VOCABULARUL LIMBII ROMÂNE ACTUALE: dinamică, influenţă, creativitate Adriana Stoichiţoiu-Ichim
Copyright ©2001,2005 BICALL
ISBN 973-571-600-3 ,
Toate drepturile asupra acestei ediţii rezervate Editurii BICALL.
Nici o parte din acest volum nu poate fi copiată
fară permisiunea scrisă a Editurii BIC ALL .
Drepturile de difuzare în străinătate aparţin în exclusivitate editurii.
The distribution of this book outside România is prohibited
without the written permission of BIC ALL .
Copyright © 2001, 2005 by BIC ALL AII rights reserved.
Editura BIC ALL:
Departamentul distribuţie: Comenzi la:
Bd. Timişoara nr. 58,
sector 6, cod 061317 - Bucureşti
Tel.: 402 26 00
Fax: 402 26 10
Tel.: 402 26 34
comenzi@all.ro www.all.ro
Redactor: Procesare copertă:
E. TOMESCU Stelian STANCIU
<T 32.. 17$
Adriana Stoichiţoiu-Ichim
VOCABULARUL UMBII ROMÂNE
ACTUALE
Dinamică, influenţe, creativitate
MU
CUPRINS
CUVÂNT ÎNAINTE..................................................................................................1 i
INTRODUCERE.......................................................................................................3
SIGLE ŞI ABREVIERI.............................................................................................5
I. DINAMICA ÎMBOGĂŢIRII VOCABULARULUI PRIN PROCEDEE
INTERNE.......................................................................................................................7
1. Dinamica internă a vocabularului......................................................................7
Modernizare şi internaţionalizare......................................................................7
0. Funcţionalitatea inovaţiilor lexicale....................................................................7
4. Derivarea cu afixe................................................................................................8
4.1. Sufixarea
4.2. Prefixarea
5. Compunerea.....................................................................................................10
5.1. Compuse din cuvinte întregi
5.2. Compuse de tip „savant"
5.3. Compuse prin abreviere
6. Derivarea regresivă............................................................................................12
7. Conversiunea....................................................................................................12
8. Familii lexicale....................................................................................................12
9. Dinamica sensului.............................................................................................12
/^Qf. Calcuri semantice şi frgzmlogice
dS^) Muiaţii semantice 93. Sensuri denotative
9.4. Sensuri conotative
10. Sinonime..........................................................................................................14
0. Aspecte normative...........................................................:..............................s\
?2. Concluzii..........................................................................................................15
II. NOU ŞI VECHI ÎN DERIVAREA SUFIXAIA.........................................................19
1. Româna - limbă derivativă de tip sufixai.........................................................19
2. Derivate sau împrumuturi?...............................................................................19
3. Continuitate şi inovaţie.............................................................:.......................J9
H Cauze ale inovaţiilor lexicale............................................................................@}  ' \
5. Sufixe substantivale..........................................................................................20
5. /. Sufixe pentru nume de agent
5.2. Sufixe pentru nume abstracte
VI
Vocabularul limbii române actuale
.32
.37
.41
5.3. Sufixe diminutivale
5.4. Sufixe argumentative
5.5. Sufixe moţionale
5.6. Sufixe colective
6. Aspecte normative.....s............................................................................
6.1. Funcţionalitatea derivărilor
6.2. Semantismul derivatelor
6.3. „ Cultisme " vs. „neaoşisme"
6.4. Confuziiparonimice
7. Concluzii................................................................................................
III. ABREVIERILE ÎN ROMÂNA ACTUALA: MODĂ SAU NECESITATE? 37
1. Precizări terminologice............................................•..............................•.........^
2. Tipologia abrevierilor........................................................................................61
3. Truncherea......................................................................•.....................
3.1. Compuse cu prefixoide
3.2. Cuvinte neanalizabile
4. Acronime şi sigle.........................................................•.........................
4.1. Acronime
4.2. Sigle
4.3. Componenta siglelor
4.4. Caracterul convenţional al siglelor
5. Morfologia compuselor prin abreviere..............................................
5.1. Genul
5.2. Articularea
5.3. Formarea pluralului
5.4. Acordul determinanţilor
6. Siglele - bază pentru noi formaţii lexicale.......................................................47
6.1. Derivatele sufixate
6.2. Derivate prefixate
6.3. Derivate parasintetice
6.4. Compuse cu sufixoide
7. Componentul lingvistic al abrevierilor.............................................................48
7.1. Rostire
7.2. Grafie
7.3. Flexiune
AQ
8. Aspecte normative....................................................................•••.....................^u
9. Aspecte stilistice.................................................................................
10. Concluzii...........................................................................................
.45
49 49
IV. NOI ASPECTE ALE DINAMICII SENSULUI ÎN PRESA
POSTDECEMBRISTĂ.................................................................................................53
1. Precizări preliminare.........................................................................................53
2. Creaţie internă sau împrumut de sens?..........................................................53
3. Nivele ale analizei..............................................................................................54
XŞ)1. Etimologic
Referential-semantic
_______ Cuprins VII
A Stilistico-functional
^(^y. Tipologia schimbărilor semantice..................................................................55
^      4.1. „Neologia denominativă" 4.2. „Neologia stilistică"
5. Concluzii............................................................................................................79
^ASPECTE ALE INFLUENŢEI ENGLEZE ÎN ROMÂNA ACTUALĂ......................83
1. Precizări terminologice.....................................................................................83
2. Influenţa engleză ca fenomen socio-cultural.................................................84
2. lÂn limba franceză
2.2. în limbi est-europene
2.3. în limba română
^3/ Rolul presei în îmbogăţirea lexicului................................................................85
4. Norma lexicală..............................................................................................
0. Norma socio-culturală.................................................................................
| 5.1. împrumuturi „necesare" \ 5.2. împrumuturi „de lux"
6. Norma lingvistică...............................................................................................96
6.1. Norme ortografice şi ortoepice
6.2. Norme morfologice
6.3. Elipsa. Trunchierea
6.4. Formarea cuvintelor
6.5. Aspecte sintactice
6.6. Aspecte lexico-semantice
îreşeli în utilizarea anglicismelor...................................................................107
7.1. Pleonasme 7.2^ „Falşi prieteni" A <tjQutilizări contextuale improprii
7.4. Termeni prost formaţi
7.5. Formaţii lexicale hibride
8. Concluzii........ZZZZTZl'^Z.............................................................................111
VI. REDESCOPERIREA ARGOULUI.......................................................................119
1. Precizări preliminare.......................................................................................119
2. Bibliografia românească.................................................................................119
3. Istoricul cercetării argoului............................................................................120
3.1. Terminologie
3.2. Definire
4. Delimitarea argou-jargon................................................................................121
5. Argoul şi jargonul în structura stilistică a limbii.............................................122
6. Trăsături definitorii ale argoului.....................................................................123
7. Surse ale argoului............................................................................................123
8. Deformări ale semnificantului........................................................................123
8.1. Reducerea expresiei
8.2. Amplificarea expresiei
9. Cuvinte ale lexicului comun.............................................,.............................124
9.1. Cuvinte populare; arhaisme; regionalisme; neologisme; termeni* specializaţi
VIII       Vocabularul limbii române actuale
9.2. Modificări semantice; condiţionări morfosintactice
9.3. Polisemia termenilor argotici
9.4. Omonimii ad-hoc
10. Termeni argotici împrumutaţi........................................
10.1. Cuvinte ţigăneşti
10.2. împrumuturi din turcă şi greacă
10.3. împrumuturi din maghiară
10.4. împrumuturi din germană
10.5. Cuvinte cu etimologie multiplă
10.6. împrumuturi neologice
11. Procedee de formare a cuvintelor...............................................................130
11.1. Derivate sufixale
11.2. Sufixe vechi şi populare
11.3. Sufixe neologice
12. Compunerea.................................................................................................132
13. Familii lexicale................................................................................................132
14. Expresivitatea argoului.................................................................................133
15. Procedee expresive la nivel fonetic..............................................................133
15.1. Onomatopee. Simbolism fonetic
15.2. Figuri de sunet
15.3. Formele ritmate. Asonanta
16. Procedee expresive în plan lexical...............................................................135
16.1. Figuri semantice
16.2. Derivate. Contaminări
17. Figuri de gândire (logice).............................................................................140
18. Procedee expresive la nivel sintactic...........................................................140
19. Dinamica argoului........................................................•................................141
19.1. Procedee de înnoire lexicală
19.2. Termeni ieşiţi din uz
20. Relaţia argou-limbaj familiar.................................................•.......................143
21. Funcţionalitatea argotismelor în presa actuală...........................................143
21.1. Argotisme motivate referenţial
21.2. Argotisme motivate expresiv
21.3. Argotisme motivate conativ
21.4. Argotisme nemotivate
22. Concluzii. Utilitatea cercetării argoului........................................................148
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ..............................................................................157
MOTTO:
„La neologie est ă la fois un bien et un mal. Un bien, parce qu'elle montre que la langue est capable de s'adapter ă des conditions nouvelles, qu'elle n'estpas figee dansune sorte de perfection qui serait le contraire meme de la vie. Un mal, parce qu'elle rompt sans cesse l'equilibre qui est â la base de la notion meme de systeme, parce qu'elle oblige le locuteur â s'adapter sans cesse, et non seulement le locuteur, mais aussi l'auditeur: pour que la communication garde son efficacite, il faut que tous Ies usagers s'adaptent ensemble ă la nouvelle situation. II faut ou il faudraiL..{i
(Andre Goosse, La neologie franqaise aujourd'hui, p. 69).
INTRODUCERE
CUVÂNT ÎNAINTE
Lucrarea de faţă este rezultatul unor preocupări didactice şi ştiinţifice de lungă durată ale autoarei, în domeniul lexicologiei, al semanticii lexicale şi al stilisticii funcţionale.
Bazată pe o bogată bibliografie românească şi străină*, cartea valorifică rezultatele cercetărilor personale, concretizate în numeroase studii şi articole, publicate în reviste de specialitate şi în volume colective sau prezentate în emisiuni de radio şi televiziune pe teme de cultivare a limbii.
Obiectul acestei cercetări - dinamica vocabularului românesc, aşa cum se reflectă ea în presa scrisă şi audio-vizuală a deceniului 1990-1999 - este unul cu multiple implicaţii interdişciplinare, care interesează deopotrivă lingvistica teoretică şi pragmatica actului de comunicare.
Pentru alcătuirea corpusului (de circa 10 000 de fişe) am recurs la investigarea limbajului publicistic, unanim recunoscut drept cel mai sensibil seismograf al schimbărilor apărute în plan politic, socio-economic, cultural şi al mentalităţilor. Prin larga sa audienţă, prin autoritatea cuvântului tipărit sau rostit la microfon, presa a avut şi continuă să aibă un rol însemnat în difuzarea şi impunerea inovaţiilor lingvistice, fie ele creaţii interne, fie împrumuturi**.
Precizăm că selectarea surselor este subiectivă şi aleatorie, neimplicând vreo judecată de valoare cu caracter generalizator privind corectitudinea exprimării din respectivele publicaţii sau de la posturile de radio şi televiziune citate.
In primele cinci capitole, sunt examinate unele dintre cele mai productive procedee interne de îmbogăţire a vocabularului, împrumuturile recente din engleză şi principalele tipuri de mutaţii semantice. în centrul atenţiei se află cuvinte, sintagme şi sensuri „de ultimă oră" (multe neînregistrate în dicţionare), proprii stilului publicistic sau preluate de acesta din alte registre ale limbii (din stilul tehnico-ştiinţific, din limbajul familiar sau din argou).
Includerea unui capitol referitor la argoul actual se justifică prin interesul pe care îl prezintă acest registru funcţional pentru înţelegerea mecanismelor înnoirii lexicale, dar şi prin tendinţa, tot mai evidentă, de pătrundere a argotismelor în discursul publicistic.
* Din raţiuni de spaţiu tipografic, am preferat să indicăm o bibliografie selectivă (în locul uneia exhaustive), completată - în cadrul fiecărui capitol - cu referinţe bibliografice asupra unor aspecte particulare ale problemelor discutate.
* * „Presa mânuieşte un limbaj extrem de receptiv (deci deschis inovaţiilor), menit să reflecte realitatea lingvistică actuală; în plus, acesta are calitatea de a influenţa în gradul cel mai înalt limba vie de astăzi" (Prefaţă la DCR,, p. 9); vezi, în acelaşi sens, opiniile exprimate de participanţii la dezbaterea Limba română actuală, în „Caiete critice", 1991, voi. 8-9 (45-46), pp. 35-48.
în mod obişnuit, conceptul de „dinamică a limbii" este asociat cu reprezentarea unor intervale de timp, în decursul cărora se produc modificări semnificative ale mijloacelor verbale de care dispunem pentru a comunica. Lucrarea Adrianei Stoichiţoiu-Ichim ne demonstrează cu argumente explicite, de ordin practic, că schimbările au loc, de fapt, sub ochii noştri şi ne face conştienţi de drumul parcurs de română în ultimul deceniu. în ce direcţie? Aşa cum ne spune chiar autoarea, în direcţia modernizării şi internaţionalizării vocabularului.
Cartea constituie o ilustrare convingătoare a interrelaţiei dintre limbă şi societate: epocile de mari prefaceri în viaţa unei societăţi sunt epoci de mari prefaceri ale formelor de expresie lingvistică folosite în mod curent, îndeosebi la nivelul lexicului. O serie de cuvinte şi sensuri ies din uz sau capătă conotaţii specifice, se produc inversări ale modului de valorizare (pozitiv sau negativ) a anumitor termeni şi, mai ales, apar cuvinte şi sensuri noi. Asemenea epoci sunt epoci de intensă creativitate lexicală - pe baza fondului existent - şi de mare deschidere spre noi surse de împrumut.
Structura actuală - vocabularul românesc - aşa cum ne-o înfăţişează lucrarea de faţă - reflectă fenomenul specific epocii pe care o trăim: ieşirea din izolare. Preferinţa pentru anumiţi formanţi (sufixe, prefixe, sufixoide, prefixoide), extinderea anumitor procedee de îmbogăţijgajlexicului (compunere, abreviere), numărul mare de împrumuturi şi Be^Icufrdupă engleză, modificarea poziţiei elementelor de, argou, toate acestea sunt tendinţe active în limbi extrem de diverse.
Bogăţia faptelor lingvistice aduse în discuţie - extrase din presa scrisă şi vorbită pertinenţa distincţiilor şi a comentariilor ne-o înfăţişează pe autoarea lucrării drept un observator atent şi subtil al schimbărilor din lexicul românesc. Privind cu luciditate avalanşa de inovaţii din limbajul publicistic, autoarea le evaluează şansele de supravieţuire prin comentarii şi explicaţii, fără a se situa pe poziţia rigidă a „normatorului" de limbă, care etichetează fiecare formă drept corectă sau incorectă.
/ Ne aflăm în faţa unei lucrări originale, clare şi sistematice, a cărei consultare *poate fi profitabilă nu numai pentru lingvişti - îndeosebi pentru lexicologi, lexicografi ^s^Santicieni - şi pentru studenţi filologi, ci şi pentru toţi cei care sunt preocupaţi de problemele comunicării, lucrează sau se pregătesc să lucreze în domeniul mass media. Experienţa didactică acumulată o ajută pe Adriana Stoichiţoiu-Ichim să găsească o foarte bună cale de acces spre cititor, ocolind erudiţia aridă şi pretenţioasă „fără a face însă concesii sub raportul rigorii ştiinţifice".
Prof. univ. dr. LILIANAIONESCU-RUXĂNDOIU, Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti
4
Vocabularul limbii române actuale
Perspectiva abordării este una dublă -descriptivă şi funcţională, prin care inovaţiile lexico-semantice sunt examinate în raport cu diversele determinări lingvistice şi extralingvistice, precum şi cu creativitatea vorbitorilor.
întrucât lucrarea a fost concepută ca o „radiografie" a stării actuale a lexicului românesc, ea nu şi-a propus în mod expres să facă observaţii cu caracter normativ sau previziuni asupra viitorului tuturor faptelor de limbă prezentate. Cititorul atent va putea însă deduce, în majoritatea cazurilor, poziţia noastră exprimată adesea implicit.
Cartea se adresează, în mod prioritar, studenţilor, doctoranzilor şi cadrelor didactice de la facultăţi cu profil filologic (Litere, Comunicare şi Relaţii Publice, Jurnalistică). Ea poate interesa însă un cerc mult mai larg de cititori preocupaţi de ameliorarea şi eficientizarea comunicării sociale sau interpersonale printr-o mai adecvată utilizare a resurselor lexicului. între aceştia se numără profesorii de limba română din învăţământul preuniversitar, candidaţii la admiterea în învăţământul superior filologic şi juridic şi, last but not least, diverse categorii de profesionişti ai comunicării scrise şi audio-vizuale (publicişti, redactori, specialişti în relaţii publice, propagandă, publicitate, traducători).
Pentru lingvişti Qexicologi, semanticieni, lexicografi), lucrarea oferă un material de studiu - în bună parte inedit - care va putea fi utilizat în alcătuirea unor viitoare dicţionare, pentru cercetarea tendinţelor limbii actuale sau pentru elaborarea unor lucrări de cultivare a limbii.
Bucureşti, septembrie 1999
ADRIANA STOICHIŢOIU-ICHIM
SIGLE ŞI ABREVIERI
A - „Adevărul"
Ant 1 - Postul TV „Antena 1"
AP - „Atac la persoană"
AUBLLR     - „Analele Universităţii Bucureşti. Limba şi literatura română" BBC - BBC English Dictionary, BBC English and Harper Collins Publi-
shers Ltd, London, 1993 C - „Cotidianul"
C R - „Cronica Română"
D - „Dimineaţa"
DAEF - Volceanov, Anca, George Volceanov, Dicţionar de argou şi expresii
familiare ale limbii române, Livpress, Bucureşti, 1998 DALR        - Croitoru Bobârniche, Nina, Dicţionar de argou al limbii române,
Editura Arnina, Slobozia, 1996 DCIl, - Dimitrescu, Florica, Dicţionar de cuvinte recente, ediţia a doua,
Logos, Bucureşti, 1997 DEX - Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei,
Bucureşti, 1975
DN3 - Marcu, Florin, Constant Mâneca, Dicţionar de neologisme, ediţia
a treia, Editura Academiei, Bucureşti, 1978 DSin - Seche, Luiza şi Mircea Seche, Dicţionarul de sinonime al limbii
române, Editura Academiei, Bucureşti, 1982 DSL - Bidu-Vrănceanu, Angela, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu-
Ruxăndoiu, Mihaela Mancaş, Gabriela Rană-Dindelegan, Ştiinţe ale
limbii [în seria Dicţionar general de ştiinţe], Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1997 EM - „Expres Magazin"
engl. - englezesc
EZ - „Evenimentul Zilei"
FCLR - „Formarea cuvintelor în limba română I (1970), II (1978), III
(1989), Editura Academiei, Bucureşti fr. - francez
gr. - grecesc
JN -„Jurnalul Naţional"
it. - italian
L - „Libertatea"
lat. - latinesc
LL - „Limbă şi literatură"
LLR - „Limbă şi literatură română"
LR - „Limba română"
6 Vocabularul limbii române actuale
MDTA
N PL
Prima TV
PROTV
PRTV
PTV
RAct
reg.
RL
RM
rom.
SMFC
tc.
Tele 7abc TTLI
TVR,
- Untescu, Dorm, De la chioşcari la vesternizare. Mic dicţionar de termeni actuali, Humanitas, Bucureşti, 1993
- „Naţional"
-Le Petit Larousse en couleurs, nouvelle edition, Larousse, Paris, 1995
- Postul TV „Prima TV"
- Postul TV „PRO TV"
- „Panoramic RTV"
- „Panoramic TV Magazin"
- Postul radio „România Actualităţi" -regionalism
- „România Liberă"
- „România Mare" -românesc
- Studii şi materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, I (1959), III (1962), IV (1967), VI (1972), Editura Academiei, Bucureşti
- turcesc
- Postul TV „Tele 7 abc"
- Tandin, Traian, Limbajul infractorilor, Editura PACO, Bucureşti, 1993 *
- Postul TV „Televiziunea Română 1".
DINAMICA ÎMBOGĂŢIRII VOCABULARULUI PRIN PROCEDEE INTERNE
1. Observaţiile care urmează privesc dinamica internă a lexicului românesc din perioada anilor 1960-1996, aşa cum se reflectă ea în limbajul presei. Materialul analizat provine din ediţia a doua - revăzută şi mult îmbogăţită - a Dicţionarului de cuvinte recente de Florica Dimitrescu1. Pentru a oferi o imagine de ordin cantitativ, precizăm că DCR2 (care însumează 5 628 de unităţi lexicale) cuprinde - în plus faţă de DCRj - un număr de 1 885 cuvinte şi expresii, la care se adaugă sensuri noi, dezvoltate în perioada 1980-1996, de termenii incluşi în prima ediţie.
Un demers similar cu al nostru a stat la baza unei lucrări (apărute sujb egida Consiliului Internaţional al Limbii Franceze), care examinează procesul de îmbogăţire lexicală pornind de la datele oferite de Pierre Gilbert în Dictionnaire des mots nouveaux (1971)2.
Corpusul dicţionarului elaborat de Florica Dimitrescu conţine material lexical excerptat din presa scrisă şi audio-vizuală a anilor 1960-1980 (pentru DCRX) şi 1980-1996 (pentru DCR2), la care s-au adăugat inovaţii lexicale din limbajul familiar şi din argou. Propunându-şi să înfăţişeze „starea generală - lingvistică şi sociologică - a vocabularului limbii române" (DCR2, p. 8) din perioada menţionată, autoarea a inclus în corpus atât cuvinte consacrate, cât şi creaţii ocazionale (aşa-numitele „efemeride lexicale").
2. Perspectiva abordării noastre este una de tip descriptiv, vizând evidenţierea principalelor aspecte şi tendinţe ale dinamicii interne a vocabularului românesc din ultimele patru decenii. Cele constatate confirmă, de regulă, rezultatele unor studii anterioare semnate de Florica Dimitrescu, Th. Hristea, Angela Bidu-Vrănceanu, Mioara Avram, Valeria Guţu Romalo. Totodată, consonanţa dintre tendinţele observabile în română şi cele semnalate pentru limba franceză actuală3 conduce la concluzia că lexicul românesc evoluează îri direcţia modernizării şi internaţionalizării, atât sub aspectul procedeelor, cât şi al împrumutului de afixe.
3. Privite din punct de vedere funcţional, creaţiile interne din limbajul publicistic (şi îndeosebi cele apărute în presa postdecembristă) se explică prin împletirea celor trei funcţii definitorii pentru discursul jurnalistic - referenţială (informativă), conativă (persuasivă) şi expresivă4 - ceea ce are drept consecinţă permanenta căutare a ineditului expresiv şi a pitorescului lexical.
8
Vocabularul limbii române actuale
Dinamica îmbogăţirii vocabularului prin procedee interne
9
4. Derivarea cu afixe se caracterizează prin menţinerea pe primul loc - ca importanţă cantitativă şi calitativă - a sufixării şi printr-o sporire marcată a derivatelor cu prefixe. în ambele situaţii, cele mai productive afixe sunt cele neologice, cu etimologie multiplă.
4.1. Sufixarea rămâne, în continuare, pe primul loc între procedeele interne, deşi acest fapt fusese contestat în anii '60 chiar de autoarea DCR5, care semnala tendinţa de trecere de la tipul structural derivativ la unul nou, în care predomină compunerea.
Transpunând în domeniul formării cuvintelor o distincţie propusă de Sextil Puşcariu6, ne putem referi - sub aspectul motivaţiei - Ia derivate „necesare" şi derivate „de lux". DCI^ ilustrează printr-un număr impresionant de derivate, ambele categorii, confirmând tendinţele constatate de noi în presa postdecembristă7.
4.1. L în domeniul sufixării, derivatele „necesare" reprezintă cuvinte cu funcţie denominativă şi sens denotativ, având rolul de a „umple" un „gol" lexical sau de a propune un termen mai adecvat (prin monosemantism sau brevilocvenţă).
Majoritatea derivatelor denotative se realizează cu ajutorul unor sufixe neologice8:
-substantivale: -ism (bombasticism, evazionism, mafiotism) şi corelativul său -ist pentru nume de agent (caloriferist, cenaclist, cimentist, ecluzist, laserist, rulmentist); -itate (adresabilitate, atracţiozitate, decapotabilitate, directitate, prozaicitate, postumitate)]
- adjectivale: -bil (antologabil, circulabil, jucabil, schiabil); -al (impresarial, epicentral, timbral); -istic (estradistic);
-verbale: -iza (acutiza, aluniza, căminiza, croniciza, esenţializa, secretiza); de la verbele respective se formează numeroase substantive cu sufixul abstract -re (cartelizare, contorizare, dolarizare, etapizare).
Dintre sufixele vechi româneşti, se creează derivate cu caracter denotativ în -ar (cuptorar, chioşcar, drumar), -iţă (barmaniţă, dulgheriţă, primăriţă), -a (xeroxa, falimenta), -i (hingheri, pisici).
4.1.2. Derivatele „de lux" sunt creaţii cu caracter expresiv. Majoritatea au caracter ironic sau glumeţ, fiind formate cu ajutorul unor sufixe vechi, populare: -ar şi -tor, moştenite din latină (boschetar, dughenar, gărar, scăunar, şmenar, ţepuitor); -ac din slava veche (răspândac, zvonac), -ui din maghiară (şmenui, ţepui), -giu din turcă (bancagiu, tarabagiu).
Sub aspect stilistic, efectul de surpriză asupra receptorului este mai puternic în situaţiile când derivatul realizează un contrast între un sufix neologic şi un cuvânt-bază vechi şi popular (dughenizare, maidanez, sufletist, tupeist, urechist) sau invers {aplaudac, buticar, clovnesc, coşmăresc, panicos).
Sensuri peiorative proprii limbajului publicistic se creează cu ajutorul unor sufixe neologice (sau chiar livreşti) specializate: -itâ, preluat din terminologia medicală (spionită, televizionită), -iadă, cunoscut din terminologia sportivă (cuponiadă, dosariadă, mineriadă).
4.1.3. Vitalitatea derivării sufixale este demonstrată de capacitatea afixelor respective de a se ataşa la o mare varietate de cuvinte-bază.
Sub aspect structural, bazele sunt, de regulă, cuvinte simple (primare), dar numeroase derivate substantivale sau adjectivale au ca bază compuse româneşti (acupuncturist, deltaplanist, [[poetl optzecist, salvamontist, ozenist) sau străine (bodyguardism, cowboyesc). Dacă ne referim la etimologia cuvântului-bază, trebuie
remarcată disponibilitatea de a primi sufixe a unor împrumuturi recente din franceză (buticar), italiană (camorrist), rusă (perestroichist) şi, mai ales, engleză Qobbysm, folkist, topist, bridgeist).
Trebuie, de asemenea, menţionat numărul relativ însemnat de derivate sufixale având ca bază antroponime şi, mai rar, toponime. Cităm câţiva dintre aceştia, chiar dacă ei reprezintă, în majoritate, creaţii ad-hoc, ocazionale, cu o „speranţă de viaţă" redusă. Cele mai numeroase sunt adjectivele derivate de la nume de persoană cu sufixele -ian (barbian, brebanian, caragian, cărtărescian, dinescian), —esc (chaplinesc), -ist (gorbaciovist); verbe formate cu sufixul -iza(re) de la antroponime şi toponime (barbiza, cehoviza, bulgarizare,cotrocenizare, iugoslavizare9)] substantive în -ism (bucureştenism, ceauşism, dejism, stalinism).
f 4.2. Prefixarea, considerată în anii '60 pe locul al treilea între procedeele interne de îmbogăţire lexicală (după compunere şi pseudoprefixare)^, a înregistrat în ultimele decenii o creştere constantă, mai evidentă în stilul tehnico-ştiinţific şi în cel publicistic11. ^—4.2.1. Deşi cele mai productive sunt prefixele neologice, cu caracter cult şi etimologie multiplă, DCR2 înregistrează şi un număr (relativ redus) de cuvinte derivate cu prefixe vechi, de origine latină caîn-/îm- (îmborcăna, încifra, împoma, înnaveta) sau slavă veche, precum ne- (nediseminare, neetanşeitate, neprotejat, neşifonabilitate).
Un caz interesant prin mulţimea derivatelor, dar şi prin fenomenul cunoscut sub numele „dublete etimologice", este reprezentat prin prefixul vechi cu valoare negativă de(s)-/de(z)-, moştenit din latină şi consolidat prin împrumuturi de origine franceză, din care româna a detaşat prefixul neologic de-. Derivatele (verbale, substantivale, adjectivale) exprimă contrariul cuvântului-bază sau anularea acţiunii verbului (dezaburire, dezalergizare, desfia, dezideologizare, dezideologizat, decomunizare, dedughenizare, destabiliza, detensiona).
4.2.2. între prefixele neologice „la modă" în stilul publicistic (mai ales după 1989) predomină cele negative. Ponderea însemnată a acestor afixe a fost pusă în legătură cu conţinutul contestatar şi negator al presei româneşti postdecembriste12.
Cele mai numeroase derivate substantivale şi adjectivale cu sens negativ, formate pe teren românesc13, conţin prefixele anti- (antiacademic, antiartistic, antibraconaj, anticancer, anticarie, anticomunism, antijoc, antireclamaţie), la care se adaugă contra-\(contramanifest)]i(n)- (inasortabil)\non- (nonautor, noncarte, nonom). I 4.2.3. O productivitate remarcabilă se observă în cazul prefixelor neologice care exprimă ideea de superlativ, dând naştere unor derivate marcate stilistic. Din această categorie, frecvent întâlnită în presă şi în limbajul reclamelor, DCR2 înregistrează derivate cu prefixele :^uper) (superaccesorizat, superautomobil, supercalculator, supercupă, superfinisare, supergreu, supergrâu, supersatelit, supertren); supra-(supraalbire, supracongelat, suprapoluat, suprarapid); hiper- (hiperdezvoltat, hipersensibilizat).
4.2.4. Un mare număr de derivate prefixate formate pe teren românesc exprimă sensuri temporale cu ajutorul prefixelor latino-romanice: ante- (antecalculaţie, anteprogramat); pre- (prealabil, preambalare, precomandă, precompetiţional, preconsultare, preorăşenesc, presesiune, prespălat);post- (postcomunist, postcurativ, postdecembrist, postelectoral, postgaranţie, posttotalitar).
Alte prefixe neologice productive sunt co- (colider, copatron, coregizor, coscenarist) şi iterativul re- (reactualiza, realegere, recalifica, refolosibil, revopsire)u.
10        Vocabularul limbii române actuale
Dinamica îmbogăţirii vocabularului prin procedee interne
11
5. Compunerea este foarte bine ilustrată în DCR2, confirmând observaţiile Floricăi Dimitrescu privind creşterea considerabilă a ponderii acestui procedeu în româna actuală15. Sporirea numărului compuselor s-a realizat după modele străine (din franceză şi/sau engleză) prin procedee „culte", proprii limbii literare sau limbajelor specializate.
5.1. Compunerea din cuvinte întregi este reprezentată de un număr foarte mare de creaţii substantiva de formaţii adjectivale.
Compusele de acest tip sunt, de regulă, lipsiţedeun^ scăzut de unitate semantică16. Ele sunt frecvent întaMt^^ creaţii ocazionale,
rîîofivate, înprincîpaî, Rn&ne^ stilului publicistic. Printre
cuvintele care au dat naştere celor mai numeroase compuse româneşti (conform DCiy figureazăferne/e (52), film (22), oraş (14), restaurant (12), actor (7).
5. /. /. Compusele de tip substantival (alcătuite din două sau mai multe substantive cu formă de nominativ-acuzativ) au la bază:
-raportul sintactic de coordonare copulativă (de tipul „şi"): actor-cântăreţ, actor-regizor, adresă-cerere, album-catalog, bibliotecă-vitrină, cabană-restaurant, cântăreţ-compozitor, comodă-scrin, creşă-grădiniţă, magazin-expoziţie, oraş-staţiune;
- raportul sintactic de subordonare atributivă apozitivă: actor-vedetă, afiş-reclamă, artist-cetăţean, avion-pirat, emisiuri^ncTiet^ partidă-test,partidă-cheie.
Un număr relativ însemnat de compuse substantivale cu aspect ^aşiolaclic" se explică, în realitate, printr-o relaţie de subordonare de tip atributiv substantival (prepoziţional sau genitival): concert-dezbatere/lecţie [sub formă de...], femeie-primar, regizor/sociolog [cu profesia de...], oraş-grădină [cu aspect de...].
5.1.2. Compusele de tip adjectival, proprii stilului ştiinţific şi celui publicistic sunt construite prin:
- coordonare copulativă (cu sau fără vocalăde legătură) între două adjective: cultural-artistic, competiţional-turistic, edifîtăr^g^podăresc, ştiinţific-tehnic, sodomo-gomoric, —
-subordonare între două adjective: alb-ivoriu, alb-argintiu, alb-lăptos, albastru-electric, roşu-fluorescent
Compusele adjectivale de tip „asintactic" (caracterizate printr-un grad sporit de expresivitate) sunt create, de fapt, prin subordonare, cu omiterea elementului de comparaţie ca: negru-abanos, verde-iarbă, galben-praz.
5.1.3. Adjectivele compuse parasintetice - formate simultan prin compunere şi derivare - sunt frecvente în limbajul criticii literare, fiind mai rar întâlnite în presă, datorită aspectului lor greoi, rebarbativ (anablandian, marinsorescian, nichitastănescian).
5.2. Compunerea „savantă" (cu prefixoide şi sufixoide) a pătruns în presă sub impactul stilului tehnico-ştiinţific şi al unor „modele hibride" cu circulaţie inter^orj^ atestate şi în franceza actuală17. „Modelul hibrid anglo-greco-latin" se defineşte prin prezenţa unui prim element de compunere greco-latin terminat în vocală (care funcţionează ca un substantiv) şi prin topica determinant/determinat (nespecifică limbii române)18.
In DCJV majoritatea compuselor de acest tip aparţin unor terminologii şi reprezintă împrumuturi sau calcuri. Dintre compusele realizate pe teren românesc,
cele mai numeroase conţin prefixoidele aero-, agro-, audio-, autof şi auto^, bio-, cine-, electro-, foto-, macro-, micro-, radio-, tele-, video-. Semnalăm dintr-o bogată serie de asemenea formaţii lexicale: autoapreciere, autoaprindere, autodotare, autoexigenţă, autobasculantă, autocaravană, autocasetofon, autodubdţâ, autogunoieră, auţo-motOzvelo-sport: microanchetă, microantologie, microb iografie, microcalculator, microcantină, microconcert, microcutremur, microeseu, microfermă, microgrădiniţă, microinterviu; radioceas, radiocenaclu, radioprogram, radiosimpozion; teleanchetă, teleconcurs, telecronicar, tele divertisment, teleemisiune, teleenciclopedie, telefilm, telepublicaţie, teleşcoală.
între prefixoidele „la modă", cel mai productiv pe teren românesc (conform DCIt,) este qjjjjLh, pentru care DN3 indică o etimologie multiplă (din fn^ şi itdiană). Dintre numeroasele formaţii interne, frecvent întâlnite în presă, menţionăm: miniaparat, miniaragaz, miniaspirator, miniavion, minicabană, minicampionat, minienciclopedie, miniexpoziţie, minifotbal, minihotel, miniinterviu, mînioraş, miniparlament, minirobot, minişah, minivacanţă.
Compusele cu sufixoide sunt mult mai puţin numeroase: muscacid, imnologie, robotologie, transplantologie, vikingofil. /- ~
Dintre cele având conotaţii peiorative reţinem sursolog(ie), tracomanie, patalamomanie, secretomanie.
5.3. Compusele prin abreviere - prezente în DCR2 sub forma^jiglelorji a acrommelor19 - sunt creaţîTăle limbii scrise (proprii limbajului comercial şi celui poîîtico-administrativ), care pot fi preluate şi în limba vorbită, datorită economiei de limbaj pe care o realizează. w_—
în română, procedeul s-a dezvoltat mai ales după al doilea război mondial, sub influenţe străine (franceză, engleză, rusă), astfel încât în limba actuală circulă un număr de compuse prin abreviere mulMnai mar~e~deeât cel^^^ în majoritate, acestea au apărut în presa postdecembristă20[.
5.3.1. Acronimele (compuse creSe^ de cuvânt) sunt:
- nume proprii de întreprinderi: Frigocom (frig + com[erţ]; Oltcit (01t[enia] Cit[ţroen]; Confere (conf[ecţii pentru comerţul] ex[terior]; Colorom (color + rom[ânesc])21; ~~
- nume comune desemnând produse comerciale: oco (ci[trie] co[la]); mentovit (ment[ă] + vit[amină]); sintonie (sin[tetic] tonic); su^o^^^^i^iM^ă'
5.3.2. Siglele (compuse formate din litoe^Jmţia^^unui grup sintactic mai mult sau mai puţin stabil) reprezintă:
-mffiepr^^ asociaţii,instituţii:PNL,PNŢCD, CDR,LADO,SRI, USLA;
- nume comune: PFL, PNA, SRL, TAB.
Dintre siglele calchiate care s-au impus - prin intermediul presei - menţionăm TVA (după fr. taxe â lav^^rajoutee) şi OZN (după engl. unidentified flying objects).
5.3.3. Deşi procedeul trunchierii (fr. troncation, abregement) nu este specific românei22, DCR, înregistrează un număr relativ mare de formaţii trunchiate care circulă în limba actuală. Cauzele apariţiei lor sunt: avantajul şcuj^
de originalitate (mai ales în cazul argoului) şi influenţele străine23.
TrunchierîTeilTrrlimbajul presei reproduc un model foarte productiv în franceza actuală24, constând în detaşarea prefixoictejor d^ Ulterior, unele dintre falsele prefixe~sunTu^^ adjectivejnvariabile s^ schimbarea
_Vocabularul limbii române actuale_______
categoriei gramaticale - ca substantive. Dintre trunchierilecu circulaţie internaţională menţionăm: afro, d/sco, 7*omo[ sexual micro [raion j, moto,
porno, retro, video.
Dintre „creaţiile" româneşti putem cita trunchieri apărute în limba vorbită (cas(etofon];mag[netofon],5ecw[ritate]) sau în argoul adolescenţilor (6ac[alaureat],
6. Derivarea regresivă se dovedeşte productivă prin substantive provenite din verbe (accept, condens) şi prin verbe provenite din substantive (antologa, emula) sau din adjective participiale (prelimina, dezeroiza).
7. Deşi în română conversiunea este un procedeu mai puţin productiv, DCR2 înregistrează mai ales adjective substantivizate: agravantă ([circumstanţă] agravantă), anticoncepţional ([pilulă] anticoncepţională), audiovizual, antiglont ([vestă] antiglonţ).
8. Forţa creativă a românei actuale este pusă în evidenţă de capacitatea ei de a-şi alcătui familii lexicale de la baze vechi, populare (dughenar, dughenist, dugheniza, dughenizare, dedughenizare), de la împrumuturi neologice (sponsor, sponsoriza, sponsorizare; broker, brokeraj, brokerare) şi de la compuse prin abreviere (vezi seria derivatelor, având, în majoritate, caracter ocazional şi conotaţii peiorative, formate de la sigla FSN: fesenar, fesenea, feseniadă, fesenie, Fesenilă, feseniot, fesenism, fesenist, fesenire, fesenizare).
9. Dinamica sensului reprezintă un alt aspect al neologiei lexicale, bogat ilustrat în DCR; ediţia a doua înregistrează şi sensuri mai vechi (cunoscute înainte de 1990), dar neincluse în alte dicţionare datorită conotaţiilor politice anticomuniste.
Noile semnificaţii (atestate, în majoritate, în presă) aparţin tuturor registrelor stilistice (literar, popular, familiar, colocvial, argotic).
9.1. Nu vom insista asupra numeroaselor sensuri realizate prin diverse tipuri de calc, deoarece acest procedeu mixt de îmbogăţire lexicală nu valorifică decât parţial resursele creative ale limbii române.
Menţionăm , totuşi, câteva exemple, care ilustrează dezvoltarea polisemiei româneşti sub influenţa unor modele străine, adesea cu circulaţie internaţională.
Calcul semantic (împrumutul de sens) stă la baza sensurilor noi (dobândite în română) de cuvintele întâmplare „eveniment, fapt" [în domeniul artei spectacolului] (după engl. happening); oportunitate „ocazie fericită, prilej favorabil" (după engl. opportunity, fr. opportunite, it. opportunităă); cârtită „agent infiltrat" (după fr. taupe); plajă „distanţă între două măsuri sau posibilităţi" (după fr. plage).
Dintre sensurile specializate apărute prin calc semantic pot fi menţionate prefix şi impuls [telefonic] în domeniul tehnic, echidistantă şi verde (mai ales la plural -verzii „ecologiştii"), în domeniul politic.
Prin calc frazeologic au apărut în română apă plată, bandă desenată, căşti albastre, cuvânt-cheie, limbă de lemn, a spăla bani (după modele din franceză); capete rase, gulere albe (după engleză); lentilă de contact, lumea a treia, lumină verde, masă rotundă ( după engleză şi franceză).
9.2.0 situaţie aparte este reprezentată în DCI^ de unele cuvinte explicabile formal prin împrumut, dar putând fi considerate inovaţii semantice realizate în interiorul
p_ Dinamica îmbogăţirii vocabularului prin procedee interne_13
limbii române: eveniment (fr. evenement) „accident de circulaţie"; ediţie (fr. edition, it. eăSS^T^erie de manifestări artistice, ştiinţifice, sportive, care se repetă periodic"; relaţie (fr. relation, it. relazione) „traseu" [în domeniul circulaţiei].
9.3. Sensurile cu caracter denotativ dezvoltate de cuvintele româneşti aparţin:
- terminologiilor: economico-financiară (cupon, indexare [a salariilor], liberalizare [a preţurilor], întreprinzător „patron"); politică (dosar [de cadre], organ [politic, administrativ], informator[a\S^gd^Bi\i]); medicală (plombă [în construcţii, arhitectură]: (1) „imobil construit în spaţiul viran dintre alte două imobile"; (2) „umplere a unei gropi din asfalt"); virus [în informatică] „program distructiv care 'îmbolnăveşte' calculatorul";
- limbajului literar uzual: a viziona (cu nouă sensuri), a realiza (cu nouă sensuri), tichet [în transport], treaptă [în învăţământ]; -------------
- limbajului familiar:^le^[Hmheva], a vorbi [cu cineva], a rămâne [în Occident], a trage [ la xerox], a(-şi) trage „a obţine ceva pe cai ilicite", a băga [marfă, alimente];
- argoului elevilor şi studenţilor: înfăţişare „examen", boabă „restanţă". Sensurile denotative au apărut prin cHverse procedee semantice:
- restrângerea semnificaţiei: ajutor (mai ales la plural - ajutoare) „donaţie în haine, alimente, medicamente venită din străinătate, în special după Revoluţia din decembrie 1989"; stranier (<italiană) „fotbalist care joacă în străinătate". Restrângerea sensului se poate asocia cu elipsa25 "determinatului ([valiză tip] diplomat, [pâine tip] baghetă; [convorbire telefonică] adiţională) sau, mai frecvent, a determinantului (lucrător [al Securităţii],pilulă [contraceptivă]);
- lărgirile de sens sunt mult mai rare (body-guard cu semuj^paznic"^considerat impropriu^
- antonomaza (utilizarea unor nume proprii pentru denumirea generică a unor clase de obiecte) stă la baza următoarelor sensuri: adidaşi „pantofi de sport"; delon „cojoc", hamleti „indispensabili"; trafalgqjf „covoraş de perete"; xerox „copiator" kr^or^op/ep^
- metonimia stă la baza unor sensuri apărute în limbajul crainicilor sportivi: unsprezece „echipă de fotbal"; tricolori „componenţi ai echipei naţionale"; azzuro (italiană) „fotbalist din echipa Italiei"; cap „lovirea balonului cu capul";
/ - eufemismul: a disponibiliza, a restructura „a concedia"; a sistematiza „a # demolipntîrm de 1989). —~~
9.4. Cele mai interesante mutaţii semantice ilustrează aşa-numita neologie stilistică26, generatoare de sensuri conotate.
9.4.1. Cuvintele care au dezvoltat valoni expresive aparţin, în principal, limbajului vorbit, familiar şi argouluF. în majoritate, noile sensuri sunt realizate prin metaforă28.
Din zona limbajului vorbit, familiar pot fi semnalate sensurile conotative ale termenilor: a aburi („a învălui cu vorbe"); burtă („excrescenţă, lungime nedorită" [a unui text]); gaură („furt, lovitură"); turnător, ciripitor („denunţător"); fluturaş („afiş de mici dimensiuni"); arici („sistem de închidere"); a spânzura [bani] („a cheltui nechibzuit"), adidaşi („picioare de porc").
Din argoul infractorilor fac parte termenii ca fazan [în expresia a rămâne/pica de fazan] („a rămâne păcălit"); naş ((1) „controlor de tren coruptibil"; (2) şef de clan mafiot); teapă („înşelătorie"); navetist („hoţ"); zarzavat („dolari").
14        Vocabularul limbii române actuale
Dinamica îmbogăţirii vocabularului prin procedee interne
Din argoul tinerilor, al elevilor şi studenţilor, DCR2 include: bătrân („student din anii mari") -în contrast cu boboc („student din anul F); băută („petrecere"); bază [în expresia a avea la bază] „a fi pregătit"; boabă („restanţă"); handicapat („om neputincios, nedescurcăreţ şi cam sărac cu duhul"); marfă; de comă; mortal; bestial („bun, frumos, de calitate")29.
9.4.2.0 inovaţie semnalată de toţi cercetătorii care au urmărit dinamica sensului în presa postdecembristă este prezenţa valorilor stilistice (expresive) în terminologia politică30.
în realitate, DCI^ demonstrează că fenomenul nu este specific perioadei actuale, , deoarece şi înainte de 1989 în limba vorbită circulau numeroşi termeni şi expresii cu \ caracter figurat. în majoritate, aceştia aveau conotaţii negative, peiorative, ironice 1 sau glumeţe, desemnând realităţi ale regimului totalitar: băiat cu ochi albaştri; stânjenel; costumaş („securist"); cooperativa ochiul şi timpanul; „omu'şipomu'" („Securitatea"); turnător; ciripitor („denunţător, informator al Securităţii"); ceauşel; decreţel („copil [nedorit]", născut după decretul ceauşist din 1966).
„Metaforizarea" termenilor împrumutaţi din limbaje specializate reprezintă modalitatea cea mai productivă de îmbogăţire semantică în presa postdecembristă31.
Termenii specializaţi — pentru care limbajul publicistic actual manifestă o preferinţă marcată - provin, în principal, din terrnjnojogiajti fizico-chimice (a tensiona/detensiona [atmosfera] „a produce/elimina încordare [a]"; emanaţie (şi întreaga familie lexicală a verbului a emană), cu sensul ironic, depreciativ „produs al Revoluţiei din decembrie 1989 şi, prin extensie, orice produs al Puterii de după 1989"; epurare „îndepărtare dintr-un post din cauze social-politice"); matematică (echidistanţă „lipsă dejjariyiz^ medicină (hemoragie [de capital] „curgere, pierdere"; acutizare [aconflictului] „ascuţire""; intoxicare „dezinformare") etc.32.
9.4.3. Procedeele prin care iau naştere sensurile figurate, în afara metaforei (vezi supra), sunt:
-metonimia (asociată, aici, cu personificarea): aurolac [„marcă de lac pentru vopsit elemente metalice, conţinând solvenţi cu efecte halucinogene" ] a căpătat sensul figurat „copii fără cămin, ai străzii, care se droghează cu aurolac"; costumaş „securist" [probabil din cauză că securiştii aveau „costume" asemănătoare]; philips „delator" [din aparatura Philips folosită de Securitate pentru a asculta convorbirile celor suspectaţi] ;
- deprecieri ale sensului: butic „magazin de dimensiuni reduse, amenajat fără pretenţii şi care vinde mărunţişuri" [sens dezvoltat după 1989, de multe ori peiorativ]; shogun („la origine desemna casta dictatorilor japonezi dintre secolele XII-XIX, care au constituit adevărate dinastii; autohtonizat, termenul desemnează un şef, boss al unei organizaţii criminale"); lambada ([dans ritmic brazilian] cu sensul postdecembrist de „pseudo-democraţie zgomotoasă, tragi-comică");
- înnobilări ale sensului: shop „magazin în care, înainte de decembrie 1989, se vindeau la noi mărfuri, de obicei, de lux, pe valută"; disident [folosit cu sens pozitiv după decembrie 1989] „persoană cu opinii opuse celor ale regimului totalitar, opozant" ; golan (şi familia sa lexicală) „manifestant anticomunist care a participat la fenomenul Piaţa Universităţii".
10. Bogăţia lexicului românei contemporane este ilustrată şi prin prezenţa în DCIi, a unor perechi de sinonime formate din: două derivate (antologator/antologia;
cascadorie/cascadorism; dughenar/dughenist; lenteţe/lentoare)\ dintr-un cuvânt împrumutat şi dintr-un derivat (consultinglconsultanţă; cloningldonare; planning/ planificare) sau dintr-un împrumut şi un calc (aftershave/[ loţiune] după ras; black-holelgaură neagră; seif-control/auto-control; UFO/OZN).
11. Sub aspect normativ, creaţiile lexicale pot fi judecate din perspectiva celor două laturi ale normei lexicale: cea socio-culturală (privind motivaţia şi funcyaîn limbaj şi cea lingvistică (privind corect^
seoiaritică)33. ~    ~" — — - ~~
| Cauzelor generale ale greşelilor lingvistice (insuficienta cunoaştere a limbii, Icomoditatea sau „legea minimului efort" şi analogia34) li se adaugă explicaţii care îţin de specificul discursului publicistic (viteza cu care se redactează, tendinţa de
evitare a cuvântului considerat „banal"35).
DCR2 semnalează o parte dintre erori, explicabile prin:
- etimologie populară: specios, folosit imj^ogriu^
specific" [corect - „aparenfrâmagitor, înşelător"]; libertin, utilizat greşit cu sensul „spontan, sălbatic, libeP^Tcor?H^Jîn3^en^ uşuratic, desfrânat"];
- semantism vag, imprecis sau greşi^^^^^^of neologisme recent împrumutate, cu caracter specializat): a expanda „a exprima, a revărsa (figurat)"; a ingera „a presa, a face presiuni", impact „conflict";
- caracterul semidoct, preţios al exprirriăriif^ a lectura în loc de a citi', a inscripţiona pentru a (înJscrie;
- termeni derivaţi (cu sufixe) prost formaţi, rebarbativi sau cu sens imprecis: bancagiu şibancurist („persoană care face bancuri"); calendaritate, ceauşist, clanist, lipkiozjtaţe, odihnist, obsedantist, rotunditate* scenetistic, stimabilitate, stufozitate, ţărănitatejelespectatorime, trogloditism etc. "
12. Eşte evident că o parte (relativ însemnată) dintre termenii incluşi în DCR2 (şi menţionaţi de noi aici) nu are şanse de a rămâne î^Umbă^^
/pentru înţelegerea dinamiciî^TaTenaihţelor lexicului actual, aşa cum susţinea Kr. Nyrop, citat de Andre Goosse într-un moto la lucrarea sa consacrată neologiei în franceza de astăzi: „Les neologismes sontles resiiîtats necessaires et les.marques infaillibles de la vitalite fortefet saine de la langue"".
Note
1 Cele două ediţii vor fi desemnate, în continuare, prin siglele DCR1 (Editura Albatros, Bucureşti, 1982) şi DCR2 (Editura Logos, Bucureşti, 1997).
2 Andre Goosse, La neologie franqaise aujourd'hui. Observations et reflexions, Conseil International de la Langue Frangaise, Paris, 1975.
3Vezi Louis Guilbert, La creativite lexicale, Larousse, Paris, 1975; Andre Goosse, op. cit.; Claude Deşirat, Tristan Horde, La langue franqaise au20e siecle, Bordas, Paris, 1988.
4 Vezi Dumitru Irimia, Structura stilistică a limbii române contemporane, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986, p. 185.
- 9
16        Vocabularul limbii române actuale
Dinamica îmbogăţirii vocabularului prin procedee interne 17
5„Procedeul 'tradiţional' de formare a cuvintelor - sufixarea - a rămas în urmă din punctul de vedere al productivităţii" (Florica Dimitrescu, Cuvinte şi sensuri noi în presa actuală, în LR, XI, 1962, nr. 2, p. 397).
6 Cf. Sextil Puşcariu, Limba română, I. Privire generală, Editura Minerva, Bucureşti, 1976, p. 371.
7 Vezi Adriana Stoichiţoiu-Ichim, Formalii lexicale noi în limbajul publicistic, în Comunicările „Hyperion11, voi. 3, Editura Hyperion, XXI, Bucureşti, 1994, pp. 170-178.
8 Pentru etimologia şi sensul sufixelor menţionate, vezi Studii şi materiale privitoaare la formarea cuvintelor, I (1959), III (1962), IV (1967), VI (1972), Editura Academiei, Bucureşti.
9în cazul ultimelor trei derivate, este evidentă conotaţia peiorativă de tip metaforic.
10 Vezi Florica Dimitrescu, Tendinţe ale formării cuvintelor în limba română (Cuvinte noi în presa actuală), în LL, voi. 10,1965, p. 5.
11 Vezi Adriana Stoichiţoiu-Ichim, Prefixarea în româna actuală, în LLR (I) voi. 2, pp. 1-5; (II) voi. 3-4, pp. 12-15.
12 Cf. Irina Preda, îmbogăţirea lexico-semantică a limbii române actuale (cu privire specială la perioada postdecembristă), (I), în LR, XLI, 1992, nr. 9, pp. 487-488.
13 Numărul formaţiilor calchiate (după modele din franceză, engleză, italiană) este mult mai mare; în virtutea caracterului lor analizabil, ele sunt percepute de vorbitorul român nespecialist drept creaţii interne (de exemplu, anticoncepţional, antidepresiv, antifurt, antiglonţ, antivedetă; contrainterogatoriu, contramanifestaţie, contraproductiv; impronunţabil, indeformabil).
14 Pentru alte derivate prefixale realizate pe teren românesc, neînregistrate în DCR2, vezi Irina Preda şi Adriana Stoichiţoiu-Ichim (articolele citate supra).
15„Limba presei, limba care oglindeşte şi în acelaşi timp influenţează în cel mai înalt grad limba vie actuală, ne permite să tragem concluzia că drumul urmat de formarea cuvintelor se îndreaptă cu preferinţă spre compunere şi pseudoprefixare, procedee curente internaţionale, lăsând în urmă procedeul tradiţional românesc de formare a cuvintelor, derivarea cu ajutorul sufixelor" (Tendinţe ale formării cuvintelor în limba română, p. 245).
16 Pentru tipologia compuselor, vezi Fulvia Ciobanu, Finuţa Hasan, Formarea cuvintelor în limba română, voi. Compunerea, Editura Academiei, Bucureşti 1970 pp. 43-57.
17 Cf. Louis Guilbert, op. cit., p. 242.
18 Cf. Mioara Avram, Un tip recent de compuse cu sintaxă aparte, în Probleme ale exprimării corecte, Editura Academiei, Bucureşti, 1987, pp. 249-259.
19 Terminologia este preluată din lingvistica franceză (cf. Louis-Jean Calvet, Les sigles, P.U.F., Paris, 1980, p. 7).
20 Vezi Adriana Stoichiţoiu-Ichim, Abrevierile în româna actuală: modă sau necesitate?, în Comunicările „Hyperion11, voi. 5, Editura Hyperion XXI, Bucureşti, 1996, pp.203-210.
21 Dintre acronimele apărute după 1990 menţionăm: Agromec, Asirom, Petromin, Romavia, Romsilva, Romtelecom.
22 Cf. Iorgu Iordan, Limba română actuală. O gramatică a „greşelilor11, Editura Socec, Bucureşti, 1947, p. 248.
23Vezi Th. Hristea, Trunchierea cuvintelor şi fenomenele înrudite, în LLR, 1997, voi. l,p. 16.
24Cf. Louis Guilbert, op. cit., p. 27. •
25 Procedeul „specializării (particularizării) semnificaţiei prin elipsă" este semnalat în franceza actuală de A. Goosse, op. cit., p. 67.
26Pentru precizarea conceptului, vezi Louis Guilbert, op. cit., pp. 41-42.
27 Pentru o imagine de ansamblu, vezi Anca Volceanov, George Volceanov, Dicţionar de argou şi expresii familiare ale limbii române, Livpress, Bucureşti, 1998. în legătură cu expresivitatea termenilor argotici, vezi Elena Slave (Delimitarea argoului, în Probleme de lingvistică generală, voi. I, Editura Academiei, Bucureşti 1959, p. 114).
28 Albert Dauzat consideră că metafora este „una dintre principalele forţe creatoare ale argoului şi limbajului popular" (Les argots. Caracteres, evolution, influence. Index alphabetique, Librairie Delgrave, Paris, 1956, p. 149).
29 Un fenomen specific limbii actuale (mai evident în stilul publicistic) este presiunea oralului asupra scrisului: „O formă de manifestare evidentă a fenomenului amintit o constituie transgresarea graniţei dintre oficial/public şi familiar/popu^ ( (Valeria Guţu-R^riare^i/M«£€/?xar" în uzul limbii române actuale, în LL, 1996, voi. 3-4, p. 23). 7
30 Vezi, în acest sens, Irina Preda, îmbogăţirea lexico-semantică a limbii vorbite actuale (cu privire specială la perioada postdecembristă), II, în LR, XLI, 1992, nr. 10, pp> 545_546; Angela Bidu-Vrănceanu, Dinamica vocabularului românesc după 1989. Sensuri „deviate11 ale termenilor tehnico-ştiinţifici, în LL, 1995, voi. 1, pp. 38-44; Adriana Stoichiţoiu-Ichim, Dinamica sensului în limba română actuală, în Comunicările „Hyperion11, voi. IV Editura Hyperion XXI, Bucureşti, pp. 206-209.
31 „E de aşteptat ca o metaforă să fie cu atât mai pertinentă cu cât aparţine unui câmp semantic mai restrâns şi invers" (Elena Slave, Metafora în limba română, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, p. 40); vezi, în acest sens, termeni din categoria „tehnica curentă" (pp. §2-89) şi din „instrucţie, ştiinţă, artă" (pp. 89-95).
32 Precizăm că numărul termenilor specializaţi care circulă în presa postdecembristă este mult mai mare decât cel înregistrat în DCR2 (pentru exemple, vezi articolele menţionate supra, la nota 30).
33 Cf. Louis Guilbert, Peut-on definir un concept de norme lexicale?, în „Langue Fraogaise", 1972, no. 16, pp. 39-44.
Cp^aleria Guţu-Romalo, Corectitudine şi greşeală (Limba română de azi), Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972, pp. 19-20.
35 Th. Hristea, Rolul presei în apariţia şi dezvoltarea inovaţiilor lingvistice negative, în „Presa noastră", 1976, nr. 3, p. 19.
#„Când semidoctismul îşi dă mâna cu preţiozitatea şi cu snobismul se ajunge la greşeli care devin tot mai greu de eliminat" (Th. Hristea, art. cit., p. 21).
NOU ŞI VECHI ÎN DERIVAREA SUFIXALĂ
1. Bogăţia şi diversitatea formaţiilor sufixale apărute în presa postdecembristă confirmă faptul că, în ciuda unei creşteri spectaculoase a numărului compuselor, româna îşi păstrează caracterul de limbă derivativă de tip sufixai1, ceea ce o apropie
- sub aspect structural - de franceza contemporană2.
In cele ce urmează, ne vom opri asupra unor creaţii lexicale realizate prin derivare cu sufixe, dintre care numai o mică parte a fost înregistrată în dicţionare sau în studii de lexicologie. Ele demonstrează dinamismul şi forţa creatoare a limbii noastre, infirmând totodată opinia conform căreia derivarea ar pierde teren în limbajul literar actual în favoarea compunerii3.
2. Perspectiva prezentării va fi una descriptivă de tip funcţional urmărind motivaţia şi funcţionalitatea creaţiilor lexicale respective, precum şi conformitatea acestora cu regulile proprii derivării româneşti, astfel încât structura lor să fie „transparentă" pentru cititorul de presă.
în virtutea acestui .principiu - al „transparenţei structurale" - nu vom face întotdeauna o distincţie netă între derivatele create pe teren românesc şi cele împrumutate, deoarece recunoaşterea structurii morfematice a derivatului permite vorbitorului român atât înţelegerea semnificaţiei, cât şi construirea - prin analogie
- a altor cuvinte, după aceeaşi schemă. Distincţia menţionată este cu atât mai greu de făcut cu cât majoritatea sufixelor productive astăzi se caracterizează prin etimologie multiplă şi circulaţie internaţională4.
De altfel, numeroase formaţii de acest tip sunt explicate diferit în dicţionare, fie ca împrumuturi, fie ca derivate pe teren românesc: pentru rom. precaritate, cuvântul francez precarite apare ca etimon (în DEX, p. 733) sau ca model pentru o posibilă creaţie românească (în DN3, p. 857).
3. Comparând situaţia actuală a derivării substantivale (aşa cum este reflectată în lucrări lexicografice recente5, în studii de lexicologie6 şi în materialul excerptat de noi din presa ultimului deceniu), vom constata, în cele mai multe cazuri, impunerea unor tendinţe consemnate încă din perioada interbelică7 şi consolidate înanii'50-708.
Vor fi, de asemenea, semnalate modificări în ceea ce priveşte productivitatea sufixelor în discuţie, posibilităţile de combinare cu anumite teme, precum şi valorile semantice şi stilistice ale derivatelor.
20        Vocabularul limbii române actuale
Nou şi vechi în derivarea sufixată
21
în contextul internaţionalizării lexicului românesc actual, tendinţele derivării sufixale coincid - în cea mai mare parte - cu acelea semnalate în franceza contemporană9: productivitatea în continuă creştere a sufixelor neologice având caracter cult (livresc) şi sens abstract; preponderenţa sufixelor substantivale faţă de cele verbale; preferinţa pentru sufixe lungi (compuse sau dezvoltate); existenţa unor afixe concurente, care dau naştere la sinonime (zvonist - zvonac - zvoner; tarabist - tarabagiu; ţepuitor - ţepar).
4. Principalele cauze care explică apariţia noilor derivate sunt: aspiraţia spre brevilocvenţă, care determină concentrarea enunţului prin evitarea unor perifraze greoaie; dorinţa publicistului de a se exprima original şi sugestiv, chiar cu riscul „forţării" normelor limbii literare10; mimetismul ca formă de manifestare a snobismului lingvistic.
5. Sufixele substantivale sunt astăzi, ca şi în trecut, cele mai numeroase (ca inventar), cele mai diverse (sub aspect semantic şi stilistic) şi cele mai productive, în continuare, ne vom referi la cele mai productive categorii de sufixe substantivale, luând în considerare nu numai formaţiile integral analizabile, ci şi pe cele semianalizabile11.
5.1. Sufixe pentru nume de agent se caracterizează prin multiple valori semantice şi stilistice.
5.1.1. Sufixul neologic de origine greacă -IST a pătruns în română la începutul secolului al XlX-lea prin intermediul unor împrumuturi din franceză şijţ^UâDă, iar ulterior şi din alte limbi (germană, rusă, spaniolă, engleză)12.
Alături de corelativul său -ism (vezi infra, 5.2A.), -ist este, probabil, cel mai productiv sufix neologic din perioada interbelică şi până astăzi13.
Derivatele în -ist sunt, de regulă, substantive, dar pot fi şi adjective; unele funcţionează cu dublă valoare: evazionist [fiscal], opoziţionist, tupeist, pedeserist.
Marea lui productivitate se explică prin capacitatea de a se ataşa mai multor părţi de vorbire:
- substantive comune simple (valutist, A, 22.03.1999, p. 16) sau compuse (ping-pongist, A, 16.01.1996, p. 10), inclusiv prin abreviere (pedeserist, cederist, A, 13.03.1998, p. 1); nume proprii (ciorbist „susţinător al ex-premierului Victor Ciorbea", A, 8.06.1998, p. 1; trabantist „posesor de automobil Trabant", TVR,, 13.06.1993; lăzărist „elev la Liceul 'Gh. Lazăr'", A, 15.06.1999, p, 13);
- adjective: vocalist „interpret vocal" (D, 23.12.1994, p. 6); fiscalist „lucrător al fiscului"14;
-numerale: [poet] optzecist, nouăzecist(„CurierulRomânesc", 2/1996,p. 7);
- adverbe: angrosist (cf. DN3, p. 68).
Reţinem şi capacitatea sufixului de a se ataşa unor teme rezultate prin aglutinare din locuţiuni verbale sau din alte tipuri de unităţi frazeologice (nodpapurist, habarnamist).
Sub aspectul etimologiei, bazele sunt, de regulă, neologisme latino-romanice, dar şi împrumuturi foarte recente din engleză (hobbyst, R Act, 24.08.1998; lobbyst, A, 28.10.1995, p. 3), rusă (perestroichist, DCR^ p. 175).
Mult mai rar, sufixul în discuţie se poate ataşa unor teme vechi, uzuale (iconist, PTV, 30/1999, p. 4; tarabist, A, 19.08.1996, p. 8; urechist, DCRâ, p. 243) sau argotic-familiare (blatist, A, 28.08.1997, p. 3).
Majoritatea derivatelor recente în -ist exprimă, ca şi cele din perioada interbelică, sensuri denotative, care se încadrează într-o tipologie comună românei şi altor limbi care posedă sufixul respectiv15. Sunt, astfel, desemnate următoarele categorii de persoane („agenţi" în sens larg):
- cel care are o anumită profesie, specialitate sau ocupaţie: [medic] infecţionist (RL, 7.11.1996, p. 8)\penalist (A, 1.07.1999, p. 8), civilist [în domeniul dreptului]; claviaturist (PRTV, 48/1997, p. 26); ştirist [la radio] (A, 5.07.1999, p. 4); vocalist (D, 23.12.1994, p. 6); barajist (A, 30.04.1997, p. 16); tunelist [la metrou] (Ant 1, 19.09.1998); bagajist [la aeroport] (A, 14.01.1999, p. 1); valutist (A, 15.08.1998, p. 10); internetist „utilizator al reţelei Internet" (A, 18.02.1998, p. 12); navalist (A, 7.09.1999, p. 1); calculatorist (PTV, 14/1999, p. 22);
- cel care îşi practică meseria într-un anumit loc: tonetist (A, 3.09.1997, p. 3); tarabist (A, 19.08.1996, p. 8); garajist (A, 26.03.1998, p. 3); traseistă „prostituată de pe şoseaua de centură" (A, 7.04.1999, p. 1);
- cel care face parte dintr-o organizaţie culturală, politică etc: vetrist [<Vatra Românească] (A, 22.07.1996, p. 4);pedeserist, cederist (A, 13.07.1998, p. \)',yogist (A, 23.05.1999, p.8);
- cel care practică un anumit sport sau joc: biliardist (RL, 28.09.1996, p. 1); ping-pongist(A, 16.01.1996, p. 10);
- cel care are anumite convingeri, atitudini, comportamente: fundamentalist, deviaţionist (A, 27.05.1998, p. 1); satanist (A, 9.05.1997, p. 3); opoziţionist (A, 21.07.1994,p. X)\trekist„fanaifilmuluiStarTrek" (EM,5/1995,p. \5);tranziţionist(A, 3.07.1999, p. 7).
Valorile semantice peiorative sau nuanţele ironice ale derivatelor în -ist (semnalate de Iorgu Iordan16) apar cu pregnanţă în cazul celor care denumesc persoane cu un comportament reprobabil (sau, cel puţin, criticabil): mitingist („O nouă profesie: mitingistur - RM, 237/1994, p. 12); simpozionist („simpozioniştii de week-end adunaţi în fosta sală ARLUS", A, 8.06.1998, p. 1); diurnist („şeful diurniştilor din Camera Deputaţilor", A., 7.02.1996, p. 6); urechist („el e un urechist analfabet", RM, 251/1995, p. 3); blatist („Controlorii contra blatişti - o bătălie inegală", A, 16.06.1997, p. 3); zvonist („Zvoniştii îl aşază deja pe banca steliştilor pe Emerich lenei", A, 29.08.1998, p. 9).
Valorile peiorative se explică prin:
- conotaţiile negative (în plan politic) ale bazelor: cadrist „persoană care se comportă ca un şef de Cadre" (A, 29.01.1996, p. 8); Scînteist „ziarist obedient faţă de Putere, precum cei de la fostul cotidian 'Scînteia' "(RL, 7.06.1990, p. 2);
- ineditul asocierii temă-sufix: puloverist („xmpuloverist al revoluţiei", A, 8.11.1996,
p.D;
- modul de formare al temei; nodpapurist (D, 21.04.1995, p. 5); biluntrist (A. 22.03.1996, p.6)17;
-adăugarea unui determinant adjectival: „navetistpolitic" (RL, 14.08.1996, p. 2); „pokeristpolitic" (A, 22.07.1998, p. 1).
^ Sensurile „deviate", insolite, ale derivatelor sunt semnalate prin utilizarea ghilimelelor: „Familia Gherman", 'ilegalişti' [care ocupă ilegal o locuinţă] ameninţaţi cu evacuarea" (A, 13.03.1999, p. 12).
5.1.2. Sufixul vechi şi popular -AR, provenit din lat. -arius, întărit de corespondentul slav şi, ulterior, de sufixul -aire (varianta „savantă" a lat. -arius)18 se ataşază unor teme
Vocabularul limbii române actuale
Nou şi vechi în derivarea sufixală
23
substantivale aparţinând, de preferinţă, fondului lexical uzual (sacoşar „persoană Implicată în micul trafic de frontieră", A, 13.07.1998, p. 10; dughenar, talciocar, MDTA, p 49), celui familiar (bişniţar, A, 7.07.1998, p.3; chichiţar, A, 19.03.1998, p. 1) sau argotic (şmenar, A, 2.08.1997,p. \2;şpăgar,A, 17.03.1999,p. 16).
Mult mai rar, sufixul se poate ataşa la teme neologice: buticar, snecar (MDTA, p. 24); pizzar (într-un anunţ de mică publicitate - A, 9.09.1997, p. 15).
Ca şi -ist, -ar se poate combinaşi cu substantive compuse prin abreviere (fesenar, MDTA, p. 59).
în presa actuală, sufixul -ar formează un număr redus de derivate cu caracter denotativ, care desemnează nume de agent, după ocupaţia permanentă sau ocazională: benzinar („Fiindcă 'îmbunătăţesc' carburanţii, benzinării au căpătat de la Ministerul Finanţelor aprobarea de a modifica preţul", A, 30.08.1996, p. 10); sacoşar („în general, după ce marfa este depozitată, sacoşarii negociază cu vameşii", A, 13.07.1998, p. 10); tobar („tobarul şi boss-ul de la Metallica", A, 19.06.1999, p. 4); pufuleţar „comerciant ambulant de pufuleţi" (A, 27.07.1998, p. 9); mărţişorar „negustor de mărţişoare" (A, 25.02.1998, p. 3).
Şi în acest caz, „devierile" semantice sunt marcate prin ghilimele: „Victoria 'bancarilor' [fotbalişti ai echipei FC Naţional, susţinută de Banca Naţională] -aplaudată de prim-ministru" (A, 16.11.1998, p. 8).
Majoritatea derivatelor substantivale în -ar din presa actuală prezintă sensuri conotate negativ sau, cel puţin, ironic19: hoitar („Foamea de case generează profesii noi: Hoitarii de la ICRAL", A, 28.10.1995, p. 1); tejghetar („Tot ce spune acest tejghetar politic îţi trezeşte o nesfârşită nostalgie după Corneliu Coposu", A, 2.09.1997, p. 1); fursecar („Cu alte cuvinte, staţi liniştiţi la locurile voastre, privind lăfursecarii politici vorbind despre Reformă la seminariile stropite cu şampanie [...]", A, 4.12.1998, p. 1); cuponar („Mulţi cuponari au şanse să primească 0,0% din capitalul social", A, 13.11.1996, p. 12); presar „gazetar" („în faţa salonului de primire a oficialităţilor, presării sunt la datorie", A, 5.02.1996, p. 16).
Situaţia actuală contrazice, astfel, o afirmaţie valabilă în anii '60, conform căreia „sufixul [-ar], care are destul de multe valori, nu e foarte productiv în privinţa derivatelor peiorative"20.
5.1.3. Sufixul vechi şi popular -GIU (cu variantele -AGIU şi -ANGIU), considerat de Iorgu Iordan în perioada interbelică „neobişnuit de viguros"21, şi-a redus mult productivitatea în limba actuală (de altfel, multe dintre derivatele din lista lui Iordan au ieşit din uz, dovedindu-şi caracterul de creaţii ocazionale în epocă: actagiu, biliargiu, cazarmagiu, limonagiu, pistolagiu, tabietagiu etc).
Toate derivatele din presa actuală, realizate cu sufixul în discuţie au conotaţii peiorative22. Acestea sunt datorate exclusiv sufixului în cazul temelor cu caracter neologic, precum bursă saucultură, de la care s-au format numele de agent: bursangiu „profitor abonat la burse" („o adunătură de şuetişti, de specialişti în datul cu presupusul, de bursangii şi seminarişti cocoţaţi la volanul unei maşini de curse, dar prea mici ca să atingă pedala de acceleraţie cu piciorul", A, 31.08.1998, p. 7); culturagiu „pseudo-oameni de cultură" („Să recunoaştem că pe culturagii nu-i interesează cultura decât în discuţii inutile sau profitabile material", A, 24.10.1998, p. 3). Expresivitatea derivatelor este mai marcată în cazul bazelor vechi, populare, care au ele însele nuanţă depreciativă: gargaragtu („Nu-mi mai amintesc ce a răspuns prodigiosulgargarag/a al Internelor", A, 9.01.1998, p. 1); „maidanagiu" („Speriate de ce s-a putut întâmpla la Craiova cu
maidanagiii pătrunşi gratis pe stadion în etapa trecută, cluburile au început să se gândească dacă mai lasă accesul liber sau nu", A, 9.01.1998, p. 1).
5.1.4. Alte sufixe care dau naştere în presă la nume de agent având conotaţii peiorative sunt: -AC, vechi şi popular, de origine slavă (zvonac, răspândac, „Vremea", 26/1992, p. 1; aplaudac, DCR2, p. 31); -ARD, împrumutat din franceză ca sufix, cu caracter livresc23 („Cuponarzi, grăbiţi-vă!", EZ, 21.12.1995, p. 8). Este de reţinut faptul că termenul cuponard nu s-a impus în limbă (tocmai datorită caracterului său livresc), fiind preferat sinonimul său cuponar (vezi supra, 5.1.2.). Ambele sufixe au o productivitate foarte redusă.
5.2. în categoria sufixelor pentru nume abstracte, cele mai productive sunt -ISM, -ITATE, -IADĂ şi -RE.
5.2.1. Sufixul substantival neologic -ISM provine (ca şi -ist, cu care se află frecvent în corelaţie) din greacă, fiind prezent astăzi în limbi romanice, germanice, slave24.
Considerat de Iorgu Iordan drept „extrem de productiv, graţie sensului şi atmosferei de după primul război mondial"25, -ism se întâlneşte în presa postdecembristă mai ales în derivate cu sensuri conotate negativ, care denumesc, adesea în mod metaforic, atitudini, comportamente, stări de spirit: „fripturismul parlamentar" (D, 11.02.1994, p. 1); „navetismul miniştrilor" (A, 12.10.1996, p. 7); „talibanismul din jurul lui Ciorbea" (A, 4.09.1998, p. 2).
Derivatele cu sens denotativ, care desemnează doctrine, curente filozofice, politice, culturale etc, sunt mai puţin numeroase. Dintre cele neînregistrate în dicţionare (DN3, DCR2, MDTA), menţionăm: deviaţionism, scizionism (A, 23.06.1997, p. 1); dacism (A, 16.09.1997, p. 1); draculofilism (A, 29.05.1995, p. 8); consumatorism (TVRP 14.02.1993); evazionism [fiscal]26; sectarism (A, 23.06.1999, p. 8).
Sufixul -ism dovedeşte, în continuare27, o mare disponibilitate de combinare, ataşându-se frecvent atât unor teme vechi, populare, cât şi celor neologice.
în prima categorie se află derivatele rubedenism (Ant 1,14.04.1999); derbedeism (A, 23.06.1997, p. 1); fuşerism (A, 18.03.1990, p. 1); hahalerism (EM, 22/1994, p. 29). Teme neologice stau la baza derivatelor vampirism (EM, 2/1996, p. 12); mitingism (EM, 24/1994, p. 4);reportericism („Azi", 5.08.1990, p. 1); talibanism (A, 14.09.1998, p. 2).
Sub aspect morfologic, temele sunt, în majoritate, substantive comune (vezi supra) şi, mai rar, nume proprii. După modele preexistente în limbă (stalinism, DCR2, p. 218; ceauşism DCR2, p. 60), s-au putut forma, prin analogie de la nume de oameni politici, iliescism (A, 16.09.1997, p. 1), vadimism, brucanism, gorbaciovism etc. Din categoria derivatelor având ca bază nlime proprii din sfera literaturii fac parte oblomovism (DCR2, p. \Q7),miticism(e), draculism(e).
De la teme adjectivale sunt formate derivatele substantivale gradualism (A, 7.02.1997, p. 6); moderatism (R Act. 29.08.1998); conflictualism (RL, 19.07.1990, p. \);parşivism (Prima TV, 16.04.1998); bezmetism (EZ, 18/1993, p. 5).
Cu titlu de excepţie, apare şi o bază interjecţională (hei-rup), care a dat un derivat substantival în -ism („specialişti în probleme de protecţie a mediului, oameni care pe vremea heirup-ismului erau consideraţi un fel de curiozităţi capitaliste", A, 24 08.1998, p. 1) şi unul adjectival în -ist („felul /?e/-rap/sto-colectivist în care Guvernul proiectează marea privatizare", RL, 31.01.1996, p. 3).
Presa actuală reflectă o tendinţă interesantă în plan morfologic şi semantic a derivatelor abstracte în -ism de a-şi forma plurale în -e, având sensuri concrete
Vocabularul limbii române actuale
Nou şi vechi în derivarea sufixală 25
G,fapte, practici, comportamente de un anumit tip"). Exemplele de care dispunem au, în totalitate, conotaţii peiorative datorate, în principal, cuvântului-bază.
Numai câteva dintre acestea sunt înregistrate în DEX, exclusiv cu formă de singular (bonjurism, cabotinism, huliganism). în contextele următoare, ele apar cu forme de plural şi sensuri concrete: „La Carnavalul D'ale Bucureştiului-miticisme şi bonjurisme la discreţie" (Tele 7 abc, 24.04.1999); „Din păcate, şi actorii [...] se-ntrec în cabotinisme şi-n şarjare dincolo de limită şi măsură" (PRTV, 48/1997, p. 2); „Maghiarii plătesc pentru huliganismele de la meciul cu România" (A, 19.11.1998, p. 10).
Dintre derivatele în -ism, absente din DEX, care au dezvoltat asemenea forme de plural le semnalăm pe cele de mai jos: „derbedeismele grupului de agitatori" (A, 23.06.1997, p. 1); „Aapărut revista 'Golanul', publicaţie de 'golănisme' [...] aparţinând manifestanţilor 'golani' din Piaţa Universităţii"28 („Dreptatea", 13.05.1990, p. 4); „un om de o probitate profesională şi morală desăvârşite, în această lume ăjigodismelor noastre" (PRTV, 31/1998, p. 25); „Iar vom lucra pentru repartizarea absolvenţilor şcolilor normale, cu punctaje [...], iarpompierisme [...]" (A, 3.04.1997, p. 10); „Halviţă, tulnice, pepeni, bere, turcisme™ etc. s-au tot vândut la tarabele dintre corturi" (A, 22.07.1996, p. 4). în mod similar, se petrec lucrurile în cazul derivatelor în -ism formate de la nume proprii: „în lipsa unei viziuni regizorale [...] spectacolul rămâne o înşiruire corectă de măniuţisme [<Măniuţiu],purcăretisme [<Purcărete] şi alte/sme [...]" (A, 14.02.1998, p. 3).
5.2.2. Sufixul neologic, cu etimologie multiplă (latină savantă, franceză, italiană, germană), -ITATE formează în limbajul literar actual substantive (abstracte ale calităţii) de la baze adjectivale (de preferinţă neologice). între acestea se întâlnesc frecvent derivate cu sufixele adjectivale -al (prudenţialitate, ProTV, 31.05.1999); -os {spectaculozitate, DN3, p. 1009); -ic (sistemicitate, „22", 39/1990, p. 3), -bil (aplicabilitate, DN3, p. 83); 4v (aluzivitate, MDTA, p. 15).
Productivitatea remarcabilă a sufixului 4tate a fost pusă în evidenţă de numeroşi cercetători30, fiind explicată prin tendinţa spre abstractizare a limbajului cult actual şi prin capacitatea de a înlocui perifraze greoaie, la care s-ar putea adăuga rezonanţa specializată, „tehnică" a sufixului, pe care cititorii îl întâlnesc în diverse terminologii la care apelează frecvent gazetarii: criminalitate, fiscalitate, infecţiozitate, infracţionalitate, mobilitate, potabilitate (toate înregistrate în DN3).
Poziţia acestui sufix în limba actuală a fost consolidată prin numărul foarte mare de împrumuturi care îl conţin şi care sunt analizabile în română. Acestea provin (conform DN3), în principal, din franceză (aplicabilitate, excentricitate, imparţialitate, normalitate, precaritate, seropozitivitate, tardivitate, verticalitate, vulnerabilitate), italiană (licenţiozitate) sau au etimologie multiplă latino-romanică (facilitate, legitimitate, mobilitate, utilitate).
Sufixul manifestă o preferinţă marcată pentru bazele neologice împrumutate (de regulă, adjective de provenienţă latină savantă sau romanică).
Dintre formaţiile sufixale în 4tate, neînregistrate în dicţionare (DN3, DCR^ MDTA), dar atestate în presa postdecembristă, semnalăm: aproximativitate (TVR,, 2.12.1990); dezirabilitate (Ant 1, 10.07.1999); excepţionalitate (TVR,, 24.01.1991); emoţionalitate („Azi", 263/1990, p. 90, p. 3); fastuozitate (EZ, 20.01.1997, p. 1); multiculturalitate (A, 2.07.1999, p. 1); pauperitate (A, 18.06.1997, p. 9)31; predictibilitate (A, 23.06.1999, p. 7); prudenţialitate [bancară] (A, 23.06.1999, p. 7); radicalitate (EZ, 20.01.1997, p. \);rezonabilitate (RAct., 26.08.1998); scabrozitate
(A, 22.09.1998, p. 11); scenicitate (TVR,, 20.01.1991); secvenţionalitate (A, 10.06.1997 p. 2); sistemicitate („22", 39/1990, p. 3); tentacularitate („Azi", 257/1990, p. 1).
Se observă cu uşurinţă că toţi termenii enumeraţi aparţin limbajului literar (mai ales variantei scrise, datorită lungimii lor), unii având caracter specializat (prudenţialitate - în domeniul financiar-bancar; radicalitate - în sfera politică; scenicitate - în domeniul artistic).
Formaţiile în -itate de la teme româneşti sunt extrem de rare în presa actuală. Prin analogie cu creaţiile lexicale având bază neologică, au fost create derivate de la teme adjectivale vechi de origine slavă sobornicitate (DCR^ p. 213); blajinitate32 („Viaţa Capitalei", 9/1990, p. 2); evreitate33 (A, 28.11.1995, p. 4) sau ucraineană (parşivitate, „Dreptatea", 135/1990, p. 4).
Dintre valorile semantice ale sufixului, înregistrate în bibliografie34, fundamentală rămâne cea abstractă, derivatele exprimând numele însuşirii (vezi supra).
Ca o evoluţie semantică specifică limbajului publicistic actual poate fi semnalată apariţia (la substantive în 4tate împrumutate sau derivate pe teren românesc) a unor forme analogice de plural35. Se dezvoltă astfel un tip special de polisemie, în care singularul îşi păstrează sensul abstract, iar pluralul se asociază cu un sens concret.
După un model înregistrat în DN3 (p. 432) - substantivul facilitate (<fr. şi/sau lat.) care are la plural sensul „înlesniri făcute cuiva" (cf. „facilităţi vamale", A, 22.06. 1999, p. 9) - şi alte derivate în 4tate dobândesc sensuri concrete, după cum rezultă din contextele următoare: „Singura soluţie pentru redresarea băncii o constituie majorarea capitalului prin lichidităţi" (R Act., 22.06.1999); „Penalităţile pentru întârzierea la plata impozitelor pe proprietate - suspendate" (A, 23.06.1999, p. 1); „O emisiune fără spectaculozităţi inutile" (Ant 1, 26.11.1998); „Se pot identifica trei vulnerabilităţiprincipale ale proiectului de buget" (interviu la RAct., 13.06.1998).
5.2.3. Sufixul neologic cult -IADĂ, foarte productiv în presa postdecembristă, a fost, probabil, detaşat din împrumuturi (ca olimpiadă, spartachiadă, robinsonadă) sau nume proprii de epopei (Iliada, Eneida, Ţiganiada)36. El se regăseşte şi în creaţii româneşti mai vechi cu sens exclusiv denotativ precum cruciadă (calc < cruce, după it. cruciata, fr. croisade, DN3, p. 288) sau derivate care denumesc competiţii sportive (balcaniadă, ceferiadă, dinamoviadă, universiadă).
După aceste modele au fost creaţi în presa actuală numeroşi termeni37 (dintre care mulţi s-au dovedit a fi „efemeride lexicale"). Dintre cei care au reuşit să se impună, DCR2 înregistrează cuponiadă, căminiadă, dosariadă, mineriadă.
Sufixul se ataşază aproape exclusiv la teme substantivale; cu titlu de excepţie pot fi citate şi derivate în -itate provenite de la adjective: stupiditate (MDTA, p. 73); „llariada" [festival de teatru stradal] (A, 11.06.1998, p. 4); iluzoriada („Curentul", 21.05.1999, p. 1).
Temele substantivale sunt, în majoritate, neologice, după cum se observă în cazul derivatelor următoare: bugetiadă („Azi", 16.02.1999, p. 1); cuponiadă (A, 19.03.1996, p. 4); dealeriadă (RL, 23.03.1996, p. 4); dosariadă (D, 22.11.1995, p. 1); dolariadă (N, 19.03.1999, p. 1); lideriadă (EM, 144/1993, p. 4); metalurgiadă (RL, 16.02.1996, p. 9).
Dintre derivatele în -iadă având ca bază cuvinte din lexicul uzual, menţionăm: ţânţăriadă (R Act, 21.07.1997); pepeniadă (A, 22.08.1996, p. 3); şperţiadă (A, 18.01.1996, p. 7); căminiadă, borcaniadă (termeni preluaţi de presă din argoul studenţesc).
26        Vocabularul limbii române actuale
La baza derivatelor în discuţie se pot afla şi nume proprii româneşti sau străine, aparţinând, de regulă, unor oameni politici: „Nu-i uşor pentru bucureşteni să trăiască în plină neagră epopee, privind, în acelaşi timp, îngroziţi, la perspectivele pe care ţi le oferă Halaiciada" (RM, 21.10.1994, p. 12); ,ftemeşiada: Producătorii sunt îngroziţi de noile taxe la pâine şi carne" (L, 12.03.1999, p. 1); „Se prefigurează o a şasea mironiadă" [cu sensul de „minieriadă"] (RL, 17.02.1999, p. 1); Clintoniada (Ant 1, 20.12.1998); „Funariadă locativă" (A, 8.12.1994, p. 1).
Derivate de la toponime sunt Cotroceniada [cu referire la disputele dintre consilierii prezidenţiali] (RL, 11.09.1996, p. 3); „Gogoliada nomenclaturistă" [de la numele străzii Gogol, din cartierul Primăverii] (A, 16.10.1993, p. 1).
Rolul jucat în crearea noilor formaţii lexicale de analogia cu alte derivate, mai vechi, conţinând acelaşi sufix este frecvent evidenţiat în context, pentru a-i oferi cititorului un reper necesar în înţelegerea termenului nou-apărut: „Pentru că o mineriadă ar fi fost greu posibilă în condiţiile de acum, reprezentanţii puterii au hotărât o cruciadă mai subtilă: fedeseniada" (EM, 18/1993, p. 4); „Numind jandarmiadâ' mineriadă a şasea, lideri sindicali din Vale îi instigă pe mineri să-şi ia certificate medicale" (A, 23.02.1999, p. 16); „Sidexiade după mineriadel" (A, 11.03.1999, p. 1).
De regulă, accepţia dată de ziarist noului derivat este precizată prin perifraze (Telefoniada = „intoxicare telefonică a electoratului", RL, 8.10.1996, p. 3) sau chiar enunţuri de tip definiţional („'Cuponiadă', mai exact subscrierea cupoanelor la societăţile comerciale privatizabile în vederea obţinerii de acţiuni", A, 11.01.1996, p.
6).
Nota comună a tuturor derivatelor în -iadă din presa postdecembristă este data de conotaţiile ironice, glumeţe sau peiorative38 (vezi, de exemplu, formaţiile „Rapidiada" şi ,fiinamoviada", într-un articol intitulat „Campioana şi vicecampioana suferă de mania persecuţiei" (A, 28.08.1999, p. 8).
în majoritatea cazurilor, expresivitatea derivatelor rezultă din contrastul dintre caracterul popular sau familiar al bazei şi natura livrescă a sufixului (vezi supra, ţânţăriadă, pepeniadă); mai rar, caracterul peiorativ al derivatului se datorează temei, care are sens metaforic, conotat peiorativ: „Alegerile pentru conducerea Casei de Asigurări înlocuite cu ciolaniada algoritmului" (A, 8.10.1998, p. 16).
în semantismul derivatelor în -iadă, semele dominante sunt „campanie" sau „manifestaţie", însoţite, după caz, de seme adjectivale precum „violent", „distructiv", „intens".
De exemplu, semnificaţia „manifestaţie de protest, amplă şi posibil violentă" este prezentă la derivate precum mineriadă, metalurgiadă, şoferiadă.
Semnificaţia „campanie birocratică, prost organizată" este dominantă în şuponiadă, bugetiadă, iar cea de „campanie [politică] rău-intenţionată, în contradicţie cu morala" apare în ciolaniada, dealeriadă, dosariadă, fedeseniada, politichiadă, telefoniada.
Unele derivate în -iadă au devenit polisemantice, printr-o extindere a domeniului de referinţă. De exemplu, cuponiadă, creat iniţial pentru a denumi acţiunea de distribuire a certificatelor de acţionar, a fost utilizat ulterior cu referire la tichetele pentru energia termică („La Constanţa, cuponiadă pentru căldură a atins culmile birocraţiei", A, 3.12.1997, p. 10) şi la cele date ca sprijin financiar pentru agricultori („Ministerul Agriculturii pregăteşte a doua cuponiadă", A, 5.11.1997, p. 7).
______ Nou şi vechi în derivarea sufixală 27
Extinderi de sens similare, asociate cu valori figurate, se înregistrează şi în utilizarea termenului mineriadă în titluri ca: „Liderul sindicatului 'Cargo' din Tarom ameninţă cu o 'mineriadă aeriană'" (A, 10.01.1998, p.l); Mineriadă părinţilor copiilor infectaţi cu HIV" (C, 18.07.1995, p. 3); „Mineriadă financiară"39 (RL, 13.11.1990, p. 1); „Ex-prefectul de Bistriţa nu cedează şi pregăteşte o 'mineriadă' liberală" (A 21.06.1999, p. 2).
O asociere de tipul oximoronului, în care se neutralizează semul principal („manifestaţie cu violenţă") al termenului mineriadă se întâlneşte într-un titlu de articol referitor la manifestările paşnice ale minerilor ruşi: „Mineriadă de catifea la Moscova şi Kiev" (A, 13.06.1998).
5.2.4. Sufixul neologic -ITĂ, specific terminologiei medicale**, dezvoltă în limbajul publicistic actual valori peiorative, semnalate încă din perioada interbelică41.
Se ataşează exclusiv unor teme substantivale. Cu foarte rare excepţii {zvonită, „22", 40/1990, p. 12, provenit de la un împrumut de origine slavă; monarhită, RM, 21.10.1994, p. 8, având o temă împrumutată din neogreacă sau germană), derivatele în -ită înregistrate în presa actuală au teme neologice: demisionită (A, 21.08.1993, p. 6); girofarită (A, 14.04.1998, p. 3); scenarită (EZ, 5.10.1996, p. 5); seminarită (A, 6.04.1997. p. \);spionită42(„22", 140/1990, p. \2); telenovelită (A, 13.03.1998, p. 9).
Mai rar, sufixul se poate combina cu substantive compuse prin abreviere: udemerită (RM, 21.10.1994, p. 8); KGB-ită (A, 4.10.1997, p. 11); pedeserită (RM, 3.11.1995, p.9).
în toate cazurile, sufixul imprimă derivatelor semnificaţia figurată de „boală molipsitoare": „Coaliţia aflată astăzi în fruntea bucatelor pare a se fi molipsit de o boală a cărei origine n-a fost încă destul cercetată: seminarită. Şeful Secretariatului General al Guvernului, dl. Remus Opriş, e încredinţat că se poate guverna prin seminarii şi simpozioane" (A, 16.04.1997, p. 1); „Dintr-o dată, o cioranită acută s-a întins peste România. Ca şi la moartea lui Eugen Ionescu, tot felul de politruci reşapaţi cred că dă bine să cadă pe spate în faţa geniului [Emil Cioran] din mansarda pariziană" (A, 24.06.1995, p. 3).
Frecvent, derivatele în -ită apar însoţite, în context, de termeni din câmpul semantic al stărilor maladive (boală, sindrom, molimă): „Scenarită este evident o boală Ia modă" (A. 6.10.1998, p. 11); „La Ministerul învăţământului bântuie sindromul numit 'demisionită'" (A, 7.01.1997, p. 12); „Serviciu [de protecţie a consumatorului de televiziune] ce s-ar putea extinde cu folos şi în ce priveşte molima telenovelitei, această veritabilă Sida care infectează micile ecrane" (A, 13.03.1998, p. 9).
Şi în cazul acestor creaţii lexicale, semnificaţia figurată a temei sporeşte expresivitatea derivatului (rinocerită, cu sensul „pierdere a identităţii; spirit de turmă", trimite la metafora din piesa lui Eugen Ionescu, Rinocerii).
5.2.5. Sufixul vechi şi popular, de origine turcească -LAC era considerat în perioada interbelică - alături de -giu - ca productiv, îndeosebi de la teme neologice43.
în presa actuală, -lac are o productivitate extrem de redusă, singurele exemple de care dispunem fiind machiaverlâc44 (A, 13.03.1993, p. 5) şi vampirlâc (RM; 148/ 1993, p. 1), ambele cu puternice conotaţii peiorative.
5.2.6. Sufixul substantival -RE formează abstracte verbale (substantive cu formă de infinitiv lung) prin care se exprimă nume de acţiune.45
Foarte productiv de-a lungul timpului în toate variantele limbii, sufixul în discuţie îşi păstrează şi în prezent această calitate. Numărul foarte mare al substantivelor derivate
28        Vocabularul limbii române actuale
Nou şi vechi în derivarea sufixală
29
cu sufixul -re care circulă în presa actuală46 se explică prin preferinţa jurnaliştilor pentru expresia nominală cu caracter abstract.47. Sufixul se ataşează, de regulă, la infinitivul unor verbe în -iza împrumutate (cosmetizare dincosmetiza < engl. cosmetize, DCR2, p. 73) sau create în româneşte (victimizare din victimiza, DCR2, p. 245; dughenizare dmdugheniza, DCR2, p. 91;monitorizare dinmonitoriza, DCIt,, p. 160).
Din categoria derivatelor în -re pentru care sunt atestate baze verbale în -iza (fără a se putea stabili cu certitudine care este cuvântul primar) menţionăm: secuizare („Secuizarea românilor în Imperiul Austro-Ungar", „Naţiunea", 11/1990, p. 4) - a (se)secuiza („Cum s-ausecuizat românii în judeţul Odorheiu", ibidem); accesibilizare („accesibilizarea pădurilor din 8 judeţe româneşti", A, 23.04.1995, p. 5)-aaccesibiliza („economia românească nu are posibilitatea [...] săaccesibilizeze zonele de pădure în care lemnul se degradează", ibidem)]autoprezidenţializare (RL, 12.09.1996, p. 2) -ase autoprezidenţializa (ibidem); algoritmizare (A, 3.03.1999, p. 6) -a algoritmiza („N-aş fi acceptat niciodată să algoritmizez Ministerul de Interne", Tele 7 abc, 6.12.1998); libanizare (MDTA, p. 80) - a se libaniza (A, 29.06.1990, p. 4); minimizare (RL, 6.06.1995, p. 4) - a minimiza (DN3, p. 689); ruralizare (A, 22.12.1998, p. 5) -a ruraliza(DN3,p.9Sl).
în numeroase cazuri, derivatele substantivale în -re nu pot fi raportate la verbe atestate, temele lor fiind neverbale (substantivale sau adjectivale): secretizare este explicat în DCR2 (p. 207) ca provenind din secret + -izare. în aceeaşi situaţie se află derivate din MDTA ca ambasadorizare, cotidianizare, finlandizare, telefonizare.
Dintre derivatele care conţin sufixul compus -(iza)re, neincluse în dicţionare, dar prezente în presa actuală, majoritatea au baze substantivale neologice şi sensuri specializate în domeniul politic (clientelizare [a unei categorii sociale], A, 4.02.1997, p. 2; diasporizare [a unei comunităţi naţionale], A, 28.12.1995, p.2), tehnic (enclavizare [a Văii Jiului prin blocarea căilor de acces], A, 23.01.1999, p. 1; masterizare [a unui album muzical], A, 26.03.1998, p. 4; refaţadizare [a imobilelor], Ant 1, 16.11.1998), economic (dolarizareA% [a economiei]; demonetizare [a economiei], A, 16.11.1995, p. 5).
De la baze substantivale din limbajul uzual sau vechi şi popular, sunt formate: ceangăizare [a comunităţii maghiare din România] (A, 28.12.1995, p. 2); samarizare [a armamentului greu pe cai] (A, 26.09.1998, p. 12); desţânţărizare49 [„stârpire a ţânţarilor"] (A, 8.05.1997, p. 11).
Substantivele la care se ataşează sufixul pot fi şi compuse prin abreviere, reprezentând nume de formaţiuni politice: „Vatra Românească între peunerizare şipedeserizare" (A, 30.04.1996, p. 2); în mod similar se explică formaţia cederizare (A, 24.05.1997, p. 3).
Frecvent, sufixul în discuţie se combină cu nume proprii de persoane sau cu toponime. Termenii rezultaţi au, de regulă, conotaţii peiorative50: „De la 'bulgarizare' la 'ciorbizare'" (A, 25.02.1998, p. 1); „Văcăroizarea guvernului Ciorbea" [cu referire la ritmul lent al reformei] (Tele 7 abc, 19.08.1997). Alţi termeni, de acelaşi tip, sunt: cotrocenizare (RL, 30.11.1992, p. 1); draculizare (A, 3.05.1996, p. 2); californizare (A, 05.1999, p. 3).
O situaţie de excepţie se înregistrează în cazul termenului bulgarizare51, atestat în presă din 1996 (conform DCR2, p. 52) numai cu valori negative: „Ciorbea anunţă măsuri foarte dure pentru evitarea bulgarizârii economiei" (A, 24.12.1996, p. 1). Modificarea realităţii referenţiale (situaţia economică a ţării vecine) a determinat
transformarea conotaţiilor negative sau peiorative în unele pozitive: „încetând de a mai fi o gogoriţă, 'bulgarizarea' a dobândit, astfel, un cu totul alt conţinut, schimbându-şi semnul de la minus la plus..." (A, 24.09.1998, p. 11).
Formaţii expresive cu caracter livresc rezultă din ataşarea sufixului compus -izare la numele unor opere literare, firme etc: „Vara rinocerizărir (A, 19.08.1998, p. 1), unde derivatul - referitor la violenţa de limbaj din viaţa politică - are ca bază titlul metaforic al piesei lui Eugen Ionescu, Rinocerii. Evidente conotaţii peiorative transmit derivatele în -izare, create ad-hoc de primarul oraşului Iaşi: „Avem intenţia să stopăm cocacolizarea şimecdonaldizarea (sic!), pentru că firmele respective aduc deservicii imaginii şi patrimoniului istoric al oraşului" (A, 6.06.1998, p. 2).
Sufixul -izare se poate combina şi cu adjective neologice, rezultând derivate substantivale abstracte: austerizare [a imaginii parlamentarului român] (A, 12.02.1997, p. 2); defeudalizare [a TVR] (A, 11.07.1997, p. 16); stradalizare52 [a minorilor] (A, 10.11.1998, p. 4).
Sufixul simplu -re formează substantive abstracte de la infinitivul unor verbe neologice: butonare [a telefoanelor celulare] (A, 24.08.1998, p. 1) < a butona53; obstaculare [a difuzării unei publicaţii] (RL, 3.10.1990, p. 1) < a obstacula (neînregistrat în dicţionare româneşti).
Acelaşi sufix se poate ataşa unor baze substantivale sau adjectivale, pentru care nu dispunem de atestări ale verbelor corespunzătoare: carantinare [a suspecţilor] (A, 16.05.1995, p. \y,parolare [a telefoanelor] (A, 24.08.1998, p. 1);permanentare [aparului] (TVR,, 2.04.1998).
5.3. Sufixele diminutivale {-AŞ, -EL, -ICĂ, -IŞOR, -IŢĂ, -ULEŢ, -UŢ) dau naştere în presa actuală la numeroase derivate, reprezentând creaţii ad-hoc, cu sens predominant depreciativ54, ceea ce reprezintă o inovaţie faţă de perioada interbelică55.
Deşi toate sufixele diminutivale aparţin fondului vechi şi popular (majoritatea fiind moştenite din latină), ele se ataşează frecvent unor baze reprezentând împrumuturi recente din franceză (buticuţ) sau engleză (blugişori, lideraş).
în semnificaţia derivatelor, semul „mic" (în plan material) coexistă cu trăsături semantice precum „calitate inferioară", „valoare redusă", aşa cum reiese din contextele următoare: „un buticuţ de tablă, făcut fără nici un pic de simţ estetic" (A, 20.12.1996, p. 3); „blugişori, bluziţe de coton [...], fleacuri din metal strălucitor, de juri că-i aur" (RL, 9.12.1990, p. 2); „cadouaşe făcute de sponsori - filtre de cafea, rucsăcei etc." (A, 30.12.1998, p. 4); „Romeo Beja şi vreo 10 lideraşi de la Sigma Craiova cer eliberarea lui Cozma" (A, 21.06.1999, p. 16); „integrarea României într-un NĂTUŢ de consolare" (A, 10.06.1996, p. 1); „Deocamdată a fost înghiţit partiduleţul lui Cerveni şi încă o formaţiune microscopică" (A, 1.03.1999, p. 2); „nişte 'reportajele' care vin de se leagă de minune cu 'rezumăţelele' anunţate de Dumitru Graur" (RM, 15.01.1993, p. 2); „slujbuliţă la stat din care se poate trage un ce profit" (A, 6.07.1998, p. 1).
Expresivitatea derivatelor diminutivale este accentuată de prezenţa, în acelaşi context, a termenului-bază („directori şi directoraşi, inspectori şi inspectoraşi", A, 28.07.1996, p. 4) sau a unor derivate realizate de la aceeaşi temă cu sufixe augmentative {căsuţă, vilişoarăvs. căsoi, viloi,K, 26.01.1996, p. 1).
5.4. Sufixele augmentative sunt mai rar întâlnite în presa actuală. Derivate cu caracter peiorativ se formează frecvent cu sufixul -O/56 (la plural -oaie), moştenit din
30        Vocabularul limbii române actuale
Nou şi vechi în derivarea sufixală
31
latină: „Una peste alta mahalaua [ţigănească] e plină ochi de palate, paiaţele, case, căsoaie, viloaie" (A, 9.08.1997, p. 8).
5.5. Dintre sufixele moţionale, cel mai frecvent apare -IŢĂ, care formează substantive feminine de la nume de profesii aparţinând - prin tradiţie - bărbaţilor57. Fiind propriu limbii vorbite, sufixul imprimă derivatului conotaţii familiare, uşor peiorative: bărmăniţă (A, 5.10.1998, p. 7); comisăriţă (A, 6.06.1998, p. 16); vatmaniţă (A, 19.02.1998, p. 16); viceprimăriţă (A, 13.07.1998, p. 7).
Tot cu valoare de sufix moţional se întâlneşte afixul -Ă, ataşat exclusiv unor teme neologice, de la care formează derivate proprii limbajului informai: designeră (Ant 1, 4.02.1996); fană (A, 19.03.1999, p. 8); filoloagă (A, 19.09,1997, p. 3); manechină (A, 20.10.1998, p. 16).
5.6. Sufixul colectiv -IME, moştenit din latină, formează - de la nume de persoane - derivate care denumesc o mulţime sau o colectivitate58. Fără a fi foarte productiv, -ime creează în presa actuală derivate având conotaţii familiare şi/sau peiorative, ceea ce reprezintă - în opinia noastră - o caracteristică recentă a sufixului respectiv59: „directorimea cu ifose din ministere" (A, 4.11.1997, p. 1); ,gangsterimea perfidă asociată cu negustorimea rapace" (RL, 28.02.1996, p. 1); „muzica a devenit zilele trecute o adevărată insulă a 'rokerimii'" (D, 13.04.1994, p. 6).
6. Din perspectiva cultivării limbii - înţeleasă ca acţiune normativă de semnalare, corectare şi prevenire a greşelilor - creaţiile lexicale nu s-au bucurat de prea multă atenţie. S-au pronunţat, totuşi, puncte de vedere asupra criteriilor de apreciere a corectitudinii şi utilităţii lor în limbă60.
Introducerea unei secţiuni normative într-o cercetare cu caracter descriptiv, cum este cea de faţă, se justifică, în opinia noastră, prin proliferarea fenomenului şi prin conturarea unor tendinţe care - în timp - pot avea un impact asupra evoluţiei limbii. Cu alte cuvinte, nu subscriem la opinia conform căreia uzul rămâne unicul criteriu care decide „soarta" unei inovaţii în limbă61. Considerăm că, pe lângă responsabilitatea jurnaliştilor pentru creaţiile pe care le propun cititorilor, specialiştii (lexicologi, lexicografi) au datoria de a-şi exprima şi argumenta punctul de vedere privind acceptabilitatea respectivelor derivate.
Abaterile la care ne referim în continuare, înregistrate în presa scrisă şi vorbită actuală, afectează precizia, claritatea sau proprietatea comunicării, oferind cititorului sau altor publicişti modele de exprimare cel puţin „discutabile", dacă nu chiar negative.
Dacă lăsăm deoparte explicaţiile de natură obiectivă, ţinând de momentul istoric postdecembrist62, abaterile se explică printr-o varietate de cauze subiective: căutarea cu orice preţ a ineditului şi a expresivităţii, dorinţa de a-1 epata pe cititor, comoditatea sau neglijenţa în exprimare şi, uneori, chiar necunoaşterea sensului unor cuvinte-bază ori afixe, asociată cu ignorarea regulilor derivării româneşti.
6.1. Sub aspect funcţional, pot fi considerate inutile derivatele care dublează cuvinte (primare sau derivate) deja existente în limbă, fără a aduce un plus de informaţie semantică sau stilistică.
Se observă că noile formaţii lexicale, realizate prin analogie, cu ajutorul unor sufixe „la modă" (-ist, -ism, -itate) sunt, de regulă, mai lungi şi mai greoaie decât
sinonimele lor63: ,ftadicaliştii [în loc de radicalii] din UDMR au sărit ca arşi" (EM 24/ 1994, p. 5); „Belicoşii strategişti [pentru strategi] ai CD au scăpat un aspect" (L, 5.07.1994, p. 3); „Noi, medicii, suntem mai conservatorişti [în loc de conservatori]^ (Tele 7 abc, 7.06.1999); „Aşadar, nici vorbă de miopism [în loc miopie ], birocraţie sau idiotism [în loc de idioţie] funcţionăresc" (A, 9.06.1999, p. 6); „Un om politic trebuie să fie marcat şi deparşivism [pentru parşivenie]" (interviu la Prima TV 16.04.1998); „Statisticile privind rata mare a analfabetiştilor [în loc de analfabeţi]" (documentar M.E.N,înA,3.03.1998,p.lO).
Dintre formaţiile în -itate, al căror caracter rebarbativ şi preţios, asociat cu semnificaţii vagi sau chiar obscure a fost semnalat de numeroşi lingvişti preocupaţi de cultivarea limbii şi de accesibilitatea limbajului publicistic64, semnalăm: exigenţialitate (pentru exigenţă): „A crescut gradul de exigenţialitate în construcţii" (interviu la R Act, 5.02.1999); penalitate (pentru penalizare) (de altfel, cei doi termeni figurează în acelaşi context, ca sinonime perfecte: „o persoană [...] va plăti penalizări"', „i se vor calcula penalităţi", A. 21.06.1999, p.3),vamalitate (pentru vămuire): „birouri de fiscalitate, vamalitate" (interviu R. Act. 3.09.1996).
Asocierea sinonimelor în acelaşi enunţ dă naştere unor exprimări pleonastice: „Acest buget, cu toate severităţile şi cu toate rigorile lui este o prioritate" (interviu la RAct, 1.02.1999).
Pot fi socotite, de asemenea, superflue produsele derivării „în cerc"65, precum atracţiozitate, evoluţiozitate, fastuozitate, funcţionalitate, care sunt echivalente cu atracţie, evoluţie, fast şi funcţie în contextele de care dispunem: „[Aspiratorul] este superdotat cu multiple accesorii ale căror funcţionalităţi le veţi descoperi în imaginile care urmează" (Tele 7 abc, 22.06.1999).
6.2. Dacă ne referim la respectarea regulilor derivării româneşti sub aspect semantic, gramatical şi stilistic, vom constata că, de regulă, derivatele prost formate se caracterizează, în plan semantic, prin imprecizie, echivoc sau lipsă de transparenţă: catifelozitate (interviu la PRO TV - 20.02.1999); democrăţire (A, 28.10.1996, p. 1); fundaţiadă (A, 5.04.1997, p. 3); reportericism („Azi", 5.08.1990, p. 1); tehnicităţi (PRO TV, 29.04.1999); tranziţionist (A, 3.07.1999, p. 9); mobilist „muncitor în industria mobilei" (A, 16.05.1998, p. 7); imunitar „parlamentar având imunitate" (N, 2.12.1998, p. 1).
Ambiguitatea unora dintre noile formaţii lexicale se explică prin relaţiile de omonimie totală, deci „supărătoare", în care intră cu termeni mai vechi din limbă: internist „ministru de Interne" (A, 9.07.1998, p. 1) (cf. internist „medic specialist în boli interne"); ceauşel „mic dictator" („Exclusiv Magazin", 8/1994, p. 3) (cf. ceauşel „copil nedorit născut după decretul lui Ceauşescu din 1966", DCI^, p. 60);romanist „adept al politicii duse de Petre Roman" (DCR-, p. 203) (cf. romanist „specialist în limbi romanice").
O altă cauză a echivocului noilor derivate este comoditatea jurnaliştilor care, din raţiuni de brevilocvenţă, creează termeni meniţi, în opinia lor, să concentreze expresia. Cităm doar câteva dintre foarte numeroasele exemple de care dispunem: „Nemulţumirea lui Tokes priveşte moderatismul [ = atitudinea moderată] lui Marko Bela" (RAct, 29.08.1998); „Tot respectul pentru vârsta şi venerabilitatea [= caracterul venerabil] lor" (interviu Tele 7 abc, 21.07.1999). Alţi termeni din aceeaşi categorie de abateri sunt: canalist [= copil al străzii, adăpostit în canale] (A, 31.05.1997, p. 1); caţavenciadă [ = tiradă â la Caţavencu] (A, 23.03.1999, p. 9);frontierist [ = tânăr care
32        Vocabularul limbii române actuale
Nou şi vechi în derivarea sufixală
33
a trecut ilegal frontiera] (TVR,, 12.08.1998). Numeroase asemenea creaţii lexicale se întâlnesc în publicistica lui Paul Goma: nepăsătorisme, necinstisme, gânditorisme, cugetătorisme,găinărisme (C, 11.05.1998, p. 1). Faptul că scrierile respective aparţin unei specii literare (pamfletul), nu justifică, în opinia noastră, asemenea „monstruozităţi" lexicale, care pun sub semnul întrebării accesibilitatea stilului publicistic.
6.3. Goana după ineditul expresiv poate duce la apariţia „cultismelor"66 sau a „neaoşismelor"67, ambele categorii putând deveni - mai ales prin utilizarea abuzivă - obstacole în receptarea textului publicistic. Din prima categorie de termeni fac parte periclitate, silenţiozitate, precaritate, capabilitate, amorfitate, iar din a doua, termeni cu rezonanţă populară, arhaică, precum culcuşire, lătrău, răngier, parşivitate, zgomotoşenie, jucăuşenie68.
Dintre „cultismele" recente, al căror principal neajuns este imprecizia semantică, semnalăm: accesibilizare („Avantajele acestui contract constau în accesibilizarea pădurilor din 8 judeţe româneşti", A, 23.11.1995, p. 5); mobilitate („MEN a cerut să fie evitată, în orice situaţie, selectarea pentru burse a aceloraşi persoane care au mai beneficiat de mobilităţi şi care nu au reuşit să concretizeze experienţa plecărilor anterioare", A, 29.04.1999, p. 9)\privacitate, realizat după engl.privacity („Dreptul la privacitate al persoanei trebuie apărat", interviu la PRO TV, 9.04.1998).
6.4. Confuziile de tip paronimic, determinate de insuficienta cunoaştere a sensului afixelor reprezintă greşeli relativ frecvente, semnalate în lucrări de cultivarea limbii de Mioara Avram, Theodor Hristea şi alţii.
Dintre abaterile de acest tip cităm câteva dintre cele mai des întâlnite: promovabilitate, în loc de (grad de) promovare LPromovabilitatea la simularea examenului de capacitate în şcolile bucureştene a fost de aproximativ 45 la sută", A, 14.05.1999, p. 3); cooperativitate, în loc de cooperare („Au acuzat lipsa de cooperativitate a serviciilor secrete", Prima TV, 24.05.1998); infracţionalitate pentru infracţiune („cei ce pun la cale infracţionalităţi de sustrageri de bunuri", R Act, 9.06.1998); condiţionalitate pentru condiţie („condiţionalităţile impuse de FMI", A, 31.07.1999, p. 5); obligativitate pentru obligaţie („Băncile au obligativitatea de a nu percepe taxe", Ant. 1,15.04.1998).
7. Soluţia pentru evitarea unor asemenea abateri constă într-un efort de sporire a responsabilităţii şi a profesionalismului jurnaliştilor, asociat cu revigorarea acţiunilor de cultivare a limbii, desfăşurate în mod conjugat de toţi factorii implicaţi. Din această perspectivă, opiniile exprimate, cu mult timp în urmă, de Al. Philippide îşi păstrează actualitatea şi merită a fi readuse în atenţie: „De cultivarea limbii ar trebui să se ocupe orice om care scrie ca să publice. Au însă datoria de a se ocupa de aceasta lingviştii, scriitorii şi cadrele didactice. Ar fi de dorit ca toţi aceştia să colaboreze în chip strâns şi permanent, într-o viguroasă acţiune comună, pentru păstrarea spiritului limbii exercitând un control asupra dezvoltării ei, în sensul de a împiedica orice tendinţă de stricare a limbii, fie că această stricare provine dintr-o înnoire care nu e necesară, fie că provine dintr-un purism excesiv care opreşte limba în loc şi o sărăceşte."69
Note
1 „Derivarea cu sufixe (sau sufixarea) este principalul procedeu de formare a cuvintelor în limba română" (Mioara Avram, Introducere în studiul sufixelor, în FCLR, III (Sufixele), p. 5; vezi, în acelaşi sens, Th. Hristea, Romanian Vocabulary and Etymology, în Current Trends in Romanian Linguîstics, în „Revue Roumaine de Linguistique", 1978, nos 1-4, p. 220 („The superiority of derivation over composition lies in the former's systematical and economical nature").
2 Cf. Claude Deşirat, Tristan Horde, La langue franqaise au XXe siecle, Bordas, Paris, 1988, p. 163 („La suffixation est, en frangais, un des moyens privilegies de renouvellement du lexique").
3 Cf. Florica Dimitrescu, Tendinţe ale formării cuvintelor în limba română (Cuvinte noi în presa actuală), în LL, 1965, voi. 10, p. 245.
4 „Most of the suffixes are from Latin or from the Western languages. Consequently, they have a multiple etymology (first and foremost French)" (Th. Hristea, op. cit., p. 219).
5 Avem în vedere, îndeosebi, DCR2 (vezi recenzia noastră în AUBLLR, XLVI, 1997, pp. 87-91) şi, în mai mică măsură, MDTA, discutabil sub aspectul criteriilor de selecţie şi al demersului lexicografic (vezi recenzia noastră, în „Dimineaţa", 11.02.1993, p. 2): pentru derivatele neliterare, vezi DAEF şi DALR.
6 Irina Preda, îmbogăţirea lexico-semantică a limbii române actuale, I, în LR, 1992, nr. 9, pp. 483-490; Adriana Stoichiţoiu, Un sufix „la modă": -ITATE, în AUBLLR, XXXIX, 1990, pp. 56-58; Idem, Dinamica procedeelor interne de îmbogăţire a vocabularului în volumul Comunicările Hyperion, VIII, Editura Hyperion XXI, Bucureşti 1999, pp. 137-151; Mioara Avram, Vocabularul actual al limbii române, în LLR, 1997, voi. 3, pp. 3-6; Narcisa Forăscu, Greşeli în lexicul actual, în LLR, 1992, voi. 2, pp. 3-8.
7 Cf. Iorgu Iordan, Limba română actuală. O gramatică a „greşelilor", pp. 157-190. 8Cf. volumele SMFC, I (1959); III (1962); IV (1967); VI (1972).
9Cf. Andre Goose, La neologie franqaise aujourd'hui, Conseil International de la Langue Franţaise, Paris, 1975, p. 2: „On notera aussi que Ton prefere souvent le suffixe long (qui est en meme temps le suffixe 'savant') au suffixe court (-iserk-er), que les affixes 'abstraits' ont une place considerable (-ation 135, -isme 61) (p. 11)". „II semble bien que l'expression plus abstraite qu'est le substantif 1'emporte souvent sur le verbe concret" (ibidem).
10 Vezi Dumitru Irimia, Structura stilistică a limbii române contemporane, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986, p. 211: „Procedeul [derivarea cu sufixe extinsă până la forţarea normelor limbii literare], specific variantei gazetăreşti, cu rădăcini în necesitatea obiectivă de concentrare a enunţului în dimensiuni reduse, devine frecvent expresia căutării cu orice preţ a originalităţii".
11 Mioara Avram (Introducere în studiul sufixelor, p. 6) distinge între „formaţiile integral analizabile, în structura cărora se recunoaşte atât sufixul, cât şi cuvântul de bază" şi „cele semianalizabile, la care se recunoaşte numai sufixul prin opoziţie cu alte formaţii sufixate sau compuse cu o temă comună, inexistentă ca un cuvânt independent".
34        Vocabularul limbii române actuale
Nou şi vechi în derivarea sufixală 35
12 Vezi Jana Albin, Sufixele -ism şi-ist, în SMFC, I, p. 124; pentru productivitatea celor două sufixe în franceză, vezi Andre Goose (La neologie franqaise aujourd'hui, p. 4), pentru care „-iste est largement en tete".
13Vezi Iorgu Iordan, op. cit. (pp. 180-184) şi Jana Albin, op. cit. (p. 130).
14Termenul înregistrat de Iorgu Iordan (op. cit., p. 182) a revenit în uz după 1989.
15 Cf. Jana Albin, op. cit., p. 127.
16 Cf. I. Iordan, op. cit., p. 184; Zorela Creta, Sufixele peiorative, în SMFC, IV p. 192.
17 Sensul termenului este elucidat de întrebarea retorică din finalul articolului „Ce e mai sfânt şi mai sigur decât statul cu fundul în două luntre?"
18Cf. Iorgu Iordan, op. cit., pp. 161-164; Ecaterina Ionaşcu, Sufixele -arşi-aş la numele de agent, în SMFC, I, pp. 77-78.
19 Multe dintre derivatele în -ar de acest tip, care circulă în presa actuală, sunt consemnate de Ecaterina Ionaşcu (op. cit., p. 80). Printre ele se află, de exemplu, ciubucar („Ciubucaripe post de... comisionari", A, 13.08.1996, p. 5).
20 Cf. Zorela Creta, op. cit., p. 185.
21 Iorgu Iordan (op. cit., p. 158) releva „nuanţa ironică, de dispreţ, pe care o au majoritatea derivatelor în (a)giu". Acelaşi punct de vedere se întâlneşte la Zorela Creta (op. cit.,p. 187): „în limba română, sufixul are o nuanţă depreciativă puternică".
22 Vezi Zorela Creta, op. cit., p. 184.
23Ibidem, pp. 178-179; Iorgu Iordan, op. cit., p. 164.
24 Cf. Jana Albin, op. cit., pp. 125-126.
25 Iorgu Iordan (op. cit., pp. 125-126) precizează că sufixul ,,-ism ajută la formarea de substantive care exprimă atitudini (politice, ştiinţifice, literare etc.) şi vremea postbelică a fost prin excelenţă epoca luării de atitudini, epoca spiritului de partid, a fanatismului de toate speciile".
26Termenul evazionism apare în DN3 (p. 416), cu un sens politizat („tendinţă reacţionară în artă [...]").
27După Iorgu Iordan (op. cit.,p. 181), „posibilităţile limbii actuale de a crea astfel de cuvinte [derivate în -ism şi -ist] nu cunosc limite".
28 Pentru „înnobilarea" sensului termenului-bază, în context politic, vezi DCR2, p. 119-120.
29în acest caz, sensul derivatului (peiorativ), acela de „mărfuri turceşti diverse şi de proastă calitate", diferă semnificativ de cel consemnat în DEX (p. 981) - „element lexical împrumutat (fără necesitate şi fără a fi asimilat) din limba turcă".
30Vezi, de exemplu, Iorgu Iordan, op. cit., pp. 184-185; Magdalena Popescu-Marin, Contribuţii la studiul derivării cu sufixe din seria -(t)ate, în SMFC, VI, pp. 66-68; Adriana Stoichiţoiu, Un sufix „la modă": -ITATE, pp. 56-58.
31 DN3 (p. 799) înregistrează termenul pauperitate (considerat livresc), ca împrumut din latina savantă şi/sau italiană.
32 DEX (p. 88) înregistrează (cu precizarea „rar") derivatul blajinătate, format cu sufixul -ătate (corespondentul moştenit al neologicului -itate).
33 Ca model a putut servi termenul romanitate, înregistrat în 1941 la George Călinescu şi readus în atenţie de acad. Eugen Simion (Ant 1, 23.05.1999): „Pentru George Călinescu, centrul spiritual al romanităţii este în Ardeal".
34 Cf. Magdalena Popescu-Marin, op. cit., pp. 65-66.
35 Cf. supra, pentru fenomenul similar întâlnit în cazul sufixului -ism.
36 Referindu-se la derivate precum bufonadă, potemkiniadă, ceferiadă, Iorgu Iordan (op. cit., p. 157) consideră că „tuturora le-a servit ca model mascaradă, al cărei sens peiorativ e atât de vizibil".
37 Marea productivitate a sufixului este ilustrată de abundenţa derivatelor înregistrate în MDTE (pp. 68-73), provenite din presa anilor 1990-1991: huliganiadă, irodiadă, victimiadă, complotiadă, baston(i)adă, mineriadă, japoniadă, sacoşniadă (<sacoşă + coşniţă),deşteptariadă, şoferiadă, Brucaniadă, Vadimiadă, Tatuliciadă, salamiadă, stupidiadă.
38 Caracterul recent al derivatelor în -iadă conotate depreciativ este probat de faptul că sufixul respectiv nu figurează în studiul Zorelei Creta, Sufixe peiorative, publicat în 1967.
39 Analogia dintre fenomenele din viaţa socială şi cele economice este evidenţiată în următorul context printr-un paralelism menit să „decodeze" metafora din titlu: „Peste naţiunea noastră, liberalizarea preţurilor, de la 1 noiembrie, în modul cum a fost concepută nu este altceva decât a da buzna pe stradă cu bâtele, o mineriadă financiară care să 'rezolve' o Piaţă a Universităţii a crizei mâncării" (RL, 13.11.1990, p. 1).
40Cf. Ana Cănarache, Sufixele-ită, -oză, -om, SMFC, I, pp. 133-135.
41 Iorgu Iordan (op. cit., p. 186), referindu-se la derivate precumbucureştită, chiulangită, profesorită, preciza că ele aparţin limbajului familiar, unde „indică stări maladive ale spiritului, nu ale corpului". -ITĂ nu figurează printre sufixele peiorative discutate de Zorela Creta (op. cit). Pentru valorile conotative dezvoltate în franceza contemporană de sufixul ştiinţific -ite (corespondentul rom. -ită), cf. Andre Goose (op. cit., p.3).
42 înregistrat în DCR2, p. 217.
43Vezi Iorgu Iordan, op. cit., p. 190 (dintre exemplele date, majoritatea nu mai sunt astăzi în uz: autorlâc, a(d)vocatlâc, farsorlâc, gangsterlâc, senatorlâc).
44înregistrat de Zorela Creta (op. cit., p. 189) în categoria derivatelor peiorative.
45„Valoarea fundamentală a substantivelor cu formă de infinitiv lung şi de supin este aceea abstractă de nume de acţiune, de la care derivă şi alte valori cu sens mai mult sau mai puţin concretizat, dintre care cea mai frecventă este valoarea de rezultat al acţiunii" (Elena Carabulea şi Magdalena Popescu-Marin, Exprimarea numelui de acţiune prin infinitiv lung şi supin, SMFC, IV, P- 300).
46 Dintre derivatele în -(iza)re apărute în presă după 1990, MDTA consemnează: ambasadorizare, cotidianizare, culpabilizare, indigenizare, libanizare, finlandizare, sovietizare, telefonizare, vesternizare.
47 Cf. Dumitru Irimia, op. cit., p. 197, („Nevoia de concentrare a informaţiei într-un spaţiu restrâns, precum şi acţiunea funcţiei conative, în sensul orientării atenţiei destinatarului [...] determină o frecvenţă ridicată a substantivelor provenite din infinitivul lung şi, mai rar, din supin").
48Termenul, înregistrat în DCR2 (p. 89) cu o atestare din anul 1993, apare glosat în contextul următor: „[...] pentru a preveni migrarea economiilor populaţiei din lei în valută, aşa-numita dolarizare a economiei" (A, 18.03.1999, p. 1).
49 Termenul circulă în paralel cu sinonimul său - format cu sufixul simplu -re -desţânţârire (A, 16.09.1994, p. 1).
50„în general, atunci când se vorbeşte despre tendinţele de generalizare a unei condiţii naţionale sau regionale (vezi noţiunile de 'finlandizare', 'balcanizare' sau 'libanizare'), referinţa nu priveşte pozitivul, avantajul sau calitatea, ci negativul, paguba sau defectul [...]" (A. 1.12.1994, p. 2).
36        Vocabularul limbii române actuale
51 Sensul termenului este prezentat în context ca „sinonim al unei situaţii de totală degringoladă, al cursei vertiginoase spre prăpastie" (A, 24.09.1998, p. 1).
52 întrucât derivatul apare în titlurile unor articole din revista „Protecţia socială a copilului" („Prostituţie, aurolac, alcool - cauze sau efecte ale stradalizării copiilor?"; „Stradalizarea minorilor, efect al pauperizării?"), el poate fi considerat ca termen specializat pentru domeniul psiho-pedagogiei şi sociologiei.
53 Este vorba despre un verb format în română (<buton)\a bufona (<fr. boutonner) apare în DN3 (p. 164) cu sensul „a (se) încheia (cu) nasturii;^ (se) îmbumba".
54 „Accepţia depreciativă a diminutivelor pare să fie un fapt recent în limba română, dar bine consolidat" (Zorela Creta, op. cit., p. 182).
55în anii '40, Iorgu Iordan (op. cit, p. 182) aprecia ca foarte redus numărul diminutivelor cu sensuri peiorative.
56 Cf. Zorela Creta, op. cit, p. 181.
57 O excepţie o constituie derivatul boschetăriţă (A, 27.07.1996, p. 5), de la termenul de argou boschetar.
58 Vezi Florenţa Sădeanu, Sufixele colective în limba română, în SMFC, III, p. 56.
59 în sprijinul acestei aserţiuni vine constatarea că -ime nu figurează printre sufixele peiorative analizate de Zorela Creta (op. cit).
60 Vezi Mioara Avram, Formarea cuvintelor şi cultivarea limbii, în Probleme ale exprimării corecte, Editura Academiei, Bucureşti, 1987, pp. 238-249; Valeria Guţu-Romalo, Corectitudine şi greşeală, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972, pp. 195-235; Narcisa Forăscu, Greşeli în lexicul actual, pp. 3-8.
61 Acest principiu pare a fi stat la baza alcătuirii MDTA („Soarta lor [a inovaţiilor lexicale] însă, indiferent de ceea ce credem noi, o decide - ca în atâtea alte faze ale dezvoltării unui organism viu, cum este limba - unul dintre factorii determinanţi în domeniu, anume uzul", p. 11). De altfel, MDTA include numeroşi termeni ambigui, prost formaţi, pe care autorul nu-i amendează decât rareori: aluzivitate, celulit, celulist, deşteptariadă, lagherist, paşaportar, vesternizare etc.
62Pentru Gh. Bulgăr (Prefaţa la MDTA, p. 6-7), „convulsiile comunicării jurnalistice" din presa postdecembristă se explică prin faptul că „mai ales în momentele de schimbare profundă a societăţii, lexicul şi sintagmele noi se impun, modificările survin fără prea multă ezitare ori cumpănire".
63 Acest aspect este sesizat şi ironizat chiar de reprezentanţi ai breslei jurnaliştilor („Carevasăzică, jurnalism independent, monitorizare [...], grad de tendenţiozitate (ce amplu sună! s. ns.), corupţie") (A, 30.05.1995, p. 1).
64 Cf. Valeria Guţu-Romalo, op. cit, pp. 196-202; Narcisa Forăscu, op. cit, p. 6.
65 „Derivarea în cerc" este definită ca „un tip diferit de abatere de la normele limbii [...] prin care, în urma a două (eventual mai multe) derivări succesive, se creează uircuvânt nou, sinonim cu cuvântul de bază de la care s-a pornit şi care e, inevitabil, mai lupg şi mai greoi decât acesta" (Valeria Guţu-Romalo, op. cit, p. 32).
66 Pentru definirea conceptului, vezi Valeria Guţu-Romalo, op. cit, p. 161.
67 Vezi Iorgu Iordan, Limba literară, Editura „Scrisul Românesc", Craiova, 1997, p.
83.
6SApudA. Stoichiţoiu-Ichim, op. cit., pp. 177.
69Apud Scriitori români despre limbă şi stil. Antologie, introducere, comentarii, bibliografie, glosar de Gh. Bulgăr, Editura Albatros, Bucureşti, 1976, p. 323-324.
ABREVIERILE ÎN ROMÂNA ACTUALĂ: MODĂ SAU NECESITATE ?
1. Termenul abreviere este utilizat în limbajul curent1, şi chiar în terminologia lingvisticii2, cu accepţia generică de „(pre)-scurtare a unui cuvânt sau grupă de cuvinte".
La o examinare mai atentă se observă însă că sub titulatura abrevieri se grupează fapte lingvistice diverse, pe care ne propunem să le examinăm în cele ce urmează. Ne-am oprit asupra acestui tip de creaţii lexicale datorită: (a) ponderiliQrmCQntinuă^ creştere în lexicul actual şi (b) contribuţiei pe care o au la internat românesc (prin preluarea unor modele străine de foTirnâreă cu^ifitelor)T
Materialul cercetat provine din presa ultimului deceniu şi din emisiuni de radio şi televiziune difuzate în aceeaşi perioada.
O primă versiune sintetică a acestui capitol a fost prezentată sub forma unei comunicări ştiinţifice în anul 19953.
2. Cele trei tipuri de abrevieri la care ne vom referi în continuare sunt: tmnchie^a^ (cf. fr. troncation sau abregement), sigla şi acmnimuP. Este de reţinut faptul că toate trei sunt semnalate de Iorgu Iordanlncă de acum cinci decenii, fiind explicate ca efect al unor influenţe străine5.
3. Trunchierea, desemnată prin sintagma „scurtare a cuvântului", este explicată de Iorgu Iordan prin influenţa unor împmmuturi^din franceză (cinema, metro, meteo, taxi - devenite în română cinema, metrou, meteo, taxi). în opinia autorului citat, „procedeul, foarte larg aplicat în limba franceză, nu se potriveşte deloc cu sistemul nostru lingvistic. De aceea, nu prinde la noi, iar puţinele încercări reuşite se datorează, A în realitate, limbii de origine, de unde ne-au venit [... ] amputate gata"6.
Opinia lui Iordan este însăcontmzisă^^ a unor
împrumuturi de origine enlpezaTnlnc^^ volei < voley-
ball; living < living-room; blugi < blue-j^ans) şi, mai ales, de amploarea pe care a luat-o procedeul în cauză în limba actuală.
Este semnificativă, în acest sens, opinia exprimată de Th. Hristea în finalul unui ^ articol^care delimitează „trunchierile aut^ticeld^ )haplologia, derivat în română, împrumutate sau prezente
pur şi^împlu^ în"alte limbi, trunchierile de tot felul sunt atât de numeroase şi de interesante, încât ele ar merita un studiu special (eventual la nivelul lingvisticii generale)".
38        Vocabularul limbii române actuale
Abrevierile în româna actuală: modă sau necesitate?
39
Ca argumente pentru extinderea procedeului în româna actuală, semnalăm că, încă din prima ediţie a DCR (1982), Florica Dimitrescu înregistrează o serie de adjective provenite din trunchieri, prezente în limbajul presei şi în limba vorbită (disco < discotecă; M-fi< high-fidelity; porno < pornografie; retro < retrograd; tele < televiziune) sau în aîgouTelevîIor (prof < profesor; diriga < diriginta; mag < magnetofon). Celor din urmă li se pot adăuga termeni familiari, înregistraţi ulterior în dicţionare, ca bac < bacalaureat (în DCR2); cas < casetofon, mate < matematică (în DAEF). Alte exemple interesante de trunchieri (inclusiv din jargonul medical, / precum micro < microradio fotograf ie; sgggfo< streptomicină; neq < neoplasm; polio < poliomielită) sunt prezentate de Th. Hristea8.
Trunchierea este un procedeu de tip oral; ea se manifestă, cu precădere, în limba vorbită (în varianta populară, colocvială sau în argou)9. Trebuie, totuşi, precizat că, spre deosebire de franceză şi engleză, limbi în care argoul cuprinde numeroşi termeni trunchiaţi în scop criptologie10, româna este relativ săracă în asemenea elemente lexicale11.
Odată apăruţi în limba vorbită, termenii trunchiaţi pot pătrunde şi în varianta scrisă, îndeosebi în stilul publicistic, mai apropiat de registrul colocvial.
în discursul publicistic - ca şi în limba vorbită - cauzele trunchierilor sunt: comoditatea vorbitorilor, economia lingvistică, mimetismul, căutarea expresivităţii şi a originalităţii.
3.1. Ne vom opri, în continuare, asupra unui model foarte productiv în franceza actuală, care câştigă teren şi în română, constând în trunchierea unor compuse formate cu prefixoide12. Astfel „decupate", prefixoidele^funcţionează ^ invariabile şi, mai rar, ca substanrtVeT^^^"
în unele cazuri, Wprefixoid apare, în acelaşi articol, ca element de compunere şi ca adjectiv („wdeo-pirateria" şi „pirateria video" - A, 18.11.1993, p. 2).
Dată fiind circulaţia internaţională a respectivelor elemente de compunere, nu ne propunem aicrdBlimtereaXrunchierilor realizate pe teren românesc de cele împrumutate ca atare din limbi străine (franceză şi/sau engleză). Majoritatea prefixoidelor la care ne vom referi figurează în franceza actuală, fiind consemnate în PL cu menţiunea „familiar".
Precizăm că am exclus din lista prezentată în continuare prefixoidele înregistrate ca adjective invariabile în DCR2 (meteo, mini, porno, retro etc).
Audio este consemnat în DN3 (p. 108) ca element de compunere („referitor la auz"), cu etimologie multiplă (< fr, it, lat.), iar în DCIl, (pp. 34-35) numai caprefixoid inclus în structura unor compuse. Formativul în cauză figurează însă cu valoarea adjectivală în franceză (cf. PL, p. 104) şi în engleză (cf. BBC, p. 66), la fel ca în presa românească („în domeniul audio, Jean-Paul Cluzel, preşedintele RFI, a anunţat miercuri o investiţie de două milioane franci francezi", A, 30.09.1998, p. 8). De regulă, audio apare asociat prin coordonare cu prefixoidul video, ambele având valoare adjectivală: „Poliţia deţine dovezi audio şi video în legătură cu această mineriadă" (Ant 1,27.01.1999).
Auto, înregistrat în DN3 (p. 110) ca adjectiv invariabil referitor la transporturi, tracţiune etc. apare în titulatura unor magazine („Aato-moto-velo-sport") sau în contexte din presă precum „chestionare auto" [pentru şcoala de şoferi], „conducători auto" sau într-un titlu ca „La TIBCO '98, vizitatorii îşi pot verifica acuitatea vizuală şi cunoştinţele auto" (A, 26.05.1998, p. 9).
Etno, prefixoid cu etimologie multiplă (<fr, it, gr.) şi sensul „referitor la popor, la rasă" (cf. DN3, p. 413), este utilizat cu valoare adjectivală pentru desemnarea unor genuri artistice de inspiraţie folclorică („efr?o-jazz", A, 10.04.1999, p. 3; „etao-pop", RAct, 7.04.1998); „primul festival internaţional 'Eco-£tao-Folk Film'" (A, 4.09.1999, p. 3).
Prefixoidele cu etimologie multiplă (<fr, gr.), macro („foarte mare", cf. DN3, p. 643) şi micro („microscopic, mic", cf. DN3, p. 680), preluate de presă din limbajul economic (cf. macro-lmicrostabilizare), apar cu statut de adjective invariabile: „Schimbările din ultima perioadă, la nivel macro, mezo]3 şi micro, vizând accelerarea reformei [...], au pus IMM-urile în situaţia de a se confrunta cu probleme deosebit de dificile" (A, 22.11.1997, p. 5). Prefixoidele respective sunt atestate - cu valoare de elemente de compunere sau de adjective - şi în contexte având caracter peiorativ, cum este titlul de editorial „Macropolitica şi viaţa micro" (A, 30.11.1995, p. 1). în cuprinsul aceluiaşi articol, ghilimelele sau utilizarea cratimei subliniază conotaţiile ironice: „Dacă la nivelul 'macro', ocupanţilor Palatului Victoria le place să discute, lucrurile sunt prezentate în roz, m/cro-viaţa de zi cu zi a celor mai mulţi români a dat -y bătaie de cap milioanelor de familii" (ibidem). ->Ţ
Melo a fost „decupat" din împrumuturi de origine franceză şi/sau italiană precum Po melodramă, melodramatic (cf. DN3, p. 668), fiind utilizat, în presă, cu valoare substantivală: „Construite la fel de tensionat, personajele interpretate de D.P. şi de L.B. au fost mai bine controlate (de interpreţi, de regie), astfel încât au evitat alunecarea în melo" (A, 7.11.1998, p. 7). Reţinem că forma trunchiată este atestată în franceză, ca substantiv şi adjectiv, cu menţiunea „familiar" (cf. PL, p. 645).
Tele (<fr, gr.), înregistrat în DCR2 (p. 229) ca abreviere pentru televiziune (dar fără a i se preciza valoarea morfologică) şi în PL (p. 993) ca substantiv (cu marca „familiar") este utilizat izolat ca adjectiv invariabil („Transmisii tele gratuite de la Mondiale", A, 25.11.1997, p. 13) sau ca substantiv (în denumirea canalului „Tele 7 abc" şi a unora dintre emisiunile sale („Actualitatea Tele 7"; „Reporter Tele 7"; „Gala Tele 7"). Mult mai frecvent, prefixoidul este prezent în compuse care denumesc emisiuni TV (dintre cele recente, menţionăm „7e/edivertisment" şi 7e/e-Eurobingo show").
Vice (< fr, it, lat.), prezent în DN3 (p. 1142) numai ca element de compunere cu sensul „adjunct", „subordonat imediat", este frecvent utilizat în contexte de presă având caracter informai, cu valoarea substantivală pe care a dobândit-o în limba vorbită: „RelniuriîandTa neutralitate, N. Văcăroiu ar putea deveni al 16-lea vice al PDSR" (A, 26.04.1996, p. 2); „Mii de scuze, d-le acad, vice preş, membru Mihai Drăgănescu" (A, 4.03.1998, p. 4). în ultimul exemplu,Tnt^
de asocierea celor două forme trunchiate, purtătoare de conotaţii familiar-ireverei^îopirTiniT sfârşit, termenul în discuţie revine obsesiv (ca prefixoid şi ca subst^Hv) într-un text satiric, intitulat Vicepoem (A, 6.08.1994, p. 6): „Când PDSR-ul însuşi vreo paişpe viei posedă / Când rotaţia devine în CD. scumpă monedă / Când pentru o viceleafă minerii-s în ceasul morţii / Un vicepoem exprimă nu un moft, ci voia sorţii. [...] La putere eşti - nu eşti, e greu să fii pururi vice, / Orice om, o dată-n viaţă, vrea ca şef să se implice".
Video, prefixoid cu etimologie multiplă (< engl, fr, it.) este înregistrat în DCRg (p. 245) ca adjectiv invariabil („în legătură cu sistemele de transmitere vizuală, cu televiziunea") şi ca substantiv (cu sensul „videocasetofon", în limba vorbită). în presa actuală, el apare frecvent cu valorile menţionate, dar şi cu unele secundare, realizate prin extensie semantică. De exemplu, substantivul video este utilizat cu
40        Vocabularul limbii române actuale
Abrevierile în româna actuală: modă sau necesitate?
41
sensul „vizionare de casete video" în titlul „Ieri, lotul 'Ţigareta IP a avut program de video" (A, 25.06.1998, p. 16). în alte cazuri, sensul termenului apare vag, el putând fi numai dedus din context: Video-ul a avut un rol imens în prăbuşirea sistemului [comunist]. Fenomenul video a arătat încă o dată incompetenţa celor de la putere [...]. Şi apoi a căpătat aşa o amploare că nu l-au mai putut controla. Erau prea multe videO'Uri [...]" (A, 10.06.1995, p. 3). Primele două apariţii actualizează sensul „sistem de transmitere vizuală", iar ultima sensul „aparat de redare a videocasetelor". într-o exprimare mai puţin îngrijită, substantivul video este utilizat în locul termenului compus videocasetâ: „La 11 septembrie, Camera Reprezentanţilor a SUA hotărâse publicarea celor 445 de pagini al raportului [...], însoţite de mărturia preşedintelui în faţa Marelui Juriu, înregistrată/*? video în august" (A, 5.10.1998, p. 7).
3.2. Trunchierea poate afecta şi cuvintele neanalizabile.
Antitero (< adj. antiterorist „care protejează în cazul unui atac de terorism", cf. DCR2, p. 30) apare, de regulă, ca adjectiv invariabil: „Pentru a preveni blocarea aeroportului, ieri, la Otopeni, au fost trimise trupe antitero şi de jandarmi" (A, 5.06.1997, p. 1). Mai rar, el poate deveni - prin conversiune - substantiv: „Jandarmii şi antitero i-au scos pe sus pe trupeţii lui Dan Iosif din Palatul Victoria" (A, 3.08.1998, p. 1).
Bac (< subst. bacalaureat) figurează în DCIi, (p. 41) ca formă care circulă „în limba vorbită, în special". Termenul - preluat de presă din argoul elevilor - poate fi explicat ca împrumut din franceză (unde forma trunchiată, considerată „familiară", este înregistrată în PL, p. 116) sau ca o creaţie internă după model francez. Prin intermediul interviurilor cu elevi şi cadre didactice (care au adoptat forma trunchiată din comoditate şi solidaritate cu discipolii lor), bac a pătruns mai întâi în presa audio-vizuală şi, ulterior, şi în cea scrisă14, unde îl găsim în titlul unei rubrici de ştiri: „Bac '93-noutăţi" (CR, 19.02.1993, p. 8).
In context politic, forma trunchiată dezvoltă un sens figurat („examen de maturitate") prezent în următoarele exemple: „Revizuirea Constituţiei - bac-ul politicienilor" (A, 4.07.1998, p. 1); „Considerând că au promovat 6ac-ul sesiunii extraordinare, deputaţii au plecat în vacanţă" (A, 10.07.1998, p. 2).
Info (< adj. informaţional) este înregistrat în DCRg (p. 130) în compusul info-război („război informaţional"), calchiat după engleză şi/sau franceză. în presa actuală, forma trunchiată este frecvent întâlnită, cu valoare substantivală, în titulatura unor rubrici de ştiri: Jnfo bursier" (A, 16.09.1997, p. 7); Jnfo economic" (RAct, 24.06.1994). Jnfo pop" (PRTV, 1998, nr. 43, p. 8), „TVR/n/b" (PTy 1999, nr. 13, p. 8) şi Jnfo Magazin" Qbid., p. 28) reprezintă denumiri de emisiuni sau rubrici TV.
Parti (< adj. particular) este utilizat ca substantiv cu referire la universităţile particulare: „Cei de la (partif pot face a doua specializare la Stat" (A, 30.07.1999, p. 12).
Prof(< subst. profesor), inclus în DALR (p. 159) şi în DAEF (p. 208) ca termen din argoul elevilor, figurează - ca termen familiar - şi în franceză (cf. PL, p. 825). în presă, termenul trunchiat apare în texte cu caracter informai sau ironic: „Deosebirea dintre un prof care dă meditaţii şi un prof care trăieşte din leafă se vede în frigider şi, mai ales, în bibliotecă" (A, 31.10.1998, p. 7).
Promo (< adj. promoiional) apare frecvent ca substantiv, cu sensul „anunţ/ clip publicitar": „Invitaţia noastră dinpromo-ul emisiunii rămâne valabilă" (Ant 1,11.04.1999); „Promo pentru 'Casa umbrelor'" (PRTV, 1990, nr. 16, p. 20). Forma trunchiată, purtând indicaţia „familiar", este înregistrată şi în franceza actuală (cf. PL, p. 828).
Secu este inclus în DCR2 (p. 206) ca substantiv, cu sensurile „1. securist; 2. Securitatea", însoţite de precizarea „folosit numai oral înainte de 1989". Forma trunchiată figurează, de asemenea, cu ambele sensuri în DAEF (p. 232). Atestarea din DCI^ provine din presa anului 1996, dar termenul a început să fie utilizat în scris încă din 1990, cu o conotaţie familiar-ironică evidentă în următorul context, bazat pe un joc de cuvinte: „Astăzi este lăsatasecu-lui. Dumnezeu să ne ajute ca toţi cei de la „Secu" să fie lăsaţi la vatră" (RL, 25.02.1990, p. 1).
Forma trunchiată continuă să fie utilizată şi în prezent: „Ministrul UDMR Baranyi a recunoscut că a semnat, dar nu şi că a turnat la 'Secu1" (A, 18.06.1998, p. 16).
f 4.Acronimele şi siglele reprezintă compuse realizate prin abreviere din grupuri slnd^etice mai mult sau mai puţin stabile. în primul caz sunt reţinute silabe (sau fragmente) irjj|îale^ compun o sintagmă; în cel de-araaîBETsunt
sele^Tale^ sihtactica^e băzaî3 .în afara
acestor tipuri principale, există şi compuse prin abreviere care combină cele două procedee, asociind iniţiale cu fragmente de cuvinte şi/sau cuvinte întregi.
Atât acronimele, cât şi siglele sunt creaţii ale limbii scrise, putând fi - eventual -preluate şi în vorbire. Din această cauză ele sunt considerate creaţii de tip cult (în opoziţie cu trun^iere^care este im ^
Productivitatea crescândă a acronimelor şi siglelor confirmă observaţia conform căreia, deşi româna este genealogic o limbă de tip der^iv^ se constâtăo înmulţire a num^juicpmpuseîw      ales în §iîni^ E!M^ această tendinţă, româna se apropie de limba
fraacezEj^SS^ al cărei model.îl urmează în câmpul creaţiei lexicale, fără a fi excluse şi alte influenţe străine (rusă, engleză, gemiană).
Cea mai veche formaţie românească realizată prin abreviere este acronimul ^^^(asociaţie culturală transilvăneană, înfiinţată în anul 1861); spre sfârşitul secolului trecut, au apărut şi primele compuse tip siglă (C.F.R., CEC.)17. Productivitatea compunerii prin abreviere a continuat să crească în perioada interbelică, şi mai ales după al doilea război mondial, fiind explicată de Iorgu Iordan prin influenţele franceză şi rusă18.
Domeniile predilecte de apariţie a noilor creaţii lexicale au fost încă de la început (şi au rămas până astăzi) limbajul comercial19, cel politic şi cel a^ninisţLaliv20. I De altfel, în cunoscutul său roman de ficţiune politică „l⧣\ George Orwell dovedea o remarcabilă intuiţie lingvistică, introducând în vocabularul limbii inventate de el ^^Ş^^^tK') cuvinte compuse de tipul acronimelor (thinkpol „poliţia gândirii"; mlnWrue „ministerul adevărului"; minipax „ministerul păcii"), create după I modele tipice pentru limbajul politic totalitar ca Gestapo şi Komintern21.
După 1989, deşi în română nu au apărut tipuri noi de abrevieri, procedeele în discuţie au cunoscut o extindere spectaculoasă explicabilă atât prin „presiunea" unor modele străine, cu circulaţie internaţională, cât şi prin necesităţi obiective22.
4.1. Acronimele (considerate în sens larg, incluzând şi abrevierile de tip mixt) reprezintă în română (ca şi în franceză23) o modalitate de compoziţie alogenă.
Majoritatea acronimelor actuale provin din abrevierea unor grupuri sintactice formate, de regulă, dintr-un determinat şi unul sau mai mulţi determinanţi. Este important de reţinut că nu există reguli stricte pentru formarea acronimelor, nici în privinţa dimensiunii segmentelor componente, nici în ceea ce priveşte topica
42        Vocabularul limbii române actuale
Abrevierile în româna actuală: modă sau necesitate?
43
lor. Principalele criteri^avutain vedere sunt ca formaţia respectivă să aibă,aiirL_-punct de vgdferefonetic, grafic şi morfologic, aspectul unui cuvânt de sinezstătătar, să pogfajî^^ cu uşurinţă şi să fie egmiomică. Din păcate, criteriul
transparenţa neglijat, ceea ce reduce simţitorefidenja
procedeului24.
Sprelîeosebire de perioada anterioară anului 1989, când acronimele erau - aşa cum rezultă din DCR2 - atât nume proprii (CEPECA, INCREST, OLTCIT, ROMLUX), cât şi substantive comune (dero, duroflex, frucadă, frucola, relontex, salvamar, salvamont, sintonie, sticloplast, stiplex, textin), acronimele create în limba actuală -prezente şi în presă - reprezintă exclusiv nume proprii d_e regii aulonoma, societă|[ com^iaierfirmerag^ţftetc.
Un aspect caracteristic pentru structura acronimelor este topica liberă a determinantului, care poate fi postpus sau antepus, astfel încât să rezulte o structură fonetică acceptabilă în limba română.
în cazul sintagmelor formate dintr-un substantiv însoţit de un adjectiv se poate păstra topica firească în limba română (determinat + determinant): „Mefin [<mecanică fină] Sinaia"; „Alro [< aluminiu românesc] Slatina"; Asirom [< asigurare românească], Puhlirom [< publicitate românească]; Optimed [< optică medicală].
Mult mai numeroase sunt însă în limba actuală acronimele cu topică inversă (determinant-determinat). Pentru perioada care a urmat celui de-al doilea război mondial, acest tip de abrevieri a fost explicat prin influenţa limbîirusej[vezi modele caSovrompetrol, Sovromlemn)25; în prezent, modelul este cel oferit de limba er^leză_ (uneori, prin intermediul francezei - vezi Romtelecom, format după France ^lecpin)26. Dintr-o serie foarte bogată de asemenea compuse semnalImTlfemawa, Romexpo, Romtehnochim, Rompres, Romlabor, MultipalstProdSRL, Minimodlmpex SRL, Mecaprest Internaţional SRL.
O situaţie similară se constată în cazul toponimelor cu funcţie de determinant care pot fi postpuse (Alor „Alumina Oradea"; Siderca „Combinatul Siderurgic Călăraşi"; PÎ^spr „Mobilier din material plastic Oradea") sau antepuse (Severnav „Şantierul Naval Tumu-Severin"; Do^c/î/m Craiova „îngrăşăminte chimice Dolj"; Tomistex „Textile Tomis").
Caracterul convenţional al acronimelor şi libertatea de combinare a elementelor pot fi demonstrate prin existenţa unor formaţii sinonimeLj^re diferă numai prin ordinea componentelor (,,ComcerealAxad"\^Cefealcom Timiş" A, 26.03.1999, p. 1).
în cazul sintagmelor care conţin mai mulţi determinanţi de tip prepoziţional, componentele compusului respectă topica sursei (cu omiterea elementelor de re^ie):td^ ^mpania Naţională de Electricitate"; FORPROONU„Fbrţa de Protecţie a ONU"t§0O$AR ^Institutul Naţional pentru Studii de Opinie şi Marketing"; UNITER „Uniunea Teatrală din România".
Aspectele fonetice, ortografice şi morfologice ale utilizării acronimelor prezintă numeroase similitudini cu cele constatate în cazul siglelor (vezi infrd).
4.2. Intre compusele prin abreviere, ponderea cea maiînsemnată revine siglelor, situaţia actuală din română fiind comparabilă cu cea din franceza?7. —
Examinarea unui singur număr din cotidianul „Adevărul" (29.04.1999) pune în evidenţă amploarea fenomenului prin prezenţa a numeroase sigle, româneşti şi străine, aparţinând celor mai diferite domenii:
a) nume proprii care desemnează:
- formaţiuni politice: ApR, CDR, PD, PDSR, PNL, PNŢCD, PS, PSM UDMR
(p. 2);
- organizaţii sindicale: C/VSL/?-Frăţia, BNS („Blocul Naţional Sindical"), FSSS („Federaţia Sindicală Solidaritatea Şoferilor"28) (p. 3);
- organisme administrative şi guvernamentale naţionale: DTB („Direcţia Telecomunicaţii Bucureşti") (p. 3), FPS (p. 5), IMI („Institutul de Management şi Informatică") (p.6), MMPS (p. 8), MEN (p. 9), BCCOC „Brigada de Combatere a Crimei Organizate şi Corupţie"), IGP („Inspectoratul General al Poliţiei") (p. 10), SRI, SIE („Serviciul de Informaţii Externe"), CSAT („Consiliul Suprem de Apărare a Ţării") (p. 16);
- organisme internaţionale: CE (Consiliul Europei) (p. 3), NATO, FMI, CICR („Comitetul Internaţional al Crucii Roşii") (p. 12);
- agenţii, societăţi, asociaţii: ANAT („Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism"), FPT („Federaţia Patronală din Turism") (p. 3), SNP („Societatea Naţională a Petrolului") (p. 7);
-bănci:£A7? (p. 5),BRD (p. 6),BA „BancaAgricolă" (p. 16);
- agenţii de presă străine: franceză (AFP, p. 12), spaniolă (EFE), maghiară (M77),(p.l6);
-organisme sportive internaţionale:FIFA, UEFA, ETTU („UniuneaEuropeană de Tenis de Masă");
b) nume comune din terminologia:
- administrativ-juridică: OG („Ordonanţă Guvernamentală"), OUG („Ordonanţă de Urgenţă Guvernamentală") (p. 5), CLM („Consiliul Local Municipal") (p. 8);
- economică: TVA (p. 1),/MM („întreprinderi mici şi mijlocii") (p. 5), SRL (p. 6),AGA, CA, PIB, (p. 16);
- tehnică: PC (p. 6), BGL („bombă cu ghidaj laser") (p. 12).
în limba actuală, extinderea procedeului se explică, în principal, prin influenţa modelelor anglo-americane, susţinută şi de prezenţa în română a numeroase sigle împrumutate din engleză29.
Formate din literele iniţiale ale unui grup sintactic mai mult sau mai puţin dezvoltat, siglele îşi justifică existenţa prin funcţia lor denominativă şi prin economia lingvistică pe care o realizează30. Datorită acestor caracteristici, ele sunt frecvent întâlnite în limbaje specializate şi în stilul publicistic31.
Sigle proprii unor grupuri socio-profesionale devin cunoscute masei cititorilor prin intermediul presei. De pildă, DCR2 înregistrează - pe baza unor contexte din presa anilor 1966-1997 - sigle din terminologia ştiinţifică (ADN, ARN, HIV, SIDA) şi tehnică (CD, PC, PFL, p.n.a., p.v.c, TAB, OZN, UFO). Alte sigle din presa actuală aparţin terminologiei medicale (HTA „hipertensiune arterială", A, 20.04.1999, p. 12; RMN „[aparat] de rezonanţă magnetică nucleară"; MRF „microradiofotografie", A, 19.04.1999, p. 16), celei juridic-administrative (M/P „[rezoluţie de] neîncepere a urmăririi penale", A, 9.04,1999, p. 16) sau celei economic-financiare internaţionale WSD „dolar SUA", DM „marca germană", GBP „lira sterlină", FRF „franc francez", ITL „lira italiană", A. 28.04.1999, p. 7).
Eficienţa abrevierilor şi, implicit, perspectiva impunerii lor în uzul limbii depind de mai mulţi factori: frecvenţa grupului sintactLcâUreviat, trans£^r^^r^p.t|.c.ă,a compusului, posibilitatea acestuia de a fi rostit cu uşurinţaT
3369
44        Vocabularul limbii române actuale
Abrevierile în româna actuală: modă sau necesitate?
Deşi cele mai multe dintre observaţiile care urmează sunt valabile pentru toate compusele din abrevieri, ne vom concentra aici atenţia asupra siglelor, în virtutea frecvenţei, a diversităţii şi a importanţei lor în limba actuală.
4.2.1. în plan practic, apariţia unor noi sigle se justifică prin economia de spaţiu tipografic numai în cazul grupurilor sintactice care se bucură, într-o anumită perioadă, de o circulaţie semnificativă.
Iniţial, sigla apare în context împreunăcu sursa ei, de care se.pqatedetaşa ulterior, când devine suficient de cunoscută: „Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB) a fost autorizată ieri de executiv să preia active supuse valorificării de la Baneorex SA." (A, 9.04.1999, p. 15). <y*    Criteriul eficienţei este însă contrazis de prezenţa, în paginile ziarelor, a numeroase i 0 % sigle cu caracter strict „ocazional", a căror existenţă se reduce, adesea, la spaţiul unui r ^ singur articol. în această categorie se înscriu atât sigle străine (/CF^>„Forţa pentru Pace în Kosovo", A, 7.05.1999, p. 13; ETTU „Uniunea Europeană de Tenis de Masă", A, 29.04.1999, p. 11), cât şi creaţii româneşti (ONPHR „Organizaţia Naţională a Persoanelor cu Handicap din România", A, 4.05.1999, p. 9; OPRIMP „Organizaţia Patronală de Ramură a Industriei de Morărit şi Panificaţie", A, 4.05.1999, p. 8).
4.2.2. Transparenţa semantică a siglei depinde de posibilitatea receptorului român de a reconstitui grupul sintactic abreviat, ceea ce se întâmplă, de regulă, cu siglele create în română sau calchiate.
în cazul siglelor împrumutate ca atare, ale căror formaţii de bază nu sunt analizabile în limba română, perceperea sensului se realizează în mod global, la nivelul compusului (într-o manieră similară cu cea prin care sunt „învăţate" cuyinţgle împrumutate din alte limbi). în aceste condiţii, sigla devine autonomă de sursa ei, indicând referentul în mod direct, şi nu prin intermediul formaţiei de bază32.
Ca exemple, în acest sens, pot fi invocate împrumuturi mai vechi din engleză, cu circulaţie internaţională (505, OK, KO, NATO, UNICEF, FBI, CIA) sau unele mai noi (CD, CV, DJ, PC, VIP, USD), cu al căror sens cititorii s-au familiarizat în timp, astfel încât prezentarea în context a formaţiei-sursă devine superfluă: „SOS-ul primit de pe nava 'Căciulata'" (A, 3.05.1999, p. 1); „OK-ul Oficiului Concurenţei" (A, 8.03.1999, p. 5); „VIP-urile de ieri" (A, 1.08.1997, p. 1).
Din punctul de vedere al cititorului român, eficienţa abrevierilor este discutabilă în situaţiile relativ frecventejapresa actuală, când sigla străină (în exemplele noastre, de origine englezească) este asociată, în context, cu o sintagmă românească provenită din traducerea formaţiei-sursă: UNHCR „înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi" (A, 31.03.1999, p. 1); PSAL „Programul de ajustare structurală a sectorului privat" (A, 29.03.1999, p. 1); FYROM „Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei" (A, 19.04.1999, p. 12).
4.3. Trecerea abrevierilor din limba scrisă în varianta orală depinde de dimensiunile compusului şi de uşurinţa cu care acesta se poate pronunţa.33
Siglele româneşti din presă au dimensiuni cuprinse între două elemente (CA „Consiliu de Administraţie"; GF „Garda Financiară"; HG „Hotărâre de Guvern"; MI „Ministerul de Interne") şi cinci (CNEAA „Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare Academică"; SNCFR „Societatea Naţională a Căilor Ferate Române"; IRSOP „Institutul Român de Sondare a Opiniei Publice"). în cazuri de excepţie, se întâlnesc şi sigle formate din şapte iniţiale, al căror uz este limitat la varianta scrisă a limbajului
administrativ (CNIPMMR „Consiliul Naţional al întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii" A, 11.05.1999,p. 12).
Cele mai numeroase sunt siglele formate din trei elemente (AGA, FPS, IMM, SPP, SRL, TVA) sau patru (LADO, MMPS, PDSR, UDMR). Acestea rămân, în continuare, la fel ca în anii '60, cele mai apte de a fi preluate în limba vorbită.34
în marea majoritate a cazurilor, în componenţa siglelor sunt reţinute numai iniţialele cuvintelor cu autonomie semantică, fiind lăsate deoparte elementele de relaţie. Cu titlu de excepţie, din raţiuni de eufonie, siglele pot include şi iniţiale provenite de la prepoziţii: ApR „Alianţapen/ra România"; CNASCO „Consiliul Naţional de Acţiune împotriva Crimei Organizate"; MSF „Medicinssans Frontieres".
4.4. Siglele din categoria numelor proprii reprezintă compuse cu caracter instabil (efemer)35, apărând şi dispărând o dată cu referentul lor.
Dintre siglele ieşite din uz datorită unor factori extralingvistici pot fi citate, în primul rând, cele provenite din numele unor state (RDG, RFG, URSS), formaţiuni politice (PCR, UTC, FSN, PAC) sau instituţii (ICRAL, ICAB, IDEB, ONT) dispărute.
Caracterul convenţional al siglelor este evidenţiat de câteva fapte:
- utilizarea - în acelaşi articol - a două sigle sinonime (una străină şi alta românească) pentru acelaşi referent: UCK şiAEK „Armata de Eliberare din Kosovo" (A, 19.04.1999, p. 12); OLP şi OEP „Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei" (A, 29.04.1999, p. 13);
- paralelismul între o siglă străină şi o expresie sinonimă românească: NATO şi „Alianţa Nord-Atlantică"; UCK şi „armata separatiştilor albanezi" (A, 15.05.1999, p. 8);
- omonimia (rezolvabilă în context) între sigle cu referenţi diferiţi: SRL însemna înainte de 1989 „săptămâna redusă de lucru", iar astăzi „societate cu răspundere limitată"; CE desemnează atât Consiliul Europei, cât şi Campionatul European (de Fotbal); USD trimite la Uniunea Social-Democrată, dar reprezintă şi abrevierea internaţională pentru moneda americană.
Modificarea, sub anumite aspecte, a referentului determină schimbarea parţială a unor sigle consacrate. Astfel, ITB a devenit, după 1989, RATB, iar CFR a fost înlocuit prin SNCFR.
5. Dinpunct de vedere morfologic, compusele prin abreviere sunt utilizate, în principal, căsubstantive şi, mai rar, ca adjective invariabile. Ca substantive comune, ele prezintă categoriile specifice numelui românesc (gen, număr, caz). Fac excepţie, fiind întotdeauna invariabile, siglele consacrate pe plan internaţional pentru diverse valute: „Medaliaţii cu aur la Jocurile Olimpice din 2000 vor primi 15.000 USD" (A, 26.03.1999, p. 16).
5.1. în stabilirea genului compuselor din iniţiale, româna procedează diferit faţă de franceză36, unde primul cuvânt al sursei dă genul siglei („la TVA" şi „la CGT", pentru că substantivele taxe şi centrale sunt feminine în franceză). Chiar în cazul siglelor împrumutate din engleză, genul se stabileşte prin raportare la substantivul corespunzător din franceză: „le FBI" (pentru că fr. bureau este masculin).
în româna actuală, această modalitate de stabilire a genului este rar întâlnită: „CD/? [Convenţia Democrată din România]-devorată şi din stânga, şi din dreapta" (A, 31.03.1999, p. 1); ,floulCA [Consiliude Administraţie] a făcut deja [...] demersurile necesare înregistrării juridice" (A, 30.03.1999, p. 6).
46
Vocabularul limbii române actuale
Abrevierile în româna actuală: modă sau necesitate?
47
De regulă, româna stabileşte genul compusului după finala siglei, ignorând genul primului substantiv din sintagma-sursă: CAP-ul [Cooperativa Agricolă de Producţie] (A, 16.06.1990, p. 3); LPF-ul [Liga Profesionistă de Fotbal]; TVR-ul [Televiziunea Română] (PTV, nr. 18/1999, p. 2); OEP-ul [Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei] (A, 19.05.1999, p. 13).
în marea lor majoritate, siglele care circulă în limba actuală sunt asimilate neutrului, indiferent de origine: creaţii interne (/MM, SRL), calcuri (OZN, ONG) sau împrumuturi (VIP, PC). Chiar sigle cu finală feminină sunt tratate ca substantive neutre: „TVA-ul a fost rambursat [...]" (A, 5.05.1999, p. 15).
Există însă şi o serie de excepţii:
- sigle împrumutate, al căror gen se fixează prin raportare la traducerea românească a sursei sau la un echivalent al acesteia: UCK „[Armata de Eliberare din Kosovo] este încă activă" (A, 9.04.1999, p. 5); „Pune un CD [compact disc] în calculator" (A, 29.03.1999, p. 5); „NATO nu este obligată să asigure garanţii de securitate României" (A, 28.04.1999, p. 16) - unde genul feminin atribuit siglei se explică prin sinonimia acesteia cu sintagma, frecvent utilizată, plianta Nord-Atlantică";
- sigle create în română, cărora li se stabileşte genul în funcţie de criteriul formal sau după primul substantiv al sursei: „un HG [Hotărâre de Guvern] salvator"] „o HG pregătită în mare taină" (A, 28.04.1999, p. 3).
5.2. Odată stabilit genul, siglele respective pot fi articulate ca orice substantiv: „H.G.-ul adoptat la 25 martie" (A, 29.03.1999, p. 3); „TVA-ul pentru transportul rutier de marfă" (A, 28.04.1999, p. 6); „un MIG-29 - doborât de un F-16" (A, 5.05.1999, p. 15).
în mod similar se comportă acronimele: RENEL-ul, RADET-ul (D, 9.12.1995, p. 1).
Şi sub aspectul declinării, siglele se comportă asemeni substantivelor neutre: „cooptarea de voluntari din rândul ONG-urilor [„organizaţii non-guvernamentale"] de resort" (A, 19.05.1999, p. 3); „atribuţiile ADP-urilor [„Administraţia Domeniului Public"] de sector" (A, 10.04.1999, p. 2).
5.3. întrucât majoritatea siglelor se încadrează la genul neutru, cea mai frecventă desinenţă de plural este -uri: „şoferii de TIR-uri străine" (A, 17.04.1999, p. 10); „participarea în AGA şi CA-uri" (A, 9.04.1999, p. 1).
în mod paradoxal, deoarece compusul desemnează persoane, aceeaşi desinenţă se ataşază anglicismului VIP [ „very important person" ], utilizat în română numai la plural: „VIP-uri din lumea afacerilor" (A, 14.03.1994, p. 1); „De 1 Decembrie, VIP-urile au ocolit Alba Iulia" (A, 4.12.1995, p. 4)37.
într-un context de tip oral, o siglă „mixtă" (formată dintr-o literă şi un număr), desemnând un tip de bombardier, este asimilată sub aspect flexionar compuselor substantivale, atribuindu-se genul neutru (prin analogie, probabil, cu hiperonimul său, substantivul avion): „Iar ţării acesteia încep să-i facă rău până la greaţă discursurile de întâmpinare aB52-urilor" (A, 9.04.1999, p. 1).
5.4. Acordul determinanţilor se realizează în funcţie de genul atribuit siglei: „cimitirul VIP-urilor comuniste" (A, 17.10.1996, p. 7); „Casa de Economii şi Consemnaţiuni, binecunoscutul CEC" (A, 19.04.1999, p. 7). Aceeaşi siglă-nume propriu poate fi însoţită de determinanţi cu genuri diferite. Astfel, în cazul siglei
împrumutate din engleză NATO, se întâlneşte acordul la feminin prin raportare la substantivele „organizaţie" sau „alianţă" („NATO nu este obligată să asigure garanţii de securitate României", A, 28.04.1999, p. 16)), dar şi acordul la masculin/neutru dacă se ia în considerare substantivul „tratat", prezent în sintagme-sursă („Cum poate fiNATOsigur că nu e posibilă acum o soluţie negociată?", A, 1.04.1999, p. 1).
5.5. Tendinţa de păstrare nealterată a formei compuselor determină apariţia în presă a numeroase construcţii de tip apozitiv, în care sigla poate fi asimilată adjectivelor invariabile. în această categorie se înscriu sigle româneşti şi străine folosite ca epitete, pentru a indica provenienţa, apartenenţa sau profesia38: „specialiştiFPS" (A, 20.10.1998, p. 9); „şeful/CP; membrii CSAT' (A, 16.11.1998, p. 1); „guvern CDR-PDSR-UDMR" (A, 22.03.1999, p. 2); „ vilele VIP" (A, 16.06.1997, p. 1); „ofiţeriNATO"; „racheteleNATO" (A, 11.04.1999, p. 1).
6. Compusele din iniţiale pot constitui baze pentru crearea de cuvinte noi prin derivare sau compunere.
6.1. Ca şi în franceză39, cele mai frecvente derivate substantivale sunt numele de agent formate cu sufixul -ist, care pot funcţiona şi ca adjective40.
Categoria foarte bogată a numelor de agent este ilustrată de derivatele din următoarele contexte: „Mai mult de jumătate din PD-işti au alte opţiuni pentru Cotroceni" (A, 3.04.1999, p. 2); „Pedeseriştilorle e dor de Radu Vasile" (A, 4.05.1999, p. 2); „Piaţa Unirii -împânzită de poliţişti, jandarmi, sepepişti şi antitero" (A, 8.05.1999, p. 2); „oengişti bursieri" (A, 9.04.1999, p. 1); ,/epes/$tf/agamani fruntaşi" (A, 30.03.1999, p. 1); „comercianţi cu autorizaţii deserelişti" (A, 21.05.1999, p. 6).
Dintre derivatele adjectivale în -ist, semnalăm câteva: „oficiosul peneţecedist 'Dreptatea'" („Azi", 19.04.1990, p. 1); „liderul pedeserist" (A, 22.04.1999, p. 2); „propunerea UDMR-istă" (A, 9.04.1999, p. 2). Alte derivate adjectivale, având ca bază sigle sau acronime, se întâlnesc în următoarele sintagme conotate ironic: „conştiinţă icralieră" (A, 2.09.1997, p. 1); „războiul renelo-radetian" (A, 5.12.1995, p. 3).
Prin ataşarea sufixului verbal -iza la baza de tip siglă, se obţin derivate verbale care, la rândul lor, dau naştere cu ajutorul sufixului -re la derivate substantivale abstracte: „După ce a pedeserizat secţiile de votare, Prefectura măsluieşte şi contestaţia de la BEM" (A, 23.10.1996, p. 1); „comandamentul politic, anume acela de a PNŢCD-iza învăţământul românesc" (A, 3.03.1998, p. 10); „dacă cederizarea Ministerului de Externe va fi mai puternică decâtpedeserizarea [...]" (RL, 15.11.1996, p. 12).
6.2. în mai mică măsură, româna - spre deosebire de franceză41 - admite şi prefixarea unor compuse din iniţiale. Cel mai frecvent întâlnit este prefixul anti-: „atitudine anti-NATO" (A, 23.04.1999, p. 2); „zvastici anti-SUA" (A, 28.04.1999, p. 16); „programul anti-tbc" (A, 28.05.1998, p. 1). Alte exemple de sigle prefixate apar în următoarele contexte: „opţiuneapro-jWO" (A, 23.04.1999, p. 2); „strategianon-AMTO" (A, 2.07.1998, p. 1); ,juper-VIP-uri din lumea show-biz-ului" (A, 11.04.1999, p. 4).
6.3. Categoria restrânsă a derivatelor parasintetice poate fi ilustrată prin exemple precum antiugeserism [de la UGSR „Uniunea Generală a Sindicatelor din România" ] („Azi", 6.07.1990, p. 1); neugeserist (RL, 20.06.1990, p. 2); dekaghebizare [de la sigla serviciului secret rus KGB] (A, 24.07.1997, p. 1).
48
Vocabularul limbii române actuale
Abrevierile în româna actuală: modă sau necesitate?
49
6.4. Din combinarea siglelor cu sufixoide, rezultă compuse cu nuanţă ironică sa^ peiorativă, dintre care; cel mai frecvent atestat în presa actuală este agaman „membru în AGA [Asociaţia Generală a Acţionarilor]": ,JiGA-manii societăţilor falimentare - plătiţi din banii societăţilor cu profit" (A, 27.02.1996, p. 8); „Noi oportunităţi pentru foştii agamani" (A, 9.04.1999, p. 6).
O situaţie similară se întâlneşte în cazul compusului NATOmania: „Vara asta se poartă NATO [...]. Frenezia i-a apucat şi pe oamenii politici ai zilei, nu numai pe cei de rând, atingându-se câteodată accente hilare ale acestei NATOmanii" (A, 15.05.1997, p. 2).
7. Dovada caracterului recent al compuselor prin abreviere şi a integrării lor incomplete în sistemul limbii este tratamentul inconsecvent m plan fonetic, ortografic şi morfologic.
7.1. Rostirea abrevierilor recente se realizează, în continuare, în manierele consacrate42.
Abrevierile formate dintr-o succesiune de consoane se rostesc silabic (conform normelor de pronunţare a literelor alfabetului), siglele respective fiind accentuate pe ultima silabă (SNCFR, PDSR, PNŢCD, FPS). Siglele din această categorie care se răspândesc în limba vorbită încep să fie ortografiate conform rostirii: „Câteva sereleuri au pus mâna pe Camera de Comerţ şi Industrie Cluj" (A, 4.05.1999, p. 8).
Se pronunţă literal siglele în care vocalele şi consoanele sunt astfel ordonate încât compusul să poată fi citit ca un cuvânt obişnuit (AGA, ARAS, AVAB, IRSOP, LADO, MEN). Unele sigle din această categorie beneficiază de două modalităţi de rostire (literală şi silabică). Este cazul compusului CSAT(„Consiliul Suprem pentru Apărarea Ţării"), rostit [csat] sau [ceseate] (pentru ultima pronunţare, dispunem de atestări de la Ant 1,5.05.1999 şi Tele 7 abc, 6.05.1999).
Intr-o modalitate mixtă, care le asociază pe primele două, se rostesc sigle precum CNA („Consiliul Naţional al Audiovizualului"), IMM, RATB, SRI, UDMR.
In cazul siglelor împrumutate din engleză, coexistă două modalităţi de pronunţare - conform fonetismului românesc şi/sau celui din limba de origine.
Cele pătrunse în uzul comun se pronunţă ca în română (SOS, NATO, UNESCO, WC, VIP)43. Şi-au păstrat fonetismul originar, în primul rând, siglele cu caracter specializat, utilizate de cunoscători ai limbii engleze (CD, DJ, LP, PC). în unele cazuri, cele două tipuri de rostiri coexistă: CIA (rostit [cia] sau [siaiei]),fB/(rostit [febei] sau [efbiai]), SF (rostit [sefe] sau [esef]), CV (rostit [ceve] sau [sivi]). De regulă, la radio şi la televiziune se conservă pronunţia englezească autentică sau măcar una apropiată.
7.2. In plan grafic, inconsecvenţele sunt de mai multe tipuri:
- Aceeaşi siglă - nume comun - apare ortografiată cu majuscule sau cu minuscule, uneori chiar în acelaşi text sau în aceeaşi publicaţie: TIR-ul şi un tir (A, 14.04.1999, p. 8); „prezentator TV1 şi „premieră to" (PTVnr. 20/1999, p. 31,4); un CV (PTV 20/1999, p. 3) şi om//(A, 21.04.1999, p. 16).
- Deşi normele ortografice prevăd separarea majusculelor din componenţa siglelor prin punct, în presa actuală se observă o tendinţă puternică de eliminare a acestui semn ortografic, atât în cazul creaţiilor româneşti, cât şi al numelor împrumutate: ,f>NŢCD şi PNL s-ar bate cu PRM, ApR şi PD, dar ar fi strivite în lupta cu PDSR" (A, 14.04.1999,p. 2);SIDA, HIV(C, 18.07.1995, p. 3),KGB (RL, 9.01.1990, p. 6).
Relativ frecvent se întâlnesc însă ortografii oscilante, pe aceeaşi pagină de ziar (M.E.N. şi MEN, A, 5.05.1999, p. 8; I.M.I., „Institutul de management şi Informatică" şi IMI, ibidem,p. 6) sau în acelaşi text: M.l.şiMI(A, 29.04.1999, p. 16).
- Scrierea derivatelor şi a compuselor, având ca bază sigle, se realizează, într-o primă etapă, cu majuscule, sufixul fiind ataşat prin cratimă; ulterior, când sigla se impune în uz, ea este scrisă conform rostirii, iar sufixul se alipeşte direct. Inconsecvenţele se întâlnesc însă frecvent: PD-ist (A, 3.04.1999, p. 2) şi pedist (A, 20.04.1999, p. 2); SPP-işti şi sepepişti (A, 8.05.1999, p. 2); „primarii CDR-işti" (A, 23.04.1999, p. 2) şi „cheia cederistă" (A, 28.04.1999, p. 1). în sfera compunerii, oscilaţii de scriere apar frecvent în cazul termenului AGA-man (A, 20.04.1999, p. 2) / agaman (A, 19.04.1999, p. 6).
7.3. în domeniul morfologiei, inconsecvenţele se întâlnesc în formarea pluralului şi în declinare.
Astfel, o siglă poate apărea însoţită de marca pluralului sau ca substantiv invariabil în cadrul aceluiaşi articol: „1 \8SRL-uri"; „S43SRL înmatriculate" (A, 29.04.1999, p. 6).
în mod similar, un acronim sau o siglă poate primi desinenţe cazuale sau poate fi tratat(ă) ca invariabil(ă) sub aspect flexionar44: „scădere a PIB-ului I a PIB" (A, 14.04.1999, p. 6); „imagineaPetromului" (A, 9.04.1999, p. 4); „privatizareaPetrom" (A, 24.03.1999, p. 6).
8. Sub aspectul integrării în context a compuselor prin abreviere, abaterile se întâlnesc mai ales în domeniul flexiunii. Genitive prost formate („activitatea luiSidex", A, 27.05.1999, p. 6; „suporteri UTA-ei", A, 4.05.1999, p. 13), absenţa mărcilor flexionare acolo unde ar fi fost necesare (,,/MMli se acordă din oficiu 30% la grila de punctaj", A, 7.05.1999, p. 5) sunt exemple în acest sens.
Construcţiile pleonastice accidentale în presă - precum „Clubul FC Argeş" (A, 4.05.1999, p. 13), „COMTIM Timişoara" (A, 26.03.1999, p. 1) sau „regia" de electricitate RENEL" (RL, 16.02.1996, p. 4) - se explică prin caracterul convenţional al abrevierilor, care conduce la utilizarea lor mecanică45.
* 9. Sub aspect stilistic, transpunerea în scris a unor sigle conform pronunţării se
asociază, în context cu prezenţa unor conotaţii familiare, ironice sau peiorative: „Dacă s-ar publica mâine un haşgeu care să abroge Constituţia, nu s-ar prinde nici naiba, atât de îmbârligate le fac ăştia" (A, 5.05.1999, p. 9); „SC LukOil a fost 'ţepuită' cu 13,3 miliarde lei de un sereleu constănţean" (A, 17.02.1999, p. 16).
Exploatând caracterul convenţional al siglelor, ziariştii propun noi decodări, având conotaţii ironice, ale unor sigle consacrate. După modelul „PCR = pile, cunoştinţe, relaţii" („Dreptatea", 21.08.1990, p. 3), pentruPDS/? se propun -în articole având conţinut critic, demascator - decodări „politizate": „PDSR = 'Partidul Directorilor Şantajaţi şi Rechiziţionaţi'" (A, 31.10.1995, p. 2); „Partidul Delapidatorilor Săraci din România" (A, 29.03.1996, p. 1). Uneori, presa preia sigle cunoscute, cu decodările lor din limba vorbită, utilizându-le cu intenţii stilistice: „Asemeni recruţilor, parlamentarii îşi calculează A.M.R.-ul (au mai rămas) zilelor până la (e)liberarea din post" (A, 27.03.1996, p. 1).
10. Funcţionalitatea abrevierilor este apreciată diferit din perspectiva obiectivelor urmărite în procesul de comunicare de către specialişti, gazetari sa\i lingvişti.
50
Vocabularul limbii române actuale
Abrevierile în româna actuală: modă sau necesitate?
51
Productivitatea în continuă creştere a compunerii prin abreviere şi tendinţa de răspândire a unora dintre formaţiile de acest tip în limbajul literar standard (prin intermediul mass-media) ilustrează capacitatea limbii române de a adopta şi dezvolta în mod specific un procedeu internaţional de formare a cuvintelor.
Cu alte cuvinte, în limba actuală, abrevierile reprezintă un tip de compuse „la modă", a căror necesitate nu mai trebuie argumentată. Rămâne ca lucrările normative şi cele lexicografice să le acorde locul cuvenit.
Note
1 abreviere - faptul de a abrevia; prescurtare; abreviaţie; (concr.) cuvânt, titlu etc. abreviat" (DN3, p. 15).
2 abreviere - acţiunea de prescurtare, în scris sau în vorbire, a unui cuvânt sau a unui titlu prin litera iniţială sau printr-un grup de litere, în vederea uşurării lecturii sau a vorbirii; rezultatul acestei acţiuni" (Gh. Constantinescu-Dobridor, Mic dicţionar de terminologie lingvistică, Editura Albatros, Bucureşti, 1980, p. 14).
3 Adriana Stoichiţoiu-Ichim, Abrevierile în româna actuală: modă sau necesitate?, în volumul Comunicările „Hyperion", 5, Editura Hyperion XXI, Bucureşti, 1996, pp. 203-210.
4 Terminologia este preluată din lingvistica franceză (cf. Louis-Jean Calvet, Les sigles, RU.F., Paris, 1980, p. 7; Louis Guilbert, La creativite lexicale, Librairie Larousse, Paris, 1975, pp. 245-247 şi urm.).
5 Iorgu Iordan, Limba română actuală. O gramatică a „greşelilor", Editura Socec, Bucureşti, 1947, pp. 248-250.
6 Ibidem, p. 248.
^Trunchierea cuvintelor şi fenomenele înrudite, în LLR, 1997, voi. 1, pp. 13-17. •   *7bidem, pp. 14-16 passim.
9 O situaţie similară este semnalată în franceza actuală de Pierre Guiraud, Uargot, RU.F, Paris, 1966, p. 76.
10 Vezi, de exemplu, pentru franceză: ^(„afacere"); diame („diamante"); clande („clandestin"); occase („ocazie"); spe („special") (apud Pierre Guiraud, Largot); pentru engleză: Afro („negru african"); bike („bicicletă"); biz („afacere"); morph („morfină");pro/770 („reclamă"); uag („vagabond") (apudŞtefan Nimara, Dicţionar de argou englez-român, Editura PACO, Bucureşti, 1993).
11 Vezi, în acest volum, capitolul Redescoperirea argoului.
12 Cf. Louis Guilbert, La creativite lexicale, p. 271.
13 Nu a fost luat în discuţie, deoarece reprezintă unica atestare de care dispunem.
14 Th. Hristea (op. cit., p. 16) consideră forma bac nerecomandabilă din cauza omonimiei supărătoare pe care o poate genera.
15 Cf. Louis-Jean Calvet, op. cit., p. 7. Este interesant de menţionat că, prin extensie semantică, termenul siglă este folosit în presă şi în limbajul politic pentru a desemna însemnul grafic al unei formaţiuni politice (compus din grafeme, cuvinte şi ideograme simbolice) pentru care, în mod adecvat, ar trebui utilizată abrevierea logo (< logotype) (cf. Claude Peyroutet, Style etrhetorique, Editions Nathan, Paris, 1994, p. 38).
16 Cf. Iorgu Iordan, op. cit., pp. 226-227; Florica Dimitrescu, Tendinţe ale formării cuvintelor în limba română (Cuvinte noi în presa actuală), în LL, 1965, voi. 10, p. 245; Fulvia Ciobanu, Finuţa Hasan, Compunerea, în FCLR, voi. I, p. 237,240.
17 Pentru istoricul procedeului în română, vezi Fulvia Ciobanu, Finuţa Hasan, op. cit., p. 164 şi Mioara Avram, Abrevieri din actualitate, în LLR, 1995, voi. 1, pp. 3-4.
18Op. cit.,p.249.
19 Iorgu Iordan, (op. cit., p. 249) considera abrevierile drept „produse lingvistice 'comerciale', create din nevoia de a economisi timp şi bani".
20 După Halina Mirska, toate compusele prin abreviere recente aparţin „limbii oficiale" şi se datorează influenţei ruse: UTM, UFDR, ARLUS, ADAS, Centrofarm,Plafar (Unele probleme ale compunerii cuvintelor în limba română, în SMFCR, voi. I, p. 172-173). Acest punct de vedere a fost amendat de Mioara Avram (op. cit., p. 4) care precizează că, inclusiv în perioada 1945-1965, pe lângă modelele ruseşti dominante, au existat şi influenţe din limbi de circulaţie internaţională (franceză, engleză, germană, italiană, latină).
21 Apud Louis-Jean Calvet, op. cit., p. 245.
22 „Considerat de mulţi o 'plagă a secolului', acest fenomen [abrevierile] este un rău necesar, justificat prin economia de timp şi de spaţiu grafic care se obţine şi care e atât de preţioasă în secolul vitezei. Desigur, răspândirea lui depăşeşte sfera necesităţii obiective, ajungând să fie o adevărată modă, dar tot internaţională" (Mioara Avram, op. cit.,p. 4)
23 Cf. Louis Guilbert, op. cit., p. 245.
24Ca exemple de acronime „netransparente", selectăm din „Ghidul Pagini Aurii 1998-1999" denumiri de societăţi comerciale: IntforSA, InspetSA, AdmetSA Galaţi, Lafin ImpexSRL, Romproelterm SA, ConcelexS.Rl., Rofrexim Grup SRL etc.
25 Cf. Iorgu Iordan, op. cit., p. 251.
26 Influenţa modelelor străine se manifestă, în afara topicii inverse a elementelor, şi prin prezenţa - în structura acronimelor şi a compuselor de tip mixt - a unor cuvinte sau fragmente de cuvinte englezeşti, ortografiate etimologic: BankCoop, Agenţia AMPress, Romguard, Romenvirotec, Tricowool S.A., Comat Best SRL etc.
27 După Louis-Jean Calvet (op. cit., p. 17), dată fiind amploarea fără precedent pe care o cunoaşte procedeul în franceza actuală, se poate vorbi de o adevărată „revoluţie lexicală"; un punct de vedere similar se întâlneşte la Louis Guilbert (op. cit., p. 277).
28 Am indicat formaţia sintactică-sursă numai pentru siglele mai puţin cunoscute (datorită caracterului lor recent sau frecvenţei reduse).
29 DCR2 înregistrează, din categoria siglelor, atât nume proprii (FBI, NASA, NATO, UNICEF), cât şi substantive comune (CD, CD-Rom, CV, ETI, HIV, LP, LSD, PC, p.v.c, UFO, VIP).
30 „Le sigle resulte du double souci d'obtenir une reduction graphique et phonetique de la sequence syntaxique estimee trop longue pour etre facilement utilisable dans la communication, et de maintenir la relation syntaxique entre les elements par la reference â chaque composant constitutif de l'ensemble" (Louis Guilbert, op. cit., p. 275).
31 Louis-Jean Calvet (op. cit., p. 30) desemnează cele două categorii de abrevieri prin sintagmele „sigles de groupes" şi „ sigles de tous".
32 Cf. Louis Guilbert (op. cit., p. 276) şi Louis-Jean Calvet (op. cit., p. 78). Al doilea autor menţionat semnalează „aproximările semantice" prin care, pentru vorbitorul
52        Vocabularul limbii române actuale
francez, FBI este decodat prin „police americaine", iar LSD prin „sorte de drogue, poison" (p. 86).
33 „Les organismes qui ont eu â se donner un nom ont ete, des lors, guides par le souci d'adopter une combinaison syntaxique entre les constituants apte â fournir un sigle pronongable en un mot, d'eviter la rencontre de lettres difficilement transposables en syllabes et d'introduire, en particulier, des voyelles qui facilitent la transition de la graphie âun ensemble syllabique" (Louis Guilbert, op. cit., p. 275).
34 Cf. Fulvia Ciobanu, Finuţa Hasan, op. cit., p. 159; o situaţie similară este semnalată în franceza actuală de Louis-Jean Calvet (op. cit., p. 49).
35 „Caracterul efemer al abrevierilor (siglelor) legate de astfel de nume proprii, mobilitatea sau instabilitatea lor sunt trăsături care s-au manifestat - şi au fost remarcate - şi în trecut, dar ele pot fi considerate definitorii pentru actuala 'epocă de tranziţie"' (Mioara Avram, op. cit., p. 3).
36 Cf. Louis-Jean Calvet, op. cit., p. 97.
37 Dispunem de numai două atestări ale unei variante de plural masculin (în contexte având coloratură ironică): „VIP-ii din loja oficială, puşi la patru ace şi sobri" (A, 24.09.1993, p. 4).
38 Pentru descrierea fenomenului similar din franceza contemporană, vezi Louis-Jean Calvet, op. cit., p. 100.
39 Cf. Louis Guilbert, op. cit., p. 276.
40Fenomenul este semnalat de Iorgu Iordan (op. cit., p. 251), care dă ca exemple ceferist, petetist, setebist.
41 Cf. Louis-Jean Calvet, op. cit., p. 104.
42 Cf. Fulvia Ciobanu, Finuţa Hasan, op. cit., pp. 157-158.
43 Aceeaşi situaţie se înregistrează în franceza actuală (cf. Louis Guilbert, op. cit., p 276).^ ' H H
44în opinia lui Louis-Jean Calvet (op. cit., pp. 100-101), absenţa flexiunii este o dovadă a integrării incomplete a siglelor în sistemul lexical. 45 Cf. Mioara Avram, op. cit., p. 4.
NOI ASPECTE ALE DINAMICII SENSULUI ÎN PRESA POSTDECEMBRISTĂ
1. între procedeele interne de îmbogăţire a lexicului, mutaţiile semantice -desemnate generic prin sintagma dinamica sensului - ocupă o poziţie aparte. întrucât inovaţiile de acest tip se plasează la nivelul semnificatului, fără a afecta semnificantul, ele sunt mai dificil de sesizat la nivelul vorbitorilor nespecialişti (ceea ce explică numărul relativ mare de utilizări improprii în raport cu referentul şi/sau cu contextul).
Creşterea ponderii acestui procedeu a fost semnalată şi investigată într-o serie de studii consacrate (în totalitate sau parţial) evoluţiilor semantice din presa postdecembristă.1
O imagine - desigur, incompletă - asupra acestui proces în desfăşurare este oferită de dicţionare ale limbii actuale, care consemnează evoluţii semantice din limba literară, dar şi din sfera limbajelor neconvenţionale.2
2. Obiectivul urmărit aici este stabilirea principalelor coordonate pe care evoluează sensurile, aşa cum reies ele din presa scrisă şi vorbită a ultimului deceniu.
Ca o observaţie de ordin general, se constată că majoritatea mutaţiilor de sens la care ne vom referi în continuare figurează printre procedeele de îmbogăţire şi înnoire a limbii franceze actuale3, ceea ce confirmă tendinţa de modernizare şi internaţionalizare a vocabularului românesc contemporan. într-o manieră specific gazetărească, această similitudine de procedee este semnalată şi într-o carte de. reportaje pariziene: „Să nu credeţi că numai noi jucăm poarca la Cameră, prin gazete, pe la radio sau pe la televizor cu frumoasa noastră limbă. Cupa Mondială de Fotbal a pus în gura francezilor verbul a gestiona, toată lumea îl foloseşte în toate ocaziile. Se gestionează goluri, eforturi, clipe de extaz, momente grele, pregătire tehnică şi câte şi mai câte, încât îţi vine să crezi că ai în faţă o naţiune de gestionari [...]"4.
Verificarea statutului de „noutate semantică" s-a realizat prin raportare la corpusul de cuvinte înregistrate în DEX, DN3 şi DCR2. Am recurs la acest procedeu -considerat de unii cercetători5 ca insuficient de riguros -, deoarece nu ne-am propus o delimitare exactă între noutăţile de sens „reale" şi cele „aparente". Ca atare, nu am urmărit în mod sistematic eventualele lor atestări anterioare anului 1990. De altfel, presupunând că asemenea atestări ar fi existat, ignorarea lor de către lexicografi se datorează, desigur, circulaţiei reduse, nesemnificative în epocă a respectivelor sensuri.
^57C
54
Vocabularul limbii române actuale
Noi aspecte ale dinamicii sensului în presa postdecembristă
55
Dintre valorile semantice neînregistrate în dicţionarele menţionate, au fost reţinute cele caracterizate prin frecvenţă, circulaţie şi stabilitate. Sensurile cu un număr redus de atestări, creaţiile ad-hoc sau „curiozităţile" semantice nu au fost menţionate decât dacă ilustrează tendinţe cu caracter general.
De regulă, dacă nu se impuneau reconsiderări, am evitat repunerea în discuţie a sensurilor semnalate anterior în propriile lucrări6 sau în studii ale altor cercetători (menţionate infra, în nota 1).
3. Dată fiind complexitatea evoluţiilor semantice, prezentarea dinamicii actuale a acestui nivel al limbii presupune mai multe unghiuri, complementare, de abordare: etimologic, referenţial, stilistico-funcţional şi semantic-contextual.
3.1. Sub aspect etimologic, noile sensuri se explică nu numai prin evoluţii interne, ci şi prin împrumut de sens (calc semantic)1.
Deşi este frecvent invocat în DCR2 pentru a elucida modul de apariţie a unor noi sensuri, calcul semantic a fost, de regulă, neglijat în lucrările consacrate dinamicii lexicului actual.
Pentru a diferenţia calcurile semantice de împrumuturile lexicale, am recurs la cele două criterii propuse de Theodor Hristea pentru recunoaşterea calcului semantic: caracterul bi- sau polisemantic al cuvântului străin luat ca model şi existenţa a cel puţin un sens comun între cuvântul străin calchiat şi cel românesc care îşi adaugă un nou sens8.
3.2. Din punct de vedere referenţial (al domeniului în care apar şi circulă), majoritatea noilor semnificaţii (atât denotative, cât şi conotative) se concentrează în domeniile politic9, social, economic şi administrativ, adică în acele zone ale vocabularului dominate înainte de 1989 de aşa-numitul „limbaj de lemn" şi supuse, ulterior, unui proces de înnoire terminologică accentuată.
Prin comparaţie, este interesant de observat că într-o analiză realizată pe baza materialului oferit de prima ediţie a DCR (1982), domeniile care înregistrau cele mai numeroase mutaţii de sens erau mult mai diversificate şi se situau, în general, în afara sferei politicului (circulaţie, arte, comerţ, tehnică, învăţământ, biologie, comunicaţii telefonice, sport, vestimentaţie etc.)10.
Există în presa actuală şi sensuri care nu pot fi cantonate într-un singur domeniu referenţial. De exemplu, adjectivul gri, înregistrat în DEX şi DN3 exclusiv cu sens cromatic („cenuşiu") apare frecvent în presă cu valori abstracte, figurate. Astfel, în context economic, sintagma „piaţăgr/" desemnează eufemistic o zonă de operaţiuni financiare nereglementată din punct de vedere legislativ şi, în consecinţă, propice pentru afaceri ilegale: „Grosul operaţiunilor (circa 80 la sută) se efectuează pe o altă parte a pieţei, care nu e nici legală, nici ilegală; nici albă, nici neagră. De unde şi numele de piaţa gri" (A, 24.12.1993, p. 1). Nu excludem posibilitatea ca noul sens să fie un calc semantic după engleză (cf. sintagma „grey area", în BBC, p. 492). în context politic, gri este utilizat cu sensul „nelitru, neafiliat": „în 'zonagri\ aflată între NATO şi spaţiul CSI, a început deja bătălia pentru recâştigarea sferelor de influenţă" (A, 5.11.1997, p. 1). în domeniul juridic-administrativ (al regimului vizelor), gri apare cu sensul „provizoriu": „Pentru început, se va încerca trecerea României pe o 'listă gri1, în sensul eliminării vizelor pentru paşapoartele diplomatice şi de serviciu" (A, 11.01.1997, p. 12).
Un alt adjectiv cromatic -negru - este utilizat în domeniul economic cu sensul „ilicit, ilegal" (cf. sintagma „piaţa neagra"), iar în context politic cu sensul „fascist", aşa cum roşu s-a impus cu sensul „comunist": „După scrutinul din Italia: cămăşile negre, un rău mai mic decât cămăşile roşii?" (A, 31.03.1994, p. 5).
3.3. Din punct de vedere stilistico-funcţional, marea majoritate a cuvintelor care au dezvoltat sensuri noi în mass-media actuală este reprezentată de neologisme. între acestea, o poziţie privilegiată revine termenilor specializaţi care, prin intermediul presei, pătrund în alte terminologii decât cele cărora le aparţin prin definiţie şi, ulterior, în limbajul literar standard. Fenomenul se înscrie în procesul mai amplu de „permeabilizare" a graniţelor dintre variantele funcţionale ale limbii.11
Modificările („deviaţiile"12) semantice suferite de cuvintele preluate în mass-media din terminologii au drept rezultat „determinologizarea" termenilor respectivi, realizată, de regulă, prin lărgirea semnificaţiei şi apariţia de sensuri figurate.
4. Dacă raportăm tipologia schimbărilor semantice întâlnite în presa ultimului deceniu la clasificarea propusă de Louis Guilbert în funcţie de natura creativităţii lexicale, vom constata că în română, ca şi în franceză, „neologia denominativă" (motivată de nevoia de a desemna un referent nou) este mai slab reprezentată decât „neologia stilistică" (subordonată funcţiei expresive)13.
4.1. geologia denominativă" se manifestă în presa actuală sub trei forme: extinderi semantice, restrângeri ale sensului, calc semantic. Noile sensuri, de tip denotativ, se justifică - în grade diferite - prin funcţia comunicativă a discursului publicistic.
4.1.1. Extinderile de sens -înregistrate de neologisme, în general, şi de termenii specializaţi, îndeosebi, au loc în urma schimbării domeniului de referinţă. în plan paradigmatic, noile sensuri presupun păstrarea „nucleului semantic" şi neglijarea unor seme periferice din definiţia de dicţionar; în plan sintagmatic, sunt înlăturate restricţii contextual-stilistice asociate sensului iniţial, ceea ce lărgeşte considerabil gama combinaţiilor admisibile.
Frecvent, extinderile de sens afectează verbe neologice, împrumutate din franceză ca termeni specializaţi, monosemantici (a debuta, a demara, a derula, a obtura, a penetra, a stopa). Noile sensuri, înregistrate în majoritate în DCR2 surit prezente în presa actuală cu o frecvenţă extrem de ridicată, ameninţând să elimine din uz sinonimele din fondul principal lexical ale verbelor respective.
De pildă, verbul a începe a fost aproape complet înlăturat din limbajul mass-media prin utilizarea abuzivă a cvasisinonimelor sale a debuta şi a demara. împrumutat iniţial din franceză cu sensul „a-şi face debutul pe scenă, într-o activitate etc; a începe cariera într-o profesiune artistică, literară etc." (DN3, p. 302), verbul a debuta a cunoscut o impresionantă extindere a sensului şi a compatibilităţilor contextuale, în plan semantic, sunt neglijate restricţiile referenţiale privitoare la domeniul artistic14, iar în plan contextual este anulată condiţia existenţei unui subiect / + uman/, ceea ce conduce la enunţuri de genul „Emisiunea va debuta printr-o intrare festivă a invitaţilor într-un cadru de primăvară" (A, 6.03.1999, p. 4). în explicarea acestei extinderi semantice ar trebui luată în considerare şi o posibilă influenţă a limbii franceze, unde verbul debuter (intranzitiv) este atestat cu sensul „commencer, en parlant d'une chose, d'une action" (PL, p. 308).
Prezentăm, în continuare, o listă de cuvinte care circulă în presa actuală cu sensuri extinse, neînregistrate în dicţionare.
56        Vocabularul limbii române actuale
Noi aspecte ale dinamicii sensului în presa postdecembristă
57
Algoritm (termen utilizat în matematică şi în logică) figurează în DN3 (p. 47) cu sensul „ansamblu de reguli şi operatori pentru efectuarea unui sistem de operaţii într-o ordine dată în vederea rezolvării unor probleme de un anumit tip".
Termenul a fost preluat în limbajul politic15, unde s-a impus rapid (în absenţa altui termen monosemantic) pentru a desemna „sistemul de împărţire a funcţiilor de conducere în cadrul unei coaliţii, proporţional cu ponderea fiecărui partid participant": „Una dintre ultimele redute rămase necucerite de coaliţia la putere, Curtea de Conturi, este pe cale să intre în hora negocierilor politice pe bază de algoritm" (A, 17.02.1999, p. 5); „Curtea de Conturi va intra 'sub algoritm1 până pe 15 martie" (A, 3.03.1999, p. 6). Extinderea de sens se constată şi în cazul adjectivului („politica algoritmica", A, 24.02.1999, p. 7) şi al substantivului, derivat abstract al unui presupus verb* a algoritmiza: „ 'Algoritmizarea1 ultimei instituţii încă neatinse de acest microb, Curtea de Conturi, este pe punctul de a deveni oficială" (A, 3.03.1999, p. 6).
Asanare, consemnat frecvent în presa postdecembristă cu sensul (iniţial metaforic, ulterior lexicalizat) „îmbunătăţire, redresare" (cf. DN3, p. 98), a continuat să-şi extindă aria de utilizare. Pe lângă sintagmele deja consacrate „asanarea economică" şi „asanarea morală"16, termenul figurează într-un context economic-financiar unde apare ca un cvasisinonim al substantivului curăţare: „[...] asanarea Bancorex şi a altor bănci-pivot de care depinde sănătatea întregului sistem. O astfel de operaţiune implică curăţarea băncilor în cauză de portofoliile putrede şi capitalizarea lor" (A, 24.02.1999, p. 1).
^ A coabita (prezent în DN3, p. 220, însoţit de restricţii referenţială „despre un bărbat şi o femeie") are sensul „a locui împreună, în aceeaşi casă; a convieţui". în domeniul politic, el se utilizează încă dinainte de 1989 cu referire la partide de orientări diferite, asociate într-o coaliţie: „La o săptămână după semnarea protocolului de funcţionare a coaliţiei, când pacea, fie ea şi temporară, coborâse între rivalii nevoiţi să coabiteze, injuriile, acuzele, prezumţiile de vinovăţie s-au bulucit la gura lui B." (A, 14.02.1998, p. 1). Sensul politic românesc îşi găseşte un echivalent parţial în franceză, unde cohabitation are un sens mai îngust decât în română („presence simultanee d'un gouvemement d'une majorite parlamentaire et d'un chef de l'Etat de tendances politiques opposees" - PL, p. 240).
A nominaliza, înregistrat în DN3 (p. 734) cu sensul „a indica, a denumi, a specifica pe nume (un produs)" şi în DCI^ (p. 166) cu sensul „a propune (pentru un premiu)", a devenit, prin extensie semantică, sinonim cu a numi şi a desemna: „Parlamentarii au purces la treabă şi au început sâ-şi nominalizeze favoriţii pentru cele 22 de locuri libere"; „actualul preşedinte, I.B, nominalizat de PUNR" (A, 3.03.1999, p. 6).
Palier (termen tehnic, înregistrat în DN3, p. 177, cu sensuri în domeniul rutier, al construcţiilor şi al aviaţiei) şi-a dezvoltat, prin extensie semantică, un sens abstract, întâlnit în limbajul social-politic: „55% dintre românii de la oraş cred că parlamentarii nu ţin seama deloc de opinia electoratului atunci când iau decizii, dar la fel de amendate sunt şi celelalte paliere ale puterii: preşedintele României - 42%, premierul -10%" (A 8.03.1999, p. 2).
Segment, înregistrat în DN3 (p. 973) exclusiv ca termen tehnico-ştiinţific, şi-a extins semnificaţia, pornind de la cele două sensuri consacrate în geometrie („parte, porţiune a unei figuri"; „porţiune dintr-o dreaptă mărginită de două puncte")! devenind un termen „la modă", utilizat în contexte variate: economic („segmente
importante ale industriei naţionale" -D, 31.10.1991, p. 1; „segment al vânzărilor" -CR, 5.08.1993; „segment al pieţii de aparatură electronică" - A, 8.05.1993, p. 2), social („segmentul demografic cel mai vulnerabil faţă de droguri" - A, 22.12.1998, p. 10), cultural („segmentul de public specialist" - A, 3.02.1999, p. 6; „segment de telespectatori [căruia i se adresează anumite emisiuni]" - A, 4.03.1999, p: 4; „segmentul de ştiri [în programul TV]", A, 2.09.1999, p. 4).
La respectiva extindere de sens a termenului din română, au putut contribui şi echivalentele sale din franceză (cf. PL, p. 927) şi engleză (cf. BBC, p. 1012).
4.12. Mutaţiile semantice realizate prin îngustarea sensului sunt mult mai rare decât extinderile semantice.
Consemnăm aici câteva dintre cele atestate în context politic. Substantivele putere şi opoziţie (ortografiate, de regulă, cu majusculă), desemnează -în limbajul politicienilor şi în mass-media - partidele de guvernământ şi, respectiv, pe cele din afara arcului guvernamental: puterea şi Opoziţia sunt creditate cu doar 22% opţiuni de a mai forma guverne politice în România" (A, 8.03.1999, p. 2).
Substantivul nostalgie şi adjectivul nostalgic (folosit adesea substantivizat) au suferit în presa postdecembristă o restrângere şi o depreciere semantică, fiind utilizate cu valoare peiorativă pentru a desemna regretul faţă de regimul comunist, respectiv, persoanele care împărtăşesc acest sentiment: „Este clar că în mişcarea condusă de Miron Cozma a ieşit la suprafaţă nostalgia faţă de sistemul Ceauşescu" (A, 19.02.1999, p. 16).
Noul sens este consemnat de publicistul Dumitru Tinu (în A, 23.03.1999, p. 8): „A fi nostalgic a devenit în perioada postdecembristă sinonim cu a fi retrograd, un om încremenit în trecutul comunist, nereceptiv la nou, la reformă, la economia de piaţă. Ceea ce este total deplasat". Prima atestare de care dispunem pentru acest sens datează din anul 1991: „Chiar şi nostalgicii recunosc că destrămarea regimului comunist era ireversibilă" („Azi", 24.08.1991, p. 1); „nostalgicii ceauşismului" (ibidem). i Printr-o extindere semantică recentă, termenul a căpătat sensul de „paseist": „Un 1 nou scandal în PNŢCD: Nostalgicii ciorbişti [adepţii fostului prim-ministru] i-au atacat pe E.C., R.V şi pe aliaţii din coaliţie" (A, 8.06.1998, p. 1).
Substantivul terorist, înregistrat în DN3 (p. 1077) cu sensul „cel care terorizează; adept al terorismului", a dobândit, în contextul evenimentelor din decembrie 1989, o valoare cu care s-a impus în limba vorbită şi în presă: „persoană implicată în reprimarea violentă a Revoluţiei, prin acte de tip terorist": „Ancheta procurorilor militari a concluzionat că nu există terorişti" (A, 13.02.1999, p. 12). Utilizarea improprie a termenului şi căderea lui în derizoriu sunt semnalate prin ghilimele: „Dosarul T aflat pe rolul SPM nu conţine decât numele a 1 425 de 'terorişti', în fapt, simpli cetăţeni, victime ale diversiunii create de forţe nenominalizate în ancheta procurorilor" (ibidem). ! Adjectivul strategic este atestat în contexte cu caracter economic, referitoare la
privatizarea prin vânzare (a unor întreprinderi, bănci etc.) cu sensul „puternic din [ punct de vedere financiar" (în sintagma „investitor strategic"): „Reamintim că
î negocierile pentru privatizarea BancPost au fost întârziate, deoarece cei doi investitori
strategici şi-au exprimat dorinţa de a plăti acţiunile în rate" (A, 8.03.1999, p. 5).
Noul sens poate fi considerat ca oficializat, întrucât apare chiar în documente emise de foruri administrative, cum este următorul anunţ: „Primăria Municipiului Bucureşti intenţionează să selecteze, printr-un proces deschis şi competitiv de licitaţie,
58        Vocabularul limbii române actuale
Noi aspecte ale dinamicii sensului în presa postdecembristă
59
un investitor strategic care să opereze, printr-o concesiune pe 25 de ani, serviciile integrate de apă şi canal în Zona Metropolitană a Bucureştiului" (A, 18.02.1999, p. 9).
îngustări ale sensului uzual se înregistrează şi în cazul unor cuvinte folosite eufemistic, pentru a evita expresii care ar putea fi considerate insultătoare. Noua semnificaţie se asociază frecvent cu conotaţii ironice.
Verbul a cotiza este atestat cu sensul „a mitui (cu regularitate) pe cineva": „Aceşti 'mafioţi', conduşi de Ştefănescu, se află în posturi de şefi de echipă şi administratori ai cimitirelor Capitalei. Toţi trebuie să 'cotizeze' sume săptămânale considerabile la Ştefănescu" (CR, 15.01.1997, p. 2).
Substantivul inginerie (folosit la plural, în sintagma „inginerii financiare") a dezvoltat un sens conotat peiorativ echivalent cu „escrocherie, fraudă (de mari proporţii şi complexitate)": „La 12 martie a.c. va începe cu adevărat judecarea celor doi bancheri care, prin adevărate inginerii financiare, au adus Banca Dacia Felixîn pragul falimentului" (A, 27.02.1999, p. 12). Reţinem şi utilizarea, într-un context ironic, a sintagmei „inginer financiar": „Modistul [creatorul de modă] Botezatuşi 'inginerul financiar' Răducan au reuşit o lovitură magistrală" (A, 18.03.1999, p. 16).
Adjectivul strategic a dobândit în context fotbalistic (cu referire la meciuri) sensul „aranjat, trucat" (sinonimul argotic fiind „blat"): „Mass-media a semnalat în timpul recent încheiatului campionat numeroase partide cu cântec sau mai pe româneşte... blaturi. Ştiinţific, au fost numite meciuri strategice, ba mai mult, unele au ajuns să capete o denumire de bun-simţ: reciprocităţi" (N, 17.06.1997, p. 11). Noul sens păstrează semele fundamentale din definiţia pe care o dă DN3 (p. 1026) valorii figurate a substantivului strategie („arta de a folosi cu dibăcie toate mijloacele posibile în vederea asigurării succesului într-o luptă"), dar îşi adaugă conotaţii ironice prin schimbarea domeniului de referinţă. Sensul eufemistic al termenului strategic a fost explicat - mai în glumă, mai în serios - de un gazetar sportiv, moderator al unui talk-show, în care se lansase telespectatorilor întrebarea „Există jocuri strategice în divizia A?" (PRO TV, 7.03.1999). El a atribuit paternitatea acestei inovaţii semantice unui antrenor care, general fiind, a recurs la un cuvânt din terminologia militară care, ulterior, s-a impus în presa sportivă şi în jargonul fotbalistic.
4.1.3. Majoritatea calcurilor semantice din presă reprezintă împrumuturi de sens explicabile prin influenţe franţuzeşti şi/sau englezeşti. Cuvintele care îşi dezvoltă polisemia prin acest procedeu sunt, de regulă, neologisme.
Consemnăm, în continuare, o parte dintre noile sensuri realizate prin calc semantic, neînregistrate în dicţionarele limbii actuale.
Actor a preluat sensul secund inclus în PL (p. 37) pentru cuvântul acteur („personne qui prend une part determinante dans une action"), cu care apare în contextele următoare: „Acţiunile de cooperare permit actorilor locali preluarea experienţei" (RAct, 14.07.1997); „Principalii actori [politicieni sârbi şi albanezi] ai negocierilor de la Rambouillet vor fi prezenţi şi la ftiris" (Prima TV, 15.03.1999). Ulterior, printr-o extindere semantică şi contextuală pe teren românesc, actor desemnează şi referenţi non-umani: „Calificativul acordat României poate fi explicat prin situaţia sistemului bancar şi prin neparticiparea altor actori decât băncile la subscrierea titlurilor de stat emise de Finanţe" (A, 24.02.1999, p. 7).
A agrea a dobândit sensurile „a accepta", „a aproba", „a fi de acord", după model englezesc („If you agree with an action or a suggestion, you approve of it",
BBC, p. 23) şi/sau francez („recevoir favorablement, accepter, aprouver" - PL, p. 47). Este posibil ca la această îmbogăţire semantică a cuvântului românesc să fi contribuit şi sensul specializat al verbului a agrea, consemnat în DN3 (p. 41): „a accepta (un diplomat, un reprezentant diplomatic etc.)".
în presa actuală, a agrea este frecvent utilizat cu sensul „a accepta": „Programul a primit acceptul FMI şi este agreat de preşedintele României" (A, 8.08.1994, p. 2); „Ieri Parlamentul a numit un nou director la SRI: C.G. a fost agreat de toate partidele" (A, 27.05.1997, p. 2); „Până aseară însă invitaţia nu fusese agreată de către protestatari" (A, 16.06.1997, p. 16).
A apela şi-a adăugat sensul specializat referitor la comunicarea telefonică prin calc semantic după fr. appeler („entrer ou chercher â entrer en communication telephonique avec qqn." - PL, p. 79): „Telespectatoarele nu trebuie sa facă altceva decât să fie acasă în momentul în care realizatorii programului le vor apela telefonic" (A, 6.03.1998, p. 8); „Telefoanele care pot fi apelate de persoanele defavorizate sunt [...]" (A, 19.02.1999, p. 3). Se cuvine însă semnalată şi posibila influenţă a substantivului apel, înregistrat în DN3 (p. 82) cu sensul „semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc; chemare".
Atelier* a dezvoltat sensul „seminar" (în domeniul artistic, politic etc), sub influenţa modelului englezesc („A workshop on a particular subject is a period of discussion and practicai work on that subject by a group of people" - BBC, p. 1 310): „Spectacolul a rezultat în urma a doi ani de ateliere în cadrul cărora autoarea a lucrat cu tineri elevi din Constanţa şi Bristol" (A, 6.05.1998, p. 4); „La Bucureşti va avea loc un atelier al ţărilor membre ale Consiliul de Cooperare Nord-Atlantică" (EZ, 20.09.1993, p. 10).
Echipamente (la plural) este utilizat cu sensul tehnic „utilaje, instalaţii, aparatură" după modelele existente în franceză („ensemble du materiei necessaire a une activite" - PL, p. 402) şi engleză (,JEquipment consists of the things which are needed for a particular activity" - BBC, p. 370): „Expoziţie internaţională specializată pentru echipamente de încălzire, răcire, ventilare şi condiţionare a aerului" (A, 26.02.1999, p. 4).
Grilă a dezvoltat în româna actuală două sensuri specializate (pe lângă cel înregistrat în DCR2 - „grilă de salarizare").
Primul la care ne referim este un împrumut semantic din franceză („plan donnant l'ensemble des emissions et leur repartition horaire" - PL, p. 495), care circulă în domeniul radioului şi televiziunii: „începând de luni, telespectatorii vor avea, astfel, la PRO TV o nouă grilă de programe" (A, 13.03.1999, p. 4).
Al doilea sens - neatestat ca atare în PL, dar apropiat de unele dintre sensurile respective - s-a impus în sfera învăţământului: „Majoritatea sesizărilor depuse de medici contestă 10 la sută din întrebările de la concursul de rezidenţiat. Grila corectă vafi afişată în cursul săptămânii viitoare" (A, 19.02.1999, p. 3).
Imagine apare frecvent în presa actuală cu un sens prezent atât în engleză („The image of a person or organization is the way that they appear to other people" -BBC, p. 558), cât şi în franceză („notoriete et perception qualitative dans le public d'une marque, d'un organisme, d'une personalite" - PL, p. 532).
Noul sens este atestat în română mai ales în context politic: „prinde forţă un curent liberal favorabil curăţirii imaginii partidului prin îndepărtarea de la1 conducere a personalităţilor compromise" (A, 19.02.1999, p. 2); „Cu o rachetă sol-aer, sârbii fac ţăndări imaginea NATO în Bosnia" (A, 18.04.1994, p. 1).
60        Vocabularul limbii române-actuale
Noi aspecte ale dinamicii sensului în presa postdecembristă 61
în paralel, însă, termenul circulă şi în alte domenii: „Suferind de bolile tranziţiei (dar fardat pentru imaginea externă), leul a trecut pragul revoluţiei lăsat în bătaia tuturor puştilor" (A, 23.10.1993, p. 5). Termenul imagine dezvoltă conotaţii peiorative într-un context cu caracter ironic: „După ce au găurit şi ei cât au putut Bancorex, Răducan şi Botezatu vor să fie judecaţi departe de presa care le şifonează bunătate de imagine" (A, 18.03.1999, p. 16).
Injecţie a împrumutat prin calc semantic după fr. injection („apport massif de capitaux, d'argent frais" - PL, p. 552) sensul cu care circulă în domeniul economic: „Potrivit specialiştilor, cele cinci proiecte enunţate ar putea asigura injecţii de capital în beneficiul agriculturii şi spaţiului rural de aproximativ 300 milioane dolari, într-o perioadă de 1-3 ani" (A, 24.02.1999, p. 7).
Lanţ a dezvoltat în sintagme proprii domeniului economic un sens împrumutat din franceză („Ensemble d'etablissements commerciaux appartenant a la meme organisation" - PL, p. 202) sau din engleza („Achain of shops or hotels is a number of ţhem owned by the same company" - BBC, p. 174): „Pe lângă cazino, firma 'Casinos Austria AG' a mai construit în Ierihon un lanţ hotelier, terenuri de tenis, precum şi un circuit de golf" (A, 15.09.1999, p. 11).
Linie s-a îmbogăţit cu un sens specializat în domeniul comercial, preluat după fr. ligne („serie de produits ou d'articles se completant dans leur utilisation et unis par des qualites communes", PL, p. 601): „Janine a lansat prima linie de farduri profesionale" (A, 27.02.1999, p. 8).
Ofiţer este utilizat în contexte administrative cu sensul împrumutat din engleză („People with responsible positions in organizations, especially government organizations, are also referred to as officers" - BBC, p. 765) şi/sau din franceză („titulaire d'un office, d'une fonction" - PL. p. 714): „Ofiţerul de credit [al băncii] analizează un proiect sub foarte multe aspecte" (PRO TV, 25.02.1999).
A opera a dezvoltat în limba actuală două sensuri specializate, cu caracter tehnic, atestate în presă. Primul („a acţiona") reprezintă un calc semantic după verbul englezesc corespunzător („The way that something operates is the way that it works or has an effect" - BBC, pp. 773-774), pornind de la primul sens al verbului românesc („a face, a realiza, a efectua ceva" - DN3, p. 757). Sensul calchiat aparţine unei variante intranzitive a verbului (absentă din DN3): „Compania TAROM va opera în curând pe rute noi" (Prima Ty 6.03.1999); „Scutirea de taxe vamale şi de taxa pe valoarea adăugată operează un răstimp de opt ani" (A, 10.06.1997, p. 5).
Al doilea sens („a face să funcţioneze, a manevra"), prezent la derivatul substantival abstract al verbului (operare), în contexte precum „operarea de unităţi hoteliere" (A, 12.02.1998, p. 7) sau „cunoştinţe operare calculator" (A, 8.03.1999, p. 13) poate fi explicat tot prin calc semantic după engleză („When you operate a machine or device or when it operates, you make it work" - BBC, p. 774).
Pachet este frecvent atestat în presă cu un sens calchiat după engleză („You use package to refer to a set of offers, proposals or arrangements that is made by a government or organization", BBC, p. 794), în sintagme proprii domeniului juridic-administrativ („pachet de legi economice" - A, 8.03.1999, p. 1), financiar (pachet de acţiuni" - A, 8.03.1999, p. 5) şi, prin extensie, celui politic („pachet de revendicări" -A, 16.11.1998, p. 8).
Pilot (în sintagma „episod pilot" [al unui serial]) calchiază sensul termenului corespunzător din franceză - „prototype d'un journal, d'un magazine, d'une
emission televisee" - PL, p. 783), desemnând episodul iniţial, care prezintă succint personajele şi intriga: „în fiecare după-amiază, pe monitoarele instalate în standul ACASĂ vor putea fi văzute episoadele pilot ale noilor seriale şi telenovele care urmează să intre pe post" (A, 27.02.1999, p. 5).
Pirat figurează în DCR2 (p. 195) cu valoare adjectivală în îmbinarea „mdio-pirat" („post de radio clandestin"), fiind explicat exclusiv prin franceză, deşi există şi un corespondent englezesc (pirate radio - BBC, p. 837).
Printr-o extindere de sens, substantivul piraterie a dobândit sensul „reproducere şi comercializare ilegală" (a cărţilor, casetelor video şi audio, a programelor soft etc): pirateria editorială, audio şi video a adus câştiguri fabuloase întreprinzătorilor 'pe fază'" (A, 4.11.1995, p. 3).
Sensul în discuţie poate fi aplicat ca o evoluţie internă, dar şi ca un calc semantic după franceză (cf. „piraterie commerciale: imitation frauduleuse de produits de grande marque" - PL, p. 785);
Recent, substantivul pirat şi-a adăugat un sens nou, dezvoltat pe teren românesc, în sintagma „pirat informatic" care circulă în presă în paralel cu termenul englezesc hacker „spărgător de coduri"): „Piraţii informaticii au făcut zob un site porno autohton" (A, 6.02.1999, p. 12).
în îmbinarea „ştire-pirat", sensul termenului pirat este „neautorizat, neoficial" şi, în acelaşi timp, „fals, neadevărat", aşa cum rezultă din context: „O ştire-pirat privind incapacitatea de plată a României" (A, 18.03.1999, p. 1).
Proiect a dobândit sensul de „program (social, administrativ, artistic)", sub influenţa engl. project („Aproject is a large-scale attempt to do something" - BBC, p. 882): „D.G. face parte din grupul de lucru ce a realizat şi coordonează proiectele de reformă pe care MEN doreşte să le aplice şcolii româneşti" (A, 19.05.1998, p. 16); „Casa de Cultură Studenţească Bucureşti a iniţiat unproiect dedicat tinerilor amatori de muzică bună: 'Serile Student Club'" (A, 20.02.1999, p. 4). I A promova, înregistrat în DN3 (p. 876) cu sensul secund „a susţine, a propaga
(o idee etc.)" şi-a dezvoltat - mai ales ca substantiv abstract verbal - un sens specializat în domeniul publicităţii („campanie de lansare a unui produs de piaţă"), după modelul engl. promotion („The promotion of a product is the way a firm tries to increase its sales or popularity, often by advertising" - BBC, p. 884) şi/sau al fr. promotion („developpement des ventes par des actions appropriees du reseau de distribution - publicite, expositions, demonstrations, rabais etc." -PL, p. 828): „Pentru primăvara şi vara viitoare, grupul [Blondie] pregăteşte un turneu mondial de promovare [a unui album muzical]" (A, 25.11.1998, p. 4). Printr-o extindere de sens pe teren românesc, verbul este utilizat ca sinonim pentru „a difuza", „a face cunoscut/popular": „La sfârşitul acestei săptămâni, în sala Auditorium a Muzeului Naţional de Artă, va fi inaugurată expoziţia' Wordplay' ('Jocuri de cuvinte'), care va promova limba engleză speculând latura sa amuzantă" (A, 7.05.1996, p. 4). î Este interesant de observat că engl. promotion a fost nu numai calchiat în română
(vezi supra), ci şi împrumutat, sub forma adaptată promoţie, pe care o considerăm nerecomandabilă datorită omonimiei supărătoare cu termenul românesc, având semnificaţia generică „serie de absolvenţi ai unei şcoli" (cf. DN3, p. 876): „Pentru 500 de capace [de produse Pepsi] colectate, organizatorii promoţiei au oferit o minicombină muzicală" (A, 25.09.1998, p. 4); „Cea mai mare promoţie din România:
62        Vocabularul limbii române actuale
Noi aspecte ale dinamicii sensului în presa postdecembristă 63
două bucureştence câştigă 50 milioane lei la concursul Coca-Cola" (RL, 6.04.1996, p. 16). La impunerea termenului promoţie contribuie, în mare măsură, şi asocierea pe care vorbitorii o fac cu adjectivul promoţional, utilizat frecvent în sintagme ca „acţiunipromoţionale", „campanie promoţională" etc.
Provocare şi-a adăugat prin calc semantic un nou sens, atestat mai ales în domeniul artistic şi în cel sportiv: „O nouă provocare TV: [serialul] 'Spirit de echipă'" (A, 15.02.1999, p. 4); „Provocări discografice din underground" (PTV, 10/1999, p. 34); „L. A. Lakers, multiplă campioană a NBA, în faţa unei mari provocări" (A, 19.02.1999, p. 13). Noul sens din română se explică prin semnificaţia figurată pe care a căpătat-o în franceză termenul englezesc challenge („entreprise dificile dans laquelle on s'engage comme pour relever un defi" - PL, p. 204).
Reabilitare (înregistrat în DN , p. 905 cu sensuri specializate în domeniul juridic şi în cel medical) a căpătat în româna actuală şi un sens tehnic („reparare, repunere în stare de funcţionare"), calchiat după fr. rehabiliter („remettre en etat, renover [un immeuble, un quartier ancien]" - PL, p. 871: „programul de reabilitare a reţelei de alimentare cu apă" (TVR 1, 31.10.1995); „finalizarea reabilitării a peste 100 km drumuri" (Tele 7 abc, 29.11.1995).
în unele cazuri este dificil de stabilit dacă noul sens reprezintă o creaţie românească sau un calc semantic. Prezentăm, în continuare, câteva exemple din această categorie.
Verbul a îngheţa şi derivatul substantival abstract îngheţare şi-au dezvoltat un sens specializat în domeniul financiar: „Salariile demnitarilor ar putea fi îngheţate" (A, 6.10.1997, p. 1). Acesta se întâlneşte şi în alte sfere referenţiale, de exemplu, în domeniul învăţământului („'îngheţarea' anului şcolar [prin greva cadrelor didactice]" - CR, 7.06.1993, p. 1) sau al tehnicii („Coreea de Nord a consimţitsă-şi îngheţe programul nuclear, în schimbul obţinerii unei furnizări suplimentare de energie" - A, 18.03.1999, p. 11). Noul sens (sinonim cu „a bloca") poate fi explicat ca o evoluţie internă (de tip metaforic), pornind de la sensul figurat, înregistrat în DEX (p. 464) pentru verbul a îngheţa („a încremeni, a înlemni, a înmărmuri [de frică, de emoţie]"), deşi în română verbul în cauză este intranzitiv. Pe de altă parte, sensul recent al verbului a îngheţa poate fi considerat un împrumut semantic din franceză, unde verbulgeler este înregistrat cu sensul „interrompre (une activite), bloquer (de mouvements de fond)" (PL, p. 474).
Observaţiile de mai sus sunt valabile, prin analogie, şi pentru antonimul verbului în discuţie - a dezgheţa - şi pentru familia sa lexicală: „Executivul a hotărât 'dezgheţarea' preţului uleiului" (A, 1.10.1997, p. 16).
Intr-o situaţie asemănătoare se află substantivul dop, care a dezvoltat în sintagma dop rutier un sens propriu domeniului circulaţiei, care poate fi explicat prin calc semantic după fr. bouchon („Ce qui obstrue, engorge un conduit ou une voie de circulation" - PL, p. 153), atestat într-un context precum „Automobilistes retardes par un bouchon" (ibidem), dar şi ca o banală metaforă terminologică, realizată pe teren românesc: „Angrourile creează dopuri rutiere în plin centru" (A, 12.10.1995, p. 10).
Capital apare în sintagme de tipul „capital electoral", „capital cultural", „capital politic" cu un sens explicabil prin calc semantic după fr. capital („Ensemble des ressources [intellectuelles, morales etc] dont on dispose â un moment donne" -PL, p. 183) sau prin analogie cu sintagme deja atestate în dicţionarele româneşti
(„capital de cunoştinţe" - DN3, p. 178): „Este suspectat, uneori pe bună dreptate, că îl preocupă în primul rând, imaginea sa personală, nu cea a partidului, că aleargă doar după cap/fa/politic"-A. 19.02.1999, p. 2)17.'
4.2. geologia stilistică" se manifestă prin: metaforă, metonimie, antonomază şi modificări de conotaţii.
Sensurile apărute prin aceste procedee sunt motivate, în principal, de funcţia expresivă şi de cea conativă, proprii discursului publicistic. Valoarea lor referenţială se situează pe un plan secundar, deoarece în limbă există alternative pentru exprimarea sensurilor respective.
4.2.1. Metafora reprezintă principala modalitate prin care apar în presă sensuri noi18. în momentul apariţiei lor, noile sensuri se încadrează în categoria metaforelor ornamentale (stilistice), care urmăresc plasticizarea ideii19. în această fază, noua semnificaţie (metaforică) este semnalată cititorului prin ghilimele: „Ridicarea 'pragului1 electoral - o măsură de 'salubrizare1 politică" (D, 29.07.1995, p. 1).
Principalele tipuri de conotaţii prezente în cazul metaforelor din presa actuală sunt cele sociale, morale şi afective20.
încă de la apariţia noilor sensuri, încărcătura afectivă (expresivă) a respectivelor metafore din presă este mai redusă decât cea realizată în limbajul popular, familiar, argotic sau în stilul beletristic.
Deşi apar ca metafore individuale, ele au tendinţa de a se lexicaliza rapid, intrând în inventarul limbajului publicistic,^ unde îşi reduc expresivitatea prin utilizare frecventă, devenind simple clişee21. în asemenea situaţii se află astăzi sintagme ca: „acutizarea conflictului", „colaps economic", „cosmetizarea realităţii", „dezamorsarea tensiunilor", „manipularea electoratului" etc.
4.2.1.1. Metaforizarea" termenilor specializaţi apare, în presa postdecembristă, drept cea mai productivă modalitate de îmbogăţire semantică. Fenomenul, considerat „o inovaţie şocantă, prin proporţii, în raport cu perioada antecedenţă" a fost explicat ca „un tribut" plătit ziaristicii de către scriitorii afirmaţi în publicistică: „Lansat (ori întărit de scriitori), 'virusul' exprimării metaforice s-a extins rapid în rândul ziariştilor de profesie şi a provocat o veritabilă 'epidemie'"22.
Acest punct de vedere este însă contrazis dacă examinăm evoluţia stilului publicistic Preferinţa pentru utilizarea termenilor ştiinţifici şi tehnici cu sensuri figurate, în îmbinări frazeologice cu valoare metaforică, este semnalată încă de la mijlocul secolului trecut în contexte precum: „un atom strein în ţirculaţia limbii", „fizionomia câmpului de război"; „autopsia istoriei naţionale"; „pulsul vieţii noastre economice"; „magnetul câştigului material"23.
Utilizaţi în alte domenii referenţiale (contexte) decât cele obişnuite, termenii specializaţi (proveniţi, cu precădere, din limbajul tehnico-ştiinţific, medical şi economic-financiar) îşi pierd caracterul monosemantic, dezvoltând sensuri noi, metaforice24.
S-a observat că, în majoritatea cazurilor, conotaţiile apărute în presa postdecembristă sunt „politizate". Sensurile metaforice pe care le prezentăm în continuare (neconsemnate în DEX, DN3 şi DCR2) confirmă această constatare, deşi nu sunt excluse nici alte domenii (social, economic, financiar etc).
Pornind de la premisa că metaforizarea se realizează - ca proces intralingvistic -pe bază semică comună, prin intersectarea sferelor semantice ale celor doi termeni25, nu am considerat necesar să verificăm dacă sensurile metaforice prezentate au
64        Vocabularul limbii române actuale
Noi aspecte ale dinamicii sensului în presa postdecembristă 65
corespondent în alte limbi (ceea ce ar însemna că suntem în prezenţa unor calcuri semantice).
Termenii ştiinţifici metaforizaţi provin, cu precădere, din ştiinţe având ca obiect de studiu natura.
Din seismologie, în afara sensului figurat al termenului seism („zguduire socială de mari proporţii", DN3, p. 972), atestat în sintagma „seisme protestatare" (A, 17-11.1993, p. 3), înregistrăm şi alţi termeni utilizaţi în presă cu sensuri metaforice:
- epicentru („regiune de pe suprafaţa Pământului situată deasupra focarului unui cutremur" - DN3, p. 399) a căpătat sensul figurat „punct fierbinte al unui conflict": „După cutremurul din Vrancea, epicentrul ciocnirilor în PNŢCD se mută în Vâlcea" (A, 15.08.1995, p. 2);
- tectonică (înregistrată în DN3, p. 1064 cu două sensuri: 1. „ramură a geologiei care studiază modificările stratelor geologice datorită mişcărilor scoarţei terestre"; 2. „structura geologică") a dezvoltat un sens metaforic pornind de la media semantică a celor două valori. Ca substantiv, apare în sintagma „tectonica politică" (A, 9.02.1994, p. 1), iar ca adjectiv, într-o colocaţie consacrată în geologie, căreia i se evidenţiază sensul figurat într-un context metaforic: „Una dmplăcile tectonice pe care se sprijină societatea este împinsă într-o direcţie necunoscută, fără a se face nici o prognoză asupra cutremurelor care se pot produce" (A, 10.02.1999, p. 1);
- falie („ruptură care desparte două blocuri ale scoarţei Pământului, deplasate unul faţă de celălalt" - DN3, p. 434) apare cu sens metaforic într-un context politic referitor la relaţiile dintre România şi Republica Moldova („Se adânceşte falia de la Prut" - A, 23.07.1994, p. 2), ca şi în context financiar („Această 'falie' între piaţa valutară şi cea de capital poate fi explicată prin faptul că investitorii care-şi 'pun banii' în acţiuni sunt tot mai puţini", A, 18.03.1999, p. 5).
Din domeniul biologiei, au dezvoltat valori metaforice, în primul rând, termenii care desemnează animale fosile, de mari dimensiuni. Dintre acestea, singurul înregistrat cu sens figurat în DN3 (p. 600) este mamut („lucrare, edificiu, construcţie, întreprindere, organizaţie de proporţii foarte mari; colos"). în sintagma - frecvent întâlnită în presă - „mamuţi industriali", substantivul desemnează în mod figurat „marile întreprinderi industriale, învechite şi neproductive". Noul sens reprezintă o medie semantică între valoarea figurată menţionată supra şi semnificaţia denotativă consemnată în DN3 („mamifer fosil înrudit cu elefantul [...]"), la care s-a adăugat o evidentă conotaţie peiorativă: „Mamuţii industriali blochează şi asigurările sociale" (A, 8.09.1993, p. 4).
Prin analogie, termenul apare cu valoare figurată şi în alte contexte, păstrând semele centrale („organism fosil, învechit", „colos") şi conotaţia negativă: „Călcând în picioare legile şi oamenii, mamutul bolnav 'Cultura Naţională' [concern editorial] s-apus pe înghiţit librării" (A, 26.08.1995, p. 1).
Tot prin analogie cu mamut se explică sensurile metaforice peiorative dezvoltate de termenii dinozaur şi mastodont, aparţinând aceluiaşi câmp lexico-semantic.
Dinozaur („reptilă fosilă uriaşă" - DN3, p. 348) este utilizat în contexte politice pentru a desemna persoane, formaţiuni sau regimuri anacronice, depăşite de istorie: „Un electorat ce votase schimbarea nu putea accepta multă vreme un alt 'dinozaur9 într-unui din posturile-cheie ale cabinetului" (A, 13.03.1999, p. 9); „dinozaurii politici ai istoriei (Musolini, Hitler, Horthy)" - A, 6.09.1993, p. 2; „D. R a remarcat, în treacăt, că CDR este un dinozaur care nu poate să ia decizii importante" (A, 30.06.1994, p. 2).
în acelaşi mod, mastodont („uriaş mamifer pahiderm fosil, care seamănă cu elefantul" - DN2, p. 659) este folosit cu sens metaforic, peiorativ, în domeniul politic şi în cel administrativ, unde semnifică „organizaţie sau instituţie anacronică, de mari dimensiuni, cu funcţionare greoaie": „mastodont politic [coaliţia CDR]" (D, 13.04.1994, p. 4); „mastodont sindical [confederaţie]" (A, 15.07.1993, p. 3); „mastodontulTVR" (A, 9.07.1998, p. 2).
Prin analogie cu sensul figurat al termenului rechin („om lipsit de scrupule, hrăpăreţ, lacom" - DN3, p. 908), a apărut un sens metaforic cvasisinonim al termenului şacal. în sintagma „şacalii privatizării" (RM, 28.04.1995, p. 1), semul dîferenţiator, pe care se bazează procesul de metaforizare este „care se hrăneşte cu hoituri" (cf.DN3, p. 1049).
Ocazional, şi alţi termeni din domeniul ştiinţelor naturii dezvoltă sensuri metaforice în domeniul vieţii publice (politice, financiare, legislative).
Ca§a/orapare cu o valoare figurată, având la bază nucleul sensului denotativ din DEX (p. 125) „mamifer asemănător cu balena". Prin extensie semantică, termenul metaforizat este utilizat cu semul dominant „de dimensiuni uriaşe" în contextul următor: „Prezentat cu surle şi trâmbiţe drept 'caşalotul criminalităţii financiare din România, S. M. se distrează bine mersi la Ambasada Franţei" (A, 15.07.1997, p. 1).
în mod similar, utilizarea metaforică a termenului/ang/d se bazează pe semul principal - „desiş (adesea mlăştinos)", la care se adaugă o conotaţie peiorativă într-un titlu de editorial: „Când va fi defrişatăyung/a legislativă?" (A, 28.01.1995, p. 1).
Migraţie şi migrare păstrează din definiţia cuprinsă în DN3 (p. 685) nucleul semantic „deplasare în masă", dezvoltând un sens metaforic în context politic (Mgraţia parlamentară se poartă şi la americani" - A, 12.11.1994, p. 5) sau financiar-bancar („Specialiştii consideră însă că Banca Naţională ar trebui să intervină pentru stabilizarea cursului la un anumit nivel, pentru a preveni migrarea economiilor populaţiei din lei în valută, aşa-numita dolarizare a economiei", A, 18.03.1999, p. 1).
Din domeniul tehnic, am selectat termeni specializaţi frecvent atestaţi cu sensuri metaforice, în contexte social-politice şi economice.
Alchimie apare cu un sens figurat neînregistrat în dicţionarele româneşti, dar apropiat de cel atestat în franceză („complex de reacţii şi de transformări, având o componentă misterioasă, ocultă" - PL, p. 52) în context politic („Printr-o alchimie tipică Balcanilor, albanezii din Kosovo au răbufnit odată cu tulburările din Albania" -A, 19.03.1991, p. 1) şi economic („în alchimia banilor murdari sunt în joc milioane de lei şi plicuri în valută" -A, 28.08.1993, p. 1).
Baraj, prezent în DEX (p. 73) cu sensuri specializate în construcţii, în domeniul militar şi în sport, a dezvoltat, în context economic, un sens metaforic, pornind de la nucleul semic „ceea ce constituie o piedică". Sensul figurat este potenţat de prezenţa celui propriu în acelaşi context: „Barajul pus de buget în calea economiei de piaţă este mai tare ca barajul de la Costeşti" (A, 11.02.1999, p. 2).
Barometru, având în DN3 (p. 132) sensul denotativ „instrument pentru măsurarea presiunii atmosferice", apare cu sens figurat în contexte politice şi sociale: „Recentul sondaj IRSOP este considerat ca un 'barometru' politic" (A, 30.06.1994, p. 2); „Barometrul social indică un front de presiune din zona celor care se apropie vertiginos sau au coborât deja sub pragul de suportabilitate" (A, 26.04.1995, p. 3).
Buldozer, având în DN3 (p. 162) sensul tehnic „maşină rutieră pe şenile, folosită la săparea şi nivelarea pământului şi la deszăpezit", apare cu sensul metaforic conotat
66
Vocabularul limbii române actuale
Noi aspecte ale dinamicii sensului în presa postdecembristă
67
negativ „instrument de distrugere"" într-un context referitor la legislaţie: „Dl. Văcăroiu demolează industria hotelieră cu buldozerul numit HG [hotărâre de guvern] 500" (A, 24.02.1995, p. 1).
Derapaj (termen referitor la roţile unui vehicul, având în DN3, p. 324, sensul „faptul de a derapa, alunecare într-o parte, derapare") apare în context financiar („riscul derapajului inflaţionist" - A, 4.07.1994, p. 1) cu un sens metaforic dezvoltat pe baza nucleului semic din definiţie şi a anulării restricţiilor referenţiale („despre roţi, vehicule").
Reşapare este utilizat cu un sens modificat prin extindere semantică în raport cu definiţia verbului-bază din DN3 (p. 932): „a reconstitui banda de rulare a unei anvelope uzate prin adăugarea unui nou strat de cauciuc pe pânze". Noul sens, echivalent cu „a repara, a restaura", are conotaţie ironică evidentă în contextul următor: „Ne vom trezi tot timpul la fel de expuşi în faţa atacurilor celor ce visează lareşaparea unui regim totalitar de sorginte naţional-comunistă" (A, 23.01.1999, p. 1).
Seismograf, având în DN3 (p. 973) un sens tehnic („aparat pentru înregistrarea grafică a cutremurelor de pământ"), apare cu un sens metaforic foarte clar în titlul unei rubrici cu conţinut social din cotidianul „Adevărul": „Seismograf social-economic" (A, 26.04.1993, p. 1).
Terminologia militară (în sens larg) a furnizat presei mai multe cuvinte apte de a dezvolta sensuri figurate.
Bombă apare cu un sens metaforic care păstrează din definiţia de dicţionar (cf. DEX, p. 151) nucleul semic „încărcătură explozivă, incendiară": „E. C. periclitează şansele Convenţiei cu bomba monarhică" (A, 21.08.1996, p. 1); „[Situaţia din Kosovo] poate fi o bombă care să amorseze noi războaie" (A, 19.02.1999, p. 1). Efectul stilistic este reliefat de prezenţa în acelaşi context-titlu a celor două sensuri (propriu şi figurat) ale termenului: „între bombe nucleare şi bombe sociale" (A, 7.07.1994, p. 2).
Bumerang apare cu un sens metaforic care păstrează din definiţia inclusă în DN3 (p. 162) semele „armă" şi „care, aruncată, revine singură la locul de pornire" (ultimul fiind modificat prin adăugarea semului „cu repercusiuni asupra celui care 1-a lansat"): „Pepsi-Cola - victima unui incredibil bumerang publicitar" (A, 16.08.1993, p. 8); „Intervenţia SUA în nordul Irakului - un bumerang electoral" (A, 11.09.1996, p. 7).
Dinamită (şi verbul a dinamita) dezvoltă un sens metaforic, bazat pe semul „exploziv detonant" din definiţia de dicţionar (cf. DN3, p. 347) în contextele următoare: „declanşareadinamitei stradale" (EM, nr. 16,1993, p. 5); „Revendicările nu pot dinamita democraţia" (A, 14.08.1993, p. 2).
Fumigenă, ca substantiv (obţinut prin conversiune din adjectiv), a dezvoltat un sens metaforic - „ştire falsă, transmisă pentru camuflarea intenţiilor reale" - preluând nucleul semic („producător de fum sau ceaţă") din definiţia cuprinsă în DN3 (p. 475): „în brambureala marii privatizări, PAC şi PDSR mai aruncă o fumigenă" (A, 19.09.1995, p. 2).
Gherilă („război de hărţuială sau luptă de ambuscadă dusă de partizani sau de trupe regulate" - DN3, p. 493) a dezvoltat un sens metaforic într-un titlu de editorial: „Gherilă politică împotriva României" (A, 18.07.1995, p. 1).
Torpilă („proiectil mare, autopropulsat care este lansat şi dirijat către o navă pentru a o scufunda" - DN3, p. 1089) apare cu un sens metaforic („încărcătură explozivă distrugătoare") potenţat de antonimia contextuală cu sintagma foc de artificii („explozii realizate în scop de divertisment"): „Conflictul dintre ministrul
H.G. şi secretarul de stat A. C. nu este decât un foc de artificii, faţă de torpilele care şuierălaadâncime" (A, 10.02.1999,p. 1).
Terminologia medicală reprezintă, după 1989, principala sursă de metafore publicistice, utilizate în contexte social-politice şi economice26.
Deşi inventarul acestor termeni se îmbogăţeşte continuu, pe primele locuri -sub aspectul frecvenţei - rămâne aproximativ acelaşi „nucleu" lexical, aşa cum reiese din compararea faptelor semnalate de noi în 1994 cu cele constatate ulterior de alţi cercetători27.
„Atracţia" pe care o exercită termenii din această categorie asupra jurnaliştilor din presa actuală se poate explica prin prestigiul social de care se bucură medicina şi cei care o profesează, precum şi prin impactul emoţional pe care îl exercită asupra receptorului-cititor analogia realizată între organismul uman şi cel social28.
Lista termenilor medicali care au dezvoltat sensuri figurate ar fi putut fi mult mai bogată decât cea inclusă aici, deoarece numeroase valori metaforice reprezintă creaţii ad-hoc, realizate prin simpla adăugare a unui determinant. Este cazul unor nume de maladii care apar însoţite de adjectivul politic: „schizofrenie politică" (A, 24.04.1993, p. 2); „strabism politic" (A, 5.07.1993, p. 2); „pojarpolitic" (A, 17.07.1993, p. 1); „encefalită politică" (A, 3.10.1996, p. 7). într-o manieră similară, sunt utilizaţi în presă şi alţi termeni medicali: „hemoragia cărţilor de patrimoniu" (RL, 3.02.1993, p. 10); „amputarea importurilor" (RL, 3.02.1993, p. 10); „transfuzie de sânge financiar" (RM, 2.04.1993, p. 5); „febra leului [a monedei]" (A, 29.10.1993, p. 1);
electrocardiograma' privatizării" (A, 9.12.1994, p. 6); „puseu inflaţionist" (A, 15.04.1995, p. 1); „seruriideologice" (D, 19.04.1995, p. 1); „fractură socială" (PROTV, 21.03.1999); „fracturi electorale" (A, 22.03.1999, p. 1).
Anemie, cu sensul generic „stare de slăbiciune", înregistrat anterior în domeniul politic („anemia democraţiei")29 şi-a lărgit sfera utilizărilor contextuale, incluzând şi domeniul financiar-bancar, aşa cum rezultă din următoarele titluri: anemia fără leac a monedei naţionale" (A, 18.01.1996, p. 5); ,J±nemia concurenţei pe piaţa bancară" (A, 29.06.1998, p. 5).
Bacii apare cu sensul generic „agent patogen" prin analogie cu sensul figurat al substantivului virus (cf. DN3, p. 1146): „bacili otrăvitori ahtiaţi a devora silueta încă fragilă a libertăţii" (D, 31.07.1993, p. 2).
Cangrenă, definit în DN3 (p. 176) ca „alterare (ireversibilă) a unei părţi din ţesuturile animale, care se întinde şi duce la distrugerea lor", este utilizat în două titluri de articole, cu sensul generic „boală fatală, a cărei evoluţie nu poate fi oprită": „Cangrena Caritas" (A, 6.09.1994, p. 2); „CEC-ul susţine cangrena financiară 'Credit Bank' cu economiile populaţiei" (A, 22.02.1996, p. 1).
Colaps, atestat cu mare frecvenţă în sintagma „colaps economic", apare cu acelaşi sens metaforic („prăbuşire, cădere") şi în alte contexte: „Reîntâlnirea cu valorile artei româneşti după colapsul spiritual din decembrie '89 ţine de miracol" (A, 4.03.1995, p. 3); „România, din nou sub spectrul colapsului energetic" (A, 23.08.1996, p. 6).
Epidemie („boală care bântuie într-un anumit loc cu violenţă" - DN3, p. 399), consemnat anterior într-un enunţ de tip comparativ („nostalgia bântuie ca o epidemie")™ se întâlneşte cu acelaşi sens figurat sub forma - mai rar atestată în stilul publicistic - a unei metafore explicite: „Epidemia Roman S.A. [uzina braşoveană] -blocarea drumurilor - se întinde" (A, 4.07.1997, p. 16). Termenul în cauză apare frecvent în sfera informaticii („epidemie de viruşi informatici" - A, 15.06.1995, p. 5).
^112
68
Vocabularul limbii române actuale
Metastaza („deplasare a unei boli dintr-o parte a organismului în altă parte; localizare secundară, departe de focarul primitiv al unei boli" - DN3, p. 675) apare cu un sens metaforic apropiat de cel denotativ - semnificând „proliferarea unui rău; reacţie negativă în lanţ" - într-un titlu precum „Metastaza tumorii 'Credit Bank' blochează întreprinderile" (A, 8.07.1996, p. 1) sau în sintagma ,/netastaza corupţiei" (A, 24.01.1993, p. 2).
Radiografie figurează în contexte social-politice şi economice cu un sens metaforic generic („fotografie, imagine (= analiză) de profunzime"), rezultat din media semantică a valorilor consemnate în DN3 (p. 898): „o veritabilă radiografie a situaţiei economice şi sociale actuale" (D, 21.12.1993, p. 1); „radiografia unei escrocherii de sute de milioane" (A, 8.04.1994, p. 1); „greva - o radiografie necruţătoare a stării organizaţiilor studenţeşti" (A, 16.11.1998, p. 8).
Tumoare apare cu un sens metaforic care păstrează din definiţia termenului ştiinţific (cf. DN3, p. 1113) nucleul semic „excrescenţă patologică", asociat - conform opiniei comune - cu ideea de „cancer" (absentă din definiţia de dicţionar): „Trebuie ca acum să extirpăm acele tumori canceroase moştenite de la Ceauşescu: poliţia politică şi serviciul de spionaj cu care Moscova a blagoslovit România" (Ev Z, 23.01.1993, p. 3).
Terminologia sportivă, ca sursă de metafore publicistice, a fost, de regulă, ignorată de cei care au studiat dinamica lexicului actual reflectată în presă. Transferaţi în alte contexte (politic, social, economic), termenii sportivi sunt supuşi aceluiaşi proces de lărgire a sensului şi de metaforizare.
O primă categorie include termeni şi expresii sportive de uz general (nespecializat pentru o anumită ramură sportivă).
Fault („infracţiune constând în împiedicarea unui adversar de a acţiona în câmpul de joc" - DN3, p. 439) apare cu un sens metaforic - preluat, probabil din limbajul familiar-în sintagma „faulturi democratice", explicată în context după cum urmează: „Pe plan local, UDMR contrează PL '93" (A, 24.06.1994, p. 2).
A fenta („a face o mişcare menită să-1 deruteze pe adversar" - DN3, p. 443) este utilizat cu un sens figurat atestat în limbajul familiar („a înşela, a păcăli" - DALR, p. 82), într-un context cu caracter juridic: „Ameţiţi de profituri uriaşe, comercianţii de alcool tentează legea" (A, 14.02.1996, p. 5).
Transpus din domeniul sportiv în cel politic sau juridic-administrativ, termenul meci păstrează din definiţia consemnată în DN3 (p. 663) semul „întrecere". în funcţie de context, termenul poate căpăta sensuri uşor „deviate", precum „confruntare", „dispută": „în meciul său cu Corpul de Control al Guvernului, I. H. susţine că infracţiuni au fost, dar nu el este vinovatul" (A, 5.04.1997, p. 16); „în prima zi de congres -încălzirea; meciul cel mare [alegerile pentru funcţiile de conducere ] - sâmbătă" (A, 16.05.1997, p. 7).
Numeroase expresii din terminologia sportivă (mai precis, din jargonul sportivilor) includ cuvântul minge (cu sensul figurat „răspundere", „sarcină", „capacitate de soluţionare a unei probleme"). Ele sunt utilizate cu sens metaforic în contexte politice: „în problema prezentării raportului de activitate, SRIpasează mingea" (EZ, 3.06.1993, p. 4); „în meciul dintre revoluţionari şi Primăria Capitalei, mingea a căzut în terenul Guvernului" (EZ, 25.11.1993, p. 2);„Mingea sindicatelor - bătută pe terenul politicii" (A, 18.08.1994, p. 1); „în final, s-a mai aflat că mingea este în terenul lui Radu Vasile" (A, 7.12.1998, p. 16).
Expresia a ridica (mingea) la plasă apare frecvent cu sensul „a crea condiţii favorabile (cuiva)": „Fostul consilier prezidenţial, remarcat încă de pe vremea CPUN,
Noi aspecte ale dinamicii sensului în presa postdecembristă
69
când a ridicat câteva mingi grele la fileu lui Iliescu, pregăteşte unele surprize pentru campania electorală" (RL, 20.07.1996, p. 3).
Din terminologiile proprii anumitor sporturi, reţinem, ca surse ale metaforelor publicistice fotbalul, boxul, şahul, schiul.
Sintagmele cartonaş galben şi cartonaş roşu apar cu sensul „pedeapsă, sancţiune", atât în context politic („Cartonaş galben pentru moţiunea de cenzură" -A, 7.06.1997, p. 1), cât şi în titlul unei ştiri cu caracter internaţional („în 'scandalul haşişului', Interpolul flutură cartonaşul roşu" - A, 31.08.1993, p. 1).
Lanterna roşie (expresie referitoare la o echipă aflată în coada clasamentului, candidată la retrogradare) apare în context politic cu sensul „codaş în competiţia pentru integrarea europeană": „Din ianuarie 1990, România a deţinut neîntrerupt lanterna roşie, în timp ce pentru primele locuri au concurat umăr la umăr Ungaria şi Polonia" (A, 23.07.1994, p. 1).
Miuţă - termen din limbajul familiar, unde desemnează un „meci de fotbal disputat pe un teren de dimensiuni reduse, la porţi improvizate" (DAEF, p. 174) -dezvoltă un sens metaforic conotat peiorativ (echivalent cu „acţiune neprofesionistă, improvizată") într-un titlu de editorial precum „Miuţa guvernului cu ţara" (A, 29.08.1998, p. 1).
Upercut („lovitură la box care se aplică de jos în sus, plasându-se sub bărbie şi la abdomen", DN3, p. 1124) apare cu sens figurat în contexte cu caracter politic: „Guvernul a tras un upercut devastatorIn barba presei" (A, 24.07.1993, p. 6); „Democraţia primeşte un nou upercut, de data asta în falca justiţiei" (A, 16.11.1993, p. 1).
A arunca în corzi- expresie din jargonul boxerilor - dezvoltă un sens metaforic („a pune în dificultate") în următorul context: „Socialiştii au fost 'aruncaţi în corzi1, dacă se poate spune aşa, de o adevărată avalanşă a cazurilor de corupţie" (A, 18.05.1994, p. 5).
A face cnocaut - expresie proprie boxului, înregistrată sub această formă în DN3 (p. 221) cu sensul ei tehnic - apare cu sens metaforic într-un context referitor la efectele inflaţiei asupra populaţiei: „Contribuabilul va fi făcut K. O." (A, 29.10.1993, p. 1).
Expresia a ţine în şah este utilizată figurat cu sensul „a ţine în tensiune" (cf. DEX, p. 920): „Sârbii ţin în şah aviaţia NATO" (A, 28.11.1994, p. 5). Din aceeaşi terminologie provin sintagmele din următorul context, referitor la confruntarea de orgolii dintre SUA şi Rusia în conflictul din Kosovo: „Partida de şah planetar" [titlu de editorial]; „Serbia e doar o tablă de şah" (C, 25.03.1999, p. 1).
Slalom apare în presă cu un sens metaforic, dezvoltat pe baza celui extins, consemnat în DN3 (p. 999): „probă sportivă disputată pe un parcurs în pantă jalonată cu obstacole artificiale foarte sinuoase". Noul sens este atestat în domeniul financiar („Nimeni nu ştie ce slalomuri vor face preţurile" - A, 7.05.1993, p. 4), dar şi în alte contexte, unde îşi asociază conotaţii peiorative („A încercat printr-un slalom avocăţesc să convingă" - A, 9.02.1994, p. 1).
Termenii preluaţi din sfera jocurilor de noroc dezvoltă, în context politic, sensuri metaforice însoţite - în cazul cuvintelor sau expresiilor populare - de conotaţii ironice, peiorative.
Alba-neagra - expresie argotică, desemnând conform DAEF (p. 24) un „joc de noroc ilegal, practicat de şmecheri pe stradă, la care trecătorii sunt momiţi să participe, iar apoi sunt sistematic înşelaţi" - apare cu un sens figurat lărgit („escrocherie, înşelătorie") în următorul context: „Una peste alta, se face sau nu
70        Vocabularul limbii române actuale
control financiar la Federaţia Română de Fotbal? ori se umblă cu 'alba-neagra ?" (A, 15.05.1997, p. 16).
în mod similar este utilizat metaforic şi termenul barbut („joc de noroc cu zaruri" - DAEF, p. 38): „Bugetul ţării nu poate fi jucat Xabarbutul politic, de dragul de a le da cu tifla adversarilor" (A, 24.08.1998, p. 1).
între termenii neologici din acest domeniu, frecvent metaforizaţi, se înscriu joker, poker şi ruletă.
Joker, definit în DN3 (p. 606) „cea mai mare carte la unele jocuri de noroc; balador", dezvoltă un sens metaforic bazat pe un sem neenunţat explicit în definiţia românească, „comportament imprevizibil şi rău-intenţionat", dar prezent în cea din limba engleză (BBC, p. 608), ceea ce ne determină să luăm în considerare şi posibilitatea unui calc semantic: „Toată lumea se întreabă ce e cu partidul lui Măgureanu şi unde se va plasa el în perspectiva unor reaşezări ale puzzle-ului politic. Cum îşi va juca acesta statutul de virtual joker într-o viitoare coaliţie, rămâne de văzut" (A, 22.03.1999, p. 1).
în utilizarea metaforică a termenului poker, sensul denotativ „joc de noroc" îşi adaugă semul „cu risc mare": „Poker pe sârmă" (CR, 5.08.1993, p. 8) este titlul unui articol referitor la concurenţa dintre KGB şi CIA pe scena spionajului mondial.
Ruletă - ca nume stabilit prin metonimie pentru jocul de noroc practicat cu ajutorul unui disc împărţit în compartimente colorate şi numerotate şi al unei bile (DN3, p. 950) - apare cu valoare metaforică în domeniul financiar („Ruleta inflaţiei devine periculoasă" - CR, 10.08.1993, p. 3) şi în cel politic („noile învârteli ale ruletei noastre politice" - RL, 31.08.1994, p. 3). în ultimul exemplu, apare şi conotaţia peiorativă, generată de prezenţa în context a cuvântului polisemantic învârteli, care poate fi decodat în sens propriu („rotire a discului") sau figurat („manevră necinstită, folosită pentru obţinerea unor profituri" - cf. DEX, p. 476).
Termenii metaforizaţi proveniţi din sfera culturii sunt puţin numeroşi, dar frecvent utilizaţi. Cei înregistraţi aici, cu o singură excepţie, asociază noului sens conotaţii contextuale de tip peiorativ sau ironic.
Carnaval şi circ apar în contexte politice, păstrând din definiţia de dicţionar semul „spectacol (de tip popular)", căruia i se adaugă o conotaţie peiorativă („de proastă calitate") implicită sau explicită: „carnaval parlamentar" (A, 8.09.1993, p. 3); „circ politic" („Iar naţiunea priveşte la circul politic al puterii, la numerele ordinare de jonglerie tip alba-neagra şi aşteaptă alegerile viitoare" - EM, nr. 31, 1994, p. 4). Conotaţia peiorativă este exprimată explicit printr-un determinant în contextul următor: „Alegerile de la Liga Studenţilor s-au transformat într-un „circ de prost gust"-EL, 25.03.1999, p. 1).
O modificare semantică asemănătoare a suferit şi termenul french-cancan care a păstrat din definiţia inclusă în DN3 (p. 175) nucleul semic „dans excentric de cabaret", adăugându-i conotaţii peiorative într-un titlu precum „Miss România 1992 şi french-cancanulpolitic" (V, 24.12.1992, p. 3).
Sintagma primă vioară (întâlnită în limba vorbită sub forma vioara întâi) este sinonimul uzual pentru termenul muzical specializat concertmaistru („primul violonist al unei orchestre, care îl poate înlocui şi pe dirijor", DN3, p. 242). Sintagma în cauză apare cu sens metaforic favorabil în context politic, pentru a desemna un factor cu rol de conducere („o organizaţie puternică, în măsură să-şi asume rolul de primă vioară m orchestra peuneristă", A, 3.06.1994, p. 2).
Noi aspecte ale dinamicii sensului în presa postdecembristă        71
————- ■-----•--- •.....'- - •   - ■ -
1 Scenariu dezvoltă un sens figurat „politizat"": „Totuşi, în acest scenariu politic, o
piesă nu se potriveşte deloc" (A, 25.03.1999, p. 2).
Spectacol şi sinonimul său, anglicismul show, dobândesc sensuri figurate, conotate ironic (care evocă expresia colocvială a se da în spectacol, consemnată în DN3, p. 1009): „Vacanţa va pune capăt şi show-ului politic de pe culoarele Parlamentului" (A, 7.07.1994, p. 2); „Este din ce în ce mai sigur că distribuţia spectacolului electoral viitor va fi cu totul alta decât cea din '96" (A, 21.03.1999, p. 1). Din terminologia economică şi financiar-bancară am înregistrat un număr j        redus de termeni cu utilizări metaforice.
f Bursă, definit în DN3 (p. 163) ca „instituţie capitalistă unde se negociază rente de
stat, acţiuni, mărfuri căutate foarte mult", a căpătat în domeniul politic un sens metaforic care păstrează din definiţia de dicţionar nucleul semic referitor la „negocierea unor valori foarte căutate": „Reconversia discursului sau chiar cea ideologică nu sunt singurele mişcări speculative de la bursa politică" (A, 22.03.1999, p. 1). I Sintagma cec în alb este utilizată în context politic cu un sens metaforic din
limbajul colocvial („încredere absolută, necondiţionată"): „'Noi nu acordăm un cec în alb puterii', au declarat reprezentanţii PUNR" (EZ, 19.02.1993, p. 4).
Inflaţie, înregistrat în DN3 (p. 570) cu sensul său denotativ („fenomen constând în creşterea cantităţii de hârtie - monedă mult peste necesităţile reale ale circulaţiei mărfurilor [...]" apare în context politic cu sensul „cantitate exagerată, exces", asociat cu o conotaţie peiorativă care sugerează ideea de „valoare discutabilă, îndoielnică": „Inflaţie de proiecte legislative la Camera Deputaţilor" (EZ, 12.11.1992, p. 4).
Piaţă, cu accepţia sa din domeniul economic (cf. DEX, p. 685) şi din cel financiar, este transpus în context politic, unde dezvoltă un sens figurat, cu conotaţii ironice: „Dacă de teama unor fracturi electorale vor fi abandonate reformele (în special cele economice), speculaţiile de pe piaţa politică, oricât de dibace ar fi, vor conduce spre un faliment general" (A, 22.03.1999, p. 1).
4.2.1.2. Metaforele de tip popular sunt în evidentă inferioritate numerică faţă ^        de cele realizate pe baza unor termeni specializaţi.
în majoritatea cazurilor, ele aparţin limbii vorbite, de unde au fost preluate de jurnalişti, ca o contrapondere la caracterul pronunţat neologic (uneori preţios sau chiar snob) al limbajului publicistic postdecembrist. Efectul expresiv al termenului popular sporeşte prin contrastul realizat între acesta şi contextul în care este utilizat.
Cancer, folosit metaforic în îmbinări precum „cancerul corupţiei" (A, 21.09.1994, p. 1) sau „cancerul stagnării" (A, 22.08.1996, p. 1) îşi actualizează un sens „neştiinţific", propriu limbii vorbite („boală mortală") şi distinct de cel consemnat în DEX (p. 175) - „tumoare malignă care distruge ţesuturile unor organe interne sau externe".
Substantivul căpuşă este utilizat în sintagme din sfera economiei, precum firme/ societăţi-căpuşă, cu un sens metaforic care păstrează din definiţia de dicţionar (cf. DEX, p. 132) semele principale („parazit"; „care suge sânge"): „Firmele-căpuşă au stors de bani cea mai mare societate românească producătoare de îngrăşăminte chimice" (A, 18.02.1998, p. 10).
Ciolan apare în presa postdecembristă cu o frecvenţă care ne îndreptăţeşte să-1 considerăm un clişeu a cărui expresivitate s-a redus la minim. Sensul metaforic peiorativ cu care este atestat în presă coincide cu cel consacrat prin expresiile populare a da cuiva un ciolan de ros, a umbla după ciolan, a scăpa ciolanul din mână (cf. DEX, p. 153).
72
Vocabularul limbii române actuale
Noi aspecte ale dinamicii sensului în presa postdecembristă
73
în ciuda vechimii sale în limbă, am consemnat aici sensul metaforic în virtutea caracterului „politizat", impus după 1989: „Era firesc ca şi reprezentanţii opoziţiei să fie părtaşi la ciolanul numit AGA" (A, 5.10.1995, p. 1). Sensul metaforic al cuvântului-bază se regăseşte şi în derivate, frecvent întâlnite în presă, precum ciolănar, ciolanist, ciolaniada.
Cumetrie, înregistrat în DEX (p. 218) ca termen popular cu sensul „relaţie de rudenie între cumetri sau cumetre", dezvoltă în context politic un sens metaforic conotat peiorativ (subliniat prin prezenţa ghilimelelor). Noul sens păstrează semul principal „relaţie [prin alianţă]", la care se adaugă semul „interesat de profituri, avantaje materiale": „Şi la Chitila 'cumetria' electorală vine şi trece - preţurile rămân" (A, 30.01.1996, p. 3).
Gogoaşă, având în DEX (p. 378) sensul - propriu limbajului popular şi familiar -„minciună (evidentă)", apare cu aceeaşi valoare într-un context cu caracter financiar: „Creditarea BDF şi Credit Bank decisă de Senat: o gogoaşă electorală umplută cu inflaţie" (A, 3.10.1996, p. 5).
Suveică, având în DEX (p. 919) sensurile „piesă de lemn la războiul de ţesut [...]" şi „piesă din mecanismul maşinii de cusut [...]" desemnează metaforic modalităţi ilicite de câştig, utilizate în domeniul comercial sau financiar: „Dezvăluită de Adevărul, 'suveica' exporturilor fictive de alcool se învârte în continuare" (A, 24.02.1999, p. 7).
Troc („schimb în natură, specific comunei primitive, constituind forma cea mai simplă a comerţului" - DEX, p. 976) este utilizat metaforic, cu conotaţii peiorative foarte evidente, în contexte politice: „Viktor Orban şi Radu Vasile au făcut un troc ordinar" (A, 12.02.1999, p. 9); „Imunitatea-un troc ordinar" (A, 27.02.1999, p. 2).
4.2.1.3. Un procedeu expresiv asemănător cu metaforizarea termenilor specializaţi este reprezentat de ceea ce am numit în altă parte metaforă livrescă31. Fiind vorba de termeni care aparţin limbii literare (din sfera culturii, religiei, mitologiei, istoriei, literaturii), expresivitatea acestui tip de metafore - în care elementul intelectual este dominant în raport cu cel afectiv - este relativ redusă.
Şansele lor de a se răspândi în lexicul uzual sunt minime, deoarece decodarea adecvată este condiţionată de bagajul cultural al cititorului de presă. De pildă, un termen metaforic precum rinocerizare implică relaţia cu piesa „Rinocerii" de Eugen Ionescu (cf. „Vara rinocerizării", A, 19.08.1998, p. 1, unde termenul în discuţie se referă la radicalizarea discursului politic). înţelegerea valorii figurate a termenului mancurt („alienat şi depersonalizat pentru a fi manipulat") şi a derivatelor sale (cf. „Ziariştii mercenari - o parte dintre românii mancurtizaţi" - „Totuşi iubirea", nr. 17, 1993, p. 1) presupune cunoaşterea sensului cu care apare cuvântul în opera scriitorului kirghiz Cinghiz Aimatov32.
Prezentăm, în continuare, o serie de metafore livreşti, absente din dicţionarele uzuale sau înregistrate în alte contexte.
Sintagma cal troian, cu referinţă istorică, având în DEX (p. 976) sensul figurat „mijloc perfid folosit de cineva pentru subminarea cuiva", apare după 1989 în contexte politice: „PRM şi-a introdus 'calul troian' Ia guvernare" (EZ, 29.01.1993, p. 8); „Fiecare dintre ele [formaţiunile din CDR] poate deveni un cal troian introdus în tabăra majoritarilor, iar toate la un loc pot fi un adevărat berbece care să izbească meterezele puterii" (A, 22.06.1994, p. 1).
Dalmaţian - denumire a unei rase de câini, având blana albă, cu numeroase pete de culoare închisă - a dezvoltat după 1989 un sens metaforic „politizat", cu
puternice conotaţii peiorative („persoană cu conştiinţa sau biografia 'pătată' datorită comportamentului din perioada comunistă")33. Noul sens apare ca titlu al unui serial în presă {Dalmaţienii,\n „Viaţa Capitalei", nr. 9,1990, p. 2), ca şi în numeroase alte contexte din perioada 1990-1993 („în noul PDSR, cu cât eşti mai dalmaţian, cu atât ajungi mai sus" - EM, nr. 27,1993, p. 3).
Ghetou este înregistrat în DN3 (p. 493) cu sensul „cartier unde erau siliţi să locuiască evreii în Evul Mediu şi recent în ţările vremelnic ocupate de fasciştii germani (ci.Ghetto, insulă lângă Venejiajand^ în sec. ^ în DCR^ (p. 119),
termenul este prezent cu o atestare din 1993 care consemnează o extindere semantică („loc în care trăieşte o comunitate separată de restul populaţiei").
De la acest sens secund s-a dezvoltat o semnificaţie metaforică, accentuat negativă („zonă marginală, săracă şi mizeră a unui oraş"): „Zăbrăuţi-Ferentari, cel mai negru ghetou din sectorul 5 al Capitalei" (A, 19.03.1999, p. 3).
Deşi ultima semnificaţie este apropiată de cele existente în franceză (cf. PL, p. 480) şi în engleză (cf. BBC, p. 471), considerăm că procesul de metaforizare nu se explică prin calc semantic, ci printr-o evoluţie internă.
Fundamentalism şi fundamentalist (ca şi sinonimele lor talibanism, respectiv talibari) sunt termeni preluaţi în domeniul politic din sfera religiei. Primii doi sunt înregistraţi în DCR2 (p. 115) cu sens exclusiv denotativ (,/undamentalism - extremism de factură religioasă, cu precădere islamică, fanatism")34.
în contextul politic românesc, termenii apar - după 1996 - cu sensul metaforic „fanatism", respectiv „fanatic" sau „habotnic", pentru a desemna în mod ironic formaţiuni politice cu atitudine rigidă, conservatoare şi pe reprezentanţii acestora: „Ţărăniştii au fost acuzaţi de fundamentalism, de rigiditate morală, pentru că susţin cu obstinaţie înapoierea pământurilor proprietarilor de dinainte de război şi restitutio in integrum în ce priveşte casele naţionalizate" (A, 2.09.1997, p. 1). Termenii apar frecvent în titluri de editoriale: „Fundamentalismul ţărănist" (A, 26.05.1997, p. 1); „Fundamentalismul dezlănţuit" (A, 8.06.1998, p. 1); „Fundamentalismul de piaţă"(A, 2.09.1997, p. 1); „Ţara arde şi talibanii se piaptănă" (A, 23.06.1998, p. 1).
Reţinem şi apariţia unor derivate ad-hoc, însoţite de aceleaşi conotaţii: „aripa neo-fundamentalistă a partidului" (A, 23.07.1998, p. 1); „defundamentalizarea PNŢCD"(A, 29.06.1998, p. 1).
Harachiri, înregistrat în DN3 (p. 515) cu sensul „sinucidere prin tăierea pântecelui cu pumnalul, practicată în Japonia", apare cu sens metaforic motivat referenţial într-o ştire referitoare la viaţa politică japoneză: „Harachiri politic la Tokio: Premierul demisionează în urma unor acuzaţii de corupţie" (A, 9.04.1994, p. 5).
în mod similar, cuvântul japonez kamikadze, prezent în DN3 (p. 609) cu sensurile „avion-sinucigaş" şi „pilot al unui asemenea avion", figurează cu sens metaforic într-un titlu din presă: „Generalul Florica, xmkamikadze politic" (A, 7.09.1993, p. 1).
Cuvântul ebraic holocaust, inclus în DCI^ (p. 126) cu sensul secund „distrugerea programată a unor fiinţe nevinovate", apare cu un sens metaforic mai extins şi în alte contexte, precum cel cultural sau ecologic: „Holocaustul culturii sau demolatorii gândirii" (RM, 13.08.1993, p. 11); „Holocaustul peştilor de la Podu Iloaiei [articol despre o catastrofă ecologică]" (A, 4.06.1994, p. 12).
Intifada, cuvânt arab, înregistrat în DCI^ (p. 132) cu sensul denotativ „insurecţie [a palestinienilor împotriva ocupanţilor israelieni]", apare în două titluri de ştiri din presă cu sens figurat („acţiuni violente de stradă"), marcat ca atare prin ghilimele:
74
Vocabularul limbii române actuale
„'Intifada'în Bosnia" (A, 3.09.1997, p. 11); „După 'intifada minerească', hunedorenii -invitaţi la colinde de Crăciun" (A, 21.12.1998, p. 3).
Mineriadă, înregistrat în DCR2 (p. 154) cu sensul iniţial privind acţiunea minerilor din 1990 şi cu un sens realizat prin extensiune („orice act de distrugere făcut de un 'comando' în care nu participă neapărat minerii"), a dezvoltat, în continuare, sensuri metaforice atestate în contexte financiare, culturale şi sociale: „Mineriadă financiară" [titlul de articol despre liberalizarea preţurilor] (RL, 13.11.1990, p. 1); „Mineriadă valutară" [titlu de articol referitor la prăbuşirea cursului leului] (A, 19.03.1999, p. 1); „O mică 'mineriadă1 contra statului (statutului!) de drept al criticii se profilează în ultimele numere din 'Contemporanul. Ideea contemporană'" (A, 27.02.1999, p. 3); „Mineriadă părinţilor copiilor infectaţi cu HIV" (C, 18.07.1995, p. 3).
O asociere semantică surprinzătoare, de tipul oximoronului, a dat naştere sintagmei mineriadă de catifea (probabil, prin analogie cu revoluţie de catifea), în care este neutralizat tocmai sensul „cu violenţă", definitoriu pentru mineriadă: „Fostul premier, care se consideră victima unei 'mineriade de catifea1 organizată de democraţi, proclamă întâietatea valorilor morale în partid, a principiilor ţărănismului tradiţional" (A, 29.06.1998, p. 1).
Telenovelă - termen de origine spaniolă, înregistrat în DN3 (p. 231) cu sensul „serial TV, de obicei latino-american" - dezvoltă în context politic un sens metaforic peiorativ, pornind de la seme cuprinse în definiţia/percepţia comună a cuvântului („intrigă complicată"; „desfăşurare îndelungată în timp"; „lovituri de teatru"; „calitate artistică (sub)mediocră"): „Telenovelă remanierii surprinde cabinetul Ciorbea, vineri seara, într-o nouă distribuţie. Regizorii săi se pare că au ajuns la concluzia că audienţa la public a scăzut şi trebuie găsit, în sfârşit, deznodământul" (A, 29.11.1997, p. 1).
4.2.2. Metonimia (transfer de nume bazat pe o relaţie de contiguitate) ocupă un loc mult mai puţin important decât metafora în apariţia de noi sensuri35. Numărul sensurilor realizate prin acest procedeu este redus, iar caracterul lor este, de regulă, strict determinat contextual (ceea ce nu le dă şansa pătrunderii în uzul comun).
Astfel, după modelul termenului tricolorii) (care denumeşte prin metonimie, de obicei la plural, pe jucătorii echipei de fotbal a României - cf. DCR,, p. 240), în cronici sportive, se recurge frecvent la desemnarea jucătorilor prin culorile tradiţionale ale echipei, sub forma unor adjective substantivizate: „Tricolorii vor să-i usuce în bătaie pe 'verzi1'1 [echipa Irlandei] („Ziua", 30.04.1997, p. 7); „Golul oaspeţilor a fost îndelung contestat de suporterii 'alb-albaştrilof" [echipa Universitatea Craiova] (A, 15.03.1999, p. 10); ,,'Şepcile Roşii1 îşi respectă spectatorii" [echipa Universitatea Cluj] (A, 15.03.1999, p. 1).
într-un context precum americanii noştri reiau campionatul" (A, 20.11.1993, p. 8), termenul subliniat denumeşte - prin metonimie - pe fotbaliştii români calificaţi pentru Campionatul Mondial din SUA.
Termenul trandafir (simbolul electoral al PDSR) este utilizat pentru a desemna -în manieră ironică - pe liderii partidului respectiv: „Trandafirul moderat executiv, dl. A. N., va avea de luptat cu apatia blajinului franda/ir-preşedinte, dl. O. G." (EM, 27/ 1993, p. 4).
Un tip special de metonimie („conţinătorul pentru conţinut") se regăseşte în presă sub forma unor clişee constând din utilizarea de nume proprii (de regulă, geografice) pentru desemnarea unor instituţii situate în locurile respective (de exemplu, numele capitalei unui stat în locul termenilor preşedinţie sau guvern sau
Noi aspecte ale dinamicii sensului în presa postdecembristă
denumirea reşedinţei pentru preşedinte): „Clinton ameninţă Belgradul cu bombardamentele NATO" (A, 16.03.1999, p. 11); „Securitatea nucleară din Europa de Est rămâne extrem de îngrijorătoare, estimează Parisul" (A, 19.03.1999, p. 11)-„Consiliul Federaţiei nu a intenţionat neapărat să-1 susţină pe procurorul general ci să înfrunte Kremlinul" (A, 19.03.1999, p. 11). '
Prin acelaşi tip de metonimie (asociată cu personificarea), sintagma Piaţa Universităţii desemna - în contextul manifestaţiei din anul 1990 - masa manifestanţilor din spaţiul respectiv: „Piaţa Universităţii însăşi vorbeşte în numele ei. întotdeauna am ascultat de glasul Pieţei Universităţii [...]" (fragment de discurs, apud „Dreptatea", 2.06.1990, p. 1).
4.2.3. Asemănătoare cu metafora livrescă, prin sistemul de referinţe culturale pe care îl presupune, este antonomaza (figură semantică prin care un nume propriu
- considerat reprezentativ pentru clasa respectivă - este utilizat în locul unui nume comun). Procedeul este atestat ca productiv şi în franceza actuală36.
Din punct de vedere formal, trecerea numelor proprii în categoria numelor comune este marcată prin prezenţa articolului (nehotărât, de regulă) sau prin forma de plural (cu valoare de generalizare); în unele cazuri, se recurge la ortografierea cu literă mică, în loc de majusculă. Prezenţa ghilimelelor are rolul de a semnala figura de stil.
Domeniul istoriei oferă publiciştilor cea mai bogată sursă de termeni cu valori simbolice. Waterloo (cu sensul „înfrângere zdrobitoare") apare într-un titlu de editorial referitor la respingerea în Parlament a unei moţiuni de cenzură: „Un Waterloo politic pentru opoziţie" (A, 9.07.1994, p. 1); Ialta (cu sensul „împărţirea lumii în zone de influenţă"): „Primirea în NATO - un pas spre o nouă Ialta" (A, 20.09.1995, p. 1); Nurenberg („proces al marilor criminali de război"): ,JVurenbergul comunismului" (RL, 21.11.1990, p. 1).
Dintre numele de personaje istorice, Casanova (tipul cuceritorului, al afemeiatului) apare într-un context referitor la aventurile amoroase ale preşedintelui american: „Bill Clinton - un Casanova impenitent sau victimă a unui şantaj?" (A, 21.05.1994, p. 9).
Dintre toponime reţinem: El Dorado („tărâm al unor bogăţii fabuloase"): „Cu 50.000 de firme străine în spaţiul românesc - un El Dorado pentru afaceriştii de duzină" (A, 23.01.1996, p. 5); Vestul Sălbatic („zonă aflată în afara legii"): „Vestul Sălbatic în sudul Rusiei" [ştire referitoare la o încercare de răpire] (A, 30.06.1994, p. 6); Cernobîl („sursă de contaminare radioactivă"): „Cum au ajuns submarinele nucleare ruseşti 'Cernobîluri1 plutitoare" (A, 26.09.1995, p. 1); Maglavit („fals miracol"): ,Maglavitul financiar al lui Stoica [patronul Caritas]" (A, 21.05.1994, p. 1).
Din domeniul cinematografiei capătă sensuri comune (frecvent conotate ironic) nume ale unor personaje de film: J. R. (tipul afaceristului veros din serialul „Dallas")
- „în vreme ce J. R.-ul de Slobozia încearcă să se 'deblocheze financiar', Hermes-land - un decor de western părăsit" (A, 21.01.1997, p. 12); Ewing (familia de îmbogăţiţi de pe urma petrolului, din acelaşi serial) - „Ewingii de Ploieşti scot zilnic din gropi sute de tone de petrol" (A, 11.08.1995, p. 1). Şi nume de actori cunoscuţi pot deveni nume comune: „Avem şi noi, cum s-ar spune, 'Schwarzeneggerii1 noştri" [cu referire la un culturist de origine română] (A. 1.02.1995, p. 4).
Din sfera politicii sunt selectate nume proprii cu valoare simbolică: „Un Kennedy al Columbiei" [despre preşedintele Gaviria, ameninţat cu moartea de cartelul
76        Vocabularul limbii române actuale_
traficanţilor de droguri] (L, 6.09.1990, p. 2); „un Jirinovskibelarus11 [despre un politician extremist] (ibidem). Mai reţinem sintagma Cosa Nostra (cu sensul „mafie") într-un titlu precum „Cosa Nostra a cimitirelor este condusă din Primărie" (CR, 15.01.1997, p. 3).
Tot prin antonomază, numele unor mărci comerciale sunt utilizate pentru denumirea generică a produselor similare: adidaşi (de la numele firmei „Adidas") apare cu sensul „pantofi de sport" (indiferent de marcă) - „Angrosist chinez din complexul 'Europa', anchetat pentru că a vândut adidaşi Puma contrafăcuţi" (A, 16.02.1999, p. 7); „O pereche de adidaşi 'Nike'" (A, 10.06.1996, p. 7). în limba vorbită, termenul a dobândit - înainte de 1989 - un sens metaforic peiorativ („picioare de porc vândute în măcelării" - cf. DAEF, p. 22 şi DCR2, p. 20). Acest sens continuă să existe şi în prezent, fiind atestat într-un articol referitor la creşterea preţurilor: „La Halele Unirea, cumpărătorilor li se oferă, ca în vremurile de pioasă nostalgie, cârlige şi sacoşe. Ici-colo, o ciosvârtă sau un adidas, justifică renumele magazinului, botezat imediat după inaugurare 'Circul foamei"' (A, 2.11.1994, p. 1).
Prin acelaşi procedeu, xerox (de la numele companiei „Rank Xerox") este utilizat în limba actuală cu referire la orice fel de copiator (cf. DCR2, p. 249-250): „Dolari traşi la xerox" (A, 20.09.1996, p. 12). Prin metonimie, xerox a dobândit în limba vorbită şi sensul „copie" („un xerox după diplomă"). Termenul a dezvoltat un sens figurat, în sintagma cu conotaţie peiorativă tras la xerox („perfect imitat"): „Ecranizarea de faţă [... ] e de preferat serialelor trase parcă la xerox [...]" (A, 2.04.1997, p. 4). Ultimele două valori ale lui xerox nu figurează în DCR2.
în mod similar, numele propriu Caritas (cel mai cunoscut sistem piramidal din România), devenit sinonim cu „escrocherie de mari proporţii", desemnează-prin antonomază - orice afacere de acest tip: „Caritas-urile albaneze au înghiţit 1,5 miliarde dolari" (A, 30.01.1997, p. 7).
4.2.4. Un aspect particular, motivat sociolingvistic, al dinamicii sensului constă în modificarea conotaţiei unor termeni, sub impactul evenimentelor din decembrie 1989.
4.2.4.1. Mutaţiile semantice de tipul „înnobilăriF' sensului, prin dobândirea unei conotaţii favorabile, sunt puţin numeroase. S-a observat că acest fenomen caracterizează cuvinte din terminologia politică, socială şi administrativă „reabilitate" după 1989: anticomunist, capitalism, disident, patron, particular, privat etc.37
Un caz interesant din punct de vedere socio- şi psiholingvistic este cel al cuvântului-invectivă golan, care a dobândit un sens pozitiv, profund şi ostentativ politizat în contextul unei manifestaţii de stradă („manifestant anticomunist care a participat la fenomenul Piaţa Universităţii")38. Sensul „înnobilat" şi conotaţiile sale apreciative se regăsesc şi în derivate sau compuse, prezente în presa anului 1990: super-golan („Viitorul", 11.05.1990, p. \),golănism(e), mondo-golaniadă („Dreptatea", 13.05.1990, p. 4), Golănia („Dreptatea", 13.05.1990, p. 3). Iată cum era recomandată cititorilor publicaţia-samizdat „Golanul": „Citiţi şi răspândiţi 'Golanul1, publicaţie de 'golănisme1, care se dedică tuturor 'golanilor1 din sfânta piaţă a revoluţiei!" („Dreptatea", 13.05.1990, p. 4). Prin extensie semantică, termenul a devenit sinonim cu „luptător anticomunist", fiind neglijat semul referitor la participarea fizică la manifestaţie: „Românii din diaspora au devenit şi ei golani [...]. Am primit la redacţie memorii şi semnături de adeziune de \agolanii comunităţilor de români din Australia şi America de Sud" (ibidem). După o perioadă de intensă mediatizare în presa
_Noi aspecte ale dinamicii sensului în presa postdecembristă -0
Opoziţiei, noul sens pozitiv al termenului golan a trecut în fondul pasiv al limbii o dată cu dispariţia cadrului referenţial care 1-a generat.
4.2.4.2. Dat fiind caracterul frecvent negator, contestatar al presei româneşti postdecembriste, numărul termenilor conotaţi depreciativ este net superior celor conotaţi favorabil. Pe lângă termeni din sfera politicii şi a ideologiei (activist, bolşevic, comunism, marxism), au dobândit conotaţii negative şi alte cuvinte şi expresii-devenite, prin utilizare abuzivă în perioada comunistă, adevărate clişee ale „limbii de lemn"39. Este cazul termenilor conducător (aproape eliminat din limbajul politic postdecembrist şi înlocuit de neologismul lider, care beneficiază de conotaţiile de prestigiu asociate, de regulă împrumuturilor neologice) şi tovarăş. Ultimul, deşi este polisemantic (cf. DEX, p. 963), a fost compromis prin utilizarea sa ca formulă oficială de adresare în regimul totalitar. El este considerat, în prezent, sinonim cu termenul comunist, ca în contextele următoare: „Să nu fi auzit tovarăşii din administraţia locală şi din anchilozatele servicii publice că un datornic poate fi făcut responsabil de unul singur prin montarea unei flanşe oarbe?" (RL, 9.09.1996, p. 6); „Comuniştii români (membrii PMR) vor trimite 200 de tovarăşi să lupte alături de sârbi împotriva NATO" (A, 18.03.1999, p. 2).
Alţi termeni marcaţi de apartenenţa la „limbajul de lemn" sunt: cadrist „responsabil cu cadrele în instituţiile şi organizaţiile din perioada comunistă" („cadristul Cosmâncă, hotărât să-şi îndeplinească misiunea, a trecut chiar peste raportul Corpului de control al primului ministru" - A, 29.01.1996, p. 8); dosar „informaţii compromiţătoare, mijloc de şantaj" („'Am dosare despre ceilalţi, pot face şi obţine ce vreau' - au tradus pe româneşte acest concept [cine deţine informaţia deţine puterea] cei care au ieşit primii din buimăceala post-decembristă", A, 25.04.1996, p. 1); omagiu „lucrare sau manifestare pseudo-artistică de preamărire a familiei Ceauşescu" („TVR 1 difuzează, cu o neruşinare demnă de cele mai sfruntate făcături regizate pe vremuri direct de Securitate, un soi de 'omagiu1 greţos, tip stima noastră şi mândria'11 - A, 13.05.1997, p. 1). Din categoria sintagmelor cu conotaţii depreciative face parte numele festivalului „Cântarea României11, asociat cu ideea de „spectacol de prost-gust, politizat": „Scena timişoreană a 'Cântării României1 (propunem această nouă denumire pentru aşa-zisele procese, în realitate festivaluri ce scot la iveală tot mai multe talente) a propulsat în topul simpatiilor un nou star: col.TeodorescuFilip" (A, 15.03.1990, p. 1).
Acelaşi tip de conotaţii peiorative caracterizează sintagma om-nou (asociată, în memoria colectivă, cu idealul socialismului) într-un articol cu tematică economică, tratată în tonalitate ironică: „Iniţial s-a crezut că privatizarea va merge de la sine. Că 'omul-nou1, românul-cuponar, brav locuitor al mioriticelor noastre plaiuri, va simţi, în felul ăsta, cum va creşte în trupul său capitalismul" (A, 26.01.1996, p. 3).
Mecanismul deprecierii sensurilor afectează în acelaşi mod chiar termeni „reabilitaţi" după 1989 şi unele neologisme recent împrumutate.
Din prima categorie, este interesant de urmărit cum termenul revoluţionar „participant la Revoluţia din 1989; luptător anticomunist", associat iniţial cu conotaţii favorabile (dobândite prin schimbarea referentului propriu perioadei comuniste), a dezvoltat conotaţii peiorative, în contexte referitoare la (pseudo)-revoluţionarii profitori sau huligani: „Acestei iniţiative i s-a opus un grup de revoluţionari-scanda-lagii de profesie" (A, 7.07.1998, p. 16); „Parlamentarii-rei;o/u//onar/, magistraţii-reuo-luţionari, managerii-revoluţionari, scutiţi de impozit" (A, 26.03.1996, p. 2); „Familia
78
Vocabularul limbii române actuale
domnului Petre Roman a fost terorizată de un grup de huligani revoluţionari" (A, 31.12.1997, p.l).
Dintre împrumuturile recente, a dezvoltat sensuri peiorative franţuzismul butic(ă) (definit în DN3, p. 64, ca „prăvălie mică, cu mărfuri ocazionale, unicat sau de artizanat") care circulă în limba vorbită cu sensul „dugheană"40, iar în presă apare în îmbinări ca „partide-^/c" (A, 20.05.1995, p. 2) sau „firme de asigurări-fotf/c" (RAct, 17.03.1999).
Cu sens depreciativ circulă - în limba vorbită şi în presă - termenul bişniţă (< engl. business). Este interesant de remarcat că anglicismele business şibusinessman apar cu forma şi sensul din limba de origine în contexte neutre din punct de vedere stilistic, în timp ce forma „românizată" şi derivatele sale se asociază cu sensul conotat peiorativ: „[...] marketing - termen care posedă în originala noastră tranziţie o largheţe semantică ce poate începe cu bişniţar - traducerea autohtonă a businessman-ului - şi continuă cu alte grade ale escrocheriei camuflate" (A, 10.07.1993, p. 1).
4.2.5. Pentru a spori expresivitatea şi forţa persuasivă a discursului publicistic, termenii cu valori figurate se pot asocia în context, dând naştere unor figuri de stil, dintre care cele mai frecvente sunt: metafora filată, antiteza şi calamburul.
4.2.5.1. Metafora filată reprezintă un caz particular de lanţ metaforic, ale cărui componente aparţin aceluiaşi câmp lexico-semantic41. Lanţul metaforic se organizează, de regulă, în jurul uneia sau a mai multor metafore centrale, prezente în titlul articolului. De pildă, într-un editorial intitulat „Pacientul român şi reţeta FMI" era de aşteptat ca seria de metafore să se constituie pe baza terminologiei medicale: „FMI are peste 160 de state membre, dar la sprijinul său apelează numai cele cu economii bolnave. Experţii Fondului le consultă, le stabilesc diagnosticul şi le recomandă tratamentul. De regulă, el constă dintr-o drastică 'cură de slăbire'. Destul de repede, însă, 'reţeta' dă peste cap 'pacientul', care, şi aşa slăbit, nu rezistă unei diete atât de severe" (A, 10.06.1993, p. 1).
Un exemplu similar de lanţ metaforic realizat cu ajutorul terminologiei economice şi financiar-bancare, transpuse în context politic, apare într-un editorial cu titlul Speculaţii la bursa politică": „Chiar dacă nu e încă atât de spectaculoasă ca piaţa valutară, piaţa politică a început şi ea să se mişte. La licitaţiile interpartinice se adjudecă alianţe noi, se negociază fuziuni-surpriză, se fac tranzacţii pentru sprijin pre sau postelectoral, încep strigările pentru listele de candidaţi, se produc transferuri spectaculoase de parlamentari dintr-un cont politic în altul. Deprecierea imaginii multor partide, înaintea intrării lacotaţia electorală, e motivul principal al vânzolelii din aceste zile" (A, 22.02.1999, p. 1).
4.2.5.2. Antiteza, realizată în presă prin termeni metaforizaţi, se bazează - în cele mai multe cazuri - pe antonimii contextuale: „Ce interes ar mai putea avea Occidentul să reîmpartă Europa de Est în premianţi şi corigenţii" (A, 23.07.1994, p. 1); artileria grea a UDMR contra infanteriei uşoare a PNŢCD" (A, 1.10.1997, p. 2); „Am aflat că întreaga organizaţie judeţeană Vaslui a PDAR a sărit cu arme şi bagaje, din cdru/a pedearistă în expresul partidului majoritar" (A, 1.09.1994, p. 2).
Când se recurge la antonimii fixate în sistemul limbii prin expresii idiomatice, acestea sunt „adaptate" din punct de vedere referenţial, prin adăugarea unor determinanţi specifici, ca în următorul titlu de editorial: „Guvernul - între ciocanul FMI şi nicovala sindicală" (A, 13.04.1995, p. 1).
4.2.5.3. Prin calambur se exploatează ambiguitatea lexicală care permite interpretări diferite - condiţionate contextual - ale aceluiaşi semnificant. Ambiguitatea provine din omonimie sau din polisemie.
Noi aspecte ale dinamicii sensului în presa postdecembristă
79
Prima situaţie este ilustrată prin omonimia consemnată în DEX (p. 869) dintre substantivul sârbă („dans popular") şi adjectivul feminin sârbă („care aparţine Serbiei sau populaţiei ei"). Echivocul semantic stă la baza unor jocuri de cuvinte prezente în titluri din presă, referitoare la bombardamentele NATO asupra Serbiei: „România însârba din Kosovo" („Azi", 25.03.1999, p. 1); „Sârba morţii" („Curentul", 26.03.1999, p. 1). Este interesant de observat că, în al doilea caz, echivocul din titlu este imediat risipit prin precizarea „în Iugoslavia, forţele NATO au organizat un dans [subl. ns.] ucigaş" (ibidem).
Polisemia este exploatată în titluri precum „Zyzy-terorista sexului de pe şoselele României - arestată la Piteşti" (A, 5.04.1999, p. 8) sau „300 de elevi în grevă din cauza unui profesor terorist" (A, 7.12.1995, p. 1), unde termenul subliniat apare cu semnificaţia lui etimologică - „care terorizează (pe cineva)" şi nu cu cea politică uzuală („adept, partizan al terorismului"- cf. DEX, p. 951).
Un alt exemplu de ambiguitate generată de polisemie se găseşte în titlul arterele sclerozate ale Capitalei" (A, 12.10.1975, p. 10), dat fiind faptul că substantivul arteră are (cf. DEX, p. 53) atât sensul „vas sanguin", cât şi pe cel de „cale importantă de comunicaţii şi de transport", iar adjectivul sclerozat permite o dublă „lectură" - în registru denotativ (ca termen medical) sau conotativ, metaforic („îmbătrânit, uzat").
Tot o exploatare a polisemiei, ca sursă de ambiguitate, se realizează prin enunţul-titlu „Turul României, un adevărat tur de forţă" (A, 29.05.1997, p. 11), în care substantivul tur figurează atât cu sensul „întrecere sportivă de ciclism", cât şi cu cel fixat în sintagma tur de forţă "acţiune, iniţiativă, întreprindere care cere efort, perseverenţă, îndemânare" (DEX, p. 980).
5. Este evident că unele dintre inovaţiile semantice discutate aici (sau în alte lucrări consacrate dinamicii sensului) nu au şanse de pătrundere în sistemul limbii, în ciuda statutului lor de „efemeride", le-am menţionat, totuşi, ca mărturie a multiplelor valenţe creative ale limbii actuale.
Din perspectivă normativă, principalele abateri înregistrate sunt formulările ridicole, pretenţioase, generate de snobismul lingvistic al autorilor, grefat pe o stăpânire precară a limbii române („derularea muzicii contemporane"; „obturarea pârtiei de schi"; impulsionare derulării agriculturii"; „ implementarea unui chioşc" sunt câteva exemple în acest sens).
, Calcurile semantice (a agrea, echipamente, promoţie etc.) - utilizate abuziv în presă, dar şi în limbajul politic sau economic - sunt, de regulă, nerecomandabile nu numai din cauza impresiei de preţiozitate pe care o produc, ci şi datorită riscurilor de ambiguitate prin omonimii mai mult sau mai puţin supărătoare.
In concluzie, dincolo de avantajele reale ale unor mutaţii semantice de genul celor semnalate (înnoire a expresiei, brevilocvenţă, „culoare" stilistică), rămân evidente riscurile pe care publicistul nu-şi poate permite să le ignore: imprecizia, ambiguitatea, preţiozitatea şi, mai ales, clişeizarea limbajului care creează condiţii Prielnice pentru apariţia unei noi „limbi de lemn"42. De aceea, preluarea unor aşemenea inovaţii semantice în limbajul literar standard impune prudenţă, discernământ şi o informare corectă asupra sensului de bază.
80
Vocabularul limbii române actuale
Note
1 Vezi, în acest sens, Irina Preda, îmbogăţirea lexico-semantică a limbii române actuale (cu privire specială la perioada postdecembristă), II, în LR, XLI, 1992, nr. 10, pp. 541-548; Angela Bidu-Vrănceanu Lectura dicţionarelor, Editura Metropol, Bucureşti, 1993, pp. 63-87; Florica Dimitrescu, Dinamica lexicului românesc-ierişi azi, Clusium-Logos, Cluj-Bucureşti, 1995, pp. 260-268; Angela Bidu-Vrănceanu, Dinamica vocabularului românesc după 1989. Sensuri „deviate" ale termenilor tehnico-ştiinţifici, în LL, 1995, voi. 1, p. 38-45; Idem, Dinamica sensurilor în româna actuală, în LL, 1997, voi. 3-4, pp. 39-44; Mioara Avram, Noutăţi reale şi noutăţi aparente în vocabularul românesc actual, în LL, 1998, voi. 1, pp. 31-35.
2 Avem în vedere, îndeosebi, DCR2 MDTA, DAEF şi DALR, dar trebuie precizat că numeroase sensuri care s-au impus îh uz după 1990 sunt înregistrate în DN3.
3 Cf. Andre Goosse, La neologie franqaise aujourd'hui. Observations etreflexions, Conseil International de la Langue Frangaise, Paris, 1975, pp. 61-68; Louis Guilbert, La creation lexicale, Librairie Larousse, Paris, 1975, pp. 40-85.
4 Paul Grigoriu, Un romantic la Paris. Vara franceză, Editura 100+1 Gramar, Bucureşti, 1998, p. 39.
5 Mioara Avram, Noutăţi reale şi noutăţi aparente în vocabularul românesc actual, p. 32.
6 Adriana Stoichiţoiu-Ichim, Dinamica sensului în limba română actuală, în volumul Comunicările Hyperion, Editura Hyperion XXI, Bucureşti, 1995, pp. 202-210; Idem, Polisemia în limbajul publicistic actual, în LLR, 1994, voi. 1, pp. 16-19; pentru mutaţiile semantice specifice argoului, vezi, în acest volum, capitolul VI.
7 Pentru definirea şi analiza calcului semantic, vezi Th. Hristea, Calcul lingvistic ca procedeu de îmbogăţire a vocabularului, în Sinteze de limba română (pp. 111-114) şi, mai recent, Tipuri de calc în limba română, în LL, 1997, voi. 3-4, pp. 16-18.
8 Th. Hristea, Calcul lingvistic ca procedeu de îmbogăţire a vocabularului, p. 111.
9 „Politicul ocupă în acest vocabular novator [al presei postdecembriste] un loc de-a dreptul covârşitor. Se poate susţine că, după revoluţia din decembrie 1989, lexicul limbii române s-a politizat în mod frapant" (Irina Preda, art. cit., p. 486). Acelaşi punct de vedere este susţinut (explicit sau implicit) de Mioara Avram şi Angela Bidu-Vrănceanu în lucrările menţionate în nota 1.
10 Cf. Florica Dimitrescu, Dezvoltări semantice recente, în Dinamica lexicului românesc - ierişi azi, pp. 261-263.
11 Interacţiunea diverselor limbaje funcţionale în epoca actuală (cu referire specială la limbajul presei) a fost semnalată de Mioara Avram, Vocabularul actual al limbii române (în LLR, 1997, voi. 3, p. 5) şi de Angela Bidu-Vrănceanu, Dinamica sensurilor în româna actuală, p. 43.
12 Termenul este folosit de Angela Bidu-Vrănceanu (Dinamica sensurilor în româna actuală, p. 40) cu referire la „termenii ştiinţifici [care] capătă sensuri noi prin devierea faţă de condiţionarea semantică şi contextuală strictă presupusă de statutul lor specializat".
13 Vezi Louis Guilbert, La creativite lexicale, Librairie Larousse, Paris, 1975, pp. 40-42.
Noi aspecte ale dinamicii sensului în presa postdecembristă
81
14 De aceea, nu putem fi de acord cu Angela Bidu-Vrănceanu, care consideră că noul sens al verbului a debuta reprezintă o eroare, „nefiind justificat în nici un fel" (Lectura dicţionarelor, p. 64).
15 Sensul politic este semnalat de Mioara Avram în Vocabularul actual al limbii române, p. 5.
16 Vezi Angela Bidu-Vrănceanu, Dinamica sensurilor în româna actuală, p. 39.
17 Pentru explicarea acestui sens ca „deviaţie" semantică realizată în interiorul limbii române, vezi Angela Bidu-Vrănceanu, Dinamica vocabularului românesc după 1989,pA0.
18 O situaţie similară este semnalată în franceza actuală de Andre Goosse (op. cit., p. 65); vezi, în acelaşi sens, Irina Preda (art. cit., p. 546): „Circa o treime din sensurile inedite degajate de noi din presa postdecembristă sunt de tip metaforic".
19 Acelaşi lingvist francez stabileşte un raport de 5:1 între metaforele ornamentale şi cele denominative (ibidem).
20 Pentru tipologia conotaţiilor metaforice, vezi Elena Slave, Metafora în limba română, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, pp. 14-15.
21 Acelaşi tip de evoluţie a sensurilor metaforice este semnalat pentru stilul publicistic din secolul trecut de Olimpia Berea şi Smaranda Vultur în lucrarea Imaginea în stilurile non-artistice ale limbii române literare în secolul alXIX-lea, TUT, Timişoara, 1986, p. 24.
22Irina Preda, art. cit., p. 546.
23 Apud Al. Andriescu, Limba presei româneşti în secolul al XlX-lea, Editura Junimea, Iaşi, 1979, p. 122-123,192.
24 Cf. Angela Bidu-Vrănceariu, Dinamica sensurilor în româna actuală, p. 43.
25 Acest punct de vedere apare la Elena Slave, Metafora în limba română, pp. 9-11 şiînDSL,p.289.
26„Termenii medicali utilizaţi în (con)texte economice reprezintă o manieră de a desemna (nu numai metaforic) probleme nerezolvate (stabilirea bolii, a tratamentului constituind sensurile 'împrumutate') în baza unei motivaţii extralingvistice (problemele economice ale 'tranziţiei' de la socialism)" (Angela Bidu-Vrănceanu, Dinamica vocabularului românesc după 1989, p. 43). Pentru „migrarea" termenilor medicali spre alte limbaje (politic, economic etc), vezi studiile semnate de Irina Preda, Angela Bidu-Vrănceanu, Adriana Stoichiţoiu-Ichim, citate supra în nota 1.
27 în această situaţie se află termenii colaps, metastază, radiografie, acutizare, osificat, nevroză, diagnostic, strabism, miopie.
28„0 fiinţă bolnavă are şansa vindecării dacă se tratează cât mai are timp. Acest lucru este valabil şi în ce priveşte o naţie. România este o ţară grav bolnavă!" (A, 27.08.1996, p.l).
29 Cf. Angela Bidu-Vrănceanu, Dinamica vocabularului românesc după 1989, p. 42.
30 Apud Angela Bidu-Vrănceanu, Dinamica sensurilor în româna actuală, p. 41.
31 Vezi Adriana Stoichiţoiu-Ichim, Dinamica sensului în limba română actuală, PP. 207-208.
32 Termenul este înregistrat şi explicat de Dorin Uritescu (MDTA, pp. 93-95) şi de Florica Dimitrescu (DCR2, p. 144).
33 Pentru explicaţii semantice şi etimologice, vezi Dorin Uritescu, MDTA, pp. 124-125.
34 Termenii sunt semnalaţi de Irina Preda, op. cit., p. 589.
82        Vocabularul limbii române actuale
35 Aceeaşi situaţie este semnalată pentru franceza actuală de Andre Goosse, op. aY.,pp. 67.
36Cf. Andre Goosse, op. cit., pp. 61-62; Louis Guilbert, op. cit., p. 84.
37 Fenomenul a fost semnalat de Irina Preda (op. cit., p. 484), Valeria Guţu-Romalo (Nou şi vechi în limba română actuală, în LL, 1997, voi. 3-4, p. 7), Dorin Uritescu (MDTA, p. 26,28,45,65).
38 Pentru „istoria" termenului, vezi DCIl, (p. 120) şi Dorin Uritescu (MDTA, p. 65-66).
39 Vezi Valeria Guţu-Romalo, Nou şi vechi în limba română actuală, p. 7; Mioara Avram, Vocabularul actual al limbii române, p. 4.
40 Această depreciere a sensului (consemnată în DCR^ p. 53) este motivată explicit în următorul context referitor la buticurile de la sate: „Astăzi, înghesuite în spaţii de cele mai multe ori improprii unei activităţi comerciale cât de cât civilizate, în locul magazinelor mixte au apărut aşa-zisele 'buticurî. în fapt, adevărate bodegi şi crâşme tixite cu te-miri-ce, de la stixuri [sic!], gumă de mestecat, cafea, napolitane şi bomboane colorate, până la alcool care constituie, de altfel, marfa principală" (A, 10.01.1998, p. 9).
41 Când termenii lanţului metaforic sunt selectaţi dintr-o sferă semantică determinabilă şi unitară, metafora este numită metaforă filată; în aceste situaţii, componentele secvenţei nu sunt inteligibile în afara primei metafore a seriei, care le atrage pe celelalte. (DSL. p. 290).
42 Este interesant de semnalat că ziariştii înşişi sunt conştienţi de riscurile menţionate, aşa cum reiese dintr-o tabletă semnată de Constantin Coroiu (A, 6.03.1996, p. 3): „în obsedanta noastră tranziţie, limbajul - ca să nu spunem chiar limba română - a suferit multe agresiuni. Anglicismele, termenii rebarbativi, avalanşa calchierilor penibile şi invalidante pentru spiritul limbii noastre, departe de a fi ameliorat limbajul de lemn, aşa cum cred unii 'preţioşi ridicoli' coborâţi parcă din lumea lui Moliere, au constituit, din contră, unul de-a dreptul toxic. De pildă, nu puţin îl simt pe acesta din urmă ca fiind un limbaj 'de plastic' - cu toate ingredientele 'chimice' de rigoare".
ASPECTE ALE INFLUENŢEI ENGLEZE
ÎN ROMÂNA ACTUALĂ
L Prezentarea care urmează are în vedere un aspect de strictă actualitate din domeniul vocabularului românesc: avalanşa de anglicisme care au invadat limba noastră în ultimele decenii şi al căror număr continuă să crească într-un ritm accelerat, îndeosebi după 1989. Nu intră în sfera acestei cercetări împrumuturile englezeşti asimilate de limba română începând de la sfârşitul secolului trecut. Date fiind vechimea lor şi circulaţia în limbajul unor categorii sociale variate, termenii respectivi - împrumuturi „prin filieră" franceză, împrumuturi directe şi „false anglicisme" (pseudoanglicisme)1 - s-au adaptat sub aspect fonetic, ortografic şi morfologic, comportându-se asemănător cuvintelor româneşti.
în cuprinsul acestui capitol, termenul anglicism2 desemnează împrumuturi recente din engleza britanică şi americană3, incomplet sau deloc adaptate (ca atare, ele se scriu şi se rostesc în română într-un mod foarte apropiat sau identic cu cel din limba de origine).
Deşi în bibliografia românească referitoare la problematica în discuţie se operează, de regulă, cu trei categorii de termeni (împrumuturi propriu-zise; anglicisme şi americanisme; xenisme)4, realitatea lingvistică actuală nu permite, în opinia noastră, o delimitare precisă între anglicismeIamericanisme (cuvinte în curs de asimilare) şixenisme_(cuvmte neadaptate^ , cuvinte aloglote
sau străinisme* onTpuF}i simplii; chinte străine1). în sprijinul afirmaţiei noastre poate fi invocat faptul că încadrarea cuvintelor de origine engleză în una dintre cele trei categorii stabilite de autoarea DCR2 este, în numeroase cazuri^^ fiind ^amicajenerală a lexicului. Astfel, între împrumuturile considerate rieasinJlafe (xenisme) se înscriu- 'stafţstory, summit, talk-show, trend (considerate cuvinte englezeşti), ca şi maşter, racket, supermarket (prezentate drept cuvinte din engleza americană). în opinia noastră, ele pot fi considerate anglicisme (respectiv americanisme), în virtutea frecvenţei şi a. cir^ula^JJjor, precum că se află în curs de asimilar^JiiorfolQaică. iar
show, puzzle şi racket au înregistrat şi evoluţii semanticejag teren românesc (vezi^ infra, 6.6.5).
Din raţiuni similare, calificarea de anglicism ni se pare nepotrivită în cazul unor împrumuturi deja asimilate şi frecvent utilizate, inclusiv în limba vorbită, precum fan,job, hit, star, stres, şort, top.
84        Vocabularul limbii române actuale
Aspecte ale influenţei engleze în româna actuală
85
Pe de altă parte, dicţionarul amintit acordă cu prea mare uşurinţă statutul de anglicism unor împrumuturi neasimilate, cu sferă de circulaţie foarte restrânsă; brunch „ceva între mic-dejun şi prânz"; free-lancer „colaborator extern la un ziar, post de radio sau TV"\pick-pocket „hoţ de buzunare"; shuttle „navetă spaţială".
2. împrumutul masiv de termeni anglo-am^ric^ un fenomen
socio-cultural care s-a manifestat după al doilea.^ majoritatea limbilor europene.
2.1. Franceza s-a confruntat cu invazia anglicismejorjncă din anir5Q, Reacţia lingviştilor s-a concretizat într-o serie de lucrări al căroF numitor comun este atitudinea puristă, culminând cu propuneri l^gislath^jnenitejă protejeze limba naţionăa^Cea^mai cunoscută din această serie rămâne lucrarea îui R. Etiemble care a impus termenul frangjaiş9 pentru a desemna idiomul hibrid rezuUat din împestriţarea francezei cuTanumite cuvinte, frazeolpgisme^şTelSnente de compunere anglo-americane. Anglomania este prezentată de Etiemble ca o epidemie periculoasă, care a contaminat toate sectoarele limbii lui Moliere (lexicul, procedeele de formare a cuvintelor, morfosintaxa). îmbinând rigoarea cercetătorului cu violenţa pamfletarului, autorul acuză „martirizarea" limbii franceze în presă şi în jargonul publicitar (numai în sloganurile publicitare ale anului 1961, Etiemble a inventariat 1300 de cuvinte de origine anglo-americană). Confruntat cu dilema „liberalism sau dirijism?", autorul citat propune o serie de măsuri drastice pentru terapia acestei „maladii reale şi grave a limbii franceze", realizabile - în opinia sa -prin acţiunea conjugată a şcolii, a mijloacelor de informare în masă şi a Academiei, în termeni şi mai severi, anglomania este considerată de Felix de Grand Combe „o rătăcire deplorabilă şi antipatriotică", o manifestare din sfera „patologiei mentale", având drept principală cauză „veleitarismul intelectual"10. Folosirea abuzivă a anglicismelor generează fenomenul de „inflaţie stilistică", specific stilului publicistic (preponderent în rubricile de publicitateşOrTceles^rtive): „Nu putem şi nu trebuie să pierdem din vedere că în limbă, ca^şi în economie, inflaţia prelungită duce la devjUorizare. Este o dovadă de înţelepcîurîeHs^ şi respectul pentru limba noastră".11
Mulţimea anglicismelor şi americanismelor pătrunse în franceză a impus publicarea unui dicţionar de termeni „la modă"12 şi a unei antologii de texte legislative menite să apere limba de invazia cuvintelor de origine engleză. Ultima lucrare include lista de termeni recomandaţi oficial spre a înlocui anglicismele considerate indezirabile în cadrul unor terminologii (de exemplu, se propun termenii francezi cadreur, industrie duspectacle, palmares, animateur, moyen, postsonorisation ca echivalente pentru anglicismele cameraman, show-business, hit-parade, disk-jockey, media, play-back)]3. Chiar dicţionarele de uz general ale limbii franceze (de exemplu, Le petit Larousse, 1995, abreviat aici PL) menţionează în cazul unor anglicisme indezirabile „nerecomandat" (fr. deconseille), oferind şi echivalentul francez. Asemenea precizări se fac în dicţionarul menţionat pentru anglicisme precum cash, discount, sponsor, walkman etc.
2.2. în Europa de Est, ritmul de pătrundere a anglicismelor s-a accelerat o dată cu ieşirea ţărilor respective din sfera totalitarismului izolaţionist şi cu abandonarea aşa-zisei „limbi de lemn"14.
între vocile care au criticat vehement invazia de anglicisme, pot fi menţionaţi celebrul scriitor rus Alexandr Soljeniţîn15, scriitorul şi publicistul Octavian Paler16, poetul Geo Dumitrescu17, dar şi simpli cetăţeni care au adresat protestele lor, de regulă exagerate, unor publicaţii centrale18.
2.3. Deşi ponderea influenţei engleze în româna actuală este comparabilă cu cea din franceză19, lingviştii români nu au manifestat înverşunarea puristă a autorilor francezi menţionaţi. At§nţfâr^ s-a concentrat asupra aspectelor
stnHTîîgvKtîce, dintr-o perspectivă predominant descriptivă. Printre acestea se numaraTetîrTiologia, căile de pătrundere în română, sferele de circulaţie, adaptarea grafică, fonetică şi morfologică, modul de înregistrare în dicţionare20. O secţiune mai restrânsă a bibliografiei priveşte aspectele normative implicate în utilizarea anglicismelor, deşi o asemenea cercetare se impune cu acuitate în prezent21.
3. Opţiunea noastră pentru abordarea anglicismelor din stilul publicistic dintr-o perspectivă predominant normativăme la bază convingerea că presa reprezintă nu nuţnai „a patra putere în stat^jci^şi un important factor cuUurai-ed^
larga sa audienţă, prin autoritatea cuvântului tipărit sau rostit la mfcrofon, presa poate contribui pe de o partela^^ucarea lingvistică" a publicuîuî,Tar pe de altă parte la îmbogăţirea, diversificarea şi internaţionalizare^ . Rolul presei în apariţia şi difuzarea inovaţiilor lexicale este pus în evidenţă de un dicţionar al limbii engleze utilizate în emisiunile postului BBC World Service în ultimii patru ani23.
Materialul examinat aici provine din presa scrisă şi audio-vizuală a perioadei postdecembriste. Am avut în vedere, cu precădere, anglicismele neînregistrate în dicţionarele româneşti de neologisme (DN3, DCR2), dar utilizate relativ frecvent în presă. Dintre anglicismele incluse în dicţionarele respective, ne vom referi numai la cele^arj^au.auferit modificări semnificative de frecvenţă, de formă şi/sau de sens ori de valoare stilistică.
4. Deşi în bibliografia de specialitate norma lexicală nu este precis definită, în continuare vom da conceptului o accepţie bilaterală, considerând norma ca un ansamblu complex de condiţionări de natură (a) socioculturală\3J^JJBBMJ^ă2A •
5. Norma socio-culturală reglementează motivaţia şi funcţia împrumutului în raport cu specificul unui anumit stil saujregistru al limbii25. ——~
Din această perspectivă,^ careapar în presa actuală pot fi încadrate
în una dintre cele două categorii de împrumuturi stabilite de Sextil Puşcariu („necesare" vs. „de lux")2*.
5.1. împrumuturile „necesare" sunt cuvinte sau unităţi frazeologice care nu au corespondent românesc sau care prezintă anumite avantaje în raport cu termenul autohton (precizie, breyHocvenţă, expresivitate, circulaţie internaţională).
Ţinând seama de complexitatea ~di^ prin împletirea funcţiilor referenţială (informativă), conativă (persuasivă) şi expresivă, anglicismele „necesare" pot fi motivate denotativ sau stilistic (conotativ)21.
5.1.1. Categoria aglicismelor denotative cuprinde, în general, termeni de specialitate care nu au echivalente româneşti, deoarece denumesc realităţi apărute recent în diverse domenii ale culturii materiale şi spirituale. Printre avantajele utilizării
86
Vocabularul limbii române actuale
Aspecte ale influenţei engleze în româna actuală
acestor termeni se înscriu: precizia sensului, scurtimea şi simplitatea structurii (cf. mass-media faţă de mijloace de comunicare în masă), precum şi caracterul lor internaţional, carejacilitează schimbul de informaffl,,m,teJhnologii între specialişti. Deoarece îndeplinesc numai funcţii denominative, aceşti termeni sunt lipsiţi de expresivitate.
Dintre anglicismele înregistrate în DN3 cu menţiunea ,,rar"1auci^sxuto^ creştere ^frecvenţei (nu numai în presă, ci şi în limbajul standard curent) hobby, lider, snack-bar, la care s-ar putea adăuga şi alte anglicisme, neînsoţite de respectiva precizare. Acestea aparţin, în majoritate, unor terminologii specializate, cum ar fi cea economică {business, manager, management, marketing, sponsor), artistică {best-seller, fan, muzical pentru musical, show, story, thriller, top, western), tehnico-ştiinţifică {cameraman, computer, flash, stres), dar includ şi termeni uzuali cajob, shop, week-end etc. Dintre anglicismele absente din DN3, dar înregistrate în DCRt, şi-au sporit frecvenţa şi circulaţia broker, disk-jockey, hitjuicejogging, team, workshop.
în presa actuală circulă numeroase anglicisme denotative care nu figurează în dicţionarele româneşti de neologisme sau ale căror definiţii nu (mai) corespund sensului actual. Majoritatea aparţin unor terminologii, dar prezenţa lor în presă este o dovadă a faptului că au depăşit graniţele strictei specializări, tinzând să pătrundă în varianta standard a limbii.
Terminologia economică, financiară, comercială şi a profesiilor:
- Baby-sitter, înregistrat în DCR2 (p. 41) cu un sens generic - „îngrijitor de copii" - poate fi considerat un anglicism necesar în virtutea senşuMjăUJ^
care nu permite substituirea adecvata prin sinonime româneşti. Sensul specializat este precizat într-dn anunţ publicitar pentru cursuri intensive care includ „tehnici de îngrijire, supraveghere şi educare copii preşcolari şi şcolari (inclusiv copii cu nevoi speciale)" (RL, 22.05.1996, p. 10). Mai puţin frecvent, în presă apare şi numele englezesc pentru activitatea respectivă: „în decursul anilor de studenţie, Carolyn Besette a făcut baby-sitting" (A, 2.09.1999, p. 10).
-Broker şi dealer figurează în DCR2 cu sensuri insuficient^diferentiaterîntrucât pentru amândoi se indică echivalentul românesc „intermediar".
Cei doi termeni se utilizează în presă cu sensuri identice celor din engleză şi franceză (cf. BBC şi PL). Dat fiind caracterul lor specializat, ei apar glosaţi în text: „broker (operator pe piaţă în numele clientului) "; „pentru ca o bancă să poată opera ca dealer (să facă tranzacţii în devize în nume propriu - subl. ns.) [...]" (A, 20.03.1997, p. 12). rj&-
- Drive-in este înregistrat în DCR2 (p. 90) cu sensul „cinerrîatograf în aer liber, în care se intră cu maşina", mai restrâns decât cel originar, consemnat în BBC (p. 335) - „cinema, restaurant sau alt local care oferă servicii clienţilor fără ca aceştia să-şi părăsească maşinile". în româna actuală, termenul se utilizează numai cu sensul „restaurant": „Unul dintre localuri - cel clasic - va fi amplasat în centrul municipiului, iar al doilea, de tip drive-in - în zona oraşului universitar timişorean" (A, 18.01.1996, p. 5). O soluţie pentru evitarea anglicismului greu asimilabil se oferă în titlul unei ştiri: „Fast Foodlavolan" (D, 29.07.1993, p. 2).
Ca sinonim pentru drive-irtap^e drive-through (inexistent în BBC): „un lanţ de unităţi de alimentaţie publică de tip drive-through [...] din care să se poată cumpăra din mers, la repezeală, adică, ceva de mâncare" (A, 11.10.1995, p. 10).
-Duty-free, absent din DCR2, figurează în BBC (p. 341) ca adjectiv (referitor la „mărfuri cumpărate pe^aeroporturi, nave sau în avion,, la pxeţuri mai mici, fiind scutite de taxe") în sintagma duty-free shopAn presa actuală - ca şi în limba vorbită
- elapăre atât ca adjectiv invariabil {„regim duty-free", C, 11.05.1998, p. 6), cât şi ca substantiv („taxa de înfiinţare a unui duty free", A, 15.08.1998, p. 5).
-Futures, înregistrat în BBC (p. 458) ca substantiv („lyărfuri cumpărate sau vândute la bursă cu un preţ convenit, ce urmează a fi plătit"la o dată ulterioară"), apare ca adjectiv în sintagme consacrate în terminologia economică - „piaţă futures", „cotaţie futures" (A, 18.03.1999, p. 5); „bursa futures" (A, 24.05.1999, p. 5)
- fiind explicat în context: „contracte la termen {futures) " (A, 17.11.1998, p. 7). Izolat, anglicismul apare şi ca substantiv, prin elipsa termenului determinat („interesul pentru futurespe valută se anunţă deja foarte mare", ibidem).
- Non-profit este o trunchiere a compusului non-profit-making (BBC, p. 750) „care nu caută să obţină profit". Se foloseşte în terminologia economică şi administrativă ca adjectiv invariabil: „Centrele de transfer tehnologic [...] sunt unităţi non-profit" (A, 30.11.1995, p. 5).
- Rating este utilizat de economişti şi publicişti cu un sens mai restrâns faţă de cel din engleză („categqn^clasificare, clasă, rang" - cf. BBC, p. 917): „Această acţiune precedă acordarea răting-iîlui (evaluării riscului de ţară) " (A, 12.02.1996, p. 10).
- Compusul telebanking şi sintagma electronic banking (neatestate în BBC) denumesc servicii bancare moderne, al căror sens este explicat în context: „Aceste servicii presupun furnizarea de informaţii bancare prin telefon/fax {telebanking) sau calculator {electronic banking)" (A, 9.05.1998, p. 5).
- Tour-operators-ă impus în terminologia turismului cu un sens identic cu acela din engleză („companie care organizează şi vinde vacanţe prin intermediul unui agent turistic", BBC, p. 1197): „puternica firmă TUI, cel mai mare tour-operator german" (A, 4.04.1996, p. 3). Termenul circulă şi sub o formă calchiată - parţial „românizată" - „Turoperator acreditat de Consulatul Franţei" (A, 15.05.1999, p. 1). *
- Voucher are în engleză sensul „document care poate fi folosit, în loc de bani, pentru a achita ceva" (BBC, p. 1270). în română, termenul s-a impus în domeniul turismului, aşa cum rezultă din următorul context: „Documentul care atestă acest lucru (achitarea în avans a serviciilor turistice) se numeşte 'vouchef, el fiind rezultat al înţelegerii dintre două firme [...]" (A, 26.11.1997, p. 8). £
Terminologia tehnică
-Airbag - absent din BBC - se utilizează în română cu sensul din franceză („pernă gonflabilă destinată să protejeze, în caz de ciocnire, pasagerii de pe locurile din faţă ale unui automobil", PL, p. 50): „La Braşov se vor produce centuri de siguranţă şi airbag-uri" (A, 31.04.1999, p. 8).
- Hard şi soft reprezintă trunchieri (neatestate în BBC) ale unor termeni compuşi din cibernetică {hardware şi software) înregistraţi în DN3. în DCR2 figurează numai termenul software (p. 214).
în presa românească, hard („aparatura") şi soft („programe de computer") sunt utilizate atât ca substantive („în informatică, cea de gestiune în special, datele valorează mai mult decât softul şi hardul la un loc", A, 5.05.1995, p. 5), cât şi ca adjective („pirateriesoft", A, 27.01.1998, p. 10).
88
Vocabularul limbii române actuale
Aspecte ale influenţei engleze în româna actuală 89
-Lap-top, prezent în BBC (p. 628) în sintagma „lap-top computer" este utilizat în română numai substantival: Jap-top (calculatoare portabile) pentru membrii Biroului Permanent" (A, 1.05.1999, p. 2).
-Screening apare în română cu unul dintre sensurile înregistrate în BBC (p. 1002) - „examen medical realizat cu raze X": „Noul Centru Medical Medicover vă oferă toată gama de servicii medicale, de la medicină generală până la cea de specialitate, inclusiv toate serviciile de screening şi diagnostic" (anunţ publicitar, A, 12.10.1998, p. 7). Echivalentul românesc, derivat cu sufixul substantival -re de la infinitivul adaptat al verbului englezesc, a fost atestat într-un interviu televizat cu un medic („Colaborăm cu Universitatea din Oxford pentru scrinarea unor markeri genetici ai diabetului", Ant 1,3.11.1998).
-A scana reprezintă forma „românizată" a verbului englezesc to scan „a examina ceva în detaliu, cu ajutorul unui fascicul de raze X" (BBC, p. 995): „Cel de-al treilea, Roman Marius Laurenţiu, 1-a ajutat pe Marius Constantina să scaneze bancnota de 50.000 lei, multiplicată apoi până la un miliard de lei" (A, 7.01.1999, p. 10); „O reţea automată va scana toate statele nucleare pentru a detecta orice explozie nucleară" (RAct, 19.03.1997).
-Shipping apare ca termen din domeniul marinei comerciale (BBC, p. 1032) cu sensul „expediere de mărfuri cu ajutorul navelor": „Privatizarea în shipping-ul românesc" (A, 1.09.1994, p. 6); „Criza navlului pe piaţa mondială a shippingului" (A, 26.10.1996, p. 10).
-Site s-a impus în română cu sensul specializat (neînregistrat în BBC) „spaţiu/ pagină pe Internet": „4000 de accesări pe site-ul electoral al Adevărului'" (A, 3.11.1998, p. 2); „Piraţii informatici au făcut zob un site porno autohton" (A, 6.02.1999, p. 12).
- Walkman, prezent în BBC (p. 1274) şi PL (p. 1080), s-a impus nu numai în presă, ci şi în limbajul literar standard cu un sens identic celui din engleză şi franceză: „Walkman - numele casetofonului portativ cu căşti, la care pot fi ascultate, 'din mers' înregistrări muzicale" (A, 10.12.1994, p. 4).
Termeni din domeniul comunicaţiilor şi presei
-Banner, cu sensul „fâşie lungă de pânză pe care este scris un mesaj, un slogan etc." (BBC, p. 80) a apărut iniţial în cronici sportive: „La peluza stadionului Cotroceni, unde stau de obicei 'ultraşii' alb-albaştri, a fost etalat un banner pe care era inscripţionat 'Brigada 13 septembrie'" (A, 3.08.1998, p. 8). Ulterior, termenul şi-a extins circulaţia la domeniul politic şi Ia cel publicitar („Coloana - precedată de [..,] două bannere 'Deşteaptă-te Române!' - a străbătut traseul tradiţional, parcurs în '87", (A, 16.11.1998, p. 16).
- Clip, înregistrat în DCR2 (p. 65) cu sensul „scurt film (publicitar) dat la televiziune", circulă în limba actuală şi cu sensul din franceză („film de scurt-metraj sau video care ilustrează un cântec, care prezintă opera unui artist", PL, p. 235): „Ritmo Latino [emisiune TV] prezintă video-clipuri muzicale ale unor top-staruri internaţionale" (RL, 23.03.1996, p. 13). Anglicismul şi-a extins sfera de utilizare şi în domeniul propagandei politice: „Votaţi partidul ale cărui clipuri date la televizor v-au cucerit!" (EZ, 21.09.1992, p. 1); „clipuri electorale" (A, 6.02.1997, p. 12).
-Hot line, având în BBC (p. 543) sensul „linie telefonică prin care publicul poate contacta poliţia sau alte servicii pentru a da informaţii despre anumite situaţii speciale", apare în presa românească având aceeaşi semnificaţie, dar ortografiat cu
cratimă: Mot-line împotriva violenţei în familie" (CR, 15.01.1997, p. 3); ,fiot-line pentru minori" (A, 24.01.1997, p. 2). în virtutea scurtimii sale şi a caracterului internaţional, anglicismul este preferabil faţă de sintagma echivalentă linie telefonică de urgenţă sau de calcul frazeolo^lMideM^inte (utilizatîn presă şi cu sensul „telefon erotic", motivat de accepţia pe care o are adjectivul hot în engtezawbită^^ sexual"). Ulterior, au fost adoptate încă două compuse realizate după tiparul hot line, care nu presupun semul „de urgenţă", prezent în semnificaţia modelului.
Primul - help-line (înregistrat în BBC, p. 523-524) - se utilizează în română în paralel cu calcul corespunzător: ,JHelp-line pentru bătrânii din sectorul Val Capitalei"; „Linia telefonică de ajutor pentru bătrâni" (A, 19.02.1999, p. 3). Al doilea (neînregistrat în BBC) are sensul consemnat în următoarea ştire de presă: „Guvernul României a deschis o linie telefonică unidirecţională de tip 'blue-line1 dedicată în exclusivitate apelurilor de la cetăţeni [...] oferind informaţii şi consiliere" (A, 16.04.1998, p. 1).
Termeni din domeniul învăţământului şi cercetării
- Curriculum, cu sensul „programă şcolară pentru o anumită disciplină" (BBC, p. 268), a fost adoptat după 1989 în contextul reformei învăţământului românesc, dând naştere şi unui derivat adjectival (curricular „referitor la curriculum"): „Conţinuturile învăţării prezentate în acest manual răspund obiectivelor de referinţă şi activităţilor de învăţare propuse în curriculum" (A, 24.08.1999, p. 12).
- Grant s-a impus recent în terminologia cercetării ştiinţific^
mai restrârinrdBeâtXH^ documente ale Ministerului
Educaţiei Naţionale (Buletinul nr. 3, septembrie 1996, p. 3) se precizează: „Grantul reprezintă o sumă de bani nerambursabilă acordată unui cercetător individual, ecTfipe de cercetare, institut de cercetare pentru realizarea, într-o perioadă de timp determinată, a unei activităţi de cercetare ştiinţifică sau a unei activităţi conexe activităţii ştiinţifice." în virtutea monosemantismului său (care îi asigură precizia, diferenţiindu-1 faţă de alţi TenWeffinfi^ precum bursă,
finanţare, sponsorizare etc), anglicismul a fost acceptat în terminologia oficială (vezi „Regulamentul de acordare agranturilor pentru cercetare ştiinţifică", publicat în „Monitorul Oficial al României", m^m^^Tfr
-Maşter, atestat în engleză în sintagmele Maşter of Arts şi Maşter of Science, care desemnează absolvenţi ai învăţământului superior artistic şi socio-uman - în primul caz - şi ai celui ştiinţific - în al, doilea caz (cf. BBC, p. 687), este folosit în terminologia românească de specialitate mai rar cu sensul din engleză („Programul este destinat obţinerii titlului de maşter într-o universitate din SUA", A, 2.11.1996, p. 7) şi mai frecvent cu semnificaţia termenului maştere din franceză, consemnată în PL (p. 638), ca echivalent al sintagmei studii aprofundate, (de specializare): „Admiterea în ciclul de studii aprofundatlf(mSler^^^ 18 septembrie" (RL, 20.07.1996, p. 5). Pentru a evita ambiguitatea pe care o poate genera utilizarea termenului maşter cu ambele sensuri, considerăm necesară adoptare^ perechii masterat (prin analogie cu doctorat) „perioadă de studii după obţinerea licenţei", echivalent cu studii aprofundate şi maşter „titlul obţinut la absolvirea ciclului respectiv de învăţământ". Un exemplu de uBlfzare corectă â cefor doi termeni (a căror adoptare ni se ^ circul^ anglicismuluimaster) se găseşte în următorul anunţ: „Programul de masterat în economie Goteborg [...] se va finaliza prin obţinerea titlului de maşter m economie
90        Vocabularul limbii române actuale
Aspecte ale influenţei engleze în româna actuală
91
al acestei instituţii de învăţământ" (A, 20.04.1996, p. 3). DCR2 (p. 146) înregistrează ambii termeni (maşter şi masterat), prezentându-i ca sinonime perfecte.
Terminologia sportivă
- Canyoning - sport extrem constând din coborârea pe văile unor torenţi din munţi" (Ant 1,28.07.1999).
-Playoffeste utilizat în română cu un sens identic cu acela din engleză („joc suplimentar pentru a decide ordinea finală în cazul unor competitori aflaţi la egalitate", BBC, p. 843): „După disputarea partidelor dinplayoff, numai 10 formaţii reprezentative se vor califica la turneul final al Campionatului European din anul 2000" (A, 31.05.1999, p. 11).
-Rafting, glosat „proba plutaşilor" (A, 25.08.1999, p. 9), într-un articol despre expediţia „Marlboro Adventure Team", desemnează coborârea în barcă de cauciuc a unui râu vijelios, cu obstacole, care necesită manevre dificile din partea coechipierilor.
-Skate „patinaj pe rotile" reprezintă rezultatul unei elipse şi al unei contaminări dintre compusele englezeşti roller-skates „patine cu rotile" şiroller-skating, care desemnează sportul respectiv: „Skate-ul extrem nu e lipsit de pericole"; „noul s&ate-parc din Capitală" (TVRp 5.06.1999).
- Skateboard (trunchiere a compusului englezesc skateboarding „sportul practicat cu ajutorul planşei pe role", BBC, p. 1052) circulă în presă (şi în limba vorbită) cu două accepţii. El desemnează, corect, planşa („Fericiţi că şi-au confecţionatskate-board, doi copii au ajuns sub roţile unei Dacii", A, 29.06.1998, p. 16) şi, în mod impropriu, sportul respectiv („Se vor instala rampe pentru skateboard", A, 5.02.1999, p. 8).
-Snow-board (inexistent în BBC) reprezintă un caz similar cu cel discutat anterior: acelaşi termen desemnează sportul şi planşa cu care acesta se practică („Austriecii au înregistrat 89 de decese pe pârtiile de schi, victimele fiind practicanţi ai schiului sau snow-board-ului", A, 19.01.1998, p. 13).
Domeniul vieţii mondene (modă, divertisment, gastronomie)
-Body („corp", în engleză) apare în română cu sensul din franceză (PL, p. 148) - „obiect de lenjerie feminină, cunoscut şi sub numele dejustaucorps" -în absenţa unui termen autohton: „Body - această piesă vestimentară în mare vogă, amintind de corsetul bunicii, dar şi de costumul de aerobic, cunoaşte, în funcţie de împrejurări, multiple valenţe" (EZ, 24.09.1993, p. 7). Termenul apare şi sub forma „românizată" bady (A, 27.02.1998, p. 11).
-Bodypainting (ortografiat şi body-painting), neinclus în BBC, apare glosat în text: „Spectacolul s-a încheiat cu două demonstraţii de pictură pe corp -bodypainting" (A, 14.12.1998, p. 3).
-Fan club este definit în BBC (p. 399) ca „un grup organizat, ai cărui membri admiră aceeaşi persoană - un cântăreţ pop sau un star de film ori un club de fotbal". în română, el are atât sensul din engleză (denotativ), cât şi unul mai larg, cu conotaţii peiorative („fondarea fan club-ului 'Eu, tu şi Pacepa' pe ruinele justiţiei române", A, 10.06.1999, p. 1).
- Grill (cu sensul generic „grătar", înregistrat în BBC şi în PL) este utilizat în română cu un sens specializat („Cine răspunde corect câştigă un grill de grădină, adică un grătar ultramodern de grădină, cu gaz metan", R Act, 29.08.1999).
- Roii on (neînregistrat ca atare în BBC) este utilizat în română pentru recipiente (de uz cosmetic, medical etc.) cu bilă (de exemplu, „Roii on unguent pentru prevenirea înţepăturilor de ţânţari" - reclamă „Mega Image").
- Stick este folosit în limba vorbită cu sensul din franceză (PL, p. 963) „deodorant prezentat sub formă de baton" (atestat în reclame „Mega Image").
-Stripper, definit în BBC (p. 1121) ca „persoană care câştigă bani făcând striptease", este atestat în română numai cu referire la persoane de sex masculin, deoarece pentru feminin s-a impus termenul stripteuză (<fr. stripteaseuse): „La emisiunea 'Prezentul simplu' - o zi din viaţa unui stripper", Ant 1, 7.06.1999). Dubla valoare (de masculin şi feminin) a substantivului stripteuz(ă) „femeie sau bărbat care face striptease" (cf. DCR2, p. 220) nu poate fi acceptată (deşi termenul stripteuz este atestat în presă, ca derivat regresiv)28, tot aşa cum nu se justifică pseudofranţuzismul stripteur (care apare în paralel cu strippterm acelaşi text din A, 20.09.1999, p. 16).
- Top este utilizat în română, în afara sensului consacrat („clasament"), cu un sens atestat în franceză (PL, p. 1015), unde desemnează „o piesă vestimentară scurtă, asemănătoare corsajului, care acoperă bustul".
Un al treilea sens al termenului (mai greu de explicat etimologic şi de acceptat) este cel din contextul următor: „Colecţia prezentată ieri s-a axat pe lenjeria de corp, vedetele pentru linia de tineret fiind body-urile din dantelă şi top-urile (brasieră şi chilot alungit"), (A, 24.09.1998, p. 8).
5.1.2. împrumuturile stilistice reprezintă o categorie mai bogată şi mai eterogenă decât cele denotative. Nota lor distinctivă este prezenţa „conotaţiilor străine"29, care le asigură expresivitatea în raport cu posibilele echivalente româneşti.
înainte de 1989, asemenea termeni aveau un pronunţat caracter livresc, utilizarea lor fiind limitată la literatura de călătorii, la cărţi sau periodice specializate (din domenii precum cinematografia, muzica, sportul).
în presa postdecembristă, anglicismele stilistice au cunoscut o evidentă creştere cantitativă şi o extindere a sferei de utilizare în domeniile politic, social, economic, comercial, pătrunzând chiar în limbajul curent (în varianta sa familiară, colocvială).
întrucât anglicismele de acest tip sunt utilizate întotdeauna deliberat (cu intenţie expresivă, evocatoare, ironică etc), cititorul este, de regulă, avertizat asupra caracterului străin al termenilor prin mărci specifice inserate în text.
Cea mai simplă modalitate este marcarea anglicismului prin ghilimele şi asocierea lui în context cu echivalentul românesc: „un fermier bogat, un lranchef" (A, 7.02.1995, p. 4); „A fost o vreme când la modă erau filmele cu spargeri Qhold-up movies1)" (A, 27.07.1996, p. 4). în funcţie de raritatea şi dificultatea termenului străin, glosarea anglicismului se poate face printr-un cuvânt sinonim, printr-o sintagmă sau un enunţ mai dezvoltat: „în fond, lbrain-drain' („fuga creierelor") a unor specialişti cu înaltă calificare e inevitabilă, oricât de mari ar fi salariile. Acest exod al inteligenţelor [...]" (A, 16.05.1996, p. 3).
Uneori, explicaţiile în limba română au rolul de a sublinia conotaţiile peiorative ale anglicismului. De exemplu, sintagma gossip columnist, având în BBC (p. 209) sensul „(ziarist) titular al unei rubrici privind viaţa particulară a personalităţilor" apare astfel glosat: „Meseria de 'gossip columnist sau gossipist, adică colportor de bârfe, de cancanuri ca inevitabil produs secundar al Hollywood-ului, este una dintre cele mai temute" (A, 24.05.1996, p. 4).
9 2        Vocabularul limbii române actuale
Aspecte ale influenţei engleze în româna actuală
93
Pe lângă indicarea sinonimului şi/sau glosare apar frecvent indicaţii privind contextul etnic ori socio-cultural în care circulă anglicismul respectiv: „Serialele TVpe care americanii le numesc în derâdere 'soap operas1 pentru că, destinate cu precădere gospodinelor, sunt sponsorizate, evident în scopuri publicitare, de firmele de detergenţi" (A, 8.03.1996, p. 4). Domeniul de referinţă, respectiv terminologia în care apare anglicismul, este evidenţiat în următoarele enunţuri: „în cadrul a ceea ce stiliştii denumesc 7oo/?' („imagine, înfăţişare") se manifestă două tendinţe" (Ev. Z, 24.09.1993, p. 7); „Este ceea ce se cheamă în limbajul de specialitate 'a sequeF, adică o urmare la un film care a obţinut un oarecare succes" (A, 23.07.1994, p. 4).
Anglicismele stilistice se pot grupa în mai multe categorii, în funcţie de motivaţia utilizării lor.
5.7.2.7. Evocarea „calorii locale" se realizează cu ajutorul unor anglicisme sau americanisme care sugerează - prin conotaţiile lor - un anumit mediu geografic, social sau cultural: „Există în Occident procedeul ca o personalitate a vieţii publice să-şi scrie memoriile împreună cu un shadow-writer (scriitor din umbră)" (RL, 15.02.1991, p. 5); „Mulţi s-au înghesuit în pub-urile [„berăriile"] situate în partea de nord-vest a oraşului [Manchester]" (A, 28.05.1999, p. 16); „modele de inspiraţie folclorică (asemeni tendinţelor din Scoţia sau Germania, unde kilt-ul [„fusta plisată ecosez" ] şi costumul tirolez au stat la baza multor colecţii" (A, 6.03.1998, p. 16); WASP („alb, de origine anglo-saxonă şi de religie protestantă - sigla care desemnează primul val de imigranţi în America", A, 15.09.1996, p. 9); „hot dogs, hamburgeri ori pizza şi, în general, tot ceea ce americanii numesc, pe bună dreptate, junk food', adică deşeuri alimentare, nehrănitoare, dar cu mare surplus caloric" (A, 2.09.1999, p. 4).
Numeroase sintagme, preluate ca atare din engleza americană, desemnează în manieră figurată (adesea informală sau chiar peiorativă) genuri de filme mai puţin cunoscute la noi. Respectivele sintagme „colorează" prezentările de filme TV din rubricile specializate ale cotidianelor: „film care face parte din categoria denumită de americani 'tear-jerkers\ adică storcătoare de lacrimi" (A, 27.02.1996, p. 4); „aşa-numitele lbeach movies', filme a căror acţiune se petrece pe plajă" (A, 2.11.1996; p. 4); „unul din acele filme după care americanii se dau în vânt, aşa-numitele 'court dramas1 (drame judiciare)" (A, 28.08.1998, p. 8).
împrumuturile stilistice pot avea rolul de a desemna tipuri de eroi specifici filmelor americane: „Charles Bronson în rolul tipic pentru el al unui killer ('ucigaş, asasin') de profesie" (A, 31.12.1995, p. 4). Prin analogie, termenul apare şi în alte contexte, unde sunt evocate conotaţiile pe care le are americanismul în română: „în primăvara anului trecut, un grup de infractori din mafia ţigănească a strâns suma de 5 miliarde de lei pentru a plăti un killer care să-1 lichideze pe şeful Poliţiei Române" (A, 17.02.1996, p.l).
Din aceeaşi categorie de termeni pot fi citaţi rancher „fermier" („western de tip clasic cu Gregory Peckîn rolul unui 'ranchef ", A, 19.03.1996, p. 4); rider „aventură captivantă petrecută pe patru roţi, în care protagoniştii sunt maniacii vitezei, aşa-numiţii 'riders"1 (RL, 18.03.1995, p. 12).
în articole sau ştiri consacrate unor realităţi specifice societăţii americane, împrumuturile stilistice sugerează „culoarea locală", chiar dacă termenii au echivalente româneşti (care apar, uneori, şi ele în text): „La Centrul Cultural American s-a sărbătorit în stil tipic american. Mesele au fost pline cu 'peanuts1 (alune), 'crackers1
(biscuiţi) crocanţi şi săraţi, 'hot-dogs' (crenvurşti), coca-cola, pepsi-cola, bere şi vin" (A, 7.11.1996, p. 7); „Sute de 'marines1 ('puşcaşi marini americani') au făcut cea mai impresionantă captură de arme" (EZ, 13.01.1993, p. 5); „documente 'top secret difuzate din greşeală pe Internet de Pentagon" (RL, 15.02.1996, p. 8); „Deranjată de ultimele scurgeri de informaţii referitoare lăimpeachement [„inculparea şi demiterea unui preşedinte american în funcţie"], Casa Albă îl dă în judecată pe procurorul independent Kenneth Starr" (A, 2.02.1999, p. 1).
Aglomerarea de americanisme (provenind inclusiv din argou) - într-un articol cu impresii de călătorie din SUA, intitulat „Americii i s-a urât cu binele" (semnat de Cristian Tudor Popescu) - are o evidentă funcţie stilistică (de creare a atmosferei şi de „colorare" a expresiei), dar şi sociolingvistică: „Se zicepolitically correct african-american. [...] Ei bine, la televiziunea americană n-ai voie să pronunţi cuvântul 'black\ Deci, să fie limpede, nu e vorba de 'niggef sau 'erou?, apelativele insultătoare de pe vremuri [...]. Insulta de argou preferată a negrilor americani adresată albilor este 'whonkey1 - maimuţă albă [...]. Care va să zică, o droaie de negri sunt ţinuţi prin sinecure bugetare ca să nu creeze tulburări de stradă - nici pe astea n-ai voie să le numeşti ca lumea 'riof, ci ' social unresV, nelinişte socială" (A, 11.05.1998, p. 1).
5.1.2.2. între împrumuturile stilistice se înscriu şi anglicisme frecvent întâlnite în varianta colocvială a limbii, de unde le preia şi presa. Dintre împrumuturile mai vechi, înregistrate şi în DN3 sunt de semnalat substantivele boss, highAife (ortografiat hailaif) şispeech (ortografiat spici), adjectivul sexy, precum şi o serie de frazeologisme.
-Boss, având în DCR2 (p. 50) sensul „patron; căpetenie [iniţial în America]", apare ca termen familiar într-un context precum „Hagi a ajuns boss la Galatasaray" (A, 22.03.1997, p. 7), fiind ulterior decodat, în ştirea respectivă, ca „membru în consiliul de administraţie al clubului turc". De regulă însă, americanismul este utilizat în presă cu conotaţii peiorative: „prestaţiile tot mai mari ale 'bossului1 ţărănist" (A, 9.07.1998, p. 1); „un comando condus de Miron Cozma, bossa/ minerilor din Valea Jiului" (RL,
25.05.1996, p.l).
- HighAife (absent din DCR2) este rareori utilizat cu sensul său denotativ („elită"), consemnat în DN3: „cunoscută personalitate a high-life-ului britanic" (A, 16.06.1995, p. 5); „High-life-ul fotbalului european" [titlu de carte sportivă] (A,
20.04.1997, p. 8). Mult mai frecvent, anglicismul dezvoltă-în tradiţia lui Caragiale -conotaţii ironice: ,Jiigh-life-ul democraţiei noastre originale" (EM, 24,1994, p. 1). Cu aceeaşi valoare se întâlneşte şi sintagmahighsociety (inexistentăîn BBC): „Cucoanele din încropită noastră 'high society' cred că însuşi Yves Saint-Laurent le-a cusut tivul rochiei [...]" (A, 1.07.1997, p. 4).
-Speech (absent din DCR2) este considerat în DN3 ca „rar" şi glosat prin „discurs, cuvântare ocazională; alocuţiune". El circulă în limba vorbită şi în presă cu sensul menţionat, căruia i se asociază o nuanţă de ironie familiară: „Ceremonia de deschidere a constat în obişnuitele speech-uri oficiale" (A, 15.05.1999, p. 3). Conotaţiile peiorative sunt mai marcate când anglicismul este ortografiat fonetic (vezi infra, 6.1.2.).
- Sexy - având în engleză exclusiv sensul „excitant, atractiv din punct de vedere sexual" (BBC, p. 1025) - circulă în limbajul colocvial românesc cu cele două sensuri consemnate în DCR2 (p. 210): „atrăgător, cu vino-ncoace" („Cum trebuie să arate pentru dv. o femeie sexy?", EM.24,1994, p. 22); „referitor Ia sex şi pornografie" („reviste sexy şi porno", EZ, 28.05.1993, p. 6).
94
Vocabularul limbii române actuale
Aspecte ale influenţei engleze în româna actuală
95
Dintre termenii care s-au impus mai recent în limbajul familiar - fiind preluaţi ca atare şi în presă - pot fi menţionaţi OK, full şi party.
- OK este înregistrat în DCR2 (p. 68) numai ca adverb şi considerat „americanism colocvial". Această valoare este frecvent întâlnită în exprimarea tinerilor, dar şi în presă (uneori cu nuanţă ironică): „Pentru că în ţară totul e OK, membrii Guvernului sunt împrăştiaţi pe mapamond" (A, 10.06.1998, p. 5). în paralel, s-a extins utilizarea siglei cu valoare substantivală (sinonim cu „aprobare", „aviz favorabil"): „Societe Generale aşteaptă OK-ul Oficiului Concurenţei" (A, 8.03.1999, p. 5); „Guvernul a dat OK-ul înfiinţării Fundaţiei Post-Privatizare" (RL, 5.05.1996, p. 1).
- Full (absent din dicţionarele româneşti de neologisme) este întâlnit în presă, ca adjectiv invariabil, cu unul dintre sensurile înregistrate în BBC (p. 454) -„plin [de oameni], aglomerat": „Conform obiceiului, imediat după meci, autoturismele full de microbişti, claxonând în draci şi arborând steaguri tricolore, au ţâşnit în Piaţă" (A, 29.06.1998, p. 9).
- Party (absent din dicţionarele româneşti) apare în presă cu sensul etimologic „petrecere", consacrat în limba vorbită („Onomastici ţărăniste: Ion Diaconescu - absent de laparty-ul lui Ion Raţiu" A, 9.0LI996, p. 2), dar şi cu un sens mai larg, atestat în denumirea unor spectacole complexe („BeachParty Ia Club A", A, 11.07.1999,p. 10; „Fashion Party" [prezentaredemoda], ProTV, 20.05.1998) sau a unor emisiuni de televiziune („Party Time" - emisiune de divertisment la Ant 1).
Din categoria frazeologismelor de tip colocvial, preluate ca atare din engleză şi inserate în textul românesc în virtutea caracterului lor sintetic şi a prestigiului pe care li-1 conferă circulaţia internaţională fac parte: first class „de prima calitate": („Publicaţia [...] aratăafi de1 first class1", A, 17.09.1997, p. 10); head hunting „vânătoare de capete" - formulă metaforică desemnând recrutarea de experţi de înaltă calificare („agenţii de head hunting", A, 6.02.1998, p. 6); no comment- formulă consacrată în cadrul interviurilor pentru a se evita răspunsul la o întrebare (cf. BBC, p. 213); top secret „strict secret" („Documente 'top secret1 difuzate, din greşeală, pe Internet", RL, 15.02.1996, p. 8).
în această categorie pot fi incluse şi formule de salut (hello, hi, bye-bye), de aprobare (OK) sau interjecţia wow! (exprimând surpriza plăcută, admiraţia). Toate se întâlnesc cu mare frecvenţă, putând fi considerate adevărate clişee în limbajul colocvial (mai ales al generaţiei tinere).
5.1.2.3. în categoria împrumuturilor motivate stilistic pot fi incluse, în opinia noastră, şi anglicismele utilizate cu funcţie eufemistică.
Atenuarea expresiei considerate triviale, jignitoare sau prea directe - pe care o presupune eufemismul30 - este evidentă în cazul unor termeni precum: (mărfuri) second hand „la mâna a doua" (EZ, 11.12.1996, p. 14); call girl „prostituată care poate fi chemată telefonic" (A, 3.03.1995, p. 7) şi corespondentul masculin callboy (A, 6.08.1997, p. l)\gay „homosexual" (A, 25.06.1992,p. 7)\house-keeper „menajeră" (anunţ de mică publicitate, RL, 15.02.1991, p. 7); topless „fără sutien" (cf. „Moda topless",A, 17.10.1997, p. \\)\yes-meni „lingăi" (glosatîn context „linguşitorii care roiesc în jurul preşedintelui", A, 15.05.1999, p. 1).
5.2. Anglicismele „de lux" reprezintă împrumuturi inutile şi, în unele cazuri, chiar dăunătoare. Ele sunt nemotivate sau posedă motivaţii de tip negativ, precum veleitarismul intelectual şi afectarea, traduse prin snobism lingvistic, insuficienta
cunoaştere a resurselor limbii materne, comoditatea sau graba care - mai ales în cazul ziariştilor - nu le permit să reflecteze asupra echivalenţelor lexicale, pentru a alege termenul cel mai adecvat.
întrucât asemenea termeni nu fac decât să dubleze cuvinte (sau unităţi frazeologice) româneşti31, fără a aduce informaţii suplimentare (de natură cognitivă sau expresivă), ei constituie manifestări tipice de anglomanie, putând fi încadraţi în categoria aşa-numitelor „cultisme"32. Majoritatea anglicismelor din această categorie se regăseşte în acel „jargon yanquisant" sugestiv numit franglais, ceea ce poate indica - pentru unele dintre ele - o etimologie multiplă.
Prezentăm, în continuare, anglicisme „de lux" absente din DCR2 sau având alte sensuri decât cele înregistrate:
- Termeni din domeniul economic-financiar, comercial şi al profesiilor deţin o pondere însemnată în textele de presă, în anunţurile publicitare, precum şi în denumirile de firme, societăţi comerciale etc: advertising „publicitate" (A, 12.11.1998, p. 16); agreement „acord [financiar, comercial]" (A, 4.07.1998, p. 5); marketing manager „director comercial" (A, 11.03.1999, p. 6); nurse „asistentă medicală, infirmieră" (D, 20.11.1993, p. 2)33; part-time „[angajat] pe durată limitată, plătit cu ora" (RL, 15.02.1996, p. 10); program officer „responsabil/coordonator de program" (A, 26.03.1998, p. 9); showroom „magazin-expoziţie" (A, 26.05.1997, p. S);salesman „agent comercial/vânzător"; sales person „vânzător"; sales manager „director comercial" (RL, 28.10.1996, p. 9). Anglicismele store, shop, shopping (super- sau mini-) market3* apar frecvent în denumirea unor magazine; „General Store-Family Shopping"] „Kathy'sStore"; „ComputerShop"; „Minimarket Jordan"35.
- Termeni din domeniul comunicaţiilor: briefing „conferinţă de presă" (TVR,, 18.1 T.1994)36; panel „secţiune a unei conferinţe, reuniuni" (A, 17.07.1996, p. 5)37; press release „comunicat de presă" (A, 20.03.1999, p. 4); key-note adress „mesaj inaugural [al unei reuniuni]" (A, 22.02.1996, p. 5); key-speaker „vorbitor principal" (A, 23.07.1998, p. 1).
- Din domeniul învăţământului, pe lângă training „pregătire, instruire profesională" şi workshop „atelier de lucru, seminar" (înregistrate în DCI^) mai apar - ca anglicisme „de lux": item (cu un sens specializat apropiat de cel din PL, p. 568 - „întrebare/ punct dintr-un test")38; text-book „manual, curs universitar" (A, 23.07.1996, p. 4); visiting professor „profesor-oaspete" (A, 9.10.1998, p. 12); [învăţământ] vocaţional (<engl. vocational, BBC, p. 1269) „profesional".
- Terminologia politico-administrativă: board „consiliu de conducere" (A, 13.03.1996, p. IO)39; chairman „preşedinte al unei reuniuni" (A, 13.03.1997, p. 5); exit-poll „sondaj la ieşirea alegătorilor de la secţiile de votare" (EZ, 5.11.1996, p. 14); staff „personal angajat, colectiv de lucru" (A, 23.04.1996, p, 2)40.
- Din domeniul artistic: backing [vocal] „acompaniament al solistului" (TVR,, 30.08.1996); band „orchestră, formaţie muzicală" (A, 10.02.1994, p. 4) şigirls-band(A, 10.03.1999, p. 14); evergreen „şlagăr [care a rezistat timpului]" (A, 29.07.1995, p. 3); performance „spectacol" - în sintagme ca experiment performance (A, 20.06.1999, p. 10) şi poetry-performance (A, 27.05.1997, p. 4); teleplay „piesă de teatru TV" (A, 25.04.1996, p. 9). Cu accepţii modificate faţă de cele din BBC, apar în presă termenii casting şi românce. Primul are în engleză sensul „selectare a actorilor pentru anumite roluri" (BBC, p. ftj5); în presa românească el circulă cu sensul „bancă de date privind actorii de teatru, film şi TV" (RL, 14.08.1996, p. 2). Al doilea,
96        Vocabularul limbii române actuale
având în BBC (p. 972) sensul „roman de dragoste", este utilizat şi ca sinonim pentru „film de dragoste" (PRTV, 16/1998, p. 21).
O tipică manifestare de anglomanie este abundenţa anglicismelor incluse în titulatura unor rubrici din presă („Star News"; „Week-endpoliţienesc"; „Music Fan Club"; „TopFashion"; „Time-Out") sau a unor emisiuni de radio şi televiziune („CD Top"; „Top-Star '95"; „Top Ten Viva Tele 7 abc"; „Şlagăr Top Rock"; „Rock-Story"; „Week-endabc"; „Pro Fashion"; „ClubPC"; „Party Time"; „ Audio-Show Star Club"; „MbumShow"; „TeleeurobingoStou;"; „As-Show"; „Hit-Club"; „Zodia VIP"; „Ciber Fan"; „PetShop").
Din terminologia sportivă, pe lângă anglicismele incluse în DCR2 (coach „antrenor al unei echipe sportive"; goalkeeper „portar"; team „echipă sportivă"), pot fi considerate împrumuturi „de lux": draftat „transferat [despre jucători]" (A, 19.02.1999, p. \3);pole-position (inexistent în BBC) „poziţie de favorit într-o competiţie sportivă" (A, 17.04.1999, p. 10);so<xer(când este folosit cu sensul generic „fotbal"41); under 14 (A, 20.03.1999, p. 8), under 20 (A, 26.04.1999, p. 10) - sintagme care desemnează categorii de vârstă pentru echipe de fotbalişti („sub 14 sau 20 de ani").
Din domeniul vieţii mondene sunt de reţinut, în primul rând, termeni legaţi de modă: fashion „modă" (Jashion-club", A, 11.09.1997, p. 3; ,,/as/?/or?-business", A, 19.05.1998, p. 8); make-up „farduri" (A, 5.02.1999, p. 9); modeling „meseria de manechin" („piaţa de modeling, A, 8.12.1998, p. 3); t-shirt „tricou" (A, 23.06.1999, p. 2).
în aceeaşi categorie se înscriu termeni din sfera gastronomiei. Pe lângă binecunoscutele anglicisme hamburger, cheeseburger, hotdogj'uice (incluse în DCI^), mai pot fi menţionaţi toast „pâine prăjită crocantă"; snacks „gustări, aperitive"; grill „grătar" („pui [la] grill"); steak „carne pentru friptură" şi alţii, prezenţi în texte publicitare.
6. Abordarea anglicismelor din perspectiva normei lingvistice pune în evidenţă aspecte complexe şi, uneori, contradictorii, precum şi numeroase fluctuaţii, explicabile prin cauze obiective (caracterul recent al împrumuturilor, circulaţie limitată, dificultăţi de asimilare datorate diferenţelor dintre sistemele lingvistice ale românei şi englezei) şi subiective (gradul de stăpânire a limbii engleze, comoditatea, mimetismul şi snobismul lingvistic).
Anglicismele sunt, prin definiţie, termeni neadaptaţi sau incomplet adaptaţi la sistemul limbii receptoare. Totuşi, studiile consacrate prezenţei lor în limba română au relevat anumite aspecte care, prin caracterul regulat, repetabil, pot fi considerate ca având caracter de normă (fonetică, ortografică, morfologică)42.
6.1. Normele ortografice şi ortoepice
Tendinţa generală a limbii literare actuale este de a păstra împrumuturile din engleză într-o formă cât mai apropiată de cea din limba-sursă. Procesul de adaptare este în mod deliberat „frânat" prin acţiunea unor factori de natură psiho- şi sociolingvistică43.
Din prima categorie trebuie menţionate conştiinţa lingvistică a vorbitorului cunoscător de engleză şi orgoliul acestuia de a pronunţa şi scrie „â l'anglaise". Dintre factoiii de natură sociolingvistică, un rol important revine motivaţiilor proprii diverselor categorii de vorbitori în raport cu terminologia folosită. în cazul specialiştilor, păstrarea împrumuturilor din diverse terminologii în forma originară este motivată de caracterul lor internaţional şi de funcţia denotativă pe care o îndeplinesc în cadrul comunicării între profesionişti.44
Aspecte ale influenţei engleze în româna actuală 97
Anglicismele din categoria împrumuturilor „stilistice" (conotative) îşi păstrează aspectul din limba de origine ca o condiţie a forţei lor de sugestie şi evocare45 (faptul este evident mai ales în presă şi în limbajul tinerilor).
în sfârşit, termenii din limbajul comercial şi publicitar, cei legaţi de modă, sport etc. - din categoria împrumuturilor „de lux" - se păstrează neadaptaţi deoarece prestigiul şi sonoritatea cuvântului englezesc constituie, de regulă, unicul atu al prezenţei lor în limbă. Un fapt semnificativ pentru raţiunile sociolingvistice ale neadaptării este că forme corupte, specifice limbii vorbite (ca bişniţă, blugi, badigard, ciungă) nu apar niciodată în texte comerciale sau publicitare, unde sunt utilizate exclusiv formele business, (blue)-jeans, body-guard, chewing-gum.
6.1.1.0 evidentă manifestare de snobism lingvistic este revenirea la ortografia etimologică în cazul unor împrumuturi vechi, perfect asimilate sub aspect fonetic şi grafic: clown(erie) (A, 5.06.1997, p. 4); ferry-boat (RL, 18.10.1995, p. 15); finish (A, 7.04.1998,p. 11);interview(RL, 5.09.1990,p. \);leader(A, 10.02.1994,p.4);meeting (A, 6.06.1998, p. 9). Cele mai frecvente grafii de acest tip se întâlnesc în reclame („Sensormatic din USA -leader mondial al sistemelor electronice de securitate", A, 29.05.1996, p. 6) şi în cronici ale unor evenimente artistice ori mondene („leaderul grupului Compact", A, 2.02.1999, p. 4; „leader naţional pe piaţa produselor de parfumerie", A, 11.09.1997, p. 3). Izolat, această grafie apare şi în sintagma „leader politic" (RL, 5.10.1990. p.l).
O altă încălcare a normelor ortografiei româneşti constă în imitarea manierei anglo-americane de scriere cu majuscule a tuturor cuvintelor din componenţa titlurilor, frecvent întâlnită în anunţurile publicitare: „Cea mai Nouă Combinaţie de Stil, Calitate şi Performanţă" [reclamă pentru televizoarele Daewoo] (A, 22.11.1995, p. 9); „Produse Lactate De Cea Mai înaltă Calitate" [unde prin scrierea cu majuscule a prepoziţiei şi articolului se încalcă chiar normele ortografiei englezeşti] (A, 27.03.1996, p. 7).
6.1.2. Se ortografiază fonetic (conform unei pronunţări, de regulă, aproximative) anglicismele care au pătruns în limba vorbită. Pe lângă termenii blugi46 şi bişniţă, mai pot fi citaţi în această categorie: bady (A, 27.02.1998, p. 11), badigard (A, 26.10.1996, p. \);bax(A,6.07.1999,p. 11);brifing(A, 15.05.1998,p.5);chemping(RL, 10.02.1993, p. 10); ceinging (A, 3.05.1993, p. 2); discont (A, 21.05.1999, p. 5);exceingi(A, 14.11.1995, p. 5); ful (A, 8.05.1999, p. 2);planing (A, 7.04.1998, p. 8);racheţi (A, 15.04.1994, p. 10); sprei (A, 11.05.1998, p.l)47.
în cazul unor anglicisme cu caracter denotativ, scrierea fonetică se asociază cu conotaţii contextuale de tip ironic, peiorativ: „Sub pretextul că face 'producţie', investitorul 'strategic' New Holland vrea să importe combine pe bucăţi, scutite de taxe vamale. La asociere, New Holland participă cu ... numele, năuhaul şi... prestigiul" (A, 30.11.1996, p. 1); „Toţi cei de care depinde în mod real soarta populaţiei promovează un saiăns ficşăn la scară naţională şi cu dramatice consecinţe" (A, 11.03.1994, p. 1); „Politicienii români, abonaţii forumurilor unde se vorbeşte de integreişăn şineito, se pare că se simt foarte bine" (A, 18.11.1998, p. 1); „De curând, alte biznisuri ale primăriţei - licitaţii dubioase [...] - au ţinut prima pagină a ziarelor locale" (A, 20.07.1998, p. 7); „Ferpleiul de Sascut" (A, 30.04.1996, p. 1).
6.1.3. Oscilaţiile în scrierea anglicisrnelor se manifestă prin coexistenţa - uneori în acelaşi text sau număr al publicaţiei - a unor forme paralele reprezentând:
98
Vocabularul limbii române actuale
- grafia etimologică şi grafia fonetică: bypass şi baipas [cardiac] (A, 6.11.1996, p. 7); hooligan şihuligan (A, 1.07.1998, p. 11); offside şiofsaid (A, 15.03.1999, p. 10); staff(A, 22.02.1994, p. 2) şi sta/(A, 27.03.1998, p. 11);
- două variante ortografiate fonetic: benăr (A, 14.07.1999, p. 1) -bener (A,
26.09.1998, p. 10); hamburgher-hamburgăr (A, 4.03.1999, p. 9); rakeţi - racheţi (A,
29.06.1999, p. 9);
- grafie etimologică, fonetică şi mixtă: bodyguard (A, 24.06.1997, p. 1); badigard (A, 26.10.1996, p. 1); bodiguard(A, 23.10.1998, p. I)48. Cele mai numeroase variante (atât la singular, cât şi la plural) se întâlnesc în cazul substantivului compus bodyguard. Ele se explică prin dificultăţile de pronunţare pe care cuvântul englezesc le pune vorbitorului român şi prin larga difuzare a termenului în limba vorbită. Formele excesiv „românizate" apar în presă, de regulă, însoţite de conotaţii peiorative (vezi, de exemplu, jocul de cuvinte din următorul enunţ: „în Capitală şi în restul oraşelor mari, fiecare gard mai răsărit s-a împodobit cu câte un badigard", A, 26.10.1996, p. 1).
Frecvente inconveniente apar în scrierea compuselor englezeşti cu sau fără cratimă, precum şi în utilizarea cratimei în cazul formelor articulate enclitic, flexionate49 sau derivate.
Dintr-o listă lungă de asemenea duble grafii cităm câteva: skate-board (A, 3.04.1997, p. 3) şiskateboard (A, 5.02.1999, p. 8); dutyfree (A, 15.08.1998, p. 5) şi duty-free (A, 25.09.1998, p. 2)]Work-shop (A, 12.04.1997, p. 3) şi workshop (A, 6.11.1997, p. 4)50; businessmen-ii (A, 11.07.1998, p. 2) şibisnismenii (A, 7.05.1994, p. 6); business-man-ul (A, 23.03.1999, p. 1) şlbisnisman (A, 26.05.1998, p. \);punk-istşipunkist (A, 7.08.1997, p.9).
6.1.4. în ceea ce priveşte pronunţarea anglicismelor, semnalăm două tendinţe care se adaugă celor discutate anterior de alţi cercetători.
Prima se referă la modificările de accent care se petrec cu uşurinţă în cazul omografelor. Astfel de anglicisme precum top-model, non-profit, sex-sfmbol se accentuează ca şi cuvintele româneşti model, profit, simbol'.(cf. „top-modelele de la Playboy", Tele 7abc, 4.05.1996).
Cea de a doua priveşte posibilele confuzii generatoare de omofone: ,jbordul [engl. board 'colectiv de conducere'] ziarului" (cf.rom. bord „punte a unui vas"); „în materie de trening [engl. training „pregătire (profesională), antrenament"]" (cf. rom. trening „costum de sport") (ambele exemple au ca sursă TVRp 28.11.1994); mal [engl. mall „zonă comercială" ] (cf. rom. mal. „ţărm") în formula „Bucureşti Mall" (rostitămal la R Act, în anunţuri publicitare).
6.2. Normele morfologice
Dificultăţile de adaptare a anglicismelor la sistemul flexionar românesc se explică prin apartenenţa englezei şi a românei la familii de limbi distincte. în ciuda acestui fapt, sub presiunea sistemului limbii române şi ca efect al analogiei, asimilarea morfologică a anglicismelor o devansează pe cea grafică şi pe cea fonetică. în liniile sale generale, procesul se derulează şi în prezent pe coordonatele stabilite de cercetările publicate în ultimele decenii (vezi infra, nota 42).
6.2.1. Sub aspectul genului, dintre cele trei criterii implicate în procesul de atribuire a genului gramatical (etimologic, semantic, formal)51, cea mai mare pondere revine, în româna actuală, ultimului. Conform acestui criteriu (respectiv desinenţei), majoritatea anglicismelor care desemnează inanimate - fie ele cuvinte simple sau
Aspecte ale influenţei engleze în româna actuală
99
compuse - se încadrează în categoria neutrului românesc (cu pluralul în -uri)52: un briefing (TVRp 18.11.1991); CD-ul (PRTV, 3/1997, p. 26); hot-line-ul (A, 19.02.1999, p. 3); lobby-ul (A, 6.11.1993, p. 1); un Show-Room (A, 29.04.1998, p. 5); un teleplay (PTV, 6/1999, p. 5); week-end-ul (EZ, 12.04.1993, p. 4).
Printre puţinele excepţii pot fi menţionate inanimate care se încadrează -conform criteriului semantic - la genul masculin sau feminin (prin analogie cu sinonimele lor româneşti) '.jeanşi sau blugi (A, 26.04.1993, p. 3) (cf. rom. pantaloni)] hotdogi (A, 24.07.1995, p. 1) (cf. rom. crenvurşti)] o soap opera (PTV, 17/1999, p. 4) (cf. rom. melodramă)] o briefcase (A, 20.12.1996, p. 6) (cf. rom. servietă).
Preponderenţa criteriului formal asupra celui semantic este pusă în evidenţă de o serie de substantive englezeşti (simple sau compuse) încadrate la genul neutru, conform desinenţei, deşi corespondentele lor româneşti sunt feminine: „business-urile personale" (A, 29.03.1996, p. 10) (cf. rom. afacere); erotic line-ul (A, 25.11.1998, p. 3) (cf. rom. linie [telefonică])] fashion-party-ul (A, 6.06.1998, p. 10) (cf. rom. petrecere, paradă [a modei]); ,gun-urile semiautomate" (A, 9.06.1998, p. 12) (cf. rom.puşcă)] „leadership-ulamerican" (A, 21.04.1999, p. 12) (cf. rom. conducere)] „un lovestory american" (EM, 30/1996, p. 17) (cf. rom.poveste).
în cazul animatelor, genul gramatical se stabileşte prin acţiunea conjugată a criteriului formal şi a celui semantic (respectiv, genul natural). Astfel, se încadrează la masculin (cu pluralul în -/) substantive ca: body-guardul (A, 1.09.1994, p. 3); designerul (EZ, 8.12.1995, p. S)]gay-ii (A, 12.06.1999, p. 8),outsideri (A, 14.05.1994, p. 7)]yesman-i(A, 28.05.1999, p. 2).
Apar excepţii de la regula concordanţei între genul natural şi cel gramatical în cazul substantivului miss, înregistrat în DN3 ca feminin, dar formând pluralul cu desinenţa de neutru -uri: „Concursul de miss-uri de la Sala Palatului" (A, 8.06.1990, p.3).
Alte exemple de neconcordanţe sunt sintagma top model „manechin, fotomodel" („Un top model, Jackie, este martoră la uciderea unui consilier al Casei Albe", EZ, 31.01.1997, p. 11) şi sigla VIP („VIP-uri parlamentare", A, 23.04.1996, p. 6).
Unele oscilaţii de gen se înregistrează în cazul compuselor cu caracter specializat, mai rar utilizate în limbajul standard (cf. un joint-venture, A, 30.07.1993, p. 6, şi „înfiinţarea unei joint-venture", A, 27.08.1993, p. 7).
6.2.2. Formarea pluralului anglicismelor se realizează, în funcţie de genul substantivelor, conform regulilor limbii române; în cazul cuvintelor pătrunse în limba vorbită sunt prezente inclusiv alternanţele consonantice, ca mărci auxiliare ale pluralului românesc: bodyguarzi (EZ, 28.05.1993, p. 1); jeanşi (A, 25.09.1998, p. 8); rackeţi (A, 12.04.1994, p. 3). Prin analogie, într-o exprimare familiară, uşor ironică, sunt asimilate substantivelor comune şi tratate identic din punct de vedere morfologic unele nume proprii: „A pătruns pe nesimţite civilizaţia americănească a macdonalzilor, rafinata bucătărie chinezească se retrage, pe alocuri, în favoarea fastfood-u\m" (A, 1.12.1994, p. 9).
în cazul împrumuturilor „stilistice" (mai ales al americanismelor), utilizate pentru a sugera „culoarea locală", am înregistrat un număr redus de exemple în care se păstrează desinenţele proprii pluralului englezesc: „filmele americane cu şi despre cowboys" (A, 14.10.1998, p. 4); „sute demarines [puşcaşi marini americani]" (EZ, 13.01.1993, p. 5); „mult-visatele 'succes stories'" (A, 23.06.1999, p. 6); „Cei douăzeci de suporteri identificaţi drept 'hooligans' au fost trimişi înapoi la Londra" (R Act, 14.10.1998).
100       Vocabularul limbii române actuale
Aspecte ale influenţei engleze în româna actuală
101
Tot o motivaţie stilistică stă, probabil, la originea unui plural de tip popular / colocvial precumhomleşi „boschetari" (cf. engl. homeless „fără casă"): „Gerul i-a împins pe cei mai mulţi dintre homleşi să-şi găsească locuri provizorii în canale ori în ghenele blocurilor" (A, 27.11.1998, p. 15). Când vorbitorii români nu recunosc formele de plural englezeşti, prin adăugarea desinenţelor româneşti se ajunge la plurale cu caracter tautologic: „slums-urile Washingtonului" (A, 26.04.1993, p. 8); „tentativelerackets-ilor" (RL, 8.08.1994, p. 8); „pungile desnacksuri" (reclamă ProTY 28.01.1997); „shows-uri 'fierbinţi'" (A, 4.07.1997, p. 3).
Ca invariabile sub aspectul numărului apar: substantive al căror gen gramatical este incert („9000 de persoane sunt angajate ca menajere sau baby-sitter"53, A, 29.04.1999, p. 13) sau cele care prezintă dificultăţi de formare a pluralului datorită desinenţei de singular („partida de sex între gay", A, 12.09.1999, p. 8; ,playboy bogaţi", A, 10.06.1996, p. 7).
Cu totul nejustificată este însă tratarea compusului hot dog „crenvurst" ca invariabil într-un titlu de ştiri precum „Cel mai tare mâncător de hot dog din lume" (A, 6.07.1999, p. 13).
6.2.3. Inconsecvenţele din asimilarea morfologică se manifestă mai frecvent în cazul cuvintelor compuse. Astfel, skinhead (pentru care româna dispune şi de calcul frazeologic „cap(ete) ras(e)") apare într-un text de mici dimensiuni (EZ, 28.03.1994, p. 2) cu trei forme de plural: cea din limba de origine („cei doi skinheads"), cea cu dublă marcare a pluralului, prin desinenţa englezească urmată de cea românească („skinheads-ii care au înjunghiat un tânăr evreu") şi cea cu triplă marcare a pluralului - prin cele două desinenţe şi alternanţă consonantică („unul dintre skinheadşi"). Este evident că asemenea oscilaţii, care dovedesc ignoranţa şi snobismul publicistului respectiv - ar fi putut fi evitate prin folosirea calcului consacrat sau a anglicismului cu rol de determinant invariabil („mişcarea skinhead").
Un statut morfologic incert are şi compusul prin abreviere VIP. Iniţial, el a fost folosit ca substantiv invariabil („piloţi americani care transportă VIP" - A, 10.07.1993, p. 5) sau asimilat masculinului („VIP-ii din loja oficială" - A, 24.09.1993, p. 4). în limba actuală, se încadrează la neutru („un VIP adevărat", A, 23.04.1996, p. 6), formând pluralul în -uri. Ocazional, cu intenţii ironice evidente, se recurge la forme diferenţiate după gen, conform regulilor limbii române: „Unele persoane intrate acolo puteau fi considerate vipi şi vipe" (A, 6.09.1994, p. 4).
Sigla este folosită şi ca determinant invariabil („o maşină VIP" - A, 28.11.1996, p. 1), printr-o copiere a construcţiilor proprii limbii engleze (cf. „the V/Psection of the airport"-BBC,p. 1266).
O situaţie deosebit de complexă sub aspect morfologic prezintă americanismul mass-media54 (<mass media of communication), înregistrat în BBC (p. 687) ca substantiv colectiv cu formă de plural, la fel ca şi media, rezultat al trunchierii (cf. BBC, p. 693: „You can refer to television, radio and newspapers as the media"), înregistrat ca atare în DCR2.
în presa românească, anglicismul este tratat în mai multe feluri:
-în acord cu indicaţia din DN3, ca substantiv neutru cu formă de plural, conform etimologiei (media fiind pluralul cuvântului latinesc medium „mijloc"55): „cele mai multe mass-media" (A, 23.08.1996, p. 1); „mass-media din Rusia au anunţat [...]" (R Act, 27.05.1996); „mass-mediabelgiene comentează [...]" (A, 10.07.1997, p. 11);
- ca substantiv feminin invariabil, având numai formă de singular (în virtutea criteriului formal, respectiv datorită desinenţei -a, caracteristică genului feminin în română şi, probabil, prin analogie cu sinonimul autohton presă): ,/nass-media locală" (CR, 15.01.1997, p. 3); „audienţamass-media în Capitală" (PRTV, 33/1993, p. 1);
- ca adjectiv invariabil: „canalele mass-media" (A, 12.03.1999, p. 11);
- forma trunchiată media („presă")56 este considerată substantiv feminin la singular („media românească"), fiind folosită şi ca determinant invariabil („servicii media", A, 9.09.1997, p. 3). Prin analogie, s-a creat ulterior o formă de plural („mediile de informare" - RAct, 6.09.1995; „informaţiile puse în circulaţie de anumite medii" -A, 13.12.1996, p. 8).
Ambele forme trunchiate (cea de singular şi cea de plural) sunt nerecomandabile datorită ambiguităţii generate de omonimia cu vocabulele româneşti respective.
6.2.4. Adaptarea verbelor împrumutate din engleză se face prin încadrarea lor în prima conjugare (cu sufixul -ez la pers. I a indicativului prezent). Pe lângă verbe deja incluse în DCR2 sau menţionate în cercetări anterioare (a accesa, a lista, a printa, a scana), aparţinând unor terminologii tehnice, mai pot fi semnalate şi altele, a căror utilitate este discutabilă, deoarece au echivalente româneşti sau dau naştere unor omonimii supărătoare. Din prima categorie fac parte verbele a performa (engl. to perform „a îndeplini o sarcină, a juca un rol") şi a focusa (engl. to focus „a (se) concentra asupra a ceva"): „Ştirile sunt focusate pe anumite categorii ale populaţiei" (TVRp 8.08.1997); „Militarii români au demonstrat că sunt în stare să performeze la nivelul militarilor NATO" (interviu, R Act, 12.06.1999). Verbul a defecta (engl. to defect „a trece în tabăra adversă, a dezerta") ilustrează cea de a doua situaţie: „Generalul Pacepa este cea mai înaltă oficialitate care a defectat în SUA" (TVRj, 22.09.1997).
6.2.5. Avalanşa de împrumuturi din engleză poate avea drept consecinţă o „subminare" a caracterului flexionar al limbii române prin (1) creşterea numărului adjectivelor invariabile şi (2) ştergerea graniţelor dintre părţile de vorbire.
6.2.5.1. între determinanţii invariabili împrumutaţi din engleză - direct sau prin filieră franceză - se înscriu:
- adjective propriu-zise: „rolurisexy" (EZ, 31.03.1993, p. 6); „camerăsingle" (A, 9.08.1999, p. 4); „rochiestretch" (A, 27.03.1999, p. 7);
- compuse prin abreviere de tip siglă: „istoria subgenurilorSF" (PRTV, 45/ 1992, p. 4); „absolvenţii VIP" (A, 1.03.1999, p. 7); „ClubPC" (PTV, 31/1999, p. 18);
- compuse trunchiate: „aparatură hi-fi"\ „servicii high-tech"\
- substantive folosite ca adjective: „mişcarea skinhead" (A, 15.07.1993, p. 8); „seriale horror" (PRtV 33/1993, p. 1); „grupuri rock" (PTV, 31/1999, p.16); „corifeii literaturii western" (A, 11.07.1997, p. 9);
-unităţi frazeologice: „documente top secret" (RL, 15.02.1996, p. 8).
6.2.5.2. Numeroase împrumuturi pot funcţiona în română, după model englezesc, cu dublu statut morfologic - ca substantiv şi ca adjectiv invariabil: „povestea unui gay"; „cuplurile gay" (A, 12.06.1999, p. 8); „un hippie\ mişcarea hippie" (A, 10.06.1995, p. 3).
Adjective şi adverbe împrumutate din engleză se pot substantiviza: „transmisiuni live" (A, 9.04.1999, p. 7) şi „recentul live discografic" (PTV, 21/1999, p. 33); „presa undergrouhd" (PTV 8/1999, p. 32) şi „underground-ul norvegian" (PTV, 19/1999, p. 32); „haine second-hand" şi „second-hand-urile noastre" (A, 3.05.1999, p. 3). Un caz
102       Vocabularul limbii române actuale
Aspecte ale influenţei engleze în româna actuală       103
interesant este utilizarea ca substantiv a formei de superlativ englezesc [the] best („cel mai bun") pentru a desemna selecţii ale celor mai reuşite piese muzicale, filme, clipuri etc: „Programul va cuprinde trei tronsoane de best of-uri, mai pe româneşte spus, crema publicităţii difuzate" (A, 9.06.1999, p. 4).
6.3. în cursul procesului de asimilare a anglicismelor se poate ajunge la scurtarea corpului fonetic al împrumuturilor, prin elipsă sau trunchiere}1
6.3.1. Elipsa, constând în suprimarea unuia dintre elementele din structura unui cuvânt compus (de regulă, determinatul), a dat naştere în limba vorbită unor forme ca: exchange [office] „birou de schimb valutar" (A, 30.11.1998, p. 5); living [room] „camerăde zi" şidining [room] „sufragerie" (anunţpublicitar, A, 22.09.1997, p. 13); soap [opera] „melodramă" (A, 15.03.1999, p. 4). Dintre formele eliptice care s-au impus în limbajul literar standard (fiind incluse în DCR^) pot fi menţionate maşter [of Arts/of Sciences] „studii aprofundate" (cf. supra) şi media „presă" [ < mass media of communication] (cf.supra), precum şi termenii din ciberneticăhard [ware] şisoft [ware] prezenţi în DN3.
6.3.2. Prin trunchiere se suprimă (uneori la întâmplare) partea finală a unui cuvânt. Fenomenul este propriu limbii vorbite unde au apărut forme căblugi [ <blue-jeans], ciungă [ < chewing-gum ] sau racket [ < racketeer], toate incluse în DCR2. în acelaşi timp, trunchierile unor termeni specializaţi (care pot fi preluate ca atare din engleză) se întâlnesc frecvent - alături de sigle - în jargonul specialiştilor din tehnică (hi tech < high technology; hi fi < high fidelity), publicitate (promo < promotion).
6.4. în domeniul formării cuvintelor, anglicismele pot da naştere mai multor categorii de derivate şi compuse, a căror prezenţă este o dovadă a acceptării împrumutului în română.58
Cele mai frecvente sunt numele de agent formate cu sufixele -ist şi -er. bare-boatistşishippingist, termeni din domeniul marinei comerciale (A, 6.07.1999, p. 11); snow-border (Pro TV, 9.01.1999), roller „patinator pe rotile" (Ant 1, 11.09.1999) şi W£er„motociclist"59 (A, 13.08.1999, p. 15). Uneori, ambele sufixe se întâlnesc ataşate aceluiaşi cuvânt-bază, dând naştere unor sinonime perfecte (punkist şipunker, A, 1.08.1997, p. 9). în limba vorbită se recurge şi la sufixul vechi, popular -ar, rezultând nume de agent ca bişniţar, snecar etc. (vezi supra, 5.1.2.).
Dintre sufixele moţionale de formare a femininului, cele mai utilizate sunt-â şi -iţăm.
Primul este atestat în termeni precum bodyguardă (A, 28.01.1997, p. 1), cu varianta „românizată" bodigardă (A, 3.06.1995, p. 1), lideră (A, 29.04.1996, p. 5), fană (A, 23.10.1993, p. 2), outsideră (A, 21.06.1994, p. 7). Cel de al doilea, propriu limbii vorbite, apare în derivate mai vechi precum barmaniţă sau mai noi, ca rockeriţă (EZ, 27.08.1993, p. 7); făniţă (feminin al anglicismului fan, într-un context glumeţ: „Cei doi băieţi de la 'No Comment' [...] au împuşcat la Mamaia mai mulţi iepuri: Premiul Societăţii Române de Televiziune, [...] o cantitate impresionantă defăniţe hipnotizate şi o prestaţie bună în festival", A, 2.09.1999, p. 4).
6.5. Inplan sintactic, principalele efecte ale influenţei engleze sunt aşa-numitele „compuse asintactice"61 şi calcurile.
6.5.1. Formaţiile lexicale compuse, caracterizate printr-o topică neobişnuită în română (determinant + determinat) şi prin absenţa mărcilor formale ale relaţiilor sintactice, abundă în titulatura emisiunilor radio şi TV (sau a unor rubrici ale acestora).
După modelul unor denumiri ca „America's Top Ten", „The Album Show" sau „MTV Greatest Hits", s-a ajuns la o adevărată inflaţie de asemenea compuse sau sintagme (în componenţa cărora figurează, frecvent, şi anglicisme). într-un singur număr din PTV (37/1999) se întâlnesc: ,folk taifas", „DJ Junior" (p. 4); „Nadine 5/îoo;", „Karaoke Show" (p. 6); „Rock Pop Bazar", „DJBazar" (p. 8); „Sport Magazin" (p. 10); „Super Gol Show", „Sportmania" (p. 12); „Cooking-show" (p. 14); „Game Show" (p. 15); „Marius Tucă Show" (p. 18), „Estival Jazz" (p. 20); „Creativ Magazin" (p. 25); „Convieţuiri-Magazin" (p. 28).
6.5.2. La originea calcurilor (lexico-)sintactice se află construcţii specifice limbii engleze care, dacă sunt traduse mot ă mot, vin în contradicţie cu regimul sintactic al unor verbe româneşti, fiind, de regulă, nerecomandabile.
De exemplu, verbul a abuza este tranzitiv în engleză şi intranzitiv în română. De aceea, construcţia „copii abuzaţi sexual" (consacrată în ultima perioadă în terminologia criminalisticii şi în presă) apare ca „neromânească": „80% dintre copiii abuzaţi sexual au abandonat şcoala" (A, 16.10.1998, p. 12). Acelaşi tip de construcţie apare şi în enunţurile următoare, care pun în evidenţă nepotriviri de regim verbal între engleză şi română: „Ambele [Italia şi Spania] pornesc la un drum lung spre criteriile severe care le vor califica pentru uniunea monetară" (RL, 28.12.1996, p. 5); avansăm tehnologia împreună!" (slogan publicitar, A, 5.05.1999, p. 5); „Cum poate fi favorizată utilizarea eficientă a energiei" (A, 3.06.1997, p. 6); „Tito era croat, un motiv pentru care numeroşi sârbi îi dezagrează imaginea" (A, 2.02.1995, p. 7).
6.6. Norma lexico-semantică
Elucidarea sensului împrumuturilor se face, de regulă, printr-un sinonim sau o expresie echivalentă românească, urmând în context: „hackeri (spărgători de coduri)" (A, 25.01.1997, p. 4) sau „piraţi ai informaticii" (A, 13.10.1998, p. 10); „un killer (un ucigaş cu simbrie)" (A, 6.05.1999, p. 4); „casting-ul, proba de selecţie propriu-zisă" (A, 10.09.1997, p. 3).
Mai rar, anglicismul este introdus în text după echivalentul său românesc: „mese rotunde (talk-show, adică)" (A, 27.09.1997, p. 3); „banii din plastic (plastic money)" (A, 23.05.1996, p. 6); „un băiat de viaţă, un playboy cum se spune acum" (A, 1.12.1995, p. 3).
în cazul anglicismelor din terminologiile de specialitate se propun enunţuri de tip (cvasi)-definiţional: „Currency-boardînseamnă, de fapt, limitarea emisiunii de monedă şi legarea leului de o valută forte, de exemplu dolarul" (RL, 15.11.1996, p. 5); „Termenul de 'non-papef semnifică un document de poziţie, având o valoare diplomatică alta decât cea a unui protest" (A, 25.03.1999, p. 1).
într-o manieră tipic jurnalistică, sinonimia între termenul românesc şi anglicism se realizează prin „jocul" dintre titluri şi subtitluri: „Autorul unui jaf armat la Arad -prins în Deva. în hold-up-ul de la magazinul 'Stil Discount' este implicat şi patronul unui bar" (A, 20.10.1998, p. 9).
Comparând sensurile din presa actuală ale unor anglicisme cu definiţiile lor de dicţionar (reprezentând norma lexicală) se pot evidenţia principalele direcţii ale dinamicii sensului.
6.6.1. Cel mai frecvent întâlnite sunt extinderile de sens asociate, în cazul termenilor specializaţi, cu procesul de determinologizare.
104
Vocabularul limbii române actuale
Pe lângă lărgirile de sens, consemnate în DCR2 (de exemplu, în cazul termenilor bodyguard, a kidnapajack pot, pedrigree, tearri) şi în afara celor menţionate supra, presa actuală oferă numeroase alte exemple:
-Best-seller, înregistrat în DCl^ (p. 44) ca substantiv, cu sensul „carte, lucrare care are un mare succes (de vânzare)", a dobândit semnificaţie generică de „marfă foarte bine vândută". Este folosit, de regulă, ca substantiv („Imprimările sale disco-grafice, adevărate best-seller-uri, cuprind numeroase arii şi recitaluri", PTV, 31/1999, p. 3) şi, mai rar, ca adjectiv („Best-seller sunt serviciile unei [prostituate] românce, Ani", A, 5.04.1999, p. 10).
- Blue-jeans, înregistrat în DCR2 (p. 49) exclusiv sub forma „românizată" trunchiată blugi, iar în DN3 cu formele blugi şi blugingi62, are în toate dicţionarele citate sensul „pantaloni strâmţi, confecţionaţi dintr-un material special, foarte rezistenţi, purtaţi de tineri". în presa actuală el este atestat îndeosebi sub forma originală, ca termen din domeniul vestimentar („multe mode - mini, maxi, blue jeans, strâmt, larg etc. - au fost lansate pentru ei [adolescenţi]", EM, 23/1994, p. 23); conotaţia aferentă ideii de „tânăr, tinereţe" stă la baza folosirii termenului în titulatura unor emisiuni radiofonice („Seara în blue-jeans", „Colindători... în blue-jeans", „Radio-discoteca blue-jeans", PRTy 52/1995, pp. 17,25,21) sau a unor pagini de ziar dedicate tinerilor (,JBlue Jeans Club", D, 30.07.1993, p. 6). Sub influenţa limbii vorbite, apare consemnată şi în presă forma trunchiată („teroristele îmbrăcate în blugi mulaţi pe corp", A, 9.04.1994, p. 9). în registrul colocvial, termenul blugi şi-a lărgit sensul, desemnând materialul specific („fuste sau şorturi de blugi", A, 31.07.1993, p. 5), chiar de altă culoare decât cea tradiţională („blugi negri", A, 10.06.1997, p. 9; „costum negru de blugi", A, 14.11.1996, p. 4).
- Guest-star, având (în DCR2, p. 121) sensul „actor invitat" apare cu sensul general „invitat", într-un context conotat ironic: „Cel de la microfon înşiră guest-starurile: deputaţi şi senatori PRM, preşedinţi de filiale ale aceluiaşi partid [...]" (A, 29.03.1999, p. 16).
- Lider este prezentat în DN3 ca un cuvânt „rar", cu sensurile sale din terminologia politică, sportivă şi marinărească, fiind absent din DCR2.
Presa actuală reflectă spectaculoasa creştere a frecvenţei de utilizare a termenului în viaţa politică postdecembristă. Folosit iniţial pentru a înlocui cuvântul conducător (considerat „compromis"63 şi evitat datorită conotaţiilor sale negative), termenul apare în contexte precum „lideri politici ai Convenţiei" (A, 17.04.1996, p. 2) cu un sens eliberat de limitările sociologizante din definiţia oferită de DN3 („conducător al unui partid politic sau al unei organizaţii burgheze", [s.n.]). De la sensul de „conducător politic, sindical etc." s-a ajuns la acela generic de „şef" (atestat de PL pentru limba franceză), al unui grup („lideri ai asociaţiilor de afaceri", A, 29.04.1996, p. 6), al unei formaţii artistice („leaderul bandului [trupa Phoenix]", A, 6.12.1995, p. 7). Ca şi în franceză, termenul poate desemna o întreprindere sau un produs care ocupă primul loc într-un domeniu („firmele Ericson - lider internaţional în telecomunicaţii", A, 17.04.1996, p. 5). în domeniul sportului, termenul continuă să fie folosit cu sensul din DN3 („echipă sau sportiv care se găseşte în fruntea unei competiţii"): „după 21 de etape, aceiaşi lideri" (A, 25.03.1996, p. 5).
-Poster, înregistrat în DN3 ca termen livresc, cu sensul „afiş care se vinde publicului, reprezentând, de regulă, portretul fotografic al unei personalităţi", se utilizează în presa actuală cu o semnificaţie mai largă, corespunzătoare celei din
Aspecte ale influenţei engleze în româna actuală       105
engleză (BBC, p. 859) şi franceză (PL, p. 810). Astfel, poster poate desemna afişe decorative („unposter cu peisaje exotice", Pro TV, 3.11.1996), tematice („Profesorii au îndrumat copiii la realizareaposterelor pentru Ziua Pământului", R Act, 22.04.1996) sau electorale („La apariţia delegaţiei, un aeroplan a lansat un imens poster inscripţionat cu sigla UNC", A, 15.10.1996, p. 2).
- Recordman - pseudoanglicism, înregistrat în DN3 cu sensul „sportiv care deţine sau a realizat un (nou) record" - este utilizat cu sensul generic „deţinător al unui record " (negativ, în contextul dat): „Românii - recordmani la intrarea clandestină în Austria" (A, 13.01.1998, p. 1).
- Show apare în presa actuală, prin extensiune semantică, drept sinonim pentru spectacol („Show-ul de la Polivalentă", L, 29.11.1994, p. 3), inclusiv pentru emisiuni radiofonice („radio-show", A, 30.10.1998, p. 8; „radio show man", A, 2.04.1999, p. 7), pentru manifestări sportive („sport-show", A, 25.04.1996, p. 10) sau expoziţionale („Romanian Computer Show '96", A, 15.10.1996, p. 5). Cu sens figurat, el a fost utilizat cu referire la eclipsă („marele show planetar", A, 9.08.1999, p. 10). Sensul ironic, peiorativ reiese din sintagmele „show-ul parlamentar" (A, 8.05.1993, p. 2) şi „show-urielectorale". (A, 29.04.1996, p. 4).
- Top, înregistrat în DCR2 (p. 237) cu sensul „clasament al preferinţelor, în special pentru spectacole, muzică etc", este folosit în presa actuală cu sensul generic „clasament", indiferent de domeniu: „topul preţurilor" (A, 3.01.1995, p. 5); „topul infracţiunilor" (TVRp 20.04.1996). Anglicismul poate fi întâlnit cu o frecvenţă care frizează abuzul în denumirea unor emisiuni de radio sau televiziune: „Autohton top rock şi pop", „Top 15 - noutăţi de discotecă", „Top star '95" (PRTY 52/ 1995, pp. 13,15,23); „Top Ten VivaTele 7", „Video Top Music" (RL, 4.05.1996, pp. 12, 13). De asemenea, apare în titulatura unor rubrici din presă („Business Top", D, 15.02.1995, p. 1), aunor firme (Publitop, agenţie de publicitate, RL, 17.08.1995, p. 6), a unor asociaţii („Michael Jackson 7bp Fan Club", EZ, 29.05.1993, p. 7) sau a unor publicaţii („Oameni în top"). DCR2 nu reţine valoarea adjectivală a termenului, prezentă în locuţiunea de (în) top „foarte bun, de frunte": „Un inginer bun ridică peste 1000 dolari/lună (dacă lucrează într-o firmă de top, saltă de la casierie, liniştit, peste 2000)" (A, 23.06.1999, p. 7); „Care a fost cel mai în top eveniment politic din săptămâna trecută?" (Ant 1,31.05.1999).
6.6.2. Restrângerile de sens sunt mult mai rar întâlnite:
-Building, având în engleză sensul generic „clădire, construcţie" (BBC, p. 141), a suferit în româna actuală o modificare semantică atât în plan denotativ (în DCR2, p. 52 este glosat prin „zgârie-nori, clădire foarte înaltă"), cât şi conotativ (prin „înnobilarea sensului" ca în următorul context: „Ziariştii din Istanbul lucrează în nişte buildinguri [„clădiriînalte şi luxoase"] pe lângă care sediul futurist al Bancorex de la Snagov pare o glumă proastă", A, 23.06.1999, p. 7).
- Trend, înregistrat în DCR2 (p. 240) cu sensul din engleză („tendinţă") este atestat în presă îndeosebi în context economicQ-jfinanciar: „Alro a intrat pe trend descrescător, ajungând la 65.581 lei" (A, 9.06.1999, p. 5).
-Know-how (considerat în engleză „informai" şi înregistrat în BBC, p. 621, cu sensul general „cunoştinţe tehnice sau ştiinţifice") şi-a restrâns sensul în română la „transfer de tehnologie" (A, 30.11.1996, p. 1).
6.6.3. înnobilările de sens se realizează prin apariţia unor conotaţii favorabile, conferite de prestigiul socio-cultural al limbii de origine. Este elocvent în acest sens
106
Vocabularul limbii române actuale
Aspecte ale influenţei engleze în româna actuală       107
comentariul ironic al unui publicist (Constantin Pavel) privind diferenţele mai puţin semantice, şi mai ales socio-psiholingvistice dintre loc de muncă şijob: „Azi, în anul de graţie 1999, românul se gândeşte mai mult la un job decât la un loc de muncă. Locul de muncă pare ceva static, o închisoare pe viaţă din care poţi evada numai în sus, ierarhic [...]. Jobul este altceva. Jobul este cumva exotic (puneţi-i pe bunici să vă explice ce face un asistent de manager sau un sales manager!), este o fereastră spre o lume curată, ecologică chiar, sclipitoare, deşi dura, jobul pare continuarea pe bani a unui joc gratuit, el nu are cenuşiul meseriei pe care o porţi cu tine toată viaţa" [ s.n. ] (A, 26.03.1999, p. 3). Anglicismele de acest tip (second-hand, call-girl, topless etc.) pot fi asimilate eufemismelor (vezi supra, 5.1.2.3.). Ele se întâlnesc mai ales în anunţurile de mică publicitate.
6.6.4. Deprecierea sensului este evidentă în cazul termenului bişniţă (forma „românizată" a engl. business) şi al familiei sale lexicale (din care, cel mai frecvent întâlnit este numele de agent bişniţar). DN3 înregistrează numai termenii business şi businessman cu sensurile „afacere dubioasă, necinstită" (exprimate în limba actuală prin bişniţă), respectiv „om de afaceri american". în DEX apar exclusiv formele „românizate", calificate ca „familiare": bişniţă („afacere necinstită, măruntă, găinărie") şi bişniţar („persoană care practică afacerismul, realizând profituri personale pe căi necinstite, meschine"). în mod surprinzător, DCR2 nu înregistrează termenul bişniţă, deşi derivate ale sale (bişniţar, bişniţat şi a bişniţari) sunt prezente, cu menţiunea „colocvial, peiorativ".
în limba actuală, cele două perechi de termeni s-au specializat semantic şi stilistic. Bişniţă şi bişniţar sunt folosiţi în presă cu sensul depreciativ indicat în DEX: „bişniţarii de maşini uzate" (EZ, 30.04.1993, p. 2); „Guvernul Văcăroiu dă primele lovituri bişniţei turistice" (D, 21.01.1993, p. 3). în schimb, business şibusinessman sunt înregistraţi cu sensurile denotative din engleză. Primul are sensul „afacere" (fără nici un fel de conotaţii), fiind folosit în virtutea caracterului său internaţional-în titulatura unor publicaţii („Rebus Business"; ,JBusiness Tech"), rubrici din presă („Business Top", D, 15.02.1995, p. 1; Agrobusiness-mAdevărul economic), expoziţii (,J5usiness International", EZ, 12.11.1992, p. 6), firme etc: „Pe o suprafaţă de 10.000 mp, în centrul istoric şi geografic al Bucureştiului, se va deschide International Business Center Modem" (A, 22.11.1993, p. 8). Al doilea, apare cu sensul denotativ „om de afaceri", concurând respectiva sintagmă românească: „asociaţia businessman-ilor turci din România" (A, 27.11.1993, p. 2).
Cu titlu de excepţie, în funcţie de context, se înregistrează conotaţii peiorative şi în cazul termenilor business şi businessman, care devin sinonimi cu bişniţă şi bişniţa^. „Ca să tragi un tun de milioane, e bun şi un 'sereleu'. Aşa a gândit se pare şi patronul [...] atunci când s-a apucat de business-uri" (A, 3.10.1997, p. 4); „Ştrandul Floreasca -o grămadă de gunoi, prin gri\abusinessmanului Ion Tiriac" (A, 31.05.1995, p. 1).
6.6.5. Sensurile figurate cu care sunt utilizate în presă unele anglicisme sunt însoţite frecvent de conotaţii peiorative. Dintre cele neconsemnate în DCR2 sau nesemnalate în acest capitol, majoritatea aparţin terminologiei artistice, celei sportive şi variantei colocviale a limbii literare.
Din prima categorie, pe lângă show (discutat supra), mai menţionăm:
- Happening („spectacol improvizat") apare cu conotaţii ironice într-un editorial, cu referire la o emisiune televizată: „Prezidentul a ales, ca să mai spună o dată poporului că presa minte, tema anticorupţiei pentru happeningul de vineri" (A,
- Numele unor genuri cinematografice - horror şi western - apar în titluri de reportaje: „Western la Brăneşti: Dan Iosif îşi face dreptate cu pistolul" (RL, 11.05.1996, p. 9); ,florror la Tărlungeni" (A, 8.10.1998, p. 5). Thriller „film care provoacă senzaţii tari" este utilizat într-un editorial, cu referire la afacerea de contrabandă „Ţigareta": „De două săptămâni suntem în plin thriller. Doar cadavrele lipsesc din scenariu. în rest avem de toate. Contrabandişti, colonei, comandori, sentinele mute, procurori, poliţişti [...]. Film poliţist, politic şi de spionaj, cu accente halucinante, turnat într-un aeroport militar, într-un depozit, pe alei întunecoase [...]" (A, 1.05.1998, p. 1).
Din domeniul sportiv, consemnăm utilizarea cu sensuri figurate a anglicismelor următoare:
- Come back („reîntoarcere la modă a unui sportiv, a unei vedete"): „Din Cielo-uri şi alte limuzine cu număr de Hunedoara descind, pe rând, membri ai familiei arestatului [Miron Cozma], dar şi simpli susţinători disponibilizaţi care îşi pun toate speranţele în come back-ul minerului nepereche" (A, 10.07.1998, p. 16).
-Poleposition („poziţie de favorit"): „Senatorul PNLCD a cedat poziţia [pe listele de candidaţi] liderului PNL, urmând să se reorienteze undeva, dar tot în 'pole position'" (A, 19.08.1996, p. 4).
- Time-out, ca termen sportiv înregistrat în DN3 sub forma taim-aut (inexistentă în presa actuală), este utilizat cu sensul său specializat „scurtă întrerupere regulamentară a jocului acordată de arbitru" (cf. DCR2, p. 235) în titulatura unei emisiuni sportive a postului TVRr Cu sensul generic („scurtă întrerupere, răgaz, pauză"), anglicismul apare cu valoare figurată într-un context politic: „Time-out prelungit pentru Miloşevici" (A, 19.10.1998, p. 11).
Dintre termenii cu coloratură colocvială care circulă în presă cu sensuri figurate reţinem:
-Joker şi puzzle - termeni din domeniul jocurilor — apar în context politic: „Toată lumea se întreabă ce e cu partidul lui Măgureanu şi unde se va plasa el în perspectiva unei reaşezări a puzzle-ului politic Cum îşi va juca acesta statutul de virtual joker mir-o viitoare coaliţie, rămâne de văzut" (A, 22.03.1999, p. 1); „La momentul potrivit, Petre Roman se va prezenta în chip de joker electoral să-şi negocieze partea" (A, 19.08.1999, p. 2).
-Killer „ucigaş plătit" este utilizat figurat într-o cronică sportivă, în paralel cu sinonimul său contextual cotonogar. „ [Dubovsky, cel mai periculos atacant al slovacilor] pentru noi a fost un 'killer1 în meciul de tristă amintire de la Kosice" (D, 15.11.1995, p. 6).
-Look „înfăţişare, aspect fizic" apare într-un editorial cu tematică politică: „Dl. preşedinte [... ] a ajuns la concluzia că asiduitatea uneori miloagă cu care i-am sufocat până acum [pe americani] trebuie transformată în băţoşenie. Că Departamentul de Stat va fi încântat de noul său 'look1 politic tip che Guevara" (A, 30.05.1998, p. 1).
Sintagma second hand - impusă în limbă prin îmbinări de tipul „îmbrăcăminte/mărfuri/magazine second-hand" - apare cu valoare figurată, conotată peiorativ în afara domeniului comercial: „ziarist 'sec&nd hand'" (D, 13.12.1995, p. 1); „viaţa la second-hand"; „ţară second-hand din punct de vedere economic" (A, 7.04.1998, p. 9).
7. Deşi spaţiul nu ne permite o analiză completă a erorilor care apar în utilizarea anglicismelor, subscriem la opinia Valeriei Guţu-Romalo65 care identifică trei cauze principale ale greşelilor de limbă:
108
Vocabularul limbii române actuale
- insi^cienţacuupaştere a limbii (engleze şi/sau române) care generează greşeli de scriere şi pronunţare, pleonasme, traduce^re|ite („falşi prieteni"), construcţii sintactice incorecte (calchiate), asoctericOT^uale nepotri^îef
- comoditatea sau „legea minimului e/b#f'"care explica abuzuTHe abrevieri, trunchieri şi, mai ales, împrumuturi^ preluate din engleză fără o minimă preocupare de a le găsi echivalenţe româneşti;
- analogia care intervine în adaptarea morfologică a anglicismelor, în extinderea unor procedee de îmbogăţire a vocabularului (îndeosebi din sfera compunerii), precum şi în apariţia „pseudo-anglicismelor".
7.1. Necunoaşterea sensului unor anglicisme, neatenţia, graba sau neglijenţa în exprimare generează în presă construcţii pleonastice intolerabile66.
Pleonasmele totale (ai căror termeni se suprapun integral) sunt relativ rare: „angajarea trupelor de peace-keeping în acţiuni de menţinere a păcii" (TVR, ,31.01.1996); naraţiunea unui story atât de plăcut" (EM, 2/1996, p. 12). într-un anunţ de mică publicitate apare formularea pleonastică „maşină floricele Popcom" (RL, 16.02.1996, p. 12).
Pleonasmele parţiale implică mai frecvent cuvintele compuse (suprapunerea priveşte numai unul dintre elementele compusului). în ciuda numeroaselor semnalări67, cel mai des întâlnit pleonasm de acest tip rămâne „mijloace mass-media" („Mijloacele mass-media au făcut o treabă excelentă", A, 25.06.1994, p. 7; „atenţia mijloacelor mass-media" R Act, 15.07.1995, sau chiar „mijloacele media" A, 26.09.1998, p. 8). Alte exemple de acelaşi tip sunt: „persoanele VIP însoţitoare" (A,
20.10.1993, p. 8); „cei care n-au jucat fair-play" (TVRp 13.05.1993).
în presa actuală, cele mai numeroase pleonasme se realizează prin alăturarea unor termeni în construcţii cu caracter redundant, deoarece sensul determinantului este inclus în definiţia determinatului (anglicism): „hit de mare succes" (D,
12.03.1994, p. 6); „celmai spectaculos show" (A, 30.10.1993, p. 8); „banicash" (A, 10.06.1993, p. 3); „bordulde conducere [a societăţii comerciale]" (CR, 30.09.1994, p. 4); „conducereamanagerială [aunităţii]" (RAct, 15.12.1994); „blugialbaştri" (A, 14.06.1997, p. 8); „unpub englezesc" (A, 8.09.1997, p. 3); ,Jhobby-ulpreferat" (A, 1.07.1199, p. 6); „story-uripovestite de copii" (A, 31.08.1999, p. 3).
Un alt tip de pleonasm constă din utilizarea, în acelaşi enunţ, a unui anglicism şi a echivalentului său românesc: „leadership-ul american Ia conducerea treburilor parlamentare" (A, 10.10.1998, p. 9).
7.2. într-o categorie aparte de improprietăţi semantice se înscriu „falşiiprieteni" sau „prieteniiperfizi" (engl. false friends sau ăeceptive cognate^j), prin care sunt desemnaţi termeni străini cu formă identică sau foarte apropiată, dar cu semnificaţie distinctă faţă de corespondentele lor româneşti.
în ciuda ambiguităţii pe care o generează acest tip de omonimie totală, „falşii prieteni" par a exercita o atracţie specială asupra publiciştilor români, ceea ce reprezintă o evidentă formă de manifestare a anglomaniei.
Lăsând deoparte numeroasele greşeli de acest gen apărute în subtitrarea unor filme difuzate pe diverse canale TV69, dar şi în alte ocazii, semnalăm aici câţiva asemenea termeni, frecvent întâlniţi în presa actuală70:
-A acomoda (engl. to accomodate „a asigura [cuiva] cazare", BBC, p. 7): „Organizaţiile umanitare încearcă sd-i acomodeze pe refugiaţii din Kosovo" (Pro TV, 13.06.1998);
Aspecte ale influenţei engleze în româna actuală_109
-Agrement (engl. agreement „acord [formal]"): „Dacă [primul ministru] nu are agrementul partidelor, nu este votat" (A, 1.04.1998, p. 2);
-A aplica (engl. to apply „a cere în scris, în mod formal [o bursă, un post]", BBC, p. 48): „Pot aplica studenţi de laprofile tehnice şi umaniste" (A, 5.03.1998, p. 9). Sunt atestate şi derivatele aplicaţie şi aplicant („dischetele cu formularele de aplicaţie", A, 13.02.1998, p. 13; „vârsta maximă a aplicanţilor", A, 5.03.1998, p. 9) (exemplele citate provin din anunţuri publicitare ale Fundaţiei pentru o Societate Deschisă şi ale Ministerului Educaţiei Naţionale);
-Audienţă (engl. audience „public", BBC, p. 65): „Arbitrele au apreciat execuţia sa, la fel ca şi audienţa" (A, 9.11.1997, p. 9).
-Barbarism (engl. barbarism „comportament necivilizat, barbarie", BBC, p. 81): „Ambasadorul chinez a calificat bombardarea Ambasadei Chinei de către NATO ca un act de barbarism" (Pro TV, 8.05.1999).
- Convenţie (engl. convention „întrunire largă a unei organizaţii sau a unui grup politic", BBC, p. 238): „oconvenţie a scriitorilor de asemenea cărţi cu subiecte pline de mister" (PTV, 22/1999, p. 30).
-Determinat (engl. determined „ferm, hotărât", BBC, p. 298): „Lionel Jospin a declarat că Franţa este determinată să sprijine politic România" (Ant. 1,3.11.1998). Substantivul determinare (engl. determination, BBC, p. 298) pare a fi mai curând un derivat românesc de la verbul (neatestat)* a determina, decât o adaptare a termenului englezesc: „Premierul israelian a reafirmat determinarea sa de a relua convorbirile" (R. Act, 17.03.1997).
-Educat (engl. educated „instruit, învăţat", BBC, p. 347): „Aveţi oameni foarte bine educaţi în matematică" (R Act, 3.12.1998).
-A observa (engl. to observe „a respecta o lege, o tradiţie", BBC, p. 760): „Respectul faţă de familie şi superiori continuă să fie observat şi azi în Coreea de Sud" (TVR15 26.10.1997).
-Promoţie (engl. promotion „mod în care o firmă încearcă să-şi lanseze un produs sau să-şi mărească vânzările, de regulă prin publicitate", BBC, p. 884): „RL Raynolds România lansează, începând cu 2 iunie 1999, o promoţie originală a uneia dintre cele mai populare mărci ale sale" (A, 4.06.1999, p. 4).
-Sever (engl. severe „grav, de proporţii", BBC, p. 1024): „Chiar unghiile cu probleme severe pot fi tratate" (anunţ publicitar la Ant 1,12.10.1997).
- Suport (engl. support „sprijin financiar, finanţare", BBC, p. 1137): „împrumutul PSAL va oferi suport în următoarele domenii [...]" (A, 12.06.1999, p. 5). Utilizarea verbului a suporta cu sensul „a finanţa" duce la o omonimie totală: „Anumite programe vor fi suportate în măsura posibilităţilor bugetare" (R Act, 24.03.1998).
- Taxă (engl. tax „impozit", BBC, p. 1159) stă la baza derivatului abstract taxare (al unui verb neatestat): „Albanezii şi-au creat o structură administrativă proprie cu sisteme de taxare" (ProTV, 12.10.1998).
- Tribut (engl. tribute „manifestare a admiraţiei şi respectului pentru cineva", BBC, p. 1207): „Preşedintelui Emil Constantfnescu i s-a înmânat medalia ca an tribut adus eforturilor sale pentru democraţie" (Ant 1,15.12.1998); „Diana: un tribut adus prinţesei poporului, un volum de 136 de pagini" (A, 11.09.1997, p. 9).
7.3. Utilizări contextuale improprii ale anglicismelor provin din:
110
Vocabularul limbii române actuale
Aspecte ale influenţei engleze în româna actuală
111
- necunoaşterea exactă a semnificaţiei împrumutului care apare cu un sens imprecis, ambiguu („un program care acomodează pe studenţii străini cu limba română" R Act, 21.08.1996), cu un sens extins nemotivat („îţi bagătaM// cu taxele şi impozitele", A, 9.08,1999) sau la fel de nemotivat restrâns („Procesul Naţional de Screening (armonizare legislativă) ", A, 7.09.1999, p. 1; media cu sensul „publicaţie", Prima TV, 22.07.1998);
k   - nepotrivireajd^LJ^ dintre anglicism şi contextul
lingvistic sau situaţional în care acesta apare: „târg de job-uri" (A, 26.03.1999, p. 3); „Rodica Gheorghe - lidera vrăjitoarelor din România" (Tele 7abc, 10.08.1999); „ConferinţainternaţionalălInput-urfl agricole -Comerţşi tehnologie'" (A, 12.09.1997, p. 6); „manager de bloc" (A, 29.09.1995, p. 1); „realizarea impeachement-ului preşedintelui Elţîn" (R Act, 3.09.1998).
7.4. Dincategoria termenilor prost formaţi, având ca bază anglicisme, pot fi citaţi: stripteuz (PRTV, 12/1998, p. 12), probabil derivat regresiv de la femininul stripteuză ca şi stripter (A, 31.08.1999, p. 2); hipermarket (A, 10.10.1998, p. 7) - inutil, deoarece dublează americanismul cu circulaţie internaţională supermarket; winterizat (în sintagma „ulei comestibil winterizat", adică „tratat pentru a se conserva în timpul iernii", R Act, 27.06.1999); bişniţman (A, 16.01.1997, p. 9) -calc lexical de structură după businessman, inutil, deoarece dublează derivatul bişniţar, deja impus în limba vorbită.
7.5. încercarea de asimilare a unor împrumuturi englezeşti prin calchiere a dat naştere unor formaţii lexicale hibride, greu de acceptat, cu atât mai mult cu cât^tu echivalente româneşti convenabile: capabilitate (cf. engl. capability „capacitatea/ abilitatea unei persoane de a face ceva", BBC, p. 158): „capabilitatea în domeniul laboratoarelor şi standurilor de încercări" (anunţ publicitar, A, 4.09.1999, p. 5); dizabilitate (cf. engl. disability „handicap fizic sau mental grav", BBC, p. 307) - „doi tineri cu dizabilităţi" (TVR]5 11.10.1998); mentenanţă (cf. engl. maintenance „întreţinere a unei clădiri, a unui drum, vehicul sau a unei maşini", BBC, p. 676) apare cu sensul „întreţinere a calculatoarelor" (A, 15.03.1999, p. 6); privacitate (cf. engl. privacy „dreptul la intimitate, la viaţa particulară", BBC, p. 876) - „Dreptul la privacitate al persoanei trebuie apărat" (interviu la Pro TV, 9.04.1998); suportiv (cf. engl. supportive „care acordă sprijin, ajutor", BBC, p. 1137) - „Cei care au luat cuvântul au fost foarte suportivi pentru acordarea acestui împrumut" (interviu la R Act, 12.06.1999); terifiat (cf. engl. terrified „înspăimântat", BBC, p. 1168) - „Oamenii sunt terifiaţi de ideea că minerii s-ar putea să vină din nou la Bucureşti" (Pro Ty 17.01.1998).
7.6. hplan morfologic, construcţiile greşite reprezintă cazuri izolate în presă. Astfel, în îmbinarea „o one-woman-show emoţionant" (A, 11.07.1999, p. 10), acordul articolului nehotărât se face - în mod eronat - cu substantivul woman (considerat feminin), iar acordul adjectivului se face cu substantivul show care s-a impus în română ca neutru (corect ar fi fost „un one-woman-show"). într-un interviu al poetei Nina Cassian (A, 8.06.1999, p. 4) se întâlneşte forma aberantă videogames-ul, reprezentată de un plural englezesc asociat cu un articol hotărât de singular (termenul este glosat în text prin „acele jocuri electronice cu împuşcături, urmăriri, asasinate").
Principala problemă la acest nivel este reducerea variantelor prin impunerea normelor limbii române, ceea ce ar contribui la eliminarea situaţiilor în care coexistă
în presă forme duble sau triple de plural precum: hamburgers (A, 6.07.1998, p. 11) şihamburgeri (A, 21.01.1999, p. 3),singles şisingle-uri (A, 6.05.1998, p. 4);hot-dogs (A, 6.07.1998, p. 11), hot-dogi (A, 19.05.1999, p. 3) şi hot-dog-uri (PTV, 24/1999, p. 14).
8. în încheierea acestei prezentări consacrate anglicismelor din presa actuală, ne putem întreba care ar trebui să fie atitudinea lingviştilor, a oamenilor de cultură, în general, în faţa avalanşei de asemenea împrumuturi cu care se confruntă, în prezent, vorbitorii români (în calitatea lor de cititori de presă, telespectatori, cumpărători etc).
în anii '60, pus în faţa alternativei dirijism sau liberalism? ", R. Etiemble opta - din perspectiva purismului lingvistic - pentru atitudinea autoritară, considerând că statul trebuie să intervină, prin organismele abilitate, în domeniul educaţiei şi învăţământului, în presă, în cultură, în industrie şi comerţ, pentru „apărarea limbii franceze", inclusiv prin mijloace coercitive. Reţine atenţia propunerea autorului citat privind înfiinţarea unui „Oficiu al vocabularului francez" (plasat sub egida Academiei) care să se ocupe - printre alte probleme de cultivare a limbii - de „naturalizarea împrumuturilor necesare".72
De pe o poziţie mai puţin radicală, Pierre Guiraud consideră că principalul pericol al masivei influenţe engleze din presă provine din autoritatea şi prestigiul de care se bucură mass-mediaîn ochii publicului larg şi, îndeosebi, printre tinerii gata să preia fără discernământ - din spirit de imitaţie sau snobism - termenii străini inutili. Susţinând că atitudinea faţă de anglicisme depinde de motivaţia şi funcţionalitatea împrumutului, Guiraud precizează: „Ar fi, fără îndoială, mortal să ne baricadăm pe poziţiile unui şovinism steril, dar nici nu putem ignora marele pericol pe care îl reprezintă cantonarea într-o imitaţie pasivă".73
în ce ne priveşte, subscriem la acest punct de vedere echilibrat, considerând că lingviştii, cadrele didactice, oamenii de cultură şi publiciştii au datoria de a interveni în mod mai decis într-o problemă a cărei importanţă pentru destinele limbii naţionale nu poate fi neglijată.
O tentativă „oficială" în acest sens ■- din păcate, nefinalizată - este Proiectul de lege pentru protejarea limbii române74, despre care, iniţiatorul său, senatorul George Pruteanu, preciza: „Aici este vorba de un fenomen mai larg decât incorectitudinea de morfologie sau ortografie. Este vorba de proliferarea în masă, uneori în detrimentul limbii române, a terminologiei străine, în cel mai larg sens. De la denumiri de produse banale la denumirile produselor industriale, nume de instituţii, terminologie economică, comercială, reclame" (A, 12.11.1997, p. 2). ^
în plan practic, al comunicării uzuale, un rol important în asimilarea corectă a împrumuturilor „necesare" ar putea reveni unui viitor dicţionar de anglicisme şi americanisme, cu caracter explicativ şi normativ, care ar elimina multe dintre abaterile discutate aici.75 Alături de definiţii conforme uzului actual, un asemenea dicţionar ar trebui să cuprindă indicaţii de tip ortografic, ortoepic şi morfologic (menite să faciliteze asimilarea împrumutului), precum şi precizări de natură contextuală şi stilistică, însoţite - eventual - de contexte ilustrative. în cazul împrumuturilor „de lux", s-ar putea adopta soluţia aplicată în PL (menţiunea „nerecomandat" [fr. deconseille] şi indicarea unui echivalent autohton).
112
Vocabularul limbii române actuale
Aspecte ale influenţei engleze în româna actuală
113
Note
1 Pentru prezentarea celor trei categorii lexicale, vezi Th. Hristea (coordonator), Sinteze de limba română, pp. 63-65.
2 Anglicismul este definit în DN3 (p. 68) ca „expresie proprie limbii engleze, cuvânt de origine engleză, împrumutat de o altă limbă, încă neintegrat în aceasta". Anglicismele din româna actuală - abordate dintr-o perspectivă funcţională, de tip pragmalingvistic - au constituit obiectul mai multor studii pe care le-am publicat după 1990 şi care constituie nucleul acestei secţiuni a cărţii: împrumuturi „necesare" şi împrumuturi „de lux" în limbajul publicistic actual, în Comunicările Hyperion, I, Editura Hyperion XXI, Bucureşti, 1992, pp. 169-176; Anglomania - o formă de snobism lingvistic, în Comunicările Hyperion, II, 1993, pp. 270-280; Observaţii privind influenţa engleză în limba română contemporană, în volumul Cursurile de vară şi colocviile ştiinţifice de limba, literatura, istoria şi arta poporului român. Conferinţe (1990-1993), TUB, Bucureşti, 1993, pp. 130-143; Influenţa engleză în limbajul presei actuale: o perspectivă normativă, în Comunicările Hyperion, VI, 1997, pp. 167-181; Observaţii privind influenţa engleză în limbajul publicistic actual, în LL, 1996, voi. 2, pp. 37-46 şi voi. 3-4, pp. 25-34.
3 Deşi în epoca actuală influenţa limbii engleze se exercită mai ales din direcţia variantei sale americane, în cele ce urmează nu vom face tranşant diferenţa dintre americanisme şi anglicisme.
4 Cf. DCR2, p. 13. Cele trei categorii apar sub denumirile de împrumutproprîfr-zis, peregrinism şi xenism în Jean Dubois et al. Dictionnaire de linguistique et des sciences dulangage, Larousse, Paris, 1994, p. 512.
5 Sextil Puşcariu, Limba română, I. Privire generală, Editura Minerva, Bucureşti, 1976, p. 372.
6 Mioara Avram, Genul substantivelor străine întrebuinţate ca atare în limba română, în „Analele Universităţii Al. I. Cuza'" din Iaşi, tom XXXVII/XXXVIII, 1991-1992, p. 171.
7 Pierre Guiraud, Les mots etrangers, RU.F, Paris, 1975, p. 7; Louis Guilbert (La creativite lexicale, Larousse, Paris, 1975, p. 93) precizează: „Nous avons designe par xenisme un terme etranger qui reste toujours etranger".
8 Vezi, de exemplu, proiectul legislativ promovat în Parlament de ministrul Culturii şi Francofoniei, Jacques Toubon, votat favorabil atât în Camera Deputaţilor, cât şi în Senat: „Textul legii impune utilizarea limbii franceze în domeniile publice, în vederea contracarării folosirii abuzive a limbii engleze" (A, 2.07.1994, p. 5). Deşi Consiliul Constituţional al Franţei nu a aprobat articolul referitor Ia interzicerea utilizării cuvintelor străine în mass-media şi reclame (A, 1.08.1994, p. 5), rămâne semnificativă preocuparea forului legislativ al ţării pentru protejarea limbii naţionale.
9 R. Etiemble, Parlez-vous franglais?, Editions Gallimard, Paris, 1967.
10 Felix de Grand Combe, De Vanglomanie en franqais, în „Le frangais moderne", 1954, 22, no. 3 (pp. 187-200), no. 4 (pp. 267-276).
11 Rene Georgin, Uinflation dustyle, Paris, 1963, p. 6.
12 Jean Giraud, Pierre Pamart, Jean Riverain, Les mots „dans le vent", Larousse, Paris, 1971.
13 Bruno de Besse, Termes techniques nouveaux. Termes officiellement recomandes par le Gouvernement franqais, Feutry Editeur, Paris, 1962.
14 Vezi, în acest sens, Rumiana Liutakova, Trăsături specifice ale împrumuturilor englezeşti din limbile română şi bulgară, în „Studii şi cercetări lingvistice", XLIV, 1993, nr. 2, pp. 151-162, unde se discută elemente divergente, pornind de la marile asemănări existente între anglicismele din cele două limbi. Pentru situaţia din Polonia este semnificativă o ştire (publicată în A, 19.10.1996, p. 9), conform căreia „Autorităţile poloneze se află în căutarea unei legislaţii care să prevină utilizarea în limba oficială a neologismelor provenite din engleză sau din alte limbi străine, în special în documentele oficiale şi materialele publicitare".
15 „Soljeniţîn s-a arătat indignat de degradarea limbii ruse, invadată de cuvinte engleze precum holding, briefing saupressing" (A, 30.05.1994, p. 1).
16 întrebându-se retoric „Mai vorbim noi astăzi româneşte?" [într-o conferinţă ţinută la sediul UNESCO din Bucureşti, cu prilejul „Zilei Mondiale a Culturii", 21.05.1997, apud A, 24.05.1997, p. 3], O. Paler răspunde: „Eu cred că nu. Eu cred că vorbim o limbă în care există nişte amestecuri foarte bizare, ba de rumeguş al limbii de lemn, ba de jargon anglo-român [subl. ns.], ba de preţiozităţi ridicole de tipul antamăm, anvizajăm, implementăm, prin care diverşi semidocţi au vrut să îşi dea un fel de lustru cultural după decembrie '89".
17 Vezi insolita analogie făcută de poet între influenţa engleză actuală şi cea rusească, manifestată după al doilea război mondial: „Ele [limba lui Stalin şi aşa-zisa cultură sovietică] sufocau, zi şi noapte, toate lungimile de undă ale radioului român, cu o presiune oarbă, prostească, insuportabilă, determinând din ce în ce mai clar şi mai profund efecte cu totul contrarii celor scontate. Cam aşa cum a început să se întâmple acum (TV în plus!) cu engleza degradată şi miorlăită şi cu subcultura anexă de dincolo de gârla cea mare" (apud D, nr. 90,1992, p. 2).
18 Vezi De la snobism la barbarism (la rubrica Redactorul-şefîn dialog cu cititorii, în A, 7.02.1994, p. 3): „Mai mulţi cititori semnalează un fapt preocupant: tendinţa tot mai evidentă de a împrumuta din alte limbi, îrideosebi engleza, termeni şi expresii care altfel îşi au echivalent în limba română. Aşa-numitele barbarisme. Dl. Nicolae Dan, din Bucureşti, scrie cu sarcasm că s-a resemnat deja cu ideea că, pentru a fi admişi în Europa, au fost necesare diverse sacrificii, dar îl revoltă faptul că pentru acelaşi nobil ţel ar trebui să renunţăm şi la limba română".
19 „Cele aproape 4000 de cuvinte derivate, compuse şi frazeologisme în discuţie indică o situaţie similară celei din franglais" (Andrei Bantaş, Aspects of Applied Semantics for Modernizing Bilingual Dictionaries, în „Revue roumaine de linguistique", XXVII, 1982, nr. 3, p. 224).
20 Vezi bibliografiile indicate de Mioara Avram (Anglicismele în limba română actuală, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1997) şi Adriana Stoichiţoiu (A Funcţional Approach to the Study of Recent English Borrowings in Romanian, în AUBLLR, XXXV, 1986, pp. 84-92).
21 Excepţii notabile în acest sens sunt substanţialul studiu de sinteză al Mioarei Avram (Anglicismele în limba română actuală) şi contribuţiile lui Th. Hristea, reunite în volumul Probleme de cultivare şi de studiere a limbii române contemporane (Academia Universitară „Athaeneum", Bucureşti, 1994), din care reţinem poziţia autorului: „în ceea ce ne priveşte considerăm că asimilarea corectă a anglicismelor (şi a altor neologisme) este mai importantă decât acceptarea sau respingerea acestora în numele unor principii care pot părea ori chiar sunt, uneori, cel puţin discutabile" (Th. Hristea, Despre scrierea şi pronunţarea unor anglicisme, în „România
114
Vocabularul limbii române actuale
literară", 1978, nr. 26, p. 5). Un punct de vedere similar este susţinut de Mioara Avram (op. cit., p. 28): „Necesare şi chiar urgente sunt acţiunile de înregistrare şi de descriere a anglicismelor din punctul de vedere al limbii române, de normare şi de explicare pentru a se asigura utilizarea lor corectă şi unitară [...]".
22 Vezi, în acest sens, opiniile lui Th. Hristea privind corelaţia dintre „aşa-numita 'explozie informaţională', care, împreună cu cea 'publicistică', explică şi, în mare măsură, justifică explozia lexicală" (Dezbaterea Limba română actuală, în „Caiete critice", 1991, voi. 8-9 (45-46), p. 46).
23 BBC English Dictionary. A Dictionary for the World, Harper Collins Publishers Ltd, London, 1993 (abreviat aici BBC).
24 Cf. Louis Guilbert, Peut-on definirun concept de norme lexicale?, în „Langue Frap^aise", 1972, no. 16, pp. 39-44.
GMJn punct de vedere similar exprimă Jean-Pol Caput: „Mieux vaut comprendre les raisons qui parallelement expliquent l'introduction en frangais des termes anglo-saxons qu'anathemiser en bloc ceux qui, moitie par necessite et moitie par un snobisme provocateur, se jettent dans ie franglais. En bref, mieux vaudrait analyser le probleme et tenter ensuite de le resoudre que s'exclamer et laisser faire" (Naissance et evolution de la notion de norme en franqais, în „Langue Frangaise", 1972, no. 16, p. 72). ^   26 Cf. Sextil Puşcariu, Limba română. I. Privire generală, p. 371; vezi, de asemenea, ,  | Adriana Stoichiţoiu, împrumuturi „necesare"şi împrumuturi „de lux" în limbajul ^^publicistic actual, pp. 169-176.
27 Pentru delimitarea celor două tipuri de motivaţii, vezi Pierre Guiraud, Les rnotş^ 9 etrangers, pp. 7-8.
28 Acelaşi punct de vedere este susţinut de Mioara Avram, Anglicismelep. 24-25. 2[ Vezi Pierre Guiraud, Les mots etrangers, p. 8 şi Dumitru Chiţoran, Sensul
cuvântului în teoria traducerii, în Semantică şi semiotică (sub redacţia I. Coteanu şi Lucia Wald), Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 pp 142-147 30Cf.DSL,p.l92.
31 Acest punct de vedere este acceptat şi de Mioara Avram (Anglicismele..., p. 13), deşi autoarea îşi exprimă rezerve faţă de etichetarea unor anglicisme ca „inutile" sau „de lux", pe care o consideră „subiectivă şi riscantă în acelaşi timp" (ibidem).
32 Cf. Valeria Guţu-Romalo, Corectitudine şi greşeală, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972, p. 161; în acelaşi sens se pronunţă Andre Goosse (La neologie franqaise aujourd'hui, Conseil International de la Langue Frangaise, Paris, 1975, p. 50), referindu-se la anglicismele care dublează cuvinte ale limbii franceze: „Les promoteurs des anglicismes, trouvant les termes frangais ou uses ou charge's de trop de sens ou moins nobles, proposent des termes anglais consideres comme neufs, vierges, univoques, plus nets aussi qu'une periphrase".
33 DCR2 (p. 167) înregistrează substantivul nursing „asistenţă medicală", considerat „cuvânt englezesc".
34 Shop apare în DCR2 (p. 211) cu un sens mai restrâns („magazin în care se vând mărfuri, de obicei de lux").
35 Abuzul de anglicisme în acest domeniu este semnalat şi de ziarişti: „Dincolo de Coca-Cola, de hamburgeri, de pop-corn, de filme şi firme (cu atât mai englezite la nume cu cât sunt mai băştinaşe) [subl. ns. ], iată că a început şi importul de reţete [economice]" (A, 27.09.1996, p. 1).
Aspecte ale influenţei engleze în româna actuală       115
36în DCR2 (p. 51) termenul apare numai cu sensul „reuniune de informare şi de lucru într-un minister, o întreprindere etc."
37DCR2 (p. 172) îl înregistrează exclusiv cu sensul „masă rotundă televizată". Izolat, panel apare şi cu sensul „eşantion de populaţie" (în sociologie) - „persoane ămpanelul de anchetă" (A, 8.01.1998, p. 1) şi cu sensul „serie" (în domeniul financiar) -„monedele excluse din panelul euro" (A, 29.06.1998, p. 5).
38 Termenul este frecvent în lucrări de pedagogie şi metodică.
39 Anglicismul s-a impus prin utilizarea abuzivă în sintagma „boardul FMI", foarte rar înlocuită prin consiliul directorilor executivi (A, 31.10.1997, p. 1) sau consiliu director (TVR , 4.07.1999); cu sensul colectiv „de conducere" el apare în îmbinări ca „board-ul de acţionari" (A, 1.12.1995, p. 1) şi „boardul editorial" (A, 15.06.1999, p. 4).
40DCR2 (p. 217) consemnează un sens mai restrâns („grup de persoane cu o misiune de conducere").
4lSoccer, cu sensul „fotbal european" (consemnat în DCR2, p 213, este un anglicism necesar în contexte unde intră în opoziţie cu football „fotbal american" (A, 1.07.1998, p. 10).
42 Cf. Mariana Gruiţă, Adaptarea cuvintelor de origine engleză la sistemul fonetic şi ortografic al limbii române actuale, în LL, 1974, voi. 1, pp. 51-58; Th. Hristea, Ortografia şi ortoepia neologismelor româneşti (cu specială referire la împrumuturile recente), în LL, 1995, voi. 2, pp. 36-53; Florica Băncilă, Dumitru Chiţoran, Remarks on the MorphologicalAdaptation of English Loan Words in Romanian, în „Analele Universităţii Bucureşti. Filologie", XXM1976, pp. 35-44; Măria Bota, Observaţii asupra neologismelor de origine engleză în limba română literară, în LL, 1978, voi. 1, pp. 34-38.
43 în opinia noastră, punctul de vedere exprimat în acest sens de Mioara Avram („Fără frâna lucrărilor normative şi a cunoscătorilor limbii engleze anglicismele recente s-ar adapta la limba română la fel de uşor ca împrumuturile din alte straturi etimologice şi ca anglicismele mai vechi", op. cit, p. 11) necesită o serie de nuanţări şi particularizări. în plus, „frâna lucrărilor normative" nu funcţionează întotdeauna ca atare, din moment ce DN3include anglicisme ortografiate fonetic (brocdrpentru broker;baipas pentru by pass\ fleş şi flaş pentru flash] hailaifpentru high life, taim-aut pentru time out), care nu se regăsesc în presa actuală decât cu ortografia originară (etimologică).
44 O situaţie similară este semnalată pentru limba franceză de Andre Goosse (op. cit., p. 54): „Une solutionpreconisee ci-dessus, l'adaptation graphique et phonetique des mots anglais, risque de rencontrer une opposition serieuse parmi ces techniciens: familiers avec la forme ecrite ou orale du mot angalais, il leur paraîtra ridicule et absurde de le prononcer ou de l'ecrire â la frangaise".
45 Dintr-o perspectivă cu tendinţă puristă, Pierre Guiraud (op. cit., p. 103) precizează: „ Je ne pense pas qu'il y ait interet â accelerer plus ou moins artificiellement l'assimilation de la seconde categorie [les 'anglicismes' semantiques ou stylistiques], comme le voudraient certains, sous le pretexte qu'ils defigurent notre langue. Je crois, pour ma part, qu'il est preferable que ces choses 'etrangeres' conservent un nom etranger; le mot et la chose seront ainsi plus aisement reperes et plus vite elimines".
46 Vezi discuţia asupra variantelor acestui termen la Th. Hristea, Ortografia şi ortoepia p. 44.
47 în varianta neîngrijită a limbii vorbite s-a impus forma şprei, utilizată, printr-o restrângere semantică de tip metonimic, aproape exclusiv cu sensul „deodorant".
116
Vocabularul limbii române actuale
48 Reţinem poziţia tranşant exprimată de Mioara Avram (Anglicismele p. 16): „Trebuie respinse grafiile hibride, semiromânizate [...] şi eliminate inconsecvenţele".
49 Referindu-se la problemele puse de utilizarea cratimei în aceste situaţii, Mioara Avram (Anglicismelep. 17) observă că „normele actuale sunt insuficient de clare şi par chiar inconsecvente".
50 După BBC, a doua variantă prezentată este cea corectă.
51 Cf. Mioara Avram, Genul substantivelorp. 171.
52„A quantitative estimation of English nominal borrowings in Romanian reveals the following subdivision according to the category of gender: cea 70 per cent of the borrowings have been assimilated by the classes of neuter nouns, cea 21 per cent by the masculine classes, while only about 6 per cent have been incorporated by the inflectional classes of feminine nouns" (Florica Băncilă, Dumitru Chiţoran, op. cit.,p. 39).
53 în mod paradoxal, compusul apare cu o formă de plural masculin în prezentarea unui film american (Babysitters, tradus Guvernantele): „După inedita experienţă, babysitter-ii de ocazie (de meserie chelneri faliţi) nu vor mai accepta această slujbă nici pentru un bacşiş zilnic garantat" (PRTV 48/1998, p. 5).
54 Vezi C. Gruiţă, Adaptarea neologismului 'mass-media', în LLR, 1996, voi. 1, pp. 11-13.
55 Forma de singular apare cu totul izolat, deşi este cea corectă: „Ziarul Adevărul' acriticat, poate ca nici un alt mass medium Parlamentul" (A, 15.02.1998,p. 1).
56 „împrumutul mass-media [...] devine periculos din momentul în care modificarea sa morfologică sub influenţa mai vechiului medie duce la confuzii cu acesta; mai periculoasă se dovedeşte folosirea anglicismului simplu media, devenit medie, pl. medii, cu acelaşi sens de "presă"' (Mioara Avram, Anglicismelep. 20).
"Fenomenul este semnalat de Mioara Avram (Anglicismelep. 23), fără a se face diferenţierea între elipsă şi trunchiere.
58Vezi şi Mioara Avram, Anglicismele..., pp. 23-26.
59 Termenul bike (înregistrat în BBC, p. 100 ca „informai") circulă în română cu ambele valori din engleză: „motocicletă" şi „bicicletă". ™Ibidem,p. 24.
61 Procedeul - aflat astăzi în expansiune - a fost semnalat iniţial de Mioara Avram în studiul Un tip recent de compuse cu sintaxă aparte în limba română, în Probleme ale exprimării corecte, Editura Academiei, Bucureşti, 1987, pp. 249-259.
62 Pentru grafia şi pronunţarea termenului, vezi Th. Hristea, Ortografia şi ortoepia neologismelor româneşti (cu specială referire la împrumuturile recente), p. 44.
63 Cf. Mioara Avram, Cuvinte şi expresii interzise, în LLR, 1990, voi. 1, p. 8-9.
64 Vezi, în acest sens, comentariul unui ziarist privind relaţia dintre bişniţar şi businessman: „specialist în marketing - termen care posedă în originala noastră tranziţie o largheţe semantică ce poate începe cu bişniţar - traducerea autohtonă a businessman-ului - şi continuă cu alte grade ale escrocheriei camuflate" (A, 10.07.1993, p. 1).
65Valeria Guţu - Romalo, Corectitudine şi greşeală, p. 19-20.
66 Vezi Mioara Avram, Pleonasmul şi tautologia (l), în LLR, 1996, voi. 3, pp. 3-6.
67 Vezi Th. Hristea, Un pleonasm intolerabil „Mijloace (de) mass-media", în „ECO", 44/1991, p. 6.
Aspecte ale influenţei englezejnjro^^
117
<3cf. Leon D. Leviţchi, îndrumar pentru traducători din limba engleză în limba română, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1975, p. 36-37.
69 Dintr-o foarte bogată colecţie de asemenea „perle", selectăm: „M-am săturat de argumentele [corect certurile] tale pentru bani" (Ant 1, 6.01.1998); „Oamenii aceştia sunt cruzi [corectneciopiiti] (TVRp 20.04.1997); „Opinia publică este devastată [corect şocată, îndurerată] de ceea ce s-a întâmplat" (R Act, 31.08.1997); „Completaţi formele" [corect formularele] (Tele 7 abc, 6.11.1998). Reţinem, în acest sens, opinia unui publicist (Romulus Căplescu) privind traducerea greşită a titlului unui film: „în engleza vorbită «carnival» înseamnă «spectacol de bâlci», fiind încă unul din numeroşii «falşi prieteni» în capcana cărora cad traducătorii nepricepuţi, marea năpastă a canalelor noastre tv, fie ele particulare sau publice (subtitluri în română)"
(A, 17.04.1996, p. 4).
70Vezi şi Mioara Avram, Anglicismele..., p. 18-19).
71 Reţinem din comentariul apărut în presă (A, 12.09.1997, p. 6) sub titlul „Ţăranul român e agresat de 'input-urf": „Pentru cine nu ştie ce înseamnă 'input' şi ce legătură are el cu agricultura românească, îşi poate închipui orice, numai că se adresează familiilor de ţărani români nu. Că Banca Mondială are specialişti în marea lor majoritate străini, putem înţelege, dar faptul că nici unul dintre sus-puşii din Ministerul Agriculturii nu s-a gândit să înlocuiască, măcar în titulatura conferinţei, englezismul input cu echivalentul neaoş românesc de seminţe, îngrăşăminte, motorină ş.a.m.d.
este de neînţeles."
72 R. Etiemble, Parlez-vous franglais?, pp. 327-345.
73Pierre Guiraud, op. cit., p. 123. Un punct de vedere similar este susţinut de Th. Hristea (în dezbaterea Limba română actuală, în „Caiete critice", 1991, voi. 8-9 (45-46), p. 39): „Limba trebuie ocrotită sau apărată prin toate mijloacele de care dispunem, însă fără a o împiedica să se dezvolte în conformitate cu tendinţele ei fireşti şi cu necesităţile mereu în creştere ale procesului de comunicare".
74 O lege similară a fost adoptată de Parlamentul Franţei în anul 1994 (cf. A, 2.07.1994, p. 5): „Textul legii impune utilizarea limbii franceze în domeniile publice, în vederea contracarării folosirii abuzive a limbii engleze".
75 Un model în acest sens ar putea fi Manfred Hofler, Dictionnaire des anglicismes (Universite de Diisseldorf, Larousse, 1982, p. 308), care cuprinde anglicisme şi americanisme uzuale astăzi în franceză, precizând şi prima atestare a termenilor.
REDESCOPERIREA ARGOULUI
1. Unul dintre cele mai interesante fenomene înregistrate în lingvistică după 1989 este redeşteptarea interesului cercetătorilor pentru un registru funcţional periferic în raport cu limba literară - argoul. Stau mărturie în acest sens lucrări lexicografice unilingve1 şi bilingve2 care, dincolo de imperfecţiunile semnalate de recenzenţi, creează premise favorabile pentru investigarea (socio-)lingvistică a respectivului registru.
în opinia noastră, fenomenul semnalat nu se explică numai prin absenţa unor asemenea instrumente de lucru (foarte necesare filologilor, lexicografilor, traducătorilor, dar şi unui public mai larg, din perspectiva cultivării limbii), ci, mai ales, prin revirimentul înregistrat în româna actuală de limbajele neconvenţionale (argou, jargon, limbaj familiar). în condiţiile democratizării vieţii social-politice şi eliberării din chingile „limbii de lemn", proprii regimurilor totalitare, limbajele neconvenţionale câştigă teren, extinzându-se în zone ale comunicării publice care le erau, în mod tradiţional, interzise (de exemplu, în limbajul publicistic şi în cel politic).3
în raport cu abundenţa bibliografiei străine consacrate problematicii argoului, cercetarea românească în domeniu este mult mai săracă şi, în bună măsură, depăşită, mai ales dacă avem în vedere ritmul rapid de înnoire a acestui limbaj4.
2. Bibliografia românească se rezumă la câteva articole publicate în perioada interbelică în Buletinul Institutului de filologie română „Al. Philippide" din Iaşi5, în Bulletin Linguistique sau Grai şi Suflet, la care se adaugă cea mai completă caracterizare făcută argoului românesc până astăzi - cea realizată de Iorgu Iordan în Stilistica sa, a cărei primă ediţie a apărut în anul 19436.
O dată cu instalarea regimului comunist, cercetarea argoului a intrat într-un con de umbră, acesta devenind un subiect tabu, atât pentru lexicologi, cât şi pentru lexicografi. Dincolo de motivul obiectiv reprezentat de rigorile cenzurii, ignorarea timp de peste patru decenii a unei zone atât de dinamice a limbii se poate explica printr-o falsă (şi neavenită) pudoare a cercetătorului care refuza să ia cunoştinţă de o realitate sociolingvistică apreciată ca neconvenabilă şi degradantă. Mai mult chiar, în flagrantă contradicţie cu realitatea vie a limbii, s-au făcut previziuni - total eronate - referitoare la iminenta dispariţie a argoului, o dată cu „vechile mentalităţi" care l-ar fi generat.7
Or, cea mai evidentă dovadă a vitalităţii argoului de-a lungul perioadei comuniste este seria de cuvinte şi expresii create în „Epoca de Aur". Dintre cele înregistrate în DAEF menţionăm: adidas „picior de porc (vândut în măcelării)"; ceauşel şi decreţel
120
Vocabularul limbii române actuale
Redescoperirea argoului 121
„copil născut în perioada 1968-1990, când regimul comunist a interzis avorturile"; circul foamei „denumire generică dată complexelor comerciale agro-alimentare construite în epoca Ceauşescu"; nechezol „surogat de cafea"; fraţiiPetreuş „pui de găină congelaţi, foarte mici, vânduţi câte doi în aceeaşi pungă"; Şopârlita „Radio Europa Liberă"; telejurnicu „telejurnal". Acestora li s-ar putea adăuga o serie de sinonime cu evidentă coloratură argotic-familiară (înregistrate în DCR2), prin care erau desemnaţi, în mod conspirativ, lucrătorii Securităţii (băiat, băiat cu ochi albaştri/ cenuşii, costumaş, stânjenel, urechelnită) sau instituţia însăşi (cooperativa/ întreprinderea Ochiul şi timpanul).
Totuşi, cu titlu de excepţie pentru perioada totalitară, pot fi citate un studiu cu caracter teoretic al Elenei Slave (prin care se încearcă delimitarea argoului de jargon şi de limbajul popular, respectiv familiar)8, câteva articole consacrate argoului studenţesc9, precum şi secţiunile referitoare la lexicul argotic incluse în lucrări consacrate limbii române contemporane10.
3. Istoria argoului românesc (atât sub aspectul înregistrării, cât şi al studierii sale) este mult mai recentă decât în cazul altor limbi11.
De pildă, în Franţa, existenţa unui limbaj special (jargon) al pegrei este atestată încă din secolul al XHI-lea (cf. Le jeu de Saint Nicolas de Jean Bodel d'Arras), iar în literatură, argoul a pătruns începând din secolul al XV-lea, o dată cu baladele lui Villon, urmat de alţi mari scriitori ca Rabelais, Balzac, Victor Hugo etc.
în italiană, argoul răufăcătorilor este menţionat în Toscana şi Veneţia din secolul al XV-lea. în Spania, argoul hoţilor şi cel al ţiganilor sunt atestate din secolele XVI-XVII.
In spaţiul cultural anglofon, primele culegeri de termeni argotici au fost compilate în secolul al XVI-lea, iar primul dicţionar de argou a apărut în anuLl 785, inaugurând o lungă serie de titluri care ilustrează lexicografia argotică engleză şi, ulterior, pe cea americană.
Argoul a trezit interesul lingviştilor europeni încă din Renaştere, dar un rol esenţial în impunerea lui ca obiect de studiu al lingvisticii 1-a avut compatriotul nostru Lazăr Şăineanu12, prin lucrările sale consacrate vechiului argou francez al răufăcătorilor şi argoului parizian din secolul trecut13.
3.1. In limba română, pentru desemnarea argoului, s-au utilizat-în timp - diverse formule14: „dialectul puşcăriaşilor şi al cartoforilor de cafenele" (în publicaţia satirică Coarnele lui Nichipercea, 1860), „jargonul arestaţilor" (laN.T. Orăşanu, 1861), „limba cârâitorilor" (la G. Baronzi, 1872), „şmechereasca" (la V. Scântee, 1906).
în perioada interbelică, se impune termenul argou (împrumutat din franceză15), folosit iniţial sub forma neadaptată argot (cf. „argo/-ul şcolarilor"). în paralel, circulă şi alte formule pitoreşti, precum „limbajul şmecherilor" (la V Cota, 1934), „limbajul mahalalelor" (la V Chelaru, 1937), iar în epoca actuală - „miştocăreasca" (la Th. Granser)16 ori „limbajul infractorilor" (laT. Tandin).
3.2. Dificultăţile cu care se confruntă cercetătorul român al argoului sunt identice cu cele semnalate de autori străini. Ele privesc, în primul rând, definirea argoului, stabilirea caracteristicilor care*îl individualizează în raport cu alte limbaje neconvenţionale şi precizarea poziţiei sale în ierarhia stilistică a limbii17.
In lingvistica românească - la fel ca în cea străină18 - se conturează mai multe accepţii ale termenului argou, sintetizate de Iorgu Iordan, care arăta că prin argou
se înţeleg „după împrejurări mai multe lucruri, şi anume: 1) limbajul răufăcătorilor, cerşetorilor şi al altor categorii similare de oameni [...]; 2) ceea ce se mai cheamă şi jargon, adică vorbirea specială a unor grupuri sociale determinate, precum soldaţi, lucrători, studenţi, artişti, şcolari; 3) tot ce intră în limba cultă din graiul popular şi se caracterizează prin naturaleţe, grosolănie, vulgaritate etc."19
3.2.1. în sensul cel mai larg al termenului, argoul (în care se include şi jargonul) se identifică fie cu limbajul popular, fie cu cel familiar, fie cu amândouă.
în ordine cronologică, acest punct de vedere a fost susţinut de Lazăr Şăineanu care, referindu-se la limbajul parizian, afirma că, începând de la mijlocul secolului al XlX-lea, distincţia dintre limbajul popular şi argoul claselor marginalizate ale societăţii s-a estompat treptat, cele două fuzionând finalmente într-un idiom unic.20
Această concepţie a fost preluată - în perioada interbelică - de şcoala lingvistică ieşeană, al cărei reprezentant de frunte - Iorgu Iordan - preciza: „Nu fac nici o deosebire între cuvintele propriu-zis argotice şi cele familiare sau populare. O separare a lor nu-i posibilă totdeauna şi nici nu este principial recomandabilă: toate sunt produsul afectului şi fanteziei. Afară de asta, conştiinţa subiectelor vorbitoare nu le distinge unele de altele, ci le pune pe acelaşi plan şi le tratează absolut Ia fel pe toate"21.
Din această perspectivă cuprinzătoare asupra argoului au fost elaborate numeroase dicţionare, atât străine22, cât şi româneşti23. Un exemplu în acest sens este DAEF, ai cărui autori enumera în prefaţa lucrării (pp. 12-16) categoriile de termeni care constituie corpusul dicţionarului:
A. Termeni proveniţi din limbajul infractorilor, denotând mentalitatea lumii interlope: (a) termeni aparţinând unor jargoane ale infractorilor; (b) termeni din jargonul prostituatelor;
B. Jargoane profesionale aparţinând militarilor, poliţiştilor, sportivilor (îndeosebi fotbaliştilor), actorilor, frizerilor etc;
C. Vulgarisme]
D. Obscenităţi]
E. Argoul romilor sau „ţigănismele";
F. Jargonul adolescenţilor (ilustrat, mai ales, de termeni proprii mediului şcolar);
G. Jargonul copilăriei (al vârstei preşcolare) „impus de adulţi celor mici";
H. Expresii familiare.
3.2.2. în sens restrâns, argoul a fost definit de Elena Slave ca „o ramificaţie socială a limbii, vorbit de o categorie de oameni care folosesc anumiţi termeni proprii, neînţeleşi de cei din afara grupului"24. Trăsătura definitorie care permite delimitarea argoului pe de o parte de limbajul popular, familiar şi vulgar, iar pe de altă parte, de limbajele profesionale, este caracterul secret, lipsit de transparenţă al termenilor argotici. în viziunea autoarei, această caracteristică explică şi ritmul rapid de înnoire a argoului.
Un punct de vedere asemănător este susţinut de Gh. Bulgăr în prefaţa la DALR25.
O poziţie singulară a fost exprimată de Alphonse Juilland, pentru care singurele cuvinte cu valoare pur argotică din română sunt cele de origine ţigănească, întrucât ceilalţi termeni aşa-zis argotici se regăsesc în limbajul familiar, popular sau în dialecte26.
4. în plan strict lingvistic, delimitarea dintre argou şi jargon rămâne o problemă dificilă, deoarece „ca limbaj specializat jargonul pune probleme similare cu argoul,
122
Vocabularul limbii române actuale
caracteristicile lingvistice manifestându-se mai ales Ia nivelul lexicului şi al pronunţării"27.
Această stare de fapt are drept consecinţă - în dicţionarele de profil - o anumită lipsă de rigoare terminologică.
De exemplu, în DALR nu apare marca diastraticăyargon, termenii respectivi fiind, în consecinţă, asimilaţi argoului. Sporadic, apar precizări formulate cu ajutorul termenului generic limbaj („în limbajul elevilor / studenţilor / marinarilor" etc.) sau prin indicarea domeniului de referinţă („despre boxeri/prostituate" etc).
Ambiguitatea terminologică apare şi la Traian Tandin, care îşi intitulează glosarul Limbajul infractorilor, iar în prefaţa lucrării vorbeşte mai întâi despre „un anumit jargon [subl.ns.] cu ajutorul căruia infractorii se înţeleg de minune şi îşi conspiră acţiunile [sic! ] şi intenţiile faţă de cei din jur" (p. 5), iar ulterior, se referă la „argo-ul [sic!] infractorilor noştri" (p. 6).
Dacă acceptăm ideea că argoul - spre deosebire de jargon - este, în primul rând, un limbaj secret, nu ni se par adecvate formulări din DAEF precum jargonul deţinuţilor şi jargonul hoţilor de buzunare, deoarece acestea reprezintă, de fapt, argouri. în DAEF apar şi tipuri discutabile de jargon, ilustrate prin exemple cu totul izolate: jargonul nudiştilor (p. 257), jargonul stradal al bărbaţilor (p. 105), jargonul rutier (p. 184). în sfârşit, sintagma argoul romilor (din DAEF), glosată prin sinonimul ţigănisme (p. 14), este impropriu folosită, în realitate fiind vorba nu de un argou al limbii ţigăneşti, ci chiar de limba în cauză (care a furnizat numeroşi termeni argoului românesc).
5. în opinia noastră, poziţia celor două variante informale (argou şi jargon) în structura stilistică a limbii române poate fi reprezentată conform schemei de mai jos:
argou
jargon
LIMBAJ FAMILIAR
Din examinarea schemei propuse rezultă câteva concluzii: a) ARGOUL (în sens larg, corespunzând engl. slang2B) reprezintă o sferă lexicală cuprinzătoare, în care se înscriu atât argoul (conceput în sens restrâns, ca limbaj criptic, propriu celor aflaţi în conflict cu legea), cât şi jargoanele unor grupuri sociale, profesionale, de vârstă etc. Această accepţiune a ARGOULUI (pe care o vom adopta
Redescoperirea argoului       123
în descrierea fizionomiei sale lingvistice - vezi infra) derivă din caracteristicile de ordin pragmatic-funcţional comune argoului şi jargonului:
- ambele reprezintă limbaje ale unor grupuri sociale omogene şi relativ închise (infractori de diverse tipuri - hoţi de buzunare, spărgători, traficanţi, şmenari, deţinuţi, prostituate -, elevi, studenţi, militari, sportivi etc);
- caracterul convenţional, codificat al celor două limbaje se explică prin intenţia vorbitorilor de a se izola de restul comunităţii; limbajul devine astfel pentru argotizant un mod de a-şi afirma identitatea de insider, apartenenţa la grup şi chiar un anumit sentiment de superioritate ţinând de statutul său de „iniţiat" (în termenii lui Pierre Guiraud29, ARGOUL apare ca signum de classe, signum d'adhesion şi signum de caste).
b) Argoul (în sens restrâns) se intersectează cu unele jargoane profesionale care presupun - pe lângă terminologia „de specialitate" - şi o componentă secretă30.
c) în afara zonei de suprapunere cu argoul, jargonul include termeni proprii, cu caracter profesional (specializat) şi cu o coloratură familiară, care îl deosebesc de terminologiile ştiinţifico-tehnice propriu-zise (în cazul medicilor, sportivilor, ziariştilor, avocaţilor, actorilor)31.
6. Sub aspect pragmatic, argoul şi jargonul pot fi examinate ca entităţi distincte; din punct de vedere lingvistic ele prezintă numeroase trăsături pe care ne propunem, în continuare, să le inventariem pe baza celor trei dicţionare recente (DAEF, DALR, TTLI). Pentru simplificarea expunerii vom utiliza termenul argou în sens generic (incluzând diverse tipuri de argouri şi jargoane).
Deşi în definirea argoului se recurge frecvent ca gen proxim la termenul limbaj („limbaj social convenţional"32, „limbaj codificat"33) sau la alte formule echivalente („ramificaţie socială a limbii"34), argoul se reduce, de fapt, la un vocabularspecific, grefat pe structura morfo-sintactică a limbii comune.
Principalele trăsături prin care se individualizează lexicul argotic în cadrul vocabularului comun sunt: caracterul criptic, expresivitatea şi ritmul rapid de înnoire.
7. Argoul conţine un număr relativ redus de elemente lexicale proprii, care să-i aparţină în exclusivitate. în opinia lui Pierre Guiraud, acestea s-ar rezuma la termenii tehnici şi la cei expresivi35.
Pentru a-şi alcătui un vocabular propriu şi a-i asigura permanenta înnoire în vederea păstrării caracterului secret, argotizanţii recurg la trei surse: (a) termeni ai lexicului general, cărora li se modifică - în mod deliberat - fie semnificantul, fie semnificatul; (b) împrumuturi din limbi străine] (c) creaţii lexicale proprii.
8. în argoul românesc, deformările semnificantului în scop criptologie sunt mai puţin frecvente decât în franceză, unde există tradiţia unor limbaje codificate de tipul largonji (cuvânt format prin anagramare din lejargon). Reţinem însă faptul că majoritatea procedeelor de codificare atestate în argoul francez36 se întâlnesc şi în argoul românesc.
Noutatea şi expresivitatea termenilor argotici se asigură prin două procedee aparent contradictorii, semnalate de Iorgu Iordan37 în limbajul afectiv: reducerea sau amplificarea expresiei.
8.1. Reducerea expresiei se realizează prin:
- Trunchierea semnificantului este frecvent întâlnită în exprimarea informală a elevilor şi a studenţilor, îndeosebi în cazul unor termeni „tehnici"38, aparţinând
124       Vocabularul limbii române actuale
Redescoperirea argoului 125
jargonului profesional: 6/o [logie], geograf fie], mate[matică],pro/[esor] (în DAEF), d/ng[inte], re-re[ examinare] (în DALR). La fel ca în franceză, procedeul se extinde în limba vorbită39, unde caracterul criptic se estompează, în favoarea conotaţiilor familiare, glumeţe: cas[etofon], naşpa[rliu], Securitate ], şrae[cher], târş[al$i] (în DAEF).
-Abrevierea prin iniţiale este prezentă în argoul militarilor, al deţinuţilor, al infractorilor, al poliţiştilor: V.S.D. [vineri, sâmbătă, duminică] „sfârşit de săptămână petrecut în cazarmă"; A.M.R. [au mai rămas] „restul zilelor rămase spre efectuare dintr-o perioadă de detenţie sau din stagiul militar" (în DAEF); p.p.c. „poate pică ceva" (înTTLI);anew „autor necunoscut al unei infracţiuni" (în DALR). La exemplele date se pot adăuga două expresii aparţinând azi limbajului familiar, dar având -probabil - origine argotică: pe neve „ 1. pe nevăzute, discret; 2. ilegal, ilicit, necinstit"; safel „S-afăcut, e-nregulă!" (în DAEF).
- „Amputarea" determinantului dintr-o sintagmă cu caracter specializat reprezintă un tip de elipsă, prin care element [periculos] a căpătat sensul de „individ declasat", iar organ [de ordine] are sensul „poliţist".
8.2. Amplificarea expresiei se realizează prin:
-Sufixare parazitară40 (adăugarea unor sufixe inutile din punct de vedere funcţional): Wdtescu; străinar/străinez; Şesfache; sexos; dilimân/dilimandros/ J/7/mache
- Adăugarea - la termeni consideraţi uzaţi sau banalizaţi - a unor determinanţi având, de regulă, caracter superfluu şi conotaţii glumeţe, peiorative: fraier cu cioc (în DAEF); fraier oxidat/coclit (în DALR) „prost la culme, nerod"; şmecher cu legitimaţie „infractor recunoscut" (în DALR); rahat cu mac/cu perje/ în ploaie/pe băţ „lucru de calitate inferioară"; pitecantrop cu diodă „bădăran, brută"; a unge (pe cineva) cu miere „a mitui"; sufletul lui Avram lancul „ba deloc! ei aş! ioc!" (în DAEF).
în mod intenţionat, pentru a sublinia ideea, se adaugă determinanţi care duc la apariţia unor construcţii redundante, pleonastice: miroase a pute „se spune când un lucru este dubios, când este pericol" (în DALR).
9. S-a observat, cu justeţe, că majoritatea termenilor argotici reprezintă cuvinte ale lexicului comun, cărora li se atribuie sensuri modificate41, mergând de la simple „deviaţii" semantice sau dezvoltări de sensuri conotative (solist „infractor care acţionează singur"; vad „loc convenabil pentru o lovitură, pentru comiterea unei infracţiuni"; încopciat „încătuşat"), până la răsturnări totale ale semnificaţiei, de tipul antifrazei (ca în cazul termenilor bestial, demenţial, mortal, de comă/crimă, care au dobândit - în special în argoul adolescenţilor - valori de superlativ pozitiv „extraordinar, nemaipomenit, formidabil" - cf. DAEF).
Principala cauză a modificărilor semantice - responsabile, în mare măsură, pentru „fluiditatea" argoului42 - a fost considerată uzura rapidă a termenilor, care îşi pierd caracterul criptic şi expresivitatea pe măsură ce devin cunoscuţi în afara cercului de argotizanţi, pătrunzând în limbajul familiar.
Procedeul utilizării unor cuvinte comune cu sensuri argotice este la fel de productiv şi în alte limbi. De exemplu, în franceză sunt atestate frecvente „metaforizări" ale termenilor uzuali: betail „totalitatea târfelor dintr-o casă de toleranţă"; emballer „a aresta, a băga la zdup"; explorateur „hoţ care operează prin hoteluri, furând bagajele
clienţilor"; frigidaire „celulă din arestul poliţiei"; passeport „mandat de arestare"; promenade „afacere uşor de realizat" (Constantin Frosin, Dicţionar de argou francez-român). Exemple similare se pot da din argoul limbii engleze: chicken „1. tânără atrăgătoare; 2. victimă (a unui jaf/răpiri/joc de noroc)" ;pudding „bani, lovele, piţule, parale"; soap „bani (folosiţi pentru mită)"; to sing „ 1. a turna pe cineva poliţiei, a trăda; 2. a mărturisi (implicând şi pe alţii)"; to sugar „a mitui"; wooden kimono/overcoat „sicriu" (Ştefan Nimara, Dicţionar de argou englez-român).
9.1. Modificările de sens afectează cuvinte preluate de argotizanţi din toate straturile lexicului românesc. în mod evident sunt însă preferate pentru „împrospătarea" argoului cuvintele care pnnraritatea sau noutatea lor43 satisfac atât cerinţele obiective ale argotizanţilor (asigurând caracterul criptic), cât şi pe cele subiective (necesitatea unei exprimări originale şi pitoreşti, opuse banalităţii şi rutinei din limbajul curent44).
în consecinţă, în argoul românesc figurează:
-termeni cu caracter arhaic: pisanie „anchetă"; pisar „poliţist din serviciul judiciar"; răboj „cazier judiciar, antecedente penale" (în DAEF); agealâc „casă de toleranţă"; pravilă (în expresia - referitoare la infractori - a se purta după pravilă „a nu mărturisi, a nu deconspira, a nu face delaţiuni") (în DALR);
- cuvinte populare şi/sau învechite: a globi „a tâlhări, a jefui";g/oa6d „ 1. sportiv ineficient din cauza vârstei înaintate; 2. individ decrepit; 3. prostituată"; poteră (denumire generică dată poliţiei) (în DAEF);
-regionalisme: govie „gură"; glajă „sticlă de vin" ;potloagă „prostituată" (în
DAEF);
-neologisme (în limbajul literar standard, nespecializat): achizitor „hoţ"; a achiziţiona „1. a fura; 2. a aresta"; alpinist „hoţ de locuinţe"; incubator „arest, închisoare"; intervenţie „spargere, furt"; ilegalist „infractor, delicvent"; vacanţă „perioadă de detenţie" (în DAEF);
- termeni specializaţi, aparţinând diverselor terminologii: juridic-adminis-trativă (a aboli „1. a bate (pe cineva) foarte tare; 2. a asasina, a omorî"; penalistă „prostituată de duzină"; sigiliu „ 1. cătuşe; 2. amprente"; senat „restaurant de lux" -în DALR), tehnică (polizor „anchetă, cercetare, interogare"; ială „gură"; rotisor „metodă de anchetă" - în DALR), medicală (carantină „1. infractor nou-venit într-o bandă; 2. deţinut proaspăt internat într-un penitenciar"; doctorie, dezinfectant „băutură spirtoasă"; streptomicină „coniac"; termometru „baston de poliţist" - în DAEF); comercială (decont m expresia a face cuiva decontul „a se răzbuna, a pedepsi pe cineva"; inventar \n expresia a face (cuiva) inventarul „a ancheta pe cineva"; importat „(obiect) provenit din furt" - în DALR); muzicală (capelmaistru „1. şeful unei bande de hoţi; 2. infractor temut"; serenadă „rechizitoriu"; taraf „gaşcă de hoţi care operează împreună" - în DAEF), militară (aghiotant „1. hoţ începător; 2. complice la o crimă"; escortă „complice al unui infractor"; sergent „chiştoc de ţigară de dimensiuni mici" - în DAEF).
în această ultimă categorie se înscriu şi expresii proprii unor stiluri funcţionale, care au fost preluate şi utilizate în argou în manieră ironică, glumeaţă sau peiorativă: a face muncă de teren „ a merge la furat în altă localitate decât cea de domiciliu"; a fi în renovare capitală „a-şi face toate analizele medicale"; a pleca în misiune (despre infractori) „a merge într-o acţiune interzisă de lege"; a lua (cuiva) grupa sanguină
126
Vocabularul limbii române actuale
Redescoperirea argoului       127
„a tăia pe cineva, a cresta, a spinteca"; a face (cuiva) monetarul „a jefui pe cineva" (în DALR).
9.2. Principalele căi prin care se creează sensuri noi în argou sunt:
- îngustarea sferei semantice prin raportarea la un referent şi un context specific: a extrage „a fura din buzunar"; externă „buzunar lateral"; donator „deţinut care împarte cu ceilalţi alimentele primite de acasă"; iarbă „marijuana, haşiş" (în DAEF);
- extinderi de sens (asociate, de regulă, cu valori conotative), evidente prin sensul secund şi următoarele: mafie „1. orice tip de organizaţie criminală specializată în operaţiuni ilicite; 2. corupţia existentă la diferite niveluri în rândul funcţionarilor publici" ', gaşcă „1. grup de elemente declasate, de derbedei; 2. grup de adolescenţi, de liceeni, grup de tineri"; căprar „ 1. (învechit) caporal; 2. supraveghetor de noapte (în închisori); 3. şef foarte sever; 4. femeie dură, cu comportament şi aspect fizic masculin" (în DAEF);
-elipsa: înainte [de decembrie 1989]; după [decembrie 1989]; element „individ declasat" (în argoul poliţiştilor); buton „cuţit cu buton"; dincolo „1. la închisoare; 2. (în perioada comunistă) în Occident" (în DAEF).
O modalitate aparte prin care cuvinte din lexicul general dezvoltă sensuri argotice este condiţionarea gramaticală (morfo-sintactică) prezentă în următoarele cazuri:
- substantive cu semnificaţii distincte, după cum sunt utilizate casingularia tantum (boală „invidie, ciudă, motiv de supărare"; labă (vulgar) „masturbare, onanie" -în DAEF) sau capluralia tantum (fildeşi „dinţi"; jargoane în expresiile a arunca jargoane „a folosi cuvinte potrivite pentru a convinge pe cineva sau pentru a reuşi într-o acţiune;/argoane de popă de ţară „povestiri sau întâmplări ştiute"; texte „ 1. minciuni, 2. conversaţie, gargară" -în DALR); rJ
- cuvinte cu sensuri diferite în funcţie de partea de vorbire căreia îi aparţin: mişto 1. (ca substantiv neutru, plural) „ironie, batjocură"; 2. (ca adjectiv invariabil) „bun, frumos"; 3. (ca adverb) „frumos, excelent"; marfă 1. (ca substantiv) „prostituată"; 2. (idem) „obiect de contrabandă"; 3. (idem) „obiect furat, destinat vânzării ilicite"; 4. (ca adjectiv invariabil) „foarte bun, de calitate superioară" (în DAEF);
- verbe cu sens diferit, în funcţie de tranzitivitate şi/sau diateză: a turna (tranzitiv) „ 1. a pâri, a denunţa pe cineva; 2. a duce pe cineva la închisoare, aînchide"; (intranzitiv) „a ploua torenţial"; a ciupi (tranzitiv) „ 1. a-şi însuşi în mod repetat mici sume de bani; 2. a afla de la cineva informaţii"; (reflexiv) „a se îmbăta uşor" (în DAEF).
Numeroase sensuri argotice au la bază tropi de natură semantică (metafore, metonimii, sinecdoce) (vezi infra 16.1).
9.3. Faptul că acelaşi cuvânt circulă în argou cu mai multe sensuri reprezintă un tip special de polisemie, desemnată de Iorgu Iordan prin sintagma pletoră semantică45. Fenomenul (bazat pe analogie) se întâlneşte atât într-un singur argou, cât şi în argouri diferite. De exemplu, rechin circulă în argoul lumii interlope cu cinci sensuri („1. poliţist; 2. procuror; 3. recidivist lipsit de scrupule; 4. persoană cu autoritate în mediul de detenţie prin vechimea sa în închisoare; 5. om de afaceri influent şi veros"), iar eclipsă are în argoul prostituatelor trei sensuri („ 1. impotenţă, tendinţă de impotenţă; 2. concediu autoimpus al unei prostituate, cauzat de boală, accident etc; 3. perioadă nefastă") (în DAEF).
Zarzavat are în argoul hoţilor de buzunare sensul „bani mărunţi, mărunţiş", iar între prostituate „lipsă de câştiguri, jenă financiară a stabilimentului"; a trânti se foloseşte în limbajul lumii interlope cu sensul „a trăda, a vinde", iar în argoul elevilor şi studenţilor cu sensul „a pica un candidat" (în DAEF).
9.4. Asemănător la prima vedere cu pletora semantică este un alt procedeu prin care argoul îşi creează termeni cu caracter secret, apelând Ia omonimii ad-hoc, prin care este exploatat mecanismul psihologic care stă la baza etimologiei populare şi a jocurilor de cuvinte46. Procedeul constă în utilizarea unor cuvinte al căror semnificant trimite simultan la doi semnificaţi - unul comun şi altul argotic -, creându-se în acest fel o ambiguitate derutantă şi, de aceea, generatoare de conotaţii glumeţe.
în această categorie se înscriu:
- derivate sufixale: budist (în argoul militarilor) „soldat însărcinat cu curăţenia la WC"; cabanier „gazdă de hoţi"; flautistă „prostituată care practică felaţia"\pontator „persoană care informează hoţii unde anume pot da o lovitură"; sticlar „beţiv, alcoolic"; toboşar „informator, denunţător, trădător"; botanist „fraier" (în argoul adolescenţilor, unde expresia a pune botul are sensul „a se păcăli, a se fraieri") (în DAEF);
-compuseprin abreviere: P.C.R. („pile, cunoştinţe, relaţii"); T.B.C. („tutun, băutură, cafea"); O.Z.N. („o zeamă neidentificată - cafea slabă, cafea preparată din surogat") (în DAEF).
10. A doua sursă a lexicului argotic este reprezentată de împrumuturile din limbi străine, care prezintă pentru argotizanţi un dublu avantaj: al noutăţii şi al expresivităţii47.
Caracterul eterogen sub aspect etimologic al argoului românesc a fost evidenţiat nu numai de cercetători autohtoni48, ci şi de cei străini. Unul dintre aceştia este Albert Dauzat, care cita limbajul răufăcătorilor români ca un caz tipic de intersectare a unor influenţe diverse (slavă, maghiară, idiş, ţigănească)49.
10.1. Majoritatea împrumuturilor din argoul românesc sunt de origine ţigănească. Prin număr şi frecvenţă, ele reprezintă una dintre caracteristicile cele mai frapante ale argoului românesc50.
Lista ţigănismelor prezentată de Iorgu Iordan trebuie completată cu împrumuturi mai noi din limba ţigănească, înregistrate în DAEF şi TTLI.
Din raţiuni explicabile în plan social, cele mai multe dintre acestea aparţin argoului răufăcătorilor, unde funcţia lor este esenţialmente criptică. Ele denumesc „codificat" diverse tipuri de infracţiuni (solovast „furt din buzunare"; ciorimos „furt"; şinimos „tâlhărie cu lovituri de cuţit"; hohaiseală „escrocherie cu aur sau cu alte metale preţioase false"), obiectul acestora (somnacai, şumracai „aur"; phirnitor „ceas"; grast „cal"; balo „porc"), organele de ordine (harcumar, ţifler „poliţist") şi închisoarea (hândeali „puşcărie"). O serie de expresii sau cuvinte ţigăneşti reprezintă formule de avertizare în limbajul infractorilor: avelo caralol „vine poliţistul!"; avelo cagol „vine românul!"; avelomannusl „vine omul!";gardul „ascunde!";silesl „loveşte cu cuţitul!".
în categoria ţigănismelor cu caracter vulgar sau obscen se înscriu cuvinte utilizate în argou ca denumiri ale organelor genitale (belengher, cariei, cocar, mandaras
128
Vocabularul limbii române actuale
„penis"; mingeacă „vulvă, vagin") sau ale actului sexual (a buli „a avea contact sexual cu o femeie").
De la unii termeni de origine ţigănească s-au creat în argou derivate cu acelaşi tip de conotaţii (vulgare şi peiorative). De exemplu, de labulan „picior" s-au format a bulăni „a lovi în picior"; bulănoasă „ 1. (femeie) cu picioare lungi şi frumoase; 2. (femeie) cu picioare groase"; bulangiu „1. homosexual pasiv; 2. (om) norocos; 3. (om) ipocrit". De la muie „1. gură; 2. contact sexual oral" s-a format numele de agent muist („ 1. bărbat care practică contactul sexual oral; 2. informator al poliţiei") cu femininul muistă şi derivatul muian „faţă, figură omenească") (în DAEF).
în perioada interbelică, Iorgu Iordan acorda împrumuturilor ţigăneşti şanse reduse de a pătrunde în vorbirea familiară din cauza „caracterului lor argotic foarte accentuat, care se complică adesea cu sensuri sau nuanţe obscene"51. Cu toate acestea, în ultimele decenii, dinamica internă a lexicului şi „permeabilizarea" graniţelor dintre registrele stilistice au avut drept consecinţă asimilarea a numeroase „ţigănisme" în varianta familiară, informală a limbii române. De pildă, în DEX, cuvinte de origine ţigănească precum benga, candriu, a ciordi, ditai, a hali, a se pili sunt considerate familiare, iar baftă este marcat ca argotic şi familiar. în schimb, sunt consideraţi, în continuare, argotici termeni de aceeaşi origine, cagagiu, mişto, nasol. în DAEF, ultimii doi, ca şi a şuti, a (se) şucâri, asoili, a (se) uşchi, zbanghiu, baftă, a (se) gini nu mai sunt însoţiţi de menţiunea ţig. (ţigănism), ceea ce - în concepţia autorilor - semnifică faptul că ele „au penetrat fondul lexical al limbii române vorbite, fiind însuşite şi întrebuinţate de un mare număr de vorbitori" (DAEF, p. 14). în opinia noastră, în aceeaşi situaţie se află şi termenii gagiu „persoană, individ, tip" şi gagică „femeie", „tipă", pe care DAEF continuă să îi considere - în mod eronat - elemente din varianta românească a limbii ţigăneşti (alături de cuvinte ţigăneşti total neinteligibile pentru vorbitorul român din afara cercului argotizanţilor, cum sunt foro „oraş", chaină „grădină", mas „carne, hrană", tulei „ţigări").
10.2. Un număr relativ însemnat de termeni argotici reprezintă împrumuturi vechi, de tip popular, din turcă şi greacă, pe care argotizanţii le utilizează cu sensuri modificate, asigurându-le în acest fel caracterul criptic. Păstrarea acestor cuvinte (cu statut de arhaisme şi/sau regionalisme în raport cu limba actuală), în ciuda ritmului rapid de înnoire a argoului, se explică nu numai prin expresivitatea lor fonetică şi printr-o lipsă de transparenţă aproape totală pentru vorbitorul contemporan, ci şi prin prezenţa conotaţiilor evocatoare52. în afara turcismelor şi grecismelor reţinute de Iorgu Iordan, DAEF şi DEX înregistrează şi alţi termeni cu aceleaşi origini. îi enumerăm, în continuare, prezentând atât sensul lor etimologic, uzual (conform DEX), cât şi sensul dobândit în argou, pentru a evidenţia mecanismul psihologic care stă la baza modificărilor semantice.
Din categoria turcismelor, la care sensului argotic i se poate găsi o minimă motivare (de tip denotativ şi/sau conotativ), fac parte: gealat „ 1. poliţist; 2. prieten" (în DEX: „călău, gâde; om voinic, zdravăn şi violent"); ghiaur „ţigan" (în DEX: „denumire dispreţuitoare dată în trecut de turci persoanelor de altă religie decât cea mahomedană"); hogeag „1. loc de tăinuire a obiectelor furate de hoţi; 2. garsonieră, cameră sau apartament pus la dispoziţia unor cupluri pentru întreţinerea de relaţii sexuale" (în DEX: „coş (la o casă); numele unui corp de trupă; loc sau local unde stătea acest corp"); parlagiu „scandalagiu, bătăuş, vagabond" (în DEX:
Redescoperirea argoului       129
„măcelar care taie vitele de consum la abator");paşă „şeful unei bande de infractori"
(în DEX: „guvernator al unei provincii din Imperiul Otoman").
Dintre grecisme, putem găsi o motivaţie semantică pentru: chitră „persoană avară"
(în DEX: „fructul chitrului, cu aspectul unei lămâi mari"); marafeţi „bani" (în DEX: la
pl. „podoabă pretenţioasă; meşteşug, dibăcie; iscusinţă, pricepere, măiestrie"), în cazul altor turcisme, sensurile argotice apar ca imprevizibile în raport cu cele
etimologice: caimacam „bişniţar" (în DEX: „locţiitor al domnitorului"); martalog
„molâu, lent, greoi în mişcări" (în DEX: „slujitor domnesc însărcinat cu paza graniţelor
şi cu supravegherea punctelor vamale"); meterhanea „grup de infractori" (în DEX:
„muzică turcească în care predominau tobele").
70.5. Din maghiară, pot fi semnalaţi în DAEF termeni argotici cagabor „ 1. poliţist;
2. subofiţer de penitenciar, gardian; 3. ţigan ungur" şi Hău „pat" (în argoul
prostituatelor) (în DEX: „nicovală").
10.4. Din germană, argoul a împrumutat un număr mai mare de termeni53, care
au fost supuşi atât modificărilor semantice, cât şi celor fonetice. Dintre germanismele cu forme corupte, Iorgu Iordan semnala54: ţuhaus „închisoare"; oagăr (învechit, conform DAEF) „1. poliţist; 2. militar; 3. ardelean"; blat „1. folosirea unui mijloc de transport în comun fără achitarea costului călătoriei; 2. vizionarea unui spectacol fără achitarea biletului de intrare; 3. operaţiune ilicită (în general)". Alţi termeni argotici de origine germană, prezenţi în DAEF sunt: herţpg „client cu dare de mână şi comportament nobil, respectuos cu femeile" (în argoul prostituatelor) (în DEX: „duce, voievod"); holoangar „traficant, speculant de aur" (în DEX: „persoană care se ocupa odinioară cu extragerea clandestină a aurului din mine"); şpil „aranjament (incorect), plan necinstit; şmecherie" (cu acelaşi sens în DEX, marcat ca termen argotic); ştangă „1. minciună; 2. relaţie" (în DEX: „bară de fier; drug, rangă"); ştift „rebut, lucru de calitate inferioară" (în DEX: „cui mic, de lemn, fără cap, folosit în cizmărie pentru a fixa talpa încălţămintei").
10.5. în cazul unor termeni de argou cu vechime în română, se poate vorbi despre etimologie multiplă (§pagă < rusă sau sârbă) sauîmprumut printr-o limbă intermediară (cuvintele de origine germană blat şi şperţ au intrat în română prin idiş)55.
10.6. împrumuturile cu caracter neologic prezente în argoul actual provin din: -franceză: bonjur (în argoul hoţilor de buzunare) „ buzunarul din spate al
pantalonilor"; mal\ (în jargonul cartoforilor) „cărţile au fost distribuite în mod eronat"; paspărtu „şperaclu" (în DAEF); amploiar „funcţionar"; tapeur „profitor"; tapeză „1. prostituată; 2. amantă, iubită"; (de) pamplezir „de şmecherie; de formă, de
amuzament" (în TTLI);
-italiană: bambină „fetişcană, femeie tânără";giorno „de calitate superioară, excelent" (în DAEF); fidanţă „amantă, iubită" (în TTLI);
-engleză: henţ\ „e interzis! nu pune mâna!"; moni „1. bani; 2. valută forte"; 3. şadap\ „taci!" (în DAEF)56.
De la unele împrumuturi de tip neologic s-au creat derivate şi compusa cu caracter glumeţ, la a căror expresivitate contribuie şi aspectul fonetic neobişnuit: a drincui (< engl. todrink) „a bea alcool"; goldeanu (< engl. gold) „aur"; manfişism „indolenţă, nepăsare" şimanfişist „indolent, nepăsător" (< fr. (je)m'en fiche) (în DAEF).
130
Vocabularul limbii române actuale
11. Dintre procedeele de formare a cuvintelor, argoul românesc - asemeni celui francez57 - recurge cu predilecţie la derivarea sufixată.
//./.Această trăsătură structurală este pusă în evidenţă de inventarul de sufixe (caracterizat prin bogăţie şi diversitate), precum şi de existenţa unor perechi de sinonime, formate de la aceeaşi bază, cu sufixe diferite. De exemplu, în DALR apar scârţan - scârţar „avar", labagiu - lăbar „onanist", zvonac - zvoner „persoană care răspândeşte zvonuri; în DAEF sunt înregistrate perechile de sinonime mocamete -mocangiu „naiv, credul, fraier", pilaci - pilangiu „beţiv", ţuicar-ţuicangiu „băutor de ţuică, beţiv", verzitură - verdeaţă „dolari", vrăbiuţă - vrăbioară „prostituată tânără".
Derivatele sufixale din argou sunt formate de la trei tipuri de baze:
- cuvinte ale lexicului general, utilizate cu sensul lor comun: boschetar „beţiv care doarme în parcuri"; tomberonist „om necăjit care adună resturi de mâncare din tomberoane"; vieţaş „deţinut condamnat la închisoare pe viaţă" (în DALR);
- cuvinte ale lexicului general, utilizate cu sensuri proprii argoului: căţelar „soldat mitralior" (cf. căţea „mitralieră" - în argoul militar); maimuţar „hoţ de serviete, genţi, valize" (cf. maimuţă „servietă, geantă, valiză ca obiect al unui furt"); foiţar „cartofor" (cf. foiţă „carte de joc") (în DAEF);
- cuvinte argotice propriu-zise: bahausist „deţinut condamnat pentru tulburarea ordinii publice" (cf. bahaus „gălăgie, zgomot"); panacotistlpanacotar „hoţ de buzunare" (cf. panacota „furt din buzunar comis în mijloacele de transport în comun") (în DAEF).
/1.2. Cele mai productive sufixe se dovedesc a fi cele vechi şi populare. Ele apar în componenţa unor termeni argotici (îndeosebi substantive şi verbe) având conotaţii peiorative, depreciative sau ironice58, datorate, în majoritatea cazurilor, sensului temei59.
Pe primul loc, prin numărul lor şi al derivatelor rezultate se situează sufixele care formează nume de agent:
- ar: băbar „bărbat căsătorit"; chichiţar „hoţ de buzunare"; colivar „persoană care umblă după pomeni, după mici avantaje nemeritate"; lăbar „ 1. onanist; 2. persoană abjectă, care prin comportament atrage dispreţul celor din jur"\ pleşcar „persoană profitoare"; presar „poliţist"; sifonar „informator"; zdrenţar „hoţ care fură de pe culmile de rufe" (în DAEF);
- aş: pârnăiaş „deţinut"; meseriaş „1. om iscusit, priceput, îndemânatic într-un domeniu de activitate; 2. delincvent de mare clasă"; spărgaş „hoţ de locuinţe" (în DAEF);
- (an)giu: caftangiu „bătăuş"; caramangiu „hoţ de buzunare"; pilangiu „beţiv"; şustangiu „complice care asigură paza şmenului în timpul unei tranzacţii valutare ilicite"; tablagiu „subofiţer de armată sau poliţie" (în DAEF); bulangiu „1. homosexual pasiv; 2. individ rău"; drogangiu „toxicoman"; tirangiu „complice al hoţului de buzunar care îl însoţeşte şi îi facilitează acţiunea" (în DALR);
-ac: răspândac, zvonac „persoană care răspândeşte zvonuri" (în DALR); aplaudac „persoană care aprobă fără discernământ tot ceea ce vine din partea autorităţilor" (DAEF);
—torl-toare: agăţătoare „femeie posesivă şi profitoare"; bingânitor, ciripitor „denunţător, informator";gonitor, invadator „poliţist"; pocnitoare, prăjitoare, răpitoare, taxatoare „prostituată"; paraditor „hoţ care fură din case, spărgător" (în DAEF);
Redescoperirea argoului       131
- -ete: trupete „militar în termen"; turcalete „1. turc; 2. homosexual,
pederast" (în DAEF).
Numeroase derivate substantivale cu valoare peiorativă sunt formate cu două sufixe care îşi actualizează în argou numai valenţele semantice concrete60:
-eală: abureală, bărbiereală „minciună"; opăreală „anchetă desfăşurată de poliţie şi procuratură cu inculpatul în stare de libertate"; primeneală „sfârşitul perioadei de detenţie" (în DAEF).
-ură: sărătură „om cu multă experienţă, descurcăreţ"; umplutură „ 1. poliţist infiltrat printre deţinuţi; 2. lucrător SRI, urmăritor, coadă" (în DALR).
Dintre sufixele adjectivale, cel mai productiv este -os (bengos „excelent, formidabil, grozav"; chitros" „avar"; haios „1. simpatic, nostim; 2. glumeţ"; matrapazlâcos „ilegal, ilicit, fraudulos, necurat" - în DAEF; duhos „ 1. supărat, enervat, irascibil; 2. nespălat, murdar"; scămos (despre infractori) „neatent, neexperimentat"; uleios „1. perfid; 2. experimentat, isteţ" -în DALR).
Din categoria derivatelor verbale, cele mai multe conţin sufixul vechi, popular -ui, ataşat - de regulă - unor teme substantivale din argou:61 a blătui „1. ascunde; 2. a tăcea; 3. a fura; 4. a mitui"; a flitui „a mustra, a dojeni cu asprime; 2. a goni, a alunga"; a sfănţui „ 1. a mitui; 2. a lua mită; 3. a înşela pe cineva"; a şmenui „a escroca, a înşela, a păcăli pe cineva în timpul unei tranzacţii valutare, substituind banii cu hârtii"; aţepui „a escroca, a înşela, a fraieri" (în DAEF).
Asemeni limbajului popular62, argoul recurge frecvent - pentru a exprima conotaţii afective - la sufixe augmentative şi diminutivale.
Sufixele augmentative, care imprimă în toate cazurile conotaţii peiorative sau depreciative, sunt:
•an (şi compusul său -ovan):burtan „persoană cu o situaţie materială bună"; târlan „1. om de la ţară, provincial; 2. persoană credulă, uşor de înşelat; fraier; 3. persoană lipsită de bună creştere; mitocan"; porcovan „porc" (în DAEF); muian „faţă, figură omenească";şulfan „lepădătură, şmecher, jigodie" (în DALR);
-oil-oaică: cioroi/cioroaică „ţigan/ţigancă" (în DAEF) \goriloi „bărbat masiv şi urât; zdrahon, hăndrălău, malac"; şmardoi „1. bătăuş; persoană temută; 2. deţinut şmecher" (în DALR);
-au: chiuiau „chiulangiu"; clănţău „ 1. informator; 2. om care vorbeşte mult, adesea pe un ton violent şi agresiv; 3. avocat; 4. ziarist" (în DAEF).
Derivatele diminutivale exprimă, în general, simpatia, afecţiunea sau admiraţia (reale sau simulate):
-uţă: copiuţă „fiţuică"; breteluţă „deţinut cu vârsta de 14-18 ani"; puicuţă „homosexual" (în DALR); feliuţă „tânără frumoasă, cu nuri, care merită să fie acostată";gagicuţă „puştoaică, fetişcană" (în DAEF);
-iţă: guriţă (folosit ca apelativ) „tip simpatic, şmecher"; lăchiţă „ 1. om prost, nedescurcăreţ; 2. homosexual pasiv" (în DAEF);
-el: ceauşel, decreţel „copil născut în perioada 1968-1990, când regimul comunist a interzis avorturile"; lăstărel „băieţandru lipsit de experienţă sexuală"; bobocel „hoţ tânăr lipsit de experienţă" (în DAEF);
-aş: iepuraş „informator"\piperaş „heroină" (în DAEF). Mai rar, derivatele diminutivale pot exprima conotaţii negative (depreciative, peiorative)63: ofiţeraş „ofiţer"; flecăraş „vorbăreţ"; oiţă „femeie naivă, credulă, uşor de păcălit" (în DAEF).
132       Vocabularul limbii române actuale
Redescoperirea argoului       133
11.3. Sufixele neologice apar cu totul izolat în argou. O posibilă explicaţie ar fi caracterul lor predominant abstract şi lipsa de expresivitate.
Principalele sufixe neologice sunt -ist (care formează nume de agent) şi corelativul său -ism (specializat - în limba literară - pentru a forma derivate care denumesc curente, doctrine, concepţii filozofice, politice etc).
Câteva nume de agent în -ist au caracter neutru din punct de vedere stilistic: notist „care ştie să cânte după note, după partitură"; terist „soldat care efectuează serviciul militar cu termen redus" (în DAEF); tupeist „impertinent, obraznic, îndrăzneţ" (în DALR). Majoritatea derivatelor în -ist au caracter figurat, dezvoltând conotaţii glumeţe (concertist „infractor care acţionează singur"; hornist „fumător"; carmolist „beţiv care consumă orice fel de băutură"; microbist „persoană pasionată de întrecerile sportive (mai ales de fotbal)"; ochist „poliţist care execută o misiune de filaj"; urechist „1. agent de poliţie; 2. interpret muzical care nu ştie să citească o partitură; 3. diletant, amator într-un anumit domeniu" - în DAEF), peiorative sau depreciative (ciolănist, farfurist, fripturist, cu sensul generic de „profitor", primul şi ultimul având şi sensul particular „om politic oportunist, lipsit de orice fel de scrupule" - în DAEF). Nu lipsesc derivatele cu caracter obscen sau vulgar: curist „homosexual"; limbist „ 1. persoană linguşitoare; 2. persoană care practică aniliţia sau cuniliţia"; muist „ 1. bărbat care practică contactul sexual oral; 2. informator al poliţiei" (în DAEF).
Sufixul -ism se ataşează la teme cu caracter argotic sau familiar, dezvoltând conotaţii peiorative (limbism „atitudine slugarnică, linguşitoare") sau glumeţe şi ironice, în cazul unor derivate parasintetice (manfişism şi termenul românesc echivalentmiserupism „indolenţă, nepăsare"; pupincurism „linguşeală, servilism, slugărnicie"-în DAEF).
Alte sufixe neologice conotate ironic apar cu totul izolat în DAEF: -esă (tipesă „femeie cu relaţii şi comportări dubioase"); -ită (lenevită „boală imaginară, inventată ca scuză pentru absenţe"); ~ez (bordelez „proxenet"; maidanez „denumire generică dată câinilor şi pisicilor vagaboande").
12. Compunerea de tip „tradiţional", din cuvinte întregi este mai slab reprezentată în DAEF decât compunerea „savantă". Din prima categorie pot fi citate alba-neagra „joc de noroc ilegal"; neică nimeni „individ insignifiant".
Compunerea de tip „savant" (cu sufixoide), specifică stilului ştiinţific, dă naştere unor creaţii expresive, cu caracter glumeţ, construite prin analogie cu termeni literari: alconaut „beţiv, alcoolic"; poponaut „pederast, homosexual" (după modelul argonaut)]pastiloman „persoană care se droghează"; târfoman „bărbat afemeiat" -în DALR (după modelul vitezoman). Din aceeaşi categorie fac parte termeni precum ochiometru şi ochioscop (în expresia „a măsura cu aproximaţie, din ochi"); moftologie „şmecherie, tertip"; cleptoclatură „persoane corupte din vârful ierarhiei politice" (în DAEF).
Tiparul de compunere specific numelor de firme se regăseşte într-o creaţie cu caracter glumeţ, cum este PriponexSRL („închisoare").
13. Forţa creatoare a argoului este evidenţiată de numeroasele familii lexicale formate de la teme argotice: şucăr, şucăreală, a (se) şucări, şucărit] şmen, şmenar, şmenit (în DAEF) ]a(se) roi, roială, roire, roit, roiul (în TTLI).
14. în problema expresivităţii argoului, în bibliografia de specialitate s-au conturat două puncte de vedere opuse.
Primul dintre ele, susţinut de un număr mic de cercetători, afirmă că termenii argotici nu sunt percepuţi ca expresivi decât în afara cercului argotizanţilor (respectiv, când pătrund în limbajul familiar sau în cel comun)64.
Impresia de pitoresc pe care o degajă argoul s-ar datora, în principal, manierei directe de exprimare şi caracterului inedit al termenilor sau al expresiilor65.
Pentru cei mai mulţi lingvişti români şi străini, expresivitatea argoului este rezultatul unei opţiuni (mai mult sau mai puţin conştientizate) a argotizanţilor. în opinia lui Iorgu Iordan, psihologia specială a vorbitorilor - dominată de afectivitate şi fantezie -constituie principala explicaţie a forţei expresive care caracterizează argoul66. Un punct de vedere similar este susţinut de Pierre Guiraud care consideră argoul francez drept o ramură a limbii populare, fiind caracterizat printr-o „hipertrofie" a formaţiilor expresive67.
Dacă ne referim la argoul românesc actual (aşa cum apare el în dicţionarele de profil), vom constata că, dincolo de procedeele comune la care recurg în scop criptologie, diversele argouri dezvoltă tipuri diferite de expresivitate.
De pildă, argoul elevilor şi studenţilor, al adolescenţilor, în general, se caracterizează printr-un pitoresc aparte, în care funcţia criptologică este pusă în umbră de creativitatea lingvistică, fantezia şi umorul prin care se exprimă spiritul de frondă propriu vârstei68. Pot fi citate, în acest sens, formaţii lexicale cu conotaţii glumeţe sau ironice precum lenevită „boală imaginară, inventată ca scuză pentru absenţe", fumiclub „WC sau alt loc în care se adună elevii în recreaţie pentru a fuma", sadomasopsihopupu, sadomasoscaunodulapo „sado-masochist" (în DAEF); fomist „gurmand, mâncăcios", holist „student care îşi pierde timpul mai mult în holul facultăţii, decât în sălile de cursuri", miştocar „şmecher, ironic"69. La acestea se adaugă un mare număr de termeni şi expresii metaforice: cui „examenul cel mai greu al anului şcolar", vampir „profesor exigent la examene" (în DALR);pieptănat cu grenada „cu părul vâlvoi, ciufulit", pinguin glazurat „om foarte prost", a-ifi cald cu dinţii în gură „a căuta motiv de ceartă" (în DAEF); a avea o boabă „a avea o restanţă", a avea înfăţişare „a avea examen", a da clasă cuiva, a trimite pe cineva după ţigări „a fi superior cuiva"70.
La polul opus, se situează argoul infractorilor şi al deţinuţilor, în care funcţia de „camuflare" a sensului este dublată de un alt fel de expresivitate, dominată de conotaţii depreciative şi exagerări. Acest tip de expresivitate - şocantă prin duritatea limbajului, din care nu lipsesc elemente vulgare sau obscene - a fost explicat prin faptul că argoul este o creaţie exclusiv masculină şi, ca atare, reflectă interese şi caracteristici psiho-temperamentale ale argotizanţilor71. Exemple în acest sens sunt termeni metaforici precum greaţă „persoană dezgustătoare", putred „deţinut cu condamnare mare", hârdău, calea putreziciunii „închisoare", a borî, a scuipa, a vomita „a denunţa", a da cep „a înjunghia pe cineva", a face (cuiva) capul drojdie „a zdrobi capul cuiva" (în DAEF), ca şi seria foarte bogată a sinonimelor prin care se desemnează în argou organele genitale, relaţiile şi perversiunile sexuale72.
15. în plan fonetic, argoul relevă o varietate de procedee expresive, dintre care, cele mai multe se regăsesc în limbajul popular şi familiar73.
134
Vocabularul limbii române actuale
15.1. Predilecţia argotizanţilor pentru sonorităţi aparte se concretizează prin prezenţa onomatopeelor şi a cuvintelor caracterizate prin simbolism fonetic. Nu ne propunem aici o delimitare precisă a celor două categorii de termeni, deoarece în argou ambele provoacă - prin structura lor sonoră, de regulă, neplăcută, cacofonică -acelaşi efect psihologic, concretizat în asocieri de idei sau imagini dezagreabile.
Onomatopeele apar independent (puf „ţigară", în argoul deţinuţilor - în DAEF) sau în expresii proprii argoului, ca a umbla cu hau-hau „a denunţa, a trăda", i-a luat câful „i-a luat răsuflarea" (în TTLI). Efecte sonore similare se obţin prin utilizarea - în cadrul unor expresii argotice - a interjecţiilor: a da câş „La gafa, a greşi; 2. a denatura", du-te-nzbanţ! „du-te dracului!" (în DALR), a lua oful cuiva „a omorî, a ucide", a se face hăis „a fugi, a dispărea, a se ascunde" (în TTLI).
Expresivitatea fonetică se realizează şi prin reduplicarea silabelor în cadrul unor termeni caracterizaţi prin simbolism fonetic: bla-bla, dâra-dâra „vorbe goale, palavre" (în DALR); ciuciu „nimic, deloc", cacamaca „lucru lipsit de valoare sau de sens, fleac, aiureală", sisi „sifilitic, nebun" (în DAEF).
Efectele sonore expresive sunt prezente şi în cazul derivatelor cu bază onomatopeică: zdrăngălău, zdrăngănitor, zdrângar „lăutar (ţigan)" (în TTLI); clămpău „individ care vorbeşte mult", clănţău „1. ziarist; 2. denunţător, trădător, informator", măcănitor „informator al poliţiei" (în DALR).
Dintr-o listă foarte bogată de cuvinte caracterizate prin simbolism fonetic cităm: chilibaleală, chilibaneală „discuţie, vorbărie", fleoarţâf fleorţotină, floştină, fufă, ştroamflă, ştioalfâ „prostituată" (în DAEF); a o bilibiştroci „a o da în bară, a o încurca", a vorbi în zbribanţuri „a vorbi aiurea, a pălăvrăgi" (în DALR).
15.2. Prezenţa diverselor tipuri de metaplasme (figuri de sunet)74 poate fi pusă în legătură cu latura comico-ludică a argoului, deoarece alterarea deliberată a semnificantului are efect de surpriză şi amuzament asupra receptorului.
Cele mai frecvente metaplasme din argou sunt cele realizate prin:
a) suprimare: afereza (şto <mişto „1. ironie, bătaie de joc; 2. minciuni, poveşti, vrăjeli"; ştocar <miştocar „şmecher, persoană care persiflează"; ţian <miliţian „unitate de măsură pentru inteligenţă" - în DAEF); apocopa (caft <cafteală „bătaie,încăierare";şme <şmecher „delincvent, infractor"-înDAEF)75;
b) adăugare (şestache < şest „pe furiş, în mod fraudulos"; blătescu < blat „gratuit"-în DALR)76;
c) permutare (metateză) (gifu! „fugi !" - în DAEF; mute fuste „a pierde timpul, a temporiza" - în DALR);
d) calambur77 (câmpulluncii „câmpul muncii"; genital „genial"; căznicie „căsnicie"; umflaţie „inflaţie"; gigei „gigolo" -în DAEF)78.
Efectul comic este sporit când calamburul antrenează termeni străini care, prin alterarea semnificantului intră în raport de omonimie cu termeni româneşti: badeangard „bodyguard"; o cheie, două chei „O. K., în regulă"; zăvoi „postul de radio Vocea Americii" (< The Voice [...]).
15.3. Expresivitatea fonetică este prezentă şi în cazul formulelor rimate sau realizate pe baza asonantei: mare sculă de basculă „grozav, teribil, formidabil (despre oameni)"; de chichi, de michi, de trei lei ridichi „de-aia, pentru că aşa vreau eu"; oglindeală la nicovală „priveşte în spate cu discreţie!" (în DAEF).
Redescoperirea argoului       135
16, în plan lexical, expresivitatea argoului se realizează printr-o varietate de mijloace, care pot fi grupate în două categorii: figuri semantice şi procedee de formare a cuvintelor.
16.1. Figurile semantice la care recurg argotizanţii sunt: metafora, metonimia, sinecdoca, antonomaza.
16.1.1. Sub aspectul frecvenţei şi al forţei expresive, întâietatea absolută revine metaforei (trop prin intermediul căruia se prezintă ca echivalenţi doi termeni distincţi, între care se stabileşte o analogie)79.
Metafora din argou - ca şi cea din limbajul popular - este de tipul implicaţiei (metaforă in absentia sau implicită), fiind realizată prin înlocuirea termenului metaforizat cu cel metaforic. Cele mai frecvente sunt metaforele nominale şi cele verbale, care nu se reduc la un termen unic, ci constau, în multe cazuri, din sintagme, locuţiuni, expresii. De exemplu, în lista de sinonime din DAEF (p. 290), pentru a bate sunt indicate atât verbe, cât şi locuţiuni cu valoare metaforică. Din prima categorie, cităm: a afâna, a demola, a desfrunzi, a pisa, a raşcheta, a şifona, a tatua, a tăbăci. Dintre locuţiuni, putem menţiona: a băga în fabrica de pumni, a face afiş/arşicei făraş/nod de cravată/pastrama/ piftie/surcele, a-i lua cuiva vopseaua, a umple de borş.
Preferinţa argotizanţilor pentru această figură semantică a fost explicată de majoritatea cercetătorilor prin capacitatea ei de a transpune elemente ale realităţii imediate în imagini plastice, sugestive80.
în realitate, abundenţa metaforelor se explică prin disponibilitatea respectivului trop de a satisface ambele cerinţe fundamentale ale argoului - cea criptologică şi cea expresivă.
în raport cu tipul de argou/jargon, una sau alta dintre cele două funcţii se află în prim-plan.
Astfel, în argourile cu caracter secret (ale diverselor categorii de infractori, deţinuţi etc), metafora funcţionează ca termen „tehnic"81, asigurând codificarea expresiei printr-o deliberată lipsă de transparenţă. Caracterul secret al metaforei şi, implicit, expresivitatea ei cresc direct proporţional cu distanţa semantică dintre termenul substituit (metaforizat) şi termenul substituent (metaforic). Cu cât zona de intersectare a sferelor semantice ale celor doi termeni (baza semică comună) este mai redusă, cu atât decodarea metaforei este mai dificilă, iar efectul stilistic - produs de imprevizibilul asocierii - este mai puternic.
Selectăm, în continuare, din mulţimea termenilor de acest tip din DAEF, exemple
din:
- argoul deţinuţilor: breteluţă „deţinut minor"; balenă „dubă de transport al deţinuţilor"; mortu' „obiect interzis, introdus ilicit într-un penitenciar"; picior de urs „deţinut condamnat pentru fapte deosebit de grave";
- argoul hoţilor de buzunare: a avea cărămidă/flotă/lozul pe el „a avea bani"; bufet lustruit „persoană bine îmbrăcată"; magnet „mână"; moară galbenă „ceas de aur"; pisică „poşetă de damă de dimensiuni reduse"; vărsătură „victimă cu bancnote de mică valoare";
- argoul spărgătorilor: alpinist, hârciog „hoţ de locuinţe"; gură „instrument folosit la deschiderea caselor de bani"; spion „unealtă în formă de V cu care se forţează o uşă încuiată atunci când cheia este în broască"; ursoaică „casă de bani";
136
Vocabularul limbii române actuale
Redescoperirea argoului 137
- argoul lumii interlope: abţibild „hoţ mărunt, găinar"; evanghelie „cazier judiciar, antecedente penale"; extemporal „furt mărunt"; maioneză „pericol, primejdie"; mâtreaţâ „hoţ de lucruri mărunte"; păcură „trădare"; regizor „şef al unei bande de răufăcători"; păpădie „anchetator fără experienţă"; a schimba aerul, a scoate capul „a ieşi la furat"; a usca leşia „a pleca, a fugi, a se ascunde, a-şi pierde urma".
Funcţia expresivă este, în aceste cazuri, secundară în raport cu cea criptologică, dar nu poate fi ignorată. Ea se realizează prin imagini sugestive, având, de regulă, conotaţii ironice, peiorative: mumie cu coviltir (în argoul hoţilor de buzunare) „persoană care poartă pălărie"; pardesiu/palton de scânduri „sicriu"; a zugrăvi în calciu smuls „a sparge o casă"; lacrimă „om naiv şi credul, victimă uşor de păcălit".
în argoul prostituatelor şi, în general, în ceea ce s-ar putea numi „argou erotic" (al relaţiilor sexuale), metafora poate apărea cu un rol similar celui al eufemismului, vizând evitarea unor expresii triviale, vulgare sau obscene. De pildă, DAEF consemnează în lista de sinonime un mare număr de termeni metaforici cu sensul „prostituată", a căror expresivitate nu poate fi contestată: acadea, amazoană, boarfă, bufniţă, buleandră, chiftea, focă, gloabă, libarcă, libelulă, lipitoare, maimuţă, pacientă, paraşută, pasăre de noapte, pârjoală, pocnitoare, pupăză, răpitoare, rufă, scabie, vrăbiuţă.
Din argoul prostituatelor, acelaşi dicţionar consemnează termeni şi expresii metaforice cu funcţie eufemistică precum: delicatesă „orice practică sexuală aberantă, costisitoare, greu de obţinut de către un client"; eclipsă „1. impotenţă, tendinţă de impotenţă; 2. concediu autoimpus al unei prostituate cauzat de boală, accident etc"; a avea vocea groasă „a practica sexul oral"; a face tot tacâmul „a-1 satisface pe client cu procedee pline de imaginaţie"; a intra în vamă „a ajunge la orgasm".
Din „argoul erotic", DAEF (p. 299) prezintă o serie de sinonime pentru „sâni de femeie", care pot fi considerate simultan eufemisme (sub aspect funcţional) şi metafore (sub aspect stilistic): amortizoare, balcoane, baloane, bidoane, boxe, bretele, coşuri, lăptarii, mere, pectorali, pere, piersici, ugere. Pentru „contact sexual", DAEF (p. 292) înregistrează metaforele: aspirina săracului, ciocăneală, gimnastică de dormitor, injecţie, masaj.
Funcţia expresivă este dominantă în raport cu cea criptologică în argouri (mai exact, jargoane) aparţinând unor grupuri profesionale sau de vârstă care, nefiind în conflict cu legea, nu şi-au construit un limbaj secret, conspirativ, ci doar unul distinct de cel uzual (cu funcţie de signe differenciateur).
în aceste argouri/jargoane, metafora este, de regulă, transparentă, funcţionând pentru membrii grupului ca termen tehnic, „colorat" afectiv.
Din jargonul fotbaliştilor, DAEF înregistrează: beton (despre apărare) „impenetrabil, de nedepăşit"; lumânare „minge şutată cu stângăcie, pe verticală"; pomanagiu „fotbalist care joacă doar în zona din faţa porţii adverse" (vezi şi expresia a sta la pomană)] a croşeta „a dribla în zig-zag"; păianjen „locul de îmbinare a stâlpului cu bara transversală a unei porţi de fotbal, handbal etc"; urechi „minge strecurată printre picioarele adversarilor". Alte metafore din lumea sportului sunt: a fura din caşcaval „1. a fura startul; 2. a nu păstra distanţa dictată de arbitru; 3. a muta locul de execuţie a unei lovituri libere acordate de arbitru"; puntea suspinelor (în gimnastică) „bârnă; proba de bârnă".
Jargonul frizerilor este reprezentat în DAEF de metafore cu conotaţii glumeţe: bidinea „pămătuf"; lipici „produs al industriei cosmetice"]paracliser „frizer care îşi
termină lucrul cu urări de bine adresate clientului în aşteptarea unui bacşiş"; pogon „barbă mare care trebuie rasă"; sorcovă „măturică de scuturat hainele clientului".
Din jargonul elevilor şi al studenţilor, DAEF reţine o serie de termeni şi expresii care desemnează metaforic diversele note, exploatând analogii legate de forma cifrelor (baston „nota unu"; nouă cu talpă „nota doi"; cocoşat „nota trei"; scăunel „nota patru"; colac „nota opt"82). Alte metafore din acelaşi limbaj sunt: a pescui „a copia"; olimpiadă „corigentă"; ţinta golanului „nota cinci"; vampir „profesor foarte exigent"; a zbura „a exmatricula"; boboc „1. student în anul I; licean în clasa a IX-a".
Jargonul adolescenţilor este reprezentat în DAEF prin termeni şi, mai ales, expresii metaforice, marcate de conotaţii glumeţe, peiorative, vulgare sau chiar obscene, explicabile prin libertatea de exprimare, spiritul contestatar, fantezia şi umorul proprii vârstei tinere83: aragaz „băiat grăsuţ, sedentar, stângaci"; bomboană fondantă „tip antipatic"; obosit „de calitate inferioară, slab"; pinguin glazurat „om foarte prost"; a sări din textile „a se dezbrăca"; a-i ieşi capul prin păr „a fi tuns zero"; a aveabâşini/ muci în cap „a avea idei ciudate, extravagante"; a avea muşchi/pitici pe creier „a fi nebun"; a băga pe ăla micu'la serviciu, a băga pe moşu-n beci, a băga ratonul la veveriţă „a avea contact sexual cu o femeie".
în sfârşit, funcţia expresivă apare ca dominantă în multe alte expresii argotice, realizate prin metafore cu conotaţii care merg de la ironie la sarcasm şi de la poetic la trivial: beton penal „arpacaş"; conducte penale „macaroane"; sclavul mozaicului „deţinut de serviciu cu curăţenia în celulă" (în argoul deţinuţilor); a avea o faţă de confort trei „a fi urât, a avea o fizionomie neplăcută"; a se pieptăna cu prosopul „a fi chel" 'Juma' de buletin „persoană scundă şi slabă"; a da afară muştele din Cişmigiu/ Herăstrău „a lenevi, a trândăvi"; a-i intra beţele în fund (despre femei) „a fi foarte slabă, a avea picioare subţiri"; vrăbiuţă, trufanda „prostituată tânără"; lăstărel „băieţandru lipsit de experienţă sexuală"; a face cuiva boiangerie „a umple de sânge în bătaie";yeg în gât „informator, denunţător"; mătreaţă-n fund „individ care vrea să pară mai versat decât este în realitate" (din DAEF).
Dacă urmărim sursele metaforelor din argou, vom constata că româna, ca şi franceza şi engleza, selectează termenii respectivi cu precădere din vocabularul referitor la natură, tehnică84 şi hrană85.
în argoul românesc, la fel ca în cel american, termeni din domeniul alimentelor sunt utilizaţi metaforic pentru a desemna banii (boabe, grăunţe, lapţi, lămâi, mălai, ovăz, zarzavat), diverse părţi ale corpului (bostan, gulie „cap"; mere, pere, piersici „sâni de femeie"; banană, cabanos, caltaboş, cârnat, lebăr, morcov, salam „penis"; grisină „picior subţire"), tipuri umane (câmat,gutuie, leuştean,pătlăgea „om naiv"; gutuie, gulie „persoană credulă, naivă"; mandarină, pralină „femeie frumoasă"; acadea, chiftea, pârjoală „prostituată") sau diverse situaţii, atitudini, materii (castană „lovitură dată în creştet cu articulaţiile oaselor metacarpiene"; caşcaval „femeie"; covrig „1. volan de automobil; 2. monedă";gogoaşă „minciună, exagerare"\gogoşari „chiloţi de damă groşi, cu picior"; iaurt „lucru sau persoană neînsemnată, fleac"; mălai „1. meci de fotbal jucat de două echipe Ia o singură poartă; 2. bani"; ruladă „bătaie zdravănă";spanac „lucru de calitate inferioară"; sifon „denunţ, pâră, informaţie dată poliţiei"; ulei „băutură alcoolică"; varză „1. pălărie de damă; 2. coafură nonconformistă, cu părul înfoiat şi dat cu fixativ; 3. carte sau caiet deteriorat, zdrenţuit; 4. harababură, încurcătură, încâlceală") (toate exemplele provin din DAEF).
138
Vocabularul limbii române actuale
Redescoperirea argoului       139
Un gen aparte de expresivitate, evocatoare prin conotaţii de tip cultural, apare în cazul metaforelor „livreşti", care utilizează ca substituent metaforic titluri de opere artistice. Din categoria foarte restrânsă a acestor metafore - apărute, probabil, în exprimarea vorbitorilor instruiţi - DAEF înregistrează: crai de curtea veche „haimana"; crimă şi pedeapsă „formidabil, extraordinar"; lup moralist „persoană care critică la alţii propriile sale defecte"; Twin Peaks „Serviciul Român de Informaţii (S.R.I.)". în DALR găsim: omul nostru din Havana „persoană de încredere"; sanie cu zurgălăi „lanţuri cu bilă cu care este legat deţinutul periculos".
16.1.2. Metonimia - figură semantică prin care un nume de obiect este înlocuit cu altul, pe baza unei relaţii de contiguitate logică existente între acestea86 - are în argou frecvenţă şi expresivitate mult reduse în raport cu metafora.
Funcţia ei principală este cea criptică, în exemple precum: dungat „deţinut, puşcăriaş"; indigo „infractor profilat pe acelaşi tip de delicte"; iarbă „marijuana; haşiş"; unealtă „cuţit, şiş"; verdeaţă „dolar" (în DAEF). în alte cazuri, în prim plan se află funcţia expresivă. De exemplu, conotaţiile glumeţe, ironice sunt evidente în expresiile a pune în ghips „a bate tare de tot (pe cineva)"; a scoate (cuiva) plombele „a lovi (pe cineva) peste gură"; ochiul şi timpanul „Serviciul Român de Informaţii" (în DAEF).
Tipurile de substituţii metonimice atestate în argou sunt:
- efectul pentru cauză:greaţă „persoană dezgustătoare, josnică"; întristare „ 1. notă de plată; 2. amendă";
- conţinătorul pentru conţinut: plic „mită";
- concretul pentru abstract: a face o talpă „a face o plimbare"; a face tuşa „a fi jucător de rezervă";
- semnul (simbolul) pentru obiectul desemnat: avrămaş „bancnotă de 5.000 lei" [având imprimată imaginea lui Avram Iancu]; corăbioară „vin de Murfatlar, îmbuteliat la sticle de 1 litru" [cu o corăbioară desenată pe etichetă]; săniuţă „vodcă indigenă de calitate inferioară" [purtând pe etichetă însemnul respectiv]; aurolac „copil vagabond" [care se droghează cu substanţa respectivă];
- generalul pentru particular: sculă „ 1. unealtă sau instrument folosit de un spărgător; 2. cuţit, şiş; 3. penis; 4. aparat electronic audiovizual".
16.1.3. Sinecdoca- figură semantică, constând din înlocuirea unui nume cu altul pe baza unei relaţii cantitative între cei doi termeni87 - se realizează îndeosebi sub forma „partea pentru întreg" {sinecdoca particularizantă). De exemplu, în limbajul lumii interlope apar substituiri de genul buton „cuţit cu buton"; trăgaci „armă de foc"; a pune geana pe ceva „a observa cu atenţie obiectivul unei acţiuni viitoare"; a-şi arunca retina peste umăr „a observa ce se întâmplă în jur; a se asigura că nu este urmărit".
16.1.4. Deşi antonomaza este considerată, în general, o figură livrescă88, ea funcţionează şi în argou, ca figură semantică realizată prin înlocuirea unui nume comun (de clasă, specie) prin numele propriu al unui individ considerat reprezentativ pentru clasa respectivă. Din categoria antonomazelor cu circulaţie internaţională, DAEF înregistrează: dalilă „prostituată"; donjuan „bărbat afemeiat, seducător"; friţ „persoană de naţionalitate germană" Julietă „iubită, amantă"; Sing-Sing „penitenciar cu regim sever". în acelaşi dicţionar apar şi „creaţii româneşti" realizate prin antonomază, purtătoare ale unor sensuri, de regulă, ironice sau peiorative: ivan „rus"; iudă „poliţist" (învechit); tândală „om prost, tâmpit"; Stan-Pâţitul „persoană care a trecut prin multe întâmplări neplăcute, trăgând învăţămihte din acestea".
Efectul comic al antonomazei este sporit prin asocierea unor determinanţi: Gică Contra „epitet atribuit unei persoane care adoptă întotdeauna puncte de vedere diferite de cele ale majorităţii"; GigiMuşchea „bărbat solid, care face paradă de forţa sa fizică" (în DAEF).
Reversul acestui procedeu constă în crearea de pseudo-nume proprii cu valoare generică. în acest scop, argotizanţii recurg la modele de formare a cuvintelor specifice numelor proprii. Cuvintele-bază aparţin argoului sau lexicului comun, iar termenii derivaţi au conotaţii glumeţe: blătescu (în expresia a merge cu blătescu „a călători gratuit");Laberman „onanist";Lachenson „homosexual" (înDAEF).
într-un număr mic de cazuri, unde modul de formare a termenilor este mai puţin transparent, expresivitatea numelor proprii create prin antonomază provine din impresia acustică dezagreabilă, de tip cacofonic. De exemplu, DALR înregistrează termenii Căcâcea şi Cantea „nume generice date infractorilor renumiţi în lumea interlopă"; Mascoale „nume generic dat deţinuţilor periculoşi care au săvârşit infracţiuni şi în timpul detenţiei şi sunt respectaţi de ceilalţi din aceeaşi tagmă".
16.2. Expresivitatea derivatelor din argou provine - în multe cazuri - din contrastul existent, în plan stilistic, între bază şi afix:
- cuvânt-bază uzual, popular sau regional şi sufix neologic, livresc sau specializat: budist (< reg. budă „WC") „soldat însărcinat cu curăţenia la WC"; ciochist „pederast sau femeie care practică felaţia"; lenevită „boală imaginară, inventată ca scuză pentru absenţe"; nechezol „cafea în amestec cu înlocuitori; surogat de cafea"; ţăcănist „jucător (de tenis) care practica un joc de uzură, cu mingi lungi, trimise de pe fundul terenului";
- bază neologică şi sufix vechi, popular: aplaudac „persoană care aprobă fără discernământ tot ceea ce vine din partea autorităţilor"; bombagiu „individ lăudăros, mincinos"; drogangiu „toxicoman, drogat"; neologismele pot fi reprezentate şi de cuvinte străine, recent împrumutate (bişniţar, buticar).
Creaţii expresive, cu conotaţii ironice, rezultă şi din ataşarea unor sufixe populare la nume proprii: Bulache „nume generic dat proştilor şi tâmpiţilor"; fanache „fraier, analfabet"; lăchiţă „homosexual şmecher"; hălăicuţă „groapă de pe străzile Bucureştiului" (de la numele ex-primarului Halaicu) (în DALR).
Dintre derivatele parasintetice cu caracter glumeţ, a căror expresivitate provine din modul de formare şi aspectul rebarbativ, reţinem împielegolat „în pielea goală, nud";nemaiîncoţopenit „nemaipomenit, nemaivăzut, formidabil"; întitirizat „dichisit, şic, elegant, îmbrăcat bine (pentru derutarea viitoarelor victime)".
Latura comico-ludică a argoului este pusă în evidenţă şi de aşa-numitele cuvinte-valiză89, formate printr-o contaminare voită a două cuvinte distincte. Acestea pot fi sinonime (a se intimifâstâci „a se intimida, a se zăpăci") sau numai apropiate semantic (cioropişniţă „ţigan"). Procesul de amalgamare poate antrena cuvinte din limbi diferite:ţuischi (< ţuică + whisky); la revedoar (< la revedere + aurevoir).
Expresivitatea termenilor astfel creaţi este mai puternică în cazul când cuvintele implicate fac parte din sfere semantice logic incompatibile: ţuicomicină (ţuică + streptomicină); ofiţâran (< ofiţer + ţăran); intelectocan (< intelectual + mitocan).
în toate exemplele prezentate (care provin din DAEF), efectul stilistic ţine de surpriza produsă receptorului (asemănătoare cu cea oferită de jocurile de cuvinte) şi de conotaţiile umoristice degajate.
140
Vocabularul limbii române actuale
Redescoperirea argoului       141
17. Categoria figurilor de gândire (logice), numite şi metalogisme™ este reprezentată în argou prin:
-tautologie: băiat de băiat „şmecher, băiat beton, adevărat, 'cel mai tare din parcare'"; lumea de pe lume „foarte mulţi oameni, aglomeraţie umană" (în DAEF);
- pleonasm stilistic: a avea un tupeu obraznic] a face pulberea praf] a spune două vorbe ş~un cuvânt (în DAEF);
- hiperbolă91: a avea o foame cât China „a fi foarte/extrem de înfometat"; a hali carte cu polonicul „a învăţa foarte mult" (în DALR);
- antiteză: ciocu' mic şi pasu' mare! „taci şi pleacă!"; a fi la largul tău şi la strâmtul altuia „a-ţi lua libertăţi excesive, stingherind pe altul" (în DAEF);
- antifrază92 - cel mai des întâlnită figură logică - este preferată de argotizanţi datorită ironiei şi efectului de surpriză, derutant pentru outsideri, care o caracterizează (vezi, de exemplu, argoul infractorilor, care include numeroşi termeni din sfera învăţământului şi a religiei: absolvent „infractor cu o singură condamnare la activ"; cancelarie „sediul poliţiei"; colegiu „închisoare"; decan „deţinutul cu cea mai grea condamnare; deţinutul cu cele mai multe condamnări"; facultate, vacanţă „perioadă de detenţie"; diplomă „sentinţă de condamnare"; studenţie „prima condamnare penală a unui infractor"; botez „primul furt reuşit al unui infractor"; îngeraş „poliţist";parohie „zonă de acţiune a unei bande de hoţi" -în DAEF; strană „boxa acuzaţilor"; evanghelie „cazier" -în DALR);
- eufemism: cameristă, calmant, Lady Mary „prostituată"; meseriaşă „prostituată de mare clasă, în stare să satisfacă orice clientelă"; colorat „ 1. ţigan; 2. negru"; caramea, mirandolină „ţigancă"; vecinul Costică,y/C"] Cine pălăria/pielea mea? „Cine naiba?" (în DAEF); a trimite (pe cineva) la origine „aînjura (pe cineva) de mamă" (în DALR).
18. în plan sintactic, expresivitatea argoului rezidă în ineditul unor îmbinări lexicale (sintagme, locuţiuni, expresii) din categoria celor desemnate de Iorgu Iordan (după Al. Philippide) drept izolărP3.
Ca şi în cazul expresiilor idiomatice din limbajul popular, majoritatea construcţiilor sintactice fixe din argou se bazează pe o imagine plastică, sugestivă94 (ceea ce demonstrează o dată în plus că expresivitatea argoului nu este în totalitate involuntară): a avea farmece în labă „a fi foarte îndemânatic la furtul din buzunare"; a avea muşchi pe creier/o lampă arsă „a fi nebun"; a avea o faţă de dat la-ntors/la remaiat/de confort trei „a fi urât, a avea o fizionomie neplăcută"; a da colţul „a muri"; a intra la compresor/la seceră „a fi interogat, a fi anchetat"; merg şi eu o staţie „ 1. vreau să trag şi eu din ţigară; 2. contribui şi eu cu ceva (la cheltuială); 3. stau şi eu puţin" (îh DAEF).
Componenta ludică a argoului este evidentă în cazul unor expresii şocante prin caracterul lor ilogic sau absurd, generator de conotaţii glumeţe, ironice: a face frecţie la piciorul de lemn „a face lucruri inutile"; fugi cu pianul că se varsă clapele! „pleacă!"; a se îmbolnăvi de deces „a muri"; a mânca pâine cu sos de limbă „a mânca pâine goală"; a toarce pisicii „a divulga un secret" (în DAEF); doi la metru, trei la kil „individ scund şi slab"; a-şi da cu stângu-n dreptul „ 1. a se dezavantaja; 2. a fi neîndemânatic"; a-i fi (cuiva) perpendicular „a nu-i păsa, a-i fi indiferent" (în DALR). Acelaşi efect stilistic se realizeză prin construcţii sintactice aberante, de felul celor care prezintă - în mod deliberat - greşeli de acord (aşa vrea muşchii mei! „aşa
vreau eu!" - în DALR) sau pleonasme (miroase a pute „se spune când un lucru este dubios, când este pericol"-în DALR).
Un tipar sintactic propriu argoului şi limbajului popular/familiar este cel al locuţiunilor verbale (mai rar, al verbelor) însoţite de pronume personale atone, în acuzativ, pers. a IH-a singular feminin (fără funcţie sintactică): a o da cotită „a se eschiva de la un răspuns concret; a se dezice de o afirmaţie anterioară"; a o da în bară „a comite o greşeală, a face o gafă"; a o da în tango (cu cineva) „a minţi, a păcăli (pe cineva)"; a o lua în barbă/bâză „ 1. a fi bătut, a fi învins; 2. a da de necaz, — a avea neplăceri; 3. a suferi o decepţie" (în DAEF); a arde-o cu tupeu „a avea îndrăzneală, a fi tupeist"; a o lua pe ulei „a bea, a se îmbăta" (în DALR).
Alte structuri sintactice frecvent întâlnite în argou, sunt cele construite într-o manieră neuzuală sub aspectul diatezei sau al tranzitivităţii.
Din prima categorie, se pot cita exemple ca: a se da rotund/lebădă, a-şi da talente „a fi infatuat" (în DALR); a se da artist/artizanat „a-şi da aere" (în DAEF). Din cea de-a doua, menţionăm construcţii în care verbul a face (dublu tranzitiv) are sensul „a invita (pe cineva) la [...]": a face (pe cineva) un dans] a face (pe cineva) un film] a face (pe cineva) o spumă „a invita la o bere"; a face (pe cineva) o talpă „a invita la o plimbare" (în DAEF) (se remarcă aici şi prezenţa metonimiei şi a sinecdocei).
19. Dinamica argoului se traduce printr-un proces de înnoire mult mai rapid decât cel înregistrat în alte stiluri ale limbii.
Deşi în opinia lui Iorgu Iordan, principala motivaţie a acestui proces este „uzura" termenilor în planul expresivităţii95, nu poate fi ignorată nici nevoia argotizanţilor de a păstra caracterul secret al acestui limbaj.
Examinarea Glosarului analogic şi de sinonime inclus în DAEF (pp. 289-300) relevă faptul că cele mai bogate serii sinonimice corespund unor noţiuni care presupun exprimarea codificată („a fura", „a denunţa", „închisoare", „informator", „poliţist" , „prostituată") sau care implică participarea afectivă a vorbitorilor („a minţi", „a muri", „contact sexual").
Comparând seriile sinonimice prezentate de Iorgu Iordan96 cu cele oferite de DAEF, vom remarca un număr însemnat de termeni noi. De exemplu, pentru „închisoare", Iorgu Iordan înregistrează 18 termeni, iar DAEF - 46. Printre termenii şi expresiile recente din DAEF se înscriu: neologisme cu sens modificat (colegiu, fermă de stat, incubator, labirint), creaţii interne (fereală, Priponex SRL) sau nume proprii utilizate ca substantive comune (macarenco, tarom).
19.1. înnoirea lexicală se realizează prin apariţia de termeni, expresii şi sensuri proprii argoului.
S-a observat că procedeul cel mai productiv de îmbogăţire a lexicului argotic este derivarea sinonimica*1, prin care se stabileşte o relaţie de echivalenţă între sensurile figurate ale unor cuvinte aparţinând, de regulă, aceluiaşi câmp lexico-semantic. De exemplu, între sinonimele indicate în DAEF (p. 297) pentru ochi, se pot distinge trei serii obţinute prin derivare sinonimică. Prima (alunecări, aruncători) prezintă substituiri de tip metonimic, iar celelalte două (binoclu, lanterne, lentile, ocheane; faruri, felinare, lămpi, semafoare), de tip metaforic.
în mod similar, pentru a denunţa s-a format seria metaforică a ciripi, a cloncăni, a guiţa, a lătra, a mârâi (p. 292), iar pentru sensul gură, două serii sinonimice: bot, cioc, clonţ, cioclonţ, plisc, pupătoare, rât şi cobză, flaşnetă, flaut,goarnă, ocarină (p. 294).
142       Vocabularul limbii române actuale
O modalitate de (pseudo-)înnoire lexicală constă în utilizarea unui semnificam vechi pentru desemnarea unui referent nou (de regulă, aflat în contiguitate cu primul). De exemplu, bătrână a desemnat iniţial „bancnota de 100 lei" (TTLI), ulterior „bancnota de 10.000 lei" şi „bancnota de 100 dolari" (în DAEF); băiat cu ochi albaştri a avut sensul „lucrător al Securităţii din anii dictaturii ceauşiste", iar în prezent este utilizat cu sensul „lucrător S.R.I." (în DAEF).
Argotismele „de ultimă oră"98 - încă neînregistrate în dicţionarele de profil - se înscriu în tipologia stabilită. De pildă, pentru a exprima mai convingător superlativul cu sens pozitiv, pe lângă termenii argotici cunoscuţi (bestial, mortal, marfă etc), consideraţi „tociţi" sub aspectul expresivităţii, a început să fie utilizat cu sens metaforic - în limbajul tinerilor - beton (se poate avea în vedere aici şi analogia semantică stabilită cu adjectivul/adverbul tare, având în limbajul familiar valoare apreciativă). în cazul superlativului negativ, „înnoirea" s-a realizat prin adăugarea unui determinant la termenul argotic existent, rezultând expresia naşpa ca spume („foarte rău").
în ceea ce priveşte creaţia propriu-zisă, se remarcă expresiile de tip metaforic, cu frecvente conotaţii glumeţe, ironice: ase prăji la lumânare „a muri"; a rupe (cuiva) noada „a impresiona (pe cineva)"; a-i cădea (cuiva) părul din nas „a fi uimit"; a face cezariană prin autobuze „a fura din poşete prin tăiere". Conotaţiile apreciative - mult mai puţin numeroase - sunt tot de tip metaforic (a avea mansarda bine mobilată „a fi deştept/cult").
19.2. Un alt aspect al dinamicii argoului este reprezentat de învechirea şi ieşirea din uz a unor termeni şi expresii.
Acest fenomen se poate explica prin dispariţia referentului. Este cazul unor tipuri de bancnote (albastră!albăstrioară „o mie de lei"; ţărancă/ţărăncuţă şi verzioară „cinci sute de lei"99; bălcesc „o sută de lei" - în DAEF), ale căror denumiri (create prin metonimie) au dispărut odată cu ieşirea din uz a respectivelor însemne monetare.
Dispariţia unor termeni sau sensuri care aparţin argoului infractorilor se poate explica prin pierderea caracterului lor conspirativ. Se află în această situaţie - conform DAEF - termenii gros şi prinsoare „închisoare"; marcoavă şi fârţă „prostituată"; spital „palton, pardesiu"; a iordăni „a minţi"; iudă, lingabăr, oagăr „poliţist"; mutu „lacăt, uşă încuiată"; lovind „bani"; scatiu „sergent de stradă"; ghină „ghinion, neşansă".
în alte cazuri este afectat un singur sens, marcat ca învechit, celelalte rămânând în uz: blat „tăinuitor, gazdă de hoţi"; extemporal „informare dată Securităţii"; gealat „călău, gâde" (în DAEF).
Un fenomen interesant - semnalat şi în franceză100 - este că, după o perioadă de câteva decenii, un cuvânt argotic abandonat datorită faptului că devenise prea transparent, poate fi repus în circulaţie de o altă generaţie de vorbitori. Un exemplu în acest sens este şpagă „mită, şperţ, bacşiş" (împrumutat din rusă sau sârbă), care a fost foarte răspândit după primul război mondial. în perioada interbelică, a fost înlocuit prin şperţ (împrumutat din germană, prin intermediul evreilor), iar acesta, la rândul lui, a fost înlăturat de turcismul ciubuc101. în prezent, cel dintâi dintre sinonimele menţionate (şpagă) a revenit pe prima poziţie, ca frecvenţă, atât în limba vorbită, cât şi în presă (fiind înregistrat în DEX cu menţiunea „familiar").
Redescoperirea argoului 143
20. Un aspect interesant pentru dinamica limbii actuale este „permeabilizarea" tot mai accentuată a graniţei dintre argou şi limbajul familiar102.
Tendinţa de pătrundere a argotismelor cunoscute şi adoptate de masa vorbitorilor în varianta familiară (colocvială) a limbii fusese semnalată încă din perioada interbelică103; ea a continuat în anii '60-70104, extinzându-se - după 1989 - în sfera limbajului publicistic şi a celui politic105.
Consecinţele acestui fapt sunt pierderea caracterului secret sau „tehnic" al termenului de argou (asociată uneori cu o extindere semantică sau cu dezvoltarea de sensuri figurate106), iar pe de altă parte, îmbogăţirea limbajului familiar, atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ (printr-un spor de culoare şi expresivitate).
Modul în care dicţionarele limbii actuale reflectă procesul respectiv este, în unele cazuri, discutabil, tocmai din cauza interpretărilor diverse date mărcii stilistice familiarm.
De pildă, DEX menţine în categoria argotismelor termeni larg cunoscuţi şi utilizaţi (gagiu, gagică, mişto, nasol, pârnaie, sictir) care, în opinia noastră, aparţin astăzi limbajului familiar (cu coloratură vulgară)108. Acelaşi dicţionar consideră ca termeni ai limbajului familiar foste argotisme precum bişniţă, a ciordi, gheşeft, pirandă, (la) răcoare, sanchi, şpagă, trombonist, a unge (pe cineva). Termenii baftă şi baban sunt dublu marcaţi, ca argotici şi familiari.
în DCR2, termenii şmen şi şuşanist nu au nici o marcă stilistică, în timp ce pentru argotismele intrate în uzul general se recurge la mărci eterogene: familiar (ciripitor), familiar şi popular (urechelniţă „persoană care trage cu urechea, securist"), colocvial (bişniţar şi familia sa lexicală), limba vorbită (bac), peiorativ (boschetar, zvonac, zvoner). în schimb, sunt consideraţi argotici termeni care aparţin, în mod evident, limbajului familiar (bestial, de comă, fazan, haios, microbist, mortal, nasol). în sfârşit, ne putem întreba de ce bac aparţine limbii vorbite iar dirig, prof şi mate sunt consideraţi în DCR2 ca făcând parte din argoul elevilor.
21. în presa antedecembristă, marcată de rigiditatea, stereotipia şi sărăcia de vocabular care caracterizau aşa-numita „limbă de lemn", prezenţa argotismelor era aproape de neconceput109. Cu titlu de excepţie, termeni din această categorie (mai precis, aflaţi la graniţa dintre argotic şi familiar) puteau fi întâlniţi în cronici sau reportaje din domeniul sportului, cinematografiei, muzicii sau turismului, fiind utilizaţi ca „pată de culoare", pentru sugerarea unei anumite atmosfere sau a culorii locale.
După 1989, o dată cu câştigarea deplinei libertăţi de expresie a presei şi cu înlăturarea oricăror tabu-uri lingvistice, elementele de argou şi jargon au pătruns în cele mai diverse tipuri de publicaţii şi articole110.
înţelegerea adecvată a acestui proces, perceput la nivelul opiniei publice drept o formă de „corupere" sau „stricare" a limbii şi sancţionat ca atare din perspectivă didactic-normativă, presupune o analiză mai profundă, de tip sociolingvistic. Ea relevă faptul că, în condiţiile unei puternice presiuni a oralului asupra scrisului are loc „o transgresare a frontierei dintre high şi low level, realizată prin apelul excesiv la elemente marcate ca familiare, populare, nu rareori argotice"111.
Nu vom insista aici asupra efectului de „model negativ" pe care îl oferă masei vorbitorilor, şi îndeosebi generaţiei tinere, această răsturnare a raportului dintre registrul inferior (low level) şi cel literar standard (high level), deşi subscriem la ideea că avem de-a face cu o realitate care trebuie să preocupe în mai mare măsură
144
Vocabularul limbii române actuale
nu numai şcoala ci şi alte organisme cu atribuţii în sfera cultivării limbii (precum forul academic, societăţi ştiinţifice cu profil filologic sau pedagogic, uniuni ale ziariştilor etc).
în schimb, vom încerca să stabilim motivaţia utilizării argotismelor în presa actuală, pornind de la premisa că discursul publicistic se realizează prin împletirea funcţiilor referenţială, conativă (persuasivă) şi expresivă112.
21.1. Elementele argotice motivate referenţial se caracterizează prin capacitatea de a transmite într-un mod economic şi lipsit de ambiguitate un anumit conţinut informaţional. Prin aceste trăsături, respectivele argotisme (între care se află şi termeni aparţinând unor jargoane profesionale) se apropie de terminologiile tehnice, faţă de care exprimă, în plus, o anumită orientare conativă, vizând influenţarea receptorului113.
Preocuparea jurnalistului de a asigura glosarea în text a argotismelor considerate mai puţin cunoscute de masa vorbitorilor este o dovadă a priorităţii acordate componentei informaţionale (denotaţiei): „E musai ca în limbajul borfaşilor, alături de 'coajă' (portofel), 'maimuţă' (geamantan) să intre şi o denumire a parcului auto al Ministerului de Interne" (A, 7.02.1999, p. 9); „Şpringarii sau spărgătorii de case prinşi şi reţinuţi de poliţiştii Secţiei 20 au reuşit să pătrundă cu ajutorul levierului în mai multe apartamente" („Tineretul Liber", 2.02.1993, p. 2); „Fiind vorba de nişte jafuri', adică nişte maşini aruncate la fier vechi, pentru piesele comercializate nu erau oferite nici un fel de certificate de garanţie" (A, 2.09.1998, p. 10); „în lumea interlopă li se zice 'piciorişti'114, veriga mărginaşă dintre micii traficanţi şi mafia cu state grele de afaceri" (A, 11.04.1998, p. 12).
Alţi termeni din această categorie sunt: valutist sau săgeată „bişniţar de valută" (A, 7.04.1998, p. 10); traseistă „prostituată care jefuieşte şoferii în parcări" (A, 15.12.1998, p. \0);maidanez „câine vagabond" (A, 7.02.1998, p. 2);rutierist „traficant care practică schimbul de valută pe stradă" (A, 11.01.1998, p. 5); şmen şi derivatele sale şmenar şi aşmenui(A, 19.08.1997,p. \4);maradonist(KL, 16.02.1996,p. 16) <Maradona„metodă de jaf constând în percheziţionarea victimei de către infractori deghizaţi în poliţişti" (în DAEF); blat „aranjament secret privind încheierea la egalitate a unui meci" (A, 27.01.1999, p. 11).
Termeni din categoria celor cu funcţie referenţială apar în toate tipurile de articole: ştiri, reportaje, cronici sportive sau cinematografice şi, sporadic, chiar în editoriale (de exemplu, şmenuri şi şpâgari în editorialul din A, 29.01.1999, p. 1; panama, în A, 12.12.1998, p. 1). Frecventa lor apariţie în titluri este menită să şocheze şi să reţină atenţia cititorului, edificându-1, totodată, asupra conţinutului textului: „Gara de Nord - raiul şuţilor de buzunare" (A, 24.07.1997, p. 8); „Cu Justiţia de la noi 'şmenarii' şi 'maradoniştii' pot dormi liniştiţi" (RL, 16.02.1996, p. 16); „Punk-iştii, şuţii, aurolacii şi sataniştii au transformat slujba de înviere de la Mitropolie într-un bâlci grotesc" (A, 30.04.1997, p. 3).
Funcţia referenţială este dublată de cea conativă în cazul argotismelor utilizate caeufemisme: „De după garduri, bruneţii [„ţiganii"] veniţi Ia furat o puseserăde-un miting de protest"; „Ciorditorii din Giuleşti căutau niscaiva găuri în gard pentru a merge laprodus" [„la furat"] (A, 10.12.1998, p. 16). într-o declaraţie a unui om politic, expresiile argotice de tip metaforic au rolul de a exprima eufemistic nemulţumiri şi critici severe: „Partidul Democrat practică de mai multă vreme un joc la două capete
[...]. Mingea e la PD şi noi nu ne vom mai face, ca până acum, a nu vedeamingea trimisă de ei în afara terenului" (A, 11.11.1998, p.l).
Tot ca eufemisme, proprii de această dată argoului fotbalistic, pot fi considerate cooperativă şi (meci) strategic („meci trucat"), frecvent utilizate în presa sportivă şi în talk-show-uri cu tematică sportivă.
21.2. Funcţia referenţială este dominată de cea expresivă în cazul argotismelor care evocă o anumită „culoare locală", proprie unui mediu social, profesional, etnic etc. Ele apar cu precădere în reportaje şi, mai rar, în ştiri referitoare la grupuri închise în raport cu care argoul reprezintă un signum social.
O funcţie similară îndeplinesc argotismele în textele cântecelor unor formaţii rap (vezi, în acest sens, prezentarea în presă a albumului discografic al trupei BUG Mafia, semnificativ intitulat De cartier: „Temele abordate sunt aceleaşi: lupta dintre 'şmecheri' şi 'gabori', modul în care trebuie jumuliţi 'fraierii', viaţa depârnaie [...]. Prin jungla imaginată de BUG Mafia mişunăpeşri/, curvele, borfaşii, şmenarii, şuţii şi drogaţii" - AP, 12.10.1998, p. 22).
în reportaje, argotismele sunt prezente atât în exprimarea „personajelor", cât şi în discursul publicistului, între cele două planuri stabilindu-se o consonanţă stilistică. Astfel, într-un text intitulat Spovedania unui şmenar (A, 16.11.1995, p. 3), „personajul" în cauză recurge la termeni precum abureală „minciună, păcăleală", parai şi verzitură „dolari", guguştiuc „fraier" şi expresii ca a da adormiri proştilor „a minţi, a înşela", a merge pe burtă „a acţiona pe ascuns". în exprimarea reporterului, se aglomerează termeni din acelaşi argou: „Mai mult, 'băieţii' care manevrează verzitură [„dolarii"] şi albăstreala [„leii"] au făcut 'curat' la 'locurile' lor de muncă, punând pe goană ţeparii. Ca să afli ceva'de la unul din ei, crocodil nu guvide, trebuie să-ţi iasă ca Ia carte 'probele hepatice' care să ateste că nu eşti 'stropitoare'"115.
în reportaje privind evenimente din viaţa comunităţilor de ţigani se întâlnesc numeroşi termeni şi expresii argotice care asigură „culoarea locală": bulibaşă, a ciordi, ciorditor, puradel, poteră, a da cu jula, a şmangli, a cafti („Van Damme - omul care a furat tezaurul ţiganilor din Sinteşti - s-a predat la Poliţie" - A, 17.11.1998, p. 3); a găbji, a se roi, parai, şucărit, ţeapă („Comandourile ţiganilor din Sinteşti bat ţara în căutarea lui Van Damme şi a mahmudelelor furate", A, 28.09.1998, p. 16); şpagă, stabor, balabustă, vrăjeală, a mărita [o marfă], parandărăt, a da ţeapă, ţepuitor, Merţ [Mercedes], a se roi („Staborul - un tribunal fără avocaţi şi fără şpagă", A, 21.10.1998, p. 8); cafteală, şuriu, ciumeţi, şiş, smardoi („Justiţie ţigănească la Curtea Supremă", A, 14.08.1998, p. 3).
Cu rol stilistic similar apar termeni din argoul militarilor în termen: „Pe dealul Costeştilor, trupeţii şi-au înjurat superiorii"; „Se pare că în prima linie au fost împinşi pifanii fără pic de experienţă" (A, 22.01.1999, p. 3); „Ce vigoare poate avea o armată hrănită cu ceai, varză acră, balast (orez) şi conducte (macaroane) ?" (A, 3.12.1998, p.l).
21.3. Funcţia expresivă este subordonată celei conative (persuasive) în trei situaţii:
- în pamflete, argotismele se justifică prin maniera directă, şocantă de exprimare şi prin forţa lor expresivă, pusă în slujba satirizării unor realităţi, concepţii, trăsături de caracter. Este ilustrativ, în acest sens, un fragment din pamfletul intitulat „Tipuri de parlamentari rupte din viaţă" (JN, 4.01.1999): „TIPUL JĂMANFIŞIST. Nume de cod: Geambo. E şmecher. Are privire de ciumeg şi mers de şmenar. [...] Lui nu-i
146
Vocabularul limbii române actuale
Redescoperirea argoului       147
pasă: el are costum albastru şi pantofi albi, poa' să ningă, poa' să plouă - / se rupe-n două. E invariabil „ironic", în manieră proprie, adică miştocar".
- în articole cu caracter critic (cronici de film, muzicale, sportive) şi în reportaje cu caracter monden, prezenţa argotismelor exprimă într-o manieră „colorată" atitudinea zeflemitoare sau intenţia satirică pe care publicistul urmăreşte să o transmită cititorilor săi.
De pildă, în prezentarea filmului indian „Vagabondul" (A, 10.12.1994, p. 6), cu ajutorul termenilor argotici - care desemnează virtualii telespectatori - se exprimă, indirect, o judecată de valoare (critică!) într-un mod ironic - amuza(n)t: „Mare bucurie în rândul celor aproape două milioane de supuşi pe care şi-i revendică maiestăţile lor împăratul Iulian şi regele Cioabă: idolul pirandelor şi puradeilor, al tuturor gagiilor, şmenarilor, şuţilor, şpringarilor, buticarilor şi tarabagiilor, cel la picioarele căruia Fane Spoitoru ar fi gata să-şi depună, ca suprem omagiu, nelipsita-i sabie ninja, într-un cuvânt, neîntrecutul, neasemuitul Awaara Mu (Raj Kapoor) [...] revine, pentru câteva ore, prin intermediul micilor ecrane, printre cei c'e-I iubesc".
Alte exemple de acelaşi tip sunt întâlnite în comentarii referitoare la lumea artistică sau sportivă: „Să transformi un festival de muzică uşoară într-o panaramă penibilă a acestui gen, e o dovadă nu numai de crasă imbecilitate, ci şi de o ofensă adusă marilor creatori ai muzicii uşoare româneşti" (RM, 18.09.1998, p. 5); „Printre şuşaniştii anunţaţi se numără şi O.S. Acum, n-o să spunem că fosta divă a liceenilor fuge de şuşe ca dracu' de tămâie, dimpotrivă, le cam caută cu lumânarea" (AR 18.01.1999, p. 18); „Tricolorii între şuşanea şi cacealma" (AP, 29.05.1996, p. 1); „Oficialii români se străduiesc penibil să-i scoată la vopsea pe rugbiştii români" (A, 19.05.1998, p. 16); „Mânăria de la Polivalentă" (A, 28.11.1996, p. 7); „Moarte şi muie" (titlu de editorial privind violenţa fizică şi verbală de la meciurile de fotbal, A, 17.08.1999, p. 1).
Alte argotisme culese din rubricile sportive sunt: a băga în ceaţă (pe cineva) (N, 11.01.1999,p. \2);apunemâna„afura" (A, 19.05.1998,p. 16);verzişori„dolari" (A, 28.11.1996, p. 7); parai „dolari" (A, 9.12.1998, p. 10); a pune batista pe ţambal „a ascunde ceva"; a produce (de pe urma arbitrajului) „a câştiga în mod necinstit" (A, 16.12.1998, p. 9); a se întrebuinţa „a lupta serios cu adversarul" (A, 28IX1998, p. 6).
-în texte cu tematică social-politică (editoriale, ştiri, analize, comentarii), termenul argotic este utilizat în virtutea conotaţiilor sale ironice, peiorative. Efectul stilistic este direct proporţional cu surpriza produsă cititorului prin încălcarea deliberată a normelor privind adecvarea discursului la situaţia de comunicare116.
Caracterul intenţionat al transgresării graniţei „literar/neliterar" este pus în evidenţă de unele comentarii metalingvistice introduse chiar în textul publicistic: „Politicienilor români nu pare să le fie familiar verbul 'a respecta', premisa oricărui acord între asociaţi. Altele, colorate de jargon, îi dinamizează: 'a fenta \ 'a şunta\ 'a daţeapă\ 'a trage în piept1 etc. " (A, 10.02.1998, p. 1); „Frecţie la un picior de lemn (cerem scuze cititorilor pentru vulgaritatea unor expresii, folosite azi în această pagină, dar la aşa afirmaţii - aşa replici), altfel nu poate fi numită declaraţia oficială a ministrului O." (A, 19.09.1995, p. 6).
Nu întâmplător, argotismele apar, frecvent, în titluri, „orientând" în acest fel lectura în sensul dorit de ziarist şi aducând în prim plan funcţia conativă (satirică) a termenilor respectivi: „Bomboanepe coliva privatizării" (A, 3.02.1996, p. 1); „După ce s-a scăpat cerând cenzurarea presei, Ministrul de Interne dă din explicaţii în bâlbe" (A, 9.06.1998, p. 2); „La afirmaţiile extrem de grave ale lui S. M. [...] PDSR răspunde cu o
'miştocăreală1 cinică" (A, 23.09.1996, p. 1); „Curtea de Conturi acoperă o gaşcă de afacerişti cu ranguri ministeriale" (A, 9.06.1996, p. 3); „Ministrul A. patronează o penibilă şuşanea turistică" (A, 30.05.1995, p. 12); „Infracţiunea senatorilor-şmenar/ se pedepseşte de la 6 luni la 3 ani" (A, 21.11.1998, p. 2).
Argotismele sunt inserate şi în titluri construite pe baza unor jocuri de cuvinte sau parafraze care le sporesc expresivitatea: „Cu accize pe benzină, Guvernul îşi dă foc la valiză" (A, 24.11.1998, p. 5); „Industria naţională de încălţăminte a luat o talpă de 1 milion de dolari" (A, 14.03.1994, p. 3); „Unde-i lege, nu-i tocmeală: e şpagă" (A,
15.07.1998, p. 3). Reţinem aici şi un titlu de rubrică, realizat prin asocierea unor termeni argotici cvasi-sinonimi, care îşi potenţează reciproc efectul: „Dume, ştouri şi miştouri"-AR 18.01.1999, p. 22 (dumă „citat sau poantă preluată de la altcineva şi prezentată drept originală" - în DAEF; şto „ 1. ironie, bătaie de joc; 2. minciuni, poveşti, vrăjeli" -în DALR; mişto - la plural - „ironie, batjocură" -în DAEF).
Dintre argotismele prezente în articole cu tematică politică selectăm: mânărie(A,
26.01.1999, p. 2)',panaramă (A, 2.09.1998, p. 16; A, 22.01.1999, p. 2);ţeapă, miştouri (A, 2.02.1999, p. 2); abureală (A, 14.12.1998, p. 15); panama (A, 10.06.1995, p. 1); amărăştean,şpăgar,parai(A, 18.09.1998, p. \);adacujula,şpagă(A, 6.07.1998, p. 1).
21.4. în numeroase cazuri, argotismele apar în presă fără a fi motivate referenţial, expresiv sau conativ. Prezenţa lor a fost explicată fie printr-o slăbire a exigenţei jurnalismului faţă de propria exprimare, fie printr-o opţiune conştientă, de tip „populist", menită să atragă un număr cât mai mare de cititori, fie prin adoptarea modului de exprimare informai117, desemnat peiorativ prin sintagma „limbajul străzii".
Selectăm câteva enunţuri în sprijinul acestei aserţiuni: „Trecând prin piaţa 1 Mai, am văzut numai etichete străineze şi preţuri pe măsură [...]. în Piaţa Matache, ulei nu se găsea deloc, de nici o culoare" (A, 2.10.1997, p. 3); „Acum, mingea se află în terenul comisiei parlamentare" (A, 6.01.1996, p. 5); „Etica pedeseristă - fără mişto dar cu vrăjeli" (A, 5.08.1996, p. 1); „Ei [guvernanţii] fac şi desfac întreprinderi sau institute, după cum vrea muşchii lor" (A, 23.11.1996, p. 5); „Alinei P. / se rupe de ce debitează creditorii ei" (AP, 12.10.1998, p. 18); „N. A, şeful SPP va fi adus astăzi să dea cu subsemnatul la Parchet" (A, 29.04.1998, p. 7).
într-o pagină consacrată noutăţilor din lumea modei (AP, 18.01.1999, p. 21), se aglomerează argotisme, frecvent întâlnite în argoul tinerilor: „Pentru o ciumacă treabă românească, n-a fost rău!"; „Pentru o colecţie din România, 'Ingrid Line' a dat bine";,,Am zis şi noi la mişto, să vedem câre-i fraier"; „CB. n-are voie să se dea un pic în stamba publicităţii, că toţi invidioşii pun imediat botul"; „Unii colegi de breaslă ne-au telefonat să ne întrebe dacă mariajul e pe bune".
Din rubrici culturale selectăm: „Caragiale într-o 'bestială' întrupare" (PRTV, nr. 50/1998, p. 28); „Melodramă politică [...] cu o echipă trăsnet de interpreţi" (A, 19.10.1997, p. 9); „Cu ocazia respectivei competiţii, şmenarul de artişti şi festivaluri i-a păcălit pe AR. şi pe cei de la TVR" (AP, 5.10.1998, p. 28); „Acelaşi canal [TV] îşi dă cu stângul în dreptul, prezentând 'Drumul spre Corint', pretins film de spionaj" (A, 23.01.1999, p. 10).
într-un număr de cazuri, argotismele nu sunt numai nemotivate, ci chiar în contrast evident cu tipul de text şi cu tematica acestuia. De exemplu, într-o analiză cu subiect economic, nu-şi au locul termeni ca bâlbe şi a o da cotită (A, 17.11.1998, p. 5). De asemenea, forma trunchiată bac (pentru bacalaureat) proprie argoului elevilor, este inadecvată în titlul unor ştiri oficiale („Bacul se dă la patru materii" - A,
148       Vocabularul limbii române actuale
Redescoperirea argoului_149
9.05.1998, p. 12; „ProgramareaBAC-ului 1999" - A, 28.08.1998, p. 6) sau comentarii de presă („M.E.N. vrea ca toate probele orale la bac să se dea într-o singură zi" - A, 8.10.1997, p. 9). Printr-un mimetism de tip populist, această formă a fost adoptată de cadre didactice şi de oficiali ai ministerului de resort intervievaţi în cadrul unor emisiuni de Radio şi TV, unde termenul colocvial apare ca total inadecvat în raport cu situaţia formală de comunicare.
în sfârşit, cele mai supărătoare din categoria argotismelor nemotivate sunt cele cu caracter vulgar sau trivial: a trata cu sictir (A, 23.11.1996, p. 5); a da cu mucii în fasole (AP, 5.10.1999, p. 10); a merge la curve (A, 16.05.1997, p. 20).
22. în încheierea acestui excurs - a cărui amploare se justifică prin sărăcia bibliografiei consacrate argoului actual - se pune în mod firesc întrebarea: cuiprodest?
în opinia noastră, aprofundarea investigării argoului (eventual, pe baza unor cercetări de teren, desfăşurate în diverse medii sociale, după metodologia sociolingvistică) din două perspective complementare - lingvistică (descriptivă) şi funcţională (pragmatică) - ar fi benefică din mai multe puncte de vedere.
22.1. Din perspectiva unor discipline lingvistice cu caracter teoretic (lexicologie, semantică, stilistică funcţională) argoul reprezintă o sursă inepuizabilă de reflecţii asupra dinamicii lexicale, a mecanismelor dezvoltării polisemiei şi sinonimiei, a valorificării resurselor de fantezie şi de creativitate proprii limbii vorbite.
22.2. Din punct de vedere practic (aplicativ), cercetarea argoului şi înregistrarea ultimelor „noutăţi" în domeniu sunt utile pentru lexicografi, traducători, dar şi pentru acele categorii de specialişti implicate, prin natura profesiei, în medii cu potenţial infracţional (jurişti, poliţişti, asistenţi sociali etc). în opinia lui Traian Tandin, înţelegerea limbajului infractorilor (hoţi de buzunare, şmenari etc.) ar reprezenta o modalitate de autoprotecţie pentru virtualele victime118.
22.3. în sfârşit, dată fiind atracţia pe care argoul o exercită asupra generaţiilor tinere (copii, adolescenţi, chiar şi studenţi)119, dar şi a unor categorii de publicişti (din presa scrisă şi audio-vizuală), considerăm că se impune o schimbare a atitudinii şcolii faţă de acest registru al limbii, înzestrat cu o vitalitate şi o capacitate de înnoire remarcabile.
Ignorarea (reală sau mimată) a existenţei argoului (la nivelul programelor şi manualelor şcolare, dar şi al profesorilor de limba română) sau condamnarea sa „de principiu", fără o analiză argumentată, sunt la fel de păgubitoare în planul cultivării limbii. Consecinţa acestor atitudini este stimularea interesului elevilor pentru „fructul interzis" şi tendinţa de a utiliza argoul ca expresie a nonconformismului şi a emancipării.
Din contră, „exorcizarea" acestui registru stilistic şi tratarea lui în cadrul variantelor neliterare (alături de limbajul popular şi de cel familiar/colocvial) ar asigura o ameliorare a competenţei comunicative, dar şi a performanţei lingvistice a elevilor.
In mod evident, din perspectiva obiectivelor majore ale studierii limbii materne în şcoală - asigurarea corectitudinii şi a adecvării exprimării la diversitatea situaţiilor de comunicare - se impune semnalarea „riscurilor" la care se expun cei care abuzează de argotisme: în plan comunicaţional - sărăcirea şi uniformizarea exprimării, iar în plan social - conturarea unei imagini neconvenabile, fixate în mentalul colectiv, conform căreia argotizanţii aparţin, de regulă, zonelor marginale ale societăţii.
Note
1 Traian Tandin, Limbajul infractorilor, Editura PACO, Bucureşti, 1993 [abreviat TTLI]; Nina Croitoru Bobârniche, Dicţionar de argou al limbii române, Editura Amina, Slobozia, 1996 (recenzat de Liviu Groza, în LL, 1998, voi. 1, pp. 120-122) [abreviat DALR]; Anca Volceanov, George Volceanov, Dicţionar de argou şi expresii familiare ale limbii române, Livpress, Bucureşti, 1998 recenzat de Coman Lupuîn LLR, 1998, voi. 3, p. 62-63 şi Adriana Stoichiţoiu Ichim în LL, 1998, voi. 3-4, p. 122-127) [ abreviat DAEF].
2 Ştefan Nimară, Dicţionar de argou englez-român, Editura PACO, Bucureşti, 1993; George Volceanov, Ana-Dolores Doca, Dicţionar de argou al limbii engleze, Editura Nemira, Bucureşti, 1995; Ioan Lăzărescu, Dicţionar de argou şi limbaj colocvial german-român, Editura Niculescu, Bucureşti, 1997.
3 „Specifică perioadei actuale este pătrunderea unor cuvinte şi sensuri din limbajul familiar şi chiar argotic [subl. ns. ] în limbajul publicistic şi în cel politic: de exemplu, cuvinte ca bulibăşeală, mânărie, şmen, sensuri ca ale substantivelor gaură, tun, ţeapă (în combinaţie cu verbele a da, a trage) sau al verbului a şunta (Mioara Avram, Vocabularul actual al limbii române, în LLR, 1997, voi. 3, p. 5).
4 Vezi, în acest sens, şi opinia lui Alphonse Juilland (autorul unor studii despre vocabularul argotic de origine ţigănească din română), care afirma în anul 1952 că argoul românesc este practic necunoscut [subl. ns.], iar puţinele cercetări -articole, reportaje şi culegeri de amatori - publicate în cotidiane şi reviste ilustrate, la care se adaugă câteva studii de specialitate publicate în „Buletinul Philippide" şi în „Bulletin Linguistique" - reprezintă abia un început {apud Theodor Granser, „Miştocăreasca". Materialen zum Rumănischen Argot, Institut fur Romanistik, Salzburg, 1992, p. 22-23).
5 Lista acestor lucrări este prezentată de Iorgu Iordan în Stilistica limbii române, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1975, pp. 310-311.
6 Ibidem, pp. 307-321.
7 „Apariţia unor asemenea elemente [de argou] în vorbirea cuiva degradează, înjoseşte persoana [...]. Acţiunea de cultivare a limbii române îngustează tot mai mult aria de răspândire a acestor elemente, obligându-le în cele din urmă să dispară o dată cu vechile mentalităţi" (Gh. Constantinescu-Dobridor, Mic dicţionar de terminologie lingvistică, Albatros, Bucureşti, 1980, p. 38). Un punct de vedere similar a fost exprimat de Iorgu Iordan şi Vladimir Robu, în Limba română contemporană, E.D.P., Bucureşti, 1978, p. 320 („Datorită dispariţiei categoriilor sociale care foloseau argoul, astăzi putem spune că aceste varietăţi semantice sunt în descreştere în limba română").
8 Elena Slave, Delimitarea argoului, în Probleme de lingvistică generală (red. resp. Al. Graur), voi. I, Editura Academiei, Bucureşti, 1959, pp. 109-111.
9 Coman Lupu, Observaţii asupra argoului studenţesc, în LL, 1972, voi. 3, pp. 349-351; Petre Mihai, Noi contribuţii la studiul argoului studenţesc, în LR, XXVII, 1976, nr. 5, pp. 489-494.
10 Iorgu Iordan, Vladimir Robu, op. cit., pp. 319-320; Valeria Guţu-Romalo, Corectitudine şi greşeală (Limba română de azi), Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972, pp. 188-195; Dumitru Irimia, Structura stilistică a limbii române contemporane, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986, pp. 85-87.
150       Vocabularul limbii române actuale
Redescoperirea argoului 151
11 Pentru istoria argoului şi bibliografia problemei, vezi Albert Dauzat, Les argots. Caracteres, evolution, influence. Index alphabetique, Librairie Delgrave, Paris, 1956; Pierre Guiraud, Largot P.U.F., Paris, 1966; Theodor Granser, „Miştocăreasca". Materialen zum Rumănischen Argot, Institut fur Romanistik, Salzburg, 1992; Argumentul autorilor în DAEF.
12 „Cestavec Lazare Sainean,peredesetudesargotiquesmodernes [subl. ns.], que l'argot, au debut du siecle, conquiert ses lettres de noblesse linguistique" (Pierre Guiraud, op. cit, p. 13).
13 Lazare Sainean, Les sources de l'argot ancien (2 voi.), Champion, Paris, 1912; Le langage parisien auXlX-e siecle, De Boccard, Paris, 1920.
14 Vezi Iorgu Iordan, Stilistica limbiiromâne (p. 310) şi DAEF (pp. 10-11).
15 Termenul francez argot provine din vechiul provensal argaut, având iniţial sensul de „vestmânt" şi, ulterior, de „haină veche, zdreanţă". El desemna iniţial nu un limbaj, ci o colectivitate de pungaşi şi cerşetori, aparţinând faimoaselor Curţi ale Miracolelor. Sensul de „limbaj al răufăcătorilor" datează de la sfârşitul secolului al XVII-lea (Albert Dauzat,op. cit., pp. 10-12,32şiurm.; Pierre Guiraud,op. cit., pp. 5,9-13).
16 Theodor Granser (op. cit., p. 29) glosează termenul miştocar prin „vorbitor de argou"; ca sinonime pentru „a vorbi argotic" se indică expresiile a vorbi la asucealăl la caterincă/la ciorănie/la derută/la mişto/la şmefcheriej/la uşcheală/pe blat/pe unde scurte/pe bune.
17 Imprecizia terminologică (şi, implicit, conceptuală) este ilustrată şi de faptul că diverse dicţionare româneşti califică în mod diferit acelaşi termen: dirig aparţine argoului elevilor (în DCR2) sau jargonului şcolarilor (în DAEF); zdup este considerat familiar în DEX şi argotic în DSin; gherlă aparţine limbajului lumii interlope (în DAEF) sau este considerat popular şi familiar (în DEX).
18 Vezi, de exemplu, definiţia argoului din Dictionnaire de linguistique (sous la direction de Georges Mounin), RU.F, Paris, 1974, p. 40: „Ce terme qui, dans l'usage commun, peut designer aussi bien des formes relâchees, familieres, vulgaires, grossieres etc, d'une langue donnee, a en linguistique un sens plus technique: il designe exclusivement une forme de langue dont le lexique specifique est lie â un groupe social, soit parce que le groupe a une vie fermee (l'argot de Polytechnique), soit parce qu'il a elabore une langue secrete qui protege (l'argot des malfaiteurs, l'argot des maquignons).
19 ApudElenăSlave, op. cit., p. 109-110.
20 Lazare Sainean, Le langage parisien au XlX-e siecle,p. 482.
21 Iorgu Iordan, Stilistica limbii române, p. 311.
22 Vezi, de exemplu, Frangois Caradec, Dictionnaire du franqais argotique et populaire, Larousse, Paris, 1977; Victor Leon, Diccionario de argot espanoly lenguaje popular, Alianza Editorial, Madrid, 1980; Eric Partridge, A Dictionary ofSlang and Unconventional English Colloquialisms and Catch Phrases, Fossilised Jokes and Puns, General Nick-names, Vulgarisms and such Americanisms as have been naturalized, Hg. V. Paul Beale, London, Melbourne Henley (8*1 edition), 1984.
23 Deşi nu este enunţată explicit în titlu, asimilarea argoului cu limbajul popular şi familiar se regăseşte în DALR şi în DAEF; autorii DAEF îşi caracterizează în prefaţă (p. 9) lucrarea ca fiind un dicţionar al limbajelor neconvenţionale [ subl. ns.], realizat după modele similare din lexicografia engleză şi cea americană.
24 Elena Slave, op. cit., p. 110.
1 25 Gh. Bulgăr, Fantezie şiconotaţie în argoul actual, în DAEF, p. 6.
. 26 Apud Th. Granser, op. cit, p. 195.
f 27 DSL, p. 267.
j 28 Cf. Stuart Berg Flexner, Preface to the „Dictionary of American Slang", în Gary
Goshgarian (ed.), Exploring Language, Little, Brown & Company, Boston-Toronto, x 1980, p. 228.
I 29 Pierre Guiraud, op. cit., pp. 97-107 (passim); un punct de vedere similar apare
j la Stuart Berg Flexner (op. cit., p. 232): „Cant and jargon terms become part of the
I permanent, personal vocabulary of the group members, giving prestige to the users
■ by proving their acceptance and status in the group".
I 30 Albert Dauzat (op. cit., pp. 46-51) se referă la argoul [subl. ns.] şcolarilor,
1 militarilor, medicilor şi farmaciştilor etc; Pierre Guiraud (op. cit., p. 9) observă că
| argoul răufăcătorilor se suprapune parţial cu argourile [subl. ns.] profesionale (al
cazărmilor, al tipografilor, al curselor de cai, al teatrului) şi şcolare, j 31 Precizăm că nu avem în vedere aici componenta jargonului reprezentată de
J împrumuturi din limbi străine, la care vorbitorii sau grupurile sociale recurg din ţ snobism, conformându-se mimetic „modei" lingvistice a epocii.
I 32 Cf. Gh. Constantinescu-Dobridor, op. cit., p. 39.
\ 33Cf.DSL,p.63. | 34 Cf. Elena Slave, op. cit., p. 110.
| 35 „Â l'interieur de ce langage populaire qui est le sien et dont il partage les
j tendances et les modes de formation linguistique, l'apport original de l'argot est * constitue d'une part par ses mots techniques designant des categories, des activites
1 qui lui sont propres, d'autre part par ses mots expressifs traduisant sa vision
particuliere du monde et de son milieu" (Pierre Guiraud, op. cit., p. 31). \ 36 Pierre Guiraud, op. cit., pp. 66-76.
i 37 Iorgu Iordan, Note şi observaţii la articolele precedente, în „Buletinul Institutului
l de Filologie Română Al. Philippide", 1937, voi. IV, p. 172.
38 Pierre Guiraud (op. cit., p. 83) observa că în argoul francez modern este dificil i de precizat dacă trunchierile reprezintă termeni tehnici sau cuvinte cu caracter
) secret.
! 39„La troncation est â la mode dans le plus recent argot du boulevard qui 'dit c fest
]        sympa, il est impec; c'est ici un jeu ou regne la plus libre faintaisie" (ibidem, p. 76).
40 Observând că „hipertrofia sufixelor" este o trăsătură a argoului francez modern,
Pierre Guiraud (op. cit., pp. 70-71) afirmă că „sufixarea parazitară" este cel mai
simplu mod de codificare. I 41 Referindu-se la lexicul argotic, Iorgu Iordan (Stilistica limbii române, p. 308)
preciza: „Aproape totdeauna avem a face cu termeni şi expresii aparţinând limbii I comune, care capătă în argou accepţii sau nuanţe semantice noi. Se poate spune
că activitatea lexicală a argotizanţilor se reduce, în marea majoritate a cazurilor, la i. modificarea înţelesului cuvintelor din vorbirea curentă. Şi aceasta, sub imperiul
| afectului şi al fanteziei". Acelaşi punct de vedere apare la Dumitru Irimia (op. cit., p.
j 85) şi Gh. Bulgăr (prefaţa la DALR, p. 6).
| 42 Vezi Albert Dauzat, op. cit., p. 52.
43 Cf. Iorgu Iordan, Stilistica limbii române, p. 313. ! 44 „Sometimes slang is used to escape the dull familiarity of standard words, to
i suggest an escape from the established routine of everyday life. When slang is used,
152
Vocabularul limbii române actuale
Redescoperirea argoului_153
our life seems a little frasher and a little more personal" (Stuart Berg Flexner, op. cit., p.235).
45 „Pletora semantică se explică prin faptul că un obiect are mai multe particularităţi caracteristice, şi atunci diversele subiecte vorbitoare pornesc ba de la una, ba de la alta când simt nevoia să utilizeze cu valoare metaforică numele obiectului în discuţie" (Iorgu Iordan, Stilistica limbii române, p. 313).
46 Ibidem, p. 83.
47 „Cuvintele străine prezintă avantajul noutăţii, care contribuie la creşterea expresivităţii şi, totodată, satisfac nevoia de evadare lingvistică a argotizanţilor, nu mai puţin puternică decât aceea a evaziunii sociale" {ibidem, p. 308).
481. Iordan, Stilistica limbii române, p. 312; Dumitru Irimia, op. cit., p. 87; Elena Slave, op. c/A, p. 115.
49 Albert Dauzat, op. cit., p. 18; Theodor Granser, „Miştocăreasca", pp. 77 şi urm.
50 Cf. Alphonse Juilland,apudlheodoxGranser,op. cit.,p. 194-195.
51 Iorgu Iordan, Stilistica limbii române, p. 312.
52 „Originea străină a unui termen poate evoca o anumită atmosferă spirituală, caracteristică pentru o epocă din viaţa poporului nostru, sau pentru o categorie socială care, în ipoteza dispariţiei din limba comună a termenului respectiv, continuă să-1 păstreze şi să-1 utilizeze. Este - mi se pare - cazul elementelor turceşti şi greceşti [...]" (Stilistica limbii române, p. 313).
53 Vezi Iorgu Iordan, Stilistica limbii române, p. 311. 54/Wdem,pp.319,320,324. 55/6/dem,pp.338,324.
56 în opinia noastră, numărul împrumuturilor de origine engleză este mai mare decât cel înregistrat în dicţionarele de argou; de exemplu, termeni de uz general precum boss „şef, căpetenie"; cash „bani gheaţă", full „plin, aglomerat" sau elemente din argoul tinerilor, cum ar fi formule de salut (hi\ bye-byel) sau termeni vulgari, obsceni care apar în limba vorbită sau sub formă de grafitti (fuck, shit, bitch).
57 în opinia lui Pierre Guiraud (op. cit., p. 71), „hipertrofia sufixelor este o caracteristică a argoului modern".
58 O situaţie similară este descrisă pentru limba franceză de Pierre Guiraud (op. cit., pp. 82-83), care observă că în argou se regăsesc, într-o formă hipertrofiată, caracteristici ale limbajului popular („L'ironie et la degradation des valeurs est le trăit essentiel de l'affectivite populaire").
59 „Sufixele a căror valoare peiorativă e determinată de valoarea lor principală sunt sufixele augmentative, diminutivale şi unele colective, iar în categoria sufixelor a căror valoare peiorativă e dobândită de la teme sunt sufixe care formează nume de agent, sufixe care formează numele purtătorului unei calităţi şi, mai rar, sufixe care formează nume de obiecte sau de acţiuni" (Zorela Creta, Sufixele peiorative, în SMFC, IV, p. 191).
60 Zorela Creta (op. cit., p. 191) observa că „preferinţa cuvintelor depreciative pentru concret este foarte accentuată. [...] Chiar unele sufixe care de obicei formează şi abstracte nu au derivate peiorative abstracte".
61 Precizând că „aportul semantic al sufixului -ui nu este decât acela de a conferi conţinut verbal numelui", Laura Vasiliu (care nu discută derivatele argotice) semnalează „slăbirea sufixului în limba română modernă şi mai ales contemporană" (Derivarea verbală, în FCLR, III, pp. 120,122).
62 „Se ştie că tot ce iese din comun, datorită dimensiunilor exagerate în plus ori în minus, face să intervină afectul cu nuanţe multiple şi variate: admiraţie, uimire, simpatie, dezmierdare etc. Dacă depăşirea limitelor permise de obişnuinţa noastră întrece orice aşteptare, reacţia se manifestă printr-o atitudine de dispreţ (şi pentru obiectele prea mari şi pentru cele prea mici). De aici înţelesul peiorativ nu numai al augmentativelor, ci şi al diminutivelor" (Iorgu Iordan, Stilistica limbii române, p. 18).
63 Numărul redus al diminutivelor cu sens depreciativ din argou confirmă opinia lui Sextil Puşcariu, care explica acest tip de conotaţii printr-o influenţă cărturărească a limbilor romanice apusene (apud Zorela Creta, op. cit., p. 182).
64 „Pentru cei care întrebuinţează argoul e important în primul rând ca termenii folosiţi de ei să aibă un caracter secret, nu să fie expresivi. Aceşti termeni capătă expresivitate numai când sunt folosiţi de vorbitori din afara grupului care i-a creat" (Elena Slave, op. cit., p. 114).
65 „Many people erroneously believe that a fundamental of slang is that it is intentionally picturesque, strained in metaphor, or jocular [...]. The picturesque or metaphorical aspect of slang is often due to its direct honesty or to its newness" (Stuart Berg Flexner, op. cit., p. 240).
66 „Vocabularul [argotizanţilor] este emanaţia unor stări sufleteşti dominate de afect şi fantezie. De aceea, caracteristica lui principală o constituie o mare forţă expresivă: admiraţia, revolta, ironia, tendinţa dezinteresată către glumă şi jocuri de cuvinte, nevoia de a concretiza şi plasticiza ideile abstracte, toate acestea îşi găsesc expresia într-o serie de creaţii lexicale foarte asemănătoare cu producţiile lingvistice ale poeţilor" (Limba română actuală. O gramatică a „greşelilor", p. 489).
67 L'argot,p.7.
68 Pentru un punct de vedere similar, vezi Dumitru Irimia, op. cit., p. 86.
69 Apud Coman Lupu, Observaţii asupra argoului studenţesc, p. 348.
70 Ibidem, p. 349.
71 Deşi această constatare a fost formulată de Stuart Berg Flexner (op. cit., pp. 236-237) cu referire la argoul din SUA, observaţiile lui sunt valabile şi pentru română.
72 Vezi Glosarul analogic şi de sinonime (în DAEF) şi Th. Granser, op. cit., pp. 129-145; 152-175; 176-191.
73 Cf. Iorgu Iordan, Stilistica limbii române, cap. VI (Simbolismul fonetic) şi capitolul VII (Ritmul).
74 „Metaplasma este un procedeu care alterează continuitatea fonică şi/sau gramaticală a enunţului, de obicei la nivelul cuvântului; valoarea stilistică a operaţiilor global numite metaplasme - de multe ori asimilabile accidentelor fonetice - se bazează pe decalajul existent în conştiinţa vorbitorului între forma corectă/completă a cuvântului şi cea deviată prin metaplasma" (DSL, p. 292). Pentru o definiţie similară, vezi Claude Peyroutet, Style etrhetorique (Editions Nathan, Paris, 1994, pp. 24-25) unde se subliniază caracterul elaborat, conştient al metaplasmelor: „On appele metaplasme une alteration volontaire [subl. ns.] du signifiant, c'est-â-dire de la pârtie sonore (oral) ou scripturale (ecrit) d'un signe. Le metaplasme porte sur les phonemes, les lettres, les syllabes".
75 Pentru alte exemple, vezi supra 8.1.
76 Pentru exemple suplimentare, vezi supra 8.2.
77 Considerat în DSL (p. 86) „formă de manifestare a funcţiei ludice a limbajului, calamburul se realizează prin exploatarea intenţionată [subl.ns.] a mai multor figuri j
154       Vocabularul limbii române actuale
Redescoperirea argoului_155
de stil." Calamburul este definit ca o „figură de stil, joc de cuvinte bazat pe echivocul rezultat din alăturarea/substituirea a două cuvinte asemănătoare sonor (omofone), dar având sensuri diferite, în scopul obţinerii unui efect comic" (ibidem).
78 Pentru alte exemple de calambur, realizat pe baza unor compuse prin abreviere, vezi supra 9.4.
79 Vezi Claude Peyroutet (op. cit., p. 66): „La langue populaire et l'argot sont de remarquables fournisseurs de metaphores, souvent utilisees dans la presse et la publicite". Importanţa metaforei este acceptată şi de Elena Slave, care, în principiu, neagă expresivitatea argoului în raport cu cercul argotizanţilor: „Discutând lipsa de expresivitate a argoului, nu trebuie să se exagereze, afirmându-se că argotismele nu pot avea uneori o nuanţă expresivă rezultată din metafora folosită. într-adevăr, mijlocul cel mai frecvent de îmbogăţire a vocabularului argotic îl formează metafora" (op. cit.,p. 117).
80 Asemănarea argoului cu limbajul poetic stă în caracterul metaforic al celor mai multe dintre expresiile amândurora: „Şi într-un caz şi în celălalt avem a face cu produse ale unor stări sufleteşti dominate de afect şi fantezie" (Iorgu Iordan, Limba română actuală. O gramatică a „greşelilor", p. 491). Pentru definirea, tipologia şi structura metaforei, vezi articolul respectiv din DSL (pp. 289-291).
81 Cf. Pierre Guiraud, op. cit., p. 105; Elena Slave, op. cit., p. 116.
82 Unele metafore din această categorie sunt discutate de Iorgu Iordan în Stilistica limbii române, pp. 335-336.
83 „Many use slang just because it is not standard or poliţe [...]. For teenagers, entertainers, college students, beatniks, jazz fans, intellectuals, and other large groups, slang is often used in preference to standard words and expressions" (Stuart Berg Flexner, op. cit., p. 236).
84 Pierre Guiraud (op. cit., p. 106) vede în aceste tendinţe adevărate „legi" ale creaţiei argotice.
85 „Food is probably our most popular slang image. Food from the farm, kitchen, or table, and its shape, color and taste suggests many slang metaphors. This is because food can appeal to taste, smell, sight, and touch, four of our five senses; because food is a major, universal image to aii people, all sub-groups; because men work to provide it and women devpte much time to buying and preparing it; because food is before our eyes three times every day" (Stuart Berg Flexner, op. cit., p. 238).
86 Pentru definirea şi tipologia metonimiei, vezi DSL, p. 295.
87 Vezi DSL, p. 454.
88 Ibidem,pp.57-58.
89 Vezi CI. Peyroutet, op. cit., p. 33; creaţii de acest tip din limbajul presei actuale au fost discutate de Rodica Zafiu în „România Literară", 1995, nr. 11, p. 11
90 Vezi DSL, p. 200.
91 Pentru importanţa acestei figuri în argou, vezi Iorgu Iordan, Stilistica limbii române, (p. 314) şi Stuart Berg Flexner (op. cit.,p. 237).
92 Antifraza este definită ca „figură de gândire, formă a ironiei, care constă în a atribui unui cuvânt/locuţiuni/propoziţii un sens contextual opus sensului său real" (DSL, p. 55).
93 Referindu-se la izolări, Iorgu Iordan (Stilistica limbii române, p. 209) preciza: „Sunt tot 'construcţii', adică sintagme, dar valoarea lor stilistică nu izvorăşte din felul cum sunt construite, ci din legătura unor anumite elemente lingvistice. Seamănă
mai bine cu cuvintele decât cu grupurile sintactice: la ele interesează exclusiv înţelesul, şi acesta este unitar, întocmai ca la un cuvânt unic. Aşa se face că pot fi înlocuite, când există sinonimie, măcar aproximativă, printr-o singură unitate lexicală".
94 Despre construcţiile sintactice la baza cărora se află o imagine (în sens larg), se afirmă că „joacă în limba vorbită un rol asemănător cu al figurilor de stil din limbajul poetic, căci satisfac nevoile de ordin afectiv şi dau vorbirii plasticitate, culoare, adică expresivitate" (ibidem, p. 209).
95 „Afectul, mai puternic şi mai frecvent manifestat decât la subiectele vorbitoare obişnuite, cere necontenit mijloace noi de expresie, care să satisfacă nevoile afective, mari şi permanente, ale argotizanţilor. Asta însemnează [...] părăsirea cuvintelor care nu mai corespund acestor nevoi şi înlocuirea lor prin altele, neuzate încă, proaspete, pline de suc şi de savoare" (Iorgu Iordan, Stilistica limbiiromâne, p. 309).
96 Ibidem, pp. 315-321. 97/6/dem,p.313.
98 Exemplele ne-au fost comunicate de studenţi din anul I al Facultăţii de Litere din Bucureşti. Ele învederează ritmul rapid în care se modifică argoul tinerilor şi confirmă valabilitatea constatării lui Stuart Berg Flexner (op. cit., p. 229): „Each generation also seems to need some new words to describe the same old things".
99 Cf. Iorgu Iordan, Stilistica limbiiromâne, p. 319.
100 Cf. Pierre Guiraud, op. cit., p. 65.
101 Apud Iorgu Iordan, Stilistica limbiiromâne, pp. 338-339.
102 Conceptul de limbaj familiamu beneficiază de o definiţie precisă în lingvistica românească (el nu este nici măcar menţionat în DSL!). Pentru Valeria Guţu - Romalo (Corectitudine şi greşeală, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972, p. 191), varianta „familiară" reprezintă un nivel al limbii vorbite, situat între „vorbirea îngrijită" şi cea „argotică". Această perspectivă pragmatic-normativă trebuie completată cu dimensiunea stilistică a limbajului respectiv, caracterizat prin spontaneitate şi afectivitate, ceea ce conduce la predominarea funcţiei expresive asupra celei referenţiale (cf. Dumitru Irimia, op. cit., p. 82). în concepţia lui Stuart Berg Flexner (op. cit., p. 228), limbajul familiar (colocvial) se delimitează de limbajul standard (literar) prin caracterul său informai, iar de argou prin faptul că este înţeles de marea majoritate a vorbitorilor.
103 Vezi Gh. Agavriloaei, Din argotulşcolarilor, în „Buletinul Institutului de Filologie Română Al. Philippide", 1937, IV, p. 138; Al. Vasiliu, Din argoul nostru, în „Grai şi Suflet", 1937, VII, p. 95.
104 Valeria Guţu-Romalo, Corectitudine şi greşeală,pp. 188-195.
105 Valeria Guţu - Romalo, Nou şi vechi în limba română actuală, în LL, 1997, voi. 3-4, p.9.
106 Termenul argotic şmen, având sensul „escrocherie practicată de traficanţii de valută, constând în înlocuirea banilor cu hârtie de ziar în timpul unei tranzacţii" (în DAEF) este utilizat în presă cu sensul generic „escrocherie": „Strâns uniţi în jurul delapidatorului, deputaţii Puterii au inventat un şmen procedural ca să-1 scape pe Gabriel Bivolaru (PDSR)" (A, 6.02.1998, p. 5).
107 Gradele diferite sub care se manifestă marca familiar pot avea consecinţe diferite asupra respectării normelor limbii literare şi asupra expresivităţii comunicării lingvistice, impunând atenţie în folosirea acestei mărci" (Angela Bidu-Vrănceanu, Mărcile stilistice (diastratice) în DEX şi importanţa lornormativ-didactică, în LL, 1997, voi. 1, p. 32).
156       Vocabularul limbii române actuale
108 Valeria Guţu - Romalo (op. cit, la nota 104, pp. 192-193) considera (în anul 1972) că. gagiu şi mişto sunt „termenii argotici cu cea mai mare răspândire în limba actuală", iar nasol era inclus între cuvintele „frecvente în vorbirea neîngrijită".
109 „Elementele de argou afectează limba numai la nivelul exprimării familiare, vorbitorii fiind conştienţi de caracterul frondist, 'licenţios' din punctul de vedere al vorbirii îngrijite, al utilizării termenilor şi expresiilor de acest fel" (Valeria Guţu - Romalo, Corectitudine şi greşeală, p. 195).
110 „Constatăm că publicaţiile actuale, cele mai multe, recurg fără inhibiţii la formulări ireverenţioase, triviale, argotice, în relatarea unor informaţii serioase, chiar grave şi angajante. Faptele de limbă 'orală', neliterare, stilistic neadecvate abundă în ziarele şi revistele noastre" (Valeria Guţu - Romalo, Stilul „relaxat" în uzul limbii române actuale, în LL, 1996, voi. 3-4, p. 23); vezi, într-un sens mai general, opiniile despre „ţigănirea limbii române", prin răspândirea unui „vocabular argotic foarte agresiv" (Dezbaterea Limba română actuală, în „Caiete critice", 1991, voi. 8-9 (45-46),p.35).
111 Valeria Guţu - Romalo, art cit, p. 22.
112 Dumitru Irimia, op. cit, p. 185.
113 „Alegerea semnului lingvistic este condiţionată de specificul raportului conţinut informaţional - direcţie persuasivă şi stă în legătură cu date extralingvistice [...]. Dintr-o serie de semne lingvistice şi structuri care au în comun acelaşi conţinut informaţional, este selectat semnul lingvistic care răspunde direcţiilor în care acţionează funcţia conativă" (ibidem, pp. 188-189).
114 Scrierea cu aldine marchează cuvinte sau sensuri neînregistrate în DAEF şi DALR.
115 Se observă că termenii din lexicul comun utilizaţi cu sensuri speciale în argou sunt marcaţi prin ghilimele.
116 „în grila evaluativă a vorbitorului de limbă română discursul public, scris sau vorbit-articol de ziar, emisiune radiofonică sau de televiziune, cuvântare, conferinţă, disguţie politică sau nu - aparţine nivelului 'înalt', chiar dacă, în interiorul acestei modalităţi, stilistice, rigorile exigenţei de adecvare variază în funcţie de diverşi factori determinanţi în condiţiile unei situaţii de comunicare concrete" (Valeria Guţu -Romalo, Stilul „relaxat" în uzul limbii române actuale, p. 21).
117 „Ca opţiune conştientă, e o atitudine (populistă) de captare, mai ales în scop lucrativ, a unei audienţe cât mai largi.^Formulările de acest fel au un rol analog cu acela al relatării preferenţiale, pe prima pagină, a crimelor şi violurilor etc.) (ibidem, p. 22). Ca o confirmare „din interiorul" profesiei jurnalistice a punctului de vedere exprimat de Valeria Guţu - Romalo, reţinem opinia lui Ion Cristoiu: „Pentru a-şi vinde ziarul, directorii şi redactorii şefi folosesc deseori instrumentul gâdilării cititorului. Adresându-se direct sau indirect posibililor lectori, ei se străduie să-i alinte, să le râzgâie orgoliile, să nu le contrazică. Vorba aia: Clientul nostru, stăpânul nostru" (EZ, 2.11.1995, p.l).
1,8 Vezi TTLI, p. 7.
119 Vezi Valeria Guţu - Romalo, Corectitudine şi greşeală, p. 192.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
AVRAM Mioara, Abrevieri din actualitate, în LLR, 1995, voi. 1, pp. 3-5 AVRAM Mioara, Anglicismele în limba română actuală, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1997
AVRAM Mioara, Probleme ale exprimării corecte, Editura Academiei, Bucureşti,
1987
AVRAM Mioara, Vocabularul actual al limbii române, în LLR, 1997, voi. 3, pp.3-6
Bidu-Vrănceanu, Angela, Dinamica sensurilor în româna actuală, în LL, 1997, voi. 3-4, pp. 39-44
BIDU-VRĂNCEANU, Angela, Dinamica vocabularului românesc după 1989. Sensuri „deviate" ale termenilor tehnico-ştiinţifici, în LL, 1995, voi. 1, pp. 38-45
BIDU-VRĂNCEANU, Angela, Lectura dicţionarelor, Editura Metropol, Bucureşti, 1993
BIDU-VRĂNCEANU, Angela, Mărcile stilistice (diastratice) în DEX şi importanţa lor normativ-didactică, în LL, 1997, voi. 1, pp. 27-36 CALVET, Louis-Jean, Les sigles, RU.F., Paris, 1980
DAUZAT, Albert, Les argots. Caracteres, evolution, influence. Indexalphabetique, Librairie Delgrave, Paris, 1956
DEŞIRAT, Claude, Tristan HORDE, La language franqaise au 206 siecle, Bordas,
Paris, 1988
DUBOIS, Jean, Mathee GIACOMO, Louis GUESPIN, Christiane MARCELLESI, Jean-Baptiste MARCELLESI, Jean Pierre MEVEL, Dictionnaire de linguistique et des Sciences du langage, Larousse, Paris, 1994
ETIEMBLE, R., Parlez-vous franglais ?, Editions Gallimard, Paris, 1967
FLEXNER, Stuart Berg, Preface to the „Dictionary of American Slang", în Gary Goshgarian (ed.), Exploring Language, second edition, Little, Brown & Company, Boston-Toronto, 1980, pp. 227-243
GOOSSE, Andre, La neologie franqaise aujourd'hui. Observations et reflexions, Conseil International de la Langue Frangaise, Paris, 1975
GRANSER, Theodor, „Miştocăreasca". Materialen zum Rumănischen Argot, Institut fur Romanistik, Salzburg, 1992
GUILBERT, Louis, La creativite lexicale, Librairie Larousse, Paris, 1975
GUIRAUD, Pierre, Uargot, RU.F, Paris, 1966
158       Vocabularul limbii române actuale
GUIRAUD, Pierre, Les mots etrangers, RU.F., Paris, 1965
GUŢU-ROMALO, Valeria, Corectitudine şi greşeală (Limba română de azi), Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972
GUŢU-ROMALO, Valeria, Nou şi vechi în limba română actuală, în LL, 1997, voi. 3-4,pp.5-9
HRISTEA, Th., Ortografia şi ortoepia neologismelor româneşti (cu specială referire la împrumuturile recente), în LL, 1995, voi. 2, pp. 36-53
HRISTEA, Th., Romanian Vocabulary andEtymology, în Current Trends in Roma-nian Linguistics (edited by A. Rosetti and Sanda Golopenţia Eretescu), în „Revue Roumaine de Linguistique", XXIII, 1978, nos. 1-4, pp. 203-254
HRISTEA, Th. (coord.), Sinteze de limba română, ediţia a treia, revăzută şi din nou îmbogăţită, Editura Albatros, Bucureşti, 1984
IORDAN, Iorgu, Limba română actuală. O gramatică a „greşelilor", ediţia a doua, Editura Socec, Bucureşti, 1947
IORDAN, Iorgu, Stilistica limbiiromâne, ediţia a doua, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
1975
IRIMIA, Dumitru, Structura stilistică a limbii române contemporane, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986
PEYROUTET, Claude, Style etrhetorique, Editions Nathan, Paris, 1994
PREDA, Irina, îmbogăţirea lexico-semantică a limbiiromâne actuale (cuprivire
specială la perioada post-decembristă), înLR, XLI, 1992, nr. 9, pp. 483-490; nr. 10, pp.
541-548
PUŞCARIU, Sextil, Limba română. I. Privire generală, Editura Minerva, Bucureşti,
1976
SLAVE, Elena, Delimitarea argoului, în Probleme de lingvistică generală (redactor responsabil Al. Graur), voi. I, Editura Academiei, 1959, pp. 109-118.
&\ DINAMICA lfe INFLUENŢE
CREATIVITATE
Bogăţia faptelor lingvistice aduse în discuţie extrase din presa scrisă şi vorbită, pertinenţa distincţiilor şi a comentariilor ne-o înfăţişează pe autoarea lucrării drept un observator atent şi subtil al schimbărilor din lexicul românesc. Privind cu luciditate avalanşa de inovaţii din limbajul publicistic, autoarea le evaluează şansele de supravieţuire prin comentarii şi explicaţii, fără a se situa pe poziţia rigidă a normatorului de limbă, care etichetează fiecare formă drept corectă sau incorectă. Experienţa didactică acumulată o ajută pe Adriana Stoichiţoiu-lchim să găsească o foarte bună cale de acces spre cititor, ocolind erudiţia aridă şi pretenţioasă, fără a face însă concesii sub raportul rigorii ştiinţifice.
Prof. univ. Liliana lonescu-Ruxăndoiu Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti