ACADEMIA ROMÂNĂ
       INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ „SEXTIL PUŞCARIU”
                 PETRU NEIESCU
             DICŢIONARUL
 DIALECTULUI ISTROROMÂN
                  Voi. III
                L - Pinta2
                 9
                          EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE Bucureşti, 2016
                           Copyright © Editura Academiei Române, 2016.
        Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii.
                   EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE Calea 13 Septembrie nr. 13, Sector 5 050711, Bucureşti, România Tel: 4021 318 81 46,4021 318 81 06 Fax: 4021 318 24 44
                   E-mail: edacad@ear.ro, Web: www.ear.ro
           Referenţi ştiinţifici: Goran FILIPI, membru al Academiei Croate de Ştiinţe şi Arte Dr. Eugen Pavel
Descrierea CEP a Bibliotecii Naţionale a României NEIESCU, PETRU
     Dicţionarul dialectului istroromân / Petru Neiescu. -Bucureşti: Editura Academiei Române, 2011-vol.
     ISBN: 978-973-27-2107-0
     Voi. 3.: (L-Pinţa2). - 2016. - ISBN 978-973-27-2723-2
                 MlN1ST1-.RUI Al-ACERILOR EXTERNE
                 i H AM? VAVd î 'O m I f I ni: NlllU RE LAŢI. A i \ K( ÎM.V. 1 IM nu {1 i NN DÎ'HI
                     Această carte a fost tipărită cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe -Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni.
                                            vnvw.dprp.gov.ro
                      Conţinutul acestei cărţi nu reprezintă poziţia oficială a Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni.
            Redactor: Magdalena BEDROSIAN Tehnoredactor: Mariana IONICĂ Coperta: Mariana ŞERBĂNESCU
Bun de tipar: 16.11.2016; Format: 16/61 * 86 Coli de tipar: 22,5
C.Z. pentru biblioteci mari: 459.0(453.32)=59 C.Z. pentru biblioteci mici: 459_____________
                      PREFAŢA
      în timpul redactării prezentului volumul s-a simţit nevoia obţinerii unor informaţii suplimentare referitoare la existenţa sau inexistenţa unor cuvinte, la forma, sensul sau originea lor, informaţiile de care dispuneam fiind adesea insuficiente sau îndoielnice.
      Pentru lămuriri suplimentare, ne-am adresat unor buni cunoscători ai graiului din satul lor natal, precum şi unor specialişti în domeniu. Astfel, pentru graiul din Noselo ne-am adresat doamnei Viviana Brkaric, pentru cel din Suşnieviţa, domnului Iosif Glavina, pentru cel din Jeieni, domnului Robert Doricic. Pentru siguranţa răspunsurilor, dânşii s-au consultat şi cu alţi membri ai localităţii sau ai familiei, cum e cazul domnului Robert Doricic, care ne-a trimis răspunsurile numai după ce au fost confirmate de bunicul sau de tatăl său, Miho şi Mauro Doricic.
      Pentru informaţii referitoare la graiul din Bărşcina, publicate în valoroasa sa lucrare Vocabolario istroromeno-italiano, domnul profesor Antonio Dianich, în dubla sa calitate, de vorbitor al dialectului şi de lexicograf, ne-a oferit indicaţii preţioase.
      Tuturor le mulţumim călduros şi pe această cale pentru promptitudinea cu care au răspuns solicitărilor noastre.
      în mod deosebit aducem mulţumiri şi ne exprimăm recunoştinţa faţă de domnul academician August Kovacec, specialist recunoscut în domeniu, pentru efortul de a citi cu atenţie întregul volum, pentru propunerile autorizate de îmbunătăţire, de la micile scăpări de dactilografie, până la structura sau etimologia uni număr însemnat de cuvinte.
                                                                        Autorul
                              L
   la1 (Ma, By, Ie, Mi I, We, Ge, Ba J Sd, ALR II N, Mo, Ko J Sd, Pe-Ne J S Sc, Sâ-Fă, Da) prep. 1. La. (Introduce un complement circumstanţial de loc). Stăie la ... (Ba N) — stă la ... Ie mes-a la morq cu âsiru şi lât-a o bărsa de grâu (Mo S) = el s-a dus la moară cu măgarul şi a luat un sac de grâu. Preste nopte râmara la noi (ALR II N 6/1820) = peste noapte rămâne la noi. La ta căsa fost-a ştâla (Pe-Ne S) = la casa aceea a fost grajd. Nuştire av la uşe ascutât (Ko J) = cineva a ascultat la uşă. Iei' mergu la preftu (Ko 5) = ei se duc la preot. Bire-i la foc (Pe-Ne J) = bine-i la foc. Nu-i iei câsg, forşi-i la susedu (Fi 103 N) = el nu e acasă, poate-i la vecinul. Io âm inca o teta ciia ke jivea ân Cepit', ke i di la noi (Ne-Per NY) = eu am încă o mătuşă aci care trăieşte în Cepici, ce e de la noi. Peri pâr la âm po de frunte (ALR II 7) = părul până la jumătatea frunţii. Toţ ân iârna şedeian la foc (Da) = iama toţi şedeam la foc. 2. Pe. Domnu cu sveti Petru ... flât-a la câle un tezăc (Pu I 7/1) = Dumnezeu cu sfântul Petru au aflat pe dmm un muncitor. Si iei' a mes la o câle (Pe-Ne S) = şi ei au mers pe un drum. 3. Lângă. Io m-oi fâţe capela la câle si tu ver fi prevtu (Pu I 18/44) = eu mă voi face capelă lângă dmm şi tu vei fi preotul. Pus-a bărsa la un zid (Ca) = a pus sacul lângă un zid. 4. Pentru, de. Pripravi la... = a se pregăti de ... Pripravl la morte (ALR I 2/284 B) = a se pregăti de moarte. 5. în (By, Mi I, Ie, Ge, We N, Sâ-Fă). Neca-v-o puru viie la un loc, iuvg vâvic âpa pre ia caplf (Pu I 4/48) = să o pună vie într-un loc unde apa să picure întruna pe ea. E lupu zâce la gropa durminda (Mo 126 J) = şi lupul zace în groapă dormind. Pus l-a la pl'ira cămara de grâu, de iecmlc şi de
lâ
lâ
turkine (Pe-Ne N) = i-a pus în camera plină de grâu, de orz şi de porumb. La o bârse (Ca) = într-un sac. Cân a virit svăt'a lisiţa scapât-a si aflât-a la stăle lupu, iuve zâţe (Pe-Ne S) = când au venit nuntaşii vulpea a fugit şi a aflat lupul în grajd, unde zace. 6. După (By, Mi I, Ie, Ge, We N). Gospa (contesa) l'-a zis: io to-i lâ se ver âmnâ la guske şi la râţe (Pi II S) = eu te voi lua dacă te vei duce după gâşte şi după raţe. Firu la o zi ţi ie uscât (Ko S) = fânul după o zi îţi este uscat. 7. Sub. Antre uşe-i ăbe murgvg, la iă brecu durmivg (Ia 12/2 S) = în ogradă e un dud alb, sub el doarme câinele. ^ Cf. a2. + lat. illac.
    lâ2 (Ma, Pu, Mo, ALR I 1/105 B, By. Pe-Ne N Sc, Ko Sd), Iva (Ma J), lvâ (Na II) via (Ma J), vlâ (ALR I 1/105 J, ALR II N, Ko J, Ko Sd. [foarte rar], Pe-Ne C J N), vb. IV tr. 1. A lua. Şi tunce-l vreda â lâvu şi-l spqlu (Pe-Ne C) - şi atunci îl iau repede şi-l spală. Âta zi laie cu sire un hleb de pâre ân torbe (Mo 49 S) = a doua zi ia cu el în traistă o pâine rotundă mare. Ie mes-a la morg cu âsiru şi lât-a o bărsa de grâu (Mo S) = el s-a dus la moară cu măgarul şi a luat un sac de grâu. Ahmoce cela gospodin vire ke va fetu lâ cu sire (Mo 28 S) = acum acel domn vine să ia băiatul cu el. Măre borş, tot ne lâie; şi grăşiţe (Pe-Ne Sc) = mare vânt, tot ne ia; şi grindină. Tu ai lat tot ţ-a fost pre scănd (Fi 615 S) = tu ai luat tot ce a fost pe masă. Cân a lât sârpurle mes-a jos ân campâne (Pe-Ne Sc) = când a luat secerile s-a dus jos la holdă. Lâta-a-vo cu sire (Da) = a luat-o cu el. Lg, le, poidŞ (Da) = ia, ia, mănâncă! Ke te va lisiţa vlâ (Pe-Ne N) = că te va lua vulpea. Ie şi4nt-av viat cumarăcu (ALR II N 6/1635) = el şi-a luat pălăria. Vlât-a-vo za jenu (ALR II N 5/1265) = a luat-o de soţie. Cum l'-av vlăt nimţi (Pe-Ne C) = cum i-au luat nemţii. Sâkile a sâle vlăt (Pe-Ne 1964/213 J) = fiecare le-a luat pe ale sale. Dracu te via (Ie) = te va lua dracul. Vlşl, vlâţ! (ALR II N 7/2221) = ia!, luaţi! • Lâ cu interes = a se împrumuta. Hau cu interes (Ma) = iau cu împrumut, mă împrumut. • Lâ t'ă = a lua şi a duce cu sine. Si ţa zenske l-a lât t'â dvâiset clâftari (Pu I 23/4) = şi femeia aceea a luat şi a dus cu ea douăzeci de stânjeni. Voi aţ lât de lu mâie kemeşa (Fi 486 Sc) = voi aţi luat cămaşa mamei. 2. A scoate. Ie lât-a şcuta din jep (Pe-Ne N)
8
la
lâcât
= el a scos caşul din buzunar. 3. A angaja. Am vlât ân hlâpâţ de oile păşte (Pa) = am angajat o slugă pentru a paşte oile. ■ Ind. prez. [1-6]: lavu, laii, laie, laiem, laieţ, lauu (Ao); lâuu, lâii, lâuu [?], laiem, laieţ, lâuu ALR I 1/105 B); [3]: lâie (Pe-Ne Sc). [1]: lâv (Pe-Ne C)jâvu (We II, Pe-Ne N, Ko S), }âu (Na II); [2-6] lâii, lâie, laien, laieţ, lâvu (Pe-Ne C N, Ko S), [3]: lâie (Na II, Pe-Ne Sc); lâuu lâii, lâuu [?], laiem, laieţ, lâuu ALR I 1/105 B), [3] lâie (Pe-Ne Sc); vlâvu, vlâii, vl'âie, vlâm, vlâţ, vlâvu (ALR I 1/105 J, ALR II N 7/2217-2219); Imperf. [1-6]: laveiam, -veiai, —veia -veian -veiaţ —veia (Pe-Ne Q, [3]: laieia (We I); Perf. c. [1]: io-m lavqit (Pe-Ne N); Imperat. [2]: le (We I, Da), iâ (Na II); [5]: laieţ (We II). Ger.: lavţinda. Cf. lavgi, vlâ. + lat. levare.
    Ia3 v. iâle.
    la4 v. iei'.
    lâbura (Da) s. f. Cursă pentru păsări făcută cu o piatră. ■ PI.: lăbure.
    lac (Ma, By, Pu, Pi, ALR II, Ca, Fi, Ko J, Pe-Ne J, Da), lac (Ge) s. m. şi n. 1. Baltă (ALR II N 3/831, Fi 56 J Şc, Sâ-Fă) 2. a) Lac, baltă (Pi, ALR II N 3/836, Pe-Ne J N S, Ko J, Fi 56 J, Sâ-Fă, Da). Gospodâru-l tremete ... cu porţi si-l' ziţe: lâs-l' bg-n ţela lâc (Pu I 17/29) = stăpânul îl trimite ... cu porcii şi-i spune: lasă-i să bea din lacul acela. Â ştiţ ce-i lâc? Bara, lac (Sâ-Fă) = ştiţi ce-i lâc? ‘Bara, lac’; b) Lac, baltă în care se adapă vitele (Ca, Fi 1087). Lâcu iuve jeiânţi adâpu blâya (Pe-Ne J) = balta, lacul unde jeienenii adapă vitele; c) Lac mic, baltă (Ma, Ge). Sr Cf. bâta, iezer, lâg, lut, puc, şcâl'a, şcâlca, ţopăi. 2. Zonă inundată (Da). 3. Iaz (Da). ■ PI. m.: lâc (Fi 1087 N Sc), lăcure (Ge, Fi 56 J), lâcure (Ca, Ko J, Fi 1087, Da), f.: lâcure (ALR II N 3/836, Pe-Ne N S), lâcuri (Ma, Pi). ♦ lat. Iacus.
    lac (Ko) adj. Numai în expresia luată ca atare din croată Lacu noc = noapte bună. ^ Cf. lâhc.
    lâcat v. lâcât.
    lâcatu v. lâcât.
    lâcât (By, Ie, Pi, Ba B, Pe-Ne C, Fi 257 Sd), lâcâtu (Ba B L Gd, Pe-Ne C), lâcat (Ba B, Ko B), lâcatu (Ba C), lâketu (ALI 1/43 B),
9
lâcâtu
lâdru
laket (Ca, Fi 257 C) s. m. 1. Cot. Lâcâtu de mâr (Pe-Ne C) = cot la mână. Lâcâtu de robe (Pe-Ne C) = cotul hainei. 2. Unitate de măsură egală cu 75 cm. (Pe-Ne Q. Cf. cot1 1 a), 1 b), cuvet 1. ■ PI.: lăcţi (Pi, Pe-Ne C, Fi M), lâcti (Fi Sd). + cr. lakat. lâcâtu v. lâcât.
   lâcna (Pa) s. Materialul din care se fac sacii, laco (Ko) adv. Uşor. Mite laco (Ko) = mi-e uşor. Cf. lâhco lâhco. + cr. lako.
   lacom (Ga III, Pi), f.: lacomg (Pi) lâcomna (Fi 1346 Sd) adj. 1. Lacom. Lâcomna gal'ire / gal'ire / gal'ira (Fi 1346 B C Sc Şc T /SIL), gal'ira lâcomna (Fi 1346 M) = găină lacomă. 2. Avariţios (Ga III). A Cf. lâcomân, projerita, projdârl'iva, projdârl'iviţq. + v. sl. lakomu, cr. lakom. lâcomân v. lâcomân.
   lâcomân, lâcomân (Da) adj. Lacom. Lâcomân de pinez (Da) = lacom de bani. Cf. lacom, pojerita, projdârl'iva. ■ PL m.: lâcomni, lâcomni, f.: lâcome. + cr. dial. lakoman, st. lakom. lacomş v. lacom, lacomiia v. Iacomiie.
   lacomiie (Pi), lacomiia (Da) s. f. Lăcomie. + cr. dial. lakomja. lâcomna v. lacom.
   lâcot (Ca) s. n. Lacăt. ^ Cf. lâket. ■ PL: lâcote. lâdriia (Fi 134, 1077 Sd, Da), lâdriia (Fi 134, 1077 Sd), lâdriiş (Fi 134, 1077 Sd) s. f. 1. Atrium, uşa bisericii (Fi 134 Sd). 2. Tindă, pridvor (Fi 1077 L Sc). 3. Copertină, şură (Da). ^ Cf. baldaldn, lopa, portun, târtoia, vojnac. ■ PL: lâdriie, lădriie. + cr. dial. ladrija ‘ atrium’. lâdriia v. lâdriia. lădriiş v. lâdriia. ladru v. lâdru.
   lâdru (Ma, By, Pi) s. m. 1. Hoţ, lotru a) (By: Se foloseşte mai ales ca înjurătură, Pi: folosit rar, mai des se foloseşte tăi). Ontrat a fost âr-o cetâte nuşcârl'i lădri, cârl'i furaveit-au şi şcoda lucrât (Pi 11/21 S) = odată au fost într-un oraş nişte hoţi care furau (întruna) şi
10
ladrun
laket
făceau pagubă; b) (Ma, Folosit numai ca înjurătură). Cf. tât. ■ PI.: lâdri. + ven., it. ladro.
   ladrun (By, Na II, Pi) (Rinchites betuleti) s. f. Insectă ce mănâncă foile de viţă de vie. + cr. ladrun.
   ladviţa (Fi 827 - 830 Sd), ladviţţ (Fi 827 - 830 S) s. f.
a) Ciocârlie mare (Melancorypha calandra - Fi 827); b) Ciocârlan (Galerida cristata - Fi 828); c) Ciocârlie de pădure (Lullula arborea -Fi 829); d) Ciocârlie (Alauda arvensis - Fi 830). Cf. cel'i ce nu âvdu, cincirinci, scări in. ■ PI.: ladviţe. + cr. ladvica. ladviţş v. ladviţa.
   lâg (Ca) s. m. Lac. Âm uzavţit aşâ prin lâg pl'ţrde vrema za lovi ribe (Ca 77) = am obişnuit (am avut obiceiul) să pierd vremea aşa pescuind prin lac. ^ Cf. lăc. ■ PI.: lâgure. + it. lago. lagamân v. lagamân.
   lagamân (Pe-Ne N, Fi 613 J Sd, Da), lagamân (ALI 4/387 5), lavamân (ALI 4/387 B, Da) s. m. şi n. Lavoar, lighean. Cf. cadin. ■ PI. m.: lagamân (Fi J S Sd), f.: lagamâne (Fi B C S Şc). + cr. dial. lagaman, ven. lavaman, it. lavamano.
   lâyar (ALRIIN 4/958) s. Tabără. + ger. Lager. lâhc (Da), n. lâhco (By), lâhco (Ge) adj. Uşor. (Numai în Lâhcu not' Da) = noapte bună. Cf. lac.
   lâiavâţ (Fi 101 M) s. m. Flecar. Sr Cf. bâbina, bârbl'avaţ, clepetăc 3, t'aculon. ■ PI.: lâiavţi. + cr. lajavac.
   lâiaviţa (Fi 97 M) s. f. Pălăvrăgioaică. ^ Cf, bârbl'âviţa, clepetuşa, caculona, limba lunga ■ PI.: lâiaviţe. + cr. lajavica lâibâţ (ALR II N 4/1181, Sâ-Fă) s. Vestă, laibăr. ■ PI.: lâibţi (ALR II), lâibţ.
   lâibe (ALI 3/221 J) s. Vestă bărbătească. Sr Cf. coreţ 1.
   Iâina (Pa, Fi 1436 J) s. f. Balegă. Sr Cf. bâlega. ■ PI.: lâine Iâistrike (ALI 3/245 J) s. Portjartier. ^ Cf. las tic, podvejna. + ven. lastico ‘elastic’.
   lajl'ivâţ (Fi 95 Sd) s. m. Şarlatan Cf. prevarant, slipâţ. ■ PI.: lajl'ivţi.+ cr. lazljvac.
   lâket (Ca) s. n. Lacăt. Cf. lâcot. ■ PI.: lâketure laket v. lâcât.
11
lâketu
lampa
   lâketu v. lâcât.
   lakiruit, f.: lakiruita (ALR II J) adj. Lăcuit. • Lakiruita pânza (ALRII 147/3925) = muşama, lakiruita v. lakiruit.
   lâloca "(Pi, ALI 1/23 B J S, Fi 228 J Sd, Ko Ko J N, Pe-Ne C J N S, Da), lâlokş (By, Ca, Ko N, Fi 228 N S), lâlokş (Ge), lalocă (Ma) s. f. 1 a) Maxilar, falcă (Ma, ALI 1/5 J S, Ko J N, Pe-Ne C N, Da). Lâloca de sus (Pe-Ne C), yorine lâloca (Pe-Ne J) = falca de sus; b) Falca de jos (Fi 228 J Sd) (Şi în sintagma Lâloca de jos — Pe-Ne Q, doline lâloca (Pe-Ne J). 2. Faţă (Ba N, Da). Pre lâloca mi s-a făcut cirnacu (Da) = mi s-a făcut un buboi pe faţă. 3. Buca feţei (Pi). 4. Umărul feţei (Ca). 4’- Cf. fâţa 2, obrâz 1. 5. Guşă la porc. Lâloca vire de ocoli de gutu de lu porcu (Da) = ‘lâloca’ vine dimprejurul gâtului porcului. ■ PI.: lâloke (Pe-Ne C J S, Fi J Sd), lâloke (Ge), lâloc (Pe-Ne N, Fi 228 Şc), laloce (Ma), pl. a.: lâlocile (Pi), lălocele (Ba N). 4- cr. laloka. lalocâ v. lâloca. lalokş v. lâloca.
   Iâma (Pi, ALR II N 2/339, 2/555, Fi 969 J) s. f. 1. Lamă a) la şurubelniţă (Pa); b) la briceag (ALR II N 4/1050); c) (în sintagma Lâma de cosiţa - ALR II N 2/555) = lamă la cuţitoaia dulgherului. Lâma de cuţit (Pi) = lamă de cuţit. 2. Şină pe roata carului (Fi 969 J, Da), -v* Cf. lameta, şina. ■ Pl.: lâme. + cr. ven., it. lama. lamarin (Ca) s. n. Stofă tare. + cr. tamarin, lamân (Ca) s. n. Mâner. ■ Pl.: lamânure.
   lamentei (Da) vb. IV refl. A se lamenta, a se căina, a se văita. + cr. dial. lamenmtat se, ven., lamentarse.
   lameta (Da) s. f. Lamă. Lameta za bri (Da) = lamă de ras. ^ Cf. lâna. + ven., lameta, it. lametta. lampa v. lâmpa.
   lâmpa (ALI 4/358 B, Pe-Ne C, Ko J, Fi 622 Sd, Da), lampa (ALI 4/358 S), lâmpf (By, Pi, Ca), lâmpe (Ge) s. f. Lampă (de petrol). Io âmprindu lâmpa (Pe-Ne C) = eu aprind lampa. ^ Cf. petrol'ina, zeda. ■ Pl.: lâmpe. + ven., cr., it. lampa.
12
lampadina                                                     lâpej
   lampadina (Ko J, Da) s. f. Lanternă. 4* Cf. lanterne. ■ PI.: lampadine. + cr., ven. lampadina. lămpş v. lâmpa. lâmpg v. lâmpa.
   lampşi (By, Ca, Pe-Ne N S), lâmpei (Ma) vb. IV intr. 1. A fulgera (Ma, By, Ca, Pe-Ne N S). Lampeit-a (Pe-Ne N) = a fulgerat. Mai mund se zice lampş, se zice şi migg (Pe-Ne N) = mai mult se zice iampş’, se zice şi ‘migş’. 2. A lumina (Ma). Cf. bliskţi, creşi1, lascatgi, migţi 3, zemignî. + cr. lampar (< it. lampare). lân v. lân.
   lana (Ca) s. f. (italienism) Lână. Măcca ... dorme ântru lâra pre lana (Ca 143 N) = pisica doarme pe / în lână. 4* Cf. lâra. + ven., it. lana.
   lancineto (Da) s. m. Croşetă. + + ven., uncineto, it. uncinetto.
   lândru (Fi 1883 M), lântru (Fi 1883 M) s. m. (O)leandru. ^ Cf. levander 1, oleandâr. ■ PI.: lândri, lântri (Fi M). + ven., it. oleandro
   lânscartş (By, Na II) s. Mapă. + ger. Landkarte. lânsmân (By, We I) s. Concetăţean. + ger. Landsmann. lanternţ (By, Ge, Pi) s. f. Lămpaş, lanternă. 4- Cf. lampadina. + ven., it. lanterna, lântru v. lândru.
   lanţun (Ma, By, We, Ie, Ge, Pu, Pi, ALI 4/374 B 5, Pe-Ne 5, Ko B, Da) s. m. Cearşaf. (Şi în sintagma Lanţun ja pre păt - ALI 4/374 S). Va sigurno mşre se nu fure vridân senoţl fură lanţunele disu mire din păt (Pu I 16/37) = sigur va pleca dacă nu va fi vrednic să fure la noapte cearşafurile de sub mine din pat. An ormâr ţiren ... lanţunele şi cuşinurle (Fi 631 S) - în dulap ţinem ... cearşafurile şi pernele. ^ Cf. ruha 2. ■ PI.: lanţune. + cr. lancun, ven. Iinzum, lanziol, it. lenzuolo.
   lanei vb IV refl. A se lamenta, a se văita. + ven. lagnarse, it. lagnare.
   lâpej (Pi, Pe-Ne £ Da), lâpez (Pe-Ne N S), lâpeş (Ca), lâpiş (Pe-Ne J), lâpis (By, Ma, Pi) s. Creion. Nebrusl lâpezu / lâpeju (Pe-Ne S / N) = a ascuţi creionul. Lăpişu se zlomş (Pe-Ne J) =
13
lâpeş
lapte
creionul se rupe. • Lâpeju de tinte = (Pe-Ne S) = creion chimic. ■ PI. do lâpeze (Pe-Ne S), lâpeşure (Ca), lâpise (Ma). + cr. dial. lapes, lapis, lapis, ven., it. lapis. lâpeş v. lâpej. lâpez v. lâpej. lâpis v. lâpej. lâpiş v. lâpej.
    lâpte (Ma, By, Ie, Ao, Pu, Pi, ALR IB J ALR II N, Ba B C J L N S Sc, By, Ca, Ga-Pi S, Ko J Sd, Pe-Ne C J N S Sc, Ne-Bi N, Pi, Po B J, Sâ-Fă, Fi 1484 J Sd, Da), lapte (Ma, Ra, Ge, Ba B C Gb L, Ga III, Ra), luapte (ALR I B), loapte (Na II J) s. m. şi n. 1. Lapte. I negra vaca ab lapte are (Ra) = şi vaca neagră are lapte alb. Iâle fost-a ăb% ca si lâptele (Pu I 34/1) = ele au fost albe ca laptele. Maia dâie lâpte lu fecorit'u (ALR I 2/227 B) = mama dă lapte copilului. Laptele de oie ie mai bur nego de vake (Ga III) = laptele de oaie e mai bun decât cel de vacă. Âbu ca şi lâptele (Ba S), âb ca si lâpte (Ko S) = alb ca laptele. Abe ca si lâptele (Pu I 34) = albă ca laptele. Văca nu dâie lâpte (Po B) = vaca nu dă lapte. Bura de lâpte (Pa) = bună de lapte. Lâptele stricât se dâie porcului (Pe-Ne J) = laptele stricat de dă porcului. La noi lâptele se pocvarţ (Pe-Ne S) = la noi laptele se acreşte [se pune la fermentat]. Lâptele s-âv zesirit (Ba C) = laptele s-a brânzit. Lâptele s-âv skisşit (Pe-Ne S) = laptele s-a înăcrit. Onda se cu ape iii magâr cu lâpte zmisţ (Pe-Ne Sc) = atunci se amestecă cu apă sau chiar cu lapte. Lâptele s-a zrâncetât (Ko J) = laptele s-a stricat. Âncl'eyu lâptele şi făcu câşu (Pe-Ne J) = încheg laptele şi fac caş. Cvarila se pure ântru lâpte za fâce câşu (Pe-Ne N) = cheagul se pune în lapte pentru a se face caşul. Sirine puren-tru lâpte za câşu face (Pe-Ne N) = punem cheag în lapte pentru a face caşul. Tirara oie nu dâie lâptele (Ne-Bi N) = oaia tânără nu dă lapte. Io nu sorbu lâpte (Pe-Ne Q = eu nu beau lapte. Lâptele se pomuijţ pa se proţidţ ân ola (Ko G) = laptele se mulge apoi se încheagă în oală. Du striţului lâptele şi câşu (Fi 1484 J) = du unchiului laptele şi brânza. L-ai meţât ca şi matca la lapte (Ga-Pi S) = l-ai învăţat ca pisica la lapte. Cân se faceia câşu, câle mâiMţe de tâpte se poşniia lovi ure de ăte (Da) = când
14
laptukg
lârgo
se făcea caşul, acele cocoloaşe din lapte începeau să se prindă unul de altul. •’ rust lâpte (ALR II N 2/312, ALR II N 1/196) = lapte untos, lapte gros. • Lapte kise (Ge), kisel / kisev lâpte (Pe-Ne S / ALR IIN 2/303, ALR IIN 1/197) = lapte acru, iaurt. • Presân lâpte (Pe-Ne J) = lapte dulce. • Frijâc lâpte (Pe-Ne J) - lapte proaspăt. • Pârvi lâpte = colastră. Pârvi luapte de lu mâie fecorit'u poşnit-a suje (ALR I 2/208 B) = copilaşul a început să sugă colastră de la mamă. • Lâpte zasirlt / zesirlt / prişcutlt (Fi 1491 J I Sd I N) = lapte brânzit. 2. Tot laptele obţinut la o mulsoare de la o turmă de oi (ALR II N 424). ■ PI. m.: lăpţi (ALR II N 2/424, Fi J Z), lâpt, lâpţ (Fi Z), lâpte (Fi J Sd), f: lâpture (Ca). + lat. lac, lac tis.
   laptukg (Ba N S), Iatuca (Ba Sc), la tu kg (Ba N S) s. Lăptucă (Lactuca sativa). O fol'e de latuke (Ba S) = o frunză de lăptucă. Latukg, ne laptukg (Ba N) = Tatukş’, nu Taptukş’. ^ Cf. salâta 2, mlicâc 2, şpiricolu, şpirişolu, şpirişoru. + lat. Iatuca, ven. latuga, it. lattuga. larâ v. lâra.
   lard (Ma, By, Pi) s. Slănină. + lat. laridum. larg (By, Ma, Ge, Ba B Gb N S Sc T, Da), f.: larga (Pi, Ba C N Sc, Da), lârya (Pa), lârgg (Ge, We II. Ba S), lârgâ (Ma), n.: lârgo (Ie, Ba Gd, Sa) adj. 1. Larg. S-a făcut mâra dinbocâ, lârga şi lungă (Pi II 36 S) = s-a făcut [o] mare adâncă, largă şi lungă. Nu-i ştrintq, ie lârge (Ba S) = nu-i strâmtă, e largă. Camijola lârga (Ba C) = haină largă. • (Mai) lârga rodbina / rodvina (Fi 481 B C J Şc / Sc), lârge rodbinq I rodvine (Fi 481 N S) = familie lărgită. 2. Depărtat. ■ PL lărj, f.: lârge (Da). + lat. largus. lârga v. lârg. lârya v. lârg. largă v. lârg. lârgg v. lârg.
   larggi (Ga-Di, Da) vb. IV tr. şi refl. A (se) (în)depărta, a se distanţa. Largte t'â di la ie, ke ie-i nic (Da) = îndepărtează-te de el că nu valorează nimic. + it. Iargare.
   lârgo (By, Ie, Ge, Ga-Di, Pu, Mo, Ca, Ia, Pe-Ne N, S, Ko N S, Fi 197 Sd, Sâ-Fă, Da), lârgu (We I, ALR I B), loargo (Na II J),
15
lârgo
lasă
loargu (Na II Gd) adv. Departe. Testa loc fost-a lârgo, lârgo (Pu I 6/6) = locul acesta a fost departe, departe. De lârgo vire (Pi) = vine de departe. Şi ie mere ... iuvg doi jegânţi se şcolii a cire va ărpa mai lârgo hitî (Pe-Ne N) = şi el se duce unde doi uriaşi se cercetau [unul pe altul] care va azvârli piatra mai departe. Nu mnâţ pre lârgo! (Fi 487 N) = nu vă duceţi prea departe. Fina fiţta şi fino se porta ! Samo o mârva ke pre lârgo mfie (Mo 124 J) = fată frumoasă şi se poartă frumos! Numai că se duce puţin prea departe. Iâ de mire lârgo bivţ (Ia 41/121 N) = ea locuieşte departe de mine. Na dvesto metri l-a hitlt lârgo (Ko N) = l-a aruncat departe la două sute de metri. Io sâm lârgu de căse, ras râdă veri (ALR I 2/244 B) = eu sunt departe de casă, aş reveni bucuros. Verit-a de târgo (Da) = a venit de departe. De larg / largo / loargo ! loargu I lârgo = (Ma / Ie / Na 11/ / Na II Gd, Pi, Da) = de departe. De lârgo vire (Pi) = vine de departe. Verit-a de târgo (Da) = a venit de departe. • Lârgo vede, vţde lârgo (Fi 197 Sd) = presbit. ^ Cf. dalecovidân, depârte 2, lung 2. + ven., it., cr. dial. largo.
   lârgo v. larg.
   lârgu v. lârgo.
   lasâ (By, Ao, Ie, Ge, We II, Na II, Mi I, Pu, Pi, Ba J Sd, ALR II N, Ca, Pe-Ne B J N S, Ko J Sd, Sâ- Fă, Fi, Da) vb. I. tr. 1. A lăsa. ILa lasât câsa si vâr tu, ţa iei' vut (Pu 6/53) = i-a lăsat casa şi grădina pe care au avut-o ei. Comat' ai] verit e-l' ver lasâ (ALR II N 6/1801 - 1802) = abia ai venit şi-i vei lăsa. Ţiie va nono lasâ tot ce âre (Fi 550 S) = ţie îţi va lăsa bunicul tot ce are. Nona va a lui lasâ cmetiia (Fi 502 J) = bunica îi va lăsa lui toată averea. Ve rogu s-me lasâţ durml (Pe-Ne N) = vă rog lăsaţi-mă să dorm. Fil'u lu crâl'u n-a-vo lasât (Pe-Ne 1964/211 S) = fiul împăratului n-a lăsat-o. S-av starit vozu, las neca-l nacinţ bâynaru (ALR II N 5/1342-2343) = s-a stricat carul, lasă să-l dreagă rotarul. Nu l-a lasât t'ă uri osâm zile (Ko J) = nu l-a lăsat să plece (de la el) vreo opt zile. Se zâprţ uşa şi nu se lâsa nuntru (Pe-Ne B) = se încuie uşa şi nu se lasă înăuntru. Nuşt'in am lasât vilele şi sapunu (Fi 1043 M) = am lăsat furca şi sapa undeva. • Las me na mirul (Fi 111 Z, Da), lăs me t'â (Ca) = lasă-mă în pace! • Lasă pozdravl= a saluta. Iăco
16
lasât                                                             lâsiţa
te lâsu pozdravl din ilrima a me (Pe-Ne 1964/211 J) = te salut mult din inima mea (te salut din toată inima). 2. A da drumul, a slobozi. Facut-a-v debla nerasti si lasât-a-v testa pul' pre iâ (Pu I 4/86) = au făcut pomul să crească şi au dat drumul acestei păsări pe el. (Şi în sintagma Lasă făre). Lâs sânje (ALRII 57/4184) = slobod sânge. Cmo mes-av decla lasă porcu făre din ştâle (hliv) (Pi II46 S) = acum servitoarea s-a dus să sloboadă porcul din grajd (coteţ). Bâcva nu lăsa ăpa (Fi 1279 L) = butoiul nu sloboade (nu lasă să curgă) apa. 3. A coborî, a lăsa în jos. (Şi în sintagma lasă jos). Lâsu lesa (ALR II N 1/154) = cobor stavila. Iâ s-a lasât jos (Ca) = ea a coborât. 4. A părăsi, a abandona (Sâ-Fă). Tu tg mâie si ţâţe lâsi si ăt meri l'ubi (Pu I 40/9) = tu îţi părăseşti părinţii şi te duci să-l iubeşti pe altul. Jensca lasăt-a se om (Ca) = femeia şi-a părăsit bărbatul. Taţi s-a pristraslt pac a pînezi lasât (Ko S) = hoţii s-au speriat şi au părăsit banii. • lasă frâieru = a rupe logodna. Io lâsu frâieru (Fi 453 J Sd) = eu rup logodna. • Ind. prez. [1-6]: lâsu, lâsi, lăsa, lăsăm, lasâţ, lăsa (ALR II N 7/1871-1872); lâsu, lâsi, lâşe, laşân, lasâţ, lâsu (Pe-Ne 5); lâsu, lâsi, lâsg, lasân, lasâţ, lâsu (Pe-Ne N). + lat. laxare.
    lasât (By, Ie) s. Lăsat, lepădare. Lasâtu de pecâţi (Ie) = lepădarea de păcate. + Part. lui lasâ.
    lasavşi (Ko B), lasavei (Da) vb. IV iter. A lăsa, a părăsi (în mod repetat). Poşnes lasavei po doi pup lu săld târs (Ko B) = încep să las câte doi muguri fiecărei corzi de viţă de vie. + laşa + - vţi.
    lasavei v. lasavfi.
    lascatşi (Fi 44 Şc) vb. IV intr. A fulgera. Cf. bliskqi, creşi1, lampşi, migqi 3, zemignî.
    lâsiţa (Pe-Ne J S), vlâsiţa (Pe-Ne J) s. f. Nevăstuică (Mustela nivalis). (Şi în sintagma folosită de bătrâni Gâ de ce nu se cuvinta = cea de care nu se vorbeşte). de ce nu se cuvinta ke-i nescrice (Pe-Ne J) = cea de care nu se vorbeşte căci aduce nefericire. Nu se cutezg de iâ ganşi ke se nu rg fâce slâbo lu blâgş, lu gal'irle (Pe-Ne S) = nu e voie să vorbeşti de ea ca să nu facă rău animalelor, găinilor. Cf. cuniţa, căpu şarpelui, că de ce nu se cuvinta. + cr. lasica.
17
lâstavita
        t
lâştrş
    lâstaviţa (Fi, 812, 831, 832 J Sd), lastaviţg (By, Ge, Pi), lastoviţâ (Mo, Da), laştoviţţ (Ge.) s. f. 1. Rândunică (Hirunda rustica) (Mo, Pi, Fi 831, Da). Cela vire jos cu ovu de lastoviţa ân pumăn (Mo 76 B) = acela coboară cu oul de rândunică în pumn. 2. Rândunică cu picioare strâmbe (Delidron urbica) (Fi 832 J Sd). 3. Lăstun (Apus, apua) (Fi 818 J S Sc) (Şi în sintagma Măre lâstaviţa — Fi 812 S).
    Cf. fut'ca, laston, lastavon. ■ PI.: lastaviţe (Pi), lâstaviţe (Fi). + cr. lastavica.
    lastaviţş v. lâstaviţa.
    lastavon Lăstun (Apus, apus) (Fi 818 Sd). Cf. lâstaviţa 3, laston, fut'ca ■ PI.: lastavon..
    lasti (Ca) vb. IV intr. A străluci. + cr. lastiti ‘a scânteia, a luci, alicăei’.
    laston (Fi 818 L S) s. m. Lăstun (Apus, apus). Cf. lâstaviţa 3, lastavon, fut'ca. ■ PI.: laston. + v. sl. lăstunii.
    lastovita v. lâstavita.
           9            9
    lâstrş v. lâştra.
    lâstrţ v. lâştra.
    lastru (Ma) s. Placă. A Cf. lăstre. ■ PI.: lastre. + ven, it. lastra, cr. lastra.
    lâşici (Pa) s. Constelaţie formată din două rânduri paralele de câte trei stele.
    laşti (Ca) vb. IV refl. A se arăta [?]. v. lasti.
    lăştic v. lâştic.
    lâştic (Fi 675 J Sd, Da), lâştic (Fi 675 S) s. m. şi n. Elastic. (Fi, Da). • Lăşticu za bicvi / lâştikele de bicvi (Fi 675 L I N), lâştic de bicve (Da) = jartieră. ■ PL m.: lâstike (Fi J), lâştic (Fi M S Z), f.: lâstike (Fi N), lâstike (Fi S). + cr. dial. lastik, st. lastik, ven. lastico.
    laştoviţţ v. lâstaviţa.
    lâştra (Da), lâştrş (By, Pi), lâstrş (Pe-Ne N) s. f. 1. Placă (Da). • Lâştra de stâcla (Da), lâstrele de stâcle (Pe-Ne N) = ochi de scticlă la fereastră. 2. Radiografie (Da). ^ Cf. lastru. + cr. lastra, ven, it. lastra.
    lâştrş v. lâştra.
18
lata
lavanda
    lata (ALR II, ALI 5/452 B, Ko J, Pe-Ne J, Da) s. 1. Tinichea, tablă. Cotlaru zalea o lâta de âta (ALR II N 2/536) = căldărarul lipeşte o tablă de alta. Piiâtu de lâta (Da) = farfurie de tinichea.
2.  Castron, cană, vas de tablă (Da). Iei' â sgra-ş vlâvu [sâkile] porţiia a să ânr-o lâta (Pe-Ne J) = ei îşi iau seara porţia lor într-un castron. Se pure lâptele ânr-o lâta (Pe-Ne 1964/214 J) = se pune lapte într-un castron de tinichea. • Lâta de mâst (ALR II N 4/1042) = bidon pentru untură. 3. Găleată (de tinichea) (Ko J). 4. Oală. Oyârnes lâta (ALR II N 7/1960) = acopăr oala. Lâta, ăn ce se roba scuhg (Pe-Ne J) = oală în care se fierb rufele. Cf. costrola 1, Idkera 3, latina, şăliţa, şcudgla. 5. Formă pentru prăjituri (ALI 5/452 B). 6. Doză metalică pentru băuturi (Da). ^ Cf. lâtina. + cr. lata, ven, it. lata.
    lât£ (Ca) s. f. Leaţ. ■ PI.: lâte. + it. lata ‘traversă’, lâtina (Pa) s. Recipient în care se ţine unsoarea de car. Cf. lâta. + cr. dial. latina ‘oală mare pentru lapte sau vas deosebit de mare pentru diverse întrebuinţări, it. lattina ‘cutie de conserve’.
    lâtiţa (ALR II N 4/1168) s. Clin la subsuoara mânecii. + cr. latica.
    latră (Ma, By, Ie, Mi IJ, Ra, Pi, Ba J Sd, ALR II N, Mo £ Ca, Ko J B, Fi 1694 M, Sâ-Fă, Da) vb. I intr. A lătra. Ce brecu latra, vintu porta (Ra) = ce latră câinele, poartă (duce) vântul. Pac âl' gang lu brecu: ”lâtre, brekicu! ” (Mo 46 S) = apoi îi spune câinelui: „latră, căţelule!”. Cârele I brecu lătra (ALR II N 3/667, Ko J / Ko B) = câinele latră. Lu breţi nu se pote zebrenl ke lâtru (Fi 1394 M) = câinilor nu le poţi interzice să latre. ■ Ind. prez. [1-6]: io lâtru, tu lătri, ie / iâ lâtre, noi latrăn, voi latrâţ, iei' / iăle lâtru (Fi 1394 M). + lat. Iatrare. latuca v. laptuke. latukg v. laptukg.
    latun (By, Ge, Pi) s. Alamă. Cf. luminio 3. + cr. latun, ven. latiin, it. lottone ‘tablă de aramă’.
    lâv (Ko) s. m. Leu (animal). + cr. lav. lavamân v. lagamân. lavanda v. levânda.
19
lavândţ
lazane
   lavândş v. levânda. lavander v. levander.
   lavandin (Fi 637 J Sd, Da) s. m. Spălător. Cf. tiinog. ■ PI.: lavadin (Fi J Sd), lavandine (Fi J). + cr. dial, ven. lavandin, it. lavandino ‘lihean’.
   lavec (Ca, Da), lavet' (Fi) s. n. 1. Ceaun (Ca). 2. Oală, căldare la vatră (Fi 575 Sc, Da). Lavecu cu torta o cu tortele (Da) = oală cu toartă sau cu toarte. 3. Tigaie (Da). Cf. cadâre 2, caderiţea 2, cotlic, pinât'a 4, ştanâda 3. ■ PL: lavece. + + cr. dial, lavec, it. laveggio.
   lavecina (Da) s. f. Oală, tigaie mare. + lavec + -ina. lavgi (Ca), vb. IV iter. 1. a) A lua (Ca); b) A lua, a angaja. Cân se cosita, tejâţ laveian (Da) = când se cosea (fânul) luam muncitori. 2. A culege. Pac va veri de august şi setembre de căpa ... se fure lavţi (Ca 149 N) = apoi vor veni august şi septembrie, pentru ceapă ... dacă va fi, se va culege. 3. (Despre hoţi) A fura. Tătu laveit-a cuda vote, şi n-â fost nicad caţât pira moce (Da) = hoţul a furat de multe ori şi n-a fost prins niciodată până acum. Cf. lâ, lavl'ei, vlâ. + lâ + -v$i (lat. levare). lavei v. livel.
   lavl'ei (Da) vb. IV iter. A lua. S- Cf. lâ, lavei. + + —l'vei. lavor (Sâ-Fă) s. Dafin. + cr. lavor. lavorânte v. Iavurânt.
   lâvorica (Sâ-Fă) s. Foi de dafin. + cr. dial. lavorika.
   Iavurânt (ALR II N 2/325), lavorânte (Ca) s. 1. Calfa (ALRII). 2. Muncitor (Ca). Cf. vaienâţ. ♦ cr. dial. lavorant, it. lavorante.
   Iâz (ALR II N 2/593) s. Loc defrişat pentru a se face arătură sau păşune, laz. ■ PL: lăzure. + cr. laz. lazân v. lazane.
   lazane (Fi 723 J Sd), lazâne (ALI 6/564 B, Fi 723 Sd), lazân (ALI 6/564 J, Pa, ALR II N 4/1076, Pe-Ne N), lazâiia (Da), s. pl.
1. Tăiţei (ALI 6/564 J B, ALR II N 4/1076, Pe-Ne N, Da).
2. Colţunaşi, tăşti (Pa). 3. Paste făinoase nedefinite mai îndeaproape (Fi). Cf. bigula, biguliţa, crăfe, fuji, gomola, gomol\ macaruni,
20
lazâne
lâmpei
pasutiţe, pâşta, pâştiţe, pinete, posutiţe, pujit'i. ■ Sg.: lazâh (Pe-Ne N). 4- cr. dial. lazanja, it. lasagna. lazâne v. lazane.
   lâzâr adj. Om fără mâini, care nu se poate hrăni singur, schilav (ALR II MN 42/2224). + cr. dial. lazar ‘om fără mâini sau fără oicioare’, ven. lâjaro, it. lazzaro ‘lepros, cerşetor, zdrenţăros’, lâzno (Ca) adv. Plăcut, lâco v. lâhc. lâhâc v. lâhc.
   lâhc (Pu, Ca, Sâ-Fă, Fi 328 Sd), lâhâc (Sâ-Fă), lâgâh Fi 328 J), £: lâhca (Fi 328 JSd), lâhk§ (Pu, Ca), n.: lâhco (Pu, Pi, Ga-Di, Ca, Ia, Pe-Ne J, Ko J, Fi 103 Sc), lâyco [?] (ALR I 1/138 J), leco (By, We I), Iehco (Sâ-Fă) adj, adv. I. adj. Uşor, lesne. A te lucru-i lâhc (Pu 8/5) = lucrul tău e uşor. Mai lâhco Ko J, Ia 27/59 C) = mai lesne, mai uşor. II. adv. Uşor, lesne. Ţa-i lâhco [călu fură] (Pu I 16/15) = aceea-i uşor [să furi calul]. Mladit'i mai lâhco s-a nemurgit (Ia 27/59 C) = flăcăii s-au îndrăgostit mai lesne. Oile namlâdo âs şvohne, pac lâhco pocrepu (Pe-Ne J) = oile primăvara sunt slabe de aceea crapă uşor. Cutlcu de yura ... se lâhco otruig de la ât om, cu linyura (ALR I 1/27 J) = zăbala (herpesul) se ia uşor de la alt om, cu lingura. Lor nu a stă fi lâhco zdârji Fi 103 Sc) = lor nu le va fi uşor să dovedească. 4" Cf. lac, legâhân. ■ PI.: lăgâhni (Da), f.: lâgâhne (Da). + cr. lako, lâhco. lâyco v. lâhc.
   lâj (Ga-Di, Pi, Pe-Ne N) s. Minciună. 4* Cf. flot'e. 4- cr. laz. lâji (Pe-Ne N), lânji (By, Ie) vb. IV intr. A minţi. Briiâni zicu minces (Pe-Ne N) = brianii zic ‘minces’. Nu lânji de te frâte (Ie) = nu spune minciuni despre fratele tău. 4- cr. lagati (lazem).
   lân (By, Ge, Pe-Ne C J S, Ko J, Fi 1714 J S Sc), lân (Pe-Ne S), s. m. şi n. In. Semirât-av lân pac âv făcut pânza de coşul'e (Ko J) = au semănat in şi au făcut pânză pentru cămăşi. Tăliiăni zic lin (Pe-Ne C) = italienii zic ‘lin’. 4* Cf. lin. ■ Pf m.: lân (Fi 1714 S), lânure (Fi 1714 J), £: lânure (Fi 1714 Şc). -4 cr. lan, it. lino. lanji v. laji. lâmpei v. lampşi
21
Iâra
leagâr
   lâra (Ba J Sd, ALRII, Pa, Pe 677 B, Ca, Pe-Ne J, Sâ-Fă, Fi 1419 J Sd, Da), lârş (By, Ge, We His, Pi, Pu, Ba N S, Ca, Ko S, Fi 1311 N S), Iarâ (Ma) s. f. a) Lână. Pre ţela colâţ-a fost un ţup de lârq (Pu I 23/12) = pe prăjina aceea a fost un smoc de lână. Torce / torţe lâra (Ko J N, Pe-Ne J / Ko S, Pe-Ne S) = a toarce lâna. Lâra ce se pure pre fus se cl^ma câier (Pe-Ne J) = lâna ce se pune pe fus se numeşte caier. Ş-atunce lâra se spela (Pe-Ne J) = şi atunci lâna se spală. Stramâţu-i de lârg (Pe-Ne N) = salteaua e de lână. Ţudg gl'eme de lâr§ (Ko S) = multe gheme de lână. Măcca ... dorme ântru lâra pre lana (Ca 143 N) = pisica doarme pe / în lână. Blâtna lâra (Fi 1411 J Sd), blâtne lârg (Fi 1411 S), lâra blătnş (Fi 1411 N) = lână murdară. Măkina za lâra scubi (Da) = maşină de scărmănat lâna. • Măstu de lâra (ALR IIN 2/431) = usuc; b) Toată lâna obţinută la o tunsoare a unei oi. O lâra (Pa, Fi 1409 J Sd) = lâna tunsă de la o oaie. Do lâre (Pa) = lâna tunsă de la două oi. ^ Cf. lana. ■ PI.: lâre (Pa, Fi 409). “y* Cf. runa. + lat. lana. largi v. larji.
   lârji (By, Necunoscut de Na II), largi (Ma) vb. IV tr. 1. A lărgi (Ma). 2. A depărta (Ma). + din larg.
   lâsiie v. lesiie.
      » » » <*
   lâşti vb. IV refl. A străluci. Nuşte se lăştţ în conoba (Ko J) = ceva străluceşte în pivniţă. + cr. ljeskati se. lâtra (Ma) vb. I intr. A lătra, lâv (Pa) s. Leu (animal). ■ PI.: lăvre. laviţa (Pa) s. Leoaică. ■ PI.: lâviţe.
   lâzno (Ko Sd) adj. Liber. (Substantivat) Ân iărna când âi lâzno (Ko S) = iama când e liber (de obligaţii). + cr. dial. lâzno ‘timp liber’, st. lazno.
   le (Ko J, Ia J)) art. hot. al gen., dat. sg. al s. f. Av spus le mul'âre (Ko J) = a spus femeii. Câsa le mâie (Ko ./) = casa mamei. Zis-a le sore (Ko J) = a spus surorii. Pac av zis cân a t'ă mes a le mul'âra sglg (Ia 45/7 J) = apoi când a plecat i-a spus soţiei sale. le v. iei', le v. lor. leagâr v. lţyer.
22
leamna
ledon
    leamna v. Işmna.
    l§c (Pi) s. Leac. ■ PI.: lecure. + cr. Iijek.
    leco v. lâhc.
    lectrica (Sâ-Fă) s. f. Electrică. + cr. (e)Iektrika.
    lece (By, Ie, Pi, Ba S), let'e (Ko S, Fi 1707 B C L T), let'a (Fi J 1707 N S Sc, Da), let'g (Ge, Fi 1707 N), leţf (Fi 1707 S) s. f. Linte. O zârniţg de lece (Ba S) = un bob de linte. Muncă let'e (Ko S) = a mânca linte. ■ PI.: let'e. (Fi, Da) + cr. leca.
    leciţa (Fi 283 Sc) s. f. Capsulă fibroasă care înfăşoară splina. ■ PI.: leciţe.
    Ied (Pu, Pe-Ne N S, Fi 39 Sd, Da) s. a) Gheaţă (Pe-Ne N S, Fi 39 Sd, Da); b) Gheaţă groasă (Fi 39 M); c) Gheţuş. Pocle va veri pre led ke nu va putţ vet' cu câlu nrent'e (Pu 14/70) = apoi va ajunge pe gheţuş aşa că nu va mai putea merge cu calul înainte. Cf. gl'âţa. + cr. led.
    leden (Fi 340 C Şc, Da), f.: ledena (Fi 340 C Şc, Da), ledenţ (Fi 340 S N), n.: ledeno (Da), adj. 1. Rece (Fi, Da). 2. îngheţat (Da). ^ Cf. hlădân 2, râde 1. + cr. leden.
    ledena v. leden.
    ledenş v. leden.
    ledeniţa (ALR II 127/3847) s. Gheţărie. ■ PI.: ledeniţe. + cr. ledenica.
    ledi vb. IV intr. A îngheţa.
    ledina (Fi 1113), ledinş (By, Ge, Pi, Fi 1113 N S, Pe-Ne 5, Da), s. f. 1. Ţelină, pământ înţelenit (Pi, Fi 1113, Pe-Ne S). Arât-a-n ledina (Pe-Ne S) = a arat în ţelină, a desţelenit. Lasât-m ân ledinq (Fi 1113 7/)= am lăsat să înţelenească. Va fi bire pămintu lasât ân ledina (Da) = va fi bine de lăsat pământul să se înţelenească.
2.  Pârloagă, teren nelucrat şi apoi arat (Fi 1112). Cf. băred, pemint pocinit, zapustit pemint. ■ PI.: ledine. + cr. ledina.
    ledinţ v. ledina.
    ledon (Da) s. m. Sâmbovină (Celtis australis). Ledonu face ure mike zârniţe cu peşt'iţa nuntru, şi cân ozdrilg, de fără vinu maron, şi: ca-i buro za muncă (Da) = sâmbovină face un sâmbure
23
ledona
legavşi
mic cu sămânţa înăuntru, şi când se coace, pe dinafară devine maro, şi aceea e bună de mâncat. Cf. ledon.
    ledona (By, We Pi, Fi 1749 B M Sc, Da), ledone (Fi 1749 Sd), ledonş (By, We His, Fi 1749 N S) s. f. Sâmbovină (Celtis australis). ^ Cf. ledon ■ PI.: ledone (Fi B L Sc), ledon (Fi Sd). pla.: ledonele (Pi).
    ledone v. ledona. ledon£ v. ledona. ledveniţa (Da) s. f. File.
    lega (Ma, By, Ao, Ie, Ge, We. II, Pu, Pi, ALR II N, Ba J Sd, Ca, Pe-Ne C Sc, Ko 1205 Sd, Fi 349 Sd, Sâ-Fă), leyâ (Ca, ALR II, Ko J, Pe-Ne J, Fi 349, 1295 J) vb. I tr. 1. A lega. Ie vreda l'epuru Iqgq după copăţ (Pu I 17/16) = el iute leagă iepurele după tufă. Legă n bo, rujile (Ba J)= a lega un bou, via. Leyăm stâva de grâu (ALR II N 3/626) = legăm claia de grâu. Leyu câlu (Pa) = leg calul. Căieru pre furca-l leya (Pe-Ne J) = caierul îl leagă pe furcă. Ie av cărele la maşuna leyăt (Ko J) = el a legat câinele la strungă. Legă târsurle I lozele (Fi 1205Z, N Sc I Şc Z) = a lega via (viţa de vie). Legăt-av âsiri de marun (Ko Sc) = au legat măgarii de castan. Ie lât-a şpâgurle şi legăt-a ste vâc (Pe-Ne Sc) = el a luat funiile şi a legat vacile acestea. 2. (Despre gură) a) A nu mai putea vorbi cursiv, a se împiedica limba. Cân se ăre febre, gura leaga (Pe-Ne Q = când este (există, are) febră, limba se împiedică (împleticeşte);
b)  A strepezi. Guştu căre lega I lega gura (Fi 349 Sd) = gustul care strepezeşte gura. c) A strânge. Oscoruşva Iqga I lege gura (Fi 1650 Sd) = scoruşa strânge gura. • Lţge-ţ gura! (tăţ!) (Ko S) = leagă-ţi gura! (taci!). • Ocl'i leyâ (Fi 441 J) = de-a baba oarba (joc de copii). II. refl. (Despre firele de tort) A se încâlci. Se leaya (ALR IIN 2/468) = se încâlcesc, leyâ v. lega.
    legăn (Fi 816 Sd), Ugân (Fi 816 L), legnar (Fi 816 N) s. m. Păpăludă, mulge-capre (Caprimulgus europaeus). «v- Cf. cragul' 5, pul' 2, plosco. ■ PI.: legăn (Fi Sd), ligni (Fi L), legnar (Fi N). + cr. legnjar.
    legavşi (Ca, Pe-Ne N, Ko Sc, Fi 1205 Sd, Da) vb. IV iter.
24
lâgâh
                                                                               lşyer
A lega. Ie legavş tota stema (Pe-Ne N) = el leagă toată ‘stema’. Io legaves uro de âto (Ko Se) = eu leg una de alta (le leg împreună). Legavţi brăidile / târsurle (Fi 1205 S / L N S sc) = a lega via (viţa de vie), (fa vârba pitomna ce se sadţ za legavşi târsi şi lucră spârte se cl'qma beka (Ne-Bi N) = salcia ddomestică ce se sădeşte pentru legat via şi pentru făcut coşuri se numeşte răchită. + lega + - vţi. lâgâh v. lâhc. lâgâhna v. legâhân. lâgâhno v. legâhân. lâyco v. lâhc. lâhâc v. lâhc.
   Iâhca v. lâhc. lâhco v. lâhc. lâhkf v. lâhc.
   legâhân (By, Ge), f.: lâgâhna (Fi 328 JN S Sc, Da), legâhno (Pe-Ne S). n. lâgâhno (Da) adv. Uşurel. Cf. lâhc. legâturâ (Ma, By) s. Legătură. + lat. ligatura. leager v. lşyer. legâhno v. legâhân. leyâr v. lşyer.
   Işgâr v. lşyer. legâra v. leyerâ. legârâ v. leyerâ. lţgâru v. lşyer. lşger v. lşyer.
   lşyer (ALR I 2/238 J, Fi 420 J), lşyeru (ALI 7/679 B J), lşger (Ca, Pe-Ne N, Ko B, Fi 420 Sd, Sâ-Fă, Da), lşgâr (By, Ga-Di, Pi), lţgâru (Ge), leyâr (ALR II 75/2657), leagâr (Na II J, ALR I 2/238 B, Pe-Ne J), leager (Na II J) s. m. şi n. Leagăn. Se pure mic fecor zacă ăn Iţgâr (Pe-Ne J) = se pune copilul mic în leagăn să doarmă. Fetu se Iggerg ân Iqger (Ko B) = copilul se leagănă în leagăn. 4” Cf. cofa 4, spârta 2. ■ PI. m.: Iqger (Fi Sd), Igyer (Fi J Sd), îngere (Ca, Pe-Ne J, Fi J), f.: lagăre (Pi), Iqyâre (ALR II), Iqgere (Pe-Ne N, Fi Sd). + Postverbal de la leyerâ.
25
legerâ
lemân
    legerâ v. leyerâ. lşgerâ v. leyerâ.
    leyerâ (ALR I), legerâ (Da), legâra (Ga-Di, Pi, ALR II 76/2657 bis), legârâ (Pi), lţgerâ (Ia, Ko B, Fi, Sâ-Fă), l'eyârâ (ALR II) vb. I. tr. A legăna. Io te voi leyerâ, tăc tu tâc rojiţa (ALR I 2/239 J) = eu te voi legăna, taci tu, taci, trandafirule! Mâia când legerâ cântavşia: Dormi, dormi fetiţo, a lu mâie pupitpl (Ia 44/2 N) = când mama legăna cânta: dormi, dormi, fetiţo, păpuşica mamei! Io legâru I l'eyâru I legeni (ALR I 2/239 B / ALR II 202 / Fi 420
L)  = eu legăn. Fetu se l^ggre ân leger (Ko B) = copilul se leagănă în leagăn. Legerâ fecoru (Da) = a legăna copilul. ■ Ind. prez.: legeru, legeri, îngere, legerân, legerâţ, legeru (Pe-Ne N). + lat. *liginare.
    lşyeru v. lşyer.
    leges (Ko S) s. n. Prăjină în jurul căreia se clădeşte claia de fân sau de paie. ■ PI.: legese.
    legitimaţia (Sâ-Fă) s. f. Legitimaţie. + cr. legitimacija. legnar v. legăn. legrie v. legriie.
    legriie (Pi), legrie (By, Ie) s. Veselie. Legriie şi vesel'e (Pi) = veselie. + ven. legria, it. allegria. lehco v. lâhc. leia v. leie. leie v. leie.
    leie (By), leie (Ga-Di, Pi), leia (Ie) s. f. Lege. ■ PL a,: lejile (Pi). + cr. dial. leja, ven. lege, it. legge,
    leii (Ca, Fi 131 S) vb. IV tr. A citi. Io leieşc (Fi 1315) =eu citesc Ifcje v. alşje.
    leji (Ko J) vb. IV intr. (Despre animale) 1. A se culca, a se întinde. 2. A se naşte ieşind din ou. + cr. lezaţi, -zim.
    leii vb. IV intr. A şchiopăta. Gal'ira leleia (Fi 1361 M) = găina şchioapătă. Cf. şl'iopakţi. + cr. lelijati ‘a se legăna’.
    lemân (Na II, ALR II,'Ko J, Pe-Ne J, Sâ-Fă), lemn (Ne J Sc), lemnu (Ko J) s. m. 1. Lemn. Ulişta (de lemân) (ALR II N 1/264) = ştiubei (de lemn). Cărle lemân n-âre crâi? bot'e (Ko J) = care
26
lementi
Ignina
lemn nu are capăt? bila. Că ce-i făcut de lemân (Ko J) = ceea ce-i făcut din lemn Calun de lemân (Ko J) = tun de lemn. Se ţipţ Iqmne, de gl'evariţa (Pe-Ne J) = se despică lemne pentru bocşă. Pus-a Iqmne-n şpuryet neca focu ărde bire (Pe-Ne J) = a pus lemne în sobă ca să ardă bine focul. Muntăr de Işmăn (Sâ-Fă) = putinei de lemn. Pripravl'uim acmo lemn de foc (Ne J) = pregătim acum lemn de foc. De cârbur lemnu ie bur săkile (Ko J) = pentru cărbuni e bun orice lemn. 2. Pom (Pe-Ne J, Ko). Hruşva e lemânu, ce se mârăncu: ‘hruşvi’ (Pe-Ne J) = păr e pomul, ceea ce se mănâncă: pere. Cf. dârva, dqbla, Iqmna. ■ PI.: Iqmne. + lat. lignum.
   lementi vb. IV refl. A-şi aminti. Me lementes (Pa) = îmi amintesc.
   lemes v. lemes.
   lemes (Pe-Ne ’f Fi 937 J Sd, Ne-Ro J), lemes (Fi 937 S), limes (By, Ge’ Pi, Ca, Ko J, Fi 932, 933, 937 M Sc Şc), limej (Ko N, Fi 937 L N) s. m. 1. Fierul lat al plugului, brăzdar (Ge, Ca, Pe-Ne J, Fi 937 J Sd, Ko J, Ne-Ro J). Pluyu are lemesu şi dâska, ruclţele şi vâryânu (Pe-Ne J) = plugul are fierul lat şi cormana, coamele şi grindeiul. 2. Cormană la plug (Ge). Plugu cu un limes (Fi 932 Sc) = plug cu o cormană. Plugu cu doi limes (Fi 933 Sc) = plug cu două cormane. ■ PI.: lemes, limes, limej (Fi Sd), limes (Fi S), limeşe (Fi J), limeşure (Ca), pla.: limeşurle (Pi), cr. lemes.
   lemn v. lemân
   lşmna (Ao, Ie, Po J, ALR II, Ba C J, Pe-Ne C J, Ko J, Fi 1303 JSd, Fo 95 Sc L, Da), leamna (ALR II, Pe-Ne J, Fo 95 B), lşmnş (By, Ge, Pu, By, Ca, Ko S, Pe-Ne N S, Fi 1303 N S), lşmne (We, Pu, Pi, Ca, Pe-Ne Sc), lemnâ (Ma) s. f. 1. Lemn (Ca). Lemnele calivţ (Pul 10/30) = crapă lemnele. Zubâtca, de Iqmna şi cu dinţi de fl'er (Po J) = grapa, de lemn şi cu dinţi de fier. Tăl'a Iqmna (Ba C) = taie lemnul. Tâl'e Igmneţle) (Ba J Sd) = taie lemne(le). Leamna uscâta ărde râd (ALR II 132/3873) = lemnul uscat arde bine. Lgmna plira de âpa (ALR II 281) = lemn plin de apă. O măre Igmnq (Ko S) = un lemn mare. Liv / Iii / liiâc de lemna (Fi 1303 J / Sd / Şc), liv de l§mn§ (Fi 1303 N S) = pâlnie de lemn
27
lemnâ
lţmne
Vilele de Iqmna (Fi 1043 Sc. Şc) = furcă de lemn. Lopăta de Igmna (Fi 1042 L), badil'u de lemna (Fi 1042 B Şc) = lopată de lemn (pentru cereale). Greda-i o lemna grosa, oteşita. (Pe-Ne C) = grinda e un lemn gros, cioplit. Su ure [cădere] ver pure pâtru Igmne (Pu I 8/5) = sub una [căldare] vei pune patru lemne. Ie-l' ziţe ke n-âre, nego ur ţe lemnele calivg (Pu I 10/30) = el îi spune că n-are decât unul care crapă lemne. Amna a lemne! (Ko J) = du-te la lemne. Neca mşre din lemne! (Ko N) = să se ducă după după lemne! Uscâte Işmne (Ko J), Iqmne uscâte (Da) = lemne uscate. Io-m potecnît focu cu lemne (Pe-Ne B) = eu am aţâţat focul cu lemne. Pârve Iqmne, despre pemlnt, se cl'gma dologu (Pe-Ne J) = primele lemne, de pe pământ, se cheamă ‘dologu’. Gârdu de Ipmne (Fi 1085 S) = gard de lemn. Cales leămne cu secura (Pe-Ne C) = despic lemne cu securea. Lemne de foc (Ko J), lemne za foc (Ko S) = lemne de foc. Ie a zis lemnelor: lemne, băteţ omiril (Ko J) = el le-a zis lemnelor: lemne, bateţi oamenii! L$mne de focu loji (Ne-Ro J) = lemne de aprins focul. Ţ$pa de fl'er o de lemna (Da) = ţeapă de fier sau de lemn. Lşmna uscâta (Da) = lemn uscat. 2 Bucată de lemn. L§mna provenţ (Ko J) = lemnul (bucata de lemn) se usucă. O măre lemng (Ko S) = o bucată mare de lemn. • Leamna de şcâla (ALRII 134/3888) = carâmb la scară. • Leamna de săniţe (ALR II N 2/356) = talpă la sanie. • Leamna de brâna (ALR II N 1/36) = stinghie la grapă. • Do leamne (ALR II N 1/137) = painjini la claia de fân. 3. Pom (Ba J, Pe-Ne J S, Ko). Mozgu de lemna (Fi 1732 Sc) = mâzgă la pomi. 4. Copac (Ba J, Ca, Ko, Pe-Ne N J, Fi, Fo 95 B L Sc). Mes-a la o iăm§ cu tota lemna (Mo 37 S) = a intrat într-o groapă cu copac cu tot. Lqmna visoke (Pe-Ne N) = copac înalt. Ocleşi yrănele t'ă de la lemna, de la stăbla (Ko J) = a curăţi (a îndepărta) crengile de pe trunchiul pomului / copacului. Fila de Iqmne (Fi 1064 B Şc) = perdea de copaci. Cf. lemân, debla, dârva, stăblla. ■ PI.: leamne (ALR II, Pe-Ne J O), lemne (Ba, Pu, ALR II, Pe-Ne B J NS Sc, Ko J Sd, Fi S, Da). ♦ lat. lignum (prin schimbare de gen şi refacerea singularului după pl. lui lemân).
   lemnâ v. lşmna.
   Ipmne v. lţmna.
28
lţmnş
lenşit
   lgmnş v. lşmna.
   lşmniţa (Ko J), Igmniţş (Ko S) s. f. Lemn mic, lemnişor. Pre arpa se pure Işmniţe tot ocoli (Ko 1/152) = pe piatră se pun lemnişoare de jur împrejur. Scurte Iţmniţe (Ko) = lemnişoare scurte. Lgmniţe mit (Ko S) = lemnişoare mici, bucăţele de lemn. 4- lemn + -iţa.
   lşmniţţ v. lşmniţa. lemnu v. lemân.
   lemon (ALRII N 4/1139, Fi 1652 Q, lemun (Ga-Di, Pi, Fi 1652 S), limon (Fi 1652 J), limun (Fi 1652 Sd, Da) s. m. 1. Lămâi (Fi 1652 J Sd). 2. Lămâie (Ga-Di, Pi, ALR II N 4/1139, Fi 1652 J Sd). ■ PI.: lemuţine, limune (Da). + cr. limun, it. limone.
   lemozina (By, Mi I, ALR II 91/2721, Ga III, Ko Elem 167, Fi 133 J), lemozinş (Na. I, Fi 133 S), limozine (By Na I, We. I), lemozina (Ga III), limozina (Da) s. f. Mâncare sau haine ce se dau pentru odihna mortului, pomană, comândare. Astez am dat ân basericâ lemosinâ (Ga III) = astăzi am dat pomană în biserică. Bârsiţa de lemozina (Fi 133 J) = săculeţ pentru a aduna pomana. 4 Cf. almozinq. ■ PI.: lemozine (Fi). 4- cr. lemozina, limozina, it, ven. lemosinâ, elemosina. lemozinş v. lemozina. lemun v. lemon.
   len (By, Ge, Pi, ALR II, Ko J Sd, Pe-Ne C J S), l'en (ALR II N 4/1065), leh (Sâ-Fă), f.: lena (Ko J), lenş (Ge, Pi, Ko £ Pe-Ne N S), lena (Pi), lena (Sâ-Fă) adj. 1. Leneş (Pe-Ne C N S). 2. (Despre oameni şi despre câini) Bleg (Pa). 3. Somnoros (ALR II 53/2308). Omu e len (Pa) = omul e somnoros. 4- Cf. gniiu 2. ■ PI.: len (Pe-Ne N S, Ko J S), leni (Ge.), f.: lene (Ge, Pe-Ne N S, ko J S). + cr. dial. len. lena v. len. lenat v. lenât.
        »       t
   Ienâţ (By), lenaţ (Ge). Leneş. 4- Cf. lenşit. -4 cr. linac. lenş v. len.
   lenfit (By, Mi I) s. m. Leneş. 4- Cf. Ienâţ. 4- cr. linac.
29
leno
lşse
   leno (ALRIIN) adv. Alene, încet. Mşje leno ân vărh (ALRIIN 5/1374) = urcă alene dealul. + it. leno.
   lenobia (Pi) s. Lene, lenevie. + cr. dial. lenobia. lenţşi (Fi 436, 444 Z) vb. IV refl. 1. A se legăna, a se da în scrânciob. 2. A se juca de-a cerul şi pământul. <>- Cf. timbulfi. lenuh (By, Na I, Ko J) s. m. Om leneş. + cr. cak. lenuh. leii v. len. lena v. len.
   lepo adj. Frumos. (Numai în exprimrea Hvala lepo — Pe-Ne J) = mulţumesc frumos, alături de sintagma ir. hvâla muşata. N Cf. muşât. + cr. lepo.
   leprena (Fi 1880 Z) s. f. Strigoaică. ■ PI.: lepren. lerniia v. lerniie.
   lerniie (Ko N, Pe-Ne N), lerniia (Fi 160 Z) s. f. Hernie. Hârvâţi zic brufu (Pe-Ne N) = croaţii zic ‘brufu’. Cf. kila.
   Ies (Sâ-Fă) s. n. a) Lemn, scândură (Sâ-Fă). Mi-av acmo uri omir nacinit [câsa] şi nuşte av pus lesur (Sâ-Fă) = [acum] nişte oameni mi-au reparat [casa] şi au pus ceva scânduri; b) Termen tehnic folosit mai rar pentru bucată de lemn de construcţii (Ko). Cf. lesa. ■ PL: lesur. + cr. Ies.
   lesa (ALR II, Pa, Pe-Ne J, Ko J, Fi 1085 J, 1086 N S, Da), lesş (Pi, Pe-Ne N), lşsp (Ca, Fi 1085 N S). 1. Poartă, vraniţă a) de nuiele (Pi, Fi 1085 J), mai lungă decât înaltă (Pa); b) de lemn. Lesg, de l$mn% (Pe-Ne N) = poartă, de lemn. 2. Leasă, gard de nuiele, îngrăditură (Ca, Fi 1085 J, Da). Nivele yradi cu lese şi cu yârdure (Ko J) = a îngrădi terenurile agricole cu garduri de nuiele sau de uluci (lemn). Maşuna-i priyradita cu lese (Pe-Ne J) = strunga-i îngrădită cu gard de nuiele. Gancit'u za-ncl'ide o lesa (Da) = zăvorul (cârligul) de închis o îngrăditură. 3. Adăpost pentru puii de găină (Da). 4. Stavilă la moară. Dviynes lesa (ALR II N 1/152) = ridic stavila. Lăsu lesa (ALR II N 1/154) = cobor stavila. Cf. Ies, oyrada 2, rânte. ■ PI. lese (Pe-Ne J N, Fi / N 5), leş (Ca), lesur (Sâ-Fă). + cr. lesa. lesş v. l'esa. lpse v. l'esa.
30
lesiţa
letâiski
    lesiţa (Fi 1805 L) s. f. Portiţă. 4- Cf. lesa 1, uşa 2. ■ PI.: lesiţe. 4 cr. lesica. lesiţg v. llsiţa.
    lţsne (Na IIJ) adv. Uşor. 4 cr. lasno.
    lesniţa (Fi 1317 Sd), lăsniţş (Fi 1317 N S, 1348 L) s. f. 1. Fiecare din beţele pe care stau găinile în coteţ (Fi 1317 Sd). [Gal'ira] viere pre lesniţg za dormi (Fi 1348 L) = găina se suie pe băţ ca să doarmă. 2. Vas de lemn în care se face brânza (Fi 1503 Sd). 4* Cf. buriţa 5, ml'âva 2, poliţa 5, sedila 1, spud. ■ PI.: lesnice. 4- cr. dial. lesnica.
    lesniţţ v. lesniţa. leşiie v. leşiie.
    leşiiâ (Pe-Ne J, Ko J) vb. I. tr. şi refl. I. tr. A spăla părul (a se spăla pe cap). Jensca câpu-ş Iţşiia (Pe-Ne 1964/203 J) — femeia îşi spală capul. II. refl. A se la, a se spăla pe cap. Leşiiâ se = spelâ se pre câp (Ko J) = a se leşia = a se spăla pe cap. Jensca se Iqşiia (Pe-Ne J) = femeia se lă, se spală pe cap. 4* Cf. spelâ. 4- Din leşie, leşiiâ v. leşiie.
    leşiie (Pi, Pe-Ne J N, Fi 609 J Sd), leşiiâ (Pe-Ne J, Fi 609 L Sc), lâşiie (Fi 609 Şc), leşiie (Fi 609 S) s. f. Leşie. Leşiiâ se morq cuhţi (Pe-Ne N) = leşia trebuie să se fiarbă. ^ Cf. luşie. 4- lat. lixiva.
    let (Ra, Pu, Pi, Ca, Ko, Sâ-Fă), leta (Fi 354 Sd), leto (By, Mi I J, ALRII, Ko J Sd, Fi 354 Sd) s. (Folosit şi adverbial în formule croate şi în combinaţie cu numerale croate) An. Do sto let ni carne, ni ose (Ra) = peste o sută de ani nici came, nici oase. Âflq ke-i vet' tristo let potle (Pu I 15/32) = află că sunt deja trei sute de ani de atunci. Âm sedemdeset şi pet let (Sâ-Fă) = am şaptezeci şi cinci de ani. Leta cvarnâr şi şesta (Ko J) = anul 1946. To / ovo leto (ALR IIN 6/1743 / Ko S) = anul acesta (alături de ir. cesta ân - Pe-Ne S). • Novo leto (Fi 379 J Sd) = Anul Nou. • Mlado leto I mlada leta (Fi 354 Sd) = primăvară. 4- Cf. ân. -4 cr. let. let v. leto. leta v. leto.
    letâiski (Pu 123/7) adj. Din (satul) Letai. 4- cr. letajski.
31
letşi
levander
    letşi (Pu, Ga III, Ca, Pe-Ne N) vb. IV intr. 1. A zbura. Cocotu şi gal'ira nu pot bire letţi (Ga III) = cocoşul şi găina nu pot zbura bine. Pul'i letes (Pa) = păsările zboară. 2. (Despre nea) A ninge. Nevu letţ (Pe-Ne N) = ninge. Cf. capii, necletţi, leti. + cr. dial. Ietet, st. letjeti, letim.
    leti (By, Na II J, Ge, Pi, Ko S) vb. IV intr. 1. A zbura. Pul'i te prin ţer letescu (Ko S) = păsările care zboară pe cer. Cf. letţi 1. + cr. dial. Ietet, st. letjeti, letim. letina v. litina.
    letni (Sâ-Fă), f.: letna (Sâ-Fă), n.: letno (Sâ-Fă). adj. De vară, estival. Letni carnaval (Sâ-Fă) = carnaval estival. + cr. letnji.
    letrica s. Curent electric. Dăvu âţ şti ke am acmo letrica acaţât (Pe-Ne 1964/212 J) = îţi dau de ştire că acum am primit curent electric. + cr. dial. letrika, st. elektrika. let'a v. lece. let'e v. lece. let'£ v. lece.
    letut'a (Fi 1345 Sd), letut'e (Fi 1345 Şc), letut'e (Fi 1345 N), Ietuţş (Fi 1345 S) s. f. Pasăre de curte. ■ PI.: letut' (Fi 1345 Sd) letut'e (Fi 1345 C N M), letuş (Fi 1345 S) + cr. letuce. letut'e v. letut'a. letut'f v. letut'a. leţg v. lece.
    leu (Sâ-Fă) s. m. Leu, monedă. Da, betărule, spure-ne ceva pac ke ţ-oi pet lei dă (Sâ-Fă) = da, bătrânule, spune-ne ceva şi îţi voi da cinci lei. 4- dr. leu. lev v. liv2. leva v. liv2.
    levânda (Fi 1660 J Sd), lavanda (Fi 1660 J), lavândţ (Fi 1660 N S) (Şi în sintagma Roza de lavănde - Fi 1660 S, ţvetu de levânda — Fi 1660 Z) s. f. Levănţică. ■ PI.: lavănde (Fi J), levănde (Fi Sd). + ven. levanda, cr. it. lavanda.
    levander (Fi 1660 Z, 1883 Sd), lavander (Fi 1660 J, 1883 Sd) s. m. şi n. 1. Levănţică, tufă de levănţică (Lavandula angustifolia) (Fi 1600 J Z). Cf. lăndru, oleandâr. ■ PI. m.: lavander (Fi 1660
32
liberu
Z.), levander (Fi 1660 J), levândri (Fi 1883 S), f.: levândere (Fi 1883 S). + ven. levanderam, cr. dial. lavandiera. levf v. liv2.
    leverin (Fi 50 S) s. Furtună slabă. Cf. fortung, nevrgme, oluia, temporâl. + cr. dial. leverin.
    leveriţş (Pe-Ne N) s. f. Veveriţă. Sentinţa de bucvg mârâncu leveriţele (Pe-Ne N) = veveriţele mănâncă jir. ■ PL: leveriţe. levo v. liv2.
    lez£Î (Fi 1600 S) vb. IV tr. A trage de pe drojdie, a strecura, a separa. Io lezes cură te ul'e de la mutnq = eu separ uleiul curat de cel tulbure. Cf. oţidi, pil'i, popil'l, proţidl, ţidi.
    libâr (Ga III, Pu, Pe-Ne N S, Fo 145 N S Sc, Ne-Bi N), libâru (Fo 145 N S Sc), liber (Pu, Fi 131 S, Ca, Fo 145 S, Sâ-Fă), liberu (Fo 145 S), libru (By, We I, Ge, Pi, Pe 1964 B S, Fo 145 B L) s. m. Carte. Prevtu mere ţere ăn libâr (Pu I 15/32) = preotul se duce să caute în carte. Libâru lu fete, (Pe-Ne S) = cartea fetei. Libâru lu fqtş nu-i bire. Bire-i libâru de lu fqtg (Pe-Ne S i) = cartea ‘lu fştş’ nu-i bine. Bine e cartea ‘de lu fşte’. Prevtu mor$ ţud% libri ţitţi (Fi 131 S) = preotul trebuie să citească multe cărţi. An omiăr ţiren libri (Fi 631 S) = în dulap ţinem cărţi. Âsteze-m dombândlt vostru libâr (Ne-Bi) = astăzi am primit cartea dumneavoastră, fhida hvala za libri (Ne-Bi N) = mulţumesc mult pentru cărţi. Cf. cniya. ■ PI. libri (By, Pe-Ne N S, Fi S, Fo Sd). ♦ cr. dial. libar, ven. libro. libâru v. libâr. liber v. libâr.
    liber (Ca, Sâ-Fă), libero (Ko Sd), f.: Iiberg (Ca) adj. Liber. Teritorio libero (Ko) = teritoriu liber. + cr. liber, it. libero
    liberaţione (Ko /S) s. f. Eliberare. C'âsta liberaţione (Ko S) = această eliberare, liberş v. liber.
    liberai (Ie, Pi) vb. IV tr. A elibera. + ven. liberâr, cr. dial. liberat.
    libero v. liber, liberu v. libâr.
33
libric
liha
    libric (Sâ-Fă) s. n. Unitate de măsură de 250-500 grame. Atunce na librike [av] mesurât laptele. Atunci laptele [l-a] măsurat în ‘librike’. + cr. libra + -ic/ libru v. libâr. lic v. ânlic.
    lica (Ko J) s. f. Figură, model. Zaplet cu lica (Ko J) = a tricota cu model. Cf. lik.
    licuf (Pa, Ca) s. 1. Aldămaş. Rem cumpără do litre de vir r le-m [llcufu] popi (Pa) = vom cumpăra doi litri de vin şi-l vom bea [aldămaşul]. 2. Socoteală (Ca). + cr. dial. likuf ‘aldămaş’. licvic (Sâ-Fă) adv. Puţintel, olecuţă. + lik + -vie. licvid (Ko 331 Sd), licvida (Ko331 Sd), licvid g (Ko 331 N 5), licvido (Ko 331 Şc) adj. Lichid, licvida v. licvid. licvidş v. licvid. licvido v. licvid.
    lici (By, Pi, ALR II), liţi (Ge, Pu) vb. IV tr. 1. A vindeca. O vot? mes-a Domnu cu sveti Petru pre lume bolni liţl (Pu I 7/1) = odată Dumnezeu cu sfântul Petru au mers prin lume să vindece bolnavi. 2. A griji. Lices = grijesc (ALR II N 7/1963). + cr. dial. licit, sr/ lijeciti ‘a trata, a îngriji’, lîerm v. l'erm. ligân v. legăn.
    lih (Pa) s. (în sintagma Po lih). Număr impar, liha (ALR IIN, Fi 1072 J Sd. 1094 C J M, 1118 C M), Iihţ (Pu, Ca, Fi 1072 N S, 1093 5) s. f. 1. a) Fâşie de pământ arabil lungă şi foarte îngustă, limbă, şirincă (ALR II N 1/8); b) Teren între două rânduri de copaci (Fi 1018 C J M); c) Bucată de pământ arabil. Liha va fi zorit? măre (Fi 1115 5)= bucata de pământ va fi arată mâine; d) Bucată de pământ în formă de strat (Pu I 40/12). 2. Strat (ALR II N 1/126). 3. Par ce marchează hotarul dintre două proprietăţi agricole. (Fi 1072 N 5). 4. Răzor (Fi 1093 M. S). 5. Brazdă, rând (Ca). 6. Livadă. An liha m?rele ţvetescu (Ne-Bi N) = în livadă merii înfloresc. Cf. lisit’, lisiţa, rând. ■ PI.: lihe (Fi). + cr. dial. liha.
34
limba
lihţ
    lihg v. liha.
    Iii (ALR II, Fi 1504 J), lil'u (ALI 5/487 J) s. m. a) Pâlnie (ALI 5/487 J, Fi 1304 J); b) Pâlnie pentru turnat mustul în butoi (ALR II N 1/234). Lii de Igmna (Fi 1503 J) = pâlnie de lemn. <>- Cf. liiâc, Hv1. ■ PI.: Uiţi (ALR IIN), liiure (Fi 1303 J). + cr. dial. lij.
    liia (Pe-Ne S) s. (Joc de copii) De-a vulpiţa. Când am io foş mic pa ne igrşiam, pa lucrâian liia după cucoşe aii după gal'ir (Pe-Ne S) = când am fost eu mic şi ne jucam, şi făceam pe vulpiţa după cocoşi şi după găini. + cr. lija (hip. de la lisica ‘vulpe’).
    liiâc (Fi 1304 Şc) s. m. Pâlnie. Liiâc de Iqmna (Fi 1504 Şc) = pâlnie de lemn Cf. Iii, liv1. ■ PI.: liiki. + cr. lijak, livak Iiker (Ko J) s. m. Lichior. + cr. liker. lil’u v. Iii.
    lima (ALR II N 2/544, Pe-Ne J), limp (By, Ge, Pi, ALRM I 199 Ca) s. f. Pilă. Pila se bruseă cu lima (Pe-Ne J) = fierăstrăul se ascute cu pila. ■ PI.: linie. + ven., it, cr. lima.
    limar (Fo 116 NSc) s. Olar [?]. (Corect: Tinichigiu). + cr. limar. ■ PI.: liniari.
    limba (Ma, Ao, Ba J, ALR I, ALR II 14/6908, ALI 1/34 B J S, Pe-Ne C J Sc, Ko J Sd, Ne-Per NY, Fi J Sd, Sâ-Fă, Da), limbţ (By, Ge, Pi, Ca, Pe-Ne N S, Fi 122 N S) s. f. Limbă, a) Organ, parte a corpului. Muccât m-ăm de limba (Ba J) = mi-am muşcat limba. Pâ âren uşnele şi limba (Pe-Ne S) - apoi avem buzele şi limba. Fus tu cu limba se-i sarâta (ALR I 1/82 J) = gust cu limba dacă-i sărată. Io-m pocusit cu limba (ALR I 1/82 B) = eu am gustat cu limba. Ârtu de limbă / limba / limbg (ALRM I 47 B / Pe-Ne C / Pe-Ne N), vârhu de limbă (ALRM I 47 J) — vârful limbii. • Blatna limba (ALR II 15/6917)= limbă încărcată. • B§ cu mikq limbq (Ko S) = a bea puţin, cu măsură. • Ţire-ţ limba după dinţi (Ko J) =ţine-ţi limba după dinţi, taci! • Nu avq limba cât coda âsirulu! (Ko J) = nu vorbi fără rost, nu vorbi prostii (să nu ai limba cât coada măgarului!); b) Mijloc de exprimare. Nostre limbş (Ko N S) = limba noastră. Tu mes-ai colţ-m Berdo şi-nmeţăt-ai limba (Ne-Per NY) = tu te-ai dus acolo-n Bărdo şi ai învăţat limba. Cum ăi teşco capi-se ur cu ăt, cân nu se ganea ştesa limba (Da) = cât e de
35
limbş
lindirş
greu să se înţeleagă unul cu altul când nu se vorbeşte aceeaşi limbă. • Limba lunga (Fi 97 Sc) = pălăvrăgeoaică. • Cu măre limba I limbg = mare de gură, cu gura mare, gălăgios. Toţ cu măre limbg (Ko S) = toţi cu gura mare; c) Obiecte sau plante care sugerează asemănarea cu o limbă. Limba de clopot (ALR II 181, Fi 122 Sd), limba lu clopotu (We His, Pe S, Fi 122 S) = limba clopotului. Limba lu bovu (Fi 1792 N) = limba-boului (Anchusa officinalis). ■ PI.: limbe (Sâ-Fă). + lat. lingua. limbş v. limba.
    limbiţş (Fi 234 N S) s. f. Omuşor. Cf. linguriţa 2, picunic, pojârl'âvâţ, vlliţe, zalitâvâţ. • Limbiţa de pisc (Pi) = ţeava fluierului. ■ PI.: limbile. + limba + -iţe (calc după cr. jezicic). limş v. lima.
    limşi (By, Ge, Pi, ALRM I 199 B, Ca) vb. IV tr. şi refl. I. tr. A pili (Pi, Ca). II. refl. A se frecţiona. Io me limes (ALRM I 199 B) = eu mă frecţionez. + cr. dial. liniat, ven. limâr. limej v. lemeş. limes v. lemes.
        9        9
    limez (Ko J) s. m. Căprior la acoperişul casei. Cf. oblici. ■ PI.: limeze.
    Union v. lemon. limozina v. lemozina. limozine v. lemozina. limozinş v. lemozina. limun v. lemon.
    lin (Ko N S, Fi 1714 Sd, Da) s. m. In. ■ PI.: lin (Fi Sd). O Cf. lân. Kemqşa de lin (Da) = cămaşă de in. Cf. lân. + ven., it. lin. linda (ALI4/341 J) s. Streaşină. ^ Cf. grundâl 2, canton 3. lindic (Ko J, Fi 242 J) s. m. Clitoris. ^ Cf. mozgiţ. ■ PL: lindic, lindice. + lat. landica.
    lindira (Pe-Ne C J, Ko J), lmdirş (By, Ge, Pi, ALI 7/626 S, Pe-Ne N S, Ko N S, Fi 902 N S) s. f. Lindină. Peri âs plir de lindir (Pe-Ne C S)= părul e plin de lindini. ■ PI.: lindir (Pe-Ne C J S, Ko./), lindire (Ge, Pi, Pe-Ne C S, Fi). + lat. lens, lendinem. Iindirg v. lindira.
36
linge
linguriţa
   linge v. linje.
   linyura (ALR I J, ALR II, Pe-Ne J, Ko J), lingura (Ao, Ie, ALI 5/474 J B S, Ba J Sd, Pe-Ne N, Sâ-Fă, Fi 267 J Sd, Da), lingurş (By, Ge, Pi, Ba N S, Ca, Ko B N S, Fi 267 N S), lingură (Ma) s. f. şi n. 1. Lingură (Da). Şi atunce se poidŞ cu linyura (Pe-Ne 1964/214 J) = şi atunci se mănâncă cu lingura. Poteples lâptele şi pac â cuses cu linyura (Pe-Ne J) = încălzesc laptele şi apoi îl gustă cu lingura. Cuticu de yura ... se lâhco otruiŞ de la ât om cu linyura (ALR I 1/27 J) - zăbala (herpesul) se ia (molipseşte) uşor de la alt om cu lingura. Lingura za mâncâ (Ko B) = lingură pentru mâncat. • Lingura de Igmng (Pe-Ne N) = lingură de lemn.
•  Lingura za stârji năt'vile (Fi 697 L) = râzătoare pentru copaie.
•  Drivena linyura (Pa) = lingură [mare] de lemn cu care se adună laptele închegat. • Mai mica lingura (ALI 5/497 J), lingura mica (ALI 5/497 S) = linguriţă. 2. Mistrie (Da) (Şi în sintagma Linyura de malta - ALR II 241) = lingură de mortar. Zidâru pripravŞ râihu cu linyura (ALR II 239) = zidarul face (pregăteşte) tencuiala cu mistria.
3. Furca pieptului, stern ALR II 36/2201). 4. Lingură, limbă de încălţat (Şi în sintagma. Lingura de mcaţă-se (ALI 3/246 J) = lingură pentru încălţat. Cf. clapataţe. ■ PI. m.: linyur (Ko J), f.: Ungur (ALI 5/474 J S, Ko Sd, Fi 234 J C Z, Sâ-Fă), lingure (ALI 5/474 B, Ko Sd, Fi 234 Sd). Cf. jliciţa, linguriţa vânăca. + lat. lingula.
   lingurar (Pa) s. m. Lingurar. + lingura + -ar.
   lingura v. linyura.
   lingurica v. linguriţş.
   lingurit'a v. linguriţa
   linguriţe v. linguriţş.
   linguriţg (ALI 1/35 S, Pe-Ne 1964/202 N S), linguriţe (Pe-Ne 1964/202 C, Sâ-Fă), lingurica (Fi 610 M Z), lingurice (Pe-Ne C), lingurit'a (ALI 5/487 B) s. f. 1. Cavitatea de sub stern, lingurea (Şi în sintagma Linguriţa de ştumig / stumic Pe-Ne NI C). 2. Omuşor (ALI 1/35 S).       Cf. linyura 3, limbiţg, jl'iciţa, picunic, viliţe,
zalitâvâţ. 3. Linguriţă (Fi 610 M Z). ■ PI.: linguriţ (Pe-Ne S), linguriţe (Sâ-Fă). + lat. lingura + -iţţ, -ice.
37
linia
lis
   linia (Sâ-Fă), linie (Pi) s. f. Linie. Zracna linia ie petdeset metri (Sâ-Fă) = în linie dreaptă sunt cincizeci de metri. + cr. linija. linie v. linia.
   linje (By, Pi, ALI 2/110 5, Da), linze (Pu, Ko S), linge (Ma) vb. III tr. A linge. Vezi ţa blâgg ţe-i ânţa grâse si ţe se linze (Pu I 15/20) = vezi animalele acestea care sunt aici grase şi se ling. Cf. olizgi, oblinje. ■ Ind. prez.: lingu, linji, linje, linjen, linjeţ, lingu. Imperf.: linjeiam, —jeiai, —jeia, —jeian, —jeiaţ, —jeia. Conj. prez. [3]: neca linje. + lat. lingere. linte (Ko S) s. f. Linte, linţki (Ca), f.: linţkş (Ca). Străin, linze v. linje.
   lipa (Pa, Pe-Ne J, Ko J), lipg (By, WE III, Pi, Ca) s. Tei. Ţvetu de lipa (Pa) = floare de tei. + cr. lipa. lipa v. lipi2. lipg v. lipa.
   lipi1 vb. IV tr. şi refl. A (se) lipi. Jâjetele l'i s-av lipit (Sâ-Fă) = i s-au lipit degetele. + cr. dial. lipit (se).
   lipi2 (Pu, Ko J), f.: lipa (Da) adj. Frumos. (Numai în sintagma Lipi moi, luată ca atare din croată, şi în cea hibridă Lipa mg). Lipi moi divl' zelenăc, ţ-am io ţiie făcut c-ai tu de mire utăt! (Pu I 30/28) = frumoasa mea ghionoaie verde, ce ţi-am făcut că ai uitat de mine! Lipi moi sinâc / sin (Ko J / Da) = frumosul meu copil. Lipa mg (Da) = frumoasa mea. + cr. dial. lipi, lipa, lipo, st. lijep.
   lira (ALR II N, Da), lire (By, Ge, Pu, Pu, Ca) s. Liră, monedă (italiană). Vezi-m ţăsta mosne de lire ingleske ţ-oi si tasta dă (Pu I 10/41) = vezi-mi această pungă de lire englezeşti, ţi-oi da-o şi pe aceasta. Mi-au dat samo deset lir (ALR II N 6/1796) = mi-a dat numai zece lire. ■ PI.: lir (ALR II N), lire (Pu, Da). ♦ ven., it., cr, lira.
   lire v. lira.
   lis1 (Pa, Fi 1536 J) s. m. Cal cu stea în frunte, cu pată albă pe frunte. + cr. lisak ‘cal sau bou cu stea albă în frunte’, cf. şi cr. lisa ‘stea’, fig. ‘pată de păr alb pe fruntea animalelor’.
38
lis
lisiţş
    lis2 (Pe-Ne C, Ko 5), liş (Da), f.: lisş (Ko S), lisa (Da), lişo (Da) adj. Neted. Lis per (driţ per) (Ko S) = păr întins, drept, lins. Liş pâmint (Da) = pământ neted. 2. Bun. Lisa zşma (Da) = supă bună. 3. (Adverbial) Lin, domol. Trşce lişo (Da) = trece lin. ■ PL
m.: liş, f.: Ave. + cr. dial. lis, liso, it. liscio.
    lisast adj. Pintenog. Lisast câ (Fi 1534 J) = cal pintenog. 4- Cf. fucs, fucsast, câlu cu bicvile, Usca 2.
    lisca1 (Pe-Ne J, Ko J, Fi 1647 J), liskş (Pu I, Pi Sd) s. 1. Alun (Pu, Pe-Ne J, Ko J, Fi 1647 J). Cu ţâsta vşrgş de liskş băte-l priste năs (Pu I 18/30) = cu această nuia de alun bate-1 peste nas. Frâne de lisca (Ko J) = ramuri, nuiele de alun. Aluru âi jiru ce creşte pre lisca, se mârânca (Pe-Ne J) = aluna e fructul ce creşte în alun, se mănâncă. 2. Alună (Pa, Fi 1647 J). 4- Cf. alur 1, 3, lişnac. ■ PI.: liske, lişt (Fi).
    lisca2 (Fi 1534, 1457 J) s. f. 1. Pată pe fruntea sau pe picioarele unui animal (Fi 1534 J). 2 Vacă cu stea în frunte (Fi 1457 J). Sr Cf. lis, lisast, plriha, vâca cu stşla (pre frunte). ■ PL: liske (Fi), lisş v. lis2.
    lisicarca (Fi 1890 Sd), lisicarkş (Fi 1890 N S) s. f. Urechea-babii. (Chantarellus cibarius). ■ PL: lisicarke. + cr. lisicarka.
    lisit' (Fi 1078 Şc) s. m. Răzor. 4- Cf. liha 4, lisiţa. ■ PL: lisit'. lisiţa1 (Ba J B C Gb Sc, Mo, Ko J, Sâ-Fă, Fi 729 J Sd, Da), lisiţş (By, Pi, Ba S, Ga-Di, Pe-Ne N S, Ko S Sd, Fi 729 N S), lesiţa (Ie) lesiţş (Ge, Ko S, Sd), lisiţa (Ma, Ia), lisiţş (Ca) s. f. Vulpe (Vulpes vulpes). Lisiţa ie jensca, lişnâcu ie muşki (Ba S) = ‘lisiţa’ e femela, ‘lişnâcu’ e masculul. Lisiţa a poşnit scakgi co de ca bâcva (Mo 148 J) = vulpea a început să sară în jurul acelui butoi. Ke te va lisiţa / lisiţa vlâ, aii cragul'u purtă (Pe-Ne A / Ia 40/116 5)= că te va lua vulpea sau te va duce vulturul / uliul. Io-m ucis o lisiţş (Ko 5) = eu am omorât o vulpe. Lisiţa-i fâlsş (P e-Ne 5) = vulpea e vicleană. Lisiţa lucrş şcoda pre gal'lr (Ko Sd) = vulpea face pagubă în găini. • Coda de lisiţa (Fi 1789 J) = Coada-vulpii (Alopecurus pratensis). ■ PL: lisiţe. 4- cr. lisica.
    lisiţa2 (Fi 1094 J Sd), lisiţş (Fi 1094 N) s. f. Răzor. Cf. liha 4, lisit'. ■ PL: lisiţe. lisiţş v. lisiţa1.
39
lisiţş
lişo
    lisiţg v. lisiţa2.
    lisnac v. lisnac.
                *
    lisnac v. lişnac.
    list (By, Pu, Pi, Ga III, Ia, Da), lişt (By), liştu (Ge, We II) s. Scrisoare, răvaş. N-â crezut lu Usturile ţe-l' viraveia (Pu I 4/44) = n-a crezut scrisorilor ce-i veneau. Listu-m pis şi t şi t'i l-am tremşs (Ia 26/49) = ţi-am scris răvaş şi ţi l-am trimis. ■ PI.: Ustur, Ustur (Ge), Usture (Da). + cr. list. liş (ALRII 19/6935) adj. Spân. liş v. Iis. liş v. Iis2. lisa v. Iis2.
    lisai (ALR II 61/4206). s. 1. Erisipel, orbalţ (ALR II 61/4206). 2. Pistrui (Pe-Ne Q. Cf. mâca 4, peya, pica, pîkiţa. ■ PI.: lisai (Pe-NeC).
    liş erija (Da) s.f. Spălătorie.
    lişiţa~(Fi 1094 J Sd, Da), lişiţş (Fi 1094 N) s. f. 1. Răzor (Fi 1094 J Sd). 2. Par ce marchează hotarul dintre două proprietăţi agricole (Fi). 3. Bucată nică de pământ. (Da) Cf. liha 1 a, d, 3, 4, ■ PI.: lisiţe. + cr. dial. lisica. (Diminutiv al lui liha). lişnac v. lisnac.
    lisnac1 (Ba £ Po £ Pe-Ne S, Ko N S, Fi 1647 Sd), lişnacu (Pe 1987 B S), lisnac (Pi), lisnac (Pu), lisnac (Ba N, Fi 1647 ’s), lisnac (Ba S) s. m. şi n. 1. Alun (Po S, Pe-Ne S, Ko N S, Fi 1647 Sd, Da).
2.  Alună (Pi’ Pe 1987 B S, Pe-Ne £ Fi 1647 Sd). Iă vut-a un lişnăc, o nukş şi un costăn (Pi II 50 S) = ea a avut o alună, o nucă şi o castană. 3. (In sintagma Boşke de lisnac, boşca de lişnaţ - Pe-Ne S) Aluniş. Cf. alur 1, 2, Usca 1, liştevina. ■ PI.: lişnaţ (Po S, Ko N S), lisnac, lişnace (Pe-Ne S, Fi Sd), lişnac (Pe-Ne S, Ko S, Fi Sd), lişnaci (Da), lişnaki (Ko N), lisnaţe (Fi S). + cr. dial. lisnjak.
    lişnac2 (Ba S) s. m. Vulpoi. Lisiţa ie jensca, lişnâcu ie muşki
(Ba S) = vulpea e femela, vulpoiul e masculul.
    lişnacu v. lişnac1.
    liso v. Iis2.
     *
40
lişt
litrş
    lişt v. list.
    liştevina (Pa) s. Aluniş. ^ Cf. lişnac 3. ■ PI.: liştevine.
    liştu v. list.
    liter (Ca) s. m. Litru. Cf. litra. ■ PI.: Uter.
    «tina (Fi 1178 Sd, Da), letina (Fi 1178 Se), «tine (Pa) s. f. 1. Recoltă. Slâba litina (Fi 1179 Sd), poredna litinq (Fi 1179 S), zalica lîting (Fi 1179 N) = recoltă slabă. Fost-a bura letina (Fi 1178iS'c)= a fost recoltă bună. Litina pote fi bura o poredna (Da) = recolta poate fi bună sau rea. 2. Rod, roadă (Pa). Cf. bendima, intrâda, rod, urod. ■ PI.: lltine, letine. + cr. dial. letina, litina, st. ljetina.
    «tine v. «tina.
    litkfi (Fi 1231 S) vb. IV tr. A culege spicele, a spicui. Io litkeşc (Fi 1231 S) = eu spicuiesc. ^ Cf. beri 3 c, paraţkfi, poberui 3, pobirfi, pobirui.
    litra (ALR iî, Ia, Pe-Ne N, Ko J, Fi 606 Sd, Sâ-Fă, Da), litre (Ca, Pe-Ne N, Ko Sd), litro (Pi, mai des), litru (Na II, Pi, mai rar) s. f.
1. Litră, vas de un litru (Ca). Po de litra / litrq / litro (ALR II N 4/1028, Ko J! Pe-Ne NI Pi) = jumătate de litru. Se pure lâpte ântru zer, po de litra, o litra, se cuh$, pa vire şcuta fâr§ (Pe-Ne N) = se pune lapte în zer, jumătate de litru, un litru, se fierbe, apoi iese urda. Mai vol'i-raş litra de vir (Ia 27/63 S) = mai degrabă aş vrea o litră de vin. Deset litre de lâpte (Ko J) = zece litri de lapte. O bota de cine litre (Da) = o sticlă de cinci litri. 2. Cană a) de sticlă (Fi 606 C T); b) de pământ (Fi 606 Sd). 3. Vas de un litru (Ca). Cf. bucaleta 1, 2, liter, vârc c, d. ■ PI.: litre. + cr. litar, litra, ven. litro.
    litrât (Pu, Ca, Ko Sd, Da) s. m. 1. Portret (Da). Miie se vqde c-am litrâtu de tire (Pu I 11/6)= mi se pare că am portretul tău.
2. Fotografie (Ca, Da). Cf. slica. ■ PI.: litrâte (Ca, Da). + cr. dial. litrat, it. ritratto.
    «tratei v. litratşi.
    litratfi (Ca), «tratei (Da) vb. IV tr. A fotografia. + cr. dial. «tratat (se).
    litrş v. litra.
41
litro
livâvin;
    litro v. litra.
    litru v. litra.
    liti v. lici.
      *
    liţit s. m. Licitaţie.
    liţitei (Da) vb. IV tr. A licita.
    liu v. liv2.
    liv1 (Pi, Fi 1304 Sd, Ca, Pe-Ne N, Da), livu (ALI 5/487 B S s. m. şi n. Pâlnie. Liv de Igmna / Iqnmg (Fi 1303 Sd / N S) = pâlnie de lemn. S Cf. Iii, liiec. ■ PI. m.: liv (Fi 1304 Sd), liv, livun (Fi 1304 Sc, Da), f.: livure (Pi, Fi 13045 Sd). levş v. liv2.
    liv2 (By, Ge, Ca, Da), livi (Ko S), livile (Ko J), liu (Ge), lev (Pi Ca), f.: Iiva (ALR II, Ko J, Da), livş (Ge, Ca, Ko S), leva (Ma), levţ (Ma, By, Pi, Ca), n.: livo (Ne-Ro J Da), levo (Pi, Ca, Sâ-Fă). adj Stâng. Liva măra (ALR II 52/2166, Da) = mâna stângă. Ân livc urgcl'e (Ko J) = în urechea stângă. Cu liv§ mâr (Ko S) = cu mâne stângă. De livg băndg (Ko S) = de partea stângă. Na livo (Pa) = la stânga. Mşre na livo (Da) = merge la stânga. Antrebât-am nono, zis-av ke se a bovu zice de ii na livo: bistaya (Ne-Ro J) = l-am întrebat pe bunicul, a spus că la bou pentru a merge la stânga [i] se zice: ‘bistaya’. ■ PI. m.: livi (Na II, Ge), f.: live (Na II, Ge). + cr. liv, liva.
    liva v. liv2.
    livâc (Fi 355 J Sd), livâc (Fi 355 Sc) adj. Stângaci. -y* Cf. livoruc ■ PI.: livâc (Fi J S), livâk (Fi S), livâţ (Fi S), livâc (Fi Şc). + cr. levac.
    livada v. livâdş.
    livada v. livâdş.
    livâdş (By, Po B, Fi 82 N S) livada (Da), livadă (Ma.) s. f.
1.  Pajişte (Fi). Livâda-i o măre niva (Da) = livada e un câmp mare.
2.  Fânaţ. luva ie firu (Po J) = unde e fânul. Cf. coruna 2, pol'e 1, sinocoşa 1. ■ PI.: livâde. + cr. livada.
    Iivâvina (Da) s. f. Diaree, -v- Cf. yrije 5, livaviţa.
42
livaviţa
loboda
    livaviţa (J) Diaree. Livaviţa ţire fecoru (ALR I 1/124 J) = pe copil îl ţine diareea. 4- Cf. livâvina. livâc v. livâc. livş v. liv2.
    livşi (By, Na II, Pi, Ba J, Po, ALR II N, Ko, Sâ-Fă, Fi 26 J, Da) vb. IV intr. 1. A ploua. A cm o livş (Ba J) - acum plouă. La noi no-av livţit de munt (ALR II N 6/1806) = la noi nu a plouat de mult. Se vâc livţire, nu şt'u ce va fi (Ko J) = dacă va ploua întruna, nu ştiu ce va fi. Molţit-av livţi (Ko J) = a încetat să plouă. Tâmno vreme ceste zile ke livq (Sâ-Fă) = e vreme urâtă în aceste zile că plouă. • Iâco livşi = a ploua cu găleata, a ploua tare. Iâco liv$ (ALR II N 3/787), livţ ca şi din câbâl (Fi 26 J) = plouă tare, plouă cu găleata. 2. A vărsa (Da). 4- Cf. cadş 2, cadavţi 2, lujşi, ploii. 4 cr. dial. livat, levat.
    livel (Da), lavei (Da) s. m. Nivelă, poloboc. 4- cr. dial. livel, it. livella. livi v. liv2. livile v. liv2. livo v. liv2.
    livoruc (Fi 255 L N S T) (Fi 355 J Sd) adj. Stângaci. 4- Cf. livâk ■ PI.: livoruc (Fi L N T), livoruţ (Fi S). 4 cr. livoruk. livovina (ALR 11/124 B) s. f. Diaree. 4* Cf. livaviţa. livu v. liv1.
    lizavâţ (în sintagma Puju lizavâţ - Fi 755 M) s. Melc fără cochilie (Limax agrestis). 4- Cf. puj.
    lizei (ALR II) vb. IV tr. A linge. Lizes (ALR II 14/6909). 4- cr. dial. lizat, lizen, st. lizati.
    lizi (By, Ge, Pi, ALR II N) vb. IV intr. şi refl. 1. A se căţăra. Mâcca lizţ ân sâd (ALR II N 5/1349) = pisica se caţără în copac.
2. A se târî ca şarpele (Pi). 4- cr. listi, lizem, Ieşti, lezem ‘a se târî, a se infiltra’.
    loargo v. lârgo. loargu v. lârgo.
    16boda (ALR II N 1/195), lobode (Ca) s. 1. Spanac (ALR II). 2. Lobodă (Ca). 4- cr. dial. loboda.
43
Iobod£
locşi
   lobode v- loboda.
   loc (Pu, Pi, Ba J, Mo, Ca, ALR I B J, ALR II, Pe-Ne J N, Ko J S, Sâ-Fă, Ne-Ro J, Da ) s. 1. Loc. Ie-l' ziţe ke mqre-n ţela si ţela loc (Pu I 4/66) = el îi spune că se duce în cutare loc. Fin loc (Ba J) = loc frumos. Ie va şti iuve-i locu cela (Mo 30 S) = el va şti unde-i locul acela. Câste mi-a fost ăn locu de boi (ALR II N 6/1652) = acestea mi-au fost în loc de boi. Locu spirăt (ALR II N 3/633) = loc spinos. Ân se loc (Po B), ân-r-a sev loc (Po B) = la locul său. Loc za durmi (Ko J) = loc de dormit. An nuşcărl'i lâcure (Ko S) = în careva locuri. An Jeien nu se zice ăla ân loc de acela / cela (Ne-Ro J) - în Jeien nu se zice ‘âla’ în loc de acela / cela. Spâhnit-a mâra, a mes din loc (Pe-Ne N) = mâna s-a scrântit, a ieşit de la loc. An vise locur âs grope (Pe-Ne J) = în multe locuri sunt gropi. • Locu ke n-âre per (ALR IIMN 3/6813) = chelie (locul care n-are păr). • Cşre loc = a da coate (în mulţime) pentru a-şi face loc. M ceru loc (ALR II 26/2164) = dau coate. 2. Ţară. Ţes ta loc fost-a lârgo, lărgo, ma iei' a verit ân mikq vrgme si s-a-nsurât scupa (Pu I 6/6) = ţara aceea a fost departe, departe, dar ei au ajuns în scurtă vreme şi s-au căsătorit. ■ PL: locur (Pe-Ne J), locure (Pi, Ca, Ko J S, Sâ-Fă, Da). + lat. locus.
   local (Da) s. m. Local (unde se mănâncă şi se bea). Ân că doba samo gospoda mejeia muncâ-n locâl (Da) = în vremea aceea numai domnii mergeau să mănânce-n local.
   locândş (By, We II, Pu, Pi), locândş (Ge) s. f. 1. Birt, crâşmă (Da). Văvic mezşia la o locânde ântrebâ muncă (Pu I 30/3) = mereu se ducea la un birt să ceară mâncare. 2. Hotel (Da). Cf. oştariie. + ven. locanda, cr. dial. lokanda.
   locândţ v. locanda.
   locandierş (Pi) s. f. Crâşmăriţă. + it. locandiera.
   locot(u) (Pi, ALI 4/323 B J, Pe-Ne N) s. m. Lacăt. ■ PL: locot (Pe-Ne N), locotur (Pi). + cr. lokot.
   locva (Sâ-Fă) s. f. Băltoacă, mocirllă, smârc. ■ PL: locve. + cr. lokva.
   locgi (Fi 230 C) vb. IV tr. A bea fără măsură, a lipăi. ^ Cf. be, loci, sorbi 2. 4- cr. dial. lokat, locen, st. lokati ‘a bea cu lăcomie, a sorbi’.
44
loci
lokic
   loci (Ba J, Ko Sd, Fi 230 J Sd, Da), loţi (Ko 5) vb. IV tr. 1. A bea fără măsură, cu lăcomie, a lipăi (Fi 230). Âpa Iod (Ko S) = a bea apă cu lăcomie. 2. (Despre câini) A bea (By J, Ba J). 3. A sorbi (Da). ^ Cf. bg, locei, sorbi 2. + cr. lokati, locem ‘a bea cu lăcomie, a lipăi, a sorbi’.
   lodriţa (Fi 1293 J Sd, 1602 Sd), lodriţş (Fi 1293, 1602 N S) s. f. 1. Hârdău de lemn (pentru struguri). 2. Vas pentru pritocirea uleiului (Fi 1602 Sd). -Y* Cf. lujnac 4, putrih. ■ PI.: lodriţe. + cr. lodrica.
   lodriţş v. lodriţa.
   logor (Ko S, Sâ-Fă) s. n. Lagăr (de concentrare), tabără. ■ PI.: logore. + cr. logor.
   loi (Ba Gd) s. Seu. Svit'a de loi (Ba Gd) = lumânare de seu.
   Cf. sev2. + cr. loj.
   loitra (By, Na II), Ioitre (Pi J) s. Loitră. + cr. dial. lojtra.
   loitre v. loitra.
   Iojp (Ca) s. f. Răchită roşie. ■ PI.: loj.
   loji (Ca, Ko J Sd, Sâ-Fă, Ne-Ro J, Da), lozi (Pu, Ko S) vb. IV tr. (Despre foc) 1. A aprinde, a aţâţa (Fi). Su trei cader ver focu lozi (Pu I 8/5) = sub trei căldări vei face focul. Noi focu lojim (Ko J) = noi facem (apindem) focul. [Ân lopa] se pote nuşte spravi: vozu, leite de fajâ, Iqmne de focu loji (Ne-Ro J) = în şură se poate pune ceva la păstrat: carul, pari (araci) de fasole, lemne de aprins focul. Lemne za lozi (Ko S) = lemne de foc (de aprins focul). Loji focu (Da) = a aţâţa focul. 2. A arde. La noi vro vota se faceia dentifrico cu cârbun ce se lojiia (Da) = la noi se făcea cândva pastă de dinţi din cărbuni ce se ardeau. 3. A pune (Ca, Sâ-Fă). Cf. aprinde 1, 2 b, nalojî 1, potegni 3. stâcni, zepali. + cr. loziti. lojina (Fi 1443 J, Da) s. f. Placentă (la vacă), locşor. Vâca fost-a mu/hta za poidz lq/'ina (Da) = vaca a fost înnebunită să mănânce placenta. 4" Cf. câmeşiţa, coşuliţa 2, mătârniţa, mătiţa 1, paticu. ■ PI.: loj ine (Fi).
   lojiţa (Fi 1 191 Se) s. f. Lăstar la viţa de vie. 4* Cf. crâi 4, loza 2, mlâdiţa 2. ■ PI.: lojiţe.
   lokic (Ia) s. m. Loc mic, locşor. Pre-sta pemintic io-ţ câvtu lokic (Ia 39/115 J) = pe acest pămânţel eu îţi caut locşorul. + loc + -ic.
45
lombuli
lopariţa
    lombuli (Pi) s. Rinichi.
    lomi (By, Mi I J, Ko J, Da) vb. IV tr. A frânge. Lomesc (By) = frâng. Lom$ (Mi IJ) = frânge. + cr. lomiti.
    lomniţa (Fi 1050, 1051 Sd, Da), lovniţa (ALR II N 1/131, Ko J, Fi 1053 J), lomniţş (Ca, Pe-Ne S, Ko S, Fi 1051 N) s. f. 1. Căpiţă de fân (Ca, Fi Ko S, 1050 Sd). 2. Porşor de fân, de otavă (ALR II N 1/131, Pe-Ne N, Fi 1051 J Sd). 3.’Claie (de strujeni) (ALR II N 1/118). 4. Grămadă a) de coceni, glugă (Fi 1153 J); b) de fân (Da). 4” Cf. copa 1—3, cup 1 a, cupic, huhâl', sinocoşa 2, stăva 2, trukinovina, văcâl'. ■ PI.: lovnice (Fi J), lomnice (Fi Sd), lomniţ (Ca). + cr. dial. lomnica, lovniţa. lomniţş v. lomniţa.
    loncâr (Pa, Fo 116 B L), loncaru (Fo 116 B S), lonţar (Fo 116 L) s. m. Olar. Loncari-s burl'i măistori (Fo 116 S) = olarii-s buni meşteri. Cf. cotlar, gurlar. ■ PI.: loncâr. + cr. loncâr.
    lopa (Pi, ALR II 252, ALR II N 2/393, Ko J, Fi 1077 J, Da, Ne-Ro J), lopş (Pu, Fi 1076 S) s. f. 1. Tindă, pridvor (Fi 1077 J). 2. Spaţiul din faţa bisericii (Fi 135 C M Z). 3. a) Şiră (Ko); b) Şiră de fân (ALR IIN 1/138). 4. Fânărie (Fi 1076 S). 5. Adăpost acoperit sub care se ţin oile iama, saivan. Oile se ţin sup lopa (Pa) = oile se ţin în saivan. Suma se pure ân ştâla şi sup lopa (Pe-Ne J) = frunzele uscate se pun în grajd şi în saivan. 6. a) Şură, şopron (Pi I, Ko J). Lopa ăi aprope de câsa, de ştâla, iuva se pote nuşte spravi: vozu, kite de fajo, lemne de focu loji şi aşâvo (Ne-Ro J) = şura e aproape de casă, de grajd, unde se poate pune ceva la păstrat: carul, parii (araci) de fasole, lemne de făcut focul şi aşa. Su lopa se ţire vozu (Da) = sub şură se ţine caml; b) Şandrama (Ca). 7. Grajd. Io-m mes durmi su o lopq iuve fost-a pul' şi gal'ir (Pu I 39/6) = eu m-am dus să dorm într-un grajd unde au fost pui şi găini. 8. îngrăditură deasupra carului pentru a putea încărca mai mulţi snopi de grâu, corlată (Pa). Cf. baldakin, coliba, lâdriia, lopiţa, plâţa 2, pod 4, târtoia, vojnac. ■ PI.: lope. + cr. dial. lopa. lopâr (Pi) s. Lopată de cuptor. ■ PI.: lopâri. + cr. lopar. lopariţa (ALI 5/405 J, ALR II 134/3886), lopâriţe (By, Pi) s. f. 1. Vătrai (Ma, ALR II 134/3886). 2. Făraş pentru jar (Pi). Cf. paleta. + lopâr + -iţa. + cr. loparica.
46
lopăta
                                                                                    Ioti
                                                                                       »
   lopata (ALR II N, Ko J, Fi 1042 J Sc, Sâ-Fă, Da), lopatş (Bym, Ge, Pi, Ca, Fi 1042 N) s. f. 1. a) Lopată (Pa) Gârnesc cu lopata (Pi) = fac grămadă cu lopata. Hitqi cu lopăta / badil'u (Fi 1185 J S / Să) - a arunca cu lopata; b) Lopată pentru vânturat grâul (ALR II N 1/81 (Şi în sintagma- Lopăta de Iţmna I grâu (Fi 1042 Sc / J).
   Cf. badll'. ■ PI.: lopâte (Ca, Fi 1042 J N Sc, Da), lopeţ (Sâ-Fă). + sl. lopata.
   lopatşv. lopăta.
   lopatşi (Fi 1185 Sc) vb. IV tr. A arunca cu lopata. Cf. hitţi 1. lopâtiţa v. lopătiţa.
   lopâtiţa s. (By, Na I, Ge, Pi, Ba Gb S Sc, ALR I, ALR II, Pe-Ne N, Sâ-Fă, Da), Iopâtiţş (Pi), lopătiţa (Sâ-Fă). s. f. 1. Omoplat, spată (Ba Gb S, Sâ-Fă) (Şi în sintagma Lopâtiţa de mâra - ALR II 35/2198). 2. Partea inferioară a spatelui (Ba Sc). 3. Partea superioară a spatelui Spâta-i lopatiţa şi umeru scupa (Ba N) = ‘spata’ e omoplatul şi umărul împreună. 4. Şunca din faţă a porcului (Da). 5. Cocoaşă (ALR I 1/40 J) [?]. Cf. spata, spâte, umer. ■ PI.: lopâtiţe. + cr. lopatica.
   Iopătiţş v. lopăriţa. lopş v. lopa.
   lopiţa, lopiţş (Fi 135) s. f. Spaţiul din faţa bisericii. Cf. lopa 2, plâţa 2. ■ PI.: lopiţe. + lopa + -iţa. lopiţş v. lopiţa. lor v. iâle. lor v. iei'.
   lor (Pe-Ne J) s. Laur. + cr. Iovor.
   lorne (în sintagma Purtă corne-lorne - Fi 439 Sc) A duce în cârcă.
   loşe (Sâ-Fă) adv. Rău. Pâr acmo nu-i loşe (Sâ-Fă) = până acum nu-i rău. + cr. lose.
   Iot1 (ALR II N 3/830, Fi 1174 J) s. Greutate la cântar. Cf. bât2 5, bot, pez, pezon. ■ PI.: lăture (Pe 2061 J). lot2 (Da) s. m. Lot, parcelă cadastrală, loţi v. loci.
47
Iov
lovi
    Iov (Ga-Di, Pi, Mo, Ca, ALR II N 3/720, Pe-Ne N J, Ko J S, Sâ-Fă, Da) s. m. şi n. 1. Vânătoare. Iâ a fost r-o boşcâ ân Iov (Pi II 37 S) = ea a fost la vânătoare într-o pădure. Io meg ân Iov câpra ucide (Mo 63 N) = eu mă duc la vânătoare să împuşc o capră. Lovu de prepeliţe (Ko J) = vânătoare de prepeliţe. As gr a am fost ân Iov (Pe-Ne J) = aseară am fost la vânătoare. Ân Iov meje (Ko J), meje ân Iov (Pe-Ne J), mere-n Iov (Ko S) = se duce la vânătoare. Trei miseţ lovu s-ăv rescl'is (Sâ-Fă) = trei luni a fost deschisă vânătoarea. Barba Berto lu Şt'avîna vut-a pucşa şi mejeia-n Iov (Da) = unchiul Berto lui Şt'avina a avut puşcă şi se ducea la vânătoare. 2. Perioadă de vânat. Lupu n-are Iov (Sâ-Fă) = lupul nu are perioadă la vânat. + cr. Iov.
    lovacca v. lovacki.
    lovacki (Sâ-Fă), £: lovacca (Sâ-Fă) adj. Cf. lovski. Vânătoresc, de vânătoare. + cr. lovacki, -ka.
    lovet' (Fi 1502 Se) s. m. Căldare pentru fiert laptele prins. Cf. cadera 1 b, cadgriţa, cotlit' 2.
    lovâţ (Pi, Ga-Di, Ca, Pe-Ne J, Ko J S, Sâ-Fă, Da) loveţ (Ko ./), lovâţ (Ko) s. m. Vânător. Lovâţu meje ân Iov (Pe-Ne J) — vânătorul merge la vânătoare. Cel'i trei frâţ fost-a lovţi tustrei (Mo 37 S) = cei trei fraţi au fost vânători toţi trei. Iâ va veri lu lovâţu (lu lovâţu) mul'âre (Ko J) = ea va deveni soţia vânătorului. Ie av spus lovţilor (Ko J) = el a spus vânătorilor. ^ Cf. lovnik 2. ■ PL: lovţi (Mo, Da), lovţ (Ca). + cr. lovac.
    lovâţ v. lovâţ.
    loveţ v. lovâţ.
    lovi (Pu, Pi, Ga-Di, Mo, Ko, Pe-Ne 5 Se, Sâ-Fă, Da) vb. IV tr. şi refl. I. tr. 1. A vâna, a prinde animale. Doi [frâţ] mejgia lovi l'epuri (Mo 37 S) = doi [fraţi] se duceau să vâneze iepuri. Lovi divii porc (Ko J) = a vâna porci sălbatici. Amnâ şi din a nostre vâc, ma nu lovi (Ko J) = umbla şi după vacile noastre, dar nu pentru a le vâna. • Ribe lovi = a pescui, a prinde peşti (Ko Sd). Mes-a ribe lovi cu bârca (Pu I 4/34) = s-a dus să prindă peşti cu barca. Mes-a ân iâzer ribe lovi (Mo 9 S) = s-a dus să pescuiască în lac. Şi io pira âm fost mai tirer âm uzavgit aşâ prin mai mic potoc, aii lâg, plfrde
48
vrema za lovi ribe (Ca 143 N) = şi eu până am fost mai tânăr am obişnuit aşa prin râu mai mic sau prin lac să pierd vremea pescuind. 2. A lovi. L-a frica lovit (Mo 80 B) = l-a lovit frica. ISa lovit cu metla (Sâ-Fă) = i-a lovit cu mătura. II. refl. 1. A se juca de-a vânătoarea căutată (Fi 443 Sc Şc). 2. A se prinde, a se lipi. Cân se faceia căşu, câle mârviţe de lăpte se poşniia lovi ure de ăte (Da) = când se făcea caşul, acele cocoloaşe din lapte începeau să se prindă una de alta. + cr. loviţi.
    lovinş (Ko Sd) s. Animale sălbatice, vânat. + cr. lovina.
    loviţe (Fi 443 J) s. f. Vânătoarea căutată (Joc de copii). + cr. dial. lovice.
    lovnic (Ko S) s. m. 1. Conducătorul grupului de vânători (Ko). 2. Vânător. Cf. lovăţ. ■ PI.: lovnici. + cr. lovnik ‘vânător’.
    lovnita v. lomnita.
         f          »
    lovrânaţ (Pi), lovrânâţ (Da), f.: lovrânca (Da) adj. Locuitor din Lovran. ■ PI. m.: lovrânţi (Ko J Sd, Da), f.: lovrânke.
    lovrânâţ v. lovrânaţ.
            » *
    lovrânca v. lovrânaţ.
                        »
    lovrânski (Pi) adv. Ca în Lovran. lovrânţi v. lovrânaţ.
    lovski (Pe-Ne S) adj. De vânătoare. Cf. lovacki. Brecu lovski (Pe-Ne S) = câine de vânătoare. + cr. lovski.
    loza (Pi, Fi 1201 Sd), lozţ (Ko Sd, Fi 1201 S, Da) s. f. 1. Viţă de vie. (Şi în sintagma Loze de grozde / grozdi— Pi / Sâ-Fă). Io res ţipi lozele ăli âşteze şi mâr§ n-âm vr§me (Fi 1005 T) = eu aş altoi viţa de vie dar astăzi şi mâine nu am timp. Io legu lozele (Fi 1206 Şc Z) = eu leg viţa de vie. Lozele plângu (Da) = viţa de vie plânge. 2. Lăstar la viţa de vie care trebuie tăiat (Fi 1201 Sd). • Tirâra loz% (Fi 1191 S) - coardă la viţa de vie. Cf. crai 4, lâjiţa, mladiţa 2. ■ PI.: loze. + cr. loza.
    lozf v. loji.
    loziţa (Fi 1191 Sc) s. f. Coardă la viţa de vie. ^ Cf. mladiţa 2. + cr. lozica.
    Iu (By, Mo, Ko J Sd, Pe-Ne J S, Da) Iu, lui. Marcă a genitiv-dativului, art. hot. antepus al substantivelor de ambele genuri şi
49
Iu
lucră
numere în satele de la sud de Ucka, dar numai la sg. m. la Jeien unde, pentru sg. f. se foloseşte le). Lu cesaru (We II) =împăratului, regelui. Lu cele surâr (We II) = acestor surori. Sapunu moreşti dă lu jia / lu ie / lor / lu iâle (Fi 992 L) = sapa trebuie să i-o dai ei, lui, lor. Zis-a grofu lu cucaru (Mo 107 J) = i-a spus groful vizitiului. Lu Iivina (Pa) s-av omajlt coşul'a de lut (ALR II N 4/1219 - 1220) = lui Ivina i s-a murdărit cămaşa de noroi. Iă av spus lu lovâţu (Ko Sd) = ea a spus vânătorului. Fii'a lu iardineru / crâl'u (Ko S I Sd) = fata grădinarului / regelui. Mărmilic Zvonco lu Şepalo (Pe-Ne J) = Mărmilic Zvonco al lui Şepalo. Io sâm Frâne lu Făbro (Pe-Ne S) = eu sunt frâne al lui Fâbro. Câsa lu mâia (Ko Sd) = casa mamei. Iei' av obeţlt lu muiere (Ko S) = ei i-au promis femeii. Mes-a o vota la mul'âra alu cucaru (Mo 124 J) = s-adus odată la soţia vizitiului. Bârba Frâne ... spure tot lu te măie (Da) = unchiul Frâne ... spune tot mamei tale. Cf. lui, le..
   lu2 (Fi) prep. La. Iei' re miră văca lu bâcu când nu re ploii (Fi 1442 Z) = ei ar duce vaca la taur dacă nu ar ploua.
   luba (Ko J, Fi 166 J, Da), lubş (Fi 166 S) s. f. 1. Abces (Fi, Da). 2. Uimă, scurtă la subsuoară. TTlndure aii luba (Ko J) = uimă. Cf. yl'lndura 3, bărful'eţ 1, bolită 1, broful 1, 3, cirnac. ■ PI.: lube. + cr. dial. loba. lubş v. luba.
   lubeniţş s. Lubeniţă. Se ştiie profesoru cum io puru ăpa la lubeniţe, la noi nu-i âpg (Ne-Io S) = să ştie profesorul cum pun eu apa la lubeniţe, la noi nu-i apă. Cf. anguriie. ■ PI.: lubeniţe. + cr. lubenica.
   luc (Pe-Ne J) s. Praz. + cr. luk.
   luca (Ko J, Sâ-Fă) s. f. Port. Ân luca, porât (Ko J) = în port. Acmo comai ţie] privatizăţiia-n luca (Sâ-Fă) = acum tocmai e privatizarea în port. Cf. porât, portu. + cr. luka. lucră v. lucră.
   lucră (Ma, By, We I II, Ge, Ie, Na II, Pi, Ba J Sd, Mo, ALR I, ALR II, Ba B Gb. J L. N Sc, Ko, Ca, Pe-Ne C J N S Sc, Sâ-Fă, Fi 1101, 1105, 1737, Ne-Ro J, Da), lucra (Ba C Gd) vb. I. intr. 1. A lucra. A mes ân cuhne lucră ca şi cuhariţa (Mo 172 J) = s-a
50
lucră
lucră
dus să lucreze în bucătărie ca bucătăreasă. Căn-am lucrât mi s-av câpu zmuntit de lucru (ALR I 1/135 J) = când am lucrat mi s-a buimăcit capul de lucru (am ameţit). Ie un om ke lucra ztia şi nopta (ALR II N 5/1360 - 1361) = e un om care lucrează zi şi noapte. Ie nicad vut-â râdă lucră (Fi 1047 L) = lui nu i-a plăcut niciodată să lucreze. Şi-av prisacit jâjetu zăidin kg nu le triba lucră (ALR II N 5/1473) = şi-a tăiat degetul dinadins ca să nu trebuiască să lucreze. Nu pote lucră (Pe-Ne Q = nu poate lucra. An câve lucră (Ko C S) = a lucra în mină. Io lucraiân ân bolniţa tota iârna (Fi 357 Q = eu lucram în spital toată iama. Ciuda de iei' ce bives ân Jeiân şi ân Mune n-av putut ii lucră jos (ân Rica, Matul', Opatiie) cu veture (Ne-Ro J) = mulţi inşi ce trăiesc în Jeiăn şi în Mune n-au putut merge cu maşinile să lucreze jos (în Rieca, Matul', Opatia). Nicura nu vrgse lucrâ-n ca căsa (Da) = niciuna nu vrea să lucreze în casa aceea. Ie lucra bire caşi nicur (Da) = el lucrează bine ca nimeni altul. Pemintu ie bur kucratu (Ie) = pământul e foarte bine lucrat. •Lucră cuvozu (ALR IIN 5/1361 - 1363) = a cărăuşi. • Lucră na pol = a lucra în parte. Dat-am niva lucră na pol (Fi 1102 A Z) = am dat să lucreze în parte. • Lucră pre jurnâda, lucră na jurnădu = a lucra cu ziua. Cesta delaveţ lucra pre jurnâda (Fi 1105 B Şc) = acest muncitor lucrează cu ziua. Cesta tejăc lucra na jurnnâdu (Fi 1105 M T) = acest ţăran lucrează cu ziua. 2. A face, a efectua, a produce (Pu, Ba S, Ca, Pe-Ne J, S, Sc, Sâ-Fă, Fi). Ţe lucri tu ignţa ? (Pu I 6/2) = ce faci aici? Ce l'- am io făcut, ke a ie de mire aşa lucrat? (Mo 140 J) = ce i-am făcut eu, că el a făcut aşa cu mine? Cârle-şti tu, ce ânc lucri?(Pe-Ne Sc) = care eşti tu, ce faci aici? 3. (Despre păsări) a cânta. 4. A se ocupa cu [Crâl'u-l-ntrgbe] ke ţe-l' fil'i lucru (Pu I 16/8) = [regele-1 întreabă] cu ce i se ocupă băieţii. Lucru â vâvâc pâr l-acmo cu oştariia (Ko J) = până acum mă ocup mereu cu cârciuma. 5. A se preface. Lucra de fi bolân (ALR II N 5/1257) = se preface că e bolnav. 6. A scoate sunete caracteristice. Tâtu-l căţg de piţore si-l trâze pre basgrikg, câpu-l lucrg tif-tof pre scaline (Pu I 16/72) = hoţu-1 prinde de picioare şi-l târăşte prin biserică, capu-i face pic-poc pe trepte. II. tr. 1. A lucra. Io lucru niva /
51
lucră
lucră
pemintu (Fi 1101 J Sd) = eu lucrez (cultiv) pământul. 2. A face, a produce (Da). Pocle iâle av lucrăt leşiia cu ca ceruse (Pi II 53 S) = apoi ele au făcut leşia cu cenuşa aceea. De căra farira lucri pâra? = din ce făină faci pâinea? Coje ce se lucru opinc şi postole (Po J) = piele din care se fac opinci şi pantofi. Ceşti fecorine lucru şkerţi vârde şkerţi (ALR II N 6/1837) = aceşti băieţi fac nebunii după nebunii. Preftu misa lucra (Pe-Ne J) = preotul face slujba. Lucrât-a comgdiia (Ca) = a făcut prostii. Cân ie lâptele ml'âcân, atunce ... se poşnţ scula lucra (Pe-Ne J) = când e laptele călduţ... atunci începe să se facă urda. N-âren de ţe lucrâ pâre, ke grâuu şecât-a, puginit-a (Pe-Ne S) = n-avem din ce face pâine, căci grâul s-a uscat, a pierit. Celiţa lucrş ml'ăre (Pe-Ne Se) = albina face miere. Dâsca pre cârg se lucra pâra (Pe-Ne S) = scândura pe care se face pâinea, cârpător. Gal'ira lucr§ ovale (Pe-Ne Sc) = găina face ouă. Când feţori fost miţ lucravşian boriţu za Bozlţ (Fi 377 S) = când au fost copiii mici făceam pom de Crăciun. Porcu ce şcoda lucra (Sâ-Fă) = porcul ce produce pagubă. E iâ s-a poşnit zăino după clrq lucrâ bârhânu (Ko 338 N) = şi ea s-a apucat imediat după cină să facă rochia. Iei' a kucrât n\mirăculi (Ko Sd) = ei au făcut minuni. Caste voiske c-a turti lucrăt (Ko C) = aceste războaie ce le-au produs turcii. Io lucru rakiia (Fi 1308 Z) = eu fac (fierb rachiu). Salâta căra lucra câpurle (Fi 1698 Z) = salată care face căpăţână. • Lucrâ cura = a ţine cură. N-av putut lucră cura (Ca 141 N) = n-a putut ţine cura. • Lucrâ guardia = a sta la pândă, a face de pază. Mes-a lucrâ guardia ke borke va veri câs§ (Pu I 23/10) = s-au dus să facă de pază (să stea la pândă) că poate or veni acasă. • Lucrâ gvera (Ca), lucrâ voisca (Ko) = a purta război, a se lupta. Câste voiske c-a turti lucrăt (Ko Sd) = aceste războaie pe care le-au purtat turcii. • Lucră pâtu (Ba S) = aşterne patul.
•  Lucrâ pipe (Ca) = a muri. • Lucrâ spiia (Da) = a spiona. Ie mes-a după iâ lucrâ spiia (Ko S) = s-a dus după ea să o spioneze. Ie sempri lucrâia spiia pre ia (Ca N 146) = el o spiona întruna pe ea. • (Despre pomi) Lucră fol'(ile) = a înfrunzi. (5a stâbla nu lucra âto folile (Fi 1737 Sd) = copacul acela nu mai înfrunzeşte.
•  (Despre cocoş) Lucră gal'ira = a cocoşi, a călca găina. Cocotu
52
lucravfi
lucru
lucr§ gal'ira (Pi) = cocoşul calcă găina. III. refl. A se face. Pre ăpa se lucra gl'âţa - pe apă se face gheaţă (Pe-Ne J). (Despre zi) A se face zi, a se crăpa de ziuă. • Lucrâ ziia = a se face zi. Ziia se lucra (Fi 17 Sd), ziia se lucrg (Fi 17 S) = se face zi. • Lucrâ zor a = a se crăpa de ziuă, a se ivi zorile. Poşng-se zora lucră, io meg de la fqta t'â (Ia 35/93 J) = începe a se crăpa de ziuă, eu plec de la mândra. -4* Cf. lucravşi. + lat. lucubrare.
   lucravşi (Pu, Pe-Ne N, Ko 5 Sc, Fi 377 S, Da) vb. IV iter. 1. A lucra. Iei' a-v jivît scupa si-n vârt lucravgit mai musat ţa putut (Pu 14/54) = ei au trăit împreună şi au lucrat în grădină cât mai frumos au putut. Ân iardln a lucravţit (Pe-Ne N) = a lucrat în grădină. Ie n-a putut lucrvqi niş (Ko S) = el n-a putut lucra nimic. Lucraveit-a de mecânic pre brodure (Da) = a lucrat ca mecanic pe vapoare.2. A face. Când-â feţori fost miţ, lucrvşian boriţu za Boziţ (Fi 377 S) = când au fost copiii mici, făceam brăduţ de Crăciun.
   Cf. lucrâ 1 2. + lucrâ + —v$i.
   lucru (Ma, By, Ie, Ge We~I, Pu, Pi, Mo 5, ALR I J, Po B J, Pe-Ne Sc, Ne-Ro J, Fi, Ne-Bi N, Ne-Io 5, Sâ-Fă, Da) s. m. (Ko J) şi
n. (Ko S). 1. Lucru (Sâ-Fă). A te lucru-i lâhc (Pu I 8/5) = lucrul tâu e uşor. Cân-am lucrât mi s-av căpu zmuntlt de lucru (ALR I 1/135 J) = când am lucrat mi s-a buimăcit capul de lucru (am ameţit). Cân finire lucru (Mo 57 S) = când se va termina lucrul. Ie mi-a zis cum mergu lucrurle (Po B) = el mi-a spus cum merg lucrurile. Sta om vut-a za mşre ân lucru (Pe-Ne Sc) = acest om a avut de mers la lucru. Lucru n-a fost (Ko J) = nu a fost de lucru. Nuştire are lucru vâc cu blâya (Ko J) = cineva are mereu de lucru cu nimalele. Mqje se-n lucru (Ko J) = se duce la lucru. Ste zile âm cuda lucru ân facultet (Ne-Ro J) - zilele acestea am mult (de) lucru la facultate. Robert âre cuda lucru cai şi io şi na retco ne avzin (Ne-Bi N) = Robert are mult de lucru ca şi mine şi ne auzim rar. Iei' n-âru cuda lucru col$ (Ne-Ro J) = ei nu au mult de lucru acolo. Când se voi turnâreţ din lucru cu oile (Fi 407 S) = când voi vă veţi întoarce de la lucru cu oile. Io-m fost ocupeit cu lucru şi ie verlt-a cu a sviri la mire (Da) = eu am fost ocupat cu lucrul şi el a venit aici să piardă vremea la mine. Mqre-n lucru (Da) = a se duce la
53
lucsus
lui
lucru. Tote lucrure (Ko S) = toate lucrurile. Omiri mergu ân grădure după lucrure (Ne-Io S) = oamenii se duc în oraşe după lucru. • Lucru pre doi (Fi 1102 Şc) = lucru în parte. • Teşco lucrure = ocnă; muncă silnică (ALR II N 4/999). 2. Treabă. Cavtâţ se lucru! (Fi 33 Se) = vedeţi-vă de treabă! 3. Ocupaţie, serviciu (Ko J S). 4. Obiect, lucru (Na II). Cf. stvâr. ■ PI.: lucrure (ALR, Ko S, Pe-Ne 5) + Postverbal al lui lucra.
   lucsus v. luxus.
   lucit’ (Ko S) s. m. Usturoi american. -v* Cf. mericânski ăl'.
   lud (Sâ-Fă), f.: luda (Sâ-Fă) adj. Nebun, prost. ■ PL m.:     luz,
f.: lude. + cr. lud, luda.
   ludniţa (ALR II 114) s. Balamuc. + cr. ludnica.
   lug (Ma, By, We His 5, Pu, Pi, By, Ie, Na II £ Pi, Ba Gb Gd, Pe-Ne S, Ko Sd, Fi, Da), lugu (Ba C) s. 1. Câmpie (Pe-Ne S, Da). 2. Vale (We His S, Pi, Ba C Gb Gd). Ân cest lug de plânje (Ie) = în această vale a plângerii. An lug cân sorele hitiia, zăino fost-a căd (Da) = în vale, când soarele se ivea imediat s-a încălzit (a fost cald). 3. Luncă (Ca); a) Luncă cu livadă (Ma, Ko S). Cosim iarba ân lug (Ma) = cosim iarba în luncă. Cosi iârba-n lug (Da) = a cosi iarba în luncă. Su codru ăren un mâre lug (Ko S) = sub munte avem o luncă mare cu livadă. Mgre priste lug (Ko S) = merge prin luncă.
4. Livadă. O votq un feţor pascut-a sq blâge ân lug (Pu I 6/1) = odată un băiat şi-a păscut vitele într-o livadă. 5. Fel de pământ nedefinit mai îndeaproape (Fi 64 Q. Cf. dolâţ, draga, jl'ib, lug, rupă, vâle. ■ PL: lugure (Ca), pla.: lugurle (Ie, Pi). + cr. lug ‘crâng, pădurice’.
   lugar (Fi 870 Z), lugaro (Fi 870 Sc) s. m. Scatiu (Cardelis pinus).
   Cf. feşnarlc, lugarin. ■ PL: lugar (Fi Z), lugari (Fi Sc). + cr. lugar, ven., lugaro, it. lucherino.
   lugarin (Fi 870 Sd) s. m. Scatiu (Cardelis spinus). ■ PL lugarin. 4* Cf. feşnaric, lugar. + ven. lugarin, it. lucherino, cr. lokarin.
   lugaro v. lugar.
   lugu v. lug.
   lui (Ma, By, Ao, Ie II, Ba S, Ko Sd, Pe-Ne S, Da), alui (Mo J), a lui (We I, Ba B N, Mo J, Ko J) pron. pers., adj. pos. Lui.
54
lumbrie
I. Dativul pron. pers. [3] m. indicând unul sau mai multe obiecte posedate. Dât-l'-a frâtele nuşte muncâ alui (Mo 57 S) = lui i-a dat fratele ceva să mănânce. Lui frăte (Ko Sd), a lui frâte (Ko J) = fratele lui. Lui frâţ (Ko Sd), a lui frâţ (Ko J) = fraţii lui. Lui surăr (Ko Sd), a lui surăr (Ko J) = surorile lui. Ke ţâ fost-a vozu lui (Pe-Ne S) = căci aceea a fost căruţa lui. Lui ăi grqlo âmnâ za sus (Fi 87 S) = lui îi este greu să meargă în sus. Alui a fost ruşire, ke ie a fost pecl’ar e ia bogata (Fi 171 J)= lui i-a fost ruşine că el a fost cerşetor şi ea bogată. II. adj. pos. Lui frate (Ma) = fratele lui. Neca mqje la a lui gospa (Mo 107 J) = să se ducă la doamna lui. Lor căsa-i muşâta (Da) = casa lor e frumoasă. Cf. ie, sev1. + lat. illui.
    lujfi (Fi 26 N) vb. IV intr. (Despre ploaie) A ploua cu găleata. Ploia luj$ (Fi 26 N) = plouă cu găleata. ^ Cf. cadţi 2.
    Iujmarin v. ruj marin, lujnâc v. lujnâc.
    lujnac (Pe-Ne N, Fi 587 C, 1295 Şc, 1602 Z, Da), lujnâc (Pi) s. m. şi n. 1. Doniţă, putinei (Fi 1295 Şc). 2. a) Cadă în care se fierb leşia şi hainele (Pi); b) Cazan pentru rufe (Fi 587 C), 3. Albie pentru spălat rufe (Pe-Ne N). 4. Cadă pentru spălat rufe (Fi 691 Sd, Da).
5. Vas pentru pritocirea uleiului (Fi 1602 Z). Cf. câbâl 4 a, 5, lodriţa 2, ştanăda 2. ■ PI. m.: lujnac (Fi 691 Sd), lujnac (Fi 691 L), f.: lujnace (Fi Şc). + cr. dial. luznjak.
    luji (Da) vb. IV tr. A spăla. + cr. luziti ‘a leşia’.
    Iujiti (Pi Sc) vb. IV tr. A leşia. Io lujesc / lujitesc roba (Pi). + cr. luziti.
    lul'âce (Fi 1156 Z) s. f. Mei. (Panicum miliaceum). ^ Cf. mii', proso. ■ PI.: lul'âc. lumâr v. lumer.
    lumbargo (Fi 62 Şc) s. Lumbago. + lat. lumbago. lumbrealâ v. lumbrelş. lumbrela v. umbrelş.
    lumbrele (By, Na II J, Pi), lumbrela (Da), lumbrealâ (Ma S), lumbrie (Ma S), rumbrelâ (Mi I J) s. f. Umbrelă. + cr. dial. lumbrela, ven. ombrela, it. ombrello. lumbrie v. lumbrelş.
55
lume
lumer
   lume1 (By, Ie, Pu, Pi, Ga, Ba L S, Ko Pe-Ne N, Sâ-Fă, Fi, Da), lumş (Ge) s. f. 1. Lume. Fil'u verit-a măre şi mes-a pre lume biv ţi cu tâţi (Pu I 1/9) = fiul s-a făcut mare şi a plecat în lume să trăiască cu hoţii. Trei frâţ ... a mes pre lume c-or slujbe flâ (Pi II 72 N) = trei fraţi s-au dus prin lume ca să-şi afle slujbă. Omu de lume (Ba L) = om de lume. Când a Domnu mnât pre lume (Ko S) = când Domnul a umblat prin lume. Ce-i măi dul'ce ân lume? (Ko N) = ce-i mai dulce pe lume? Âmna pre lume! (Pe-Ne N) = du-te în lume! 'Mes-a pre lume (Da) = s-a dus în lume. Cela mai brijân ân lume (Da) = cel mai sărac din lume. Io me ţudesc cum ie luma (Ga III) = eu mă mir cum e lumea. Tota luma (Ba Sd, Ko S, Da) = toată lumea. • Pre tota luma = a) în toată lumea (Fi 91 B); b) = pentru toată lumea, pentru lumea întreagă. De frica nu ras mţre ciia pre tota luma (Da) = de frică nu m-aş duce de aolo pentru lumea întreagă. ■ Art.: luma. + lat. lumen.
   lume2 (Ko J), lumş (Ko S) s. f. 1. Lumină. Iâco-i şcuro ke nu se vede âba lume, zicu cel'i betâri (Ko S) = e foarte (atât de) întuneric că nu se vede lumea (lumina) albă. 2. (în graiul bătrânilor din S) Lampă. + lat. lumen ‘lumină’ (sens învechit).
   lume3 (Ma, By. Ao, Ge, Ie, Ga-Di, Pu, Pi, Mo, Ia, Pe-Ne C N, Ko J S, Da) s. f. Nume. Ie-l' spure se lume (Pu I 15/32) = el îi spune numele său. Io am durăt că muşâta feta lu câre lume ăi Stevu de zlâtâ (Pi II 37 S) = eu am adus-o pe fata cea frumoasă care are numele Steaua de aur. Vaporu ăi cârstit ke ăre lume (Mo 91 B) — vaporul, e botezat fiindcă are nume. Iele l'-a fost lumele (Ia 45/2 J) = Elena i-a fost numele. Cum âţ ie lumele? (Ko J) = cum te cheamă? (Cum îţi este numele). Cum mne lume (Pe-Ne N) = cum mi-e numele. [Pe ‘diver’ îl strigâ] cum l'e lume (Pe-Ne N) = [pe cumnat îl strigă] cum îi este numele (pe nume). [Pe soră o strigă] po lumele (Pe-Ne Q = [pe soră o strigă] după / pe nume. Mejeţ cu lumele lu Domnu (Da) = duceţi-vă în numele Domnului (lui Dumnezeu). Cf. Urne. + lat. nomen. lumş v. lume1.
   lumer (By, Ge, Pu, Pi, Pe-Ne N S Sc, Ne-Bi N)), lumâr (Pe-Ne S) s. Număr. Dăt-a lumeru lu toţ, dila ur pira la iedânăist (Pu I
56
Iu nun
lung
12/26) = a dat număr tuturor, de la unu până la unsprezece. Io me cl'emu Belulovit' Frâne, lumâru de câsq trideset şi ţinţ (Pe-Ne S) = eu mă numesc Belulovici Frâne, numărul casei trei zeci şi cinci. Lumeru de câsa = numărul casei (Pe-Ne N). Me lumer de telefon ăi ... (Ne-Bi N) = numărul meu de telefon este ... ^ Cf. numer. ■ PI.: lumere (Pe-Ne N S), pl. a.: lumerle (Pe-Ne N S). + cr. dial. lumer, lat. numerus.
    lumin (Da) s. m. Lumină. Cf. lumirq 1. ■ Pl.: lumine. + cr. dial. lumin, lumina ‘candelă, lumânare’, it. lumino.
    luminio (ALR II N 2/577, Da), luminiu (Sâ-Fă) s. 1. Aluminiu (Sâ-Fă, Da). Cotllt'u de lummiio (Da) = oală de aluminiu. 2. Alamă [?] (ALR II). 4- Cf. latun. + it. alluminio, cr. alumin.
    luminiu v. luminio.
    lumirş (Ga-Di, Pi) s. f. 1. Lumină (Pi). 2. Lumânare (Ga-Di).
    Cf. lumin. + lat. lumina (lumen, -inis).
    lumpari (Da) vb. IV intr. A hoinări, a umbla în dorul lelii. Expr.: Lumpari far de câsa şi far de jvel'arin (Da) = a hoinări, a umbla în dorul lelii. (Textual: a umbla fără casă şi fără ceas deşteptător).
    Iu mp şi vb. IV intr. A chefui. Frâtele ... mes-a lumpqi (Pu I 31/9) = fratele ... s-a dus să chefuiască.
    luna s. f. Lună. Luna svitit-a ântru âpq (Mo 48 S) = luna a strălucit în apă. Cf. lura, miseţ, misecina, mlăi. + lat. luna.
    lunc v. lung.
    lung (Ma, By, Ge, Ie, Pi, Ba Sd, Ko J S, Sâ-Fă, Fi 374 J Sd. Da), lunc (Ge), f.: lunya (Pa, Pe-Ne J, Fi 323 J), lunga (Ie, Pi, Ba T, Ko J, Fi 323 Sd, Sâ-Fă. Da), lungş (Ie, Pi, Mo, Ko N S, Pe-Ne N, Fi 323 N S), lunga (Ma), n.: lungo (Ie, Ba Gd, Ko J, Pe-Ne S, Fi 197 Z, Da) adj. Lung. Ân lung râvân pâr (Ko J) = un par lung şi drept. Iâ lât-a şcârele şi l-a hitit pre vâle şi s-a făcut mâra dimbocâ, lârga şi lungă (Pi 36 S) - ea a luat foarfecile şi le-a aruncat jos şi marea s-a făcut adâncă, largă şi lungă. Mic âi, mic ie, mai lunga coda nego ie (Mo 112 J) = mic îi, mic e, coada (e) mai lungă decât el. [Veveriţa], Se rq sculâ-se pre piţore, rq veri pir la sore [Cala, testa — câta-i iâ lungq] (Mo 102 L) = dacă ea s-ar ridica în picioare, ar ajnge până la soare [Drumulm, şoseaua - atâia-I ea de lungă. Mâreca lunya (Pa) =
57
lunya
lup
mânecă lungă. Coda lunga (Ba T) = coadă lungă. Prâşt'a se fâce de şpây, lunga-i âm^metâr şi po (Pe-Ne J) = praştia se face din sfoară, e lungă de un metru şi jumătate. Fost-a ţârsa de lăra, lung$, pâr la picore şi Jar de mârec (Mo 97 B) = a fost ‘ţarsa’ de lână, lungă până la glezne şi fără mâneci. Io voi spure, ma o mai lungg (Pe-Ne N) = eu voi spune, dar una mai lungă. Picore lunj (Na II J) = picoare lungi. Lemnele mores fi lunj (Ko J) = lemnele trebuie să fie lungi. Lunj per (Da) = păr lung. Oştile-s făcute de fl'er şi-s lunge de un clafter, şi dăm cu ele ân peştiu, cându-l vedem (Ma) = ostiile-s făcute din fier, lungi de un stânjen, şi dăm cu ele în peşte, când îl vedem. • Na lungo = timp îndelungat, multă vreme. Na lungo jnî (Ko S) - a culege multă vreme. • Lungo vede (Fi 197 Z) = prezbit. • Limba lunga (Fi 97 Se) = pălăvrăgioaică. Cf. depârte
2, lărgo 2, lung 2, puţin. Sr Cf. dalecovidân, depârte 2, lârgo 2. ■ PI. m. şi fi: lunj (Ko J N S, Fi 323 J Sd, Da), lunz (Ko S), lunz (Fi S), luns (Ge). fi: lunge (Da). + lat. longus, —ga, -gum.
    lunya v. lung.
    lungţ v. lung.
    lungo v. lung.
    lup (Ma, Pu, Pi, Ba, Gb. N S Sc, ALR II N, Mo, Ko J S, Pe-Ne B C N J S, Sâ-Fă, Da), lupu (Ao, Ie, Ge, We I, Ba B C J) s. m. şi n. 1. Lup. Lupu hitţ peru e t'uda nu (Pa) = lupu-şi schimbă părul dar năravul ba. Lupu a poidit oia ân codru (Pe-Ne J) = lupul a mâncat oaia în pădure. Lupu oile mârănke (Pe-Ne N) = lupul mănâncă oile. O votg fost-a lupu si lisiţa (Pe-Ne S) = odată a fost lupul şi vulpea. D-atunce ăre lupu vâc frica de om (Ko 1/153) = de atunci lupului îi este întotdeauna frică de om. S-av lupu dăt pre feşnar (Ko J) = lupul s-a dat la pădurar. Lupi mârâncu oile omirlor (ALR II N 6/1582) = lupii mănâncă oile oamenilor. Do lupure (Pe-Ne S) = doi lupi. • Măre lup (Fi 8 Şc) = Ursa Mare. • Micu lup (Fi 9 Şc) — Ursa Mică 2. Animal cu care se sperie copiii (Pa).
3. Cleşte cu care se scot cercurile de pe vas, cleştar (Pa). Cf. henduc, ucodlăc, medvid, voz 2, voz 3. ■ PI. m.: lup (Ko J, Pe-Ne B C J N S, Sâ-Fă), lupure (Pe-Ne J, Ko B), lupi (Pi, Da), lupi (We I), lup’ [?] (Sâ-Fă), fi: lupure (Pe-Ne S). + lat. lupus.
58
lupş
lurş
   lupg (Ma, By, Pi) s. f. Lupoaică. 4- Cf. lupiţa 1, lupone. ■ PI.: lupe. 4- lat.., it. lupa.
   lupi (ALR II, Fi 1616 J), I’upi (Fi 1616 S.d) vb. IV tr. A curăţa. Lupq cumpiri (ALR II N 4/1102) = curăţă cartofii. Io lupts / l'upes l'upes c (Fi 1616 J / Sd S) = eu curăţ. Io vâvik l'upesc merele (Ko 1616 S) = eu curăţ merele întotdeauna. 4- cr. lupiti ‘a descoji, a dezghioca’.
   lupiţa (Pi, Ba N Sc), lupiţş (Ba S, Ko N S) s. f. 1. Lupoaică (Ba S, Ko). 2. Lupoaică mică (Pi). 4- Cf. lupq, lupone. 4- lup + —iţa. lupiţş v. lupiţa.
   luptă (Sâ-Fă) vb. IV intr. A lupta. Iel'i au luptăt opt zile (Sâ-Fă) = ei au luptat opt zile. 4- lat. luctare.
   lupon£ (Pi J, Ko J) s. f. Lupoaică. 4- Cf. lupe, lupiţa 1. ■ PI.: lupone. 4- lup + —one
   lur (By, Mi IJ, Na IIJ, Pi J, Ba J, Ga-Di, Pe-Ne J, Ko J, Sâ-Fă), luri (Ma numai la J, Ba J) s. Luni. Ier a fost luri (Ba J) = ieri a fost luni. 4- Cf.ponedil'ec. ■ PI.: lurure (Pe- Ne J) ‘lunea, în fiecare luni, lunile’. 4- lat. *lunis (lunae [dies]).
   lura (Mo, Ao, Ie, ALR II, Sâ-Fă, Fi 5, 6, Da), lure (Ko S, Fi 5 J Sd), lurş (By, Ge, Pi, Ko J N S, Fi 5 N S) s. f. Lună. Iese / cade lura (Ma) = răsare / apune luna. Fost-av sgra aii n-a fost iaco şcuro, a fost lura (Mo 171 J) = a fost seară dar n-a fost tare întuneric, a fost lună. Lure ân cer (Ko N S) = lună în cer. Sorele şi lura (Ko C) = soarele şi luna. Ântru âp§ fost-a vedg lura (Ko S) = în apă s-a văzut luna. Lura şi sorele (Sâ-Fă) = luna şi soarele. Cân lura crgşte-i blre za semiră, cân mgre jos za obreji lozele (Da) = când luna creşte-i bine de semănat, când merge în jos (coboară, scade) [e bine] de curăţat via. • Pl'ira lura (Ba J, ALR II N 3/804, Fi 5 J Sd), lura pl'ira (Ba N S Sc, Da) = lună plină. • Cvârâtu de lura (Pa) = pătrar de lună. • Tlrara lurâ, tlrăra lura, tlrera lura, lura tlrere, nova lura (Fi 6), nu-i 'lura (Da) = lună nouă. • Pode lura, pode lure (Fi 6 N) = semilună. 4-Cf luna, miseţ, misecina, mlâi. ■ PI.: lure (Ko S). 4- lat. luna. lure v. lura. lurş v. lura.
59
lurygi
lut
   luryşi (ALR II S 8/4911) vb. IV intr. A face onanie, a se masturba.
   lurkşi vb. IV refl. (Despre copii) A se juca de-a v-aţi ascunselea. Când am io foş mic, io şi cu mgle şor şi cu frâţi pa ne igrgiam. Pa ne şcundavqian, ţă şe cl'eme lurkqi (Pe-Ne S) = când am fost eu mic, eu şi cu surorile mele şi cu fraţii, ne şi jucam. Şi ne ascundeam, aceea se cheamă ‘lurkşi’.
   Iuri v. lur.
   luriţa (Ia) s. f. Luniţă. Muşăta, muşăt'iţa, cum nopta âi luriţa, lu stelele crai'iţa (Ia 12/1 B) = frumoasa, frumuşică, cum noaptea e luniţa, a stelelor crăiasă. + lura + -iţa.
   lustrei (Pu), lustrei (Da), vb. IV tr. A lustrui. Nuşcârl'i lanţune ăbe âre, pac le cu scărtăţa spele ... si lustrq (Pu I 16/51) = are nişte cearţafuri albe, şi le spală cu peria ... şi (le) lustruieşte. Cu o hartâca poţi lustrei postolele e cu âta cistl iaketa (Da) = cu o perie poţi lustrui pantofii, şi cu alta curăţa haina. + ven., lustrar, cr. dial. lustrat, lustrar, it. lustrare.
   lusie v. lusiie.
      » » *
   lusiie (By, Ge), lusie (Pi Sc) s. Leşie. Cf. leşiie. + cr. lusija.
   luşo (Da) s. m. Lux. Noi âze se zgoiln de luşo, ne caşi untrât (Da) = noi astăzi creştem în lux, nu ca altcândva. Cf. luxus. + ven., it. lusso, cr. dial. luso.
   luşter (By, Ge, Pi), f.: Iuşterg (Ge, Pi) adj. Senin. ■ PI. m.: lustri (Ge), f.: lustre (Ge). + cr. luster, ven., it. lustro.
   lustrei v. lustrşi.
   lut (By, Pi, ALR I J, ALR II N 3/827, Pa, Fi £ Pe-Ne £ Da) s. m. şi n. 1. Nămol (Ko J). 2. Băltoacă, mocirlă (Fi 56 S) 3. Noroi (Ko J S, Fi 65 J Sd, Da). Porcu se cuca-ntru lut (Po B J, Pa) = porcul se tăvăleşte în noroi. Lutu se acâţa de cole, nu pote ni âmnâ vozu de lut (Po J) = noroiul se lipeşte de roţi, nici nu poate merge carul / căruţa de noroi. S-av omajit coşul'a de lut (ALR II N 4/1219 - 1220) = s-a murdărit cămaşa de noroi. Gazl-ntru lut şi ăpa (Da) = a merge greu prin noroi şi apă. 4. Jeg. Lut ie pre mâr (ALR I 1/131 J) = e jeg pe mâini. 5. Argilă, lut (Pi). ■ PI. m: doi lut (Fi 56
luţijân                                                            lvâ
S Sd), luture (Fi 56 J), luţ (Fi 56 L), f.: luture (Fi 56 B C Sc), Cf. mâţvara, muţvir. + lat. lutum.
   luţijân (Fi 1831, 1832 J) s. m. Genţiană a) (Gentiana cruciata); b) (Gentiana Iuţea). ■ PI.: luţijân(e). luzilf (Ba S) s. Lături.
   luxus (Sâ-Fă) s. m. Lux, scumpeturi. Acmo vise lucsus namâncăm (Sâ-Fă) = acum mâncăm multe mâncăruri de lux (scumpe), -y- Cf. luşo. + cr. luksuz (< lat luxus). lva v. lâ. lvâ v. lâ.
61
             II
    1* v. iei'.
    F v. lor.
    -1' v. ie.
    l'aboţiţa (în sintagma Laboţiţa lu jeruncl'u — ALI 1/69 S) s. f. Rotulă. Cf. câşiţa de jeruncl'u, scafa.
    l'âle v. iâle.
    l'ârba v. iarba.
    Pe v. ie.
    l'e v. fi.
    l'ei v. iâ.
    l'eyârâ v. leyerâ.
    l'ele v. iâle.
    Felva (Pe-Ne J) s. Brad. ^ Cf. bebiţa, bor, ielviţa. ^ cr. jela.
    l'en v. len.
    l'epur (Pu, Ma, By, Ga-Di, Ba J N S, Ca, Pe-Ne J N, Ko J Sd, Fi J, Sâ-Fă, Da) s. m. a) Iepure (Ga-Di, Pe-Ne J, Ba, J N S. Da), l'epure (Ma rar, Ao, Ie, Ge, We II, Ga III, Ba [B] J). O vota vut-a un om un l'epur (Pu I 17/1) = odată un om a avut un iepure. Acaţâ / cată l'epuru (Ba J / N)= a prinde iepurele. O! l'epure, nu juca, ke te buăte mâia ta (Pe-Ne J) = o! iepure nu juca, că te bate mama ta. Io misles ke-i l'epuru (Ko S) = eu cred că-i iepure. Mere-n Iov la l'epur lovi (Pe-Ne AO = se duce la vânătoare să vâneze iepuri; b) Iepure de casă (Fi 1315 J). ■ Art.: lepurlu (Ma). ■ Voc.: l'epure (Ko J), l'epure (Pe-Ne J). Cf. cunelit', cunit'. ■ PL: l'epur (Ca, Ko Sd, Sâ-Fă), l'epuri (Ao, Ie, Ge, We II, Ko J). + lat. leporem.
l'epurit'
l'ubavţ
    l'epurit' (Ko S, Da), I'epuriţ (Ko S), s. m. Iepuraş. + l'epur + —it’. l'epuriţ v. l'epurit'.
    l'epuriţa (Ba, J, Ko J,), l'epuriţş (Ba S, Ko B S) s. f. Iepuroaică. + l'epur + —iţa.
    l'erm (By,’Ca, Fi 745, 1509, 1610, 1622 Sd, Da), l'ermu (Ao, Ge, Ba Gb S Sc, Ko N S, Fi 1509 S), lierm (We I), iermu (Ba Gd, Ko N [B], Fi 1622 N), ierm (Ma), ierme (Ma) s. m. şi n. 1. a) Vierme (Ma), Ba Gb Gd Sc); b) vierme mare (Ba N). Eermu ân hruşva / hruşve I per (Fi 1622 Sd) = vierme în pară. Iermu ân hruşve (Fi 1622 N) = vierme în pere. Jiru pl'ir de l'erm (Fi 1610 5)= fruct plin de viermi. Eermu de câş (Da) = vieme de brânză. Eermi mârâncu cumpiru (Da) = viermii mănâncă cartofii. • Eermu de deliţa / deliţg (Fi 1564 Sd / N S) = larvă de albină, viermuţ. • Eerm(u) ân câş (Fi 1509 Sd, l'ermu de câs / câş (Fi 1509 S / Da) = vierme de caş, strepede (Tirogliphus siro). 2. Râmă (Lumbricus rubellus) (Fi 745 Sd).
3. Gărgăriţa porumbului (Ba S, e un l'ermu mic). <>- Cf. yl'ărme, glista, glistina. ■ PI. m.: l'erm (Fi S Sd), f.: l'ernure (Fi B N S Şc). ^ Cf. germi, iermi (Ma), l'ermi, l'errmurle (Ge). ■ PI.: l'ermi (Ko N S). + lat. vermis. l'ermu v. l'erm.
    l'eca (Fi 1707 J Sd), l'ecş (Fi 1707 N), l'eţţ (Fi 1707 S) s. f. Linte. 4” Cf. curunos. ■ PI.: let'e (Fi J Sd), leţe (Fi S). + cr. leca. l'ecş v. l'eca. l'eţş v. l'eca. l'i v. ii1.
    l'in (Ma, By), l'inu (Na II) s. In. ^ Cf. lăn, lin. ■ PI.: l'inurle (Na II). ♦ lat. linum. l'inu v. l'in. l'irima v. irima. l'iscra v. iscra. l'uba v. l'ubu.
    l'ubav (Ko G, Da), l'ubava (Ie, Ko G), l'ubavţ (By) s. f. Dragoste, iubire. + cr. Ijubav, lubava. l'ubava v. l'ubav. l'ubavş v. l'ubav.
63
l'ubi
l'upa
    l'ubi (Pu, Ma, By, Ga-Di, Ga III, Mo, Ca, Da) vb. IV A iubi. Tu tg măie si ţâţe lâsi si ât meri l'ubi (Pu 140/9) = tu îţi părăseşti părinţii şi te duci să-l iubeşti pe altul. Mes-a o vota la mul'âra alu cucaru si ie cu iâ s-av rad avut şi l'ubit (Mo 107 J) = odată s-a dus la soţia vizitiului şi el cu ea s-au plăcut şi (s-au) iubit. + cr. Ijubiti.
    I'ubiciţa (Fi 1881 J) s. f. Viorea, toporaş (Viola odorata). 4- Cf. l'ubiţa 2, viioliţa. + cr. ljubiciţa.
    l'ubiţa (Fi 908 L, 1881 Z) s. f. 1. Buburuză, mămăruţă (Cocinella septempunctata) (Fi 908 L). 2. Viorea, toporaş (Viola odorata) (Fi 1881 Z). 4* Cf. bubamâra, buba na pike, I'ubiciţa, viioliţa. ■ PI.: l'ubiţe. 4 cr. ljubica.
    l'ubov (Ca) s. n. Favoare, plăcere, dragoste. ■ PI.: l'ubovure. 4 cr. ljubov.
    l'ubu (Na II), f.: I'uba (Na II) adj. Iubit, drăguţ. 4 cr. Ijubi, slov. Ijub (cr., slov. I'uba).
    l'ucca v. l'ucki.
    l'ucco v. l'ucki.
    l'ucki Pa), f: l'ucca pa), a: l'ucco Pa) adj. neh. Altui(a). Mes-am jivi ân l'ucca câsa perke nostra căsa fost-a bombardata (Da) = ne-am dus să locuim în casa altuia deoarece casa noastră a fost bombardată. ■ PI. s. m.: l'ucki, f.: l'ucke. 4- cr. ljucki, —ka, -cko.
    l'udi (Da) s. m. pl. Oameni, lume. (Numai în sintagma Eudi boiji, Ieju-Mariia/) = oamenii lui Dumnezeu, ‘Ieju-Mariia’! 4- cr. ljudi (pl. de la covjek).
    l'udsca adj. f. Străin. Eudsca sorta (Fi 1215 J) = sortiment străin.
    Cf. fureşt, l'ut'ca, tuia. 4- cr. Ijudski ‘uman, omenesc, al oamenilor’.
    Pul' (Pi I 5, Pa, Fi 1843 J Sd, Ne-Ro J, Da) s. m. şi n. 1. O buruianăă care creşte prin orz şi secară (Pi). 2. Usigă, zâzanie, iarbă englezească. (Lolium perenne). Casta iarba se po engleski cl'şma lPerennial Ryegrass’ (Ne-Ro J) = această iarbă [l'ul'] se numeşte pe englezeşte ‘Perenial Ryegrass’. ■ PL m.: l'ul' (Fi J S Sd), f.: l'ul'ure (Fi S, Şc). -4 cr. ljulj, it. loglio.
    l'upa (Ga III, Pe 877, 3075 B, Ia, Fi 1222 Sd, 1582 L, 1655 Sd, Da), l'upş (Pu, Fi 1149 5, 1222 N S), iupa (Pe 877 S) s. f. 1. Coajă pe 3075
64
l'upş
l'utast
B, Ne-Bi N). Lupa de ov (ALI 6/571 B), iupa de ov (ALI 6/571 S) = coajă de ou. O l'upa de narânce (Fi 1655 Sd) = o coajă de portocală. O l'upa de ulica / ulike (Fi 1582 L Z) = o coajă de măslină. Lupa de nuc I nuca / nukq (Fi 1642 B L M T Z I C Sc Şc / N S)= coajă verde de nucă. Mai vol'i-raş litra de vir nego l'upele de cumpir (Ia 31/77 B) = mai mult aş vrea o litră de vin decât cojile de cartofi. 2. Scoarţă (Ga III, Pe 3075 B). 3. Pănuşă (Fi 1149 S).
4. Nucă seacă, fără miez (Fi 1645 Şc) (Şi în sintagma Prăzna l'upa -Fi 1645 Z). 5. Piele (Pu 3/4*). Cf. coja 4, cora, l'usplna, l'upiţa, scoria. ■ PI.: l'upe. + cr. ljuska ‘coajă’.
   l'upş v. l'upa.
   l'upi (Fi 1616 Sd), lupi (Fi 1616 J) vb. IV tr. 1. A coji, a descoji, a curăţa (de coajă). Io vâvic lupesc merele (Fi 1616 5)= eu totdeauna curăţ merele. Io l'upes (Fi 1731 Sd) / lupesc (Fi 1731 5) cora = eu cojesc scoarţa (copacului). Io l'upes coja despre dăste / stâbla (Fi 1731 Sc / Z) = eu cojesc scoarţa de pe copac. 2. (Despre porumb) A depănuşa (Fi 1150 J Sd). Io l'upes / lupesc trukina (Fi 1150 Sd / S), io lupes fârmentin (Fi 1150 J) = eu depănuşez. -v* Cf. cisti 6, odelŞi, oyoll, ol'upi, ocreşl, oteşi, otsecl.
   l'upiţş s. f. (în sintagama Lupiţe de ulikg Fi 1582 N) Coajă de măslină. Cf. cora 1, l'upa 1, scorţa la. ■ PI.: l'upiţe. + lupa + —iţa.
   l'ure v. al'urea.
   l'uspina s. f. (în sintagama Luspina de nuc - ALR II N 1/213, Fi 1641 J) Coaja (verde a) nucii -v* Cf cora 1, l'upa 1, l'upiţg, scorţa 1 a.
   l'ut (By, Ge, Pe-Ne N, Fi 1247 Sd, Da), f.: l'uta (Da), l'ute (Ge), n.: l'uto (Da) adj. 1. Acru (Ge, Da). Oţetuu ăi l'ut, nu se pure ântru zgmg (Pe-Ne N) = oţetul e acru, nu se pune în supă. 2. (Despre vin) Oţetit, care începe să se acrească. Lut vir (Fi 1247 Sd) = vin care a început să se acrească. 3. Iute, picant [?[ (Ge). 4. Necopt, imatur (Da), "v- Cf. bersa, juc 2, kisel, Tdselast, l'utast, ţicnit. ■ Pl.m.: Iuti, f.: l'ute. ♦ cr. ljut.
   l'uta v. l'ut.
   l'utast (Fi 1247 J) adj. (Despre vin) Care începe să se acrească.
   Cf. bersa, kisel, kiselast, l'ut, ţicnit.
65
l'ute
l'ut'ca
    l'ute v. l'ut.
    l'utiţa (Fi 1664 J), l'utiţf (By, Na II J) s. f. 1. Praz (Fi J). 2. a) Fluier de ceapă (Na II); b) Ceapă verde. Cutiţa ân Jejân se zice de tirera cebula. Că se mârănca de Vazâm la noi (Ne-Ro J) = ‘l'utiţa’ [i] se zice în Jeieni la ceapa tânără (verde). Aceea se mănâncă la noi de Paşti. *0- Cf. ăl', por. ■ PI.: l'utiţe. + ljut + —ica. (Cf. cr. ljutica ‘şarpe venonos, viperă’, fig. ‘om coleric, iritabil’).
    l'ut'ca adj. f. Străin. Eutca cvalită (Fi 1215 Şc) = sort străin *v- Cf. fureşt, l'udsca, tuia.
66
                        M
  m ([mmm]) (Ko J) inteij. Hm. m v. âm2. m v. ân. m- v. io.
  -mv. io
  ma (Ma, By, Ie, Ao, We II, Mo, Mi I, Ge, Na I, Pu, Pi, Ra, Ga-Di, ALR II N, Ko J Sd, Pe-Ne J N S, Ca, Sâ-Fă, Da) conj. 1. Dar, însă (Ma). Ii rg baba ân Rim ma n-are cu ce (Ra) = s-ar duce baba la Roma dar nu are cu ce. Iă doboto ke n-a vrut, ma l'ei stârţi zis-a ke neca mşre (Pu I 10/10) = ea mai că n-a vrut, dar părinţii ei i-au spus să se ducă. Durmit-an pâr acmoce, ma verit-a vrema se ne zbudin şi noi (Ga-Di) = am dormit până acum, dar a venit vremea să ne trezim şi noi. Ma cela bogâtu ni l'-a vrut dâ (Mo 33 5)= dar cel bogat nu a vrut să-i dea. Poimo, ma pre că! (ALR II N 6/1799) = să mergem, dar pe cal! Noi ţ-ren dâ foc, ma tu val'g se spuri ce n-a fost nigdar nece nu va fi (Mo 25 S) = noi îţi vom da foc, dar tu trebuie să spui ce n-a fost niciodată nici nu va fi. Amnâ şi din a nostre vâc, ma nu lovi (Ko J) = umbla şi după vacile noastre, dar nu (pentru) a le vâna. De fraişi ke nu se more, ma se more de durţ (Pe-Ne S) = căci nu se moare de dragoste, dar se moare de durere. Divl'i porc âru prin codru iuva âflu za muncă, ma iei' şi do kilometri scopescu docle âflu hrâna (Pe-Ne N) = porcii sălbatici ară (râmă) prin munte unde află de mâncare, dar ei sapă (râmă) şi doi kilometri până când află hrana. No nu-i fome, ma lu feţori (Ko S) = nouă nu ne e foame, însă copiilor (le este). Şi io-âm putut scapă preco grâniţe, ma n-âm vrut (Sâ-Fă) = şi eu am putut
ma
maca
fugi peste graniţă dar n-am vrut. Vâvica l-am jutât, ma nu se domislg (Da) = întotdeauna l-am ajutat, dar nu-şi aduce aminte. 2. Dacă. Ma vreţ şi voi = dacă vreţi şi voi. 3. Ci. Ne că câsa, ma câsta (ALR II N 6/1725-1726) = nu casa aceea ci aceasta. 4. Măcar (Ma). 5. Chiar. Oh, mă sâm trudân (Ko J) = oh, chiar sunt obosit. Cf. dar. + cr., it. ma.
   ma v. mai2.
   mac (Ca, Fi 1849 J Sd) s. m. şi n. Mac (Papaver rhoeas). Cf. papăver. ■ PI. m.: mâc (Fi Sd), mâcure (Fi J), mâc (Fi Z). f.; mâcure (Fi S). ^ Cf. papăver. + cr. mak.
   mâc v. mâh2.
   macâco (By, We II, Pi) s. m. 1. Macac (By, We II). 2. Nebun (Pi). + ven. macaco, cr. makako.
   măcar (Ko G J) adv. Măcar, barem. Măcar trei miseţ (Ko G) = măcar trei luni. Măcar ân aii doi (Ko J) — măcar un an sau doi. + cr. makar.
   macaron v. macaruni.
   macaruni (By, Ie, Pi, Fi 723, Pe-Ne J, Da), macaron (Sâ-Fă) s. pl. 1. Tăiţei. Macaruni-s cvadrâţ, acăsa facem (Pe-Ne J) = tăiţei-s pătraţi, [îi] facem acasă. Cu untu se sămo testenina zabelea, macaruni şi biyulele (Pe-Ne J) = cu unt se răntălesc numai pastele făinoase, tăiţeii, fideaua. 2. Macaroane (Da). Cf. bigula, blguliţa, crăfe, fuji, gomola, gomol', lazane, pâşta, pâştiţe, pasutiţe, pinete, pujit'i. + cr. makaruni, it. maccheroni.
   macni v. mâcni.
   macnivfi (Pu) vb. IV iter. A mişca, a înlătura. A da la o parte. <>- Cf. mâcni.
   mâc (Ko J) s. m. Sabie, spadă. Cela av diynit mâcu visoco (Ko. J) = acela a ridicat sabia în sus. Sr Cf. nisco. + cr. mac.
   mâca (ALI 1/90, 3/287 B), mât'a (Fi 145, 146 Sd, Da), mât'ş (Ko N S, Fi 145 N), maţş (Fi 145 5), mât'e (Ga-Di, (ALR II N 4/1222, Fi 145 M) s. f. 1. Aluniţă (ALI 1/90 B, Fi 146 L Z) (Şi în sintagma Măre mât'a - Fi 146 Sd). 2. Neg (Fi 145 Sd). 3. a) Pată (Ga-Di, ALI 3/ 287, Da); b) Pată pe o haină (ALR IIN); c) Pată pe piele. • Mât'ile pre obrâz (Ko, Fi 147 Z), mât'ile de sore (Fi 147 N) = pistrui. Cf.
mâcca                                                      mâceha
brădoviţa 1, cârpa 4, cârpită2, Usca2 1, lisai, mâca 3, mâke1, ruşila, peya, pica, pikiţa, senâl 2, 3, zlamenca. ■ PI.: măt' (ALR II N, Ko), mât'e (Fi 145 S, Da), maţe (Fi 145 S). + ven. macchia, cr. dial. maca ‘pată’.
   mâcca (Pi, ALR II 670, Ca, Ko J, Pe-Ne B C J N S Sc, Da), macca (Sâ-Fă), mâckş (By, Pi, Na II, Ca), maccă (Ma), mâţkş (Pu, Pe-Ne N S) s. f. Pisică. Mâcca aşteapta şorecu (ALR II N 3/673) = pisica aşteaptă şoarecele. Mâcca lizg ân sâd (ALR II N 5/1349) = pisica se caţără în copac. Mâcca ... dorme ântru lâra (Ca 143 N) = pisica doarme în lână. Mâcca torce (Ko J) = pisica toarce. Mâcca naukg (Pe-Ne B C N S Sc) = pisica miaună. Mâckele maukes (Pe-Ne J) = pisicile miaună. Mâcca grebg cu ţâţele (Pe-Ne N S) = pisica zgârie cu ghiarele. Mâcca mqre-n ceruse când âi râce (Pe-Ne N) = pisica intră în cenuşă când e frig. Ie ântrebât-a ... se lui mul'gre nascut-a-v o simiie si o mâţkg si un brec? (Pu I 4/95) = el a întrebat dacă soţia lui a născut o maimuţă, o pisică şi un câine? Âm samo doi căr ş-o macca (Sâ-Fă) = am numai doi câini şi o pisică. • Divie mâcca (Pa) = râs. ■ PI.: mâcke (Pe-Ne J, Da), macke (Sâ-Fă). Cf. nuna, mâţâc, mâţă.. + cr. macka.
   mâceara (Fi. 384, 385, Da), mâckerţ (Ca), mâţearş (Fi 385 S) s. f. 1. Mască (Ca, Fi 385). Pure mâccara pre obrăz (Da) = pune masca pe faţă. 2. a) Persoană mascată (Fi 384); b) Persoană mascată în timpul carnavalului (Ca). Cf. crabul'a, âmpustgit cârsiiân, măsea. ■ PI.: mâccare, mâţeare. maccă v. mâcca. mâckş v. mâcca.
   mâceha (Pi, Ko J, Fi 527 J, Da), muâceha (ALR I B), mâcehţ (Pe-Ne N, Fi 521N), mât'eha (ALR IJ, ALR II, Fi 527 Sd), mâţehş (Pu, Pe-Ne S, Ko S, Fi 527 S), mâţahţ (Ca), mâcihş (By), mâckş (Ca) s. f. 1. Mamă vitregă, maşteră (Pu, ALR I 2/156 J, ALR II). Vezut-a nuntru mâţeha (Pu I 8a/5) = a văzut înăuntru pe mama vitregă. Zâlic mâţehe-s bure (Pu I 29/12) = puţine mame vitrege sunt bune. E ţa nova mâie, mâţeha, foşt-a poredne (Pe-Ne S) = dar mama cea nouă, maştera, a fost rea. 2. Termen de adresare pentru mamă vitregă (ALR I 2/157 B J). ■ PI.: mâcehe (Ko J, Fi 527 J N,
                                                                                  69
mâcehţ
maestru
Da), măţehe (Pu, Ko S), mât'ehe (Fi 527 Sd), mâţehe (Fi 527 S). + cr. cak. maceha. mâcehş v. mâceha.
   maciirep s. (ALRIIN 2/457) s. Troscot, macina v. macirâ.
   macirâ (Ma, Pi, Mo, Pa, Ca, Pe-Ne C J N Sc, Ko Sâ-Fă, Da), maţirâ (Pu, Mo), macina (Ma) vb. I. tr. 1. A măcina. Mora burg mâcirg şi bovân (Pi II 82, Mo 33) = moara bună macină şi bolovani. Macirâm (Pa) = măcinăm. An mora mâcira se grăuu (Pe-Ne J) = în moară se macină grâul. Mejen la mora macira gârvu aii turkina (Pe-Ne Q = mergem la moară să măcinăm grâul sau porumbul. Grâvu nu se trâje-n morg ni măţirg (Ko J) = gâul nu se duce [singur] la moară nici nu se macină. Moriţa za cafelu macirâ (Pe-Ne Sc) = râşniţă de măcinat cafea. Io mânt'e-m zis kg se grâuu smel'g, e po rumunski noi zicem macirâ (Pe-Ne Sc) = eu înainte am zis că griul se ‘smelş’, dar pe româneşte noi zicem măcina. Mâkina za macirâ grozdile (Fi 1235 Sc) = teasc manual pentru stors struguri. Macirâ gârvu (Da) = a măcina grâul. Iei' dâvu grâv, ieţmic, secârg, ţâ spravg, tremgte la morg maţirâ si fâţe colâţele (Pu 140/4) = ei dau grâu, orz, secară, pregătesc aceea, trimit la moară să macine şi fac colacii. 2. (Despre moară) A umbla. Mora mâcira (Pa) = moara umblă. Cf. smeli + lat. machinari.
   macirât, f.: macirâta adj. Măcinat. Capuz nepunit cu cârne macirâta şi orij (Da) = varză umplută cu came măcinată (tocată) şi orez, sarmale. + Part. lui macirâ, mâckş v. mâcca. mâckţ v. mâceha.
   mâckiţe (Pe-Ne J) s. Pisicuţă, pui de mâţă. ■ PI.: mackiţe. + cr. mackica.
   macuca (ALI 1/93 J, Da) s. Măciucă. Bătu cu macuca (ALI 1/93 J) = măciucă, ciomag. + lat. *matteuca, cr. dial. macuka ‘nod în lemn’.
   maduncâ (Ma, By) adv. Cu toate acestea (italienism), maestru (Ma, Ga-Di), măiestru (Ma.), mestru (Ma, Pu, Ie), mistru (Pu), maistru (Sâ-Fă), maieştro (Pe-Ne C N S, Da),
70
mayar
magazin
măiestru (By), meştru (By, Ge, Pi) s. m. 1. Maestru, meşter. Sfeti Petru-l' ziţe: „mestre, za-ţ-ai tasta făcut?” (Pul 13/35) = Sfântul Petru-i zice: „maestre, de ce ai făcut aceasta?”. Si ziţe Petru: „ mistre, ma ţudq-l' făcut” (Pu I 14/3) = şi zice Petru: „maestre, dar mare lucru ai făcut”. Mesari-s maiştri (Sâ-Fă) = măcelarii sunt maiştri. 2. învăţător (Ge, Ga-Di, Pe-Ne C N S, Da). (Şi în sintagma Meştru de şcolq / şcola — Ge / Pi) Cf. + ven. maestar, it. maestro. cr. mestar.
   mayar v. magari. magâr v. magari. magâr v. magari. mayari v. magari. mâyari v. magari.
   magari (Pu, Pi, Ca, Ko Sd, Da), mayari (ALR II), mayari (Na II J, Pe-Ne J), mayar (Ko J), magăr (Ca), magâr (We I, Na II, Pe-Ne Se), mahăr adv. 1. Chiar, chiar şi, chiar dacă (Ca). Io-i mgre ţgre magari pre tota luma docl[e] aflăr (Pu I 4/60) = eu voi merge să caut chiar şi prin toată lumea până voi afla. Mâyari se se razbiru ârpile de râce (ALR II N 5/1431) = chiar dacă se crapă pietrele de frig. Mayar se nu-ţ ie po vol'i (Ko J) = chiar dacă nu ţi-e pe plac (după voie), /e mţre magari si âte zile (Ko S) = el merge chiar şi în alte zile. Zeru âş acâsa ducu de porc şi de bq mayari (Pe-Ne J) = zerul şi-l duc acasă pentru porci şi chiar pentru băut. Onda se cu apq iii magâr cu lâpte zmisţ (Pe-Ne Se) = atunci se mestecă cu apă sau chiar cu lapte. Voi-vo şteptâ, magari se-m va zice ke nu vrgse mgre cu mlre-n Bârdo (Da) = voi aştepta chiar dacă îmi va spune că nu vrea să meargă cu mine la Bârdo. 2. Măcar (Pi). Magari se r-a veri Mariia vreda cu te frâte! (Da) = măcar dacă ar veni Maria repede cu fratele tău. 3. Cel puţin (Ca). + cr., ven., it. magari. magariţ (Ma) s. m. Măgar. ^ Cf. âsir. + magar + -iţi magazin (Pu, Ca, Da) s. m. şi n. Magazin, prăvălie. • Magazin(u) de saco (Pu, Da) = magazin universal. Ie fost-a măre târgovăţ, vut-a magazin de saco (Pu I 37/2) = el a fost mare comerciant, a avut magazin universal. ■ PI. m.: magazin (Da), f.: magazine (Ca). + ven. magajin, cr. magazin ‘depozit’.
71
magăr
                                                                             o •
mai
    magăr s. m. Ungur, maghiar. ■ PL: magăr. + cr. madar. magor (Ko) adj. (italienism) Major. Capurâl magăr (Ko) = grad în armata italiană, sergent major, mah v. mâh1.
    mâh1 (Ma, By, We III, Ca, Ko J), mah (Ie) s. m. 1. Dată, moment. De un mâh (Ko J) = dintr-odată. Âm pârvile mâh (Ko J) = în primul moment, de prima dată. 2. Impuls, pornire. (Da). 3. Avânt (Ma).
4. Mişcare repede şi viguroasă (Ca). + cr. mah.
    mâh2 (Pi, Ca, Pe-Ne C, Fa, Da), mac (By, We His) s. m şi n. 1. Muşchi (ce creşte în pădure, pe copaci). 2. Scamă, puf (Da). Cf. misiţe, mâh, muşl'u, muşcul. ■ PL m.: mâh (Ca), f.: mâhure (Ca). + cr. mah.
    mah£i (ALR II N, Ca) vb. IV. tr. 1. A bate, a da din ... Cu picorele mahes (ALR IIN 5/1465) = dau din picoare. 2. (Despre câini) A da din din coadă. [Cârele] maheă cu coda (ALR II N 3/668.) = câinele dă din coadă. 3. A face semn cu mâna. (Ca) + cr. mahati -sem ‘a da din ..., a agita, a flutura’.
    maher (Sâ-Fă) s. m. s. Mahăr. ■ PL: maheri. + cr. maher, ger. Macher.
    mahuna (Pe-Ne J, Ko J, Fi 1703 J, Sâ-Fă) s. f. 1. Păstaie. E fajolu rujdim, zicem aşâ, pritisnim pre mahuna cu jăjetele, rascl'idem mahuna şi atunce se povucţ fajolu afâra (Pe-Ne J) = şi fasolea o nimicim, zicem aşa apăsăm cu degetele pe păstaie, deschidem păstaia şi atunci se scoate fasolea afară. Fajolu â fâce mahune (Ko J) = fasolea face păstăi. Mahunele viru ân ce-i fajolu (Sâ-Fă) = păstăile vin (sunt) în ce-i fasolea. 2. Păstaie de fasole verde, fasole păstăi (Sâ-Fă). Viru sârne pac mahunele poiedes (Sâ-Fă) = vin căprioarele şi mănâncă păstăile. • Mahuna de fajo (Fi 1703 J) = fasole păstăi, fasole verde. Mahuna de grăh (Fi 1704 J) = mazăre verde, mazăre păstăi, -v- Cf. fajolet, moşna 2. ■ PL: mahune. + cr. mahuna.
    mâi1 (By, Na IIJ, Pi, Pe-Ne J, Ko 7, Fi 358 N, Da), mâiu (Ie, Ge, ALR ÎI N 2/601, Fi 358 Sd, Fo 223 Sd), mai (Fo 223 J) maiu (Ga-Di, Fo 28 L) s. Mai. Noi am câ ujţit pomişţi oile scupa, ân mâi miseţ (Pe.-Ne. 1964/213 J) = noi am obişnuit aceea să împreunăm oile (mai multor stăpâni) în luna mai. Onda vet' cân vire
72
mai
mai
mâi miseţ, măi câd (Pe-Ne J) = atunci când deja vine luna mai, mai cald. Mâi miseţ (Ko J) = luna mai. De mâi miseţ (Ko Sc) = în luna mai. Miseţu de mâi fost-a cela mai muşât (Da) =luna mai a fost cea mai frumoasă. + lat. maius, cr. maj.
   mai2 (Ma, By, WEe II, Na II, Ie, Ao, Ge, Pu, Pi, Ga III, Mo, ALR I J, ALR II, Pe-Ne N, Fi, Sâ-Fă, Da), ma (Pu) adv. 1. Mai. (în comparaţii, neaccentuat, exprimă comparativul). Mai dul'ce (Pi) = mai dulce. Ie târlş inke mai t'ăro de frikg (Pu I 5/26) = el fuge şi mai tare de frică. Âre um^picor mai mic (ALR I 1/70 J). Are picoru mai scurt (ALR I 1/70 B) = are piciorul mai scurt. Io-s mai ab nego tu (Ga III) = eu sunt mai alb decât tine. Brăzda mai visoca (ALR II N 1/31) = coamă pe mijlocul arăturii. Io voi spure ma o mai lungq [poveste] (Pe-Ne N) = eu voi spune [o poveste] dar una mai lungă. Mai câd (Ko Sd) = mai cald. Mai aprope (Ko J) = mai aproape. Mai apoi (Ko Sd) = mai târziu, după acea. Mâi bur e âstez ovu nego măre gal'ira (Sâ-Fă) = mai bun e astăzi oul decât mâine găina. Beien âpa că-i mai săre de vir (Fi 1249 B) = bem apă că-i ma sănătoasă decât vinul. Mai bire (Da) = mai bine. Mai huie (Da) = mai rău. Ţela cu cadinele fuze inkg ma t'ăro (Pu I 19/19) = cel cu lanţul fuge şi mai tare. 2. (în comparaţii, purtând accentul în frază, exprimă superlativul absolut) Cel mai. Măi bogâtstvo-n lume e nostru sânduc, pl'ir de ducât, de pinez (Pe-Ne N) = cea mai bogată din lume e lada noastră, plină de ducaţi, de bani. Mâi bire (Ko Sd) = cel mai bine, foarte bine. Măi bura cârne (Ko J) = came foarte bună, cea mai bună came. Mâi tirera (Ko J) = cea mai tânără, foarte tânără. Măi bur I drăg / drâgi fecor / fii' (Fi 546 Sd) = fiul cel mai iubit. Lu nostru musăt câ dilit-an samo mai bur oves (Fi 1158 S) = frumosului nostm cal i-am dat numai cel mai bun ovăz. 3. Mai degrabă, mai bucuros, mai mult. Io mai voles Iov nego vir (Ko S) = eu doresc (mie îmi place) mai mult vânătoarea decât vinul. Mai vol'i-raş litra de vir nego fgta de Sulabin (Ia 27/63 S) = mai degrabă aş vrea o litră de vin decât fată din Labin. Mai vol'i-raş litra de vir nego l'upele de cumpir (Ia 31/77 B) = mai mult aş vrea o litră de vin decât cojile de cartofi. • Mai apoi (Ma, Ba B C Gb Gd J N S Sc, Pi, Pu, Ko Sd), maiapoi (Da), mai pocle (Ma) = după
73
maia                                                           mâţe
aceea, mai târziu, la urmă, ultima dată, la urma urmelor. Tire mai apoi verire, va ţira plaţi (Pu I 12/13) = cine va veni la urmă va plăti cina. Vire mai apoi o betâre bâbe (Pu I 30/16) = vine după aceea o babă bălrână. Provât-am Jace şâ şi şa, şi nicdapoi morăt-am gambiiei (Da) = am încercat să fac aşa şi aşa, şi după aceea a trebuit să schimb. • Mai puţin (Ma) = mai puţin. + lat. magis.
     o •      o • 1 2
   maia v. mate ’ . maiânte v. maiânt'e.
   maiânt'e (Ko, Pe-Ne J), maiânte (Sâ-Fă), naiânt'e [!] (Sâ-Fă) adv. întâi. Atunce maiânt'e uscâte Igmne se osuşţ (Ko 1/153) = atunci întâi se usucă lemnele. • Mai maiânt'e / naiânt'e = mai întâi, prima dată (Ko J, Sâ-Fă)). Mai maiânt'e se ynoi trâje ân nive cu boii aii cu câl'i aii cu vâcile (Pe-Ne J) = mai întâi se cară pe ogor gunoi cu boii sau cu caii sau cu vacile. Lvâţ-v-acmo mâi naiânt'e cafe! (Sâ-Fă) = luaţi-vă acum mai întâi (mai înainte) cafea! Cf. amânt'e, mânt'e. + lat. magis in ab ante. maiapoi v. mai2, maistru v. maestru.
   mâiţe (Fo 22 B) s. f. Maiou. Cf. mâie2 4. + majica (Dim. al lui maţe2 4.).
   maica (ALR II) s. f. Maică (Numai în sintagme luate din croată) Maica Boija (ALR II 94/2740, Ko Sd, Da) = Maica Domnului. • Maica Boija Mârcena (ALR II 202) = Bunavestire. Ca mâre măica Boija (Ko G) = Sfânta Mărie Mare (sărbătoarea). • Bojiţa lu Maike Bojie (Fi 926 Z) = Călugăriţă (Mantis religiosa). ^ Cf. maie1.
   mâţe1 (By, We I, II, Ra, Ga-Di,’ Pu, Pi, Mo, Po J, ALR II, C a" Ia, Pe-Ne C S,KoJ Sd, Sâ-Fă, Fi 486 J, Ne-Per NY, Fo 28 JSd), mâţa (Ma, Ao, Ie, Mi I, Fi 486 Sd, Sâ-Fă, Da), mâiş (Fi 486 N S) s. f. 1. Mamă. Cum maia torce aşa fii'a cose (Ra) = cum toarce mama, aşa coase fiica. Vut-av un câce şi o mâie o fil'e (Pi 11/57 S) = un tată şi o mamă au avut o fiică. Ce a făcut mâia va fâce şi fqta (Mo 32 = ce a făcut mama va face şi fata. Iâ-i mâie de trei fii' (ALR II N 6/1848) = ea-i mamă la trei copii Me iirime se jalve, când mâia-ţ se vesele (Ia 19/30 N) = inima mea se întristează, când mama ta se veseleşte. Mâie, viro câsa! (Pe-Ne Q = mamă, vino acasă! Mâia
74
mâie                                                          mâie
fâce câş de lăpte (Sâ-Fă) = mama face caş din lapte. &ace-i inca viu, mâia murit-a şăpte ân nâsta (Ne-Per NY) = tata e încă viu, mama a murit cu şapte ani în urmă. Iâ vut-a mâia si ţâţe (Pe-Ne 1964/210 S) = ea a avut [pe] mama şi [pe] tata. Mâia vire (Pe-Ne N) = vine mama. Suje de mâia (Pe-Ne N) = suge la mama. Rescl'ideţ uşa le mâie! (Ko J) = deschideţi-i mamei uşa. Ie av carbur le mâie pălit (Ko J) = el i-a ars cărbuni mamei. Juco caşi mâia lu drâcu (Da) = amar ca mama dracului. Mâia a tune cl'emât nevqsta-ş dintru brât'e dinuntru (Ia 45/8 N) = mama atunci şi-a chemat nora dintre nuntaşi dinuntru. Ân vrqma de nostre mâi (Da) = pe vremea mamelor noastre. • Mâia Boija / lu Domnu (Pa / Da) = Fecioara Maria. • Mâia betâra (Fi 502 J) = bunica. • Mâie prâva (Ko J) = mamă adevărată, mamă bună. • Meje pre mâia = a se duce-n mă-sa. Neca-ş mgyu pre mâia (ALR II S 18) = să se ducă-n mă-sa.
•  Căzut dila mâia = născut. Niţur n-a mes ân râi cârle n-a-v fost go ca si când dila mâia căzut (Pu I 16/67) = nimeni nu a mers în rai care nu a fost gol cum s-a născut. Şi când a finit râspol'a, remâs-a go ca şi când a dila mâia căzut (Mo 32 S) = şi când a terminat a se dezbrăca a rămas gol ca şi când a fost născut. • Duşiţa lu mâie (Fi 187IZ) = cimbru de câmp, cimbrişor (Thymus serpyllum). • Pirna mâie (ALR II 163) = bucătăreasă la nuntă).
•  fiâia şi mâia (Ko J), mâia şi câia / câce I ţâţa (Po J, Pe-Ne J I Pe-Ne C, Sâ-Fă, Fi 484 J Sd / Fi 484 S) - părinţii. Fecoru ascuta de mâia şi de câia (Po J) = băiatul ascultă de părinţi. Lu câce şi lu mâie moreşti vâvic ganfi îstina! (Fi 484 N) = părinţilor trebuie să le spui întotdeauna adevărul. 2. (în trecut, termen de adresare pentru bunică) (Fi 502 J). ■ Dat.: le mâie, maiel'ei (J), lu mâie (Sd). Roba le mâie (ALR II N 6/1591) = rochia mamei. [Pizda] le mâie (ALR II S 17) = [pizda] mă-ti. Âmna-n pizda le mâie (Pa) = du-te-n pizda mă-ti. Voi aţ lât de lu mâie kemeşa (Fi 486 Se) = voi aţi luat cămaşa mamei. Du verzele le mâie / maielei! (Fi 1672 J) = du mamei varza! Voc.: mâio! (Fi J, Da) = a) mamo! (Da); b) bunico! (Fi 502 J). ^ Cf. mamă, mâiea, mater, coha, coya, coptoriţg, cuhariţa, deda 2, pirni. ■ Pf: mâi (Fo L J S, Da), pl. a.: mâiele (Fo J Sd), mâile (Fo L). + cr. maja ‘mămică’ (Sâ-Fă).
75
mâţe                                                    mâiski
   mâţe2 (Ko J, Pe-Ne C J), mâţa (Pi I, ALI 3/227 BJS, ALRII N 4/1183, Pe-Ne J, Fo 22 B, Da), maia (Sâ-Fă) s. f. 1. îmbrăcăminte ca o cămaşă mai scurtă, făcută cu acele, din lână, care se poartă peste cămaşa obişnuită, flanelă (ALR II N 4/1183). 2. Jerseu. Lâra se torce pre furca şi atunce pac se pletţ: măi, şcapine şi aşâve stvâr (Pe-Ne J) = lâna se toarce pe furcă şi atunci se croşetează jerseuri, ciorapi bărbăteşti şi astfel de lucruri. Mâia de lâra (Da) = jerseu de lână. 3. Pulovăr mai gros (Fo 22 B). 4. Maiou (Pi I, Ko J, Pe-Ne C, Sâ-Fă). 6. Tricou (ALI 3/227 B J S, Ko J). ^ Cf. gile, mâiţe. ■ PI.: măi (Ko J, Pe-Ne C J). + cr. maja ‘maiou’, ven. maia.
   mâiş v. mâţe1.
   maieştra (Da), maieştrş (Pe-Ne N) s. f. învăţătoare. ■ PL: măiestre. + ven., it. maestra.
   maieştrş v. maieştra.
   maiestro v. maestru.
      ~ *
   măiestru v. maestru.
   mâîeviţa (ALR II) 1. a) Ramură verde (ALR II 112/2835); b) Ramură verde ce se pune la casă la arminden (Pa). 2. Arminden (ALR II 213). + cr. majevica.
   mâikş (Pu, Ca) s. f. 1. Mamă. Iâ când l-a născut l-a vrut zecoli e ie: „ne mâico, ver vede c-oi fâce bire za-te şi za-me" (Pu I 30/2) = ea când l-a născut a vrut să-l omoare dar el: „nu mamă, vei vedea că voi face bine pentru tine şi pentru mine (că-ţi voi face bine ţie şi mie). 2. întrebuinţat numai în formula Maica boja = Maica domnului (Ca). • Bojiţa lu Măike Bojie (Fi 926 Z) = Călugăriţă (Mantis religiosa). Cf. mâie, mămq, mater. + cr. majka.
   maimaiânt'e (Da) adv. 1. înainte. 2. Curând.
   maimun v. munt.
   maimund v. munt.
   mâio v. mâţe.
   maiorân (Ma, By, Pi) s. Măgheran. ^ Cf. majorân. 4- ven. maiorana.
   maipuţin v. puţin.
   mâiski adj. De mai (în sintagma Mâiski pârstit'i - Fi 1896) s. m. Ciuciulete, zbârciog, burete puturos (Morchella esculenta). Cf. smârcec, kiznac. + cr. majski.
76
maiţa
mâkina
   maiţa (Sâ-Fă) s. f. Maiou. Mornarske maiţe (Sâ-Fă) = maiouri marinăreşti. + cr. majca.
   mâiu (Pi, ALRIIN 2/601) Mai. + ven. maio. mâiu v. mâi.
   maiugş (Ko N 5), maiuhţ (Ko N) s. f. Zmeură, + cr. dial. majuga. maiuhş v. maiugş. maivoli v. voii.
   maji (Na II, Pi, Da, Sâ-Fă), mazi (By, Ge, Na II). mânji (Ma) vb. IV tr. 1. A unge (Pi, Da, Sâ-Fă). 2. A mânji (Ma, Pi). ^ Cf. namaji, nemaji, omaji. + cr. mazati, —zem.
   majurâna (Ia, Fi 1677 Sd, Da), majurânţ (Fi 1447 N), majurăna (Fi 1677 J), mazurânţ (Fi 1667 S) s. f. Măgheran (Majorana hortensis). Majurâna a zelenit, fetele s-a veselit (Ia 19/32 N) = măgheranul a înverzit, fetele s-au vesest. Cf. maiorân. + cr. mazurana, ven. ma3orana. majurăna v. majurâna. majurânş v. majurâna.
   majurca (Pa, Da) s. Mazurca. Cf. pol'ca, tanyo, ştairiş, vaiţer. mâke1 (Ga-Di, Pi) s. f. Pată. Cf. maca 3. + ven. macia, it. macchia.
   mâkş2 (Ca) s. Putere.
   make (Da) interj. Nu, da de unde, nici vorbă! Make, ca nu-i Istina! (Da) = nici vorbă, nu e adevărat! + it. macche.
   mâkina (ALR II Ko, Fo 218 Fo BL Sc), Da), mâkinş (By, Pi, Ca, Ko), machinâ (Ma) s. f. 1. Maşină (cu referire la batoză, semănătoare, secerătoare şi alte maşini agricole) (Ko, Da). Nuşcarli cu mâkina jnescu (Ko Sd) = unii seceră cu maşina. Makina za makinţi gârvu (Da) = batoză. • Mâkina de grozdi / za grozdile (Fi 1234 J / Sd) = aparat pentru cules boabele de struguri. Mâkina za macirâ / tari / grozdi / grozdile (Fi 1235 Sc / Sd / N S)= teasc manual pentru stors struguri. Mâkina za lâra scubi (Da) = maşină de scărmănat lîna. • Mâkina de / za cose (ALR II N 2/526 / Da) = maşină de cusut. Cu mărie cârpln, pre mâkina cosen (Pe-Ne S) = cu mâinile cârpim, cu maşina coasem. • Cu mâkina / na makinu (Ko Sd / S) = mecanizat, cu maşina. 2. Locomotivă (ALR IIN 3/871,
77
mâkinş
malşi
Ko). 3. Tren (Ko, Fo 218 B L Se). 4. Automobil (Da). Cf. maşina 1, 3, tren. ■ PI.: mâkine (Ko), makine (Ma). + cr. dial. makina, ven. măchina.
   mâkinţ v. mâkina. makinş v. mâkina. makinei v. makinşi.
   makinfi (Ko, Fi), makinei (Da) vb. IV tr. A treiera. Mâkinele za grâvu makinei (Ko) = batoză (maşină de treierat grâu). Grâvu makinei (Fi 1164 S), makinei grâvu = a treiera grâul. + cr. dial. makinat, ven. machinar.
   makineta (Pe-Ne J, Da). 1. Aparat. Io me voi bri cu britva aii cu makineta na struiu (Pe-Ne J) = eu mă voi bărbieri cu briciul sau cu aparatul electric (de ras). 2. Brichetă. Na şcrivşi se ujeia makineta se nu ra vedţ finânţa (Da) = bricheta se folosea pe ascuns să nu vadă (cei de la) garda financuară. + it. macchinetta, cr. dial. makineta ‘brichetă”.
   mâkinista (Pi I) s. Maşinist. + it. maccinista. mâl (Ma, By, Sâ-Fă) s. m. 1. Mal, ţărmure. Acmo-i col§ ăn Pescara ... aprope de mal (Sâ-Fă) = acum e acolo în Pescara ... aproape de mal. 2. Deal mic (Ma). ■ PL:        maluri. + Element
autohton, cf. alb. mall ‘munte’.
   mâla (Fi 66 Q s. f. Prăpastie. Cf. âmprervâle II, gropa 4, mola, prevăle. ■ PL: male.
                 mala1 (în sintagma Nâ mala nâ - Fi 1415 J) interj. Strigăt cu care se cheamă oile. Cf. ârârârârâr, beba, bebe, pape, pâreş, soli, soi. mala (In sintagma Mala iujina (ALI 6/527 S) s. Gustarea de după
amiază. ^ Cf. cafetu, malita. + cr. mala ‘mică’.
        ^ 9 mala s. f. Leliţă.
   malariia v. malâriie.
   malăriie (Ko), malariia (Da) s. Malarie. Fost-a-n Âfrica şi murit-a de malariia (Da) = a fost în Africa şi a murit de malarie. ♦ cr. malarija.
   mâlaniţa (Ko J) s. f. Zmeură. Cf. malinq, pantalisiţe, şipâc 1. mal§i (Pa) vb. IV tr. A da cu pudră şi cu fard pe obraz. • Prah de malşi (Pa) = pudră, fard. + cr. malati ‘a colora, a vopsi’.
78
maletşi
maltratei
   maletşi (Ca) vb. IV intr. 1. A fugi. 2. A zbura, mali (Ca) s. m. Bădie.
   malinâr (By, Pi, Pe-Ne C S, Fo 132 B N S), malinăru (Ge), mâlinar (Fo 132 Se), molinariu (Ma), nilinar (Pa, Pe-Ne J) mlirar(u) (Fo 132 J) s. m. Morar. Şi novoşâni zicu malinăru (Pe-Ne S) = şi novoşanii zic ‘malinăru’. Ţ-ai ţâsta farire dâbândît de la malinâr iii l-âi iuvevâ furât? (Fi 700 S) = oare ai căpătat făina aceasta de la morar sau ai furat-o [de] undeva? Duţe grâvu si trukina lu malinăru ân murg (Fi 1127 S) = duce grâul şi porumbul morarului la moară! ■ PL: malinâr (Fo S). malinâri (Fo B S Sc), molinari
(Ma), mimări (Pe-Ne J). + cr. dial. malinar. mâlinar v. malinâr.
   malinăru v. malinâr.
   malinârş (By), malinărş (Ge), Pi) s. f. Morăriţă. + malinâr + -g. malinâre v. malinârş. malinăru v. malinâr.
   malinş (Pe-Ne S) s. f. Zmeură. + cr. mălină.
   maliţa (Sâ-Fă) s. f. Gustare între micul dejun şi prânz. Cf.
mala2. + slov. malica.
   malmasiia v. malvasiie.
          * ~ ~
   mâlo v. malo.
   malo (Pu, Ie, Pu, Ca, Sâ-Fă), mâlo (By, Ko, Da) adv. Puţin (Sâ-Fă). în sintagme preluate din croată. Saco mâlo (Ko, Da) = din când în când. Po malo (Pu), malo po malo (Ie), mâlo pomâlo (Da) = încet, rar, încet-încet. Na malo (Ca) = câte puţin Cf. pomâlo. + cr. malo.
   mâlta (ALR II 117/3789), melta (Da), meltş (We His, Ca), mşltş (Ge), molta (Ie), moltş (Na II J) s. f. Mortar, tencuială. • Linyura de malta (ALR II 241) = mistrie. Cf. petun, râih. + ven., it. malta, cr. melta.
   maltratâ (By, Mi I) vb. IV tr. A maltrata. ^ Cf. maltratâre maltratgi. + cr. dial. maltratat, ven matratar, it. maltrattare.
   maltratâre (Pi) vb. IV tr. A maltrata. <> Cf. maltratâ, maltratgi. + cr. dial. maltratat, ven matratar, it. maltrattare.
   maltratei (Pi, Da) vb. IV tr. 1. A maltrata (Pi, Da). 2. A pedepsi
                                                                                 79
mâitu
mama
(Da). Cân-am io scapăt din câsa, m-a mâia maltrateit (Da) = când am fugit de acasă, mama m-a pedepsit. Cf. maltrată, maltratăre. maltratare (Pi) vb. IV tr. A maltrata. Cf. maltrată, maltratai. + cr. dial. maltratat, ven matratar, it. maltrattare.
    mâitu (Pi) s. Mortar. Ân copâne-i mâitu (Pi J) = în copaie e mortarul. •$- Cf. mălta. + ven., it. malta.
    malujina (Fi 728 C L M Şc T, Da) s. f. Gustarea de după-amiază. -y* Cf. cafe 3, mala iqjina, malu ţinei, mica iejina, poiujiniţa. ■ PI.: malujine. + cr. mala + uzina.
    malujinei (ALI 6/527 B) vb. IV intr. A lua gustarea de după-amiază. + cr. malo + uzinati.
    malurş (By, Ie, Pi) s. Ceasul rău, nefericire. Cf. nesrice. ■ PL: malure. + ven, it. malora. malvajiie v. malvasiie
    malvasiie (Ko N), malvajiie (Fi 1213 L), malmaşiia (Fi 1213 Z), s. Soi de struguri. + cr. malvasija, it. malvasia ‘sortiment de struguri albi dulci’
    mâl' (Fi 1253 J) s. m. Ciocan de lemn folosit de dogari. Cf. bât2 3, bâtic2 3, bubol'âţ, martelin, perâţe.
    mal'ujşi (Ko N), mal'uzei (Da) vb. IV tr. 1. A strica. Mal'ujqi fetu (Ko N) = a strica un copil. 2. A răsfăţa, a cocoloşi (Da). + ven. malu Jar.
    mal'uza (Da) s. f. Persoană care răsfaţă pe cineva. + Postverbal din mal'ujşi.
    mal'uzei v. mal'ujşi.
    mama (Mo, Sâ-Fă), mâma (Fo 28 B, cuvânt considerat ialienism de alt informator), mamâ (Ma), mâmâ (Pi, Pe-Ne N S Sc), mâmş (By, Na II J S, Pi), mamţ (Pu) s. f. 1. Mamă (Sâ-Fă) a) (Numai în graiul copiilor) (Ma); b) (Folosit numai la vocativ). Ie ziţe lu se mâie: Mămo, colţ-s trei sor, pas tu ântrqba ţa betâra! (Pu I 28/1) = el îi spune mamei sale: mamă, acolo sunt trei surori, du-te şi cere-o pe cea bătrână. Bură sgra, mâmâ (Pi II 10 S) = bună seara, mamă. Voi mămo! (Pe-Ne S) = vreau mamă! Mămo, veji! (Pe-Ne S) = mamă, vezi! N-a ştivut ce-i va zice lu mâie: „o mamo! rqi tu şti c-am io şi călu tremes lu căce” (Pe-Ne Sc) = n-a ştiut ce-i va
80
mamă
mane
spune mamei: „o mamo! tu vei şti că eu am trimis şi calul lui tata”. Mâmo! (Pe-Ne N) = mamă! Mama, voi io nuşte spure (Pe-Ne N) = mamă, eu vreau să spun ceva. Mamo, de-m un jmuV de vir! (Da) = mamă, dă-mi un pahar de vini 2. Termen de adresare a) pentru soacră. Şi-l' zice lu socrg-sg: — El tu mama moia, doike de tq jil'q?l (Mo 54 S) = şi-i zice soacră-sii: - Măi! tu mama mea, ţâţele fiicei tale; b) pentru o femeie mai în vârstă. 4- Cf. mâie. 4- lat. mamma, cr., ven. mama (în graiul copiilor), mamă v. mama. mâmâ v. mama.
   mâmiţa s. f. Intestinul gros al porcului. Mâmiţa nedenita cu sânje şi farira (Da) = intestinul gros al porcului umplut cu sânge şi făină.
   mamulfi (Pe-Ne J) vb. IV tr. A mesteca, a molfăi. Mamulţ cu yura (Pe-Ne J) = mestecă cu gura. 4- Cf. dveci.
   manaja (Pa) s. Porţie de mâncare ce se dă soldatului. 4- ven. manaja.
   manat v. amânat, manât v. amânat.
   manavâl (Ko J, Da) s. m. Muncitor manual. ■ Ph: manavâl (Da), manavela (Da) s. f. Prăjină cu care se duc greutăţi, manconie (By, We, Pi) (în sintagma Manconie lu irimq - We) Melancolie, tristeţe. 4- ven. malinconia, it. melanconia.
   mance v. mânt'e. mance v. mânt'e.
   manei, manţl (Ko B) vb. IV tr. A freca. Manţi roba (Ko N) — a freca hainele.
   mandarin (Da) s. m. Mandarin. ■ PL: mandarine. 4- ven. mandarin, it. mandarino.
   mandat s. Citaţie. Fost-a piseitu pre mandât ke are za veri testa zi (Pi II/3 S) = a fost scris pe citaţie că trebuie să vină în ziua aceasta. 4- cr. mandat.
                  mandolin (Da) s. m. Mandolină. 4- ven. mandolin, it. mandolino. mâne (Pu), mânş (Ko S) s. f. Mană. Mâne, ţa-i nuste caro se mârânca (Ko S) = mană, aceea e ceva care se mănâncă. • Boize mâng
                                                                                     81
manş
                                           mani ta »
= mană cerească, dumnezeiască. Tâţi zicu ke ţa Boize mâne caplţ (Pi I 9/5) = hoţii zic că picură (plouă cu) mană cerească (divină). • Vraizş mâne = mană diavolească. Iei' zicu ke-i ţa vraize mâne (Pu 19/7) = ei spun că aceea e mană diavolească. + ven., cr. mana.
   mânş v. mâne.
   mânerş v. maniera.
   manestra v. maneştra.
   maneştra (Ko Sd, Fi 717 Sd, Sâ-Fă, Da), manestra (Ie), maneştrş (By, Pi, Ga-Di, Fi N S), menestra (Ie) s. f. 1. a) Supă (Pi, Fi, Da). Maneştra de nâp, de capuz, de crupe (Da) = supă de napi, de varză, de arpacaş. Se hittia gomol' ântru maneştra (Da) = se azvârleau găluşte în supă. Maneştra de capuz (Fi 717 Sd) = supă de fasole şi varză acră; b) Supă de legume, cartofi şi paste (Ko). 2. Zeamă (Pi). 3. Ciorbă (Sâ-Fă). 4. Bucate (Ga-Di). 4- Cf. iota. ■ PL: manestre (Pi), maneştre (Fo 85 L). + cr. dial. manestra, ven., it. manestra.
   maneştrş v. maneştra.
   maniera (Da, manerş (By, Ge, Pi) s. f. Manieră, fel, mod. Ân câsta mânere (We II) = în acest fel. + cr., ven. maniera, it. man(i)era.
   mânig (By, Ge, Pe-Ne N, Fi 986, 1035, Fo 147 B L S Sc, Da), manig (Fo 147 Sc), manigu (ALI 5/480 B), maneg (Fo 1475c) s. 1. Mâner (Ge, ALI 5/480 B). M-am ţirut de cela mânig pre tren (Da) = m-am ţinut de mânerul acela în tren. 2. Coadă la lopată (Fi 986 Sd). • Mânigu de ţip (Fi 1035 C M)= odârjă laîmblăciu. 3. Toc de scris (Pe-Ne N, Fo 147 B L S Sc). Cf. bardun, dârjâla, nasâd 1, rucca, p%na, ţipişt'a, vangişt'a. ■ PI. m.: mânig (Fi 986 Sd), mânigi (Fo L), mânij (Fi 986 Şc), f.: mânije (Fi 986 Şc), mânige (Fo S Sc), mânigi (Fo B N), manigi (Fo L), || manije. + cr. dial. manig, ven. măniga.
   manijgi (ALR II) vb. IV intr. (In sintagma Cu câpu manijşi - ALR II 3) A da din cap.
   maniţa (ALR II), maniţş (Pe-Ne N, Ko N, Ne-Bi N, Da) s. f. 1. Titirez la moară (ALR II N 1/172). 2. Mănuşă (Pe-Ne N). Ca ce portu omiri ân iârna la noi se zice maniţe, aii rucaviţe (Ne-Bi
82
maniţş
mânt'e
jV) = la ce poartă oamenii iama la noi [li] se zice ‘maniţe’ sau ‘rucaviţe’. 3. Mâner (Ko N, Da). • Manîţele de plug (Ko N, Da) = coamele plugului. Cf. râliţş, ruciţa. ■ PI. a.: manîţele (Pe-Ne N). + cr. dial. manica ‘mâner’, ven. maneza ‘mănuşă’.
   maniţţ v. maniţa.
   mankşi (Ma, By, Pi) vb. IV intr. A lipsi. Cf. falî. + ven. mancăr, cr. manjkati.
   manore s. f. pl. Manevre militare. Lucră mandrele (Da) = a face manevre. + ven., it. manovra.
   mante v. mânt'e.
   mantignada (Pi) s. Cântec nupţial (Pi, după Burada şi Bartoli). + ven. mantignada ‘cântec plătit muzicanţilor de la nuntă dintr-o colectă făcută de nuntaşi’.
   mantrşi (ALRII S 8/4910) vb. IV tr. A silui, a viola.
   mânt'e v. mânt'e.
   mânt'ile (Da) adj. Precedent, de dinainte. Mânt'ile ân (Da) = anul de dinainte.
   manuvrfi (Ca) vb. IV intr. A manevra.
   mană v. mâna.
   manadura (Fi 1430 Se), manadurş (Ko S), manadura (Fi 1430 Şc) s. f. Iesle. Cf. iăsla, iâsliţa, manadura, prezepio. + ven. magnadora, cr. dial. manjadura. ■ Pf: manadure
   manadurş v. manadura.
   mânt'e (We II, Pu, Ga-Di, ALR II, Mo, Pe-Ne J S Sc, Ko J Sd, Fi 370 B M, 1552 L Ne-Ro J, Ne-Bi N, Da), mante (Ma), mânke (Fi 370 T Z), mance (By, Pi), mance (, Ba N), mânt'e (Pi, Ca, Sâ-Fă) adv. înainte. Domnu-l' ... ziţe: <mladit'u, scol-te mai musât si mai măre nog-ai fost mânt'e> (Pu I 7/7) = Dumnezeu îi ... zice: <tinere, scoală-te mai frumos şi mai mare decât ai fost înainte>. 6a votq printre baserike trecut-a carnal'era lu a lui mul'gre mânt'e (Mo 29 S) = atunci prin biserică a trecut mai înainte camerista soţiei lui. Mânt'e-m zi ca ce ai vezut (ALR II N 6/1803) = înainte spune-mi ce ai văzut. Noi mânt'e avut-am clup ân câsa, de şed$, pre pâtru picore (Pe-Ne J) = noi înainte am avut laviţă în casă, de şezut, cu patru picioare. Cum am mânt'e zis / spus (Pe-Ne J I S) = cum am
83
mânt'ile
mapa
spus înainte. Io mănt'e-m zis ke se grâuu posed, e zice-se po rumunski semirâ (Pe-Ne Se) = eu înainte am zis că grâul se ‘poseâ’, dar pe româneşte se zice semăna. Mănt'e de trei ăn fost-am ân Zagreb (Fi 370 B) = acum trei ani am fost la Zagreb. Mănke / mânt'e de trei ăn fost-am ân ... (Fi 370 T Z / B M) = acu trei ani am fost la ... Mânt'e de tot va rogu neca oprosăţ ce nu m-am oglasît mânt'e (Ne-Ro) = înainte de toate vă rog să iertaţi că nu v-am dat de veste despre mine mai înainte. For şi s-a coristit mânt'e (Ne-Bi N) = poate s-a folosit înainte. Pâre de o zi mănt'e (Da) = pâine de dinaite cu o zi. • De mânt'e = dintâi, de dinainte (Da). FU'a ţa de mânt'e ţudş ost-a mai muşâte nego fil'a ţa de pocle (Pe-Ne S) = fiica dintâi a fost mai frumoasă decât fiica cea de pe urmă. • Mănt'e nego I ney o / neg = înainte de a ..., înainte să ... Ma mânt'e nego va mgre dila ie, ăl rog% neca-l ţevâ neputţ (Pu I 12/34) = dar înainte de a pleca de la el, îl roagă să-i dea un sfat. Viro mânt'e ney merindări (ALR II N 6/1841) = vino înainte de a mânca de amiază. Am beiut âpa mânt'e ney am muncât (ALR II N 5/1478) = am băut apă înainte de a mânca. Mânt"e âm tot lucrât (Sâ-Fă) = înainte am tot lucrat. Mănt'e nego ozoriru nu muncă ni mţrele ni hruşvile (Fi N) = să nu mănânci nici merele nici perele înainte de a se coace. • Ca mânce sgrq (Ba N), ca mânt'e sera / zi (ALR II N 3/771 / Ko J Sd / Ma), (mai) mânnt'e zi (Sâ-Fă) = alaltăieri. • Preste că mânt'e s§ra (ALR II N 3/771) = răsalaltăieri. • Maince / mânce / mănt'e de (Ge / We II / Fi, Da) = înainte de. • Mânt'e de vedg = în zori, înainte de a se face zi (înainte de a se vedea). Me âsir tuliveia saca damargţa mănt'e de vedţ (Fi 1552 L) = măgarul meu răgea în fiecare dimineaţă înainte de a se face ziuă. • Mânt'e de doba (Da) = înainte de vreme. • Mănt'e de nopte = înainte de a se înnopta. Trukina va fi omulita mânt'e de nopte (Fi 1151 B) = porumbul va fi curăţat înainte de a se înnopta. Cf. amânt'e, maiănt'e, ântre, ântru.
    mânt'ile (Da) adj. Precedent, de dinainte. Mânt'ile ân (Da) = anul de dinainte.
    mapa (Pi, Da) s. f. Hartă. ■ Pb: mâpe (Da), pl. a.: mâpele (Pi, Da). + cr., ven. mapa, it. mappa.
84
marangun
mare
   marangun (By, We III, Ca, Fo 113, Da), mârângun (Pi) s. m.
I. Tâmplar (By, We III, Ca, Fo). 2. Dulgher (Da). 3. Rotar (Da). ■ Ph: maranguni (Da). + cr. marangun, ven. marangon.
   marâniţa (Sâ-Fă) s. f. Strat de legume, mraniţă ? mârâc v. mârecu. mârâcu v. mârecu. marâţu v. mârecu.
   mârca (ALRIIN 3/875, Da) s. f. Timbru. ■ PI.: mărke. marco maria (ALI 7/718 J) s. Joc în bani, cu banii la perete, •v- Cf. marki madone. maree v. mârecu.
   mârcena (în sintagma Maica Boija Marcena - ALR II 202) Bunavestire.
   mărci v. mârecu. marcu v. mârecu. mârcu v. mârecu.
   mâre1 (By, We II, Pi, Pu, Mo, Ia, ALR IB J, ALR II, Ca, Pe-Ne J S N, Ko J Sd, Ne-Io, Sâ-Fă, Fi, Da) mârle (ALR II, Ko J, Pe-Ne
J, Sâ-Fă), f.: mâre (Na. II, Ao, Ge, Ko J, Sâ-Fă), mâra (Ko J), n.: mâro (Ko J). adj. 1. Mare (Ca). De o bândq de pol'e, mikg iârbg, de âtg bând§, măre iârbe (Pu I 15/18) = într-o parte a câmpiei, iarbă mică, în cealaltă parte, iarbă mare. Când am verit mâre, navigşit-am pre măre (Ia 24/45 B) = când am crescut (devenit mare) am navigat pe mare. Omu ăi măre (ALR I 1/60 B). Ie-i mâre, iâ-i măre, iei' âs mâr, iâle-s mâr (Ko J Sd) = el e mare, ea e mare, ei sunt mari, ele sunt mari (Ko J Sd), iei' eseu mârl'i, iâle-scu mâr (Ko B) = ei sunt mari, ele sunt mari (Ko B). Ie verit-a mâre (Ko S) = el a crescut. Fil'u cela mâre (Da) = băiatul cel mare. Cela ce se vşde âi Mârele Vârh (Pe-Ne J) = cel ce se vede e Vârful Mare [cel mai înalt vârf de deal din apropierea satului]. Feţoru ţela mai mârle (Ko S) = băiatul cel mai mare. Tu âş mârle siromăh (Ko J) = tu eşti un mare sărac (sărăntoc). Acesta-i mârle vec iaco (Sâ-Fă) = acesta-i cel mare (dintre fii) deja foarte (mare). Mâre ploie (Ko S) = ploaie mare. Un iâco mârle şârpe (Ko J) = un şarpe foarte mare. Are mârle ujer (Pa) = are ugerul mare. Col§-i o mâre bâcva (Pe-Ne N) = acolo-i
85
mare
mare
un butoi mare. Tu şti un haiduc mare şi-n ca boşca ai omu ucis (Mo 80 B) = tu eşti un haiduc mare şi în pădurea aceea ai omorât omul. Fost-a măre suşe, tot a zgorit (Ne-Io) = a fost secetă mare, a ars totul. Verit-a grâşiţa, fost-a măre cai nucurle (Ne-Io S) = a venit grindina, a fost mare cât nucile. La noi doboto nicur nu se-nsorq docle nu-V frăieriţa âre măre târbuh (Ko 333 C) = la noi aproape nimeni nu se însoare până când logodnica-i nu are burta mare. Cu măre muca (Ko J) = cu mare chin. Măre / mâro vesşl'e (Ko J) = mare veselie. Âmnaveit-a ocoli zia şi nopta, prin mar şi şcur boşche (Mo 69 Sc) = au umblat zi şi noapte prin păduri mari şi întunecoase. Cân a ţâşte fete verit vet'e măr (Pe-Ne S) = când aceste fete au crescut deja mari. Neca vire măre şi grâş, neca vingu măr şi grâş (Pe-Ne S) = să devină (să se facă) mare şi gras, să devină (să se facă) mari şi graşi (să se îngraşe). Nono l'a zis ke-l' va cumpără măre căsa (Fi 503 B) = bunicul i-a zis că-i va cumpăra casă mare. Omu cu măre fele (ALR II 63) = om cu burta mare, burtos. Omu cu mâra yura (ALR II 9/6867) = om cu gura mare. Iă-i vet' o măre feta (Da) = ea e deja o fată mare. Are mâr ocl'i (ALR II 12) = are ochi mari. Cu mărie năs (ALR II 5/6838) = cu nasul mare (năsos). Ţudq blâge: boi, oi, căi', âsir, port ... grâs a fost, măr (Pu I 15/8) = multe animale: boi, oi, cai, măgari, porci ... au fost graşi, mari. Verit-a doi voj cu mâr bâcvi (Mo 35 S) = au venit două care (căruţe) cu butoaie mari. Fecori âs vet' măr (ALR I 2/186 J) = copiii sunt deja mari. Doi fecor mai măr (ALR 1/186. B) = doi copii mai mari. • Mărie mâţ (ALR II 41/2212) = maţul gros. • Cela mărie cetărtâc (ALR II 203) = joia mare. • Cela mărie virer (ALR II 204) = vinerea patimilor. • Mărie ţuzin (ALR II 295) = piron. • Ca măre besţreca (Pa) = catedrală, biserică episcopală. • Ca măre stqla (Fi 12 Şc) = steaua polară. 2. (Ironic, despre oameni) Deşirat, înalt. Mărie om ca şi o ştaplţa (ALR 1183) = om înalt ca o prăjină. 3. Foarte, tare. Iei' âs mâr siromâh (Ca) = ei sunt foarte săraci. Mâr siromâş a fost (Pe-Ne N) = tare săraci au fost. ■ Art. m.: mărie, f.: mâra. ■ PI. m.: măr (Pu, ALR I B J, Mo, ALR II, Pe-Ne N S, Ko J Sd), mârl'i Ko B), f.: mâr (Pu, Ko J B Sd, Pe-Ne S), mar (Mo, Da). + Cuv. autohton.
86
mare
                                                                      maretu
                                                      t
   mare2 (By, We II, Pu, Pi, Mo 42 S, Ca, Ia, Pe-Ne Sc, Ne Z, Ne-Io, Pi, Pu, Da, Sâ-Fă) s. f. Mare. Ontrat l-a dignit âr-un vifor şi l-a hitit preste mare (Pi 11/39 S) = odată l-a ridicat într-un vifor şi l-a aruncat peste mare. Cârq ribq-i mai mikg-n măre? (Mo 42 S) = care peşte e mai mic în mare? Cârle mn-a fost mai bur, âmn-a căzut ân măre (Mo 28 S) = care mi-a fost mai bun, mi-a căzut în mare. Când am verit măre, naviggit-am pre măre (Ia 24/45 B) = când am crescut (devenit mare), am navigat pe mare. Am navigţit pre măre (Pe-Ne Sc) = am navigat pe mare. Megu ân Răbaţ tirari, pre măre scâdâ-se (Pe-Ne Z) = merg în Rabaţ tinerii, la mare, să se scalde. Mqre la măre (Ko S) = se duce la mare. Mgre pre măre (Da) = se duce pe mare. Ân fundu de măre (Ko J) = pe fundul mării. S-a făcut mâr a dinbocâ, lârga şi lungă (Pi II 36 S) = s-a făcut [o] mare adâncă, largă şi lungă. Fost-a pre Negro Măre (Ne-Io S) = au fost la Marea Neagră. ■ Art.: mâra (Ie). Mâra-i dimboca e şiroca (Da) = marea e adâncă şi largă. + lat. mare maree v. mârecu.
   mârecu (Ie, ALR II N 2/599, Pe-Ne N S, Ko J Sd, Fi 358 Sd, Fo 221 B N, Da), maree (Fo 221 J), mârcu (ALR II N 2/599, Fi 358 J), maree (Fo 221 Sc) mărci (Fo 221 J), marcu (Fo 221 L,) măreţ (Sâ-Fă), mâreţu (Pe-Ne N), mareţu (Pi, Po 221 S), marţ (Na II J), mârâe (By), mârâcu (Ge, Fo 221 Sc), marâţu (Ga-Di, Fi 358 S), mârecu (Sâ-Fă) s. Martie. Ân miseţu de mârâe (Ko J) — în luna martie. Cf. + cr. marac, ven., it. marzo.
   marţla s. f. (Ko J) Cais (Iuniperus sativa). Sr Cf. armolinca, mareliţa 1.
   mareliţa (Fi 1633 J Sd), mareliţş (Fi 1633 N) s. f. 1. Cais.
2. Caisă. 4=- Cf. armolinca, marela. ■ PI.: mareliţe. + cr. marelica.
   mareliţş v. mareliţa.
   marenda v. merinde.
   marendş v. merinde.
   marendeiv. merindei.
   măreţ (v. mârecu..
   maretu v. mârecu.
         *
   mâreţu v. mârecu.
87
margareta
maritâ
    margareta v. mărgărită.
    margaretiţa (Fi 1804 Sd) s. f. Bănuţ, crizantemă, magaretă (Bellis perennis). Cf. mărgărită, tratiniciţa. ■ PL: maargaretiţe + cr. margaretiţa,
    mărgărită (Fi 1804 Sd, Da), margareta (Pi), margaritş (Fi 1804 N) s. f. Margaretă, mărgărită, bănuţ (Bellis perennis). Cf. margerita, margaretiţa, tratiniciţa. ■ PL: mărgărite. + ven., cr. mărgărită, margaritş v. mărgărită.
    mari (Ko J, Pe-Ne J) vb. IV intr. A-i păsa, a avea habar de ceva. Ie n-av de nicur mărit (Ko J) = lui nu i-a păsat de nimeni. Acmo mi te ponuiuis, io de tire nu mares (Pe-Ne J) = acum mi te oferi, eu de tine nu am habar (nu-mi pasă de tine). + cr. măriţi ‘a avea grijă de, a se preocopa de, ne mărim za ‘nu-mi pasă de’, marije v. mrija.
    marina (Ko J, Da) s. f. Marină. Marina mercantile taliiânskg (Ko C S)= marina comercială italiană. + ven., it., cr. marina.
    marinat' (Fi 1214 Se) s. Specie de stmguri adusă din Spania, marine (Da), marina, (Da), marinş (Pe-Ne S), marino adj. Foarte mare, măroi, grandios. Ân Merike ca-i tot mârino (Da) = în America totul e grandios. • Mai mârine capine (Pe-Ne S) = bufniţă (= mai măroi căpoi). + măre + suf. augm. -inţ.
    mariner (ALR II N 3/858, Da) s. Marinar. + ven., cr.mariner. ■ PL: mariner.
    maritâ (By, Ge, Ie, Pu, Pi, ALR I 2/250, 257 B, Ca, Pe-Ne B Sc, Ko Sd, Fi 445 Şc, 456 Sd, Da), merita (Na II, ALR I, ALR II, Ia, Pe-Ne J, Ko 456 J), mărita (Ma) vb. I. refl. 1. A se mărita. Io m-oi maritâ (Pu I 11/9) = eu mă voi mărita. Că atâ sor l'ei a fost ja ke se iâ [se sor] mărită e iâ ne (Pi II 21/48 S) - cealaltă soră a ei a fost tristă că ea [sora-sa] se mărită şi ea nu. O feta se mărită (ALR I 2/257 B) = o fată se mărită. Maritat m-am după bârba lu Pepo ţe-i ân Rumeniie (Pe-Ne Sc) = m-am măritat după unchiul lui Pepo care e în România. Divoica za maritâ (Fi 445 Şc) = fată de măritat. Tu te ver merită, omu-ţ va scapă (Ia 35/98 S) = tu te vei mărita, bărbatul îţi va fugi. O feta s-ev meritât (ALR I 2/257 J) = o fată s-a măritat. Fţtinele mores avţ dota se se vor merită (ALR II
88
maritâta
marmelâta
5/1676) = fetele trebuie să aibă dotă dacă se vor mărita. [Fetina] bura de merită (ALR II 156) = [fată] bună de măritat. Fgta că zi cân se merita-i tirera (Pe-Ne J) = fata în ziua când se mărită e ‘tânără’. Me maritu / mgritu (ALR I 2/250 B / J) = mă mărit. Iă fost-a maritâtg după sândeţu (Ko N) = ea a fost măritată cu judecătorul. Iă s-a maritât după betăr om (Ko Sd) = ea s-a măritat cu un om bătrân. S-a maritât după frâtele lu tete Tot'e (Da) = s-a măritat după fratele mătuşii Antonia. Fii'a lu crâl'u se merita (Ko J) = fiica regelui (principesa) se mărită. Zis-a mnâ ke s-a meritât după nostru sused Frâne (Fi 456 S) = mi-a spus că s-a măritat după vecinul nostru Frâne. 2. A se căsători. Omu şi mul'gr a se prontescu şi mergu-n baserica şi se maritu, preftu-l' ânsora (Pe-Ne B) = bărbatul şi femeia se pregătesc şi se duc duc la biserică şi se căsătoresc, preotul îi cunună. Cf. ânsurâ 2. ■ Ind. prez. [1-6]: Io me maritu, tu te măriţi, iă se mărită, noi ne maritân, voi ve maritât, iâle se maritu (Ko B), [3]: iă se maritg (Ko S). + lat. maritare.
    maritâta (ALR I, Ne-Ro J, Sâ-Fă, Ne-Bi N), maritâtş (Na II, Pu) adj. f. Măritată. Sur orie fost-a pre iă nenavidne ke iâ-i după ţesâru maritâtg (Pu I 4/32) = surorile ei au fost pizmaşe că ea e măritată cu împăratul. Io săm dim^Bărdo, maritâta ân Rica (Pe-Ne B) = eu sunt din Bârdo, măritată în Rica. La noi se zice za jenscu: jensca, cai ân hârvâţca limba, a mul'gr a se coristg za jenscu cân ăi maritâta (Ne-Bi N) = la noi i se zice femeii: ‘jensca’, ca în limba croată, iar ‘mul'şra’ se foloseşte pentru femeie când e măritată. • Nu-i meritâta (ALR I 2/276 J) = fată bătrână [?]. + Part. lui maritâ.
    mariţa (în sintagma Mica mariţa - ALI 7/667 S) Mânuţă. Cf. mâra 4. + Dim. al lui mâra. marize v. mrija.
    markeze (ALR II 1) s. m. Menstruaţie. Cf. ml ăi 3. + ven. marche/e.
    marki madone (ALI 7/718 B) s. Joc cu bani cunoscut la noi cu numele „în perete”. Sr Cf. marco maria.
    marmelâta (Pa [IV]) s. Compot. Cf. marmulăda. + it. marmellata.
marmulâda
martin
   marmulâda (ALR II) s. f. 1. Marmeladă, magiun. Marmulâda de ceşpi (ALR II N 4/1082) = magiun de prune. 2. Dulceaţă (ALR II N 3/891). + ven., cr. marmelada.
   martin (Da) Maro (culoare) + it. marrone. marsân v. marşân.
   marş (Mo, ALR II N 3/666, Ca, Sâ-Fă) interj. Marş! (Ca, Sâ-Fă). Strigăt cu care se alungă un om sau un animal. Marş afara! Tu-ş ân siromâh pecl'ăr. Bol'e pecl'ţi! (Mo 171 J) = marş afară! Tu eşti un biet cerşetor. Du-te cerşeşte! Marş afara, marş t'ă! (ALR II N 3/666) = marş afară, marş de aici! Marş, fără din câsa! (Da) = marş, afară din casă! + cr. marş, ger. marsch, ven. marş.
   marşân (Fi 1033 N Sc), marsân (Fi 1033 S), mârşân (Fi 1033 Sd) s. m. Cuţit cu lama în formă de semilună, cosor. Mărşăni âs oştri (Fi 1033 Z) = cosoarele sunt ascuţite. <>- Cf. mesosîc. + cr. marsan, ven. it. marsan ‘cuţit mare şi greu (de măcelărie)’, martadela v. mortadela. martadelş v. mortadela.
   martelln (Pa) s. Un fel de ciocan cu capătul săntuit, baschie. Cf. bât 1 b, bâte 3, bubol'eţ, mâl', perâca. + ven., martelina, it. martellina, cr. dial. martelina ‘cioca al zidarului’.
   martin pescador (Fi 819 J Sd, Da) s. m. Pescăruş (Alcedo atthis). ♦ it. martin pescatore.
   martinciţa (Fi 1894 J Sd), martinciţş (Fi 1894 N S) s. f. Specie de ciupercă comestibilă. (Agaricus geotropus). ■ PI.: martinciţe. + cr. martincica.
   martinciţş v. martinciţa. martina v. martine.
   martine (Ko G), martina (Pi) s. f. Sfântul Martin (sărbătoare). O Martini, o martinu (Ko G) = la (de) Sfântul Martin.
   martişnâc(u) (Pe-Ne N S, Ko S, Sâ-Fă 5, Fo 229 Sd, Da), mârtiştiâc (Pi S) s. Noiembrie. Cf. novembre. + cr. dial. martinscak.
   mârţ v. mârecu.
   martin (Pi, Ca, Ko J Sd, Da) s. m. 1. Soi de castan. Lovrănţi mes-a tal'â marunu (Ko 342 N) = lovrănenii s-au dus să taie
90
mâsân                                                       mâsta
castanul. Ţâsta marun visit-av vâr de âpq ân măre (Ko 321 S) = acest castan a atârnat deasupra apei în mare. Legât-av âsiri de marun (Ko Sc) = au legat măgarii de castan. 2. Soi de castană (Ko J Sd). 4 Cf. costân 1. 4 cr., ven., maron, it. marrone.
   mâsân (Da), f.: mâsna (Fi, Da), n.: mâsno adj. Unsuros, gras (cu grăsime) Masna zqma (Fi 720 Şc) = supă grasă. 4 Cf. iscra 2, premâsna. 4 cr. masan, —na. -no.
   mâsca (Fi 385 Şc) s. f. Mască. ■ PI.: mâske. 4 cr. maska. mascare (Sâ-Fă) s. f. 1. Carnaval cu măşti. 2. Om mascat. 4 cr. maskara ‘mască’. 4 ven. mascara ‘mască’, mâsţ (By, Ge) s. f. Masă. 4 lat. mensa.
   masi (Pu), maşi (Pi) vb. IV intr. A sluji în biserică. Io voi mqre senoţi masi ântru oltăr (Pu I 16/62) = eu mă voi duce la noapte să slujesc în altar. Preftu maşq (Pi) = preotul face slujba. 4 Cf lucră misa. 4 cr. dial. masit, masin.
   maslo (Ko B) s. n. Unt. 4 Cf. buro, butiro, putâr, unt. 4 cr. maslo.
   masnot'a (Fi 720 J) s. f. Grăsime. Masnot'a pre zqma (Fi 720 J) = steluţe de grăsime în supă. 4 Cf. iscra 2.
   mâst (Ga-Di, Pi, ALR II N, Pe-Ne J, Fi 705 L, Da), mast (Ba N), moast (ALR II J), mâştu (Ba S) s. m. şi n. 1. Untură de porc (Da). • Domât'a mâst (Pe-Ne J) = untură de casă. Lâta de mast (ALR II N 4/1042) = oală pentru untură. Dq-m o kila de mâst (Fi 705 L) = dă-mi un kilogram de untură. Domât'a mâst (Pe-Ne J) = untură de casă. 2. Unsoare (Ga-Di, Pi, Pe-Ne J). Bisc cl'emăm cela mâst de pu1' lovi (Pe-Ne J) = ‘bisc’ [= vâsc] numim unsoarea aceea de prins păsări. • Măstu ce-i pre lâra (ALR II N 2/431) = usucul ce e pe lână. 3. Unt (Ba N S). 4. Alifie (ALR II 59/4197). 5. Sos (ALR II N 4/1100). • Scrob pre mâst - ALR II N 4/926) = balmoş. 4 Cf. mâsta, tuc, ştruto. ■ PI. m.: mâst (Fi S), mâsture (Ko J), f.: mâsture
                                 (Ko B). 4 cr. mast. mast v. mâst.
   mâsta (Fi 705 Sd) s. f. Untură (de porc). 4 Cf. mâst, ştruto, tuc. ■ PL: mâst.
   maste (Pu, Ko), mastel (Fi 1295 S), mastelu (Ko), maşte (Pe-Ne
                                                                                 91
mastel
                                                                          maslenic
                                                      *
N, Fi 1292 Z), mastel (Pi, Fi 1292, 1295 Sd, Ne-Bi N, Da), maste (Pe-Ne N, Fi 1292 Z), mestel (Pi) s. m. şi n. 1. Butoi. Âren un mas te pl'lr de ml'ăre (Ko 337 N) = avem un butoi plin cu miere. 2. Ciubăr (Fi 1292 Sd). 3. Doniţă, putinei (Fi 1295 Sd). 4. Putină pentru varză (Pe-Ne N, Da). Mastel, iuve se pure capusu (Pi) = putină, unde se pune varza. Maştelu ăi făcut de lemna. An ie se ţire nâpu kise aii capuz kise (Ne-Bi N) = maştelu e făcut din lemn. In el se ţin napi muraţi sau varză acră (murată). Mestel, iuve se pure capusu (Pi) = putină, unde se pune varza. 5. Cadă pentru spălat rufe (Fi 691 N, Da). Ân mastel se spelavţ şi roba (Ne-Bi N) = în ‘mastel’ se spală şi haine. 6. Tigaie. O babe negre ca si corbu cuheit-a ân un măre maste scrob (Pu I 6/20) = o babă neagră precum corbul a gătit papară într-o tigaie mare. ^ Cf. câbâl 3, 4 a, 5, câbâr, cuşol, lujnac 2, 3. ■ PI. m.: mastel (Fi 1295 S), mastel (Fi 1292, 1295 Sd), f.: măştile (Fi 1295 S), măştile (Fi 1295 Şc) || masteli (Pi), mestel' (Pi). + ven., cr. mastel, cr. mastel, it. mastello ‘putinei, doniţă, hârdău de lemn’.
    mastel v. maste.
    mastellc (Fi 1291 Sd) s. m. Vas mic pentru fermentaţie. Cf. câbâl 6 b), câbllc. + cr. mastelic.
    maştelu v. maste.
    masti v. mâsti.
    masa v. masa.
       * »
    masa (By), masa (Ie) adv. Foarte. + ven. massa.
    maşala (By, We II, Pi) adj. Drăcos, al dracului. + cr. maşala.
    maşl1 (Da) vb. IV intr. 1. A pune miza (la joc). 2. A gesticula.
    masi2 v. masi.
       *
    maşina (ALR II, Pe-Ne J, Fo 218 J) s. 1. Maşină. • Maşina de cosi = maşină de cosit, cositoare. Avem cosllniţa, maşina de cosi (Sâ-Fă) = avem cositoare, maşină de cosit. 2. Maşinărie, mecanism. Meje na maşinu = a merge cu maşinărie. Pocvarg se ura, motoru şi tote stvâr ce na maşinu meyu (Pe-Ne J) = se strică ceasul, motorul şi toate lucrurile ce merg cu maşinărie. 3. Tren (ALR II N 3/867, Fo 218 J). Cf. makina 1, 2, tren. ■ PI.: maşine. + cr. maşina.
    maslenic (Fi 1577 M) s. m. Livadă de măslini. ■ PL: maslenic.
92
maste
matica
   maste v. maste.
       9
   mastel v. maste.
       *
   mâstu v. mâst.
       9
   maşun s. m. (Fi 1395 J) s. m. Loc de iernat. ^ Cf. maşuna. ■ PI.: maşun, maşune.
   maşuna (Ko J Pe-Ne J, Fo 207 J) s. f. 1. Strungă, ocol. Urenit-av oile ânuntru ân maşuna (Ko J) = a mânat oile înăuntru în strungă. Maşuna-i prigradita cu lese (Pe-Ne J) = strunga e îngrădită cu gard de nuiele. 2. Stână (Pe-Ne 1964/213 J). Câpo de maşuna av cl'emât stanâr (Pe-Ne J) = şeful stânei [s-] a numit ‘stanâr’. 4- Cf. corta,
cozăra, maşun, osarăie 2. + lat. mansio.
   mâtahe v. mâcehâ.
   mâtârniţa v. mâterniţa.
   mate (Ca) s. m. Baros.
   mater (Pu) s. Mamă (în sintagma preluate ca atare din croată. Za moiu mater — Pu I 18/57) = pentru mama mea. + cr. mater (acuz. de la cr. maţi).
   mâtere (în sintagma Polăh mâtere - Fi 457 Z) adj. Vitreg. Âm frâtele / sora polăh mâtere = am frate / soră vitreg(ă). ^ Cf. podefrăte, polufrăte, podesor, polusestra.
   materiiâl (Da) s. m. Material. + ven. material, it. materiale,, cr. materijal.
   materina duşiţa v. duşiţa 3,4.
   mâterniţa (Ko J), mâtârniţa (ALR I 2/207 J), mâterniţţ (Ko N) s. f. Placentă. ^ Cf. bucula, lojina, mătiţa 1, mătiţing. 4- cr. maternica.
   matica (Ba J, Pe-Ne J, Fi 997 Sc, Pi), matikş (Fi 997 S), motica (Pe-Ne J, Ne-Ro J, Ko J, Sâ-Fă, Fi 992 J) s. f. 1. Sapă (Ba J, Pe-Ne J, Fi 992 J, Sâ-Fă). Dârjâla de matica (Pe-Ne J) = coadă de sapă. An Jeiân se zice o motica, colţ nu se pote zice matica (Ne-Ro J) = în Jeien se zice o ‘motica’, acolo nu se poate zice ‘matica’. Isliva se narovţ cu motica (Ko J) = ogorul se afânează cu sapa. Cu moticele av tote brâzde pricopţit şi yrudele porazbit (Pe-Ne J) = cu sapele au săpat toate brazdele şi au spart bulgării. 2. Săpăligă
93
mâtita
     9
                                                                                    mat
                                                                                       f
(Fi 997 S) (Şi în sintagma Matica cu cornele - Fi 997 Se). Cf. corn1 1, motica, moticica, săpun 1 a, 5 sapunela 3, săpunit'. ■ PL: mătike (Fi S), motice (Pe-Ne J). + dial. matika, st. motika.
   mâtiţa (ALR I, ALR II, Fi 1237, 1569 J), mâtiţţ (Ca), mâtiţa (Fi 1269 Sd, Da), mâtiţş (Ko B, Fi 1569 N S) s. f. 1. Placentă (ALR I 2/207 B). 2. Uter (Da). 3. Matcă, regină la albine (ALR II, Ko B J, Fi 1569, Ca, Da). Ulişta far de mâtiţa (ALR II N 1/268) = stup fără matcă. 4. Şurub la presa de stors struguri (Fi 1237 J). Cf. bucula, lojina, mâterniţa, mâtiţing. ■ PL: mătiţe. + cr. matica.
   mâtiţinş (Ko S) s. f. Placentă. Cf. bucula, lojina, mâtiţa 1, mâterniţa. + cr. matica + suf. augmentativ —ina.
   maton (In sintagma Matonu de ţeii mări - Pe 1530 S), matun s. Cărămidă. Podu de matuni (ALI 4/348 S) = pardoseală de cărămizi. Cf. cvadrile, opuca. + cr. dial, matun, ven. maton, it. mattone.
   matricula (Da), matriculş (Ko S) s. f. 1. Brevet, carnet de marinar, de navigaţie. 2. Registru naval. + cr. matrikula, ven. matricola, matriculş v. matricula.
   matuhşi (ALR II N) vb. IV refl. A se zbate. [Cârele] se matuhf (ALR IIN *5/1459) = [câinele] se zbate, matun v. maton. mât'a v. maca. mât'e v. maca. mat'ş v. maca. mât'eha v. mâceha.
   mâţ1 (Ma, Pu, Pi, ALR II, Ko, Fi 289 J N S, 1148 J Sd) s. m. şi n. Maţ, intestin (ALI 1/61 J). Mâţele crules de fonie (ALR II 62) = maţele chiorăie de foame. Âm rezit mâţele c-ăm cumpaât (Pe-Ne J) = am tăiat maţele ce am (pe care le-am) cumpărat. • Măre I mărie mâţ (Ko Sd I ALR II MN 41/2212 [II]), mâţu de cur (Pi), mâţu curului (aii olina) (Ko J) = maţul gros, colon. • Mâţele căle măr / mic (Ko Sd) = intestinul gros / subţire. Cf. budila, budile, mâţa, mâţe 2, olina, oliţa, olina2, tombol. ■ PI. m.: mâţ (Fi 1148/ Sd), mâţe (Fi 289, 1148 J), mâţure (Pu), f.: mâţe (Ko J Sd, Fi 289 N iS), pl. a.: mâţele (ALI 1/61 J). + lat. matia.
94
mâţ
mâtina
                                       9
    mâţ2 (Pu, ALR II, Fi 1148 J Sd, Da) s. m. 1. Grămadă, mănunchi (Da). Lât-a do măture de lemne şi mire ântru iăle (Pu I 39/8) = a luat două grămezi de lemne şi pe mine între ele. 2. Snop de strujeni (ALR IIN 1/117). • Mâţ de hârte = pereche de cărţi de joc. Si ie lâie un mâţ de hârte si-l' ziţe; — Meri igrqi? (Pu 2/25) = şi el ia un rând de cărţi şi-i zice: — Vrei să joci? • Mâţ de fârmentin (Fi 1148 J), mâţ de trukine (Fi 1148 Sd). Pereche de ştiuleţi legaţi între ei cu pănuşile lor, agăţaţi la grindă pentru uscare. Cf. ^ Cf. cosiţa 2, tombol. ■ PI.: mâţ (Fi), mâţu (Da). || mâţure (Pu).
    maţ3 (ALR II N/672, Pe-Ne J) interj. Strigăt cu care se alungă pisica. Maţ afâral (Pe-Ne J). Maţ t’ă! (Pe-Ne J).
    mâţa1 (Mo, ALR II, Pe-Ne J, Fi 145 Sd, Da) s. f. 1. Maţ, intestin (ALR II, Da). Av zacol'it o oie, pac a din oie viat o budila aii o mâţa (Mo 122 J) = a tăiat o oaie, apoi a luat din oaie un maţ. • âa măr a mâţa de drob (ALR II MN 41/2212) = maţul gros (pentru sângerete). <$>■ Cf. budila, mâţe2, oliţa, oliţa. ■ PI.: mâţe (Pe-Ne J, Da), pla.: mâţele (Pe-Ne J). + maţ1 (Prin schimbare de gen.).
    mâţa2 (Pi), mâţş (Pe-Ne S, Ko B) s. 1. Ciocan mare, baros. Mâţa, bât mai măre (Pe-Ne S) = ‘mâţa’, ciocan mai mare. Mâţa, un bâtic măre (Pi) = ‘mâţa’, un ciocan mare. 2. Ciocan de lemn (Ko B). + it. mazza.
    maţâc (Pu, Pe-Ne N), macac (By, We III), maţec (Pi), miţeac [?]
(Ma), miţeoc (Ma) s. m. Cotoi, motan. Lei surâr-a pisţit c-a-v un maţâc rodit, ma ţâ n-â fost istina (Pu I 4/47) = surorile ei au scris că a născut un cotoi, dar nu a fost adevărat. ■‘S Cf. mâcca. + cr. macak.
    mâţcarţ v. mâecara.
    mâţţ (By, Na IIJ: Numai sub formă de pl. t.) Maţe, intestine. Cf. budila, mâţ1, mâţa, oliţa, oliţa. mâţş v. maţa2. matec v. matâc.
       9        9
    mâţehş v. mâceha. mâţihţ v. mâceha.
    mâţina (Fi 892 b Sd), mâţinş (Fi 892 b N S) s. f. Păienjeniş. Cf. paucit' 2, paulincit' 2, paucina 2, pavulin 2, pavujina 2. ■ Pl.: maţine.
95
mâcni
maţirâ
   matirâ v. macirâ.
      »
   mâţkţ v. mâcca.
   maţola (Ga IV, Da), maţolâ (Ma), maţolu (Pi) s. 1. a) Ciocan de lemn (Ma); b) Un fel de ciocan de lemn, scurt, cu capul gros, folosit la baterea plantei numite ‘sere’ (Ga IV S). Maţola za sârc / metlicar (Da) = mai, ciocan de lemn pentru baterea sorgului (tătarului, măturii, tătarcei). 2. Mai (Ma). 3. Imblăciu (Pi). Cf. batiţa 5, bât 2. + cr. dial. macola, ven. maziola, it. mazzolla.
   matolă v. maţola.
      * »
   matolu v maţola.
      f         9
   maukfi, mavkgi (Pe-Ne J), mnavkşi (Pe-Ne S) vb. IV intr. (Despre pisici) A mieuna. Mâcca mavkq, măckele mavkes (Pe-Ne J) = pisica miaună, pisicile miaună. Cf. malkţi, naukşi. + cr. mijaukati.
   mâvriţa (Fi 47 Sd, Pe-Ne 1964/200 N S, Da), mâvriţţ (Fi 47 N S) s. f. Curcubeu. Cf. bârvicu lu domnicu, bovicu lu domnicu, câliţa lu domnu, cârtiţa 3, yârbu lu domnicu. ■ PI.: mâvriţe. + cr. mavrica.
   mâvriţş v. mâvriţa.
   mazilş (Pu) s. f. Culoare. Lâie mazila di su ogniste, pac se nemazş (Pu I 32/2) = ia culoare (funingine) de sub vatră, apoi se unge (mâzgăleşte).
   mazorâna s. f. Măghiran (Oligarum maiorana). + ven. ma3orana it. maggiorana.
   mazurânţ v. majurâna.
   mazurm (Fi 779 J Sd) s. m. Raţă sălbatică (Anas platyrhinchos). ■ PL: mazurin (Fi Sd), mazurine (Fi J). + ven. cr. mazurin.
   mâcarcâ (Ma) adv. Cu toate că.
   mâcl'en (By, Pi, Pa. ALR II N, Fi) s. 1. Jugastru (Pi, Pa, Fi 1744 J). 2. Ulm [?] (ALR II N 2/598). 2. Arbust (Na II J). ^ Cf. elen. + cr. makljen.
   mâcni (Pu, Ia, Da), macni (By, Pi, Ge, Ko Sd) vb. IV tr. şi refl. I. tr. A mişca. Păs la ţela hrâst si stresţ-l! Ie m%re ma nu-l pote ni mâcni (Pu I 1/20) = du-te la stejarul acela şi scutură-1! El se duce dar nu-l poate nici mişca. II. refl. A se mişca. Iuvacoder s-a ie mâcnit
96
mâgârni
mânca
şi obărnit, ie m-a râdă pogledit (Ia 41/120 N) = oriunde s-a mişcat el şi s-a întors, m-a privit cu drag. • Mâcni cu sire = a se mişca. Omu nu pote ni mâcni cu sire (Pu I 36/) = omul nici nu se poate mişca. -v* Cf. mâcnivţi, pomâcni, pornitei, zmâcni. + cr. maknuti (se).
   mâgârni (Ca) vb. IV tr. A prăşi, -v* Cf. nagarnui. mâgla (Ba J N S, Fi 21 Sd Da), mâyla (ALRIIN 3/795, Pe-Ne J, Ko J, Fi 21 J), mâglş (By, Ge, Pi, Fi 21 N S) s. f. Ceaţă, negură. Mâgla ăi iăco gusta (Fi 21 Z) = ceaţa e foarte deasă. • Măre mâyla / mâgla / mâgle (Fi 22 J / Sd I N S) = vreme ceţoasă. Gusta mâgla (Fi 22 Se) = ceaţă deasă. ■$- Cf. măglina. + cr. dial. mâgla, st. magia, mâyla v. mâgla. mâglş v. mâgla.
   mâglina (Da), mâglinţ (Fi 22 N) s. f. Ceaţă, vreme ceţoasă, negură. Cf. mâgla. ■ Pf: măgline. + cr. maglina. măiestru v. maestru.
   mâl' s. Zgardă. Pure mâl', jujne după câp, de coje ce se lucra opinc şi postole (Po J) = pune zgardă, curea după cap, de piele din care se fac opinci şi pantofi, mânat v. amânat, mânat v. amânat.
   mânca (By, Mi I, We II, Na II, Pi, Ba J, Mo, ALR IJ, ALR II N, Ca, Ko J, Pe-Ne C J N, Fi 229 J Sd, Ne- Per NY), munca (Ge, Pu, Pi, Ga-Di, Ba J Gb N S Sc, ALR II N, Pe-Ne S, Ko N, Fi 1668 M, Da), mucâ (Mi I, ALI 2/122 B, ALR I, Ca, Ko, N, Pe-Ne B N) vb. I. tr. 1. A mânca. Pecl'âru verit-a pecl'ţi ke-ş va ţevâ neberi zâ muncă (Pi) = cerşetorul a venit să cerşească, ca să-şi adune ceva de mâncare. Voi ke tu mârânci (Ba S) = vreau ca tu să mănânci. Pocle ie mâncât-a şi beiut-a (Mo 33 S) = apoi el a mâncat şi a băut. Âta zi se pote şcuta şi mânca, cire va, aii sară-o şi pote şi vinde (Pe-Ne N) = a doua zi urda se poate şi mânca, cine vrea, sau să o săreze, şi poate să o şi vândă. Glistina merânca samo pemint (Ba J) - râma mănâncă numai pământ. Cârle â piiajş de voi câdu mâncâ (Po J) = căruia dintre voi îi place să mănânce cald. Domnu t-a
97
mânca
mânca
ocuvţit cu ştârbast om mâncâ şi cu şl'op jucâ aii âmnă (Ko J) = să te ferească Dumnezeu să mănânci cu [un] om ştirb şi să joci sau să umbli cu [un om] şchiop. Fecorit'u nu pote mâncâ, samo suje de măia (Pe-Ne J) = copilaşul nu poate mânca, numai suge la mama. Mucâ şi bea (Pe-Ne S) = a mânca şi a bea. Gl'ermi marâncu cumpir (Ba J) = viermii mănâncă cartofi. Lupi mârâncu oile omirlor (ALR II N 6/1582) = lupii mănâncă oile oamenilor. O zi mârânca de crepă, âta zi de muri (Pe -Ne J) = [într-] o zi mănâncă să crape, [în] altă zi să moară. Neca bevu si mârâncu ke cât vor (Pe-Ne S) = să bea şi să mănânce cât vor. Ie nevârno ke-ş mârânca de sup unyl'i (ALR II N 6/1636 - 1637) = e zgârcit că-şi mâncă de sub unghii. Marânca tot (Ne- Per NY) = mănâncă tot. Seminţa de bucve mârâncu leveriţele (Pe-Ne N) = veveriţele mănâncă jir. Iei' seu bogăţ, mârâncu tot ce-i mai buro (Da) =ei sunt bogaţi, mănâncă numai ce e mai bun. Am mâncât ... cărne (ALR II N 6/1761)= am mâncat... came. Cire de voi ve piiajeâ câdu mâncâ? (Po B) = cărora dintre voi le place să mănânce cald (mâncare caldă). Rem dă mâncâ (ALR II N 6/1701) = le vom da să mănânce. Mâncât-av aşă tustrei pâr la av tot poidit (Ko J) = au mâncat aşa tustrei până au (terminat de) mâncat totul. Am beiut âpa mânt'e ney am muncât (ALR II N 5/1478) = am băut apă înainte de a mânca. Noi ren fost muncă cărne (Fi 1668 M\ = noi am fi mâncat came. Io n-oi mucâ nicad ce tu scuheiri (Ko N) = eu nu voi mânca niciodată ce vei găti tu. Cumpiru se marănke cu sugo (Ko S) = cartofii se mănâncă cu sos. Ce fl'er marânca? Âria (Ko J) = ce mănâncă fier? Rugina. Vezut l-am mâncânda (Pe-Ne J) = l-am văzut mâncând. Muncânda-m zedurmlt (Ko N) = am adormit mâncând. Vâca nu va muncă (Ba Gb S) = vaca nu va mânca. Muncănda privise, ver pucul (Da) = mâncând prea mult, vei pocni (crăpa). • Dă mâncă (ALR II N, Pe-Ne N) - a da de mâncare. De-m mucâ ke mne fonie! (Pe-Ne N) = dă-mi să mănânc că mi-e foame! • De mâncă = de mâncare, mâncare. Coha parit'ţ de mâncâ (ALR II N 4/1092) = bucătăreasa pregăteşte mâncare. Pac au ântrebat se are ceva de nmănca (Mo 147 J) = şi a întrebat dacă are ceva de mâncare. Ie av avut de mâncă ceyod a vrut (Ko J) = el a avut de mâncare
98
mâncat                                                  mână
orice a vrut. • Za muncă = mâncare, de mâncare, de mâncat. Cumatru, prevtu m-a rugăt ke se res si lui duţe ţeva za muncă (Pu 15/20) = cumătrul, preotul m-a rugat ca să-i duc şi lui ceva de mâncare. N-âre petit za muncă (Pi) = n-are poftă de mâncat (de mâncare). 2. A avea senzaţia de mâncărime (ALR 11/151). Mâra me mârânca (Pa) = mă mănâncă mâna. Io me poceşes ke me mârânca (ALR I 1/92. J) = eu mă scarpin că mă mănâncă. Mârânca me (Fi 274 J) = mă mănâncă. Cf. muccâ 4. ■ Ind. prez. [1 - 6]: io mârâncu, mârânci, ie mârâncâ, noi mucân, voi mucâţ, iei' mârânca (ALR I 80 B); mârânc, mârânci, ie mârânca, noi mnncâm, voi muncăţ, iei' mârânca (ALR I 80 J); mârânc, mârânci, mârânca, mâncăm, mâncăţ, mârânca (ALR II N 7/2193-2195), io mârânc, tu mârânc, ie / iâ mârânca, noi mâncăm, voi mâncăţ, iei' / iâle mârâncu (Fi 229 J); mârânc, mârânci, mârânca, mucân, mucâţ, iei' mârânca (Pe-Ne Q. [1]: mârânc (Ga-Di, Pe-Ne N S), mârânc, mârânci, marânca, mâncăm, mâncăţ, mârâncu (Ko J), mârânc, mârânci, marânke, muncân, muncăţ, mârâncu (Ko N S), [2]: marânţi (Ko S), şi mârânc, mărânţi ... (Ko S); merqnc, merqnci, merqnkq, muncân, muncăţ, merqncu; io-m mucât (Ko B). Cf. poidi, rode. + lat. manducare. Ger.: mucânda (Pe-Ne C).
   mâncat (Pu, Ko J), muncât (Pu, Pe-Ne N, Fo 88 N), muncâtu (Fo 88 L, Da) s. m. Mâncare. Cum va fi far de mâncăţ? (Ko J) = cum va fi fără mâncare? Vezut-a ke nu-i niţur cu muncâtu (Pu I 22/12) = el a cărat a văzut că nu-i nimeni cu mâncare. Muncâtu n-â fos bur pac a hitit făre din sire (Pe-Ne N) = mâncarea n-a fost bună şi a vomat [a aruncat afară din sine]. Cladin câşu ântru muncăţ (Fo 88 7V) = punem brânză în mâncare. Totu muncâtu fost-a l'ut (Da) = toată mâncarea a fost acră. + Part lui muncă, muncă.
   mânia v. mână.
   mânji v. maji.
   mână (Pi, Da), mană (By, We II, Pi), mnâ (Pi, Ko J, Sâ-Fă, Ne-Bi N), mânia (Ma), măria (Ma), mâriâ (By) vb. IV refl. A se mânia, a se supăra. M(â)nât s-a cu mire (Pi) = s-a supărat pe mine. S-a mânăt cu mire (Da) = s-a supărat cu mine. Mnât m-am pre fecori ke n-a mes ân şcola (Ne-Bi N) = m-am mâniat pe copii că nu s-au
                                                                           99
mânadura
mâra
dus la şcoală. Mâia s-a mnât pre mire ke n-am vrut mere ân butiga (Ne-Bi N) = mama s-a mâniat pe mine că n-am vrut să mă duc la prăvălie. S-a mâriat cu mire (Ma) = s-a supărat pe mine. Cf. iadl, mânavgi. ■ Ind. prez. [1-6]: io me mânes, tu te mâneşti, ie / ia se mânâie, noi ne mânen, voi ve mâneţ, ielj / iâle se mânescu (Ne-Bi N). + rom. mânia (< lat. mania, *maniare), it. smaniare.
   mânadura v. manadura.
   mânavşi (Ia) vb. IV iter. 1. A se mânia, a se supăra. S-au cu mine mănavgit, şi cu âtg-a âmnaveit (Ia 18/28 J) = pe mine s-a supărat, şi cu alta a umblat. 2. A se mâhni [?] (glosat greşit de Ia). ■$- Cf. iad,i mână,
   mâne (ALR II, Pe-Ne J Z) adv. 1. Mai puţin. S-are mâne oi (Pe-Ne J) = dacă are mai puţine oi. Frătele ştiie cuvintă vlâşki mâne nego io (Pe-Ne Z) = fratele ştie să vorbească istroromâneşte mai puţin decât mine. 2. (La operaţiunea aritmetică de scădere) Fără. Pâtru mâne ur ie trei (ALR II N 4/932) = patru fără unu e (face) trei. + cr. manje ‘mai puţin’.
   mâr v. mâra.
   mâra (Ao, Ge, Ba B C J L, ALI 1/41 B J S, Mo, ALR I 1/49 B J, ALR II, Pu, Pe-Ne C J N, Ko B N S, Ko J 5, Fi 259 J C M, Fo 2 J Sd, Da), mârş (By, Na II, Pi, Pe-Ne S, Ko S Sd), mâr (Ge, Pu, Ba B N S Sc, Fi 259 Sd, Fo 2 S), mârâ (Ga-Di, (Fo 2 N), mâre (Na II, Pi, Ca, Fo 2 Sc), mara (ALI 1/41 S, 7/667 S), mirâ (Ga-Di), mera (Mi I) s. f. 1. Mână (ALI 1/41 B J S). a) Membru superior (de la umăr până la degete). Ţa zenske vâvic ăl' ţire mâra pre zep (Pu I 23/3) = femeia aceea îi ţine întruna mâna pe buzunar. Mâra, tot de la umer ân jos (Ba J) — mână, tot de la umăr în jos. Mâre; mârle pierdut, samo cuvetele av ramăs (Ba J) = mâini; [a] pierdut mâinile, numai coatele [i-]au rămas. Mâra, tota mâra (Ba C) = mâna, toată mâna, mâna întreagă. O mâra â spelavţ ca âta (Ba J) - o mână spală pe alta. Mâra măre spela e amindo mârle, obrâzu (Ko S) = mâna spală [o] mână şi amândouă mâinile, obrazul. Cu mârle ân I n jep (Ba J / N) = cu mâinile în buzunar. Dinţ n-âre, mâr n-are, picore n-âre e pre ocna-n câsa vire ? <sorele> (Mo 143 J) = dinţi n-are, mâini n-are, picioare n-are şi pe fereastră vine în casă ?
100
mârcva
   A A
mara
<soarele>. Lu ăt [l'-a zgorit] mărie pâr la umer (Mo 10 *S) = altuia [i-au ars] mâinile până la umeri. Liva mâra (ALR II 52/2166), liva [mâra] (ALI 1/42 B) = mâna stângă. Cazut-am şi mâra-v zacrenlt (Pe-Ne J) = am căzut şi mi-am scrântit mâna (s-a răsucit mâna). Tuta [?] mâra cu jâjetele (ALR I 1/49 J) = mâna toată, cu degetele. Mâra s-a buşit (Pe-Ne J) = mâna s-a lovit. Me dore mâra (Ko J) = mă doare mâna. Spâhnit-a mâra, a mes din loc (Pe-Ne N) = s-a scrântit mâna, s-a dus (a ieşit) din loc. Desna / desne mâr (ALI 1/42 B I Pu) = mâna dreaptă. Ie t-a rugăt neca duţi secura su desnş mâr ke l'-er nepravi plugu (Pu I 5/25) = el te-a rugat să duci securea sub mâna deaptă să-i dregi plugul. Mire mârle doru (Pe-Ne C) = pe mine mă dor mâinile. (Cu) amindo mâr (Ko B / Da) = (cu) amândouă mâinile. Cu mârle-n jep (Da) = cu mâinile-n buzunar.
•  Cârstiiănu / omu far de mâr(a) (Fi 256 Sd), omu far de mâr (Fi 256 S), omu far de mâra (ALI 1/86 B) = ciung; b) Parte a membrului superior, de la vârful degetelor până la prima încheietură (J). Pre mâr viru jâjetele (Pe-Ne S) = la mână vin (sunt) degetele.
• Zatucl cu mârle (ALR II N5/ 1408) = a bate din palme, a aplauda.
•  Mâra I mâra după pumen (ALI 1/18 B / S), după pumen (ALI 1/18 J) = încheietura mâinii. • De măre mârg (Pi) = nobil. 2. Antebraţ (Fi 259 J Sd). De la cuvât ân jos (Pa) = de la cot în jos. 3. Braţ (Ba S, ALI 1/41 B J S). Tot mâra, de la umer păr la cuvet (ALR I 1/49 J) = [îi zice] tot mână, de la umăr până la cot. Porta ân brâţe (Ba S), porta pre măre / măr (Ba S I N J) = a) duce în braţe (Ba S / N); b) duce în braţe (copilul la botez) (Ba J). S- Cf. brâţ 1, crulast, cuvet, dupalăcat, sulâcat. 4. Mânuţă (ALI 7/557 S). m PI.: mâr (Pe J, Mo J, Ca, Pe-Ne C S, Ko J B N ’s, Fi J S, Fo J Sd), măre (ALR I B J, Ko S), măre (ALI 1/44 S), pl. a.: mărie (Ba J N, ALI 1/41 B S, Ko J B N S, Pe-Ne C, Da), pl. a.: mărie (Fo J Sd), mârele (Ko S, Da). + lat. manus.
   mârâ v. mâra. mârângun v. marangun.
   mârcva (Fi 1819 Sd, Da), mârcvş (Ko N, Fi 1819 N S) s. f. 1. Morcov (Ko N). 2. Ruşinea fetei (Daucus carota) (Fi 1819 Sd). Cf. merlin 1, 2. ■ PL: mârcve (Da). + cr. mrkva.
101
mârcviţa
mârhast
   mârcviţa (Da) s. f. Morcov sălbatic (Şi în sintagma Mârkviţa şalvâdiga - Da). ■ PL: mârcviţe. + cr. mrkvica.
   mâre (Ma, By, We I, Na I, Ge, Pu, Pi, Mo., Ca, Pe-Ne J N S, Ko J Sd, Sâ-Fă, Fo) adv. Mâine. Io-i măre ve aratăi, ţe m-or pemintu ară (Pu I 5/13) = eu mâine voi avea plugari care îmi vor ara pământul. Cărle furg ăstez ovu, va fură mâre şi bovu (Mo 36 S) - cine fură astăzi oul, va fura mâine şi boul. Cire fura ăstez un oşor, mâre va şi bouu (ALR II N 6/1680) = cine fură astăzi un ou, mâine va fura şi boul. De la mâre rent'e (Ca) = de mâine înainte. Mâre cu ziia (Pe-Ne J) = mâine în timpul zilei, pe lumină. Joca, joca moi picore, mâre este sârbâtore. Samo noi jeiănţi ştim aşă cântă o pustu (Pe-Ne J) = joacă, joacă piciorul meu, mâine este sărbătoare. Numai noi, jeienenii, ştim cânta aşa la carnaval. Măi bur e ăstez ovu nego mâre gal'ira (Sâ-Fă) = mai bun e astăzi oul decât mâine găina. Mâre va gânni (Fo 165 S) = mâine va tuna. • Ca-oată-mâre (Ma) = răspoimâine. • Câte mâre (Na II) = poimâine. Cf. celaăt(u). + lat. mane. mâre v. mâra. mârş v. mâra.
   mâreca (Ma, Mi I, Ie, ALI 3/213 B J S, ALR II, Pe-Ne N, Ko J Sd, Da), mârekş (By, Na II J,Ko N S B, Pe-Ne N), mârecâ (Ma), mârecţ (Pi), mşrekş (Ge) Mânecă. Gile, far de mâreca, cu mârec, şcafuniţe noi am cl'emât (Ne N) = vestă, fără mânecă, [pe cele] cu mâneci, noi le-am numit ‘şcafuniţe’. • Coliru de mâreca (ALR II N 4/1167) = manşetă (la cămaşa bărbăteasacă). ■ PI.: mârec (Pi, Ko J B N S, Da), mâreke (Ko S), măreţ (Ko S), mârece (Ma), pl. a.: mârecile (Da). + lat. manica.
   mârecâ v. mâreca. mârecţ v. mâreca. mârecu v. mârecu. mâreke v. mâreca.
   mârha (Fi 1414 Sd), mârhţ (Fi 1414 N) s. f. Murdărie (noroi sau excremente) în lâna oii. Cf. basca, brâbonâţ, ţindărlinq. ■ PL: mârhe.
   mârhast (Da), f.: mârhasta (Da) adj, Răpciugos. Oia mârhasta (Da) = oaie răpciugoasă.
102
mârhş
mârşav
   mârhţ v. mârha. mâr ia v. mâna. mârita v. mărită, mâriâ v. v. mână.
   mârkfi (Pi, Ko J, Fi 244 J) vb. IV refl. (Despre oi sau capre) A se marii. Oia se mârkş (Pi) = oaia se mârleşte. D-atunce se oile mârkţs (Ko J) = după aceea oile se mârlesc. + cr. mrkati. mârlic (Ca) s. m. Mort (copil mort).
   mârml'i (Ko J), mârmni (ALR II) vb. IV intr. A mormăi. Ie av mes mârml'inda (Ko J) = el a plecat mormăind. Io mârmnes âns cu mire (ALR II 31) = eu mormăi printre dinţi. Cf. mormi. + cr. dial. mrmjat, st. mrmljati ‘a murmura, a mormăi, a bolborosi, a bombăni’.
   mârmni v. mârml'i.
   mârmotina (ALR II NI243) adj. Ursuz. Cf. ser. mrmljati.
   mârs (Da) s. m. Untură de porc. An corizma nu muncâţ mârsu
(Da) = în postul cel mare mu mâncaţi untură. Totu mârsu verit-a
granţl'iv (Da) = toată untura s-a râncezit. + cr. mrs ‘aliment gras
sau cu came’.
   mârşav v. mârşav.
   mârşava v. mârşav.
                   »
   mârsc (Da), f.: mârsca (Da) adj. Scârbos, spurcat, infect, josnic, vulgar (şi despre vorbă, vorbire).
   mârscota Da s. m. Ticălos, nemernic, pungaş. Ie-i o mârscota (Da) = el e un nemernic.
   mârskei (Da), mârşkşi (By, Pi) vb. IV refl. impers. A se scârbi, a i se face scârbă de ceva, a se îngreţoşa. Mi se mârskeâ de iei' (Da)
= mi se face scârbă de ei. mârşân v. marşân.
   mârşav (By, Na II J, Pi, ALR I 1/62 B J, ALR II 49/2267, Ca, Pe-Ne C J N S,KoS, Fi 1529 N, Da), mârşav (Pe-Ne Q, mârşav (Pu), mârsay f.: mârşava (Pe-Ne C, Ko J} Da), mârşavş (Ca, Pe-Ne N, Ko S), mârsavş (Ge, Pu), n.: mârşavo (Da) adj. Slab. Fost-a mârşav, pa s-a podebelit (Pe-Ne N) = a fost slab, apoi s-a îngrăşat. Fost-a asa mârşav ke n-a fost nego coza si osele de ie (Pu 31/2)
103
mârşav
                                                                    mârusa
                                                          *
                  = a fost aşa de slab că n-a fost decât pielea şi oasele de el. E ţâsta
                  mârşava cărna se zdrobeavo (Pe-Ne B) = şi carnea aceasta slabă se
                  zdrobeşte. Blâga mârşave (Pu 15/18) = vite slabe. • Câlu mârşav
                  (Fi 1529 N) = mârţoagă. • Mârşav caşi bacalaiu (ALR II 84) =
sfrijit. 4 Cf. slab, uscăt 2. * PI. m.:     mârşav, mârşâv, pl. a.:
mârşăvii, £: mârşave. 4 cr. mrsav ‘uscăţiv’.
   mârşav v. mârşav.
      , * »
   mârşava v. mârşav.
        * »
   mârşavş v. mârşav, mârşkfi v. mârskei. mârtişnâc v. martişnâc(u). mârtvâcca roj (Da) s. f. Crizantemă.
   mârtvfna (Pe-Ne N) adj. f. (în sintagma Mârtvena âpg) Apă moartă. Iâ l'-a pomajit cu ca mârtvena âpe, medijiiq, cerbica, şi pocle cu ca viie âpe (Pe-Ne N) = ea i-a uns cu apa cea moartă, medicament, gâtul, şi apoi cu apa cea vie.
   mârtveţ (Ko J, Fi 473 C J M, Da), mârtvşţ (Ca) s. m. a) Mort, cadavru. Jâlosta după mârtveţ (Fi 473 C J M) = doliu după mort; b) Mort (om matur). 4 Cf. mort, mârlic. ■ Pl.: mârtveţ (Fi 473 J C
M), mârtveţi (Fi 473 J). 4 cr. mrtvac. mârtvet v. mârtvet.
           f          *
   mârtvi god (Da) s. m. Ziua morţilor. Mârtvi god ăi ziia de lu morţi (Da) = ‘mârtvi god’ e ziua morţilor. + cr. mârtvi god.
   mârtviţa (Fi 136 J) s. f. Bisericuţă, capelă în cimitir. Cf. capeliţa1. ■ Pl.: mârtviţe. 4- cr. mrtvica.
   mârţina (Mo, ALR II N 2/282 Ko Da) s. f. 1. Mârţoagă (ALR II). 2. Stârv, hoit (Ko S, Da). 3. Derbedeu, haimana, ticălos (Ko S, Da). Pac tu-şti mârţina, niş coristq, slipcina, ke nu-ţ voi nigdar âto niş crşde (Mo 89 B) = păi, tu eşti o haimana, [la] nimic folositoare, hoţomană, încât nu-ţi voi [mai] crede niciodată nimic (nu te voi mai crede niciodată). 4 Cf. mulina. 4 cr. dial. mârcina.
   mârusa (Ia) s. f. Eufemism pentru organul genital femeiesc. La cadare, trei picore, şi do ţiţe fqta âre, şi mârusa ntre picore (Ia 31/73 J) = la căldare, trei picoare, şi două ţâţe fata are şi ‘mâruşa’ între picioare.
104
mâr va
                                                                         mârvita
                                                               9
    mârva (Ba B J, Pa, Fi 703 J Şc) s. f. 1. Fărâmă, firimitură (Fi 703 J). 2. (Sub forma de pl.). Ogrinji rămaşi din fân după ce au mâncat oile, turiste (Pa); 3. Fân mărunt rămas pe fundul carului după ce s-a descărcat fânul, stroh (ALR II N 1/132). 4. (Precedat de o are valoare de adj. sau de adv.). Puţin, niţel, oleacă. O mârva de cârne (Ba J S) = puţină came. Gâsta mul'ăre ie o mârva mai betâra de mire (ALR I 203 J) = femeia aceasta e puţin mai bătrână decât mine. Fost-am bolân, acmUa âm ie o mârva mai lâhco (ALRI 138 J) = am fost bolnav, acum îmi e oleacă mai uşor. O mârva mi-a fost teşco (Ko J) = mi-a fost puţin greu. O mârva omir ca şi ste voi (Pa) = puţini oameni cum sunteţi voi. O mârva vrşme (Ko J) = puţină vreme, puţin timp. După o mârva zile (Ko J) = după puţine zile. Se pure [ân lâptej o mârva cl'ây şi se usirţ, âncl'gya (Pe-Ne 1964/214 J) = se pune [în lapte] niţel cheag şi se încheagă. Diţa nu-s, fecuor, o mârva (Pe-Ne J) = copii nu-s, băieţi, puţini. O mârva diţa (Sâ-Fă) = puţini copii. Ânca o mârva rent'e ii (Ko J) = a merge încă un pic mai înainte. Aşteptâţ o mârva (Pe-Ne J) -aşteptaţi puţin. Io ştivu o mârva cuvintă hârvâţki (Pe-Ne J) = eu ştiu să vorbesc puţin în croată. Cf. ânlic, nemiga 2, mulina 1, mârva 3, mârvita I 1, II, III, puţin, slâbo 2, sl'edu, zâlica. ■ Pl. a.: mârvele (ALR IIN). + cr. mrva.
    mârvş v. mârva.
    mârvi (ALR II N, Fi 1151 Z) vb. IV tr. 1. A fărâmiţa. Mârves pâra (ALR II N 5/1319) = fărâmiţez pâinea. 2. A curăţa, a desfăca. Io mârves trukina (Fi 1151 Z) = eu curăţ porumbul. 3. A zdmncina (Pa). Cf. muli 2, ol' Vpi 1, omărvi, omuli 2. + cr. mrviti.
    marviţa (Ba B J, Mo, Pe-Ne J, Ko J, Fi 703 L, 1492 M), mârviţş (Ca, Fi 703 N) s. f. 1. Fărâmă, firimitură (Ca, Fi 703 L N). O mârvita de pâre (Ba J, Mo 127 J, Da) = o firimitură de pâine.
2. Cocoloş în lapte (Fi 1492 M). Cân se fadei a câşu, câle mârviţe de lăpte se poşniia lovi ure de âte (Da) = când se făcea caşul, acele fărâmiţe (cocoloaşe) din lapte începeau să se prindă una de alta.
3. (Precedat de o sau contopit cu acesta are valoare de adv. sau de adj.). Puţin, puţintel (Ko J). Gospod sudnic, staţ o mârvita (Mo 162 J) = domnule judecător, staţi puţin. Şedeţ o mârvita (Pe-Ne J)
105
mârviţş
me
= şedeţi puţintel. Se zabelţ cu putâru şi cu omârviţa de hleb, de hleb uscăt, de pâre (Sâ-Fă 112 7)= se drege cu unt cumpărat şi cu oleacă de pâine, de pesmet din pâine. Cf. ânlic, grebiţa, mărva I 1, II, III, mulina 1, 2, mârva, nemiga 2. ■ PI. mârviţe (Mo J). + cr. mrvica.
   mârviţş v. mârviţa.
   mâr zi (ALR IJ, Ko J, Da) vb. IV refl. A i se face urât, scârbă, a avea aversiune faţă de ceva, a detesta, a urî. Io pliukes yrumbo, mi se mârzş (ALR I 1/145 J) = eu tuşesc [?] (corect: scuip) urât, mi se face scârbă. + cr. mrziti.
   mâsg v. mâzg.
   mâste v. maste.
   mâsti (Fi. 1239 J Sd, Da), masti (Fi. 1239 A S) vb. IV tr.
1. (Despre struguri) A stoarce, a zdrobi (Da). Cuda vreme n-am mâstit grâzdile cu picorle (Fi 1239 Z) = mult timp n-am zdrobit strugurii cu picioarele. Mâsti grozdi (Da) = a stoarce struguri.
2. (Despre fân) A presa (Fi 972 Sd, Da). Mâsti firu (Da) = a presa fânul, "y" Cf. peştţi 1, 4, tari 2. + cr. masti.
   mâste v. maste.
       *
   mâştel v. maste.
   mâţâ (Ma), miţâ (Ma), miţş (By) s. f. Pisică. ^ Cf. maccâ.
   mâzg (By), mâsg (Ma) s. m. Mânz. (Ma, By). 2. Catâr (Ma). ■v" Cf. calic 2, măzga.+ cr. mazg.
   mâzga (Fi 1558) s. f. Catâr fătat în urma împerecherii unei măgăriţe cu un armăsar. Sr Cf. mula 1, 2, mulo, mulâţ. ■ PI.: mâzge. + cr. mazga.
   mbati v. imhati.
   me (Pu, Ie, Ao, Ga-Di, Ko Sd, Pe-Ne N S, Ko Sd, Ne-Per NY, Fi, Da), mev (By, Ie, Na II, Ga-Di, Ko), a mev (Ko J), meu (Ma), a meu (We I), ma (Ao), f.: mţ (By, Ge, Pu, Ga-Di, ALR II N, Ko Sd, Pe-Ne N S, Fi), a mş / mâ / ma (Ko J), mea (Ne-Per NY), mea (Ma, Fi S), me (We I) ma (Ao), n.: mevo (Da), a mevo (Ko J) pron. pos., adj. pos. Meu. (Indică un posesor şi unu sau mai multe obiecte posedate). Omu me ... m-a rugat ke se rgs si lui duţe ţeva za muncă (Pu I 5/20) = omul meu ... m-a rugat ca să-i duc şi lui ceva de
106
ine
mecanic
mâncare. Călu-i me (Pe-Ne N S)= calu-i al meu. Me frâte (Pe-Ne
N)  = fratele meu. Me lumer de telefon ăi ... (Ne-Bi JV) = numărul meu de telefon este ... Me nono scutâia ţe fefori spuravl'escu (Fi 502 S) = bunicul meu asculta ce povestesc copiii. Me câce fost-a âmbarkeit cuda ân (Da) = tatăl meu a fost îmbarcat mulţi ani. Me / a mev nono (Ko Sd / J) = bunicul meu. Câsta-i mevo şi câsta-i tevo (Da) = acesta e al meu şi acesta e al tău. într-a mei' ocl'i (ALR II N 5/1352) = sub ochii mei. Boii-s mei1 (Pe-Ne N S) = boii-s ai mei. Comarăcu a mel've [?] frâte (ALR II N 5/1336) = pălăria fratelui meu. A melvea căie (ALR II N 6/1576) = a tatălui meu. Mg sor (Pe-Ne N) = sora mea. Mea mâia verit-a din Suşnieviţa (Ne-Per NY) = mama mea a venit din Suşnieviţa. Anr-a mg truse (ALR IIN 5/1354) = în curtea mea. Câsa-i mg (Pe-Ne N S)= casa-i a mea A mg câsa, a mâ câsa (Ko J) = casa mea Lu mg fil'e mu nicad dosta de ca dulce (Fi 489 Sc) = fiicei mele nu-i sunt destule (nu-i ajung) niciodată dulciurile. Mea fţta ut-a vodene coziţe când a fos mica — fata mea a avut varicelă când a fost mică. Mei' fii' ânmefavgit tota ziia (Fi 488 S) = copiii mei învăţau toată ziua. A mei' mgre a poidit fecori (ALR IIN 6/1627) = merele mele le-au mâncat copiii. Io cuhesc festa scrob lu mgle trei fd'e (Pu 6/23) = eu gătesc această papară celor trei fiice ale mele. Vâcile-s mgle (Pe-Ne N S) = vacile-s ale mele. Iâle-s a mgle fil'e (ALR II N 6/1656) = ele-s fetele mele. Mgle vâc seu câle ăbe (Da) = vacile mele sunt cele albe. Padre / mul'ara / feţori / fd'e ma ((Ao) = tatăl meu, femeia mea, feciorii mei, fiica mea. ■ Ph m.: mei' (Na II, Ge, Ie, Fi), a mei' (Ie, Ko J), mei (Ma, Da), ma (Ao). fi: mele (Ma), a mgle (Ko J). ■ Gen, dat.: mel'vg, mel'g, mel'org (Ko J). + lat. meus, mea. me (m-) v. io. mş v. me.
   me (Da) (în sintagma Me par, preluată din graiul din zona Fiume) Mi se pare, îmi pare. v. io, par3, mea v. me. mea v. me.
   mecanic s. m. Mecanic. Lucraveit-a de mecânic pre brodure (Da) = a lucrat ca mecanic pe vapoare. + cr. dial. mekanic, it. meccanico.
107
mecat'gi                                                      medig
   mecat'şi v. meketgi.
   mecuş (Da) s. m. Ou fără găoace, numai cu pieliţă, mec (Ba Gb, Da), mecu (Ba B C) s. 1. Miez de pâine. Se zice mecu aii samo za pâra, e za frutu se zice polpa (Ne-Bi N) = se zice miez dar numai despre pâine, iar despre fruct se zice pulpă. Zvadi mecu din pâre (Da) = a scoate miezul din pâine. 2. Fărâmă, firimitură. Mecu de pâre (Ba B Q = firimitură de pâine. Cf. cocotlc, coşeniţa, meţ, moţ, ml'ezy, picoric, coriţa, polpa, supiţa, bobic, mărva, mârviţa, mulina.
   meccula (Fi 1651 J) s. f. 1. Moşmon. 2. Moşmoană. ■ PI.: meccule. Cf. meşpula. ■ PL: meccule. + cr. neckula. mecu v. mec.
   med (Ba C, Ca, Pe-Ne B C S, Fi 1574 Sd, Da) s. m. şi n. Miere. Geliţe ke medu făcu (Ba C) = albine care fac miere. Ţeliţa ţe lucrq medu, [k] ml'âre (Pe-Ne N) = albina care face miere. Hrvăţi zicu med, noi ziţen ml'âre (Pe-Ne N) = croaţii zic ‘med’, noi zicem miere. Med, mai prâvilno-i ml'âre (Pe-Ne S) = ‘med’, mai corect e miere. Ml'âre aii med (Pe-Ne Q = miere sau ‘med’. Ân Suşnieviţa: mnâre (Pe-Ne Q = în Suşnieviţa [i se zice]: ‘mnâre’. Şuşnevţi zicu mnăre (Pe-Ne B) = suşnieviţenii zic ‘mnâre’. Cf. ml'âre. ■ PI. m.: med Fi 1574 C L M Z), £: medure (Fi 1574 B S Sc Z). + cr. med.
   medâliţa (ALI 3/272 B) s. f. Medalie. Cf, medâl'ie. medăl'ie (Ca) s. f. Medalie. ^ Cf, medâliţa. ■ PL: medal'ii. + cr. medalja.
   medaviţe (Pi) s. f. Talisman. medic v. medig.
   medig (Pu, Pi, ALR I 1/108 B, Mo, Ca, Pe-Ne C N, Da), mediy (ALR I 1/108 J, Ca), medigo (Fi), medic (Ca) s. m. Medic. Si decla mqre clemă medigu (Pu I 7/25) = şi servitoarea se duce să cheme medicul. Nicur medig n-a putut ajuta lu cral'u (Mo 140 J) = niciun medic nu l-a putut ajuta pe crai. Medigo m-a zebranit cafelu (Fi 603 S) = medicul mi-a interzis cafeaua. Cf. duhtoru. ■ PL: medig (Pe-Ne N), medij (ALR I J, Pe-Ne C, Fi 603 S), medic (Ca), pi. a.: mediji (Pe-Ne N). + ven. medigo, it. medico, cr. dial. medih.
108
mediy
medvidu
   mediy v. medig.
   medigo v. medig.
   mediiănu (în sintagma Na mediiănu - Da) întâmplător, pe neaşteptate. Na mediiănu vro vota me domisles de vro besţda ke m$ nona ziceia (Da) = întâmplător îmi amintesc câteodată de vreun cuvânt pe care-1 spunea bunica.
   mediie (Ca) s. f. Medie. ■ PL: medii
   mediiut'i (în sintagma Na mediiut'i — Da) întâmlător, din întâmplare. Na mediiut'i mi s-a câsta dogodit, far de ke m-am şteptât (Da) = întâmplător mi s-a întâmplat aceasta, fără să mă fi aşteptat.
   medijiia v. medijiie.
   medijiie (Ga-Di, Pi, ALR I 1/109 B J, Ko B C Z, Pe-Ne C N, Ga-Di), mediziie (Ko S), medijiia (Da) s. 1. Medicament, leac. Io bevu medijiia (ALR 1/109 J) = eu beau medicamentul. Când ai mes ân sâmân t-am ruyât napostu neca nu uţi medijiiile (Pa) catul te-ai dus la iarmaroc te-am rugat anume să nu uiţi medicamentele. Mediji dăuu medijiia za lu bolni omir (Pe-Ne N) = medicii dau medicamente oamenilor bolnavi. Cere medijiie (Ko B C) = caută medicamente. Moreşti lâ medijiia (Da) = trebuie să iei medicamentul. 2. Medicină populară, tradiţională (Fi 142 J Sd) (Şi în sintagma Medijia de iârbe / lu nârodu (Fi 142 N S Sc / M Z).
N Cf. bolicina. ■ PI.: medijii (Pa, Pe-Ne C). + cr. medizija.
   medişnac (ALOI N 1/265) s. Stupină. + cr. medisnjak.
   medore (ALI 1/2 S) s. Măduvă, -v* Cf. yl'id 2, mozg. + ven. medula, it. midollo.
   medunâţ (Fi 1853 Sc) s. m. Mierea ursului (Pulmonaria officinalis). ■ PI.: medunţi.
   medvid (Ga-Di, Pi, Ca, Ko B, Fi, Fo 71 Sd, Da), medvidu (Ba J C Gb S Sc, Fo 71 L) s. m. Urs. • Măre medvid (Fi 8 L T)= Carul / Ursa Mare. • Micu medvid (Fi L N T) = Carul / Ursa Mică. ■v* Cf. urs, lup 1, voz. ■ PL: mevid (Fo 71 N), medviz (Ca, Fo L S), medvizi, medvidure (Fo 71 L). + cr. dial. medvid, st. medvjed.
   medvidiţş (Pi, Ba S) s. f. Ursoaică. + cr. dial mdvidico, st. medvjedica.
   medvidu v. medvid.
109
megavei
melisa
   megavei (Ca, Da) vb. IV iter. A merge. + mţre (meg) + -vei. mehc (Fi 334 Şc), f.: mehca (Fi 334 Şc) adj. Moale. S Cf. mole. + cr. dial. mehak, mehki. mehcşi vb. IV tr. A înmuia.
   meia (Pe-Ne J) s. f. Răzor care delimitează două proprietăţi agricole. Cf. cunfin 2 b. + cr. dial. meja ‘graniţă de stat’, mşje v. mşre.
   mejloc (Ma, By, Pi ) s. Mijloc. Ân mejloc (Pi) = în mijloc. ■ PL: mijloce, mijlocuri. mejnar v. mejnar.
   mejnar (Fi 129 Sd), mejnar (ALR II 93/2736, Ca, Fi 129 J Sc), meznar (Fi 129 S) s. m. 1. Ţârcovnic, sacristan (Ko J, Fi).
2. Clopotar (ALR II, Ca). 4* Cf. capelân 2, capelăr, nânculo. ■ PI.: mejnar (ALR II, Fi J Sc), mejnar (Fi Sd). + cr. dial. meznar. mejo v. mijol. mejol v. mijol.
   meket'gi (Fi 1426 Şc), mecat'şi (Fi 1426 L) vb. IV intr. (Despre capră) A behăi. 4* Cf. bekei, blekŞi, bl'eră, bl'erţi, vreskŞi. + cr. meketati.
   mekina (Da), mekinâ (Pi), mekinş (Pi, Mo, Ca ) s. Târâte. Vezut-am ke âi o bârsiţq de mekine (Pi II 6 S, Mo 26 S) = am văzut că e un sac de tărâţe. Pâre de mekina (Da) = pâine de tărâţe. ■ PI. mekine (Pi, Mo, Ca). + cr. mekinja. mekinâ v. mekina. mekinş v. mekina.
   melâi (Pa, ALR II N, Fi) s. 1. Plantă perenă cu foi lungi, verzi, ce se dă la porci (Pa). 2. Coada-racului (Potentilla anserina (ALR II N 2/458). 3. Jaleş de câmp, coada-vacii (Fi 1862 J) (Salvia pratensis).
4. (în sintagma Melâi măre - Fi 1864 J) Gura-lupului (Scutellaria altissima cynips). Cf. cuş, slavul'a 2. mşle v. me.
   melisa (Fi 1847 C M), melişa (Fi Sc), melisţ (Fi 1847 S), melişiş (Fi 1847 N) s. f. Roiniţă, mătăcină (Melissa officinalis). Cf. meta 1, metiţa. ■ Pf: melise (Fi 1847 CMS), milişie (Fi 1847 N). + cr. melisa, ven., it. melissa.
110
melisţ
meno
   melisş v. melisa. melişa v. melisa.
   melon (Ko S N, Fi 1686 J Sd, Ne-Io S, Da) s. m. şi n. Pepene galben. Io-m trâs cu cariola sâca zi âpg lu meloni şi lu anguriie (Ne-Io S) = eu am cărat cu roaba în fiecare zi apă la pepeni şi la lubeniţe. ■ PI. m.: melon (Fi 1686 J Sd Şc), £: melone (Fi 1686 Şc). || meloni (Ne-Io S, Da). + ven. melon, it. melone. melta v. malta, meltş v. malta, mşltţ v. malta.
   mei'1 (By, Pi), mel'u (Ma), mii' (Ko D, Fi 1156 Sd) s. m. Mei (Panicum miliaceum). Cf. lul'âce, proso. + lat. milium, ven. mei, melo.
   mei'2 (Da) s. m. Pic, strop. Mel'u de pâre (Da) = (un) pic de pâine. N-âm dracva mei' de nic (Da) = n-am dracului niciun pic de nimic.
   mei'3 v. me. mel'u v. mei'1.
   memoriia (Da) s. f. Amintire, aducere aminte, memorie. V$ grumbe memoriie (Da) = a avea amintiri rele. + cr. memorija, ven. memoria.
   mendula (Fi 1639 J Sd, Da), mendulş (By, Pu, Pi, Fi 1639 N S), mendulâ (Ma) s. f. 1. Migdal (Fi 1639 J Sd). 2. Migdală (Pu, Fi 1639 J Sd). Câtra sera l'-e fome, ţere-n zep si âfl§ mendule (Pu I 30/27) = spre seară îi este foame, caută în buzunar şi află migdale. ■ Ph: mendule. + cr. mendula, ven. mendula. mendulâ v. mendula. mendulş v. mendula. meneştrş v. manestra.
   meni (Ko J) dat. pron.pers. [1] Mie. (în sintagma Ioh meni! = vai mie!, luată ca atare din cr.).
   meno (Pu, Da) adv. (în sintagma Nu de meno = nu ... altfel). Iâ nu pote face de meno, namesto ânmesti cela musâtu bârhân, pus-âl-a pre umer, si-v mes cu ie (Pu I 27/8) = ea nu poate face altfel, în loc să îmbrace rochia aceea frumoasă, a pus-o pe umăr şi s-a
111
menta
mer
dus cu el. Nu putţ face de meno de... (Da) = nu putea face altfel decât... + ven., it. meno.
   menta (Fi 1676 J Sd, Da) s. f. Mentă. Cf. metiţa 2. ■ PL: mente. + ven., it. menta.
   mentre (Da) adv. Pe când, în timp ce. + ven., it. mentre.
   mer1 (Pi, Pa, Po B J, ALR II N, Pe-Ne C N J, Ko J, Fi 1617 J Sd, Ne-Bi) s. m. şi n. Măr (pom) (Şi în sintagma Lemne / stâblg de mer — Pe-Ne J / N). râlubu av din mer t'ă zletit (Ko J) = porumbelul a zburat din măr. Ân liha marele ţvetescu (Ne-Bi N) — în livadă merii înfloresc. Posadit-an cuda mer (Ne-Bi N) = am sădit mulţi meri. Pre meru creştu merele (Ne-Bi N) = în măr cresc merele. ■ PI. m.: mer (ALR II N, Pe-Ne N, Fi 1617 Sd, Ne-Bi N), mqre (Po J, Ko J, Pe-Ne J, Fi 1617 J, Ne-Bi N), meri (Ma. Pi, Po B), f.: mşre (Ko N S, Fi 1617 B SŞc). + lat. melus.
   mer2 (Ma, Po B J, ALR II N, Pe-Ne N J, Ko /, Fi 1617 J Sd, Ne-Bi N, Fo 96 J Sd, Da), mâr (Ma, rar) s. m. şi n. Măr (fruct). E ur mer e mole (Pe-Ne J) = şi un măr e moale. Mârânc meru ke-{ bur, mârânc doi mere (Pe-Ne J) = mănânc mărul că-i bun, mănânc două mere. Hârstei cu dinţi meru târd (Da) = a ronţăi mărul tare. A mei' mgre a poidit fecori (ALR II N 6/1626) = merele mele le-au mâncat copiii. Dq-m de mşre (ALR II N 6/1813) = dă-mi din mere. Marele din tomna amânât nedres (Pa) = merele de toamnă se coc târziu. Doi mere tondi (Po J) = două mere rotunde. Coja de mer (ALR II N 1/206) = coajă de măr. Nicad mai fini mere! (Ko J) = niciodată mere mai frumoase (bune)! Noştri betâri fost-a siromâşni pa-n vut sâmo blitva, cumpiru, mere, hruşvi şi frâz (Fi 1668 M) — părinţii noştri au fost săraci şi n-au avut decât sfeclă, cartofi, mere, pere şi căpşuni. Mejem pobirui mări (Fi 1014 J) = mergem să culegem merele. Za face ştrudelu rabe ve cuda mer (Ne-Bi N) = pentru a face ştrudel vă trebuie multe mere. Io maivoles muncă marele cu ţucaru (Ne-Bi N) = eu prefer să mănânc merele cu zahăr. Pre meru creştu merele (Ne-Bi N) = în măr cresc merele. Debla pl'ira de m§re, (Da) = pom plin de mere. Mes-am poberi mţrele (Da) = m-am dus să culeg merele. ^ Cf. iabucit'. ■ PI. m.: mer (ALR II N, Pe-Ne N, Fi 1617 Sd, Ne-Bi N), mţre (Pe-Ne J, Po J, Ko J, Fi 1617
112
mera
mşre
J, 1668 M, Fo S Sc),meare (Fo 96 7V), meri (Po B), mări (Fi 1014 .]), mieren (Fo L), f.: mere (Pe-Ne N, Fi 1617 B S Şc) || meri = pomii, mere = fructele (Ma). + lat. melum.
    mera (ALR II, Ko J) s. f. 1. Măsură. Preste mera mâra secure (Ko J) = secure peste măsură de mare. O mera de ţucor (Da) = o măsură de zahăr. 2. Vas de 10-15 litri cu care se măsoară laptele la stână. Mesura cu mera (Pa) = măsoară cu ‘mera’. 2. Măsură cu care se ia uiumul la moară (ALR IIN 1/181). + cr. dial. mera ‘măsură’.
    mşre (Ma, By, We I, Na I, Ge, Pu, Pi, Ra, Ga-Di, Pu, Ba J N S, Ga-Di, ALR II N, Mo, Ia, Ko J Sd, Pe-Ne B C J N S Sc, Ne Z, Ne-Per NY, Pu, Sâ-Fă, Fi, Da), merge (Ma, unde infhitivul se construieşte cu sau fără a: Merge durmi / a lucra = se duce să doarmă / să lucreze ) vb. III. intr. 1. A merge. Vârdiiile mergu si hitesc ân ie, e crâl'u mqre veseli-se cu iei' (Pul 16/41) = paznicii se duc şi îl împuşcă (trag în el), iar împăratul se duce să se bucure cu ei. Sta om vut-a za mere ân lucru (Pe-Ne Sc) = acest om a trebuit să meargă la lucru. Prende sorele meje, pre tot să păre coce (Ra) = pe unde soarele umblă, peste tot se coace pâinea. Mergu, viru la măr§ si mergu la o bărkiţe (Pu I 14/5) = merg, sosesc la mare şi se duc la o bărcuţă. Âta damargţa vinu svâţi din nevasta şi merg cu iâ la ojena (Pe-Ne C) = în dimineaţa următoare vin nuntaşii după mireasă şi se duc cu ea la mire. Nuşcâre mergu âm basgrica (Pe-Ne Q = unii se duc la biserică. Pa mergu ur cu ât cumpănii se pâr la câsş (Ko 333 Q = şi merg unul cu altul însoţindu-se până acasă. Oiile mergu prin strinta cale (Ne-Bi N) = oile merg pe drum îngust. Io mec pomâlo, i-âm vrqme, când verir, veri-voi (Pe-Ne C) = eu merg încet, eu am vreme, când voi ajunge, voi ajunge. Io âm frica cân meg pre grumba câle (Ne-Bi N) = mă tem (mi-e frică) când merg pe drum rău. Căl'i megu ânş şi âru (Mo 156 J) = caii merg singuri şi ară. Lâie bisâgele pre umer şi mqre pre lume (Mo 33 S) = ia desagii pe umăr şi pleacă în lume. Meri tu cu noi cân âşti şâ tare (Pe-Ne N) = mergi tu cu noi dacă eşti aşa de tare. Căla mqje ân fundu de ripa (ALR II N 6/1589) = drumul merge în fundul văii. Mec / mergu pre pir (Pe-Ne N / B) = se duc la nuntă.
113
mţre
mşre
Mejem pre pir (Fo 134 B) = mergem la nuntă. Mejem cosi (ALR II N 1/124) = mergem să cosim, ieşim la coasă. Noi mejem cântânda (Pe-Ne J) = noi mergem cântând. Bărba Berto lu Şt'avina vut-a pucşa şi mejeia-n Iov (Da) = unchiul Berto al lui Şt'avina a avut puşcă şi se ducea la vânătoare. Mes-av pe o călite şi intrat-av ân o boşke (Ga- Di 58) = au mers pe o cărare şi au intrat într-o pădure. A mes cât a mes (ALR II N 5/1432) = a mers cât a mers. A mes zăieno ân opt'ina (ALR II N 5/1481) = a mers de-a dreptul la primărie. Io mes-am (Pe-Ne C J S) = eu am mers. Noi mes-an / an mes (Pe-Ne C) = noi am mers. • Mere ânuntru = a intra. Zrâcu mge ânutru (Ko J) = aerul intră. • Mere ân zdolu = a coborî. Când io sâm la cârbur, când pales, totile dimu-n sus meje (Mo 142 J) = când eu sunt la cărbuni, când ard, tot fumul urcă. Meje leno ân vârh (ALR II N 5/1374) = urcă alene dealul [?] (corect: urcă alene). Sit'u-n stema mţre-n zdolu ărdânda [ke roştţ] e ân zgoru plângânda jke suzele ronţ] (Mo 91 B) = găleata coboară în ‘stema’ râzând [fiindcă face zgomot] şi urcă plângând [fiindcă varsă lacrimi]. • Mere fără / fare = a ieşi. Io meg făre e se rţţ vrur usa âncl'ide (Pu I 37/2) = eu ies şi vreunul veţi închide uşa. E l'-a broit cât mergu făre: ur, doi, trei (Mo 34 S) = şi i-a numărat câţi ies afară: unu, doi, trei. • Mţre cu iâ = a se culca cu ea, a se împreuna (sexual). Âflţ o fţtţ-n păt, mere cu iâ si pocle-v-o lâse si lucrţ raţunu (Pu 19/15)= află o fată, se culcă cu ea şi apoi o lasă şi face calculul. • Mţre cuntro = a merge, către, spre, întru întâmpinare. Ie mere cuntro si câvte ţe-i nuntru (Pu I 4/35) = el merge către ea şi se uită ce-i înăuntru. • Mere na cuse = a se face bucăţi. Ie-l' dăie o triskţ priste câp, tot na cuse mes (Pu I 26/24) = el îi dă o palmă peste cap, s-a făcut tot bucăţi. • Mere năzat (Pu I 4/79) = a se întoarce. Ontrăt mere iâ cu testa pul' năzat prende verit-a-v (Pu 14/79) = aunci ea se întoarce cu pasărea aceasta pe unde a venit. Mes-a năzat cu sele jil'e (Pe-Ne S) = s-a întors cu fetele ei. Io mey năzat dende am verit (Ko J) = eu mă întorc de unde am venit. • Mere na frăie (Fi 450 N) = se duce să facă dragoste. • Mere na robu / za zeta = a se duce ginere în casă. Mes-a / verit-a na robu (Fi 532 L Sc
114
m^re
m^re
/ Z) = s-a dus / a venit ginere în casă. • Mere na scurto = a merge pe scurtătură. Meg na scurto (Fi 87 N) = merg pe scurtătură.
•  Mgre-n sus / ân vârh / ân zgoru = a urca, a sui, a merge în sus.
•  Mere mnâ, mgre na şpâs = a se plimba. Meg mnă (ALR II 73 [IV]), mey na şpâs (ALR II 73 [V]) = mă plimb. • Mgre pre maia = a se duce-n mă-sa. • Mqre ocoli = a înconjura. Io mey ocoli (ALR II N 7/1895) = eu înconjur. • Mgre preste = a trece peste. [Pecl'aru] mes-a preste zid şi-ntrebăt-a tabac (Da 42) = [cerşetorul] a trecut peste zid şi a cerut tutun. • Mqre pre tote / tute patru = a merge pe brânci, a merge de-a buşilea. Fecoru mic mqje pre tute pâtru (când poşnq âmnâ pre picore şi pre mâr) (ALR I 2/240 J) = copilul mic merge de-a buşilea când începe să meargă în patru labe. Pre tote / tute pâtru mqje (Ko J) - merge de-a buşilea.
•  Mşre prin ascuns o (ALR II N 5/1249) = merge pe furiş. • Mqre de la / dila I t'â = a pleca. Ma mânt'e neg o va mqre dila ie, ăl rogq neca-l ţevâ neputţ (Pu I 12/34) = dar înainte de a pleca de la el, îl roagă să-i dea un sfat. Pocle ie mqre t'â (Pu I 4/5) = după aceea el pleacă. Şi ie mes-a t’â âmnânda pre câle (Pe-Ne Se) = şi el a plecat umblând pe drum. Poşnq-se zora lucrâ, io meg de la fqta t'â (Ia 35/93 J) = începe a se crăpa de ziuă, eu plec de la mândra. Ie av mes tâ (Ko J) = şi au plecat. Io mec t'â (Da) = eu plec.* M§re scupa = a se împreuna, a se aduna la un loc. Oile meyu scupa ân mâi miseţ, do deset cvârnâri de oi (Pe-Ne J) = oile se împreună în luna mai, până la patru sute de oi. 3. A umbla. Pul'i de yal'ire meyu pre sup voz (ALR II N 6/1825) = puii de găină umblă pe sub căruţă (ALR II 44/2235). • Mgre zos, mgre-n zdolu = a coborî. Ie meje zos câtra iâ iuvg roba spelât-a (Pu I 18/18) = el coboară la ea unde a spălat haine. Pac ie mgre zos (Mo 33 S) = şi el coboară. Sifu-n stema mere-n zdolu ârdânda (Mo 91 B) = găleata coboară în bazin râzând. • M§re ân clâs (Despre păioase) = a da în spic. Grâvu mgje-n clâs (Pa) = grâul dă în spic.
•  -/' mgre = i se cuvine. Ie [ziţej ke-l' va plaţi mai mund neca-l' mqre samo neca-l potcuiţ [câlu] (Pu I 31/8) = el [spune] că-i va plăti mai mult decât i se cuvine, numai să-l potcovească. • Mere-n
115
mţre
mţre
fondo (Pi 1) = a se cufunda. • Mţre + verb la inf. = a vrea să ... Pripravţ ţira pre scând si dâie piatu si lui, ma-l pure nopac si-l' ziţe: —„meri muncă?” (Pu 13/19) = pregăteşte cina pe masă şi-i dă şi lui talerul, dar îl pune pe dos şi-i spune: -„vrei să mănânci?”. 2. A se duce. Ie-l' ziţe ke mere-n ţela si ţela loc (Pu I 4/66) = el îi spune că se duce în cutare loc. Viru la măre si mergu la o bărkiţe (Pu I 14/5) = sosesc la mare şi se duc la o barcă. Ma se iusto ver ke meg, dă-m-er zeţe mil'âr pac voi mere (Pu I 22/33) = dar dacă chiar vrei să mă duc, îmi vei da zece mii şi mă voi duce. Io meg cţre colo foc (Pi II 5 S) = eu mă duc să caut fix: acolo. Când a ie vaca zdezdit, vaca cu ie mers-a-nboşcâ (Pi II 61 S) = când el a încălecat vaca, vaca s-a dus cu el în pădure. Mores mţre pre lume cţre jivl'enie (Mo 33 S) = trebuie să mă duc în lume să caut de-ale traiului. Doi mejţia lovi l'epuri, e ur ramarţia cubei obedu (aii merinda) (Mo 37 S) = doi se duceau să vâneze iepuri, şi unul rămânea să pregătească prânzul. Mejem cosi (ALR II N 1/124) = ne ducem să cosim, ieşim la coasă. Omiri mergu ân grâdure după lucrure (Ne-Io S) = oamenii se duc în oraşe după lucru. Am mes ân cetâte cu vozu (ALR II N 6/1827) = m-am dus în oraş cu căruţa. Jalostân meg te cţre, iuva misles k-ţr mere (Ia 19/33 B) = trist mă duc să te caut, unde mă gândesc că te vei fi dus. Ie mes-a din lemne-n codru (Pe-Ne Se) = el s-a dus după lemne în pădure. Ie zis-a ke mţre ţere sţ sor (Ko 237 S) = el a spus că se duce să o caute pe sora lui. După misa toţ omiri mergu ân oştariia, e tote mul'erle mergu câse cuhţi merinda (Fi 728 B) = după liturghie toţi bărbaţii se duc la cârciumă, iar toate femeile se duc acasă să facă de prânz. Jenskele meyu âm basţrike (Ko S) = femeile se duc la biserică. Meg la misa saca zi (Fi 371 B) = mă duc la slujbă în fiecare zi. Cel'i omir meyu-n basţreca (ALR II N 6/1616) = acei oameni se duc la biserică. Am mes câre vâcile (Pe-Ne J) = m-am dus să caut vacile. Mey ân Iov (Pe-Ne J) = mă duc la vânătoare. Si iei' a mes colţ (Pe-Ne S) = şi ei s-au dus acolo. Tu mes-ai colţ-m Bţrdo şi-nmeţât-ai limba (Ne-Per NY) = tu te-ai dus acolo-n Bărdo şi ai învăţat limba. Megu ân Râbaţ tirari, pre măre, scâdâ-se (Pe-Ne Z) = se duc la Rabaţ
116
merţla
meri
tinerii, la mare, să se scalde. Neca-ş meyu pre mâia (ALR II 18) = ducă-se-n mă-sa. Io meg colţi tărsurle (Fi 1199 N) = eu mă duc să pun araci în vie. O mu şi mul'gr a se prontescu şi mergu-n baserica şi se maritu, preftu-l' însora (Pe-Ne B) = bărbatul şi femeia se pregătesc şi se duc la biserică şi se căsătoresc, preotul îi cunună. 3. A intra. Râca mgre su ungl'i (Pe-Ne C) = frigul intră sub unghii (dă după unghii). Câre bo mgre far de capot ân dvor? (Mo 96 Gb) = care bou intră fără palton în grajd ? Meje ân căsa (Pe-Ne J) = intră în casă. Am mes tot iâdno-n căsa (ALR II N 5/1482) = au intrat toţi de-a valma în casă. Se nu mere nuntru ploia (Ko S) = să nu intre ploaia înăuntru. I-âm ân că cut'iţa mes (Pe-Ne J) = eu am intrat în coliba aceea. Mey oile ân maşuna (Pe-Ne J) = intră oile-n strungă. Măcca mere-n ceruse când âi râce (Pe-Ne N) = pisica intră în cenuşă când e frig. 4. A încăpea. Peştg bire bârsa neca mgje tot (ALR II N 5/1327, 1328. J) = îndeasă bine sacul ca să încapă tot. 5. A se întâmpla. Âta sera nâzat mes-a şâ (Ca) = în seara următoare iarăşi s-a întâmplat aşa. ■ Ind. prez. [1-6]: meg, meri / mei, mer / meie, merem, mereţi, meg (Ma), io mey, tu meji (tu mej), ie meje, noi mejem, voi mejeţ, iei' meyu (Ko J). meg, meri, mgre, mejen, mejeţ, mergu (Fi Sd, Pe-Ne N), [4-5]: mezen, mezeţ (Fi S), io meg, tu meri, ie I iâ mgre, noi mejen, voi mejeţ, iei' I iâle mergu (Fi 1348 Sc); meng, meri, mgre, mezen I meren, mezeţ / mereţ, meg (Pe-Ne S); [1]: mec / meg (Pe-Ne N / Ga-Di). Imperf.: mejgiam, mejgiai, mejgia ... (Fi Sd), mezgiam, mezgiai, mezgia ... (Fi S), mezgiam, mezeiai, mezgia ... (Pe-Ne S). Perf. c. [1]: Io-m mes / mes (Pe-Ne N / S). Viit.: meser, meseri, mesgre (Fi Sd). Part.: mes (Ko Sd). Inperat.: Mejeţ nuntru! (Da) = duceţi-vă înăuntru, intraţi! Cf. ii. + lat. mergere.
   merşla (Pe-Ne J, Fi 1573 J) s. 1. Arbust care face fructe ca o măslină mică, de culoare cenuşie, având gust astringent, porumbel (Pe-Ne J). 2. Fructul acestui arbust, porumbele (Pe-Ne J). 3. Păducel roşu (Crataegus oxyacantha) (Fi 1753 J). Cf. glog.
   merge v. mşre.
   meri (Da) vb. IV tr. A măsura. + cr. mjeriti.
117
merinde
mericân
   mericân (Da), f.: mericânca (Da) adj. American. ■ PI. m.: meicâni, f.: mericânkele (Da). + cr. dial., merikan, —kanka, ven. mericân, -canea).
   mericâna1 v. mericân.
   mericâna2 (Fi 1187 Şc) s. f. Viţă de vie sălbatică. «O” Cf. divl'âc 2. ■ PL: mericâne.
   mericânca v. mericân.
   mericânski (ALR II N, Ko J) adj. American. Mericănski ăl' (Ko J) = usturoi american. • Mericânskile sfârdl (ALR II N 2/562) = sfredel cu coarbă. Cf. lucit'. + cr. dial. merikanski.
   meric (Fi 235 J) s. m. Omuşor. *0* Cf. gârcl'ân 1, zalitâvâţ. merinda v. merinde.
   merindâ (Ma, Pu, Pi, Mo, ALR II, Pe-Ne J, Da) vb. I intr. A mânca de amiază, a prânzi. Merindu, bevu si mârâncu; saki zâlica gan$ (Pu 121/44) = prânzesc, beau şi mănâncă; fiecare vorbeşte puţin. Viru lovţi c-or merindâ (Mo 38 S) = vin vânătorii să mănânce de amiază. Merindâm (ALR II N 4/1084) = prânzim. Viro mănt'e ney merindări (ALR II N 6/1841) = vino înainte de a mânca de amiază. Ie av merindât (Pe-Ne 1964/195 J) = el a prânzit. Cf. merindşi. + lat. merendare, cr. dial. merendat.
   merindavşi v. IV intr. A prânzi. Ie âv merindavşit (Pe-Ne J 1964/195 J) = el prânzea. + merinda + —vţi.
   merinde (Ma, Pu, ALR II, Ko J, Pe-Ne J, S), merindţ (Pi, Ko S, Fi 728 N S), merinda (ALI 6/526 J B S, Mo, Po B, Fi 728 C J M S, Sâ-Fă, Da), marenda (Ko Sd, Sâ-Fă, Fi 728 B L Şc T, Da) s. f. 1. Mâncare, masă. CV emu la merinde (ALR II N 5/1267) = chem, invit la masă. Viro sămbatq sere câtra mire pâ ren făţe o măre merinde, o măre ţirg (Pe-Ne S) = vino sâmbătă seara la mine şi vom face o masă mare, o mare cină. Ura za făce marenda (Ko S) = vremea (ora) de făcut mâncarea. 2. Prânz, mâncarea de la amiază (Ma, Pi, Da). Mergu la merinde, merindu, bevu si mârâncu (Pu 121/44) = se duc la prânz, beau şi mănâncă. Doi mejeia lovi l'epuri, e ur ramarqia cuhei obedu (aii merinda) (Mo 37 S) - doi se duceau să vâneze iepuri, şi unul rămânea să pregătească prânzul. Ce va fi de merinde? (Pe-Ne J) = ce va fi de prânz? Mlli
118
merinde
merlic
me fii', docle io verir, tu scuhş merinda! (Ko 325 S) = dragul meu băiat, până voi veni eu, tu pregăteşte prânzul. Acmo meg merinda cuhfi (Sâ-Fă) = acum mă duc să pregătesc prânzul. Pociniţ zâlica după merindq (Fi 728 N) = odihniţi-vă puţin după prânz. După misa tote mul'erle mergu câse cuhşi merinda (Fi 728 B) = după liturghie toate femeile se duc acasă să facă de prânz. Za merindu muncât-an samo pâre şi câş (Da) = la prânz am mâncat numai pâine şi brânză. Mărânc ca mica merinde (Pa) = mănânc gustarea, ojinez. 3. Mâncarea ce se dă la nuntă sau la botez (Po B). 4. Amiază (Ma).* Ga mica merinde / merinda (ALR II N 4/1085 / Pe-Ne J) = gustarea de pe la ora 4, 5 după amiază, ojină. ^ Cf. iuzing, obed. ■ PI.: merinde (Fi J Sd). + lat. merenda, + ven., cr. marenda. merindş v. merinde.
   merindei (Ga B), marendei (Da), vb. I. intr. A mânca de amiază, a prânzi. + ven. marendar, cr. dial. marendat.
   merindiţă (Pi II /) s. f. Mâncare. Osnajit-a căsiţa şi parekţit-a merindiţa (Pi II 69 S) = a curăţat căsuţa şi a pregătit mâncarea. + merinde + —iţa. merită v. meritfi. merită v. mărită, meritei v. meritşi.
   merite! (Pi, Pe-Ne J), meritei (Da), merita (Ma) vb. IV tr. A merita. Le n-âv câ meritşit (Pe-Ne J) = el nu a meritat aceasta. Meriteşti ke-ţ dăie o trişca (Da) = meriţi să-ţi dea o palmă. + ven. meritar, it. meritare, cr. dial. meritat.
   meriţe (Ia) s. f. pl. Merişoare. Siru-i o ramniţş, pre iâ do mqriţe (Ia 1316 N) = sânul e o câmpie, pe el două merişoare. + mer2 + -iţe
   meriz (Ga IV, Ko J, Fo J, Ne-Bi N) s. m. 1. Fag pipernicit (Ko J). 2. Umbră (Ga IV). 3. Umbrar la oi (Fo 207 J). De besgda meriz n-am avzit (Ne-Bi N) = de cuvântul ‘meriz’ n-am auzit.
   merlş (Pi) s. f. Mierlă. (Turdus Merula). ■ PL: merle. + lat. merula, ven. merla.
   merlic (Ma, Pi), merlit' (Da), merliţ (Pi) s. Dantelă, broderie pe maginea veşmintelor. ■ PL: merlic. + it. merlo + -ic.
119
merlin
mesura
    merlin (Ma, Ko J, ALR II N 1/193, Fi 1693 Sd, Sâ-Fă), merlinu (Pe 2004 B, Ne-Bi N), mierlin (Fi 1693 J) s. m. 1. Sfeclă furajeră (ALR II N 1/193). Ur merlm(u), po de merlin, şâse merlin (Pe-Ne N) = o sfeclă, jumătate de sfeclă, şase sfecle. 2. Morcov (Ma, Ko J, Fi 1693 J Sd, Sâ-Fă). Tâtu merlinu segnit-a (Da) = toţi morcovii au putrezit. • Merlin divl'u (Fi 1819 J) = Ruşinea-fetei (Daucus carota).
    Cf. blitva, carota 2, corota 4, erbeta, mârcva 1, 2, mârcviţa, merliniţa, nap 2, 3, peşa, ţicla. ■ PL m.: merlin (Fi 1693 Sd, Ne-Bi N), mierlin (Fi 1693 J), £: merline (Fi 1693 B Şc), || merlini (Ma). + cr., ven. merlin ‘morcov’, merlinu v. merlin. merlit' v. merlic. merliţ v. merlic.
    mescula (ALI 5/489 J) s. f. Polonic pentru supă. Cf. pal' 1, pinariţa 1 b. + ven. mescola, cr. dial. mescola. meseţ v. miseţ.
    mesosic (Fi 1033 J), mesosicu (ALI 5/475 J) s. m. Cuţit de bucătărie. ^ Cf. cuţit, mârşân, poşâda b. ■ PL mesosice, mesosicure (Fi J).
    mestecă (Sâ-Fă) vb. IV tr. şi refl. A amesteca : Pac âv scupa mes cqle oi. Pac s-av mestecăt (Sâ-Fă) = şi au mers împreună oile. Şi s-au amestecat. ^ ^ Cf. pomişşi 1, misi, mişei 1, zmişţi 2. + lat. *ammixticare. mestel v. mastel.
    mesti v. ânvesti.
                  * A
    mestni (Sâ-Fă) adj. In sintagma croată Mestni ured= oficiul local. Nu-i ân besţreca [meritâta] samo ân mestni ured (Sâ-Fă) = nu-i [măritată] la biserică, numai la starea civilă. + cr. dial. mesni ured, st. mijesni ured. mesto v. namesto. mestru v. maestru.
    mesurâ (By, Ge, Ie, Pu, Pi, Pa, Pe-Ne N S, Ko J, Sâ-Fă, Da) vb. I tr. şi refl. I. tr. 1. A măsura. Mesuru, se nu me re-s privări (Pu I 7/38) = măsor, ca să nu mă păcălesc. Mesura cu mera (Pa) = măsoară cu ‘mera’. Ie i-a mesurât arelu (Ko J) = el i-a măsurat
120
mesurş
metemo
                  inelul. Av na librike mesurât lâptele (Sâ-Fă) = au măsurat laptele în
                  livre. 2. A ţinti cu puşca (Pu I 17/32*). 3. A număra. S-misurâ
                 fluriile (Pi) = se numără galbenii. II. ref. A se cântări. Toţi se
mesura (Ie) = toţi se cântăresc. + lat. mensurare.
    mesurş (By, Ge, Pi) s. f. Măsură. + lat. mensura.
                     meşpula (Fi 1651 L) s. f. 1. Moşmon. 2. Moşmoană. Cf.
meccula. ■ PL: meşpule. + cr. nespula.
    meştel v. maste.
    mestiv. ânmesti.
       »
    meştru v. maestru.
    meşturşit (Fi) adj. (Despre vin) Contrafăcut, falsificat. Viru meşturqit (Fi 1245 J) = vin falsificat (meşterit). Cf. (făcut) cu bătu, faturşit. + Part. lui *meştar§i (< cr. mestar ‘meşter’ + -(i).
    meta (Pa, Fi 1847 Sd, Da), metş (Fi 1847 S) s. f. 1. Roiniţă, mătăcină (Melissa officinalis) (Fi, Da). 2. Mohor (Setaria viridis) (Pa), "v" Cf. melisa, metiţa. ■ PL: mete.
    metâr (ALRII, Pe-Ne J N S, Ko J, Sâ-Fă), meter (Ko J), metâru (Ne-Bi N), metru (Da) s. m. 1. Metru. Prâşt'a se face de şpây, lunga-i âm^metâr şi po (Pe-Ne J) = praştia se face din sfoară, e lungă de un metru şi jumătate. Metăruu de nea fost-a vet' (Pe-Ne S) = a fost deja un metru de nea. Ur meter / metâr şi podiia (Ko J / Ne-Bi N) = un metru şi jumătate. Doi metri (Ko J) = doi metri. Uri pâtru cine metri (Pe-Ne N) = vreo patru, cinci metri. Un metâr de Iqmne (Sâ-Fă) = un metru de lemne. Şăse metri (Ne-Bi N) = şase metri, fuda metri cubi (Ko B) = mulţi metri cubi. 2. Unealtă pentru măsurat grosimea trunchiurilor de copaci, clupă (ALR II N 2/620). ■ PL: metri. + cr. metar. metş v. meta.
    metfi (By, Ie, Pi) vb. IV tr. A mătura. ^ Cf. meti, meturâ. + cr. meti, metem.
    metemo dir, metiamo dire (Da) Să zicem (că) ... (Locuţiune preluată din graiurile din nord-estul Istriei, folosită în stilul oral, pentru a sugera interlocutorului o convingere, o presupunere, o speranţă, sau pentru a-i face o precizare). Duce-l', metemo-dir, zălica căş şi ur jmuV de vir (Da) = du-i, să zicem, puţină brânză şi un pahar de vin. S-a pus pre câp, metemo-dir, caşi o baretiţa (Da)
                                                                                   121
metemtoga
metul'avş
= şi-a pus pe cap, cum s-ar zice, un fel de beretă. Metemo-dir ke ren veri: alora pripraveă nuşte za muncă (Da) = credem (sperăm, să zicem) că vom veni: atunci pregăteşte ceva de mâncare. Zis-ai ke ver cumpără ca câsa: metemo-dir ke ver primi pinez de te frâte-n Merica; e pocle? cu ce ver plaţi şpejele? (Da) = ai spus că vei cumpăra casa aceea: să presupunem că vei primi bani de la fratele tău din America; şi după aceea cu ce vei plăti spezele?
    metemtoga (Pu 2/30*) adv. Intr-aceea. + cr. dial. meten tega metla (By, Mi I J, ALR II, Sâ-Fă), mietla (ALI 5/511 J), metlş (By, Na IIJ) s. f. Mătură. lira lovit cu metla (Sâ-Fă) = i-a lovit cu mătura. • Metla de lemân (ALR II 150/3933) = măturoi, tâm, mătură de nuiele. Cf. metura. ■ PI.: metli. + cr. metla. metlş v. metla. metlicar v. metlicar.
    met licăr (Fi 1798 Sd, Da), metlîcar (Da), metliţâr (Fi 1798 S) s.
m.  şi n. Mătură, sorg, tătar (Sorghum vulgare). Maţola za metlicar (Da) = mai, ciocan de lemn pentru baterea sorgului (tătarului, măturii, tătarcei). Cf. sârc, sârkţt. + cr. metlicar.
    metliţa (ALI 5/403 J, Fi 1296 J Sd), metliţa (Da) s. f. Măturiţă. Metliţa de sârc (Da) = măturiţă de sorg. a) pentru vatră (ALI 5/4 J); b) pentru curăţatul vaselor folosite la prepararea vinului (Fi 1206 J Sd). Cf. meturiţa. + cr. metlica. metlita v. metli ta.
         *         9
    metlş v. metla.
    meti (By, Pi, Ie, Ko B J, Ne-Bi N, Da) vb. IV tr. A mătura. Cu metura se metţ (Ne-Bi N) = cu mătura se mătură. Cf. metfi, meturâ. + cr. mesati, metem.
    metiţa (Fi 1847 C M, 1674 Sc) s. f. 1. Roiniţă, mătăcină (Melissa officinaiis) (Fi 1847 C M). 2. Mentă (Menthae) (Fi 1674 Sc). ^ Cf. melisa, meta, menta. ■ PL: metiţe. + cr. dial. metica. metora v. metura. metru v. metâr. metula v. metura.
    metul' (Ga-Di, Pi) s. Luvăr, iarba care produce oilor gălbează. + cr. dial. metulj.
    metul'avş (Pi) adj. f. Stearpă, care nu dă lapte. Oia-i metulav$, 122
metura
mic
oiie-s metul'âvţ (Pi) = oaia-i stearpă, oile-s sterpe [probabil din cauza gălbezei n. n.]. + cr. dial. metuljava ‘oaie bolnavă de gălbează’.
   metura (By, Pi, Ie, ALI 5/511 B, Ne-Bi N) meturş (By, Ge, Pu, Pi, Ko Sd, Fi 1296 N), metula (ALI 5/511 S), metura (Ma), metora (Mi I) s. f. Mătură. Ie lăt-a metura si zdroţţ pri su pat cu metura (Pu I 5/6) = el a luat mătura şi împinge cu mătura pe sub pat. Metura novq meturg bire (Pi II 82 S) = mătura nouă mătură bine. La noi se zice metura. Cu metura se metţ (Ne-Bi N) = la noi se zice mătură. Cu mătura se mătură. Cf. metla. ■ PI.: meture (Fi). + Probabil cuv. autohton.
   metura (Pi), vb. I tr. A mătura. Metura nov§ meturş bire (Pi II 82 S) = mătura nouă mătură bine. Cf. med. + Din mătură, meturâ v. metura. meturş v. metura.
   meturiţa (ALI 5/493 B S), meturiţş (Fi 1296 N) s. f. Măturiţă. O mikg meturiţe (Fi 1296 N) = o măturiţă mică. Cf. metliţa. + metura +-iţa, -iţq. meturiţş v. meturiţa.
   meţ (Pe-Ne S, Ko B) s. m. şi n. Miez. Ţudg meture (Ko S) =
multe miezuri. ^ Cf. cocotic, coşeniţa, moţ, ml'ezy, picoric, coriţa,
polpa, supiţa. ■ PI. m.: doi meţ (Pe-Ne S, Ko B), f.: meţure (Pe-Ne
S, Ko B). ’
   metâ v. ânmetâ.
       * * ^
   meţât (Ga-Di) s. m. învăţăcel, discipol, meu v. me. mev v. me.
   mezga (Fi 1732 J) s. f. Album. Cf. mozg, mozâc 2. ■ PI.: mezge.
   meznar v. mejnar.
   mezolu v. mi joi.
   mi dat. n. a. pron. pers. [1] v. io.
   mic (By, Ge, Na II, We II, Pu, Pi, Mo, ALR I J, Pe-Ne N, Ko J Sd, Fi NS, Sâ-Fă, Da), micu (Mo, Ko J S, Fi J Sd), f.: mica (Ie, Ba C, ALR I B, ALR II, Pe-Ne N, Ko J Sd, Fi J Sd, Da), mikţ (Ge, Pu, Ba S, Mo., Ko S, Sâ-Fă, Fi N S), mică (Mo. N.), n.: mico (Ko J,
123
micu
micu
Da) adj. 1. Mic. Micu ie şi oştru; totile svitu ânmgşte e sire nu pote [ÂcuJ (Mo 139 J)= e mic şi ascuţit; pe toată lumea o îmbracă dar pe sine nu poate [Acul]. [Omu] ie mic (ALR I 1/60 J) = omul e mic. An tabakera de tabâc val'g ke-m puri-um^pulic mic (Pe-Ne N) în tabachera de tutun trebuie să-mi pui un puişor mic. An mic glajic (Fi 605 J), un mic jmul'iţ (Fi 605 S) = un păhăruţ mic. Când-â feţori fost miţ, lucrâvgian boriţu za Boziţ (Fi 377 S) = când au fost copiii mici, făceam brăduţ de Crăciun. O mica stg (Ba C) = o stea mică. Mul'âra ca mai mica (ALR I 2/194 J), ca mai mica jensca (ALR I 2/194 B) = femeia cea mai mică. Mica jensca (Ko J), mi kg zenskg (Ko S) = femeie mică. Mai mikg furmige (Pu I 21/1) = cea mai mică furnică. Câre ribg-i mai mike-n măre? (Mo 42 S) = care peşte e mai mic în mare? Şi vut-a trei fecor mic caii şi ie (Pe-Ne N) — ş ia avut trei copii mici ca şi el. Ie vut-a trei feţoriţ miţ (Ko S) = el a avut trei copilaşi mici. Mi-e ruşire cu sta să mica bâcva (Pe-Ne N) = mi-e ruşine cu acest butoi aşa de mic. Mica creda (Fi 1593 J) = turmă mică. Mike ole I oliţg (Fi 592 N / S)= oală mică, oliţă. Oia zlezg mico (Ko J) = oaia fată [miel] mic. Mic / miţ omir (Ko J Sd / Ko S) = oameni mici. Mic jenske (Ko J Sd), miţ zenske (Ko S) = femei mici. Câsta-i tot mico (Da) = acestea sunt toate mici. • Mica căsina (ALR II 257) = cocioabă. • Ca mica văya (ALR II N 2/347) = fiecare din cele două bucăţi de lemn, prinse de crucea căruţei, de care se agaţă ştreangurile hamurilor ca să tragă caii la căruţă, orcic. • Ân mi kg vrgme (Pu, Mo, Pe-Ne S) = în scurt timp, la puţină vreme. Iei' verit-a n mikg vrgme (Pu I 6/6) = ei au venit în scurt timp. Ma cărle va fâţe ân mikg vrgme pocora, ie morg pati (Pu I 16/74) = dar care va ispăşi în puţin timp, el va trebui să sufere. L-a leyât şi-n mikg vrgme trăs-l'-a aclo iuvg âs (Mo 36 S) = i-a legat şi-n scurt timp i-a dus acolo unde sunt. Hmoţe de mikg vrgme (Ko S) = acum de puţin timp. • De mica vrgme = de puţin timp. Bivg oca de mica vrgme (Da) = locuieşte aici de puţin timp. 2. Scund. (Fi 326 N S). Mica miza (ALR II 80) = masă scundă, mică. ^ Cf. nizâcl ■ PI.: mic (Ma, Fi 605 J, Pe-Ne N), miţ (Na II, Ge, Fi 377, 605 5), £: mice (Ma). Cf. nisca. + lat. *miccus, -a, -um
   micu v. mic.
124
mie
mihoşnâc(u)
   mie v. io. miel v. mnel. miezgu v. ml'ez. miyşi v. migşi. migei v. migşi.
   migfî (By, We I, Be. Ie, Pi. ALR II, Ko N S, Fi 44 5, 199 C J), mihşi (ÂLR II), miyşi (Ko J, Fi 199 J), migei (Da) vb. IV intr. 1. A clipi (Ko N S). Mihea cu ocl'i (ALR II 4/6822 [I]), cu ocl'i miheţ (ALR II 4/6822 [II]) - clipeşte din ochi. 2. A face cu ochiul (Fi 199 C J) (Şi în sintagma Migşi cu ocl'u - ALR I 1/76 B). 3. A fulgera (By, We I, Be. Ie, Pi). Migţ (Pe-Ne S, Fi 44 S) = fulgeră. Mai mund se zice larnpţ, se zice şi migţ (Pe-Ne N) = mai mult se zice ‘lampş’, se zice şi ‘migş’. Io miges = eu fulger (cu privirea, cu ochii) (Fi 44 Sd). Senoci migeit-a t'âro (Da) = astă-noapte a fulgerat foarte tare. Cf. bliskqi, creşi, lămpii, lascatşi, migni, nemigni, zemigni. ■ Ind. nrez. [1-6]: : miyes, miyeş, miyţ, miyqim, miyşiţ, miyes (Ko J); [1]: migesc / miges (Ko S / N), [2-6]: migesti, mig$, migşin, migşiţ, migescu (Ko S). + cr. dial. migat, st. megati.
   miyşi v. migşi.
   migni (Fi 189 S, Da), miyni (Fi 189 J), mihni (ALR I J) vb. IV intr. 1. A face cu ochiul. Io voi ţiie mihni (ALR I 1/76 J) = eu îţi voi face cu ochiul. 2. A fulgera (Da). Cf. migţi 2, 3, nemigni, zemigni.
   miyni v. migni.
   mih (Fi 1212 Sc 1297 Z, Da) s. m. 1. Foaie pentru sulfatat (Fi 1212 Se). 2. Burduf de piele pentru vin (Fi 1297 Z). Mihurle za vir (Fi 12976'c) = burduf pentru vin. 3. Cimpoi (Da). ^ Cf. fale 2, fufaliţa, mihur, skiţet. + cr. dial. mih, st. mijeh. mih şi v. migşi. mihni v. migni.
   mihoşhâc(u) (By, Ie, Ge, Pi, Pe-Ne N S, Ko S, Fi 353 Sd, Sâ-Fă, Fo 228 Sd, Da) s. m. 1. Octombrie. Pocle vire jţţile miseţ, otobre, aii cum âl noi cl'emân ân Susneviţq mihoşhacu (Ko S) = după aceea vine luna a zecea, octombrie, sau cum o numin noi în Suşnieviţa ‘mihoşnacu’. 2. Septembrie (Ge). Cf. oktober. + cr. cak. miholjscak (influenţat de antoşhac ‘ianuarie’) (Sâ-Fă).
125
mihur
mijul
    mihur (By, Ge, Pi, Ga-Di, Mo, ALR II, Ko, B, Fi 1297 Şc, Sâ-Fă, Da) s. m. şi n. 1. Băşică (Pi, Ga-Di, Da) a) cu apă în talpă (ALR II 77 [V]); b) pe piele (Da); c) Vezica urinară (Sâ-Fă, Da). Cănţer de mihur (Da) = cancer la vezica urinară, d) Băşică (de porc) (Ko B). • Mihur îm^,pâma de picor (ALR II 77 [IV]) = bătătură în talpă, corectat de [V]: băşică cu apă în talpă. • Mihur pre limba (ALR II 37) = puşchea pe limbă. • Mihur za vir (Fi 1297 Şc) = burduf de piele pentru vin (Fi 1297 Şc). 2. Ochi (în ghicitoare) Desupra cosmatu, de jos cosmatu e ân pode mihuru [ocl'u] (Mo 145 J) = deasupra părosul, dedesubt părosul şi la mijloc băşica [ochiul]. 3. Cursură la pâine (ALR II N 4/1063). 4* Cf. mih. ■ PI. m: mihur (Ko B), f.: mihure (Ko B) || mihuri (Ge). + cr. dial. mihur, st. mjehur ‘băşică, balon’, ven. migur ‘maţ pregătit pentru făcut câmaţi’. miţe v. io.
    mijşi (Ma) vb. IV intr. 1. A scânteia. 2. A lumina. 3. A fulgera.
  4* Cf. mijţi.
    mijeriia (Fi 1181 Sd, Da), mijeriie (Fi 1181 N), miserie (Ma, By, Pi), miserie (Ma), mizerie (Sâ-Fă), mizerie (Fi 1181 5) s. f. Sărăcie (Pi, Fi, Sâ-Fă, Da). 2. Mizerie (Ma, Sâ-Fă). 3. Ticăloşie (Ma). 4“ Cf. siromâştina 1. ■ PL: mijerii. + cr. mizerija, ven. mijeria, it. miseria.
    mijeriie v. mijeriia.
    miji (Ma) vb. IV intr. A scânteia, a lumina, a fulgera. 4- Cf. mijei. mijo v. mijol.
    mijol (ALI 5/481 B, Fi 604 Sd, Da), mijolu (Pi S), mijo (Pe-Ne C, Da), mijul (Pe-Ne Cj, mijul' (Pe-Ne C), mejol (Pi, By, Mo), mezolu (Ie) s. m. şi n. Pahar. Io bevu ur mejo de vir (Mo 415) = eu beau un pahar de vin. Io popes cesta mijul aii jmuV de vir. Mai mund se zice mijul (Pe-Ne C) = eu beau acest pahar de vin. Mai mult se zice ‘mijul’. 4* Cf. kikera 1, ylâj 1, jmul'. ■ PL m.: mijol (Fi C M T Z), f.: mijole (Fi B Se). + cr. mizol.
    mijolit' (Fi 605 Sd) s. m. Păhăruţ, mijolit'u de rakiie (Fi 1311 L) = păhăruţ de ţuică. 4* Cf. bit'erln, glazic, jmul'it'. + mijol +—it'. mijolu v. mijol. mijul v. mijol.
126
miliun
mijuP
   mijul'v.mijol.
   mikic (Ma, By, Pi), mlkiţu (Na I, II), f.: niikica (Ma), mikice (Ma) adj. Micuţ. Cf. mikicic. + mic + -ic. mikica v. mikic. mikice v. mikic.
   mikicic (Pe-Ne N), mikiţiţ (Ga-Di), adj. Micuţ. Mikicic, de zgce — dvanâis kil (Pe-Ne N) = micuţ de zece, douăsprezece kilograme. Cf. mikic. ■ PI. m.: mikic, f.: mikice. + mic (prin dublă derivare) mikiţiţ v. mikicic mikiţu v. mikic.
   mii (Ma), milş (Pi) s. Milă geografică. ■ PL: mile. mila v. mili. milş v. mili.
   milf (By, We II, Pi) s. f. Milă. Mie-i milg (We II) = mie mi-e milă. -Y- Cf. milo.
   mili, f.: milş (Ko S, Da) adj. (Preluat din cr. mai ales ca voc. sintagmatic) Mili me fii (Ko S, Da) = dragul meu băiat. Milg mg fil'e (Ko S) = draga mea fată. Mila mg (Da) = draga mea. + cr. mili, mile, miliiun v. miliun.
   milina (Da), milinş (Pu) s. f. Milă [?] (Corect: senzaţie agreabilă, plăcută, plăcere). Si ie de miling ţe li s-a vezut ke-s lui roditel' ... obârnit-s-a ie nâzat (Pu I 4/67) = şi el de mila (corect: plăcerea) ce i s-a făcut că-s părinţii lui ... s-a întors. Mn-a făcut milina (Da) = mi-a făcut milă [?] (corect: plăcere). + cr. mila. milişiş v. melisa.
   militarizai (Da) vb. IV tr. A militariza. Cân-a voisca verit, taliiâni militarizeit-a brodu iuva-m lucrăt (Da) = când a venit războiul, italienii au militarizat vaporul unde am lucrat (lucram).
   miliţiia (Da), miliţiie (Ko J) s. f. Miliţie. Neca miliţiia câre (Da) = să caute miliţia. + cr. milicija. miliţii^ v. miliţiia.
   miliţioner (Sâ-Fă) s. m. Miliţian ■ PL: miliţioneri. + cr. milicioner.
   miliun (Sâ-Fă), miliiun (Da), mil'un (Da) num. cârd. Milion. ■ PL: miliuni. + ven. miliun, cr. dial. miliiun.
127
milo
mire
    milo (By, We II, Ko J, Da) s. f. Milă. (în sintagma E-a fost milo) Nu l'-a fost milo de niţur (We II) = nu i-a fost milă de nimeni. E-a fost milo de mâie (Ko J) = i-a fost milă (i-a părut rău) de mama (lui). Cân se ucideia porcu, miie fost-a milo (Da) = când se tăia porcul mie mi-a fost milă. Cf. mil§. + cr. milo.
    milost (By, Pi, Mi I, ALRIIN) s. Milă, pomană. Meje pre silişte după milost (ALR II N 6/1822) = merge prin sat după pomană. (Şi în sintagma luată din cr. Na milost i nemilost - Ko J) = la mila (cuiva, după bunul plac al cuiva). + cr. milost.
    milostiv (Pi, Ko J), f.: milostiva (By, Ie, Ko J), milostivş (Pi) adj. Milos, milostiv. + cr. milostiv, milostiva v. milostiv, milostiv^ v. milostiv, mii' v. mei'1.
    mil'ia s. f. Milostivenie (în sintagma Mil'ia boijia - Sâ-Fă) = milostivenia lui Dumnezeu. ^ Cf. boi zi. + cr. milje ‘plăcere’ + bozji ‘dumnezeiesc’.
    mil'âr (By, We I, Pi, Pu, Ga-Di, Pe-Ne S, Ko B S, Fi 300 Sd, Sâ-Fă, Fo 274 , Sâ-Fă, Da), mil'ar (Ie, Ga, Ga-Di, Pe-Ne N), mil'aro (Pe-Ne S), mil'aru (Pe-Ne N), mil'âri (Ko S) num. cârd. m. O mie. Mil'âr soldâţ (We I) = o mie de soldaţi. Ma se iusto ver ke meg, dă-m-er zqţe mil'âr pac voi mere (Pu I 22/33) = dacă totuşi vrei să mă duc, îmi vei da zece mii şi mă voi duce. Ântru mil'âr ăn nâzat (Pe-Ne S) = cu o mie de ani în urmă. Mil'âr seden sto osamnaist (Pe-Ne N) = o mie şapte sute optsprezece Jgce mil'âr (Ko S) = zece mii. Dvăiset pet mil'âri de nărod (Ko S) = 25.000 de oameni. Cf. tâujânt, tisut'. • Na mil'âri (Fi 300 Sd) = cu miile, mii de. Su voisca murit-a na mil'âre de nârod (Da) = în război au murit oameni cu miile. Cf. mil'e, tâujent, tisut'. ■ PI.: mil'âr (Pe-Ne S) milari (Fi 300 S), mil'âre (Da). + cr. miljar, it., migliaro mil'âri v. mil'âr. mil'aro v. mil'âr. mil'aru v. mil'âr.
    mil'e (Ma, By) num. cârd. Mie. Cf. mil'ar. ■ PL: mii'. + lat. miile.
128
nul'enic
minui
   mil'enic (Fi 346 J) s. m. Fiul cel mai iubit. ■ PL: mil'enic, mtt'eniki. + cr. milenik. miriin v. miliun.
   mimo (Pi) prep. Lângă, + cr. mimo. miniierg (Ko S) s. f. Mină. ministâr v. minister.
   minister (ALR II N 4/890), ministâr (ALR II N 4/890) Ministru. + cr. dial. minister.
   mina (Pi, Da) s. f. 1. Gaura ce o fac pietrarii în piatră ca să o spargă (cu dinamită) (Pi). 2. Mină (Da). + it. mina.
   mingi (Pi) vb. IV tr. A sparge pietrele cu dinamită. + cr. dial. minat, minin, it. minare.
   minţi (Ma, By, Ao, Ge, We, Pi, Mo J, Pe-Ne J, Ko J, Fi 99 J) vb. IV intr. A minţi. Minţi â! (Ko J) = minţi! Au crezut ce au frâtele minţit (Mo 141 J) = a crezut ce a minţit, fratele. Nu ie că îs tina, iei' mintu (Pe-Ne J) = aceea nu este adevărat, ei mint. Ie pote minţi (Pe-Ne J) — el poate minţi. Nu minţi, nu minţiţi (Pe-Ne J) = nu minţi, nu minţiţi! Ie av minţit (Mo 165 J) = el a minţit. Se voi minţireţ (Pe-Ne J) = dacă voi veţi minţi. Se câpra minte cornu spure (Pe-Ne J) = dacă minte capra, cornul spune. + lat. mentiri.
   minţul'e (Ko J) s. f. Mincinos. Aşâl' minţul'e şi pocvariţ omir (Ko J) = aşa oamnei mincinoşi şi stricaţi. ■ PI.: minţul'e.
   minut (By, We, Pi, ALR II N 2/577, Pe-Ne N S, Ko J, Ne-Per NY, Sâ-Fă, Da) s. m. Minut. Voi te kemâ nâsta do cine, zţce minuţ (Ne-Per NY) = te voi chema din nou peste cinci, zece minute. Zţce minuţ (Pe-Ne N) = zece minute. Pet minuti (Ko J) = cinci minute. Stgpta-m uri dvaiset minuti (Da) = aşteaptă-mă vreo douăzeci de minute. • A dovile minut (Pa) = secunda următoare. ■ PI.: doi minute (Pa), minuţ (Ne-Per AL)- ■ PL minuţ (Ne-Per AL), minuti (Ko, Da), minute (Sâ-Fă). + it. minuto, cr. dial. minut, st. minuta.
   mingi vb. IV tr. A pritoci. Io voi minţi rasolu (ALR II N 4/1106) = eu voi pritoci moarea de varză. Cf. mninui. + cr. dial. minjat, st. mijenjati.
   minui || minui vb. IV tr. A schimba, a înlocui. Diţa âu poşnit
                                                                                    129
mir                                                          mira
minui, hrvaţki cuvintu (Sâ-Fă) = copiii au început să schimbe, vorbesc în croată. Cf. minţi. + cr. mijenjati.
    mir (By, Be, Ie, Pu, Pi, Ga-Di, Pa, Ia, Pe-Ne N, Sâ-Fă, Da) s. Pace, linişte. Fol'a, zis-am, de cumpir, irima nu-n dăie mir (Ia 16/13 N) = foaie, zis-am, de cartof, inima nu-mi dă pace. Miru ântre omu şi-ntre mul'ăre n-ă fost (Ko J) = nu a fost pace între soţ şi soţie. • Na / u mim (Pu, Mo J, Ko J Fi Z / Ko J, preluate ca atare din croată) = în pace, în linişte, în tihnă. Si ie-l' s-a tunţe nsurât si na mim zivit (Pu I 2/47) = şi ei atunci s-au căsătorit şi au trăit în pace. Lasaţ-âl' na mim (Mo J) = lăsaţi-i în pace. Şi s-a zel'ubit şi remas-a scupa şi na mim jivescu (Mo 32 5) = şi s-au iubit şi au rămas împreună şi trăiesc în pace. Lăs-me na mim (Fi 111 Z) = lasă-mă în pace. Nu puteţ na mim stă? (Pu I 24/8) = nu puteţi sta liniştiţi? Na mim jivescu (Da) = trăiesc în pace. + cr. mir.
    mira (Ma, Pu, Pi, Ba B, S Sc, Mo, Ia, Fi 1442 Z, 1465 J, Pe-Ne J S, Ko J Sd, Da) vb. IV tr. 1. A mâna. Ţa vote-l rei miră [câlu] -n stălţ (Pu I 28/30) = atunci vei mâna [calul] în grajd. N-a câsa mirât (Pe-Ne J) = ne-a mânat acasă. Oile se mirâia-n codru, şi vâţile, pâşte (Pe-Ne S) - oile se mânau în (la) munte, şi vacile, să pască. Miră ân păşe (Fi 1465 J) = a mâna la păşune. Miră boii la pâşure / pâşurâ (Ma) = mână boii la păşune. 2. A duce. Ren vo pure pre ie [pre âsir] şi re vo mira zecopei (Pi II 20/48 S) - o vom pune pe el [pe măgar] şi o vom duce să o înmormântăm. Tire vor drâci purtă, pac t-or ân pâcâ miră (Ia 17/23 N) = pe tine te vor purta dracii şi te vor duce în iad. Miră blăya âm păşe (Ko J) = a duce animalele la păşune. Miră cu vozu gnoiu âm pol'e (Ko Sd) = a duce gunoiul în câmp cu căruţa. Iei re miră vâca lu bâcu când nu re ploii (Fi 1442 Z) = ei ar duce vaca la taur când nu ar ploua. Mirăt-l-a-n scolţ de mâr [a] (Ba S) = l-a dus la şcoală de mână. T-a mirât muşât ân pârjun, c-a iendarmi cl'emăt (Mo 61 S) = i-a dus frumos la închisoare că au chemat jandarmii. Miră boii pâşte (Da) = a duce boii la păscut. 3. A conduce. T-oi miră la coriiera (Da) = te voi conduce la autobuz. Cf. adurâ 3, dopel'ţi, + lat. minare ‘a ameninţa’.
130
mirâcul
misă
   mirâcul (Ko Sd, Da) s. Minune. Iei' a lucrât mirăculi (Ko Sd) = ei au făcut minuni. ■ PI.: mirăculi. + cr. dial. mirakul, ven. mirâcul.
   mira v. mârâ.
   mirân (Pa), miren (Sâ-Fă), f.: mirnţ (Ca), n.: mirno (Ca) adj. 1. Blând (Pa, Ca). 2. Liniştit, paşnic (Ca, Sâ-Fă). Ke-i previşe bur si miren (Sâ-Fă) = că e prea bun şi liniştit. + cr. dial. miren, st. miran, -na, -no.
   mire (By, Ao, Ge, We I, Na I, ALR II, Fi 42 S, Da) Acuz. pron. pers. [1] v. io. miren v. mirân.
   miri (By, Ge) vb. IV refl. A se mira. <>- Cf. cudl se. mirnş v. mirân. mirno v. mirân.
   mis (Pe-Ne S, Da) s. Vis. Io-m vut senot'i grumb mis (Da) = eu am avut astă-noapte (un) vis urât. -v* Cf. vis. ■ PI.: mîsure.
   misa1 (ALR II 98/2756, Ko J, Fi, Sâ-Fă, Da), misş (Pu, Pi, Ca, Ko Sd) s. f. Slujbă la biserică. Meg la mis§, ma când prevtu pâra dignş, io meg fâre (Pu I 37/2) = mă duc la slujbă, dar când preotul înalţă pâinea, eu ies. Preftu lucre misa (Pi) = preotul face slujba. Mejem a misa, verim d-a misa (Pe-Ne J) = mergem la slujbă, venim de la slujbă. Ii la I a misa (Ko J) = a se duce la slujbă, urniri si zenskele mes-a la mis% (Ko S) = bărbaţii şi femeile s-au dus la slujbă. Meg la misa saca zi (Fi 371 B) = merg la slujbă în fiecare zi. După misa tot omiri mergu ăn oştariia, e tote mul'erle mergu câse cuhşi merinda (Fi 728 B) = după slujbă toţi bărbaţii se duc la cârciumă, şi toate femeile se duc acasă să facă de prânz (să pregătească prânzul). Mqre la misa (Da) = se duce la slujbă. • Mlâde mis§ = utrenie. Damargţe vor făţe mlâde misq (Pu I 12/28) = dimineaţa vor face utrenie. • Pârva misa (ALR II 98/2754) = liturghie. ■ PI.: mise. + ven. missa, cr. misa. misa2 v. miza. misa3 v. misă.
   misa (By, Ie, Pi, Ba B L, Ko Sd), misa (Ma, ALR I), misa (Ba C), misa (Ba S), nmisâ vb. I refl. (Cu dativul) A visa. Noptg mi s§ misa
131
misât
                                                                                                                                           miset *
(ALR I 1/73 B) = noaptea visez. Grumbo mi s-a nmisat (Ba Gb), grumb s-a misât (Ba Sc) = am visat urât. Mi s-a misât / misât de tire (Ba C / L), mi s-a misât de tire (Ba S), mie s-a misât de tire (Ba B), mi s-a misât cu tire (Ba N) = te-am visat. Ţe s-a lui misât? (Ko S) = ce a visat el? Cf. ânmisâ, ănvisâ, visâ. + Din mis. misât (By, Ge, Pi) s. [?] (Pi) Vis. + Part. lui misă. misş v. miza.
    miscş (Ma) vb. IV tr. A mesteca. Miscesc (Ma) = mestec. Cf. dveci, mamulţi, mişei 2, zmişţi 1.
    misecina (Fi 4 Şc, Da ), miset'mţ (Ko S) s. f. 1. Lumina lunii (Ko S). Âi misecina (Da) = luna străluceşte. 2. Inel lunar (Fi 4 Şc). Cf. arel, columbâr, corlăc, ruşila, părsten 2, vitiţa. + cr. dial. misecina, mesecina, st. mjesecina. misşi v. mişşi. miser v. mizer.
    misericordia (By, Ie, Pi) s. Milă, îndurare. + it. misericordia. miserie v. mijeriia. miserie v. mijeriia. miset'mş v. misecina.
    miseţ (We I, Ie, Na I, Pu, Pi, Ba J Sd, Ca, Pe-Ne J Sc, Ko J Sd, Fi 358 J Sd, Da), meseţ (By, We 1.7) s. m. 1. Lună (astru). Miseţu pl'ir (Ba N S) = lună plină. • Vitiţa lu miseţu (Fi 4 Şc), pârstenu ocoli de miseţ / lura (Fi 4 M) = inel lunar. 2. Lună (unitate de timp). Iâ stât-a bire cu ie, ma samo sase miseţ (Pu I 10/11) = ea a stat (a trăit) bine cu el, dar numai şase luni. Cesta miseţ pasânile (Pe-Ne 1964/212 J) = în luna trecută. Un I ân miseţ (Ko Sd / J)= o lună. Doi miseţ = două luni (Ko J Sd, Fi 358 J N Sc Sd). (Şi în sintagma Miseţ I miseţu de zile - Ko J / Da) = a) o lună (Ko). Mlseţi de zile-m mnât (Ko S) = am umblat luni de zile; b) o lună întreagă (Da). O vota na miseţ ştrigele se flaveia-n Ucca (Da) = o dată pe lună vrăjitoarele se aflau (se reîntorceau) în Ucica. N-âre inca miseţu de zile (Pe-Ne Sc) = n-are încă o lună de zile;
c) Precedând unele numerale cardinale, mai ales pe cele preluate de la croaţi (de la cinci în sus) se foloseşte gen. pl. cak. miseţi pentru a indica pluralul, (dine / osân miseţi (Ko J, Fi J Sd I Ko S) = cinci /
132
misi
misii
opt luni. Patru / duda mîseţi (Fi 358 Sc / 358 N). 4- Cf. luna.
3. Luceafăr (Ca). ■ PI.: miseţ (Ko J Sd, Pe-Ne N Sc, Fi 358 J Sd), mîseţi (Ko S, Fi 358 J N Sd). + cr. dial. misec, mesec, st. mjesec.
   misi (Ga-Di, Pu, Mo, ALR II, Ko J, Sâ-Fă, Da) vb. IV tr. 1. A amesteca (Sâ-Fă), a umbla cu mâinile prin ceva. Âre nuscarl'i pinez, ăl' mise, nâ-m nigdar câta-l' vezut (Pu I 16/36) = are nişte bani, îi amestecă, n-am văzut niciodată atâţia. Se misţ lâptele cu bătu (Ko J) = se mestecă laptele cu bâta. 2. A frământa (Ga-Di, Sâ-Fă, Da). Câptu cât ari pâre ân coptor perke se n-âri nego ţâsta păs ink§ misi (Pu I 17/6) = mă uit câtă pâine ai în cuptor fiindcă dacă nu o ai decât pe aceasta du-te să mai frămânţi. Colâcu-i lu cârle-l poidg, ne lu carie âl misq (Mo 36 S) = colacu-i al celui care îl mănâncă, nu al celui care îl frământă. Dâsca de noki misi (ALR II N 4/1054) = scândură de frământat tăiţei (cârpător). Pâra misi (Ko J) = a frământa pâinea. 3. A face cocoloş (Pa, Da). Bumbaru misiia bâlezile (Da) = scarabeul face cocoloaşe în balegă. Cf. miscei, mise, mişţi 1, omisi, pomişqi 1, 2, zmişţi. + cr. dial. misit, st. mijesiti ‘a frământa pâinea’.
   misiţa (Pe-Ne J) s. Muşchi. Cf. mâh2, muşcul muşl'u, misi v. misia.
   misia (ALR II 53/2311, Da), misie (By, Ie, Pi, Pu, Ga-Di, Po B), misie (Ca, Sâ-Fă), misii (Po J, Sâ-Fă), misi (Ko J) s. f. 1. Cuget, gând, gândire, minte. Ma ie a sgra verit za vedg căre misl§ âre ie (Pu I 32/9) = dar a venit seara să vadă ce gând are el. Bură mislq ân cap (Po J) = minte bună în cap. ■ PI.: misii (ALR II), misii (Po J). + sg. refăcut după pl. cr. misii. misie v. misia. mislş v- misia, misii v. misia.
   misii (By, Ge. We II, Na IIJ, Pu, Pi, Ga-Di, Ga III, ALR I 1/142 J, ALR II, Ia, Ca, Pe-Ne C J N S, Ko J Sd, Fi, Sâ-Fă, Da) vb. IV intr. şi refl. I. intr. 1. A gândi. Vila mislit-a ke-v-o câştig $ Domnu din za-ţ-a a făcut slâbo lu omu-s (Pu I 6/33) = zâna s-a gândit că o pedepseşte Dumnezeu fiindcă i-a făcut rău bărbatului său. fce tu misleşti ke ie m§ om cârstian (Pi 11/34 S) = oare tu te gândeşti că
133
misii
misii
bărbatul meu e om. Ân ce misleş? (ALR II N 6/1690) = la ce te gândeşti? Io misles cu mojl'ani (ALR II 2/6802) = eu gândesc cu creierii. Cu mojl'ani omu mislg şi ştudirg (Pe-Ne J) = cu creierii omul gândeşte şi studiază. Se av ie mislit rastumaci (Ne-Ro J) = dacă el s-a gândit să explice. Ie mislg (Pe-Ne S) = el gândeşte. Se zice mislg şi pensg, pensesc (Pe-Ne N) — se spune ‘mislş’ şi ‘pensş, pensesc’. Misles pre cela(KoJ)= mă gândesc la acela. Io şâ misles (Sâ-Fă) = eu aşa gândesc. Misles mere-n Merike (Da) = mă gândesc să mă duc în America. • Misii âns cu sire = a (se) gândi în sinea sa (Ko J, Da). Lovâţu âns cu sire mislg (Ko J) = vânătorul gândeşte în sinea lui. • Misii de / după = a se gândi la. Iâ vâvic misliia de ie si pletivgia biţva (Pu I 10/4) = ea se gândea întruna la el şi împletea ciorapi. Ie mislit-a după se mul'ere (Pu I 4/49) = el se gândea la nevastă-sa. • Misii vâvic = a-şi bate capul. Ie vavic-a mislit se ţa pote istina fi (Pu 14/49) =el mereu îşi bătea capul dacă aceasta poate fi adevărat. 2. A judeca. Bire mislg, âre păminte (Pe-Ne S) = judecă bine, e deştept. 3. A cugeta (Ga-Di). Fratele mev misie ţude (Ga III) = fratele meu cugetă mult. 4. A crede, a presupune. Mislit-a ke-i nepriiătel'u (Pu I 8 a/15) = a crezut că-i duşmanul. Tu misleşti ke ie mg om cârstian (Pi 11/34 S) = tu crezi că bărbatul meu e om. Mislg-n cela de sus (Pa) = crede în cel de sus. Mislit-am ke nu va fi răce (ALR II N 5/1385) =am crezut că nu va fi frig. Şâ tu misleş ke io am făcut câ stvâr? (ALR II N 6/1795) = şi tu crezi că eu am făcut acest lucru? Io misles ke-i l'epuru (Ko S) = eu cred / presupun că e iepure. Ţe tu mislesti pre tastai (Ko S) = ce crezi (ce părere ai) despre aceasta ? Jalostân meg te cere, iuva misles k-er mere (Ia 19/33 B) = trist mă duc să te caut, unde cred că te vei fi dus. Când câde o stg noi mislim c-av nuştire murit (Pa) = când cade o stea noi credem că a murit cineva. Io misles ke-i l'epuru (Ko S) = eu cred că-i iepurele. Se io aflâr ur bur bâc, misles ke voi-l cumpără (Fi 1433 Q = dacă eu voi afla (găsi) un taur bun, cred că-1 voi cumpăra. Misles ke-i importante zgoii bire fecori (Da) = cred că e important să creştem bine copiii. Io şâ misles (Sâ-Fă) = eu aşa cred. Io misles ke-i ia ân staraţki dom (Ne-Bi N) = eu cred că ea e la azilul de bătrâni. 5. A i se părea. Io misles, tu misleş (ALR IIN 6/1627) = mi se pare, ţi se pare. 6. A
134
mistrii
mişşit
avea de gând, a intenţiona. Colţ-l mislţ ie munci (Ko J) = acolo avea el de gând (plănuia) să-l chinuie. II. refl. 1. A avea de gând, a intenţiona. Io me misles ânsurâ (Ko J) = eu am de gând să mă însor. Cf. domisli, nemisli, pomislim zemisli. + cr. misliti (se), mistru v. maestru, miş v. miş.
    miş (Pa, Fi) s. 1. (în sintagmele sl'ipi miş / miş / mişi - ALRII, Fi 441 Sd / S / C M) De-a baba oarba (Joc de copii). • Pgrţi] sl'ipi miş (ALR II N 1287, Fi 441) = a se juca de-a baba oarba. 2. (la pl. miş) Inflamaţia glandelor gâtlejului la cai (Pa). Cf. leyâ 3. + cr. miş ‘şoarece’. Cf. cr. dial. slipi, slepi mis (st. sis mis ‘liliac’ (Vespertinio murinus), cf. şi cr. st. igra slijepog misa.
    mişar (Fi 784 Sd) s. m. Şoricar comun (Buteo buteo).     Cf. jăbar,
jabarina. ■ Pl.: mişar. + cr. misar.
    mişca (Ko J) s. f. Oaie cu pete negre şi albe pe corp. ■ Pl.: mişke. mise (Ma) vb. IV tr. A mesteca. Cf. mişţi 1, miscei, misi 1, mise, omisi, pomişţi 1, zmişţi.
    mişei (Ma, By, Ge, Na II J, Pi, ALR II, Pe-Ne J N S, Ko J S, Sâ-Fă), misşi (Pu, Ko S). vb. IV tr. şi refl. 1. A amesteca. Tu âri za lucră: ..., pinezi mişţi si lu căi' dâ muncă si bţ (Pu I 21/8) = tu ai de făcut: ... să amesteci banii şi să dai cailor să mănânce şi să bea. Se mişţ ziia şi nopta (ALR II N 3/769) = se amestecă ziua cu noaptea. Mişşim munski cu hrvaţki (Pe-Ne J) = amestecăm (graiul) din Mune cu (limba) croătă. Mişes (Pe-Ne N S) = amestec. Lâra miş ţi ta (Ko J) = lână amestecată. 2. A mesteca. Mişes palenta (ALR IIN 4/1111) = mestec mămăliga. 3. A scormoni. Mişes ceruşa (ALR II N 4/1331)= scormonesc prin cenuşă. 4. A frământa. Pâra se mişţ (Pi) = pâinea se frământă. ■ Ind. prez.: mişes, mişeşt, mişţ, mişein, mişeiţ, mişescu (Pe-Ne Q. ^ Cf. dveci, mamulţi, mestecă, miscţ, misi, mişei 1, 2, omisi, zmişţi 1 pomişţi 1. + cr. dial. misat, st. mijesati (se).
    mişşit (Sâ-Fă), f.: mişşita (Sâ-Fă), n.: mişşito (Sâ-Fă) adj. Amestecat. (Jeianski) ni ie rumunski, aii mişqito ie (Sâ-Fă) = (Jeieneşte) nu e româneşte, ci e amestecat. + (Participiul de la mişşi).
135
mişşita                                                           miţ
   mişşita v. mişşit.
   mişşito v. mişşit.
   misi v. mis.
   mişiţe (Pa) s. Muşchi. ^ Cf. muşculo, muşl'u. + cr. dial. ruisica.
   mişniţe (Bu, Fi 1391 Sc, Da) s. pl. a) Fluier (Fi); b) Fluierul cimpoiului (care are două rânduri de găuri, şase pe dreapta şi trei pe stânga) (Bu). ■ Pl. a.: mişmţele (Fi). + cr. dial. misnice.
   mişnac (Fi 440 Sd) s. m. Cursă de şoareci. Cf. fl'âre 3, mişhariţa, mişolovca. ■ PL: mişnac (Fi L Sc M T), mişnac (Fi C T Z). + cr. dial. misnjak.
   mişhariţa (Fi 440 J) s. f. Cursă de şoareci. Cf. fl'âre 3, mişnac, mişolovca. ■ PL: mişnariţe
   mişolovca (Fi 440 B Şc), mişolovkş (Ko B, Fi 440 N) s. f. Cursă de şoareci. A Cf. fl'âre 3, mişnac, mişnariţa. ■ PL: mişolovke. + cr. misolovka.
   mişolovkş v. mişolovca.
   mita (Pi, Pa, Fi 1173 J), mitş (Pu, Pi) s. f. 1. Plată. Vet' n-âri-m ţe lucrâ, io ţ-oi da mita si tu ver mgre t'â (Pu I 22/30) = deja nu mai aice să-mi lucrezi, eu îţi voi da plata şi tu vei pleca. Dâtu-mi-a gospodâru a m§ mită (Pi II 60/26 S) = gazda mi-a dat plata. Mita vardiiănului (Pa) = plata jitarului (Pa). 2. Vamă la moară, uium (ALR II N 1/180, Fi 1173 J). 3. Parte din moştenire (Pi). Si dâie lor a se mitg si se regâl (Pu I 12/54) = şi le dă lor partea de moştenire şi darul său. ■ PL: mite (Fi). + cr. mito, mita, ven. mita ‘vamă, uium la moară’.
   mitş v. mita.
   mitralez s. m. Mitralieră. ^ Cf. mitrăl'e.
   mitrâl'e (Da) s. f. Hiteit-a din piştola, din mitrăl'e (Da) = a tras cu pistolul, cu mitraliera. -0* Cf. mitralez.
   mit'e v. mit'i.
   mit'i (Ko 5), f.: mit'e adj. Mic (Preluat din cr. cak.) O mit'e campăne (Ko S) = un teren agricol mic. Ceşt'i mit'i (Ko S) = micii (aceştia). ■ PL: mit'e.
   miţ (ALR II, Pe-Ne J) interj. (Şi în sintagma Miţ, nea - ALR II N 3/671) Strigăt repetat, de obicei de două ori, cu care se cheamă pisica. + cr. mic.
136
miţă
mlâca
   miţă v. mâţâ. miţeac v. maţâc.
   miţfi (Pi, Pe-Ne N S) vb. IV tr. şi refl. |I tr. A muta ceva. II. refl. A se mişca (Pe-Ne N S). + cr. micati. miţeoc v. maţâc.
   miza (ALI 5/462 J, ALRII, Ko J, Pe-Ne 1964/195 J, Fi 475 J Sd, Sâ-Fă, Fo 52 J, Da), mizş (By, Na II, Mo, Fi 475 N S), mizâ (Ma J), misa (Pi), misş (Ca) s. f. 1. Masă. ŞaldŞ bire miza neca nu se stresq (ALR II N 5/1317, 1318) = aşază bine masa să nu se clatine. Şi s-av cucăt sub miza (Ko 1/152) = şi s-au culcat sub masă. L-a pus pre mizq (aii pre scând) mort (Mo 35 S) = l-a pus pe masă mort. • Mica miza, nisca miza (ALR II 80) = masă scundă, masă mică, măsuţă. • Tişlersca miza (ALR II N 2/552) = bancul tâmplarului. 2. Catafalc (Fi 475 J Sd, Da). Cf. scând 2, morş 2.
■ PI .-.mize (Pe-Ne J, Fi J, F o J), mise (Ca). + cr. dial. miza. mizâ v. miza.
   mizş v. miza.
   mizfi (Ma, By) vb. IV intr. 1. A sclipu. 2. A fulgera, + cr. migati.
   mizer (By), miser (Na II) s. Domn. Fetu miser ie (Na II) = copilul e domn. + ven. miser, messere. mizerie v. mijeriia. mizerie v. mijeriia.
   miziţa (Pe-Ne 1964/195 J) s. Măsuţă, -v- Cf. scandic 1. mielovâţ (Pi B J), mnelovâţ (Ca) s. m. Stejar, mie v. ml'e. mielovâţ v. mieloveţ.
   mieloveţ (Ma, By, Mi III, Fi 77, 78 Sd), mielovâţ (Ma B J, Da), mnelovâţ (Po B, Pe-Ne C) s. m. 1. Tufă (Fi 77 Sd). 2. Arbust (Fi 77, 78 Sd). Uscât mieloveţ (Fi 78 Sd) = arbust uscat. 3. Stejar (Ma, By, Mi III). Io-i pripili un mnelovâţ (Po B) = eu voi tăia un stejar. Gl'inda de mnelovâţ (Pe-Ne C) = ghindă de stejar. Mielovâţu face gl'inde (Da) = stejarul face ghindă. <>- Cf. yărm 1 b, c, hrăst 3, 4.
■  PI.: mielovţi. mietla v. metla.
   mlâca (Pi, Ko Sd, Pe-Ne N S, Fi 56 C, Da), mlâkţ s. f.
                                                                                  137
mlâcen
mlădie
1. Peşteră umplută cu apă (Ko Sd). 2. Mlaştină (Pe-Ne N S). 3. Canal (Da) a) canal pentru irigaţii (în vie) (Ko Sd, Fi 1075 Z); canal prin care curge apa unui izvor, ţâţă. 4. Baltă (Fi 56 Q. 5. Râpă, prăpastie (Da). ^ Cf. canâl 7 b), rov 2, rovic 1. ■ PI.: mlăke. + cr. mlaka.
   mlâcen (By, Ge, Pi, Sâ-Fă), f.: mlâcena (Pi), mlâcna (Sâ-Fă), n.: mlâcno adj. Călduţ. O mârva âpa mlacna (Sâ-Fă) = un pic de apă călduţă. + cr. mlacan, -cna, -cno; mlâcen, -cna, -cno. mlâcena v. mlâcen. mlâcna v. mlâcen.
   mlad (Pu, Ba S, Ko B) s. m. Tânăr, june. E l'ei-a fost mai drăg ântru ocl'i a l'ei mlâdi (Pu I 20/5) = şi ei i-au fost mai drag în ochi junii ei. • Mlad leta (Fi 354 B L Se), mlado leto (Ba S, Ko B, Fi 354 Sd, Da, numai în acestă sintagmă), na mlâdo (Pa, Fi 354 J) = primăvară. Codru zelenş na mlado (Pa) = pădurea înverzeşte primăvara. Sr Cf. finezile, mlădolet, tirer ân. ■ PI.: mladi. + cr. mlad, -a, -o ‘tânăr, fraged, recent’.
   mlâdţ (Pu) s. f. Fată tânără. Ie mes-a câtra mlăda, si s-a-nsurât (Pu I 8/46) = el s-a dus la tânără şi s-a-nsurat. + cr. mlada.
   mlădie (Pi) s. s. m.Tânăr. Cf. mladlt' 4. ■ PL: mladiki. + cr. mladik.
   mlădie (By, We II), mladlt' (Pu, Ba N, ALR l B J, Cam Pe-Ne C N, Ko Sd, Sâ-Fă, Fi Sd, Fi 448, 469 Sd), mladlt'u (Ba N), mladlţ (Fi 448, 469 S) s. m. 1. Copil. Cesta mladlt' (Pe-Ne C) = acest copil. 2. Băiat (Ca, Sâ-Fă) a) Băiat aflat pe ultima din cele 3 trepte de vârstă (Fi 416 N S); b) Băiat aflat pe ultima din cele 4 trepte de vârstă (Fi 416 Şc); c) Băiat aflat pe penultima din cele 5 trepte de vârstă (Fi 416 Z). 3. Adolescent (Ba Gb L S). 4. Tânăr (By, We II, Ko Sd). O vote un mladlt’ mes-a sluzi la un gospodâr za boii pâste (Pu 15/1) = odată un tânăr s-a sdus la un stăpân să slujească la păscutul boilor. Cesta mladlt' ăi tirâr (Ba N) = acest făcău e tânăr, a) June, tânăr de la 18 - 24 de ani, înainte de a se însura (Pu, ALR I 2/180 B). Mladit'u s-a aflăt cu fgta (Ko 1/186) = tânărul s-a întâlnit cu fata. e) Flăcău (de însurat) (Pu, Ca, Pe-Ne N, Sâ-Fă, Fi 448 Sd, Da) (Şi în sintagma Mladlt' za ânsurâ (Fi 448 Se). O fqte când se mărită mai amânt'e se conoste cu mladit'u (Pul 40/1)= când se mărită o fată mai întâi 138
mlado leto
mladicit*
se cunoaşte cu flăcăul. • Betâr mladit' (Fi 469 Sd) = flăcău tomnatic, holtei. 5. Mire [?]. Mladit'u s-av ănsurăt (ALRI 2/256 J), mladit'u s-a-nsuruăt (ALR I 2/256 B). 6. Burlac (Da). Cf. cel'âd, cel'adit', falot, fecor, fecoric, fecorina, fet, iunâc, jure, mlădie, mladicit', mujiâc, prunc, tirar. ■ PI.: mlădie, mladit', mladiţ. + cr. mlădie.
   mladicit' (Ia, Fi 416 B C L M Şc T), mladit'it' (Fi 416 Z) s. m.
1. a) Băiat aflat pe a treia treaptă de vârstă din cele 4 (Fi 416 B L Şc I); b) Băiat aflat pe a patra treaptă de vârstă din cele 5 (Fi 416 C M Z). Cf. cel'âd, cel'adit', falot, fecor, fecoric, fecorina, jure, mladit', mladicit', mujiâc, prunc. ■ PI.: mladicit'. + cr. mlădie + — it' (dublă derivare).
   mladit' v. mlădie, mladit'u v. mlădie, mladiţ v. mlădie.
                  mladiţa (Fi 1009 Sd, 1191 J Sd, 1741 J, Da), mladiţţ (Ca, Fi 1109 N S), mladiţa (Fi 1009 J, 1741 Sd) s. f. 1. Răsad (Fi 1009).
2. Coardă la viţa de vie (Fi 1191 J Sd). 3. Lăstar (Fi 1741 J Sd, Da). Mladiţele plângu (Fi 1202 Se) = lăstarii [tăiaţi] plâng. 4. Mlădiţă (Ca). Cf. loza 2, loziţa, poşivâc. ■ PI.: mladiţe (Fi Sd), mlâdiţe (Fi J), mladiţ (Ca). + cr. mladica.
   mlâdita v. mladiţa.
         »           9
   mladiţţ v. mladiţa. mladleta v. mlâdolet. mlado v. mlad. mlâdolet v. mlădolet.
   mlădolet (Fi 1733 Sc, Fo 161 Sc), mlâdolet (Ca), mladoleta (Fo 161 J Sd), mladoleto (Fo 161 S), mlado leto (Fo 161 B), mladleta (Fo 161 L) s. Primăvară. Na mlădolet stâblele-s pl'ire de ăpa (Fi 1733 Sc) = primăvara copacii sunt plini de sevă. O zi nu face mlasoleto (Fo 188 L) = o zi nu face primăvara. ■$- Cf. primăvară, spomlad. + cr. dial. mlado leto. mladoleta v. mlădolet. mladoleto v. mlâdolet. mlado leto v. mlădolet.
139
mlâdost
mlic
   mlâdost (Pi, Ga-Di, Ko J, Da), mlădosta (Pi, Ba J, ALRII, Ko J) s. 1. Tinereţe. Cu iâ am trecut mlădosta (ALR II N 7/1942 - 1443) = cu ea mi-am petrecut tinereţea. O, pusta mlâdost! (Da) = o, tinereţe fără minte! 2. Copilărie (Pa). 2. Tineret (Ba J, Ko J). Cf. tirer. + cr. mlâdost.
   mlădosta v. mlâdost.
   mlâi s. 1. Lună nouă (Pa, Fi 6 J Şc). 2. Perioada dintre două luni pline (Fi 7 Z). 3. (în sintagma Mlăiu jenskel'ţi - ALR II S 1). Menstruaţie. Cf. /ura, markeze. + cr. mlaj. (Cf. mlaji mesec).
   mlâkţ v. mlaca.
   mlataţ (ALR II 151/3939), mlatâţu (Pe 866 J), mlâtâţ (Fo 122 J) s. Ciocan <0* Cf. băt2 1 a, bâte2 a, ■ PI.: mlatăţure (ALR II), mlatţi (Fo J), pl. a.: mlatâţurle (Fo J). + cr. mlatac.
   mlâtât v. mlatât.
          t         *r
   mlatâţu v. mlatâţ.
   mia ti (Ma, By, Ge, Pi, ALR II N 1/75, Ca, Ko S, Sâ-Fă, Fi, Fo J, Da), mlâti (Ma), blâti (Ma, By) vb. IV tr. A îmblăti. Gumng za mlatl (Ko N S)= arie pentru îmblătit. Mlatl grâvu I gârvu (Ko S, Fi 1163 L N S Sc / Fi 1163 Sd, Da) = a îmblăti grâul. Cf. blâti, tuci 3. + cr. mlatiti.
   mlatic (By, Pa), mlâticu (Ma) s. 1. îmblăciu (By, Pa). 2. Ciocan de cuie (Ma). ■ PL: mlâtic (Ma). + cr. mlatic.
   mlatân v. mlâcen.
        *
   mlatna v. mlâcen.
        9
   mlaţno v. mlâcen.
   mlâti v. mlati.
   mleţkei (ALR II, Pe-Ne N) vb. IV intr. 1. A clefăi, a mânca zgomotos. Mleţkes (ALR II 37) = clefăiesc. 2. A mesteca mâncarea în gură (Pe-Ne N). Cf. zgrizi 2. mljackati.
   mlicar (Fi 743 Sd) s. m. Şarpe neveninos din familia colubrizilor (Coluber flavescens) [care suge laptele vacilor]. Cf. caca, câcca, cravosăs, yuy, guiinş, pâvuc, slipicu, şarpe, vodenac. ■ Pl. mlicar. + cr. dial. mlikar, st. mljekar.
   mlic (Pe-Ne J) s. m. Alior (Euphorbia cyparissias). <>- Cf. mlicâc. + cr. dial. mlic, st. mljiec.
140
mlicna
ml'âcnş
    mlicna (Ko J) adj. f. Care are lapte (în sintagma luată din croată Mlicna jensca = femeie care are lapte, care alăptează (Ko J).
    mlicâc (Fi 1827 Sd), mlicâţ (Fi 1827 5 M, Da), mliţac (Ca)
1. s. m. şi n. Alior (Euphorbia cyparissias). Cân prikineşti mlicâţu, cai ur lâpte vire fără (Da) = când rupi ‘mlicâţu’ iese ca un lapte.
2. Lăptucă (Ca). 4- Cf. laptukq, mlic. ■ PI. m.: mlicki (Fi B C L M T Z), mlicti (Fi L Z), mlicăt (Fi N Se), mliţac (Ca), f.: mlitâcure (Fi
      I» V A i 1» VA
    mlicaţ v. mlicac.
    mlicca (Fi 1870 Sd), mliţkş (Fi 1870 S) s. f. Păpădie (Taraxacum officinale). 4 Cf. boşalân, boşnâc, boşanerg. ■ PI.: mlicke (Fi Sd), mliţke (Fi S).
    mlinar v. malinâr. molinariu v. malinâr.
   mliţac v. mliţâc. mliţkş v, mlicca
   ml'â (By, Na II, Pe-Ne J, Ko J), ml'âvu (Na II, We III, Ko J), mnâvu (Ko J, rar), ml'âva (Pe-Ne J) s. f. Mia. Ml'âva-i mica (Pe-Ne J) = miaua e mică. 4 Cf. mnâ 1. ■ PI.: ml'âle (Ko J, Pe-Ne J), mnâle Ko J, a.: ml'âva (Pe-Ne N). 4- lat. agnella.
   ml'âcân (Fi 342 J N, Ne-Bi N, Pe-Ne J, Ne-Ro J, Da), ml'âţân (Fi 342 S), ml'âcân (Pe-Ne J), f.: ml'âcna (ALR II, Ne-Bi N, Ne-Ro J), ml'âcnf (Fi 342 N), ml'âţng (Fi 342 S) adj. Călduţ. De ml'âcân lâpte lucra se câşu (Ne-Bi N) = caşul se face din lapte călduţ. Cân
ie lăptele ml'âcân atunce se ul'ş că zel'gva şi se poşnţ şcuta lucră (Pe-Ne J) = când e laptele călduţ, atunci se toarnă ‘zel'şva’ aceea şi începe să se facă urda. Antrebât-âm câia pac av zis ke se acmo zice ke-i lâpte ml'âcân, e âpa ml'âcna. Ie n-av avzit de ml'âcân (Ne-Ro J) = l-am întrebat pe tata şi a zis că acum se zice că laptele e ‘ml'âcân’, şi apa e ‘ml'âcna’. El nu a auzit de ‘ml'âcân’. Ml'âcna âpa (ALR II N 4/1128) = apă călduţă. Za spelâ se trebe-i pure ml'âcna âpa (Ne-Bi N) - pentru spălat trebuie să se pună apă călduţă. 4- Cf. mlâcen. -4 cr. mlacan, -na, -no. ml'âcna v. ml'âcân. ml'âcnş v. ml'âcân.
141
ml'al'ita
        »
ml'e
   ml'al'iţa (Pe-Ne J), ml'âliţş (Pi) s. f. Mia + ml'âla + -iţa. ml'âliţş v. ml'al'iţa. ml'arâ v. ml'âre.
   ml'âre (Ma, By, Ge, We I, Pi, Ca, Pe-Ne J N S Sc, Ko J S Z, Sâ-Fă, Fi 1574 J N S Sc, Da), ml'ârţ (Fi 1574 N S), ml'arâ (Ma) s. Miere. Albirile făcu ml'âre (Pe-Ne J). Celiţa lucrq ml'âre (Pe-Ne N S Sc) = albina face miere. Ml'âra-i dulce (Pe-Ne Sc), mnâra-i dul'ce (Pe-Ne S), ml'ârele âs dulc (Pe-Ne J), ml'ârele-s dulce (Ko J) = mierea e dulce. Med, mai prăvilno-i ml'âre (Pe-Ne S) = ‘med’, mai corect e miere. Ml'âre aii med (Pe-Ne Q = ‘ml'âre’ sau ‘med’. Hârvâţi zicu med, e noi ziţen ml'âre (Pe-Ne N) = croaţii zic ‘med’, iar noi zicem ‘ml'âre’. Cf. med. + lat. mei. ml'ârş v. ml'âre. ml'âţân v. ml'âcân. ml'âţnş v. ml'âcân.
   ml'âva (Fi 1016, 1017 Sd, 1348 Sc, Da), ml'âvţ (By, We II, Pi, Fi 1016, 1017 S) s. f. 1. Prăjină (By, E II, Pi) a) cu care se bat nucile (Fi 1016 Sd, Da); b) cu care se scutură smochinele (Fi 1017 Sd). 2. Fiecare din beţele pe care stau găinile în coteţ (Fi 1317 Sc). Iâle [gal'irle] mergu pre ml'âva (Fi 1348 Sc) = ele [găinile] se suie pe băţ. Cf. bât1 4 a, b, cl'uc 3 a, b, colâţ 5 a, b, lesniţa, poliţa 5, sedila, spud. ■ PI.: ml'ăve. + cr. dial. mljava. ml'âva v. ml'â. ml'âvş v. ml'âva. ml'âvu v. ml'â.
   ml'e (Pi, Ra, Pa, Pe-Ne J N Sc, Ko J, Sâ-Fă, Fi 1404 J S), ml'elu (Pe-Ne Sc, Fo 205 L), mie (Fi 1404 Şc), nel (By), nel (Ma), mniel (Ma) s. m. Miel. Oia abe negru ml'e zlezq (Ra) = oaia albă fată miel negru. Oia ăre ur ml'e, oia âre doi ml'el' (Pe-Ne J) = oaia are un miel, oaia are doi miei. Oia ăre ml'elu, âre doi ml'el' (Pe-Ne Sc) = oaia are mielul, are doi miei. Pus-av cl'ây făcut de rânza de ml'e (Pe-Ne J 1964/213) = au pus cheag făcut din rânză de miel.
   Cf. mne. ■ Art.: ml’elu (Pe-Ne J Sc, Ko). ■ PI.: ml'el (Pe-Ne C J Sc, Ko J, Fo 205 B J Sc), miei (Fo 205 L) pl. a.: ml'eli (Ko J), ml'el'. + lat. agnellus.
142
ml'elic                                                         mnâre
   ml'elic (Pe-Ne J) s. m. Mieluşel. Oi a âre doi ml'el'ic (Pe-Ne J) — oaia are doi mieluşei. Cf. ml'elic. ■ PI.: ml'elic. + ml'e + -ic. ml'elu v. ml'e.
   ml'ez (Pi), ml'ezy (Ko J), ml'eţ (Pi), mlej (Ma, By), mej (Ma), miezgu, miezgu (ALI 6/537 J) s. m. Miez (mai ales de pâine). Ml'ezyu / mejul / rnl'eţu de pâre (Ko J / Ma S / Pi S) = miez de pâine, miezul pâinii. Antre corele de pogâce-âi ml'ezu (Pi) = între cojile pogăcii este miezul. Ml'ezyu şi scorţa (Ko J) = miezul şi coaja. <> Cf. cocotic, coşeniţa, met, moţ, picoric, dorita, polpa, supiţa. ■ PI: meje, mejuri (Ma.). + lat. medius. ml'ezy v. ml'ez. ml'eţ v. ml'ez. mna v. âmnâ. mnâ v. âmnavşi. mnâ v. mână. mnat v. amânat, mnât v. amânat, mnavşi v. âmnavfi. mnânda v. âmnânda. mnel v. ml'e mniere v. mnâre. mniarâ v. mnâre.
   mnogo adv. Mult. Şi primş de la tota râdvina mnogi pozdav (Pe-Ne S) = şi primeşte de la toate rudele multe salutări. ■ PI.: mnogi. + cr. dial. mnog, -ga, -go,
   mnâ (Ko J), mnâlş (Pe-Ne S, Fi 1440 S) s. f. 1. Mia (Pe-Ne S). 2. Oaie tânără care încă nu a fătat, mioară (Fi 1440 S). ■ Art.: mnâvu (Ko J). ^ Cf. iâniţa, notira 2, ml'â. ■ PI.: mnâle. + lat. agnella. mnâ v. mână mnâlş v. mnâ.
   mnâliţa (Ko J) s. f. Mieluţă. + mnâla + -iţa. mnâre (Ca, Pe-Ne N S, Ne-Io S), mniarâ (Ma) mniere (Ma) s. Miere. Celiţa lucrg mnâre (Pe-Ne S, Ne-Io S) = albina face miere. An Suşnieviţa: mnâre (Pe-Ne C) = în Suşnieviţa [i se zice]: ‘mnâre’. Şuşnevţi zicu mnâre (Pe-Ne B) = suşnieviţenii zic ‘mnâre’. + lat. mei.
143
mnâvş
mod
   mnâvş (Pi) s. f. Bâtă, nuia. Lât-a o mnăve şi udit-a preste iâpg (Pi II74 Sc) = a luat o nuia şi a lovit iapa. mnâvu v. ml'â.
   mne (Ca, Pe-Ne B C J N S, Fi 1404 Sd, Fo 205 N S, Da), mnel (Ca, Sâ-Fă, Da), mnel (Ma), s. m. Miel. Mnelu mic (Pe-Ne N) = miel mic. Am ur mne (Pe-Ne B) = am un miel. Cf. ml'e. ■ Art,: mnelu (Pe-Ne C J N S). ■ PL: mnel' (Pe-Ne B C N S, Fo N S) Da). + lat. agnellus. mniel (Ma) mnel v. ml'e.
   mnelit' (Fi 1405 Z, Da) s. m. Miel de un an, noaten. Cf. ml'elic, notir. ■ PL: mnelit’. + mne + -ic mnelovât v. mielovăt.
            »           t
   moast v. mâst. mobilie v. mobiliia.
   mobiliia (Da), mobilie (Sâ-Fă), mobil'ie (Ca) s. f. 1. Mobilă. Iâco se oanca vindavqit ca şi mobilie de colţ (Sâ-Fă) = se vindea mult aici ca şi mobilă de acolo. Âre mica câsa pa nu ştiie iuva pure mobiliia (Da) = are casa mică aşa că nu ştie unde să pună mobila. + cr. dial. mobilija. mobil'ie v. mobiliia.
   moc (ALR II) s. Putere, forţă. N-ăre mod (ALR II 50/2272). + cr. moc. ^ Cf. forţa 1. moca v. acmo.
   mocar (Pi) s. Mlaştină. + cr. mocar. moce v. acmo.
   moci (Fi 1210 L Sc Z, Da) vb. IV tr. 1. A uda, a umezi. 2. A topi, a dizolva sulfatul de cupru / piatra vânătă, a prepara zeama bordeleză. Io moces vidriiolu (Fi 1210 L Sc Z) = eu dizolv piatră vânătă. ^ Cf. natopi, nemoci, nemul'â. + cr. mociti ‘a umezi, a macera’.
   mod (Pu, ALR II N, Ca, Da), modo (ALR II N) s. Fel, chip, mod. Facut-am ... na moi mod (Pu I 8a/10) = am făcut în felul meu. Nu-i modo de scapă (ALR II N 5/1438) = nu-i chip de a scăpa. Na moi mod (Da) = în felul meu. • Afara din mod = din cale afară.
144
moda
moyut'
Me avdu afâra din mod bolân, iâco bolân (ALR II N 5/1367) = mă simt din cale afară de bolnav, foarte bolnav. • Mod na (Ca) = pe plac. Cf. cvalita 2 a, faza, sorta, vârsta. + lat. modus. Cf. şi it. modo.
    moda (Ko J, Sâ-Fă, Da), mod (Ko S) s. f. Modă. Hmoţe-i să moda (Ko J) = acum aşa e moda. Untrât fosta moda ke ... (Da) = odată a fost moda ca... + cr. moda.
    modâr (Ko J, Fi 310 J), modru (By, Na IIJ, Sâ-Fă, Fo 241 J), £: modra (Fi 310 J), n: modro (ALR II), mudro (By, We II) adj. Albastru (deschis). Modro ca şi nebo (ALR IIN 4/1217) = albastru ca cerul. Modri ocl'i (Ko J) = ochi albaştri. Nebo-i modro (Ko J) -cerni e albastru. ^ Cf. blâv, caşi niebo, plâv, plavast, viret. ■ PI. m.: modri (Fo J), £: modre (Fo J) + cr. modar, -dra, -dro. model (Da) s. f. Model. + ven.. cr. model, it. modello. modela (Da) s. f. Model, femeie model pentru a fi pictată. ■ PI.: modele. + it. modella.
    modern, f. moderna (Ne-Ro J) adj. Modem. Âm avzit sămo o pârte de o moderna cânta (Ne-Ro J) = am auzit numai o parte dintr-un cântec modem. + cr. moderan, —rna, -mo. moderna v. modern, modo v. mod. modra v. modâr.
    modrina (Ko J) s. f. 1. Rochie fără mâneci, lungă până la genunchi.
2. Rochie lungă (Da).
    modriţa (Fi 167, Da), modriţş (Fi 167 N) s. f. Vânătaie. Cf. bolaciţa, cernâvca, negro. ■ PI.: modriţe. + cr. modrica. modriţţ v. modriţa. modro v. modâr. modru v. modâr.
    mogucnost (Sâ-Fă) moyucnost (Sâ-Fă) s. f. Posibilitate, putinţă. + cr. mogucnost ‘posibilitate, putinţă, ocazie, şansă’, moyucnost v. mogucnost.
    moyut' (Ko J), moyut'e (Ko 7), mogut'e (Da) adj. a) Posibil.
Ie n-av putut crqde ke ie nuşte aşâvo mogut'e (Ko J) - nu-i venea (el n-a putut) să creadă că aşa ceva este posibil; b) Numai în
145
mogut'e
mojl'an
locuţiuni de tipul Vq mogut'e (Da) = a avea posibilitatea, nu-i mogut'e (Da) = nu-i posibil. + cr. dial. moguce. moguc. mogut'e v. moyut'. moyut'e v. moyut'. moia v. moi.
    moi (Pu, ALR II, Ko J Sd, Sâ-Fă, Da), f.: moia (Pu, Sâ-Fă) pron. pos., adj. pos. Meu, mea. (în sintagme luate ca atare din cr.) O, Boje mol! (Ko Sd) = o, Dumnezeul meu! Boje moi (Da) = Dumnezeul meu. Braine moi (Pu, Mo) = fratele (frăţiorul) meu. Nu câtra tire, braine moi (Pu I 23/13) = nu spre tine, frăţiorul meu. Braine moi, de-m roba lu prevtu neca-m io mul'âra spovides (Mo 112 J) = fratele meu (frăţioare), dă-mi rasa preotului ca să/mi spovedesc soţia. Iâ, moi drâgi (Pu I 14/4) = da, dragul meu. Facut-am ... na moi mod (Pu I 8a/10) = am făcut în felul meu. Na moiu duşu / dusu (Mo / Pu) = zău (pe sufletul meu). Na moiu duşu, tu ver uta de mire! (Mo 28 S) = zău, tu mă vei uita (vei uita de mine). Na moiu dusu, l-am io poidit [pâra si câsuj (Pu I 7/41) = zău, eu le-am mâncat [pâinea şi brânza]. Lipi moi sinâc! (Ko J) = frumosul meu copil! Ţâţe-l' ziţe: sinco moi, stinze-m focu perke mne câd (Pu I 8/8) = tatăl îi spune: fiul meu, stinge-mi focul fiindcă mi-c cald. Na veru moiu (ALR II 183) = zău lui Dumnezeu (pe legea mea). Iâ, draga moia (Pu I 29/12) = da, draga mea. E, tu mama moia! (Mo 54 S) = ei, tu mama mea! Lipi moi sin (Da) = frumosul meu
k^mojebîf'(ţŞyj’^e^f,' Na I, Pi) adv. Poate Cf. borbit, morebit. + cr. mozebit.
    mojliane v. mojl'an. mojleani v. mojl'an.
    mojl'an (Fi 106 Şc), mojl'en (By, Ge, Pi) s. Creier. Căpl'a la mojl'an (Fi 106 Şc) = congestie cerebrală, apoplexie. (Folosit mai ales la pl.: mojl'ani (ALI 1/10 £ C J S, Ga III, ALR II, Pe-Ne C S, Ko, Da), mojleani (ALR I 1/13 B), mojliane (ALR I 1/13 J), mojl'an (Ga-Di), mozlani (Fi 283 5), mozlane (Fi 283 S). Mojl'ani de oie âs bur (Ga III) = creierul de oaie e buni. Io misles cu mojl'ani (ALR II 2/6802) = eu gândesc cu creierul. Cu mojl'ani omu mislţ şi ştudirtj (Pe-Ne J) = cu creierul omul gândeşte şi studiază. Vârhu de 146
mojl'ani
molinş
câp e mojl'ani viru ţiia şa (Pe-Ne S) = creştetul capului şi creierii vin aici aşa. + cr. dial. mozjani, mozdani ‘creieri’, mojl'ani v. mojl'an. mojl'en v. mojl'an.
   mojl'ina de os (Ne-Bi N) s. f. Măduvă. ■$- Cf. medore, mozgu. + cr. mozdina.
   mola (Fi 66 Q s. f. Prăpastie. <>- Cf. âmprervâle II, gropa 4, mala1, omola, prevâle. ■ PL: mole.
   molba (ALRIIN 4/985) s. Cerere (termen folosit de tineri). Cf. suplica. + cr. molba.
   mol'cina s. f. Molie (Ţinea biselliella) (Fi 906 B). Cf. mol' b, ţărm, târţi. PI/ mol'cine.
   mole (Ma, By, Ge, Pi, Pa, Ca, Pe-Ne J, Ko S, Fi 334 J Sd, Sâ-Fă, Da) adj. m. şi f. 1. Moale. Io nu săm cai si voi mole (Ko S) = eu nu sunt moale ca voi. Mole-i ur mer, mol' âs marele (Pe-Ne J) = moale e un măr, moi sunt merele. Iârna marele se zmehces, mol' âs (Pe-Ne J) = iama merele se moaie, sunt moi. Zmehcg-se, aii vire mole (Pe-Ne N) = se moaie sau devine moale. Atunc âs (macaroni) moi (Sâ-Fă) = atunci (macaroanele) sunt moi. 2. Gingaş (Da). • Mole de carâcter (Da) = supus, ascultător (slab de caracter). ■ PI. m: mol' (Ma, Pi, Pe-Ne J), moi (Sâ-Fă), f.: mol'g (Pi). Cf. mehc. + lat. mollis.
   molş (Pu) s. Buştean, trunchi de copac. Ţiia zaţât-a pre o mole ân boskg (Pu 23/8) = a zăcut acolo pe un buştean în pădure.
   molşi (Pu, Mo, Ba S, Ca, Ko J) vb. IV tr. 1. A tăia. Mole-m coza di la gut (Pu I 30/7) = taie-mi pielea de la gât. 2. A opri, a înceta. Nevrgma aii oluia a moleit (aii ustavit s-av) (Mo 138 J)= furtuna a încetat. Pâr la yodina molgire (Ko J) = până se va opri ploaia. Mpolşit-av liv(i (Ko J) = a încetat ploaia. Mol( cu că! (Ko J) = opreşte-te! 3. A termina. Moleit un sâv (Ba S) = [a] terminat o cusătură. 4. A îngădui (Ca). Cf ustavl 3. molete v. mulete. molina v. mulina. molinariu v. malinâr. molinţ v. mulina.
147
molitva
mora
   molitva (Da), molitvg (By, Ge, Ga-Di, Pi) s. f. 1. Molitvă (Pi). 2. Rugăciune (Ga-Di). ■ PL: molitve. + cr. molitva, molitvf v. molitva.
   molo (Pi I) = în port [?]. + cr. dial, it. molo ‘dană, chei portuar’, molt (Ca) adv. Mult. molta v. malta, moltţ v. malta.
   mol' (Pa, Fi 891 Sd, 906 C Z) s. m. a) Molie (Ţinea biselliella). Av starît mol'i / târţi (Pa) [I] / [III]) = au mâncat (ros) moliile; b) Molie de cereale (Ţinea granella) (Fi 891 Sd). <!> Cf. mol'âţ, târţi, târm. ■ PL: mol' (Pa, Fi). + v. sl. moli, cf. cr. moljak, -ica.
   mol'âţ (Fi) s. m. a) Molie (Ţinea biselliella) (Fi 906 J B T); b) Molie de cereale (Ţinea granella) (Fi 891 B Sd). Cf. mol' b, mol'cina, târm, târţi. ■ PL: mo Iţi + cr. moljac.
   mol'cina s. f. Molie (Ţinea biselliella) (Fi 906 B). S Cf. mol' b, târm, târţi. RL mol'cine. momenet v. moment.
   moment (Ko J), momenet (Da) s. m. Moment, clipă. Ân cela moment (Ko J) = în momentul acela. ■ PL: momenţi (Da). + cr. dial. moment, it. momento.
   momentalno (Sâ-Fă) adv. Momentan + cr. momentalno.
   mona s. f. Călugăriţă. Iâle, câste mone, se nesellt ciia (Pe-Ne J) = ele, aceste călugăriţe, s-au stabilit aici. ■ PL: mone. montanie (Ca) s. f. Munte. + ven. montagna. montura (Da) s. f. Hamaşament petru cal. + cr. dial. montura, it. montura ‘uniformă militară’, monit v. mu nit.
   mora1 (By, Ie, Pi, Mo, ALR II, Pa, Pe-Ne C J S, Fi 597 J, Da), morş (By, Ge, We II, Na IIJ, Pu, Pi, Mo, Ca, Ko S, Fi 976 S), morâ (Ma), murş (Fi 1127 S) s. f. 1. Moară. Iei' dâvu grâv, ieţmic, secârq, ţă spravţ, tremele la more maţirâ si fâţe colâţele (Pu I 40/4) = ei dau grâu, orz, secară, (pe acelea) le pregătesc, le trimite la moară să macine şi să facă colacii. Mora bure mâcirq şi bovân (Pi II 82, Mo 33) = moara bună macină şi bolovani. Mora cu un jârn, mora cu doi jârni (Pa) = moară cu o piatră, moară cu două pietre. Mora
148
mora
morşi
mâcira (Pa) = moara umblă. An mora mâcira se grâuu (Pe-Ne J) = în moară se macină grâul. Mejen la mora macira gârvu aii turkina (Pe-Ne C) = mergem la moară să măcinăm grâul sau porumbul. Necârţeit-âm tota farira za purtă [de] la mora (Fi 978 S) - am încărcat toată făina pentru a o aduce de la moară. Mora nenacl'eptita (ALR II N 1/151)= moară neferecată. Mora zapustita (ALR II N 1/150) = moară părăsită. Mqre la morg (Ko S) = se duce la moară. Ie mes-a la mor§ cu ăsiru şi lât-a o bârsa de grâu (Mo S) = el s-a dus la moară cu măgarul şi a luat un sac de grâu. Duţe grăvu si trukina lu mulinâru ân mure (Fi 1127 S) = duce grâul şi porumbul morarului la moară. • Tâmna mora (ALR II N 1/149) = moară hodorogită. 2. Râşniţă de cafea (Fi 597 J). 3. De-a moara (jocul numit astfel). Mora se igreia cuda, ma po taliiânski (Da) = moara se juca mult, dar pe italieneşte. Igr]i mora (Pi) = a se juca de-a moara.   Cf. mâriţa. ■ PI.: more (Pa, Fi). + lat. mola.
   mora2 (Ko J, Fi 107 C J Z ) s. f. Coşmar. Mora l-av peştqit (Ko J) = l-a chinuit coşmarul. 4*- Cf. mârina. ■ PI.: more. + cr., it. mora.
   morast (Pe-Ne C J S),f:. morasta (Pe-Ne C) adj. 1. Brunet. Cf. moro 2. ■PLm.: morast, f.: moraste. + cr. morast, —rasta, —rasto. ‘albastru închis’, morasta v. morast. morâ v. mora1. morţ v. morgi.
   morebit (Pi, Ca, Sâ-Fă, Da) adv. Poate. 4* Cf. borbit, morebit. + cr. more + biţi.
   morşi (Ma, By, Ge, We I, Na I, Mi I, Pu, Pi, Ga-Di, Mo, ALR II, Ca, Pe-Ne C J S Se, Fi, Sâ-Fă, Da), morţ (Ma) vb. IV intr. (Precede verbe la infinitiv) 1. A trebui. Ţesâru-l' ziţe: mor eşti spure (Pu I 4/10) = împăratul îi zice: trebuie să spui. Morţ trei vote lu câlu potcovele gambiţi (Pu 14/61)= trebuie să schimbe de trei ori potcoavele calului. Moresc mgre pre lume cqre jivl'enie (Mo 33 S) = trebuie să mă duc în lume să caut de ale traiului. Sâkile om mor] veri nacinui câla (ALR II N 6/1745 - 1746) = tot omul trebuie să vină să repare drumul. Fţtinele mores av] dota se se vor merită (ALR II 6/1676) = fetele trebuie să aibă dotă dacă se vor mărita. Din
149
morina
momii
râce a verît şi cu râce morţ trece (Pe-Ne J) = din frig s-a făcut şi cu frig trebuie să treacă. fă moreit-a mere căse (Pe-Ne 1964/210 S) = ea a trebuit să se ducă acasă. Ie morţ fi zălica bolăn (Pe-Ne C) = el trebuie să fie puţin bolnav. Moce mores şti cire mi-a sta făcut (Pe-Ne Sc) = acum trebuie să ştiu cine mi-a făcut asta. Tu ver morţi colţ ii (Ko J) = tu va trebui să te duci acolo. Fii'a morţ veri (Ko Sd) = fata trebuie să vină. Zenskele morescu cuhţi (Ko S) = femeile trebuie să gătească. Când te fii' fuşere măre, morţi va i ân Puia ân şcolţ (Fi 488 Şc) = când băiatul tău va fi mare va trebui să se ducă la şcoală la Puia. Se cumpărări brecu, morţi ver-V face i câsiţa (Fi 1084 M) = dacă vei cumpăra câinele, trebuie să-i faci şi cuşcă. Moreşti lâ medijiia (Da) = trebuie să iei medicamentul. 2. A se cuveni. Moreş me as cută (ALR II N 5/1247) = se cuvine să mă asculţi. ■ Ind. prez. [1-6]: moresc, moreşti, morţ, morţim, morţiţ, moresc avţ (Ma) = trebuie să am, să ai, să aibă, să avem, să aveţi, să aibă. + cr. morati ‘a fi dator, a fi obligat, a trebui să...’
    morina (Pi, Fi 107 Sd, Da), morinş (Pu, Fi 107 N S) s. f.
1. Moroaică (Pi). 2. O femeie monstru care suge lapte din ţâţele oamenilor fără ca aceştia să se poată apăra, strigoaică (Pu 36/1).
3. Coşmar. (Fi) + cr. dial. morina. morinş v. morina.
    moriţa (Pi, Fi 597 Sd, Da), moriţş (Pe-Ne Sc, Fi 597 N S) s. f. Râşniţă de cafea. Moriţa de I za cafe (Pi / Fi 597 Şc), moriţa za / ja cafelu maciră (ALI 5/455 B, Pe-Ne Sc / ALI 5/455 S), moriţa za macirâ cafelu (Da) = râşniţă pentru (măcinat) cafea. Cf. mora1 2. ♦ cr. dial. morica.
    moriţş v. moriţa. morivgi v. murvgi.
    morke (Pa, Ca, Pe-Ne J, Sâ-Fă) adv. 1. Poate. Morke ştiţ voi de ăpa de bţ, ke mi-i noyo sţte (Ca 135 J) = poate ştiţi voi de apă de băut, că mi-e tare sete. Morke na ren vedţ (Pe-Ne J) = poate ne vom revedea. Morke-i colţ (Sâ-Fă) = poate că este acolo. 2. De pildă (Pa). + mora ke (= poate că).
    mormi vb. IV intr. A mormăi: Şi vise n-âu nicad mormit (Sâ-Fă) = şi n-au mai murmurat niciodată. Cf. mârml'ati. + cr. mrmljati ‘a rmurmura, a mormăi, a bolborosi, a bombăni’.
150
mornâr
mort
   mornâr (Sâ-Fă, Da) s. m. Marinar. Cân mornâri navigeia, ganeia de gălebi (Da) = când marinarii navigau vorbeau de pescăruşi. Me câce de mornâr dijerteit-a-n Merike (Da) = tatăl meu ca marinar a dezertat în America. ■ PI.: mornâri. + cr. mornâr.
   mornarski (Sâ-Fă) s. f. : mornarsca (Sâ-Fă) adj. Marinăresc. + cr. mornarski.
   mornâc (Fi 759 Şc) s. m. Salamandră a) neagră (Salamandra atra)
(Fi 759 Şc); b) cu pete (Salamandra maculata) (Fi 760 Şc). ^ Cf.
guşter 2, dajdevnâc. ■ PI.: mornâc, mornâc.
   moro (PI, Pe-Ne C) adj. 1. Negru (Pi). 2 Brunet (Pe-Ne C).
3. (Substantivat) Drac (Pi). Cf. morast. + ven., cr. dial. moro.
   moroide (ALI 2/192 B) s. Hemoroizi. + cr. dial. morojde, it.
emorroidi.
   mors v. mors.
               * ^
   morski (Pu) adj. De mare. (In sintagma Morski puz) Un fel de scoică (melc de mare). Lâie morski puz si pure-n sâki puz o dusiţq si o câple de ul'e (Pu I 16/63) = ia melci de mare (un fel de scoici) şi pune-n fiecare scoică o feştilă şi o picătură de ulei. + cr. morski.
   mors (ALR II), morşu (Da), mors (Ca) s. m. 1. Menghină (ALR II N 2/543). Morşu de Iqmna o de fl'er (Da) = menghină de lemn sau de fier. 2. Tejghea, banc de tâmplărie (ALR II N 2/552). 3. Clei de tâmplărie (Pa). 4. Teasc (Pa). Cf. tişlersca miza. ■ PI.: morşure. + cr. dial. mors, ven., it. morsa ‘menghină’.
   mort (Ma, By, Ie, We II, Na II, Mi I, Pu, Pi, Mo, ALR II 282 B J, Ca, Pe-Ne C N, Ko, Fi 473 Sd, Sâ-Fă, Da), f.: mortâ (Ma), morta (Ko), mortg (By, We II, Pu, Sâ-Fă) adj., adesea substantivat. 1. Mort. Se nu rqs fost fi io, asâ rei fost fi tu mort (Pu I 20/20) = dacă nu aş fi fost eu, (aşa) ai fi fost mort tu. Viiu aii mort (Ko J) = viu sau mort. N-a stivut cum stâvu, se-s vii aii mort (Pu I 6/7) = n-a ştiut cum stau (cum se află), dacă-s vii sau morţi. Dus-a cela mortu la lui mul'gre (Mo 34 S) = l-a dus pe acel mort la soţia lui. Fost-l'-a slâbo, teşco, na pul mort (Pe-Ne C) = i-a fost rău, pe jumătate mort. Mortu-ntreba otprost (ALR II 85/2706) = mortul cere iertăciune. Când-a verit iei' acăsq, di la zacon, tunţe âflu socra
151
morta
                                                                    mosna
                                                  9
mortţ (Pu I 20/20) = când au venit ei acasă, de la cununie, atunci găsesc soacra moartă. • Go os de mort om (ALR I 1/7 J) = ţeastă.
2. Strigoi. Mort om ke nâzat vârvţ (Pa) = om mort care mişună, se reîntoarce. Cf. mărtveţ. ■ PI. m: mort (ALR I 2/282 B J, Mo, Pe-Ne N, Fi 473 Sd). mort (Fi Z), mort (Mo, Fi Z), f.: morte. Cf. mârtveţ. + lat. mortuus, mortua.
   morta v. mort.
   mortâlu (ALI5/491 B) s. Piuliţă. + ven. mortal, it. mortaio.
   mortâ v. mort.
   mortadela (Da), mortadelş (Ko S), martadela (ALR II N 4/1125), martadelş (Ko S) s. f. 1. Tobă de porc (ALR II N 4/1125). 2. Mortadelă (Da). + it. mortadella ‘un fel de salam’.
   mortadelş v. mortadela.
   morte (Ma, By, Ge, Ni I, Ra, Pu, Pi, Ba J, ALR I 2/284 J, ALR II, Ca, Ko J, Sâ-Fă, Da) s. f. Moarte. Cuma jivl'ene aşava morte (Ra) = cum [e] viaţa, aşa şi moartea. Io t-am s capul ţi t o votţ de morte, ma dova vote val'ţ ke te scapulesti âns (Pu I 20/15) = eu te-am scăpat o dată de moarte, dar a doua oară trebuie să te scapi singur. Io me temu de morte, am frike, caţât-am Jrikţ (Ba J) — eu mă tem de moarte, mi-e frică, m-a prins frica. Morta vire naylo (ALR II 83/2699) - moartea vine pe neaşteptate. ■ PL: mort (Ko J). + lat. mors -morţiş.
   mortf v. mort.
   mosyu (ALR II 5/6837) s. Zgârciul nasului.
   mosnţ v. moşne.
   most (By, Na II, Pi, Mo, Ca, Pe-Ne J N S, Ko J, Sâ-Fă, Da), moşt (Na II) s. Pod (peste apă). Cum âi muşât mostru (Mo 49 S) -cât de frumos e podul. Când am ca vota cu tire fost, ştii tu la acela most (Pe-Ne J) = atunci când am fost cu tine, ştii tu la podul acela. Şi ie mţre pre un most (Pe-Ne N) = şi el merge pe un pod. Colona su most (Pi) = stâlp sub pod. ■ PI.: mosture (Da, Pe-Ne N
S, Ko J). + cr. most.
   most2 v. moşt.
   moş (By, Na IIJ, Pi) s. m. Moş. ^ Cf. did.
   mosna v. mosne/
      * *
152
moşne
moto ne ru
   moşne (Ko J Sd, Fi 1703 Sd), mosnş (Pu, Mo, Fi 1703 N S), moşna (Pi, Da), muşne (Ca) s. f. 1. a) Pungă. Na-ţ tasta mosne, ţa ţe pomisliri ver ve (Pu I 6/8) = na-ţi punga aceasta, vei avea ce vei gândi. Do moşne va fi lu bişcopu de zlâta şi do de srebro (Mo 84 B) = două pungi de aur şi două de argint vor fi ale episcopului; b) Pungă, săculeţ (de obicei din băşică de porc) (Ko J). Moşna de tabâc (Ko N S) = săculeţ pentru tutun. 2. Păstaie (Ca). Moşna / moşne de fajâ (Pi / Ko N S, Fi 1703 Sd) = a) Păstaie de fasole; b) Fasole verde (fasole păstăi). Moşna de grăh (Fi 1704 Sd) = mazăre verde (mazăre păstăi); c) Coaja uscată a păstăii rămasă după scoaterea boabelor, găoace, teacă. Hitţ t'â moşnile de fajo (Da) = aruncă găocile (tecile) de fasole. Cf. fajolet, mahuna. ■ PI.: moşni, mosni (Fi), moşne (Mo). + cr. mosnja.
   moşt1 (Pi, Fi 1240 J Sd), most (Fi 1240 S) s. m. Must. Moştu cuhş (Fi 1241 J Sd) = mustul fierbe. ■ PI.: moşt. (Fi Sd), most (Fi S), moşture (Fi J). moşt2 v. most.
   motşi (By, Ge, Pi, Pe-Ne S, Ko S, Da) vb. IV refl. 1. A înveli. 2. (Despre ghem) A se aduna, a se face. Mot§-se gl'emu (Pe-Ne N) = se face ghem. 3. A a da târcoale, a se învârti în jurul cuiva, a ceva. Lupu s-a motţit ocoli de bâţv§ (Ko S) = lupul a dat târcoale butoiului. Motei-se ocoli de câsa (Da) = a se învârti în jurul casei.
   Cf. omotţi, uvl 3, zamotşi. + cr. moţaţi ‘a face ghem, a suci, a aduna’.
   motşit (Pe-Ne N) adj. (Despre ghem) Adunat. Cf. zemotşito. ■ Ph: motqiţ. + Part. lui motfi. motica v. matica.
   moticica (ALR II N 1/28, Fi 997 J) s. f. Săpăligă. (Şi în sintagma Moticica cu rogl'i — Fi 997 J). Cf. matica, săpun 5, sapunela 3, săpunit'. ■ PI.: motlciţe. + motica + ica.
   moton s. f. Cărămidă. (în sintagma Cela ce lucrq motonele -Pe-Ne N) = cărămidar (cel ce face cărămizile). ■ PL moton, pla.: motonele.
   motoneru (Pe-Ne N) s. m. Cărămidar [cuvânt creat ad hoc].
153
motor
mozac
   motor (Ko S, Da) s. n. 1. Motor (Da). 2. Motocicletă (Ko).
3. Tractor. Motoru za ară dimboco verit-a pârva vota samo-n lug (Da) = tractorul de arat adânc a venit prima dată numai în vale. + cr. motor.
   motorie (Pe-Ne J, Ko J) s. m. Motocicletă mică, motoretă. Când âm cumparâru motorie, Âne, din tire voi veri (Pe-Ne J) = când îmi voi cumpăra motoretă, Ană, voi veni la tine. Cf. motorin. + cr. motorie (Dim al lui motor 2.).
   motorin (Ko J) s. m. Motoretă. Motorin yoni (Ko J)= a conduce motoreta. Cf. motorie.
   motovila (Da) s. f. Salata-mielului, fetică (Valerianella locusta). Cf. motovilaţ, motoviliţa, prisunciţa, sunciţa 1. motovilaţ (Fi 1700 C N S), motovilâţ (Fi 1700 J) s. m. Fetică, Salata-mielului (Valerianella locusta). Cf. motovila, motoviliţa, prisunciţa, sunciţa 1. + cr. motovilac.
   motoviliţa (Fi 1700 Z, Da) s. f. Salata-mielului, fetică (Valerianella locusta). ^ Cf. motovila, motovilaţ, prisunciţa, sunciţa 1. ■ Pf: motoviliţe.
   motovilnâc (By), motovilnâcu (Ge) s. Vârtelniţă, moţ s. (In sintagma Moţu de pâre - Pe-Ne S) = miez de pâine. Cf. cocotic, coşeniţa, meţ, moţ, ml'ezy, picoric, coriţa, polpa, supiţa.
   moţo (Pi) s. m. Denumire dată băieţilor ce merg la marină. ■ Pf: moţi. + cr. dial. moc, it. mozzo.
   moţvara (Fi 54 J) s. Mlaştină, Cf. bâta 2, muţvir, căi, cal'uja, conţimâig, lăc, lut, şcăl'a, şcâl'ca, ţopăi'. ■ PI.: mocvare.
   movşi (Ma, By, Pu, Pi, Da) vb. IV refl. A se mişca. Movţ-te! (Pu I 20/14) = mişcă-te! Movţ-te, ce-r gnili ciia? (Da) = mişcă-te, vrei să putrezeşti aici? Cf. mov$, movi. + ven. mover, it. movere.
   movi (Ma) vb. IV intr. A mişca. Cf. movţ, movşi. + cr. dial. movit (se).
   mozac (Sâ-Fă), mozâc (Fi 277 L Sc, 1732 Sd, Da) s. m. 1. Măduvă (Fi) (Şi în sintagma Mozâcu de os — Ne-Bi N). 2. Creier, Cârv u mozac (Sâ-Fă) = sânge în creier. 3. Album (Fi 1732 Sd). Cf mozg. ■ Pf m.: mozgi (Fi 277 L Sc, 1732 Sd), f.: mozgure (Fi 1732 S). + cr. mozak.
154
mozg
                                                                          mravinti
                                                                                  *
   mozg (Fi 277 Sd), mozgu (ALI 1/2 B J, Fi 1732 Sd) s. m. şi n. Măduvă (Şi în sintagma Mozgu ân os — Fi 277 N S). • Mozgu de stâbla (Fi 1732 Sd) = album. 4- Cf. yl'id, medore, mozâc. ■ PF
m.: mozg (Fi 277 B C N T Z), mozgi (Fi 277 Sc), f.: mozgure (Fi 277B MS Şc). 4- cr. mozak.
   mozgiţ (Fi 242 S) s. n. Clitoris. 4- Cf. lindic. ■ PI.: mozgiţure.
   mozgu v. mozg.
   mozlani v. mojl'an.
   mozlane v. mojl'an.
   mpledecâ v. âmpledecâ.
   mpledecavfi v. âmpledecâvşi.
   -mpoi v. âmpoi.
   -mpolovi v. âmpolovi.
   -mprevâle v. âmprevâle. mprinde v. aprinde, mpunto v. âmpunto.
   mrâc (By, Mi I), mrâcu (ALR II N) s. 1. întuneric, beznă (By). 2. Calul-popii, libelulă (ALR II N 3/751). 4- cr. mrak ‘întuneric, beznă’.
   mrâcu v. mrâc mrâj v. mrâz.
   mrâmor1 (Ba J), mrâmor (Ca) s. m. 1. Marmură (Ba J, Ca). 4- cr. mrâmor.
   mrâmor2 (Fi 753 Sd) Coropisnită (Fi Sd). 4- Cf. baborine, câptiru lu câcke, captirina lu câcke, praşcit', şt’urăc. ■ PI.: mrâmor. + cr. cak. mrâmor. mrâs v. mrâz.
                   mravinâţ (Fi 144 M) s. m. 1. Fior. (La pl. mravinţi (ALI 2/162
                B, ALR 1/150 B, Da). 2. Furnici (ALI 2/162 B). 3. (Fig.) Furnicături
                (ALI 2/162 B, ALR 1/150 B, Da). Io-m ţirut picoru ur pre ăt pa
                mn-e nuntru mravinţi (ALR 1/150 B) = am ţinut piciorul unul peste
                altul, de aceea am furnicături pe dinăuntru. Cf. sârb, zdârh. ■ Pf:
                                mravinţi (ALI, ALR I, Fi 144 M). -4 cr. mravinac.
   mravinti v. mravinâţ.
          ♦ »
155
mraz
                                                                        mrijţ
    mrâz (Pi, Pa, Pe-Ne N S, Ko J, Ne-Io 5, Sâ-Fă, Fi 20 L N S, Sâ-Fă, Da), mraz (Ga III, Ia), mrâz (Fi 20 5) mrâj (Pi), mrâs (Ca) s. m. şi n. 1. Brumă (Fi, Ca, Ne-Bi N, Da). Cuda cazut-a mrâju (Pi) = a căzut multă brumă. Pre ruj-av căzut mrâzu = pe vie a căzut bruma (Pa). Domarşţa mrazu cazut-a pre corune zelene (Ia 20/35 N) = dimineaţa a căzut bruma pe pajiştea verde. 2. Ger, frig (Ca, Sâ-Fă, Ne-Io S, Da). Vşrzele se lâsu-n niva pâr la vire mrâzu (Ko J) = varza se lasă pe câmp până vine gerul. • Deda mrâz = Irozii, steaua. Fost-am cu feţori cu deda mrâz (Ne-Io S) = am fost cu băieţii cu steaua. 3. Ceaţă (Ne-Bi N). Cf. roşa 2. + cr. mraz ‘ger, frig, gheaţă, chiciură’. ■ PI. f.: mrâzure.
    mrâzân (Da), f.: mrâzna (Da), n.: mrâzno (Da) adj. Friguros, îngheţat. + cr. mrazan, mrazna, mrâzno — mrâzna v. mrâzân. mrâzno v. mrâzân.
    mrâzovâţ (Fi 1815 5) s. m. Şafrănaş, brânduşă de toamnă (Colchicum autumnale). Cf. safran.
    mrţna (Pe-Ne J N S) s. f. Albeaaţă la ochi, cataractă. Mrena l'-a ocl'u coperit (Pe-Ne S) = albeaţa i-a acoperit ochiul. Cf. perla 2, zârna 3. + cr. mrena ‘cataractă’.
    mrţne (Ca) s. f. Mreană. + cr. mrena ‘mreană, peşte’, mrige v. mrija.
    mrija (Pi, Pe-Ne J N, Da), mrije (Ca), mrijş (ALR I J), mrige (Ma), marize (By, Ge.) s. f. 1. Mreajă, plasă (Ma, Ge) Restrivţi mrije (Ko N) = a întinde plasa. 2. Dantelă. Iâ s-a făcut un berhân de mrija, de rede (Pe-Ne N) = ea şi-a făcut o rochie de dantelă.
3. Pânza de pe faţa mortului; linţoliu (ALR I 2/296 J). 4. Pânză de păianjen (Ca). • Âcu de mrij pleti (ALR II N 4/1209) = igliţă, croşetă. • Mrija de jâba / jâbe (Pe-Ne J / ALR II N 3/832) = mătasea broaştei. 5 Copăiţă, teică la moară, aşezată sub coş, din care curg grăunţele în gaura pietrei alergătoare (ALR II N 1/171). Cf. mriijiţq, rede. ■ Art.: mriga (Ma). ■ PI.: mrij (ALR II), mrije (Da), mriji (Ma). + cr. dial. mriza, st. mreza. mrije v. mrija. mrijş v. mrija.
156
mrljiţf                                                    muccâ
   mrijiţş (Ca) s. f. Dantelă. ^ Cf. mrija 2. mn- v. io.
   muăceha v. mâceha.
   muca (Ko J, Fi 407 Şc, Da) s. f. 1. Durere, chin, suferinţă. Cu măre muca (Ko J) = cu mare chin (foarte greu). T-am ân măr muke vindut lu drâcu (Ko J) = cu mari chinuri te-am vândut dracului. 2. (La pl.) Durerile naşterii (Fi 407 Şc). ^ Cf. bolovi, hip 2, gârc 2, trudovi. ■ Pl.: muke. + cr. muka. muca v. mânca, mucât (Fo 88 L) s. Mâncare, mucl'a (Pi) s. f. Muchie, mucl'e (ALRIIN 2/581) s. Muchie, (la secure), mucaine (Ko J) s. f. Limbaj neomenesc, mucân (Da), f.: mucna (Da), n.: mucno (Da) adj. Nefericit, chinuit. ■ Pl. m.: mucni, f.: mucne. + cr. mucan, —na, -no.
   muccâ (Ma, By, Na IIJ, Pi, ALI 2/110 B, Ba J, ALR I, ALR II N, Ca, Pe-Ne C J N S, Ko B S, Fi 274 Sd, Sâ-Fă, Da), muşca (Ma, Fi 5’, Sâ-Fă, Da), muţea (Pu, Pe-Ne S) vb. I tr. 1. A muşca. Muccât m-am de limba (Ba J) = mi-am muşcat limba. Av ăl muccât cârele (ALR I 1/127 J) = l-a muşcat câinele. Su su, mucke-l! (Pe-Ne N), şuşu muţk^-l! (Pe-Ne S) = şo pe el, muşcă-1! Io netapes brecu neca-l muccâ (Pe-Ne Q = eu asmut câinele să-l muşte. Brecu rq muccâ (Ko B) - câinele ar muşca. De nâs l-a muccât (Sâ-Fă) = l-a muşcat de nas. Câvta-te ke nu te câcca muccâ (Da) = fii atent să nu te muşte şarpele (proverb). Lu brekq ân vâvic clădit cârbanosniţa ke rp fost muţeâ (Fi 944 S) = căţelei i-am pus întotdeauna botniţa că ar fi muşcat. Neca muţea (Pe-Ne vV) = să muşte. 2. (Despre albine) A înţepa (ALR II N 1/267). Si câţu-se de mâr si urq-l muţkq (Pu I 14/7) = şi [albinele] (i) se agaţă de mână şi una îl înţeapă. 3. A ciupi, a jena, a face rană, a roade. Opinca, postola, şcorna muccâ (ALR II N 4/1188) = opinca, pantoful, cizma roade. Sup comâtu-i kisu, neca nu-l muccâ, neca nu-l' fâce rână (Pe-Ne J) = sub ham e ‘kisu’, ca să nu-l roadă, ca să nu-i facă rană. Sucna muşcât-a pre gola coje (Da) = cămaşa aspră a ros pielea (goală). 4. a) A provoca mâncărime, a mânca. Mucke me câpu (Ko S) = mă mănâncă capul.
157
mucenic
muderân
                 Jivotu me t'âro mucca = mă mănâncă tare spinarea; b) (Despre
                 râie) [Srâbu] mucca (Fi 907 Sd) = [râia] provoacă mâncărime,
                 mănâncă. Mucca / muck§ me (Fi 274 Sd / N), mire mucca I
                 muţke (Fi 274 M / S), me mucca (Fi 274 Se) = mă mănâncă. -v* Cf.
                 grizi 1, grizni, mâncâ 2, muşcă, zgrizî. Ind. prez: [1-6]: muccu,
mucki, mucca, muccăm muccâţ, muccu (ALR II N 7/1867).
                    mucenic (Ga-Di, Ca ), muţenie (Pu) s. m. 1. Mucenic (Ca). Âtq
                 zi, ân Stipana ropâi veselescu, cântu „Sveti Stipan, pârvi
                 muţenie”, bevu cât âru (Pu I 38/1) = a doua zi, de Sfântul Ştefan,
                 se veselesc (petrec) din nou, cântă „Sfântul Ştefan, primul
mucenic ”, beau cât au. 2. Martir (Ga-Di). ♦ cr. mucenik.
   muci1 (Ko Sd) vb. IV intr. A putrezi. + cr. mociti.
                   muci2 vb. IV tr. A-i curge mucii. Prozâbit âi ke-l' nâsu mucţ, ke-l'
                 caplf din năs (Pe-Ne C) - e întrohnat (cu guturai) că-i curg mucii,
că-i picură din nas. Cf. capii.
   mucki v. muski.
               »
   mucna v. mucân. mucno v. mucân. mudanta v. mudânte.
                 mudânte (ALI 3/283 S, Pe-Ne J N S, Fi 676 Sd), mudanta (ALI 3/238 B J, Fi 676 L), mundânte (Pi, Mo, Pa, Pe-Ne C J S, Da) s. f.
1.  Izmene (ALR II, Pe-Ne J S, Da). Se-m re nevesta purtă benevreke, io-m reş hiti mundântele (Pi II 82, Mo 32) = dacă nevasta mi-ar purta pantaloni, eu mi-aş arunca izmenele. O mudănta, do mudânte (Fi 676 L) = o izmană, două izmene. Ure mudânte, cuda mudânte (Fi 676 Sd) = o pereche de izmene, mai multe perechi de izmene. Ure mundânte, do mundânte (Pe-Ne C), ure mudânte, dvoie mudânte = o pereche de izmene, două perechi de izmene. Nogaviţele de mundânte (Pa) = crăcii izmenelor. Curu de mundânte (ALR II N 4/1170) = turul izmenelor. 2. Chiloţi (Fi 676).
   Cf. brayeşi 3. ■ PI.: mundânte (ALR II), mudânte (Pe-Ne A, Fi Sd), mudânte (Fi L), mudănc (Fi Şc). + cr. dial. mudânte ‘izmene lungi’, it. mutande.
                  muderân (Da), muderna (Da), moderno adj. Modem. Ciia-i tot muderno (Da) = aici totul e modem. ■ PI. m.: doderni, £: modeme.
158
muderna
rnujiâc
    muderna v. muderân. moderno v. muderân. mudro v. modâr.
    mufa (Da), mufţ (Fi 1287 S) s. Mucegai. Cf. plis. ■ PI.: mufe. + cr. dial. mufa, it. muffa. mufţ v. mufa.
    muharca (Fi 1884 J) s. f. Burete pestriţ (Amanita muscaria). Cf. âtrvna guba. ■ PI.: muharke. + cr. muhara. muhienâţ (Fi 718, 719 Se) s. m. 1. Găluşcă cu ou şi cu brânză pentru supă. 2. (La pl.) Supă deasă cu ou, griş şi parmezan (Fi 718 Se). Cf. hoketo, ţanţarela. ■ Pl.: muhenţi. muige v. muije. muinje v. muije.
    muije (Pi, Pu, Pe-Ne N, Fi 1481 Sd, Da), muize (By, Pe-Ne J S, Fi 1481 S), mulge (Ma), mul'je (Pe-Ne N), muige (Ga-Di), muinje (Ca, Sâ-Fă) vb. IV tr. A mulge. Asşra amânât am muzit oile şi câprele (Pe-Ne J) = aseară târziu am muls oile şi caprele. Vaca se muije ân sit'ure (Pe-Ne N) = vaca se mulge în vase de tablă (pentru muls). Io-m mul's oile za câşu face (Pe-Ne N) = eu am muls oile ca să fac caş. ■ Ind. prez. [1-6]: io muig, tu muiji, ie / iâ muije, noi muijen, voi muijeţ. iei' / jale muigu (Fi 1481 L Se). ■ Part,: muls (Ma), muis, muns (By). Cf. muzi, pomuzi. + lat. mulgere. muia re v. mul'âre. muize v. mulge.
    muj (Sâ-Fă), muz (Pu I 4/29*) s. m. Bărbat, soţ. Muju-i din Mune (Sâ-Fă) = soţul e din Mune. Cf. om 3. + cr. muz.
    mujariiole s. plt. Botniţă. L-a pus pre nâs mujariiolele (Pe-Ne S) = le-a pus pe nas botniţa. ^ Cf. cârbanosniţe, nosniţa ^ Cf. cârbanosniţa, nosniţe. muji v. muzi.
    mujica (Pi, Da) s. f. Muzică. + ven. mujica, it. musica, cr. muzica.
    rnujiâc (Fi 416 J) s. m. Băiat aflat pe ultima dintre cele 4 trepte de vârstă (Fi 416 J). 4- Cf. cel'âd, cel'adlt', falot, fecor, fecoric, fecorina, mladit', mladicit', prunc. ■ Pl.: rnujiâc.
159
muketş
mulşi
    muketş (Ma) s. f. Mucări. ■ Pf: mukete. + ven., it. mocheta, mul v. mulo.
    mula (ALR II N 2/296, Pe-Ne N, Ko J, Fi 1558 L Sc 1559, Da), mulş (Ca. Fi 1558, 1559 N S) s. f. 1. Catâr (Ca). Po de câ, po de âsir, câ-i mula (Pe-Ne N) = jumătate de cal, jumătate de măgar, aceea-i ‘mula’, a) Catâr fătat în urma împerecherii unui armăsar cu o măgăriţă (Fi 1558 L N S Sc). Mulele (se) ârdu / hihizdescu / hârcescu I ârziacescu / tulescu (Fi 1560 L N S / Sd / Z / J S) = catârii nechează. 2. Catârcă fătată în urma împerecherii unui măgar cu o iapă (Fi 1559). 3. Fată din flori, bastardă. (ALR II, Ko J).
4. Bastard (Ca). Cf. mâzga, mulo 1, 2. ■ PI.: muie. + cr., it. mula.
    mulast (Pa, Pe-Ne N) adj. Ciut. Mulast arţte (Pa), mulasti aret (Pe-Ne N) = berbec ciut. mulaţ v. mulâţ.
    mulâţ (Pi, Mo,’Pe-Ne N, Ko B, Ia 29/57 B, Fi 465 J S Sd), mulaţ (Fi 465 J), muleţ (Ia) s. m. 1. Măgar. Le şpăgul Cela mulâţ ver colţ legă! (Mo 103 L) = ia funia! Pe acel măgar îl vei lega acolo!
2. Copil din flori (Pe-Ne N, Ia, Ko, Fi). 3. Băiat adoptat mai ales de pe la Triest. • Mulâţu de cuvertă şi de fogun (Pi) = servitor pe vapor şi la bucătăria vaporului. Cf. mula 1-3, mulo 1, 2, fecoru far de câce, fecoru far de om ■ PI.: mulţi (Ko, Fi, Da). + cr. mulac. mulda v. multa, mulş v. mula.
    mulşi (By, We I, Pi, Pa, Pe-Ne S, Da) vb. IV tr. 1. A slobozi, a da drumul. Hlapăţu mulţit-a vreda iâzu (Pu I 22/27) = servitorul a dat drumul iute iazului. 2. A lăsa, a slăbi, a conteni. Io-m zălica mulţii morşu, pă^,mn-a şcoţit ân şir fl'eru şi m-am zgorit la gut şi pre tărbuh şi pre piţore (Pe-Ne J) = eu am slăbit puţin menghina, apoi mi-a sărit în sân fierul şi m-am ars la gât şi la burtă şi pe picioare. râdina a mulţii (Pa) = ploaia a contenit. 3. a) A sfărâma (Pi); b) A sfărâma cu mâna, a desface porumbul de pe cocean. Mulim (ALR II N 1/115) = desfacem porumbul de pe cocea. + cr. dial. mulit, st. molati, ven. molar, it. mollare.
160
muleş
mula
   muleş (Ko J) s. m. Berbec fără coame. Aratele fâr de come se cl'qma muleş (Ko J) = berbecul fără coame se cheamă ‘muleş’. + cr. dial. mules.
   mulete (By, Ie, Pi, ALI 5/404 B, Ca, Fi 584 J Sd, Da), mulşte (ALI 5/404 J S), molete (Fi 584 S) s. f. Cleşte de foc. + cr. dial. muleti, ven. molete. mulşte v. mulete. muleţ v. mulâţ. mulge v. muije.
   muli (Ko J Sd, Fi 1151 J Sd, Da) vb. IV tr. A curăţa, a desfăca. Midi trukina I fârmentin (Ko N S I Ko J) = a curăţa porumb. Io mules fârmentinu (Fi 1151 J), io mules trukina (Fi 1151 Sd) = eu curăţ porumbul. Muli trukine dispre clâs (Da) = a desfăca porumbul de pe cocean. Sr Cf. mârvi 2, omuli 2. + cr. muliti.
   mtilina (ALR II N 2/282) s. f. Mârţoagă. Cf. mârţina. + mul + -ina.
   mulina (Fi 703 Sd. 1742 Sc, Da), mulinş (Fi 703 S), molina (Ba Sc), molinţ (Ba S) s. f. Fărâmă, firimitură. O muling de pâre (Fi 703 S) = o firimitură de pâine. • Mulinele ântru lapte (Fi 1492 Sc)
= cocoloaşe în lapte (Fi 1492 Sc). • Mulinele de şcorup (Fi 1488 Z) =zer rămas după ce se scoate untul. ^ Cf. mârva 1, mârviţa I 1, 2, grebiţa, mec. ■ PI.: muline (Fi 703 Sd), muline (Fi 703 S). mulinţ v. mulina.
   mulo (ALR I J, Ko J, Fi, Da), mulu (Mo), mul (Ma, By, Ge, Pi, Fi 465 S, 1559 M), muilâ (Ma) s. m. 1. a) Catâr (Ma, Ge, Pi, ALR II N 2/295). Domnu facut-a de cârstian, de cela oştâr, mulu (Mo 103 L) = Dumnezeu a făcut catâr din om, din acel cârciumar; b) Catâr fătat în urma împerecherii unei iepe cu un măgar (Fi 1559). 2. Copil din flori, bastard (Ma, Ge, Pi, ALR 1/211 B J, ALR II, Ko J, Fi 465 S). 3. Aflătari, pmnci aflaţi (Ma). Cf. mula 1-3, mulâţ 1, 2, fecoru far de câce, fecoru far de om. ■ PI.: muie (ALR I B), muli (ALR I J, Ko J, Fi 1558, 1559, Da). + ven., it., cr. mulo, cr. mula.
   mula v. mulo.
161
multa
mul'âre
    multa (Pi, Da), mulda (ALRM II N 3/1224) s. f. Amendă. Mâi a moreit-a plaţi multa, şi tot ăn familiia ve frica (Da 6/9-10) = mama a trebuit să plătească amendă, şi tuturor din familie le-a fost (le era, aveau toţi) frică. + it. multa.
    multfi || multţi (Sâ-Fă) vb. IV tr. A amenda. Sakile reş ca şi multq (Sâ-Fă) = pe fiecare l-aş amenda. + cr. dial. multat. mulu v. mulo.
    mul'â (Pi, Pa Ca, Sâ-Fă) vb. I tr. 1. A muia. Mul’ă ântru âpq (Pi) = a muia în apă. 2. A uda. Mol'u rojele-n iardin (Pa) = ud florile-n grădină. Nu poc mul'â (Pa) = nu pot să moi. Ind. prez. [1-6]: mol'u, mol'i, mol'a, mul'ăm, mul'âţ, mol'u (Pa). + lat. *mo!liare. mul'âra v. mul'âre. mul'are v. mul'âre.
    mul'âre (Mo, Mi I, Na II, ALRIJ, ALRII, Pu, Pe-Ne J, Ca 171 J, Ko J, Sâ-Fă, Fi 525 J Sd), mul'ârţ (Fi 525 N S), mul'âra (Fi 525 Sd), mul'are (Fo 34 N S Se), muiâre (Sâ-Fă), mul'eara (Da) s. f. 1. Femeie (Ga-Di, Pi, Pe-Ne C N). Mul'âra ca mai mica (ALR I 2/194. J) = femeia cea mai mică. festa om ie pre mul'âre iâdân (ALR I 2/278 J) = soţul acesta e gelos[?] (corect: supărat) pe soţie. E când av muierile vezut din departe ke viru cu tarniţele pre sire omurle, poşnit-av vikei (Mo 108 J) = şi când au văzut de departe femeile că bărbaţii vin cu tarniţele pe ei, au început să strige. fâs ta mul'âre l'e orba (Pe-Ne J) = această femeie e oarbă. Cân se merita fqta onda-i mul'âre (Sâ-Fă) = când se mărită fata atunci e femeie. 2. Soţie, nevastă (Pu, Pi, ALR I 2/270 B J, ALR II, Mo, Ca 171 J, Fi 525 J Sd, Da). A tă mul'âre (Pa) = soţia ta. Mul'âro, io m-am ânsurât după tire ântre acâta ăn! (Mo 173 J)= nevastă, eu m-am însurat cu tine cu atâtia ani înainte! Mul'âra lu sumaistâru
                              »                             9
(ALR II N 4/912) = soţia învăţătorului. Iâ va veri lu lovâţu (lu lovâţu) mul'âre (Ko J) = ea va deveni soţia vânătorului, mel'erle.
    Cf. jene, jensca, jenskina, mul'are. ■ Art.: mul'âra (ALRI, ALR II). ■ Gen., dat.: le mul'are, mul'erl'ei, pl.: mul'erlor (Ko J). Se zice mul'erlei, ma mai fino ie le mul'âre (Ko J) = se zice ‘mul'erlei’, dar mai frumos este ‘le mul'âre’. ■ Pl.: mul'er (Pe-Ne N, Ko Sd, Fi 525 J L Sd, Fo J Sd, Da), mul'âre (Ko J, Fi L), pl. a.: mul'erle (Fo J Sd). + lat. mulier, -eris.
162
mul'ârf
muncavşi
   mul'ârş v. mul'âre. mul'eara v. mul'âre. mul'şra v. mul'şre.
   mul'ţre (Ma, By, We II, Ge, Ao. Ie, Pi, Pu III 125, 315, Ga-Di, Pi, Mo, ALR I B, Ko Sd, Pe-Ne N S, Ca, Pi, Ko Sd, Sâ-Fă, Ne-Bi N), mul'şra (Pe-Ne, (Fo 34 B) Da) s. f. 1. Femeie. Facut-au do ure de câle e ămbâtit s-a pre o mul'âre (Pi II 14 S) = au făcut două ore de drum şi s-au întâlnit cu o femeie. După misa tot omiri mergu ân oştariia, e tote mul'erle mergu câse cuhgi merinda (Fi 728 B) = după liturghie toţi bărbaţii se duc la cârciumă, iar toate femeile se duc acasă să facă de prânz. 2. Soţie. A deţidgit de lâ-v-o za mul'gre (Pu I 6/16) = a decis să o ia de soţie. (5a votg printre basgrikg trecut-a carnal'gra lu a lui mul'gre mănt'e (Mo 29 S) = atunci prin biserică a trecut mai înainte camerista soţiei lui. Ie s-a ânsurăt după dovg mul'gre (Ko S) = el s-a însurat cu a doua soţie. Şi tal'ăt-a lu se mul'gre amindo doikele (aii: ţiţele) (Mo 53 S) = şi i-a tăiat soţiei sale amândouă ţâţele. Ţâţe vut-a inkg o fil'e cu ţaâta mul'gre (Pe-Ne S) = tatăl a avut încă o fată cu cealaltă soţie. Mea mul'gre (Pe-Ne C) = soţia mea. N-â cutezât ântru mul'gra (Ko Sd) = nu a îndrăznit de faţă cu soţia. Io n-âm mul'gra (Pe-Ne Q = eu nu am soţie. Antru basgrica âs do jenske. Ura-i mul'gra lu Ive (Ne-Bi N) = în faţa bisericii sunt două femei. Una e soţia lui Ive. Ive ăre samo o mul'gre (Ne-Bi N) - Ive are numai o soţie. Pepo ăre do mul'gre (Ne-Bi B) = Pepo are două soţii. Cf. jene, jensca, jenskina, mul'âre. ■ Art.: mul'gra (Ko Sd, Pe-Ne C). ■ PL: mul'er (Pe-Ne N, Fo 34 B), mul'gre (Ne-Bi N), mul'eri, art.: mul'erile, mai des: mul'erle (Ma). + lat. mulier, -eris. mul'je v. rnuije. mun v. munt.
   munâţ (Sâ-Fă) s. m. Locuitor din Mune. ■ PL: munţi. + cr. munac
   muncă v. mânca, muncât v. mâncat, muncâtu v. mâncat
   muncavfi (Pu, Ca, Sâ-Fă) vb. IV iter. A mânca. O votg fost-a
                                                                             163
munci
munt
trei frâţ ţe ... scupa muncaveit-a si durmivţit-a scupa (Pul 31/1) = au fost odată trei fraţi care au mâncat (mâncau) şi au dormit (dormeau) împreună.
   munci (By, Mi I, We II, Ko J, Mih, Ca, Sâ-Fă, Da) v. IV tr., intr. şi refl. I. tr. şi refl. 1. A (se) chinui. Tu te vâc munceş (Ko J) = tu te chinui mereu. Iâ ke nu s-a munct za iei' niş (Ko Q = ea nu s-a chinuit deloc pentru el. 2. A se trudi, a se munci. Noi ne-am samo muncit prin codri (Sâ-Fă) = noi ne-am muncit tot (=numai) prin codri. 3. A necăji (Ca). II. intr. A munci [?] (Mih, Ca.). + cr. muciti, v. rom. munci (< v. sl. monciti ‘a se chinui’, muncit (Ca), f.: muncitş adj. Istovit de muncă, muncitţ v. muncit, mund v. munt. mundânte v. mudante.
   munida (Da), munidş (By, Ge) s. f. 1. Monedă (By, Ge, Da). 2. Bani mărunţi, mărunţiş (Da). + cr. dial. munida ‘bani mărunţi’, ven. moneda, it. moneta. munidş v. munida. munit v. murat.
   muniţiie (Ko J) s. f. Muniţie. Prahu şi muniţiie (Ko J) ~ pulbere (praf de puşcă) şi muniţie. + cr. municija.
   munt (Ma, Ga-Di, Pu, Pi, Ba J, Ko, Sâ-Fă), mund (Pu, Ge, Ga-Di, Mo, Ba S, Ca, Pe-Ne C N, Ko, Sâ-Fă, Da), mun (Ge, Pi, Ca, Ko), f.: munde (Ba S) adj. (S-a păstrat mai ales precedat de adverbul mai, măi în Sd, rar la J, precedat de mai, mâi. Acum la J se spune vise, măi vise). Mult, de mai multe ori. Maimun (By, We II, Mi I, Ao, Ie, Na I, II). Maimun betâr de tire (Ge) = mai bătrân decât tine. Mai munt (We I, Ga-Di), mai mund (Ba S, Pe-Ne C), maimund (Da) = mai mult. Gel'i betâri zicu: mai munt (Ba J) = cei bătrâni zic: mai mult. N-a cutezât spure perke-rlţ fost inkţ mai mund ocravi (Pu I 23/15) = n-a cutezat să spună pentru că ar fr fost însângerat şi mai mult. Neca-m iei' dâie mai mund (Mo 36 S) = ei să-mi dea mai mult. Se-i mai mund de iei' noi zicen surd omir (Pe-Ne N) = dacă sunt mai mulţi inşi [surzi] noi zicem oameni surzi. Reş morţi lu gal'irle mai mund za muncă (Fi 1344 S) = ar trebui să
164
muntâr
mu nit
dau găinilor mai multă mâncare. Inke mai munt (Ko Sd) = şi mai mult. Mai munt vote (Ko Sd) = de mai multe ori. Mai munt şi mai bur lâpte (Ko S) = lapte mai mult şi mai bun. Munt mai pămetăn (Ko S) = mult mai deştept. An boşca crescu mai munt iărbe (Fi 75 Şc) = în pădure cresc mai multe ierburi (buruieni). De trukine âren mai mun corist (Ko S) = de porumb avem mai mult folos. Maimunt grump de tire (Ge) = mult mai urât decât tine. Mai munde (Ba S) = mai multe. Cf. cuda, demunt. + lat. multus, -ta, -turn.
   muntâr (By, Na II J,Pe-Ne 1964/203-204 J, Fi 1488, 1489 J, Sâ-Fă) s. m. 1. Putinei (Pe-Ne J, Sâ-Fă). • Bătu de muntâr (ALR II N 2/308, Fi 1489 J) = a) Coada mâtcii putineiului (ALR II N); b) Băţ pentru fărâmiţarea laptelui brânzit (Fi 1489 J). Cola de muntâr (ALR II N 2/308) = roata din coada mâtcii. Ân muntâr ie un bâtic şi o câliţa cu ure şculiţe, şi cu că se tucă ân sus şi-n jos (Pe-Ne J) - în putinei e un beţişor şi o rotiţă cu câteva găurele, şi cu aceea se bate în sus şi-n jos. 2. Mâtca putineiului (Fi 1488 J). + cr. dial. muntâr ‘piuliţă ’. ■ PL muntăre (Fi J).
   muntari vb. IV tr. 1. A bate, a alege untul. Se muntarş cu bătu de muntâr (Pa) = se bate cu mâtca putineiului. 2. A frământa străgheata (ALR IIN 2/416). 4- Cf. smuntarî. + muntâr + —î.
   muntaric (Sâ-Fă) s. n. [?] Diminutiv de la muntâr. + muntâr + -ic.
   munte (Ma J, Na II) s. Munte. Cf. brig 1, codru 2 a). ■ PI.: munţi. + lat. mons + —tem.
   munţi (Pi, ALR II N) vb. IV, tr. şi refl. 1. A (se) tulbura. Se muntş (ALR II N 3/834) = se tulbură. 2. A ameţi. Muntq mi se ân câp (Fi 156 J) = ameţesc. + cr. muţiţi (se).
   munţi adj. m. pl. Locuitori ai comunei Mune. Şi munţi zicu conoba (Pe-Ne J) = şi cei din Mune zic ‘conoba’ (= pivniţă), muneniia (ALR li 56/4176) s. f. Nebunie.
   munesei (Da) vb. IV tr. 1. A face prostii. 2. A se distra în mod neruşinat.
   munit (By, Na II J, Ie, Pu, Pi, ALI 2/200 B, ALR I, ALR II, Ca, Pe-Ne C N, Da), munit (Sâ-Fă), f. munita (Da), munita (Sâ-Fă) adj. 1. Nebun, stricat de cap (ALI 2/200 B, ALR II 56/4175, Ca,
165
numita
muryva
Pe-Ne C J N, Sâ-Fă). Vire gospodâru la hlapaâţ sil' ziţe: «E ţe-m mul'gra fuze?» e ie ziţe: «munitg verit-a.» (Pu I 5/30) = vine stăpânul la slugă şi-i zice: «De ce-mi fuge nevasta?» şi el răspunde: «a înnebunit!». Văca fost-a munita za poidi lojina (Da) = vaca a fost înnebunită să mănânce placenta. 2. Smintit. Cesta om ie munit (ALRI 134 J)= acest om e smintit. 3. Prost, prostănac (Pi, ALRIIN 1240, Ca, Sâ-Fă, Da). 4. Idiot (Pa). 5. Neghiob (Sâ-Fă). 5. Imbecil (Sâ-Fă). Cf. bedac 1, 2, bedast 1, 2, coban 2, neumân 2, şlâtav, şunav. ■ PI.: munit (Pe-Ne Q. + Cf. cr. dial. munjen ‘prost, nerod’, munita v. munit. muravui v. murivui.
   murea (Fi 1601 Sd), murga (Fi 1601 L Sc), murgş (Fi 1601 A) s. f. Drojdie, zaţ de ulei. 4" Cf. fundâce, gust (ca gusto de vir), mutej. ■ PI.: murke (Fi Sd), murge (Fi L Sc). + cr. murga, murţ v. mora1. murga v. murea, murgş v. murea, murgva v. muryva.
   muryva (Ko J, Fi 1635, 1858 J), murgva (Pi, Fi 1635 Sd, Ne-Bi N, Sâ-Fă, Da), murgvş (By, We III, Ia, Ca, Fi 1635 N S, 1858 S), murgva (Ma) s. f. 1. Mur (Rubus discolor fruticosus) (Ma, Pi, Ko J, Fi 1858 J, Da). 2. Mură (Ma, Ko J, Fi 1858 J Ne-Bi J, Da) (Şi în sintagma Murgvq de rubide — Fi 1858 S). 3. Dud (Ma, By, We III, Pi, Ca, Sâ-Fă) a) alb (Fi 1635 J) (Şi în sintagama Murgva ăba - Fi 1635 M Sc, ăba murgva — Fi 1635 Sd, âbe murgve — Fi 1635 S). Antre uşe-i âbq murgvş, la iâ brecu durmivg (Ia 12/2 S) = în ogradă e un dud alb, sub el doarme câinele: b) Dud negru (Fi 1635 J) (Şi în sintagama Nqgra murgva, murgva negra - Fi 1635 Sd). Stâbla pre câre crescu murgve (şi âbe şi negre) se cl'ema murgva (Ne-Bi) = pomul în care cresc dude (şi albe şi negre) se cheamă dud. Svilţi mârâncu samo fol' de murgva (Da) = viermii de mătase mănâncă numai frunze de dud. 4. Dudă (Ma, Pi, Ne-Bi N, Sâ-Fă) a) Dudă albă (Fi 1635 J Sd) (Şi în sintagma Âba murgva — Ne-Bi N)\ b) Dudă neagră (Fi 1635 J Sd) (Şi în sintagma Nşgra murgva - Ne-Bi N). ■ PI.: murgve, muryve, murgvi. Sr Cf. rubida,
166
murgvâc                                                  muri
rubidniţa 3. ■ PI.: muryve (Fi J), murgve de rubidg (Fi S). + cr. murga + murva.
   murgvâc (Fi 1635 N, Ne-Bi N), murgvâţ (Pi) s. m. a) Dud sterp. Murgvâc ăi stâbla slicna cai şi murgva, aii pre iâ nu crqştu murgvile - ca-i muşca stâbla de murgva, şi iâ nu lucra fruti (Ne-Bi N) = ‘murgvâc’ e (un) pom asemănător cu ‘murgva’, dar în el nu cresc dude - acela e pomul de dud mascul şi el nu face fructe; b) Dud sălbatic. ■ PI.: murgvâc. + cr. murvac.
   murgvâ v. muryva.
   murgvş v. muryva.
   muryviţa (Ko J, Pe-Ne J), muryviţa (Ko J) s. Porumbă (fructul porumbarului negru). Cu neyri ocl'iţe, câşi do muryviţe (Pe-Ne J) = cu ochişori negri ca două porumbe. PL: muryiţe, muryviţe. + muryva + -iţa.
   muri (By, Ge, Mi I, We II, Pu, Pi, ALR I B J, ALR II, Ca, Pe-Ne C J S, Ko J Sd, Fi, Sâ-Fă, Da) vb. IV intr. 1. A muri (ALR II 84/2700). Un om ... de când more, sapa lui vire nâzat (Pu I 31/1) = un om ... după ce moare, sufletul lui se reîntoarce. Mor de fonie (Pi) = mor de foame. Mor după iâ (Pi) = mor după ea. Când câde o st$ noi mislim c-av nuştire murit (Pa) = când cade o stea noi credem că cineva a murit Io va muţi (ALR 12/285 J) = eu voi muri Murit-am de sqte (ALR I 2/285 B) = am murit de sete. O zi muncâ de crepâ, âta zi de muri (Pe-Ne J) = (într-) o zi mânca (până) să crape, a doua zi (până) să moară. Nu vrqse muri (Pe-Ne J) = nu vrea să moară (a muri). Tota blăga creapa, samo omu more (Pe-Ne C) = toate animalele crapă, numai omul moare. Al' ie noyo drây de ie şi muri-va după ie (ALR IIN 5/1262 - 1263) = îi e foarte drag de el şi va muri după el. Cân sova vire prope de câsq cântă zicen ke va vrur di la ca căsa vreda muri (Pe-Ne S) = când bufniţa vine să cânte aproape de casă spunem că cineva din casa aceea va muri în curând. Mâia l'-a murit si ramăs-a cu ţâţe (Pe-Ne 1964/210 S) = mama i-a murit şi a rămas cu tatăl. De fraigi ke nu se more, ma se more de durţ (Pe-Ne S) = căci nu se moare de dragoste, dar se moare de durere. Me nono a murit (Ko S) = bunicul meu a murit. L-av câia murit (Ko J) = i-a murit tatăl. Antre trei ân murit-a ăn
                                                                           167
murivei
musca
feţor (Fi 370 S) = acum trei ani a murit un băiat. Murit-a de malariia (Da) = a murit de malarie. • Vre muri = a trage să moară, a fi pe moarte. Cela fii' fost-a bolăn, vru-ta muri (Ca 112/)= acel băiat a fot bolnav, a tras să moară. 2. A crăpa. (ALR I 2/286. B J).
    Cf. crepă, murivţi, nurivui, poyini 1 b. ■ Ind. prez. [1-3, 5, 6]: moru, mori, more, murit, moru (Pe-Ne C J S), [4]: murim (Pe-Ne J), murin (Pe-Ne C S). Coni. pez. [3]: Neca se more (Pe-Ne Q. + lat. moriri.
    murivei v. murivşi.
    murivşi (Pe-Ne C J N), morivşi (Pu), murivei (Da) vb. IV iter. A trage să moară. Murivfit-av duda vreme [se zice de omu ce] n-ă putqit muri cuda vrgme (Pe-Ne J)= a ‘murivuit’ multă vreme [se zice despre omul care] n-a putut muri multă vreme. Cân omu murivţ fiiu mai amânt'e familiia se ocoli de ie (Pe-Ne C) = când omul trage să moară înainte de toate în jurul lui (trebuie) să fie familia sa. ■ Ind. prez.: murives, -vest, -vţ, —vein, —veiţ, —vescu (Pe-Ne Q. Cf. crepă, muri, murivui, poyini 1 b. + muri + —vţi
    murivui (Ko J), muravui vb. IV iter. A muri. Omiri muravuis betâri, tireri nu-s (Sâ-Fă) = oamenii bătrâni tot mor (mor mereu), nu-s tineri. ^ Cf. crepă, muri, murivg, poyini 1 b. i. + muri + — vui
    mus (Ca) [?] vb. Trebuie.
    musât v. musât.
                9
    musâta v. musât.
    musca (Pu, Pi, Ba B C L J Gb Gd Sc, ALR II N, Pe-Ne /, Fi 897, 931 / Sd, Da), muskf (Pu, By, Na II, Ba N, Ca, Fi 897, 931 N), muşkş (Na II, Ba, S, Fi 897, 931 5), musca (Ma Sch) s. f. 1. Muscă. Un om ... când zedorme ... sapa l'i se fâţe casi soreţu, aii musca (Pu I 33) = un om ... când adoarme ... suflarea i se preface în şoarece sau muscă. Măştile brânces (ALR II N 5/1463) = muştele bâzâie. Vâca când a verit pre căd pliră de must (Pi II/1 S) = când a venit vaca pe căldură plină de muşte. Pl'iru de must' (Ba B), pl'ir âi de muşt' (Ba Gd) = e plin de muşte. Un pumân pl'ir de must' (Ba S) = un pumn plin de muşte. Contăm ăre zeleni ocl'i şi mai măr neyo musca (Pe-Ne J) = tăunul are ochii verzi şi mai mari decât musca.
168
muscâ
                                                                       mustâta
                                                       »
• Musca de câ (ALR II N 3/753, Fi 915 J Sd), musca de cal (Fi 915 C, Da), musca lu câlu (Fi 915 N), musca li [?] călu Fi 915 S) = muscă de cal, căiască (Hipobosca equi). 2. Muscoi, muscă mare, cu abdomenul albastru lucios, care îşi depune ouăle pe came, pe alimente etc. (Fi 897 J) (Şi în sintagma (la măre musca, măre musca - Fi 897 Sd) (Calliphora vomitoria). 3. Barba ce se lasă numai sub buza de jos, muscă (ALR II 18). ■ Pl.: muske (Fi J Sd), must' (Fi 931 Z), must (Pi). ■ PI. a.: must (Ba S), must' (Ba Gd, Da), pl. a.: măştile (We II, ALR II), muskele (Pi). 4- lat. musca, muscâ v. musca.
    mus şi (Pu) vb. IV refl. A se da pe lângă cineva, a se gudura. Ie mqre câtra iă blâtân si se mus$ câtra ia (Pu I 30/6) = el se duce la ea murdar şi se gudură pe lângă ea. music v. muzica, musica v. muzica, muskş v. musca, muskş v. muşki. muski v. muşki.
    mustâfâ (Ma, ALR 1/39 J), mustâfa (Pi, Pe-Ne C) s. f. Mustaţă. (Folosit mai ales la pl. mustâfe (Ma, ALR 1/39 J, Pe-Ne C J N S, Ko J, Fi 219 J Sd), mustâfe (Na IIJ), mustăci (Da), mustâfe (Da), mustake (Ma) s. m. şi n. 1. Mustaţă. (Ko J) (Ko N S). Mic mustâfe, mâr mustâfe (Pe-Ne J) = mustăţi mici, mustăţi mari. 2. (Cu privire la spicele de cereale) Barba, ţepile spicului (Fi 1136 J). Mustăfele de iecmlc (Po B) = ţepile orzului. ■ Pl.: mustâfe (ALR 1/40 B J, Pe-Ne N, Fi 219 J Sd)', mustâfe (ALI 1/27 J S), mustâfe (ALI 1/27 B, Fi 219 N S). 4 Cf. mustâţa, osina 5, resa 2, resina 2. 4 cr. mustâfe, ven. mustafâ, lat. *mustacea. mustâfa v. mustâfâ. mustâfe v. mustâfâ. mustâfe v. mustâfâ. mustake v. mustâfâ.
    mustâţa (Sâ-Fă), mustâţş (Ca) s. f. Mustaţă. Io-s Bârco, mustâţa âm (Sâ-Fă) = eu sunt Bârco, am mustaţă. 4 Cf. mustâfâ 1. ■ PL mustăţ (Ca). 4 lat. *mustacea.
169
mustaţa
musât
   *
   mustâţş v. mustaţa.
   musât (Ga-Di, Pi, Mo, Po B, Ca, Pe-Ne B C J N S, Ko J Sd, Fi Sc, Sâ-Fă, Da), muşat (Ma, Mo), musât (Pu, Pe-Ne S, Ko S, Fi S), f.: muşâta (Ia, Pe-Ne B C J N, Ko J), muşata (Fo 188 B), muşâtf (Pi, ALR I, Ia, Ca, Pe-Ne N S, Ko J Sd, Fi S), muşatâ (Pi, ?o B), musâta (Pu, Sâ-Fă), n.: muşâto (Da) adj., adv. I. adj. 1. Frumos. Căvtg-se ân şpegâl' se-i musât (Pe-Ne N) = se uită în oglindă dacă e frumos. Mladit'u, scol-te mai musât si mai măre nog ai fost mănt'el (Pu 17/7) = tinere, scoală-te mai frumos şi mai mare decât ai fost înainte! Domnu ... facut-l'-a câsa ân ur musât dvorâţ (Pe-Ne 1964/210 S) = Dumnezeu ... i-a (pre)făcut casa într-un palat frumos. Niţur ân seliste n-a vut sâ musât brec cai cum âm vut io cân âm fost mic (Fi 1394 S) = nimeni în sat nu a avut câine aşa frumos cum am avut eu când am fost mic. Lu nostru musât câ dilit-an samo mai bur oves (Fi 1158 S) = frumosului nostru cal i-am dat numai cel mai bun ovăz. Io am durăt câ muşâta feta lu câre lume ăi Stevu de zlătâ (Pi II 37 S) = eu am adus fata cea frumoasă care are numele Steaua de aur. Nostra feta ie de tot muşâta şi bura (ALR I 2/245 J) = fata noastră e de tot (foarte) frumoasă şi bună. Io m-am aflât âta, mai muşâta neg âş tu (Pe-Ne J) = eu mi-am aflat alta, mai frumoasă decât eşti tu. O muşâta jensca = o femeie frumoasă. Fetiţa şti muşătş ca şi o rojiţe (Ia 13/5 N) = fetiţo, eşti frumnoasă ca o floricică. Fil'a ţa de mânt’e ţude ost-a mai muşâte neg o fil'a ţa de pocle câre vut-a mâia (Pe-Ne S) - fata dinainte a fost mult mai frumoasă decât cea de pe urmă (Pe-Ne S). O muşâte fetq (Ko S) = o fată frumoasă. Ţâle mai musâtele fete (Ko S) = cele mai frumoase fete. A fos o muşâte fetiţe (Pe-Ne 1964/211 S) = a fost o fată frumoasă. Aflăt-am o musâtţ frâieriţq (Fi 451 S) = am aflat o logodnică frumoasă. 2. Fercheş (Pa). 3. (Despre grâu) Buiecit de ploi sau de locuri grase (Pa). II. adv. Frumos. Viro ânc e muşat spure tot (Mo 112 J) = vino aici şi spune frumos totul. Stâvu musât peri (Po B) = părul stă frumos. S-av poşnlt vedţ şi foile pre dqble musât (Ca 142 A/) = au început să se vadă frumos şi frunzele prin pomi. lâle fost-a musât ânmestite (Pe-Ne 1964/210 S) = ele au fost
170
muşat
musculo
                                       *
îmbrăcate frumos. Iei' a muşât zehvallt (Ko S) = ei au mulţumit frumos. Nn-i muşât plânje (Fi 203 Se) = nu-i frumos să plângi. Muşât dişş (Fi 213 Z) = miroase frumos. Zia ie muşata (Fo 188 B) = ziua e frumoasă. • Cu muşât (Da) = cu binele, cu frumosul. Cf. deştru, fain, fin 1. ■ PI. m.: muşât (Pe-Ne B C J, Ko J Sd, Da), muşălţ (Ca), muşâl'ţ (Ga-Di, Pe-Ne S, Ko S), musâţ (Ko S), f.: muşăte (Pe-Ne B J), muşâte (Ca, Pe-Ne B C J S, Ko J Sd), musâte (Ko S).
   musat v. muşât.
      * *
   musata v. musâ.t »        »
   musâta v. muşât.
      •         »
   musatâ v. muşât.
      »         *
   muşâtţ v. muşât.
   muşatit' (Da), f.: muşatiţa (Da), muşatiţţ (Ia) adj. f. Frumuşel. Musâta, muşâtiţa, cum nopta ăi luriţa, lu stelele crai'iţa (Ia 12/1 B) = frumoasa, frumuşică, cum noaptea e luniţa, a stelelor crăiasă. + muşât + -iţa.
   musatita v. muşatit'.
      » » *
   muşatiţş v. muşatit'.
   musâto v. muşât.
      »         *
   musca v. muski.
      » »
   musca v. muccâ.
      »
   muşcaraţ (Sâ-Fă) s. m. Bărbat: Âm muşcaraţ dalmatinaţ (Sâ-Fă) = am bărbat dalmat. ^ Cf. muşki, om 2 ■ PL: muşcaraţ. + cr. muskarac ‘de sex masculin’.
   muşcardin (Pa) s. m. Trântor. + cr. dial. muskardin, it. moscardino.
   muşcât (Fi 1213 L) s. Muscat (soi de vin). + cr. muskat, it. moscato.
   muşcul (Pe-Ne C S), musculo (Pe-Ne N) s. Muşchi. Mire dore muşculi (Pe-Ne Q = pe mine mă dor muşchii. Cf. mâh2, misiţa, muşl'u. ■ PI.: muşculi (Pe-Ne C S), muşcul (Pe-Ne N). ven. muscul, ven., it. muscolo.
   musculo v. muşcul.
   muşiţa (ALRIIN 1/243) s. Muşiţă.
171
muski
   *
                                                                   mutast
   muski (Pi, Ba S, Pe-Ne N, Ko J, Fi 642 B Z), muşkile (ALR II, Ko J), muski (Pu), mucki (Na II J), f.: muşca (Ko J, Fi 642 J), muskţ (Pu), muşco (Ko J, Da) adj. 1. Bărbătesc (Na II J, Pi). Şcarpine muşke (Ko J) = ciorapi bărbăteşti de lână. Talât-s-a peri si-mestit-s-a-n mus kg robe (Pu I 10/25) = şi-a tăiat părul şi s-a îmbrăcat în costum bărbătesc. • Muski vestit (Fi 642 B), veştidu muski (Fi 642 Z), muşca roba (Fi 642 J) = costum bărbătesc. 2 (Substantivat) Bărbat (de parte bărbătească), mascul (Na II J, Pe-Ne C N S, Ko J, Da). Lişiţa ie jensca, lişnâcu ie muski (Ba S) = vulpea e femela, vulpoiul e masculul. Iei' ăru doi fecor, um muski şi o fgtina (ALR II 132) = ei au doi copii, un băiat şi o fată. Io săm muski (Pe-Ne C) = eu sunt bărbat. Mic ml'e muski (Ko J) = miel mic de parte bărbătească. Muşco şi jensko (Ko J) = (ceea ce este) bărbătesc şi femeiesc, masculin şi feminin. Muşco (Da) = bărbăteşte. Cf. muşcaraţ, om 2. ■ PI. m.: muski (Ko J, Pe-Ne N), £: muşke (Ko J). + cr. muski ‘de sex masculin’.
   muskile v. muski.
       * »
   muşl'u s. m. (Mo J, Pe-Ne J, Ko J, Sâ-Fă). Muşchi vegetal. Io am le uvit [gresele] ân muşl'u (Mo 165 J) = eu le-am învelit [gresiile] în muşchi. Muşl'u ân codru creşte (Pe-Ne J) = muşchiul creşte în pădure. Cu muşl'u pocepi (Ko J)— a pune dop de muşchi. Muşl'u se naberg, pac se ocoli pure, neca-i că şi-n codru, ca şi-n ştăliţa iuva s-a făcut Domnicu (Sâ-Fă) = se culege muşchi şi se pune împrejur, ca să fie ca şi-n codru, ca şi-n staulul unde s-a născut Domnul (Isus). Cf. mâh2, misiţa, muşcul. ■ PI.: muşl'i. + lat. musculus.
   musne v. mosna.
       * *
   mustăci v. mustâfâ.
       *
   mustâfe v. mustâfâ.
       9
   muştrş (By, We I, Pi) s. f. Exerciţiu. + cr. mustra.
   mut (Ma, By), f.: muta (Ma) adj. Mut. ■ PI. m.: muţi, £: mute.
   muta v. muto.
   mută (Ma, Pi, Ca) vb. IV tr. şi refl. 1. A muta. (Ma, Pi, Ca). 2. A schimba (Ca), lat mutare.
                     mutast (Pu, Pi, ALR II 11/6885, Pe-Ne C N, Fi 201 J Sd,
172
mutasta
muto
Ne-Bi N, Sâ-Fă, Da), mutasta (Ne-Bi N, Sâ-Fă, Da), mutastş (Pi),
n. mutasto (Da) adj., s. m. şi f. Mut. Mutast a-v fost (Pu I 24/10) = a fost mut. Mutast omir (Pe-Ne N) = oameni muţi. Ur mutast om. Mutasti omiri nu potu ganqi (Ne-Bi N) = un om mut. Oamenii muţi nu pot să vorbească. ^ Cf. mut. ■ PI.: mutast (Pe-Ne N). + cr. dial. mutast. mutasta v. mutast. mutastş v. mutast. mutasto v. mutast.
   muta vi (ALR II, Pe-Ne N) vb. IV intr. A amuţi. Mutaves (ALR II 11/6888 [V]) = amuţesc. A mutavit (Pe-Ne N) = a amuţit. Cf. zamucnî.
   muta v. mut.
   mutân (Pu, Ko J B, Sâ-Fă, Da) mutna (Po J, Sâ-Fă, Da), mutnţ (Pu, Po B, Ko B, Fi), n.: rnutno (Pu, Sâ-Fă, Da) adj. f. 1. Murdar. Ăpa ie mutna, nu-i curăţa (Po J) = apa e murdară, nu-i curată. Ciia âpa-i mutna şi căda (Da) = aici apa e murdară şi caldă. 2. Tulbure Lu cui fusere apă cură te va fi sâr, e lu cui va fi mutng, va fi boln (Pu I 21/2) = cui îi va fl apa curată va fi sănătos, şi cui îi va fi tulbure, va fi bolnav. Apa mutng nu-i zdravq za scada (Ga III) = apa tulbure nu-i sănătoasă de scăldat. Âpa-i mutnq (Ko S) = apa e tulbure. Câre nu-i bistro, ăi rnutno (Da) = care nu e limpede, e tulbure. Io Iezesc curătg ul'e de la mutnş (Fi 1600 S) = eu trag uleiul curat de pe cel tulbure (cu drojdie). 3. Neclar, întunecos (Sâ-Fă). Cf. fundâce, gust (ca gusto de vir), murea. ■ PI. m,:
mutni, î.:mutpe. + cr. mutan, -tna, -ino.
   mutej s. (In sintagma Muteju de vir (Fi 284 Se) = drojdie de vin.
S Cf. fundâce, gust (ca gusto de vir), murea, mutân 3.
   mutiţa (Fi 201 J) s. f. Surdomut. Cf. muto, şordomuto. ■ PI.: mutiţe.
   mutna v. mutân. mutnţ v. mutân.
   muto (Ba S, Pe-Ne B), fi: muta (Ne-Bi N), mutş (Ba S) adj., s. m. şi fi 1. Mut. Surdo şi muto (Ba S) = surd şi mut. O surdg şi o mutg (Ba S) = o surdă şi o mută. Zicu muto lu vrur ce nu pote ganţi,
                                                                            173
mutriii
muzica
ma ca-i grumbo, neculturno. Lu jensca ce nu pote ganşi zicu muta (Ne-Bi N) = îi spun ‘muto’ vreunuia ce nu poate vorbi, dar (exprimarea) aceea e urâtă, necultivată. Femeii ce nu poate vorbi îi spun ‘muta’. ■ PI. m., f.: muţi (Pe-Ne N, Ne-Bi N). 2. Surdomut (Fi 201 L Sc).   Cf. mutiţa, şordomuto.
   mutriii s. Mutră, figură. Conosc-âl po mutriii (Pe-Ne C) = îl recunosc după figură. Cf. oblic.
   mut'âc (Fi 1352 Sd, 1354 Sc), muţâc (Fi 1352 S, 1354 Sc) s. m. şi
n. 1. Ou stricat (Fi 1352 S Sd). 2. Ou vechi (Fi 1354 Sc). 4- Cf. yni j. ■y* Cf. pocvarit, znutit. ■ PI. m.: mut'ki (Fi 1352 Sd), f.: mutke (Fi 1352 S).+ cr. mucak.
   mut'ân (ALRI) adj. Puternic, tare. Nu-i mut'ân, nu-i ţâre (ALRI 1/63 J) = nu e puternic, nu e tare. Cf. ţâre. mutâcv. mut'âc.
       9
   mutcâ v. muccâ.
       9
   muţkş (Ca) s. f. Urzică. Cf. copriva, urzica. ■ PL: muţke. muţşi (Fi 224 S) vb. IV intr. A se bâlbâi. Io muţes = eu mă bâlbâi. -Y- Cf. fletkţi, ieţţi. + cr. mucati. muţenie v. mucenic.
       9
   muţvir (Fi 54 Sd) s. Mlaştină. Cf. bâta 2, moţvara, căi, cal'uja, lâc, lut, şcâl'a, şcâl'ca, ţopăi'.
   muzi (ALR II, Pe-Ne J, Po J, Pa, Pi J), muji (Pi, Ga-Di, Sâ-Fă) vb. IV tr. A mulge. Acâsa oile se muzes ân ştăla (Po B) = acasă oile se mulg în grajd. Tospodâri viru muzi (Pe-Ne J) — stăpânii de oi vin să mulgă. Av avut a sâle ârpi pre c-av şezut şi muzit (Pe-Ne 1964/213 J)- au avut pietrele lor pe care au şezut şi au muls. Se teşco muzţ (ALR II N 2/301) - se mulge greu, picătură cu picătură (se spune când vaca nu sloboade laptele, când ţârcăie). 7vet, pumele când se vâca muje (Pi) = ‘ţvet’, spuma [ce se face pe lapte] când se mulge vaca. Vac-a mugit (Sâ-Fă) = a muls vaca. • Cela ce muzş (Pa) = mulgaş, mulgător (la stână). ^ Cf. muije, pomuji. + lat. mulgere.
   muzica (Mo, Ko J, Ca, Sâ-Fă), musica (By), music (Ie), muzikş (Ca), mujica (Pi, Da), mujikş (Ca) s. f. 1. Muzică (Ca, Pi, Ko, Sâ-Fă, Da). Pripravi nunţ, yosti şi muzica (Ko J) = a pregăti nunta, nuntaşii
174
muzicant
                                                                   mveţavfi
şi muzica. 2. Instrument muzical (de proporţii mari). Şi av ia lu caia zis ke va muzica drugace napravi (Mo 173 J)= şi ea i-a zis tatălui că va repara instrumentul muzical altfel. 3. Fanfară (Ca). ■ PI.: muzike, mujikq (Ca). + cr. muzika, ven., mujica, musica, it. musica.
    muzicânt (Ca, Sâ-Fă) s. m. Muzicant. ■ FL: muzicânţ (Ca). + cr. muzikant.
    muzikţ v. muzica, mvâta v. ânmetâ.
         »         t
    mvesti v. ânvesti.
                   *
    -mvesti v. ânvesti.
         * *
    mveţavşi vb. IV iter. A învăţa în mod repetat, în mod continuu. Mvetavq (ALRIIN 2/500) = învaţă. + mveţâ + -vţi.
175
      N
   n v. ân
   n v. ur.
   na1 (By, Ai, Mi III, We I, ALR II, Pa, Pe-Ne J, Ko, Fi, Ne-Ro J) prep., adv. (Ko J Sd, Pe-Ne J Sd ), I. prep. 1. Pe (By). Na moiu dusu, l-am io poidit (Pu I 7/41) = zău (pe sufletul meu), eu, le-am mâncat (pâinea şi brânza. M-am cucât na boc (ALR II 98) = m-am culcat pe o parte, pe o rână. Na veru moiu (Pa) = zău lui Dumnezeu (pe legea mea). Na dug (Ca) = pe datorie. Meg na scurto (Fi 87 N) = merg pe scurtătură. Va pises na scurto (Ne-Ro J) = vă scriu pe scurt. Na po (Ko J) = pe jumătate. 2. în. (By). Na trinăistile ân verit-a l'ei om restârzgit (Pu I 10/15) = în al treisprezecelea an a venit soţul ei zdrenţăros. Cude de iei' cârl'i nu se-nsoru pre campâne, pa mergu na cvartir şi jivescu scupa (Ko 334 C) = [sunt] mulţi inşi care nu se căsătoresc în sat, ci se duc în chirie şi trăiesc împreună. Na mim jivi (Ko J) = a trăi în pace. Las me na mirul (Fi 111 Z) = lasă-mă în pace! Na cuse = în bucăţi. Tăl'u na cuse Pe-Ne J) = tai în bucăţi, ciopârţesc. Pure na trei cusure (Ko S) = a pune în trei bucăţi. Na mai mic cusure (Ca) = în bucăţi cât mai mici. Na svitu (Ko J) = în lume. Na uri do trei stotine metri (Ko S) — (cam) până la trei sute de meri. Tejâcu na cârdiiu (Fi 1106 J) = muncitor în acord, cu ziua. 3. Cu. Na broiu sto (Ko J) = cu numărul o sută. Ceru na oiiţe (Fi 34 C) = cer cu nori care seamănă cu oile. Na dân = cu ziua. La noi lucru tejâţi na dân (ALR II N 6/1828) = la noi lucrează salahorii cu ziua. Pocvarş se ura, motoru şi tote stvăr ce na maşinu meyu (Pe-Ne J) = se strică ceasul, motorul şi toate lucrurile ce merg cu maşinărie. Na ruke I ruce - Ko / Da) =
na
na
ruce (Da) = cu băţul de învârtit, când e [se face] manual. Na hârpe (Ko J) = cu grămada. Na mâkinu / maşinu = mecanizat, cu maşină(rie). Na mâkinu se zorţ (Ko S) = se ară mecanizat. Na mii'are I tisut'e (Fi 300 Sd / J) = cu miile. V§rza na glâviţe (Fi 1672 N) = varză cu căpăţână, varză matură. 4. La. Tot na pol'u (We II) = la galop. Iâ ziţe lu ţela mai betâru ke neca vire na sâpte ure câtra iâ (Pu I 19/2) = ea îi spune celui mai bătrân să vină la ora şapte la ea. Na zâdnin iâ le ziţe: „vostru vârt-âi tot musât, samo o stvâr ve fale nuntru” (Pu I 4/57) = la urmă ea le spune: „ grădina voastră e foarte frumoasă, mimai un lucru vă lipseşte în ea. ” Na desno / desne (Pa, Sâ-Fă / Mi III) = la dreapta. Na livo l levo (Pa / Sâ-Fă) = la dreapta / stânga. Câlu târlş na yalop (Pa) = calul fuge la galop. Na uânu (Ca) = la anul. Na crâiu (Ko J) = la capăt, la sfârşit. Boii mergu na paşu (Fi 1434 N) = boii merg la păşune. Na Tri crâl' av pustu poşnît (Ne-Ro J) = la bobotează a început carnavalul. 5. A. Dişşi na (Fi 214 C L Sc) = a mirosi a... 6. Ca, sub formă de. Cumpir na salâtu (Pa) = cartofi ca salată. Poidl na salâtu (Ko S) = a mânca sub formă de / ca salată. Fajo na salâtu (ALRII N 4/1096) = fasole prăjită (pregătită cu ulei sau cu grăsime). 7. De. Na primer (Ko, Pe-Ne J) = de exemplu. Când se ra, na primer, acaţă de nuştire pul'u (Pe-Ne J) - când se va prinde, de exemplu, pasărea de către cineva. Na prodaiu (Pa) = de vânzare. II. adv. Acum (We II). • Na jălost (croatism neadaptat) = din păcate, cu regret. Na jălost, nu stiva indiriţu de şinora Ida Ţvecit' (Ne-Bi N) = din păcate nu ştiu adresa doamnei Ida Ţvecit'. • Na lieşto (Pe-Ne J) = încet, pe îndelete. Na lieşto se tuceă şi se zmuntareă atunce (Pe-Ne J)= se bate încet şi se alege (untul) atunci. • Na mlado (Pe-Ne J) = primăvara. Na mlado oile-s poyenite = primăvara oile sunt slăbite. • Na perilu (Pa) = pieziş. • Na ocrîj / ucrlj (Da) = a) în cruce, în patru părţi. Tal'ă na ocrij (Da) = a tăia în patru; b) răscruce. Câla mere na ucrlj (Da) = drumul ajumge la (dă în) răscruce. • Na rupoi = iarăşi, din nou. Atunce narupui pogostim (Sâ-Fă) = atunci ne petrecem din nou. • Na şcrivşi = pe furiş, pe ascuns. Na şcrivşi se ujeia makineta se nu ra vedş finănţa (Da) = bricheta se folosea
                                                                                       177
na
naclepti
pe ascuns să nu vadă (cei de la) garda financiară. • Na un trât, na-n trât (Ko Sd) = dintrodată. + cr. na. na 2 v. noi.
   na3 interj. (Pu, Pi, ALR N, Ca, Ko, Da) 1. Na (când cineva dă ceva cuiva) (Pi, Ko). Na-ţ ţâsta bât de liske si pâs-n ţimiter (Pu I 3/4) = na-ţi această nuia şi du-te cu ea în cimitir. Na pâni (Pi) = na, pâine. Na-ţ viru (Da) = na-ţi vinul. 2. Iată, uite, vezi (Pi, Ko J). Na-l yini (Pi) = iată-1 (că) vine. 3. Strigăt repetat cu care se ademenşte câinele. Na na, oc viro (ALR II N 3/665) = ‘na na’ (cuţu cuţu), vino aici. • Na guziţu (Fi 1549 Se) = strigăt cu care se îndeamnă calul să meargă înapoi.
   nabavl'ui (Ko) vb. IV intr. A-şi face rost de. + cr. nabavljati. naberl (Pe-Ne J, Sâ-Fă) vb. IV tr. şi refl. A culege, a aduna. Se iarba aii suma nabereă (Pe-Ne J) — se adună iarbă sau frunze. Când se nabereă cela şerelub, atunce se zmuntareă âm^muntăr (Pe-Ne J) = când se adună smântână aceea, atunci se bate în putinei. Muşl'u se nabere pac se ocoli pure (Sâ-Fă) = se culege muşchi şi se pune împrejur. A Cf. beri 2 a. + cr. nabrati (se) (naberem). nabi (Sâ-Fă) vb. IV tr. A înălbi + ân + abi. nabit (Sâ-Fă), f.: nabita (Sâ-Fă), n.: nabito (Sâ-Fă) adj. înălbit. E câsta pocernenca-i iota nabita (Sâ-Fă) = şi această catrinţă e toată înălbită. + Part. lui nâbi.
   nabiiâc (Fi 1253 Se) s. m. Ciocan de lemn folosit de dogari pentru a bate cercuri pe butoaie. V Cf. băt2 1 b, băte1 3, bubol'ăţ, mâl', perâţe, poboiâţ. ■ PI.: nabiiâc. + cr. nabijac.
   nabol (Da) adv. împreună. Io şi tu mes-an nabol ân basţrica (Da) = eu şi tu (eu cu tine) ne-am dus împreună la biserică.
   nabrusi (ALR II N 2/510, Pu 2/16, Fi 1060 J) vb. IV tr. A ascuţi (coasa). Nabruses cosa (Fi 1060 J) = ascut coasa. V Cf. brusi, clepti 2, nebrusi, oştri, neoştri. + cr. nabrusiti.
   nacalşi vb. IV tr. A turna. Ăl' veţ ajută âpa nacalţi (Ko J) = îi veţi ajuta să toarne apa.
   nacârţşi (Pi) vb. IV tr. A încărca. + cr. nakrcati.
   naclepti (Pe-Ne 1964/202 J) vb. IV tr. A bate coasa. Fl'ărele cu
178
nâcon
nacini
ce se cosa nacleptş = nicovala pe care se bate coasa. + cr. naklepati.
    nâcon (Ko J, Sâ-Fă), nacun (Pe-Ne J) conj. După. Nâcon cine zile (Ko J) = după cinci zile. Omu mi-a verit nacon trei ân (Sâ-Fă) = soţul mi-a venit după trei ani. Aflâtu-mi-am nacun doi ân lucru (Pe-Ne J) = mi-am aflat de lucru după doi ani. + cr. nakon.
    nacosi vb. IV tr. A cosi mult, a termina de cosit. + cr. nakositi.
    nacoti se (Sâ-Fă) vb. IV refl. A făta [?]. + cr. nakotiti se ‘a se înmulţi, a se naşte mulţi (dintre ei)’.
    nacovâla v. nacovâlş.
    nacovâlş (By, Na II, Pi, Mo, Ca, Pe-Ne S), nâcovâlţ (Pi), nacovâla (Da) s. f. Nicovală. I-am nacovala hitit ke s-av comat' vezut cât pul'u (Mo 130 J) = eu am aruncat nicovala că abia s-a văzut cât pasărea. Io am cu bătu tuţît preste ig preste nacovâlg (Pe-Ne S) = eu am lovit cu ciocanul în ea, pe nicovală. PI.: nacovâle (Pi). + cr. nakovalo.
    nacrimât (Ko J), f.: nacrimâta (Ko J) adj. Dospit cu aluăţel. Pâre nacrimăta (Ko J) = a) Pâine dospită cu aluăţel; b) Pâine crescută. + Part. lui nakrimati.
    nacrimâta v. nacrimât.
    nacrimavfi vb. IV refl. A se înăcri. Avlâtu se nacrimavţ (ALR II N 3/864) = aluatul se înăcreşte.
    nacun v. nacon.
    nâcin (Da) s. m. Mod, manieră. Na diferente nâcin (Da) = în mod diferit. + cr. nacin.
    nacini (ALR II N, Ko J, Fi 663 J, Sâ-Fă) vb. IV tr. 1. A face. Io am casta muzica drugace nacinit; acmo va sjiri când io navinir (aii: vârtir) (Mo 175 J) = eu am făcut alfel acest instrument muzical; acum va cânta când eu mă voi (re)întoarce. 2. A drege, a repara. S-av starlt vozu, las neca-l nacin$ boynaru (ALR II N 5/1341-1343) = s-a stricat carul, las să-l repare rotarul. Io nacines postolele (Fi 663 J) = eu repar pantofii. Mi-av acmo uri omir [căsa] nacinit (Sâ-Fă) = nişte oameni mi-au reparat acum [casa]. 3. A pingeli [?] (ALR II N 4/1192). <>- Cf. nacinui 2, nepravl, poci, popravi. + cr. naciniti ‘a face, a repara, a aranja’.
179
nacinui
nadrobi
   nacinui (ALR II N Sâ-Fă) vb IV tr. 1. A începe. Nacinuim brânci (ALR II N 1/34) = începem să grăpăm. Oânca io grabqs, oânca naciniuis niva (Sâ-Fă) = aicii greblez, aici încep holda 2. A aranja, a drege, a repara. Sâkile om morq veri nacinui câla (ALR II N 6/1745 - 1746) = tot omul trebuie să vină să repare drumul. Nacinuis niva (Pa) = sparg bulgării (pregătesc ogorul). Io nacines postolele (Fi 663 J) = eu repar pantofii. Cf. nacini 2, nepravi, poci, popravi. + cr. nacinjati. nâcvile v. nâcvile.
   nâcvile (ALI 5/458 B S), nâcvile (ALI 5/458 5), nât've (Pi, Fi 697 Sd), nât'vi (Fi 697 Sd), nât'va (Fi 697 Z) s. f. Copaie (de pâine). <>• Cf. copan.* PI.: nât'vi (Fi Sd), nât'vii (Fi Sc). + cr. nacve.
   nadţ (Pi) s. Oţel. Nâda-i mai târdâ nego fl'eru (Pi) = oţelul e mai tare decât fierul + cr. nado.
   nadşi se (Ko J, Ne-Bi N) vb. IV refl. A spera. Nadş tel (Ko J) = speră! Io me nades ke voi ve tot nepisqi părla-n dumireca (Ne-Bi N) = eu sper că vă voi termina de scris totul până duminică. + cr. nadati se.
   nadeji (Sâ-Fă) vb. IV refl. A se umple. Cobasiţele se nadejes pre maşina = câmaţii se umplu cu maşina. S Cf. nadleji.
   nadi se vb. IV refl. A spera. Io me nades ke nu măi vise ii colq (Sâ-Fă) = eu sper să nu mai merg mai mult acolo (să nu mă mai duc acolo). + cr. nadati se . nadih (Pe-Ne N) s. Astmă, nadihliv (Pi) adj. Astmatic, nadimac v. nadimâc. nâdimâc v. nadimâc.
   nadimâc (Fi 403 L N Sc), nadimâc (Fi 403 J), nadimac (Sâ-Fă) s. m. Poreclă, supranume. Lu The l'-e nadimacu (Sâ-Fă) = lu T'uc le este porecla. + cr. nadimak. V Cf. predivâc. PI.: nădimki (Fi J), nădimţi (Fi J), nadimâc (Fi L N Sc), nadimki (Fi N).
   nadleji (Sâ-Fă) vb. IV tr. A umple. Nadlejim cobasiţe = umplem câmaţi. ❖ Cf. nadeji.
   nadrobi (Sâ-Fă) vb. IV tr. A fărâma, a mărunţi, a rupe mărunt.
180
naduşl'iv
nagotovl'ie
Io-m nadrobes âm plato pâre şi marânc = eu îmi zdrobesc în farfurie pâine şi mănânc. + cr. nadrobiti.
   naduşl'iv (Fi) adj. Fără putere [?] (corect: care respiră greu). Naduşl'iv ca = cal cu suspin, cal şui, V Cf. nedihliv. + cr. nadusljv.
   nadvorie (Fi 1078 M) s. f. Loc pentru bălegar. ^ Cf. bâta 4, conlimăie, gnoi3, gnomic, gnoiişte, gnoienişt'a. ■ PI.: nadvorie. naftalina (Da) s. f. Naftalină. + it. naftalina.
   nayanui vb. IV tr. A goni, a mâna. Şi atunce uri doi av nayanuit şi prin strunga av oile âmnăt (Pe-Ne 1964/213 J) = atunci vreo doi [le]-au mânat şi au mers oile prin strungă + cr. naganjati se.
   nagâl (Fi 1541 J) adj. (Despre cai) Focos, impetuos. Nagâl că (Fi 1541 J)= cal focos, impetuos. V Cf. jvelt, viu.
   nagârni (Sâ-Fă) vb. IV tr. A îngrămădi. + cr. nagrnuti. nayârnit adj. Muşuroit. Nagărnit pemintu (ALR II N 1/102) = pământ muşuroit. + Part. lui nagârni.
   nayârnui (ALR II N 1/100, Ko J) vb. IV tr. A prăşi porumbul a doua oară. Cumpiru nayârni (Ko J) = a prăşi cartofii. + cr. nagrnuti.
   naglâs(ac) [?] (Sâ-Fă) (corect: nâglasac) s. n. Accent. Un lic ăt naglâsac [?] âru = au un pic alt accent. + cr. năglasak. nâglo v. nâylo.
   nâylo (ALR II), nâglo (Da) adv. 1. Repede (Despre curgerea râului) (ALR II N 3/829). Murit-a privise nâglo (Da) = a murit prea repede. 2. Pe neaşteptate. Morta vire nâylo (ALR II MN 83/2699, ALRM II 214) = moartea vine pe neaşteptate. + cr. naglo.
   nayni (ALR II N, Ko), vb. IV tr. şi refl. 1. A (se) înclina, a (se) apleca (Ko J). 2. A rezema. Ie a câpu naynit pre mâr (Ko J) = el şi-a rezemat capul în mâini. Neca naynş (ALR II N 7/2048) = să reazime. Cf. negni. + cr. nagnuti.
   naynoii (ALR II N 1/13, Fi 1108 J), nagnoii (Fi J) vb. IV tr. A gunoi. Naynoies (ALR II N 1/13), nagnoies (Fi J) = gunoiesc. V Cf. ynoii, negnoii. + cr. nagnojiti. nagnoii v. naynoii.
   nagotovl'ie (Sâ-Fă), nayotovl'ie (Sâ-Fă) adv. De gata. + cr. dial. nagotovo.
181
nayotovl'ie
naimâne
   nayotovl'ie v. nagotovl'ie.
   nagovorcin (Fi 455 Sd), nagovorcina (Fi 455 L) s. m. Peţitor. ■ PI.: nagovorcîb (Fi Sd), nagovorcini (Fi L). + cr. nagovorcin. nagovorcina v. nagovorcin.
   nayovargi (Ko J) vb. IV tr. A îndemna, a convinge, a instiga. Ie nayovarş diţa neca se abătu (Ko J) = el instigă copiii să se bată. Cf. negovori. + cr. nagovarati.
   nayrişppi (ALR II) vb. IV tr. A încreţi. Nagrişpqi frunta (ALR II 3/6817) = a încreţi fruntea. A Cf. crupicţi, scrupicţi. + cr. dial. nagrespan.
   nayrişpgit (ALR II 3/6816), f.: nayrişpfita adj. încreţit, cu cute pe frunte. Frunta âre nayrişpţita (ALR II 3/6816) = are fruntea încreţită. + Part lui nayrişpgi. nayrişpfita v. nayrişpgit.
   nahlâd (Pe-Ne N, Da) s. Guturai, răceală. Âre nahlâd (Pe-Ne N) = are guturai. Postverbal al lui nahladiti se.
   nahladi (se) (Sâ-Fă), napladi [?] (ALR I) vb. IV A (se) răci. Âm me napladit [?], âpa âm tărlţ din nâs, sâm poşasna (ALR I 1/112 J) = am răcit, îmi curge apă din nas, sunt întrohnată. Cf. negladi. + cr. nahladiti se.
   nahladit (Sâ-Fă), nahladita (Sâ-Fă), nahladito (Sâ-Fă) adj. Răcit, gripat. Omu mi-e nahladit vet' petnaist dân (Sâ-Fă) = soţul mi-e răcit de cincisprezece zile. + Part. lui nahladi. nahladita v. nahladit. nahladito v. nahladit.
   nahrani (Ko J) vb. IV tr. A hrăni, a da de mâncare. Nahrani blâya (Ko J) = a da de mâncare animalelor. + cr. nahraniti. naiânt'e v. maiânt'e.
   naiedi vb. IV tr. A se sătura. Neca naide totile ânu (Sâ-Fă) = să mănânce (pe săturate) întreg anul. + cr. najesti se (najadem)
   naibârje (Ko J, Da) adv. 1. (Superlativ) Cel mai rapid (Ko). 2. Probabil (Da). ♦ cr. najbrze.
   naimâne adv. Măcar, cel puţin, barem. Putut-ai stă la noi to naimâne doo zile (ALR II N 5/1491) = ai putut sta la noi măcar două zile. ^ Cf. mâne. + cr. najmanje ‘cel mai puţin, minimum’.
182
    naipârve                                                     namaji
    naipârve adj. f. întâi. Naipârve pre bâbq scocît-a (Pi II 68 Sc) = întâi a sărit pe babă. + cr. najprvi, najprva, najprvo.
    naizad (Ko J) adv. în cele din urmă, la urma urmelor. + cr. najzad. najaifi vb. IV tr. A săpuni (rufele). Se najaifes (ALRIIN 4/1224, ALRM II N 3/1370) = se săpunesc. + cr. cak. nazajfati ‘a termina de săpunit', nâjat v. nâzat.
    nalayui vb. IV tr. A încărca. Nalaguis vozu (Pa) = încarc carul. Am nalaguit vozu de l§mne (Pa) = am încărcat carul cu lemne.
    Cf. âncârcâ 2, âncârcî, âncargşi, âncărţqi, carigfi I, cărţii, kergei, nalojî 2, necârgşi, necârţţi, nepertî, nepuni 2. + iter. al lui. nalozi.
    nalejl (Sâ-Fă) vb. IV refl. A se stabili. + cr. naleci (se) (nalezem). naleti (Ko J) vb. IV intr. A se năpusti (la ceva). + cr. naletjeti. naliviţa (Fi 27MZ)s. f. Aversă. S ^ Cf.pl'usac. nalojî (Ba C, Pa, Mo, Ko, Pe-Ne J) vb. IV tr. 1. A încărca. Nalojîm vozu de fir (Pa) = încărcăm carul cu fân. &uda fl'er am nalojit ăstez (Pe-Ne J) = astăzi am încărcat mult fier. Atuncg ş-a ie bisâgele nalojit de pinez (Mo 119 Gb) = atunci şi-a încărcat desagii cu bani. 2. (Despre foc) A aprinde, a face, a aţâţa. Nalojţ focu (Ba C) = aprinde focul. Atunce tâţi a focu nalojit şi av-o oie specit (Mo 147 J) = atunci hoţii au făcut focul şi au fript o oaie.
    Cf. aprinde 1, 2 b, âncârcâ 2, âncârcî, ăncargji, ăuicărţji, carigpi I, cârţţi, kergei, loji, potâcnî 3, stâcnl, zepali. + cr. naloziti.
    nalojit (Fi 978 J) adj. încărcat. Cf. necârg&t, necârţţit, nepertit. + Part. lui naloziti.
    namaji (Pi, Mo, Pe-Ne J, Ko J Sâ-Fă) vb. IV tr. 1. a) A unge (Pi, Pe-Ne J, Sâ-Fă. Pârva zi av namajlt jensca crâl'u co de ocl'i cu ca ceruse (Mo 140 J) = în prima zi femeia l-a uns pe crai în jurul ochilor cu cenuşa aceea. Fţto, fţto, fijtiţo, namajfi tu uşiţa (Pe-Ne J) = fato, fato, fetiţo, unge-ţi tu uşiţa; b) A unge, a întinde. Câ [şcutâj se pote şi pre pâre namaji (Sâ-Fă) = [urda] aceea se poate unge (întinde) şi pe pâine. 2. A mâzgăli (Pi). Cf. maji, nemajî, omajî. + cr. namaziti (-zem).
183
namâncâ
nuna
   namâncâ (Ca, Sâ-Fă)) vb. I refl. A mânca pe săturate. Âstaz m-am nam&ncât, ke mi-a fost iâco fome (Sâ-Fă) = azi am mâncat pe săturate, că mi-a fost foarte foame. <>- Cf. mâncâ. + na + mânca (calc după cr. najesti se).
   nameri (+ pre) (Pe-Ne J, Ko J) vb. IV refl. 1. A da de, peste cineva, ceva), a se întâlni din întâmplare (cu cineva, ceva). Fecoru s-a namerit pre lup (Pe-Ne J) = copilul a dat peste lup. Nu şt'u kg ke s-av iei' namerit pre noi (Ne-Ro J) = nu ştiu de ce s-au întâlnit ei cu noi (au dat, au nimerit peste noi). + cr. nameriti se.
   namestâi s. n. Mobilier. Tota mobilie, namestai lu Meri (Sâ-Fă) = toată mobila lui Meri. + cr. nâmestaj. na mesto v. namesto.
   namesto (Pu, Ko S, Sâ-Fă), na mesto (Pu, Sâ-Fă, Da) adv. In loc să / de ... Namesto ânmesti ţela musâtu bârhân, pus-âl-a pre umer (Pu I 27/8) = în loc să îmbrace rochia cea fumoasă, a pus-o pe umăr. Io ţ-oi da cruna mg si ver tu voiskivgi na mesto de mire, si după fd'a mg t-er ânsurâ. (Pu I 8a/19) = eu ţi-oi da coroana mea şi vei .lupta în locul meu, şi cu fiica mea te vei însura. + cr. na + mesto.
   namet s. m. Troian, nămete: Namet de ng (Sâ-Fă) = troian de zăpadă. ■ PI.: nameţ. + v. sl. namet.
   namirui (ALR II N) vb. IV tr. A ameninţa. Namiruis [1] (ALR II N 7/1870) = ameninţ.
   namisli (Ca) vb. IV tr. A hotărî, a decide, namlăd v. na mlado.
   na mlâdo (Pe-Ne J). namlăd [?] (Sâ-Fă) adv. Primăvara. Na mlâdo, ân april miseţ (Pe-Ne J) = primăvara, în luna aprilie, namorgi v. ânamorgi. namurgi v. ânamorgi.
   namuzi (Ko J) vb. III tr. A mulge complet, a termina de muls.
♦ cr. namusti (namuzem). nanai v. nuniţa
   nuna - nuna (Pa) interj. (Folosită mai ales de mame în cântecele de leagăn). Nani. Cf. nuniţa — nanai.
184
nanca
nap
   nanca v. nanke.
   nanesi (Ko J) vb. IV tr. A duce, a aduna într-un singur loc. + cr. nanesti.
   nanke (Ko Sd, Sâ-Fă, Da) nanca (By, We II, Pu, Pi, Ga-Di, Ko Sd, Da), nanki (Pe-Ne J, S, Da), nanca (Da) adv., adj. neh. I. adv. 1. Nici. Nanca bur nu-sti de poidi-me (Pu 2/33) = nu eşti bun nici să mă mănânci. Nu pote nanki sire vuţi (Pe-Ne S) = nu poate nici să se târască pe sine. 2. Deloc, nicidecum, defel (By, Mi II, We II). E lu babele nu 1-aM vrut nanki reşpolovi (Pe-Ne S) = şi pe babe n-a vrut nicidecum să le slobozească din jug. II. adj. neh. 1. Nici. Neca nu râmare nanki o şcul'e (Pe-Ne J) = ca să nu rămână nicio gaură. 2. Nici măcar. N-âm durmît nanca o ura (Da) = n-am dormit nici măcar o oră. + ven. nanca, it. neanche. nanki v. nanke.
   nanit' (Da) s. m. Pitic. + it. nano, nanetto. naoco, na oco [?] (ALR II N 5/1485) adv. (Cu privire la felul vânzării) De-a vama, după ochi, după vedere. + cr. naoko ‘ în aparenţă, pe cât pare, după impresia pe care o lasă’.
   naopac (ALR IIN, Ko J), nopac (Pu, Da) adv. De-a-ndoaselea, pe dos. Fâce tot naopac (ALR II N 5/1401) = face totul pe dos, de-a-ndoaselea. Am viat roba naopac (ALR II N 6/1800) = am luat haina pe dos. Naopac l'-a dat o trişca (ALR II 29/2175) = i-a dat una cu dosul mâinii. Pripravş ţira pre scand si dâie piatu si lui,ma-l pure nopac si-l ziţe: -„meri muncă?” (Pu I 3/19) = pregăteşte cina pe masă şi-i dă şi lui farfurie, dar o pune pe dos şi-l întreabă: -„vrei să mănânci?” Naopac obărni (Ko J) = a întoarce pe dos. • Cuvintă naopac = a vorbi alandala. Cuvinta naopac (ALR II N 5/1477) = vorbeşte alandala. + cr. dial. n(a)opak, st. naopako.
   nap (Ma, By, Na II, Pu, Pi, Pe-Ne J, Ko J, Sâ-Fă, Da) s. m. şi n. 1. Nap (Pu, Pi, Pe-Ne J). 2. Sfeclă (Pe-Ne J, Ko J, Sâ-Fă, Fi S). ’lo-m amnăt poguli napi (Fi 1709 S) = eu m-am dus să scot sfecla. Morcov (Pi). 3. Rapiţă (Fi 1709 J Sd). 4. Gulie (Da). Cf. corota 2, 5, merlin 2. ■ PI. m.: nâp (Sâ-Fă, Fi 1709 Sd), nâpure (Ko J, Fi J), nâpi (Ma, Pi, Fi 1709 S), f.: nâpure (Na II, Fi 1709 J Sd). + lat. napus.
185
napa
napel'ui
   nâpa (ALI 5/409 J B S, Pa, Fi 573 J Sd, Da), nâpş (Ca, Fi 573 N 5), napa (ALI 5/409 5) s. f. 1. Clotcanul de deasupra vetrei în casele ţărăneşti, pe unde iese fumul şi care are formă cubică, pe care se pun obiecte ca farfurii, pahare (Pa, Da). 2. Gura hornului (Ca). 3. Funingine (ALI 5/409 J B S). 4. Hotă (Fi, Da). ■ PI.: nâpe (Fi). + ven. napa ‘partea superioară a hornului’, napa v. nâpa.
   napadl (Ko J, Sâ-Fă) vb. IV tr. şi intr. A ataca, a se năpusti asupra cuiva, a năpădi. Bubricile mi-ău napadtt (Sâ-Fă) = mi-au atacat rinichii. + cr. napasti.
   napaiui (Ko J) vb. IV iter. A adăpa. Napaiui blâya (Ko J) = a adăpa vitele. + cr. napajati (iter. lui napoii).
   napalî (Pe-Ne J, Sâ-Fă) vb. IV tr. A aprinde. Aprinde, zicem şi napalî (Pe-Ne J). Napaleă zeda! (Pe-Ne J) = aprinde lampa de petrol! Co/f? napales svicile ca şi noi ân Jeiân (Sâ-Fă J) = acolo aprind lumânările ca şi noi în Jeiăn. <>- Cf. aprinde 1. + cr. napaliti.
   napast (Pi, Ga-Di), napâst (By. Ai, Ie) s. f. 1. Năpastă (Pi). 2. încercare, tentaţie. Cf. napastovane. + cr. napast. napâst v. napast.
   napastovane (By, Mi III) s. Ispită, tentaţie. ^ Cf. napast. + cr. napastovanje.
   napârşnac (Pi, Fi 685 Sd, Da), nâpârşnacu (Pe-Ne N) s. m. şi n. Degetar. Sr Cf. finger. ■ PL m.: napârşnac (Fi Sd), napârşnaţ (Fi S), f.: napârşnace (Fi Z). + cr. cak. naprsnjak. nâpţ v. nâpa.
   napelpi vb. IV (Sâ-Fă) tr. A îndrepta, a întinde [?J (corect: A aduce cu carul). Avem şi grojdi pac când furu mări oânc muşât napelgit (Sâ-Fă) = avem şi (struguri) viţă de vie şi când va fi mare aici o îndreptăm frumos (îi întindem corzile) [?] (corect: avem struguri, când vor fi mari îi aducem frumos aici cu carul). + cr. dial. napeljat ‘a duce cu carul (la grămadă)’.
   napel'ui (ALR II N 2/352) vb. IV iter. A coti cu carul sau cu căruţa la stânga sau la dreapta. Cf. trâje 6. + iterativul lui napel'ţi.
186
   naperuşât                                            napovedi
   naperuşât (Pa) adj. (Despre curcan) înfoiat, cu coada desfăcută. Cf. trâje 8.
   napeştşit (Pa) adj. înţesat, îndesat. 4- Part. lui napeştfi. napi (Ca, Sâ-Fă) vb. IV refl. A se îmbăta. Am poguşuit câda rakiia pac m-am napit (Sâ-Fă) = am gustat rachiu cald şi m-am îmbătat. + cr. napijati (se).
   napinui (Ca) vb. IV refl. A se încorda. 4 cr. napinjati se. napit (ALR II, Pe-Ne J) adj. 1. Chercehelit (ALR II N 5/1271, Pe-Ne J). O mârva-i napit, ânlic ie napit (Pe-Ne J) = e puţin cherchelit. 2. Beat (ALR II N 5/1271). 3. Setos, însetat [?]. Sâm napit (ALR II 52/2298) = sunt setos ]?] (probabil ironic pentru sensurle 1 şi 2. 4- Cf. bet 1, opit, piiânâţ, ponepit. 4 cr. napit ‘cherchelit’.
   napisşi vb. IV. A nota, a scrie, a semna, a iscăli. Âm âm rupoi napisqit Nerina (Sâ-Fă) = m-am iscălit din nou Nerina. 4 Cf. pisţi, popisşi, zepisqi.+ cr. napisati. napladi v. nahladi.
   nâplui (ALR II N 3/811) s. Grohotiş. 4- Cf. cr. naplavina ‘teren aluvionar’.
   napoii (Ko J, Fi 1475 J, Sâ-Fă) vb. IV tr. A adăpa. Neca napoiş câl'i (Ko J)= să adape caii. Amna nepoi boi (Ba L) = se duce să adape boii. Io megu câlu napoii (Sâ-Fă) = eu mă duc să adăp calul. 4 Cf. bq 3, dapâ, dapavţi, nepoii. 4- cr. napojiti.
   napol (Pe-Ne S) adv. Pe jumătate. Svăt'a vreda dotârlit-a ân ştâl§ şi napol a uţis lupu (Pe-Ne S) = nuntaşii au fugit de grabă în grajd şi au omorât lupul pe jumătate. 4- cr. dial. napol, st. napola. napostovane (Pi) s. f. Ispită.
   napoştu adv. Anume. Când ai mes ân sămân t-am ruyât napoştu neca nu uţi medijiiile (Pa) = când te-ai dus la iarmaroc te-am rugat anume să nu uiţi medicamentele (leacurile).
   napovedi (ALR II), napovidi (Ca) vb. IV tr. 1. A învinge. Napopvedeă (ALR II N 4/967) = învingea. 2. A vesti, a anunţa. Napovidi osta (Ca) = a declara război. 4" Cf. dobândi.
187
napravi
napuni
   napravi (Mo, Ko J, Sâ-Fă) vb. IV tr. 1. A face. Şi av ia lu caia zis ke va muzica drugace napravi (Mo 173 J) — şi ea i-a zis tatălui că va face muzica altfel. Napravi foc / şoldi (Ko J) = a face foc / bani. 2. A repara [?]. Am napravit călea (Sâ-Fă) = am reparat [?] (corect: am făcut) drumul. Cf. nestavi. + cr. napraviti ‘a face, a întocmi, a alcătui, a realiza’.
   napravl'ui (Ca, Sâ-Fă) vb. IV tr. A pregăti. + cr. napravljati (se).
   napreyni (Ko J) vb. IV tr. 1. (Despre boi) A înjuga 2. (Despre cai) A înhăma. Cf. âmpolovi, âmpreyni, âniermi, cetveri, furşpani. + cr. napregnuti.
   naprâvo adv. Intr-adevăr, chiar aşa. A beut şi napravo-âu aşă zavărşit (Sâ-Fă) = a băut şi au terminat chiar aşa. + cr. napravo.
   naprimer (Pe-Ne J) adv. De exemplu. Fl'ăre zicem de âto, când se ra, naprimer, acaţâ de nuştire pul'u aii lisiţa, aii l'epuru, aii cevâ (Pe-Ne J) = fiare zicem despre altceva, când, de exemplu, se va prinde de cineva pasărea sau vulpea, sau iepurele, sau ceva. + cr. dial. naprimer, st. naprimjer.
   napuhni (ALR II, Ko J) vb. IV refl. 1. A se umfla. Pişălnicu-i că ce se napuhnţ (Ko J) = beşica udului e cea care se umflă. 2. A se îngreţoşa, a-i fi (cuiva) greaţă. M-am napuhnit (ALR II 102) = m-am îngreţoşat. + cr. napuhati.
   napuhnita (Fi) adj. f. Umflată. Napuhnita bâcva (Fi 1277 J) = butoi umflat. Cf. nebumjbgita, nemocitc. + Part. lui napuhnuti.
   napuhniîi vb. IV iter. A umfla. Napuhnuis, napuhnuiş (ALR IIN 7/1903) = umflu, umfli. + cr. napuhnuti.
   napuliion (Pu), napolion (Pi) s. m. Napoleon. Iâ platţ raţunu lu gospodăru si lu ţela rastârzenăc dâie un napuliion (Pul 10/32) = ea plăteşte socoteala stăpânului şi sărăntocului acela îi dă un napoleon.
   napuni (ALR II N, Ko J) vb. IV tr. şi refl. 1. A umple. Cărpaturu ie napunit, plir cu bumbâc (ALR II N 4/1236) = plapuma e umplută, plină cu vată. • Napuni calunu (Ko J) = a încărca tunul. 2. A împlini. După par zile va napuni dvaiset şi doi ăn (Ne-Ro J) 188
năpusti
naredno
= după câteva zile va împlini douăzeci şi doi ani. II. refl. A se umple. M-am napunit de sânje (ALR II N 5/1369) = m-am umplut de sâmge. A Cf. nepuni. + cr. napuniti (se).
    năpusti vb. IV refl. A se năpusti. Napustg-te! (ALR II N 7/2108) = năpusteşte-te! + cr. năpustiţi, naranca v. narânce.
    narâncast (Fi 313 S. f, Da), narăncast (Fi 313 J), narânţast (Fi 313 5), f.: narâncasta (Fi 313 Sd, Da), narâncasta (Fi 313 J), narânţasta (Fi 313 S), n.: narâncasto (Da) adj. Portocaliu. + cr. narancast. narăncast v. narâncast. narâncasta v. narâncast. narâncasta v. narâncast.
    narânce (By, Ie, Pi, Ca, Fi 1553 Sd), naranca (Da), narânja (ALR II N 4/1140), narânje (Fi 1553 J) s. f. 1. Portocală (Pi, ALR II, Ca, Fi J Sd, Da). 2. Portocal (Fi 1553 J Sd). PI.: narând (Ca, Fi C Sc Z), narănj (ALR II N), narânje (Ko J), narânce (Fi Sd), narănţ (Fi S). + cr. naranca. narânja v. narânce. narânje v. narânce. narânţast v. narâncast. narânţasta v. narâncast.
    narasti v. IV tr. (ALR I J, Ko J, Sâ-Fă) 1. A creşte, a se dezvolta. Abo se fâce, e zeleno naraste, e roişu ân hrob câde. [Plivielu de niva] (Mo 141 J)= se naşte alb, creşte galben şi moare roşu. [Pirul de pe câmp], Âmi-âv narastit bula ce m-qm buşit (ALR I 1/6. J) = mi-a crescut (un) cucui fiindcă m-am lovit. Cumpiru av narastit (Ko J) = cartofii au crescut. ❖ Cf. nerasti. + cr. narasti.
    nâravasco (Pu) adv. (De)sigur, fireşte, bineînţeles că ... E prevtu ziţe: nâravasco ke me dore (Pu I 16/73) = şi preotul zice: fireşte că mă doare. + cr. naravski.
    naredân (Da), f.: naredna, n.: naredno. adj. 1. Ordonat. 2. Pus la punct, bine îmbrăcat. ■ PI. m.: naredni. f.: naredne. + cr. naredan, -dna, —dno.
    naredna v. naredân. naredno v. naredân.
189
nareni
nas
    nareni (Pe-Ne J) vb. IV tr. A mâna, a goni din urmă. Sera ovcâri narenes oile ân maşuna (Pe-Ne J) = seara ciobanii mână oile în strungă. Sr Cf. ureni. + cr. narenuti.
    narezi (Ko B) vb. IV tr. A tăia puţin, a cresta. + cr. narezati, narezem.
    narist v. nerast.
         9
    narod v. nârod.
    nârod (Pe-Ne J, Ko Sd, Fi 142 M Z, Da), narod (Pi, Ga-Di, Pa, Sâ-Fă), narod (Pe-Ne N S, Ca) s. 1. Popor. Ie n-ă [f] ost faşlst ke ie av ţirut d-a sel nârod (Pe-Ne J)= el nu a fost fascist findcă el a ţinut la poporul său. • Medijia lu nărodu (Fi 142 M Z) = medicină populară. 2. Oameni. (Se acordă cu pl.) Mire nu piajq pre betâr nârod vikşi (Ko J) = mie nu-mi place să strig la oamenii bătrâni. Nărodu megu la misţ (Ko S) = oamenii merg (se duc) la biserică (la slujbă). Moren jutâ lu cesta narod (Fi 96 7)= trebuie să le ajutăm acestor oameni. Nărodu ganescu (Ko S) = a) Oamenii vorbesc (spun); b) Se spune, se vorbşete (că). 3. Lume. Iuve cod meg ciia-i cuda narod (Pe-Ne N) = oriunde mă duc acolo e nultă lume. ■ Pl.: nard dure (Ca). + cr. narod.
    narodina (Da) adj. (Peiorativ) Oameni răi, ordinari. Nu mqre la ca famlliie, ca-i tot narodina (Da) = nu te duce la familia aceea, aceia sunt de tot ordinari. + cr. narod + - ina.
    narovşi (Ko J) vb. IV tr. 1. A afâna. Niva se narovţ cu motica (Ko J) = ogorul se afânează cu sapa. 2. A desţeleni (Fi 1114 V). A Cf. porahl'şi, rablei, ocupai, zubati 2. + cr. narovati ‘a râcâi, a săpa
pământul cu râtul’. Fig. ‘a face mai moale, mai fărâmicios’. naninci (Sâ-Fă) vb. IV tr. A comanda. + cr. naruciti. narupoi v. na rupoi. nas v. nas.
    nas1 (Pu, Pi, ALR II Pe-Ne C J N S, Ca, Ko J N S, Sâ-Fă, Fi 1520 Sd, Fo 9 S L, Da), naş (Pe-Ne S), nâsu (ALI 1/24 J S, ALR 11/15, Pe-Ne J S), nas (Ma, Ga III, Fi 1520 J, Fo 9 J L), nasu (Ge), nassu (Ao), nâzu (ALI 1/24 B) s. m. şi n. 1. Nas (la om sau la animale). Pre obrâz âren nâsu şi ocl'i (Pe-Ne S) = pe faţă avem
190
nas
nasadi
nasul şi ochii. Prozâbit âi ke-V caplş din năs (Pe-Ne Q = e răcit că îi curge nasul. Nâsu de câ (Fi 1520 Z), nâsu lu câlu (Fi 1520 Sd) = nasul calului. Omn care beie ţude vir are nasu roisu (Ga III) = omul care bea mult vin are nasul roşu. • Cu mărie nâs (ALR II 5/6838) = năsos (cu nasul mare). • Cu năsu-m pemint (Ko J) = trist. • Cu nâsu pricl'ucâst, cl'ucâst, pricl'ucât (Pa) = om cu nasul în jos, acvilin, coroiat. • Cu nâsu zafârcnit (ALR II 5/5836) = cu nasul în sus, câm. • Faţolu de nâs (Pa) = batistă. • Avzi cu nâsu = a simţi un miros. Io-m avzit cu nâsu ke ihnţ (ALR I 1/77 B) = eu am simţit cu nasul că duhneşte. • Tabâc de năs (Pa) = tutun pentru prizat. • Scul'a lu nâsu (ALI 1/26 S) = nară, scul'ele / scul'ile I şcul'ile de nâs (ALI 1/26 J I B / Fi 1520 J Sd) = nări. • Âpa din nâs (Pe-Ne S) = muci. Âpa din nâs fuze ânsg fârq (Pe-Ne S) = mucii curg singuri afară. 2. Bot. Cu ţâsta vşrgş de liskq bâte-l priste nâs (Pu I 18/30) = cu această nuia de alun bate-1 peste bot. Nâsu lu brecu (Ko N), nâsu cârelui, nâsu lu cârele (Ko J) = botul câinelui. L-a pus pre nâs cârbanosiţele (Pe-Ne S) - le-a pus la nas botniţa. 3. Rât (la porc). Porcu ârmg / săpa / âra cu nâsu (Pe-Ne SI Fi 1389 Şc / Z) = porcul râmă cu râtul. 4. Gurgui la opincă. Opinca / opinc cu nâs(u) (Pe-Ne N / Da) = opincă / opinci cu gurgui. -<r Cf. rilâţ. ■ PI. m.: nâs (ALI 1/24 S), nâsur (Na II J), nâsure (Na II J, ALI 1/24 J S, Pe-Ne J, Fo S B, Da), f.: nâsure (Ko N, Sâ-Fă, Pe-Ne C S), pl.a.: nâsurle (Pe-Ne S). naşi (Ge), nasurle (Ge, Fo 9 L). + lat. nasus.
   nas2 (în sintagma za nas ‘pentru noi’ preluată din croată). Io-m dus cuda jivl'enie za nas (Mo 32 S) = eu am adus multe de-ale traiului pentru noi.
   nasâd (ALR II, Pa), nasâdu (ALI 5/480 J) s. 1. Mâner a) la şurubelniţă (Pa); b) la sabie, partea de lemn, care se ţine cu mâna (ALR II N 4/949); c) la cuţit (ALI 5/480 J). 2. (la pl.) Braţele (cleştelui) (Pa). Cf. cor iţe la. ■ Pl.: nasoăde. + cr. nasad.
   nasadi (By, Na II J, Pi, Ca , Ko J, Sâ-Fâ) vb. IV tr. A planta, a (ră)sădi, a semăna. Nasadi fajolu (Ko J) = a semăna fasolea. Cf. nesadi. + cr. nasaditi. (Cf. cr. nasaditi sjekiru = a pune coadă la secure.).
191
nasâdu
nâsta
   nasâdu v. nasâd.
   □asânski (Ko S), po nasânski (Ko S) adv. Pe a noastră. [Gan$J nasânski, po nasânski = a vorbi (pe) a noastră. Cf. nâşu, po nâşu, caşi noi, să. + cr. nas ‘al nostru’.
   născroz (Sâ-Fă) adv. De-a curmezişul. Lemne născroz opilim (Sâ-Fă) = lemne(le) le tăiem cu ferăstrăul de-a curmezişul. + cr. naskroz.
   născut (Pu, Pe-Ne S, Ko S, Fi S, Sâ-Fâ), născute ((Pu), Ko Sd) adj. Născut. Pârvi născut (Fi 544 Sd) = primul născut. Zâdni născut (Fi 545 Sd) = ultimul născut. Cf. ânsnascut ♦ Part. lui naşte.
   naseci vb. IV tr. A tăia, a despica. Naşe ce lemne! (Ko J) = taie lemne! + cr. nasjeci.
   naseli (Pe-Ne J, Sâ-Fâ) vb. IV refl. A se stabili. Iâle pârve se naselit ciia (Pe-Ne J) = ele s-au stabilit primele aici. Cf. nesedi. + cr. naseliti (se).
   nasina (Pe 2980 B) s. f. Bot. ■$- Cf. câp 3.
   nasledi (Ne-Ro J) vb. IV tr. A moşteni. • Cela c-av nasledit (Ne-Ro J) - moştenitor (cel care a moştenit). + cr. cak. naslediti, cr. st. naslijediti.
   nâslednic (Fi 549 Sd) s. m. Moştenitor. ^ Cf. yospodâr. ■ PI.: nâslednic. ♦ cr. naslednik.
   naslikfi se (Sâ-Fă) vb. IV refl. A se fotografia + cr. naslikati.
   naspeci vb. IV tr. A coace, a prăji, a frige. Cevapci naspecim (Sâ-Fă) = frigem mititei. + cr. na + speci.
   nassu v. nas.
   nasta v. nâsta.
   nâsta (Pe- Ne S, Ne- Per NY, Da), nasta (Fi 1549 M), nâste (Ko Sd) adv., interj. I. adv. îndărăt, înapoi, în urmă (Pe-Ne S, Ne-Per NY). Când viri tu nâsta din vekeişân (Ne-Per NY) = când vii tu înapoi din vacanţă. 2. în urmă cu. Câce-i inca viu, mâia murit-a şâpte ân năsta (Ne-Per NY) = tata e încă viu, mama a murit cu şapte ani în urmă. 3. Din nou. Facut-a nâsta că ce n-â moreit făce (Da) = a făcut din nou ceea ce n-a trebuit să facă. II. interj. Strigăt cu care se mână caii înapoi (Fi 1549 M). Cf. nâzat, năzata, nâzate, na guziţu, ţuric, ţuricai, zdruc.
192
nâsta
                                                                                      nâste
                                                                      9
    nâsta (Ko J) vb. IV tr. A pune, a aşeza. 4 cr. nastavati. nastavl'eâc (Ca) s. m. Cocă lăsată pentru plămădit pâinea. Cf. cr. nastanjvanje ‘acţiunea de a prelungi’.
    nâstavnic s. m. învăţător. Şi-i şumaistâr, nastavnic. Şi este învăţător. 4- Cf. şumaistâr. ■ PI.: nastavnic. + cr. nastavnik. nâste v. nâsta. nâste v. nâste.
               9
    nastel'şi (Ko J, Fi J) vb. IV tr. A aşterne (paie). Nastei ţi blăyel'ei (Ko J) = a aşterne (paie) la vite. Io nastel'es (Fi 1476 J) = eu aştern paie. 4- Cf. poştei ţi, restresi. + cr. dial. nasteljat.
    nastradpi vb. IV A suferi, a fi suferind. Ş-atunce nuşte nastradţit Ioje (Sâ-Fă) = şi atunci Ioje suferea de ceva. 4- cr. na + stradati. nastrâp (Fi 151 S) s. Rujeolă. 4 Cf. ospiţe. nastriynâ (ALRIIN 3/678) vb. I intr. (Despre urs) A se zbârli, nâstup (Sâ-Fă, Ne-Ro J) s. n. Spectacol, recital. Colţ la nâstup (Sâ-Fă) = acolo la spectacol, la recital. Striţu Boris av svirit baisu fâra gudalo şi samo de năstupe de folclor (Ne-Ro J) = unchiul Boris a cântat cu contrabasul fără arcuş şi numai în spectacole de folclor. ■ PI. m.: nastupe (Ne-Ro J), f.: năstupure (Sâ-Fă). + cr. nâstup.
    nâsu v. nâs. nasu v. nâs.
    naş (Ca), nâs (Sâ-Fă) pron. pos. (Al) nostru. • Po nâşu (Pe-Ne J, Sâ-Fă) = în graiul nostru, pe a noastră. 4- cr. nas. nâş v. nâs.
    naşcâr (Pa) s. Semn pe urechea oii în formă de crestătură.
    naşcodf (Sâ-Fâ) vb. IV tr. A vătăma, a dăuna, a-i face rău (cuiva). 4- Cf. neşcodi, naudi. 4 cr. naskoditi.
    naşpotfi (Pa, Ko) vb. IV refl. 1. A se strâmba. S-au naşpotţit cela fecor = copilul acela s-a strâmbat. Tu mi t-ai naşpotţit — tu mi te-ai strâmbat. 2. A se ruşina (Ko). 3. A se umiliu (Ko).
    nâste (Ma, Pu, ALR I, Ca, Pe-Ne N S, Ko Sd, Ne-Per NY, Fi 408 N Sc, Da, Ne-Bi N), nâste (Pu, Ko S, Fi 408 S) vb. III. tr., intr. şi refl. I. tr. A (se) naşte. E ţesâru s-a-v t'âro disperţit ke ... lui mul'ţre să musâtţ si k-a-v născut o simiie (Pu I 4/37) = şi
                                                                                      193
naştiyonpi
natezşi
împăratul s-a mâhnit foarte tare că ... soţia lui [e] atât de frumoasă şi că a născut o maimuţă. A născut o fetiţe (ALR I 2/191 B) = a născut o fetiţă. II. intr. Io sâm născut de cinci cetârti, de pâtrile, avril (Pe-Ne N) = cu sunt născut în cinci (luna) a patra, aprilie. Tu fost-ai născut ân dvâiset i sedam (Ne-Per NY) = tu ai fost născut în douzeci şi şapte. Născut ân şâptile miseţ (Fi 415 M. Şc) = născut în luna a şaptea. Zădni născut (Fi 545 Sd) = ultimul născut. III. refl. Za feţori (fetu aii feta) se ziţe ke s-a născut (aii ke s-a rodit). Za lu blâga se ziţe k-a zlejlt (Ne-Bi N) =pentru copii (băiat sau fată se zice că s-au născut. Pentru animale se zice că a fătat. Io m-am născut de Bârdo (Da) = eu m-am născut la Bârdo. <>- Cf. cadş, făce 3, fată, obabl, rodi 1. + lat. nascere.
    naştiyongi vb. IV tr. A face farmece. NaştriyonSă (ALRM II N 3/1312) = face farmece.
    nâta (ALR II N), natâ (Ga IV) s. 1. Vrej. Nâta de cumpir (ALR II N 1/196 ) = vrei de cartof. 2. Frunză verde de carfof sau de nap (Ga IV).
    natâl(e) (Ca) s. m. Crăciun. A Cf. bojit'.
    nâtast'e v. nâtâsce.
         *          9
    natâ v. nâta.
    nâtâsce (By, Ge), nâtast'e (Pi), natâşt'e (ALR II 194) s. a) Post (Pi); b) Post negru (ALR II). + cr. natasce (adv. ‘pe nemâncate, pe stomacul gol).
    nâtast'e v. nâtâsce.
         9          9
    natâşt'e v. nâtâsce.
         9          9
    na-tento v. natento.
    natento, na-tento (Pu) adv. Atent, cu băgare de seamă. Se nu res fost na-tento, stă te rqi fost utopi (Pu I 17/40) = dacă nu aş fi fost atent tu ai fi fost (te-ai fi) înecat. Cf. atento. + cr. atento, it. attento.
    natezfi (ALR IIN) vb. IV tr. şi refl. 1. A întinde. 2. A (se) trage, a (se) smuci. S-au natezţit de per (ALR II N 4/973). 3. A se încăiera. (ALR II N 1/179). ^ Cf. netezii, netegni. + cr. natezati (se) ‘a se smuci în toate părţile, a se măsura cu cineva’.
194
naticâca
                                                             navâdno
    naticâca (Fi 664 J), naticâce (ALR II N 4/1196, Ca) s. f. 1. Papuc de casă (ALR II N 4/1196, Ca). 2. Pantof de pânză (Fi). Cf. cavăta, ţavâta ■ PI.: naticâce (ALR II N), naticâc (Ca). + cr. natikaca.
    natoci vb. IV tr. 1. A umple. Natocg! (ALR II N 7/2096) = umple! 2. A pritoci. Pomno ân conoba rem natoci vir (Fi 1249 J) = hai în pivniţă să pritocim vinul. Cf. toci1, netoci. -f cr. natociti. natomobilv. automobil.
    natopl (Fi 1210 J) vb. IV tr. A dizolva, a topi sulfatul de cupru / piatra vânătă, a prepara zeama bordeleză. Io natopes vidriiolu (Fi 1210 J) = eu dizolv piatră vânătă. Cf. moci, nemoâi, nemul'ă. + cr. natopiti.
    naturş (Ca) s. f. Natură, fel. + ven. cr. natura, nât'va v. nâcvile. nât've v. nâcvile. nât'vi v. nâcvile.
    naţio n (By, Ge, Pi, Pa) s. Naţiune. ■ PI. a.: naţionurle (Pi), naţipi [?] (Ca) (Ar trebui naţipgi) vb. IV tr. A tăia lemne cu toporul. + cr. dial. nacipat. na u criş v. naucrij.
    naucrij (Fi 196 Şc), na u criş (Pe 442 B) adv. Cruciş. Câpta na u criş (Pe 442 B) = se uită cruciş. Naucrij câvta (Fi 196 Şc) = se uită cruciş. Cf. caftâ II 1, crijem, ucrij, poprico 1.
    naudi (ALR I J, Fi J) neudi (Fi Sd, Da) vb. IV tr. A vătăma, a dăuna, a face rău (cuiva) (Fi J). Porta aşâ un cusic de svice blagoslovit se nu-l pote naudi, se nu-l pote ducl'â (ALR I 2/243 J) = poartă aşa o bucăţică de lumânare sfinţită să nu-i facă rău, să nu-l poată deochea. Ştrigele neudiia (Da) = vrăjitoarele făceau rău. ^ Cf. naşcodi. -4" cr. nauditi.
    naudit (Fi J), neudit (Fi Sd) adj. Vătămat, om căruia i s-a făcut un rău. ^ Cf. naşcodit. + cr. naudit.
    nauzorit (Fi) adj. Crud, necopt. Nauzorit jir (Fi 1607 J) = fruct necopt. ♦ Postverbal din nauzoriti.
                  navâdno (ALR II N) adv. Omeneşte, corect, cum trebuie. Ponaşq-te navâdno (ALR II N 5/1475) cu hlâpţi = poartă-te
                                                                                    195
navârsit
       9
nâzat
omeneşte cu servitorii. + cr navadno (< adj. navadan, -dna, -dno ‘obişnuit, ca de obicei’).
    navârsit (ALR II N 5/1509) adj. Ţuguiat. Ar Cf. cr. navrh = în vârful. + Postverbal din navrsiti.
    nâvţ (Ca) s. f. Navă, vas. ■ PI.: nave. + ven. nave. navidgit (Pa, ALR II, Po B) adj. (Despre păr) 1. Creţ, încreţit. Peri navidţiţ (Pa), [Per] navidgiţ (ALR II 2/6804) = păr creţ. 2. Lins [?]. Are muşăt per, navidţiţ (Po B) = are păr frumos, creţ. ■ PI.: navidşiţ (ALR II). + cr. navidat.
    navigşi (Pi, Ia, Ca, Ko S, Pe-Ne Se), navigşi (Da) vb. IV intr. 1. A naviga, a călători cu vaporul. 2. A fi marinar Când am verit măre, navigfit-am pre măre (Ia 24/45 B) = când am crescut (devenit mare) am navigat pe mare. Am navigat pre măre (Pe-Ne Sc) = am navigat pe mare. Cân mornări navigeia, ganeia de gălebi (Da) = când marinarii navigau vorbeau de pescăruşi. + cr. dial. navigat, ven. navigar.
    navigşi v. naviggi.
    navil'âdţ (Ko N S, Da) s. f. Pală (de fân, cât se poate lua o dată cu furca). Navil'âdq de fir (Ko 5) = pală de fân. Ar Cf. navil'ai. ■ PI.: navil'âde. + cr. naviljaj + suf. ven. -ade.
    navil'ai (Pa, Ko J) s. m. Pală (de fân, cât se poate lua o dată cu furca). An nâvil'ai de fir (Ko J) = o pală de fân. Ar Cf. navil'ădg. + cr. naviljaj.
    navor (ALR II293) s. m. Pârghie. ■ PI.: navore. navzdolu (Fi 89 J) adv. în coborâre. Ar Cf. pozdoliţa, pozdolu, zapozdolu, zauzdolu, zazdolu. nazad v. nâzat. nazat v. nâzat.
    nâzat (Pu, Pi, ALR II N, Mo, Ia, Pe-Ne 5, Ko J, Fi 1549 Z), nazat (Ga-Di, Ba J, Ia), nazad (Fi 1549 M S Sc), nâjat (Pi), nâzata (Pu, Da), nâzate (Pu) adv., interj. I. adv. 1. îndărăt, înapoi, în urmă. Si ie de milinq ţe l'i s-a vezut ke-s lui roditel' ... obârnit-s-a ie nâzat (Pu I 4/67) = şi el de mila ce i s-a făcut că-s părinţii lui... s-a întors. E câce scapăt-a t’ă cu bârca nâzat acâse (Mo 28 S) = şi tatăl a fugit cu barca înapoi acasă. Ie s-a turnât nâzate (Pu 112/20)
196
nâzata
nazdravi
= el s-a întors înapoi. Ântru mil'ăr ân năzat (Pe-Ne S) = cu o mie de ani în urmă. Tunţe vet' nu rl-e putţ nâzate dozovi niţur (Pu I 37/4) - atunci nimeni nu îl va mai putea chema înapoi. (fuda ân nâzata (Da) = mulţi ani în urmă. • Mgre nâzat = a se întoarce. Ontrât mqre iă cu testa pul' năzat prende verit-a-v (Pu I 4/79) = aunci ea se întoarce cu pasărea aceasta pe unde a venit. Mes-a nâzat cu sgle fil'e (Pe-Ne S) = s-a întors cu fetele sale. • Nâzat de sire (Pu I 35/1) = pe după el. • Pure urecl'ile nâzat = a ciuli urechile. Cresta câ a pus urecl'ile nâzat (Pa) = acest cal a ciulit urechile. • Nâzat veri (Ko J) = a se întoarce, a reveni. • Turnă / dâ nâzat = a restitui. Nu mi-a nâzat turnât [aii] dăt (Ba J) - nu mi-a restituit [sau] nu mi-a dat înapoi. • Ozivi nâzat = a reînvia. Ontrât l'ei frâţ-a-v vâl'e ozivit nâzat (Pu I 4/79) = atunci fraţii ei îndată au reînviat. 2. Din nou. Mor[it-a nâzat âm voiskg mgre (Pu I 4/46) = a trebuit să se ducă din nou la război. Nâzat o dova semirâm (Pa), Nâzat dova semirâm (ALRIIN 1/95) = o semănăm din nou, a doua oară. Si pocle nâzat virit-a golubu (Pe-Ne 1964/211 S) = şi apoi a venit din nou porumbelul. Nâzat se turnă acâsa (Ko J) = a se întoarce din nou (iarăşi) acasă. Iei' mes-a nâzata scupa jivi (Pu I 6/36) = ei s-au dus din nou să trăiască împreună. • Ozivi nâzat = a reînvia. Ontrât l'ei frâţ-a-v vâl'e ozivit nâzat (Pu I 4/79) = atunci fraţii ei îndată au reînviat. 3. Iară(şi) (Ga-Di). Pocle fost-a-v căsş nuscât vrqme si vire nâzat un telegrâm (Pu I 4/40) = apoi a stat acasă câtva timp şi vine iarăşi o telegramă. Âta sqra năzat mes-a să (Ca) = în seara următoare iarăşi s-a întâmplat aşa. Codru penele âş pl'arde, şi nâzat acâţa âte (Ia 21/37 J) = pădurea îşi pierde frunzele, şi iarăşi capătă altele. II. interj. Strigăt cu care se mână caii înapoi (Fi.). Cf. rupoi, na guziţ, ţuric, ţuricai, zdruc. + cr. nazad.
   nâzata v. nâzad.
   nâzate v. nâzad.
   nazdravi (ALR II N 5/1270), nezdravi (Ko J) 1. A toasta, a închina, a bea în sănătatea cuiva. Căn se iei' nezdraviia cu viru, ie popiia tot, e iă samo pocusiia. (Ko 358 N) = când ei închinau cu vin, el bea tot, ea gusta numai. 2. A ciocni paharele la masă (ALR II N). + cr. nazdraviti.
197
naziri
                                                                     ncarcă
    naziri (By, Na II J, Pi) infinitiv probabil refăcut greşit în loc de nezirui se) vb. IV tr. A zări (Na II J, cf. rom. a zări ‘a vedea nedesluşit’). 4- Cf. cavtâ, naziri, nazirui, nazri, nezirui, nazirui, nezri. + v. sl. nazlreti, cr. nazirati.
    nazirni (Ca) vb. IV refl. A se arăta. Şi cârele a puşnit latra şi ie s-a nazirnit la uşa de pecna (Ca 116 J)= şi câinele a început să latre şi el s-a arătat în uşa peşterii.
    nazirui se (Mo, Ko J) vb. IV      refl. A  se uita (într-o parte şi în
cealaltă, a se uita împrejur; a se    uita la  ceva în repetate rânduri,
mereu). E ie l'i se derupoi nazirţ şi      nu  l'-au spus ke li se    vgde
curu (Mo 128 J) = şi el s-a uitat     dinapoi  şi nu a spus că i se   vede
curul. Omu se ârde, e mul'âra l'i se nazirş despre baladur (Ko 356 J) = bărbatul râde şi soţia se uită întruna la el de pe baladur.
    Cf. cavtâ, naziri, nazri, neziri, nezirui, nezri. + iter. de la nazirati se ‘a (se) întrezări’.
    nazivui (Ko J) vb. IV iter. A pune nume, a denumi, a porecli. + iter. al lui nazovi, cf. cr. nazivati.
    nazledito (ALR II 62/4209) adj. (Despre o rană) Obrintită. + Part.cr. dial. nazledit.
    naznâh adv. Pe spate. Câdu naznâh (Pa) = cad pe spate, nazri se (Ko J) vb. IV refl. A arunca o privire (la ceva sau la cineva); a se uita (la ceva sau la cineva) în treacăt sau pe ascuns, a trage cu ochiul. Cf. cavtâ, naziri, nazirui, neziri, nezirŞi, nezri. + cr. dial.nazrit (se), nâzu v. nas.
    nâ interj. 1. Strigăt repetat, de obicei de trei ori, cu care se cheamă găinile, gâştele, raţele (ALR II N 3/365, 378, 380). (în sintagma Nâ, nâ, nâ, coca nâ - ALR II N 3/365, nâ cokiţe nâ - Fi 1371 J) Strigăt cu care se cheamă găinile. 2. (în sintagma Nâ mala nâ - Fi 1415 J) Strigăt cu care se cheamă oile. ri Cf. ârârârârâr, beba, bebe, mala1, pape, pârcş, pi, soli, soi, t'uc2. nâpârşnacu v. napârşnac. nea v. anca. ncarcă v. âncârcâ.
198
ncaţa
nea
    ncatâ v. âncatâ.
       * »
    ncl'egâ v. âncl'eyâ. ncl'ide v. âncl'ide.
    -ncl'ide v. âncl'ide. nci'ucâ v. âncl'ucâ. ncruni v. âncruni.
    ncrunit (Ca), f.: ncrunitţ adj. încununat, + Part. lui ncruni. ncrunitţ v. ncrunit.
       ne1 (Ma, By, Ge, Na II, Pu, Pi, ALRII N, Ca, Ko J Sc, Fi, Da) adv., conj. I. adv. a) (De sine stătător) Nu. Ne ie (ALR II N 6/1751) = nu el. Ie ziţe: ne, ne, t'ă paseţ! (Pu I 13/31) = el spune: nu, nu, plecaţi! Ne că câsa, ma câsta (ALR II N 6/1725-1726) = nu casa aceea, ci aceasta. Gelauătu m-av cl'emât, ne cesta (ALR II N 6/1727-1728) = celălalt m-a chemat, nu acesta. Ma ie ţire ke ne (Ca) = dar el susţine că nu. Dg stă miie e ne lui (Fi 550 S) = dă-mi mie asta, nu lui; b) în sintagme preluate din croată sau însoţind verbe. Ne dai Bog\ (Ko S B, Da) = să nu dea Dumnezeu, ferească Dumnezeu! Ne dai Bog se rqi spure (Ko S) = ferească Dumnezeu să spui! Ie s-a ţirut târd za ne spure fil'a-s (Ko N) = el s-a ţinut tare să nu o spună (să o dea de gol, să i trădeze) pe fiică-sa. II. conj. 1. Fie. Ne a mes ân ples, ne a mes cotro ăv (Ko 1/187) = fie au mers la dans, fie că au mers în altă parte. 2. Şi. Stă morţiţ dă lu noi e ne lor! (Fi 550 Z) = aceasta trebuie să ne-o daţi nouă şi nu lor! 3. Nici (Ca). Cf. nu. + cr. ne. ne2 v. noi. ne3 v. nea1, nţ v. nea1, nea v. nea1.
    nea1 (Na II, ALR II, Fo 156 J Sd, Da), nea (Fi 29 Sd), nţa (Fo 156 N) neauâ (Ma), neau (ALR II, Da), neaw (Fo 156 S), neawu (Na II, Fo 156 N), neavu (Fo 156 S Sc L) neavo (Ma), nţ (By, Pi, Ga-Di, Ko J, Pe-Ne J N S, Fi 31 J Z, Ne-Ro J), neavâ (Ma), nieva (Ie), nevu (Ao, Pi, Ko J), ne (Fi 31 N S Sc Z), nţvu (Ge), nţu (Ge), neu (Fi 29 Z, Fo 156 L,), na (Fo 156 J) s. m. şi n. Nea, zăpadă.    Âb caşi neauu
199
nea
neberi
(ALRIIN 4/1213) = alb ca neaua. Nevu-i âb (Pe-Ne J Se) = zăpada e albă. Ngvu căde prevâle din cer (Pe-Ne Se) = neaua cade jos din cer. Căde neu (Fi Z) = cade nea. Nevu se ânca ţire sus ân Jeiân (Ne-Ro J) = neaua încă se ţine sus în Jeien. Nevu-i âb (Pe-Ne N S) = zăpada e albă. • Plâsma de nea (ALR II N 3/798) = fulg de nea. • Gruda de ng (Pe-Ne N S) = bulgăr de nea. • Fi neu (Ge) = a ninge. • Nevu căde / capl'g (Ko S / Fi 29 S), neu capl'g (Fi 29 N), kidş â (Ko J), cadq / cadavg nea (Fi 29 B Pc T / Q = ninge. Ier a capiii n% (Pe-Ne S) = ieri a nins. • Nqvu cu bora (Ko J) = viscol. ■ PI. f.: nevure (Ko S). ♦ lat. nix, nivis.
    nea2 (ALR II N), neş (Pa) interj. Strigăt cu care se cheamă boul sau vaca (Pa). • Mit, nea (ALR II N/671) = strigăt cu care se cheamă pisica. Cf. mit. neagra v. negru, neayra v. negru, neagra v. negru, neau v. nea1, neaua v. nea1, neav v. nea1, neavâ v. nea1, neavo v. nea1, neaw v. nea1, neawu v. nea1, neş v. nea2.
    nebandirei (Da) vb. IV refl. 1. A-şi pune multe podoabe. 2. A se împopoţona. + it. imbandierarsi.
    nebavi vb. IV tr. A aduna, a procura. Io-m nebavit nuşcât pinez za lu familiie (Da) = eu am adunat nişte bani pentru familie.
    neberi (By, Ge, Pi, Ga IV, Ia, Ko, Pe-Ne C S, Da) vb. IV tr. şi refl. 1. A culege (ceea ce se recoltează), a aduna (Ga IV, Ko). Rojile c-ai neberit ţi s-av uvenit (Ia 22/41 B) = florile ce-ai cules ţi s-au ofilit. Lu blaga-m
naberit (Ia) = pentru vite am cules. Neberi zălica roj (Da) = a culege puţine flori. Pecl'ăru verit-a pecl'şi ke-ş va ţevâ neberi zâ muncă (Pi) = cerşetorul a venit să cerşească, ca să-şi adune ceva de
200
neberit
nebroii
mâncare. 2. A încreţi (Pi, Ko, Pe-Ne C S). Neberş vo (Pe-Ne S) = o încreţeşte, n, refl. A se încreţi. Coja mi s-a neberit (Da) = mi s-a încreţit pielea. Cf. beri, poberi, pobir(i, pobirui. ■ Ind. prez.: neberes, nebereşt, neberq, neberîn, neberit , neberescu (Pe-Ne C). + cr. nabrati ‘a aduna’.
    neberit (Pe-Ne S, Fi 337 Sd), f.: neberita (Fi 337 Sd, Das), neberitţ (By, Ge, Pe-Ne S, Fi.337 S), neberito (By, Pe-Ne S) adj. 1. încreţit. Cotula neberita (Da) = fustă încreţită. 2. Zbârcit. Vezut-am o jensca tota neberita (Da) = am văzut o femeie zbârcită toată. 3. (Substantivat) Zbârcitură (By, ALI 1/17 B). V Cf. negrişpţit, neplit&t, scupicqit, brăzda 3, yrişpa, yrişpiţa, plita2. + Part. lui neberi.
    nebi (By, Ge, Pi) vb. IV tr. 1. A lega (By, Ge, Pi II). 2. A bate cu tăietoml în piatră (Pi I). + cr. nabiti.
    nebirşi vb. IV tr. 1. A culege fructe din pom (Fi 1014 Sc). ri Cf. beri, neberi 1, poberi, pobirţi, pobirui. + cr. nabirati.
    nebo (By, Na II, ALRI 1/94 J, ALR II 185, ALR II, Ko J, Fi 34 J) s. n. 1. Cer (By, Na II, ALR II N 4/1217). Nebo ie oblacno / naoblacito (Pa / Ko J) = cerul e este acoperit, înnourat. Modro ca şi nebo (ALR II N 4/1217) = albastru ca cerul. Nebo-i vedro / modro (Ko J) = cerul e senin / albastru deschis. Nebo ca şi âiiţe (Fi 34 J) = cer cu nori în fomă de oi. 2. Palat, cerul gurii (ALI 1/33 J) (Şi în sintagma Nebo de yura — ALR II 17/6928). + cr. nebo. ^ Cf. cer1 1, 2, crenu.
    nebogo (Pu) s. (vocativ). Nenorocit. Oh nebogo, ţ-esti si tu ânţa? (Pu I 26/11) = oh, nenorocitule, oare eşti şi tu aici? ^ Cf. nebore. + cr. nebog ‘sărac’.
    nebolân (Da), f.: nebolna (Da) adj. Sănăos. ■ PI. m.: nebolni, f.: nebolnel + cr. ne + bolân.
    nebolna v. nebolân.
    nebore (Pu) s. (vocativ). Ţ-ăi nebore moi oţa verit? (Pu I 18/14) = de ce ai venit aici, nenorocitul meu? ^ Cf. nebogo.
    nebroii (Mo, Da) vb. IV intr. A număra. Câd io nebroir doizeceşi pătru, tu âmne-n câ căs% (Mo 58 S) = când eu voi
201
nebrosi
neca
număra douăzeci şi patru, tu du-te în casa aceea. Nebroiit-a cuda pinez (Da) = a numărat mulţi bani. Cf. broii. ♦ cr. nabrojiti, na + brojiti.
    nebrosi v. nebrusl.
    nebrosit (Ba Gb) adj. Ascuţit, + Part. lui nebrusi.
    nebruji vb. IV tr. A înfierbânta. Fl'eru nebrujit (Da) = fier înfierbântat.
    nebrusi (Ba <Sc, Pu, Pe-Ne C N S, Ko J, Fi 1060 Sd, Da), nebrosi (Ba Sc) vb. IV tr. 1. A ascuţi, a ciopli cu vârf. Stricât-a cruto secura, potriba-i nebrosi vo (Ba Sc) = a stricat foarte tare securea, trebuie să o ascută. Nebrusîn pre ţinturin aii pre gresa de ârpe (Pe-Ne S) = ascuţim [briciul] pe curea sau pe gresie. Greasa za nebrusi britva brivna (Pe-Ne Q = gresie de ascuţit briciul. Gresa-i cu câro se cosa nebrusţ (Ko S) = gresia e cu care se ascute coasa. Io nebrusesc (Fi iS), io nebruses (Fi Sd), io nebrusez (Fi Sd) = eu ascut (coasa). Nebrusi lâpezu l lăpeju (Pe-Ne S / N) = a ascuţi creionul. Băbiţa za cl'epti cosa cu bâtit'u cân se nebruse (Da) = nicovală de bătut coasa cu ciocănelul când se ascute. 2. A ciopli cu vârf. Nebrusit-a ân vrhu de hrast ţepa (Pu I 22/20) = a cioplit ţeapa în vârful copacului (stejarului). V Cf. brusi, clepti 2, nabrusi, oştri, neoştri.+ cr. na + brusiti.
    nebumbeita (Fi Sd), nebumbeita (Da), nebumbfitş (Fi N) adj. f. Umflată. Bâcva nehumheitţ’ / nebumbeita (Fi 1277 S / Da), nebumbeita bâcva (Fi 1277 Sd) = butoi umflat. Cf. napuhnita, nemocitq.
    nebumbej (Da) v. IV tr. şi refl. A (se) umfla. Tota lemna s-a nebumbeit c-a ploiit (Da) = tot lemnul s-a umflat c-a ploat.
    nebumbeita v. nebumbeita.
    nebumbeitţ v. nebumbeita.
    neca (By, Ge, Ie, Na I, We I, II, Pu, Po, Ga-Di, Ba, ALR II, Po J, Pe-Ne N J, Ko J, Fi) conj., adv. I. conj. 1. Să (Semn al conjunctivului) Domnu l'-a zis neca tăl'e o vote hrăstu (Pul 13/5) = Dumnezeu i-a spus să taie odată stejarul. Ţel a mai betâru neca se-nmqste de zenskq (Pu I 19/24) = cel mai bătrân să se îmbrace ca femeie. De a celve om ân scând neca şede (Po J) = dă acelui om un
202
necletşi
necârgfi
scaun să şadă. Neca ăvdu (Pe-Ne J) = să aud. E-av zis neca lucra mai bire (Ko J) = i-a spus să lucreze mai bine. Iâ l-a cl'emăt neca vire câsq (Ko S) = ea l-a chemat să vină acasă. Neca pinezi stâvu zecl'is ân scrine (Pe-Ne N) = să stea banii închişi în dulap. 2. Ca să. (Ga-Di). Beien lor neca fuvu sâr (Fi 462 M) = bem pentru ei ca să fie sănătoşi. L-am cl'emăt neca vire (Da) = l-am chemat ca să vină. • Ke neca = că, (ca) să. E sora l-a-v rugât ... ke neca nu mqre ke se va pl'qrde (Pu I 4/63) = şi sora l-a rugat... (ca) să nu meargă că se va pierde 3. Că (Pi, Ba J). 4. Pentru că, fiindcă. T'-oi da palacinca neca fiii bur (Da) = ţ-oi da plăcinta fiindcă eşti bun. II. adv. Măcar, cel puţin. A neca făcut c-a făcut şi-av cumpărat um par de boi (ALR II N 6/1689) = măcar a făcut ce a făcut şi şi-a cumpărat o pereche de boi. 4- cr. neka.
    necârgfi (Ko Sd, Fi 976, 978 Sd), necârgei (Da), nekergei (Ba), vb. IV tr. şi refl. I. tr. A încărca. Cum ie I âi / nekergqit cela brijen âsir (Fi 978 Sd) = cum / cât / de încărcat e acel sărman măgar. Io-i pre vozu kerge o nekerge lemnele (Ba Gd) = eu voi încărca lemnele în car. Pucşa necârgeita (Da) = puşcă încărcată. II. refl. A se urca, a se îmbarca (într-un mijloc de transport). Necârges me pre camion (Ko 335 C) = mă urc în camion. 4 Cf. âncârcă 2, âncârci, âncargţi, âncârţţi, carigei I, cărţii, kergei, nalagui, naloji 2, nalagui, necârţţi, neperti, nepuni 2. 4 cr. dial. nakrgat.
    necârstit (By, Na II, Pi, Fi 412 J Sd), f.: necârstitţ (Pi) adj. Nebotezat. Necârstit fecor (Fi 412 J L N)= copil nebotezat. 4- ne + cârstit.
    necârţei (By, We II, Ko J, Fi 976 S) vb. IV tr. A încărca, a împovăra. Iei' av bâştele necârţqit pre sire (Ko J) = ei s-au împovărat cu samarele. NecărtfiJ-ăm tota farira (Fi 976 S) = am încărcat toată făina. Cum ăi I ie necârţşit testa brijân âsir (Fi 978 Sd) = cum / cât / e de încărcat acest amărât de măgar. 4 Cf. âncârcă, âncargţi, ăncârţţi, carigqi I, cârtii 1, kergei, nalagui, naloji 2, necârgţi, neperti, nepuni 2.
    necletşi vb. IV tr. A ninge. Necletţit-a cudq nq (Pe-Ne N) = a nins mult (a căzut multă zăpadă). 4 Cf. capii, letqi 2. 4 cr. dial. naklatit.
203
necolci
nedihliv
   necolci (Fi) vb. IV tr. A tăia (via). Necolcit am târsurle (Fi 1119 N) = am tăiat via (lăstarii la viţa de vie), neconoscutş v. necunoscut, ncconoscuta v. necunoscut.
   necosi vb. IV tr. A cosi, a termina de cosit. Necosi dosti iârba za lu vâcile (Da) = a cosi destulă iarbă pentru vaci. + ne + cosi, cr. nakositi.
   necotina (Pa) s. f. Nicotină. + cr. nikotin, it. nicotină.
   necrienţliv (Pa) adj. Necioplit, grosolan.
   necriv (Da), necriva (Da), necrivo (Da) adj. Nevinovat. Necriv mes-a-n pârjun (Da) = a mers nevinovat la închisoare. Cf. nedujân (Da). + cr. necriv, -va, -vo. necriva v. necriv. necrivo v. necriv
   necunoscut (Ko J, Pe-Ne S, Da), f.: neconoscutş (Pe-Ne S), neconoscuta (Da) adj. Necunoscut. Un om necunoscut (Ko J) = un om necunoscut. Verit-mn-a-n căsa neconoscut cârstiiân (Da) = mi-a venit în casă un om necunoscut. Nu-i grele limbg, forsi vro besgdg neconoscutp (Pe-Ne S) = nu-i limbă grea, poate vreo vorbă necunoscută. + ne + cunoscut, necisti v. necisni.
   nedeni vb. IV tr. A băga, a introduce, a umple, a încărca. (Da) Mâmiţa nedenita cu sânje şi farira (Da) = intestinul gros al porcului umplut cu sânge şi făină. • Nedeni ăcu (Fi 587 Sc, Da) = a băga (aţa) în ac. Io nedebes ăcu (Fi 587 Sc) = eu bag aţa în ac. + cr. nadnjenuti.
   nediişi (Ko Sd, Da) vb. IV tr. A spera, a nădăjdui, nedigni (Ko S, Da) vb. IV refl. (Despre aluat şi pâine) A se umfla, a creşte. De cân se pâra nedigniia (Ko S) = după ce creştea pâinea. Avlâtu s-a nedignlt şi s-a skiseit t'âro bire (Da) = aluatul a crescut şi a dospit foarte bine. + na + digni.
   nedih (Pe-Ne C, Da) s. m. Astmă, năduşeală. Âre nedihu (Pe-Ne Q = are astmă. + cr. dial. neduh.
   nedihliv (Pe-Ne C) adj. Astmatic. Ie-i nedihliv, âre nedihu (Pe-Ne C) = e astmatic, are astmă. ^ Cf. naduşliv . + cr. dial. nedusljiv.
204
nedindârlei
negnoii
    nedindârlei vb. IV intr. A (se) găti cu prea multe podoabe, a (se) împopoţona. Că jensca-i privise nedindârleita (Da) = femeia aceea e prea împopoţonată.
    nediverti (Ko Sd) vb. IV refl. A se distra, a petrece. 4- cr. nadivertit (se).
    nedri vb. IV intr. A se coace. Marele din tomna amânât nedres (Pa) = merele de toamnă se coc târziu.
    nedujân (Da), f.: nedujna (Da) adj. Inocent, nevinovat. -0- Cf. necriv. ■ PI. m.: nedujm, f; nedujne. 4 cr. neduzan, —na. nedujna v. nedujân. neg v. nego. neyv. nego. nţy v. negru, neyâ v. nego.
    neganşi (By, We II, Ca), negan§i (Pu, Ga-Di) vb. IV tr. şi refl. 1.1. A certa (Ca, Da). 2. A alunga (Ca, Po, Da). II. (Refl. pasiv) A se prigoni. Ţa-s ţel'i omir ţe-s ân ţa âta lume neganescu (Pu I 15/20) = aceia-s acei oameni ce sunt prigoniţi pe cealaltă lume. 4- cr. naganjati (Pu 11/170) ‘a prigoni, a urmări, a persecuta’, neganşi v. neganşi.
    negârni (Ko S, Da) vb. IV tr. A prăşi. Trukina negârni (Ko Sd) = a prăşi porumbul. 4- cr. nagrnuti.
    negni (Ko S, Pe-Ne S, Da) vb. IV tr. şi refl. A (se) apleca, a (se) înclina, la s-a negnît pre ocnţ (Ko S) = ea s-a aplecat pe fereastră. Tire se pre sta ocne negnire, neca nu se pote de la iâ scula, docle nu io zişer (Pe-Ne S) = cine se va apleca pe această fereastră, să nu se poată ridica de pe ea până nu voi zice eu. Ca stâbla va cadq, ke s-a negnit (Da) = copacul acela va cădea că s-a aplecat. 4 Cf. nayni. 4- cr. nagnuti (se).
    negnita (Pi) adj. f. Aplecată. Vede câsta f§tâ negnitâ pre ocnă (Pu II 53 S) = vede pe această fată aplecată pe fereastră. 4- Part. lui negm.
    negnoii (Ko Sd, Fi 1108 Sd, Da) vb. IV tr. A gunoi. Gnoiu-i bur za negnoii pâmintu (Da) = bălegarul e bun de gunoit pământul. 4 Cf. ynoii, nagnoii. 4- cr. nagnoiti.
205
nego
nego
         nego (By, Ie, We II, Ga-Di, Ga III, Pu, Pi, ALR II, Mo, Ca, Ko S, Pe-Ne S, Ne Z, Pu, Sâ-Fă, Da), neyo (Ko S, Pe-Ne J), neg (Ia, Pe-Ne J, Ne-Ro J), neh (Pe-Ne S), ney (ALR II N), neyâ [?] (ALR IJ) adv., conj. I. adv. Decât, ca 1. a) (După comparativ) Io-s mai ab nego tu (Ga III) = eu sunt mai alb decât tine. Ke-l' va plaţi mai mund nego mşre (Pu I 31/8) = că-i va plăti mai mult decât merge (trebuie). Âstez ur ov ie mai bire nego măre do galire (Mo 36 S) = e mai bine astăzi un ou decât mâine două găini. Şl'op om, âre um^picor mai scurt neyâ ur (ALR I 1/71 J) = om şchiop, are un picior mai scurt decât unul (altul). Măi bur ie Uâstez ovu nego măre gal'ira (Sâ-Fă) = mai bun e astăzi oul decât mâine găina. Mai muşătq nego l'ei fil’e (Pe-Ne S) = mai frumoasă decât fiica ei. Frâtele ştiie cuvintâ vlâşki mâne nego io (Ne Z) = fratele ştie vorbi româneşte mai puţin decât mine. Io m-am aflât âta, mai muşâta neg âş tu (Pe-Ne J) = eu mi-am aflat alta, mai frumoasă decât eşti tu. Iă-i mai muşâta neyo-ş tu (Ko J) = ea-i mai frumoasă decât eşti tu (decât tine); b) (După negaţii) Iâ ziţe ke n-â niş âto gândit nego ke s-a-v pogavargit cu sorărle (Pu I 4/19) = ea zice că nu a vorbit nimic altceva, decât că a povestit cu surorile. Fost-a asa mârşav ke n-a fost nego coza si osele de ie (Pu31/2)= a fost aşa de slab că n-a fost de el decât pielea şi oasele, le-l' ziţe ke n-ăre nego ur ţe lemnele calivţ (Pu I 10/30) = el îi spune că n-are decât pe unul care sparge lemnele. Nu ţi-am ce âto pisşi neyo sări smo toţ (Pe-Ne 1964/212 J) = nu am ce să-ţi scriu altceva decât că suntem toţi sănătoşi. N-âren noi nego vera şi iarna (Pe-Ne S) = noi nu avem decât vara şi iama. 2. Decât, afară de. Nu ştiie pisei, nego samo citei (Da) = nu ştie să scrie, decât să citească. II. conj. 1. Dar, însă. E ţa fost-a Pepel'uga, nego n-â-v-o conoşcut (Pe-Ne 1964/211 S) = şi aceea a fost Pepel'uga ‘Cenuşăreasa’, dar nu a cunoscut-o. 2. (Adversativ, după o negaţie sau o propoziţie negativă) Ci. Nu s-a vrut otopi, nego mes-a plivindă su Rim ân port (We II5/4) = nu s-a scufundat ci a mers plutind la Roma în port. Nu ie bedast cire mărânkg nego cirer-l' dăie (Mo 98 L) = nu e prost cine mănâncă ci cine-i dă. Ie n-av nis lucrât, nego av samo durmit (Ko S) = el nu a
206
neyo
negro
lucrat nimic, decât ci mumai a dormit. Nu zicem noi ur picor, nego um picor (Pe-Ne J) = noi nu zicem ur picior, ci um picior. • Mânt'e ney / nego / neyo (ALR II N / Ko S, Fi / Ko J) = până nu ..., înainte de a ... , înainte să ... Morg trei vote lu câlu potcovele gambişi mânt'e nego colo verire (Pu 14/61)= trebuie să schimbe de trei ori potcoavele calului până va (înainte de a) sosi acolo. Am beiut âpa mânt'e ney am muncăt (ALR II N 5/1478) = am băut apă înainte să fi mâncat. Mânt'e nego ozoriru nu muncă ni mţrele ni hruşvile (Fi 1620 N) = înainte de a se coace nu mânca nici mere, nici pere. An Jejân se postoiş samo izrazu “u iime Boga ” ce s-av zis mânt'e neg s-av mes ân câle (Ne-Ro J) = în Jeien se foloseşte numai sintagma „u iime Boga” [în numele Domnului] ce s-a zis însă înainte de a se pomi la drum. -v* Cf. nemiga. + cr. dial. neh, st. nego. neyo v. nego.
   negoni (Fi 244 Z) vb. IV refl. (Despre animale) A se împerechea.
   Cf. gonţi 2, nergţi, nepăsî, mârkţi, fute, futei. negoritş adj. f. Puţin arsă. Iiscra ogârâc âi o Iqmnq negoritg (Pe-Ne N) = tăciunele e un lemn puţin ars. ^ Cf. iscra. + Part. cr. nagori ‘a fi prins de foc, a începe să ardă’.
   negovorî (Ko Sd, Fi 99 N S, Da) vb. IV tr. 1. A convinge, a inspira, a incita (Ko Sd, Da). 2. A bârfi (Fi 99 N S). ^ Cf. nayovarşi, ogovârui, ogovarşi. + cr. nagovariti. nţgra v. negru, negrş v. negru.
   negrişpei (Da) vb. IV tr. A încreţi, a zbârci. Cf. nayrişpşi. negrişpfit (Fi 337 Sd), f.: neyrişpţita (Pe-Ne J), negrişp^ita (Fi 337 Sd), negrişpgitţ (Fi 337 S) adj. Zbârcit, încreţit. Vut-a obrâzu tot negrişpeit (Da) = a avut toată faţa zbârcită, încreţită. Neyrişpşita frunte (Pe-Ne J) = frunte încreţită. ❖ Cf. neberit, neplitqit, scupicqit. 4- Part. lui negrişpei. negrişpfitţ v. negrişpeit. negrişpeita v. negrişpeit. neyro v. negru, negro v. negru.
207
negro
nehitei
    negro (Fi 167 J) s. m. Vânătaie (Fi 167 J). • Ca negro de ocl'u (Fi 194 C) = pupilă. • Neyro pre sup ocl'i (ALR II 13) = cearcăn la ochi. Cf. bolaciţa, cernăvca, modriţa. ■ PI.: negri. neyro v. negru, neyru v. negru.
    negru (Ma, By, Ge, Ie, Pu, Pi, Ra, Ba J Sd, Pe-Ne N, Fi 307 Sd, Fo 103 S, 239 Sd, Da), neyru (ALR I J, ALR II, Pe-Ne J, Ko J, Fi 307 J, Fo 163, 239 JJ,), f.: neagră (Ma), neagra (Fo 239 Sd), neayra (Fo 239 J), nşgra (Ba J, Fi 307 Sd), nţyra (Pe-Ne J, Ko J, Fi 307 J, Da), n£grş (Pu, Pe-By, Mi III, Ne S, Ko S), negrş (Fi 307 N S), n.: neyro (ALR II, Fi), negro (Ne-Io, Fo 239 B Sc) adj. 1. Negru. Ţa fost-a un măre om negru (Pu 12/18)= acesta era un om mare negru. Oi a abe negru ml'e zlezg (Ra) = oaia albă fată miel negru. Neyru ca şi corbu (ALR II N 4/1214), negru ca şi govran (Ba S) = negru precum corbul. Ce nu-i neyru-i âb (Pe-Ne J) = ce nu-i negru-i alb. Nu-ţ dauu cât ie neyru de ungl'e (ALR II 33/2190) = nu-ţi dau [nici] cât e negru sub unghie. O bâb§ negrg ca si corbu cuheit-a ... scrob (Pu I 6/20) = o babă neagră precum corbul a pregătit ... papară. Ceşpa ie neyra, sliva ie aba (Pe-Ne J) = ‘ceşpa’ e (prună) neagră, ‘sliva’ e (prună) albă. Negri / neyri ocl'i, per (Ko S / J)) = ochi negri, păr negru. Negra căra (Ko J), negre breke (Ko S) = căţea neagră. Negru că (Fi 1530 JSd), călu negru (Fi 1530 Z) = cal cu părul negru. 2. (Substantivat) Om cu păr negru şi ochi negri, oacheş, brunet (ALR II 5). • Neyra coje = albeaţă la ochi, cataractă. Ngyra cojq se pure [?] pre ocl'u, nu vede niş pre iâ (ALR 11/111/)= albeaţa se pune pe ochi, nu [se] vede nimic prin ea. Neyro pre sup ocl'i (ALR II 13) = cearcăn sub ochi. • Neyru vir (Pa, Da) = vin roşu. • Negru glog (Fi 1753) = păducel roşu. • Jilele negri (ALR I 1/126 B) = varice. • Ca negro de ocl'u (Fi 194 C) = pupilă. • Negro Măre = Marea Neagră. Fost-a pre Negro Măre (Ne-Io) = au fost la Marea Neagră. A Cf. fetiţa de ocl’u, punta de ocl'u, vid, vişta, zârna 3 a. ■ PI. m.: neyri, negri, f.: neyri, negri. + lat. niger, nigra, nigrum.
    neh v. nego.
208
neiovi
nehitei
     nehitei (Ko B, Da) vb. IV tr. 1. A pune, a arunca. Nehitei pemintu la târsurle (Ko B)= a pune pământ la viţa de vie, a îngropa via. 2. A strânge. Nehitei firu (Da) = a strânge fânul. + ne + hitfi, cr. dial. nahitat.
     nehladi (Pi, Da) vb. IV tr. şi refl. A (se) răci. Io m-am nehladît căn am fost ân boşca (Da) = eu am răcit când am fost în pădure. -y* Cf. nahladi, napladi. + cr. nahladiti se.
     nehladît (Pe-Ne C N, Io S), nehladitş (Ko S) adj. 1. Răguşit (Pe-Ne N). Grel'ăvo ganţ, ke-i nehladît (Pe-Ne N) = vorbeşte greu, că-i răguşit. 2. Răcit, cu guturai, întrohnat (Pe-Ne C, Ko S). Când ie cârstiiânu nehladîi, morq âm pat fi (Ko S) = când omul e răcit trebuie să fie ( să stea) în pat. <>- Cf. poşastân, prozâbît. + Part. lui nehladi.
     neimi (Pi) vb. IV intr. A se contamina (în cazul unei boli contagioase).
     nejni (Da) vb. IV tr. A secera (o anumită cantitate de ... Nejni cu sârpu (Da) = a secera. Cf. jnî. + cr. ne + zni. nekergei v. necârggi.
     nelanţvţi (Ko S) vb. IV intr. A şchiopăta. -v* Cf. şepfi, ■ Ind. prez. [1-6]: nelanţves, -eşti, -e, -ein, -giţ, -eseu.
     neli vb. IV tr. A acoperi. Nelî drope cu âpa (Da) = a acoperi borhotul cu apă. + cr. naliti ‘a vărsa peste, a acoperi cu lichid’, nelivei (Da) vb. IV tr. A turna. + cr. dial. nalivat, st. naljevati. neloji (Ba N, Pe-Ne S, Ko S, Da), nelozi (Pu) vb. IV tr. 1. (Despre foc) A aprinde, a face, a aţâţa. Ie nelozş focu-n cuhine si pure cuhţi ţira (Pu I 2/9) = el face foc în bucătărie şi pune cina să fiarbă. Nelozescu focu şi puru âpa za cafe scuhşi (Ko I 329 S) = fac focul şi pun apa să fierb cafea. Treba-i neloji (Pe-Ne S) = trebuie a aprinde. Nelojq, nelojîţ! (Pe-Ne S) = aprind, aprindeţi! A Cf. aprinde 1, 2 b, loji, nalojî, potegnî 2, stâcnî, zepalî. + cr. naloziti.
     neiovi vb. IV tr. A prinde (animale), a vâna, a pescui (un număr de animale, de peşti). Iei' nelovît-a cuda ribe (Da) = ei au prins mult peşte. + ne + lovi.
209
nelozi
nemiri
    nelozi v. neloji.
    nemaji (Ia, Ko S, Da), nemazl (Pu 11/170) vb. IV tr. A unge. Cu sev [uşa] voi vo nemaji (Ia 12/2) = cu seu [uşa] o voi unge. La noi, cân gumna fost-a spuţeita, vo nemajiia cu bâlega de vâca, za nepuni puţotinele (Da) = la noi când aria a fost crăpată, o ungeau cu balegă de vacă pentru a umple crăpăturile. V Cf. namaji, nemajţi, omajşi. + cr. namazati.
    nemajfi (Ga-Di, Pi, Po), nemazgi (Pu) vb. IV tr. şi refl. 1. A mânji (Pi). 2. A (se) murdări (Pu, Pi). Laie mazila disu ogniste, pac se nemazţ (Pu I 32/2) = ia culoare de sub vatră, şi se murdăreşte. Cf. nemaji, omaj[i. + cr. namazati, namazem. nemast (By, We II) adj. Simplu, nemazfi v. nemajgi. nemazi v. nemaji.
    nemârdşi (Fi 206 Sd) vb. IV refl. A face grimase, a se strâmba. Io me nemârdes = eu fac grimase, mă strâmb. Cf. câmârşţi, crivqi, şpotţi, stupidei.
    nemârgodit (Fi 200 N) adj. încruntat. + Part. lui nemrgodi (se), nemiga (Ne-Bi N, Da) adv. 1. Decât. Câsta pâre făcută câsa-i bura, nemiga că ce se cumpără ân butiga (Ne-Bi N) = această pâine făcută acasă e mai bună decât aceea ce se cumpără din prăvălie. Frâne din Şuşneviţq-i bur fâbro, nemiga celaistu din Cepic (Ne-Bi N) = Frâne din Suşnievţa e fierar bun, mai decât ăstălalt din Cepici. 2. Puţin, oleacă, cam, niţel. Nemiga tot ăscu bedast (Da) = toţi sunt cam proşti. V Cf. neg, mărva 4, mârviţa 3. + cr. dial. nemiga.
    nemigni (Ko N, Fi 189 Sd, Da) vb. IV intr. A face cu ochiul. ^ Cf. migţi 2, mignî, nemigşi, zemigni. + cr. namignuti.
    nemigşi (Fi 199 S, 189 Sd) vb. IV intr. A face cu ochiul. <>- Cf., migţj 2, migni, nemigni, zemigni. + (Forma iter. a cr. namigni. nemilost v. milost.
    nemirân (Ko J, Da), f.: nemirna (Ko J, Da), n.: nemirno (Da) adj. Neastâmpărat. Doi iez iâco nemirni (Ko J) = doi iezi foarte neastâmpăraţi. + cr. nemiran, -na, -no.
    nemiri (Pi) vb. IV intr. 1. A ochi, a ţinti (a ţelui). + cr. cak. namirit.
210
nemirna
nenavidân
   nemirna v. nemirân. nemirno v. nemirân.
   nemirii (Ko Sd, Da) vb. IV intr. A ochi, a ţinti. Nemirii cu pucşa (Ko Sd, Da) = a ţinti cu puşca. + (Forma iter. a lui) nemiri.
   nemisli vb. IV intr. (+ pre) A se gândi (la ...). Ţesta-l' zite: samot' nemislg pre ţela pul' (Pu I 4/90) = acela îi spune: numai să te gândeşti la pasărea aceea. V Cf. domislî, misii, pomisll, zmisli nemkina (Da) s. f. Nemţoaică. ■ PI.: nemkine. nemlati vb. IV tr. A termina de îmblătit. V Cf. mlatl. + cr cak. na + mia ti.
   nemoci (Fi 1210 S, Da) vb. IV tr. 1. A dizolva sulfatul de cupru / piatra vânătă, a prepara zeama bordeleză. Io nemoces vidriolu (Fi 1210 Sd) = eu dizolv piatră vânătă. 2. A umezi (Da). 4=- Cf. mocl, natopl, nemul'â. + cr. namociti.
   nemocitg (Fi N) adj. f. Umflată. Băcva nemocite (Fi N) = butoi umflat. 4*- Cf. napuhnita, nebumbeita. + Part. lui nemoci.
   nemoguc (Ko J), n.: nemoguce (Ko J) adj. Imposibil Cba-i nemoguce (Ko J) — aceea e imposibil, cr. nemoguc. nemorei v. ânamorgi.
   nemuije (Da) vb. IV tr. A termina de muls. V Cf. muije. + ne (na) + muije.
   nemul'a (Fi 1210 S) vb. IV tr. A dizolva sulfatul de cupru (piatra vânătă), a prepara zeama bordeleză. Cf. mocl, natopl, nemoci.
   nemurgit (Fi 449 S), £: nemurgitg (Fi 449 S) adj. îndrăgostit. ^ Cf. nemurit, zal'ubit. + Part. lui nemurgi (Cf. cr. namoron). nemurgitg v. nemurgit.
   nemurit (Fi 449 Şc), f.: nemurită (Fi 449 Şc). adj. îndrăgostit. 4* Cf. nemurţ’il, zal'ubit. ♦ Part. lui nemuri, nemurită v. nemurit.
   nenacl'eptit, £: nenacl'eptita (ALR II N) adj. Neferecat. Mor a nenacl'eptita (ALR IIN 1/151) = moară neferecată, nenacl'eptita v. nenacleptit. nenaviştina (Pu) s. f. Invidie.
   nenavidân (ALR II N 5/1251, Da), nenavidn (Pu, Da), £: nenavidng (By, WE I, Pu), n.: nenavidno (Pu, Da) adj. Invidios,
                                                                                  211
nenavidn
nepi
pizmaş. Io sâm nenavidân (ALR II N 5/1251) = eu sunt invidios. Surorle fost-a pre iâ nenavidne ke iă-i după ţesâru măritate (Pu I 4/32) = surorile ei au fost pizmaşe că ea e măritată cu împăratul. ■ PL m.: nenavidni (Da), f.: nenavidne (Pu, Da). + cr. nenavidan, —dna, -dno.
    nenavidn v. nenavidân. nenavidnş v. nenavidân. nenavidno v. nenavidn.
    nenesi (Da) vb. IV tr. A aduce. Cf. duce 2. + cr. cak. nanest, nanesem.
    neoştri (Fi 1060 Şc Z) vb. IV tr. A ascuţi. <>- Cf. brusi, nabrusi, nebrusi, neoştri, oştri. A cr. naostriti.
    nepâsi (Pi) vb. IV tr. A fiite. Şi ura după ăta nepâsit-a (Pi II 69 Se) = şi le-a futut una după alta. A Cf. gonţi 2, negoni, nergţi, mări fi, fute, futei.
    nepali vb. IV tr. A aprinde, a încinge. Mes-a ... câtra se frâte jută-l' pâra cote şi pecniţa nepali za pâra coţe (Mo 57 S) — s-a dus la fratele său să-i ajute să coacă pâine şi să încingă cuptorul pentru a coace pâinea. Pre ce-l juf pâra lucre şi cuptiru zepali (Mo 57 S) = fiindcă îl ajută să facă pâine şi să încingă cuptorul.
    nepati (Da) vb. IV tr. A răbda, a suferi. S-a dosta nepatit de golota, bozota, suhota (Da) = a suferit mult fără haine, fără încălţăminte, fără apă. ♦ cr. napatiti.
    neperti (Fi) vb. IV tr. A încărca. Cum ie nepertit cela brijen âsir (Fi 978 Z) = cum e de încărcat acel amărât de măgar. ^ Cf. âncârcâ 2, âncârci, âncargţi, âncârfi, catigţi I, cărfi, kergei, nalagui, naloji 2, nalagwb, necârgţi, necârtfi. + cr. naprtiti.
    nepertit (Fi) adj. încărcat. Cum ie nepertit cela brijen âsir (Fi 971 Şc) = cum e de încărcat acel sărman măgar. A Cf. necârgţit. + Part. lui neperti.
    nepeştei (Da) vb. IV tr. A termina de crăpat, de spart. L^mne nepeştei (Da) = a termina de spart lemne. + cr. dial. napestat.
    nepi (Pu, Da) vb. IV tr. 1. A bea până la saturaţie, a-şi stinge setea. Vindut-a toţ boii si sturat-âs-a si nepit (Pul22/17)= a
212
nepipşi                                                          nepota
vândut toţi boii şi s-a săturat şi a băut pe săturate. 2. A se îmbăta. Saca vota se nepş (Da) = de fiecare dată se îmbată. Cf. bŞ, popi.
    nepipşi vb. IV tr. A găsi pipăind. Ai nepipŞit (Pe-Ne S) = ai găsit pipăind. 4 Cf. pip$l, pipi■ + cr. napipati.
    nepisei v. nepisşi.
    nepispi (Pu, Ne-Bi N), nepisei (Da) vb. IV intr. A termina de scris. Io me nades ke voi ve tot nepisei pârla-n dumireca (Ne-Bi N) = eu sper că vă voi termina de scris totul până duminică. Nepisei listu (Da) = a termina de scris scrisoarea. 4 Cf. napisş, pisqi, popisşi, zepisţi.4 cr. napisati.
    nepil'i (Da) vb. IV tr. A scoate apă din fântână. Nepil'i ur sit' de ăpa (Da) = a scoate o găleată de apă.
    neplitfit (Fi 337 Şc), £: neplit&ta (Fi 337 Şc) adj. Zbârcit. 4 Cf. neberit, negrişpgit, scupiceit.
    neplitpita v. neplitşit.
    neplodna adj. f. Neroditoare. Neplodna stăbla (Fi 1657 Sc) = plantă neroditoare. + cr. neplodna.
    nepoi (Ba Gb L, Fi 1475 Sd) vb. IV tr. A adăpa. Armia nepoi boi (Ba L) = se duce să adape boii. 4- Cf. bf 3, dapâ, dapavşi, napoii. 4 cr. napojiti.
    nepot (By, Ie, Pi, Pe-Ne B J, Fi 491, 493 S [B], Fo 38 J Sd, Da), nipot (Ko B), nepîit (Fo 38 J) s. m. Nepot, a) Băiatul fiului sau al fiicei (Pe-Ne J); b) Băiatul fratelui sau al surorii, nepot de frate sau de soră (Fi 491, 493 S, Da); c). Băiatul cumnatului sau al cumnatei, nepot de cumnat sau de cumnată (Fi 528, 530 S). 4 Cf. bratân, neput a, b, c, nevodo 2 a b, nuc2, obnuc, unuc. ■ PI.: nepot (Pe-Ne, Fi, Fo 38 Sd), nipot (Ko B), nepot, nepoţi (Fo 38 J) 4 lat. nepos, -tis.
    nepota (Pe-Ne B J, Fi 491 Şc, Da) s. f. Nepoată, a) Fata fiului sau a fiicei (Pe-Ne B J); b) Fiica fratelui sau a surorii, nepoată de frate sau de soră. (Pe-Ne B J, Fi 491 Şc, Da). (lăsta-i de-a mev frâte fd'a, nepota (Pe-Ne J) - aceasta-i fiica fratelui meu, nepoată. Fil'a lu sora, nepota, ie-n Costârcân (Pe-Ne B) = fiica surorii, nepoata, e în Costărcean; c) Fiica cumnatului sau a cumnatei, nepoată de cumnat sau de
213
nepovidei
nepuni
cumnată (Fi 529. 531 Şc). N Cf. neputa, obnuca. unuca, nevoda 2. ■ PI.: nepote. + lat. nepota.
   nepovidei vb. IV tr. A face strigare la biserică în vederea căsătoriei. + cr. dial. napovidat, st. napovijedati.
   neprasi (Pi S), nepraşi (Pi B), nepreşi (By, Ie) vb. IV tr. A prăfui, a înfăina (a da prin faină). + cr. naprasiti. nepraşi v. neprasi.
   nepravi (Pu, Pi, Ba, Fi, Da) vb. tr. 1. A drege, a repara. Ie t-a rugăt ... ke l'-er nepravi plugu (Pu I 5/25) = el te-a rugat... ca să-i repari plugul. Ducen tote sapunurle din brâidi ke-i treba nepravi (Fi 992 S) = ducem toate sapele de la câmp fiindcă trebuie să le reparăm. Io nepraves postâlele (Fi 663 Sd) = eu repar pantofii. Nepravi o cantrida rezbita (Da) = a repara un scaun rupt. 2. (Despre pat) A aşterne, a face. Nepravş pâtu (Ba B Gb) = aşterne patul. 3. A face, a produce. Şi iei' av nepravit un câbâ za muncă-l [medvodu] ca şi se rp fi porc (Pi I 58 S) = şi ei au făcut un ciubăr ca să-l mănânce [pe urs] ca şi cum ar fi porc. Susezi l'-a nepravit / făcut măre şcode (Fi 103 S) = vecinii i-au făcut mare pagubă. Cf. nacini, nacinui 2, napravi, nestaii, poci, popravi. + cr. napraviti.
   nepravl'ei vb. IV iter. A drege, a repara în mod repetat, nepriiâtel' (Pu), nepriiâtel' (Da) s. m. Duşman. Mislit-a ke-i nepriiătel'u (Pu I 8 a/15) = a crezut că-i duşmanul. ■ PI.: nepriiătel'i (Da).*
   nepriiâtel' v. nepriiâtel'.
   nepuşi (Da) vb. IV refl. A se umfla. M-am nepuşit caşi balunu (Da) = m-am umflat ca balonul. Cf. nepuhnl + dial. napuhnut se, napusem se.
   nepuhni (Da) vb. IV refl. A se umfla. S-a tota nepuhnit (Da) = s-a umflat toată. A Cf. nepuşi. + cr. nepuhnuti, nepuhnem.
   nepum (By, Ge, Pu, Pi, Po, Mo S, Ca, Ko Sd, Da) vb. 4 tr. 1. A umple. Iei ăl nepunescu bărsa de zlăta (Pu I 29/8) = ei îi umple traista de aur. Nepuni o bărsa cu slăm§ (Ko N) = a umple un sac cu paie. Nepunit-a pl'ire bisăgele de grâu şi de trukine şi de iecmic (Mo 57 S) — a încărcat desagii plini de grâu, de porumb şi de orz. ^ Cf. naloji 2, napuni 1. + cr. napuniti.
214
nepunît
nerast
    nepunit (Pe-Ne S, Da), f.: nepunita adj. Umplut. • Capuz nepunît (Pe-Ne S) = sarmale (varză umplută). Capuz nepunît cu cârne macîrăta şi orîj (Da) = varză umplută cu came tocată şi orez, sarmale. Oliţa de porc nepunita cu sânje farira şi jmâre (Da) = maţ de porc umplut cu sânge, faină şi jumări, sângerete. Cf. plir. + Part. lui nepuni.
    neput (ALR 1/171 B, Pe-Ne C J, Fi 491,493 J Sd, neput (Fo 38 J) s. Nepot, a) Băiatul fiului sau al fiicei (ALR 1/171 B, Pe-Ne C); b) Băiatul fratelui sau al surorii, nepot de frate sau de soră (Pe-Ne J N, Fi 491, 493 J Sd). Neput se cl'qma fecoru de mev frâte aii de mq sor. Fecoru de mev fii' se cl'ema unuc (Pe-Ne J) = nepot se cheamă băiatul fratelui sau al surorii mele. Băiatul fiului meu se cheamă ‘unuc’. A mev neput ie bas âm Blaj (Pe-Ne J) = nepotul meu e chiar în Blaj; c) Fiul cumnatului sau al cumnatei, nepot de cumnat sau de cumnată (Fi 528, 530 J Sd).     Cf. nepot a, b, c, nuc2, obnuc, unuc,
nevodo 2, 3. «PI.: nepuţ. + cr. dial. neput. «0*- Cf. bratăn, nepot, nuc2, obnuc, unuc, nevodo 2 a, b. 3. neput v. neput.
    neputa (ALR I 2/172. B, Pe-Ne C J, Fi 491, 493, 529, 531 J L Şc) s. f. Nepoată, a) Fata fiului sa a fiicei (ALR I 2/172. B, Pe-Ne C J); b). Fiica fratelui sau a surorii, nepoată de frate sau de soră (Pe-Ne J, Fi 491, 493 J L Şc); c) Fiica cumnatului sau a cumnatei, nepoată de cumnat sau de cumnată (Fi 529. 531 J L Şc). Cf. nepouta, obnuca. unuca, nevoda 2. ■ PI.: nepute. Cf. nepota, nevoda 2 a, b, obnuca, nuca2. ♦ cr. dial. neputa.
    neputi (Pu, Pi, Ko Sd, Da) vb. IV tr. A îndruma, a sfătui, a da un sfat. Ma mânt'e neg o va mere dila ie, âl rogq neca-l ţevâ neputŞ (Pu I 12/34) = dar înainte de a pleca de la el, îl roagă să-l sfătuiască ceva. L-am neputit neca face cqsta (Pi) = l-am sfătuit (îndrumat) să facă aceasta. <Ş Cf. naputî. + cr. dial, naputi.
    nerast (Pe-Ne J), nerist (Ma, By, Pi, Pe-Ne C S, Fi 1583 N, Da), nerls (Pe-Ne N), narişt (Pe-Ne S), nerist (Pe-Ne B) s. m. 1. Vier. Nerisu, ţela ţe pre porke scoţŞ (Pe-Ne N) — vierul, acela ce sare pe scroafă. 2. Porc (Ma, Pi). ■ PI.: neristi (Pe-Ne C S), narişt (Pe-Ne S), nerist (Pe-Ne B). + cr. nerast.
215
nerasti
neseci
   nerasti (Pu, Pi, Ko Sd, Fi M, Da) vb. IV tr. A creşte. Facut-a-v debla nerasti si lasât-a-v ţela pul' pre ia (Pu 4/86) = au făcut să crească copacul şi au lăsat pasărea (a)ceea pe el. Posadit-am un bob. Şi ie vâl'e nerastit-a pire la cer (Pi II 6 S, Mo 26 S) = am sădit un ‘bob’. Şi el a crescut repede până la cer. Lu câprele lui n-â nerastit cornele (Fi 522 M) = caprelor lui nu le-au crescut coamele. Lu câl'i lui nerastit-a măre grive (Fi 1513 B) = cailor lui le-a crescut coamă mare. A Cf. narasti, zrasti. + cr. narasti, narastem.
   nereji (Da) vb. IV tr. A tăia (o anumită cantitate, un număr de). + cr. narezati, narezem.
   nerejit, f.: nerejita (ALR II). încreţit, ridat. Frunta ăre nerejita (ALR II 3/6816 [I]) = are fruntea încreţită. A Cf. nayrişpŞit. + Part. lui nereji.
   nerejita v. nerejit.
   nerenci (Da) vb. IV tr. şi refl. A (se) recomanda, neriţşiţ (Ia) adj. m. pl. Zulufat. A tele per neriţeiţ (Ia 29/58 N) = părul tău zulufat. neris v. nerast. nerist v. nerast.
   nerodân (Pa) adj. Sterp, care nu rodeşte. + cr. nerodan. nervojân (Da), £: nervojna (Da), nervojno (Da) adj. Nervos. + cr. nervozan, -na, -no. nervojna v. nervojân. nervojno v. nervojân.
   nesadi (Pu, Ko S, Da) vb. IV tr. A sădi, a planta, a semăna. Pira măre la podne moresti-l pricopsi, nesadi-l de brâidi (Pul 18/21) = până mâine la amiază trebuie să-l sapi din nou, să-l sădeşti cu viţă de vie. Pomidori nesadi (Ko S) = a planta roşii. A Cf. nasadi. + cr. nasaditi.
   nesarât, f.: nesarâta adj. Nesărat. Hrâna nesarâta (Pa) = mâncare nesărată. + rom. nesărat, nesarâta v. nesarât. nescodl v. nescodi.
                 t
   neseci vb. IV tr. A tăia. Neseci dosti lemne za speci câcotu (Da) = a tăia destule lemne pentru a frige cocoşul.
216
nesedi
nesrice
    nesedi (Da) vb. IV refl. A se stabili. Vlahi s-a nesedit ân Istriie (Da) = vlahii s-au stabilit în Istria. ■‘S Cf. naseli.
    neseli (Pe-Ne J) vb. IV refl. A a se stabili. Iâle, caste mone, se neselit ciia (Pe-Ne J) = ele, aceste călugăriţe, s-au stabilit aici. + cr. naseliti (se).
    nesi (+ de) (Pu) vb. IV tr. A semăna, a planta. Ţa moresti pricopsi si de grâv nesi (Pu 118/17) = pe acesta trebuie să-l sapi din nou şi să-l semeni cu grâu.
    nesigurân (Da), f.: nesigur na (Da), n.: nesigur no (Da) adj. Nesigur.+ cr. nesigurân, -na, -no. nesigurna v. nesigurân. nesigurno v. nesigurân.
    nesledi (Fi) vb. IV tr. A moşteni. Tu ver nesledi tot de lu câce şi de lu mâie (Fi 550 S) = tu vei moşteni totul de la tată şi de la mamă. V Cf. reditţi. + cr. dial. nasledit, st. nasljediti. nesmi (Da) vb. IV refl. 1. A râde. 2. A surâde, nesnanost (Ga-Di, Pi, apud Ga-Di) s. f. Ignoranţă, nespi (Da) vb. IV refl. A se sătura de somn. + cr. naspati se, aspim se. nespotgi (Po B) vb. IV int. A-şi bate joc. Io me nespotes cum ganţ (Po B) = eu îmi bat joc de cum vorbeşte. Cf. spotSi.
    nespravi (Pu, Da) vb. IV tr. A aduna, a strânge. Dobândescu la saca usq hlebu, nespravescu: pocle ţa iei' podilescu (Pu 138/1) = capătă la fiecare uşă pâine, o strâng: apoi pe aia o împart. + cr. dial. naspravit.
    nesrica v. nescrice.
    nesrice (By, Mi III J, Ga-Di, ALR II N 6/1740, Pe-Ne J, Ko J), nesrica (Pi), nesrit'a (Da) s. f. Nenorocire, nefericire, nenoroc. Saca nesrice te va tukţi mislq-n cela de sus (Pa) = [pentru] fiecare nenorocire [ce] ţi se va întâmpla gândeşte-te la cel de sus. Da tâ [d-a tâ] nesrice a mes t'â (ALR II N 6/1830) = de nefericirea ta a plecat. Ţi se vă doyodi nesrice (Ko J) = ţi se va întâmpla o nenorocire. Lăsiţa, ca de ce nu se cuvinta ke-i nesrice (Pe-Ne J) = nevăstuica, cea de care nu se vorbeşte căci e (aduce) nefericire. Măre nesrit'e s-a dogodit (Da) = s-a întâmplat mare nenorocire. ^ Cf. malurq. + cr. nesreca.
217
nesrit'a                                                        netezfi
    nesrit'a v. nesrice.
    nestaii (Pe-Ne S) vb. IV tr. A îngriji. Şi neca te inke mai bire nes tai ţ (Pe-Ne S) = şi să te îngrijească chiar mai bine. Câre tire câvte şi nestaiţ (Pe-Ne S) = care caută de tine şi te îngrijeşte. + cr. nastojati.
    nestavi (Da) vb. IV tr. A îndrepta, a repara. *0- Cf. nacinui 2. nestimpi (Ga-Di, Pi) vb. IV tr. A nu preţui, a nepreţui. nestrigonit (Fi 112 S) adj. Vrăjit. A Cf. urocit, zecarţit, zeştrigţit. neşcodi (Ko S, Da), nescodî (Ko <S) vb. IV intr. A dăuna, a face rău, a strica. Câ-l' rţ putţ neşcodi (Ko C) = aceea îi va putea dăuna. Cf. şcoda. + cr. naskoditi.
    netapi vb. IV tr. A asmuţi. Io netapes brecu neca-l mucca (Pe-Ne C) = eu asmut câinele să-l muşte. A Cf. uskŞL ■ Ind. prez.: netapes, -peş, —peă, —pein, -peiţ, —pescu.
    netal'avei (Da) vb. IV tr. A termina de tăiat (până la o anumită cantitate), a tăia totul, până la capăt. + ne + tal'âvşi.
    neteci (Ga-Di, Pi) vb. IV tr. A umfla. Mâr a prikinita netecş (Da) = mâna ruptă se umflă. + cr. nateci.
    netegni (Pu, Ba, Da), netignl (Pi) vb. IV tr. 1. A trage. Netegnit-a aretu ân vârhu de hrâst si asă l-a-v obisit (Pu I 22/20) = a tras aretele în vârful stejarului şi aşa l-a spânzurat. Ie a pârstenu pre jâjet tărdo netignit (Pi II 68 Se) = el şi-a tras tare inelul pe deget. 2. A întinde. Netegni şpagu (Ba S) = a întinde sfoara. Cf. netegni, natezşi, netezşi, rastegni, potegni, trâje. + cr. nategnuti.
    netendşi (By, We II) vb. IV tr. A ademeni, a momi. Neca-l' [Domnu] otproştţ ke l-av nicu netendţit (We II4/20 ) = [Dumnezeu] să-l ierte, fiindcă l-a ademenit dracul. S* Cf. drâc, hudoba 1. + cr. natentati. netezei v. netezşi.
    netezşi (By, We I, Pu, Pi, Ba Gd N S, ALR I, Pe-Ne S, Ko N), netezei (Da) vb. IV tr. şi refl. I. tr. 1. A trage. Nu me netezii ke me dore (ALR 1/141 B) = nu mă trage (să nu mă tragi) că mă doare. Netezş de câsta (Ba S) = trage în partea aceasta. NetezŞ câtra sire (Ba Gd) = trage la (către) el. Si ţele do fil'e netezqit-a postola pre piţor, ure de oţ, ur% de colţ (Pe-Ne 1964/211 S) = şi cele două
218
netigni
neumân
fiice şi-au tras pantoful pe picior, una de aici, una de acolo. 2. A trage la răspundere, a strânge cu uşa. Plătit me perke io me voi mărită si omu rg pute poredân fi pac ve rp pute netezii (Pu I 11/9) = plătiţi-mă fiindcă eu mă voi mărita şi bărbatul ar putea fi rău şi vă va targe la răspundere. II. refl. A se ţine strâns de ..., a se trage de ... Verit-a lupu la bâţvg, io m-am caţât de lui code si m-am netezţit (Pu I 39/12) = a venit lupul la butoi, eu m-am agăţat de coada lui şi m-am ţinut strâns (de ea). Cf. natezşi, potegni 1, potejfi, trâje 1, 2. + cr. natezati. netigni v. netegni.
    netoci (Fi) vb. IV tr. (Despre vin) A vărsa (în pahar, în vas), a trage, a pritoci. Mejen ân conoba netoci viru (Fi 1249 Se) = hai în pivniţă să tragem vinul. Nono mejeia-n conoba pre cotorâta za netoci o bucaleta de vir (Da) = bunicul intra în pivniţă prin chepemg ca să tragă o cană de vin. Cf. natoci, toci1. + cr. natociti.
    netrudân (Da), f.: netrudna adj. Neobosit, odihnit. + ne + trudan, trudna.
    netrudna v. netrudân.
    neţidi (Da) vb. IV tr. A picura, a se prelinge (o anumită cantitate), neţipi (Da)vb. IV tr. A adăuga, neţisnş v. neţisni.
    neţisni (Pu), £: neţisnş (Pu), n.: neţisno (Pu) adj. Necurat. • Neţisni / necisti duh (Pu / Da)= necuratul, dracul. Neţisni duh facut-a contratu cu ie (Pu I 18/10) = necuratul a făcut contract cu el. + cr. dial. necisni, -a, -o. netisno v. neţisni.
      /        i ’
    neu v. nea . nţu v. nea1, neudi v. naudi. neudit v. naudit.
    neumân (By, Na II. Pi, ALRII, Pe-Ne J) adj. şi s. m. 1. Netrebnic (Pe-Ne J). 2. Nebun (ALR II 56/4175).[?]. 3. Mincinos (Pa). 4. Prost (By, Na II, Pi). 4- Cf. bedac 1, 2, bedast 1, 2, coban 2, muhit 1, şlâtav, şuhav. + cr. dial. neuman, neumna.
219
nevarno
nevşsta
   nevarno1 (ALR II) adj. Zgârcit. Ie nevârno ke-ş mârânca de sup unyl'i (ALR II N 6/1636 -1637) = e zgârcit că-şi mănâncă de sub unghii.
   nevârno2 (Pa) s. Primejdie, nevastă v. nevşsta.
   nevârşf (Da) vb. IV tr. A umple, a încărca. Piiâtu nevârşlt caşi codru (Da) = farfuria umplută cât muntele.
   nevârtei (Da) vb. IV tr. A găuri. Nevârtei cu svârdelu şcul'a (Da) = a face gaură cu sfredelul.
   nevârti (Pu) vb. IV tr. A da cep. Nevertş si la âtş bâţvş (Pu I 17/13) = dă cep şi la alt butoi, neveastâ v. nevşsta.
   neverln (Pu) s. Vânt. Iâ se făţe un măre neverin (Pu 130/17)= ea se preface într-un vânt mare. + cr. reg. nevera ‘uragan’.
   neverni (Da) vb. IV tr. A face rău. Nuşte m-a nevernit ân târbuh (Da) = ceva mi-a făcut rău la burtă, nevesta v. nevşsta.
   nevşsta (Pu, ALR I B J, ALR II, Ia, Ko J, Pe-Ne C J N, Sâ-Fă, Fi 459 J Sd, Fo 190 J S L, Da), nevşstş (By, Ge, Na II, Pu, Pi, Fi 459 N S), nevastă (Ma, Ga IV), nevesta (Fo 190 N), neveastâ (Ma, Fo 190 B) s. f. 1. Nevastă, soţie (Ga IV). 4. Dova / duaua nevşsta, a dova nevşsta = nevastă de-a doilea. Luăt-am a dova nevşsta (ALR I 2/281 J) = am luat nevastă de-al doilea. Luat-am duaua nevşsta (ALR I 2/281 B) = am luat nevastă. 2. Adolescentă (Ko Sd). 3. Soţie tânără (Pi, ALR II, Ko Sd). Tlrera nevşsta (ALR II 166) = nevastă tânără. 4. Soţia fratelui, cumnată (Pu, Ko B J, Pe-Ne J). Sup comănda nevşstelor [lucră] (Ko J) = [a lucra] sub comanda cumnatelor. lelea, nevşsta, şi fil'i le nevşste (Pe-Ne 1964/211 7) = Lenuţa, cumnata, şi fiii cumnatei. 5. Noră (By, Ge, Ga IV, Pu, Pe-Ne N). Mâia a tune cl'emât nevşsta-ş dintru brât'e dinuntru (Ia 45/8 N) = mama atunci şi-a chemat nora dintre nuntaşii dinăuntru. Âm doi fii', do nevşste ţi trei unuc (Sâ-Fă 146 7)= am doi fii, două nurori şi trei nepoţi. Mşre za nevestu (Da) = a se duce ca noră, a se mărita.
6. Soţia fiului (Ko B 7). 7. Mireasă (Ma, By, Pu, Pe-Ne 7, Fo 190 7 Sd).
220
nevţstş
nevrşme
Ca si ozena cu nevasta (Pu I 18/49) = ca mirele cu mireasa. Pocle mergu zucâ, după zucâtu mergu la nevasta (Pu I 40/8) = apoi se duc să joace, după joc se duc la mireasă, dâsta nevqsta-i muşăta (Pe-Ne C) = mireasa aceasta e frumoasă. Svâţi-s cel'i ce trâgu nevqsta la basţrica, la zacon (Pe-Ne C) = ‘svâţi’ sunt cei ce conduc mireasa la biserică, la cununie. 8. Femeie în luna de miere (By). • Socru le neveste (ALR II 79/2681) = socrul mare, socrul miresei (ALR I 2/260 B J). Cf. şpoja, tirer 3. ■ PI.: neveste (ALR II B J, Fo 190 J S L), neveste (Fo 190 N), neveaste (Fo 190 Se). + cr. nevjesta.
   nevşstş v. nevasta.
   nevestiţa (Pe-Ne N) s. f. Mireasă, miresică. Cf. şpoza. + cr. dial. nevestica.
   nevodş v. nevoda.
   nevoda (Fi 401, 491, 493, 529, 531 Sd), nevodş (Fi 491, 493, 508, 513, 518, 523 N Sc) s. f. 1. Verişoară primară (Fi 508, 513, 518, 523 N Sc). 2. Verişoară a doua (523 N Sc). 3. Fiica fratelui sau a surorii, nepoată de frate sau de soră (Fi 491 Sd N S). 4. Fiica cumnatului sau a cumnatei (Fi 529, 531 Sd). C Cf. nepota a, b, c, neputa b, c, obnuca, unuca, zermâna. ■ PI.: nevode. + cr. dial. nevoda ‘soţia fratelui, cumnată’.
   nevodni (Fi) vb. IV tr. A iriga. Canâlu za nevodnl (Fi 1075 Sc) = canal pentru irigaţii. ♦ cr. nevodniti.
   nevodnito (Fi 1313 M) s. Băutură preparată dintr-un amestec de apă cu oţet. V Cf. bevânda b, temperata, temperâne, vodnito.
  ’ nevodo (Fi491, 493,506*507, 511,512, 517, 522, 5245, 528,530 Sd). 1. Văr primar (Fi 506, 507, 511, 512, 516, 517, 522, 524 S). 2. Nepot a) de frate sau de soră (Fi 491, 493 Sd, 522 S); b) fiul cmnatuuului sau al cumnaei (Fi 528, 530 Sd). Cf. cuiin 1 b, zermân 1 a, nepot b, c, neput b, c. ■ PI.: nevodi, nevod. + cr. dial. nevodo ‘soţul surorii, cumnat’.
   nevrşme (Mo, Fi 50 J Sd, Da), nevreame (ALR IIN 6/1840) s. f. 1. Furtună (Da). O vota âl'-av acaţat o mare nevrqme ke s-av iei' doi vrut utopi (Mo 137 J) = odată i-a prins o furtună mare că ei doi erau să se înece. Codru hueţ cu nevreama (ALR IIN 5/1461) =
221
nevreame
nfaşâ
pădurea vuieşte din cauza furtunii. 2. Vreme rea (Da), intemperie (Şi în sintagma Tâmna nevreame -Pa) ^ Cf. fortune, leverin, oluia, temporâl. ■ PI.: nevreme. + cr. nevr(ij)eme. nevreame v. nevrgme. nevu v. nea1, ngvu v. nea1, nezdravi v. nazdravi. nezdriiu v. nerzdril.
   nezdril (Fi), nezdriiu (ALR II N 1/112). 1. Necopt. Nezdril frut (Fi 1607 S) = fruct necopt. 2. (Despre porumb) a) Crud (ALR II N 1/112); b) Necrescut (Pa); c); Cu lapte puţin, în punoi (Pa), -v- Cf. nauzorit, zdriv, zelen 2.♦ cr. dial. nez(d)ril, -a, -o.
   neziri se (Pu, infinitiv probabil greşit, preluat de la By, în loc de nezirgi se) vb. IV refl. 1. A se uita, a privi (Pu). Ie căpte-n coptor. Gospodariţa-l-ntrgbg: „te te neziresti”? (Pu I 17/4 - 5) = el se uită în cuptor. Stăpâna îl întreabă: „ce te uiţi”. Cf. cavtâ, naziri, nazirui, nazri, nezirgi, nezri. + cr. nazirati se.
   nezirgi-se (Pe-Ne C, Da) vb. IV refl. 1. A privi, a se uita (Pe-Ne C, Da). 2. A iscodi (Da). 3. A trage cu ochiul, a se uita cu coada ochiului. Io me nezires şâ (Pe-Ne Q = eu mă uit aşa (cu coada ochiului). Cf. cavtâ, naziri, nazirui, nazri, neziri, nezri. + iter. de la nazirati se ‘a (se) întrezări’.
   nezmişei (Da) vb. IV tr. A termina de mestecat, a mesteca totul. + na + zmişgi.
   nezobl'i (Ko N, Da) vb. IV refl. A mânca fructe cu sâmburi (struguri,
cireşe etc.) + cr. nazobati se, nazobljem.
   nezorito adj., adv. Neaaaarat/ Semiru pre nezorito (Pa) = semăn
pe nearate. Cf. zori. + ne + zorito.
   nezri-se (Da) vb. IV refl. 1. A se uita pe furiş, a iscodi. 2. A
observa.    Cf. cavtâ, naziri, nazirui, nazri, neziri, nezirţi. + cr.
nazrit se ‘a (se) întrezări’.
   nice v. nic.
   nggrţ v. negru.
   nfasâ v. ânfasâ.
       * *
222
ni
nicacar
   ni (Ma, By, Ra, Ga-Di, Ma, Pu, By, Pi, ALR I, ALRII, Ca, Ko J, Pe-Ne N S, Ne-/, Mo / Ra, Ca, Sâ-Fă, Fi 1620 N, Da) adv., adj. neg., conj. I. adv. Nici. (în propoziţii negative are valoare de negaţie sau întăreşte o negaţie). Ni nu ştiie de iei' (Pu I 4/73) = nici nu ştie de ei. Ni nu poc âmnă (ALR I 1/150. J) = nici nu pot umbla. Ţâsta nu se ni vqde iuve câde (Pe-Ne N) = aceasta nici nu se vede unde cade. Dota lu mulqre nu se pl'erde ni ân âp§ (Pi II 82 S) = dota femeii (soţiei) nu se pierde nici în apă. (luda [av] verit ke nu potu ni-n căsa stă (ALR II N 5/1393) = au venit mulţi că nici nu pot sta în casă. Iuvg pâşte se conoşte, ni iârba mai mund nu creşte (Mo 615) = unde paşte se cunoaşte, nici iarba mai mult nu creşte. Ni io nu ânţeleg c-av vrut spure (Ne-Ro J) = nici eu nu înţeleg ce a vrut să spună. II. adj. neg. Nici nu. Făcut s-a o gustq boşcâ nu s-av putut ved§ ni ceru (Pi II 36 5) = s-a făcut o pădure deasă [că] nu s-a putut vedea nici cerul. Om far de ni un dinte (ALR I 1/69 J) = om fără nici un dinte. III. conj 1. Nici (Ca). Ni tu, ni iei (Ma) = nici tu, nici el. Do sto let ni carne, ni ose (Ra) = peste o sută de ani nici came, nici oase. Io n-am mâie, ni ţâţe (Pu I 21/7) = eu n-am mamă, nici tată. Ni cad, ni râţe (Ca) = nici cald, nici rece. Cela ce cumpare câsa făcută nu platţ ni iâpnq, ni salbun (Pi II 82 5) = cel ce cumpără casa făcută nu plăteşte nici var, nici nisip. Brijenu câsta fecor n-âre câie ni mâie (ALR I 2/223 J) = acest copil sărman nu are tată nici mamă. Ie n-a vut porod, fecor, ni fqte (Mo 57 5) = el n-a avut urmaşi, băieţi, nici fete. Nu mi-e fome, ni seate (ALR II N 6/1847-1848) = nu mi-e foame, nici sete. Ni golq ni-nvestitq (Ko N) = nici goală, nici îmbrăcată. Ni omu betâr, ni tirer (Sâ-Fă) = nici om bătrân, nici tânăr. Io sâm âns, n-am ni sora ni frâte (Ne-Ro J) = eu sunt singur nu am nici soră, nici frate, Mânt'e neg o ozoriru nu muncă ni mţrele ni hruşvile (Fi 1620 A) = înainte de a se coace nu mânca nici mere, nici pere. Ni oca, ni colo (Da) = nici aici, nici acolo. 2. Sau. Ni ie fqta ni ie fecor (Ko 1/187 J) = sau e fată, sau e băiat. + cr., ven. ni. ni2 v. nouă. nicacar v. nicacor.
223
nicacâru
nicamor
   nicacâru v. nicacor.
   nicacor (Ko J Sd, Da), nicacar Ko, rar), nicacâru (Ca) adv. Nicicum, nicidecum, defel, deloc. Nicacor fâre n-ă vrut mere (Ko Sd) = nicicum n-a vrut să iasă. Nicacor (nicacor) druyâce (Ko J) = nicidecum altfel. + cr. dial. nikakor.
   nicacov (Pu, Ca, Ko Sd, Da), f.: nicacova (Ba J), nicacovş (Ca, Ko), nicacvş (Ko Sd) pron. neh., adj. (în / de) niciun fel. Iel'-l' otg ovar eseu ke iel'-s siromăs, ... ni ke n-âru ni scând si nicacovţ stvâr (Pu I 4/89) = ei îi răspund că sunt săraci, ... că n-au nici masă şi nici alte lucruri. Târda irima; nicacova vol'e: ni dore, ni vol'e (Ba J) = inimă tare; nu se simte în nici un fel: nu doare, nu se simte. + cr. nikakov.
   nicacova v. nicacov. nicacovş v. nicacov. nicacvţ v. nicacov.
   nicad (Mo, Ca, Pe-Ne C J, Ko J Sd, Fi, Da), nicada (Ko J, rar) adv. Niciodată. An kino n-am fost scoro nicad (Pe-Ne J) = la cinema n-am fost aproape niciodată. Ţinţ surâr târlescu urq după âte e nicad nu se potu doteci (ăcurle cu câre se pletq bicva) (Mo 39 S) = cinci surori aleargă una după alta şi nu se pot ajunge din urmă (acele cu care se împletesc ciorapi). N-ăm vut nicad de făţe cu oile (Pe-Ne Q = n-am avut niciodată de-a face cu oile. Nicad n-oi ăto din tire veri (Ko S) — niciodată nu voi mai veni la tine. Io n-oi mucâ nicad ce tu scuheiri (Ko N) = eu nu voi mânca niciodată ce vei găti tu. Lu brecu n-ân nicad clădit cârbanosniţa (Fi 944 S) = câinelui nu i-am pus niciodată botniţa. Lu mţ fiYe nu-i nicad dosta de ca dulce (Fi 489 Se) = fiicei mele nu-i sunt destule (nu-i ajung) niciodată dulciurile. Tatu laveit-a duda vote, şi n-â fost nicad caţât pira moce (Da) = hoţul a furat de multe ori şi n-a fost prins niciodată până acum. Nicada n-âri niş ni cu ce rei sâre cumpără (Ko 1/187) = niciodată n-ai nimic, nici cu ce să cumperi sare. + cr. nikad, nikada. nicada v. nicad.
   nicamor (Da) adv. Niciunde, nicăieri. Nu puten mere nicamor (Da) = nu putem merge nicăieri. + cr. dial. nikamor, st. nikamo.
224
nicâl
                                                       • v r
                                                                    mcur
   nicâl (ALRIIN 2/574) s. Nichel, nicdar v. nigdar.
   nicu (By, We II) s. Drac. Neca-l' [Domnu] otproştş ke l-av nicu netendşit (We II4/20) = [Dumnezeu] să-l ierte, fiindcă l-a ademenit dracul. Cf. drâc, hudoba 1.
      nic (Ma, Pi, Pa, ALR IIN, Ko, Ca, Ne-Per NY, Sâ-Fă, Da), nit' (Fi 290 Z), nice (Mo) adv., pron. neg. I. adv. 1. Nici. Nic ur de voi nu vet veri cu mire (Pa) = niciunul dintre voi nu veţi veni cu mine. Nu cuteza nic o blâya ii (ALR II N 5/1353) = nu cutează nicio vită să meargă [să intre]. Tu val'ţ se spuri ce n-a fost nigdar, nice nu va fi (Mo 25 S) = tu trebuie să spui ce n-a fost niciodată, nici ce nu va fi. 2. Nimic (Fi 290 Z). Nu ştie nic (Ma) = nu ştie nimic. Nic de rev (Ma) = nimic rău. N-âm putut nic fâce (Da) = n-am putut face nimic. S-a reziadit din nic (Da) = s-a supărat din nimic (degeaba). • Mqre za nic (Da) = (Despre alimente) a se strica, a se altera, a se face bune de nimic. 3. Degeaba, zadarnic, fără rost. Cavtât-a-vo, ma nic (Da) = a privit-o, dar degeaba. II. Precedând pron. neh. ur, o, urg, sau contopit cu ele, formează pronume negative. Se nu vire niţur siromâh ân câsg (Pu I 13/13) = să nu intre niciun sărac în casă. <v>- Cf. nece, nicur. + lat. neque. nice v. nic. nico v. nicur. nici o v. nicur. nic ur v. nicur.
   nicur (By, Ie, We III, Ge, Pu, Pi, Po B J, ALR II N, Mo, Ko J Sd, Ne-Per NY,  Fi 255 J, Fi 290 Z, Da), nic ur (Pa,     ALR II, Ca),
niţur (Pu, Ge, WE III, Pu, Ko S, Fi 5), f.: nico (Ko J Sd, Fi 372 B).
niţo (Ko S), nici o (ALR II N 1353), niţurş (Ga, Pu), nicura (Da), nic urţ (Ca) pron. neg., adj. I. pron. neg. 1. Nimeni.. Ie av-o lât şi hrănit-a vo se  nu vo nicur vgde (Pi II 47 S) = el      a luat-o şi a
ascuns-o să nu  o vadă nimeni. Mire nu pote ajută         nicur, nego
Domnu bur (Po J), nicur nu me pote jutuă nego bur Domnu (Po B)=pe mine nimeni nu mă poate ajuta, numai bunul Dumnezeu. Nu-m
225
nigdar
nic ur
pote niş de la nic ur (ALR II N 5/1356, 1357) = nu-mi trebuie nimic de la nimeni. Di la cornâr i şes rent'e nu-i nicur (Ne-Per NY) = de la patruzeci şi şase înainte nu e nimeni. Ma n-â nicur nepisţit ceva (Ne-Per NY) = dar n-a scris nimeni ceva. Nicur nu-i acâsa (Fi 552 J) = nimeni nu e acasă. Vezut-a ke nu-i niţur cu muncătu, bătut-a boii si mes-a t'â (Pu I 22/12) = a văzut că nu-i nimeni cu mâncarea, a mânat boii şi a plecat acasă. Niţur ân seliste n-a vut să musât brec (Fi 1394 S) = nimeni în sat nu a avut câine aşa frumos. II. adj. Niciun, nicio. Se nu vire niţur siromăh ân câsg (Pu I 13/13) = să nu intre niciun sărac în casă. Nicur ov (Ko J Q = nici un ou. Nu cuteza nic o blâya ii (ALR II N 1353) = nu cutează nicio vită să meargă [să intre]. Nico feta (Ko J) = nicio fată. Cuda vrgme n-am vezut nic o căcka ân pol'e (Fi 372 B) = de multă vreme n-am văzut niciun şarpe pe câmp. Ganeit-am cu duda jenske, ma nicura nu vrese lucrâ-n ca câsa (Da) = am vorbit cu multe femei, dar niciuna nu vrea să lucreze în casa aceea. ■ Gen, dat, m.: Iu nicur / niţur (Mo J, Ko Sd / Pu, Ko S), nicurvg (Ko J), Be, nu ver spure lu niţur (Pu I 10/42) = bine, nu vei spune nimănui. Nu tu spure lu nicur ke io me cu tire fraies (Mo 116 J) = tu nu spune nimănui că eu mă iubesc cu tine, f.: nicurl'ţ (Ko J), pl. m. şi f.: nicurorş (Ko J). Nicurvq n-arâtu cum iirima-m ardu (Ia 25/49) = nu arăt nimănui cum îmi ard inima. • Nu niţur = nimeni nu. Ie ârg do z§ţe ur, vede ke nu niţur porte muncă, bâte boii si mere t'â (Pu I 22/5) =el ară până la ora zece, vede că nimeni nu aduce de mâncare, mână boii şi pleacă. Cf. nic. ■ PL: nic uri (Ca), f.: nic ure(le) (Ca). ♦ nic + ur.
   nic ur v. nicur. nicura v. nicur. nic urş v. nicur. nicurvş v. nicur. niydar v. nigdar. nigdâr v. nigdar.
                  nigdar (By, Ie, Ge, We I, Pu, Pi, Mo, Ca, Da), niydar (Na II J), nigdâr (We II), nicdar (Ga-Di) adv. Niciodată. Nigdar n-a vezut asâ
226
nigdi
nimsco
    *
musâtg roziţg (Pu I 8 a/11) = niciodată nu a văzut aşa trandafir frumos. Nigdar nu veriia fârg (Pu I 4/50) = niciodată nu ieşea afară. Tu val'ţ se spuri ce n-a fost nigdar nice nu va fi (Pi II 5 S) = tu se cuvine să spui ce n-a fost niciodată nici nu va fi. Tu val'g se spuri ce n-a fost nigdar, nece nu va fi (Mo 25 S) = tu trebuie să spui ce n-a fost niciodată, nici nu va fi. Nu va ca nigdar âto face (Mo 80 B) = nu va mai face asta niciodată. Peru hitescu, ma t'uda nigdar (Ca) = îşi schimbă părul, dar năravul niciodată. Io nu nigdar zic grumba beseda (Da) = eu nu spun niciodată vorbă grea (urâtă). + cr. nigdar. nigdi v. niydi.
    niydi (Ko J, Pe-Ne J), nigdi (Ko J) adv. Pe la, pe undeva. Ân codru nigdi (Ko J) = pe undeva în pădure. Ie av toturo noi smatruit ke noi spaduim niydi drugdi, e ne-ntre faşişt (Pe-Ne J) = el ne-a considerat că noi (apar)ţinem pe undeva de altă parte, şi nu [suntem] între fascişti. + cr. dial. nigdi, st. nigdje. nigdir v. niydir.
    niydir (Ko J), nigdir (Ca, Ko Sd), nigdiri (Ca) adv. Nicăieri. Cotro yod av mes, niydir n-a putut u miru jivi (Ko J) = oriunde s-a dus, nicăieri n-a putut trăi în pace. Nigdir n-â vo putut flâ (Ko S) = nicăieri n-a putut să o afle. + cr. dial. nigdir . nigdiri v. niydir. nikel (Ca) s. m. Nichel, nimât v. nimât.
        r 9       9
    nimâţ (Pa, Pe-Ne J), nimâţ (Da) s. m. Neamţ. Nimâţu-i bled (Pe-Ne J) = neamţul e blond. ■ PI.: nimţifPa, Pe-Ne J, Da), + cr. dial. nemac.
    nimic (Ma, J rar, By) adv. Nimic. Cf. nuimic. ♦ lat. nemica. nimsca v. nimskile.
                  9
    nimskile v. nimskile.
                    9
    nimşca v. nimşkile.
    nimsco (Ko J) s. Germania. Cf. germâniie. nimsco v. nimât.
        t           »
    nimsco v. nimşkile.
227
nimski                                                        nis
                      * *
   nimski (Pa, Pe-Ne J, Da) adv. Nemţeşte. Ganei nimski (Da) = a vorbi nemţeşte.
   nimşkile (Ko 5), f.: nimşca (Ko 5), n.: nimşco adj. Neamţ, german. Nimski soldâţ (Ko J) = soldaţi germani. ■ PI. m.: nimski, f.: nimşke nimskine (ALRIIN 3/700) s. Nemţoaică, nimţi (Ko J Sd) s. m. pl. Nemţi.
   ninanana (Fi 421 J S, Da), nina nena nana (Ia 14/9 S) interj. Cântec de
adormit copilul.
   nina nena nana v. ninanana.
   nipot v. nepot.
   nis v. nis.
           »
   nisca v. nizâc. nisco v. nizâc.
   niş (By, Ie, We I, Ga-Di, Pi, Po J, Mo, Pa, ALR II, Ca, Pe-Ne Sc, Ko J S, Sâ-Fă, Da), nis (Pu, Pe-Ne N S, Ko S.) adv., pron. neg. Nimic. Niş de bire (We I) = nimic de bine. Tota nopta-n lovit e niş n-ân putut caţă (aii: ulovi) (Mo 9 5)= toată noaptea am pescuit, dar nu am putut prinde nimic. Ur did şi o bâbâ siromâş n-a vut niş âto nego dvanaist ove (Pi S II 9) = un moş şi o babă săraci n-au avut nimic altceva decât douăsprezece ouă. Bobita de sliva, ân bobita nu-i niş (Po J) = sâmbure de prună, în sâmbure nu-i nimic. Nu-ţ voi da niş (ALR II N 5/1484) = nu-ţi voi da nimic. V-am zis neca nu faceţ niş far de mire (ALR II N 6/1643-1645) = v-am spus să nu faceţi nimic fără mine. Nu ştiu niş (Pa) = nu ştiu nimic. N-am certât din niş (Pa) = ne-am certat din nimic. Ie s-a făcut ke nu ştiie niş (Pe-Ne Sc) = el s-a prefăcut că nu ştie nimic. Nu se va niş dogodi ânca (Pe-Ne Sc) = încă nu se va întâmpla nimic. Niş tâmno (Ko J) = nimic rău, urât. Ie n-a putut lucravţi niş (Ko 5) = el n-a putut lucra nimic. Ie zis-a ke n-ă vezut nis (Pu I 10/37) = el a zis că n-a văzut nimic. Iei' n-ăru frike de nis (Ko 5) = ei nu au frică (nu se tem) de nimic. Ni ie nu l'-a vrut dă nis (Pe-Ne 1964/209 S) = nici el n-a vrut să-i dea nimic. Tu n-âri frike nis (Ko 5) = tu nu te temi de nimic. • Cuvintâ de niş (ALR II 29) = a flecări. • Fara niş = degeaba, fără rost. Pl'ârde ţaitu fara niş (ALR IIN 3/775) =
228
nişta                                                        nmestivşi
pierde vremea degeaba. • Niş nego / neyo (We II, Ko Sd / Ko J),
nis nego (Ko S) = a) numai (We II, Ko); b) nimic altceva decât
(Ko). • Nis, nis = nu există, nu poate fi vorba de ... Nis, nis
oprosti, viro cu mire! (Pu I 15/14) = nici vorbă de iertare, vino cu
mine! • Pe nis (Pu) = pe degeaba, pe nimic. • Nu nis / niş (Pu
/Ca) = deloc. Ma n-ări frikg nis (Pu I 3/4) = să nu-ţi fie frică deloc.
Nu-i niş bire (Ca) = nu-i deloc bine. Cf. nic. + cr. nis.
    nişta (Ko S, Fi 290 Z) pron. neh. Nimic. Nu-i nişta zmislito (Ko S)
= nu e nimic inventat. + cr. nista.
    nişte (Fi 290 Z) art. neh. Nişte. + lat. nescio quid.
    nit' v. nic.
    nito v. nicur.
      »
    nitur v. nicur.
      9
    niţurş v. nicur. niva v. niva.
    nizâc (ALR I J, Fi 325 J Sd, Da), nizec (By, Ge, Pi), f.: nisca (ALI, Fi 326 J Sd, Da), n: nisco (ALI, ALR II, Pe-Ne J, Da) adj. 1. Mic, scund. Nizâc om (ALR 11/61 J) - om mic. Câsta câmbra ie nisca (ALR II 49/ 2261) = această cameră e scundă. Nisca miza (ALR II 80) = masă mică, masă scundă, măsuţă. Nisca postola (ALI 3/246 J), postolele niske (ALI 3/246 B) = pantof scund, pantofi scunzi (fără toc). Cela bânec ăi privise nizâc (Da) = banca aceea e foarte scundă. 2. (Adverbial) Jos, în jos, în partea de jos. Io mey ân nisco (Pe-Ne J) = eu merg în partea de jos (a dealului, a pădurii). *y- Cf. jos, mic 2, visoco. ■ PI. m.: niski, f.: niske. + cr. nizak, niska, nisko.
    nizec v. nizâc. nieva v. nea1, niurbâ v. âiurbâ niic v. ânlic. nmesti v. ânvesti.
                    9
    nmestit v. ânvestit.
                    *
    nmestitş v. ânvestit. nmestivşi v. ânmestiv^i.
229
nmeţa
noi
   nmeţâ v. ânmeţâ. nmeţavgi v. ânmeţavpi. nmisâ v. ânmisâ.
   no1 (Ko J Sd, Da) interj. A(h). No, ce ai tu cu mire? (Ko J) = ah, ce ai tu cu mine? cr no.
   no2 (Ko Sd), a no (Ko J) dat. n. a. al pr. pers [4], v. noi. noc adv. Până. Zel'gva ie cela lâpte, curăţ lâpte, se lăsa noc se âncl'qya (Pe-Ne J) = ‘zel'şva’ e acel lapte, lapte curat, [care] se lasă până se încheagă.
   nod (Pe-Ne J) s. Nod. Nodu av şi betâri zis. A mev nono av zis nodu şi ie (Pe-Ne J) = cei bătrâni au zis nod. Bunicul meu a zis ‘nodu’ şi el. + lat. nodus. Cf. yârl'u, vejân. nog v. nogo. nogâviţa v. noyaviţa.
   noyaviţa (ALR II), nogâviţa (Fi 658 J) s. f. Crac la pantalon, la cioareci, la izmene. Noyaviţe de mundânte (ALR II N 4/1169) = craci la izmene. O noyaviţa de benevreke (ALR II N 4/1176) = un crac de cioareci. Cf. brageşniţa. ■ PI.: noyaviţe, nogâviţe. + cr. nogavica.
   nogo v. noyo,
   noyo (ALR II, Ca, Ko J), nogo (Pu, Da), nog- (Pu) adv., conj. I. adv. 1. Mult. Noyo şoldi / omir (Ko J) = mulţi bani / oameni. 2. De multe ori. Nogo t'-am ganeit se nu meri colo ke t-er trupi (Da) = de multe ori ţi-am spus să nu te duci acolo că te vei lovi. 3. Foarte. Al' ie noyo drăy de ie şi muri-va după ie (ALR II N 5/1262 -1263) = îi e foarte drag de el şi va muri după el. II. conj. 1. (După negaţie) Ci. Ie zis-a ke n-ă vezut nis, nogo ke-tifbe vaimeboize ke se-l’ rp vrur ţevă dă (Pu I 10/37) = el zice că n-a văzut nimic, ci că cere de pomană ca să-i dea cineva ceva. 2. (După comparaţii) Decât. Scol-ie mai musăt si mai măre nog-ai fost mânt'e! (Pu I 7/7) = scoală-te mai frumos şi mai mare decât ai fost înainte. ^ Cf. neg o. + cr. dial. nogo, st. mnogo.
   noi (Ma, By, Ao, We II, Mi III, Pu, Pi, Pe-Ne J N S, Ko J Sd, Fi, Da) pron. pers. Noi. Noi nu ren virl osn dân (Pu I 21/8) = noi
230
nona
nono
nu vom veni opt zile. Noi reni pogini de fomg (Pe-Ne N) = noi vom pieri de foame. Cân pure mâra ăn kemgşe aii ăn iaketq, ânuntru, noi clemân puş-a mâra ăn şir (Pe-Ne S) = când pune mâna în cămaşă sau în haină, înăuntru, noi spunem a pus mâna în sân. Noi doi / do (Ko J Sd) = noi doi / două. Noi cosivgiam pemintu sâki ân (Fi 1061 L)= noi coseam pământul în fiecare an. Noi ne spelaveian zâlica perke n-â fost apa (Da) = noi ne spălam puţin fiindcă n-a fost apă. ■ Dat.: nouă, a noi, (Ma), no (Ko Sd), a no (Ko J), na.: ni, ne (Ma, We I), na (Ko J), ne (Ko Sd), ni, n- (Ko J Sd). pac na / ne va spure (Ko J / Sd) — şi ne va spune. Ie n-a ţă spus (Ko S), ie n-av câ spus (Ko J) = el ne-a spus aceea. Acuz.: noi, ne (Ma), na, ne, n-, (ALR II N, Ko J). Zi tu a telorţ fecor neca na aşteptu (ALR II N 6/1584-1585) = spune-le feciorilor tăi să ne aştepte. Na vor câre (Ko J) = ne vor căuta. Iei' ne vor ţţre (Ko S, Sd) = ei ne vor căuta. Ratat ne imănile şi ştâlele (Fi 1427 S) = arătaţi-ne acareturile şi grajdurile. (Ko J Sd). N-a cârşit ma nu n-a jlăt (Da) = ne-a căutat dar nu ne-a aflat. Acuz cu prep. Cu noi, ântru noi (Ko J Sd) = cu noi, în noi. + lat. nos.
    nona (ALR I 2/170 B, Ko B J), Fi 502, Pe-Ne N, Ne-Ro J, Fo 32 J, Da), none (Fi 502 J), nonţ (Fi 502 N S) s. f. Bunică. Nona va a lui lasă cmetiia (Fi 502 J) = bunica îi va lăsa lui averea. Nona âren tot râdă (Fi 502 S) = pe bunica o iubim toţi. Nono şi nona âs ântre cel'i mai betâri jeiânţi cârl'i âs acmo ân silişte (Ne-Ro J) = bunicul şi bunica sunt printre cei mai bătrâni jeieneni care sunt acum în sat. Nona! (Pe-Ne N) = bunico! • Nono şi nona (Fi 499 Sd) = bunici (bunicul şi bunica). Fecori, scotâţ [?] nona şi nono! (Fi 502 Şc) = copii, ascultaţi-i pe bunici. Cf. bâba 2, bobina 3, mâia betâra, ca betâra mâie. ■ PI.: none. + it. nonna. none v. nona. nonş v. nona. noneti v. nono.
    noniţa (Pe-Ne N) s. f. Bunicuţă. Dobro iutro, noniţa (Pe-Ne N) = bună dimineaţa, bunicuţo. + nona + -iţa.
    nono (ALR I 2/169. B, Fi 502, Ko B J S, Pe-Ne N, Ne-Ro J, Fo 132 J
231
nonţulo
nopte
Sd, Da), nonu (Fo 32 J, Fo 132 J N B L) s. m. Bunic. Când am fost mic şezut-am cu nono code ognişte (Fi 502 J) = când am fost mici am şezut cu bunicul în jurul vetrei. Ţiie va nono lasă tot ce ăre (Fi 550 S) = ţie îţi va lăsa bunicul tot ce are. Nono şi nona âs ântre cel'i mai betări jeiănţi cârl'i âs acmâ ân selişte (Ne-Ro J) = bunicul şi bunica sunt printre cei mai bătrâni jeieneni care sunt acum în sat.
•  Nono şi nona (Ne-Ro J), nona şi nono (Fi 499 Sd) = bunici. Fecori, scotâţ [?] nona şi nono! (Fi 502 Şc) = copii, ascultaţi-i pe bunici. Io voi ii sta vikend ân Jeiân pac voi ântrebâ nono şi nona (Ne-Ro J) = eu mă voi duce în acest weekend în Jeiăn şi-i voi întreba pe bunici. Cf. câie, cela betâru câie did. ■ PI.: nono (ALR I B), noni (Fi, Pe-Ne N, Ko B J S, Fo J B B), noneti (Fi 502 L Sc, Fo 32 L Sc), nuneti (Fo 32 N L), nonoti (Fo 32 S). + it. nonno.
    nonţulo (Ko B, Fi 129 C Sc Şc, Da) s. m. Ţârcovnic. ❖ Cf. capelân 2, capelâr, mejnar. ■ PI.: nonţuli. nopac v. naopac. nopâcniţa (Da) s. f. Dos de palmă, nopt (By, Ie) num. cârd. Nouă. nopta v. nopte.
    nopte (Ma, By, Ao, Ge, We II, Na I, Pu, Pi, ALR II N, Ia, Pe-Ne C J S, Ko J Sd, Fi 487 S, Ne-Per NY, Fo 155 J, Da), nopta (Fo 155 J Sd-) s. f. Noapte. An saca dobe de nopte cân l'i-se spenseia, vo goniia âp% duţe (Pu I 29/3) = în fiecare noapte când îi căşuna, o trimitea să aducă apă. Se mişŞ ziia şi nopta (ALR II N 3/769) = se amestecă ziua cu noaptea. Sta I ca nopte (Ko J) = aceasta / acea noapte. Preste nopte (Ko J) = peste noapte. Puteţ la noi nopta trŞţe (Ko S) = puteţi petrece noaptea (înnopta) la noi. Şi pocle colo ţa nopte cântu (Pe-Ne Q = şi apoi acolo în noaptea aceea cântă. Bura nopte şi voi (Ne-Per NY) = noapte bună şi vouă. Âze nopte (Fi 363 Z) = azi-noapte. O nopte (Pu) = într-o noapte. O nopte l'i s-anmisât de lui mul'ere (Pu I 12/4) = într-o noapte şi-a visat soţia. Cuda nopţ (Ko J) = multe nopţi. • De nopte = noaptea, în timpul nopţii. O vota de nopte lui mâiq ... l-a busnit (Pu I 6/15) = odată noaptea, mama lui ... l-a sărutat.
•  Mânt'e de nopte = înainte de a se înnopta. Trukina va fi omulita
232
noptele
nosit'e
mănt'e de nopte (Fi 1151 B) = porumbul va fi curăţat înainte de a se înnopta. • Po de nopte (Ma, Ge, Pi) = miezul nopţii. Şi când a fost po de nopte ie ăi mai pârvi la use si pozvonit-a (Pi II 33/15 S) = şi când a fost miezul nopţii, el e cel dintâi la uşă şi a sunat.
■  Art.: nopta. (Folosit adesea adverbial) Noaptea, în timpul nopţii. Nopta dormu (Pe-Ne J) = noaptea dorm. Âţ pises şi-ţ davu şti, ke nopta nu poc durmi (Ia 21/39 J) = îţi scriu şi-ţi dau de veste că noaptea nu pot dormi. Nopta verit-a ploia (Ko Sd) = noaptea (în timpul nopţii) a venit ploaia. Se ra nopta voi durmi (Pe-Ne J) = dacă va fi noapte (dacă se va înnopta) voi dormi. Tota nopta (Pe-Ne C S)= toată noaptea 'Nopta nu poc durmi de măre misia (Da) = noaptea nu pot dormi de multe gânduri. • Nopta (We II), pre nopta (Fi) = noaptea, în timpul nopţii. Fecori, nu ve igreiţ pre nopta! (Fi 487 S) = copii, nu vă jucaţi noaptea! • Cu nopta (ALRII N, Ko J) = de cu noapte, cu noaptea în cap. Am mes pre câle cu nopta (ALR II N 1/69) = am mers pe drum de cu noapte. ■ PI.: nopţ (Pe-Ne S, Ko J, Fi 155 J Sd, nopţi (Ma). + lat. nox, noctis.
    noptele (Ie) num. ord. A(l) nouălea. Cf. nopt. nor (By, Pi), nuor (Na II J) s. m. 1. Cer (Na II J). 2. Nor (sens atribuit lui Na II de către (Pi). ^ Cf. oblâce.
    normal (Da), f.: normâlna (Da), n.: normâlno (Da) adj. Normal.
■  PI. m.: nornâlni, f.: normâlne.
    normâlna v. normal, normâlno v. normâl.
    nosil' (By, We II, Pi, ALR II 171, Ko J) s. f. 1. Năsălie (We II, ALR II 171, Ko/, Da). Se ujeia purtă mortu-n ţimiter cu nosll'ile (Da) = se obişnuia să se ducă mortul în cimitir cu năsălia. 2. Cosciug (Pi). ■ PI. nosil'ile (Da). + cr. nosila. Cf. câs 2, coş 4, şcrine 2. nosit'a v. nosit'e.
    nosit'e (Pu, Pi, ALR I, Pe-Ne N, Ko B, Fi 404 Sc, Da), nosit'a (Fi 404 L), nosit'ş (Fi 404 Sc) adj. Gravidă, însărcinată. Ie mes-a t'ă e f§ta ramăs-a nosit'e (Pu I 9/20) = el s-a dus şi fata a rămas însărcinată. Mul'qra I jensca nosit'e (Pi, ALR I 2/206 B), Nosit'e jenskş (Ko B) = femeie gravidă. O jenske-i nosit'e (Pe-Ne N) = o
233
nosit'ş
nostvg
femeie e gravidă. Cf. ănsârcirâtâ, briie 2, pl'ir 3, pâre, sârcira
4. ■ PI.: nosit'e (Fi 404 L Sd Z), nosit'e (Fi 104 L Z) + cr. dial. nosica. nosit'ţ v. nosit'e.
    nosniţa (Pa, Pe 2981 J, Fi 944 J) s. f. Botniţă (Pe 2981 J). • Nâsniţele lu călu (Fi 1520 Şc) = nările calului. Sr Cf. carbanâsrtiţa, mujariole. ■ PI.: nosniţe. ♦ cr. nosnica. nostra v. nostru, nostrâ v. nostru.
    nostromo (Pi) s. m. (In sintagma Nostromo de mâkinâ şi de cuvertâ) Marinar cu grad mai mare decât fochist şi cărbunar, dar mai mic decât maşinist. + cr. dial., it., nostromo.
    nostru (Ma, By, Ao, We II, Na IPu, Pi, Mo, ALRIIN, Po J, Ko J, Fi, Da), nostru (Fi 103 M) f.: nostra (Ma, Ao, Mi III, Na I, Pe-Ne J Sc, Ko J), nostrţ (Ge), nostrâ (Ma), n.: nostro (Ko J) pron. pos. Nostru. T'ât'o, nostru ortolăn âre piţoru tal'ât (Pu I 8a/17) = tată, grădinarul nostru are piciorul tăiat. Vedeţ, iuşto aşâ âre a nostru jupan (Mo 92 B) = vedeţi, chiar aşa are primarul nostru. A nostru prevt ie ân om iâco ştudiruit (ALR II N 6/1612) = preotul nostru e un om foarte învăţat. Facut-a câsa totur dişen, caşi nostra (Da) = a făcut casa cu acelaşi proiect ca şi al nostru. Nostra feta ie de tot muşăta şi bura (ALR I 2/245 J) = fata noastră e de tot (foarte) cuminte şi bună. A nostra selişte se cl'ămâlal Jeien (Pe-Ne J) = satul nostru se cheamă Jeien. Lu nostru musât că dilit-ân sâmo mai bur oves (Fi 1158 S) = calului nostru frumos i-am dat numai cel mai bun ovăz. Şi ie şi io ân ştiut ke ie nostru sused poredân cârstiiân (Fi 103 M) = şi el şi eu am ştiut că vecinul nostrun este om rău. Lu noştri susez crepât-a tote oile şi câprele (Fi 103 Sc) = vecinilor noştri le-au crăpat toate oile şi caprele. Cum âi cu nostre vâc? (Pe-Ne Sc) = cum e cu vacile noastre? ■ Gen, dat.: a nostru / nostvş (Na I / Pe-Ne J). Casta ie a nostvţ bogât sused (Pe-Ne J) = acesta este a(l) vecinului nostru bogat. ■ Pl.m.: noştri (Ko J, Fi 1668 M), noştri (Ma, Ao, Na I, Ko S, Fi 103 Sc), f.: nostre (Ma, Ao, Ko J Sd). + lat. noster. nostrş v. nostru, nostro v. nostru, nostvş v. nostru.
234
noşne
nov
   noşne (Ia) s. pl. Straie, haine. Muşâte noşne portu (Ia 30/71 N) = poartă straie frumoase, nostru v. nostru.
   notir (By, Na II, Pi, Pe-Ne J, Fi 1405 J Sd, Da) s. m. Miel de un an, noaten. Ml'e când âre ân ân se cl'qma notir (Ko J) = mielul când are un an se cheamă noaten.          Cf. mnelit'. ■ PL: notir. + lat.
annotinus.
   notira (Ko J, Pe-Ne J, Fi 1405 J Sd), notire (ALR II N 2/387, Fi 1405 J Sd), notirţ (Mo, Fi 1405 N S) s. f. 1. Noatină. Fotele âs de coja de notirq (Mo 142 J) = cimpoiul e din piele de noatenă. Când oia âre vet' ân ân, se cl'ţma notira (Ko J) = când oaia are deja un an, se cheamă noatină. 2. Oaie tânără care încă nu a fătat, mioară (Fi 1440 J Sd). Cf. iâniţa, ml'aliţa, mnâ, mnâlq, mnâliţa. ♦ lat. annotina.
   notire v. notira. notirş v. notira.
   notiric s. m. Mieluţ. Când ie mic, nu ie dosta măre, ie notirtic (Pe-Ne J) = când e mic, nu e destul de mare, e mieluţ. + notir + —ic.
   not’ (Ko, Da) s. Noapte (Numai în sintagma lacu / lahcu not' (Ko / Da) = noapte bună, preluată ca atare din cr. laku noc). nou v. nov.
   nov (Ma, Na II, By, Pu, Pi, ALR II, Pe-Ne J N S ScKoJ S, Fi S, Da), nou (Ma, ALI 3/280 B), f.: nova (Pe-Ne S, Ko J, Fi 6, Da), novş (Na II, Ge, We II, Pu, Pi, Pe-Ne S, Ko S), n.: novo (Ba S, Da) adj. Nou. Nov / novu novo ân (ALR II 197 / Fi 379 C Şc / S) = Anul nou. Lu mş mul'qrq rabq sâca zi nov bârhân (Fi 674 S) = soţiei mele îi trebuie în fiecare zi haină nouă. E ţa nova mâie, mâţeha, foşt-a poredne (Pe-Ne S) = dar mama cea nouă, maştera, a fost rea. Lei robe ţa nova nuşt'in a sporit t'â (Ko S) = haina ei cea nouă a dispărut undeva. Amne tot pre betâre câte e ne pre novg (Pu I 12/9) = umblă tot pe drumul vechi şi nu pe cel nou. Se fosgre bura, dobândi va de lu sorq nove bârhânule (Fi 490 N) = dacă va fi bună, va primi rochiile noi ale surorii (ei). Cârpi za staro, cose za novo (Ba S) = a cârpi [se zice] pentru [lucruri] vechi, a coase pentru
235
nova
                                                                                      nţelfje
[lucruri] noi. Nova lura (Fi 6 J) = lună nouă. Jupânu âre nove opinc (We II 6/2) = primarul are opinci noi. • De I na novo (Pa / Ko J, Da) = a) noutate (Pa / Ko J); b) din nou (Da). ■ PI. m.: noi (Na II), novi (Ko J Sd, Pe-Ne JSd), f.: nove (Ge, Na II, Ko J Sd, Pe-Ne J Sd, Fi). + lat. novus, -a. nova v. nov. novţ v. nov.
   novembâr (ALR II N 2/607, Ko J, Fo 229 J), november (Fo 229 J), novembâru (Fi 358 J) novembrş (By, Pi, Na II J), novembre (Fo 229 J) novembru (Ga-Di, Fo 229 L) s. Noiembrie. Na dvaiset i devet novembra (Pe-Ne 1964/212 J) = la douăzeci şi nouă noiembrie, -v- Cf. martişnăc(u). + cr. dial.Unovembar. novembâru v. novembâr. november v. novembâr. novembre v. novembâr novembrţ v. novembâr novembru v. novembâr. novo v. nov.
   novoşân (Da), novoşânâţ (Da), f.: novoşânca (Da) adj. Locuitor dinNoselo. ■ PI. m.: novoşănţi, f.: novoşânke. novosânât v. novosân.
        »   9        9
   novoşânca v. novosân.
        * *
   novosânsca v. novosânski.
        9            9
   novosânsco v. novosânski.
        9            9
   novosânski (Da), f.: novosânsca (Da), n.: novosânsco (Da) adj.
   nprinde v. aprinde.
   nrent'e v. ânrent'e.
   nsurâ v. ânsurâ.
   ntre v. ântre.
   ntrebâ v. ântrebâ
   ntrebavşi v. ântrebâ.
   ntreg v. ântreg.
   ntru v. ântru.
   nţelşje v. ânţelfje.
236
nu
nuc
   nu (Ma, By, Ao, We I, II, Ge. Na I, Ra, Pu, Pi, ALR II, Pe-Ne J Sc, Ko J, Fi, Ne-Ro J, Da), n- (Mo, Ko, Ne-Io) adv. care serveşte la construirea formei negative a verbelor, precedându-le de obicei. Nu, ba. Prende osta trqce, iarba nu creşte (Ra) = pe unde trece armata iarba nu creşte. Noi nu ren viri osn dân (Pu I 21/8) = noi nu vom veni opt zile. Nu stă ân uşe (ALR II 118/3802) = nu sta în uşă. Nu cred (ALR II N 6/1753) = nu cred. Nu l-am aflât (ALR II N 5/1334. J) — nu l-am aflat. Nu le cerşiţ vise (ALR II N 6/1653) = nu le mai căutaţi (nu le căutaţi mai mult). Lupu hitq peru e t'uda nu (Pa) = lupul îşi leapădă (schimbă) părul dar năravul ba. Se nu bire ţire câlu, va scapă (Pe-Ne J) = dacă nu ţine bine calul, va scăpa. Nu âto vire (Ko J) = nu mai vine. Aii vise nu (Pe-Ne J) = dar mai mult nu. Nu-i bire (Ma) = nu-i bine. Şcuta se pomâlo motf cuhţi, se nu, vo vrutâcu prihitş (Pe-Ne J) = urda trebuie să fiarbă încet, dacă nu, o aruncă afară clocotul (dă în foc, dă pe dinafară). Nu mgre I nu ii (Ko S / J). Nu mnăţ pre lârgo! (Fi 487 N) = nu vă duceţi prea departe! La noi se ca nu rabţ (Ne-Ro J) = la noi aceasta nu se foloseşte. Nu se va niş dogodi ânca (Pe-Ne Sc) = nu se va întâmpla încă nimic. Nu mec cu tire (Da) = nu merg cu tine. Ie n-a vut porod, fecor, ni fete (Mo 57 S) = el n-a avut urmaşi, băieţi, nici fete. Iei' n-âru frike de nis (Ko S) = ei nu au frică (nu se tem) de nimic. N-a ploilt din deţembre (Ne-Io) = nu a plouat din decembrie. Ganeit-am cu duda jenske, ma nicura nu vrqse lucră-n ca căsa (Da) =am vorbit cu multe femei, dar niciuna nu vrea să lucreze în casa aceea. ^ Cf. ne. + lat. non.
   nuc1 (Ma, By, Ge, Na II, Ga IV, Pu, Pi, ALR II, Pe-Ne J, Ko J N S, Ne-Io, Fi 1640 Sd) s. m. şi n. 1. Nuc (Ko J N S, Fi 1640 J Sd, Ne-Io, Da). Nucu se morţ legă cu trei oves (Pu I 32/3) = nucul trebuie să fie legat cu trei [fire de] ovăz. Nucu va oblati (Pa) = va bate nucul. Nucu ăi debla, plodu ăi nuk§ (Ne-Io) = nucul e pomul, fructul e nucă. (Şi în sintagma Debla de nuc -Da). 2. a) Nucă (Ko J, Fi 1640 J Sd). Şi ce se mârânca ie nuc (Pe-Ne J) = şi ce se mănâncă e ‘nuc’. Mârânc nucu, mârânc nuc (Pe-Ne J) = mănânc nuca, mănânc nuci. Prazân nuc (Fi 1646 Sd),deşârt nuc (Fi 1646 J) = nucă seacă; b) Miez / sâmbure de nucă (Fi 1643 B L M T Z). 3. (în sintagma
                                                                                 237
nuc
numer
Picoricu / picorit'u / piţoriţu de nuc / nuca / nuke - Fi 1644 Sd, supiţa de nuc — Fi 1644 J) Miez de nucă (Fi 1643 Sd). • Coje de nuc (Fi 1642 J), cora de nuc / nuca / nukţ (Fi 1641 Sd), l'uspina de nuc (ALR II N 1/213, Fi 1641 J), l'upa de nuc (Fi 1642 Sd) = coaja (verde) a nucii. Cârna de nuc (Da) = miezul nucii.
•  Coşeniţa de nuc (ALR II N 1/214), lupa de nuc = miezul nucii.
   Cf ’nukţ. ■ PI. m.: nuc (Na IIJ, Ga IV, Pi, Ko J, Fi 1640 J S. f, Da),
nuc (Fi 1640 S), nulă, nuci (Ge), f.: nucure (Ko N S, Fi 1640 C Şc), pl. a.: nucurle (Ge), nucile (Da). + lat. nux, nucis.
   nuc2 v. unuc.
   nuca1 (Fi 1643 C Sc. Şc), nukţ (Na IIJ, Pu, Pi, Ko N Ş Fi 1643 N S, Ne-Io), nucă (Ma) s. f. 1. Nucă. Câtra sera l'-e fome, capte-n zep, afle nuca si v-o poidţ (Pu I /24) = spre seară îi este foame, caută în buzunar, află nuca şi o mănâncă. Nucu se morţ legă ..., se nu se re legă, alora strigele re veri si va pobalî nuţile (Pu I 32/3) = nucul trebuie să fie legat ..., dacă nu se va lega, atunci strigoaicele vor veni şi vor rupe (de pe crengi) nucile. Otârsere, cotrâ sţra verit-a grâşiţa, fost-a măre cai nucurle (Ne-Io S) = alaltăseară, spre seară a bătut grindina, a fost mare ca nucile. • Coje de nuca (Fi 1642 Q, l'upa de nuca (Fi 1642 Sc Şc) = coaja verde a nucii. Prâzna / nuca, prăzne nukţ (Fi 1646 Sd) = nucă seacă. 2. Sâmbure de nucă (Fi 1643 C N S Sc Şc). Cf. coşeniţa, nuc 2. ■ PL: nuke (Fi 1643 C N Sc Şc), nuc (Ma, Na IIJ, Ko NS), nuc (Ma), nuţ (Fi 1643 S), pl. a. nucurle (Ne-Io). + lat. nux, nucis.
   nuca2 v. unuca.
   nucă v. unuca.
   nuimic (Ma J) adv. Nimic. Cf. nimic.
   nukş v. nuca1.
   numai (Ma, By) adv. Numai. (Na II J\ în prezent numai samo).
   Cf. samo.
   numer (Pa, Ne-Ro J) s. m. Număr. Doi numere (Pa) = două numere. An Jeiân se zice samo cum aţ pis ţi t sup numeru 1 (Ne-Ro J) = în Jeien se zice numai cum aţi scris sub numărul 1.
•  Numerle po lih (Pa) = numerele fără soţ, impare. Numere po păr (Pa) = numere cu soţ, pare. -v- Cf. lumer. ■ Pl.: numere. + lat. numerus, ven., it. numero, cr. dial. numer.
238
nuna
nuscare
   nuna (Pe-Ne. J) s. f. Denumire dată pisicii de către copiii mici. •$- Cf. mâcca. ■ PI.: nune.
   nuni - nuni (Pa) interj. (Folosită mai ales de mame în cântece de leagăn) Nani - nani. Cf. nuniţa — nanai.
   nuniţa - nanai (Pa) interj. (Folosită mai ales de mame în cântece de leagăn) Nani - nani. A Cf. nuni - nuni. nuntru v. ânuntru.
   nunţ (By, Na IIJ, Pi, ALR I, ALR II, Ca, Pe-Ne J, Ko J, Fi 462
J, Fo 134 J), nunţe (Ma), nunţţ (Ge) s. pl. t. 1. Nuntă (Fi 462 J).
Io voi face ure nunţ când me ănsurâr (ALR I 2/254 J) = eu voi
face o nuntă mare când mă voi însura. Cuda-m mâncât la nunţ
(ALR II N 6/1797) = am mâncat mult la nuntă. Io-l voi cl'emâ a
nunţ (Ca 117/12-13) = eu îl voi chema la nuntă. A nunţ te cl'emu
(Pi, Pe-Ne J)= te chem la nuntă. Ver ii a nunţi (Ko J) = te vei duce
la nuntă? Fost-am a nunţ (Fo 134 J) = am fost la nuntă. Pripravi nunţ,
yosti şi muzica (Ko J) - a pregăti nunta, nuntaşii şi muzica. 2. Alai de
nuntă (Fi 462 J). <r Cf. pir, svăt 2, 3. + pluralul lui nuntă (< lat.
nuptiae).
   nunte v. nunt.
        * *
   nunţş v. nunţ.
   nunţui (Pe-Ne J) vb. IV intr. A nunti, a face nuntă. An câ câsa
nunţuis (Pe-Ne J 1964/204) = în casa aceea nuntesc. Şi se nunţvŞ
câ zi (Pe-Ne J1964/204) = şi în ziua aceea se nunteşte, (se ) face
nuntă. + nunt + - ui.
              * «
   nuscarţ v. nuşcârle. nuşcârle v. nuşcârle.
                  t
   nuste v. nuste.
               *
   nustin v. nust'in.
        9       9
   nuscara v. nuşcârle.
      » *
   mişcare (Pe-Ne C J S, Ko S, Ne-Bi N, Da), nuscarţ pron. neh, adj. neh. Careva, oarecare, unul, cineva, (la pl.) nişte. I. pron. neh. Unii. Nuscare mergu âm basşrica (Pe-Ne Q = unii se duc la biserică. Nuşcarl'i s-a flât mai şegal' (Ko S) = unii s-au aflat mai şmecheri. (Şirevâ âre znacene nuscare. Cirevă pote cântă (Ne-Bi N) =
239
nuscârele
   *
                                                                               nuscârle
                                                               *
cireva’ are înţelesul / sensul ‘nuşcare’. Cineva poate cânta. Âniurbă-sepre nuşcare (Da) = a întâlni pe cineva. II. adj. neh. 1. Oarecare, careva, vreunul. Nuşcăre bgţ dormu prin pâture şi pre pod (Pe-Ne C) = vreunii beţi dorm prin paturi şi pe podea. Nuşcăre bestii âru cuda picor (Pe-Ne C) = vreunele animale sălbatice au multe picioare. Nu s-a ânţa nuscarg zi nuscârle-nsurât? (Pu I 15/28) = nu s-a însurat aici în oarecare zi cineva? Cf. cirevâ, nuşcarle. + nu ş(tiu) care.
   nuscârele v. nuscârle.
   nuscârle (By, Ao, Pi, Mo, Ko J Sd, Pe-Ne J N), nuşcarle (Ko Sd, Fi 462 C), nuscârle (Pu), nuscârele (We II), f.: nuşcara (Ko J Sd, Fi), nuscarş (Pu), nuşcaro (Ko J Sd) pron. neh, adj. neh. I. pron. neh. 1. a) Careva, cineva, oarecare. Avzit-a che vire nuscârle (Mo 38 S) = a auzit că vine cineva. Nuscârle ât (Ko J)= careva altul. Samo omiri-ar lucră la nuscârle (Sâ-Fă) = numai oamenii ar lucra la cineva. La use nuscârle rompq (Pu I 15/7) = la uşă bate cineva. Iei' re fost cântă pre pir, âli nuşcarle murit-a ân familiie (Fi 462 Şc) = ei ar fi cântat la nuntă, dar cineva a murit în familie; b) Nu ştiu care (Pi). 2. (La pl.) Unii. Nuşcarli cu mâkina jnescu (Ko Sd) -= unii recoltează (culeg) cu maşina. Nuşcarl'i s-a flât mai şegal' (Ko S) = unii s-au aflat mai şmecheri. II. adj. neh. 1. Un, oarecare, careva. Nu s-a ânţa nuscarţ, zi nuscărle-nsurăfl (Pu 115/28) = nu s-a însurat aici în careva zi cineva? Nuşcarle brec (Ko Sd) = un câine (oarecare). fiia a verlt nuscârle preft, nu mi-e conoscuto cum s-a ie cl'emăt (Pe-Ne J)— aci a venit oarecare preot, nu ştiu cum se numea. Nuşcâra zi (Fi 367 Şc) = în careva / oarecare zi. 2. (La pl.) Nişte. Vut-a cine ducât, nuşcârli plnez, ţa ducât il' cl'emâ (Pe-Ne N) = a avut cinci ducaţi, nişte bani, aceia se numeau ducaţi. Se av ie mislit rastumacl besqda ân ân nuscârle contecst (Ne-Ro J) = dacă el s-a gândit să traducă cuvântul an într-un context oarecare. Ontrat a fost ăr-o cetate nuşcârli lâdri carii Juraveit-au (Po 11/10 S) = odată au fost într-un oraş nişte hoţi care furau. (întruna). ■ Gen, dat, m.: nuşcarvţ, fi: nuşcarlf,
240
nuscarle
   *
                                                                            nuste
pl. m. şi f.: nuşcarorţ (Ko). Cf. nuşcâre. ■ PI.: nuşcarli (Ko), nuşcârli (Pu), nuşcarl'i (Ao, Ga-Di, Pi). + nu ş(tiu) care(le).
   nuscarle v. nuscarle.
      • »
   nuscaro v. nuscarle.
      *           t
   nuşcât v. nuşcât.
   nuşcât (By, We II, Pi, Pe-Ne J, Ko J, Fi 93 N, Da), nuşcât (Ko Sd). nuşcât (Pu) pron. neh., art. neh. I. 1. pron. neh. Câtva, câteva. Noi ştim pârla nuşcât talianski (Pe-Ne J) = noi ştim întru câtva italieneşte. 2. Nu ştiu cât (Pi). II. art. neh. Câtva, câteva. Colo zivit-a-v nuşcât vrfine (Pu I 4/86) = acolo au trăit câtva timp. Nuşcât zile (Ko) = câteva zile. Nuşcât vrgme (We II, Ko J) - o (oarecare) vreme, un timp. Nu-l' dă ke-ţ veglg plnezi c-a nuşcât vote fost-a ân pârjun ime de fură (Fi 93 N) = nu-i da banii să ţi-i păstreze că de câteva ori a fost în închisoare din cauză de furt. Daieţ-ân nuşcât ove (Fi 1356 C) = daţi-mi câteva ouă. Io-m nebavlt nuşcât plnez za lu familiie (Da) = eu am adunat nişte bani pentru familie. + nu ş(tiu) cât.
   nuşcum (Ko, Da) adv. Cumva. Nuşcum ramăs-a viiu (Ko J Sd) = cumva a supravieţuit (a răma viu). + nu ş(tiu) cum.
   nuscuma v. nuscumile.
      9           9
   nuscumile v. nuscumile.
      *             *
   nuscumile (Ko J), nuscumile (Ko J), £: nuscuma (Ko J), n.: nuşcumo (Ko J) pron. neh. Unul, una, un fel de. ■ Pl. m.: nuşcumil', nuşcume,
   nuşcumo v. nuscumile.
   nuste (Mo £ ALR I B, Ca, Ko Sd, Pe-Ne J N, Ne-Ro J, Sâ-Fă, Fi N, Da), nuste (ALR IJ, ALR II, Ko J), nuste (Ko S) pron. neh, adj. neh. Ceva. I. pron. neh. Avdu ke me nuste târzfin jeludăţ, ştumiy (ALR II 116)= simt că mă săgeată ceva în stomac. Mi-a zis nuste (ALR II N 5/1393) = mi-a spus ceva. Mi s-a vezut c-am vezut nuste (ALR I 1/101 B) = mi s-a părut că am văzut ceva. Miie av se vezut ke am nuste vezut (ALR I 1/101 J) = mi s-a părut că am văzut ceva. Va fi nuste de novo (Pa) = va fi ceva de nou. Nuste de mâncâ (Ko J) = ceva de mâncare. Inkq voi nuste spure (Ko S)
241
nuscumile
   t
nuşt'in
                                               *
= încă voi spune ceva, voi mai spune ceva. Mama, voi io nuşte spure (Pe-Ne N) = mamă, eu vreau să spun ceva. Poc ve nuşte ântrebâ? (Fi 99 N) = pot să vă întreb ceva? Paşareta av fost nuşte slicno ca şi Fanta ăstez (Ne-Ro J) = paşareta a fost ceva asemănător cu (băutura) Fanta (de) astăzi. Nuşte m-a nevernit ân târbuh (Da) = ceva mi-a făcut rău la burtă. II. adj. neh. Ceva, nişte. Ie cuvin ta c-are nuşte rakiie de popi (Pe-Ne J) = el spune că are ceva rachiu de băut. Şi nuşte cumpir mi-âm nasadit (Sâ-Fă) = şi ceva cartofi mi-am plantat. + nu + ştiu + ce.
    nuscumile v. nuscumile.
       * *
    nuşte v. nuşte.
       9       9
    nuştin (Da) adv. Undeva. Nuşt'in ren mgre (Da) = vom merge undeva.
    nuştire (ALRII, ALRII N 4/1233, Pe-Ne J, Ko J, Da) pron. neh. Cineva. Nuştire bâte pre uşe (ALR II 118/3801) = cineva bate la uşă. Fl'âre zicem de âto, când se ra, naprimer, acaţâ de nuştire pul'u aii lisiţa, aii l'epuru, aii cevâ (Pe-Ne J) = fiare zicem despre atceva, când, de exemplu, se va prinde pasărea de cineva, sau vulpea, sau iepurele, sau ceva. Mi-a zis nuştire (ALR II N 6/1738) = mi-a spus cineva. Când căde o stŞ noi mislim c-av nuştire murit (Pa) = când cade o stea noi credem că a murit cineva. Nuştire l-av dât sto forinti (Ko 348 J) = cineva le-a dat o sută de forinţi. Nuştire are lucru vâc cu blâya (Ko J) = cineva are mereu de lucru cu animalele. Vâica-ntrebaveit nuştire (Da) = a întrebat întruna cineva. + nu ştivu (şt'u) cire.
    nuşt'in (Pe-Ne S, Ko S, 1043 M), nusţin (Fi 116 S) adv. Undeva. Si ţiia avzit-a ke nuşt'in sopţ (Pe-Ne S) = şi aci au auzit că undeva se cântă. Me frâte mes-a nuşt’in aii io nu ştivu iuve (Ko S) = fratele meu s-a dus undeva, dar eu nu ştiu unde. Mes-a nuşt'in prope de Roma (Ko 5) = s-a dus undeva aproape de Roma. Nuşt'in am lasât vilele şi sapunu (Fi 1043 M) = am lăsat undeva furca şi sapa.     De
nusţin a verit Mârlâcu si poiidit-a toţ poredni feţor (Fi 116 S) = de undeva a venit Mârlâcu şi i-a mâncat pe toţi copiii răi. Cf. cotrova 1, ievâ, iuvevâ.
242
nu şt'u                                                      -nveţavfi
   nu st'u v. nust'u.
       • *
   nuşt'u (Ko J, Pe-Ne J), nu şt'u (Ne-Ro J). Particulă cu sensul de Nu ştiu (ir. nu ştivu), de obicei urmată de pronume, adverbe etc. Nuşt'u ce / cire / cărle cât I a cui (Ko J) = nu ştiu ce / cine / care / cât / a cui. Nuşt'u iuva-m pl'erdut şoldi (Pe-Ne J) = nu ştiu unde am pierdut banii. Nu şt'u ke ke s-av iei' namerit pre noi (Ne-Ro J) = nu ştiu de ce s-au întâlnit ei cu noi. + nu + şt'u (< ştivu).
   nutra (Ko) adv. înăuntru. Se pure sirene nutra (Ko B) = se pune cheag înăuntru ^ Cf. nuntru.. + cr. cak. nutra.
   nvâv (Ca) adv. Mereu. Căn a cia verit, nvâv stâbl-a tremurât (Ca 104 J) = când a ajuns aci, pomul a tremurat mereu.
   nvesti v. ânvesti.
                  »
   -nvestitş v. ânveştit.
   nvesti v. ânvesti.
       * *
   -nvestit v. ânveştit.
         » *
   -nvestita v. ânveştit.
         » *
   nveţâ v. ânveţâ.
   -nveţavşi v. ânveţavgi.
243
      N
   r        1
   na v. nea .
   naukşi (Mo S, Pe-Ne C J Sc), navkfi (Ko B) vb. A mieuna. Măcka naukţ (Pe-Ne J Sc) = pisica miaună. E macăcu n-â vrut naukgi (Mo 46 S) = dar motanul n-a vrut să miaune. Cf. maukţi. + cr. mijaukati ‘a mieuna’. navkfi v. naukgi. nel v. ml'e.
   nerefi vb. IV tr. 1. (Despre pisică) A pufăi la câine (ALR II N 3/675). 2. (Despre urs) A mormăi (ALR IIN/677).
   nergfi (Fi 244 Sd) (Despre pisică) A se împerechea. Cf. gonţi 2, negoni, nepâsi, mârkşi, fute, futei. neva v. nea1.
   nih Forma de acuz. neaccentuat cr. pentru pron. pers. [6]. Ta-s do sirote farde ţâţe, măia za nih a peclivşit (Pu I 12/38) = acestea-s două orfane fără tată, mama a cerşit pentru ele. ^ Cf nu.
   niva (ALR II, Ko J, Pe-Ne C J, Sâ-Fă, Fi 1092 J Sd, Fo 193 N, Da), niva [?] (Fo 193 J Sd), nivş (Ca, Ko Sd, Fi 1692 N S) s. 1. Bucată de pământ arabil, ogor, holdă (Ko). Nacinui niva (Pa) = a sparge bulgării din arătură. Cvârnâr do pedeset snopure, câ-i o sârcira ce jensca aii mul'ăra duce acâsa din niva (Pe-Ne J) = patruzeci până la cincizeci de snopi, aceea-i o sarcină pe care femeia o duce acasă de pe holdă. An Vâle â aren nive şi corune de cosi iârba (Pe-Ne J) = în Vale avem terenuri arabile şi fâneţe de cosit iarba. Bliva, iuva se âra (Pe-Ne Q = ‘niva’, unde se ară. Niva se narovş cu motica (Ko J) = ogorul se afânează cu sapa. Vâ fi tot a
hivţ                                                          huşi
lui: şi codru şi nivele (Sâ-Fă 102 J) = totul va fi al lui: şi pădurea şi pământurile (arabile). Âns am ocistit tota niva (Fi 1124 Z) = singur am plivit tot ogorul. Lor hiva-i tota zerastita cu iârba (Da) = locul (terenul) lor e năpădit tot de iarbă. Câsta-s nivele frâtelui (Fi 1092 J) = acestea-s ogoarele fratelui. • Nivele de per (Sâ-Fă) = livezile de peri. 2. Pământ lăsat să se odihnească, pârloagă (ALRII N 1/7). 3. Câmp (Pe 3065 J, Ko, Fi). 4 Cf. brâide 5, campâhe 1, pol'e 1. ■ PI.: nive (Ko J Sd, Pe-Ne C J, Fi), nive [?] (Fo 193 J Sd), niv [?] (Fo 193 5* N), nivele (Fo 193 N). 4 cr. njva. nivş v. niva.
    niviţa (Sâ-Fă) s. f. Ogor. Cole-avem ânca câ nivita de cumpiru scopqi = acolo avem încă acel ogor cu cartofi de scos. 4 cr. njivica.
    noc (ALR II N, Sâ-Fă, Fi Sd) s. m. Găluşcă. Noki cu câş (ALR II N 3/885) = găluşte cu brânză. Acmo lucru şi zema şi noki (Sâ-Fă) = acum fac şi zeamă(= supă), şi găluşte. Noki cu creca (Fi 724 Şc) = găluşte cu prune. • Dăsca de noki misi (ALR IIN 1053) = cârpător (scândură de frământat aluatul). ■ PI.: noki (ALR II, Sâ-Fă, Fi 724 J Sd). 4- cr. dial. njok, ven. gnoco, it. gnocco, -cehi.
    noketo (Fi 718, 719 Sd) s. m. 1. Găluşcă pentru supă cu ou şi cu brânză (Fi 719 J Sd). 2. (La pl.) Supă deasă cu ou, gris şi parmezan. 4 Cf. muhienăţ, ţanţarela. ■ PL: noketi. 4 ven. gnocheto; Gnocheto ‘supranume’.
    nu (Ko S) Forma de acuz. cr. neaccentuat pentru pron. pers. [3]. Neca lucra za nu (Ko S) = să lucreze pentru ea. 4- Cf. hih. v. iâ.
    huh (Fi 213 Se) s. m. Mireasmă. 4 Cf. duh 3, udor. ■ Pl.: huh. 4- cr. njuh.
    nuhşi (By, Pi, Fi 212 M) vb. IV tr. A mirosi. 4 Cf. dihşi, dişi, huşi. 4- cr. njuhati.
    nurâţ (Fi 780 J) s. m. Cufundar (Mergus serrator). 4 Cf. pondârl'ăvâţ. ■ Pl.: nur ţi. 4- cr. gnjurac.
    huşi (Fi 212 J) vb. IV tr. A mirosi. 4 Cf. dihţi, dişi, huhşi.
245
                                  o
   01   (Ma, By, We I, II, Ko J Set) num. cârd. f. Se foloseşte în alternanţă cu ura (J) sau ure (Sd). Urg de o bande, ur% de ăte (Ko Set) = una de o parte, una de altă (parte). Firu la o zi ţi ie uscăt (Ko S) = fânul după o zi îţi este uscat. Cârele av o vota zalatrât (Ko J) = câinele a lătrat o dată. v. un, ur.
   02 (By, Ie, Pu, Pi, Pa, Pe-Ne J Sc, Ko, Da) prep., conj., interj.
1. prep. (In sintagme preluate ca atare din croată). 1. De. Am muncât o Bâjit'i cuda cărne (Pa) = am mâncat de Crăciun multă came.
2. La. O podne âru merinda (Pu I 38/1) = la amiază au prânzul. Sâmo noi jeiânţi ştim cântă aşâ o pustu (Pe-Ne J) = numai noi jeienenii ştim să cântăm aşa la carnaval. Caţât-l-a câdu o podne (Pe-Ne Sc) = l-a prins căldura la amiază. O podne (Ko S I Da) = la amiază. O Martinu (Ko S) = la Sfântul Martin. O polnot'i (Da) = la miezul nopţii. II. conj. Sau. O (Ie) = sau. O tu, o io (Na II) = sau tu, sau eu. O călu fură, o damareţe za glăvu ii (Pu I 16/14) = sau va fura calul, sau dimineaţă îşi va pierde capul. Ţ$pa de fl'er o de Iqmna (Da) = ţeapă de fier sau de lemn. III. interj. O, oh (Ie). O Domnu, fş-m vedg omu, io l'-oi oprosti! (Pu I 6/33) = o Dumnezeule, fă să-mi văd soţul, eu îi (îl) voi ierta. O, Boje moi! (Ko J / Da) = o, Dumnezeul meu! O, muşăta feto! (Ko J Sd) = o, fată frumosă! + cr. o.
   03 (Ko J Set) Acuz. na. [3] f. v. iâ. oabu v. âb.
   oanc(a) v. ânc. oancea v. ânc. oăpa v. apa.
oarde
obârni
    oarde v. arde. oasera v. âsira. oasir v. âsir/ oasirâ v. âsira. oasira v. âsira. oâstezere v. âstasşra. oat v. ât. oata v. ât. oatu v. ât. oaze v. azi.
    obabi (Pu, Pi, ALR II 70/2648, Pe-Ne N, Ne-Ni N, Da) vb. IV tr. şi refl. 1. A naşte, a aduce pe lume. In punto na devet mîseşi iă s-a obabît şi vut-a o fil'e (Pu I 9/24) = exact la nouă luni ea a născut şi a avut un băiat. La noi se za jensca zice c-a rodit. Svoini s-a coristit obabi, aii hmoce nu se ca âto âvde (Ne-Bi N) = la noi pentru femeie se zice c-a ‘rodit’. Odinioară s-a folosit ‘obabi’, dar acum nu se mai aude aceasta. [Jensca] rod]. Vire frutu făre, s-a obabît (Pe-Ne N) = [femeia] naşte, iese fătul, a născut. Nu se pote obabi, nu pote rodi (Pe-Ne N) = nu poate naşte (se zice despre o femeie stearpă). Cât av ia dus ce s-av cine vote obabitl Cuda-v târpitl (Mo 125 J) - cât a tras ea care a născut de cinci ori. A îndurat mult! 2. A moşi, a ajuta femeia la naştere (Pi). ^ Cf. fâce 3, fată, naşte, rodi 1. + cr. dial. obabit se ‘a naşte’. Cf. şi st. obaviti ‘a efectua, a sfârşi, a duce la îndeplinire’.
    obahaişi (Ga-Di, Pi) vb. IV tr. A cerceta, a inspecta, obaia (ALRIIN 3/824) s. Mal. ♦ cr. obala. Cf. crâi 6, scâs. obaveza (Ne. J) s. f. Obligaţie, îndatorire. Pârla ste zile avut-am obavezele la facultet (Pe-Ne J) = până în zilele acestea am avut obligaţii la facultate. + cr. obaveza, obveza.
    obâvi (Pi) vb. IV refl. A zăbovi. M-am obâvit (Pi) = am zăbovit, m-am oprit. Cf. zebavî. + cr. obaviti.
    obârni (By, Ge, Pu, Pi, ALR II, Ia, Fi 1059 J Sd, Sâ-Fă, Da) vb. IV. tr. şi refl. I. 1. a) A întoarce. Captât-a ke se-l rp put] obârnî cătra sire (Pu I 6/25) = a avut grijă ca să-l poată întoarce la sine. Naopac obârni (Ko J) = a întoarce pe dos. Obârnî firu (Fi 1059 JSd)
247
obârmt
                                        i v o
obcar
= a întoarce fânul. Porcu na boc obârnlm (Sâ-Fă) = întoarcem porcul pe o parte; b) (Despre haine) A întoarce pe dos. Obârnes (Pa) = întorc pe dos. Obârnl o iaketa (Da) = a întoarce o haină. II. refl. A se întoarce (Ie J). Obrnţ se (Mi I J) = se întoarce. Si ie de milinq ţe l'i s-a vezut ke-s lui roditel' ... obârnit-s-a ie năzat (Pu I 4/67) = şi el de mila ce i s-a făcut că-s părinţii lui ... s-a întors. Me obârnes (Pa) = mă întorc (cu plugul la capătul ogorului). Iuvacoder s-a ie mâcnit şi obârmt, ie m-a râdă pogledit (Ia 41/120 N) = oriîncotro s-a mişcat el şi s-a întors, m-a privit cu drag. Obărni-se cu câpu za năzata (Da) = a se întoarce cu capul înapoi (şi-a întors capul). 2. A se învârti. • Obârnl ân cola = a se învârti de jur împrejur. S-av obârmt tot ân cola (ALR II N 5/1433) = s-au învârtit de jur împrejur. Cf. obracei, obracui. + cr. obrnuti (se), obârmt (Sâ-Fă) adj. întors. + Part. lui obârnl. obârsti (Sâ-Fă) vb. IV tr. A paşte (frunze, muguri). Obârstes mahunele când fajolu uzre (Sâ-Fă) = (ei) mănâncă păstăile când se coace fasolea.
   obârtiţa v. bârtiţa.
   obârtiţş (Ko Sd) s. f. Lovitură în fund cu piciorul. <>- Cf. bârtiţa. + cr. dial. obrtica.
   obârva (Pi, ALR I J, Fi 185 B L Sc T Z, Sâ-Fă), obârvş (Pu, Pe-Ne N) s. f. Sprânceană. (Şi în sintagma Obârva vârde ocl'u -ALRI 1/21 J). ■ PL: obârve (Pe-Ne N, Fi 185 B L Sc T Z, Sâ-Fă). Cf.jâna 2, obârviţa 1. + cr. obrve. obârvş v. obârva.
   obârviţa (Pi, Ko J, Pe-Ne C, Fi 186 C, Sâ-Fă, Da), obârviţf (Ca, Pe-Ne S, Ko N S) s. f. 1. Sprânceană. Vâr de ocli cl'emăn obârtviţele şi frunta (Pe-Ne S) = deasupra ochilor numim sprâncenele şi fruntea. 2. Geană (Ko J, Fi 186 Ca, Da). Cf. jâna 1, 2, obârva, trepaviţa. ■ PL: obârviţe. + cr. obrvica. obârviţa v. obârviţa.
   obcoli (ALR II) vb. IV. tr. A înconjura (din toate părţile). L-av obcollt lupi (ALR II N 5/1387). Pre iei' se va obcoli tota selişte (ALR IIN 6/1719) = pe ei îi va ocoli tot satul. + cr. opkoliti. obcâr v. ovcâr.
248
obcina
obicnile
    obcina (Sâ-Fă) s. f. Comună, primărie. Fost-am obcina sub Taliie, aub Sloveniie (Sâ-Fă) = am fost comună sub Italia, sub Slovenie.
    obeci (Ca, Ko J Sd, Pe-Ne J N, Sâ-Fă, Da), obeţi (Pu) vb. IV tr. A promite, a făgădui. Când am tire io-ntrebât, nu mi t-ai vrut obeci (Pe-Ne J N) =când te-am cerut pe tine, n-ai vrut să mi te făgăduieşti. Neca-f dâie ca şi l’-av obecit (Ko J) = să-i dea cum i-a promis. Obeces pac nu plates (Sâ-Fă) = promit, dar nu plătesc. Io l'-am bire făcut şi ie miie obeţit-a ke se va-nsurâ după mire (Pu I 18/48) = eu i-am făcut bine şi el mi-a promiss că se va însura cu mine. + cr. obecati -am ‘a promite, a-şi da cuvântul’.
    obed (Pu, Pi, Mo, Ca, Sâ-Fă, Da) s. 1. Prânz. Ie tremgte ântrebâ se rq lâ si ie la obed (Pu 12/39) = el trimite să întrebe dacă îl va lua şi pe el la prânz. Bişcupu odgovorit-a neca face bur obed şi fermeit-a prevtu şi caştaldi pre obed (Pi II 43 S) = episcopul a răspuns să facă prânz bun şi i-a reţinut pe preot şi pe epitropi la prânz Doi mejşia lovi l'epuri, e ur ramargia cuhgi obedu (aii merinda) (Mo 37 S) = doi se duceau să vâneze iepuri, şi unul rămânea să pregătească prânzul. Ce cuhesti za obed? (Da) = ce pregăteşti de prânz? 2. Banchet (Ca). Cf. merinde 2. ■ PI.: obedure (Sâ-Fă). obedvşi (Pi) v. IV intr. A prânzi. + obedvat. obşle v. obială.
    oberi (By, We I, Pi) vb. IV tr. A aduna. Oberit av toţ (We I, Pi)
= i-au adunat pe toţi. + cr. dial. obirat, st. obirati.
    oberluţifer (Ca) s. Capul dracilor. + germ. ober + luţifer.
    obetâri vb. IV intr. A îmbătrâni. Obetârit-au (Pe-Ne J) = au
îmbătrânit. + o + betâri (calc după cr. ostarjeti).
    obeti v. obeci.
        *
    obicai (Sâ-Fă) s. m. Obicei. ■ PI.: obicaiure. + cr. obicaj. obicei (Da) vb. IV tr. A biciui, a pedepsi. Io t-oi obicei se nu fuseri bur (Da) = eu te voi biciui (pedepsi) dacă nu vei fi bun. + o + bicei {o + bic + -ei). obicna v. obicnile.
    obicnile (Ko J), f.: obicna (Ko J) adj. Obişnuit. Câ n-ă fost obicnile câ (Ko J) - acela nu a fost cal obişnuit. + cr. obican.
249
obicno
obiasni
    obicno (Sâ-Fă) adv. De obicei, în mod obişnuit. 4- cr. obicno. obială (Ma J), obşle (Pi), obl'alâ (Pi S) s. f. a) Obială (Pi); b) Obială necusută. ■ PI.: obiele.+ bg. objalo.
    obicni (Ga IV) vb. IV tr. A plăcea. Vi se obicnţ dezela nostrg? (Ga IV) = vă place regiunea noastră?
    obidi (Pu, Ca, Pe-Ne S, Ko Sd) IV tr. 1. A merge împrejur, a înconjura, a ocoli. Cu şpăgu se pote obidi stâbla (Pe-Ne S) = cu funia se poate înconjura copacul. Saco se pote obidi cu şpăgu (Pe-Ne N) = totul se poate înconjura cu funia. 2. A cerceta (Ca). 3. A vedea (Pu, Ca). ânuntru si obidş tot cum-âi-nuntru (Pul 9/12) = du-te înăuntru (intră) şi vezi tot cum e înăuntru. 4. A controla, a inspecta. (Da). Obidţ su pât (Da) = controlează sub pat. 4- cr. obici, obidem ‘a ocoli, a vizita’.
    obili (Ga-Di, Pi, Po B, Ca, Ko, Fi 559 Sd, Da) vb. IV tr. A vărui. Ca casă ei niuşăt obilita (Po B) = casa aceea e frumos văruită. Obili [căsa] cu iâpna (Ko S) = a vărui casa cu var. 4" Cf. bili 2, farbţi 2, pobilL 4- cr. objeliti.
    obil'anca (ALRII N 2/591) s. Vreasc. ■ PI.: obil'anke. obisi (Pu, Pi, ALR I J, ALR II N, Pi, Pu. 11/169, Mo, Ko J, N, Sâ-Fă, Da) vb. IV tr. şi refl. I. tr. 1. A spânzura. Netegnit-a aretu ân vârhu de hrăst si asâ l-a-v obisit (Pu I 22/20) = a tras aretele în vârful stejarului şi aşa l-a spânzurat. Conopu de obisi (ALR II N 4/1001) = funie pentru spânzurat. L-a osânndit sândeţu za obisi-1 (Mo 80 B) = l-a condamnat judecărorul să-l spânzure. 2. A agăţa, a atârna. Obisitt l'-a clopotu pre ţinturin (Ko S) = i-a agăţat clopotul de curea (centură). Neca obisţ (ALR II N 7/2042) = să agaţe. Obisim cu câpu ân jos (Sâ-Fă) = atârnăm cu capul în jos Obisi veştidu ân armâr (Da) = a agăţa hainele în dulap. II. refl. A se spânzura. Io mey me obisi ke nu poc jivi (ALR I 2/288 J) = eu mă duc să mă spânzur căci nu pot trăi. Io voi me obisi (ALR I 2/288 B) = eu mă voi spânzura. S-a obisit de deşperiie (Da) = de disperare s-a spânzurat. 4- cr. objesiti.
    obişvei (Da) vb. IV iter. A spânzura. 4- obisi + -vţi
    obiteP s. f. Familie. Sveta Obitel' (Da) = Sfânta familie.
    obiasni (Ko J, Ne-Ro J) v. IV intr. A explica, a relata, a lămurii.
250
oblac
oblati
Fino-v obiasnit lu sudnicu (Ko J) = a explicat frumos judecătorului. Nu va poc obiasni cât mi-av fost drâg vedea ke aţ tremes cniga (Ne-Ro J) = nu vă pot explica ce drag mi-a fost să văd că aţi trimis cartea. + cr. objasniti.
   oblac (Pu, Pi, Ba J N S, Ca, Pe-Ne N, Fi 33 J Sd, Sâ-Fă, Fo 154 J Sd, Da), oblac (Fi 33 J), oblac (Sâ-Fă), olac (Fo 154 S) s. m. şi n. 1. Nor. Va veri oblacu (Ba S) = se va înnora. Si ia se fâţe oblac si mqre (Pu I 18/43) = şi ea se transformă în nor şi se duce. 2. (La pl. oblace) Curcubeu (Ca). Oblakele ca i oile (Fi 34 N) = nori ca şi oile (care seamănă cu oile). Nicacor nu pote veri o oblake, samo ur oblac (Pe-Ne S) = niciodată nu poate veni [nu se poate spune] o ‘oblake’, numai un ‘oblac’. (Pe-Ne S). ■ Pl. m.: oblac (Fi Sd), oblac (Fi J Sd), oblăc (Fi J), oblâcure f.: oblacure (Fi S Şc), oblace (Pe-Ne N, Fo 154 J, Da), || oblaki (Pi, Fo 154 L). pl. a.: oblacele (Ba J), oblakele (Da) + cr. oblak. oblăc v. oblac. oblac v. oblac. oblacân v. oblacen. oblacân v. oblacen.
   oblacen (Pi, Fi 35 N), oblacân (Fi 35 Sc, Da), oblacân (Fi 35 L, Da), f.: oblacna (Pi), n.: oblacno (Pi, Pa, Fi 35 J., Da) adj. Acoperit. (Despre cer) înnorat, noros. Oblacen cer (Fi 35 N) = cer acoperit, înnorat. Nebo ie oblacno (Pa), ceru ie oblacân (Fi 35 L) = cerul e acoperit (înnorat). Âze-i oblâcno (Da) = azi e înnorat. Cf. coperît, zegârnlt.
   oblacna v. oblacen. oblacno v. oblacen.
   oblajui (Sâ-Fă) vb. IV tr. A calma boala. Tablete de oblajui boia (Sâ-Fă) = tablete de calmat boala. + cr. ublaziti ‘a ameliora durerea’.
   oblati (Pu, Ca, ALRII) vb. IV tr. şi refl. I. tr. A păta (haina) ALR IIN 4/1221. II. refl. 1. A se murdări (Pu, Ca, Ko B J, Sâ-Fă). Ie lât-a testa zir si l-a-v tal'ât si s-a tot oblatit (Pu I 4/89) = el a luat fructul acela, l-a tăiat şi s-a murdărit întreg. 2. A se compromite (Ko B J) Sr Cf. nemazi, omasti, poblatî. + cr. oblatiti (se).
251
oblânţi
oboidi
   oblânţi vb. IV refl. A se decide, a se hotărî. S-a oblănţit (Pu I 6/16*) = s-a hotărât. Cf. decidţi. + cr. obluciti.
   obli (ALR I) vb. IV tr. A uda. Omului av se făcut tâmno, av căzut prevâle şi am iei oblit cu âpa ... şi av se oteturşit (ALR I 1/144 J) = omului i s-a făcut rău, a căzut jos şi l-am udat cu apă ... şi şi-a venit în fire. + cr. obliti.
   oblic s. Formă, mostră, model. De cel'i obliţi ce aţ ponudlt cred ke ie mai bire pisţi cu do besşde (Ne-Ro J) — despre mostrele ce le-aţi oferit, cred că e mai bine să fie scrise cu două cuvinte. + cr. oblik (pl. oblici).
   oblic (Pe-Ne C) s. f. Faţă, figură, mutră. Cesta mladit' conosc de oblic (Pe-Ne Q = pe acest tânăr îl cunosc după figură. Cf. făta, obrâz.
   oblijfi (Ba J) vb. IV tr. A linge. Cf. linje, oblinje. + cr. oblizati, oblizem.
   oblinje (Ba S, Da) vb. III tr. A linge. Testa bo oblins-a ţela âtu (Ba S) = acest bou l-a lins pe celălalt. <>• Cf. linje, oblijfi. + oblijşi + linje.
   oblivi (Despre lichide ca lacrimi, sudoare) vb. IV tr. A năpădi, a cuprinde, a îneca. Me potu oblivţ (Pe-Ne S) = mă cuprinde sudoarea. + cr. oblivati.
   obl'alâ v. obială.
   obnovi (Sâ-Fă) vb. IV tr. A înnoi, a relua, a repeta. + cr. obnoviti (se).
   obnuc (Pe-Ne N S, Ko B, Fi 503 Sd) s. m. Băiatul fiului sau al fiicei, nepot. Ţâsta-s mei' obnuc (Pe-Ne N) = aceştia sunt nepoţii mei.
   Cf. nepot a, neput a, unuc. ■ Pl.: obnuc (Fi Sd), obnut (Ko B, Fi 5).
   obnuca (Ko B, Fi 503 Sd), obnukş (Ca, Pe-Ne N) s. f. Nepoată de frate sau de soră. Cf. nepota b, nepota b, unuca, nevoda 2 a. ■ PL: obnuke.
   obnuke v. obnuca.
   oboidi (ALR II N, Ia, Ko J, Ne-Ro J) vb. IV. tr. 1. A înconjura, a merge de jur împrejurul cuiva sau a ceva (Ko J), a ocoli (Ko J), a evita. Sorele ... ân cine minute tot svitu oboide (Mo 127 J) =
252
oboli
obrasti
soarele ocoleşte în cinci minute toată lumea. Din ce me oboideş? (ALR II N 5/1409) = de ce mă înconjuri? (corect: mă ocoleşti, mă eviţi). Âstez am oboidit delu de a nostra pârte de codru (Ne-Ro J) = astăzi am inspectat, de jur împrejur, partea noastră din parcela de pădure a familiei. 2. A cuprinde. Tele mâr âbe pârla cât oboidit-m-a ocoli de gut (Ia 29 B) = mâinile tale albe până la coate m-au cuprins după gât. 3. A merge pe ocolite, a se abate din dum. Nu oboidim câla (ALR II N 5/1376) = nu ne abatem din drum.
4. A goli. Tot jepure am oboidit (Ia 40 J) = am golit de tot buzunarele.
    oboli (Pu, Pi, Ko J, Fi, Sâ-Fă, Da) vb. IV refl. A se îmbolnăvi. Pocle iei' fost-a-v betâr si obolit-a-v (Pu I 4/53) = apoi ei au îmbătrânit şi s-au îmbolnăvit. Omu-a obolit şi murit-av (Sâ-Fă) omul s-a îmbolnăvit şi a murit. Vâca obolit-a (Fi 1480 Sc) = vaca s-a îmbolnăvit. + cr. oboljeti.
    obote (Sâ-Fă) s. n. pl. Strecurătoare, pânză rară (de in, de cânepă etc.) sau săculeţ de pânză prin care se strecoară laptele (la stână) sau în care se pune caşul, să se scurgă de zer.
    obotu (Pi N) s. Obadă la pălărie.
    obracei (ALR II N, Fi 1059 J Sd), obrat'ei (Ko B, Da) vb. IV tr. şi refl. A (se) întoarce. I. tr. Io obracesc I obraces I obracez firu (Fi 1059 S / Sd / B) = eu întorc fânul. Obrat'ei câşu (Ko B) = a întoarce caşul. Obrat'ei pâmintu (Da) = a întoarce pământul. II. refl. 1. A se zvârcoli (ALR II N 4/976). 2. A se răsuci. Obrat'ţi-se-n pât (Da) = a se răsuci în pat. Cf. obârni, obracui. + cr. obracati (se).
    obraci se [?] (Sâ-Fă) v. obrac§i.
    obracui (ALR II N, Ca) vb. IV tr. şi refl. iter. A (se) întoarce. Firu obracui (ALR II N 1/127) = a întoarce fânul. 4 Cf. obârni, obracui. + cr. obracati (se).
    obrâju v. obraz.
    obrani (Ca) vb. IV tr. A apăra, a feri. + cr. obraniti.
    obrasti (Ko J, Da) A năpădi. Tot obrastito cu iârba = tot(ul) năpădit de iarbă. Tota niva-i vet' obrastita cu rubide şi spire (Da) = toată holda e năpădită de mărăcini şi spini. Sr Cf. zerasti. + cr. obrasti.
253
obrat'ei
obrezite
    obrat'ei v. obracfi obraţu v. obraz.
    obraz (Pi, Ba J S, Ca, Pe-Ne C J N, Sâ-Fă, Da ), obrâzu (ALI 1/16 B, 16, 23 S) obraz (Ba ALR I, ALR II, Fi 210 B J, Sâ-Fă), obrâju (ALI 1/16, 23 S), obraţu (ALI 1/16 J, ALI 1/23 S) s. m. şi n. 1. Faţă (Da). Spela-ş-va obrâzu (Ba J) = se va spăla pe faţă. Şpelâ obrâju (Ba S) = a se spăla pe faţă. S-au ocârnit cu sâiile pre mâra şi pr-obrăz (ALR II N 5/1455)= s-a înnegrit cu funingine pe mână şi pe faţă. [L-a lovit] preste obrăz (Pe-Ne J) = l-a lovit peste faţă. Totile a mev obrăz (ALR I 1/22 J) = toată faţa mea. Suzele târles pre obrăz ân jos (ALR I 74 J) = lacrimile curg pe faţă în jos. Fâţele şi obrâzu (Pe-Ne Q = faţa şi obrazul. • Omu cu sânje-n obrăz (ALR II 19/6938), omu cu obrâzu roişu (Pe-Ne N), roişu-n obrăz (Pe-Ne J) = (om) rumen la faţă. Noi zicen obrăz, briiâni zicu fâţa (Pe-Ne N) = noi zicem obraz, briianii zic faţă. • Om cu go obrăz (Pe-Ne N) = spân. 2. Obraz (Pi, ALI 1/23 S, Ca, Da). Ur obrăz, doi obrăz / obrâzure (Pe-Ne Q = un obraz, doi obraji. Buca de obrăz (Pe-Ne C) = buca obrazului. Roişu obrăz (Pe-Ne C J) = obraz roşu. A lui obrăzi âs roişi (Ko J) = obrajii lui sunt roşii. (Despre oameni) • Pl'ir de obrâzu (Fi 96 N) = cinstit, onest. S- Cf. buca 1, faţa, oble. ■ PI. m.: obrăz (Pe-Ne C J, Ko J S, Fi J Sd), £: obrăz (Fi J), obrâze (Pe-Ne J S, Ko N, Fi B S Şc), obrâzure (Ca, Pe-Ne C, Ko S). + rom. obraz (< v. sl. obrâzu), cr. obraz, obraz v. obraz, obrâzu v. obraz.
    obreji (Ko B, Fi 1003 Sd, Sâ-Fă, Da), obrezi (Fi 1003 N) vb. IV tr.
a) A tăia, a reteza. Obreji târsurile (Da) = a tăia via (viţa de vie);
b) A tăia de jur împrejur. Slănină obrejim (Sâ-Fă) = tăiem slănina. "6- Cf. obrijui, obrijvţi, obsikqi, ocleşi, oyoli, oteşi, otseci, potcleşi. + cr. obrezati, obrezem.
    obrejite v. obrezite. obrezi v. obreji.
    obrezite (Fi 1202 C M T), obrejite (Fi 1202 S) adj. f. pl. Tăiate. Obrejite loze plăngu (Fi 1202 C M T)= corzile (de vie) tăiate plâng. + Part. lui obreji.
254
obri
obrusinş
   obri (Ga-Di, Pi, Pa, Ca, Ko J S, Sâ-Fă, Da) vb. IV tr. şi refl. I. A rade. Obri coja (Pa) = a rade pielea. Obri mustâfele (Ko J Sd) = a rade mustaţa. Av un gospodâr pocu zacolit. Pac l-av obrit şi ân pat l-av fono pus (Ca 127 J) = un gospodar a tăiat porcul. Apoi l-a ras şi la aşezat frumos în pat. II. refl. A se bărbieri (Sâ-Fă). Obri me voi, io me bres (LR II 18/6933) = mă voi bărbieri, eu mă bărbieresc. Me obres saca damarşţa (Da) = mă bărbieresc în fiecare dimineaţă. Cf. bri. + cr. obrijati (se), obrijem (se). obric (Pa) s. Târcoala de jos a morii.
   obrigiu (Da) vb. IV intr. A râgâi. Obrigni cu guştu de hrana (Da) = a râgâi cu gustul mâncării.
   obrihtej (Ko J) vb. IV tr. şi refl. A pune în ordine, a pune la punct obrihtui se (Ko J) vb. IV refl. iter. A se pune în ordine pe sine însuşi, a se pune la punct. + iterat. din obrihtei (se).
   obrijui (Fi 1730 J) vb. IV tr. A reteza, a curăţa. Io odrijuis stâblele (Fi 1730 J) = eu curăţ pomii. Cf. obreji, obrijvşi, obsikţi, ocleşi, oyoli, oteşi, otsea, potcleşi. + cr. obrezivat.
   obrijvşi (Fi 1003 Şc) vb. IV iter. tr. A tăia, a reteza. ^ Cf. obreji, obriju, obsikţi, ocleşi, oyoli, oteşi, otseci, potcleşi. + cr. obrezivat.
   obrişkşi v. obruşkşi. obroni (Ca) vb. IV tr. A acoperi.
   obruba (Sâ-Fă) s. f. Margine. De jos ie obruba (Sâ-Fă) = (din) jos e marginea.
   obruc (ALR II N 1/178, Ko Sd, Fi 1254 J Sd, Da), obrucu (Pi, ALI 7/699 B), obruţ (By, Ge, Pu, Fi 1254 S) s. m şi n. 1. a) Cerc (la butoi). Obruc (de bâcve) (Ko Sd) = cerc (la butoaie). Se pure ocoli de sire un obruţ (Pu I 32/2) = se pune în jurul său un cerc de butoi; b) Cerc cu care se joacă copiii (ALI 7/699 B). 2. Scândura subţire îndoită în jurul pietrei alergătoare a morii, veşcă (ALR II N 1/178).
   Cf. cola1 2. ■ PI.: m.: obruc (Fi 1702 Sd), obruţ (Fi 1702 S) -obruce (Fi 1702 J, Da), f.: obruce (Ko 1702 Sd), obruţe (Fi 1702 S). + cr. obruc.
   obrucu v. obruc.
   obrusinţ (By, Mi IJ, Pi) s. f. Basma. ■ PI.: obrusine.
255
obrusu
ocârvavit
    obrusu (ALI 5/469 B) s. Faţă de masă. 4* Cf. pertu, tavăl'a. + cr. dial. obrus.
    obruşkşi (Ca), obrişkgi (Ca) vb. IV tr. A săruta. 4* Cf. bucni, buşkţi, buşni 1, obuskţi, şutcă. obrut v. obruc.
         f
    obţină v. opt'ina. obt'ina v. opt'ina.
    obut'a (Da), obuke (Ga-Di, Pi) s. f. col. încălţăminte. + cr. dial. obuca.
    obuke v. obut'a.
    obuskfi (Pe-Ne S) vb. IV tr. A săruta. Te pozdraves şi te obuskes (Pe-Ne S) = te salut şi te sărut. Cf. bucni, buşkţi, buşni 1, obruşkei, şutcă. + o + buskşi.
    obzidfi (Fi 996 Se) vb. IV tr. A îngrădi groapa cu pietre. Io obzides iâma cu ărpile (Fi 996 Sc) = eu îngrădesc groapa cu pietri. Cf. ogradi, ozidţi, zazidţi, zegradi. + cr. dial. obzidat. ocajion v. ocasion.
    ocameni (Pu, Pi) vb. IV refl. A se preface, a se transforma în piatră. Ma tu nu te cutezi obârni perke ver ocameni (Pu 14/66) = dar tu să nu îndrăzneşti să te întorci căci te vei preface în stâncă. + cr. okameniti (se).
    ocamenit (Pu), f.: ocamenitş adj. împietrit. Âfle se-l' frâţ ocameniţ (Pu 14/79) = află pe fraţii săi împietriţi. + Part. lui ocameni. ocamenitş v. ocamenit.
    ocasion (By, Ie, Pi), ocajion s. Ocazie. + ven. occasion, cr. dial. okazijon.
    ocât v. avocat, ocâtu v. avocat.
    ocârvavi (Pu I, Da) vb. IV tr. A însângera, a umple de sânge. Ie cunoscut-a tutetrei, ma n-â cutezât spure, perke-rle fost inke mai mund ocârvavi (Pu I 23/15) = el le-a cunoscut pe toate trei, dar nu a cutezat să spună fiindcă le-ar fi umplut mai mult e sânge. + cr. okrvaviti.
    ocârvavit (Pu, Da), ocârvavitş (Pu) adj. însângerat, plin de sânge. Tunţe l-a lăt ân câs§ tot stuţit si ocârvavit si fost-a bolân
256
ocârvavitş
ocl'u
acâsg doi miseţ de zile si n-â putut pre piţore stă (Pu I 23/14) = atunci l-a luat în casă bătut tot şi plin de sânge, şi a fost bolnav două luni de zile şl n-a putut sta în picioare. Fost-a tâtu ocârvavit (Da) = a fost tot plin de sânge. + Part. lui ocârvavi.
    ocârvavitş v. ocârvavit.
    ocleşi (Po J, Ko J, Pe-Ne J, Sâ-Fă), ocreşi (Fi 1739 B L, Da) vb. IV tr. 1. A curăţi de crengi, cu securea, trunchiul unui copac doborât. Io voi ocleşi frânele (Po J) = eu voi tăia crengile. Ocleşi frânele t'â de la Igmna, de la stâbla (Ko J) = a curăţi (a arunca) crengila de la trunchiul copacului. Se ocleşes grânele cu secura (Pe-Ne J) = se curăţă crengile cu securea. 2. A tăia, a reteza crengile unui pom (Fi). Se ocleşi bucva (Sâ-Fă) = se taie fagul. 4- Cf. obreji, obriju, obrijvţi, obsikqi, ofoli, oteşi, otseci, potcleşi. + cr. ocresati.
    ocl'iţe (Pe-Ne /, Ko J, Sâ-Fă) s. f. pl. Ochişori. Cu neyri ocl’iţe, căşi do I doi murfviţe (Pe-Ne J) = cu ochişori negri ca două porumbe. + ocl'i + - iţe. (calc după cr. ocice ‘ochişori’).
    ocl’u (Ma, By, Ie, Ge, Pu, Pi, Mo., ALI 1/19 5/ 5, ALR II N, Ia, Pe-Ne C J N S, Ko J Sd, Fi 188 JS Sc, Sâ-Fă, Da) s. m. Ochi. Ie lâie pucsa la ocl'u ke-l va uţide (Pu I 21/37) = el ia puşca la ochi ca să-l omoare. Câsa de delavske jenske ie vâvâc ca şi ocl'u (ALR II N 6/1609) = casa femeii harnice e totdeauna [curată] ca ochiul. Âncl'idu ocl'i (ALR II 4/6821) = închid ochii. Are mâr ocl'i (ALR II 12) = are ochi mari. E lu treile [l'-a zgorit] tot jivotu pâr la ocl'i (Mo 10 5)= şi celui de al treilea [i-a ars] tot trupul până la ochi. Nefri I negri ocl'i (Pe-Ne / Ko J / Ko Sd) = ochi negri. Ocl'i celeste (Pe-Ne C) = ochi albaştri. Pre obrâz ăren nâşu şi ocl'i (Pe-Ne 5) = pe faţă avem nasul şi ochii. Cu suzele ăn ocl'i (Ko J) = cu lacrimi în ochi. Frumbo cauta cu ocl'i (ALR II 10 [I]) = se uită urât cu ochii, se încruntă. Din ocl'i suza-m căde şi l'irima-m ărde (Ia 25/69 J) = din ochi îmi cade lacrima şi inima-mi arde. Câvtq-l ân ocl'i pa ver vede câ-i bur cârstiiân (Fi 210 N) = priveşte-1 în ochi şi vei vedea că-i om bun. Dintr-a mei' ocl'i (ALR II N 5/1352) = sub ochii mei, sub privirea mea. • Crâiu de ocl'u = coada ochiului. Cu crâiu de ocl'u câvta (ALR II 15) = se uită cu coada ochiului. Cavtâ de su ocl'u / sire (Fi 198 BCS Şc TI LMSZ)=a se
257
ocna
oco
uita cu coada ochiului. • Ocl'u de unt (Pa) = bucăţele de unt ce se formează în smântână, boloboţi. • Ca negro de ocl'u (Fi 194 C) = pupilă. • Neyro pre sup ocl'i (ALR II 13) = cearcăn sub ochi.
•  Ocl'i leyă (Fi 441 J) = jocul de-a baba oarba. ■ PI.: ocl'i (Ie, Ge), pl. a.: ocl'urle (Ge). + lat. oculus.
   ocna (Ma, Ie, ALI 4/324 J B, ALR II, Pe-Ne N, Ko J, Sâ-Fă, Fo 46 J Sd, Da), ocna (Pi, ALR I 200 J), ocnş (By, Ge, We II, Pu, Pi, Ca, Pe-Ne S, Ko S) s. f. 1. Fereastră. Si v-o hitţ dispre ocn% zos (Pu I 30/31) = şi o aruncă jos de pe fereastră. Căvtâ ân zgoru şi vgde sora ke ie pre ocnă (Pi II 34 S) = se uită în sus şi vede că sora e la fereastră. Pre ocna (Ko J) = la fereastră. Cire cl'emâ la ocnă, pac â zice io săm (ALR I 200 J) = cine cheamă la fereastră, apoi zice eu sunt. Vezit l-am preste ocna / priste ocn<§ (Ko J I S) = l-am văzut pe (prin) fereasreă. Ie căvte pre ocne şi v/ede ceşti fecor (Pi II 35 5)= el se uită pe fereastră şi-i vede pe aceşti copii. Pre brig ăi câsg mik§, pre câse ocne do (Pe-Ne 5) = pe deal e o casă mică, la casă [sunt] două ferestre Ocnele âru ocl'i (Ko J) = ferestrele au ochi. Căsa cu do ocne Sâ-Fă) = casă cu două ferestre. 2. Firidă (Da).
•  Orba ocna (ALR II 273, Fi 1318 J), orbe ocne (ALI 4/328 J) =
a) Firidă (ALR II 273, Fi 1318 J); b) Obloane (ALI 4/328 J). ^ Cf. balcon 2, grilele, ponestra, ocniţa, şcuri, uşiţa 2, vrătniţa. ■ PL: ocne. + cr. okno.
   ocna v. ocna.
   ocnş v. ocna.
   ocniţa (Fi 1312 Sd, Fo 50 Sd, Da), ocniţţ (Ca, Ko S, Fi 1312 S N) s. f. 1. Ferestruică (Ca, Ko Sd, Da). 2. Firidă (Fi 1312 Sd, Da).
3. Geam (Fo 50 Sd) S Cf. ocna 2, şaiba, stăcla 2. ■ PL: okniţe. + ocna + -iţa.
   ocniţţ v. ocniţa.
   oco1 (în sintagma Oco de ...) adv. 1. înjur. Oco de urecl'i (Ko J) = în jurul urechilor. 2. Lângă. Oco de căsa (Sâ-Fă) = lângă casă. 3. Aproximativ, cam. Oco de ân miseţ (Ko J) = aproximativ o lună. Oco de coşna (Sâ-Fă) = cam pe vremea cositului. + cr. dial. oko.
   oco (In sintagma cr. Slipo oco - Pe-Ne J) Tâmplă (ochiul orb). + cr. oko ‘ochi’.
258
oco de
ocoli
    oco de v. oco1. ocol v. oocoli.
    ocolăi (Fi 51 B L Şc T) s. m. şi n. Trombă, vârtej de vânt. Cf. piiaviţa 2, trumba1, vihor1. ■ PI. m: ocolăi (Fi 51 L T),f.: ocolâie (Fi SÎBŞc).
    ocolşi (Pi) vb. IV tr. 1. A înconjura.
    ocoli (Pi, Ga-Di, Sâ-Fă) vb. IV tr. 1. A ocoli (Sâ-Fă). 2. A împrejmui (Ga-Di, Pi). + ocol + suf. verbal -i.
    ocoli (By, We I, Pu, Pi, By, We I, ALR II N, Ca, Ia, Ko S, Fi 1203 Sd, Ne-Bi N, Da), ocol' (Na II), ocol (Sâ-Fă) adv. înjur, înjur de, împrejur, primprejur. Si-ncrunît-a sel' boi cu roziţe ocoli de corne (Pu I 5/16) = şi a încununat boii săi cu floricele în jurul coamelor. Peminturle se pure ăn cupure ocolo de tnâla (Ko 1/187) = pământul se pune în grămezi în jurul vetrei. Lozele se uviiescu ocoli de colâţ (Fi 10203 C M Z) = viţa de vie se încolăceşte în jurul aracului. Ocoli de câsa (Da) = în jurul casei, (împreună cu verbe ale mişcării) a) primprejur. Ie cu boii ocoli âmnâia (Ko S) = el umbla cu boii primprejur; b) = a înconjura. Io mey ocoli (ALR II N 7/1895) = eu înconjur. Neca m§je ocoli (Pa) = să înconjoare. Ocoli de gut m-a caţât (Ia 41/120 N) = m-a prins în jurul gâtului. • Tot ocoli (Ca) = jur împrejur. Toţ şedu ocol de şpurget (Sâ-Fă) = toţi şed în jurul cuptorului. • Ocoli / ocol de + gen. (Pu / Sâ-Fă) = a) pe lângă. Sora l-a-v rugât si plâns-a ocoli de ie (Pu I 4/63) = sora l-a rugat şi a plâns pe lângă el; b) pe la. Ocoli de podne vire gospodărită (Pu 14/18)= pe la prânz vine stăpâna; c) prin prejur. Hitţ ţa pâre ocoli de ţestg (Pu I 5/24) = aruncă pâinea aceea de jur împrejurul drumului; d) în jur: Crâl'u pure vardiiâni ocoli de s§ stâle (Pu I 16/13) = împăratul pune paznici în jurul grajdului său. Si ie verit-a colo si aflăt-a dvanaist ocoli de foc (Pi II 5 S) = şi au ajuns acolo şi au aflat doisprezece în jurul focului. Lupu s-a motţit ocoli de bâţvq (Ko S) = lupul a s-a învârtit (a hoinărit) în juml butoiului. Iei' fost-a ocoli de foc (Ko S) = ei au fost în juml focului; e) între, de colo colo, de la una la alta. • Âmnă ocoli de câse (Ko S) = a umbla de la o casă la alta.
259
ocoliţa
ocripi
• Mere ocoli de căsa (Da) = vorbi luând-o pe ocolite, pe departe. ^ Cf. ocolo. + cr. okoli.
    ocoliţa (Sâ-Fă) s. f. împrejurime, apropiere. • Mere ocolite (Da) = a umbla lela, a pierde vremea. + cr. okolica.
    ocolite v. ocolita.
    ocolo (Ga-Di, Ko) adv. în jur, în jur de, împrejur, primprejur. Ocolo co de tnăla (Ko J) = în jurul vetrei bocşei. ^ Cf. ocoli. + cr. okolo.
    ocol' v. ocoli.
    ocopşi (Ca, Ko J, Fi 1114 N, 1120 J Sd, Sâ-Fă), ocupfi vb. IV tr. şi refl. I. tr. 1. A prăşi (porumbul). Cu motica se ocopţ (Ko J) = cu sapa se prăşeşte. Trukina se ocop$ cu plugu (Ko Sd) = porumbul se prăşeşte cu plugul. Ocopţi trukina (Da) = a prăşi porumbul. Io ocopes (Fi 11120 J Sd), io ocopves / ocopvez (Fi 11120 Sd) = eu prăşesc. 2. A desţeleni (Fi 1114 A). 3. A creşte (Ca). II. refl. A se dezvolta.
    Cf. ocopui, narovşi, porahl'ţi, rahl'ţi, sapă 2, zubatl. + cr. okopati.
    ocopui (Pa, Ko J), ocopui [?] (ALR II N 1/100) vb. 4. tr., iter. A săpa (porumbul) prima oară, a prăşi. Noi cumpiru ocopuim (Ko J) = noi prăşim cartofii. *y- Cf. ocopui, sapă 2. + iter. al lui ocopgi.
    ocopui v. ocopui.
    ocorâie s. 1. Bucurie. Cârle de ocorâie â tresţ cu coda (Pa) = câinele de bucurie dă din coadă. 2. Vitejie (Pa).
    ocorâjân (Pa) adv. 1. Vioi. 2. Viteaz.
    ocoti (Ko 1384 J) vb. IV tr. (Despre scroafă) A făta. Cf. oprasl, osvinl.
    ocrâiec (Pa) s. Doagă mică, aripă. ■ PI.: ocrâiţi.
    ocravitg v. ocravit.
    ocresi v. oclesi.
        * *
    ocripi (Ca, Da) vb. IV tr. şi refl. A (se) întări, a (se) înzdrăveni, a (se) face bine, a (se) drege. Căn nuşcare nu stâie blre, se l'-ai dât cafelu o nuşte, l-ai făcut bire stâ, tunce l-ai ocripit (Da) = când cuiva nu-i este bine, dacă i-ai dat cafea sau altceva, l-ai făcut bine, atunci l-ai ‘ocripit’. Ocrepţ-te cu jmul'u de vir (Da) = drege-te cu paharul de vin. + cr. okrijepiti.
260
ocroni
                                                                                        V
oc
   ocroni v. ocruni.
   ocruji (Ko J) vb. IV tr. A înconjura. Casa ocrujita cu codru (Ko J) = casa înconjurată de pădure. + cr. okruziti.
   ocruni (Pa, Da), ocroni (Ca) vb. IV tr. 1. A încununa. (Ca, Da). 2. A împodobi (Ca). 3. A împărăţi. A ocrunît (Pa) = a împărăţit. + cr. okruniti ‘a încununa’.
   ocrunit (Pu), f.: ocrunitg (Pu) adj. încununat. Iuv§ furu boii ocrunît cu rozele (Pu I 5/15) = unde vor fi boii încununaţi cu trandafiri. Part. lui ocruni. ocrunitş v. ocrunit.
   octobâr (Ko J, Fo 228 J), octobâru (Fi 358 J, Fo 225 J), octobru (Ga.-Di, Fo 228 L), ohtobâr (By, Na II J, Pi, ALR II N 2/606), otobâr (Ko J, Sâ-Fă, Fo 228 J,), otobre (Ko S), otober (Fo 228 J), october (Fo 228 J) s. m. Octombrie. Cf. mihoşnac(u). + cr. oktobar. ven. octobre. octobâru v. octobâr. october v. octobâr. octobru v. octobâr.
   ocupei vb. IV tr. A ocupa. + cr. dial. okupat, ven. ocupar, it. occupare.
   ocupşi v. ocopşi.
   ocupeit (Da) adj. Ocupat. Io-m fost ocupeit cu lucru şi ie verît-a cîia sviri la mire (Da) = eu am fost ocupat cu lucrul şi el a venit aici să piardă vremea la mine. + Part. lui ocupei.
   ocvir (ALR II 143/3913) s. Cadru (la icoană), ramă, chenar. (La albinărit) a) Beţele ce se pun în ştiubei, pe care albinele îşi clădesc fagurii; b) Ramă la stupii sistematici. ■ PI.: ocvire. + cr. okvir.
   oc (By, Pi, Ba Gb, Mo, Ca, Po J, ALR II N 3/665, Ko J, Pe-Ne J N 5), oca (Pi, Ca, ALR I 2/201 J, 2/205 B J, Ca, Ko J Sd, Da), oţ (By, Pu, Pi, Ba S, Pe-Ne N), oţa (By, Pu) adv. Aici, pe aici, încoace. Oc viro câtra mire! (Mo. 52 S) = vino aici la mine! Sutlo, virîţ oc! (Pe-Ne J) = naşo, veniţi aici! Âsiru zice bovului: viro oc, bovule! (Ko J) = măgarul îi zice boului: vino încoace, boule! Viro tu oca, betâru! (ALR I 2/201 J) — vino tu aici, bătrâne! Cuma, oc /virîţ! (Pe-Ne S) = cumătro, veniţi aici! Cui în, viro oţ! (Pe-Ne N) = vere,
261
oca
ocisti
vino aici! Teto, oţ viro! (Pe-Ne N) = mătuşă, vino aici! [Se zice] anca şi oc (Po. J) = [se zice] ‘anca’ şi ‘oc’. Oca ântru stţle-i o doniţa (Ia 41/121 N) = aici între stele e o domniţă. Mes-a oca şi colţ (Ko J) = a mers pe aici şi pe acolo (în toate părţile). Va fi mai bire veri oca (Da) = va fi mai bine să vii aici. Ţ-âi nebore moi oţa verii? (Pu I 18/14) = de ce ai venit aici nenorocitul meu? ^ Cf. ânc, aciia.
   oca v. oc. ocale v. ot'âle. ocale v. ot'âle. ocârni v. ocerni. oceh v. ocuh.
   ocehni (Fi 1002 Z) vb. IV tr. A rupe, a frânge. Io ocehnes grâna (Fi 1002 Z) = eu rup creanga. ^ Cf. ocehni, pribi, star, zlomi. + cr. dial. ocehmuti ‘a smulge, a desprinde de trunchi’.
   ocenâş (Ko J, Sâ-Fă, Da), ocinaş (Ca) s. m. 1. Rugăciunea „Tatăl Nostru” (Ca, Sâ-Fă, Da). Zmoli ocenâşu (Da) = a spune, a recita rugăciunea Tatăl Nostru 2. Colier, salbă (Ko J). + cr. ocenas (oce + nas)
   ocerni (Ba J), ocârni (ALR II N, Da), oţârnl (Ba S) vb. IV refl. A se înnegri, a se mânji. S-au ocârnit cu săiile pre mâra şi pr-obrâz (ALR II N 5/1455) = s-au înnegrit (mânjit) cu funingine pe mână şi pe obraz. Totu m-am ocârnit cu câle sâi (Da) = m-am înnegrit tot cu funinginea aceea. + cr. ocrniti. ocestl v. ocisti.
   oceşl (Da) vb. IV tr. A pieptăna. + cr. ocesati, ocesem. ocihnl (B) vb. IV intr. A strănuta. Mi s-a odihnit (ALR I 78 E) = am strănutat. Cf. kihni. ocinaş v. ocenâş.
   ocisti (Ga III, Ko J, Fi 1124 Sd, 233 J Sd, Sâ-Fă, Da), ocestl (Pi, Ca) vb. IV tr.şi refl. I. 1. A curăţa. Io ocistes grozdu de ghile zârne (Fi 1233 M Şc) = eu curăţ ciorchinele de boabele putrede. 2. A plivi (Fi 1124 Sd). Âns ăm ocistit tota hiva (Fi 1124 Z) = singur am plivit tot locul (ogorul). Ocisti de prolog (Fi 1124 Sd) = a plivi (a curăţa) de pir. II. refl. A ierta. Pecâtele se ocestesc ân pârgâtorie
262
ocivei
odârni
(Pi) = păcatele se iartă în purgatoriu. Cf. guli 2, oplivi 1, plivi; pârdonei, perduna, oprosti 1, zemeri. + cr. ocistiti. ocivei v. ocuvSi
   ocnic (FI 188 Q s. m. Pleoapă. Cf. căpl'a 4, căpiţa, vâr de ocl'u. ♦ cr. dial. ocnik (cr. lit. ocnik ‘cătare la puşcă’)
   ocnac (Fi 138 Şc) s. m. Dinte canin de porc, colţ. -v* Cf. dinte I dintu de porc,podocnac 2. + cr. ocnjak.
   ocubi (Po B), ot’ubi (Fi 1003 Z) vb. IV tr. A tăia. /o voi ocubi un mnelovâţ (Po B) = eu voi tăia un stejar. ^ Cf. pripili. ocuf v. ocuh.
   ocuh (ALR II 133, Ko J, Fi 526 J Sd), ocoh (ALR I), oţuh (Ko B, Fi 526 J S), ocuf (Da), oceh (Pe-Ne N, Da), ot'ehu (Pi) s. m. Tată vitreg. [I se zice] ocoh la cela ce se mâja merită după a doile om (ALR I 2/154 J) = [i se zice] tată vitreg acela cu care mama se mărită după al doilea bărbat. Ocehu lu fecoru (Pe-Ne N) = tatăl vitreg al băiatului. ■ PI.: ocuh (Fi Sd), ocuhi (Fi J), oceh (Pe-Ne N). + cr. ocuh.
   ocuvei (Ca, Ko J), ocivei (Da) vb. IV intr. 1. A feri (Ca, Ko). Domnu t-a ocuveit cu ştârbast om mâncâ şi cu şl'op jucă aii âmnă (Ko J) = ferească-te Dumnezeu să mănânci cu omul ştirb şi să joci sau să umbli cu omul şchiop. Neca te domnu ocive şi mâica boija (Da) = să te ferească Dumnezeu şi Maica Domnului. 2. A scuti (Ca). 3. A păzi. Sâmo se na domnu ocuvgire, rem na spasi denc (Ko J) - numai dacă Dumnezeu ne va păzi, ne vom scăpa de aici. + cr. ocuvati.
   odalei vb. IV refl. A se îndepărta. M-am odalţit de la căsa (Pa) = m-am îndepărtat de casă. + cr. dial. odaljiti.
   odâte (By) adv. Odată, -y* Cf. o vota. ♦ rom. odată, odâhni (Da) vb. IV intr. A respira adânc. + cr. odahnuti. odârjavâniie (Sâ-Fă) s. f. Menţinere, întreţinere. + cr. odrzavanje.
   odârni (Pi) vb. IV tr. A renunţa la, a abandona, a părăsi. Odârne tu a te fet şi goig ceşti doi fecor, t-ari pinez (Pi II 70 Se) = părăseşte-ţi copilul tău şi îngrijeşte-i pe aceşti doi copii care au bani. + cr. dial. odrniti.
263
odbi
odgovori
   odbi (Da) vb. IV tr. A împiedica, a întrerupe. + cr. odbiti. odbor (Ko) s. m. Consiliu, comitet. (în sintagma preluată ca atare din croată. Clan upravnog odbora (Ko) = membru al consiliului local.). + cr. odbor.
   odelfi (Fi 1731 J) vb. IV tr. A coji, a jupui scoarţa unui copac. Io odeles scorţa (Fi 1731 J) = eu cojesc scoarţa, -v* Cf. l'upi, ol'upi.
   oderi (Pu, Pu, ALR II, Ca, Ko J, S, Pe-Ne J S, Sâ-Fă, Da) vb. IV. tr. A jupui (un animal tăiat), a beli. Eg secura si uţide-me si cuţitu, pac me oderţ (Pu I 8/44) = ia securea şi cuţitul şi omoară-mă, apoi jupoaie-mă. L-am iâpa oderit (Pu I 22/38) = i-am jupuit iapa. Oderes (ALR II N 2/529) = jupoi. Când oderîm oia âm o coje (Pe-Ne J) = când jupuim oaia am o piele. Ie te va oderi (Ko S) = el te va jupui. Oderi porcu (Da) = a jupui porcul. Cf. oderivţi. + cr. oderati.
   oderit adj. Jupuit. Ia mislit-a ke-i tot oderit, ke l’-a coja dispre ie lât (Pe-Ne 5) = ea s-a gândit că-i tot jupuit, că i-a luat pielea de pe el. + Part. lui oderi.
   odyârni (Ko J) vb. IV tr. A da la o parte, a scoate. Odyârni pemintu (Ko J) = a scoate pământul. + cr. odgrnuti.
   odgoiui (Sâ-Fă) vb. IV iter. A creşte copii, a educa: Samo diţ-am avut şi ansa âm odgoiuit (Sâ-Fă) = numai copii am avut şi i-am crescut singură. + cr. odgojiti.
   odgovarui (Sâ-Fă) vb. IV iter. A răspunde (ceva). + cr. odgovarati.
   odyovori v. odgovorf
   odgvor (Ne-Ro J) s. m. Răspuns. Va tremetu odgovorele de ce aţ âbrebăt (Ne-Ro J) = vă trimit răspunsurile la ce aţi întrebat. ■ PI.: odgovore. + cr. odgovor. odyovori v. odgovorf
   odgovori (By, Ge, We I, Pi, Ga-Di, Ba J Sd, Mo, ALR II 26, Ne-Ro J, Da), odyovori (Ko J), otgovori (Sâ-Fă), otgovari (Pu) vb. IV intr. A răspunde. Iă-l’ odgovarq ke morq trei vote lu câlu potcovele gambişi (Pu I 4/61) = ea-i răspunde că trebuie să schimbe de trei ori potcoavele calului. Bişcupu odgovorit-a neca face bur obed şi fermeit-a prevtu şi caştaldi pre obed (Pi) = episcopul a
264
odiiei
                                                                          odovât
                                                                                »
răspuns să facă prânz bun şi i-a reţinut pe preot şi pe epitropi la prânz E iă zâino a razumit ce iei' vor şi odgovorit-l'-a (Mo 60 S) = şi ea a înţeles imediat ce vor ei şi le-a răspuns. Ie l'-av pre că odyovorit (Ko J) = el i-a răspuns la aceasta. Oprostiţ ke n-am mânt'e odgovorit pre avostre hărte (Ne-Ro J) = iertaţi că n-am răspuns înainte la scrisorile dumneavoastră. Mânt'e neg odgovores ântrebu căia (Ne-Ro J) = înainte să răspund îl întreb pe tata. Nu ve iadiţ, tot voi odgovori (Ne-Bi N) = nu vă necăjiţi, vă voi răspunde tot (la toate). Iel'-l' otgovarescu ke iel'-s siromăs (Pu I 4/89) = ei îi răspund că sunt săraci. Cf. spure. + cr. odgovoriti. odiiei (Da) vb. IV tr. A urî. + it. odiare. odio (Da) s. m. Ură. ♦ + ven., it. odio.
    odlican (Sâ-Fă), f.: odlicna (Sâ-Fă), n.: odlicno adj. Excelent. Odlican, odlican! Câşu-i bur (Sâ-Fă) = excepţional, excepţional! Caşu-i bun. + cr. odlican, -cna, -cno. odlicna v. odlican. odlicno v. odlican.
    odlomi (Ko J) vb. IV tr. A rupe din ... + cr. odlomiti. odluci (Ko J, Da) vb. IV tr. şi refl. A (se) decide, a (se) hotărî. Fil'u av odlucit ke va ii (Ko J) = fiul a hotărât că se va duce. + cr. odluciti.
    odmah (Pi, Ko B J, Da) adv. îndată, cr. odmah. odmaşi (Da) vb. IV tr. A face slujba religioasă. Jută odmaşi (Da) = a ajuta la facerea slujbei. + cr. dial. masit (< masa ‘slujbă religioasă’.
    odmâne (Pu) adv. Decât. Nu făţe admâne de lâ-me (Pu I 18.24*) = nu face altceva decât să mă iai (cu tine). ^ Cf. almeno.
    odmor (Sâ-Fă) s. n. Concediu + cr. odmor ‘odihnă, vacanţă, concediu’.
    odmori (Ko J) vb. IV refl. A se odihni. ♦ cr. odmoriti (se).
    odocei (Pu) vb. IV tr. A zări [?]. Si fil'a-l odoce ke vire (Pu I 22/40) = şi fata îl zăreşte că vine.
    odori (Pa) vb. IV tr. A căpăstra, a tivi arătura cu o brazdă de jur împrejur.
    odovât v. udovât.
          t          »
265
odovita
      *
                                                                           oduji
   odovita v. udovita.
          t          *
   odpisşi v. otpisgi. odprosti v. oprosti.
   odredi (Ko J) vb. IV tr. 1. A hotărî. 2. A denumi. + cr. odrediti. odreni (ALR I, Fi 411 Sd), odrini (Fi 411 Q 1. A respinge, a opri, a îndepărta. 2. A înţărca (Şi în sintagma Odreni de la ţiţa / di la ţiţg - Fi 411 Sd / Da). Muaia odrenit-a fecoru (ALR I 2/229 B) = mama a înţărcat copilul. Odreni viţelu di la ţiţe (Da) = a înţărca viţelul. Cf. odvârni, razânveţa, rezvârni. + cr. odrenuti. odrini v. odreni.
   odron (Fi 85 S) s. m. Surpătură. Cf. odruşina, omola 2, ruşevina. ■ PI.: odron. + cr. odron.
   odrubit (Ko J), f.: odrubita (Ko J), n.: odrubito (Pa, Ko J) adj. Tăiat, retezat (Ko J). (Despre urechea oii) Retezată, ciuntită la vârf (Pa). + Part. lui odrubi ‘a tăia, a reteza’, odrubita v. odrubit. odrubito v. odrubit.
   odruşina (Fi 85 J) s. f. Surpătură. -9* Cf. odron, omola 2, ruşevina. ■ PI.: odruşine.
   odsândi (oţândi) (Ko J) vb. IV tr. A adjudeca. + cr. odsuditi. odseci (Fi 1739 Se), otseci (Fi 1730 J), oţeci (Ko J), oţâci (ALR I 2/212 J) vb. IV. tr. 1. A tăia. [Bâbiţa] oţâcş buricu (ALR I 2/212 J) [moaşa] taie buricul. Ce oţâcş buricu (ALR I 2/212 J) = care taie buricul. 2. A reteza, a tăia (a scoate, a elimina prin tăiere). Juca se oţecţ (ALR I 47 J) = fierea se taie. Oţecit l'-av ân picâr (Ko J) = i-au tăiat un picior. Io otseces grânele (Fi 1730 J) = eu curăţ crengile (tăindu-le). 3. (Despre pomi) a) A tăia, a reteza crengile unui pom (Fi 1739 J N Sc T); b) A coji, a curăţa de coajă crengile unui pom (Fi 1730 J). ^ Cf. obreji, obrijuj, obrijvqi, obsikqi, ocleşi, oyoli, oieşi, otseci, potcleşi. + cr. odseci, odsjeci.
   odsudi (Da) vb. IV tr. A pronunţa o sentină. + cr. odsuditi. oducl'â (Da) vb. IV tr. A deochia. + o + ducl'â. oducl'u (Pi) s. Deochi. La âpa-n gl'ăj şi-l resfâce de oducl'u (Pi) = ia apă în pahar şi-l dezleagă de deochi. + Postverbal al lui oducl'â. oduji (Ko J) vb. IV refl. A se achita de o datorie, a plăti o datorie.
266
odupâl
                                                                                   oglasiti se
Cum se va ie odujî lupului (Ko J) = cum va plăti el lupului datoria. 4 cr. oduziti (se).
    odupâl (By, Ge) adj. Simplu.
    odvârni (în sintagma Odvârni de la ţiţa - Fi 411 L). A înţărca. Cf. odrenl, razânveţâ, rezvârnl 4- cr. odvrnuti, odvrnem. odvi (Ko J) vb. IV tr. A desfăşa, a desfăşura, odvoii (Ne-Ro J) vb. IV tr. şi refl. A despărţi, a separa. (în propoziţia Cârele zadenlt âş kicţ din ALR II N 5/1464) Nu s-av bire odvoilt „âş kicţ”, razmacu vire după â: cârele zadenlt â şkicţ (Ne-Ro J) = nu s-a despărţit bine ‘âş kicş’, spaţiul vine după â: câinele lovit ‘â şkicş’. 4- cr. odvojiti.
    odvoiito (Ne-Ro J) adv. Despărţit, separat. Atunce se morţ odvoiito pis ţi cu do besqde (Ne-Ro J) = atunci trebuie să se scrie despărţit, în două cuvinte. 4- Part. lui odvoii.
    odzârni vb. IV tr. A pleca, a se urni. Ân odzărnlt din câsa, c-a fost osta, rat (Sâ-Fă) = am plecat din casă (de acasă), că a fost război, ofâlo (Da) adv. Involuntar, din neatenţie.
    ofaşşi (Ko J) vb. IV tr. şi refl. I. tr. 1. A înfăşa (copilul în scutece). 2. A înveli. 3. A înfăşură. II. refl. A se înfăşură, a se înveli. 4- cr. ofasat (o + fasat < it. fasciare).
    ofendi (By, We III, Ga-Di, Pi, (Ca), Da) vb. IV tr. şi refl. I. tr. A ofensa, a supăra (By, We III, Ga-Di, Pi, Da). 2. A vătăma (a jigni) (Pi). II. refl. A se ofensa. (Ca). Gospodinu s-a uredit [?] (corect: uvredit) (aii ofendit), facut-l'-a ur batiment (Pi II/3 S) = domnul s-a ofensat, l-a dat în judecată. 4- ven., ofender, it. offendere, cr. dial. ofiendit (se).
    ofico (Da) s. f. Oficiu, birou. 4- it. officio.
    ofrişkşi (Pa) vb. IV refl. A se răcori. Me ofrişkes (Pa) = mă răcoresc. 4- cr. dial. ofreskati se.
                      ofiţir (Ca, Ko J, Fo 125 J Sd, Da) s. m. Ofiţer. ■ PI.: ofiţlr (Ca,
                                     Da, Fo 1257 N L), ofiţiri (Fo 125 B Sc). 4- cr. oficir.
    oftâr v. ovcâr.
      *
    oyârâc v. oyârâc.
                   oglasiti se (Ne-Ro J) vb. IV refl. A răspunde (la scrisoare). Va rogu neca oprostiţ ce nu m-am oglasit mânt'e (Ne-Ro ) = vă
267
oh
oie
rog să iertaţi că nu am răspuns mai înainte. + cr. oglasiti (se) ‘a răspunde la apel’.
    oh (Ko J) interj. O, oh, aoleu. Oh, mă sân trudân (Ko J) = oh, chiar sunt obosit. + cr. oh.
    ohladi (Pa, Ca, Ko J, Sâ-Fă, Da) vb. IV refl. 1. A se răci. Lâptele se lăsa ohladi aii umărzni (Pa) = laptele se lasă să se răcească. Lâsu lâptele ohladi (Sâ-Fă) = las laptele să se răcească. 2. a) A se răcori. Me vresu zălica ohladi (Da) = vreau să mă răcoresc puţin;
b)  A se răcori stând la umbră (Ca). Cf. umărzni. + cr. ohladiti (se).
    ohlamundgi vb. IV refl. A flămânzi. ■ Ind. prez.: io me ohlamundes, tu te ohlamundeşt, ie se ohlamundg, noi se ohlamundein, voi se / ve ohlamundeiţ, iei' se ohlamundescu.
    ohol (By, Mi I, Pi I, Da), f.: ohola (Da) adj. Fudul. Cf. oholţit. ■ PL m.: ohol', f.: ohole. + cr. ohol.
    ohola v. ohol.
    oholgi (Pi) vb. IV refl. A se fuduli. + cr. oholiti se.
    oholgit (By, Mi I, Pi) adj. Fudul. Cf. ohol. + Part. lui oholgi.
    oholiia (Pi I, Da), oholiie (Ko S) s. f. 1. Fudulie (Pi). 2. Mândrie, orgoliu (Ko S, Da). + cr. dial. oholija.
    oholiie v. oholiia.
    ohrani (Ko J) vb. IV refl. A se hrăni, a se nutri. + cr. dial. ohraniti.
    ohtobâr v. octobâr.
    oitâ v. oiitâ.
      » *
    oi (Ko J, Da) interj. Hei.
    oia v. oie.
    oîe (Ma~ By, We II, Ra, Pu, Pi, ALR II, Ca, Ia, Pe-Ne C J N Sc, Ko J Sd, Fi 1399, Sâ-Fă, Fo 203 J, Ne-Bi N), oia (Ao, Mi I, Ie, Fo 23 Sd, Da) s. f. a) Oaie. Av zacol'it o oie, pac a din oie viat o budila aii o mâţa (Mo 122 J) = a tăiat o oaie, apoi a luat din oaie un maţ. Oia abe negru ml'e zleze (Ra) = oaia albă fată miel negru. Oia âre doi ml'el' (Pe-Ne J) = oaia are doi miei. Lupu a poidit oia (Pe-Ne J) = lupul a mâncat oaia. Oia âre ml'el, âre doi ml'el' (Pe-Ne Sc) = oaia are miel, are doi miei. Zecol'i oia (Ko) = a tăia oaia. Oia bl'ara
268
oieni                                                             oiic
(Fi 1399 Sd), oia bl'erq (Fi 1399 N S), oia blekţ (Fi 1399 J Z), oia bl'ekţ (Fi 1399 Sd) = oaia behăie. Un pastir fost-a la oi (Pu I 9/1) = un păstor a fost la oi. Câte oi ări? = câte oi ai? (ALR II N 6/1695). Oi av avut, şi blăya cuda (Pe-Ne J) = au avut oi, şi multe vite. Când am oile pascavqit m-a caţât nopta (Pu I 9/29) = când am păscut oile m-a prins noaptea. Lupi mârâncu oile omirlor (ALR II N 6/1582) = lupii mănâncă oile oamenilor. E nuntru fost-a oile (Pe-Ne S) = iar înăuntru au fost oile. Docle-m oile păscut, ţiţele tot mna-a crescut (Ia 18/26 N) = în vreme ce am păscut oile, ţâţele mi-au tot crescut. Oile se mirâia-n codru, şi vâţile, păşte (Pe-Ne S) = oile se mânau la munte, şi vacile, să pască. N-âm vut nicad de fâţe cu oile (Pe-Ne C) = n-am avut niciodată de-a face cu oile. Oile şi câprele bâtu-se cu cornele (Fi 1416 Şc) = oile şi caprele se bat cu coamele. Oile se bătu cu câpu (Fi 1416 Z) = oile se bat cu capul. Lu noştri susez crepât-a tote oile şi câprele (Fi 103 Sc) = vecinilor noştri (lu vecinii noştri) le-au crăpat toate oile şi caprele. Tirara oie nu dâie lâptele (Ne-Bi N) = oaia tânără nu dă lapte. Oiile mergu prin strinta căle (Ne-Bi N) =oile merg pe cărare; b) Mioară, oaie de doi ani (Pa); c) Strămioară, oaie de trei ani (Pa). • Oile pre I ân cer (Fi 34 N I B Şc T) = nori în formă de oi. • Câşu de oie (Fi 1508 Sd), caşu de oi (Fi 1508 J Sd) = brânză de oaie. ■ PI. art.: oi, pl. a.: oile (ALR II, Pe-Ne C S, Fi Sc Şc Z), oiile (Da). + lat. ovis, -em.
    oieni (Pi, Ko) vb. IV refl. (Despre oi) A făta. Oia s-av oienit (Pi) = oaia a fătat. Oia porta cine miseţi şi atunce se oienş (Ko J) = oaia poartă (sarcina) cinci luni şi atunci fată. + cr. ojanjiti (se).
    oievi (Pu, Ca, Ne-Ro, Da) vb. IV refl. 1. A da un semn de viaţă. Fost l'-a fome e frikg l'-a fost oievi-se (Pu I 9/3) = i-a fost foame, dar i-a fost frică să dea un semn de viaţă. 2. A se ivi (Ca). 3. A se ridica (Ca). 4. A anunţa (Da). 5. A răspunde (la o chemare) (Da). Ie nu pote hmoce pisqi ke-i târo zăuzet, pa se va oievi când puture (Ne-Bi N) = el nu poate să scrie acum, dar va răspunde (la scrisoare) când va putea.
    oiic (Fi 957, 974 J), oiit' (Fi 957 Şc, Da) s. m. şi n. 1. Oişte (Fi 957 J M). 2. Stinghii la şaretă (Fi 974 J). 3. Proţap pentru prinderea la car a celei de a doua perechi de boi (Da). Sr Cf. cl'uc 5, timun,
269
oiita
ojog
stânga 1, 2. ■ PI. m.: oiic, oiicure (Fi J), f.: oiit'e (Fi Şc). + cr. ojic (Diminutiv al cr. oje ‘oişte, ptoţap’).
    oiiţa (Fi 1190 T Z, Ne-Bi N, Da), oiţa (Sâ-Fă) s. f. 1. Oaie a) mică (Da); b) tânără, mia, mieluţă. Mnâla-i oiiţa pena zlejit-a (Ne-Bi N) = miaua e oiţa (oaia tânără) până [când nu] a fătat. Do oiiţe-s nggre, e do oiiţe-s ăbe (Ne-Bi N) = două mieluţe-s negre şi două mieluţe-s albe. • Oi iţe pre / ăn cer (Fi 34 N / S) = nori în formă de oi. 2. Cârcel la viţa de vie. Cf. cuciţa2 2, şpây 3, vitiţa 6. ■ PI.: oiiţe.
    ojâmnita (Pe-Ne J) s. f. Zerul înainte de a fi scoasă urda, jintită. Că se cVqma ojămniţa, decăn se câşu zvadţ (Pe-Ne J) = aceea se cheamă jintiţă, după ce se scoate caşul.
    ojbukei (Da) vb. IV tr. A tencui. Ojbukei căsa de fără (Da) = a tencui casa pe dinafară. + cr. ozbukati.
    ojdribi (Ca) vb. IV tr. A făta (corect, cu referire la iepe = a face jdribâţ ‘mânz’. Iăpa fost-a za ojdribi (Da) = iapa a fost a fata. + cr. dial. ozdibit, st. ozdrijebiti.
    ojedni (Ko J) vb. IV intr. A însetoşa, a fi însetat. Ojednit-am (Ko J) = am însetoşat, mi-a fost ste. + cr. dial. ozednit, st. ozednjeti. ojene v. ojena.
    ojena (Pe-Ne C J, Fi 459 C T Z, Fo 138 J Sd, Da), ojene (Ca), ozena (Pu) s. m. Mire. Dârco ie muşâta ojene (Pe-Ne J) = Darco e mire frumos. Cumi-s cel'i ce trăgu ojena la basgrica, la zacon (Pe-Ne C) = ‘cumi’ sunt cei ce conduc mirele la biserică, la cununie. Ie-ntrgbg iuvţ-i ozena (Pu I 15/9) = el întreabă unde-i mirele. ^ Cf. frăer 2, tirer 2, şpojo. ■ Arţ: ojena (Pe-Ne N), pl. a.: ojeni (Fi C T Z, Pe-Ne C). ■ Pl. m.: ojen (Pe-Ne C J, Fo 138 J S N S), ojeni (Fi 459 C T Z, Fo 138 B Sc), ojena (Da). + cr. cak. ozenja. ojene (Pe-Ne .7) s. f. Mireasă. ^ Cf. nevesta 6, şpoja, tirer 3. ojivi (Ko J, Da) vb. IV refl, 1. A reînvia (Ko J, Da). 2. A renaşte (Da). + cr. dial. ozivit, st. ozivjeti.
    ojmi (Pa, Da) vb. IV tr. 1. A stoarce. Sâturile se ojmes (Pa) = fagurii se storc. Ojmi roba cân se rejentţ (Da) = a stoarce hainele când se clătesc. Ojmi limunu (Da) = a stoarce lămâia. 2. A frământa. Ojmes câşu (Pa) = frământ caşul. + cr. ozeti, ozmem. ojog (Pi, Pe-Ne N) s. m. Vătrai.
ojuic
olina
    ojuic (Sâ-Fă) s. m. Martie. 4- Cf. mârâcu. + cr. ozujak.
    okihni (Fi 216 M, Da), ot'ihni (Fi 216 Sc Şc Z) vb. IV intr. şi refl. A strănuta. I. intr. Io okihnesc (Fi 216 Sc) = eu strănut. II. refl. Io me ot'ihnes (Fi 216 Şc) = eu strănut. Cf. kihqi, kihni, t'ihni. -4- o + kihni.
    okini (Da) vb. IV tr. A rupe, a tăia.
    okisşi (Sâ-Fă) vb. IV tr. A acri, a mura. 4- Cf. kisf. + cr. dial. okisat.
    ola (Ie, Ga IV, Ba N, ALI 5/440 J B, Pe-Ne J, Fi 591 Sd, Fo 206 B L, Sâ-Fă, Da), ole (Fi 591 J), olţ (By, Ge, Pi, Ca, Ko J B S Z, Pe-Ne N S, Fi 591 N S) s. f. 1. Oală (Ga IV, Pe-Ne J S, Fi 591 J Sd). Io âm ola cârg cuhţ far de foc (Pe-Ne S) = eu am o oală care fierbe fără foc. Cusurle de ol§ (Pe-Ne S) = cioburi de oală. Ola mqre na cusure (Pe-Ne N) = oala se face bucăţi (se sparge). Ola kipţ (Fi 344 Z) =oala fierbe. Ola de pemint (Ko J / Fi 591 ZI Sâ-Fă) = oală de pământ. Ola dimboca (Da) = oală adâncă. Noi cuhŞin roba ân olg (Pe-Ne N) = noi fierbem rufele în oală. 2. (Mai ales la pl) Vase (Fi 1175 J). • Ola za zelivŞi (Fi 1095 M) = stropitoare. • Mikg olg (Fi 592 S) = oliţă. 3. Găleată (Fo 206 B L). Cf. buriţa 2 a, yolida, goligriţa, pinăta, posuda 1, piatanţa, şesula 3, zal'i ■ Pl.: ole.
    lat. olla.
    olac v. oblac.
    olac v. vlah.
    oleandâr (Fi 1883 J) s. m. (O)leandru. Cf. lândru, levander 1. -4- cr. oleandar, ven. oleandro.
    oledeni (Da) vb. IV tr. A răci. -4- cr. oledit se, oledim se ‘a îngheţa, a se congela’.
    oii (Sâ-Fă) vb. IV tr. A vărsa. -4- cr. uliti.
    oliciţa (Fi 592, 599 J, Sâ-Fă) s. f. 1. Oliţă (Fi 592, Sâ-Fă). 2. Ceaşcă (Fi 599 J). Cf. oliţa2, klcara, Idkera, scudela, şâliţa. ■ Pl.: oliciţe. •4- ola + -iciţa.
    olina1 (Da), olinţ (Ko S) s. f. Oală mare, oloi. O măre olinq (Ko 5) = o oală mare. -4- ola + —ina /—ine.
    olina2 (Ko J) s. f. Intestinul gros. Mâţu de cur iii ‘sau’ olina (Ko J). 4- Cf. mâţu de cur, mâţu curului, oliţa.
271
om
olinţ
    olinţ v. olina1.
    oliţa (Pe-Ne C N, Fi 289, Sd, 710 M Şc, Da) s. f. 1. a) Maţ, intestin (Ko, Fi 289 Sd). Oliţa [R], budila [V] (Pe-Ne C); b) Maţul gros (Ko J) (Şi în sintagma Mâţu de cur (aii oliţa). 2. Sângerete (Fi 710 M. Şc). Oliţa de porc nepunita cu sânje, farira şi jmâre (Da) = maţ de porc umplut cu sânge, faină şi jumări (= sângerete). Cf. budila 1, 2, cârnăt 1, olina2. ■ PI.: oliţe (Fi), oliţe (Ko S). + cr. cak. olito.
    oliţa (ALI4/353 J, ALI 5/440 B S, Fi 592 Sd, Da), oUţş (Fi 592 S) s. f. 1. Oliţă (Şi în sintagma Mike oliţq — Fi 592 S). 2. Ulcică (ALI 5/440 B S) 3. Ghiveci de flori (ALI 4/353 J). Cf. oliciţa, pot2, şcâtula 1, văzu. ■ PI.: oliţe. + ola + -iţa.
    oliţş v. oliţa.
    olovş (By, Ge, Pi, Ko S), ulovş (Ko S) s. f. Plumb. + cr. olovo.
    olrait adv. Bine, în regulă. Mâia murit-a şâpte ăn nâsta, ma câce-i inca olrăit (Ne-Per NY) = mama a murit acum şapte ani, dar tata-i încă bine. + engl. all right.
    oltâr v. altar.
    oluia (Mo J, Fi 5o Z) s. f. Furtună, uragan. Nevrema aii oluia a molgit (Mo 137 J) = furtuna a încetat. Cf. fortune, leverin, nevrgme, temporăl. ■ PI.: oluie. + cr. oluja.
    olupi v. ol'upi.
    oluştrşi (By, Ge, Pi) vb. IV tr. A lustrui. Oluiştresc (Ge) = lustruiesc. + cr. cak, olustrat (< ven. lustrăr, it. illustrare).
    ol'ie v. ul'e.
    ol'upi (Ko J, Fi 1616, 1739 Sd), olupi (Fi 1616 J, 1739 Sd, Da) vb. IV tr. 1. A curăţa (de coajă), a coji, a descoji (Ko J, Fi 1616, 1739 J Sd). Ol'upi trukina (Ko J) = a curăţa porumb(ul). Io ol'upes / ol'upeşc (Fi 1731 Sd / S) cora = eu cojesc scoarţa (copacului). Io ol'upes coja despre dăste / stâbla (Fi 1731 Sc I Z) st = eu cojesc scoarţa de pe copac. Olupi cumpiru (Da) = a curăţa cartofi. Cf. odelţi, l'upil, ocreşl, oyoll, oteşl, otsecl, mârvi 2. + cr. olupiti.
    om (By, Ao, We II, Mi I, Na I, Ge, Ma, Pu, Pi, Ba J Sd, Mo, Ga III, A LR I B J, ALR II, Ia, Ko J Sd, Pe-Ne B C. J N S, Fi 525 J Sd, Sâ-Fă, Fo 33 J Sd, Da), omu (Ba L, Fo 22LFo 33 ) s. m. 1. Om
272
om
om
(Ma, Ba J Sd, Sâ-Fă). Nu âvde ce omiri cuvintu (Ba J), nu âvde ce ganescu omiri (Ba S) = nu aude ce vorbesc oamenii. Din câla lu omu bqt şi Domnu se dâie la o bândg (Pi II 82, Mo 33) = din calea omului beat şi Dumnezeu se dă la o parte. Omu gras ie sâr (Ga III) = omul gras e sănătos. Câsta om ie betăr (ALR I 2/189 J) = acest om e bătrân. A nostru prevt ie ân om iâco ştudiruit (ALR II N 6/1612) = preotul nostru e un om foarte învăţat. Cu mojl'ani omu mislş şi ştudirş (Pe-Ne J) = cu creierul omul gândeşte şi studiază. D-atunce âre lupu vâc frica de om (Ko 1/153) = de atunci lupului îi este întotdeauna frică de om. Un om necunoscut (Ko J) = un om necunoscut. Cân omu murivţ (Pe-Ne C) = când omul trage să moară. Cârstiiânu iii omu (Pe-Ne S) = ‘cărstiiânu’ sau omul. Un om, cârstiiân (Pe-Ne C) = un om. Tirar cârstiiân aii tirar om (Pe-Ne N) = ‘cărstiiân’ tânăr sau om tânăr. Omu de lume (Ba L) = om de lume. Lupi mârâncu oile omirlor (ALR II N 6/1583) = lupii mănâncă oile oamenilor. Ie mort omu (ALR II N 6/1606) = omul e mort. Gel'i omir tâţ au fost, iei' au furaveit boi (Pi II 5 S) = oamenii aceia au fost hoţi, ei au furat boi.' Spuru betâri omir (Pe-Ne S) = spun oamenii bătrâni. Omiri s-av ascuns prin conobe (Ko 1/152) = oamenii s-au ascuns prin pivniţe. Omirlor carorţ faci bire nu te zahvales (ALR II N 6/1685) = oamenii cărora le Iaci bine nu-ţi mulţumesc. • Omu ce ieţţ (ALR II 11/6883) = bâlbâit (omul care se bâlbâie). • Omu ce-nţelye (ALR II N 4/911) = om ager la minte (omul care înţelege). • Omu cu mâr a yura (Pa) = guraliv (om cu gură mare). • Om cu mâr ocl'i (Pa) = ochios (om cu ochi mari). • Omu far de măr (Fi 256 L S) = ciung, om fără o mână. • Om betăr = moşneag [?] ‘de la 45 de ani înainte’(ALR I 189 B). 2. Bărbat (Ba J Sd, Pe-Ne B J N, Sâ-Fă). O vota c-a fost ân om şi o mul'are (Mo 171 J) = a fost odată un bărbat şi o femeie. Omu ie sâr, mul'âra ie sâra (ALR I 1/132 J) = bărbatul e sănătos, femeia e sănătoasă. Tu te ver merită, omu-ţ va scapă (Ia 35/98 S) = tu te vei mărita, bărbatul îţi va fugi. Omu se ânsora (Pe-Ne J) = bărbatul se însoară. După misa toţ omiri mergu ân oştariia, e tote mul'erle mergu câse cuhşi merinda (Fi 728 B) = după liturghie toţi bărbaţii se duc la cârciumă, iar toate femeile se duc acasă să gătească de prânz.
273
omacni
omârskei
Omu şi mul'gr a se prontescu şi mergu-n baserica şi se maritu, preftu-l însora (Pe-Ne B) = bărbatul şi femeia se gătesc şi se duc la biserică şi se căsătoresc, preotul îi cunună. 3. Soţ (Ma, Pu, Fi 525 J Sd, Sâ-Fă, Da). Iâ s-a poşnit tânji le, ke-l' omu fale (We II 138/14) = ea a început să li se vaite că-i lipseşte soţul. Na trinăistile ân verit-a lei om restârzgit (Pu I 10/15) = în al treisprezecelea an a venit soţul ei zdrenţăros. Me om (Ko Sd, Pe-Ne C), a mev om (Ko J) = soţul meu. Io m-oi mărită si omu re pute poredân fi (Pu I 11/9) = eu mă voi mărita şi soţul ar putea fi rău. A tev om (ALRII 129) = soţul tău. festa om ie pre mul'ăre iădân (ALR I 2/278 J) = soţul acesta e gelos [?] (corect: supărat) pe soţie, festa-i me om (ALR I 2/271 B) = acesta este soţul meu. fe tu misleşti ke ie me om cârstian? (Pi 11/34 S) = oare tu te gândeşti că bărbatul meu e om? Ocoh [i se zice] la cela ce se mâia merită [?] după a doile om (ALR I 154 J) = ‘ocoh’ [i se zice] aceluia cu care mama se mărită după al doilea soţ. Ce jensca dăie omului şi porcului, că nu-i pl'erduto (Pe-Ne J) = ce dă soţia soţului şi porcului aceea nu-i irosit. Me om nu-i tota ziia câse (Fi 532 S) = soţul meu nu-i acasă toată ziua. Me om ăi din Rica (Da) = soţul meu e din Rijeka. 4. (In sintagma Fecoru far de om -Fi 465 Şc) Copil din flori [făcut fără soţ]. -v* Cf. cârstiiân, muj, muşki 2. ■ PI.: om (Ba C Gb Gd L), omir (Ba J N S, ALR I 189 B, ALR II N 6/1702, Pe-Ne C N S, Fi 525 J Sd, Fo 33 J Sd, Sâ-Fă), omiri (Ba C Gb Gd, Fo 33 L). + lat. homo.
   omacni (Ko J) vb. IV tr. A da jos. Omacni jos pemintu (Ko J)= a da jos pământul.  Cf. omiţui. + cr. omaknut, omaknem.
   omaji (ALR II, Ca, Ia), omoji (ALR II), vb. IV tr. şi refl. A (se) murdări. S-av omajit coşul'a de lut (ALR II N 4/1219 - 1220) = s-a murdărit cămaşa de noroi. Fecor, nu îiţ sup păt ke va veţ omoji (ALR II N 6/1824) = copii, nu vă băgaţi sub pat că vă veţi murdări. Cu cârbur nu mi-i ke t-gr omaji (Ia 25/50 J) = nu mi-e că te voi mânji cu cărbuni. S Cf. namaji. memaji, nemajgi 2. + cr. omazati. omaşei vb. IV iter. vb. IV tr. A face slujba religioasă. + cr. masi. omat'şi (ALR II N 4/1221) vb. IV tr. A păta (haina). Se omat'g = se pătează. ^ Cf. oblati. + cr. omastiti ‘ a unge, a gresa’.
   omârskei (Da) vb. IV tr. A murdări, a mâzgăli, a mânji, a păta.
274
o mârva
omola
Spel-te ke âri usnile tote omârskeite de şugo (Da) = spală-te că ai buzele toate mânjite cu sos. o mârva v. mârva. omârva v. mârva.
   omârvi (Ko J) vb. IV tr. A fărâmiţa, a fărâma. + cr. dial. omrvit.
   o mârvita v. mârvita.
            * »
   omehci (Sâ-Fă) vb. IV tr. A înmuia. Cf. zmehci. + cr. dial. omehcati.
   orniri (Da) vb. IV refl. A ajunge la înţelegere, a cădea de acord. Iei' s-a omirit (Da) = ei au căzut de acord. + cr. dial. omirit. omisfi v. omişfi.
   omisi (Pe-Ne Sc, Ko J, Sâ-Fă, Da) vb. IV tr. A frământa. Cân ie pâra omisita (Pe-Ne Sc) = când pâinea e frământată. Pâra omisi (Ko J) = a frământa pâinea. Aşa voi omisi (Sâ-Fă) = aşa voi frământa. Ci. fermentă, misi 2, omisei, pomişţi 2. + cr. omjesiti (Perfectivul lui mijesiti ‘a frământa pâinea’).
   omişgi (Pi S) vb. IV tr. şi refl. A frământa. Pâra se omisţ (Pi) = pâinea se frământă.   Cf. fermentă, misi 2, otnisi, pomişţi 2.
   omitar (ALR II N 3/897) s. Inginer hotamic. + cr. dial. ometar, (cit. geometar).
   omiţui (Ko J) vb. IV iter. A da jos. + iter. a lui omacni. omladina (Sâ-Fă, omladinş (Ko S) s. f. Tineri, tineret. Cuda omladina [avj mes ân cetâte şi cole s-â ponsurat (Sâ-Fă) =mulţi tineri (mult tineret) au plecat în oraş şi acolo s-au însurat. ^ Cf. goventu.+ cr. omladina. omladinş v. omladina.
   omlatl (Da) vb. IV tr. A termina de treierat. + cr. omlatiti. omoci (Da) vb. IV tr. A termina de umezit. + cr. omociti. omoji v. omaji.
   omola (Pi, Fi 66 Sc, Da) s. f. 1. Prăpastie (Fi, Da). 2. Ţărm (Pi). Omola-i de o banda şi de âta de ur potoc, cu pămînt o ârpi o stâble, far de câse ni nic (Da) = ‘omola’ e de o parte şi de alta a unui pârâu, cu pământ sau pietre sau arbori, fără case, fără nimic. 3. Surpare, povârniş (Fi 85 85 Şc, Da). 4. Stâncă. Cf. gropa 4, măla, mola, omola, prevâle. ■ PI.: omole.
275
omotgi
opadgi
    omotşi (Ko J, Fi 1262 Sd) v. IV tr. A înveli, a înfăşură. Io omotes calcunu cu cârpa (Fi Sd) = eu învelesc cepul butoiului cu (o) cârpă. Cf. motei 1, uvi 3, zamotqi. + cr. omotati. omilii (Pa, Ko J, Fi B) vb. IV tr. (Despre porumb) 1. A-l culege cu pănuşi cu tot, fără a scoate numai ştiuleţii. (Pa). 2. A desfăca (Ko J, Fi B). Trukina va fi omulita mânt'e de nopte (Fi 1151 B) — porumbul va fi curăţat înainte de a se înnopta. Cf. mârvi 2, mult + cr. dial. omulit.
    onaco (Ko J) adv. Aşa. Onaco fino (Ko J) = aşa frumos. <>- Cf. asa. + cr. onako.
  9
    oncrunitâ (Pi) adj. f. încununată. Nevesta oncrunitâ (Pi) = nevastă încununată. Cf. âncrunătâ. + Participiul lui oncruni.
    onda1 (Ko N S, Pe-Ne J Sc, Sâ-Fă) adv. (Croatism folosit în loc de ir. atunce, după că sau ţa votg). Atunci. Onda iei' a âtg zi mes ân sud la săndeţu (Ko 337 N) = atunci ei s-au dus a doua zi la judecătorie, la judecător. Şi onda lăptele aii câşu, sacalvţ yospodâr, po fiâvah, cât âl tukţ, acăţa câşu (Pe-Ne J) = şi atunci laptele sau caşul, fiecare stăpân, după capete [de oi] primeşte caşul.. Onda purem crima, sâre, ovu (Pe-Ne Sc) = atunci punem drojdia, sare şi oul. Cân se merita feta onda-i mul'ăre (Sâ-Fă) = când se mărită fata atunci e femeie. S Cf. atunce. + cr. onda.
    onda2 (Fi 173 L Sc, Da), ondş (Fi 173 N) s. f. 1. Buclă (de păr) (Fi, Da). 2. Val (de păr) (Da). • Ceru tot na onde (Fi 34 Z) = cer cu nori care seamănă cu oile. Cf. bişon, rit ■ PI.: onde. + ven., it. onda. ontrât v. untrât. onuc v. uniic. onuca v. unuca.
    oooo (Fi 1461 M, 1548 T Z) interj. Strigăt cu care se opresc a) caii (Fi 1548 T Z); b) vitele (Fi 1461 M). Cf. ala1 2 c), bistro, cut', e2 2 b, eeehei, giia, giia, hooo, kif2, iia, iiie, iio, e2 2 b, eri, see, sei, sta.
    opadfi (Pe-Ne J, Sâ-Fă) v. IV intr. 1. A cădea. Opadq ţvetu (Sâ-Fă) = cade floarea (cad florile). 2. (Despre frunzele din pădure) A cădea după ce s-au vestejit. Când codru ozeleneâ, atunce clemăm frunza, e când codru opadeâ, atunce cl'emâm suma (Pe-Ne J) =
276
opaivgi                                                       opârjit
când pădurea înverzeşte, atunci vorbim de frunze, iar când pădurea se veştejeşte, atunci vorbim de frunze uscate. Codru av opadit (Pe-Ne J) = pădurea s-a vestejit. Cf. opaivi, oseci. + cr. opadati ‘a cădea, a slăbi, a scădea, a descreşte, a se şubrezi’.
    opaiv§i (ALR II N), vb. IV refl. (Despre pădure) 1. A se vesteji. An tomna codru opaivg (ALR II N 2/590) = toamna pădurea se vestejeşte. 2. A-şi pierde frunzele. Codru ân tomna opaiveă (Pe-Ne J) = toamna pădurea îşi pierde frunzele. Suma opaiveă (Pe-Ne J) = pădurea îşi pierde frunzele. Cf. opadţi, oseci. + cr. opajati, opajem ‘a (se) scutura’.
    opali (ALR II, Pe-Ne J, Da) vb. IV tr. 1. A aprinde, a arde (Da). Opalîm la plamic (Sâ-Fă) = ardem la flacără. 2. A pârli. [Porcu] se opalş (ALR II N 4/1120) = porcul se pârleşte. La noi porci se bres cu cuţitu, nu se opales (Pe-Ne J) = la noi porcii se rad cu cuţitul, nu se pârlesc. + cr. opaliti.
    opanca (Da) s. f. Opincă, -v* Cf. opinca■ PI.: opanke. + cr. opanak, opanka.
    opancâr (Pa, Pe-Ne N\) s. 1. Opincar. 2. (După ezitare informatorul crede că) Cel ce păzeşte oile (Pe-Ne N). + cr. opancar.
    opări (Ca, Da, Sâ-Fă) vb. IV tr. şi refl. A opări. Opari-se cu âpa cuheita (Da) = a se opări cu apă fiartă. + cr. opăriţi (se).
    opasan v. opasân.
    opasân (Ko J), opasan (Sâ-Fă), f.: opasna (Ko J, Sâ-Fă), n.: opasno adj. Periculos, grav. Ie opasno, pote muri (Sâ-Fă) = e grav, poate muri. + cr. opasan, -sna, -sno.
    opasna v. opasân.
    opasno v. opasân.
    opasnost (Ko J) s. f. Primejdie.; Mâra opasnost (Ko J) = mare primejdie. + cr. opasnost.
    opazi (Pe-Ne J, Da) v. IV tr. A observa. Un brigader c-âv atunce fos de carabiner i-a opazit (Pe-Ne J) = un brigadier de carabinieri ce a fost atunci i-a observat. + cr. opaziti.
    opârji (Sâ-Fă) vb. IV tr. A prăji [?] (corect: a pârli, a arde, a opări). + cr. oprziti).
    opârjit (Sâ-Fă), f.: opârjita (Sâ-Fă) adj. Prăjit [?] Do cebule
                                                                                   277
op arta
opinca
opârjite (Sâ-Fă) = două cepe prăjite [?] (corect: opărite). + Part. lui opârji.
    opârta (Ba Gb) s. f. Brâu, cingătoare ca o funie rotundă de lână pentru cărat apă cu brenta. Opârta za purtă ăpa (Ba Gb) — cingătoare de cărat apa. ♦ cr. oprta.
    opcoli (Da) vb. IV tr. A înconjura. + cr. opkoliti. opcâr v. ovcâr. opcâr v. ovcâr. opcâr v. ovcâr.
    operei (Da) vb. IV tr. şi refl. A (se) opera. S-a opereit (Da) = s-a operat, -v- Cf. opirui. + cr. operirati.
    operirui (Sâ-Fă) vb. IV tr. şi refl. A (se) opera. Cf. operei. ♦ cr. operirati.
    opet (Pi I, Ko J, Pe-Ne N, Sâ-Fă), iopet (Ko B) adv. 1. Iarăşi, din nou (Ko J), tot aşa, la fel. Tunca câle cuhâriţe cl'emăt l-a opet la uşe (Pi II 65 B) = atunci bucătăresele acelea l-au chemat din nou la uşă. Noi cl'emân bârba, opet, uri cl'emu striţu. Striţu-i hârvâţki (Pe-Ne N) = noi îl numim ‘bârba’, la fel, unii îi zic ‘striţu’. “Striţu’-i pe croată. Iei' va fi cuiini opet (Pe-Ne N) = ei [verii de al doilea] vor fi iarăşi veri. Opet âm poşnit lucră (Sâ-Fă) = iar am început să lucrez. 2. Totuşi (Ko J). + cr. opet.
    opi (Ca, Pe-Ne J N, Ko A) vb. IV refl. A se îmbăta. Se opţ cela om (Pe-Ne J) = acel om se îmbată. Ia vezut-a ke ie s-a vet' opit (Ko 358 N) = ea a văzut că el s-a îmbătat deja. Ne opln (Pe-Ne N) = ne îmbătăm. + cr. opiti (se).
    opili (Sâ-Fă) vb. IV tr. A tăia cu ferăstrăul. Lemne născoz opilim (Sâ-Fă) = lemne(le) le tăiem cu ferăstrăul de-a curmezişul. + cr. opiliti.
    opinca (ALR II, Ko J, Sâ-Fă), opinkş (By, We II, Ca, Pe-Ne N), opincă (Ma, Pi) s. f. Opincă. Opinca mucca (ALR II N 4/1188) = mă roade opinca. Gel'i betâri fost-av âncaţâţ ân opinc cu ârt (Ko J) = cei bătrâni (strămoşii, părinţii) au fost încălţaţi în opinci cu gurgui (vârf). Opinca cu năsu (Da), opinc cu nâs (Pe-Ne N) = opincă / opinci cu gurgui. ■ PI.: opinc (Pi, Pe-Ne N, Ko J), opince (Ma). ^ Cf. opanca. + rom. opinca (< bg. opinka).
278
opincă
oplodit
   opincă v. opinca, opinkş v. opinca.
   opit (Ga. III, Pe-Ne J) adj. Beat. Gela om ie opit (Pe-Ne J) = acel om e beat. Cf. bgt 1, napit 2, ponepît.
   oplaşi (Ko J) vb. IV tr. A speria. + cr. uplasiti. oplatiţa (ALR II, Pe-Ne J) s. f. 1. Obadă a) la roata carului / căruţei (Pa, Pe-Ne J N); b) la roata morii (ALR IIN 1/158, ALRM II N 1/106). ■ PI.: oplatiţe. + cr. oplatica.
   oplâz (ALR II) s. 1. Plaz. Oplazu de plug (ALR II N 1/22) = plaz la plug. 2. Greş pe arătură. Av ramâs oplâz (ALR II N 1/30) = a rămas greş. + cr. oplaz.
   oplec (Ga IV, Sâ-Fă) s. n. Bluză, cămaşă scurtă pentru fete a) până sub ţâţe (Ga IV); b) la portul popular (Sâ-Fă). ■ PI.: oplece (Sâ-Fă), pl. a.: oplecile (Ga IV). + cr. oplece.
   oplen (Pa, ALR II) s. m. 1. Oplean la sanie (Pa). 2. Baza oiştei carului (Fi 958 Z). • Dolinile oplen (ALR II N 2/343) = vârtej la car. Cf. iezic, patic, tel'ugq, scorie. ■ Pl.: oplen (Fi Z). + bulg. opljan.
   opleskei (Da) vb. IV intr. A pocni. + perf. lui pleskei. opleti vb. IV tr. A împleti. + cr. opleti.
   opletit (Pe-Ne N S, Fi Şc, Da), f.: opletitş (Pe-Ne N) adj. împletit. Boţim, de stâcl§, ma opletit cu spâg aii cu beke (Pe-Ne S) - damigeană, de sticlă, dar împletită cu sfoară sau cu răchită. Boţunu-i de cine litre, opletit de beke (Pe-Ne N) = damigeana e de cinci litri, împletită cu răchită. Opletit boţun (Fi 1298 Şc) = damigeană împletită. Boţg opletite de slama (Pe-Ne N) = sticlă împletită cu paie. + Part lui opleti.
   oplişivl (Ko J) vb. IV tr. A cheli. + o + plişivi. oplivi (Pa, Ko J, Fi, Da) vb. IV tr. 1. A plivi (Ko J, Fi 1124 J L N Sc, Da). Oplivi iarba (Ko J) = a plivi iarba. 2. A tăia cu foarfecele spicele de secară, a secărăţi (Pa). Cf. ocisti 2, guli 2, plivi. + cr. dial, oplivit.
   oplodit (Fi 1338 J) adj. Fecundat. Oşor oplodit (Fi 1338 J) = ou fecundat. Cf. peteşit, probit, (cu) zametâc. + Part. lui oploditi ‘a fecunda’.
279
opl'ack^i
op rosti
   opl'ackgi (Ko), opl'eckgi (Sâ-Fă) vb. IV tr. A jelui, prăda. Tot âu opleck&t (Sâ-Fă) = au jefuit tot(ul). + cr. opljackati. opl'eckgi v. opl'ackfi.
   opoderi (Ca) vb. IV tr. A drămălui, a încerca greutatea, opodne v. podne. oponasgi v. oponaşgi.
   oponaşgi (Ko Sd), oponasfi (Ko S) vb. IV tr. 1. A imita. 2. A plagia. Cf. oponaşui.+ cr. oponasati.
   oponaşui (Ko J) vb. IV iter. 1. A imita, 2. A plagia. Cf. oponaşţi. + cr. oponasati.
   oponest (Da) vb. IV refl. A reuşi. Me nono faceia cârbun za-n covaciie, ma ur ăn nu l'i s-a oponesît, ke focu s-a stins (Da) = bunicul meu făcea cărbuni pentru covăcie, dar într-un an nu i-a reuşit fiindcă s-a stins focul. + Perfectivul lui ponijeti, ponesem.
   opori (ALRM II N 3/1053) A desface o tivitură. + cr. oporiti ‘a descoase’.
   opotezgi (Ca) vb. IV tr. A trage în sus. + o + potezati, potezem. oprasi (Ko 1384 J) vb. IV refl. (Despre scroafă) A făta. Porca s-a oprasit (Fi 1384 N / Da) = scroafa a fătat. *v- Cf. o coti, oienl, jdribî osvini, zleji. + oprasiti (se).
   opraşi (Ko B) vb. IV tr. A prăfui, a umple de praf. + oprasitii. opravi (Ga III, Ca, Ko J, Sâ-Fă) vb. IV tr. şi refl. I. tr. 1. A termina, a săvârşi (Ko J). Opravi lucru (Ko J, Da) = a termina lucrul. 2. A drege (Ga III). 3. A îndrepta (Ca, Sâ-Fă). Cevâ acâsa opravies, co de câsa (Sâ-Fă) = repar ceva acasă, pe lângă casă. II. refl. A se pegăti. Opravţ-te ke-i câsno (Da) = pregăteşte-te că e târziu. + cr. opraviti.
   opravl'ui (Ko J, Sâ-Fă) vb. IV iter. 1. A termina, a face (ceva) în mod obişnuit, repetat (Ko J). Acmo meg opravl'ui de merinda (Sâ-Fă) = acum mă duc să pregătesc de prânz. 2. A îngriji pe cineva. N-ăv avut cire opravl'ui (Sâ-Fă) = n-a avut cine să-l îngrijească. + iter. al lui opravi.
   oprinde v. aprinde.
   oprosti (Pu, Ga-Di, Ca, Ko J Sd, Ne-Ro J, Sâ-Fă, Da), otprosti (Mi I, Pu, Pi, Ia, Ko J), odprosti (Ma), otprosti (By, We II) vb. IV
280
opt
opuhni
tr. şi refl. I. tr. 1. A ierta, a scuza. Se-i mort, neca-l' Domnu pecătele prostq (Pu I 12/43) = dacă-i mort, Dumnezeu să-i ierte păcatele. O Domnu, fţ-m veidţ omu, io l'-oi oprosti! (Pu I 6/33) = o, Dumnezeule, fa să-mi văd soţul, eu îi (îl) voi ierta! Iâ l'-a că oprostît (Ko J) = ea i-a iertat aceea. Oprostiţ ke va pises ân lic câsno (Ne-Ro J) = iertaţi(-mă) că vă scriu puţin (cam) târziu (cu întârziere). Oprostiţ ke n-am mânt'e odgovorit pre avostre hârte (Ne-Ro J) = scuzaţi(-mă) că n-am răspuns înainte la scrisorile dumneavoastră. Dela mire otprostit, dila Domnu sprocolnit (Ia 23/52 S) = de la mine iertat, de la Dumnezeu blestemat. Neca-l' [Domnu] otproştţ ke l-av nicu hetendţit (We II4/20)= [Dumnezeu] să-l ierte, fiindcă l-a ademenit dracul. II. refl. A-şi lua rămas bun. Ie s-av oprostiţ cu ţăru (Ko J) = el şi-a luat rămas bun de la împărat. Cf. ocisti II, părdonţi, perduna, zemeri. + cr. oprostiti.
   opt (Ma J, By, Ao, Ie, Mi I, Na II, Pa, Ko J, Pe-Ne J, Sâ-Fă, Fo 25 J) num. cârd. Opt. Opt zile (Ko J) = opt zile. Cf. osân, oto. + lat. octo.
   optile (Pa), optilf (ALR II N 6/1789, Ko J) Num. ord. (Precedat de obicei de art. a) Al optulea. Ân optile miseţ (Ko J) = în luna a opta. + Din opt. optilş v. optile.
   opt'ina (ALR II N 3/901), opt'inţ (Ko S), obt'ina (ALR II N 3/895) s. f. 1. Primărie. A mes zâieno ân opt'ina (ALR II N 5/1481) = a mers de-a dreptul la primărie. 2. Comună (Ko S). 3. Raion, plasă (ALR IIN 3/895). ♦ cr. opcina. opt'inţ v. opt'ina. opţâr v. ovcâr.
   opuca (ALR II 242, ALR II N 2/516, Ko J, Fo 40 J Sd, Da) s. f.
1. Cărămidă. 2. (La pl.) Pardoseală de cărămizi (ALI 4/348 J). Cf. maton, pod 1, saliju. ■ Pl.: opuke. + cr. dial. opuka. opucar (ALR IIN 2/515) s. Cărămidar, opuci (Ga IV) vb. IV tr. A pune ceva bine.
   opuhni vb. IV tr. (Despre lumânare) A stinge, a sufla. Opuhnţ svit'u (Ba Gd) = stinge lumânarea. Cf. pogasi, resparşi, spuhni, spusi, stinyavţi, zemuri. + cr. dial. opuh ‘a sufla’.
281
oputţ
                                                                 ordena
    oputş s. f. Cureluşă cu care se leagă opincile, nojiţă. Tâl'a trei opute pre ie (Pu I 22/7) = taie trei nojiţe din el. ■ PI.: opute. + cr. oputa.
    ora(c)hnăca v. orehnâca.
    orâc (Pa) s. Cel ce ţine coamele plugului. + cr. orac ‘plugar’, oralişt'a (ALRIIN 1/21) s. Ogor.
    orâna (Pa) s. Arătură, teren arat. Cf. arăt. + cr. oranje. orâl (Ca, Fi 785 J Sd) s. m. Vultur (Ca), vultur regal (Aquila chrysaetos) (Fi 785 J Sd). ■ PI.: orâl (Ca), orii (Fi). + cr. dial. oral, oria.
    orb (Ma, Ga IV, Ge, ALR I 67 B J, Ca, Pe-Ne C N J S [B], Ko J, Fi 195 J Sd, Sâ-Fă, Da), orbu (ALI 1/80 J), orp (ALI 1/80 B S), f.: orba (Ma, ALR II 15, Pe-Ne J, Ko J, Sâ-Fă), orbş (Ge, Ca, Ko N,) adj. (Adesea substantivat) Orb. Cela ce nu vgcle-i orb (Pe-Ne J) = acela ce nu vede-i orb. Doi omir orb (ALR II 15) = doi oameni orbi. Căsta mul’âre l’e orba (Pe-Ne J), câsta jensca-i orba (Pe-Ne J) = această femeie e oarbă. Câste jenske-s orbe (Pe-Ne J) = aceste femei sunt oarbe. Orb, şi t'orav se pote ziţe. T'orav pre ur ocl'u (Pe-Ne N) = se poate zice orb, şi ‘t'orav’. Orb de un ochi. Orbi omir (Pe-Ne N) = oameni orbi. • Orb pre un ocl'u (ALR 11/67 J, Fi 195 b M) = chior (orb de un ochi). • Orba ocna (ALR II 273), orbe ocne (ALI 4/328 J) = a) Firidă (ALR II 273); b) Obloane (ALI 4/328 J). ^ Cf. corav 1, 2, slip. ■ PI. m.: orb (ALR II 15, Pe-Ne C S, KoJ N, Da), orbi (Ma, Ao, Ge, ALR I 67 B J, Pe-Ne N, Ko J), f.: orbe (Ma, Ge, Pe-Ne J, Ko J S, Da). + lat. orbus. orba v. orb. orbu v. orb. orca v. orco.
    orco (Pa, Fi 114 J Sd, Da), orca (Da) s., interj. 1. Balaur (personaj mitologic) (Fi). 2. Blestem echivalent cu a) bată-1 crucea (când se vorbeşte de căpcăun); b) la naiba! Orca, primit-a cuda pinez (Da) = la naiba, a primit mulţi bani. Orca mijeria! (Da) = la naiba!, dă-o dracului! + cr. orko, ven., it. orco ‘monstru marin imaginar’.
    ordena (Da) s. f. col. Instrumnente de lucm, scule. + cr. dial. ordenj, it. ordegno.
282
ordine
orodi
   ordine (Da) s. m. Me piajq tot ân ordine (Da) = îmi place totul în ordine.. 4- ven., it. ordine.
   orehnâca (Fi 727 Sc T Z, Da), ora(c)hnâca (Sâ-Fă) s. f. Prăjitură, cozonac cu nucă. ■ PI.: orehnăce. -4 cr. orehnjaca. oreke v. urşcl'e. orţte v. arşte.
   oret'oni (Da) s. m. pl. Oreion. orfanşlş (Ca) s. f. Orfană. ■ Pl.: orfanele. organ (By, Ge) s. Organ. 4- it. organo. organizaţiia v. organizâţiie.
   organizâţiie (Ko S), organizaţiia (Sâ-Fă, Da) s. f. Organizaţie. 4- cr. organizacija
   organizei v. organizgi.
   organizai (Ko Sd), organizei (Da) vb. IV tr. A organiza. 4* Cf. organizirui 4- ven. organisar, it. organisare.
   organizirui (Sâ-Fă) vb. IV tr. A organiza. 4- Cf. organizai 4- cr. organizirati.
   organizm (Sâ-Fă) s. n. Organism. Neca totile organizm ociste (Sâ-Fă) = să cureţe tot organismul. 4- cr. organizam.
   orij (ALRIIN 4/1135, Ca, Pe-Ne 5, Sâ-Fă, Fo 93 J Sd, Da), oriz (By, Ie, Ko S), orija (Fo 93 N) s. n. Orez. E lisiţa ramăs-a ânsq ân câmerq si s-a saturât si pre câp a pus orij (Pe-Ne S) = iar vulpea a rămas singură în cameră şi s-a săturat şi pe cap şi-a pus orez. Capuz nepunit cu cârne macîrăta şi orij (Da) = varză umplută cu came măcinată şi orez, sarmale. Orîjile-s bure (Fo 93 J) = orezul e bun. ■ Pl.: orize. 4- cr. oriz. orija v. orij. oriz v. orij.
   orlânţ (By, Ge) s. Tiv. 4- ven. orlo + suf. diminutival cr. -anac. ormâr v. armar.
   orna (Ma) vb. I tr. A oma. 4- Cf. ornqi 1. 4- ven. ornâr. orn§i (Ga-Di) vb. IV tr. 1. A oma. 2 A înfrumuseţa. 3. A decora. 4- Cf. orna. 4- ven. ornăr, it. ornare.
   orodi (Da) vb. IV intr. A rodi. T'âro bire orodit-a campâna (Da) = câmpul a rodit foarte bine. 4- cr. dial. uroditi.
283
oroki
os
    oroki (ALRII 123) s. Paralizie, potcă. orp v. orb.
    ortolân (Pu, Pe-Ne S) s. Grădinar. T'ât'o, nostru ortolân ăre piţoru tal'ăt (Pu I 8 a/17) = tată, grădinarul nostru are piciorul tăiat. Novoşăni zicu ortolân (Pe-Ne S) = novoşanii zic ‘ortolân’. Cf. iardiner, vârtaru, vârtlâr, vârtulân. + ven. ortolân, it. ortolano. orubiie (Ca) s. f. Urzică. ■ PI.: orubti. orudia v. orudiie.
    orudiie (Ko 7), orudia (ALR II N 1/17), oruga (Ne-Ro J) s. col. Totalitatea uneltelor agricole (plug, grapă, coasă etc). Orudiia tota (Ko J) = toate uneltele. An dvor se ţire blăga, e în dvoricu oruga (Ne-Ro J) = în ‘dvor’ se ţin animalele, iar în ‘dvoric’ uneltele agricole. ■ Art.: orudiia (Ko 7). + cr. orude. oruga v. orudiie.
    orujiie (Ko J, Sâ-Fă) s. col. Arme. N-avem oânc orujie (Sâ-Fă) = aici n-avem arme. + cr. oruzje.
    orz (Ma, numai la J, By, Na I J, ALR 116 7, Pa, Ca, Ko J, Fi 192, 1155 J, Sâ-Fă) s. m. I. Orz (Ma J, Fi 192, 1155 7). • Divl'i orz (Fi 1137 7) = mei tătăresc (Hordeum hystrix). • Ţucr de orz (Pa) = zahăr de urs. 2. Urcior (la ochi) (Pe-Ne J, Ko J, Fi 192 7). Mi s-a făcut orz la ocl'u (ALR 116 7). Orzu pre ocl'u (Ko 7) = urcior la ochi. "v" Cf. bradoviţa 2, iecmic 1-3. ■ PI.: orz (ALR I 16 7), orzure (Fi 192 7). Cf. brădoviţa. + lat. hordeum.
    os (Ma, By, Ao, Ga IV, Ge, Mi IJ, Pu, ALI 1/2 J, ALRM I 1/5 B J ALR II N 5/326., Pe-Ne C J N S, Ko J B S, Fi 276, Sâ-Fă, Da), osu (ALI 1/2B S) oş (Ga III) s. m. şi n. 1. Os (de om, de animal, de peşte). Fost-a asa mârşav ke n-a fost nego coza si osele de ie (Pu 31/2) = a fost aşa de slab că n-a fost decât pielea şi oasele de el. Ud pâr la os (ALR II N 3/844) = ud până la os. Do sto let ni carne, ni ose (Ra) = peste o sută de ani nici came, nici oase. Ose de omir (Ko 7) = oase omeneşti. • [Om cu] mâr ose = osos. Âre mâr ose (ALR II 89) = are oase mari, este osos. • Osu de hârbât (ALR I 1/40 B J, Pe-Ne J N, Fi 576 J Sd, Sâ-Fă) = a) Şira spinării (Pe-Ne J N, Fi 576 7 Sd); b) Cmcea şalelor (Pa). • Go os de mort om (ALR 11/77)= ţeastă. Ose de mort om (ALR II 90) =
284
osa
osâmnâist
oseminte. • Osu de picor (ALR I 1/58 B, Ko J) = a) fluierul piciorului (ALR I); b) menise (Ko). • Osu de umer (Ko J) = clavicula. • Osu de bârbe (Ko S) = falca de jos. • Jâba cu osu (Fi 752 Z) = broască ţestoasă. 2. Sâmbure. Osu de rubida (Ba N) = sâmbure de mură. Osu de mer (Fi 1618 L M Z)= sâmbure de măr.
   Cf. yrije 1, oglobina, poglodâc. ■ PI.: os (ALI 1/2 B), osure (ALIJ, Pe-Ne C J), ose (Ra, ALR II, Pe-Ne N S, Sâ-Fă, Da), osure (Pe-Ne J S N J), osi, osurle (Ge). Do osure (Ko S) = două oase, şi osele (Ko S), osâ (Ma). + lat. ossum.
   osa1 (Fi 917, 918 Z), osţ (By, Ge). 1. Viespe (Fi 917 Z) (Vespa vulgaris). 2. Viespe de câmp (Fi 918 Z) (Polistes gallica). Cf. osina
I, 2. ■ PI.: ose. + cr. osa.
   osa2 (Pe-Ne J) s. Osie de lemn, ieşită din uz, la căruţă, ose (Ma) Cf. acsa. ■ PI.: osi, osi (Ma). + v. slav. osi. osamdset v. osâmdeset. osamnâis v. osâmnâist. osâmnâist v. osâmnâist. osâmnâist v. osâmnâist osâc v. vosâc.
   osâcni (Da) vb. IV refl. A-şi sufla nasul. + cr. dial. useknat (se), osâm (Ko Sd, Sâ-Fă), osem (Ko B), osân (By, Ao, Mi I, Na I, We
II, Ba Se, Ca, Pe-Ne N S, Ko S, Da), osn (Pu) num. cârd. Opt. Osâmdeset şi osâm ăn (Ko Sd) = optzeci şi opt de ani. Noi nu ren virî osn dân (Pu I 21/8) = noi nu vom veni opt zile. Cf. opt, oto. + cr. osam.
   osâmdeset (Ko Sd, Pe-Ne S), osâmdeset (Pe-Ne J, Fo 274 J N B), osâmdeset (Sâ-Fă), osamdset (Fo 274 B L), osumdeset (Fo 274 Se), osândeset (ALR II N 6/1773), osândeset (Fi 298 J Sd) num. cârd. Optzeci. Osâmdeset forinti (Ko J) = optzeci de forinţi. + cr. osâmdeset.
   osâmdeset v. osâmdeset. osâmdeset v. osâmdeset.
   osâmnâist (Pe-Ne J N S, Ko J, Sâ-Fă, Fo 261 J Sd), osâmnâist (Pa), osâmnâist (Pe-Ne S), osânaist (Ca), osamnâis (Fo 261 B) num. cârd. Optsprezece. Do osâmnâist let (Ko J) = (până) la optsprezece ani. + cr. osamnaest.
285
osâmnâist
oscubi
   osâmnâist v. osâmnâist. osâmnâist v. osâmnâist. osân v. osâm. osânşto v. osânsto. osânaist v. osâmnâist.
   osândeset (Da) num. cârd. Optzeci. + cr. osamdeset. osândeset v. osamdeset.
   osândi (Mih., Sâ-Fă, Da) vb. IV tr. 1. A condamna (Mih, Da).
2. A pedepsi. Cu păru l-âm osâmdit (Sâ-Fă) = l-am pedepsit cu parul. + v. sl. osonditi.
   osânsto (Pe-Ne N), osânşto (Pe-Ne N) num. cârd. Opt sute. + cr. dial. osan sto.
   osânşto v. osânsto.
   osârci (ALR II N 2/615) vb. IV tr. A rotunji capetele unui trunchi de copac doborât.
   osiet'ui (Ko J) vb. IV iter. A simţi. + iter. al lui osieti. osieti (Ko J) vb. IV tr. A simţi, + cr. st. osjetiti. osc v. vosâc. oscorusvş v. oscoruşva. oscoruşa v. oscoruşva.
   oscoruşva (Fi 1649, 1650 Sd), oscoruşvş (Fi 1649, 1650 N), oscorusvş (Fi 1649, 1650 S), uscoruşva (Fi 1649, 1650 Sc. Şc), oscoruşa (Fi 1649, 1650 J), scoruşva (Fi 1649, 1650 C. L Z) s. f.
1. Scoruş. 2. Scoruşă. Oscoruşva lega i lege gura (Fi 1650 Sd) = scoruşa leagă gura. Cf. corgscule. S Cf. coruscule. ■ PI.: oscoruşve (Fi Sd), oscoruştvi (Fi Z), oscoruştve (Fi L), oscorusvi (Fi S), ascoruşe (Fi J). cr. oskorusa.
   oscoruşvş v. oscoruşva.
   oscubi (By, Ge, Ga-Di, Ca, Ko Sd, Da) vb. IV tr. şi refl. I. tr. 1. A jumuli (Ga-Di). Ontrat acela fil'u oscubit-a cocotu, ke fost-a tot go (Ca 112 Sc) = odată băiatul acela a jumulit cocoşul încât (acesta) a fost cu totul gol. Oscubi gal'ira (Da) = a jumuli găina. 2. A scărmăna. Lâr% oscubi (Ko Sd), oscubi lâra (Da) = a scărmăna lână. 3. A smulge (Ca). II. refl. A-şi schimba penele, a năpârli (Ge). Gal'ira s-a oscubit (Da) = găina şi-a schimbat penele. + cr. oskupsti, oskubem.
286
oscune
oslini
    oscune v. oscune. ose v. osa2.
    oseci (Sâ-Fă) vb. IV tr. A se usca, a se ofili, a seca. Când e mrâz pac osecu, opades, opadg ţvetu (Sâ-Fă) = când e ger deci (atunci) se ofilesc, cad, cade floarea. <>- Cf. opadţi, opaivi. + cr. osjeci (Perfectivul lui sjeci, sjecem).
    osedlşi (Ba S) vb. IV tr. A pune şaua pe cal, a înşeua (calul), osem v. osâm.
    oserfi (Despre oameni şi animale) vb. IV. tr. A se cufuri. Oseres (ALRIIS 8) = se cufuresc.
    osieti (Sâ-Fă) vb. IV tr. A simţi, a presimţi. + cr. st. osjetiti. osigurşi (Ko Sd) vb. IV tr. A asigura. + cr. osigurati. osina (ALR II N 3/745, Fi 917, 918 J Sd, Da), osinţ (Fi 917 N S, 918 S), osina (ALR II) s. f. 1. Viespe (Fi 917 J Sd) (Vespa vulgaris). Âcu de cel'iţa o de osina (Da) = ac de albină sau de viespe.
2. Viespe de câmp (Polistes gallica) (Fi 918 J Sd) (Şi în sintagma Mâre osin§ — Fi 918 N). 3. Bondar, albină mare (ALR II N 3/745) (Bombus terrestri). 4. Gărgăun (ALR II N 3/745) (Vespa crabro). • Osinele de gârv (Fi 1136 Sd, Da) = Barba, ţepile spicului de grâu. 4*- Cf. mustâfă 2, osa 1, 2, resa 2, resina 3. ■ PI.: osine (Fi Sd), osin, osine (Fi Şc). + cr. dial. osina. osina v. osina. osinş v. osina.
    osipovâţ (Fi 1207 Şc) s. Boală a viţei de vie nedefinită mai îndeaproape. Cf. cerusa 2, filoserg, grintq, peronoşpera, popel, popelnţa.
    ositniţ^i (By, Ge) vb. IV tr. A cerne. ^ Cf. curi, procuri. + o + sitniţfi.
    osit' (Fi 1221 M) s. m. Sâmbure. Osit'u de zârna (Fi 1221 M) = sâmbure de struguri. ■ PI.: osit'. + os + -it'.
    osivi (Pe-Ne Ca, Fi 180 J) vb. IV intr. A încărunţi. <>• Cf. posivi, sivi, veri siv, zebili, zesivi. ■ Perf. c.: Io-m osivit, tu-i osivit, ie osivit-a, noi an osivit, voi aţ osivit, iei' a osivit (Pe-Ne Q. + cr. o + sivi (< siv ‘gri, cenuşiu’ + -i).
    oslini (Da) vb. IV tr. A îmbăloşa. Puju oslinit (Da) = melc îmbăloşat.
287
oslobodl
osoi
    oslobodl (By, Mi I, Pi, Pu, Ca, ALR II N, Ko J Sd) vb. IV tr. şi refl. L tr. 1. A slobozi Oslobodg-te! (ALR II N 7/2109) = sloboade-te! 2. A elibera (Ca). II. refl. A se scăpa de cineva sau de ceva. Io me voi de că oslabodî (Ko J) = eu mă voi scăpa de aceasta. M-am oslobodlt de ia (Da) = m-am scăpat de ea. + cr. osloboditi.
    osl'opavi (Ga IV) vb. IV intr. A şchiopa. Cf. şl'opakţi. osmâc (Fi 7 M) s. Perioada dintre două luni pline. Cf. cvart, cvartâl', mlăi, uşcâp.
    osmârtniţa (Sâ-Fă) s. f. Certificat de deces. + cr. osmrtnica. osmi (Ko J, Da), osmile (By, Ge) num. ord. Al optulea. (Preluat în expresii luate ca atare din croată). Osmi miseţ = (în) luna a opta (augus). De ân tisut' pedeset i osmeya leta — din anul o mie cinci sute şi opt. + cr. osmi. osmile v. osmi. osn v. osân.
    osnaji (Pa, ALR II., Ko Sc, Pi II 69 S, Sa), osnazi (Ga IV, By, We II, Pi, Po, Pu, Ko S) 1. A curăţi. Ţmâru de porc se-l osnazţ (Pi
I 146) = intestinul gros al porcului se (îl) curăţă. Svicile osnaji (ALR
II 141) = a tăia mucul la lumânare. Osnajit-a câsiţa şi parekţit-a merindiţa (Pi II 69 S) = a curăţat căsuţa şi a pregătit prânzişorul. 2. A vântura (Pa). + cr. dial. osnazit ‘a curăţa’ (cr. st. osnaziti ‘a întări’).
    osnazi v. osnaji.
    osnot'a (Sâ-Fă) adv. Deasupra, la suprafaţă. Cela grosu şcrelup ... ce vire osnot'a (Sâ-Fă) = smântână cea groasă ce vine deasupra (la suprafaţă).
    osnova (Sâ-Fă) s. f. Bază, temelie. + cr. osnova. osnovan (Sâ-Fă), f.: osnovna (Sâ-Fă), n.: osnovno (Sâ-Fă) adj. Principal, primar, elementar. Osnovna sula (Sâ-Fă) = şcoala primară. + cr. osnovan, -vna, -vno. osnovna v. osnovan. osnovno v. osnovan.
    osoi (ALR II N 3/818, Po, Fi 72 J Sd) s. m. Loc umbros (la munte), dos de deal, de munte, osoi. Osoi, iuva nu vire sore (Po) = osoi, unde nu vine soare. Cf. os oi a. osoinic, hlâd 2. ■ PI.: osoie (Fi J) + cr. osoje.
288
osoia
ostarşita
    osoia (Fi 72 C T), usuia (Fi 72 B) s. f. Loc umbros (la munte), dos de deal, de munte, osoi. 4- Cf. osoi, osoinic, hlâd 2. ■ PI.: osoie, (Fi M Şc Z), usuie (Fi B). + cr. osoj(e).
    osoinic (Fi 72 J) s. m. Loc umbros (la munte), dos de deal, de munte, osoi. Cf. osoi, osoia, hlâd 2. + cr. osojnik. ■ PI.: osoinic. osoinice.
    ospaţelfi (Ca) vb. IV tr. A peria.
    ospiţâ v. ospiţe.
    ospiţe (ALR J, ALRII, Pe-Ne N, Fi 151 J Ca, Da), ospiţâ (ALR IB), ospiţele (Fi 151 Sd) s. 1. Erupţie cutanată din cauza pojarului, a vărsatului (ALR 1115 J). Ospiţe pre obrâz (ALR I 115 7). • Ospiţe din foc (Pe-Ne N) = aiurare din cauza febrei. 2. Variolă, vărsat (ALI 2/178 J, ALI 2/177 B) (Şi în sintagma Bold de ospiţâ - ALR I 117 B, Da). 3. Anghină difterică. (ALR II 119). 4. Pojar (ALI 2/178 J, Fi 151 J Sd, Da). 5. Rujeolă (Fi 151 J Sd, Da). 4- Cf nastrăp. srobu.
■  PI.: ospiţe,(ALR I J), pla.: ospiţţlg [?] (ALR I 115 B). + cr. ospice ‘variolă’.
    ospiţele v. ospiţe.
    ospiţâ, ospitâl (Pe-Ne N) s. Spital. ■ Art.: ospitâlu (Pe-Ne N).
■  PI.: doi ospitâl (Pe-Ne N). + it. ospedale.
    ospitâl v. ospiţâ.
    osta (Ra, ALR II N), oste (By, Mi I, Pe-Ne 1964/195 J, Ko J, Sâ-Fă), ostţ (Ca) s. f. 1. Armată, oaste (Ga IV, By, Mi I, ALR II N 4/964). Prende osta trqce, iarba nu creşte (Ra) = pe unde trece armata nici iarba nu creşte. 2. Război (ALR II N 4/965, Ca, Pe-Ne 1964/195 J, Ko J). Napovidi osta (Ca) = a declara război. Dintre oste-av scapavfit (Sâ-Fă) = au fugit de război (din calea războiului). •$- Cf guera, rat, voisca. ■ PI.: oste. + it. oste.
    ost-a v. fi.
    ostali (Ko J) pron. dem. Ceilalţi, cei ce rămân. Ie şi ostali susez (Ko J) - el şi ceilalţi vecini. + cr. ostali.
    ostânâc (Pa) s. Osul ce se dă câinelui de mâncare. 4- cr. ostanak ‘rămăşiţă’.
    ostar§ita (ALR II) adj. f. Râncedă. Slănină os tar pi ta (ALR II19) = slănină râncedă. + Part. lui ostarşi (< cr, ostarjeti ‘a îmbătrâni’).
                                                                                      289
ostariu
ostriji
    ostariu v. ostâr.
                9
    ostariia v. ostariie.
          «» » <»
    ostariie v. ostariie.
    ostavi (ALR I J, Sâ-Fă) vb. IV tr. şi refl. 1. A (se) opri (Sâ-Fă). 2. (Despre sugari) A opri de la supt, a înţărca. Măia av ostavitt fecoru (ALR I 229 J) = mama a înţărcat copilul. Cf. odreni. + cr. ostaviti ‘a lăsa, a părăsi, a abandona’.
    ostavina (Fi 5507) s. f. Moştenire. ■ PI.: ostavine. ostavina. ostârji (Ga-Di, Sâ-Fă, Da) vb. IV tr. A rade, a răzui. Peru t'a ostărjim (Sâ-Fă) = radem (răzuim) părul (de porc). Cf. ostriji + cr. ostrici, ostrizem.
    ostârva (ALR II N 1/93) s. Pat cu cioturi în claia mică de fân, prepeleac. Cf. stojâr. oste v. osta. ostş v. osta. oste v. oste.
             9
    ostereasâ (Ma) s. f. Cârciumăriţă Cf osteriţâ, oştariţa, oştariâşş. + cr. ostarijas + —easâ.
    osteriţâ (Ma) s. f. Cârciumăriţă. Cf. ostereasâ, oştariţa, oştariâşş. + osteriia + —iţa! osteria v. ostariie.
                9    -
    osterie v. ostariie.
                * ~
    ostra v. ostâr.
              9
    ostrani vb. IV tr. A înlătura, a îndepărta, a da la o parte. Te va măre ostrani (Sâ-Fă) = mâine te va înlătura. + cr. odstraniti.
    ostresi (Ca), ostreşi (Sâ-Fă) vb. IV tr. 1. A scutura (Ca, Sâ-Fă). 2. (Despre făină) A cerne. Farina ostreşim (Sâ-Fă) = cemem făina. Cf. stresi + o + stresi. ostreşi v. ostresi.
    ostriji (Pi, ALR I J, Ca, Pe-Ne J, Ko Sd, Fi 1406 J, Sâ-Fă) vb. IV. tr. şi refl. 1. tr. A tuşina. Ştivu svel'ă şi ostriji ke io sâm betâr ovcâr (Pe-Ne 1964/213 J) = ştiu subvintra şi tuşina că eu sunt oier bătrân. 2. A tunde (Ca, Ko Sd, Sâ-Fă). Ostriji peri / oil'e (Ko Sd / Fi 1406 J / Da) = a tunde părul / oile. Io-m voi ostriji peri (Pi J) = eu îmi voi tunde părul. 3. A reteza (Ca). II. refl. A se tunde (Ko Sd).
290
ostro                                                           osvitlşi
Ie se oştrijşia (Pe-Ne S) = el se tundea. 4- Cf. striji, svel'ă, tunde.
4 cr. ostrici (se), ostrizem (se).
    ostro v. ostâr.
              *
    ostroii (By, Ge) vb. IV tr. A organiza, a instrui. 4- cr. ustrojiti. ostropî (Ca, Sâ-Fă), oştropi (Da) vb. IV tr. A stropi. Oştropi cu âpa blagoslovita (Da) = a stropi cu apă sfinţită. 4- o + stropi (< v. sl. stropiţi), ostru v. ostâr.
    ostrufi (Ca) vb. IV refl. A se plictisi.
    ostvari (Ko J) vb. IV tr. A realiza. 4- cr. ostvariti.
    ostune v. ost'une.
      • *
    OSU V. os. usuia v. osoia.
    osuda (Pe-Ne J) s. f. Judecată. 4 Cf. sud2 2. 4 cr. osuda. osumdeset v. osâmdeset.
    osunza (Ko J) s. f. Untură, osânză. 4 lat. absungia, *oxungia. osurdi vb. IV intr. A asurzi. Osurdit-a (Pe-Ne N) = a asurzit. 4 Cf. ogluhni. + o + surdi (< surd + -0-
    osuşi (Ba J, ALR II N, Pe-Ne J, Ko J, Fi 1720 J, Sâ-Fă,Da) vb. IV tr. şi refl. I. tr. A usca. Io osuşes iarba (Ko J I Fi 1407 J) = eu usuc iarba. Neca osuşţ (ALR II N 7/2200) = să usuce. II. refl. 1. A se usca. Io me voi osuşi (Ba J) = eu mă voi usca.. Lâra s-atunce spqla şi osuş( şi se torce pre furca (Pe-Ne J) = [lâna] atunci se spală şi se usucă şi se toarce pe furcă. Stâbla se osuşţ (Fi 1720 J) = pomul se uscă. Când se cobasiţele osuşes (Sâ-Fă) = când se usucă câmaţii. 2. (Despre oameni) A slăbi (Pe-Ne J). Ie s-av aşâ osuşit ke av postanit ca şi bât uscât (Ko J) = el a slăbit aşa (atât) încât a devenit (a ajuns) ca un băţ uscat. <!> Cf. cavqi, rasuşi, resuşi, posehni, secă, uscă, uscavţi. + cr. osusiti (se).
    osveti (Ga-Di, Ko Sd) vb. IV tr. (Da-Di) şi refl. (Ko Sd). A (se) lumina. + cr. dial. osvetit (se).
    osvisti vb. IV. refl. A-şi reveni, a-şi recăpăta cunoştinţa. Omu-i caşi bet, nu ştie de sire, se osvistş (Pe-Ne N) = omu-i ca beat, nu ştie de el, îşi revine. 4- cr. dial. osvistit.
    osvitlşi (By, Ge) vb. IV tr. A lumina. 4 cr. osvitlat.
291
osvini                                                         ostariie
                                                                 »
    osvini (Ko 1384 J) vb. IV tr. (Despre scroafa) A fata. ^ Cf. ocooti, oprasi + cr. osvijeniti.
    osvoii || osvoii (Sâ-Fă) vb. IV tr. A-şi însuşi. + cr. osvojiti ‘a cuceri, a ocupa, a cotropi’.
    oşcropi vb. IV tr. A stropi. + cr. oskropiti.
    oşor (AU 6/571 J, ALR II N 2/371, Pa, Ca, Pe-Ne J, Pi, sf,), uoşor (Ba J), ouşor (Sâ-Fă) s. m. şi f. 1. Ou. Farbes oşoru (ALR II N 4/962) = vopsesc oul. Gire fura ăstez un oşor, măre va şi boUu (ALR II N 6/1680) = cine fură astăzi un ou, mâine va [fura] şi boul. Oşoru se razbg (Pe-Ne J) = oul se sparge. [Gal'ira] zace pre oşore de pul' spel'ţi (Pa) = găina stă pe ouă pentru a scoate pui. Oşore de furnij (Pe-Ne J) = ouă de furnici. Amna cu cale ouşore câsa (Ca) = du-te cu ouăle acelea acasă. • Belâvca de oşor (Pa) = albuş de oul. Frita de oşor (ALR II N 4/1101) = jumări de ouă, omletă. • Jut'âvca de oşor (Pa) = gălbenuş de oul. Scorţa de oşor (Pa) = coaja oului. 2. (La pl) Testicule (ALI 1/64 J). Cf. ov. ■ PI. m.: oşore (ALI 6/571 J), f.: oşore (Ca, ALI 1/64 J, Sâ-Fă), ouşore (Sâ-Fă). + ou + -şor.
    oşpriţşi vb. IV tr. A stropi. Oşpriţes ruja (ALR II N 1/226) = stropesc via. + o + şpriţgi.
    oştâr (By, We II, Ca, Pe-Ne J, Sâ-Fă, Da), oştar (Pi), ostariu (Ma) s. m. Cârciumar. Io sâm Mârmilit' Ivan, Şepalo, oştâru (Pe-Ne J) = eu sunt Mârmilit' Ivan Şepalo, cârciumarul. Io sâm Stămbulit' Drago, din Jeiăn, lu Matiio, oştâru (Pe-Ne J) = eu sunt Stâmbulit' Drago, din Jeieni, al lui Matiio, cârciumarul. Oştar s-av sculât (Pi II 47 iS) = cârciumarul s-a sculat. ■ Pl.: oştâr. + cr. dial. ostar.
    oştariâşş (By) s. f. Cârciumăreasă. Cf. ostereasâ, osteriţa, oştereasâ.
    oştarie v. ostariie.
    ostariie (By, Ge, We II, Ca, Pe-Ne J, Fi 607 Z, 728 B, Sâ-Fă), ostariia (Da), ostariie (Pu, Ko S), oştarie (Pi), ostarie (Pi), osteria (Ga III) s. f. Cârciumă. Şi av o dus la o oştarie (Pi II 47 S) = şi a dus-o la cârciumă. Când a ie verit în cela grăd mes-a ân ostarie be (Pi 80 N) = când a ajuns în oraşul acela s-a dus la cârciumă să bea. Mes-a ţiia-n ostariie si cl'gmg po de vârţ de vir (Pu I 10/25)
292
oştariţa
                                                       oste »
= a intrat aci în cârciumă şi cere o jumătate ulcior de vin. După misa toţ âmiri mergu ân oştariţa, e tote mul'erle mergu câse cuhfi merinda (Fi 728 B) = după liturghie toţi bărbaţii se duc la cârciumă, iar toate femeile se duc acasă să facă de prânz. Noi avem do oştarii: la Şepalo şi la Mattio (Pe-Ne J) — noi avem două cârciumi: la Şepalo şi la Matiio. Mes-a ţiia-n ostariie si cl'emg po de vârţ de vir (Pu I 10/25) = a intrat aci în cârciumă şi cere o jumătate ulcior de vin. Colo s-a dus el ân osterie (Ga III) = acolo s-a dus el în cârciumă. • Bota de ostariie (Fi 607 Z) = sticlă de un litru, cu fundul mai larg, asemănătoare ţoiului, folosită la cârciumi. ^ Cf. locândq. ■ PI.: oştarii (Pe-Ne J), osterie, osterii (Ma). + cr. dial. ostarija, ven. ostaria, it. osteria.
   oştariţa (Pi) s. f. Cârciumăreasă. Oştariţa ântrgbş ke ce-i ca cole (Pi 80 N) = cârciumăreasa întreabă că ce-i acolo. Cf. ostereasă, osteriţa, oştariaşe. + cr. dial. ostarica.
   oştâr (Ko J, Da), oştru (Pi, Ba C, Mo, Sâ-Fă, Da), ostru (By), f.: oştra (Pi, ALR II., Ko J, Pe-Ne J, Sâ-Fă, Fi 38 Sc Şc Z, Da), ostra (By), n.: oştro (Pe-Ne J, Sâ-Fă, Da), ostro (By) adj. 1. Ascuţit, tăios. Zetempit, nu-i oştru (Ba Q = stricat, nu-i ascuţit. Oştâr ca şi cuţitu (Ko J) = ascuţit precum cuţitul. Micu ie şi oştru; totile svitu ânmgşte e sire nu pote [Âcu] (Mo 139 J) = e mic şi ascuţit; pe toată lumea o îmbracă, dar pe sine nu poate [Acul]. Oştra de secure (Pi) = tăişul securii. Gâ ce-i oştro: cosa, cuţitu (Pe-Ne J) = ceea ce e ascuţit, coasa, cuţitul. Britvele-s oştre (Fo 119 J) = briciurile sunt ascuţite. Anki cire se reziazdş lâhco, se zice ke-i oştru (Da) = şi [despre] cine se înfurie uşor se zice că-i ascuţit (tăios). Mărşâni âs oştri (Fi 1033 Z) = cosoarele sunt ascuţite. 2. Aspru, sever. Ie nu-i oştru, io r§ş fi mâi oştra (Sâ-Fă) = el nu-i aspru, eu aş fi mai aspră, mai severă. 3. (Substantivat) Partea ascuţită a unei scule a) Tăişul securii (ALR II N 1/49, ALR II N 2/340); b) Gura, vârful şurubelniţei (Pa). • Oştra iârba (Fi 1812 J) = scaiete. • Oştra iârna (Fi 38 Sc Şc Z)= iarnă aspră, grea. ■ PI. m.: oştri (Fi Z), £: oştre (Fi J). + cr. ostar, oştra, oştro ‘ascuţit, tăios, sever, acru’.
   oşte (Ma, By, Pi), oste (Ca) s. f. Ostie. Noi acâţâm peştiu cu udiţa şi cu ostile (Ma) = noi prindem peştele cu undiţa şi cu ostia.
293
otari
                                            oştiri *
Oştile-s făcute de fl'er şi-s lunge de un clafter, şi dăm cu ele ân peştiu, cându-l vedem (Ma) = ostiile-s făcute din fier, lungi de un stânjen, şi dăm cu ele în peşte, când îl vedem. ■ PI.: oşti. + cr. oşti, osci.
    oştiri (Pe-Ne J) vb. IV tr. (Despre vacă) A deveni ştiră / stearpă, .a nu putea să fete. + o + ştiri (< ştira + -i).
    ostra v. ostâr.
     > *
    oştri (Fi 1960 Şc, Z) vb. IV tr. A ascuţi (coasa). Io oştres cosa (Fi 1060 Şc Z) = eu ascut coasa. Sr Cf. brusi, clepti 2, nabrusi, nebrusi, neoştri. + cr. ostriti.
    oştriyl'fi (Pa, Fi 1526 J) vb. IV tr. A ţesăla. Io voi acmo blâya oştriglfi (Po J) = acum eu voi ţesăla vitele. S Cf. cisti 1, ştriyl'Şi. V o + ştrigl'gi.
    oştriaţ (By, Ge, Pi) adj. Austriac. ■ PI.: oştriaţi.
    oştriţa (Fi 1812 J) s. f. Scaiete (Cirsium lanceolatum). Cf. glâdiş. ostra iarba. ■ PI.: oştriţe/ + cr. ostrica.
    oştropi v. ostropi.
    ostro v. ostâr.
     »        »
    ostru v. ostâr.
     *        »
    oştumiţe (Ca) s. f. Fagure. ■ PI.: oştumiţe.
    oşt'une (Fi 1562 Sd), oşt'unş (Fi 1562 N), osţune (Fi 1562 S) s. f. 1. Fagure. 2 (în sintagma Şcul'iţa / scul'iţe de oşt'une / oşt'unq / oşţunş - Fi 1562 Sd) Celulă în fagure. Cf. celnac 2, sât. ■ PI.: oşt'une.
    oşt'unş v. oşt'une.
    oşuşi (Pi) vb. IV tr. A usca. + cr. osusiti.
    oşuşiti adj. (Despre fructe) Pipernicit. Osusiti frut (Fi 1611 N).
    Cf. crăstav 2, cârl'ejl'iv, grişpav, posuşit, şcarl'îv. + Part. lui osusi.
    oşvikgi (Ko J) vb. IV tr. A lovi, a trage. Âl' av cu bicu co de urecl'i oşvikŞit (Ko J) = i-a tras cu biciul pe lângă urechi. + o + şvikpi.
    ot (Ne-Io) Hăis! Stigăt cu care se mână spre stânga vitele înjugate. Ot, ot, ot, tâ! (Ne-Io) = hăis! Cf. bistâya, bl'ije 2, ca, iaist, t'ă.
    otari (Pu, Ga-Di, Pi, Ko J, Da) vb. IV tr. şi refl. 1. A şterge (Pu,
294
otârsţrţ
otcupi
Ga-Di, Pi). Frunta şi-av de pot otarit (Ko J) = şi-a şters fruntea de sudoare. 2. A curăţa. Otarg-te, otarş, de ăi âpg za spelâ-te (Pu I 30/6) = curăţă-te, curăţă, iată este apă să te speli. Otari faţa şi 'mărie (Da) = a curăţi faţa şi mâinile. + cr. otrti, otarem. otârsşrţ v. âtersşrţ.
    otâv (Da) s. m. Pahar de 1/8 litri. Ur otâv de vir (Da) = 1/8 1 de vin (jumătate de sfert de 1). + ven. otava it. ottava.
    otava (Pe-Ne J, Ko J; Fi 1053 J Sd, Sâ-Fă, Da), otave (By, Ge, Pi, Ca, Mih, Ko N S, Fi 1053 N S), otavâ (Ma) s. f. Otavă (obţinută după a doua, a treia sau a patra coasă). Ân ştâla oile se hranes cu fir şi cu otăva (Pe-Ne J) = în grajd oile se hrănesc cu fân şi cu otavă. Ân brâţ de otăva (Fi 1473 J) = un braţ de otavă. 4* Cf. otavit', treile tăi', treti tăi', pâtrile tăi', cetârti tăi'. ■ PI.: otâve. + cr. otava, otavâ v. otava otâvg v. otava.
    otavit' (Fi 1055 M) s. m. Otavă obţinută după a treia sau a patra coasă. Cf. otăva, pootavlt', treile tăi', treti tăi', pâtrile tăi', cetârti tăi'. + otavaic. otâr v. âter.
    otârni (Ca) vb. IV tr. 1. A ascunde. 2. A băga. otârzi (Pa) vb. IV tr. A curăţa, a smulge. Otârzes cârna despre coje (Pa) = curăţ carnea de pe piele, cămuiesc pielea.
    otbiiui (ALR II N 4/929) vb. IV tr. A face operaţia de adunare, a aduna. + cr. odbiti.
    otca (ALR II N 1/23, Fi 942 J Sd, Da), otkţ (Fi 942 N S) s. f. Otic (la plug). ■ PI.: otke. + cr. otka.
    otcopfi (Ca) vb. IV tr. A săpa. + cr. otcupati ‘a săpa pentru a scoate, a descoperi’.
    otcri (Ko J) vb. IV tr. Otcri a sel' secreţi (Ko J) = a descoperi secretele sale. + cr. otkriti.
    otcupi (Sâ-Fă, Da) vb. IV tr. şi refl. I. tr. A achiziţiona. Nu pot toţ omiri cumpără că şi cela lâpte, nu vor otcupi ca şi din selişte denc (Sâ-Fă 49 J) = nu toţi oamenii pot cumpăra lapte ca acela, nu vor achiziţiona ca din sat de aici. II. refl. A se achita, a se elibera. S-a otcupit k-a fost dujân (Da) = s-a achitat că a fost dator. + cr. otkupiti (se).
295
oteli
otoci
    oteli (ALR H N 2/328, Fi 1443 Şc) v. IV tr. şi refl. A Sta Vaca s-a otelit. Otelit-a ur viţel (Fi 1443 Şc) = vaca a fătat. A fătat un viţel. • Vâca de oteli (ALR II N 2/328) = vacă (de-) a făta. Miho Doricit' av zis ke se iâloviţa zice de vâca şi de căpra căra nu se pote oteli / zleji (Ne-Ro J) = Miho Doricit' a zis că ‘iâloviţa’ se spune despre vaca şi despre capra care nu poate făta. + cr. oteliti (se).
    otepil (Ko J, Da) vb. IV refl. A se încălzi, a se face cald. + cr. dial. otepliti se. oter v. âter. oteri v. âter.
    oteşi (Ca, Fi 1739 A T) vb. IV tr. 1. A tăia, a reteza crengile unui pom. 2. A ciopli. Dâsca-i câşi scându, greda-i o Ipnna grosa oteşita (Pe-Ne Q = ‘dâsca’ e ca masa, ‘greda’ e un lemn gros cioplit. Cf. ocleşi b, oyoll, otseci a. + cr. otesati, otesem. oteturgi (ALR I J) vb. IV. intr. A-şi veni în fire. Omului av se făcut tâmno, av căzut prevăle şi am iei obllt cu âpa ... şi av se oteturţit (ALR I 1/144 J) = omului i s-a făcut rău, a căzut jos şi l-am udat cu apă ... şi şi-a venit în fire. otgovari v. odgovori. otgovori v. odgovori.
    othrani (Ko J) vb. IV tr. A hrăni. + cr. othraniti. otkini (Pi, Ko J, Da) vb. IV tr. 1. A rupe (Pi, Ko J, Da). 2. A despărţi, a separa. + cr. otkinuti, otkinem.
    oto (Ca) n. cârd. Opt. -y- Cf. opt, osân. + ven. oto, it. otto otobâr v. octobâr. otober v. octobâr. otobre v. octobâr.
    otoci (Mo, Fi 1242 Sd, Da), otoţi (Pu) vb. IV tr. (Despre lichide) 1. A pritoci, a trage din butoi. Oştaria za otoci vir (Mo 58 S) = cârciumă de pritocit vin. Otoci moştu / viru din bâcva (Fi 1242 C M / Da) = a pritoci vinul / mustul din butoi. 2. A scurge, a turna. Tu ver lâ ap§ din cădere, otoţi-ver-o pre ţep saca zi (Pu I 8/5) = tu vei lua apă din căldare şi o vei turna pe cep în fiecare zi. 3. A lua o parte din. Ie otoţş din ţa âpe şi porte lu câlu be (Pu 18/12)= el
296
otokşi
otrov
ia o parte din apa aceea şi o duce calului să bea (să adape calul). •$- Cf. otokşi, oţecî 2, praznî, stocî, zlivî. + cr. otociti.
    otokfi (Fi 1242 S) vb. IV tr. 1. A pritoci, a trage din butoi. Io otakqşc = eu pritocesc. ^ Cf. o toci, otokşi, oţeci 2, prazni, stocî, zlivî. + cr. otociti.
    otomobil (Ca, Da) s. m. Automobil. Cf. otomobîl'.
    otopi v. utopi.
    otorâc v. utorâc.
    otori v. utori.
    ototi v. otoci.
    otpârhfi (Ko) v. IV intr. A zbura, apleca în zbor. + cr. otprhnuti. otpisţîi (Pe-Ne J), odpis§i (Ca) vb. IV tr. A răspunde în scris. Şi acmo te royu neca âm otpisşş pre căsta hărta (Pe-Ne 1964/212 J) = şi acum te rog să-mi răspunzi în scris la această scrisoare. + cr. otpisati.
    otpravi (Ko J Sd) vb. IV tr.şi refl. 1. A (se) pregăti, a (se) aranja. 2. A trimite. + cr. otpaviti.
    otpri (Ko B) vb. IV tr. A deschide. ^ Cf. rescl'ide. ♦ cr. dial. otprt, otpren/
    otprost (ALR II) s. Iertăciune. Mortu-ntrqba otprost (ALR II 85/2706) = mortul cere iertăciune. + cr. otprost. otprosti v. oprosti. otproşti v. oprosti.
    otputi (Ko J) vb. IV refl. A pomi la drum, în călătorie. Cf. otputui. + cr. otputiti (se).
    otputui (Ko J) vb. IV iter. A pomi la drum, în călătorie, cr otputi. cr. otputovati.
    otrameit (Da), £: otrameita adj. Obosit, istovit. ■ PI. m.: otrameiţ, £: otrameite,
    otrameita v. otrameit.
    otrâzşi (Pa) vb. IV tr. A culege porumbul cu totul, împănuşat. otrişkei (Da) vb. IV tr. A pălmui. otroii v. otruii. otrou v. otrov.
    otrov (By, Ge, Na I, Pi, Ba J S, Ca, Sâ-Fă, Da), otrou (Pi II 56/1
                                                                                    297
otrovân
ot'ihni
S), utrov (Da) s. 1. Otravă (By, Ge, Na I, Pi, Ca, Sâ-Fă, Da). Le ren pure ântru zgmg otrou şi vor se otruii (Pi II 56/1 S) = le vom pune în zeamă otravă şi se vor otrăvi. 2. Venin (Ba, Da). ■ PI.: otrovure (Ca, Sâ-Fă). + cr. otrov.
   otrovân (Po B, Sâ-Fă, Da), otrovân (Ko N), f.: otrovna (Sâ-Fă, Da), n.: otrovno (Sâ-Fă) adj. Veninos, otrăvitor. Şarpele ie otrovân (Po B) = şarpele e veninos. Pâvugu ăi otrovân ca şi cacca (Ko N) = vipera e otrăvitoare ca şi aspida. ■ PI. m.: otrovni, f.: otrovne. + cr. otrovân, otrovna, otrovno. otrovân v. otrovân.
   otrovl (By, We I) vb. IV tr. şi refl. 1. A (se) otrăvi. Cf. otruii 1, potroii. + cr. otrovati. otrovna v. otrovân
   otruii (ALR I, Ko Sd), otrou (Ca) vb. IV tr. şi refl. 1. A (se) otrăvi. Le ren pure ântru zgme otrou şi vor se otruii (Pi II 56/1 S) = le vom pune în zeamă otravă şi se vor otrăvi. 2. A se intoxica. S-a otruiit cu medijiiile (Da) = s-a intoxicat cu medicamente.
3. (Despre boli) A se lua, a se molipsi. Cuticu de yura ... se lâhco otruiţ de la at om cu linyura (ALR I 1/27 J) = zăbala de la gură ... se ia uşor de la alt om cu lingura. Sr Cf. otrovi, potroii. + cr. otrovati (se), otroujem (se). otseci v. odseci.
   otuţi vb. IV tr. (Despre animale) A întoarce, a castra. Bou şi aretu se otuţg (Pi) = boul şi aretele se întorc. + cr. otuci. otun (Da) s. m. Alamă.
   ot'âle (Pi 5, ALI1/91 J S, ALRM I /23 J, Pe-Ne J, Ko JN), ot'ale (ALI 1/23 S), ocale (Da), ocale (Sâ-Fă), ut'âle (Da) s. pl. Ochelari. Voi vedeţ far de-ot'âle pisţi (Pe-Ne J) = dumneavoastră vedeţi să scrieţi fără ochelari. Pre ot'âle căvta (Ko J) = se uită cu ochelari. Nu vedu far de-ocâle (Sâ-Fă) = nu văd fără ochelari. + cr. dial. ocale, ot'ali, it. occiali.
   ot'e s. (în sintagma Pir ni ot'e - ALR II 164) Paharnic la nuntă. <>- Cf. pirni.
   ot'ehu v. ocuh. ot’ihni v. okihni.
298
ot'ubi
ov
    ot'ubi v. ocubi.
    ot v. oc.
     *
    ota v. otet.
     * *
    ota v. oc.
     f
    oţâci v. odseci.
    oţândit (ALRIIN 4/991) s. m Acuzat. + Part. lui osândi, oţârni v. ocerni. oţeci v. odseci.
    oţet (By, Ie, Ge, Pi, Pa, Ca, Pe-Ne J N, Ko J S N, Fi 1312 JSd, Fo 88 JSd, Da), oţeto (Fo 88 L), oţet (We III) s. m. Oţet. Oţet şi ul'e (Pe-Ne J) = oţet şi ulei. Nu se pure oţet ântru zqmg (Pe-Ne N) = nu se pune oţet în supă. Oţetu ăi l'ut (Pe-Ne N) = oţetul e acru. • Oţet şi ăpa (Fi Se) = băutură nealcoolică. 4- Cf. bevânda, temperqito. ■ PI. m.: oţet [?] (Fi J Sd), f.: oţeture [?] (Fi S). + rom. oţet (<v. sl. ocitu), cr. ocet. otet v. otet.
     9      9
    oţeto v. oţet.
    oţidi (Fi 1288 L, Da) vb. IV tr. A strecura. Oţidi pâşta (Da) = a strecura tăiţeii. 4- Cf. lezţi, pil'î 1, popil'i, proţidi, ţidi.
    oţipâc (ALR II) s. m. 1. Ţandără (ALR II 93). 2. Surcea (ALR II 275). ■ PI.: oţipki, oţipţi (J).
    oţipi (Sâ-Fă) vb. IV tr. A separa. Scuhes (macaroni) osebno, oţipes (Sâ-Fă) = fierb (macaroanele) separat, le separ. 4- cr. dial. ocipit ‘a separa, a tăia, a rupe din’.
    OU V. ov. oua v. ova. ousor v. osor.
       •      t
    oucâr v. ovcâr.
    ov (By, Ie, We, Pu, Pi, Ba L S, Ca, Pe-Ne 5 Sc, Sâ-Fă, Da, Ne-Bi N, Da), UoU (Ba B), uov (Ba Gb), Uov (Ba, L), uov (Ba N), ou (Ge, Ba C N Sc, Fi 245 Sd), ou (Ma, Ba, Gd, Ca) s. m şi n. 1. Ou.‘'Âtq-zi furât-a ovu (Pu I 1/4) = a doua zi a furat un ou. Ur did şi o bâbă siromâş n-a vut niş âo nego dvanaist ove (Pi S II 9) = un moş şi o babă săraci n-au avut nimic altceva decât douăsprezece ouă. Onda purem crima, sare, ovu (Pe-Ne Sc) = atunci punem drojdia, sare şi
299
ova                                                              ovcâr
oul. Gal'ira lucre ovale (Pe-Ne Sc) = găina face ouă. Cârle furg ăstez ovu va fură măre şi bovu (Mo 36 5)= cine fură astăzi oul, va fura mâine şi boul. . De ov vire pul'u (Sâ-Fă) = din ou iese puiul. Ovq si cobasiţe (Ko S) = ouă şi câmaţi. Ovele-s bure za face fritâl'a (Da) = ouăle sunt bune de făcut omletă. Ştrucl'i, lucru se de farira, ăpa şi ovu (Ne-Bi N) = găluştele se fac din făină, apă şi ou. Cocea şgde pre ove (Pe-Ne S) = cloşca cloceşte (stă pe ouă). Za vozâm se se mărânca ăl'u cu ovele şi cu pârşutu (Ne-Bi N) = la Paşte se mănâncă haşma (ceapă verde) cu ouă şi cu şuncă. 2. Testicol (Pi, Fi 245 Sd, Da). Cf. boş 1. ■ PL m.: ovi (ALI 6/571 J), f.: ove (Ma, By, Pi, Ba S, Ne-Io 5, Sâ-Fă), ove (Ko Sd, Fi N S), ova (ALI 6/571 B, Pe-Ne Sc, Fi Sd, Da), pl. f. a.: ovale (Pe-Ne Sc, Ko £ Ne-Bi N, Da). + lat. ovum.
    ovâ (Ko S, Pe-Ne S, Fi 1356 J S N, Da), oua (Ma) vb. I tr. A se oua, a depune ouă, a face ouă. Vinu cumpirove zlâtiţe şi zâino poşnescu ovâ (Ko Sc) = vin gândacii de Colorado şi imediat încep a face ouă. Gal'ira face ovu, aii gal'ira ovg (Pe-Ne S) = găina face ou, sau găina se ouă. Gal'ira va ova (Fi 1356 N) = găina va oua. Gal'ira facut-a ovu (Fi 1356 S) = găina a făcut ou. Cf. ovavşi. + din ov.
    ovâco (Sâ-Fă) adv. Astfel, aşa. Ovaco oco devet (Sâ-Fă) = aşa pe la nouă. + cr. ovako
    ovavfi (Ca, Sâ-Fă) vb. IV iter. A oua (în mod repetat), -v- Cf. ovă. + ova + -vţil
    ovcâr (ALR II, Ca, Pe-Ne J S, Ko J, Sâ-Fă, Fi 1390 J, Fo 202 Sc), ovear (Fo 202 J), ofţâr (Pi), opţâr (Pi, Pe-Ne S), opcar (Da), opcar (Da), opcâr (We II), oucâr (Mo) s. m. 1. Păcurar, păstor, cioban (ALR II N 2/394, Ca). Ovcări se hranes mai vise cu striyl'âta (Pe-Ne 1964/205 J) = ciobanii se hrănesc mai ales cu străgheată. Betâri av zis pecurâru, acmo zicem ovcâr (Pe-Ne J) = bătrânii au zis ‘pecurâru’, acum spunem ‘ovcâr’. E atunca mes-a oucâru (aii: pastiru) cu oile t'â (Mo 117 J) = şi atunci a plecat păstorul cu oile. 2. Baci, târlaş (ALR IIN 2/391). • Carele ovcâr (Fi 1394 J), brecu ovcâr I obcâr (Fi 1394 B T M I L) = câine ciobănesc. Cf. coban 1, pastlr 1, pecurâr. ■ Pl.: ovcâr. + cr. ovear.
300
ovcar
ovota
    ovcar v. ovcar. ovâs v. oves.
    oveni (Ia) vb. IV refl. A se ofili. Majurâna a ovenit, fetele s-a jalostit (Ia 19/32 N) = măgheranul a ofilit, fetele s-au mâhnit.
    oves (By, Ge, Pu, Pi, By, Ca, Ko J N S, Fi 1158 J Sd, Sâ-Fă, Da), ovâs (Fi 1158 Sc), ovez (We) s. m. şi n. Ovăz. Nucu se morş legă cu trei oves (Pu I 32/3) = nucul trebuie să fie legat cu trei [fire de] ovăz. Ovesu za lu câl'i (Ko N) = ovăz pentru cai, zob. Lu nostru musât câ dilit-ân sămo mai bur oves (Fi 1158 S) = frumosului nostru cal i-am dat numai cel mai bun ovăs. ■ PI. m.: oves (Fi 1158 J Sd), âvsi (Fi 1158 J), f.: ovese (Ca), ovqse (Fi 1158 Z). + v. sl. ovesu. ovez v. oves.
    ovi (Pa, Ko J) vb. IV tr. şi refl. A (se) înfăşură, a (se) încolăci. Io me voi ovi (Pa) = eu mă voi înfăşură. Ovi se co de yut (Ko J) = a se înfăşură în jurul gâtului. Când â fajolu iâşe atunce se zatâcnţ cu kite şi ie se ovţ co de kite (Ko J) = câc ăÂtre nd răsare fasolea se arăceşte cu pari şi ea se încolăceşte în jurul parilor. *v- Cf. ovufi , uvi, zevi 2. + cr. oviti.
    oviigi1 (Fi 1203 S) vb. IV refl. A (se) înfăşură, a (se) încolăci. Mladiţele se oviiescu ocoli de colâţ (Fi 1203 S) = viţa de vie se încolăceşte în jurul aracului. Cf. ovi, uvi1, uviiţi, zevi 2. + cr. ovijati (se).
    oviişi2 (Pa) vb. IV tr. A termina de treierat, a vântura [?]. Cf. osnaji. + cr. ovijati, ovijam.
    ovisi (Pe-Ne J, Ne-Ro J) v. IV intr. 1. A depinde. De noi oviseâ câte oi ţirem (Pe-Ne J) = de noi depinde câte oi ţinem. Odgovori voi, pac câtra crai, samo când va că fi ovisş şi când va caia putţ odgovori pre că ce va interesirţ (Ne-Ro J) - vă voi răspunde, dar către sfârşit, aceasta depinde numai când tata va putea răspunde la aceea ce vă interesează. + cr. ovisiti. ovlij (Ca) s. n. Afiş. ■ PI.: ovlijure. ovlijfi (Ca) vb. IV tr. A afişa.
    ovo leto (Ko Sd) adv. (Preluat de-a gata din croată) Anul acesta, ovota v. vota.
301
ovotţ
ozori
    ovotş v. vota. o votţ v. vota. ozâm v. vazâm.
    ozbil'an (Sâ-Fă), f.: ozbil'na (Sâ-Fă) ozbil'no adj. Serios.. Ozbil'na jenska (Sâ-Fă) = femeie serioasă. ■ PI.: ozbil'ni. + cr. ozbiljan, -na, -no ‘serios, grav’, ozbil'na v. ozbil'an. ozbil'no v. ozbil'an.
    ozdravi (Pi, Pa, Ia, Sâ-Fă, Da) vb. IV intr. şi refl. A (se) însănătoşi, a se vindeca. Ai ozdravit (Pa) = te-ai însănătoşit. Saki ce fure bolân tu l-er ozdravi (Pi II 79 N) = pe oricine va fi bolnav tu îl vei însănătoşi. Suzete tarit-a, f$ta ozdravit-a (Ia 19/30 N) = lacrimile s-au şters, fata s-a însănătoşit. Samo vei ozdravi (Sâ-Fă) = numai să te înzdrăveneşti. Cf. pozdravL + cr. ozdraviti.
    ozdrili (Ko B, Fi 1225 Sd, Da) vb. IV intr. A se coace, a se maturiza. Cf. dozrili, uzdri, uzori, zdri.
    ozebi (Ko J) vb. IV intr. A înţepeni din cauza frigului. Ozebes zâzetele (Ko J) = înţepenesc degetele. + cr. ozepsti, ozebem.
    ozeleni v. IV intr. A înverzi. (Despre frunzele din pădure) Când codru ozeleneă, atunce clemâm frunza (Pe-Ne J) = când pădurea înverzeşte, atunci spunem frunză, iar când pădurea se veştejeşte, atunci spunem frunze uscate. + cr. ozeleniti. ozena v. ojena.
    ozidgi (Fi 996 N S, Da) vb. IV tr. 1. A zidi, a construi (Da). 2. A îngrădi. Io ozideşc şcul'a cu ârpi (Fi 996 S) = eu îngrădesc groapa cu pietre. Cf. obzidţ, ogradi, zazidşi, zegradi. + cr. ozidati.
    ozivi (Pu) v. IV intr. A învia • Ozivi nâzat = a reînvia Ontrat l'dfrâţ-a-v văl'e ozivît nâzat (Pu I 4/79) = atunci fraţii ei au reînviat îndată. + cr. dial. ozivit, ozivin. ‘a da viaţă, a însufleţi, a anima’, ozori (Da) adv. în zori (de zi).
    ozori (Fi, Da) vb. IV tr. A se coace. Mânt'e nego ozoriru nu muncă ni mţrele ni hruşvile (Fi 1620 N) = să nu mănânci nici merele nici perele înainte de a se coace.
302
                                  p
   pa (Ko S, Pe-Ne C S, Fi, Da), pâ (Pe-Ne N) conj., adv., interj. I. conj. Şi, şi deci, dar, prin urmare, de aceea, aşa că, astfel că. Când am io foş mic pa ne igreian (Pe-Ne S) = când am fost mic şi ne jucam. Âm do vâţ pa uzes ara (Ko S) = am două vaci şi (de aceea) obişnuiesc să ar. S-a-nkilavât, pa nu pote lucră (Pe-Ne Q = s-a îmbolnăvit de hernie, de aceea, nu poate lucra. Febrţ-m [febrş âm] pa ganes din căle (Pe-Ne S) = am febră, de aceea aiurez. Pa mn-a trecut, pâ âştez am toturo lucrăt caii cum am mânt’e spus (Pe-Ne S) = dar mi-a trecut, astfel că astăzi am lucrat iarăşi, aş cum am spus mai înainte. Lisiţa mes-a de ţa âtq băndq, pa zis-a lu lupu neca se dăie ân colş (Pe-Ne S) = vulpea s-a dus de cealaltă parte şi i-a zis lupului să se dea încolo. Câvt§-1 ân ocl'i pa ver vedq câ-i bur cârstiiân (Fi 210 N) = priveşte-1 în ochi şi vei vedea că-i om bun. Âre mica câsa pa nu ştiie iuva pure mobiliia (Da) = are casa mică aşa că nu ştie unde să pună mobila. II. adv. Apoi. (Şi în sintagma pa pocle) După aceea, apoi, pe urmă. Fost-a mârşav, pa s-a podebelit (Pe-Ne N) = a fost slab, apoi s-a îngrăşat. Lâpele se pomuijţ pa se proţidş ân ola (Ko G) = laptele se mulge, apoi se strecoară în oală. Io rqş testa râdă mânt'e pocoşi ...pa pocle ren mgre (Pe-Ne S) = eu aş fi bucuros să termin de cosit asta, apoi ne vom duce. III. interj. • Pa bog! (Indică o decizie irevocabilă) Cu Dumnezeu, gata, s-a terminat, adio! Voi hiti pa bog (Ko S) = voi trage cu puşca apoi gata! + cr. pa.
   pâ v. pa.
   pac (By, Ra, Pu, Pi, Ba C J, ALR II, Ca, Pe-Ne J, Sâ-Fă) adv., conj. I. adv. 1. Atunci (Ba J). Vezut-a jaba iuve se calu fareca pac
303
pâc
                                                                          pacl'enskş
a şi ia picoru dvignit (Ra) = a văzut broasca unde se potcoveşte calul, atunci a ridicat şi ea piciorul. Datunce despre fus se svg gl'emu de preje, ş-atunce pac se pletţ (Pe-Ne J) = după aceea de pe fus se face ghemul de tort, şi atunci se croşetează. 2. (Şi în sintagma pac pocle) După aceea, apoi, pe urmă. (Ca). Pac ver veri prin boskţ si codri măr (Pu I 4/66) = apoi vei ajunge în pădure şi în munţi mari. (fel'i yospodăr av pac muzit (Pe-Ne 1964/213 J) = acei stăpâni au muls apoi. Pac s-av debelît (Pe-Ne 1964/214 J) = după aceea s-au îngrăşat. [I se zice] fil'e pâr la dvaiset, dvaiset e [?] pet, pac se zice jensca (ALR I 2/193. J) = [i se zice] ‘fil'e’ până la douăzeci, douăzeci şi cinci [de ani], după aceea se zice ‘jensca’. Pac mergu la misg, pac pocle mergu nâzate la obed, la musătq ffiiţg (Pu I 40/3) = apoi se duc la slujbă, după aceea se duc la prânz, la frumoasa fetiţă. II. conj. 1. (în sintagma aii pac) Sau, ori. Me râscrâces aii pac rastehnes picorle (ALR II 67) = mă crăcesc sau întind picioarele. 2. Deci, prin urmare (By). Ved ke n-aţ acaţât cesta mail, pac ăl tremetu ânca o vota (Ne-Ro J) = văd că nu aţi primit acest mail, prin urmare îl trimit încă o dată. Io voi ii sta vekend ăn Jeiăn pac voi ântrebâ nono şi nona (Ne-Ro J) = eu mă voi duce în acest weekend în Jeiăn, deci îi voi întreba pe bunici. 3. Iar. (Pi, Ga-Di). 4. Şi (By, Pi). Am un fii', ma fost-a far de criiânţiie, pac a mes pre lume (Pu I 1/16) = am un fiu, dar a fost prost-crescut şi a plecat în lume. Semirât-av lân pac âv făcut pânza de coşul'e (Ko J) = au semănat in şi au făcut pânză pentru cămăşi. Tâţi s-a pristrasit pac a pinezi lasât (Ko S) = hoţii s-au speriat şi au abandonat banii. Pac â, acâsă-n Jeiăn, ili-n cetăte-n Rica, n-am fost isto (Pe-Ne J) = şi acasă-n Jeiăn, sau în oraş în Rieca, de asemenea nu am fost. 5. Dar (By, Pi). Obeces pac nu plates (Sâ-Fă) = promit, dar nu plătesc. Cf. apoi, datunce, pocle, şi 1. + cr. pak.
    pâc (Da) s. m. Pachet. După voisca veriia păcure din Merike = după război veneau pachete din America. Cf. paket 1. ■ PI.: păcure. + ven. paco, it. pacco, cr. pakao.
    pacl'enskţ (Ia) adj. f. Infernală. Pacl'enske uşe s-a rescl'ide şi ânuntru d-er l-a âncl'ide (Ia 23/44 B) = infernala uşă se va deschide şi înăuntru de-1 va închide (pe flăcău). + cr. paklenski.
304
pâdaviţa
paiz
    pâdaviţa (ALR I 1/119, 143 J, Fi 157, Da) (Şi în sintagma Boia de pâdaviţa - Sâ-Fă), pâdaviţş (Fi 157 N S). Epilepsie. Omu âre boia de padaviţa â cadavq prevale (ALR I 2/143 J) = omul are epilepsie şi cade jos. 4 Cf. boia de Sveti Valentin. 4 cr. padavica. pâdaviţa v. pâdaviţa. pădaviţş v. pâdaviţa.
    padela (Ma, Pi, ALI 5/447 B S, Sâ-Fă, Fi 593 Sd, Da), padelţ (By, Ca, Ko Sd, Fi 593 S), padelă (Ma), padilă (Ma) s. f. 1. a) Tigaie. (Da). Peceniia se coce pre padela (Pi) = carnea friptă (friptura) se frige în tigaie. Cârna ăn o padela (Ko B) = carnea într-o tigaie. Ne, nego cd padela mi-âi dăt bez veze (Sâ-Fă) = nu, dar mi-ai dat greşit acea tigaie; b) Tigaie cu picioare (By). 2. Cratiţă (Ma, Ca, Da). 4 Cf. coziţa 2, pârşura 1. ■ PL: padele. 4- cr., ven. padela, it. padella.
    padelă v. padela. padelţ v. padela. padilă v. padela.
    pahul'a (Fi 31 Z), pahul'ş (Fi 31 S) s. f. Fulg. O pahul'a / pahul'q de nq (Fi 31 Z / Ko 31 S) = un fulg de zăpadă. ■ PI.: pahul'e. 4- cr. pahulja,
    pahul'ş v. pahul'a.
    pahul'iţa (Fi 31 Sd, Da), pahul'iţş (Fi 31 N) s. f. 1. Fulg de zăpadă (Şi în sintagma Pahuliţa de ne — Fi 31 Sc, pahuliţq de ne - Fi 31 N). 2. (La pl) Puf la puii mici (Fi 1342 J). ■ PI.: pahuliţe. 4- cr. pahuljica.
    pahul'iţş v. pahul'iţa. paie v. pal'e. paies v. paiz.
    paiese (Sâ-Fă) s. f. Ţinut, localitate. Io-s denc din căsta paiese = eu sunt de aici, din acest ţinut. ^ Cf. paiz. 4- it. paese. paiez v. paiz.
    paiz (Pi, Ge, Ga-Di, Ca, Pe-Ne C S, Fi 91 ^ Da), paiez (Sâ-Fă), paies (Ma), pais (By, Ie), paiiz (Da) s. n. 1. Ţară (Ma, Pi, Ga-Di, Ca, Sâ-Fă, Da). 2. Sat (Pi, Ga-Di, Pe-Ne C S, Fi 91 £ Da). Ân nostre paizure (Ko S)= în satele noastre. 3. Naţiune (Da). 4- Cf. campâne
305
p aia r iţa                                                    pâlâţ
5, paese, sela, selişteşăt. ■ PI.: paizur (Pi), paizure (Ca, Ko S), paiezure (Sâ-Fă). 4- cr. paiz ‘pământ, sat’, ven. pae/e. paiariţa v. pal'ariţa. paiiz v. paiz.
   paji vb. IV intr. A avea grijă, a se îngriji. Io pajesc de vâţ (Fi 1472 S) = eu îngrijesc de vaci. 4 Cf. cavtâ 3, scârbi 4- cr. păziţi.
   pakei (Da) vb. IV tr. A împacheta, a face un pachet pentru a-1 trimite. Pakeit-a bire veştidu si pus-a tot pre scând (Da) = a împachetat bine hainele şi a pus totul pe masă. 4- cr. pakirati.
   pakşi (Sâ-Fă) vb. IV tr. A calma. liră povredit jiveţu-ntre picore şi pakei (Sâ-Fă) = i-a afectat nervul între picioare şi s-a calmat. -4 Cf. it. dial. pachea ‘calma, pacatezza’ (Sâ-Fă).
   paket (Pa, Ca) s. n. 1. Pachet (Ca). 2. Legătură mare de bumbac, jirebe, scul (Pa). 4- Cf. păc. ■ PI.: paketure (Pa), pakete (Ca). 4- cr. paket.
   pakit' (Da) s. m. Pacheţel. 4- pac + —it’,
   pâl (Fi 23 Sd) s. m. şi n. Ploaie cu soare. ■ PI. m.: păi (Fi 23 B C L N), f.; pălure (Fi 23 B C)
   palacinca (Da) s. f. Plăcintă. T'-oi dă palacinca neca fiii bur (Da) = ţi-oi da plăcintă ca să fii bun. 4 cr. palacinka.
   palâţ (By, We II, Pu, Pi, Ca), palaţ (Ga-Di), s. Palat. Si câsa l'-a verit un măre si musât palâţ (Pu 16/12)= şi casa i s-a transformat într-un palat mare şi frumos. ■ PI.: palâţure (Ca). 4- cr. palaca, it. palazzo
   palaţ v. palâţ. pălaţu v. pâlâţ. pâlaţu v. pâlâţ.
   pâlâţ (By, Ge, Pi, ALR II, Pe-Ne B N, Fi 967 Sd, Da), pâleţ (Pe-Ne S, Sâ-Fă, Fi 967 C M Z), pâleţu (ALI 1/48 B J), pâlaţu (ALI 1/48 S) s. m. şi n. 1. Spiţă (Pi, Pe-Ne B N, Fi, Da). Pâl ţi de cola mergu-n glavina şi-n plătită (Da) = spiţele de la roată intră în butuc şi în cerc [?[. 2. a) Degetul mare (By, Ge, Da) b) de la mână (Pi, ALI 1/48 B J S, Pe-Ne N S, Sâ-Fă) (Şi în sintagma Pâlâţu de mâra -ALR II 52, ALR II N 6/1604); c)’ de la picior (Sâ-Fă). 4 Cf. jâjet, spiţa. ■ PI. m.: pălţi (Pe-Ne B, Fi Sd, Şc, Da), f.: pălţure (Fi Şc), || palâţi (Pi). 4- cr. palac.
306
pali
  O 1 V • V
palcic
   pâlcic (Fi 839 J) s. m. Crăişor, împărătuş, ochiul-boului, pitulice, sffedeluş (Troglodytes, troglodytes). Cf. balotiţa 2, târî', taşkiţa. târlic. ■ PI.: pâlcic. + cr. palcic.
   palenta (ALR II N 6/1646, Sâ-Fă, Fi 588 Şc, Da), palentp (Ie, Ge), pulentş (Ge, Pe-Ne N, Ko B) s. f. Mămăligă. Mişes palenta (ALR II N 4/1111) = mestec mămăliga. Zâhlades palenta (ALR II N 4/1113) = tăpşesc mămăliga (o bat cu lingura ca să se îndese). Cotlit'u za palenta (Fi 588 Şc) = ceaun pentru mămăligă. Cot'lit'u de râm za fâce palenta (Da) = ceaun de aramă pentru a face mămăligă. Ştica de palenta (Fi 590 J) = lingură mare pentru mămăligă. Pulentq, ca-i mămăligă (Pe-Ne N) = ‘pulentş’, aceea e mămăliga. + cr., ven. palenta.
   palentâc (ALI 5/433, 435 J) s. 1. Taler întins de lemn (ALI 5/433 J). 2. Fund pentru mămăligă (ALI 5/435 J). <>- Cf. pestadur.
   palentâr (ALI 5/434 B S, Fi 590 J Sd) s. f. 1. Făcăleţ (ALI 5/434 B S). 2. Lingură mare pentru mămăligă. Cf. palentârnac, tacal'âr 1, ştica 4 c, vârnâca 2. ■ PL: palentâr (Fi J Sd), palentâre (Fi J). + cr., ven. palentar.
   palentârnac (Fi 590 Z) s. m. Lingură mare pentru mămăligă.
   Cf. palentâr, tacal'âr 1, ştica 4 c, vârnâca 2.            ■ Pb:
palentârnac, palentârnâci. palentş v. palenta.
   paleta (Fi 584 Sd), paletş (Pi, Ko B, Fi 584 N S), palşta (ALI 5/405 B). paletă (Ma Sd) s. f. Lopată pentru jar, vătrai. ^ Cf. lopariţa, şmetnic, şcovaţera. ■ PL: palete. + cr., ven. paleta, palşta v. paleta, paletă v. paleta, paletş v. paleta, pâleţ v. pâlâţ.
   pali (By, Pu, Pi, Mo, Pu, Pe-Ne J, Ko J, Sâ-Fă), păli (Ma) vb. IV tr. 1. A arde. Prenda ie trecut, tot a pălit (Pu I 8a/14) = pe unde a trecut el, a ars totul. Când io săm la cârbur, când pales, totile dimu-n sus meje (Mo 142 J) = când eu sunt la cărbuni, când ard, tot fumul merge în sus. Ie av carbur le mâie pălit (Ko J) = el i-a ars cărbuni mamei. Acmo-i râce de pali cârbur (Pe-Ne J) = acuma-i
307
paliciţa
pal'uşina
frig de ars cărbuni. 2. A păli (Ma, numai cu referire la soare şi la foc). Focu pale (Pi) = focul păleşte. Cf. arde I 1, II 3. coce 3, zepalî, zgori I. + rom. păli (< v. sl. păliţi), cr. păliţi.
    paliciţa s. Nuia. Paliciţa de beca (Pe-Ne J) = nuia de răchită. + cr. palicica.
    păliţa (Pe-Ne J, Fi 272 J) pâliţ (Ca) s. f. 1. Cârjă (Pe-Ne J, Fi 272 J). 2. Rangă (Ca), -y* Cf. bât1 9, beryula, cl'uca 2 c, crevlea 5, croţula, staca, şt'âp, ştapalo, ţocul 2, ţocula 2. ■ PL: păliţe. + cr. palica.
    pâliţş v. păliţa.
    pâlţit' (Ca) s. n. Degeţel. ■ PL: pâlţit'e. + cr. palcic. pâlud (By, Ge, Mo, Da), palud (Pi) s. m. şi n. 1. Trestie. Sopşlele de fale âru do piscure de pâlud (Mo 65 N) = muştiucele cimpoaielor au două ‘piscuri’ de trestie. Şvicu pote fi şi de pâlud şi se ţire-n gura (Da) = fluierul poate fi şi de trestie şi se ţine-n gură. 2. Mlaştină (Ca). 3. O sprecie de peşte (Ca). Cf. pălude. ■ PL m.: paluz (Ca 3), f.: paludure (Ca 2). + cr. dial. palut, it. palude, ven. paluo.
    palud v. pâlud. paluşina v. pal'uşina. paluşine v. pal'uşina.
    pâr (By, Ge, Pi’ ALI 5/443 B, 5/489 5, Fi 620 Sd) s. m. şi n. 1. Polonic (By, Ge, ALI 5/443 B, 5/489 5, Fi 620 Sd). 2. Vas pentru luat apă, sub formă de a) polonic mai mare; b) cană cu toartă; c) ibric (ALI 5/443 B). 3. Lingură mare (Pi). 4>- Cf. cezmiţa, coguma, gezva, caţiola, pal'it', pinariţa 1 a, mescula, pălit', vârcic, vârnâca 1, 4 c. ■ PL m: păi’. (Fi Sd), f.: pâl'ure (Fi Sd). + cr. palj.
    pal'ariţa (ALI 4/372 B, Fi 633 Sd, Da), paiariţa (Pe-Ne Q s. Saltea umplută cu paie sau cu pănuşi. Cf. pal'ariţa, slâmniţa, slamariţa, stramăţ. + cr. paljarica, ven. paiarizo.
    pal'e (Pi), paie (Ca, Sâ-Fă) s. n. pl. Paie. N-am niş fir, niş pal'e (Pi) = n-am niciun fir de paie. ^ Cf. slama. + lat. palea.
    pal'it' (Fi 620 Se) s. m. Polonic. Cf. caţiola, pâl' 1, 2 a, vârnâca 1, 4 a. ■ PL:pal'it'. + cr. dial. paljic.
    pal’uşina (Fi 1149 Sd), paluşine (Ko J) s. f. Pănuşă, ştiulete de
308
pâma
                                                                 pâminte
porumb în pănuşi (Şi în sintagma Pal'uşina de trukine (Fi 1149 Sd). Io cistes paluşinele (Fi 1150 Z) = eu desfac ştiuleţii de porumb. Cf. fârmentiniţa, fol'e, l'upa 2, suma 3.
   pâma (ALI 1/40 B J S, ALRII, Ba B C Gb Gd L S Sc, Ko 198, Pe-Ne J, Fi 261 J Sd, Sâ-Fă), pâmş (By, Ba N, Ca, Pe-Ne C S, Fi 261 N S), pâmâ (Ma, Pi), pamş (Ge, Ga-Di) s. f. Palmă. (Şi în sintagma Pâma de mâra / mâr ALR II 27/2169, Pe-Ne J / Ba J, Pe-Ne C N). • Pâma de picor /piţor (ALRM I. 91 J, ALR II 71, Ga IV, Po J, Fi 270 J, Pe-Ne C J, Ko ’j Bl Pe-Ne S) = talpă. Mâhur ân pâma de picor (ALR II 77) = bătătură [IV], băşică cu apă în talpă. Crâiu de pâma, punta de pâma (ALR II 50) = podul palmei. <>- Cf. plâta ■ PI.: pâme (Ca, Pe-Ne N, Fi 261 J Sd, Sâ-Fă). ♦ lat. palma, pâmâ v. pâma. pâmâtân v. pametân. pâmâtnf v. pametân. pâmţ v. pâma. pămente v. pâminte.
   pametân (Ga-Di, Pu, Pi, Ko S, Sâ-Fă), pâmetân (By, Na î), f.: pametna (Pi, Sâ-Fă), pâmâtân (Ca) £: pametnş (Ga-Di, Pu, Ko S), pămâtnş (Ca), n.: pametno (Pu, Ko Sd, Sâ-Fă). adj. 1. Cuminte (By, Na î). 2. Inteligent, înţelept. 3. Deştept. Se rq ie fi pametân rg patţ bivşi ienţa cu iei (Pu 121/6)= dacă el ar fi deştept ar putea trăi aici cu ei. Câ jensca-i iaco pâmetna (Sâ-Fă) = femeia aceea este foarte deşteaptă. 4. Blând (Ca). Cf. razumân 2. 4- cr. pametan, -tna, —tno.
   pâmetân v. pametân.
   pamete (Ie) s. Minte. S>- Cf. pâminte. + cr. pamet. pamete v. pâminte.
   pameti (Ga III) vb. IV refl. A-şi aminti. ^ Cf. pameti, ricordgi. + cr. dial. pameti. pametnş v. pametân. pametno v. pametân.
   pâminte (By, Pu, Pi, Ga-Di, Ca, Ko, Sâ-Fă), pâminte (Ca, Sâ-Fă), pâmente (Ca, Sâ-Fă) s. f. Minte, pricepere, memorie. Betâr gustiiâs pâminta pl'qrde (Ko S) = bătrânul chefliu îşi pierde mintea. • Dintele
309
pâminte
pantacân
de pâminte (ALR II 16/6922) = măseaua de minte. • Avq pâminte = a fi deştept, inteligent, a avea minte bună. Bire mislţ, âre pâminte (Pe-Ne S) = judecă bine, e deştept. Io am bura pâminte (Pe-Ne J) = sunt deştept. Razumes ke âm pâminte (Pe-Ne C) = înţeleg fiindcă sunt deştept. • Smuntit ân câp, din pâminte (Pe-Ne C) = nebun, smintit / stricat la cap, la minte, ieşit din minţi. • Anmeţavşi pâminte = a creşte cu pricepere. Musât l'-a nmeţavşit paminta si cum se iei' morescu l'ubi ur cu ât (Pu I 4/53) = i-au crescut frumos cu pricepere şi i-au învăţat cum trebuie să se iubescă unul pe altul. Cf. pamete. + pamet + *minte, v. sl. pamştl, dr. înv. pamente. pâminte v. pâminte.
   paminti (Sâ-Fă) vb. IV refl. A-şi aminti. Ni io nu pamintes = «ici eu nu-mi amintesc. Cf. pamiti, ricordei.
   pâmpuh (Pi) s. Rânză. Pâmpuhu de mne = rânza de miel. A Cf. cmâr 1, târbuh 4
   pan (Ma, By, Ge, Pi) s. 1. Stofă. (Pi). 2. Postav (Ma). ■ PL a.: panurle. (Pi), pani (Ma). + cr. pan, ven., it. pano.
   pana (Sâ-Fă) s. f. Un fel de pâine. + ven. pan, it. pane ‘produs de panificaţie sub formă de pâine’.
   panatiera (Fi 616, 1040 Sc) s. f. Coş (Fi 1040 Sc); a) Coş pentru pâine, paner. (Fi 616 Sc). S Cf. cofiţa, coşâra, coşâriţa, coşit', spărta 2 ■ PI.: panatiere.
   pânevaca (Fi 1893 J) s. f. Gheba ciobanilor (Keuhneromyces mutabilis). ■ PI.: pănevace.
   pangustit'u (Pe-Ne S), poangustit'u (Pe-Ne N), pângustit' (Pi), panguştic (By), panguştit' (Ge) s. Septembrie, panguştic v. pangustit'u. panguştit' v. pangustit'u.
   panin (Ko B) s. n. Produs de patiserie, un fel de pâinişoară, brioşă. + cr. dial. panin.
   panta (ALI 4/313 B), panta (Fi 565 Sd), pantş (Fi 565 N S) s. f. Balama, ţâţână. Cf. bărtvela, canol. ■ PL: pante. panta v. panta.
   pantacân (Ko S), pantacân (Ko J) s. n. (Ko S) şi m.: (Ko J) (S) Insecticidul cu acelaşi nume.
   pantacân v. pantacân.
310
pantacanşi
papaver
    pantacanşi (Ko B) vb. IV tr. A dezinfecta (a pulveriza, a stropi) cu pantacan.
    pantalesiţa (Fi 1856 Sd), pantalisiţţ (Fi 1856 N S, Pe-Ne S), pânţalişiţa (Ca) s. f. Trandafir sălbatic, măcieş (Roşa canina) (Ca, Fi 1856 Sd). 2. Rodiu (Fi 1637 L). 3. Rodie’ (Fi 1637 L). ■ PI.: pantalisiţe.
    pantş v. panta.
    pantele (Pi) s. (în sintagma Pantele de use) Bandă din metal care susţine uşa.
    pantigâna (Fi 737 J Sd), pantigânş (Ko B, Fi 737 N S) s. f. Şobolan (Mus rattus). ■ PI.: pantigâne. + cr., ven pantigana. pantigânş v. pantigâna.
    panatiera (Fi 616, 1040 Sc) s. f. Coş (Fi 1040 Sc); a) Coş pentru pâine, paner. (Fi 616 Sc). <>- Cf. cofiţa, coşăra, coşâriţa, coşit', spărta 2 ■ PI.: panatiere.
    pantofi [?] (Ca) s. m. pl. Papuci de casă cu talpă de lemn. pânţalişiţa v. pantalesiţa.
    pantera (Fi 679 Sd), panţiera (Fi 679 L Sc) s. f. Corset. Cf. fâşa 2. ■ PI.: pantere. + cr. pancjera.
    panţeta (Sâ-Fă, Fi 706 J Sc), panţetş (Fi 706 N) s. f. 1. Carnea dintre coaste. Aii noi zvadim costele, atunce panţeta ănsa ramăre. (Sâ-Fă) = dar noi scoatem coastele, atunci rămâne numai carnea intercostală. 2. Slănină afumată (Fi). Cf. slănină 1, şpec, zâbilş 2.
■  Pl.: cr. dial. panceta, panţeta, it. pancetta ‘burtică, slănină cu puţină came’.
    panţetş v. panţeta. panţiera v. panţera.
    pân (Fi 1 186 J) s. m. Viţă de vie (Vitis vinifera). <>- Cf. târs.
■  Pl.: pân.
    pânu (ALI 5/397 B) s. Căpătâi pe care se clădesc celelalte lemne ca să ardă focul bine. ^ Cf. yros 3, 4, ţoc 1, 2, 4. pâpa (By, We I, Pi) s. Papă. + ven., cr. papa. papagâl (Ca) s. m. Papagal. ■ Pl.: papagâl. + cr. papagal, ven. papagalo.
    papâver (Fi 1849 L) s. m. Mac. Cf. măc. ■ PL: papâver. + ven. papaver.
311
pâpâr
par
   pâpâr v. pâpâr.
   pape (Fi 1415 N) interj. Strigăt repetat de două ori cu care se cheamă oile. Cf. ârârârârâr, beba, bebe, nâ, mala1, pârcş, soli, soi.
   pap§i (ALR II) vb. IV tr. A păpa [Fecoru] pap$ (ALR II 14/6904). *v- Cf. papi + cr. papati.
   papi (Ko J) vb. IV tr. (In graiul copiilor) A păpa (mânca). Ke ver papi? (Ko J) — vrei să papi? Ie papţ (Ko J) = el papă. Cf. papşi. + ven. papâ.
   paprât v. pâprut.
   pâprica (Sâ-Fă, Fi 1682 J Sd), pâprike (Fi 1682 N S) s. f. Ardei. • Pâprica roişe (ALR II N 4/1107) = boia de ardei. ■ PI.: pâprike. + cr. paprika.
   pâprikş v. pâprica.
   paprikfit adj. Piperat, rulaşu nu-i paprifeit (Pa) = gulaşul nu-i piperat.
   pâpruc v. pâprut.
   pâprut (Fi 1801 Sd), paprât (Fi 1801 S), pâpruc (Fi 1801 S) s. m. Ferigă. Cf. ferece. ■ Pl.m: paprât (Fi S), pâpruc (Fi S), pâprut (Fi Şc), pâprut (Fi Şc Sd), f.: paprâte (Fi S), pâprute (Fi Şc). + cr. paprat.
   papuţş (Fi 665 N) s. f. Papuc de casă. ■ PL: papuţe. Cf. şlâpa. + cr. papuca.
   pâr1 (Ma, By, Mo, ALR II 126/3840, Ko J, Sâ-Fă, Fi 1198 J) s. m. 1. a) Par. Ân lung râvân pâr (Ko J) = un par lung şi drept; Câ şi cum cu păru l-âr osândi (Sâ-Fă) = ca şi cum l-ar bate (pedepsi) cu parul; b) Par la sfârşitul rândului de vie (Fi 1198 J). 2. Prăjină. Postulâru vlat-âş-av un par şi mes-av abate preste morte ân hruşva (Mo 111 J) = pantofarul şi-a luat o prăjină şi s-a dus să bată moartea în păr. 3. Bogdan la stăvilarul morii (Pa). ■ PI.: pârure. + lat. palus.
   pâr (Ma, By, Ge, Pi, ALI 3/248 J, Mo, Ia, Pu, ALR II N, Ca, Ko, Sâ-Fă, Fi 943), par (Ko J, Sâ-Fă) s. m. şi n., adj. neh. I. s. Pereche. Ur par de omiri (Ma) = o pereche de oameni. Duţe lu prevtu când se maritg un colâc si un pâr de pul' (Pu I 40/5) = îi duce
312
par
parâng
preotului când se mărită o prăjitură şi o pereche de pui (de găină). M pâr de postole (ALI 3/248 J) = o pereche de pantofi. Şi-av cumparăt um pâr de boi (ALR II N 6/1689) = şi-a cumpărat o pereche de boi. E ie a finit doi par [de postole] (Mo 111 J) = şi el a terminat două perechi [de pantofi]. Doi păr (Pa) = două perechi. Un păr de benevreke (ALR II N 4/1176) = o pereche (un rând) de cioareci. Păru de clâsure (Fi 1148 N), păru de trukine (Fi 1148 Se) = pereche de ştiuleţi care se leagă de grindă la uscat. Ân păr de boi (Fi 943 J), un pâr de boi (Fi J Sd) = o pereche de boi. • Âmnâ na pâr = a merge pereche. Pol'ubi-te-i pârva stvar, Şi muşăt ăi scupa-mnă na păr (Ia 21/36 N) = a te săruta e primul lucru, şi frumos e a merge împreună pereche. • Po pâr numere (ALR II N 4/935) = numere cu soţ. II. adj. neh. Puţin, câtva. Ure păr câse (Ko J) = câteva case. E ca pârva [rakiie] lăsăm par litri de masirui (Sâ-Fă) = şi [din] acel dintâi [rachiu] lăsăm câţiva litri pentru masaj. După par zile (Ko J) = după câteva zile. După par zile va napuni dvaiset şi doi ân (Ne-Ro J) = peste câteva zile va împlini douăzeci şi doi ani. Cf. parit'u. ■ PI. m.: păr (Mo, Pa, Ca, Fi Sd),pârure (Fi J Şc), £: părure (Fi B S), || pari, pare (Ma), pl. a.: pârurle '(Pi). + cr., ven. par, it. pari.
   par3 (Da) (în sintagma Me par, preluată din graiul din Fiume). Mi se pare, îmi pare.
   pâra s. f. Para (a suta parte din sută). + cr. para. pâra (Pe-Ne N) s. 1. Abur. Nu te cu para opări (Pe-Ne N) = nu te opări cu aburi. 2. Flacăra focului (Sâ-Fă). + cr. para ‘abur’.
   parâda (Pi, ALR II N 4/959, Sâ-Fă) s. f. Paradă. Prin grâd va fi ca şi o parâda (Sâ-Fă) = prin oraş va fi ca şi o paradă. + cr., ven. parada.
   paralije v. paraliza.
   paraliza (Fi 158 J Sd), paraliza (Fi 158 N), paralizş (Fi 158 S), paralije (Fi 158 Şc) s. Paralizie. + cr. paraliza, paralizf v. paraliza, paralizş v. paraliza.
   paranc (Fi 1090 J) s. m. Roată, coarbă la fântână. <“• Cf. carucula, colita 1, colotura, voz 2. ■ PL: paranc.
   parâng (Ca) s. n. Ascensor. ■ Pl.: parângure.
313
parânt'
pan
    parânt' (Ca) s. m. Colac de salvare.
    paraţkgi (Fi 1231, 1169 Sd) vb. IV tr. A strânge resturile după cules. Paraţkţi clâsure (Fi 1169 Sd) = a spicui (a culege spicele rămase după seceriş). Cf. beri 3 c, paraţkţi, litkţi, poberui 3, pobirui, pobirfi 2 c, politkţi.
    pârât (By, We II, Pi, Ga-Di, Ba 5 Se, Mo, Fi 550 L Sc Şc), pâret (Fi 550 M T Z) s. m. 1. a) Parte. Un / n pârât (Ba Sc / J) = o parte. Şi tunce grâu mes-a de un pârât e tâcure de ât pârât (Mo 85 B) = şi atunci grâul s-a dus de o parte şi tăciunii de altă parte; b) Parte ce revine dintr-o moştenire (Fi 550 Sd). S Cf. bânda, del, crâi 3, pârte. ■ PI.: pârât (Fi L), pârti (Fi Sc), pârţ (Fi C M T Z). ■ PI.: parti. + cr. dial. parat (< it. parte), lat. parte.
    pârcâl' (Fi 1458 J) s. m. Unghie la vacă. Cf. copita 3. ■ PI.: pârcl'i.
    pâred s. Loc îngrădit unde stau oile sau caprele, stanişte, staul (ALR II N 2/392). • rospodâru de părede (ALR II N 2/391) = baci, târlaş. + cr. dial., ven. pared ‘perete, zid’.
    paredic (ALR IIN 2/402) s. Ţarc pentru miei. + cr. pâredic. pargi (Ko Sd) vb. IV tr. A tăia, a spinteca.
    parekivgi (Ca) vb. IV tr. A pregăti. Cf. parekţi. + ven. parechiâr.
    parente (Ca), parentg (Fi 481 S) s. f. Rudă, rudenie, neam (după tată, după mamă, prin căsătorie). ^ Cf. rod1, rodbina ■ PI.: parente. + ven. parente.
    parentg v. parente. pâret v. pârât.
    părete (By, Na II, Pi) s. m. Perete. Părete de lemn (Na II J) = perete de lemn. + lat. paries,parietis, ven. pareto.
    parygi (ALR II N), pargei (Fi 1358 J) vb. IV tr. (Despre găini) A scurma, a râcâi. Paryes (ALR IIN 2/369) = scurmă. Cf. pârlii, pârli, pârhŞi.
    pari1 (Pe-Ne S) vb. IV intr. A părea. Ţe pareşti ke vâ fi zetu nostru bedaşt caii şi io? = ce ţi se pare că ginerele nostru va fi prost ca mine? + ven. pari, it. părere.
    pari2 (Pu) vb. IV tr. şi intr. A pune rămăşag, a paria. Acmo-ţ va fi râţe, io par esc (Pu 18/11)= acum îţi va fi frig, eu pun rămăşag.
314
paricşi                                                          parte
   paricşi v. parit'şi.
   parikşi v. parit'şi.
   parit'fi (ALR II, Sâ-Fă), paricgi (By, Pi), parikfi (Pi, Ca), pârekia (Ma) vb. IV tr. şi refl. A (se) pregăti. Coha parit'g de mânca (ALR II N 4/1092) = bucătăresa pregăteşte mâncarea. £esta l'epur parikg za obed (Pi II 69 S) = pe iepurele acesta pregăteşte-1 de prânz. • Parit'gi cătra ... = a se pregăti de... Io me voi paritgi câtra morte (ALR I 2/284 J) = eu mă voi pregăti de moarte. • Parit'gi de cântă (ALR II 23/6956) = a-şi drege glasul (a se pregăti de cântat). Parit'gi-me voi de cântă (Pa) = îmi voi drege glasul (pentru a cânta). Cf. cuhgi 2, cuhivgi, fermei 4, pripravi. + cr. paricati, ven. pareciâ(r).
   parit'u (Pi, E) s. Pereche. Cf. pâr.
   pârnac (Fi 1326 L) s. m Pinten la cocoş. Cf crampl'e 2, ungl'e 2.
   paron (Ga-Di, Pi, Ca) s. m. Patron, stăpân. ■ PI.: paron (Ca).
   Cf. gospodâr. + cr. dial., ven. paron.
   parotine (Fi 1469 M) s. f. împunsătură. Vâcile facut-a parotina cu corenu (Fi 1470 M) = vacile s-au împuns (cu cornul). ■ PI.: parotine. + cr. parotina ‘zgârietură, julitură”.
   part (Pi) s. Parte. Şi acmo respartescu cel'i pinez, lât-a svaki a sg part (Pi II 20/48 S) = şi acum împarte banii aceia, a luat fiecare patea sa. Cf. bânda, del, crăi 3, pârât, părte. + cr. dial. parat (< it. parte).
   parta s. f. Felie. Parta de pâre (ALR II N 4/1068) = felie de pâine.
   parte (Ma J, Pu, Pa, Mo, Ko J, Ne-Ro J) s. f. 1. Parte. Damargţa se spravg rodvina si priiâtel'i de părte lu uzena (Pu I 40/8) = dimineaţa se adună rudele şi prietenii din partea mirelui. Viro tu de ănca părte! (Mo 49 S) = vino tu, în partea de aici! Io nu voi părte de la nicur, âm dosta, hvala Bogu (Pa) = eu nu vreau parte de la nimeni, am destul, mulţumită lui Dumnezeu. Noi zicen bândg, ân Zâncovţi betâri ziceia părte (Pe-Ne S) = noi spunem ‘bândş’, în Zancovţi bătrânii spuneau ‘părte’. Âm avzit sâmo o părte de o moderna cânta (Ne-Ro J) = am auzit numai o parte dintr-un cântec
315
par ti
pasa
modem. 2. Partener la carnaval. Ver ii-m pârte? (Ko J) = vrei să-mi fii partener la carnaval? 3. (La pl. pârţ) Nume topic dat la Jeien acelei părţi a pădurii comunale care a fost împărţită între mai multe familii sub formă de parcele familiale (Ko J, Ne-Ro J). Cel'i betări av spus pârte (Ko J) = bătrânii au spus ‘pârte’ [unei părţi mai mici, unei parcele, mai ales de pădure]. <>- Cf. bănda, del, crai 3, part, pârât, parte. ■ Pl.: pârţ (Pa, Ko J, Ne-Ro J), pârti, părţi (Ma), pl. a: părţile (Ko J). + lat. pars, —tis.
    parti1 (Ko Sd, Sâ-Fă ) vb. IV intr. 1. A pleca. Coriiera vut-a za porţi (Ko) = autobuzul a trebuit să plece. 2. A începe, a pomi. Când a suşa partit (Sâ-Fă) = când a început (a pornit) seceta. + ven. partir. it. partire, cr. dial. partit ‘a pleca’. parti2 (Pi) vb. IV tr. A împărţi.
    partizan (Ko Sd, Sâ-Fă), partizan (Ko Sd) s. m. Partizan. Mes-am ân partizâne (Ko S) = m-am dus la partizani. Io-ăm partizanilor dus muncă (Sâ-Fă) = eu am dus partizanilor de mâncare. + cr. partizan, partizan v. partizan, partizânsca v. partizânski. partizânskş v. partizânski.
    partizânski (Ko S), partizânskile (Ko 7), f.: partizânskş (Ko S), partizânsca (Ko J) adj. Partizan. Nove partizânske voiske (Ko S) = noua armată a partizanilor. Partizknskile mediy (Ko J) = medic partizan (Ko J).
    partizânskile v. partizânski. partiionn v. porţion.
    pâs^ (Fi 252 J Sd) s. m. şi n. Talie, mijloc (Fi). • Pâsu de brageşi = curea la pantaloni, centură. E ie vut-a cuţitu ânc, la pâsu de brageşi (Mo 52 S) = şi el a avut cuţit aici, la centura pantalonilor. ■ PL m.: păs (Fi J B Sd), pâsure (Fi J), f.: pâsure (Fi B). N Cf. jivot 5. + cr. pas.
    pâs2 (Ca) s. m. Pas. ■ Pl.: pâsure. + lat. passus. pasâ (Pu) vb. I defectiv (Se foloseşte numai la imperativ). Du-te, pleacă, hai! Pas ânuntru si obidţ tot cum-âi-nuntru (Pu I 9/12) = intră şi vezi tot cum e înăuntru. Păs la ţela hrâst si stresţ-ll Ie mere ma nu-l pote ni măcni (Pu I 1/20) = du-te la stejarul acela
316
pasâda
pasnâke
şi scutură-1! El se duce, dar nici nu-1 poate mişca. Păs / pâz / pas (By / We II / Mi I) = pleacă, du-te. Domnu vo cl'emât-av: păs cu mire! (We II 138/17) = Dumnezeu a chemat-o: hai cu mine! • Paseţ t'ă! = plecaţi! Ie ziţe: ne, ne, t'ă paseţ! (Pu I 13/31) = el spune: nu, nu, plecaţi!
    pasâda v. posada, pasâde v. posada.
    pasamâh (Fi 629 Sd) s. m. Balustradă. ■ PI.: pasamân. + cr. dial. pasaman, ven. passaman.
    pasân adj. Trecut. Cesta miseţ pasânile (Pe-Ne 1964/212 J) = în luna aceasta trecută.
    pasarela (Ko S) s. f. Pasarelă, podeţ. + it. passerella. pâsâra v. păsare.
    păsare (By Pi, Ca), pâsere (Sâ-Fă), pâsâra (Na I) s. f. Pasăre. ^ Cf. pul' 2, pul'ic l. ■ PI.: pâsâr (Ca), pâser (Sâ-Fă). + lat. passer, ven. păssera..
    pascavşi (Pu, Mo) vb. IV iter. A paşte (boii, etc.). Când am oile pas cav ^it, m-a caţât nopta (Pu I 9/29) = când am păscut oile, m-a prins noaptea. [Pastiru Martin] pascavşit-a oile şi sopivgit-a t'ăro muşăt ăn sopele (Mo 42 S) = [păstorul Martin] a păscut oile şi a cântat foarte frumos din ‘sopele’. Când am oile pascaveit (Mo 142 J) = când am păscut oile. Cf. pâşte. Docle io-m oile pascavqit, io-m văvic trecaveit pre ţa strinta câle (Mo 62 S) = pe vremea când eu am păscut oile, eu am trecut mereu pe acel drum îngust, pasce v. pâşte. pascua (Ca) s. f. Pastele, pâse v. pâşe. pâsere v. pasăre.
    pasfţa (Pa), pasiţş (We, Pe-Ne S) s. 1. Brâu (Pe-Ne S). 2. Cureaua de sub pântecele calului la şa, chingă (Pa). Cf. ţintuniric. ■ PI.: paslţe (Pa, Pe-Ne S). + cr. pasica ‘curea cu cataramă’, pasiţş v. pasiţa.
    pasnâke (Fi 551 S), pâşl'akş (Fi 1467 S) s. f. pl. Pajişte, păşune. Ve ver tote lihele / nivile şi pasnăkele / serăiile (Fi 551 S) = vei avea toate câmpurile şi păşunile. Robi le re rată ţale pâşl'akele (Fi
317
pâsoş
pastir
1467 S) = ar trebui să le arătăm pajiştile acelea. Cf. sarâie 1. + cr. pasnjak.
    pâsoş (Sâ-Fă) s. n. Paşaport. Cf. paşaport. ■ PI.: păsoşure. past1 (Ma) s. Păşune. ■$- Cf. păşure.
    pâst2 (Pi, Ko S), past (Fi 1473 S), pâşt (By) s. m. şi n. a) Mâncare, porţie / fel de mâncare (Ko S). Un pâst ren face (Pi) = vom face o mâncare; b) Porţie de hrană pentru o vită (Fi). -y- Cf. braţ 3, coş 2, coşâra 2, raţion, spârta 4. ■ PL m.: past (Fi), f.: pasture (Fi). + ven., it. pasto, cr. dial. past, st. pastva. past v. pâst2.
    pasta grosa (ALI 5/562 B) s. Macaroane. Cf. grose biyule. pâstari (Sâ-Fă) s. m. pl. un fel de paste făinoase. Scuhes pâstari = fierb paste.
    pastârkp v. pâstârkş.
    pâstârc (Pu), pâstircu (Pi) s. m. Fiu vitreg, fiastru. După ţa trei miseţ murit-l'-a si pâstârcu (Pu I 19/13) = după trei luni i-a murit şi fiul vitreg. + cr. pastorak. pâstârca v. pâstârkg.
    pâstârkş (Pu, Ko S), pâstârca (Ko S), pastârkş (Ca), pâstirca (Pi), s. f. Fiică vitregă, fiastră. O vote, o mâţehe vut-a o fil'e si o păstârkş (Pu I 29/1) = odată o maşteră a avut o fiică şi o fiică vitregă. ■ Pl.: pastărke (Ca). + pastorca. paste v. pâşte. pastele v. pâşte2. pasteriţg v. pastiriţş.
    pastir (By, Ge, Pu, Pi, Ba S, Ga III, Ga-Di, Mo, Ca, Ko S, Fi 1390, Pe-Ne N, Fo 202 N Sc Sc L) ), pastir (By) s. m. 1. Păstor, cioban, păcurar (Ga III, Pi, Ga-Di, Fi 1390). O vote un pastir fost-a la oi (Pu I 9/1) = odată un păcurar a fost la oi. Fost-a un pastir ke l'-a fost lume Martin (Mo 42 S) = a fost un păstor al cărui nume a fost Martin. Âta besqda de ‘ovcâr’, căra nono şi nona pametes ke s-av rabit av fost ‘pastiru’ (Ne-Ro J) = alt cuvânt despre ‘ovcâr’, pe care bunicii şi-l amintesc că s-a folosit, a fost ‘pastiru’. Pastiru va dură blâga câşg (Ba S) = păstorul va duce vitele acasă. • Brecu pastir (Fi 1394 C) = câine ciobănesc. 2.Văcar (Pe-Ne N). Pastiru va dura
318
pâstilş
paşamontane
blâga câs§ (Ba S) = văcarul va mâna vitele acasă. Pastir aii cravâr. Po nâşu-i mai bire zice cravâr (Pe-Ne J) = ‘pastir’ sau ‘cravâr’. Pe limba noastră e mai bine a spune ‘cravâr’. Cf. coban 1, ovcâr, păstor, pecurăr. ■ PI.: pastir (Fi), pastiri (Ge), paştiri (Ge). + cr. pastir.
    pâstilf v. paşte2, pâstirca v. pâstârkp. pâstircu v. pâstârc.
    pastiriţa (Fi 833, 834 B L), pastiriţş (Pi, Fi 833, 834 N S), pasteriţş (By, Ge) s. f. 1. Păstoriţă, ciobăniţă (Pi). 2. Codobatură albă (Motacilla alba) (Fi 833 Sd). 3. Codobatură galbenă (Motacilla flava) (Fi 834 Sd). Sr Cf. cravariţa, rătoviţa. ■ PL: pastiriţe (Fi), pasteriţe (Ge). + cr. pastirica. pastiriţş v. pastiriţa. pastor v. pastor.
    pâstorac (Pa) s. (Pentru tatăl vitreg) Fiul soţiei sale, fiastru. Cf. pâstircu. + cr. pastorale.
    pastuh (Fi 1512 J Şc) s. m. Armăsar. ^ Cf. jdribâţ 2. ■ PL: pastuh (Fi Şc),pastuhi (FiJ). + cr. pastuh. păstule v. paşte2.
    pastura (Fi 1620 J) s. f. Piedică (pentru capre). Cf. spona. ■ PL: pasture. + cr. dial. pastura ‘piedică pentru animalele ce pasc’.
    pasutiţe (Fi 723 Sd), posutiţe (Pe-Ne N, Fi 723 B Z, Da), poşutiţe (Pe-Ne S) s. pi. 1. Tăiţei a) scurţi (Pe-Ne N). De avlât se fâce pâstq: taiadele, poşutiţe, fuji (Pe-Ne S) = din aluat se fac paste făinoase: tăiţei, tăiţei scurţi, fuji; b) Tăiţei de casă de formă pătrată. 2. Paste făinoase nedefinite mai îndeaproape (Fi). Cf. bigula, bîguliţa, crăfe, fuji, gomola, gomol', lazane, macaruni, pâşta, pâştiţe, pinete, pujit'i. paşa v. pase. paşada v. posada.
    paşamân (Fi 629 Sd) s. m. Balustradă. Cf. rinyiera. ■ PL: paşamâne. + cr. pasaman.
    paşamontane (Fi 649 Se) s. f. Glugă. 4* Cf. capuc, capul'âca, scufia. + it. passamontagna.
319
paşaport                                                 pâştaşuta
   paşaport (Sâ-Fă) s. n. Paşaport. Cf. pasoş. ■ PI.: paşaport. + cr. dial. pasaporat, it. passaporto.
   paşareta (Mo, Pa, Sâ-Fă, Ne-Ro J) s. f. 1. Băutură istriană nealcoolică, carbogazoasă, de culoare roşie. Şi vir bevu omiri şji bir a şi paşareta, şi cântu şi jocu.{ Mo 56 S) = şi vin beau oamenii şi bere şi ‘paşareta’, şi cântă şi joacă. Paşasreta av fost piiâce (de be) far de alcohol, cu baloni (gasata) şi roişe de color (Ne-Ro J) = paşareta a fost băutură (de băut) fără alcool, cu bule (gazoasă) şi de culoare roşie. 2. Sifon, apă (gazoasă) (Sâ-Fă). + cr. paşareta, ven., it. passareta.
   pâşe (By, Ko J Sd, Fi 1465 Sd), pase (Ko S), paşe (Pi, Ge, Ko S, Ga-Di) s. f. Păşune. Boii mergu na paşu (Fi 1434 N) = boii merg la păşune. Âm pâse / pâşe (Ko SI J)= la păşune. Tâţi l-a furăt c uda blâga dokla iei' pre păsa dormit = hoţii le-au furat multe animale cât timp ei au dormit pe păşune. • Goni / mira ân pâşe (Fi 1465 S Sd / J), miră na pasu (Fi MS) = a mâna la păşune. Cf. paşnâc, sarâie 1. + cr. pasa (cr. gonit(i) na pasu ‘a mâna la păşune’), paşe v. pâşe. pâşl'akţ v. pasnâke.
   pâşni adj. De păşune. Pâşnile câre (ALR II N 3/663) = câine ciobănesc. + cr. pasnji, -a, -o.
   paşnâc (Fi 82 Z) s. m. Pajişte. -‘v* Cf. coruna 2, livadg, pâşe, pol'e 1, sinocoşa 1. ■ Ph: paşnâc, paşnâc. pâşt v. pâst2.
   pâşta (Ko J, Fi 723 Şc Z, Sâ-Fă, Ne-Per NY), pâşte (Ko Sd), pâstş (Ko S) s. 1. Tăiţei. Şti, se l'e dâi pâşta, se l'e dâi cărne, se l'e dâi viţe, aii se l'e dâi riba, marânca tot (Ne-Per NY) = ştii, dacă îi dai tăiţei, dacă îi dai came, dacă îi dai [came de] viţel, sau dacă îi dai peşte, mănâncă tot. Oţidi pâşta (Da) = a strecura tăiţeii. 2. Paste făinoase, aluaturi (Sâ-Fă). Fajolu se marânca cu pâşta cu cumpir (Ko J) = fasolea se mănâncă cu paste făinoase. Cumpiri se marâncu cu pâşta (Ko S) = cartofii se mănâncă cu paste făinoase. -Ş Cf. bigula, biguliţa, crăfe, fuji, gomola, gomol', lazane, macaruni, pâştiţe, pasutiţe, pâştiţe, pinete, pujit'i. + cr., ven., it. pasta.
   pâştaşuta (Sâ-Fă) s. f. Macaroane + it. pasta asciutta ‘aluat uscat’.
320
paşte
pâştiţe
    paşte v. paşte1.
    paşte1 (By,* Ge, We, Pi, ALR II, Ba S, Ca, Ia, Pe-Ne J S, Ko J Sd, Sâ-Fă, Da) paşte (Fi 1467 J Sd), paste (Pu), paste (Fi 1444, 1467 S), pasce (Ma) v. III. I. intr. (Despre animale ierbivore) A paşte (Ma, Fi 1467 J Sd). O votg un feţâr pascut-a sg blâgg ân lug (Pu I 6/1) = odată un băiat şi-a păscut vitele într-o livadă. Vacile păscu (Fi 1467 Sc) = vacile pasc. Pâşte oile (Ko J) = paşte oile. Oile se mirăia-n codru, şi vâţile, pâşte (Pe-Ne S) — oile se mânau în munte, şi vacile, să pască. Oile neca păscu pâr la sgra (Ko S) = oile să pască până seara. II. tr. (Despre oameni) A paşte animalele păzindu-le (Fi 1468 J M Şc). O vote un mladit' mes-a sluzi la un gospodâr za boii pâste (Pu I 5/1) = odată un fecior s-a dus la un stăpân să slujească la păscutul oilor. Am vlât ân hlâpâţ de oile pâşte (ALR IIN) = am luat o slugă pentru a paşte oile. Docle-m oile păscut, ţiţele tot mna-a crescut (Ia 18/26 N) = în vreme ce am păscut oile, ţâţele mi-au tot crescut. Io păscu vâcile (Fi 1468 M), io pascu / păs tu vâcile (Fi 1468 J / Şc) = eu pasc vacile. Veri voi cavtâ vâcile cun pâstu ân campâne (Bă S) = voi veni să privesc vacile cum pasc pe câmp. Miră boii pâşte (Da) = a duce boii la păscut. N-ăi cu ie oile păscut! (Ca) = n-ai păscut oile cu el! Fgta blâya pâşte (Sâ-Fă) = fata păzeşte vitele. Âv scupa păscut oile (Sâ-Fă) = au păscut oile împreună. III refl. 1. A se paşte. Oile se tota ziia păscu (Pe-Ne J) = oile se pasc toată ziua. 2. A fi în călduri. Vâca se pâste (Fi 1444 S) = vaca e în călduri. 3. A se goni. Se pasce vaca (Ma) = vaca se goneşte. <>- Cf. vegl'ă, gongi II, târli II + lat. pascere.
    pâşte2 (By, Pi), pastile (Ge, Pe-Ne C), pastile (Fi 389 S), pastele (Ie) s. Paşti. Pâştile demânt'e ziceia (Pe-Ne C) = înainte îi zicea paşti. Cf. vazâm. + lat. paschae. pastile v. pâşte2. paştir v. pastir
    pâştiţe (Fi 723 B) s. pl. (în sintagma Pâştiţe za zgma — Fi 723 B) Fidea pentru supă. Cf. bigula, biguliţa, crâfe, gomola, gomol', lazane, macaruni, pasutiţe, pâşta, pinete, pujit’i. + Diminutiv de la pâstş, ven. pastizo, cr. dial. pascica ‘sâmbure, sămânţă’.
321
pât
pa ti
   pât (Ma, By, Ao, Ie, We II. Na I, Ge, Pu, Pi, Mo, ALI 4/370 J B S, ALR II, ALR II N, Ca, Pe-Ne N J, Ko 5, Fi 635 J, Da) s. m. (Ko J) şi n. (Ko iS) Pat. E ie lâie pârstenele dispre scând pac mqre segavo su pat (Pu I 16/43) = şi el ia inelele de pe masă şi se bagă cătinel sub pat. E fecioru ascuta de su pat (Mo 158 J) = şi băiatul ascultă de sub pat. Şi de măre teşcot'e (aii: desperiie ia s-a hitit ân pât (Mo 32 S) = şi de mare disperare ea s-a aruncat în pat. Am pât zac (ALR II 45/2247) - stau culcat în pat. Zâce-m pât (ALR II 109) = zace-n pat. Sup pât (ALR II N 3/824) = sub pat. Aşterne I stgrna I ştşrne / fâce / lucră I nepravţ / restegnţ pâtu (Ba / / Ba Sc / Ba S / Ge, Ba B J / Ba S / Ba B Gb I Ba C) = a aşterne / face patul. Ie durmit-a-n şufît, iâ-n pât (Pe-Ne J) = el a dormit în pod, ea în pat. Zute mi-l duţe-m pât! (Ko S) = ajuă-mă să-l duc în pat! Nuşcâre bgţ dormu prin pâture şi pre pod (Pe-Ne C) = unii beţi dorm prin paturi şi pe podea. Obrat'ţi-se-n pât (Da) = a se răsuci în pat. • Pâtu ăpel'ei (Po J) = albia râului. • Câpu de pât (Pe-Ne N) = căpătâiul patului. • Fundu de pât = parte a patului unde se stă cu picioarele. Jos la picore-i fundu de pât (Pe-Ne N) = jos la picioare-i fundul patului. ■ PI. m: pâture (Pi, ALI 4/370 J, Ca, Pe-Ne C, Ko S, Sâ-Fă, Fi), || pât (ALI 4/370 B). + lat. pattus, ngr. patos.
   patâc (Fi 1336 J), patâc (Fi S) pâtac (Fi 1336 Z) s. m. Răţoi. Cf. raţon. ■ PI.: pâtki (Fi J Z),patki (Fi S). + cr. patak.
   pâtca (Pe-Ne J, Ne-Bi N) s. f. Raţă domestică. Râţe âs samo câle divii (Pe-Ne J) = raţe sunt numai cele sălbatice. Raţa se zice ân hârvâţki za patca ân nuşcarVi crâiure (Ne-Bi N) = ‘raţa se zice în croată la ‘patca’ în careva regiuni. Cf. râţa1. + cr. patka.
   patela (Fi 652 2) s. f. Guler la palton (Fi 652 Z). Cf. colarin 2, colet I, 2.
   pati (By, We I, Pu, Pi, Ca, Pe-Ne S), pâti (Ma) vb. IV tr. 1. A păţi, a pătimi (Ma). 2. A suferi, a îndura. Ie morţ pati (Pu I 16/74) = el trebuie să sufere. Şi zis-a cât-am io patit ân cela şcuri pârjun şi fonie şi sgte (Pi II 56 S) = şi a spus cât am îndurat eu în închisoarea aceea întunecoasă. 3. A răbda. Vruri şi foma patescu (Pe-Ne S) = vreunii rabdă şi foamea. 4. A simţi. • Pati vol'e
322
patic
patru
(Ba S) = a simţi poftă de, a vrea să. • Pati piaţer (Ba S) = a simţi plăcere. ■ Ind, prez. [1-6]: păţesc, pâtesci, pâte, păţim, păţiţi, păţesc. Imperf.: pâtiam, etc. (Ma, t nu se schimbă în ţ). 4 lat. patire, cr. pa ti ti.
    patic (Fi 958 N) s. m. Baza oiştei carului. 4 Cf. iezic, oplen, tel'ugg, scorie. ■ Ph: patic. 4 pat + - ic.
    paticu (ALI 7/670 B), patiţ (Ko B) s. n. Placentă. 4 Cf. câmeşiţa, câşuliţa 2, lâjina, mâtârniţa, mătiţa 1. 4 pat + - ic.
    patienţâ v. paţienţş.
    patina (ALI 5/524 B S) s. f. Cremă de ghete. 4 Cf. bocs. 4 cr. dial. patina, ven. patina.
    patinţâ v. patienţş.
    patita (By, Ao) s. Logodnică, ibovnică. 4 it. patita.
    pâtkiţg (Fi 1337 S) s. f. Răţuşcă (în sintagma Mikg pâtkiţg). ■ PI.: mic pâtkiţe.
    pâtrile (Pa, Pe-Ne N, Ko Sd, Fi 1055 S), a pâtrile (Ko J) num. ord. (Precedat de art. “a”) A pâtrile (Pa) = al patrulea. De cinci cetârti, de pâtrile, avril io sâm născut (Pe-Ne N) = eu sunt născut din cinci, [luna] a patra, aprilie. Pâtrile ân (Ko B) = anul al patrulea. Am pâtrile miseţ (Ko Sd) = în luna a patra. • Pâtrile tâl' (Fi 1055 S) = otavă obţinută după a patra coasă. 4 4 Cf. otavit', pootavit', cetârti. 4 (al) patrulea.
    patron (ALRII N 4/947) s. Cartuş. Cf. patrona. + cr. patrona, germ. Patrone,
    patrona (Ko J), patronş (Ko S), patrone (Ca) s. f. 1. Cartuş, patron (Ko). 2. Tubul cartuşului (Ca). ^ Cf. patron (Ko), patron (Ca). 4- cr. patrona.
    patrone v. patrona.
    patronş v. patrona.
    patru (By, Ao, Ie, We II, Ge, Ma, Pu, Pi, ALR II N 6/1763, Ca, Pe-Ne J N S, Ko J Sd, Sâ-Fă, Fi 493 J Sd) num. cârd. Patru. De-le, dq, pâtru crâiţari neg, basta neca mergu t'a (Pu I 13/27) = dă-le, dă, patru creiţari numai să plece. Fe pâtru cupure (Pu I 7/36) = fă patru grămezi. Pâtru omir / fetine (Ko) = patru oameni / fete. Falş cvârt do pâtru (Ko J) = (ora) patru fără un sfert. Pâtrile (Ge) = al patrulea. 4 lat. quattuor.
323
patruzeci                                                   pâvuc
   patruzeci (Sâ-Fă) num. cârd. Patruzeci. Cf. cvârnăr. + rom. patruzeci. (Cuvânt înţeles, dar nefolosit de istroromâni).
   pat'uhşi vb. IV intr. A pierde vremea cu nimicuri, a mocoşi. Pat'uhţ (ALRIIN 3/777) = mocoşeşte. paţenţe v. paţienţe. paţienţe v. paţienţş.
   paţienţş (By), paţienţe (Pi), paţenţe (Pi), patienţâ (Ma), patinţâ (Ma) s. f. Pacienţă, răbdare. + cr. dial. pacienca, ven. pacienzia, it. pazienza.
   paţienţgi (By) vb. IV tr. A răbda. Cf. păţinti. + ven. pacienzar. pauc1 (Fi 892, 893 Sd), pavuc (By), păvucu (Ge) s. m. 1. Păianjen (Fi 892 a). 2. Păianjen cu cruce (Axaneus diadematus) (Fi 893). Cf. paulincit' 1-2, paucina 1-2, pâvuc 3, pavulin 1-2, pavujina 1-2, mâţina. * PI.: pauc (Fi),păvuki, păvucurle (Ge). + cr. pauk. pâuc2 v. pâvuc.
   paucina (Fi 892, 893 Se), paucinâ (Pi), paucinş (Ca), pauţinş (Fi
892, 893 S) s. f. 1. Păianjen (Fi 892). Pânza de paucinâ (Pi S) — pânză de păianjen. 2. Păianjen cu cruce (Araneus diadematus) (Fi 893).
3. Pânza păianjenului. -9* pauc 1-2, paulincit' 1-2, paulin, paulincit' 1-2, pâvuc 3, pavujina 1, 3, mâţina. ■ PI.: pauţine. + cr. paucina ‘păienjeniş’.
   paucinâ v. paucina
   paulin (Ca) s. m. Păianjen. •$- Cf. pauc 1-2, paulincit' 1-2, paucina 1-2,paulin, paulincit' 1-2, pâvuc 3, pavujina 1, 3, mâţina. ■ PI.: paulin.
   paulincit' (Fi 892, 893 L) s. m. 1. Păianjen (Fi 892 a). 2. Păianjen cu cruce (Araneus diadematus) (Fi 893). Cf. pauc 1-2, paucina 1-2, paulin, paulincit' 1-2, pâvuc 3, pavujina 1, 3, mâţina. paugu v. pâvuc.
   păun (By) s. m. Păun. Cf. păun, pavun, pâvun. ■ PI.: păuni + cr. păun.
   pauţinş v. paucina.
   pâvuc (Pi, Ko S, Fi 742 N S Sc), pavuc (Ba C), pâvucu (Ba B), păvucu (Ba C), păvucu (Ba B, Pe-Ne S), pavug (Fo 70 N), pavugu (Ba 5, Pe-Ne 5, Fo 70 N), pâvug (Ko N, Fi 742 L Sc), pâvugu (Ba Sc, Pe-Ne N S), pavug (Fi, Fo 70 Sc), pâvugu (Ba Sc), pâuc (Fi 742
324
pavuc
păzi
B M. Z), paugu (Ba L) s. m. 1. Şarpe (Ba C Sc) a) de apă, alb (Ba L); b) de apă, alb, foarte gros (Ba B); c) alb, mai gros decât şarpele de apă (Ba S); d) mai alb; e) negru (Ba Sc); f) negru şi gros (Pi); g) verde (Fo 70 Sc). 2. a) Viperă (Vipera berus) (Pe-Ne N, Ko N, Fi 742 Q; b) Aspidă (Vipera ammodytes) (Fi 742 L N S Sc). Pâvugu ăi âtrovân ca şi cacca (Ko N) = vipera e otrăvitoare ca şi aspida.
3. Păianjen (Pi). Cf. caca, cacca, cravosăs, yuj, guiinq, mlicar, slipicu, şarpe, vodenac; paulincît' 1-2, paucina 1-2, pavulîn 1-2, pavujina 1-2, mâţina. ■ PL: pavuc (Fi 742 N S Sc),pâvuj (Fi 742 L Sc), păvuj (Fo Sc), pâuc (Fi 742 B M. Z). + cr. dial. pavuk ‘peşte sau rac de mare’, pavuc v. pauc1. pavucu v. pavuc. păvucu v. pavuc. pâvucu v. pavuc. pâvug v. pavuc. pâvug v. pavuc. pavugu v. pavuc. pâvugu v. pavuc. pâvugu v. pavuc.
   pavujina (Fi 892, 893 J) s. f. 1. Păianjen (Fi 892 J). 2. Păianjen cu cruce (Araneus diadematus) (Fi 893 J). 3. Păienjeniş (Fi 892 b J). ■ PL: pavujine. S- Cf. pauc1 1-2, paucît' 1-2,paulincît’ 1-2, paucina 1-2, pâvuc 3, pavulîn 1-2, mâţina.
   pavulîn (Fi 892, 893 N) s. m. 1. Păianjen (Fi 892 a). 2. Păianjen cu cruce (Araneus diadematus) (Fi 893). Cf. pauc1 1-2, paulincît' 1-2, paucina 1-2, pâvuc 3, pavujina 1, 3, mâţina. ■ PL:pavulîn.
   pavun (Ma, Pi, Pa), pâvun (Ma) s. Păun. ^ Cf. păun. ■ PL: pavuni (Pi). + cr. dial, pavun, it. pavone, lat. pavo, -onis.
   pavuniţg (Pi) s. f. Păuniţă. Cf. păunită. ■ PL: pavuniţe. + pavun + -iţg.
   pazî (ALR II N), pazî (Fi 1472 S) vb. IV tr. 1. A păzi, a supraveghea. Paz$7 (ALR IIN 7/2107) = păzea! Ie av pazît pre fii'a (Ko J) = el şi-a supravegheat fiica. • Pazî de ... = avea grijă de ... Cocotu pazeă de yal'îr (Pa) = cocoşul are grijă de găini. Io păzesc
325
pâzuha
pânza
de vaţ (Fi 5) = eu am grijă de vaci. 2. A observa (Ca). Cf. cavta I I, scârbi + cr. păziţi.
    pâzuha (Pe-Ne C, Ko J, Fi 236 L M Şc), pâzuhş (Ko N S) s. f. Axilă, subsuoară. Hârvâţi zic pâzuha şi podpâzuha (Pe-Ne C) = croaţii zic ‘pâzuha’ şi ‘podpâzuha’. Peri di su păzuhe (Ko N) = părul de la subsuoară. ^ Cf. supâzuha. ■ PI.: păzuhe. + cr. pazuha. pâzuhş v. pâzuha. păzi v. păzi. păcat v. pecât. pâcât v. pecât. pâcâ v. pâcâl.
    pâcâl (Ca, Ko, Pe-Ne C), pâcâ (Pi, Mo, Ca), pâkş (By), p(e)kş (Ie) s. m (Ca, Ko J) şi n. (Ko B). Iad. Cum âi râiu şi cum âi ân pâcâ (Mo 10 S) = cum e raiul şi cum e în iad. Ân cer âi râiu şi pâcâlu (Pe-Ne C) = în cer e raiul şi iadul. Ii âm pâcâ (Ko) = a se duce în iad. Cf. gropa 5, scule 6. ■ PI. m.: pâcâl, f.: pâcâlure. + cr. dial., pakal.
    pâdukiu v. peducl'u. pâhni v. pehni. pâkş v. pâcâl. pâlud v. palud.
    pâlude (Ma, Pi) s. f. Loc apos şi plin de plante mari, mlaştină. ■ PI.: paludur. + ven. paludo, it. palude. pământ v. pemint. pâmint v. pemint. pângustit' v. poangustit'u.
    pânza (Mi I J, Pi, ALR I, ALR II, Pe-Ne J, Ko J, Sâ-Fă), pânz§ (By, Ge, Ca), pânză (Ma) s. f. Pânză. Pânza de kemeş / paucină (Pi) = pânză de cămăşi / păianjen. Câleţu târliţi aii ţese pânza (Ko J) = ţesătorul ‘târliţi’ sau ţese pânza. Semirât-av lân pac âv făcut pânza de coşul'e (Ko J)= au semănat in şi au făcut pânză pentru cămăşi. Coltrina-i de pânza (Pe-Ne J) = perdeaua e de pânză. • Lakiruita pânza (ALR II 147/3925) = muşama. Pânza za su jivot (ALR I 2/296 B) = pânza ce se pune sub mort în sicriu. Pânza za
326
pânză                                                    pârcoliţş
oyârnl [mortu] = linţoliu, giulgiu (ALR I 2/296 J). Cf. cârpa 2, pârt. + lat. *pandia. pânză v. pânza, pânze v. pânza.
   pâpâr (Ma, Ko B), pâpâr (Ca, Sâ-Fă), poper (Ma), popâr (Ma, Pi, ALR II N 4/1108) s. m. Piper. O zârne de pâpâr (Ko B) = un bob de piper. + cr. papar. papuc v. pupâc.
   păpuşi (Ia) vb. IV intr. A adia. Bora popuşit-a, lu Măre cruna hitit-a (Ia 15/13 B) = Bora a adiat, Măriei i-a aruncat cununa. + cr. popuhati,popusem ‘a slăbi, a ceda’.
   pâr (By, Ga-Di, Pi, Mo, Ca, Sâ-Fă), pâra (Pu, Ca, Sâ-Fă), pâre (Ba L) prep. Până. Durmit-am pâr acmoce (Ga-Di) = am dormit până acum. Pâr l'-av scul'a făcut (Mo 117/) = până i-a făcut gaură. Pâr acmo ie bire (Ko 124 J) = până acum e bine. Pâr n-am noi besţreca avut (Sâ-Fă 63 J) = până n-am avut noi biserică. Pâr ân Porec (Mo 73 B) = până în Poreci. Pâr âm po de câle (Mo 43 S) = până în mijlocul drumului. Pâra ânţ va veri (Pu I 18/40) = până aici va veni. Pâre colţ (Ba L) = până acolo. 4=- Cf. do, pir, pira, pirţ, pâr la, pir la. + lat. paene ad. pâr v. per2, pâr v. per3, pâra v. pâr pâra v. pira. pâra v. apară, pârekia v. parit'şi.
   pârcât (Fi 1374, 1397 S) s. m. şi n. Loc îngrădit în grajdul de vite a) pentru porci (Fi 1374 J Sd); b) pentru oi (Fi 1397 S) (Şi în sintagma Părcâtu de oi / za lu oile - Fi 1397 J / Fi 1397 Sd). Cf. corta, hliv, prlgrada, pritin. ■ PI. m: pârcât (Fi N), pârcăte (Fi J), f.: pârcâture (Fi S). + cr. dial. prkat.
   pârcoliţa (Sâ-Fă), pârcoliţţ (Pi, Pe-Ne S, Ko S) s. f. Poveste amuzantă, snoavă, anecdotă. Zbigul'mo părcoliţe (Sâ-Fă) = spunem glume, anecdote. ■ PL:părcoliţe. + cr. dial. prekolica. pârcoliţş v. pârcoliţa.
327
pârcş
pâre
   pârcş (Fi 1415 Sc) inteij. Strigăt repetat de două ori cu care se cheamă oile. S- Cf. ărărârâr, beba, bebe, nâ, mala1, pape, soli, soi.
   pâre (Pi, Ba 5, Pa, Ca, Pe-Ne J, Fi 1421 J Sd), pârţ (Pi, Fi 1421 S), pirţ (Pi) s. m. Ţap. Diviu pâre (Pa) = ţap sălbatic. ^ Cf. caprâţ, ţâp. ■ PI.: pâre (Pi, Pe-Ne J, Fi J Sd),pârţ (Fi S). + cr. prc. pârcâvâţ (ALRIIN 2/364) s. Pipotă. ■ PL: pârcâvţi. pârcic (Fi 1424 J) s. m. Ied de un an. Cf. iaric, iarusiţ, capriţ' b), cozlic a). ■ PI.: pârcic. + pâre + -ic.
   pârd (Pa, Ko N, Sâ-Fă, Fi 1328 J) s. 1. Burtă (Pa). 2. Pieliţa care înveleşte splina, prapur, peritoneu (Ko N). 3. Stomac de găină, pipotă, rânză (Fi J, Sâ-Fă). Ş-atunce ştulbiu şi pârâu şi că ce tot vire-nutru, drobu se hitacg (Sâ-Fă) = ş-atunci stomacul şi rânza şi tot ce se află înăuntru, măruntaiele se scot. Cf. cudal'M PI.: pârdure.
   pârdâţ (ALR II), pârdeţ (Pi) s. Băşină. Fâc m pârdeţ (ALR II S. 2/4864) = mă băşesc. + cr. prdac,prce.
   pârdşi (Fi 246 Sd) vb. IV intr. A se băşi. Cf. pârdi, pâzdi pârdeţ v. pârdâţ.
   pârdi (Pi, ALR II, Ko J, Fi 246JS NZ) vb. IV intr. A se băşi. Io părdes (ALR II S 7) = mă băşesc. Cf. pârdui, pâzdi. + cr. prdjeti.
   pârdonşi (Pa) vb. IV tr. A ierta. L-am pârdonţit = l-am iertat. Cf. ocisti II, perduna, oprosti 1, zemeri. + ven. perdonar, it. perdonare.
   pâre (Ra, Pi, Ga-Di, Ba B C Gb L S Sc, Pi, Mo, Ia, Ca, ALR II 15/6911, Ca, Ko, Pe-Ne J S, Ne-Io, Sâ-Fă, Fi, Da), pârş (Ba S), pare (Ba N), pâra (Ba J C Gd) s. f. Pâine. Prende sorele meje, pre tot sâ pâre coce (Ra) = pe unde merge (trece) soarele, peste tot se coace pâine. Ogrizni o cora de pâre (Pi) = a roade o coajă de pâine. Pac a jlât pâre, vir; flăt-a pocle şi cărne (Mo 33 S) = atunci a aflat pâine, vin; a aflat apoi şi came. Salbunu dintru pâre (Pa) şcâryl'ita sup dinţ (ALR II N 3/876) = nisipul din pâine a scârţâit între dinţi. Pure pâra ân cuptor (ALR II N 3/868) = pune pâinea în cuptor. Za ciră pâre şi bob (Ia 31/78 S) = de cină pâine şi bob. Sup cirip s-av pâra cocut (Pe-Ne J) = sub ţest s-a copt pâinea. Untrât a pâra cocavqit su cotleniţe aii su fug ere (Ko S) = odinioară 328
pâre
pârjun
pâinea (s-)a copt sub ţest N-ăren de te lucra pâre ke grâuu şecât-a, puginit-a (Pe-Ne S) = n-avem din ce face pâine căci grâul a secat, a pierit. Vire-n butiga din pâre (Ne-Io) = vine la prăvălie după pâine. Pâra coptq ân coptor (Pe-Ne S) = pâinea coaptă în cuptor. Pâra râ fi bire copta ke nu s-a pogasit focu (Fi 292 N) = pâinea va fi coaptă bine că nu s-a stins focul. Cora de pâre (Pe-Ne Sc) = coajă de pâine. Crâiu de pâre (Pe-Ne Sc) = margine, colţ de pâine. La noi pâra se coce-n fugera (Da) = la noi pâinea se coace în ţest. Pâre nacrimâta (Ko J)= a) Pâine dospită cu aluăţel; b) Pâine crescută. • Ân âta pâre (Fi 404 Şc) = gravidă, însărcinată. • Câpu de pâre (Pe-Ne Sc) = capătul de unde se începe pâinea. • Curu de pâre (Pe-Ne Sc) = capătul unde se sfârşeşte pâinea. • Pâra de trukine (Fi 700 Z) = mălai. • Sveta pâre (ALRII 102/2768, 2769) = anaforă. Cf. cruh 1. ■ Pb: pâr (Ca). + lat. panis.
    pâre v. pâr.
    pârekia v. parit'fi.
    pârgatorie (Pi, Da) s. Purgatoriu. Pecâtele se ocestesc ân pârgâtorie (Pi) = păcatele se iartă în purgatoriu. + ven., it. purgatorio.
    pârlişi (Pa, Fi 1358 Sc) vb. IV intr. şi tr. 1. (Despre găini) A scurma, a râcâi. 2. (Despre pisică) A scuipa (Pa). Sr Cf. paryşi, pârlii 1, pârli. + cr. prhati.
    pârhni vb. IV intr. A sforăi. Cala pârhnş (ALR II 7/6851) = calul sforăie.
    pârhotu v. pârhud.
    pârhud (Ko N S, Pe-Ne J, Fi 175 Sd), pârhutu (Pe-Ne C, Fi 175 C L M), pârhotu (ALI 2/149 B, ALR I 1/11 B) s. Mătreaţă. <>- Cf. pârhudinq. + cr. prhut.
    pârhudine (Ko J, Pe-Ne J, Fi 175 J), pârhudinş (ALR 11/117) s. Mătreaţă. Pârhudine ântru / ân per (Ko J) = mătreaţă în păr.
    Cf. pârhud. + pârhud + —ine / -inq.
    pârhudine v. pârhudine.
    pârhutu v. pârhud.
    pârji (Sâ-Fă) vb. IV tr. A prăji. + cr. prziti.
    pârjun (Pi, Ga-Di, Pi, Mo, ALR II N 4/998, Ca, Pe-Ne J, Ko J Sd, Fi N, Da), pârzun (Ko S), perzun (By, Ie) s. m. (Ko J) şi n. (Ca,
329
pârjunânt
pâr la
Ko Sd). închisoare. Când ur narod conoşte limba sg, e caşi când re vg ân mârg cl'ucu de se pârjun (Ga-Di 37) = dacă un popor (îşi) cunoaşte limba sa e ca şi când ar avea în mână cheia închisorii sale. Ie r-un pârjun su pemint an scuro (Pi II 56 5) = e într-o închisoare sub pământ în întuneric. Te voi pure ân pârjun şi abate (Mo 141 J) = te voi băga în închisoare şi te voi bate. L-a mirât muşât ân pârjun, c-a iendarmi cl'emât (Mo 61 S) = i-a dus frumos la închisoare că au chemat jandarmii. Mgre-m pârjun (Ko N) = se duce la închisoare. Ii âm pârjun (Ko J) = a se duce la închisoare. Fost-a ân pârjun ime de fură (Fi 93 N) = a fost la închisoare pentru furt. Necriv mes-a-n pârjun (Da) = a mers nevinovat la închisoare. ■ PL: pârjune (Ca). + cr. przun, ven. prejon.
    pârjunânt s. m. Puşcăriaş. Se zemisles pârjunânţi ke cum vor caţâ celi âl'ţi tâţ (Mo 77 B) = se gândesc puşcăriaşii cum îi vor prinde pe ceilalţi hoţi. Cf. pârjuner. + pârjun + ant.
    pârjuner (ALR II N 4/1000, Ko J) s. Ocnaş, puşcăriaş. 4* Cf. pârjunânt. + pârjun + -er, ven. prejoner.
    pâr la (Pu, Ba J, ALR I, ALR II N, Ca, Ko J Sd, Pe-Ne J Sc), pârla (Mo, Ia, Sâ-Fă), pârla-n (Ne-Bi N) prep., conj. I. prep. 1. Până. Pâr la ânca (Ba J) = până aici. Pâr la măre (Pa) = până mâine. Fgta fecora, pâr la nu cu nicur dorme (ALR I 2/248) = fată mare (virgină), până nu doarme cu niciunul. E ţigânu av-o hitit [nacovâla] pârla ân nebo (Mo 130 J) = şi ţiganul a aruncat-o [nicovala] până în cer. Durmit-a pode zi, pâr la câtrâ sgra (Pe-Ne Sc) = a dormit jumătate de zi, până spre seară. Păr la acmo (Ko 335 J) = până acum. Verit-a pâr la câsg (Ko S) = a venit până acasă. Pâr la do damargţa (Ko J) = până mâine dimineaţă. Păr la prende (Ko J) = până unde. Pa mergu ur cu ăt cumpangi-se păr la câsg (Ko 333 Q = şi merg unul cu altul însoţindu-se până acasă. Io me nades ke voi ve tot nepisgi pârla-n dumireca (Ne-Bi N) = eu sper că vă voi termina de scris totul până duminică. 2. Până la. Ăpa-V vire pâr la stumig (Pu I 4/29) = apa-i ajunge până la burtă. Lu ur picorele l'-a zgorit pâr la zeruncl'e (Mo 10 5)= unuia i-au ars picioarele până la genunchi. De la umer păr la cuvet (ALR I
330
pârla
pârneţ
49 J) = de la umăr până la cot. Ud pâr la cojq, ud pâr la os (ALR II N 3/844) = ud până la piele, ud până la os. Firu m-a fi dosta pâr la primăvară (ALR II N 6/1835) = fânul îmi va fi destul până la primăvară. Peri pâr la âm po de frunte (ALR II 7) = părul până la jumătatea frunţii. Verit-av pârla ca ke s-av rad avut şi l'ubit (Mo 107 J) = a venit până la cea cu care s-a iubit. 3. Lângă. Câvâl pârla câvâl (Ca) = cui lângă cui. II. conj. Până ce / când, cât timp. (Şi în sintagma Pâr la ke — Ko J). Pârla omu dihţ, lucru nu finţ (Ia 34/88 J) = până când omul suflă, lucrul nu isprăveşte. Pâr la jivir, io nu te voi ută (Ko J) = cât voi trăi, eu nu te voi uita. Nu rascl'idu pâr la ke ia verire şi pâr la ke nu avziru l’ei ylâs (Ko J) = nu deschid până când ea va veni şi până când nu vor auzi glasul ei. Megu de la peti pârla osmi (Sâ-Fă) = (Copiii) merg (la şcoală) de la (clasa) a cincea până la a opta. • (Pleonastic) Pâr la do = până. Muri v-a pâr la do damarqţa (ALR II N 6/1834) = va muri până dimineaţă. Pâr la do damarqţa (Ko J) = până dimineaţă. Cf. do, pâr, pir, pira, pirg, pir la. + pâr + la. pârla v. pâr la. pârla-n v. pâr la.
   pârlşi (Fi 1358 Sd, 1389 S) vb. IV tr. 1. (Despre găini) A scurma, a râcâi. 2. (Despre porci) A râma. Porcu pârlş cu rilâţu ân pemint (Fi 1389 S) = porcul râmă cu râtul în pământ. <>- Cf. ară 2, ărmâ, copfi 2, rovfi, sapă 3, vârtfi; paryţi, pârli, pârhşi.
   pârli (Fi 1358 Sd) vb. IV tr. 1. (Despre găini) A scurma, a râcâi. •v* Cf. paryţi, pârlţi 1, pârlişi 1.
   pârlog (Fi 1324 Sd), berlog (Fi 1324 Şc) s. m. şi n. 1. Cuib de găină. Gal'ir a şqde pre pârlog (Fi 1324 N) = găina stă pe cuib.
   Cf. cuiîb, col'ub; bârloy. ■ PI. m.: perlog (Fi Sd), fi: pârlojure (Fi S), || pârloj, pârloze (Fi Sc Z). pârmanenti v. permanenţi.
   pârmeso (ALR IIN 4/960) s. Permisie. + it. permesso. pârnât (Pi, Fi 1135 Sd) s. m. 1. Snop (Pi). 2. Grămadă de snopi de grâu sprijiniţi vertical unul de altul spre a se usca (Fi). Cf. stâva 1, tăşa, ■ PI.: pârnât (Fi),pârnâţ (Pi). + cr. prnat.
   pârneţ (Fi 1145 Sd) s. m. Ştiulete de porumb cu boabe puţine. Cf. rebăţ, părnţ. ■ PI.: pârnţi.
331
pârnţ                                                      pârşura
   pârnţ (Fi 1145 N S) s. m. Ştiulete de porumb cu boabe puţine. -0’- Cf. rebâţ, pârneţl. ■ PI.: pârnţi.
   pârna (Fi 227 Sc), pârnţ (Fi 227 S) (Şi în sintagma Pârna pre usna - Fi 227 J) s. f. Frâu, zăbală la gură, herpes. Cf. crâsta. ■ PL: pârne.
   pârnâc (Fi 1326 L) s. m. Pinten la cocoş. Cf. ungl'e 2. ■ PL: pârnâc.
   pârnţ v. pârna.
   pârsnac (Fi 678 Z) s. m. Pieptar, ilic. Cf. buştin, casic, caşetl'in. ■ PL: pârsnac.
   pârsten (Pi, Pu, Ba B G Gd N Sc, Ca, Ko S, Fi 4 C M), pârstenu (ALI 3/269 B), pţrstenu (ALI 3/269 S) s. m. 1. Inel. (Pi S, Ba B Gb Gd N Sc, Ca, Ko S, Fi C M). Ie a pârstenu pre jâjet târdo netignit (Pi II 68 Sc) = el şi-a tras tare inelul pe deget. E ie lâie pârstenele dispre scănd pac mere segavo su pat (Pu I 16/43) = şi el ia inelele de pe masă şi intră cătinel sub pat.. 2. Inel în jurul lunii (Fi 4 Q (şi în sintagma Pârstenu ocoli de miseţ / lura Fi 4 M). Cf. arel, columbâr, corlâc, misecina 1, ruşila, vitiţa. ■ PL: pârsten (Fi C), pârsten (Fi M).
   pârstenu v. pârsten.
   pârstic (Fi 1893 J), pârstit' (Fi 1893 Sd), pârstiţ (Fi 1893 S) s. m. şi n. Creasta cocoşului. ■ PL : părstic (Fi 1893 J), părstit' (Fi 1893 Sd),părstiţ (Fi 1893 S).
   pârstit' v. pârstic.
   pârstit'i (în sintagma Măiski pârstit'i - Fi 1896 N) s. m. Zbârciog, ciuciulete, burete puturos (Morchella esculenta). Cf. smârcâc, kijnac.
   pârstiţ v. pârstic.
   pârsura v. pârşura.
   pârsut v. pârşut.
   pârşona v. perşona.
   pârşura (ALI 5/459 J, Pa, Mo 27 S, Fi 594 J Sd), pârşurţ (Pi), pârsura (Ko J), perşur (Ma J) s. f. 1. Tigaie. (ALI 5/459 J, Pa, Ko). Mâcca când ăi satulg, plânje, e când âi hlamundg, tâce [Pârşura] (Mo 27 S) = mâţa când e sătulă plânge, şi când e
332
pârşurş
pârvi
flămândă, tace [tigaia]. 2. Tavă (Ko, Fi). ■ PI.: pârşure (Fi),perşure (Ma). + cr. parsura. pârşurş v. pârşura.
   pârşut (Pi, Aii 6/580 J B S, ALR II 1280, Ca, Ko Sd, Ne-Bi N, Sâ-Fă, Da), pârşut (Ko Sd) s. m. 1. Şuncă, jambon crud afumat (Ko Sd). O feta de pârşut    (Da) = o felie de şuncă. Za vozăm            se
mărânca âl'u cu ovele    şi cu   pârşutu       (Ne-Bi N) =   la Paşte se
mănâncă haşma (ceapă     verde)   cu ouă      şi cu şuncă. 2. Vioară.
Cantaduru de cu pârşutu sviri (ALR II N 5/1283) = muzicantul ce cântă din vioară. Cf. bâsu, bâis 2, guzu, violîn. + cr. prsut, ven. persuto, it. prosciutto.
   part1 (Pe-Ne J, Sâ-Fă) s. m. 1. Pânză. Neyri pârture (Pe-Ne 1964/195 J) = pânze negre. 2. Faţă de masă (Ca, Sâ-Fă). Cf. cârpa 2, pânza. ■ PI.: pârture. + cr. dial. prt ‘faţă de masă, cearşaf ’.
   part2 (Fi 1056 Z) s. m. Hat. Sr Cf. cunfin 3, tâcl'e, uzvrât. ■ PL: pârt, pârti.
   pârt'âvâţ s. Târtiţă. Şi se    zvadeâ       din ia [din   gal'irfj şi
pârt'âvâţu (Pe-Ne B) = şi se scoate din ea [din găină] şi târtiţa. pârţ v. pâre. pârva v. pârvi.
   pârvaskine (Ne-Ro J) s. Oaie care a fătat prima oară. Cf. stârpla 2.
   pârve v. pârvi.
   pârvi (Pu, Pi, ALR I B, Ca, Pe-Ne N S Sc, Ko S J, Sâ-Fă, Fi 301), pârvile (Mo, ALR I, ALR II N 4/936, Ko J), f.: pârva (ALR I B, Ko S J, Pe-Ne J, Sâ-Fă, Fi 301), pârve (Pe-Ne J), pârvş (Mo, Pe-Ne N S), pârvo (Pe-Ne J, Sâ-Fă) num. ord. Primul, cel dintâi. S-a pogodit ca si cu pârvi, si-l tremete gnoiu trâze. (Pul 22/11) = s-a tocmit ca şi cu primul, şi-l trimite să care gunoiul. Şi când a fost po de nopte ie âi mai pârvi la use si pozvonit-a (Pi II 33/15 S) = şi când a fost miezul nopţii el e cel dintâi la uşă şi a sunat. Pârva mul'qre (Ko S) = prima soţie. Verit-a ur pârvq zi cu un svitâl că, şi âte zi cu un zlâtân că (Mo 415') = prima zi a venit unul cu un cal luminos (de argint ?), şi a doua zi a venit cu un cal de aur. Pârve Igmne despre pemint se cl'ema doloyu (Pe-Ne J) = cel
333
pârvile
  A  • i A
paumţa
dintâi lemn de pe pământ se numeşte ‘doloyu’. Meg ân Rike ân şcole, ân pârvg gimnâziie (Pe-Ne 1964/210 S) = merg în Rijeka la şcoală, în prima [clasă] de liceu. Samo trei programi veden: pârvi şi drugi şi treti (Pe-Ne Se) = numai trei programe vedem: primul, al doilea şi al treilea. Trei clase meyu ân Mune: pârva, a dova ş-a treia (Pe-Ne J) = trei clase merg în Mune: prima, a doua si a treia. & se pârvo pomuzţ (Pe-Ne J) = ce se mulge mai întâi. • (Cu valoare de adj.) Pârvi cuiin (ALR I 2/175. B), pârvile zârmân (ALR
I 2/175 J) = văr primar. Pârvile crâi (ALR II N 3/840) = partea dinainte (a luntrii, botul ei). Pârvile diver (ALR II 80/2686) = nuntaşul ce strigă darurile la nuntă. Firu de pârvi tăi (Fi 1052 B) = fân de la prima coasă. Pârva cuiinâ (ALR I 2/176 B), pârva zârmânâ (ALR I 2/176 J) = verişoară primară. Pârva cniya (ALR
II N 4/913) = abecedar. Pârva prodaie (Pa) = saftea (prima vânzare). Pârva misa (ALR II 98/2754) = liturghie (prima slujbă). Pârva pomoc (Sâ-Fă) = primul ajutor. Pârva rodbina (Fi 482 Q = familie restrânsă, rude apropiate. + cr. prvi.
   pârvile v. pârvi. pârvo v. pârvi.
   pârzentgi (Ko S) vb. IV tr. şi refl. A (se) prezenta. Li s-a pârzentşit un musât bârhân (Ko S) = li s-a prezentat o rochie frumoasă. + ven. prejentar.
   pâsciurâ (Ma), pâsciure (Ma) s. f. Păşune. Mirâ boii la pâsciure (Ma) = mână boii la păşune. *$- Cf. past. + lat. pastio, -onis.
   păstor (Ma, Pi), pastor (By) s. m. Păstor de oi (Ma J, folosit rar). • Păstor de căi' (Pi) = stăvar. Cf., ovcăr1 1, pastlr 1, pecurar, conâr. + lat., ven. pastor, pâşâda v. posada
   pâşure (Ma) s. f. Păşune. Cf. pâsciurâ. + lat. pastio, -onis. pâţinti (Ma) vb. IV tr. A compătimi, -y* Cf. puţintei. • Lu pâţintesc = compătimesc cu el.
   pâun (Ma, By) s. m. Păun. ^ Cf. păun, pavun, pâvun. + rom. păun (< lat. pavo, -onis), cr. păun.
   pâuniţâ (Ma) s. f. Păuniţă. ^ Cf. pavuniţq. + rom. păuniţă, cr. paunica.
334
pâvun
pecl'ar
   pâvun (Ma, By) s. m. Păun. 4- Cf. păun, păun, pavun, 4- cr. dial. pavun, ven. pavone.
   pâzdâţ (Fi 1895 Sd) s. m. Specie de ciupercă comestibilă (Lycoperdon perlatum). 4- Cf. fufaliţa 2, puhariţa. ■ PL: pâzdâţ (Fi 1895 Sd),pâzdţi (Fi 1895 Sc).
   pâzdf (ALR II) vb. I intr. A se băşi fără să se audă. A pâzdit (ALRII S 7) = s-a băşit fără să se audă. 4- Cf. pârdui, pârdi. peana v. pşna.
   pec1 (Ca) s. m. Brutar. ■ PL: pet'. + cr. dial. pek. pec (Ma, By) s. Făinisuri, aluaturi, prjituri (Ma). ■ PL: pec (By).
   peca (Fi 700 Sc, Da) 1. Pâine (Fi). 2. Pâine rotundă (Da). ■ PL: peke. 4- cr. peka ‘capacul ţestului de fier’.
   pecariia (Pe-Ne N) s. f. Brutărie. 4- Cf. pecârna, petniţa. 4- cr. pekarija.
   pecârna (Pe-Ne J) s. f. Prăvălie unde se vinde pâine. 4- Cf. butiya de pâre, petniţa b. 4- cr. pekarna (st. pekarnica).
   pecât (Ma, Ie, Pi, ALR II, Ia, Ca, Sâ-Fă, Da), pâcât (By, Pi), păcat (Ma) s. Păcat. Smârtnile pecat (ALR II 106/2788) = păcat de moarte. Se spure pecâtu ma ne grişnicu (Da) = se spune păcatul, dar nu păcătosul. Pecătele se ocestesc ân pârgâtorie (Pi) = păcatele se iartă în purgatoriu. Pecătele ţ-aş otprosti (Ia 26/53 N) = ţi-aş ierta păcatele. ■ PL: pecâte. 4- lat. peccatum.
   pecator (By, Ie, Da) s. m. Păcătos. 4* Cf. grişnic. ■ PL: pecatori (Ie). 4- ven. pacador, it. peccatore. peclar v. pecl'âr. peclşi v. peciei, pecler v. pecl'âr.
   pecl'ar (By, Pi, Mo, Pe-Ne S, Fi Sc, Da), petl'âr (Ko J, Ia 45/5 J), petl'ar (ALR II N 5/1252), pecl'âr (Pi, Ko J B, Pe-Ne N), peclar (Ma), pecler (Ca) s. m. 1. Cerşetor. Ambâtit-a pre câle un pecl'ar (Pi II 7 S) = a întâlnit pe drum un cerşetor. Pecl'âru verit-a pecl'ţi ke-ş va ţevâ neberi zâ muncă (Pi) = cerşetorul a venit să cerşească, ca să-şi adune ceva de mâncare. Tu-ş ân siromah pecl'ar (Mo 171 J) = tu eşti un cerşetor sărac. Noi smo pecl'ari şi ănc am verit câ
335
pecl'âr
pecena
ni-i fome şi sgte (Pe-Ne S) = noi suntem cerşetori şi am venit aici că ne este foame şi sete. Pecl'are se ănsoru (Fi 23 Sc) = cerşetorii se însoară (se spune când plouă cu soare). Vire un pecl'âr cu ur muşât calic (Pe-Ne N) = vine un cerşetor cu un căluţ frumos. Fost-a ur pecl'âr, ie ocoli pecleia (Da 42) = a fost un cerşetor, el cerşea prin împrejurimi. 2. (Adesea adjectivat) Lingou (ALR II N 5/1252). ■ PI.: pecl'ari (Pe-Ne S), peclare (Fi 23 Sc). + cr. dial. pekljar, petljar (< germ. Bettler). pecl'âr v. pecl'âr.
    pecl'ariţa (Da) s. f. Cerşetoare. ■ PI.: pecl'ariţe. + cr. pekljarica. pecl'ei v. pecl'şi.
    pecl'gi (By, We ,1 Pi, Mo), pecl'ei (Da), peclfi' (Ma, Ge) vb. IV intr. A cerşi. Peclesc (Ma) = cerşesc. Pecl'âru verit-a pecl'ei ke-ş va ţevâ neberi zâ muncă (Pi) = cerşetorul a venit să cerşească, ca să-şi adune ceva de mâncare. Mere peciei pre lume (Mo 57 S) = merge cerşind prin lume. Marş afăral ... Bol'e pecl'ei! (Mo 171 J) = marş afară! Du-te să cerşeşti Fost-a ur pecl'âr, ie ocoli pecl'eia (Da 42) = a fost un cerşetor, el cerşea prin împrejurimi. + cr. dial. pekljat.
    pecl'ivei (Da) vb. IV iter. A cerşi. *v>- Cf. pecl'ei. pecniţş (Mo S, Ko B) s. Cuptor de pâine. Mes-a ... jută-l' pâra cote şi pecniţa zepali za pâra cote (Mo 51 S) - s-a dus să-i ajute să coacă pâine şi să incingă cuptorul pentru copt pâinea. (Ko B: Nu se mai zice coptor). + cr. peknica.
    pecurâr (Ma, By, Ca, Pe-Ne J, Ko J, Sâ-Fă, Fi 1390 J) s. m. Păcurar, păstor, cioban. Betâri av zis pecurâru, acmo zicem ovcâr (Pe-Ne J) = bătrânii au zis ‘pecurâru’, acum noi spunem ‘ovcâr’ Cf. coban 1, ovcâr, pastir, păstor. ■ PL: pecurâr. + lat. pecorarius. pecat (Da) s. m. Ştampilă, sigiliu. + cr. dial. pecat. pecenca (ALR II N 6/1649) s. Friptură. Pecenca de porc (Pa) = friptură de porc. ^ Cf. pecena 2. + cr. pecenka. peceniie v. pecena.
    pecenkiţa (Sâ-Fă) s. f. Fripturică. ■ PL: pecenkiţe. + cr. pecenkica.
    pecena (Pa, Da), pecene (Ca, Sâ-Fă), peceniie (Pi) s. f. 1. a)
336
pecene
peducl'âr
Came (Pi, Pa). Peceniia se coce pre padela (Pi) = carnea se frige în tigaie. Pecenile de cobasiţe (Pa) = carnea pentru câmaţi; b) Came fără grăsime, pecie (Sâ-Fă); c) Came de porc ce se dăruia vecinilor când se tăia porcul. Cân se porcu ucideia, se duceia pecena lu susedu (Da) = când se tăia porcul se ducea (o bucată de) came vecinului. 2. Friptură, came friptă (Ca, Sâ-Fă). Cf. pecenca. ■ PI.; pecen (Ca). + cr. pecenje ‘came friptă, friptură’, pecene v. pecena.
    peci (Sâ-Fă, Fi 3 J) vb. IV tr. 1. A coace, a frige, a prăji (Sâ-Fă). 2. A arde. Sorele pecţ (Fi 3 J) = soarele arde. Cf. coce II 3, ţepii I, speti.
    perina (ALR II N 3/813), pecine (Ca), pet'ina (Fi 67 J Sc) s. f. Peşteră. Şi cârele a puşnit latra şi ie s-a nazirnit la uşa de pecina (Ca 116 J)= şi câinele a începuat să latre şi el s-a arătat în uşa peşterii. Cf. iama 3, gropa 2. ■ PI.: pecine. + cr. pecina. pecin§ v. pecina.
    pecurca (Pe 3091 B, Fi 1884 Sd, Da), pecurkţ (Ca, Fi 1884 S), pecurva (Fi 1884 Şc) Ciupercă. Cf. guba. ■ PL: pecurke, pl. a.: pecurkele (Pe 3090 B). + cr. pecurva. pecurkş v. pecurca. pecurva v. pecurca. pedeapsa v. pedepsa.
    pedepsa (Pi), pedeapsa (Ma), pedepsş (By) s. f. a) Pedeapsă (Pi); b) Pedeapsă, numai cea venită din partea lui Dumnezeu. + cr. pedepsa.
    pedepsş v. pedepsa.
    pedepsei (Pi) vb. IV tr. A pedepsi, -y* Cf. câştigai, căzni, căşti. + cr. pedepsati.
    pedeset (By, Ge, ALR II N 6/1771, Pe-Ne J, Ko J, Sâ-Fă, Da), pedest (Pe-Ne S, Sâ-Fă) num. cârd. Cincizeci. + cr. pedeset. pednăiset v. v. petnâist. pednaist v. petnâist. peducâl' v. peducl'u.
    peducl'âr (Pu, ALR II, Pe-Ne J N S, Ko J, Da), peducl'âr (Pe-Ne C), f.: peducl'âriţa (Pe-Ne S) adj. Păduchios. Peducl'âru aii pac uşivâţ (ALR II 2/6810) = păduchios sau ‘uşivăţ’. (le ver tu,
337
peducl'ar
pegli
peducl'ârule! (Pe-Ne J) = ce vrei tu, păduchiosule! Peducl'âru lu drâcu! (Pe-Ne S) = păduchiosul dracului! Cf. ■ Voc. peducl'ârule! (Pe-Ne J), peducl'ăre! (Pe-Ne N), peducl'âru! (Pe-Ne S). Cf. grintav, uşivâţ. + peducl'u + -ar. peducl'ar v. peducl'ar. peducl'âriţa v. peducl'ar. peducl'e v. peducl'u.
    peducl'u (By, Ge, Pi, Pa, Fi 902, 904, 1359, Ko N S Z, Pe-Ne C S, Da), peducâl' (Pa, Pe-Ne C J), peducl'e (Sâ-Fă), pâdukiu (Ma) s. m. 1. Păduche (Pi, ALI 7/627 B, Pa, Fi 902, 904, Pe-Ne C J S, Sâ-Fă). Peducl'i de yal'ira t gal'ire (Pa / Fi 1359 J) = păduchi de găină. Peducl'u, peducl'i se zice la Jeiân (Pe-Ne C). Peducl'i târl'it-a-n l'ei câp (Da) = păduchii au fugit prin capul ei. 2. Coşenilă (Fi 904 Sd) (Coccus caeto). Cf. buhâr, grinta. ■ PL: peducl'i (Ge, ALI 7/627 B, Pe-Ne C J S, Sâ-Fă, Fi), pâduki (Ma). ♦ lat. peduculus.
    peducel s. Boala numită popular păducel, degerătură). ■ PL: peducel' (ALRM 1/185 J). + lat. *peducellus.
    peya (Pe-Ne J) s. f. Pistruie. Cf. li]ai, mâca 4, pica, pikiţa. ■ PL: peye. + cr. dial. piega.
    peyast (Pe-Ne J) adj. Pistruiat.   Cf.picast.
    pegla v. peyla.
    peyla (Ko J), pegla (Da), pegl'ş (By, Pi), peglâ (Ma) s. f. Peyla de peylţi roba (Ko J) = fier de călcat rufe. Pegla fost-a făcută de giza cu focu nuntru (Da) = fierul de călcat a fost făcut din fontă cu jar înăuntru. ■ PL: pegle (Ma). + cr. pegla, peglja. pegl'ş v. peyla peglei v. peylgi.
    peylfi (ALR, Ko J), peglei (Da), piglgi (Sâ-Fă) vb. IV tr. A călca rufe. Peyles (ALR II N 4/123*1, ALR II NI047) = calc (rufe). Peylţi roba (Ko J) - a călca haine. Io neca meg zvadi (noma), ma nu m-e tot piglşito = eu mă duc să scot (costumul popular), dar nu mi-e călcat tot. ^ Cf. pegli. + cr. peglati.
    pegli (Ma) vb. IV tr. A călca cu fierul (de călcat). Pegles = calc. cu fierul. *y- Cf. peylţi. + cr. peglati.
338
pegl'e
pemint
   pegl’e v. peyla.
   pegula (Ie), pegul£ (By), pegule (Pi) s. Smoală. + cr. dial. piegula, ven., it. pegola. pegule v. pegula. pegulţ v. pegula.
   peh (By, Ge) s. Lovitură cu capul.
   pehei (Da) vb. IV iter. A împunge, a înţepa. Cf. buşi 1, buşni, pehni, trupi + cr. dial. pehati.
   pehni (Fi, Da), pâhni (Da) vb. IV tr. A împunge, a înţepa. Pehbi cu cornu (Fi 1469 Se) = a împunge, a lovi cu cornul. Păhni cu ăcu (Da) = a împunge cu acul. Cf. buşi 1, buşni, pehei, trupi + cr. pehnuti, pehnem.
   pejina s. Pilotă (ALRII 138/3898). ■ PL: pejine. p(e)k£ v. pâcâl. peke (Ga-Di) s. f. Pită.
   pekiţa (ALR I, Da) s. f. Pâine mică rotundă (Da). • Pekiţe pre nâs (ALR I 1/26 J) Pistrui. Cf. li]ai, măca 4, peya, pica. ■ PI.: pekiţe. + peca + —iţa.
   pelen (BaS, Fi 1795 J Sd, Da) s. m. şi n. Pelin. Zuco I juco ca şi pelenu (Ba S / Da) = amar ca pelinul, -v- Cf. pelir. ■ PI. m.: pelen (FiS Sc Sd),pekene (Fi J), f.: pelenure (Fi S Se). + cr. pelin.
   pelicelln (Ko S) s. m. (?) Penicilină. Cf. peliţina, penicirlina, peniţina. + Formă coruptă a it. penicillina. pelir (Ma) s. Pelin. Cf. pelen.
   peliţa (Pi) s. f. Bundiţă. + calc după it. pelliceia, -icce ‘blană, haină de blană’.
   peliţina (Sâ-Fă) s. f. Penicilină. Cf. pelicelin, penicirlina, peniţina. + Formă coruptă a it. penicillina.
   pelud (Fi 1573 Sd) s. m. şi n. Polen. Cf. ceruşa de ţvet, prâhu de ţvet'e, ţvet. ■ PI. m.: pelud (Fi Şc Sd), pelude (Fi Şc). + cr. pelud.
   pemint (By, Ao, Ie, Mi I, We II, Ge, Ba J, Pu, Pi, Mo, Pa, Po B J, Ia, Pe-Ne C J S, Ko J Sd, Sâ-Fă, Fi 61 J Sd, Da), pământ (Ma), pâmint (Ma, Da) s. m. şi n. 1. Pământ. Când-a verit la grobu lui pemintu s-a rescl'is (Pu 27/9) = când a ajuns la mormântul lui
339
pemintic
pşna
pământul s-a deschis. Io-i măre ve aratăi, ţe m-or pemintu ară (Pu 15/13)= eu mâine voi avea plugari care îmi vor ara pământul. Glistina merânca samo pemint (Ba J) = râma mănâncă numai pământ. Şi ie a tunde, ca zi, arăt cu plugu (ân pemint, cu boii) (Mo 46 S) = şi el a arat atunci, în ziua aceea, cu plugul (în pământ, cu boii). Io me voi pre pemint cucă (Po J) = eu mă voi culca pe pământ. Omu zace mprevăle pre pemint (Po B) = omul zace [stă culcat] jos pe pământ. Negru pemint s-av rescl'is, pac l-av reshitgit (Ia 22/51 B) = negrul pământ s-a deschis şi l-a înghiţit. Le-am zacopŞit ântru pemint (Pe-Ne J) = le-am îngropat în pământ, /ravw morij-m pemint stă (Ko J) = gâul trebuie să stea-n pământ, /o ăm ur pemint bur, doi pemint burl'i (Pe-Ne C) = eu am un pământ bun, două pământuri bune. No lucrân pemintu (Ko S) = noi lucrăm pământul. Noi ăm pre zâlic pinez cosivŞit lui pemintu săki ân (Fi 1061 S) = noi am cosit pământul lui pe puţini bani în fiecare an. Noi cos iv Şi an pemintu săki ân (Fi 1061 L) = coseam pământul în fiecare an. Piiâtu de pâmint (Da) = farfurie de pământ. • Pemintu din hlăd (Fi 72 C S) = osoi. • Pemintu ân / din sore (Fi 72 C S) = pământ însorit, faţă de deal sau de munte. • Pemintu camicl'iv / salbunăt (Pa) = pământ pietros / nisipos. • Pemint ud (ALR II N 3/845), umidân pemint (Pa) = pământ umed. • Rându de pemint (Fi 1118 Sd) = teren între două rânduri de copaci. • Zapustit pemint = a) pârloagă (ALR II N 1/7); b) ţelină, pământ înţelenit (Fi 1113 J). 2. Ţară (Ba J). 4 Cf. bănda. ■ PI. m.: pemint (Fi 61 J Sd, Pe-Ne C), peminture (Fi 61 J), fi: peminture (Ko S, Sâ-Fă, Fi 61 Sd). + lat. pavimentum.
   pemintic (Ia) s. m. Pre-sta pemintic io-ţ căvtu lokic (Ia 39/115 J) = pe acest pămânţel eu îţi caut locşorul. + pemint + -ic.
   pena1 v. pgna.
   pena2 (Pi, Ko Sd, Da) adv. Abia, cu greu. Pena l-a vezut, toţ s-a pus plânje (Da) = abia l-au văzut, toţi s-au pus pe plâns (au început să plângă). 4- cr. dial. pena, ven., it. appena.
   pena3 v. pşna
   pşna (Ba J, ALR II, Ia, Pe-Ne 1964/195 J, Ko J Fi 1188 J), pena (Fo), pţnş (By, Pe-Ne S), peana (Ma), perâ (Ma) s. 1. Pană (Ma,
340
pendicite
pentru
ALR II, Pe-Ne 1964/195 J, Ko J). Pul'i când âu p§ne din col'ube poletes (Sâ-Fă) = puii când au pene zboară din cuiburi. 2. Toc de scris (Ba J, ALR II N 3/921). Ântru jazete ţirem pqna (Ba J) = între degete ţinem tocul de scris. (Şi în sintagma Pena cu dârjâla (Fo 147 B),pgna de pisei (Sâ-Fă) = pană de scris. 3. Stilou (Ko) (Şi în sintagma Pqna ce tinta ţire - Pe-Ne J). 4. Peniţă (ALR II N 4/922). 5. Frunză, foaie (Sâ-Fă). Codru penele âş pl'arde, şi nazât acâţa ăte (Ia 21/37 J) = pădurea îţi pierde frunzele şi iarăşi capătă altele. Pgna de stăbla, p§ne de stâbli (Pe-Ne J) = frunză de copac, frunze de copaci. Pqna de grozdi (Fi 1188 J) = frunză de viţă de vie. Âl'u are pţnele măr (Pe-Ne S) = ‘âl'u’ are frunzele mari. Pqna de fârmentiniţa (ALR IIN 1/97) = frunză de porumb. Pţne (ALR II N 1/109) = pănuşă, foi de ştiulete (Şi în sintagma Pqna de fârmentin (Ko J). 6. (la pl.) Frunziş (Pa). 7. Floare la unele instrumente a) Partea din vârful sfredelului care face floarea în lemn (Pa); b) (la pl) Partea crestată a unei chei care blochează sau deblochează arcurile unei broaşte, floare la cheie. Pqnele de-cl'uc (ALI 4/318 B) = floarea cheii. Cf. fol'e, frunza, per1 4, 6. ■ PL p§ne. + lat. pinna.
    pendicite (Da) s. f. Apendicită. + it. appendicitte.
    pşnş v. pţna
    penşi (Pe-Ne N S) vb. vb. IV refl. A se urca.
    penez v. pinez.
    penicirlina (Da) s. f. Penicilină. (5ăle dobe nârodu muriveia, pira n-ă verit penicirlina (Da) = în acele vremuri oamenii mureau, până nu a venit (apărut) penicilina.         Cf. pelicelin, peliţina,
peniţina. + Formă coruptă a it. penicillina.
    peniţa (în sintagma Mica peniţa Fi 1736 J) s. f. Frunzuliţă. ^ Cf. fol'iţa. + pena + -iţa.
    peniţina (Sâ-Fă) s. f. Penicilină.       Cf. pelicelin, peliţina,
penicirlina. + Formă coruptă a it. penicillina.
    pensei (By, Ie, Pi B G) vb. IV intr. A gândi. ^ Cf. misii. + cr. dial. pensat, ven. pensâr.
    pentru (Ma), Ca), pintru (Pi, Sâ-Fă) prep. 1. Pentru (Ma, Ca). 2. Prin (Ma). Pentru apă (Ma) = pentru / prin apă. Bepuru târlg pintru grav (Pi) = iepurele fuge prin grâu. + lat. per intro.
341
penzura
per
    penzurâ (Ko J) vb. IV refl. A se legăna.
    pen (By), penu (Ge) s. Miză la jocul de cărţi. ■ PI.: peni, penurie (Ge). + ven. pegno. penu v. pen. pepacu v. pupâc.
    pepelniţa (Fi 387 Sc Şc) s. f. Prima zi de păresimi. -v’- Cf. curât 4, cista sreda.
    per1 (Ma, By, Ge, Ao, Ie We II, Mi IJ, Pi, Ga III, ALRIB, ALR II, Po B, Ca, Pe-Ne C J N S,Ko J, Sâ-Fă, Fi 169 / Sd, 1343 N, Da) s. m. 1. a) Păr la oameni şi la animale. S-av natezţit de per (ALR II N 4/973) = s-au tras de păr. Dât l'-a peru de porc, un pumân (Pe-Ne N) = i-a dat păr de porc, un smoc. Lupu hitţ peru e t'uda nu (Pa) = lupu-şi schimbă părul, dar năravul ba. Peru hitescu, ma t'uda nigdar (Ca) = îşi schimbă părul, dar năravul niciodată. Io-m peri zgulît (Po B) = eu mi-am smuls părul. Are muşăt per, navidăiţ (Po B) = are păr frumos, lins. Io âm a mev per zgulît (Po J) = eu mi-am smuls părul. Pumân de per (ALR I 1/9 J, Pe-Ne J) = smoc de păr. Peru de cal (Fi 1522 J),peru de câ (Fi 1522 Sd) = păr de cal; b) (Folosit şi în forma de pl. per - ALR I, ALR II, Pe-Ne B C N , sau de pl. a. peri - ALI 1/11 B J S, Pe-Ne C 5, Fi 1381, 1425, 1522 Sd, cu sens de sg.) Zyules toţ per din câp (ALR II 8) = smulg tot părul din cap. Peri pâr la âm po de frunte (ALR II 7) = părul până la jumătatea frunţii, breton, ies ta om ăre roişi per (ALR II 2/6809) = acest om are părul roşu. Âre âbl'i per (Pe-Ne N) = are păr alb. Mei' â per âs sivast (Pe-Ne C) = părul meu e cărunt, iâsta-s peri (Pe-Ne J) = acesta e părul. Urvţ peri cadaves după tifus (Pe-Ne J) = (câte) unuia îi cade părul după tifos. Io-m peri restrahuleiţ (ALR I 1/66 B) = eu am părul zburlit. Neyri per (Ko J) = păr negru. Peri de câpra I câprq (Fi 1425 Sd I S) = păr de capră. Peri de porc / că (Fi 1381 Sd I Fi 1522 Sd) = păr de porc/ cal. Peri ăs plir de lindir (Pe-Ne C S)= părul e plin de lindini. 2. Fir de păr (ALI 1/7 B J S, ALR I 8. B, Fi 169 J Sd). Âm / un / ur per (ALI 1/7 J / ALR 11/8 Bl ALI 1/7 S) = un fir de păr. Per zavid&ţ (Pa), zavidşiţ (ALR II 2/6804), peri navidăiţ (Pa), navidăiţ (ALR II 2/6804) = păr creţ. • Fâr de per (ALR I 1/12 B, Fi 177 J Sd) =
342
per
perş
chel. • Peri de batîţa (ALR II N 1/106, peri de fârmentin (Fi 1146 J, peri de I lu trukine — Fi 1146 Sd) = mătase la porumb. • Peri de la ocl'u (ALI 1/21 J) = geană. 3. Floc (ALR II S 3/4871). 4> Cf. crena, dlâca, jâna, plişiv, perit', şcetina. ■ PI.: per (ALI 1/7 B J S) ALR II, Po B, Pe-Ne N, Sâ-Fă, Fi J Să), peri (Ma), pgre (Pe-Ne N), pl. a. peri (ALI 1/7 B, ALI 1/11 B J S, Po B, Pe-Ne C S). ♦ lat. pilus.
    per2 (By, Ge, Ga III, Pe-Ne C N, Fi N S) s. 1. a) Pană (Pi, Pe-Ne S). Peru de galira (Pe-Ne C) = pană de găină. Peri poşnit-a creşti [?] (Fi 1343 N) = penele au început să crească. Tîrer per (Fi 1343 J Z) = pene tinere de cocoş, abia ieşite; b) Pană de scris (Ga III);
c)  Peniţă (Pe-Ne N). 3. Puf. Peri de pul' (Fi 1342 S) = puf la pui. 2. Arc (By, Ge). Cf. pqna 1-4, perle. ■ Pl.: peri (Ge, Fi),pl. a.: perurle (Ge). 4 cr. pero.
    per3 (By, Ma, Pi, Ko, Sâ-Fă, Fi 1620 Sd, Da), peru (Ao, Ie), pâr (Ma) s. m. şi n. 1. Păr (Pirus sativa). (Şi în sintagma Stâbla de pqre - Da). 4- Cf. hruşva 1. ■ Pl. m.: per (Fi Sd), f.: pqre (Fi B Şc), || peare (Pe-Ne C). 4- lat. pirus.
    per (Ma, Fi 1620 Sd, Fo 97 B), pâr (Ma) s. m. şi n. Pară. Gni per / peru gni (Fi 1621 Sd) = par ă putredă. 4- Cf. hruşva 2, pera. ■ Pl. m.: per (Fi Sd), £: pqre (Fi B Şc, Fo 97 B), pere (Ma). -4 lat. pirus.
    pera (Ao S, Fo 97 B S), pşra (Sâ-Fă S), perş (By) s. f. Pară. 4- Cf. hruşva 2, per4. ■ PL: perei 4- lat. pira. pşra v. pera. pera-copta v. tera.
    perâca (Fi 693 Sd, Da), perâce (Fi N), perâţş (Fi S) s. f. Mai pentru bătut rufele. 4* Cf. bât2 3 ştica 3. ■ Pl.: perâce, perâţe, perâc. 4- cr. peraca.
    perâce v. perâca. perâţş v. perâca. perâ v. pşna. perde v. pl'erde. perdona v. perduna.
    perduna (Ma, By, Pi), perdona (Ma) vb. I intr. A ierta. Cf. ocisti II, pârdonşi, oprostl 1, zamerl. 4- ven. perdonăr. perş v. pera.
343
per forţa
perlincovaţ
   per forţa (Da) loc. adv. Cu putere, forţat. Per forţa goni bl'âga-n ştăla (Da) = a mâna cu putere vitele în grajd. 4- it. per forza, cr. dial. perfuorca.
   pergulu (Pe-Ne N, Da) s. m. 1. Verandă (Pe-Ne N). 2. Balcon. La noi ân Costârcăn samo şcola vut-a pergulu =la noi In Costârcean numai şcoala a avut balcon. ■ PL: pegul. + cr. dial. pergul ‘balcon, ven., it. pergola ‘pergolă, umbrar’, periclu v. pericul.
   pericul (By, Ma, Pi), periclu (Ma), periculo (Ie, Da) s. m. Pericol. Periculo za cadţ (Da) = pericol de cădere. + cr. perikul, ven. pericul, it. pericolo. periculo v. periclu.
   periculoj (Da), f.; periculoja (Da), n.; periculojo adj. Periculos. 4- cr. dial. peicolos.
   perie (Pa, Fi 1342 Z), perit' (Ko J, Fi 1342 Sd, Da) s. 1. Scamă (Pa). 2. (La pl) Puf la puii mici (Fi 1342 Sd, Da). (Şi în sintagma -Mic perie (Fi 1342 Z). • Perit'i co de pută (Fi J) = părul din jurul penisului, floci. 4- Cf. pahuliţa, per1 3, 7. -4 per + -ic. perilu adv. • Na perulu (ALRIIN 3/810) = pieziş, perit' v. perie.
   perke (By, Pu, Ko S, Sâ-Fă, Da) conj. 1. Pentru că, fiindcă (Pu, Ko S, Sâ-Fă, Da) Ţâţe-l' ziţe: sinco moi, stinze-m focu perke mne căd (Pu I 8/8) = tatăl îi spune: fiul meu, stinge-mi focul fiindcă mi-e cald. Platiţ-me, perke io m-oi mărită (Pu I 11/9) = plătiţi-mă pentrucă eu mă voi mărita. N-am verit perke fost-a si miie ruşire (Ko S) = n-am venit fiindcă mi-a fost şi mie ruşine. Noi ne spelaveian zâlica perke n-â fost ăpa (Da) = noi ne spălam puţin fiindcă n-a fost apă. 2. De ce (Sâ-Fă). 4- ven., it. peche ‘de ce’.
   perla (ALR II 58/4188, Pe-Ne Q s. f. 1. Trahom (ALR II). 2. Albeaţă la ochi, cataractă (Pe-Ne C). 4- Cf. mifna, zărna 3. ■ PL: perle (Pe-Ne C). 4- cr. pieria, it. perla.
   perlin (Da) s. Albăstreală. Za bili se pureia iăpna, ăpa, e vro vota şi perlin (Da) = pentru spoit se punea var, apă şi câteodată şi albăstreală.
   perlincovaţ (Da) s. m. Lichior amar de pelin. 4- cr. cak. perlinkovac.
344
perliţa
pesto
   perliţa (Da) s. f. Haină de blană.
   permanenţi (Da), pârmanenti (Da) s. m. Permanent. Fost-a de moda face pârmanent = era la modă să facă permanent, permetir (Da) vb. IV tr. A permite. 4 it. permettersi. pero (Da) adv. Deşi. 4 cr. dial., it. pero. peronospşrş v. peronoşpera.
   peronoşpera (Fi 1207 Sd, Da), peronoşpora (Fi 1207 J Şc), peronosperţ (Fi 1207 S) s. f. Peronosporă, boală a viţei de vie. 4 Cf. cerusa 2, filoserg, grintg, osipovâţ, popel, popelniţa. 4- cr. peronoşpera.
   peronoşpora v. peronoşpera.
   persecutai (Ga-Di, Pi) vb. IV tr. A persecuta. Persecutesc (Ga-Di) = persecut. + it. persequitare.
   perfin (Da) adv. Chiar şi. 4 cr. perfin, it. perfino. perstenu v. pârsten.
   perşona (Da), pârşona (Da) s. f. Persoană. 4 cr. dial.persona, ven., it. persona. perşur v. pârşura. perşura v. pârşura.
   pertu (ALI 5/469 J) s. Faţă de masă. 4- Cf. obrusu, tavâl'a. perutine (Fi 168 J) s. f. pl. Escară, crustă, coji. 4 Cf. crâst, crăsta 3, crâstiţa, cuticu de yura, pârna. perzun v. pârjun. pesa v. peşa.
   pesac s. n. Nisip. 4 cr. pesak.
   pescui [?] vb. IV tr. A pescui. Pesckesc (Ma) = pescuiesc. 4 Cf. peskşi. 4- Din peşte, pesş v. peşa.
   peskgi (By) vb. IV tr. A pescui. 4 Cf. pescui. pestadur (ALI 5/435 B) s. Fund pentru mămăligi 4 Cf palentac 2. pestârna (Da), peştârnţ (Fi 402 S) s. f. Dădacă. ■ Pl .: peştâme. pestârni (Da) vb. IV tr. A dădăci. Pestârni fecori = a dădăci copiii,
   pesto (Pe-Ne N S) num. cârd. Cinci sute. 4- cr. pet sto.
345
pestei
peştârnş
    pestşi v. peştfi. pestu v. peştiu. pesţiţţ v. peşciţa.
    peşa (Ma, Fi 1711 Sd, Da), pesa (Pe 2004 S), pesţ (By, Fi 1711 S), pese (Fi 1711 Şc), peşş (Fi 1711 N) s. f. 1. Sfeclă de zahăr (Fi 1711 S Sd, Da) (Şi în sintagma Peşa za ţucor — Fi 1711 S). 2. Sfeclă roşie (By) (Şi în sintagma Roişa pese - Fi 1710 Şc). Cf. blitva, erbeta, merlin 1, ţicla. ■ PI.: pese (Fi Sd, Da), pesg, pesg (Fi S), peşg (Fi N). + cr. dial. pesa, st. pesa.
    pescador (Pe-Ne N) s. m. Pescar. • Martin pescador / pescador (Fi 819 / Sd, Da / Fi S) = pescăruş (Alcedo atthis). ■ PI.: pşcadori. + ven. pescador, ‘pescar’, martin pescator ‘pecăruş’.
    peşceniţa (Fi 64 L) s. Fel de pământ nedefinit mai îndeaproape, peşcicşi (Fi 437 B L T), peşţiţgi (Fi 437 S) vb. IV intr. A se juca cu pietricele. Cf. pişcoţţi, pişt'aţşi,, pişt'oţţi, plockţi, pl'ocţi.
1      V V • V •
-r cr. pescici.
    peşciţa (Fi 1625 N), peşt'iţa (Pi, Pe 1990 B S, Po B, Fi 1625 Sd, Da), peşţiţa (Fi 1625 S), pestiţf (Fi 1612 S) s. f. 1. a) Sâmbure (Da). Peşt'iţa de creca (Po B) = sâmbure de prună. Peşciţa / peşt'iţa / peşţiţa de cirişne (Fi 1625 Sd) = sâmbure de cireaşă; b) Sâmbure de piersică (Pe 1990 B S) (Şi în sintagma Peşciţa l peşt'iţa / peşţiţa de briscva - Fi 1632 Sd). 2. Sămânţă. Peşt'iţe de ţuca (Fi 1691 L) = seminţe de dovleac. 3. Pulpa unui fruct. Ziru cârle se ţire de peşţiţa (Fi 1612 S) = fruct (cu sâmbure) care se ţine de pulpă. • Peşt'iţa de ... (Fi 260 L) = pumn de ... ^ Cf. bobita 2, coşciţa, osît\ pumân 2, punta 3, seminţa, sime. ■ PI.: peşciţe, peşt'iţe, peşţiţe. + cr. dial. pescica.
    pese v. peşa.
    peşecân (Da) s. m. Rechin. + it. pescecane. peşkfi (Pe-Ne N, Da) vb. IV tr. 1. A pescui. • Peşkţi harta = a lua carte la jocul de cărţi. Peşkş hârta (Pe-Ne N) = ia carte, peşt v. peştiu.
    pesta (Da) s. Ciumă. Ihnî caşi pesta (Da) = a puţi ca ciuma, peştarol (Da) s. m. Cu jt mare, cu lamă lată, pentru tocat came. peştârn§ v. pestârna.
346
petarsm
poştei
    pestei v. peştii.
    peştşi (Pi, ALR II N, Ko Sd), pestei (Ba Gd, Ko By, Da), pestei (Ko B), pestşi (By, Ao, Ba S, Ko S) vb. IV tr. 1. A îndesa, a presa. Peştui bire bărsa neca mqje tot (ALR II N 5/1327, 1328 J) = îndeasă bine sacul ca să încapă tot. Peştii firu (Fi 972 J) = a presa fânul. 2. A bătători. Io peştes pemintu (ALR II N 5/1449).
3.  (Despre brânză) A fărâma (Pa). 4. (Despre struguri) A mustui, a zdrobi (ALR II N 1/232). 5. A tăia (în bucăţi) (Ba Gd, Da). [Se zice] Pestei şi şpeştei (Ba Gd) = se zice ‘pestei’ şi ‘şpeştei’. Peştş / peşte ; peste lemne (Ko Sd / B). Pestei Igmne (Da) = a tăia lemne.
6. A chinui. Mora l-av peştşit (Ko J) = l-a chinuit coşmarul. 7. A pisa (Ba S). 8. A vorbi rău o limbă, a o încurca. Pestei po nemacki (Da) = a vorbi rău nemţeşte. Cf. şpeştţi, munci, stupii, tal'a 1, 3, tari, zepestţi. + vem. pestăr, it. pestare ‘a măcina, a zdrobi, a călca în picioare’.
    peştiu (Ma Se), peşt (By), pestu (Ie) s. Peşte. ■ PI.: peşti. Cf. riba. + lat. piscis.
    peşţiţa v. peşciţa.
    peşţiţşi v. peşcicşi.
    pet (Ko J S) num. cârd. (Cu s. cr. la gen. pl.) Cinci. Pet minuti (Ko S) = cinci minute. Dva set pet let (Ko S) = douzeci şi cinci de ani. + cr. pet.
    peta (Ga III, ALI 3/251 B, ALI 1/72 B J S, ALR II, Pa, Ko B J, Fi 271, Pe-Ne C J, Sâ-Fă, Fi 662 J Sd, Da), petş (By, Ge, Pi, Pe-Ne £ Ko 5 N, Fi 271 £ 663 N S), pşta (ALI 3/251 J) s. f. 1. Călcâi (By, Fi 271 J Sd, Da) (Şi în sintagma Peta de picor- ALRM 1/90 J, Ko B). Pre piţor pocle âren peta zoş şi stopa şi zâzetele pre piţore (Pe-Ne S) = la picior apoi avem jos călcâiul şi talpa şi degetele (de) la picioare. Ia-i aba, kicl'a, do pet lungă (Sâ-Fă) = ea e albă, fusta, lungă până la călcâi. Capotu lung pir la pete (Da) = haină lungă până la călcâie. 2. Toc la încălţăminte (ALI 3/251 J) (Şi în sintagma Peta de / postola / postole - Ko B, Fi 662 J / Sd) = a) toc la pantof / pantofi; b) călcâi la pantofi (Ko B). • Peta de pluy = bârsă la plug (ALR II N 1/21, Ne-Ro J). 3. Măseaua coasei (ALR II N 1/50).
4. Partea dinapoi a săniei (Pa). ■ PL: pete. + cr. peta.
    petarsm v. petârsin.
347
petâc
petiţion
    petăc (By, Ge, Ga-Di, Pi, Ba C N S Sc, Ko S, Pe-Ne N), petâc (Ko B) s. Vineri. Ier a fost petâc (Ba Sc) = ieri a fost vineri. Petâcu ţela mărie (Ko B), veliki petâk (Da) = Vinerea Mare. Cf. virer. + cr. petak.
    petârsin (Ko S, Pe-Ne By, Da), petârşin (Pe-Ne S, Ko J Sd), petersin (Pe 1969 B), petresln (Pe 1969 J), petârsin (Sâ-Fă) s.l. Pătrunjel. Pure cârne cuhgi si, cân fusere vâl'e gotovo, pure petârsin! (Ko 323 S) = pune came să fiarbă şi, când va fi aproape gata, pune pătmnjel! 2. Numele unui câine dintr-o poveste. Ie vut-a brecu cărle s-a cl'emât Petârsin (Ko 323 S) = el a avut un câine care s-a chemat (numit) Petârsin. + cr. dial. petrsin, st. petrsin. petârşin v. petârsin. petş v. peta. petersin v. petârsin peterşit' v. peteşit'.
    peteşi (Da) vb. IV intr. (Despre găini şi alte păsări) A se împerechea, a fi călcate de un mascul al speciei, peteşic v. peteşit’.
    peteşit (Fi 1338 Sd) adj. Fecundat. Ovu peteşit (Fi 1338 Sd) = ou fecundat. ^ Cf. oplodit, probit, (cu) zametâcu.
    peteşit' (Fi 821 Sd, Da), peteşiţ (Pe-Ne S), peterşit' (Fi J), peteşic (ALI 4/321 J) s. m. Zăvor. • Boiji peteşit' / peterşit' (Pe-Ne S, Fi 821 Sd, Da / Fi 821 J). Pupăză (Upupa epops). + cr. dial. peteşit', peterşit'. peteşiţ v. peteşit'.
    peti (Ko J, Sâ-Fă, Da), petile (Ko S) num. ord. (preluat ca atare din cr.) Al cincilea. Peti miseţ (Ko J) = în luna a cincea (în luna mai). Megu de la peti paria osmi (Sâ-Fă) = (Copiii) merg (la şcoală de la (clasa) a cincea pănă la a opta. + cr. peti. petile v. peti.
    petina (ALRII N 4/939) s. Cincime. O petina (ALR II N 4/939) = o cincime. + cr. petina. petit v. apetit.
    petiţa1 (Fi 968 Şc) s. f. Obadă la roata de lemn. Cf. platiţa. ■ PI.: petiţe. + cr. petica.
    petiţa1 (Da) s. f. Pâine de secară. ■ PL: petişe. petiţion (Pi) s. Petiţie. + cr. dial. peticijon, it. petizione.
348
petl'ar
petzec
    petl'ar v. pecl'ar. petl'ar v. pecl'ar. petl'fi (Ko J) vb. IV tr. A cerşi.
    petnâist (Pi, Pa, Ko J S, Pe-Ne J N S, Sâ-Fă, Da), pednâist (We II, Ko J S), pednâiset (By) num. cârd. (Cu s. cr. la gen. pl.) Cincisprezece. Petnâist dăn, let / kil (Ko J / S) = cincisprezece zile, ani / kilograme. Omu mi-e nahladit vet’ petnâist dăn (Sâ-Fă) = soţul mi-e răcit de cincisprezece zile. + cr petnajst.
    petniţa (Pe-Ne S, Da) s. Brutărie, a) locul unde se coace pâinea: Petniţa, iuvg se coce pâra (Pe-Ne S, Da); b) prăvălia unde se vinde pâinea. Petniţa, butiga iuvg se vinde pâra (Pe-Ne S) = brutărie, prăvălia unde se vinde pâinea. -v* Cf. pecârna. petresin v. petârsin.
    petroliio (Ko J), petrol'e (Pe-Ne N, Da), petrol'o (Ga III), petrol' (Da) s. m. Petrol. Burg petrol'e (Pe-Ne N) = petrol bun. Petrol'a arde (Ga III) = petrolul arde. Mere din petrol'e (Da) = se duce după petrol. + cr. dial. petrolje, it. petrolio. petrol' v. petroliio. petrol'e v. petroliio.
    petro'l'era (Da) s. f. Petrolier. ■ PL: petrol'ere. + it. petroliera, petrol'ina (Fi 622 Şc) s. f. Lampă cu petrol. Cf. lâmpa, zgda 1. ■ PL: petrol'ine.
    petrol'o v. petroliio.
    petunii (Pe-Ne N) s. Tencuială. Petunu, din salbun şi ţimgnt (Pe-Ne N) = tencuială, din nisip şi ciment. Cf. malta, râih. petunii vb. IV tr. A tencui. Petungin (Pe-Ne N) = tencuim. petura (Da) s. f. Pătură, foaie de aluat. Cu gomol'âru se face petura (Da) = pătura se face cu sucitorul. ■ PL: peture. + lat. *pittula (Diinutiv de lapitta).
    peturâl (Fi 655 Sd, Da), piturâl (Fi 655 Şc) s. m. şi n. Şliţ. ^ Cf. şuşta2, tiramola. ■ PL m.: piturâl (Fi Sd, Da), f.: peturăle (Fi L), piturâle (Fi Şc).
    petzec (Sâ-Fă) num. cârd. Cincizeci. (Cuvânt înţeles de istroromâni, dar utilizat cu totul incidental). + cr. pet + ir. zec (pl. lui
zece).
349
pet'ina
pezion
    pet'ina (Fi 67 J Sc) s. f. Peşteră. Cf. iama 3. ■ PL: pet'ine. peţânteji (ALR II N 4/1017) s. Cea mai mică unitate monetară cunoscută, lăscaie. + cr. pet (= cinci) + centezim (< it. centisimo). peţ (By, Ge) s. Bucată. ■ PI.: pete. + cr. peca, ven., it. pezza. pevâc (Sâ-Fă) s. m. Cântăreţ. + cr. pevac. pez (Pe 2061 B, Fi 1174 Sd, Da) s. m. a) Greutate la cântar. • Dă bur pez = a cântări bine, în avantajul cumpărătorului. Cumparăt-am farira şi dăt-mn-ă bur pez (Da) = am cumpărat făină şi mi-a cântărit-o bine.   Cf. bât2 5, bot, peza 1, lot, pezon. ■ PI. m.: pez
(Fi S Sc), f.: pez (Fi S), pezure (Fi S), || pezi (Pe 2061 B), pezure (Fi Sd). + cr. peza.
    peza (Pi„ ALR I, Pe 2020 B J S, Pe-Ne N, Ko J, Fi 1177 Sd, Sâ-Fă, Da), pezş (By, Ge, Pi, Ko J, Fi 1177 N S) s. f. 1. Greutate (By, Pi, Ko J). Io m-am ânkilavlt cân am dignit peza (ALR I 1/137 B) = eu m-am vătămat (am făcut hernie) când am ridicat greutatea.
2. Cântar, balanţă (Pi, Pa, Fi 1177, Da). Bâturle de peza (ALR I, Fi 1177 Sd) = greutăţile cântarului. Io am peza ... de speze omu (Sâ-Fă 124 J) = eu am cântar de câtărit omul (oameni). Balanţa de peze (Pe 2021 S) = taler la cântar. Peza deţimalna, peza de deţimăl, peza decimale (Fi Sd) = balanţă decimală. Cosîrasta peza (Fi 1177 J) = cântar în formă de cosor. Rîbarsca peza (Fi 1177 J) = cântar pescăresc. Peza pre măr (Fi 1177 Şc),peza za na ruke (Fi 1177 Sc) = cântar de mână. Peza cu şuşta (Fi 1177 Sc) = cântar cu arc.
3. încărcătură (Fi 977 Z). 4. Sarcină, povară. (By). Cf. tovar, pez, pezon, bâlânţon, peziţş, studirâ. ■ PL: peze. + cr. peza.
    pez£ v. peza.
    pezşi (By, Pi, Ko Sd, Pe-Ne N), pezei (Da) vb. IV tr. A cântări. Vor pezei cu bâlânţunu (Pi II/2 S) = vor cântări cu cântarul, balanţa. Ie a pezţit dvaiset leii (Ko Sd) = el a cântărit douăsprezece kilograme.
    Cf. prodall, spezqi. ■ Ind. prez. [1-3]: pezes, pezeşti, pezş (Pe-Ne N). + ven. pesâr, it. pesare. pezei v. pezşi.
    peziţş (Fi 1177 N) s. f. Balanţă romană. <>- Cf. peza 2. ■ PL: peziţe. + peza + iţş.
    pezion (Sâ-Fă S) s. n. Pensie: S-ăn pezion = sunt la pensie. + it. pensione.
350
pezon                                                             picabit
    pezon (Fi 1174 Şc) s. m. şi f. Greutate la cântar. 4- Cf. bât2 5, bot, lot, pez, peza 1. ■ PI. m.: pezon, f.: pezone.
    phţ, phţ interj. Strigăt cu care se cheamă calul (ALR II N 2/278) sau măgarul (Pa).
    pi (Fi 1371 Sd, Da) interj. Strigăt, repetat de mai multe ori, cu care se cheamă găinile. Cf. cokiţe, nâ, pi, t'uc2.
    piâdina (ALI 5/488 B) s. f. Salatieră. ^ Cf. zdila 3. piajşi (By, Ga-Di B J), piazşi (Ko J, numai în graiul bătrânilor), piejţi (Ia), piiajşi (Sâ-Fă), piajş (Ma) vb. IV intr. A plăcea. A mq jivl'ene me dopadq, nu me piiajq (ALR I 2/283 J) = viaţa mea îmi place, nu-mi place. Me piiajq câsta feta (ALR I 2/246 B) = îmi place fata aceasta. Cârle â piiajq de voi câdu mâncâ? (Po J) = căruia dintre voi îi place să mănânce cald? Cesta că me piazq (Ko J) = acest cal îmi place. Muleţu vei vq, şi nu-ţ va piejq (Ia 29/57 B) = vei avea copil din flori şi nu-ţi va plăcea. Lu piajesc (Ma) = îl plac. Cf. dopadqi, dopadî. + ven. piâjer. pianeţ (Ca) adj. Beţiv, piât v. piiât.
    piatanţa s. Vase, farfurii. Ramâs-a decla mai zâdne spela posuda, piatanţa (Mo 60 S) = a rămas servitoarea mai târziu să spele vasele. Cf. posuda 1.
    piatâ (Ma), piâtâ (Ma), piotâ (Ma) s. f. Farfurie. Cf. piiât, plâdân 1, plat. piâtâ v. piatâ.
    piatinâ (Ma J) s. Farfurie. Cf. piiât, piatâ, pladân 1. piâtu v. piiât. piazşi v piajfi.
    pic s. 1. Piciorong (ALR II N 1106). 2. Buzdugan (ALR II N 4/968). ■ PI.: picure.
    pica (ALI 1/ 90 B, Ko J, Fi 147 Sd, Da), pikg (Pe-Ne N S) s. f. 1. Pistruie. • Na pike = pistruiat. Âre obrâzu tot na pike (Da) = are tot orazul pistruiat. • Pica negra (ALI 1/90 B) = neg. 2. Oaie cu puncte negre pe cap (Ko J). Cf. maca 4, peya, pikiţa. ■ Art. pica. ■ PI.: pike (Ko J, Da), pikele (ALI 1/90 B). + ven. pica, cr. pika.
    picabit (Fi 631 M) s. m. 1. Cuier (Fi). 2. Dulap pentru haine. Picăbit fost-a iuva se pureia roba (Da) = dulap a fost unde se
351
picadur
picor
ţineau haine. ^ Cf. picadur 2, picarin. ■ PL: picabit. + cr. pikabit ‘cuier’, ‘dula pentru haine’, ven. picaăbiti ‘cuier’.
    picadur (Fi 639 S) s. f. 1. Cârlig (Fi). 2. Cuier (Da). Cf. cl'uca 1 a, cl'uc 2, gănâc, picabit 1, picarin. ■ PI.: picadure. + ven. picador ‘cuier’.
    picarin (Da) s. m. Cuier. Cf. picabit 1, picadur 2. + ven. picarin.
    picast (ALR I, Pe-Ne N S, Fi 1535 Sd, Da), f.: picasta (ALR I) adj. 1. Pistruiat. Io sâm picasta (ALR I 1/26 B) = eu sunt pistruiată. 2. (Despre cai) Bălţat, tărcat. *0* Cf. cârpast 2, peyast, şărast, şargo, şpriţţit, pike.
    picni (Da) vb. IV refl. A se ghemui. + (Perfectivul lui) pici. + cr. piknem.
    picne (Ko J) s. f. Pată, punct. Neyri picni pre căp (Ko J) = pete (puncte) negre pe cap.   Cf. plât'e2.
    piciin (Pu, Pi, Pe-Ne S Da) s. 1. Săpoi, târnăcop. Si'-/' dăie un picun de stâclq (Pu 18/21) = şi-i dă un săpoi de sticlă. 2. (Fig.) Pantofi cu vârf. Aştez e moda cu ârtu, poştâlele, cu picunu (Pe-Ne S ) = astăzi e moda cu vârf, pamtofii, cu târnăcop. + cr. pikon, ven. picone, it. piccone.
    picungi vb. IV intr. (Despre găini) A ciuguli. [Gal'ira] picunţ cu ci'unu ( Fi 1347 Z) = [găina] ciuguleşte cu ciocul. Cf. bodi 1, bodnţi, bori, sapă 3, şt'ofşi.
    pârdonfi (Pa) vb. IV tr. A ierta. L-am pârdonţit = l-am iertat. ^ Cf. ocisti II, perduna, oprosti 1, zemeri.
    picunic (Fi 234 L), picunit’ (ALI 1/35 B) s. m. Omuşor. (Şi în sintagma Picunit'u-n gura — ALI 1/35 B). ^ Cf. limbiţe, linguriţa 2, pojârl'âvâţ, viliţe, zalitavâţ. + picun + -it'. ■ PI.: picunf (Fi).
    picunit' v. picunic.
    pici (Da) vb. IV intr. A sta chircit, ghemuit.
    picor (Ma, Ra, Pi, Mo, ALR I 1/55, 59 B J, ALR II 70, 71, ALR II N 1/254, Ba C Gb. J L N S, By, Ca, Ko 198, Pe-Ne B C J N S, Pi, Po B J, Sâ-Fă, Fi 269 J Sd, Da), picoru (ALI 1/71 B J), piţor (Pu, ALR II, By, Pe-Ne N S Sc, Ko 5, Fi 269 N S), piţoru (ALI 1/71 S) s. m. şi n. 1. Picior la om şi la animale. Vezut-a jaba iuve se
352
picor
picor
calu fareca pac a şi ia picoru dvignit (Ra) = a văzut broasca unde se potcoveşte calul şi a ridicat şi ea piciorul. T'ât'o, nostru ortolăn âre piţoru tal'ât (Pu I 8a/17) = tată, grădinarul nostru are piciorul tăiat. Lu ur picorele l'-a zgorit pâr la zeruncl'e (Mo 10 S) = unuia i-au ars picioarele până la genunchi. Âre um picor mai mic (ALR I 1/71 J) = are un picior mai mic. Ân picor âm vire cârcu (ALR I 1/150 J) = în picior mi se pune cârcelul. Am ţirut picoru ur pre uat (ALR I 1/150 B) = am ţinut piciorul unul peste altul. Rescuţă se despre ur picor (Ko S) = a se descălţa la un picior. Vâca âre pătru picor (Pe-Ne C) = vaca are patru picioare. Nuşcâre bestii âru cuda picor (Pe-Ne C) = unele bestii au multe picioare. Picorle de la omiri (Pe-Ne Q = picioarele oamenilor. Doru-l picorle (ALR II 55/4178) = îl dor picioarele. Ţe ce pre piţor ? (Pu I 8/37) = ce ai la picior ? Bovu av ămnăt cuda vreme pac âl doru picorle (Po J) = boul a umblat multă vreme, de aceea îl dor picioarele. Se-s doi zicem doi picore, ia, doi picore (Pe-Ne J) = dacă-s doi zicem ‘doi’ picioare, da, ‘doi’ picioare. Ntru picore (Ba N S), ntru picorle (Ba N) = (stau) în picioare. Stău âm picore (ALR II 71) = stau în picioare. Damareţe âmne pre pătru picore, la podne pre do şi sgr§ pre trei picore? (Mo 71 Sc) = dimineaţa umblă pe patru picioare, la amiază pe două, şi seara pe trei picioare? <omul când e micuţ umblă pe toate patru picioare (de-a buşilea), când e mare umblă pe două, iar seara pe trei picioarei (când e bătrân trebuie să se sprijine cu bastonul)). Când stâie pre trei picore l'epuru ce mislq ? <mislg şi pre pâtrule stă> (Mo 92 B 129 J) = când stă pe trei picioare iepurele ce se gândeşte? <se gândeşte să stea şi pe al patrulea). Dinţ n-âre, mâr n-âre, picore n-âre e pre ocna-n căsa vire? <sorele> (Mo 143 J) = dinţi n-are, mâini n-are, picioare n-are şi pe fereastră vine-n casă <soarele). Zgulţ picoru comarulu, budilele ii se vedş (Ra) = smulge piciorul ţânţarului, maţele i se văd. Şăse piţor şi o codq (Mo 39 S) = şase picioare şi o coadă. Picorle rabţ za mnâ (Ko Sd) = picioarele folosesc la umblat, (iuda vrqme n-am mâstit grozdile cu picorle (Fi 1239 Z) = mult timp n-am zdrobit strugurii cu picioarele. • Amnâ, meje pre picore (ALR II, Ca, Pa,
353
picor                                                            picor
Pe-Ne J), âmnâ de picor = a umbla, a merge pe jos, pe picioare. Mey pre picore (ALR II 70) = merg pe jos. De ăia ân Porec inke şase ure de picor de mnă, câre va mnâ şi vred (Mo 73 B) = de aici [până] în Poreci încă şase ore de mers pe jos, care va merge şi repede. Bedra de picor = gambă. • Cârna de picor; ca grosa cârne de picor (Pa, Pe-Ne J) = pulpă. • Kiciţa de picor (ALR I 1/59 B) = gleznă, ouăle picioarelor (ALR II 76). • Osu de picor (ALR I 1/58 B, Ko .7) = a) fluierul piciorului (ALR I); b) menise (Ko). • Stolgmba de picor (Pe-Ne N S), ţipqla de picor (ALR I 1/58 J) = fluierul piciorului. • Pupa de picor (Ba N S, ALR II 47/2251), riba de picor (Ba C Gb, ALR I 1/58 B), sopela de picor (Pe-Ne S [B]), = pulpă, gambă. • Stupala de picor (ALR I 1/59 J) = gleznă. • Zyibele de picor (ALR II 61) = vintre. • Piţoru mic (ALI 7/668 S) = picioruş. 2. a) Gambă, coapsă (ALI 1/67 B J S)\ b) Gamba şi laba piciorului împreună (Ba J). Âre sămo bedrile, picorile n-âre (Ba J) = are numai coapsele, gambele şi labele picioarelor nu le are. 3. Laba piciorului (Ba J S, Pe-Ne N). Âre sâmo bedrele, n-ăre picor (Ba S) = are numai gambele, n-are labele picioarelor. Bărtiţa ăi tota, piţoru ăi zos. (Pe-Ne N) = piciorul e tot, laba piciorului e jos. • Picoru de yusca (Pa) = laba gâştei. • Măhur ân păma de picor = a) bătătură în talpa piciorului (ALR II 77 [IV]); b) băşică cu apă în talpă (ALR II 77 [V]). • Păma / stopa I fundu de picor (ALRM I 91 J, ALR II 77, Ga IV, Po J, Pe-Ne J S, Fi 270 J I Fi 270 Z / Fi 270 Sd), • Su picor (ALR IB, ALRM 191 B), supicor (Fi 270 B Şc T)= talpă. • Scul'a de picor, stopa de picor (ALR II 45/2244) = urmă. • Zyibele de picor (ALR II 61) = vintre. 4. Gleznă (Ma). 5. Pulpă de găină, copan (ALR II N 2/363). 6. Fiecare dintre părţile pe care se sprijină a) Diferite mobile, picior (Pe-Ne J S). Noi mânt'e avut-am clup ân casa, de şedţ, pre pâtru picore (Pe-Ne J) = noi înainte am avut laviţă în casă, de şezut, cu patru picioare. Catrida âre picore (Pe-Ne J) = scaunul are picioare. Picorele lu cantrida (Pe-Ne S) = picioarele scaunului; b) Meliţă. 7. Pirostrii (Pa). • Picorele de coş (Fi 974 Şc) = stinghiile cabrioletei ■ PI. m.: picor (ALI 1/71 B, Pe-Ne B C S, Fi
354
  • V  /■ V
picoric
                                                                               piiastrelş
269 Sd), picore (ALI 1/71 J, Pe-Ne J, Ko J, Fi 289 J). piţâr (Pe-Ne N), f.: picor (ALI 1/67 B, Pe-Ne S), picore (Fi 269 Sd), piţore (Pe-Ne S, Ko S), pl. a. picorle (Ma, ALI 1/67 B, Pe-Ne C), piţorle (ALI 1/67 S), || picor (ALR I 1/55 B, Ba S, Pe-Ne B S), picioare (Mo 137 J), piţor (Mo 39 S), picore (Ma, ALR I 1/55 J, ALR II, Ba N S, Ca, Pi), piţore (Mo 102 L). + lat. petiolus.
    picoric (Fi 1644, 1654, 1663 Sd), picorit' (ALI 7/668 B, Fi 1654, 1663 N Se, Da), piţoriţ (Fi 1644, 1663 S) s. m. (în sintagma Mic picorit' (ALI 7/668 B) Picioruş. • Picoricu I piţoriţu de nuc / nuca / nula? (Fi 1644 Sd) = miez de nucă. • Picoricu / picorit'u de narânce (Fi 1654 Sd) = felie de portocală. • Picorit'u de cesân (Fi 1663 N Sc, piţoriţu de ţesân (Fi 1663 S) = căţel de usturoi. Cf. cetârta 2, feta fetiţa, lofa, picoriţa, supa 2, supiţa 1, 2, ştruca.
■  Pl.: picoric (FiZ, N),picorit' (Fi Sd),piţoriţ (Fi S). + picor +-ic.
    picorit' v. picoric.
    picoriţ v. picoric.
    picoriţa s. f. (în sintagma Picoriţa de nuca - Fi 1644 Sc) Miez de nucă. Sr Cf. cocotic 3, picoric 1, supiţa.
    piiât v. piiât.
    piept v. kl'ept.
    piiâca (Pa), piiace (Ko J, Ne-Ro J) s. f. Băutură. Hrâna şi piiâce (Ko J) = mâncare şi băutură. Paşareta av fost piiâce (de bg) far de alcohol (Ne-Ro J) = paşareta a fost băutură (de băut) fără alcool.
■  PL: piiâc.
    piiace v. piiâca.
    piiajfi (Ko Sd), piiazşi (Ko S) vb. IV tr. A plăcea. + cr. dial. pijezat.
    piiân (Pe-Ne S) s. m. Etaj. Câs<? cu doi piian (Pe-Ne S) = casă cu două etaje. Pârvi piian (Pe-Ne S) = etajul întâi. ■ Pl.: piian. + ven. pian, it. pioano.
    piiânâţ (Pe-Ne S) adj. Beat. -v- Cf. bet 1, napit 2, opit, ponepit. + cr. pijanac.
    piiânstva (Pe-Ne C) s. f. Beţie. Vrur şi bluiă, hiteă fără de piiânstva (Pe-Ne Q = careva şi voma, arunca afară de beţie.
    piiastrelţ (Pe-Ne N) s. f. Faianţă. + it. piastrella.
355
piiât
piliţa
    piiât (Pu, Pe-Ne N, Ko S, Fi 600, 601 Sd, Da), piât (Pu), piâtu (ALI 5/504 B), piiât (Sâ-Fă) s. m. şi n. Farfurie. Pripravţ ţira pre scând si dâie piatu si lui, ma-l pure nopac (Pu I 3/19) = pregăteşte cina pe masă şi-i dă şi lui farfurie, dar o pune pe dos. Un piiât de zţme (Ko S) = o farfurie de zeamă (supă). • Piâtu plitec (ALI 5/472 B), piatu ţela plitacu (ALI 5/472 S), plitâc piiât, piiâtu plitâc (Fi 600 Sd) = farfurie întinsă. Dimboc piiât (Fi 601 J Sd), piâtu dimboc (ALI 5/472 B), piatu ţela dimbocu (ALI 5/472 S) = farfurie adâncă. • Piâtu cela mâre (ALI 5/504 B) = castron, strachină. • Piâtu de peza (Pe 2010 B) = talger la cântar. Cf. balanţa, câbăl 11, plâdân. ■ PI. m.: piiât (Pe-Ne N, Fi 601 Sd), £: piiâte (Fi 601 Sd). + cr. pijat. piiajgi (Ko Sd) v. piiazşi. pijda v. pizda.
    pijion s. Pensie a) de stat (Pa); b) acordată invalizilor (ALR II N 4/1022). Cî.potpora. pikg v. pica.
    pikiţa (Fi 147 J C L Se) s. f. Pistruie. Cf. lisai 2, mâcca 4, peya, pica, plâţg. ■ PL: pikiţe.
    pila (Pa, Pe-Ne J, Sâ-Fă, Da), pilş (Pe-Ne N, Ko S) s. f. Ferăstrău. Pila se bruseâ cu lima (Pe-Ne J) = ferăstrăul se ascute cu pila. Iei' yal'avescu cu pilele (Ko S) = ei taie cu ferăstraiele. Atunce n-âv fost pile de raspil'ui (Sâ-Fă) = atunci nu au fost ferăstraie de tăiat. Lama şi dinţi de pila (Da) = lama şi dinţii ferăstrăului. Cf. pilu, şegun. ■ PL: pile. + cr. pila.
    pilârniţa (Da) s. f. Joagăr. ■ PL: pilârniţe. pila (Ma), pilg (We, Pi) s. f. Pilă. + bg. pila. pilş v. pila. pilf v. pila.
    piletina (Sâ-Fă) s. f. Came de pui de găină. + cr. piletina. pili (By, Ge, Pi, Po) vb. IV tr. 1. A tăia cu ferăstrăul (Po, Pe-Ne C N). Io voi pripili ân yros (Po J) = eu voi tăia cu fierăstrăul un copac. 2. A pili (Ge, Pi). ^ Cf. raspil'ui, spili, tal'â. + cr. piliţi, pilim.
    piliţa (ALR II N 5/1281) s. f. Arcuş (la vioară). Cf. gudalo. + cr. pila + -ita. Cf.piliţi ‘ a tăia cu ferăstrăul’.
356
pilota                                                           pinelic
    pilota (Da) s. m. Pilot. + it. pilota.
    pilotina (Da) s. f. Talaş.
    pilu (Mo) s. m. Ferăstrău. Ţire nu dore nicad dinţi? Pilu şi grăbi'ele uimeke âru dinţi de fl'er (Mo 55 S) = pe cine nu-1 dor dinţii niciodată? Ferăstrăul şi grebla fiindcă au dinţii de fier. Cf. pila, şegun. + cr. pila prin schimbare de gen.
    pfl'eniţa (Pi, Da), pil'eniţţ (Fi 1485 N S) s. f. 1. Strecurătoare. Pil'eniţa za lapte (Fi 1485 N S)= strecurătoare pentru lapte. Pil'ebiţa za proţidi lâptele, zgma (Pi) = strecurătoare de strecurat laptele, zeama (supa) 2. Lingură pentru spumă (Da). Cf. pinariţa 2. ■ PI.: pll'eniţe.
    pil'eniţa v. pil'eniţa.
    pil'i (Fi 1600 Şc) vb. IV tr. 1. A strecura. 7o pil'es ui'a (Fi 1288 Şc) = eu strecor uleiul. 2. A picura. Căn fost-a şuşa, s-a pil'it âpa din o mica vrul'iţa (Da) = când a fost secetă a picurat apa dintr-un şipot mic. -y* Cf. lezgi, oţidi, popil'l, proţidi, ţidi.
    pil'u (Pi) s. Casetă în care catolicii păstrează un crucifix sau o icoană.
    pil'ujena v. pel'ujina.
    pil'un (Pe-Ne C N) s. m. Fin.    Cf. fiioţo. ■ Pf: pil'un.
    pil'u nţ (Pe-Ne N) s. f. Fină. Me pil'ung, se-s do: mgle pil'une (Pe-Ne N) = fina mea, dacă-s două: finele mele. Piluna, viro oţ! (Pe-Ne N) = fino, vino aici! Cf. fiioţa. ■ Pf: pil'une.
    pin (Ko S) s. Pin. Pin aii bor (Ko S) = ‘pin’ sau ‘bor’.
    pinariţa (Pa) s. Roiniţă.
    pinca (Da) s. f. (în sintagma O pinca de pâre). Pâine alungită,
deosebită de cei rotundă sau de pogace, franzelă. ■$- Cf ştruţa. + cr. dial. pinka.
    pinţl (Pi, ALR II 291, Da), pinel (By, Ge) s. Bidinea. ■ Pf: pinele (ALR II 291, Da), pineale (Da). Cf. pinelic.+ cr. dial., ven. pinel, it. pennello.
    pinelic (ALR II 194/3932) s. Pensulă. ^ Cf. pingl.+ cr. dial. pinelic.
357
pinete
pinţa
    pinete (Fi 723 S) s. pl. Paste făinoase nedefinite mai îndeaproape.
    Cf. bigula, biguliţa, fuji, crăfe, gomola, gomol', lazane, macaruni, pasutiţe, pâşta, pâştiţe, pujit'i.
    pinez (Ma, Pu, Pi, Ga III, Ga-Di, Mo, Pe-Ne C N Sc, Ko, Fi 1061 S, Da), pineş (By, Ge, Ie. We I, II) s. m. pl. Bani. L-a dat o pogâţe de ţekin si de zlăte, câta c-a vut dosta pinez (Pu I 12/7) = i-a dat o pogace de ţechini şi de aur, încât a avut destui bani. Ântreba-l pinezi cât s-a pogodit (Pi II/l S) = îi cere banii cât s-au înţeles. Dende ai dus braţe tu pinezi? (Mo 34 S) = de unde ai adus tu, frate, banii? Meri tu la noi sluji ânu de zile pre o bârsa de pinez (Pe-Ne N) = mergi tu la noi să slujeşti un an de zile pe un sac de bani. N-âm pinezi dus, n-âm la mire pinezi (Pe-Ne Sc) = nu am adus banii, nu am banii la mine. Tâţi s-a pristrasit pac a pinezi lasât (Ko S) = hoţii s-au speriat şi au abadonat banii. Coristes pinezi (Pe-Ne C) = cruţ banii. Putut-ai cerşi de la ie mai mund pinez (Fi 131 S)= ai putut cere de la el mai mulţi bani. Bâzdele caste av costeit cade pinez (Ga III) = hamurile acestea au costat mulţi bani. Noi âm pre zâlic pinez cosivţit lui pemintu săki ân (Fi 1061 S) = noi am cosit pământul lui pe puţini bani în fiecare an. Io-m nebavit nuşcăt pinez za lu familiie (Da) = eu am adunat nişte bani pentru familie. • Pinezi de hărta (Da) = bancnote. ^ Cf. bani, şoldi. ■ Pl.: pinez (Pu, Ga III, Pe-Ne C, Fi S), pinezi (Ma, Pe-Ne N, Da), pineş (Ge, We I, II), pineşi (Ie). + cr. pinez.
    pintar (Fo 115 J), pintaru (Fo 115 J), pinter (Fi 1252 J) s. m. Dogar. Cf. bâcvar. ■ Pl.: pinter (Fi), pintar, pintari (Fo). Cf. bâcvar. ■ Pl.: pinter (Fi),pintar, pintari (Fo). pintaru v. pintar. pinter v. pintar. pintru v. pentru.
    pinţa1 (ALR II N, Fi 726 J Sd, Da), pinţş (Fi 726 N S) s. f. 1. Pâinişoară făcută din răzuiturile de aluat de pe albie, răsunoi (ALR II N 4/1065). 2. Plăcintă. Cire ţi-av dat pinţa? (ALR II N 6/1630) = cine ţi-a dat plăcinta? 3. Pogace (Pa). 4. Prăjitură specifică de Paşti (Fi 726 N S). 5. Pâine dulce cu ou (Da). Cf. bocuniţa. ■ Pl.: pinţe. + cr. dial. pinca ‘turtă dulce’.
    pinţa2 (Pe-Ne S) s. Cleşte. Cf clişt. + it. pinza.
358
                             Imprimat în România