ACADEMIA ROMÀNA MEMORIILE S E C T I U N I I L I T E R A R E S E R I A ITI T O M V L III M E M. 4 NIJMIRI ETNICE LA AROMÂNI DF. PERICLE PAPAHAGI MEMBRU CORESPONDENT AT ACADEMIEI ROMÀNE CVLTVRA N A 1' I O N A L Ä BUCURESTI . '925 www.digibuc.ro NUMIRI ETNICE LA AROMÀNI DE PERICLE PAPAHAGI MEMBRU CORESPONDENT AL ACADEMIEI ROMÀNE gedinfa dela 16 O ctombrie 192S Cred cä nu s’a dat panä acuma cuvenita atentie roodului cum numesc Romànii dueritele popoare cu cari convietuesc. Aceasta este o lacunä, care treDueste umplutä. Imi permit a tratà numirile etnice la Aromàni si socotesc, dupä cum vom vedeà, cä eie ne indreptätesc sä trägem si oare-cari concluziuni istorice cu privire la trecutul Aromànilor, cu privire a legäturile lor cu popoarele conlocuitoare precum si cu privire la ase-zärile lor. • Iar, pentru a ne referi la Daco-Romàni, cred cä nu-i färä insem-nätate faptul cä acestia numesc pe Slavii sudici Bulgari dela Bälgär. Färä indoialä, aceastä numire aratä o atingere directä a Daco-Romànilor cu Bulgarii, inainte ca acestia sä devinä Slavi. Aceasta rezultä din desvoltarea foneticä a cuvàntului Bälgär, o desvoltare foneticä conformä legilor de prefacere romànesti din timpul de formatiune a limbii noastre. Altfel, dacä ar fi sä admitem cä aceastä numire pätrunde tàrziu, dupä slavizarea Bulgarilor, ar fi sunat romàneste Bälgär; iar admitànd influenza sufixului ar, ar fi zis Romànii Bälgär, dar in niciun caz Bulgar. Oricum, tratarea «Numirilor etnice la Aromànii), nu incape indoealä, cä-i importantä si meritä sä fie supusä unui studiu amänuntit, spre a se stl cum numesc Aromànii pe conlocuitorii si pe vecinii lor. Studiul de mai jos, dupä parerea noasträ, ne indreptäteste sä trägem urmätoarele incheieri: 1. Aromànii, cari gräesc dialectul aromànesc, cu particularitätile de limbä cunoscute, au stat in legäturi neintrerupte cu Daco-Romànii, in cursul veacurilor, oricät de släbite au devenit acestea in timpul domina-tiunii bizantine si apoi in urmä, dupä cucerirea Peninsulei-Balcanice de Turci. La aceastä incheiere ne duce numirea de Vlahùt,Rumàn di Vlähie sau Rumän di- Rumänie, ce o dau ei Daco-Romànilor. i A. R. — Memoriile Sectiunii Literare. Seria III Tom. III. Mem. 4. www.digibuc.ro a PERICLE PAPAHAGI 133 2. Aromànii tràesc din timpuri stràvechi printre Greci si Albaneji, cum aratà numirile bàstinase de Arbinès, pi. Arbinèfi si Grec, pi. Greti. 3. Dintre Slavi, cei cari au fost in atingere mai directà si mai continua cu Aromànii au fost Sorbii. Aceasta rezultà din numirea de Sorbii, pi. Sorghi, numire conforma desvoltàrii fonetice a limbii aromànesti, dupà formatiunea limbii noastre. Dacà nu-i gàsim pe Aromàni si azi mai numerosi printre Greci, Albaneji si Sàrbi, cauza nu poate fi alta decàt desnationalizarea lor in sànul acestor popoare, fapt ce se poate urinàri si constatà si din numirile de loca-litàti cu caracter curat aromànesc, atàt la Greci si Albaneji, càt si la Sàrbi, constatare conforma pe deplin si cu adevàrul istorie, cà elementul romàn a existat in toate aceste localitàti. 4. Pe Bulgari, desi Aromànii formeazà cu ei in Evul-Mediu un imperni Romàno-Bulgar, se pare cà i-au cunoscut mai putin. Numirea de Và'rgàr si Vùrgàr, stràinà, ce le dau, aratà cà nu Aromànii din Pind, Tesalia, Macedonia si Albania au fost cei cari au constituit acest imperiu Romàno-Bulgar. Acesti Aromàni au fost altii. Ei vor fi fost Aromànii pe cari ii putem numi «Romàni balcanici», sau ai «Emuliti», dispàruti, fie desnationalizàndu-se,—recte: bulgarizàndu-se,—fie emigrànd spre nord la fratii lor din Dacia-Traianà si, poate in parte, si spre sud la Aromànii Pindului. De altfel aceasta este de asemenea in conformitate cu adevàrul istorie ; Romànii balcanici au trebuit sà existe. Ei formau verigà de unire, de le-gàturà, de atingere dintre Romànii nordici si sudici. Acesti Romàni existau si formau imperiul Romàno-Bulgar, simultan cu fiintarea statelor aromànesti din sudul Albaniei, din Pind si Tesalia pànà in Acarnania, din regiunea Salonicului si a Strumitei, statele neatàrnate ale acestor Aromàni, numite ; Marea Valakie, Mica Valahie, Valahia de Sus, Vlahia (regiunea Salonicului) si ducatul lui Chrysus (Crus? sau Hàrsu, dupà d-1 N. Iorga ?) *). 5. Romànii despàrtiau pe Greci de Slavi, dupà cum rezultà din faptul cà Slavii fac cunostintà pentru intàia datà cu numele de «Grec» prin Romàni. *) Ar puteá fi insá ?i Cris(a) sau Hris(a), nume rSspandit la Arománi, ceeace revine la Hársu al d-lui N. Iorga. Hrisa se aude mai in toate comunele aromlne;ti. La Vlaho-Clisura, in copilária autorului acestor randuri, existá ciobanul, de origine gramuste-neascá, Hrisa, cu casain Ghios (mahalaua dejos) $icucutarlu (staulul) íncare mulgeá oile la Su-Arind (partea de jos a Vlaho-Clisurii). www.digibuc.ro 133 NUMIRI ETNICE LA AROMÄNT 3 «Slavii desemnau pe Bizantini rar cu numele de Romani (Romei, Rumi), cum se numiau Romanii din Räsärit ('Poofialoi J,nespune Jireöek, sau cum erau immiti de Persi, Arabi si Turci (Rum, Urum), ci de cele mai multe ori ca Greci ( Grk, Gréin) tocmai dupä uzul limbii romanice (rom. si alb. Grek)» x). Fireste, dupä uzul limbii romanice de räsärit, care este limba romà-neascä. 6. Considerala cä legäturile dintre Aromàni si Daco-Romàni n’au fost aproape niciodatä intrerupte cu desavàrsire (vezi § x.) lämureste multumitor desvoltarea uniforma a limbii romänesti, unitatea acestei limbi. In adevär, cum erà si firesc, limba romàneascà se formeaza in cu-prinsul intregului imperiu roman de räsärit, deci atàt in Dacia-Traianä, càt si in Dacia Aurelianä. Intre sec. al treilea si cele urmätoare, pänä cànd incep barbarii sä nä-väliascä in imperiu, limba romaneascä se desvoltä färä inràurirea vre-unui idiom din cele ale popoarelor nävälitoare. Chiar dupä nävälirea Slavilor, poporul cu care Romànii se amestecä mai mult, trebuie dease-menea sä admitem, cä limba romäneascä isi urmeazä desvoltarea sa fi-feascä, färä inràurirea slavä si aceasta pentru multä vreme, cäci nu putem admite ca o limbä barbarä sä poatä inràurì, cu prima atingere, graiul unui popor, cel mai strälucit pe aceà vreme. Exemple de aceastä naturä sunt multe. Aceastä pärere este deasemenea conformä cu rezultatele ce ni le dä studiul filologiei. Elementele slave sunt posterioare formärii limbii romänesti; eie sunt postdialectale. Acest adevär este intärit si de studiul elementelor slave si sträine in genere, carearatä cämai toate aceste elemente se introduc tàrziu in Ro- . màna din Dacia sau din Peninsula balcanicä. Toate elementele sträine in limba romänä, deci si cele slave sunt posterioare despärtirii dialectelor, iar despärtirea aceasta este in orice caz poste-rìoarà veacului al IX-lea, färä a fi, dupä cum s’a spus, o despärtire lipsitä cu totul de legäturi dintre Romànii nordici cu cei sudici. ' Caracterul elementelor sträine din romänä in genere este nou, posterior formärii dialectelor, deci tàrziu si admitànd pentru desvoltarea *) *) Jire£ek, Rom.Dalm. 1.36; 3.73; Archiv f. si. Philol. 3 (1910), pag. 450: «Die Slaven bezeichneten die Byzantiner nur selten als Römer (Rumi), wie sich die Oströmer selbst nannten (’Pcofialoi) oder wie von den Persen, Arabern und Türken genannt wurden (Rum, Urum), sondern meist als Griechen (Grk, Grein) ganz nach dem romanischen Sprachgebrauch (rum. und alb. grek)». !• www.digibuc.ro 4 PERICLE PAPAHAGI 134 formelor dialectale un secol, doua, va trebuì sa admitem cà ìntrarea ele-mentelor stràine se face dupa sec. al X-lea sau al XI-lea. Se poate admite doar influente graiurilor autohtone, traco-ilirice, la formatiunea limbii românesti si atàt. Dar si aceste graiuri, ìnghitite de limba romana de râsârit, le banuim numai ìn únele prefaceri din voca- lismul si consonantismul limbii noastre, farà precizari posibilè, graiu- rile traco-ilirice nelâsând urme neindoioase de existente lor, in afarà de oarecari numiri de localitati. » 7. Câ introducerea elementelor stràine este posterioarâ despartirii dia-lectelor si formarii acestora rezulta §i din considerada, ca elementele stràine nu sunt supuse deloc desvoltârilor dialectale. Dialectul aromânesc se caracterizeazâ prin pronuntarea sunetelor ce, ci, ca fe, ti: jTe ? = Ce r finivà = Cinevà; ter = cer etc. Dar ceatd (ceatâ) nu feata; cireap, nu fireap, etc. Acest exemplu arata in modul cel mai évident câ elementul slav din aromàna este posterior prefacerilor ce, ci ìn te, fi. Deci, cum am spus (§ 6), posterioare sec. al X-lea sau al XI-lea. Nu putem admite, câ prefacerea fe (in loe de £e) n’ar fi postdia-lectalâ si câ Aromànii n’ar fi rostit in epoca de formatiune a limbii românesti ce, ci. Exemplele cire ase, ciñóse, cisire (cirsire) =cersire, faciste, Cirnesi arata câ si Aromànii au pronuntat la origine ce, ci, din care însâ nu s’au pâstrat decàt exemplele citate, conditionate de sibilanta urmatoare s, si alte câtevà ca: fecü ( =fâcui), frega ( = frânsei), x) etc. 8. Acestea nu contrazic pârerea, câ ìnceputurile de diferentieri ìntre graiul románese nordic si sudic n’ar trebuì urmârite pânâ in timpul de formare a limbii românesti2). - Yorbit graiul roman pe un teritoriu atàt de ìntins, ale carui extremi-tàti nordice si sudice, trebuie sa admitem, câ au fost Daco-Romànii din stànga Dunarii si Aromànii din regiunea Pindului, erà cu neputinta sa nu dea nasiere la deosebiri fonetice si semantice. Pastrarea labialelor in dialectul daco-romàn, palatalizarea lor in dialectul aromân constitue o dovada destul de apreciabila. Intelesul cuvàntului torna, turnare ( : toarnd mula, toama cala = ca-tàrul, calul e pe punctul de a-si rasturna povara) la Aromàni ; a cara, Sunetul è, dz merge paralel cu sunetul £, f ìn ce prívente desvoltarea sa. a) Puçcariu Sextil, Zur Reconstruktion des Urrumànischen, Halle, 1914, (passim), unde, de$ì in bunà parte arguméntele aduse sunt discutabile, totuç constitue un ìnceput serios de constatares unor diferentieri dialectate ca ìncepute ìn timpul formarii limbii româneçti. www.digibuc.ro 135 NUMIRI ETNICE LA AROMÂNI 5 cârare la Daco-Romàni, sunt de asemenea dovezi semantice de diferentieri dialectale ce arata, pe de o parte stäruinta fiecaruia din aceste ramuri în mod neîntrerupt în pâmântul ce-1 locuesc si astazi, iar pe de alta, cä desvoltarea acestor întelesuri este veche pentru fiecare din ele, innäscutä odatä cu împrejurarilè deosebite de traiu 1). 9. Numirea de ÇcViveasa, §cl’ai ( = Çchei), arata cä primii slavi, cari ajung pâna în Morea, au fost numiti de Aromàni Çcl’ini (Slavini) si miniai disparànd din mijlocul lor, fie prin retragere, fie prin contopire cu celelalte popoare, a disparut si numirea de §cVin sau §cVai, pentru a nu se pastrà decât ìn toponimie. 10. Toponimice ca Cirnesi trädeazä numiri strävechi tracice. VLÄHUT Nu-i farà ínteres, socotesc, sä arät derivarea cuvântului Vlâhùt, nu-mire sub care sunt cunoscuti Românii din Dacia de cätre Aromàni. Aromânii numesc pe Daco-Români ìn genere cu numele de (A)Ru-màni di Vlàhie sau Vlàhuti, întelegând prin aceasta, nu numai pe cei din Muntenia, adicä pe cei din fosta Valahie, ci si pe cei din Moldova, Basarabia, etc., într’un cuvânt pe ioti cei cari gräesc dialectul daco-romànesc. Vlâhie $i Rumânie în constiinta Aromànului se confundä cu Dacia. Eu nu-mi aduc aminte sä fi auzit în afarä de Vlàhie, respectiv (A) Rumânie, numirea de Moldova saiiBasarabia în popor, càt am stai ìn Macedonia, ìn afarä din scoalä. Chiar si Românii din Serbia, pentru Aromàni, sunt Arumàni din Vlähie sau Vlàhuti. Intâlnind un Aromàn ìn Parachin (Serbia) ìn vara anului 1922 si ìn-trebându-1, ce fel de Romàni sunt aceia din Mutinti—, sat längä Parachin, locuit de Romàni—, cari se plimbau ìn piata Parachinului, ìn zi de tàrg, mi-a räspuns: «Nu-l’ï canotti? Nu zburîçi cu nïsï? Suntu Vlâhutï; limba Vlàhuteascà, din Vlàhiegrescu, te-adute eu anoastrà» 2). Vlàhùt nu se mai întrebuinteazâ de alte popoare. Acestea numesc pe Daco-Români: Vlahi, Valahi, Caravlahi sau le dau alte numiri în le-gäturä cu cuvântul Vlah si Román. (Vezi în privinta aceasta: Dr. Gartner Theodor: Ueber den Volksnamen der Rumänen, Cernäuti 1892). 1) Fapahagi Per., Quelques influences bysantines sur le dialecte macédo-roumain ou aroumain (în Révue Historique etc. par N. Iorga, II-eme année, 1925). a) Traducere:—Nu-i cunoçti ? Nu vorbiçi eu dânçii ? Sunt Daco-Români,limba vlâ-heascâ din Valachia gräesc, care aduce (samânâ) cu a noasträ. www.digibuc.ro 6 PERICLE PAPAHAGI 136 Cuvàntul Vldhùt, asà cum il simt Aromànii, este mai mult un termen de desmierdare, aràtànd pe un Vlah mai mie, mai dràgut, pe un Vlah bun, fàrà dràcii, farà viclenii, dar pe care il poti usor inselà, din pricina bunàtàtii sufletesti a. lui. f » Vldhùt la prima vedere s’ar pàreà cà se derivà dela Vlah cu sufixul -ut (-utus), pe care-1 gàsim in Unibile romanice si in limba romàneascà (cfr. cuvàntul aromànesc barbuta = càpàtàna prasului), etc., sau in cuvàntul propriu Barbuti, Ramati,Danti, Canuti si aitele, ceeace n’ar fi im-posibil. Sau dela Vlah cu sufixul ce-1 gàsim in adj. verbale ca avut, durut, vrut-ete;cix. lìmbut, it. lin(n)utu (Arhiva, XXX, 1923, p. 366). S-ar puteà sà derive insà si dela Vlah, plus sufixul-wi, devenit Vldhuf intàiu si apoi din pluralul Vlahuti, prin analogie cu durati, cunuscuii, avuti, etc., s’a format singularul Vldhùt 1), desi sub formà de Vldhùt nustiu sàseaudà undeva printre Aromàni, in afarà de numele propriu Vldhuta, denvat fireste din Vldhutu, numele proprii aromànesti avànd 1 atitudinea a se intrebuintà deopotrivà la sfàrsit cu «m» sau «a»; Costu si Costa; Mitru, si Mitra, asà cum am aràtat in diferite imprejuràri. Sufixul--mì la nume proprii in Aromànà este foarte uzitat, cum rezultà din exemple ca Mihutu (-uta), Nicutu (-uta) Gutu (-ufa) etc., presu-punànd cevà mie, dràgàlas, ca si insus cuvàntul n'icutu (= micut). Termenul Vldhùt, dupà pàrerea mea, este important, ca unul care ne vorbeste de anumite legàturi dintre frati. Este adevàrat cà unii càrturari aromàni, lesiti din scolile romànesti, —si numai aceftia —in nàzuinta de a-i dà o explicare cuvàntului Vldhùt, din nestiintà, farà nici un temeiu, il pun in legàturà cu cuvàntul aromànesc hut, «prost», «netot», uzitat in jurul Bitulei si prin Macedonia. Derivarea aceasta din Vlah si hut este insà cu totul arbitrarà, deoarece Vldhùt este intrebuintat deopotrivà la toti Aromànii, si in Epir, Tesalia, Albania, unde cuvàntul hut nu se aude deloc. La acestia hutului i se zice: chirut, glar, hazò, etc., dar hut, nu. Cum s’ar derivà deci din hut, dacà hut nu se aude la acestia, in afarà de Macedonia si incà nu la toti, nici aici ? Trebueste asadarà inlàtu-ratà pàrerea acestor derivàri neintemeiate si sustinutà, dupà cum s’a spus, de càrturarii aromàni, luàndu-se dupà asonanta dela sfàrsitul cuvàntului Vldhùt cu hut. *) *) D-l Pu?cariu S. il {ine de formale romàneascà in Convorbiri Literare, XXXV, pag. 331. www.digibuc.ro 137 NUMIRI ETNICE LA AROmANI 7 Derivarea curat aromàneascà a lui Vlàhut, in care gàsim cam aceeas idee de dràgàlàjie, ca in daco-romànescul Arbànaf, figànaf, ni se pare im-portantà càci, cu toate cà Aromànii au fost despàr(iti de Daco-Romàni veacuri intregi, arata cà legàturile dintre ei n’au fost niciodatà ìntrerupte cu totul. Altfel in loc de termenii: (A)Rumàni di Vlàhie si Vlàhuti, A-romànii i-ar fi numit pe Daco-Romàni cu alti termeni, uzitati ìntr’una din limbile balcanice, greacà, bulgaràsauturcà. Le ar fi zis: Ylahi, Cara-vlahi, Daci, Vlasi sau mai stiu eu cum. Ei ìi numesc ìnsà cu nume aro-mànesti, (A)Rumàni di Vlàhie sau Vlàhuti. Cà aceste legàturi dintre Romàni n’au fost niciodatà cu totul ìntrerupte si despre cari noi am vorbit cu diferite prilejuri, rezultà si din màr-turii istorice si din traditia Aromànilor. Nu existà comunà sau sat in Epir, bunàoarà, de unde sà nu fi pornit altàdatà, inainte de làtirea dru-murilor de fier,ìn fiecare toamnà, càràvànarii Vlàhiei, cu poveri, cu ti-neri si cu tot felul de lucruri, spre Vlàhie (la Valahia), penlru ca la pri-màvarà sà se reìntoarcà cu ìnstràinatii, doritori sà-si vazà locurile lor. La Avela erà càràvànarul Puil’areu, care fàceà acest drum, càràvanar apucat si de scriitorul acestor rànduri. Cu alt prilej vom aràta drumul urmat de acesti càràvànari din Epir pànà la Rusciuc, Cladova, sau unul din celelalte porturi dunàrene, unde-si làsau catàrii in paza unor ajutoare de càràvànari, ca sà treacà Dunàrea n Principatele-Romànesti, unde, dupà ce le stràbàteau in lung si lat, intàlnind pe ìnstràinatii Epirului si ìncredintàndu-le amaneturile de acasà si dupà ce se ìncàrcau cu darurile si ajutoarele bànesti ale aces-tora pentru ai casei, ìnsotiti de cei cari vroiau sà se reìntoarcà in locurile natale, o porniau din nou spre Dunàre si, trecànd la catàrii lor, apucau iaràs drumul lung si uneori plin de fprimejdii, spre cei doriti si despre cari nu odatà pomenesc càntecele lor poporane, in mod miscàtor. Romània dintimpuri stràvechi, dar maiales dupà cucerirea Peninsulei Balcanice de Turci, a fost refugiul multor celnicate si a tuturor càpitanilor (sefi de haiduci) aromàni strànsi cu usa de autoritàri. Acl s’a refugiat, intre altii,pela sfàrsitul secolului al XVIII-lea, vestitul Giuvara, care ahaiducitprinEpir,regiuneaPreveza-Ianina, cu GhianBucuvalà si despre care, am vorbit cu prilejul p ublicàrii in revistà «Graiu Bun», I, Bue. 1907, a unui càntec popular, pomenind de acesti doi vestiti haiduci aromàni. *) *) Nici cuvàntul Rumànit nu li-i stràin, dupà toatà probabilitatea ?i inainte de unirea Principale r. www.digibuc.ro 8 PERICLE PAPAHAGI 138 ARBINES Un alt popor cu care Aromànii au avut si au multe puñete comune in tóate privimele si cu care convietuesc de veacuri in armonie, este, fàrà indoialà, poporul albanez. Origina numelui cu care Aromànii nu-mesc pe Albaneji este tot ce poate fi mai latinesc, asà cum am aràtat in «Semànàtorul» (Anuí IX, No. 24, pag. 370-372). lata ce spuneam acolo : «Socotesc interesant a làmurì origina cuvàntului Arbinès, termin cu care Aromànii obisnuesc a desemnà pe confratii lor Albaneji. Lucrili mi se pare foarte interesant, pentru cuvàntul cà acest termin pare a fi foarte vechiu in limba Aromànilor. Ca atare el presupune, daca nu o convie-^uire, in orice caz, o vecinàtate cu Albanejii. Mai este important càci dintre tóate popoarele cu cari Aromànii au venit in atingere in scurgerea vremilor, afarà de Greci si Turci, numai Albanejii sunt denumiti cu un termin, care, dupà cum vom vedeà, satisface tóate cerimele de prefacere ale limbii noastre, intoemai ca si elementele latine. Pe cànd Bulgarii, cu cari Romànii au intemeiat si un imperiu si cu cari prin urmare au tràit impreunà, sunt cunoscuti de Aromàni supt numirea stràinà limbii lor de Vùrgar (Viiryar) 1), sau Vùrgàr, numire imprumutatà dela Greci, Albanejilor li se dà numele de Arbinès, pi. Arbinè$i, iar tàrii lor cel de Ar biniate, prescurtat Arbinsie. Care sà fie origina acestui cuvànt? Nu incape nici o indoealà cà «Arbinès» vine din latinul «Albanensis». Sà examinàm, dacà cuvàntul «Albanensis» puteà dà aromàneste Arbinès. In limba latinà se stie cà sufixul -ensis (latin vulgar -esis) servià sà de-semneze pe locuitorii oraselor si tàrilor la cari se aninà. Acest sufix s’a pàstrat si in limbile romanice in aceastà functiune. In limba romànà, dupà càt imi este cunoscut, s’a pàstrat in dialectul aromànesc si anume in terminul Arbinès, care nu-i altcevà decàt lat. Albanensis. Din Alba-nensis trebuià sà rezulte in latina populará forma Albanesìs. Din aceastà formà din urmà rezultà, dupà legile de prefacere ale limbii noastre, foarte regulat, forma Albànès, dupà cum din mensis, relativ mesis, a iesit in Aromàna mes (= lunà). Dacà totus in aromàna nu se zice Albànès, ci Arbinès, aceasta isi are explicarea sa fireascà. Douà au putut fi cauzele cari au pricinuit trecerea grupului -Ib in -rb ; fie cà avem a face cu un fenomen firesc limbii aromàne in care grupul -Ib- se preface in -rb- ca §i in alte cuvinte de origine latinà, precum este bunàoarà *) *) Vezi mai jo». www.digibuc.ro I3S» NUMIRI ETNICE LA AROMÀNI 9 in cuvàntul «särbit» din «ex-albidus» sau mai bine din sub -albidus 1), fie cä avem a face cu o mfluentä posterioarä, datoritä limbii neogrecesti, unde fenomenul acesta existá deasemenea, precum exista si in limba italiana». Prima parere pare a fi insä cea adeväratä, intru càt • gäsim prin secol. al XII-lea forma Arbanensis, dupä cum rezultä din «Zwei Urk, aus Nord-Albanien», publícate de Dr. Jirecek (in Archiv, f. sl. Phil. XXI, pag. 78-81). iar de atunci incoace deseori apare cuvàntul Arbaneus in documéntele latinesti pästrate in arhivele raguzane, dalmatine, etc. No-vakovié pomeneste in Zakonski Spomeneci (p. 3) de Arbanensis dintr’un document cu privire la statutele orasului Cattaro de prin sec. al XV: Et si aliquis forensis seu Arbanensis, Sclavus vel Vlachus interficerit aliquen civem Catharensem. :. (apud S. Dragomir, Originea Col. Romàne din Istria, p. 12). «Prin urmare nici o greutate ca din Albanès sä rezulte Arbinès. Singura greutate aparenta pare a fi trecerea lui -bä- in bi-, ceeace se explica — ca un caz de armonie vocalica —prin alunecarea lui Arbdnès intàiu in Arbenès, supt inràurirea silabei din urna, iar apoi, relativ mai tàrziu, Arbinès, potrivit unei legi de prefacere in care orice e neintonat devine i in Aromàna a). Dupä cum vedem Arbinès infätiseazä, din literä in literä, pe latinul Albanensis, care a trebuit sä existe odatä, cu atàt mai mult, cä a existat in Albania si un oras cu numele de Albanopolis, de unde, foarte probabil, se trage denumirea de mai sus, presupunànd o formä (cútele) ei sà atàrne in jos, cam intr’o parte, asà cum obisnuesc sà *) *) Vestit haiduc din sànul Sàrcàcianilor, care a haiducit inainte de 1877 prin regiunea Pindului fi a Tesaliei. www.digibuc.ro 147 NUMIRI ETNICE LA AROMÂNI 17 o poarte fruntasii de seamà sau cei bâtrâni, cari se pot mândrl câ au copii care le duc toatâ grija gospodâriei, asà câ ei au de ce sa fie mândri. Çi tot asà ràde si de un mestesugar, cioban sau câràvânar, care, desfidând o-pinia publicà, s’ar încumetà sa poarte sarica împotriva felului cum o poartâ toatâ lumea de seama sa. Nici portul saricei într’o mânecà, eu poalele celeilalte parti svârlite pe umârul drept, asemenea togei la Romani, nu-i cuviincios pentru un tânâr sau un om de rând, precum cioban, cârvânar, mestesugar. Aceasta ar merge pentru un celnic sau cel mult pentru un fiu de celnic, care, în lipsâ de tata, conduce el grija celnicatei si se distinge de celâlalt tineret prin desteptâciunea sa, câ poate eu adevârat sâ steà pe aceeaç treaptâ, din acest punct de vedere, cu celnicii mai în vârstâ. Cred, deci, câ originea numelui de Sârcâcian stâ în strânsâ legâturâ eu portul saricei çi anume câ la ei, atât tineri cât si bâtrâni, poartâ fru-moasa lor saricâ, albâ ca laptele, numai într’o mânecâ, ca semn de màndrie, spre deosebire de ceilalti Aromàni. Numirea, fârâ îndoealâ, le-a fost datâ la început de acestia ca poreclâ, în batjocurâ, ca sâ râdâ de ei. Aceasta e eu atât mai adevârat, eu cât çtim câ ei însisi privesc numirea de Sârcâcian, etc. çi celelalte derivate delà acesta, ca batjocoritoare, ca poreclâ înjositoare, ei pe ei numindu-se, dupâ cum amspus, «Vlahi». Nu-mai în cântece apare, alâturi de Vlahi, çi numirea de Sârâcâcian, dar aceasta, mai mult, ca o necesitate simtitâ de poetii populari de a-i destinge de restul Aromânilor, care vorbesc aromâneste si care pe greceçte se chiamâ deasemenea tot Vlahi. Dealtfel obiceiul poreclelor reciproce la Aromâni este cât se poate de râspândit. De Pindeni Aromânii din regiunea Aspropotamului, cari întrebuinteazâ cuvântul amù (acum), in loe de tora, cum spun ceilalti, sunt porecliti Amueani\ iar Aromânii nomazi din regiunile Al-baniei, numiti din aceastâ cauzâ de neogreci ’AQ(ìavno(ìhi%oi, (Romàni din Albania, ci nu Romàno-Jilbaneji, cum traduc unii greçit) originari din Frasari, sunt Fârçeroti sau Frâçeroti, adicâ Romàni din regiunea albane-zeascâ Frasari. Acestia mai sunt porecliti çi Doteanî, pentru câ întrebuinteazâ des, mai la fiecare expresie, ca «Flickwort», cuvântul de origine albanezeascâ «dot». Consider de prisos sâ spun câ atât «Amueaniifi cât si se numesc, ei pe ei, çi încâ cu cel mai superb aer de màndrie «Aromâni» sau «Rumânù, «Rrîmânh, etc. (vezi : P. Papahagi, Scriitorii Aromâni în sec. al XVIII-lea, pag. 135) çi, dupâ cum Sârâcâcianii resping cu indignare numirea de Sârâcâcian, considerata ca batjocoritoare, tot açà çi ei resping pe cea de Amùean, Fârçerot, sau Dotean. Numai cârturarii t A. R. — Memorale Secfiiuni 4. i8 PERICLE PAPAHAGI 148 Aromàni nationalisti, produs al liceului romàn din Bitule, au reu$it sà innobileze numirea de Fàrserot, prin intrebuintarea deasà a acestui nume in diferite scrieri, cu intelesul bun, desemnànd aceastà insemnatà ramurà de Aromàni cu insusiri ràsboinice, alese §i fàrà seamàn, in toatà Peninsula Balcanica. Poporul fàrserotesc, cu toate acestea, simplu si incult, il respinge ca termen injurios. Cà numirea de Sàràcàciani le-a fost data de Aromàni, nu trebuie sà ne indoim deloc, dupà cum reiese din origina acestui cuvànt dela sa-ticd, nume romànesc si obisnuit numai la Romàni, càt e Peninsula Bal-canicà de intinsà. Nici Grecii, nici Bulgarii §i nici un alt popor nu poartà sarica. Dela sarica s’a format sdricàt, adicà cel imbràcat cu sarica pentru ca dela sdricàt cu sufixul -ian exprimànd provenienza lui Saracdcian, sà se formeze Sàricàcian si apoi, datorità armonici vocalice, sà se formeze ?i Saracdcian, iar din aceastà formà aromàneascà, de Saracdcian, au re-zultat formele grecesti ce le intàmpinàm mai ales in literatura popor ani Saracacèanei, etc. Grecii neputànd rosti pe «à», tot asà dupà cum dela numele satului Ducat, zis la pi. Ducàti, s’a fàcut Ducdcani, locuitori ai satului Ducati, iar dela Fètita a rezultat Feticani, etc. In ce private prefacerea lui t in l dinaintea sufixului ian am aveà acelas caz ca si in prefacerea lui t sau f in c. a lui c in c, a lui z in j, a lui l in /’, a lui n in fi, etc. cànd urmeazà sufixul -iat : Blata -Bldceat, (citeste : Bldcàt), Furca-Fnrceat, (citeste : Furiai), pe làngà forma mai nouà Furkiat ; Breaza-Brajàt ; Bdeasa-Baifdt ; Frivole- PrivuVìdt ; Samarina> Samdrfidt (Sdrmdfidt), etc. Nu-i insà cu neputintà §i o derivare a lui Sardcacian, Sdricacean drept dela sarica, prin ajutorul sufixului -can, ca in Grébine > Grìbiniàn\ Par-leap- Parlipcan, Mocrean- Mocrincan, eie. sufix desprins dela forme ca Gribinifi > Gribin(i)cian, etc. unde acest sufix este normal desvoltat. CÀRÀCÀCIANI Pe làngà numirea de Sàràcàciani, acestia mai sunt ninniti de stràini, de ne-Aromàni, mai ales de Slavi, si Cardcaciani sau Caracaciani. Aceastà munire deriva, fàrà umbrà deindoealà, dela cuvàntul turcesc cara «negru» si Sàràcàciani, adicà <Qivoì ’EM-tjves óvofiá£omcu xaxaxQr¡axixóxe(iov Pío/ioíoi», pe románente: Elenii de astàzi se numesc In mod corupt, común Romei», idicá: «Romani». www.digibuc.ro 24 PERICLE PAPAHAGI 154 Concluzia fireascà din pàstrarea numelui acesta etnie in aromàna, dupa regúlele de prefacere ale limbii noastre, este, cà Aromànii au tràit si in vecinàtatea Sàrbilor. Sa fie oare adevàrate, pentru o parte dintre Aromàni cel pu^in, cuvintele lui Kekaumenos, care atribue Romànilor din Epir, Macedonia si Elada, ca loc de origine, locurile ocúpate in secolul al X-lea de Sàrbi, si despre care ne spune: <¿Acesti Vlahi siint insa afà numitiiDaci fi Befi. Eì locuìau mai intàiu lánga fluviul Dunàrii fi a(l) Savei, unde locuesc acum Sàrbii x)»? Lucrul n’ar fi imposibil, dacà tinem seamà cà mulp vor fi fost Ro-mànii cari se vor fi coborit spre Sud de prin regiunile dunàrene in muntii Pindului, mai ales in sec. al X-lea, cànd, dupà pàrerea noastrà, rapor-turile dintre Romànii nordici si cei sudici erau intense Dacà acesti Romàni nu au làsat dovezi de limbà in graiul aromànesc cu cevà caracteristic Daciei, este cà, pe vremea aceia, deosebiri dialectale apreciabile intre cei dela nord si dela sud nici nu vor fi fost. TURCU Tot vechiu este in Aromàna si Turcu, pi. Tur fi, femeninul Turca, pi. Turfe. Aceasta arata cà Aromànii au fàcut cunostintà cu Turcii de mult, de cànd apar in Península Balcanica, pomenip de cronicarii greci sub numele de Agari, Avari, etc. Dacà s’ar fi introdus de curànd, din limba neogreceascà, ar fi sunat femeninul Tùrchisà, ca in greceste, ceeace nu se constata. Numele de Turchie ce-1 dau Aromànii statului turcesc, in loc de Turtie, cum ar fi trebuit, departe de a infirmà vechimea termenului ture in graiul aromànesc, dimpotrivà, o confirmà. Turcu si Turca trebuie sà se fi introdus de mult in limba aromàneascà anume intr’un timp, cànd nu existà statuì turcesc. Iar cànd acesta ia fiintà in Balcani, relativ tàrziu, este denumit cu un termin imprumuta* din neogreacà, cu cuvàntul Turchie, pentru cà, intinzàndu-se stàpànirea turceascà peste toatà Península Balcanicà, Grecii incep sà joace un rol ìnsemnat in acest Stat necrestinesc, prin quasi monopolizarea ràspàn-dirii culturii printre crestini prin §coalà si bisericà, fàcutà numai in limba greceascà. Asà cà toti termenii administrativi, judiciari, etc. care *) Apud Xenopoi, Istor. Rom. Il *, pag. 142-143. www.digibuc.ro 155 ■ NUMIRI ETNICE LA AROMÄNI 35 pätrund la popoarele creatine negrecesti, dacä nu sunt torcesti, sunt grece§ti. A§à s’a intàmplat si cu cuvàntul Turchie la Aromàni. De 1-ar fi inlocuit pe Turchie cu turcescul: Osman-devleti sau huriet ar fi sunat prea barbar. VURGAR Este ciudat cä tocmai Bulgarii sunt muniti de Aromàni cu un termen nedatorit desvoltärii firesti a limbii lor, ci cu un cuvànt imprumutat din limba neogreceascä, cu totul contrariu de ce am constatai relativ la Arbines si Grec. ' De unde ne-am fi asteptat sä avem aromàneste : Bulgdr x) ca in daco-romàna (sau Bälgär, Bälgär, Bdlgär din slavon. Bälgär), avem Vwryar *) sau Vürgär si Värgär (cu guturalul «gì>) in dialectul molovistenilor §i gopesenilor, cari nu au in graiul lor sunetele grece§ti gama, tkita §i dhelta, ca restul Aromànilor, in cuvintele imprumutate din greceste, cu aceste sunete. Pluralul este Vürgari, Vùrgdri, (respectiv: V dry ari, Vdrgari), iar femeninul: Vùrgard §i Vùrgdrd (respectiv: Vuryard, Vd'rgdrd). Este cu atàt mai ciudat aceasta cu càt Aromànii, cum §tim din istorie, au träit impreunä cu Bulgarii §i au alcätuit impreunä imperiul romàno-bulgar. Lipsa insä a unui termen aromànesc pentru desemnarea Bulgarilor ne face sä deducem, cä Aromànii, cari au constituit imperiul romàno-bulgar, n’au Tost Aromànii din Epir, Tesalia si Macedonia, ci alti Romàni, cei din muntii Emului, astäzi dispäruti, fie cä s’au bulgarizat, fie cä s’au retras spre nord la fratii lor din Dacia. Acesti Romàni disparii vor fi fost si cei cari fäceau legätura intre Romànii dela nord cu cei dela sud si cärora se va fi datorit in mare parte intrejinerea unitätii limbii noastre. Altfel ar fi fost cu neputintä sä riu existe in limba Aromànilor un termen quasi national pentru desemnarea Bulgarilor, chiar dacä am admite, cä, dupä cäderea acestui imperiu, Aromànii s’au -despärtit si au träit deo-sebit de Bulgari. Ori càt ar fi fost despärtiti, numele erà sä trä'ascä in graiul aromànesc, intru càt legäturile cu Bulgarii, sau §tiin$ä despre ei, *) Forma Bulgarä, datä de d-1 G. Weigand, in Aromuna, II, pag. 266, este suspectS, ca ?i unele expresiuni din aceà poveste. Se pare cä sorgintea de unde a cules basmul d-1 Weigand cuno^teà §i dialectul daco-romän, a^à cä Bulgarä este un daco-romànism- e) «g» se roste§te intocmai ca litera a treia a alfabetului grecesc, a?a zisa gama: y. www.digibuc.ro 26 PERICLE PAPAHAG1 156 nu-i admis cà au încetat vreodatâ cu desâvârçire si prin urmare mímele’ in asemenea caz, n’ar fi disparut, ca sâ fie ìnlocuit cu unul ìmprumutat dela Greci. Este de admis deci câ Aromànii Pindului i-au cunoscut pe Bulgari prin Greci. Chiar toponimia de origine slava a Pindului çi Tesaliei nu râstoarnâ aceastâ parere. Acl Slavii cu cari au venit in atingere Aromànii, dupâ toatà probabilitatea, n’au fost Slavii de mai tàrziu cu cari s’au amestecat Bulgarii sau Sârbii de pe timpul invaziunii în aceste tinuturi, ci vechii Slavi, cari au învadat Peninsula-Balcanicâ, ajungând pânâ în Pelopones çi cari astâzi sunt eu totul dispâruti, fiind desnacionalizad de elementul 'grecesc sau aromânesc. Aceçti Slavi, dupâ cum arata toponimia Pindului, au venit peste Aro- mâni, cum erà si firesc, acestia stâruind acl din timpuri imemorabile. Asá o numire ca Laista (Laiçta), nu-i decât slavizarea numelui aromânesc Lacâ1) (= Lac = lat. lacus), trecând prin fórmele Lak’ista >Laista, cum se pronuntâ azi de neogreci numele comunei aromâneçti Lacâ (Pind). Tot açà din aromânescul Aminciu, dérivât delà numele de per- soanâ Minciu eu contopirea prepozitiei a (ad = fr. à 2), Slavii au fâcut Metova, prin tratarea lui en,în, ca în cuvintele slave. Un ait exemplu si mai doveditor în aceastâ privintâ este numele satului aromânesc Armata, auzit la Greci sub forma slavizatâ de Armatovon. Armata a fost oraç însemnat roman çi în Moesia inferioarà. Romanitatea acestui nume, deci, nu suferâ îndoialâ. Aceasta ne aratâ deasemenea vechimea contactului Slavìlor cu Aromànii în aceste tàri. > Multe din toponimicele aromânesti din Pind si Tesalia au douâ numiri. Primul uzitat de Aromâni, mai totdeauna de origine latina, în orice caz románese, celâlalt de neogreci, mai totdeauna de origine slava si rar de origine greceascâ. Transmiterea formei slave prin neogreci, nu çtiu, daca nu ne îndreptâteste sâ conchidem despre rolul oficial, rol de stat ce vor fi jucat Slavii la venirea lor acl, cari apoi în aceastâ calitate au reusit sâ transmitâ numirile acestea oficíale limbii grecesti atunci când Grecii au luat locul Slavilor, deci çi limbii slave, dupâ ce rolul de stâ-pânitori al acestora a încetat, poate odatâ eu desnationalizarea lor îrt massa greceascâ. *) l) Am arátat in revista Dunárea 1. pag. 33, cum numele de localitáp $i persoane la Arománi se termina ?i in a in loe de u: Todu ?i Toda; Costu ?i Costa. *) Cfr. Arhiva. www.digibuc.ro IS7 NUMIRI ETNICE LA AROMÀNI 27 Formele romàne§ti slavizate aratà deci, dupà parerea noastrà, venirea unei popula^iuni slave peste Romàni. Men^inerea formelor romàne§ti in gura Aromànilor aratà stàruinta neintreruptà a acestora acl §i dupà venirea Slavilor. Numiri de località^ desemnànd Slavi, dar avànd forme curat romà-nesti, cfr. ¡jpcVineasa, etc., confirmà parerea de mai sus a stàruintei Aromànilor in aceastà parte a Peninsului Balcanice. O asemenea numire datà de Romàni unei populatiuni slave, a§ezatà printre ei, aratà de sigur, cà Slavii acestia, cànd se a§eazà aici, gàsesc Romàni. Asà e §cVineasa despre care vorbim mai jos. §CL’AU Am vàzut mai sus cà pentru Bulgari n’au Aromàni i un termen uà§tina§ de numire, ci pe unul imprumutat din limba neogreceascà, unul pe care l’am puteà numi nou. Termenul bàstinas, insà, pentru desemnarea Slavilor cu cari Aromànii auvenitin atingere, cànd Slavii erau incà neamestecati cu Bulgarii de mai tàrziu care le-au schimbat numele din Slavi in Bulgari, acest termen bàstinas 1-au avut in trecut §¡-1 pàstreazà si azi toatà ziua Aromànii. Este cuvàntul §cVau, dr. §cheiu. In adevàr, atàt Aromànii, càt si Daco-Romànii au trebuit sà numiascà pe Slavi, dela venirea lor in atingere cu ei, adicà din epoca de forma-pune a limbii romàne§ti, §cVau, dr. Scheiu, numire derivata din lati-nescul sclavus. Acest termen, in prefacerile sale fonetice, urmeazà nórmele cuvin-telor romàne§ti de origine latineascà. Din sclavus, potrivit legilor fonetice romànesti, trebuià sà rezulte, in mod càt se poate de regulat aro-mànescul $cl’au (§cl’alu), dr. scheiu. Termenii acestia sunt populari in romànà. La Aromàni mai este §i cuvàntul m sciata», un joc copilàresc «de-a robii», influentat sub forma aceasta de cuvàntul aromànesc sclav1). La Daco-Romàni ¡¡Schei senumesc 0 parte din locuitorii, astàzi Romàni, ai Braijovului. Termenul il intàmpinàm deasemenea in scrierile vechi (Moxa) a) precumsi in literatura noastrà populará, atàt sub forma de S^cheiu càt §i sub cea de ¡¡¡chiaiu, $Schiais) si pe care gre§it il socotesc unii scriitori, cà se datoreste Albanejilor. *) 1) Papahagi Per., Din literatura poporanà a Aromànilor, I, pag. 103. *) B. P. Ha?deu, Cuvente den Betrdni, I, pag. 402. *) Bibicescu Io Poezii populare din Transilvania, Bucurefti 1893 pag. 14, 210. www.digibuc.ro PERICLE PAPAHAGI 15* 28 Sub forma de ScVau, cu ìntelesul de «sclavé, «robé, cuvântul ni-i dat çi de G. Weigand ìn scrierea sa «Die Aromunen», II, pag. 164: «fi arsenti di la noi, noi him oawiùi scVai a fòt» ? = Ce pofteçti dela noi, noi suntem oameni robi, servi ai täi ? Un alt cuvànt care vine sä confirme cele spuse mai sus cu privire la çcl’au, anume cu privire la existent unui termen vechiu in graiul románese pentru desemnarea Slavilor, este urmätorul: ÇCL’INEASA Caçi Grec si Arbinès, tot asà trebueste considérât si cuvântul fpcïi-neasa, ca unul din numirile etnice cele mai vechi, cu care Aromânii au numit pe Slavii din Península Balcanicà, înainte de a-i numi Sârbi $i Bulgari. Çcl'ineasa este un sat románese pe lângâ Hàliche, cam doua ceasuri. si jumâtate depártate, pe muntele Ciucarelu 1), cu 200 familii aro- . mânesti. §cl’ineasa presupune existenta unei forme Çcl’inès, dérivât delà Scla-vinensis, întoemai dupa cum Arbinès s’a format delà Albanensis, dupS cum mes s’a format delà mensis. Delà acest fpcVinès s’a format apoi feme-ninul : Çcl’ineasa, ca si Arbineasâ (Albanezoaicâ) de la Arbinès. Constatarea acestei numiri de localitate în regiunea Pindului, dupa pârerea noastrâ, este de mare însemnâtate, pentru câ ea arata, câ altà-datâ, în trecutul depârtat, elementul slav cu care Românii sudici fac întâiu cunostintâ, nu sunt Bulgarii, ci adevâratii Slavi, cei cari vin în Europa cu mult înaintea Bulgarilor si înainte de slavizarea acestora. In favoarea acestei pareri, vine si faptul câ acest nume, în prefacerea sunetelor sale, este supus în totul legilor fonetice românesti pentru cu-vintele moçtenite din latina, întoemai ca si sel’au. Açà avem trecerea grupului scia în §cl’i, ca în çcVimurare (Haliche : scl’imurare) si prefacerea grupului -ensis în es, ca în mensis > mes, Albanensis > Arbines-, Tsier-nensis > *Cirnès, pi. Cimèli, si eu câderea intervocalului -v-, ca în caballas > cal ; seti din sevum 2) etc. x) Fonetice$te: Cucarfelu. a) Dupä cum vedem, etimologia cuväntului SjicVineasa, despre care d-1 Weigandspune in:Diearom. Ortsnamen in Pindusgebiete, pag. 60-64 5> 170-180, cä nu se poate pro-nunjä asupra originei; ca ?i recesentul säu Th. Capidan in Dacoromania. I, pag.,. este dintre cele mai sigure. www.digibuc.ro IS9‘ NUMTRI ETNICE LA AROMÄNI ' 29 ClRNE§I Socotesc cä acl-i locul a vorbl §i despre numirea de localitate Cimeli, o numire sträveche, cu desvoltäri fonetice romànesti identice cuvin-telor mostenite din latina, si care vorbeste despre contopirea elemen-telor román cu cel trac in renumitul Pind. §i fiindcä acest nume a fost tratat in revista noasträ «Dunärea», I, No. 9-12, pag. 203—205, (Silistra, 1924) reproducem ad cele spuse acolo. «Cimeli este un sat aromànesc in Zagorea de sud sau in districtul zis Vldhia Veacl’e, pe greceste : Palio- Vlahìa, cu circa 200 de case si cu vreo 1700 de locuitori. Pentru Aromànii din Pind, acest sat are insemnätatea cä acì a petrecut viteazul Fezu-Dirvenaga ultima searä, cànd, sfätuit de celnicii aromàni casänu se ciocneascä cu nu mai putinii viteji càpitani x) aromàni, strànsi la Bäiasa fi petrecànd, n’a vrut sä asculte, ci s’a näpustit asupra lor la x88x, spre a-§i ga§ì sfàrfitul, un sfàrfit, de altfel, eroic. (Yezi: revista Peninsula Balcanicd, Bue. 1925, pag. 50—55 mai amanuntit despre Fezu-Dirvenaga). Dupä pärerea mea sat'ul Cimeli (vechiu Cernevi) este unul dintre cele mai vechi in Pind, ca si Bäiasa, §e$l’i si ca multe áltele dintre acest legendär Pind, locuit neintrerupt de elementul románese dela asezarea noasträ sträveche, datànd de vreo trei veacuri inainte de Christ. Ca si Arbinés, pi. Arbinési dela Albanensis, ca si §cVineasa dela Scia vinensis, tot asà si Cirnesi derivä dela Tsiernensis, numire, färä indoealä, traco-dacä, dela Tsierna, atestatä din vechime pentru Dacia-Traianä. In opera invätatului arheolog Gr. Tocilescu, Monumente 2), pag. 201, gäsim intr’o inscriptie datatä dela 157 d. Chr., Tsiernensis, derivat dela Tsierna, numele vechiu al orasului Orsova-Veche de astäzi. Din Tsiernensis rezultä regulat in Aromàna numele de localitate Cir-ne§i, intrebuintat la plural (din singularul * Gimes) ca multe toronimice in Aromàna, cum ar fi Mavrañi (l’i), Arbines(l’i), Filk’i(l’i) (= Filippi), Pinar(l’i), Siriá(l’i), §es(l’i), Cutur(l’i) si áltele, articúlate sau nearti-culate. In ce priveste pästrarea lui 6 din Cirnesi, in loc de t, cum ne-am fi asteptat in Aromàna, avem acelas fenomen fonetic regulat ca in ¿inuse, cirea^e, ci(r)§ire (= cersire), $eaci§te (tratat in Dunärea, I, pag. 201 — fjefi de haiduci. *) Gr. Tocilescu, Monumentele epigrafica ¡i sculpturale ale museului national din Bucurefti, Bucure^ti 1908. www.digibuc.ro 30 PERICLE PAPAHAGI 160 203), in care, din pricina urmàtorului sunet sueràtor s, s’a pàstrat §i caracterul palatal al lui ò,-fapt care vorbe§te deasemenea despre vechi-mea cuvàntului aromànesc. Farà indoealà cà avem a face cu un cuvànt traco-dac, cum arati pà-strarea aceluias cuvànt in daco-romànul Cerna, liumele ràului din regiu-nea vechiului Tsierna, apoi Cernefi, etc. Pàrerea cà ar puteà fi dintr’o forma slavi cu radàcina fàrnu, torna «negru», trebueste exclusà pentru Aromàna, càci, intr’un asemenea caz, ar fi sunat aromàneste curat 'farnesi, neavànd niciun alt exemplu in care slavul t sa devinà aromàneste c, chiar in conditiunile aràtate mai sus. Aromànii au dealtfel cuvinte in cari vine si si. tàrnu, asà e fama, numele ràului fàrnareca, care curge pe càmpia Bitulei, si altele. Credem, deci, cà Cintesi, nelàmurit de d-1 G. Weigand, in lahresbericht etc. XXI-XXII, 1919, pag. 62 (No. 70), este clarificat. Cimeli, in loc de Cernevi, este regulat la Aromàni, in limbacàrora orice e neintonat devine i. Gre§it deci este redat de d-1 Weigand la locul citat sub forma de Cernefi. Efi din Cirnefi, dupà cum vede oricine, nu-i sufixul bulgàresc ( !) ef, cum crede d-1 Weigand, ci-i forma plurali dela Cirnès, rezultatà din terminatiunea singularà es, ca pi. mefi din mes, ca pi. Arbinéfi din Arbines, ca §efi din $es, etc. FRÌNCU §i cuvàntul Frincu, dupà cum vom vedeà, este important. Sub Frincu Aomànii inteleg in genere pe Francezi si apoi pe toti apusenii, pe care-i confundà cu Francezii. Orice european, pentru Aromàni este Frincu. Cam acelas lucru ce si intàlege la Daco-Romàni prin termenul de «Neamp. Iar frintescu si frincu (ca adj.) are aceleasi acceptiuni casi memtesc» la Daco-Romàni. Arom. :poartafrinteafte, inseamnà tot atàt ca daco-rom. «poartà haine fràncesti, nemtesti, europenesti; ar. strane frintefti — «haine fràncesti, nemtesti, europenesti»; ar. lucru frintefcu = «lucru eu-ropenesc, in(àleptesc» ; arom. minte frinfeascà = «minte subtire, desteaptà plinà de intelepciune», etc. Din intelesul de «francez» si de rolul deosebit jucat de Francezi in Tur-eia, unde se bucurau de o considerabili influenti, Frincu mai are la A romàni §i senzul de «om cu influenti», «cu trecere mare», «cu putere». Din acest inteles din urmi s’a desvoltat si cel de «netemator», «grozav», «strasnic», intelesul, de om care se supari grozav; asà expresiunea: www.digibuc.ro i6i NUMIRI ETNICE LA AROMÄNI 3* s- feafe frtncu sau frtncu s-feafe, se ìntrebuin^eazà ca sa arate cà cinevà s’a supàrat grozav de mult. Frtncu aràu s-feate = s’a màniat grozav de mult; s’a supàrat foc ! Vechimea cuvàntului in Aromàna nu poate fi càtu§ de putin pusà la indoealà, dupà cum arata prefacerea lui an in ini frtncu dela francus. Dacà ar fi intrat de curànd sau prin vreuna din limbile balcanice, prin limba greceascà de pildà, am fi avut francu sau frangu, in neogre-ceascà zicàndu-se frdngos. Nici din frantuzeste direct nu putem admite; am fi avut franféz sau frantùz; si nici din vreuna din limbile slavice: am fi avut frencu, frug. (vechiu sàrbesc este : Frug, pi. Fruzi). Faptul cà-1 gàsim si in daco-romàna sub forma de Frane, cum rezultà din literatura poporanà x) si din màrturisirile cronicarilor, unde-1 gàsim cu sensul de «european de rasà romanicà», ne face sà inclinàm a crede cà Frane este introdus in Romàna inainte de despàrtirea lor in Aromàni si Daco-Romàni, inainte de despàrtirea dialectelor, in orice caz, intre sec. al IX-lea si al XH-lea. . Pe cànd din latina medievalà in Daco-Romàna s’a pàstrat §i Frincie, in Aromàna s’a inlocuit cu Fringhie, dupà neogrecescul Franghià, sau prin Tabe (ngr. Talila) = Gallia. Se aude Frintie numai pe la Aromànii Asprupotamiti. Asà la Màlà-casi am auzit, spunàndu-mi-se, cà dela dànsii sunt unii care negustoresc tfacprimàtàl'e pin tu Frintie)) (fac negustorie pànà in Franta). Numele de yal, si Fdite ce le dà unii càrturari Aromàni, care trec prin ^colile grecesti, nu-i uzitat in popor si derivà dela ngr. Tàlloc,, Fallia. E foarte posibil cà ceeace a contribuit la làtirea acestui cuvànt printre Aromàni sà fi fost si rolul jucat de cruciati in Orient. Acestia in cànte-cele populare ale popoarelor balcanice sunt pomeni^i intotdeauna ca frinci. V'IFTU Tiganii, sunt muniti de Aromàni : V'iftu, pi. V’iffi, fern. V'iftä, pi. V'ifte. Unii din Aromàni, cum sunt Fàrserotii, Gopi^enii §i al|ii, pro-nuntà g’iftu, in loc de V'iftu. De irei zile ’n tàrg - A fata de Frinc, Micä rusculifä, Alba la pielifä, Frumoasä fetifä, Strigà, bärätä, Cine s’o aflà Pe ea sä mi-o ia ? Nime nu s’aflà, Nu s’adävära. (Gàndirea II, 1923, pag. 710: Romänii dintre Vidin }i Timoc de Em. Bucujä). www.digibuc.ro 38 PERICLE PAPAHAGI IÓ2 La Vlaho-Clisura se zice: -óè'óiftu, fem. véiiiftà, (tigani, $igancà). Toate aceste numiri aromànesti se derivà dela ngr. Fv