Introducere § 1
(p. 3) Descrierea naturei este ştiinţa prin care învăţăm a cunoaşte producturile pământului după a lor adevărate semne şi deosăbite însuşimi, cum şi după împărţirea lor în ramuri, clasuri, ordinuri, ghenuri şi soiuri.
§ 2
Ceriul, pământul şi toate cele ce vin din mâna a Totputernicului plăzmuitori să numesc cu un cuvânt natura. Pământul nostru, ce este numai o mică parte a nemărginitei zidiri, ni înfăţăşază lucruri care sau sânt neschimbate, sau prefăcute prin mânile omeneşti. Acele dintăi să numesc producturi naturale şi cele de al doile producturi a industriei.
Descrierea naturei, care arată trupurile fireşti după relativa lor treptăluire, este sistematică şi această orânduială este o sistimă.
§ 3
Producturile naturale să împărţesc:
A. În organice, la care să cuvin vietăţile şi plântele.
B. În anorganice, la care să cuvin toate mineralile.
(p. 4) Deci producturile organice să împărţăsc în animale şi plânte. Animalile primesc de bună voie hrana lor cu o gură, să mişcă slobod, de care mişcare numai puţine sânt lipsite, au înadinse organe trebuitoare spre înmulţirea lor, simţesc şi adeseori înfăţoşază semne de giudecată. Plântele sânt înfipte în pământ sau lipite de altele, primesc hrana lor prin fibrile rădăcinii, să măresc şi să înmulţesc mai cu samă prin seminţe.
Producturile neorganice să numesc minerale sau fosili. Unile înformează mezul pământului nostru, a căruia diametru este lung peste 10 milioane de coţi. Ele să nasc şi să măresc prin adăogirea părţilor de o potrivă.
§ 4
Atât producturile organice, cum şi cele neorganice să împărţesc în trii imperii, adecă:
1. În imperia animalilor sau a vietăţilor, ce cuprinde toate trupurile vieţuitoare cu suflet, care îşi întipuiesc lucrurile de afară şi, după
150
aceste întipuiri, îşi hotărăsc o parte a mişcării ce ţânteşte mai ales spre nătrirea lor.
2. În imperia plântelor, ce cuprinde trupuri, deşi vieţuitoare, dar neînsufleţite, care n-au mişcare de bună voie şi trag simpla lor hrană din pământ prin fibrile rădăcinelor.
3. În imperia mineralilor, ce cuprinde toate trupurile nevieţuitoare şi neorganice, care nici (p. 5) să hrănesc, nici să înmulţesc şi să formează numai prin atracţie (tragere la sine) şi adăogire.
§ 5
Folosul ştiinţei naturale pururea au fost simţit, însă târziu cunoscut. Prin istoria naturală învăţăm a cunoaşte adevărata fiinţă a tuturor lucrurilor, primim un exemplu de legi adevărate şi neschimbătoare, cum şi lămuriri şi folosuri într-un chip nemărginit. Materiile sânt acele care ni dau hrană, medicamente, îmbrăcăminte, arme, unelte a măiestrielor şi a fabricilor şi sânt obiecturi a negoţului. Aceste materii a naturei câştigăm noi prin lucrarea băilor, prin ştiinţa agronomă şi de codri, prin farmacologhie (ştiinţa medicamentilor) ş.a. şi o învăţătură temeinică a deosăbirei tuturor acestor materii, care dau omului substanţii folositoare sau vătămătoare, trebuie să fie şi singură o ştiinţă însămnătoare.
După gradul în care să află estimată ştiinţa istorii<i> naturale la un popor, în acel grad să poate preţui şi cultura minţii acelui popor.
CAP I
Imperia animalelor
§ 6
(p. 6) Forma şi alcătuirea trupurilor animale este foarte feliurită, însă toate au o gură, cu care primesc hrana lor, care, mistuindu-să prin un himicesc proţes, părţile cele fluide (curgătoare) să unesc cu sângele, carele apoi într-acest chip slujeşte spre hrana tuturor organilor, iar cele netrebuitoare şi de prisos să scot afară prin canalurile de ieşire sau să evaporează prin porii pielii.
§ 7
La cele mai multe animale să însămnează trii părţi de căpetenie, adecă: capul, trupul şi extremităţile (mânile şi picioarile).
151
Capul este prin grumaz împreunat cu trupul, carile să alcătuieşte din piept şi vintricel.
Acoperirea de afară a trupurilor, adecă pielea, după deosăbirea chipului vieţuirei şi a locului petrecerii animalilor este mai puţin sau mai mult vârtoasă; la unele este netedă, la altele păroasă, lânoasă, spinoasă, solzoasă, scutoasă sau cu pene acoperită.
Cele mai multe animale schimbă aceste acoperiri a pielii în deosăbite anotimpuri.
(p. 7) Supt piele şi între deosăbitele părţi ale trupului, între ţăsătura ţelulilor, să află grăsimea, care să formează din sânge şi mai cu samă îndămănează mişcarea şi frumseţa trupului.
Alte părţi compacte (îndesite) a trupului sânt carnea, care să alcătuieşte din fibre ţăsute cu nevre şi vine şi formează pretutindene muşchii iritători.
Părţile mai compacte sânt zgârcurile, tindelile şi intestinele sau măruntaiele. Părţile vârtoase sânt oasele, din care unile sânt cu măduvă şi altele fără măduvă. Intestinele să află în trii deşerturi mari. În deşertul criierilor să află criierii, formându-să din măduva spinărei, carii slobod multe nevre. În deşertul pieptului să află plămânile, ce sânt organile răsuflării şi inima, care este chentrul ţirculaţiei sângelui. În deşertul pântecelui să află organile mistuirei, adecă stomahul, maţile, splina, ficatul cu beşica fierii, rărunchii şi organile gheneraţiei.
§ 8
Sângele este cel mai vrednic de însămnat între părţile cele fluide a trupului animal. El, prin necontenita mişcare a inimii, cu agiutoriul arteriilor, să mână în toate părţile trupului şi prin vinele reducătoare iarăş să întoarnă la inimă.
Deci viaţa animală atârnă de la necontenita ţirculaţie a sângelui.
(p. 8) În privirea colorului şi a căldurei, sângele este feliurit la deosebitele animale, precum: la cele sugătoare este el roşu şi cald; la peşti şi amfibii, deşi este roşu, însă răce. Deci deosăbim animale cu sânge cald şi animale cu sânge rece. Insectele şi viermii au în loc de sânge o umezeală albă şi pentru aceea să numesc animale cu sânge alb.
152
Respiraţia ţâne sângele în necontenită mişcare. Animalile cu sânge roşu să răsuflă prin plămâni şi brâncii, iar cele cu sânge alb prin alte organe.
Animalile cele cu plămâni pot da glas de la sine, iar cele fără plămâni sânt mute.
§10
Acele organe prin care animalile de bună voie să mişcă să numesc muşchi. Numărul acestora la deosebitele animale este feliurit. Muşchii, spre a ave putere de mişcare, au trebuinţă de nevre, care să formează sau din criieri, din măduva spinării şi nu numai dau muşchilor senzibilitate, dar încă înfăţoşază sufletului şi impresiile de afară prin cele cinci simţiri, precum: vederea, auzul, mirosul, gustul şi pipăirea.
§ 11
La animalile de o mai deplină organizaţie, să (p. 9) află oasele în carne şi cu aceasta învălite.
Au unele însă de o organizaţie mai puţin deplină sau nu să află oase ori părţi vârtoase oasoase, sau au un acoperemânt osos, care acopere tot trupul şi care le slujeşte de lăcuinţă, precum la colbeci şi scoice.
[...]
§ 14
(p. 10) Cele mai multe animale sânt sau de parte bărbătească sau de femeiască; însă să află şi între dânsele, ca şi între albinele lucrătoare, numai neroditoare femei sau şi de acel feli între carele niciun bărbat să află, ci numai femei, precum la multe feliuri de scoice.
O parte a animalilor nasc pui vii şi o parte scot ouă şi le clocesc.
§ 15
(p. 11) Aerul, apa şi pământul sânt pline de vietăţi, însă fieştecăruia clas de animale să pare a fi hotărât de petrecere în unul din aceste elemente. Foarte vrednică de însămnat este gheografica împărţire a animalilor, fiindcă mai fieştecăruia ghen să pare a fi hotărâtă o deosebită zonă.
§ 9
153
Numai omul nu este mărginit la o climă, căci el mai pretutindene sau deprins cu dânsa şi numai cânele, credinciosul său companion, să află cu dânsul în toată lumea.
§ 16
Numărul animalilor foarte au sporit prin nouă descoperiri, încât să numără:
1. Ca la 900 soiuri de animale sugătoare, dintre care 60 trăiesc în apă şi pe uscat. În Evropa să află vreo 90 soiuri de animale sugătoare.
2. 5000 soiuri de păsări, dintre care ca la 500 să află în Evropa şi ca la vreo 200 soiuri să găsesc în Moldova şi Ţara Românească.
3. 8900 soiuri de amfibii, dintre care mai mult de 30 soiuri să află în Evropa.
4. 3000 soiuri de peşti.
5. 60000 soiuri de insecte.
Numărul moluştelor, arahnidelor, crustacilor, viermilor şi zoofitelor este aşa de mare, încât nu s-au putut număra.
(p. 12) Deci păşind la gheneralnica împărţire a animalelor, deosebim:
I. Animale vertebrate sau osoase. Animalia vertebrata
A. Cu sânge cald. Sanguine calido La aceste să numără:
1. Clas: Animalile sugătoare. Mammalia
2. Clas: Păsările. Aves
B. Animale cu sânge rece. Sanguine frigido
1. Clas: Amfibiile. Amphibia
2. Clas: Peştii. Pisces
II. Animale nevertebrate sau neosoase. Animalia invertebrata.
c) Animale articulate. A. articulata La care să numără:
1. Clas: Insectele. Insecta
2. Clas: Miriopodele. Miriapoda
3. Clas: Animale painjinoase. Arachnoidea
4. Clas: Crustacile. Crustacea
5. Clas: Viermii. Vermes
d) Moluştele. Molusca La care să numără:
154
1. Clas: Chefalopodele. Cephalopoda
2. Clas: Pteropodele. Pteropoda
3. Clas: Gasteropodele. Gasteropoda
4. Clas: Ţiripedele. Cirripedes
5. Clas: Brahiopodele. Brachiopoda
6. Clas: Achefalele. Acephala
e) (p. 13) Zoofitele. Zoophyta. La care să numără:
f) Clas: Ehinodermile. Echinodermata
g) Clas: Trematodele sau viermii sugători. Trematoda
h) Clas: Acalefile. Acalephae
i) Clas: Polipiile. Polypi şi
j) Clas: Infusoriile sau protozoicile. Infusoria.
Ordinurile şi subîmpărţirile clasurilor de animale să vor arăta la locul cuvenit.
Despre animalele vertebrate
Animale vertebrate sânt acele care au un schelet închiotorat.
A. Animale cu sânge cald
§ 18
I. Clas: Sugătoarele. Mammalia. Saugethiere
Sugătoarele, fără îndoială, sânt între toate animalele cele mai deplin organizate. Spre a le prevedea lesne, este mai cu scopos a începe observaţia lor cu omul şi apoi cu celelante, care sânt mai puţin deplin organizate. Cel de căpetenie semn a sugătoarelor de partea femeiască este că ele au ţiţe şi hrănesc puii lor cu lapte. Locul ţiţelor la deosebite animale nu este tot acela; la unele să află la piept, la unele la pântece şi la altele între picioarele denapoi. De asemine, şi numărul ţiţelor este (p. 14) deosăbit. Cele mai multe sugătoare sânt acoperite cu peri, carii la unele sânt flocoşi, la unele aspri, altele au oarecare părţi a trupului mai păroase, precum este coama şi coada cailor. Unele au ghimpi, altele scuturi sau solzi pentru a lor acoperire. Capul adeseori este împodobit cu coarne. La unele este nasul lungit ca probosţida sau râtul. Ele să hrănesc parte cu carne, parte cu fructuri sau cu aceste amândouă. Spre sfărâmarea şi mestecarea nătreţului, cum şi spre apărarea lor, au sugătoarele fălci cu dinţii înşiraţi, carii să împărţesc în dinţi tăietori, dinţi câneşti şi măsele. În vremea mestecării, balile gurei să amestică cu hrana, îndămănând mistuirea ei.
155
Unile înghit mâncarea puţân mestecată şi apoi iarăş o întorc bucăţi în gură, o mestecă de al doile şi iar o înghit; aceste să numesc rumegătoare.
Extremităţile sânt, după chipul vieţuirii, deosebit înformate; unele au mâni cu deget mare, altele au picioare cu gheare dizbărnate sau împreunate cu piele de înotat sau au între gheare şi extremităţi o piele de zburat.
Ghearele au în vârf unghii care sânt late sau ascuţite. Adeseori au picioarile, în loc de gheare la vârf, o parte cornoasă, care, deacă este nedespicată, să numeşte copită, precum la cai, iar, fiind despicată, apoi să zice unghie. Numai la puţine sugătoare slujesc aripi de înotat în loc de (p. 15) picioare. Multe sugătoare sânt animale de casă sau dumestnice, a cărora omul poate întrebuinţa pentru hrană carnea, sângele, grăsâmea, laptele ş.a., iar părul, lâna, pielea, oasele, coarnele ş.a. le poate întrebuinţa în măiestrituri.
Clasificaţia sugătoarelor este făcută după naturale sisteme şi să împărţeşte în 13 ordinuri, precum:
Ord. I. Bimânualile adecă cu doao mâni, precum este omul. Bimana.
- II. Patrumânualile, adecă cu patru, precum este momiţa. Quadrumana.
- III. Animalile răpitoare sau fearele. Ferae.
- IV. Animalile rozătoare. Rosores.
- V. Sugătoarele - zburătoare. Mammalia volitantia.
- VI. Bradipodele sau animalele trândave. Bradypoda.
- VII. Nedintatele sau sugătoarele fără dinţi. Edentata.
- VIII. Monotremele. Monotremata.
- IX. Săritoarele. Salientia.
- X. Rumegătoarele. Ruminautia.
- XI. Copitatele. Solidungula.
- XII. Pahidermele sau cu piele groasă. Pachidermata.
- XIII. Tetaţiile sau sugătoarele înotătoare. Cetacea.
[...]
(p. 18) Ordinul II
Patrumânuale; Momiţe; Quadrumana; Vierhander; Affen
156
La acest ordin să numără toate feliurile de momiţe, care, la picioarile denainte şi dinapoi au câte un deget mare, numit policari, împreună cu alte patru lungi şi lesne îndoitoare degete. Ele să nătresc mai mult cu provizii de plânte, cu poame, fructuri, precum şi cu viermi, lăcuind în zonele cele ferbinţi ale lumii vechi şi a cei nouă. Imitaţia este una din cele mai însămnate însuşimi ale acestor animale, prin care fac şi omului multă plăcere, fiindcă să pot deprinde a căra apă, a culege poame ş.a. Ele să împărţăsc:
A. În adevărate momiţe, la care să numără:
1. Momiţele lumei vechi. Catarrhini.
Ghenul 1-i. Orangul; pithecus; cu capul rătund, cu botul rătund şi scurt, cu urechi ca la oameni şi fără coadă. De aceste sânt:
(p. 19) 1. Orangutanul; P. Satyrus; der Orangutang carele este roş închis, are păr rar, însă lung, trăieşte în Borneo şi samănă foarte cu omul. Tab. I, fig. I
2. Cimpanzeul; pithecus Troglodites; der schimpansee, carele este cu părul negru, cu capul mare şi cu urechi lungi, lăcuind în Africa şi crescând până de 4 palme.
3. Ghibbon; Pithecus Lar; cu mâni lungi, care, când stă el, agiung până la pământ; lăcuieşte în Ost India.
4. Momiţa bulgară turcească; P. Silvanus; der gemeine tukische Affe; este verde închisă, are faţă şi urechi roşietice, împregiurul şezutului buci cărnoase de asemine roşietice şi lăcuieşte în Ost India, Africa şi Ghibraltar.
Ghenul 2-le: Mâţe de mare; Cercopithecus; Meerkatze; cu botul puţân ieşit înainte, au buci de şezut şi coadă; ele trăiesc în Ost India şi Africa. La aceste să numără:
1. Caho; C. nafica; der langnafige Kaho; cu nasul lungit, să află în Borneo şi pe insulile de Sunda.
2. Momiţa verde; C. Sabaeus; este de color verde-oliviu, la pântece albă şi să găsesc multe la Senegal.
3. Macao; C. Cynomolgus; spinarea este neagră-verde vârstată, coada lungă încolătăcită şi trăieşte în Gvinea şi Madagascar.
(p. 20) Ghenul 3-le: Paviani; Synocephalus; Paviane. Au cap de câne, buci la şezut, sânt sălbatici şi urâţi. La aceştii să numără:
§ 20
157
1. Magotul; C. Sylvanus; ce să află în Asia.
2. Horasul; C. Marmon; înalt de 5 palme, cu dinţii pe faţă şi cu barbă albă, lăcuieşte în Ţeilon. Tab. I, fig. 2.
3. Mandrilul; C. Maimon; ce trăieşte în Gvinea, unde noaptea adeseori cete întregi pradă viile şi livezile.
II. Momiţele lumii nouă; Platzrrhini; Affen der neuen Welt
Aceste au coadă lungă, care li slujeşte ca un al cincele picior şi cu carile să pot anina şi ţânea de copaci. La aceste să numără:
Ghenul 1-i: Momiţe urlătoare; Mzcetes; Brullaffe; au mâni cu cinci degete de o potrivă. De acest feliu sânt:
1. Aracuato; M. Seniculus; der rothe Brullaffe; părul şi faţa roşe, are supt fălci un feli de barbă.
2. Belzebu; M. Beelzebub; are păr negru şi urlet înfricoşat.
Ghenul 2-le: Ateles, Stummelaffen; La acesta să numără momiţele
care sau nu au deget mare, sau este dezformat, precum:
1. Coaida; A. Paniscus; este neagră cu faţa roşietică, de care să află în Brazilia (p. 21) şi Guiana turme întregi. Aceste să anină una de alta când vreu să treacă de pe un copaci pe altul.
2. Saiu; Callithris rufus; der Sajou; care este mohorâtă, are o coadă colătăcită şi trăieşte în America siudică.
3. Saimiri; Callithrix sciurius; Eichhornaffe; este galbăn-sură, mică şi sprintenă ca o veveriţă, trăieşte lângă riul Orinoco.
4. Uistiti; hapale Tacchus; a căria coadă este mai lungă decât tot trupul şi unghiile degetelor sânt ascuţite. Această frumuşică momiţă lăcuieşte în America siudică. Tab. I. Fig. 3
B. Machi; prosimiae. Halbaffen.
Aceste au denapoi mai lungi extremităţi decât dinainte şi la piept doauă sau şi patru gurguie. La unele este coada foarte lungă, iar la altele lipseşte de tot. La aceste să numără:
Ghenul 1-i: lemur; lemur; eigentlicher Maki; cu capul, mânile şi coada neagră, urechile cu păr lung, lăcuieşte în codrii de Madagascar.
1. Mococo; Lemur catta; are urechi ascuţite, păr roşietic sur, coadă lungă, pre care când doarme o învălătuceşte împregiurul capului şi lăcuieşte în Madagascar.
2. Lemur mongolic.
158
Ghenul 2-le. Lori: Stenops; Loris, Aceste au un trup subţire şi sânt sau codate sau necodate; ele au urechi lungi rătunde şi să hrănesc (p. 22) cu insecte şi pasări mici, dorm ziua şi să află mai ales în Ost India. La aceste să numără:
1. Subţieticul lori; Stenops gracilis, carele este roşu-mohorât şi cu o pată albă pe frunte.
2. Galago; Stenops Galago; are urechi lungi, mari şi drept în sus râdicate, ochi mari şi trăieşte în Africa.
[...]
Clasul III
Acalefe; Acalephae; Mernesseln § 106
(p. 239) Trupul lor este o ţăsătură fibroasă, însă adeseori alcătuit din o materie cleioasă şi cu vine. Forma lor este foarte simplă. Ele se împărţesc:
1. Acalefe idrostatice; Acalephae hydristaticae; Seeblasen.
2. Medusine; Meducinae; Medusen.
3. Ţestoidee; Cestoidea; Vernus taeniaeformes; Landfoermige Wurmer.
(p. 240) A. Acalefe idrostatice sau beşici de mare; Acalephae hydristaticae; Seeblasen
Trupul lor are formă beşicoasă şi este alcătuit din una sau mai multe beşici. La aceste să află crescături lungite, care slujesc parte spre prinderea, parte spre primirea nătreţului şi parte ca organe de pipăit.
1. Aretuza pelaghica; Arethusa (Physalia) pelagica; die Blasenqualle; să găseşte în Marea Atlantică.
2. Rizofiza aţoasă; Rhizophysa filiformis; die fadenformige Wurzelqualle; este frumoasă, roşie; crescăturile aţoase aflătoare la beşicosul lor trup sânt formate ca viţele rădăcinilor.
B. Meduzine; Medusinae; Meernesseln-Quallen.
Trupul lor are formă ca un disc oval şi deasupra convex (rătund boltit) cu crescături ramuroase şi pe marginea discului cu fibre. Unele au gură, iar altele nu. Ele sug nătreţul lor ca rădăcinile plântelor,
159
trăiesc în mare şi unele luminează noaptea. Trupul lor totdeuna este moale şi, scoţându-să din apă, lesne să desface întru o materie cleioasă.
1. Rizostoma cuvier; Rhizostoma Cuvieri; Wurzelqualle; trăieşte în Marea (p. 241) Mediterană, este mare şi are împregiurul discului o dungă vânătă.
2. Aurelia urechetă; Aurelia aurita; die geohrte Qualle; are lângă gură patru ramuri.
3. Veroe pileus; Veroe pileus; die hutformige Melonenqualle; are mai multe crescături lungăreţe şi să găseşte în Marea Atlantică.
4. Ţistiţercus ţeluloz; Cysticercus cellulosae; Blasenwurm; să găseşte la oameni şi porci între carne şi grăsime.
5. Velela; Velella Scaphidia; die Knorpelqualle; are margini frumoase albastre şi să află în Marea Mediterană. Tab. XI, fig. 10.
C.Ţestoidee; Cestoidea; Bandwurmaehnliche Akalephen
Aceste toate să găsesc în lăuntrul altor trupuri animale, au trup lungăreţ, turtit, articulat sau nearticulat. Ele trăiesc mai cu seamă în maţele animalilor vertebrate şi unele soiuri să fac aşea de lungi, încât să socotesc a fi cele mai lungi vietăţi din lume.
1. Ligula; Ligula; Riemenwurm; trupul este nearticulat, iar uneori şi în parte articulat.
Ligula sparza; Ligula Sparsa; der gefleckte Riemenwurm; trăieşte în mare şi la Neapoli să mănâncă.
(p. 242) 2. Botriochefalus lat sau Cordea sau Soliter lat; Bothriocephalus latus; der breite Bandwurm; părţile articulate a trupului lungăreţ şi ca o cordea format sânt cvadrate. El să găseşte în maţele oamenilor, însă rareori la ghermani şi foarte adeseori la poloni, prusieni, rosieni, câteodată la sviţeri şi la lăcuitorii din Franţia sudică. El să face lung păn de 60 coţi.
3. Tenia solium sau soliterul îngust; Taenia Solium; der langgliederige Bandwurm; părţile trupului articulat sânt mai lungi decât a botriochefalului; să găseşte la ghermani, la români, la lăcuitorii unor părţi de Franţia şi de Scandinavia şi să face lung de câţiva coţi.
160
Clasul IV
Polipe; Polypi; Polypen § 107
Trupul acestor animale totdeauna este lungăreţ, mai mult sau mai puţin ţilindric; să poate întinde şi strânge la un loc şi este moale. Ele au o gură împreunată sau cu perişori sau cu coarne de pipăit, care slujesc parte spre (p. 243) mişcare, parte spre apucare şi pipăire. Aceste animale sânt foarte simţitoare. Cele mai multe să află lipite şi numai puţine înoată slobod. Organizaţia lor din lăuntru este foarte simplă, însă puterea reproductivă este foarte mare şi creşterea lor o adevărată veghetaţie. Ele îşi fac înadinse învălituri şi lăcuinţe, trăiesc toate în apă, mai ales în mare şi numai puţine în ape dulci. Un deosebit soi să găseşte în lăuntrul altor animale şi acele trăitoare în ape dulci obicinuit sânt lipite de plânte apatice. Ele să împărţesc:
A. Fitozoe sau mărgeane; Phytozoa corallina; Korallenartige Pflanzenthiere.
B. Polipe goale; Polypi nudi; Nackte Polypen.
C. Polipe ţiliate; Polypi ciliati; Râderpolypen.
A. Fitozoe; Phytozoa coralligena; Korallenartige Pflanzenthiere.
Ele fac înadinse vetre pe care sau în care trăiesc. Aceste vetre le fac ori din materii moi, cleioase, ori cornoase ori varoase. Această materie să deosăbeşte din trupul lor şi să face adeseori trupină pietroasă, pe care fitozoele să află învălite în materii varoase. Adeseori fac ele săpături şi ţevii. Toate sânt lipite şi numai la unele soiuri să află aceste trupine, pe mare plutind. Formarisirea trupinilor de mărgeană are oarecare asămănare cu a plântelor.
(p. 244) 1. Mărgeane cărnoase; Fleischkorallen. Trupina să alcătuieşte din o materie cărnoasă, în care să află fitozoele.
a) Fitozoe slobod înotătoare; Frey im Meere achwimmende Phlanzenthiere.
1. Veretilum ţinomorium; Veretillum Cynomorium; să găseşte în Marea Mediterană, are opt ramuri fibroasă şi luminează noaptea.
2. Penatula fosforea; Pennatula phosphorea; die leuchtende Seefeder; trăieşte în Marea Mediterană şi trupina are multă asămănare cu un condei.
161
b) Fitozoe cu trupină nemişcătoare; Phlanzenthiere mit festsitzendem Stamme.
3. Lobularia degetată; Lobularia digitata; aceste polipe sânt împărţite pe crengile şi ramurile trupinei.
2. Litozoe sau mărgeane pietroase; Lithozoa; Steinkbrallen.
Trupina este alcătuită dintr-o materie varoasă şi vârtoasă.
4. Madrepora virghinea; Madrepora virginea; die jungfraeutiche Sternkoralle.
5. Milepora alţicornis; Millepora (p. 245) alcicornis; die Hirschgeweil-Punktkoralle; are asămănare cu coarnele cerbului.
6. Isis nobilis; Isis nobilis; die rothe Koralle; Tab. XI, fog. 12.
7. Mărgeana roşe sau nobilă; Corallium rubrum; die rothe edle Koralle; să găseşte mai ales lângă insulile greceşti, cum şi lângă ţărmurile Africei nordice şi este articul de negoţ.
3. Polipe cu coaje; Rindenpolypen. Aceste au trupină cornoasă şi ramuri.
8. Gorgonia apărătoare; Gorgonia Flabellum; der
Venusfliegenwedel; este ca o răţea formată şi să găseşte în Marea Mediterană.
4. Polipe ţeluloase; Zellenpolypen
Pentru fieşcare polipă să află o deosăbită ţelulă şi sânt împreunate numai prin o piele pe deasupra. Trupinele sânt cojoase şi frunzoase, uneori crengoase şi acoperite cu o piele cleioasă.
9. Flustra frunzoasă; Flustra foliacea; der blatterige Zellenpolype; are pe amândoauă părţile ţelule.
5. Polipe ţevioase; Tubularia; Rohrenkorallen.
Ţeviile sânt pieloase sau cornoase, simple sau (p. 246) crengoase, adeseori articulate şi cu ţelule.
10. Tubularia campanulata; Tubularia campanulata; Federbuschkorall; are trupină crengoasă, în ape curgătoare.
11. Sertularia polizonias; Sertularia polyzonias; Blasenkoralle; să află lipită pe stânci sau scoice în mările Evropei.
B. Polipe goale; Plypi nudi; Nackte Polypen
Gura lor este împregiurată cu coarne de pipăit, trupul este gol şi feliurit format. Ele, sau pe toată viaţa lor, sau numai vremelniceşte, sânt lipite. Unele trăiesc în ape dulci şi altele în mare.
162
1. Actinia roşie; Actinia rubra; die rothe Seeanemone; este foarte frumoasă, roşie şi să găseşte în marea Mediterană.
2. Zoantus elisi; Zoanthus elisi.
3. Idra verde; Hydra viridis; der grune Armpolyp; să găseşte în ape dulci şi are 8 pân şi 10 coarne de pipăit; este scurtă şi lată. Tab. XI, fig. 13.
4. Polichefalus de criieri; Polycephalus sau Coenurus cerebralis; die Queese; să găseşte în criierii oilor şi este omorâtori. Pricinuieşte boale capche numite.
C. Polipe ţiliate (rotate); Polypi ciliati; Raderthiere
Trupul lor este mai mult sau mai puţin oval, (p. 247) au o gură şi trăiesc în apă.
1. Vortiţela convalaria; Vorticella convallaria; Glockenpolyp; trupul ei să poate strânge la un loc şi este denainte ca un clopot.
2. Furcularia rotatoria; Furcularia rotatoria; Raederthier; coada este la vârf cu patru ramuri şi să găseşte în decocturi învechite.
3. Branhionus scvamula; Branchionus squamula; der schuppige Asterpolyp; este fără coadă şi trupul acoperit cu un scutişor.
Cap II
Imperia plântelor; Imperium vegetabile; Pflanzenreich
§ 109
(p. 250) A doua imperie a trupurilor vii este acea a plântelor, care însă sânt fără mişcare de bună voie, §3 şi 4. Animalile umblă şi-şi caută hrana lor, pre care o primesc prin o înadinsă gură, iar plântele sânt înfipte cu rădăcina lor în pământ, din carele ele, cum şi din atmosferă, primesc a lor hrană. Să află şi plânte care au un feli de mişcare, însă aceasta nu este de bună voie, ci să pricinuieşte prin înriuriri den afară. [...]
§ 111
(p. 251) Deacă cercetăm cu de-a măruntul o plântă după toate a ei părţi, apoi aflăm oarecare despărţituri, care au îndeosăbi a lor lucrări. De însămnat este rădăcina (Radix, Wurzel), adecă partea plântei care în feliurite forme este înfiptă în pământ, ţine pe întreaga plântă şi îi
163
duce hrană. La rădăcină mai deosebim noi rizoma; Rhizoma, Wurzelstock (von Polzgonum Bistorta) Tab. XII, fig. 1, adecă partea cea mai groasă din mijlocul rădăcinei şi fibrele rădăcinei; Fibrillae; Wurzelfassern (von Utricularia vulgaris) Tab. XII, fig. 3, adecă feliurit formatele viţe, ce să ţin de rizomă. Prin aceste fibre, plânta trage hrana sa din pământ. După traiul rădăcinei, să împărţesc aceste în rădăcini de un an, annuae; jaehrige; de doi ani; biennes; zweyjahrige şi perenne (de mai mulţi ani), perennes; ausdauernde. După această deosebire a rădăcinei, să află plânte de un an, de doi şi de mai mulţi ani. Aceste din urmă să (p. 252) împărţesc în arburi cu trupine tari şi înalte (arboreae; baumartig), tufari, fruticosae; Staruchartig, carii sânt alcătuiţi din mai multe cormuri şi plânte perene (perennes) a cărora corm toamna să trece şi primăvara să înnoieşte din rădăcină. Forma rădăcinelor este feliurită şi să deosăbesc: 1. Ridăcini nodoase. Tab. XII, fig. 4. Tuber Knollen (Spiraea filipendula), precum la cartofe. Acest feli de rădăcină este mai totdeauna rătundă sau lungăreaţă, are pe deasupra ei colţi din care răsare plânta şi după a căria dezvălire nodul putrizeşte. 2. Ceapă; Bulbus, Zwiebel (von Lilium Martagon), Tab. XII, fig. 2. La aceasta să află colţul în lăuntru învălit cu multe coji sau alte substanţii şi dedesupt are multe fibre, precum să vede la ceapa de casă.
§ 112
Acea parte care iesă din rădăcină şi ţine toată plânta să numeşte corm (Cormus; Stiel). Să află însă şi plânte care iesă din rădăcină fără a ave corm; Plantae acormosae; Stiellose Pllanzen. Cormu să alcătuieşte din deosăbite părţi, precum:
1. Epiderma sau peliţele de deasupra; Epidermis sau cutis; Oberbaut, care învăleşte cormul, de multe ori şi pe ramurile sale. Această epidermă să cunoaşte (p. 253) foarte bine la mesteacăn.
2. Coaja sau scoarţa; Cortex; Rinde. Este substanţia aflătoare supt epidermă, care învăleşte cormul şi ramurile. Între scoarţa şi între adevăratul lemn să mai află o substanţie numită mâzgă, Liber, Bast, alcătuită din ţevişoare prin care să lăţeşte materia hrănitoare în toată plânta. Splinit; Alburnum; Splint, să numeşte acea pătură moale aflătoare între mâzgă şi între lemn, care, după un an, să face un cerc de pe care să poate cunoaşte vârsta arborului.
164
3. Lemnul; Lignus; das Holz. Este o substanţă vârtoasă alcătuită din splinitul fieşcăruia an. Vârtoşimea lemnului este feliurită după deosebitele soiuri de arburi.
4. Măduva; Medulla; das Mark. Este o materie uşoară şi poroasă, ce umple deşertul arborului şi a căria lucrare încă nu să ştie.
§ 113
După deosebirea plântelor, cormul, Cormus, să numeşte: 1. Coadă; Caudex; Stock; Tab. XII, fig. 5 (von Cocos nucifera), precum la palme sau arborul de curmale, trăieşte câţiva ani, este drept în sus crescut şi are numai la vârv frunze; 2. Trunchi; Truncus; Stamm; Tab. XIII, fig.
1. (Rhizophora, Mangle) la arbori şi (p. 254) tufari; 3. Cocean; Caulis; Stengel; Tab. XII, fig. 6. (Scabiosa succisa) la buruiene trăitoare un an; 4. Pai; Culmus; Ralm; Tab. XII, fig. 7. (Phlaum) la ierburi şi pâni albe, care adeseori este înlăuntru deşert, cu noduri închieturat şi învălit cu tiocul frunzelor.
§ 114
La trunchi să deosăbesc crengile (Rami, Aeste), Tab. XIII, fig. 1 şi ramurile, Ramuli; Zweige. Pe aceste din urmă să află frunzele; Folia; Blater. La unele plânte, ce sânt fără corm, iesă frunzele din rădăcină. Frunzele să ţin de codiţa lor, Petiolus; Blattstiel, sânt mai totdeauna subţiri, lăţite, rare ori cărnoase şi groase. Colorul frunzelor este mai totdeauna verde, iar forma lor foarte feliurită. Frunzele sânt oarecum plămânile plântelor, fiind ele hotărâte a trage din aer trebuitoarele materii hrănitoare şi pe cele primite a le răsufla. Vrednice de însămnat sânt frunzele soiurilor de brad, care, din pricina substanţiei lor cei râşinoase, totdeauna sânt verzi pe arbori.
§ 115
La plânte să mai însămnează încă deosăbite părţi, care nu sânt absolut trebuitoare, însă la unele să găsesc nu fără scopos, precum:
1. Beşica; Ampulla; die Blase, Tab. XII, (p. 255) fig. 3. Este un trup rătund, deşert, care să găseşte la rădăcina şi frunzele unor plânte de apă, cum şi la plânta numită utricularia bulgară.
2. Spinul; Spina; der Dorn, Tab. XIII, fig. 5, 6. Este o crescătură ascuţită a lemnului, învălită cu coama arborului, precum să vede la porumbrele. Aceşti spini adeseori după cultivirea arborilor nu să mai arată.
165
3. Ghimpul sau acul; Aculeus; Stachel; Tab. XIII, fig. 7 (Rosa canina) carele nu este împreunat cu lemnul, ci iesă numai din coaje, precum la trandafiri.
4. Pseudo-frunze; Stipulae; Afterblâter; Tab. XIII, fig. 10. Sânt frunzişoare feliurit formate, crescute pe codiţa frunzei.
5. Tiocul de frunze; Vagina; Blattscheide; Tab. XII, fig. 7. Este o prelungire a frunzelor care învăleşte coceanul sau paiul plântelor, precum la popuşoi etc.
6. Viţa sau ţirhul; Cirrhus; die Ranke; Tab. XIII, fig. 10 (Passiflora). Este o crescătură a frunzei, a codiţei de frunze sau de flori, subţire, feliurit formată şi mai totdeauna învârtită, cu care plânta să anină de alte lucruri, precum aceasta să vede la viţa-de-vie, la mazăre ş.a.
7. Ghinduri; Glandulae; die Drusen. Sânt noduri mici, mai ales la frunzele şi florile care slobod din sine o umezeală.
§ 116
(p. 256) 8. die Blume; Tab. XIV şi XV. Este partea
cea din vârv a plântei în care să află puterea de a să înmulţi şi este un semn a ceii mai desăvârşite dizvăliri. Ea adeseori este foarte fină, de cea mai frumoasă formă şi color, cum şi de cel mai plăcut miros. La floare să deosăbesc:
1. Vasele pulberoasă (Stamina) sau părţile bărbăteşti a plântelor; Stamina; Staubgefaesse; Tab. XIV, fig. 1 şi 2. Sânt fibre sau aţe la a cărora vârv să află noduşoare numite punguţile pulberii.
2. Ciocănaşul (Pistilum); Pistillum; Stempel; Tab. XIV, fig. 1, 2. O parte formată uneori ca un fir şi alteori într-alt chip. Este partea femeiască a plântelor, pe care să scutură pulberea din vasele sus arătate. Ciocănaşul să alcătuieşte din trii părţi, adecă: a) Nodul roadei; Germen; der Fruchchnoten; Tab. XVII, fig. 9, 10, 11, 12, în care să păstrează sămânţa viitoare. b) Codiţa; Stylus; der Griffel; Tab. XIV, fig. 1, care însă nu să află totdeauna şi c) Stigma; Stigma; die Narbe; Tab. XIV, fig. 1 sau vârvul ciocănaşului, care primeşte pulberea bărbătească.
3. (p. 257) Corona floarei; Corolla; Blamenkrome; Tab. XIV, fog. 7. Este partea alcătuită din foile floarei, care împregiură părţile mai sus însămnate. Floarea este sau de o frunză sau de mai multe. O floare
166
alcătuită din mai multe floricele închise într-un potir se numeşte floare compusă.
§ 117
Potirul; Calyx; der Kelch; Tab. XIV, fig. 9 împregiură corona floarei, este verde sau de alt color şi frunzos. El rămâne câteodată păn la coacerea rodului. Potirul este sau dintr-o frunză, sau din mai multe şi uneori duplu, adecă unul în altul.
§ 118
Cele mai multe flori au în sine un feli de miere, care iesă prin ghindurile sau pore. Aceste vase de miere au feliurite forme şi se numesc nectarine; Nectarium; Honiggefaesse.
[...]
§ 127
Despre feliuritele functione, boale şi moartea a plantelor
(p. 274) Materia hrănitoare a plântelor să alcătuieşte din apă amestecată cu substanţii sărate, pământoase şi cu gaz carbonic. Atât prea mare săcetă, cum şi pre multă umezeală este plântelor vătămătoare. Pe la locuri friguroase, cad (p. 275) iarna frunzele celor mai mulţi arburi; unii, însă, precum soiurile de brazi, fac exţepţie. Cu cât ne apropiem de zona fierbinte, cu atâta mai rară este căderea frunzelor. Asemine şi la plânte, să însămnează un feli de somn, fiindcă unele slobod seara frunzele în jos şi închid florile lor, însă la altele nu urmează aceasta. Unele flori fac aceasta la hotărâte ceasuri din zi, încât prin a lor lângăolaltă aşezare într-o grădină, să poate închipui un ceasornic de plânte. Schimbarea vremii adeseori să poate cunoaşte din deschiderea sau închiderea acestor flori.
Pe lângă chipul de a înmulţi plântele cu seminţe, mai sânt şi alte chipuri, precum: 1. Prin ochiuri şi boboci. Aşa se numesc noduşoarele care iarna să află în locul unde să află frunzele, spre a să preface la primăvară în alte rămurele şi frunze. Acest metod de înmulţire să numeşte oculaţie, prin care un ochi a unui arbur de soi bun să aşază în coaja altui arbur. 2. Alt chip de înmulţire este prin cârlige şi crengi tăiete, care să îngroapă într-un pământ bun, până când fac şi prin rădăcină. 3. Alt chip de înmulţire este hultuirea, care să face tăind crengile de soi bun şi înfigându-le în o tăietură a arborului sălbatic. Precum toate cele pământeşti, aşa şi plântele sânt supuse boalelor şi
167
unei desăvârşite desfaceri. Între boale, însămnăm noi: a) emoraghia, Hâmorhagia; Blutsturz, la care arborii (p. 276) varsă o mulţime de zamă, prin care li să întâmplă peire; b) roua făinoasă şi veninoasă, Albigo; Mehlthau, care este o învăscătură mucoasă a plântelor şi adeseori le sacă. Ea să pricinuieşte când prin feliuri de mucegai şi când prin păduchi de frunze; c) roua unsuroasă ca mierea, Melige; Honigthau. O materie dulce, care să deosebeşte din ghindurele aflătoare lângă şezutul acelor păduchi; d) rugina, Rubigo; Rost, când mulţime de bureţi foarte mici să află pe codiţele şi frunzele plântelor; e) lepra, Lepra; Aussatz, când coaja arborilor tineri este acoperită cu un feli de musc, ca peginginea cojoasă la oameni; f) gugoaşele, Gallae; Gallârlel, să fac din pricina împunsăturilor unor insecte, mai ales pe frunze, din care ies crescături rătunde, cărnoase, ce slujesc spre lăcuinţa păpuşii acelui insect; g) hlorosis, Chlorosis; Bleichsucht, când să trece colorul cel verde şi toate părţile să fac albe sau albii; h) ftiriasis, Phthiriasis; Lâusesucht, când toată plânta este plină de păduchi, cari sug toate zemile; i) carţinoma sau racul, Carcinoma; Baumkrebs, când la arburi roditori zama lor începe a să fermenta şi slobode un clei necurat; j) gangrena, Gangrena; Brand, când părţile plântelor să prefac într-o materie (p. 277) putredă; k) nerodirea, Sterilitas; Unfruchtbarkeit, când plântele nu sânt în stare a face roade.
Cele mai multe dintre aceste boale, nefiind căutate, sânt în stare a omorî planta. Luând bine sama, apoi în curând ne putem încredinţa care ar fi pricina boalelor. Mai ales timp prea umed sau prea uscat sau un loc rău sânt pricinile de căpetenie şi, spre a vindeca plântele, trebui să facem cele trebuincioase. Multe plânte pier încă de bătrâneţe sau de vătămările ce li să fac de cătră oameni, animale, detunări şi vânturi.
[...]
§ 140
Clasul XIV
Didinamia; Didynamia; Zweimachtigeit Ordinul I. Ghimnospermia; Gymnospermia; Nacktsamigkeit (p. 301) Livantul; Lavandula spica; Gemeiner (p. 302) Lavendel. Are cocean înalt ca de 2 palme carele dedesupt este lemnos şi la vârv ramuros. Frunzele sânt înguste, lungureţe şi alb-verzii. Florile albastre stau pe vârvul coceanului în spice. Această plântă este aromatică şi
168
cuprinde în sine un oloi eteric. Ea să întrebuinţează în spiţării, la mirodenii ş.a., creşte în Evropa sudică sălbatică, iar la noi să cultivariseşte pin grădini.
Ordinul II. Anghiospermia; Angiospermia; Bedectsamigkeit.
Degetariul roşu; Digitalis purpurea; Rother Fingerhut. Are frunze lungureţe ovale. Din coceanul muchiet înalt de 2-4 palme, iesă în spic strugurat, slobozit pe o parte, nişte floricele roşii în formă de degetari, lungi ca de 1 1/6 palmace. După înflorire, să înformază o capsulă ovală, în care să află multe seminţe mici. Această plântă creşte sălbatică în Ghermania, este împodobitoare în grădini, dar şi foarte narcotică şi să întrebuinţează la mediţină.
§ 141
Clasul XV
Tetradinamia; Tetradinamia; Viermachtigkeit
Ordinul I. Siliculoze (păstăioase); Siliculosae; Mit kurzen Schotchen
(p. 303) Cohlearia; Cochlearia; Loffelkraut. Este o plântă anuală, înaltă ca de o palmă. Frunzele rădăcinei sânt fără codiţe şi lungureţe. Florile albe stau pe vârvul coceanului în strugur umbrealt, iar păstăioara este grosuţă. Această plântă creşte sălbatică în locuri nordice la ţărmul mării şi este foarte folositoare, mai ales mărinarilor împrotiva scorbutului.
Ordinul II. Silicvoze; Siliquosae; Mit langen Schoten.
Curechiul; Brassica; Kohl.
1. Curechi căpăţânos (varză); Brassica oleracea capitata; Kop/kohl. Are frunze albe, roşii sau vinete şi căpăţânile sânt de felurite mărime încât curechiul din Scoţia face o căpăţână gre păn de 18 ocă.
2. Conopida; Brassica oleracea Botrytisi; Blumenkohl. Are flori în bobocei care îndesite stau în snopi; este de (p. 304) felurite mărime şi cu gust bun.
3. Calaraba; Brassica oleracea Napobrassica; Kohlrabe unter der Erde. Are rădăcină globoasă în pământ, iar frunzele sânt lungureţe şi ieşite afară din pământ. Alt soi de calarabe este acel ce face nod globos afară din pământ. Pe lângă aceste arătate soiuri de curechi, mai sânt încă multe altele.
169
§ 142
Clasul XVI
Monadelfia; Monadelphia; Einbruderscaft Ordinul I. Triandria
Adanzonia; Adansonia digitata; der gefingerte Affenbrotbaum. Are frunze la vârv în trii părţi despărţite (degite). Florile sânt mari şi roşii, iar roada samănă cu un pepen (harbuz). Trunchiul să face înalt ca de 13 palme şi gros în diametru ca de 34. Corona crengilor să face înaltă peste 80 şi să lăţeşte ca de 180 palme. Vârsta unui arbur de acestii este de 5 păn şi 6000 de ani. Lemnul feliurit să întrebuinţează, iar (p. 305) roada să mănâncă de cătră etiopieni. El creşte la Senegal în Africa. Ordinul VIII. Poliandria; Polyandria; Vielmannigkeit Gosipium sau bumb acari; Gosypium herbaceum; Krautartige Baumwollenstaude. Are cocean înalt de 2-4 palme, carele la vârv este ramuros. Frunzele sânt cu 5 despărţituri ca nişte spice, iar florile gălbii de forma clopoţăilor, care apoi fac o capsulă în care să află sămânţă şi bumbac. Bumbacul să deosăbeşte de sămânţă şi este însămnători articul de negoţ, din carele să fac feli de feli de materii. Această plântă creşte în Asia, Africa şi America, să cultivariseşte însă şi în Evropa sudică.
§ 143
Clasul XVII
Diadelfia; Diadelphia; Zweibruderschaft Ordinul IV. Decandria; Decandria; Zehnmannigkeit
Plântele acestui ordin să numesc florile (p. 306) fluturilor; Flores papilionacei; Schmetterlingsblumen; Tab. XIV, fig. 4 şi 5. Aceste au patru frunzişoare, adecă: a) o frunzişoară mai mare deasupra; Vexillum; Fahne; b) aripi din două frunzişoare: Alae; Flugel, care să află pe lângă coronă; c) caic; Carina; Schiffehen. Este frunza cea îndoită, în care să află aţele colbului. Tab. XVII, fig. 17. Roada lor este mai totdeauna păstaie; Legumina Hulsenfruchte.
1. Lemnul dulce; Glycirrhiza glabra; Sussholz. Are cocean drept, înalt de 3-4 palme şi frunze împănate ovale. Florile albe roşietice stau în sine între unghiurile frunzelor. Roada este netedă. El creşte în Evropa sudică, să cultivariseşte acum însă şi în Anglia, Franţia şi
170
Ghermania. Rădăcina dă lemnul cel dulce, care să întrebuinţează în spiţerii.
2. Trifoi; Trifolium pratense; Rother Wiesenklee. Are pai înalt de 1-2 palme, frunze întriite şi ovale cu codiţe lungi. Florile roşii şad pe vârvul paiului. El este în Ghermania o plântă însămnătoare pentru iconomie şi să întrebuinţează pentru nătreţul vitelor. De acesta să află mai multe soiuri şi creşte în toată Evropa.
§ 144
Clasul XVIII
Poliadelfia; Polyadelphia; Vielbruderschaft
(p. 307) Ordinul I. Pentandria; P. Funfmaennigkeit
1. Cacao; Theobroma Cacao; Kakaobaum. Este un arbur de mărime mijlocie, cu frunze netide, ascuţite şi spânzurate. Florile gălbii sau roşietice iesă din crengi în snopuşori. Roada este lungă de giumătate de palmă, seamănă cu un harbuz, este închis roşie cu pete galbine şi în mezul ce să poate mânca are o mulţime de sâmburi înşiraţi în trii sau patru rânduri. Din aceste fire de sămânţă, îmbrăcate cu o piele aspră roş-negricioasă, să face ciocolata cunoscută şi un fel de unt dulce, numit unt de cacao.
2. Alămâiul; Citrus medica; Zitronenbaum. Are frunze ovale, totdeauna verzi şi la margine dinţoase. Florile sânt albe, bine mirositoare şi fac o roadă ovală, care cuprinde în sine o carne albă şi acră. Alămâiul pentru folosul ce dă să plântează în toată Evropa sudică. Roada lui să întrebuinţează la bucate, la (p. 308) dulceţuri, la boit şi la mediţină.
3. Portocalul; Citrus aurantiorum; Pomeranzenbaum. Este puţin mai mare decât alămâiul şi are floare mai mică, albă, nemirositoare. Codiţa frunzelor mai are două frunzişoare mici. Roada este rătundă, frumoasă, galbănă şi are carne dulce, care să întrebuinţează pentru mâncare în multe feliuri.
171
§ 145
Clasul XIX
Singhenesia; Syngenesia; Staubbeutelverwachsung
Ordinul I. Poligamia ecvală; Polygamia aequalis; Gleiche Vielehe
1. Salata; Lactuca sativa; Gartensalat. Să face înaltă de 2-3 palme, are frunze feliurit formate şi flori galbine. Ea să împărţeşte în salată frunzoasă şi în căpăţânoasă.
2. Anghinari; Cynara Scolymus; Gemeine Artischocken. Are frunze lungi, peste o palmă, şi albii, din a cărora mijloc creşte un cocean ramuros, înalt peste trii palme, pe care, în potiraşe solzoase, să fac flori violete. Nodurile florilor neînflorite să mănâncă.
(p. 309) Ordinul II. Poligamia prisositoare. Polygamia superflua; Uberflussige Vielehe
Romaniţa; Matricaria Chamomila; Gemeine Kamille. Este o plântă anuală cu cocean drept şi înalt de o palmă şi are frunze îndoit împănate. Florile stau pe vârvul coceanului, sânt la mijloc galbine şi cu frunzişoare albe pin pregiur. Ea este o plântă trebuitoare la mediţină şi creşte în toată Evropa.
Ordinul III. Poligamia frustranea; Polygamia frustranea; Unnothige Vielehe
Soara soarelui; Helianthis annuus; Jahrige Sonnoneblume. Este înaltă de 6-8 palme, are frunze mari, ovale şi nervoase. Coceanul este gros, spre vârv ramuros şi face flori mari cu multe seminţe cenuşii închise. Din această sămânţă să face oloi, să întrebuinţează încă şi pentru nătreţul pasărilor. Patria lui este America sudică.
Ordinul IV. Poligamia trebuitoare; Polygamia necessaria; Nothige Vielehe
Şilimica; Calendula officinalis; Gemeine Ringelblume. Este o plântă anuală (p. 310) cu cocean înalt de 1 palmă şi are frunze lungureţe, ovale, acoperite cu peri aspri, cleioşi. Florile sânt galbine şi fac o sămânţă cârligată. Această plântă să găseşte în Evropa sudică, dar şi în alte părţi pin grădini.
Ordinul V. Poligamia despărţită; Polygamia segregata; Getrennte Vielehe
172
Ehinops; Echinops sphaerocephalus; Gemeine Kugeldistel. Are frunze lungi ca de o palmă şi cocean înalt de 3-4 palme, pe care să fac noduri rătunde cu flori albastre. Această plântă este o podoabă a grădinilor.
CAP III
IMPERIA MINERALELOR § 153
(p. 335) Acele trupuri neorganice, care alcătuiesc învălitura cea vârtoasă a pământului nostru, să numesc mineralii (vezi § 3 şi § 4).
§ 154
Mineraloghia sau orictoghiosia să îndeletniceşte numai cu cunoaşterea simplelor mineralii. Gheologhia însă să îndeletniceşte cu cunoaşterea mineralelor compuse şi amestecate sau stânci feliurite (Gebirgsarten).
Orictoghiosia şi gheologhia sânt ştiinţe strâns unite şi agiutătoare una pe alta, însă cunoştinţa cii dintâi trebuie câştigată înaintea cii de a doua, fiindcă aceasta să razimă pe cunoştinţa simplelor minerale.
§ 155
Pământul este un trup rătund, a căruia suprafaţă este alcătuită parte din apă şi parte din pământ uscat. El este pretutindene încungiurat de aerul atmosferic. Învălitura pământului ne înfăţoşează priveliştea pe care să află mineraliile până acum cunoscute, căci (p. 336) miezul pământului nicidecum nu-l cunoaştem, fiindcă diametrul lui este lung peste 10 milioane de coţi şi cele mai adânci mine (gropi în pământ sau băi) atât în Tirol şi Bohemia, cum şi în Svezia, au agiuns numai până la 1500 de coţi. Aceste mine dovedesc că scoarţa sau coaja pământului este alcătuită din mai multe pături regulat aşezate una peste alta, care să numesc munţi minerale. Cea mai mare parte a suprafeţii pământului este acoperită cu un pământ negricios, carele este prefăcut din părţi organice putrezite şi îndămnează creşterea plântelor. Acest pământ numit umus (Humus) sau pământ de grădină (Gartenerde) formează cea mai de deasupra pătură. Supt aceasta să află pământul neptunic, adunat prin potopuri, Aufgeschwammtes Land, carele să alcătuieşte parte din prund (Cvarţ, Quarz), din năsâp, humă sau lut. Supt această
173
pătură să află munţi aluviani (Flotzgebirge) carii să alcătuiesc mai cu samă din peatră năsâpoasă, din var, ipsos şi sare. În aceste pături să găsesc multe ghenuri de scoice împietrite, peşti şi părţi de animale sugătoare, care în vremile noastre nu să mai află. De asemine, să găsesc şi soiuri de plânte împietrite, de care acum nu să mai află în imperia plântelor. Supt această pătură, dăm de munţi străvechi (Urgebirge), carii sânt alcătuiţi din un feli de peatră numită (p. 337) tonşifer, Thonschiefer, din marmoră albă şi din granit. Munţii străvechi cuprind în sine cele mai multe metaluri, precum: platină, aur, argint, aramă, fier, custori, plumb ş.a. Aceste pături sânt în deosebite locuri mai apropiete sau mai depărtate de suprafaţa pământului. Munţii străvechi şi cii aluviani adeseori să înalţă mult mai în sus decât faţa pământului şi să numesc munţi gheografici. Pământul adunat prin potopuri înfăţoşează obicinuit o suprafaţă deloasă. Înlăuntrul pământului adeseori să nasc focuri şi vulcane, care apoi pricinuiesc stirpitoare izbucniri spre suprafaţa pământului şi care prifac mineraliile în producturi vulcanice. Pături de pământ într-acest chip prefăcute să numesc munţi vulcanici.
§ 156
Munţii mineraloghici adeseori cuprind în sine şi părţi mai mari sau mai mici de alte fosili (mineralii) şi locurile în care aceste să află să numesc deosebite straturi (Lagerstaetten). Obşteşti straturi să numesc atunce când munţii cuprind numai un feli de fosili. În munţi să mai însămnează drumuri (Gange) adecă crăpături, a cărora lungime şi lăţime adeseori este mai mare decât grosimea şi care mai târziu s-au făcut decât munţii, în carii ele să află. (p. 338) Cunvuri sau straturi (Lager) să numesc aşternuturile deosebitelor minerale, a cărora lungime şi lăţime este mai mare decât grosimea şi care mai târziu s-au făcut decât păturile de dedesupt şi mai înainte decât păturile acoperitoare. Trunchiuri metalice de esurn (Stockwerke) să numesc stâncii de feliurită mărime, pătrunse de metaluri, a cărora lungine, lăţime şi grosime puţin să deosebesc în măsură. Boţuri metalice (Butzenwerke) să numesc aşternuturi metalice mai mici, însă cu cam deopotrivă lungime, lăţime şi grosime.
174
Spre a ni învăţa a cunoaşte mineraliile, trebui să ştim semnele prin care să hotărăsc soiurile de mineralii, adecă:
1. Semnele formei; Kennueichen der Gestalt.
2. Semnele fizice; Phisicalische Kennzeichen.
3. Semnele himice; Chemische Kennzeichen.
§ 158
I. Semnele formei; Kennueichen der Gestalt
La privirea mineraliilor trebui mai întâi să însămnăm forma den afară, care sau înfăţoşază (p. 339) mai mult ori mai puţin regulate feţe, numite forma cristalică (Krystalinische Form) sau are formă neregulată, numită necristalică. Cristal (Krystall) să numeşte în mineraloghie fieşcare mineral, carele, prin feţele a sale, are margini regulate. Puterea prin care să face această formă să numeşte cristalizaţie (Krystallisation). Ştiinţa care să îndeletniceşte cu măsurarea cuprinsului cristalurilor să numeşte cristalografie (Kristallographie). Deşi cristalurile să află feliurit formate, totuş unii mineraloghi primesc 19 forme bazice (Grundformen), la care să pot reduce deosăbitele forme de cristalizaţie. Aceste forme bazice sânt:
1. Ecsaeder; Wurfel; Fig. 1, Tab. XVIII.
2. Octaeder regular; Regelmaessiges Octaeder; Fig. 2.
3. Dodecaeder rombic; Rauten-Dodecaeder; Fig. 4.
4. Tetraedel; Tretaeder; Fig. 4
5. Pentagon dodecaeder; Pentagon Dodecaeder; Fig. 5.
6. Colonă dreaptă cvadrată; Gerade quadratische Saeule; Fig. 6 şi
7.
7. Octaeder cvadratic; Quadratisches Octaeder; Fig. 8 şi 9.
8. Colonă dreaptă rectangulară; gerade rektangulaere Saeule; Fig.
10.
9. Octaeder rombic; Rhombisches Octaeder; Fig. 11.
(p. 340) 10. Octaeder dreptunghi; Rektangulaeres Octaeder; Fig.
12.
11. Ditetraeder dreptunghi; Rektangulaeres Ditetraeder; Fig. 13.
12. Colonă dreaptă rombică; Gerade rhombische Saeule; Fig. 14.
13. Colonă chezişă dreptunghică; Schiefe rektangulaere Saeule; Fig. 15.
§ 157
175
14. Colonă chezişă rombică; Schiefe rhombische Saeule; Fig. 17.
15. Colonă dreaptă romboidică; Gerade rhombodische Saeule; Fig.
18.
16. Colonă chezişă romboidică; Schieferhomboidische Saeule; Fig. 19.
17. Romboeder; Rhomboeder; Fig. 20 şi 21.
18. Colonă retulară şesăretulară; Regelmaessige sechsseitige Saeule; Fig. 22.
19. Dodecaeder bipiramidal dreptgardinal; Ebenrandiges Bipiramidal-Dodekaeder; Fig. 23.
După regulile matematiceşti, poate fi primită numai o formă bazică, adecă ecsaeder, din care se formarisesc toate alte forme a cristalizatei, precum să vede la Fig. 24, Tab. XVIII.
§ 159
II. Semnele fizice; Phisicalische Kennzeichen
La semnele fizice a mineraliilor să numără:
1. Coherenţia; Cohaerentia; (p. 341) 2. Greutatea; Die Schwere;
3. Însuşirile optice; Optische Eigenschaften; 4. Fosforesţenţia; Phosphorescens; 5. Electriţitatea; Electricitat; 6. Magnetismul; Magnetismus; 7. Mirosul şi gustul; Geruh und Geschmack.
1. Coherenţia este ţinerea la un loc dinlăuntru a supstanţiilor.
Mineraliile sânt sau vârtoase (fest) sau fluide (flussig). Legătura mehanică în care să află părţile unui mineral simplu să numeşte structura.
Neregulatele feţe ce capătă un mineral la despicarea lui să numesc feţile despicării (Bruchflachen) sau despicarea (Bruch) şi pot fi netide (eben), nenetide (uneben), scoicoase (musehelig), ţanduroase (splitterig), ghimpoase (hackig) şi pământoase (erdig).
În mineraloghie, vârtoşimea (Die Haerte) să numeşte împotrivirea care o face un mineral împotriva lovirei sau zgărierii altui mineral ori a unui instrument ascuţit. Mineralogul Mos au aşezat următoare scală a vârtoşimei, adecă:
1. Talc; Talk.
2. Ipsos şi sare ţietroasă; Gyps oder Steinsalz.
3. Calcspat; Kalkspath.
(p. 342) 4. Flusspat; Flusspath.
176
5. Apatitspat; Apatitspath.
6. Feldspat; Feldspath.
7. Cvarţ; Quarz.
8. Topas; Topas.
9. Corundu; Korund.
10. Diamant; Diamant.
După această scală, talcul este cel mai moale şi diamantul cel mai vârtos mineral.
Fărmător (sprode) să numeşte un mineral când, la despicare, să farmă în multe bucăţi şi ţanduri.
Molatic (gsehmeidig) să numeşte mineralul când, la baterea cu ciocanul, nici să farmă în prav, nici sar ţandurile.
Întinzător (dehnbar) este mineralul atuncea când el, la baterea cu ciocanul, să întinde sau să poate face sârmă.
2. Greutatea (Schwere) fără multă cercare să poate cunoaşte, că mineraliile au deosebită greutate, deşi sânt de o semine mărime.
Toate mineraliile carile cuprind în sine metaluri sânt mai grele decât acele fără metaluri. Spre hotărârea greutăţii speţifice a mineraliilor să întrebuinţează cumpăna idrostatică sau ariometrul. Cea dintâi este neapărat trebuitoare la acurata hotărâre a greutăţii.
3. (p. 343) La însuşirile optice a mineralilor să numără:
a) Privederea; Durchsichtigkeit.
b) Lucirea; Glanz.
c) Colorul; Farbe.
a) Privederea este însuşirea mineraliilor de a da trecere luminii căzătoare peste dânsele. Iar deacă obiecturile să privăd întunecoase, atunce să zice giumătate privăzătoare.
b) Lucirea mineraliilor este înfăţoşarea reflexiei sau oglindirii luminii pe faţa lor. În privirea feliului lucirei să însămnează deosebite gradaţii, precum:
1. Lucirea metalică; Metallglanz.
2. Lucirea diamantică; Diamantglanz.
3. Steclirea; Glasglanz.
4. Lucirea ceroasă sau grasă; Wachs-oder Fettglanz.
5. Lucirea sedefie; Perlmutterglanz.
6. Lucirea mătăsie; Seidenglanz.
177
d) Colorul mineraliilor este una din cele mai obşteşti însuşiri şi cade în ochi mai înainte de toate. Să deosebesc mineralii fără color (farblosse) şi cu color (farbige). Pentru aceste din urmă s-au hotărât în mineraloghie opt coloruri bazice (Stammfarben), adecă: 1. alb; 2. cenuşiu; (p. 244) 3. negru; 4. vânăt; 5. verde; 6. galbăn; 7. roşu; 9. castaniu. Aceste coloruri adeseori să află amestecate şi înfăţoşează iarăşi alte coloruri.
4. Fosforesţenţia (Phosphorescens) este însuşirea de a dezvăli o lucire de lumină care să face prin frecare sau zgâriere cu instrumenturi ascuţite sau prin încălzire sau prin înriurirea electriţităţii sau a soarelui.
5. Electriţitatea (Electricitât) să naşte în mineralii prin frecare, apăsare sau prin căldură, adecă la întrebuinţarea unui dintre aceste mijloace, capătă ele însuşirea de a trage la sine sau a depărta trupuri uşoare, a lumina la întunerec sau a slobozi scântei când li să apropie mâna sau un trup metalic rătund.
6. Magnetismul (Magnetismus) este însuşirea de a înriuri asupra acului magnetic. Aceasta o au numai puţine mineralii cuprinzătoare de fier. Deacă un mineral trage la sine pe acul magnetic, atunce el să numeşte mineral magnetic.
7. Mirosul şi gustul (Geruh und Geschmack) să pot întrebuinţa câteodată cu folos spre cunoaşterea mineraliilor. Prin miros, lesne să deosăbesc păcura, huma, chirimbariul, arsenicul (şoriceasa), sulfurul (pucioasa) ş.a. Mirosul este propriu mineraliilor sau se naşte din substanţii (p. 345) amestecate cu mineralii. Gustul este uneori un semn spre cunoaşterea mineraliilor, fiindcă prin el mai ales sarea şi acrimea lesne să poate cunoaşte. La gust să deosăbeşte: gustul metalic, astringhent, sărat, amar, răcoritori, dulce şi acru.
§ 160
Semnele hemice; Chemische Kennzeichen
Semnele hemice a mineraliilor sânt acele proprietăţi pe care mineraliile le înfăţăşează când, prin căldură, prin electriţitate sau prin alte mijloace, să înriurează asupra substanţiilor mineraliilor şi prin care mijloace ele sau în parte sau de tot să prefac.
Cercetarea (analisis) hemică a mineraliilor să face în două chipuri:
178
1. Prin un metod uscat (Auf trockenen Wege), adecă: mineraliile să pun numai la para unei lumini sau fierbinţeala să sporeşte prin suflarea cu un tub (Lothrohr) (o ţevie la vârv mai subţire şi cam întoarsă) sau
2. Prin un metod fluid sau umed (Auf nassem Wege) la carele să întrăbuinţează apă sau acrimi, în care fluidele să desfac mineraliile.
§ 161
(p. 346) Mineraliile îndeobşte să împărţesc în patru clase:
Clas I. Fosili sau pietre pământoase; Fossilien oder erdige
Steine.
- II. Sare; Salze.
- III. Mineralii arzătoare; Brenubare Mineralien.
- IV. Metaluri; Metalle.
§ 162
Clasul I. Fosili sau pietre pământoase; Fossilien oder erdige
Steine.
Pământuri şi pietre să numesc acele uscate fosili care, când sânt curate, nici să topesc în apă, ca sarea, nici să desfac în oloi, precum păcura şi râşina de pământ, nici ard în foc ca aceste, nici să pot ciocăni şi întinde ca metalurile.
La fosili s-au primit 9 substanţii bazice (Grunderden), adecă:
1. Cvarţ-pământ; Kieselerde; Terra cilicea.
2. Ţircon-pământ; Zirkonerde; Terra circonii.
3. Gadolin-pământ; Gadolinerde; Terra gadolini.
4. Gliţin-pământ; Gluzinerde; Terra glucinae.
5. Alaun-pământ; Thon-oder Alaunede; Terra alluminosa.
6. (p. 347) Magnezia-pământ; Talk-oder Bittererde; Terra magnesialis.
7. Var-pământ; Kalkerde; Terra strontianae.
8. Varit-pământ; Baryterde; Terra ponderosa barytes. Fosilele îndeobştie să împărţesc în 9 ordinuri:
Ord. I. Pietre preţioase; Edelsteine.
-II. Cvarţul; Quarz.
-III. Ortoclasu; Feldspath.
-IV. Arghila; Glimmer.
179
-V. Amfivolu; Hornblende.
-VI. Ţeolitu; Zeolith.
-VII. Varu; Kalk.
-VIII. Baritu; Baryth.
-IX. Stronţianu; Strontian.
§ 163
Ordinul I. Pietre preţioase; Edelsteine
Aceste toate să întrebuinţează ca giuvaeruri a cărora preţ, după curăţenia şi frumuseţea pietrilor, este mai mare sau mai mic.
1. Diamantul, adamantul; Diamant; Adamas; Forma bazică, fig. 2. Este foarte vârtos, zgârie pe toate celelante mineralii şi arde (p. 348) lesne pe jăratic. El este alcătuit din curat gaz carbonic. Colorul lui este sau cristalic ca a apei sau albăstriu, negricios, roşietic, gălbiu sau verdiu. El să găseşte în Ost-India, mai ales în Provinţia Vizapur, apoi în Brazilia ş.a. Cel mai mare păn acum cunoscut diamant să află la împăratul Braziliei şi trage 1689 carate sau aproape 26 loturi şi să preţuieşte 11 milioane şi giumătate de galbini.
2. Spinel, rubin; Spinel, Spinelle. Forma bazică, fig. 2. Colorul lui este roşi deschis sau trandafiriu. Să găseşte în insula Ţenlon şi la Peru.
3. Granatul; Granat, Granatus. Forma bazică, fig. 3. Colorul lui este cârmeziu-roşu, castaniu-roşu sau masliniu. Să găseşte şi în grăunţe mărunte la Orient, în Bohemia, în pietrile serpentine, în arghil, în pietre arinoase ş.a.
4. Ţircon; Hiacinth, Circonius. Forma bazică, fig. 8 şi 9. Colorul lui este sur-verdiu, galbăn-albiu sau portocaliu. El să găseşte la insula Ţenlon în piatra numită sienit, cum şi în alte soiuri de pietre. Asemine, să găseşte şi slobod în arină şi în pârâie.
5. Idocras, vezuvian, egheran, ghelenit; Idokras, Vesuvian, Egeran, (p. 349) Gehlenit. Forma bazică, fig. 6 şi 7. Colorul lui este negricios, masliniu sau castaniu-roşietic, iar uneori negru. El să găseşte încrescut în stânci de serpentin şi de var la Auervah, Tirol, Piemont ş.a.
6. Ezonit; Kanelstein. Forma bazică, fog. 14. Colorul este roşu sau portocaliu şi să găseşte în arina fluviilor sau încrescut în gnans (un fel de stâncă) numai la Ţenlon, Columbo şi Adexpic.
180
7. Staurolit, granalit; Staurolith, Granalit; Basler Kaufstein. Forma bazică, fig. 14. Colorul lui este roşiatic-castaniu, roşu, galbăn, gălbiu sau cenuşiu. Să găseşte încrescut în feliurite stânci la Sviţera, Britania, Ispania, Irlanda şi la Brazilia.
8. Hrisolit; Chrisolith, Olivin, Peridot, Chrysolithus. Forma bazică, fig. 10. Este verde-deschis, masliniu, gălbiu sau castaniu. Să găseşte în stânci de basalt sau în alte drapstânci, la Berga în Hesia, la Anfel, în Prusia renană, la Salsbah, în Bransgau, cum şi la Turcia şi Brazilia.
9. Hrisoberil; Chrysoberyll, Cymophane. Forma bazică, fig. 10. Colorul este verde deschis, masliniu sau verde închis. Să găseşte încrescut în stânci de granit şi slobod în arina fluviilor la Hadam, în (p. 350) Conecticut, la Brazilia şi Ţenlon.
10. Euclas; Euklas, Euclase. Forma bazică, fig. 10. Este privăzători, curat ca apa sau verdiu sau albăstriu. Să găseşte în stânci de hloritşifer împreună cu topazul, la Brazilia. El lesne să poate sfărma şi s-au adus întâi în Evropa la anul 1785.
11. Topazul; Topas, Topasius, Silice fluatee alumineuse. Forma bazivă, fig. 12. Topazul de Ţenlon este mai totdeauna alămiu, cel de Saxonia (numit picnit, Stangenstein) este mai tot de acea color şi cel de Brazilia este mai mult portucaliu, castaniu sau roşietic.
12. Smaragd, Smaragd, Emeraude, Smaragdus. Forma bazică, fig. 22. Să găseşte în munţii străvechi mai cu samă Salţburg. O varietate a acestuia este berilul; Beryll aquamarin. Are un lustru gras şi să găseşte în munţi străvechi la Siberia, în stânci de granit la Franţia, Bavaria ş.a. Cele mai mari bucăţi în diametru păn de 9 palmace s-au găsit în America nordică.
13. Cordierit; Cordierit, Jolith, Peliom, Dichroit. Forma bazică, fig. 22. Colorul lui este violet, albastru închis sau negricios şi să găseşte încrescut în granit la (p. 351) Ispania, Bavaria şi Brazilia.
14. Corund; Korund, Corindon, Corundum. Forma bazică, fig. 20 şi 21. Este de color albăstriu, roşietic, gălbiu, cenuşiu sau castaniu. Varietăţi a acestuia sânt:
a) Zafir, Saphir, Tebesie, Sapphire, Salamstein. Are lucire ca de steclă, este albastru sau roşu şi să găseşte în arina fluviilor la Ţenlon, Franţia şi la Siam în Hina.
181
b) Corund, Diamantspath, Corindon harmophane. Este aspru, de color verde, albastru, verdiu, castaniu sau albiu şi să găseşte încrescut în stânci de granit, de arghil, dolomit ş.a., la Piemont, Hina, Ost-India, Svezia şi Rosia.
c) Emeril; Smirgel, Emeril, Corindon granulaire. Este mai totdeauna o amestecătură din corund şi din fier magnetic; să găseşte în Saxonia şi la Haxos şi să întrebuinţează la politura steclelor şi a metalurilor.
15. Turmalin; Turmalin, Turmaline, Schoerl. Forma bazică, fig. 20 şi 22. Este privăzători, de color alb, roşu, albastru, verde, castaniu şi negricios, după care coloruri să deosăbesc şi varietăţile, precum:
a) Turmalinu curat ca apa; să găseşte în granit la insula Elba.
b) (p. 352) Turmalin roşu; Siberit, Apyrit. Să găseşte în Moravia, Elba, Franţia, Saxonia, Ţenlon şi Peru.
c) Turmalin albastru; Indicolith. Să găseşte în Uten ş.a.
d) Turmalin verde. Să găseşte în Sviţera, Anglia, Madagascar şi în Brazilia.
e) Turmalin castaniu; Electrischer Schoerl. Să găseşte în Sviţera, Elba şi Ţenlon.
f) Turmalin negru; Gemeiner Schoerl, Aprizit. Să găseşte în Ghermania, Tirol, Ispania, Svezia, Elba şi Madagascar.
16. Axinit; Axinit, Thumerstein, Axinite. Forma bazică, fig. 16 şi
17. Este mic, scoicos, privăzători, de color violet, castaniu sau cenuşiu. Să găseşte în stânci de gnans şi amfibol la Franţia şi Saxonia.
17. Boraţit; Borazit, Magnesie boratee. Forma bazică, fig. 4. Este de color cenuşiu şi să găseşte încrescut în ipsos în provinţiile Dinneburg şi Holstain.