Cap 2
// Pentru zidire pământului şi pentru celi diosebite straturi au rânduri de pământ, minerali, metali, pietri şi alte suptstraturi ce
să găsesc într-însa
(p. 150) Pământul esti făcut, vorbind de obşte, de o suptstare de pământ şi de apă. Şi apa, după cumu-i parte ce mai uşoară, cuprinde ce mai multă parte de-asupra globului, iar globul, fiind greu, cuprinde toată partea ce dinlăuntru. Pentru care parte prin cât este cu putinţă voi să zic, că tot ceea ce să poate răspunde esti că prin cât noi putem a cunoaşte făcându-ne pricepere pentru discoperirile făcute mai nainte pentru faţa pământului, el esti făcut // de multi naturi au rânduri de pământ, minerali, metali, minieri, pietri şi di multi alti feliuri de trupuri atât de vârtoase, cum şi de moi. Dar nimica nu să poate adiveri pentru facire în căutare la celi din lăuntru (p. 151) pământului mai de afund, că, cu cât mai mult să sapă mai adânc, cu atâta să găseşte materie tare şi vârtoase şi celi din lăuntru părţi între sine strânse şi împletite. El esti asemine adivărat, că sint în lăuntrul pământului multi dişerturi au şanţuri şi mari adunări de materie, de pucioase şi alt. Care materie, fiind amestecate unile cu altile, de multi ori aprinzându-se, pricinuiesc cutremure şi vulcani, cumu-i Etna în Sicilia şi Vezuvio la Napoli, în ostroavile de la Japonie şi într-alti locuri, focurile care ies din vreme în vreme. [...]
(p. 152) Faţa pământului. Ea esti făcută din trupuri de un feliu osebit de pământuri, care sânt mestecate unile cu altile, a cărora osebire de greutăţi sânt în multi feliuri puse în chipuri // de rânduri numite straturi şi rânduri de pământ, de piatră, de minerali şi alt., care stau una asupra altie. Dar aceste rânduri nu sânt puse cu orânduiala după a lor greutate, căci la aşezământul de aceste rânduri, socotite în Amsterdam, săpând un puţ de 218 de picioare au palmă domnească de adâncime şi s-au găsit dintâi 7 palmi de pământ de grădină, 9 palme de pământ uscat şi vârtos, 9 de humă moale, 8 de năsip, 4 de pământ, 10 de năsip de zidit, 2 de humă vârtoasă, 4 de pământ alb, 5 de pământ uscat, 1 de pământ ud, 14 de năsip, 3 de humă năsipoasă, 5 de năsip mestecat cu humă, 4 de năsip de mare mestecat cu ghioci şi scoice şi
121
102 de palme de humă curată, apoi 31 de pământ hrănit. Şi aşe vezi la diosebire aşezământului de pământ, care esti mai aproape de faţa lui.
// Ştiinţa de acest aşezământ aşe deosebit de straturile pământului până acum esti închisă dispre cunoştinţa oamenilor. Alţii zic că această orânduială ar fi fost în vreme zidirii, alţii iarşile zic că, fiind în ţinere potopului, s-ar fi schimbat, alţii socotesc în stare de haos că trupurile celi mai grele şed mai gios după cumu-s legile greutăţii. Iar încredinţare zice împrotiva la acesti supuniri decât a zice cu întărire.
Suptstările ori trupurile de pământ pot eli ca să să aducă de obşte la şepti feliuri. 1. pământ, 2. miniere, 3. ocnile, 4. mineralile, 5. metalile,
6. pietrile, 7. trupurile au suptstările streine.
Supt ce dintâi împărţire de obşte a pământului să cuprind toate suptstările pământului celi mai moi, carele noi le numim humă, hleiu, tină, // năsip şi alti feliuri de (p. 153) pământuri, cumu-i pământul de Japonie, de Leno, de Armenie şi alt. [...]
Al doile împărţire esti pentru minieri, că cuprinde aceli pământuri carele au o multă somă de părticeli metalice, de la care pământuri să scot şi să fac metalurile şi <să> chiamă minieri de aur, de argint şi alt., de care Dumnezeu au împodobit pământul cu semânţa de acesti suptstări metalice. [.]
În al treile împărţire sânt trupurile din pământ, care să cheamă ocne şi măcar că cuvântul ocnii să fie un nume de obşte, care să poate face pentru tâlcuire de tot ceea ce se scoate din pământ, cumu-i sare, pucioasa şi alti trupuri asemene, care nu-i cu putinţă să să puie în numărul de minerali, de metali şi de pietri.
Sare, zice Lemerc89 că esti o suptstare statornică şi neaprinzătoare şi cum că dă trupurilor a lor aşezământ şi le păzeşte de stricăciune şi le face mai mult au mai puţin gustoase, după cum vor fi mai mult ori mai puţin împlinite. Şi esti de multi feliuri, cumu-i sare statornică, zburătoare şi alti fe//liuri. Dar afară de acesti osebiri şi suptstări săroase, să mai pun în număr şi alumii ori piatră acră, borace, silitra, tartaru, vitriolu şi sare armoniacu. [.]
(p. 154) Să mai pun în rândul pucioasilor şi arsenicu, smoala şi a sali diosebite feliuri, chihrimbariu, asfalto, naftu, petrolio, că a lor apropieri sânt: 1. Arsenicu este o suptstare că cuprinde multă pucioasă
89 Nicolas Lemery (1645-1715), chimist francez.
122
şi vreunile din părţi de sare are putere de-a saca şi esti de trii feliuri: alb, numit arsenic, galbăn, numit orpimento şi roşu, numit sandraca ori chinăvariu. 2. Smoala esti un feliu de răşină ori de humă ceroase ori cleioase, că, afară de a (p. 155) fi mult aprinzătoare, are încă mult de la fire pucioasei şi // esti de doauă feliuri. Una esti moale, că înoată asupra apii ca untul de lemn, şi alta mai vârtoasă, că să scoate din pământ [...] 5. Naftul esti alt feliu de smoală udoase, dar puţin mai aprinzătoare decât smoala şi mai cu greu de a se stânge când ar fi luat foc. 6. Petrolio ori unt de piatră este de o fire de pucioasă şi asudă în parte didisupt de pică şi să pare că ar fi nişte unt de smoală, că focurile celi din pământ ar fi scoţând afară. În Italie să găseşte, în Siţilie.
Al patrulea membru de la împărţire sânt mineralile. Aceste sânt nişte feliuri de dizgropări carile nu sânt nici aprinzătoare, nici vrednice de a fi întinse supt ciocan, nici de a fi topite şi aduse în udeală, dar sânt // tari, vârtoase şi cu uşurinţă a să radi, că să pot face prav. Şi acesti minerali care mai mult decât altile au trebuinţă de a se cunoaşte, sânt de acest feliu: 1. Stecla, care să chiamă de cositoriu, esti care ei zic bismut, de o materie netidă albă şi lesne să frânge şi să face în bucăţi ca stecla. 2. Antimonio este un minerale, că slujeşte la doftorii şi are un gust de sare înăcrită. Să găseşte în multi locuri, în Ardeal, în Ţara ungurească şi franţuzască. 3. Chinavru este un minerali, că are o mestecătură de argint viu şi de pucioase. Prin mijlocire de o căldură din pământ să face întru acest chip, ca cum şi chimicii îl fac cu meşteşug. Când esti în bucată esti întunecat, iar când (p. 156) să pisază esti de o floare deşchisă roşie. 4. Creida esti un pământ minerali de un feliu smo//los şi cu toate aceste este o sare. A sa facire esti în oarecare locuri fragide şi prăvoase, dar alta are o suptstare tare vârtoase. Să găseşte pin toţi munţii, la vârfuri înalte şi într-alti locuri. [•••]
La al cincilea împărţire sint metalurile. Un metal esti un trup drept de ocne, care focul îl topeşte şi-l aduce în udeala de // curge şi frigul îl sleieşte şi-l întăreşte şi-l face într-o grămadă întărit şi vârtos vrednic de a să întinde supt ciocan. Trupurile carile prin toate alegirile să caută într-acest feliu sint în număr de şesi, adică: aurul, plumbul, argintul, arama, fierul, cositoriul. Chimicii pun şi argintul viu, că-l numesc mercurio, dar, măcar că să agiunge, acesta este un feliu osebit.
123
Aurul este cel mai scump decât toate metalurile şi esti ales dintr- altile, printr-acesti însuşi haractire: 1. El esti cel mai greu decât toate metalurile şi decât toate trupurile celi ce sânt în fire, şi nimica altă nu poate să-l petreacă cu greutate. 2. El este cel mai vrednic de a să întinde şi a să lungi supt ciocan. 3. El îi cel mai statornic şi cel ce are putere de a nu să împuţina în // foc. 4. Îi trebuie un foc iute pentru ca să-l puie în topire, dar mai puţin decât a fierului şi a aramii. 5. Nu să poate desface, fără decât cu apa crăiască şi cu mercurio ori argintul viu. 6. El trage în grabă argintul viu şi însuşi de sine îl trage cu totul.
7. De va fi topit cu plumbul într-un loc şi cu antimonio - nu iesi în fum cu aceleşi. 8. Când el esti curat, nu face un sunet deşchis, dar închis, asemine cu cel de plumb. 9. El esti cel mai curat întru toate trupurile care noi cunoaştem şi are mai puţin pământ decât altile. 10. El esti de o floare frumoasă, roşietică, măcar de şi esti supus a o schimba şi a o face galbănă. [...]
(p. 157) Argintul viu are al doile loc la a noastre zăbave, pentru ce, după aur, el este trup mai greu. A sali feliuri sânt aceste: 1. De a fi după aur cel mai greu decât toate trupurile. 2. Este cel mai curgătoriu şi mai moale decât toate trupurile ori între toate trupurile este acela carile, între toate trupurile, părţile sali să despart cu uşurinţă şi să depărtează unile de altile. 3. Să poate împărţi în părticeli mult mai mici decât alti trupuri. 4. El esti cu totul // zburătoriu şi să preface în fum, măcar şi la căldura năsipului. 5. El petrece cu uşurinţă şi să prinde cu totul de aur, dar mai cu greu de alti metaluri, şi mai vârtos de aramă, iar de fier nimica. 6. Între toate moinile curgătoare el este îndemătoriu de mai mare căldură şi de mai mare frig. 7. El este iarşile nevrednic de a se îngheţa, din pricina de ce mare a sa moină ori curgere. 8. Să disface mai în toate înăcrimile şi să întrupează cu aceste. 9. El esti cel mai curat şi mai îndestulat cu părţi de pământ între toate trupurile după aur. 10. Să găseşte în multă somă în minierile de friure, în nişte bucăţeli de pământ roşie şi în nişte pietriceli vârtoase di pe lungul vinilor de miniere, că să cheamă argintul viu curat.
După acesta vine plumbul, din pricina greutăţii sali. Care celi // dintâi a sali apropieri sânt: 1. Că după aur şi după argintul viu el este cel mai greu din trupuri. 2. Între toate metalurile el este cel mai fragid
124
şi mai îndoitoriu şi a să întinde cu uşurinţă. 3. Să topeşte mai degrabă decât toate metalurile. 4. Să disface cu uşurinţă în toate înăcrimile cât de slabe, dar nu aşe cu uşurinţă ca în celi tari. 5. Scoate în faţă toate metalurile, câte sânt topite cu dânsul şi le face în fum, afară de aur şi de argint. 6. Între toate metalurile el esti cel mai cu mic sunet şi încă împuţinează sunetul şi de altile, când este amesticat. 7. El esti cel mai puţin trăgătoriu decât alti trupuri. 8. Să găseşte curat de multi ori, dar mai de multi ori mestecat în pământ de miniere, esti un feliu de pământ albicios şi unsuros şi cu greu a să topi. În Ţara // (p. 158) Nemţească, Ungurească şi în Inglitera sânt o mulţime de minieri de plumb [...]
(p. 160) // Începuturile elementari de unde să fac metalurile esti argint viu şi pucioase metalicească. Că dintâi le esti temelie ori materie metalurilor care îl fac întărit a statornici şi îndatorit de a asculta ciocanului. Pentru argintul viu esti acelaşi ce să zice, dar pentru pucioasă nu trebuie să se înţeleagă pucioasa de obşte, dar alt feliu de pucioasă, că să cheamă un feliu de materie osebită, numită pucioasa metalurilor. Că să socoteşte a fi materie de la lumină ori a focului; care, unindu-se cu argintul viu, îl întăreşte şi-l face în multi feliuri de metaluri, după cum vor fi osebite grade de la unire şi de la a sa agiungire cu acesta, la care să agiunge cu o steclă au oglindă aprinzătoare. Să poate osebi din un metal mai curat decât toate metalurile un pământ steclos.
La al şesile împărţire sânt // pietrile ce să zice scumpe.
1. Marmure esti o supstare mult curioază, care esti făcută dintr-un must a pământului foarte curat, copt şi mustit din ce mare lucrare a pământului. Ea esti un trup cu totul întărită şi vârtoasă, care să poate pisa şi a să face în prav, dar nu să poate pune în topire.
2. Alavastru esti un feliu de marmură, dar mult mai fragidă şi mai uşoară de a să slobodi, şi esti aprinzătoare ca şi varul, dar aşe de netid şi aşe de greu, cumu-i însuşi marmura.
3. Porfidu ori porfiru esti alt feliu de marmură, de multi feliuri de văpseli, dar mai puţin uşor decât marmura şi mult mai vârtos.
4. Selce esti o suptstare foarte vârtoasă, făcută de părticeli strălucitoare de năsip, unite tare într-un // loc şi întărită, care este vrednică de a să topi. Cu această suptstare să face stecla.
125
5. Cristalu esti o piatră strălucitoare şi preveditoare şi să găseşte cel mai curat în vârfurile munţilor şi alti locuri înalte. Să scoate încă şi din lăuntrul pământului, dar nu este cu floare frumoasă ca cel din munţi. El este cel mai fragid decât toate pietrile celi scumpe şi esti făcut de o suptstare apoase şi pentru aceea esti cu uşurinţă a să disface ori a să topi şi a să face steclă după cum zice Cărdanul90.
(p. 161) 6. Diamantul este de o floare şi de un chip care să apropie cu a cristalului şi întru acelaşi chip să face de a sa învârtoşare şi a sa tărie întrece pe toate trupurile. Pentru ce că cu aceasta taie şi petrece altile toate. El are un feliu // trăgătoriu, adică că trage peri, pene, paie şi alt., când se va încălzi cu frecare.
7. Berilo ori berlino este o piatră carele să apropie la fire cristalului şi este de o floare verdi cam galbănă. Să găseşte supt munţii Taurului, în matca Efratului şi în Indie.
8. Smeraldul este de o floare verdi deşchisă, că străluceşte atâta, că luceşte la lumina soarelui şi de lumânări aprinse. Îi mult priveditoriu, să socoteşte că văpseşte verdi aera, care îl împrejoară.
9. Carbonchiu esti o piatră scumpă de o luminare trecătoare, are floare focului aprins şi luceşte ca un cărbune luminat.
10. Rubinu aşe numit din pricina văpselii sali ce roşie, este cel mai căutat din toate pietrile celi scumpe, după diamant. Să zi//ce că dintâi el să fie alb şi apoi să face roş prin măsură, din pricina unui must sângeros, din care esti dintăi făcut şi hrănit.
11. Giacintul au ghiacintul este un feliu de carbonchiu de floare de plumb, la care floare aceeaşi văpsală i-au dat al său nume.
12. Amatista să apropie la giacint şi esti de o floare roşietică, că este cumu-i o amestecătură de albastru şi roş. Amatista esti vârtoasă şi ce mai vârtoasă esti mai scumpă.
13. Zafiro ori zanfiro, numit aşe de la cuvânt evreesc, este o piatră scumpă de un albastru deşchis ori ca ceriul şi să găseşte în multi locuri la Indie.
14. Topazio este o piatră scumpă carile să caută ca ce mai frumoasă de toate câte sânt de floare aurului.
90 Gerolamo Cardano (1501-1576), medic, matematician şi astrolog italian.
126
15. Sarda esti o piatră scumpă numită carneleo, din pricina florii sali ca de carne. Celi mai bune să găsesc în Sardigne de unde îşi prind numele lor.
16. Onice este o piatră priveditoare şi să alege cu acel nume, pentru ce floare sa şi a sa apă să apropie mult la unghie degitilor.
17. Sardonicu este o piatră scumpă, că puţin să cam privedi şi să chiamă cu acel nume, pentru ce să trage de la (p. 162) fire sardii şi a onicii. Unite într-un loc, să văd întru aceasta oarecare cercuri negri şi albe şi de floare de sânge.
18. Calchidonio ori halchidonio era mai de mult căutată, ca un feliu de carbonchiu. Iar acum să pune în rândul onicilor şi este foarte tare şi preste tot de floare de nour deşchis.
19. Agata este o piatră umbroase, dar străluceşte lovind-o lumina şi cu a sali vine deosebit văpsite arată asupra feţii sali copaci, râuri, dobitoace şi alt.
20. Diasporu este cumu-i agata, umbros şi de multi feliuri de văpseli, dar verdile esti floare ce mai de obşte de aceasta piatră.
21. Mărgăritariul esti oarecare scumpete ori piatră scumpă care să face în midii ori ghioci. Să găsesc de multi feliuri, dar nu am vreme a mă zăbovi să le scriu.
Cine va vre mai mult să se înveţe împregiurul metalurilor, mineralilor şi a pietrior şi alti feliuri de ocne, va pute să cetească chimica de Boerave, fila 15 până la 141, de la a sa teorie şi luările de samă a lui Nicolo91 asupa minierilor număru 401-403 şi la “Istorie firească a lumii” de Voodvard92 // parte 4.
Magnetul esti un minerali carele să găseşte în minierile de fier. El să împărtăşeşte oarice puţin de la a sa fire. Dar, cu toate aceste, nu să pleacă ciocanului, nici focului, ca să se topească. Dar să poate pisa şi să se facă prav. Părticelile sali sânt mai aspre şi mai vârtoase şi mai împletite decât a fierului. Apropierile magnetului sânt aceste: 1. Magnetul, lăsându-l în voie, stă tot întru acelaşi loc, întorcându-se spre polii lumii şi cu aceeaşi parte tot să întoarce spre acelaşi pol. 2. Această piatră nu caută cu totul polii pământului, dar să pleacă puţin au mai mult spre răsărit şi spre apus. 3. Doao magneturi puse în
91 Probabil Nicolas Lemery, v. supra.
92 John Woodward (1665-1728), naturalist şi geolog englez.
127
oarecare dipărtare se apropie ori se dipărtează una de alta după cum li va fi osebire aşezământului. 4. Magneturile să trag dintr-acest feliu, că una va sta la alta spânzurată în aeră supt văz//duh. Numai polul dispre miazinoapte de una să fie împrotivă dispre amiazizi de la alta. 5. Un magnet mai uşor va ţine câteodată altul mai greu, dar unul mai greu nu va ţine pre altul mai uşor. 6. Să socoteşte că putere de a se întoarce spre poli nu esti într-un chip în toate magneturile, lăsându-se unile că să întorc mai degrabă decât altile. 7. S-au luat sama (p. 163) a fi magneturi fără de orânduială, că au mai multi de doi poli ori locuri de îndreptare. 8. Magnetul trage aşe de bine fierul ca cum at trage pre alt magnet. 9. Putere magnetului se obşteşte la fier şi la oţel cu singur numărul lui, unde este că un ac cu magnet să întoarce tot spre miazinoapte şi spre amiazizi. 10. De vor fi multe magneturi, de multă vreme într-un loc cu a lor dispre miazinoapte, putere sa când să înfierbântă în foc are şi alti apropieri, dar mai puţin trebuincioase.
// Putere de această minunată piatră niciunul din filozofi n-au putut ca să arati adivărul pricinii, fiind aceasta o taină necunoscută oamenilor, dar tot au avut bună norocire de au descoperit folosul. Iar pentru alti izvodiri poţi căuta cărţile celor ce au scris pentru aceasta, cumu-i fizica lui Leclerc93, carte 2, cap 6, la fizica lui Roalt94, parte 3, cap 8, la învăţătura pentru magnet a lui Viston95 şi altile.
[•••]
Al şeptile şi ce de pre urmă împărţire, care să cheamă streină, esti ce multă rămăşiţe de peşti şi alti rămăşiţe de alti jivini de mare, cum sânt încreţiturile din mare, greceşte: ehinos şi glosopetre şi stridii, ghioci şi altile ca aceste împietrite, care se găsesc în multi locuri de-a pământului mult adânc, după cum să văd în scrisorile curiozilor.
Şi măcar că nu s-au găsit niciunul ca să poată încredinţa din adivăr pentru acest feliu, dar să socoteşte că aceea s-ar fi făcut în vremea potopului // ori din niscai pohoaie mari de-a mării, carele ar fi făcut pământul (p. 164) moale. Şi acesti trupuri ar fi petrecut înăuntrul pământului şi s-ar fi acoperit şi care, în trecire de vreme, pământul însuşi le-ar fi întors în piatră cu al său feliu împietritoriu.
93 Jean-Baptiste Leclerc (1756-1826), naturalist francez.
94 Posibil Ryel Franţoise-Guillaume (1703-1770), om de ştiinţă francez.
95 Neidentificat.
128
Zice dascalul Voodvard că încreţiturile de mare şi alti feliuri, culbeci, scoice, să găsesc de multe ori în minierile de cărbuni (de la Kent, Surret, Esex) şi în alti locuri, unde să găsesc în feliu de feliu de diosebiri de adânc până la faţa pământului în borti câte de 100 de picioare de adânci şi mai adânc în multi puţuri săpate. Şi culbeci şi scoice să găsesc încă în pietrile năsipoase în toate ţerile. Este lucru ştiut că să găseşte înlăuntru acelor mai sus numite trupuri bucăţile de selce, de piatră vânătă, de pucioasă şi alti feliuri de minerali, care prind// chipul ghiocilor şi a scoicilor însuşi. Stenone96, găsind într-o piatră ce s-au fost adus pentru ziditura unii cetăţi rămase de mulţi ani în Voltera, scoicile, ghioci şi alti feliuri, să pare că aceste nu pot să fie mai mult decât 3000 de ani, care să trag cu încredinţare de la vreme pohoiului au a potopului, care pentru aceasta şi altile vezi în Istorie pământului.
Cap 4
Pentru fitongrafie, pentru vieţuitoare, pentru vieţuiri şi pentru a lor facire din sămânţe, pentru rădăcini, pentru odrasle şi pentru turchină, ramuri, frunze, flori, poame şi altele şi pentru răsuflările copacilor şi altele
(p. 170) Cuvântul fitongrafie să zice „scrisoare copacilor ori a sădirilor” şi de toate feliurile de vieţuitoare ori vieţuiri. // Vieţuitoare să înţeleg toate trupurile carile să nasc şi au a lor creştire din părţi, făcute cu organe, de care să slujesc ca de nişte meşteşuguri, pentru ca să poarte începuturile pentru viaţa vieţuitoare. Dar celi ce nu au chiar viaţă au simţire, acele sânt sădirile, buruienile şi copacii şi vieţuire ori putere ori feliul ce au sădirile prin mijlocire care trag din pământ a lor hrană din a lor musturi hrănitoare, carele, îmblând prinpregiur întru a lor supstare şi organe, fac ca ele să se întindă şi să se dizlupască a lor părţi parte pe parte, până când, pi lângă ducere de vreme, fieştecare parte îşi câştigă chipul şi aşezământul ce este a lui însuşi şi într-acel feliu vine sădire la a sa isprăvire.
96 Nicolas Steno (1638-1686), cleric catolic danez, pioner în domeniul anatomiei şi al geologiei.
129
Şi pentru aceea să socoteşte că creştirea copacilor vine de la musturile pământului, dar nu de la însuşi pământul// şi să credi că acesta a fi adivărul, că mulţi din dascali au ispitit prin lucrare, cumu-i Boile97 şi Vanelmonţio98 şi alţii, că, puind o sădire în pământ uscat, numai cu apă de ploaie şi de fântână au crescut, iar pământul n-au scăzut nimica.
Pentru a lor naştire, să zice că toate sădirile şi vieţuirile vin prin mijlocirile făcute şi născute de la vreo oarecare sădire - maică ori sămânţa vieţuitoare de la acelaşi feliu. [...] /(p. 171) Ceşti de acum vorbitori asupra firii socotesc că fieştecare sămânţă cuprinde în sine aceea ce să chiamă asămănare copaciului ori a sădirii. Va să zică că sădire care vine făcută din sămânţă esti cu totul închipuită, cuprinsă şi strânsă într-un loc mai dinainte de a să sămăna şi sămănându-se, după cum esti închipuită de la sădire asemănătoare, aşe iesi şi din stare de envrion şi începe a vieţui şi a să dislupi şi a să întinde rumpând mai pre urmă legătura de la sămânţe şi iesă iar în starea ei ce dintâi.
O simţire aşe deosebită, căutând la facire vieţuitoarilor ori a sădirilor, // au ieşit de la microscopeon. Pentru ce că cu mijlocire acestuie s-au descoperit în fieştecare sămânţă scama învălită de la figura sădirii şi a zice adivărul acesta iesti o minune cu totul plăcută şi curioază, adică vrednică de a să vede.
Creştirea sădirilor din sămânţă după orânduiala firii esti minunată întocma după cum esti şi într-altile, în toate lucrurile sali, că ce mai mare parte din sămânţă să ridică afară din pământ într-un loc cu coaja au cămeşa ce are de-asupra, cumu-i în harbuji, în fasole şi într-altile, apoi începe a închipui frunzile, turchina şi semânţa.
Rădăcina sădirii, prinzând hrana de la mustul hrănitoriu, îl suie prin vasile de la măduhă de lungeşte şi creşte turchina, şi, urmând aşe, să suie mustu de trece şi la lemn, dar // în timpu de primăvară. Şi, suindu-se mustul prin măduhă şi prin lemn, trece şi la scoarţă de răsuflă, şi această lucrare să face în ce mai multă parte de a anului, că este arătată lucrare de la clătire lemnului; rădăcinile şi ramurile, trachei ori vase care dau ori lasă a întra aera în tovărăşie mustului, sint
97 Robert Boyle (1627-1691), naturalist, chemist, fizician şi inventator englez.
98 Jan Baptist van Helmont (1580-1644), naturalist olandez.
130
aceleaşi care lasă încă şi mai mult de a întra prin turchină, prin frunze şi printr-alti părţi de la sădire.
Aera şi parte mustului, suindu-se prin ţevile care le are însuşi, să trage printr-acesti vasi în beşicuţile de la parenhima, adică de la suptstare din lăuntru a lemnului şi să împarte într-acest feliu prin toate părţile de la sădire au de la copaci. [...]
(p. 172) Frunzele sânt aceleşi ramuri ce ies din turchinile sădirilor. Firile ori nervile ce să văd prin frunze nu sânt fără decât ramuri de lemn. Supstare care să cuprinde între frunze, adică peliţa ce să vede, nu este altă fără decât lungime de la scoarţă, care împrejoară ramul.
Folosul care dau frunzele esti că slujesc întru întâiul loc a apăra de la stricăciunile aerii şi a păzi floare în muguri şi poamele // într-alţi copaci. 2. Îndeamnă copaciul au sădire a creşte, căci trag de la a lor însuşi putere de a să întinde. 3. Slujesc mult de-a curăţi şi a găti sugire mustului, care rămâne în frunze cel mai curat şi mai lămurit de să dă la flori, la poame şi sămânţe, ca nişte hrană a lor făcute. 4. Slujesc pentru răsuflare, pentru ce lucrare ce să face prin frunze este aceea în copaci, ca şi cum fac porii în trupul omenesc, vasăzică, că aceste pricinuiesc în sădiri o nevăzută răsuflare.
Înflorire sădirilor se poate socoti: 1. Păharul au cupa, care cuprinde floarea, că este aleasă a păzi şi a ţine în bună pază alti aceeaşi floare. 2. Amestecătura de a sale frunze, care sint de multi feliuri şi chipuri văpsite şi părţile carele o fac sint aceleşi, ca şi celi (p. 173) de frunza ramu//rilor, adică de o pieli şi de o carne şi de ţevişoare pentru tragire mustului şi a aerii. 3. În mijlocul frunzilor să găseşte nişte fire ori stâlpuşori şi în mijloc stă cuiul, aceli sint părţile celi vădite, de care floare este făcută. Şi obiceiul acelor părţi osebite sint: întăi, păharul slujeşte a apăra floare, frunzele florii apără scama au cămeşa şi în oarecare sădiri încă şi rodul. Iarşile slujesc a subţie şi a osebi părţile mustului pentru mai bună gătire seminţii. Firile cu turnurerile fac o podoabă şi o alegire dintru alti flori. Ele gătează încă şi hrana a multi feliuri de jivini mici, care fac lăcuinţa lor în sânul acestora. Slujesc încă şi în loc de sămânţa bărbătească, pentru ca să de îndestulare rodului, poamelor. Amestecare şi fire esti tot aceeaşi în toate poamele // vasăzică că în toate poamele sint aceleşi părţi înfiinţate şi vieţuitoare, carele altile nu sânt fără decât la lungime de
131
celi ce am arătat a fi făcute alti părţi de la sădire şi de la osebitul aşezământ. Din închipuire de aceste părţi ies multi neamuri de multi feliuri de poame, cumu-s: mere, pere, nuci, alune, perje, prune şi alt.
Mărul esti făcut din patru părţi, adică de coaje, de carne, de fire în ramuri şi de sămânţă.
Cinci feliuri în pere, adică coaja, carne, firile şi partea pietroasă şi acrime.
În perje, la care se pot pune şi cireşile, zarzarile, piersicile şi alt., au patru părţi alese, care sint coaja ori piele, carne, firile ori aţile şi simburile.
Fragii, căpşunile au patru părţi, adică piele, carne, firile şi sămânţa.
Nucile, alunile au trii părţi: coaja, găoace, şi carne au miezul.
// Obiceiurile poamilor au osebite lucrări în doftorii, au şi alti doauă lucrări, că slujesc cum oamenilor, aşijdere şi dobitoacilor a da hrană plăcută şi scumpă şi întru al doile loc obştesc la seminţe un must mai gătit şi cu totul prefăcut, căci poamele fac aceeaşi lucrare şi slujbă la sămânţă, după cum fac frunzile la aceleşi poame. Vasăzică că mustul, lămurindu-se şi subţiindu-se în poamă, agiunge la sămânţă într-o stare mai isprăvită.
Săminţile sânt începutul vieţuirii şi esti iarşile cel de pre urmă sfârşit al isprăvirii, după cum s-au văzut în ce feliu vieţuire să dă. Şi iaca cum să face a sa naştere ori (p. 174) răsărire, mustul fiind în rădăcine, în turchină şi în frunză, cocându-se pe rând, curat şi osebit agiunge mai pre urmă la o stare de a fi coaptă sămânţa. Noi am // zis că în poame are încă o mai mare gătire. A sa parte ce mai înfiinţată trece în parte ce de la aceea de a să rămura, că vine numită ramul sămănătoriu, carele de la pricina lungimii sali agiunge de iznoavă un grad mai mare de a să coace. Mustul care printr-însul să împrejoară într-aceasta stare merge el prin ramul sămănătoriu a să duce la învălitura scamii ca într-un pântice. Iar parte mustului cel mai puţin gătat rămâne în învălitura din afară şi ce mai subţire în învălitura din lăuntru, unde priimeşte dospire de o înnoită gătire. De acole el se strecură printr-o peliţe mult subţire în atocmare ori supstare ce mai din lăuntru de la sămânţă şi apoi să face o udeală însuşi a da fiinţa la emvrion şi aice închizându-se îl face a învie şi a ieşi din puf.
132
Şi mai întâi de a lăsa cu totul această zăbavă a copacilor şi a // sădirilor, vine a să socoti şi acele mucegaiuri şi bureţi şi aceli urdori, care ies din turchinile de mulţi copaci.
Bureţii şi mucegaiurile şi alti suptstări de bureţi cumu-s bureţi că se chiamă de carte, de iască şi muşchiurile de copaci fac o parte de sădire sterpe, ori s-ar pute zice că sint nişte urdori curăţite din copaci, căci ies din trupurile din oarecare copaci ori de la un feliu de moină cleioasă din pământ. Dar în adivăr aceste cresc şi-şi lasă a lor rădăcină, răsădindu-le unile între firile copacilor din care să fac, cumu-s bureţii de iască, de carte, că să fac pe scoarţa copaciului. Bureţii cei de pământ nasc din osebite materii, care în faţa pământului să găseşte, şi din lemne şi piatră, şi sint făcuţi de o legătură de fire, care să împarte de la suptstare întru // care cresc. Acesti firi fac turchina, apoi, schimbând îndreptare, să întind însuşi de sine şi apoi fac un cap întru care să închide o carne plină de must şi didisupt de aceasta carne, întrucât ei gândesc că ar trebui să se facă sămânţa. Dar cu toate aceste, nu s-au descoperit până acum de adivăr. Aceasta sămânţă, fiind purtată apoi de vânt în multi locuri de-a pământului, unde prinde rădăcină şi creşte. Întru acelaşi feliu nu-i de-a că mucegaiurile nu aduc a lor sămânţă prin mijlocire de a lor feliuri osebite strângându-se şi să vecinicesc şi de nu să poate a şti aceea vine de la ace nespuse micşurare.
CAP 5
Pentru zoografie, adică vorbire au scrisoare pentru jivini, pentru trupul omenesc şi pentru a sali părţi vârtoase au tari şi moi, o în scurt tâlcuire pentru fire dobitoacilor, a paserilor, a peştilor şi pentru gândaci şi pentru cele târâitoare, pentru ghioci, scoici şi alt. Pentru sănătate, pentru bolnăvire, pentru bătrâneţe, pentru somn şi visuri, pentru foame, pentru sete şi moarte
[...]
(p. 189) Să zicem ceva şi despre istoria dobitoacilor, că să aleg din doao feliuri. Din celi cu patru picioare şi mai întâi pentru celi ce au unghii de materie, ca de corn. Al doilea celi ce au degite cu unghii ca cângile şi despărţite.
133
1. Celi cu patru picioare, care au unghii de corn la picior tot dintr-o bucată. Acestea sânt din partea celor ce n-au coarne, cumu-i calul, mulul şi asinul şi alt.
2. Celi ce au piciorul dispicat în doao părţi. Dintr-aceste unile rugumă, adică mestică de al doilea hrana lor de peste zi, cumu-i boul, oaia, capra şi celi din feliul cerbului [...] Iarişile unile au unghiile despicate la picior, dispărţite în patru părţi, care să pare că nu rumegă, cumu-i rinocheronte, ipopotamu, trapierota, capibara de la Brasile şi alt.
3. Între celi cu patru picioare de la al doile feliu, ce au unghiile despărţite în două şi mai multi părţi, esti (p. 190) elefante au filu, că are acea//stă osebire, care despărţirile de la piciorul său să împreună unile cu altile şi să acopere cu o piele preste căpuşa piciorului. Şi nu rămâne altă a să vede, fără decât unghiile despărţite şi rătunde.
4. Cămila şi dromedariu nu au unghie despărţită, decât în doauă şi, măcar că nu au coarne, dar rumegă, ca şi dobitoacile ce au coarne, unile de acestea au pe spate un gheb şi altile au doauă, de doauă şi trii palme de înalte.
Antropomorfete ori celi cu patru picioare, carele au piciorul despărţit în cinci părţi, cu unghii mari, ca degitele omului, fac al triilea feliu de la parte dobitoacelor cu unghii, cum sânt moimiţele celi cu coadă şi celi fără de coadă şi oarecarile mai mari, numite bambuini. Între acesta parte să pot număra urang-utang ori omul sălbatic, şi cacfi ori cai de la Brasile şi gatul mamon ori moimiţe de alti ţări.
6. Un al patrule feliu de dobitoace de acest feliu sânt care au unghiile ascuţite şi undiţate, cumu-s cângile pasirilor de vânat. Şi aceste sânt din feliul mâţilor, a câinilor şi de celi ce au pele frumoasă, de să fac blane.
7. Între aceste de patru picioare, de feliul mâţilor, să numără: leul, tigru, pardosul şi pantera, adică râs-bărbat şi femeie-leu, pardosul lince, mâţa sălbatică şi ursul.
8. Din feliul câinilor, să numără: lupii, vulpile, vidra, viţelul de mare şi calul şi vaca de mare şi alti dobitoace streine.
9. Din feliul jivinilor celi cu pei frumoase este nevăstuica, cacomu, jderu, fuina, sânjapu, mungu de la India şi alt.
134
// 10. Din feliul iepurilor este iepurile şi coniliu, castoru, guzganu, şoarecile, ariciul spinos, purcelul de India şi paca de la Brasile şi şoareci streini de alte ţări.
11. La acesti feliuri de jivini cu patru picioare să pot ajunge şi alt feliu de jivini cu altă orânduială, cumu-s dobitoacile vivipare, că au bot lung cu rât şi picioarile dispărţite în degite şi are dinţi, ca ariciul şi multi feliuri de altile, cumu-i cârtiţa şi ariciul alb de la India.
12. Altile, care au botul nu pre lung şi picioarile dispărţite în degite mari şi mici, cumu-i furmi urus99 şi tamaiduagu de la brasilieni şi alt.
(p. 191) 13. Celi cu patru picioare ce să zic zburătoare, cu botul scurt şi cu picioarele dispărţite în degite, cumu-i // pipeltrelu, că esti de o deosebită mărime şi chip.
14. Celi cu patru picioare, carele răsuflă prin plămâni şi au numai un vintricel la inimă, cumu-s broaştele, broatecii, broasca cu ţist şi de acesti di pre urmă să găsesc de multi feliuri într-alte ţări.
15. De acesti cu patru picioare sânt celi ce au o coadă lungă întinsă, cumu-i toate feliurile de ramuri: cocodrilii şi un feliu de şerpe cu picioare - selămândra, camleote şi ramurii zburători şi alti multi feliuri.
La firea dobitoacilor celor cu patru picioare, prin purtare la simţire veţii ori la iconimie dobitocească, este mai aceeaşi ca şi a omului în părţile de care mai înainte s-au scris. Că eu mă mulţămesc că aici să arăt numai oarecare osebiri, care au dobitoacile de la om, căci unile sint // sluţii şi celi începătoare sânt:
1. Că chipul lor cel din afară îi de multi feliuri osebit; 2. A lor mărime, pentru care iarşile sânt nesăvârşite gradi. Celi mai mari sânt: elefante au fili şi rinocheronti; 3. A lor capete plecate spre pământ şi aşezământul lor este trebuincios; 4. A lor clătire ori a lor mergire cu patru picioare; 5. Chipul şi aşezământul osebit pentru a lor capite, care sânt nenumărate în osebire; 6. Unile de aceste sânt armate de coarne, de chip şi mărime osebită. 7. Au urechile făcute şi aşezate din afară, într-un chip a lor deosebit. 8. Făptura ochiului să osebeşte mult în multe feliuri a dobitoacelor; 9. A lor grumaz este atocmat la lungimea picioarelor, afară de elefante, că are un nas lung, de să slujeşte pentru
99 V. supra, p. 118-119.
135
hrana sa, căci, fiind grumazul lui // scurt, nu agiunge cu gura de pământ; 10. Chipurile picioarilor lor sânt de multi feliuri, după cum sânt şi a lor feliuri osebite, de la carile vine unora a fi fugătoare şi altile a merge mai încet şi altile cu o minunată uşurinţă decât altile; 11. Au toate a lor coadă de o lungime şi o grosime osebită, că le slujeşte lor pentru apărarea de muşte şi de altile; 12. A lor trupuri sânt acoperite de multi feliuri de peri, de lână, de spini, de puf şi alt. la atocmare de la diosebite a lor împrejurări, întru care le trebuie ca să găsească în viaţa lor; 13. Picioarile lor sânt coperite de la oarecare materie de corn, altile osebite de unghii întoarse, înarmate de multi feliuri de unghii, (p. 192) pentru ca să răspundă la diosebite trebuinţe de la a lor viaţă; 14. A lor nări nu sânt făcute întru acestaşi feliu ca a noastre, încă şi între dânsele sânt // deosebite; 15. A lor criieri este mult mai mic decât al omului, la atocmarea trupului lor; 16. Unile de acestea au o membrană osebită asupra ochiului, la care, trăgând a lor geană şi făcând-o, că uniori să deşchid şi altiori să închid, acopăr
ochiul dispre supărările care s-ar pute întâmpla, dispre spini şi dispre gunoaie şi alt., căutând la a lor hrană; 17. Au o legătură foarte de zgârci fără de simţire, numită pele albă, că şede de la cap până la jumătate de spinare şi fără de a pricinui întru această durere, sprijinind greutatea capetilor lor când merg, păscând iarbă şi alt.; 18. Stomahurile dobitoacelor sânt osebit de a noastre şi unile de la altile, ori în mărime, ori în număr, pentru ce unile îl au mic şi altile mare, unile au unu şi altile doauă, unile mai multe. // Dromedario are patru stomahuri; 19. Sânt de acele carele au putere de a rumega, adecă de a mesteca când se odihnesc; 20. Inimile dobitoceşti au o făptură osebită, că unile au numai un vintricel, cum sânt broaştile, altile au doauă şi altile trii, cumu-i boul de mare şi alt.; 21. Sint dobitoace care nu pot a trăi fără decât în pământ şi altile în pământ şi în apă; 22. Dobitoacile să hrănesc în diosebite feliuri; unile - din carne şi să chiamă mâncătoare de carne, altile - de ierbi şi oarecarele - de seminţe şi de grăunţe şi alt. Sint lângă aceste o nesăvârşire de alti osebiri, dar de mai puţină trebuinţă de a se şti, între om şi între dobitoace. [...]
(p. 195) Fire peştilor. 1. Aristotile o împărţeşte în trei feliuri. Adică în feliul de peşti, că să vinde ori să mănâncă, şi în peşti, că este de
136
nişte zgârci făcut şi în peşte spinos, care are pre trup. Alţii osebesc peştile în peşte de mare, în peşte de râu şi în peşte de bălţi au heleştei.
2. Unile din jivinile peştilor, numite dobitoace au jivini de mare, au plomâne şi răsuflă ca celi de patru picioare şi să unesc a să naşte şi a să hrăni cu lapte, ca şi alti dobitoace.
3. Celi feliuri de peşti zgârcicănoşi fac a lor ouă, asemine ca şi celi de paseri.
4. Cei ce au spini pe trup iarşile fac ouă, dar mai micuşoare. // Şi au spini prin pregiur, pe a lor carne, pentru întărire. Sint şi de alti feliuri de peşti în multe feliuri şi în multi chipuri, că să găsesc prin ape şi să (p. 196) socoteşte întâi că peştile să naşte în apă, într-un chip ca şi alti jivini pre pământ, fiindcă acesta esti singur elementul lor, întru care pot să trăiască. 2. După urmare, de a lor clătire, că să face înotând, lor nu li trebuie picioare, după cum le şi lipsesc. 3. În loc de picioare au pene înotătoare şi o coadă, care le slujeşte de cârmă, pentru îndreptare drumului său. 4. Penile înotătoare ce au supt pântece le slujeşte pentru ca să nu prăvală cu pântecele în sus, care fără de gândire li s-ar întâmpla, de li s-ar tăie aceste. Căci spinarea lor este mai gre decât pântecele. 5. Peştile răsuflă în apă pe gură şi pe urechi, pentru ce aceste le au în loc de plomâne. // 6. Trupul peştilor esti făcut în cel mai cu cuviinţă feliu, penrtu ca să poată trece prin mijlocul îndesit al apei cu mai multă uşurinţă şi cu mai puţină sprijinire, că se poate. 7. Esti într-o norocire şi alt lucru, că de mai mare minune, pentru solzii cei număroşi, tari, netizi şi curaţi, cu care sânt aşe de frumos coperite trupurile lor şi întru aceeaşi vreme îi împodobesc, îi apără şi le dau un aşezământ mai tocmit, pentru ca să să apere de apă. 8. Cel înţelept şi învăţat dascal de la fire au făcut ochii peştilor netezi din afară au pe din vârful capului, pentru ca să nu-i poprească întru a lor clătire. Dar au umore de cristal rătund, iar nu în chipul lintei, au lăcrimi, după cum noi vedem pin aeră şi trăim. Peştile are o beşică plină de aeră, care, după cum ei o strâng şi o lăţesc, îi // suie au îi coboară or a şide în apă în ce loc ei voiesc. 10100. Sânt peşti care au meşteşuguri cu care să apără. Unii sânt împodobiţi de aripi, alţii au doauă picioare, alţii mai multe, cumu-i chitul bărbat şi alt. Sânt peşti că au un corp ascuţit, lung mai de un cot la trupul lui, altul are un corp ca un fieresteu, cu doauă
100 Din textul editat lipseşte punctul 9, fără a se oferi explicaţii.
137
părechi de dinţi didisupt şi de-asupra. 11. Sânt peşti de mărime şi de grosime de multi gradi. Chitul este cel mai mare peşte, că să află numit în Sf. Scriptură leviathan, pre carii îl prăznuiesc jidovii. Pliniu zice că au văzut mulţi chiţi într-un golf de la Aravie, lungi de 600 de palmi şi groşi 360. Feliurile peştilor sânt de multi feliuri, că nu să poate face socoteala de toţi. Dar, de vei voi ca să te înştiinţezi de larg, poţi ca să cauţi cărţile celor învăţaţi.
// Pentru ivirea gândacilor. În orânduiala gândacilor, Rai101 îi împarte în doauă părţi: în gândaci că să prefac (p. 197) de chipul lor. Cei ce nu-şi schimbă chipul, alţii au 6 picioare, unii - 8, alţii - 12 şi 14 şi 24 şi mai multe, care să cheamă gândaci de mai multe picioare. Cei ce sânt numai de 6 picioare sânt au din pământ, au de apă. De pământ sânt mult mai mulţi decât de apă. De o mulţime de feliuri şi în căutarea lor se socoteşte: 1. Că măcar că să fie acest feliu de zidiri, care nu să pun la samă din pricina micşurării lor, dar cu toate acestea, când să ia sama cu socotinţă, cu un microscopeu, să par alti capete de lucruri, întru carele firea au pus meşteşugul cel mai subţire şi mai gingaş, de au făcut cea mai scumpă împletitură, strălucire şi frumuseţa văpselilor cu mai mare adâncime, decât celi care s-ar făcut // într-alti feliuri de jivini mai mari şi nu ne grijim, nici nu căutăm nimică. 2. Gândacii trag numele lor de la chipul trupului lor, carele este, zicând aşe, despărţit în doauă părţi ori în doauă jumătăţi, că nu să ajung într- un loc, fără decât printr-un fir mic, cum sânt muştile şi furnicile şi alt., că să numesc deobşte jivini neinsprăvite şi toate sânt făcătoare de oauă, din care toate să fac. 3. Unile lasă a lor oauă în locuri osebite, pe copaci, pe ierbi, pe ape, pe dobitoace şi alt. Altile - în poame, în legumi şi alt. 4. Cum sânt bondarii icneumone de Eghipet şi alt feliu numiţi falene - în scoarţa şi lemnul copacului, în odrasli, în frunze şi alt. Fluturii cei albi îşi lasă oauăle lor pe frunzele ierburilor şi a curechiului. Altile care au trebuinţă de căldură să discarcă asupra trupurilor de dobitoace şi supt // pene de pasiri au supt părul dobioacilor, încă şi pin solzi de peşte, altile le pun în trupul dobitoacelor şi prin dişerturile lor, cumu-i în cap, pintre vine, pe lângă şeli şi în alti locuri de a dobitocului, şi înuntru - în criieri, în beşică, în fiere şi mai de obşte în carne. 5. Care de la aceste să fac mulţimea
101 John Ray (1627-1705), naturalist englez
138
viermilor în toate părţile trupului dobitoacelor. 6. La metamorfosi, adică schimbare de trup, încă esti un lucru mult curioz. Cum esti brucu, că din vierme să face flutur şi din flutur să face vierme. 7. Întru a lor cea dintâi stare, cumu-s viermii şi bruchii, să hrănesc de hrană vârtoasă şi groasă, cumu-i de frunze şi alt. Iar împrotivă de celi ce fac alti jivini în stare lor de avrelio, nu (p. 198) să hrănesc cu nimică altă fără decât în stare de gătire. Trăiesc de hrana cea mai gingaşe, // cumu-i de mustul copacilor, de sângile dobitoacilor şi alt. [...]
(p. 199) Levenochio102 au luat sama în maiurile unei molei că era de acest feliu de jivini mici mai mult decât numărul de oameni ce să află în toată lumea, în tot pământul. Iarşile // el încă au găsit că într-o găoace de idropiperi cuprinde mai mult decât 8 280 000 de aceste micuşoare făpturi şi, cu toate ceste, s-au descoperit încă şi mai mici, întrucât că o picătură de apă poate cuprinde în sine milioane de milioane. 20. El esti un număr nesăvârşit de acesti jivini nevăzute, care fac apele de lacuri, de să pornesc şi să arată de multi feliuri de văpseli, cumu-i verde întunecat, roşietică şi alt. Că încă pentru multi sar pute face arătare, numai de odată vor fi îndestul.
(p. 200) Pentru târâitoare. Târâitoarele unile sânt pre pământ, altile în apă. Celi ce vieţuiesc pre pământ sânt celi începătoare din feliul şerpilor, a căror muşcătură de unii este otrăvitoare, cumu-i cel de vipere şi de aspidă şi alt. Dar unii socotesc că cel de aspidă să nu fie otrăvitoriu, dar a sa vieţuire să vie de la o greşeală a oamenilor. Sânt şi alţii mulţi din feliul şerpilor, că n-au otravă, în multi locuri şi ţări. 2. Feliu de târâitoare după şerpi sânt culbecii, iarşile de multe feliuri şi văpseli. Sânt unii mari, alţii mici, că trăiesc în pământ şi supt frunze. 3. Târâitoare se pot pune şi cei vermi, ce le zic 100 de picioare. Pentru că nu să pot pune fără decât, fără de cale între gândaci, căci a lor feliu de mergire este într-un chip târâit. 4. Râmile fac o parte vădită a fi în feliul târâitoarilor. 5. Vermii care să găsesc în trupurile dobitoacilor încă sânt ştiuţi. 6. Târâitoarele din apă sânt de multi feliuri, cumu-s hieli ori agvile, adică şerpi din apă fără de venin, mântu, chişcariu şi alti feliuri, măcar că noi îi numim tot peşti. 7. Lipitorile. Sint, după angvile au hieli, între târâitoare şi sânt // de trii feliuri: celi din care să
102 Anton van Leeuwenhoek, naturalist olandez, unul dintre fondatorii microscopiei ştiinţifice (1632-1723).
139
slujesc de doftorie, unile negre şi altile cenuşii, unile mici ce să ţin de pietri în oarecare pârei. Sânt şi alti multi feliuri de ţârâitoare care să găsesc pin ape şi pe pământ, care au multi lucruri asemănate cu alte jivine ce s-au arătat mai înainte. Dar au şi de alt feliu, carele sânt osebite. 1. A lor clătire strâmbă şi târâită, care să face ca cu un meşteşug gheometricesc vrednic de a să lua sama. 2. Tot trupul de un verme esti un lanţuh de pieli au cercureli în linee întoarse, înflătoare, a cărie viţişoare întoarse trăgându-se, fac aceleşi cercurele întinse în lărgime, care mai înainte era mai lungi şi mai strânse şi aşe cercuşoru cel dinainte trăgându-se dinapoia celui ce era lângă dânsul, lucrarea să face în toată lungimea trupului şi face clătire covrijită. 3. Feliul // şerpilor să clătesc cu mijlocirea solzilor iarşile puşi în chip de cercuşoare piste pântecele lor şi cu o orânduială împrotivă celor ce-i au pe spate şi pe alti locuri de a trupului lor. Şi vârfurile solzilor, carele rămân din afară, fiind răzimate asupra vârfurilor celor de după cap până la coadă, şi merg puţin mai pre de-asupra, când fieştecare solz, trăgându-se înapoi ori puţin îndreptat prin lucrare de al său muscul, al său vârf din afară, să dipărtează ceva de la (p. 201) trup, pentru ca să să razime de pământ. Care prin mijlocirea lucrării de toţi aceşti solzi iesă clătire strâmbă a şerpilor. 4. Clătirea culbecilor să face prin lucrare de valurile unii peli lungă şi largă, care ei au într- amândouă părţile din pântecele lor şi într-acel feliu să pot ţine în fieştece parte de loc ori în ce feliu de aşezământ. Şi prin mijlo//cirea de o materie cleioasă care iesi dintr-a lor trup şi într-o parte de la strângere atmosferei. 5. Bruchii când esti în stare de vermi au picioruşi mici. Celi dinainte sânt scurte şi cu unghii pentru ca să poată trage la sine frunzile şi alt. Celi dinapoi sânt lungi, prin pregiur cu acuşoare mici, cu a căror mijlocire să prind şi merg pe unde le place. Dar când sânt în stare lor de nimfa ori de avrelio nu au picioare, nici vreo clătire, fără decât puţin pi dinăuntru. Iar în stare de gătire, au părţile clătirii ce le este a lor însuşi de aceste jivini. [...] 8. Să găsesc târâitoare că au o materie veninoasă au otrăvitoare, care le slujeşte pentru ca să prindă vânaturile lor mai cu uşurinţă şi să mistuiască a lor mâncare. 9. Otrava viperii este cuprinsă în jivini, într-o beşicuţă mică la vârful de un dinte al său ascuţit, şi esti purtată întru aceeaşi prin mijlocire unii ţevişoare de o glandulă, care are aceasta de o parte
140
dinlăuntru a capului, care osebeşte veninul său din sânge. Acest dinte este bortos şi printr-ace dişertare să // scură veninul la vătămare când vipera face muşcătura. [...] (p. 202) 13. Sânt târâitoare, cumu-s râmile, culbecii şi alt., care sânt ermafrodite, adică că au părţile naşterii tot într-un chip amândouă, şi sânt şi bărbat şi femeie tot aceeaşi vreme. Părţile naşterii culbecilor sânt puse în coarnile lor, asupra capului. Şi, pentru ca să te înştiinţezi mai bine pentru târâitoare, poţi să ceteşti „Istoria firească” de multe părţi de a Asiei, Africii şi Americii, unde să află mai de multe feliuri de aceste jivini.
Pentru celi de diosebite feliuri de ghioci, că nu sânt nici aşe de bine cunoscuţi, nici aşe de bine alese de cunoscătorii firii. Că nici nu să poate în vreun // feliu, fiind aşe de mult număr şi de diosebite feliuri şi pentru a lor lăcuinţă, că este în fundul mării. Dar tot să poate în vreo oarecare feliu , ca să să arate din celi ce sânt mai cunoscute între ghioci. Eu pun toate celi jivini cu coajă de-asupra, ori învălite, că unile să chiamă univalvi, adică cu o singură coaje, că unii le numesc ocniţe. Altile sânt cu doauă şi 3. Sânt un mult număr de aceşti peşti de o coajă sângură, care sânt osebiţi şi în chipul coajei şi în chipul peştelui însuşi au ghioc.Unii de aceşti peşti au multi părţi alese, cumu-s capete, picioare, cleşte şi alt., care stau afară de coajă au coperemânt, cum sânt feliul de raci de mare, că să zic gamberiu. Painji, ghioci, culbeci şi altile sânt cu totul închişi, cum scoicile, midiile, ostricile şi şelinile şi alt. 4. Gamberiu de mare (p. 203) esti cel începătoriu între peştile cu coaje, că se bagă în borti pi la maluri şi pietri şi au patru picioare de fieştecare parte, cu două mari şi groase în chip de mâni şi o coadă largă, cu a cărie mijlocire merge cu multă uşurinţă. Să socoteşte că o mână ori picior, de se va tâmpla să fie rupt au tăiet, în grabă îl face iar. Niciun dobitoc n-are această putere, lipsindu-se de un membro, ca să-l poată iarşile face. Socotesc unii din cunoscătorii firii că gamberii să fie ermafroditi, dar alţii cugetă că să numără până în 30 de feliuri de gamberi, care toţi sânt coperiţi de coaje şi toţi au numile lor osebite. 5. Granchio. Esti asemine ca gambero. 6. Steaua de mare. Esti un feliu de cel cu o coajă şi are cinci săgeţi ascuţite, care îi ies din trup, ca de la un chendro. Şi pasul ei de-a merge este în toată lărgimea ori cum va să meargă, înainte, înapoi, de-a curmezişul şi ori încotro îi este voia. Gura de aceasta stă la mijlocul trupului şi are dinţi şi multe limbi, care
141
le scoate în năsip şi suge hrana ei. Nu s-au descoperit până acum pe unde să descarcă. // 7. Peştile cojos - cel mai minunat decât alţii, este steaua copaciului, numindu-să aşe pentru ce de la trupul ei ies un număr foarte mare de ramuri. Care celi de mult numără ramuri, fac un feliu de mrejişoare, care, această jivină înotând, aruncă pentru vânat a prinde ce să încurcă în meşteşugul lor. 8. Să găsesc multi alti feliuri de ghioci, cumu-i paingul de mare, mitra, arpa, dinte de arap, unicorno, porpora, trâmbiţa, troco poleit şi alti feliuri. 10. La al doile feliu de jivini cu coaje din celi ce sânt cu doauă coji şi să deşchid în doauă părţi. Din acest feliu sânt cumu-i ostrica, telina, scoica, midie şi alt. 11. Acesti jivini să chiamă ghioci neclătiţi, căci nu pot să să clătească au să margă de la un loc la altul. Să socoteşte că aceste sint ermafroditi. 12. Ostrica stă mult // la adânc, telinile stau pe lângă maluri, scoicile stau înfipte în năsip, unde apa nu scade. Ostrica, telina, scoica să hrănesc de pământ, năsip şi alt. 13. Zice Levenochio că unile de acest feliu de jivini îşi pun oauăle lor asupra cojilor lor de le clocesc. 14. Ostriche să găsesc de trii şi patru palme de mari în părţile de cielanţi. 15. Să găsesc mărgăritare frumoase în cojile de ostriche, de midii (p. 204) şi în celi ce să cheamă maica mărgăritariului. Mărgăritarele ce să află în trupurile de aceşti peşti să par mai mult că sânt pietri, decât adivărate mărgăritare. Aşe sânt acesti feliuri de jivini, că le numesc încă şi zoofiti, adică dobitoc. Şi sădirea de sânt făcute cu un meşteşug, cu o frumuseţe, cu o gingăşie minunată. În unile feliuri osebite de ghioci, câte împrejurări, întorsături, sucituri să văd şi de linii şi văpseli de feliu de feliu. Şi aceste jivine oase n-au în carnea lor, căci fire de-au pus pază acesti case a lor, // ca să se apere de fieştecare întâmplare.
Pentru grifoni, finice, draghi, satiri, sirini, inorog, leocorno, fate că unii cred că să fie aceste în lume, iară istoria de dragoni şi de leocorni, sirine şi alt. nu le dă credinţe. Apoi că aceli numi nu să găsesc în hotărârile filosofeşti ale crăiei de la Londra, carele scoate arătările de la celi mai bune izvoare, mai că din toate părţile lumii, Nici văd a să face clătire în adunarea de hotărârile filosofeşti a lui Leftorp103,
103 Probabil Joseph Pitton de Tournefort (1656-1708), naturalist francez.
142
Iames104 şi Ioan105. 2. Istorie firească a lumii are arătări cum că mulţi oameni, carele au făcut scrisori pentru leocorni, şi mai vârtos Lavar106 întru a sa călătorie în locurile Abisiniei, zice că acest dobitoc esti de un chip şi de o mărime cât un cal făcut frumos şi atocmat. De floare murg întunecat, cu coadă neagră şi gios la chişiţile picioarelor. Zice iarşile că leocorno de la Tuaca au // coada scurtă şi cei de la Ninina, alt ţinut dintru aceeaşi ţară, o au lungă mult, încă şi coama (Carte 4, foaie 3). Scrie Dumont107 cum că au văzut chipul de un dragone asupra porţii de la cetate de Rod. Acest dobitoc are 33 de palme domneşti de lungime, că strâca toată ţara prinpregiur, şi, când au fost ucis deodată de gonţoni, el zice că capu era asemine cu cel de un porc sălbatic, dar mai mare, urechile în chipul celor de mul, dinţii foarte strânşi şi lungi, gura largă, ochii adâncaţi şi aprinşi ca nişte cărbuni şi ave şi doauă aripi nu pre mari. Picioarile şi coada ca şi celi de un şoim, dar tari şi cu unghii ascuţite şi otrăvitoare, trupul său era acoperit cu solzi. Ie sama unde s-au zis la gheograful Atlant, carte 3, foaie 43-44. 4. Ludolfu108 zice că în Abisinie, în „Istoria etioplenilor”, să găsesc dragoni foarte mari, că fac multă stricăciune cu // mâncarea, acoperiţi de solzi, dar nu sânt veninoşi, nici fac răutate, când numai muşcă. Să prind cu meşteşugul de o scoarţă de copac, iarşile arată Atlant (p. 205) gheograful, carte 4, foaie 614. 5. Istorie pentru sirine şi pentru satiri şi alt. trag începutul lor de la aceli jivini care au oarecare asemănare cu chipul omului. Între acesti începătoare sânt feliurile de mogniţe (şi urang-utang şi cfoemorov) asupra pământului. Feliul numit al sirinilor, măcar că nu au nimică asemănare cu omul, şi alti jivine mari care să găsesc în mare. 6. Istorie de cfoemorov este curioză, dar puţin obştită. Care vom zice aice după Daler109, carele zice că se găsesc la Cfoe, Gvineea şi în Agolul Etiopiei. Aravii îl
104 Probabil John Jonston (Jan Jonston în poloneză, Joannes Jonstonus în latină), naturalist şi medic polonez de origine scoţiană (1603-1675).
105Jan Commelin (Johannes Commelinus), naturalist olandez, autorul, printre altele, a lucrării Catalogus plantarum indigenarum Hollandiae (1683) (1629-1692).
106 Probabil Nicolas Lefevre (1620-1674), naturalist şi medic francez.
107 Neidentificat.
108 Hiob Ludolf, orientalist german (1624-1704).
109 Probabil Albrecht von Haller (1708-1777), naturalist elveţian, unul dintre creatorii fiziologiei experimentale.
143
cheamă satir şi cred că ar fi de la un neam de om traşi. Au capul mare, trupul gros şi greu. Picioarele dinainte ca mânule omului şi nu au coadă, mărg // câteodată în două picioare, ca omul, şi câteodată în patru. Să hrănesc de poame şi miere sălbatică şi fac bătălie neîncetată unii cu alţii. Îndrăznesc câteodată a să pune şi împrotiva oamenilor înarmaţi şi răpesc fimeile oamenilor. Portoghezii îi numesc oameni sălbatici. 7. Daler zice că mai înainte de 30 de ani când el scrie au fost adus în Olanda o fimeie di acest feliu, care au fost arătate lui Enricu Federicu110 cneaz. Ea era de mare cât un copil de trii ani, dar îndoit de groasă, făcută bine şi uşoară şi ridica lucruri greli şi le purta de la un loc la altul. Ave ţiţele goale şi pânticeli. Dar spinarea îi era păroasă, obrazul ei ca un om, nasul teşit şi ascuţit, urechile, pieptul, măselile, cotile, picioarele, pânticile şi altile asemine ca femeile. Să înălţa în doauă picioare de multi ori şi merge ca un om, prinde apă cu un păhar şi cu o mână ţine // şi cu alta be, cu multă asemănare a omului şi să acopere şi doarme ca un om. Să credi că acest feliu de jivine ar fi dat începutul de zidire a locuinţilor. Di satiri e sama iarşile la Atlant gheograful. Şi afară de această mărturie, zic şi eu că am văzut în Roma o jivină asemine, dar din parte bărbătească. Viind nişte africani cu o cămilă albă şi numai un moţ de spinare şi un pelican, care avea guşa cât ar încape un cap de om, spânzurată, şi două moimiţe cu pui, de care vin şi pe la noi din ţara turcească, şi un satir negru, că-l nume satir şi drac de munte, care sta în picioare şi râde. Obrazul lui aseamănă a om, iar urechile mai lungi puţin şi late ca a omului şi cu barbă, fără de musteţi. Buze ca a omului supţiri, numai la gură mai lat şi lua castane şi altă ce-i da. Strâca cu dinţii şi curăţa cu degitele. Dar // păros peste tot, nu numai la spate. Cum mărturiseşte Daler, (p. 206) Plinio şi alţi dascali din cei de demult, mai credincioşi, cu pricepere au vorbit pentru finice. Dar aceea ce-au zis au fost lepădată de multă vreme ca o greşală a oamenilor. Grifinii şi arpiile au loc în istoria firească cestă de acum. Dar dascalii ce-au vorbit au fost defăimaţi. Scriptura scrie pentru leocornu, adică inorog şi de dragoni şi ce mai mare parte din cunoscătorii firii au încredinţat că cu adivărat să fie acesti dobitoace şi încă au şi scris, dar pentru rărime şi împuţinare
110
Probabil Friederich Heinrich (1584-1647), prinţ de Oran, guvernator al Olandei.
144
numărului lor, de care noi nu avem asemănare de vrednicie a să credi au dat pricină cum că n-ar fi mai fost zidiri asemine cu aceste.
Tălmăcirile de la viaţa jivinii, eu număr opt. Adică: sănătate, bolnăvire, trezire, somnul, visul, foame, sete şi moarte.
// Sănătate să trage de la subţiere ce cuviincioasă şi de la aşezământul părţilor bune, carele sânt puse a ocârmui toate lucrurile şi toate temeliile aşezământului veţii.
Bolnăvire este o stricăciune a trupului jivinii, care are putere de la a sa lucrare însuşi.
Trezire ori stare omului când este dişteptat esti lucrul arătării şi a lucrării de oarecare număr de spirite vărsate în toate părţile trupului, cu mijlocire de care organile simţirilor din lăuntru şi din afară. În toate meşteşugurile clătirii care se ţine de la voie şi împingere de la lucrurile din afară, fac cu uşurinţă toate a lor lucruri şi toată a lor clătire.
Somnul este împotriva dişteptării ori a trezirii. Dar care este a sa pricină şi în ce stă el, asupra acestui punt nu pot ca să ştie cei mai vrednici filosofi şi care ei sânt mult încurcaţi, vrând ca să ştie.
// Visurile sânt lucrare puterii lovite de la spirit care lucrează în noi încă şi în vremea dormirii, în care vreme însuşi el merge la ideile carele au fost arătate când omul era deşteptat. Iar trupul adormit atunce nu lasă la spirit lucrare puterii ce i se cuvine şi aceasta face cea mai mare parte a ideilor într-un feliu întunecat şi neisprăvit şi nefiresc. Acest feliu de a vede lucrurile este aceea carele să chiamă vis.
Foame este un feliu carele iesi din grăbire membrilor din lăuntru a stomahului, pricinuite de la lucrare musturilor, care slujesc la mistuire şi care, negăsind nimică în însuşi stomahu, în care ca să-şi puie a sa putere, îl (p. 207) împung şi deşteaptă a noastre spirite pofta ori voia de a mânca.
Sete are orişice lucru de-atocma cu foamea. Pentru ce stomahul şi părţile grumazului şi a gurii, neavând o somă îndestulată de umedeală, are // ace supărătoare simţire, care aduce întru noi trebuinţa de a be pentru ca să înceteze e.
Moartea esti aceea care aduce jivina la ce de pre urmă stare. Aceasta nu esti altă decât o încetare de toate puterile dobitocului şi de toate lucrările trupului. Că rămâne el într-o stare de odihnă isprăvită şi face într-un chip pătimitoriu tuturor schimbărilor care el au ispitit în
145
lume şi după care moartea pune sfârşit tuturor lucrurilor. Eu cred că va fi bine a săvârşi acesti luări de samă asupra lucrurilor celor minunate a ziditoriului făpturii cu scrisul de la însuşi moarte, care întru o zi va face a săvârşi aceasta frumoasă zăbavă, care noi am avut până acum.