in obloane.
Fiecare casa devenea, peste noapte, o cetàfuie pe care gar-nizoanei nu-i era iertat sub nici un chip sá o pàràseascà pina diminea^a.
Varnacii nici ei nu ràmineau cu bra^ele ìncrueisate. Nu numai cà nici un tabarscian nu mai indraznea sà se aventureze in taiga, dar nici ìn sat nu putea fi ferit nimeni de vreun atac indrázneC, mai cu seamà in nop^ile mai ìntunecoase. Adesea o mina nevâzutà punea foc la case si mai aies la hambarele si cà-màrìle pline.
Casian Ermolov, gazda lui Prestea, un taran spàtos, foarte mohorìt, veghea in fiecare searà, pina tìrziu, cu o lulea de ma-horcà tare in gurà, tràgìnd cu urechea la zgomotele de afarà 3i comentindu-le pas cu pas.
— Trage spre Cosma ! A trecut la Demian !...
Dar cìnd strigatele se auzeau ìn imediatà apropiere, el se màrginea sà tragà focuri de puscà pe gaura unui oblon Ìn acea directie, farà sà sarà in ajutor.
— Nu zburda ! — ràcnea el cu ciudâ la Prestea, strìn-gindu-1 de coaste, cìnd acesta incerca sà iasà afarà : Nu-^i bàga degeaba capul sub topor ! E intuneric beznà, $i nu sintem noi ìnchipui^i pentru asa treabà !...
77
1
Peste citeva züe Casian se íntoarse, la amiazá, acasà íoarte íntunecat. Se primeni, desi era zi de lucru, si, dupa cíteva in-chináciuni ìnaintea ìcoanei, iesi incruntat pe usa.
Prestea vázu pe fereastrà si alte siluete de tafani, gravi, in haine de sàrbàtoare, mergind in aceeasi directie.
Intrigai, el iesi din casa si se luà dupà ei.
In fata primàriei toatà ograda si uli^a erau negre de norod.
Prestea fu impresionat de linistea solemnà, de tàcerea concentrata, cu care multimea ìnghesuità stàtea aici, in asteptare, cu privirile atinti te spre usa si ferestrele primàriei.
In cerdac se arata in sfirsit primarul, inconjurat de bà-triniì satului.
Dintre acestia iesi in fata un mosneag bàtrìn, numaì zbir-cituri si par alb — si cu o voce ruptà seirtìi catre muidme :
— Crestini ! Spurcatul de Emelca Bogomol, ca un cine turbai, ca un pui veninos de nàpìrcà, s-a fàcut partas cu var-nacii si-i povàtuia la jaf si omor. Ara optzeci de ani impuniti. Stau in fata Domnului. Sà fie dar pàcatul pe sufletul meu dacà il nàpàstuiesc — iar ráspunsul sá fie al mirului. Dati-ne ìncoace frìnghia si scoateti-1 pe cine afarà ! — sfirsi mosul.
Dintr-un colf, fu imbrìncità spre scarà o treantà de ora, cu bra^ele legate strìns cot la cot, sfìsiat si ìnsingerat, cu o ure-che smulsà, cu o buza crepata, cu un ochi scurs.
— Cine, cere iertare mirului ! ìi porunci rituos justitiarul. Nenorocitul càzu gemind in genunchi.
Gràmada posomorità ìsi fàcu cruce. Dar nici o alta miscare nu se vàzu, nici un glas nu se auzi.
Chjar si femeile stàteau intepenite cu buzele strinse ; nu-mai o bàbuscà ìsi lungea gitul subtire si dàdea din coate ca sa vada mai bine ; copiii, speriati, se ìngràmàdeau smima ìntr-un coit sau nàpàdeau gardurile ca un stol de vràbii.
Mosneagul desfàcu frìnghia incolàcita, lunga de vreo cinci-zeci de metri, si o invìrti la mijloc de vreo douà ori in jurul capului osinditului. Apoi urmà càtre multime :
— Sà fie pàcatul pe sufletul meu, iar ràspunsul pe al mirului ! Sa dàm cu tot mirul, cu tot mirul, crestiniilor !
Gràmada se impartì in douà arpi care, mina lingà mina, se ìnsirarà la amìndouà capetele frìnghiei, in douà siragurì lungi, — cu o sigurantà care denota un ritual veehi, bine cu-noscut tuturora.
78
Mosneagul ìsi fàcu din nou cruce si comanda strident : — Acum, crestinilor, trageti deodatà cu tot mirul ! Cu tot
mirul odatà, uh !.,,
Cele douà aripi, in tacere, se clàtinarà in làturi ; un muget
neomenesc tàie vàzduhul, apoi se auzi un trosnet de oase farì-
mate...
Prestea ìsi íntoarse capul si pomi in nestire pe strada, ìnaintea lui fugea, palid ca ceara, politistul prepus la paza lui, — o namilà de om, — scìncind ca un càtelus strìvit.
Ion Prestea nu avea ^constiintà bolnavà" a intelectualilor rusi, nu despica firul in patru, nu se complàcea in autoanalize, in „teorii si elucubrati! metafizice" si avea oroare de „strim-bàturi sentimentale".
Dar din instinct se revolta ìmpotrìva ,,ordinei sociale", in care grozàvii ca executia lui Emelca Bogomol erau cu putìntà, inevitabile si chiar necesare.
Nu putea recunoaste legitimitatea unor norme morale sau juridice care ìncàtuseazà individualitatea intr-o astfel de ,ardine".
Tabarscenii nu fàceau in conversatale lor cu Prestea nici o aluzie la episodul tragic din ograda primàriei. Dar toatà ati-tudinea lor dovedea o constiintà netulburatà, sigurantà drep-tului lor.
Autoritàtìle de stat nu dàdurà nici un semn de viatà.
Dar peste putinà vreme, Prestea aflà cà, in tundra, lingà Sorbiti pelaghie a avut loe o ìntìlnire ìntre delegati! satului si ai varnacimii din regiune si cà un armistitiu a fost incheiat. In curìnd se restabili „ordinea nórmala".
Pe policioarele de la ferestre reapàru ,,tainul drumetilor".
Prestea se simti parca si mai tulburat de aceastà procedura in care instinctul gregar se afirma prin actiunea spontanà a maselor, ca ìntr-un stup de albine sau un musuroi de fumici, in afarà de orice constiintà individuala sau directiva de stat.
Din ziua aceea, el nu mai vru sa stie de regulamentele si prescriptiunile ispràvnìciei, — refuzà cu ìndàràtnicie sà-1 pri-meascà pe paznic. $i fàcea excursiuni lungi si ìndepàrtate prin toatà regiunea, farà sà previe màcar autorítátüe. lar cind paz-nicul vroi odatà sà-1 opreascà cu ajutorul vàtàseilor, el ìsi dàdu drumul muschilor si, jucíndu-se cu tott de-a mingea, ii puse pe goanà.
79
L
Condamnât pentru aceastà ispravâ la trei sâptâmmi de arest politienesc, Prestea fu transférât apoi eu încà vreo trei sute de verste mai la nord in largul tundrei, unde se pitea Zaimca, un sat de disidenti, — storoveri îndîrjiçi, — care ve-deau într-însul o emanale a iadului si nu îi dàdurà adàpost in cásele lor pînà ce nu se obligà sà nu mai f umeze.
Aici il gasi stafeta lui Jbanov despre omorîrea lui Ràutu.
Cu complicitatea unui varnac din vecinàtate, pomi in taina, spre Turinsc, chiar in noaptea aceea.
In drum il ajunse pe Vasile Giurila.
Cap. VI.
REDEVIVUS
Indatà ce-si dàdu seama de cele petrecute la etapa din Pe-troveoie, bàtrînul Losev se scoborî de pe nará si, intrînd tácticos in camera gârzii, se lâsà in genunchi in fata trupului neînsufletit al lui Ion Ràutu, si-si apàsâ urechea pe inima lui.
Soldati! il urmáreau incordati.
— E încà viu ! — sopti mosul : Vezi bine, inima bate, dar trebuie legat, vezi bine.... Ah, mai are o ruptura ! — exclama el, descheind haina si carnasa rànitului.
Sub umárul drept, cînd Ràutu sârise de pe narà, un cui îi pricinuise în adevár o rana adîne, — toatà càmasa era muiatà in singe.
— Trebuie legat... vezi bine, pierde prea mult singe sâra-cul... o peticà curata ? Apoi trebuie, vezi bine, trimis eu trà-sura... Nu mai poate merge cu etapa. Pàcat înaintea lui Dumne-zeu ! — hotârî bàtrînul.
Sergentul Demidov se înviorà :
— Câutati printre rufele lui ! — porunci el. Apoi urmàv catre caporalul gàrzii : Mâ, Trofiime, porneste îndatà la primar, sâ rechizitionàm o troica cu un tarantas. Iute, mars !
„Cercuri rosii... cercuri rosii... de sînge... de foc... doua.... trei... tot cerul e in flâcâri... Fulgere... unul ma loveste în tìm-pia ! ... Ah !... alt cere... îi cresc ochii... de foc... dintii rosii... un cap de tigru... ros... Imi sfîsie umârul... furtunà... çuierâ vìntul... valuri de mare se înaltâ... urla... Un trup de femeie !... gol... cu fusta trasà peste cap... Ah ! Mâ aruncâ in sus... ma izbeste de coaste... în cap !... Màrul lui Adam... Màrul lui Adam !... Cine-i ?..." Neantul !...
6
81
Ion Ràutu deschise ochii. O durere surdà in timpla stinga... Alta mai arzàtoare la umár... O figura tínárá... cu barba... Alta ofilità, cu crestáturi adinci de la aripile nasului spre gura... Amindouà in hlamide albe, lungi...
ísi inchise din nou ochiì, — i-i somn... tare i-i somn...
— Cine sìnt astia ?... Unde sint eu ?
— Mà auzi ? — ìi sopti cineva de departe, departe.
— Cine esti ?... Unde sint ?...
— Sint doctor, — ìi raspunse figura cu barba : esti in spi-talul ínchisorii din Ialu toro vose... E cu mult mai putin atins de-cit se parea ! — se adresá doctorul catre infirmiera ; Sa-1 lásám sá doarmá. Cind s-o trezi sa-i dati de mineare... Daca are bani la directie, — un bulion, ouà moi, lapte, orez... huruia in depar-tare, tot mai slab.
Ion Ráutu se trezi spre searà. In semiobscuritate, treptat, ajunse la deplina constiinta de sine.
In sala foarte lunga, luminata de o singurá lampa atirnatá in párete deasupra usii, douá rinduri de paturi.
Din dreapta se auzi un horcáit greu.
Lungit ín pat, — Ráutu se szlea sa-sí adune gindurile.
ísi aduse aminte brusc de scena din Petrovscoie.
Cu greu ísi putu ridica de pe perína capul si se asezà in pat. Vroí sá-sí pipáie tímpla indureratá, dar bratul drept era fixat de un bandaj solid. Isi dadu seama, cu cealalta mina, cá si capul e ínvelit in bandaje.
Gerau de durere. Dar in camera nu era nimeni, afará de trupurile nemiscate, intinse din paturi. Horcáitul din dreapta rásuna acuma intretáiat de sughituri.
Ráutu se lasa jos din pat sí cu o sformare se ridica in pi-cioare. .
Cìteva capete se dezlipira de pe perini, urmárindu-1 cu cu ri ozi ta te.
— Nu-i nimeni aici ? Unde sint ? -— repeta speriat Ráutu.
— Cutia din lalutorovosc ! ráspunse o voce plingatoare : Firmerii or fi la masa. Paznicul trebuìe sa fie pe caíidor...
Clàtinìndu-se, Ráutu se índreptá spre usa.
In coridor, pe o banca de língá perete, mo^àia un paznic in uniforma.
— Ce cauti aici ? — tresàri acesta cind Ráutu se apropie ! Mars in camera ! Acus se face apelul nominai. Ah ! Dumneata esti, politicul ? — il recunoscu el : Du-te in camera..., mi-a spus firmerà sá-i dau ìndata de veste, dacá te trezesti..
Tinindu-se de pareti, Ràutu se tiri ìndàràt.
Acum, afarà de horcàitul intretàiat de sughituri, se auzeau din alta parte niste aiuràri nedeslusite si scìncituri. Iar unul gemea mereu, alergìnd la parasa de Unga usa...
Ràutu se làsà pe pat.
Mai multi dintre bolnavi se ridicarà. Unul veni chìar sa se aseze pe patul noului venit.
Palid, desàlat, numai piele si oase, cu ochii infrigurati, cerniti; il fixà citava vreme pe Ràutu, posomorìt.
Apoi il intrebà :
— Tie ce-ti dà ?... Doctorii de luat ?...
— Pina acum nu mi-a dat nimic.
— Hai ! — tusi nepoftitul musafir. ^i, ìmpreunìndu-si miinile intre genunchi, se plecà putin, ìncruntat, apoi, cu oa-recare sfidare, arata cu capul o sticlà mare de pe taburetul de lingà pat : Dar asta ce-i ?...
— Nu stiu, poate vreun dezinfectant pentru rana.
— Vezì ? Trebuie sa fie bun... Dà-mi si mie !...
— Cum sà-ti dau frate ? — se irità putin Ràutu : Nici nu stiu ce-i, nici cum se ia, nici ce boalà ai. Doctorul nu-tì dà ce-ti trebuie ?
— Hm ! Vezi ! — ìsi intindea vorbele plingàtor solicita-torul, tinìndu-si mereu miinile strinse intre genunchi : Vezi nu vrai ! Parca o plàtesti ! Eu sint astupat, nu pot iesi, toate doc-toriile ce mi le da nu mà ajutà la nimic... De doi ani n-am iesit... 5i tu nu-mi dai doctoria ta... parca o plàtesti... si-si trase plìnsul pe nas.
Apoi, la o miscare de protestare a lui Ràutu, maniacul apucà sticla si o luà la goanà.
Ràutu sari din pat, strigind disperat :
— Stai ! stai ! Poate e o otravà ! Stai !...
Incercà sà-1 ajungà, dar in fatà-i se ivi un individ diform si hirsut, care punindu-i-se in cale cu oratele desfàcute urla in n estire :
— Sàriti ! Sàriti ! Au scàpat mortii ! Au scàpat molali !... Intr-o clipà, vreo zece bolnavi se aruncarà jos din pat si se
agitau vociferìnd, —• pe cìnd ceilalti, neputindu-se ridica se zbu-ciumau speriati, scìnceau, t^Pau, plìngeau... Numai in col-tuì din dreapta ràsuna mereu, sinistru, horcàitul intretàiat de sughituri-: si bolnavul din stinga tot aiura, bodogànind si sop-tind ce va.
82
ín camerS nàvàlirà o femeie si un alt infirmier, in sor^uri lungi, cìndva albe, — in usa apàru paznicul in uniforma, in--armat.
Maniacul „astupat" se piti dupà pat si-si duse sticla furata la gura..
Infirmíerul, un om palid si ursuz, cu o loviturà de pumn, trìnti sticla la pàmint, spartà. Maniacul se asezà atunci, resem-nat, pe patul sàu, cu mìinile intre genunchi, cu capul plecat, scincind...
Dar hirsutul cel desfigurat urla inainte :
— Sàriti, c-au scàpat mor^ii !...
Cind infirmierul incercà sà-I culce in pat, bolnavul il izbi -cu capul, si Sncepu sá dea cu pumnul in toate parlile, sà zvirle din picioare, sà muste.
— Càmasa de fortà —- porunci infirmiera.
Cu ajutorul paznicului si al bolnavilor mai zdraveni, fu-riosul fu, in sfìrsit, trìntit in pat si legat burduf. Dar íncá multa vreme vociferarne lui rupeau vàzduhul.
Numai cu greu linistea fu restabilità.
Infirmiera se apropie de patul lui Ràutu :
— Acum trebuie sà mànìnci, domnule Ràutu — ii zise ea : Ti-am pregàtit lucruri bune, am asteptat numai sà te trezesti. Apoi iti voi schimba bandajele, pentru cà indatà vine apelul nominai si camera va fi inculata.
— Cum incuiatà ? — se mira Ràutu : Dar bolnavii ? Ce-i cu acela din colt care horcàie intr-una ? §i acolo unul, care aiu-reazà.
Infirmiera vizità ambele paturi indicate, puse mina pe fruntea bolnavilor si, revenind, declara :
— Acela din colt are s-o mai duca pina miine dimintata, — cà nu-si mototoleste ìnca cearceaful. Celàlalt n-are nimic, temperatura.... e febrà tifoidà, — n-am ce-i face...
— Moare ?,.. Febrà tifoidà ? — exclama terorizat Ràutu : Toti in aceeasi camera ? $i nebunii ? £j>i, uite, acesta toatà vre-mea aleargà, — desigur are diaree.,.
— Dizenterie...
— A ! Dizenterie !... Aveti aici si un bolnav de dizenterie ? — se revoltà Ràutu exasperat.
—Doi ! — ràspunse femeia linistità : Dar celàlalt nu se mai scoalà... Il voi primeni indatà... Dar ìntìi trebuie sà mànìnci... Sa-ti aduni puterìle...
— 5i usa o sa fie incuiatà la noapte ?...
84
— Ce sà facem ? Avem peste o sutâ de bolnavî si numai douià camere, — pentru bârbati si pentru femei. Aici sînt numai cei mai grav... Ceilalti ràmîn la camerele comune... Ci sîntem numai doi infirmieri — ne ajutâm, fàrà sà mai tinem seama de sex... Pentru muncâ mai grea vin si arestatii în serviciu... Unul, bàtrînul Losev eu care ai venit, se roagâ sà fie lâsat sa te ser-veascà... O sà vorbeascâ doctorul eu domnul director pentru asta.
— $i n-o sa ne încuiati aici singuri toatà noaptea ? — nu-çi venea în lire Râutu : Dar n-am sa pot închide ochii...
— Nu face nimic... Am sâ-ti dau îndatà dupà masâ doua pastile... si dacà n-o sà adormi vei lua peste un ceas inca douá si la noapte vei putea répéta !... îi obiectà infirmiera eu aceeasi imperturbabilà liniste : De altfel ■— urmà ea : dacà se întîmplfi ceva la noapte, — sau ai nevoie de ceva, sà bati la usa. Cheile de la camerele de spital ràmîn la paznicul sef si el ne scoalà...
Cosmarul acestei nopti puse vîrf suferintelor lui Ion Râutu. Nu putu dormi eu toate pastilele luate ; aerul ïnciumat, gemetele si scîncirile bolnavilor pâràsiti, eu usile zàvorîte, — SI scîrbeau si-1 amárau pina la uitarea de sine. Cînd însa, spre mie-zul nopîii, începu sa se audà distinct fiecare cuvînt de aiurare al tificului, iar muribundul în loc de horcâit scotea din piept un suier subtire, neîntrerupt, monoton, lugubru, care parca rarifica însusi aerul, — Râutu nu mai putu ràbda, înghiti toate pastilele ràmase, îsi astupà urechile, îsi bàgâ capul sub perinà, — sà nu mai audà, sà nu mai vadâ nimic.
în zadar ! Çuierul acela groaznîc sfredelea aerul, se insinua în toate cútele plapumei, îi rupea timpanul... Nici nu çtia cum si cînd pierdu constiinta...
Apelul nominal trecuse de mult, cînd Ràutu se defteptâ. Infirmierii se pregateau pentru vizita medicului ,* în patul mu-ribundului din ajun se gàsea aeum ait bolnav ; chiar tificul se mai potolise, respira greu, gemea, dar nu mai aiura ; nebunul si maniacul se pitiserà sub plapumile lor.
Doctorul Afanasiev inspecta eu satisfactie bandajele lui
Ràutu :
— ,,Minunat, minunat !" — répéta el foarte muîtumit : „rânile sînt închise, aproape cicatrizate ; în doua, trei zile ai
putea sa si pleci"...
— «Doctore !" — il Sntrerupse eu nervozitate Ràutu : „Nu mai pot sta aici î Incà o noapte ca asta si înebunesc sau m&
85
simicid. Nu mai pot, nu mai pot, doctore ! Lásati-ma sa plec imediat, chiar cu etapa, dacá nu se poate altfel".
Doctorul, — om inca tînar, dar iipsit de resort, mélancolie si bleg, — mucegàit în apa moartá a vietai din tîrgurile sibe-riene, — privi cu tristeta împrejur si murmura câtre infermiera :
— ,,Are dreptate, are dreptate... oricît de riscat ar fi dru-mul tot e mai putin primejdios ca un asemenea spital. L-am bandajat bine si în douà-trei zile ajunge la Turînsc. Bine !" — se adresà el, în sfîrsit, lui Râutu : ,,Voi vorbi domnului director. Vom interveni telegrafie la Exceien^a sa, domnul guvarnator, ca sa poti pleca în trásurá ; sa mergi trei sàptàmîni cu etapa este exclus..."
Nàdejdea i-a dat putere lui Rautu sa petreacà inca o noapte în spital.
în dimineata urmátoare porni într-un tarantas, încadrat cu doi jandarmi, spre nord... Çi, eu fiecare suta de kilometri, revenea tot mai mult spre iarnà...
Ispravnicul Sverlov nu ma? putea de bucurie cïnd vâzu pe Ion Ràutu in fata lui, — era cît pe ce sâ-1 îmbrâtiseze si sà-1 sàrute. Se simtea strívit de invaziunea deportatilor din judet, pe care nu mai era în stare sâ o stàvileascâ... Era si uluit de ádresele impertinente aie lui Ticorschi, adîne jignit de amenintàrile lui Prestea, terorizat de teîegramele guvernato-rului care îi poruncea mereu sa reexpedieze imediat pe toti ,,supraveghiatii politici" la resedintele lor, ,,sub a lui râs-pundere".
în sfîrsit le putea prezenta acum pe cel „asasinat", în carne si oase, ca dovadà câ tráieste inca.
Ràutu abia se tinea pe picioare, dupa doua zile de goana, eu ranile închise, într-un tarantas, hodorogit, pe drumuri desfundate.
Vestea despre sosirea lui se ràspîndi fulgeràtor în tot orà-selul.
în cîteva clipe, ispràvnicia fu cotropità aproape de toata obstea din judet, eu Prestea si Giurila în frunte.
Numai Pàrfenie Onisimàvici Ticorschi lipsea.
Ispravnicul Sverlov exulta, alergînd printre tovaràsii adunati, si strîngîndi-le pe rînd mîinile eu putere.
De bucurie era aproape sà-si smulgà formidabila-î mustatâ tràgînd-o în nestire cînd într-o parte, cînd in alta.
— „Vedeti !" — repeta el : „Viu sänätos !... He-he-he de acuraa o sä ne ingroape pe toti, are douä vieti ! He-he-he...**
Räutu fu dus in triumf in „falansterul burlacilor" unde se adunä indatä toatä obstea.
Intre paharele de ceai servite de Jbanov, sub presidenta tovaräsei Ecaterina Efimovna Polieschi, Ceavcehidze intreprinse un interogator minutiös asupra incidentului din etapa Petrov-seoie.
Lui Räutu ii vuia capul, urechile ii tiuiau. Febricitind de obosealä si emotie, abia auzea mtrebärile. Cu greu putu el ín-druga o povestire incilcitä, spre a descrie cu chiu cu vai scena
atít de dureros träitä.
Se porni o discutiune pasionatä asupra mijloacelor nece-sare pentru a impiedica repetarea unor astfei de incidente.
Se proiectau : solidarizarea si protestul deportatiunii in-tregi; cererea de dare in judecatä a comandamentului superior al etapei ; campanie in presa sträinä etc.
Ceavcehidze se intrecea insä in solutiuni singeroase: de la bätaia zdravänä, — „ca sä rämüe numai marmeladä din el", — aplicatä sergentului Demidov, pinä la dinamitarea gu-vernatorului si incendierea tuturor ispravniciilor din Siberia.
Dispozitia dominantä insä fu — voia bunä. Simpla apari-tie a lui Räutu, sänätos si in afarä de primejdie, potoli patimüe st predispuse pe cei mai multi la impäciuire.
Propunerile lui Ceavcehidze nu gäsirä deci nici un rasunet. Ticorschi täcea, strimbindu-se sarcastic, tesälind in tot timpul dezbaterilor cu multa bagare de seamä pe Misca, bine-inteles, nelipsit de la sedintele obstei.
La cea dintii pauzä el adresä ursului o interpelare priete-
neascä si confidentialä :
— „Mäi Misca, intelegi tu, má, cä noi trebuie sä simboli-züm acum paradisul apocaliptic, unde leii si lupii se pupä cu mieii si iepurii, precum astäzi s-au pupat martirii revolu-tiei cu inalt näscutul domn íspravníc stabscapitanul Manoil Filipovici Sverlov ? Sä särbätorim deci fericitul eveniment cä ínsusi capul eräpat al tovaräsului Räutu, odatä ce nu i-a prici-nuit moartea, dovedeste cä nu mai avem nimic de cerut de la Dumnezeu, — si cä toate revolutiile sint inutile ! Urra ! urra, mäi Misca !" — sfirsi Ticorschi, imbrätisindu-si prietenul dócil si pornind sä se invirtä cu el intr-un dans nebunatec prin odaie.
86
87
— „Iar faci pe clownul !" — se supàrà Jbanov : „Descar-cà-te mai bine ca un om serios".
Ticorschi, parca farà sà fi auzit macar, luà la braj pe Misca :
— „Hai, frate Misca, in piata Unga bisericà, sà ne audà tot norodul, cum aranjàm noi cu tovaràsul Ceavcehidze dina-mitarea palatului de iarnà, drept ràzbunare pentru ispràvile fiorosului be^iv din Petrovscoie.
— „Tàceti và rog !" — exclama brusc Anna Afanasievna Polejniev : „Ia uitati-và !"...
Ràutu, livid de paloare, lunecase lesinat de pe scaun jos*.
Jbanov si Ecaterina Efimovna Polieschi se repezirà spre el.
— „Ati uitat cà e rànit ?" — se indigna ea : „Abia a venit de pe drum ! §i bandajele i-au ramas neprimenite... Jbanov, pu^inà apà calda ! Trebuie sà-i spàlàm rana... Vezi in cutia noastrà de farmacie, trebuie sà fie praf de acid borie. Adu si solutie de amoniac. Sà-1 readucem intii in fire."
Ecaterina Polieschi, o femeie imbàtrìnità inainte de vre-me, adusa de spate, il íngrrji pe Ràutu cu indemìnare profesi-onalà : cu diploma ei de subehirurgà, — era bucuroasà cìnd avea ocazie a-si aplica cunostinfele si talentul.
Revenit in simtiri si proaspat bandajat, Ràutu fu pe data expediat la falansterul burlacilor, unde nu putea avea ingrijiri si confort, la sotii Obiedzinski care aveau o camera liberà la etaj.
cap, era cit pe ce sà-si smulgà de furie si mustata, si aproape plìngea :
•— >,Parcà eu nu stiu, domnule ? Nu 1 -am vazut ieri ? Sà-1 pui in cosciug ! ... Dar ce sà fac, domnule ? Atì nàvàlit cu tofii aicì pe capul meu. Sînt pìrìt din toate partile, si bombardât cu telegrame de Excelenta sa guvernatorul. Imi ordonà sà va expédiez pe toti, cu forta la nevoie, pe ràspunderea mea ! Dar dumneataj insuti, domnule, cìnd ai sa te reintorci la Bolo-tino ?" — intrebà el brusc, exaspérât pe Giurila : ,,"Vreti sa ma dea afarà ? Veti vedea apoi ce poamâ o sà vie dupà mine!..."
Dupa laborioase negocien, Vasìle Giurila se angajà, în sfirsit, sà induplece pe tovaràsii din judet sà piece pe la locu-rile lor, dacá i se va îngâdui lui Ràutu sà stea la Turinsc macar
patru-cinci zile.
Pentru mai tirziu, cìnd Olimpul gubernial se va mai fi li-nistit, ispravnicul fàgàdui sà-i acorde luì Ràutu un, concediu mai Sndelungat.
Ràmas singur,culcat într-un pat curat, Ràutu ìnsà se zbu-ciuma farà somn : nu stia ìncà nici care este locul lui de des-tinatie.
La ispràvnicie i se comunicase numai cà trebuie sa fie expediat de urgenza...
Simtea ìnsà cà a fost pus un hotar vietii de pina acum sì cà o nouà fazâ începe, si inima i se strìnse, ca intotdeauna in fasa necunoscutului.
Dimineata, Vasile Giurila se informa la ispràvnicie despre locul de destinale al lui Ràutu.
Era satul Spascoie, asezat la vreo patru sute de kilometri mai la nord, pe malurile PeHmului — un afluent al Tobolului.
La stàruinta ca Ràutu sà fie làsat ca bolnav timp mai în-delungat la Turinsc, — ispravnicul Sverlov îsi puse mîinile in
88
Cap. vn.
N   O B $ TIE
I-a fost dat astfel lui Râutu sà mai retràiascà putine zile viata studenteascà, cu conferire, discutiuni si „sfàdàlii" teo-retice în jurul samovarului.
Chiar în prima zi putu sá asiste la prelegere de geologie a lui Polieschi.
Om încà foarte tînâr, de-abia de treizeci si trei de ani, acesta îsi datora porecla de patriarh nu numai ornamentului capilar impozant, dar si caracterului sau màsurat, potolit, în-totdeauna égal.
Polieschi, de fapt cu totul stràin de míscarea revolucionará, nimerise în Siberia numai multumitâ, cum zicea Ticor-schi, „unei erori de tipar làsatà farà errata".
Atasat pe Hngá colegiul profesoral al, universitari din Moscova, ca aspirant la cátedra de geologie, pasionat pentru stiintele pozitive. în afarà de orice preocupan de ordine politica sau socialà, el refuzâ pe neasteptate sà presteze juramintul de credintâ la suirea pe tron a împaratului Alexandru III.
Nimanui nici nu încercase sà-i explice procesul psihic obscur care 1-a dus la aceastàJ hotarîre. $i poate cà nici el în-susi nu era lámurit.
In deportarne însà, era bun tovaras, a acceptât tóate sarcinile impuse de situatia de ,.politic".
Dar si aici se consacra in deosebi studiilor sale, aduna co-lec^ii de roci, de botanica si de fauna locala ; organizase chiar un mie muzeu si un adevàrat laborator de stiinte naturale.
Cursuriie pe care le tinea pentru tovarásii de surghiun erau urmate cu insufletire.
Prelegerea;' la care asístase Râutu trata despre epoca gla-ciarà.
Erau de fata, în afarä de obstia tovaräsilor, si doi repre-zentan^i ai,,societari", — sotii Safonov.
Voluminosul si vesnic adormitul Procopie Agafonici, de cum se] läsä greoi pe scaun, a si inceput sa lupte cu somnul.
Dar Prascovia Chirilovna, zglobie si nervoasà, se arata adìnc interesatà atit de prelegere cìt si de discutiunile ce i-au urmat. Fata ei, de uri rumen auriu, ca un mar domnesc, ardea de voie bunä si curiozitate.
— „Simion Vichentevici, — ìntrebà deodatà Ràutu cu emonie — nu s-ar putea explica epoca glaciaräj prin conditine de precipitare atmosferica, în momentul critic cìnd temperatura proprie a scoartei pämintului scäzuse într-atît încît precipita-tiunile intreceau evaporàrile ? Atunci zapada càzînd pe muntii, mai inaiti decît cei de astàzi, în cantitäti incomensurabile, ghe-tarele trebuiau sa aibá o întindere mult mai mare."
Cu nädejde si teamà, Ràutu se uita în ochii lui Polieschi. Acesta zìmbi blajin :
— ,,E o foarte frumoasä ipotezä, tovaràse Ràutu. Dovedeste o mare aptitudine de teoretizare. Dar... în stiinta pozitivà con-structiunile logice oricît de brillante, nu pot duce departe, daca nesocotesc faptele. Çi teoria dumitale, din nenorocire, este infirmata de fapte : mai întîi epoca glaciarà ne pästreazä forme de viatä organica,! imposibile în acel moment critic al scoartei pämintului despre care vorbesti. In al doilea rind acel moment putea avea loe o singurà data in istoria pämintului. Epocile gla-ciare se répéta însà de patru sau cinci ori."
Ràutu simti o vie dorintà ca scoarta pämintului sä se des-chidà pentru el, — si-i era fricä sä arunce o privire spre Prascovia Chirilovna...
Mai impresionantä însà fu prelegerea de a doua zi tinutä de Ticorschi, despre perspectiva progresului istorie.
Causticul prieten al lui Misca dovedi cu acest prilej mult talent de expunere si o gîndire adîncà.
Progresul, — afirma Ticorschi, — nu este o lege a istoriei, ci, mai curìnd, numai un accident fericit sau nefericit, — dupä apreciere. Istoria cunoaste ìntunericul milenar dupä pràbusirea imperiului roman. Ce s-a ales din civilizatia anticelor ìmpàràtii orientale ? In Creta arheologii au dezvàlit ruínele unei culturi necunoscute. Pînà si în pädurile virgine ale Americii de Nord
90
91
sàpàturile scot la ivealà monumentele unei civilizatii miste-rioase.
Poate dar fi sigurà omenirea in viitor ? Ce mie coltisor al Europei constituie ceea ce Auguste Comte numea sinergia europeanà ì
Au, dus pina acuma fàcUa lumii moderne numai Anglia, Germania, Italia, Spania si Franca, care, in deosebi, cu pretul enormelor ei sacrificii, s-a erijat, pentru serviciul omenirii, in-tr-un laborator de vaste experiente sociale! si politice.
Colaborarea acestor natiuni a adunai aproape toate como-rile artei, literaturii, stiintei, gindirii si ale vietii publice de astàzi.
In toatà Asia, ìnsà, care adàposteste mai mult de jumàtate din specia umana, gàsim, dimpotrivà, dupà o infiorescenza efemera, o stagnale milenarà.
Intre occidentul in ascensiune si orientul Smpietrit apare imensítatea Rusiei ca o zona fluctuantà si nesigurà. Poporul rus sta parca la o ràscruce intre douà càràri istorice.
El e chemat sa hotàrascà soarta civilizatiei universale, aruncind greutatea maselorj lui in cumpàna dintre occident si orient !...
Ràutu, foarte impresionat de aceste perspective, il in^-terpelà :
— „Dar va gasi oare poporul rus in el tortele necesare pentru a hotàri cumpàna ?..."
— Sà né rugàm sfintului Nicolai, fàcàtorul de minuni, si Prea Curatei Nascàtoare de Dumnezeu, sa aibà mila de noi ! " —• cinta pe nas, drept ràspuns, incorigibilul tovaràs Ticorschi.
Popasul din Turinsc trecu ca un vis.
§i, iatà, cà din nou Ion Ràutu e ghemuit intre doi stràjeri in fundul tarantasului, pe care o troica ì\ poartà ca vìntul tot mai adinc spre miazànoapte.
Treptat dispar vestigiile primàverii. Se ìndesesc pétele de zapada. $i Ràutu, abia de douà sàptàmini pornit din Curgan, reintrà in iarnà...
In ultima zi de drum, printr-o re^ea de ninsoare deasà, el Intrezàri o gloatà oropsità, un convoi) de etapà, cu oameni ìn-ghetati sub crivàt, cu fedele acoperite de *fur-j;uri... in haine rupte... cu picioarele in bocanci sparti, ínválite in peteci...
Sania se opri in fata primàriei din Spascoie. Pe scarà, in tindà si in cancelario forfotea o multime agitata.
92
Primarul, om zdravàn, inalt si gros, cu pàrul ro? ca mor* covul. interpela pe un fläcäu slab, lung si räu croit, — späläcit, de parca era iesit de soare :
— ,,Ia spune, mä I Cum a fost ma, Danile ?"
— „Fäi ... asa a fost, Ivarì Andronici !, — Isi tärägänä cuvintele cu silä fläcäul : trei zile dupà nuntà mi-a spus cà-& uricios si s-a dus cu noaptea in cap,! si dusà a rämas. Nu mai
vrea sa vie acasà".
— „Domnule Primar, — il íntrerupse sträjerul starsoì : am venit cu un politic. Poftim pachetul| §i Antochiev ramine ca stràjer aici".
— „Sä iertati oameni buni, — saluta primarul : Asteptati un pie, avem o judecatä acum. — „Ei, fa, María", — se adresà el catre o femeie voìnicà, rumena sì sclipitoare de sànatate : „ascultä Marfa, fa, de ce |i-ai läsat bärbatul, fä ? Nu stii legea, fa !"
Femeia, cu ochii läsati in jos, ìmbujoratà foc, tàcea indà-ràtnic, ràsucind un colt ai salului in care era invalila.
— ,,Ce taci fa ? Degeaba ti-a cíntat popa la bisericä ? Räspunde, fä !" — se ràsti primarul, ciocànind cu clrja in du-sumele : „Nu te ridica ìmpotriva legii si a mirului, fa ! Gàsim noi ac de cojocul tau... Mànìnci papara ; o sä-ti arda dosul ca de urzicä... Vorbeste, fä !"
Femeia se fàcu aproape vinata, aruncà o priviret imprejur, trecìnd cu ochii peste barbatu-sàu, apoi apucà pe primar de minecà, il trase la o parte §i, tulburatà, ìncepu sa-i sopteascà la u reche :
— ,,Ce zìci, fa ? — ii susui primarul intr-o soaptà ràsunà-toare, — si obrazul lui i se tàià ìntr-un suris de la o ureche pina la alta : „Ce zici, fa ? In trei nopti... nimic ?"...
Dupà o nouà soaptà a fetei, el se* ìntoarse catre asistenta, plesnind din buze si, fluturìnd expresiv mina ca un petec, rinji
catre cei de fata :
— „Tufä !" ... Apoi, aspru, aspru, cätre bärbat : „Da de ce te-ai mai insurat, ma ? Uite ce bujor de fata... Mai fierbinte ca soba ! $i tu, — na ! — s-o mozolesti degeaba... §terge-o de aici... bicisnicule ! ... Du-te sànàtoasà acasà, feticà", — incheie nacealnicul cu voie bunä.
In sfìrsit se ìntoarse si catre stràjeri :
— „Sluga dumneavoastrà !..."
93
Dupa formali tacile ,,predarli" primarul ìntreba pe Kàutu :
— ,,Unde sa te gàzduim aici, boierule ? Noi tràim cam la strimtoare..."
— „Apoi Sevastian Lazarev, zugravul", -— interveni un batrínel jovial si guraliv : „zugravul are casa mare si-i farà copii, si-i dator mirului. O sà fie bine acolo, ascultS-mà Ivan Andronici, — la zugrav..."
Vàtàselul il duse pe Ràutu in fata unei case de dimensiuni in adevàr neobisnuite la sate. tnaltà, spatioasà, construità din bìrne de cedru potrivite cu multa artà.
In coridor fu ìntimpinat de un mosnegut parca mìncat de molii, cu miscàri sacadate, dezarticulate, cu ochi foarte stersi :
— „How do you do ? Thank you"...
Cu tot accentui se puteau recunoaste cuvintele engleze schimonosite.
Ràutu fu uimit :
— „Vorbiti englezeste ? Unde a^i invaiai ?"
— ,,Ia, pot ìndruga si eu, má-ntelegi, doar asa citeva vorbe", — ràspunse cu fudulie mosnegutul : „Poftim, poftim in casa sa ne fii musafir !,.."
— Ivan Andronici, primarul, ti-1 trimìte in gazdà dupa hotàrirea mirelui, Sevastian Cuzmici"...
— „Poftim, poftim !" — se ìnvoi Sevastian Cuzmici : cu mimi n-o sà ne ciorovàim... Esti pólitic ?" — se Sntoarse el càtre Ràutu : „Apoi casa asta o am tot de la un politic, baronul Posen, decabristul. Tot de la dínsul am ínvajat si carte de mie copil, si cele citeva cuvinte englezesti, si meseria mea de zugrav. Poftim, poftim !"
Astfel Ràutu fu instalat intr-o locuimjà impunàtoare, care prin sine insàsi evoca amintirea pionierilor revolu^iei rusesti.
Spascoie se ridica In plinà taiga, intre tundrele de la nord, ìn mijlocul unui peisagìu posomorìt sì neprietenos.
Pe Ràutu il mingiia gindul cà pina la Zaimca, resedinta lui Ion Prestea, nu putea fi, In zbor de pasàre, mai mult de o sutà de verste. Desi, — fiind asezatà pe un afluent al lui Obi, ■ — Zaimca nu putea fi atinsà in mai putin de douà zile de drum.
Numai studiul moravurilor si al conditiunilor de viatà din acest mediu atìt de nou, il mai distràgea de la cardile lui.
Chiar la vreo douà zile dupà instalarea lui putu sà asiste la o scena característica pentru regimili de deportatane.
Sosise, in sfirsit, cc-nvoiul de etapà pe care Ràutu ìl intre-cuse ìn drum, cu vreo opt colonisti, repartizati in Spascoie,.
Inda ta dupa ceremonia de predare, primarul cel roscovan adresa noilor venivi, chiar in fata caraulei care il adusese, íntrebarea : .
— „Ma, bàieti, care dintre voi ramine si cine vrea sà
piece ?"
Unuli singur, un om in floarea virstei, voinic si asezat la vorbà, declara :
— „Eu ràmin, domnule primar !"...
— Ràmìi ?" — fu mirat primarul ; "Dar din ce ai sà tra-iasti aici, bàiete ?"
— ,,Sìnt mester fierar. íjítiu ca ave^i nevoie de un fierar. O sà-mi cistig eu pìinea."
— "Buine !"  — lungi primarul, cam cu neìncredere : Foarte bine. Iar voi bàieti, care va sà zicà o stergeti ?" -—■ ii
interpela pe ceilalti : „Aveti trei zile pentru odihnà, mineare si bàuturà... si, apoi, sà lìti sanatosi ! Sà nu và mai vedem !..."'
— „Sa traiti, domnule   primar !  Multumesc dumnea-voastrà", — se auzirà exclamatiunile lor in cor.
Astfel, peste trei zile, ,,colonistii" porneau ìndàràt spre Ural, cu toiagul de pribegie si cu traista ìn spinare... Prescriptiunile legii fuseserà impunite.
Singuràtatea ìl apàsa pe Ràutu.
Dar si mai greu putea suporta el primitivitatea mediului si cruzimea moravurlor.
Mai cu seamà il revolta si-1 indurerai cazna femeilor, — impusà de o traditìe strávehe aproape, ca o instituye índe-obste respectatà.
Oii ìncotro si-ar fi aruncat ochii, ìntr-o searà de dumini-cà sau alta sàrbàtoare, — peste tot, in tóate cásele si ìn toate curtde, se desfàsura acelasi spectacol odios. Femeia, — tìrìtà de coadà afarà, calcata in picioare, legata de stílpul porfii, bàtutà cu biciul, cu cureaua, cu frìnghia, cu ciomagul, cu ce càdea la mina, — pina ce 5i curgea sìngele prin camasà, si nenorocita urla de teroare si de durere.
Satul vuia de zbieretele sálbatice ale cáláilor si de bocetele ?i hohotele de plins ale femeilor.
In fond, era o ,,cutumá", un ritual, necesar sá dovedeascá satului cá in casa cinta cocosul, nu gáina...
Adesea „cocosul" simula chiar be^ia ca sá nu creada lumea cá e un „pierde vara", cá n-are macar cu ce sá-si faca cheful...
íjii nicáieri Ráutu nu' gasea scápare din acest infem, — „cosmarul duminical..."
Cap. VIII.
AVDOTIA
In càsnicia sotilor Lazarev, ritualul nu se putea desfàsura m toatà grandoarea lui.
Sevastian Cuzmici, in vìrstà de optzeci de ani, era prea bàtrln si prea subred, iar Avdotia Panteleevna, cu un cap mai ìnalt decit el, era prea voinicà si prea tìnàrà, — abia de vreo douàzeci si patru de ani.
Totusi ea pàrea ìntotdeauna speriatà si foarte trista.
Adesea, Ràutu auzea prin coridor sau din camera so£ilor scìncete inàbusite si soapte sinistre ca un suier de sarpe. $i femeia umbla mereu cu vinatài la braje si pe umeri.
Tàcutà, foarte supusà, ea servea pe noul locatar cu multa aten^ie si pricepere.
Prins de mila, Ràutu nu-si stàpìni simpatia pentru aceasta fiin^à umilà, care, desi departe de a fi frumoasà, respira far-mecul modest al unei fioricele de tundra, stearsà si pierdutà intre muschii musuroaielor.
— „Avdotia Panteleevna !" — o ìntrebà el deodatà : „de mult esti maritata ?"
— „De opt ani"..., sopti ea speriatà.
— „De opt ani ? Erai atunci asa de cruda ! Cum de te-au putut marita pàrintu atìt de tinàrà ?"
Femeia scìnci ca un copil.
— ,,N-am pàrinti ! Pe marna n-o tin minte ; tata a fost omorìt... Sìntem dintre surghiuniti... am ràmas orfana. Sevastian Cuzmici a avut mila de mine..."
Sughitìnd de plìns, ea tàcu si, aruncind priviri speriate spre usi si ferestre, se furisà din casa, — „ca un soricel", — se gìndi Ràutu.
97
7 — In preajma revolutiei, voi. Il
îh sfîrsit primävara räzbätu pina la Spascoie, ■— situât cu aproape o mie de verste la nord de Curgan.
Soarele, ca sä-si räzbune de întîrziere, descätusä brusc asupra tundreìl valuri de lumina si caldura. Vesmîntul ei alb se topi ca într-un joc de feerie. Musuroaiele si adîncurile ei perfide se împestri|ara, si chiar la pïcioarele cedrilor, întunecati se intinse in taigaua reînviata pinza infloritä de tufi^e smerite aie poamelor de miazanoapte.
$i peste tot, printre umfläturile verzi-albästrii ale tundrei si printre trunchiurile ruginite aie brazilor taigalei, sipoteau vesele miliarde de suvrfe de apä, care se adunau in pîraie, in rîulete si in rîuri, si umflau apoi Pelimul, rostogolindu-i la vale platosa de ghe^uri.
Aceastä a doua primävara, la rastimp numai de vreo doua säptämini, il agita adînc pe Räutu.
Niciodatä nu se sim^ise mai apäsat de singurätate si de nostalgia tineretii. Niciodatä nu avusese un dor mai viu de lumina, de aragoste, de bucurie.
Carnea-i flamînda vorbi...
Nu-si putea stäpini nervii räzvrätiti decît aruncîndu-se eu patimà, ca într-un fel de betie, în lecturà, pentru a uita de sine, pentru a se topi în gîndirea si poezia sufletelor alese ale orne-nirii.
Intr-o seara, eufundat în Faust, care îl fascina prin nostalgia lui neînvinsa de ideal si de dragoste, citea si reeitea celebrele versuri care i se pareau cä cristalizeazä nedeslusi-tele-i sfîsieri sufletesti.
Zwei Seelen wohnen, ach !, in meiner Brust ; Die eine will von der andern trennen ; Die eine hält in derber Liebeslust, Sich an die Welt mit klammerden Organen. Die andre hebt gewaltsam sich vom Dust Zu den Gefielden hoher Ahnen.
Dar Faust, îmbatrînit în zadarnica-i cäutare, se resemneazä. Ràmîne neatinsä pentru el pecetea de tainä care învaluie des-tinul omenesc.
Zadarnic va ramine oare si zbuciumul säu ?
Foarte abätutä, abia stäpmindu-si plînsul, ea nici nu încerca in dorinta de a respira räcoarea noptii. în tindä auzi ìnsa din cämäruta gazdelor un plîns inäbusit :
98
— „Ah, Sevastian Cuzmici !" — plingea in soapte Inecate femeia : „imi rupi carnea... ah-ah... Vai de mine, vai de mine .'" — si tìnguirea crescu ìnca : ,Ce faci Sevastian Cuzmici ? Vai ! Ce faci ? Ai ìnnebunit ?"...
— ,,Taci din gurä, vipera ! U-u-u, scirnavie !" —- suiera ca un gìnsac turbat, stäpinul : „Am sä te toc bucacele, scirbo Nu-ti place ? Ha ! Caufi un harmäsar ? Vreai sa-ti dai poalele peste cap ? Taci din gurä ! Vrai sä te audä mucosul cela ?..."
Räutu se opri in loc, scìrbit.
Dupa oarecare sovaire, se intoarse in camera si se läsä pe
pat.
,,A, Faust .' — se gìndi el, — cit de departe e incä tàrìmul acela de sorburile acestea ale tundrei, de umbrele taigalei... Aici incä domina Bestia grava, —- strämosul indepärtat
al omului.
Doamne Sfinte :
Das Unbeschreibliche Hier ist's getan Das Ewig-Weibliche Zieht uns hinan...
Sarmana Avdotia — das Ewig-Weibliche al tundrei ! Ce cruda ironie !..."
Drama conjugalä a so^ilor Lazarev nu mai putea fi täinuitä. In tre un so£ octogenar si o femeie aproape cu saizeci de ani mai tinärä, natural, nu se puteau naste raporturi morale.
Dar Lazarev se dovedi si sadic.
Zugrav foarte primitiv, aproape profanator prin grosolänia caricaturala a icoanelor sale, dar negustor intreprinzätor, el era adesea silit sä lipseascä de acasa pentru desfacerea productulor sale prin satele imprästiate in tundra si taiga.
Iar cind se intorcea la cäminul conjugal, el isi räzbuna neputin^a torturind pe Avdotia pentru toate vedeniile lubrice ale imaginatiei sale bolnave.
A doua zi Avdotia intra in camera lui Räutu pentru servi-
ciile de dimineata.
Foarte abätut, abia stäpinindu-si plìnsul, ea nicì nu incercä macar sä-si ascundä vinätäile si zgìrieturile care-i impestri^au obrazul, gìtul, umerii si brätele...
99
7*
— ,,Ce-i asta Avdotia Panteleevna ? Pentru ce ìi dai voie sà te chinuiascà asa? Nicì legea nu ìngàduie una ca asta !..."
— .(Vai de mine, vai de mine !" — incepu sà se boceascà nenorocita : „Ce sà fac ? N-am pe nimeni pe lume. Cine sa ma ocroteascà ?"
■— ,,Dar de ce te chinuíeste asa ? E gelos ? Doar stai inchisà aici, ca ìntr-o tc-mnità !..."
Femeia ii aruncà o privire ingrozità farà sà ràspundà. ¡?i, acoperindu-si fata cu miinile, isi rezemà capul pe parete, zgu-duità de hohote.
Ràutu, miscat, se apropie si incepu s-o mìngìie pe cap.
„Nu punge, draga Avdotia ? Lucrurile se pot ìndrepta. E^ti inca atit de tínárá. Voi Vorbi eu si cu starostele... Are sà vada §i el ce face ticàlosul cu dumneata. Asta nu este de iertat !"
— ,,0, o,o", — se bocea Avdotia : ,,Ce-s astea ? Astea nu-s nimic... Daca ai sti Dar... dar., nu pot... nu pot !... Mai bine sà ma ia Dumnezeu, decit sa mai tràiesc cu pàginul..."
Cu tot sìngele pierit din obraz, cu privirea parca fascinata de o grozavá vedenie, ea se rupea de plins... $i, deodatà, si ímbráiisá pe Vania, aplecìndu-si capul pe pieptul lui :
— ,,Boierule draga, esti asa de bun si blínd... da-mi ceva sà mor !... Nu mai pot,,, nu mai pot..." — implora ea isterie, strìngìndu-1 cu putere la piept. .
Vania, ìnduiosat si tulburat de atingerea acestuì trup tinar, o mìngàia in tacere... Femeia, palpitind, se lipea de el tot mai tare... tntr-o pornire irezistibilà, Vania se aplecà spre ea si o sàrutà.
Avdotia se aruncà asupra lui, il strinse pàtimas in bratele ei lacome, il muscà, il acoperi cu sarutàri arzàtoare... Vania o ridica in brafe, ii sftsie hainele...
Simti prin toate fibrele lui aprinse douà trupuri topite ìntr-un curent de lava incandescentà...
Incà sughitind de plins, dar cu un suris beat de lacrimi, Avdotia càzu in genunchi in fata patului, imbràtisà si sàrutà picioarele lui Vania, si tot trupul ei, incà palpitind de patima. Apoi se ridica si. ca o umbra usoarà, lunecá pe usa...
Ràutu, zguduit, se simfea prins de viltoarea unor sentí-mente contradictorii : era scirbit si rusinat pentru cà s-a làsat biruit de simturi ; era totusi ìnduiosat de recunostinta femeii pentru clipele de voluptate sj de iluzie de dragoste, pe care i-a
100
fost dat pentru prima oarà, dupà opt ani de càsàtorie, sà le tràiascà...
Se credea vinovat si fata de femeie, atit de stràinà sufle-teste... si fata de bàrbatul ei se afla in stare de inferioritate.
Mai putea el privi cu mìndrie si seninàtate, in ochìi càlà-ului ? Mai putea el indràzni, cu constiinta curata, sa-i smulgà victima ?... Fata de complicitatea simturilor, mai avea dreptul el, càzut ìntr-un vulgar adulter, sà-si asume rolul de justitiar ?...
,,Nu ! ticàlosìa asta nu se mai poate repeta ! — se revoltà Ràutu. ■— S-o ìnsel simulind amorul ?,.. Sà abuzez, ca un sedu-càtor de profesie, de durerea si obida ei ?... $i, vinovat, cu un suris las, sà strìng mina satiruluì decrepit ? O !..."
$i, totusi, soarele de primàvara il ìnviorà ; simtea in vinele sale parca curgìnd razele lui calde... Fiecare picàturà de singe din el zvicnea de bucurie nestapìnità ; fiecare celulà a trupului sàu vibra...
Seara, dupà ìntoarcerea lui Lazarev, Ràutu nu iesi din camera, de rusine si de teama sà dea ochii cu el.
Cu o incordare suprema de voìntà, el se trudi pìnà-n noapte tìrziu sa traduca in versuri pasagiile alese din Faust...
Sé uite, — sà nu se mai gìndeascà...
Tìrziu de tot, dupà miezul noptii, obosit si infrigurat, el stinse lumina si se aruncà in pat.
Constiinta tulburatà, — sau simturile ràzvratite, — ii ìnfier-bìntau toate cutele asternutului, pina ce fu prins de un somn ca de plumb.
... Se trezi brusc, ars de o sàrutare nàpraznicà, strins in brate :
— „Vaniu^a, Vaniusa draga ! Mor... mor... mor... dupà tine ! §i tràiesc, tràiesc numai acum, la tine... Ah
Ràmas singur, Ràutu se ìngrozi de ce gàsea in el ìnsusi : Zwei Seelen woknen, ach !, in meiner Brust... soptea el. $i constiinta il càznea cu intrebàri farà ràspuns : „Dar care e iesirea ?... Mai am eu dreptul sà ma consider liber ?... Mai pot pune capàt acestei urìciuni ? E grozav !... Dar si mai grozav e sà continui aceastà ignobilà aventurà... Am sa-i spun..."
A doua zi Lazarev a stat insà tot timpul in casa la lucru, pregàtindu-si stocul de icoane pentru iarmarocul din Irbit.
101
Avdotia se strecura ìncetisor prin odài, ,,ca un soricel", si rar arunca o privire lui Ràutu, care ìnsà, posomorit si ìncruntat, isì íntorcea capul.
Toatá ziua el nu gasi prilej pentru explicare. Se culcà devreme.
Dar in zadar ìncerca sa adoarmà. Cu ochii larg deschisi in intuneric, ìntios pe spate, se surprinse tràgind cu urechea, incordai. La fiecare scìrtiiturà inima ìi zvicnea cu putere.
§i iata cà usa se deschide ìncet... pasi de picioare goale... o sàrutare cu foc... o ìmbràtisare... un virtej...
„Cum ai putut veni ?" — se auzi, uimit, pe sine insusi Ràutu.
Avdotia il muscà de ureche si-ì suflà ;
■— „Ssst ! Ssst !... Taci !... Nu se desteaptà... E bàut... I-am turnat spirt gol !..."
Desperat de „infamia" proprie, neavind putere sa reziste injonciiunii simturilor, Ràutu se vedea tirìt in pràpastie.
El primi aproape cu indiferen^à vizita neasteptatà a lui Ion Prestea, care II làmuri cà s-a repezit pina la Spascoie, de-a dreptul printre scorburile tundrei, anume ca sa ìncerce aceastà cale de evaziune.
Inaintea lui Ràutu fu dezvàlit un pian vast de acquine revolucionará in Siberia, pus la cale ìmpreunà cu ^ficorschi, Ceavcen-hidze, Jbanov si Giurila.
„Mài Vania !" — exclama cu patimà Prestea, si ochii lui mici, infundati sub arcade, lunecau de reflexe sumbre : „Màì Vania, nu mai putem trai asa, ne mucegàim, ne ticàlosim Í In Rusia e mortàciune. Ce ne asteaptà acolo ? Sà ne pràpàdim degeaba, mà-n^elegi ? $i numai de la noi, de aici, din Siberia, poate pomi o reactiune. Publicàm un manifest.
Avem sà scoatem si un jurnal. Aici e foarte bine. Cine are sa ne bànuiascà in bìrlogurile astea ? Trebuie sà organizàm etape pentru evadàri in masà. Prin pustietàtile astea uitate de Dumnezeu lucrul se poate face usor. $i toate au pornit de la ca-zul tàu, de la ticàlosia din Petrovscoie. Mai pu^in ca oricine poti sta tu la o parte. La Turinsc, trag nàdejde cà o sà vie cu noi si Polejniev. Fii sigur cà se vor grupa toate obstiile si din celelalte gubernii. Avem ìnsà nevoie de tine. Auzi, mài Vania ?"
102
Fa\a lui pálida se acoperi de o roseará neobisnuitá, cit se putea vedea de sub jungla pároasa, pina si nasu-i gros, moto-tolit.
Ráutu, miscat, isi dádu mina. Intrebá insá :
— „Dar ce pot face eu aici in Spascoie, ca si tine la
Zaimca ?"
Ca sá-si stápíneascá emoda Prestea se bálábánea ca un urs prin odaie.
— „Eu, mái Vania, am sá fug de aici printre cel dintii, ca sá tai pirtia. lar tu, cauta sá fii mai des la Turinsc. Dar si de aici poti fi de folos cu scrisul táu. Tu ai condei."
Píná tirziu noaptea prietenii discutará diferite proiecte.
Ráutu isi sim^i constiinta mai usoará de sarcina ce-si lúa.
Dimineaía petrecu mai multe verste pe Prestea, ínsotit de „ghidul" sáu, — un flácáu din Zaimca.
Se íntorcea acum voios, hotárít la ac^iune pina la jertfa de sine, ca sá-si ispáseascá pácatele.
La intrarea in ulita satului, el observa oarecare animare.
Peste tot, pe la portee, grupuri, mai cu seamá de femei
discutau ceva cu aprindere.
Un grup mai números urma pe doi {.árani cam cheflii care, fudui, schitind din cínd in cind un tropot de cazáceascá, ínaintau fálosi :
— „Ehei ! Eu nu sint Danil !" — tipa unul, bñundu-se cu palma peste sold ; „I-am gásit eu ac de cojoc, vióma dracului ! Ehei ! Pe mine nu má leagá ea !"
— ,,Dar eu ! há-há-há !" —■ bombánea celálalt si mai beat ! „am trecut de un cot prin ea, há-há"...
O femeie, inca tinára si uscá|:ivá, íl trágea mereu de
mínecá :
— „Ajunge. Condratie Ivanovici !" — se ruga ea : „Bine ai fácut isprava,   :um mergem acasá..."
In apropiert de casa lui Lazarev, intr-un cerc mai larg, — in care se gá; j si Avdotia, — o megerá ciupitá de varsat, vorbea cu patim¿,;,resticulínd si ínecindu-se de voluptate.
Ráutu se opri ascultind :
— ,f5titi, lelijelor, — spunea repezit ciupita : judecata primarului, cind scirba aia de Marfusa fugise de acasa ? ínsa Danil, sáracul, se plínse cá fusese legat de ea cu farmece, cá-i strigoaie ! Bun ! Condrate si Matvei, lelijelor, si-au pus gindul, soro draga, s-o íncerce. O píndirá la margine in tufis, — si Matvei fácindu-si crucee, o pocni pe tírfa dracului in cap de
103
r
se intinse, lelitelor, lata : iar Condratie, he-hei, blästämätul, se si repezì, ü ridica fusta, ìi fàcu cruci pe pîntece si... a mers ca in unt... Çi se prefacea, fa lelitelor, vidma cä ar fi fost întreagà J Zàu, e-hei-hei ! Apoi trecu si Matvei la rînd... Apoi au uns-o cu balegä si au läsat-o, e-he-he ! Acum se boceste, inchisä in casa, ca si cum ar fi sfìnta Perpetuia, nevinovata hi-hi-hi !..."
— „Asa-i trebuie scirnàviei l Asa-i trebuie ! Auzi, sä umble ea cu farmece !" — suierau fatele.
Ràutu, tremurìnd de revolta si scìrbà, fugi : bàgase de seamà expresia de lubricitate bestialà cu care Avdotia asculta povestirea.
Noaptea, ìsi incuie usa cu cheia...
Dimineata, cìnd Avdotia ìi servea ceaiul, Ràutu se sili sà-ì evite privirea.
Nu-si ridica ochii de pe farfurie nici atunci cìnd ea ìi susui rugätor : „Vaniusa !..."
Femeia pomi din odaie, se întoarse Sn usa, asteptind o clipà, apoi cu un spasm de plîns stàpînit, se azvîrli afarà. N-a mai fost vàzutà pina seara.
Dupä amiazà sosi un postalion din Turinsc.
Ràutu primi la primarie, in afarà de autorìzada de concediu din partea ispràvniciei, un teanc de corespondent in care se gàsea si o scrisoare de la Tania.
I se täie räsuflarea de asteptare si emonie.
Nu ìndràzni sä deschidä plicul pînà ce nu se zàvorï în odaie.
Tania îi scria :
„Dragul meu Vanicica,scumpul si înteleptul meu &o\ îictiv.
S-a consumât ! Marele eveniment s-a desavîrsie : am dat ultimul examen. Peste purine zile am diploma de moasà si subchirurgà !
Çi pe urmà...
Mi s-a adus la cunostin^à cà în caîitate de sode a unui criminal de stat, déportât ïn Siberia, nu voi fi îngàduità sa practic la Odessa, nici în alte orase universitäre, si nici în centrale eu numeroasà populate de muncitori !...
Atunci unde ? In Chisinàu ?
Vai de mine !
104
Tatiana Ràutu, soda viitorului stàpîn al Nâpàdenilor, nora Smaragdei Theodorovna — a Smaragdei Theodorovna Ì —• moaçà la Chisinàu, sub ochii întregii Basarabii !
Ori sà ma duc chiar la Nâpâdeni, — vorba lui mos Iorgu, — sà fac concurentà babei Vasilca.
Imi îngheatà sîngele în vine numai la gîndul sà dau ochii cu austera ta mamá în aceste condiiïuni !...
Dragul meu Vanicica, vei fi bun si drâguf §i cuminte ca întotdeauna, si îngâduitor cu proasta ta de Tania. Sa citesti linistit scrisoarea aceasta pina la sfîrsit, fàrà a te supàra.
Dragul meu, scrisorile taie mi-au inspirât multa curiozi-tate si simpatie pentru Siberia.
Imi place natura neatinsà înca de mina de om.
Imi place si norodul in care nu s-au secat înca energiile primordiale care 1-au ridicat deasupra animalitâtii.
Chiar barbaria, intunerìcul în care se zbat, ma atrage.
Ce cîmp vast de activitate pentru o fiin$â ca mine, care nu viseazà perspective istorice, care se multumeste eu proza maruntâ a vietii, *în dorin^a-i de-o cît de modesta activitate de folos imediat pentru aproapele.
Tu m-ai învâtat, iubttul meu !
Ca moasà si subchirurgà, însà, unde as putea fi mai folo-sitoare decît în Siberia, unde atîtea femei se schilodese si atîtta copii pier în lipsa de îngrijire ?
Pentru ce dar sa caut ait cîmp de activitate ?
Pot foarte bine si acolo si sa ajut omenirea la apariÇia ei in aceastà vale a plîngerii, preeum si sà-i usurez trecerea
într-o lume mai buna.
Nu vor fi chiar mai la locul lor în regiuni polare cataplas-mele, lipitorile, pàhârutele, compresele si clismele mele ?...
Zàu Vaniusa ! Te terni sa nu te stînjenesc în actiunea ta ? Dar, ìubìtul meu, cunosti pe frivola dar cinstita ta Tania.
Nici un cuvînt, nici un gest, nici un gînd al meu nu se va pune în calea aspiraüunilor tale.
Consideratiuni sentimentale ?
Cred cà înca n-ai motive deosebite de a ma dnea departe din acest punct de vedere.
Mi le-ai fi fâcut cunoscute, nu-i asa ?
Dar si pe viitor vei fi liber, — în^elegi Vaniusa ? — absolut
liber
Nu vei gasi la mine decît o tovaràsà, o prietenà, o sorà, fericità dacá ar putea sà-^i vie în ajutor si în chestiuni de inimà.
105
Nu am nici o pretende si mä voi da in läturi oricind sen-timentul sau interesul tau o va cere.
Dar pina atunci ce viatä fericitä in mijlocul sälbäticiunii celeia putem avea !
Tu mä vei ajuta sä-mi complectez studiile, sä-mi lärgesc orizontul, ca si pe vremurile cercurilor din Chisinäu. lar eu, Vaniusa, am luat si lectii de bucätärie de la Bella Ghitis ; nu mai sint asa de stupida si neindeminatecä in gospodärie. $tiu chiar sä fac dupä gustul tau placióte cu brinzä, lapte cu orez in smintinä, piroschii päturite, — si chiar turtä dulce cu lapte de mac, — zäu, Vaniusa !
Pentru ce dar, dragul meu, sä ne morfondäm degeaba separati, cita vreme nu avem nimic mai bun de fäcut ? Pentru ce sä stau eu aici de risul lumii ca femeie abandonatä din ziua nunüi ?
Pentru ce sä dezväluim indiferenülor si malitiosilor fictiu-nea noasträ, care pentru omul din strada aruncä intotdeauna o lumina de tragicomedie asupra femeii ?
Vaniusa dragä, sint hotäritä sä viu, nici nu astept invoirea ta... plec indatä ce voi pune mina pe diploma.»
Mä vei da afarä, dragul meu ?
N-ai tu acolo nevoie, daca nu de o tovarasà si de o prietenä, cel putin de o menajerä devotatä ?
Vania ! Vania ! Te cunóse, nu mä indoiesc de tine. Pun dar aici punct si te särut mult si cu mult drag, ca vechea ta ucenicä smeritä din Chisinäu. Tania Lungu, care a ramas aceeasi, deve-nind credincioasa ta sode Tatiana Räutu." ,
Räutu statu multa vreme räzämat cu capul in ioate ; lacrimile recalcitrante ìi muiau obrazul.
Biata Tania ! — ìsi tortura el cugetul, Oare isi poate ea inchipui, särmana, ce pacatos si stricat este eroul ei ? Am eu dreptul, dezväluindu-mi scäderile, sä intinez sufletul acesta atìt de candid ?
$i... apoi... pentru ce ?...
Va fi stäpinä pe viata eí. lar pe mine desigur mä pindeste destinul de revolutionär.
$i-i datoresc atita acestui devotament, pe care-1 merit asa de putin !...
A doua zi, Ion Räutu porni spre Turinsc.
La despartiré, Lazarev nu-si putu stäpini satisfactiunea. Cu luciri de libidinozitate feroce in ochi-i stersi, el prohodi pe Räutu cu salutu-i obisnuit : „Hoxo do you do ? Thank you !"
Avdotia se miseá peste tot ca un automat. Nu-si mai ascun-dea disperarea, nici fata de batrínul gelos.
Lui Räutu i se fácu mila si, nu farà malitiozitate fata de exuberantele lui Lazarev, zise stríngindu-le mina :
— La revedere, Sevastian Cozmici si Avdotia Panteleevna ! Ma voi ìntoarce, cred, peste vreo zece zile. Lucrurìle mele rärain aici. Nu iau cu mine decit citeva cärti si doua-trei primeniri de rufe.
La scinteierea de bucurie, indatä stinsä, a Avdotiei, simü impunsatura reprosului.
La Turinsc fu expediatä indatä Taniei o telegrama : „Te astept cu drag si cu recunostintä. Imbrättsäri, — Pim-perlic".
106
Cap. IX.
DEBUTUL
Pentru gàzduire, in timpul eoncediuluì, se ìngriji Ceav-cehidze.
— ín interesul conspirattunii, — declara el hotarìt in-vìrtindu-si in jurul degetelor o suvità din bogata-i coamà increata : trebuie sà ai o locuintá deosebitá. Trebuie sá fu foarle prudent. Ne ajutà foarte muli Prascovia Chirilovna Safonov, Ca femeie din societate, nevastà de mare negustor, ea nu poate fi bànuità, si casa ei e mai ferita de perchezitiuni.
La Turinsc, sub conducerea lui Ticorschi, se desfàsura in adevár o activitate intensa : la Ceavcehidze funciona o presa litografica, unde a si fost imprimala o proclamale ; se pre-gátea aparitia unei reviste clandestine ; se organiza comuni-cafciuni postale sistematice ; Jbanov, cu ajutorul lui Prestea si Giurila, puse ìnceputul unei resele de adàposturi si de etape conspirative in vederea evadarilor in masa.
Ràutu, dupà alita vreme de singuratate, luà parte cu pa-siune si la activitatea cultúrala, condusà mai cu seamà de Simion Vichentievìci Polieschi, — cursuri, conferire, discu-tiuni contradictorii, lucràri de laborator si studii de arhiva.
Se incumetá si el sá \inà o conferirá cu subiectul : Tara-nimea ca factor al evolutiei sociale.
Notiunea fundaméntala a sociologici, — sus(inea conferen-tiat-ul, — este cooperatiunea.
Omul s-a diferentiat, s-a inàl^at deasupra animalitàui, s-a dezvoltat suflcteste, numai multumità cooperatone!, —■ care a determinai atit evoluta lui intelectualà si moralà, cit si pro-pSsirea economica.
Numai prisosul de putere, izvorit din cooperale, care nu se poate reduce la suma energiilor individuale intrate in ea, —
a fàcut, in adevàr, munca omeneascà tot mai rodnicà, si a dat putintà omenìrii sà creascà si sà cucereascà universul.
Socictatea se reduce, in definitiv, la organizarea muncii primitive.
Progresul rezultà numai din fórmele mereu superioare de organizare a muncii, din fórmele si condipiunile cooperapiei, de la care atirnà si dezvoltarea mijloacelor de productie, dupà formula marxista.
Formeie superioare ale cooperatiunei si deci nivelul mai ì.ialt al civilizare! au fost ìnsà totdeauna, in toate fazele istorici, determinate de rolul si situala in societate a factorului muncii.
Factorul muncii, in societatea de astàzi, nu este ìnsà ìn-trupat numai in proletariate industrial.
Tàrànimea constituie majorìtatea zdrobitoare a muncito-rimii de pe suprafa^a globului.
f?i chiar in tarile cele mai industrialízate, aceastà categorie muncitoreascà nu dispare.
Dacá azi proletariatul industrial are, in Apus, o actiune atit de covirsitoare, el totusi nu va putea birui niciodatá, nu numai impotriva taránimii, dar si farà tàrànime, si mai cu seamà in cadmi evolutiei mondiale.
Viitorul omenirii atirnà deci de solidarizarea muncitorimii tàrànesti cu proletariatul industriai, atit in viata internai a statelor, cìt sì in sfera internatio naia.
Ticorschi, care in cursul conferirei pàrea preocupat de strimbàturile lui Misca, il felicità, la sfìrsit, pe acesta :.
— Ma, Toptighine, mà ! Felicitàrile mele ! Nu e asa de prost boierul nostru moldovan ! He, poate te va avansa si pe tùie ca factor al progresului, he ?...
Ceavcehidze se simtea in al saptelea cer.
Çi Prascovia Chirilovna Safonov, imbujoratà de multu-mire, ii strìnse cu multa caldura mina lui Ràutu, msinat de acest succès.
Tînàrul conferentiar fu ïndatà recrutât in corpul profesoral al „universitàtii" din Turinsc, pentru cátedra de economie politica, de mult vacantà.
Obstea discuta cu aprindere sansele de transferare definitiva a lui Ràutu la Turinsc.
Numai Ticorschi, examinìndu-si talpa ghetei se strìmbà :
108
109
— „Hm ! Buun ! Sá se mai prindá puüná slániná de burta economistului. Slánina e prielnicá pentru stiintá."
Tóate planurile insá se risipirá cu un vis frumos. Chiar ín seara conferintei, Ceavcehidze sopti la urechea lui Ráutu :
— Prestea a fugit. A pornit de-a dreptul prin tundra, spre Ural. ín patru-cinci zile va trece munüi; acolo va sta la adápost pina ce se va potoli vijelia. Vbm primi prin Prascovia Chirilovna o telegrama conven^ionalá...
Evadarea fu tinutá in mare taina, chiar fata de obste. Ini-tíatü asteptau cu ínfrigurare vestea de la Ion Prestea.
Un incident stupid precipita insá catastrofa.
La vreo trei zile dupa conferinta luí Ráutu, fu convocatá, pe neasteptate, adunarea generala a obstei.
Moritz Arunchin, foarte grav, constient de importan! a rolului ce-si asúmase, ceru darea ín judecatá a tovarásului Ceavcehidze pentru imoralitate, pentru compromiterea deporta-tiunei politice si pentru sabotarea actiunii revoluüonare.
— Pot dovedi, si tovarásul Ceavcehidze nu va tágádui, cá el, abuzínd de simpatía si increderea pe care obstea noastrá o inspira lui Safonov, a adus pe femeia lui, ca un josnic don Juan ín goaná dupa aventuri vulgare. Noi, revolu^ionarii, — in-cheie tovarásul Moritz Arunchin : avem nevoie mai ales aici, Ín Siberia, de sprijinul societátii, de simpatía si Incredere ei. Mai sint insá cu putinta acestea, dacá tovarásii nostri ísi vor da caríerá libera pornirilor de lubricitate, ducínd disolutía mo-ralá in sínul familiei lor ?
Tribunalul se constituí imediat, sub presedenüa lui Poli-eschi si in complectul lui intrará, din nenorocire pentru Ceavcehidze, si femeile, — Polejnieva si, mai cu seamá, pania Obied-zinska, — care era prinsá de o furie canibalicá la orice licentá conjúgala. Fata ei rotunda, — despicatá ín douá de cárarea ín parul ei negru, lipit de teastá, parca, vopsit, ca la pápusile ief-tine de port,elan, — fulmina de indignare.
S-au afirmat cu acest prilej ca apárátori pátimasi ai mo-ralei ultragiate si Artur Schwartzmann, precum si rivalul lui ca arbitru al elegan^elor pan Waclaw Barszewicz, un tinár po-lonez sosit de curind in Turinsc.
Acestia, — amindoi ca scosi din cutie, amindoi cu cárare impecabilá pina la ceafá, cu parul inundat de briliantiná, amindoi exaltínd parfumuri viólete, — figuri de perfecta simetrie, numai cá unul era blond si celàlalt brun, —■ se arátau acuma cu atít mai implacabili, cu cît curtea lor asidua f úsese total desconsidérate de doamna Safonov.
Rechizitoriul lui Moritz Arunchin nu gasi totusi ràsunet. Dar Polejniev ataca purtarea lui Ceavcehidze cu multa pasiune si elocventa, care captiva prin adînea lui sinceritate.
Releva întîi germenii disolutiunii si ai degradarli morale, care amenintà deportadunea în înseçi conditlile ei de via^a.
Numai o severa disciplina, prin stàpînirea instinctelor jos-nice, poate mîntui integrîtatea sufleteascà a deportaülor, sà-natatea lor moralà.
Altfel, sînt pierduU pentru societate si pentru revolutie. Dar si ràspunderea moralâ fata de victima ? Cu ce drept firea ei entuziastâ, increderea ei în superio-ritatea moralà a revolutionarilor au fost puse cu atîta lipsà de scrupul la aceastà grea încercare, care poate duce nu numai la distrugerea càsniciei eí, dar si la o desàvîrsità ruina moralà ?...
Palid, frîngîndu-si degetele în uitare de sine, Polejniev sfîrsi :
Ea poate duce si la disoluta obstiei noastre, pentru cá nici o comunìtate, nici o legatura moralà nu mai poate fi între noi si un tempérament ca al lui Ceavcehidze.
Apàràtorul, Ticorschi, distruse cu paradoxele lui neîn-fríñate, ultímele sanse pe care Ceavcehidze le mai putea avea: — Vá rog sa và uitati la Ceavcehidze la acest cunac al Caucaziei ! — ísi incepu el pledoaria : „1 se pot oare impune lui nórmele de purtare acceptate pentru fetele de pension ? Aceastà vigoare, acest tempérament neînfrînat,... si... abstinentà dàlugàreasca !... Ce este dar in drept sá ceará de la el rigoris-mul vostru ? Càsàtoria cu vreo aborigena de mahala ? Sau practica amorurilor ancilare ? Sau poate freeventarea spelun-celor din aceastà cloaca siberiana ? — Tovarásul Polejniev, care se urca pe picioroangele castitàtii cristaline, uità un mie detaliu, — cà el este fericitul pàrinte a douà serii de gemeni, — si, dacá aparenta nu insala, el nu a pus inca stavilâ activitàtii sale productive... Mai bine sa nu insistàm asupra butadei sale atìt de spirituale, cît si de delicate, care atribuie starea inte-
UQ
111
resantä a tovaräsei Polejniev numai imprudentei de a-çi fi atîr-nat într-o searä pantalonii de un cui deasupra patului conjugal...
Aici Polejniev sufocat de indignare, se ridicä cu pumnii în-clestati...
Ana Afansievna insä, plinä de voie buná, zîmbitoare, il po-toli cu o privire si cu un gest de mingäiere. Ticorschi isi urmä apärarea :
— Cu ce drept dar puteti pretinde ca tovaräsul Ceavcehidze sä nu-§i aleagä pentru pantalonii säi cuiul care ii place ? — Vä induiosati de soarta Prascoviei Chirilovna ?...
Dar poate Ceavcehidze e primul care a facut ca o fiintä, — condamnatä sä mucezeascä in bältoaca patului conjugal aläturi de carnea inertä a lui Safonov, — sä simtä si ea bucuria vieüi, care i-a dezväluit poezia dragostei, care i-a dat clipe de intensa fericire.
Ori vä e milä de Safonov ? De acest molusc, de acest burduf de unturä ? Pentru ce ? Pentru cà ii va fi dat si lui sä cunoascä suferinta, agonia indoielii, spasmele nädejdii si ale desperärü ? Dar poate fi pentru el altä cale de inäl^are pina la om ? — Du-rerea e marea putere de educaüe moralä. Suferinta a transformat pe dobitocul primitiv in fiintä raüonalä...
Sau am pierdut pentru revolutie pe sotü Safonov ? Auzi^i ? Am pierdut pentru revoluüe pe cea mai nesaüoasä lipitoare a regiunii, si pe 0 istericä bucuroasä sä-si acopere deficitele conjugale cu vigoarea si temperamentul caucazian ! Ha-ha-ha !
Unde esti, Scedrin !...
Verdictul a fost de o severitate feroce : Tribunalul declara cä tovaräsul Ceavcehidze are datoria sä-si ispäseascä päcatul, — si cä nu mai poate curma toate primejdiile decït prin sinucidere...
Räutu asista la judecatä ca într-o camera de tortura. Prin verdictul obstiei se simte si el condamnât.
Se produse o lungä täcere.
Numai Ticorschi apucä pe Miseá de urechi si începu sä-1 învîrteasca prin camera :
— Mai Misca, ma, Mifjca ! Ce novoc ai tu cä nu esti nici rus, nici revolutionär !...
Apoi, luînd de gît pe Ceavcehidze, îi sopti ceva la ureche, rîzînd :
Condamnatul sc ridicä, foarte modest si timid, si se adresä obstiei :
— Tovarâsi ! M-att condamnât la moarte. Nu discut verdictul. Recunosc cà vina mea e mare. Ma închin ìnaintea hotâ-rîrii. Dar sînt las, n-am curajul. — Và rog, — puse el pe masa revolverul : và rog ca cineva dintre voi sá ia asupra-i sarcina de a exécuta sentinta...
Din nou urmà o tacere grea.
Tovarásii se dezmeticirá.
Numai Moritz Arunchin, Artur Schwartzmann si Waclaw Barszovicz clocoteau de sacra oroare.
Obstia ho tari sà rupà orice relaüuni cu Ceavcehidze.
Acesta nu se resemná sá suporte ostracismul.
Farà sà previe pe nimeni, farà pregàtire, farà mijloc, el disparu chiar a doua zi.
Dupà evaziunea lui Ceavcehidze, fatai fura declansate per-cheziüunile domiciliare, care duserà la descoperirea litografici, la sesizarea manifestului, a materialului pregàtit penti u revista, ca si a corespondentei.
Urmarà imediat si arestàrile.
Portile ospitaliere ale penitenciarului din Turinsc se deschiserà pentru Ticorschi, Jbanov, Giurila ; fu prins dupà douà zile si Ceavcehidze ; in sfìrsit fu descoperit sì adapostul lui Ion. Prestea.
Ràutu, prea de curìnd intrat in confraternitate, scapa pentru moment de arestare.
Dupà primul moment de consternare, obstea fu cuprinsà de o mare agitatie.
Dar pàrerile cele mai contradictorii se încrucisau çi nu se putu ajunge la nici o unitate de atitudine si actiune.
Pasnicul patriah Polieschi, desi stràin de orice nàzuinti de ruzvràtire, se crezu dator sà se solidarizeze cu tovaràsii, dar nu stia cum. Emotionat, pieptìnindu-si barba cu degetele-i ràsfi-rate, intreba mereu pe Polejniev.
— Ce-i dè fàcut acuma ?
Polejniev, ìnsà, jignit de secretul ce fusese pàstrat fata de dìnsul, sustinea cà nu-si poate asuma ráspunderea pentru o actiune asupra câreia nu fuse-se consultât.
In fond ìnsà si el ca si Polieschi nu gàsea ìncà formula de solidarizare.
Ion Rautu fu nenorocit.
112
113
Catastrofa a izvorît, la urma urmelor din „cazul Ràutu".
El intrase si personal în conspiraÇiune, nu putea deci sà ramina cu oratele incrucísate.
Minât de un instinct obscur spre închisoare, urmat numai de Misca Toptighin, care gl'eoi îsi tira dupa el buturuga, el se trezi in fata înehisorii unde se întindea o vasta piata, transformata primàvara într-o pajiste acoperità de o verdeatá fragedá.
Inspectînd ferestrele etajului superior, el vàzu pe neastep-tate pe Ion Prestea fluturînd o batista, — discerna semnalizarea în moldoveneste : „Sà exploatati arestarea noastrà, sa protestati, ne-am hotàrït sà opunem cea mai energica rezistentà. Am aflat cà mine vom fi trimisi de aici, dar nu stim încotro, Sà luati mà-suri ca sà împiedicati expedierea noastrà."
în poarta înehisorii stàtea agentul de polire secreta care-1 descoperise si-1 arestase pe Prestea.
Vâzînd cà nu putea ïntelege semnalizarea agentul se repezi pe poarta înehisorii.
Peste putine momente, el apàru împreunâ eu directorul înehisorii si eu comandantul garzii, urmati de mai multi soldati din caraulà.
Directorul, intimidât de situare, implora pe Ràutu :
— Domnule Ràutu, nu se poate ! Avem ordine stricte de a nu îngàdui nici o comunicatie între arestati si dumneavoastrà. Và rog foarte mult, — am râspundere, —- încetati, îndepàrta-ti-vâ...
Ràutu, farà sà asculte urmâ sà semnalizeze. Deodatà însà, Prestea, fiind tras de picioare, disparu brusc de la fereastrà.
Ràutu se gîndi sà strige tot în moldoveneste :
— Ascultâ Prestea ! Vom astepta pe malul Turei, la podul plutitor. Acolo o sa pornim o horâ.
între directorul înehisorii, agentul secret si ofiterul coman-dant al gârzii urmâ o vie discutie. In sfîrsit ofiterul înaintînd cîtiva pasi, soma pe Ràutu :
Iti ordon sa pieci imediat. Altfel voi fi silit sà trag !
Cu toatâ poza-i marcala, in fata lui Ràutu stàtea un bâiat încà foarte crud, blond si rotund, care plîngea prins de un accès de isterie. Pe fata-i pálida, desfigurata, tremura fiecare muschi si vocea i se fríngea la fiecare cuvínt.
Dar iatà cà Prestea, smulgîndu-se din mîinile paznicilor, apàru din nou la fereastrà, si se ridica agàfat de gratii, strigînd :
114
— Mài Vania, ! cautatí o legatura ca sà ne putem une la curent.
Ofiterul, tremurind ca varga, incepu sà comande ìnecin-du-se :
Ràutu auzi numai cuvintele : ,,La ochi !"
I se ridica in fata o ceatà rosie.
Prins de o furie nebunà, mugi ca o fiara.
— A, canalie ! Te fac praf ! — si se aruncà orbeste asupra
plutonierului.
Nenorocitul de comandant, terorizat, isi pierdu cumpàtul, se intoarse pe loe si porni fugind spre ìnchisoare, urmat de director, de agent si de soldatii gàrzii...
Ràutu se tinea dupà ei, urlind in nestire.
Din urmà alerga dupà el, cu mugete feroce, si Misca, tirin-
du-sì buturuga...
Triumful lor nu Jinu mult. in curtea inchisorii se organiza
contra-atacul.
Crunt lovit cu latul sabiei, Ràutu, incà neìntremat cu totul, fu trìntit la pàmint, ridicat pe sus de stràjerii politiei si dus la ispràvnicie.
Bietul Sverlov ì$i tràgea disperai mustata, cìnd in dreapta cind in stìnga si ìntreba mereu pe prizonier :
— Acum ce ma fac eu ?... s-a ispràvit !... Acuma e pràpàd ! ...Ce ti-a venit, domnule Ràutu ? — A ? Ce-i asta ? — se intoarse el brusc spre usa.
De afarà se auzeau strigate si sudàlmi, tropot de pasi...
In cancelaría ispravnícului navali ìntreaga obste de deportati, cu Polejniev si Polieschi in frunte, — cu totii foarte agitati, dar mai cu seamà femeile, dintre care pania Obiedzinska zbiera de parca o jupuia cineva de vie, blàstàmind in limba polonezà..,
Ispravnicul càzu pe scaun. Ochiì ìi ieseau din cap. De-abia putu stoarce dintr-insul intrebarea :
— Ce vreti, domnilor ? Vreti sà ma bateti ?... Polejniev luà cuvintul :
— Domnule ispravnic ! Tovaràsul Ràutu era ìndreptàtit sà caute contact cu arestatü, pe care vreti sà-i expediati tainic. Am auzit cà au fost maltratati, — cerem sà-i putem vedea inainte de plecare...
— Domnilor, domnilor, ce vorbiti, domnilor ? Cum se poate ? Nu s-a atins nimeni de un fir de par din capul lor... Am
115
8*
ordine, domnilor, cele mai severe ordine, domnilor ! Nu-i puteiï vedea, domnilor !... Ordine, domnilor !...
— Asta va priveste, domnule ispravnic ! — ìi obiectà cu rà-cealà Polejniev : Ordinele pot fi contramandate, si dumneata esti dator sa atragi atenfia guvernatorului asupra consecintclcr ce le poate avea aceastà procedare brutalà.
Ispravnicul sari in sus si, torturîndu-si mustaÇa, iì striga :
— Bine, domnilor ! Telegrafiez ìndatà excelente! sale. FiU linistid ! ìndatà ce voi primi ràspunsul, veti fi avertizaü...
— Dar ce garanzie avem noi cà dumneata ai sa te |ii de cu-vint ? — nu se làsà Polejniev.
— Pe cuvintul meu de ofiter, iü fàgàduiesc, Petre Axen-tievici, cà veti fi avizatá. Pe onoarea mea de ofiter !...
Nàvàlitorii pàràsirà ispràvnicia, si printre ei, uitat si Ràutu.
în cursul noptii, spre a para orice eventualitate, a fost élaborât planul de acquine.
Toate drumurile din Turinsc duceau spre podul plutitor de peste Tura.
Ràutu, cu un grup de tovarasi, urma sà treacà pe t^rmul opus al/ riului, iar Polejniev cu ceilalti sa astepte dincoace de pod..
Ràutu plecà chiar pe data, cu Arunchin, Obiedzinski si Bar-szevicz,
In zorii diminetü sosi la pod un stràjer calare si opri circu-latia, ordonind ca podul sà astepte nemiscat la acest mal. Astfel se confirma eficacitatea planului. Trecu un ceas.
Pe ambele maluri se ingràmàdirà care in asteptarea trece-rei. Iar stràjerul nu permitea imbarcarea lor. Trecu inca un ceas... alte doua ceasuri.
Soarele se ridicasc sus deasupra orizontului cind se zàri un alt càlàret, alergìnd in galop dinspre oras. Ajuns la pod, dupà un schimb de vorbe cu podarii, amìndoi càlàretii plecarà. Ca-rele fura imbarcate pe podul care pomi spre tarmul opus.
Toate planurile f usesera dejucate.
Prestea cu tovaràsii fuseserà desigur indrumati pe un drum de ocol, de mult pàràsit...
In oras pe Ràutu il astepta o alta veste groaznìcà : Ofite-rul Stepanov, comandant al gàrzii, ìsi puse capàt vietii.
116
Se descoperise cà o sorà a lui, fostà studentà in Petesburg, se afla si ea deportata in Siberia.
Stepanov, nereusind sà ìntimideze pe Ràutu si fugind ru-sinos de pe teren, dupà ce daduse comanda „la ochi", — nu se putu resemna la degradarea, gonirea din armata si inchisoarea,
care-1 asteptau.
Ràutu, incuiat in camera, ca intotdeauna in ceasurile de tulburare sufleteascà, refuzà toatà ziua sà mai vie in contact cu tovaràsii.
In plinà prostratie, ìntins in pat cu plapoma peste cap el îsi punea întrebarea : daca purtînd ràspunderea pentru aceastà viatâ, nu are si el dateria sà-i urmeze pilda ?...
Dimineata il gasi inca in zbucium, neadormit.
Razele obiice ale soarelui aprindeau de la fereastrâ o fà-sie care il invàlui intr-o lumina calda.
Se asezà la masâ, hotàrit sa se spovàduiascà Taniei, ìnainte de a lua hotàrirea definitiva.
— Domnule Ràutu ! — auzi el de la spate : Sinteti poftit
ìndatà la ispràvnicie.
în usa stàtea paznicul politicilor.
— Pentru ce ? — se ridica Rautu de la masà.
— Inalt nàscutul) domn ispravnic are a và comunica telegrama primita asta noapte de la excelenta sa domnul guvernator.
— A ! Ràspuns la cererea noastrà ? — exclama Ràutu : N-au plecat inca ? îi putem vedea ?
— Ci, turburat, se repezi pe usa asa, cum era, numai cu
sapea pe cap.
In curtea ispràvniciei stàteau, Unga o troica înhàmatà la un tarantas, doi jandarmi marmati pina in dinti. O presentire Î1 infiora pe Ràutu.
Secretarul ispràvniciei, pe care II gasi in cancelarle, îi zise cu un ton sec, ,,protocolar" :
— Domnule Ràutu, din ordinul excelentei sale, sînteti transférât la dispozi(ia domnului ispravnic al judetului Beresov. Veti pleca imediat. Tarantasul và asteaptà.
— Cum imediat ? — izbucni Ràutu : Lucrurile mele au ramas la Spascoie, trebuie sà am vreme màcar sa le aduc ! Apoì n-am fost prìmenit n-am luat nici rufele pe care le am aici ; sìnt chiar farà manta. Cum sà plec ?
In usa apàru capul zburlit al ispravnicului Sverlov.
117
Smucindu-si musta^a stinga, el porunci secretarului igno-rind pe Ràutu :
— Sà-1 duca la gazda lui sà-si ia ce-i trebuie...
Pornind in galop, trecind pe lìngà locuinta sotilor Polieschi, Ràutu vàzu in ceardac silueta adusa din spate a Ecaterinei Efi-movna.
Acasà abia fu làsat sà-si strìnga ìntr-o legàturicà cele douà schimburi de rufe si sase volume, ìntre care si traducerea rusea-scà a Critica rapiunii pure de Immanuel Kant.
Cìnd tarantasul pornise in goanà mai departe, se incrucisà in drum cu Ecaterina Eftimovna, care alerga zàpàcità cu o pennuta si o pereche de ciubote pe mina.
Ea incercà sà i le arunce lui Ràutu. Acesta ìi striga :
— Rog telegrafiate Taniei !...
Ecaterina Efimovna ìsi zvìrli bra^ele in sus.
In tarantas nimeni numai perinuta si o singurà ciubotà.
Dupà o clipà de sovàire, Ràutu aruncà ciubota in strada, rà-mìnind numai cu pennuta, spre amintirea vietti animate din Turinsc...
In urmà stàtea ìncremenità pe loc Ecaterina Efimovna, stilp de sere, ca femeia lui Lot...
PARTEA II
ZOM DE MIAZÀNOAPTE
Cap. X.
IN VOIA VALURILOR
Iunie 188...
Remorcherul ,,Curgan", noul vapor de càlàtori al firmei Fratti Toporov & Co." cobora pe Irtis in jos, trágind dupa sine o barja penitenciará.
Convoiul se apropia de càderea Irtisului in Obi, unde, urma sa porneasca ín sus spre rásárit.
Soarele era inca la orizont, dar in cer se sim^ea suflul noptii.
Viata tundrei se stingea cu íncetul ; stolurile de raje sál-batice, pornind de pe laturi ; treptat zgomotele taigalei amu-teau.
Apele revérsate nu mai puteau trezi nottunea de fluviu. Dacá tàrmul drept, ceva mai inalt, márginea inca cu oarecare precizie albia lui, — la stinga ìnsà nu numai cá tufisul de sálcii de pe mal dispàruse sub pinza gàlbuie, ci apa náválise si taigaua, sticlind printre trunchiuri, in ràsfrìngeri sumbre : iar peste sor-burile putrede ea isi intindea luciul adormit peste toatà zarea.
$i tot acest cuprins nesfirsit isi rostogolea somnoros valurile tulburi la vale.
La dreapta, de dupà un buchet de mesteceni, se zári o cupola alba de clopotnu;à, sclipind cu crucea-i auritá pe fondul ìn-tunecat al taigalei. ,,Curganul" trecu prin fata a douà ulitt cu cu càsule negre, ce se dezvelira de dupa tufisurile de sàlcii ale ^àrmului, de care le despàrtea un alt brat; de apà, larg si galben. Apoi satul se ascunse dupa o cotiturá. Dar, dìnd un semnal lung, masina se opri ceva mai la vale si vasul se apropie, cu rodile nemicate, de o ridicàturà a malului, si rámase pe loe, ca la o bà-taie de puscà de mal.
Odgonul se slàbi si càzu in apà. Barjaua, — pe care se ivi deodatà oarecare animatte, — miscìndu-se incet dupà curent, isi ìndreptà prora spre t,àrm.
121
De la vapor se desprinse o luntre cu doi vislasi si pomi spre pupa barjalei...
Ion Ràutu fu debarcat de pe barja aici, pe tarmul pustiu, impreunà cu paznicii sài, jandarmii Feighin si Sinenco.
Luntrea care il adusese se dezlipi de tàrm, ajunse la vapor si fu iar legata dinapoi. Matelotti se suirà pe bord,— „Curganul" dàdu un nou semnal, — un suier prelung rodile se puseserà in miscare, rostogolind valuri de apà : odgonul se ridica, se intinse ; barjaua isi indreptà prora si, lin, pomi in urmà-i.
§i, intre cele douà dungi làsate din fuga prin apele pustii umbra neagrà a barjalei, imensà si sinistra, urmàrea indàràt-nic ca si cugetul necurat al fàcàtorului de relè, silueta cochetà a remorcherului...
Dupà o cotiturà acoperità de brazi, dispàru mai ìntìi vapo-rul albàstriu, apoi carapacea neagrà a barjalei, valurile din urmà se netezirà... Peste citeva clipe nu se mai auzi nici huruiala inasinii, — numai o dungà de fum negru se inalba spre cer...
Dupà trei zile de goanà nebunà in càruta postei pina la Tobolsc, si alte trei in cloaca barjalei de ocnasi, — Ion Ràutu, istovit de emotiune si obosealà, de nesomn, de necunostinta zilei de mine, vesnìc torturat de aceleasi intrebàri : Incotto ? Ce va fi? Ce va face Tania cind nu-l va mai gasi la Turinsc ? — urmàrea,, cu incordare, tulburat, disparita convoiului.
Pina si jandarmii pàreau impresiona^i de màrefia deco-rului.
Soarele se scufundà dupà pàdurea de brazi de pe celàlalt tàrm. O dungà de rosu aprjns lumina tot apusul si nordul, — si pe fondul ei, ca printre flàcàri, se profilau virfurile negre. Sub cerul senin, raze viorii se resfringeau in fàsii irizate pe o^elul Intunecat al apelor intinse si aruncau luciri rosietice pe tufisurile de salcii si pe mestecànisul de pe malul drept.
Totul era invàluit in lumina zilei, — dar natura dormea !
Nici un sunet de viatà nu rupea tàcerea limpede a acestei feerii luminoase, nici un ciripit de pasàre nu invia vàzduhul, nici o tenitura de peste nu frìngea oglinda sumbrà a apelor— nici o fapturà nu venea sa imprastie cosmarul singuràtàtii sàlbatice a acestei nemàrginiri mute, cu atìt mai apàsàtoare in zorile vii ale diminetii.
Seara si dimineata, noaptea si ziüa, se topirà intr-un vis de tacere si de lumina.
Feighin, cu o sudalmà grea, ca un aer, de pivnicá, sterse magia.
Lung si desirat, cu o barba càruntà vesnic incilcità, si cu urechi mari, clàpàuge, cu niste aripi pàroase, sergentul Feighin clocotea din cauza desconsideràrii, pentru motive tainice, a galoanelor sale de càtre colegul sàu, Sinenco, — un om scurt ci ìndesat cu o mustatâ groasà ca o perie, — cu indàràtnicia de hahol scrisà pe obrazu-i negricios.
— Ce holbezi ochii asa ? — sisiì Feighin printre dintti sài stirbi : N-o sa dormim aici, pe mal, — trebuie sa gàsim pe diavolul de primar, pentru luntre si vislasi, — vorbea el parca càtre Ràutu dar privind furios la Sinenco : Miscà-te... dvorea-nule ! — se otàri el, in sfirsit, farà adresà precisa.
Neputind nimeni dezlega acest conflict ierarhic, Feighin se ràzbuna pentru vanitatea lui jignità impotriva lui Ràutu si a vìslasilor, pe care îi recruta cu brutalitate invocindu-si titlul de ,,om impàràtesc"....
A doua zi, luntrea care purta convoiul lui Ràutu se infunda io desertul de apà, dupà ce clopotnit^a alba a Samarascului se sterse in depàrtare.
Un vînt usor bàtea dinspre apus, incretìnd pustiul cenu-siu al fluviului, si valurile, izbindu-se de tàrmul drept, se fâ-limau ìn spuma gàlbuie.
Spre a se pune mai la adàpost de vint, luntrea se apropia de tarmul sting, inchipuit de virfurile rare ale pádurilor inúndate, printre care pinza íntunecata a apei se topea in vàlul fu-muriu al cerului, làsat greu in jos, ca o aburealà surà, încît pina si contururile sterse ale Çàrmului ìndepartat din cealalta parte pàreau inecate in ceatà.
In aceastà monotonie sumbrà, nici macar rotirea soarelui nu mai putea însemna hotarul între zi si noapte...
Ci numai loviturile incerte ale lopetilor màsurau lenes, curgerea vremii.
...Depàrtindu-se de malul pustiu al Samarscului, Ràutu pierdea cel din urmà contact cu ,,civilizaba", — reprezentatá fie chiar numai prin cosul fumegind al vaporului, care o data
122
123
pe säptäminä, in cele trei sau patru luni de navigale, tira la remorcä spre räsärit cite o barja de ocnasi.
Oricìt de subtire si subredä era aceastä legatura, ruperea ei il scotea parca cu totul din sfera moralä a lumii de azi, si-1 arunca cu milenii in urmä, in starea unui primitiv, care, in fata naturii nepäsätoare, nu mai poate gasi resursele pe care le da omului civilizat munca acumulata a generatiilor disparute.
Räutu se simtea astfel prins in sorburile tundrei si trans-pus in alte epoci geologice...
Cerul se inourä...
Urmarä zile dupä zile, in luntre, intre vàlul intunecat al norilor si nesfìrsita pinza a apelor...
Acelas pustiu monoton de valuri galbene revàrsate peste malurile mlàstinoase, insemnate abia ici si colo de brìul zdren-tuit al tufisurilor särace de salde pe fondul pàdurilor de mes-teceni sau de brazi.
Dar tundrele ruginite, se fac tot mai dese si pàdurile tot mai joase, iar in eie se ràresc tot mai mult pétele albe de mes-fecänis, si se inchide tot mai neagrä taigaua nepätrunsä de brazi, in nemärginirea ei intunecatä.
Räutu pierduse de mult socoteala zilelor netärmurite de noapte...
Trece o statiune dupä alta ; la inceput un sat, douä, ru-sesti ; apoi tot mizerabile asezäri de osteaci ; vislasii se schim-bä ; jandarmii se ceartä ; Feighin se nàpusteste ca o fiara asupra obiditilor fii ai tundrei ; cíteva clipe de tulburare si zgomot, — §i iaräsi sute, si sute de kilometri pustii...
Aceleasi patimi mici, aceeasi sälbätäcie, aceeasi cruzime si injosire... O lume redusä la citeva scinduri subrede, mereu departe de tärmurile ascunse in ceatä ; — si in acest microcosmos niste fiinti inräite si invräjbite isi due toatä viata materiale si se zbuciumä intr-o abjectä intimitate si strímtoare, necompatibilä nici cu cel mai elementar simt de demnitate omeneascä, farà putinta de a pästra vreun decor sau respect de pudoare, chiar cind pe bord se aflä o femeie...
Tundra il sorbea pe Räutu tot mai adinc. Ajunse sä priveascä färä tulburare si isprävile lui Feighin care, mai ales de cind luntrea se infundase printre satele orop-
site ale osteacilor, se dädea la adevärale saturnalii de cruzime si sadism cu nenorocitii locuitori ai taigalei, cu totul dezarmati, in fata atotputerniciei „omului impäratesc" — cum îsi zicea el cu falä.
... Çatlimsc...
Pe tàrmul drept al fluviului abia se pot deslusi intre tundra si pádure vreo zece bordee cu totul înecate, afarà de mica ridicàturâ de pâmînt din jurul a vreo doua iurte dàràpànate de la margine.
Cînd luntrea se apropie de tàrm, pe aceastà ridicàturâ se observa o miscare neobisnuita, si o larmâ nedeslusità de glasuri omenesti tremura prin pustiul tundrei.
Prora se izbi de tàrm. Uimiti, càlàtorii râmaserà o vreme in nemiscare.
Prin mîzga hîeioasà cîieva zeci de pìtici, pociti si stranii, se bateau într-un vàlmàsag de forme omenesti împleticite, — capete însîngerate, picioare pe jumàtaie goaìe agitate prin vâz-duh, brate incordate, mìni molestate.
Din gràmadà, ca dintr-un enorm musunoi omenesc, se au-zea cînd un tipàt de femeie, cìnd un geamàt ìnàbusit sau un ràget fioros, in care aproape nici nu se mai putea ghici o voce omeneascà.
In ràstimpuri, de sub zvìrcolirea trupurilor incolàcite, iz-butea sà se smulgà câte un chip bestiai, rupt si plin de glod, care, abia tinìndu-se pe picioare, apuca o scurtàturà de lemn si càuta sa dea in gràmadà, dar càzìnd deasupra ei, era ìndatà acoperit de alte trupuri. Sau vreo femeie cu pàrul vìlvoi, nu-mai ìntr-o càmasà zdrentuità, se catara in vìrful piramidei de trupuri omenesti spre a se pràbusi ìndatà in mijlocul ei, cu ti-pete sàlbatece.
In aceastà ìncàierare nàprasnicà nu se mai putea spune cine cu cine se bàtea. Fìecare lovea orbeste in toate partile, si cu totii se nàpusteau cu o furie nebunà asupra fiecàruia; in parte.
Un sat intreg pàrea càzut in dementa : cu totii erau beti, — asa cum pot sà se îmbete numai osteacii, degenerati ìnainte de a fi iesit din sàlbàticie, si càrora civilizaba le-a adus numai alcoolismul si boale abjecte.
Se putea ghici numaidecît, cà nu de mult a trecut pe aici vreun mare négociant de blànuri, care a uzat prea larg de in-
124
125
strumentili de schimb, — clasic pentru aceste regiuni, desi oprit de lege, — basamacul oträvit...
In focul luptei, nimeni nu bagase de seamä sosirea luntrii.
Feighin isi simti, bineinteles, cel dintìi chemarea ; el sari din luntre si vocea lui rägusitä acoperi zgomotul bätäliei :
— Mä liftä spurcatä !... Unde-i mägarul cela de staroste al vostru ?... Acus bag sabia in el !.,.
Abia vreo douä-sau trei capete se intoarserä pentru o clipä...
— Acusi vä vin eu de hac, päginilor ! — se repezi Feighin adus indatä in stare de incandescente.
Suduind cit il tinea gura, el dàdea cu càlcìiele ciubotelor in grämadä, lovea orbis in toate partile cu teaca sabiei... lovi-turile räsunau ca in lemn... degeaba !...
Deodatä, el apucä din grämadä un picior, si ìncepu sä-1 traga din räsputeri :
— Las cä te scot eu, faraoane !
$i un om desprins cu sila din ghermii de trupuri incìlcite, tìrìt de picior, ca un cine de coadä, bäläbänindu-si capul prin mizga cleioasä si cäutind sä se rezeme in miinile tremurätoare, fu tävälit asa pina la mal si aruncat, cu ajutorul izbiturilor de ciubote in luntre...
Un urlet de fiarä räsunä de pe mal, putin dupä aceea :
Feighin, care apucase de par o femeie, o trägea farà mila spre luntre... dar ea, inclestìndu-si minile de alüi si mugind de durere, nu se lasa ; capul, cu gitul lungit, ìi atirna de pärul strins in pumnul lui Feighin. $i pe cìnd acesta, dupä ce o smulse din grämadä, o tira spre mal, zdrentele cämäsii ei fìlfìiau prin aer, lasìndu-i aproape gol trupul slab, plin de noroi si singe...
Al treilea vislas, recrutat in acelasi chip, fu in sfirsit zvìr-lit Unga ceilalti...
Luntrea se departa de tarai...
Pe ìngusta limbä de pämint inconjuratä de apä, incäiera-rea sälbatecä urma ìnainte ; luptätorii parca nicì nu bägaserä de seamä disparita tovaräsilor...
Räutu se uitä la cei din luntre.
Mici de statura, cu spetele largi, cu picioarele scurte si cu fetele galbenej pamìntii, acum mìnjite si pline de zgìrieturi si de vinätäi grozave, — ei nici o clipä mäcar nu-si indreptarä spre satul lor abia päräsit ochii lor negri si mici, ìnfundati
deasupra nasurilor largi si turtite. Abia rupti cu sila din ìn-vàlmàsala aceea si ametiti incà de bàuturà, — si nimeni nu se interesase dacá au mìncat ceva si dacá vor avea ce minea in cele douàzeci de ceasuri, poate, pina la statia urmàtoare, — acesti gnomi de pe Obi, muti tràgeau automatic la lopeti... í?i nici un cuvint de protestare ! Nici o ìntrebare màcar : cu ce drept si cu ce scop au fost ei prinsi din multarne si pusi la muncà ?...
?i lopetile, in ritm màsurat, despicau valurile...
... O ploaie màruntà acoperà cu pulbere de besici gàlbuì fata neagra vinata a apei.
Nu se mai vede nici umbra tarmului drept, nici túfele mecate ale celui stìng...
Luntrea sta parca pe loc ìnchisà intr-un cere. In zadar cad lopetile prin apele moarte, eie nu mai pot rupe acest cere vrájit, márginit de reteaua umedà si rece.
Ràutu, ìntr-un suman subtire, si in càmasa-i de pinza, muiat pina la piele, tremurá de frig. Frigul a ràzbit si pe Feighin, ìnvàlit ìntr-o pocladà. Chiar si linistitul Sinenco ísi pierde ràb-darea si-i zoreste intr-una pe vislasi sa dea mai repede. Aces-tia ísi ìncordeazà o vreme bratele obosite, — dar tàrmul ramine mereu ascuns dupà vàlul ìndàràtnic al ploi... Cerul coborit isi cerne neobosit lacrimile marunte si dese...
In sfirsit ! Norinsc...
Numai vreo cinci sase iurte, ìngramàdite pe o colina destul de inaltá, la adápost de apa.
Feighin se indreptà hotàrit spre iurta mai aràtoasà de la margine, se pleca de-a buselea si anevoie se strecurá prin gura usii joasà si ingustà, in care chiar un om mai putin lung n-ar fi putut intra decit aproape tìrindu-se.
Ràutu il urmà... dar nu apucà sà-si piece capul, cind o lo-viturà puternicà in piept il ràsturnà aproape pe spate. Feighin, ghemuit sàrise din iurta parca ars si, frecìndu-si fruntea, ìncepu sa scuipe si sa injure :
— Ptiu !... Spurcàciuni... Parcà-s cìni !... Sinenco ridea pe sub mustata ;
— Bre-bre-bre !... Parc-ai fi fata mare... Se vede cà n-ai mai fost prin meleagurile astea... si intra linistit in iurta.
Bordeiul, — clàdit din birne negre, farà feresti, farà tavan, farà sobà, in locul càreia ardea in mijloc un rug mare, — era
126
127
plin de fum, care iesea jumätate pe usä, jumätate printr-o gaurä taiatä drept in acoperis — acum astupatä puün cu niste coa ja de mesteacän, ca sä nu batä ploaia inäuntru. Inäbusit de fum, Räutu pleca capul.
In jurul focului ce pilpíia pe rüg, pe o ridicäturä joasä de pämint bätätorit erau lungiü mai multi osteaci, barbati, femei si copii, goi sau abia acoperiti cu cite o zdreantä. Cu totii dor-meau dusi, afarä de vreo douä pärechi care nu páreau impresiónate, nici jenate de musafirii neobisnuiti...
Cu tot fumul si ventilatia larga, in iurta duhnea un miros greu de untura de peste, rìnceda.
Feighin, plecat peste genunchi, spre a se feri de fum, sciupa si ìnjura färä astimpär.
— Ptiu, lighioane spurcate ! Scoala-te cine nerusinat !
— se näpusti el, clocotind de minie, asupra unuia dintre bàr-batii care nu dormeau si, ridicìndu-1 de spate de Unga nevas-tä-sa, il azvirli cìt colo, in picioare.
Omul, besmetic, se clàtina...
Prin valuri de fum, Feighin calca furibund, cu ciubotele pline de apä, peste trupurile lungite in jurul rugului ; din zvìr-coleala de forme, nedeslusite, oamenii säreau speriati din somn.
Sinenco se dezbräcä si-si atirnä cu socotealä mantaua si munitia de o grindä mai la o parte, apoi se asezä, numai in cämasä si nädragi, lingä foc, pe locul ramas líber la marginea patului de pämint.
Räutu ii urmä pilda cu umerii strìnsi de sfialä si dezgust...
— Ce poti gasi de mineare la dihäniile astea ?... Cräpare-ar si le-ar fi de cap ! — bodogoni posomorìt Feighin.
— la, tot s-a gàsit ceva peste proaspät pentru o ciorbä !
— räspunse netulburatul Sinenco : Se cheamä cä-i fierturä... si cu ce mai avem noi... Nu esti aici la tine acasä... la, fä-ne rost de ceva, gospodino ! — se adresá el catre o bätrinä scurtä si osoasä, care ìsi lega, ìntr-un colt, capul despletit cu" o peticä.
Räutu nu avu täria sä guste din bueätäria babei si se mul-tumi cu o coajä de pine, veche de mai multe zile si muiatä de ploaie. Feighin, scotind ciorba din ceaun cu o lingurä de lemn, se strimba si inghitea in silä. Numai Sinenco, ca un adevärat stoic, minea In Uniste si cu poftä.
128
O fetida de vreo cinci ani, galbenä-verzuie si zbircitä, toatä goalä si plinä de bube suspecte, sugea un cap de peste pe care i-1 intinsese Sinenco...
Räutu sari afarä din iurta...
... Apä si cer plumburiu... Tärmurile indepärtate se tópese la ceatä... Soarele nu mai sträbate välul de nori ; färä sfirsit däinuieste amurgul monoton...
$i tundra färä fund soarbe tot mai adinc in bezna-i neagrä viata luntrii pierdulä pe valurile pustii... ■•
Räutu, sleit de puteri, atipise stínd pe banca-i ingustä cu
capul íntre miinile sprijinite pe genunchi.
Deodatä, o loviturä puternica il fäcu sä-si deschidä ochii : Feighin, intinzindu-si färä voie piciorul, il izbise in piept, Räutu se uitä un moment la obrazul acesta ros-vinät, la nasul coroiat ridicat spre cer, la urechile päroase, indepärtate ca niste aripi, la gura stirbä deschisa, care duhnea inca de rachiul rechizitionat la ultima statie ; si deodatä aruncä cu putere de pe genunchii säi piciorul lui Feighin. Acesta, buimäcit, säri din somn si ìncepu sii sísüe, amenintind cu degetul :
— Sä nu ma scoti din sárite cu fasoanele astea ! Nu esti decit, ma ìntelegi, un pirlit de arestant... Dä-te la o parte, mä intelegi, este acolo loc si pentru piciorul meu...
Lui Räutu li tremurau buzele si ochii i se aprinsera :
— Ascultä, canalie betivä ! — si chiar el se mira de vocea slrüinä ce-i suiera printre dintii ínclestaü : ,,Daca nu te linis-testi odatä, rästorn luntrea !..."
Feighin, prostit, rämase cu gura cascata, holbind ochii. El vàzu din miscarea isterica cu care Räutu ìsi si pusese mina ne bordul luntrii, cä e in stare sä aduca la ìndeplinire amenin-tarea-i nebunà...
Si cine stie unde mai putea duce pe Räutu viata inciumatä din acea coajà de nuca, rätäcitä prin nesfirsirea Obiei, dacá o Intimplare náprasnica nu venea sä-i tulbure pina in adincimi nebänuite tot sufletul.
La Condinsc, pe la jumàtatea drumului spre Beresov, lo-cuitorii atraserä bägarea de seamä a jandarmilor cä vintul pare a se schimba, si-i sfätuirä sä mai astepte, caci de se ìntorcea eumva dinspre miazànoapte ìmpotriva cursului apei, ii ame-nintà o mare furtunà, ca intotdeauna pe aceste sesuri intinse si inclinate spre nord.
129
In prisma rivolutici, vol. II
Dar pe càlàtori ii anima numai o donnea : sà scape cit mai grabnic de aceastá cazná.
Nu numai Feighin, ci chiar si cumpanitul Sinenco nu mai era dispus sa asculte si aturi de prudenza.
Pe Ráutu, nu-1 intreba nimeni, — dar el era si mai zorit decit ceilalti.
Vìntul se tot ìnvìrtea, intrlnd in luptà cu cursul apei, vis-lasü lucrau din lopetì mai cu stàruinta. Vremea curgea lenesà...
Crestele galbene se tot ìnmult,eau, valurile tàiau fluviul de-a curmezisul si ajungeau pina la malul de dincoace.
Cìrmaciul, — un osteac scund, càrunt si posomorit, cu peri rari in barba, — se incrunta tot mai tare.
Pe la jumàtatea drumului spre §arcalùisc, unde trei bra^e paralele se impreuneazà ca intr-o mare, tarmul drept abia se mai putea ghici in depàrtare ; iar la stìnga apa se pierdea in fundul zàrii. Ea nu mai ìnfàtisa aici nici slabul scut al virfuri-lor de copaci ìnecati, — si toata fata ei clocotea.
Intre valurile negre, toate ìncrestate acum, se sapau brazde tot mai adinci, si spuma lor se fàcea tot mai alba...
Pe cerul intunecat, fugeau tot mai repezi volburi de nori grosi ; vìntul crestea iute ìntr-un uragan, si vijiia intre crestele de valuri.
Cìrmaciul ìndreptà luntrea spre tàrmul ìnecat din stìnga.
O clipá, o coamà, Ráutu zàreste túfele negre plecate, peste care sar, zdrobindu-se in pulbere, stìnci de apa...
Dar tot e mai aproape pina acolo, decit pina la tarmul drept... si e o nàdejde de adàpost...
Luntrea e plinà de apa...
Cìrmaciul ìsi face cruce, aruncà poruncitor lui Feighin un cáus de lemn... nu se aude ce spune... El se apleacá din nou peste minerul cìrmei, pìndind cu incordare clocotul valurilor...
Batrìnul osteac parca a crescut si pare acum un urias... Spre el sìnt atintite toate privirile...
Un vai izbeste in coastà, din dreapta, — luntrea se cuìcà... Feighin, cu un scincet se apucà cu mìinile de bord si scapa càusul... Sinenco il prinde si se aruncà sà scoatà apa... Pica-turi ! Feighin ìsi smulge chipiul din cap si cu miscári ìnfri-gurate il ajutà... §i Ráutu se repede cu pàlària lui...
Vìntul bate din spate, •— ei merg acum impotriva apei, dupà valuri.
130
Din  nou se vad o  clipà túfele  tarmului sting... mai aproape !...
$i iar ìntuneric.
Dar Ràutu nu se mai uità inlàturi...
El ìsi vede numai pàlària plinà de apà... goalà... iar plinà... repede, mai repede... nimic mai mult... nimic... totul e aici... toatà viata !...
Iaràsì pe coamà : linia tàrmului drept e frintà si dispare sub talazuri uriase, care sint aruncate spre cer, vràjmase, in fantastìce biocuri negre de apà si se pràbusesc mugind in prà-pastie, — iar de cealaltà parte, toata zarea fierbe in spuma alba, prin care inegresc, ici colo, virfuri ascutìte...
Drept sub picioare, in fund, o patà neagrà de tufe, peste care se sfarina valuri...
$i luntrea cade printre vìrfurile dese de brazi ìnecati... valul s-a dus... Dar cìrma e ruptà... Oamenii, in spaimà nebunà, se apucà de crengile subtiri... eie se pleacà neputincioase, se frìng...
Aici, in desis, zbuciumul valurilor sub luntre e mai slab, dar din afara se ridica un parete negru, tot mai ìnalt. Toate adìncimile uriasului fluviu se rostogolesc spre cer, se azvìrl nebune si ìneacà totul...
Ìntuneric...
Luntrea, dintr-o smunciturà, e aruncatà in sus, printre crengi si se pràvale in beznà... O loviturà strasnica in fund... o pìriiturà...
Valul a trecut... Luntrea ìnsà, spartà, incepe sà se scufunde ìncet, ìncet.
Feighin, cu capul gol, cade gemìnd in genunchi :
— Doamne, Doamne, miluieste-ne pe noi pàcàtosii... Fe-cioarà nàscàtoare de Dumnezeu... Maícá Precistà... Tatàl nostru care esti in cer... Fie voia ta... Iartà-ne greselile noastre !...
Sinenco se làsà sì el in genunchi si-si face cruci largì. Os-tcacii il urmeazà, tàcuti si resemnati.
Pentru Ràutu, aproape din copilàrìe cerul e gol... Dar acum el e adinc miscat de aceastà topire a sufletelor atìt de disperate, ìntr-o rugàciune obsteascà...
131
£?i se surprinse uimit si ìnduiosat cu un gìnd venit din in-tunecimile adìnci ale sufletului sàu : ,,Tania si ea desigur s-ar fi rugat acum !..."
— Fraülor ! — ràsunà adinc vocea lui Feighin : IertaU-mà dacà v-am gresit... O o o ! — i2bucní el in hohote de plins ; apoi íl sárutá pe Ráutu pe frunte, pe ochi, pe obraji. Picáturile reci de apa murdarü íi picurau din barba si din mustáti, se amestecau cu ]acrimile-i fierbinü pe obrajü lui Ráutu...
Luntrea se afunda mereu : apa ii ajungea acuma aproape de margine si la fiecare tremurare de unde, se vársa inláuntru...
S-a sfírsit...
Vremea se opri. In viitor nu mai era nimic, nimic, decit o asteptare oarbà...
lar trecutul intreg se condensa intr-o viziune orbitoare de o singurà clipà.
Ràutu isi vàzu intr-o singurà fulgerare íntreaga lui viatà, de la cele dintìi amintiri de copil ; chiar amànunte de mult ui-tate i se iveau acum in fata, ín contraste puternice de lumini si umbre...
Dar mai ales o vedenie, din tainitele nelàmurite, ii prinse tot sufletul, si, minunat, il umplu de o bucurie seninà.
Femeia palidà, cu ochi morti, din librària liceistilor din Chisinàu... Cìnd ii dà ceasul lui... uite, cum il priveste !... lata... Doi ochi larg deschisi si aiuriti il tíntese... apoi s-aprinde in ei atìta recunostintà nesfìrsità si bucurie nebunà...
Cu aceiasi ochi parca il priveste acum si bàtrinul osteac...
Pentru ce ?
Fundul luntrìi se oprise intr-un trunchi s-au ìntr-o rancura mai groasà a bradului ìnalt pe Unga care se pràvàìine...
Aici era mai multa stabilitale, si mai putinü nmenintare de scufundare imediatà...
Dar ìnsasi aceastà stabilitale relativa fàcea mai mare pri-mejdia ca valurile din afarà, izbind in cosul subred al luntrei, sa o sfarme in bucati
$i furtuna clocotea cu aceeasi furie...
Cita vreme va putea sá reziste luntrea ! §i cííú vreme vor mai puica sa lupte oamenii acestìa istoviti
... Osteacii, tàcuti si smerííi, scot apa din fundul luntrii, Sinenco ii ajutà ; Feighin une strins de mina pe Ráutu de care nu se mai dezlipeste...
Din cind in cìnd vine un vai nàprasme si, urlind,' cade asuprà-le ; luntrea piriie ; oamenii se ìnclesteazà de crengí, s-o tina pe loe ; valul trece, làsind din nou apà in trupul schilodit al luntrii...
§i viata reìncepe,..
Cite clipe, sau cite ceasuri trecurà astfel in spaimele sti-hiei si in asteptare muta, nici Ràutu, nici ceilaltt nu puteau spune.
In realitate, zile ìntregi s-au scurs asa in bàtaia uraganu-lui, in viforul acestui vesnic amurg farà soare, si farà umbra de noapte.
Dacá fiecare val suspenda cursul vremii, — viata nu se oprea, ci nu stiu cum, se adincea si se lumina. $i in ràstìmpurile de Uniste relativa, fiecare clipà traila avea un cuprins de nes-firsire.
Cìnd luntrea s-a mai golii de apà, bàtrinul cirmaci isi umplu luleaua si se càzni in zadar cu amnarul sà aprindà iasca umedà.
Cremenea scàparà ; si aceste scìntei sau miscàri linistite ale bàtrinului, cu degetele-i noduroase, aduc o stranie poiolirc de sine, — cu totii urmaresc micile scìntei albastre ce se aprind si se sting in vázduhul posomorìt...
Viitorul pieri din gìndul tuturora...
— Ce-i si viata omului ! •— zice ìncet si potolit Feighin càtre Ràutu : De mie am fost luat de la pàrinti — cu sila... Imi aduc aminte numai de o femeie tìnàrà, cu ochii negri ■— marna, care vroia sà mà smulgà din minile soldatilor... §eptes-prezece ani — slujbá nu ca acum — muncá silnicà... Cìnd a venit legea cea nouà, se auzi cà au sà ne dea drumul acasà... Unde era sà mà due ?... Nu stiam nici de unde sint, nici cum ìi cheamà pe pànnui mei... Feighin am fost numit mai mult in batjocurà — in cantón — cìnd m-au botezat... $i, intr-un rind, cum stateam asa, cuprins de gíndurile astea, ca sentinelà la magazia de pulbere, deodatà aud un ràcnet : Dormi la post, canaìie !... Cápitanul !.... Vìnàt de minie, ridica sabia si-mi dà cu minerul in fata, s:i dà-i, si dà-i... Am fost gàsit pe pàmìnt, asa, ametit, plin de sìnge. cu nasul sfàrimat si dintii ruptì... Càpitanul, pesemne, fugise... Vremurile se schimbaserà... ?i mi-a venit asa o ciudá si o ràutate la inimà ! O sá vada el, sa schilodeascà asa oamenii !... Are sa se plimbe ras si in lanfuri ! Si, culcat la spital, numai ce vád o fetida, asa, micutà, de-o
132
133
schioapà, cu ochisorii limpezi, — fata càpitanului... $i-mi spune cu glàsciorul ei dulce asa : esti mai bine acum, mosule ? ... Mama zfi trimite pufina dulceafà... si-mi ìntinde cu minútele ei un gàvànosel... Ma uit, ma uit asa in ochisorii ei limpezi... pun mina pe càpsorul ei si zie : Nu vrei sa ma pupi, dragupà ?... Ea isi ìntinde buzisoarele, dràguta de ea... Am sàrutat-Oy si si mi-am fàcut cruce, si i-am zis : Spune-i mamei sá fie linis-tità, — atit.
O fi crescut mare... Maritata de mult... cu copti... nu m-a uìtat ! Va auzi Dumnezeu rugile ei ! §i tàcu.
Simtise si acesta nevoia de a-si opri gìndul la singura clipà, poate, senina din viata lui zbuciumatà...
— Ce tremuri asa ? — ìntrebà el pe Ràutu si-i viri mina la piept sub suman. Ti-i frig ? Esti ud leoarca... Sumanul ü-e subire, si dedesubt esti numai in càmasà... Stài ! Mantaua mea e mai groase... am sì o jiletcà de lina pe sub mundìr... Pe mine nu m-a ràzbit asa...
Ràutu, care isi regàsise sufletul lui Vania din Nàpàde-ni, — zìmbi blajin si recunoscàtor, ìmpàcat.
§i luntrea se clàtina mereu in bàtàile vintului, intre cren-gìle ìnlàcràmate ale bradului ìnalt...
...Viata parca n-a càpàtat un inteles, decìt... din clipa cind ?i 1-a pierdut pentru1 fiecare in parte din acesti oameni, strìnsi in coaja lor de nuca, in mijlocul valurilor infuriate !...
Cita vreme fiecare din ei avea, —■ in afarà de viaja din luntre si mai presus de ea, — o tìnta deosebità, ìn care isi punea tot rostul, sufletul lor era otràvit de dusmànie si de scirbà.
$i acum... cita lumina cìnd totul e màrginit la cele citeva clipe ce le-au mai ràmas de tràit pe aceste scinduri, ìnainte de a fi inghiaiti de valuri !...
í?i nimic nu va mai ràmìnea din ei decìt niste oase acópente de mìlul tàrmului pustiu..
$i timp de veacuri, fiecare primàvarà va; arunca peste eie un nou strat de mil, si ghe^urile iernii le vor infunda tot mai adínc i)n pamintul mlàstinos... Pina] cìnd, poate, vreun antro-polog va descoperi, odatà, o stranie colecte de cranii...
A ! ... Scopul vietii !...
In goanà dupà scopuri inchipuite, mai presus de aceastà singurà realitate, — de la certurile de bucatane, pina la confítetele de pe arena vietii istorice, — toate clipele sint otràvite
134
de ambitii, de urá sau de scirba, ìn exasperarea sàlbatica a cru-zimii sau a indiferente! fata1 de semeni... Chiar cìnd crestinul isi urmàreste mintuirea sufletului pentru vremea de apoi, ea un dar mai pretíos decìt viata in aceastà vale a plìngerilor, — ìncà fumegà rugurile jertfelor omenesti, sau inimile se amor-tese ìn chili! de pustnici...
Dar atunci, cìnd la capàtul scurtei càlàtorii vine ceasul su-prem, din tot zbuciumul ei nu ràmin ìn fata constiintei decìt clipele de bucurie seninà, cìnd in tremurul de dragoste au fost biruite toate nàzuinteld desarte ce pàreau frumoase si inalte numai sub imboldul patirne! oarbe...
Dar si cite alte morminte nu sint decìt tot marturii ale unor vieti risipite in desert...
Furtuna vijiia necontenit...
Dar bàtrìnul osteac, de o bucata de vreme, ridica din cìnd ìn cind capul si privea cu incordare spre apus ; el voia parca sà spuna ceva, — bàrbia cu peri cárunti si scurti ii tremura, — dar làsa din nou capul in jos, in tacere.
In sfirsit, arata cu mìna-i vinoasà :
■— Semn cà se schimbà vintul ... dacá vine ploaia ceea aici...
La apus, pe fondul norilor cenusii, care fugeau in sus, in-vàluind tot cerul, apàruse acum o pata neagrà de nori plum-burii de care parca atirnau niste fasii ìntunecate, làsìndu-se drept in jos peste spuma valurilor sfariniate.
Peste mugetul apei, creste un ropot ìndepàrtat... Mai tare, tot mai tare, si mai aproape ... Norii negri cuprind zarea pìnà-n ràsàrit... O picàturà... alta... si deodatà — potopul ! ... parca toate zàgazurile cerului s-au rupt ; picàturi grele si dese sfre-delesc valurile...
Un vài negru ìnchide totul, nu se vede nimic mai departe de marginea desisuluì de brazi inecati, in mijlocul càruia se clatinà luntrea...
A trecut. Ploaia cerne màrunt... a stat...
...Luntrea e golità iar de apà : vìslasii rup niste rogojini si le bat cuj bagare de seamà prin toate cràpaturile ; bàtrìnul scoate securea si, cu ajutorul unei bànci, drege in grabà cìrma... ¡pi pindeste iaràsi, ìncordat, clocotul de valuri ; si din nou el pare cà creste in vàzduh si toate privirile sint atintite asupra lui...
135
...Luntrea e scoasa acum dintre crengi si lásatá in voie pe apa. Oamenii isi fac cruce :
— Cu Dumnezeu ínainte ! — zice, adinc, Sinenco. Luntrea iese din desis si saitá pe valuri...
Despre partea aceasta a drumului, pina la $arcalinsc, Ráutu isi aduce aminte numai cum, in luptá cu valurile zbuciumate, atunci cínd jandarmii se perindau cu víslasii la seos apa din luntre si la lopet-i, vru sa visleascá si el, dar Feighin ii zise foarte aspru :
— Stai locului, ma rog ! Ne lipsim noi de serviciile du-mitale.
Dar Ráutu, simtindu-se tot cu sufletul luí Vania din Ná-pádeni, — Vania' al mamei Irina si al lui Tánásicá tigánusul, si al llenutei, — nu se supárá de acest ton aspru, si ridea fericit...
na - cea veche rämäsese pe mal, o jalmca ...Luntrea noua - cea vecne indreptä in 30s,
epavá, cu fundul in sus, - porni m íaig » iaräsi in voia valunlor.
«io ? ,_<íp ffindi Ráutu.
Dumnezeu, Tama   — se gmu
Sleit de puteri, Ráutu intra in casa starosteluii din íparca-linsc si se lasa pe lavitá, pe jumatate ame^it, El nu mai voi sä mánínce, si nici, nu avea putere sä se dezbrace. Sinenco, cu ajutorul starostoaei, o femeie groasä, nu incä bätrinä, cu o faja rotunda si rumena, — il fäcu sä ìnghità un pähärel de rachiu, il dezbräcä, il invali ìntr-un sai si-1 culcä lingä sobä...
íncálzit, Ráutu státeaj' lungit, cu ochii inchisi ; totul parca se ìnvirtea in jurul lui.
Feighin horäia nástrusnic, pe cuptor.
Numai linistitul Sinenco nu putea dormi, ci stätea in cä-masä si nädragi la gura sobei, privind tihnit in foc.
— la mai dati zor acolo, mä ! Ptiu ! Tot üftä spurcatä ! Destul am pierdut noi trei zile cu afurisita aia de furtunä, mä injelegi !... Noi sintern oameni impärätesti, diavolilor ! — se auzi vocea lui Feighin, de afarä.
Räutu deschise ochii. Prin fereasträ bätea soarele, arun-cind pe jos o patä cadrilatä de lumina.
Räutu se imbraca in straiele lui, uscate, si iesi in cerdac.
Furtuna alungase in sfirsit norii ; in undoiarea usoarä a fluviului, razóle soarelui se räsfringeau in mii de sclipiri vii, — iar la stinga, departe, peste brìul rar al tufelor ìntunecate, ne-marginirea strälucea, arzmd in fläcäri albe...
136
Cap. XI.
AURORA BOREALA
Din
scrisoarea lui Ion Ràutu :
Iamalsc, 21 iunie 188
Draga mea, buna mea, Tanenca,
In sfìrsit am ajuns la Iamalsc, un satì pràpàdit de pescali osteaci, pe tarmul golfuluì Obi, la peste o sutà de kìlometri mai la nord de Obdorsc, o asezare ceva mai ìnsemnatà, situata" ceva mai deasupra cercului polar. Gìndul meu cel dintii e la tine.
Sìnt torturai de teama ca poate nu ti s-a trimis telegrama din Turinsc, care sa te opreasca pe loc, pina la làmurirea situatici.
Nu stiu dacà ai primit si scrisoarea expediatà din Tobolsc, ìnainte de a ma fi imbarca t pe barja.
Iti povestisem acolo pe larg evenimentele tragice din Turinsc si crahul pe care 1-a suferit obstea de acolo.
Dupà o lunga calatone pe vapor si in luntre, — care a tinut peste douà saptàmìni, in conditiuni indescriptibile, — am ajuns la destinatie.
In afarà Insà de o mica furtunà suferità]' in mijlocul unui peisagiu fantasmagorie, si care a prilejuit o interesantà expe-rienta psihologica, nu merita In drumul acesta o mentiune decit intìlnirea din Cemasa cu biata Sonia Aniutina, care, la virsta de septesprezece ani, e aruncatS in pràpàdenia aceasta, singurà farà alt tovaràs decit Ozerov, — un vechi student din Cazar, deportat de vreo zece ani si care pare acum cu desàvirsire de-càzut si prea putin simpatie...
138
Çi cu oroare am bàgat de seamà cà nenorocita e si însâr-cinatà.
Nu mi s-a plins de nimic, dar, vàdit coplesità de tristetà, imi stringea doar mina, soptind :
— Sìnt fericità cà te-am putut vedea, — pe unul din obstea barjalei noastre de pe Volga... Cita vreme, Doamne, cita vreme a trecut de atunci !...
Nici un an !...
Despre obstiile din Berezov, un tìrgusor cu vreo mie douà sute de locuitori, — si din Obdorsc, un sat aproape tot asa de oropsit ca si lamalscul meu, — nu-ti scriu acum. Nàdàjduiesc sà meritin contactul cu tovaràsii, desi ne despart sute de verste.
Ei m-au primit fràteste, mi-au dat informatiuni ci sfaturi in ce priveste viitoarea mea resedintà ; si mi-au dàruit chiar si o puscà ; e cam primitiva si hodorogità, dar, dupà asigurarea [or, imi va da putinta sà nu mor de foame la Iamalsc.
Din nenorocire, n-am fost làsat la Berezov decit o singurà zi, iar la Obdorsc, am stat douà zile ; m-am aprovizionat acolo, spre a ma; agrémenta menu-urile mele polare, — cu putinà untura si o bucata respectabilà del pemican, — carne uscata la soare, foarte sàratà.
Cum sà-ti descriu lamalscul ?
Tundra moartà, ingropatà iarna sub zapada, groasà de pa-tru, cinci metri, se intinde spre Poi aproape o mie de verste, in península strìnse ìntre Marea de Karsc si Golful Obiei, joasà si inclinata spre ocean, vrìnd parca sa dispara sub gheturile pustii.
Iarna nici un vestigiu de viatà nu apare' la suprafatà, dar vara, tundra se imbraca in vestmìntul ei zdrentuit de muschi si tufe rahitice de brazi, — braziü, pitici ai regiunilor boreale.
Aceastà vegetatie ici duce vesnic lupta pentru viata in stra-tul subtire de pàmìnt fértil, asezat pe un strat de ghiata eterna care aparé aici ca o formale geologica, in care s-au putut pàs-tra, tìmp de indelungate milenii,: aproape intacte, cadavre de mastodonti si mamuti.
Pe tàrmul golfului, in cea mai mare parte a anului numai cìteva fumuri trádeazá locul unde e ìnecatà, sub zàpadà vreo duzinà de iurte, cu o singurà jalnicà clàdire de bìrne, care s-ar putea numi casa, si care serveste1 de locuintà pentru agentul fratilor Staritchi din Obdorsc, — Demian Petrov.
139
Numitul agent reprezintà, — ín cuibul acesta de pescari, si autorítatea de síat, ca un potentat absolut.
E un urias sàlbàtàcit, dar ìn fond voios si prietenos, care striveste, chiar cu trupul sáu masiv si cu glasul rásunátor, ceata pràpàdità a supusilor sài, osteaci chircifi.
Acuma e íncintat cà soarta ii dà o societate de „cre§tini"( in persoana mea si a paznicului Axentiev.
Ospitalier, Petrov ne olerà pentru locuinfá comuna o cá-márutá din bordeiul sáu.
M-am uitat la Axentiev.
Scund, ñervos si posomorit, in tot drumul de la Berezov incoace, el nu-si ascundea o vie antipatie, ba chiar o animo-zitate fata de mine. Punea in! sarcina mea surghiunul care 1-a aruncat, síngur, la atitea sute de verste de familia lui ràmasà la Berezov.
Am refuzat hotárit oferta, preferínd sà stau singur, fie chiar intr-o iurta de osteac.
Inchipuie-ti un cort fàcut din bìrne asezate in picioare, cu interstitü ìntre ele astupate de1 muschi, si acoperit cu piei de reni. O usa joasa, prín care trebuie sa intri aproape tirìs si, in vìrf, o gaura pentru iesirea fumului, — sínt singurele deschiza-turi prin care poate pàtrunde lumina si aerul. Ca mobilier, — o usoarà ridicàturà de pàmint, in jurul vetrii din mijloc, ìn care arde necontenit un rug.
Dar nu aceastà primitivitate m-a impresionat atit, ci, dacá se poate spune, mai cu seamá atmosfera moralà si socialà a vietü de tundra.
Toatá popula tía s-a ìnghesuit, farà fasoane, in iurta mea. Femei si barbati, — pocituri caricaturale, — chinciti¡ in jurul rugului, toti cu tutélele in gura, urmàreau cu o vie curiozitate fiecare gest al meu, pe cind! imi aranjam comorile : rufele si, mai cu seamá, càrtile, — o biblioteca bogatà, — sase volume pe care, pina ce imi vor veni bagajele — Allah stie cind ! — le voi putea rumega, dupa un calcul matematíc precis, in sapte sute douàzeci de rínduiri varíate succesiv...
Oficiul postal cel mai apropiat se aflá la cinci sute de verste, in Berezov.
Aici, la Iamalsc, corespondenta si mesagiile nu pot ajunge decit „cu ocazia", care adesca se lasa asteptatá cite patru si cinci luni de zile.
Scrisoarea aceasta o voi expedía pina la Obdorsc, cu vis-lasii care m-au adus aici. De acolo, se vor ingriji tovarasii.
140
Aceastà izolare mà chinuieste mai mult. Cine stie cind voi putea avea vreo veste de la tine si cine stie cind si dacá vei putea primi si tu scrisorile mele.
Singura mingiiere mi-o poate da spectacolul naturii boreale.
Acum, vara, soarele nu mai apune : descrie spre nord un cere, in care se roteste aproape douá luni. §i iarna vom avea tot atíta vreme o noapte neìntreruptà...
Viata are astfel un aspect fantastic, farà hotarele obisnuite
de activitate si odihnà.
Existenta materiaìà mi-o asigur relativ usor.
Apele sint pline de rate, de giste sàlbatice si de lebede.
Túfele si pàdurile misunà de varietàti nenumàrate de pà-sari si de iepuri de nord.
§i acest ,,vinat" este atit de sàlbatec, incìt nu cunoaste omul, nu se teme de puscà, ìncit chiar eu, care n-am stofà de nemrod in mine, mà pot aproviziona usor cu( pusca mea.
Autohtonii traiesc mai mult cu peste si cu oua de rate si giste sàlbatece, pe care le conserva ìntr-un fel de saramurà, in
cantitàti enorme.
Draga mea, sà mà crezi cà nici viata aceasta nu e lipsità
de farmec.
Omul e pus aici numai in fata naturii. Tóate ororile si toate mizeritle izvorite din viata societàtilor civilízate, aici lipsesc. Esti doar in luptà directa cu natura, ca sà-i smulgi mijloacele de viata, — si succesul atìrnà numai de energia, de vigoarea si de inteligenta individuala.
nu
douàzeci de ani, crescuia ia um^iuau, yi „__
a vietii decít aceea pe care i-a putut-o da liceul de fete, sub inalta directie a doamnei Laza, si scoala de moase si subchirurgi din Odessa.
Nu mi-as ierta niciodatà dacá te-as aduce in sàlbàticia
aceasta.
Aici, — chiar dacá ai trece cu bine prin toate grozàviile càlàtoriei de sàptàmini cu luntrea, in mijlocul pustietàtilor tun-drei, — nici n-ai putea macar aplica mestesugul tàu „de a a juta, — cum spui tu, —1 omenirea, la aparitia si disparitia ei".
Oamenii se nasc aici si mor farà nici un mestesug, — ca orificare alt mamifer din tundrele acestea inghetate. 1
141
Sa crezi, iubita mea, ca am fost adinc miscat de hotarirea ta, de a imparti surghiunul cu mine.
Toata dragostea care ne leaga din copilarie, mai strins decit orice „glas al singelui" sau catuse legale, nu poate sa exprime recunostinta cu care am primit sacrificiul tau, — fiindca, draga mea, a fost un sacrificiu ; nu ma pot insela subtilitatile scri-sorilor tale.
Dar tocmai pentru aceasta nu pot, nu am dreptul, sa accept acest sacrificiu astazi cind ai fi silita sa duci un trai care pra-padeste si stinge pina si triburile de osteaci care due viata asta de veacuri.
Nu mai vorbesc ce groaza imi inspira numai gindul, cind mi te inchipui, singura, in drumul pina aici !...
In singuratatea mea, voi g£si chiar la asa departare un sprijin mare in constiinta unei afec$iuni atit de inal^atoare, care va pastra mereu o legatura vie intre mine si „alte tarimuri".
Desigur ca-mi va fi foarte greu sa traiesc luni.indelungate fara vest! de la tine, dar cu atit mai mare imi va fi bucuria cind ,,ocazia'i imi va aduce, in sfirsit, un teanc de plicuri cu ieroglifele tale caracteristice, de care rideam atita pe vremuri si care imi sint atit de dragi acum.
Inchei scrisoarea. Vislasii asteapta.
Te sarut mult, mult, al tau, oricum si oriunde, acum si pururea si in vecii vecilor, Ion Rautu.
Conditiunile in care era silit sa traiasca Rautu erau cu mult mai apasatoare pentru el, decit indraznea sa le marturi-seasca Taniei.
Paznicul Axentiev, harfagos si uricios, facea cu neputinta, orice relatiuni normale.
§i, in cadrul fantastic al pustieta^ii boreale, el se ciondanea mereu cu Rautu, pentru respectul regulamentului.
Numai necesitatea si pentru el insusi de a-si sustine viata cu vlnatul, il impiedica sa confiste pusca lui Rautu, — interzisa de litera regulamentului.
Din pricina lui, Demian Petrov se tinea in rezerva.
Era exclusa orice apropiere cu aborigenii.
Nu numai din cauza nivelului lor cultural, — dar viata in care traiau, ii invaleau intr-o atmosfera pe care simtul olfactiv al lui Rautu n-o putea suporta.
Indeobste, catunul ostead era innecat in mirosuri grozave.
142
Metoda primitiva de a conserva pestele, si de a extrage untura direct pe rugul iurtei, imbibase nu numai locuintele si hainele oamenilor cu un miros greu de dejectiuni putrede, dar
pina si pielea lor.
Necunoscind baia si nici alte íngrijiri de igienà, toate fiin-tele din tribuí acesta degenerai, prapàdit de boli, si mai cu seamà femeile, pàreau abia scoase dintr-o cloaca.
Ràutu nu putea sá se foloseasca macar de serviciile lor in iurta. Singur ìsi cara apa, tàia lemne, isi spala rufe, si-si pre-gàtea bucatele primitive.
Nu putea insá¡ evita cu totul contactul cu aborigenii. Viata lui de pustnic, vesnic cu cartea ìn mina, ca si citeva picàturi antiholerice sau prafuri de chinina impartite la noroc, i-au creat reputala de mare vràjitor. Oamenii s-au deprins sa caute la el sfat si ajutor.
Asemenea trai avea totusi poezia si pitorescul lui. Vìnàtor de nevoie, Ràutu ajunse in curind la oi mare per-fectie ìn mìnuirea armei de foc, vraci si saman, — vràjitor, — fu adìncit in acelasi timp in arcanele filozofiei transcendentale.
Critica rapiunii pure ìi deschise perspective si ii dete nà-dejdea de a gasi, ìn sfìrsit, o iesire din jungla metafizicà ìn care il làsase exercitiile de scolar din inchisoarea din Odessa.
Teoria cunoatintìi, opozitia dintré ,.numen" si ,,fenomen", poate arunca o punte intre determìnism si libértate, ìntre meca-nismul material si actiunea moralà ?
In orice caz, ..materia" e dezbràcatà de ,,realitatea" ei atot-dominatoare, pe care i-o dàdea un Vogt.
Dar problema moralà, — blàstàmata chestiune ? Cugetàtorul, se gìndì Ràutu, orisicum, nu poate gasi un mediu prielnic pentru studii transcendentale, decìt in regiunile polare !...
Sub cerul imobilizat, care nu cunoaste umbrele noptii, parca e mai usor sà intelegi si irealitatea timpului si a spatiului : vre-mea se opreste in loe si spatiul este mort, mai cu seamà ìn zilele inourate cìnd, sub orizontul redus, nici timpul nici spatiul nu cunóse hotare, — si totusi par ìnchise...
Vremea insà curgea, — monotonia lecturilor solitare si in-terminabilele excursiuni cu pusca, prin desertul mohorìt al tun-drei, màsurau etapele vietii.
S-a scurs vara.
Cind prima oarà soarele se làsa sub orizont, desi ochiul nu
143
. simtise vreo schimbare in lumina, — cerulj ramas gol o dina, fu salutai cu bucurie : parca a fost descàtusatà* fuga zilelor care se scurtau vázind cu ochii.
íntr-o zi tìrzie' de august, Ràutu, adaptat indestul la via\a de iurta pentru ca sá-si intre(;iná noaptea rugui aprins farà sà se mai trezeascà din soran, — se simfi parca nelinístit de o pre-zen^à stràinà.
In reflexul mistic al zorilor diminetii, cu ochii somnorosi abia deschisi, zári, brusc, dincolo de cerul rugului o ciudatà pata neagrá lungitá pe podis.
In desteptarea treptatà, in jocul tremurat al flàcàrilor rugului, contururile se precizau si deodatà el constata cà nu este victima unei halucinatii.
De sub o manta neagrá, apáru in lumina rosie capul unui om culcat pe spate,¡ cu un enorm nas subtire, acvilin, si cu o barba incretità, cu vìrfurile róscate scinteind in pálpáirile rugului.
NecunoscutuI dormea dus.
Ràutu se cobori spre riuletul care serpuia la marginea sa-tului, si, dupà o toaletà sumará, aduse apa si o puse la incàlzit pentru ceai si, ìntre timp, in asteptarea, se cufundá in citire.
— Mata tavaris Reut ? — auzi el deodatà.
Aplecat spre el, sedea pe vine, ràzàmat in pumni necunos-cutul, — cu un cap sàrit parca din baso-reliefurile asiriene :
— Mata, tavaris Reut ? — repetà el.
Apoi scoase de| sub manta o legàturicà invelila ìn cìrpe, o desfàcu ; de sub o cìrpà icsi la ivealà un jurnal, iar sub acesta, páturite una intr-alta, mai multe hirtii de diferite culori si cali-tàti, iar ìnàuntru, ìn sfirsit, — un plic.
— Na ! luvat mata ! — zise nepoftitul, intinzínd plicul. Ràutu descoperi ìnàuntru o scrisoare —, incà de un an si
jumàtate in urmà, — si o cruce a sfintei Ana, de aur.
„Tovaràsilor, — glàsuia scrisoarea, — prezentatorul este un bun prieten, Mehmet §ihau Oglì, care mi-a usurat mult viata cu devotamentul si credila lui, mai presus de orice lauda. Silit sà plec, rog pe orice tovaràs, ìn ale càrui mìni va càdea accastà scrisoare, sà-1 ia sub ocrotirea sa pe Mehmet. Nu va regreta. Alàturez o tinichea! de aur, — amintirea inutilà a vremurilor apuse, — pe care rog sá o vindeti si produsul sà-1 dati lui Mehmet. Salutari, Jbanov".
Ràutu fu emotionat de aceastà urmà a lui Jbenov, incà de dinainte de ìntìlnirea lor anul trecut ìn penitenciarul din Tiumen...
Din ziua aceasta, Ion Ràutu nu mai fu singur.
Caucazianul, — al càrui nume autohtonii 1-au transpus in ruseste : Ivan Ivanovici Sahov, — credincios ca un cine nu se despàrtea de el nici ziua nici noaptea, luind asupra-si toatà sar-cina de aprovizionare cu vinatul. Puscas loarte indemínatec, el nici nu avea nevoíe de concursul lui Ràutu, care-1 insotea din cìnd in cìnd, doar pentru plimbare.
Dar Ràutuj trebui sà se adaptaze notiunilor de onoare ale caucazianului, care s-ar fi crezut dezonorat dacá ar fi fost silit sà care apà sau sà taie lemne. In schimb, el frigea oriclnd pe càrbuni aprinsi, cu solemnitate, un iepure sau o pasare ; dregea si cosea tot; ce era de piele, — cúrele, ciubote, cojoace, — dar pentru nimic ìn lume lucruri de pinza sau de postav !...
Il venera si il adora pe Ràutu. Dar, printr-un proces psi-hologìc insondabìl, ìntelegea cà acesta singur sà poarte sarcina tuturor munciìor pe care el le socotea dezonorante pentru un cunac.
Cìnd Ràutu citea sau scria, Mehmet stàtea de strajà ca acesia sá nu fie deranjat, si ìntretinea singur toatà noaptea f ocul pe rug.
Din septembrie, càzu zàpada groasà si se làsà un frig intens.
Noptile se lungeau vertiginos. Din octombrie, ziua nu mai era decìt un amurg ; iar in noiembric veni, stàpìnà neimpàrtità, noaptea polarà.
Soarele nu mai rásárea. $i doari rotirea Ursei Mari si a Casiopei, ca niste enorme aràtàtoare, in jurul stelei polare, ri-dicatà aproape la Zenit, màsurau fuga vremii...
Incà ìnainte de disparita de istov a reflexelor solare, lui Ráutu ii fu dat sà tràiascà un ciudat episod romantic.
La Iamalsc se opri pentru popas un mie trib de samoezi care se ìnto:ceau la vetrele lor, in sàniute trase de cìni, din Berezov, unde ciutaserà dreptate la ispràvnicie impotriva unui trib rivai.
Intìrziati,) ei erau gràbiti sà prindà in drum incà ultímele raze de lumina.
Asezarea lor se gàsea in inima peninsulei, cu incà vreo douà sute de verste mai spre nord, la marginea unui lac.
144
145
10
Ráutu nu-si putu stâpîni nostalgia ineditului si se hotârî sâ-i însoteascâ.
Çeful caravanei, un samoed bàtrîn, care îsi purta eu mîn-drie titulatura de kneaz, — prinÇ, il primi cu bunàvoie :
— Dar stii sa mîi cînii ? — il întrebâ kneazul : Sàniile noastre sînt mici, nu pot ïncàpea doi,
— Nu, nu pot ! — râspunse Ràutu, descurajat : N-am fost niciodatâ eu cînii.
— Apoi ? Cum o sa mergi ?...
Aici interveni, spre marea bucurie a lui Ràutu, o fetiscanà de vreo cincisprezece-saisprezece ani, màrunticà si vioaie, eu tràsâturi care dovedeau un amestec al rasei albe :
— Nu-i nimic ! — declara ea hotàrîtà : Il iau cu mine ! Micut cum e, si nici eu nu sînt mare, — încàpem în sania aceea cu merinde, pe care o sa le descàrcàm în a mea.
Ràutu îsi puse in graba echipamentul polar, îsi încredintà iurta lui Mehmet, si pomi in sàniuta minata de printesa Lirca, fata kneazului Taimun.
La strìmtoare era silit sa stea in atingere strinsà de ea, cu picioarele intinse, în dreapta si in stinga^ de-a lungul sàniutei si, ca sà nu cada, trebuia sà-si impreuneze bratele in jurul ei.
Lirca mina cu ìndeminare siragul de zece cìni, urmind din scurt sania kneazului.
Aràtàtoarele orologiului ceresc, Ursa Mare si Casiopea, tà-iaserà aproape un sfert din cercul lor, cìnd Lirca îl întrebà ìncet pe tovaràçul ei de sanie :
— Nu ti-e frig ? Nu esti obosit ? Noi sintem deprinsi, dar pentru tine; trebuie sà fie greu. Am putea sà poposim mai inainte.
— Nu ! — se gràbi Ràutu : Ce poti tu, pot si eu ! — si farà voie o strìnse mai tare în bra£e.
Lirca se lipi de el, zicìnd :
— Asa !... Asa are sà fie mai cald. Strìnge mai aproape si picioarele.
$i iaràsi rotirea boltìi înstelate màsura vremea, în tàcerea càlàtorilor.
La popas, kneazul Taimun aruncà cìnilor deshamaü putinâ hranâ — niste pesti uscaü.
Intr-un fel de pesterà sàpatâ în zapada, urmau sà se adâ-posteascà toü câlàtorii pentru odihnâ.
146
De pe podisul1 sániilor au fost scosi niste saci ímblániü, in care se putea trece noaptea fárá teamá de frig si umezealá.
— Dar musafirul nostru ? — exclama deodatá Lirca : Are el sac ? Cum de nu ne-am gíndit ?... Ce facem acum ?
Ráutu, putin inciudat pentru aceastá nesocotinta, declara : ■— Nu mi-e frig asa tare, — sint bine ímbrácat ; am sá má íngrop cu totul in zapada, — o sá treacá !
— Nu se poate, nu se poate ! — ísi tárágáni cuvintele cu hotárire, Lirca : o sá luám sacul tatii cá-i mai mare ; s-o zgribuli el cum o putea in al meu ; iar pentru noi acela ii prea de ajuns. O sá stám cam la strímtoare, dar fárá obidá.
Kneazul mirii putin pentru sacul cel mic, dar nu gási nimic de obiectat pentru folosinta comuna a sacului celui mare.
Dupa un prínz frugal, in jurul unui foc aprins cu multa índemínare, cálátorii, inváliti in sacii lor de blaná, n-au astep-tat multa vreme somnul, — afará de cel ramas de strajá pentru caravana si pentru a íntreüne rugul.
Ráutu se viri íntii in sac si cu mirare vázu cá Lirca se furiseazá aláturi de el, ca o sopírlá, fárá mare sfertare.
Pentru a cístiga spatiu, acuma ea il imbráüseazá pe Ráutu, lipindu-se de el,
Tácerea noptii nu era táiatá decit, din cínd in cínd, de scincetul unui cine- si de sforáitul sonor al kneazului Taimun, de aláturi.
Arátátorul Ursei Mari se lasa drept spre pámint.
— Cum te cheamá pe tine ? íntrebá incet Lirca.
— Vania — ráspunse, tot incet, Ráutu, care stia cá samoe-zii n-au nume de familie.
— Vania ! Vania ! — repetá fata, parca induiosata.
Luí Ráutu i se páru cá aude in induiosarea ei rásunetul altor voci feminine.
— Vania, — frumos suná ! — reluá Lirca : Esti de departe ?
— De foarte departe. Din alt capát al lumii.
— Se zice — e adevárat ? cá sint tari in care si iarna e soare toatá vremea... §i, vara vine noaptea in fiecare zi...i si cá nu e zapada... si poamele cresc pe copaci, nu ca ale noastre, mici, in tufite de iarbá, ci mari cít capul de om, si dulci si mi-rositoare...
— Sint t^ri si de cele fárá iarna deloc si cu tot felul de poame... si cu multe flori. Tara mea e cam la mijloc...
147
10*
Din nou urmà tàcerea. Aràtàtorul ceresc se ridicase putin spre ràsàrit.
Ràutu nu putea dormi. $i nici Lirca.
ìn ochii ei, larg deschisi, Ràutu vedea luciri refléctate din astrele cerului.
— Vania ! spune ce te-a adus ìn tara noastrà 7
Cu multa trudà Ràutu se sili sà-i explice acestei fiice a tundrelor polare, cauzele deportatiunii politice, rostul ràzvrà-tirii, scopurile revolutiei...
Lirca tàcea.
Intelesese ea ? Sau alte ginduri o fràmìntau ?
— Eu numai acum, singura data, m-am ridicat pe apà ìn sus, pina la Berezov... Nu mi-a plàcut ! Strimtoare, zgomot, na-cealnici aspri de ti-i fricà sà te uiti1 la ei... La noi e mai bine, — e slobod, larg, peste in apà cìt vrai... si vìnat... si reni... Tatàl meu e bogat si puternic ; e kneaz, are multe sute de reni... ai sà vezi, si nàvoade, cu o sutà paispreze cìrlige de otel, de prins peste. E bine la noi. $i poamele noastre desi* mici, sint gus-toase... f?i iarpa cìnd se aprind zorile de miazànoapte, nu poate fi mai frumos nici in! rai. $i vara, — cìnd e ziua lunga, — e cald si tundra ìnverzeste si ìnfloreste ; si mii si mii de pàsàri se abat... si lebedele albe, cu puf moale. E bine la noi... E bine la noi...
Si Lirca zimbea, adormtia...
Iar aràtàtorul Ursei Mari se ridica mereu pc cer. Ràutu fu, ìn sfìrsit, furat si el de somn.
Cu toata graba pusá de caravana, prea mult intìrziatà cu treburi la Berezov, càlàtoria tinu vreo cinci zile.
Prin intimitatea din sanie! si din sacul de dormit, se ìn-chegà o duioasà prietenie ìntre printesa samoiedà si puiul de boier din Nàpàdeni.
In sfìrsit, ìn lumina lunei pline apàru ulusul — un grup de iurte, la malul lacului Carino, acuma ìngropat ìn zàpadà, — asezarea kneazului Taimun.
in zare se profilai pe cer, ca o pàdure de coarne, o turma de reni ìngràmàdiu sub paza cìnilor si a supusilor kneazului Taiman.
In iurta acoperità pentru caldura cu biocuri groase de ghiatà, ìi asteptau flàcàrile vii ale rugului aprins.
Ci prima grijà fu pregàtirea unui ospàt de mincàri calde, bine venit dupa truda si frigul drumului lung prin tundra în-zàpezità.
Odatà foamea astìmpàratà, se! fàcu simtità o alta nevoie urgente, dupà sâptâmîni petrecute in haine imblànite, farà pri-menire.
Kneazulj aruncá jos nu numai blana de pe el, ci si tot ce aveà pe dedesubt si, ìntorcindu-si odàjdiile pe dos, intreprinse cu solemnitate operatìa de purificare.
In hainele scuturate deasupra rugului, aproape linse de flàcàri, se auzirà pìrìituri sugestive.
Lirca apàru si ea, ìntr-o clipà, farà alt vestmint deci! ino-centa ei, — si pofti si pe Ràutu sà ia parte la aceastà solemnitate.
Sìnt pe lume necesita^ inexorabile... Ràutu, cu toatá Jena, se supuse invitatiei.
Kneazul, un fiu al lui, ca si douà femei bàtrìne, privirà cu indiferentà acest ritual.
— A, ce piele alba ai i —\ exclama cu o voce dezmierdà-toare Lirca : Çi ce lina si dulce e ! — urmà ea, mingìind cu latul munii spinarea lui Ràutu.
Bàtrìnul kneaz si fiul sàu se culcarà farà grijà, iar femeile roboteau cu stràchini si ceaune, dupà masâ, tràgind, indiferente, mahorcà tare din lulelele lor.
Pe kneaz ca si pe megerele fumàtoare ìi interesau,i vàdit, prea putin evaziunile sentimentale ale printesei Lirca.
— Ce drágute sint si boabele astea ! — prinse ea pe Vania de sin : Ci ce frumos miroase trupul tàu ! Parcà-i spàlat cu sue de cnejevica.
Lirca respira cuj voluptate pe nas, ridicìndu-sì fata in sus. Ci reflexul rugului aprinse luciri rosietice in privirea ei si-i colora cu nuante portocalii trupul ; sfîrcurile sìnilor i se as-cutirà.
Zìmbind, cu o ìntrebare muta, se apropie de Ràutu, se ridica in virful degetelor, si-i puse bratul dupa gît...
Ràutu simtind chemarea, tulburat si ìnduiosat, se aplecà o clipà spre ea... Dar trupul acesta cu limile ciudate ale- ana-tomiei mongolice, cu solduri largi, cu picioare scurte, cu púlpele groase lásate prea jos, — trupul acesta care nu,1 cunostea nici sàpunul, nici alte primeniri decît purificarea de deasupra rugului, ìi izbi nàrile, in caldura intensa a rugului, cu emanatiuni de menajerie.
148
149
Tresàri rusinat, indignât de sine. Se imbraca repede, si, sub privirea mirata si îndureratâ a printesei polare,; sari din iurta afarà.
Pomi drept, tot inainte, pe podisul nemàrginit al tundrei imaculate, spre nord.
Fugea in nestire, cu minile strìnse la piept, soptind indu-rerat si révoltât : „Animal, animal scîrbos !... Dupa ce i-am scris Taniei ! Ce ar zice ea ?..."
Cita vreme a mers Râutu asa, — un ceas, doua, trei, — nici n-a câutat sà-si mai dea seama.
Se opri doborît de o negràitâ mistica tacere care il în-vàluia.
Toatà firea parca; era prinsâ de o tainicâ asteptare...
Spre miazànoapte, pe fondul de azur translucid al noptii boreale, parca se desprindea, ca un imens crai de lunà ràsturnat, un segment mai' întunecat al cerului, tremuràtor, nuançât de palpitâri usoare, viorii.
Çi, brusc, din umbra lui diafana, zarea se aprinde de o lumina intensa de aur incandescent, care, ca un groaznicj val de lava limpede, se inalba pina la mijlocul boltii ceresti. Çi fàrâ ràgaz dupa el sé aruncà, in goanâ nàpraznicâ, deasupra lui un nou val, apoi al treilea, al patrulea, — nenumàrate valuri aprinse tot mai sus, — pînà ce toatà fata de miazànoapte a boltii e înecatà sub talazurile infuriate ale unui océan in flàcâri.
Toatà zarea clocoteste, vijelioasà.
Çi, deodatâ,) peste coama valurilor descàtusate, porneste o eruptiune vrâjmasâ, bràzdînd fata oceanului de lava eu fîsii luminoase, ce se azvîrl in spasme una peste alta, — rosii, al-bastre, verzi, portocalii — se desfac si se topesc în pàlpàiri colorate si vii si, — imense brillante, — incendiazà adîneurile pina la zenit si iaràsi se sting, aproape in clipa in care se nasc, înlocuite pe data de alte tîsniri feerice de nestemate miste-rioase.
ïj>i in orgia! aceasta de lumini si culori, nici o moleculà de spatiu, nici un punct al bollii râzvrâtite, nu ràmîne nemiscat, ci totul se roteste, se prâbuseste, si din nou izbucneste, si tre-murînd si radiind în hâul noptii fulgerâri si scînteieri neînchi-puite, care in fiece clipà se sting spre a se reaprinde îndatâ.
Iar jos, nemàrginirea albà a tundrei se aprinde si ea, si oglindeste minunea de cer în miliarde de sclipiri resfrînte.
Çi aceasta priveliste unicà, în mâretia ei de necrezut, eu toatà formidabila dezlàntuire de forte elementare, se desfà-soarà totusi într-o tacere grava si solemnà, mai grea si mai tainicâ decît însâsi moartea...
In fata acestei. splendori de tainà si de groazà, — Râutu, un biet punct negru, râtâcit din alte zâri, stâtea amutit de extaz si teroare, nemiscat, sub izbiturile inimii zvîcnite.
Cu încetul, eruptiunile se scurtarâ, apoi cerul paru coborît mai jos, ca învâlit de o pînzâ îmbibatâ de singe.
Focarul de aur incandescent de la orizont se nuantâ eu réflexe irizate din segmentul de la margine.
E vis, e viatâ, e moarte ?...
Totul e fum si amâgire, afarà de puterile nâprasnice care mînâ firea.
Ce este bietul om, în complexul energiilor primordiale ?
Ce le poate opune el, — el însusi jucâria patimelor oarbe?...
Flacâra plâpîndâ a constiintei poate doar fi suflatâ într-o clipà ca un fir de pulbere !...
Unde poate gasi ocrotire de urgia stihiilor dusmane 7,
Çi, deodatâ, în inima lui Râutu, în mijlocul imensitâtii în-ghetate si mute, luminata de zorile mistice de miazànoapte, — licàri o nâdejde, se aprinse o credintâ...
Taina dragostei...
înaintea lui trecurâ, pe ecranul de aur incandescent, în volbura vioriej vii ca aevea, chipuri dragi : Marna Irina... Ile-nuta... Undina... Tiotia Natalità... Fany... Maria Culiceeva...
Dar nu le mai putu tinç deslusite multa vreme... Cu încetul toate se topirâ într-o singura icoanâ, — nâscutà din nostalgia lui de dragoste si de ideal, în! adîneurile nepàtrunse aie inimii lui de copil nedorit, de adolescent prigonit, urgisit de soartâ si de oameni, însetat de un dor neîmplinit...
Iat-o estompatâ în feeria cerului...
Ca într-un vài transparent, în plutirea de lumini opalizate, într-o lungà hlamidâ stràveche, aparç un chip blond, gratios si totusi maiestos, eu ochi verzi, în aureola lui de par auriu, eu luciri trandafirii... parca coboarâ treptele scârii din lava de aur topit...
Râutu privea cuprins de nàdejde si spaimà.
E un vis, o amàgire ?...
E o realitate transcendentalâ ?
E însusi izvorul primordial al vietii, — în care s-a zâmislit
150
151
el si toatà firea, — menit sa biruiascà stihia moartà...
Vedenia se sterse, lumina se stinse, se topi si; segmentul vioriu...
In bolta translúcida a cerului boreal se aprinsera din nou stelele si luna.
Zguduit, Ràutu pomi, incovoiat ca sub o povarà grea, abia tìrindu-si picioarele, spre ulusul ìndepartat de pe tàrmul lacu-lui Carino.
In iurta, sub fìàcàrile potolite ale rugului, el a putut intre-zàri trupurile ìncolàcite ale gazdelor, prinse de somnul greu al oamenilor truditi.
Alegindu-si un loc liber lìngà rug, se cuica si el.
Dintr-un colt mai ìntunecat auzi sughituri de plìns stà-pìnit. De citi de departe vine biata princesa Lirca !...
Cap. XII.
SINGURÀTATE.
Feste douà zile, nàvàliru in lagàrul pasnic al kneazului Tai-mun, Axentiev impreunà cu Petrov si doi osteaci, in goanà dupa fugar.
£i Ràutu, fu pornit inapoi la Iamalsc, de astàdatà intr-o sanie trasà de reni, pentru ca sà aibà loc alàturi de el si paznicul.
...$i din nou sub cerul instelat, pe intinsul imaculat al tun-drei, se ìnsirà caravana.
Ràutu, incà stàpinit de cele tràite, isi aduse aminte de ce-lebrul pasagiu din Critica rapiunei pure :
,.Douà lucruri ne umplu sufletul de admiratie si de respect mereu renàscut, si cresc in màsura in care gìndul nostru se oprcste mai ales asupra lor : Cerul instelat deasupra noastrà si legea moralà ìnlàuntrul nostru..."
Cerul instelat isi inaltà si aici bolta marcata...
Dar legea moralà, — unde s-o cauti ?...
La Iamalsc reìncepu viata in tovàràsia lui Mehmet, In monotonia si rutina ei de mai inainte.
In noaptea opaca de la nord veni si Cràciunul, — al pa-trulea petrecut departej de Nàpadeni, — in nevoie.
Clipe si ceasuri, — ziua i.u se nàscuse incà, — se strecurau in nestire, in aceeasi lipsà de cuprins si izolare, sub, un ger cumplit, temperatura nemaiurcindu-se peste 50 grade sub zero.
In mijlocul naturii impietrite, Ràutu parca isi simtea si sufletul ìnghetat.
Lungi, lungi ceasuri, — pe care nimeni nu le mai numàra, vremea insàsi pàrìnd moartà, — Ràutu, si, chiar Mehmet au fost silici sà stea ca niste fiare in blrlog, pitici in iurta, lingà
153
focul rugului, de urgia hiusului, — o groaznicà sublimizare a vintului.
Nici neìnfrìnatul vinàtor caucazian nu putu rezista : i se parea cà tot trupul sàu e straveziu, si prin toti poriij ìi intra tinte subtiri, miscàtoare, de fier inghetat.
Si totusi o pana aruncatà in vàzduh, càdea jos ca in vid.
Insà toatà masa de aer, condensai de frig, parca intr-un singur bloc, solid si clasic, se misca! incet-incet, implacabil ca destinul, nimicind in cale orice pulsale de viata, — nici o hainà, nici un adàpost nu puteau ocroti de tortura inghetului.
Numai lingá vatra in flàcàri se gasea o mintuire.
Cìnd Ràutu si Mehmet indráznirá, in sfirsit, sa se depàr-teze de rugul iurtei, pe toatà intinderea tundrei ràsàreau, — ca pe o imensà mantie de herminà, — pétele negre ale cadavrelor de animale si pàsàri...
Vesti tot nu soseau.
Ràutu ìsi pierduse aproape nàdejdea de af mai veni vreo-datà in contact cu lumea si viata de pe „celàlalt tàrm".
Pe la mijlocul lui ianuarie, insà, prima) „ocazie" ii aduse, in sfirsit, corespondenta — un teanc de sensori, càrti si jurnale.
Douà erau „de acasà", — de laj Tania si Natalità.
Aceasta din urmà ii scria insà dupà ìnsàrcinarea lui Iorgu Ràutu, care nu stia carte ruseascà.
Amìndouà in fond ii vesteau acelas lucru, — Tania intr-un stil mai sobru, Natalità cu jovialitatea ei obisnuità.
Vania aflà ca, prin guvernatorul general al Odessei, se pun mari stàruinti pentru transferarea lui „ìn regiuni mai ca oa-menii" ; cà Natalità si Tania sint hotàrite la nevoie sà piece chiar la Petersburg, unde Natalità poate pune in miscare vechi cunostinte si prietenii.
Tania se gindeste sà vie si la Tobolsc „ca sà dea peste cap" pe guvernatorul Dvorski despre care aflase de la o prietenà si tovaràsà de scoalà, care se afla acum deportata si ea la Tobolsc, — cà este accesibil la interventiuni stàruitoare. Prietena ei, Maria Volcova, ii si oferi ospitalitate.
Scrisoarea Taniei se ispràvea cu o declarare atít de característica pentru dìnsa :
„Dragà Vaniusa, sà crezi cà nu mà sperie nici noaptea po-larà, nici neajunsurile culinare din iurtele osteacilor. Oriunde alàturi de tine mà voi simti mai bine decìt in viata de zvìrcoliri zadarnice pe care sint silità s-o due acum.
Dar dacà nu ma vrei, ma voi putea intoarce supusà ìndà-ràt, sà mà usuc la càminul pàrintesc.
Precum oricind voi ráspunde la chemarea ta, ca vechi; si bun tovaràs si credincioasa ta, Tatiana Ràutu."
O scrisoare a Ecaterinei Efimovna din Turinsc ii aduse, in treacàt, printre comunicàrile asupra bagajelor sale, si o veste foarte trista ; Avdotia Lazareva din Spascoie si-a pus capàt vietii, aruncindu-se in Pelim. Consàtenii se ràzvràtirà si ancheta stabili torturile odioase la care fusese supusàj de càtre octogenarul satir, care se si gàseste acum la inchisoare in Turinsc, in asteptarea sanctiunii.
Biata Avdotia !...
Zilele cresteau mereu, dar gerul bintuia parca si mai grozav.
Insà soarele ridicat tot mai sus deasupra orizontului in-viora si inveselea viata.
In martie noaptea fugea in goanà mare in fata astrului
ìnflàcàrat.
Pe neasteptate,! Ràutu fu instiintat oficial cà e transferat la Jercinsc, pe malul Obii, cu vreo suta cincizeci de verste la sud de Berezov, — un càtun pràpàdit de pescari, cu vrea sai-sprezece iurte de osteaci si numai cu trei casute primitive din birne cojite, care, toate apartineau negustorului Staritchi.
In mai, Ràutu se instala impreunà cu credinciosul Mehmet intruna din aceste càsute modeste, ìnchiriatà gata mobilatà, de la acela din fratti Staritchi, al càrui centru de activitate co-mercialà se gàsea chiar la Jercinsc.
Peste putine sàptàmìni uriasul fluviu sfàrìmìndu-si càtusa de ghiatà, se revàrsà asupra tundrelor si pàdurilor dimprejur.
Ràutu insotea rareori la vìnat pe Mehmet, care de dimi-neata pina in noapte, cu pusca iri mina, batea toate impre^u-rimile.
Vesti de la Tania tot nu veneau. A fost la Petersburg ? A venit la Tobolsc ?
In corespondenta primita la trecereai lui prin Berezov, Ràutu nu gàsise nimic de la Tania, nici de la Natalità.
154
155
Infrigurat de asteptare, el ìsi pierdu si somnul si pofta de mineare. Nu mai putea nici mäcar sä citeaseä. §i nu-i putea impärtäsi zbuciumul säu sufletesc nici lui Mehmet, care, cu ci-nismul orientalului, la expansiunile lui Räutu, mormäi butada brutalä cä „toate jemeile au acelas lucra"1...
Caucazianul realist si moldovanul romantic, dädeau dovada de o totalä lipsä de comprenensiune unul faja de celälalt.
De aici se näscu un conflict dureros pentru amindoi.
In lipsä de argumente mai bune, Mehmet ìsi dezväli in-tr-o zi inaintea lui Räutu o mare tainä.
Surprinsi de noapte la vinätoare, asezati lingä un rüg mare aprins spre a goni tìn^arii si fiarele, Mehmet, culcat pe spate cu brätele sub cap, povesti o grozavä tragedie. Träsäturile i se inasprirà, nasul ascutit i se profila amenintàtor, ca un pumnal.
Fusese deportai in Siberia, impreuna cu un frate de cruce din acelas aul cu el, — Abdul Chilim, — pentru a pune capät unei vendette, care amenin^a sä extermineze douä triburi indus-mànite de generali.
Tovaràsii, care dispretuiau orice alta ocuparé in afarä de mínuirea armelor, s-au asezat in ìnima regiunii de tundre, du-cind viata de vinätori liberi.
Dar, in curìnd, Mehmet bägä de seamä cä pentru Abdul nu „toate femeile au acelas lucru..."
Cu oroare el väzu cä fratele säu de cruce se lasa tot mai mult de vinàtoare, se domesticeste, ,,se Une lipit de fusta unei crestine..."
In sfìrsit, intr-o noapte, tot asa la fläeärile unui rüg, Abdul íi màrturisi intendile de a parasi legea Islamului si de a se boteza spre a lua in cäsätorie pe fata iubita si spre a dura o „gospodäria de mujic..."
In fata acestei primejdii de apostasie si degradare, „pentru un dos de muiere", Mehmet, dupä o rugäciune, isi Indreptä pusca asupra fratelui de cruce si, privindu-1 drept in ochi, ii culcä la pämint...
— Asa pareste, — sfìrsi el in limba lui schimonosita ori-cine ìsi uitä cinstea si cade sub farmecele muierilor...
Räutu se ridica sì, färä sä rosteascà un cuvint, pomi sjn-gur in toiul noptii prin mlastinile si jungla taigalei.
Mehmet gasi mai tìrziu, la ìntoarcere, usa casei lor inculata si, Ja bätäile lui, nu primi nici un räspuns.
A doua zi dispàru din Jercinsc, farà ca cineva sa stie de umbra lui.
Ràutu ràmase din nou singur, numai cu paznicul sàu hàr-
tàgos si cìrcotas.
Acum avea din nou sarcina de a-si asigura singur existenta.
Dar, mai cu seamà, il apasa grija pentru soarta lui Mehmet. Cu temperamentul lui violent si cu grozava lui susceptibilitate, cine stie ce ar fi in stare sa faca.
§i el, Ràutu, ar purta toatà ràspunderea.
Intre expeditii cu pusca prin taiga si Iecturi transcedentale, vidul imens il sorbea.
Sosirà, ìn sfìrsit, bagajele si càrtile din Turinsc, cu o scrì-soare din partea Ecaterinei Efìmova Poìieschi.
Ticorschi, Ceavcehidze, Jbanovj Giurila si Prestea, pornití dupà arestare cu destinale necunoscutà, sìnt acum ìn drum spre Iaeutia.
Au, deci, inaintea lor cel putin un an de drumuri de etapà...
Unii din vechii tovaràsi au fost si ei transfera^i ìn alte gu-bernii, altii goniti in diferitele sate ale jude£ului.
lar bìetul Miseá Toplighin, victima si el a „cazului Ràutu", a plàtit cu viaja pentru isprava lui in faja ìnchisorii din Turinsc : Devenit primejdios, dupà disparitia lui Jbanov, mentova! si protectorul sàu, el fu ìmpuscat din ordinul ispràvniciei.
Astazi, ìn Turinsc, ìn afarà de Poìieschi nu mai ràmàsesera din vechea ob^te decit so^ii Obiedzinski, Artur Schwartzmann si Barszewicz.
Bietul patriarh nu mai avea cui \ine lectii.
Dupà echinoctìul de primàvarà, zilele cresteau mereu.
In mai, cìnd se topi zapada si pornirà gheturile pe Obi, noaptea scàzu pina la un scurt amurg.
Apele se intinserà din nou pina la marginea orizontului, inecìnd toatà taigaua si tundra, la sute de verste in làturi.
Chiar satul fu inundat. Afarà de o mica coastà mai ridicala, pe care se aflau cásele lui Staritehi, si cea inchinata de Ràutu, peste tot comunicatia dintre iurte se fàcea cu luntrea. Ca sà poatà avea culcus, oamenii adesea erau siliti sà ridice niste e?afodaje rudi mentare.
156
157
Cu reìnvierea naturii, in ape si bàltoace sosirà si oaspeüi primàverii, nenumárate cirdurì de lebede, de rate si giste sàl-batece, — pradà usoarà pentru pusca lui Ràutu.
Dar aceasta nu-i putea da multa mìngiiere.
Totul se coalizase pentru a-i otràvi via£a : singuràtatea ; lipsa de vesti de acasà si, mai cu seamà, de la Tania, a càrei imagine II obseda tot mai mult ; grija pentru soarta lui Pres-tea si Giurila — a càror viziune ìi revenea in fiecare clipà, in trudnica lor inaintare spre necunoscut, prin etapele Siberiei orientale. Incà un an, mai bine de un an, in fiecare zi ridicin-du-se din pat, el parca va vedea cu ochii cum un convoi smistai, cu ei in frante, se infunda tot mai adinc in noaptea taigalei !
Si amintirea lui Mehmet il nelinistea.
Un stràjer din Berezov, trimis cu insàrcinare prin judeti lasase pentru Ràutu o scrisoare de la Tania, datata cu mai mult de trei luni in urmà, din Petersburg si care, ratàcindu-se pina la Iamalsc, revenise la Berezov si, in sfirsit, ajunsese la destinati e.
Transferarea lui la Jercinsc fu làmurità. Ea se datora stà-ruintelor Natalitei.
Tania, povestind, cu humor, peripezie prin Olimpul biro-cratic din Petersburg si impertinentele delicioase ale Natali-tei cu Jupiterii diferitelor cancelarii, sfìrsea scurt :
„Acum, iubitul si austerul meu sot, plec la Chisinàu ; imi aranjez toate micile mele interese ; si luìndu-mi ramas bun de la pàrinti, dupà ce voi trece si pe la Nàpàdenìi tài sa ìmbràtisez pe mos Iorgu si sà mà ìnchin ìnaintea Smaragdei Theodorovna, voi porni direct la Tubolose.
Acolo nàdàjduiesc sà aflu cà ai si fost transferat in parti mai locuibile. Si, nelntirziat, mà voi prezenta in fata stàplnului §i seniorului meu...
Nu te ìncrunta, Vaniusa !
Nu admit nici o discutie !
Am pasaportul in regula, am deci dreptul sà mà asez unde voi gasi de cuviintá. La nevoie, dacá imi vei inchide usa, imi voi lúa o càmàrutà cu chirie in vecinàtate, — spre marele scandal al tatelor si lelitelor siberiene care cred cà sint si acolo ca in toatà lumea.
Zàu, Vaniusa ! Vei vedea clt de bine o s-o ducem ! Nu te voi stìnjeni cu nimic, nu-ti voi lua limita libertatea !
158
Dar dacá n-ai tu nevoie de mine, am eu mare nevoie de tine, — mare, mare mare de tot, Vaniusa !
Nu poti avea cruzimea de a má goni. lar eu iti anunt solerán : am invátat sá pregátesc gusa de curcan umplutá, si, tre-cind pe la Nápádeni, am sá má perfectionez inca, la ínsusi marele Costache !
Vaniusa draga, ai face bine sá scrii din timp prietenei melé Maria Volcova din Tobolsc, despre ce ai avea nevoie, ca sá-ti pot aduce cu mine.
Si acum, iubitul meu, te sárut, iatá, ín cercul pe care íl fac aici ; o, te sárut mult, mult, cu dragoste si incredere, si chiar zbor pe aripile nádejdii ca sotie tandrá si fidelá, a ta Ta.tia.na Ráutu."
Ráutu se temea sá-si dea seama de sentimentele care il bintuiau.
Era nespus de fericit.
Cu Tania, bunul tovarás din copilárie, devotat, duios, ve-sel, cu un suflet delicat, — el nu s-ar simti singur ; toatá viata ar lua alta tonalitate.
Dar se simtea si ingrozit de ráspunderea pe care si-o lua.
In primul rind se punea grozava intrebare : cum va putea ajunge ea pina la el, singurá, aceastá copilitá care n-a ímplinit inca nici douázeci de ani !
Chiar drumul pina la Tobolsc, pe calea feratá si cu vapo-rul pina la Ural, si dincoace de Tobolsc, pina la Samar-scoie, — nu e usor si fárá primejdie.
Dar zece sau mai multe zile ín luntre, prin desertul Obiei, pentru o fetita singurá printre osteaci, chiar si fárá straja jan-darmilor, cu care venise el, — e un cosmar !
Dacá o surprinde vreo furtuná ca cea tráitá de el ?...
?i, ca o obsesie, ii veni un gind groaznic : furtuna de pe Obi, care fácea anual atitea victime, ce pretext, ce justificare poate servi pentru disparitia unui copil, aruncat fárá protectie ín regiuni boreale !...
Dar si mai mult íl tortura ceea ce rámásese vag, nedeslu-sit, in raporturile dintre ei.
Nici ea, nici el, nu s-au resemnat la situaba netedá a unei cásátorii fictive.
159
Corespondenta lor nicì n-a dus la abrogarea fictiunii, la un angajament formai ; dar nici nu s-a mentinut in cadmi rapor-turilor de pura prietenie...
Se putea dar el, Ràutu, considera liber de orice obligatiune inorala fata de Tania ?
Cum a Inteles, cum a interpretat ea expansiunile lui, si chiar chemarea lui ? Càci o chemase...
Care este gindul ei adevàrat si sentimentul ei ? Si care este dateria lui ?
Tania era din copiìàrie, pentru dinsu.1, mai mult decìt o sorà ; car, ca femeie, ea vorbea foarte putin inimii si imagina-tiei lui.
In misterioasa gravitatiune fizicà, in alchimia tainica a simturilor, Tania ìnsemna pentru el mai putin decit aproape toate figurile fcminine, asupra càrora, din copiìàrie, i se oprise vreodatà euriozitatea lui aprinsà.
In viziunea pe care a avut-o in lumina aurore! boreale, in icoana sintetica de ideal feminin, — zàmislità de nostalgia dra-gostei, in acea ìnchipuire blonda, gratioasà si maiestoasà, invalila in reflexe mistice, — contribuya Taniei a fost nula.
§i, totusi, constiinta ìi spunea cà el a desteptat nàdejdi, a creat o atmosfera de sentimentalism vag, care ii impunea acum datoria de a nu jignì, de a nu indurerà suflctul acesta atit de n^prihànit, si devotamentul acesta mai presus de orice incercare.
Desigur, ìntr-un tìnàr de douàzeci si unu de ani, in condi-tiunilc anormale in care traía el, vorbeau si forte elementare, pe care nici el n-ar fi indraznit màcar sa le marturìseascà si care, poate, erau ascunse si constiintei lui proprii.
In zbucimul acestor gìnduri si sentimente, Ràutu gasi pe neasteptate o usurare in alte sarcini ce càzurà asupra lui.
Dintre naufragiatii obstiei din Turinsc, fura trimisi la Jcr-cinsc sotii Arunchin.
Ràutu fu silit sà le cedeze una din camerele locuintei sale si, in acelasi timp, sà le asigure si intretinerea, cu vinatul lui.
Lipsa de indeminare culinarà a Rosei Moiseevna Arunchin care adesca reusea sa nimiceascà ìntr-un ceas produsul unci vìnàtori de douà-trei zile, — nu fàcea usoarà aceastà sarcinà.
Indiscretia naivà a sofilor Arunchin, sincer convinsi cà in-tre lovaràsi nu pot dàinui  ce remoni i " si secrete, ìl slingherea
160
in micile detalii ale vietii zilnice. El nu mai putea làsa pe masà o scrisoare sau nótele lui, pentru cà Arunchinii se credeau ín-dreptàtiti, ca tovaràsi, sà cotrobaiascá prin toate saltarele. Tre-buia sá-si pàzeascâ chiar si rufele pentru cà, la nevoie, nu nu-mai Arunchin, dar si Rosa Moiseevna nu státeau la indoialá sà-si însuseascâ câmâsile lui, sau chiar mâruntisurile mai intime ale toaletei.
Intr-o zi ii veni o ,,idee stràlucità" : sá-1 sileascà pe Arunchin sà imparta cu el sarcina de vînâtoare.
Astfel ar fi putut scapa, macar pentru cíteva ceasuri, de aceastà vesnicà prezentâ.
— Ascultâ, Moritz Borisovici, nu e drept, nu e tovârâsesc, — îi zise hotàrît, în expresiunile favorite aie sotilor Arunchin ; nu e tovârâsesc ca eu singur sa umblu la vînâtoare... Màcar din trci zile una, sâ mergi si dumneata,
Arunchin, rusinat, îsi holbà conurile ascutite aie ochilor sai stersi, îsi smuci barba din stìnga, ■— unde crestea în sus, si
exclama uimit :
— Dar ce sà fac, tovaràse Ivan Egorovici ? Eu n-am mai
vìnat în viata mea.
— Ai sâ înveti ! ¡?i ursii învatâ sâ joace ! declara râspicat Râutu : Am sà-mi pierd eu pentru asta cîteva zile eu dumneata...
Chiar de a doua zi, în pràvàlia lui Staritchi fu gàsità o lunga flintà, cu cocos, care trebuia sà inaugureze ispràvile villa toresti ale acertui descendent al nenumáratelor generatii traite in ghetto.
Dupà cîteva lectü sumare de mînuire a armei, cei doi tovaràsi pornirà în taiga, de-a lungul tàrmului Obiei. Rezulta-tele fura prea jalnice.
Pentru început, Râutu a aies vînatul cel mai usor, — al marilor galináceo pe care le numesc teterev. E o pasare enormà si stupida, care, — în regiunile acestea putin bàtute de oameni si bógate in atìtea alte vìnaturi mai atràgàtoare, — nu era spà-rioasà.
Totusi si aceastà pradà se dovedi inaccesibilà lui Arunchin.
La început, abia deslusind vreo silueta neagrà, chiar de la patru sau cinci sute de pasi, el si dezlàntuia o adevàratà canonadà...
— Ascultà frate ! — ii striga iritat Râutu ; Cartusele sìnt scumpe aici sì teterevii nu mor numai de fricà ! Ce tragi nebu-neste, la zece verste de el ?...
161
jl — In preajma revoluîiei, vol. II
— Trebuie mai aproape ? Cìt de aproape ? — intrebà fis-tìcitj Arunchin.
De aici inainte, nici nu mai ajungea sà tragà ; oricìt de mult se apropia, dupà ce vedea, la ochire, cà pasàrea nu zboarà incà, el làsa pusca in jos si ìncerca tiptil, in vìrful degetelor, sà mai inainteze cítiva pasi, — pina cìnd si cel mai inert tete-rev se speria si dispàrea in desis.
— Ce casti gura, frate ? — tipa furios Ràutu : De ce n-ai tras ? Vrei sà-1 prinzi de coadà ?
— Bine tovaràse Ivan Egorovici, ba racnesti sà trag mai de aproape, ba te superi cá n-am tras mai departe ! — Ce vrai de la mine ! — aproape plìngea nenorocitul.
Ràutu se convinse cà nici o pedagogie nu poate ajuta aici. §i, pe deasupra, produsul acesta de douà milenii, de viata ora-seneasca, detona asa de grozav in peisagiul de sàlbàtàcie pri-mordíala de aici, ìncit jignea si sim^ul estetic al unui bàiat de la \s.và, fiu al naturii.
Il làsà in piata Domnului.
Nàscoci insà pentru sofii Arunchin, ca o distraete sportiva, pescuitul cu undi^a, care dàcà nu era de mare folos pentru serviciul de aprovizionare, — cel pujin íi dàdea cite un mie ràgaz, zilnic.
Si vremea fugea mereu...
Trecu si solstitiul de iunie.
Disparu din nou, cu totul, umbra nopüi.
Despre Tania insà, tot nu se auzea nimic.
Nici tovaràsa ei din Tobolsc, Maria Volcova, nu ràspundea la scrisoarea urgentà trimisà cu o ,,oeazie", prin care o implora ca Tania sà nu fie làsatà in nici un caz sà ìncerce càlàtoria in luntre.
Si— daca tlne cu orice pret sa vina la Jercinsc, — sà as-tepte pina la toamna, cind se lasà spre gurile Obiei, — o sin-gurà data pe an. — vapoarele spre a remorca de acolo bàrcile ìncarcate cu peste sàrat sau afumat, produse ale sezonului de vara.
Ràutu nu-sì mai gàsea liniste.
Fiecare luntre ce apàrea la orizont, il atràgea la \arm.
Pe loti càlàtorii care treceau spre sud, ìi incàrca cu sensori si cu o munirne de comisioane, de cele mai multe ori perfect
absurde lar pe cei ce veneau in jos, ii inebunea cu mterogatorii nesfirsite ■ Dacà n-au vàzut... dacá nu stiu... daca n-au auzit ceva despre Tania, — despre o tinàrà femeie, care se coboara in luntre pe Obi spre sotiil ei. „ „
Orice furtunà dezlàntuità pe fluviu, il scotea cu desavir-
^ire ImaghTatia lui bolnavà inchipuia indata cele mai grozave catastrofe.
PARTEA IH
TANIA
Cap. XIII
SUB CANDELA STINSÄ
In feeria luminoasä a începutului de iulie boréal, dupä mai multe zile de zbucium si de obosealä la vinätoare, Räutu, cu desavirsire istovit, càzu, in sfîrsit, într-un somn torturât de vedenii si cosmaruri grozave.
Cu toate sfortärile lui de vointà, in starea dintre vis si realitate, el nu reusea sä se smulgä de subt apasarea lor.
în sfîrsit, dupä multe zvîrcoliri zadarnice, i se paru cä a biruit cosmarul.
Exténuât si transpirât, deschise ochii si väzu, cu groazà, cä nu scapase incä de vedeniile care il prigoneau : drept in fata-i stätea, räzämat in puçca lui, îmbracat într-un armeac nou si cu ciubote aproape elegante de iuft, — surîzînd de la o ure-che la alta, — Mehmet Çihau Oglî, dispärutul !
Räutu statu o clipä din nou cu ochii menisi, apoi cu teamä, ii redeschise.
Mehmet, acum, rìnjea cu entuziasm.
— Venit ! Adus eu !... Räutu se ridica.
Nu e vis ! E chiar Mehmet, in carne si oase... Inima îi zvîcnea cu putere :
— Pe eine 1-ai adus ? — abia putu el rosti.
— Gaspadina Tatiana !...
— Tania ! — räcni Räutu särind in picioare :  Tania ! Unde e ?...
— Fäcut ceai, bucatane ! — rînji, fudul si multumit, Mehmet.
$i prin usa navali îndatà, viforos, cu ochii aprinsi de bu-curie, Tania.
■— Vaniuça ! Dragul meu ! — räsunä la urechile lui Va-
nia, vocea atît de draga, ca smulsà din adincul sufletului : Dragul meu, dragul meu ! — repetà ea, aruncìndu-se ìn bratele lui Ràutu.
Caucazianul disparu, — orientalul nu putu suferi aseme-nea înjosire a demnitàtii de bârbat.
In schimb, se arata ìri odaie, cu exclamatii joviale, sotii Arunchin.
Rosa Moiseevna, in fata unui spectacol atît de miscàtor, se lâsà pe un scaun, rîzînd si plîngînd de beatitudine. Iar Arunchin se invirtea in jurul pàrechii imbratisate, care, în uitarea de sine, nu-si mai dadea seama de ce se petrece ìmprejur.
— Asa e bine ! Asa imi place ! Bravo ! Bravo ! — striga Arunchin, bàtind pe umeri si pe spate cìnd pe Ràutu, cìnd pe Tania ; Bravo ! e frumos, e dulce ! — striga el mereu, entuzi-asmat, topàind si vîrîndu-si nasul strîmb intre cei doi, ìmbrà-tisîndu-i si sârutîndu-i, si el, la rìndul sàu.
Tania se smulse, rusinatà, din imbràtisarea lui Vania. Acesta, miscat, proceda macinai, la recomandatie :
— Nevasta mea, Tatiana Gheorghievna Ràutu ; sotii Arunchin, tovarasii Rosa Moiseevna si Moritz Borisovici...
Nu-i fu usor pentru Ràutu sà-i scoatà din odaie pe cei doi
Arunchini, care, in expansiunea lor de cordialitate zgomotoasà, nu-si dàdeau seama cà o prezentà stràinà, in aceste momente, poate fi inoportunà.
Ramasi singuri, Tania ìntrebà :
— Cite camere aveti aici ?
— Numai doua ! — ràspunse cam ìncurcat Ràutu : Una. deocamdatà e ocupatà de Arunchin... Le voi càuta lor alta lceu-intâ... Pînâ atunci eu o sa mâ aranjez ìn bucàtàrie... E foarte bunà.. sau in tindà... E ìncà vara., cald...
Tania putin rosità dar linistitâ, tusi de vreo doua ori si, lo-vindu-sì cu gestul ei obisnuit vîrful nasului, inspecta camera.
— Pentru ce ? — ìntrebà ea cu o nuantà de malitiozitate ìn timbrul nazal al vocìi ; Pentru ce ? Camera e destul de mare, imi pot închipui eu aici un coltisor, uite, acolo sub icoanâ, dupa un paravan... Nici n-ai sa mà simti ! — adàugà ea ìncet, aruncin-du-si privirea ìn laturi.
Intr-un ceas, Ràutu si Mehmet, — tìmplària si constructia nefiind munci dezonorantc pentru un cunac, — injghebarà din cìteva scìnduri si rogojini un paravan si un pat, pe care arta fe-
166
167
minina il transforma, íntr-adevár repede, cu citeva fotografi! iscusit asezate, íntr-un „coltisor" vesel si primitor, sub icoana cu candela aprinsá.
Ráutu, pe furis, o examina.
Putin slâbitâ, si mai pálida ca de obicei, — probabil de oboseala càlàtoriei, care îi dàduse si o usoarâ tusà, Tania se schimbase prea putin, in fond.
Cu càpsorul ei tuns, ea îsi pàstrase aceeasi silueta de baieras, strînsà in aceeasi bluzà neagrà, marginiti de un guler alb, cu nasturi pina la gît, prinsà cu o curea de aceeasi fustâ simplà, farà cute.
Ea se apucà îndatà de grijile gospodàriei.
îsi lega strîns în jurul capului un tulpan negru, de sub care luceau si mai vii ochii ei càprii, veseli, — „ca o rîndunicà" se gîndi Ráutu, — si începu sa grijeascâ odaia si coltisorul ei, sa aranjeze càrtile si hainele lui Ràutu, sà-si desfacà bagajele, sà batâ cuie în pereti, în care straiele atîrnate erau învelite eu cearceafuri curate.
Çi eu vechea ei zburdàlnicie si malitiozitate, zïmbind si scînteind din ochi, începu sa fredoneze cu vocea ei surzità un cîntec popular rusesc, putin parafrazat :
Tania pe Vania îl iubi, Vania pe Tania o prápádi,
Zinga, zinga, zinga-zi, Trece-o noapte, trece-o zi :
Vania pe Tania n-o iubeçte, Tania pe Vania îl pàràseçte !...
Ráutu, ïnduiosat, nu se mai putu stâpîni si, rîzînd, o prinse în brate, cîntînd si el :
Vania pe Tania o va iubi, Cite zile vor trai...
Çi o sárutá lung...
Tania pàli si mai mult ; cu respirala tâiatâ se desprinse usor din bratele lui, si îl privi cîteva clipe, intrebâtoare, drept în ochi...
Apoi, tàcutà si gînditoare, se apucà din nou de treabà.
168
Dupa masa de searà, multa vreme, mica dar voioasa colonie a Jercinscului stàtu de vorbà in jurul samovarului, sub razele irizate ale soarelui, de noapte, care imbràcau pàrèsi de bìrne ai camerei in tonuri ìndulcite.
Tania aduse vesti mai mult triste despre dezorientarea ob-steascà din Rusia, despre regimul de teroare si delatiune, care ìnàbusea toate sferele societàri sub triumful neìnfrìn^t al icac-tiunii.
O nota veselà aduse povestirea lui Mehmet asupra peripe-tiilor càlàtoriei lui :
Cum reusise sà fie luat in sanie de o stafetà a ispràvniciei din Berezov pina la Tobolsc ; cearta lui cu toate autoritàrie satelor din cale pentru un pasager neprevàzut in „foaia de drum" ; cum de mai multe ori fu nevoit sa scoatà kindjalul, — pumnalul caucazian, — bàgìnd sub masà de spaimà autoritàrie si pe insusi purtàtorul de stafetà ; peregrinarne lui prin Tobolsc pina ce gasi, in sfirsit, pe doamna Maria Volcova, prietena Ta-niei, si, pe Tania insàsi, care aflìnd cà vine de la Vania, de bucurie ii sari de git ; echiparea lui Mehmet in pràvàliile To-bolscului, sub supravegherea Taniei ; sfàdàliile lor pentru fiecare detaliu de toaletà, nepotrivit pentru un cunac ca el...
— A fost foarte dràgut cu mine, — se rosi Tania : Nici nu stiu cum as fi ajuns pina aici farà dinsul, care se ingrijea de toate, prevedea toate, mà apàra cu o delicatetà feroce de in-discretiunea sì brutalitatea autoritàtilor si vislasilor... nici o mamá n-ar putea fi mai delicata sì mai atenta...
Tania imita cu finetà dialectul baroc al lui Mehmet, asa cà acesta nici nu se putea simiti jignit, cìnd ea, de pildà, po-vesti cum, oferindu-i odatà putinà dulceatà, el traduse cunoscuta zicàtoare rusà, spre lauda frugalitàtii, in formula : „Frumusele mai putintele..."
Cu acest prilej, Arunchin incercà sà povesteascà si el anec-dote evreiesti.
Cìnd acestea luarà o turnurà mai riscatà, Tania, cu mult tact, incepu sà caste :
— Vai de mine, sint obosità si mi-i somn !... Dar cum sà te culei, in plinà zi !...
Ràutu se uità pe ferastrà :
Am trecut de mult de miezul noptii, — soarele a ràsàrit.
/\m uecuL ae muli ue u
Ah ? Farà sà fi apus ?...
169
Arunchinii se retraserá in camera lor. fl Mehmet ìsi fàcu culcusul in tindá. 'S
— Dar cum o sa dormirà in lumina asta cruda ? — exclama S Tania : Eu nu pot si vocea ìi tremura putin. m
Ea se apucà indatà sa astupe cu ìngrijire fereastra, cu pia- * pume si cearceafuri. w Apoi, in semiumbra luminii de candela, aruncà lui Ràutu : 1
— Noapte bunà, dragu meu ! — si cu un knix sàgalnic, dis- •§ para dupa paravan. fi
Vania se simti foarte tuìburat. Se dezbràcà íncet, cu grijà $
de a nu face zgomot. k Dupa paravan, dispàru in curind umbra imprecisa pe care, h
sub lumina candelei, silueta Taniei o arunca pe pinza lui. | Tacere. | S-au stins si soaptele din odaia Arunchinilor. -;i Numai in tindà mai ràsuna domol ràsuflarea sonora a lui
Mehmet. ?■ Vania ìsi tinea respirada, fixìnd tintele de lumina palpi-
tanta ce ràzbateau prin intersti^iile rogojinelor din paravan. -J Dupà paravan nici o miscare, nici un sunet. I Deodatá, un usor scirtiit de scindurà... Pe pinza paravanului
se proiecteazà o silueta deformata... Deasupra lui apare o mina...
ridica incet candela de la icoaná... O usoará suflare... Intuneric
beznà.
$i, din nou, tacere opaca...
Dar ìntunericul e animai parca de o pulsatie tainicà.
Vania nu respira. Cu capul pu^in ridicat de pe perinà, sta incordai, in asteptarea intensa... Inima ìi zvicneste cu putere, parca prinsà si ca in pulsala intunericului...
§i, deodatá, el simti pe fa$à o atingere de mina, calda si tremuràtoare.
— Vaniusa ! Vaniusa, nu vorbi ! — suflà in soaptà, mai mult ghicità decìt auzìtà, Tania : Nu vorbi !... Ah !...
Vania se trezi singur in pat, in odaia inundatà de lumina.
Deasupra paravanului, la icoaná, árdea candela. Din bucatane se auzea vocea Taniei si a lui Mehmet parca certindu-se.
Ràutu ràmase putinà vreme ìntins, depánindu-si gìndurile si scrutindu-si simtirile.
Apàsat si confuz, el se imbraca repede.
Luindu-si pusca, se furisá afarà, parca vinovat, sá nu fie prins.
ijìi pomi, prin taiga, de-a lungul Jarmului, deasupra nesfìr-sirii de ape tulburi ale fluviului revàrsat.
Soarele se ridica sus spre ràsàrit, cedrii aruncau umbre lungi, in care apa intinsà la picioarele lor lua un luciu negru.
Asezat pe un trunchi gros, càzut spre mal si iesit deasupra apei, — Ràutu, cuprins de un zbucium greu, se uità la imagi-nea lui refléctala in oglinda ìntunecatà de sub picioarele sale.
Ce-i de f àcut ?
Care e datoria lui ?
Tania ìi era draga, mai draga decìt oricind.
Cu bucurie si-ar fi jertfit via^a pentru ea.
Dar acuma, departe de extazul, de sublimizare poetica pe care i le dàdeau pe vremuri ìmbràfisàrile Ilenutci, — departe chiar de acea senzatie violenta de care era cuprins sub dezmier-darile Avdotiei, — se sim^ea strivit de r^muscàri amare, ca si cum ar fi vinovat de un incest.
Pentru nimic in lume, Tania nu trebuie sà ghiceascà starea luì sufleteascà.
Dar va putea el oare duce povara asta ?...
,,Povarà !"... zlmbi amar Ràutu.
$i cita vreme va mai trai ? Cine stie ceasul cind va suna chemarea ?...
Cel putin nu va avea pe constiin^à si acest suflet si va làsa in urma-i o amintire afectuoasá...
Din desis iesi un iepure si, surprins, se ridica in doua labe la vreo trei pasi de Ràutu. Acesta, masinal, farà sà ridice màcar pusca de pe genunchi, indreptà teava si trase cocosul. Lovit in plin de ìntreaga ìncarcàturà de alice, iepurele càzu, rupt in douà.
,,Cum sà màrturisesc o asemenea ispravá cinegetica ?... Nici n-am noroc !" — zimbi el. §i, ridicìndu-si prada, se indreptà spre casa.
In prag, ferindu-si ochii cu mina de soare, cu tulpanul negru strìns legat la cap, si cu un lung sor^ alb imaculat, il astepta Tania.
Ea il privi, pu|in parca speriatà si jenatá.
— Bunà ziua, ríndunica mea ! — o saluta Ràutu. Cu hainele tale negre, cu basmaua asta in cap si cu sortiü asta alb, esti curat o rìndunicà.
Tania se lumina auzind aceastà aluzie la cintecul ei favorii, — o mica romanza sentimentalà si naivà, — care intotdeauna,
170
171
din copilärie, o emotiona, si pe care adesea o cinta in ceasurile ei de mélancolie nedeslusitä :
,A zburat rindunica departe... Ah departe !"
Putin rusinatä, ea ii intinse gura :
— Buna ziua, dragul meu ! Unde ai fost ? Te astept de un ceas cu cafeaua cu lapte. Am adus cafea anume din aceea care iti place. Am präjit-o si am mäcinat-o cu Mehmet, cu care era cît pe ce sä mä sfädesc... Am fäcut niste pirojchi... sä-ti lingi dege-
tele Î...
Apucindu-l de mina il tiri in camera unde, la masä, Arun-chinü se extaziau inaintea artei culinare doveditä de Tania.
Ei luarä ca un lucru de la sine înteles, cä de acum inainte nu vor mai avea nici o grijä, nu numai de aprovizionare, dar nici de pregätire.
Toatä sarcina grijilor gospodäriei cädea acum asupra lui Mehmet si a Taniei.
Dupä ce isi asezä oalele si tingirile in cuptor, Tania, läsind pe Mehmet sä le supravegheze, déclara hotärit :
— Vreau sä mergem impreunä pu^in la primbare in taiga, s-o väd si eu... Mehmet o sä mä inlocuiascä un ceas, cä se pri-cepe foarte bine.
Räutu se uitä cu mirare la neîmblînzitul caucazian, care accepta jugul Taniei cu atîta voie bunä pina la a se cobori la munci dezonorante „pentru un cunac"..
Merserä impreunä la trunchiul de copac de deasupra apei umbrite si se asezarà acolo.
Tania il imbrätisä pe Räutu si, lipitä de e\ ascunzìndu-si fafa la pieptul lui, gräi emotionatä :
— Vaniusa draga ! Spune-mi cinstit, nu-ti pare räu ? Çtiu cä nu sìnt femeia care-ti trebuie, pe care o meriti... Çtiu cä nu-ti pot inspira acel sentiment, care mä arde pe mine. Çi durerea mea mare este cä nu-ti pot da fericirea adincà, acea bucurie lumi-noasà. pe care o simt eu. Dar tu n-ai gäsit pina acum alta fe-meie, — si cine stie cind o vei gasi... M-am hotärit astäzi cînd dispärusesi neväzut de nimeni, — închipuindu-mi ce se petrece in sufletul tau, — m-am hotärit sä avem o explicatie, ca buni sì vechi tovaräsi, ca sä nu ai nici o parere de räu, nici o remus-care...
Vania o strinse la piept in tacere.
— Nu poti trai singur, draga Vania. Trebuie sa-ti màrtu-risesc, iubitul meu, cà eu de mult, de foarte de mult, de cìnd am ìnteles destimi! care te asteaptà, am prevàzut si am dorit clipa asta. Am complotat chiar pentru ea cu tiotia Natalità la Odessa, — cìnd erai la Numàrul Ciuci. Da, da ! dragul meu !... Sìnt asa, perversa... De cìnd mi-am dat seama de mine si de lume, tot interesul vietii mele este concentrai in tine. Ai sà mà pàràsesti o data, desigur, — nu se poate altfel. Dar oricum, nu vreau sa ràmìn farà sà am nimic de la tine... dragul meu ! Nu mi-e ìngàduit fàtàrnicia fata de tine : vreau un copil de la tine, Vaniusa ! Va numai al meu, nu vei avea nici o ràspundere pentru el ; il voi creste cu toatà dragostea mea pentru tine, in cul-tul tàu. Nu vreau ca tu, o clipà, sà-i simti povara...
Vania tresàri la acest cuvint.
— Vei ramine líber, stàpin pe viata ta, — chiar si acuma... si aici... si mai tìrziu... si oriunde...
Miscat pina in cele mai adinci tainite ale sufletului, Ràutu se puse in genunchi in fata Taniei si cu capul in poala ei, ti-nìnd-o strinsà de talie, ìsi revàrsà càinta amará, gata de spo-vedanie :
— Taniusa ! Taniusa ! Ce pàcàtos sìnt ! Cít de departe sìnt de icoana pe care ti-ai fàcut-o despre mine ! Cìt de putin te merit ! Imi esti asa de draga, ca nimeni altul pe pàmint, si-ti jur cà voi face totul ca sà inalt pina la tine, pentru ca niciodatà, niciodatà sà nu regreti jertfa ta !...
Tania il ridica si strìngìndu-1 la sìnul ei, intre plìnsete, mu-indu-1 cu lacrimile, ei, ii opri spovedania :
— Nu trebuie, dragul meu ! $tiu tot, stiu mai bine decit tine... Tu tràiesti in alte sfere, iar eu ma tìràsc pe pàmint, sìnt mai aproape de coborìrile vietii. Nu verbi ! Sìnt foarte fericità, sìnt foarte fericità ! ?i orice s-ar ìntìmpla, — intelegi tu Va-nusia ! — orice s-ar ìntìmpla, nu voi regreta niciodatà, niciodatà, ceasurile acestea. $Hi voi fi ìntotdeauna adìnc recunoscàtoare pentru fericirea si inàltarea pe care mi le dai... Ah ! — exclama deodatà ea zimbind : Acum sa mergem acasà, sà nu incercàm prea mult bunàvointa lui Mehmet !... Stai ! Sà sàrut intii locsoa-rele mele ! Sìnt ale mele ! — se opri ea, sàrutindu-1 pe bàrbia, unde nu se intinseserà ìncà suvitele ìncretite ale bàrbii lui tinere. Apoi, rusinatà si provocatoare, exclama : Cine o sà ajungà acasà mai repede ? Una, douà, trei !...
Isi strìns fusta si pomi in goanà nnbunà.
172
173
Cu tot plumbul din suflet, care il apàsa, Vania se avinta si el in urina ei.
Linga usa de intrare, Mehmet despica lemne pentru súrcele. Arunchinii lipseau, plecati cu undita.
Din bucatane se auzi, fredonat cu un timbra nazal, ■— exagérât ostentativ, — cîntecul :
Vania cu Tania s-au iubit, Tot ce Tania a dorit !...
Dinga, dinga, dinga-da, Uçoarà e carada mea :
Vania tare e dragut,
Dar s-ascunde ca un strut -■■
— Mehmet ! — striga poruncitor Tania : Mai adu o cäldare de apä !...
Mehmet mirii, rinjind :
— Frumusele, mai putintele ! — dar luä cäldarea, supus. Pentru Tania el abdicase pe veci de la punctul de onoare
de adevärat cunac circasian, dar nu primea ordine decit de la Tania...
Nici o princesa din castele cät.ärate pe piscurile Caucaziei n-a avut o slugá mai plecatä, o confidenza mai credincioasä si un protector mai cavaleresc.
Cine ar fi putut crede vreodatä cä o copilitä marantica si släbutä, neformatä si departe de a fi frumoasà, cu un trup de adolescent, va putea ajunge la o asa dominale neingräditä asupra neinfrintului fiu al Caucaziei, ìncit cu un suris sau cu o miscare din sprìnceanà sä II arance in ghenä ?...
La masa lui de lucru, dupä prìnz, clnd Tania, ghemuità dupa paravanul ei, täcutä, ii revizuia ciorapii, Vania cu greu isi putea concentra gìndurile asupra unui volum de istoria filosofici de Friederich Uberweg.
Tot timpul el se intreba : cum se va aseza viata lor ? §i ce-i asteaptä chiar la noapte ?
Cìnd Arunchinii fäcurä un moment iruptie in camera, cu indiscreta lor obisnuità, Ràutu mai cä se bucurä de distractia pe care o putea astfel gasi si, farà voie, surìse la aerul de in-
dignare, pe care abia si 1-a putut stàpìni Tania faja de aseme-nea sacrilegiu.
Cìnd veni ceasul de culcare, Tania astupà din nou hermetic fereastra si se retrase dupà paravan, dar indata stinse candela si se furisà, tàcutà, sub plapuma lui.
Viata conjúgala, inca de la ínceput puse ìnaintea lui Ràutu o grava problema.
Imbràtisàrile lor il zguduiau, prin tonalitatea lor neas-teptatà.
Tania ìntotdcauna tàcea, ràmìnea in aparenta inertà, nici un gest nu-i tràda violenta incordare a tuturor sìmturilor. Prin-tr-un paradox crud, se pàrea cà numai Vania era cuprins de pasiune.
El suferea adìnc la dezacordul dintre trupul lui tìnàr si inflàcàrat, trezit la viata de pasiuni, si sufletul ìnghe^at de constiinta lui de vinà, care il apàsa fata de nelimitata adorale al càrui obiect nemeritat era.
Simturile lui Ràutu erau aféctate si de ciuda si extrema pudicitate, pe care, cu toatà pasiunea ei, o manifesta Tania.
Dimineata, nu o gàsea in pat alàturi de el. Iar cìnd venea sa deschidà fereastra, ea era ìntotdeauna complet Imbracata ; nu làsa in casa nici o pisicà cìnd ìsi lua baia...
Ziua, nu-si permitea nici un gest, nici o dezmierdare, nici naàcar o privire, care sa fi depàsit o manifestare de simplà afec-tiune, ìngàduità ìntre buni prieteni.
Indiscreta sotilor Arunchin o fàcea mereu sà sufere.
Acestia, — si nu numai Rosa, ci chiar si Moritz, — ìsi per-miteau confidente si o doborau pe Tania cu Intrebàri care o aruncau aproape in lesin.
Viata, astfel, se asezá si curgea, de pe o zi pe alta, farà eve-nimente dramatice.
Da sub aparenta ei monotonie, se condensau in tainitele sufletesti ale Taniei si ale lui Ràutu tot mai intens momente tragice...
Se parea cà Tania robotea ca sì ìnainte, purtìnd, voioasà si veselà, toate sarcinile menajului pentru mica lor obste.
Dar parca slàbea tot mai mult si paloarea ìi acoperea fata tot mai indàràtnic.
Tusea usoarà, pe care Vania o observase chiar de la soirea ei, revena ma1 des si tot mai grea.
174
175
Ràutu o surpindea, din cìnd in cìnd, privindu-1 parca cu o intrebare plinà de tristeza.
Zilele se scurtau repede, se apropia echinoctiul de toamnà. Noaptea, nu mai era nevoie sà fie astupate ferestrele.
Intr-o searà, farà nici o explicare, si farà nici un motiv justificat, Ràutu fu surprins cà Tania nu mai stinsese candela de la icoanà si se culcase tàcutà, dupà paravanul ei.
Inima lui Ràutu se strìnse,
Cu capul ràzàmat de perete, el astepta.
Frìnturi de ginduri roiau, sentimente confuze se ciocneau in sufletul lui. Nu vine ?
£?i parca o tainicà multumire il cuprinse.
Dar in acelasi timp un ghimpe ìi indurerà inima.
S-a tràdat el oare ? Dar prin ce ?
Intelesese ea ? Trebuie sà fie nenorocità...
El isi incorda auzul...
Nici o miscare !
Dar ea nu doarme, pentru cà nu se simte nici respirala ei, totdeauna lina si egalà, ìntretàiatà doar din cìnd in cìnd, de ò tusà usoarà sau de un geamàt ìnàubusit.
El se ridica si, in virful degetelor, usor, se apropie de para van.
Tania, in adevàr, nu dormea : intinse pe spate ea stàtea cu plapuma trasà pina la bàrbie.
_ Cìnd il yàzu pe Vania, in ochii ei se aprinse atìta bucurie. ìncit el simtì o acuta ìmpunsàturà de remuscare, — si se aruncà sprc ea cu oratele intinse.
— Stinge candela, stinge candela ! — sopti ea, parca ín-spàimintatà, si totusi transportatà de extaz.
Ràutu stinse candela...
Din noaptea aceasta numai el lua initiativa ìndràgostirilor si a dezmierdàrilor.
Cap. XIV
RATACIRI
Jercinsc, cu populada lui oropsità de osteaci, servea ca un punct strategie pentru marea firma „Fratii Staritchi", ìn ope-ratiunile de comert cu peste si blànuri.
Nici un potentat al ìmpàràtiilor orientale nu putea fi stàpìn mai absolult asupra supusilor sài, decít Fratü Staritchi asupra triburilor de pescari si vìnàtori, dintr-o regiune vasta cìt ju-màtate din Europa.
Chiar din primele zile dupà asezarea lui la Jercinsc, Ràutu avu prilejul sà se convingà cìt de nemàrginità este aceastà au-toritate. Intìlni pe tàrmul Obiei pe vecinul Filatca, — osteac ìncà tìnàr, si care pàrea mai dezghetat si mai destept decit majorita-tea semenilor sài, — cu o splendida vulpe argintie prinsà ìn capeanà.
Filatca abia il vàzu si incepu sà se tìnguiascà :
— Vezi ! O sà-mi dea cel mult o rublà pe ea ! Pentru asa mìndrete ! Plesnire-ar ochii !...
— Cui ? — se mira Ràutu.
Filatca, imediat, se fàcu parca si mai mie, se lovi cu palma peste gurà si, speriat, isi furisa ochii lui mici negri prin toate tufisurile dimprejur.
— $sss !... Sà nu ne audà ! — susui el, ìnspàimintat.
— Cine, frate ? Spune odatà ! — ii striga Ràutu.
— El... Staritchi !... — sopti Filatca.
— Dar de ce sà-i dai blana pentru o rublà ? Iacà eu iti dau zece pe ea...
Filtaca sari in sus ca ars si, ingàlbenit de spaimà, fugi spre vatra satului, farà sà se mai uite indàràt.
Peste putinà vreme, ìntre Ràutu si acest vecin se legará re-latiuni mai prietenesti.
177
Ràutu, pe atunci avìnd singur sarcina aprovizionàrii, simtea nevoia de un cline special dresat pentru vìnàtoarea de teterevi.
Aceste pàsàri stupide sìnt parca fascinate de látratul cune-lui si cind il aud nu se mai miseá, chiar dacá le impusti una dupa alta pe tóate cite sint in copac.
Filatca ii oferi un splendid dulàu, láudíndu-i inteligenta si dresajul, — si pe un pret; foarte convenabil : numai trei ruble.
Pornind a doua zi la vinàtoare, Ràutu ìncercà o cruda de-zamágire. Sultán — asa era poreclit ciinele, — nu numai cà nu-1 ajuta la vìnat, dar fura fiecare pasare impuscatá farà ajutorul lui si fugea cu ea in pádure, silind astfel pe stápinul sáu la fan-tastice curse de ìntrecere printre copacii si bàltoacele taigalei.
La un moment dat, cínd fiara ii smulse chiar din miini un enorm curcan, in Ion Ràutu se trezirà furiile lui Vania de altà-datà si, cu un foc bine tìntuit, Sultán fu doborit la pàmìnt, unde se rostogoli cu prada lui cu tot.
La ìntoarcerea in sat, Vania, necàjit, dàdu peste Filatca, lìngà iurta lui, dregìndu-si nàvodul.
Cum il vàzu pe Ràutu osteacul isi despica gura intr-un suris prie ten os.
— Buná ziua Vangorici ! — asa simplifica el numele rusesc al lui Ràutu : Buná ziua, Vangorici ! Dar unde-i Sultán ? Cum a mers ?" — si ochii lui mici si sireü bàteau làturile.
— L-am impuscat ! — ràspunse Vania furios, povestindu-i jalnica paganie.
— Uite, javra afurisità ! Nu a fost pàcat sà jertfesti ìncà un cartus pentru asa jigodie ?... isi tàràgàni linistit glasul Filatca, cu compàtimire, — cine stie dacá pentru Sultán, pentru cartusul pierdut sau pentru Ràutu, pàcàlit de el...
Acest cinism candid ii cistigà lui Filatca oarecare simpatie din partea lui Ràutu care, la rindul sàu, prin màrinimia aràtatà cu acest prilej, ii inspira mai multa incredere luì Filatca.
Astfel Ràutu putu descoperi si resorturile intime ale pu-terii Fratilor Stanchi : prin creditul acordat in màrfuri, ei ajun-sesera sà ìnglobeze toatà populaba in datorii fantastice. Fiecare socotealà de sfìrsit de an constata mereu cresterea datoriei, cu toate cà oamenii livrau tot produsul muncii de un an.
In zadar incerca Ràutu sà trezeascà in robii acestia constimi demnitàtii omenesti, a intereselor si a drepturilor lor.
El fu primit cu ostilitate, nu numai de càtre Fratti Stanchi dar chiar si de càtre osteacii ìnsisi.
173
Cu sosirea Taniei la Jercinsc, raporturile cu bàstinasii se ìmbunàtàtirà, multumità practicei sale de moasà si subehirurgà.
Inceputul fericit fu fàcut toemai de Filatca.
într-o zi, obstea din Jercinsc stind la masà, auzi niste mu-gete prelungi chiar lìngà prag.
Sàrind afarà cu tottì, gásirá pe Filatca râzâmat cu capul de bîrnele pàretelui, scàldat in singele, care-i curgea siroaie, din teasta cràpatà si aproape golìtà de scalp, —- rezultatul unui chef cu prietenii, pornit pentru a cinsti o mare izbindà vinàtoreascà.
Osteacii ii venereazà, aproape il divinizeazà pe ursi. Cu toate acestea, nu poate fi o glorie mai mare pentru vînàtorul osteac decit ràpunerea unui urs in luptà corp la corp, numai cu cutttul in mina.
In jurul cadavrului se incinge numaidecìt un ceremonial pitoresc.
Tot tribuí adunai sfisie cerul cu lamentatiuni, iar vreun bàtrin venerai adreseazá ráposatului o orarne funebrá, in care cauta sá-1 convingà cà acest accident regretabil se datereste numai unei confuziuni : cà vînàtorul nu si-a dat seama cà are a face cu divinul protector al tribului, care este deci implorât sà-i ierte greseala. Totul se ispráveste cu un ospà^ in care divinul protector e mîneat. Çi firma Staritehi isi asigurà cu acest prilej o bogatà recolta de blànuri in schimbul basamacului necesar spre a da praznicului toate splendorile.
La un asemenea praznic comesenii, arnesi de bàuturà, sfìr-sesc adesea printr-o incàierarea sàlbaticà. Astfel fusese rànit si Filatca.
Tania porunci sâ fie adus ìn casa ; îl culcà ìn patul lui Ràutu, il spala, ii ìngriji rana si il bandajà, — dupà toate regulile artei.
Filatca, beat mort, nici nu-si veni in fire.
In cursul noptìi, Tania îi inspecta de mai multe ori ban-dajele si, in sfìrsit, se culcà dupà paravanul ei, cu candela stinsà ca de obicei.
Dimineata, spre spaima ei. gasi patul lui Ràutu gol si Filatca nicàieri.
Se repezi spre iurta lui.
Lìngà rug, stàtea acolo cinchità, cu luleaua in gura, Marda stàpîna, încà aburità si ea dupà ospàÇ.
— Unde-i Filatca ? — o ìntrebà Tania.
— Dus la pescuit ! — hìrìi venerabila matroanà. Intr-adevàr, spre searà il vàzu ìntors cu luntrea plinà ; capul
bandajat nu-i împiedicase izbìnda si nu-i stricase voia bunà.
179
— Buná seara, gospodina Tanuca ! — abia putu bolmoji el de sub bandajele care ü stringeau bárbia. Ti-am adus morun cu icre ! — si adàogà in soaptá : Numai sá nu afle diavolul !...
In vizita ei, Tania bagá de seamà cà Marda e insàrcinatà. índatá ea si incepu sa o trateze, dupa „prescriptiunile sti-intei".
Marda le primi cu foarte multa bunàvointa, — mai ales cá. intre áltele, Tania ordonà sà-si frictioneze sfìrcurile sínilor, ín vederea alaptàrii ulterioare, cu alcool cit mai curat pe care i-1 si procura...
Dacá alcoolul o fi servii cumva si pentru scopul indicat de Tania, ramine sub vàlul tainei ; dar Marda il consuma in can-titátí" impresionante.
Cìnd se apropie ziua dezlegàrii, Tania isi vizitá zilnic pacienta. §i-i porunci ca, in caz de nevoie, sá fie trezità chiar noaptea.
Intr-o dimineajá, plecìnd in turneul ei obisnuit, — càci isi asigurase o clientela si in alte iurte, mai ales printre copii, — Tania vázu ingrozitá, la usa iurtei lui Filatca, sub ochii indife-rentí ai fericitului pàrinte, un prunc nou-nàscut, pe care il lin-geau cu multa poftà ciinii ; — era prima toaletà care ìnlocuia baia.
Noaptea, Marda se dezlegase de tot ritualul impus de obicei, cu ajutorul megerelor iscusite si in asistenta samanului.
Acest sfìrsit lamentabil al metodelor stiintifice ale Taniei n-a fost ultimul. Dar ea nu se descurajà si in curìnd, in ciuda acesior accidente, ajunse patroana iubità si respectatà de toatá populatia din ìmprejurimile Jercinscului, chiar si din satele ìn-depàrtate la mai multe sute de kilometri.
§i dacá nu putea „ajuta la aparitie" pe noii náscutí, era cel putìn totdeauna invitata la ospàtul de dupà aparijia lor, cìnd erau servite delicatesele rituale, pregàtite, in diferite combina-tiuni, din... placenta lehuzei.
O grozavá epidemie de difterie, care a decimat familiile din regiune, pusese la grea ìncercare fórjele Taniei si chiar tària ei moralà.
In desert predica ea necesitatea de izolare si de pazá a co-copiilor.
Fiecare nou sicriu, adunìnd in jurul lui toatá populatía, crea astfel un nou focar de molimà.
Iurtele se golirà de copii, dar Tania, sfirsità de puteri, desperata de neputin^a ei, ajunse totusi, ca mare samanä, o autori-tate nediscutatä, stäpinä a taigalei.
Ràutu era foarte muljumit de activitatea desfäsuratä de Tania, care ii dädea multa satisfactie moralà si mai multa incre-dere in sine.
Unul singur mîrîia si protesta, — Mehmet Çihau Ogli, care mai de mult avea pica, mai cu seamà impotriva lui Filatca, pe care il invinuia nu numai de ìnselàciuni, dar si de furtisaguri de ustensile de bucatane, — cucite si tingiri.
Cu deosebire insà il revolta faptul cä Tania isi riscä sànà-tatca, se expune la molimà, — ea insàsi un copii, -— pentru „ase-menea puturosenii".
Ici permise de mai multe ori sa reproseze cu amàràciune, si lui Ràutu, lipsa lui de atenttune pentru sànàtatea Taniei.
Intre Ràutu si Mehmet se produse, de la sosirea Taniei, o stranie tensiune.
Mehmet, in realitate, dispàruse din Jercinsc dupà scena din jurul ruguluì in taiga.nu pentru cà s-ar fi simtit ofensat de usa inchisà in fata lui, ci din afectiune pentru Ràutu. Väzind cä a cesta ,,se pràpàdeste dupà o muiere", se hotäri sä porneascà la Tobolsc, unde stia cä o poate gasi pe Tania, ca sä o aducä in haremul stäpinului.
O aduse.
§i se astepta sä-1 vada pe Ràutu in culmea fericirii. Dar, spre uimirea lui, il gàsea acum mai ingindurat, mai abàtut si mai enervat decit inainte. Nu mai injelegea nimic.
Isi dädea insà seama cà intre Ràutu si Tania, lucrurile nu rnerg cum ar fi trebuit.
$i, din porniri sufletesti obscure, luä pätimas partea Taniei, — desi nu indräznea sa suf le nici un cuvint.
Adesea insà privirea lui grea il urmärea pe Ràutu, cu o mustrare täcutä.
Ràutu, plecìnd o data cu pusca la plimbare, mai bine de treizeci de ore nu reveni acasà.
Dimineata, Tania, linistità, desi putìn necàjità pentru cà plecase farà sà-si ia ràmas bun si farà màcar s-o previe, umbla cu grijile gospodàrìei, fredonind ca de obicei, cìnd se simtea tulburatà, mica ei romantà :
180
181
A zburat rïndunica departe... Ah, departe !...
De cuibu-i uitat sub palmieri O vrajà de dor çi dureri, Sub cerul stràin, o desparte... N-are parte !...
Spre amiazi, incepu sa se îngrijoreze. Iar cìnd nici la ora prînzului Vania nu apâru, ea fu prinsà de panica.
li venirà în gînd tóate povestile osteacilor, despre vînàtorii temerari, sfîsiati de fiare ; despre sorburile implacabile ale tun-drei, care înghit pe câlâtorul necunoscator, torturât într-o agonie lenta, farà putintá de mîntuire ; despre cadavrele, gàsite la marginea satului, aie râtàcitilor prinsi de vîrtejul misterios al taigalei la cîtiva pasi de casa lor ; despre vînàtoarea de oameni a bandelor de varnaci si a triburilor sàlbàtieite în fundul jun-glelor necercetate... In zadar tovarâsul Arunchin, ca s-o linis-leascà, inventa anecdote picante, care ar fi putut explica în-tîrzierea...
In zadar si Mehmet o asigurâ cà Ràutu, în peregrinarne lui, nu se abàtea niciodatà de la mal, tocmai de teama râtâcirii... câ poate s-o fi làsat acum cu luntrea prea departe la vale si, desigur, în ceasul acesta luptà în drum spve casa, împotriva valurilor...
Spre searâ, Tania goni în pâdure cu cercetasi pe Mehmet. pe Filatca si pe toü bârbatii pe care îi gasi în iurtele lor, — chiar si pe Arunchin. lar ea însàsi cu Rosa Moiseeva, si eu alte femei bateau tufisurile dimprejur.
Noaptea n-a fost decît o lunga agonie.
Spre dimineajà, aproape toji se lasará de aceste cáutári zadarnice si revenirà la vatrà.
Numai Mehmet nu se întoarse încà, — si astfel în inima Taniei mai licárea o nâdejde...
în sfîrsit, spre amiazi, Ràutu apàru palid. exténuât, eu zgîrieturi pe obraz si pe mïini, eu hainele rupte si murdare.
La vreo douâzeci de verste mai sus de Jercinsc, el ràs-punse la împuscàturile lui Mehmet, si fu gasit de acesta numai la vreo doua sute de pasi de mal, ïntins pe pàmînt, cu capul ràzàmat de un trunchi càzut^ istovit si deznàdâjduit. Mehmet il ridica in brate si-1 duse pînà la tàrm, unde rechizitionà cea dintîi luntre în trecere.
La vederea lui Ràutu, Tania 'ìsi uitâ rezerva obisnuità, se repezi ïntr-un hohot de plîns, se aruncà furtunos in oratele lui
si, in väzul tuturora, il strinse la piept, särutindu-1 pätimas, printre lacrimi.
Räutu, cäutind s-o linisteasesä, incercä, — desi buzele ii tremurau, glasul i se sfingea si genunchìi i se ìndoiau, — sà-i infàjiseze totul ca o aventura comica :
— Fleacuri ! — exclama el, cu o veselie prefàcutà ; M-am ìàtàcit ca un August eel prost, literalmente ìntre copaci. In-tram in sat cìnd, pe cadrul eel mare de deasupra iurtei lui Sencha chiorul am vàzut un splendid teterev. L-am ochit si 1-am trìntìt la pàmint... dar a fost numai rànit si a fugit in tufis. La doi pasi de sat, nu mai tineam seama de tàrm si m-am aiuncat dupa el ; 1-am ajuns, apoi m-am ìndrumat spre sat, — si n-am mai dat de el ! $i nici de tàrm n-am mai putut sa dau ; curat ca August eel Prost ! Dracu stie prin ce usoarà deviate trecusem pe-aläturi. Nu aveam busolà ; cerul fiind ìnourat, nu ma puteam orienta nici dupä soare. M-am hotàrit deci sà-mi pun in aplicare arta invaiata de la eroii romanelor lui Feny-more Cooper si Mayne Reid. Am ìncercat intìi prin mijlocul col mai simplu. M-am suit ìn vìrful unui copac, dar n-am putut vedea pina la marginea orizon'tului decìt aceleasi virfuri de verdeará sumbra de brazi si de cedri ce se confundau intr-o singurà masa ondulata, — farà sa pot ghici pe unde trece cursul fluviului, — spunea cä ìn caz cìnd te ràtacestì, sa cauti numai Incotto se uità pàdurea... Am cautat ! Dar ea nu se uita nicàieri, cel putin pentru ochiul meu...
Atunci mi-a venit ìn ajutor legea gravitatici. M-am hotàrit sa caut un sipot sau un plrìias cìt de mie. Acesta trebuie, doar din afluent in a fluent, sä ajungà la Obi. Am si pornìt deci ìn zig-zag-uri, ca un betiv nepocàìt, — ceasuri ìntregi. Deodatä, la marginea unui rìulet, drept in cale, dau peste un enorm urs negru, devorìnd cu läcomie niste boabe de brusnicà... Ce sä fac ? Sä trag cu pusca... Dar dacá nu-1 nimeresc, — si ma sfisie... Sà-1 ìnconjur ? Dar daca voi pierde din vedere riule-tul, acest fir al Ariadnei... Atunci am dat dovadà de eroism si prezentà de spirit ; am stat pe loe si am Inceput sä ma strìmb la el sä-i fac mutre urite regelui taigalei. Namila s-a uitat la mine cu dispret a seuipat sì a plecat in làturi... —- $i totusì a fost ìn zadar. Riuletul se ìnfundase intr-o bàltoacà din care nu era nici o iesire. Acolo m-a gäsit Mehmet.
Tania, ìncà imbracata, sub stapìnirea emotiunei, urmàrea cu incordare aceste peripetu, pe care Mehmet le asculta cu un suris sarcastic.
182
183
Tania nu se läsä inselatä de umorul lui Vania, dar palpi- S
íind inca, exclama prefäcutä, strìngìndu-si buzele ca o cochetà m
capricioasä : «
— Vai, Vaniusa ! Ce päcat cà n-ai avut curajul sä tragi ! 2 De mult visez eu la o frumoasä blanä de urs ca S-o astern 1 lingä pat !... .§
Peste citeva ceasuri Mehmet aduse din pädure o superba f
piele de urs si, cu o privire disprejuitoare spre Räutu, o aruncà f
la picioarele Taniei ! |
— Nna ! Cunac puscat urs, cínd vrei. Nu frica ! * Chiar dczinteresarea lui Räutu pentru micile griji de gos- i
podärie, provoca iesiri supàràtoare din partea cavalerului cau- I cazian. ^
Conflictele se nàsteau cu prilejuri cu totul neasteptate. t
Plaga viejii de tundra in timpul verii sìnt un^arii, cai-e, ,| impreunä cu plosnitele din casa in toate sezoanele, pot lite- | raímente oträvi existenfa. ■£
La plingerile Taniei, Räutu ìncercà in zadar toate mij- a loacele pe care le putea gasi* in cartì. m
Circasianul, ìnsa, si ìn aceastä privintä gasi remedii mai § eficace, in diferite fumegäri si decocjiuni de ierburi de balta. * £?i fäcea in urmä un scandal infernal dacá la aceste remedii, 1 destinate de el exclusiv pentru Tania, recurgeau si soüi Arun- m chin si chiar insusi Räutu.
Acesta fu silit de mai multe ori sä-si dojeneascä cu oarecare asprime vechiul tovaräs.
Mehmet se infuria, scrisnea din dintí si profera chiar ame-nin^äri neintelese in limba lui. Numai Tania stia sä-1 mai po-toleascä,
O ìntimplare il domoli putin pe Mehmet, desi armonia desävirsita de altàdatà n-a mai fost restabilita.
Locuitorii Jercinscului, in lipsä de orice alta distractie, alergau cu totiì la tàrm, ja trecerea luntrelor de cälätori.
íntr-o zi, Räutu si Mehmet, cu vesnica lui puscà, se gà-seau si ei pe tàrmul Obìei, cu prilejul trecerii domnului zasie-datél, subprefect, in Condinsc.
Mehmet ridica pusca si ochi o giscä sälbatecä care tocmai ìn momentul acela zbura sus deasupra capetelor.
— Nu strica degeaba cartusul, turcule ! — se rästi zasie-datelul : Cine poate nimeri la asa inältime ?...
Mehmet, totusi, tragt... Gìsca lovitä de moarte, cade drept la pämint, ca o bucata de fier. Atunci mìndrul puscas, adinc ofensat cà s-a pus la indoialä iscusinja lui, indreptä al doilea cartus asupra zasiedatelui.
Numai lovitura data de Räutu peste Jeavä, evita o neno-rocire.
Din ordinul zasiedatului, — ìnspaimìntat si infuriat, — Mehmet fu insä arestat indatä, dus la Berezov si dat ìn ju-decatä.
Multe stäruinti si sacrificii 1-a costat pe Räutu aplanarea stupidului incident.
Mehmet reveni la Jercinsc mai ìmblìnzit, recunoscätor, dar tot plin de tristetä asista la neìn^eleasa dramä coniugala ce se petrecea inaintea ochilor lui.
In aceastä atmosfera apariüa neasteptatä la Jercinsc, a lui Grisa Goncev aduse o nouä nota ìn viath tulbure a soülor Räutu.
Indatä ce-1 väzu, Räutu il ìntrebà despre Polia.
— A murìt ! — aruncà sec Grisa, evitind hotàrit su se opreascà mai mult asupra subiectului, spre a nu-si tràda emotia.
Räutu fu adinc ìndurerat de aceastä veste, dar, imitind atitudinea lui Grisa, trecu si el la alte chestiuni. Grisa Goncev se schimbase pujin de la despàrtirea din Moscova.
Colfurile ascutite si incolore ale bàrbi! lui se läsaserä pu-tin mai jos, si balonul de par aspru din jurul capului luase proporli impunatoare.
Ca ìntotdeauna, ci stiu sä subjuge pe sträjerii sài, càrora le comanda cu atita hotàrìre incìt nici prin gìnd nu le trecea sà-ì reziste.
Cälätorea astfel pe ìndelete.
La Cemasa, se oprise douà zìle. $ì ìn aceste douà zile luà, farà pie de sovàire, hotarìri eroice :
— Ar fi o mìrsàvie, — declara el scurt : ca Sonia sa mai ramina acolo cu bruta aceea de beüvan. Copilul nàscut din acest alcoolic o omoarà de scìrba. E nebunà de teama ereditàtìi. Se präpädeste. Am convins-o sä fugim impreunä. Ma due la Berezov numai sa organizez evadarea prin tundra, dupà con-ceptja lui Prestea, pe care o gàsesc genialà. Dar tu, mài Vania, ce te murezi aici ? Ai meritul cà pàtania ta din Petrovscoie a ràscolit baltoaca si a ìnviorat spiritele.
184
185
Dar in Siberia nu se poate face nimic. Trebuie sa ne ìntoar-cem in Rusia, — zece, cincisprezece, o sutà, cinci sute deodatà. Vor scapa zece sau unu la sutà, — dar miscarea va reìnvia. Tu mai putin ca oricine ai dreptul sà stai aici. Eu nu mà pri-cep in teorii. Este treaba ta sà ne dai o nouà doctrina si sà ne elaborezi noi metode de lucru !.,.
Ràutu, emotionat, se ridica plimbindu-se agitai prin odaie, se uità la Tania.
Aceasta, — pálida, cu fata tàiatà de o patà rosie cu margini transante, pentru prima oará obsérvate de Ràutu, — il evita privirea si cu o atentie exageratà servea lui Grisa ceaiul.
— Draga Grisa, — ràspunse confuz si stingherit Ràutu : nu poti scoate o doctrina din cap, cum ai scoate un manu-scris dintr-un saltar. $tii cà eu nu prea am multe tálente practico ; in orice caz insà, poti fi sigur cà dacà va fi nevoie de mine in actiune, voi ràspunde la apel.
Tania se ridica, dispàru pentru cìteva momente dupà pa-ravanul ei, de unde reveni cu ochii aprinsi si cu o zburdàlnicie si veselie fortatà :
— Bine, Grisa, — pornesc si eu ! Ce frumos are sà fic ! Tu cu Sonia si copilul ; Vania cu mine ! Ar trebui sà ni-i aso-ciem si pe Arunchinii... Se va cutremura catapeteasma...
— Eu sint hotàrit ! — anuntà categorie Grisa : Chiar dacà ne prinde, o sa ne trimità in Siberia orientala... dar cel putin voi scapa pe Sonia, acest suflet minunat, de bestia aceea de Ozerov.
La vreo trei zile dupa plecarea lui Grisa, veni alta veste O scrisoare a tovaràsului Popov din Curgan le aduse la cu-
nostintà moartea impresionantà a panului Semienski. A murit
cum ìi prevestise, pe vremuri, lui Ràutu : — ,,Pan Semienski
munceste cît tràieste, çi tràieste cìt munceste..."
Intr-o dupà-amiazà, pe la mijlocul lui iulie. înainte de ìn-
cetarea lucrului, ei parasi brusc fierària poruncind lui ïfrim :
— Ai sà ispravesti osia asta numai cu Filca. Eu ma voi odihni putin.
In casa se culcà in pat cu fata spre parete. La ora mesei, fu gasit mort.
Zdruncinat, Ràutu ràtàci prin pàdure, singur, mai multe ceasuri.
186
,,Cîte jertfe Cite jertfe !" — îsi soptea mereu : „§i toate in zadar, — numai în preajma revolutiei, fârà luptâ rodnicà... Revolutia adevâratà se lasà mereu asteptatâ..."
Revenit acasà Ràutu înscrise pe o foaie de hîrtie : ,,Pomelnicul celor càzuti in preajma revolutiei : Alexandru Levi, Petea Stan, Marat,
Andrei Rechinul, Polia Goncev, Pan Semienski..."
Tania trecu pe lingà dînsul, si-si aruncâ, de dupa spatele lui, ochii pe hîrtie si abia îsi putu stapîni un geamàt, — pa-loarea-i se aprinse de pete sinistre.
Ràutu se uità la dînsa o clipâ.
Çi prin creierul lui fulgerâ un gînd grozav, monstruos...
Ingrozit de sine însusi, strivit, el îsi puse capul pe masà r.cîndrâznind sà arunce o privire Taniei.
— Dragà Vania — îl mîngiie ea pe cap : asta-i soarta acestei generatil nenorocite. Dar si moartea chiar numai în preajma revolutiei nu e zadarnicà... Çi... ceasul mortii nimeni nu-1 cunoaste... numai cugetul sâ fie curât si sa ai dragoste în suflet...
Vania îsi simti parcà un cujit înfipt si întors în mima. Jenat, sàrutâ mîna Taniei, — foarte miratâ de acest gest — si fugi în pâdure.
' Fugi, de cine ? De Tania ? De dînsul ? Dar poate omul fugi de sine însusi ?'
în fata unei mari bâltoace nègre. îi venirà deodatâ în minte versurile lui Victor Hugo, înscrise în carnetul lui de în-chisoare încà de pe cînd se afla la Numârul Cinci din Odessa
Comme dans les étangs assoupis sous les bois,
Dans une âme on voit deux choses à la fois :
Le Ciel qui teint les ax a peine remuées
Avec tous ses rayons et toutes ses nuées ;
Et la vase, fond morne, affreux, sombre et dormant,
Ou des reptiles noirs fourmillent vaguement...
Pentru ce toemai el trebuie sâ aibâ în sufletul sâu aseme-nea reptile grozave ?
187
Tania, ca çi Undina desigur, nu le are... ,,Sâ fug ?... Unde sa fug, si cum sa fug ?..."
Cu nop{ìle mai lungi temperatura scadea mereu.
Pe la sfìrsitul lui iulie nu se mai putea scalda in du. lar din august adesea o bruma groasà acoperea tundra.
Torturât de arzàtoare remuscàri de cuget, sufletul zbuciu-mat al lui Ràutu nu mai gàsea Uniste.
Se sim^ea parca, adînc çi de neiertat vinovat fa^à de Tania si, neavìnd curajul unei explica|iuni, ràtàcea cu ceasurile prin taiga, scormonind mereu mîlul, lutul din sufletul sàu.
Da, mîlul, lutul :
...La vase, fond morne affreux sombre et dormant, Ou des reptiles noirs fourmillent vaguement.
Dar dacà nu-si poate stàpîni sim^urile ?
Dacâ o ticàloasà sensibilitate a îost sàdità în carnea lui de cine sue ce ereditate, nu e de datoria lui cel pu^in sà nu însele pe Tania, sà-si màrturiseascâ pàcatul ?
El n-are dreptul sa tàinuiascà simfirile sale...
Ar fi o grava ofensa fatà de acest suflet cristalin...
Dar cum sà-i màrturiseascâ ?
Sà dea o loviturà perfida de pumnal, ìntr-o inimá care zvìcneste numai de dragoste ?
Pentru Tania nu ràmàsese ascuns acest zbucium.
Si pentru ea se punea o problema nu mai putin grava.
Nu-$i manifesta grija si tulburarea din suilet. î?i pàatra ìn aparenta minunata ei egalitate de dispozitie, care constituía farmectil firii sale.
Isi continua cu aceeasi meticulozitate func^iunile de mena-jerà. Vania auzea adesea chiar fredonârile ei obiçnuite :
Zìnga, zinga-zi,
Trece noapte dupà zi...
Trece vara, vine iarna
Ci ne ducem si noi razna...
Dar ìn adìncimile ei sufletesti se cocea o hotarire .
Intr-o dupà amiazà, curînd dupà trecerea lui Grisa Goncev, ea se asezâ Ìn faja lui Ràutu si luîndu-i amîndouâ mîinile ìntre ale ei si privindu-1 drept in ochi, aborda, cu o nota patetica in glasul ei nazal, — o conversale grava :
— Vaniusa, stiu ce se petrece in sufletul tàu. Pentru ce sa nu stàm de vorbá deschis, prieteneste ? N-ai doar pe ni-meni pe pàmìnt cui sà-i po^i vorbi asa cu inima deschisà ca mie...
Un fior rece trecu prin toate vinele lui Ràutu.
— Vaniusa ! Vrai sà fugi ? Grisa Goncev \i-a redesteptat ardoarea de luptà, dorul de sacrificiu ? Dar ^i-e mila de mine, \i-e teamà sà ma pàràsesti !...
O piatrà càzu de pe inima lui Ràutu. Tot síngele i se urea in obraz... De rusine, nu putea privi pe Tania in ochi...
Se ridica si Sncepu sa alerge tulburat prin camera.
Tania il urmàrea linistità, cu un zímbet plin de tristeza blinda.
— Da ! Taniusa draga ! Nu mai pot trai aici ! — raspunse Ràutu (cu o la$à rezervà mentala, se gìndi el) : Nu pot trai asa, draga mea ! Ma pràpàdesc, imi intinez sufletul, te chinuiesc si pe tine, te molipsesc de disolmie moralà. Numai ac^iunea, lupta, sacrificiul pentru o cauzà mare, mà pot mintui. Trebuie sa fug... Trebuie sa fug... Sa crezi cà mà doare grozav sà te pà-rásese... a?a... adaogà din nou lasitatea rezervei mentale...
In ochii Taniei se aprinse o lumina Si cu acelas suris blìnd
si trist, ea rosti :
— De ce dragul meu ? Rostul vie^ii mele nu e sà-ti intunec viafa, sà te paralizez, ci sa te sprìjin, sà-\i dau si mai multa tá-rie. De ce dar sà te torturezi ? Doar nu fugi de mine... Nu mà pàràsesti pe mine !...
Nici expus la stilpul infamiei, Ràutu nu s-ar fi sirm\it mai crud biciuit si umilit.
Imboldit de amará càintà, el se aruncà spre Tania, care il strinse ìn bra^e la sìnul ei ìncà neformat, míngíindu-1 ca pe un copil obidit.
Simtindu-se mai apropia^ ca oricind unul de altul, índu-iosa^i de despàrtirea a^teptatà, stàteau acum mereu la sfat ca buni prieteni, discutind un pian de evadare, elaborai pina in detalii.
Sub prelext de boalà, Tania va pleca cu unul din vapoa-rele, care in curínd vor trece sà vie spre a remorca barelle cu peste de la gura Obiei. Mehmet o va ínso^i, ca servitor si protector.
Indatá dupa tnghet, Ràutu va pune in aplicare, cu ajutorul lui Grisa Goncev, planul lui Ion Prestea, de fuga prin tundra, direct peste Ural.
188
189
Sufletul zbuciumat al lui Ráutu gási putin echilibru. O situaüune nenorocità va fi în sfîrsit lichidatà, fârà ca Tania sa fie jignità si umilità.
Mehmet, care nu fusese încà pus în curent eu noile pro-iecte, se putea bucura acuma de armonia afectuoasà care dom-nea de la un timp încoace în relatiile dintre soti, — dar sim-tindu-se parca mai putin necesar, prins de mélancolie, petre-cca zile întregi de-a rîndul cu puçca prin taiga.
Cu o smgurä loviturä, tot esafodajul de planuri fu dá- ^
rîmat. >
O scrisoare de la Grisa, adusa de un om de încredere, ce- \
rea imperativ : \
„Frate Vania,  sä trimiti índatá cu Mehmet dohalele si ■'.
tóate blänile ce le aveti tu si Tania ca si toti banii disponibili, \ lui Nicolae Laptev din Nercmova. Urgent ! Am aranjat itine-
rariul pentru tine ca si pentru mine. Acolo e locul de întîl- "¿
nire, de unde vom pomi la tainipa in care vom astepta sä treaeä -f"
vijelia. Esentialul este sä nu pierdem nici un moment. Aducá- l
torului, ca semn cä te-ai exécutât, ii vei da un volum din Al- .j;
fred Fouillée. Vei sublima numérele paginìlor, spre a indica |
data cind crezi cá pachetul respectiv va ajunge la destinare. §
M-am ìngrijit ca, în primävarä, sä poh scapa si tu. Detaliile le t
vei afla la timp de la Nicolae Laptev. Tania n-are nevuie sä 1
apuce aceeasi cale. Mai conspirativ este sä stea acolo pina ce |
tu vei fi în sigurantâ. Adio mio caro, al tau Bursuc." j
Räutu intinse în tacere Taniei scrisoarea lui Grisa. I
Färä blänuri si bani, evadarea devenea imposibilä. w
In primul moment, Tania nu-si putu stäpini bueuria. Dar m
vazînd aerul abätut al lui Vania, imbujoratä de rusine, ea il m
imbrätisä : Ê
Nu e nimic, Vania ! — îl mîngîie ea : Chiar daca se amina i
pentru la primävarä. Esti încà tînar. Pe urmä, banii nu pot veni 1
inca inainte de trecerea vapoarelor. Putern cumpära atunci si 1
alte blänuri. lar eu, in adevär, ar fi mai bine sä ramîn pe loc. 1
Sub ocrotirea lui Mehmet, nu sînt în primejdie... I
Pentru ea, ca si pentru Räutu, nici nu se näscu macar gin- 1
dui cä s-ar putea contraria combinatiunije si injoncüunile lui a
Grisa Goncev. a
Oriunde si oricind, ea stia sä-si impunä voinfa. ■
Trecerea remorcherelor, o data pe an, spre sfìrsitul toam-nei, era un mare eveniment in viata satelor din bazinul Obiei inferioare, — ca o aparitie din alte lumi.
La coborirea in jos pina la golful Obiei, vasele nu se opreau la Jercinsc. Dar la ìntoarcere, mergìnd mult mai greu ìmpotriva cursului apei, erau silite sa se aprivizioneze aici cu lemne.
Atunci, timp de o sàptàmìnà, in fiecare zi se opresc in fata Jercinscului trei-patru vapoare cu douàzeci pina la treizeci de bàrci, si populaba satului creste, pentru citeva ceasuri, de zece si de douàzeci ori.
Poloboacele cu spirt ale Fratilor Staritchi se goleau, si mai multe zile de-a rìndul Jercinscul dàdea spectacolul unei groaznice orgii.
Nici un om, nici o femeie, nici un copil nu se putea gasi teafàr. Subt nàvala sutelor de oameni stràini, din drojdia de-portatiunii, care au fost angajati pentru sezonul de pescuit, scapati acum, in sfìrsit, din sàlbàticia si de robia pustietàtilor de miazànoapte, — se petreceau scene de desfrìu pe care numai ocnele Siberiei si lupanarele extremului orient le pot cunoaste.
Tania si Rosa Moiseevna nu puteau iesi din casa. lar Ráutu cu Mehmet si chiar cu Arunchin, trebuiau sà vegheze, inarmati zi si noapte.
Paznicul Axentiev, spre mirarea lui, fu primit si el cu bra-tele deschise, ca reprezentant al autoritàtilor, si ìncà ìnarmat, dínd o chezàsie de sigurantà mai mult.
Chiar Filatca, beat mort, se tiri pe brinci pina in casa, in-jurìnd si ameninünd pe rivalul sàu Mehmet, — ìncit trebui sa fie tinut sub pazà.
Cìnd ultimul vapor se sterse dupà coltul acoperit de brazi, la cotitura spre Cemasa, cu fàsia lui de fum picri si ultima ná-dcjdc de evadare inainte de primàvarà, — si se pierdu orice mijloc de a gasi vreo solutie mai grabnicá pentru drama din càsnicia Ràutestilor.
Aproape in fiecare noapte, bruma acoperea cu scinteieri de cristaluri muschiul din tundra. Tot mai des aparea dimineata prin bàltoace sì o pojghità subtire de gheatà.
In fiecare zi, Ràutu si mai cu seamà Tania simfeau mai greu lipsa de blànuri. . Banii insà ìntìrziau.
190
191
Cap. XV
TOBOLSC
O noua si mai grozavà loviturà ruina definitiv planurile de evadare.
In seara primei duminici din septembrie, sosirá la Jer-cinsc doi jandarmi, — dintre care unul vechea cunostintá a lui Ráutu, sergentul Sinenco, — spre a ridica pe Ráutu si a-1 duce „la dispoziÇia comandantului gubernial al j andarmene i".
— Dar nu putem merge farà blánuri ! — fu singura obiec-tfe pe care Ráutu, zápácit, o opuse lui Sinenco, acum starçoi nediscutat. Cum putem merge asa ? Pina la Tobolsc, càlàtoria ïn luntre, împotriva apei, poate íine trei sau patru sâptàmîni ! Pina atunci vine si iarna de-a binelea. Nevastá-mea, vezi, are sànàtatea subreda...
— Doamna e slobodá sa ramina, — îi râspunse Sinenco, cu impasibilitatea lui característica : lar pentru dumneata vom închipui noi ceva eu vîslasii. De altfel n-am voie màcar sa stau de vorbà. — Ordin ! — Viu, mort, trebuie sâ te duc la Tobolsc ; altfel plàtesc eu cu pielea mea...
ïndâràtnicul hahol abia consunti sà amîie plecarea pina a doua zi dimineaja, ca sà-i dea timp lui Ráutu sà-si strìnga lu-crurile si sà se aprovizioneze eu ceva merinde. Ràutu abia îsi putu stàpîni minia si deznâdejdea.
Chiar vesnic jovïalul Arunchin alerga exaspérât de colo pina colo, zmucíndu-si in jos barba din stinga :
— Au înebunit, au înebunit ! — striga el : Ce ne facem noi acum în pragul iernii singuri ?...
lar Mehmet parca îsi iesise cu totul din minti : scrîsnea din din ti si, rotindu-si fioros ochii injecta^, împrosca pe jandarmi cu toate înjuràturile si afuriseniile în limba lui, si-i ameninta eu moartea.
Numai Tania nu-si pierduse cumpâtul. Färä sä spuie un cuvînt, ea strìnse mina lui Ràutu, si acesta sim^i cum un curent cald parca îi trecu prin toate fibrele si prin to\i nervii, adu-cîndu-i liniste si tarie suf leteascà.
Surprinzînd gestul lui Mehmet, care la un moment dat îsi scosese pumnalul, aruncîndu-se eu un muget sàlbatec, asupra lui Sinenco, — Tania se puse în calea lui. Tinîndu-1 de mîna si privindu-1 drept în ochi, ea îi zise încetisor :
— Nu se poate, Mehmet, nu se poate ! Fii bärbat, fii om ! Acuma toatà nàdejdea mea e în Une... Vom merge împreunà la Tobolsc. Iti dai seama cä am nevoie acolo de Une. Nu te prä-
pàdi dar farà rost !...
Mehmet ràsufla greu, scrîsnea din dinti si-si rotea ochii dar totusi se potoli, mai mult sub farmecul acestui glas liniçtit, deeït de în^elesul cuvintelor.
Ràutu se îndreptà spre Sinenco :
Poate sà meargà si el cu noi ? — întrebà el aràtînd eu capul spre Mehmet.
Sinenco clätinä numai din cap.
— Mehmet, se smunci din nou, dar Tania îi apueä obrazul în-tre mînutele ei si, dràgàlasa si înduiosatà, îi vorbea mereu :
— Mehmet, Mehmet !... Rusine, Mehmet ! Vei veni dupa noi, îndatà ce vom primi paratele de acasà. î\i dau cuvîntul meu. Nu ma crezi ? Nu pot avea nàdejde în tine ? Ai sà ma lasi singura farà sprijin, pentru o nebunie ? — si încetisor îi luà si pumnalul din mîna.
Noaptea aceasta n-a dormit nimeni.
Nu era nevoie de multa vreme pentru a strìnge lucrurile. Mai multa grijä le-a dat însà aprovizionarea eu merinde, pentru aceastä cälätorie prin locuri pustii.
Intreg satul se strìnse la mal pentru a-i petrece pe sur-ghiuniti.
Femeile se boceau, chiar Filatca urla ca un copil.
Cînd Tania îsi luà ramas bun de la Mehmet, acesta începu din nou sä-si roteascä suspect ochii injecta^, încît Tania spre a-1 potoli, se aplecà la urechea lui si-i sopti :
— Mehmet, daca ma iubesti, nu te nenoroci pe tine si pe noi toti !...
192
193
13 — In preajma revolutiei, vol. u
Mehmet, hìriind ca in agonie, se aruncà spre Tania, li apucà mina si, cu un gest atìt de caracteristic pentru un orientai, si-o puse pe frunte, in semn de supunere si adorale.
Ea se aplecà sàrutìndu-1 pe crestet si, mìngìindu-1 cu drà-gàlàsenie, ìi zise :
— La revedere, in curind, Mehmet ! Te vom astepta cu mare drag !
Circasianul, alb ca varul, isi làsà oratele in jos, farà sa se miste din loc,.ca un stìlp de piatrà, gemea, urmàrind cu ochii aiuriti silueta aceasta usoarà ce dispàrea in luntre.
Cind Ràutu veni sà-i stringa mina, el se cutremurà intreg si-i aruncà intr-un spasm de disperare o privire de fiará gonità.
Vìslasii si cìrmaciul, cinci vecini din Jercinsc, puserà la dispozitia càlàtorilor pina la Cemasa, dohalele lor ca sá-i apere de f rig.
Luntrea se desprinse de mal, inaintìnd greu impotriva apei, sub loviturile cadenzate ale lopetilor.
Oamenii se impràstiarà cu ìncetul, in tacere.
Pe mal ràmase incremenit numai sàrmanul Mehmet.
Tania, pina la cotitura care i-1 fura din ochi, ìi flutura batista ei alba.
Mai tìrziu, in sufletul lui Ràutu se ridica din adincimile subconstientului o stavilà la orice amintire a acestui calvar de trei sàptàmìni petrecute in luntre, in toamna tlrzie, prin deser-turile Obiei, sub ploaie, in bàtaia vìntului ìnghe^at !...
Toatá viata i se parea ìntunecatà numai la simpla evocare fugará a icoanelor traite atunci.
Luntrea abia dacá putea rázbate trudnic, sub loviturile lopetilor impotriva apei, vreo treizeci-patruzeci de verste pe zi.
La fiecare popas, víslasii pàràseau luntrea la mal, luin-du-si cojoacele ìmprumutate càlàtorilor. $i pina la rechiziti-onarea celorlalti, Tania si Ràutu ràmìneau cite o data ceasuri ìntregi farà alta ocrotire impotriva intemperiilor decit hainele lor subtiri.
Tania, ínvinetitá de frig, adesea muiatá de ploaie, farà sà-si piardà seninàtatea si tària sufleteascà, se stràduia numai sa dea lui Vania o iluzie de voie bunà.
Cind acesta, in incercarea vana de a-i da màcar putinà caldura, o lua in brate si o strìngea la piept, ea, prefàcindu-se rusinatà, ìi soptea rizìnd, impotriva obiceiului ei, aluziuni ris-cante :
— $trengarule ! Ai gàsit bun pretext ca sà nu te astlmperi, màcar de rusinea oamenilor...
Veni si o plaga mai grozavà decit frigni, ploaia, oboseala, si foamea : fiecare schimb de cojoace rechizitionate de la vis-lasi pina la popasul urmàtor, dezlàntuia o nouà invaziune de pàduchi, lacomi de carne proaspàtà„.
Sinenco, executor implacabil al ordinelor primite, nu ìngà-duia nici o oprire pentru odihnà si schimb de ruf e.
Zile si nopti, farà primenire, in haine murdàrite, muiate de ploi, sub misunul de insecte, le sàdeau ir suflet dorul de moarte.
In acelasi timp nu le era ìngàduità alta hranà decit merin-dele luate din Jercinsc si, din cind in cind, o canà de apà clo-cotità la rug, in asteptarea vìslasilor de rìnd.
Spre sfìrsitul càlàtoriei, luntrea inainta printre sloiuri. Lo-petile cu greu mai puteau fi minuite sub povara blocurilor de gheatà ìngràmàdite pe eie.
Dar ìndàràtnicul hahol gonea ìnainte.
La protestarne lui Ràutu, el ràspundea hotàrit si aspru : — Drumuri làturalnice nu sìnt pe aici. Dacá ne prinde in-ghetul, va trebui sà stàm cine stìe cita vreme pe mal, in vreo vàgàunà blàstàmatà. £?i apoi asa e ordinul : urgent !
In sfirsit, Obi stàtu si luntrea fu prinsà de gheturi aproape la zece verste de satul Uvate.
Satul trebuia ajuns, prin viscol, pe jos.
$i de acolo ìi asteptau incà douá sute de verste de stràbàtut pina la Tobolsc in càrute hodorogite, pe drumuri ìnghetate, farà zàpadà.
In toatà cazna aceasta nesfirsità, Tania nu s-a plins nicio-datà, ea nu se arata nici màcar mihnità sau abàtutà, ci toatà vremea se silea numai sà-si ascundà oboseala si suferinta, si sà goneascà norii de pe fruntea lui Ràutu cu zburdàlniciile si strengàriile ei.
De mult nu se mai simtiserà ei asa de uniti, — se lipeau unul de altul ca doi copii surprinsi de furtunà sau ràtaciti in-tr-o pàdure.
Din zbuciumul acesta, amintirea unui episod ii ràscolea ìndeosebi durerea lui Ràutu.
194
195
13*
Dupà o zi ìntreagà de luptà cu valurile, la jumàtatea dru-mului dintre Condinsc si Voronino, jalnicul convoi se incrucisà cu luntrea ispravnicului de Berezov, care cobora din sus.
Acestuia ii veni gìndul sà schimbe luntrele, dar nevrind sa piardà" vremea sub ploaie pe malul pustiu, porunci jandar-milor sà se ìntoarcà la Condinsc, — ceea ce insemna mai mult decít o zi intreagà pìerdutà farà rost.
Ràutu protesta cu vehementà.
Dar acum in zadar ii aducea aminte lui Sinenca de ordirne de urgenza : vechiul slujbas nu ìndràzni sà reziste pricazu-lui prefectului, desi parea afectat.
Infuriai, Ràutu striga :
— Degeaba cirmiti ! E o ticàlosie ! Viu nu voi iesi din luntrea asta !...
Ajunsi indàràt, la Condinsc, Ràutu se ridica in picioare in luntre si din nou striga càtre ispravnicul, care avusese timp. dupà o zacuscà, sà revinà la mal, unde asteptau, descàrcate. bagaj eie lui.
— Mizerabile ! Repet, nu voi iesi viu de aici ! N-ai dreptul sà-fi ba^i joc asa de oameni...
Ispravnicul care pàrea cà nici nu-1 bagà in seama, — fàcu numai un semn jandarmilor si stràjerilor lui, care se repezirà spre luntre.
Ràutu smulse lopata din mina unui vislas si, impetuos, in-virtind-o ca pe un enorm ciomag, pomi spre capàtul luntrii, in asteptarea atacului.
Uimit, el vàzu insà cum stràjerii incremenirà pe loc ; ispravnicul ìsi fàcu cruce si, aruncindu-le cìteva vorbe, se in-dreptà spre luntrea cu care venise.
Ràutu se intoarse.
In dosul lui, stàtea in picioare pe banca Tania, palidà, cu cercuri rosii aprinse sub pometi, cu ochii ìnflàcàra|i, — \in\na si ea marcial o lopata ridicatà amenintàtor...
Sinenco, numai cu un zimbet, tàinuit sub mustafa-i groasà, ìsi luà locul in luntre.
Si din clipa aceea nu-si mai putea stápíni respectul si admi-ratia pe care i le inspira eroica lui captiva.
La Tobolsc càruta se opri la poarta inchisorii centrale, care se deschise numai pentru Ràutu.
Tania ràmase singurà in faja ei, in toiul noptii...
Inchisoarea din Tobolsc, ca si toate penitenciarele siberiene, adàposteau acum, spre iarnà, un numàr de arestati, cel putin de trei ori mai mare decìt cel avut in vedere la construirea ei.
Oamenii de cele mai multe ori erau suiti sà~si f acà culcusul pe dusumele, sà stea ìngràmàditi in eoridoare, in incàperile bàilor si chiar in pod si in pivnitele golite de provizii.
,,Castelul", o imensà speluncà, constituía in vàzul si stirea tuturora o primejdie si, pentru oras, ca un vesnic focar de boli contagioase.
In mijlocul curtii principale, ca o insula, se gàsea Secretiti, — corpul destinai arestatilor politici, — ìnconjurat cu zi-duri ìnalte in care era tàiatà o poarta totdeauna ìncuiatà, singurà comunicatie cu restul inchisorii.
Ràutu nu gasi acolo ca tovaràs de captivitate decit pe bà-trinul, — socotit bàtrin la vìrsta de numai treizeci si sapte de ani ! — Serghei Alexandrovici Jaba, un supravietuitor din faza poporanistà a miscàrii revolutionare din Rusia.
Inchisi in celulele lor numai noaptea, ei ìsi petreceau toatà ziua ìmpreunà.
Tovaràsul Jaba ii fàcu lui Ràutu o impresie confuzà si chiar conttadictorie.
Mie de statura, cu un cap turtit si tot in zbircituri ca un mar copt, cu un nas si el mototolit, cu mustata si barba cu peri rari drepti si teposi impestritati de fire albe, el parca lumina totul in juru-i cu ochii lui senini si candizi de copil blìnd, care contrastau ciudat cu toatà ìnfàtisarea lui de om ìmbàtrìnit ina-inte de vreme.
Fiu de mosier bogat dintr-o gubernie centrala a Rusieì, el apucase la vìrsta de douàzeci de ani vremurile eroice ale ,,mer-sului in norod".
Deghizat clnd intr-un armeac tàrànesc, cìnd intr-o cinica de tìrgovet de mahala, cìnd ìn bluzà de lucràtor, Jaba trecuse prin toate vàmile revolutiei rusesti ; arestat, liberai sau evadat, deportai ìn Siberia, emigrai ìn stràinàtate...
Neclintit in ideologia lui poporanistà, el se afla totusi in rindurile revolutionarilor numai printr-un echivoc dureros al vietii publice din Rusia. Omul acesta, organicele incapabil de violenta, nu avea la activul sàu nici o actiune revolutionarà propriu-zisà. Dar, visàtor ireductibil, refractar la toate notiunile
196
197
de »rtodoxie si de respect al ordinei stabilite, el constituía, prin Insäsi existenta lui, o primejdie pentru „tron, altar si cämin".
La pragul bätrinetii, ajunsese si teoreticeste in conflict cu miscarea revolutionäre, sustinind cu pasiune, „conceptia evolucionara", — cum se exprima el, in opozitie cu ideea de revolute.
La inceputul „sederei" sale in Secretul inchisorii din To-bolsc, o intìmplare, foarte característica pentru el, fäcu multa vreme deliciul tuturor obstiilor de deportati din Siberia.
Secretul, „in complect" pe atunci, primi o vizitä impor-tantä, — un general bàtrìn si foarte decorat, care tinuse sä vie „in contact personal" cu acesti räzvrätiti ìmpotriva t^rului, — „dusmani ai statului, ai religiei, ai proprietari si ai familiei".
Dar bietul general, cu tot aerul lui impozant si solemn, nu prea avea spirit inventiv. Intrind ìntr-o célula nu gasea alta ìntrebare decit :
— Ei.,. Ei... Ei... cine esti ? — grohäia el, incruntat, ìntc-legìnd sä i se „raporteze" de cätre arestat numele, profesia, tagma legala etc.
Vecinul lui Serghei Alexandrovici, unul Procop Melnicov, terorist infocai, in vesnicà disputa cu el, avu inspirala sä ràs-pundä la aceastä ìntrebare scurt :
— Revolutionär !...
— Hm... hm !... se fistici generalul si iesi iute in coridor. In camera de aläturi, Serghei Alexandrovici, blind si ne-
vinovat, auzind ràspunsul lui Melnicov, in toatä buna credintä, aruncä si el la ìntrebarea personajului :
— Evolutionär !...
Generalul, la aspectul candid al acestui „dusman", prinse curaj si se inveseli :
— O-o-o — tuna el in hohot : Fara un r, e mai putín fioros ! Ho-ho-ho ! — si pàsi multumit in coridor.
§i, din celulä in célula, gluma produsese un efect neastep-tat. Generalul fu primit cu anulari succesive : „Volutionar... Olutionar... Lutionar"...
In sfìrsit, la capàtul coridorului, Mihail Suhanov, un coierie iraseibil, färä sä mai astepte ìntrebarea, il ìntimpina cu un ropot näpraznic :
— Rrrrrrrr "...
Generalul, speriat, déte ìnapoi. ¡?i declara hotárít cá mai departe nu mai poate merge : asta e cel mai grozav, *r-. extrè-mist !...
Ràutu il îndràgi îndatà pe Serghei Alexandrovici. Discutine cu el îl distràgeau din vesnicile lui fràmîntàri sufletesti.
Dar in acelasi timp se simtea révoltât de placiditatea ne^ tulburatà cu care tovaràsul Jaba privea oamenii si lucrurile.
Peste doua zile, primul interogatoriu làmuri pe Ràutu asu-pra cauzelor arestàrii sale.
Ìmpotriva rutinei stabilite, rolul activ la acest interogatoriu nu-1 avea colonelul de jandarmi, Pocrovschi, un bàtrin obo-sit, cu ochii blìnzi, — ci tinàrul procurar Hasengras, balt de origina, cu favoriti ingrijití, cu o privire de otel care contrasta cu eleganta lui efeminatà si cu mìni mici ci albe, expuse cu multa cochetàrie.
La o perchezitie in Siberia orientala, càzuse in mina auto-ritátilor o scrisoare ràtàcità a lui Ticorschi, ìn care se vorbea despré planurile, chibzuite pe vremuri la Turihsc cu Prestea si Ceavcehidze, — si se pomenea, farà nici o precizare, si numele lui Ion Ràutu.
Acesta se infurie, tàgàduindu-si orice vinà si ràspundere si sustinu cu violenta cà scrisoarea nu dovedeste nimic si nu poate servi de temei pentru nici o acuzare.
Revenit in celulà, Ràutu ìsi amanti cu oarecare mélancolie deosebirea dintre atitudinea lui de acüm si cea pe care a avut-o cu patru ani in urmà, la primul interogatoriu din Chisinàu.
Dar domnul Hasengras, — ca orice balt care se respecta, un infocai slujitor al tronului si, desi teuton de origine si protestant de confesiune, plin de rivnà pentru „temeliile statului national si pravoslavnic rus", — nu.se resemnà atìt de usor sà-si piardà primul sàu „caz politic".
Ràutu fu mentinut in stare de arest.
— Domnule colonel !, — se adresà Ràutu lui Pocrovschi înainte de a parasi cancelaría : va rog sà-mi autorizati o ìntre-vedere cu sotia mea, Sìnt ìngrijorat de sànàtatea ei, dupà © calatone facuta in conditiuni sàlbatece...
— Am vàzut-o ! — tresàri, interpelat astfel pe neasteptate, colonelul : E slàbutà, cam palidà si tuseste, dar e sprintenà si voioasà. li voi da autorizaba chiar mine.
198
199
— Mra... Mm... vom vedea, — strecurà printre dirrti, pri-vindu-1 furios, balticul stìlp al ortodoxiei.
Colonelul se ghemui si tàcu, cu ochii stinsi.
Totusi, a doua zi, Tania apàru la intrevedere, in adevàr sprintenà si voioasa, desi cu urine vàdite de extrema obosealà.
In cadrul acesta, despàrtità de el prin cele doua resele de fier reglementare, Ràutu vàzu deodatà inaintea lui, pe vechea Tania, — logodnica mistica si so^ia fictiva din ìnchisorile Odesse!, — bun si credincios tovaràs, pe al càrui devotament se poate pune toatà nàdejdea.
Toatà spuma si mimi nàclàite in sufletul lui sub candela stinsa din Jercinsc, fura ca prin farmec spalate.
Ràutu se simti ìndatà mai ridicat sufleteste si mai ìmpà-cat cu sine.
Pe nesimtite reveni rutina regimului din Odessa. Numai ca Tania ìsi asigurà acum douà ìntrevederi pe sàptàmìnà, nu una, si adesea putea sta de vorba cu el un ceas, si chiar mai bine.
Dar revenirà si „chestiunile blàstàmate"...
Din nou se ridica inaintea lui, si cu o mai mare greutate, ìntrebarea asupra rostului vietii in general, si asupra datoriei morale personale.
Dar de data aceasta se punea nu atíta o problema transcen-dentalà, in abstracto, — cìt ìntrebarea directa despre rostul lui in miscarea revolucionara ruseascà.
Cúrentele care dominau acum nu-1 satJsfáceau. Le gàsea gresite sì scopurile urmàrite irealizabile, metodele inaccepta-bile.
Marxismul ortodox i se pàrea inadecvat pentru carile in care muncitorimea e reprezentatà de másele tàrànesti.
Terorismul individuai, care se prevaleazà ìntr-o alta scoalà revolucionara ? Il socotea ineficace ca metodà de lupta, ne-compatibil cu concepta lui asupra lumii si vietii, adìnc nepo-trivit cu firea lui.
Dar mai presus de toate se sim^ea mereu tot mai stràin de Rusia.
Sim^ind nevoia sà-si stringa gìndurile, adresà o lunga spo-vedanie lui Moise Roitman, fata de care, stiindu-1 refractar ideilor sale, credea mai cu seamà necesar sà-si justifice ìndo-ielile.
!00
„Omul s-a nàscut in societate, — scria el intre áltele, — Inainte de a se diferentia ca individ, el nu exista decít ca o molécula a organismului social,— si inainte de a cunoaste cuvìntul
eu, spune noi.
Copiii vorbesc despre ei la persoana a treia.
Adesea m-am ìntrebat ce mà leagà de moldovenii mei din Nápádeni, Aeuma cred cà mi-am dat seama.
Eu nu pot spune noi decìt gìndindu-mà la ei. Secóle de viata obsteascà un sir nesfirsit de generati! care au tràit sub aceleasi urgii si cu aceleasi aspiratiuni, au creat un suflet co-lectiv din care nu mà pot desprinde.
Desigur un om civilizat se ridica pina la idealul sublim al unei omeniri infrànte peste notare.
Dar precum un smàu de hìrtie se urea in azurul cerului, atìta timp cìt Í1 trage firul care il leagà de un punct al pàmintului, tot asa un om cade bicisnic la pàmìnt, nu mai poate realiza inaitele luì idealuri, daca se dezràdàcineazà.
Si eu mà simt legat printr-un f ir indestructibil de collisomi acela al Basarabiei, in pìlnia Nàpàdenilor, — sat de ràzesi mol-doveni, printre care au tràit si au murit generatii de Ràutesti pina in negura vremurilor.
Tu, ca evreu, trebuie sà ma ìnfelegi mai bine decìt oricare
altul.
De milenii evreii sìnt impràstiati ìntre toate neamurile pàmìntului. N-au organizare' de stat. Si-au pierdut de mult limba comuna. Astàzi multi dintre.ei nu mai au nici credila stràveche. Cu toate acestea cum vei ràspunde tu, dacà cinstit si sincer te vei ìntreba, cine formeazà pentru tine acel noi mis-tic, care leagà pe un om de viatà si-i hotàràste rostul ?
Si totusi, evreii sìnt cel mai international dintre noroade. Ei se pot acorda cu interésele, aspiratiunile, mentalitàtile tu-turor tàrilor in care sìnt asezati.
Totusi ?...
Nu totusi, ci pentru cà : in adevàr, toemai multumità ace-lei ìnchegàri sufletesti indestruc ubile si mistice care le dà con-stiinta unitàtii lor nationale, ei au putut ajunge un factor atìt de insemnat al istoriei mondiale, ca un ferment de unitate morale a omenirii.
Nu degeaba cartea lor servente de temelie constiintii reli-gioase a lumii civilízate.
2«1
Prin ruptura de sufletul colectiv care ne-a creat, mai pu-tem noi servi idealul omenesc ?
Desigur, evreimea nu a produs numai pe un Isus din Nazaret, ea produce si pe Isidora Katz. In complexul sufletului colectiv nu inträ nurnai Isus din Nazaret, — ci vai ! — si Isidor Katz.
In fiecare dintre noi e ceva din Isidor Katz, ca §i Isus din Nazaret, in doze variate,
Isidor Katz ne trage la fund, spre obirsia noasträ animala, insä numai printr-un Isus ne putem inalba pina la un alt noi : sufletul colectiv al omenirii nu se va naste decìt atunci, cìnd, plecind din abìsurile zoologice, se vor ridica fruntasii tuturor grupärilor nationale, si, ìntrupind fiecare sufletul lor colectiv, vor vrea o obstie, o unitate superioarä, o constiintä generala a umani tatti.
Grandoarea amenintätoare a mesianismului consta in con-ceptia unui 0m care, ridicìndu-se ca expresiune a constiintii umanitari intregi, prin aceasta devine Dumnezeu.
Dar omenirea e astäzi Incà numai zämislire, — mai mult o notiune abstractä, färä substrat real.
Pe putiniì alesi, care gräiesc in numele ei, ìi asteaptä ras-tignirea pe cruce, cupa de cucutä sau rugul.
Fie ! Dar ei domina constiinta elitei tuturor neamurilor, — $i tocmai fiindcä in ei se intrupeazä sufletul adevarat, gindul adinc al neamului lor, — in nostalgìa-i nestinsä de ideal.
Ruptura cu acesta i-ar duce la inanitie moralä.
§i Omenirea n-ar mai fi mäcar o devenire".
In cursul ìntrevederii urmàtoare, Tania li comunica lui Räutu o veste primita de la Tiotia Natalità.
„Ilenuta lui Vasile Cornea a murit, dind nastere unui ba-
ietel."
Ilenuta !...
Unui din firele care il legau de pìlnia Näpädenilor. Un simbol ?
Räutu ìsi Sntoarse capul in tacere...
Tania II privea, de dupä dublul grilaj, cu un suris trist.
Cu toatä lipsa de dovezi, procurorul Hasengras reusi sä implice pe Räutu intr-un proces de vasta conjuratie, care cu-prindea peste o sutä de acuzati, imprästiaü in diferitele regi-
uni ale Siberiei.
Nici o nàdejde nu mai putea fi intr-o eliberare grabnicâ.
Iarna ìnainta, gerul devenea tot mai intens. Dar in zilele fixate, de doua ori pe sàptàmînâ, Tania era nelipsita din fata grilajurilor camerei de „audientà". Era singura bucurie a lui Ràutu.
Totusi, peregrinarne acestea din oras pina in deal, unde, la o jumàtate de ora de mers, se inàlta clàdirea masiva a ìnchi-sorii, — adesea in bàtaia crivà-hilui si in viscolirea grozavei purgale siberiene, — erau o prea grea ìncercare pentru pu-terile ei.
Venea in fiecare data parca mai slàbita, sí tusa ei cu sono-ritàti suieràtoare, ii rupea inima lui Vania, ros de mustràri de cuget.
De Cràciun, dupa o traditie acum respectabilà, Tania K adusese din nou vestitele turte dulci cu lapte de mac.
îi transmise totodatâ o scrisoare a lui Costea, acum stu-dent la Academia agronomica de lingà Moscova.
Scrisoarea era pe trei sferturi minjitá de câtre cenzurà cu cernéala tipografica ; pe multe locuri nu ramàsese dintr-o frazá intreagà decìt un singur cuvint, — si ìntelesul trebuia recon-stituit sau ghicit.
Bineìnteles, scrisoarea care ràspundea la vestea despre o nouá arestare a fratelui mai mare, intirziase mult prin diferitele cancelarii.
Costea, cu care Tania se ímprietenise mult dupa surghiu-nul lui Vania, ii scria :
„Nu stiu, draga Tania, dacá trebuie sà-1 plìng sau sá-1 invidiez pe Vania. Deportatiunea... scutit... spectacol grozav de lasitate josnicà... Cìt de multa dreptate avea Scedrin... mlastinà putredà... cerul mort... numai umbre cenusii,,. fiinte lipsite de suñet, de orice vlaga, de orice înâltare... apetituri si patimi bestiale...
De nicàieri nici o razà de lumina...
Cìt am visât eu viata de student !...
O turma de arivisti...
...Càptusindu-mi uniforma studenteascà cu màtasà alba... Betie... lupanare... joc de cârti...
...Nu plàtesti prea scump cu Siberia, inchisoarea, ocna, sau chiar moartea...
202
203
,,Apoi Vania te are pe tine... Sa tràiesti, draga sorà, si sa saniti in numele meu pe Vania"...
Si Costea !... Inima lui Vania fu strìnsà de o presim^ire...
— Mi-1 aduc aminte cìnd era inca un bunducel, rotund, — spuse ìncet Ràutu : dar de atunci... ineà un tovaràs brav si leal !... Ultima data 1-am vàzut in fuga la Odessa... Vroia sa ma urmeze... Il voi mai vedea ? adàugà, sub povara presinrfirìi, Vania.
Tania, tremurind in hohot de plins, fu prinsà de un violent acces de tusa, pe care in zadar ìncerca s-o opreascà, astupin-du-si gura cu batista.
Vania, foarte deprimat, o ruga sa nu se mai expunà, cìt e vreme rea, si sa nu vie la ìntrevedere in ziua Anului nou.
Peste patru zile insà, ea reveni, desi abta se putea \irie pe picioare.
Cum o vazu, Vania avu suflul sa strige,
— Costea ?...
O telegrama, in adevár, adusese vestea cà in momentul unei perchezi^iuni domiciliare, dupà care urma sa fie arestat, Costea si-a tras un glonte de revolver, si a cà2ut mort la picioarele jandarmilor...
Tania, alba de durere, lipità de re^eaua despartí toare, vroia parca sa se topeasca in sufletul lui Ràutu, sà-i dea barbarie si putere pentru a birui aceastà nouà nenorocire.
Si, deodatà, strìngìndu-si gura cu batista, càzu cu ochii inchini pe dusumeaua camerei de ìntrevedere.
Ràutu, strigìnd in nestire, se izbea de fierul grilajului.
Paznicul ìnspàimìntat deschise usa.
In genunchi, lìngà trupul acesta inert, Ràutu vàzu cu groazà cà batista e muiatà in sìnge.
Smulsà din oracele sale, Tania fu transpórtate acasà sub supravegherea doctorului inchisorii.
Cap. XVI.
TRISTI A...
De Anul nou, nu mai veni la ìntrevedere. Dar ìnsusi co-lonelul Pocrovschi aduse un bilejel de la ea :
„Dragul si ìn^eleptul meu so\, — suna scrisorica cu tonul glumet, atìt de caracteristic, al Taniei : n-ar trebui sa cìrtesc impotriva tagmei din care fac si eu parte. Dar medicii sínt asa de prosti, ma silesc sâ stau în pat si mà ìndoapa cu droguri, cu toate cà, te asigur, sint foarte voinicà, ma simt foarte bine. O rucéala usoará nu poate justifica oprirea întrevederilor noastre, care imi dau mie atìta bucurie si care, desigur, mi-ar prii mai bine decit toate prafurile si pilulele lor. Dar ce pricep ei ? Un singur lucru ma mìngàie, — cà atunci, cìnd voi veni la tine cu totul vindecatà, tu ma vei vedea in alta lumina, voioasá, veselá, si «sluta dar fermecàtoare» cum ai spus tu odatà, — foarte de demult, — \ii minte ? — ìncà la Chisinàu, ín comuna Blumberg.
Doctorul má sueste sà pun punct. Crede cà ma poate obosi conversala cu tine. Colonelul Pocrovschi care, cu toatà uniforma lui de jandarm, e asa de bun si dràgut, imi fàgàduieste cà-^i va transmite indata scrisorica aceasta. Ca un om care a vàzut multe, mà va ierta cà te sàrut aici in fata lui, mult, mult, si-ti urez sânàtate si voie bunà si eliberare grabnica, ca sa poti trai ìncà multi ani, si sà fericesti pe credincioasa si supusa ta sotie Tatiana Ràutu."
Vania fugi in célula, farà màcar sà-i multumeascà batrìnu-
lui colonel.
Trecu si Boboteaza, si inca o sàptâmînà : Tania ramînea
nevàzutà.
Biletelele ei deveneau tot mai scurte.
Colonelul Pocrovschi, vàdit captivât si el de Tania, venea mai des la inchisoare si, cu timiditate, îi sugerà lui Vania cà un
205
gest de pocàintà i-ar Ingàdui stàruinta la departamentul politiei pentru eliberarea provìzorie.
— Nu cred, — il fixa cu oarecare sfialà bàtrinul, invir-tindu-si alianza in jurul degetului : nu cred cà dumneata poti fi un dusman atit de inràit al tarului.
— Dar cu ce drept m-ati putea considera ca dusman ? Cu ce drept imi puteti cere càintà ? Nu sint vinovat cu nimic si n-am de ce sà ma càiesc, doar pentru cá am citit citeva càrti oprite in cercurìle de auto-instructie ? Ce-mi puteti reprosa mai mult ?
— Mi-ai putea ìntàri aceastà declaratie printr-un cuvint de onoare ?
Ràutu tàcu. Cugetul il mustra.
Acest ofiter de jandarmi e un „càlàu" al tarului, — prin urmare un dusman.
Dar e un bàtrin inofensiv, slujba lui in Siberia nu e decìt o sinecura, pe care nici el nu o ia in serios. ¡?i a dovedit atita atentiune si omenie fata de biata Tania !
li este iertat lui sà-1 insele, sS-1 induca in eroare ?
§i pentru prima oarà Ràutu avu curajul sà-si punà precis si categorie intrebarea : Pentru ce se gàseste el in Siberia, si, acum, in inchisoare ?
Pentru zburdàlniciile de copil in cercurile de auto-instruc-tie ale Chisinàului, pentru visurile de adolescent care n-au gàsit inf àptuire ?
De fapt el n-a luat nici o parte efectiva la actiunea revolu-tionarà. Oricare ar fi fost intentiunile lui, aceste intentiuni nu pot justifica legalmente aceastà sàlbatecà represiune.
Cu ce drept dar este tratat el ca un prizonier de ràzboi ? Nimerù nu este in drept, in numele imparatici, sà-i scruteze constiinta ! E prizonier ?
Atunci nu-i este iertat lui une ruse de guerre ? — adàugà\ el, cine stie pentru ce, in frangeste, — chiar fata de Pocrov-schi ?
Nemaiputind suferi nesiguranta, in dorul lui nestàpinit de a veni in ajutorul Taniei, el adresà colonelului Pocrovschi o pe-titie prin care stàruia sà fie eliberat provìzoriu, spre a se putea ingriji de sànàtatea sotiei.
„Nu va cer iertare, nici scutirea pedepsei, oricit de grea ar fi aceastà. Dar in lipsà de dovezi, nu aveti dreptul sa mà tineti in inchisoare, — si mai putin aveti dreptul sà torturati o femeíe
bolnavà, care are nevoie de ingrijiri si Uniste, — sub pretextul unui proces, de care sint stràin si in care n-am avut si n-am nici un rol.
Và anunt dar cá, de azi, ìncep greva foamei. Asumati-và dar, dacà veti avea tària,  ràspunderea  pentru douà vieti..."
Culcat in célula lui, Ràutu refuzà sà-1 vada pe Serghei Alexandrovici Jaba.
ín viforul de vesti catastrofale din ultímele sàptàmini, — moartea Ilenutei, sinuciderea lui Costea, boala Taniei, — Ràutu nici nu simtea lipsa de hranà.
Colonelul Pocrovschi alergà chiar a doua zi sà viziteze pe
Ràutu in célula lui.
— Domnule Ràutu ! aproape plìngea el : Sà ma crezi cS de mult, farà sà astept petitia dumitale am intervenit la departamentul politiei. Recunosc, nu e moüv serios pentru mentine-rea stàrii de arest. §i am multa considerile pentru Tatiana Gheorghievna. Dar nu sta in puterea mea... Procürorul, domnul Hasengras, se opune. Ce vrei sà fac ? Iti fàgàduiesc cà voi face tot ce-mi sta in putintà... dar nu-ti ruina sànàtatea, — o omori pe Tatiana Gheorghievna !...
Ràutu nici nu-si intoarse màcar capul, fixìndu-si indàràt-
nic privirile in parete.
Asa se strecurarà in neant o zi, douà, si trei. Ràutu càzu ìntr-un fel de somnolentà, nu se mai putea ridica din pat. Ure-chile li vijiiau ; la fiecare sfortare era prins de ameteli. Amor-teala desàvirsità nu-i venea, dar nu-si mai putea stringe si pre-ciza gindurile.
Foame nu-i era dei el.
Dar, ciudat, mereu simtea, ca prin vis, mirosul de cascaval basarabean, pe care ani de zile nu-1 mai vàzuse. Se surprinse soptind : „Cascaval cu unt si pine neagrà, ce bun este !"...
Trecu asa o sàptàminà, zece zile, farà nici o schimbare. A treisprezecea zi, Ràutu dormita, mereu, zbàtindu-se intre vis si realitate.
Deodata usa se deschise si Tania intra in celulà sustinutà la brat de colonelul Pocrovschi si de directorul inchisorii, Onucin.
Ea càzu la marginea patului si, aplecìndu-se, Ssi lipi frun-tea fierbinte de fata lui Vania :
.— Vaniusa, Vaniusa ! — abia putu sopti ea : Pentru tot ce esti chemat ìncà a infàptui si de la care n-ai dreptul sa ab-
206
207
dici... si pentru mine, pentru linistea mea... pentru dragostea mea... pentru... pentru... viata mea, — înceteazâ ! — ì\i jur cà vei fi libérât in curind, in curind ! Dà-mi puterea sa te astept sa mà insànàtosez !...
Ràutu o cuprinse in bra^e si intr-un vai fierbinte de dra-goste si de nâdejde ìi fàgàdui din toatà inima :
. — Taniusa, voi face totul pentru tine, totul, — si-si pierdu constiinta.
Cind ìsi reveni in fire, Tania nu se mai gasea in célula, si el se intrebà o clipà, dacà totul n-a fost decit un vis.
Ràutu se ìntrema repede.
Prin doctorul Tarelchin, el se informa régulât si de sanata tea Taniei.
în sâptàmînile urmàtoare, Vania, vesnie agitât si tulburat, tràia totusi sub un diapazon sufletesc foarte ridicat. Doctorul ìi dadea multa nàdejde.
Sim^indu-se in. acelas timp mai apropiat de Tania acum ca oricînd, visa mereu la viaja lor viitoare.
Niciodatà Tania n-a primit de la el sensori de dragoste mai inflacàrate si, ciudat, niciodatà Tania n-a scris cu mai multa rezervà ca acuma.
In variante nesfìrsite, se repetau mereu aceleasi asiguràri :
,.Draga mea Taniusa, Rindunica mea ! — scria Ràutu, — nici nu'ti pc4i închipui cìt de tare simt eu lipsa ta si ce dor imi e de tine. Stiu, Taniusa draga, câ sìnt foarte vinovat. Am íost orbit de egoism, si nu-mi dâdeam seama ce comoarà mi-a dat soarta in tine, si ce vid ar fi via^a mea, dacà n-ai fi tu. Ce ne-bunie a fost despàrjirea noastrà ! Doi ani pierduji, ci acum eu as da zece ani din viaja pentru fiecare din aceçti doi ani, daca s-ar putea ìntoarce roata vietii. Dar stiu câ in curînd ne vom vedea iar. Doctorul Tarelchin asigurâ cà spre primâvarà vei fi perfect vindecatà. A, eu ce dor astept eu întoarcerea rîndunele-lor, ca s-o vàd si pe rindunica mea ! Nu ne vom mai despartí, — am sà sterg orice urme de amintiri urite. Voi face totul ca sà te merit. Al táu eu totul si pentru totdeauna. — I.R."
Tania ràspundea :
„Dragul meu, n-ai nimic de sters, si nimic de regretat. Am. fost foarte fericità câ am putut sà-ti fiu utilâ, sà stau alàturi d» tine in ceasurile de încercare. Dacâ-ti sînt acu» atît de re-
cunoscàtoare pentru scrisorile tale, sà crezi cà nu-mi fac nici o iluzie ; imi dau seama cu cìt sìnt mai prejos de acea femeie, care ar putea ìntr-adevàr sá-Ji fie tovaràsà. Cìt mà priveste, eu sìnt fericità, numai pentru cà existí. Starea sanatàri mele nu mà ìngrijeste. Am ràcit in timpul càlàtoriei nenorocite din Jer-cinsc. Trebuie, desigur, cum spun doctorii, sà mà pàzesc, cìt timp tine frigul acesta sàlbatec. Visez si eu vremea cìnd noi vom putea fi impreunà, ìnsà nu pentru a te incàtusa. Tu, dragul meu, nici nu po$i prin firea ta, nici n-ai dreptul sà te opresti asupra micilor consideratiuni personale. Nu vei trai pentru mine, cum nu vei trai nici pentru tine. Tu tràiesti pentru o cauzà mare, de la care atirnà destinul oamenilor. Nu vei dezamàgi nàdej-dile ce sìnt puse in tine, nàdejdile ìnaintasilor tàì in sacrifi-ciu, ale celor care zac in ocne ; ca si ale moi^ilor càzuti in luptà. Cita vreme vom trai si cita vreme vei avea nevoie de mine, e de prisos sà-ti dau asiguràri de dragoste si de credintà.
Dar tu vei merge pe calea ta, ne vom despartí fatal odatà... Amintirea zilelor tràite trebuie sè.-\i dea numai constiinta feri-cirii pe care mi-ai dat-o si a recunostintii de care bate inima mea, cind mà gíndesc la tine. Asadar, a ta pina la sfìrsit si... dincolo de sfìrsit, a ta devotata si credincioasà, Tatiana Ràutu."
La vederea bàtrìnului doctor, Vania, de fiecare data in-fricosat, ràminea in suspensiune in asteptarea vestilor.
ìsi gonea, de altfel, cu indàratnicie in ìntunecimile sub-constientului orice ìndoiala.
ìntr-o joi, — ziua intreveíerilor cu Tania, — el fu pe ne-asteptate chemat in „sala de audien^à".
Depasind paznicul care urma sá-1 insoteasca, navali vije-lios, spargìnd aproape usa, in sala.
De dupà grilaj, scìnteiau ochii in flàcàri ai lui Mehmet...
Mehmet se arata mult mai sumbru si parca spiona fiecare gest al lui Ràutu.
Putin stingherit de aceastá privire fixà, Ràutu totusi il saluta prieteneste si-1 intrebà cum o gàsise pe Tania...
— Sanatos... recita putintica, dar iaca, jaca, sanatos. Doctor zis trebuie mincat dormii, si linistit...
De aci ìnainte, Mehmet venea regulat la intrevederile cu Ràutu. Dar de cele mai multe ori, sfertul de ora reglementar se petreceain tacere.
269
14
In schimb, in reportajele pe care le fàcea Taniei, el gàsea cuvinte pitoresti ca s-o asigure de sànàtatea si voia bunà a lui Eàutu.
Ràutu gasea parca in fràmintàrile prin care trecea, in-demn la muncà, sau poate avea nevoie de muncà si agitatte, pentru a-si distrage gindurile §i a-si inàbusi indoielile si teme-rile.
Isi reiuà chiar studiile.
Dupa ce ispràvi Critica rafìunii pure, se infunda cu pa-siune in studiul filosofici neocritice din Germania.
I se pàrea cà e pe cale de a ràzbate, in sfìfsit, la lumina.
Se interesa in acela? timp mai mult si de via^a realà cu mi-cile ei mizerii si bucurii, ìnchisoarea, moravurile ei, tipurile, care se nàsteau si ìnfloreau in atmosfera pestilentialà a puscà-riilor siberiene.
li atrase in deosebi luarea aminte un specimen din aceastà fauna.
De la incarcerarea lui in Secretul din Tobolsc, un tìnàr de-ttnut de drept común, Stenca Balmojin, era ìntrebuintat pentru grijirea camerelor si pentru serviciul personal al „politicilor".
Blìnd, timid, cu pupila foarte deschisà si limpede, incit aproape cà se confunda cu albul ochilor, schiop si bolnàvicios, el ìi inspira compàtimire.
Ràutu nu-si explica cum un asemenea temperament nime-rise la inchisoare.
Incercàrile de a lega o conversale mai sustìnutà cu el si a-1 ìndemna la màrturisiri, ràmaserà farà succes.
Ràutu il surprinse odata privind cu foarte mult interés la o fotografie a lui Serghei Alexandrovici Jaba pe care, natural, Stenca ìl cunostea foarte bine.
— E. bine ? — ìl ìntrebà Ràutu : Recunosti ?
— De ! — sovài Stenca : parca este cuconita dumnea-voastrà ?...
Ràutu ràmase uluit. Cum un tip de fetida necoaptá, putea fi confündat cu un bàrbat càrunt cu barba si cu o enormà pa~ paha — càciulà càucazianà, '■— ìn cap ?
Apucà de pe masà o editte ilustratà a lui Puskin si Incepu
sà-1 intrebe pe Stenca despre diferite „poze" din carte.
Stenca nu vedea si nu ìntelegea nimic.
Deodatà fa|a lui se lumina la vederea unei ilustratii a poe-mului Frafii tilhari.
Ràutu crezu cà, in sfirsit, identificase figurile de ocnasi, ce-i sint atit de bine cunoscute.
— Ei, ce-i asta, Stenca ?
Aràtìnd cu degetul, Stenca ridea cu multumire :
— Lanüiri !...
Nu recunoscuse decit verigile negre ce se proiectau pe zapada. Mai mult, nu putti vedea nimic.
De la directorul Onucin Ràutu aña cu mirare cà Stenca e un recidivist îndàràtnic. Fusese condamnât in Rusia de mai multe ori ca ho\ de cai, exclus din obste si deportai in Siberia. Aici isi reluase profesiunea, in forme grozave.
Mie si subttre, pàtrundea usor prin ferestruicile grajduri-lor si, dupà ce omora un cai, ìi jupuia pielea pe care, sco^ind-o pe fereastrà, o vindea.
La ultima ispravá, el fu surprins de stàpìn, care ìl ridica ïn Jàpoi.
De atunci a ràmas schiop si a trebuit sà-si ispàseascà is-prava cu doi ani de inchisoare.
Termenul i se sfirsi cu putìn inainte de Cràciun.
La plecare, Ràutu si Jaba il coplesirà cu uràri bune si cu daruri.
Dar dupà vreo douà luni, Stenca Balmojin se prezenta din nou pentru a griji camera lui Ràutu...
Acum ìnsà era acuzat de o crimà mult mai grava.
Çchiopâtînd pe un drum de zàpadà, sub ger si viscol, cu haine rupte si prost încâl^at, — darurile primite fiind bàute in cea dintìi circiumà din drum, — Stenca fu ajuns din urmà de un tàran ce se intorcea de la tìrg.
De mila, acesta il primi in sanie ca sà-i mai scurteze din drum.
Stenca, stìnd la spatele taranului, dàdu peste un ciocan pe care acesta il cumpàrase in tìrg si, macinai, aproape ca un auto-mat, apucà ciocanul, lovi cu putere pe bietul om in cap, încît
acesta ici pierdu cunostinta. Il aruncà apoi din sanie si se ìn-toarse la tìrg, cáutind musterii pentru cai si càrutà.
El reapàru in inchisoare cu acelas aer blìnd, timid, si-si re-ìncepu serviciile, in nàdejdea unui mie bacsis.
Ràutu nu mai stia dacá trebuie sà se indigneze sau sa com-pàtimeascà.
210
14«
211
Lecturile sale íi dàdeau adesea lui Ráutu prilej pentru discucii aprinse cu Serghei Alexandrovici Jaba, care aveau loe de obicei in timpul plimbarii prin curtea Secretului.
Língá poartà, pe o banca, sedea ca intotdeauna vesnic re-zemat cu capul de zid, dormitind, paznicul Prohorov.
De treizeci de ani, de dimineaja pina tírziu noaptea, cínd tóate cheile se predau, conform regulamentului, directorului inchisorii, el nu f àcea alta treabá, decít incuia si descuia lacàtul si trágea závorul de la poarta Secretului.
In acest rástimp, nu era vázut acasá, ziua, decít de douá sau trei ori pe an, la sárbatorile mari ; nu-si vedea copiii decít ador-nú^ — sosind cínd erau culcaji si plecínd ìnainte ca ei sa se fi sculat. Copiii cresteau, invájau o meserie, ajunsi mari se ínsu-rau, durau o cásnicie ; — Prohorov rámínea strain de tóate aceste evenimente mari in mica lor viaja.
In zidul de piatrà de care-si rezema capul de atitea decenii se sàpase o dungà adìncà. Ràutu se uita cam cu teroare la ceaf a lui, care a putut roade astfel piatra.
Lung, slab, cu faja pàmintie, cu douà cute adìnci care pie-cau de la nari spre barbie, cu ochii stersi ca niste nasturi vechi de cositor, el nu se interesa parca de nimic pe lume si nu sim-Jca nevoia de a adresa cuiva un cuvint.
Intr-o zi ìnsà, lui Ràutu i se pàru cà in ochii lui Prohorov luceste un interés, se aprinde un gind.
Ori de cite ori in plimbare se apropia de poartà, Prohorov se misca pujin pe banca lui, ìsi departa capul de zid, deschidea gura, — dar indatà ìsi relua poza hieraticà, cu capul lipit de zid.
Ràutu, in sfìrsit, se opri in faja lui si-1 ìntrebà :
— Ce-i ?
Prohorov tusi, se ridica in picioare, fàcu un pas, apoi din nou se asezà ; se ridica iar si, in sfìrsit, se hotàri :
— Sa ma iertaji, domnule ! — ìncepu sà scoatà cu greu vorbele din gitleju-i ràgusit : Vreau sà và pun o intrebare. E adevàrat cà noi am avut impàràtese nemàritate, farà bàrbat ?
— E adevàrat. Am avut vreo patru.
— Farà nici un stàpìn asupra lor ?...
— Farà !... Prohorov suierà :
— Mài, mài, mài ! Ce preacurvie a trebuie sà fie ! — exclama el, plescàind cu voluptate din buze si, totusi, parca plin de admirajie.
Si, indatá, se asezá din nou pe banca ; ochii i se stinserá, capul i se lipi de zid si, peste cíteva clipe, un sforáit de tenor zgiriat íi rásuná din nou din ñas.
In treizeci de ani, nici un alt gind nu se putuse zámisli sub aceasta Jeastá, mai tare decit pietrele zidului.
Au fost zadarnice tóate incercárile luí Ráutu si ale lui Jaba de a mai scoate ceva din aceasta ciupercá a regimului penitenciar.
Desigur — se gindi Ráutu — distanja dintre Prohorov si un urangutan e incomensurabil mai mica decit distanja dintre un Immanuel Kant si dínsul.
Si cum contribuie Prohorov la media de constiinjá si in-teligenjá a speciei de Homo Sapiens ?
Blindul Jaba se revoltá, dar Ráutu fu mai curínd prins de milá pentru intreaga specie.
Ráutu cauta sá cistige pe Jaba pentru concepjia asupra lumü si a viejii la care ajunsese el, dupa atitea zbuciumári si meditajiuni.
Cu pasiunea unui prozelit, inijiat in tainele unei noi reli-giuni, el isi expunea doctrina care, in credinja lui, dezválea rostul viejii, dind si problemei morale o solujiune.
— Ce pácat, draga Serghei Alexandrovici, cá nu citesti nemjeste ! — exclama Ráutu in extaz : Ti-as da Teoría stiinfü de Alois Riehl, un tinár profesor din Freiburg... íi datoresc, pot spune, viaja...
Má intrebam : ce rost are viaja, ce criteriu moral ne poate dirigui, dacá sintem jucária patimilor oarbe fárá nici un mij-loc de rezistenjá, dacá si constiinjá, tot procesul psihic, nu este decit un fenomen secundar, un reflex al forjelor   mecanice ?
In cáutarea cárárii, m-am ínfundat in transcendentalismul lui Kant. Dar si el lasa imperativul sáu categoric, — legea mo-ralá, — suspendatá in aer.
In zadar cáutam o solujie la urmasii lui.
Am invájat mult. Adesea mi se parea cá ating adevárul. Dar indatá constatam cum, la o aprofundare, imi fuge printre degete.
Un singur cuvint din Alois Riehl, ca un fulger in noaptea opaca, ími luminá orbitor deodatá tot orizontul.
Dacá intelectul, constiinjá, n-ar fi un factor activ, pentru ce evolujia biológica constata cá ínáljarea in scara  viejii merge
212
213
paralel cu cresterea creierului, organul intelectului, sediul central al vietii psihice ? Acestea sînt, asadar, necesare spre a asi-gura triumful în lupta pentru existera !
Astfel se làmuri pentru mine toatà naivitatea materialis-mului vulgar.
La urma urmelor, noi nu cunoastem in realitate decît im-presiunile noastre, perceptíunile si senzaüile, adicà starile noas-tre sufletesti si, din ele, deducem numai atribútele lumii din afarà, si construim materia.
Ìnchipuieste-tì Serghei Alexandrovici, cum s-ar înfàusa lumea, dacà in loc de un ochi, care e impresionat de ondulaüu-nile luminoase, am avea un organ pentru a prinde ondula^iu-nile magnetice ?
Latura calitativà a fenomenelor fizice ne este inaccesibilà. Nu o cunoastem direct, ci numai prin starile noastre sufletesti.
De altfel nimic altceva nu cunoastem direct ; restul nu sînt decît deductii si constructii.
Dar de unde se naste constiinta în sînul lumii fizice ?
Evident, ea nu poate izvorî decît din laturea calitativà, în-vàluità în fenomenele fizice.
Gresala lui Schopenhauer e cà el generalizeazà si o însu-sire sufleteascà a noastrà, o exteriorizeazà si o proiecteazà ca o însusire a lumii fizice.
Lumea nu este decît o universalà, — nu gàsesc ait termen pentru moment, — tensiune.
Aceastà tensiune este la baza tuturor fortelor fizice ; gra-vitatìunea, electricitatea, caldura, sau afinitatea chimica, — ca si a stàrilor sufletesti, a vointii.
Precum materia si energia nu sînt lucruri distincte ci numai doua aspecte deosebite aie aceleiasi realitàti, tot asa pro-cesul fiziologic si cel psihic la fiinte în care s-a aprins flacâra constiintii, nu sînt doua procese paralele, ci unul singur, — pri-vit sub doua aspecte diferite, din care noi nu cunoastem direct decît pe cel psihic. Astfel se explica pentru ce, cu apariüa constiintii in lume, s-a afirmat o nouà forja, — un factor real si activ în complexul energiilor mondiale.
Natura, în sensul atotcuprinzátor al cuvîntului, nu e decît o vesnicá actiune si reactíune a energiilor, care nu sînt decît o manifestare exterioarâ a tensiunii universale.
Astfel omul, în actiunea lui, cu scopurile si idealurile luL, se încadreazà si el ìntre forfele naturale.
Din pricina aceastà, omul poate subjuga scopurilor sale tortele fizice.
Procesul e abia la inceput si, totusi, fata lumii e schimbatft, scoarta pàmintului e transformatà de om, apare ca o creafiune
a lui !
Eu vàd cum, peste milioane de ani, soarele acesta, stins, va fi reaprins de càtre om sau inlocuit cu un alt astru.
Lupta noastrà nu este deci zadarnicà, si viata nu e farà rost, pentru cà vointa noastrà este un factor al evolutiei universale si idealul nostru e indrumàtorul ei...
Viata e acfiune.
Universul e actiune !
Acfiunea e cheia ìntregii enigme a existentei ! — incheie cu entuziasm Ràutu.
Jaba il privea uluit.
— Rostul vietii ? — bodogànea el parca supàrat : Rostul vietii este sa tràiesti si sà iubesti...
Parcà-i Tania, — se gindi induiosat Ràutu.
Via'tà curgea din nou monoton zi dupà zi, dupà aceeasl rutinà : corespondenta cu Tania^ citiri si discutiuni cu Serghei Alexandrovici Jaba, intrevederi cu Mehmet, din cind Sn cìnd o vizità a colonelului Pocrovschi, — a càrui nedezmintità bunà-vointà il Jena pe Ràutu prin amintirea nereusitei rase de guerre ; mai rar avea loc un simulacru de interogator din par-tea procurorului Hasengras, ca sà-si justifice mentinerea in stare de arest si — foarte des — conversatiile cu doctorul Ta-relchin, care aducea mereu vesti bune despre Tania, cu per-spective trandafirii pentru primàvara.
Asa s-au scurs din noti! an lunile ianuarie, februarie, mar-tie si aprilie.
In aer plutea ca o vaga si tainicà prevestire de renastere a fini.
Intr-o searà de simbàtà — si niciodata Ràutu nu uità aceastà data — paznicul scf li aduse la cunostintà cà un ser-gent de jandarmi cere, din òrdinul colonelului Pocrovschi, sà-1 duca pe detinutul Ion Ràutu la comandamentul jandarmeriei guberniale.
Pentru ce, se intrebà Ràutu, aceastà formalitate neòbis-nuita ? : ■•   , ;
214
215
Prins de o presimjire, ìnfrigurat de neràbdare, el se im- fl
braca repede si, dìnd aproape peste cap pe Prohorov in poarta fl
Secretului, navali f urtunos in cancelarie. fl
— Mergem ! — striga el solului jandarmeriei, ìncà din fl Prag. fl
Colonelul Pocrovschi, foarte grav, ii vorbi lui Ràutu apà- ■
sat, — invìrtindu-si inelul in jurul degetului, — semn de ner- 9
vozitate stàpìnità : fl
— Cale ordinele departamentului. Oficial esti rejinut pen- ■ tru cìteva zile la comandament. Dar Tatiana Gheorghievna te I crede eliberat, — nu trebuie sa stie adevàrul... M
Tonul colonelului il ìnspàimìntà pe Vania : ■
— Domnule colonel, spuneji-mi adevàrul ! Moare ?... ■ Colonelul pàli si-i strìnse mina lu Ràutu : I
— Doctorul crede cà peste pujine zile situala se va 1 schimba. Fii bàrbat ! N-o speria, — are nevoie ìnainte de tóate 1 de Uniste. Acum e bine, bine. Du-te, jandarmul te va parasi 1 la usa.
Ràutu pomi, zbàtindu-se intre spaimà si nàdejde.
Càsula mica, numai cu trei odàije, locuità de Tania ìm-preuna cu Maria Volcova, era plinà de lume. Se adunase toatà obstea.
Era de fajà si doctorul Tarelchin,
Mehmet statea la usa, ca o sentinelà de straja.
Tania, asezatà in fotoliu, intr-un fel de hlamidà alba, arata in adevàr bine. Desi pálida, cu pleoapele cernite si foarte sia- I bità, ochii ei càprii stràluceau de voie bunà si veselie, ca  in ? alte vremuri. Pétele rosii de pe faja páreau atenúate si dàdeau • aproape aspectul de sànàtate si fràgezime.
— A ! — exclama ea cu bucurie stàpìnità, vàzind pe Ràutu : Mosnegujul meu tot s-a Jinut vrea sa zicà de cuvìnt ! lata in adevàr cà muntele vine la Mahomet !
Ràutu, farà sa poatà stoarce din gìtlejul  lui uscat vreun cuvìnt, càzu in genunchi in faja ei.
Tania, biruindu-si emonia, il sàrutà pe frunte, si vocea ei nazalà acum putin ìnàbusita, suna calin cind ii zicea :
— Ah, draga Vaniusa,   nu mà mai strica si tu ! Imi fac curte atipia cavaleri, cà am sa ajung vanitoasà !...
Cìnd totusi Ràutu isi aruncà privirea ìmprejur, i se pàru ca numai Tania e naturala si in adevàr veselà.
Ea 11 atrase lingà dìnsa pe scaun si-i puse mina pe genunchi, vorbind repezit :
— Ah, draga Vania ! Sint foarte fericità cà aceastà gro-zavà iarnà nu mai poate \ine mult. Afurisita mea ràcealà a ce-dat in sfìrsit. Mi-e asa de bine ! Mà simt tare si voinicà. Eram hotàrità sà-Ji fac o surprizà : sà viu la ìntrevedere. Aproape nu mai túsese. Ai sà vezi. M-am ridicat din pat si am putut chiar sà mà primblu destul de mult prin odaie. Dar ràutàciosul acesta de doctor si Volcova sint farà mila — si nu ma lasà. Dar acum cìnd a venit aici adevàratul meu stàpìn — si acum nu ne vom mai despàrji, dragul meu ! — sopti ea aparte pentru Ràutu : Acum cìnd a veni adevàratul meu stàpìn, va pune capàt acestei tirami...
Ràutu se ìncredinja tot mai mult cà insànàtosirea e realà. El acoperi minuta alba si stràvezie de pe genunchiul lui si o mìngaià, cu inima ìnvioratà de nàdejde :
— Dacà te-a eliberat pe caujiune moralà, cum mi-a spus colonelul, — urmà Tania : ìnseamna cà totul merge bine. Spre toamnà, cìnd se va ispràvi si termenul tàu de surghiun, vom putea, in sfìrsit, sà plecàm acasà. Tot cosmarul acesta din Siberia va trece ca un vis urìt.
Doctorul Tarelchin interveni :
— Domnilor, trebuie s-o làsàm pe Tatiana Gheorghievna, — sà n-o obosim prea mult. Apoi, desigur cà mai vrea sà stea de vorbà si cu Ivan Egorovici.
Musafirii se ìmpràstiarà ; ràmàseserà numai Volcova si Mehmet, care se instalase in bucàtàrie.
Volcova ìi porunci cu autoritate lui Ràutu :
— Acuma sà ne lasi un pie sa ne facem toaleta si sà se culce dumneaei, Prea isi permite multe. Pe urmà, dacà nu-i va fi somn, poji veni sà mai stai pujin de vorbà. Acu, asteaptà in sufragerie.
Ràutu se miseá ascultator ca un automat.
Peste un sfert de ora Volcova se apropie de el si, cu o pri-vire sf ioasà, aruncata spre usa, ìi sopti :
— Te asteaptà... Dar... isi càuta ea jenatà cuvintele : dar... fii cuminte... N-o obosi... E bine, dar paza bunà trece primejdia rea...
Dupà un moment de tacere ea adàugà, privindu-si fix unghiile :
216
217
— Ti-am pregáüt patul in odaia mea, alàturi. Eu má vos aran ja aici, ín sufragerie, pe diván.
La intrare, Tania, intinsà pe pat, cu un semn strengaresc íl chema la ea :
— Incuie usa ! — ii sopti ea, zímbind malitios : Uuuu-u, e nesuferità ! Ce stie ea ? Tu, pentru mine, pentru. sànàtatea mea, poti face mai mult decit toate doctoriile lor gretoase.
In timp ce Vania se aseza pe marginea patului, lingà ea, Il privi citeva clipe in tacere. Apoi, ìmbujoratà si cu ochii aprinsi, ìi suflà :
— Am fost asa de fericità citind scrisorile tale... te inteleg asa de bine ! Dar tu mà intelegi ?...
Vania ii luà minútele si i le sanità pe rind, in tacere.
— Stinge lumina ! — sopti, hotàrit, Tania...
— Ah, dragul meu, slnt asa de insetata de tine. Simt cum, In oratele tale, intra in mine bucuria vietai si sànàtatea. Im-bratiseazà-mà... Sàrutà-mà... Incà... Mai tare... Sint a ta... si tu esti tot al meu... tot... tot !...
Niciodatà, in toatà scurta lor viatà conjúgala, Tania nu avusese imbràtisàrì mai pasionale, cuvinte mai dulci si mai in-flàcàrate, mai lipsite de rezervà si mai pline de voluptate...
Ràutu sari din pat, trezit de un acces de tusà al Taniei. Ea tsi tinea strìns la gurà batista, càutind sa-si intoarcà fata spre parete.
Ràutu ìnsà observa citeva picaturi de sìnge care ii colorau batista.
Se pleca speriat, apucìnd-o de mina :
— Tania, nu ti-e bine ? — exclama eh
Febrilà, cu enorme cearcàne in jurul ochilor, farà nici o picàturà de sìnge in obraz, Tania ìi zimbi usor :
— Nimic, dragul meu ! Mi-e bine. Sìnt putin cam obosità... Dar sìnt fericità... Asa de fericità... Varvare ! — surìse ea cu o mingàiere in voce si in privire. Sa torniti aici pe Volcova, si sa ne lasi singure citeva momente.
Maria Volcova intra, cu buzele strìnse, cu nàsucul ei ridi-cat sfidàtor, si cu un repros in privire.
Ràutu astepta incà in sufragerie, cìnd sosi si doctorul Ta-relchin si fu admis imediat la patul pacientei. El nici nu se uita
la Ràutu, care se primola mereu agitat, simtind violente mus-tràri de cuget.
Dar capul parcà-i era vid de orice gindire.
Doctorul apàru pentru o clipà si, la privirea intrebàtoare a lui Ràutu, ìi aruncà numai :
— E foarte obosità. Trebuie s-0 crutàm...
$i, chemìnd pe Mehmet, il trimise cu rétetele la farmacie.
— Doctore, pot s-o vàd ? — ìntrebà, stins de groazà, Ràutu.
— Sa asteptàm putin... e obosità... si prea emotionatà de prezenta dumitale. Trebuie sä-i dàm ceva doctorii, si sà-i fac putine injectii...
Mehmet se intoarse cu diferite pachete, cutii si sticle. §i, in curìnd, casa se umplu de un miros de farmacie. In aer plu-teau emanatiuni de eter si alte droguri necunoscute lui Ràutu. In sfirsit, doctorul iesi si, cu un aer neobisnuit de grav pentru el li declara lui Ràutu :
— $i ea doreste sa te vada... Sä n-o lasi sä vorbeascà prea mult... Voi veni dupä masa. Dar daca va fi nevoie sa trimiteti pe Mehmet dupä mine...
Tania, desi incà foarte pálida, parca putin mai invioratä, il ìntìmpina zìmbitoare :
— $ezi lingà mine, Vaniusa ! Dà-mi mina ! Asa ! Asa e bine. $i cu fericirea trebuie sa te deprinzi. Asa de multa vreme nu te-am vàzut !...
Vorbea foarte ìncet, cu o voce care se sfingea mereu, ìna-busità si de accese de tusà ; dar cu ochi febrili, parca putin aiurind, tinìndu-1 pe Vania tot mai strìns de mina, vorbea mereu, — si numai ridea la injonctiunile Mariei Volcova si la ru-gàmintele lui Vania :
— De ce sä tac ? Nu mà oboseste. Sint asa de fericità, Vaniusa... Cìnd am fost la Nàpàdeni, marna Irina mi-a aràtat liliacul tàu din pare, ßi, vezi, acum, cìnd stai asa lingà mine, eu simt in camera mirosul de liliac. Tu nu sunti ? Nu simti mi-rosul de liliac ? Cìnd ne-om stabili la Näpädeni eu am sä pun multi, multi lilieci din acei albastri, albastri... $tiu cä-ti plac ochii albastri... Totdeauna m-am necäjit de ochii mei si de slu-tenia mea... Ochi, ochi... ca liliecii albastri...
Din cìnd in cìnd atipea si prin somn buzele ei parca se miscau.
218
219
Perina ii se muíase de transpirare.
Trezitá, ìncepu iaràsi sa vorbeascá. Si vorbea, vorbea, vor-bea farà sfirsit despre anii din copüarie ca de ceva actual :
— Esti ìndràgostit de Aniuta Burlacu... Si ea are ochi albastri... Ai mincat trandafirul ei... Fiorile mele nu le máninci... ti le dau cu atita drag !... Nici nu te uiji la ele... Si Undina si Undina, are ochi albastri... si llenura...
Si asa urmau ceasuri intrerupte numai de mici pauze de somn, — dar si acelea nelipsite de aiurári.
Mina ei ínfierbintatá nu làsa mina lui Vania.
Si, deodatà, ìsi intoarse spre el capul cu ochii mari larg deschisi si inegriji, adìnci ca un bis, — si-1 ruga :
— Vaniusa ! Vaniusa, sa mà sàruji ìncà odatà !... Asa !... E bine...
Dupä masà, veni doctorul. Ii fäcu o injecjie care o unisti pujin.
Vania, in tacere, rämase din nou lìngà ea. Si, adormita, parca tot mai tare ii stringea mina.
De data asta, somnul Jinu mai multa vreme. Vania nu se misca. Cu un vid in creier si o piaträ grea pe inimä, el nu vroia sä se gindeascä la nimic, — se temea sä-si puie o intrebare, si, cu o privire in infinit, statu multa vreme in toropealä, aproape piezìndu-si constiinja realitàtii. — Viaja parca se opri se pen-tru el.
Brüse, tresäri ca sub o impunsàturà de cujit. Mina Taniei tremurä si degetele i se miscau continuu in spasmuri.
Vania bägä de seamä parca o usoara palpitale in tot corpul ei. Umerii ìi tresàreau si din piept i se auzi parca un usor horcàit...
Si, deodata, Vania, ìngrozit, väzu pe perina o mare patà rosìe de singe.
lata in faja lui doctorul Tarelchin si Maria Volcova, de a càror prezenjà in momentul acela nici nu-si dàdea seama. Cu o expresie ciudatà, ea il fixeazà.
Compàtimire ? Spalma ?...
Uite, in colt, palid. si colonelul Pocrovschi...
La usa rigid, cu ochii scinteietori, Mehmet...
Doctorul spunea cuiva :
— Mai bine sa-1 luaji de aici ! lata si sergentul de jandarmi...
Colonelul Pocrovschi cu sergentul si cu Mehmet il rejin cu de-a sila, cind vrea sà se apropie de Tania, care sta culcatà tot cu fata spre parete... Tace... Un horcàit usor se aude numai.
...Il imbraca, il scot afarà, il aseazà in tràsurà...
Unde-1 due ?
Inchisoarea.
Director Onucin...
Cavalerov...
Secretul...
Prohorov...
Stenca Balmojìn...
Serghei Alexandrovici...
Toji foarte stranii, parca niste umbre...
Morti ? morti ?...
Mort el ?...
Tania !... Tania !...
220
PARTEA IV
PESTE CULME...
Cap. XVII.
CHEMAREA MORTILOR
Vid...
Un imens vid in care se miseá umbre mute.
Vania se simjea el insusi o umbrá, si se vedea miseíndu-se mereu cu aeelas vid in creier si cu o piaträ pe inimä.
Viaja de rutina se desfásura, ca intr-o panorama, din zi ín zi.
Vania minea ; se primóla ; ráspundea la intrebári : punea si el intrebári altora ; discuta cu Serghei Alexandrovici Jaba,
Dar el era parca, ciudat, stráin de tóate acestea. Si se su-praveghea cu o curiozitate ostilá ; un animal... un aparat digestiv, — atíta !...
Se inviora pujin numai la íntrevederile cu Mehmet, care urmau regulat, de douä ori pe säptäminä.
Erau foarte stranii aceste íntilniri, care ii zäpäceau pe paz-nici prin caracterul lor nemaivázut.
Amindoi, cu faja lipitá de grilaj, cu privirile fixate drept ochi in ochi, táceau, táceau indärätnici...
Nu se salutau la sosire, nici nu-si luau ramas bun la des-párjire ; si táceau, táceau, táceau mereu, nemiscaji, fixindu-se unul pe altul.
Numai la anunjul paznicului ca sfertul reglementar s-a isprávit, cind Ráutu — cel dintii — se intorcea si se indrepta spre usa, cerchezul rinjea si iesea si el.
Intr-o zi, Mehmet nu mai veni. Vania se mira, dar parca oftá usurat.
Trecu incä o zi fixatä pentru intrevederi färä Mehmet, si alta, si a treia...
Rautu fu cuprins de nelíniste, si isi manifestä mirarea si Ingrijorarea catre Serghei Alexandrovici Jaba.
225
15 — ln preajma revolutiei, vol. II
Acesta, dupä pujinä soväire, räsucindu-si cu gestul lui obisnuit o suvijä din barba, îi zise :
— N-am vrut sä te tulbur, dar stiu de muli de la colonelul Pocrovschi, cä ducîndu-se la vinätoare, Mehmet a cäzut in-tr-un sorb de tundra, si a fost ìnghijit. La margine a rämas nu-mai pusca lui si un flacon de cristal sculptât...
Räutu, färä sä spunä un cuvînt, se întoarse, si se închise in camera.
Flaconul de cristal !...
îsi aduse aminte cä, intr-o zi, Tania i-1 däduse lui Mehmet, pe care il dureau dinjii, cu niste picäturi narcotice...
Si zilele fugeau deserte, in vid...
Vania in aparenta era neschimbat, ici ducea viaja obisnuitä. Dar tot mai des íi venea gîndul de sinucidere.
,,De ce sä mä mai tïrîi ca o umbra moartâ, in vid ? Sä-mi ¡spasesc vina..."
— Ivan Egorovici, Ivan Egorovici ! — îi striga lui Räutu Serghei Alexandrovici, intrind extrem de tulburat : Am primit o veste grozavá... nu-mi vine sä cred. Grozavä ! Leon Blagolie-pov, stii, emigrantul, unul din marii cefi ai partiduluì Narodnaia Volia, organizatorul acjiunilor teroriste impotriva Jarului, — s-a pocäit, a trecut cu arme si bagaje in lagàrul reaccionar... Si acum conduce Glasul Moscovei, organul oficios al Ohranei. lata un numär, cu articolul de fond iscälit de el. Mi 1-a dat Hasen-gras...
Räutu lúa jurnalul si incepu, macinai, sä-1 citeascä. Articolul era intitulât — Sufletul Rusiei ;
,.Sfìnta Rusie... Norodul pravoslavnic. Tronul si altarul... Jidanii... Emanala iadului... Apostati... Criminalii... Degene-ratii... Vìndutii... Unsul lui Dumnezeu... Tarul alb... Seful po-mäzuit de Dumnezeu... Pumnul de fier... farà mila... distruçi... extirpaji !... excrescenjà canceroasà... pe trupuì sànàtos al najiei..."
Frazeologie banalà, ràsuflari de urä, de servilism, — tot buchetui prozei guvernamentale, lipsitä de sinceritate, de orice gindire si de orice sentiment.
Çi acesta-i Leon Blagoliepov, — idolul unei generali, al cärui gest trimitea zeci de suflete eroice pe esafod, la ocnä, in deserturile ìnghejate ale Siberiei !...
226
Pentru ce sa mai tràiesti ? Totul e mort.
Ceasuri intregi, Ràutu càuta mijlocul, dejucìnd suprave-gherea, sà-si dea o moarte sìgura sì repede : spìnzuràtoarea... Un geam spart inlocuind cujitul pentru a-si tàia beregata... Otrà-virea cu esenja de ojet, pe care o avea in camera, pentru salata... Ori sà-si rupà o artera, in baie, ca romanii...
Dar cu cìt se deprìndea el cu ideea morjii, cu atit mai mult se lasa cuprins de inerzie, de lipsà de orice ínteres, pierzìndu-si orice voinjà de acjiune...
Ràsfoindu-si ìntr-o zi caietul de note, Ràutu dàdu peste o foaie scrisà cu mina lui. Masinal, farà sà-si dea seama la ìnceput de ìnjelesul acestor rinduri, citi :
,,Pomelnicul celor cazuji in preajma revolujiei —
Alexandru Levi,
Petea Stan,
Marat,
Andrei Rechìnulf Polia Goncev, Pan Semienschi.'c
Si, deodatà, se simji prins de o vijelie de gìnduri si sim-Jiri, care ìi zgudui sufletul pina in adíncimi necunoscute.
Vàzu pe Tania, pàlità, citind aceste rinduri, peste umàrul lui, la Jercinsc...
Si sari ca ars, la amintirea unui gínd monstruos care ii intuíase atunci sufletul...
Apoi auzi parca ecoul unor cuvinte uitate :
,,Trebuie sa tràiesti pentru cei morji si pentru cei inmor-mìntaji de vii, care au crezut in tine si si-au pus nàdejdea in tine."
Luìnd pomelnicul, Ràutu adàugà la capàt :
Costea Ràutu, Tania
Stàtu pujin pe gìnduri si mai adàogà :
.,Cei inmormìntaji de vii :
Undina,
Maurul...'
Si, peste cìleva clipe, mai adàugà : ,,MorCiì care mà leagà :
227
15*
llenura, Avdotia, Stepanov, Mehmet..."
„Trebuie sä träiesc... trebuie sä träiesc pentru cei ce au pus nädejde in mine..."
Din acea zi, porni o nouä fazä in viaja lui Räutu, — ìn-ceputul renasterii sufletesti.
Nu mai putea avea nimic in viata lui personalä care sä-1 abatä din cale.
Durerile negräite au spalai tot milul, tot lutul din sufle-tul lui.
Se simtea ca un om scäpat din fundul unui sorb : nimic nu-1 mai poate trage in präpastie.
„Mortii läsaji in urmä care-si puseserä nädejde in el : tärina calcata de cizmele soldador in curtea cazärmii Numärul Ciuci din Odessa ; mormintul de sinucigas, imbälärit, färä cruce, stie unde, in imprejurimile Moscovei ; crucea de piaträ in ci-mitirul din Tobolsc... Alta de lemn printre stincile din Näpä-deni... Inmormintatä de vie sub cheia auritä din Schlüsselburg."
Tóate acestea constituie o chezäsie cä el nu va ìnsela atitea credine si-si va face datoria pina la capàt.
Dar asa fiind, ìi mai poate fi iertat lui sä se arunce orbeste in välmäsagul haotic, in care se zbat, dupä 1 martie 1881, fórjele revolucionare din Rusia ?
Datoreste nu numai siesi dar si celor morji cu nädejdea in el, — sä se afirme ca o voinjä luminata, ca un factor con-stient in complexul forjelor istorice, punìnd in cumpäna idea-lului, pentru care s-au jertfit atitea vieti, nu numai o credila neclintitä, o vointä biruitä, ci si o convingere intemeiatä pe gìndire si stiintä.
tnseninat, ìi zise lui Serghiei Alexandrovici Jaba, caie urma sä fie expediat a doua zi intr-un oras din Asia Centrala :
— Nu mä mai intereseazä deportatiunea. Voi cere sä fiu läsat in ìnchisoare pina la sfìrsit. Mi-am fäcut un pian de studii pentru ca sä pot reaparea in arena ìnarmat pentru lupta pe viaja si pe moarte...
Serghei Alexandrovici Jaba nu-si putea stàpìni respectul pe care i-1 inspira entuziasmul acestui tìnàr, abia de douàzeci si doi de ani, cu toatà barba lui de ,,patriarh", si cu tot as-pectul lui de prooroc si mártir, cu tràsàturi supte, luminate de ochi negri, ìnflàcàrajì.
Toamna era inaintatä, cìnd intreaga opinie publica din Rusia fu zguduitä si terorizatä de o grozavä tragedie din Ia-cutsc. Toatä sträsnicia cenzurii si a departamentului de polijie nu putu ìnàbusi raspìndirea vestilor despre ea.
Cìnd stirea patrunse in célula lui Räutu, ea parca matura toate hotarìrile si planurile lui, si puse din nou pentru el, cu si mai multa impetuozitate, toatä problema morale : nu numai constiinja de revolutionär, dar si constiinja lui de om ìi cerea un räspuns urgent si categorie in ce priveste datoria lui.
Nu numai cä vietimele tragediei ìi erau prieteni personali, tovaräsi din copilàrie, vechi membri ai cercurilor din Chisinäu, dar ìnsasi catastrofa aparea in ochii lui ca actul final al miseärii pornite in sìnul deportajiunei siberiene, in urma ,,cazului Räutu".
,,Echipa disperatilor", — cum fusese poreclitä coIoana de deportati in cap cu Ion Prestea, Tieorschi, Ceavcechidze, Jbanov si Giurila, — inainta din etapä in etapä, spre Iacutsc, sträbä-tìnd in lung toatä Siberia in condijii anormale.
Legende fantastico o íncununau cu o aureola de eroism feroce, care teroriza toate autoritarie.
Se credeau astfei necesare mäsurile excepjionale : lan-turi, gardä dubia, oprirea oricärui contact cu lumea din afarä, represiuni brutale a orieärei incälcäri a regulamentului, reala sau inchipuitä.
De aici, confliete violente, ìncaierari, ìncarcerari, priva-Jiuni de hranä, jocul paturilor de puscä, lanjuri duble de mini si de pieioare.
Ajunsä, ìn sfìrsit, la Iacutsc, coIoana gasi acolo o nouä reglementare a expedijiei deportajilor, ìntoemità anume de guvernatorul Ostasov.
Cei mai multi urmau sä fie trimisi la Nijni-Colimsc, pe tärmul Oceanului Glacial, ^a nord de cercul polar, aproape douä mii de verste de Iacutsc, tara drumuri, farà alte mijloace de locomotiune decìt, ìn parte, cai de cälärie si, la sfìrsit, cìnii,
228
229
prin pustietáü unde, pe sute de kilometri, nu puteau gasi nici un adàpost decit cel mult bordeie nelocuite, si farà alte pro-vizii de hranà decit cele ce puteau fi luate cu dìnsii din Iacutsc.
Expedijia numeroasà spre regiunile polare, pujin cerce-tate chiar de cei mai indràzneti càlàtori si exploratori ai ghe-turilor de nord, ìnsemna, in conditine inchipuite de guverna-torul Ostasov, o pieire sigurà dé înghet sau inánime.
La obiectiunile formulate cu causticitatea lui obisnuità de catre Ticorschi, casa in care se adàposteau deportati! in as-teptarea ràspunsului fu inconjuratà de armata din ordinul lui Ostasov si, pe loc, sub pretext de rebeliune, seful fortelor d": asediu comanda foc.
Case persoane au fost omorite, intre care Ticorschi si Ceavcehidze, mai multe rànite, ìntre care Jbanov çi Moise Roit-man, — acesta foarte grav.
Curtea martialà improvizatà, dupà un procès sumar, condamna la moarte prin spinzuràtoare, pe Ion Prestea, pe Anton Jbanov si pe Moise Roitman, — iar pe ceilalji, in cap cu Va-sile Giurila, la muncà silnicà pe termene lungi, iar pe unii chiar pe viatà.
Executia avu loc imediat !
Moise Roitman, rànit, neputindu-se mi$ca, fu dus la spinzuràtoare cu patul.
Prins in streang culcat, patul fu retras, — streangul se intinse farà nici o miçcare.
Zvonuri sinistre circulau câ a fost exécutât dupa moarte numai cadavrul, spre a nu avea ,,o moarte onorabilà".
Ràutu, singur in Secretul din Tobolsc, trecu prin cea mai grea încercare a vietii sale.
Mai poate el trai ?
Mai avea dreptul sà-si aleagá càilc vietii, sà construiascà sisteme filosofice, sá elaboreze programe politice ?
Nu cade asupra lui o datone imperioasà de soìidr.rizara imediatà, pina la suprema jertfà ?
li poate fi iertatà macar o zi de viatà sub povara acestei ràspunderi ?...
Pentru Ràutu era ciar câ trebuie sà renunte la orice pia-miri de viitor. Nu-i putea fi ingàduità decit o singurà actiune, — actiunea de solidarizare.
Dar in ce forma si in ce conditiuni poate fi realizatá o solidarizare eclatantá, ínteleasa de to\Í ?
Dezlegarea ii veni de unde nu se putea astepta.
Un tovarás care se intorcea din Iacutsc, reusi sá-i transmita, la inchisoare, un petic de hirtie mototolitá, acoperitá de stropi de rugina, printre care deslusi cíteva rinduri scrise cu mina lui Moise Roitman, — cuvintul pe care II lasase, cu ade-várat. cu limbá de moarte :
„Iubite Vania ! — citi Ráutu in tensiunea suprema a tu-turor nervilor sai : lubite Vania, Mor. Nu stiu dacá voi trái pina la streang. Vltimul cuvínt — %ie. Cade un luptátor, oastea merge inainte. Am credinfa cá n-am tráit degeaba si nu mor jará folos. Nici o picáturá de forfá mordía nu se pierde in za-áar. Prinde fáclia ! Mor cu credinfa si nádejdea in Une".
Scrisoarea lui Ion Rautu :
Iunie 188... Castelul din Tobolosc
Frate Vasile,
S-a incheiat aproape anuí de la catastrofa din Iacutsc.
Nici o zi, nici un ceas n-a trecut de atunci farà sà mà gîn-desc la voi si farà sa simt toatâ povara raspunderii morale ce cade asupra mea.
Am scris pe marginea unei càrti, scumpâ mie, de care nu ma despart niciodatâ, lozinca lui Roiman :
„Nici o picâturâ de jortâ moralâ nu se pierde in zadar".
Nu o uit si nu o voi uita o singurà clipâ, oricíte zile imi ver mai fi date sà tràiesc.
Nu voi arunca fáclia pe care mi-a transmis-o.
Iti sciiu acuma, farà sa fiu sigur dacá rìndurile acestea iti vor càdea vreodatà in mina.
Scriu pentru tino, pentru constiinta mea, pentru a face aici un legàmìnt pe toatà viaja.
Tania Lungu, pe care si tu ai cunoscùt-o si ai iubit-o, zace si ea acum in cimitirul din Tobolsc.
înainte de a muri, mi-a spus si ea cà trebuie sà tràiesc pentru cei morti si pentru cei înmormintaji de vii, care si-au pus nàdejdea in mine.
231
Imi string aici gindurile, ca la o spovedanie, ca sä spun tot cugetul meu, cinstit, färä sä-mi adorm constiinjà, si färä sä vä ínsel pe voi.
Tu, cu care m-am näscut la viaja constientà, cu care umär la umär am intrat in luptä, — tu esti unul din cei ìnmormìn-taji de vii, care ìsi pun nädejdea in mine.
Tie ìji datoresc, Jie — ca ìntrupare a constiinjei mele — aceastä märturie.
N-asi putea sàvìrsi o nelegiuire mai odioasä decìt o reticenza sau o sulemenire a adevärului, fajä de tine.
Si faja de tine, mai mult chiar decít faja de cea incätusatä la Schlüsselburg, care si ea ísi pusese nädejde in mine, — Undina.
Tii minte conferinja Jinutä la Turinsc de särmanul Ti-corschi ? M-am gindit mult la ea si ea mä va ajuta acum sä-mi lämuresc mai bine gindurile.
Frate Vasile !
Nu cred cä pot duce lupta pe calca pe care am plecat, in rindurile miscärii revolutionäre rusesti.
Nu cred cä acjiunea in mijlocul proletariatului industriai din Rusia poate duce la pràbusirea regimului Jar ist.
Nu cred nici cä acjiunea teroristä individuala poate fi eficace si poate ridica vreodatä másele Järänimii din Rusia.
Mai mult !
Nu simt in mine resortul necesar pentru asemenea ac-Jiune.
Pe vremuri, Undina imi spunea ca prima datorie a unui revolutionär e : sä-si facä cinstit examenul de constiinjà, — si sä nu-si puie pe umeri o povarà pe care n-are puterea s-o poarte.
Frate Vasile !
Nu-mi pot lua aceastä povara !
N-asi putea s-o port.
Si tu stii, frate Vasile, cä nu sìnt un las.
In sufletul meu insa e secat orice izvor de urà.
In credinja mea, nedreptatea, despotismul, impilarea, sint supraviejuiri fatale ale intunericului din epocile cìnd n-a fost incä aprinsä flacära constiinjei.
Cei mai mulji sint päcätosii bipezi färä pene, care ìsi asuma cu atita prezumjiune numele de Homo Sapiens, — sint
232
niste bieji bulgari de lut, mînaji de puteri oarbe, ca orice conglomérat de materie.
Càlàii sint nu mai pujin victime, ca si cei càrora ei le rápese viaja.
Lupta impotriva puterilor intunericului constituie o datorie sfìntà pentru orice om cu o constiinjà vie, pentru orice om émancipât de sub stápinirea exclusiva a forjelor oarbe.
Dar ura poate sà-i fie tot asa de pujin iertata cit si medi-cului silit sà-çi ínfigá bisturiul intr-o tumoare canceroasá.
Am suferit atita, am tràit atìta in scurta mea viaja, cà si cei mai mari «vràjmasi» imi inspira nu urà, ci mila, ca fiinje neispràvite, suflete schiloade. inimi ìnghejate, — care nu au mai pujinà nevoie de ingrijire decìt demenjìi.
Màrturisesc insa cà si consideratiuni de alta natura imi pun datoria de a-mi revizui constiinjà.
Si aici ma ajutà bietul Ticorschi.
El spunea, cum stii, cà intre Occidentul, in continua as-censiune, si Orientul, in stagnajiunea lui milenarà, Rusia, aruncìnd in cumpáná masa ei formidabilà, poate hotàri desti-nul omenirii.
Am ajuns insa la convingerea cà, faja de aparatul tehnic modem, pus la dispozijia autocrajiei, puterile proprii ale po-porului rus, — oricît de nenorocit si oprimat si oricît de révoltât ar fi, — nu pot ajunge pentru a ràsturna Jarismul.
Astàzi nu mai e cu putinjà marsul lui Barbaroux din Marsilia spre Tuilleries ; s-ar ispràvi la cea dintii subprefecturà.
Istoria recenta a miscàrii sociale si politice din Rusia, ne invaja cà numai o loviturà din afarà poate zdruncina aparatul de opresiune, dezlànjuind in acelas timp energiile revolu-Jionare.
Tarismul însà este necompatibil cu progresul omenirii. E] constituie, prin sine ínsusi, o primejdie de moarte pentru toata civilizajia, ca un imens rezervor al forjelor reacjiunii mondiale, care poate pune stavilá intregii propàsiri sociale si politice din lume.
Rasturnarea imperialismului moscovit nu este dar o problema interna a Rusiei. Este problema istoriei mondiale, este o condijiune de biruinjâ a luminii asupra intunericului in lume, — punctul de plecare, primul pas pentru asigurarea dez-voltàrii normale a omenirii.
233
§i aici, frate Vasile, tu, moldovan ca si mine, mä vei injelege.
Sintern fii ai unei najiuni occidentale, inecate in intuneri-cul si in haosul Orientului.
Pentru noi, mai mult ca pentru oricare alt neam, präbu-sirea Jarismului este insäsi condiüunea noasträ de viatä.
Un román, revolutionär ori nu, trebuie sä fie dusman de moarte al tarismului.
Statuì román, indiferent de ideile oamenilor lui conducä-tori, apare in cadrul istoriei mondiale, ca un factor revolutionär al cärui interés vital il duce la luptä ìmpotriva absolutismului moscovit.
Aceasta e misiunea istoricä a neamului nostru.
$i simt in mine chemarea, de a pregati si organiza enet-giile vii ale acestui neam, pentru ca, in ceasul de cumpana, sä se afirme ca purtätor de steag al civilizatiei, al omenirii, in räzboiul crincen ìmpotriva reactiunii mondiale.
Sìnt hotärit dar sä trec, dupa sfìrsitul surghiunului meu, in Romania.
Voi ìnlatura din calea mea tóate píedicile.
De astäzi ìnainte, n-am dreptul sä sacrine chemarea mea, pentru micile rindueli ale viejii de surghiun.
Nici nu voi ìncerca macar evadarea, care mi-ar putea crea o situale de inferioritate in viitor.
$tiu cä multora le voi inspira neìncredere si voi fi acuzat de apostazie.
Nu mä voi abate ìnsà din calea mea.
$i aici, in faja ta, ca in faja tuturor celor inmormnitaU de vii, in amintirea tuturor celor morti cu credinta si nadejdea in mine, — jur sä ìmbrac càmasa mordi, in lupta ìmpotriva co lo sul u i tarisi.
Jur cä, pina la ultima suflare, nu voi uita o cüpä sarcina pe care mi-o impun credinta si nädejdea celor cäzuti.
Jur cä in serviciul acestei cauze nu-mi voi cruja puterìle, nici viata, nici mäcar bunul meu renume.
Voi gasi sprjin in gìndul la voi, care mä cunoasteti.
Sìnt om ca orice trup de lut, am seäderi, pot avea iäpite si clipe de soväire si de uitare de sine.
Dar oricìnd, aceastä scrisoare, in oricare miai se va afla, va fi o chezäsie.
In clipe de indoialá si de ispitá, ea imi va aduce aminte cà acolo, in mínele din Cara si Narcinsc, sau in cazematele din Schlüsselburg. se zbate inca un suflet, o constiinjà, ìn fata càreia voi fi chemat sà-mi dau seama ìn ceasul meu din urmà.
$i dacà voi càdea, toate torturile iaduìui vor pàli fata de blàstàmul constiinjei mele, la gìndul la voi, frati de suferinte si nàdejdi ai tinereui mele...
Jur !..."
Ioti Ràutu
SFlR.?ìTUL VOLUMULUI
234
VOLUMUL V
NOSTALGII
PARTEA I ..GIOCONDA"
Cap. I.
BIYUK — SARAI
Maria Ivanovna Culiceeva, ajunsà la marginea satului, se opri pe loc ca vrajità, surprinsà de aspectul straniu al Saianilor.
Crestele lor abrupte, cu piscuri inalte de aproape trei mii de metri, — cari in realitate se insirau la mai multe zile de mers peste terasa mohorità si pustie a stepelor Abacanului, — i se pareau de obicei, in aerul transparent de stepà, sub lumina cruda a zilelor de primàvarà, asa de strìnse in jurul ei ca si zidurile puscàriei ce atita vreme ii inchideau orizontul.
Acum insà, in acest amurg de mai, stepa fierbea, in réflexe opaline, de volburi cenusii, condensate spre poalele munjilor intr-o ceajà vinata, care parca ìi rupea de pàmint si arunca in vâzduh crestctele lor incà albe, ce pluteau, maiestoase si sinistre, in flàcàrile apusului.
Soarele, in calea-i spre tainijele Mongoliei, revârsa peste calmile eteree siroaie de lava clocotitoare, ale càrei aburiri insingerate aprindeau marginile norilor josi, tlsnind, in fisii incandescente, prin toate rupturile lor, pina ce ràzbâteau, in valuri de aur topit, la smaragdul senin de deasupra si se stin-geau cu incetul, incà mai sus, in albastrul spàlàcit al bollii siberiene.
Maria Culiceeva ici înàbuçi oftatul si se asezà pe un bus-tean, ajintità asupra acestor piscuri mistice, care ingràmadeau în tainâ nesfirsirea adormità a Mongoliei si deserturile inghe-\ate ale „Acoperisului Lumii" in Gobi si Tibet, pina la coastele virgine ale Himalaiei.
Ochii ei. albastri adinci, care altàdatà scinteiau mereu de ironie si de malitiozitate cochetà, tràdau acum — in priviri obo-site — o tristetà negràità, o mistuitoare nostalgie de viajà.
Vecinicu-i suris, misterios si captivant, care ii descoperea atìt de provocator dinjii cu strungâreatâ, se prefâcu intr-un
239
rictus amar, mistificînd aceastà icoanà de seducàtoare femi-nitate sub o mascâ tragicâ, aproape féroce.
Unde e visul si unde realitatea ? — se gîndi ea eu mélancolie...
— „Dumnezeule !... Si Ion Râutu care tace ! E mai bine de o luna de cînd i-am scris. N-am fost înteleascâ ?.,."
Cu un gest nervos, scoase din corsaj un petec mototolit de hîrtie, — brulionul scrisoarei :
„Susa, 14 aprilie 189...
„Tovarâse Egorici,
Nu stiu dacà în seninatatea dumitale de înjelept olimpian printre... vulturii jumuliti ai deportajiunii siberiene, î\i mai aduci aminte de mine, dupa pujine clipe traite împreunà acum case ani în barja, pe Volga, si apoi peste vreo trei ani, în obstia din Crasnoiarsc.
Dar sa nu te mire indiscrejia mea. Pentru mine nu eçti un strâin. Am vorbit mult despre dumneata, cu Fany Gins-berg (nâscutà Perlov, odessitâ, tovarâsa dumitale de la Numâ-tuî cinci), cu Ilie Andreevici Samarin, ca si cu neîntrecuta Varvara Semionovna Liescov.
Concertul de osanale, din surse atît de deosebite, îmi poate da o caracteristicâ justà, coroboratà, de altfel, si de aminti-rile mêle personale.
Trebuie sa fii un om de nâdejde, la care o minte zâpàcitâ de haosul viejii poate gâsi un sprijin.
Si niciodatà un intelectual rus nu a avut o mai mare nevoie de o orientare sigurà.
Pentru mine personal chestia se pune cu o acuitate du-reroasâ.
Peste vreo doi ani mi se împlineste termenul de deportare, si am asigurarea cà nu se va mai prelungi.
Si atunci — «libéra» — ce voi face, — care îmi va fi datoria ?
Aici în Siberia, îmi îndeplinesc cu sfintenie sarcina abruti-zantâ de menajerà într-o càsnicie mai mult decît modestà : bucàtârie, spàlatul rufelor, cîrpitul ciorapilor, ciondàneala pentru fiecare copeicâ în tîrg...
Nu-mi pot reproça nimic, nici ca mamâ a trei copii : îi spâl, îi pieptân, le pun, cînd trebuie, cataplazme sau le dau purgativ.
Sa continui acest regim si în libertate ?...
240
Sa renunj la luptà — adicà la orice rol activ in societate ? Sa accept asa-numitul «destin al femeii»- ? Nu pot ! nu pot ! nu pot ! Nici nu vreau !
Si nici nu stiu de ce sa ma apuc, — chiar dacá as putea si as vrea.
Chiar si numai ca marna, am datoria sà má ìngrijesc si de sufletul copiilor, nu numai de canalul lor digestiv ; sà le dau povere si ìndrumàri.
Cel fel de ìndrumàri sì ìncotro ? Eu insumi stau in faja gurii negre a unei hrube farà fund... Sà fac din Fonia un... filolog sau un numismat model ?
Toatà deportajiunea noastrà e astàzi cuprinsà de psihoza vorbàriei ; peste tot discutami interminabile, care despica firul in patru, in toate si despre toate, dar scapa din vedere faptul brutal ca Rusia de astàzi, dupà zdrobirea miscàrii revolucionare, nu e — cum a spus, mi se pare, Scedrin — decìt un imens cimitir de suflete, fiind populatà numai de umbre sau de cadavre in descompunere.
Simt nevoia sà discut toatà problema datoriei noastre in ceasul acesta, ca intelectuali si revolution ari, cu un om, pentru care càutarea iesirii nu este ìngreuiatà de bagajul ideilor preconcepute si de arcanele unei dialectici ràsuflate, nici de... moluzul vietii personale...
Am credinta dar, cà dumneata mi-ai putea fi de ajutor, — sà-mi dai o scìnteie de lumina, pentru cà nu se poate ca dumneata sà nu-Ji fi pus de mult aceeasi intrebare.
Mà insel ?
Nu e o prea mare prezumptiune de a-ti pune pe umeri ase-menea! povarà ? Serie-mi.
Dar serie-mi ca un bun tovaràs, ca ìnteleptul mos Egorici — hotàrìt si limpede.
In momentul de fata, noi avem putinta de a obtine o trans-ferare din Susa.
E cam originai de a cere transferarea de aici, pe Enisei, ceva mai aproape de Minusinsc, intr-o vàgàunà pe malurile pràpàstioase ale turbulentului sau afluent ca Amilul, abia la treizeci de verste de hotarul Chinei !
Dar am groazà de parólele din obstiile noastre, in care-astàzi e cu neputintà cercetarea serioasà si obiectivà a oricàrei.
241
chestiuni, — mai cu seamà cínd discutía e intunecatà de mt-zerii si patimi personale.
Nu vreau ìnsà sà-ti cad pe cap, cu tot tribuí nostru, farà sà te intreb..."
Maria Culiceeva Isi ridica, tresàrind usor, capul.
Lumina scàzuse, ìncit cu greu mai putu descifra rindurile din urmà.
Ceata de la poalele Saianilor se ìntunecà si se topi in um-brele stepei, lungind inca silueta lor sumbrà.
Lava de pe culmi se mistuise, — si mimai crestele dinspre apus ràmineau luminate de raze muribunde care aruncau to-nuri róscate asupra mantalei intunecate a norilor, se ìnecau in albastrul mai inchis al cerului.
— Mamenca, Mamenca ! — auzi ea deodatà o soaptà spe-riatà in spatele ei.
Un bàietel bàlan si foarte sui o tragea de minecà :
— Mamenca, Mamenca ! Tata zice sà vii acasà. Spirca Var-nacul, din Serghinsc, a adus o scrisoare...
Culiceeva prinse convulsiv minuta bàiatului si pomi, sprìn-tenà si gratioasà, prin amurgul pustiu...
Sub alt cer, alt lant de munti màrgineste pitoresc sesul dezolat, acoperit de eruptiuni saline, din Crimeea.
Acolo, ìntr-un conac stingher si dàràpànat, in mijlocul stepei ìnsetate, s-a nàscut Maria Culiceeva — ìnsetatà si ea din leagàn, de darurile vietii, — cu ochii vesnic atintiti spre feeria muntilor.
In dosul crestelor diafanízate, se ridica zilnic soarele din valea imbalsamata, bàtutà de undele albastre, plinà de cintecul pàsàrilor si de zimbetul florilor, — se infunda, parca rosit de pàrerea de ràu, in zarea fumurie.
De cite ori stàtea micuta Mania, fascinata de clocotul cu-lorilor deasupra coastelor vràjite !...
Erau atit de aproape si atìt de inaccesibile pentru ea, — pentru lumea ei, — ingustul fumicar de existente incolore si scàzute ; mici boiernasi ruinati, functionari ìnflàmìnziti, ofi-teri inferiori, — cu numerosi copii, palizi, ràu mirositori...
$i acolo, peste bariera fermecatà, se gàsea acea \arà din basme, — abia ìntrezàrità in vreo douà excursii scurte, — cu palatele màrete, si cu hotelurile luxoase, pline de fiinte elegante si fericire...
242
Tatàl Mariei, — maiorul in retragere, Ivan Macarievici Cervonin, om indolent si slab, — de mult pierzìnd nàdejdea de a scoate ceva din Biyuk-Sarai, (petecul de mosie ràtàcit in stepa salina, arsa de soare) nu se mai pasiona decìt de trom-bonul lui, — in care invàtase sà sufle ìncà de cind iacea parte din orchestra scoalei de cadeji, — si de vìnat de privighetori.
Maria crestea ca un mìnz de stepà nestìnjenit de nimeni.
Numai multumità energiei si tenacitàtii mamei sale, — Ma-crina Marcovna, — a mai putut capata si ea o bruma de edu-catie, a prins oarecari frinturi de ìnvàtàturà de la o serie de guvernante franceze si germane, care se ràtàceau cu intermi-tentà printre tàtarii din Biyuk-Sarai, — ínainte de a-si lua lumea in cap — neurastenizate, pe jumàtate inebunite de sin-guràtate si de monotonie, exaspérate de lipsa de disciplina a pupilei lor.
Astfel, la saptesprezece ani. Maria Cervonina aparea ca un tip clasic de ,,duduie de muslinà" a lui Turghenev.
In fata musafirilor purta rochije albe, cu panglicute tran-dafirii sau albastre ; tràncànea melodii nevinovate la pian si cìnta cu vocea-i de alt profund romante de sentimentalism ìn-tìrziat ; ciripea putine fraze trunchiate in limba francezà si germana.
Iar din tezaurul stiintei si al gìndirii universale, abia dacà a putut prinde cìteva fàràmite de la ,,verisorul£i ei, Puntic.
In hotar cu petecul de mosie al Cervoninilor, se intindea domeniul mai vast al unui vàr al Macrinei Marcovna,, Ipolit Cahstratici Culiceev, — un om hursuz, ràmas vàduv de tinàr, care, pina la capàtul zilelor sale, se multumi cu serviciile ju-pinesei Fima, — o matroanà monumentala, care umbla mereu descultà si nu se scalda decìt rareori vara in rìuletul mìlos ce trecea pe lìngà curte. Ducea ìnsà cu sìrguintà si pricepere po-vara menajului.
Dar Fima, bineinteles, nu putea lua asuprà-si si educala orfanului.
Aceastà sarcinà càzu, naturai, asupra „tusei Macrina". $i bàiatul care se numea, ca si tatàl sàu, Ipolit, — sau dupà porecla inventata de micuta Mania, Puntic, — si-a tràit primiì ani ai copilàriei mai mult in conacul Biyuk-Saraiului. Tot acolo isi
243
16«
petrecea, obicinuit, si vacacele, ca liceean din Simferopol, si apoi ca student al universitari din Harcov.
Toatà lumea dimprejur stia, — cum ghicise si Mania, — cà pàrintii erau de mult ìntelesi sà-si rotunjeascà, cu vremea, proprietarie, prin càsàtoria copiilor, spre a asigura prosperitatea descendentei comune.
Astfel Mania, incà de mica, se deprinse sa vada in Ipolit Culiceev pe sortitul ei.
Nici nu cunostea pe altcineva cu care sà-1 poatà compara.
Ca elev si student, Ipolit Culiceev mergea din triumf in triumf : bacalaureatul Magna cum laude, lucrali premiate, licenza, doctoratul, disertaría ràsunàtoare de „Magistru" de filologie slava, — ìi asigurau o stràlucità carierà académica.
$i, iatá, sosi ziua — o zi arida de iunie — cìnd Mania ìsi astepta sortitul, — care, ajuns privat-docent la virsta de douà-zeci si sapte de ani, venea in vizità solemnà „sà-i cearà mina"...
In acea zi neuitatà Mania Cervonin ìsi puse de dimineata rochija de „zefir" alb : o larga panglicà albastrà ii stringea talia si alta, mai ìngustà, ìi cununa buclele ondulate, — armo-nizind cu safirul scìnteietor al ochilor.
Inaltà si zveltà, ea ìsi purta radioasà cei saptesprezece ani, irezistibilà prin afirmarea feminitàtii triumfàtoare, cu tot „pliscul ei de ràtuscà" si cu dintii ràriti de strungàreatà.
Aprinsà de emonie si de neràbdare, Maria supraveghea din ceardac drumul dinspre conacul Culiceevilor.
Stepa se intindea Imbracata de soarele canicular in petece de ruginà. £?i doar seninul catifelat al cerului, dincolo de piscu-rile fantomatice, reflecta scìnteierea ochilor feciorelnici,
Numai spre searà se zàri, in sfirsit, tràsura cu caii suri, — atit de cunoscutà.
Ceremonia de petíre se desfàsura cu totul altfel de cum se asteptase Mania.
Ipolit apàru in pragul càmàrutei ei in redingotà neagrà, cu o pàlàrie inaltà intr-o mina, cu un buchet de trandafiri albi intr-alta si cu un pachet gros sub^ioarâ.
Parca il vàzu pentru prima oarà.
Inaintea ei stàtea, adìnc tulburat, un tìnàr deselat, foarte brun si palid, cu fruntea fugità ìndàrat, — parca retezatà, —■ cu obrajii vestezi si cu nasul pleostit deasupra firelor rari ale mustàtilor si a guru imense, mereu ìntredeschisà.
$i tot stàtea Ínjepenit in prag cu ochii negri, larg holbati, ^intuiti la nodul panglicei albastre, care parea nàscut din spuma alba a rochiei de „zefir".
Il dureau vidul din cap si inima ìnghetatà.
In zadar se silea sà scoatà un cuvint din càscatul indàràtnic al guru.
— Ce stai acolo, draga Puntic, ca o statuie a comandoru-lui ? — striga aproape isterie, Mania : Vino aici...
— Nimie, Manicica, nimic ! — bolborosi vexat Ipolit, ìna-ìntìnd timid peste prag, si deodatà izbucnind :
— Asta-i pentru dumneata ! — si oferi, buimàcit, pachetul. Mania il apucà, curioasà si confuzà, dezlegà panglicuta
trandafirie care il stringea crucis, desfàcu ìnvelisul scotind la ivealà un volum gros, luxos tipàrit pe hìrtie velina, cu fel de f el de litere si semne hieroglif ice.
Pe coperta se desprindea, aproape in relief, titlul cu slove stilizate in slavona antica :
VOCALA O NEACCENTUAT in fonetica slava Studiu de filologie comparata de
1.1. Culiceev
Privat-Docent la cátedra de filologie slava la Universitatea din Harcov
Pe frontispiciu se insira o dedicatìe, scrisà cu cernéala rosie :
Scumpei mele cusinete Maria Ivanovna Cervonina —... Omagiu afectaos din partea AUTORULUI
17/VI/187... Biyuk-Sarai.
Maria simti cà i se ridica un nod in gìt si cà parca ii ìn-gheajà sira spinàrii.
— Ai citit dedicala ? — ìsi ridica el ochii opaci.
— Hm ! hm ! — putu numai geme ea confirmativ.
— Ai ìnteles pentru ce, dupà numele tàu, Maria Ivanovna Cervonina, — stau un  „tire" si punctele de suspensiune ? —
244
245
Pentru ca sa se poate, adàugi in urmà : „Culiceeva" !... Jipa el subtire, parca zvìrlindu-se in apà rece.
Maria isi incolàcea batista de linon, privindu-1 uluità.
Pe fata ei apàru, pentru prima oarà, acel suris misterios, indescriptibil, care deveni atit de caracteristic pentru ea : se citea aici si curiozitatea stàpinità ; mirarea in fata fortelor primordiale, nepàtrunse ; mindria de cucerire ; o usoarà ironie iertàtoare fata de slàbiciunile si de scàderile omenesti ; teama nemàrturisità de pràpastia deschisà naprasnic sub pi-cioarele ei ; si cochetàrie... si tristetà... si jale, — multa jale, jalea de marna fajà de un copil firav, nevoia de dragoste si de ocrotire... si-mila de sìne insàsi, de ìntreaga ginte femeiascà... revolta demnitàtii si resemnarea in fata destinului : un uragan de gìnduri si de simtiri,, abia relevat printr-o tremuratà ridi-care de buze peste dintii ràriti si printr-o groppa provocatoare in coltul sting al gurii...
Asa zimbea, probabil, Mona Liza, cind Leonardo, lciù im-povàrat de ani, inventa pretexte pentru a o tine mereu in fata sevaletului...
Surisul Giocondei !
Dar, bineinteles, nu o copila de saptesprezece ani isi putea dcslusi fràmìntàrile urnite in suflet, din abisuri ancestrale, de femìnitatea abia trezità.
Ea isi làsà, in sfirsit, trista, càpsorul in jos si rosti zìmbind cu silà :
— Ah, draga Puntic ! Nu e de mult hotàrìtà toatà afacerea ? Se gindi, farà voie, la declaratiile de dragoste din Tur-ghenev...
Cap. IL
IN CARTIERUL ACADEMIC
In octombrie, tînâra pàreche, dupa o scurtà calatone de nunjà pe litoralul Crimeei, ocupà un mie apartament in Strada Puskin din Harcov, — a càrui mobilare rudimentarà vàdea mexperienta Mariei, lipsa de gust a lui Ipolit si mijloacele lor restrinse.
Putinele vizile de rigoare nu i-au inspirât Mariei dorinja de relatii sociale.
A retinut numai cìteva figuri ;
Stefan Ignatici Culinschi, — „Domnul rector", — un astro-nom hirsut si irascibil, totdeauna supàrat cìnd il deranjau de la calcúlele lui nesfirsite, — si sofia lui, Aliona Sidorovna, — o mamá deprimala de sapte copii, vecinic robità de necesitatea de a acomoda un salariu modest cu nevoile càsniciei si cu cerin-tele decorului.
Apoi A. A. Mrajovschi, decanul, titularul catedrei de istoria literaturii ruse, — stîlpul tarismului, un domn elegant si pito-resc, cu frizura si ^favoritele" tàiate à la Guizot, si care vorbea cu accent ,;parizian", graseind agresiv pentru a acoperi inadver-tentele si parfumul mahalelor Moscovei —, nedespàrjit de Perepetuia Hrisantovna, prea constientà de dota ce putu aduce, ca odrasla unei familii de tàbàcari multimilionari ;
lar dintre ceilatyi colegi :
V. I. Polozov, elenistul, un om mustàcios, sumbru si distrai, oprimat de pretendile aristocratice ale doamnei — „née Xenia Arcadievna Remizov" ;
Si profesorul de limba si literatura sanscrita, Pavel Pav-lovici Zerenschi, cu desàvìrsire timpit si tiranizat de o veche stea de Cafe-chantant, cunoscutà in mai multe garnizoane ca La belle Julie de Saint-Denis.
247
Foarte curînd, Maria Culiceeva observa o stranie atmosfera ce se nastea in jurul ei.
Cucoanele, abia cunoscute, o sárutau cu multa tandrejâ si îi adresau intrebàri cu multe táisuri, consolatami si sfaturi insolite :
— Ah, ma chère ! Ce ochi frumosi ai ! — se extaziau Jabele : si ce ten fraged si viu ! Esti fericità ? Trebuie sa te iu-beascà mult Ipolit Ipolitovici, — sàrmanul !... E cam palid si délicat... Nu-1 crezi cam obosit ? Ar trebui sà-1 mai cruji. AltfeL nu Jine mult !...
Si-si stringeau buzele ca o punga.
Cu bárbajü era si mai ràu.
Acestia, dupà ce vedeau pe sojii Culiceev impreunà, deve-neau indatà excesiv de amabili si curtenitori...
Inteligenja naturala a Mariei, cu toatà lipsa-i de experienjà descoperi indatà — sub decorul académie — scadérne acestei mlàstinoase vieji de provincie.
Càsnicia se asezà repede ìntr-un cadru imuabil, care, lui Ipolit Ipolitovici, ìi parea orinduit de insàsi legile naturii.
El se arata, de altfel, foarte afectuos si délicat cu Maria, atent pentru toate micile capricii femmine.
Si totusi dimineaja, cînd insurajelul se ridica din pat, — cumpânit, muljumit de sine, — si isi incepea grav si metodic, ïngrijirile toaletei : ici sufla nasul, isi gargarisea gura,, isi curala dinjii, se ràdea sau isi tàia unghiile, — ea isi aducea aminte cum privea Anna Karenina urechile vestede ale sojului ei bàtrìn...
Si, adesea, o cuprindea dezgustul acut, aproape ura...
Pina la ora doua dupà amiazà Ipolit Ipolitovici dispàrea zilnic la Universitate, — la curs, la seminar sau in biblioteca.
In timpul prìnzului discutau noutàji academice, se revelau succese realízate de „omul de stiintà", si se strecurau mici cle-vetiri la adresa colegilor si a rivalilor.
In sarcina Mariei Ivanovna era regimul care se impunea pentru digestía delicata a lui Ipolit Ipolitovici : ciorbele si sosurile ostracizate, — numai legume, làpturi, compoturi.
Apoi urma o siesta, pentru „acumularea de energie inte-lectualà" ; dupà care — sanctuarul : „cabinetul profesorului", imbracai auster „sub stejar afumat".
La pragul cabinetului se opresc toate complicatiunile si -vulgaritàtile existenjei : acolo se fierbe filologia si fonetica slava, —. acolo se zàmislesc opérele nemuritoare, menite sa ìncunune pe marele „0 neaccentuat"...
Din cind in cind, o searà petrecutà la concert sau la tea-tru ; o carte citità impreunà, ca altàdatà ; — si, mai rar, — íomentarii solemne dupà Dobroliubov, Pisarev si Mihailovscki, — la fiecare data Ìnsà, treptat, tot mai diluate.
Ipolit Ipolitovici se simjea satisfàcut si mul^umit de sine. Era fericit.
El accepta ca de la sine inteles rolul Manicicài de asistenta -discreta la fonetica si filologia slava, care nu trebuie sà-i stìn-jeneascà, cu pretendi exagérate, „acumularea de energie in-telectualà".
Dar Maria Ivanovna ?
Ce putea face, in aceste condici, o biatà „duduie de mus-lina" din Biyuk-Sarai ?
Dupà primele ìncercàri, stìngace si sporadice, de rezistenfà in faja valurilor de vulgaritate, ajunse si ea sa creada „regimul academic" din Harcov ca o necesítate inexorabilá ; sa vada in caracterele, aspirajiunile si nórmele de purtare ale eroilor ad-miraji ai literaturii — niste visuri poetice, necompatibile cu realitatea ; in cazul cel mai bun, ecoul sferelor de viajà, neac-cesibile pentru comunul muritorilor.
Totusi, castelana visàtoare a Biyuk-Saraiului nutrea gìn-dul tainic cà ea ar fi fost nàscutà pentru acele sfere si cà numai un destín crud si nedrept o aruncase nàprasnic in bàltoaca provinciale.
O razà plàpìndà de poezie se furisa insà si in aceastà viajà mocnità, si — ca un paradox — chiar prin Ipolit Ipolitovici Culiceev.
Acesta din cind in cind ìi aducea, cu aere misterioase, cite o brosurà clandestina, cite un numàr al Vestnicului Narod-naia Volia, care aparca in stràinàtate, sau un manifest revolucionar.
Ca aproape toatà generatia universitara de pe vremuri se ■arata si el colorat in rosu...
Era toemai epoca atentatelor rásunátoare, organízate de tainicul si groaznicul „Comitet Executiv".
248
249
Maria Ivanovna uimàrea cu pasiune fazele acestei lupte legendare, — si, avida, sorbea comentariile soptite de càtre Ipolit.
Acesta, ciupindu-si cu tile sfìrcurile mustàtii din dreapta, dàdea sà se injeleagà cà stie mai mult decìt disciplina revolu-tionarà ii ingàduie sa spunà.
— Cum as vrea sá cunóse macar pe unul din ei ! — exclama Maria odatá : tu, Ipolit, ai cunoscut pe cineva ?
Ipolit Ipolitovici tusi diserei si, làsìnd pentru o clipa in pace sfìrcul mustàtii, sopti :
— Cu Colea Sajin am fost coleg de clasá ín liceu ; si la universitate am stat pe aceasi banca, pina ce el dispàru in subieran, si deveni ilegal...
— Ai cunoscut pe Nicolai Sajin ? — il apucà de ambele mini Maria.
— Am lucrat multi ani impreunà, — tusi Ipolit, apucin-du-si din nou sfìrcul mustàtii : eram nedespàrtiti- Dar disciplina si... conspiraba ne-au impus apoi drumuri deosebite...
Din acea zi, observind ìmpresia produsà de aérele lui ,,con-spirative", Ipolit soptea adesea, dupà vreun atentat mai zgo-motos :
— Aceasta e isprava lui Colea, — ìi recunosc maniera. $i, sugestiv, ìsi rásucea mustaja.
Asemenea revelajiuni, soptite parca, apropiau sufleteste pe Maria de Ipolit. Desi adesea ìi aparea pe faja o expresie de asteptare si de nedumerire, pe care ìnsà o reprima repede din respect pentru ,,conspirare".
Dupa 1 martie 1881, Ipolit ii inmìnà vestita scrisoare a Co-mitetului càtre tarul Alexandru III, soptind :
— E opera lui Colea, — c stilul lui...
Dupà ce citi acest apel zguduitor la constiinta cetàjeneascà a intregei Inteleghenp.i ruse, Maria Culiceeva ràmase o cupa nemiscatà : i se tàie respirala.
Apoi, extazialà si in acelasi timp ìngrozità de màretia vre-murilor prevestite, se precipita càtre placidul privat-docent, apucindu-1 strins de mini :
— Ipolit ! acum ce facem ? Nu putem làsa farà ràspuns acest apel ! Profesorii, studenti... ce faceti ? Ce facem ?... Chiar asta noapte, un meeting...
Ipolit, care, degajìndu-si stìngaci minile, ìsi smulse cìteva fire din mustata dreaptà, simji cà i se indoaie genunchii. Se
rezemà cu brajul stìng de speteaza Eotoliului si, greoi, se làsà piezis, pe marginea lui.
— Draga mea, — ìsi regàsi, in sflrsit, suflul : in revolutie nu sìnt ingaduite inijiative individuale, — ar putea duce la urmàri dezastruoase... Pian... Actiune organizata... Instructiuni... Conspiratie...
Maria, cu buzele strìnse, ìsi invìrtea violent inelul pe me-dianul din stìnga, fulgerìndu-1 in tacere.
Germenti ìndoielii incoltiserà mai adinc...
Apoi ìsi incrucisà brajele la spate si pàsi incet din sufra-gerie, cu capul plecat si fruntea ìncretità...
250
Cap. ni.
LOHENGRIN
Peste vreo douà zile se dezlànjui viforul care a ràsturnat din temelìe viaja asezatà in apartamentul tihnit din Strada Puskin.
Spre searà, dupà o vizità a ,,domnului decan", A. A. Mra-jvoschi, care ìsi graseiase, ca de obicei Mariei citeva madrigale de inspirarle indoielnica, — sojii Culiceev stateau incà la masa de ceai, schimbìndu-si impresiile asupra pitorescului lor vizitator.
Servitoarea Dunia nici nu apucase ìncà sà incuie usa, — cìnd, deodatà, navali furtunos in sufragerie un tinàr inalt, imbracai corect, aproape elegant, ìntr-un complet vìnàt, si se opri in faja lui Ipolit, trecìndu-si degetele rcsfirate prin coama castanie, càzutà pe o frunte netedà si larga, foarte alba :
— Uf ! — ràsuflà intrusul cu putere : M-am incrucisat pe scarà cu Guizotul tuturor Rusiilor. Noroc cà era cam intuncric si nu m-a recunoscut ; altfel in zadar as fi cotit in lung si in ìat prin toate vàgàunele Harcovului ca sa-mi seraan copoii...
in acelasi timp ochii rcci, cu luciri de o[el, ai necunoscutu-lui, scrutatori, fixau, cu sfidare, faja subit ingàlbenita a lui Ipolit Culiceev.
— Colea Sajin ! — gemu acesta sufocat de teroare, — si suflà apoi : Mai ìncet !... Dunia... Servitoarea !...
— Ah ! Ivan Ivanovici Petrov ! — ràsuna iodata in vi-brajiuni adinci contraltul Mariei Culiceeva : Bine ai venit ! De cìnd ai venit din Crimeea ? Ai vàzut pe tata si pe marna ? Ce fac ? Dunia ! Dunia ! repede samovarul... Si fuga dupà ceva pràjituri, ca sa servim ceaiul pentru Ivan Ivanovici !...
Si, mlàdioasà, cu ia\a luminata de bucurie, cu mìinile intinse, lunecà parca in ritm grajios spre Nicolae Sajin, — càci ei era nepoftitul.
Acesta se intoarse vioi. Silueta-i atletica se aplecà o clipà: si, in ochii suri si reci, se nàscu o scinteie calda cìnd scuturà cu putere minútele Mariei.
Pe data ìsi indreptà spre Ipolit profilul acvilin, transfigu-rat de un suris vesel si cam malitios :
— Sà tràiesti, Puntic ! Eram sigur de primirea prieteneascà ce ma asteaptà din partea ta si a castelanei slavite din Biyuk-Sarai.
Bietul Puntic ramase pleostit in fotoliu, un mototol de carne vestedà, farà sà gàseascà un cuvìnt
Maria se rosi la aluzia discreta ca, evident, nu odatà fusese obiectul conversatiilor intre vechii tovaràsi...
Si, in acelas timp, se irità de lasitatea prea vàdità a lui Culiceev.
In timp ce Dunia alerga dupà pràjituri, Sajin làmuri situala.
Urmàrit de aproape, ca o fiara feroce, abia reusise sà deru-teze pe ,,fileri". Are nevoie pentru pujíne zile de un adàpost sigur. Se gìndise la vechiul tovaràs, a càrui situajie si al càrui fel de viajà il feresc de bànuieli. Salvarea lui pentru citava vreme are o ínsemnátate hotàrìtoare pentru viitorul revolujiei. Narodnaia Volia e clàtinatà din temelie.
Triumful de la 1 martie riscà sà ramina farà rezultatele nàdàjduite de societatea rusà, dacà nu va urma indatà seria plànuità de lovituri succesive, pina là pràbusirea, sigurà si apropiatà, a Jarismului...
Culiceev tàcea, suflìnd greu pe nas, paralizat parca in foto-liul sàu, palid, cu ochii opaci larg deschisi, cu gura cascata, cu buze tremuràtoare.
Maria luà comanda.
Hotàrit si linistit, cu o autoritate nebànuità pentru Culiceev, in gest si in glas, isi dieta planul :
— Tovaràse...
— Lohengrin ! — intrerupse Sajin.
— Tovaràse Lohengrin ! vom lua deocamdatà ceaiul. Esti o veche cunostinjà din Crimeea, Ivan Ivanovici Petrov, care pleacà, chiar la noapte, spre Moscova. Acord Dunii indatà dupà ceai permisia cerutà. La intoarcerea ei, vei fi dosit in càmàru$a dinapoia dormitorului. Iar mine dimineatà, voi gasi motivul sa o dau afarà. Nu vom angaja deocamdatà alta servitoare.
252
253
ÎJi vom aranja o ascunzátoare ideala in càmàruja din dos. Ipolit va dormi pe canapeaua din birou. în caz de vizite nocturne, unul din noi va parlamenta la usa pina cind celàlalt te va ajuta sa dispari pe ferestruica ce da pe acoperisul casei vecine. Zìua nu vei trece peste pragul dormitorului. Ipolit isi va urma viaja obicinuità. Eu ma ìnsàrcinez cu menajul...
Cind Sajin îi aruncà o privire de admirajie si recunostintà, soarta Mariei Culiceeva fu hotàrìtà.
Vechii „dudui de muselina" i se parea cá abia acum se trezise dintr-un somn greu, — sau chiar cà abia acum se nàscuse cu adevàrat, — in sfirsit tràia, — tràia in fiecare zvicniturà de inima — tràia cu fiecare fibra a trupului, cu fiecare picàturà a singelui ei.
O infinità fericire o cuprinse.
Cum se intimplase aceastà minune ?
Niciodatà nu-si putu da seama. . Isi aducea numai vag aminte, ca de un ecou inàbusit al íncarnárilor anterioare, de vocea metálica, potolità, care po-vestea farà nici o emfazà peripejiile dramatice ale unei cariere vijelioase, pìndità la fiecare pas de primejdìi de moarte ; din cind in cind — izbucniri vehemente impotriva nedreptàjii, a exploatai'ii mizeriei umane ; sau o apoteozâ a omuiui liber, exal-tarea dreptului pentru oricine la plenitudinea si armonia viejii. in ciuda tuturor ingràdirilor fájarnice, ridicale ìnaintea celor mai legitime si neinvinse porniri ale fini...
In acelas timp ea vedea, parca ìnvàliji in ceajà, ochii opaci, larg deschisi ai lui Ipolit, faja lui pálida, agitata, cu trasàturi dureras crispate ; auzea un freamàt nedeslusit de soapte de somnambul :
— Ai dreptate !... Sintem perfect de aceeasi parere... Tot-deauna am fost... dar disciplina... organizaJia... Nu mai merge!.,. Trebuie dat semnalul... semnalul... semnalul...
Ea nici nu baga de seama cum dispàrea si reapàrea in cercul ei de viziune aceastà icoanà stearsà, care pina acum ocupa — vai ! — atita loe in viaja ei.
Dar exista Ipolit ? A existât vreodatà ?
Çi insusi Sajin ? Are fiinjâ el, în adevàr, In ajarâ de ea ?
Aude ea cuvintele lui, vede gesturile lui ?
Nu face el, in realitate, parte chiar dintr-insa ca o fiinjà nouà, nàscutà din hàul nimicniciei. ca o crizalidà cind isi scu-tura invelisul efemer ?
254
Nu se afirma prin el, prin cuvintele lui — ea insàsi, gin-durile si simjirile ei proprii de-apururea ?
Cite zile si nopji a dàinuit acest procès de zàmislire ? Nu stie, — nu mai stie... Cursul vremii se oprise...
Dar stie bine, arde in fiecare atom al firii ei, în tóate cútele creierului ei, amintirea momentului précis cînd, ca printr-un plug de foc, a fost trasà brazda care a despàrjit-o de tot trecu-tul ei, mistuind jalnicile nàclàiri ale existenjei de protoplasma cmeneascà.
...Se vede singurà, dupa o noapte traita sub aceastà dominatane, de sublima si tragica fascinare. Ipolit dispàruse in neant.
lar pe el il simte si acum, — il simte în ea ìnsàsi, desi e dincolo de prag...
O asteaptà chiar acum, — stie cà o asteaptà. O cheamá... Páseste lent, ca sub imboldul destinului ; îsi lunecà într-o simfonie muta trupul peste prag...
Sînt singuri fajà în fajà — în vecinicie si nesfirsire... O clipá se prívese gravi si tàcuji.
E asezat pe pat ; pe frunte îi cade, ondulata, o suvijà cas-tanie ; din guîerul deschis rasare turacele alb si viguros, înscîn-leiat de fire aurite ; — ïn ochii cei reci de otel ard doua faruri mistice ; se ridica, cu brajele intinse...
Maria se aruncà asupra lui eu un ràcnet de tigresa ranitâ, îi rupe càmasa, îi sfisie carnea...
..Duduia de muslina" e moartà de istov.
într-un uragan de patimi, se zbate ïn nestire o bacanta, o preoteasà extaziatà a Afroditei, care nu cunoaste frîul, nu simte ruçinea...
In seara aceea Ipolit apáru foarte tirziu, clâtinïndu-se pe picioare, eu ochii injectaji si obrajii supti, sub o roseajà suspecta, cu pàrul in dezordine ;
— Am avut un meeting... un meeting... studenjesc... — bclborosi el íntr-aiurea, am dat semnalul.,. semnalul... Jinut un diseurs... redactat un apel... un manifest... votat cu entuziasm... dus in triumf... jandarmii... sarja... fugit...
Si cade in fotoliu, acoperindu-si faja :
— S-a sfîrçit !... — gemea el isterie, sughijînd de plîns...
255
Maria stâtea ïncremenità, prinsâ de mila, ,— si totusi nu se simji în stare sà se apropie de aceasta otreapà omeneascâ.
Sajin îl màsurà cîteva clipe în tacere, ciocànindu-si în tact pieptul amidonat al càmàsii ; ochîi suri, reci se contractau de disprej, cu cruzóme.
Apoi se întoarse spre Maria :
— Trebuie sà dispar imediat. Tu, personal, nu cred sa risti ceva. în orice caz vei astepta un semn de la mine...
Trecu pentru moment în cámaru^a lui, iesi îndatà, de nere-cunoscut, cu o caschetà uzatà aruncatà piezis peste párul ascuns sub o perucá ncagrà, — ïntr-o bluzâ albastrâ de mun-citor.
Strìnse in braje pe Maria, ignorind pe Culiceev, ~ càruia abia îi dárui o miçcare din cap.
Si, grâbit, porni spre scara de serviciu-Sojii au ràmas singuri.
Tacere apásatá. Ea nu avea ce-i spune ; el nu putea spune nimic.
In aceeasi noapte, Culiceev fu arestat.
A doua zi, gàsind sub prag un petec de hîrtié cu o adresà §i o parola, disparu si Maria.
Cap. IV.
ATENTATUL
Epopeea eroica, care a dàinuit mai multe luni, a ràscum-pàrat pentru Maria toatà platitudinea vegetarli din trecut.
Cu nume imprumutate, cu documente plàsmuite ; deghizatS cind ca Jàrancà sau slujnicà, cìnd ca studentà, artista sau mon-denà elegantà ; adesea farà adàpost si, de multe ori, flàmìndà ; in incordarea supraomeneascà a vointii, trecìnd mereu de la culmile nàdejdii si ale extazului pina in fundul pràpastiei de disperare ; vecinic pe pragul pierzaniei — Maria simtea totusi cà viaja merita sa fie tratta.
Incercarea ìndraznità, de càtre Sajin, — care nu-i cruja nici o obosealà si nici o primejdie, — de a reìnchega in urma pràbusirii Comitetului Executiv frìnturile risipite ale grupàri-lor locale si, in acelasi timp, de a intensifica miscarea teroristà, cerea puteri titanice.
Adesea erau silici sà se separé, farà sà stie pe cita vreme, — si, totusi, se simfeau mereu uniji, topici ìntr-o singurà fiinjà. Chiar si o singurà clipà traità impreunà vibra in toatà nesfìr-sirea despàrtirilor.
Pentru toatà Rusia subteranà, tovaràsii Lohengrin si Gioconda, — vestici prin activitatea lor neadormità si prin darul de ubicuitate, — se confundau : nimeni nu putea sti daca o ac-Jiune era sàvìrsità numai de unul din ei sau de amìndoi.
In primàvara anului 188...,, pe cìnd era ìncà vie amintirea faptei de la 1 martie 1881, — Lohengrin pusese la cale dina-mitarea podului pe Vocia, — un mie afluent al Niprului, pe care urma, dupa informaci sigure, sà treacà, la o data precisa, trenul imperiai.
257
17 — în preajma revoluti^!, vol. II
Numai la cïteva sute de metri de pod se gasea o mica vilà, cu un petec de grâdinârie.
Lohengrin reusi sà se instaleze acolo sub numele de Teren-tiev, „grâdinar diplomai", eu sotia lui Grunea (tovaràsul Undi-na) ci eu servitoarea Glaça (tovaràsul Gioconda).
Tinerele femei, — ambele blonde si zvelte, râpitoare, — stàteau acum f atà in f a\à ca doua icoane ce întrupeazâ abisurile ,,eternului féminin".
Undina — cu liniile etere ale siluetei parca imaterializate, dezrobite de gravitare ; cu trásaturile diafane si severe, de o impecabilá frumusetá in care, sub ochii senini ca lacurite de munte, tremura o umbra de mélancolie, — parea o viziune râtà-cità pentru o clipâ de pe alte tàrîmuri, stràinâ de patimi si de scâderi omenesti.
Cealaltà, — cu trupul ei mai înalt si elastic ca lama de otel, cu bustul robust, cu coloritul ce Jîsnea de o energie vitale, — era, farà doar si poate, fiica acestui pàmint.
Gioconda putea in adevàr servi de model pentru Gea, zina pàmmtului, — „Nàscàtoarea vietii".
Sub o frunte de regina, safirul intunecat al ochilor, si chiar nasul de „ràtuscà" si dinjii cu strungâreajà, luminati de un suris fascinator, aproape pervers, vestitor de furtuni, puteau rapi de admiratie, puteau inspira pasiuni nebune, dar si vàdeau nu numai o inteligente lucida, o vointà a tot dominatoare,^ ci si o inimà incandescente, un suflet setos de bucuria vietii, bin-tuit de nostalgia dragostei profane.
Undina pàsi simplu spre ea, cu un zimbet prietenos, o apucà cu drag de umeri, o sàrutà si-i sopti la ureche :
— Sint fericità de a te cunoaste, tovaràse Gioconda ! Sint o veche prietenâ a lui Lohengrin. Femeia cave 1-a cucerit tre-buie sà fie o fire de elità...
Maria se plecà brusc, tremurind de o emotie stàpìnità, si-si ascunse obrajii aprinsi pe umàrul ei primitor.
Gràdinària urma sà fie ingrijità serios, ca sà nu dea de bànuit, — cu atit mai mult cu cît aducerea apei din Vocia justifica apropierea de pod, inlesnind depunerea dinamitei si sà-patul traseului pentru cablu.
Muncile necesare se fàceau cu ajutorul lucràtorilor toemiti pe vara, sub care se ascundeau zburdalnicul si clocotitorul to-varàs „Minzul' (vechea noastrà cunostintà — Costea Fomin) si
258
posomorìtul si irascibilul tovaràs „Pui-de-lup" (Mihail Sahanov, mai tirziu tovaràsul de inchisoare al lui Jaba, in „secretul" din Tobolsk).
în analele revolutiei ruse a râmas de pominà povestea „Ar-gonaujilor ìmpotmoliti in insula lui Bernandin de Saint-Pierre", — cum a pecetluit Campania hortícola de pe Vocia tàcutul Pui-de-lup, care, totusi numai cu acest prilej, mereu pufnind morocànos din lulea, ìsi strîmbà buzele intr-o ìncercare de suris mai prietenos.
Fiecare din echipà avea un rol bine precizat. Lohengrin, organizatorul, avea comanda suprema ; asigu-ra ,,legàturi" ; furniza materialul necesar.
Undina conducea, ca tehnicianà, operaia propriu-zisà de subminare a podului.
Gioconda diriguia menajul si se ingrijea de aprovizionare ; noaptea stàtea de strajà la ràspintia dintre pod si vilà ; tot ea avea datoria, ca fire atenta si scrupuloasà, sà iniàture, spre di-mineajà, toate vestigiile din afara gràdinàriei.
Munca bruta, bineìnteles, càdea mai cu seamà in sarcina bàrbatilor.
Grozavà ràspundere, muncà incordata, emotiuni zgudui-toare ; într-o noapte vila cît pe ce era sà fie aruncatâ ìn aer din cauza unei false alarme ; altàdatà veni vestea despre schimbàri in itinerariul imperiai.
Ci, totusi, cita voie bunà !
Gioconda nu avea nevoie de nici un stimulent : respira in plin si se simtea fericità, — fericità de participarea ei la o acti-une mare, — fericità de efortul ce ìi incorda puterile impesti si sufietesti ; fericità de prietenia Undinei, — fericità de dra-gostea lui Lohengrin, — fericità de viatà.
In sñrsit, ziua cea mare veni.
Cam o ora dupà miezul noptii, cortegiul imperial va trece pe pod.
Totul e gata. Un mecanism poate ìn momentul précis sà declanseze explozia mìnei de sub pod.
Pui-de-lup si Mìnzul dispàrurà de dimineatà, pornind ìn directii opuse.
259
17.
De pe un deal in apropiere, — unde ^gradinami diplomai" Terentiev isi arendase o mica iineajà pentru gospodàrie, se deschidea o larga vedere asupra stepei ucrainiene.
Dupà observapi minutìoase, fusese stabilii cà, de acolo, ferestrele luminate ale unuì tren accelerat puteau fi vàzute pre-cis cu douàsprezece minute ìnainte sa fi ajuns la pod.
Desi pina la lineala nu se putea ajunge decit printr-un ocol cam lung, — din vìrf, in linie dreaptà, prin ripi si costise stìncoase, nu era mai departe pina la vilà ca vreo douà verste, — ìncit un semnal luminos putea fi ìndatà observat de acolo.
Dupa ce vor fi pus mecanismul de ceasornicàrie in miscare Lohengrin si Undina urmau sa piece ìndatà cu càruciorul de zarzavat ; — Undina, din nou deghizatà, ràminea in drum lingà o stadie, iar Lohengrin, ca un negustor cuminte, isi ducea marfa la tìrgusor in apropiere, spre nord.
Gioconda, aemnalul odatà dat, trebuia sa ajungà spre di-mineatà pe jos la o gara situata cam la zece verste spre sud.
Locul de ìntilnire cu Lohengrin era fixat la „gazda conspirati va" in Kiev.
La despartiré, Undina, ìmbràtisind-o, ìi sopti :
■— Orice s-ar ìntimpla, tovaràse Gioconda, esti ferocità
Lohengrin o strìnse tare la piept.
Noapte farà luna, — noaptea ucrainianà, cintata de Gogol, isi intindea in soptiri ispititoare catifeaua brodatà in miriade de sclipiri multicolore.
Ea respira pacea, furind furnicarului omenesc lumina de trudà.
Gioconda mai mult ghicea cárarea de atìtea ori batutà.
La o cotiturà, unde vila dispàrea din vedere pentru citeva clipe, se intoarse.
In ferestrele, incà luminate, se profilau pe perdelele lásate, siluetele familiare, — in ultímele pregatili.
Gioconda ofta si pomi ìncet ìnainte, cercìnd cu piciorul fiecare pas.
Sàculetul, cu sticla de benzina si cutia de chibrituri, ii atingeau soldul in cadenza pasului.
In virf ea inconjurà intii stogulejul de fin, anume pre-gàtit, si-1 atinse cu mina, parca sà se convingà de materiali-tatea lui.
Apoi isi aruncà privirea in vale.
Vila era mistuità in "mtuneric, — si despre locul ei se putea orienta doar numai dupà felinarul chior al haltei de din-colo de pod.
Cei doi stau acolo, pitici si infriguraji, — desigur, — o cauta si ei in cerul ìnstelat.
— „Dragul meu !"...
A ! iatà si régele planetelor : Jupiterul... luceste ca un fantastic far in imensitatea albastrà... si, mai la dreapta, spre apus, mezinul sàu, aprins ca un monstruos rubin — Marte...
Intre ei, brìul diamantat al Càii Lactee despica cerul...
Pare si ci cuprins in tremurul de veglie...
Nu tàia tàcerea vràjita decit doar, ràsfirat, vreun làtrat de cine ìntr-un sat, departe, departe, — sau hìriitul ciudat, ca un glas ràgusit, al cine stie càrei pasàri de stepà, — inecat in jelania necontenita a broastelor...
Cu greu putu deslusi la ceas cà trecuse de miezul noptii. O elernitate incà...
Dìmìneajà, Lohengrin vestise cà, impotriva ordinei obis-nuite, trenul Jarului va merge in fruntea cortegiului Curjii.
Si lui (— ,,Dragul meu !" —) acum ii zvìcneste inima in asteptare...
Ce era viaja pina la el ?...
Il va mai revedea ?...
Merita ea atìta fericire ?...
Si sim^i ca o impunsàturà subita in inimà.
Pe cài misterioase reìnvie amintirea arzàtoare a unei fapte rusinoase.
Era incà fetida cind, jucindu-se, spàrsese ,,vaza chine-zeasca", — in realitate un fabricat al mahalalelor Moscove!, ■— la care, Dumnezeu stie pentru ce, tinea grozav Ivan Macarie-vici Cervonin.
De groaza mìniei lui, tàcu.
Fu bànuità si gonità cu scandal slujnicuta Masca, — o fata greoaie, aproape pàtratà de statura, cu o fajà rotundà, stupida, dar bunà la inimà si atasatà.
260
261
Niciodatà Gioconda nu si-a putut înàbusi mustrârile de cuget.
Dar cînd a tras eu urechea, noaptea, la usa pârintilor ?... Simti cum i se urea roseafa pina la râdâcinile pàrului... Apoi cazul eu Ghenia Arbuzov...
Codanà de vreo treisprezeee ani, purta încà rochije scurte si usoare. Odatà, cînd vîntul ïi fluturase indiscret poalele, sur-prinse privirile furisate aie lui Ghenia, un baiat din vecini, vicios, cu ochi unsurosi si bubulite urite la coljurile gurii... O scîrbâ...
Çi, totusi, ticâloasà, se fâcu câ nu bagâ de seamâ... Mai tîrziu, répéta chiar manevra eu sârmanul Puntic... Ce scîrnâvie ! Bietul Ipolit !
Tot timpul acesta ea rar îsi mai aduse aminte cà se zbu-ciumà in închisoarea din Harcov, farà un cuvînt de la dînsa, sârmanul...
Çi, deodatâ. o miscare de dezgust îi deforma linia gurii. Ce bàlâcire in sorbul acela putred din Strada Puskin !...
Çi acum Lohengrin sta alaturi cu Undina — aici, drept în fata... Nu ! — ceva mai sus si mai la dreapta...
Undina... cu sufletul ei intreprid si cri Stalin, ar fi mai putrivi tâ pentru dînsul.
Cu coatele ridicate ín sus, Gioconda isi indreptá párul sub tulpan, ca in faja oglinzii.
Brusc, se intoarse : urechea ei ascujitá, ín tácerea desa-virsita a bolüi, prinse un ropot índepártat... Huruitul roülor trenului !...
Isi surprinse miscarea biruitá a semnului crucü...
Se repezi spre stog si, cít pe ce sá cada, inábusi un scincet : piciorul lunecá, se izbi de un ciot, si, scrintit la glezná, in^epeni sfredelit de durere.
Se putu numai tiri spre partea mai adapostitá a stogului.
In noaptea amutitá, prin aerul parca ínghejat fárá nici o miscare, zgomotul trenului se auzea tot mai deslusit ; — nici bátáile inimii cu pulsaría arterelor care, cu zgomot infernal,
se resfríngeau in tact, dureros, in glezna scríntitá — nu-1 mai puteau inábusi...
Nu mai avea funja nimic pe lume decit acest rásunet sa-cadat al rotilor ín virtej...
Scoase sticla de benzina si cutia cu chibrituri...
lata, parca se ìntinde din orizont o lumina roscatá... Cosul locomotivei !...
Benzina e turnatá pe stog...
lata si luminitele patratelor minuscule, — ferestrele pri-mului vagón...
O singurá miscare spasmodica arunca flacára chibritului ín noaptea inegritá...
O fugará ochìre in vale prinde o scìnteiere : semnalul in-teles al contactului íncheiat.
Dar ce-i asta ?
Patratele luminate se insirà mereu, nu se mai isprávesc... Trenul imperial nu poate avea mai mult de patru-cincí vagoanc ?...
A ! oroare ! s-a dat drumul intii trenului personal, dupa orarul obisnuit...
Stogui ísi arunca flácárile In vazduh... E prca tirziu...
Zeci si sute de vieti nevinovate... Asasiná !... Asasiná !...
N-are chip sa ajungà la timp pentru a tàia cablul
Doar rostogolità de-a dreptul peste ripi si stinci ?...
Sub picioare o prápastie neagrà. — peste care mai sus se estompeazà fracturóle stìncìlor rosi te de reflexul flácárilor stogului...
O sàriturà in bezna, cu ochii ìnchisi... Un fulger din gleznà pina la crestetul capului...
Spini !... probabil, tufe de pàducel...
Drept. in sus, spre marginea ripei peste pietre ascutite ! A ! Glezna !
Pàmìntul de pe costis curge... pietrele lunecà... crengile se rup sub greutatea corpului...
Rotile turuie tot mai aproape !... Vagoanele parca nàvalesc sub tepsta... Alta bezná !...
262
263
Costisul nesfirsit se inalba pina in cer... Ah ! Marginea !
lata la dreapta, jos, si tap-tapul familiar al càruciorului cu zarzavat !...
— „Sà tip     inutil.... prostie !"...
Doamne, in sfirsit !... Usa vilei !... Dar picioarele se indoaie... Ah, glezna !... Tìrìs tirìs !...
Blàstàm : usa-i ìncuiatà ! Un geam spart taie brajul... lata, aici e contactul... L-a rupt !... A...
Podul cìnta sub duduitul rofilor trenului !...
A trecut !...
O frinturà de gind :
— ,,Nu se mai poate ajunge la acea afurisità de stajie... Am pierdut si punga !"...
Intuneric...
In zorii diminetii, la halta de lingà podul de peste Vocia, ìnaintea vagonului postai din trenul personal pentru Poltava, o Jàràncutà zdravànà, — cu obrazul zgìriat, cu trupul abia acoperit de zdrenje ìnsìngerate, — plìnge stergìndu-si faja cu mìneca murdarà a càmàsei.
Pe platforma vagonului apàru postasul, un om ìntre doufi vìrste, cu o mustatà càruntà, af umatà de luleaua vecinic in erup-Jiune :
— Ce plingi, f etico ! Ha ?
— Hmì... hmi !... M-a bàtut Petricà...
— De ce te-a bàtut, fa ? Ha ? I-ai tras vreun svichiu, drà-coaico ? Ha ?...
— Hmì... hmì !... isi suflà nasul In poala fustei taràncuta.
— Si ce faci aici ? Hà ?
— Am fugit... hmi... hmì...
— Incotro vrei sa fugi, fa ? Hà ?
— La Poltava, la tusica... bucàtàreasà la un boier... Hm!... hmi...
— Ai bilet, fà ? Ha ?... Ai bani ? Hà ?
Tàràncuja din nou isi suflà nasul sonor, si gemu prelung :
— Nnnàà !...
Postasul se scarpina sub sapcà ; furisá o privire in dreapta, in stinga ; scuipà pe peron, farà sà-si scoatà luleaua din gurà, — si, lipindu-se de peretele vagonului, porunci, in sfirsit, mo-rocànos :
— Suie-te, fà, aici ! hà... Batà-te sà te bata !... hà... Schiopàtìnd si scìncind, femeia se urea in vagon si se asezà
pe un sac cu corespondenjà, tràgìndu-si picioarele descuide sub fustà...
Trenul pomi.
Dupà oarecari ìncercàri de galanterie rudimentarà, respinse de pasagerà cu violenta, intre .,hmìncaielele" ei, postasul o làsà pradà gìndurilor ìnviforate, — hìrìind numai din cìnd in cìnd printre dinji :
— Rìioasà oaie mai esti, fa ! Hà !...
Cortegiul imperiai, trecìnd numai cu o jumàtate de ora dupà trenul salvat de dìnsa, Gioconda nu mai putuse, de teama jandarmilor care forfoteau ìmprejur, sà-si pàràseascà pina di-mineajá ascunzàtoarea improvizatà in gradinarla pustie.
Nu~i mai ramìnea, ca sa cistige timp, decit, cu tot riscul, sà se uree dupà ridicarea stràjii in cel dintìi tren in haltà.
La Kiev din toate parlile veneau vesti despre arestàri in masà.
Dupà douà sàptàmìni de asteptare, primi de la Lohengrin un mesagiu care, descifrat, suna :
„Undina arestatà la Odessa. Pràvàliri peste pràvàliri. Insuccesul a dus la descurajare si dezagregare. Sìnt la nord pentru a salva ce se mai poate salva. Tu trebuie sà inlocuiesti la sud pe Undina. Ádrese : Pentru Odessa... Cherson... Nicolaev... Simferopol... Saratov... Tiflis...
Vei primi instructiuni.
Nu stiu cìnd ne vom putea vedea.
Dar am toatà nàdejdea in tine..."
O Uniste negràità si o nebiruità hotàrìre se coborì in su-fletul Gioconde!.
264
265
Cite luni, — sau poate ani ? — au trecut ín goana dezor-donatà prin tot sudul imperiului de la Chisinàu pina la Vladi-caucas ; conferinje ; discujiuni ; opinteli zádarnice ; sfisieri si certe ; accese de disperare ; licàriri de nàdejde ; pràbusiri, — „pràvàliri, pràvàliri".
Nimic nu mai reusca.
In toatà Rusia se intindea paralizia moralà, ataraxia...
Vestea despre deportarea lui Ipolit Culìceev in Siberia orientala fu primita aproape cu indiferenjà.
Maria nu-si mai gàsea reazim decit in rarele note laconice pe care le primea de la Lohengrin, si tràia in asteptarea intre-vederei promise.
In sfìrsit, fu chematà la Crcmenet, pe malul Niprului, la capàtul vestitelor cataracte.
Acolo, a doua zi, o gasi Lohengrin.
Palid, ínegrit si mult slàbit, cu ochii obosiji, el totusi parea potolit sì luminai de o mare bucurie tàinuità.
in prima lor ìmbràjisare au fost parca consemnate toatà energia si dorul lor de viatà.
— Draga Maniuca ! — zise el peste citava vreme, cu o voce duioasà si calda, nebànuita la el de Maria :
— N-am venit aici ca Lohengrin, nici nu caut pe Gioconda. Vreau sa tràiesc si eu màcar douà-trei zile, macar ci-teva ceasuri,— sa tràiesc ca un biet Colea Sajin, ìndràgostit nebun de Maria lui...
... Ceasul ? Vecinicia !...
A doua zi, Jinìnd-o in braje, strins lipità de dinsul, — ìi zìcea incet si màsurat ca pentru sine :
— Viaja nu se màsoarà cu anii, — ci prin cuprinsul ei, prin intensitatea energiilor descàtusate... Am tràit !... $i tu mi-ai dat comori... Cind voi pleca de aici, Colea Sajin va fi murit pentru veci ; iar Lohengrin se va ìnfàjisa ìnaintea Tri-bunalului Istoriei !...
Maria tremura usor in tacere. O strinse si mai tare, si urmà :
— S-a ìncheìat o fazà a istoriei. Narodnaia Volta nu mai poate reìnvia. Cu timpul se vor naste alte idei si alte cúrente. Acum, la Kiev, se pregàteste ìnsà un mare proces al mohica-nilor Narodavoliei. Acolo trebuie spus cuvìntul de justificare
266
a unei generaci mistuite, — testamentul nostru, — zàlog al vremurilor ce vor sà vie... Nimeni altul nu-si poate lua aceastà ráspundere...
§i, din nou, o strinse, privind drept in ochii ei fascinati : — Probabil nu ne va mai fi dat sà ne vedem... Pe tine nu cred sa te ameninje mai mult decìt o simplà deportare pe cale administrativa... Vei apuca alte vremuri... $i vei vedea cà nu va fi fost risipità in zadar viaja noastrà... Te cunóse, vei avea de índeplinit o mare misiune...
Cap. V.
In curînd urmä si ea, „pe cale administrativa", pe Ipolit Culiceev in Siberia orientala.
BÄLTOACA
Peste doua zile Maria, prinsà subit de o violenta nostalgie, telegrafie acasà, dintr-o mica gara între Kiev si Crimeea, un singur cuvînt : ,,Sosesc".
Pârinjii, cînd o vâzurâ, aproape n-o recunoscura. Era sà-nâtoasâ, eu privirea seninà, chiar zîmbitoare, foarte afectuoasà, — dar cu desàvîrsire transfigurât à, strâinâ, stâpînità de gîn-duri si viziuni nemârturisite.
Chiar Macrina Marcovna, — ceva mai marunjica si mai uscàjivà, însâ tot asa de vioaie ca altâdatâ, — nu îndrâzni sà-i punà nici o întrebare.
Iar Ivan Macarievici, eu desàvîrsire albit, simji, ca ïntot-deauna in ceasuri de cumpânâ, o nevoie imperioasâ de consolarne trombonului sâu...
Trecurà însâ numai vreo zece zile si Maria, identificata ca sojia dispàrutâ a unui ,,primejdios revolujionar déportât in Siberia" — bietul o neaccentuat ! — fu arestatâ.
Isi primi soarta eu resemnare, aproape eu muljumire ; se despârji de pârinji duios, dar farà gesturi melodramatice.
Citeva luni dupa incarcerare, ea — spre oroarea Macrinei Marcovna, — dädu nastere unui bäiejel blond, cu ochi suri — Fonia.
Vestea il facu pe Ivan Macarievici sä asurzeascà o noapte ìntreagà cu trombonul furtunos, toatà domesticitatea si chiar vecinàtatea.
Fonia ìnsà dädu puteri Maniei sä nu fie doborità de vestea condamnärii lui Nicolai Sajin la moarte prin spinzurätoare, — pedeapsä redusä, in urmä, din ,,grajia" Jarului, la muncà sii-nica pe viajä in infermai inghejat al Sahalinului.
In satul Potanova, la vreo sutà de verste de Crasnoiarsc, in, sus pe Enisei, Ipolit Culiceev primi pe Maria cu o simpli-citate care a cîçtigat-o. O ajutà chiar, la coborirea din sanie, luìnd in braje pe Fonia adormit.
Era relativ bine informat de cariera ei vijelioasà, — si nu arata nici o mirare la vederea copilului pe care Maria il adusese, ìnvelit sub blànuri, la sinul ei.
Maria ìi zimbi prieteneste §i-si intinse obrazul,
Buzele lui Ipolit tremurau usor, dar se stàpìni si, gràbit, ,,trecu la ordinea zilei" :
— Camera ta e luminoasà... bine ìncàlzità, — vorbea surd, privind in làturi : Voi ìnchipui un minunat leagàn pentru co-pil. Malasa îl va ìngriji admirabil...
Nu pàrea prea mult schimbat, dar ochii ii deveniserà si mai opaci, si faja se acoperi de o rejea deasà de zbìrcituri subjiri.
Viaja iara se asezà tihnità si monotona, — precum dupà inundajii torenjiale, in primàveri ploioase, mìlul se aseazà in straturi piate, — farà alte variajii pitoresti, decìt doar bàltoa-cele...
In Potanova nu se gáseau alji deportaji ca sa le poatà aduce vreo distracjie.
Maria lua din nou asupra-si sarcinile menajului ; Ipolit isi petrecea vremea mai mult intre càrji. Rareori stàteau de vorbà in afara de orele de masà.
Si vorbeau mai mult despre micile incidente ale gospodà-riei, despre tovaràsii din vecinàtate, despre sansele de transfe-rare intr-o localitate mai bunà, cu o obstie simpatica si bine organizatà.
Ipolit Ipolitovici manifesta, ostentativ, multa grijà pentru sànàtatea lui Fonia. Dar adesea Maria ii surprindea privirea ciudatà, fixatà asupra ei sau asupra bàiejelului.
Peste pujinà vreme incepu sa vorbeascà cu entuziasm despre Sajin :
— Nu cunóse o personalitate mai puternicà. Asta nu putea fi robit de prejudecáji si de convenjiuni ruginite. Morala fà-Jarnicà a caietelor de caligrafié, cum se exprima el, nu se putea
268
269
prinde de dinsul. Tii minte cum spunea el : dragostea sincera e intotdeauna curata ? Ea nu poate fi ingràdità de eliseele bigote, de nórmele prescrise deopotriva pentru toji. Fiecare iu-beste dupa firea lui...
Ochii se ìnveleau, buzele i se contractau dureros :
— Ce zici ? Altada tà parca si tu credeai la fel ?... Maria ìi opunea numai surìsul ei.
lntr-o zi il gasi in bh'ou plìngind ìnàbusit, cu fruntea re-zimatà de masà...
Cu compàtimire ii puse mina pe umàr :
— Ipolit !...
— Ah, Manicica, Manicica ! — gemu el printre spasme de plìns : de ce nu ma mai iubesti ?...
— Esti nedrept, Ipolit, — ne cunoastem din copilàrie...
— Tot il iubesti ! N-ai sa-1 mai vezi... Il iubesti mai mult decít pe mine...
— Altfel...
— De ce nu ai mila de mine, si... de une ?...
Maria, prinsà de o mortala tristeje, ísi pleca pe piept capul, cu gura ìnclestatà.
íntr-adevár, ce o asteaptà ? Viaja ei sentimentalà e ìn-mormìntatà pe veci. Ce importanjà au micile detalii ale fer-mentajiei organice, ale vegetàrii de antropoid ?...
91, íntr-un ceas de prostrale, inevitabilul se sàvìrsi...
Bàltoaca o supse...
Treceau luni si ani ; se náscu o fetijá, apoi un baiai, — copii negriciosi, dizgrajiosi si rahitici, — sfrijiji si vesteji din leagan...
Dar, straniu, intimitatea ii indepàrtà si íi ìnstrainà. Desi, din afarà, nimeni nu ar fi bànuit vreo fisura in aceastà viaja conjúgala.
Mindria ei indomptabilà nu-i ierta Marie! nici o màrturi-
sire.
Sarcinele au motivat refugiile mai indelungate ale Mariei la Crasnoiarsc, autorízate pentru dezlegare sub supravegherea medicala.
ísi crease acolo prieteni si legàturi cari ii usurau mai in urmà absentàrile din Potanova, — autorízate sau tolérate.
Asa avu prilejul sà revadà si pe Ion Ràutu, care se oprise pentru citava vreme la Crasnoiarsc in drumu-i din Nijne-Udinsc spre Minusinsc,
Atìt firea acestuia, ce pàrea cumpànità, cit si cìteva trà-sàturi din viaja lui, aflate de la prieteni, ìi inspirará Mariei multa considerajie pentru „mos Egorici", care — desi mai tìnàr decít ea, — purta de mult, de la vìrsta de douàzeci si trei de ani, aceastà titulaturà dupà numele tatàlui, cu care Jàranii din Rusia cinstesc pe batriniii respectaji.
$i Ràutu, incà de la cunostinja pe barjaua penitenciará, pàstrase multa simpatie pentru Maria Culìceeva.
Acum o radiere taìnicà care li lumina faja, ceva incompre-hensibil in atitudinea ei, chiar in surìsul ei, il fàceau sà ghi-ceascà o intensa viajà sufleteascà.
O imprejurare insà exalta admirajia lui, aproape pina la religiozitate.
Pe cind Ipolit Culiceev se afla la ìnchìsoarea din Crasnoiarsc, condamnat la trei sàptàmìni de arest, pentru „pàràsirea samavolnicà a resedinjei", se zvonise cà fostul terorist Merja-lov — in drum spre Petersburg — va fi rejinut sub pazà la aceeasi inchisoare,
Merjalov, — ca sà scape de ocnà. — ìncepuse sà-si denunje pe vechii tovaràsi, — si urma sà intre ca agent superior in Ohrana.
Numai moartea lui ar fi putut feri de spinzuràtoare zeci de vechì luptàtori.
Maria Culiceeva primi sà transmita pe furis revolverul lui Ipolit, ìnsàrcinat cu cxecujia.
Nu avea importanjà cà Merjalov nu mai trecu prin Crasnoiarsc, si cà execujia nu mai avu loc ; Ràutu se inchina cu evlavie in faja acestei firi eroice.
In curlnd, dupà plecarea lui Ràutu la Serghinsc, fura transferaji si sojii Culiceev tot in judejul Minusinsc, la Susa, vreo douà sute de verste mai spre apus.
$i se strecurarà din nou ani de viajà, in aparenta linistità si banalà, a unui menaj mediocru.
Bàltoaca pàrea netulburatà.
271
Pe nesimtíte însâ situatía ajunse atìt de incordata ïntre goti, încît îi smulse Mariei — în càutarea iesirii — acel apel exaspérât la înjelepciunea lui ,,mos Egorici".
Se înoptase bine, eînd Maria Ivanovna ajunse acasâ, ti-nînd de mina pe Fonia.
în prag, o întîlni Ipolit Ipolitovici cu un pachet în mina :
— Nu stiu ce-Ji mai serie atîta acest Râutu, — bodogàni el iritat.
Maria Ivanovna îsi luà pachetul, vàdit ferindu-se de discucii inutile.
în sufragerie aprinse lampa de petrol si porni, viu inte-resatâ si emozionata, spre odaia ei.
Zàvorîtâ, stràinâ de tot ce se petrecea împrejur pina tîr-ziu noaptea, Maria nu se putu despartí de scrisoarea lui Ion Râutu, care i se paru o confesiune îndureratà.
Dupa ce statu absorbità de gîndurile pe care i le râsco-leau aceste pagini, rupte parca dintr-un jurnal intim, — ea le reciti din nou :
„Serghinsc ll/VI/189...
„Dragâ Maria Ivanovna,
Datînd aceastâ scrisoare, adresata Giocondei, sînt izbit de o sugestiva coincidenza.
Au trecut exact noua ani din ziua eînd, despàrCindu-se pentru veci de Undina, si-a început calvarul un adolescent naiv, dar entuziast, animât de visuri idilice si de aspiratíuni eroice, care se numea si el — curios ! — Vania Ràutu.
Unde e acuma acel Vania Ràutu, cu sufletul lui curât si eu inima eroica ?
El poate n-ar fi rosit de gîndul la deceptiile ce te asteaptà eînd vei cunoaste tot ce s-a nâclâit în aceçti noua ani, in care Vania Ràutu s-a transformat în «mos Egorici».
Sà nu crezi câ fug de acest examen. As petrece bucuros ïn apropierea dumitale anuí ce-mi mai ramine sà stau prin meleagurile aceste oropsite, — dacà vor îngadui zeii.
Sà te ajut ?
A ! eu, desigur, as cîçtiga mult din contactul cu Gioconda !...
Sînt încà stâpînit de gestul eroinei care, — sotíe si mamá» — acceptase, pentru serviciul cauzei revolucionare,  eu atîta
seninàtate si înàltare, prâbusirea vietti sale intime, sacrificiul sojului, al tatàlui copiilor sài, întinzîndu-i revolverul..."
Aici un zîmbet de amâràciune si compátimire trecu fugar pe faja cititoarei.
Scrisoarea urma :
,,Si mà gîndesc la portretul lui «mos Egorici» pe care Ci 1-au servit Fany Perlov si Ilia Samarin !
Judecata lor se întemeiazâ pe cîteva momente excep^o-nale din trecutul meu, care ar fi fost excepCionale pentru ori-cine.
în cursul unei câlàtorii pe jos cu «etapa», — cunosti gro-zâvia aceasta, — care a tinut luni de zile, — am fost si eu un ceas cavaler fârà fricà si prihanâ, pentru doua femei ci un copil.
Iartà dar lui «mos Egorici», — la a càrui înCelepciune ape-lezi, — mîndria, astàzi. la a noua aniversare a primei zile din calvarul lui Vania Râutu, — sâ déclin certificatele tovaràçilor Fany Perlov si Ilia Samarin, ca fiind date sub afect.
Nu ne vom opri nici asupra referinCelor mâgulitoare aie Varvarei Semionovna Liescova.
Pot spune numai atîta : nu le-am méritât ; ele dau dovadà de un suflet nobil, de o inimâ generoasà.
Si eu atît mai arzâtoare sînt remuscàrile pe care mi le trezeste amintirea ei.
Dacà ai sti, scumpà Maria Ivanovna, cîte alte pacate am pe constiinCà !...
Si cît de mult toemai de acel ,,moluz al vìe\ii personale", despre care imi scrii...
Ah, draga Maria Ivanovna, omenirea realà nu se imparte, ca la romanticii de moda veche, în îngeri si demoni...
Cine poate fi sigur câ în sufletul lui nu va birui, pina la sfìrsit, demonul ?
Mai doresti sa va stabiliti la Serghinsc ?
Nu te temi cà în loe sà-Ji fiu de ajutor, vei avea de luptat cu demonii mei ?
Dacá nu mâ ìnsel, — totusi vei veni : o fire ca a dumitale este zálogul triumfului împotriva tuturor demonilor.
Te astept cu bucurie si nàdejde.
Sá tràiesti dar, tovaràsà Gioconda, si la o grabnicà revedere !
272
273
Al dumitale smerit si devotat, lon Ràutu
P.S. — Sa transmiti salutàrile mele tovarasesti lui Ipolit Ipolitovici. I. R."
Partea finalà a scrisoarei atrase in deosebi atentia Mariei Culiceeva ; o reciti de mai multe ori.
Mai cu seamà se opri asupra post-scriptumului...
Cap. VI.
In crasnoiarsc
Serghinsc adormise demult.
Rar mai ràzbàtea, printre siluetele negre ale caselor inve— lite de noapte, cìte un patrat de lumina rosie.
Numai adierea vìntului ràcoros dinspre piscurile, ascunse In ceafà, destepta freamàtul frunzelor si rupea iluzia unei imparati i moarte.
Prin fereastra larg deschisà a „politicului" se vàrsa lumina vie ; — un pas màsurat vestea o fiinjà Incà nebiruità de somn.
Ràutu se primbla prin camera lui spatioasà, si, masinal, insemna — de la un capàt la altul — limita spatiului stàpìnit, cu o loviturà de palma in birnele din pareti : o reminiscenza din anii petrecuti In celula „Numàrul cinci" care revenea ori de cìte ori era agitat sau adìncit in gìnduri.
La niste soapte ìnàbusite, ce veneau din afarà, Ion Ràutu se opri brusc in agitala lui. Zìmbi.
Inglese cà, ascunsi in umbra neagrà a stràzii care màr-ginea fàsia de lumina càzutà din fereastra, se fràmintà tovaràsu Tartanov si Stadnicki.
Ar fi o cruzime sà-i lipseascà de sfatul lor reglementar de searà.
Dar Incà nu era in stare sà se rupà din amìntirile destep-tate de corespondentà cu Maria Culiceeva.
Se asezà ostentativ la masà, in f aja ferestrei deschise, isi re-iufi frunzàrirea caietelor cu ìnsemnàrile sale zilnice.
277
Lampa lumina o fata inca tinàrà, tàiatà de curba violenta a nasului sub o luxuriantà vegetale capiterà, care dádea con-tururi fantastice unor tràsàturi subtiri si trase.
Cu toatá porecla lui de ,,mos Egorici", in patru ani scursi de la pàràsirea ìnchisorii din Tobolsc, fràmìntarea intelectualá ca si zbuciumul sufletesc, sub aparenta vietii linistite si lipsite de evenimente, n-au fost potolite o clipà.
Maria Culiceeva il sili sà-si facà din nou examenul de con-stiintà si sà-si revadà „registrul de pacate".
Numele Varvarei Liescova parca ii infipse un fier rosu in creier.
Acum retraía drama la care i-a dus intimitatea lor. Atunci a fost pusà ìnaintea lui o mare problema moralá. Integrìtatea-i sufleteascà, puterea lui de luptà, chiar energia sa vítala atìrnau de rezolvarea ci.
De la Turinsc, Ràutu nu mai fraise in societatea tovaràsì-lor de deportatiune, in obstie organizatà, petrecìndu-si viata in ìnchisori, sau prin diferite sate pràpàdite in singuràtate ori, cel mult. cu unul sau doì politici, — ,,ríiosi" ca si el.
Cu bucurie dar se foiosi de popasul mai lung ce i se ìngà-duise in drumul din Nijne-Udinsc spre Serghinsc, — la Cras-noìarsc, — a càrui obstie era vestita in toatà deportatiunea.
Aici ìnsà putu constata evolutia pe care in acest scurt ràs-timp o suferise nu numai deportala din Siberia, dar chiar, in-direct, ìntreaga viatà intelectualá din Rusia.
In Turinsc, cu toatà pràbusirea inca recenta a partidului Narodnaia-Volia. — impulsiunea revolutionarà se simtc a inca puternieà : exilatii índeobeste dovedeau moralul ridicat, ca si o vìguroasà viatà intelectualá.
Disensiunile erau vii, discutìunile aprinse, dar aveau, de cele mai multe ori, un carácter abstract, pur teoretic.
In fond deportatiunea trai a ìncà in fágasul tras de Narod-naia-Volia, nàdSjduind la ìnvierea acesteia.
Orientarea in noul medili nu era usoarà pentru Ràutu.
Focarul obstei se gàsea in casa ,,veteranului" Valentin Vic-torovici Brencianinov.
Casa ìnsà se rezuma in ,.salonul" ei, unde trena tovaràsa Brencianinova, — Matilda Rodionovna.
Ciudatà impresie fàceau si casa, si „salonul", si mai ales amfitrionii.
Brencianinov aparünea unei familii de elità, care a dat im-periului diplomati, generali, oameni de stat si poeti-
Si cu toate cà Valentin Victorovici, — pentru a-si face ui-tat p'àcatul originar, — ìsi exagera „fasonul" plebeian, — rà-sàrea ìntr-ìnsul un aristocrat din fiecare gest, din fiecare lime a figurii, din fiecare, se poate spune, molécula fizìca si fiecare cutà sufleteascà.
Departe de a fi frumos, cu toatà finetea tràsàturilor si no-foletea fruntii, figura lui era ciudat desfiguratà de un nas lung si asa de strìmbat spre dreapta, ìncit se pàrea cà tinde sà se lipeascà de ureche.
§i, totusi, infàtisarea lui nu avea nimic comic, ci impunea prin expresia de inteligentà, ca si prin portul sàu plin de demni-tate, si prin politeta lui, rezervatà dar ireprosabilà, in raportu-rile cu cei mai umili tovaràsi.
Numai momentele de turmentare il abàteau, din cìnd in cìnd, de la aceastà linie de purtare.
Càci, din pacate, cam suferea de „boala nationalà", — dami beüei.
Matilda Rodionovna, nàscutà dintr-o familie de modesti funzionari de provinole, facea-dimpotriva —, cu faja ei bruna, impecabil rotunda, peste tot acoperità de largì pistrui, — impre-sia de incurabile vulgaritate, cu toate cà era inteligentà si in-struità.
Aérele de grande dame pe care ìi plàcea sà si le ia, in maniere si in toalete, atit de discordante cu mediul, o deserveau grozav.
$i, totusi, in cercurile deportatiei, Matilda Rodionovna se bucura de mare autoritate, — si chiar in ochii aristocraticului ei soj.
Pe vremuri, arestul si procesul ei fàcuserà mare zgomot in toatà Rusia intelectualá, — si justificat.
Femeie tinàrà, abia maritata, asezase, — din pasiune revolutionarà, — pina si patul nupcial deasupra unui depozit de dinamita din care era aprovìzionatà toatà organizaba teroristà a Narodnovoliei.
278
279
Osip Piciolin, primul soj al Matildei Rodionovna, dupà ce fusese condamnât la moartc, a fost trimis — prin comutarea pedepsei — pentru douàzeci de ani in ocnele din Nercinsc.
Matilda Pcioìina a fost si ea condamnatà la patru ani de muncà silnicà.
Dupà ispâsirea acestei pedepse, exilatâ ca o simplà colonista penitenciará, intr-un ulus iacut, intilni acolo pe Bren-cianinov.
Càsàtoria ocnasilor fiind, conform cu legile impernimi, de drept dizolvatà, — dupa o viaja bogatà în aventuri si idile, — se putu recàsàtori.
Transferatà, prin stàruinja familiei noului soj, la Crasno-iarsc, Matilda Rodionovna deschise imediat un „salon" pe care-1 prezida, dacà nu cu adevâratâ stràlucire mondenâ, cu multa energie.
Casa Brencianinov era mereu plinà, desdedimineajâ pïnft noaptea tirziu si aproape din pivnijà pina in pod.
Aici oricine dintre tovaràsi putea gasi adápost si masa In-tinsà aproape la orice ceas de zi si de noapte.
Era vremea ceaiului de dupà amiazà cmd, abia sosit la Cras-noiarsc, Ràutu se prezintà tovaràsilor Brencianinov.
In vasta sufragerie a casei, — pe vremuri construite de un prinj dintre „decembristi", — clocotea un enorm samovar, Sn mijlocul unei mari mese patrate care ar fi putut ilustra ci ban-chetul lui Gargantua...
Vreo douàzeci de musafiri, — sau, mai bine-zis, consumatori, — se ocupau, in cele mai neaçteptate posturi, — cu goli-rea paharelor cu ceai, a farfuriilor si — vai ! — a sticlelor cu votcà. Si, ìn acelas timp, cu tojii gesticulau, luind parte vie la discujia generala din salon.
Intrarea luì Rautu suspenda pentru moment ocupajiile in-telectuale si consumajiunile.
Pentru cei mai mulji din publicul salonului era cunoscut din auzite.
Brencianinov, ridicìndu-se din fotoliul in care se tolánea pina atunci, se gràbi sa-1 salute cu o afabilitate de amfitrion si de bun tovaras, si cu o corectitudine de aristocrat :
— Bine ai venit, tovaràse Rautu ! Am fost prevenit de trecerea dumitale. la loe undeva... Ce te uiji asa cu mirare ? E cam balamuc la noi, dar te vei deprinde curìnd... A ! nu-i loc
230
liber ? lata fotoliul meu ! Eu mà voi aseza si pe aceastà perinà. Ce vrei ? Ceai ? Cafea ?... Sau poate n-ai mincat ? Fenia ! — striga el catre o nenorocità de slujnicà care, — cu toata boneta si sorjul, imaculate si amidonate, se invìrtea zàpàcità si debordata de apelurile din toate pàrjile.
— Fenia, sa te ìngrijesti !
Matilda Rodionovna, in picioare ca sà-si domine mai bine salonul, se opri, cu brajele desfàcute, din prea aprinsa discute, si parca il cìntàri un moment pe Ràutu din ochi :
— Ràutu ! ce spui dumneata despre Sonia Marmeladova ? Este ea un simbol de etica superioarà, ce se ridica pe deasupra moralinei de mahala, sau o icoanà realista de prostituatà de rìnd ?
Ràutu, prostit de surprizà, in zadar îsi càuta ràspunsul. Imprejur izbucni haramalaia asurzitoare. Impecabilul arbìtru al eleganjelor, Pan Waclaw Barsze-wicz, declara grav pe nas :
— Dostoïevski e realist ; el e psiholog, adinc cunoscàtor al sufletului rusesc ; el nu simbolizeazà.
— Asa este ! Adevàrat ! — exclama dintr-un colj, srau-cindu-si barba la stìnga, MoriJ Arunchin, care reusise, in sfìr-sit, sa scape din solitudinea borealà, unde-1 lasase Ràutu.
— Ce simbolism ! Ce realism ! — intrerupse iritat Petre Axentievici Polejniev, — alt naufragiat din obstia Turinscului, adus de valuri pìnà la Crasnoiarsc : Dostoievski al vostru nu e realist, nici simbolìst, nici psiholog, — si cunoaste sufletul rusesc ca un orangutan astronomia. E pur si simplu o fire de calàu. Avìnd din nenorocire talent, in loc sà-si exercite profe-siunea cu streangul sau cnutul, o exercità cu condeiul in mina, scojind majele din cititorii sài, cu viziunile sale macabre.
— Bravo ! perfect ! întotdeauna am susjinut aceasta ! — îsi holbà ochii ascujiti MoriJ Arunchin, torturìndu-si din nou barba.
Mofturi ! Opinteli de originalitate ! — hotàrì suveran Matilda Rodionovna : Dostoievski e un artist, — un artist genial, — si adevàrata arta e întotdeauna realista, si, fiind realista, e si simbolista. Fiindcà simbolul... realitatea... viaja...
— Splendid !...
— Baliverne !...
— Pardon ! E o distincjiune...
281
Lui Ion Ràutu, dupà ìndelungata lui singuràtate, ii vuia capul.
In zadar incerca sa prindà firul discutei ca sà-si spunà cuvintul, vadit asteptat.
Matilda Rodionovna oficia, profera formule estetice, emi-tea aprecieri critice, decreta sentinfe definitive si intangibile, — si vorbea, vorbea, vorbea, farà sà tinà seamà de avalansa de intreruperi, obiecjiuni si argumente ale corifeelor si ale coris-tilor salonului.
— Dà-i incolo ! — sopti Brencianinov la urechea lui Ràutu ! Ti-am spus eu cà e un balamuc... N-are importala... Mànincà si nu-i bàga in seamà... Ai sà te deprinzi.
Ràutu simtt ca o adiere de votcà arsa care ìsi exhala respirala.
Dar ìi urmà sfatul, reusind, in adevàr, nici sà nu mai auda discutiunile din salon.
Aproape adormise, legànat de zumzumul conversajiilor, alaturi de Brencianinov, care farà jenà molala pe perina lui, — cìnd in usa, apàru o stranie pàreche : o femeiuscà scurtà, dar bine la trup, negricioasà, cu buze groase, care se ridicau in surìs sub un nas cìrn deasupra dintìlor inegali, — tira dupà dinsa pe un lungan slab, cu ochii prea limpezi, cu o mustatà decolorata, scurtà si groasà, care-i acoperea gura.
■— Aaa ! — cinta Brenceaninov : lata Tiganul cu ursul lui !
Tiganul era tinàra femeie, care ca o sopirlnrà, cu ochi rì-zàtori, se strecura spre Ràutu.
— Varvara Semionovna ! — o opri Matilda Rodionovna : spune dumneata, — dumneata poti spune, — cine e superior, bàrbatul sau femeia ?
— Atirnà de... pozijie ì — aruncà tovaràsul Liescova, — clipind din ochii-i malitiosi si deschizindu-si larg de ris buzele groase.
— Ho-ho-ho-ho !... hi-hi-hi-hi !... he-he-he-he ! — izbucni hohotul din toate partile in diferite tonuri, in huruieli, chiote si nechezàri.
Varvara Semionovna Liescova avea reputale, bine stabilità, de femeie spirituale si sarcastica. Fiecare cuvìnt al ei provoca, cu anticipale si pe credit, ilaritatea obsteasca.
— Sinteti porci ! — protesta ea cu vehementà, dar c.?hii dràcosi o dezminjeau : eu vorbesc despre pozitia socialà, — situala in mecanismul social, pe care o au reprezentantn di-
feritelor sexe, si care are ïnrîurirea hotàritoare asupra dezvol-tàrii intelectuale, asupra...
— Matriarcatul...
— Patriarcatul...
— Càsàtoria de grup...
— Irochezii...
— Tibetul...
Liescova, farà sa mai dea atenjie acestor productiuni stiin-tifice si literare, se apropie de Ràutu si-i strìnse cu caldura mina :
— Sa tràiesti, tovaràse Ràutu ! Acuma am aflat cà ai so-sit. Am venit exprès pentru dumneata, demuit sint intrigata de ïnteleptul mos Egorici. Avem multi prieteni comuni...
Ràutu se simtea obosit si, dupà un schimb de amibilitàti obisnuite la prima cunostintà, intrebà pe tovaràsul Liescova :
— As vrea sà mâ retrag. Nu stiu dacá aici este vreun han, de se poate farà plosnite. Mi-am làsat lucruriie la police. Am venit aici numai sà mâ prezint si sà mâ informez... dar...
— Ha-ha-ha ! izbucni Varvara Semionovna : Inteleg ! Ai sa te deprinzi ! — afirma ea ca si Brencianinov. Vei sta desigur mai multa vreme intre noi... §i de ce han 7 Mai bine o camera mobilatà in familie. Cunóse una foarte bunà, — unde a stat Smirnov, plecat abia de vreo trei zile. Sigur cà nu e ìncà ocu-patà... La niste birjari... càràusi... cam in mahala, la margine... dar e uniste, is oameni de treabà. Gospodina e o femeie curata ; si au o copila foarte dràgutà, cam bolnavà, sàraca...
Vorbea repezit si cu un ton de siguranjà, ca si cum lua pe Ràutu in posesiune.
— Dar nu-i prea tirziu ? — obiectà acesta.
— lata !... mergem ! — ìnlàturà cu un gest toate obiectiu-nile Varvara Semionovna.
— Afonin ! — se ìntoarse ea la lunganul spàlàcit, — „ur-sul" ei, — pe care-1 semànase printre oaspetii salonului, cìnd se indreptase spre Ràutu : Afonin ! te duci singur acasà. Eu am treabà cu mos Egorici.
,,Ursul" mìrìi ceva resemnat.
Apucìnd de mina pe noul tovaràs pomi spre usa, strecurìn-du-se ca o sopîrlitâ prin dezordinea pitoreascâ a salonului.
— Nu mai lua ràmas bun ! Aici fiecare intra si iese cìnd si cum vrea, — opri ea un gest al lui Ràutu.
282
283
Cap. VII.
PRELIMINARE
ín amurgul tirziu, cu numai vreo douà-trei stele sfredelite ín mantaua cenusie a eerului, — púnetele gàlbuie ale rarelor felinare cu lampi de petrol, abìa dacá reuseau sá dea tonuri argiloase clàdirilor si putinilor trecàtori de pe strazile Crasno-iarscului.
— Ei ! ce spui, inteleptule mos Egorici, despre menajui Brencianinov ? — intrebà Varvara Semionovna pe Ràutu, strín-gindu-1 prieteneste subsuoarà, parca spre a sprijini pasii nesi-guri ai unui bàtrin,
— Sìnt zàpàcit, Varvara Semionovna ! Am auzit despre Piciolina, ca si despre Brencianinov. Si mi-i inchipuiam cu totul altfel.
— Sint amìndoi cameni, necontestabil, cu mult dea-supra mvelului comun. Ea e o fire eroica si, in fond, foarte mteligentà. El e foarte cult, un om cu o sensibilitate moralà rara, altruist, gata oricind de sacrificiu. Dar ei sìnt victime ale imor forte elementare. E aici o problema, pe care nu stiu, inte-lepte prietene, cum o va rezolvi si societatea viitoare : ambii sint prmsi de o irezistibilá si reciproca atracüune fizicà. Pentru el nu exista alta f emeie ; ea, — cu toate cà e un temperament jugos si nu se poate lipsi, pe ici pe colo, de mici distraevi, — dar numai imbràtisàrile lui Brencianinov ii pot da plenitudinea de multumire. Dar desi sint prieteni, si chiar se stimeazà, sìnt firi sufletesti necompatibile. Ea, foarte realista, cam terre à terre, vanitoasà, nu poate trai decit in muidme, ca 3ntr-un bìlci. Cu toate pretentiunile ei de mondenitate, e lipsitá de gust si de tact. Brencianinov, dimpotrivà, e foarte fin si delicat, cu un simt rar al proporfiilor si al nuanjelor, insetat de frumu-setà, dar are nevoie si de comunicare cu inteligen^ele de elità,
de prìetenii discrete si respectuoase. Ii-e oroare de vulgaritate. Ai sa vezi aici alt menaj, pe sofii Ingelstròhm, amfitrioni ai salonului rivai, pe care mi se pare cà ìi cunosti. Firi de un calibru mult mai màrunt, dar care se armonizeazà perfect... A ! am sosit !...
In fundul unei vaste curti, inconjuratà de acarete, — grajd, remizà, hambare si suri pentru fin si ovàz, — fràmìntatà de copitele cailor si semànatà cu bàligar, gunoaie si ramasse de nutrej, — se gàsea o càsula foarte pujin aràtoasà dar cu perdele la ferestruicile impodobite cu cìteva oale cu fiori, — ceea ce e foarte rar in Siberia.
In prag ii intimpinà o femeie inaltà, cam adusa de spate, dar plàcutà, cu fata rotundà, netedà si cu ochii suri, prietenosi.
— Bunà seara, Solomonida Prohorovna ! — o saluta Lies-cova : Cum mai merge ? E acasà Policarp Onufriici ? Aveji camera de inchiriat incà slobodà ? — ìsi descàrcà ea deodatà ìntrebàrile, farà ìntrerupere.
— Fiti sanatosi, Varvara Semionovna ! — ii intinse gospo-dina mina dreaptà, %mìn.à cu cea stìnga usa deschisà ca sà lase trecere : Poftiti ! Bucurosi !... Policarp Onufriici vine la noapte. Pasa ! Diavole ! — ràcni ea deodatà la o fetìfà scundà foarte palidà, dar dràgufà, cu pàrul de fin vested si ochi limpezi, care se instalase cu niste petice de hirtie si capete de creioane la masà : sà-Ji iei catrafusele, — rusine ! Ne vin oaspeti cins-titi ! — Poftiti, poftiti, boieri milostivi ! Luati un stacan cu ceai ?... Un pàhàruj de rachiu ? ìi cu cernica, foarte bun, fàcut de mine, — ìsi semàna ea gràbità vorbele.
Dar Liescova o aduse scurt la chestie.
Astfel Ion Ràutu se instala, chiar in seara aceea, la sofii Cuznejov, in odàita lui, despàrtità de camera stàpìnilor numai printr-un usor paravan de scinduri.
Incàperea era peste incàrcatà, cu un ingust pat de fier, o màsutà, douà taburete simple, nevopsite, si cu o etajerà, de acelasi stil, fàcutà din douà polite atirnate in parete.
Stàpinit ìncà de amintirile din Turinsc, Ràutu nu se putu adapta la atmosfera, atìt de deosebità, din cercurile depor-tatilor din Crasnoiarsc.
284
285
Urmìnd sfatul Varvarei Liescova, el vizitä si pe soüi Ingelströhm, — vechii tovaräsi de drum pe barjaua Volgei.
Baroneasa Gertruda von Ingelströhm se arata foarte pu\\n schimbatä in cei sase ani care s-au scurs de atunci, — doar cä devenise si ea ceva mai planturoasä.
Baronul Fridtjof insä släbise ceva ; fruntea i se dezgo-lise puUn, si in pärul rärit ìì luceau mai mult fire albe.
Dar acum fäceau amìndoi si mai mult impresia de oameni ireprosabili crescuji, — dominati de ingrijiri pentru higiena si de cerinti estetice.
Manierele lor studiate, dar extrem de politicoase, si chiar binevoitoare, fata de oricine trecea prin saloanele lor, se armonizau cu decorul casei elegante si bine ünute.
Un fecior, intr-o redignotä care sugera o livrea, si o camerista cochetä, päreau sariti din avant-scena unei operete.
Spre deosebire de Brencianinovi, baronii Ingelströhm aveau un jour fixe.
In fiecare joi se adunau aici, in primul rìnd, cìteva familii mai emancipate din elita locala, care socoteau cà un salon de atìta distinctiune nu poate constitui vreo primejdie.
Dintre „politici" salonul era frecventat de puttnii „alesi", — din care aträgea atenjia ìndeosebi blìndul Serghei Alexan-drovici Jaba, — tot asa de tìnàr sufleteste, desi fata ii semäna si mai mult cu pielrfa zbircitä de mär copt, si capul ìi albise ; urmeazä : elegantul pan Waclaw Barszewicz ; vecinul lui rivai intru mondenitate Arthur Schwartzmann ; sojii Polejniev ; si, bineìnteles, sociabilii si nelipsiji Morh. Borisovici si Roza Moiseevna Arunchin.
Din cìnd in cìnd apärea si Varvara Semionovna Liescova vesnic insotitä de „ursul" ei, fie de vreun alt satelit, de care nu räminea lipsitä.
De data asta ea il acompanie pe Ion Räutu.
Ceaiul se servea cu tot ritualul observât in inalta socie-tate din Helsingfors.
Baroana Gertruda veghea ea tonul discuttunilor sà nu depàseascà diapazonul cuviincios si ea subiectele sâ nu jig-neascà decenja.
Dar temele erau aceleasi : comentariile operelor literare de la ordinea zilei si — mai cu seamà — amorul si organizarea mai raUonalà a raporturilor dintre barbati si femei.
Chestiunile riai ,,arzàtoare" rar se atingeau aici chiar de Polejniev.
Paràsind aceastà ,,aleasà" societate, Ràutu izbucni :
— Ce i-a apucat pe toti tovaràsii de aici ? Nu exista alte problème in afarà de cea sexuala ? Sau de problema normelor productiunei artistice ? Se face oare revoluta numai pentru a réglementa amorul, sau pentru a stabili noile canoane ale frumosului ? Nu injeleg !...
Mergeau cu pasi márunji, in noaptea care se lèsa cu ìn-cetul, spre locuinja Varvarei Semionovna.
— Ah, ìnjeleptule mos Egorici ! — il ìntrerupsese, cu o voce straniu surdà si calda, Varvara, pe cìnd ochii ei parca reflectau o lumina din adínci tainije sufletesti : Oricìt de ìnjelept esti, dar, — sà ma crezi, — n-ai perspectiva justà. Bàrbatii si femile se iubesc, cum s-au iubit si se vor iubi ìntotdeauna, — si se urasc cum s-au urit si se vor uri intotdea-una, — in ciuda tuturor revolutiilor... — Sà ma iertati tovaràse Ràutu nu esti desigur un om de rìnd. Ai multe si rare calitáti. Totusi nu esti om complect ! Si nu vei fi, cita vreme nu te vei dezbàfa de conceptia câlugàreascà a vietü. — Ca om, — injelegi ? — ca omul naturai — homo ! — trebuie sà bei si dumneata pìnà-n
fund cupa dragosteì, — poate otràvità,' dar care singurà i\i poate da plenitudinea viejii si energiile necesare unui luptàtor si cugetàtor.
— Dar dacá nu gàsesti pe cine 1-ai putea iubi ?
— A ! — erupse cu violenta Varvara : un càlugàr nu va gasi niciodatà pe cine sa' iubeascà ! Isi usucà trupul, isi pus-tieste sufletul, isi seacà inima, — cum sà iubeascà ! Dupa greva foamei, pierzi apetitul, — ai nevoie de reeducatia stomacului !...
Ma indigneazà cà un om ca Une, — trecu ea, farà sa observe, la tonul intim : ca un om ca tine sà fi trait pina acum asa, cum tràiesti ! Te-am observât bine de cìnd esti la Crasno-irasc. Desigur astàzi te temi de femeij Ar trebui sa te duci la Paris, in acest templu al amorului profan, sà cunosti chiar des petites femmes. Ele te vor face sà inveii arta de a iubi, iti vor da setea de amor si atunci vei gasi pe cine sà iube?ti, cu adevàrat !...
Státeau acum la portea càsutei, locuità de Varvara Semionovna.
286
287
Ea isi ridica un moment ochii spre cununa Càii Lactee, care se topea in cerul luminat de luna plina.
— Nu vreau sa mà culc incà" ! Sa te petrec pina la tine, Vania, — spuse ea mai linistit.
—■ De ce, Varvara Semionovna... — incepu perplex Ràutu, — dar la primul cuvìnt fu intrerupt :
— Nu ! nu ! nu ! Te rog,| — farà dumneata si farà Varvara Semionovna ! Pentru tine sint Varia .' Nu pot vorbi altfel cu oamenii cari imi sint dragi.j $i-mi esti foarte drag, Vania, — poate chiar in contrazicere cu ce Ji-am spus : mà atragi tocmai prin combinatià aceasta curioasà de cultura, de vigoare intelectualà si de atìta naivitate sentimentalà.
— De ce crezi tu, Varia, cà nu stiu sà iubesc si cà; sint asa de naiv ? Am iubit mult. Varia, Dar; n-am avut noroc...
— N-ai avut noroc ? Dar adu-$i aminte de romanele lui Turghenev ; un amor adevàrat e ìntotdeauna nenorocit, Fiind-cà el nu se poate naste declt din setea infinità, care nu poate fi niciodatà satisfàcutà, nu poate fi potolità. Dar tocmai in nenorocirea aceasta, poate, sta si suprema fericire, pentru cà te ridica deasupra banalitàtilor existentii. Iti ascute, mintea iti otelesté vointa, i\i dà aspiratiuni orice, capacitate de jerfà... Dar, acest amor nu se cauta, el te gàseste, vrei nu vrei... Despre alceva t>am vorbit eu...
Astfel ajunserà la portila lui Ràutu. Aici au stat un moment gìnditori.
Apoì Liescova ìi intinse mina adresìndu-i sacadat, cu o voce inàbusità :
— Noapte bunà-j draga Vania, — e tirziu, fug acasa.
— Nu, Varia I — protesta Ràutu : acum te petrec eu pe
tine.
In drum, subiectul convesajiei fu putin schimbat. Liescova povestea, spiritual si adesea râutâcios, anecdote din viaja deportatiunii ; caracteriza personalitàtlle mai remarcabile din Crasnoiarsc, — le schita portrete obiective sau caricaturi muscàtoare, — intodeauna reusite.
— Stii tu, Brencianinovii au un copil, un bàiejel, care nu e incà botezat si nici nu are acte de stare civilà. Nu stiu ce va fi cu sàrmanul copil. Tragedia vietii conjugale a pàrintilor a fàcut si din el obiect de discordie. Matilda Rodionovna a ho-tàrit sà-i boteze Rodion, dupà tatàl ei, iar Brencianinov vrea
sà-i dea numele bàtrinului Brencianinov, — Victor. De aici scene grozave, care ajung la cuvinte grosiere, si chiar la far-furii si pahare transformate în proiectile. — Si bàietelul ramine astfel farà nume si farà stare civilà. Tatàl ìi zice —-Vitea, mama — Rodea, — iar noi, cind sint amindoi de fajà, nu indràznim sà-i dàm vreun nume, pentru cà sà nu indusmànim pe vreunul din pàrinti. La ei insà cu cit certurile sint mai violente, cu atît duc la împàcare cu îmbrâtlsâri mai pasionate. Cîteodatà mâ întreb daca si problema numelui nu e numai un pretext, — nu stiu dacá pentru certuri sau pentru ìmpàcàri subseevente...
Din nou la portila Varvarei Semionovna.
laràsi citeva momente petrecute in tacere, — apoi Liescova, repezindu-se, îmbrâtisâ si sàrutà pe Vania si disparu in curtea intunecatà.
Ràutu, retras in càmàruta lui, multa vreme nu putu dormi. Deschise carnetul cu insemnàrile sale si, gràbit, asternu In rinduri turmentate :
,,Varia crede cà çtie ce este amorul 1... Amorul !...
Am primit acum citeva zile fotografia unui desemn de Félicien Rops, — Goana dupa femelá.
E grozav : ìntr-un colt de pàdure preistorica, masculul ome-nesc prinde o femelá, — cu ajutorul cînelui de vînàtoare ! — $i, intr-o incàierare nàprasnicà, — cu lovituri de par, cu muscà-turi ìncà de coHji de cine si cu zgirieturi incà de ghiare, — in-vinge... amorul !
Aci e punctul de plecare : in vesnica oscilare dintre atracti-une si repulsiune, in acel rázboi de sute de ori milenar, — nàs-cut la diferenciare din animalitate, in ràzboiul care pururea moare in ìmbràtisarea suprema si purecea reinvie in clipa ur-màtoare, — a ìncoltit poezia, s-a aprins scinteia inteligenfei, s-a zàmislit Umanitatea : toate prin sublimizarea unui instinct animal — amorul.
As putea spune cà omul s-a nàscut odatà cu amorul, sau, poate mai exact : amorul a creat pe om !
Desigur, in fiecare din noi tràieste incà masculul primi-tiv — tràieste si instinctul animai — si sufletul nostru e arena neincetatei luptei dintre ei.
288
289
19 — In preajma revolutiei, vol. II
Si cit de des biruieste animalul, pentru care totul se reduce la o plàcutà gimnástica L.
Varia ìntreabà : dacá amorul nu vine, se poate trai farà aceastá gimnástica ?
Varia trebuie sà fie, cu tot aerul ei jovial, foarte nenoro-cità..."
Din odaia de culcare a sotilor Cuznejov, se auzirá de dupa oitaturi si soapte inàbusite... Ràutu adàugà :
„Bietul animai !... bietul om !..."
Indiscrejüle conjúgale ale gazdelor lui Ràutu ilustrau sardonie insemnàrile lui filosofice asupra amorului.
El se intìlnea rar cu Policarp Cuznefov care, cu profesiu-nea lui de eàràus, nu venea, de obicei, acasà decit noaptea si, de cele mai multe ori, dispàrea dis-de-dimineatà.
Era un tip de autohton, — zdravàn, aprins la faja, cu par ros, aspru ca sìrma.
Càmàruja lui Ràutu fiind despàrtità numai printr-un pa-ravan subtire de dormitorul familiei Cuznejov, aceasta, — dor-mind, intreagà, intr-un vast pat lipit chiar de paravan, — nu avea secrete faja de el.
Chiar in prima noapte, petrecutà la noua lui gazdà, Ràutu suferise inconvenienjele acestei promiscuitàji.
Citea in camera lui, cind, tirziu spre noapte, se Intoarse din drum càràusul Policarp.
Dupa ceaiul sacramentai, unit acum cu prìnzul de searà, lumina se stinse, — veni ceasul de odihnà.
Ràutu putu insà constata, farà voie, cá sotii, dupà despartiré mai indelungatà, nu se prea jenau, nu numai de vecinàtatea lui, dar nici de prezenja bietei Pasa.
— Stai linistita, diavole ! — suierà furios Solomonida.
Ràsunà indatà si o palma insolita de o sudalmà clasica din partea tatàlui.
Apoi, citava vreme, scincetul si plinsetul copilului acompa-nie farà intrerupere oftaturile si gemetele pàrintilor.
Copilul incà plingea, cind Policarp se ridica si se asezà pe marginea patului, suflind greu :
— Ei, bàbusco ! — se auzi soapta lui sonora : cite grade are mosul ?...
Apoi pomi spre usa bodogànind :
— Linisteste scirnàvia asta... O-o-o! — casca el prelung: sâ vâd ce fac caii. Am fàcut o posta grea astàzi...
A doua zi dimineaja Policarp era din nou pornit din casa; Solomonida robotea vioaie si bine dispusà prin odaie.
Iar Pasa, alba ca vanii, cu vinele albàstrii care-i impes-trijau pielija diafana, cu ochi febrili, se Jinea cu mina de inima care se izbea cu violenta in coasta ei...
Cuprins de mila, o chemà în odàija lui sà-i arate „poze", — si astfel se lega o noua prietenie pentru el.
Se apucà sà dea lecjii acestui copil cu o vie dorinjà de invasatura, dar condamnât — suferind, la virsta de opt ani, de boalà de inimà.
290
Cap. Vili.
VIATA ÎN OB$TIE
Dupà prima intrevedere cu Serghei Alexandre-vici Jaba, martorul momentelor tragice traite in Tobolsc, — Ràutu fu co-plesit de amintiri dureroase, se cam ferea de vechiul tovaràs din „secretul" Tobolscului.
Dar bàtrinul, cu sufletul lui naiv, dàdu dovadà de atita de-licatejà, ìl imbràtisà cu atita bucurie, si ii vorbea cu atita blìn-dejà, — incít birui toate rezervele.
Vizitindu-1 in odàita-i curata, mobilatà si decorata ca un dormitor de fata bàtrinà, Ráutu ìl gasea mereu la masa de lucru, — orinduind cu ingrijire teancuri de jurnale sau, cu o foarfecà in mina, gesticulind si comentind cu foc fragmente din ele, pe care le lipea, apoi, dupà cuprins, in diferite caiete.
Serghei Aexandrovici exploda de obieei in strigate entu-ziaste ori de cite ori ìsi vedea prietenul :
— Se miscà, se miscà, iubite tovaràse Ràutu ! lata, ìn gu-bernia Tambov, Jaranii au ínfiinjat — din propria lor iniciativa — 0 làptàrie cooperativa.
Aici foarfecà lui era cìt pe ce sà se ìnfigà in ochii lui Ràutu :
— Iar ìn pagina aceasta se spune cà si la individualistii nostri din Ucraina, la Cernigov, ìncepe sà se intindà mimi, — proprìetatea comunista !... A ! citeste aici, — vezi cà se tre-zeste simjul de demnitate omeneascà : o obste a hotàrit sà nu mai tolereze flagelaba administrativa a consàtenilor, — si a anunjat cà, la cea dintìi executie, gospodarii ìnsisi vor da foc satului lor... Apoi duhoborii din Caucazia, care refuzà serviciul militar, preferà Siberia si chiar expatrierea in America ! Merge, merge ! Ai nostri se bocesc !
5?i un suris ilumina fata-i zbìrcità :
— Se plìng cà s-a stins miscarea revolucionará. S-a stins, s-a stins ! S-a stins pentru cà plutea ìn aer, pentru cà nu exista contact sufletesc real, in miscarea comuna, íntre Jàrani si in-telectuali. N-a fost copt ìncà nimic ! Dar acuma, se miscà ! In-telectualii sà meargà cu adevàrat in popor, — nu in costume de mascarada si cu meserii pe care fiecare Jaran le poate face mai bine. Poporul are nevoie de medici, agronomi, veterinari, notari, scriitori sàtesti, moase. Aceasta este activitatea necesarà. E munca ce poate pàrea màruntà si insignifiantà, dar care, in realitate, e mai eroica decit jongleria cu bombe si revolvere.
— Dar de aici, Serghei Alexandrovici, e inca departe pina la revolutie sì socialism, — observa Ràutu : eroismul de acest fel se poate foarte bine impàca si cu Jarismul... obscurantismul... bigotismul...
— Cum ! — sari in sus tovarásul Jaba, aproape infigindu-si foarfecà in pieptul lui Ràutu : cum se poate impàca ? Ce, noi sìntem in alta pianeta ? Nu vezi ce se petrece in toatà lumea ? lata ! — luá el ìn mina un caiet cu tàieturi din jurnal : iatà, ìn Germania, de la 101.000 de voturi pentru Reichstag date Par-tidului Social-Demo era t in 1871, — ajung la 1 500 000 de voturi in februarie 1890 ! — Iar noua InternaCionalà nàscutà la Paris, — unde a fost reprezentatà si Romania voastrà ? Toate astea sìnt degeaba ?
Ràutu punea el insusi pe vremea aceea mari nàdejdi ìn miscarea muncitoreascà din apus, dar ramine sceptic in ce pri-veste ,,eroismul de broscàrie" care entuziasma pe Jaba.
Acesta fusese cistigat de predica pe atunci la moda ìn Rusia : vremea noastra nu e vremea problemelor mari, ci a mun-cii màrunte, dar rodnice".
Cu toatà naivitatea entuziastà a lui Serghei Alexandrovici^ pe Ràutu il lega de dìnsul toemai blindejea si naivitatea lui, ca si filantropia lui practicà.
Cea mai mare parte din mijloacele sale modeste, le chel-tuia pentru a ajuta pe tovaràsii in nevoie — indiferent de nu-anja lor politica — si, mai cu seamà, pe cei ce treceau cu „etapa" prin Crasnoiarsc.
Reusea, ìntotdeauna, sà stringa in scopul acesta sume ìn-semnate de la „nababìi" deportajiunii, care se rusinau sà-1 refuze.
292
293
Pe Räutu il notä, bineinjeles, ca nabab, — incä din inchi-soarea Tobolscului.
lntr-o zi, multumitä acestui närav, Räutu putu avea o ex-perienjä interesantä.
Jaba venise, cu Brencianinov, sä-1 invite la ìnchisoare pentru ìntrevederea cu un tovaras, care trecea nu tocmai in con-ditiuni obicinuite.
Era un vechi deportat „dupä judecatä", ca supus sträin, din-tre muncitorii läcätusi, — de origina neamt, cu numele de lernst Kenik, — cum ìi zicea in loc de Ernst König, — fiindcä, näscut in Rusia, nu stia o boabä nemteste.
Dupä ispäsirea pedepsei in nordul Iacutiei, urma sä fie ex-pulzat, dacä nu vrea sä ramina pe viajä ca un simplu colon penitenciar in Siberia.
Insurat ìnsa cu o iacutä, aceasta, — prinsä subit de o ade-väratä nostalgie a necunoscutului, de dorul unei tari cu fructe si fiori, neväzute in Iacutia, — il hotäri sä accepte expulzarea.
Porniserä mai bine de un an cu etapa. li mai astepta cel pu-tin incä un an de peregrinäri din ìnchisoare in ìnchisoare, pina la hotarul Germanici ; porniserä cu patru copii, din care doi muriserä in drum. Era putinä nädejde si pentru cei ramasi, dacä nu ar fi venit un ajutor serios si grabnìc.
Kenik, inalt si parca dezarticulat, cu ochi foarte limpezi, fäcea impresia unui om aruncat din fàgas, cu desàvìrsire deze-chilibrat.
Vorbea mereu nervös, färä rost si farà sir, gesticulind dez-ordonat.
Cum il väzu pe Räutu, il luä la o parte si-1 ìntreba cu un aer conf idential :
— Tovaräse Räutu ! sint cetätean din Saxon-Vieimar, — ce tarè este aceasta, si ce capitala are ? — Habar n-am ! Dracu sä-i ieie !...
Aceeasi ìntrebare o punea numaidecit, tuturor vizitatorilor cu acelas aer confidential, si totdeauna retras ìntr-un colt-
Altfel se arata sotia lui.
Jacutà tipica, — cu ochii trasi in làturi, cu fata in romb, cu cele patru colturi in crestet, in bärbie si in pomete, — pärea cä poartä pe umeri un cap enorm ; in profil ìnsa se vedea cä o jumätate din el era formata numai din bärbie si din falcile de jos.
Isi pàràsise tara, pannai, — asezarea stràveche de viatà, singura ce-i era cunoscutà ; isi sacrifica copiii, dar — linistità si cumpànità — declara mereu, ca o manìaca, ferma ei vointà de a vedea cu orice prej o tara cu vara mai lunga, cu cer al-batru, fiori, fructe, cu vita de vie... despre care stia numai din auzite.
Dor neìnvins de bucuria vietii...
Nostalgia de lumina si de clima calda... Drang nach Suden
Numai vointa ei, vàdit, il mentinea incà pe Kenik in oare-care disciplina sufleteascà.
De la aceasta pereche stranie, Réutu invàtà ìnsa ceva :
Intrebà la un moment dat pe Kenik, dacà ciuccii si corea-
cii, — niste triburi primitive din nordul Iacutiei, — sìnt foarte
uriji ?
Kenik sari :
— Dar nu sìnt uriti deloc ! Uite, sint cam ca nevasta meg sau ca bàietii — acelas tip !...
— A !
Nu exista femei urite, — existà numai fenici iubite ori ne-iubite...
Ce vor face acestia, sàrmanii, in Cccident ?...
In afarà de cele douà saloane, in Crasnoiarsc, se mai gàseau deportati ràzleti, care isi dàdeau porecla de ,,extremisti", „re-fractari", ,,sanchiuk>ti" — mai mult spre a-si justifica singu-larizarea.
Dintre acestia cel mai interesant parea lui Ràutu, un alt vechi client al „secretului" din Tobolsc, — Procop Melnicov,— tot dintre muncitorii cìstigati prin revolutie.
Il distingea, mai cu seamà, o urà feroce impotriva „bur-juilor" — in care categorie ingloba pe oricine nu era... tero-rist !
Saloanele Brencianinov si Ingelstrohm ìntrupau pentru el ,.burjuismul moscovit cu fanaberii nemtesti".
Obstia se arata dar sfärimatä — mai ràu : despicatà in impermeabile straturi suprapuse.
294
295
Räutu vedea in aceatä stratificare, din sìnul deportatami, simptomul infrìngerii definitive a vechii miscäri revolutionäre.
El se retrase In cämäruta lui si rar se íntilnea cu tovaräsii, — atit din cercul Brencianinov, cxt si din cel Ingelstròhm.
Citea si studia mult, ca sä-si gäseascä cärarea proprie.
Raportuii mai intime le pästra numai cu Serghei Alexan-drovici Jaba, cu sotii Polejniev si, ìndeosebi, cu Varvara Se-mionovna Liescova, pe care o vedea aproape zilnic.
Lipsa de distractie a gazdelor li servi lui Räutu cu alt pri-lej, o lectie relativ la màsura de comprchensiune a poporului pentru mentalitatea si chiar limbajul inteìectualilor.
Procop Melnicov pomi odatä in odaija lui o discute aprinsä despre feminism, — ca in traditionalele discutii — chiar cele mai abstráete — din cercurile inteìectualilor rusi, — cu vociferan si gesticuläri violente.
Melnicov, cu tot revolutionarismul lui, era un feroce mi-sogìn.
— Cum poji vorbi astfel ? — izbucni Räutu la o expresie prea cruda : n-ai IntíIniL nici o femgie de treabä ? S-ar crede cä n-ai marna, n-ai surori !...
Noaptea ìsi auzi comentarul :
— I-i-i — sopti Solomonida bàrbatului ei : Ce-a fost as-tàzi, Maica Precistà !... Ma speriasem de moarte... Veni haiducul cela, Procop, la al nostru ; si incepu nitam-nisam sa zbiere : Nevastà-ta nu-i cinstità, si màta-i tìrfà... Iar al nostru cum tràzni cu pumnul in masà : Minti, ticalosule, ii striga de se cu-tremura casa : Nevasta mea e femeie cinstità — nici nu stiam cà e ìnsurat, frate ! — Mà-ta e curva... si toate surorile tale preacurvesc ! Doamne fereste, si Sfìntul Nicolai mucenicul ! Credeam cà o sa fie moarte de om si acum imi tremurà carnea pe mine.
Prietenia dintre Ion Ràutu si Varvara Liescova devenea tot mai strìnsà.
Ràutu gàsea In ea — un bun tovaràs, inteligent, delicat si atent, — si aproape uita cà e femeie.
In fiecare zi, el ìi dezvelea, tot cu mai putinà Jena, gìndu-rile, nadejdile si temerile sale.
Ajunserà aproape nedespàrtiti.
Liescova alerga, de mai multe ori pe zi, pina la càsuta so-tilor Cuznetov, la marginea orasului.
Printr-un acord tacit preferau sà nu se vada la ea acasà,
— unde puteau intìlni pe Afonin, — mereu mai lung, mai palio si cu mustata mai melancolic scursà in jos.
Intr-o zi Ràutu ii màrturisi, — cum ar fi fàcut-o fata de un prieten din copilàrie, — cà-i cam teamà de femei :
— Femeile sint mai fine, au suflete mai delicate, mai diafane decìt ale noastre. De cite ori am putut admira, — cu un dureros sentiment de inferioritate, — spiritul lor de jertfà, ero-ismul lor, ca si nemàrginitul izvor de simpatie, de altruism care bate in inima lor. Adcsea ma gìndeam cà brutalitatea porni-rilor noastre trebuie sà le jigneascà. $i de teamà de a nu aparea intr-o lumina uritá, chiar atunci cìnd o femeie imi inspira multa simpatie, sau cìnd inima imi arde de dorul unei prietenii feminine, — ma ìnchid, tac si, desigur, fac ìmpresia cà-s indi-ferent sau chiar hursuz.
— A, dragul meu ! — Il inveli Liescova In surìsul ei in-duiosat : dacá ai sti cìt de mult te inseli, cit de mult se insealà adesea sufletele cele mai de elità dintre barbati ! Femeia e ura biet suflet omenesc, tot atit de dornic de simpatie si de dragoste,. si tot asa plin de ispite si de patimi, si chiar de porniri ticàloase,
— ca si bàrbatul. lata, robità de milenii, ea nu poate avea acea franchete de manifestare, care ti se pare brutalitate la barbati. Dar nici organicele ea nu poate lua initiativa... Uite-te,. dragul meu, In jurul tàu, gìndeste-te la toate femeile pe care le-ai cunoscut ; vezi si pe toate acestea pe care le intilnim noi in drum acuma. lata : si voluminoasa negustoreasà ce trece in tràsurà ; si mica slujnicà cu obrajii rotunzi, care sari din por-tità ; si intelectuala asta palidà, probabil profesoarà austera in liceul de fete ; toate — ìntelegi ? — absolut toate, si cele mai „delicate" si maidiafane", — ca si matroanele cele mai respec-tabile, ard de „brutalitate" si se intrec in nerusinare in bratele unui bàrbat iubit, exceleazà in gimnástica cea mai... plastica. Prinse in instantaneu, ar face sà pàleasca si desenurile lui Rops... f?i pentru toate, in cele douàzeci si patru de ore de vegetare, toemai acestea sint momentele de viatà mai intensa, care' ocupà si preocupa mai mult mintea si inima lor, — farà excep-
296
297
Jia prea prudei baronese Gertruda, — atít de zzerlich-manier-lich, — care trebuie sá fie o gimnasta de forja. Cosí jan tutte !...
Pentru aceasta. ele nu sint insá mai pujin .,delicate" si ,.diafane", sau respectabile. Altfel — se mureazá, se ínácresc ca fete bátrine. Sá má crezi, amice, — sá fugi de cele cu adevárat ,,caste", mincind pámintul... Sint sigurá. draga Vania, cá ai nenorocit multe femei prin timiditatea ta...
ín curìnd Ion Ràutu trebui sa treacá printr-o mare ìncer-care, pe urma cáreia multa vreme ii árdea constiinja de amare r emus cari.
Dupa o noapte agitata, enervai si obosit, abia adormit sprc dimineata, fu brr.s? desteptat din somn de návalnica apari-tie a Varvarei care, chiar din prag, fu prinsá de un nestápinit hohot de ris :
— Dormi inca, lenesule ! — ha-ha-ha ! Prin ce orgii ai trecut ?... Esti cam palid... Si aceste cercane sub ochi !... Ce ai, dragul meu ! Se apropie ea de pat. vàdit tulburatá :
— A ! — exclama ea deodatá ; Dumnezeule !... Esti cu o carte in pat, in loe de o femeiuscà... A-a-a ! Asta nu mai e de suferit...
Si farà ca Ràutu sá peata spune un cuvint, sau face o mis-care, ca lunecà vertigines din rochie $i se strecurá, ca o sopirla,, sub plapoma lui Vania.
Dupa un ceas de amejeaià, Ràutu ràmas intins in pat, ne-dezmeticit inca din vìrtej, tulburat, inghimpat de constiinjà, ìnvins...
Liescova, ìncà trepidìnd de pasiune, nerusinatà, cu desà-virsire dezvelità, se asezà in fata lui, pa marginea mesei de scris si, agitìnd un picior, il privea cu admirajie :
— Scumpul meu, iarta-mà !... Mi-a fost mila de tine si... de mine !...
Si, ridicìndu-si càmasa aruncatá pe un colj de masà, isi sterse lacrimile.
Apoi, iaràsi, il invàlui in privirile ei lacome, bàlàbànindu-si piciorul.
299
Ràutu suferea in tacere. Nu ìndràznea s-o priveascà ìn fata, — si numai pe furis li examina chipul si liniìle corpului :
Vibreazà de viatà... Dar ce colorit dezagreabil al pielei si al petelor de par scurt si aspru... perii de ghete... Apoi, pulpele acestea groase si foarte jos plasate... ca la sàrmana Lirca, prin-tesa samoedà...
Varvara il observà citava vreme si ea, avida.
$i, deodatà, se aruncà din nou asupra lui...
Pe neasteptate Ràutu Cu prins de un zbucium, din care nu mai stia cum sa iasà.
Adesea se simjea ca un ucigas, care se ìneacà ìntr-o mlas-tinà si tiraste cu sine la fund si pe Varia.
Era, de fapt, foarte atasat de Varia.
Aprecia insusirile ei sufletesti, admira chiar si curajul cu care, trecìnd peste toate conventiunile, se zvìrlise in brande lui.
Dar, ca femeie, ea nu-1 atràgea. Sau, mai bine zis, — nu-1 atràgea mai mult decìt ar atrage orice femeie pe un tìnàr vi-guros sub presiunea unui temperament pasionat.
Dar tocmai pentru aceasta, el nu-si putea ierta purtarea.
Credea cà un bun prieten, un tovaràs, un suflet de elità, cum era Varia, merita mai mult si merita mai bine, decìt sà fie tratatà ca o eroina anonima a unei aventuri vulgare.
$i, ìn acelas timp, el nu putea rezista fata de ìmbràtisàrile f ugoase ale Variei.
Cu o fina pàtrundere psihologicà, — aceasta ìsi dàduse seama probabil de la ìnceput, de ce se petrece ìn sufletul prie-tenului si se jertfea, càutìnd sà-i alunge scrupulele :
— Draga Vania ! — ii repeta ea in ceasurile de expan-siunì prietenesti : Nu stii cìt sint de fericità ! Dar sà nu crezi cà sint nebunà, si nu-mi dau seama de realitate. Un om insà — bàrbat sau femeie — capabil de amorul ideal al poetilor, e tot atìt de rar ca si orice geniu ; si atunci, ca om de treabà, curat, ce sà faci ? Sa te schilodesti, sà duci viatà de càlugàr ? N-ai temperament de càlugàr ! Ai dovedit-o... Nici eu nu sint càlugàrità. Sint o biatà femeie, chinuità de setea dragostei ; dar càreia nu-i pot fi iertate visuri romantice. Uità-te la mine : poate inspira pasiune asa mutrà ? Pot cere mai mult decìt o bunà camaraderie, — o prietenie cu un pie, un mie, mie picusor de romantism amoros ? — Vai ! — am o bogatà experienjà !...
Nu te indigna !... Nici i,ie nu-ti pot cere juràminte de dragoste eterna... Poate insà... cìnd vei gasi o alta partenerà, mai demnà de tine, nu-ti va fi farà folos experienja aceasta. Sint mentorul tàu in arta dragostei... Esti ìncà, dragul meu, un sàlbatec sau un analfabet ìn amor. Nu cunosti femeia, nu ìnjelegi tempera-mentul feminin. §i dragostea are mestesugul ei. Avìntul si vi-goarea nu ajung... $i cìnd va suna ceasul pentru tine, vei putea sa te nenorocesti, si sà o nenorocesti si pe ea.
Adesea Liescova atràgea atenjia luì Ràutu asupra diferite-lor femei, — le detalià cu cinism, le dezbràca...
Iar cìnd apàru la Crasnoiarsc Maria Culiceeva, Varia pàrea ca prinsà de o manie perversa :
— Asta e femeie, dragul meu ! Dacà as fi bàrbat, nu as làsa-o, pentru nimic ìn lume, sà se ofileascà ìn braille unui molusc, cum e Culiceev.
— Dar ce crezi cà se ofileste ? — ìntrebà cu oarecare ezi-tare, Ràutu : pare multumità...
— As ! — protesta cu vehementa Varvara ; si cel mai inteligent bàrbat e orb ìn aceasta privinja. Te asigur cà in momentul de fata, ea chiar are un mie capriciu pentru tine. De la tine atìrnà ca acest capriciu sà se dezvolte ìntr-un sen-timent serios si trainic.
In acelas timp, fata de Culiceeva, ea nu mai contenea cu laude la adresa lui Ràutu.
$i o apucau aproape accese de isterie, dacà aceasta se arata indiferentà.
De multe ori ìntre ìmbràtisàrile cele mai pàtimase, Varvara ìncepea sà plìngà in hohote pe pieptul lui Ràutu :
— §tiu, stiu, draga, cà nu-ti pot da mai mult decìt o trecà-toare bucurie. Imi vei spune, nu-i asa ? Imi vei spune cinstit cìnd te vei sàtura de mine, sau vei avea alte perspective. Sà-mi juri !
Farà sà se mai gìndeascà la decor, ìsi stergea lacrimile cu un colt al cearceafului pe care erau lungiti.
Ràutu de mila, las, o mingiia si o strìngea in brate.
Atmosfera cu timpul ajunse ìncàrcatà de nori de furtunà.
Ràutu astepta cu neràbdare ceasul cìnd va fi pornit la locul de destinatie.
Liescova, parca simtind starea lui sufleteascà, il ingrozi intr-o zi cu o declarare :
300
301
— Stíi, draga Vania, la ce m-am gindit ? Am sa cer si eu transferarea la Serghinsc. M-am sàturat de obstie si de Cras-noiarsc. Imi suride viaja íntre pàdurile acelea primitive, la poalele Saianilor.
Rautu tresàri.
Varvara ìi surprinse miscarea, dar, cu o prefàcutà ve-selie, adàugà :
—- Apoi ce ai sa faci tu acolo, singur singurel, dupà aceastà,
— sa o màrturisim, dragul meu, — cam vijelioasà aventura ? Ai sa te càlugaresti din nou ? Sau ai sa cauji mingiiere in bra-Jele cochetelor rustice ? Pfui !... Iji trebuie o femeie ! Si eu, daca nu pot inspira fantezii romantica, nici nu ma ìnsel asupra realitàjii. Sa vezi, ce viaja plàcutà de buni camarazi si amanji cuminji, avem sa ducem, — pina ce tu iji vei gasi destinul !
Si ìi scruta faja, càutind sá nu-i scape nici o miscare nici o clipire din ochi.
Rautu, iaràsi las, tàcu si isi ascunse faja la sinul ci.
La plecarea din Crasnoiarsc, Rautu lasa o scrisoare pentru Varvara Semionovna, in care isi revàrsà toatà càinja lui amara :
„Scumpà Varenca,
,,Nu ma pot desparti de tine, farà a mà spovàdui. Altfel, cugetul vinovat mi-ar face cu neputinjá viaja. Crede-mà, draga mea, cá n-am un prieten pentru care sá am atita afecjiune si atìta stima ca pentru tine.-
Chiar lipsa de fàjàrnicie si ìndràzneala cu care ai acceptat o situajie atít de anormalá, imi inspira admirajie, fiindcá imi dau seama de sentimentul care te-a condus.
Dar, draga prietená, eu nu am dreptul sa accept jcrtfa ta.
Draga mea, adevarul adevárat este cà am  fost egoist,
— m-am gindit prea pujin la demnitatea- ta de om, am neso-cotit si datoria pe care o aveam fajà de devotamentul táu.
Chiar dacá la inceput adevàrul ar fi atins amorul tàu pro-priu, ai fi suferit desigur mai pujin decit acuma.
Simt cá as sàvirsi o crimà, dacá si acum Ji-as lasa vreo iluzie.
Trebuie dar, cinstit, sá punem capát acestei situaüuni in-jositoare pentru noi amindoi.
302
Cu multa umilinjá te rog, — nu sá má ierji, nici sá nu iri uiji, — dar sá crezi in durerea mea si sá injelegi izvorul ei.
Al táu pururea devotat I. R."
Inca inainte de a se fi instalat la Serghinsc, ín scurtul popas de la Minüsinsc, Ráutu primi si ráspunsul, a cárui amintire ii árdea toatá viaja :
,,Draga Vania,
N-ar fi demn de tine, nici de mine, sá mint. Am fost sincera cu tine. Dar, fárá sá vreau, m-am jucat cu focul... Mi-ai fost drag, si mi-a fost — fárá supárare ! — milá de tine.
Am crezut sá leg o nouá camaraderie amoroasá, poate mai adincá si mai calda decit áltele, pentru cá o vedeam mai subli-mizatá sau mai intelectualizatá, — deci mai trainicá.
Sint pedepsitá, — n-ai fire potrivitá, — si, fárá veste, ai ráscolit in mine adincuri nebánuite.
N-ai nici o vina.
Nici nu má pling.
Vorbeam cu tine, dar fárá sá bánuiesc cita dreptate au poejii.
Da ! Dragostea nenorocitá e tot o fericire. ÍJi sint recunoscátoare cá mi-ai dat sá tráiesc ceea ce am tráit.
Dar... m-ai fi putut scuti de acel efort literar pentru justificare, — pentru cá n-ai nevoie de nici o justificare.
Fájárnicia ar fi, in adevár, dureroasá si umilitoare... Sá tráiesti !
Sint fericitá cá existí, — si as fi si mai fericitá sá stiu cá tráiesti.
Cáci atunci, cred, iji vei aduce aminte de mine fárá aversiune.
Eu nu te voi uita.
Cu drag si recunostinjá, a ta pentru totdeauna — V."
PARTEA III
IN FAfA SAIANILOR
Cap. X.
ARCADIE TARTANOV
Ion Ràutu reasezâ scrisoarea Varvarei în portofoliul în care ïsi pàstra corespondenja la care Jinea.
Din umbra opaca se auzirà din nou pe fereastrà soapte-st api ni te.
— Arcadie ! Pan Stadnicki ! Ce conspirati acolo ? Venivi ìncoace !
Din umbra se ivirà in fàsia luminata de la fereastrà douà sìluete :
— Dar nu te deranjàm, domnule Ràutu ? — se auzi un glas cu un puternic accent polonez.
— Noi mai putem sta, mos Egorici ! Noaptea e foarte frumoasà. Am venit numai asa, sa vcdem ce faci, — urmà un bariton dulce, desi ràgusit.
— Venitì, veniti ! — insista Ràutu.
In camera intra o pàreche prea puiin ajustatà : un tìnàr îmbrâeat cu foarte multa ìngrijire, chiar elegant, cu o cravata stacojie, tinìnd in mina o pàlârie de paie cu borduri largì ; in spatele lui se clàtina ciudat un bàrbat mai in virstà, putin gìrbovit, cu plete lungi neìngrìjite, pu\'m arginiate de fire albe timpurii, — palid cu ochii obosiji si nelìnistin, — dar cu un ovai délicat, cu tràsàturi corcete si fine.
Acesta, îmbràcat înlr-un veston de catifea uzatà si patata, si cu largì pantaloni de stambà albastra, care ìi curgeau peste picioare, abia se apropie de pat, cu pasi sovaitori si se asezà pe marginea lui.
— Domnule Ràutu ! — rosti gràbit, pudn rosindu-se de emonie, tinàrul : Domnule Ràutu ! Am scris ceva pentru un ziar social-democrat din Galitia poloneza. As vrea sa-Ji rezum cuprinsul, dacà ai vreme. Sa ma ierji, dar as vrea sa stiu pà-rerea dumitale.
307
— Bine, pan Stadnicki, la dispoziÇie ! Numai scurt, cà-s obosit si e tirziu.
— Atunci ? — intrerupse timid pan Stadnicki : nu e ni-mic, sa lâsâm pentru altàdatà.
Dar, in acelasi timp, rusinat si sovàitor, mereu isi scotea pe jumàtate din buzunar manuscrisul si-1 bàga ìndatà indàrat.
— Spune, spune, pane !
— Vezi, dumneata, domnule Ràutu, la noi in Polonia, persista nebunia nacionalista. Ci se pun mari nàdejdi in acjiunea polonejilor galitieni, pentru a reconstituí statuì polonez ìntre-git, sub egida Habsburgilor. Ci eu vreau sá dovedesc cà acest lucru nu e cu putinjà sub regimul capitalisa lar sub regimul socialist, nu vor mai exista nici Habsburgii, nici Romanovii, si va dispare si chestia najionalà polonezà.
— Hm
— Vezi dumneata, domnule Ràutu, in Polonia ruseascà a ìncoljit capitalismul, se dezvoltà industria, care se poate foiosi de vastul debuseu al uneì tari agricole cu o sutà cincizeci de milioane de popularte, cu industria incà inapoiatà, — Rusia...
— Aaaaa ! casca din toatà gura Arcadie Tartanov. El era celàlalt vizitator. Ci se intinse farà multe fasoane in patul lui Ràutu.
— Iar in Austro-Ungaria, — reluà si mai gràbit Boleslaw Stadnicki —, furisind o privire speriatà si minioasa spre to-varâçul indiscret : in Austro-Ungaria exista o industrie mult mai dezvoltatà decìt in Polonia ruseascà. Aceasta n-ar putea deci sustine concurenta, ràminind si farà debuseu...
Urmarà cliseele cunoscute ale extremului ortodoxism marxist.
Ràutu, fata de asteptarea plinà de emotiune a tìnarului autor, putu numai spune surizìnd :
— Dumneata stii, draga pane Boleslaw, cà eu nu sint ortodox nici in marxism, nici ìn alte privinti. Argumentatia dumitale e foarte bunà, dar nu poate fi convingàtoare pentru cei cari nu-ti impàrtàsesc premisele. £j>i acestia — vai ! — con-stituie majoritatea covirsitoare a natiunii poloneze. Acuma, pane, dobrodzie, putem deocamdatà pune capàt conferintei noastre... Bietul Arcadie, vàd cà si doarme somnul dreptilor...
Ràutu se apropie de pat.
Tartanov respira usor si cadentat. Fata lui, mortal pálida, — incununatà de plete negre impestritate de fire argintii, — era emotionantà prin frumusetea ei, sublimizatà de suferintà.
Se intoarse spre Stadnicki :
— Sà-1 làsàm in pace, pane Boleslaw ! îi spuse incetisor : Noapte bunà !
Petrecìndu-si oaspetele, Ràutu se opri in usa. Satul dormea.
Nicáieri nici o sclipire de lumina. $i chiar nesfìrsirea do-mului ceresc pârea apâsatâ de o imensà placa de opal, prin care nu râzbàtea nici o scînteie de stea.
Numai luna, gàlbuie sì posornorìtà, îsi tàia cercul estompât si ìnvelit in nimbul palid care se topea cu incetul in opacitatea làptoasà a boltii, — cu réflexe de sidef, aruncate in horbota norilor usor dimprejur, ìntr-un cere vaporos mistificai pe ne-simtiie.
Ràutu se intoarse cu gìndul la cel ce dormea in patul lui. Retrài prima lor intilnire.
„Predat" la Primàrie de catre jandarmii care il ìnsotiserà pina la Serghinsc, Ràutu se adresà indata „autoritàtilor" locale. Primarul si stràjerul politicilor :
— Departe locuieste Tartanov ? Duceti-mà la el.
— Tartanov ? — ìntrebà mirat stràjerul.
— La Tartanov ? — ràsunà in ecou falsetul si mai mirat al primarului.
Ei se privirà uluiti.
Apoi primarul, stringind din umeri, porunci stràjerului :
— Biinne ! Sà-1 duci la Tartanov !...
Satul se ìnsira ìntr-o singurà ulijà larga ca un fluviu de nisip gàlbui, purtat in mici virteje de o usoarà adiere de vînt.
Ràutu pàsea, in tacere, examinìnd aspectul noii sale re-sedinte.
Cásele erau spatioase, solid construite din bìrne groase de brad ràsinos ; si dovedeau o bunà stare materiale prin curtile lor vaste, cu grajduri impunàtoare, hambare, stoguri de fin si girezi de secará.
Era 0 zi de lucru si satul parea pustiu.
Dupà vreo cinci minute de mers, stràjerul parca scuipà printre dinti :
— Iatà-1, Tartanov ! Ràutu, interesat, se ìntoarse.
308
309
Strada era pustie. Nu se vedea nimeni.
— Unde-i Tartanov ? Nu e nimeni...
— Dar iata-1, chiar in faja !
Räutu injepeni pe loe cu inima strinsä.
La doi pasi, drept ínaintea lui, se afla o arátare de om, peste care privirile lui trecuserä färä sä se opreaseä.
Era greu sä-si inchipuie in aceastä jalnicä aparitie pe Tartanov, — un revolucionar cu un rol räsunätor in trecutul Narodovoliei ; fiul amiralului Tartanov, fost ministru al marine! imperiale ; descendent dintr-o familie de mare noblejä.
Un chip de cersetor, rupt, cu largi pete de piele murdarä si uscatä, lipitä de coaste, räzbätutä prin zdrenje dezgustä-toare ; descurf, cu pärul invälätucit in cirti lipiciosi, cäzut pe un obraz slab, galbän, sfredelit de niste ochi speriati.
Acesta-i Tartanov ? — Nu-si putea crede ochilor, Räutu :
— Tovaräse Tartanov ! — se repezi spre el, tulburat : eu sint Räutu ! Buna ziua ! — il apueä de mina.
Nenorocita fäpturä se smuci inspäimintatä, mugind ceva neinjeles.
— Unde stai ? Mä duceam la dumneata. Mergem acasä !... Tartanov tremurind din cap pina in picioare, se smunci
din nou.
— N-are casä ! — mai mult mìrìi sträjerul, fixindu-si embótele : sade la o... tirfä, — aruncä el, apoi seuipä si-si ìntoarse privirile inläturi.
— Ce facem ? — intrebä Räutu perplex si zguduit : nu putem gäsi in grabä o locuintä ? L-asi lua cu mine...
— Pe dìnsul ? — abia ìsi putu desclesta gura, uimit, sträjerul ; si seuipä din nou cu suprem dispret intr-o parte.
Se gìndi si adäugä cu ìndoiala :
— Doar la Lisaveta...
La marginea de sud a satului, Räutu se instala ìntr-o casa veche, cu temei construitä, dar cam läsatä farà ìngrijire, cu numeroasele acárete pe jumätate däräpänate.
Gazda, — o femeie bätrinä, cu faja pálida si slabä, parca uscatä la soare, — il primi cu un aer cumbru, aproape färä sä spunä un cuvìnt.
La cererea lui Räutu, ea aprinse focul in baia Järäneascä din coljul curtii, demult päräsitä ; incalzi apa, puse samovarul si pregati ce a dat Dumnezeu, pentru gustare.
310
Ràutu il sili aproape cu violenta pe Tartanov sa se spele $i sa se ìmbrace cu rufele si hainele sale.
Acesta opunea o rezistenjà mai mult pasiva, aruncind din cind in cìnd ìmprejur priviri speriate si bolborosind cite un cuvìnt farà legatura si ìnjeles.
Dar primenit, pieptànat, se arata muljumit ; si, asezat la masà, vadea deprinderile vechi de bunà crestere.
Ràutu nu-si putea ìnchipui ce sarcinà grea ìsi luase ast-fel, nici nu se astepta la surpriza ce-1 ameninja.
Din putinele màrturisiri, prea nedeslusite si fragmentare, pe care le putuse smulge lui Tartanov, si din informatine adunate de la primar, confirmate de invàCàtorul din sat, — el aflà numai atìta :
Tartanov, dupà sosirea la Serghinsc, foarte demoralizat, izolat de alti tovarasi din deportatiune, in aparenjà abandonat chiar de famiha lui, redus la o diurna mizerabilà piatita de ad-ministratie, primind prea putine ajutoare din afarà, — fusese .acaparat de curtezana Serghinscului, care servea clientela prà-pàdità de lucràtori ai minelor de aur din vecinàtate.
Càzuse asa de jos, incìt astepta pe treptele bordeiului in orele de recepte ale heterei satului.
Peste vreo douà zile, putin dezmeticit, i\ bucurà pe Ràutu prin faptul cà-si putuse formula o donnea :
— Fotografii... acolo... de la mama... Si ceasul tatii... acolo... nu mi le dà... Ea ! — ìsi insira el tàràgànat vorbele abia deslusite.
A doua zi Ràutu ìsi luà inima in dinti si pomi spre bor-■deiul sirenei rustice.
La bàtaia lui, in pervazul strìmb al usii, apàru... Aculina, ,,vircolaca" din Tìumen !...
Ràutu ràmase ìnlemnit.
Iti pierduse cumpàtul pentru o clipà si Aculina. Dar ìn-datà ìsi veni in fire si, agresiva si batjocoritoare, se inchina ea ínaintea unui oaspe neasteptat : Poftim, poftim, boierule ! Cita cinste ! Nu stiam cà dumneata esti acela care mi-ai ràpit comoara... pe pàduchiosul acela, pe care-1 hràneam pe deseaba...
Ràutu ìsi regàsi stàpìnirea de sine :
— Aculina ! — ràspunse el apàsat : Lasà strìmbàturile ! Am venit numai sa te previn : sà strìngi lucrurile lui Tartanov, — dar sà le strìngi pe toate... Injelegi ? Voi veni peste
un ceas cu primarul si strâjerul. Nu glumesc ! — ici ridica el vocea, observïnd un gest de sfidare al femeii. Çi porni cam uluit si tulburat.
— Ho-ho-ho ! — râsunâ in urmâ : Drum neted, boierule !... Tot claponit ai ràmas ! U-hu-hu ! — huidui ea, provocatoare» eu mîinile în solduri.
Peste vreo doua ceasurj, spre uimirea lui Ràutu, Aculina apàru în pragul locuintei sale, imbracata cuviincios ; un tulpan roç, strîns légat, încadra obrazul palid ; buzele groase, parca unse, purtau urme de artificii de cochetârie :
— Iatà, boierule, am adus ce am putut gasi, — îsi modula ea vocea, cîntînd putin si lâsîndu-si ochii in jos, cu o smerenie nelipsitâ de provocare :
— Multe lucruri au fost vîndute. Nu-i bancher ! Nici eu n-am mosii... A trebuit sa tràim. Farà mine se prâpâdea poate...
Làsînd pe un scaun mica legatura, saluta respectuos si plecà în pas elastic, ondulîndu-si soldurile.
Lisaveta, gazda, apàru pe neasteptate în usa hambarului si o urmàri cu rautate, dar tàcutâ.
Ràutu avea toate motivele de a fi multumit de rezultatele-,,reeducatiei lui Gaspar Hauser", întreprinsâ de el.
încet, foarte încet, cu recidive exaspérante, Tartanov ici recâpàtà chipul omenesc.
Omul trecuse printr-un adevàrat cataclism.
Gratie situatiei familiei sale, era initiât in viata Curtii Imperiale.
Cîçtigat de propaganda revolutionarâ, Arcadie Amedeici Tartanov, nu se oprise la jumàtate de cale, ci se înregimentase1 în organizatia teroristà.
Lui datorau Comitetul Executiv putinta de a urmàri, pascli pas, deplasàrile tarului.
Dupa 1 martie 1881, polizia imperiala adunase destule in-dicii ea sa justifiée arestarea lui dar nu putuse culege vreo do-vada peremptorie, spre a-1 implica in procesul regicizilor.
In parte multumitâ legâturilor de familie, dar poate si. fiindcà echilibrul sâu sufletesc fusese zdruncinat de teribilele^ evenimente traite, Arcadie Tartanov fu numai internat într-c* casa de sânâtate, farà procès si judecatâ.
Dupa cinci ani, in pàdurile de la poalele muntilor Mongolici, fu aruncatà o biatà zdreantà de om, distrusà moralmente si fiziceste, cu o minte vecinic apàsatà de temeri si de viziuni grozave.
In mijlocul Jàranilor Serghinscului — oameni sàtui si aspri fata de stràini, — departe cu sute de verste de la cea mai apropiatà obstie de tovaràsi, si chiar de Oficiul postai ; lipsit de càrji, de ajutor medicai, de cele mai elementare ce-rinti ale vietii culturale, — Tartanov, singur, putea mai putin rezista oricàrui atac, decìt un càlàtor ràtàcit in nisipurìle Sahare! in fata fiarelor desertului.
Cu atit mai mult, cu cit nu-i putea veni vreun sprijin din partea familiei.
Amiralul Tartanov fu silit sa pàràseascà Ministerul Marine!, sa se retragà din servicìul activ si chiar din societate.
Quasi-exilat la o mosie indepàrtatà, el nu ìngàduia nici sà se pronunja in fata lui numele lui i\rcadie.
In aceastà pàràsire si mizerie, Aculina apàru ca o ancora de mìntuire. '
La o femeie, oricìt de jos càzutà, nu se stinge de istov niciodatà sentimentul de marna — trebuinta de mìngìiere si de ocrotire. '
Si Aculina era ea ìnsàsi o biatà fiinta, strività de meca-nismul vietii, injosità, calcata in picioare, care — si ea — demult nu mai auzise un cuvìnt de omenie de la nimeni.
Dar ce putea da lui Arcadie o nenorocita prostituata a drojdiei de ocne, din pàdurile de la granitele Mongolie! ?
Resturi din dezmierdàri obosite ?
O jalnicà bucata de pine ?
Un adàpost mizerabil ?...
Ea ridica ìnsà un alt zid de izolare in jurul nenoro-citului.
Ràutu instala, la inceput chiar in camera lui, pe Arcadie, — care nu putea ramine o clipà farà supraveghere, si care ìsi manifesta chiar veleitàti de evadare.
Intins in pat, ramìnea zile ìntregi in prostrale — urmà-rind numai cu ochii orice miscare a lui Ràutu.
Trebuia silit sà se ridice din pat pentru mìncare si sà-si dea ìngrijirile de care avea nevoie.
In zadar ìncerca Ràutu sa-1 intereseze màcar de ziare, de care ràmasese stràin de ani de zile.
312
313
Luind o foaie in mina, el nu avea destulä tärie de voinjs sa urmäreascä trei rinduri in sir ; mereu o inlorcea de la o pagina la alta abia änceputä si, indatä parásita, ca sä revinä. din nou la ea, si din nou s-o päräseascä.
Foarte curind insá Räutu observa cá nu era un dement, ci numai un suflet lipsit de orice interés pentru viata, stors de ultima pieäturä de voinja, cuprins de groazá ín faja unei lumi stráine si dusmane.
Inainte de tóate trebuia linistit, asigurat de prietenie.
Din primele zile chiar ale conviejuirii lor, Räutu fu sur-prins de dovada unei inteligente vii, dar numai adormita.
Ca sá-1 rusineze si sä-i destepte amorul propriu, Räutu íl íntrebá :
— Cine e astázi presedinte de república in Franja ? Tartanov, culcat pe späte, cu ochii pironiji in tavan, täcea.
— Cum, — izbucni Räutu : un om civilizat, un intelectual, cu studii universitäre, poate cädea atít de jos ? Sä ajungä sträin de orice se face in lume, sä nu stie mäcar numeie sefi-lor de stat ai marilor najiuni din Apus ?
Dupa vreun ceas de aceste dojeniri, Tartanov isi intoarse ochii spre „educatorul" säu :
— Tovaräse Räutu !... i se adresä el domo! : dar stii dum-neata cine e astäzi primär in satul nostru ?
Räutu tresäri, surprins, si nu gäsi räspunsul. Tartanov se reintoarse din nou pe spate si-si infipse pri-virile in tavan, färä a mai sufla o vorbä.
Räutu insä se bueurä : cäpätase nädejdea de vindecare.
Cap. XI.
SPIRCA VARNACUL
Pe neasteptate, Ràutu gasi un ajutor, de unde nu putea bànui.
Lisaveta, gazda lui, care la ìnceput il primi morocànos, aproape ostil, ìsi schimbà peste pujine zile atitudinea.
Bàtrina, spre mirarea lui Ràutu, ìsi ducea singurá toatá gospodària.
El aflà cà si chiar ara, semana, secera, ìsi cara recolta, o ìmblàtea farà ajutor din afarà.
Acasà, ìsi ìngrijea vitele, tàia lemne, fàcea bucàtàrie si chiar, dupà primirea in gazdà a lui Ràutu cu Tartanov, se in-sàrcinà si cu mica lor gospodàrie, — respingind cu energie sugestiunea luì Ràutu de a angaja o servitoare.
— Nu-mi trebuiesc, — protesta ea posomorità : nu-mi tre-buiesc mofturoasele cele in casa... Numai puturosenie si tràn-cànealà din gurà !...
Ràutu ìnsà se Jena sà fie servii de o femeie bàtrìnà care, -cu puterile-i scàzute, sà alerge pentru doi barbati tineri, si sà nu fie dispensata macar de muncile mai grele.
Se adresá dar stràjerului, in timpul vizitei lui reglemen-tare de dimineatà :
— Domnule Gavrilov, nu s-ar putea gasi pe aici o femeie, mai voinicà, ca sà ne serveascà si sà ajute pujin pe biata Lisaveta ? Cà-i prea bàtrinà.
Gavrilov se scarpina pujin, ginditor, la ceafà ; apoi pe bàrbia nerasà de mai multe zile ; scuipà ìnlàturi si, in sfìrsit, pironindu-si privirile asupra ciubotelor, hìrìi morocànos :
— De !... ìi greu... gospodarii de aici is fudui... bogati... dar dintre ,,varnaci" se vor gasi poate... Trebuie ìntrebat Spirca Varnacul, acela stie...
315
— Dintre oslnditü de drept común ? — zise Ràutu cu ìn-doialà ; e cam primejdios, — cine stie peste cine poti da. E un om cumsecade, acel Spirca Varnacul ?
— Hm ! — scuipà din nou cu un aer de disprej si ironie Gavrilov : Varnac, si de treabà !... De, cam rar... Dar ìi cu stare : càràus, are douà troici de cai, sànii, tarantase bune... Vecinic il poartá dracul pe drumuri... Aduce bànet mult... Si-i mustruluieste pe to\i varnicii din partea locului.
Ràutu se hotàri sà se informeze intii la primar si la oa-menii din sat, pe care i-ar fi recomandat acesta.
In curìnd insà se convinse cà orice incercare in aceastà direcjei e zadarnica.
Tarami din Serghinsc constituiau parca o rasa cu totui deosebttà de grosul najiunii ruse : mai mult scurii, indesati, voinici ; cu feje largì care vàdeau un amestec de sìnge mongol ; negriciosi sau roscaji, cu ochii negri sau suri ; dar intot-deauna rumeni la faja si porniji spre obezitate. Nicàieri nu se pot vedea atipia Jarani burtosi.
Peste tot Ràutu fu ìntìmpinat cu neìncredere, cu ràcealà, si chiar cu o neascunsà ostilitate.
— Daa !... iti trebuie vasàzicà o slujnica, o femeie in casa ? Nu avem... nu slujim... slava Domnului, avem ce minea... íncearcá pe la varnaci, ìs flàmìnzi... Iti va gasi poate pe vreo pràpàdità Spirca Varnacul.
Acest prim contact cu autohtonii il interesa pe Ràutu.
í?i, cu ajutorul ìnvàtàtorului local Parfeniev, si-a putut aduna un material pretios asupra trecutului si a conditiunilor sociale din Seghinsc.
In acest sat, aruncat in vàgàunele pàdurilor de la hotarul Chinei, la sute de verste de orice alta asezare, se ìntemeiase de veacuri o viaja originala, care dàdu mult de gìndit lui Ràutu.
Erau gospodari bogati, tarani liberi, care n-au cunoscut niciodatà iobàgia si care nici acum nu cunosteau lipsa de pàmìnt.
In aceste intinderi farà stàpìn, chiar cuvintul de proprie-tate in ce priveste pàmintul, nu era cunoscut.
Ogorul cultivat de o familie tàràneascà, in apropiere de sat sau in vreo poiana ceva mai ìndepàrtatà, se numea zaimea, — adicà „ocupatiune", — si ràmìnea in stàpinirea ,,ocupantu-iui" numai atita vreme cìt era muncit de el.
Oricine putea sa „ocupe" aceastà zaimcà, ca res nullius, si s-o munceascà — indatà ce era parasita, adicà, nu mai era cultivatà de primul ocupant.
Nici autoritaea de stat serghinscenii nu o cunosteau de fapt, — lichidìnd tóate raporturile cu administraba locala prin vàrsarea tributului anual convenit.
In aceste conditiuni, se dezvoltase aici un tip de ^áran" pentru care cu greu ar fi de gàsit vreo analogie in afarà de Siberia.
Invàtàtorul, Vasian Ivanovici Parfeniev, care traía de vreo zece ani in acest mediu, ajunsese mizantrop si mistic. Nu mai credea in viitorul omenirii.
Ràutu gasi in odàita lui un adevàrat muzeu de monstruozi-tàti : o colectie de insecte stranii, cadavre de sopirle si serpi, schelete hidoase atìrnate in arabescuri macabre pe pareti.
Pe masa de lucru, surprindea o frumoasà gravurà a Florei de Titian.
In acest decor funebru nudul unei femei frumoase, — inca accentuât de o camasà stràvezie, — fâcu o ìmpresie paradoxale.
Prinzind surìsul lui Ràutu, Parfeniev — cu ochii lui de sticle decolorate — abia isi strìmbà faja pálida, rigida, sub ciupiturile vàrsatului, ca o masca, si ridica gravura cu soìemni-tate de la locul ei.
In dos apàru un craniu mie si fin, vàdit féminin, cu cercuri verzi largi la timple, imprimate de cerceii preistorici oxidaji, pe care colectionarul ìi si atirnase pe delàturi.
— lata, vezi ! — ìncepu Parfeniev cu o voce tot asa de incolora ca si ìnfàtisarea lui : lata, vezi, si din Flora, din fru-musetea aceasta, acuma nu ramine undeva decìt tot atìta —-cìteva ciolane putrede.
Despre tàranii din Serghinsc si despre conditiile lor de viatà, invàtàtorul — la ìntrebarea lui Ràutu — ìncepu o trista litanie, cu aceeasi voce lipsità de orice pulsale de viatà :
— Da, da, da !... stiu, stiu ! Aceeasi istorie ca si cu prede-cesorii dumitale... Esti socialist, a ? Visezi raiul pe pàmìnt, cu toti oamenii sàtui si multumiti, a ? Iatà-ti raiul — Ser-ghinscui. Is sàtui si-s multumiti... O adevàratà utopie, o re-publica care nu cunoaste stàpìn de veacuri. Aici Retatemi" tràiesc cum vreau, nu recunose nici hotarul statului, tree ori-
316
317
cínd in China, fac contrabandà cu aur... Pàmint au din belsug. Tóate nevoile si le satisfac pe deplin. Nu mai dórese nimic. Au tot ce le trebuie. Si nu sint pe pámint fiare mai feroce si mai perverse, vite mai obtuze ; egoisti cruzi, uràsc orice fiinjà omeneascá ràtàcità printre ei ; inaccesibili oricàrei idei noi ; de veacuri mucegàiesc in aceleasi obiceiuri ruginite, cu aceleasi prejudecàti, cu aceeasi suficienjà tìmpità. Incearcà sa le explici cà pàmìntul e rotund, cá se miseá, — ai sa vezi !... Si ìntre ei se mánincá ca niste paiangáni, fiecare e gata sá ìn-ghità pe vecin... Chiar fajà de femeile lor sìnt tirani si calai... lar ei ìnsisi ìsi tirase pe ascuns burtile umflate pe la Aculina ! Uuuuu ! ìi uràsc ! Mi-au uscat si màduva din sira spinàrii, — mi-au stors sìngele din vine. Otrávesc si descompun pe oricine nu li se potriveste, — ìntreabà si pe Lisaveta, gazda dumitale...
— Dar soyotii ? — il ìntrebà Ràutu.
Cruntul mizantrop se muie, in ochii sài apàru o expresie de blinderà si de melancolie :
— A ! acestia ! — apucá el ìndatà firul : soyotii pot ilustra ìncà mai bine adevàrul afirmajiunilor mele ; ei formeazà ade-vàrata populatie aborigena de aici, — ìncalecà munjü, tràiesc dincoace ca si dincolo de Saian, in Urianhai. Nu se poate in-chipui un popor mai blind si cu un simj moral mai viu. Ar trebui sà-i cunosti, tt-ar face piacere. Sìnt budisti vechi si sinceri — cinstiti, muncitori si pasnici. Minile lor nu cunóse de veacuri sìngele omenesc. $i, totusi, sint jefuiji si exploataji dincoace de rusi, dincolo de chineji si de tatarii din Mongolia. Si astàzi sìnt aproape exterminaji, — nu stiu dacá, in total, ajung la o sutà de mii de suflete. $i aici sà vezi pe republicanii din Serghinsc, — pe tarami dumitale „liberi si sàtui" ! Nici lupul scàpat ìntr-o stìnà nu poate fi mai bestiai si mai crud.
— Ai pomenit de bàtrìna mea Lisaveza. Mà intereseazà foarte mult. Ce-i cu ea ? — ìntrebà Ràutu.
— In zece ani cu oamenii acestia, ìnchisi hermetic, am putut capata numai vagì informatti. Se pare cà Lisaveta, ca fata ìncà foarte tìnàrà, a tràit o grozavà dramà. Stiu numai cá-i vorba de un copil nelegitim... de tilhàrii, omoruri... Totul ìnmormìntat in taina pentru ca satul sà fie ferit de intervenga autoritàrio r. Dar, de atunci, Lisaveta tràieste ca o leproasà. Orfana de pàrinji, — fruntasi avutí ai satului, — ea n-a putut capata ajutor de nicàieri ; si de cincizeci de ani e silità sà-si duca viaja solitará si ìndusmànità, cum o vezi.
Ràutu nu avu ncvoie sà caute pe Spirca Varnacul. Se ìnfàtisà singur, ìnsojit de un om de tip mongol, — care, timid, nu indràznea sá treacà pragul. Impingìndu-1 de la spate, Spirca ìi striga :
— Hai, omule ! iti zie, — sìnt oameni buni, sá-i pui la rana. N-ai frica !,..
Ràutu se uità cu interés la leaàerul varnaciìor din Serghinsc : era un omulej vioi, de aspect tigànese, cu un nas mie, redus ìncà de boalà la o gàuricà abia ridicatà in mijlocul fetei rotunde si smeade ; perii scurji si Jeposi ai bàrbii, cari cres-teau ciudat orizontal ìnlaturi, o làjeau ìncà de vreo douà ori.
Tocánind repede pe nas, aborda pe Ràutu cu multa dezin-volturà, farà inconjur :
— Multa sànàtate, Ivan Egorici ! — Eu sint Spirca, — musai ai auzit de mine, — sìnt prietenus bun cu Artamon Dimitrievici, din Minusinsc, — trag nàdejdea, il cunosti, — à ? — Danilov ? — sìntem ca fratti. Da ! — Sà tràiesti', Ivan Egorici, — ìji sint musafir, — si nu prost : iatà iti aduc pe flàcàuanul ista, — soyot, ìi zice — Sarìm pe nume, — are mare nevoie... Poate ìi vei face ceva cu prietenusii din Crasnoiarsc... Ar trebui sà frecati ridichea rìiosului cela de la hruba din Chebe^a...
Sarim, soyotul, cu un tip mongolie, dar foarte indulcit, cu ovalul mai lung si mai pujin colturos, — asculta resemnat aceastà cascada de vorbàrie.
In sfìrsit, cu foarte multa timiditate si blinderà, cu un accent gutural, ìsi putu povesti obida.
Administraría minelor de aur din Chebesa acaparase, farà-fasoane, izvoarele de apà potabilà ale soyojilor, din care un trib ìntreg ìsi adàpa vitele din timpuri imemorabile, — invo-cind ca pretext interesul exploatàrii minelor.
Astfel soyotii pot fi siliti sà pàràseascà asezàrile lor strà-mosesti.
In curìnd avu o mare satisfaejie, — primind vestea cà soyojilor li s-a fácut dreptate, muljumitá stàruinjei venite la timp pentru a da ármele necesare uneia din taberele in veci-nicul rázboi civil dintre diferitele ramuri ale biurocratiei.
Din momentul acela se stabilirà raporturile cele mai cordiale ìntre Ràutu si populatia aborigena.
Sarìm aducea adesea pe alti conationali cu diferite neca-zuri la Ràutu. Ràutu le scria petijii, intervenea pe lingà admi-
318
319
nistratia lócala. Cite o data nu le putea da decít un bun sfat, primit íntotdeauna cu calda recunostinta.
Astfel ajunse, pe nesimtite, jalbar, agent diplomatie si protector al întregului trib.
Çi aceastà „activitate socialà" íi dádea singura satisfacüe moralá pe care o putea avea ca un surghiunit într-un bírlog de ursi, cum era Serghinscul.
Pe soyoti íi miseá foarte mult — ceea ce indigna pe Spirca — câ „politicul" refuza, cu indárátnicie, orice „dar", rar dacá primea cite un ulcior de „cumis" sau o broderie cas-nica, ca omagiu prietenesc.
Sarîm luase obiceiul sà viziteze locuinta lui Ràutu, cel putin o data pe sàptàmînà, spre a mai ajuta la gospodarie, — sa taie lemne, sà incálzeascá baia sau sà facà mici reparatÜ la casa sau la acárete.
De aici se lega o prietenie íntre dinsul si Lisaveta, care chiar refuzul lui de a táie macar o gàinâ, ■— operade bárba-teascá prin excelente, dupa pàrerea ei — i-1 respecta cu in-duiosare, cínd soyotul íi declara catégorie :
— Nu tàiat !... singe... pácat !... Nu voie Buda !...
— Vezi, — spunea ea : îi pàgîn, dar mai crestin decit crestinii !...
Cînd Ràutu, la cea dintîi ocazie, il ruga pe Spirca Var-nacul sä-i gäseascä o slujnicà, — acesta, pe loc, apucà razna, tocànind ca de obicei :
— Ínjeleg, înteleg !... Ifi trebuie o fetiÇà mai drägujä !... da, da, da !... Altfel te präpädesti cu cealdonii... Numai pen-tru dumneata sau si pentru Tartanov, care si el e väduvit de atíta vreme ?...
Ràutu nu farà greutate reusi sà-1 lämureaseä.
Un nou motiv pentru Spirca de a disprejui pe „smintit".
La urma urmei, el putea ìntelege, desi cu greu, — sä nu ia parale de la soyoti, — aceastà hrubà de aur ! Se vede cà arc destui bani el însusi, — dar farà muieri !...
— Daaa ! — lungi el pe ñas : îti trebuie — vasäzicä — o femeie muncitoare, cìnstità, curata, care sä stie bucatane si sä speie rufele, sa grijeascà odàile... Unde sa gàsesti asa po-doabà, frate ?.,. De, Aculina e foarte iscusità, dar are alte me-tehne... N-am acuma, boierule, asa ceva potrivit. Poate la vara o sä ne vie vreun convoi. Dar cu diavolii acestia burtosi, ii
greu... Pun mina pe ce e mai bun. Doar din munca osînditilor tràiesc ei, — si cine nu li se robeste — vai de el ! Trebuie sà-si ia lumea in cap...
Ràutu privi acum pe Lisaveta cu mai multa simpatie çi se hotäri, — in afarà de contribuya lui Sarim, — sa o ajute el insusi zilnic la muncile mai grele ; il sili pe Tartanov.
Inima Lisavetei dezgheta cu incetul ; desi tot posomorità si tàcutà se atasa, vàdit, tot mai mult de Ràutu si de Tartanov ; si lua chiar parte activa la „educatia lui Gaspard Hauser".
Contactul cu Spirea Varnacul capata un mare interés pentru Hau tu.
Vecinic in cälätorii nebuloase, el fàcea cu putintä o cores-pondenjä mai sustinutä cu obstia din Minusinsc si cu tova-räsii räzletiti prin judet- Distacele pentru el pàreau a nu exista,
în curînd putu aduce servicii si mai insemnate.
Artamon Dimitrievici Danilov, — pe care il declara „prie-tenus", — era o veche cunostintà a lui Räutu, inca de la frec-ventarea, ca liceian din Chisinäu, a cercurilor revolutionäre din Odessa.
In Siberia ìnsa, in urma stingerli vechii miscàri din Rusia, Danilov sàvirsise o extraordinarà evolute, — si acuma se afirma ca un cap de scoalà, creator al unei doctrine politice si al unei factice revolutionäre noua.
Dupa tóate seninele, deportajiunea siberiana, si toatä in-telectualitatea rusa, intrau ïntr-o noua fazä, premergätoare desteptärii dupä lunga amortealà ce urmase pe 1 martie 1881.
Nereusind a obtine autorizaba cuvenitä pentru o calatorie la Minusinsc, Ràutu se gíndi la o vizita clandestina.
Spirca era gata sä-1 porneascä in taina din Serghinsc, — se arata numai ingrijat de consecinte, pentru dinsul personal.
Ràutu ìnsà se aranjä ca sa aibà un avans de vreo douà-zeci si patru de ore, inainte de a fi descoperità lipsa lui ; pe de alta parte, asigurà si secretul pentru rolul lui Spirca.
lar el personal nu risca, in cazul cel mai ràu, decit darea in judecatà pentru „päräsirea samavolnicä a resedintei fixate".
320
321
21 — la preajma rwolutiet, voi. IT
Pentru expediüe fu aleasà o noapte luminoasà, cu luna plinà, pentru ca goana cailor sà nu fie stinjenitá de intuneric.
La locul cuvenit in pàdure, la vreo trei verste de sat, as-tepta inlàturi cu sania Spirca, care de vreo trei zile se fàcuse dispàrut din sat, ca de obicei, pentru destinati! necunoscute.
Rautu il gasi tropotind pe loc si bàtindu-si, incrucisat, bra-tele — ca sa se incàlzeascà.
Era un ger cumplit.
Crengile copacilor dezgoliU scinteiau la lumina lunci de cristaluri de ghiaia.
— Ce ai ìntìrziat atita ? — sopti pe nas Spirca, desi chiar latratili cinilor din Serghinsc abia mai putea fi auzit la distanza aceasta : Dupa ce te las, incà de cu noapte, la Matora, — ma dau in làturi si ajung tocmai la Caratuz, pentru ca sà-mi fie pierdutà urma.
Pornirà in goana cailor cu clopojeíí legati.
Lumina lunei, reflectatà de intinsul zàpezii imaculate, stingea stelele ; si cercul albicios se topea spre orizont in neaua pàmintului.
Drumul, aproape nebàtut incà dupà ninsoarea din ajun, se pierdea intre copacii albi de promoroacà ; si numai umbrele troicei, cu „duga" enormà, lunecind imprejur la cotituri, da-deau putinà variale acestei monotonii adormite.
Ràutu, imbracai in ,,dohaua" lui siberiana, si acoperit pe deasupra de o blanà groasà de urs, stàtea in fundul saniei pierdut in gìnduri ; si, pe nesimtite, incepu sà motàie.
Spirca dàdea zor cailor, — suiera, plesnea din bici, si, cu o voce subtire, tàràgànatà, cinta pe nas vechile balade „var-nacesti" care plìng soarla „nenorocitilor" sau glorifica isprà-vile vagabonzilor, — celebrii „Nutiuminte*' — in taina tai-galelor si a tundrelor.
Noapte cu luna... Taigaua sunà... Un pui de vultur, bàietas, Tìlhàrel 91 ucigas, — E flamine! si farà bani, lar pe umeri nici suman !... Vintul bate §i ràzbate Pinà-n spate !
Oi, biet orfan li la aman :
Farà marna, farà tata. —
Averea-i toatà
In spinare o poarta :
O secure si un ceaun
Puscà lunga si... drum bun !
§i toporul imi este tata,
Prin taigaua sà ràzbatà,
Pusculìta-i draga marna, —
Din cealdon sa fac pastramS,
Cu burjui la cataramà.
Pe cealdon il apucai,
De o creangà-1 spinzurai,
Pìn-la piele-1 dezbracai !
Pe burjui il sfàrìmai,
Beregata i-o tàiai,
Gol la ciori il aruncai !...
$i, fudul, de zor plecai. —
Un biet drumet : niznai, niznai !
Ejìuierìnd Ca un voinic :
N-am vàzut, nu stiu nimic !
— Ehei ! — se ìndreptà el deodatà càtre Ràutu : a ràmns si Serghinscul cu vreo treizeci de verste in urmà ; iar incoio la stìnga, cine stie, poate si mii de verste, dincolo de munti, nu dai de o tipenie de om ; iar ìncoace, in dreapta si in fata, sìnt sute de verste pina la cel dintìi bordei. Ehei ! aici dacà ai nenoroc, si vreun cealdon cìnos iti trage un glonte, sau un Ivan Nutiuminte, flàmìnd, iti tale beregata, — iti pot putrezi oasele numai cincizeci de pasi de drum si 0 sutà de ani nu va da nimeni peste eie... Hehehe ! Porumbeilor ! — plesni el din bici deasupra troicei, suiera voiniceste si incepu din nou cìn-tecul tàràgànat, pe nas :
Nutiuminte, bàietel. E voinic sj pungàsel ! Bat-o focul ei s-o batà, Tare dragà-i e o fata ! Ah, e dulce ca bombonul §i duhneste adìcolonul !
322
21*
323
Iute, foc, s-ar însura, — N-are-n punga o para, — Un biet pribeag fàrà noroc. Fugit din ocnâ eu soroc !... Bate, bate, mai, taigaua, — Sufle vîntul §i purgaua !... Pe tap gras eu mi I-am prins Pîn' la singe ras çi lins !... §i taigaua maicá tace-Cine stie, mai varnace ? Doar o cioarà din copac L-a vàzut pe prostànac... Am acum si bani çi ceas, Çi-o fetitâ-n tarantas, Pe obraz cu suliman Çi pe umeri safaran...
— Uite, aici, spre stínga, vezi mestecenii cei bâtrîni ?... abia îi deosebesti de albi ce sînt, iar crengile se întind pina la stele. Acolo, acum vreo patru ani, si-a avut sfirsitul un ne-gustoras, — bogaaat ! — din Caratuz... I-au táiat beregata... Nici acum nu se stie cine... Nici pe el nu 1-au mai gásit... A, drac afurisit ! — rácni el deodata si începu sa dea cu biciul in cáluüal marginas din dreapta.
Si, iarási, — suier voinicesc si balade ocnâsesti :
Noapte cu luna, Taigaua sunS...
Pe burjui íi sfàrîmai, Beregata i-o tàiai, Gol la ciori íl aruncai
$i, fudul, de zor plecai, —
Un biet drumet : niznai, niznai !
Luna pliná se pleca tot mai mult spre apus, pe platourile Mongoliei. Umbrele se lungeau si se indesau,
Ràutu se desteptà si supraveghea acum, cu bagare de seamá, pe Spirca, care se intorcea mereu spre el, se pleca spre fundul saniei, trágea naturile si vadea o neliniste tot mai agitata.
Sania deodata se opri brusc si Spirca sari in drum, hiriind rágusit :
— Sá dezleg colopojeii... Sintem la jumátate de drum spre Matora...
— Dar spuneai ca vrei sá treci pe nesimtite acolo ? — il intrebà Ràutu, care se cobori si el din sanie : Atunci de ce ai nevoie de zurgalái ?
— Apoi, e mai vesel cu zurgalái... E prea uricios asa. Se pìictisesc caii... Sá se mai hodineascá un pie...
Incepurà sá sarà in loe, tropotind, si sá se batà crucis cu brajele :
— Eee ! e frig, e frig, — strasnic !... Ivan Egorici, hai la trìntà !... sá ne íncálzim un picusor, — se apropie el brusc.
Ràutu, aducìndu-si aminte de o veche lectie de box a lui pan Semienschi din Curgan, cu o ñuscare brusca si violenta de pumn, de jos in sus, il lovi din tóate puterile ín ñas.
Spirca se clàtinà si aproape cázu pe marginea saniei ; dar iute se pleca spre fundul ei lìngà capra, intinzínd mina la paiele asternute pentru picioare.
Ràutu, pregátit, íi puse fulgeràtor Jeava revolverului la ceafá :
— Lasa toporul cá trag, ticálosule.
Tacere si nemiscare. Grupul sculptural parea incremenit.
— Ehehehe ! — rìse subtire si format Spirca : Am suguit, mos Egorici !... — Si dumneata... mi-ai turtit pe degeaba nasul... Nici asa nu-i cu fason...
— Scoate mina din paie ! — porunci apásat Ràutu. Dindu-1 la o parte, Ráutu scoase din paie un topor si, dupa
ce se convinse cà nu se mai gàseste pitità nici o alta arma, se sui cu el in sanie si — farà sa lase din mina revolverul :
— Suite-te pe capra !
— Hm-hm-hm ! — se scinci pe ñas Spirca : Nu ma ne-noroci, boierule !... Ti s-a nàlucit... Zau Aici sá mor !... ín-trebaji despre mine si pe Artamon Dimitrievici din Minusinsc, sintem vechi prieteni...
— Mergem inainte ! — porunci sec Ràutu. Pornirá.
Luna se apropia de orizont, cerul pàli si un fel de ceajS láptoasá ínnecá si bolta de sus, si invelisul de zapada de jos.
324
325
Zurgäläii cìntali jalnic in cadenza.
íntre cei doi cälätori stingheri, rätäciji printre copacii in promoroaeä, in mahmuria farà hotar, ìnghejatà si alba, — nu mai fu schimbatä nici o vorbä.
La marginea Matorei Spirca opri caii :
— Acum boierule, ar tfebui sa te dai jos, cura ne-a fost vorba, — zise surd, uitìndu-se in làturi : sá iai drept inainte pe ulijà ; si, cam la mijlocul satului, e o casa mare, cu un cat, la cedrul cel inalt, unde e si fìntìna... Intreabà de GUebov, Filimon... e càràus vechi... prima !
■— Nu, acum mergem ìmpreunà ! — riposta notarli Ràutu, care nu làsà inca revolverul din mina. Spirca isi pleca faja in jos :
— Vrei sa mà pìràsti ? — aproape sopti el.
— N-ai teamà ! Dar nu stìu ce-Ji mai tràzneste prin cap. Nu vreau sa ràmin singur, noaptea, pe drum necunoscut.
Spirca ofta, apoi isi fàcu o cruce larga si, cu o voce tremu-ratà, jurà :
— ín numele Tatàlui, al Fiului si al Sfintului Duh, amin !... Boierule, mos Egorici... Oameni sìntem... $i diavolul ìi tare... Dacà ma miluiesti, iti sìnt rob pina la groapà. Intreaba si pe Artamon Dimitrievici...
Apoi se ìntoarse spre cai si plesni din bici.
Luna dispàruse. Ceata se mai indesà, — ziua se apropia bine. Dar satul dormea inca.
■— Filimon Silici, Filimon Silici ! — striga cit il Jinea gura Spirca, batìnd in usa : Deschide !... E un musteriu bun, pen-iru Minusinsc...
In usa aparu un Jaran zdravàn, cu o stufoasà barba ros-cata, in care la prima vedere se putea recunoaste un varnac.
Aruncìnd lui Spirca o privire cu injeles, se adresà catre Ràutu :
— VreU sa pornìm ìndata sau mai odihniji, sa luati un ce ai ?
Cap. XII.
ARTAMOV DANILOV
La Minusinsc, Ràutu ajunse spre noapte tirziu — dupa ce mai schimbà o data caii — farà alt ìncident.
Trase direct la Polieschi, „Patriarhul" din Turinsc, gonit si el pe urma crahului, — si la care se mai oprise si inainte de drumul sàu spre Serghinsc.
Polieschi sì Ecaterina Efimovna i-au dat, ca ìntotdeauna, ospitalitate ca buni prieteni.
Patriarhul chiar se ridica de la masa sa de lucru ca sa mai stea de vorba.
Se arata ìnsà rezervat fajà de ìntrebàrile lui Ràutu despre obstia din Minusinsc, — si, mai cu seamà, in ce priveste pe Danilov.
— Vezi, draga, Ivan Egorici ! — zicea tácticos Polieschi, mingìindu-si, pe dedesubt, barba lunga, ceva mai albita : vezi cà in vremea noastrà, generabile se succed repede. Noi sìntem cam pusi la remizà. Nici nu prea ne ìnjelegem cu cei mai ti-neri. Astàzi, desigur, vei gasi, ca ìntotdeauna, lumea adunata la zburdalnicul de Costea Fomin. Acolo vei afla mai bine cum stau lucrurile. Eu nu prea ma due. Am luat asupra mea o lucrare serioasà pentru muzeul locai, minunat organizat de un cetàjean de-aici, domnul Casianov.
— Dar Danilov ? Ce spui despre el, Semion Vichentievici ?
— O, — rosti cu sfiala Patirarhul : Aproape nu ne vedem. Desi sìntem de aceeasi vìrstà ; poate cà are chiar un an-doi mai mult, dar a fugit cu multe generatü ínaintea mea, sau poate... a càzut din alta pianeta, — surise Patriarhul cu gestu-rile lui obicinuite, lovindu-si pumnii cu stìngul, cind cu dreptul pe celàlalt.
327
Costea Fomin saluta pe Ràutu cu urale :
— Ura ! Sa tràiesti, mos Egorici ! — striga el cu bucurie ; oastea noastrà sporeste ! Ma ràzboiesc cu dihániile astea de „fabricanti"...
Trecurà citeva momente pina cìnd Ràutu ìsi dàdu seama mai bine de publicul din camera, destul de spatioasà dar joasà, luminata slab de o lampa, care ìsi adàuga funinginea la fumul de tigàri si de lulele.
De altfel acesta era aspectul cunoscut al „parlotelor" sibe-riene, — cu neingrijirea si dezordinea lor revoltàtoare.
Ràutu gasi aici si multe din vechile lui cunostinje.
Deosebità bucurie simti vazind pe Isaac Blumberg, — bàia-tul Sarei, comunardul de altàdatà din „Hanul Blumberg" de la Chisinàu — de curìnd sosit tocmai din Mezeni, cine stie pentru ce ispravà.
ín centrul interesului obstesc se gàsea tot vechea cunos-tintà de pe barja, — Vasilie Vasilievici Vasiliev, care se instituía acum cu emfazà in ,,social-democrati; si polemiza in felul lui — linistit, tácticos, dar in fond cu multa acerbitate — im-potriva „narodnicilor", pe care ìi reprezenta aici, cu foc ben-gal, ca de obicei, Costea Fomin, vecinic agitat cu profilul lui in triunghi, purtindu-si cu glorie poreclele de ,,Mìnzul'1 si de Constantin de Tarascón.
Ràutu strinse cu multumire mina si altor vechi cunostinje, cum erau Mihail Subanov — tàcutul „Pui-de-lup", cu ne-stinsa-i lulea in gurà ; Tcacenco ..hoholul" de pe barjaua Volgei.
Artamon Danilov nu era de fata.
— Sai in ajutor, mos Egorici ! — urla Costea Fomin : iaià, Vasilie Vasilievici nu admite terorismul, nu vrea sa re-cunoascà misiunea revolutionarà a tàrànimii si predica — poti sà-ti inchipui infamia ! — predica, — da ! — capitalismul !...
— Nici terorismul nu-1 resping in principiu, nici tàràni-mea nu o ignorez, nici capitalismul nu-1 predic, — ràspunse linistit Vasile Vasilievici, frecindu-si putin cu aratàtorul nasul-cartof : sustin un lucru simplu, care e ciar ca lumina zilei, pentru oricine a studiat pe Karl Marx si anume : cà socialismul nu se poate naste oricìnd si oriunde ; cà el nu poate fi decìt re-zultatul revolutiei industriale pe care o produce capitalismul ; cà, pina atunci, terorismul nu poate duce la nici un rezultat, iar cà tàrànimea pina ce nu va trece, si ea, prin cazanul capitalismu-lui este, in cazul cel mai bun, o masà inertà, care poate merge
numai in coada altor clase. Si intrucit capitalismul nu cere voie de la nimeni, — nici macar de la Costea Fomin, — sa se ìntindà si in sfìnta Rusie, — proletariatul care creste si in numàr si in constiinja misiunii sale istorice, ajunge factorul tot mai ìnsem-nat al vietü noastre publice, si numai el se va putea pune, cìnd va suna ceasul, si in fruntea revolutiei.
Protestàri, ironii, tipete, — toate apucäturile de „bunä sfadà ruseascà", — acompaniau aceastà expunere.
Ràutu luà putin parte la discutie.
ïntr-un moment însà de relativa acalmie, ìsi permise in-trebarea :
— Dar Artamon Dimitrievici nu vine ? Urmä tacere si perplexitate...
In sfìrsit, tot „Minzul" izbucni :
— Dä-1 incolo pe bonzul acela ! Feldmaresal al marxismu-lui ! Asteaptà numai sa te ploconesti înaintea lui, cu càdelnita in mina, altfel nu sta de vorbù cu nimeni...
— De ce ?... N-ai dreptate ! — ìntrerupse cu aceeasi gravitate cumpànità Vasile Vasilievici : Tovaràsul Artamon Dimitrievici e un teoretician de forja si un om de acjiune, care nu depune ármele nici aici. Insà tocmai pentru aceasta n-are destulà vreme sa petreacà in societate.
Mihail Suhanov hìrii farà sà-si scoatà luleau din gurà :
— Nu vrea sa ia parte la tirul in caschete, cum ìi place lui Constantin de Tarascón.
— Ce ? — urla Mìnzul : dar pentru tovàràsia lui Crahmalov si Nitocichin, — un pervers si un escroc, criminali de drept común, — gàseste vremea ?
Càzurà parca Sodoma si Gomora...
Rautu la cel dintii prilej se retrase.
Artamon Dimitrievici Danilov ocupa o câsutà de mahala in fundul unei curti largì, foarte neglijatä, plinà de bàlani.
Cìnd Ràutu, cam intimidât, bàtu la usa, ìi deschise o femeie palidà, cu ochiul din stìnga care fugea in colt sub pleoapà, in-cìt lui Ràutu i se parea cà nu se uità la el, ci se strimba 'si ìi intoarce spatele :
— A ! tovaràsul Ràutu din Serghinsc ? — Minscaia ! — se recomanda ea la rìndul sàu întinzîndu-i mina : vrei sä vezi pe Artamon Dimitrievici ? Sà-i spun... Are cam mult de lucru
328
329
astäzi, — pomi ea spre usa din dreapta tindei — schiopätind dizgratios.
Peste pujin timp reapäru si-1 invita pe Räutu pe usa din fund : Poftim, tovaräse Räutu ! Artamon vine indatä. Pentru dumneata, ca vechi odessit, isi va ìntrerupe pentru putin timp lucrul.
Camera in care Räutu fusese introdus avea un aspect care prevestea caracterul originai al amfitrionului.
Dupa masa din mijloc si dupa bufetul cam däräpänat din cóì\, parca a servi ca suf ragerie.
Dar peste tot se gäseau imprästiate cärü, mape, cartoane cu fise, teancurì de jurnale, un aparat fotografie, — iar, pe pareti, — trofee de vinàtoare, päsäri si animale impàiate, foto-grafii si litografii ieftine.
Tovaräsul Minscaia se asezä la o mäsutä de lingä fereastra si, dupä ce cu un semn ii indica un scaun, luä o mapä si incepu, ignorindu-i prezenja, sä foileteze niste hirtii.
Asa se strecurarà vreo zece minute.
In sfìrsit se arata si Danilov, — tot asa de lung, slab si incolor, dar parca, in ciuda vremurilor, intinerit, — numai ca lina lui vestedä de pe obraz pärea si mai mult mincatà de molii :
— A, ilustrissime prinj valah, descendent al ìmparatilor BizanÇului ! — rínji el frecîndu-si, ca de obicei, perii aspri si incolori de pe bärbie : Buna ziua, demult nu te-am väzut !
Çi se asezä, incoläcindu-si picioarele.
— Ei, ce mai spui ? Tot mai umbli cu migdale zaharisite si cu dulceajä de trandafiri ?
Räutu, cam fästicit, ii räspunse totusi cu oarecare fermi-tate:
— £?tiu cä pentru dumneata, tovaräse Danilov, orice as. spune ar fi „migdale zaharisite" si „dulceajä de trandafiri", N-am venit sä-Ji vorbesc eu, ci, — dacä se poate, — sä te as-cult. Träiesc de mult ízolat de obste, sint foarte puün informat de ce se petrece in cercurile revolutionäre. Çtiu cä esti la curent.
— He, he, he ! — incepu sä rida sardonie Danilov, isi incoiaci intr-altfel picioarele si, frecîndu-si bärbia, isi reluà tonul de batjocurà :
— La poruñea, serenissime ! Dar mai intii, n-am insusiri de guvernor al odraslelor boieresti ; in al doilea rind, ar fi si inutil ; dumneata esti inaccesibil pentru marxism, — altfel ai fi destul de citit ca sà-ti poti forma convingerea direct din iz-
voare ; in al treilea rind, sìnt prea ocupat si n-am nici un gust pentru exercitíi retorice, ca excelentul Costea Fomin sau core-ligionarul meu intru marxism Vasilie Vasilievicì ; in al patru-lea rind, ca un om care tot te-ai frecat pe lingà revolutie, tre-buie sa stii cà informatìile cu adevàrat interesante nu ti le poi, spune, iar celeìalte m-ar plictisi si nici pe dumneata nu te-ar satisface ; in al cincilea rind, as putea ìnsira si mai multe argumente, dar de ele este tot asa de putinà nevoie, in fond, ca si de cele precedente. De altfel emeritul Gelherter Polieschi, atotstiu-torul Costea Fomin, si pedagogul neobosit Vasiliev iti pot spune tot ce stiu ei, — si chiar mai mult... Ràutu nu mai insista, si se ridica.
— Hehehe ! — il acompanie risul sarcastic al lui Danilov : cerem iertare, inaltisime strànepot al Capetingilor din Fanar, si va uràm toate stràlucirile cuvenite. Apropos ! Sint aici alti doi printi in exil, — Nitocichin si Crahmalov, — in unele pri-vinti oameni seriosi, — dar s-ar potrivi cu dumneata in ce pri-veste oftaturile dupa estetica vietii, — dacá nu dupà moralinà trandafirie. Te sfàtuiesc sa faci numaidecìt cunostinfà cu dinsii... Ce n-as da sa vàd accastà maestuoasà conjunctiune de astre pe firmamentul deportatici !...
Ràutu saluta pe tovaràsul Minscaia, care abìa se ìntoarse si privind cu ochii ei sasii Dumnezeu stie Incotro, smunci numai din cap spre Ràutu, bolborosind abia auzit :
— Sànàtate Ràutu !...
Dupà masà Semion Vichentievici Polieschi propuse o ví-zità la muzeul locai.
Acesta, ìntr-adevar, merita toate elogiile : colectii foarte' pretioase, — de etnografie, preistorie, paleontologie, si un de-sàvìrsit asortiment de fauna, flora, si mineralogie locala.
Nu era greu de inteles ca adevaratul creator al muzeului, — sau cel putin renovatorul si organizatorul inceputurilor puse de Casianov, — este ìnsusi Polieschi care, pasionat pentru stiinta pozitivà, avea nevoie, ca deportai politic, de scutul lui Casianov pentru a se putea consacra unei asemenea opere de interés general.
— Semion Vichentievici ! — ii ìntrerupse Ràutu cursul im-provizat de preistorie, prin care càuta sà-i dovedeascà cà toc-mai din imprejurimile Minusinscului s-ar fi fost roit triburile mongolice, iar din acestea ar fi pornit, in urmà, hoardele lui
330
331
Gingishan, invadìnd Europa : — Semion Vichentievici, ma gin-desc ce frumoase cursuri trebuie sa \ii dumneata in obstia de aici, avind la dispozitie asemenea material. Tare imi pare ràu cà sìnt Jinut in sàlbatàcia aceea a Serghinscului.
Patriarhul parca se zgribuli si incepu sà-si pieptene barba cu degetele ràsfirate pe dedesubt.
— Nu !... Aici nu se \in cursuri, — ìngàimà el oarecum cu silà : e alta atmosfera...
— Pentru ce ? Nu le mai este tovarasilor dor de invasatura ? Am asistat ieri la discuti! aprinse. Au, deci, nevoie de o bazà stiinHficà pentru teoriile lor.
— O ! — cxclama tot parca ferindu-se de màrturisiri Semion Vichentievici : spiritul stiintific, ca si gìndirea filosofica, presupune ìndoialà, cum spunea Descartes, — si, prin urmare, critica. Iar... pe aici se crede cà o carte, apàrutà acum o jumà-tate de veac, cuprinde o revelajie divina, — este o biblie sau un Coran al socialismului. Si lozinca la ordinea zilei poate fi formulata : nu e Marx decìt Marx, — si eu sint profetul lui... Unicul profet... Din nenorocire sint prea numerosi acesti „unici" cari se ràzboiesc ìntre ei, manipulìnd cu patimà un imens si incoherent material de manuscripte si imprimate ,,marxiste". E o adevàratà exegezà talmudista care n-are nimic co-mun cu spiritul stiintific, nici chiar — cred — cu Karl Marx... In aceste conditii ce rost ar mai avea cursurile ca cele pe care le-ai cunoscut la Turinsc ?, ìncheie Patriarhul cu melancolie.-.
La muzeu veni si Isaac Blumberg in càutarea lui Ràutu, Despàrtiti de atitia ani, sinrfeau trebuinjà de expansiuni prietenesti.
In càmàruta lui Isaac, intr-o mahala mai pràpàdità, dupà un schimb de amintiri si de povestiri din viaja personalà, prie-tenii trecurà si la situatia din obstea Minusinscului, — si Ràutu se interesà mai cu seamà de personalitatea lui Artamon Da-nilov.
Blumberg ìncercà sà-si stringa gindurile, dar, vàdit, farà voie, fu difuz si confuz, sovàitor si chiar timid :
Vezi, draga Vania, — vorbea el incet si tàragànat : Nici nu stiu cum sa spun ; il cunosc putin, si chiar impresiile mele personale sìnt contradictorii. Iar despre aprecierile celorlalti, ce sà mai zie ? — Unii, — drept vorbind foarte putini, aici chiar unul singur — Suhanov, — il idolatreazà ; altii, foarte multi, il uràsc si-1 dispretuiesc, — cum e de pildà Costea Fo-
min ; al treilea comuniazä ìmpreunà ìntru marxismul ortodox si absolut, ca Vasiliev care, insà in fond, nu se injelege deloc cu dìnsul ; in sfìrsit multi, pur si simplu, nu-1 pot pricepe si se
dintre acestia e si Semion Vichentievici Po-
cu
simt intimidati lieschi.
Dupà o scurtà tacere, Isaac urmà cu mai multa siguranjà.
— In orice caz e o personalitate puternicà si originala. In adolescente a fost lovit de o cumplità nenorocire. Tii minte ce am citit noi la liceu despre Manoilova, care fusese executatà la Kiev, pentru o nelàmurità complicitate la un act terorist ? Se pare cà era logodnica lui Artamon Danilov. In orice caz o iu-bea. Si, de atunci, a ràmas sub apàsarea acestei amintiri despre aceastà execujiune, la care a asistat. Poate, inconstient, si ati-tudinea lui politica e in mare parte influenzata de aceastà amin-tire : uràste pe „narodnici", — si Manoilova era narodnicà ; uràste terorismul, — si Manoilova era acuzatà de participare la teroare. Parca nu-i poate ierta, ei însâsi, sacrificiul. Lozinca lui favorita este : revolutia nu are nevoie de martiri si de eroi, — o répéta mcreu, cu orice prilej.
— Dar atunci, dupà pàrerea lui, cum se poate face revo-lujie ? — intrebà, foarte interesat, Ràutu.
— Revolutia, — spunea el, — o sâvîrseste din interés de clasà proletariatul, despre al càrui nivel cultural si moral in momentul de faja nimeni nu-si face nici o iluzie. Din pricina aceastà e ìnconiurat de niste indivizi pe care el insusi ii califica de ,,idioti sì canalii". Aici, de pildà, printre agenjii lui de in-credere se aflâ si un déportât pentru tìlhàrie la drumul mare, — care face pe càràusul, nu stiu pe unde pe aici...
— Spirca Varnacul din Serghinsc ? — intrebà surprins Ràutu.
— Da ! Asa mi se pare ca-1 cheamà.
— Dar cine sìnt acei Nitocichin si Crahmalov, despre care a amintit si Costea Fomin, — si mi-a vorbit si el ? — intrebà Ràutu.
— Unul, Nitocichin, a fost mare functtonar la càile ferale, organizase o vasta escrocherie, defraudìnd statuì cu multe milioane, — un om lipsit de simt moral, cu carácter meschin. Celàlalt, Crahmalov, un mare latifundiar de undeva de peste Volga, — o bruta, care nu vorbeste decìt despre mineare si despre femei. A fost déportât pentru violarea unei minore de treisprezece ani. Danilov ii primeste, sta de vorbà cu ei, — in
332
333
interesul revolurtei. Amindoi dispun de mari mijloace, si sìnt pomirt sa facà toate sacrificiile pentru un fel de reabilitare scoiala. Prin donatiunile lor pentru diferite scopuri filantropie^ au si reusit sa pàtrundà in elita socialà locala. Ar dori mult sà fie primiti si in cercurile deportartunii politice. Desi personal este dezinteresat, mai presus de orice bànuialà.
— Dar pentru ce ii trebuiesc mijloace aici ?
— O, este foarte activ ! Intrertne raporturi mai cu seamà cu stràinàtatea, de unde afirma cà va pomi renasterea revo-lutionarà ; ajutà publicartunile clandestine, la care colaboreazà cu asiduitate ; organizeazà evadàrile coreligionarilor. Dar, mai cu seamà, duce o vasta corespondenjà, — fiindcà „pentru a pregati terenul", cum se exprima, este prins ìntr-o grozavà vil-toare polemica : in primul rìnd polemizeazà cu ,,pretinsii" marxisti ; si pretinsi sìnt toji marxistii nesupusi lui. Acestia trebuie exterminaji cu orice prej si cu orice mijloace, — nu li sìnt crujate cele mai brutale invective, ponegriri si chiar ca-lomnii. lar pe socialista de alte nuanje ìi uràste si-i dispregiente ìntr-atìta, incìt nici nu sta de vorbà cu ei, sau despre ei.. $i acest feroce polemist si revolurtonar intransigent, printr-un contrast curios, in viaja lui de toate zilele face impresia de mie burghez, sters si inofensiv. Ca jurnalist de profesie, trimite ga-zetelor siberiene corespondente banale despre micile ìntimplàri de Provincie, — prin aceasta ìsi sporeste bugetul ; citeste, serie, se ocupà cu gràdinària pentru a-si agrementa menu-ul ; vìneazà, — un vinàtor pasionat, — unica lui distraerte ; nu are relajii sociale decìt cu oameni simpli, mahalagii, mici funcjionari, ne-gustorasi.
— Dar tovaràsul Minscaia, — care e situajia ei ?
— A ! E un caz extrem de interesant. Avìnd nevoie de_ o secretará pentru vasta lui corespondenjà, ca sa-i cifreze si sà-i descifreze scrisori si acte, si-a ales o biatà moasà de la Jará, dizgrartoasà, chiar diformà, lipsità de orice farmec feminin, dar care e foarte muncitoare si devotatà ca o roabà. L-a urmat si in Siberia, unde s-a càsàtorit cu el, — aceasta este Lia Davi-dovna Minscaia despre care ìntrebi. E un specimen de revolucionará prin sine ìnsàsi impresionant. Numai Danilov i-a putut descoperi sexul ; e foarte comoda de altfel, — farà pretendi, — toatà ziua munceste, iar noaptea, cìnd e nevoie de potolit exigente trupului, e la ìndemìnà... Niciodatà nu dorm ìmpre-una, — chiar dacá se culcà in aceeasi odaie, — chiar dacà n-au decìt un singur pat. Cind ìi vezi, — mai cu seamà cìnd o vezi, —
334
esti sigur, — nici nu se poate altfel, — cà niciodatà n-a vàzut-o farà càmasà. $i aproape nu-si vorbesc, — in afarà de „chestiuni de serviciu". Acum ii duce si gospodària, pe lìngà corespon-denjà ; vesnic miroase a unt rìnced, ca bucàtàreasà, si a coca si hìrtie arsa, ca secretará de corespondenjà conspirativà... §i, ceea ce e curios, par fericiti amindoi. Afecjiunea lor trebuie sà fie realà. Danilov ìi ramine credincios. Ea, nici vorbà...
Lui Ràutu ii era teamà sà tragà vreo concluzie.
Ramas pe gìnduri, ìsi aduse aminte de toate ìntìlnirile sale cu Danilov, ìncepìnd din vremurile ìndepàrtate cìnd venea la Odessa din Chisináu, ca elev de liceu.
Spre searà Ràutu primi o vizità originala.
Pe neasteptate, pàtrunserà la el douà figuri disparate.
Primul, parca ìmpins de celálalt pe la spate, — un urias obez, cu obrazul ìnvelit in grásime, care ìi inunda si micii ochi „porcini" si ìi dàdea un colorii de purcel opàrit, numai cà pielea ìi era zbìrcità si acoperità de mici si rare smocuri de par albicios.
Al doilea, ìnalt, cu o silueta ingrijità, de o exageratà eleganza a vitrinelor de haine gata, cu o barba tàiatà artistic, cu par ondulat artificial, si totul exalind odoarea de adevàratà apà de Colonia ,,Jean-Maria-Farina".
Desi avea trásáturi destul de coréete, dar cu ochii nelinis-titi, parca vecinic la strajà in asteptarea unei palme, fàcea o impresie dezagreabilà :
— Am onoarea sà mà prezint, — iesi ìnainte cavalerul din vitrina : Alfons Mihailovici Nitocichin, — si domnia sa este Diomid Eraclici Crahmalov. Am avut cinstea sà aflàm cà sìntesi in mijlocul nostru de la Artamon Dimitrievici Danilov, — care avuse amabilitatea de a ne transmite dorinta dumnea-voastrà de a face cunostinta cu noi, ca oameni de bunà socie-tate. Ah ! in viata pot fi multe incidente, — dar buna crestere e bunà crestere, si aici...
Domnul Alfons Mihailovici Nitocichin, cu un gest expresiv, arata cít de dezastruoasà este cresterea concetàjenilor sài forjaji din Minusinsc :
— Ne-a spus Artamon Dimitrievici, — adàugà el confidencial : cà si dumneavoastrà descindert din ÌmpàraCii Bizanju-lui... Imi pare bine ! Demult sìnt lipsit de societatea unei ade-vàrate nobleje... hm !...
Ràutu rosi.
Din primul moment, ghici farsa pe care i-o jucase malitio-zitatea lui Danilov :
— Nu, domnule Nitocichin, — ràspunse cam enervai ; Artamon Dimitrievici glumeste. Ma trag din ràzàsii basarabeni, un fel de Jàrani ìnobilati numai de pujine generajìi.
— Hm ! dar sìnteji un ,,latifundiar", — dupà bìrfeala la moda ?
— Tatàl meu are o mosie in Basarabia...
■— Eee... Foarte agreabil. Desigur cà a\i calàtorit prin strài-nàtate ?
•— Nu, — pina la atestare n-am iesit din Basarabia.
— Hm !... Nu cunóse o mai mare piacere decit càlàtoria in stràinàtate. Diomid Eraclici a fost globtroter pasionat, — a facut ocolul pàmìntului nu stiu de cite ori...
Pe cind vorbea, elegantul domn ìsi scotea din barba cu un-ghiile trandafirii si ascutite ale degetelor lui subtiri, un singur fir de par incolácit, care desfirat se arata cu vreo treizeci centimetri mai lung decit restul bàrbii. Apoi il ìncolàcea si din nou il plasa cu íngrijire la loc printre ceilalti peri.
Pe Ràutu il iritá acest tic cam dizgrajios.
— Ce-i asta ? — aruncá el tàios.
— A ! E mindria mea : far-párul. In timpul expozitiei din Paris, 1-am demonstrat si acolo. La un banchet pe care i 1-am oferiti Anatole France chiar mi-a spus : — „Am citit undeva cà aveti la Moscova un far-tun care nu trage, si un far-clopot care nu sunà, si dumneata ai acest monstruos far-pàr ; se vede la dumneavoastrà, in Rusia, tot ce este inútil se numeste Jar !" — Hi-hi-hi — subtire spus ! — Inútil ? — Dar e o distincjie, si distinctia e totul. Ah ! si ce banchete le dàdeam !... Nu este in lume alta bucàtàrie ca cea francezà...
— Nu face o ceapà degeratà bucàtària dumitale francezà, — grohài deodatà uriasul din fundul slàninei sale : Carnea miroase a peste, pestele a vìnat, iar vinatul — a dracu stie ce... Si sosu-rile lor, — dracul sà le iee : iti taie majele ca si cu cutitul trei zile. V-au invìrtit capul frantiistele... Dar si franjusca e numai abur, cind o strìngi mai bine ramine numai puful sub tine. — O ! Orientul, acolo e arta bucàtàriei ! Si femeia... s-s-s-s ! Mi-au servii la Calcuta, odatà, un pestisor, — un fleac de nimica, cìt un degetel, — si ìsi ridica aici demonstrativ aràtàtorul lui cìt un cìrnat ; il pràjesc cu nu stiu ce ulei vegetai parfumat, si cu
336
piper de Caiena, si alte mirodenii... m-m-m ! — mugi el cu vo-luptate si ochii ii aruncau scinteieri canibalice : Dar indianca Í O ! o ! o ! — o scirbulijà de zece sau unsprezece ani, cà la dìn-sii nu sínt mofturi de astea europene, — abia dacà ai la ce sà te urti ! Dar este si ea cu piper de Caiena, — si te salta ca si cum ar avea in ea un are de careta ! m-m-m ! màicuja mea ! — mugi din nou, làsind de emotie sà-i curgà balele din rìtul lui lacom.
— Nu poate avea arta unei pariziene ! — interveni, aici, cu autoritate domnul Nitocichin.
— Sà ma pupe pariziana dumitale ! — se revoltà borjo-sul : — Artà ? Arta o are chinezoaica ! Aceea e artà ! Da ! E doctor in treaba asta, domnule. Mina ei, fiecare deget, — gura !... Dar cum ìsi roteste pìntecele !... ah !... Premiul Romei, domnule, iti zie nu ajunge pentru asa artà. Si mì-a pregatiti neicà, una la Sanghai un cuib de rindunicà... ti-a !... Jtia !... Jtia !... Ce gust, ce miros ! Ti se topeste in gurà, si-Ji trezeste, frate, parca fiecare firicel din tine ! Zau !... Si fructele lor ! Am mìncat eu in Borneo, la Bandiermassin, un fel de harbuz — Uuuu ! Miezul lui ca o sampanie, grasa, dulce, mirositoare — Oi-oi-oi ! Odatà ìncà sà-1 gust si sà mor ! Am ìncercat cu o cora-binatie la noi, — ascultà draga : sà iai cnejevica, — stii ? — cnejevica noastrà de nord, — sà o pui in garafà, sà torni pina in git vin de Madeira, adevàrat ! — tare sì dulce, si pe deasu-pra sà pui vreo douà gàlbenuse de ou, minunat ! Dar nu-i ace-las lucru ! Iar femeile lor, Doamne, Doamne ! umblà goale, — dar dupa o noapte nu m-am putut tiri nici in patru labe !... Zàu ! Muierile noastre sìnt niste vaci ! Abia dacà stiu sà-si ridice coada. Ptiu ! Cu mincarea ìnsà poti face ceva : sà iai de pildà racul...
A fàcut de trei ori ocolul pàmìntului, dar n-a vàzut peste tot decit restaurantele si cásele de toleranjà, — si nu poate vorbi decit despre mìncàri si prostituate, — cum sìnt in toate porturile si capitalele lumii, — càci acestea reprezintà pentru el „femeia !"...
Pe cind Crahmalov ii povestea ispràvile, Nitocichin fre-dona Donna e mobile, — ínsá cu un text propriu de o obsceni-tate indescriptibilà.
Si acestia sìnt primiji, se gindi Ràutu, in saloanele sibe-riene...
337
22
Niciodatà n-a avut o realizare mai plastica a ìnriuririi sis-temului de deportare asupra moravurilor si chiar a sanatàri sufletesti a populatiei bàstinase.
§i Danilov ii „utilizeazà" !
Abia putu scapa de acesti Kulturtrageri pannisi in primi-tivitatea taigalei, — sub pretextul cà e asteptat la Costea Fomin.
Plecarà foarte muljumiti, „pentru ceasul petrecut in socie-tatea distinsà" — in fond bucurosi cà n-au fost dati afarà...
Noaptea petrecurà din nou la sociabilul Costea Fomin, care, de data asta ìnsà, improvizà mai mult un „banchet de Sardana-pal, cu teorii, clntece si alte divertismente"...
„Teorii" erau putine, dar ,,alte divertismente" in profun-zime.
Dimineata Ràutu inca nu se dezmeticise, íi troznea capul de mahmurie cìnd ispravnicul — ìnsojit de Gavrilov, — navali cu jandarmii ìn locuinta pacinicà a lui Polieschi.
Fu arestat, dat ìn judecatà pentru ,,pàràsirea samavol-nicá a resedinjei fixate", si pornit sub escortà indàrat la Ser-ghinsc.
Cap. xni.
TRIBULATIUNI DE PEDAGOG
Lisaveta il astepta ìn ceardac, rezematà de pervazul usii. La salutul lui Ràutu, ráspunse numai cu o inclinare. Dar acesta observa o expresie de furie comprimatà pe faja ei, de obicei impenetrabilà.
— Arcadie Amedeici e acasà ? — íntreba el.
Lisaveta ìsi smunci numai capul ìn sus, — semnul negatici la autohtonii Siberiei.
— Dar unde-i ? — se ingrijorà Ràutu.
Lisaveta se dezlipi de pervaz si-si pironi asupra lui ochii aprinsi de o lumina aproape perversa :
— Cum ai plecat, a si sters-o !... De atunci n-a mai dat pe-acasà. Cred cà e la... varnaca aceea...
Ràutu, farà sa mai intre in casa, se gràbi spre bordeiul
Aculinei.
Gasi usa zàvorità si perdele de stambà rosie lásate in jos. La bàtàile lui furibunde, nu primi multa vreme nici un ràspuns.
In sfìrsit auzi zàvorul. Furtunos, navali ìnàuntru.
In tindà, retrasa In fund, stàtea, ìn fata lui Aculina — numai ìn càmasà : un umàr càzut jos ìi dezgolea sinul dur si elastic care, provocator, ìsi ascutea sfìrcul spre el.
Palidà, cu cearcàne la ochi, dar cu un aer de triumf, cu buzele groase, strìnse ìntr-o usoarà miscare de ironie, — Aculina astepta.
— Unde-i Arcadie ! Ce-ai fàcut cu el ? — tipa Ràutu, ìntr-un glas neasteptat de subtire.
Aculina surídea ìn tacere si-si tràgea càmasa pe umàrul gol ; apoi cu o intonatie de irezistibil sarcasm, dìndu-se inlà-turi ca sà-i lase trecerea, grài :
339
22*
— A ! ai venit dupà odorul dumitale, — plodul nevinovat pe care-1 dàdàcesti. Ia-1 ! Dar sà-1 tii, te rog, in lanjuri, cà vine aici si se istoveste... Uità-te in ce hai este !...
Arcadie, intr-adevár, se gàsea intr-o stare jalnicà.
Pétele intrejesute de fire argintii ii cadeau in dezordine pe fata-i de o paloare cadaverica. Ochii ii làcràmau si, dezmàtat, in mijlocul imundei destràbàlàri a asternutului, ìncerca sà-si acopere goliciunea cu pantalonii tinuji in faja.
— Ce faci, nenorocitule ? Nu Ji-e rusine ? — striga Ràutu, sufocat de duhoarea care parcà-i ràmàsese ca o otravá in nas, inca de la orgiile cu Pavlusa Brasevan cu Pelaghia din Nàpà-deni.
Tartanov se asezà pe marginea patului ràscolit si, ìndoin-du-se si mai tare, icnea de plins.
Lui Ràutu i se fàcu mila. Se apropie de pat si-i puse mina pe umeri.
Tartanov izbucni in hohote si, làsìndu-si pantalonii càzuji pe picioarele goale, isi acoperi faja, tremurind din tot trupul. Ràutu se Intoarse spre Aculina :
Ada apà proaspàtà, — ìi spuse el apàsat. Aculina isi si pu-sese o fusta, aruncase pe umeri o scurteicà si, plecatà deasupra unei stràchini, isi spala, cu miscàri repezi, obrazul.
La poruñea lui Ràutu, isi bàgà indatà picioarele goale in ■pimi de pislà si, gràbità, iesi in tindà.
— Nu plinge, Arcasa ! — il mingàie induiosat Ràutu pe cap : fii om !... O sa treacà... Acum scoalà-te !
Neputincios, cu ochii umflaji si cu minile tremuràtoare, Tartanov avea nevoie de ajutorul lui Ràutu ca sa se ìmbrace.
Aculina aduse o cof à cu apa, umplu strachina, o puse pe lavica si se dàdu inlàturi.
Tartanov se spala. Aculina ìi intinse in loc de stergar o ruptura zdrentiiità, dar curata. Apoi ii dete pieptenul.
Cìnd Tartanov, spàlat, pieptànat, era gata de piccare, — ea ii ridica cojocul dintr-un colj si i-1 puse in spate.
Toatà scena se produse in tacere.
Aculina il fixa neco»tenit pe Ràutu cu o expresie, — ne-asteptatà pe aceastà faja, — de ìnduiosare si chiar de admiratie.
Acesta, cam jenat, ii evita privirile, ca si indiscretiunile ìncà supàràtoare ale toaletei. Nu se putu ìnsà retine si o saluta la iesire :
— Ràmìi sànàtoasà !
Cu o bucurie aprinsà o clipà in ochi, Aculina se inchina adinc, dar tot farà nici un cuvìnt.
Acasà, Tartanov se aruncà pe pat, cu faja spre parete si adormi indatà. ¡jii lungi ceasuri ràmase asa, ca dus pe alta lume.
Lisaveta, dupa ce il fulgerà la sosire cu o privire de minie si de disprej, — robotea prin odài, tropotind ostentativ si zvir-lind cu furie lucrurile ce-i cadeau in mina.
— Lisaveta Onisimovna ! — ìncercà s-o moaie Ràutu : e un om slab, nenorocit, bolnav, nu trebuie sa ne supàràm. Dar pe viitor, dacá voi lipsi, sà te tii de dìnsul si sà nu-1 lasi din casa.
— Ai sa Jii pe dulàii astia ?... Cìnd li miroase a fustà, il apucà alte cele ! Si aia, — stie sà-si ridice coada sub nasul lui...
Ràutu reluà cu energie „reeducatia lui Gaspard Hauser". Aproape nu se despàrtea de Tartanov. Farà sà-si permita vreo aluzie la penibilul incident, càuta sà-i ridice moralul, sà-i inspire ìncredere in sine, sà-i ocupe mintea, sà-1 intereseze la ce se petrece in lume.
Luase obiceiul ca, la fiecare sosire a jurnalelor cu „oca-zie", sà-i ìncredinteze aranjarea lor dupà data. Apoi le citeau ìmpreunà, le comentau, — adicà le comenta Ràutu, desi, cite o data, constata cu durere ca Tartanov, cu toatà bunàvointa arà-tatà, adormea.
Lisaveta, bodogànind si incruntata, il ajuta totusi foarte mult, cerìnd mereu lui Tartanov ajutor la micile treburi de gos-podàrie.
Si cu o uimitoare pàtrundere psihologicà, se fàcea cà se intereseazà si ea de ce spun ziarele ; si-1 ìntreba : ba ce se petrece, cum auzise ea in treacàt, cu duhoborii in America ; ba cu minerii din Australia, si chiar cu grevistii din Anglia sau din
Franja.
Sfortàrile lui dàdeau adesea gres ; Dar Ràutu nu se descu-raja ; mai cu seamà cà putea constata, totusi, progrese necon-testate.
„Gaspard Hauser" se atasa vàdit din ce in ce mai mult de pedagogul sàu, care se simjea fericit cà, si atunci cìnd nu-i putea da mai multa atentle pupilului, acesta, stìnd ìntins pe pat, ii urmàrea fiecare miscare cu drag.
340
311
Toatà iarna Ràutu aproape nu putea iesi in strada sau in primblare la marginea satului spre peisajul de munti, — farà sa fi ìntilnit pe Aculina.
Legata cu un tulpan ros pe cap, — cu cojocul e) de cura-tenie indoielnicà, de sub care apàreau niste enorme ciubote de pislà, — ea nu putea inspira o idee de gratie, si mai putin de eleganza si de cochetàrie.
Si cu toate acestea, in privirile ei, in miscarea guru, intr-o roseajà ce-i aparea subit in fata, in ondularea trupului sau, in salutul ei tácut, — se simjea cà ea nu trece indiferentà pe lìngà Rautu.
Prin insezisabilul atitudinü ei, íi sugera lui Ràutu ceva negràit, dar inteles...
Intr-o searà, rezemat de poarta Jarinei, Ràutu urmàrea jo-cui de lumini rosii, viorii, portocalii, albastre — care, aruncate de soarele ce se afunda peste creasta lor, se resfrìngeau in virfu-rile imaculate, ca si printre copacii ce-si profilau siluetele negre pe zapada dimprejur.
Deodata auzi o exclamare de la spate :
— Frumos e, boierule ! Era Aculina.
Ràutu tàcu.
Zìmbind si parca rusinatà ea làsà ochii in pàmint :
— Ce face Arcadie Amedeici, boierule ?   Acum e mai bine ?... S-a mai cumintit ?... t
Si-n ochi, si-n suris n licàri parca o nuanjà de cinism.
— E bine, muljumesc ! — ràspunse Ràutu, sec. Se ìntoarse si pleca mirat de iritarea ce o resiniti.
Il astepta, in seara aceea, si o alta surprizà : vizita lui Spirca Varnacul, care ì§i oferi serviciile ca si "cum nu s-ar fi ìntìm-plat nimic ìntre ei...
Oficiul postai cel mai apropiat gàsindu-se la sute de verste, — iar „ocaziile" oficioase find rare si neispirind incre-dere, Ràutu nu putea dispregi aceste servicii.
Lisaveta se cam ìncrunta la fiecare vizità a lui Spirca, — si, mai ales, dupà ce mai tràsese cu urechea la ce spune.
Dar cu adevàrat varnac, trecea pe lingà ,,cealdoncà" zgo-motos si cu sfidare, bravind manifestarne ei de antipatie.
Intrìnd in camera, Spirca se inchina intii spre coltili unde ,atìrnau fotografiile mari ale lui Immanuel Kant si Jean-Jacques Rousseau, si unde ar fi trebuit sà se gàseascà icoanele ; apoi saluta adinc pe Ràutu, dàdea prieteneste din cap càtre Tartanov si, cu o voce ostentativ ràsunatoare, isi modula ,,complimentul" :
— Multa sànàtate, boieri dumneavoastrà ! Am venit sà ìntreb dacà nu aveti vreo nevoie de Spirca. Hihihi ! — chicoti «1 subtire si pe nas : Spirca e aici si colo. Spirca e bun pretutin-deni si la orice ceas ! Ohoho ì Ma uit eu la dumneavoastrà cum traiti aici. Icoane n-aveti, dar parca sìnteti càlugàri. Hihihi ! chiar Arcadie Midici a uitat de Aculina ! Hihihi ! Se pot gasi :si mai bune decìt Aculina ! — fàcu el din ochi ; apoi, trecìnd subit la un ton grav : Aveti vreo poruncà, Ivan Egorici ? Am un prietenus care pleacà spre Caratuz. De acolo poate ràzbate sau trìmite cu altcineva, la Minusinsc ori in alta parte unde trebuie...
Lisaveta cam avea dreptate sà se ìncrunte...
Ràutu reusi sà lege si cìteva cunostinte cu „autohtonii", — mai mult din interes pentru psihologia specifica a acestor ,Varani sàtui".
Legendele ce s-au creat in jurul sàu, le inspirau o vie cu-riozitate dar si neincredere.
Un om care, dupà cìt se pare, nu e dintre „àia cu nàdragii rupti la spate" ; primeste mai in fiecare luna bani de acasà, ;si bani multi, nu-i cheltuieste, dar nu-i zgircit, — are mina spartà ; toatà noapte vràjeste, nu se stie ce, la lumina, casa-i plinà de niste càrtàloage mai groase decìt evanghelia popii, scrise, — zìce invàtàtorul — in fel-de-fel de limbi, cu fel-de-fel ■de buchi ; nu bea ; dupà femei nu umblà, — nici dupà femei màcar nu umblà !  — Nu-i lucru curat !...
— Falalei, Falaleici ! — ìntrebà Ràutu de pildà un gospodar solid, burtos ca un poloboc, — larg si ros la fata ca un samovar bine frecat, aureolat cu o barba in culoarea morcovului, *cu ochii mici sireti ; Falalei Falaleici, ai multe semànàturi anul acesta ?
— De !... Avem si noi cìteva, — ràspunse Falalei Falaleici, neasteptat de pitigàiat pentru volumul sàu : Avem, avem... Dar poate esti dornic si dumneata, Egorici, sà cumperi ceva ?
— Nu, Falalei Falaleici ! Dar asa, as vrea sà stiu si eu cum merge gospodària pe aici.
342
343
— Asa ! Intelegem... Poate vrei si dumneata sá durezi aici o gospodárie ? Avem o zaimcá, o zvìriiturà de bàt de la margi-nea satului. Am làsa-o si ieftin... Avem multe, — isi restira, cu gravitate perii rosii din barba Falalei Falaleici.
— Nu, Falalei Falaleici, nu ma gìndesc la gospodárie. Eu am alta treabá.
— Asa !... Tot cu càrtile... Dar ce serie in càrtile cele ? Via^a sfintilor, sau alte pisanii bisericesti ? — De, oameni invàdati... Este si pe la noi, un taran de-ai nostri, ii tare citit. Eli-seev, Inocbentie Fedulici, il cheamà. Serie si el cèrti, si scri-sori la boieri mari, la ghenerali, la printi, si grafi. li strasnic de citit, — dar numai in càrti bisericesti. Nu vrea sà stie de cele diavolesti... Ati auzit, poate ?...
— Eliseev ? Am citit ce serie despre dinsul contele Lev Tolstoi, — mare scriitor, — dar n-am stiut cà-i de pe aici.
— Ba cum nu ! E aproape, — cam vreo sutà cincizeci, douà sute de verste. Vine cite o data si pe la noi. Are o fina maritata la Serghinsc, crescutà de el, — si Falalei Falaleici indatà, in-cepu sá-si làteascà rotundul de aramá cu un suris de dublu in-teles : O ajutà mult, cà e cu stare ; a ajutat-o chiar cu bàrbatul ei sà caute peste munti piei ieftine. Au fàcut bune parale. De 1 Evanghelie, Evanghelie... Om sfìnt, dar lumea zicea multe... Nas, nas... dar odatà vede nasul pe fina lui farà càmasà. Dar, dumneata, Ivan Egorici numai asa, cu càrti si iar cu càrti ? — si ochii ìi strecurarà luciri libidinoase : n-ai de gìnd sà durezi o càsnicie ?... sau de ! — omu-i om, si carnea-i carne... Si dumneata oare, cu adevàrat, cum spun Spirca si Lisaveta, — ni-ni ? — Ca si chitaiul nostru ?
Ràutu nu ràspunse.
Conversala cu Falalei Falaleici era tipica pentru ìneer-càrile lui de a intra in contact cu consàtenii.
Pe urma lor ajunse numai un obiect de curiozitate si pentru partea femeiascà a Serghinscului.
Femeile maritate, cìnd il ìntilneau, aproape ìi rideau in fa^á, si-si dàdeau cu cotul.
Fetele isi làsau ochii in jos, dar sàltau din solduri.
O femeiuscà obraznicà si cìrnà se opri odatà in fata porti-tei, cìnd Ràutu stàtea acolo, si — cu capul aruncat cu sfidare in-dàràt, scàrpinindu-si soldul, — interpela pe Lisaveta din cerdac :
— Tata Lisaveta ! ii faci prisnite reci la... burtà ? ori 1-ai ciopirtit ?... Si, tìsnind in chicote, porni cu minile in solduri, bátind in batjocurà zapada ulitei cu ciubotele ei de pìslà.
Cap. XIV.
PROFETOL
Dupà ce aflase cà se gàseste ìn apropiere, pe Ràutu il interesa foarte mult ,,profetul" Eliseev, proclamat genial de in-susi Lev Tolstoi.
Spre marea lui bucurie, in toiul iernii, ìntr-o zi luminoasà si relativ calda apàru in camera lui un urias, cu o larga subà de blanà de lup in spinare, care-1 fàcea sà para si mai enorm, — un om ìn vìrstà, cu o lunga barba de apóstol, alba, imaculatà, dar cu o fata rumena si cu vii si pàtrunzàtori ochi albastri.
— Sà tràieoti, Ivan Egorici ! Iatà-mà-s, — declara el prie-teneste : Eliseev ! Am venìt sà-ti fiu musafìr, mà primesti ? Am auzit cà vrei sà mà cunosti ; si eu am dorit de asemenea. Mi-a vorbit despre tine domnul Casianov, vraciul de vite din Minusinsc, care mi-a càutat o iapà, si doamna Culiceeva, Maria Ivanovna, care sade   nu toemai departe de noi, —- la Susa...
Sì pe cìnd vorbea, se dezbràca de blánuri, si le aseza tácticos ìntr-un colt, pe lavità-
Incintat, Ràutu, — ca sà respecte obiceiul pàmìntului, — comanda Lìsaveteì samovarul, si trimise pe Tartanov dupà un „stof " de rachiu.
— Bine ai venit, Inochentie Fedulici ! — il pofti el pe mu-safir la masà : imi pare foarte bine. Ai venit pentru multa vreme pe la noi, la Serghinsc ?
— Sà vàd. Am aici o fina. Bàrbatul ei, Ivan Timofeici, — il cunosti ? — vrea sà dureze la Serghinsc o tábácárie. Sintem aici aproape de granita, sì peste munti se gàsesc piei ieftine. Au umblat chiar adìneauri pe acolo cu neavstà-sa. Au cumpà-rat foarte bine.
— Au fost peste granita ? Se poate trece pe aici ? —se mira Ràutu.
344
345
— De, granila !... Cine o pàzeste aici ? Le-am scos si eia pasapoarte, ca sà fie ín regula, dar mare nevoie n-a fost. Am venit si eu mai mult pentru sfat, ca om bàtrìn, cà treburi nu mai fac. Ma un mai mult de cele sfinte si mà gìndesc la sufle-tul meu. N-am doar sà cale pàmintul un veac.
Stìnd la ceai, cu toate accesoriile ospitalitàui siberiene, Ràutu ìncercà sà-1 desecase pe acest filosof rustie.
— §tii, Inochentie Fedulici ? Am citit despre dumneata la Lev Nicolaevici Tolstoi. §i-mi pare bine sa fac cunostinta toemai aici, in fundul Siberiei, cu un ucenic al lui Tolstoi.
Eliseev, — care pina in momentul acesta bea ceai tinindu-si tácticos farfurioara, cu cele cinci degete resfirate ale dreptei, iar cu stìnga ducìnd la gura bucàtica minúscula de zahàr, din; care musca cite o fàràmità la ficcare douà-trei inghitituri, — auzind aceste cuvinte, ìsi puse farfurioara pe masà si ìncepu sa rida cu zgomot :
— Hohoho ! Eu, ucenic al lui Tolstoi ! Hohoho ! Tolstoi ar avea multe de ìnvàjat de la mine francare ! Numai sà-i ajungà capul. Hehehe !
— Dar, Inochentie Fedulici, — Tolstoi este un om mare, un scriitor slàvìt in lumea ìntreagà, — toti ochii sint atintiJÉ asupra lui.
— Hehehe ! nu e greu sà fie ochii atintiti asupra lui ! Cìnd pe un sleah mare merge mulümea de mii si mii de drumeji, si un tràznit apucà razna peste cimp, — toatà lumea ìl vede si-si atinteste privirile asupra lui. Dar pe cel ce merge in frunte, ducìnd muljimea asta pe drumul cel larg, cine-1 poate vedea ? Numai cei din douà-trei rìnduri din faja. He, fràtioare, — Tol-ctoi e àia care a apucat peste cimp, iar eu merg in frunte, si cei multi nici nu mà vàd, nici nu ma aud. Dar in sufletul lor si ìn mintea lor e cugetul si gìndul meu. Asa-i, fràtioare ! sà ma crezi !...
§i apucà din nou, tácticos, ceasca cu ceai si bucájica de zahàr, din care musca cu dintii lui albi intregi.
Ràutu il privea cu uimire. Nu se astepta la aceastà siguranjà linistità si ìncredere ìn sine.
— Si care este cugetul si gìndul dumitale, Inochentie Fedulici 7
— Aceleasi pe care le-a avut si Christ, si proorocii, si alt* oameni mari si sfinti din alte neamuri. Tolstoi mi-a scris despre unul, la care se inchina si soyotii de aici, — Buddha, si mai stiu eu cum ìl cheamà. Dar prin acel cuget si gìnd tràieste
346
omenirea. Iar cìnd se ràtàceste si le uità, e mare alean...
— ,,Nostalgie" ! — se gìndi Ràutu.
— Fina ce i se face mila lui Dumnezeu, — urmà Eliseev : si trimite Dumnezeu un sol sà-i duca iaràsi pe drumul cel larg si drept.
— Dar care-i cugetul si gìndul, Inochentie Fedulici ? Si care e drumul ? Eu tot nu injeleg.
— Hehehe ! De unde sà ìntelegi ? Mà uit la càrtuliiìe astea ale tale, scrise in toate limbile. Cum vrei sà mai ìntelegi ceva, dacà eie iti ìntunecà capul, cum 1-au zàpàcit sì pe Tolstoi ? E o singurá carte, fràtioare, — una singurà, fìntinà a ìn-telepciunii, — sfinta Scripturà si, mai cu seamà, Otcrovenia sfintului Ion Apostolul, — Apocalipsa, cum ìi ziceti voi. Ai ci-ti-o ? Ai rumegat-o bine ?
— De citit, am citit-o, Inochentie Fedulici. Dar màrturisesc, <cà prea mult de rumegat n-am rumegat-o. Sà-mi spui ìnsà dumneata cugetul si gìndul...
— Numai sà le pàtrunzi, fràtioare ? Gìndul este : unul e Dumnezeu, si ìn toate e Dumnezeu, si toti sint ìn Dumnezeu, Dumnezeu e totul, — toate din totul rasar, si in totul se tópese. Ai ìntcles ? Asta e gìndul, — iar cugetul este : nu e alta fericire pe pàmìnt decìt cea din sufletul tàu, cìnd mergi pe calea cea -dreaptà, dupa poruñea lui Dumnezeu. Tot ce-i pe deasupra e numai amàgire. Ai ìnteles ?
:— Cum sint toate numai in cuget si ìn gìnd, Inochentie Fedulici ? Dar orìnduiala vietii, legi drepte, fràtie si dreptate intre oameni ? — Orìnduiala proastà stricà si gìndul si cugetul...
— Ehehei ! Dacà mintea ti-e intunecatà de càrtulii !... Orice orìnduiala omeneascà, farà cuget curat si gìndul cel drept,
duce la pierzanie.
— Ei ! — ìncercà Ràutu : dacà dumneata nu cunosti decìt o singurà carte, cum vrei sà stii ce-ì in celelalte, chiar despre rìnduialà ? Ai auzit de socialism ?
— Auzit, auzit, fràtioare ! Cum sà nu aud, dacá cei din tagma voastrà, atita puhoi se abate prin Siberia. Dar asa, ba-lalai-talalai-tararai, — ca moara stricata. Numai la faja spu-megà, dar ìn adìnc nu prinde nimica.
— Ei, iatà, Inochentie Fedulici ! Am aici o cártulie scrisà de un american, — Bellamy se numeste, — care vorbeste despre orìnduiala dreaptà, cum socoate el cà va fi ìntoemità odatà si odatà. Ce faci asta seará ? Vrei s-o citesti ?
— li pe ruseste ? — ìntrebà cu bànuialà Eliseev.
347
— Pe ruseste.
— E groasà ?
— Nu, iacà-tà, cam de un deget.
— De ! sa mi-o dai, poate ma voi ìnvrednici...
Ràutu a asteptat cu neràbdare aprecierile apostolului si-berian.
Utopistul american ìsi construieste toatà schema de renovare socialà pe baza serviciului obligator de munca pentru timp de douàzeci si patru de ani, care incepe la majorat, dupà sfìr-situl ìnvàtàmìntului obligator. Pe de alta parte, raporturile de familie s-ar intemeia in societatea viitoare pe o desàvirsità libértate, farà nici un formalism.
Peste vreo douà zile, Jnochentie Fedulici navali din nou in camera lui Ràutu, incepìnd sa suiere : — fiu, fiu, fiu ! Mare procopsealà si americanul tàu, Ivan Egorici ! la, un prostànac sa mà crezi ! la pe un copil, si-i bate capul pina la douàzeci si unu de ani la scoalà, apoi il bagà in jug si-1 tine pina la patru-zeci si cinci de ani, — si atunci, cind ii imbatrìnit, ii spune : esti slobod, — s-o duci in chef si bucurie, fràtioare ! Ce chef, frate, cind incepe sa curgà nisipul dintr-insul ? Cind omul e in pu-tere si-i dor de viatà, la douàzeci si unul de ani, atunci bagà-I, bre, in fabrica, tine-1, mà, in cazarmà, — iar cind se hodoro-geste, atunci ü slobod. Un prostànac, sà ma crezi, fràtioare ! Apoi si cu partea femeiasca, iar nu-i bine ! Sà-si arunce cu tóatele poalele peste cap, dupà cum le tràzneste ? De, pàcatul ne pindeste. Si cu toatà legea si blagoslovenia bisericeascà dra-cul ìsi face treaba. Dar dacà incà si spui : dà-i nàvalà ? Apoi, fràtioare, si acuma joacà toporul si livorverul ! Dar rìnduiala prostanacului tau ea are sà stinga patima din inima omului Ori sà moaie aleanul femei ? Hehehei, fràtioare ! ìntelegi, — cà farà cuget si gind degeaba-i toatà orinduiala.
Ràutu n-a mai discutat.
— Multa sànàtate, puiule ! Dacà ai s-o vezi ori ai sà-i scrii Mariei Ivanovna, — multa ìnchinàciune din parte-mi. la, asta-i femeie, fràtioare ! Un milion de femei in fiecare firicel din ea t Pàcat cà se usucà aici in Siberia, — si cu molàul cela de bar-batu-sàu.
Cap. XV.
„CHITAIUL"
Lisaveta ìsi dàdea multa silintà sà \'mà In ordine rufària chiriasilor.
Dar Ràutu nu-si putea explica de ce mai cu seamà càmà-sile lor nu pàreau prea curate, si erau ìntotdeauna mototolite,
Odatà, cind ìi aduse chiar o càmasà arsa, — se hotàrî sà caute un remedtu.
Prietenii cumpàrau adesea zahàr in cristaluri, de la prà-valia chinezeascà a lui Fu-Yun-Ping.
Acesta era singurul locuitor chinez al Serghinscului, — dacà nu socotim si pe tinàrul sàu slujitor, Ciu-Li-Siang.
Lumea se deprinsese cu el si-1 accepta asa cum era.
Persona lita tea lui ìnsà atràgea atentiunea nu numai prin tràsàturile mongolice ale fetei, si printr-un port original : coadà, un fel de halat albastru si papuci cu talpa de pìslà alba groasà.
Dar si prin felul lui de trai pàrea ìnvelit in tainà : apàrea si dispàrea subit, — farà ca cineva sà stie, dacà este sau nu este in sat. Si cind dispàrea, pràvàlia lui ràmìnea inchisà, casa inculata, cu ferestrele astupate, — si la bàtài nu raspundea nimeni, — évident cà se ducea ìmpreunà cu slujitorul.
Cu greu se putea întelege cum ìsi mai putea duce negotul in aceste conditiuni.
Dar si cind era in sat, nici nu stiai cum deodatà il gàseai la spate, — si cum se mistifica, cind vroiai sà-i pui vreo ìntre-bare.
Vorbea Ìntotdeauna foarte ìncet, ìntr-un limbaj pitoresc prin schimonosirile neasteptate ale limbii ruse ; Nu numai cà, neputind pronunta consoana r, spunea de pildà lus si Sel-ghinsc, — dar recurgea si la ìntorsàturi abracadabrante.
349
Ceea ce il distingea ìnsà, mai cu seamà, era extrema lui politela si, in acelas timp, — dacà se poate spurie asa — impenetrabilitatea lui.
Politeta lui nu se dezmintea niciodatà.
Chiar atunci cind vreun betivan il injura sau il bombarda cu pietre, — nu lipsea sà salute de trei ori, la fiecare sudalmà si fiecare piatrà zvìrlità :
— Sànàtate tale, onolat dumisol !
Iar impenetrabilitatea lui ii inspira cìteodatà lui Ràutu o adevàratà teroare.
Cu toatà eticheta lui nestràmutatà, minutioasà si nuan-tatà, cind II priveai in ochii lui negri, cu care te fixa rigid si farà clipire, niciodatà, nu se putea stabili màcar acel curent de simpatie, de pàtrundere reciproca pe care o poti avea si cu un do-bitoc, — cu un cine sau cu un cai favorii : era tot asa de stràin si depàrtat de Une, cum este un gìndac sau chiar o blanà de ani-mal impàiat cu ochi de sticlà.
Suferind din cauza stàrii nesatisfàcàtoare a rufelor sale, Ràutu ìsi aduse aminte, din citirile lui cà ocupatia principalà a chinejilor din San Francisco este spàlatul rufelor.
Se hotàri, deci, sà-1 incerce pe Fu-Yun-Ping al càrui port era intotdeauna foarte curat.
li deschise usa ìnsusi Fu-Yun-Ping, care imediat ìsi si ìn-cepu saluturile sacramentale :
— Salbun (searà bunà), dom Leut.
Un pas ìndàràt si o nouà salutare pina la pàmìnt :
— Plag meu tlecut, e male stàpìn... Incà un pas si alte trei ploconeli :
— Nevlednic plimile male si dlag mosafil, — stàpin, eu slugà.
$i treclnd pragul camerei de alàturi :
— Poftitì, stàpìn, gustale !...
La bàtaia lui din palme, apàru in camera si tìnàrul sluji-tor Ciu-Li-Siang, in care Ràutu insà recunoscu, uimit, farà doar si poate, o tìnàrà f emeie.
Atunci inglese pentru ce Fu-Yun-Ping putea duce viaja ni-ni, cum se exprimase onorabilul Falalei Falaleici.
_ Era de mirare insà cà, dupà atìtia ani, de cind Fu-Yun-Ping apàruse in Serghinsc, nimeni incà nu aflase adevàrul !
E caracteristic pentru impenetrabilitatea chinezului.
Chiar cel mai minutiös si fidel cronicar s-ar fi obosit de a reproduce exact, cu toate fasoanele si ploconelile, conversala ce urmase intre Fu-Yun-Ping si oaspetele sàu.
Trebuie sa ne multumim cu un rezumat aproximativ.
Làmurindu-si scopul venirii, Ràutu fu asigurat : cà este absolut stàpìn nu numai pe averea, dar si pe viata lui Fu-Yun-Ping, si chiar a lui Ciu-Li-Siang, cà nu exista jertfä pe care ei n-ar aducea-o numai ca sä faca un cìt de mie serviciu stàpì-nului lor Ivan Leut ; cà simplul suris al lui Ivan Leut este pentru el, Fu-Yun-Ping, mai luminos decìt ìnsusi soarele, si toate planetele si toate stelele cerului, — dar cà nevrednicele lui mìni nu se pot ferici de a spala si calca rufele ilustrului, mare-lui si ìnvàtatului sàu stàpìn Ivan Leut.
Si, in acelasi timp, intre nenumàratele inchinàciuni, nici cea mai usoarà tremurare de suris nu-i lumina fata, si in ochii lui negri, fixati asupra lui Ràutu farà clipire, nu licàri nici o scìnteiere de simpatie sau injelegere.
Plecìnd, Ràutu se gìndi, farà voie, la caracterul si la des-tinul acestei rase misterioase.
Pe cind se afla incà ìntr-un sat de lìngà Nijne-Udinsc, Ràutu a avut prilejul sa observe, la lucràrile de terasament pentru viitorul transiberian, atitudini atìt de caracteristice pentru re-prezentantii diferitelor rase, care erau angajati la aceste lucràri.
Masa lucràtorilor o formau chinejii, — in cea mai mare parte oameni inaiti si cari pareau robusti. Cu toate acestea munca lor era de vreo trei ori mai putin spornicà decìt a lucràtorilor rusi, — care nu sint nici ei muncitori faimosi.
Japonezii, de cele mai multe ori oameni mici si slabi, aproape pitici, erau in regula generala ìntrebuintati ca supra-veghetori, contramaistri si picheri.
O scena care se grava in memoria lui Ràutu, ii dàdu mult de gìndit ; si mai tìrziu ii putea explica numeroasele eveni-mente din Istoria Extremului Orient.
Era o sìmbàtà, zi de socoteli si de piati.
Intre un grup de vreo treizeci, patruzeci de lucràtori chi-neji si un supraveghetor japonez, se nàscu o discutie, — fie pentru numàrarea zilelor de lucru, fie pentru calculul salariului convenit.
Japonezul gesticula minios si striga strident cit il tinea gura. Chinezii, nemiscati, parca cintau tìnguindu-se ìndàràtnic, in aceeasi nota nazalà.
350
351
In sfìrsit, japonezul se infurie, sari in sus ca sa poatà ajunge pina la obrazul namilei ce-i stàtea in fa^à, si-i plesni o palma ràsunàtoare, — o data, de douà ori, de trei ori, apoi, ca o veve-rità, salta spre o alta namìlà, spre a treia, a patra...
Si, deodatà, toatà turma aceasta de namile chinezesti pomi in fuga nàprasnicà, ferindu-si cu minile obrazul de lovituri ; iar piticul japonez, alerga tipìnd dupà ei, sàrind cìnd in spatele unuia, cìnd in al altuia...
Ce-i asta ?
Lipsà de resort sufletesc ? Fire pacifica, incapabilà de ma-nifestàri violente ? DispreJ pentru interese materiale ? Resem-narea in fa£a violen^ei si a exploatàrii ?
Cine poate sti ?.,.
Trebuie sa simtà si ei vreo nostalgie de ideal-
Cap. XVI
ACULINA
Dupa insuccesul ìncercàrii cu ,,chitaiul" Ràutu se gindi sa se adreseze direct Lisavetei.
Se apropie de ea cu oarecare timiditate si incepu, pe departe :
— Lisaveta Onisimovna, nu-ti este prea greu, cu toatà gospodària, sa mai speli incà si rufele noastre ?
Lisaveta ìndatà ìsi ciuli urechile :
— Ce ? nu-ti place cum sint spalate ?
— Nu ! de ce ? Cum nu ? — Nu stia cum s-o ìntoarcà ca sa nu o supere : sint bine spalate. Dar nu stiu de ce sint cam mototolite si, de aceea, par mai putin curate. Poate nu sint calcate bine ?
Lisaveta pàrea grozav de mìhnità.
Dupa ce statu un pic rezemata de pervazul usii, in poza ei favorita, cu minile ìmpreunatc sub sor£ unde, in clipe de emotìe, le agita febril, — se întoarse si disparu pe usa ; reveni ìnsà ìndatà cu un enorm fier de càlcat si cu o càmasà arsa, in petice :
— lata, Ivan Egorici ! Am mai ars una ! Ce sà fac ? — se jàlui ea : nu stiu sa cale ! Nimeni nu stie la noi. Noi nu-mai ne ìnvàlàtucim rufele, le trecem sub vàlàtuc, M-am milo-git pentvu fierul acesta la Nastasìa Carpovna, — care-1 are de la spheturiti — cine o fi si acela ? — care a stat pe aici acum vreo sapte ani o vara, cu nevastà-sa. Aceea ii calca, ea insàsi, câmâsile, — albe, albe ! la plecare si-a uitat fierul aici. Dar noi nu putem...
Pe cìnd vorbea asa, intra in camera, zgomotos ca ìntot-deauna, Spirca Varnacul. El ìsi lati ìncà mutra, rìnjind ràutà-cìor, si ìntcrveni :
353
23 — I" pi'eajma rsvolutiei, voi. n
— Cum sa calci ? Cine sa poata calca in sàlbàtàchinea aceasta ? Arde nu numai rufele, dar se arde, se face fripturà el însusi !,..
Lisaveta ici vîrî repede mina stìnga subt sort;. §i astfel Râutu bàgâ de seamà cà era bandajatà.
— Asta-i un lucru boieresc ! — continua Spirca : pentru boieri — prima — ma întelegi ? E lipsâ aici de o spàlàtoreasà subire — coniac trei stelute ! — care sá stie sa dea si eu croh-nal, ma întelegi ? Aici, in pràpàdenia asta, numai doar Aculina s-ar prìcepe. Aia a càlcat si pentru ghenerali si pentru printi... pentru toti boierii mari, — mà-ntelegi ?
Râutu nu dàdu multa atentie acestor vorbe dar, chiar a doua zi, se trezi în casa eu Aculina.
Oprità modest în prag, potrivindu-si numai usor cu o mînà sau alta pârul sub tulpan, îl saluta, farà sà-1 priveascà :
— Sa traiti, boierule ! Mi-a spus Spirca cà aji avea ne-voie de o spàlàtoreasà. Eu am mai spàlat pentru dumneavoastrà. la Tiumen. Ati fost multumit atunci. Numai sà am fieruï, a? putea sà và sérvese si acum... si, — adàugi eu înfeles : as cîç-tiga si eu un ban...
Râutu auzi pe Lisaveta trîmind furios ustensilele ei în camera de alâturi.
Dupa o scurtà ezitare, îi zise :
— Iti multumesc, Aculina, dar si Lisaveta ne serveste bine, si fàrà fier de câleat. De ce sa o supâr ?...
Ustensilele Lisavetei tâcurâ.
— Sà traiti ! — ràspunse Aculina resemnatâ : Am crezut... Aruncà, sfioasà, cîteva priviri împrejur, oftâ, se inclina si
plecà, tot îndreptîndu-si discret pàrul sub tulpan. Ràutu crezu incidentul închis.
O împrejurare neasteptatâ însà îl readuse la ordinea zilci.
Dupa Cràciun descàlecà la Serghinsc Boleslaw Stadnicki, — fost student la Varsovia, arestat eu prilejul pràbusirii partidu-lui polonez „Proletariatul", si déportât, „pe cale administrativa", în Siberia orientala.
Mititel, tinerel, — abia trecuse de douâzeci de ani, — fru-musel, rotunjel la fatà, cu pârul castaniu deschis, aproape blond, lipit lucios de craniu, tàiat just în doua de o càrare inimita-bilâ, — pàrea, si dupa càlàtoria în etapa pe drumurile Sibe-riei; — abia scos din cutie, — spâlàtel si curàtel.
Ca un simptom al vremurilor, prof esa un marxism ortodox, feroce si intransigent, — care se potrivea cam râu eu oenii lui càprui, nevinovati, eu gulerul lui înalt, rigid amidonat, eu cu-tele impecabile ale pantalonilor, — eu toate manierele lui de bâietel de familie, bine crescut si délicat.
Aspectul, dar mai eu seamà bagajele lui, îndatâ au inspirât respect unor oameni atît de aprigi la cîstig, cum erau cetàtenii Serghinscului.
Astfel problema locuintei fu relativ usor rezolvatà, — desi Stadnicki, în cursul peregrinatiilor sale pînâ la locul de des-tinatie, punea o conditie imposibilà : lipsa acestor insecte, — farà de care, pentru sibérien!, nici nu poate fi un culcus confortaci si plâcut.
Insusi venerabilul Falalei Falaleici Cartuzov, binevoi sâ anunte eu vocea-i pitigàiatâ, mîngîindu-si sîrmele bârbiei si întrebuintînd peste tot pluralul, ca suveranii :
— De ! Sînt cum se vede oameni cinstiti. Avem o càsutà în ogradâ — noua noutâ...
Stadnicki a fost larg, — nici n-a discutât conditiunile.
Prima complicatie se ivi cînd Fevronia Luchianovna îi aduse rufele spalate.
Bietul pan Stadnicki, — pentru care càmasa amidonatà pàrea un suport indispensabil pentru corp si suflet, — era exaspérât.
Ceru imediat sâ fie angajatâ o spàlàtoreasà „ca oamenii".
Çi, dupa laborioase tratative si variate combinatii preliminare, — expeditia lui Spirca la Caratuz dupa amidon, sinealà, sâpun prima, si alte ingrediente ; deposedarea Lisavetei de fierul acaparat ; închirierea susnumitului fier de la Nastasia Carpovna ; angajarea Aculinei : pan Boleslaw Stadnicki se simti, în sfîrsit, la adâpostul decâderei morale si fizice, — pu-tînd apârea într-o càmasâ imaculata ca piscurile Montblanc-u-lui, si rigida ca ghetarele polare.
Ràutu ici aruncà farà voie o privire la mînecile càmàsei
sale.
Nu spuse nici un cuvînt, dar în câmâruta Lisavetei si în bucâtàrie, doua zile vîjîi furtuna. Apoi Lisaveta capitula.
Intrind în camera lui Ràutu eu bocceaua de rufe, o aruncà jos, si-si puse ultimatumul :
354
tu
355
— Nu mai spai ! Sa vie... aceea, — dar sa nu se fasoleascà in faja mea, cà-i cràp, scirnàviei, botul...
Aculina apàru astfel din nou in casa lui Ràutu.
Se tinea modesta, — càuta vàdit sà imbuneze pe Lisa-veta, — adresìndu-i-se cu multa smerenie ; dar chiar in tonul glasului, in siguranta discreta a gesturilor ìsi tràda simtial de triumf.
La ìnceput Ráutu aproape nu bagá de seamà accastà apa-ritìe. Aculina in aparenta nu-si schimbase atitudinea.
Numai venea mai des sà cearà làmuriri, sà sugereze nece-sitatea de renovare sau de cornplectare a ruiariei.
Din cìnd in cínd, gàsind cà o piesà sau alta are nevoie de o reparatìe urgente, care ìi scàpase din vedere inainte, — ìsi lasa cojocclul, se descalca de ciubotele de pislà si, asezatá cu sim-plitate pe scaun, se apuca sa coase, sà cìrpeascà, sa netezeaseà. Cite o data, constatind cà-i Upseste lui Ráutu un nasture de la hainà sau cà mìneca e descusutá, sau vesta patata, — ii atràgea atentìa cu oarecare familiaritate, care pàrea foarte naturala in situada aceasta ; si, farà fasoane, il dezbràca de haina cu defect pentru a o pune, pe loe, in ordine.
Era doar silità sà treacà adesea in apropierea lui Ráutu si nu se putea feri chiar intotdeauna de usoare coliziuni sau de atingeri.
Ràutu respira astfel mereu odoarea animala a acestui trup viguros, — pe care ajunsese sà o simtà indatà ce intra in tinda. Si cu greu se putea apara de viziunea micilor neglijen£e ale im-bràcàmintei rustice.
Aculina aproape cá nu se uita la Tartanov, iar acesta, de o bucata de vreme, pàràsea ostentativ camera lui Ràutu indatà ce Aculina il gàsea acolo.
Dar Ràutu se surprindea, supraveghindu-1 cu un sentiment ciudat de curiozitate maladivà si de iritatie.
Intre ei, nu vorbeau niciodatà despre Aculina.
Ràutu incepu sà se ìnspàiminte de ceea ce descoperea in sufletul sáu.
Noaptea avea tot mai des cosmaruri si visuri urite, viziuni odioase, de care nici nu ìndràznea sà-si aducà aminte, — pentru cà gàsea in eie cu oroare, ìmpìetite in procesiuni lubrice, icoanele tuturor femeilor care ii opriserá vreodatà atentiunea.
Se credea foarte vinovat, se dispre^uia, se acuza de mon-struoase pervertiri aie simturilor.
Tôt rigorismul firii lui era exaspérât de el însusi.
Citirile nu-i mai dàdeau satisfacía de altàdatà, singea ca o povará si apropierea de Tartanov, si chiar de nevinovatul pan Stadnicki.
Cauta uitarea de sine în oboseala lungilor primblàri în um-bra pàdurilor dimprejur.
Cu primàvara, care trecu repede la arsija de varà, — si-tuatia se agrava.
Ráutu, scîrbit si rusinat, nu se putu opri totusi de a detalia pe toate femeile si fetele pe lîngâ care trecea ; le spiona fiecare fluturare de fusta,' fiecare cuta sau ruptura de càmasà. Fiecare petec de nud descoperit îi tàia respiraba.
Dar, mai cu seamà, il obseda figura Aculinei. Imaginaria lui se concentra asupra f iecàrui detaliu din silueta ei.
Era mai cu seamà dominât, ca de o vedenie, de amintirea momentului cînd o întrezàrise atunci cu Tartanov descuida, des-pletitâ, cu umârul câmesei càzut jos, dezgolind un sin dur si elastic, care îsi aseufea provocator sfîrcul spre el.
Noaptea se destepta transpirât, bolnav, stors de puteri.
într-o dupa amiazà, bàtrîna Lisaveta, neagrâ si uscatà ca o scrumbie afumatà, — tôt ce poate fi mai discordant cu su-gestia de feminitate, — spâla în curte niçte petece, plecatà, cu poalele suflecate, asupra albiei prea jos asezate.
Ráutu se trezi urmârind cu încordare evolutiile marginii de fustà deasupra picioarelor ei...
Ingrozit, fugi spre casa.
Pe scarà întîlni pe Aculina, care venea, ca o cariatidâ, eu un cos de rufe pe cap. Brutal îi strigâ :
— Pleacá de aici ! Pleaca îndatâ ! Ce te tôt tîrîi pe aici ?... Se încuià în camera.
Peste putin vâzu pe Aculina trecînd sub fereastra, fârâ cos, însotità de Lisaveta, care o petrecea pînà la porti^á, dupa un scurt si vâdit prietenesc schimb de vorbe, — Aculina plecà, slltîndu-si soldurile si bâtînd cu ghetele noi pâmîntul inca ne-pràfuit de arsi^à.
Pe înserate, Ráutu se furisâ din camera, fugind de întîlnirea cu Lisaveta, Stadnicki si, mai cu seamà, Tartanov, ■— si se în-
356
357
dreptá pe cárárusa din dosul caselor spre bordeiul Aculinei.
Aceasta il zári de departe si, parca prevenitá, lasa perdelele, deschise usa si, retrasa ín fundul tindei, il astepta.
Ráutu ínsá nu se opri in tindá, ci sárind peste pragul mi-zerabilei odáitc, in care trona un pat larg si solid, — incepu sá se Invirte lent pe loe si sá se pipáie, — ca si cum nu putea crede cá el, Ion Ráutu din Nápádeni, se gáseste íntr-adevár ín aceasta vizuiná.
Nu stia dacá Aculina II urmase, nu o cauta cu privirea, — iar ea nu dádea nici un semn de apropiere.
Totul íncremeni in asteptarea a ceva odios, dar inevitabil. Arterele ii pulsau cu violenta.
Un glas stráin, pornit insá de undeva din el, porunci rá-gusit :
— Dezbracá-te.
Minile lui Rautu ii tremurau cìnd Incepu sa se imbrace. Aculina incercà, timid, sà-1 aiute, — farà sà se uite la el, si fugind ea insàsi de privirile lui.
N-a cunoscut niciodatà imbràttsàri mai reci, mai lipsite de pasiune, mai,,caste"...
Simti totusi un nemàrginit dezgust, — dezgustul de sine.
Aruncà o „bumascà" In pat, farà sà se uite...
La usa, un moment, nu Indràzni sà-si scoatà capul afarà.
Pomi drept spre taiga, farà sà mai intre in sat.
$i, lungi ceasuri, a stat ìntins cu fata spre cer, — pustiit de orice gìndire si simtire.
Ràmase, ca niciodatà, insensibil la feeeria si mistica bollii ìnstelate...
A doua zi porunci, pe neasteptate, Lisavetei sà reia spàla-tul rufelor pentru el si pentru Tartanov...
Din acest moment, Ràutu trai sub stàpinirea unui cosmar.
I se pàrea cà toatà lumea stie rusinea si ticàlosia lui, ■— il tot dispregiente si-si bate joc de el.
„Burtosii" tuseau cu inteles cind il ìntìlneau ; femeile de asemenea, nerusinate, isi permiteau si mai des cuvinte de bat-jocurà ; fetele tinere il fixau si cu mai mult cinism, jucindu-si mai expresiv soldurile.
Femeiusca cea obraznicà Si striga o data, in chicotele leli-telor :
— Tine-ti nasul, boierule ! sà nu cada... Ptiu !
lar Aculina, dupà cìteva zile de eclipsa, — redeveni agresiva si intreprinse o persecutie sistematica.
Parca il pindea, si oriunde il gasea, íi arunca cuvinte de ocarà, subliniate de gesturi obscene.
Invàtàtorul Parfeniev il evita acum cu ìndàràtnicie si, cind nu se putea altfel, scurta vorba si isi ìntorcea gràbit capul.
Stadnicki se prefàcea cà nu stie nimic, si cà nu s-a schim-bat nimic.
Dar Arcadie era insuportabil, — urmàrindu-1 vecinic din ochi, cu nedumerire si tristetà.
358
Cap. XVII.
POVESTEA LISAVETEI
Numai Lisaveta se arata mai binevoitoare si mai afectuoasà* ca oricind, — ,,oprobriul obstesc ii apropia", — se gindi bietul mos Egorici.
íntr-o searà veni ín camera lui si, rezematá ca de obicei de pervazul usii, cu miinile frámíntate sub sor^, statea meste-cínd parca ceva in gura, trudindu-se sá lege vorba :
— Ivan Egorici ! se hotàrì ea in sfirsit : sá te feresti de varnaci ! Te vei nenoroci ! Sá stii de la mine : cu totii au inima otra vita...
Ráutu astepta.
— Eu din pricina unui varnac am ramas oropsitá ! — gemu Lisaveta.
Si ghiaia cràpà.
Sub puhoiul de amìntiri nástrusnice, in trebuinfa, atìta vreme inàbusità, de expansiune, de spovedanie ìnaintea unui suflet prietenesc, — se revàrsà in valuri.
— Ràmasesem orfana de tata, —fata tinàrà, — dar cu o buná stare : o casa frumoasà si o gospodàrie bine durata, zàimcà din zare in zare, — argati buni, — moarà cu vad mare, vite... Marna bunà, indràgità de mine.
Si...
Veni odatà spre searà un drumet cu traista in spinare... Nu pusesem incà pine si cana cu lapte pe polita de la fe-reastrà...
Cum il vàzui de departe, práfuit si trudit, — ma grábii sà-i due, pe lìngà lapte, o bucata de porc afumat...
Era inca tinár, flàcàu inalt si zdravàn, cu ochi de járatec
360
Cind se uitá la mine, zise dulce, dulce :
— „Sá tráiesti, frumoaso !... Tare frumoasá mai esti..." Si parca má arse pina la inimá. Cit pe ce, era sá cad lesinatá. $i, plecind, má strápunse din nou cu ochii lui de járatec
si se inclina pina jos...
Si víntul ii desfira píetele negre si cre$e, cind ími spuse :
— ,,Sá tráiesti frumoaso ! Sá-ti dea Dumnezeu noroc, si multa, multa dragoste !"
Si s-a dus cíntínd cu glasul lui cel dulce, domol ca un clo-potc-1 de argínt :
Oi, tu, frumoasá fata ! Dar n-am de tine parte... Ah, inimá sarmaná ! Ce arzi de-al fetei dor ? In suflet am o rana, De rana ceea mor...
Si dus a fost...
Noaptea nu-mi gáseam astimpár.
Ochii ceia de járatec má ardeau mereu si glasul cel dulce, ca un clopo^el de argint, Imi cinta „frumoasá fatá... frumoasá fatá... frumoasá fatá, de dorul táu eu mor"...
Si deodatá, nu mai stiu dacá visez sau aud chiar aevea acel cintec dulce, dulce, — doar nu-1 cunosteam inca :
Oi, tu, frumoa.iá fatá ! Dar n-am de tine parte...
La o usoará ciocánlturá in fereastrá, vázui cá nu visez, — si stiam cá este el.
Sárii ca nebuná si iesii in curte...
Lisaveta, dupa o lungá reculegere urmá surd :
— Stepan, — asa il chema, alt nume nu-i cunosteam, cel spus la primárie nu era adevárat, — Stepan nu era om de rind, avea ínvát-áturá, íntotdeauna purta si cite o cárticicá cu el ín traistá.
Nu-mi spunea ce faptá il adusese in Siberia. Dupa semne la bra^e si la picioare, trebuie sá fi purtat lan^uri.
361
Nici nu stiu ce ìndeletniciri avea, — dar avea bani. Din pricina aceasta, la primàrie nu-i prea cercetau hìrtiile.
Stàtea la noi in sat cìte o sàptàminà, douà, citeodatà sì mai mult ; si apoi se f àcea nevàzut ; — si iar venea.
Era drumet !
Dar dupà purtare se vedea cà-i om de alta lume. Stiam de la prietenele maritate si de la fetele mari cum se poartà la noi bàrbari si ibovnicii. Nu era asa.
§i cind spunea cu glasul lui dulce : „Porumbita mea alba", sim^eam cà mor.
§i mà dezmierda si mà sàruta, si iar mà dezmierda...
Cind Imi trecea mina lui de-a lungul spinarti, mà apucau frigurile...
Pierdusem si rusinea cu el, — nu aveam rusine nici cind mà sàruta... toatà...
Si avea piele dulce, ca de catifea, — si par moale, moale ca màtasa ; si mirosea a busuioc...
bàiat bun si cu stare, —
O nouà reculegere. Apoi :
M-a cerut Calistrat Avdeev, am f ost sortiti din copilàrie.
Marna, toate neamurile, tot satul stàruiau pentru dinsul. Nici n-am vrut sà aud.
Cind lipsea Stepan, asteptam mereu numai sà aud cinte-cul, — si cind il auzeam, nu mai stiam pe ce lume sìnt...
Din nou tacere, — numai buzele ii mestecau necontenit :
— Si am càzut grea.
Cind ìi spusei, si-1 rugai sà fugim, sà tràim in alta parte si farà cununie, — el se posomori si zise : — „Un drumet n-are ce face in taiga cu o muiere si cu un sugaci..."
Tàcui, si-1 ìndràgii, parca, si mai mult.
Si s-a dus, — si acum chiar dus a fost !...
In zadar imi asteptam cìntecul.
Si am aflat de la un varnac pripàsit, — blàstàmat sà fìe din neam in neam ! — ràcni ea deodatà sàlbatec : — am aflat de la varnacul cela cà Stepan se nàimise la hrubele de aur, pe aici, nu tocmai departe, — si cà are si nevastà in Rusia, si cà primeste sensori si bani de la dìnsa...
Asa mi-a fost !...
Si parca serpi veninosi mi-au intrat in inimà.
Si ìntr-o goanà, m-am dus la Calistrat.
Si-i zie : dacà-1 omori, te iau de bàrbat.
Iar el cind mà vàzu asa despletità si dezmàtatà, singurà in casa lui, — mà strìnse de mijloc.
Iar eu — càtea turbata ! — zie : Mà las, — dar sà mi-1 omori ! Jurà la icoanà !...
A jurat...
Dar cind veni si-mi spuse : „Varnacul tàu a tràit", imi pierdui cu totul mintile.
— A ! mi 1-ai omorìt, beteagule !... L-ara scuipat in ochi.
Si cind il vàzui asa, galben si tremurìnd ca varga, ii strigai : — Te omor, cine rìios ! Si am dat cu toporul in el :
— Ha ! mi-ai spurcat plodul ! Si dupà el !
Abia a scàpat javra !...
Nu mai puteam vedea pe nimeni din sat.
Cind flàcàii ìncercau sà se apropie, le aràtam dosul, si le spuneam vorbe proaste...
Mà suduiau si mà huiduiau, oricìnd mà vedeau. Nu mai puteam scoate capul in lume-
Si dupà o tacere :
— Si am lepàdat copilul, — un bàietel, — inainte de vreme, — la sase luni... O stirpiturà hidà, — il spurcase cinele cel bosorog ! — L-am tràznit cu capu de prag...
Doborìtà de viziunea evocata, cu geamàt si scrisnire de dinti, Lisaveta se boci :
— A ! sàràcutul nevinovat !,.. Ce scroafà sàlbatecà am fost...
Poate tràia — puiul mamei ! — si era om, si sprijin la bàtrinetà.
Fata-i zbircità si arida se crispa de durere greu stàpìnità.
— Si alergai prin sat, — urmà bàtrina : sà gàsesc poci-tura ceea blàstàmatà, sà-1 ràpui.
362
363
Bàtrinii satului m-au prìns, m-au legat, m-au bàtut cu vergi in fata lumii...
Mìrul ìnsà s-a sfàtuit sa acopere toatà treaba ca sà-1 scape pe Calistrat.
Bàtrìna se intunecà si mai mult, — si parca se silea sà-SÌ ìnabuse gràbit amintirile :
Marna a murit de rusine... Mà pàràsise si tràia din mila pe la neamuri. Cind am aflat ca-i pe moarte, m-am dus s-o vad... Dar ea, cum mà zàri, — ìsi ridica bratul lung si uscat, §i mà blàstàmà...
Nu m-a iertat...
O tacere mai lunga :
Si tràiesc, asa cum ma vezi, mai bine de cincizeci de ani, singurà ca o bufnità, si dusmanità de sat, farà rost si bucurie...
A murit demult si Calistrat, — se zice de inimà rea, — cà nu-si mai venise in fire...
Nu 1-am iertat nici eu...
Nu-1 iert !
Da !...
Se intoarse, pomi spre usa, — dupà putinà sovàire reveni, aruncìndu-i ìncà o data :
— Zie : Sà te feresti de varnaci !.., Sa stiì de la mine : cà nacele sint ìncà mai afurisite...
Si aceasta este tot o jertfà a fortelor oarbe ! Sà fie si el, Ion Ràutu, pe veci robit lor ?...
Situatia devenea intolerabila.
Dar o ìntìmplare neprevàzutà vìntura toate aceste preocu-pàri si tulburàri, precum toamna o loviturà de vint spulberà irunzele vestede.
Cap. XVIII
O LOVITURÀ DE VÎNT
•
Zasiedatelul de poliUe din Caratuz, — Achim Sunducov, — un om rotund, astmatic si cu oehii bulbucati, trecea prin cele mai dramatice momente ale vietii sale.
In ajun primise de la Excelenja sa domnul guvernator al guberniei Eniseisc. un pachet „extra secret", adus eu „stafeta extraordinara" de un ,,curier special".
PachetuI conttnea ordinul de a pomi imediat, cu o escorta ,.de nàdejde", în satul Serghinsc unde sa perchezijioneze, „prin surprindere", pe deportatul politic Ivan Gheorghiev Ràutu, inculpât de o grava crimâ de stat, — sâ-1 aresteze si sâ-1 por-neascâ imediat, ,,sub pazà vigilentà", la închisoarea din Minu-sinsc, împreunâ eu ,,toate persoanele suspecte" ce s-ar gàsi în preajma lui.
Mai eu seamâ îl tulbura nota nemaipomenitâ în asemenea afaceri :
..Ordonâm, — suna misiva guvemamentalà : ca actlunea din Minusinsc a comandamentului de Jandarmerie sa nu fie deran-jatà, ci tinutâ în afarâ de chestie. Veti exécuta ordinul sub per-sonaîa dumneavoastrà râspundere, — si, de la punctualitatea si promptitudinea aducerii lui la îndeplinire, va atîma cariera dumneavoastrà."
Semnat :
,,Guvernator : Consilier intim de stat
C.A. MALINOVSCHI"
Farà j andarmi !
Cum sa faci asemenea daraveri fàrâ jandarmi ? $l încâ „gravà crimà de stat",   surprindere", „punctuali-tate", ,.promptitudine"...
367
înainte de rásáritul soarelui pomi din Cataruz o impozantà expedrtie.
Zasiedateìul cu secretarul sàu Arhipov, un zdravàn bc-tiv, — ìntr-un enorm tarantas, inconjurat de strajeri cu subii si revolvere, — se pusese in fruntea unui cortegiu de véhicule separate, ìncàrcate cu forte pedestre, précédât si urniat de cala-reti marmati cu pusti, lànci si chiur cu pari si ciomege.
Ajunsi la Serghinsc spre noapte, secretarul Arhipov, care „pentru euraj" se incàrcase „peste norma" din damigeana luatà intre ,,munitii", — cu un strajer, precedati si urrnati de cite un càlàret, au fost trimisi in recunoastere, pentru a augura s;sur-prinderea".
Satul era adormit demult, cìnd Râutu — sleit de puteri, aproape amortit — îsi stinse lampa, se aruneà in pat. si ìndatà fu si inecat in nestire.
Arhipov, sprijinit de stràjerul pedestru, râgîind ordine nein^elese, reusi totusi sa afle unde e locuinfca „strasnicului ccriminnaal (ic), in^eles ?"... de la Gavrilov sì de la primar, ridicati din pat de catre calar etili de avangardà.
Constatind luminile stinse si deci asiguratà surprinderea, — raportà cazul domnului Zasiedatel.
Primarul si Gavrilov, impresicnati de a ceas ta cavaleadá apocalíptica, cu extravagantele ei opera tiuni de recunoastere, au dat síoará in sat.
Zvonul despre evenirnentele senzatlonaie ce se puneau la cale, làtindu-se din casa în casa, a ajuns pina la Falaiei Fula-leici si. prin el, la Boleslaw Studnicki, — ín forma cà va fi luatà cu asalt casa Lisavetei, Ràutu spìnzurat pe loc, si ars ìmpreunà cu tóate càrtile lui „diavolesti"...
Stadnicki se hotàri sa piece imediat la fata locului.
Dar întrucît simluî lui de demnitatc nu-i îngaduia sâ iasa pe strada cu toaleta in dezordine, ìntìrzie si. cìnd ajunse la i-rd-trul de ràzbci, ràm-sc inmairniirit de spectacolul ce se dc^fá-sura ìnaintea lui.
Zasiedateìul, glfîind, cu sabia ìntr-o mina ci cu revolverul ìntr-alta, dádea fortelor sale de asalt ordine, in soapte sinistra, sà ocupe tóate intràrile si ìesirile : — pentru ca nici o musca s à nu poatâ scapa, auziti, ma ! — mînea-v-asi si arde-v-as¡_ incelo si pe dincolo. ma mangositilor !..."
308
Toatâ ulita era ocupatâ de cetàtenii Serghinscului, adunati ïn masà eu femei si copii, în costume improvizate, pitoresti, dar insuficiente.
La portità stâteau, ca sà-i lumineze càrarea spre glorie, doï strâjeri cu felinare, iar unul chiar cu torta improvizatâ, în mina-.
Dar în momeritul cìnd era cît pe ce sà dea lui Arhipov or-dinul de atac, i-a fost sortit sa mai ia o suprema hotârîre.
Se trezi in fata lui cu un tînàr, cu bordurile largì ale palane! à la Rubens, cu un guler imaculat înalt si rigid, strîns de o lavalierâ roste — o discreta prolesiune de credintâ social-demo-cratà — cu necriticabile dungi la pantaloni.
Fîstîcit. domnul Zasiedatel se adresà în soaptâ primarului :
— Cine-i asta, mà ?
— la, tot un politic, — un leah, — Satanitchi, — fu râs-punsul, tot ïn soaptâ.
Globul lui Achim Sunducov, stacojiu ca si lavalierâ satanica, de mînie. era cît pe ce sâ ramina vàduvit de ochii bulbucati.
A ! cum ? politic... leah... Satanitchi !... lata ,,persoana suspecta" din ordinul Excelentei sale !...
Domnul Zasiedatel îsi umflà pieptul :
— Pe el, ma ! — porunci râgusit secretarului Arhipov.
— Legati-mi-1 burduf, — cot la cot !...
într-o clipa corectisimuî pan Boleslaw se putu convinge cît de efemere sînt nu numai dungile la pantaloni, lavalierâ ci gulerul amidonat, dar si càrarea impecabilà din cap...
Râutu suri din somn, trezît de bubuitul usii scoase napraz-nic din tîtini, de tipâtul strident al Lisavetei si înainte de a se fi dezmeticit, fu înconjurat, — cum i se pâruse, — de flacârile rosii a mii de felinare sì imense torte aprinse, purtate de niste demoni hidosi.
Cìnd odâita lui era peste plin înghesuitâ de oastea victori-oasa, — se repezi pe usa si Achim Sunducov, — maiesluos eu sabia si eu revolverul lui, — urlînd din toatà suflarea :
— Mîinile ïn sus !...
Si lovit de un accès violent de astrnâ, îsi scapa armamen-tul, -se apucà cu minile de piept, cît pe ce sâ cada, — prins îu brate de primar si de doi straicri, fu asezut în singurul colti sor mai liber din odaie, — pe marginea patului, alaturi de Râutu. încà uiuit, în câmasa-i de noapte...
'¿4
Cetatea Lisavetei fu cucerita, si garnizoana càzutà in cap-tivitate.
Glorioasa armada a lui Achim Sunducov, pomi spre Minu-sinsc, in procesiune fantasmagorica, prin pustiitàtile taigalei.
In tarantasul cel mare, luaserâ loc Râutu, cu lanturi la mini si la picioare, — „inculpat de grava crirna de stat", — si Boles-law Stadnicki care, fiind numai o „persoanà suspecta", nu fusese onorat decit cu o fringhie care il \inea. legat cobzà, — cu vreo cinci stràjeri pedestri lîngâ el, si înconjuraÇi de càlaretti cu sabii, revolvere si lànci, indreptate spre dìnsii, — „sub pazà vigilentà" !...
„0 executie punctualà si promptà"...
La fiecare douàzeci-treizeci de verste, cortegìul cu Zasie-datelul în cap si in coadà cu secretami Arhipov, — care, de bucuria victoriei, ici golise damigeana cu basamac si se gàsea aproape in stare de catalepsie, — era intimpinat de un nou „pi-chet" de càlàreti care se si incolona imediat.
In satele, ràscolite, de necunoscuta desfàsurare de forte inarmate, — peste tot asteptau noi tarantase cu caii de schimb.
Dupà doua zile si doua nopti de goanà, ,,criminalii" — rupti de obosealà, aiuriti, in necunostintà desàvîrsità a moti-velor acestei grandioase parade, — fura, in sfìrsit, „predati" la inchisoarea din Minusinsc.
O celulà mucedà de inchisoare intr-un colt pràpàdit al pro-vinciei siberiene, — s-ar pàrea cà nu poate da nici un motiv de multumire.
Dar Ràutu, smuls din atmosfera morbida in care se sufoca la Serghinsc, se simti ca un drumet obosit de stràinàtate cind se gàseste din nou in mediul, poate mediocru, dar transfigurât de amintirile anilor din copilàrie.
Prindea cu multumire sunetele familare : zàvoml tras la usa, scirtiitul cheii in broasca uzatà ; pasti paznicilor prin cori-doare ; apelurile prelungi ale sentinelelor.
— Cineee-i ?...
Dar bietul pan Boleslaw Stadnicki care, ca musafir ne-asteptat, fu silit sa stea la inceput in aceeasi camera, pina ce i se pregati celula lui, — se credea adinc nenorocit, pràpàdit de degradarea in care fu aruncat : nu numai cà hainele lui pier-duserà pina si amintirea fierului de càlcat, nici màcar o càmasà de noapte, — sì nici obiecte de asa insemnàtate vitalà, cum sìnt peria de dinti, pieptenul, sàpunul si apa de Colonia !
370
Ràutu, ca sa-I mai consoleze, il asigurà cà nu e asa de greu a te lipsi, pentru o noapte, de confortili cìvìlizatiei, dar cà a doua zi tovaràsii ìi vor aproviziona, desigur, cu tot ce este necesar.
Dar, mai cu seamà, spre a-1 distrage de la obsesiunea aces-tor nenorociri, — începu o discute pasionatâ asupra misteru-lui, care învàluia arestarea lor atît de subita : De ce a fost ea motivata ? Ce înseamnà câ nu s-a vâzut picior de jandarm, toate operatiile fiind conduse exclusiv de polira „civilà", care — natural — putea avea în cazul cel mai bun numai rolul de auxiliar secundar ?.,.
ïpotezele, una mai extravagantà decît alta, se succedau, — pina la presupunerea lui Stadanicki, cà în Polonia ar fi izbucnit revoluta, si cà au fost sesizate articolele lui marxiste, — dar erau toate respinse pe rînd ca nesatisfâcâtoare.
In sfìrsit, Ràutu, obosit si énervât, se culcà la marginea patului, spre a làsa loc si lui Stadnicki, — a càrui viziune îi fu rápita de sonni în momentul cînd alerga furios de la un capàt la altul al camerei, agitînd gulerul amidonat, turtit si murdàrit.
Din bezna nestirii fu readus la o licárire înouratà a con-stiintei de niste scîncete jalnice :
— Domnule Ràutu, domnule Ràutu ! — gemea plîngàtor Stadnicki : Ah ! Doamne, Doamne ! Ce mà fac eu ? Cum puteti dormi ?
— A — ce ai ? Ce s-a întîmplat ? — Isi veni în f ire eu greu Ràutu.
— Plosnite ! legiuni... grozâvie ! — se bocea pan Boleslaw : cum puteti dormi ?
— A ! Plosnite ! Pe mine nu ma mânîncà, — mormài plic-tisit Ràutu, Çi se întoarse cu fata la párete.
— Cum nu và mânîncà ? Doamne, Doamne ! — exclama exaspérât novicele deportatiunii siberiene.
Ràutu se ridica brusc si se asezà pe marginea patului, ïn-duiosat, plin de compâtimire : Pentru Stadnicki ? Pentru sine ?
Isi aduse aminte de începuturile sale de déportât în Siberia, eu aproape capte pni în urmá, în inchisoarea din Tiumen, cînd avuse loc o scenà aproape identica cu un alt vétéran, de-functul Anton Jbanov...
371
24*
Atunci el era în starea jalnica a lui Stadnicki si se plìn-gea de incomprehensiunea bietului Jbanov...
Trecuse peste zece zile de la intoarcere.
Ràutu, demult despàrtìt de Stadnicki si tinut in cel mai strict ^secret", tot nu reusise inca sa dezlege misterul arestàrii sale.
In zadar astepta un interogator sau vreo alta informare oficiala.
De nicáieri nici o veste, — se parea cá e uitat. Nici tovaràsii din Minusinsc nu erau mai in curent. Costea Fomin gàsise mijlocul sà-i transmita vreo douà notile cu tot felul de imprecatiuni la adresa ocìrmuirii, dar nu-ì putuse da nici o làmurire.
Cind Rautu aproape se resemnase de a nu mai cerceta misterul, primi in camera lui vizita colonelului Pcrepiolchin, comandantul jandarmeriei din Crasnoiarsc, un om inalt si us-câtiv si încà foarte tinàr pentru virsta lui.
Cum il vàzu, exclama cu vioiciune :
— în sfîrsit, domnule colonel, — de cind astept interoga-torul sau vreo explicare pentru aceasta caraghinasà aventura.
Pe fata pálida a colonelului se taie un zìmbet de ironie :
— Pardon, domnule Ràutu ! — declara el cu o voce catì-felatà, din care nu lipsi nici un moment nota sarcastica : Pardon ! Nu am venit sa te supun vreunui interogator. Nici n-as putea : noi sìntem stràini de arestarea dumitale. Sint aici nu-mai in baza dreptului nostru general de inspectie. Çi nu as putea sâ-ti dau vreo làmurire oficiala, — doar sà-tì comunic, ca un simplu particular — prieteneste — ceea ce am aflat, — in màsura in care am aflat si noi ceva...
— Dar atunci de cine sìnt arestat ? — intrebà zàpàcit Ràutu ?
— Arestarea dumitale, domnule Ràutu, poate fi considerata, cu drept cuvînt, ca o aventura, dar care nu are nimic ,,caraghios", cum te-ai exprimat, ci e un caz foarte grav : es'ti acuzat ca organizator al atentatului impotriva Altetei Sale imperiale Marcie Duce Alexandru Nicolaevici, care a trecut acum douà sàptàmini prin Crasnoiarsc spre Extremul Orient...
— Atentat impotriva marelui duce ? Atunci cum poate fi comandantul jandarmeriei stràin de chestie ? — se minunà im-pricinatul buimàcit.
— Hm !... Hm ! — se stramba si mai sarcastic colonelul : Noi n-am stiut si nici nu stim nimic nici acum despre atentat !... A fost descoperit de politia civilà, — si ordinul de arestare e dat, peste capul nostru, de insàsi excelenta sa, domnul guver-nator al provinciei...
Incetul cu incetul, colonelul, — nu farà o prefàcutà rezis-tentà, — destàinui „prieteneste" lui Ràutu un capítol de roman politìenesc, cum se exprima el.
Inaintea trásurii Marelui Duce, la un pod, in apropiere de Crasnoiarsc, sàrise — fàcind semne disperate — un ,,pristav" de politie.
La oprire, el vesti ca, sub pod, fusese descoperità, in ulti-mul moment, o mina cu dinamita.
Pristavul fu inaintat,. guvernatorul primi o înaltà multii-mire si ordinul Sfìntului Andrei, iar comandantul jandarmeriei isi atrase o aspra admonestare pentru grava neglijentà.
Dar ancheta discreta, condusà de jandarmerie, ar fi sta-toilit cá intregul complot nu e decìt un joc de imaginatie.
Dinamita din butoiasul de sub pod nu ar fi fost, in realitate, decìt o nevinovatà faina amestecatà cu pàcurà ; misteri-oasa cutie cu sîrme continea masinâria une vechi pendule s trícate ; corespondenta interceptatà, care motivase arestàrile lui Ràutu si compania, in mare parte era constituità din falsuri, — iar restul, din píese inofensive, gresit interpretate...
De aci, pornise un confliet grav intre comandantul de jan-darmi si administratia gubernialà.
Autoritàtile superioare, sustinindu-si subalternii, — izbuc-nise un adevarat ràzboi intre Ministerul de Interne si Corpul de jandarmi, al càrui comandant era si sef al politiei politice, — vechea si ilustra Seccia III-a.
Domnul Ràutu risca dar ca — in cazul cel mai bun — sà-si vada termenul de deportare prelungit la infinit, dacá nu se va gasi mijlocul ca adevàrul sa fie adus la cunostinta Majestàtii Sale Imperiale, Tarului...
Ràutu isi da bine seama de greutatìle ce-i stàteau in cale, — ca si de nesiguranta sprijinului eventual din partea jandarmeriei.
Guvernatorul Malinovschi, un vechi sobolan de cancelarie, care imbàtrinise intre dosare de arhivà, — fu scos la lumina numai multumità carierii stràlucite, dar cam indoielnice, a unei nepoate.
372
373
Puternicii sài protectori nu se vor làsa bàtuti asa de usor. Dar aici era în joc, pentru Ráutu, chiar posibüitatea de eliberare.
ïn doua zile redacta, deci, un véhément protest la adresa Mmisterului de Interne si a Corpului de jandarmi, în care acuza administraba guberniei de o odioasâ inscenare si cerea cu insistenza o ancheta.
Actele au fost expedíate, prin intermediul comandantului de jandarmerie, pe numele maresalului nobilimii din Basarabia, Stefan Gheorghievici Cazara, împreunà cu un memoriu documentât.
Numai peste vreo douà sàptàmini, Ràutu, gratìe protec-tiunii colonelului, fu eliberat „provizoriuH din inchisoare. La poartà gasi cu bucurie pe pan Boleslaw Stadnicki, — din nou ca scos din cutie — care amesteca, în expansiunile lui, ploritele, indignarea cà nu fusese chemat la interogatoriu, màcar o singurà data, cà tot nu stie inca motivul arestarii ; oroarea zilelor petrecute farà rufàrie ; bucuria pentru articolul ispra-vit, „foarte marxist", în care ar fi làmurit raporturile de clasá dintre proletariatul industriai si ,,intelighentia" din asa-zisele profesìuni libere.
Cap. XIX
FURTUNA
Nu i-a fost dat lui Räutu sä se foloseascä, asa cum nä-däjduise, nici de rägazul ce i se acordase, pina la plecarea la Serghinsc.
Abia putu veni in contact cu muzeul domnului Casianov si cu biblioteca tovaräsului Polieschi, cìnd sosi vestea despre tragedia din Cara, — ocna in care erau strinsi supravietuitorii din organizaba terorista a Narodovoliei.
In bezna in care fusese inecatä de un deceniu intelectuali-tatea rusa, — si pentru elita deportaüunei din Siberia, in care licärea inca nädejdea, — se punea acum problema de la care atìrna tot rostul ei si ìnsusi viitorul renasterii revolutionäre.
Räutu avea si motive personale de a fi adinc zdruncinat ; toate tulburärile si preocupärile lui de pina adineauri, chiar chestiunea eliberàrii eventuale din Siberia, apärurä deodatä märunte si meschine, färä interés.
Sotia unui fost terorist, condamnat la muncä silnicä pe viatä, Aglaia Pesehonova, — care il urmase pina la locul de caznä, — se sinucisese din cauza maltratärilor suferite.
Desi venise de bunä voie si träia in afarä de inchisoare era supusä, conform unui regulament barbar, autoritätilor ocnei.
Cu prilejul unei interventii mai vioaie in favoarea sotului, invinuitä de lipsä de reverente, fu supusä, din ordinul directo-rului ocnei, unei pedepse infamante, flagelatia.
Executia avu loc in prezenta ìntregei garnizoane si a ad-ministratiei.
Pesehonova, ca protestare, se oträvi.
Räutu parca o revazu, cum era atunci ìmpreuna cu el pe barjaua Volgei : inaltä, vecinic in doliu, täcutä si trista, cu figura ingustä si pálida... ochii negri stersi... un par plat, tras la späte...
375
DetinuÜi, aflind despre executie, in semn de solidarizare, se otrávirá si ei in masa.
Rezultatul ; treisprezecc morü, opt femei si einci barbati, dintre care si Pesehonov, sotul ; — multi inca se zbàteau intre viat-à si moartc, — printre ei si Vasile Giurila, — tovaràsul din copilàrie, — páslrátorul juramìntului sàu.
Mai poate fi scàpare din acest infern ?
Ce-i de facut ?
Costea Fomin aproape scoase usa din tí"tini si se opri, sufo-cat, in prag.
— S-a mai intimplat ceva ? — intrebà Ràutu speriat. Costea càzu pe scaun si cu fata rezimatá de masà se chi-
nuia sa plìnga, dar din pieptul lui nu iesea decìt un fel de suier sinistru : — Vania ! Vania ! — ìsi putu, in sfìrsit, stoarce un geamàt : nu se mai poate trai asa !... Pesehonova... Pcseho-nova !...
Ràutu ìsi aduse aminte de solicitudinea pe care Costea Fomin o aràtase in cursul càlàtoriei spre Siberia, pentru Aglaia Pesehonova.
— Am convocai obstia, — reusi, in cele din urmá, sà-si stàpineascà putin emotia : am fost si la Danilov. A inteles si el cà nu mai poate sta de o parte. Va veni ìmprcuna cu Minscaiá.
Scdinta obstei.
Costea Fomin, impotriva obiceiului sàu, a expus faptele concis, simplu, farà emfazà, Incheind cu ìntrebarea :
— Tovaràsilor, ce facem noi acuma ? Urmá o tacere apàsata.
Toate privirile se concentrara asupra lui Danilov, care se-dea, ca de obicei, cu picioareie lui lungi ìncolàcite, cu capul rezimat in mina dreapta, cu dcgetele dcsfacute — aràtàtorul de-a lungul nasului si medianul lipit de buze, — ca si cum voia sà-si \ìe gura inelestutà.
Ráspunse tot cu o intrebare :
— Unr dumneata, tovaràse Fomin, ce cresi ca trebuie sà facem 1 ¡pi, mai cu seamà. — ce crezi cà putem face ?
Costea Fomin izbucni :
376
— Un lucru e ciar, tovaràse Danilov ! Nu putem sta cu bratele incrucisate. Nu putem ramine indiferenti fata de o faptà odioasà care a dus pe tovaràsii nostri la martirajul lor eroic. Dacà am fi capabili de o asa lasitate, atunci n-avem ce càuta in revolutie.
— Dar ce foloseste revolutiei jertfa lor, — accst martiraj eroic ?
— Dacà noi ne solidarizàm cu dinsii, dacà-i vom urma pe calea ce ne-o indica, se va cutremura constiinta omenirii in-tregi ! — interveni, pe neasteptate, tovaràsul Tcacenco, care foarte rar lua parte la discutiunile obstiei.
— Constiinta omenirii ? Asi fi foarte recunoscàtor tovarà-sului Tcacenco dacà mi-ar indica locul in care sta ascunsà aceastà constiinta. De altfel, nu cunóse in toatà istoria mondialà vreo revolutie produsà de cutremurarea numitei constante. E o incomensurabilà prostie de a se ìncrede — in politica — in convingeri, in devotament si in celelalte nobile ìnsusiri. Revoluta e, intotdeauna nu opera cavalerilor farà fricà si prihanà ci rezultatul miscàrilor de masà, — incheierea logica a luptei de clasà.
— In orice caz, nu lasii, nu turma lipsità de símUil demni-tàtii, nu tràdàtorii care-si lasà tovaràsii sà piarà farà protestare, pot savirsi revolutìa !
— Tovaràse Fomin ! il ìntrerupse cu o ràcealà glacialà, Danilov : elocventa dumitale nu poate Ìnlàtura nici faptele, nici logica.
— $tim, stim : „Revolutia n-are nevoie de eroi sì martiri !" — intercala agresiv Ràutu.
— Ah ! Mà miram cà n-am auzit pina acum glasul Com-neniior si al Lascarilor !... Da, Altetà bizantina, — revoluta n-are nevoie de eroi si martiri. Desigur, dintr-o sutà de oameni prinsi de vìrtejul unei revoluti, — poate unul, unul singur, e om convins si inteligent, — treizeci si nouà sìnt firi de puscáriasi si saizeci, imbecili, — cu totii sìnt ìnsà elemente de descompu-nere socialà. Proletariatul vrea sà ajungà stàpìn pe mijloacele de productie, ca sà tràiascà mai bine. Pentru aceasta face re-volutia. Deci din interés, — adicà din egoism, nu din idealismul fetelor de pensión...
Ràutu, iritat, riposta :
— Dar proletariatul e oastea, masa. Cei ìnsà care o conduc, aceia pot fi ei lipsiti de idealism, de entuziasm, lipsiti de spi-ritul de jertfà ?
— Nu, amice ! Conducerea realä, n-o pot avea decit revolutionär de profesie. Revoluta este o artä, — sau, dacä vrei, o meserie. Si orice meserie presupune o tehnicä, adicä —-nevoie de specialisti ! Acestia insä nu au nimic común cu parfu-mul de trandafiri.
— Atunci, intrebä din nou Räutu ; tovaräse Danilov, til— harii de drumul mare, atentatorii la bunele moravuri, escrocii, defraudatori, — care sint si ei demente de descompunere socialä — sérvese mai bine revoluta decit „eroii" si „martirii".
— In politica amice, repet, moralina n-are ce càuta — scopul urmärit este totul. Pe baricadä, un pungas de buzunare sau un incendiator va fi mai folositor decit un filosof moralist.
— Dar partidul, forja organizatä ?
— Partidul nu e un pensionai de domnisoare. Revolutia, prin forta lucrurilor, inseamnä un masacru, lar intr-o \arä ca Rusia, presupune nimicirea de milioane. Un inventator al unei bombe, care sä poatä fi timitä in buzunarul vestei, si care totusi sä aibä puterea de a distruge o armata, ar face mai mult pen-tru revolutie decit un milion de idealisti nebulosi. Cu parfum de trandafir nu reuseste o revolutie. lata un adevärat revolutionär : Tcaciov, care nu s-a sfiit sä declare cä, intr-o \avä ca Rusia, revoluta nu poate triumfa decit dacä va fi masacratä toatä populatia mai in virstä de douäzeci si cinci de ani.
— Dar atunci, — izbucni iaräsi clocotitor Costea Fomin : ce ar mai räminea din poporul rus ?
— Unui adevärat revolutionär, — suflä ca un crivät to-varäsul Danilov : unui adevärat revolutionär, pu£in i-ar päsa dacä ar peri si nouäzeci la sutä din poporul rus, — numai ca restul sä träiascä pina la revolutia mondialä. Atunci repede s-ar repopula Rusia.
Patriarhul Polieschi care, in timpul discutiei, il urmärea pe Danilov, lovindu-si pumnii unui de altul, surìse aici cu amä-räciune :
— Ce -ar zice Kautsky, dacä te-ar auzi, tovaräse Danilov ?
— Nu mä intereseazä ce ar crede acest tip de suncar din Praga, care nu intelege o boabä de marxism.
— Dar, in sfìrsit, ce facem ? Sä ne spui dumneata, tovaräse Danilov. Ce crezi cä trebuie sä f acem ?
— Sä ne ducem acasä in uniste, — fu räspunsul lui täios. Revolutia e un räzboi, si orice räzboi impune o aspra disciplina.
Nebunia unor exaitati nu poate justifica rezultatul atit de dorit de Ohranà : exterminarea in masa a elementelor mai energice si, deci, lichidarea pentru multa vreme a oricàrei miscàri revo-lutionare in Rusia... Va rog, va rog, tovaràsilor ! — farà ges-turi si declamatii ! — opri el miscarile de protestare. Sà-mi ràspundeti scurt : ce va foiosi revolutiei dacá putinii luptàtori care nu au o acadea in loc de inimà si pomada parfumatà in loe de creier vor inghiti cianurà de potasiu sau vor decora spìn-zuràtorile ?
— lar dumneata, in loc de inimà, ai un burete si in loc de creier, acid sulf urie ! — isi sari din titira Costea Fomin.
— Foarte spiritual si originai ! — se strìmbà Danilov.
— Sa stiti cà eu, — eu, eu, — zbierà farà sa mai asculte Fomin : faceti ce vreti, — eu, eu ma due sà omor pe bestia aceea de Cerneavin, directorul ocnelor din Cara !
Si fugi, nebun, pe usa.
Danilov se ridica in toatà lungimea lui :
— Gentlemeni, va salut si va multumesc pentru lectia ce mi-ati dat-o. Stiam de ce este capabilà aceastà onorabilà companie, dar omul nu se vindecà de iluzii si prejudecàti. Adio, carissimi
Si pàsi cu picioroangele lui peste prag.
Minscaia, strìngìndu-si gura punga, se urnì si ea, — schio-pàtìnd penibil, cu un ochi fugit sub pleoapà, cu celàlalt indrep-tat spre cer.
Nici Suhanov nu indràzni sà-si urmeze „profetul" decìt dupà mai multe minute de sovàire.
Numai un Shakespeare ar fi ìn stare sá descrie „scena muta" care urmà acestui exit senzational.
Cei ramasi ìn camera se privirà perplexi, ìn tacere.
— Dar ce facem, tovaràsilor, ce facem ? — isi repeta ñervos intrebarea Ràutu.
— Vezi, tovaràse Ràutu, — ìncepu tácticos ca ìntotdeauna, dar parca cu mai putinà sigurantà, Vasile Vasilievici. Vezi, forma poate e nenorocità, dar, ìn fond, tovaràsul Danilov are dreptate. Nu avem dreptul sa ràpim proletariatului rus, ìn momentele acestea, cìnd el incepe sá se afirme mai constient de misiunea lui revolution ara, pe conducàtorii si teoreticienii sài.
378
379
Ràutu nu-si mai gasi nicaieri un punct de sprijin.
— Má rog ! — se adresa el, revenit acasa, Patriarhului : revoluta nu este un scop in sine, ci numai un mijloc, — si inca un mijloc disperai, care implica sacrificiul cel putín al unei generatii. Oricit de inevitabilà ar fi in condrtiuni date, revoluta nu poate fi considerata ca o cale nórmala de progres ! Progresul fiind infinit, ar rezulta cà generabile trebuiesc sacrificate una pentru alta, pe rind, pina la infinit — pentru himera fericirii finale, — viata ar fi un infern pentru vecie, — Apoi nici lupta de clasa nu înseamnâ canibalism ; ea este un regulator al echi-brului social pentru un moment istorie déterminât. Numai prin lupta, prin rezistentá se poate evita o directe falsa a evolutivi, — sau chiar pràbusirea societàri. Dupa însusi Karl Marx, chiar si robia constituie o fazà necesarà a evolutiei sociale, ca si iobagia, manufacturismul, capitalismul. Atunci, lupta ìn^e-leg, — dar aceastà urà canibalicà ?...
Patriarhul ìsi resfira barba cu miscarea lui obicìnuità. Apoi, cu tristetâ, dar hotàrit, — intrebà la rindul sáu pe Rautu :
— Socoti deportatiunea noastra in momentul de fata capatola de o manifestare impunatoare, — chiar de orice actiune comuna ?
Rautu nu gasi raspunsul.
Isaac Blumberg, foarte abàtut, care asista la conversare, farà sa eie parte la ea, privind pe fereastra, sari deodata.
— în curtea sint jandarmii si politia !
In tindà se auzìrà pasi grei si zangànit de pinteni. Un ,,pris-tav" bàtrin si barbos sergent de jandarmi apárurá în usa.
— Sa ne iertati, Semion Vichentievici, — se adresâ prista-vul, cam jenat, Patriarhului : avem ordin sa facem perchezitie. A disparut domnul Fomin. Dupa informatile noastre, e fugit. Totusi trebuie sá vedem dacà nu se aìlà ascuns pe undeva.
Tovaràsii se privirâ ingroziti.
Costea Fomin, va sà zicâ, e hotàrìt sa-si duca la indeplinire amenintarea...
Vestea impresiona adîne toata obstia, — afara de Artamon Danilov, care strinse din umeri, mormàind printre dinti :
— Pisica cu clopotei... Obstia astepta ìnfrigurata.
Dar peste vreo trei zile se aflà cà Fomin a fost arestat în drum ìntre Minusinsc si Crasnoiarsc, denuntat chiar de unul
din càrausii lui : opuse o rezistentâ armata, râni pe un jandarm, primi çi ¿1 o loviturâ de sabie. Dus în lanturi la Crasnoiarsc, astepta judecata. $i, în cazul cel mai bun, va fi condamnât, de-sigur, la muncà silnicà. .
Rautu, torturât de mustràri de cuget, se simtea vinovat, desi nu-si putea da seama care ii este vina. ^     _ ,
Numai asigurarea primita ceva mai tirziu, ca via^a lui. Giurila e in afará de primejdie, ìi aduse oarecare trista min-gaierc.
380
Cap. XX.
NORII
Ràutu se instràina tot mai mult de tovaràsi. Chiar Issac Blumberg il ìmpovara.
Statea mai mult in biblioteca patriarhului.
Aproape nici cu bunul sàu amfitrion nu mai schimba de-cit saluturile convenüonale, diminea^a si seara.
Si, totusi, fu silit sa rezolve o chestiune penibilà in sitúa-tía de atunci. _
Colonelul Perepiolchin il convoca la ispràvnicie, unde-1 primi cu foarte multa politela : se sculà in pìcioare, ii indica un scaun, ìi oferi o tìgaretà. Dar toatá infátísarea lui parea schimbatà.
Ciocànind cu cartonul tigaretei in capacul port-tigaretului de argini, ìsi strecura, cu ràcealà studiata, lent, ràsfirat, vor-bele cu multe subin^elesuri :
— Domnule Ràutu, ati adresat, prin mine, cereri de ancheta Ministerului de Interne si Corpului de jandarmi. Mi-nisterul de Interne si Corpul de jandarmi, sint astàzi perject infelese, — sublinià colonelul : si au hotàrìt sà nu mai fie turburatà, farà necesítate, Majestatea Sa Imperiala. Cu toate insistentele noastre insà, domnul maresal refuzà sa retragà cererile menzionate, farà consimtàmintul exprés al dumnea-voastrà, — si stàruie sà aducà toatà discutiunea inaintea Ma-jestàUi Sale Imperiale. Veti fi dar bun sà-i faceti cunoscut cà va retrageti cererea.
— Dar, domnule colonel, imi cereti de fapt sà musama-lizez un abuz, — mai mult : sa acopar o crimà care poate costa viaja mai multor oameni nevinovati. Ancheta, sper, va face cel putin cu neputintà repetarea acestor nelegiuiri.
— Domnule Ràutu, trebuie sà intelegeti cà linistea Ma-jestàtii Sale Imperiale e pentru noi mai presus de orice alte consideratii... Siberia e vasta si viata omului e scurtà... Sìnteti incà foarte tìnàr si ati mai putea avea alte zile. Pentru ce sà ne silici la màsuri extrême ?...
Ràutu se mira cit de putin il impresionau acum, si chiar il interesau, aceste amenintàri nedeghizate. Ci cu un suris ironie ràspunse:
— Asa cum imi puneti problema, domnule colonel, — ca sa ìntrebuintez un cuvint mai putin jignitor — imi deschide perspective stràine de orice norma de legalitate si chiar de corectitudine. Ce garantie as putea dar avea cà, in cazul re-tragerii cererii mele, Siberia va deveni mai putin vasta si viata omului mai lunga ?
Fe faÇa palidà a colonelului ràzbi o usoarà aburire de roseatà.
— Domnule Ràutu ! -— luà el îndatà un ton mai familiar si chiar mai cald : Iti pot da cuvìntul meu de onoare cà eu, si prin mine tot Corpul de jandarmi — dacà ne usurezi situala si-ti retragi cererea — te asiguràm cà termenul dumi-tale de deportare, pina la care a ràmas relativ putinà vreme» nu va mai fi prelungit.
Dupà o scurtà reflectiune, Ràutu se ridica de pe scaun :
— Ma voi gindi, domnule colonel...
Prietenii, consultati, au fost unanimi :
— La urma urmelor, — rezuma discutiunile Patriarhul : jertfa dumitale n-ar da nici o garantie, — poate, dimpotrivà, ar servi de pretext pentru inàsprirea regimului de deportatane. Apoi... in urma nenorocirei din Cara, nici nu e cuminte, nici drept sà se puie nervii nostri la o nouà incercare, por-nind o luptà care nu poate avea decit un sfirsit tragic.
Chiar Danilov, intrebat de Isaac Blumberg, in numele lui Ràutu, ìsi trimise ràspunsul, cam caustic, dar làmurit :
— N-are nici o importante pentru revolutie, sau chiar pentru deportatiune, ce va face delicatul descendent al crucia-tilor din Fanar. Poate sà se spìnzure ! Se pot spìnzura, pentru companie, si toti tovarà^ii lui intru migdalizare. E un om condamnât ; orice ar întreprinde, nu va reusi. N-are tària de a renunja la revolutie, dar vrea s-o facà vàrsind in loc de sìnge sirop de zmeurà, Viseazâ sà fie arbitral situatici si sà cuprindà
332
383
necuprinsul, — si va fi vecinic între doua scaune, si încoltit din tóate partile. Sà-i spui dar câ-i dau blagoslovenia mea, Cu cît mai curînd va disparea din Siberia si din Rusia, cu atît va fi mai bine si .pentru dinsul si pentru noi...
Cu toatà apropierea zilei de liberiate, nori grei parca se adunau tot mai mult in jurul lui Ràutu.
Coplesit de ginduri negre, dezorientat in ce priveste viito-rul apropiat, dupà liberare, cauta refugiu in studiile sale filo-sofiee.
Din jurnalul sáu insa rezulta cá la el nici speculaUunile cele mai abstráete nu râmîneau neinfluentate de fràmîntarile si preocupàrile zilnice, — cum ne dovedesc si fragméntele de mai jos, — scrisese chiar la Minusinsc : 20 aprilie 189... Minusinsc :
Filosofia singurà nu poate lumina càrarea vieta.
Dar filosofia, dacá nu este o vulgará insirare de notiuni goale de inteles real, — nu poate fi decit o sistematizare, sau chiar — s-ar putea spune — o sublimizare a stiintei, — pina la conceptia generala asupra lumii si a victei.
Teoria cunostintü, elaborata de criticismul kantian, este acel instrument prin care se poate ajunge la o asemenea sistematizare si sublimizare.
Defectul cel mare al pozitivismului consta toemai in faptul cá Auguste Comte ignoreazá teoria cunostintü.
Çi marxismul, ca sa intre in cadrul filosofici stiintifice, trebuie sa accepte aceeasi temelie.
E in contrazicere cu notiunea fundaméntala a marxismu-lui de a interpreta dialéctica hegeliana, — cu tezele, antitezele, si sintezele ei, — care nu e decît un procès intelectual, ca o evolutie isterica reala.
Aceasta ìnseamnà, in fond, a subordona realitatea unui silogism.
Ceea ce este real in dialéctica hegeliana, e un fapt foarte simplu si se rezuma in trei cuvinte : azi, ieri si mine.
Orice miscare poate fi infaticata ca însirarea a trei momento succesive : trecutul, prezentul si viitorul.
In procesul istorie real, un moment nu poate distruge de istov pe cel trecut ; nici construi din neant pe cel viitor.
Totul se inlàntuie, se desfàsoarà, se continua : azi schimbà pe ieri (negaUa), dar in schimbarea de mine (negala negatiei) se vor regási si azi si ieri.
Pania rhei, — a spus Elada antica : totul curge.
Daca totul curge, separarea momentelor are totdeauna un caracter mai mult sau mai putin artificial si arbitrar, ca un act al intelectului nostru. Ci pentru aceasta separare si sin-gularizare a momentului, formula tripartita a lui Hegel poate servì tot asa de bine ca si o formula patrupartita, sau oricare alta, cu care ne-am orienta in mijlocul eternului si neintrerup-tuìui curs al evenimentelor.
E un simplu mijloc de orientare a intelectului nostru in haosul si complexitatea fenomenelor.
Ci ,,heterogonia scopurilor" a lui Wundt ne poate servi pentru ilustrarea acestui adevàr.
Scopul ce-si propune omul intr-o actiune nu acoperà re-zultatul acestei actiuni : acesta din urmà este mai vast, mai compiex, — pina la negattune.
Desigur, omul este un animai care ìsi propune scopuri, ur-mare^te un ideal ; — pentru dinsul cauza faptului sàvirsit de eì se confundà cu motivul care ìi determinase actiunea.
Dar dacà omul este un factor al procesului istorie, — el nu este unicul factor : orice rezultat final al actiunii sale apare ca o rezultantà, in care intervin si alti factori.
De aci — ,,heterogonia scopurilor", — rezultatul actiunii trece peste motivul ei.
Pe faptul acesta se reazimà toatà filosofia activismului.
Actiunea este singurul mijloc de a birui fortele oarbe ale naturii.
Altfel, intelectul, constiinta — vor fi mistuite de Incon-siient ; — si flacàra ratiunii — stinsà.
Lupta, acpiunea este deci un imperativ categorie.
Prin actiune, prin luptà —• omul poate ajunge cu vremea un factor tot mai decisiv.
Insa actiunea lui e ìntotdeauna determinata de scopul ce si-1 propune, — care, in sublimizarea lui, se afirma ca un Ideai.
Idcalul sau devine, in consecintà, o cauza  in procesul
mondial.
Astfel poate fi interpretata si conceptia platonicianà, dupà care Idealul este — suprema realitate.
De aci si caracterul de nostalgie pe care il are setea de ideal, care poate fi considérât ca patria noastrà realâ.
384
385
25 — tri preajma revolutiei, vol. II
Din acest punct de vedere, socialismul nu se poate reduce,
— cum face Danilov, — numai la lupta de clasà pentru un trai mai bun.
Lupta de clasà, ca si ràzboiul, ìsi are radàcinile in pura biologie, — lupta pentru existentà.
Lupta de clasà, — ca si ràzboiul, care, de altfel, va dis-pàrea odata cu lupta de clasà —, a fost impusà de mecanismul procesului istorie.
Ea insà este numai punctul de plecare, indispensabil
— chiar conform cu marxismul — pentru o alta lupta.
Càci socialismul trebuie sa realizeze, ca scop final, — or-ganizarea, solidarizarea si unirea omenirii intregi pentru idea-lui ei comun, — trimful asupra puterilor Inconstientului, suprematia omului in procesul mondial.
Dacà mijloacele risipite pentru ràzboaiele dintr-un singur veac s-ar fi ìntrebuintat pentru propàsirea si binele comun al omenirii, — astàzi pàmintul ìntreg ar fi fost o gradina.
Acest scop final insà nu este compatibil cu ignorarea normelor morale, cum predica Danilov, — nici cu promiscui-tatea cu elementele de disolutie.
Dar este scopul acesta realizabil ?...
ínainte am crezut ferm...
Vai !... 4 mai 188... Minusinsc.
Am recitit, Banchetul de Platon.
M-a impresionat formula amorului pe care o pune — ce simbol ! — in gura femeii :
,,Ardoarea si amorul de care oricine este necontenit tur-rnentat are de scop imortalitatea (Viaja speciei)...
Galea dreaptà a amorului pleacà de la frumusetile pàmin-testi pentru a se ridica la frumusetea suprema, trecìnd prin toate treptele : de la un singur corp frumos, la cele dotta, de la acestea la toate celelalte, apoi de la corpuri frumoase — la frumoasele acüuni, la frumoasele stiinti, — pina la stiinja cea mai pura, stianta frumosului..."
Sublimizarea si nostalgia amorului ideal, — nostalgia frumosului...
Desigur, Varvara n-a citit pe Platon. Dar ea pune si o „blàstàmatà problema".
386
Amorul ideal presupune si — cum se zicea in veacul al XVIlI-lea — un „obiect" demn, — si nu numai demn, ci si
potrivit.
Dacà nu-1 gàsesti ?
Goana dupà frumosul suprem in abstracto nu potoleste incà acea „ardoare" despre care ne vorbeste Diotima lui Platon, — preota din Mantinea...
Sublimizarea amorului nu-1 poate desprinde de temelia
lui organica...
Spre sfìrsitul luì mai, autorul jurnalului fu pornit din nou in „ìmpàràtia fortelor oarbe" la Serghinse...
25*
Cap. XXI.
FANY
(Din jurnalul lui Ion Râutu)
Acasà, il astepta pe Ràutu scrisoarea Mariei Culiceeva. — pe care o cunoastem din brulionul citit de autoare in fata Saianilor, la ínceputul acestei povestiri.
Cu tot ràspunsul lui smerit, gasi o ìmbàrbàtare in simpatia si ìncrederea in el, manifestate prin acea scrisoare.
I se parea acum cà si atmosfera din sat e schimbata.
Fu primit chiar cu oarecare caldura, — sentimentul pe care il inspira, si celor mai indiferenji si inai egoisti, vederea unui ínecat revenit la viaja.
Numai Aculina se arata tot mai pornità dar repede se mai potoli sub dezaprobarea obsteascà.
Lisaveta, Arcadie Tartanov si chiar pan Boleslaw Slad-nicki, foarte atenti si prietenosi, se intreceau in bunàvointà sì afectiune.
Spre multumirea lui Ràutu, Arcadie Tartanov se ìnfàtisà cu mult mai bine declt cum il lasase. Nu numai cà exteriorul lui era mai bine ìngrijit, dar un teanc de numere din Russkia Viedomosti, aranjate dupà date, si chiar cu articolele mai interesante subliniate cu ros si clasate dupà cuprins, — dove-deau un neasteptat interés intelectual si un mare efort de vointà.
Toate nàdejdile pàreau dar ìndreptàtite.
Ajutat de cei doi tovaràsi, Ràutu desfàsurà o activitate foarte vie spre a gasi o locuintà potrività pentru Culiceevi. a o mobila mai confortabil, a angaja o slujnicá, ìncìt Maria sa se simtà de indatà acasà.
Tot satul pindea cu curiozitate sosirca oaspetilor, atit de asteptati de „politici".
într-o poenijà din pàdure, Ràutu stàtea lingà ìnvàtàtorul Parfeniev care, aplecat asupra unui musuroi de fumici, filosofa ;
— Vezi, Ivan Egorici, aceasta e o societate bine orìn-duitá, — o societate socialista, intemeiatà nu numai pe robia ce-tàtenilor, dar chiar pe schüodirea lor printr-o specializare excesiva, lata, vezi, acesta — este un ostas, cu formidabilul instrument de atac in falcile lui, dar care singur nu se poate hràni màcar : altii trebuie sà-i bage aliméntele pe gura.
Trei bâieti venirà val-vîrtej in poenitá :
— Mos Egorici, mos Egorici ! A venít Spirca cu o conijà si cu un domn si cu trei copii, — au tras la casa Melaniei...
Ràutu gasi pe sojii Culiceev instalaji, cu samovarul pe masà.
Maria, prietenoasa, afabilà si rezervatà, ca intotdeauna, sedea intre Boleslaw Stadnicki, vecinic elegant si corect, si Arcadie Tartanov, cu o ,,lavaliera" rosie la gît, cu ìngriiire legata si vàdit ìmprumutatà de la Stadnicki.
Chiar a doua zi, mica obstie se aduna pentru ccaiul de searà, sub presidintia Mariei Culiceeva.
Conversala lunecà asupra motivelor 'care au déterminât pe Maria Ivanovna sà cearà transferarea la Serghinsc si — naturai — trecu si la elogiile Fanyei Perlov si ale lui Ilie Samarin pentru Ràutu.
în urma celor traite in ultìmul timp la Serghinsc, —■ si, mai cu seamà, a aventurii cu Aculina, — invocarea acestor nume il vexa pe Ràutu.
— Ah, draga Maria Ivanovna, atìtea s-au schimbat de atunci, ìncìt aproape nu-mi vine sa cred cà eu am fost eroul despre care vorbeau tovaràsii Samarin si Fany Perlov. Nici n-as putea sà-ti povestesc despre acele ,,actc de croism'\ pentru cà astàzi cu greu as putea sa intru in pielea bàiatului care se numea atunci incà Vania Ràutu. Dupà ce am primit scrisoarea dumitale, am recitit jurnalul meu, in care erau aster-nute pe hirtie cele doua episoade din pohodul cu etape de la Tomsc pina la Canse sàvìrsit ìmpreunà cu Fany Perlov si Claudia Samarin. Si mi se pàrea cà cítese despre aìteineva, nu despre mine insumí.
Dupà ceai, Ipolit Culiceev se scuzà, invocìnd lucrul ce are de fàcut.
388
389
Dupà plecarea lui, conversala luà un carácter mai intim.
Maria Culiceeva il apucà pe Ráutu de umeri si, scuturin-du-1 usor, il intrebá zîmbind :
— Nu vrei sâ-ti descarci secretul ? Ani sa te scutur pina ce vei citi din jurnalul dumitaìe cele douà episoade, cu Fany si cu Claudia Samarina. Mà intereseazà foarte mult, iti voi spune mai tirziu pentru ce, — dupà ce vei citi.
Ráutu fu putìn jenat ; se supuse insá si, luîndu-si caietul, începu sà citeascâ, pe sárite, însemnàrile relative la „erois-mul*' lui.
7 iulie 188... Etapa din Pietuhova.
Dupà douà zile de mers pe jos, in care am fàcut abia vreo patruzeci de verste, am ajuns, in sfîrsit, la aceastà etapà, unde urmeazà sà stàm pentru odihnâ si ziua de mine. Prin urmare, dormim aici douà nopti.
înaintînd in felul acesta, convoiul nu poate face, normal, mai mult decît patruzeci-cincizeci de verste la fiecare trei zile!
Convoiul nostru cuprinde peste sase sute de criminali de drept comun.
Ca vétéran al deportaüunii, umblat prin atîtea etape, si cu cele mai variatemijloace de locomotiune, — am fost totusi impresionat si eu de „jelania surghiunitilor", pe care o gémeau, la fiecare trecere prin vreun sat, sute de gîtlejuri contractate de foame, de înjosire, de révolta, de urà !...
în comparatie, „jelania" convoiului din Curgan-Ialutorovsc era un cîntec dulce si armonios.
Dar biata Fany, care aude întîia oarà aceastà producile muzicalà, e zguduità.
Cînd râsunà formidabilul geamât care parca se naste in adîncurile pâmîntului, respins în ecouri nesfîrsite de taiga si tundra, — râzbate pînâ la nori, si umple de vibratiune necon-tenità fiecare gràunte de tàrînà, fiecare molécula a aerului :
Ah, crestinilor ! Ah, pâriniilor ! Ah, màicutelor ! Ah ,fratilor ! îndurati-và de noi...
Fanyei îi vine ametealâ si o podideste, in fiecare data nohotul de plins.
Totusi ziua merge.
Dar noaptea trecutá — prima noapte a Fanyei in etapà — a fost penibilà.
„Parasa" infecta, instalatà lingá usa, alàturi de sentirtela inarmatà, n-a fost ràul cel mai mare.
Am plàtit pentru noi un loe mài adápostit intr-un colt, si am inchipuit pentru Fany un fel de cabina separata din mantalele noastre.
Dar la ce poate servi aceasta ìn promiscuitatea etapei, in care nu sint despartid màcar barbati de femei !
In lumina scundà a làmpii de la usa, explozia bestialitàtii ìncàtusate, ìn zornàitul lanturilor, ìn urlete, ìn gemete, si scìr-siniri de dinti !-..
Cìt trebuie sa sufere aceastà copila !
Nu-mi permit — ìn fata ei, — un cuvìnt de aluzie la acest ìnfern de desfrìnare.
Sì sàràcuta de ea, pare inca indispusá. E pálida, nervoasà, agitata dar nu plìnge.
8 iulie 188... Aceeasi etapa. 1 Zi de odihnà.
M-am primbat cu Fany dimineata in ograda etapei. E mizerabil. Dar tot e soare sì prin palli ei poate adia putinà ràcoare.
Totusi Fany o gasi „nesuferità".
Si, plìngìndu-se de dureri, intra ìn baracà si se culcà la locul ei, cu fata spre parete,
N-am ìndràznit s-o las acolo singurà sì m-am asezat si eu alàturi pe narà.
Déodatà un gind imi trecu prin minte : Fany pina acuma s-a lipsit de uzul parasei !...
Biata fata !...
Ce chin trebuie sà fie pentru ea !
9 iulie188... Etapa Colesnaia
Astázi, plecind din Pietuhova, Fany se simtea a$a de ráu, incit am aranjat sá meargá in cáruta cu bagaje.
In mers, má adresai comandantului caraulei, — un loco-tenent bátrin, inaintat dintre soldatü de rínd, — cu rugá-mintea :
390
391
— Domnule locotenent, e cu noi in acest convoi o tìnàrà «politica", domnisoara Fany Perlov. Intelegeti, cà este peste putintà pentru ca ea sa se foloseascà de parasa in camera cu sute de barbati, unga o sentinelà... Nu s-ar putea la etapa viitoare sa asezàm parasa in tinda cea mica, ìntre comparti-mentul caraulei si camera arestatilor, farà sentinelà ?,..
— Cum se poate, domnule ! Auzi ! Farà sentinelà ! Dar eu am ràspundere, domnule ! Si dacà pui sentinelà, nu-i tot una dacà vede cum e fàcutà jidanca dumitale unul singur sau o mie de haidài ? Hohoho ! — izbucni locotenentul, si ochii i se inecarà de rìs in gràsimea obrazului.
Abia ma stàpinii. Intelesei ìnsà cà orice insistenza e inutilà. Sosind la etapà incercai sà ìngràdesc parasa cu fel de fel de paravan din cearceafuri si mantale. In zadar !...
Vàrnàcimea necheazà : bàrbatii se delecteazà de perspec-tivele parasei ; chiar si femeile, cu tóate fasoanele ce le íac cind se urea pe acest piedestal, in fond nu dórese sà se lip-seascá de pitorescul tradicional al vietii de etapà, si de un mijloc incercat de... seductiune.
Pina si sentinelele chicotesc in fata unei asemenea depla-sate pudicitàti.
Fany ìnsà a ignorai si pentru asta noapte esafodajul meu.
20 iulie 188... Etapa Sucenca.
Abia ne-am instalat in coltul nostru al baracei, unde mine petrecem ziua noastrà de odihnà, cind pe neasteptate am avut o vizità.
In baraca noastrà intra, ìnsotit de comandantul convoiu-lui, un bàrbat inalt, cu o faja energica, arsa de soare si de vint.
Vorbea ruseste, dar cu un accent ìngrozitor.
Dupà ce schimbà pujine vorbe cu arestajii de drept común, se ìndreptà hotàrit spre coltul nostru,
Aici se opri brusc, se ìntunecà si, cu obrazul ìmpietrit, abia dacà putu sà strecoare surd, salutul printre falcile indentate.
Nu-si ridica ochii de la icoana plàpindà si virginalà a Fanyei, inghesuità ìmpreunà cu mine in mijlocul acestei vi-ziuni dantesti.
Vàdit, cu greu ìsi stàpinea oroarea si revolta.
Era un publicist american — George Thomson — care cu autorizarea stàpinirei — Dumnezeu stie cum o càpàtase í —
392
cutreiera de doi ani Siberia, studiind condutiunile de viatà din ìnchisori si din locurile de deportare politica.
Sìnt silit sà fac aici o màrturìsire, si comica si trista.
Numai vàzìnd ce impresie face asupra acestui om incercat si trecut prin multe, spectacolul baracei de etapà, — simtii si eu cit de grozavà e cazna aceasta pentru orice om incà ,,neadaptat" ; — si mà indignai de plasticitatea sufletului ome-nesc...
In cei citiva ani din Siberia, simturile mele, se tociserà intr-atita, incit mà resemnam, ca la o condire de viatà nórmala si de la sine inteleasà, si la mersul cu etapa.
21 iulie 188... Aceeasi etapa.
In aceasta zi de odihnà, catastrofa se ìmplini : Un bàiat de abia douàzeci si trei de ani se vàzu silit, singur, ferind-o de priviri indiscrete, sà dea unei tinere fete, numai de douàzeci si unu de ani, intinsà in fata lui farà congiunta de sine, ìngrijirile care pot fi iertate, farà simt de rubine sau de repulsiune, numai unei mame faja de copilul ei,..
14 iulie 188... Etapa Taighinsc. lar o zi de odihná. Situatia ajunge tot mai penibilá. Fany se indepárteazá de mine.
Amintirea acelei züe blástámate íi este intolerabilá.
Símt o adeváratá teroare la gindul cá groaza de recidiva impune acestei firi delicate si romantice o neínchipuitá jertfá : parasa.
Nu sint ín stare sá descriu pandemoniul la prima incercare a ei, si care se repeta zilnic cu acelas prilej.
4 august 188... Crasnoiarsc, inchisoarea de transport.
La poarta ínchisorii, convoiul nostru era asteptat de Sasa Ginsberg, logodnicul Fanyei, — un tinár inalt si sprinten, cu un ñas aevilin si o barba scurt táiatá pe o fata pálida.
Dupa incheierea formal itàtilor de cancelarle, plecaràbrat la bra\.
Ne despàrUràm farà efuziuni, — dar Fany imi strinse mina cu caldura, làsìndu-si ìnsà ochii in jos. Ma iartà, dar nu poate uita. Sàrmana !,.. Sà fie fericità !
Dupa o scurtâ întrerupere, in care Maria Culiceeva, trá-dîndu-si agitatìa, veni spre Rautu si se asezà in tacere lingà dinsul, — acesta ici reluà citirea.
Cap. XXII.
LUDA
(Tot din jurnalul lui Ion Ràutu)
6'august 188... Crasnoìarsc, aceeasi ìnchisoare
Mine convoiul nostru porneste mai departe.
Locul Fanyei il va lúa o alta ,,politica", Claudia Mihai-lovna Samarin.
Am vàzut-o numai o data, in treacàt.
Nu e mcà bine intremata din lehuzie,
8 august... Etapa din Sorochino.
Niciodatà n-am crezut cà ma voi putea bucura la vederea unei etape !
Cele doua zile de mers pina la Sorochino, unde avem o zi de odihnâ, au fost nespus de grele.
Ingrijirea si alàptarea pruncului intrec puterile Claudiei.
Am fost fericit sâ-i pot asigura un loc in carura cu bagaje.
lar în ce priveste pe micuta Luda, farà sá stiu cum, ra-am trezit in rolul de dàdacâ si chiar de doicà, — o spai, o prime-nesc, si chiar o alàptez cu biberonul...
Dar Claudia se simte tot mai ràu.
La etapa precedente, si mai cu seamá la cea de aici, am fost silit chiar s-o cobor in orate si s-o due pina la locul ei in baracà.
Mine, stand o zi linistità, farà zdruncinàturile cammei, poate cà-si va mai reveni.
22 august 188... Etapa din Balaisc.
E o grozàvie ! Claudia-i grav bolnavà.
395
De douá zile zace in aiurari, arde grozav, — dar nu pot sti macar ce temperatura are. ín tot convoiul nu exista un termometru, si nici nu se gáseste macar un pie de chininá.
Am cumpárat numai puün o^et de la o arestatá, si íi fac comprese pe cap.
Si asa, biata femeie agonizeazá, tirita íárá stíre in caruta de bagaje, din etapa ín etapa.
Noroc cá Fedosia, — femeia cu otetul, — are o inimá buná si ma ajutá putin in rolul meu de infirmierá.
Pina la cel dintii medie sau pina la farmacie avem inca cel pu^in cincisprezece zile de mers.
E astazi zi de odihná. As avea mare nevoie de ea.
De trei zile n-am ínchis ochii.
16 august 188... Etapa din Ozernoe.
Deznodámíntul fatal a venit astazi, ín plin cimp, la po-pasul de la mijlocul drumului, íntre ultima etapa de odihná si cea intermediará de aici.
Nici acum nu má pot linisti dupa calvarul ultimelor zile.
Abia atipesc si din nou tresar, auzind parca iarási acele gemete si aiurári, numele sotului si al copilului, soptite ín nestire :
— lliusa... Luda... Ludocica... Iliusinca
Poate ierta febra tifoidá ín aceste conditiuni ?
$i era lámurit cá bolnava avea febrá tifoidá. .  Fedosia o dezbráca la fiecare etapa si-i facea frictiuni pe tot corpul cu otet, ca sá-i mai scadá temperatura.
Dupa cite stiam din reminiscentele melé, am hotárit s-o invelim ín cearceafuri muíate in apa rece.
Chiar in drum, la popasurile dintre etape, incercam aceste mijloace drastice, numai ca s-o vedem putin rácoritá.
Intreg convoiul de aceste fíinte decázute, prins de jale, fierbea la neputinta de a da vreun ajutor.
Ca s-o scápám cel putin de zdruncinul cárutei, am injghe-bat o targá, — si ocnasü, cu lanturi la picioare, cu capeLele rase pe jumátate, cu pecetea abjectiunií pe fatá, o purtau, pe rínd, ín brate.
Fedosia ajunse si ea o umbrá, cáutínd sá má ajute la in-grijirea copilului, pe care nu-1 mai lásam din brate.
Dimineata, constatind cá ziua de odihná inráutátise doar starea bolnavei, care abia dacá mai respira, am stáruit ca sá ne oprim pina la deznodámint.
396
Noul comandant al convoiului, un sublocotenent máruntel si sfrijit, cu o voce pitigáiata, n-a vrut sá auda nimic. Si iarás pornim.
Dar la popasul de la mijlocul drumului, in care convoiul de obicei se odihnea vreo doua ceasuri, — pentru a imbuca ceva din merinde, — am silit pe comandant sá prelungeasca inca cu doua ceasuri odihná, pentru cá era vádit cá sfírsitul putea veni ín fiecare moment.
Am déclarât categorie cá nu plec mai departe in aceste
condiüi.
Atitudinea convoiului impuse comandantului sá acorde pre-
lungirea ccrutâ.
Gasi si un pretext plauzibil : trimise dupa primarul satu-lui vecin spre a-i ,,preda cadavrul cu procès verbal", — ca o piesa justificativa pentru disparitia unui arestat inserís in re-gis tru.
Cadavrul, ín adevár, nu se lásá mult asteptat.
Dar cu ultima suflare a Claudiei Samarin, se náscu un conflict violent, care putea duce la un masacru.
Stàteam, cu Luda in brate, Unga sergentul caraulei care scrìa procesul verbal, si primarul satului vecin, cáruia urma sa i se predea cadavrul.
Luda imi suridea grados si-mi gingavea ceva cu joviali-tate, jucindu-se cu arâtàtorul meu.
Imi aruncai privirea asupra procesului-verbal si constatai, spre uimirea mea, cà urmeazà sá fie predata si copila.
Ma adresai índatá sergentului care, gîfiind si asudìnd, cu limba seoasà tntr-un colt, se trudea la aceste exercitii neobis-nuite pentru el.
— Domnule sergent ? Cum ? Vreti ca si copila sá ramina aici ?
Sergentul mà privi cu necaz.
— Pài ? Ce te amesteci unde nu~ti fierbe oala ? Apoi, pruncul e, închis în registru numai ca suplament al raposatei, vezi bine ? Dacá se duce ràposata, cum ramine suplamentul, — vezi bine ? Hei ?...
Primarul, un gligan morocànos, desi vádit vexat, nu in-dràzni. totusi, decìt sa íngaime pe ñas, cu o jumátate de gura :
— Pacatele mele 3... Dar cine sa se îngrijeascâ de ea ?... E vremea muncilor... femeile noastre n-au cind... avem destule
397
guri de ale noastre de hrànit... si cine va lua — si inca farà piata ! — un pui de ocnasà in casa ?
înspaimîntat si révoltât, ma repezii spre comandanti izbuc-nind :
— Domnule locotenent ! asta nu se poate ! Nu se aruncà un copil asa, ca un càtel... la o moarte sigurà... O asteaptá tatàl sâu, un tòvaràs...
— N-avem vreme, nici dreptul, sâ-mi bat capul cu fleacuri ) — imi striga comandantul. Si vocea-i pitigáiatá se rupea la flecare cuvînt ca o pinza putredà. Ce ? Sa-mi incurc regístrele cu odraslelc tuturor tovaràsilor din lume ! Mars de aici ! — in-cheie cu obràznicie.
— Ce ? Nu-ti incurci regístrele ? — mà speriai eu insumí de ràgetul ce-mi rásuná din piept : Registre ? Mizerabile ! Nu dau copilul, ticàlosule ! Viu nu mà despart de el ! Oameni buni — mà adresai la arestati care, agitaci, se îngràmadisera in jurul nostru : Oameni buni ! E un prune nevinovat... Sâ-1 arunce ca pe un pisoi in girla ?...
— Nu se poate !... E pàcat !..., Un suflet de crestin ! — se rostogoleau ameninjàtoare glasuri înàbusite din multime.
Pumnii se înclestau, ochii ardeau de urâ, în inimi se aprin-dea revolta.
Soldatii, palizi, eu râsuflarea retinutà, înjepenirâ eu pustile strinse la umàr.
Pitigàiatul stàtea îa\à în faja cu mine, — pàmîntiu, cu cchii fixati si holbati de furie si de groazà.
In sfirsit, se intoarse si comanda scurt sergentului, care scria procesul-verbal :
— Scoate plodul !...
Ca un singur oftat se auzirà gemetele de bucurie din multime.
Pentru o clipá, toatà strìnsura aceasta eterogenà se topise intr-un singur suflet.
îmi sirmjeam si eu inima bâtînd in unisón cu gloata asta mizerabilà...
— în coloanà ! am întîrziat. Miscati-vâ, vitelor !... Co-loana-març !
Astfel isi usura comandantul sufletul de necazul înfrîn-
geni.
28 august 188... Canse, închisoarea de transport
Am dàdâcit singur pe Luda pina la portile acestei inchisori, unde am predat-o — voinicà si veselà — tovaràsului Samarin care ne astepta.
Am avut o satisfactie.
Copilul, vàzind figura tatàlui aplecatà asuprà-i, ìncepu sa plìngà, se lipi de mine si nu vroia sà paràseascà bratele mele... mátemele !...
ProbabÜ nu o voi mai revedea.
Dar pina la capàtul zilelor mele nu voi uita surisul si gìn-gàvirca de copil care, o clipá, au aprins scinteia divina în gloata aceea de suflete pierdute...
398
Cap. XXIII.
MARIA
In tot cursul citiríi, Ràutu nu a fost nici o singurà data intrerupt.
Dupà ce isi inchise caietul, nu indràznea sa se uite la Maria Culiceeva.
Aceasta, desi foarte emozionata, parea in acelas timp stra-niu iritatà.
Dupà cìteva momente de tacere, intrebà, parca cu sfidare :
— Si dulcea Fany ti-a mai scris dupa ce si-a incununat neprihànirea cu Sasa Ginsberg ?
Ñervos, bàtea cu vìrful botinei in dusumele si parca il fixa cu neràbdare pe Ràutu.
— Cìnd ne-am despartí la Crasnoiarsc, — ràspunse acesta surd : imi dàdui seama cà amintirea acestei golgote, dintre Tomsc si Crasnoiarsc, va face cu neputinjá pentru Fany sa se mai intilneascà cu mine. Acum, nici nu-mi serie, nici eu nu ma íncumet sà-i aduc aminte de existenja mea.
— Frumos ! — exclama Maria, surizind aproape cu cru-zime : Poate te simti si vinovat cà n-ai làsat-o, asa pìngàrità, pe mina ocnasilor !... Nu ìnteleg asemenea fasoane din partea unei femei inteligente si de carácter, cum o socot pe Fany ! — urma ea cu pasiune : Din capul locului, este ea singura femeie care a fost silità sa facà cunostinta parasei ? Cu tóatele am trecut pe acolo. Si ce-i pàsa ei de brutele convoiului ? O ìnjo-seau nedelicatetele lor ? Iar in ce te priveste pe dumneata, nu avea ea simtul demnitàui, nu-si dàdea ea seama cà nu puteai avea curiozitati bolnave ? Ar fi fost o ofensa sà se gíndeascá o clipà la dumneata in asemenea momente ! Si, apoi, cìnd s-a si ìntìmplat „catastrofa", cum o numesti dumneata, — n-a ìnjeles ea atita lucru, cà in momentul acela, ea nu mai era femeie si dumneata nu mai erai bàrbat ? Sìrit momente cìnd numai un
orangutan poate avea o excitarte de mascul. Dar un om care poate face, cu atìta devotament si abnegale, serviciul de doicà pentru un sugaci si de infirmierà pentru marna lui !...
— Esti prea aspra, scumpa mea Gioconda. Eu imi dau foarte bine seama ce se petrecea in sufletul bietei Fany. O ìnteleg si o absolv. Trebuie sà stii, draga Maria Ivanova, cà am avut multe prietene printie femei.
— Nu ma mira, mos Egorici ! Dumneata, cred, impreunezi in structura dumitale psihicà vigoarea si energia unui bàrbat, cu fineta si delicateta femininà. E naturai deci sà fi avut multe si devolute prietenii feminine. Nu poate fi altfel. Sà ma crezi, chiar cea mai cochetà femeie are nevoie cìteodatà de sprijìnul moral al unui bàrbat, cu fermitatea lui de vointà si cu lucidi-tatea lui de judecatà, farà a se teme cà ii sta la pindà un mascul, gata sà abuzeze de slàbiciunea ei. A ! cit de ofensatoare si chiar, pur si simplu, obositoare sint cìteodatà poftele astea carnivore, privirile libidinoase. necesitatea de a te \ine mereu de strajà ca sà nu cazi victima cupiditàtii vreunui om de caverna... Dar e tirziu. Si nu e toemai frumos, dupà amintirea ìngrijirilor ce le-ai dat Ludei Samarin, sà-mi uit daloria de marna...
Din ferestrele locuintei Culiceevilor, crestele Saianilor pàreau cà se ridica spre cer chiar la marginea satului.
In bàtaia razelor de soare, aproape fiecare cutà a lor, ficcare stincà, puteau fi deslusite de ochi bunì.
Dupà dorinta Mariei, fascinata de aceastà priveliste, Ràutu o conduse la poiana lui favorita, de unde ìntreg lanjul maiestuos putea fi cuprins dintr-o privire.
Culiceeva, cu ochii aprinsi de bucurie, parca nu se putea rupe de aceastà grandioasà panorama.
— Sìnt nàscutà in stepa Crimeii, — rosti ea incet : toatà copilária mea a fost agitata de un singur dor : sà trec peste lan-Jul muntilor care desparte sesul sàlciu al Tauridei de litoralul fermecat. Dar mi-a fost dat sà-1 ìntrezàresc numai in treacàt. Aproape nu-1 cunóse ; cu toate acestea nici acuma eu nu simt atit nostalgie pentru conacul pàrintesc, Biyuk-Sarai, unde m-am nàscut si pe care nu 1-am pàràsit pina la càsàtorie, cìt pe acest litoral necunoscut. Simt ca si cum patria mea adevàratà ar fi toemai fàsia aceea scaldata de undele màrii, valea imbalsamata de fiorile parcurilor si ale gràdinilor pitoresti, care vecinic rà-sunà de cìntecele pàsàrilor. Cum poti avea oare simtul nostalgici pentru ceca ce aproape nu cunosti ?
400
401
— Cred cà aceastà este esenta nostalgie!, — ràspunse gïn-ditor Ràutu : In cazul meu, adevârul concepii platoniciene se Ìnfàti^eazà si mai puternic. Eu nu sïnt, cum stii, rus de origina, ci roman, — moldovan, cum se exprima oficialitatea noastrâ. Dar n-am fosl niciodatâ in Romania, — ocîrmuirea a ridicat pe Prut, — „riul blàstàmat", cum îi zice poporul nostru, — un zid impenetrabil ca cel chinezcsc. Toate ini'ormatiunile mele des-pre Romania, — in afarà de aceea ce am putut auzi din în-tîmplare, ici si colo, — se reduc la cele patru-cinci rînduri din manualele de geografie, sau din istoria ràzboaielor ruso-turce. Nu-i cunosc literatura, nici chiar limba ; cu mare greutate am reusit sa pun mina, prin contrabanda, pe doua trei cârti ro-mânesti, — mai mult ca sa mà conving cà acel patois târânesc vorbit in copilàric, a putut servi de bazà pentru o limbà lite-rarà. Ci totusi simt, ca si dumneata, cà aceastà tara himericâ de care provincia mea natala e despârtità de vreo optzeci de ani, imi este patria ; si inima-mi arde de dorul ei. Cred cà exista aici o cauzâ adincà. în primul rînd, omul, — ca animal social prin excelentà — nu este desàvîrsit decît ca membru al unui grup. Numai ca atare el îsi poate da màsura puterilor sale. Ràzle^irea Basarabiei nu a putut distruge legatura ei organica cu restul natiunii. Ci in afarà de aceastà legatura, nu mà simt întreg. Astfel simUd nostalgici are la mine un caracter ciudat : Romania ma atrage, mà fascineazâ si, în acelaçi timp, îmi inspira groaza necunoscutului !
Dar poatë, în orice nostalgie, — Ràutu dupa oarecare gîn-dire, — noi nu dorim patria realà, asa cum o eunoastem, ci o patrie idealizatâ, •— asa cum am vrea sâ fie. $i dorul se simte eu atît mai viu, eu cît mai greu poate fi gàsita patria idealuri-lor tale. Ce ait înteles pot avea cuvintele poetului :
On l'aime malgré elle, Même, injuste et cruelle...
Cine poate iubi injustiÇia si cruzimea ? Nu sînt cei mai infocati patrioti satiricii, care biciuiesc farà mila viciile si scàderile tàrii lor ? $i, desigur, de cele mai multe ori idealurile lor nu-si gàsesc infàptuire. Realitatea urità ramine stàpìnà, — dar dorul de ideal, nostalgia idealului nu se stinge, — si numai ea dà va-loare vietii...
îsi urmârea gindurile ìnainte, ca si cum ar fi vorbit numai pentru sine, sau le-ar fi asternut în jurnalul sàu.
Maria Culiceeva se ìntoarse si-1 privi cu atentiune. Apoi se asezà pe un trunchì càzut si, luindu-si genunchiul Sntre minile ìmpreunate, ìntrebà :
— Inteleg foarte bine ce vrei sà spui. Dar nu ìnteleg cum se justifica acest sentiment ciudat, acest dor ìnsetat, — ìmpletit in acelas timp cu groazà de necunoscut... §ezi aici... ia loc lìngà mine, sà mai stàm de vorbà...
— Sentimentul acesta, — nostalgia dupà o tara necunos-cutà, reluà Ràutu. — nu e decit o forma a setei de ideal. — setea de patrie ideala. Nu e oare acelas lucru in fond si cu setea de dragoste, cu nostalgia dragosteì ? Oricine, in adolescenza, vi-seazá o dragoste curata, inàltàtoare, asa cum o cìnta poetii. Dar cei mai multi ne bàlàcim in proza càsniciilor adormite sau in mlastinile aventurilor vulgare. $i cu atìt mai adìnc ne soarbe mlastina, cu atìt mai arzátor este dorul de ideal, chiar cind ramine in veci nepotolit.
Maria Culiceeva, bàtìnd ñervos cu vìrful pìciorului pàmin-tul si privind ìnlàturi, parca farà voie, ìsi strecurà ìncet o frin-iurà de màrturisìre :
— Nu stiu dacà e mai grozav sa mori de setea amorului pe care nu 1-ai cunoscut, decit sà tràiesti ìnecatà in mlastina, — dupà ce 1-ai cunoscut...
Se ridica brusc, pornind drept ìnainte :
— Mergem ! — il invita, oftìnd :
— E tìrziu, ma asteapta sarcinile de gospodinà si de marna.
O vreme, asemenea màrturisiri nu mai reveneau. Dar Ràutu se simti mereu mai apropiat sufleteste de Maria Culiceeva.
Subt inriurirca ei, viata micii colonii luà un ton de intimi-tate necunoscutà.
Aproape in fiecare searà, se intìlneau cu totii, fie la Ràutu, fie la Stadnicki, — si mai rar la Culiceevi, ca sà nu-i destepte pe copii, cari se culeau devreme ; si, mai cu seamà, sà nu de-ranjeze pe Ipolit Culiceev, care pàrea absorbìt de studiile sale de filologie.
Citiri si discutiuni, adesea amintiri si povestiri despre cele vàzute, planuri asupra viitorului, màrturisiri, nàdejdi si ìn-doieli, — creau o atmosfera de calda prietenie si de confort su-fletesc.
Sub farmecul Mariei chiar Stadnicki devenea mai putin amidonat, iar Arcadie Tartanov parca reìnvià si dovedi cà poate
403
fi interesant — citeodatà chiar fin si spiritual, vàdind o educale ìngrijità si o cultura serioasà.
Ràutu insusi care — cu toate multiplele-i prietenii femi-nine ìncà nu cunoscuse o atìt de invioràtoare comuniune sufle-teascà cu o femeie, — nu se simtea fericit decìt in societatea Mariei Ivanova.
Mai cu seama il plàceau discuoile dintre ei doi, in lipsa celorlalji tovaràsi.
Tema discutiunilor era in aparenjà de interes general : sansele revolutiei in Rusia ; progresele socialismului in apus ; perspectivele polìticii internazionale ; situala Jarismului ; struc-tura socialà dupà ìnfrìngerea capitaìismului.
In fond insà, pentru amindoi era clar cà fiecare nu vorbeste decit spre sine, càuta sa rezoìve problema vieZii proprii, — sà-si gàseascà càrarea, din jungla in care se ràtàcise.
— Eu nu recunosc, — spunea, de pildà, Ràutu : nu recu-nosc internattonalismul in felul in care il predica Danilov care tàgàduieste, pur si simplu, orice interes organismelor nazionale. Pentru mine, omul nu este un exemplar din spqja homo sapiens. El e, cum tt-am mai spus mi se pare, un produs al istoriei unui grup determinat, cu un suflet propriu. Omenirea, cum spune si Wundt, se naste din colaborarea sufletelor nazionale care, prin ìnfràZirea obsteascà, se inalza pina la un suflet comun al omenirii. Acesta este internaZionalismul meu. Eu nu sìnt rus... De aceea, pentru mine, problema viitorului se pune altfel decit pentru dumneata. Sint hotàrit sa plec in Romania.
— Dar te vei putea rupe de Rusia ? Nu esti grefat in or-ganismul ei ? Vei putea trai dupà amputaZie ? Am fost deprinsà sà traiesc in mediul revoluZionarilor care, desi aparjineau dife-ritelor grupàri etnice, luptau in fràtie pentru cauza de dreptate obsteascà. Si cred cà prin lupta aceasta comunà se naste mai curìnd acel suflet al omenirei despre care vorbeste Wundt.
— Nu stiu ! Nu stiu ! — insista Ràutu indurerat : in lupta aceasta am pierdut un frate. Au càzut jertfà si alte fiinZe ce mi-au fost scumpe. Las un mormint stingher in cimitirul din Tobolsc. In ocnele Siberiei, se zbuciumà prietenii mei din copi-làrie. Dar eu mà simt tot mai stràin aici...
— Dar lupta pentru revoluZia din Rusia, — revolujie care va da alta indrumare ìntregii istorii mondiale, — aceasta luptà
nu-Zi poate da tària moralà ca sà treci peste toate durerile personale si peste mormintele pàràginite ? Am si eu un... prìeten
— mai mult decìt un prieten,.— un om càruia ìi datorez insàsì viaZa, care a aruncat o scìntele in intunericul unui suflet prins de mlàstinile existenZii, cum ai spus... Si nu e màcar mort. E la ocnà in Sahalin, de unde inca nu s-a íntors nimeni. Si dacá su-fàr, sufàr din pricinà cà nu pot si nu stiu dacà voi mai putea sà iau parte la lupta, sà mà jertfesc pentru cauza, al càrei apóstol era el...
— Dar dacá nu vezi nici o iesire pe calea ce ai apucat-o ? Am dat un juràmint, 1-am incredinjat unui prieten din copi-làrie care abia a scàpat de moarte in tragedia din Cara. Si nu stiu dacà nu te-ai simti si d-ta ca si mine, — dacá nu se gàsea in gheZurile si in negurile Sahalinului un om care-Zi dà puterea de viaZà si tària de luptà si care ìsi are ràdàcinile adìnc impuntate in acelas pàmìnt ca si dumneata... lar eu, sì in Romania, tot ìmpotriva Jarismului am sà lupt... Voi continua actiunea in alte condijiuni, in alta forma, si — cred — mai eficace...
404
Cap. XXIV.
otrava;
Din cînd în cînd, se asocia la conversatine lor si Ipolit Ipolitovici.
Dar — curios ! — conversala pierdea îndatà caracterul de intiraitate, desi Culiceev introducea intotdeauna in discutie un subiect de moralà si de psihologie mai personalà.
Pe el il interesa mai cu seamà problema amoruluì, — mai exact — a raporturilor dintre barbati si f emci.
Era o adevàratà obsesiune sau, mai bine zis, o otravà care" ìi rodea trupul si sufletul.
Se afirma cu pasiune ca un campion aprig si neclintit al amorului liber, — émancipât de orice norme si càtuse.
Sfìrsea mereu cu apologia poligamie! si a poliandriei : Inima omului nu cunoaste legi si îngrâdiri, — répéta el mereu, cu energie : trupul se deosebeste de la om la om, in f i-ziologia lui intima, — prin dorinti, pasiuni si chiar, dacá voiti, prin fantezii neìnvinse. Daca numai dragostea poate legitima unirea dintre un bàrbat sì o femeie, atunci orice dragoste realà, orice pasiune sincera si adîncâ legitimeazâ prin sine însàsi unirea. Dar cînd un bàrbat iubeste mai multe femei si o femeie mai multi barbati ? Ar fi un bigotism màrginit si fàtarnic, o conceptie de ascetism barbar, care ar pune sfavila unui aseme-nea amor...
Ori de cite ori discutía luneca pe acest teren, Maria Culi-ceeva, in aparenta linistità si chiar indiferentà, càuta sà ser-veascà un pahar de ceai sau lua un lucru de mina, farà sa par-tipice la conversatie. Dar surìdea, parca multumità, cînd un argument al lui Râutu îl arunca ìn perplexitate pe Culiceev.
— Nu e legitima, — spunea, de pildà, Ràutu : nu e legitima orice pornire „naturalà", cum ii zici dumneata, Ipolit Ipolito-
406
vici. Uìtà-te la Bulanca dumitale, acest mie mops care de zeci de milenii tràieste ìn casa omului, — picturile egiptene ni-1 prezintà pe genunchiì doamnelor elegante de pe atunci. Vezi ce tìrcoale face, ìnainte de a se cuica ? Stràmosii sài din jungla primitiva asa trebuiau sà-si facà un culcus ìn iarba cimpiilor virgine. Cite porniri bestiale nu se poate trezi ìnsà ìn om ? $i de ce tocrnai in raporturile dintre barbati si femei sà ascultàm ,,glasul sìngelui", care e glasul ancestral, — desigur chiar glasul stràmosilor nostri preumani ? Sà renuntàm la sublimizarea si la singularizarea sentimentului de dragoste ? Care sìnt rezulta-tele ■— ne ìnvatà istoria : intotdeauna desfrìnarea sexuala a fost semnul decàderii morale si sociale.
De obicei, aceste dìscutii se ispràyeau cu izbucnirile aproape isterice din partea lui Ipolit Culiceev, In ochii lui opaci se aprin-dea o urà ucigasà. Fata-i vestedà parca se acoperea cu o erup-tiune ; buzele largì si subtiri ìi fugeau spre coltul fetei, minile ìi tremurau, vocea i se stingea, sacadatà.
— Asta-i fàtàrnicie popeascà ! Teorii de rob ! Dispretul celor mai naturale porniri, al celor mai legitime aspiratiuni, — teorii incompatibile cu ideea de adevàratà fericire !
Adesea izbucnirile lui se sfìrseau chiar cu urlete nearti-culate, cu lovituri de pumn ìn masa, cu amenintari si blasfeme ; mai cu seama cìnd Maria, cu zìmbetul ei enigmatic, eluda ìn-trebàrile lui furioase ;
— Dar tu ? De ce taci ? — i se adresa cu vehementà. filo-logul in turbare : tu ! tu ! tu ! nu crezi tu tot asa ? Care este pàrerea ta ? Spune ! Spune si lui Ràutu !.., Sà o stie !,..
Ràutu cauta sà se fereascà de dìscutii si chiar de intìlniri cu Ipolit Culiceev.
Dar acesta, parca cu tot dinadinsul, bravínd aversiunea ce o inspira, — mai cu seamà lui Stadnicki, care avea oroare de toatà ìnfàtisarea si de manierele lui, — tot mai des alerga si la prie-tenii nostri, provocìndu-i la aceleasi nesfìrsite discutiuni.
Maria nu revenea niciodatà asupra acestui subiect, in lipsa sotului.
Ea nu pàrea tulburatà, ci — seninà si radioasà —, lua parte vie la tóate interésele micii comunitàtì ràtàcite in taigaua de la poalele Saianilor.
De la un timp, cind venea mai din vreme, aducea cu ea si copiii, care adesea adormeau ìn pat la Ràutu sau la Tartanov. Parca se temea sà-i lase singuri acasà, mai cu seamà pe blondul si vioiul Fonia...
407
Asa se sfirsi vara, incepu iarna. trecu Cràciunul,
Ràutu era silit sà se gindeascà la plecare, — termenul im-plinindu-i-se in martie viitor.
Apropierea zilei de eliberare punea insà, cu toatà acuita-tea, nu numai intrebarea asupra datoriei lui obstesti, dar — mai cu seamà in faja ,,otravei" lui Culiceev — ridica si o ches-tiune intima, pe care nici nu ìndràznea sà si-o màrturiseascà.
Cìteva note din jurnalul sàu, desi foarte vezervate, ne zu-gravesc starea lui sufleteascà din acea epoca.
8 ianuarie 189... Serghinsc.
Oricìt de cìudat s-ar pàrea, dar am ajuns sà cred cà si in teoriile lui Danilov se reiiecteazà tot misticismul adinc al iirii rusesti.
In acest popor, dacà un Jàran càrturar descopere ca — dupà stinta scripturà — focul purifica de toate pacatele, un sat ìn-treg este in stare sà-si umple casele cu paie si sa le dea foc, cu femei si copii inauntru, — ca sà se „purifice" cu tojii ! Sau re-giuni intregi se schilodesc, renuntà la cele mai elementare bucurii ale viejii, pentru cà ,.un màdular care te duce in ispità, trebuie tàiat si aruncat in foc".
Si Artamon Danilov a zàmislit ideea de revolute ,,adeva-ratà" — revolute fùr und an sich, ca si sectanjii rusi care ur-màresc o viajà adevàratà, si absolut pura, si pentru aceasta ìsi impun o existenjà de vecinici ,,pribegi", cari nu dorm doua nopji in sir sub acelas acoperis, nu plàtesc impozite, nu fac ser-vicìul militar, — sau formeaza o comunitatc in jurul unei „nòs-càtoare de Dumnezeu", pentru ca prin „pàcatul deavalma" sà procreeze un fiu de Dumnezeu, — fiindcà Evanghelia zice cà Dumnezeu este acolo unde se aduna credincio§ii in numele sàu...
A, asemenea practice nu sìnt compatibile cu existenjà sta-tului sau cu viaja sodala ? Ce are a face ? Numai sufletul sà fie mintuit si viaja sà fie „purà" !...
Danilov e la fel.
Si pentru Danilov, poate pieri nouàzeci la sutà din norotìul rus, numai revoluta mondialà sà fie sàvìrsità, cu orice mijloace si cu oricine, chiar si cu ajuXorul tilharilor de drum mare, — piarà, la urma urmelor, si nouàzeci la sutà din omenirea in-treagà
Aceasta concepjie de revolute ,,purà", de ,,revoluJie pentru révolutie", e in realitate de aceeasi natura ca si „mintuirea
sufietului" si,,viaja pura" a sectanjilor.
Nu apare si sub „emanciparea càrnii", sub acel „amor'' farà friu si farà norme, al lui Ipolit Culiceev, — acelas fond de misticism ?
Si-a nàscocit omul o quintesenjâ a amorului, un amor pentru amor, amor fur und an sich, — si e gata sà-i sacrifice totui, sa-si tortureze soUa, sa compromità pacea unei familii.
Misticismul, desigur, e o mare forja, si nu poate fi descon-sidcrat ca factor al istoriei mondiale.
N-a fost oare pusà întotdeauna o credinjà mistica in ser-viciul tuturor marilor transforman, impuse de noile necesita^ ale viejii sociale ?
încotro insà ne pot duce energiile unui popor de peste o sutà cincizeci de milioane, animât de acest misticism mis-tuitor ?
Cu toatà identitatea de terminologie, ce deosebire de miscS-rile sociale din Apus ! în fond, e si aici acelas vecinic antago-nism intre fórjele oarbe ale firii si intelectul omenesc insetat de ideal.
Energii deopotrivà indispensabile pentru asigurarea pro-
gresului.
Care popor va sti sà le armonizeze, sà le domine, in inte-resul obstesc al omenirii ?
Acela va fi in fruntea procesului istorie...
12 ianuarie 189... Serghinsc.
E ceva neìnjeles, misterios in Maria.
Cind o privesti, iji dai bine seama cà nu din frumuseja convenjìonalà a tràsàturilor fejii, nici din liniile corpuìui ei, ra-diazà acel farmec nebiruit care o carácter i zeazá.
Independent de exterior, in toata firea ei, ea impresioneaza ca un fel de sublimât al feminitàjii.
Sirnh cà pentru o asemenea femeie ai putea primi cu bucurie toate caznele, — si nu pentru un sfert de ora de... gimnástica....
Ce grandioasà e concepjia homérica, dupà care douà po-poare se ràzboiesc deceniì pentru o femeie !
4 OR
409
Ea singurà ar ajunge sà învedereze geniul Eladei antice. Ci doar acei ostasi crunti nu puteau visa la Elena cea fru-moasà pentru... gimnástica !
Dar legenda Nitocris ?
Mii de ani, generati! nesfîrsite de felahi vorbeau despre fantoma unei femei care ar locui in piramida faraonului Myke-rinos de la Giseh. Ea ar aparea, din vreme în vreme, înaintea unui bàrbat, goalá si prca frumoasà, — si acesta înebuneste de dragoste nestinsà.
Ci abia savantiì din zilele noastre au putut descoperi câ acea piramida ascunde, în adevâr, mormîntul necunoscut, uitat, al ïmpàratesei Nitocris, — Rhodopis, in traducere greacà — Frumoasa eu obrâjiorii de trandafiri ! — care si în viatà. eu milenii în urmâ, sádea o sete nepotolitá de dragoste tuturor bàrbatilor care numai o zàreau !
Aici farmecul eternului féminin a biruit nu numai moar-tea, ci si uitarea, — milenii de uitare !..■.
Asa fire a trebuit sa fie si acea Aspasia, cu amintirea-i în-tinatà de veacuri, — pentru care un Pericle plîngea în fata tri-' bunalülui de obscuri mici burghezi casa o scape de pedeapsa pentru imoralitate.
Cînd mà gîndesc câ la masa acestei hetere — în .,salonul' ei — se puteau aduna Herodot si Thucydide, ca si vraciul Hip-pocrat ; Zenon de Elea, Protagoras de Abdera, ca si Socrate înspiratorul lui Platon ; Eschyle si Sophocle, ca si Pindar ; Phidias si Polyclet, — eugetâtori, savanfi, artisti si poeti, — care sub egida lui Pericle, animât si chiar inspirât de Aspasia, au depus in tezaurul civilizatiei aeele comori, din a càror exploa-tare omenirea tràieste de aproape trei milenii...
Omenirea tributara unui cenaclu fermecat de o femeie !...
Ce ilustrare mai patenta poate fi pentru adevàrul câ înâl-tarea gindirii omenesti, ca si creatìunea artistica, izvoràsc din aceleasi adìncimi ale firii, ca si sublimizarea amorului care le stimuleazà ?...
Aceeasi radiere de feminitate biruitoare si atotdomina-toare o are si Maria.
Din jumâtàtile ei de mârturisire se poate ghici cà fraise odatà si ea o mare, o înàltâtoare dragoste.
410
Dar, atunci, cum se poate ìmpàca cu un molusc ca Ipolit Culiceev ?...
Cum poate tolera zilnica ofensa a teoriilor lui ?
Ce „reptile negre" poate cuprinde in tainitele sale sufletul omenesc ?...
Ah ! de s-ar ispràvi comedia ìnainte sà Ìnnebunesc ! Mor de dorul de a pune un hotar ìntre mine si toatà fantasmagoria aceasta !...
Ràutu primise de la librarul Gautier din Moscova, — stre-curat printre càrtì, — si un exemplar din Die Zeit, în care gasi un rezumat al raportului partidului socialist roman, prezentat la Congresul International din Paris, de càtre delegatili Vasile Credintà din Ciubàresti.
In acest raport, tovaràsul Vasile Credintà, desi recunoaste cä in Romania nu exista un prolétariat industriai, afirma totusi cu miscarea socialista prinde ràdàcini adincì în tara ; cà ar fi fost in momentul acela peste sase ma de membri inscrisi ; cà au reusit sa fie alesi doi deputati socialisti...
Ràutu ràmase nedumerit dupà citirea raportului.
De mult vroia el sä serie tovaràsului Vasile Credintà, dar il Jena necunostinta limbìi literare românesti, chiar a gramati-cei si a ortografiei...
Apropiindu-se momentul cìnd va trebui sä hotärascä definitiv daeä ,,pune hotarul" între sine si Rusia, isi luä inima in dinti si aleätui o scrisoare, a cârei amìntire multa vreme îl délecta si-1 întrista în ceasurile lui de reculegere.
Puse la contributie întreaga sa biblioteca româneascà, pe care o adunase si o pàstrase, sub vecinicä amenintare, cu multa trudà si cu mari riscuri, — si anume :
Doine si läcrämioare de Vasile Alecsandri (o editie tipàrità eu un alf abet amestecat latino-slav) :
istoria româniïor, pentru clasele primäre, de A.D. Xeno-pol ; si —
Un numàr, incomplet, al Convorbirïlor literare din 1882... 3i atîta !...
411
Ortografia si gramática o combina dupä Cursulu Primiüvu de Limba Rumana, compusä de Ioannu Doncevu (tipärit la : Kisineu, tipografie lui Akimu Popovu 1865, — o raritate pen-tru bibliofili)...
Cind aceste ìzvoare nu ajungeau, recurgea la graiul sàu täränesc din Näpädeni.
Astfei väzu lumina zilei urmätorul cap de opera la arta epistolare :
„11 ianuarie 189... Serghinscu. tinutuìu Minusinscu,
in Siberia Orientale.
,,Milostivu Doranu Credinja,
Am cititu in gazeta die Zeit uä socotelä (Bericht) a mátale pentru Congressulu din Pariju despre progressia partidului socíalistu in Romania.
Säntu unu moldovanu din gubernia Bassarabesca. Chitescu si eu sä viu in Romania dupe ce oi scapa de Sibiru.
Mata vorbesci despre laurea socialismului la Järani. Si eu socotesc cä nu se pote a stringe socialismu la proletari a tulu fabricantu. Insä trebuie a maí: gìndi, cum se pote duce unu fe-nomenu sociale dintr-un mediu complexatu, ca in lumea occidentale, la ìmprejurimile próste ca in Orientu agricolu. Tà-ranulu nu este numai unu muncitoru, ci si unu stäpinu a pà-mintului.
Nici uä data Järanulu nu va primi räzpämintirea.
De aici si se vede deserttunea uneia asa vedere.
Eu credu in unitatea spirituale a lumei, insä alta este te-melia materiale in fiescicare Jara.
Romania potè a ave uä mare rolä in Istorie.
Dacä nu potè a fi socialista asta-dì, mie mi pare cä pote a fi precursoru a socialismului in Orientu cum a fostu Aristotelu precursor Christi in rebus naturalibus...
Romania este unu statu dreptescu (Rechtsstaat).
Si cine dice statu dreptescu, dice libértate cetàténà si stä-pìnirea legei.
Rusia nu este statu dreptescu, va sä dica — statu politiescu.
Destulu ni vorbesce acelu faptu prostu cä in Basarabia nu putemu a ave uà singurà gazeta romanesca si uä singurä carte romanesca.
Trimitu acestà scrisóre pe drurnu chezàsluitu, dar nu potu spune mai muìtu.
Si mata e sèma cìndu mi scrii. Rogu fòrte mult sa mi scrii. Adressulu celu mai chezasuitu este :
La Domna Natalia Varnavinu
(pentru Pimperlicu) La mosia Onijcani, in tinutul S ***, gubernia Bessarabesca, Russia. Tare jinduiescu sa primescu mai degraba scrisorea de la mata, ca sa sciu ce potu a face.
Cu uà inchinàciune tovàrà-seascà, a matale slugà smerità
IOANNU RÄUTU
412
Cap. XXV.
„SURÍSUL GIOCONDE!"
Intimai la musa lui de lucru,   Ràutu ìsi auzi numele si batài tari in usa. Deschise.
Era Marfusa, slujnica Culiceevilor, care veni despìetità, numai in càmasà, cu cojocul aruncat pe spate, cu picioarele goale vìrìte in ciubote de pìslà.
— Domnule Ràutu, Domnule Ràutu ! — tipa ea ca surdà ; Veniti indatà ! Boierul omoarà pe conica !..,
Ràutu nici nu stiu cum se trezi in fata locuintei lui Culiceev; si se aruncà viforos in camera lor de culcare.
In momentul intràrii lui, Culiceev urmàrea cu cutitul in mina pe Maria, care cu o putere si o energie uimitoare pentru o femei, ii para loviturile si reusise sa puie ìntre ea si Culiceev masivul pat conjugal.
Vàzind pe Ràutu, Culiceev se opri si se intoarse spre el. Cu o miscare brusca Ràutu il apucà de brafc si-i smulse cutitul. Dupà o scurtà luptà, Culiceev fu siiit sà se lase pe un scaun, tinut cu putere de umeri.
— Ce faci, Ipolit Ipolitovici ? Ai innebunit ? Ce oroare si ce rusine !
Culiceev, sufocat, hirìi :
— Uità-te la ea, uite, vipera ! Uite, cum din ochii ei iesà ghiare lungi, de fier, ascutite, si se ìnfig, se infig in inima mea, imi sfìsic inima... Uite !... Uite !...
Cadaveric, palid, — ochii lui secretau furie si urà. Ràutu aruncà o privire spre Maria.
Stàtea in unghier, numai in càmasà, abia acoperità de un colt de plapumà. Pe git si pe umeri ii ràsàreau vinàtài grozave. Dintr-o rana a bratului sting pleura singele. Se vede cà Ipolit
414
incercase intii sà o gìtuie, si numai dupa ce ea se smulsese din minile lui, ìncepuse goana cu cutitul.
Ìmobilà, parca rece si stràinà, privirile ei se Indreptau de departe, de-departe, spre salvatorul ei, cu ìncredere si cu màr-turisirea unei taine nespuse incà.
Ràutu, cu o miscare de mina, ìndepàrtà din odaia de culcare pe Marfusa si, intors cu fata spre Culiceev, cu un ton tàios se adresà càtre Maria :
— Dà-mi plapoma si stergami !
Í1 ridica in brate pe furibund, il cuica in pat, il ìnvàlàtuci in plapoma. ca intr-o càmasà de fortà, Il ìnfasà cu stergare, ìn-cit nu se mai putea misca, si-1 làsà ca o masà inertà, cu fata insp'-e parete.
Apoi, privind pe fereastrà, vorbi cu blìndete Mariei :
— lmbracà-te. trebuie sà vorbim. Ai sà vii acum cu mine, ca Sii chibzuim ce-i de fàcut. Marfusa il va pàzi pina ce ne vom ìntoarce, de altfel dupà respirare pare cà a si adormit : e, evi-dent, ìstovit de socul ñervos.
Ràutu ascultà amutit de groaza povestea Mariei. Acest suflet eroic se simtea biruit si càuta sprijin in el. Maria, farà sà bagc de seama, ii apucà mina si i-o tinea strinsa, pe cìnd ìsi revàrsa durerile ei tainice :
— I-ai auzit teoriile... Toate acestea erau numai pentru a ma tortura, si a-mi stoarce màrturisiri. Vreau de mult sà-1 pà-ràsesc : dar, cu toate predicile lui de libértate, ma ameninta cà-si va esercita puterea parinteascà ; si nu mi-1 va da nici pe Fonia... stràin de el. Si in fiecare noapte cosmarul, tortura : cìnd urla, cà din ochii mei ies ghiare de otel si 5i sfisie inima ; cìnd, cà gura imi exalteazà flàcàri si gaze otràvite care-1 omoara ; cìnd imi cere dezmierdàri imposibile pentru o femeie cu simt de demnitate...
Ma ìntrebam dacá sint perversiunìle unui sadic sau manille unui dement. Càutam sà-mi ascund groaza. Asteptam ter-menul deportarli, nàdàjduind cà acolo, acasà, intre pàrinti, voi sti sa-mi asigur copiii, cel putin pe Fonia. Si, atunci, as fi putut gasi o solutie .si pentru mine, farà sa mai ara teamá pentru viitorul lui Fonia...
Punìndu-si capul pe umàrul lui Ràutu, — de obicei atit de rczervatà, — ea nu mai càuta sà-si stapìneascà emotia :
— Ce sa fac, ce sà fac, draga Vania ?
415
Inima lui Ràutu se umplu ca de un vai eald, de dorinja de a veni in ajutor acestei fiinje, atìt de armonioasà, de nàscutà pentru bucuria viejii. Era gata sa jertfeascà totul pentru a-i da libertatea si a-i asigura zile mai ferieite.
— Draga mea ! — íi declara el, tremurind de ìnduiosare ; Poji dispune de mine. Nu e cu putirne sá cazi victima acestei urite si bolnave pasiuni, sà nu fie o iesire. Pentru dumneata se vor gasi multi sà-si dea ultima picàturà de singe numai ca sà-Ji netezeascà càrarea. Voi face totul, totul. Ani legàturi pu~ ternice. Tatàl meu este om bogat. Voi pune in miscare cerul si pàmìntul, pentru a sfàrìma jugul acesta odios.
Maria n strinse mina si, apoi, punìndu-i cealaltà mina dupà git, se lipi toatà de ci, ca un copiì.
Un curent de energie, de forje vii vibra prin tot trupul lui Ràutu.
Sì, simjind pulsala inimii in acest corp tinàr, trepidind de viaja, o strìnse si el nàprasnic in braje.
Universul intreg se concentra ìntr-un singur dor...
Si, in nestire, o sàrutà pe ochi, pe obraji, ìsi lipi buzele la-come de gura ei...
Cu o miscare, Maria Culiceeva se degajà, se depàrtà inlà-turi, si-i aruncà o privire de nespusà tristejà, si zimbi...
Zimbi !...
Ah ! ce zìmbet grozav ! — „Zìmbetul Giocondei" in care tresàrea o amará decepjie, o tremurare de revoltà si, in acelas timp, de mila, ~ mila pentru sine, mila pentru el, pentru iluzia pierdutà, pentru ìncrederea si nàdejdea zdruncinatà...
Un zìmbet, care punea pe o carte tot destinul unui om...
Ràutu, fulgerat, strivit de o greutate negràità, ìsi pleca jos capul cu faja ascunsà in mìniìe-i tremurìnde : Ce rusine ! Ce abjectiune !...
Cìteva clipe de ìnspàimìntàtoare tacere... Apoi Ràutu simji o usoarà atingere   pe umàr a minujei Mariei.
— Ah, Vania ! Nu te amari atìta. Sìnt si eu vinovatà cà dupà atìta experienjà, am uitat o clipà primejdia la care te ex-pun. Sà uitàm acest moment de trecàtoare amejealà. Eu cred ìn sufletul tàu, in inima si prietenia ta. Nu mà pot lipsi de eie.
Ràutu injelese cà, trecind la singularul pronumelui, Maria voi sà-i arate cà-1 absolvà.
Se plecà sà-ì sàrute mina ; apoi, ìndreptìndu-se spre fe-reastrà, càutìnd sà-si stàpìneascà glasul, ìi spuse :
— Draga Maria, se apropie ziua. Eu te las aici ca sa te mai odihnesti pujin. Ma voi cuica in camera lui Tartanov. Dar mai ìntìi vreau sà vàd si ce face nenorocitul acela. Mine voi vorbi cu el, serios. S-a fàcut vinovat de o tentativa de omor. Ori e nebun ori e criminal. Si dacá nu va ìnjelege, dacá nu se va re-semna sà te lase sà pieci ìmpreunà cu copiii, rana aceea va servi, la nevoie, sà fie internat ìntr-o casa de sànàtate, — cà teafàr nu este...
— Mi-i mila de el, — sopti Maria.
— Voi face totul ca sá fie crujat : dar nu admit sà continue infcrnul acesta pentru tine. Nu e sànàtos. Si daca de data aceasta ai putut fi salvata, nu se stie ce va fi mine. Si nici pentru tine, nici pentru copiii tài, nici pentru cauza mare càreia te-ai consacrât, n-ai dreptul sà te expui. Cred cà acuma nu va fi greu de convins nici el insusi.
Pe Culiceev Î1 gasi adìncit incà Ìntr-un somn greu : gemea, scrisnea din dinji, — dar nu se destepta.
Marfusa, care adormise in scaunul ei, sari speriatà la zgo-motul usii. Se Unisti indatá si-i sopti :
— Doarme ! Doarme dus ! Dar se fràmìntà in somn. Odatà a clánjánit din dinji asa de grozav, cà era sa fug din casa...
Luìnd oarecare dispozijiuni in ce priveste copiii si gospo-dària, Ràutu plecà.
Pina la desteptarea Mariei, Ràutu, primblìndu-se prin pà-dure, elabora planul de acjiune.
Culiceev nu opuse nici o rezistenjà.
Pàrea un om sfìrsit, cu toate resorturile sufletesti sfariniate. Farà împotrivire, accepta sà fie instalat deocamdatà in camera lui Ràutu, care ìsi acezase un pat la Tartanov.
Maria insistind cà ar fi necesar un examen medicai la Mi-nusinsc, Culiceev, de asemenea,   se supuse farà multa vorbá.
In consecinjà, Spirca fu trimis cu stafeta la Minusinsc, ca sà trimità lui Polieschi cererea Mariei pentru autorizarea trans-ferárii lui Ipolit la Minusinsc, pentru caz de boalà, — cu toate datele necesare ca sà poatà làmuri autoritàjile.
Autorizarea pentru transferare nu ìntìrzie, si Arcadie Tartanov primi o ìnsàrcinare de ráspundere : sá insojeascá pe Ipolit pina la Minusinsc si sá-1 predea acolo Patriarhului,
416
417
27 — în preajma revolute!, vol. IÏ
Ràutu avu multumirea sà constate cà Arcadie a putut, cu ajutorul lui Spirca, sà se achite foarte bine de aceastà delicata misiune.
Aduse insà vesti nu tocmai bune.
In drum, Culiceev isi schimbà atitudinea ; — deveni chiar agresiv, farà Snsà sà-si permita vreun gest care sa fi tràdat o afectiune mintala.
La Minusinsc purtarea lui impresionase pina si pe Patriarh, care, totusi, cunostea adevàrul.
Era foarte cumpàtat la vorbà si stàpin pe sine. Se plingea cà nervii sài au fost supusi la o grea incercase, pentru cà Maria vrea sà-1 pàràseascà si sà-si ia copiii. El, bineìnteles, nu se opune la despartiré, dar nu va consunti niciodata sà-i lase copiii. Nu consimte nici la divori formal. El nu-si recunoaste nici o vinà. lar impotriva Mariei nu ìntelege sà intenteze actiune.
Patriarhul comunica, peste putine zile, cà prima consulta-ile a avut loc, si cà el nu crede ca medicii sà gaseascà vreun cu-sur. Ramine deschisà actiunea penala.
Toate proiectele de bunà intelegere càzurà...
Cap. XXVI.
EVADAREA
Maria a stat trista multa vreme, atintindu-si vìrful papu-cului, cu care bàtea in podea. Apoi :
— Nu má pot expune, draga Vania, unor dezbateri judi-ciare... Nu pentru mine... Ar fi inútil. Tu singur mi-ai spus cà — dupà legile noastre — si in caz de condamnare, dacá aceasta nu atrage dupà sine si pierderea drepturilor civile, — el poate reveni la càsnicie si sà-si exercite puterea maritala, ca si puterea parinteascà...
— Dar cel putin am cìstigat timp. Poate chiar vei ajunge, inainle, la termenul deportàrii. Atunci, spui cà nu mai ai grijà.
— Dar indiferent de aceasta : nu mà pot expune la dezbateri judiciare. Socot, tinind seama de moravurile noastre, cà ar fi si achitat. Eu il cunóse si stiu ce mà asteaptà, cu tot aerul lui spà-sit. Nu mai pot da oehii cu el.
— Atunci ?
— Evadare, — singurul mijloc...
Conversala ulterioarà dovedi cà se gìndise la toate.
Vorbea ìncet, dar hotàrit ; asculta obiectiunile lui Ràutu ; accepta cu recunostintà ce gàsea potrivit.
Se adresa lui Ràutu, simplu, prieteneste, chiar cu afectiune. Dar de pe fata nu-i dispàrea un suris trist, — parca de jale, pentru ceea ce nu este, dar ar fi putut sà fie...
Sì se cam ferea sà se apropie de el.
Planul a fost elaborai in toate detaliile.
A fost preferatà calea peste munti, — neutilizatà incà de fugari, — din cauza riscului de a stràbate regiunile vaste si sàlbatece ale Mongoliei, vecinic bintuità de anarhie si bàtute de Ulnari, — peste o mie de verste pina la Urga, de unde nu-
419
27*
mai {.órnese drumuri relativ mai sigure, in provinciile mai civilízate din China.
Acest lucru insà este cu neputinja farà un ghid sigur si farà mijloace insemnate.
Dar avantagiile sint prea mari : nimànui nu-i va veni gin-dui de urmàrire in aceastà directie ; granila e foarte putin pà-zità, poate fi trecutà pe nevàzute, si numai la putine ceasuri de mers de la Serghinsc.
Ràutu se oferi s-o insojeascà, — ultima íncercare de a silui destinul...
Maria zìmbi.
Ràutu se simti iaràsi ca ars de acest zimbet.
— Nu, draga Vania ! Cu nimeni altul n-asi fugi cu atìta mulpjmire. Dar n-ai dreptul sa rupi orice legatura cu casa ta pàrinteascà. Apoi trebuie sà-ti iei sarcina copiilor, pina ce va veni marna, de care Ipolit cam stie de frica.
Vania, tàpu deprimat.
Afectuoasà, se apropie de el si-i puse ambele míini pe umeri :
— Esti supàrat ? Bànuiesti cà nu mai am incredere in tine ? lata, acum eu te sàrut... N-am nici o teamà de tine, si nici-odatà nu am avut.
li luà capul íntre míini, il sàrutà intii pe ochi, apoi pe gurà.
— E totul uitat ? Vezi, noi femeile sìntem niste fiinje foarte ciudate. Am fost foarte tulburatà atunci. Dar acum sà-mi ierti francherà ! — Gindesc cà poate mi-ar fi pàrut si mai ràu dacá nu era ce-a fost... Nu simti cà ne-am apropiat sufleteste ? Dar — ztmbi ea din nou — trebuie sà ma pàzesc, —• sa ne pàzim... De-geaba ai vorbit tu asa de frumos de nostalgia amorului ideal ?...
Ràutu se simti ca pàlmuit ; se plecà numai. tot in tacere, spre a-i sàruta din nou mina.
Se apucà cu energie de preparativele necesare pentru rea-lizarea planului de evadare.
Mai intii, chemà la el, pe Sarim, soyotul :
— Frate Sarime, — poti trece peste munti, tainic, o doamnà, — care apoi sà càlàtoreascà farà primejdie mai departe spre China ?
— Odatà trecut, odatà fàcut ! Frate la Noiona ! — ràs-punse sigur de sine soyotul, — bucuros sà poatà aduce un serviciu lui ,,bun mos'*.
Intelegerca se fàcu usor :
Maria va ràspìndi zvonul cà pleacà sà-si vada sotiil bolnav.
ín aceeasi noapte, Sarim. o va astepta, deghizatà in tarta-roaicà, cu voal, in poiana de la sud de sat.
Spre dimineatà, vor trece munjü prin pasul Alghiac, unde Maria va fi luata in primire de fratele lui Sarim, — Cevar, care o va adàposti la Noiona pina la noi dispozitii.
Iar Sarim se va intoarce indatà la el acasà, — incit, lipsa lui nici nu va fi obsérvala,
Astfel, pina ce autoritàjile isi vor da seama de evadare, va curge multa apà pe Amil.
Urma sà fie dobìndit un pasaport si gàsit un ìmprumut, fiindcà nu se putea intìrzia pina ce ar sosi banii de acasà, si nici nu era bine sà se atragà atentia la posta pentru o sumà neobicinuit de mare primita pe adresa lui Ràutu.
In acest scop, ìntreprinse ultima sa infractiune la regu-lamentul deportàrii, prin ,,pàràsirea samavolnìcà a resedintei", in care Spirca se intrecu.
Cum sosi la Minusinsc spre searà, Ràutu se ìndreptà direct spre locuinta lui Crahmalov.
li deschise usa o slujnicutà, cam somnoroasà si dezmàtatà :
— Diomid Eraclici nu sint acasà, — ìi spuse ea speriatà, in-dreptindu-si tulpanul pe cap : Sint dusi la Alifont Mihailici...
Mergem la Alifont Mihailici !
La Nitocichin il ìntìmpinà un tinàr fecior in livrea, — gris, cu galoane de aur si sireturi rosii :
— Poftiti in biurou ! il invita el, foarte stìlat, pe Ràutu. In vestibul, pe cìnd se dezbràca, auzi grohàiturile lui Crahmalov :
— Sà fio bine coaptà culebeaca; nu e gluma, —1 ascultà-ma pe mine, domnule : coltul de la curcan trebuie ridicat in sus si rumenit, coltul cu nisetru...
Ràutu pàsi pe usa.
^Biuroul" fericitului stapìn al tar-pàrului avea mai cu-rìnd aspectul buduarului uneì cocote : eusete, fotolii si ,futuri" tapijate de matasà bleu del : pe pareti o profunzìme de oglinzi si fotografii de obscenitate excesivà ; — si totul ìnvelit in duhoare de parfumuri violente.
420
421
Cum îl vàzu, Nitocichin, — imbracai si el íntr-un halat de matase bleu-ciel, — se repezi spre Ràutu :
— Ah ! Cîtà cinste ! Ce mare cinste ! Bucuros, bucuros, sà te vàd ! Poftiti, portiti, Ivan Egorovici ! Luati, vá rog, loc aici pe cusetâ, faceti-và comod... Ei ! Apolon ! — striga el batînd in palme càtre fecior, — ïntr-adevar un bàiat de-o rarà fru-musetâ : Apolon ! Iute ceai ! Complectisimul ! Ai înteles ?...
Peste cîteva minute, Apolon, ajutat de un piccolo, — un bàietel de vreo treisprezece ani, tot în livrea gris-ros-aur, — si tot frumusel, — au împins pe usa o masa pe rulete, cu un ser-viciu de ceai si cu un arsenal de tot ìeìul de sticle, mezelufi $ì aluaturi.
— PoftiU, Ivan Egorovicì ! O ceascà de ceai ? Mezeluri ? — oferi el, cu gesturi rotunde : Vinurile nu sìnt recomanda-bile, — la distanta asta nu le poti aduce. Dar lichiorurile, votele, ca sì mezelurile si aluaturile, — nici imparaci nu le au mai bune... Sìnt pregàtite — e destul sa spun — dupa rétetele lui Diomid Eraclici...
Ràutu, grabindu-se si nestiind cum sa ìnceapà, se mul-tumi cu o ceascà de ceai si cu un toast.
— Puteti sa va ìnchipuiti, Ivan Egorovici, cà era sà-1 pier-dem pe aceastà sculà de gastronom : a fost prins cu o fetida de opt ani de prin vecini, calare pe genunchii lui ; a smomit-o cu acadele si a ìmbàtat-o cu lichior nàstrusnic, — zice ca vroia sa vada cum e fàcutà — hehehe ! porc bàtrìn !... Noroc cà párintíi i-au auzit la timp tipetele. Ce alergàturà am avut pina 1-am scàpat ! Ispravnicul nostru, — un suflet nobil, — s-a demenat grozav. sàracul ! A trebuit sà fie imbunat ci procurorul... In sfìrsit, — gastronomia 1-a salvat !...
Burtosul se supàrà, — fata i se injecta cu singe si se in-tunecà :
— Ce atìta vorbàrie ! — hìrìi el : Am vut numai sa stiu dacà are par... Strasnic imi place sà vàd cum porneste la eie pàrul...
— Hehehe \ mistret sàlbatec 1 Auziti-1, ce pasiune pen-tru stiintele naturale. Hihihi !...
Gastronomul deveni negru si abia putu ràgli, feroce :
— A... â... à... Fiecare cu gustul lui ! — aruncà el o pri-vire minioasà spre piccolo ; Mie nu-mi trebuiesc de-alde de acestia...
Nitocichin, cam fìstìcit, ìncepu sà-si onduleze sclòurile cu seductiunc, apropiindu-se ìntr-un fel de menuet, de Crah-malov :
— Oooo ! te-ai supàrat, badila ! — il batu el mìngiietor peste burtà : Nu intelegi de gluma ! spune mai bine lui Ivan Egorovici cum se face culebeaca. E minunat — se adresà el la urmà càtre Ràutu.
Mistretul se ìnseninà : in ochi ìi apàru expresia obicinuità de voluptate carnivora :
— Principalul, scumpul meu — grohài el cu satisface, — principalul e aluatul : sà aibà temei, sà fie ca puful, — Bun ! — Sà se topeascà in gurà. Pentru aceasta nu treci numai cu và-làtucul peste el, ci il si bati cu lopàtica... il bati, il bati cu lopà-tica ; apoì iar dai cu vàlàtucul, si iar il bati, — pina ce se face ca o foita de tígaretá. Dar sa nu se gàureasca, Doamne fe-reste ! Apoi il pàturesti cu unt topit, si cu sare, — nu puìbere, ci mici bobife, — sà circule aerul... Apoi farsul, orezul cu miro-denii... inàuntru —. temelia — eu pun intr-un Colt nisetrul, in alt colt curcanul, — apoi ficatele de gàina... M-m-m-m ! mài-cufa mea !...
Nitocichin observa aici cà Ràutu se enerveazà de neràb-dare. Interveni ìndatà :
— Ah 1 nici nu v-am ìntrebat, Ivan Egorovici, — dacà ati venit pentru multa vreme, — si ce vint prìelnic v-a adus pe meleagurile noastre ?
— Am nevoie de un imprumut, pina ce imi vin banii de acasà... Trei mii de ruble, — ràspunse Rautu, sec.
— Diomid Eraclici ! —- se adresà càtre tovaràsul sáu, Nitocichin : ai cu dumneata aceastà sumà ?
Crahmalov care, dupa ce fusese íntrerupt, státea cu gura deschisà, — mormài ceva, se uità furis ìntr-un enorm portoioliu soios si declara sumbru :
— Numai douà mii...
— Restul ìi completez eu, — ràspunse gratios amfitrio-nul, — si scoase dintr-un saltaras al biuroului, tot pe nevàzute, zece bancnote a o sutà de ruble.
— Va sà zicà, — ísi reluá povestirea Crahmalov : Dupà ficatele de gàina...
Ràutu se scuzà :
— E tìrziu ; si eu trebuie sa plec chìar la noapte... Mul-tumesc, — sa traiti !...
422
423
A ! se gindi amàrìt Ràutu : Danilov recurge la acesti Kul-turtàgeri ai Siberiei cel putin pentru revolutie. lar eu pentru o femeie, — mai bine zis de teama unui suris de femeie !...
In colt il astepta sania lui. Aruncindu-se in ea, porunci :
La Lugansc, la Inochentie Fedulici Elisseev !
Trecuse cu mult de miezul noptii, cìnd Ráutu bàtu cu energie la portile solide ale caselor apostolului siberian.
In latratili infernal al cinilor, apàru, in sfirsit, in usa — dupà ce desigur isi putu da scarna de caracterul inofensiv al musafi-rilor, — ìnsusi Inochentie Fedulici, ìnvelit in suba lui de lup peste càmasà :
— Cine-i acolo ? — striga el.
— Eu sint, Inochentie Fedulici — eu, Ivan Ràutu din Ser-ghinsc. Fii farà superare ! Am mare nevoie !
— Ehei I Cel cu prostànacul de american ? Trebuie sa fie chiar mare nevoie, de bati drumurile pe vremea asta. Dumne-zeu sa ne ajute, — in numele Tatàlui, al Fiului, si al Sfintului Duh, — Amin ! Sà ne fii musafir. Poftim !
Mobilierul din odaia cea mare in care intrara, era cel obis-nuit in cásele tàranilor instárrti din Siberia, — numai cà era mai solid construit, si vàdea un serviciu de generarti ìntr-o familie cuprinsa.
— Nu ne aude nimeni aici, Inochentie Fedulici ?
— Poftim in càmàruja mea de rugàciune...
Odaia nu era tocmai mica ; dar imbracata toatà cu icoane bàtrine, in rame aurite, cu candele aprinse in panante colorate, aparea -— in luminile amestecate, resfrinte asupra fejelor corogite ale sfintilor, asupra cadrelor intunecate si a cartilor groase ale Scripturii, in legàturi roase de piele, cu slove de aur vechi pe cotoare, — asezatc in coloanà pe o màsujà din colj, — ca o caverna mistica a vreunui pustnic din Tebaida.
— Inochentie Fedulici, — incepu Ràutu impresionat, in soaptà gràbità : Maria Ivanovna Culiceeva era cit pe ce sà fie omorìtà de sotiU ei. Nu e intreg la minte. Dar stàpinirea nu o lasà slobodá. Se intimplà o nenorocire, dacá nu fuge. O s~o ayem pe suflet, dacá nu o ajutàm. Am venit sà-ti cer pasaportul finei dumitale. Nu e nici o primejdie : fuge peste munti. Dar prin China nu va putea trece farà hirtii. Ni-] dai ?
Eliseev se incrunta pujin si pàstrà tacere mai multa vreme. Apoi isi facu cruce.
424
— Sàrmana femeie ! Si ce femeie \ Nu sint multe vrednice sà-i sàrule talpa papucului... Vezi ce ìnseamnà sà tràiesti farà gind si cuget ?...
Apoi iar stàtu, gìnditor, cu degetele inclestate ìntre ge-nunchi...
In sfirsit isi fàcu din nou cruce, oftà si rosti hotàrit, cu injeles :
— Vezi, — eu nu ma iau la harjà cu stàpinirea... De dat, nu dau eu, — nici fina. Dar poate fi furat... Ce sà faci ? Dumnezeu s-o ajute-! Strasnicà femeie !... Si vezi, muca ceia de bàrbalu-sàu !... Doamne iartà-mà
Nu mai era nevoie de vorbe. Ràutu putu pomi indatà. La jumàtatea drumului il astepta Spirca, cu troica lui ; si, noaptea, se intoarse la Serghinsc.
Bietul Gavrilov abia avusese vreme sà afle de disparita lui si sà piece in urmàrire spre Minusinsc.
Peste douà zile, aproape de miezul noptii, din camera co-piilor adormiti, iesi Maria, imbracata in haine tàtàràsti ; — numai cà nu-si pusese incà voalul.
Ràutu nu o vázuse inca plíngind. Acuma isi làsa liber cursul lacràmilor, se indreptà spre el si, in semn de desàvìrsità absolvire, isi puse capul pe umàrul lui :
— Draga Vania ! — tresàlta ea din plìns : esti asa de bun ! Nici nu stii cit imi esti de drag... Poate nè va mai fi dat sa ne vedem... E tirziu, — oftà ea : Sarim ne asteaptà... In pàdure nu ne putem lua ràmas-bun...
Si cu un gest, care lui Ràutu i se grava pe veci in memorie, — ìi prinse capul intre mìinile ei, il sàrutà pe ochi si, de mai multe ori, pe gurà...
Apoi isi puse blànurile, se ìnfàsurà in voalul ei tàtàràsc, si pomi pe usa.
Ràutu o urmà, doborit de durere, disperat de viitor...
In poiana lor, unde — primàvara trecutà — se revàrsarà intíile lor expansiuni prietenesti, íi astepta Sarim, soyotul, lingà vechiul trunchi de brad, culcat la pàmìnt.
Sub cerul acoperit, totul era inecat intr-o umbra opaca. Maria iì intinse numai mina si-i sopti :
— Dragul meu prieten ! Drag, drag, drag !... Esti bàrbat !...
425
Troica, cu clopoteii legati, se urni din loc si se mistui in-datà in noapte...
Incà un vis risipit...
Ràutu simti, ca si cum s-ar fi rupt atunci ultímele lui le-gàturi cu Siberia si chiar cu Rusia...
Sarìm, intors, ii aduse un cuvint :
— E hotàrìtà, orice s-ar intimpla, sà-si tmà calca spre Orient. E foartè bine echipatà ; — are tovaràsi de drum siguri si prietenosi, pina in inima Chinei... De acolo se va vedea :
„Dragà prietene, sa tràiesti \ Sa vedem zile mai senine !"...
— „Sahalinul !" — ii tàie un gind inima lui Ràutu.
Cap. XXVII.
CU „FRINGHIUTA"
Putine zile dupa fuga Mariei Culiceeva, populaüei Ser-ghinscului i-a fost dat sà tràìascà zile de emotie si de agitatie, cum acest sat nu prea cunoscuse.
,,Chitaiul" Fu-Yun-Ping lipsea de mai multa vreme din
sat.
Asa obicinuise pe consátenü sai cu dispozitiile si reapari-tüle lui subite, ìncìt la ìnceput nimeni nu bagá de seamà lipsa lui.
Dar vecinii ìncepurà, in curind, sá fie incomodati de un mh-os greu ce venea din casa Chitaiului.
Repede odoarea deveni insuportabilá, si mai ràu decìt sus-pectà.
Primarul porunci vàtàjeilor sà scoatà usa din titmi-Oamenii legii, nàvàlind ìnàuntru, fura ìngroziti de spec-tacolul ce li se infàtisà : chiar in prima odaie, zacea pe jos, ori-bil ciopirtit cadavrul tinerei femei ce se ascundea sub numele de Cio-Li-Siang.
Ce dramà grozavà avusese loc aici ?
O perchezitie descoperi, in dosul pravàlioarei chinezestt, o fabrica de monede false.
Piesele gàsite dovedeau atìta màiestrie minutioasà, incit pentru profani era peste putintà a descoperi falsul.
Autoritàtile erau atìt de ìngrozite si zapàcite, incit pentru moment uitaserà si despre evadarea Mariei Culiceeva.
O fabrica de monede false, care functioneazà ani de-a rin-dul in coastà, si nimeni nu bànuia nimic !
Dar Ràutu se gindi numai : íncá unul care n-a gàsit solute pentru ,problema blàstàmatà..."
Chiar felul cum a fost schilodit cadavrul, invedera ìn-destul natura patimilor dezlàntuite.
429
Evident, biata femeie a fost doveditä sau bänuitä de in-fidelitate, —• sau poate isi manifestase dorul de übertäte... Das Ewig-Weibliche zieht uns hinan...
Acesta a fost, pentru Räutu, salutul de adio al Seighin-scului.
La inceputul lui martie, in asteptarea termenului de eliberare, Ràutu fu autorizat sa stea, pentru a-si pregati plecarea, cìteva zile la Minusinsc.
Luindu-si ràmas bun de la Lisaveta, o vàzu si pe ea pentru prima oarà plìngind.
Ea il ìmbràtisà, il blagoslovi si-1 miscà adinc cu soapta ei inàbusità :
— Acum ràmìn din nou orfana...
Spirca pocni din bici si, zvonul argintiu al zurgäläilor, f alnica lui troica porni ca vîntul.
într-o clipä, Serghinscul disparu in ceatä alba. Se nästeau zorile. Zori de zi...
La Minusinsc, — unde sosiserä pe furis si Tartañov eu Stadnicki rïscînd închisoarea, pentru a-si lua rämas-bun — ultimul ceas a fost eu atît mai dureras, eu cît pentru Räutu în-semna o ruptura mult mai adînea decît numai o despartiré de vechii tovaräsi de suferintä.
Noaptea întreaga, eu totii, — afarä bínenmeles de Danilov si Minscaia, care nu admiteau nici o „migdalizare" ■—, o petre-curä la Patriarhul Polieschi.
Starea ridicatä a spiritelor se manifesta si in neputin^a de a porni „o bunä sfadä ruseascä", — nici mäcar de a duce o conversare mai legatä.
Aproape tot timpul se strecurä in cintece, — in vechile cintece revolutionäre, cintece de exil, cintece de révolta, care se transformau in plins si resemnare.
Räutu era obsédât de amintiri si de gînduri la auzu] 7m-nului ocnasului pe care il cintase incä in „comuna" din Chi-sinäu :
El merge trudit
Pe drumul pustiu, —
$i lugubru zornäie langui
Dar fruntea-i mindrä
Nu e plecatä,
Çi inima-i nebiruitä
Zvîcneçte de nädejdea
Biruintei finale
A dreptului ç-a libertätii...
Vccinii adunati imprejur, curiosi, nu ìntelegeau ce se pe-trece.
— Ce i-a apucat ? — sopti o bäbuscä : parcä-s zmintuji...
— St, st, st !... — sopti acni Un taran barbos, mai in vristä. Nu vezi cä se inchina la Dumnezeul lor, — in legea lor !... La-sä-i, pätimesc si ei mult... Dumnezeu sä-i ierte...
Ecaterina Efimovna luindu-si sarcina copiilor Culiceev, — pina la sosirea bätrinei Cervonina, — Räutu se simti liberai.
A doua zi, dis-de-dimineatä, isi achitä datoria la Kultur-irägeri, räminind aproape färä bani ; — dar in nädejdea de a primi la Tomsc un acreditiv telegrafie, nu se sinchisi prea mult.
Exact la ora douäsprezece, cind oficial i se implini soroeul, ispravnicul, — un bätrin sobolan de cancelarie, — ii citi pe ñas o hìrtie din care rezulta cä este „liber", — n-are insä drep-tul sä locuiascä in cele douä capitale, in orase universitäre, sau in centre industriale...
Räutu porni, luindu-si hìrtiile cuvenite, direct de la is-prävnicie, — ìntre ultimele salutari zgomotoase ale prieteni-lor, — singur sub coviltirul saniei sale, — cumpärate pentru ca sä nu mai fie schimbatä la statii pina la capätul cälätoriei sale, — neavìnd räbdarea de a cauta, dupä obiceiul pamìntului, un to-varä? de drum.
Se incredinta bunävointei cäräusului, de la capätul acesta al „fringhiutei", — cum se numesc aici seriile de „prietenusi", — adicä cäräusii legati ìntre ei pentru transpotrul de calätori.
Aceste „fringhiute" sträbäteau, ìnainte de drumul de fier, toatä Siberia de la o margine la alta, asigurind astfel circulatia de pasageri si de bunuri.
Stepä, taiga, tundra... Taiga, tundra, stepä... Zi dupä zi, noapte dupä noapte.
430
431
Zile luminate de soare, in scínteierea cristalurilor de gheajà.
Zile mohorite invàluite de ceajà, sau ínecate in ninsoare. Nopji scaldate de luna.
Nopji incrústate numai de infinitatea de focuri colorate ale cerului de nord.
Nopti pràvàlite in beznà...
Sàptàmini intregi : zi dupa zi si noapte dupà noapte, — farà popas.
Cind ìntr-o tacere de moarte sub bolta inmàrmurità, — cind in bàtaia crivàjului, in vìrtejul purgaleì, sub fulgi de zàpadà...
Si ìntr-o lunga agonie, sàpàmìnà dupà sàptàmìnà, zi dupà zi, ceas dupà ceas, moaré trecutul...
Viaja insàsi parca se scurge, picàturà,  dupà picàturà...
Totul e alb pina in zare, — in cer si pe pàmint.
Numai horbota de crengi negre ale taigalei si drumul bà-tut, pingàrit de convoaie omenesti, rupe monotonia sepulcralà.
Din sat in sat, de la un prietenus la alt prietenus, adesea la distanjà de sute de verste, — o cale aproape de douà ori cit se intinde intre Chisinàu si Paris, trebuia stràbàtutà in sanie, cu troica, in cele patru-cinci sàptàmini ìnainte de dezghej, — pentru ca in ajunul primáverii, pe drumul care serpuieste ves-nic intre orase, in zigzaguri, de la sud la nord, pornirea dez-ghejurilor pe rìuri si desfundarea drumurilor sà nu prelungeascà la infinit cosmarul acestei càlàtorii...
Singur, in fundul saniei, culcat peste càrtile sale asezate in straturi si acoperite cu o pislà groasà...
Si universul ìntreg se reducea la triunghiul tàiat intre marginea coviltirului si coasta càràusului, prìn care se zàrea o bucata de cer spalaci! crupa calului din stinga, cìjiva copaci fugind in siruri neìntrerupte ìndàràt pe o fisie nesfìrsità de zapada ce se furisa printre trunchiurile negre.
Timpul nu íngáduia nici un popas, nici màcar o oprire pentru a pregati o gustare.
Càlàtorul primea ospitalitatea prietenusului de rind, dacà ii apuca familia la masà ; — altfel se muljumea cu merindele reci luate cu sine.
Noaptea nu se putea làsa adormit pe drumuri pustii, printre taigale si tundre frecventate numai de vagabonzi profesio-nali, — oastea vesnic ràzvratità si dusmanà, — adesea complici ai „prietenusilor".
432
Pentru Ràutu disparu ziua ca si noaptea, veghea ca:si som-nul, — tot timpul ràminea de strajà, — cu mina inclestatà pe revolver ; — dar nu era bine treaz, ci ìntr-o continua somno-lenjà agitata.
Se simjea un mie punct stingher ràtàcit in imensitatea spatiului.
Siluetele nedeslusite si vorbele ìnàbusite la schimbul cailor, din sat in sat, pàreau numai niste réflexe ireale, icoane din visuri redesteptate,
Noaptea, in trecere prin sate amordte si pustii, doar cite un ochi de lumina vestea un suflet chinuit, — cine stie ce biatà fiinjà oropsità, farà odihnà.
Rar personaìitatea prietenusului, sau a nevestei acestuia ìi atràgea atenjia, — dupà cum nici pentru dìnsii el nu era, desigur, mai interesant decìt un pachet de marfà, de transportât.
In trecere prin Crasnoiarsc, Ràutu insista sâ fie dus la ve-chea lui gazdà, càràusul Policarp Cuznejov.
Nu vroia sa se ìntìlneascà cu tovaràsii din obstìe, si mai cu seamà cu Varvara Liescova, farà oarecari informatii prea-labile.
Fu primit cu multa bucurie de Solomonida Prohorovna, care ìi declara categorie cà trebuie sa stea la masà cu ea, — apoi, va pleca cind va voi. Policarp fiind in oras, ea nu-i va ìngàdui sà ia vreun alt musteriu.
Lui Ràutu ìi suridea ideea de a pomi pe ,,fringhiuta", la al càrei capàt initial se gàseste un om bine cunoscut ca Policarp.
Solomonida, tot asa de vioaie, pàrea ìnsà mai slàbità si mai palidà.
Ràutu observa cà poartà si haine negre.
Ici aruncá privirile împrejur, vâzu càrjile Pasei dàruite de el, rìnduite pe coljul mesei ca si atunci cìnd ìi dàdea lecjii ; in parete recunoscu, atìrnate in cui, hàinujele ei.
— Dar Pasa ? — intrebà dupà oarecare ezitare. Solomonida ràspunse surd, privind peste capul lui :
— A murit asta toamnà.
S-a stins fetita cea palidà, cu subjiri vine albàstrii ce ràz-bàteau prin pielija delicata a fetii, cu ochi clari si nelinistiti, cu mina Jinutà la piept ca sà mai rejinà bàtàile inimii...
Nu gasi cuvinte de mîngàiere, si se grabi sà intrebe :
433
28
— Dar ce fac se-tii Brencianinov ? Baronul si baroneasa Ingelstróhm ? Mai e pe aici Serghei Alexandrovici Jaba, sau Melnicov ?
Solomonida, ìngrijmdu-se de samovar si rînduind toate cele pentru masà, reusi sâ-si stâpîneasca emonia si începu sâ vorbeascà repezìt :
— Brencianinovji ? A ! ca ìntotdeauna, ii un bìlci la ei, zi si noapte ! Çi vorbàrie si chef... Baronul cu doamna lui is dusi acasà, încà de pe cind a trecut pe aici Maria Sa Marcie Duce. Serghei Alexandrovici a îmbâtrînit tare, sàrmanul. E tot pe aici ; dar nu sta în oras. A fâcut o làptàrie ca sâ invete pe ceal-donii nostri sa facâ unt si brînzâ... Melnicov, zurbagjul cela, s-a bâtut cu ispravnicul si e trimis nu stiu incotro, mai departe...
Solomonida se lâsâ pentru moment de robota ei, se in-dreptâ in toata lungimea, si stergindu-si buzele cu dosul palmei, incerca sa raspundâ pe un ton naturai, la o ìntrebare ce nu-i fusese pusà, — privindu-1 pe Ràutu cu coada ochiului :
— Iar sârmana Varvara Semionovna tràieste singurà, la cealaltà margine a tìrgului. A stat la noi o bucata de vreme, dupà plecarea dumìtale, tot singurà. Dar de cìnd nenorocitul acela — Dumnezeu sà-1 ierte ! — Afonin s-a spìnzurat in fata ferestrei, ea n-a mai vrut sa steie la noi,.. Acuma, aproapc n-o mai vede nimeni. Tràieste curât ca o calugâritâ...
Ce sa se stâpîneasca, Ràutu ici fixa privirea asupra para-vanului. lunecìnd numai peste usa càmàrutei sale de altàdatà si peste fereastrà...
Isi aduse aminte ca auzise despre sinuciderea lui Afonin.
Dar ìn viltoarea ìn care se zbàtea atunci, nu-si oprise gin-dui, nici nu stabilise legatura...
Çi ea credea cà nu poate inspira pa?iune !... O, ,.problema pe care nu stiu cura o va rezolva nici societatea viitoare", — ìi sfredeli creierul acest cuvint al Varvarei din vremea intimi-tâÇii lor.
S-o vada ?
Ar însemna sa nu mai piece... Sa se pràbuseascà toate ?... Ah, ce lasitate !... .j Solomonida disparu, discret, din odaie.
Policarp ìs'i arata ìn usa fata-i arâmie, salutînd zgomotos : — A noastrà ìnchinàciune ! Sa tràiesti, Ivan Egorici ! Ce bucurie pentru noi ! Multumim pina la pâmînt cà nu ne-ai uitat !
434
lata, am sá te duc si eu o data cu caisorii mei ! Socot cá pornesti abia mine ? Ai sá dormi la noi, odáita e slobodá. Te duci, de buná searná, sá-ti mai vezi prietenii.
— Nu, Policarp Onufriici, sint grábit. Má intorc acasá. Am de facut atítea mii de verste... Má tem sá nu má prindá dez-ghetul in drum.,.
— Ehe ! Ai sá vezi ce prietenusi am sá-ti dau. Fringhiuta mea e vestitá, — cea mai buná din toatá Siberia. Te duce ca vintul... Apoi ar trebui sá-ti iei si un tovarás de drum. Orisicum, e prímejdie prin prápastia asta sá mergi singur.
— Nu, Policarp Onufriici .' — ráspunse Ráutu, cu oarecare iritatie, — mai mult de constiinta lasitátü proprii, — de ím-posibílitatea de a da ochii cu Varvara, ■— decit pentru insisten-tele ínoportune ale lui Policarp : nu, Policarp Omufriici, nu pot pierde vremea. Te rog sá ínhámi caii indatá ce vor putea pleca la drum.
— La drept vorbind, — grái nehotárit Policarp : la drept vorbind, am eu o cuconitá care trebuie sa plece pina la Acinsc, — invátatoarea dintr-un sat de aici, de aproape, — Uliana Ale-xandrovna... Nu-i mare lucru pina la Acinsc. ¡?i-i sáracá, nu are parale de platit... si apoi ce parale poti cápáta de la o muiere ?... Dar dacá n-ai pe nimeni ?... Tot e un tovarás, pentru o bucatá de loe... E si mai vesel in doi...
— Dar poate porni indatá ? N-am nevoie de paralele ei.
— Acus, acus, acusica ! -— se repezi Policarp : de cite zile asteaplá, sárácuta, vreun suflet milos ! Trimit pe Solomonida sá-i deie de veste, si o vom apuca in drum, cá doar bagaj n-are cit pentru o casa.
— Medviedeva, Uliana Alexandrovna, — se recomandá tovarása de drum, urcindu-se in sanie.
De sub blanuri si saluri nu se vedea decit un míe cerc de fatá ofilitá, cu un ñas carnos si ochi stersi.
íntinsá la dreapta lui Ráutu, inca cu o cergá de pislá arun-catá deasupra, ea nu manifestá dorinta sau poate nu indráznea sa Inceapá vreo conversatie.
Ion Ráutu era si mai putin dispus pentru expansiune.
Covirsit de gindurile sale, rusinat de lasitatea de care a dat dovadá, cu inima strinsá de compátimire si de regrete pentru Varvara, aproape uitá cu totul de vecina lui din sanie.
Sania, vasta, cu doi pasageri tücufi sub coviltirul ei, lun-giti pe cártile lui Ráutu, ísi urma „frínghiuta" din statie in
435
stante, farà opriri, cu gustàri prea sobre din merindele lui Ràutu, de care Medviedeva parca se ferea sà se atingà, muljumindu-se cu o bucata de pine.
Dupà vreo douà zile de goanà neintreruptà, sosind spre searà la un popas, Ràutu bàgà de seamà cà tovaràsa lui era lesinata.
Ridicatà in braje, dusà in casa, usurata de blànuri, si data in ìngrijirea gospodinei, — o femeie repezità si cicàlitoare, cu un nas ascujit in vint, dar foarte binevoitoare, — Medviedeva isi reveni repede in fire. dupà o „duscà de rachiu", turnatà cu cu-raj pe git.
Era o femeie incà tìnàrà, cu o fata simplà pina la insigni-fientà, pálida si foarte tàcutà, cu un port de càlugàrità.
Desi avea ochii obositi si faja istovità, ea spunea mereu :
— Nu-i nimic, Ivan Egorovici ! Am ametit numai asa, pen-tru o clipà, dar acum sint bine. Stiu cà esti gràbit. Numai sa imbucàm ceva si pornim inainte...
Lui Ràutu i se fàcu mila de ea si-i ràspunse cu o aparenta de nepàsare :
— Dacá nu te superi, Uliana Alexandrovna, si nu te grà-besti dumneata, ne-am odihnì aici citeva ceasuri. De o sàptà-minà sint pe drumuri si màcar o data nu m-am culcat in casa.
Gospodina, tocànind ìntr-una, se apucà sà pregàteascà cina :
— Nu se poate, boieri dumneavoastrà, farà odihnà ! Som-nul bun si mincarea calda, dau putere drumejului ! Dar unde am sà và culc ? Noi dormim la palate, si sìntem cam multi. Poate o sà và stinjenim...
Ràutu se uitá spre plafón.
Polatele siberiene sint un fel de al doilea plafón, cu vreun metru mai jos de cel dintìi, si scurtat la o margine, pe unde se urea la culcare, pentru mai multa caldura, toatà familia.
Jos, in casa, nu se mai gàsea decìt o lavica larga, care sà fi putut servi de culcus.
— Eu m-as ìntinde aici pe lavica, — spuse Ràutu cu ìndoialà.
— Si eu ! — adàugà Medviedeva, dupà ce isi aruncà cu frica ochii spre polate ; promiscuitatea cu o familie numeroasà, in spatiul acela redus, nu putea ispiti.
— Bine, bine ! tràncàni iute gospodina : lavica e largura si — de ! — oameni tineri... và impàcati...
Dupà masa cínd gazdele dispàrurà in polate, Medviedeva se adresà timid lui Ràutu :
— Vom pleca cit mai curind, nu face sà ma dezbrac. Ma culc asa la parete, — sint subtire... Dumneata te poti odihni in Uniste.
— Da, — ràspunse Ràutu cam jenat : desigur, nu face. Dorm si eu tot imbràcat, — cà nici eu nu sint voluminos.
Se intinse pe lavità cu fata spre odaie, stind amindoi lungiti asa, spate la spate.
Medviedeva nu se misca si respira atit de linistit incit nici nu se auzea.
De la icoane tremura penumbra multicolorà, luminind in sus numai marginea polatelor, si càscind si mai neagra deschi-zàtura lor, ca o gurà de pesterà...
Rezimat intr-un cot, Ràutu nu putea adormi.
De vreo douà ori surprinse la marginea polatelor nasul as-cujit al gospodinei, care se strimba cu mirare si dispret, sì iaràsi dìspàrea.
Ràutu ìnchise ochii.
Gìndurile lui, fugeau cìnd spre necunoscutul viitorului, cìnd se opreau cu durere la trecutul recent, de care se despàrtea.
Tania... pàràsità ìntr-un colt al cimitirului din Tobolsc... Avdotia... Aculina... acum Varvara...
Si Maria Culiceeva. Ah, Maria !...
$i din nou il arse simtul nestàpìnit de rusine si... de regret...
Apoi : Roitman. Jbanov, Ticorschi, Vasile Giurila. Vasile Giurila !...
... Juràmintul.
Romania... Nu va sta mult in Basarabia... Numai sà afle ceva despre tara lui viitoare... Dacà il asteaptà scrisoarea de la Vasile Credintà ?...
Socialismul e in crestere in Apus...
Nu mai este multa vreme pina la revoluta socialà, dupà profezia lui Engels...
Va putea face ceva in Romania pentru a dàrima bariera tarismului ?
— Ssss ! — ìi tàie cursul gìndurilor un suflu usor venìt din polate.
Peste marginea lor se arata din nou nasul ascutit si ochii mirati ai gospodinei.
— Ssss ! — sìsii ea din nou, si ii sopti : Noi dormim aici cu totii... Fiti pe pace ! Somn plàcut !...
436
437
Si nasul ascutit si ochii curíosi, parcà se înfundarà in bezna polatelor.
La Chisinâu va trebui sa vâd pe Ecaterina Matveevna. — îsi reluarà cursul gîndurile lui Ràutu ; biata bâtrînà ! Tania fusese copiluî ei préférât...
La Nàpâdeni...
Cum mà va primi marna ?
Bietul tata !... Trebuie sa fie tare bàtrîn.
Nu stiu dacà Natalija mai vine pînà la ei ?
Mà vor làsa oare sa tree curînd in Romania ?"...
— Sssst ! — se auzi iarà suierul din polate.
Gospodina, asezatà la margine, tinea în mînà o cergâ. Cu un gest bine calculât, o aruncà peste cei doi tovaràsi de lavita. Ochii ei se aprinserà de scînteieri libidinoase :
— Acum nu se mai vede, conasule ! — sopti ea : fi^i pe pace... Poftà bunâ !... Hihihi ! — chicoti ea subtirel ; si iaràçi disparu în întunericul polatelor.
Medviedeva ràmase nemiscatà, dar Ràutu, sirm;i totusi parca un usor tremur la spatele lui.
ïsi regula suflarea ca sa dea impresia eá doarme si, pe ne-simtite, fu prins de nestire.
Dimineata, biata Uliana Alexandrovna se ferea de Ràutu. Dar acesta încercà sà-i usureze càlâtoria printr-o atitudine mai prietenoasa.
La Acinsc se despartirá ca buni prieteni.
Cap. XXXIII
GRANDOARE SI MIZERIE
Aci insà fu gàsit un tovaràs de nàdejde : Gavril Fomov, — agentul unei firme de blànàrii din Moscova, — om guraliv, foarte transant in toate chestiunile, un càlator expeditiv, cu multa experientà, stràbàtind mereu Siberia pentru cumpàra-rea de blànuri.
Se gràbea si el sà ajungà pina la statia de drum de fier, inainte de dezghej.
La Tomsc insà, ps Ràutu il astepta o surprizà neplàcutà.
Ajunsi acolo spre searà, aflà cà, — fiind zi de sarbà-toare, — bàncile sìnt ìnchise si deci Ràutu nu poate incasa pina a doua zi dimineata acreditivul telegrafie teimis de tatàl sàu : mai bine de cincisprezece ceasuri pierdute in zadar !
Dar in fata fatalitàtii càlàtorii se resemnarà, — Fomov, nu farà a bodogàni putin.
Amàrìt, dupa un prìnz, sumar, Ràutu se culcà in camera lui din hanul de posta si dormi pina dimineata un somn de piatra.
Trezindu-se insà, vàzu sub usa un biletel de la Fomov.
Expeditivul voiajor il ìnstiin^a cà, gàsind din intìmplare un alt tovaràs care pleacà imediat, ii cere scuze, dar datoria fa4và de firma nu-i ìngàduie sà piardà farà folos vremea la Tomsc.
Asti el Ràutu pomi iaràsi singur la drum prin taigaua mo-horità, ìntre cerul pustiu si pinza de zapada.
Din nou vremea trecea intr-o stare intermediará ìntre veglie si somn, cu universul redus la triunghiul tàiat de covil-tirul saniei si de coasta càràu^ului.
...Un ghem de gìnduri si simtiri, aruncat in nemàrginirea spatiului§i a timpului...
439
La vreo cinci sute de verste de Tomsc, lìngà Cainsc, carà-usul se ridica brusc in picioare :
— S-a intimplat, — s-a ìntimplat o nenorocire, boierule ! Uite acolo in dreapta drumuluì, se vad oameni : e negru de munirne. Sìnt si càlàreti... trebuie sa fie politia.
Sania se opri in fata unor oameni in uniforme, cu sábii, care stàteau lìngà un cadavru, culcat in zapada si acoperit de o cergà.
Pete rosii de sìnge se taìau pe crusta maculata.
Era Zasiesdatelul de politie cu stràjerii lui : in noaptea trecutà, o banda marmata atacase o sanie cu doi càiàtori. Unul, un agent de comert Fomov a fost omorit ; tovaràsul sàu, grav rànit, a fost lásat pe loe farà constiin$á, — ambii jefuuH pina la piele. Càràusul dispàruse...
Incà o piatrà funerara ìi insemna o etapà in calea vietai. Ràutu of tà :
— Bietul Fomov ! prea s-a gràbit. Acum gràbit e si el.
ínainte !...
Zi dupà zi, sàptàmìnà dupà sàptàmìna, — drumul curgea, dar vremea pàrea oprità in loc.
Incà peste o mie de verste, lásate in urmà de sania plinà cu carü, purtìnd un càlàtor ìntre veghe si somn...
Cainsc... Omsc... Petropavlovsc... Curgan...
Din toatà aceasta lunga si monotona peregrinare, pina din-colo de Curgan, memoria lui Ràutu isi cernu din negura uitàrii numai douà momente.
La un popas ínainte de Omsc, i-a fost dat sá asiste la zà-mislirea unui mit.
Prietenusul la care tràsese, un taran uscátiv si desirat, cu un gìt lung si subtìre pe care mereu il ràsucea in dreapta si in stìnga, ca si cum ìncerca sà-1 desurubeze, ospatos, il ruga sà as-tepte un pie pina ce se va servi prìnzul, cà-i gata, — si are sì alti oaspefi cinstiti.
La masà erau doi reprezentanti tipici ai Rusiei rurale de pe vremurì, — asa numidi umblàtori.
Tàrànimea rusà, din vechi, crede cà tot pàmìntul ìi apartine de drept, si numai prin uzurpatiune poate fi detinut de altii.
440
Fiecare sat, vesnic flàmind de pàmìnt, — alege cite un de'c^at sau doi, pe cari ìi trimite in lumea larga ca cercetasi si soli ai mirului.
Acestia cu tretera Rusia in lung si in lat : se strecoarà in trenuri farà bilet ; se urea in carufca càlàtorilor milosi ; sau, de cele mai multe ori, bat sleahul pe jos, cu o traistà in spinare, — si ajung asa pina la Amur, pe tàrmul Pacificului, in Caucasia, si chiar pina la stepele Asiei centrale, — in càutarea ,,?à-mintului slobod", — de aici si numelev ìor de umblàtori.
Unul din acesti doi ,.ostasi cinstiti", un bàtrìn melanco-lic, mai mult tàceà, mestecìnd mereu ceva, chiar dacá nu avea nirnic in gura. Celàlalt, un tàran din Iaroslav, scurt si indesat, foarte vorbar'et, dezghetat, si sigur de sine, — ìndruga dimpo-trivà vrute si nevrute, numai sá nu-i tacà gura.
Ascultindu-1, bietul siberian ospitalier ìsi sucea gìtul de uimire, — de te miri cà nu i s-a si rupt.
Si Ràutu ìnsusi se simti viu interesat de povestirile um-blàtorului.
— Acum, spunea acesta hotàrit, ìntre douà sorbiri din far-furioara de ceai : Acuma s-a sfìrsit cu toate liftele ! Pentru buntasii din toate Evropiile, de toate neamurile, — capac !
— Asaaa ? — lungi sìberianul.
— Ohei ! I-a incàlecat màicuta noastrà Rosia. Cum ridica vreunul nasul si ìncepe sa buntuluiascà, Impàratul nostru Alb ìi face asa cu degetul : —■ ia, vino-ncoace, ma bàiete, — sà vàd ce ai ascuns in nàdragi !...
— ?i vine ?
— Cum sà nu vie ! Se aduna cu totii in ceardacul dvore-pilni impàràtesc ; si englezoaica ìi mare scirnàvie !
— Rea?
— Foc ! Sé bagá procleta sub apà, de numai ochii ìi sti-clesc si de acolo trage cu tunul.
— i^U nu se ìnneacà ?
— li vidma dracului. se intinde cu Michidutà, a fàcut si o pocitanie cu el, de ìngheatà si iadul ; — si necuratul i-a dat darul sà n-o primeascà in veci apa, nici focul.
— Bre, bre, bre
— Daa ! Vine si turcul, — ii buntas si pàgìn, dar e prost...
— li prost ?
— Un dobitoc, dar umblá mereu cu! mita in sac ! Vine si neamtu, — ìi cìrnàtar, se umflà cu bere, dar ìi smecher : a nàs-
441
cocit maimuta, — ìnvìrte masinuta si joacà si cinta cu ea, — si stringe la gologani, si stringe, stringe, stringe.
— Sssst !...
— Potlogar, dar nu e ràu, Franjuzu, acela-i iute ca ardeiul,
— si-i sugubàt, lucru mare ! — A tàiat capul ìmpàratului Icr, si-i umblà ochii ca jài'atecul, — si muierile lor is curve.
— Auzi, frate ?... Toate ?...
— Toate ! Umblà cu poalele peste cap,1 asa... Da ! — lar dimineata cind se scoalà, iesà Imparatili nostru Alb in cerdac,
— zice : Sànàtate, bàieti ! Ei se* inchina cu totii pina la pà-mlnt, — zie : Sa tràiesti Maria Ta, Imparate Alb ! §i cind vede Impàratul Alb pe englezoaica, ii zice : Ia,.ascultà, zgriptoroaico,
— stiu eu pe unde-mi umbli ! Sa te-astìmperi, fàà ! — cà altfel gasesc eu de unde-ti cresc picioarele. Dar ea zice. (si aici poves-titorul, ciudat pentru fàptura lui, isi schimonosì glasul ìntr-o pitigaiala subtire de babà) — dar ea zice : Nu-i adevàrat Maria Ta ! ii napastà, ìs clevetiri, — si cà-i cìr, ca-ì mìr... — Tacà-ti fleanca ! — trecu povestitorul din nou la basul lui profund, — si impàratul se dà la ture, zice : lar vrei sa buntuluiesti crestinà-tatea pàgine ? Bagà-tì mintea in cap, cà te; fac saramurà. Am sà-ti frec eu inca o data ridichea ! Dar turcu se inchina numai : Aman, Aman !... Sii frantuzului ii dà Impàratul nostru Alb un frecus, mài frate ! — zice : — Ha, hengherule, te-apuci sa tai capetele la imparati, he ? Dar frantuzul ii tare hìtru :! Sà tràiesti Maria Ta, zice : era papistas, zice, iar noi vrem legea pra-voslavnica, sub) oblàduirea Màriei Tale... Asa ? — zice impàratul : bine ! dar broaste sà nu mai màninci, ma spurcatuìe !
— Dar mostenitorul nostru, Cesareviciul, ce càuta toemai la Chitai ? — interveni aici1 siberianul, tocìnd repezit, in cascada, dupà graiul local : Ce càuta ? Era foc sì para cind a trecut pe aici ! Se ridica in tarnatasoiul in picioare, si ochii, mari cit o farfurie, asa fulgerau, asa fulgerau in toate partile, — si cum icni, ■— tatuca ! ■— i-hi-hi-i ! — càzuràm tot-i in genunchi si nu mai indràzneam nici sà ridicam capul... Si jandarmi, càlàreti, si generali, — Sfinte Haralambie ! — o gìoatà, nevoie mare !...
— Supàrat ! Petise pe fata lui Chitai-impàrat —- dezlegà taina categorie umblàtorul : si nu i-a dat-o...
— Nu, i-a dat-o ? Dar ce-i trebuia fata lui Chitai-ìmpà-rat ? Trebuie sa fie tare slutà ! Chitaii care vin pe aici, is sti as-nic de sluti, — galbeni, cu ochii strìmbi, sij perii ca in coama calului.
— De slutà ii slutà, dar zestrea-i mare, — de pé obrazul ei n-o sa bea doar apà ! Chitai-impara tul are pàmìnt mult si norod putin. Iar la noi, vezi ce strìmtoare ! De doi ani batem dru-murile, si pàmìnt slobod tot nu gàsim, — totu-i prins : sà iai fata lui Chitai-impàratul, — sà dàm norodului nostru pravo-alavnic vàzduh si pàmìnt...
— Si acum ce-o sà fie, dacá nu i-a dat-o ?
— Bàtàlie ! Mare bàtalie ! — De aceea, vezi, se face aici drumul de fìer : ca sà ducem oaste multa. — li| potopim pe chitai, si le luàm tot pàmìntul... Ce le trebuie atita, — dracilor sasii
Ràutu, adìnc impresionat, gasi in aeeastà povestire naivà si absurda, nu numai cheìa imperialismului. rusesc : rusul ìn-totdeauna vede si simtè, se poàte spune, in cadmi mondiàl :
Tàranul vìseazà cotropirea globului,1 ca un drept al lui.
Omul de stat, — dominatiunea universala :
Dar si un intelectual revolutionar, ca si cel mai umil mun-citor, aderat lá miscare, simte ~^ chiar dacá nu-si dà seama — cà resultatele actiunii lui, succesul sau ìnfrìngerea, nu se vor màrgini numai la hotarul imparatici, ci vor avea repercusiuni asupra istoriei mondiale.
Un semn vàdit de grandoare al unei ìmpàràtii mondiale !
Aici e o vesnicà amenintare pentru pacea lumii.
Dar aici e si nàdejdea,f — se gindi oftind Ràutu : Lupta ìmpotrìva Jarismului pornità din afarà, — va gasi ìntotdeauna un sprijin in miscarea revolutionarà dinàuntru, — pentru cà revolutionaruf rusi sìnt dispusi sà vada ìntr-un atac imporriva Rusiei turiste, o manifestare de solidaritate umana, — o in-cercare de actiune mondialà impotriva opresiunii si a exploa-tarii...
Trecuse, in sfìrsit, peste Curgan...
Curgan ! Aici debarcase cu opt ani in urmà Vania Ràutu.
lata mahalaua càrutasilor... Fierària bietului pan Semien-schi : dàràpànatà, càsuta! plecatà pe o coastà, — dar vàdit locusta. De cine ?
lata, si velnita lui Isidor Katz...
Palatul ,,condotìerului" pan Boleslaw Ptaszinski...
A ! si casa care fusese pel atunci locuità de Zìnaida Nico-laevna... Tràieste inca ?... Sau, in sfìrsit, si-a gàsit odihna ?
442
443
ínainte !
E gràbit... Dezgheüil se apropie. Trecutul e mort... ínainte !...
Dar, in curind dupà Curgan, i se ridica in cale o piedicà nàprasnicà,
■Aci se desfàsurà un spectacol, — al doilea moment al càlatoriei re^inut de memoria lui Ràutu, cu totul de alta natura, —1 care dezgolea mizeria de fund de sub Inveli sul gran-doarei imperiale...
Sania fantoma intra intr-o regiune batuta de foamete, unde peste treizeci de milioane de suf lete agonizau de aproape un an.
La ìnceput; Ráutu observa numai cà nicáieri, la nici o stadie, nu se mai vàd oameni asezati la masà ; apoi, priviri la-come, cìnd ìsi desfácea pachetul cu merinde, si mìni tremurá-toare, intinse spre a stringe toate fàràmìturile lásate de el.
La p statie ìnsa, navali in odaia, unde se oprise pentru a imbuca ceva, o ceatà de femei, copii, bátríni, — si cu totii. farà nici o vorba, s-aruncarà asupra mezelurilor si ìncepurà sà le inghità, luìndu-se la ìntrecere.
Ràutu làsà mìinile in jos. Nu avu curajul sá protesteze si pleca ínainte nemíncat.
Dar nici caii nu mai puteau trage decìt greu, la pas, abia tìrìndu-si copitele.,
De la o vreme, a fost silit sa meargà si el ínsusi pe jos, impreunà cu càràusul, ■— fericit cà cel puttn caii puteau tiri inca sania.
Satele pàreau viziuni macabre, demne de inspiraría lui Dante.
Figuri scheletice de copii ; femei care-si pierduserà si chipul omenesc ; nicáieri un acoperis de paie nedesfundat : toate fu-seserà ìntrebuin^ate pentru hrana vitelor.
De groazá, Ràutu nu mai intra in nici o casa, dupà ce, la oprire, gàsise trei cadavre ìntr-o singurà odaie, intinse, goale pe podea.
Erau inca peste o suta de verste pina in Zlataust, prima statie de cale feratà, dincolo de Ural, unde urma sà se ìnoade legatura cu Transiberianul, ■■— cìnd orice ìnaintare ajunse cu neputintà.
Sania se opri intr-un satulean pràpàdit, decimat de tifos, — si de un flagel si mai grozav — holera !
Caii care-1 aduseserà nu mai puteau trage ; si nu se mai gasi nici un ora, nici o vita de tras, care sà-1 poatà duce inainte.
Nu mai avea nici merinde.
Disperat, Ràutu neìndràznind sà treacà pragul unei case, màsura ulita de la un capàt la altul al satului, urmàrit de pri-virile flàmìnde, de scìnteieri canibalice in ochi larg deschisi si imobili.
Ceas dupà ceas, treceau in asteptarea unui vehicul cu càlà-tori, care ar fi avut puterea de a-1 primi si pe el.
Spre searà era cìt pe ce sà-si piarda cunos tinta, auzind zurgàlàii unei caravane numeroase cu màrfuri. Vàzu apoi sà-niile mari si solide, la care crau inhàmati cai vigurosi.
Era un convoi de negustori tàtari din Asia Centrala, care transportau spie Nijni-Novgorod diferite màtasuri si tcsaturi ale industriei lor casnice, tocmai de la marginile Afganistanului.
Oameni prevàzatori, ei nu numai cà aveau merinde din belsug, dar de la Omsc si-au cumpàrat si cai si si-au asìgurat aprovizionarea cu nutre}.
Oameni de omenie, farà discutii. dupà un schimb de cìteva sunete guturalej ìntre ei, atasarà sania lui Ràutu la una de ale lor, si-1 poftirà „la gustarea de drumet".
Un mosnegut cu peri scurii 5i aspri in barba si musta^à, facìndu-i cu ochiul. ìi oferi si un pahar dintr-o bàuturà alcoolicà parfumatà, necunoscutà lui Ràutu.
— Mahomed nu dà voie, dar pentru eàlàtori, intr-un drum asa de greu, Allah, ingàduie.
Cu durere moare trecutul...
In sfìrsit : Uralul, Zlataust !...
Aicì Ràutu avu cìteva ceasuri de reconfortare.
Incà din Minusinsc avu recomandatia càtre inginerul Cosma Cocos, un moldovan din Basarabia, insàrcinat cu construcUa primei portiunì a Transiberianuluì.
Se simü fericit de primirea calda ce-i fácuserá acesta cu Nadejda Fetrovna, care nici n-au auzit inainte despre el, totusi numai de bucuria de a fi dat, dupà Dumnezeu stie cì^i ani, de
444
445
un moldovan cu care puteau schimbá cìteva vorbe in dragul lor patois de Jàrani din nordul Basarabiei, — nu mai stiau ce sa facà pentru ca sa-ii fie mai usoarà si mai plàcutà càlàtoria.
Informajiile pe care le avu aci Rautu despre intinderea regiunii infometate si despre intcnsitatea mizeriei, il inghejarà: Sate intregi1 plecate peste cìmp, pierite in drum, decimate de tifos exantematic si de holerà ce se intindea vertiginos ; scene de groazà pina la canibalism ; neputinja de a se da vreun aju-tor, — chiar intelectualii care, sub conducerea contelui Lev Tolstoi, ìncercaserà sa creeze ospàtàrii comunale, fura opriti de stàpinirea bànuìtoare.
Ráutu simti aici cà impàràjia Jarilor nu e departe de pra-gul pierzaniei...
Dràguja doamna Cocos reusise totusi sa organizeze un co-mitet pentru a stringe fondurile, care erau mai apoi versate la ispràvnicie, — fiindcà nu se putea altfel.
Ràutu íi incredinjá sania lui ca si blànurile si toate baga-jele, — afara de càrti, — marfà farà valoare in aceste melea-guri, — spre a fi vindute pentru ajutorul flàminzilor.
Ràmase, afarà de càrti, numai cu ce era pe¡ dinsul si cu banii strict necesari pentru biletul de cale feratà.
Trenul pleca aproape de miezul noptii ;! si Ráutu nu voia in ruptul capului sá-si intirzie cálátoria.
Ca intr-un vis, fu insotit de sojii Cocos pina la gara ; ei ii cumpárará biletul. íl asezará, cu ladina lui de carti, „íntr-un colj mai confortabü", — cum spunea doamna Cocos, al vago-nului de clasa treia si, emojionaji, ísi luará ramas bun.
Trenul porni. Batista Nadejdei Petrovna se sterse in ceajá.
Ráutu cauta pe fereastrá sá prindá silueta Uralilor, zidul ce-i inchidea Siberia.
Deodatá, trenul se opri.
Speriat, íntrebá : ce s-a íntimplat ? Un; Jaran bátrin din faja lui, care adormise, cásea si ráspunse lenes : — Ce sá fie ? la, o stajie.
Nu se dezmetici inca bine, cínd íl surprinse o nouá oprire, la alta stajie.
Dupa intinderile siberiene, cu popasurile distanjate la zile si nopji intregi, opririle unui tren de persoane, la fiecare cinci-
sprezece, douázeci de minute, ii fáceau impresia unui trecátor care, in mers, ísi freacá bájul de gratule unui gard, de-a lungul trotuarului...
Nu putea dormi.
La cea dintii stajie mai ìnsemnatà, — ii rejinu numele : Berdiau§, se cobori la bufet si ceru un paliar de ceai. Cínd chel-nerul il servi, de emojie, farà sá-si dea seama, rásturná paharul ínainte de a-1 fi putut duce la gura.
Al doilea pahar, vroind sá-1 smulgá de pe tavá, il sparse in Jandàri.
Al treilea, turníndu-1 de-a duscá pe git, se arse si apucat de tuse, cu ocbii inlacrámaji, privi imprejur si vázu cum cá-látorii, miraji, il fixau din toate parjile.
Sa. urca ín vagón farà sá-si mai ia ceaiul : Avea nevoie si el, ca un Gaspard Hauser, de o reeducajic...
Sase zile si sase nopji !
Din vagón in vagón, gifìind sub ladija luì de carti,, farà somn, fláminzít. silit la economie, trecea prin imensitatea Ru-siei ca printr-o aiurire.
Nu-sil da seama nici de panorama de peisagii ce se succe-dau, schimbíndu-si mereu aspectul cu ínaintarea lui spre re-giunile sudice, — nici caleidoscopul de costume, — un muzeu de etnografie, nici varlatia' de tipuri, — un muzeu de antropologie.
E grábit !...
ínainte !...
Zile intregi vagoanele erau atit de tixite, íncít Ráutu aflá cá un om obosit poate dormi si in picioare.
Desigur, nici n-ar fi putut rezista, dacá, dincolo de Ufa, un tinár student, aflínd cá ín faja lui e un fost deportat politic, nu se devota pentru a-i asigura pujin confort.
Muljumitá lui, Ráutu a ajuns a fi alintat de toji pasagerii, caro luptau ca el sá aibá íntotdeauna un loe liber pentru odihná.
Dupáj Kiev, Ráutu putu constata adevárul cuvintului ce-lebru :
Si fumul patriei ni-i dulce si plácut.
Spre seará trenul intrá incet íntr-o mica stajie.
De pe perón se auzea un zgomot neobisnuit.
446
447
— lata si havra jidoveascà ! Ce harhat ! — ràsunà, din colt, o voce rautàcioasà.
Trenul trecuse peste „linia de asezare evreiascà".
Ràutu se mira cà aceste sunete, putin armonioase, ii puteau face piacere, — amintindu-i vremurile copilàriei — mai cu seamà cìnd, deodatà, ii parveni o schimonosire comica :
— Simaifas (ce mai faci ?) Se apropia de Nistru...
A doua zi coborì in statia Crijopol din Podolia.
Telegrafiase din drum acasà sì, cu emotie, ìncà din fuga trenului, zàri pe peron pe vizitiul Dumitru, enorm, drept ca un stìlp, dar tare càruntìt.
Se repezi spre scara vagonului, ìn pasul lui caracteristic, ìntrerupt si sacadat, si Aizic cìrciumarul, cu buclele lui cu totul albite...
— Sà traiti, cucoane Vania ! — il saluta adìnc miscat bà-trìnul, luìndu-i din mina làdita cu càrtì, — unicul bagaj.
Si cìnd se pleca, faimosii sài perciuni se despartirá de barba, làsìndu-se in jos...
Dumitru se multumi sa tune ca din poloboc :
— Sàrut mina, conasule !...
Ràutu ìnsà ìi sanità pe amindoi. Turna, ca gràuntele din sac,| farà sà astepte ràspunsul, tot felul de ìntrebàri, intreru-pìndu-le cu exclamatii de bucurie :
— A, bàtrina caliosca tot mai tràieste. Dar caii sìnt altii ! Respira cu amindoi plamìnii, farà sá-si creada ochilor./ In
cìteva zile se trezise in toiul primàverii, in mijlocul lui aprilie, in ajunul sàrbàtorilor de Pasti.
— Boierul e bine, sànàtos ! — ìncerca sà mai intercaleze ìntre vorbele „conasului Vania" cite un ràspuns sì Aizic ; a ìmbàtrinit si camj slàbit, dar, slava Domnului, e Ìncà bine. Ci coana Smàràndita e bine ; Dumneaei Une toatà gospodària. E acum la Nàpàdeni si duduia Masa. E fata mare, si e! frumoasà tare. Este si coconasul Colea Berezovschi din Rìuleni, din ti" nutul Bàltilor, — si oprindu-se putin, sopti misterios, inchizind cu ìnteles singurul lui ochi sànàtos : este vorba de nuntà !
Peste cìteva minute, scuturindu-si mélancolie cìrliontu lungi ai perciunilor, oftà :
449
29 — In preaima revolute!, vol. II
— lar bietul Leizàr arhitehturul, cum ìi ziceai mata, ne-a lásat sánátate...
Pe neasteptate, Dumitru tunà ràgusit de pe caprá :
— Satu-i pliri de jandari ! — si scuipá furios ín láturi. Aizic se repezi.
— Iiii-hhh ! Lehamite ! — suiera el in soaptá : Cìnd a fost venit telegrama, au náválit si ei. De douá zilé forfotesc peste tot. Boierul s-a spàriet pentru mata. Sá nu fie lar ceva... Cu-coniza tare-i scìrbità...
Intrìnd in Nàpàdeni, Ráutu zári la marginea satului silueta familiará a unui inali? sergent de jandarmi. Altul il intimpiná chiar in poarta curüi...
La scarà íl asteptau parinüi, si la spatele lor, Masa, fru-moasá, cu o silueta de Junoná, — de abia o putu recunoaste, — iar, lìnga ea, un tìnar subirei si spàlàcit : Colea Berezovschi, din Riuleni.
Bátrinul plíngea :
— Mai báiete !... mài báiete !... tare slàbit esti. Vai de mine ! Cum te mai tin picioarele cele, ca niste sirníci ?...
Smaragda Theodorovna, foarte tulburatá si ea, il sàrutà pe frunte si, rezervatà, adàugà numai la cuvintele lui íorgu Ráutu:
— $i cum este ímbrácat... $i se vede( cà de mult nu-i tuns !...
Vàzindu-i ladina cu cártí, adàugà :
— £j>i iaca-i si tot bagajul !... Ráutu simU ca o adiere de crivát;.
Masa si Colea Berezovschi il intímpinará cu afabilitate ; dar il priveau mai mult cu curiozitate decit cu afectíune.
Era si natural : Vania se simtía cu totul stràin de sora lui, pei care n-o mai vàzuse de cìnd ea avea numai opt ani.
Iorgu Ràutu ìnsà, parca dìndu-si seama de atmosfera cam prea putin cordi ala, — il luà sub protectìunea brat,ului sàu pà-rintesc, cu care il ímbraüsa peste umeri :
— Hai, mài bàiete, hai ! Sa te mai cureti, sà te mai speli ; si sà stàm la masà. Lasà-1, Smàràndito ! — si dupà aproape trei-zeci si cinci de ani de càsnicie, gresi el :
— Lasà cà-1 va tunde mine Nicache, feciorul ìi tare mes-ter ! — se adresà el din nou càtre Vania : acum má tunde si ma rade si pe mine, — cà mà due rar la S.
450
Seara, dupà masà, Iorgu Ràutu nu se indura sà se desparta de fiul sàu, desi acesta pàrea istovit de) obosealà si de emotie.
Il interesa foarte mult : de ce Vania, dupà ce il suparase cu jalbele sale pe maresalul $tefan Gheorghievici Cazara, le retrásese dupa aceea ?
— Amu, sàrmanul, nici nu mai este maresal, — adàugà cuconu Iorgu oftìnd : la urma urmelor, tot i-a luat slujba Fedor Fedorovici Carpinschi.
Ascultìnd povestea lui Vania despre inscenarea complotu-lui, bàtrìnul se indigna mereu si izbucnea, cu glasul lui de altà-datà, izbind cu pumnul in masà :
— Auzi, frate, scírnáviile ! Asa tìlhari pot fi gheneralii si gubernatorii istia ? Mài, mài, mài ! Nu li-i rusine obrazului si n-au fricà de Dumnezeu ! Auzi, Smaragdh;o !
Smaragda Theodorovna, sau coana Smaragda, cum ìi zicea acum lurnea, asculta cu buzele strinse, cu atenue dar in tacere, — interpélala ìnsà de conul Iorgu, interveni hotàrit si farà so-vàire :
— De ! ce sá facà! si gubernatorii, cìnd au face cu dusma-nii impáratului ? Ràspund si ei ! Isi pierde omul si capul, cìnd din toate partile : unul trage cu pistolul, altul dà cu dinamita ; scriu mascàri si batjocuri prin carti ; pe la bisericà nu dau ; tràiesc cu femei farà cununie si nu-si boteaza nici copiii. Se dàrimà asa si imparala...
Masa cu Colea, care pina in acel moment isi sopteau in-tr-un colt, — se ridicará si se apropiará de masà.
Iorgu Ràutu, simtind cà terenul devine lunecos, exclama :
— laca ! ne prostìm si noi ! Bietul bàiet ìi de sase¡ sàptà-mini purtat pe drumuri, ca frunza pe apà, si noi il tinem cu vorba. Du-te, mài bàiete, si hodineste-te ! Mai avem vreme pentru vorbà...
Vania se sculà in zori de zi si se gràbi in sat, la marna Irina. In cerdac ìi iesi ìnainte, — parca) il pìndise, — Margareta Jozefovna, — „barometrul casei"...
Imbàtrìnise, fa^a ei rotunda se zbircise ; dar gura tot ìi despica obrazul de la o ureche la alta si buzele se strìmbau in acelas tic f agamie si pervers, cìnd il intrebà :
— Nu asteptau ceaiul ? Sà nu fie mìhnità conica Smaragda...
451
S9*
Vania inglese.
Enervai, cobori repede scara, incit Margareta, — cìt pe ce sa cada, — fu silitä sä se apuce de balustradà...
Marna Irina, cind il väzu, parca se smintise de bucurie. Plìngea, ridea, il imbràjisa, il säruta, il mingiia, vorbind tot timpul.
— Puiul mamei ! Vaniusa ! Pimperlic draga ! A ! ce päros esti ! Barba si chicä de popä. Ptiu ! — sä nu fie de deochi ! Si slab, slab !... Mititelul mamei, cite-i fi pätit, särmänelule ! Vai de mine si de mine !
In bärbosul siberian „martir si erou", ea vedca tot pe pruncul pe care-1 tinuse la sin, — pe micul si sfrijitul Pimperlic.
Vremurile nu trecuserä insä usor pentru marna Irina. La cincizeci de ani devenise pentru tot satul „baba Irina".
De sub tulpanul ei negru, inflorit la margine, räzbäteau perii albi ; fata ii era zbìrcita ; din gura ei lipseau multi dinti, — numai ochii albastri ìsi pästraserä lumina si caldura.
Dupä putine expansiuni, Vania o intrebä :
— Mama Irina, — as vrea sä mä due la Jintirim, sä väd mormintul Ilenujei. Se poate ? Cum sä-1 gäsesc ?
Mama Irina ineepu indatä sä-si fereascä privirile si-i räs-punse repezit :
— Cum nu ? cum nu ? Se poate. Tinè si ea strasnic la mata. Cind isi dädea duhul, tot pe mata te chema : Vania, Va-nicica, Vaniusa /... Lumea credea cä-1 cheamä pe bàiejelul ei, pe care ínadins íl botezase Ion. Dar eu íntelegeam — numai eu ìi ziceam Vania. Ea il striga mai muH Ionica... Are sä te duca baietelul, sä-Ji arate groapa.
Si, iesind pe prispä, mama Irina striga :
— Vania ! mai Vania ! Pe unde imi umbli strigoiule ? Vino indatä íncoace ! A venit conasul Vania !
De dupä coltul casei, sari un bäiejel de vreo sase ani si ìnjepeni in faja „conasului Vania", stergindu-si nasul cu dosul mìnii si privindu-1 cu ochii lui albastri ínchisi ca vióletele, — o-chii Ilenutei...
— Ah, batä-te sä te batä ! — se repezi la el marna Irina, bodogänind dar stergindu-i cu drag nasul : te-ai fäcut ca dra-cul ! Nu ti-e rubine !... Ce-a spune conasul Vania ?...
Bàiejelul il càlàuzi pe „conasul Vania" spre cimitir, sâ-rind cind intr-un picior, cind ìntr-altul, deodatà se opri si il privi din nou cu ochii lui de viólete :
— Mneata esti conasul Vania a boierului ? Ai fost la Sibir ?...
Intr-un colj al vechiului cimitir, ìntre alte morminte anonime, sub cruci inegrite de vreme, Ionica se asezà aláturi de o movila mai îngrjitâ, si — grav — observa pe Vania Ràutu. Apoi :
— Aici... A fost frumoasà m-mica ? Bunica zice cá a fost tare frumoasà...
Vania Ràutu il luà in braje, il sàrutà pe ochì, spunindu-i incet :
— A fost foarte frumoasà si foarte bunà, draga Ionica. Amus sa mergi acasà : de aici imi gàsesc eu drumul, si singur.
Dupà ce bàietelul disparu pe poartà, Ràutu plecà peste cîmp, spre pádure.
Bàtrînii stejari seculari il salutau prietenos. Toatâ gînga pàdurii ïl primi cu concertul care îi legànase copilária.
Ràutu se îndepàrtâ spre coltid pàdurii, care se înfigea in cîmpul de lîngà Cucernica.
Zârind crucea auritâ a bisericii, iesi la margine.
Pina în Jarina satului, la dreapta, se întindea lanul verde al grîulul de toamnâ.
Dar privind la stìnga, spio vîrful dealului Ciornenilor, cà-utînd fajada atît de familiarâ a maestosului castel al lui Nicanor Miulescu, fu dureros izbit, gàsind profilîndu-se în albas-tru cerului numai niste jalnice ruine.
Se întoarse spre izvorul Tudosiei. Cu greu ràzbi prin túfele de corn si porumbei, crescute mari.
Doar poenija, in care se vàrsa dintr-o coastá neagrà o su-vijà de apà limpede si rece, râmase aproape neschimbatâ.
La marginea satului státeau doi scrgenti de jandarmi. Zá-rind pe Vania, pornirá tácticos spre o ulijá lateralá. fn cerdac, il intimpiná Smaragda Theodorovna : — Ai cam íntirziat. Ceaiul te asteaptá de mult si eu am sá-ti vorbesc...
452
453
Lui Vania nu-i tieni ceaiul. Inghiü pe repezite un pahar si se indrepta spre buduarul mamei.
Margareta Josefovna care stätea in fata doamnei, isi läsä ochii in jos, oftá si cu fasoleli, foarte sugestive pentru Vania, se indrepta spre usa pe care o incinse cu bagare de seamä.
— la loc, Vania — i se adresä Smaragda Theodorovna in ruseste : — Trebuie sä vorbim serios, pentru ca sä stim ce avem de fäcut. Nu mai esti copi! si trebuie sa-tt dai seama de ce-ai fost pentru casa asta pina acum. N-ai fost incä ajuns la Näpä-deni, si am si fost asediaü de jandarmi. Tata e om batrìn si n-ar trebui sä-$i vada ultimii ani astfei tulburaU, Am fost silitä sä iau gospodäria pe seama mea. El n-o mai poate duce... Trebuie sä te hotärästi, — si indatä, — vrai sä te stabilesti la Nä-pädeni si sä te insärcinezi cu gospodäria, renuntínd la tóate nebuniile, — pentru ca sä firn läsati si noi, in sfìrsit, in pace ? Ori vrai sä-ti urmezi inainte acelas drum ? Atunci...
Räutu o privea in tacere.
La cincizeci de ani isi pästra urmele frumusetii de brunä matä ; puünii peri albi nu o imbätrineau atita, cit expresia aspra a ochilor, gura crispatä de iritatie stäpinitä, — si talia dispärutä, ceea ce, cu statura ei scundä, ii dadea o silueta de senilitate prematura.
— S?tiu, draga mamá, cä mä aflu la o räspintie. Nu mä pot impäca cu ideea de a räminea färä studii universitäre. Dar, in Rusia imi este oprila sederca in vreun oras universitär. Nu m-as putea inscrie decit la vreo universitate din sträinätate. Deci, inainte, as vrea sä stiu : daca pot avea ajutorul necesar ca sa-mi sfirsesc studiile.
Smaragda Theodorovna, pali usor, si-si apäsä cu medianul stìng timpla.
Vania tresäri. A, de cite ori in copilärie väzuse acest gest, care insemna pentru el minia mamei, simbolul insträinärii sale de familie...
— Bine, Vania ! Am sä vorbesc cu tata. Trebuie sä-1 pre-gätesc s>tii cà el nu se hotàràste indata. $i nu-i va fi usor sä se desparta de tine... E bátrin... Ai ramas singurul fìu, reprezen-tant al neamului Räutestilor din Basarabia.
Cap. XXX.
LA TIOTEA NATALITA
La Onitcani tiotea Natalità il îmbrâtisâ cu atîta caldura, incit comparatia pe care o fâcu farà voie ii strinse inima de mìhnire.
Dupa primele expansiuni, ea trecu la acel ton de ironie înduiosata si familiara cu care Vania era obisnuità din anìi
cei mai fragezi.
— Stai asa ! la ìntoarec-te, sa te vad din toate partile... Ere, bre, bre ! ia sa-rni spai : succesul revolutiei mondiale atìrnà oare de matura asta din bàrbìe si de stogul de fin din cap ? Apoi, sa mi te ìngrasi ! De schelete se sperie femeia cu cel mai vulcanic tempérament... Dar costumul — Dumne-zeule ! — ce fason !... De unde, ma rog, ai gasit asa podoaba ?...
— La croitorul „american" din Minusinsc, — zìmbi Vania. Natalia Chirìlovna Varnavin, cu toti cei zece ani in plus
pe care-i avea, pàrea mult mai tìnarà decìt Smaragda Theodorovna. Pârul ei blond ajunsese foarte deschis, graUe ames-tecului de alb. Dar fata îi pìistra coloritul fraged si radios al tineretii ; ochii seìnteiau, desi, din cìnd in cìnd, se putea surprinde in ei o nuantà de mélancolie. Rochia ei neagra — semn de vàduvie — invàlea aceeasi siluetà robusta, dar elastica si agilà.
— Stai ! —; îsi aduse ea deodatâ aminte : am o scrisoare pentru tine. Din stràinàtate. Am crezut ca e mai bine s-o tin la mine pina ce vii. Ti-o aduc ìndatà.
$i iesi pe usa dinspre buduar.
Vania stia despre decesul bietului Serghei Semionovici Varnavin, al càruì portret ìmpodobea acum paretele salonului, alâturi de portretul primului sot, — Anatol Vasilievici Voronin.
— Iaca ! — ìi intinse tiotea Natalità, reintrìnd in salonas, un plie gros.
455
Lui Ràutu ii sari inima : dupà p.Üc vàzu cà scrisoarea trebuie sá fie de la Credintà, din Ciubàresti.
Dar se stàpìni si o viri in buzunar, sa o poatà citi in Uniste acasà.
Pe usa se aruncà, zburdalnicà, o fetida de vreo sapte ani, bruna, de o rara frumusetà.
— Marna, marna ! — alergà ea spre Natalina : Cine a venit cu trasura din Napàdeni ? L-am vazut pe Dumitru...
Vania se ulta mirat la tiotea Natalina.
Stia cà dupà bielul Serghei Seminovici nu ràmàsese nici un copil.
Natalità pufni in rìs la mirarea lui :
— E Gionna, o italiencutà orfana. Am adus-o din Neapole si am adoptat-o. Acesta este Vania, — baietul lui mos Iorgu din Napàdeni, — se adresà ea càtre fetità, cu un ton cald, care singur dovedea cìt de adìnc e sadita in inima acestei femei, stìnghere si ,frivole", dupà judecata cenzorilor judejului S***, nevoia de iubire : nostalgia de maternitate.
—• Dar ce-ai fàcut cu mos Ursu ? Unde 1-ai làsat ?
— Vine in urmà si gifìie, si gifìie, ca o batozà ! — rise copilita, sarind lìngà fotoliul Natalitei.
In acelasi moment aparu in usa un mosneag girbovit, care-si purta trupul voluminos, ìmpovàrat de astma. Zàrind pe Vania isi strinse putin pleoapele :
— Cine-i ? Cine-i dumnealui ?
— Cura sà-1 recunosti ? E Vania Ràutu.
■— Feciorul lui Iorgu ? S-a intors din Sibir ? A, bietul Iorgu trebuie sa fie nebun de bucurie. la vino, puiule aici, sa te sàrut, dacà n-am putut sà te mìntuiesc do beleaua ceia. Le-am pregàtit atunci, pe toate, am pus toate la cale sà te trec peste Prut. Venind la Napàdeni, te-am gàsit dus. Te-am vìnat prin toate pirloagele si hìrtoagele tinutului, — si nu te-am putut prinde. Si — de ! — aveam in vremurile acele zmài, nu cai.
Vania isi aduse aminte de fuga lui spre Gàinarii vechi, ascuns in càruja cu fin a lui Vasilicà Cornea.
„Pentru aceasta ma gonea el atunci ?" — se gìndi el : ,,De la ce a atirnat scàparea de Siberia !..."
Natalità gasi un moment sà-i sopteascà lui Vania.
— Bietul Costea Ursu, e ruinat cu totul, — dar tot mai mult dupà caii lui plinge.
Ràutu isi explica ínfátisarea jalnicà a bàtrinului. ,,Incà o ruinà !..."
— Am vàzut deunàzi, — incepu Vania ca sà lege o conversale : cà frumoasa casa a lui Nicanor Miulescu din dealul Ciornenilor e dàrimatà. Cum s-a ìntimplr-.t asa ceva ?
— Apoi o calicit, sàrmanul. Mosia ii mata de banca. Acum e vorba s-o cumpere unu Barhanovici, Aista are sà o mere-metiseascà. Multi boieri s-au pràpàdit de aici. Mosiile lor au picat in mììnile armenilor lesitì de prin Galijia, — cu tojü venati aici, ca làcustele, de ieri-al alta i eri, farà pantaloni pe ei. Acuma vinturà banii cu lopata... Ei sìnt boieri mari in Jara noastrà.
— Dar din ce pricinà se pràvàlesc boierii nostri asa — intrebà Vania : de le pot lua locul niste venetici, adusi de vìnt Dumnezeu stie de unde ? Pare-mi-se, toatà Basarabia noastrà a ajuns o dàrimàlura...
Costea Ursu isi scoase o mare batista albastra, cu suspecte nuantàri cafenii, isi sterse ochii inlàcràmati, si-si su£là zgoto-motos nasul.
— Stiu si eu ? — ii raspunse in locul lui, NataUJa : dar putini s-au putut impetrivi puhoiului. Chiar Bercestii se clatinà. Bietul Volodea se luplà din greu si chiar Stefan Gheorgeevici Cazara, — dacà nu i s-a vìndut cu darabana pentru datorii si Vintura, e doar din mila ìmpàràteascà. Si nu numai armenii lesiti, cum le zice conu Costea, — nàvàlesc la noi, — si cu tojii se ìmbogàtesc. Numai moldovenii nostri a Jung peste tot la sapà de lemn. Rar mai dai acum de o mare curte boiereascà, care sà fie inca in mina moldovenilor. Stiu eu de ce ai nostri nu le tin piept ? Poate cà s-au fàcut becisnici cu firea ? Poate cà-s oropsiti de ocìrmuire ?...
— Nemes is ! Nemesis ! — boierimea noastrà are soarta de care e vrednìcà. Isi plàteste pacatele faja de norod — ràsunà de la usa basul lui Ivan Nicolaevici Telega, care se ivi in toiul conversatici, neobservat.
Diogenul judetului S***, care merita acum — prin con-trastul creturilor albite cu eoloritul ìntunecat al fetei — si mai mult porecla „Cap de negru", — sàrutà mina Natalitei cu acelas aer de galant de moda vecne, — stinse prietenos mina lui Costea Ursu si, indreptindu-se spre Vania Ràutu, se opri in faja luì :
— E Vania Ràutu din Napàdeni, — ii spuse Natalia.
456
457
— Sibiriacul ? — il îmbrâtisâ expansivul Ivan Nicolae-vici : laca ! Cine din boìcri s-a ridicat atunci cind a fost luat un plod de a lor de la scoalà, — nevìnovat, càci nici nu avea vreme sa se facà vinovat ?
Conversala urmà in acel jargon ruso-mold oven esc, intra-ductibil, in care se discutau pe vremuri la curvile boieresti din Basarabia ,,materiale ìnalte".
— Iti spun, draga cuconità, — Nemesìs — dreapta Neme-sis — face pe boierii nostri sà-si plàteascà pacatele. Au vìndut noroduì pentru un petec de pergament, s-au coborìt pina la toate josniciile si slugarniciile ; si-au stors astfel cea din urmâ picàturà de vlagà. Ci acus, cum vreì sa mai aibà puterea de impotrivire ? Isi pierd cuiburile pàrinfilor, le iau locul vene-ticii, iar ei umblà cu talgerul... $i ce ai de gind sa faci acum, tinere ? se adresà el catre Vania.
— Nu stiu... Mà gìndesc sà plec in Romania...
— In Romania ? — il ìntrerupse aici Cap de negru : Stai !...
Se uitá pe ferestre, in curte, scoase capul pe usa si inspecta coridorul ; — Inchise încetiçor u?a si, cotrobàind sub vesta, pcscui din cine stie ce tamitc un plic :
— laca ! Pentru asta am venit ! — sopti el : Alexandru Matveevici Vàtrutà mi-a adus pe furis de peste granirà o ruptura de gazetâ, — cu un articol... li strasnic !... laca ! sá vi-1 citesc. .
Fragmentul nu pàstrase din titlul jurnaíului decìt litera u.
Articolul ìnsusi era intitulât Inamicul firesc, — si purta semnàtura „Nitza Vasilescu", — si data : 3 ianuarie 1891,
„Nu-i asa de multa vreme" —• se gîndi Vania.
Cap de negru accentua la citire pasagiile care il impresiona1.,; m:ü muH :
„ Existent a noastra este incompatibilâ cu îndeplinirea idea-lului imperial vecin ; inimicizia sa in contra noastra nu poate înceta dccît în ziua, in care va reusi sa ne desfiinteze, sau îi va fi pe dcplin dovedit, cà nu se poate desfiim.a...
Soarta ne-a pus de-a curmezisul drumului Rusiei spre strîmtori. Ea nu poate merge acolo, unde o cheamá logica ei de dezvoltare, decît trecînd peste trupurile noastre...
Acea ímpáraüe a cercat, cearcâ si va cerca sà calce pe ceea ce crede dînsa drumul pe care i 1-a croit providen^a. In drumul ei ne gàse?te pe noi. Pe noi dar cercat-a, cearcâ si va cerca imperiul tarilor sà ne çteargà din cartea neamurilor...
De ìntelegere, de compromis, de concesiuni nu poate fi vorba ìntr-o asemenea problema. Traim — Rusia se ciunteste in ceea ce de douà secóle a ìncàlzit poporul rusesc ; reuseste imparala vecina in indeplinirea visului ei de aur,— visului pe care cu atìta credinta si tenacitate 1-a urmàrit si-1 urmà-reste, — statuì románese, ca si neamul románese, nu ramine decìt un suvenir...
Rusia si Romania sìnt douà vieti care se exclud..."
— Ei, ce ziceti ? ìsi ìncheìe citirea Ivan Nicolaevici Telega.
— Cine e acest Nitza Vasilescu ? — se interesa Natalità.
— Mi se pare, e un advocat din Ciubàresti, — se zice : un mare advocat, cu viitor.
— $i de ce advocatul cela o dusmaneste asa pe Rosia ? intrebà si Costea Ursu.
Vania Ràutu, entuziasmat, intcrvenì cu vehementà :
— Nu e vorba de dusmànie ! Aista-i un adevàrat om de stat, care vede limpede — Rusia si Romania sint in adevàr douà vieti care se excìud, cum spune el, — adicà nu pot trai ìmpreunà, — Rusia taxista bineìnteles, — Imperiul tarilor cum spune el. Ncgre^it, omul aista va juca o mare roalà. Aiasta este si misia istoricà a Romànici : de a se pune in calea tarìs-rnului, pentru slobozenia ei si pentru folosul ]umii intregi, pentru civilizatia omcnirii...
Natalità se apropie de el pe la spate, si ìi puse mina ei plinutá pe gura, stríngíndu-i capul la pieptul ei.
— St... st... st ! — tistui ^a, urmind dràgut : Taci, nebu-nule, cà abia ai scàpat !...
Vania fu prins de o índuiosatá mulfumire, mirosind par-fumul delicat atit de familiar, de liliac de Persia, simtind caldura acestui sin, la care de atìtea ori gàsise sprijinul si mingàierea ce ii erau refuzate la sinul mamei...
Sari in sus, o ìmbràtisà, ca altàdatà, si o ìnvìrti de mai multe ori ìntr-un vals nebun prin odaie.
— Stai, stai, zàrghitule ! Un flàcàu ca tine poate ìnvìrti capul si la o babà bàtrìnà...
— Tiotea Natalità, tiotea Natalità ! — iacá, — o sarutà el de trei ori pe gurà : iaca, inca o data, si iaca inca o data ! Mà due, ma due in Romania !...
Parca i se risipiscrà ultímele sovàicli : tara in care oamenii de stat pot vorbi asa, — acolo e locul lui... Dar ce va zice marna ?
458
459
La despartire. Natalità ìi sopti :
— La Chisinäu, sä vezi numaidecit pe Ecaterina Matve-evna... särmana !...
Plecind de la Onitcani, la suirea in träsurä, Vania fu salutat militäreste de un tinär voinic, intr-o tunica militara necunoscutä, care se adresä lui Dumitru cu accentui románese, al bucovineanului Petre Urzicä din Tiumen.
— La Pietroasa s-o iai mai bine la dreapta, cà podu-i subred ; sä nu se präbuseaseä...
Räutu se íntoarse iute spre el :
— De unde esti ?
— Sä traiti, domnule ! Din judetul Vaslui, din Romania, — dezertor...
Räutu rämase putin perplex :
Sä fie o manifestare a spiritului revolutionär .in tära-nimea romaneases, despre care vorbeste raportul partidului socialist román, in Congresul din Paris ?
Isi aduse aminte cä mai intrezärise o figura asemänätoare cìnd intra in curtea mamei Irina.
Cap. XXXL
CEASUL DE CUMPANÀ
Acasá, ínchis ín odáita lui, despecetlui cu emotie scri-soarea din Ciubáresti.
O parcurse pe nerásuflate pina la capát. Sfirsi sufocat : nu-i venea sá-si creada simturilor : I se parea cá aiureaza, il apucau ametelíle.
O reciti pentru a doua oara, aprindu-se la pasagiile mai ínsemnate.
Vasile Credintá ii seria :
„14 martie 189... Ciubáresti.
Tovaráse Pimperlic, Ti-am primit batalamaua ín regula.
Te cunosteam de mult din auzite. S-a scris si ín jurnale si in reviste, — si aici si aiurea.
E de vina si zárghitul de Balanovici, de era cít pe ce sá ráminá sub gheatá...
S-a legat, haimanaua, de muierea contrabandistului, cínd trebuia sá-i incredinteze marfa. Copoii au si mirosit vínatul.
Acuma e medie de plasa prin judetul Iasi.
Dar bine cá s-a isprávit, — si te vedem la clíme calde.
Síntem tare bucurosi sá te avem printre noi.
Dar cít priveste táránimea, n-ai dreptate.
Táranul nostru este ca si proletar. Proprietatea lui e numai un mestesug ciocoiesc : I s-a dat cite un petec pacatos, de care nu-1 lasa inima sá se lepede. Dar nici a se hráni din el nu poate, — mai bine ar fi pentru el sá-si ia lumea in cap, si sá caute muncá si plata in alta parte, ca un adevárat proletar. Acum ínsá cíocoiul ii pláteste dupa hatirul lui, cá-1 tme de chica pentru banii luati de cu iarná pentru hraná.
461
De altfel nu 1-ar làsa su picce de pe mosie nici prlmarul cu polijia, daca mosierul sau arendasul are nevoìe de munca lui..."
Dar aceasta este o adevàratà iobàgie 5 — se gìndi Ràutu ; Ce vorbeste el despre proletariat ? Nu stie un sccialist ce esle proletariatul ?
Scrisoarea urma :
„E firesc deci ca Járanul sà caute ocrotire sì apàrarca la socialisti, — caci din alta parte n-are de unde sá le aibá.
Sà vezi, de pildà, ce se ìntìmplà cu pàdurile.
La 1864 legea asa-zisà de ìmproprietàrire, a lasat chestia padurilor neorìnduità.
Tàranii din judejele de munte aveau, din vechi, anume drepturi de folosinjà asupra padurilor. Legea din 1864 spune ritos cà drepturile acestea trebuie Jinute in seamà, sì cà, pina la o nouà orinduire, lucrurile sa ràmiie ìn stare.
Dar ciocoii, odatà ce au trecut girla, au intors porcul de coadà si, farà alta socotealà, au pus pìndari turci, — sà nu mai lase pe un Jaran sá ia bareni o creangà uscatà. Si nimeni nu zice nici cìrc.
Tàranii ar putea pomi judecata, caci dreptul lor nu se preserie decìt la 1894.
Dar dacá ar Indràzni sà le vorbeascà despre acest drept al lor, — ar infunda ìndatà puscària, ca ràzvràtitor. Si ar fi si zadarnic.
Cine sà-i judece ? Cine sà le dea dreptate ? Chiar dacà nu ar sedea prin tribunale mai mult odraslele boiercsti si slugile lor, — judecàtorii sìnt amovibili, si dacà ar incerca marea cu degetul luìnd ìn raspar pe vreun ciocoi, — si-ar pierde lefteria si ar afla ìndatà unde si-a pierdut dracul iapa..."
Dar cum se poate asa ceva, — izbucni in sine bìetul Vania, — ìntr-un stat íntemeiat pe o ordine de drept, pe domnia legìlor, intr-un stat constitujional ?
Automi parca ìi prevàzuse intrebarea si se ìnsàrcinà sà-i ráspundá pe loe :
„Tàranii, de bunà seamà, primesc cu drag povejele noastre. In judejul Iasi au ales chiar, la colegìul al treilea, — care este colegiul Jàrànesc, pe tovarásul Ion Nàdejde, candidai sociallst.
Dar nu 1-au mai reales.
Nu pentru cà Jàranii nu 1-ar mai voi, dar pentru ca la Jará nici o propaganda nu e cu putinjà. Nu e làsat sà treacà
rohatea tìrgurilor nici o gazetà, nici un manifest electoral. lar dacá un candidat s-ar încumeta sâ întruneascà vreo adunare in sat, — acolo si-ar lasa pielea.
Am încercat si eu odatá sá-mi pun aici candidatura. M-au prins, mi-au dat o bátaie sorá cu moartea, — eram cít pe ce sá dau ortul popii, — si mi-am luat tálpásijá, am spalat putina, si am fost bucuros cà am scapat numai cu doua másele scoase si o coastá rupta.
Acum ne-am înjàrcat de alegeri, nu mai punem candida-turi la Jara.
Si Járanii isi dau seama cá nu pot lupta ín alegeri. Acum se ráscoala din cînd în cînd, — si atunci vai de ei ! li împuscà ca pe niste cîni, îi bat pînâ ce asudà, îi chinuiesc mai ràu ca in caznele din Evul mediu.
Incît oamenii au început sà jinduiascâ stâpînirea ruseascâ, mai aies de cînd primesc vesti de la bàiejii dezertaji peste Prut, cà acolo, in Basarabia, Jarul îi jupoaie pe boieri si face toba din pielea lui..."
Apoi partid socialist le trebuie ? — exclama farà voie Ràutu : Un om ca Nitza Vasilescu, care înjelege primejdia Jarismului, face mai mult decît o sutá de propagandisti socialisti. O luptâ „burghezâ" pentru libertàji elementare cetàje-neçti, va putea da României posibilitatea de a-çi îndeplini misiunea ei în istoria mondialá, ca antagonista a Rusiei Jariste, — ca „douà vieji care se exclud". Dar acum, în zadar face Cre-dinjà atîta „conspiraJie" la începutul scrisoarei. Publicarea ei ar conven! de mimine corpului de jandarmi !.,.
Isi reluà citirea :
,,In aceste împrejuràri vei fi bine venit (?!).
Stiu cà esti nepotul ràposatului Ionijâ Ràutu din Boto-sani ; — si eu sînt de felul meu tot de prin partea locului. Esti, prin urmare, vâr bun cu colonelul Leonida Ràutu si cu deputatili Lascar Ràutu, — fii ai lui Mihalache Ràutu, — si trebuie sà fii înrudit eu Zaimestii, Zahornenii, Farnestii ; — toji îs oameni de neam si cu stare..."
Hm ! curioasâ concepjie marxista !
Sá mergem mai departe :
„Cu' Basarabia si cu Rusia nu mai avem legâturi directe. Ar fi bine dacà înainte de a pleca de acolo, ai pune la cale vreun cere, doua, cu care sà avem raporturi regúlate.
462
463
Despre celelalte, mai vorbim noi cìnd vei fi aici. Te asteptàm cu aragoste. Salutari socialiste.
V. Credìnta".
Ràutu ìsi lasa neputincios mina cu scrisoarea in jos. Ce e adevàrat din ea ?
Nu e numai, oare, un suflet ìnàcrit de insuccese, al unui vecinic si ireductibil opozant ?
Chestia dezertorilor luà in ochii lui, pe data, alta impor-tantà.
In consecintà, chiar a doua zi o vizità din nou pe marna Irina, la care ìi placea sá stea, chiar singur, in odài^a jocu-rilor de pe vremuri cu llenura.
— Mamá Irina, am vàzut pe aici, rìndul trecut, un flàcàu intr-un mondir soldàtesc. Cine era acela ?
— Cine sà fie ? la, un dizirtir de peste Prut, Vasile Oancea din judetul Covurlui, zice. Is pline satele de ei. Fug ca potìrni-chile, de flàmìnzi si schingiuiü ce sìnt, sàrmanii, — si bàtài groaznice de-i schilodeste...
— As putea sa stau de vorba cu dinsul ?
— Cum nu ! Slujeste la frate-meu, Dumitru. Are si boierul cíüva...
$i striga pe usa :
— Mài Vasile ! Vino, pentru un ceas ! Vrea sà-ti gràiascà ceva conasul nostru.
Peste cìteva minute, Vasile Oancea intra in casa, urmat de un taran ìnalt si puttn adus din spate, care se opri in prag cind Vania, farà sà se uite la el, se adresà indatà dizirtirului :
— De mult ai fugit din Romania ? £?i de ce ?
— Sà traiti, domnule ! — luà postura militará Oancea : De vreo sase luni, pentru ca ne bate, nu ne dà de mineare, ne tine goi, in opinci rupte ! — recita dizirtirul, ca o leccio invaiata pe de rost.
Era un rotofei scurt si indesat, cu aer obtuz. Nu se mai putea scoate nimic de la el.
— Sà tràìesti, conasule ! — se apropie tàranul de usa. Vania se rusinà : numai acum bagà de seamà cà e Nicu-
lifà, tovaràsul lui de joc, fratele Ilenutei, care cu greu putea fi ghicit sub masca aceasta de gospodar, parca demult trecut de tinerete.
464
— A, draga Niculità ! — se seuzä, perplex Vania : Iartà-mà, nu m-am uitat la tine si nu te-am recunoscut ; da amu grozav de bine imi pare cà te vàd. la vino sà mai stäm de vorbä...
NiculifS, ìnvìrtindu-si càciula in mìni,  càuta sà treacà peste acest incident :
— Intrebai, conasule, despre dizirtiri. Is tare multi pe aici. Am gràit cu ei, — povestesc grozàvii de ti se face pàrul màciucà... li tine cu ranita si cu pusca in spinare, cu ochii la soare ; ìi pune sà alerge asa, ceasuri, ca multi cad farà duh ; si-i bate cu curele, de le rupe carnea. Am vàzut cu ochii mei cum unii sìnt crestati la spate. §i boierii lor, la tara, sint lacomi si haini. li jupoaie de vii. $i dreptate nu le da nimeni. Pàmìnt n-au, dreptàti n-au... Aici la noi, zie cà e rai...
Vania se posomorì.
Nu seamànà a spirit revolutionär o asemenea propaganda pentru regimul tarist...
Adevàrat, mai curind, trebuie sà fie, ceea ce spune in scrisoarea lui, Vasile Credintà.
In urmà se putu convinge cà nu se gàsea pe atunci aproape un singur sat in Basarabia farà vreo doi-trei propagandisti de acestia.
Peste vreo douà zile, Smaragda Theodorovna ìi zise, in sfìrsit, lui Vania :
— Tata te asteaptà in cabinetul sàu... Vrea sà-ti vor-
beascà...
Il gasi pe bàtrìn primblindu-se in odaia lui. Cum il vàzu pe Vania, se asezà la o masà.
— Alai bàiete, zice mä-ta cà vrei^sä ne lasi pentru strài-nàtate. Unde vrei sà te duci ?
— In Romania, tata. In tara noastra.
— Bine, mài bàiete, e tara noastra ! dar nu-i o tara pentru tine. Amu vreo doisprezece-trèisprezece ani, erai incà copil, la ghimnazie, frate-meu Ionitä din Botosani, unchiu-tàu, care ie-a botezat, vroie sà te iee acolo la dinsul ; si sà te ìnfieze. cà insurat n-a fost si copii n-ave. Mà-ta cam vroie sa te deie, cà era om cu stare ; si-ti làsa toatà averea cu diatà. Dar eu am chitit sa mà due sa vàd si eu tara aceea. §i s-au strins toate neamurile la lasi, la hotel Binder. Nu mi-au plàcut. Muierile sulemenite si ìmpopotonate ca niste... Dumnezeu sa
465
■>q _ in preaima revolutìei, vol. II
má ierte !... Chiar fetele tinere ís nerusinate ; iar bárbajii... nu ■
stiu ce sá mai zic. Cu totti vorbesc o limba pocitá, de nu-i pojí S injelege. Era si un gheneral, Zaima, cam neam cu noi, se trage
dintr-un soi de grecotei care Jinuse pe sora bunicului meu. H
Si, amu, — Doamne iartá-má ! — ii gheneral, dar parcá-i un fl
caraghios de iarmaroc. Se pune calare pe scaun, spuné   la ■
másciri de s-ar rusina si muscalii ; si cind slujnica a fost adus I
dulceajá si Jiné in mina tava, el i-a si bágat mina sub fusta. B
Ptiu ! Dacá asa ghenerali au ei, ce mai Jará o fi si aceea ! Si ■
i-am zis lui frate-meu lonijá : fl
— Nu, bádijá ! Tara aiasta nu-i pentru Vania. Sá má ■
ierji ! S-a crucit si el, sármanul !... .9
Vania zimbi fárá voie. fl
ín adevár, se gindi el, ce impresie putea face un asa general fl
asupra unui boier basarabean, pentru care ideea de general e fl
nedespárjitá de un fel de manechin de fier, abia articulat, cu ■
tráznete si fulgere in loe de vorbe, cu pieptul roatá, plín de fl
decorajii, — vesnic ínconjurat de aghiotanji ín uniforme strá- S
lucite, de crunji cazaci cálári, — in urale, ín sunet de muzici ? Wi
Batrinul, dupa o scürtá pauzá, reluá : m
-1- Má-ta s-a fost supárat pe mine atunci, si — de ! — poate ■
am gresit. Ai fi scápat de prápáditul cela de Sibir, si poate 1
te deprindeai... Dar tot parca chítese eu ca nu-i o Jará pentru ■
tine, mai báiete !■        ■       .. I
,,De douá orí dar, — se gindi Vania, — a atirnat numai I
de un fir de par, ca toatá. viaja mea sá fie altfel índrumatá... 1
Dar as vrea sá revin ?..." 1
Insa ráspunse : I
— Dar, tata, ce sá fac eu aici ? Nici nu-mi pot isprávi í invájátura, cá nu má lasa la universitate...
— De, mai báiete, ai si tu dreptájile tale. Cínd Dumnezeu 3 Ji-a dat capul, ar fi pácat sá rámü fárá invájátura. Dar Tosía
si Costea au murit ; si amu te duci si tu. Eu sint bátrin, — sá-mi Inchid ochií, asa, singur, si sá-mi .stiu casa fárá stilpul ei ?...
Bátrinul se íntoarse ; plingea tácut, fárá sá-si steargá macar lacrimile.
Vania isi simji gitul stríns de un nod, si cu greu isi putu desclesta gura. Luá mina bátrínului si o sárutá :
— Ce sá fac, tata ? — abia isi stápíni plinsul si el. Vezi ce viaja as avea aici, ce viaja am avea noi toji ? Si amu jandarmii is in sat... Apoi, cine stie ?... Poate cá pina cind mi-oi
466
mintui eu universitatea, s-or schimba vremUrile si m-oi intoarce la Nápádeni.
Bátrinul incepu sá punga in hohote ; isi clátina numai capul.
— Tata, tata ! — plingea acum Vania de-a binelea : Dacá vrei, rámin. Spune numai un cuvint ! Oí rábda ce a da Dumnezeu.
Bátrinul isi íntoarse capul spre el, isi sterse lacrámile si-1 privi ascultátor, cu neincredere :
— Nu, mai báiete ! Si mà-ta crede ca e mai bine sa pieci. Voi aveji amìndoi mai multa minte decìt mine. Trebuie sà fie mai bine asa. Si dacá Dumnezeu mi-a da inca zìle si putere m-oi duce si eu peste granijà sà te vàd, — numai sà nu te duci pre departe.
Vania sárutá din nou, in tacere, mina bátrínului ; acesta il trase la dìnsul, il imbràjisà si-i strìnse capul la pieptul sàu de urias.
— Asa a vrut Dumnezeu, mài báiete ! Mi-a dat trei feciori, — unul s-a inecat inca din ghimnazie, altul s-a ìmpuscat de nàpastà, iar tu te duci in stràini, lasi Nàpàdenii care din mosi-stràmosi erau stàpiniji de Ràutesti. Si cine stie pe ce mìni or incàpè, dupà ce m-a lua Dumnezeu ! Si tu, iar ai sà duci, poate, viaja cea mai amará... Ai mintea prea aprinsà, si inima chiar de foc. Pe aistia, ori unde, nu-i iartà lumea... Nu degeaba au fost in neamul nostru si de aistia... Unul a pierit in Jeapà, sub Vasile Lupu Vodà... Dar pentru de ce taman amu sá fie iar unul ?.. De ! sà fie cum a vre Dumnezeu, — schimba brusc vorba conu Iorgu : Mà-ta spune cà Ji-a ajunge pentru trai vreo douá sute de ruble pe luna. Ti-oi da si mai mult ca sà fie vreo mie de lei de ai lor. Am sà am eu grijà de tine... Dar dacá ai ìnvàja, sà scrii si cu slova noastrà veche...
Bátrinul tàcu, dar Vania ìnjelese ; si indurerai ìsì làsa capul in jos.
Smaragda Theodorovna il astepta pe Vania in buduarul ei, linistità in aparenjà si sigurà de dinsa.
— Asa e mai bine, — il primi ea din nou, in ruseste : Ai deschisà calea pe care tu singur Ji-ai ales-o. Ce vei gasi la capàtul ei, nu stiu. Eu n-ani nici o vinà. Am fàcut ce-am pu-tut pentru a-Ji da o alta ìndrumare. Ai fost insà totdeauna mai accesibil inriuririlor làuntrice. Pentru tine, de mie, cuvintul
467
30*
decTtto??^ Sa,U alUneÌ *àrance  avea multa greutate
VefinteWe ta,^^ iU°h ^ ^ aTCa la tìmp partea ta" drrU n fnm •      —arbat are mai Putinà nevoie de avere
&?7     Me mantata CU Un maSist^- Acuma ce a, de gìnd
este asaALP!!f ^ Chi^àu- sà stami pentru un pasaport Nu
Cap. XXXII.
UMBRE
Cind caleasca din Nàpàdeni se opri in fata hotelului „Paris" din Chisinàu, Gaspar Gasparovici Nazarian — zis Gazeta Basa-ràbiei — se gàsea la postul lui de observatie, pe terasa din fata hotelului.
Pàrea foarte ìmbàtrinit ; zàrind insà pè Vania Ràutu la coborìrea din tràsurà, se ridica pentru salutul sacramentai, cu care primea pe toti musafirii hotelului.
Vania il revàzu cu multumire sì alergà ìndatà spre dìnsul.
— Bunà ziua, Gaspar Gasparovici ! Imi pare grozav de bine sa te gasesc, dupà atìtia ani, voinic si sanàtos !
Gaspar Gasparovici, din politetà nu vroia sà-si dea pe fata lipsa de memorie fata de un musteriu care ìi vorbeste cu atìta prietenie.
Vania isi dàdu seama de efortul lui de reamintire si incepu sà rida :
— N-ai sà ma recunosti, Gaspar Gasparovici ! Nu m-ai vàzut mai bine de zece ani... Eram incà elev la ljceu. Sìnt Ion Ràutu.
Fata mosneagului, si mai cu seamà chelia, intotdeauna sanguine, se luminarà acuma ca o tingire de aramà.
—■ Bàiatul luì conu Iorgu din Nàpàdeni ? A .' Ce bine-mi pare cà te vàd. De cìnd ai scàpat din Siberia ?...
Chiar in ziua aceea, Gaspar Gasparovici — neràbdàtor de a pregati un subiect interesant pentru conferintele lui de la „Clubul dvorenilor" , — apàru in camera lui Vania. Fu ìnsà silit sà-si descarce ìntìi el noutàtile : ■— Da, da ! multe, multe s-au schimbat aici in zece ani ! ì*Jtefan Gheorghevici Cazara, sàracul, sta mai mult la Vintura cu Paulina Andreeva. De cìnd a càzut la alegerea pentru ma-
469
resalatul Basarabiei, parca îi e rusine sà-si arate capul. Si cu averea s-a cam ìncurcat. Ehehe Unde sînt balurile cele vestite, in care Paulina Andreeva era înconjuratà ca o impàrà-teasà !... Feodor Feodorovici Carpinschi, in sfìrsit, a reusit... Si acum e mare si tare. A putut matura si pe guvernatorul cel vechì, pe generalul Hvost-Berezinschì, — Apolon Apolonovici, Dumnezeu sà-1 ierte ! — Câ a si murit de necaz. Zicea ca-i prea slab cu moldovenii. Si a adus pe guvernatorul cel nou, Stranijchi, Matveì Afanasievici...
— Tot general e ?
— Tivil ! — ràspunse cu o nuança de dispret in glas Gas-par Gasparovici : la, din cei care î$i fac cariera in anticamera ! — se uità la el cû oarecare sfiiciune spre usa : Dar ii cinos — lucru mare 1 Cum a venit, a si început prigoana ìmpotriva mol-dovenilor si a liberalilor. Vai de mine ! Ce liberali moldoveni mai sînt pe aici, pe la noi prin Basarabia ? Dar dumnealui s-a ìnhàitat cu doninii Matu si Plavusa Brasevan. Hehehe ! Aistia au ajuns acuma cei mai strasnici rusi, — desi neam de neamui lor nici n-a trecut pe lîngâ rus.
— Pe Pavlusa Brasevan ìl cunosc. E fiul lui Alexandru Ivanovici, care se insurase cu nasa mea, coana Anica Mesnicu din Corbenj, la noi, in tinut. Numai nu inteleg ce cauta el pe aici si cum de-a ajuns la vreun rost. Dar Matu, — care Matu o f i ? — Am fost la scoalà cu unul — la pastorul Faltin, de unde fusese dat afara' inda ta, de stricat ce era, — si la liceu o bucata de vreme, cà mult n-a stat nici acolo... Andriusa Matu, fiul ace-lui monstru din Stàuceni... N-o fi el ?
— Ba-j chiar el. Tatàl lui a murit si, asa ticâlos si tìriie-briu cum era, i-a lâsat totusi o avere frumoasa. Si atunci a descoperit cà se trage din boierii moscoviti si a întemeiat o gazetà. Hihihi ! — rìse nu farà rautate de conçurent, Gaspar Gasparovici : o foaie de varzâ, dar plinà de venin. Se cheamà Russkcùa Pravda (Dreptatea rusa). Pentru aceasta a avut ne-voie de Pavlusa Brasevan, cà el, cu invasatura lui, abia dacà poate citi — cìt mai poate ! — dar de scris, cél mult o iscàli-turà. Si aistea ìs acuma oameni mari in Basarabia noastrâ.
Vania oftà.
Apoi, aducìndu-si aminte de scrisoarea lui Credintà, *m-trebà :
470 ^0
— Gaspar Gasparovici, era pe vremea mea un seminarist, Andrei Gàinà, — un prieten, — dar 1-am scàpat din vedere. Nu vei stiind — Dumneata stii toate ! — ce a devenit el ?
— Gàinà... Gáíná... Am cunoscut un tinár preot Gàinà, din Perieni.
— N-o fi Andrei ?
— lata, nu-i stiu numele de botez. Dar voi afla.
Ràutu hotàrì sa se adreseze cu cererea pentru pasaport si pentru autorizaría de pleqare prin marele advocat al Basarabiei, Constantin Dimitrievici Chirilà.
Acesta, ca de obicei, il primi cu gesturi largi si cu tunete in voce, care ìnsà suierau putin printre dintii falsi.
Dacá pàrul sàu, vápsit in culoarea mahonului aprins, ii tràda adevàrata virsta, — voieiune&si neobosita luì energie do-vedeau o inimà nebànuit de tinàrà.
-— Aaa ! — exclama el aflînd í,cu cine are onoarea" : Sporeste tabàra noastrà ! Tínutul S***, cu asa stàpîn la Nàpâ-deni, va fi din nou ìn fruntea Bai$irabiei.
Vania, foarte jenat, îi explica motívele vizitei sale si za-dárnicia nádejdiilor ce se pun ìn el, cá viitor stápin al Nàpade-nilor. ' '
Constantin Dimitrievici il asculta cu. multa bunàvoinjà; Ci dacá deveni mai pujin joviaj, ràmase' tòt asa de prietenos : — ìn\e\eg, inteleg, frate!! Bietul conu lorguì.Dar dacá a$a ni-i soarta !... Poate am sa te ajut eu in treaba aceasta... Am si eu prìeteni la care pot apela,'si aici si la Petersburg. Chiar peste vreo douà züe trebuie sa plec la Petersburg pentru proce-sul Bartic ; si atuncia aranjàm noi treaba. Vor fi de aranjat si lucruri pentru viitor! Cà dacà nu mai vii inapoi^ — si e putinà nàdejde, — trebuie gàsità vreo injghebare penti'u avere, sá nu ràmìi acolo, peste hotare, pe drumüri.
■— Ati spus cà plecati la Petersburg pentru procesul lui Bartic. Care Bartic ? Vasile Petrovici ? Iar a fàcut vreo poznà ?
■— Hohoho í — reveni, iarási* la jovialitatea lui si la ges-turile-i largì, Constantin Dimitrievici : Mare poznà ! Cea mai mare din toate ne-a fàcut-o, — a murit !... Si o avere ca din Dovesti : zece mii de falci de mosie ; zeci de milìoane de ruble pe la band ; si alte zeci de milioane pe care le-au gàsit prin sertare, prin fe\e de periná, prin oale cu unt topit, turnat pe dea-
471
supra monedelor de aur si chiar a bancnotelor, Hohoho ! $i nici un testament ! §i nicj o rudä intr-un grad apropiat ! Cum il cunosteam eu, trebuie s-o fi fäcut dinadins, blästämatul, ca sä incurce lumeaf Acuma e un proces, cum nu cred sa mai fi fost vreodatä altul...
— Dar avet,i sä lipsiti mult din Chisinäu ? Mie mi-e teamä sä nu mä sìciie aici. Polita din Basarabia nu-i prea deprinsä cu fostii deportati politici. Din Näpadeni m-ani si gräbit sä plec pentru cä näväliserä jandarmii. Oamenii sint spärieti, tata e necajit, marna c supäratä...
— Eu mä intorc cel mult in zece zile. Dar pina atunci, te duci cu un biletel de la mine la Politmaisterul nostru. Il cu-nosti pe Babaré ?
— Babaré ? Nu-1 cunosc. Sé vede un francez dupà nume.
— Hohoho ! — izbucni intr-un formidabil acces de jo-vialitate Constantin Dimitrievici : e moldovan-get beget, edada vacii. stüizat in frantuzeste de birocratia ruseascä, cäreia i-ar pläcea si chinezi mai bine decìt moldoveni. Pe tatäl säu, — räzäs chiabur din Costulenì, il cheamà Babà-rea, adica Babà räin mol-doveneasca noasträ. $i din cancelariile rusesti a iesit Frantuzul Babaré. Hohoho ì Dar e un om qumsecade si am sä-1 rog sa te ocroteascà, — trebuie sà-1 cunoascà bine si pe conul Iorgu. — Cred de altfel cà ar fi mai bine sa mai stai pe aici, — cel putin pina la iarnà, — cà epidemia de holerà care s-a intins acuma pina la Benderi, pe "Nistru, — in pufine zile va trece de-sigur dincoace, — a silit pe romàni sa ridice o carantinä la Un-gheni. Astfel, orice càlàtor trebuie sa steie vreo douà sàptàmini la granita, in niste baraci puturoase, sub supravegherea lor medicala.
Preotul Gàinà din Perieni s-a dovedit a fi chiar Andrei, unul din membrii primului cere revolutionär, ìntemeìat pe vre-muri de Vania Ràutu la Chisinäu, sub egida Undinei.
Cum a ajuns, popà ? — se mira Ràutu. Era un bäiat tàcut si timid, foarte moldovenizat, — dar, ca toata lumea din cer-curi- revolutionär si... ateu !
Perienii se gàsesc numai la vreo douazeci de verste de Chisinäu, — la pùtinà depàrtare inlàturi de sleahul Hìncestilor.
Se hotàri sà-1 viziteze.
Plecìnd dis-de-dimineatä din Chisinäu, in vreo douà ceasuri ajunse, — cu o tràsurà de piata cu doi cai, — in frumosul sat moldovenesc, inecat in gradini, pe malul Cogìlnicului.
472
Pàrintele Gàinà, foarte tinàr ìncà, brun; cu o scurtà barba màtàsoasà si coama popeascà ondulata, il saluta prieteneste, — dar cu oarecare nedumerire.
— N-am stiut cà ai revenìt. De la nenorocirea ce s-a ìn-timplat cu bietul Vasile Giurila, — despre care stiu de la fatai sàu, —■ am crezut cà vei fi pierit si tu pe acolo... lata si preoteasa mea, — Anisia Ivanova...
Era o femeie Incà foarte tìnàrà, dar prea voluminoasà, cu fata rotundà, alba si rumena, cu ochìi adormiti, — un tip cla-sic de fata de popa.
Ràutu, sàrutindu-i mina, se simti jenat, si nu mai putin pàrintele Gàinà, pentru cà, — aducindu-si aminte de ce invà-tase la scoala eparhiala din Chisinàu, —■ marna preoteasa, ca inteleaptà, isi adresà salutul ìntr-un limbaj romàno-ruso-francez :
— Sìnt prea charmèe de znacomstva matale...
Stàtea cu miinile subpuse la sin ; si* neputincioasà, suri-dea, rotindu-si ochii. .
Se vedea cit de colo cà bietul Gàinà a luat-o numai pentru a-si asigura o parohie...
—Sa stam, Vania, in gradina mai bine, pina ce se pune masa —- ai sa stai la masà cu noi ? — Acolo, sub pàrul bàtrinesc, pu-tem sta Hnistiti de vorba... De cìnd nu ne-am vàzut, avem multe de vorbit... Mà tem sà nu ne gàsim cu totul instrainati...
Asezati pe o veche banca, pe jumàtate.dàrimatà, la umbra pàrului, tìnàrul preot se gràbea sà se descarce :
—'■ Te vei fi mirat, gàsindu-mà in preotie ? Sà mà crezi cà nu m-a hotàrit numai nevoia de o bucata de pìine, — desi pentru un sàrac fiu de'dascàl de la o bisericà de sat, farà alte studii decìt seminami, nu e usor sà-si gàseasca vreo ìndelet-nicire... Dar gìndeste-te, dupà pràbusirea Narodoroliei, — dacà in restul Rusiei e mortàciune, ce trebuie sà fie in Basarabia ? Ce era sà fac ? Eu n-am in mine aluat de initiàtor si de orga-nizator... $tii ca eu am tinut intotdeauna la neamul nostru moldovenesc. Pentru ci am fost intrat in revolute —:"hu ca tìne sau ca sàrmanul Prestea, care din revolutie ati venit ila moldove-nism. In starea de azi ìnsà, numai popa poate veni ih atingere cu norodul... §i iacà-mà-s... M-am jertfit... E greu... Dar ce sà faci?... Vremea noastrà, nu è o vreme de mari problemc, — mai ales pentru un fiu de dascàl de tara.
Ispràvindu-si spovedania, popa Gàinà privi spre Vania cu nàdejdea absolvirii.
473
Acestuia i se f àcu mila.
Cunostea prea bine situati» realà a popimii din Basarabia, pentru a-si da scarna ce putea in realitate face Gàinà, in cali-tatea lui oficiala, sub ochii jandarmului.
„Si Gàinà — totusi — e dintre cei mai buni, — Doamne !M — ìsi zise el.
li ràspunse insà ca un vechi prieten, expunìndu-si planurile sale de asezare in Romania ;
— Draga Gàinà, — ia sà-mi spui : nu s-ar putea oare ìnjgheba aici un cere, cít de mìe, care sà se \in& in legurà cu mine ? Sà fiu cel putin ìn$tiinjat de ce se petrece la noi.
— Sìnt foarte singur, draga Vania 1 — ràspunse pàrintele cam ìncureat : ne intilnim din cìnd in cind citiva intelectual! moldoveni, — poate nu-s oameni de mina intìi, — dar cu bunà vointà. Nicolae Pàtrascu e acum medie toemai in Ackerman, nu poate veni. Dar chiar poimiine, dacá vrei, ne-am putea aduna doi-trei la Dasa Staroverov, — o cunosti — e fiica mai mica a vechii tale gazde ; a fost si prin cercurile noastre. Acum este institutoare la o scoalà oràseneascà de fete. Locuieste tot in casa pàrinteascà, in care ai stat. Í1 voi aduce si pe Profir Gavrilovici Gheorghità, — e un om de vreo cincizeci de ani ; dar mai tìnàr ca noi toti cei de aici ; e judecàtor de pace pe aproape, — cìt o mai fi, —' ca e vàzut ràu pentru cà in judecatà vorbeste mol-doveneste cu taranti. Apoi e Brìnzariu Semion, tovarás de clasa cu tme ; — nu a descoperit chiar praful de puscà ; — dacá tü minte, Scarnitz ii zicea Sempronius Brenzarius Consti-patus, — dar acum 1-a mai luminai Dumnezeu, — e foarte bun moldovan, desi, ca grefier la tribunal, trebuie sà se pàzeascà...
La ora fixatà, Ràutu sunà la casa Staroverov, din Strada Puskin.
Fu intimpinat de Dasa Staroverov care, ca si cum numai ieri s-ar fi despàrtit de el, — a reluat farà nici o sovàire tonul familiar de altadata :
— Imi pare bine, Vaniusa, cà te vàd voinic si plin de viatà. Mi-a vorbit Gàinà, — nu-i curios sà-i zie pàrinte ? — zimbi ea.
Era acum o femeie de vreo douàzeci si cinci de ani, — farà multa frumusete, dar plàcutà si inteligentà.
— Sint multumità de incercarea ce-o faci, — ìi spuse ea : sint moldoveancà numai dupà marna, dar vàd la scoalà ce ìn-seamna a lipsi pe copii de limba lor materna. SS nu-Ji pui insà
prea mari nàdejdi in cei ce se aduna aici. Sintem numai umbre ale trecutului, care vrem sà ne inselàm cà tràim. Se va vorbi foarte multi dar se va face prea putin. Nici cà se poate face mult astàzi.
In curind venirà si Gàinà, cu Profir Gavrilovici Gheorghità si Semion Brìnzariu.
Deci, in afarà de Vania Ràutu si de amabila amfitrioana, numai trei bravi ostasi pentru cultura nationalà s-au strins in jurul steagului...
Pe cìt Brìnzariu era masiv, serios, tàcut si... sters, — pe atìta Profir Gavrilovici era mie si vioi, guraliv si neastìmpàrat ca argintul viu.
Pàrea a fi singurul om viu aici, — desi farà cultura deose-bita, si farà orizont politic.
Ràutu a socotit cà e mai bine sà apuce taurul de coarne :
— Domnilor, — pe intelectualii basarabeni ii apasà un mare pàcat. Chiar prin ìnvàtàtura lor, si prin izolarea lor de cultura romàneascà, ei sìnt ìnstràinati de masa poporului nos-tru. Insà noi moldovenii — romànii — avem o mare sarcinà de implinit. Rusia taristà sta in calea progresului omenirii ìn-tregi. Sfàrimarea ei e de o insemnàtate covirsitoare, pentru istoria lumii. Un tìnàr bàrbat de stat romàn, dar cu mare viitor, Nitza Vasilescu din Ciubàresti, a spus cà Rusia si Romania sìnt douà vieti care se exclud, — adicà nu se pot ìmpàca. Lupta impo-triva tarismului e o datorie nu numai fata de neamul nostru, dar si fajà de civilizatia omenirii, fata de viitorul social. Asupra inte-lectualilor basarabeni cade in intìiul rind sarcina de a trezi cugetul national al tàrànimii noastre, — si pentru aceasta de a-si ìnsusi el ìnsisi cultura romàneascà. A pune ìnceputul unei injghebàri in vederea aiasta, — este si in tinta adunarli noastre.
,,Conspiratorii" se privirà cam perplexi si spàrieti.
Numai Profir Gavrilovici Gheorghità se arata mai jovial, — dar parca totusi nu-si da seama nici el de gravitatila pro-blemei, — sau nu punea mare pret pe colaboratorii eventuali din Basarabia :
— Neamul aista nu va pieri niciodatà ! — erupse el : a tinut piept tuturor nàvàlirilor, — cine n-a càlcat pàmintul aista ? ... Si aici sìntem ! Si vom fi ! Dar ne trebuie ajutor si de peste Prut, —• si domnii nici nu vreau sà stie de noi, — de frica rusului...
— Ma asez eu in Romania, — declarà Ràutu.
474
475
Discufia a urmat anevoie, pina dincolo de miezul noptii.
A fost fixât un plan de actiune, élaborât un statut, discútate persoanele care af putea fi eventual atrase într-o actiune de asemenea natura, —■ care, — fiind clandestina, — nu era cu totul lipsità de primejdie.
Vania îsi stàpînea, mélancolie, surisul.
Astfel se nàscu primul „cerc cultural moldovenesc" din Basarabia, cu scopul de a ràspïndi invàtàtura, de a trezi con-stiinta nafionalà la norodul basarabean si de a stabili legatura mai strìnse cu Romania...
Slabà oaste, sàrac arsenal pentru desteptarea Basarabiei si pentru ràsturnarea tarismului...
Lui Ràutu n venea sa plìngà. Ar fi fost mai multumit dacà ar fi fost intimpinat cu ostilitate fatica. Dar aceastà gelatina !...
Cap. XXXIII.
AMARACIUNI
Douà-trei ìntìlniri in zileie urmàtoare, smarirà pe Ràutu sì mai mult, dovedind si cu mai multa plasticitate cà „fumul patriei" nu e intotdeauna „dulce si plàcut" .
Mai intìi, In camera lui de hotel ceru pozvolenia de a-1 ve-dea fostul maresal si stápin al Borosenilor, Petre Constantino-vici Bìrsianu, de care Vania isi aducea aminte numai in stràlu-cirea lui de „sef" al nobilimii din judetul S*** .
In fata lui stàtea un bàtrìn, in haine peticite, lustruite de vreme, care cu greu isi pàstrau aparenta de curatenie. Lunga-i barba alba se nuanta, de neingrijire, cu fàsìi de par gà?bui-ver-zui. Ochii stersi ii làcràmau cìnd, urmàrindu-1 cu privirea, il saluta pe Vania cu o voce plìngàtoare si tremuràtoare.
— Vii din Nàpàdeni ? Ce face mos Iorgu ? E bine ? Dar coana Smaragdita ?... Eu m-ara ràzorit, draga Vania, — urmà el farà sà mai astepte ràspunsul : La Boroseni s-a asezat un arman galitian... Pe Rozalia' o tine amu din mila la Bàrbàtei, ca hoziaicà, duduia Eleonora Blagea, nepoata coanei Prof ira Merea... Dumnezeu s-o ierte... Copiii ìs rasipani... Pe unii ìi mai stipenduieste Zemstva la scoalà... altii... Dumnezeu stie ce polo-jenie or mai avea... Cuda mi idem, gospoda ! — isi aduse aminte un crìmpei al trecutului de glorie. Dar indatà, coborìndu-si-steagul, isi ìncepu litania : — lar eu... eu... eu ! — Bàtrinul isi scoase din buzunar un imund petec si ìncepu sà-si sufle nasul si sà-si steargà fata muiatà in lacràmi : lar eu tràiesc din mi-lostinia ce-mi pojaluiesc boierii, cìnd mai trec pe la Chisinàu. Vania... puiule, nu-mi poti da vreo zece ruble ?... N-am cu ce sà-mi spai rubastele...
¥¡1
Si ochii morti il üntuiau... Vania fu doborit.
Limba macaronicà accentua si mai mult aspectul tragic al acestei ruini omenesti.
Intr-o dupa-amiazà, Vania se incrucisà in coridorul hote-lului cu un ofijer de husari, inaiti foarte blond, aproape albinos, cu faja rotunda, fainoasá si cu o mica mustajà, putin colorata de pomada, — care ii ascujea sfichiurile in sus, — si cu o expresie de vijel nevinovat, asa de característica, incít Vania fu izbit de o vaga amintire. Oprindu-se in loc, brusc, il recu-noscu :
— Sereja Bilii ! — exclama el.
Husarul se ìncruntà, incepu sà-si ràsuceasca sfichiurile mustàtii, silindu-se sa recunoascà pe cel ce-1 aborda cu acest aer de vechie cunostinja.
— Cum, nu ma recunosti ? Sìnt Vania Ràutu. Tii minte : hanul Blumberg, comuna de la bariera Buiucanilor ?...
Din albinos husarul deveni cadaveric, pe rind verde, gal-ben, portocaliu, vìnàt, negru ; — si, inspàimintat, isi aruncà privirile imprejur, — vàdit stàpìnit de gìndul de fuga.
— Bunà ziua ! — sopti el, in sfìrsit, temìndu-se totusi sà-i Sntindà mina.
Acesta era Sereja Bilii, cel mai devotat si mai supus din comunarzii de altàdatà, — Sereja Bilii, pe care Vania il scàpase din sinucidere !.,.
Vania ìi ìntoarse spatele si plecS farà alt cuvint.
— In armata... suspect... sa nu ne vada ! — bolborosea in urma lui bravul locotenent de husari, care isi revenea, treptat, la colorìtul sàu fainos, pe màsurà ce Vania se departa.
Si mai penibil pentru Vania a fost un alt incidenti Preocupat de afacerile si de grijile sale, incà nu avusese rágazul sa se ìnfatiseze „in forma" la Ecaterina Matveevna
478
Lungu, — mama Taniei, — care, si pentru dinsul, fusese ca o mamá in vremea scoläritului säu din Chisinäu.
Poate si icoana mormíntului stingher din Tobolsc nu-i dádea curaj.
într-o zi insä, Vania întîlni, pe neasteptate, pe aleea principale a Bulevardului, pe Saca Lungu, fratele Taniei.
Cu tot puful gälbui care îi încadra faja, il recunoscu de departe ci se aruncä spre el cu brätele deschise, — facínd sen-zatie in publicul mocnit ce se primbla prin acest Corso al Chi-sinäuiui !
Sasa, surprins o clipä, dar probabil multumitá fotografiilor recente ce se gäseau in posesiunea familiei, isi dädu índata seama cine e atacantul. Inspáimíntat, cu gestul lui atit de ca-racteristic, ísi trase pantalonii ín sus ca si cind erau sä cadä, — porni aproape ín fuga pe o alee Iäturalnicä, ci disparu dupa niste tufe mari de salcím.
Vania se opri ca fulgerat, cu brätele íntinse, — adunînd ín jurul säu o ceatá de curiosi care nu intelegeau nimic din scena aceasta...
Vania recunoscu pe cei doi „fileri", care se tineau dupa dínsul tot timpul, de la sosirea in Chisinäu.
De acestia se späriase Sasa Lungu, — cumnatul säu..,
A doua zi ceru audienjä la Politmaisterul Babaré, desi pre-judecätile de vechi revolutionär îi inspirau färä voie repulsi-une la ideea de a se folosi de protectiunea unui politai.
Babaré,{ un tip de Çaran moldovan, relativ inca tînar dar cärunt, cu mustatä groasä „pe oalä", cu mici ochi vii, se arätä foarte afabil :
— Imi pare bine cä te väd, Ivan Egorovici ! Am vrut chiar eu sä te caut. Am primit aici, trimisä pe urma dumitale, o hir-tie cam nepläcutä. Si n-am voit sä se facä zvon pe degeaba. Lumea si asa e speriatä de aparitia dumitale. Ai fost condamnât în lipsä la o luna de zile de închisoare la Minusinsc pentru pä-räsirea samavolnicä a resedinteL.
In mintea lui Vania trecu, fulgerätor, amintirea cälätoriei romantice; prin taigaua de la poalele Saianilor eu Spirca Varna cul.
479
Mai ràmînea înca una cara asteaptâ sanctiune, — acea fâ-cutâ spre a asigura pasaportul si banii pentru evadarea Mariei Culiceeva, — ultima lui „samavolnicie" din Siberia...
„Iatà unde crapâ !", — surîse el mélancolie.
•— Nu e mare treabà, câutà sà-1 linisteascà domnul Barbare, interpretînd gresit miscarea lui : Ai toatâ vremea sà-ti faeitreburile. Sà-mi spui cînd vrai sâ-ti fac oficial comunicarea. Nu-i nici o grabâ, — trimit hîrtia la S ***| eu o adresâ ca, ïn caz de Hpsà, sa fii câutat la Hotin, la Bàlti, la Soroca, la Orhei... Este, este vreme !...
—r- K\\ primit o scrisoare de la Constantin; Dimitrievici Chirilâ ?
— Primit, cum hu ? De aceea îti vorbesc, N-ai nici o grijà, Cînd o veni Constantin Dimitrievici,1 aranjàm noi toate. Te ex-pediem si peste Prut si, — sopti el stringîndu-si siret pleoapele : vei scâpa si de luna ceea de închisoare, data de tribunalul din Minusinsc... Hihihi ï cum sà \\-o comunic peste granité ?...
Lui Râutu nu-i ràmînea decît sa astepte întoareerea lui Constantin Dimitrievici Chirilà.
Se singea prins ca într-un cere de fier, peste care nu în-dràznea nimeni sa pâseascâ.
In orasul acesta, in care-si petrecuse copilâria, era aproape tot atît de singur ca într-o celulà izolatà a închisorii.
Numai bátrinului Gaspar Gasparovici Nazarian nu îi era frica sá stea de vorbâ cu el. Cauta sa-si adune cît mai mult material despre Siberia si asupra condi^nlor de viata de acolo, preparîndu-si vàdit referatul pentru „Clubul dvorenilor''.
In conversatine cu dînsul, pentru Vania reînvia parca ve-chea Basarabie, — Basarabia pe jumàtate moartâ chiar la nas-terea lui, Basarabia eu boierii moldoveni, boga^i si mîndri, eu viata lor de tara, eu vînàtorile si sârbàtorile ei, eu adunàrile nobüimii, cu nunti feerice si cu banchete pantagruelice...
Vania bâtea singur, ca într-un vis, strazile atît de bine cunoscute si atît de strâine aie Chisinaului.
Din cind in cind intìlnea' cite o figura cunoscutà : ii tàia drumul vreun coleg de liceu, vreun vecin de mosie, cu care copilàrise, si chiar vreo rudente, — celi mult li se incrucisau privirile sfioase^sau amare, capetele se intorceau si drumurile se desfàceau.
Vania inconjurà de mai multe ori' „Castelul penitenciar" ; dar nu putu intra pe poarta si nu i se ìngàdui sa-si revadà célula.
Mai multe ceasurit a stat la via Burdujoaiei, lìngà triun-ghiul de plopi, de unde Tania ii „telegrafia" spre castel. Recunoscu si ferestruica celulei sale...
Isi luà inima in dinti sij pomi in Strada Mihailovsca, spre locuinta Lungestilor.
Ecaterina Matveevna, — cu fata ei de fildes vechi in care vremea a gravat o retea de zbìrcìturi, farà sà-i steargà trasàtu-rile fine, vestigii de frumusetà de altàdatà, — Il imbraca si il tinu multa vreme strins in oratelo ei, farà sà poatà grài un cuvint. Numai zvicnirile ìnimii si o usoarà tremurare a bratelor ii spuneau lui Vania toatà adìncimea durerii ei.
Nici Ecaterina Matveevna nu avu puterea sà-i punà vreo ìntrebare despre Tania, nici el nu ìndràzni sà-i pomeneascà macar numele. Dar intre ei doi, ea era mereu a treia, si in tà-cerea lor nu-si vorbeau decit de dinsa.
Gheorghe Gavrilovici Lungu nu era acasà.
Catia, de asemenea, nu venise ìnca pentru vacantà de la ,.Cursurile" din Kiev.
Iar cind intra in odaie Sasa Lungu si, jenat, li intinse mina, Vania se ridica pentru a-si lua ràmas bun.
— Ai vrea sà iei o data masa cu noi ? il! intrebà cu ìndo-ialà Ecaterina Matveevna.
— Acum n-am vreme. Poate cind ma voi ìntoarce din Nà-pàdenì,! inaintea plecarii peste granita, — ràspunse Vania farà sinceritate.
Dar fu ìnteles.
Astfel se rupse ultimul fir ce-1 mai lega cu anii de scoalà.
430
481
Numai rupturi...
Curînd, dupa întoarcerea lui Constantin Dimitrievici, acesta íl¡ invita sà-i comunice rezultatul demersurilor pentru autori-zarea câlàtoriei in strâinâtate.
îl gâsi alergînd de la un capât la altul al vastului sâu bi-rou, gesticulînd cu violenta si eu adevârate râgete de furie.
— Magari !... porci !... bestii !... canalii !... tühari de codru ! Vania stàtea nemiscat in pragul usii.
— închipuieste-ti, frate, spun cà nu-til pot da autorizare ; câ peste hotare te vei lega cu toatà emigratia revolutionarilor ; si cà poü fi primejdios cînd vei ajunge,; ca singur fiu, în capul averii Ráutestilor. Idiotii nu cunóse macar legile ! Cer sa re-nunti la dreptul de mostenire, si vor o declararte a lui mos Iorgu în aceastà privinta. Juridiceste n-ar valora o ceapá degeratâ asemenea renunjari si declararti. Dar sîntem în sfînta Rusie, sil sora dumitale se marita. Si acel Colea Berizovschi e o poa-mâ !,.. îl cunóse de la tribunalul de aici ! Vor trebui poate decenti de judecatâ ca sâ poti gàsi dreptate. Si eu ce ai sâ tràiesti dacá — Doamne f ereste ! — mos Iorgu nu mai este ? Poti primi asemenea condirti ?
Vania stînd în usa, ïsi înfipse medianul în tîmpla stìnga : •— Primesc orice conditie... numai sà scap... Tata nu mà va obijdui.
— Dar tatá-táu o sâ trâiascà vecinic, mài bàiete ? — se în-f urie Constantin Dimitrievici, lovind din toatà puterea eu pum-nul în masa.
— ...Nici mama, — adàugà eu çovàire Vania. Constantin Dimitrievici se opri brusc, îl arse cu o privire
si se aruncâ în fotoliu.
— Bine ! dà-mi cererea si actele necesare. Iti voi redacta declaratia pentru tine si pentru mos Iorgu. Te vei duce îndatà la Napàdeni si cînd te vei întoarce, vei si putea pomi peste Prut.
Peste doua zile Vania plecà spre Napàdeni eu drumul de fier, în imensul ocol prin Chersonia si Podolia, pînâ la starta Popeliuhi, unde telegrafiase sâ-1 astepte trâsura.
482
In statia Rasdielnaia, la o jumàtate de orà de Odessa, avu o mare ispità sâ se furiseze în tainà în acel oras, légat de atîtea amintiri pentru el si, mai cu seamá, de amintirea Undinei si a bietului Andrei Rechinul.
Dar se stapîni, — gindind tot la ei, ca sà nu-si riste viitorul.
Dupa ce ieçi din Basarabia pe la Benderi, trecînd podul peste Nistru, se simti mai bine — se pierdea în lumea necu-noscutà, ca un biet atom al nesfîrsirii.
31*
Cap. XXXIV.
PE POD
La Nâpâdeni, Vania povesti pârintilor demersurile fâcute de Constantin Dimitrievici Chirila si expuse conditiunile in care poate obline pasaportul.
Iorgu Ràutu se posomorì si, suflìnd greu pe nas, dàràbà-nea violent cu cele douà degete in masà.
Smaragda Theodorovna interveni, cu oarecare ràcealà :
— Nàdàjduiesc, ai increderc in noi ca nu vei fi obidit ! — isi strìnse ea buzele, fugind de privirile intaritate ale lui Iorgu.
Acesta sari ars in sus sì, cu gestul lui, parca ìnfigìnd cu cele douà degete pe cineva in pàmìnt, ràcni :
— Ai càpchiet, femeie ? De obidà poate fi vorba ? Dar aiasta inseamnà cà nu vor sà-1 mai lase sa vinà in tara ! Sa ramile in veci instràinat, si Nàpàdenii pustiiti, farà stàpìn, in vecii vecilor... Mài bàiete, aiasta nu se poate ! Te-au càznit destul pentru pacatele ce ii fi fàcut, ca un plod nestiutor ; dar mâ duc eu la Impàràtie... pentru ce sà pàtimesc si eu si tot neamul meu, ca Nàpàdenii sà intre in mini stràine ?...
Vania tàcea, palid cu buza de jos tremuratà, prinzìnd cu durere si cu inima strinsà fiecare cuvìnt si fiecare gest al tata-lui, ca si cum ar fi auzit lovituri de ciocan in piatra lui de mor-mint.
Aruncìnd o privire spre el, bàtrìnul se opri brusc, ìi apucà ìntre mìinile sale capul, il privi drept in ochi... Apoi, suflìnd greu, se làsà pe un scaun, lingà masà.
Dupà mai multe clipe, stàpìnindu-sì sughitul de plins, se adresà ìncet lui Vania :
— Mài bàiete, ce sà facem ? Fie voia lui Dumnezeu !... Dà hìrtia ìncoace s-o iscàlesc.
Q iscálrfárá sá se uite. Apoi luá un ton hotárit :
— Oi^scrie si lui Zamfirache Zaima, prezident la Sudul din Fálticeni. Ti-i vár al doilea, — mai cuminte ca altü... $i stie §i slová noastrá veche, cu cerdacuri. Nu 1-am vázut de atunci, Dar tqt socot cá iti poate fi de folos printre stráini... El iti ya putea serie si scrisori pentru mine...
$i atmosfera din Nápádeni deveni prea grea pentru Vania. Icoana bátrinului rásárea, ín fata lui, ca o arzátoare mus-trare de cuget.
Smaragda Theodorovna abia isi stápíneá nerábdarea sá-1 vadá cit mai cUrind plecat.
Postul de jandarmi din sat simboliza pentru dínsa ruptura dé acest fiu ratácit al Nápádenilor.
Acest post deveni intolerabil si pentru Vania. El fácea cu neputintá eontactul cu.taranii, cu tovarásii jocurilor din copi-lárie, — cu care ar fi dorit sá stea de vorbá, pentru a-si da seama de cúrentele care bintuiesc in sufletul norodului basa-rabean. 1
Chiar si mama Irina care tráia sub o vecinicá tensiune si cu teama de primejdie ce le simtea amenintind pe „puiul" ei, — 11 indemna la plecáréT
Vania t$i Snábusi, ih urmá, si amintirea despre dureroasá ruptura, — cáre íncheia crónica seculará a Ráutestilor din Nápádeni.
Caleascá straveche a Nápádenilor, cu Dumitru pe caprá, ducea din nou pe Vania Ráutu pe drumul Orheiulüi spre Chi-sínáu,       1 a..::
Faimóasele -poenituri de bici, cu care Dumitru isi mina ínaintasii celor patru cai in sir, sunau, — ii se parea lui Ráutu, — prohodul vechii boierimi ai Basarabiei...
§i in drumul acesta, fiecare pod si fiecare cotiturá íi amin-teau de calvarul báietanului de optsprezece ani, deghizat ca ucenic de meserias, care, fugar, se índruma trudnic pe jos spre Chisináu.
Ii va mai fi oare dat sá revadá aceste meleaguri ? In Chi§ii^áu se hotári, in. ceasul acesta de adincá ruptura, sá-si ia ramas bun de la doctorul Roitman, tatál lui Moise, care
481
485
îsi pâstrase situarta de om înaintat si de conducàtor al opiniei publiée liberale din Basarabia.
Doctoral, hotàrît, mentinea conversarta numai asupra pla-nurilor de viitor aie lui Vania, eliminînd orice aluzie la trecut : — Socot cà faci singurul lucru pe care il ai de fácut... Esti foarte tïnâr. Aici încà multa vreme nu-i nîmic de fàcut. Dacà ai fi venit in contact cu generada tînàra, te-ai fi îngrozit. Pina si seminaristii — viitorii popi — îsi poartà uniforma càptusita eu mâtasà alba, ca sa semene eu ofiterii de cavalerie. Ce sa mai vorbim de altíi ?... Peste tot : berte, desfrîu, joc de cârrt, lipsà totalà de interese intelectuale. Destul sà-rt spun cà idolii tine-retului sînt astázi „adevàratti rasi", ca Matu si Brasevan, orga-nizatorii profesionali ai progromurilor. Eu stau si voi muri la postul meu. Sînt prea batrîn ca sa pot îheerca altà cale... Ar trebui sa vezi insá pe vechiul táu preceptor, Vasile Vasilevici Saharov. E acum prim redactor la Gîndul Basarabiei. E cam supárat câ nu 1-ai càutat pînà acum. l\í va putea fi eventual folositor, dacà vei avea vreo nevoie in Basarabia.
în domnul obèz, cu ,,saci" umflati sub ochi, era greu de recunoscut pe tinárul subttrel, crej si negricios de altàdatà.
Cu toate acestea îptîlnirea a fost foartè cordiale.
— Pieci, — mi-a spus doctoral Roitman < Ah, dacà as. putea pleca si eu ! — ofta Saharov : Uite.! iatá adversarii cu care trebuie sa lupt !... Si-i intinse ultimul numar din Rus&caia Pravda.
Vania citi titlul primuluì articol : Sa stie jidanii !...
De la primele pasagü, i se pàrea cà e transportât cu vea-curi in urmà :
„Sà stie jidanii, cà o sutà cincizeci de mìlioane de rasi pra-voslavnici nu se vor làsa stàpinirt de o mjna de barbari, care sub pretext de luptà pentra tot felul de autonomii, drepturi cetà-Jenesti çi libertàri, sug si màduva din oasele crestinilor...
Sa stie jidanii cà dacà vor, cu constiturtile lor sa omoare o împàràrte de sute de milioane, chiar cadavrul acesteia, urias, ar otràvi in descompunere Europa intreagà, — si ar pieri cu toate lipitorile perciunate...
Sa stie jidanii cà nu vom astepta pînà ce îsi vor ascutì. pumnalele : — sfìnta Rusie se va ridica ca un singur om, — si va strivi toate nàpircile puturoase...
Crestinilor ! — sa fiü gata, ca la semnalul ce-1 vom da, — sà stie jidanii cà le-a sunat ceasul din urmà..." Semnat : P.A. Brasevan... Pavlusa !...
— Vezi paradoxul, — urmà cu tristeza Saharov : jurnalul condus de mine, un rus, si susrtnut de burghezímea libérala, ín cea mai mare parte evreiascà, in cap cu doctoral Roitman, se numeste Gîndul Basarabiei si cere scoli moldovenesti pentru tarani : — iar organul „adeváratilor rusi", — numit Russcaia-Pravda e redactat de moldovanul Pavel Brasevan, si finançât de un ait moldovan, Andrei Matu. Si iatá ce ràspunde în nu-márul de ieri, la cererea de scoli moldovenesti, sub títlul : Arginfii lui luda :
„Perciunarti de la Gîndul Basarabiei, desigur în schimbul aurului strâin, încearcà o manevrà, în aparenta anodina, cu scopul de a surpa autoritatea imperialá si de a înstràina blîn-dul popor al Basarabiei de mama lui, Rusia.
Incep cu scoli ín limba stráíná, ca mine sá cearà autonomía si înstrâinarea.
Arginrti luí luda circula...
Non Olet ?
Banul nu pute ; dar jidanul pute.
Sà nu ne sileascâ sâ luàm màsuri urgente si energice, de drástica desinfectare..."
Si iaràsi semnàtura : P.A, Brasevan...
Nu ! nu mai este chip de trait în aceastà Jará !...
întîmplarea a voit ca înainte de plecare, Ion Râutu sâ se întîlneascà eu cei dôi eroi de la Russcaia-Pravda.
La restaurantul hotelului „Paris", la o màsujâ din colt sedea singur un domn eu desâvîrsire chel, galben la faÇà, arun-cînd în toate pàrrtle priviri sumbre si bànuitoare.
Pe masa, lîngà tacîmul lui, puse ostentativ, în sala plinà de muçterii, — un revolver !...
Din soaptele vecinilor, Ràutu aflà câ acesta este Pavlusa Brasevan, — càci nu-1 putuse recunoaste.
Dupa un schimb de vorbe eu chelnerul, Brasevan se ridicâ de la masà si> eu un aer sfios si totodatà sfidàtor, se apropie de Ràutu :
— N-am stiut, dragà Pimperlic, ca esti la Chisinâu... Ce mai f aci ?
486
487
Vania nu avu taña sá refuze mina fiului vitreg al coanei Anica Mesnicu, nasa lui, — dar ii ráspunse accentuat, cu rá-cealá :
— Multumesc ! — si nici nu-1 invita la masa.
Dupa mai multe clipe de tácere penibilá, — sub ochii con-sumatorilor, — Pavlusa se repezi spre usa, pe unde intrase o stirpiturá, ciupitá de vársat, cu un ñas pleostit, cu ochii infun-dati sub arcade de orangután :
— Andriusa ! pe unde ai umblat ? De cind te astept ! Dupa o soaptá la urechea lui, Andriusa Matu clipi din ochi
In directia lui Vania Ráutu, rinji si urmá pe Pavlusa spre masa lor. Acolo isi scoase si el revolverul, si-1 asezá lingá tacim. Cum este chip de a suferi asemenea neomenie ?...
O imprejurare fácu pe Vania sá dea zor cu plecarea.
Politmaistrul Babaré isi luase concediul pentru caz de boalá.
Vania nu mai putea sti ce se fácuse cu sentinta din Minu-sinsc, nici nu indráznea sá intrebe pe loc^itorul prietenosului Babaré.
Intr-o frumoasá zi de sflrsit de mai, Vania, complect echi-pat, dm grija tatálui sáu, si cu lada sa de cárti, purtatá pe dru-muri de la poalele Saianilor pina aci, se asezá in trenul ce por-nea spre grariita románeascá, la Ungheni.
11 petrecurá pina la gara numai Dasa Staroverov, doctorul Roitman si Vasile Saharov.
^ Batista alba a Dasei fluturá rámasul bun de la tara lui na-talá, — simbolicul rámas-bun de tot ce fusese viata lui pina acum...
Un budíst, la apropierea momentului temut de reincarnare in alta fiintá, nu-si simte ínima mai strinsá, ca Vania in clipa in care dispáru acest semnal de despartiré...
Din sta^ia Pirli^i, rámase singur in vagón.
lar la Ungheni vázu, dupa cercetarea pasaporturilor de catre capitanul de jandarmi de la granifá, cá nu sint pentru Unghenu de dincolo de Prut decit trei cálátori, in afará de el • un medie evreu din Constantinopole, rotund dar vioi ; un tinár
483
student din Caucazia, cu un caracteristic ñas armenesc si cu ochii unsurosi ca máslinele ; si un tip de tirgovet din Rusia centrala, — barbos, inalt, spátos, greoi si tácut.
Càpitanul le luà pasapoartele si pomi in biroul sáu, de unde auzi índatá soneria tèlefonului.
Intre timp, un enorm sergent de jandarmi pofti pe cei pa-tru cálátori cu destinaba pentru Romania, sá se urce in sin-gurul vagón, — de clasa treia, — care forma, din cauza hole-rei, tot trenul ce putea trece graniza.
Vagonul fu incuiat índatá, spre a izóla pe cálátori de restul publicului si a impiedica astfel orice contact, care ar putea pre-judicia interésele ìmpàrà£iei.
La usile vagonului se postará, ca cerberi neclintitii doi jandarmi.
Trecu un sfert, o jumátate de ora, peste ora de plecare nórmala.
Nici o miscare.
Telefonul zbírníia mereu In biroul cápitanului... Càlàtorii, stàteau in ásteptare, íngrijorat,i... Vania, agitat, scoase capul pe fereastrá si se adresá cer-berului de la usa :
— De ce nu se aduc pasapoartele ? Intirziem, Trenul tre-buie sá piece...
Jandarmul nici nu se uitá la el.
— N-aveti grijà ! Nu ve£i pleca farà pasaport...
Vania se asezá in coltul sáu, nelinistit ; dacá se va telefona vreo veste déspre condamnarea lui de la Minusinsc ?
Ceilal^i cálátori, — fiecare in coltul lui, — táceau poso-moriti, fixind usa biroului cápitanului, — fárá sá-si adreseze vreun cuvint, — sau macar o privire.
ín sfirsit, iesi pe usa aceea un vagmistru de jandarmi, cu nisle carnete si hirtii in mina.
Se índrepta spre vagón.
In drum se opri insá la vorbá cu seful statieì, saluta pe vames ; apoi se apucá de o conversatie, vádit galantá, cu niste dudui impopotonate, gesticulind cu mina ín care tinea hirtiile sí carnetele.
489
Patru pàrechi de ochi din vagonul trenului de hotar sta- 1
teau ajintiti la brajul care le misca... Parca se strecurau éter- I
nitàji intre fiecare din gesturile vagmistrului. I
Uf ! Vagmistrul intra in vagon, isi suflà nasul, isi sterse I
gura, tusi, si luà cu dreapta, toi\à dupà foijà, carnet dupa car- 1
net, din cea stìnga. 1
Si striga ca la apel : Doctorul Beri Silberman ! I
— Prezent ! I
— Studentul Kirkor CartanianJ !,,. I
— Tìrgovetul Andrei Antonov !... 1 Apoi se uità la ultima foijá ce-i ramàsese ìn mina : 1
— Dvoreanul Ion Ràutu ! I
— Aici ! — ràspunse sugrumat Vania. I Vagmistrul, rejinindu-si fórjele, ínmíná carnetele, pasa- 1
poartele, — ìntìi pe rìnd celorlalji trei pasageri, — reciti, ìncà, ]
o data, forja care ìi mai ràmìnea, màsurà din cap ìn picioare pe I
Vania Ràutu, si-i intinse si lui pasaportul. I
Iesi din vagon, incuind din nou usa, si, dupa un semnal al ?
lui cu mina, se auzi un fluier strident, si trenul.porni ìncet, ' |
incet printre douà rìriduri de sentinele. >
lata si capul podului de peste Prut...
La intrare, pe ambele laturi, siluetele imobile ale celor doua din urmà sentinele...
Vagonul se apropie ; pe fereastrà se profileazà incet, figurile sentinelelor : la prima fereastrà, in a doua...
Vagonul trece pe lìngà ei, si ìnainteazà spre mijlocul podului.
. Vania ràsuflà usurai.
Medicul of tà. din adinc si, cu un aer de muljumire nespusà, isi dezbumbà vesta : se vàzu ca era toatà càptusità cu manus-crise si note tipàrite. Era agentul Alianjei Israelite, trimis pentru o ancheta despre pogromurile ce avuseserà loc, cu puttn inainte, prin Podolia si Volinia...
In acelasi moment, se transfigurara si ceilalji doi calàtori.
Studentul, care se recomandà ca un nationalist revolujionar din Armenia ruseascà, — cu gemete si chiote de bucurie tro-potea pe loc un fantastic dans triumfal.
lar posomoritul tirgovej scoase pe fereastrà, spre senti-nela uluitá, un enorm pumn si-1 saluta din adincul ràrunchilor :
— Mama ta !...
Era un propagandist de sectanji extremisti, — fugar si el. Trenul se opri la! capàtul romànesc al podului. Conductorul rus descuie usa vagonului, iar conductorul romàn striga :
— Poftitì din vagoane, domnilor ! Pentru vàmuire, revizia medicala si dezinfectarea bagajelor !...
Pe usa ingustà a vagonului, Ion Ràutu din Nàpàdeni se aruncà, cu pumnii inclestaji, ìn bezna necunoscutului.
SFIRSITUL VOLUMULUI AL V-LEA
490
CUPRINS
Volumul al IV-lea — Hotarul...
Preludiu : Homo homini lupus ... 7
Partea I Antecedentele „Cazul Ráutu" 15
I Zinaida Nicolaevna   .    .    . 17
II Mahalaua cárutasilor ... 29
III Dezghetul...... 44
IV Cu etapa...... 54
V Zorile „Cazului Ráutu"   .    . G3
VI Redevivus      .    .     .     . . 81
VII In obstie...... .90
VIII Avdotía..... .97
IX Debutul   .    .    .     .    . .108
Partea II. Zori de miazánoapte
X In voia valurilor       .     .    . 121 XI Aurora borealá    .... 138 XII Singurátate....... 153
Partea III. Tania
XIII Sub candela stinsá    .     . .165
XIV Rátáciri......177
XV Tobolsc......192
XVI Trisüa......205
Partea IV. Peste culme...
XVII Chemarea mortilor . . . 225 Volumul al V-lea — Nostalgii .    . 237
493
Partea I. ,,Gioconda"
I Biyuk-Sarai    .     .    . .239 II In cartierul academic  .     . 247
III Lohengrin.....252
IV Atentatul.....257
V Bàltoaca.....268
Partea II. Varvara
VI In Crasnoiarsc
VII Preliminare
VIII Viata in obstie IX Incercarea .
277 284 292 299
Partea III. In fa^a Saianilor
X Arcadie Tartanov  . .307 XI Spirca Varnacul    .    . .315 XII Artamon Danilov   .   . .327
XIII Tribulatmni de pedagog   . 339
XIV Profetul.....345
XV Chitaiul.....349
XVI Aculina.....353
XVII Povestea   Lisavetei     .    . 360
Partea IV. Nostalgìi
XVIII O loviturà de vìnt .    . .367
XIX Furtuna.....375
XX Norii......382
XXI Fany......388
XXII Luda......395
XXIII Maria .....400
XXIV Otrava      .     .    .     . .406 XXV „Surisul Giocondei"    .     . 414
XXVI Evadarea.....419
Partea V. ,,Fumul patriei"
XXVII Cu ,,fringhiuta" .
XXVIII Grandoare si mizerie
494
429 439
XXima Nàpàdeni XX3y La tanti Natalità
XXXI Ceasul de cumpànà
XXXII Umbre      .    . .
XXXIII Amàràciuni
XXXIV Pe pod ...
449 455 461 469 477 484