PRIVIRI POLITICEASCĂ A EVROPII TOATA, DIN ANU 1825
f. 3"
f. 4r
Tipăritorii fac cunoscut că acest capăt să țînea de jumătatea
întăi a unii nouă politicești cărtularnice priviri ce avea a să ivi cătră luna lui ghenar. Dar că acea lucrări fiind păsuită, noi am socotit de mari trebuință a nu prelungi propovăduirea unui capăt atîta de însăm- nător ca acesta, pe carile îl poclonim cinstitii opștii, dar sîntem mâhniți foarte că nu ne ești iertat a numi pre acela ce l-au alcătuit.
PRIVIRI POLITICEASCĂ A EVROPII TOATĂ, DIN ANU 1825
Aciia cîți sîmt și cunosc pănă la cît omul și legiuirile lui sînt prii- mitoari de desăvîrșiri, cată și privăsc cu multă luări aminte mișcarea opștiască a lumii 1, cari mișcări o împingi pe dînsa cătră o politefsîri de iscusință 2 atîta de prăpădelnică pentru greșîtili păreri ce au stăpînit lumea vechi 3, dar atît de priincioasă prențipiilor 4 ce au a pune la caii noua stare a lucrurilor ce să vestești acum în lumi. Niciodată filozofia nu au avut pricină mai răsfățată de a să întindi cu gîndirea; niciodată priveliști nu au stătut mai mari și mai vrednică de mierarea omeniască. căci ești nouă în lumi, și nici vremili vechi o au înfățoșat-o vreode- nioară. Această stări înaltă a politifsîrii, pricină de atîte socotinți și f. 4t prepuniri greșite, cum și // de atîte giudecăți nebune și răsuflate, această
1 Mișcarea aceasta este frămîntarea ce au duhurili omenești acum spre aflarea și cercetarea tuturor lucrurilor, care în vremea de acum să vedi răvărsată în toate duhurile.
2 Politefsîrea ești iscusința la care au agiuns omul nu numai întru învățături, ci întru cunoștința adevărului în oricare lucru.
3 Părerile greșite sînt toate acele care cuvîntul drept nu le priimești, adică, în pricina de care scriitorul vorbești, păreri greșite sînt dreptățîli și iscutirile evgheniii, robia și alte de acest fel ci cuvîntul drept nu priimești.
4 Prențipii sînt, la toate lucrurile, adevăratele începuturi din cari să pornești oricari pricină.
138
(zîc) pe care unii o prepun ca o coaciri a lucrurilor politicești și ca o apropieri a vremii căderilor 5, iar alții o privase ca un izvor mai obîr- șălnic a năravurilor și a răutăților den lumi6, această politefsîri atîta de îngrozitoari7, atîta de hulită 8 și atîta de prigonită, din singură orbirea minții 9 a fost neștiută și ești neștiută pănă în zîua de astăzi 10. Ea nu ne vini nici de la eghipteni, nici de la atineni, nici de la romani; au fost întru adevăr prespusă de cătră unii den înțălepțîi vremilor vechi, dar numai cît au cutezat ei a-i ura buna sporiri 11; nu au fost pomăzuită nici de cătră un stăpînitor, dar nici putea ca să fii 12.
5 Este socotință, că precum toate cele firești au vremea creșterii, a coacerii și a căderii și a periciunii, asăminea ar fi și în cele iticești și politicești.
6 Mai ești o socotință, cum că aceste politefsîri, adecă aflarea adevărului, nu ar veni dentr-alta decît den stricăciunea oamenilor, care nu s-ar fi mulțămind în stările ci vremea i-au aflat, ci ar dori pururea o mișcare cătră altăceva mai mult.
7 O numești îngrozitoari pentru că cere mari prefaciri în lumi, mai vîrtos în pricinile oblăduirilor.
8, 9 Că adică pentru că nu o cunosc, stăpînitorii o prigonesc.
10 Neștiută pănă în ziua de astăzi de cătră stăpînitori.
11 Pentru că la putința lor nu era altă mai vîrtos, temîndu-să de stăpînitori.
12 Stăpînitorii nu pot să o pomăzuiască, căci le este de piiri lor a-și cunoaști noroadele
dreptățîli lor.
13 Tot acele păreri greșîte înțălegi, că adică numai după păreri greșîte cei mari sînt mari pe lîngă stăpînitori, iar nu că sînt vrednici de a fi.
14 Prigonirea ce sufăr noroadile nu vini numai de la stăpînitori, ci de la toată sistima boiriască, care sistima nu vini decît din pricina greșitelor păreri.
Ființa ei ești înmulțirea vacurilor și a împărtășirilor opștești den lumi; ea ești lucrarea vremii și fapta niamului omenesc întreg, pentru L 5r că în pricina politefsîrii un vac nu ești decît vremi // de o zî, și un stat de împărății nu ești decît sămn de o picătură.
De îndată ce stăpînitorii au crezut că o zăresc, au și socotit că nu le ești de folos, pentru aceasta au și făcut chipuri ca să o opriască din cale și s-au pornit vrăjmășăști asupra ei; toți aciia cari îi încon- giură pe dînșii, și cari nu cunosc a lor înălțări decît la părerili greșîte ce au stăpînit în starea vechi a lucrurilor 13, s-au înspăimîntat de sporirea unii politefsîri cari îi sfarmă, și au înduplecat pe stăpînitori a-i da război cu dînșii de-a valma 14. Și tocma aceasta ești aceea ce fac acum cu toțîi cu o oarbă sîlință și stăruială, fără a sta să giudece prăpă- delnicili urmări a unui plan ca acesta, vrăjmaș împărtășirilor omenești din lumi.
Stăpînitorii însă nu o cunosc pe dînsa în firea ei; pentru că poli- tefsîrea nu ești nicidecum vrăjmașă lor; părticica ce le cade de la dînsa este pururea cinstită și împodobită, dacă ar voi ei a să întovărăși cu omenirea și a o agiutora spre noua soartă ce ni să menești. Ei, stăpînitorii, o giudecă pe dînsa de pe tulburările și struncinăturile ce pricinuiesc opintelili ei spre a să întemeia; ei nu pot să o giudeci prin pildi de mai înainte, pentru că, precum am zis, lumea toată nu au avut-o; ei nu o pot găsi prin istoriile niamurilor, apoi dar cum ar pute-o afla f. 5V și ști? //Atina au fost luminată de învățături, dar au fost strîmbătă- toari și cu cruzîmi; ea ș-au închipuit faptele bune așa fel de lucruri care
139
acum nu ar mai fi socotite de acest fel, căci ea le trăge din enteresurile și patimili săli. Faptili bune într-armate a celor dentru-ntîi romani nu au slăvit decît pe un norod ce era cică sălbatic; adică politefsîrea Romii supt consoli, și a Romii supt împărați să cuprindea în sîngur folosul Romii, iar nu în folosul niamului omenesc. Apoi pășînd din vremili Romii și încoaci, nu să mai poati afla nicăirea; au doar o putem găsî între strămoșii noștri, cari au stătut cei mai sălbatici și mai cruzi dentre oameni? Și nu putem tăgădui că pănă în celi de acum vacuri, a noastre mișcări, a noastre legiuiri nu au putut imputa nimică strămoșilor noștri. Dintre altă parte, la toate niamurili de mai înaintea noastră, robia au fost socotită ca o stare omeniască; și aceasta ești îndestul de a dovidi că politifsîrea nu au fost pe lumi.
Apoi toate părțîli răsăritului nu ești decît o varvarîi, și nici cunoaștem epohi întru cari să nu fi fost, nici să privedi vremi întru cari ar putea să nu fii; într-aceste triste părți a lumii, cea mai multă parte a oamenilor nu ești decît puțîn mai sus de zîdirili necuvîntătoari 15;
15 înțălege mohometanismosul și celelalti rite pline de disedemonii.
16 Adică că fiindcă lumea acum își cere dreptățîli sale de pe la stăpînitori, den pricină că poletefsîrea i-au deșchis mintea și i-au rădicat părerile greșite, pentru aceste zîci scriitoriul ca cînd ar fi lumea întru al doile zîdiri.
* pentru că despotismul și legili îl au șters pănă și icoana de om.
Bătrînul Eghipet, acel pămînt de izvodire a tuturor lucrurilor, acea începătoari trudă a împărtășirilor omenești, școala Grechiii carea au stătut dăscălița Evropii, Eghipetul (zîc) au fost un noian întru cari lumina și întunericul își da război. Cuvîntătoria omeniască era înădușită supt grămădirea disedemoniilor. Toate vidmili și nălucirile cîte părerile omenești pot izvodi au izbuhnit dintr-acel pămînt atîta de roditor în minuni despre altă parte.
Acest fel ești filozoficeasca istorie a noroadelor vechi, carile nu ari decît un haractir fiziognomicesc, adică omenirea întriagă lăsată în voința puterii covîrșitoare, neștiința și varvaria acoperind fața pămîn- tului. Noi nu vorovim decît de la pornirea spre stricăciuni a vechilor stăpîniri, căci fără de îndoiri înainti de a fi strîmbătate a fost dreptate, și înainti de a fi rătăciri a fost cuvîntătorii driaptă, sau într-alt chip ar trebui să socotim că lumea nu au fost zîdită înadins pentru silnicii, pentru strîmbătate și pentru nesocotiri.
Aceasta ești istoria lumii în depărtarea cîtă pot ochii noștri să o vază. Adivăr că ceva luminări au fost aprinsă într-acel lung și posomorit întuneric, și cîteva scînteie zărite pe jariștili Atinii și a Romii au adus lucirea lor pînă la noi, den care slabă lucire au ieșit zîua aceasta 6r luminoasă care strălucești // astăzi preste Evropa, însă zîua aceasta nu ești curată și toți aciia pe care lumina ei rănește vror a o prifaci iarăși în întunericul den cari abia au apucat a ieșî lumea. Ești o grozăvie di lucru și muncă a să răsîpi o întunericimi îngroșată de treizăci de vacuri, și a da cuvîntătoriii scaunul stăpînirii ce și l-au fost pierdut. Dar încă o dată, zîc, lumina ești despărțită de întunericimi, și lumea să află întru al doile sa zîdiri16.
140
Evropa în zîua de astăzi este omenelnică și politefsîtă, și cît au mai rămas întru ea var vâri, vini despre răsărit. Căci un singur niam nevrednic de dînsa mai trăiești încă pe marginili ei 17. Vremea însă nu ești departe întru cari să va răsipi și spuma aceasta. Evropa ești intrată într-o opștiască politefsîri; ocîrmuirile ei pot fi strîmbătătoari, dar nu varvare, nici să pot asămălui cu ocîrmuirili crude de mai înainti; noroadili și stăpînitorii lor sînt mai îmbunătățiți, și toți trebuie să cunoască această triaptă de îmbunătățiri unei creștiri mai slobode, și unor învățături mai adîncate; creștirea singură faci pe om; ea singură naști acum toate luminili aceștii noauă Grechii 18.
17 Turchia, cîtă stă pe marginea Evropii.
18 Metaforicos numești pe Evropa noaua Grechii.
19 [lipsește nota\.
20 Firești urmiază să fii un război ca acesta, pentru că prențipiile fiind începuturili și temeiurili cele adevărate a lucrărilor, iar părerile greșîte fiind nești mincinoasă începuturi, negreșit nu pot să să învoiască.
Dar tocma pentru că duhul și sufletul omului sînt mai cu // 71 podoabă lucrate acum, trebuințăli noroadilor s-au și mai mărit, s-au și mai înmulțit; pentru dînsăli acum nu ești destul a nu avea ocîr- muiri varvare, ele le cer să fie drepte și milostive.
Pentru dînsăli nu ești acum destul să fie robia slăbită și îmblîn- zită, ele cer o slobozenii întămeietă pe dreptul și mărirea omului. Acum nu ești îndestul ca fericirea noroadelor să fii atîrnată la buna voință a stăpînitorilor, eli vror ca să fii statornicită pe legiuiri izbăvitoari, mai puțîn supusă clătirii decît voințăli omului stăpînitor 19.
Evropa, acest fel acoperită de o nenumărată sumă de noroade luminate de învățături, samănă a nu âvea trebuință nici de un fel de opintiri strașnică pentru de a agiungi la soarta ce i să menești; și ești încredințată că o va cîștiga prin singură firiasca sporiri a păsurilor sale, și prin curgirea și atîrnarea acea nebiruită a lucrurilor de acum. Acista ești folosul stării în care să află suită, și ar fi primejdii pentru stăpîni- tori de a cerca să-și mai măriască pre a lor stări prin într-armări împotriva aciei atîrnări nebiruite și de a să împotrivi la dreptățîli ce își cer noroadili, care după înțăliaptă măsurarea lor nu cer doar ca fericirea 7V stăpînitorilor să fie micșorată, ci ca a lor să fie ceva spo//rită. Den nenorociri însă, războirea este chiar vederată, căci cu toate că ceririli noroadilor sînt măsurate și lesne de împlinit, ba încă și mult priincioasă mărimii stăpînitorilor, ceririli lor rămîn izgonite și lepădati; alcătuindu-să dar o puternică într-armari împotriva politefsîrii nouă, au dat hotirîri de a o alunga înapoi. Două lumi călătoresc ponciș una asupra altiia; noroadili și ocîrmuirili să dispart între ele, lucrează după enteresuri protivnice, și dentr-amîndouă părțîli voințăli își dau război; o luptă hotărîtoare ești deșchisă între prențipii și între părerili greșîte 20; însă părerili greșîte sînt niște rătăciri, iar prențipiili sînt adevăruri, și știut ești că adivărul nu să biruiești decît numai cînd nu ari sprijiniri nicidecum. Așadar, într-această pricină toată Evropa politifsîtă rădică armi pentru dînsul.
141
în cîtă vreme părerili greșite își au stăpînirea lor, cuprind toată puterea împărtășirilor omenești; a le zdrobi ar fi a dezființa împărtă- șîrili ce ș-au alcătuit ele; cerirea însă nu ești de a le dezființa, precum strigă și crăinicesc toți aciia a cărora stări vini den părerile greșite; nici noroadili nu să pot stingi așa de lesni precum ei propovăduiesc 21. $r Ci oricare rădicari a noroadilor nu să faci decît den ră orînduială a luc//ru- rilor pentru o bună rînduială a lucrurilor, căci dacă rînduielili ar fi bune, nicidecum nu ar fi porniri de nerînduială. O rădicare a norodului, precum a Franțăi și a Ispaniii, nu ești împărecheri înrăutățită, ci fiindcă toată starea rău alcătuită ari un vîrf de coaciri la care agiungînd cade, sînt simptomi de primejdii politicești precum sînt sîmptome și de moarte. Nemulțămirea opștiei ești sămnul cel neurnit pentru oricari nerînduială; acest sămn să vestisă înaintea rădicării Franțăi, și au înaintat pe căderea ocîrmuirii stăpînești. Deci îndată ce sămnul acesta ești cunoscut, întîm- plarea poate fi și proorocită, nerămînînd neștiut decît ciasul amarnic al izbugnirii pe care îl toacă și îl vestești cea mai mică întîmplari. Așadar, stăpînitorii trebui să-și tragă ființăli din ființa opștiii, carile află și urmărești toate, și carile niciodată nu amăgești, nici înșală 22.
21 Partea boiriască strigă cum că lumea să prăpădești daca oamenii îșt vor cișhga dreptățîli.
22 Foarte adevărat lucru este că lumea pătrunde inimile oamenilor și stăpînitorii trebui de pe la norod să afle adevărul în pricina oblăduirii sale, căci curtenii îi spun tot minciuni și tot bine ca să nu-i aducă rnusubeturi. . .
23 Este știut de toți politicii cum că oricare nerînduială mari ari firiască atîrnare cătră o rînduială mai bună, și din partea mea aș încredința că Moldova tiebui de acum sa ia o bună rînduială. Că este trecerea de la una la alta strașnică, nu rămîni îndoială, și pildă avem pe Franța și toate staturile cum au trecut din nerînduială către rînduială, pot zici și Moldova că să află acum în trecerea aceasta.
24 [lipsește nota}
Pot zîci că rădicărili noroadilor sînt de trebuință și că trăbui arătat, spre cinstirea lor, că își au începirea și pornirea lor din sîmțîrea îmbunătățirii și din dorința binelui opștesc, precum, den împotrivă, trebui zîs, spre rușinarea prigonitorilor lor, că numai den enteresul obrăzalnic sînt porniți la această prigoniri. Rădicărili nu sînt măsurati și profitite de cătră noroade; ele nu sînt decît greșălili ocîrmuirilor, f’ precum știm // că greșala besăricii romanești au născut pe besărica reformată.
Toată rînduiala ră naști o nerînduială, dar această nerînduială ești o atîrnari cătră o rînduială mai bună 23. Trecirea de la una la alta ești strașnică, ești cumplită întru adivăr și țîni scump și pre acei ce o apără, precum și pre acei ce vror a o opri din calea ei, căci acest mijloc de vremi ești plin de osîndiri și de păcate, încît rămîni adevărat cuvîntul ce zîci „că nu poate fi nici un stăpînitor atîta de rău carile să nu fii mai bun decît o răzvrătire de norod". Răzvrătirili de prin polaturi nu sînt atîta de împleticite 24, aceicși faptă ră care le pricinuiești le și fîr- șăști, iar mînia și tulburarea ce cu îndelungari face pre burzuluirili norodului; și cine ești cari să poată pune frîu unui norod tulburat și pornit? După cea întîi înspurcari la fapte răii, el nu mai stă gîndind sau giudecînd, ci nu stă, nici să oprești decît după ce să satură de sîngc-
142
rări, incit ești mult mai cu lesniri împăraților de a întîmpina răul pănă a nu să începi, decît noroadelor de a-1 stîmpăra după ce l-au pornit, însă datoriili unui stăpînitor sînt o știință foarte adîncă și înaltă, cu * totul mai pe sus de destoinicia acea de rînd a prințipilor, căci // precum ești un rînd de prostime între noroade, ești și un rînd de prostimi și întri stăpînitori; mai ești încă, că fiind pururea așăzați întru o mincinoasă lumină, nu văd lucrurili prin ochii lor, ci printr-a celora ce îi încungiură pe dînșii; ei, prin stîclili amăgitoare a curtenilor lor, nu zăresc decît închipuiri de fericiri, în vremi ce toate sînt în nenorociri și nevoi ceva-ceva mai în laturi de dînșii. La anu 815, cînd vetiazul Montmransi, purcegînd din orașul Lion, au mers să vestiască craiului de Franța sfărmarea oștilor și sosirea biruitoari a lui Napoleon, craiul să afla dormind într-acel cias, deci, trezîndu-1, și întrînd graful și spuindu-i nenorocirea ce din nou îl împresura, craiul i-au făcut o ră priimiri, și nici au voit a-1 credea 25. Acest fel ești istoria tuturor stăpînitorilor de lumi; prăpăstiili cari sînt aproape de dînșîi nu le văd decît oamenii norodului, iar stăpînitorii petrec dormind chiar pe marginea lor, și nu să trezăsc decît după ce să pornesc spre căderi. Nicidecum, nicidecum în adîncimea palaturilor, ci în sînul noroadelor ar trebui să înveță stăpînitorii cursul diplomaticii lor, pentru că adevărul neavînd a le ieși înainte, ei trebui să-l caute si să-l afle.
25 Cum putea să criază un musubet. . . ca acesta. Și vodă cum putea crede ticăloșîia Țării de Gios cînd murea de foame, de ciumă și era și lăcuită la anu 824, de vremi ce aceasta -era un musubet...
26 Stăpînitorii, în pricina dreptăților ce își cer noroadili, nu priimesc a auzî nici măcar tînguiri din partea lor.
Dacă stăpînitorii, avînd cunoștinți mai drepte, după puterea ce le ești încredințată ar învăța trebuințăli și dreptă//țăli oamenilor pre cît cunosc pre ale lor, ar scuti de o mulțimi de nenorociri pe oameni, și de o mulțimi de primejdii pre dînșii; avînd însă de la sîneși făcută hotă- rîrea dreptăților lor, nu vror nicidecum ca și noroadili să facă pre ale lor; ei nu priimăsc nici un fel de tocmală între supuniri și între poroncă; așadar, dreptățîli noroadelor cad cătră rugăminți, căci ar fi nesuferit lucru dacă ar lua formă de tînguiri 26. Vror stăpînitorii să sloboade cîte ceva, dar nu priimesc a fi îndatoriți sau legați la aceasta. Adică toată împărțala ești bini făcută cînd partea ce vini leului ești osăbită si dată.
Nu trebui să să miere cineva de această pedosnică prăvăliri a tuturor lucrurilor, căci părerili greșîte a înaltii naștiri și a darului de la Dum[ne]zău, întru cari stăpînitorii sînt născuți și crescuți, îi deprind pe dînșii a să socoti ființi deosăbite de omeniri, încît pre puțîni sînt dentre ei cari cred că ar fi tot dentr-o famelii cu omenirea: pomăzuiți de dum[ne]zăiri, iar nu de cătră noroadi. Ei lui Dumțnejzău să socotesc numai îndatoriți, iar oamenilor cu nimică. Așadar, cînd ești la plăcerea lor de a puni în lucrări oarecare bunăvoință, ei nu socotesc că își împlinesc datoria, ci că răvarsă milă și îndurări cătră oamini, mărturisind: dacă pentru dumnezăiri avem altfel de grai și cuvîntari decît acista! //
143
f. l()r O inimă de împărat sau crai trebui să fii înadins și a menune lucrată pentru ca să să dea spre fericirea oamenilor numai din năstavul voințăi săli; pildili cîte ar putea aduci spre aceasta sînt atîta de rari, încît nu ești de vrun agiutor nici a le mai pomeni. Politiceștili fapte bune și facirili de bini nu să ivăsc din partea stăpînitorilor decît numai la prilejuri de nenorociri ce li să întîmplă; acest fel prilejul de nenorociri și de primejdie au alcătuit pe Sfînta Aleanță ; stăpînitorii pururea dezbinați între dînșîi au dat pistă uniri și prieteșug într-o vremi foarte poncișată lor; ale lor dentru-ntăi gînduri și cugetări au stătut blagorod- nice și izbăvitoari pentru că era însuflețiți de nenorocirea și groaza cea mari27, și într-aceli ceasuri ei era cu adevărat oameni. Isprăvili însă izbînditoari dezghioacă și dizbracă pe fapta bună și nu o lasă decît cu singurul ei numi; așadar, stăpînitorii Sfinții Aleanțăi sînt acum dipăr- tați cu totul de ale lor dintâi gînduri și făgăduinți, căci schimbîndu-să norocul, ei au schimbat țălul și pricina.
27 [lipsește nota}
28 Tocma aceasta ești pururea metiahna burzuluirilor de norod, că amestică la un loc și nu osibăsc vinovățîia din nevinovății și că pentru alti cele încep și pentru alti cele sfîr- șăsc; aceasta însă cred că nu vor mai fi după grozăvia pildelor Franțăi și după puterea poli- tifsirii de acum.
Nu ești de tăcut, măcar fie oricît de amar acest adivăr, că frica și groaza au pricinuit mai multi folosuri pentru noroade decît bunăvoință a stăpînitorilor. Noroadili pururea cînd au întrat în alcătuiri L iov cu stăpînitorii au fost ca // biruiți cu biruitori, și ceva tocmeli priin- cioasă ce ș-au putut căpăta au fost pururea în prilejurili silnici și pon- cișate pentru stăpînitori, căci din nenorociri să vedi că feresc de tîn- guiri și de plînsăte aceea ce dau de frică și de groază, așadar nici cuvîntul drept, nici dreptatea nu au fost ascultate în legăturile Sfintei Aleanțăi. și din istorii știm că pînă la vremea de acum stăpînitorii nu au făcut nici un bine alt fel decît cătră rugăminți înarmate, și îndoială nu rămîni că noroadili nu ar ieșî din datoriile lor dacă și stăpînitorii nu ar uita pre ale lor. Ești dar de tînguit totodată și obrăznicia noroadelor și nesocotința stăpînitorilor.
Am văzut, cu toate aceste, în zilili noastre, ci mai frumoasă și mai cinstită osăbire în toată istoria stăpînitorilor: îmbunătățîtul Luiz al 16[-leaJ au venit înaintea noroadelor săli cu cea mai curată încredințări; singură însă persoana sa sta gata a împlini rugămintili lor, cît împotrivirili cele mai poncișate vinea din partea celor de pe împre- giurul său, și norodul, în greșita păreri nefăcînd osăbiri stăpînitorului de curtenii săi, au amestecat la mînii pe îmbunătățitul crai la un loc cu înrăutățită boierime, neputîndu-să dumeri că s-ar putesă un stăpî- f. i r nitor să îmbrățoșăză 28//folosul norodului împotriva folosurilor boierești, pănă la atîta această vedenie era de străină și neauzită în samovol- nica putere a crailor din Franța. Dacă însă această învinovățiri au fost nedriaptă cătră acest nenorocit stăpînitor, nu ești decît foarte cu dreptate și încuviințată asupra stăpînitorilor de acum, cari ș-au alcătuit un chip de bătării din trupurili celor mari împotriva celor mici.
144
Drept aceea, Sfînta Aleanță, închegată pentru folosurili și binili opștii, nu ești acum decît o puteri împlinitoari a aristocratiii evrope- nești 29, carile den toate părțili stă împotriva dreptăților lumii. Sfînta Aleanță, urzîndu-să, au dat făgăduinți pe care acum în faptă se răz- boiești. Știute sînt toate cele făgăduite în vremili primejdiii cei mari30, însă aceli făgăzi nu au fost decît ca niște rugăciuni ce faci omul în nevoie, pe care le uită îndată după trecirea furtunii de pe mări.
29 Aristocrația este toată sistima acea scutită și înălțatei preste norod; aristocrația strașnică este la noi, căci pînă la mazîl, este mădular dobinditor de folosuri ce nu are opștia norodului.
30 în vremi ce împărații s-au rădicat asupra lui Napoleon după nenorocita întoarcere den Rosîia, tot necutezînd a-i da singuri război, au rădicat noroadele toate supt făgăduinți de a le da constituții.
31 Stăpînitorii atîta sînt de spăimîntați de dreptățîli ce își cer noroadeli, sau, mai bine zicînd, constituțiile ce cer noroadeli să pari împăraților atîta de greii, îneît rădică mai multi puteri dicît au avut asupra biruitorii lui Napoleon. Numești ființă metafiziciască și idei pe poli- tefsîrea care dă pricină luminării noroadelor și după urmare și cererii dreptăților lor.
32 Oști biruitoari înțălege pe ale lui Napoleon Bonaparte.
33 [lipsește nota].
34 Prifacirea este aceea ce cer noroadeli.
Acest plan mari de o împărechere întrarmată a stăpînitorilor celor puternici, izvodit de vestitul Friderih și pus în lucrări de Alecsandrul crivățului, ești sămăț, chitit și îngrozitor, dar în sîni cuprindi și cea mai mari primejdii ca nu cumva să porniască pe noroade într-asămine împărecheri. Impărecherili crailor mai înainte nu era decît niște legături f. nv între unii împotriva alto//ra, iar în ziua de astăzi ești întovărășirea stăpînitorilor împotriva noroadelor, pe cari întovărășiri o cunosc și o știu foarte bini pentru că vror a le legiui viitoarea viață politicească; ei, stăpînitorii, îngrijindu-să de a nu fi apucați în deosăbit de cătră duhul burzuluirilor, ș-au înmulțit puterili prin întovărășiri, și întru adevăr nimică nu poate sta împotriva unui număr de împărecheri înarmate de un singur și același duh carile se apără de o opștiască primejdie; numai puțin însă această înarmare însuși ești o dovadă glăsuitoari a grozăviii primejdiii; stăpînitorii îngrozăsc totul pentru că să tem de totul; ei dizvălesc și țîn mai multi puteri împotriva unii ființă metafizicești 31 decît au avut împotriva puterilor biruitoari32; ei să alcătuiesc în război asupra unor idei numai33.
Cu toate aceste, oricîtă încredințări ar putea găsî în înfricoșatele lor uniri, orișicîtă apăsari ar faci să sîmtă noroadili tăcătoari dar nu obosite, stîmpărate dar nu supuse, Sfînta Aleanță să nu să înșăle, căci revoluția, adică răsturnarea și prifacirea își urmiază cursul ei34, și ea mergi sporind în fața tuturor oștilor, a tuturor lucrătoriilor și a toatei partea besăricească, ce stăpînitorii rădică și pun înaintea ei. însă acum revoluția nu mai ești aceea ce au fost odinioară, adică niști rădicări înarmate de topoară, de ciomege și de fum și împovărată de j. 12r cătră călăii ei, ci ești duhul răsturnării și a pri//facirii, liniștit și cu măsuri, carile s-au dezghiucat de pizmuiri și de turbăciune, și carile
145
ești îndestul de agiutorat în singură puterea a prențîpion său 35; ești duhul strămutării a vechilor păreri greșite carile din zi în zî pe cît mergi cîștigă însuflețiri și întindiri; ești simțirea mărimii omului și a vredniciii cari pătrundi toati inimili; ești cuvîntul drept care voiești a împărăți; și ești dreptatea carile ceri să-și înceapă crugul său. Noroadele, în zîua de astăzi cu obicinuinți mai îndulcite, cu dorinți și plecări mai mintoasă, mai înțălepti și cu purtări mai măsurate, adeveresc îndestul că ar voi mai bini să cîștigi decît să răpască 37; dacă însă nimine nu să va îndura a le da, apoi care parte va fi vinovată cînd ele să vor rădica și și le vor răpi?
35, 36 Agiutorat de prențîpion său, că adică fiindcă prențîpion a prifacirii ce cer noroadele este adevărul pe dreptate. Negreșit va fi cu vremi biruitori, și că stăpînitorii avînd prențîpion o greșită păreri, negreșit au a fi biruiți. Adică cu vremi toate noroadeli luminate au să-și
cîștige constituțiile dorite.
37 Adică constituțiile ce cer de la stăpînitori.
38 Franța, Italia, Ispania, Lehia și altele.
39 Materialnică fericiri este acea proastă, bunăoară a avea cu ce trăi, iar fericiri nemate- rialnică ești cinste, slavă și altele de acest fel.
Ești dar atîta de înțălept lucru pe cît și drept de a le îndistula pe dînsăli în cîtă vremi să află rugîndu-să și poftind, și de a nu aștepta aceea în cari cerirea lor să să prifacă în poruncă, căci poruncile f. 12v noroadelor nu să dau decît prin cele mai /I amarnice prăvăliei. Acest fel ești în zîua de astăzi duhul opștesc și sîmțîrea deopotrivă a tuturor niamurilor evropenești, mai vîrtos al acelora cîte au apucat a treci prin lucrarea unii revoluții38.
Nu ești cu dreptul însă a huli de tot sentimenturili stăpînitoriior uniți prin Sfînta Aleanță, căci nu rămîni îndoiri că în pricina supușilor lor cugetărili lor sînt acum cu oareșcari priință omenirii. Ei priimesc ca să facă mai fericiți pre oameni decît au fost, însă cu hotărîtă tocmală de a nu le fi scăzută lor cît de puțîn somovolnica puteri, și de a să cunoaști facirili de bini drept mile a lor, iar nu drept o dreptate a oame - nilor; vror ei a adăogi fericirea noroadelor, dar nicidecum a cunoaști dreptățile omenești. Și încă după legiuirili și purtărili Austriii pot zîci că vror ei ca despotismul să fie mieșurat, dar să fie cunoscut ca un prențîpion a stării ocîrmuitoari, și tocma o fericiri ca aceasta în robii, ce într-alti vremi era suferită niamurilor giuguluite, acum ești zvîrlită și nu să priimești de niști niamuri mai deșteptate și mai înalte la firi; tocma asupra unui prențîpion mincinos ca acesta să ridică și să burzuluiesc toate duhurili slobode și agere a vacului de acum. Căci poate cineva dobîndi supt giugul despotismului o materialnică fericiri39, f. 13r însă aceea // ce au putut fi un bini în brudnicia și tîrîirea noroadelor trecute ești o defăimări pentru omul de acum, politefsît, luminat întru dreptățîli săli, împodobit cu iscusința și aspru vrăjmaș de a să întoarci iarăși cătră mieșurarea moșilor și a strămoșilor săi.
Noroadili acum știu că oblăduitorii cu oblăduință au îngiugate dreptăți unii cătră alțîi. Cu drept cuvînt, dar, cer ca aceste dreptăți să fie legiuite și păzîte, și ca fiișticare parte să fie îngrădită întru dato146
riile săli prin pravile priimite și neclintite, carile să apere tot atîta de tari și pe folosurili stăpînitorilor și pe ale noroadelor. Craii și împărații de acum nu mai pot fi boj de închinăciune decît numai înăuntrul Curților lor, iar de acolea afară nu sînt decît cele întăi obrază între oameni, sînt ocîrmuitori, iar nu stăpîni lumii. Și ești văscă îndestul de împodobit titlu pentru dînșii a fi ocîrmuitori unor noroadi atîta de mari și atîta de politefsîte, dar să vedi că titlul acesta nu prinde în sîne îndatoriri care pesămni liapădă și gonesc pe numirea de stăpîni samovolnici40. Stăpînitorii să tem de a întră în tălmăciri cu noroadele ; ei nu să încred în nouăli împărtășiri ce puterea lucrurilor de acum are negreșit să alcătuiască între ei și între norcade 41, căci le f. 13V ești II cu greu a să întoarci cătră omenirea de care să află oarecum depărtați; dar fie ei mai cu crezămînt că soarta lor nu va fi mai puțîn fericită; ei vor putea întindi și mări pe cît vor voi dragostea și cucernicia noroadelor, care să mulțămesc a-i avea drept cei întîi dar și drept cei mai îmbunătățiți. Coboare-să ei cătră noroade că să le cîștige drept prietene, dar nicidecum drept robi și supuși voințălor lor. Rătăcirea mîndriii însă ești pănă la atîta, încît stăpînitorii priimesc mai cu mulțămiri tămîierili celi mincinoasă, decît blagosloveniili celi cu rîvnă, și vror mai bini să fii proslăviți ca niști zidiri cu firi deosăbită, decît că niști zidiri cu firi mai îmbunătățită: rătăciri, rătăciri foarte zadarnică într-un vac cari le sfarmă pre toate, căci zîlili idololatriii au trecut ; îndumnezăirili sînt povești a beznilor, și acum nu să mai pomă- zuiesc împărații între stele și planiți; au însă ce lucra ei, decît a fi idoli de închinăciuni, căci trebui să li fii mai plăcut lucru a fi iubiți și slăviți de noroade înțălepte și cuminți, decît a fi proslăviți de noroade oarbe d mojîce, cari sfarmă pre idolii lor cu aceieși orbiri cu cari îi tămîiază.
40 Negreșit că datoriile adevărate a unui stăpinitor liapădă și gonesc urșîrca aceea ce își iac ei de a face orice vor, adică de a fi samovolnici întru orice vor voi și li se va părea, pentru că un stăpînitor trebui să fii supus la legiuiri.
41 Noile împărtășiri înțălege constituțiile, iar puterea lucrurilor ești prențipion, adică temeiul adevărului și a dreptății.
42 [lipsește nota]
Topind și lămurind duhul burzuluirilor den Evropa, nu găsăști cineva în fund decît o sîngură dorință, precum și un sîngur prențîpion: f. 14r întocmirea dre ățîlor. Acesta este începutul și temelia H tuturor clăti- rilor, și tocma cătră acest sîngur țăl sprijînesc toati frămîntărili Evropii. Această însă întocmire a dreptăților, ce altă ești decît o dreptate împăr- țîtoare, carele cuprindi toată itica 42, toată fapta bună și toată datoria omului, și fără de această dreptate ce lucru de lăudat mai rămîni între oamini? Din ce deșănțată și poznașă clătiri, din ce pîrdalnică de stricăciuni a inimii omenești s-au putut întîmpla ca un prențîpion atîta de adevărat, atîta de bun și atîta de învăscut în sufletul omului să fie cîrtit și prigonit de cătră stăpînitori, de cătră cei mari și de cătră ai besăricii? Zîc de cătră stăpînitori, ca unii ce sînt casă împărțătoari dreptății; zîc de cătră cei mari, ca unii ce-și dobîndesc suirili lor de la
147
o dreptate ce le aduci mulțămiri pentru faptele bune a părinților lor; zic de către ai besăricii, ca unii ce au priimit de la pomăzuitorul lor poroncă înadins ca să propovăduiască și să întemeieză dreptatea în lume.
Aceasta ești priveliștea mîhnitoari ce înfățoșază Evropa: de vom arunca ochii asupra năcăjîtelor ei noroade, să vor găsi în două împăr- țîti. O parte cu asupră de măsură mai înălțată în număr, în iscusință, în luminări, carile ceri în glas așăzămîntul acelui prențîpion; ceelaltă cu mult mai giosîtă, și în număr și în oricari îndămînari, carile depăr- f. 14v tiază și gonești acel prențîpion // cu toată virtutea cîtă i-au mai rămas 43. Niminea nu poate ști cînd și la ce vremi va lua sfîrșit această luptă a dreptății cu strîmbătatea, a dreptului omenesc cu scutirea particular- nică, și a priviștirilor cu întocmirea.
43 în două să împart stărili oamenilor opștești: o parte cari dobîndești folosuri, carile este partea scutită, adică partea aristocraticească, și o parte cari nu dobîndești nici unul din folosurili adunării, adică proștii lăcuitori care hojma dau, dar nu iau.
44 Adică că pretențiile stăpînitorilor de a fi volnici să facă ce or vrea sînt atîta fără de cuvînt și fără dreptate, încît ar fi de rîs dacă nu ar fi răzămate pe tunuri și șticuri.
45 Sîlnica puteri are loghica numai de a-și isprăvi scoposul, fie drept, fie nedrept.
46 Uneltirea cea ră este catahrisis, zîce cu cuget, pentru ca să arate că este sus, adică la stăpînitori.
Stăpînitorii numără drept dreptăți rălili uneltiri a puterii covîr- șitoare urmate în curgiri de vremi, dar noroadili strigă că trecirea vremii nu închide giudecata la o pricină ca aceasta, și liapădă făgăduind sîl- nicili legiuiri a covîrșîrii; iată pricina ace poncișată carile înarmiază pre noroadi asupra ocîrmuirilor și pre ocîrmuiri asupra noroadelor. Dacă pretențîili stăpînitorilor nu ar avea razăm în sîlnica puteri, eli ar fi stătut de rîs și batgiocură 44 în lumi, pentru aceasta și ei însuși nu stăruie întru a dovedi dreptățîli ce zîc că au, decît curmă într-un cuvînt prin sabie. Apoi fiindcă punirili înainti a șticurilor nu pot avea nici un fel de răspuns, sîlnica puteri nu aduci dovadă de dreptate, dar nu mai puțîn întemeiază isprava, și isprava ești toată loghica 45 a silnicii puteri. în vremi ce lumea imputa lui Luiz al 14-le aceli fapte de samovolnică puteri, precum izgonirili, închisorili, hotărîrili fără nici o formă obicinuită, el da răspuns: „Aceea ce eu fac acum de mult au f. 15r fă//cut-o alții înaintea mea"; iată ce fel ești dreptul cuiva cu cuget prin trecirea vremii întru uneltirea cea ră 46.
Tocma pentru aflarea unor dreptăți pierdute cu trecirea vremii sau răpite de sîlnica puteri, s-au răzvrătit asupra ocîrmuirilor aproapi de o giumătate a Evropii. Din nenorociri însă, rădicările noroadelor, cuviincioasă în țălul pornirii lor, rareori sînt cuviincioasă și în mijlocirile lor. Necuviința mijlocirilor au făcut să fie vinovată rădicarea Franțăi, carile au căzut supt învinovățiri și ocara tutoror.
Duhul însă al răzvrătirii să află încă în viață, și de au și contenit lucrarea, dar prențipion al răzvrătirii trăiești și să adaogi, și fiindcă acest prențipion nu ești decît întocmirea dreptăților, el poate fi cîtăva vremi nădușit, precum să află într-acest ceas, dar ari îndestule îndemnări pentru ca să slăbănogiască mîinili ce vor a-1 înăduși. Trei ani de zîli
148
au trecut de cînd ministeriul din Franța dă goană duhului de constituții cu o turbăciuni nespusă. El, pentru ca să-1 stîrpască, au pus în lucrări toate puterili și chipurili cele mai mîrșave, neoprindu-se decît la o spînzurătoari 47, și aceasta încă de a sta acolea au fost un pas cuminți în starea prigonirii, căci nu să cuvinea a fi spălată în sîngi, ca și revoluțiili, o mișcări ce să zîcea gonacea revoluțîii; de nu s-ar fi oprit acolea, nu ar fi isprăvit nimică, și neisprăvind nimică, ar fi f. 15v tras asupră-și o de // iznoavă revoluții mai îndeplinită și mai hotărî- toari decît aceea ce au fost. Lucrarea această de împotriva revoluțîii au stătut atîta de crudă pe cît au putut fi în vremea în carea își avea cursul ei 48, vremili era așa undi nu mai ierta prelungirea goanii, și acea măsurare arătată au fost poroncită de împotrivirea lucrurilor, iar nu de alt pravăț cătră omeniri. Cruzimea ministeriului s-au mul- țămit, dar numai că au pornit lacrămili unora și altora, dar oare ispră- vit-au ceva? De împotrivă, el vrînd a înăduși duhul constituțiilor, l-au răvărsat în toată lumea; niamul franțuzăsc nu priimești nici unul din acturili săli, el le sufări azvîrlindu-le, și lacrămili acelora ce s-au osîndit, precum sîngili mucenicilor odenioară, au fost ca o sămînță în inimili omenești. împotrivirea din partea niamului întreg au fost opștiască și în năvală, căci începutul ei vini din toată națîia, și fiind sămănată în toate trupurili constituiete, rupe și spargi den giur împre- giur iezăturili ce vror a-i faci. Nenădăjduita împotriviri a patrichiilor 49 au pricinuit pe alta mai bini chibzuită a maghistrațîlor 50; această cinstită scăpări a slobozăniii opștești, cari poate ar fi fost și răsipită pănă acum, dacă nu ar fi avut atîta puteri și atîta întindiri, ești sîngura îngrădiri carile au scăpat încă nerăsturnată; sîngură ea au t 16r stătut și au pus zăbală de // opriri la pornirili unii părți de oameni ce nu ar voi-o nicidecum. în vreme ce această parte ce să zîci roghia- listă 51 era biruită, să socotea a fi cinstită și cu fapte bune, căci purta obrăzariul fățarnic; iar după ce s-au văzut biruitori, nu au mai arătat decît vicleșug, micșurari, lăcomii și spurcăciuni; așadar, vremea căderii săli era vremea laudelor ei, și vremea biruințîi săli ești vremea ocării și a dogoririi săli.
47 Partea aristocraticească din Franța, îngrozîndu-să de o nouă revoluții, nu au cutezat a puni în lucrări pediapsa morțîi la cîți era din cei republicani.
48 Și de nu au pedepsit prin moarte, dar au făcut fel de fel de cruzi răsplătiri, adică izgoniri, închisori pe viață și altele de acest fel.
49 Patrichii sînt în Franța o ceată rînduită după constituțîia de acum spre apărarea dreptăților.
50 Sînt apărătorii dreptului prin giudecăți.
51 Partea care ținea cu craiul, adică evghenișii, partea besăriciască și alte trepte den Franța.
Stăpînești în Franța o îndelungată groază și spaimă tipărită în inimi din ocîrmuirea lui Napoleon, pe carile ocîrmuirea crăiască de acum nu ar fi putut-o pricinui nicidecum, dar din carile ministerion au tras întâiul folos. Franța, povîrnită atîta vremi supt un giug de fier, să află si acum întru asămine stări si ari trebuință de oarescari vremi
149
pentru de a să rădica pe sîne. Miniștrii, pe pruba iertațîlor din Roma 52, ce voia a stăpmi ca și împărații, au voit să supuie pre toți la sîiala și necutezarea a ceea ce ei însuși păzia supt împărățîia de atuncea; faptili însă celi mari a lui Napoleon făcusă tirănia sa strălucită și cu toate aceste în curînd defăimarea și nebăgarea în samă au făcut răsplătiri acelui întunecos triumvirat 53. Veștezît în părerea opștiască, t 16v surpat II din toate părțîli și lepădat de oamenii cu haractir, acel’triumvirat, pentru ca să să poată țînea măcar pe năruiturili săli, au cerșut agiutor la oamenii ticăloși, la pîrîși și la acei cu cugetele vîndute, alcă- tuindu-i cu acest chip un trup de ministerion înființat de aște stihii. Deci, în mijlocul tînguirilor opștești, acest ministerion au înfățoșat priveliștea unii stăpîniri care sta cu temelia pe mișălătatea și pe stricăciunea omeniască. Nenorocitili urmări a unii politice atîta de jălnice au fost de a primejdui mărimea stăpînirii, statornicia scaunuhi și cinstea niamului franțuzăsc, pe carile Evropa prepune ca de voia sa supus și plecat la stricăciunea și spurcăciunii! miniștrilor 54.
Ești cu toate aceste foarte adevărat că Franța au pierdut mult din slava sa în ochii Evropii; țînută în giosîri de cătră niști oameni cu totul de rînd, care au putut-o ocîrmui prin chipul îngrozirii și a stricăciunilor 55, ea să află povîrnită dintr-acea înălțime la cari agiun- săsă atuncea pe cînd Evropa o privea atîta de vitiază întru primejdii, atîta de izbînditoari în războaie și atîta de bărbată în nenorociri. Așadar, Franța nu să poate socoti că țîni vreo triaptă între puterili cele- lalti, căci este ca cînd nu ar avea nici o triaptă, de vremi ce au căzut f. 17r într-al treile rînd. // Ea ești detoare cu această îngiosîri obrazălor acelora care, fiind însărcinate cu îngrijirea slavei ei, au făcut pre a lor cu înădușîrea vîlfii și a puterii patriii lor 56. Partea aristocraticească 57, cărie miniștrii însuși sînt căpiteniili, pune toată silința ca să sfărme pre acea constitualnică 58. Această casnică gîlcevă o faci să fie nepri- vighitoari și neîngrijită pentru toate cîte să urmiază pe denafară. într-acest tîlc au fost uneltit în Ispania armili și averili Franțăi 59. Vrăjmașii slavii și a cinstii sale 60 s-au priimit a tupi toate mărimili aceștii Franțăi, numai și numai ca stăpînitorii să-i agiutoreză întru a
52 La romani oricari străin era rob, deci cînd le dăruia slobozănie, ei cîștiga atîta mîndrii încît vre să stăpîniască pe robii cari ar fi avut, întocma cu puterea împăratului. Așa și evghe- nișii, care supt Napoleon era ca nești robi, îndată ce au scăpat de Napoleon voia să stăpîniască ca dînsul.
0
3 [lipsește nota]
54
Stăpînitorii să afla crezînd că nelegiuirili făcute și în Franța și pe alară în vremea revoluțîii era den stricăciunea opștiei norodului, dar au fost din mîrșăvia și răutatea acelora ce era căpitenii între dînșii.
55
Pe de o parte îngrozîndu-o și pe de altă parte învitîndu-o la fapti reli.
56
Miniștrii den Franța pentru enteresul sistimii aristocraticești au îngiosît bolirili * opștești.
57
[lipsește nota]
58
Partea constitualnică este aceea ce își ceri dreptățîli, adică partea norodului.
59
Războiul și cheltuielili Franțăi în Ispanie au fost puse la cale de către sistima aristocraticească, în carele sînt și stăpînitorii.
60
Sistima aristocraticească sînt vrășmașii cinstii noroadelor.
♦ Lecțiune incertă
150
supuni pe protivnicii aristocratiii 61. Cinstitul duche de Rîșălio îngro- zîsă pe Sfînta Aleanță de a face apelațîi împotriva ei cătră toată Fran- ția, iar urmașii lui au făcut această apelațîi însă împotriva Franțăi însuși. Niciodată altă politică nu au stătut ca aceasta de folosîtoari pentru puterili streine, mai vîrtos pentru Englitera, carile ar fi fost bucuroasă să puie în mișcări toate chipurile deplomaticești pentru întărirea unui ministerion atîta de protivnic puterilor și duhului unui 17v sîngur norod, de al căruie slobozănie și înălțări poartă grijă și // frică ea. O, ce biruință pentru această națîi înmîndrită după tot cuvîntul, de a privi acel mare norod al Franțăi (carile odenioară umplusă lumea de spaimă și proslăviri), de a-1 privi acum ca un norod biruit, el ci era alaltăieri stăpînul lumii, iar acum supus poroncilor ce îi dau stăpînitorii Sfinții Aleanțăi și dizbrăcat de armili ce punea în cumpănirea Evropii toate ! în vremea aceasta de rușîni și de ocară pentru Franța, Englitera își urmiază vulturiasca sa zburari, și răvărsînd lumina și politefsîrea pînă la marginili lumii, ea privești cu bucurii pe protiv- nica slavii săli zbătîndu-să supt mîna nevăzuțîlor săi împilători62, cari într-o uniri să sîlesc și să laudă de a o întoarci cătră vechea sa neștiință și prostimi.
61 Adică pe partea constituelnică, carele ești noroadili.
62 Partea aristocraticiască, adică miniștrii și stăpînitorii.
63 [lipsește nota]
Ești a deșchidi cineva un cîmp neted de tot feliul de cugetări, numai făcînd asămăluiri în curgirea de treizăci ani a Franțăi de acum cu aceea ce au fost.
Crăiia noauă aduce-va vreo norociri nouă Franțăi? Vremea va răspundi la această întrebări, și pot zîci că au și început a-și da răspunsul. Noroadili sînt pănă la atîta pline de nădejdi și de dorință, încît singura păreri numai de o stăpîniri mai cu dragoste cătră norod face să răsuni de bucurii și mulțămirili lor să vestesc înainte de a dobîndi vreun bini; o puteri îmbrăcată cu chipuri mai blînde li să pari ca o puteri *8r ce să dizcordiază63, și care stă//pîniri nu au avut oare începuturi bune și frumoasă? începirea însă a unii stăpîniri nu chezășluiești nimică pentru urmarea sa den urmă, căci nu ești decît acea dintîi săltări a unii inimi crăiești. Iar apoi, vîrîndu-să miniștrii cei înrăutățiți între norod și între stăpînitori, despart legătura cari ar trebui să țîie unite pe amîndouă părțîli și fac nefolosîtoari și voința stăpînitoriului, și nădejdea norodului.
Bunătatea unui stăpînitor ar fi un dar mare pentru bietili no- roade; dar bunătatea lui nu să răvarsă decît asupra celor de pe lîngă dînsul, și aceasta ești numai o norociri pentru aciia ce îl împregiură, iar norodul stătător în laturi petreci zvîrlit și lepădat pe mîna miniștrilor săi. Luiz al 13-lea era om bun, dar aceasta oprit-au sîngeratili hotă- rîri ce s-au făcut în zîlili lui? Luiz al 14-le era om bun, dar aceasta oprit-au osîndirili și izgonirili a patru milioani de protestanți? Luiz al 16-lea era om bun, dar bunătatea lui oprit-au ticăloșîili stăpînirii
151
săli? Carol al 10-le ești om bun, dar a sa bunătati covîrși-va preste duhul nelegiuirii de cari să află încungiurat 64 ?
64 Calimah Vodă au fost om bun, dar bunătatea lui făcut-au vreun bini țării decît începutul a tuturor catahrisurilor și a oborîrii rînduielilor pămîntului ? Și bunătatea lui opritu-l-au de a mînca zahereaua și cheresteaua țării?
65 Pentru că la adevăratul folos a stăpînitorilor constituțîili nu sînt împotrivitoari, ci numai la puterea aceea nesăbăduită și la catahrisuri.
66 Tot aceli temeiuri a dreptății și a adevărului.
67 îndemnări iticească este aceea ce să pricinuiești sufletului, bunăoară cetind cineva și învățînd ia o îndemnări iticească la năravuri buni și la acele ce cetești.
68 Cine a fi luat sama însămnărilor de mai înainte, înțălegi pe aceste foarte bini.
69 Adică di a crăinici și a rădica stiagul slobozăniii preste toată Evropa.
70 Iscusința politefsîrii Engliterii au făcut-o atîta de puternică și bogată.
71 Adică noroadeli celelalti cunosc că pricina slăvirii Angliii este că ș-au dobîndit constituții.
Au doar nu pururea prin cuvintili de binili țării să zmreduiesc f- 18v inimili și faptili stăpînitorilor ? Noua//crăiie s-au însămnat printr-o faciri de bini foarte mare, adică slobozănia tipăririi, care în zîua de astăzi nu poate aduci nici o primejdii stăpînitorilor66, dar despre altă parti, fiindcă aceea ce alcătuiești bini sau rău pe un stat ești chipul ocîrmuirii, s-au înțăles că el ești și va rămînea tot acela ce au fost: adică tot acel plan de împilări și stricăciuni, tot aceieși întovărășiri a unii părți împotriva niamului tot; și Franța stă tot supt același giug și supt aceieși apăsari.
Această stare de îngiosîri a Franțăi samănă că rădică și mai sus pe înălțarea Engliterii, carili ești singurul stat monarhicesc unde omul ești cunoscut drept om. Această țară ești ca un chivot întru care să află păstrate tablili de pravili a oamenilor în adunari. Englitera, prin singură constitualnică ființa sa, cîntărăști cu multă povoară în cumpănirea soartii Evropii; ea, păzind prențîpiili 66 și crăinicindu-le din înălțimea amvonilor sale, le însuflețază celoralalti noroade, pe care le luminează și le povățuiești prin puterea cuvîntului și prin pilduirea stării sale. în cîtă dar vremi glasul ei va răsuna în lumi, nu va fi nici un despotismos carile să mai prelungiască în Evropa; ea lucriază pe nevăzute o îndemnări iticească67 nemărginită, a cărie puteri ești piste f. 19r samă, și carile într-o vremi cîndva va scoate biruitor pe cuvîntul drept preste toate părerili greșite a politicii și a besăricii den toată lumea 68. Ești însă de patrioticesc enteresul ei de a nu grăbi acel oarecînd 69 în cîtă vremi nu o năpădești vreo primejdii; căci ea, agiungînd la acest vîrf de mărimi și de politefsîri, ș-au cîștigat pentru sîne numai asupra tuturor celorlalți nații o rădicari carili ești izvorul slavii și a bogățiilor săli70. Politica Engliterii, agiunsă în vîrful cel mai de sus, ești de a lăsa pre celelalti noroadi în stări giosîtă; pentru aceasta ea nu va face nici o opintiri silnică ca să le scoată pre eli de supt epi- tropia stăpînitorilor; ea nu le dă agiutor decît prin vederata pilduire a stării săli71. Cu toate aceste, și pilduirea aceasta numai ești foarti roditoari în menuni, căci și Franța și Italia și Germania și toată America au început a rodi den învățăturii! ei.
152
Cînd însă Englitera ar videa slobozănia sa premejduită de vreo f. 19v întovărășiri a stăpînitorilor uscatului72, atuncea numai//ar da politicii săli o porniri vederat lucrătoari73; și fiindcă ea țîni în mîni posteuca prin cari ar putea clăti și rădica lumea toată într-un menut, făcînd numai o apelațîi cătră toate ideili constitualnici din Evropa 74, ea ar faci să să porniască oști agiutătoari din toate părțîli, și precum pe de o parti au adeverit cuvîntul rîmlesc ci zici: „Cini ești stăpîn pi mari ești și pi uscat", ea ar înturluca puterili iticești cu puterili trupești75 și ar faci menuni printr-acesti două mijloaci unite; pentru că poroncili împărătești nu mișcă decît fața pe dinafară a noroadelor iar răcnitul slobozăniii clatină și suflet și inimă. Așadar, stăpînitorii trebui să să feriască de a o supăra cît de puțin, căci ei nu-i trebuiești decît un răcnet a slobozăniii slobozit în Evropa. Feriți-vă, stăpînitorilor, de această premejdii!
72 lată dezlăgarea acelor păreri omenești de a să rădica împărații uscatului asupra. Engliterii.
73 Vederat lucrătoari, adică nu s-ar țînesă ca acum întru singură îndemnări iticească, ci pe aceea ar țîne-o în faptă.
74 Numești posteucă cumpănirea, că adică Anglia ținînd partea constituțiilor, cînd s-ar videsă la o nevoi, atuncea numai s-ar dizvălisă și ar rădica stiagul constituțiilor pentru toate noroadeli.
75 Putere iticească: dorința lumii pentru constituții; puteri trupești: noroadeli.
76 Cu adevărat așa ești că numai trupurile mișcă în sîlă.
77 La congresul de la Laibah s-au întîmplat, cînd s-au văzut Englitera dînd protest împăraților asupra hotărîrii ce făcusă de a să împuternici pe sîneși ca să între în casnicili tre- buinți a tuturor noroadelor ce să vor rădica cu pretenții.
78 Ești o nedreptate mari pentru noroade de a nu fi volnici să-și facă ceririle lor, și o asupriri și mai mari din partea stăpînitorilor de a-și da ei însuși împuterniciri de a întră în casnicili trebuinți a noroadelor.
Englitera pricinuiești umbriri stăpînirilor despoticești; ea s-au tras cu multă mărimi den acea adunari a stăpînitorilor 77 în carile să tratarisia cum și ce fel ar faci ca fericirea să o sporiască noroadilor, f. 20r dar lanțurili și giugul să nu le rădici nicidecum? Ea nu au prii//mit nicidecum a întră într-un sfat ca acesta în carile dreptățîli omenești era lepădati și gonite afară78; nu au stătut faptă mari în lumi, cari să să poată alătura în slavă cu această cîrtiri și tragiri din partea Engli- terii; ea îi adeveriază buna cunoștință și proslăvirea niamurilor viitoari, cari au a fi negreșit mai pătrunzătoari decît noi sîmțîrilor slobode și lucrurilor iscusîte.
Englitera nu poate avea îngrijiri nici de curgirea întîmplărilor, nici de cugetărili stăpînitorilor de pe uscat; orișice ești pe denafară de dînsa poate să aducă îngrijiri, dar nicidecum vătămări sîmțîtoari; cuprindi însă în sîni primejdiili cele mai mari.
Ea are în sînul ei o besărică romană carile ești ce mai mari vrășmașă ascunsă a ocîrmuirii săli, și mai ari și o parte de aristocrație cari ești foarte asămănată cu aristocratiili uscatului atîta de îngrijitoari slobozăniii opstești. Ea poate pricepi, de pe scăderili ce i s-au făcut la slobozăniili săli, cîtă scăderi poate să i să mai facă. Pentru aceasta, a ei priviri trebui să să îndrepteze cătră sîneși mai mult,
153
și să privegheză asupra acelor ascunși protivnici den înăuntrul ei, căci stăpînitorii uscatului nu pot să-i pricinuiască loviri decît prin această casnică armă; arma însă aceasta ești de stîngiri și prăpădenii; arunce-și ochii asupra primejdiilor Franțăi și asupra ranelor Ispaniii; un al doile Velpol ar prăpădi-o 79; și cînd pilda slobozăniii ei ar lip- f. 20v sîsă den lumi, cini poate ști la ce stări ar agiunge Evropa!// Stăpînitorii uscatului privase în ocîrmuirea Engliterii un izvor a tuturor slobozăniilor, a cărora dorință să vîră în staturili lor prin toate în- trărili.
79 Acista au stătut un mari zurbagiu în Englitera catolică.
80 Este știut că țărili care au constituții nu țin oști, pentru că n-au trebuință, fiindcă războaile nu spînzură atuncea de voința stăpînitorilor, ci de hotărîrea țării toată, așadar înmulțirea oștilor ești privire cătră dispotismos, căci însămniază bugeturi de apărari sau războaie, și cer biruri și cheltuieli mari de la norod.
81 Acum cu aceste s-au tălmăcit scriitoriul lămurit.
82, 83 Puteri mojîce însămniază pre aceli neiticești, căci Rosîia are oști multe și tunuri alăturea cu varvaria, iar Englitera are puteri iticească, adică plecarea norodelor cătră apărarea
sistimei constitualnice.
84 Munte de puteri mojîce Rosîia, și munte de puteri iticești Anglia.
85 Iasă orișicum, adecă ori într-o parte, ori într-alta.
86 Alegoria de pe un cap a lui Zevs din vremea grecilor.
87 Numai la Rosîia vedi cineva deșănțata amestecătură de așăzămînturi slobode precum alegerili și de așăzămînturi dispoticești precum bitposemu.
Și nu stă îndoială că nu vor fi chitit între dînșii mijloacili prin cari ar putea ei să săce și să usuce acel izvor; au și început încă a să pribălui ca o stihii despoticească adăogirea oștilor din Englitera 80, carile, precum toate armili celelalte, pricinuiești supărări și apăsari slobozăniii norodului. Englitera însă, socotesc, nu este îndestul de luminată pentru ca să nu criadă că poate fi scutită de cugetările vrăjmășăști a stăpînitorilor uscatului. Și poate că ești cu totul aproape de strașnicul ceas întru cari să fii nevoită a vîntura stiagul constitualnic preste toate țărmurili uscatului81.
într-acest fel de cuprinzătoari și mari întîmplari Rosîia ar voi în zădar să știargă pășîrea înainti și să opriască vîlfa Angliii; în zădar s-ar ispitisă cu puteri mojîce82 să cumpăniască puterili iticești83 ce Englitera în sineși cuprinde și pe care ea la o nevoi le-ar ațîța în toate noroadili. Acest munte de imperion, oricît ești de răvărsat asupra Evropii, ar fi sîlit a să ghemui în sîneși dinaintea altui munte mai îngrozitor decît dînsul84. Dar în vremi ce Rosîia nu ești încă de fată cu acest fel de întîmplări, ea să pune în stări de a le covîrși, iasă orișicum 85. f. 2ir Ea uneltești o puteri nemăsurată asupra // uscatului; ea au cules și țîni moștenirili lui Napoleon; poroncili săli petrec și umplu Evropa toată și sînt tot de o ascultări în Paris ca și în Peterburg. Ea nu le dă întru adevăr prin cuvinte îngrozitoari și măreță, și cît poate micșu- riază pohfala solilor săi, nici îngrozăști, nici puni armili înainti, ba încă abea să audi, abea să vede, mișcînd ca capul lui Ghiupiter 86; dar supt formili cele mai politefsîte, ea legiuiește supunirea asiaticească, și prin- tr-o amestecătură de politică și obiceiuri evropienești cu cele asiaticești, ea dă la toate miscărili ei un obrăzar cu totul în lumi nou 87.
154
Nu poate cineva privi pe Rosîia fără de mierari și spăimîntari; nu sînt mulți ani de cînd Evropa nici o zăria cu ochii, încît samănă pare că ar fi o lumi nouă de curînd găsîtă, și oștili sale pare că ar fi coborît de noorii crivățului. în zîlili noastre s-au văzut împăratul Alec- sandru iscălind la Paris un tractat cu craiul Franțăi tot într-o vremi ce iscălea altul pentru hotară cu împăratul de la China. Mărimi nemăsurată ce poartă în sîni mierarea și groaza deopotrivă, și carile agiungi în puteri și covîrșiri pe Roma de supt consoli și pe Roma de supt împărați! Nu ești tare depărtată vremea întru cari dorința împăraților rosîiencști era de a înghiți pe Turchia și de a cîștiga titlul de împărat a grecilor.
Norocirile sale însă, de la căderea împărățîii Franțăi și încoaci, s-au urcat pînă la atît, încît acel cîștig i să pari acum puțîn și foarte lesne. Ea ari altăceva mai mult a faci decît a-și spori o mărgioară // f. 21V de Evropă: ea stă în capul mesîi la sfaturili stăpînitorilor; ea clătești schiptrurili lor după plăcerea sa; Evropa uscatului nu cunoaști decît o voință, carile ești a Roșiii, iar celelalti puteri nu au decît a faci poftă. Rosîia, fiindcă au agiuns la puterili Romii, au luat și politica sa; asă- mine cu aceea, ea întră mijlocitoare în gîlcevili crailor cu noroadili; ca și pe Roma, lumea o ia pe dînsa de hotărîtor arbitru; ca și Roma, sprijînești pacea între ei fie prin sfătuiri, fie prin poroncă, și în sfîrșit, ca și Roma, ea țîni asupra tuturor înalta covîrșîri. Spre adive- rirea acestor zîsă, fac întrebări: ce folosesc sau ce ating pe Rosîia gîlcevili casnici a Franțăi, și taraful acel fără de minți și fără de giu- decată pe cari ea apără și sprijînești? 88 Au doar ea nu au apărat și nu au agiutorat mai înainte pe partea acea de împotriva aceș- tie? 89 Și co-i pasă Rosîii de toate aceli clătiri din Franța, de vremi ce în staturili săli pomul slobozăniii nu să va prindi încă multă vremi?
88 Acel tăraf este partea aristocraticească.
89 Pe partea constitualnică. Adevărul este că Rosîia și ceilalți stăpînitori, asupra lui Napoleon au apărat în Ispania pre acei ce cerea constituții împotriva lui Napoleon, pre care îi și agiutora prin arme și bani; acum agiutoriază pe partea aristocraticească ce atuncea Napoleon agiutora.
90 Vîrîndu-să Rosîia prin toate, cîștigă vîlfă la toate staturile.
Iată dar, că nu o faci de alta decît pentru ca să vîri și să întc- meieză puterea și proslăvirea sa chiar în sînul Franțăi 90.
Rosîia să află în prilejurili celi mai prielnici măririi săli, căci nu numai că dizvăluirea nenumăratilor săli înarmate puteri nu prici- nuiești umbriri stăpînitorilor celorlalți, dar și însuși ei, socotindu-să îngroziți de duhul și frămîntarea noroadelor, o chiamă într-agiutor. f. 22r Ei, îngrijiți fiind numai și numai pentru a lor stări și // scăpaii, sînt foarte puțîn pentru cinstea coroanelor ce poartă, și să adăpostesc acum supt pavăza unii puteri împotriva căria altă dată ar fi întărtat toată ura Evropii. Ludovic al 14-lea și Șarlă Chent niciodată n-au gîndit că pe părețîi lor va sta chipul unui împărat a Rosîii, și încă pentru a mai îngiosî pre aceștie amîndoi, mîndria stăpînitorilor celorlalți au făcut să să versă sîngili a douăzăci de noroadi. Rosîia, într-aceste întîmplărijș agiutorată de această opștiască groază a constituțiilor (care pre cie-
155
lalți cuprindi,* iar pe dînsa încă nu o agiungi), află și găsăști înmă- rirea și covîrșîrea sa în primejdiili lor, căci luîndu-li ea supt apărarea sa, le vîră, ca cînd am zîci, supt puterili săli, împlinind și pre ale lor și pre ale sale folosuri; ea țîni pe noroadi întru ascultarea stăpînitorilor, și pre stăpînitori întru ascultarea sa.
Așadar, stăpînitorii uscatului nu au cătră Rosîia decît soarta noroadelor cătră dînșii: toți ascultă și să supun și nu este decît o singură voință care orînduiești, pentru că toți stăpînitorii priimăsc a fi mai mult persoanili lor supusă, decît a slobozi pe noroadili de supt dînșii; și încă pot zîci că ei singuri s-au dat supuși numai și numai ca să-și răsplătiască asupra noroadelor; într-acest chip au căzut ei, fără a gîndi, în povestea calului cu omul cînd i-au cerut agiutor.
Nu trebui însă să lăsăm nelăudat haractirul lui Alecsandru, căci // f. 22v nu poate fi mai multă măsurări într-atîta puteri cu care ar isprăvi orice ar voi. Și măcar că filozofia ș-au tras înapoi laudili de la acest despot, pentru că el au trecut în rîndul acelora ce îi dau ei război, nu mai puțîn însă ne să cuvini a fi cunoscător, că poartă el cu niște măsuri vrednici de toată mierarea o puteri prin cari oricari alt stăpî- nitor ar face pozne în lumi. Acesta ești cel adevărat haractir a mărimii de suflet. însă talentul acesta ești fapta bună a unui sîngur om, și omul are sfîrșitul său; un împărat nu ești imperion și tocma imperion ești aceea ce pricinuiești groază și spaimă. Vremea de față ești în mînule lui Alecsandru, iar cea viitoari va fi într-a moștenitorului său ; așadar, ca mîni, unul dentre ei poate să împingă în Evropa o armii de 15 șuti de mii de războinici și să alcătuiască o stăpînîri pe pruba stăpînirii orientalicești 91. Aceasta ar fi negreșit soarta Evropii, dacă noroadili, mai puțîn politefsîte decît sînt, s-ar fi putut să între iarăși în duhul oarbii supunire și giosîre, atîta de dorite clirosului besăricesc din Roma și aristocratiii de Franța.
91 Orientalicești este a turcilor și a stăpînirilor varvare despre răsărit, și era o idei ca aceasta că Rosîia ar fi avînd priviri asupra Evropei, nu este de crezut însă că poate fi cabe- netul său atîta de orbit de lăcomia fără cuvînt.
92 Noroaidli era mijloacili, pentru că prin ele și pentru ele er» războaili, adică ori de a-și întinde stăpînirile, ori de a mai scădea uiiile din stăpîniri ca să nu fii pre mari, iar acum nici un război nu ești decît asupra noroadilor, pentru aceasta și să vedi această pace opștiască în lumi între stăpînitori.
Cabinetul prusăsc și austriacesc acopăr și ascund într-acest ceas tainica lor îngrijiri, că după starea topograficească să află cei întăi de ciocnit dispre împărățîia această năstrușnică, dar frica și groaza constituțiilor slăbesc îngrijîrili acele despre Rosîia și îi mîngîie de aceli primejdii depărtate încă; această spaimă și frică a constituțiilor ești f. 23r atîta de mari, încît nu s-ar lepădasă // încă și de mai vătămătoari toc- mele ce le ar ceri Rosîia, numai ca să-i mîntui de zmreduirea constituțiilor, în sfîrșit, stăpînitorii nu au a să îndeletnici cu înfricoșălili și amestecăturii! vremii viitoari, căci politica de acum a Evropii ești foarte discurcată și lămurită, și duhul ei este cu totul schimbat din aceea ce au fost. încugetărili politicii Evropii de mai înainti, noroadili nu era decît mijloacili 92, iar acum, după politica nouă, ele sînt singurul țăl
156
la care privăsc stăpînitorii. Ei acum nu mai au pricini între dînșii, căci ei le au numai cu noroadele lor. Și fiindcă nu ești decît o sîngură primejdii, urmiază să nu fii decît o sîngură apărari. Toate acum sînt opștești între stăpînitori, precum și între noroadi. Adică puterea neîn- frînată și samovolnică din partea stăpînitorilor ești întru înfățoșari cu puterea constitualnică ce cer noroadili; așadar, toată politica acum a Evropii stă pe aceste două temeiuri; și biruința va lăsa numai pre una dintr-amîndouă.
Cu toate aceste, pînă a nu să ivi sfîrșitul luptii aceștie, trebuiesc îmbărbătați stăpînitorii arătîndu-le adevărul. Duhul constituțiilor nu este duhul republicănesc. O cercetări adîncată a criticii opștești dovi- dești că niciodată noroadili Evropii nu au fost mai puțîn vrăjmașă stăpînitorilor decît acum. Și tari cu puțină giudecată unii din scriitorii f. 23v frunzăratici au zis că duhul republi//cănesc ești duhul banului. Căci aceasta nu să adiveriază decît numai în America, carile la nimica cu Evropa nu să potrivești, ci duhul banului ești împotriva aristocratiii, și nicidecum împotriva stăpînitorilor 93. Tocma în vacurile 15 și 16 duhul republicănesc au stătut îngrozitor și pusăsă în primejdii pre toate capitili încoronate, căci stat nu ești cari într-aceli vremi să nu să fi opintit spre a să alcătui în republică, precum multe dentre dînsăli ș-au și isprăvit scoposul. Revoluțîili Engliterii, a Holandiii, a Sfețariii, a Gheniii, a Neapolii, a Ghenovii, ispitili Ispaniii, rădicărili Italiii, a staturilor din Ghermania, din Velghion, casnicili gîlcevi a Franțăi, proiec- turili Reformii 94, amestecăturili Lighii 95, toate, toate adeveriază pînă la cît Evropa era clătită și zburată de duhul republicănesc. Iar în zîlili de acum, dragăliță Franța au fost cîtva republică; urzitorii ei însă, nefiind agiutorați nici de creștini cu învățături, nici de adevărate simțiri republicănești, o au pomăzuit-o prin sîlă și prin osîndiri. Acea stări de republică, neavînd nicidecum tocmelili și statornicirea sa în duhul opștesc a Franțăi, nu au țînut decît vremea în cîtă au urmat sîla de care fusăsă urzită și lucrată; ea nu au fost decît visul a cîțiva oameni, ce au voit a săvîrși prin legiuiri aceea ce nu să poate isprăvi decît prin obe- f. 24r ceiuri96. Deci dar Franța a stătut//republică fără de a fi republică; ea numai cît i-au purtat numili, și nu au trăit decît o zî 97. Acea ispitii au dovedit în lumi cît sînt de slabe legiuirili și cît sînt de puternici obe- ceiurili 98 care să pot prifaci întru adevăr cu chipuri, dar nicidecum a le împotrivi cineva. Iar legiuirili sîlnici nu pot lungi niciodată atîta încît
93 Asupra aristocratiii, asupra sistimei toate acei scutite și privilcghiată preste norod.
94 Cînd s-au alcătuit reformațîi, a fost o lucrări foarte strașnică împotriva stăpînitorilor ce voia a-i întîmpina.
95 Aceasta au fost în ființă în vremea lui Henri cel vestit.
96 Pentru de a să face în stat republică trebui întii să fie mică, apoi să fie cu obeceiuri bune, iar cu întinderi mari de norod și cu năravuri republica nu să poate alcătui. Deci în Franța nicidecum nu ar fi putut fi pînă cînd năravurile nu ar fi luat prifaciri.
97 în curgere de cîțiva ani a trecut prin trustreli formeli, adică republică, aristocrație și monarhie.
98 Obiceiurile sînt mult mai tari decît pravilili, căci pe pravili lesne le prifaci, iar obice- iurili cu greu.
157
să poată prifaci pe obeceiuri ". Căci ești dat numai legiuirilor drepte și iubitoare de omeniri a să înrădăcina cu trecirea vremii și a răsădi obeceiuri noauă între oameni.
Dar chiar de vom socoti că duhul republicănesc începusă a să ră- vărsa atuncea și prin celelalte părți a Evropii, eu crez că să va fi oțărît și să va să fi stîmpărat privind grozăviili și prăpădenia den Franța. în privirea atîtora pozne și răutăți, ocîrmuirea stăpîniască au rămas cu totul dezvinovățită și bună, pentru aceasta curînd s-au și făcut împăcă- ciune între noroadi și între dînsa; acum dar, osăbind cîteva lăsări ce ei au făcut dintru ale săli de mai înainti 10°, să poate socoti statornicită și așăzată la loc 10 b Întîmplările celi mai cu apropieri de noi au dat luminată dovadă acistui adevăr 102, căci întru rădicărili de pe urmă a Neapolii, a Piemontului, a Ispaniii și a Portugaliii, nu numai că prențîpion a ocîrmuirii stăpînești nu lipsîia, dar încă au fost păzît pînă și // t24v prențîpion al leghimitațîii 103. Pentru că noroadili aceste, precum și toate celelalti, nu s-au rădicat spre a oborî pre stăpînitori, ci spre a-și cîștiga o rînduială constitualnică 104. Nu ești de tăgăduit adevărul, ci de mărturisit în toată lumina lui: lupta aceasta este deșchisă împotriva aristocratiii, iar nicidecum asupra stăpînitorilor.
99 Așadar, pravilili făcute în zilele lui Calimah trebuia întemeiete pe obiceiurili firii prinse din hotărîrile vechi a cărților de giudecată, iar nu din cabinetul domnițîi Marghioala.
100 Craiul Luiz din Franța cînd au venit de al doile au lăpădat de la sini cîteva din împuternicirii! crailor de mai înainte.
101 Așa ar fi dacă duhurili ar avea stimpărari.
102 Că adică rădicărili ce pomenești nu au fost asupra altăccva decît asupra aristocratiii de scutiri și privileghii.
103 Leghimită este rînduiala de a. să păzî crăiia tot dentr-o viță de niam, adică după partea fecioriii i proci. Oh, tare mă tem de o leghimită aici la noi.
104 în rînduiala constitualnică fieștecari parte ari dreptăți deopotrivă, dar și îngrădiri nepășîte.
105 O întovărășăsc, adică țîn cu partea aristocrată din cari sînt și ei cei [de] frunte.
106 Iată dizvălite cîte am zîs.
107 [lipsește nota]
108 La multiceli pravilili fac strîmbătate împotriva cuvîntului drept, pentru că au fost făcute de oameni din partea aristocraticească, pe vremi cînd aristocrația strălucia.
Și de aduci întîmplarea a să lega pe une locuri și de capul stăpînitorilor, pricina ești pentru că stăpînitorii vor a avea o slobodă și neîntrebată puteri, și pentru că să întovărășăsc cu partea aristocraticească 105 împotriva dreptăților noroadelor.
Deci, ca să nu lăsăm cît de puțîn îndoială la o pricină atîta de mari carile cuprindi tot entercsul Evropii, trebui mărturisit că nicidecum nu să fac rădicărili asupra cei adevărate aristocratii lo6, ci asupra aristocratiii privileghiilor și a scutirilor 107. Iar pricina ești că după politefsîrea lumii, nefiind priimită și agiungînd a fi nesuferită la luminarea oamenilor de acum, ce să află sus înălțați întru starea averilor, întru starea creștirii și întru starea obeceiurilor, nu mai pot suferi noroadili a privi împregiurul lor deosăbiri și scutiri aducătoari de defăimări și de nebă- f. 25r gări în samă, și de a mai prelungi ea în mijlocul lor o păreri greșită 1/ și pe strîmbul de pravili apărată 108, pe care obeceiurili de acum și lumina
158
învățăturilor liapădă și azvîrl, și carile dacă nu să va surpa și oborî prin puterili stăpînitoari, are negreșit să fie oborîtă cu vremi de cătră atîr- narea cuvîntului drept, ce noroadili au apucat a cunoaști.
Aceasta ești nemulțămirea cari roadi și mănîncă pre noroadi. Eli nu vor a mai priimi o aristocrație ce acum să află tari depărtată de prențîpion al ei 109. Noroadili cer acum alta, carile să fii mai cu dreptate și mai proaspătă, pentru ca să fie mai lămurită și pentru ca să i să vadă și să i să priceapă temeiurili 110. Noroadili acum nu mai pot fi mulțămite cu visuri de fapte bune și vrednice, ele vror acea aievi faptă bună și vrednică; numai pentru că s-au născut cineva din starea aristocraticească nu ești îndestul pentru ca să și dobîndiască scutiri și privileghiuri, căci oamenii de acum nu mai pot suferi cea întru defăimarea și nebăgarea de samă a viei și adevărate vrednicii (de cari lumea să află plină) să să f. 25v proslăvască pomenirea cu îndoială de niști II fapte învechite și de niști vrednicii părăginite, cari nu au trecut la moștenitori 111; nu doar că vror cu aceasta să oboare cinstea numirilor 112, ci pentru că voiesc ca acii ce le poartă să fii și destoinici de dînsăli; cer oamenii ca strălucirea acea trecută a părințîlor să fii prin fapte înnoită de către cei de acum 113, dar nu priimăsc nicidecum să fii lipite numai la numirea 114, rangurili, slujbili, cinstirili, cîștigurili și toate folosurili ce curg din starea adunărilor lumești și omenești.
109 Prențîpion al aristocratiii, adică începutul bunăoară a evgheniii, au fost pentru faptele bune a unor strămoși ai noștri, apoi clar acum dacă noi nu vom fi cu asămine fapte, pentru ce să dobîndim folosurile evgheniccști ?
110 Adică să fie mai cunoscute și să i să poată giudcca mai bini începuturili, de sînt drepți sau ba, adică să puie nouă îndatoriri acelora ce vor voi a să zîci evghemși sau a dobîndt scutiri și folosuri.
111 Văscă la noi o videm și pre o videm.
112, 113 Adică destoinicia și vrednicia să dea rangurili și cinstirili în persoană, iar nu
după niam.
114 Pentru că s-au numit evghenis, nimeni nu trebui să dobîndiască și sa răpiască drep- tătîli vredniciii.
115 Este adevărat că aristocrația trage toate folosurile omenești și opștia norodului nimica ia, măcar oricît de vrednic.
116 Minte, vrednicie, hărnicie și alti daruri numești scriitoriul destoinicii.
117 Viață materialnică este aceea ce zicem sa aibă cu ce trăi, iar aceea iticească sau nematerialnică este cuprinderea cinstirilor, a slăvirilor și a tot feliul de priveleghii corîrșitoaii.
ii® Eie oricît de iscusit, un preot nu poate nimica dobîndi daca nu ești dintie evgheniși.
Din toate așăzămînturili politicești, aristocrația niamurilor ești fără de îndoială acea mai stîngătoari faptelor bune, deșchidirii duhului și a sporirii noroadelor. Trebui însă să vorovim mai dizghețat la o pricină atîta de mari, că adică, fiindcă o acest fel de aristocratii 115 voiești a tragi la sîneși numai toată proslăvirea și toate îndămînărili, urmiază ca nenumăratili destoinicii 116 ce să pot găsî într-un stat, să rămîie aruncate în neîntrebuințari și într-un fel de viață numai materialnică și proastă 117. Așadar, toată sămînța vredniciii să stingi, toate mijlocirii! pășirii ei înainte să înădușăsc. Și cu acest chip, ocîrmuitorii statului f. 26r II rămîn păgubași de toate iscusînțăli și menunili ce ar izbuhni den niști noroadi politefsîte, carile negrășît (lipsind piedica acea den mijloc) ar pășî preste strîmtoritili hotară în care stau închisă 118. Pildile nu sînt de
159
lipsă la această socotință, căci cari ești strălucirea ce împodobești acum pe Italie, pe Ispanie, pe Ghermanie și pe Franța de cînd li s-au închis drumul învingirii prin aristocrația evgheniii? Și fiindcă într-aceste țări ea împărățăști mai mult, alăturează-să pe lîngă dînsăli mărirea și pășîrea Rosîii de la epohi cînd împăratul Teodor 119 au sfărmat aristocrația evgheniii, și ne vom încredința că prin sîngur actul acesta el au pus temelia cei mai strașnice și mai mari puteri: acest fel să naști o împărăție mari dentr-o sîngură cugetări înaltă. Acolo oamenii sînt tocma aceea ce pot să fii; acolo cineva poate nădăjdui în vrednicia, iscusința și distoinicia sa.
119 împăratul Teodor, vrînd a stîngi acest așăzămînt al evgheniii din Rosîia, i-au adunat pre toți cu documenturili lor spre înnoiri și apoi le-au dat în foc; de atuncea întră slobod
(afară de robi) oricare om în slujbă și să rădică la orice stare. Aceasta face de să văd streini pînă la atîte prohorind în Rosîia, iar în alti părți nu.
Iar în țara privileghiurilor, tustreli aceste daruri sînt sau netrebnici, sau de stricăciuni; acolo sîngură destoinicia scoate pre soli, pe ghenerali și pe miniștri, încît un oarecari om ce ar fi sol la un împărat rusăsc nu ar putea fi sol craiului franțuzăsc, căci în țara această de mîndrii nu f. 26v este rang înalt pentru un om născut de proști //, fie măcar oricît de iscusit. Așadar Rosîia ari oameni de o înfățoșează cătră staturili străine, iar Franța are numai nume de oameni. în Franța, ale Curții sînt mai presus și covîrșăsc preste ale statului trebi, sau mai bine a zîci în Franța ești Curtea stat și aceasta să cunoaști lesni de pe lucrurili de nimică ce naști Curtea; și întru adevăr, ce altă poate să nască? Căci duhul urmiază de pe suflet, și să veștezăști și să stîngi ca și dînsul în căsnicia Curțîi.
Toți oamenii să deopotrivăsc întrînd în Curți; și un oarecari om, carile să îngiosăști purtînd rang în pălaturi, ar fi poate un stîlp groznic dacă ar fi fost întrebuințat afară în trebili statului. Luiz al 14-le sîmțîsă acest adevăr pentru că i-1 discoperisă cardinalul Rișelio; și îngiosisă pre cei mari trăgîndu-i pe lîngă dînsul și luîndu-i supt a sa sîmbrii.
Trebui însă, spre adeverirea acestor zîsă, să aducem pildă pe Franța însuși. Această țară au nu au fost acoperită de atîte și atîte menuni în puțînă vremi ce aristocrația evgheniii lipsîsă din ea? Și, deosăbînd ale revolutîii răutăți, au doar lucruri minunate și oameni iscusîți nu au izbuhnit de toate părțile ei, precum și din toate stărili? Au doar Evropa nu au fost biruită de năstavul, precum și de vrednicia ei? Ea, făgăduind și dînd slava și cinstirea fără osăbiri la toate destoiniciili, au nu au făcut să să nască vetejîia din toate inimili și iscusînța din toati capitili?
O, doamne ! Ce rodiri și ce înmulțiri de oameni vrednici și de f. 27r isprăvi mari s-ar aflasă supt mîna unui stăpînitor cu minți, // carile ar ști să cerceteză toate izvorîrili și să cuprindă toate corzîli unii oblăduiri!
Iar în starea de acum, ce să aștepti cineva de la Franța, întoarsă și povîrnită iarăși supt atîrnarea clirosului besăricesc din Roma și supt povățuirea curtezănilor! Ea au întrat iarăși în soarta sa cea proastă.
Apoi care fel de pășîri înainte și izbuhniri pot să-i fie însuflețite de cătră niști călugări ai Romii ce nu știu altă a zîci decît că lumea ari
160
trebuință numai de o carte 120 (precum califul Omar zicea de Alcoran), sau de cătră niști oameni ai Curții, care nu socotesc isprăviți iscusînțîi deci t ca o pată a ncevgheniii 121!
320 Biblia.
321 Că adică orice iscusință din proști este socotită drept nimică și pentru aceasta de multi ori să aude voroava aceasta: ,,păcat că nu este evghenis".
122 Căci dacă s-ar putea înălța și din proști, atuncea stăpînitorii ar avea mai multi agiutoriuri. Nu trebui însă să înțălegim înălțarea proștilor pre hatîruri și bani ca la noi, ci ca totul de împotrivă, pre sîngură fapta bună și vrednicie.
323 Nici un crai ca Luiz al 14-le nu au stătut mai măreț și samovolnic în Franța.
324 Henri al 4-le, acel foarte proslăvit în Franța.
325 Luiz al 14-le și Napoleon.
126 Adică ca niște samovolnici ce fac ceea ce li să pari și vror.
127 Acea călcare de legiuiri ce păzăsc stăpînitorii acum dentru-ntîieși dată au fost începu ui de silnica puteri.
Acista ești un adivăr vrednic de toată propovăduirea, că adică aristocrația evgheniii printr-a sa încheietă covîrșîri povîrnești noroadeli cătră scufundări, stinge sămînța faptei bune, stînchești săltarea duhurilor, usucă izvoarîli staturilor, împuțîniază îndemînărili lucrătoari a noroadelor și înlesnirili stăpînitorilor 122. Spusu-s-au această pricină și lui Luiz al 14-le. Deci ești îndestul a socoti cît trebui să fie de adevărată, de vremi ce s-au putut spune și vorovi într-o Curte atîta de mîndră și de despoticească 123. //
1. 27v Așadar, aristocrația preveleghiată nu ești nicidecum de folosul stăpînitorilor, de vremi ci ești atîta de împotrivitoari la înaintarea noroadelor: acesta ești un adivăr netăgăduit; dar mai ești și altul, carile faci pe acesta netrebnic, că adică stăpînitorii să tem de înaințarea noroadelor în pizma duhului de slobozănii ce trebuiești neapărat spre dizvă- lirea și deșchidirea sîmțîrilor omenești. Ei să tem de acea mărime și învîrfari la cari aduci pre oameni slobăzănia; li să pare că oricare cinsti arătată cătră prostimi ești o atingiri cătră stăpînii ei; ei vror ca toată proslăvirea unii împărății să nu fii decît pe fruntea lor însămnată, și orișice este de folos și de sporiri pentru noroadi, ei o socotesc drept pagubă și scăderi pentru dînșii. Aceasta însă vini den pricină că ei, stăpînitorii, cunosc foarte puțîn și prost duhul noroa[delorl de acum, și nu știu cît ar fi de iubiți oamenilor cînd s-ar arătasă cei întîi apărători a dreptăților lor. în sfîrșit, facă această ispită, mai vîrtos Franța poate să o facă fără de nici o îngrijiri, căci cel mai iubit norodului den toată sămințenia crailor au stătut unul care era nemîndru și popular- nic 124. Iar de cielalți toți numai cît s-au temut sau s-au mierat, dar nicidecum nu i-au iubit 125.
Dentr-aceasta să poată înțălegi pre larg ce fel de crai să potri- văsc niamului franțuzăsc. //
f. 28r însă stăpînitorii den zîlili noastre, fiind născuți într-un vac ce nu cunoaști nici un fel de legiuiri 126, nici sufere poiezîrea slobozăniii; și fiind moștenitori samovolnicii puteri (care nu ești decît o danii a silnicii covîrșîri 127), nu cercetiază, nici caută lucrurili den rădăcina lor, ci numai în starea în cari le au apucat vremea, aceasta fiind oarecum de folosul lor; dar noroadili, care aliargă și năzuiesc la obîrșîia lucruÎ61
rilor, să rădică asupra năravurilor 128 îndată ce găsăsc prilej și înlesniri ; stăpînitorii să nasc găsînd pre noroadi supt giugul robiii și apucă a socoti pe robii ca o stări hotărîtă a noroadelor, căci la ochii lor, aceea ce au apucat a fi ești drept și cu caii să fii, încît oricare nerînduială obicinuită ești pentru dînșii o rînduială sfîntă și neclintită. Așadar, ei privind robia ca o firi, și samovolnica lor puteri ca un început a lucrurilor, numără drept nesupusă și protivnice pre noroadili cîte își cer înapoi dreptățîli de cari li au dizbrăcat numai sîlnica puteri. Greșîtili păreri într-această pricină să întind atîta de departe, încît cabenetul Austriii, în toate acturili politicești ce sloboadi, numești pre noroadili supusă f. 28v și ascultătoari, noroadi politefsîte 129. Ești însă foarte pot //rivit lucru pentru acest cabenet a nu socoti pe politefsîri decît o robii: adică chiar aceea a moametenilor, carile i să cuvine și i să potrivești.
128 Această calcare de legiuiri este nărav în stăpînire, iar nu dreptate, și prențîpion pomă- zuit dintru-ntîi.
129 Cu cuvîntul acesta, mai politefsît noro l nu este decît moldovenii, apoi pentru ce nu îi apără stăpînitorii ?
130 Austria păzăști o poliială și față de legiuiri pe dinafară, iar apoi înăuntrul tot miezul este curată robie. Schimbă monediili ci sărăcești -r ... +, rădică la oaste în sîlă, deschide războaie pe păreri și altili de acest fel.
131 Strașnic aristocrat.
132 Căci acum fiin 1 noroadeli mai luminate decît în zilili lui Șarlă Chent, nu să pot puni în lucrări toate ale aceluie.
133 După ce pe strîmbul au luat o parte de Italie, acum ia îndreptării! a toatei Italiî, din cari să înțălegi că ochiul ei este asupra ei toate. Această pofta de a cuprinde pe Italia de multi ori au ispitit-o Austria și în alte vremi.
134 Acesta este țălul, pe lîngă cari mai este și oborîrea slobozănîii din staturili Ghermaniii.
Austria ești adivăratul pămînt al despotismosului. Ființa și dreptatea acestui guvernement ești întru atîta numai, încît să poată fi de suferit măcar norodului. Așadar, în lucrări, prențîpion al robiii ești oarecum îndulcit 13°, numai puțin însă ești răvărsat întru toată puterea sa; un împărat al Austriii nu cunoaști nimică afară de un despotismos, toate celelalti i să pare eresuri și viclenii; pentru aceasta Austria, în întovărășire cu cielalți stăpînitori asupra noroadelor, ești cea mai aspră și mai lucrătoari puteri, încît putem zîci că politica lui Șarlă Chent este tot atîta de vie ca și în zîlili lui 131: deosăbirea nu ești decît osăbirea întîmplărilor 132. Căci puterea împăratiască numără și socotești drept o călcări nelegiuită oricari nesupuniri la robie, precum aceea a staturilor ghermanicești, carile îi ești cu totul nesuferită și pe carile să îndeletnicești a o sfarma întocma ca și Roma pe biata Cartaghena. Răbdarea însă întru ciudiri ești temeiul politicii sale; ea nimică nu mișcă cu porniri, pentru ca nimică să nu arunci în întîmplari, și cugetărili ei cele f. 29r adînci pre puțîn să vădesc // prin arătarea faptelor, pentru aceasta și țîne politica cea mai încolăcită între celelalti cabeneturi; ea să învîr- stiază de toate învîrtiturili politicii italienești 133. Dacă însă învîrtiturili săli sînt ascunsă, țălul la care privase ești pururea văzut și cunoscut 134. Deci staturili Ghermaniii nu trebui să piardă den videri că Austria ești întru statornică vrăjmășie împotriva nerobiiilor, și că ea va pune vacuri întregi spre a o dărma, dacă trebuința va ceri. Prelungirea vremii
162
nimica nu face pentru cabenetul acesta, căci nu schimbă nici țălul, nici țintirea sa cu schimbarea obrazălor stăpînitoari, avînd sprijinite ispră- vili întru statornicia și unimea cugetărilor ce ș-au închipuit 135. Așadar, cînd el ș-au pus un țăl hotărît, trebui numaidecît, fie oricum, să agiungă. la dînsul, și întru această caii nu ești di băgat în samă pentru dînsul nici faptile bune, nici faptile răle, decît ca niști mijloaci aducătoari la țălul însămnat 136. Purtarea sa cătră Grechia ești o adevărată icoană a haractirului ce poartă.
135 Adică să țîn tuiești întru aceea ce au apucat a hotărî și acolo hojma grăbești ca să isprăvască.
136 Tot aceasta însămniază.
137 Cînd o năcăjea Napoleon ca un samovolnic gospod, atuncea amarnic au pătimit ea de acest așăzămînt a dispotismosului, căci Franța de la sîni n-ar fi voit a mai face aceste războaie ce în sîlă făcea Napoleon.
138 în războaile ce avea cu Napoleon s-au adeverit aceasta, că de unde să apropia a perdi impărățîia, deodată să vădea iarăși că au cîștigat-o; pentru un sfîrșit politicesc ca acesta au făcut și încuscrirea cu Napoleon.
Nu ești însă a să tăgădui lauda ce i să cu vini, că deși ești guvernul t 29v său despoticesc, nu ești nicidecum tiranicesc, măcar cătră//firești supușii săi, iar provințîili cîte ari dobîndite sînt în numărul provințiilor biruite prin armi; în casa sa ea oblăduiești cu schiptrul, iar pe afară cu sabia, pentru această Austria are pravili, iar Italia numai giugul.
Austria este desăvîrșit în pohfala politicii săli atuncea cînd poate și să bizuiești a statornici sîlnica sa puteri undeva, căci la dînsa mai mult decît la oricarile alta acesta este de prențîpion a tuturor lucrurilor, pînă la atîta încît ea însuși pentru sîneși rabdă și sufere isprăvili acestui prențîpion 137 și toate gudăriile săli nu sînt decît cătră puterea cari o covîrșăști; ce de pe urmă pildă ce au dat ea întru aceasta este purtarea sa cătră Napoleon. Nici o puteri nu sprijinăști, nici rabdă mai mult celi di împotrivă; pentru dînsa niciodată sîlnicili puteri nu sînt strîm- bătătoari, și nici le învinovățăști în cîtă vremi stă biruită, nici priimești pe alțîi a le învinovăți cînd ea să află cu dînsăli biruitoari; bărbățîia și nădejdea niciodată nu o părăsăsc în celi mai mari nenorociri a ei, decît alti puteri dentr-o biruință a lor; după zăci războaie pierdute, ea să găsăști în starea den cari au începiit 138. Arm iii săli pot fi biruite, dar politica sa ești pururea biruitoari. în scurt, dacă nici un cabinet L 30r altul nu știe mai // bini a să pleca la întîmplări, nici unul altul ca al Aus- triii nu știe mai bini nici a să folosî de întîmplări.
Nici într-o vremi, ca acum, politica Austriii nu au păzît o călătorie mai ivalnică și mai însămnată. Samovolnica puteri a stăpînirii fiind în luptă cu duhul constitualnic, ea nu mai acopere, nici mai tăi- nuiești nimică; și acum întieși dată graiul ei să poate numi fără de fă- țării, căci propovăduiești în glas mari prențîpiili despotismosului și le dizvinovățăști asupra constituțiilor prin săbii și jăcuri. Ea nimică nu cruță spre surparea acestui vrăjmaș nou și s-au lepădat de toate învrăj- biriii vechi, întoreîndu-și ura și armili asupra constituțiilor ce sînt singura ei groază și spaimă, apoi pentru ca să le poată da război deplin ca au făcut alcătuiri și legături cu aciia pe cari odenioară îi avea de
163
potrivnici, zîc, cu crăiia prusască, cu carile pururea și în toată vremea au avut gîlceavă, căci pricina aceasta a samovolnicii puteri au adus la uniri pre toate acele cîte atîte și atîte enteresuri poncișate țînea despărțite și neunite; sîngură ura împotriva constituțiilor au născut pe aceste prietenii scîrbelnici și mîrșave.
Cabenetul prusăsc au fost și mai mult îngrozit de acest duh al constituțiilor decît însuși cabenetul Austriii. îngrozirea sa îl făcusă să scapi o făgăduință cătră norod, cari s-au răsîpit fără nici o ispravă . 30v de pe trecirea groazei; dar ești adevăr că însuși națîia pru//sască s-au fost amăgit întru acea păreri, căci nu era de crezut că un guvernement cu totul dat spre ostășîi s-ar fi putut alcătui întru o constituții, care ceri neapărat oarecari cumpăniri ce nu să poate faci într-un stat cu totul înarmat, al căruie firi ceri numaidecît o samovolnică puteri 139; și întru adevăr, ce chezășii temeinică s-ar fi putut da pentru dreptățîli orășănești într-o monarhii de baghiunete? 140 Prusîia nicidecum nu poate avea altă formă de stăpîniri și nu-și poate prifaci nici politica, nici chipul ocîrmuirii; ești silită a avea armii pretutindinea și a-și tine țara într-o stări de tabără oșteniască, pentru că nu ești decît chiar ca o tabără de oșteni în mijlocul Evropii, întocma precum era și romanii, și să țîne pururea gata și în picioari ca și ostașii lui Pompilii 141. Starea locului ei, deșchisă den toate părțîli, o silești a să țîne în stări această grijălivă și cu luări aminte, căci numai cu chipul acesta să poate țînea în rîndul celor întăi puteri, încît ar cădea în rîndul cel mai de gios îndată ce ocîrmuirea sa s-ar prifaci den cu totul oșteniască în mai mult politicească, precum să ceri la constituții, pentru că, așăzată aflîndu-să fără de nici o apărari împregiur în mijlocul puterilor ce o îngrozăsc, scăparea sa stă întru a să afla pururea înarmată. Cu oști bune satili sînt cetăți (zîcea vetiazul Turen, și urmiază acum Prusîia). Tot această f. 3ir sistimă păzia și romanii den vechi, căci tot norodul prusăsc // ești însuflețit de un sîngur duh al ostășîii, înțălegîndu-să aceasta de pe portul ostășăsc ce îi ești cu plăceri, de pe pofta ce ari de învățăturii! războiului, de pe dragostea ce sîmti la povestirili răscoalilor, la formili tacticii și de pe științăli ce învață meșteșugul cel mari a omorului de oameni.
139 Staturile constituite nu priimesc mulțimi de oști împovărătoare norodului, deci înmulțirea oștilor este o dispotică lucrare și enteres spre a fi puternici, să facă ce ar voi.
140 Adevăr este, că unde este oștire multă dreptățîli sînt pe voia stăpînitorilor. Deci adăogirea oștilor în Evropa este dovada dispotismosului.
141 Pompilii, cînd avea războire cu Chesarul în Roma, țînea ostili pururea gata.
Acest duh și stări ostășiască a Prusîii alcătuiesc ființa sa cea politicească, și numai printr-înseli își ari întemeietă înălțarea sa. De îndată dar ce ar lua vreo prifaciri, Prusîia nu ar rămînea decît un stat agiutător altora, iar nu de sîni stătător. Puterili vecine o feresc pe dînsa, dar nu să sîiesc de dînsa pentru că ea poate țîne o stări alăturată, dar nicidecum covîrșîtoare asupra acelora. Deci guvernementul prusăsc aflîndu-să mai mult oștenesc și nevoit de a fi numaidecît precum s-au văzut, și țîind în picioare oști multe și pururea gata, să faci o pricină dentr-acele ce sîiesc pre celelalte părți a Evropii a întemeia starea lor ce ostășiască
164
atîta de împovorîtoari, împilătoari și spăimîntătoari pentru staturili ce au apucat a-și cîștiga slobozănia și pentru acele ce cer a o cîștiga; căci slobozănia, neputîndu-să plodi nicidecum prin locurili înarmate 142, cum ar putea Prusîia a să alcătui drept loc de scăpări a slobozăniii cmeneștif?! Norodul prusăsc însă ești cu totul plecat spre slobozănii, și încă pornit a o ceri numaidecît, și poate că în curînd s-o și ciară cu dîrjii, căci au apucat a cîștiga un înfățășător a ceririlor sale, carile este un început de viață a viitoarii sale norociri. O dobîndă ca aceasta pentru dînsul ești mult mai folosîtoari decît au socotit-o stăpînirea, căci f. 3 iv de multe ori răul cel mai mare poate să să nască den izvorul // cel mai mic. Această națîi, precum toate celelalti ale Evropii, să află în împon- cișari cu ocîrmuirea sa, și au întrat și ea în opștiască tăcută luptă. Ești dar de urat stăpînitorilor o învoire norocită care să poată întîmpina și opri lupta ce vederată și ivalnică de partea noroadelor 143.
142 [lipsește nota]
143 Dacă stăpînitorii ar întră într-o alcătuire cu noroadeli lor, ar lipsi îngrijirea de a să mai rădica noroadeli.
însuși pildili nu sînt de lipsă noroadelor acelora ce vror a-și cîștiga dreptățîli și a le și pune în lucrări. Prusîia să hotărăști cu Velghion, adică cu acel al doile pămînt de slobozănii în Evropa, și fiindcă toată lipirea și pipăiala are urmări lucrătoari, urmiază ca dorința Prusîii de a fi slobodă să să și mai adauagă privind alăturea cu dînsa o națîi care pcate a să făli că ești slobodă. Famelia Oranj a stăpînitoriului Velghiii ești roditoari de prînțipi cinstiți și îmbunătățiți; stăpînirea lor ești blîndă și una cu slobozănia; așadar, poate fi lucru dorit de a trăi cineva supt epitropia lor, căci dcntre toate casăli crăiești den Evropa, ea ești fără de îndoiri ce mai prietenă cătră noroadi, pentru aceasta și este cu dreptate și de folos lucru a sta și a socoti pricina următoari: nici un stăpînitcr den vremea de acum nu cuprindi atîta faptă bună pre cît emul ce ccîimuiești pe norodul Velghion; nici unul nu ești mai cu plecări spre a împlini datoriile unui stăpînitor, și nici un crai, nici un om nu au arătat în faptă atîta dragoste pentru dreptate și mai multă supunire la pravili. Supt un acest fel de ccîrmuitor, duhul răzvrătitor al republicilor nu să ațîță, nici să plodești. [/
f. 32r Cu toate aceste, stăpînitcriul acest vrednic de a fi nu poate fac nici oVum ftiiciita națîii săli; nici ea să lățăști supt povoara dărilor pentru că negoțul acestui norod să află ciocnit de cătră Englitera ce ș-au întemeiet pre al său acolo. Chipul ocîrmuirii săli are multe greșali, însă aceste nu sînt răii care să nu să poată vindeca și sfîrși, dar sînt așa undi pot scîrbi și veștezi inima unui norod întreg, căci nu ești îndestul de a fi cineva slobod, ci să ceri ca acea fericiri să nu fii răscumpărată cu prăpădenia opștiască; adică nu ești îndestul a răsufla cineva aerul în toată voia, ci să ceri ca aerul să nu fie cîntărit și prețăluit ca aurul. Nu trebui să uite nici un stăpînitor că de ești puțînă și mică primejdii a atingi oarecari triaptă de oameni, ești mari și îngrozitoari primejdia a ciocni totimea stărilor dintr-un stat. Nici un stăpînitor nu trebui să triacă cu viderea că dărili și birurili împovorate sînt pricină sau de
165
îndată, sau de păsuitoari burzuluiri a noroadelor, și că oricînd nu sînt chiar pricină adevărată, slujăsc drept cuvînt de îndreptări cînd să burzuluiesc.
Ar fi lucru vrednic de înțăleptul crai al Velghion de a nu lăsa urmașilor săi cinstea și slava a închidi ranele supușilor săi, și de a faci să conteniască acel jălnic consert de tînguiri care poate oarecînd să-i tulbure odihna și liniștirea.
Chiar de va agiungi acest stat în vîrful norocirii, va avea tot- f. 32v diauna // ceva de dorit despre înălțarea și împuternicirea sa, căci fiind de tot slab împotriva puterilor mari de care să află încleștat, va fi pururea nevoit a răbda lucrărilor despre hotarăli uscatului și a mărilor săli.
Noroadili nu au înțălepciuni de a giudeca starea lor prin pilduiri de mai rău, căci, de ar faci așa, care ar mai putea fi nemulțămirea lor privind numai asupra sîngerărilor den Ispania și den Grechia? O, cîte vaite și suspinuri să rădică dintr-aceste părți diznădăjduite ! Încît putem zîci că pătimirili dentr-o vremi a bieților indieni ș-au luat acum răsplătirea. Dar oare Ispania ce au făcut în vremili aceste, de au tras asupră-și urgia stăpînitorilor și toate prăpădeniili cu care o au darmat-o? Ca o mulțămită pentru credința sa cătră crai 144, ea i-au cerșut vechili săli dreptăți călcate în picioari de cătră Șarlă Chent și de cătră cumplitul Filip al 2-le; Ispania rămîni îndatorită cătră acei din nou împărecheți din Franța pentru toate năcazurili cîte au tras.
144 în vremi ce Napoleon voia a puni crai pe un frate al său, atuncea apărea acesta ce acum sa prigonești de cătră însuși craiul, ținea cu dînsul și l-au apărat. Iar acum este prigonit pentru că să află el crai.
145 O împărechere au stătut în Franța cu Henri al 4-le, ce s-au numit ligă.
♦ în franțuzește în text.
Răzvrătirea Ispaniii (zîs-au ei) s-au născut din burzuluirea Franțăi; trebuiesc dar înecate amîndouă vidmili aceste în sîngili ispaniolilor ; trebui să să înădușă revoluțîia în Madrid pentru ca să moară în Paris. Aceasta au fost cugetarea adevărată a sfetnicilor care au dat sfatul războiului acistuia, pe care un ministru duhovnic l-au poreclit de sfînt ; nume întru adevăr tainic, păstrat numai pentru aforismosurili besăricii romane. Dar, în sfîrșit, ce s-au putut isprăvi cu acest război? Duhul răzvrătirii, în loc de a să potoli, s-au mai adaos și în Madrid și în Paris, pentru că el învie întru sîngerări și să adaoge preste stîrvurili jărtfite. f. 33r Puitorii la cale // a acestui război ș-au răpit sînguri împuternicirea de a mijloci dragăliță; pentru că orișicînd silnica puteri voiești a lucra ceva, totdiauna ceri ca să aibă nume de dreptate. în vremi ce Filip al 2-le ș-au pornit oștili săli cătră Paris spre agiutoriul împărechețîlor La Ligue * 145, își da numi și el de mijlocitor. Iată legea unii puteri silnice și năpăstuitoare !
Austria însuși în zilili noastre asămine au urmat cătră Italia; condicili săli sînt pline de acest fel de îndreptări. Dacă cîrmuirili republi- canești ar fi fost îndestul de puternice și asămine de lacome năpăstuitoare, pentru ca să să alcătuiască și ele cu această rînduială mijlocitoare, ar privi cineva deșănțat isprava din niști legiuiri politicești ca aceste.
166
Tocma însă asupra unui temei mincinos ca acesta s-au alcătuit sistima unirii stăpînitorilor den Evropa. Dar fac întrebări, ce altă ești această dreptate a mijlocirii decît dreptatea de a călca țări streine? Și ce lucru ești dreptatea de a călca țări, cînd nu ești nici pricină de vrajbă, nici vreo neîmpăcari? Sîngură dreptatea ești numai începător temei, dar niciodată acest sf'înt nume nu poate fi o averi a stîlnicii puteri.
Miniștrii Franțăi, cari de trei ani de zîli nu au ocîrmuit statul decît după a lor și a partidei lor patimi și enteresuri, au luat asupră-li mijlocirea acestui război scîrbelnic și nedrept. Ei au pornit asupra Ispa- niii ostașii franțoji ca pre niști ciohodari a Sfinții Aleanțăi; pînă la 33v atîta este micșurarea întru cari să află căzuți și // pînă la atîta de defăimată au stătut mijlocirea aceștii Franțăi, carile, orișicînd va agiunge supt cîrmuirea altor ministre mai blagorodnici și orișicînd își va cîștiga starea ce constitualnică, va faci negreșit să tremure denaintea ei pe Sfînta Aleanță, de cătră care ești acum năcăjită, dar nicidecum înspăimîntată.
Evropa au clocotit de răcnitili de bucurii a vestitorilor războiului acestui scîrbelnic; acest război (zîs-au ei) este a stăpînitorilor, acest război (zîs-au călugării) ești a lui DumCnelzeu, acest război (zîci adevărul) nu ești decît pricina tiraniilor den lumi. Cîte și cîte nădejdi își închipuisă ei în planul prăpădeniii și a piirii ce-și sfătuisă asupra Ispaniii! Toate sîlințăli lor însă, toate înfocările răsplătirii și toate dorințăli tira- nicești de care era ei înfocați au căzut denaintea faptei bune a unuie sîngur om 146. Atuncea dar, văzîndu-și pornirili înșălate și planurili prăpădeniii căzute, au pornit o cugetări încă și mai varvară, și mai cumplită; au vrut ei ca acea faptă bună a acelui om să răposăză în pîngăririli den Ispania 147; aceste ce zîc nu sînt proorociri, ci fapte care s-au vedit în lumi.
146 Angulem prințipul au fost norocitul și cinstitul acesta.
147 Au vrut să-1 piarză partea aristocraticească pentru că nu au făcut prăpădenii în Ispania după cum voia ei.
Prințepul, blagorodnica persoană a aceștii clivitiri pîngărite, căruie să cuvini slavă pentru cinstea cîștigată în Ispania, au șters cu purtărili săli toată oțărala acei mijcări nelegiuite a războiului; el au biruit pătimirile unui norod stîns de nevoi printr-un chip mult mai slăvit decît al f. 34r armelor, el au cîștigat războiul fără vărsare de //lacrămi (ca să zîc ca atinenii), căci ostili săli triimisă spre pustiiri nu au mers decît spre apărari și ocrotiri. Iar dacă ele ar fi împlinit poftile cumplite a partidii de oameni ce le trimisăsă, niamul franțuzăsc s-ar fi făcut atîta de vinovat cătră ispanioli, pre cît ispaniolii au fost odenioară cătră indieni. Ești dar atîta de cu dreptul a blagoslovi pre oștenii acistui război, precît ești a blăstăma pre sfătuitorii ce l-au urzit, și care au făcut din biata Ispanii o țară de atîte pîngăriri și ticăloșii, încît sfîrșitul lor nu să mai prevede.
Ești a alerga din pîngăriri în pîngăriri și den grozăvii în grozăvii trecînd numai cu cercetărili din Ispania în ticăloasa de Grechie, și tocma într-acest prilej politica stăpînitorilor den Evropa s-au dizvălit
167
cu totul. Acest nume de Sfînta Aleanță nu ești decît o luări în ris cumplită întru privirea unii întregi națîi de creștini, pe cari craii și împărații, dragăliță tot creștini, privăsc fără nici o milă omorîndu-să de cătră tigrii acei supt chip omenesc. Cini ar fi putut credi că măcar o întriagă omeniri întru îngroziri de a să sfîrșî de istov, nu ar fi găsit scăparea sa supt prapurili lui Hristos, atîta de îngîmfat proslăvit în mînili împăraților noștri? Neclătirea însă și privirea răce întru care pstrec ei stînd, ești o mărturii vederată că enteresurili legii nu să apără decît printr-o slabă bună cuviință. Așadar, în înaltili sfătuiri 148 ale f. 34v legii nu sînt nici//odată adevărate pricină ci numai cuvînt de îndreptări, și numai pentru ca cugetărili cuiva să nu găsiască împotriviri, ieu enteresurili omenești numi de enteresuri sfinte și dumnezăiești 149, Spuie-mi mie împărații ce fac acum cu dreptate de a mijloci? Căci tocma la o pricină de nevoi ca aceasta mijlocirea lor ș-ar fi cîștigat încuviințarea ce adevărată. Ce le pasă însă de națîia grecească de vremi ce ea nu ești ocîrmuită de un obraz de niamul evropenescf ?] Iată dar dovadă că stăpînitorii aliargă într-agiutoriul obrazălor încoronate, iar nu într-agiutoriul bietelor noroade.
148 Congresurili.
149 Cînd stăpînitorii le dă mîna și vror ca să-și împliniască scoposurili, apoi scot pricini ale legii, iar nu vror apoi treci cu vederea călcările legii; acum să tălmăcești pentru care pricină Rosîia au cerșut a fi apărătoarea legii grecilor și pentru care pricină la întîmplări nu au apărat-o: atuncea așa cerea enteresul ei, iar acum cere enteresul să rabde.
154) Papa.
Și de ești lucru de mierat această tăceri și îngăduire răci din partea stăpînitorilor den Evropa pentru osîndirea Grechiii, cu cît mai vîrtos și mai ales ești de mierat nesimțirea și neclătirea Romii besăricești! Această Romă creștină 150 în vremile trecute într-armasă și pornisă pe toată Evropa asupra Asîii; ea au fost chemat și adunat supt prapurili lui Hiistos pre toți craii pre toți cei mari și pre toate națîili creștine din Evropa și întru chemarea ei toate staturili apusului s-au fost alcătuit într-o Sfîntă Aleanță numai și numai pentru ca să sloboadă hage- lîcul Siriii și pentru ca să cîștige mătoh pre Sfîntul Mormînt; la acea vremi Roma nu s-au scumpit a îngropa niamuri întregi den Evropa f. 35r în nesipurili Asiii pentru ca să statornicească și acolo un // scaun a stăpînirii săli și pentru de a faci în Palestina o episcopii; iar acum, privind omorîndu-să la ușili săli un întreg norod de creștini, a cărora sîngi udă și adapă acel vestit pămînt ce au luminat pe Evropa, ce au fost liagănul învățăturii și legii și întru cari pămînt miniștrii legii creștinești au păzit curățănia și blîndețîli sfintei evanghelii, Roma (zîc) nu să mai ostenești a alcătui stavroforii asupra musulmanilor, ci numai împotriva protestanelor. însă taina tăcerii sale în prăpădenia grecilor ești foarte lesni de înțăles. Patriarșii grecești nu cunosc mai mari pre ai Romii; deci acista ești un păcat cari nicidecum nu să poate ierta în Roma; și nu afli de mierat lucru cînd din pricina unui păcat ca acista s-ar videsă că ea iubești o cetate din păgîni ca Țarigradul, mai mult decît o cetate de creștini ca Atina.
168
Roma ari alte gînduri și cugetăii decît ale mîntuirii grecilor; ea să îndeletnicești spre atîngirea și prăpădenia filozofiii de pe lumi; Vaticanul ei ești cuibul unii împărecheri amarnici cari cuprindi toate staturili apusului, avînd pe căpitanii tainicilor sale oști răvărsați prin toate Curțîli 151. Așadar, duhul Romii să vîră prin sfaturi, să coboară asupra congresurilor, și prin toate părțîli Evropii el povățuiești supt tăceri pe partea besăricească, ce este într-un duh, într-o voință și privitoari f. 35v la II același țăl și sfîrșit, încît stăpînitorii Evropii negreșit s-ar trezîsă într-o zî legați în obezîli Romii, dacă într-armarea filozoficească 152 a noroadilor nu i-ar izbăvi cu luminili săli de un giug atîta de înfricoșat și amarnic.
151 Duhovnicii, călugării, episcopii și toată starea besărecească supusă papii.
152 De n-ar fi lumea luminată, negreșit după enfluențîia ce ari Roma, adică papa, Evropa ar cădea supt robia ei.
153 Ea stă cu cugetării! săli asupra Evropii di la apus, adică acolo undi stăpînești legea catolicească.
154 Din goli sînt toți evropenii.
155 Prea spus este de toți înțălepțîi că această împărățîie de sini ari să cază.
154 Un politic franțoz.
157 Acea cumpănire cari avea în cap împărații mai înainte era de a nu să întindi o împărății mai mult decît cumpănirea cerea, de a mu avea mai liiulti înde minări de îmbogățiri, care nu să putea nicidecum.
Iar pentru părțîli răsăritului Roma nu are nici o priviri pentru că prăvăriili și tunurili săli stau întinsă cătră apus 153.
Franța ești cetatea ei și de apărari și de loviri. Într-însa ari o samă de oaste văzută și o samă nevăzută. Într-însa ari pre cei mai iscusiți și mai mintioși soli, ghenerali, scriptori, propovăduitori, dăscăli de învățăturii! opștiii. Ea, prin dohovniciasca mijlociri, țîne în mînă inimili prințîpilor tuturora; dă și sloboade poronci cătră miniștrii lor, și, în sfîrșit, precum vechea Romă, asămine și aceasta nouă are și țîne stăpînire asupra golilor 154. Deci dar, în mijlocul atîtora puternice bi- ruinți, ce are a-i păsa de Grechia că să va stîngi de pe fața pămîn- tului ? Grechia creștină înoată în sîngi! Dar Grechia ești shismatică, Roma nu voiești a o cunoaști drept creștină adevărată sau deplină. Grechia ceri slobozănie ! Roma nu ceri decît o supuniri și robii, și orice nu i să supuni să numești burzuluiri; pentru aceasta și zîci: „sabia muzulmăniască ești sabia prăpădeniii ce proorocii au vestit mai înainti".// f. 36r Fie însă oricare tainele Romii și cugetili a protivnicilor Grechiii, împărățîia răsăritului să povîmești de acum și să darmă 155, căci nu mai poate sta (după zîsa lui Bosuet) 13fl. Acea vestită cumpăniri, stîr- nită în cîntărirea politicească a Evropii de cătră Luiz al 14-le ș-au pierdut toată înființarea sa.
Acea himeră a vechii politici, cumpăniala oarecum a puterilor den Evropa, s-au șters den ființă acum; zîc, acea sistimă politicească de a nemeri un punct de întocmiri și de o potriviri între toate puterili den Evropa, atîta de greu de nemerit pre cît și pontul lui Arhimed, nefiind întemeiet decît pe numere de lăcuitori, pe mărimea întindirii și pe împăr- tășîrili stărilor de loc a fiiștecăruie stat 157, negreșit că trebuia să cază
169
într-un vac în carile puterili iticești a noroadelor au zmintit toate corzîli vechii politici 158. Căci într-o vremi, noroadili nu era socotite decît dupi materialnica lor povoară 159 și ca niști puteri numai trăgă- toari și împingătoari 16°, ele nu avea decît virtutea mișcării, iar în zîua i. 36v de astăzi, nu numai//că au virtutea mișcării, dar încă și iscusința minții carile totdiauna ești stăpînă piste virtutea mișcării 161.
158 Pentru că, luminîndu-să, noroadeli s-au deschis izvoară care nu era cunoscute în prostimea lor și au cîștigat împărtășiri nouă, cari nu s-au mai putut întîmpina de cătră stăpînitori.
159 Care era mari, era și tari, iar acum multi sînt mici și foarte tari, și multi mari și slabe.
160 [lipsește nota]
161 Pentru că Englitera ari iscusința minții, priviți cum cumpănești toate materialnicili puteri a Evropii, căci iscusința minții au făcut-o să înțăliagă folosurili ce poate tragi pînă și din topograficească starea sa.
162 Cum le-ar urî, cînd prin ele stau și să țîn[ ?]
Această scîrbelnică și uricioasă stăpîniri, pre carile cei mai scîr- belnici măgulitori o au pus-o înainti lui Luiz al 14-le ca un portret de închipuiri a cei mai oarbe și mai tîrîitoare supuniri și a cei mai mîndre și mai îngîmfate ocîrmuiri, îndestul văscă a pricinuit scîrbă și mîhni- ciune bieților noroade a răsăritului, căderea ei ești o nemărginită facire de bini pentru toată omenirea, și o pildă de grozăvii pentru toți stăpînitorii. Luiz al 14-le mult rîhnia nemărginită puteri a soltanilor; și eu crez că niciodată nu i-ar fi putut naști mintea un gînd ca acesta, dacă starea Franțăi, pe vremile acele, nu ar fi fost atîta de apropietă de starea Turchiii. Ești ca o firi la stăpînitori a nu urî greșîtili păreri 162 ce stă- pînesc în partea răsăritului, unde stăpînitorii sînt mai slăviți decît însuși dumnezăirea.
Samovolnica puteri a soltanilor Turchiii ar fi plăcută negreșit și sultanilor den Evropa îndată ce noroadili aceștie ar fi plecat a o priimi, căci cei mai măsurați și mai nemîndri dentre stăpînitori niciodată nu s-au sîmțît urînd proslăvirii! dumnezăiești ce le ar face noroa- f. 37r dili, încît unii den//tre craii Franțăi s-au și ispitit a avea o asămănari măcar cu sultanii Țarigradului, iar apoi toți fără osăbiri s-au sîlit a avea și au pohfala și îngîmfarea lor. Dentre dînșii, unii încă au și cutezat a pune în lucrări acea samovolnică puteri a soltanilor, încît de multi ori Franța nu sămăna decît o Asîi mai politefsîtă. Englejîi, care înțăleg mai bine ale cîrmuirilor, asămăluia odenioară pe Franța cu stăpînirili răsăritului, prifacirili însă ce au luat acum forma ocîrmuirii nu mai iartă acest fel de asămăluiri; iar mai înainte, numai starea diconicească făcea osăbire între ocîrmuirea Franțăi și între a Turchiii.
în sfîrșit, împingînd și alungînd iarăși cătră obîrșîili lui pe un norod atîta de sălbatic, politefsîrea Evropii va cîștiga o adeveriri de cheză- șîie mai mult; și întru adevăr, luînd sama binișor, noi urîm și defăimăm pe Asîia, în vremi ce duhul asiaticesc ne vini despre partea crivățului și a răsăritului Evropii; vai și amar cînd aceste două părți nemărginite
170
ar vini întru înțălegiri și s-ar unisă împotriva apusului și a miezîi zi ce închei pe Evropa 163! [/
163 Au fost o voroavă ca aceasta, dar cini sâ va mai încrede de acum în Rosîia? Și ea cuteza-va a mai pune înaintea Porțîi un plan ca acesta, în vremi ci să știi atîta de prepusă de cătră Poartă? Eu crez că molătatea ei cu cari să poartă vini încă tot din pricina aceasta.
164 Aceea ce norodul ș-au pus în minte este de a-și cîștiga dreptățîli prin legături de constituții, unde stăpînitorii să nu poată face nimică peste legiuiri.
145 Adică nu mai pot fi amăgite noroadeli acum cu pospăituri pe dinafară, cer adevărate așăzămînturi pe dreptul omului.
♦ în text: „capitalui".
1.
37v Ești o arătari foarti chisnovatică a privi cineva pe un norod carile de multe vacuri stăruie în pămîntul învățăturilor, a meșteșugurilor și a slobozăniii, și carile să țîne însă tot în starea de mojicii necioplită, tot în duhul robiii dobitocești! El, stînd în pragul Evropii politefsîte, au rămas întru statornicie varvar și ș-au ales mai mult dobitocia sa decît iscusința celorlalți noroade den Evropa ! Numai legili singure sînt în stări de a săvîrși și a tălmăci acest fel de isprăvi deșănțate și chis- novatice.
Mărimea și strălucirea stăpînitorilor Evropii ești oarecum nebăgată în samă și știarsă în capitala * sultanilor; ei dobîndesc cinstirili și cucerniciili fără a le da altora, căci stăpînitorii Evropii le triimit lor soli, ambasadori, iar ei nu triimit pe ai lor nicăirea; solii Evropii nu-și au titlul lor sfințit la Țarigrad ca pretutindine, ci, de împotrivă, ade- săori sînt defăimați, batgiocorîți, închiși și goniți den Țarigrad, fără a căuta să-și răsplătiască craii Evropii, ci încă le triimit alți soli pentru alte atingiri și atacuri ce au a le face de iznoavă.
Este adevăr că soltanii nu au toți o deopotrivă obrăznicii] și cutezari, dar osăbind haractirul obrăzalnic, politica turcilor și urîciunea f. 3<sr acestor varvari asupra noroadilor Evropii /I este de această firi și obicei. Da-o-ar Dum[ne]zeu ca Grechia să facă răsplătiri Evropii și crailor tuturora care pe dînsa o au părăsît-o, căci atuncea nu ar trebui decît un an de zîli pentru ca să videm pe ocîrmuirea grecilor schimbînd și prifăcînd cu totul fața și starea lucrurilor de la răsărit!
în starea de acum a împărtășirilor lumii, în starea mișcărilor iuți ce o clătesc și o frămîntă pe dînsa, un an ești o cumpăniri sîmțîtoari în soarta stăpînirilor; întîmplărili să grămădesc și să împing una pe alta cu o iuțeală și cu o porniri ce vedești în cîtă clătiri și frămîntari să află lumea. Această clătiri și frămîntari însuși să va mai adăogi den zi în zi, și nu să va stîmpăra nicidecum pănă ce norodili nu-și vor cîștiga fericirea ce ș-au închipuit prin minți 164, adică pănă ce nu vor cîștiga de la stăpînirili lor alcătuirili și dreptățîli cari li să cuvin ca o avere firiască a omenirii; și ca să zîc mai pe înțăles, pînă cînd nu va agiunge starea politicească în armonii și întocmiri cu starea iticească a opștiii, potrivită cu triapta luminării și a politefsîrii la cari au agiuns Evropa acum 165.
171
i.
38v Ești adevărat că starea ei să ailă tulburată și supusă în//tîmplă- rilor, dar trebui să stăm cu giudecata în sămnili ce ea înfățoșază . Așadar, Franța, fără de stări statornicită , ce între starea dentăi și între această de acum nouă este chemată și povîrnită cătră vechili săli răle obicinuinți ; Italia, doritoare de a să scutura și a scăpa de ale săli vechi și răii așăzămînturi ; giumtate din Ispanie, acea poli- tefsîtă, năcăjită în tăcere și în diznădăjduiri de cătră ceealaltă giumtate, varvară și proastă ; Austria, înfățoșînd pruba de o robii fericită ; Prusîia, mierîndu-să cum să poată uni politicească sa ființă cu starea sa den năuntru ; duhul Poloniii, trăitor și viu încă pe lîngă leșinată starea sa ; Ghermania, pururea îndeletnicită întru dreptățîli noroadelor cu ale stăpînitorilor, cercetînd de toate și nehotărînd nimică ;
166167168169170171172173174
166 Sămnile care arată sînt aceste ce să văd, că adică cererea noroadelor fiind întemeietă pe dreptate, trebui să fie în sfîrșit biruitoari.
167 Adică nu este nici fără constituții, nici cu constituții deplin.
168 Acolo silești partea aristocraticească a o împingi.
169 Enfluențîia papii și alti răii ce curg din răii catihrisuri.
170 Ispania pe giumătate este politefsîtă și giumătate oarbă și împlîntată in păreri greșite.
171 Precum am arătat, că pe dinafară pare că ar fi o stăpîniri supusă cu toiul la pravili, iar în miezul ei este numai robii și silnicie împărătească.
172 Dorind constituțîia, ceri împuținarea oștilor, dar topograficeasca sa stări, fiind in mijlocul puterilor lumii, nu-i iartă de a le împuțina.
173, 174 [lipsesc notele]
175 înțălegi prin pilduirea stării și a îndemnărilor ei.
176 Că adică luminarea Evropii ari să o oboare, căci negreșit luminarea singură o au arătat-
o cît este această stăpîniri de netrebnică.
177 Sfărmarea Turchiii ari să vie din rădicarea grecilor.
178 Pășești Sfechia prin constituțîia ce ari cătră mari rădicare. Pomăzuirea aceștii Sfechii în constituții au fost și’este numai în pilda Rosîii: marea rană stă în spateli Rosîii.
170 Danemarca nu suflă, căci este încongiurată de primejdii îndată.
180 Acest stat s-au alcătuit în constituții.
181 Mulțimea catolicilor îi aduci supărări la slobozănia sa.
182 Căzută supt tirănie.
183 Prin mijlocirea Engliterii.
184 Partea besăricească din Roma, adică papa, prigonesc constituțiili și slobozănia noroadelor de supt giugul robiei, pentru că știe că apoi părerile greșite nu ar mai avea putere.
f. 39r Rosîia, învățînd pe Evropa la supunirea // asiaticească 175; Turchia, părăduindu-să de strigărili noroadelor politefsîte 176; Grechia, rădicîndu-să din sfărmărili Turchiii și dintru ale săli și urcîndu-să în rîndul celor mai veteză noroadi 177; Sfechia, călătoari cu înțălepte măsuri cătră noua sa soartă 178; Danemarca, fără de nici o clătiri în mijlocul frămîntărilor opștești 179; Velghion, avînd numai un pas a faci spre a fi cel mai fericit stat al Evropii 180; Sfețaria, supărată în slobozănia sa de cătră înmulțirea catolicilor 181; Irlandia, cu atîta mai mult orbită, cu cît să află nenorocită 182; Portugalia, scăpată de giugul crailor 183; Roma, prego- f. 39v nind filozofia pretutindine // pe unde să află și învăluind pe Evropa cu tainicile sale oști 184; în sfîrșit, mîndra Engliteră, zburătoari den vîrful
172
mărilor preste toată Evropa tulburată și privitoari fără de primejdii la nourii de furtună ce să îngroașă, și împuternicită de a da după voința sa la toată fierbirea Evropii o îndreptări de piiri tiraniilor 185. Acest fel ești starea Evropii la începutul anului 825. dar negreșit că va fi cu multă deosăbiri cătră sfîrșîtul acistuieși an.
185 Englitera, cînd a socoti că cere vreo trebuință a sa, negreșit va rădica stiagul slobozăniii și a constituțiilor în Evropa, și atuncea toată Evropa, adică noroadeli Evropii, să vor rădica avînd un agiutor ca acesta. La o întîmplare ca aceea ce am putut zîce pentru Englitera, carili pînă ce au văzut gios pe Napoleon au agiutat pe stăpînitorii uscatului. Dintr-aceasta să înțălegi că au greșit stăpînitorii în politica lor, căci Napoleon era foarte partizan sistimii dispoticești, pe cari îndată ce l-au oborît, ș-au pricinuit alt vrăjmaș mai mare și decît Napoleon, adică pe noroade, cari își cer acum dreptățîli și constituțîili pe cari Napoleon le călcasă și surpasă.
dechemv. 2.
Ms. 5887, f. 2—29.