LUCRAREA APARE CU SPRIJINUL SOCIETĂŢII ROMÂNE DE DIALECTOLOGIE INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ „SEXTIL PUŞCARIU” PETRU NEIESCU DICŢIONARUL DIALECTULUI ISTROROMÂN Voi. II V C-K EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE Bucureşti, 2015 Copyright O Editura Academiei Române, 2015. Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii. EDITURA ACADEMIEI ROMÂNE Calea 13 Septembrie nr. 13, Sector 5 050711, Bucureşti, România Tel: 4021 318 81 46,4021 318 81 06 Fax: 4021 318 24 44 E-mail: edacad@ear.ro Web: www.ear.ro Referenţi: Andrei AVRAM, membru corespondent al Academiei Române Consiliu Ştiinţific al Institutului de Lingvistică şi Istorie Literară „Sextil Puşcariu” Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României NEIESCU, PETRU Dicţionarul dialectului istroromân / Petru Neiescu. - * Bucureşti: Editura Academiei Române, 2011-vol. ISBN: 978-973-27-2107-0 Voi. 2.: (C-K). - 2014. - ISBN 978-973-27-2511-5 811.135.1*282.4 Redactor: Magdalena BEDROSIAN Tehnoredactor: Mariana IONICĂ Coperta: Mariana ŞERBĂNESCU Bun de tipar: 19.08.2015; Format: 16/61 * 86 Coli de tipar: 22,25 C.Z. pentru biblioteci mari: 459.0(453.32)=59 C.Z. pentru biblioteci mici: 459___________ PREFAŢĂ în timpul redactării volumului de faţă s-a simţit nevoia obţinerii unor informaţii suplimentare referitoare la existenţa sau inexistenţa unor cuvinte, la forma, sensul sau originea lor, informaţiile de care dispuneam fiind adesea insuficiente sau îndoielnice. Pentru lămuriri suplimentare, ne-am adresat unor buni cunoscători ai graiului din satul lor natal, precum şi unor specialişti în domeniu. Astfel, pentru graiul din Noselo ne-am adresat doamnei Viviana Brkaric, pentru cel din Suşnieviţa, domnului Iosif Glavina, pentru cel din Jeieni, domnului Robert Doricic. Pentru siguranţa răspunsurilor, dânşii s-au consultat şi cu alţi membri ai localităţii sau ai familiei, cum e cazul domnului Robert Doricic, care ne-a trimis răspunsurile numai după ce au fost confirmate de bunicul sau de tatăl său, Miho şi Mauro Doricic. Pentru informaţii legate de materialele notate de prof. Ugo Pellis, pentru Atlasul lingvistic italian, ne-am adresat doamnei prof. Federica Cugno, iar pentru cele referitoare la materialele din lucrările proprii, valoroase, dedicate dialectului istroromân, domnilor prof. Antonio Dianich şi acad. Goran Filipi. Tuturor le mulţumim călduros şi pe această cale pentru promptitudinea cu care au răspuns solicitărilor noastre. în mod deosebit aducem mulţumiri şi ne exprimăm recunoştinţa faţă de domnul acad. August Kovcec pentru efortul de a citi cu atenţie întregul volum, pentru propunerile autorizate de îmbunătăţire, de la micile scăpări de dactilografie, până la structura sau etimologia unor cuvinte. Autorul V câ (ALR II N 2/324) interj. Cea, strigăt cu care se mână spre dreapta vitele înjugate. Cf. bistăya, yod2, şti2. + cr. ca. ca v. cela. câ v. cela. ca v. t’â. caâta v. celaât(u). ca âta v. celaât(u). ca âtâ v celaât(u). caâtş v. celaât(u). ca âtş v. celaât(u). cabâr v. câbâr. cacavski (Ne-Ro J) adj. Ceacavian. Ânţeleg besgda buşiri ke vo rabes când cuvintu ân cacavski diialect (Ne-Ro J) = înţeleg vorba ‘buşni’ că o folosesc când vorbesc în dialectul ceacavian. caca v. câce. V V V O V cace v. cace. câce (Ba B C N S Sc, Ma, Ga-Di, Pi, Pe 1430 B, Mo S, Pe-Ne C N Z, Ne-Per NY, Sâ-Fă S, Ko Sd, Fi 485 Sd, Fo 27 Sd, Da), cyâce (ALR I 2/152 B), câcş (By, Fi 485 N), cace (Ma, Ao, Ie, Ba S), caca (Ma, Ba Gb), CQace (Fo 27 Sd), cyace (ALR I), t'at'a (Ma G), ţâţe (Pu, Ba S, Pe-Ne S, Ko 5), ţaţe (Ge), ţâţş (Mo, Ba S, Fi 485 5), ţiâţe (Ca) s. m. 1. Tată. Vut-av un câce şi o mâie o fil'e (Pi 11/57 S) = un tată şi o mamă au avut o fiică. E câce scapăt-a t'ă cu barca nâzat acâsq (Mo 28 S) — şi tatăl a fugit [de acolo] cu barca înapoi acasă. Io ras ruada ganşi cu cuace (ALR I 2/152 B) = eu aş vorbi bucuros cu tata. Căce-m (Pe 1430 B) = tatăl meu. Me câce (Ko, câcf câfa Ne-Per NY, Da) = tatăl meu. Me căce fost-a Liubicit' (Pe-Ne Z) = tatăl meu a fost Liubicici. Căce vire (Pe-Ne N) = vine tata. Căce-i inca viu, măia murit-a şâpte ân năsta (Ne-Per NY) = tata e încă viu, mama a murit cu şapte ani în urmă. Me căce de mornăr dijerteit-a-n Merike (Da) = tatăl meu a dezertat din marină în America. Şi ie fost-a ca si lor ţâţe (Pu I 4/52) = şi el a fost ca şi tatăl lor. Ai un ţaţe; cumperş crilăşu lu toţ fil'i, e lui nu pote [hrâstu cu gl'inda] (Mo 27 S) = e un tată; cumpără pălărie la toţi copiii şi lui nu poate [stejarul cu ghinda]. Fil'a zis-a lu ţâţe (Ko S) = fata i-a spus tatălui. Untrăt foşt-a măia şi ţâţe (Pe-Ne S) = odată a fost mama şi tata [o mamă şi un tată].. Dende verit-a a lui ţâţe? (Fi 465 S) - de unde a venit tatăl său? Pemintu lu ţâţa (Fi 116 5) = pământul tatălui (lui tata). 2. Tată vitreg (ALR I 2/153 B). 3. Termen de adresare pentru tatăl vitreg. • Fecoru far de căce (Fi 465 C) = copil din flori. • Căce şi mâie / măia (Pi / Mo), măia şi căce / ţâţe / ţâţa (Pu /Pe-Ne C, Fi 484 Sdt S) = părinţi. Verit-a câtra căce şi mâie lu că fştâ (Pi II 58 S) = au ajuns la tata şi la mama (la părinţii) acelei fete. Ie ş-a batavŞit căce şi măia (Mo 10 S) = el şi-a bătut părinţii. Fecori, nu iadiţ căce si măia! (Fi 484 S) = copii, nu-i supăraţi pe părinţi! Scut§ ţâţa şi măia (Fi 484 S) = ascultă-i pe părinţi. ■ Voc.: Cuâco! (ALR 12/153 B), căco (Ko), t'ât'o (Pu I, Pi, Pe-Ne C N S), caca (Ge), căce (We I II) = tată! Tât'o, nostru ortolăn ăre piţoru tal'ăt (Pu I 8a/17) = tată, grădinarul nostru are piciorul tăiat. 4 Cf. câie. ■ PL: căc (Pe-Ne Q, căci (Fi Sd, Fo 27 S N B, căce (Fi N S, Fo 27 S Sc). ♦ cr. cace. V O V V O V cacş v. cace. câ ce (ALR II N, Pe-Ne J N, Da) adj. dem. Ceea ce. Tot ca ce me dore (ALR II N 6/1691) = tot ceea ce mă doare. Că ce-i ostra (Pe-Ne J) = cea care e ascuţită. Câ ce acâsa smelirn pre jârni şâ cl'emăm aii zicem târţe (Pe-Ne J) = ceea ce măcinăm acasă cu râşniţa numim aşa sau zicem uruialâ. Pre că s-a purtăt că c-a rabit (Da) = pe aceea s-a transportat ceea ce a trebuit. câfa (ALI 1/38 B S, Pa, Pe-Ne C N, Ko J, câfş (By, Pi, Ca, Ko Sd, Da), câfe (Pi, Ca), câfş (Ge) cafâ (Ma), ţiafâ (Ga III), ţâfa, ţafa (ALI 1/38 S), ţâfş (Pi), ţafâ (Ga IV) s. f. Ceafă. Dirapoi, vâr de 8 cafâ ca mânt'e cerbice, âren câfa (Pe-Ne Q = dinapoi, deasupra grumazului avem ceafa, -v* Cf. cerbice 2, cunca. ■ PI.: câfe (Ca, Pe-Ne N, Ko), cefe (Ma), ţafe (Ga IV). V PA V O p cafa v. cafa. câfş v. câfa. cafş v. cafa. câie (By, Na IIJ, Ba J, ALR I, ALR II, Pa, Po J, Ca, Mo, Ko J, Pe-Ne J, Ne-Ro J, Fi J, Sâ-Fâ J, Fo 27 J), caia (Pi, Ga, Mo), ţaia (Ga IV) s. m. 1. Tată. Ce corist ke câia t'-a fost om, când tu şti niş (Ga, Pi 1/82, Mo 32) = ce folos că tata ţi-a fost om, când tu eşti nimic. Io ras râd cuvintă cu a mev câie (ALR 12/151 J) = eu aş vorbi bucuros cu tatăl meu. Câia d-a meu hlâpâţ (ALR II N 6/1573) = tatăl slugii mele. De la câia pâr la fii' (Pa) = din tată în fiu. Cân a verlt acăsa av zis alu câia (Mo 152 J) = când a ajuns acasă i-a zis tatălui. Lu câia a fost jâ (Ko) = tatălui i-a părut rău. Câia nu se domislş ke striţu Boris av svirit baisu prin selişte (Ne-Ro J) = tata nu îşi aminteşte că unchiul Boris a cântat la contrabas prin sat. Câia-i mort, nu-i viu câia (Sâ-Fă) = tata e mort, nu-i viu tata. • Câia şi mâia (ALR 12/151 J, Pe-Ne J, Ko J), măia şi câia (Pa) = părinţii (tata şi mama). Fecoru ascuta de măia şi de câia (Po J) = băiatul ascultă de părinţi. • Cela betâru câie (ALR I 2/169 J), câia betâru (Fi 499, 502 J), betâru câie (Fo 27 J) = bunic. • Câia betâru şi mâia betâra (Fi 499 J) = bunici. 2. Termen de adresare a) pentru tată vitreg; b (în trecut) pentru bunic (Fi 502 J). ■ Gen.: lu câia. Aratât-am-vo [slica] şi lu câia (Ne-Ro J) = am arătat-o [fotografia] şi lui tata; acuz.: câie. Antrebăt-am câie cum se clfma sta stâbla (Ne-Ro J) = l-am întrebat pe tata cum se numeşte pomul acesta; voc.: câiol (Mi I, ALR I 2/153 J) = tată!, câiol (Fi 502 J) = bunicule! Cf. câce, did, nono, t'ate. ■ PI- căi (Fo 27 J). ca ista v. celaist. cala v. cela. câmantezi v. camânt’e. ca mânt'e (Ma, Ko C), camânt'e (Fi), adv. înainte, mai demult. Hmoce nu-i şâ cai cum a ca mânt'e bivgit (Ko C) = acum nu mai 9 camânt'e câptir e aşa precum aceasta s-a petrecut înainte. • Ca mante zi (Ma St), ca mănt'e zi (Ko, Fi 367 J), camânt'e zi (Fi 367 J), cămantezi (Na II) = alaltăieri. Cf. âter, prekiucer, presteier. camânt'e v. ca mânt'e. câmpa (Pe 2983 J, 2999 J, (ALRIIN 3/664) s. 1. Picior de pasăre (Pe 2999 J). 2. Labă (Pe 2983 J). Câmpa de picor (ALR IIN 3/664) = laba piciorului (câinelui). ■ PI.: cămpe (Pa). "9- Cf. crampl'e 1, ţâţa 1, pl. a.: cămpele (ALR II). + ven, it. zampa. ca-oatâ v. celaât(u). cap v. t'ap. capa (Ca) s. Ceapă. + lat. caepa. capei v. t'apgi. capit' s. (în sintagma Mic capit' - Fi 1393 N) Turmă mică. Sr Cf. mica creda, mic t'ăp. ♦ t’âp + -ic (-it'). câpl’a (Fi 768, 769 Sd), câpl’e (Fi 768, 769 J), câpl’ş (Fi 768, 769 N), ţâpi’ş (Fi 768, 769 S) 1. Bâtlan, stârc (Ardeia cinereia) (Fi 769 J Sd). 2. Specie de bâtlan (Ixobrychus minutus, Tarabusino europeo) (Fi 768 J Sd). *v>- Cf. căpl'ina. ■ Pl.: căpl'e (Fi J Sd), ţăpl'e (Fi S). câpl'e v. câpl'a. câpl'ş v. câpl'a. câpl'ina (Fi 769 Z) s. f. Bâtlan, stârc (Ardeia cinereia). -v* Cf. câpl'a. ■ PL: căpl'ine. capteru v. câptir. captir v. câptir. câptir (By, We Hi, Pi, Pa, Pe-Ne B C J N S, Ko J, Fi 753 L, Da), câptir (We I), câptiru (Ao, Ie, Ge, ALI 7/622 J B), capteru (Ma), ţâptir (Ga III, Ca, Pe-Ne N S, Ko S, Fi S), ţâptiru (ALI 7/622 S) s. m. şi n. Pieptene. Câptir redâc (Pa), câptiru rştec (ALI 7/429 B), ţâptiru rgtec (ALI 7/429 S) = pieptene rar. Câptir yust (Pa), câptiru gust (ALI 7/622 B) = pieptene des. Ţâptiru za ţesi câp (Ko S) = pieptene de pieptănat capul. Cu ţâptiru se oţesş (Ga III) = cu pieptenul se piaptănă. Doi câptir, trei căptire (Pe-Ne Q = două pieptene, trei pieptene. De-m ţâptiru ke me poţeses cai şi cârstiiânu (Fi 337 S) = dă-mi pieptănul să mă pieptăn ca omul. Cu câptiru f(ta se ocesş (Da) = cu pieptenul fata se piaptănă. 10 captirina cas • Căptiru lu câcke (Fi 753 Sc) = coropişniţă. • Ţăptiru de coţkg (Ca) = râmă. Cf. captirina, captirit'. ■ PI. m.: câptir (Pe-Ne B C N J, Fi L), căptire (ALI 7/622 J, Ko J, Pe-Ne C J), ţăptir (Pe-Ne N), ţâptire (Pe-Ne N), f.: căptire (Pa, Pe-Ne C N S), ţâptire (Pe-Ne N). Cf. captere, captiri (Ma), căptire (Pi). ♦ lat. pecten. captirina s. m. (în sintagma Captirina lu câcke - Fi 753 L) Coropişniţă. Cf. baborlne, câptir, mrâmor, praşt'cit', şt'urăc. ■ PI.: căptirine. ♦ câptir + -ina. captirit* (Fi 682 J M) s. m. Pieptene de păr. ^ Cf. câptir. ■ PI.: captirit’. + câptir + -ic. câra (Pe-Ne J, Ko J, nesigur), cşrş (By, Pi), cerţ (Ge), ţşrş (Ga, By 367) s. f. Ceară. Cel’i mai betâri av zis căra (Pe-Ne 1964/200 J) = cei mai bătrâni au spus ceară. Cf. cer2, vosâc, smola 1. ♦ lat. cera. cârape (Sâ-Fă) s. n. Ciorapi. + cr. carapa. câre (Ba N Sc, Pi, Ga IV J, ALRIIN, Ko J, Pe-Ne J N Se, Ca, Da), tare (Ga IV) vb. III tr. 1. A căuta. Câre gal'ira s-are oşor (ALR IIN 2/371) = caută găina de ou (dacă are ou). Câre prin căsa (Ko J) = caută prin casă. Am mes câre văcile (Pe-Ne J) = m-am dus să caut vacile. Mes-av câre cire-l' va jută (Pe-Ne Sc) = s-a dus să caute cine-i va ajuta. Cuda oi am şi pl'erzut, vruri zâci. Io l-am mnăt şi câre e nu l-am putut află (Pe-Ne N) = am şi pierdut multe oi, câteva zeci. Eu am şi umblat să le caut, dar nu le-am putut afla. Noi mejen câre oile-n codru (Pe-Ne Sc) - noi ne ducem să căutăm oile în munte. 3. A cere, a pretinde, a vrea, a aştepta (de la cineva). Ce câre de la ie? (Ko J) = ce pretinde de la el? Ind. prez. [1-6]: io car, tu ceri, ie (ia) care, noi caren, voi caret, iei' (iale) cam (Ga IV J); io ţar, tu teri ie / ia tare, noi ţaren, voi ţareţ iei' / iale ţaru (Ga IV J), [3]: care (Ko J); Coni. prez, [3]: neca câre (Pe-Ne J). Cf. ântrebă 1, 2, cşre 1, 2, cerşi 1, 2. ♦ lat. quaerere. care v. t'âr. câre v. cşre. ca roisu v. roisu. *> cas (Sâ-Fă) s. n. Ceas, oră, clipă, moment. + cr. cas, v. sl. casu. 11 casa câvâl casa (Da) s. f. Un fel de castron din lemn ce se pune deasupra apei din brentă ca să nu se verse în timpul transportului. Se pure câsa de Işmna pre vârh de brenta se nu se ăpa prolţ (Da) = se punea ‘câsa’ de lemn deasupra în brentă să nu se verse apa. casna || castna [?] (Sâ-Fă) adj. (în sintagma luată din cr. Casna sestra) = călugăriţă, (cf. adj. cr. casân, casni f.; casna, n.: casno ‘cinstit’. cast (Fi 96 J Sd, Da), cast (Fi 96 L Sc), ţast (Fi 96 S) s. Cinste, onoare. Cf. rişpet, obrăz, unor. + cr. cast. câst v. cast. casta v. acest, casta v. cesta. castă v. cesta. casteuâta v. cestaât. casti (ALR II, Ko J, Da) vb. IV tr. 1. A sărbători. Io castes ziia d-a ma iime (ALR II 217) = eu îmi sărbătoresc ziua onomastică. 2. A onora. ♦ cr. castiti. câşa (Pi I), câşş (Ca) s. f. 1. Căuc de lemn cu care se ia apă din izvor şi se pune în brentă (Pi). 2. Scafă (Ca). ■ P1-: t'âş. + cr. casa ‘pahar’. câşiţa (ALI 1/69 B), câşiţş (Ca) s. f. 1. (în sintagma Câşiţa de jeruncl'u - ALI 1/69 B) Rotulă. 2. Scăfiţă (Ca). Cf. l'aboţiţa lu jeruncl'u, scafa. ■ PI.: căşiţe. + cr. casica ‘păhărel’, câşiţş v. câşiţa. câta v. celaât(u). câtazi v. zi. câte v. celaât(u). câte măre v. măre. câteri v. ier. câtezi v. câtazi. catur (Ca, Fi 581 Z) s. n. 1. Tăciune (Fi 581 Z). 2. Coşul casei, hom (Ca). Cf. oyărăc. ■ PI. m.: catur (Fi), f.: cature (Ca). + tacur (prin metateză). câvâl (By, Pi, Mo, ALR II, Ca, Pe-Ne C N S, Ko N S, Fo 60 B Sc, Da), cavâlu (Ge), câvel (Fo 60 S), câvlu (Da), cavlu (Fo 60 L), 12 cavâlu cârhul'e covelu (Pe 868 B), câvâl (Da), ţavalu (Pe 868 S), ţâvâl (Ca, Pe-Ne N S), t'âvâl (Ca) s. m. şi n. a) Cui (Ge, Pe 868 B J S, Ca, Pe-Ne C J N S, Fo). Şi c-a aflat ân câvâl (Mo 117 J) = şi a aflat un cui; b) cui de potcovit, caia (ALR II N 2/285, Pe-Ne N). Opet cavii noi cl'emăn (Pe-Ne N) = tot (din nou) ‘câvli’ numim noi. A Cf. bracviţiu, puntin, ţuzin 1. ■ PI. m.: câvl'i (ALR II, Pe-Ne S, Ko N S, Fo, Da), tăvii (Pe-Ne N), f.: căvâle, ţăvâle (Ca). + cr. caval, cavâlu v. câvâl. câvca v. t'âvca. câvel v. câvâl. cavlu v. câvâl. cavlu v. caval, ca vota v. vota. ca votş v. vota. câbâr (Fi 1292 J, Ne-Ro J), cebâr (Ba J), cabâr (Ca) s. m. şi n. 1. Ciubăr (Ca, Fi). An Jeiân se zice câbâr. Câbâru ie făcut de lemân. Ân ie se ţire ăpa, aii pote şi fârmentln (Ne-Ro J) = în Jeiăn se spune ‘câbâr. Ciubărul e făcut din lemn. In el se ţine apa sau poate şi porumb. 2. Vas (Ba, corect ciubăr, butoi). Sud aii cebâr (Ba). De cabâr n-am avzlt ke se gane la noi (Ne-Bi N) = de ‘cabâr’ n-am auzit că se vorbeşte la noi. Cf. bâcva 1, bâcviţa, bucec 2 a, maşte 2, sud1. ■ PI. m.: câbri (Fi), f.: cabârure (Ca), câla v. cela. câmârşei (Fi 206 Sd) vb. IV refl. A face grimase, a se strâmba. Io me câmârşes (Fi 206 L) = eu fac grimase. ^ Cf. crivţi, nemârdţi, şpotqi, ştupidţi. cârbi£a v. cerbice. cârcec v. cvârcac. cârhul'a (Fi 1219 L Sc), cârhul’e (Fi 1219 B Sc), cehul’a (Fi 1219 C M. 7), cehul'e (Fi 1219 2), cerhul'e (Fi 1219 B), ţârhul’e (Fi 1219 S), cerful'a (Da) s. f. Strugure sec care rămâne pe butuc după culegerea viei. ■ Pf: cârhul' (Fi S Z), cârhul'e (Fi B S Sc), cehul' (Fi Z), cehul’e (Fi C M. T), cerhul' (Fi B), ţârhul' (Fi S), cerful’e (Da). Cf. cerhuliţf + cr. dial. cerfulja. cârhul'e v. cârhul'a. 13 cârl'enita ♦ V ce cârl'eniţa (Fi 64 Sc) s. Fel de pământ [nedefinit mai îndeaproape]. + Prin falsă regresie din cak. crljenice (cr. st. crvenica) ‘pământ roşiatic, bogat în oxid de fier’, cârl'iv v. cârviv. cârnâvca (Fi 167 Sc, Da), cârnavca (Fi 167 M), ţârnavke (Fi 167 S) s. f. Vânătaie. Cf. bolaciţa, negro, modriţa. ■ PL: cărnăvke, cârnavke, ţârnăvke, ţârnavke. + cr. crnjavka. cârnavca v. cârnâvca. cârnaţ (Fi 1213 L), ţâmăţ (Fi 1213 Z) s. Sortiment de strugure [nedefinit mai îndeaproape] (de culoare neagră, închisă). ♦ cf. cr. crn ‘negru’. cârtala (ALRIIN 1/19, Ne-Ro J, Fi 941 J Sd, Da), cârtâlş (By, Fi 941 N), ţârtalş (Ge), ţârtâlş (Pi, Fi 941 S) s. f. Fierul lung (la plug). Cârtala tăl'a pămintu (Da) = fierul lung taie pământul. Cf. ştenâţ 2. ■ PL: cârtale (Fi J Sd), cârtâle (Fi N). + cr. crtalo. cârtâlş v. cârtala. cârviv (Ko J S, Fi Sd), cârl'iv (Fi Sd, Da), f.: cârviva (Ko J), cârvivş (Ko S) adj. Viermănos. Cârvlv mer (Ko J) = măr viermănos. Cărvive mqre (Ko S) = mere viermănoase. Cârl'iv / cârviv frut (Fi 1610 Sd) = fruct viermănos. Cf. ierml'iv. + cr. cak. crvljiv, st. crvljiv. cârviva v. cârviv. cârvivş v. cârviv. câsta v. cesta. ce (Ma, By, Na I, We III, Pi, Ko J S, Sâ-Fă, Da), ţe (Ge, Ko S), c- (Da, Ne-Ro J), t' (Ao), ţ- (Fi) pron. inter, şi reiat., adv. inter., conj. I pron. inter. 1. Ce (Ko J, Sâ-Fă). Cu ce va jivi? (Da) = cu ce va trăi? 2. De ce (Sâ-Fă). • Din ce = de ce. A tu ştiii din ce nu casta hruşva rodş? (Ko 355 J) = oare tu ştii de ce nu rodeşte acest păr? Pac din ce acmo? (Sâ-Fă 101 J) = apoi de ce acum? Din ce nu ganţ cu mire? (Da) = de ce nu vorbeşte cu mine? • Ce ke = (şi) ce dacă, ce însemnează că. Ce ke âş tu jâlostân? (Ko J) = (şi) ce dacă eşti trist. • Ce-ţ-va că? (Da) = ce-ţi pasă? II. pron. reiat. Ce, care. Ce brecu latra vintu porta (Ra) = ce latră câinele poartă (duce) vântul. Saki ce fure bolân tu l-er ozdravi (Pi II 79 N) = pe 14 cebulş V Cf fiecare care va fi bolnav tu îl vei însănătoşi. Aflăt-a celi pinez ce udoviţa morgi t-a colg duce (Pi II 44 S) = a găsit banii aceia pe care văduva trebuia să-i ducă acolo. Pul'i ţe prin ţer letescu (Ko S) = păsările ce zboară prin cer. Căsa c-ai cumparât mi se vgde ke-i t'ăro muşâta (Da) = casa pe care ai cumpărat-o mi se pare că-i foarte frumoasă. • Că ce (Pe- Ne J), t'a t'e (Ie) = (pe) ceea ce, (pe) aceea care. Că ce acâsa smelim pre jărni şă cl'emâm aii zicem tărţe (Pe-Ne J) = ceea ce măcinăm acasă cu râşniţa numim aşa sau zicem uruială. Am acaţăt că c-aţ cerşit (Ne-Ro J) = am obţinut ceea ce aţi cerut. III. adv. 1. Oare. Ce tu misleşti ke ie mg om cârstian? (Pi 11/34 S) = oare tu crezi că bărbatul meu e om? Ce nu ştii ke ie mes-a t'â din căsa? (Da) = oare tu nu ştii că el a plecat de acasă? Ţ-ai ţâsta farirg dâbândit di la malinâr iii l-âi iuvevă furât? (Fi 700 S) = oare făina aceasta ai primit-o de la morar sau ai furat-o de undeva? 2. (Comparativ de inegalitate) Decât. Se provg făce mai t'ăro ce se pote (Da) = se încearcă să se facă mai bine decât se poate. IV. conj. Că, pentru că. Va rogu neca oprostiţ ce nu m-am oglasit mănt'e (Ne-Ro ) = vă rog să mă iertaţi că nu mi-am dat cu părerea mai înainte. • Ce yod (Ko J), ce god (Ko N), ţe god (Ko S), cecod (Pi, Da), cegod (Pi, Sâ-Fă), ţe codâr = a) ce (Ko); b) orice (Pu, Da). Na-ţ ţâsta sâbl'e, ţe-codâr aflări pre căl'e, tăl’e! (Pu I 20/15) = na-ţi această sabie, orice (pe oricine) vei afla pe drum, taie(-l). Io t-oi scută cegod ziseri (Pi II 77 N) = eu te voi asculta orice-mi vei zice. Cecod âm davuri, miie-m va fi bire (Da) = orice îmi vei da, pentru mine va fi bine. Ie va face ce yod ie triba (Ko J) = el va face orice trebuie (orice e necesar); c) care (Pi I). ^ Cf. yod1, ke2. ♦ lat. quid. cş v. cela. cebâr v. câbâr. cebula (ALR IIN, Pe-Ne J, Ko J, Sâ-Fă, Fi 1662 J), cebulâ (Ma J), cebulş (By) s. f. 1. Ceapă. Corenu de cebula (ALRM II N 1/129) = rădăcina cepei. 2. Ceapă roşie (Ko J). Cf. jbula. ■ PL: cebule. + cr. cebula, it. cipolla. cebulâ v. cebula. cebulş v. cebula. 15 cec cela cec (Şi în sintagma Cec de plăce - Sâ-Fă) Cec. + cr. cek. cecod v. cegod. cecodri (Da) pron. neh. Tot ce, tot ceea ce. Io tremetaveiam cecodri brijna-m putut (Da) = eu trimiteam tot ce sărăcia-mi a putut. cecoslovâc (Da), f.: cecoslovâca adj. Cehoslovac. ■ PI. m.: cecoslovâci, f.: cecoslovă cecoslovăke. cecoslovâca v. cecoslovâc. cegod (Pi I, Sâ-Fă), cecod (Da) pron. neh. 1. Orice. Io t-oi scută cegod ziseri (Pi II 77 = eu te voi asculta orice vei zice. Şi totu-i de cumparăt, cegod, cegod (Sâ-Fă) = şi totul e de cumpărat, orice, orice. Cecod âm davuri, miie-m va fi bire (Da) = orice îmi vei da, pentru mine va bine. 2. Care (Pi I). Cf. yod1. cehul'a v. cârhul'a. cehul'e v. cârhul'a. cel (Ma), f.: ca (Ma) pron. dem. Acela. Cf. acel, cela. ■ PL m: cei, f.: cele. cela (Ao, Ie, We I, II, Pi, ALRIIN, Pa, Po, Ca, Ko B J, Pe-Ne B J, Ne-Ro J, Da), cella (Mi I), cellu (Mi I), câla (Na I, Ko Sd), ţela (Ge, Pi, Pu, Ca, Pe-Ne S, Ko S, Sâ-Fă), ţâla (Ko Sd), f.: câ (By* Ie, We Hi, Pi, BaJN S, Mo, Ca, Ia, Ko J Sd, Pe-Ne J N, Ne-Bi N, Ne-Ro J, Ne-Per NY, Fi 1737 J, Da), ca (Ao, Ma, Ie, ALR I, ALR II N, Ca, Ia, Ko J Sd, Sâ-Fâ, Fi 1737 Sd, Da), cş (By), ţa (Ge, Pu, Ko S, Pe-Ne S, Fi S), ţâ (Pu, Pi, Ca, Ko S, Pe-Ne, Sâ-Fă), n: câ (Na I, Pe-Ne J N, Sâ-Fă, Da) pron. dem., adj. dem., art. adj., pron. meh. I. pron. dem. 1. Cel, cea. Cela ce cumpărp câsa făcută nu plate m iăpne, ni salbun (Pi II 82 S) = cel ce cumpără casa terminată nu plăteşte nici var, nici nisip. Câ ce măcire-i mor a (Pe-Ne N) = cea care macină-i moara. Ca ce-i udo se uskq (Pi) = ceea ce e ud se usucă. • Cela ce (We I) = cel ce, cel care. 2. Acesta, aceasta. Va zahvales de că (Ne-Ro J) = vă mulţumesc pentru aceasta. 3. Acela, aceea. Cela av ştra/ţit (ALR II N 6/1715) = pe acela l-a bătut. An Jeien nu se zice ăla ân loc de cela (Ne-Ro J) = în Jeien nu se zice ‘âla’ în loc de acela / cela. Că se cl'qma ojâmniţa (Pe-Ne J) = aceea se cheamă jintiţă. Frica m-ie ke voi câ utâ (Ne-Bi N) = mi-e frică (mă tem) că voi uita aceea. II. adj. dem. 1. Cel, cele. 16 cela cela Şi ţ§le do fil'e netezţit-a postola pre pitor, urţ de oţ, urţ de colţ (Pe-Ne 1964/211 S) = şi cele două fiice au tras pantoful pe picior, una de aici, una de acolo. 2. Acela, aceea Iei' a văl'e ştiuut ke-i ţela hunţut făre (Pi II/3 S) = ei au ştiut îndată că omul acela al dracului e afară. Şi-acmo ăv ramăs că besţda (Sâ-Fă 128 J) = şi acum a rămas vorba aceea. Cân vertia ploia pre sore, ca s-a cl'emăt câlu, şi şcodiia lu campăne (Da) = când venea ploaie cu soare aceea s-a chemat ‘câlu’ şi dăuna câmpului. O zi după ţâ vire o betârţ băbţ (Pu 14/56) = o zi după aceea vine o babă bătrână. Frica m-ie ke voi că utâ (Ne-Bi N) = mi-e frică (mă tem) că voi uita aceea. Ţa foşt-a vozu lui (Pe-Ne S) = acela a fost carul lui. Se nu-s tot aprope, ... vlâvu cel'i ce âs (Pe-Ne J) = dacă nu sunt toţi aproape, ... iau aceia ce sunt. Ai ţa făcut? (Ko S) = ai făcut aceea. Ţâ se să zice (Ko 323 S) = aceea se zice aşa. Ţâ ţ-a zezellt Domnu l-a si dăt (Pe-Ne S) = ceea ce a dorit, Domnul (Dumnezeu) i-a şi dat. • Cel-ist (Ma), cela istu (Pi) = acelaşi, tot acela. • (la / că ista (Ma, Da / Pi) = a) aceiaşi, tot aceea (Ma, Pi, Da; b) = doar aceea (Da). Ca jensca, ca ista (Da) = femeia aceea, doar aceea. • Cela-isto (Ma) = (forma neutră a pronumelui). • De I din că ke (Ko Sd / KoJ)= fiindcă, din cauză că. • Din că = de aceea. Din că io n-ăm mes (Da) = de aceea eu nu m-am dus. • Dupţ că (Na II), după că (Ko) - apoi, după aceea. • Ca mânce sţrţ (Ba N), ca mânt'e sţra (ALR II N 3/771) = alaltăseară. • Preş te ca mânt'e sţra (ALR II N 3/771) = răsalaltăseară. II. adj. dem. (Arată că fiinţa sau lucrul desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe, în spaţiu sau în timp, de subiectul vorbitor.). 1. Acel, aceea E ţela cuhar fost-a grisnic, ie tot a stivut (Pu 120/9) = şi acel bucătar a fost păcătos, el a ştiut totul. Cât-am io patit ân cela şcuri pârjun (Pi II 56 5) = cât am îndurat eu în închisoarea aceea întunecoasă. Iei' a văl'e ştiuut ke-i ţela hunţut făre (Pi II/3 S) = ei au ştiut îndată că acel om al dracului e afară. Procleta ca tţ măie, căra mie nu te dâie (Ia 19/31 N) = afurisita aceea de mamă a ta, care nu [mi] te dă mie. Ca stâbla nu ăto pupţ (Fi 1737 C T Z) = pomul acela nu mai înfloreşte. Cela om av verlt la noi (Po J) = omul acela a venit la noi. Io rţş fi sutla lu cela fecor ce ţin ân cârst (Pe-Ne B) = eu aş 17 cela cela fi naşa acelui copil pe care îl ţin [în braţe] la botez. Cela fecor (Da) = băiatul acela. Pocle iăle av lucrăt leşiia cu ca ceruse (Pi II 53 S) = apoi ele au făcut leşia cu cenuşa aceea. Ne că câsa, ma căsta (ALR II N 6/1726-1727) = nu casa aceea, ci aceasta. Că stâbla nu ţvetţ / listţ (Fi 1737 J) = pomul acela nu înfloreşte / înfrunzeşte. Ca stâbla nu âto pupţ (Fi 1737 C T Z) = pomul acela nu mai înfrunzeşte. Ca jensca (Da) = femeia aceea. Av făcut căle fântâre (Pe-Ne J) = au făcut fântânile acelea. Dilit-a vir şi âto lu ţa mâie şi firile (Pe-Ne 1964/211 S) = a împărţit vin şi altele acelei mame şi fiicelor. Cum pote ţa stvăr fi (Pu I 4/39) = cum poate fi acel lucru. An ţa vrţme iăle si merinda cuhescu (Ko 329 S) = în timpul acela ele pregătesc şi prânzul. Şi pocle colo, ţa nopte, cântu (Pe-Ne C) = şi apoi acolo, în noaptea aceea, cântă. Ţa stâbla veţe nu rezviiţ (Fi 1737 S) = pomul acela deja nu mai înfrunzeşte. Cel'i omir tăţ au fost (Pi II 5 S) = oamenii aceia au fost hoţi. Cel'i omir meyu-n besţreca (ALR IIN 6/1717) = oamenii aceia se duc la biserică. Cele fete (Ga III) = fetele acelea. Rabi le re rată ţale păsl'akele (Fi 1467 S) = ar trebui să le arătăm pajiştile acelea. Cale dobe (Da) = în vremurile acelea. Aflăt-a celi pinez ce udoviţa morţit-a colţ duce (Pi II 44 S) = a găsit banii aceia pe care văduva trebuia să-i ducă acolo. • Cela ce (We I) = cel ce, cel care. • Ca ce = cea ce. Tot ca ce me dore (ALR IIN 6/1691) = tot ceea ce mă doare. • Ca ura I urţ (Pe-Ne N / Ca) = a) la timpul, la vremea când (Pe-Ne N); b) la ora fixată. (Ca). Mulăra l'-a pripravit ca ura ce va veri tot muncătu pre scănd (Pe-Ne N) = soţia i-a pregătit la vremea când va veni toată mâncarea pe masă. • Ca vrţme (Ca) = la timp. Y Del din că ke (Ko Sd / J)= deoarece, pentrucă. III. art. adj. 1. Cel, cea. Cela măre fet (Pe-Ne N S) = băiatul cel mare. Antrţbe-l s-a zecolit cela negru porc (Fi 1386 7) = întreabă-1 [dacă] a tăiat porcul cel negru. Cela brijen ăsir (Fi 978 Sd) = acel amărât [de] măgar. Ân vlăşki calcunu-i cepu cela măre de bâcva (Da) = în istroromână ‘calcunu’ e cepul cel mare al butoiului. Ţela mai betâru neca se-nmţste de zenskţ (Pu I 19/24) = cel mai bărân să se îmbrace ca femeie. Ţela mai betâru frăte vrut-a ke se potocu fâţe ân vir (Pe-Ne 1964/209 S) = fratele cel mai bătrân a vrut ca râul să se 18 cela cela prefacă în vin. [Curu-i] ca măre sita za yrâvu prostişi (Ko J) = [ciuru-i] sita cea mare pentru cernut grâul. Că mikş fştş (Pe-Ne N S) = fata cea mică. Cel'i mai betâri zis-a ke se zice crăiu de potoc, a vruri ân Bardo zicu şi bândeniţe de potoc (Ne-Bi N) =ei ai bătrâni au spus că se zice ‘crâiu de potoc’, dar unii în Bârdo zic şi ‘bândeniţe de potoc’. Câle Mâr Mune (Pe-Ne J) = Munele cele Mari. 2. Acela, aceea. Câ-i buro de bş (Pe-Ne J) = acela [zerul] e bun de băut. Câ-i t'ăro bire (Ne-Per NY) = aceea-i foarte bine. • Ca betâra mâie (ALR I 2/170 J) = bimică. • Ca bura rakiie (Fi 309 Se), rakiia ca bura (Fi 309 L) = fruntea ţuicii. • Ca măre stşla (Fi 12 Şc) = steaua polară. IV. pron. neh. (Devenit prin repetare) Cutare. Cel'i doi viru ân câsş şi ăntrebu ... ke iuve-i cela şi cela (Pi II 66 B) = cei doi intră în casă şi întreabă ... unde-i cutare. Cela şi cela fost-a-n boşca şi t-a vezut (Mo 80 B) = cutare a fost în pădure şi te-a văzut. Ie-V ziţe ke mşre-n ţela si ţela loc (Pu 16/66) = el îi spune că se duce în cutare loc. Ân că şi că câsiţâ (Pi 69/33) = în cutare căsuţă. V. (Urmat de adjective, adverbe sau de ce + ind. prez. al unor verbe dă valoare substantivală construcţiei). • Cela de sus -Dumnezeu. Mislş-n cela de sus (Pa) = gândeşto-te la Dumnezeu. • Ţela betâru (Ko S) = moşul, moşneagul, bătrânul. • Cela betăru căie (ALR 12/169 J, Ko J) = bunic. • Cela ce muzş = mulgaş, mulgător (la stână). • Cela mărie t'edân (Fi 388 J) = Săptămâna Mare. Cala / tăia istu (Ko Sd, Da / Ko S) = (chiar) acelaşi. • Cela ce sparavş (ALR IIN 3/727) = gonaci (la vânătoare). • Cela micu cafe (Fi 728 J) = gustarea de după amiază. Ca negro de okl'u (Fi 194 C) = pupilă. • Cel'i tirari = tinerii. Cel'i tirari rş vrş tot vrşda făce (Fi 480 C) = tinerii (cei tineri) ar vrea să facă totul repede. • Cel'i betâri (Fi 480 J) = strămoşii. • Cel'i ce nu âvdu (Pa, Fi) = a) surzii (Pa); b) Ciocârlii (Alauda arvensis - Fi 830 J); c) Ciocârlie de Bărăgan (Melancorypha calandra - Fi 827. J); d) Ciocârlie de pădure (Lullula arborea - Fi 829. J); e) Ciocârlan (Galerida cristata - Fi 828. J). Cf. acel. ■ Gen,-dat. celvş, celvia. Plugu â ăra omului celvş boyâtu căşi şi urvş siromăh (Po J) = plugul omului bogat ară ca şi al unuia sărac. Dş a celvş om ân scând neca şşde (Po J) = dă acelui om un scaun să şadă. A mes mâia betâra celvia fil'u şedş fără 19 cela celaât(u) la uş% (Ia 45/4 J) = s-a dus bătrâna mamă a acelui băiat să şadă afară la uşă. Cf. acel, ăla, istu. ■ PL m.: cel' (By, Pi, Ko J, Sd, Sâ-Fă, \), cel’i (Ao, Ie, We II, ALR II, Ca, Pe-Ne J, Ne-Bi N), câl'i (Na I), cella (Mi I), ţel' (Pi), cel'a (We I, II), ţel’i (Ge, Ca, Ko S, Sâ-Fă), f.: câle (Pi, Ko J, Pe-Ne J, Sâ-Fă, Ne-Bi N), cale (Ko J), cele (Ma), celle (Mi I), cţle (By, We I, II, Ca), cel’i (Ie), tăie (Pi, Ca, Ko S, Pe-Ne S, Sâ-Fă), tale, ţâle (Ko S, Fi - Cf. calcun, ceplt', tapun, vârtel’ca. ■ PI. m.: cep (Fi 611 C M Z), cepure (Ko J, Fi 611 J, 1260 J Sd), f.: cepure (ALR II, Ca, Fi 1261 Sd,), ţepure (Ko B S, Fi 611, 1261, 1265 S), || cepuri (Ma). + cr. cep. ceplt’ (Fi 1268 Sd), cepiţ (Pi, Fi 1268 S), ţepic (Ga III) s. m. 1. Canea (Ga, Fi). 2. Diminutiv de la cep (Ga III, Pi). Cf. cep 3, vârtel'ca. ■ PI.: ceplt'. + cep + -ic, -it'. cepiţ v. cepit'. cepl'ân (Da), f.: cepl'ânca (Da) adj. Locuitor din Cepic. ■ PI.: cepl'ăni, cepl'ânţi, f.: cepl'ănke. cepl'ânca v. cepl'ân. cer1 (Ma, By, Ao, Ie, Ge, We I, Pi, Ba J N Sc, Ga III, IV, Pi, Ca, Ia, Ko 1/47, Pe-Ne N S Sc, Ko J N S, Fi 35 Sd, Da), ţer (Pu, Ba S, Pe-Ne C S, Ko S, Sâ-Fă, Fi 35 S), ţeru (ALI 1/33 B) s. m. şi n. 1. Cer (Ma, By, Ao, Ie, Ge, We I). Glăsu lu ăsiru nu se âvde-n cer (Pi 83 S) = glasul măgarului nu se aude în cer. Godina cadavş din cer (Ga IV) = ploaia cade din cer. Ân cer ăi răiu şi pâcâlu (Pe-Ne Q = în cer e raiul şi iadul. Ceru ie vlret I plavast (Ba J) = cerul e albastru. Nevu câde prevăle din cer (Pe-Ne Sc) = neaua cade jos din cer. Ceru-i neoblaclt (Ko S) = cerul e acoperit. Curăţ cer (Fi 35 Şc), vedru cer (Fi 35 Sd) = cer senin. Ceru / ţeru ăi coperit (Fi 35 Sd) = cerul e înnorat, acoperit. Ceru pl'ir de oi (Fi 34 L), ceru na oiiţe (Fi 34 C), oile pre cer (Fi 34 B Şc T), ceru tot na onde (Fi 23 cer cerbice 34 2) = cer cu nori în formă de oi. Domnu din cer (Ia 38 B) = Domnul din cer. Viru golubi şi lăvu-l ân ţer (Pu I 15/36) = vin porumbeii şi-l iau în cer. Nu-i ân ţer ni nu-i ân pre văle (Ba S) = nu-i în cer, nu-i nici pe pământ. Pul'i ţe prin ţer letescu (Ko S) = păsările ce zboară prin cer. • Cadf din cer = a ninge. Căde din cer (Ko N) = ninge. 2. Palat, cerul gurii (Ge, ALI 1/33 S, Pe-Ne J, Ko 1/47, Ko J, numai în graiul bătrânilor) (Şi în sintagma Ceru de yura / gurâ — ALR II 17/6928 / Pi, ceru / ţeru de gurq — Ca, Pe-Ne N / Pe-Ne S). Ceru me dore (Ko J) = mă doare cerul gurii. Cf. crenu, nebo 1, 2. ■ PI.: cerure (Ca, Sâ-Fă). + lat.: caelum, ven. zero. cer (Pa) s. Ceară. Cus de cer (Pa) = bucată de ceară. Târyoveţ de cer (Pa) = comerciant de ceară, voştinar. Cf. căra, vosâc, smola 1. ♦ lat. cera. cer v. ter . 9 cerbeca v. cerbice. cerbica v. cerbice. cerbica v. cerbice. cerbice (Ma, By, Ie, We I, Ba Sc, Ma, Pi, Mo, ALR II N 2/299, Ca, Pe-Ne C, Ko J N, Fi 181 J), cerbicş (Ge, Fi 181 N), cerbica (ALI 1/38 B), cerbica (Sâ-Fă), cerbeca (Sâ-Fă), cerbiţa (Fi 181 L Sc), cârbica (Da), t'erbit'e (Fi 181 C Z), t'erbiţa (Fi 181 M), ţerbiţe (Ko S), ţerbiţâ (Ga IV), ţârbiţş (Fi 181 S) s. f. 1. Cerbice, greabăn (Ma, By, Ie, We I, Ba Sc, Pi, ALR II N, Ca). Cerbice lu bovu (Ba Sc) = cerbice la bou. Cerbica văkel'ei (ALR II 35/2196) = greabănul vacii. 2. a) Ceafă (Pa, ALI 1/38 B); b) Ceafă, mai rar la om, mai des la animale (Sâ-Fă). 3. Grumaz (Ma, Ga IV). Legât-l’-a câpu de cerbice (Mo 34 S) = i-a legat capul de grumaz. Ma are jurele ţela ţerbiţa grosş (Ga IV) = dar junele acela are grumazul gros. Dirapoi, vâr de cerbice, âren căfa (Pe-Ne Q = dinapoi, deasupra grumazului, avem ceafa. 4. Gât. Afăra bol'e ke-ţ voi scoci ân cerbice (Ko J) = ieşi afară că-ţi voi sări la gât. Cf. căfa, cunca. ■ PI.: cerbic (Ma, Pa, Ca, Fi 181 J), cerbice Fi 181 J Sd, cerbiţe (Fi 24 ccrbicş cerţ 181 L), cârbic (Fi 181 N), cârbice (Fi 181 Sc), t'erbit'e (Fi 181 C Z), t'erbiţe (Fi 181 M), ţârbiţ (Fi 181 S). ♦ lat. cervix -icis. cerbicţ v. cerbice. cerbiţa v. cerbice. cşre (Ma B L, By, Ie, N II, We II, Mo Sc, Pi, Ia, Pe-Ne C N S, Ko C, Sâ-Fă), cere (Pi, Ma), ţşre (Pu, Ko S, Pe-Ne N S) vb. III tr. 1. A căuta (Ma, Ca, Pe-Ne C). Io meg cqre colo foc (Pi II 5 S) = eu mă duc să caut foc acolo. Moresc mqre pre lume, cere jivl'enie (Mo 33 S) = trebuie să mă duc prin lume, să caut de ale traiului. Mes-a cqre un că, flăt-a o iâpine (Mo 70 Sc) = s-a dus să caute un cal, a aflat o iapă. Jalostân meg te cqre, iuva misles k-qr mqre (Ia 19/33 B) = trist mă duc să te caut, unde mă gândesc că te vei duce. Ie t-av cerşit ân sâmăn (Ko J) = el te-a căutat în târg. Măio, păs cqre-m frâieriţa! - Şi măia l'-a aflăt (Ko 29 S) = mamă, du-te şi caută-mi o logodnică! - Şi mama i-a aflat. S-er cqre, ver şi flă (Da) = dacă vei căuta, vei şi afla. Âmna-l cqre (Pe-Ne N) = du-te caută-1. Iâ ţersit-a docle l-a aflăt (Ko S) = ea a căutat până l-a aflat. O votq un feţor mes-a fere sluzba (Pu I 8/1) = odată un flăcău s-a dus să caute serviciu. Prevtu mqre ţqre ân libâr (Pu I 15/32) = preotul se duce să caute în carte. Mes-a pre selişte ţqre ke lu cui ie sta postolq (Pe-Ne S) = s-a dus să caute prin sat al cui e pantoful acesta. Âmnq ţqre lucru! (Ko S) = du-te de caută de lucru! Ie zis-a ke mgre ţşre sq sor (Ko 237 S) = el a spus că se duce să o caute pe sora sa. • Cqre cu jâjetele (Pe-Ne J) = a pipăi. Cu jăjetele ceru (Pe-Ne J) = pipăi. • Cqre loc = a-şi face, a-şi căuta loc, a da coate pentru a-şi face loc. Âm ceru loc (ALR II 26/2164) = îmi fac loc. 2. A cere (Ga IV J, Ma, Ca, Pe-Ne N S). Ce ceru de la iâ? (Ko Q = ce cer [ei] de la ea? 3. A pretinde, a vrea. Ce ceri de la iâ (Da) = ce vrei de la ea. Ind. prez. [1-6]: cer, ceri, cere, cerem, cereţ, cer (Ma); [1-6]: ceru, ceri, cqre, cerşin, cerşit, ceru (Pe-Ne C N S), [1, 6]: io cer, iei' ceru (Ko J), [1, 3, 6]: io ţer(u), ie ţqre, ieV şeru (Ko S). Viit.: cere-voi, cere-veri, cere-va (Ma); Part, prez.: cerşit, ţerşit. Ger.: cerşinda. Cf. ântrebă 1, 2, căre 1, 2, cerşi 1, 2. ♦ lat. quaerere. cerş v. câra. 25 cerşi cşrş cşrş v. câra ceren (Pe-Ne C), crenu (ALI 1/33 B), cerin (Da) s. Palat, cerul gurii. Cf. cer1 2, nebo 2. ■ PL: ceren. ceresna v. cirisne. ♦ * cerful'a v. cârhul'a. cerful'iţa v. cerhuliţa. cerhuliţg (Fi 1219 N), cerful'iţa (Da) s. f. Strugure sec rămas pe butuc după ce s-a cules via. <>• Cf. cârhul'a. ■ PI.: cârhuliţe. + cerhul'a + -iţţ. cerhul'e v. cârhul'a. cerin v. ceren. cerisne v. cirisne. * cerisna v. cirisne. * » cerisne v. cirisne. t * cerkş (By, Na II) s. f. Literă. + cr. cak. crka. cerne (Ma) vb. III tr. A cerne. Cf. prostiţi, prositiţi. lat. cernere. cernavca v. cârnâvca cerşit v. cerşit. cerşi (Ba J, Ma, Pi, Ga IV, Ga-Di, Mo, ALR II N, Po B J, Ca, Pe-Ne C J, Ko J Sd, Fa, Da), cârsi (Da), ţersi (Ba S, Pu, Ko S), ţerşi (Pi), vb. IV tr. 1. A căuta (Ga III, Ga -Di, Ca, Pe-Ne N, Da). Am cerşit prin tota căsa e nu l-am afăt (ALR II N 5/1332, 1334) = am căutat prin toată casa dar nu l-am aflat. Âm cerşit pre tot câlu pac nu l-am putut află (Po J) = am căutat calul peste tot dar nu l-am putut afla. Pre tot am câlu cerşit aii nu l-am aflăt (Ko J) = peste tot am căutat calul, dar nu l-am aflat. Nu le cerşit vise (ALR II N 6/1653) = nu le mai căutaţi (nu le căutaţi mai mult). Ie t-av cerşit ăn sâmân (Ko J) = el te-a căutat în iarmaroc. Io l-am ţerşit dosta şi nu l-am putut află (Pu I 18/28) = eu l-am căutat destul şi nu l-am putut afla. I-âm cerşit sta cnijiţa vet' cuda vrţme (Ne-Ro J) = eu am căutat cărticica aceasta deja de multă vreme. Cârsit-am pre tot (Da) = am căutat peste tot. 2. A cere. Putut-ai cerşi de la ie mai mund pinez (Fi 131 S) = ai putut cere de la el mai mulţi bani. Evo, acmo va poc odgovori ke am acaţât că c-aţ cerşit (Ne-Ro 26 cerşit ceruse J) = iată, acum vă pot răspunde fiindcă am obţinut ceea ce aţi cerut. 3. A cerşi (Ma). 4. A se interesa. Tuntg tâţi cerşit-a ke dende ăre napulioni (Mo 35 S) = atunci hoţii s-au interesat de unde are napoleonii. ■ Ind. prez.: io cerşes, tu cerşeşt, ie / iâ cerşţ, noi cerşin, voi cerşit iei' / iăle cerşescu (Pe-Ne Q; ceru, ceri, căre, cerşim, cerşit, ceru (Pe-Ne J); ţeru, teri, ţgre, ţârşin / ţerşin, ţârşiţ, ţeru (Pe-Ne S). Imperf.: cerşiam, etc (Ma). Perf. c.: am cerşit (Ma). Cf. cţre, pecl'ţi. + cere. cerşit (Ko J Sd), cerşit (Ko S), ţersit (Pu, Ba S) Part. perf. al verbelor câre, cşre, ţf re, cerşi. certâ (Pi, Pa, Sâ-Fă ), certa (Ma), ţerta (Ga IV) vb. I tr. şi refl. A (se) certa. Me certu (Pi) = mă cert. N-am certât (Pa) = ne-am certat. Cf. sputi. + lat. certare. certa v. certa. ceruşa v. ceruse. ceruse (By, Ie, Ge, Pi, Ga III, Ba J N Sc, Ma, Mo, ALRIIN, Ba J N Sc, Ia, Ca, Pe-Ne J N S, Ko J), ceruşa (Ba B C Gb L, Pe-Ne C, Fi 1573 L, 1207 Sd, Da), ceruşş (Ia, Fi 1207 N), ţeruşe (Ba S, Pe-Ne S, Ko B S), ţeruse (Ko B S, Pe-Ne S), ţiruşe (Pe-Ne N) s. m. şi n. Cenuşă. Pocle iăle av lucrăt leşiia cu ca ceruse (Pi II 53 S) = apoi ele au făcut leşia cu cenuşa aceea. Şi mes-a ... şedq ântre ceruşq (Mo 40 S) = şi s-a dus ... să şadă în cenuşă. Fetele nu ştivu ni sapă, ni ân dumirec jucă, samo ăn ceruşg stă (Ia 27 S) = fetele nu ştiu nici săpa, nici duminicile juca, decât în cenuşă a sta. Am pospit ceruşa prin tota căsa (ALR IIN 6/1823)= am presărat cenuşa prin toată casa. Mişes ceruşa (ALR II N 5/1331) = scormonesc prin cenuşă. Măcca mqre ăn ceruse când ăi râde (Pe-Ne N) = pisica intră în cenuşă când e frig. Ân ţeruşe (Pe-Ne S) = în cenuşă. Pepel'uga fost-a vavic ântru ţeruşe (Pe-Ne 1964/210 S) = Cenuşăreasa a fost mereu în cenuşă. • Ceruşa de ţvet (Fi 1573 L) = polen. 2. Boală a viţei e vie (Fi 1207 Sd). 3. Un fel de mucegai de culoare închisă sau negricioasă, asemănător cenuşii sau funinginii, care atacă unele plante sau arbuşti (Da). Cf. filoserg, grintş, osipovâţ, peronoşpera, pelud, popel, popelnica. ■ PL m.: ceruş (Ko J), pl. a.: ceruşile (Ko J Sd), f.: ţeruşe (Ko B â (Na II), ţirâ (Pu, Pi, Ba S, Ca, Ko S), ţira (Ge) vb. I itr. A cina. Sşra se cira (Ba J L Se) = seara se cinează. Stâra rşn cirâ (Ba Se) = deseară vom cina. Cân se cira scuhţ, â cirăm (Ko J) = când se pregăteşte cina, cinăm. Iuvg ren durmi si ţirâ (Pu I 12/10) = unde vom dormi şi cina. Cirâiam (Pe-Ne N) = cinam. ■ Ger.: cirânda (Pe-Ne N). Cf. ţire. + lat. ceno, —are. ciravşi (ALRII, Ko Sd, Da) vb. IV iter. A cina. Io ciraves (ALR II N 4/1086) = eu cinez. Iei' a ciravşit cumpir (Ko) = ei au cinat cartofi. V« A V • cira v. cira. circa (Da) adv. Circa. A Cf. co de 5. circi (Ia) vb. IV tr. A desfunda pământul. Circescu şi târsu resadescu (Ia 32/81 N) = desfundă pământul şi răsădesc viţa de vie. cire (Ma, By, Ao, Mi I, Na I, We I, Ga-Di B J, Ga III, Ra, Ba J, Pi, Mo, Ia, Pe-Ne N Sc, Ko J Sd, Da), tire (Ge, Pu, Pi, Ko S) pron. inter., pron. rel. I. pron inter. Cine, (care anume). Cire st% voi? (ALR I 2/200 B) = cine sunteţi dumneavoastră (voi)? Cire iâ (ALR 37 cirş cirţ I 2/200 J) = cine e. Cire-i ânca (Ko J) = cine e aici? Cire ştiie iuva? (Da) = cine ştie unde. II. pron rel. 1. Cine. Cire nu altaru vqde cuptorului se dane (Ra) = cine nu vede altarul se închină cuptorului. Âri frikq ke nu ne va vq cire hrăni (Pi II 58 S) = te temi că nu va avea cine să ne hrănească. Amna-n câsa şi câvt[a] cire vikq dinuntru (ALR II N 5/1498) = du-te în casă şi vezi cine zbiară dinăuntru. Cire lăt-a mie cruna, io-i reş frâieriţq fi (Ia 15/12 S) = cine mi-a luat cununa, eu i-aş fi ibovnică. Âta zi se pote şcuta şi mânca, cire va, aii sară-o şi pote şi vinde (Pe-Ne A/) = a doua zi urda se poate şi mânca, cine vrea, sau să o săreze, şi poate să o şi vândă. Cire va pote cântă (Ne-Bi N) = cine vrea, poate să cânte. Moce mores şti cire mi-a sta făcut (Pe-Ne Se) = acum trebuie să ştiu cine mi-a făcut aceasta. Tire su ât iama sâpq ke vo scopq su sire (Ko S) = cine sapă groapa altuia o va săpa pe a sa (cine sapă gropa sub altul o va săpa sub sine). 2. Care. N-âre niţur ţire-ţ rq zută? (Pu I 1/15) = n-ai pe nimeni care te-ar ajuta? Blazi de iei' si de lui rod cire nuntru vire [ân răi] (Mo 10 5)= ferice de ei şi de neamul lui care intră [în rai]. Doi jegănţi se şcolqi cire va ârpa mai lârgo hitl (Pe-Ne N) = doi uriaşi se studiau [unul pe altul] care va arunca piatra mai departe. N-ăm nicur cu cire ganei (Da) = n-am pe nimeni cu care să vorbesc. 3. Cel ce, cel care. Cire sub I su ât om gropa copq, âns ân ia căde (Mo 113, 136 J) = cel care sapă groapa altuia cade el însuşi în ea. Cire fura ăstez un oşor, mâre va fură şi boUu (ALR IIN 6/1680) = cel ce fură astăzi un ou, mâine va fura şi boul. Ţire mai apoi verire va ţira plaţi (Pu I 12/13) = cel care (cine) va veni mai târziu va plăti cina. • Ţire codâr = oricine, oricare. Ţire codâr-mi-ţe rq veri (Pu I 26/1) = oricare va veni. ■ Gen,: a cui (Ko J), lu cui (Ko S, Da). A cui ie câlu? (Ko J) = al cui e calul? Lu cui ie sta că? = al cui e calul acesta? Lu cui şti fil'u? (Da) = al cui copil eşti? ■ Dat.: Lu cui (Pi), a cui (Ko J). Şi lu cui cu cesta mer trecuri preste gurq, saki ce fure bolân tu l-er ozdravi (Pi II 79 N) = şi cui îi vei trece pe la gură cu acest măr, pe fecare care va fi bolnar tu îl vei însănătoşi. A cui ai că dăt (Ko J) = cui i-ai dat aceea. + lat. *quene. cirş v. cira. 38 cirecod cirisne * cirecod (Da) pron. neh. Oricine. Cirecod verire, io voi fi cuntenet (Da) = oricine va veni, eu voi fi mulţumit, cirisnş v. cirisne. cireşna v. cirişne. cireva v. cirevâ. cirevâ (Ko 1/123, Ne-Ro J), cireva (Ma, Pi), ţirevâ (Pu, Pi) pron. neh. Cineva. An Jeiân nu cunoscu besşda „cirevâ ” (Ne-Ro J) = în Jeiăn [oamenii] nu cunosc cuvântul ‘cirevâ’. ♦ cine + va. cirib v. cirip. ciribiri (We I) s. pl. Românii de la sud de Monte Maggiore. ciribirski (Ko B, Da), ţiribirski (Ko B) adj. Denumire ironică dată de croaţi graiului istroromânilor, alături de vlaşki (Ko). ciribirţi (Pe-Ne 1964/196, Da) s. m. pl. Poreclă ironică dată istroromânilor de către populaţia înconjurătoare. cirip (By, Na II, Pi, Pa, Pe-Ne J), crip (Ko J, Fi 586 J), cirib (Ma) s. 1. Ţest (Ma J, By, Na II, Pi, Pa, Pe-Ne J, Ko J, Fi 586 J). Ai făcut de pemint pac ăl cocu (Pi) = e făcut din pământ, apoi îl ard. Sup cirip s-av pâra cocut (Pe-Ne J) = sub ţest s-a copt pâinea. Av cripu dviynit despre pâre şi cafiăt (Ko J)= a ridicat ţestul de pe pâine şi s-a uitat. 2. Cratiţă (Ma Sd). Cf. cotleniţa, fugara. ■ Pl.: ciribe. (Ma), ciripure (Pa). + cr. crip, cripnja. cirisnş v. cirişne. cirişna v. cirişne. cirişne (By, Ge, ALR II, Pe-Ne J, Ne-Ro J, Fi 1628 J Sd), cirişnş (Pe-Ne N, Fi 1628 N), cirisnş (Fi 1628 S), cirişna (Pi, Pe 1992 B, Fi 1623 J, Da), cerişne (Pe 1992 J, ALR II N 1/208, Fi 1628 J), cerisne (Ma, Ie), cereşna (Sâ-Fă), cerişna (Sâ-Fă), cireşna (Pi), ţirişna (Pe 1992 S), ţirişne (Ge), ţirisne (Fi 1623 S) s. f. 1. Cireş (Pe-Ne / N, Fi 1623 J Sd, Da). • Divl'a cerişna (Fi 1628 J), cirişna divl'a (Fi 1627, 1628 M), divl'a cirişne (Fi 1627, 1628 Sd) = a) cireş sălbatic (Prunus cerasus avium) (Fi J Sd); b) vişin turcesc (Prunus malaheb) (Fi Sd). • Ursu lui cirişne [?] (Prunus mahaleb) (Fi 1627 J) = cireş pitic [?]. (corect: [a] ursului cireş = vişin turcesc), cirişna ursului (Ne-Ro J). Antrebăt-am căie cum se cl'gma sta stâbla, şi i-av zis besşde cirişna ursului. An aşăva 39 cirişnş cisti forma am vo şi io avzît când av omiri cuvintăt ântre sire. Ursu lui cirişne nu se rabţ (Ne-Ro J) = l-am întrebat pe tata cum se numeşte acel pom şi el a zis cuvintele cireşul ursului. într-o astfel de formă am auzit şi eu când oamenii au vorbit între ei. ‘Ursu lu cirişne’ nu se foloseşte. 2. Cireaşă (Ma, Pe 1992 B J S, ALR II, Pe-Ne N J, Fi 1623 J Sd, Da). Coda de cirişne (Pa, Fi 1626 Sd) = coadă de cireaşă. Ce se mârâncu: cirişne (Pe-Ne J) = care se mănâncă: cireşe. Âba cerişna, abe cirişni (ALR II N 1/208) = cireaşă albă, cireşe albe. Neyri cirişni (Pa) = cireşe negre. Divii cirişni (ALR II N 1/209) = cireşe amare (sălbatice). ■ PL: cirişne (Pe-Ne J, Fi 1623 J Sd), cerişni (Pe 1993 J), cirişni (Pe 1993 B, Fi 1623 N), ţirisni (Fi 1623 S). + cr. cerisnja. cirişnş v. cirişne. cirişpân (Da) s. m. Sigiliu de ceară (roşie), cirişpanei (Da) vb. IV tr. A sigila cu ceară (roşie), cirncast, crncast (Pa) adj.Negricios. cirneac v. cirnac. cirnac (Pe-Ne 1964/202 C N S, Fi 165 Sd, Da), cirneac (ALR I), ţirnac (Pe-Ne N, Fi 165 S) s. m. şi f. 1. Buboi, furuncul, abces. (Pe-Ne 1964/202 C N S, Fi 165,’ 166 Sd, Da). 2. Cucui [?]. S-a făcut cirneacu (ALR I 1/6 B) = s-a făcut cucui [?]. ■$- Cf. bârful'eţ 1, 2, bolită 1, 2, broful 1, 2, 3, luba. ■ PL m.: cirnac, cirnac (Pe-Ne C, Fi M), ţirnac, f.: cirnace (Fi Şc). cismâ (Ma) s. Cizmă mai înaltă. Cf. cizma. ■ PL: cisme. cist (Sâ-Fă), f.: cista (Sâ-Fă), n.: cisto (Sâ-Fă) adj. Curat. M-am prîcudit de ie, cum au ie cuvintăt cisto ca şi noi (Sâ-Fă) = m-am mirat de el cât de curat a vorbit ca şi noi. • Cista sreda (Fi 387 J Sd, Da) = Prima zi de păresimi. Cf. curăţ 4, cista, pepelniţa, sredu, sreda. + cr. cist, —a, —o. cista v. cesta. cistâciţa (Sâ-Fă) s. f. Femeie de serviciu. ♦ cr. cistacica. cisti (By, Fi, ALR II, Ko J, Pe-Ne J, Sâ-Fă, Fi 1232 - 1234, Da), ţisti (Ge, Fi 1526 S) vb. IV tr. 1. A curăţa (By, Ge, Ko J, Da). Cistes postolele (Pe-Ne J) = curăţ pantofii. Cu o hartâca poţi cisti iaketa (Da) = cu o perie poţi curăţa haina. • Cisti călu = a ţesăla 40 cişpa civil calul. Io ţiştesc / călu (Fi 1526 S) = eu ţesăl calul. 2. A face curăţenie, a deretica. Jensca â cistţ cuhina (ALR II 253) = femeia face curăţenie în bucătărie. Vire [fgta] o vota, do za cist (Sâ-Fă) = vine (fata) o dată, de două ori la curăţenie. 3. A curăţa boabele putrede de pe ciorchine (Fi 1233 Sd). 4. A culege boabele de pe ciorchine (Fi 1232 J, 1234 Sd). 5. A rări (Fi 1204 L). 6. A desfoia. Io cistes pal'uşinele (Fi 1150 Z) = eu desfoi (desfac) ştiuleţii de porumb. Cf. cărei, ocisti 1, oştriyl'ţi, ştrigl’ţi, razredi, rezredi, l'upi. ♦ cr. cistiti. cişpa v. ceşpa. citadin (Pa, Da) s. Orăşean. ■ PL: citadini. ♦ it. cittadino. citate v. cetate, citei v. citşi. citşî (By, Na IIJ, Pi, Pe-Ne C N), citei (Da), ţitgi (Fi S) vb. IV tr. A citi. Citesc (Na II J), cites (Pe-Ne C N), ţiteşc (Fi S) = citesc. Ganeit-a din căp, far de citei (Da) = a vorbit din memorie, fără să citească. Prevtu morş ţudq libri ţitţi (Fi 131 S) = preotul trebuie să citească multe cărţi. ♦ cr. citati. citer (Ma J), citerş (By) s. Fluier. Cf. pisc, sopşla, surla, şurii. ■ PL: citere. + slov. citer, ger. Zither (prin falst regresie). citerţ v. citer. cit’ v. cic. civa v. ceva. civerş (By, Da), ţiverş Ge) s. f. Un fel de targă pentru transportul unor materiale. Civerele-s făcute de do Iqmne, şi pocle ur cus ân podio caşi opletito, pre că s-a purtăt că c-a robit, vro vota şi gnoiu, ân doi de iei', ur di rent'e ur dirapoi (Da) = ‘civerele’-s făcute din două lemne, şi apoi [cu] o bucată la mijloc ca şi împletită, pe aceea s-a dus ceea ce a trebuit, cândva şi gunoiul, în doi inşi, unul dinainte, unul dinapoi. ■ PL: civere (Da). + cr. civere, ven. civiera. civil (Ma, By), ţivil (Pi, Da), f.: civilă (Ma, ALI1/15), ţivilâ (Pi), ţivilna (Da) adj. 1. Cult (Ma). 2. Cultivat (Ma). Limba vostrâ e mai civilă (Ma) = limba voastră e mai cultivată. 3. Elegant (Ma). 4. Civil. Gambiiei-se-n ţivil (Da) = a se schimba în civil. Ân ţivilna roba fost-a-nmeştit (Da) = a fost îmbrăcat în haine civile (nu 41 civilă coclâ militare sau preoţeşti). ^ Cf. tivii. ■ PL m.: civili (Ma), ţivili (Da), f.: civile (Ma), ţivilne (Da). + ven. civil, it. civile. civila v. civil. civki vb IV intr. (Despre păsări) A piui, a ciripi. Pul'i cicves (Pa) = păsările ciripesc. cizmş (Ma) s. f. Cizmă. Cf. cismă. clenâc (ALI 1/1 B S, Ko 1/56), tlânatu (ALI 2/162 S) s. 1. încheietura. Clenâţu de mâr (ALI 1/1 B, ţlenaţu de mar (ALI 1/1 S) = încheietura mâinii. Pre jăjete âren clenţi (Ko S) = la degete avem încheieturi. 2. Glezmă (Ko 1/56). 3. Bătătură (ALI 2/162 B S).^ Cf. juV, călu, klciţa 1. ■ PL: clenţi (Ko S). + cr. clanak. clenţi v. clenâc. cmâr (By, Ba B N Gg Gd Sc, Pe-Ne N, Ko J, Fi 239 C N M, Da), cmâru (ALI 1/50 B), ţmâr (Ge, Pi, Ko S, Fi 239 S), ţmâru (Ba S), ţmaru (Pi) s. m. 1. Stomac. Rânza de porc aii cmâru (Ba Sc) = rânză de porc sau ‘cmâru’. Cvarila se face de cmâr de blâgg (Pe-Ne N) = cheagul se face din stomac de animal. Rânz§ de porcu, mai mund [se ziţe] ţmâru de porcu (Ba S) = rânză de porc, mai mult [se zice] ‘ţmâru’ de porc. 2. Rinichi [?] (Pi II). 3. Intestinul gros [?] (Pi I). Se lâie ţmaru (intestino retto) de porc, se-l osnazţ (Pi I 146) = se ia ‘ţmaru’ (intestinul gros) al porcului, se (îl) curăţă. ^ Cf. fale 1, rânza, stumig 1, tărbuh. ■ PL: cmâr (Fi C N M), ţmâr (Fi S), cmărure (Pe-Ne C), ţmări (Pi), pl. a.: ţmârurle. + cr. cmar. cmâru v. cmâr. emir v. smir. * V V V O V CQace v. cace. coarâ v. cora. coban (Pe-Ne S, Fi 1390 Şc), coban (Fo 202 S Sc L), ţobân (Pu, Pi I) s. m. 1. Păcurar, cioban. O vot§ o măie vut-a un fii'. Ie fost-a un ţobân (Pu I 28/1) = odată o mamă a avut un fiu. El a fost un păcurar. 2. Prost (Pi I). Sr Cf., ovcâr1 1, pastlr 1, pecurar, bedast 1, munlt 3. ■ PL: coban (Fi), cobani (Fo Sc L). coca (By), cokş [?] (Na II J) s. Candelabru. + ven. cioca, slov. coka. coclâ v. scoclâ. 42 cofşi creda cofşi (ALR II, Fi 1347 J) vb IV tr. (Şi în sintagma Cofţi cu cl'unu - Fi 1347 J) A ciuguli. Pul'i cofes yrozdi (ALR II N 1/230) = păsările ciugulesc strugurii). Cf. bodnţi, bori, picunî, sapă, şt'ofţi. cogle v. scogle. coicâ v. soikş. cokş v. coca. cokşi vb. IV itr. A piui. Pul'it'u cokţ (Fi 1366 J) = puiul piuie. <>- Cf. pioncgi, pivkţi, şt’iokţj, şt'ivkţi, sţipkgi, t'ipkţi. cora (Fi 881, 883, 884, 885 Sd, Da), corş (By,~Fi 881 N), ţorş (Ko N, Fi 881 S), coarâ (Ma) s. f. 1. Stăncuţă, cioacă (Corvus monedula) (Fi 881 Sd). 2. Cioroi (Corvus frugilegus) (Fi 883 Sd). 3. Cioară (Corvus corone) (Ma, Fi 883 Sd, Da). 4. Cioară vânătă (Corvus corone corvis) (Fi 884 Sd). 5. Cioară fumurie (Corvus corone corone) (Fi 885 Sd). S- Cf. dorina, t'âvca, t'âvkina, t'olîn. ■ PL: core (Fi Sd, Da), ţore (Fi S), doare (Ma). corav (Ko S, Fi 195 J), t'orav (Pe-Ne J N S, Ko J S, Fi 195 Sd, Da), t'orav (Pe-Ne B Q, ţorav (Fi 195 S), f.: t'orava (Pe-Ne B) adj. (Adesea substantivat) 1. Chior, orb de un ochi (Pe-Ne J, Fi 195 J Sd) (Şi în sintagma T'orav / corav pre ur ocl'u - Ko J / Ko S, t'orav pre un ocl'u — Pe-Ne N, ţorav pre un ocl'u - Fi 195 S). 2. Orb (Pe-Ne B C N, Fi 195 S). Orb şi t'orav se pote ziţe (Pe-Ne N) = se poate zice orb şi ‘t'orav’. ^ Cf. orb, slip, şkilast. corş v. 2ora. corina (Po J, Ko S, Da), t’orina (Fi 881 J), t'orinş (Ko 5), ţorina (Pi), ţorinş (Ca, Fi 883 S) s. f. 1. Cioară (Corvus corone) (Pi, Po, Ko S). 2. Stăncuţă, cioacă, cioară neagră de clopotniţă (Corvus monedula) (Fi 881 J). 3. (Dispreţuitor) Cioroi (Da), -y* Cf. cora, t'âvca, t'âvkina, t’olin. ■ PL: dorine. + cora + —ina. covel v. câvâl. creda (ALR II, Fi 1392, 1393 J) s. f. 1. Cireadă, turmă, târlă. creda de blâya (ALR IIN 2/319) = cireadă de vite. Mica creda (Fi 1393 J) = turmă mică 2. Herghelie. Creda de căV (ALR IIN 2/320) = herghelie (cireadă de cai). Cf. t'ăp 4. ■ PL: crede (Fi J). + cr. creda. 43 crenu cuda crenu v. ceren. crip v. cirip. cripne (Ko 1/61) s. Vas de lut. crncast v. cirncast. cuace v. câce. v r v v O v cuace v. cace. cuba, ţuba (Pe-Ne S) adj. f. (Despre oi) Cu urechile foarte scurte, ciulă. Cf. cubastţ. cubasta (Pe-Ne N), cubastş (Pe-Ne N) adj. f. Ciulă. Oie cubastq (Pe-Ne N) = oaie ciulă. Cf. cuba. cubastş v. cubasta. cubi (Da) vb. IV tr. A curăţa o ramură, a tăia. cuc (Fi 1848 J), t'uc (Na II, Pi, ALRIIN, Ca, Fi 812, 813 J, 1848 Sd), ţuc (Fi 812, 813, 1848 S) s. m. şi n. 1. Narcisă (Narcissus poeticus) (Fi 1848 J Sd). 2. Ştioi (Otus scops) (Fi 812 J Sd). 3. Cucuvea (Fi 813 J Sd). 4. Huhurez (ALR II N, 3/711 Ca). 5. Un fel de buhă (Pi). 6. Cuc (Na II). ■ PL m.: cucure (Fi J), t'ucure, t'uki (ALR II N), t'ut' (Ca), t'uc (Fi Şc Sd), f.: ţucure (Fi S), t'ucure (Fi Şc). + cr. cuk. cucl'gi (Ko) vb. IV tr. A săpa. Cumpiru cuci'ţi (Ko G) = a săpa cartofi. cucni (Pi, Ba N Sc, Ko Sd, Da), cuşni (Ko J C, Da), cusni (Pi I), ţusnf (Ko S), ţuţnl (Pu, Ko S), vb. IV refl. A se aşeza, a se pune jos. Cucnţ-te! (Ba N, Da), cucnţ (Ba Sc) = şezi! Noi n-am cuşnit su o topolţ (Ko Q = noi ne-am aşezat sub un plop. Vire la cela lăc si cusnit-a si cântăt-a (Pi 1/75 N) = vine la acel lac şi s-a aşezat şi a cântat. Iă-l' dăie cantrida ke neca se ţuţnţ (Pu I 10/19) = ea îi dă scaunul ca să se aşeze. ^ Cf. şedţ. ♦ cr. cucnuti se ‘a se aşeza pe vine, a se chirci’. cuda (By, We III, Ie, Pi, ALR II N, Ca, Pe-Ne B J N Sc, Ko J, Fi 75 J Sd, Ne-Ro J, Da), cudâ (Ma), cudş (Ga-Di, Mo, Ko Sd, Fi 75 N), ţuda (Fi 75 S), ţudş (Ge, Pu, Pi, Ga III, Pe-Ne N S, Ko S, Fi 131, 372 S), n.: cudo (Pi) adj, adv. (Invariabil) I. adj. 1. Mult. Se face vir cudâ (Ma) = se face mult vin. Cuda I cudâ omir (Ca / Ma) = mulţi oameni. Ie ştiut-a c-ăru cuda brec ân sud (Pi II/3 S) 44 cuda cuda = el a ştiut că au mulţi câini la judecătorie. Durgi t-a cuda cesta yovor (ALRIIN 3/783) = a durat mult această poveste. Cuda şoldi (Ko J, Pe-Ne J) = mulţi bani. Cuda nopţ (Ko J) = multe nopţi. Iuv§ cod meg ciia-i cuda narod (Pe-Ne N) = oriunde mă duc acolo e multă lume. Cuda oi am şi pl'erzut, vruri zâc (Pe-Ne N) = am şi pierdut multe oi, câteva zeci. An boşca crescu cuda iărbe (Fi 75 Sd) = în pădure cresc multe buruieni. Ţudş vrqme (Na I, Ge) = multă vreme. FiVa ţa de mănt'e ţud§ ost-a mai muşătş nego fil'a ţa de pocle câre vut-a mâia (Pe-Ne S) = fata dinainte a fost mult mai frumoasă decât cea de pe urmă pe care a avut-o mama. Âi drăg, guştş cuda (Pe-Ne B) = e scump, costă mult. Câsta fşta ântrebu cuda de iei' (ALR II N 6/1707, 1708) = pe această fată o cer mulţi inşi. Iă s-a vindut ier cuda grâu (Pe-Ne Se) = ea şi-a vândut ieri mult grâu. Cuda de iei' ce bives ân Jeiân şi ân Mune n-av putut ii lucră jos (ân Rica, Matul', Opatiie) cu veture (Ne-Ro J) = mulţi inşi ce trăiesc în Jeiăn şi în Mune n-au putut merge cu maşinile să lucreze jos (în Rieca, Opatia). Iuvgcod meg ciia-i cuda narod (Pe-Ne N) = oriunde mă duc acolo e nultă lume Me câce fost-a âmbarkeit cuda ân (Da) = tatâl meu a fost îmbarcat mulţi ani. Se face vir cudâ (Ma) = se face mult vin. Tâţi l-a furăt cuda blâga (Fi 93 Se) = hoţii i-au furat multe vite. Svoini fost-a ân Letăi cuda fecor (Fi 487 L) = cândva au fost în Letai mulţi copii. Cuda vrşme nu bevu lăptele de capra (Fi 372 7) = de mult timp nu beau lapte de capră. Cuda vyşme n-am mâstlt grozdile cu picorle (Fi 1239 Z) = mult timp nu am zdrobit strugurii cu picioarele. Cuda vrqme nu lucru ân fabrica (Fi 372 L) = de multă vreme nu lucrez în fabrică. Stât-a cud§ vrqme cu iâ (Mo 28 S) = a stat multă vreme cu ea. Ganeit-am cu cuda jenske (Da) = am vorbit cu multe femei. Cuda vote (ALR II), cudq vote (Ko C) = adesea, de multe ori. Me dore câpu cuda vote (ALR II N 5/1366) = mă doare capul adesea. Vet' cudq vrqme sâm nono (Fi 372 N) = de mult timp sunt bunic. An boskş crescu ţuda iărbe (Fi 75 S) = în pădure cresc multe ierburi (plante). Ie falit-a ţudq vrqme de căsq (Pu I 4/30) = el a lipsit multă vreme de acasă. Ân a foş bur ân, foşt-a ţudş trukine (Pe-Ne S) = anul trecut a fost an bun, a fost mult porumb. 45 cudâ cuf Ţudq lucru (Ko S) = mult lucru. Ie n-ă fost ţudg vrqme ân Suşneviţg c-a fost ân Merikq (Fi 147 S) = el n-a fost multă vreme în Suşnieviţa fiindcă a fost în America. 7udq fecor (Ko S) = mulţi copii. Ţudg scăndq (Pe-Ne N) = multe mese. Prevtu morş ţudg libri ţitţi (Fi 131 S) = preotul trebuie să citească multe cărţi. Cuda ân fost-a t'ă de câsa (Da) = mulţi ani a fost plecat de acasă. • Cuda fârbe (Fi 318 J, cuda colure (Fi 318 Sd) = pestriţ. II. adv. 1. Mult. Fratele mev misie ţudg (Ga III) = fratele meu cugetă mult. Nu-i cuda ke l-am vezut (Da) = nu-i mult de când l-am văzut. • Cuda vote (ALR II), cudg vote (Ko Q = adesea, de multe ori. Me dore câpu cuda vote (ALR II N 5/1366) = mă doare capul adesea. • 7udq l'e, l'e ţudş = îi e destul, are de ajuns. Petru ziţe lu Domnu: „ţudg l'e!!” (Pu 17/31)= Petru îi spune lui Dumnezeu: „are de ajuns!”. E ie ziţe: „cum l'e ţudq căn nu vrqse spuie” (Pu I 7/32) = şi el zice: cum are de ajuns când nu vrea să spună. 2. Mare lucru. Si ziţe Petru: „mistre, ma ţudg-l' făcut” (Pu I 14/3) = şi zice Petru: „maestre, dar mare lucru ai făcut”. 3. Târziu. Căn a fost cuda după podne (Ca) = când a fost târziu (mult) după masă. 4. (Substantivat) Mulţime (Ge). cudâ v. cuda. cudân (ALR IIN 5/1254), f.: cudna adj. îngâmfat, fudul, cudş v. cuda. cudesa (Da) Minune. cudf (By, We II, Ge, Pi, Ma, Ga-Di, Mo, Pe-Ne S, Ko J Sd, Da), ţudf (Ge, Ga III, Ko S) vb. IV refl. A se mira. Io me cudes de tlre (Da) = eu mă mir de tine. Omiri se cudes cân noi cuvintăm aşa rumunski (aii jeianski) Mo 165/10 -11)= oamenii se miră când noi vorbim aşa româneşte (sau jeieneşte). Cudg-se, cudit s-a (Pe-Ne S) = se miră, s-a mirat. Omiri s-av d-acă cudit (Ko J) = oamenii s-au mirat de aceea. a. Voie se toţ pre ie ţudiia (Ko S) = mereu se mirau toţi de el. Cudit aw (We II) = s-a mirat. + cr. cuditi se. cudina (Da) adv. Mult. ♦ cuda + -ina. cudna v. cudan. cuf (ALR II, Fi 172, 742, Da), cufu (ALI 1/13 S, Da) s. m. 1. Moţ (Da). Pul'u cu cufu (ALR II N 3/688) = pasăre cu moţ, 46 cufu cur pasăre, moţată. 2. Corn. Căcca cu cufu (Fi 742 Şc) = viperă-cu-com (Vipera ammodytes). 3. a) Şuviţă de păr (Da, Fi 172 C M Sc); b) Şuviţă, smoc de păr pe frunte (ALI1/13 S). Cf. cup 1, 2 a, berke. ■ PL: cuf (Fi C M), cufure (Fi Sc). cufu v. cuf. cunca s. f. (Fi 181 B Sc Şc T, Da), ţunkş (Pe-Ne S) s. f. 1. Ceafă (Fi 181 B Sc Şc T, Pe-Ne S). Ţunca, vârhu de cUâp e mojl'ani viru ţiia şă (Pe-Ne S) = ceafa, creştetul capului şi creierii vin aci aşa. 2. Partea de sus a capului, creştet (Da). Cf. căfa, cerbice 2. ■ PL: cunke. cuncârâlâc (Fi 860, 861 Q s. m. 1. Piţigoi, simţiavară (Parus major) (Fi 860 C). 2. Piţigoi albastru (Parus caeruleus) (Fi 861 Q. Cf. colarincit’, sindic, prevtiţ, zelencic. ■ PL: câncârâlţi. cup (ALR I 1/9 B, Ko C / Fi 172, 1410 J Sd, Da), ţup (Pu, Ko S, Fi 172 S) s. m. şi n. 1. Şuviţă de păr (Şi în sintagma Cup de per / peri (Ko C J, Fi 172 Z / L). 2. Smoc (Ko J) a) de păr (ALR I 1/9 B); b) de lână (In sintagma Cupu de lâra - Fi 1410 J Sd, ţup de lâr§ - Pu I 23/12). Pre ţela colăţ-a fost un ţup de lârq (Pu I 23/12) = pe acel par a fost un smoc de lână. Cf. cuf 3, cupit', pumân 2 b, şt'ap. ■ PL m.: cup (Fi Sd. Z), cupure (Fi J, Da), f.: cupure (Fi Sd), ţupure (Fi S), pi. a.: cupurle (Fi 1410 Z). ♦ cr. cup. cupit' (Fi 1410 N) s. m. Smoc. Cupit’ de lârş (Fi N) = smoc de lână. Cf. cup 2 b, şt'ap. ■ PL: cupit'. + cr. cupic. cur (Ma, By, Mi I,’ Pi, Mo, By, Ko B J, Fi 1038 C J N, Da), ţur (Ga IV, Ko B S, Fi 624, 1038 S), curu (ALI 5/457 J B), ţuru (Ge, ALI 5/457 S, Fi 624 S) s. m. şi n. 1. Ciur (Pi, Ma, Mo, By, Mi I, Ge, Fi 1038 C J N, Fi 1038 a S, ALI 5/457 B J S). Vezut-a ca şi prin cur (Mo 140 J) = a văzut ca prin ciur. Curu-i făcut caşi o sitniţa, mai măre nego sita za farira (Da) = ciuru-i făcut ca o sită, mai mare decât sita pentru făină. 2. Ciur pentru grâu şi alte bucate (Ga IV, Fi 1038 iS). [Curu-i] ca măre sita za yrâvu prositşi (Ko J) = [ciuru-i] sita cea mare pentru cernut grâul. Curu se ujeia za smricvile beri (Da) = ciurul se folosea la culesul boabelor de ienupăr. 3. a) Strecurătoare pentru supă sau paste făinoase. Ţuru za pâştş (Fi 624 S) = strecurătoare pentru paste făinoase; b) Vas de 47 curbâ cvârcâc formă semisferică, cu fundul găurit, folosit la scurgerea apei de pe macaroane, storcător (ALI 5/452 J). Cf. crielu, sitniţa 2 b, şcorlapăşta, ţidila b. ■ PLm.: cur (Ko J, Fi 1038 C), curure (Fi C 1938 J), f.: curure (Fi C), ţurure (Ko B S, Fi 1038 S). curbâ (Pi) s. f. Ciorbă. Şi tunce miie dăt-a din curbă (Pi II 69 Se) = şi atunci mi-a dat din ciorbă. curi vb. IV tr. A trece grăunţele prin ciur, a ciurui. Cur^-se (Pe-Ne 1964/201 J) = se ciuruieşte. Cf. procuri, sitniţşi. curu v. cur. cusni v. cucni. cuşni v. cucni. cuvarit' adj. Păzitor (în sintagma And'elit'u cuvarit’u - Da) = înger păzitor. + cf. cr andeo cuvar. cuvşi (Ko 1/125) vb. IV tr. A păstra, a păzi. cuvi vb. IV tr. A feri, a apăra. Ucodlâcu şcoda lucra, crisnicu cuva (Fi 113 J) = vârcolacul face rău, vrăjitorul bun apără. + cr. cuvati. cvârcâc (Fi 900, 923 J), cvârcic (Pa), cârcic (Ca), cârcâc (Fi 900 Sd, Da), cârcec (Mo I), ţvârcac (Ko J), ţârţâc (Fi 900 S) s. m. a) Greier (Cicada lyristes plebeia) (Pa, Ca, Fi 900 J Sd). Cârcecu se ăvde cân âi câd (Da) = greierele se aude când e cald. Ţvârcâcu cânta (Ko J) = greierul cântă; b) Greier de câmp (Liogrillus campestris) (Fi 923 J). Cf. şt'urâc. ■ PI.: cârcâc (Fi N Sc), ţârţki (Fi S), cvârcki (Fi J), cârcki (Fi N Sd), cârcit’ (Ca). + slov. crcek. 48 D d- v. dâ. dâ (Ma, By, Ao, Na II, We II, Ge, Ba, Pu, Ca, Pi, Ia, ALR II, Po B, Pe-Ne C J N Sc, Ko J Sd, Sâ-Fă, Fi 631 Z, Ne-Per NY, Da) vb. I. tr. şi refl. I. tr. 1. A da. Ie-l' dăie o triskţ priste căp (Pu I 26/29) = el îi dă o palmă peste cap. L-a dât o pogăţe de ţeldn si de zlâtg (Pu 112/7) = i-a dat o pogace de ţechini şi de aur. Nu mi-a nâjat dât (Ba J) = nu mi-a dat îndărăt. Muaia dăie luapte lu fecorit'u (ALR I 2/227 B) = mama dă lapte copilaşului. Mi-au dat samo deset lir (ALR II N 6/1796) = mi-au dat numai zece lire. Nu-ţ dauu cât ie neyru de ungl’e (ALR II 33/2190) = nu-ţi dau [nici] cât negru sub unghie. Vaca nu dăie lăpte (Po B) = vaca nu dă lapte. Procleta ca t§ măie, căra mie nu te dăie (Ia 19/31 N) = afurisita ta de mamă, care nu [mi] te dă mie. Lâptele stricât se dăie porcului (Pe-Ne J) = laptele stricat se dă la porc. Io porcilor dăvu mâncâ (Ko J) = eu dau de mâncare porcilor. Mai puţin de câta nu le dă, nu le vinde (Pe-Ne Sc) = [cu] mai puţin de atâta nu le da, nu le vinde. Ce jensca dăie omului şi porcului, că nu-i pl'erduto (Pe-Ne J) — ce dă femeia soţului şi porcului, aceea nu-i pierdut. Roba le măie am dăt urlţ fştine siromâşne (ALR II N 6/1591 - 1592) = rochia mamei am dat-o unei fete sărace. L-a dat cafelu b§ (Ko S) = i-a dat să bea cafea. Dât-am sapunu lu susedu (Da) = am dat vecinului sapa. Neca dăvu, neca dâii, neca dăie (ALR IIN 7/2208, Pe-Ne Q = să dau, să dai, să dea. Dg a celvq om ân scănd neca şqde! (Po J) -dă omului aceluia un scaun să şadă! Dq porcului mâncâ! (Pe-Ne J) = dă de mâncare porcului! Dq-m bătu! (Pe-Ne J) = dă-mi bâta! dâ dâ De-m mucă ke mne fome! (Pe-Ne N) = dă-mi să mănânc că mi-e foame! Dq-ne ţevă za veţeru! (Ko S) = dă-ne ceva de cină! Tu dq-m miie o şcutql (Pe-Ne N)= tu dă-mi mie un caş! Tot ren ve dă când vire nona ke sâmo iâ ăre cl'ucu de ârmâr (Fi 631 Z) = vă vom da tot când vine bunica fiindcă ea are cheia de la dulap. Şti, se l'e dăi păşta, se l'e dăi cărne, se l'e dăi viţe, aii se l'e dăi riba, marânca tot (Ne-Per NY) = ştii, dacă îi dai paste făinoase, dacă îi dai came, dacă îi dai [came de] viţel sau dacă îi dai peşte, mănâncă tot. Se-m davureţ pinez, voi ve dâ căsa (Ko B) = dacă îmi veţi da bani, vă voi da casa. • Dă âpa bia = a adăpa. Io dâvu blâyel'ei âpa bia (Po J) = eu adăp vitele. • Dă căle = a împărţi dinţii ferăstrăului. Cl'ucu de căle dâ (ALR II N 2/554) = dinţar pentru împărţit dinţii ferăstrăului (= cheia de a da calea) (ALR II N 2/554). • Da fuga = a înteţi fuga. Dăt-a fuga lu călu (Pu I 8a/14) = a înteţit fuga calului. • Dâ mes = a da drumul, a lăsa să plece, să meargă. Nu mi s-a bas dât mqre (Ko J, Da) = nu am vmt chiar să mă duc. N-ă dât mes (Sâ-Fă) = n-a lăsat să meargă, să plece. • Da mir = a lăsa în pace, a da pace. Nu dâie mir (Ca) = nu lasă în pace. • Dă şti = a da de ştire, a da de veste, a anunţa. Dăt-a sti lu zupănu (Pu I 23/9) = a dat de ştire primarului. Âţ pises şi-ţ davu şti, ke nopta nu poc durmi (Ia 21/39 J) = îţi scriu şi-ţi dau de ştire că noaptea nu pot dormi. Ve dâvu şti (Ca) = vă anunţ. Ie a dât şti ke ie ân cumpaniie (Ko J) = el a dat de veste că este în societate. • Dâ ţiţa (Fi 410 Se) = a alăpta. • Dâ (glâs) fărq (Ca) = a aduce la cunoştinţă publică. • Dă jos (Ko J) = a coborî. • Dâ jucă (Ia) = a lua la joc. Ie mire jucă n-a dât, cu âte s-a divertit (Ia 17/23 N) = el nu m-a luat la joc, s-a distrat cu altele. • Dâ nazat = a restitui, a da înapoi. Nu mi-a nazat turnăt [aii] dât (Ba J) = nu mi-a restituit [sau] dat înapoi. • Dâ pre sud (Ko J Sd) = a da în judecată. 2. A răsplăti. Neca Domnu dâie cum a făcut (Ca) = să-l răsplătească Dumnezeu după cum a făcut. 3. A vinde. Neca ribele dâie (Ca) = să vândă peştii. Mai puţin de câta nu le dă, nu le vinde (Pe-Ne Sc) = cu mai puţin de atâta nu le da, nu le vinde. 4. (Despre plante) A produce. II. refl. 1. A se da. Din câla lu omu bqt şi Domnu se 50 d-acâsa dafâra dâie la o bândg (Pi II 82, Mo 33) = din calea omului beat şi Dumnezeu se dă la o parte. 2. A se putea, a fi posibil. Că nu s-av dât zbrisţi (Ko J) = aceea nu s-a putut şterge. 3. A se duce, a se mişca, a se deplasa. Dg-te âncolo! (Ko J) = du-te încolo! 4. A se lăsa. Nu se dâie zbudî (Pu 120/10) = nu se lasă deşteptat. Nu te dă privări (Ca) = nu te lăsa înşelat. • Dă se pre = a) a se repezi, a se năpusti. S-av lupu dât pre feşnar (Ko J) = lupul s-a năpustit la pădurar; b) a se prăvăli. Lemnele s-av dât pre omir (Ko J) -lemnele s-au prăvălit peste oameni. • Dă se după (Ko J) = a fugi după. Dă se după cirevâ (Ko J) = a fugi după cineva. • Da vţra = a face legământ, a jura. Ş-av dât vgra şi besşda ke nu s-or laşa ni mort ni vii (Mo 27 S) = şi-au jurat şi şi-au dat cuvântul că nu se vor părăsi nici morţi, nici vii. ■ Ind. prez.: dăvu, dâii, dâie, daien, daieţ, dăvu (Pe-Ne N S, Ko J), [1,6]: dâu (Pe-Ne N). Imperf.: davgiam. (Pe-Ne N). Imperat.: dg! (Ba C L), de! (Mo, Fi). De-m roba lu preftu neca-m io mul'ăra spovides (Mo 112 J) = dă-mi haina preotului ca să-mi spovedesc eu soţia. De-m ţâptiru ke me poţeses (Fi 337 S) = dă-mi pieptenele ca să mă pieptăn. Cf. davgi. ♦ lat. dare. d-acâsa v. dacâsa. dacâsa, d-acâsa, de acâsa (Ko) adv. De acasă. Tot av mes dacâsa (Ko J) = toţi s-au dus de acasă. Noi an mes de câsş (Ko C) = noi ne-am dus de acasă. dacâ (Ma, ALR I), dâkş (By nu a găsit cuvântul la Na şi We, numai pe se) conj. Dacă. Dacă nâ omu murit io-m plâns (ALR I 2/294 B) = dacă mi-a murit bărbatul eu am plâns. Ân Jeien nono n-a avzlt, ni n-a rabit besqda dacâ (Ne-Ro J) = în Jeien bunicul n-a auzit, nici n-a folosit vorba ‘dacă’. Cf. se2 1. ♦ de + câ. dacordo (Da) adv. De acord. Dacordo cu tire (Da) = de acord cu tine. + ven. dacordo. dafâra || d-afara (ALR II), d-afâra (Ko J) adv. Dinafară, pe dinafară. [Pobilţ câsaj d-afara (ALR II 118/3798) = spoieşte (văruie) casa pe dinafară. Căra stvâr ie dinuntru şi d-afâra cosmâta? Văca când ie pode ân ştâla, pode afâra (Ko 362 J) = 51 d-afara damargţa care lucru e păros pe dinăuntru şi pe dinafară? Vaca (atunci) când e jumătate în grajd, jumătate afară. Cf. afâra. + de + afâra. d-afara v. dafâra. d-afâra v. dafâra. dai (Pu I, Ko B S). dai (Ca), imperat. [2] sg. a vb. da în formule de salut croate luate ca atare. Bog dai srit'u! (Pu I 5/18), dâi Bog srit'u (Ca) = noroc să dea Dumnezeu! • Ne dai Bog! (Ko B S) = a) să nu dea Dumnezeu!; b) nu da, Doamne!; c) ferească (-te, -ne), Dumnezeu! Ne dai Bog se rei spure! (Ko) = ferească-te Dumnezeu dacă vei spune, dâi v. dai. dajdevnâc (Fi 759, 760 J) s. m. Salamandră a) neagră (Salamandra atra) (Fi 759 J); b) cu pete (Salamandra maculata) (Fi 760 J). ^ Cf. guşter 2, mornâc. ■ PI.: dajdevnâc (Fi J). + cr. dazdevnjak. dâkş v. dacâ. dalecovidân (Fi 197 Sd) s. Prezbit. Cf. depârte 2, lârgo 2, lung 2. + cr. dalekoviden. dali vb. IV A dona, a da. Au zis ke morke ău sânje dalit (Sâ-Fă) = au zis că probabil pentru că a donat sânge. dalmatinaţ (Sâ-Fă), dalmatineţ (Da) s. m. Dalmaţian, din Dalmaţia. ■ PI- dalmatinţi + cr. dalmatinac. dalmatineţ v. dalmatinaţ. dalmatinsca v. dalmatinski. dalmatinsco v. dalmatinski. dalmatinski (Sâ-Fă), £: dalmatinsca (Sâ-Fă), n.: dalmatinsco (Sâ-Fă) adj. Dalmatin, dalmaţian. Dalmatinske pesme (Sâ-Fă) = cântece dalmaţiene. + cr. dalmatinski, -ska, -sko). dama (Sâ-Fă) s. f. Doamnă, damă: Mlade dame (Sâ-Fă) = doamne tinere. + cr. dama, ven., it. dama. damaraţa v. damargţa. damareaţa v. damargţa. damargaţa v. damargţa. damargţa (Pi, Ba GbNS Sc, ALRIIN, Pe-Ne C N S Sc, Ko S 52 damarşţa damarşţa Sd, Sâ-Fă, Fi 18 Sd, Da), damarşţş (Pu, By, Ge, Pu, Pi, Ba N S, Ca, Pe-Ne S, Ko B J N, Ca), damareţş (Fi 18 S), damaraţa (Ie), damareaţa (Fo 182, 186 J L Sc B), damareaţa (Fo 186 N), damareaţa (We I), dâmâreţa (ALRI 2/230 B, Pe-Ne Q, dâmârşţe (Pi), dâmarşţş (Pi), domarşţe (Pi), domarşţş (We II), demârşţâ (Pi), demârşţe (By, Na I), dâmâreaţa (We I, Fo 186 B L), dâmâreaţş (Na II), demâreaţâ (Ma), demreaţş (Na IIJ), domarşţa (Ba Sc, ALR IIN, Ia 20/25 N, Pe-Ne J, Ko J, Fi 18 L Sc, Da, Ne-Ro J), domareţş (Fi 18 S), domareiaţa (Fi 18 Z), dumarşţa (Pu), dimirşţâ (Ga III) s. f. (Folosit adesea adverbial). 1. Dimineaţă. (Fo 186 J Sd). Damargţa-l' iâ duţe pogăţa (Pu I 16/20) = dimineaţa ea-i duce pogacea. Burq damarqţq (Pe-Ne S) = bună dimineaţa. Ben zice, damarqţa cân s-â sculat, tu âmna din ăpa (Pe-Ne N) = bine zice, dimineaţa când s-a sculat, tu du-te după apă. Damaraţa lât-a sârpurle şi mes-a jni (Pe-Ne Sc) = dimineaţă a luat secerile şi s-a dus să secere. Domargţa me-mves (Pa) = dimineaţa mă îmbrac. Damaraţa / damarqţq răno (Ko S) = dimineaţă devreme. Săca damaraţa (Ko S) = fiecare dimineaţă. Domarqţa mrâzu cazut-a (Ia 20/35 B) = dimineaţă a căzut bruma. Se zice ke se cunoşte bura zi de la domarşţa (ALR II N 5/1470) = se zice că ziua bună se cunoaşte de dimineaţă. Bura domarqţa (Pe-Ne J) = bună dimineaţa. Ke cân mşje fil'a lucră domarşţa vo zăino vlă in sulă, na do cu curiiera acâsa, şi să (Pe-Ne J) = şi când merge fiica să lucreze, dimineaţa o ia împreună la şcoală, la două cu autobuzul acasă, şi aşa. Ier domarşţa av fos măra gl'âţa (Ne-Ro J) = ieri dimineaţă a fost gheaţă mare. • Âta domarşţa / damaraţa (Ko J / Pe-Ne C), ătq damargţq (Pu, Ko S) = a doua dimineaţă, în dimineaţa următoare. Âtq damarqţq-l' iâ duţe bota cu vir (Pu I 18/22) = a doua zi dimineaţa ea-i duce sticla cu vin. Âta damaraţa vinu svâţi ocoli devet, z%ţe ure din nevasta şi merg cu iâ la ojena (Pe-Ne Q = în dimineaţa următoare vin nuntaşii în jur de ora nouă, zece după mireasă şi se duc cu ea la mire. • Ân domarţţa / damareţ / dâmâreţ = dimineaţa, în timpul dimineţii. Io stâcnes focu-n dâmâreţ (Pe-Ne C) = eu aprind focul dimineaţa. Biveia fân frişco-n domareţ cân mejeian la blâga-n lug (Da) = era destul de rece dimineaţa când mergeam cu 53 damareţş dar vitele în luncă. • Do domarqţa (dodomarqţa) (Ko J) = mâine dimineaţă. Pâr la do domarqţa (Ko J) = până mâine dimineaţă. • Damarqţa mănt'e de vedq = dimineaţa în zori. Me ăsir tuliveia saca damarqţa mănt'e de vedq (Fi 1552 L) = măgarul meu răgea în fiecare dimineaţă în zori (înainte de a se face ziuă, înainte de a se vedea). 2. Mâine [?[ (Fo 182 S B L, corect: mâine dimineaţă). A Cf. do (do domarqţa), dodomarqţa, domarqţa. ■ Gen.-dat, sg. domarqţel'ei. ■ PI.: damareţ (Ko B N S, Fo 186 5), damarqţe (Ca), domarqţe (Ko J), pl. a. damareţile (Ko B N 5), domareăţele (Fo 186 J). + de + mâneaţă (lat. *manitia). damareţş v. damarşţa. damarşţş v. damarşţa. dan (Pi, Pe-Ne J, Da), dân (We II) s. Zi. (în formule oficiale croate ca dobar dan, pentru salutul istroromân bura zi (Pe-Ne J, Da), sudni dan (Da) = ziua judecăţii de apoi, şi cu unele numerale: pednaist dân (We II) = a cincisprezecea zi. *y* Cf. dân, zi. cr. dan. d-anca, de-nca (Ma), adv. De aici. daniţa (Pa, Fi 11 J, Da) s. Luceafărul de dimineaţă, Venus. Cf. iutarnâca, iutrina. + cr. danica. dapâ (By, Pi, Ba C Gb L N Sc, Ca, Ko S, Fi 1475 Sd, Da), dapâ (Ba C Gd), adapă (By, Na I, II), adâpa (Ma) vb. I. tr. A adăpa. Am gonit boii dapâ (Ba J) = am mânat boii la adăpat. Dapâ blăga (Da) = a adăpa vitele. Io dăpu blăga (Fi 1475 Sd) = ea adăp vitele. Neca dâpş căl'i (Ko 5) = să adape caii. A Cf. bg, dapavţi, napoii. ■ Ind. prez.: dăpu, dăpi, dâpg, dapăn. dapâţ, dăpu (Ko 5). + lat. adaquare. dapă v. dapâ. dapavgi vb. IV iter. A adăpa. Io dapaves blăga (Fi 1475 Z) = eu adap vitele. Io dapavesc văcile (Fi 1475 5) = eu adap vacile. Cf. bq 3, dapă, napoii. + dapâ +-vqi. dâr (By, Na II, Ge, Pi, Ca, Ko J, Sâ-Fă) s. m. 1. Dar, cadou (By, Na II, Ge, Ma, Pi, Ca, Ko, Sâ-Fă). Aduceţ âm vrun dâr (Ko J) = aduceţi-mi vreun cadou. 2. Premiu (Ca). ■ PL: dărure (Na II, Ge, Sâ-Fă). + v. sl. daru, cr. dar. dar (Ma) conj. Dar. Cf. ma. 54 dărui davno dărui (Ia, Ko J) vb. IV tr. A dărui. Rojiţe-am berit, frătelui am dăruit (Ia 18/28 J) = am cules floricele, le-am dat fratelui. 4 Cf. darvţi. 4 cr. darovati {darujem). darvşi (By, Ie, Ge, Pu, Pi) vb. IV tr. A dărui. Darvg-m-o (Pu I 16/30) = dăruieşte-mi-o. 4 Cf. dărui. 4 cr. darovati {darujem). dâsckţ v. dâsca. daskşi (Ca.) vb. IV tr. A trage de mânecă pe cineva, dasopra (Ca) prep. Deasupra, data (Da), dâta (Da) s. f. Dată. data v. data. datunce (Ba J, Ia J, Pe-Ne C J), d-atunce (Ko J) adv. După aceea, mai târziu. Datunce n-av ie pisgit (Ia 44/3 J) = după aceea el nu a (mai) scris. Datunce s-ăv iâle jos pus iuva-i ăstez selişta (Pe-Ne J) = după aceea ele s-au aşezat jos unde-i astăzi satul. Datunce despre fus se svq gl'emu de preje, ş-atunce pac se pletţ (Pe-Ne J) = după aceea de pe fus se face ghemul de tort, şi atunci se croşetează. Voi veri d-atunce [va zice] voi veri o mârva mai amânăt (Ko J) = voi veni ‘d-atunce’ [însemnează] voi veni puţin mai târziu. Şi d-atunce av jivlt ân zadovol'stva pâr la yod av murit (Ko 357 J) = şi după aceea au trăit mulţumiţi (în înţelegere) până când au murit. 4 Cf. apoi, pac, pocle. 4 lat. de + ad-tunce. d-atunce v. datunce. dâţia (ALR II N 3/907) s. f. Barieră la intrarea în oraş. 4 cr. dăcija ‘vamă, impozit’. davgi (Pu, Ko J Sd, Da) vb. IV tr., iter. 1. A da (în mod repetat). Lu s§ fil'e davţia tot ţa mai musăto si mai buro (Pu I 29/2) = fiicei sale îi dădea tot ce e mai frumos şi mai bun. Iărna blăyel'ei davţjm fir (Ko J) = iama dăm fân vitelor. Că-m davţit pul'ilor (Ko J) = ce am dat păsărilor. Băi la davţia lăpte suje lu feţori lu ţel'i cărl'i vut-a ţeva (Pe-Ne S) = doica dădea lapte să sugă copiilor acelora care au avut ceva (celor bogaţi). 2. A obişnui să dea. Când veriia vrun siromâh la ie ăl' davţia un sold, doi (Pu I 13/12) = când venea vreun sărac la el îi dădea un ban, doi. 4 Cf. dă. + dă + —vşj. davno (Sâ-Fă) adv. De mult (timp). 4 cr. davno. 55 dâdârni dâdârni vb. IV tr. A face semn (cu cotul), a înghionti. Cu cuvâtu l-au dâdârnlt (ALRII 2163) = i-a făcut semn cu cotul, l-a înghiontit. A Cf. dârcnl. dâhni (ALR IJ, Ga IV, Ko J, Pe-Ne J) vb. IV intr. şi tr. A mirosi. I. intr. Miie âm dâhnţ nuşte (ALR I 1/77 J) = mie îmi miroase ceva. Rojile fino dâhnes (Ko J) = florile miroase frumos. Cf. dâhni, dişi, podişi. ♦ cr. dahnuti. dâmareaţa v. damarşţa. dâmarţţş v. damarşţa. dâmâreaţş v. damarşţa. dâmâreţa v. damarşţa. dâmârţţe v. damarşţa. dâmbâc (Pa) s. Zgârci, scoabă cu care se curăţă dinăuntru muchiile la vasele mici. ♦ cr. dubac ‘daltă pentru cioplit’, dâmboco v. dimboc. dân (Ba J S, Pu, Ca, Ko J Sd, Da) s. Zi. (Numai precedat de numerale croate) Noi nu ren viri osn dân (Pul 21/8)= noi nu vom veni opt zile. Cetârnaist dân [dar] tota zia (Ba S) = cincisprezece ‘dân’ [dar] toată ‘zia’. Sedâmnâist dân (Ko S) = şaptesprezece zile. Dvaiset dân (Ko J) = douăzeci de zile. Saki osân dân (Ko B) = în fiecare a opta zi. Cine zile aii pet dân (Ko J Sd) = cinci zile sau‘pet dân’. Uri petnaist dân (Da) = vreo cincsprezece zile. • Na dân = cu ziua. La noi lucru tejâţi na dân (ALR II N 6/1828) = la noi lucrează salahorii cu ziua. Cf. dan, jurnâda, zi. + cr. cak. dân, st. dana. dârenf (ALR II 25/2163) A face semn (cu cotul), a înghionti [?]. ♦ cr. dreknuti ‘a striga, a ţipa, a răcni’. Cf. dâdârni. dârei (Ga IV) vb. IV intr. A fugi. Mâ dârcesc (Ga IV) = fug. dârcie (Ga IV) s. f. Un fel de spin. De dârcie se pote face burşgraie (Ga IV) = din ‘dârcie’ se poate face gard bun. Cf. rubidă. dârheei vb. IV intr. A tremura. Cf. tremură, stresi, tresi. dârjâcu (Pa) s. Coadă (la greblă). Cf. cosişte, dârjăla 1. dârjâla (Pi, Pa, Pe-Ne J, Fi 1021 J, Fo 147 B, Da), dârjâle (Pi 56 dârjâle dâsca S), dârjalâ (Ga IV) s. f. 1. Coadă la unele unelte (coasă, sapă, greblă, secure etc.). Dârjăla de secure nu-i grosâ (Ga IV) = coada securii nu-i groasă. Zlomit-s-a aii pribit dârjăla de secure, de lopăta (Pe-Ne J) = s-a frânt coada securii, a lopeţii. Dârjăla de săpun, de bât (Da) = coadă de sapă, de ciocan. 2. Mâner, mănuşă, la unele unelte (Pi, Pa). • Dârjăla [de] târlită (ALR II N 1/257, 258) = limba meliţei. • Pena cu dârjăla (Fo 147 B) = toc de scris. 4 Cf. cosişte, dârjăcu, mănig, pqna. ■ PI.: dârjale (Ga IV). 4 cr. drzalo. dârjâle v. dârjăla. dar java v. dârjâva. dârjâva (ALR II), dârjavş (Ca, Ko S), dârjava (Sâ-Fă) s. f. 1. Ţară (ALR II, Ca, Ko), Confinele de dârjâva (ALR IIN 3/888) = graniţele ţării. 2. Stat (Ca, Sâ-Fă). ■ PI.: dârjâve. 4 cr. drzava. dârjavş v. dârjâva. dârjâvna v. dârjâvni. dârjâvni (Sâ-Fă), f.: dârjâvna (Sâ-Fă), n.: darjâvno (Sâ-Fă) adj. De stat. Şula-i dârjâvna (Sâ-Fă) = şcoala-i de stat. 4 cr. drzavni, -na, -no. dârjâvno v. dârjâvni. dârjdenâc (Fi 1264 Z) s. f. Gaură în fundul butoiului. 4 Cf. rasei'a, şcul'e 1 b. ■ PI.: dârjdenăce. 4 cr. druzdenjak. dârla (ALR II N 3/865) s. f. Dâră lăsată în nisip de roţile carului, şleau. dârnul'a (Ba N) s. f. Coamă, fructul cornului. 4 Cf. drenul'a, corn2 2. 4 cr. dial. drnulja. dârsei (Ga IV, Da) vb. IV intr. 1. A freca. Uşa dârsş de talar, de pod (Da) = uşa (se) freacă de uşor, de podea. 2. A se da pe gheaţă fără patine. (Ga IV). 4 cr. drskati. dârşt' (Fi 850 J Sd, Da) s. m. Sturz mare (Turdus viscivorus). 4 Cf. brmarit', brinovea, cvic, drozdu, smnevarit', şcl'eket, şcl'ecavâţ, ţie. ■ PI- dârşt' (Fi Sd), dârşt'ure (Fi J). 4 cr. drsc. dârva (Sâ-Fă) s. n. Lemn. Aşâ ylevanţa-m ulojit de dărva (Sâ-Fă) = aşa am făcut bocşe de lemn. 4 Cf. debla 3, lemân 1, l%mna 1. ■ PI.: dârva. 4 cr. drvo. dârvena v. driven. dâsca (Pi, ALI 5/436 B, ALR II, Ko B J, Pe-Ne C N S, Sâ-Fă, Fi 57 de de 589 Sd, Da), dâskş (By, Pe-Ne N, Ko S, Fi 589 N S), dâske (Ge, Na II, Ca) s. f. 1. Scândură (Ca, Da). 2. Cârpător (ALI 5/436 B). Se pornişi pâra pre dâsca (ALRIIN 4/1056) = se soage pâinea pe cârpător. (Şi în sintagma Dâsca de noki misi - ALR II N 4/1053, dâsca pre câr§ se lucra pâra - Pe-Ne S, dâsca za pâra făce - Pe-Ne N). 3. Tocător. Dâsca de cărne rejl (ALR II N 4/1034) = scândura de tocat carnea. 4. Fund pentru mămăligă (Fi 589 Sd). 5. Punte făcută dintr-o scândură sau grindă (Pe-Ne 1964/205 C). Dâsca-i câşi scăndu, greda-i o Iţmna grosa oteşita (Pe-Ne C) = ‘dâsca’ e ca masa, ‘greda’ e un lemn gros cioplit. 6. Par la gardul de scânduri. 7. Cormană la plug (Pa, Pe-Ne J, Ne-Ro J). Pluyu âre lemeşu şi dăska, ruciţele şi vâryănu (Pe-Ne J) = plugul are fierul lat şi cormana, coamele şi grindeiul. 8) Cucură, scândura care răstoarnă brazda la plugul primitiv (Pa). • Dâsca de voz (Fi 952 J) = fundul carului. • Dâsca de delăc (ALR II N 2/556) = tălpig la scaunul de cuţitoiat. A Cf. cadăre 5, fund 1, yreda, punte, stup 2 a. ■ PI.: dâske (Pe-Ne N, Fi), dâşt (Ko J, Pe-Ne N), dâst (Ko B S ), dăşt (Ca). ♦ cr. daska. dâske v. dâsca. dâskş v. dâsca. de (Ma, By, Ge, Ie, Mi I, Pu, Pi, Ba J Sd, Mo, ALR I, ALR II, ALR IIN, Ba S, Po B, Ko J Sd, Pe-Ne C J N S, Ca, Sâ-Fă, Fi, Da), di (Pu, Ao, Ca, Pe-Ne S), d- (Pu, ALR I, ALR II, Ko, Pe-Ne J) prep., conj., interj., adv., loc. adv. 1.1. De (Pi, Ca). Ie târlţ inke mai t'ăro de frik§ (Pu I 5/26) = el fugea şi mai tare de frică. Mort de frikş (Da) = mort de frică. Facut-au do ure de căle e âmbâtit s-a pre o mul'şre (Pi II 14 S) = au făcut două ore de drum şi au întâlnit o femeie. Cârne de bo (Ba S) = came de bou. L-au acaţăt de după căp (ALR II N 5/1480) = l-a prins pe după cap. Cân sova vire prope de câsq cântă (Pe-Ne S) = când bufniţa vine să cânte aproape de casă. Ola de pemint (Sâ-Fă) = oală de pământ. Cl'ucu de fl'er (Da) = cheie de fier. Âmna acâsa d-aciia (ALR IIN 6/1622) = du-te acasă de aci. Căsta-i d-a mei' frăte, fil'a (Pe-Ne J) = aceasta-i de-a fratelui meu, fiica. 2. La. Iâ văvic misliia de ie si pletivşia biţva 58 de de (Pu I 10/4) = ea se gândea într-una la el şi împletea ciorapi. 3. De la. Io t-am scapulţit o votq de morte (Pu 120/15) = eu te-am scăpat o dată de la moarte. Jâjetele de picore (ALR II 33/2191) = degetele de la picioare. N-am nicad avzit de betâr omir (Ca) = nu am auzit niciodată de la oamenii bătrâni. Fecorit'u nu pote mâncă, samo suje de mâia (Pe-Ne J) = copilaşul nu poate mânca, numai suge de la mamă. Zem ie c-av ramâs de lăpte (Sâ-Fă) = zerul e ce a rămas de la lapte. 4. De sub (Şi în sintagma Di su). Nu-ţ dauu cât ie neyru de ungl'e (ALR II 33/2190) = nu-ţi dau [nici] cât e negru de sub unghie. Neyru de unyl’e (ALR II 33/2190) = negru de sub unghie. Di su vos (We II, Da) = de sub căruţă. Vikeit-a di su voz (Da) = a strigat de sub căruţă. 5. După. Cesta mladît' conosc de oblic (Pe-Ne Q = pe acest copil îl cunosc după figură. De ure trei pătru zile când se nabereă cela şcrelub, atunce se zmuntareă âm^muntâr (Pe-Ne J) = după vreo trei patru zile când se adună smântână aceea, atunci se bate în putinei. • De când = după ce. De când l-a zgrebit, lăt-a biţu (Pu I 5/6) = după ce l-a zgâriat, a luat biciul. 6. Pentru, pentru a..., ca să. A deţidşit de lâv-o [?] (corect lâ-\o) za mul’qre (Pu I 5/16) = a decis să o ia de nevastă. Am dosta fir de iărna (ALR II N 6/1812) = am destul fân pentru iarnă. Am vlât ân hlăpâţ de oile pâşte (ALR IIN 399) = am luat o slugă pentru a paşte oile. [Galira] zâce pre oşore de pul' spel'şi (Pa) = găina stă pe ouă pentru a scoate pui. De ur, de ât (Ca) = pentru unul, pentru altul. Zeru âş acâsa ducu de porc şi de b% majari (Pe-Ne J) = zerul şi-l duc acasă pentru porci şi chiar de băut. Noi mănt'e avut-am clup, ân căsa, de şedş (Pe-Ne J) = noi înainte am avut laviţă, în casă, pentru a şedea. Cepu de boţş (Pe-Ne N) = dop pentru sticlă. De cârbur Iqmnu ie bur săkile (Ko J) = pentru cărbuni e bun fiecare (oricare) lemn. Podu de fir (Sâ-Fă) = podul pentru fân. Nu m-â vrut nicur luă de durmi (Sâ-Fă) = nu a vrut nicunul să mă ia ca să dorm. Cesta cup de Igmne va fi de iărna (Sâ-Fă) = această grămadă de lemne va fi pentru iarnă. Capuz de kisei (Da) = varză pentru murat. 7. Despre. [Se zice] ujeru sâmo de blâgş; ţiţg, sâmo de mulgrq (Ba N) = [se zice] uger numai despre 59 de de vită; ţâţă, numai despre femeie. L-a spus tot de ie (Ca) = i-a spus tot despre el. Zi-m de ce cuvinţi (ALR II N 5/1395) = spune-mi despre ce vorbeşti. Mi-av zis de tote stvâr (ALR II N 5/1398) = mi-a spus despre toate lucrurile. Fl'ăre zicem de ăto, când se ra naprimer acaţă de nuştire pul'u aii lisiţa, aii l'epuru, aii cevă (Pe-Ne J) = fiare zicem despre altceva, când de exemplu se va prinde de către cineva pasărea, sau vulpea, sau iepurele, sau ceva. Cuvintâm de codru (Ko J) = vorbim despre pădure. De „volariţe“ şi ,,sopqle“ ştivu aii din cnige şi din şuia (Ne-Ro J) = despre „volariţe” şi „sopele” ştiu însă din cărţi şi de la şcoală. Nona şi nono av zis ke n-av avut besqda de om cârle are mai vise oi ân t'ăp (Ne-Ro J) = bunicii au spus că nu au avut [un] cuvânt pentru omul care are mai multe oi în turmă. De o jensca poredna se ziceia ke-i cai o striga (Da) = despre o femeie rea se zicea că e ca o vrăjitoare. Âm aflăt de zdila (Sâ-Fă) = am aflat despre oala de pământ. • Cuvintă de niş (ALR II 29) = a flecări (a vorbi despre nimic). 8. (Precedând numerale) A, la. Iă-i măie de trei fii' (ALR II N 6/1840) = ea e mamă a trei copii. 9. Din. Dq-m de mqre (ALR II N 4/1813) = dă-mi din mere. Se spravq rodvina si priiătel'i de părte lu ozena (Pu I 40/8) = se adună rudele şi prietenii din partea mirelui. Mai boyăt om de-a nostra selişte (ALR II N 6/1614) = omul cel mai bogat din satul nostru. A tu te domisleş c-ai spus ke ver da po de ce tu avuri? (Mo 137 J) = oare tu îţi dai seama ce ai spus că vei da jumătate din ce vei avea? Ie tala un bob de barbuţq e de băfi (Mo 87 B) = el taie un pic din barbă şi din mustaţă. Facut-a pâra de bâlega câre fâţe vâca (Pe-Ne S) = a făcut pâine din balega pe care o face vaca. Mâia făce căş de lâpte (Sâ-Fă) = mama face caş din lapte. De mil'ăr devetsto pedeset i şeste (Da) = din o mie nouă sute patruzeci şi şase. 10. în. Născut âi de măiu (Ba N) = e născut în [luna] mai. Io sâm făcut de ănu zqţilq (Pe-Ne S) = eu sunt născut în anul al zecelea (1910). De mâi miseţ (Ko Sc) = în luna mai. 11. Dintre. Ur de noi morqin ii ân sâmân (ALR II N 4/1844) = unul dintre noi trebuie să mergem la târg. Lu zqţe de iei' tal'ât-a câpu (Pu 19/17)= la zece dintre ei le-a tăiat capul. Nicur de voi nu 60 de de veţ veri cu mire (ALR II N 6/1762) = niciunul dintre voi nu veţi veni cu mine. Cuda de iei' (ALR II N 6/1708) = mulţi dintre ei. Ânsora-te după urq de noi do! (Mo 28 S) = însoară-te cu una dintre noi două! 12. Decât. Io-i mai bire [ivi] de tire şi de iei' doi (Pu I 16/7) = eu voi [trăi] mai bine decât tine şi decât ei doi. Mai betâr de tire (Ma) = mai bătân decât tine. Maimun [?] betâr de tire, maimunt [?] grump de tire (Ge) = mult mai bătrân decât tine, mult mai urât decât tine. Mai mic de mire (Pi) = mai mic decât mine. Voi ste mai betâr de mire (ALR 12/202 B) = dumneavoastră sunteţi mai bătrân decât mine. Căsta mul'âre ie o mârva mai betâra de mire (ALR I 2/203 J) = această femeie e puţin mai bătrână decât mine. Nu-i pre lume mai bogătş de iâ (Ca) = nue pe lume mai bogată decât ea. Io sâm mai tare de voi (Pe-Ne N) = eu sunt mai tare decât voi. Iâ-i mai sşgave de ie (Ko S) = ea e mai vicleană decât el. Mai măre de ie (Ko J) = mai mare decât el. Tu sti mai studş. de mire (Ko B) = tu eşti mai învăţat decât mine. Beien ăpa câ-i mai săre de vir (Fi 455 B) = bem apă că-i mai sănătoasă decât vinul. Bâta-i mai mica de pucu (Da) = balta e mai mică decât lacul. 13. Din cauză de, din cauza. Nu pote rent'e de yodina (Ko J) = nu mai poate din cauza ploii. M-a durut uri do trei zile dinţi, pa mn-a fost groş obrâzu de dinţ (Pe-Ne S) = m-au durut vreo două trei zile dinţii şi mi-a fost umflat obrazul din cauza dinţilor. Vrur şi bluiă, hiteă fără, de piiănstva (Pe-Ne C) = careva şi voma, arunca afară, din cauza beţiei. 14. Cu. Şi ţ-or spure ţ-or de cozş fâţe (Pu I 3/4) = şi îţi vor spune ce vor face cu pielea. N-a stiuut ce ie făce de vâca (Pi II/l S) = n-a ştiut ce face el cu vaca. Ce l'-am io făcut, ke a ie de mire aşa lucrat? (Mo 140 J) = ce i-am făcut eu, că el a făcut aşa cu mine? F§ cegod ver de mire! (Mo 155 J) = fă orice vrei cu mine! N-âm stât bire de sâr (Ca) = n-am stat bine cu sănătatea. Ie n-ă [fost faşlst ke ie av ţirut d-a sel nărod (Pe-Ne J) = el nu a fost fascist fiindcă el a ţinut cu poporul său. De cât ie mai mărie carele? (Ko J) = cu cât e mai mare câinele. 15. (Urmat de infinitiv) A, să. A deţidţit de lă-vo za mul'%re (Pu I 6/16) = a decis să o ia de soţie. Nanca bur nu-sti de 61 de de poidi-me (Pu 2/33) = nici [de atâta] nu eşti bun, să mă mănânci. 16. (Formează genitivul). Al, a lui. An crăiu de câse (We II) = la capătul casei. Ân iirima de vqra (Mi I) = în inima verii. Când a verit la usa de stâlq (Pu I 23/2) = când a ajuns la uşa grajdului. Doike de tq fil'q (Mo 54 S) = ţâţele fiicei tale. Căia d-a meu hlâpâţ (6/1573) = tatăl slugii mele. Jivina de Ânina (ALR II N 6/1601) = Ion al Anei. Boia de sveti Valentin (ALR I 1/143 B, Fi 157 B) = Boala sfântului Valentin (epilepsie). Mârina de Iivanca (ALR II N 6/1602) = Marina a Anei. Ân mlseţu de april (Ko J) = în luna (lui) aprilie. Tlăs de mica diţa (Ko J) = glas de copil mic, glasul unui copil mic. Se sqmira ân pârve zile de april (Ko 1/153) = se seamănă în primele zile ale lui aprilie. De o bândq si de ătq de umqr (Ko S) = de o parte şi de alta a umărului. Cmetu-i gospodăru de un grunet (Da) = ‘cmetu’ este proprietarul unui teren agricol. II. conj. 1. Căci. Cume, Iq tu mire, de tq mul'qre-i dosta bogătq (Pu I 10/23) = cumetre, ia-mă tu pe mine, căci soţia ta e destul de bogată. 2. Fiindcă. De nu l-ai nigdar niş tremes: vâl'e moresti t'ă ii câtra iâ (Pu I 12/6) = fiindcă nu i-ai trimis nimic niciodată: trebuie să te duci imediat la ea. 3. Ca să. Lucraveit-a de mecânic pre brodure (Da) = a lucrat ca mecanic pe vapoare Nu m-a vrut nicur lâ de durmi (Sâ-Fă) = n-a vrut să mă ia nimeni ca să dorm. III. interj. Iată. Otarq-te, otarq, de âi âpq za spelâ-te (Pu I 30/6) = curăţă-te, curăţă, iată este apă să te speli. IV. adv. 1. Ca. Ţela mai betâru neca se-nmqste de zenskq (Pu I 19/24) = cel mai bărân să se îmbrace ca femeie. Me câce de mornăr dijerteit-a-n Merike (Da) = tatăl meu ca marinar a dezertat în America. 2. Doar. D-ai tu miie zis ke ţe te rei tu lu un tăt lasă privări (Pu 1 6/81) = doar mi-ai spus că te vei lăsa păcălit de un hoţ. 3. Atunci. Ben, cân nu meri cu mire ... de ţi se rq vedq nqgrq ântru ocl'i ca si corbu (Pu 118/45) = bine, dacă nu mergi cu mine ... atunci vei vedea negru înaintea ochilor, ca şi corbul. 4. Decât. Io-i mai bire [jivi] de tire şi de iei' doi (Pu I 16/7) = eu voi [trăi] mai bine decât tine şi decât ei doi. 5. Chiar. Ia ia, sine moi, de mn-a şi pre păt pocapeit (Da) = da, da, fiul meu, chiar mi-a şi plouat pe pat. • De după = pe după. 62 de acâsa debul L-au acaţăt de după căp (ALR II N 5/1480) = l-a prins pe după cap. • De mânt'e = dinainte, dintâi. • De pocle = de după, din urmă. Fii'a ţa de mânt'e ţudq ost-a mai muşâtg neg o fii'a ţa de pocle (Pe-Ne S) = fata dintâi a fost mult mai frumoasă decât cea de pe urmă. • De tot = de tot, din cale afară de, foarte. Nostra feta ie de tot muşăta. şi bura (ALR I 2/245 J) = fata noastră e din cale afară de frumoasă şi de bună. Cf. de la 1 - 3. ♦ lat. de. de acâsa v. dacâsa. debeli (Ba J S, ALR II, Pe-Ne J) vb. IV tr. şi refl. I. tr. A îngrăşa. Neca debelş (ALR IIN 2045) = să îngraşe. II. refl. A se îngrăşa. Pac s-av debelit (Pe-Ne 1964/205 J) = apoi s-au îngrăşat. + cr. debljati. debla (Da), deblş (Pu, Pi, Mo, Ko S, Pe-Ne S, Ga-Di), dgblg (Ca), deblâ (Pi) s. f. 1. Copac. Facut-a-v debla nerastî si lasât-a-v ţesta pul' pre ia (Pu I 4/86) = au făcut să crească copacul şi au lăsat pasărea ceea pe el. Căvtâ ânro deblâ vârde sire (Pi II 62/27 N) = se uită într-un arbore deasupra sa. 2. Pom. Hruşva nu câde lărgo de debl§ (Mo 26 ■ Cf. dalecovidân, lârgo 2, lung 2. ♦ de + parte (lat. de +pars, -tis). 69 departe descuraigit departe v. departe. dipendi vb. III intr. A depinde. Dipendţ din ce se va dogodi (Da) = depinde de ce se va întâmpla. depojitei (Da) vb. IV tr. A depune, a depozita. Depojitei pinez ân bănea (Da) = a depune bani în bancă. ♦ it. depositare. depojito (Mo, Da), deposit (Pi) s. 1. Capelă în cimitir (Şi în sintagma Depojito-n ţimiter — Da). O vota-v un om murit şi l-au dus ân depojito, colq-n ţimiter (Mo 143 J)= odată a murit un om şi l-au dus în capelă, acolo-n cimitir. 2. Casa din cimitir (Pi). ♦ ven. depojito, it. deposito. deposit v. depojito. depoşte (Da) adv. Anume. ♦ it. apposta. deputât (ALRIIN 3/892) s. Deputat. ♦ cr. deputat, deri (Pu, Pi, Ca) vb. IV tr. 1. A jupui, a beli. N-ăv-o posnit, nego den (Pu I 8/45) = nu a pomit-o, ci a jupuit-o. 2. A tăia în bucăţi (Pi, Ca). ♦ cr. derati. derpoi v. dirapoi. derupoi v. dirapoi. desan v. desân. desaci v. deseci. desân (Pu, Pi, Ca, Da), desan (By, Ge), desni (Ca, Ko S, Da), desnile (Ko J), f.: desna (Pi, ALR II, Ca, Ko J, Da), desng (Pu, By, Ge, Ga-Di, Ko S), n: desno (Pu, ALR II, Ko S, Da) adj., adv. I. adj. 1. Drept. Desnile / desni picor (Ko J / Da) = piciorul drept. Desna mâra (ALR II 52/2167, Ko J) = mâna dreaptă. Va veri me gospodăr cu secura su desnq mâr (Pu I 5/24) = va veni stăpânul meu cu securea sub mâna dreaptă. II. adv. La dreapta (Ca, Ko). (Şi în sintagma - Na desno (Pi, ALR II, Ko S, Da). Ţin na desno (ALR II N 3/861) = ţin la dreapta. Mşre na desno (Da) = merge, se duce la dreapta. ■ PI. m.: desni, f.: desne. + cr. desen, desna. descarţgi (By, Na II, Ge) vb. IV tr. A descărca, descuraişit (Ga-Di) s. n. Descurajare, de seară v. desgra. descuraigit (Ga-Di) s. n. Descurajare. 70 deseci desperai deseci (Sâ-Fă), desaci (Sâ-Fă) vb. IV A desprinde, a despica. + cr. doseci (< do + seci). desţra (Pe-Ne J), desşrş (By, Na II), de seară (Ma) adv. Deseară. + de + seară, desşrş v. desşra. deset (By, Pi, ALRIIN, Ca, Ko J Sd, Pe-Ne J N, Fo 253 J) num. cârd. Zece. Devet deset (We II) = nouăzeci. Mi-au dat samo deset lir (ALR IIN 6/1796) = mi-a dat numai zece lire. Oile meyu scupa ân măi miseţ, do deset cvârnâri de oi (Pe-Ne J) = oile se împreună în luna mai, până la zece ‘cvârnâri’ (patru sute) de oi. Cf. zţce.+ cr. deset. deseta v. desetile. desetca (Sâ-Fă) s. f. Zeci(le). Samo cţle desetkile kemăm [?] hârvaţki (Sâ-Fă) = numai zecile le numim croăţeşte. ■ PI.: desetki. ♦ cr. desetka ‘zece’, deseti v. desetile. desetile (ALR II, Ko J Sd), deseti (Ge, Da), f.: deseta (Ko J Sd, Da) num. ord. (Şi precedat de art. a). A desetile (ALR II N 6/1791) = al zecelea. deset v. dvaiset. t deşi (Sâ-Fă) vb. IV tr. A aranja, a pune la punct, a rândui. Sakile a desit (Sâ-Fă) = fiecare a aranjat, a pus la punct. + cr. udesiti (se). desiderşi (By, Ie) vb. IV tr. A dori. + ven. dejiderar, it. desiderăre. desna v. desân. desnş v. desân. desnile v. desân. desno v. desân. desperai (By, We I, Ga-Di), deşperşi (Pi, Da), disperşi (Pu) vb. I intr. şi refl. 1. A dispera (By, We I, Ga-Di, Pu, Da). 2. A se mâhni (By, We I, Ga-Di, Pu). E ţesâru s-a-v t'ăro disper ţi t ke ... lui mul'ţre să musâtţ si k-a-v născut o simiie (Pu I 4/37) = şi împăratul s-a mâhnit foarte tare că ... soţia lui [e] atât de frumoasă şi că a născut o maimuţă. ♦ ven. desperâr, it. disperare, cr. desperaţi. 71 despergit desupra despergit (Ko), despergit (Ca), dispergit (Pu), f.: despergitg (Ko), despergitg (Ca) adj. Disperat, desnădăjduit, fără speranţă. Ie tunţe, tot disperat mes-a prin boskş ke va află vila (Pu I 6/20) = el atunci, de tot desnădăjduit, s-a dus prin pădure să afle zâna. Cf. deşperşit. ♦ part. lui dispergi, cr. desperatan -tna, -tno. despergitg v. despergit. desperiie (Mo, Ca), deşperie (By, We II), deşperiia (Pi, Da) s. f. Disperare, deznădejde. Şi de măre teşcoke (aii: desperiie) iâ s-a hitit ân pât (Mo 32 S) = şi de mare disperare ea s-a aruncat în pat. Cf. teşcoke. + cr. desperija. despre (By, Na II, Pi, ALR II N, Mo, Ia, Ca, Pe-Ne J, Ko J S, Sâ-Fă), dispre (By, Na II, We I, Pu, Pi, Ca, Da) prep. 1. De pe. Hitş despre tire tş iakştş (Pi II 78 N) = aruncă de pe tine jacheta ta. E ia, mârânca, despre fale a le mul'are (Mo 127 J) = şi ea mănâncă, de pe burta femeii. Coja despre coşehiţa de nuc (ALR II N 1/214) = pieliţa de pe miezul nucii. Pârve leamne despre pemînt se cl'şma doloyu (Pe-Ne J) = primul lemn de pe pământ se cheamă ‘doloyu’. Otârzes căma despre coje (Pa) = curăţ carnea de pe piele. Datunce despre fus se svş gl'emu de preje (Pe-Ne J) = după aceea de pe fus se face ghemul de tort. Cazut-a despre miza (Ko J) = a căzut de pe masă. Zdignş-m guba dispre căp (Pu I 30/13) = ridică-mi buretele de pe cap. Âv o hitit jos dispre ăsir (Pi II 48 S) = a aruncat-o jos de pe măgar. Cazut-a dispre crov (Da) = a căzut de pe acoperiş. 2. De prin. Dende dus-a căce [pinezij? Dispre lume (Mo 34 S) = de unde a adus tata [banii]? De prin lume. 3. Deasupra (Pi). ♦ de + (ân)se. despucgi v. deşputei. de starina (Da) loc. adv. în timpurile vechi, în trecut. destin (Ga III, Ko Elem 167, Da) s. m. Destin. + it. destino, ven. destin, cr. dial. destin. destra v. destru. t destru v. destru. * de supra v. desupra. desupra (Mo, Pi, Pa, Pe-Ne J, Ko J), desuprg (Pi, Ko S), de 72 desuprş deşperiia supra (Da) adv. 1. Deasupra, peste (Pa, Ko). Desupra cosmatu, de jos cosmatu e ân pode mihuru [ocl'u] (Mo 145 J) = deasupra părosul, dedesubt părosul şi la mijloc băşica [ochiul]. E desupra pac a cu foc zayârnit şi aşâ s-av pâra cocut (Ko 351 J) = şi deasupra a acoperit cu foc şi aşa s-a copt pâinea. Purem pemint desupra (Pa) = punem pământ deasupra. De supra de crov (Da) = deasupra acoperişului. Tal'ăt-a ielva şi facut-a şcrinâ desuprq (Pi II 75 N) = a tăiat bradul şi a făcut sicriu şi linţoliu deasupra. 2. De deasupra, de sus (Pe-Ne J, Ko). Sândeţu desupra din câmerg l'-a vikşit neca-l bire băt'e (Pi II 3 S) = judecătorul de deasupra, din cameră, i-a strigat să-l bată bine. Lâloca desupra (Pe-Ne J) = falca de deasupra, maxilarul superior. Cf. gorine, sus. + de + asupra (lat. de + ad + supra). desuprş v. desupra. deşârt (By, Na II, Pa, Pe-Ne J), deşărt (Fi 1546 J), £: deşârta (Pe-Ne J, Sâ-Fă), deşărta (Fi 1545 J), deşartă (Ga IV) adj. 1. Gol. Vozu vire deşârt (Pe-Ne J) = carul vine gol. Deşărt mţje ânuntru, pl'ir afăra = cl'ucu de fir (Pe-Ne J) = gol intră, plin [iese] afară (cârligul de fân). 2. (Despre fructe) Sec, fără miez. Deşărt nuc (Fi 1546 J) = nucă seacă. Deşărta l'uspina (Fi 1645 J) = nucă fără miez [coajă goală]. 3. (Despre roata unei maşini) Dezumflată (golită de aer). Colele camionului âs deşărte (Pe-Ne J) = roţile camionului sunt dezumflate (goale). 4. (Despre localităţi) Pustiu, gol, nelocuit. Şi acâta ke-i deşărta selişta (Fi 89 J) =şi atât că-i pustiu satul. 5. (Despre animale) Flămând. Câlu n-av ros, e flamund, deşărt (Pe-Ne J) - calul nu a mâncat, e flămând. ■ PI. £: deşărte (Pe-Ne J, Sâ-Fă). ♦ lat. desertus {-a, -um). deşcrivei (Ko) vb. IV tr. A descrie. ♦ ven. descriver, descrivi, it. descrivere. descrivi (Ko 5) vb. IV tr. A descrie, deşperei v. desperei. deşpereite v. despereit. deşperie v. desperiie. deşperiia v. desperiie. 73 deşpet deşturbşi deşpet (Da) s. m. Ciudă. Za deşpet (Da) = în ciudă. Fâce deşpeti (Da) = face în ciudă, tachinează. ■ PI.: deşpeti. + cr. deşpet, ven. despeto, it. dispetto. deşpulşi (Ma) vb. IV tr. A despuia. Io-m scutât se nu vrur vire cătra mire ke me deşpul'escu (Mo B) = eu am ascultat să nu vină careva la mine să mă despoaie. ♦ ven. despoiar. deşputşi (Pi), despucgi (By, Ge) vb. IV tr. A disputa. ♦ ven. disputăr, it. disputare, cr. disputaţi, disputaţi, desputati. deştârd (Fi, Da), f.: deştârda adj. 1. încăpăţânat (Da). 2. (Despre cal) Nărăvaş. Deştârd că (Fi 1537 M. Şc) = cal nărăvaş. Cf. poredân 2, târdoglâv, zabit. + it. testardo. destinşi (Pi I) vb. IV tr. 1. A dedica, a aloca. 2. A petrece. Âta nopte tudi ie destinfit-l-a cale do ure nazat ciia (Pi II 63 N) = a doua noapte, de asemenea, el a petrecut iarăşi cele două ore aici. + ven. destinar, it. destinare, destra v. destru. t t deştrigşi (Pe-Ne N S) vb. IV tr. A distruge. Ie-l va deştrigţi (Pe-Ne S) = el îl va distruge. Voi deştrigşi oile, ke nu ştivu lucră câşu şi lâra o hitim t'ă ke n-âre cire torce. (Pe-Ne N) = voi distruge oile că nu ştiu face caşul şi lâna o aruncăm fiindcă n-are cine toarce, -y- Cf. distruil. + ven. distrujer, it. distruggere. destru (Ba J), destru (By, Ie), fi: deştra (Pe-Ne J, Fi 446 J), destra (Na II J), n.: deştro (Mo) adj., adv. I. adj. Frumos, plăcut. Destru fecor (Ba J) = băiat frumos. Cel'i din Mune ra rad a nostre jenske, ke la se deştre vedu (Mo 149 J) = cei din Mune iubesc fetele noastre fiindcă li se par frumoase. • Deştra feta (Fi 446 J) = ţărăncuţă, fată agreabilă de la ţară. II. adv. La dreapta, în dreapta, în partea dreaptă (Şi în sintagma La destra - Ie). Pa av deştro mes pocini (Mo 143 J) = apoi s-au dus în dreapta să se odihnească. Cf. fin, muşât. Cf. fain, fin, muşât. + cr. destar, -tra, ven., it. deştro. deştro v. destru. t * deşturbşi (Pe-Ne S), disturbşi (Ca) vb. IV tr. A deranja, a plictisi, a bate la cap. Nu t-ăm doi ăn de zile deşturbţit (Pe-Ne S) IA detal'i devesto = nu te-am deranjat doi ani de zile. Cf. şekgi. cr. desturbavati, ven. desturbar, it. disturbare. detal'i s. f. pl. Detalii. An a mg fotocopiia ... nu se vedu detal'i (Ne-Ro J) — în fotocopia mea ... nu nu se văd detalii. ♦ cr. detalj, it. dettaglio deţembâr (ALRM II N 2/608, Ko J, Fo 230 J), deţembâru (Ko Jt Fi *358 J), deţember (Pi, Pe 86 J, Sâ-Fă, Fo 230 J), decembru (Ga-Di), deţembre (By, Na II, Ne-Io S, Sâ-Fă), deţembrie (Sâ-Fă) s. Decembrie. N-a ploiît din deţembre (Ne-Io S) = nu a plouat din decembrie. Cf. bojicnăc. ♦ it., ven. dezembre, cr. decembar. deţembâru v. deţembâr. deţember v. deţembâr. deţembre v. deţembâr. deţembrie v. deţembâr. deţi v. de ciia. detia v. de ciia. * * deţidgi (Pu) vb. IV intr. şi refl. A (se) decide. A deţidgit de lâ-v-o za mul'gre (Pu I 6/16) = a decis să o ia de nevastă. Cf. odlânţi. ♦ it. decidere. deţimăl, £: deţimalna, decimale (Fi) adj. 1. Decimal. Peza deţimalna (Fi 1177 Sc). peza decimale (Fi 1174 Şc) = balanţă zecimală. 2. (Substantivat) Balanţă zecimală. Peza de deţimăl (Fi 1177 L) = greutate pentru balanţa zecimală. ♦ ven. decimal, it. decimale, cr. decimalni. deţimalna v. deţimăl. » » deţipei (Da) vb. IV tr. 1. A toca, a fărâma. 2. (fig.) A uita. Mi se vgde ke ie-i tot deţipgit, restuclt (Da) = mi se pare că el e fărâmat tot, spart. ♦ ven. dezipar, it. dissipare. de ur v. ur. de vâvâc v. vâvic. devş (Da) vb. IV intr. A trebui. Că devut-a de nopta fi (Da) = aceea trebuie să se fi întâmplat (să fi fost) noaptea. + it. dovere. devedeset v. devetdeset. devesto v. devetsto. 75 devet devoicita ♦ devet (Pu, By, Ao, Ge, We I II, Pi, Ga-Di, Pa, Pe-Ne C J N S, Ca, Ko J S, Sâ-Fă, Fo 252 J S N Sc B L, Da), devit (Fo 252 L) num. cârd. Nouă. In punto na devet miseţi iâ s-a obabît şi vut-a fil'u (Pu I 9/24) = exact la nouă luni ea a născut şi a avut un băiat. Devet deset i devet (We II) = nouăzeci şi nouă. Âta damargţa vihu svăţi ocoli devet, zgţe, ure din nevasta (Pe-Ne Q = în dimineaţa următoare vin nuntaşii în jur de ora nouă, zece, după mireasă. + cr. devet. deveta v. deveti. devetdeset (Pa, Pe 37 S, Pe-Ne J S), devedeset (Pu, Pe-Ne J, Ko J, Da, Fo 271 J S N Sc B L ), devedesiet (Pe 37 J) num. cârd. Nouăzeci. Io din ur gastiges devedeset si devet [ţeliţe] e tu inveţe-i tote (Pu I 14/11) = eu pentru una pedepsesc nouăzeci şi nouă [de albine], în schimb tu pe toate. Devet deset i devet (We II) = nouăzeci si nouă. + cr. devedeset. devetş v. deveti. deveti (Ko Sd, Da) devetile (Ge, Ko J), devetilş (ALR II), f.: devetş (Ko Sd), deveta (Ko J, Da) num. ord. (Uneori precedat de art. „a”) A deveti (ALR IIN 7/1790) = al nouălea. + cr. deveti. devetile v. deveti. devetilş v. deveti. devetnaist (ALR IIN 7/1766, Pe 19 / S), devetnâist (Pe-Ne S, Da) num. cârd. Nouăsprezece. + cr. devetnaest. devetnâist v. devetnaist. devetsprezşţi (Ge) num. cârd. Nouăsprezece. + devet + spre zece. devetsto (Pu, Ko J S), devet sto (Da), devesto (Ko J S) num. cârd. Nouă sute. ♦ cr. devetsto. devet sto v. devetsto. devetvotezşţi (Ge) num. cârd. Nouăzeci. + devet + vote + zece. devit v. devet. devoica v. divoica. devoiciţa (Sâ-Fă) s. f. Fetiţă, fetişcană. ■ PI.: devoiciţ. + cr. devojcica. 76 dezarmai digni dezarmai (Pi) vb. IV tr. A dezarma. L-a dezarmţit (Pi) = l-a dezarmat. dezşlâ (Ga IV) s. f. Ţinut, regiune. Vi se obicnţ dezola nostrţ? (Ga IV) = vă place regiunea noastră? dezlegă vb. (Ge) vb. I tr. 1. A dezlega. 2. A lăsa liber, Cf. razleya, rezlegâ. + lat. disligare. dezonorei (Ga-Di) vb. I tr. A dezonora. + it. disonorare. dezurâ v. degeră, di v. de. dialect v. diialect. diamănt (ALR II N 2/573), diiamant (Ko J) s. m. Diamant. ■ PI.: diiamanti (Ko). dibl'u v. diviu. dicoto (Ca) num. cârd. Optsprezece. + it. diciotto. did (By, Ge, Pi, Ba, By, Ga-Di, Mo, Ca, Fi 502 Şc Z, Pe-Ne N, Fo 32 B, Da)) s. m. 1. Bunic (Pi, Ga-Di, Ca, Fi 502 Şc Z). 2. Unchiaş (Ba, Ca). • Didu betâr (Ba Se) = unchiaş, om bătrân 3. Moş (Pi, Ga-Di, Ca). Ur did şi o babă siromăş n-a vut niş ăto nego dvanaist ove (Pi II 9 S) = un moş şi o babă săraci n-au avut nimic altceva decât douăsprezece ouă. Âniurbg-se pre un did (Pi II 77 N) = s-a întâlnit cu un moş. Âniurbăt-s-a pre un did betăr (Mo 42 S) = s-a întâlnit cu un moş bătrân. 4. Bătrân (Da). Cf. nono, căie 3. ■ PI.: did (Fi Z), diz (Pi, Ga-Di, Pi, Pe-Ne N, Fo 32 B), dizi (By, Fi Şc, Da), didi (By). + cr. dial. did. dietinstvo (Ko J) s. n. Copilărie. + cr. djetinjstvo. difendi (Da) vb. IV tr. A apăra. + it. difendere. diferente (Da) adj. Diferit, deosebit. + it. differente. diferenţa (Da), diferenţa (By, Ge, Pi,), diferenţă (Ma), diferinţâ (Ma, mai rar) s. f. Diferenţă. + ven. diferenza, cr. difereneija. diferenţă v. diferenţa. * * diferenţş v. diferenţa, diferinţâ v. diferenţa. digni (By, Ie, Ge, We II, Pu, Pi, Ga-Di, Pi, Mo, Ca, ALR I, ALR II, Pe-Ne S, Ko Sd), dvigi (Pe-Ne N), dviyni (ALR II, Ko J), dvigni 77 diialect dih§i (We IIJ, Ra, Ca) vb. I itr. şi refl. I. itr. 1. a) A ridica, a înălţa. Vezut-a jaba iuve se calu fareca pac a şi ia picoru dvignit (Ra) = a văzut broasca unde se potcoveşte calul şi a ridicat şi ea piciorul. Meg la misq, ma când prevtu pâra dignf io meg făre (Pu I 37/2) = mă duc la liturghie, dar când preotul înalţă pâinea, eu ies Ontrat l-a dignit âr-un vifor şi l-a hitit preste mare (Pi 11/39 S) = odată l-a ridicat într-un vifor şi l-a aruncat peste mare. Io m-am ânkilavlt cân am dignit peza (ALR I 1/137 B) = eu m-am vătămat (am făcut hernie) când am ridicat greutatea. E iei' a lu ăsiri dignit codele (Pe-Ne S) = şi ei au ridicat cozile măgarilor. Dvignes lesa (ALR II N 1/153) = ridic stavila. Dvignes cu tota forţa (ALR II 52/2298) = ridic cu toată puterea, îmi încord toate puterile. Dviges, pote se şi dignes (Pe-Ne N) = ‘dviges’ se poate [spune] şi ‘dignes’. Av cripu dviynlt despre pâre şi caftăt (Ko J) = a ridicat ţestul de pe pâine şi s-a uitat; b) A ridica, a prelua. L-a tremes ân Merica za digni nov brod (Da) = l-a trimis în America pentru a prelua un vapor nou. 2. A scula (Ga-Di). 3. A creşte (Da). 4. A duce. Voi ţie âpa digni, se ver tu mire buşni (Ia 17/24 N) = îţi voi duce apa dacă mă vei săruta. II. refl. A se urca. Şi ie se dignq ân cela hrăst (Mo 57 S) = şi el se urcă în stejarul acela. Cf. dvizl, zdigni. + cr. dignuti. dihgi (Pi I, ALR II, Ca, Ia, Ko J) vb. IV intr. 1. A respira, a sufla. Dihes (ALR II 36/2202) = respir. Pârla omu dih$, lucru nu fin$ (Ia 34/88 J) = până când omul suflă, nu isprăveşte lucrul. • Teşco dihţi = a) A gâfâi. Teşco dihes (ALR II 12/6896) = gâfâi; b) A geme. Teşco dihes (ALR II 11/6890) = gem. 2. A mirosi (Ca). ♦ cr. dial. dihati. dihu (ALR I 1/114 J) s. Astmă. cf. cr dihati ‘a respira’, dihtati ‘a respira greu’. + Postverbal după dihşi. diialect (Ne-Ro J), dialect (Sâ-Fă), diialet (Da) s. m. Dialect. Cesta a nostru dialect, ce-i rumunski (Sâ-Fă) = acest dialect al nostru, ce-i românesc. Anţeleg besgda buşni ke vo rabes când cuvintu ân cacavski diialect (Ne-Ro J) = înţeleg vorba ‘buşni’ că o folosesc când vorbesc în dialectul ceacavian. ^ Cf. diialet. ■ PI-dialecte. + cr. dialek(a)t, it. dialetto. 78 diialet dim diialet v. diialect. diiamant v. diamant. diiâvâl (Da) s. m. Diavol. ■ PI- diiăvâli, diiăvli. + it. diavolo. dija (Fi 697, 1482, 1503 J), dijş (Ca) s. f. 1. Vas pentru faină (Fi 697 J). 2. Vas de lemn în care se face brânză, găleată (Fi 1503 J). 3. Şiştar (Fi 1482 Z). 4. Doniţă (Ca). Cf. buriţa 5, lesniţa 2, pinăta 2. ■ PL: dije (Fi.), dij (Ca). dijarmo (Da) s. m. Dezarmare. Brodu mes-a-n dijarmo (Da) = vaporul a fost dezarmat. + it. disarmo. dijbarkei vb. IV refl. A debarca (din munca maritimă). ♦ dis + it. sbarcare. dijertei (Da) vb. IV intr. A dezerta. Me căce de mornăr dijerteit-a-n Merike (Da) = ca marinar tatăl meu a dezertat în America. + ven. dijertar, it. disertare, cr. dezertirati. dijguştei (Da) vb. IV refl. A se dezgusta. M-am dijguşteit de tot (Da) = m-am dezgustat de tot. + it. desgustare. dijinfetei (Da) vb. IV tr. A dezinfecta. La noi se ujeia dijinfetei cu oţet (Da) = la noi se obişnuia să se dezinfecteze cu oţet. dila v. de la. di la v. de la. dili (Pu, Pi, Ca, Pe-Ne J S, Ko J, Fi 557 N, 1158, 1344 S), deli (Pa, By, We I, Da) vb. IV tr. 1. A da, a împărţi, a distribui (Pa, We I, Ca). Iâ l'-a dilît sakile ân, docl-a viie fost, un stăr de grav (Pu I 36/2) = ea le-a dat în fiecare an, cât timp a fost vie (cât a trăit), câte o găleată de grâu. Dilit-a lu iăpş bonbon (Pi 11/73 N) = i-a dat iepei bomboane. Dilit-a vir şi ăto lu ţa măie şi fil'ile (Pe-Ne 1964/211 S) = a împărţit vin şi alte cele acelei mame şi fiicelor. Lu nostru musăt că dilit-ăn sămo mai bur oves (Fi 1158 S) = frumosului nostru cal i-am dat numai cel mai bun ovăz. Lu fqtu moreşti dili mai mund lăpte (Fi 557 N) = copilului trebuie să-i dai mai mult lapte. 2. A împrumuta (Pi). 3. A oferi (Ca). ^ Cf. podili. + cr. dijeliti ‘a împărţi’. dil'e (ALRIIN 1/134) s. Pat sub claia de fân. dim1 (By, Ge, Pi, Ga IV, ALI 5/421 J B S, ALR II, Ba, Mo, Ca, 79 dim dinu Ko J, Sâ-Fă, Da) s. Fum. Dimu de carbure ie negru t'ăro (Ga IV) = fumul de cărbune e foarte negru. Dim de pipa stâie sus (Ba J) — fum[ul] de pipă stă sus. Când io sâm la cărbur, când pales, totile dimu-n sus m^je (Mo 142 J) = când sunt eu la cărbuni, când ard, tot fumul merge în sus. Prin dîml'ac ieşivţ dimu (ALR II 278) = pe hom iese fumul. ■ PI.: dimure (Ca), pl. a.: dimurile (Ga IV). ♦ cr. dim. dim2 v. din. dimboc (Pi, Ca, ALI 5/472 B S, Fi 601 J Sd, Da), dimboki (Fi 601 Şc), dinboc (Pi), demboc (Ma, By, Pi Sd), f.: dimboca (Ca, Da), dimbokş (Ca), dembokş (Pi), dinboca (Pi), dembocâ (Ma), n: dimboco (Ga-Di, Ca, Ia, Ko J, Fi 1115 Sd, Da), dâmboco (Fi 1115 J) adj., adv. I. adj. Adânc. Dimboc pladân (Fi J), dimboc piiât (Fi Sd), piâtu I piiătu dimboc (ALI 5/472 B / Da), piatu ţela dimbocu (ALI 5/472 S) = farfurie adâncă. Apâ dimbocâ (Ma) = apă adâncă. S-a făcut măr a dinbocâ, lărga şi lungă (Pi II 36 S) = s-a făcut [o] mare adâncă, largă şi lungă. Ola dimboca (Da) = oală adâncă. II. adv. Adânc. Dimboco ară (Fi 1115 Sd), dimboco priori (Fi 1115 M), dâmboco zori (Fi 1115 J) = a ara adânc. • Ân dimboco = în adânc. Iirima âmn-ie lărgo ân dimboco, lura-i ân visoco (Ia 41/121 N) = inima mi-e departe în adânc, luna-i în înalt (în înălţime). Cf. afund. ■ Pl.: dimboş (Fi 601 Şc). + v. sl. dpmboc, cf. cr. dubok dimboca v. dimboc. dimboco v. dimboc. dimboke v. dimboc. dimboki v. dimboc. dimi (By, Ge, Pi, ALR II, Pa, Sâ-Fă, Da) vb IV tr., intr. şi refl. I. tr. 1. A fuma (By, Ge, Pa). Dimes un paket la zi. Nu-ntre câca dimes (Sâ-Fă) = fumez un pachet pe zi. Nu fumez în faţa tatii. 2. A afuma (Pi, Da). II. intr. A fumega. Dimnâcu dimţ (Da) = coşul fumegă. III. refl. A fumega. Fnoiu se dimeş (ALR II 129/3864) = gunoiul fumegă. Cf. fumă, fumşi, pipşi. + cr. dimiti (se) ‘a fuma, a scoate fum, a fumega’. 80 dimirgţâ din dimirşţâ v. damarţţa. diml'ac v. dimnac. diml'e (Ko J), dimie (ALRIJ), dimne (Pi, By, Ge), dimnele (ALI 1/60, 67 S) s. 1. Buric (ALI 1/60 S). 2. Carnea de sub buric (Pi). 3. Vintre (ALI 1/67 S). Me dore ân dimie (ALR I 1/43 J) = mă doare la vintre. 4. Hernie (Ko J). Sr Cf. boşe, buric, kila, pupâc. -f cr. dimlje. dimnicar s. m. Coşar. Să [?] se omârva-nveţavg va fi dimnicar, se vise, va fi prevt (Sâ-Fă) = dacă va învăţa puţin va fi coşar, dacă [va învăţa] mult, va fi preot. + cr. dimnicar. dimnac (Pu, By, Ge, Pi, Ga III, Ga IV, ALI 4/336 B, ALI 5/410 S, Fi 69 Sd, Da), diml'ac (Ca, ALI 4/336 J, Pe-Ne N, Ko J, Fi 569 JN Sc) s. m. 1. Horn, coş. Tâtu fâţe omu de slâmg si mul'g-l pre dimnac ân zdolu (Pu I 16/40) = hoţul face un om de paie şi-l sloboade la vale pe coş. Prin diml’ac ieşivţ dimu (ALR II278) = pe horn iese fumul. Scul'a de diml'ac (ALR II 129/3866) = gaura hornului. Dimnacu nostru e nov (Ga III) = hornul nostru e nou. 2. Deschizătură îngustă prin care iese fumul (ALI 5/410 S). Sr Cf. cămin, spaleta. ■ PL: diml'ac (Fi N Sc), diml'âcure (Ca), diml'ace (Pi, Ko J, Fi J), diml'aci (ALR II), dimnac (Ko B, Fi L M), dimnacur (Pi), dimnaţe (Ko B), dimnac (Fi Sd). + cr. dimnjak. dimne v. diml'e. dimnele v. diml'e. dimni (Pe-Ne S) adj. De dimie. • Dimni brageşi (Pe-Ne S) = cioareci (pantaloni de dimie). Dimnile brageşi âs şiroţ (Pe-Ne S) = cioarecii sunt largi. din (Ma, Pu, Pi, Mo, Ia, ALR II, Ko J, Pe-Ne C J, N S, Sâ-Fă, Da), di (Pa), dim (By, Pa) prep. 1. Din. Din copâc (We II) = din tufă. Din pucşe (Pi), dim pucşg (We II) = din puşcă. Dim bârsa (We II) = din sac. Si-l' ziţe din dimnac: cădu (Pu 12/10)= şi din coş îi zice [cineva]: cad. Din ocl'i suza-m căde şi l'irima-m ărde (Ia 25/69 J) = din ochi îmi cade lacrima şi inima-mi arde. Al' poşneă târli sânje din nâs (ALR II N 5/1368) = îi începea a curge sânge din nas. Te lăsu pozdravi din iirima a mg (Pe-Ne 81 din din 1964/211 J) = te salut din inima mea. Din cesta paeze (Sâ-Fă) = din acest ţinut. Io sâm din Costârcăn (Pe-Ne C) = eu sunt din Costârcean. Ie-i din Susneviţq (Ko S) = el e din Suşnieviţa. Măre vor veri oile jos dim vărh (Pa) = mâine vor coborî oile de la munte. Di niş (Pa) = din nimica. Io nu sâm din Suşneviţe (Da) = eu nu sunt din Suşnieviţa. • Din ascunsa (ALR II N 4//1062) = pe furiş. • Din câp (Ma, Da) = pe dinafară, din memorie. • Din ur = din cauza unuia / uneia, pentru unul / una. Io din ur gastiges devedeset si devet [ţeliţej e tu inveţe-i tote (Pu I 14/11) = eu pentru una pedepsesc nouăzeci şi nouă [de albine], în schimb tu pe toate. 2. De. Marele din tomna amănât nedres (Pa) = merele de toamnă se coc târziu. Din frica (Ko J) = de frică. • Din că = de aceea. Voi din că cuvintâţ cumva drugo (Sâ-Fă) = voi de aceea vorbiţi cumva altfel. • Din ce I ke I ţe (Ca, Da / Ie / Pu) = de ce, pentru ce. Din ce me oboideş? (ALR II N 5/1409) = de ce mă înconjuri? Dipendş din ce se va dogodl (Da) = depinde de ce se va întâmpla. A tu ştiii din ce nu casta hruşva rodş? (Ko 355 J) = oare tu ştii de ce nu rodeşte acest păr? Pac din ce acmo? (Sâ-Fă 101 J) = apoi de ce acum? Din ce nu ganţ cu mire? (Da) = de ce nu vorbeşte cu mine. Ver vedq din ţe-sm io mârşav (Pu I 31/3) = vei vedea de ce sunt eu slab. 3. După. Ie prikinit-a biţu si ziţe lu gospodâru ke mşre din ăt (Pu I 5/3) = el a frânt biciul şi zice stăpânului că se duce după altul. Mere din ie (Pi) = se duce după el. Tremqs-a din piţimorto neca vire câtra iei' (Pi II 47 S) = a trimis după gropar să vină la ei. Meg la pecu din pâre (Ca) = mă duc la brutar după pâine. Io am tire din ponave tremes (Mo 107 J) = eu te-am trimis pe tine după pătură. Din ăp% am ămnât (Ia 17/24 N) = m-am dus după apă. Âmnăt-am din preftu (Ko J) = m-am dus după preot. Tu âmng din oi! (Ko S) = tu du-te după oi! Din tire voi veri (Pe- Ko J) = după tine voi veri. Jenskele mergu din ăpq (Pe-Ne N) = femeile se duc după apă. Âta damarqţa vinu svăţi ocoli devet, zşţe ure din nevasta (Pe-Ne Q = în dimineaţa următoare vin nuntaşii în jur de ora nouă, zece după mireasă. Am mes io din plăca (Sâ-Fă) = m-am dus eu după plată. Mgre la Beca din ăpa (Da) = se 82 dinar dinsât duce la Beca după apă. 4. La. Mes-a din bicâr şi vindut-a tot boii (Pu I 22/17) = s-a dus la măcelar şi a vândut toţi boii. Atunca fii'a poşnit-a corăjna fi şi mgje din frăieru (Mo J) = atunci fiica a început să se bucure şi se duce la logodnic. Când âm cumparăru motorie, Âne, din tire voi veri (Pe-Ne J) = când îmi voi cumpăra motocicletă, Ană, la tine voi veni. 5. De la. Nu se vgde-l [ozena] veri cu svăt'a din frăiariţg (Pu I 20/11) = nu se vede [mirele] să vină cu nuntaşii de la logodnică. • Din de lărgo (Pu), din delărgo (Mo, Pe-Ne S) = de departe, din depărtare. Vezut-a ie din de lărgo crăl'u zâlostăn (Pu I 8 a/14) = el l-a văzut de departe pe împărat trist. Vezut-a ke vire din delărgo (Pe-Ne S) = a văzut că vine din depărtare. 6. Pentru, din cauză. Io din ur gastiggsc devedeset si devet (Pu I 14/11) = eu din cauza unuia pedepsesc noăzeci şi nouă. Din că ke nu vrgse (Da) = petru că nu vrea. 7. Cu. Mes-av câtra teii drăţ şi l'-a uţis toţ din pucşe (Pi 11/17 S) = s-a dus la acei draci şi i-a omorât pe toţi cu puşca. Hiteit-a din piştâla, din mitrăl'e (Da) = a tras cu pistolul, cu mitraliera. ^ Cf. delărgo, lărgo. + lat. de in. dinar (By, Ge, Pi, Ko J, Da) s. m. 1. Dinar (monedă). 2. Bani. Âre dinâri (Pi) = are bani. Ie av acaţât trei dinar (Ko J) = el a primit trei dinari. Kg ke n-av dat sacalvg doi dinar? (Ko J) = de ce nu a dat fiecăruia doi dinari? 3. (La pl., la jocul de cărţi) Culoare. ■ PI.: dinar (Ko), dinari (Pi, Da). ♦ cr. dinar, dinboc v. demboc. dinr- (Ko J) prep. 1. Dintru. Dinr-u crâi (Ko J) = dintr-un capăt. 2. De. Rascuţâ se dinr-o opinca (Ko J) = a se descălţa de o opincă. 3. După. Mes-av dinr-u bât (Ko J) = a mers după un baston. Neca ie poruneg dinr-a să cobiliţa (Ko J) = el să trimită vorbă după (să-i aducă) iapa sa. dinrent'e v. dirent'e. dins (By), fi: dinsa (By, Ie), adv. Aproape. • La dinsa uşe (Ie) = foarte aproape de uşă. + din + ânsul (lat. id ipsum). dinsa v. dins. dinsât (Ko J), fi: dinsâta (Ko J) adj. (Numai în sintagmele Ans 83 dinsâta dinte dinsăt, ănsa dinsâta) Singur-singurel. Ans dinsât, ânsa dinsâta (Ko J) = singur-singurel, singură-singurică. dinsâta v. dinsât. dint v. dinte. dinte (Ma, Ao, Ie, Pi, Ba J, ALR IJ, ALI 1/30 J, Pa, ALRII, Po J, Ca, Pe-Ne J, Ko J S, Sâ-Fă, Fi 1380 S, Fo 14 J, Da), dint (Ge, Pi, Ba Sd, Pe-Ne C N, Ko N S, Fi 1380 B N M, Fo 14 B N M, Da), dintu (ALI 1/29 B S) s. m. 1. Dinte. Ur dint, doi dint, tot dinţi (ALR I 1/29 B) = un dinte, doi dinţi, toţi dinţii. Dinţi mi-au utârnit (ALR II 16/6912) = mi s-au strepezit dinţii. Salbunu dintru pâre (Pa) şcâryl'ita sup dinţ (ALR II N 3/876) = nisipul din pâine scârţâie între dinţi. Scripes cu dinţi (ALR II 16/6918) = scrâşnesc din dinţi. Dintele-i âb, dinţi-s ăbi (Ko J) = dintele e alb, dinţii-s albi. Ân gur%-s dinţi (Ko S) = în gură-s dinţii. Me dore ur dint, â (Pe-Ne Q = mă doare un dinte, da. Me dor I doru doi dinţ (Pe-Ne N I C) = mă dor doi dinţi. Hârstei cu dinţi meru târd (Da) = a molfăi în dinţi mărul tare. • Dinţi di rente (Ko N, Da) = dinţii dinainte, incisivii. • Dinte de câre (ALR II N 6/1572) = canin. Dinţi de câre (ALR II 16/6921) = canini. • Far de ni un dinte (ALR I 1/69 J) = ştirb, (fără niciun dinte). • Far de dinţ (Fi 233) = ştirb (fără dinţi). Sâm far de dinţ ca şi brecu (Fi 233 B) = sunt ştirb ca şi câinele. • Cad$ pre dinţ = a cădea în nas. Pre dinţ am căzut (Pa) = am căzut în nas. • Tremură dinţi = a clănţăni dinţii. Dinţi tremuru de râce (ALR II 38) = clănţăne dinţii de frig. • Retki dinţ (ALR I, Pe-Ne C N) = strungăreaţă (dinţi rari). Âre retki dinţ (ALR I 1/31 B) = are strungăreaţă (dinţi rari). 2. Colţi (Fi 1380 J B N M S). Cel'i măr dinţ (Pa) = colţi (de mistreţ). Dinţi de brâna (ALR II N 1/37) = colţi la grapă. Zubătca, de lemna şi cu dinţi de fl'er (Po J) = grapa, de lemn şi cu colţii (dinţii) de fier. 3. a) Măsea. Hnilu, şupl'u dinte (Pa) = măsea stricată, găurită, găunoasă. • Dintele / dintu de pâminte (ALR II 16/6922 / Da) = măseaua de minte; b) Măsea la roata morii. • Cola cu dinţ (Pa) = roata cu măsele. «v- Cf. dint, cutnac. ■ Arţ.: dintele (Ko J S), dintu (ALI 1/29 B S, Pe-Ne N, Ko N S). ■ PI: dinţ (Pe-Ne C N, Ca, Ko J 84 dintişta diploma N S, ALI 1/29 BJS, Sâ-Fă, Fo J Sd), dint (ALR I 1/29 B), pl. a.: dinţi (Ga III, ALR I 1/29 B, ALR II, Ko J N S, Fo 14 J). ♦ lat. dens, dentis. dintişta (Da) s. m. Dentist. + it. dentista. dintre (Ko S, Sâ-Fă) prep. 1. De la, din. Când âv dintre oste scaparţit (Sâ-Fă) = când au scăpat din armată. 2. înainte de. Ie scapât-a dintre ploie (Ko S) = el a fugit înainte de ploaie. 3. Dintre (Sâ-Fă). + de + ântre. dintru (Pi, ALR II N, Ia, Ko, Sâ-Fă), di-ntru (Da) prep. 1. Din. Salbunu dintru pâre şcăryl'ita sup dinţ (ALR II N 4/1069) = nisipul din pâine scârţâie între dinţi. Zberi dintru cârbur (Ko J) = a alege din cărbuni. Zvadi dintru I di-ntru ţeruşe (Ko S / Da) = a scoate din cenuşă. Dintru ăpa ce se isparvg din slive vire rakiia (Sâ-Fă) = din apa ce se evaporă din prune, vine (= se face) rachiul. 2. Dintre. Mâia a tune cl'emăt nev^sta-ş dintru brăt’e dinuntru (Ia 45/8 N) — mama şi-a chemat atunci nora dintre nuntaşii dinăuntru. 3. De dinainte. Lât-a dintru brec firu, pus l-a ântru âsir (Pi 11/78 5) = a luat fânul de dinaintea câinelui, l-a pus înaintea măgarului. Fuji di-ntru turti (Da) = fugi dinaintea turcilor. + de + ântru. di-ntru v. dintru, dintu v. dinte. dinuntru (Pu, ALI 3/216 B, ALR II, Ia, Ko), denuntru (ALI 3/216 J) adv. Dinăuntru. Amna-n câsa şi căvt[a] cire vikg dinuntru (ALR II N 5/1498) = du-te în casă şi vezi cine zbiară dinăuntru. Mâia a tune cl'emăt nevţsta-ş dintru brăt'e dinuntru (Ia 45/8 N) = mama atunci şi-a chemat nora dintre nuntaşii dinăuntru. Căra stvâr ie dinuntru şi d-afăra cosmăta? Văca când ie pode ân ştâla, pode afara (Ko 362 J) = care lucru e pe dinăuntru şi pe dinafară păros? Vaca [atunci] când e jumătate în grajd, jumătate afară. Jepu denuntru / dinuntru (ALI 3/216 J B) = buzunarul dinăuntru [al hainei]. + de + ânuntru. dinrent'e v. dirent’e. dine (Ne-Io S) s. Pepene galben. + cr. dinja. diploma (Sâ-Fă) s. f. Diplomă. ■ Pl.: diplome. + cr. diploma. 85 dir direto dir (Ca) prep. Din. dirâca (Da, Fi) s. f. 1. Spin (Da). 2. Mur (Da). 3. Tufiş (Da). • Pitomna dirâca (Fi 1777 C M Z) (Robinia pseudoacacia) = salcâm. ♦ cr. diraka ‘mur’ (Rubus fructicosus). dirâke (ALI 3/232 S, Da), tirâke (ALI 3/232 B J) s. f. pl. Bretele. Dirâkele ce iiru brageşile sus (Da) = bretelele ce ţin pantalonii sus. dirapoi (Ma, Ge, Pu, Pi, Ca, Pe-Ne C, Ko S, Sâ-Fă, Da), dirapon (Pe-Ne Sc), derupoi (Ga IV, Po J, Pe-Ne J), derpoi (By) adv. 1. Dinapoi, din spate, dindărăt. Ma namesto trupi-v-o din rent'e, se morţ trupi-v-o dirapoi (Pu I 32/1) = dar în loc să o lovească dinainte, trebuie să o lovească dinapoi. Dirapoi, vâr de cerbice, âren câfa (Pe-Ne C) = dinapoi, deasupra grumazului, avem ceafa. Se puru doi boi derupoi, doi dirent'e (Po J) = se pun doi boi dinapoi, doi dinainte. Se le posvel'a picorle, coda şi derupoi (Pe-Ne J) = li se tuşinează picioarele, coada şi dinapoi. Atunce doi â nayanuis derupoi (Pe-Ne J) = atunci doi [le] mână dinapoi. Trecut-a pre dirapoi pa nu l-am vezut (Da) = a trecut pe dinapoi şi nu l-am văzut. 2. înapoi, îndărăt, în spate. Ia l'-a zis pogledş dirapoi (Pi II 36 S) = ea i-a spus priveşte înapoi. (Adjectival) Usa de dirapoi (Ko S) = uşa din spate. Copa de dirapoi (Da) = claia din spate, de dinapoi. -O- Cf. rupoi. ♦ di / de + rupoi, rapoi. dirapon v. dirapoi. director (Sâ-Fă) s. m. Director. Cf. diretor. ♦ cr. direktor. din rent'e (Pu), di rent'e (Da) adv. 1. înainte. Ma namesto trupi-v-o din rent'e, se morq trupi-v-o dirapoi (Pu I 32/1) = dar în loc să o lovească dinainte, trebuie să o lovească dinapoi. Se puru doi boi derupoi, doi dirent'e (Po J) = se pun doi boi înapoi, doi înainte. 2. In faţă. Şi l-a pus dirent'e pre vapor, pre cârma (Mo 134 J) = şi a pus-o în faţă pe vapor, la cârmă. 3. Dinainte (Pu). Ur di rent'e ur dirapoi (Da) = unul dinainte, altul dinapoi. A Cf. rent'e. + di(n) + rent'e. direto (Da) adv. Direct. N-â zis direto, ma io-m caplt (Da) = nu a spus direct, dar eu am înţeles. + ven, dirito, it. diretto, cr. dirit. 86 diretor dişi diretor (Da) s. m. Director. Cf. director. ♦ ven diritor, it. direttore. disgrâţiie (Ca) s. f. Nenorocire. + ven. dijgrazia, it. disgrazia. disi v. disi. » disiplina (Da) s. fi Disciplină. + it. disciplina. disonorţi (Pi) vb. IV tr. A dezonora. + ven. dijonorar, it. disonorare. disperşi v. desperai. disperat v. desperşit. dispiiajei (Da) vb. IV imp. A displăcea. Mi dispiiajq (Da) = îmi displace. ♦ it. dispiacere. disponşi (By, Pi) vb. IV tr. A dispune. + ven. disponer. dispre v. despre. distruii (Da) vb. IV tr. A distruge. Cf. destrigţi. + ven. distruji. disturbgi v. deşturbgi. disu (Pu, Ko), di su (Mo, Ko) prep. 1. De sub. Va sigurno m§re se nu fure vridân senoţi fură lanţunele disu mire din pât (Pu I 16/37) = sigur va pleca dacă nu va fi vrednic să fure cearşafurile de sub mine din pat. Ie zis-a disu pât (Ko) = el a zis de sub pat. Inkg disu Âustriie (Ko) = încă de sub Austria (din vremea Austriei). Cât a ie di su scănd ratăt căpu, tâţi âl'-a lât căpu zaino (Mo 58 S) = cât el a arătat (a scos) capul de sub masă, hoţii i-au luat capul imediat. 2. De la. Cut'ari restakţit-a căl'i di su voz şi verit-a-n câsq (Mo 60 S) = căruţaşii au deshămat caii de la căruţă şi au venit (intrat) în casă. ♦ di + su ( de + sub). di su v. disu. dişen (Da) s. m. Desen, proiect. Facut-a căsa totur dişen, caşi nostra (Da) = a făcut casa cu acelaşi proiect ca şi al nostru. dişi (Ko N, Pe-Ne C N, Fi, Da), disi (Ga-Di, Ko S, Pe-Ne S) vb. IV tr. şi intr. A mirosi. Cu nâsu se dişţ / dis$ (Ko N / S) = cu nasul se miroase. Dişq muşăt (Fi 213 Z) = miroase frumos. Diş$ ceste roj şi ver vedţ cum dişescu muşăt (Da) = miroase aceşti trandafiri şi vei vedea ce frumos miros. ■ Ind. prez.: dişes, dişeşt, 87 dişpervşi diver dişţ, dişin, dişîţ, dişescu (Pe-Ne C N); disesc, disesti, disţ, disln, disiţ, disescu (Ko S); Imperf.: dişiiam, dişiiai, dişiia, dişiian, dişiiaţ, dişiia (Pe-Ne C N). -0- Cf. dâhni, podişi. ♦ cr. disiti. dişpervşi (Ko J) vb. IV intr. A purta cuiva gânduri rele, a purta sâmbetele cuiva. Ie vo dişpervţ (Ko J)= el îi poartă sâmbetele. dişturbei (Da) vb. IV tr. A perturba, a necăji. + ven. disturbar, it. disturbare. ditâl'a (ALR II N 2/139, Fo 198 J) s. Trifoi. Cf. ditelina, trefoi, trefoion, trefoioni, trefol'dn, trifoion, trifol'e, trifol'on, trifol'one, trifoVu. ditel (Fi 823 L Z) s. m. 1. Ciocănitoare a) Ciocănitoare mare (Picoides major) (Fi 823 L Z); b) Ciocănitoare neagră, negroaică (Dryocopus martius) (Fi 824 L Z); c) Ciocnitoare verde, verdoaică (Picus viridis) (Fi 825 L Z). Cf. cl'unâca, cl'uvăca, dumbâc. ■ PI.: ditel. + cr. ditel. ditelina (Pi, Ko J, Fo 198 Sd, Da), ditelinş (By, Ge), diţelina (Ca) s. f. 1. a) Trifoi; b) Trifoi până la 10 ani (Fo 198 Sc). 2. Lucemă (Herba spagna) (Fo 198 N). Cf. ditâl'a, trefoi, trefoion, trefol'dn, trifoi, trifoion, trifoi'a, trifoi'ân, trifol'one, trifol'u. ■ PI.: diteline (Fo 198 B L Sc). ♦ cr. ditelina. ditelinş v. ditelina. diţa (ALR II N, Ko J, Sâ-Fă), diţş (Ca) s. pl. t. Copii. Nu te ponaşui ca şi diţa (ALR II N 5/1476) = nu te purta precum copiii. ■ Gen., dat.: le diţe, dlţel'ei. Le mike diţe (Ko J) = copiilor mici, voc.: diţo! (Ko J). Cf. cel'ada.+ cr. dica. diţş v. diţa. diţelina v. ditelina. diţi (Ca) vb. IV refl. A se mira. divâni (Pi) A vorbi, a sta de vorbă. Cf. cuvintâ, ganţi. divâr v. diver. diventei (Da) vb. IV intr. A deveni. + it. diventare. diver (Ba B C, Pu, ALR II, Pa, Ca, Pe-Ne N), divâr (Fo 135 S) s. m. 1. Naş (Ca, Fo). 2. Cavaler de onoare (Pe-Ne C). 3. Cumnat (Pu, Pa, Pe-Ne N). Mqre ozena si dlveru (Pu I 40/6) = se duce mirele şi 88 divera diviu cumnatul. 4. Martor la cununie (Da). • Pârvile dîver (ALR II 80/2686) = cel ce strigă darurile la nuntă. ^ Cf. cunădo. ■ PI.: diver (Pe-Ne N), divâr (Fo 5). ♦ cr. dever. divera (Pe-Ne C) s. f. Domnişoară de onoare. ♦ cr. devera. diverti (Ma, By, Ge, Pu, Pi, Ca, Ia, Ko Sd, Da) vb. IV refl. A se distra, a-şi petrece (cu ...). Ie se divertţ cu iâ [cu fgta golq] (Pu I 25/1) = el se distra cu ea [cu fata goală (dezbrăcată)]. Noi n-am muşât divertît (Ko S) = noi ne-am distrat frumos. Ne ren râdă diverti (Ia 12/2 S) = ne vom distra cu plăcere. ^ Cf. divertirui. •f ven. divertir, it. divertire, cr. divertiskati. divertimenât v. divertiment. divertimenet v. divertiment. divertiment (Ga-Di, Pa), divertimentu (Ko 5), divertimenât (Pi, Ko S), divertimenet (Da) s. n. 1. Plăcere (Pi, Da). 2. Distracţie (Ga-Di, Pi). 3. Petrecere (Ga-Di, Ko). 4. Divertisment (Da). ■ PI.: diverimenti (Da). + cr. divertiment, it. divertimento. divertimentu v. divertiment. divertirui (ALR IIN) vb. IV refl. A-şi petrece, a se distra. Io me divertiruis (ALR IIN 5/1268) = eu petrec, mă distrez. *y* Cf. diverti ♦ it. divertire. divia v. diviu. divie v. diviu. divina (Sâ-Fă) s. f. Sălbăticiune, animal sălbatic. ■ PI.: divine. •f cr. divljina (div + ina). divii v. diviu. divio v. diviu. diviţa (Fi 447 L) s. f. Fată mare, fecioară, virgină. ^ Cf. divoica, fecore 2, fqta 2, fştina 2, fetiţa 3, poştena, verginela. diviu (ALR IIN, Fi 1645 J, Sâ-Fă), divii (Ko J, Fi 805 N), divl’u (Ko J, Fi 1187 Sd, 1870 Z, Da), dibl'u (Fi 1187 Sc), divl'i (Pu, Ko J S, Fi 1187, Da), divii (Ca), f.: divia (Ko J), divl’a (Fi 1628 J B M Sc, Da), divie (ALR II N), divlf (Ca), divl'e (Pe-Ne C), divl'ş (Ko S), n.: divio (Pa), divl'o (Da) adj. Sălbatic. Diviu cocoţ (ALR II N 2/523) = cocoş de munte, cocoş sălbatic. Diviu pâre (ALR II N 89 divlş divoica 3/682) = ţap sălbatic. Diviu porc (ALR II N 2/495), porcu diviu (Sâ-Fă) = porc sălbatic, mistreţ. Diviu costăn (Fi 1645 J) = castan sălbatic. Divl'i porc (Ko J S, Da) = porci sălbatici, mistreţi. Divii golub (Fi 805 N) = porumbel sălbatic. Divie câpra (ALR II N 3/683) = capră sălbatică. Divie porca (ALR II N 2/496) = scroafă sălbatică. Divl'e cârne (Pe-Ne Q = came sălbatică. Divl'u / dibl'u / divl'i tărs (Fi 1197 Sd / Sc / Sd) = viţă sălbatică. • Divl' zelenac (Pu) = monstru în formă de pasăre. • Divl’a clrişne (Fi 1628 Sd) = a) cireş sălbatic (Prunus cerasus avium); b) cireş pitic (Prunus mahaleb) (Fi 1627 Sd). • Divl'u rădic (Fi 1870 Z) = păpădie (Traxacum officinale). • Divii cirişni (ALR II N 1/209) = cireşe amare. Divl’a verdura (Da) = iarbă comestibilă de pe câmp. • Divl'a stâbla (Da) = plantă spontanee. ■ PL m.: divl'i, divii, f.: divl'e. + cr. divi. divlţ v. diviu. divii v. diviu. divl'a v. diviu. divl'âc (Da), f.: divl'âca (Fi Şc, Da) adj.l. Bădăran, sălbatic (Da. 2. Viţă de vie sălbatică (Fi 1187 Şc). Sr Cf. divl'acina ■ PI. m.: divl'ăţi, f. divl'ăke. divl'âca v. divl'âc. divl'âcina (Da) adj. Bădăran, sălbatic. Sr Cf. divl'âc. + divl'âc + —ina. divl'e v. diviu. divFş v. diviu. divl'i v. diviu. divoica (Fi 417 Sd), divoikg (Ca), devoica (Sâ-Fă) s. f. 1. Fată (Sâ-Fă). Când am fost tirer vut-am o muşăta divoica din Puia (Fi 466 Z) = când am fost tânăr am avut o fată frumoasă din Pola. 2. Fată aflată pe treapta de vârstă: a) a 3-a din 4 (Fi 417 Sc T Z); b) a 3-a din 3 (Fi C 417 M Sc). • Divoica za mărită (Fi 445 Sc) = fată de măritat. 3. Fecioară, fată mare (Sâ-Fă). • Betâra divoica (Fi 467 Sc Z) = fată bătrână. 3. îngrijitoare (Ca). ^ Cf. devoica, divoicing, fecore, fqta1 1, 2, fţtina 1, 2, fţtiţa 1-3, poştena, verginela. ■ PL: divoike. + cr. dial. divojka, st. djevojka. 90 divoicina do divoicina (Fi 417 Sc), divoicinş (Fi 417 N), divoiţinş (Fi 417 S) s. f. Fată aflată pe treapta de vârstă a) 3 din 4 (Fi 417 N 5); b) 4 din 4 (Fi 417 Sc). Divoicing za mărită (Fi 445 Sc) = fată de măritat. S- Cf. fgta1, fţtina, fţtiţa, divoica. divoicinş v. divoicina. divoikg v. divoica. divoiţinş v. divoicina. diz v. did. dizgraţigit (J) adj. Nenorocos, fără noroc. Sâm născut dizgraţiţit (ALR I 2/242 B) = m-am născut fără noroc. ♦ ven. dijgrazia, it. disgrazia. dlâca (Fi 1381 M Şc, 1425 L Z, 1522 L M, Da) s. f. Păr (de animale). Dlâca lu porcu (Fi 1381 Şc), dlăkele de porc (Fi 1381 M) = păr de porc. Dlâca I dlăkele de câpra (Fi 1425 Z I L) — păr de capră. Dlâca de că (Fi 1522 L), dlâca lu câlu (Fi 1522 M) = păr de cal. Brecu lasăt-a dlăke pre tapet (Da) = câinele a lăsat păr pe tapet. Cf. crena, per1 1, şcetina. ■ PL: dlăke. + cr. dlaka. dieta (ALR II N 546, Da) s. f. Daltă. • Dieta de şrăfure (Pa) = şurubelniţă. • Dieta de jl'ibăta (Pa) = ghin. ■ PL: diete. ♦ cr. dleto. do1 (Ra, Pu, By J, Mo, Ca, ALR II, Ko J S, Pe-Ne J, Sâ-Fă), to (ALR II N) prep. (Preluat ca atare sau împreună cu formule croate cristalizate). 1. Până (By J, Ca). Zi-l' ke-l voi aşteptă do domargţa (ALR II N 6/1631) = spune-i că îl voi aştepta până dimineaţă. Se nu furi do domarqţa sâr, yotov âş, yospodâru te ucide (Ko 356 J) = dacă până dimineaţă nu vei fi sănătos, eşti terminat, stăpânul te va ucide. Putut-ai sta la noi to naimâne doo zile (ALR II N 5/1491) = ai putut sta la noi cel puţin două zile. 2. Până la (By J). A broit do iedenaist (Mo 34 S) = a numărat până la unsprezece. Jivit-a muşat do smârti (Mo 190 L) = a trăit frumos până la moarte. Do osămnâist let (Ko) = până la optsprezece ani. Noi am că ujşit pomişţi oile scupa do deset cvârnări (Pe-Ne 1964/213 J) — noi am obişnuit aceea (acel lucru) să împreunăm oile până la zece ‘cvâmâri’. Do talianskile rat (Sâ-Fă) = până la războiul italian. Do zqce ur voi fi cu tire (Da) = până la ora zece voi fi cu tine. (Pleonastic) Pâr 91 do dobar la do = până la. Pâr la do damarşţa (Ko J) = până dimineaţă. 3. Peste, până în, până peste. Do sto let ni carne, ni ose (Ra) = peste o sută de ani nici came, nici oase. Voi te kemă năsta do cine, zţce minut (Ne-Per NY) = te voi chema din nou până în cinci, zece minute. Ke-l' vo daie [văca] na dugu do petnaist zile (Pi II 2 S) = că îi va da [vaca] pe datorie până peste cincisprezece zile. Mariia vă do ănu de zile mere ân skolg (Fi 372 N) = Maria peste un an va merge la şcoală (do ănu e calc după cr. dogodine). 4. La (Ca). Pira măre do podne mor eşti pricopsi (Pu I 18/21) = până mâine la amiază trebuie să termini de săpat. 5. în. (Ca). Cf. pâr, pir, pira, pirq, pâr la, pir la. + cr. do. do2 (Da) Prefix verbal pentru majoritatea verbelor perfective. do3 v. doi. doba (Mo, Ia, ALRIJ, Ko J, F. 415 S), dobţ (Pu, By, We II, Pi, Ca, Ko S, Fi 415 S, Da), dobâ (Ga III) s. f. 1. Timp, vreme (Ca). Nu-i inke doba (Mo 60 S) = nu-i încă vremea. Homo ren ne ânsură, pârla-i ura şi doba (Ia 30/69 B) = hai să ne căsătorim, până e ora şi timpul. Hmo-i dobq (Ko S) = acum e timpul. Mânt'e de doba (Fi 415 Sc, Da), mânţe de dobq (Fi 415 S) = înainte de vreme. Ân ca doba, ân câle dobe (Da) = în vremea aceea, în vremurile acelea. • Zimsca doba (Ko J) = iama, în timpul iernii. • Ân doba / dobş de nopte = noaptea, în timp, în vreme de noapte, în toiul nopţii. An saca dobq de nopte cân l’i-se spensşia, vo goniia ăpg duţe (Pu I 29/3) = în fiecare noapte când îi căşuna, o trimitea să aducă apă. Aniurbât-a iendărmi şi iendârmi vo ântrebăt ke iuve fost-a iâ ân ca doba de nopte (Pi II 44 S) = s-a întâlnit cu jandarmii şi jandarmii au întrebat-o că unde a fost ea în acea vreme de noapte. Ân doba de nopte (Mo 58 S, Pe-Ne S) = în toiul nopţii. 2. Vârstă, etate (Ga III). Sâm de o doba (ALR I 2/190 J) = sunt de o vârstă (cu cineva). 3. Rând. C-a fost doba za mşre (Ca) = i-a venit rândul să meargă. ■ PI.: dobe. + cr. doba. dobândi v. dobândi. dobar (Pu, Pe-Ne J N S, Da), dober (Ca), f.: dobra (Pa, Da), n.: dobro (Pu, ALR II, Pe-Ne N J, Da) adj. Bun (Folosit în formule 92 dobavi dobândi croate, mai ales de salut: Dobor dan (Pe-Ne J N S, Fo 190 B L S N Se) = bună ziua, dobro iutro (Pu, 4/1114) = bună dimineaţa, dobar veţer (Pu), dobro vecer (Pe-Ne J) = bună seara, corespunzând formulelor istroromâne mai puţin folosite: bura zi, bura domargţa / damargţa, bura sqra. Âl' dăv dobro iutro (ALR II N 5/1312) = îi dau bună dimineaţa. Dobro iutro, crăl'e I noniţa (Pu I 16/53 / Pe-Ne N) = bună dimineaţa, împărate / bunicuţo. Dobar veţer, nu rgi tu mire lasă durmi? (Pu I 19/25) = bună seara, nu mă vei lăsa să dorm? • Dobra rucal (Pa), bur tec! (Pe-Ne Q = poftă bună! • Dobra ruca (Da) = bani ce se dau copiilor de Crăciun. Cf. bur, tec. + cr. dobar, dobra, dobro. dobavi vb. IV refl. A-şi procura, a-şi face rost de ... M-ăm dobavit (Pi) = mi-am procurat. Cf. zebavi. ♦ cr. dobaviti se. dobândi (Ma, Pu, By, Ge, Na II, We I, Pi, Ga-Di, ALR II N 4/967, Ne-Io S, Ko Sd, Fi, Sâ-Fă, Ne-Bi N, Da), dobândi (Fi) vb. IV tr. 1. A primi, a obţine (Sâ-Fă). Ma va fi tesco dobândi ţa stvâr (Pu I 4/59) = dar lucrul acela va fi greu de dobândit. Dobăndescu la saca usg hlebu (Pu I 38/1) = primesc pâine la fiecare uşă. Se foşqre bura, dobandi-va de lu sorg nove bârhănule (Fi 490 N) = dacă va fi bună, va primi rochiile noi ale surorii (ei). Ţ-ai ţâsta farirq dâbândlt de la malinăr? (Fi 700 S) = oare ai primit făina aceasta de la morar? Am dobândit vostra cniga (Ne-Io S) = am primit cartea dumneavoastră. Âsteze-m dobândit vostru libâr (Ne-Bi N) = astăzi am primit cartea dumneavoastră. 2. A învinge (Pu, Ga-Di, ALR II N 4/967, Ko Sd, Da). Si vire crăl'u căsg si ganţ: Hvala Bogu, tanto-n dobândit (Pu I 8/33) = şi vine împăratul acasă şi spune: mulţumesc lui Dumnezeu, totuşi am învins. 3. a) A câştiga (Pu, Ga-Di, Da, Sâ-Fă). Si tătu tunţş dobândit-a si s-a-nsurât după fil'a lu crăl'u (Pu I 16/83) = şi hoţul atunci a câştigat şi s-a însurat cu fiica împăratului; b) a câştiga, a promova un concurs (Ko) 93 dobâr docle • Dobândi sud (Da) = a câştiga procesul. Cf. dobi, dobivşi 1, 3. + v. sl. dobyti, cr. dobiti ‘a cîştiga, a învinge’, dobâr v. dobar. dobş v. doba. dober v. dobar. dobi (Ko) vb. IV tr. 1. A primi, a obţine ceva (mai ales sub formă de cadou). 2. A învinge, a câştiga într-o luptă, într-un joc. ^ Cf. dobândi, dobivşi 1, 3. ♦ cr. dobiti ‘a obţine o dată sau de-odată’. dobitoc (By, Na I) s. m. Dobitoc, animal, vită. ■ PI.: dobitoci. + cr. dobitak. dobivşi (Pu, Ko S, Da) vb. IV iter. 1. A învinge (Pu, Ko, Da). Prende ie cu sg tetg trecavţit-a, ţela crâl dobivţia (Pu I 8/31) = pe unde trecea el cu mătuşa sa, acel împărat învingea. 2. A fi mai tare decât cineva, a ieşi învingător asupra cuiva (Ko). 3. A câştiga, a primi, a obţine (în continuu sau în mod repetat). Cf. dobândi, dobi. + cr. dobi + —vgi. doboto (Pu, Ko, Da) adv. Aproape. La noi doboto nicur nu se-nsorş docle nu-V frăieriţa ăre măre târbuh (Ko 333 C) = la noi aproape nimeni nu se însoară până când logodnica-i nu are burta mare. Pre cela pir tu ai muncât zâlica, ma io doboto nic (Da) = la nunta aceea tu ai mâncat puţin, dar eu aproape nimic. • Doboto ke a) = cât pe ce. Si doboto ke-l va bâte (Ko S) = cât pe ce să-l bată; b) = mai că. Iă doboto ke n-a vrut, ma l'ei stărţi zis-a ke neca mgre (Pu I 10/10) = ea mai că n-a vrut, dar părinţii ei i-au spus ca să se ducă. dobra v. dobar. dobro1 v. dobar. dobro2 (Ko J) adv. (Folosit ca exclamaţie, luat direct din croată). Bine, de acord, în ordine. Dobro, crăl'u (Ko J) = bine, rege. dobrotş (Ba S) s. f. Bunătate. O măre dobrotş (Ba S) = o mare bunătate. ♦ cr. dobrota. docazi (Da) vb. IV intr. A informa, a clarifica. + cr. dokazati. docle (Pu, By, We III, Ga-Di, Pi, Mo, Ia, Ca, Pe-Ne C N Sc, Ko Sd, Fi 74 S, Fi 1387 M S, Da) adv. 1. Până când, cât timp, în vreme 94 docl'â docl'â ce. Docle jivimo ren-o ţire [feta] cu noi (Pu I 4/35) = cât timp vom trăi o vom ţine [pe fată] cu noi. Iă l'-a dilit sakîle ăn, docl-a viie fost, un stăr de grav (Pu I 36/2) = ea le-a dat în fiecare an, cât timp a fost vie (cât a trăit), câte o găleată de grâu. Şteptât-av docle âv verit iei' jos (Pi II 57 ^ suflet). luva doi fara duşe, a treile fara cap (Ra) = unde[-s] doi fără suflet, al treilea[-i] fără cap. Plaţi misa za sve duşe de o căsa (Da) = a plăti slujba pentru toate sufletele morţilor unei case. •Va moiu dusu = zău! E tezăcu ziţe: na moiu dusu, l-am io poidit [pâra si câsu] (Pu I 7/41) = şi muncitorul zice: zău, eu le-am mâncat [pâinea şi brânza], Cf. duh1 2, suflet. ■ PI: duş (Fi J), duse (Fi Sd). -f cr. dusa. duşe v. dusa. duşiţa (Fi 1871 J, Da), duşiţa (Fi 1871 L), dusiţţ (Pu, Fi 1871 B ) s. . Candelă (Da). 2. Feştilă (de candelă). Lâie morski puz si pure-n saki puz o dusiţe si o câple de ul'e (Pu II 6/63) = ia scoici e mare şi pune-n fiecare scoică o feştilă si o picătură de ulei. 3. Cimbrişor, cimbru de câmp (Tymus serpillum) (Fi 1871 J Sd) (Şi în sintagmele luate din croată Mâicina duşiţa / duşiţa - Fi 1871 / / L, 123 dvaiset duşiţa materina duşiţa / matering duşiţa - Fi 1871 Sc / N S, şi în duşiţa le mâie - Fi 1871 Z, calchiată după cele croate). 4. Cimbru (Thymus vulgaris) (Fi 1872 Sd). (Şi în sintagmele luate din croată Mâicina duşiţa / duşiţa - Fi 1871 J / L, materina duşiţa / materinş duşiţa -Fi 1871 Sc I N S, şi în duşiţa le mâie - Fi 1871 Z, calchiată după cele croate). 5. Iarbă parfumată folosită la spălarea butoaielor, probabil cimbru (Da). Se ujşia duşiţa za bâcvile spelâ (Da) se folosea ‘duşiţa’ pentru spălarea butoaielor. ■ PI.: duşlţe. 4 cr. dusica ‘sufletel’. 9 dusita v. dusita. » i t * dusiţf v. duşiţa. duşna roja / rojiţa (Fi 1817 J) s. f. Lăcrămioară (Convallaria majalis). 4 Cf. durdiţş. dusni dan s. v. duh1. * dute v. aduce. * duzân v. dujân. duzina (Ko J, Fi 295 J Sd, Da), duzinş (Ko S, Fi 295 N S) s. f. Duzină. O duzina de căpre (Fi 295 J Sd) = o duzină de capre. 4 ven. dojma, d<>3ena, it. dozzina. duzinş v. duzina, duzn v. dujân. duzna v. dujân. duznş v. dujân. duznic v. dujnic. duzno v. dujân. dvâdeset (Pe-Ne S) num. cârd. Douăzeci. 4 Cf. doizece, do vote zqce, dvâdeset, dvăiset. 4 slov. dvajset. dvaeset v. dvaiset. dvais v. dvaiset. dvaisecur (Ba J) num. cârd. Douăzeci şi unu. 4 Cf. dvaiset. 4 dvaiset-si-ur. * » dvaisât v. dvaiset. dvaiset (Ba J~N, By, Na II, We I, Pi, Pu, Pe 20 J B, Ba J, Mo, Ko BNJS, Pe-Ne J N, Ne-Ro J, Sâ-Fă, Fo 263 J N S Sc, Da), 124 dvâiset dveci dvâiset (ALR II, Pe 20 J, Pe-Ne J, rar Ko), dvaişet (Pe-Ne S), dvaisât (Fo 263 B L), dvaeset (Fo 263 S Sc), dvais (rar Ko), dvaiste (Ao S), dvâizet (By, We), deseţ (Ba J) num. cârd. Douăzeci. Si ţâ zenskq l-a lăt Vă dvâiset clăftari (Pu I 23/4) = şi femeia aceea l-a luat şi l-a dus cu sine doisprezece stânjeni. Doi şi dvâiset [sau] dvaiseci doi (Ba J), dvâiset şi doi (ALR IIN 6/1768) = douăzeci şi doi. Dvâiset omir (ALR II N 6/1767). Deseţ ur şi dvâiset [sau] dvaisecur (Ba J) = douăzeci şi unu. Pac âmn-a dvâiset şi cine napolion dăt (Mo 60 S) = şi mi-a dat douăzeci şi cinci de napoleani. Na dvâiset i devet novembra (Pe-Ne 1964/212 J) = la douăzeci şi nouă noiembrie. 4 Cf. doizece, do vote zgce, dvădeset. 4 cr. cak. dvajset. dvâiset v. dvâiset. dvaiste v. dvâiset. dvâistreci num. ord. Al douăzeci şi treilea. 4 cr. cak. dvajset treci. dvaişet v. dvâiset. dvâizet v. dvaişet. dvanaest v. dvanâist. dvanăis v. dvanâist. dvanâist (Pu, By, Pi, Ba N, Po B, Ba N, Pe-Ne J N S, Ko S, Sâ-Fă, Fo* 355 N B L), dvanâist (ALR II N 6/1764. Po J), dvanâst (ALR II N 6/1764), dvanâis (Fo 355 B Sc), dvanaest (Fo 255 J) num. cârd. Doisprezece. Verit-a-v dvanâist crăl'ure fărq (Pu I 4/82) = au ieşit doisprezece crai. Ur did şi o bâbâ siromăş n-a vut niş âto nego dvanaist ove (Pi II/9 S ) = un moş şi o babă săraci n-au avut nimic altceva decât douăsprezece ouă. 4 cr. cak. dvanajst, cr. st. dvanaest. dvanâist v. dvanâist. dvanâistile (Pa), dvanâistilş (ALR II N 6/1792) num. ord. (Precedat de art. „a”) Al doisprezecelea. A dvanâistile (Pa), dvanâistilş v. dvanâistile. dvanâst v. dvanâist. dveci (Pe-Ne J) vb. IV tr. A mesteca, a molfăi. 4 Cf. mamulşi. 125 dvesto dvor dvesto (Pu, Pe-Ne N S, uneori Ko N, Fo 373 N B L), dvisto (Pu, Pe 39 J B, Ko N, Pe-Ne J S, Fo 373 J S Sc, Da) num. cârd. Două sute. Âtg-zi-l' dăie ţâţe dvisto fiurini (Pu I 18/6) = a doua zi tatăl îi dă două sute de fiorini. Vrur zice dvisto (Pe-Ne S) = vreunul zice ‘dvisto’. Cf. dvestotine. + cr. cak. dvesta, dvie + sto. dvigi v. digni. dviyni v. digni. dvigni v. digni. dvisto v dvesto. dvizei (Da) vb. IV tr. 1. A ridica, a înălţa. 2. A construi. Dvizei căsa (Da) = a construi casa. Cf. dviyni, dizati, dvizi. + cr. *dvizati. dvizi (Pi, Pe-Ne J) vb. IV tr. A ridica, a înălţa. Şi â vo dvizţ ân zgoru (Pi II 47 S) = şi o ridică în sus. Se tuceă [şcrelubu] ân sus şi-n juos, se dvizeă şi se zmuntareâ atunce (Pe-Ne J) = se bătea [smântână] în sus şi-n jos, se ridica [deasupra] şi atunci se alegea [untul]. Cf. dviyni, dizati. + cr. *dvizati. dvoie (Pu, ALR II, Sâ-Fă). Num. col. (Aminteşte de vechiul dual slav). O pereche. Dvoie cleşte (ALR II N 2/542) = o pereche de cleşte. Diveru acâţş dila nevasta săse colâţe ... dvoie biţvi si ure podveznş (Pu I 40/16) = cumnatul primeşte de la nevastă şase colaci, o pereche de ciorapi şi o jartieră. ♦ cr. dvoji -e, -a ‘o perche’ (însoţind substantive care nu au sg.). dvoiec (By, Ge, We II), dvoişcu (Pi) adj. Geamăn. (Folosit adesea substantivat la pl. dvoiţi) (ALR I 2/210 B J, Pe-Ne N, Da). A m§ mul'ăre a făcut doi fecor o vota, dvoiţi (ALR I 2/210 J) = soţia mea a făcut doi copii deodată, gemeni. Cf. dvoie, dvoike. ■ PL: dvoiţi. ♦ cr. dvojak. dvoigcu v. dvoiec. dvoike (Da) s. f. pl. Gemene. Cf. dvoiec. dvor (By, Na. II, Ge, Pi, Mo, Ne-Ro J, Pe- Ne, S, Ga V, Ko B S, Sâ-Fă, Fi 1396 Sd, Fo 64 Sc) s. m. 1. Grajd (pentru vite sau oi). An dvor se ăflq iaslele dende blaga mârânkq fir şi iărbq aii slămş (Ga V) = în grajd se află ieslele de unde vitele mănâncă fân şi 126 dvorâţ dvoric iarbă sau paie. Lupu a mes coli oile-n dvor (Mo 48 S) = lupul s-a dus să omoare oile în grajd. Căre bo mţre far de capot ân dvor şi vire fărţ cu capotu? (Mo 96 Gb) = care bou intră în grajd fără palton şi iese afară cu palton? . Ân dvor se ţire blăga (Ne-Ro J) = în grajd se ţin animalele. 2. Curte. Na dvor, iuvam avut blăja. (Sâ-Fă) = în curte, unde am avut vitele. • Cral'evski dvor (aii corta lu crăl'u) (Ko J) = curtea regală. 3. Gărduleţ care împrejmuieşte o suprafaţă mică (Fo 64 Se), ■b Cf. dvor, dcoric, ştăla. ■ PI.: dvor. ♦ cr. dvor. dvorâţ s. Palat. Facut-l'-a căsa ân ur musăt dvorâţ (Pe-Ne 1964/210 S) = i-a transformat casa într-un palat frumos. + cr. dvorac. dvoric (By, Na II, Ge, Pi, Pe-Ne J) s. 1. Curte mică. Aştţpta-mţ colţ la dvoric (Pe-Ne J) = aşteaptă-mă acolo la ‘dvoric’. Dvoricu va zice mic dvoru (Ne-Ro J) = ‘dvoricu’ însemnează curte mică. Ân dvor se ţire blăga, e în dvoricu oruga (Ne-Ro J) = în ‘dvor’ se ţin animalele, iar în ‘dvoric’ uneltele agricole. 2. Grajd pentru oi, staul (Pi) (Şi în sintagma Mic dvoric - Na II). Cf. dvor 1, 3. ♦ cr. dvoric. 127 D 9 0 V face face animale) A fata. Face călit (Ma) = [iapa] fată (face căluţ). Oia fâce ml'e aii ml'ă (Ko B) = oaia fată miel sau mia. II. refl. 1. A se face. Mi se fâce jul', nu poc ămnâ (Po J) = mi se face bătătură (în talpă), nu pot umbla. Ţi s-a făcut o boliţa-n jăjet (ALR II N 6/1629) = ţi s-a făcut o bubă-n deget. • Fâce tâmno / slabo - a i se face rău, a leşina. Omului av se făcut tâmno (ALR I 1/144 J), lu omu s-a făcut slabo (ALR I 1/144 B) = omului i s-a făcut rău, a leşinat. Cesta ăn nu s-a făcut cumpir ke au şuşa aii uscăto fost (Mo 150 J) = anul acesta nu s-au făcut cartofi, că a fost secetă sau uscăciune. 2. A se face că, a se preface. Se fâţe plânze (Pu 17/31) = se face că plânge. Am trecut printre ie, s-a făcut ke nu me vgde (ALR II N 5/1826) = am trecut pe lângă el, s-a făcut că nu mă vede. Ie s-ă făcut plegnl (Pe-Ne N) = el s-a prefăcut că se apleacă. Ie s-a făcut ke nu ştiie niş (Pe-Ne N) = el s-a prefăcut că nu ştie nimic. Ce ke nu te faci bolânl (Ko J) = de ce nu te prefaci (nu pretinzi) că eşti bolnav? M-am făcut cai ke nu-l vedu (Da) = m-am făcut ca şi cum nu-l văd. 3. A se transforma. Săpa Vi se fâţe ca soreţu aii musca (Pu 30) = sufletul i se transformă ca şoarece sau musxă. Ia hitit-a acu şi făcut s-a un măre zid (Pi II 36 / S) = ea a aruncat acul şi s-a transformat într-un zid mare. Vrut-a ke se potocu fâţe ân vir (Pe-Ne 1964/209 S) = a vrut ca pârâul să se transforme în vin. De şărpe s-a făcut fţtina (Ko J) = din şarpe s-a transformat în fată. 4. A se întâmpla, a se face. Ce s-a de tire făcut (Ko J) = ce s-a întâmplat (făcut) cu tine. Ke să ki zna ce pote fâce (Ia 43/1 N)= că aşa cine ştie ce se poate întâmpla. 5. A se naşte (Ba J). Âbo se fâce, e zeleno narastq (Mo 141 J)= se naşte alb, devine verde [Pirul de pe câmp]. Asgra s-âv o fşta făcut (Ko J) = aseară s-a născut o fată. 6. (Despre animale) a) A se făta. Când se mica ml'ă fâce (Ko J) = când se fată mieluţa; b) A se împuia. Lupi se făcu (Pa) = lupii se împuiază. 6. A se lăuda, a se evidenţia. Ie nu s-a vut cu ce fâce (Ko J) = el nu a avut cu ce să se laude (să se evidenţieze), «v* Cf. cadţ 2, fată, năşte, rodi 1, obabl, zlejl. ■ Ind. prez.: [1-6]: fâc, faci, fâce, facen, faceţ, făcu (Ko B), part.: făcut (We I, II), imperat.: fâce! Fâce foc! (Da) = fă foc! Fg (We I, Ie). F§-m pogâţa! (Pu 30/9) = fă-mi pogacea! 136 faganel fajole faganel (Fi 872 J Sd) s. m. Cânepar (Accanthis cannabina). ■ PI.: faganel (Fi Sd),faganele (Fi J),faganeli (Fi Sc). ♦ it. fanello. faglâ (Ga IV) s. f. Faclă. ■ PI.: facle. faglei (Ga IV) vb. IV tr. A tăia în cărbune. Faglesc = tai în cărbune, fagot (Pi, Ca, Pe-Ne Sc) s. 1. Traistă (Pe-Ne Sc). Âniurbât-av prevtu cu un măre fagot (Pi II 44 S) = l-au întâlnit pe preot cu un sac mare. Dus V-a un măre fagot de pinez (Pe-Ne Sc) = i-a dus o traistă mare cu bani. 2. Sac de merinde (Ca). 3. Pachet de haine şi cârpa mare de legat (Pi). 4. Legătură (Ca). 4 Cf. bârsa 2. ■ PI.: fagoture (Ca). ♦ it. fagotto. fain (Ca), f.: fainş (Ca) adj. Frumos. 4 Cf. fin, deştru 1, muşât. fainş v. fain. faitno v. fâitno. fâitno (Pa), faitno (Ba J) adj. 1. Umed, jilav (Ba). (Substantivat) Umezeală (Pa), 4 Cf. ud 2, umidân, umidno, umidfit. + cr. fajtan, ger. feucht. fajân v. fazân. fajo (Pi, Ca, ALR II, Pe-Ne J, Ko J Sd, Sâ-Fă, Fi 1703, Ne-Ro J, Da), fajou (Sâ-Fă), fazo (Pu, Ko S, Fi 1703 S), fajol (Ca, Fi 1703 Sd), faşol (Ca) s. m. şi n. Fasole. Za ţiru cuhescu ... bacalâi, vqrze, fazo fi ieţmlc (Pu I 38/1) = de (pentru) cină pregătesc batog, varză, fasole şi orz. Igrfi ân tril'e cu fajo (ALR II N 5/1291) = a se juca de-a moara cu fasole. Rascl'idem mahuna şi atunce se povucş fajolu afâra (Pe-Ne J) = desfacem păstaia şi atunci se scoate fasolea afară. Când â fajolu iăşe atunce se zatâcnş cu Mte (Ko J) = când iese (răsare) fasolea se arăceşte cu pari. [An lopa] se pote nuşte spravl: vozu, kite de fajo, Igmne de focu loji (Ne-Ro J) = în şură se poate pune ceva la păstrat: carul, pari de fasole, lemne de făcut focul. La niva de fajo s-ă mes aşteptă (Sâ-Fă) = s-a dus să aştepte la ogorul de fasole. • Fajo na salatu = a) Salată de fasole (Pa); b) Fasole prăjită [?] (ALR II N 4/1096). Cf. fajole. ■ PL m.:fajo (Ko S, Da), fajol (Fi Sd), fajole (Fi J, Da), f.: fajo (K.0 Sd), fajol (Fi Sd),fazol (Fi S). 4- cr. fazo, ven. fajol, it. fagiolo. fajole (Ma, By, Na II), fasole (Ma), fasole (Ma), fazoli (Ie) s. Fasole. 4 Cf. fajo 137 fajolet falot fajolet (Fi 1703 C L M Z) s. m. Fasole verde (fasole păstăi). <>- Cf. mahuna 2, moşne. ♦ cr. fazolet, ven. fasolet, fasoleto, fajolet, it. fazzoletto. fajoleti (Da) s. m. pl. Fasole verde (fasole păstăi). + ven. fajioleti it. fazzoletto. faj oliţa (Fi 1844 J) s. m. Piciorul-cocoşului (Rununculus acrisacer). Cf. vidat. ■ Pl.: faj oliţe. fakin (ALR II, Pa,’Da) s. 1. Hamal (ALR II N 2/346, Da). 2. Vagabond, dandăr, flondocar (Pa). ■ Pl.: fakini. ♦ ven. fachin, it. facchino ‘hamal’, cr. fakin ‘vagabond’ făli (By, Ge, Na II, We II, Ga-Di, Pu, Pi, Mo, Ko, Sâ-Fă, Da), feli (Ca), făli (Ma) IV intr. 1. A lipsi (Ge, Na II, We II). Ie falit-av ţudş vrşme de căsş (Pu I 4/30) = el a lipsit multă vreme de acasă. Lor falş o deblş si pre deblş un pul' cărle cânte văvic (Pu I 4/61) = le lipseşte un copac şi în copac o pasăre cântă pururea. Falş (Ga-Di) = lipseşte. E tăţi s-a zgreşlt ke-l' falş-le cude napulioni (Mo 60 S) = şi hoţii s-au supărat că le lipsesc mulţi napoleoni. Ce la falşi (Ko J) = ce le lipseşte? Mie şi âstaz plesu falş (Sâ-Fă) = mie îmi lipseşte şi astăzi dansul. Falş sâre-n maneştra (Da) = lipseşte sare în manestră. • Falş cvărt do pâtru (Ko) = patru fără un sfert. 2. A greşi (Ie, Ga-Di). Falit-a te căce când nu t-a lasât mşre-n şcola (Da) = a greşit tatăl tău când nu te-a lăsat la şcoală. 3. A falimenta (Pi). ^ Cf. mankşi. ♦ cr. faliţi. făliri (Pa) vb. IV intr. A da faliment. ^ Cf. făli 3. + it. fallire. falit (By, Ie) adj. Greşit. falot (ALR I 2/180 J, ALR II N 4/940, Pe-Ne J, Ko J, Sâ-Fă, Fi 416,468 J) s. m. 1. Fecior, flăcău, tânăr de la 18 ani până se însoară. Cesta falot l-av bătut (Pa) = pe acest flăcău l-a bătut, (festa falot l-av vlât (ALR II N 4/941) = pe acest flăcău l-a luat. Dumireca faloţi şi fştinele vor ii jucă (ALR IIN 5/1266) = dumineca feciorii şi fetele se vor duce să joace. • Betâr falot (Fi 469 J) = holtei, flăcău tomnatic. 2. Fanfaron. Faloţi, pac iei' hârvaţki cuvinta (Sâ-Fă) = fanfaronii, apoi ei vorbesc în croată. ^ Cf. cel'âd, ceVadit', fecor, fecoric, fecorina, fet, mladit, mladicit', mujiăc, prunc. ■ Pl.: faloţ. ♦ ven. faloto, slov. falot ‘netrebnic, bandit, nătărău, inapt’. 138 fals fanela fals (Da), f. fâlsş (Pe-Ne N S) adj. 1. Fals (Da). 2. Viclean. lisiţa-i fălsq (Pe-Ne S) = vulpea e vicleană. 4 Cf. fint. 4- ven., it. falso. fâlsş v. fals. fâlsu (ALI 3/254 B) s. Scobitura tălpii la pantofi. 4 Cf. zyiba. 4 ger. Falz. famee (Ga-Di, Pi), fameie (Ca) s. f. Familie. 4 Cf. familiie. 4 ven. fameia, fameio. fameie v. famee. famel'ie v. familiie. familiie (By, Pu, Pe-Ne C J N Ko J Sd, Sâ-Fă, Da), familiia (Ie, Da), famîl’e (Pu, Fi 481 J Sc), famil'ş (Fi 482 N 5), familie (Ma), famel'ie (Ca). 1. Familie. Vut-a zivl'ene za se si lor famil'e (Pu 21/23) = a avut trai bun pentru el şi familia lor. Tota a lui familiie (Pe-Ne 1964/211 J) = toată familia lui. Cân omu murivq fiiu mai amânt'e familiia sq ocoli de ie (Pe-Ne C) = când omul trage să moară mai întâi este (se află) familia sa în jurul lui. Tota famil'e av fost zdrenita (Fi 481 J) = toată familia a fost surghiunită. Sloşt'ina ân famil'a (Fi 482 Sc) = armonie în familie. An famil'q se slagescu (Fi 482 N) = în familie toţi sunt de acord. Me ufes ke ver trqce ur bur Bozlţ cu tq familie (Da) =sper că vei petrece un Crăciun bun cu familia ta. 2. Neam. Domnu stiie de ţe familiie ăi (Pu 4/35) = Dumnezeu ştie din ce neam este. • Bandeniţa de familiie = neamuri, rude (parte de familie). Spojo cu sq bandeniţa de familiie (Da) = mirele cu neamurile sale. ■ PL: familii (Ca, Pe-Ne C N), famel'ie, famel'ii (Ma). St- Cf. drujina, famee. + lat. familia, ven. fameglia, it. famiglia, cr. familija. famil'e v. familiie. famil'ş v. familiie. famil'ie v. familiie. famoj (Da), f.: famoja (Da) adj. Faimos. ■ Pf m.: famoji, f.: famoje. 4- ven. famojo, it. famoso. famoja v. famoj. fanela (Da) s. f. Flanelă. Kemqşa de fanela (Da) = cămaşă de flanelă. 4- ven. fanela, it. fanella. 139 fanta fara fanta (Ne-Ro J) s. Fanta (băutură carbogazoasă). Paşareta av fost nuşte slicno ca şi Fanta âstez (Ne-Ro J) = paşareta a fost ceva asemănător ca şi Fanta astăzi. fanteriie (Ca) s. Infanterie. + it. fanteria. fantin v. fantinâ. fantinâ (Ma, By), fantin (By, Ma, rar) s. m. June, fecior de însurat. ♦ ven. fantin, cr. fantina. fah (Ko, Pe-Ne S, Da), fân (Da) adj., adv. I. adj. 1. Destul. Fan narod (Da) = destulă lume. Fan vrşme (Da) = destul timp. Fan lărgo de ţiia (Ko S) = destul de departe de aici. 2. Ceva (puţin). Fan narod (Da) = ceva lume. II. adv. 1. Corespunzător, cum trebuie. Fân lucră (Ko Sd) = a lucra cum trebuie. 2. Foarte (Ko). Fan lărgo de ţiia (Pe-Ne S) = foarte departe de aici. fân v. fan. far v. fara. fara (Ra, Pa, Sâ-Fă), far (Ba C Sc, Ca, Ia, Sâ-Fă), farâ (Ma), fâr (Pu, Ba L N), fârâ (de) (Ma), fâr de (By, We I, Ba B, Pe-Ne C S, Da), far de (Ie, Ba B J N S Gb, ALR IJ, Pa, Ia, Ne-Ro J, Fi 233, 350, 351 J Sd, Da), fârţ de (By, Ko S), fâr de (We II, Pi, ALR I 224 B, Ko J Sd, Fi 351 N), fârde (Ga-Di), fore de (Ge), hâr de (rar, Ko Sd), foarâ (Ma) prep., conj. Fără, fără de, lipsit de. Iuva doi fara duse a treile fara cap (Ra) = unde[-s] doi fără suflet, al treilea[-i] fără cap. Far de mire (Ba B J S Gb Gd, ALR IIN 6/1645) = fără mine. Om far de srâmota (ALR IIN 6/1831) = om fără ruşine. Sâm far de dinţ ca şi brecu (Fi 233 B)= sunt fără dinţi precum câinele. Ulişta far de mătiţa (ALR II N 2/268) = stup fără matcă. Fâr de fus nu se pote torce (Da) = fără fus nu se poate toarce. Far de frikş poţ veri, când mâia va ii durmi (Ia 12/2 S) = poţi veni fără frică, când mama se va duce să doarmă. Io ăm ola cărş cuhţ far de foc (Pe-Ne S) = eu am oala care fierbe fără foc. Paşareta av fost piiâce far de alcohol (Ne-Ro J) = paşareta a fost (o) băutură fără alcool. Verit-a l'ei om restrzţit fâr de nanca un sold (Pu 10/15) = a venit bărbatul ei zdrenţăros fără niciun ban. O fetă fâr de mâie (ALR I 2/224 B) = o fată fără mamă, orfană de mamă. Âi un bo ke se pure-n stal fâr de coja şi işse afara cu coja (Mo 115 J) = e un bou ce se bagă în grajd fără piele şi iese afară cu piele . Drâcu s-a pl'erdut fâr de stârv (Ko J) = dracul a dispărut fără urmă. Fâr de frik§ (Ko Sd) = fără frică. Fârg de tire fost-a şi Mărita (Ko S) = afară de tine a fost şi Mariţa. Am ramâs fâr de mâia şi fâr de căia (Sâ-Fă) = am rămas fără mamă şi fără tată. Verit-a far de fi cl'emăt (Da) = a venit fără a fi chemat. • Jivi fara zacon (Pa) = a trăi în concubinaj (fără cununie). • Fara niş = degeaba, fără rost. PI'arde ţaitu fara niş (ALRIIN 3/775) = pierde vremea degeaba. • Dolina far de ăpa (Pe-Ne C) = vale seacă. • Far de dinţ (Fi 233) = ştirb. • Far / fâr de gust (Fi 351 J Sd / N) = insipid. • Far / fâr de sare (Fi 350 J Sd / N) = nesărat. + lat. foras. fara v. afara, fâra v. afâra. farabut (Fi 93 Şc) s. m. Hoţ. Cf. tât. ■ PI.: farabuti. + ven. farabuto. farâ v. afâra. farâ v. fara. fârba (ALR II Fi, Fo 110 J), farba (Fi 305 J), farbâ (Ma), fârbş (By) s. f. 1. Culoare (Fi 305 J). 2. Vopsea (Ma). 3. Albăstreală în var [?] (ALR II 245). • Cuda farbe (Fi 318 J) = pestriţ. Cf. colur, pitura, tinta. ■ PI.: farbe. + cr. farba, ger. Farbe. farbâ v. fârba. fârbţ v. fârba. farbţi (ALR II N) vb. IV tr. A vopsi. Farbes oşoru (ALR II N 4/962) = vopsesc oul. + cr. farbati. farcui (Ca) vb. IV. A zbura, far de v. fara. fâr de v. fara. farş v. afâra. fareca v. farecâ. farecâ (By, Na II, Mo, Pa, Pe-Ne J S, Fi 1519 J), fareca (Ra). fereca (Ma), ferecă (Pi) vb. I. tr. 1. A fereca (By, Ma). Ferec vozu (Ma) = ferec carul. 2. A potcovi. Vezut-a jaba iuve se calu fareca (Ra) = broasca a văzut unde se potcoveşte calul. Ferecă, când o 141 farira farecavgi odcuiş (Pi) = ‘fereca’, când o potcoveşte. Făreca călu (Pa) = potcoveşte calul. Cum se călu făreca (Pe-Ne J) = cum se potcoveşte calul. Boii ... se fărecu (Mo 165/3 J) = boii se potcovesc. • Ferec copita (Ma) = potcovesc. 3. A pune în fiare, a fereca, a încătuşa pe cineva (Pe-Ne 1964/201 S). ■ Ind. prez. [1-6]: fărecu, făreci, făreca, farecăm, farecâţ, fărecu (Pe-Ne 1964/201 J). A Cf.podvi. + lat.: fabricare, cf. it. fabbricare. farecavgi (Fi 1519 J) vb. I iter. A potcovi. Io farecaves (Fi 1519 J) = eu potcovesc. Cf. farecă. ♦ lat. farecâ + -vţi. fârş de v. fara. fârez (Pi) s. Şopron înaintea casei, făcut din viţă de vie, pentru umbră. farfala (Da) s. f. Fluture. O farfala zlejit-a ova pre o fol’a (Da) = un fluture a făcut ouă pe o frumză. ■ PI.: farfale. + ven. farfala, it. farfalla. farfalina (Da) s. f. Fluturaş. ♦ it. farfalina. farina (Sâ-Fă), farinş (We II) s. f. Făină. fJoki se fâce de farina şi de cumpîr (Sâ-Fă 114 J)= găluştele se fac din făină şi din cartofi. Cf. farira. + ven., it. farina. farinş v. farina. farira (By, Ao, ALI 6/548 B, Ba J Sd, ALRII, Pe-Ne J N, Fo 92 J Sd, Da), farirş (By, Ge, Na II, We I, Pu, Pi, Ba N S, Ca, Ko N S, Fi S, Ne-Bi N), farirâ (Ma), farire (Fo 92 N), fârire (Ma) s. f. Făină. Mes-am dila morg t'ă cu farira (Pu 30/1) = am plecat de la moară cu făina. Bârsa de farira (ALR II N 5/1327) = sacul de faină. Farira de fărmentin (ALR IIN 1/93) = făină de porumb. Farira se prosş cu sita (Pe-Ne J) = făina se cerne cu sita. Cki-i farira prosişi (Pe-Ne N) = aceea e [pentru] a cerne faina. Ştrucl'i, lucru se de farira, âpa şi ovu (Ne-Bi N) = găluşte, se fac din făină, apă şi ou. Ţ-ai tasta farirg dâbândlt de la malinâr iii l-ai iuvevâ furât? (Fi 700 S) = oare ai primit făina aceasta de la morar sau ai furat-o de undeva? Oliţa de porc nepunita cu sânje farira şi jmăre (Da) = maţ de porc umplut cu sânge, făină şi jumări (= sângerete). Zălic I jâlic farira (Fo 92 N Sc / Ba E), zălic farire (Fo 92 N) = puţină făină. Cf. farina. + lat. farina. 142 farirţ fasina * farirş v. farira. farlenacu (Ga IV) s. Un fier cu care se taie făclia în bucăţi ca să se aprindă mai uşor. farmaciia (Da) s. f. Farmacie. ■ PI.: farmacne, pl. a.: farmacnele. + it. farmacia. farmacist s. Farmacist. ■ Art.: (ALR II 112). + it. farmacista. farmentin v. fârmentin. faroş, faruş, (Pi), faruj (Da), fâruş, fâruş, faruju (By) s. Casă parohială. Vire preftu di la faruş şi cuvinta (Pi II 61 S) = iese preotul din casa parohială şi vorbeşte. Fâruju-n Bârdo zgorit-a-n voisca (Da) = casa parohială din Bârdo a ars în război. ■ Pl.: + cr. cak. faros, germ. Pharrhaus. faruj v. faroş. faruju v. faroş. farus v. faros. t f fâruş v. faroş. fâruş v. faros. * » fasole v. fajole. fâs s. m. Legătură, sarcină. Fâşu de Igmne (Da) = legătură, sarcină de lemne. ■ Pl.: făşure. fâşa (Pi, ALI 3/210 J, AU 7/672 B J, ALR II 148, Sâ-Fă, Fi 414 Sd, 422 J Sd, Da), fâşe (Ba JL Sc, Ca, Fi 414 Z), fâşş (Fi 414, 422 N S) s. f. 1. a) Faşă (ALI 7/672 B J). Povit-in rubina şi-n fâşe (Ba Sc) — înfăşat în scutec şi-n faşe. Âmpovi fecoru cu făşele (Da) = a înfăşa copilul; b) Faşă ce se pune copilului pe buric imediat după naştere (Fi 414, 442 Sd). 2. Corset (Fi 679 J). 3. Fular (ALI 3/210 J). Sf Cf. cârpa 1, cârpită1, cordşla, pantera, povoi, şarpa, ţuniţa. ■ Pl.: fâs (ALR II, Ca), fâşe (Fi 414 Sd, Da). * lat. fascia, ven. fassa. fâse v. fâsa. t 9 fâşş v. fâşa. fasina (Ko, Da) s. f. 1. Sarcină, braţ, legătură de ... Lemnele povejit-a ân faşinele (Ko J) = au legat lemnele în sarcini. 2. Grămadă mare. Fasina de Işmne (Da) = grămadă mare de lemne. 143 faşista faţa -‘O’- Cf. brâţ 2, căreg 3, sărcira 1. ■ PI.: faşine. + cr. fasina, ven. fassina, it. fascina. faşista (Da), f.: faşiste (Da) adj. Fascist. ■ PL m.: faşisti, {.: faşiste. ♦ it. fascista. faşiio (Da) s. Partidul regimului fascist. fâşiţa (Sâ-Fă, Fi 414 Sc), fâşiţş (Ca) s. f. 1. Faşă care se pune copilului pe buric imediat după naştere (Fi). 2. Faşă mică (Ca). 3. Felie, fâşie. Puru-se slănină, de vreo fâşiţa, de vreo pecenkiţa (Sâ-Fă) = se pune slănina, vreo felie(!) (o fâşie), vreo bucată de came. A Cf. cârpa 1, cârpită1, făşa 1 b, gârza, ţuniţa. + fâşa + -iţa. fâşiţş v. fâşiţa. faşol v. fajo. fasole v. fajole. fativ. fâti. fati (în sintagma In fati - Pi) într-adevăr, de pildă. + it. in fatto. fâti (By), fati (Ie) s. pl. Lucruri. ♦ ven. fato, it. fatto. fatâ (By, Na I, Ne-Ro J) vb. I tr. A naşte. Fatât-av (Na I) = a născut. Bes§da fetă I fată, cu znacena: năşte (făce fecor / fqta, obabi), câia nu cunoşte (Ne-Ro J) = tata nu cunoaşte cuvântul ‘fetâ / fatâ’, cu înţelesul: naşte. Cf. făce, năşte, obabi, rodi. + lat. fetare. faturgit adj. (Despre vin) Contrafăcut, falsificat. Viru faturţit (Fi 1245 Şc T)— vin falsificat. Cf. (făcut) cu bătu, meşturţit. + ven. faturar ‘a manipula’, it. fatturare ‘a falsifica’, faţa v. fâţa. fâţa (Ba J N, ALI 1/23 B, ALR I J, Pe-Ne C, Sâ-Fă, Da), faţâ (Ma)’ faţa (Ie, Ao), faţş (Ge), fâţş (By, Pi, Ca). 1. Faţă (Ma, Sâ-Fă). Suzele târlescu pre fâţa (ALR I 1/74 B) = lacrimile curg pe faţă. Noi zicen obrăz, briiâni zicu fâţa (Pe-Ne N) = noi zicem obraz, briianii zic faţă. O fâţa, do fâţe (Pe-Ne C) - o faţă, două feţe. T-oi dă o frişca preste fâţa (Da) = îţi voi da o palmă peste faţă. 2. Obraz (Ba J N, ALI 1/23 ’b, Fi 210 J). Ura făta (ALR 11/22 J) = un obraz. Amindo fâţele (Pe-Ne J) = amândoi obrajii. Fâţele şi obrăzu, amindo (Pe-Ne Q = faţa şi obrazul, amândouă. Fâţele (Ba S) = obrajii. 3. Buca obrazului. O fâţa, do fâţe (ALR I 1/23 J) = o 144 faţe favru bucă, două buci. 4 Cf. lăloca 2, obraz, obl'lc. ■ PI.: făţe. 4 lat. facia. faţe v. face. fâţş v. faţa. faţo v. faţol. faţol (Ma, By, Ge, Na I, Ga-Di, Ga IV, Fi 670 J Sd, 1325 L, Ca, Pe-Ne N, Da), faţo (Na II, Pu, Pi, ALR II, Ca, Pe-Ne C, Sâ- Fă), fatolu (ALI 7/630 S, Ba S, Pe-Ne J), fasolu (Ie) s. m. si n. 1. Basma (Ma, By, Na Ga-Di, Ga IV, Pi, Ba £ Ca, Sâ-Fă, Fi 670 J Sd, Da). (Şi în sintagma Faţol de / pre I za pre căp — ALI 3/209 J I S I B). Jensca se va oyârnl cu fatolu pre căp (ALR II N 4/1164) = femeia se va îmbrobodi (se va acoperi) cu basmaua pe cap. Doi faţol, cine faţole (Pe-Ne N) = două basmale, cinci basmale. • Fatolu ocoli / oculi de gut (ALI 3/209 BIS)- eşarfă. 2. Batistă (By, ALI 7/670 S, Pu, Pi, Pe-Ne C, Sâ-Fă, Da) (Şi în sintagma Faţo / fatolu de năs - ALI 7/670 J / ALR II N 4/1202, Pe-Ne J). E ie lât-o fatolu din zep si legât-a piţoru (Pu I 8/32) = şi el a luat batista din buzunar şi a legat piciorul. 3. Fular (Da). 4. Bărbie la cocoş (Fi 1325 L). 4 Cf. crqsta 1 a, faţolic 1, 3, rgsa 2, roja. ■ PI. m.: faţol (Pe-Ne JV, Fi J Sd), Pe-Ne N, Fi J), faţol' (Ca, Sâ-Fă), f.: faţole (Pe-Ne N, Fi Şc),faţol' (Pe-Ne Q. A faţole, faţoli (Ma, Na I). 4- ven. faziol, it. fazzolo, facciolo, cr. dial. facol ‘batistă’. faţolic (ALR II N 2/491, Ca, Da), faţolit’ (ALI 7/60 B, Fi 650 J Sd, 1325 Sd), faţoliţ (Pe-Ne N S, Fi 650 S) s. m. şi n. 1. Batistă (Ca, Pe-Ne S, Fi 650 J Sd) (Şi în sintagma Faţolit'u za năs (Pi, ALI 7/60 B), faţoliţu de I za năs - Pe-Ne N). 2. Prosop (ALR II, Sâ-Fă). 3. Bărbie la cocoş (Fi 1325 Sd, Da). 4 Cf. cresta 1 a, faţol 2, 4, resa 2, roja. ■ PI. m.: faţolic (Czl), faţolit'(¥\ 650 J Sd, 1325 Sd), f.: faţoliţe (ALR II), faţolice (Sâ-Fă), faţolit'e (Fi 650 Şc). 4 cr. dial. facolic. faţolit* v. faţolic. faţoliţ v. faţolic. fatolu v. fatol. » t fau adv. De gata, din pachet. Acrno cumpără fau (Sâ-Fă) = acum cumpără de gata. 4 cr. fah ‘ladă, cutie, sertar’. faurâr (By, Na II) s. m. Fierar. 4 Cf. făbro. 4 faur + -ar. favru v. fabro. 145 fâvru fârp fâvru v. fabro. fazan (Ko S, Fi 791 J), fajân (Fi 791 S Sd, Da), fazan (Sâ-Fă) s. m. Fazan (Phasianus colchicus). Fajănu zletlt-a t'ă pa nu l-a caţât (Da) = fazanul a zburat, aşa că nu l-a prins. ■ PI.: fazân (Ko S), fajân (Fi 791 S Sd),fazăne (Fi J), fazân (Sâ-Fă). + ven. fa/an, cr. fazan, it. fagiano. fazân v. fazân. fazo v. fajo. fazoniţa s. f. Spectacol. Se furu pre vro fazoniţa de că sigurno rqm şi cântă (Sâ-Fă) = dacă va fi vreun spectacol sigur vom şi cânta. ■ PI.: fazoniţ. fân v. fir . fântâra (Ba J, Pa, Ko J N, Fo 175 J, Fo 75 J), fântârâ (Ga IV), fontânâ (Ma), fântârş (By, Na II J, Pi, Ca), fintira (Fo 175 J), fintirş (Ko N), funtârş (Ga-Di), fontârâ (Ma B), funtâne (Pu) s. f. 1. Fântână (Pi, Ca, Ko J N, Fi 1088 J, Fo 175 J). Ân craiu de Zeiân se află o betârâ fântârg (Ga IV) = în regiunea Jeiănului se află o fântână veche. Hlapâţu-s spglg piţoru la o funtâne (Pu 8/35) = servitorul îşi spală piciorul la o fântână. 2. Izvor (Ko L N). 3. Puţ (Ko, Fi 1088 J). Cf. izvor, vrul'a, vrutâc, zvir. zvirâc. ■ PI.: făntăr (Ko), fântâre (Fo J), pl. a.: făntârile (Ga IV). + lat. fontana. fanfara v. fanfara, fantarş v. fanfara, fâr v. fara. fârâ (de) v. fara. fârândţi (Pi I) vb. IV itr. (Despre vrăjitori) A zbura, fârc (Pu) adv. îndată. Priste vârh, fârc după tire (Pu 310/4) = peste vârf, îndată după tine. fârdân (Fi 398 Z) s. m. Frunzar. A Cf. suplopa. ■ PL: fărdni. fârde v. fara. fâr de v. fara. fârketa v. forketa. fârlan v. furlân. fârlân v. furlân. fârl’ (Fi 746 M) s. m. Mormoloc. Cf. girin, jabîc, jăbice. ■ PL* fârl!. 146 fârmântimţa febra fârmântimţa v. fârmentiniţa. fârmşi v. fermgi. fârmentin (ALR II 92, Ko J, Fi 1139 J), fermentin (Pi J), fârmentun (Ca), fârmentin (Sâ-Fă) s. 1. Porumb (Ca, Sâ-Fă). Farira de fârmentin (ALR II N 1/93) = faină de porumb. Bătu de fârmentin (ALR IIN 1/96) = fir de porumb. Zârna de fârmentin (Fi 1142 J) = bob de porumb • Pgna de fârmentin (Ko J) = pănuşă, ghijă de porumb. • Pâre de fermentin (Pi) = mălai. 2. Cereale (Ca, Sâ-Fă). Cf. frument, trukine, turcin. + cr. fermentin. fârmentiniţa (ALR II N 1/95, Fi 1149 J), fârmântimţa (ALR II N 1/97) s. f. 1. Fir de porumb (ALR IIN 1/95). 2. Păpuşă de porumb până nu are mătase (ALR II N 1/105). 3. Pănuşă, ştiulete de porumb în pănuşă (Fi 1149 J). Cf. fol'e, lupa 2, paVuşina, suma. ■ PI.: fârmentiniţe. + cr. fârmentin + -iţa. fârmentenoviţa (Fi 1140 J) s. f. Tulpină de porumb. “S Cf. stâbla 4. ■ PI-- fârmentenoviţe. + cr. frmentenovica. fârminânt v. fulminant, fârminânt v. fulminant. fârndaliţa (ALI 7/703 B, Fi 440 Sd, Da), fârndaliţş (Fi 440 N S) s. f. Titirez, sfârlează. ■$- Cf. fârtul'e. ■ PI.: fârndaliţe. fârndaliţş v. fârndaliţa. fârnigş v. furniya. fârtul'e (Fi 440 J) s. f. Titirez, sfârlează. -v* Cf. fârndaliţa. ■ PI.: fârtul'. fş v. face. feata v. fşta. febra (Ie, Pi, ALR IB J, Pe-Ne J, Fi 49 J, Da), febrâ (Ma, numai la sg.), febre (Pe-Ne C N S, Ko S, 129 Sd, Fi 149 N S, Da), febrş (By, Ge, Na II, Ba S) s. f. Febră, friguri. Febra me stresiă (ALR I 1/110 J) = mă scuturau frigurile. Âre febra (ALR I 1/110 B) = are temperatură. Fecoru ăre febra şi cuvinta din câle (Pe-Ne J) = copilul are febră şi aiurează (vorbeşte aiurea). Âre febra (ALR 1110 B), ăre febre (Pe-Ne C N) = are febră. Cân se ăre febre, gura leaga (Pe-Ne C) = când este febră, împiedică (împleticeşte) limba. S-hitşit-a pre usne hrâste de febre (Pe-Ne N) = s-au făcut pe buze 147 febrâr fecor zăbale din cauza febrei. Din febre (Ko S) = din cauza temperaturii, de la temperatură. Tremură de febra / febr% / febre (Ba J / Ba S / Da) = a avea frisoane, a tremura din cauza febrei. Cf. foc. + lat. febris, ven. febre, cr. febra, it. febbre. febrâr v. februaru. febrâr v. februaru. febre v. febra, febrş v. febra, februar v. februaru. februaru (Ga-Di, ALRIIN 2/598), februar (Na II, Sâ-Fă, Fo 220 J), febrâr (By, Pi, Ko J), febrâr (Fi 149 J), febrâvâr (ALR II N 2/598) s. Februarie. ^ Cf. siţân. + ven. februar, cr. februar, febrâvâr v. februaru. feca (în sintagma Fqca de vir - Fi 1284 M) — drojdie de vin. Cf. fundăce, mutej, murea. fecor (By, Mo, Ga-Di, Pi, Ba C J Gb Gd S Sc, AU 7/684 B, ALR I, ALR II, Ca, Ia, Ko B J N Sc, Fi 290, 293, 416, 487, Pe-Ne B J N, Sâ-Fă, Fo 31 J Sd, Ne-Bi N, Ne-Per NY, Da), feţor (Ge, Pu, Ko N S, Fi S), feţoru (Ao), feţior (Ma) s. m. 1. Copil (Sâ-Fă, Fo 31 Sd,). Cel'i doi fecor ce s-a născut, fecoru şi fqta (Pi 11/70 Sc) = cei doi copii ce s-au născut, băiatul şi fata. Fecoru de doi ân (ALI7/684 B) = copil de doi ani. A mei' mqre a poidlt fecori (ALR IIN 6/1627) = merele mele le-au mâncat copiii. Mi s-a născut ur fecor (ALR I 2/181 B) = mi s-a născut un copil. Iei' ăru doi fecor: um^muşkile şi o fştina (ALR II 132) = ei au doi copii, un băiat şi o fată. Iei' ăru doi fecor: um^fil' şi o fil'e (ALR II 132) = ei au doi copii: un fiu şi o fiică. Mâia ţire fecoru pre jeruncl'i (ALR II 91) = mama ţine copilul pe genunchi. Nu tot fecori-nţelegu că ce ăvdu-n sula (ALR IIN 4/910) = nu toţi copiii înţeleg ceea ce aud în şcoală. Vut-a cuda fecor (Ca) = a avut mulţi copii. Fecori se plazes cu sâniţele aii cu şi (Pe-Ne J) = copiii se dau cu săniuţele sau cu schiurile. Fecori s-a-nmeţât vlăşki uri cu ăl'ţ (Pe-Ne Sc) = copiii s-au învăţat istroromâneşte unii cu (de la) alţii. Io rşş fi sutla lu cela fecor ce ţin ân cârst (Pe-Ne B) = eu aş fi naşa copilului pe care îl ţin [în braţe] la botez. Ie av zis fecârilor (Ko J) = el le-a spus copiilor. 148 fecor fecor Fecori, nu ve igfeiţ pre nopte! (Fi 487 S) = copii, nu vă jucaţi noaptea! Mic fecor âre frica de şcuro (Ne-Bi N) = copilul mic se teme (are fiică) de întuneric. Zensca portg feţoru devei miseţ (Ko S) = femeia poartă copilul nouă luni. Poredni feţor (Fi 116 S) = copiii răi. Za fecori (fetu aii feta) se zice ke s-a născut aii ke s-a rodit (Ne-Bi N) = pentru copii (băiat sau fată) se zice că s-a ‘născut’ sau că ‘s-a rodit’. Misles ke-i importante zgoil blre fecori (Da) = mă gândesc că e important să creştem bine copiii. 2. Prunc. Fecori ucis (Ga-Di) = pruncii ucişi. • Fecor de şcola (Fo 142 N) = elev • Fecor de la ţiţa (ALRI 2/226 J) = sugaci, copil de ţâţă. • Fecoru far de câce (Fi 465 C), fecoru far de om (Fi 465 Şc) = copil din flori. • Fecor fâr de muăie şi făr de cuăce (ALR I 2/223 B) = copil orfan (fără mamă şi fără tată). • Zâdni fecor (Fi 545 Z) = ultimul născut. • De fecori igrţi (ALR II N 4/1105) = jucării (pentru a se juca copiii). 3. Băiat a) Termen generic (Pu, Ma, Sâ-Fă). 0 votţ un feţor pascut-a s% blăgq ân lug (Pu I 6/1) = odată un băiat îşi păştea vitele în livadă. Cel'i doi fecor ce s-a născut, fecoru şi feta (Pi 11/70 Se) = cei doi copii ce s-au născut, băiatul şi fata. Deştru fecor (Ba J) = băiat frumos. Cesta-i me fecor, me fii' (ALR 1 2/187 B) = acesta e băiatul meu, fiul meu. Ie n-ăvut porod, fecor, ni fete (Mo 57 S) = el n-a avut urmaşi, băieţi, nici fete. E fecoru ascuta de su pat (Mo 158 J) = şi băiatul ascultă de sub pat. Fecoru me ascuta (Po J) = băiatul mă ascultă. Fecoru va fi sâr (Ne-Per NY) - băiatul va fi sănătos. Verit-a samo ân / un fecor (Fi 290 J / Sd) = a venit numai un băiat. Fecori s-a âncins cu ţinturinu o cu şpâgu (Da) = băieţii s-au încins cu cureaua sau cu sfoara; a; b) de la 3, 5, 10 ani, până se însoară (ALR I 2/187 J, Pe-Ne N). Fecori âs vet' măr (ALR I 2/186 J) = băieţii sunt deja mari; c) aflat pe prima treaptă de vârstă din 5 (Fi 416 J); d) aflat pe a doua treaptă de vârstă din 5 (Fi 416 L); e) aflat pe a doua treaptă de vârstă din 4 (Fi 416 B Şc); f) aflat pe a doua treaptă de vârstă din 3 (Fi 416 N S); g) Băiat, după căsătorie [?] (ALR I 2/187 B). 4. Fecior (Pu). Fecorule, Iq-ţ pinez far de broi, cât ver tu! (Ia 45/11 J) = flăcăule, ia-ţi bani fără număr, cât vrei tu! Cf. cel'ăd, cel’adlt', falot, fecoric, fecorina, fet, mladlt', mladicit', mujiăc, prunc. ■ PI.: fecor (Ga-Di, ALR \\), feţor (Fi S, Fo 142 S L),feţori (Ma, Ie). ♦ lat. fetiolus. 149 fecorş fecorina fecorş (By), feţora (Ma), feţiorâ (Ma) s. f. Fată, fecioară. Cf. fşta, fqtina 2. ■ PI.: feţiore, feţore (Ma). + lat. * fetiola. fecoric (Ba/, ALRI, ALR iî, Ca, Ko N, Sâ-Fă), fecorif (ALRII, Pa, Ko N, Fi 416 Sd, Da), fecorit'u (Ma), feţoriţ (Ma, Ko S) s. 1. Copil (Ba J, ALR 12/181 B, Ko) a) Sugar (ALR II 146, Sâ-Fă); b) Copil de faşă, cocuţ (Pa). 2. Băiat aflat a) pe prima treaptă de vârstă din 4 (Fi 416 B L Şc 7); b) pe a doua treaptă de vârstă din 5 (Fi 416 M Şc). 3. a) Băieţandru (Ca); b) Fecioraş, fecioruţ (Ma). 4 Băieţel (Ko, N S, Sâ-Fă, Da). Ie vut-a trei feţoriţ miţ (Ko S) = el a avut trei copilaşi mici. Cf. cel'ăd, cel'adit', falot, fecor, fecorina, fet, mladit', mladicit', mujiâc, prunc. ■ PI.: fecoric, fecorit’. + fecor + -ic, -it'. fecorin (By, Na II J, Pi) s. m. Băiat, fecior. Cf. cel'ăd, cel'adit', falot, fecor, fecorina, fet, mladit’, mladicit', mujiâc, prunc. A Cf. fecorina. ♦ fecor + —in. fecorina (Mo, ALR II N 5/1493, ALR I J, Pe-Ne 1964/213 J, Ne-Bi N, Ko J, Ne-Ro J, Sâ-Fă, Fi 416 J), fecoring (By, Na IIJ, Ko N), feţoring (Ko S) s. m. 1. Fecior, băiat. E cela fecorina âl’-av arătat pucşa (Mo 145 J)= şi acel băiat i-a arătat puşca. Fecorina se zice lu fecoru (Ne-Bi N) = ‘fecorina’ [i] se zice băiatului. Fecorina ăi fecor, e ne feta (Ne-Ro J) = ‘fecorina’ e băiat, şi nu fată. Ceşti fecorine voi bâte (ALR II N 6/1704) = pe aceşti băieţi îi voi bate. 2. Băiat aflat pe a doua treaptă de vârstă din 4 (Fi 416 J). 3. Flăcău. Patru tirer fecorine (Ko J) = patru flăcăi tineri. De când am fost fecorina (ALR II N 5/1493) = de când eram flăcău. Io m-am cu că bavit de la tirer fecorina (Pe-Ne 1964/213 J) = eu m-am îndeletnicit cu aceea de flăcău tînăr; b) Flăcău de însurat (Fi 448 J). S-a doi tirar ânsurât, o fştinş si ur musât feţorinq (Ko S) = s-au căsătorit doi tineri, o fată şi un flăcău frumos. • Fecorina ce se-mvetf (ALR II N 2/500) = ucenic. • Nu-i fecorina ânsurât (ALR I 2/277 J) = burlac. 4. Fetiţă [?] (Sâ-Fă). 5. Fată [?] (Na IIJ). [întrebaţi direct (Ne-Bi N) şi (Ne-Ro J) au negat sensurile 4 şi 5. Vezi supra]. Cf. cel’ăd, cel'adit', falot, fecâr, fecoric, fecorin, fet, mladit', mladicit’, mujiâc, prunc. ■ PI.: fecorine (ALR II N, Fi). + fecor + —ina. 150 fecorit’ fermgi fecorit’ v. fecoric. fecoriţş (By, Ba II) s. f. Fată. ♦ fecore + -iţa. fegurâ v. fiyura. feguriţa (Da) s. f. Figurină (sfântă). ■ PI.: feguruţe. feli v. făli. feltru (ALR II) s. Fetru. Comarâc de feltru (ALR II N 4/1159) = pălărie de fetru. + it. feltro. feneg (Sâ-Fă) s. n. Ban, monedă ornamentală. Ş-acmo aru fenegu de folclor (Sâ-Fă) = şi acum au (poartă) monede ornamentale (la serbările populare). + cr. fenek, ger. Pfenning. fenta v. finta. fenâr (Sâ-Fă) s. m. Felinar, lampă de gaz. ^ Cf. ferâl. ■ PI.: fenăre. + cr. fenjer ‘felinar, lanternă’. ferâl (Ca, Ko J, Da) s. m. şi n. Felinar. Cf. fenâr. ■ PI. m.: ferâle (Ko J), f.: ferâle (Ca),ferărurle, (Ko B). ♦ ven., it. fanale. fereca v. farecâ. fereca v. farecâ. fşrece (Pe-Ne J, Ko J), fgrâce (Fi 1801 J) s. f. Ferigă. Ânca ... va fi bire ramarţ ke-i bur pemlnt ke fţrece creşte (Pe-Ne 1964/201 J) = aici va fi bine de rămas că-i pământ bun, că creşte ferigă. ■ PI.: fgrâc (Fi). + lat. filix, -icis. feri (Sâ-Fă) vb. IV. A feri. • Fer-ma, Bog! = Feri-mă, Doamne! fermş[i] v. fermşi. fermei (By, Ie, Pu, Ga-Di, Pi, ALR II, Ko J, Da), fermei (Da), fârmşi (Ko Sd), fermg[i] (Ma) vb. IV tr. şi refl. I. tr. 1. a) A opri, a înceta. Fermei coriiera (Ko) = a opri autobuzul. Fermeit-a o jensca pre căle (Da) = a oprit o femeie pe drum. Mujica fermş (Da) = muzica încetează; b) A opri, a reţine. Bişcupu odgovorit-a neca face bur obed fi fermeit-a prevtu fi caştaldi pre obed (Pi) = episcopul a răspuns să facă prânz bun şi i-a oprit (reţinut) pe preot şi pe epitropi la prânz; c) (Despre sete) A astâmpăra, a potoli, a o opri (ALR II N 3/856). • Far de fermei (Da) = fără oprire, în mod continuu. 2. A închide. Medijiiile mi-av fermfit rănele (ALR II 125) = medicamentele mi-au închis rănile. Nuşcum ariveit-a blăga fermei (Da) = cumva a reuşit (a ajuns) să închidă animalele. 151 fermeit festival 3. A comanda, a face comanda. Ura fermeit za muncă (Ko) = le-a comandat mâncarea (de mâncare). 4. A pregăti bucatele. Pulastru fermeit / fermit (Ma) = pui fiert. Fermei o padela de şugo (Da) = a pregăti o tigaie de sos. Fermţ cir a! (Da) = pregăteşte cina. II. refl. A se opri, a sta locului. Cân iă n-ă putut vet' târli, iă s-â fermţit si clecnit-a (Pu 5/32) = când ea nu a mai putut fugi, s-a oprit şi a îngenuncheat. 4- Cf. cuhţi 2, cuhivqi, paritţi, pripravi. 4- ven. fermar, it. fermare ‘a opri, a reţine’. fermeit (Ma) adj. Fiert. Pulastru fermeit (Ma) = pui fiert. ♦ part. lui fermgi. fermenta v. fermentă. fermentă (By, Na II, Ge, Pi J), fermenta (Ma), frementâ (Ma), hremântă (Ma) vb. I tr. A frământa. Ferment / fermint (Ma), fermentu (Ge, Na II) = frământ. [în Sunieviţa se zice] se omişţ (Pi) = se frământă. 4- Cf. misi 2, omisi. pomişqi 2. + lat. fragmentare, ven. fermentar. fermentin v. fârmentin. fermentonoviţa s. f. Tulpină de porumb. 4- Cf. stâbala 6. ■ PI» fermentonoviţe. fermier (Da) s. m. Infirmier. ■ PI.: fermieri. 4- it. infermiere. fermiera (Da) s. f. Infirmieră. ■ PI» fermiere. 4 it. infermiera. ferminăntş v. fulminănt. fermit (Ma) adj. Fiert. Pulastru fermit (Ma) = pui fiert. 4- Cf. fermei 5. + part. lui fermi. feroviia (Ca, Da), feroviie (Ko S) s. f. Cale ferată. ■ PI.: ferovii (Ca). 4- it. ferrovia. feroviie v. feroviia. fertig, £: fertigş (Ca) adj. Gata. -4 ger. fertig. feroviie v. feroviia. fest1 (Sâ-Fă) adv. Tare, mult: Ie lucra fest (Sâ-Fă) = el lucrează mult. 4- ger. fest. fest2 v. festa. t festa v. festa. 9 festş v. festa. festival (Sâ-Fă) s. n. Festival. ■ PI.: festivălure. 4- cr. festival. 152 feşnar feta feşnar (Ko J) s. m. Pădurar. S-av lupu dât pre feşnar (Ko J) = lupul s-a dat la pădurar. Cf. boşcar1. + ger. Forstner. feşnaric (Fi 870 J) s. m. Scatiu (Cardelis spinus). Cf. lugar, lugarin. ■ PI.:feşnarice. + feşnar + -ic. feşta (By, Pi, Fi 360 L Şc, Pe-Ne C, Fo 136 S Sc L, Da), feştş (Ge, Fi 360 N), festa (Fo 136 S), festş (Na II, Ga-Di, Ca, Ko N S,’ Fi 360 S), fest (Ie) s. f. 1. Petrecere, festivitate. Măre festg, măre băl (Ko) = mare festivitate, mare bal. 2. Sărbătoare (Pi, Ga-Di, Ca, Fi, Fo, Da). Festa-i (Ko S) = e sărbătoare. Roba za feştu (Fi 645 Sd) = haine de sărbătoare.-^- Cf. băl, blăgdan, prăznic, sârbâtore. ■ PI.: feste, feşte. ♦ cr. festa, ven, it. festa, feştş v. feşta. fet (Ma, By, Ge, Na II, We II, Pu, Pi, Ba S Sc Mo, Ca, Pe-Ne N S, Ko S, Sâ-Fă, Fi 416 N S, Ne-Bi N), fştu (Ie), fât (Ma) s. m. 1. a) Orice născut (Ma). Fetu suje de mâia, lâpte (Pe-Ne N) = fătul suge de la mama, lapte. • Fetu de ţiţa (Pe-Ne N), fetu de la ţiţa (Ko S) = copil de ţâţă, fât, sugar. • Zădnile fet (Ko 545 J) = ultimul născut; b) Fiu, fecior (Ma, în S şi în alte locuri). 2. Băiat. Odârng tu a te fet şi goig ceşti doi fecor, t-ari pinez (Pi II 70 Sc) = părăseşte-ţi băiatul şi îngrijeşte-i pe aceşti doi copii care au bani. A mg mul'gre a născut fetu şi feta (Mo II 70 Sc) = soţia mea a născut (un) băiat şi (o) fată. Ahmoce cela gospodin vire ke va fetu lâ cu sire (Mo 28 S) = acum acel domn vine să ia băiatul cu el. Libâru lu fetu (Pe-Ne S) - cartea băiatului. Za fecori (fetu aii feta) se zice ke s-a născut aii ke s-a rodit (Ne-Bi N) — pentru copii (băiat sau fată) se zice că s-a ‘născut’ sau s-a ‘rodit’, a) Băiat aflat pe prima treaptă de vârstă din 3 (Fi 416 N S); b) Băieţel (Pu 4/42*). • Musăt fet = Făt Frumos. Ţâsta-v fost inveţe un musăt fet cu o stg ân frunte (Pu 4/42) = când colo acesta era un Făt Frumos cu o stea în frunte. Cf. cel’âd, cel'adlt', falot, fecor, fecoric, fecorina, mladlt', mladiclt', mujiâc, prunc. ■ PI.: fet (Pe-Ne N S). + lat. fetus. feta (Da), fetş (Ga-Di, Pi), ffta (Fi 1654 Şc) s. f. 1. Felie (Ga-Di, Fi) Fetg de narăncg (Fi 1654 Şc) = felie de portocală. O feta de pârşut (Da) = o felie de şuncă. 2. Bucată (Ga-Di). -v* Cf. cetârta 1, 2, fetiţa 1, lofa, picoric 3, supa 2, supiţa 2, ştruca 2. ■ PL: fete. + cr., ven. feta, it. fetta. 153 fşta ffta fşta (We N, Pu, Pi, Ba C J, Gb Gd ALI, ALR II, Mo, Fi 417 J Sd, 446 J Sd, Ko J, Pe-Ne J, Da, Ne-Bi N), fetâ (Ma, Ga IV, ALR I), ffştţ (By, Ge, We S, Pu, Pi, Ba N S, Ca, Ia, Pe-Ne S Sc, Ko S, Sâ-Fă, Fi 446 N S), feata (Ne Z) s. f. 1. Fată (Ma, Ga IV, Sâ-Fă, Fi 417 J Sd). O fgtg, când se maritg, mai amânt'e se conoste cu mladit'u (Pu 40/1) = o fată, când se mărită, mai întâi se cunoaşte cu junele. Io am durăt că muşăta fgta lu căre lume âi Stevu de zlătâ (Pi II 37 S) = eu am adus fata cea frumoasă care are numele Steaua de aur. Muşăta fgta (Ba J) = fată frumoasă. Fgta mg (Ba Sc) = fata mea. A mg mul'gre a născut fetu şi fgta (Mo II 70 Sc) = soţia mea a născut băiat şi fată. Ie n-ăvut porod, fecor, ni fgte (Mo 57 S) = el n-a avut urmaşi, băieţi, nici fete. [Li se zice] fgta pâr la se meritu (ALR I 2/192 J)= [li se zice ‘fşta’] până când se mărită. Fgta se sposg (Pa) = fata se peţeşte. Asta fgta nu-ăre câie ni mâie (ALR 12/224 J) = fată orfană (fata aceasta nu are tată nici mamă). O fgtă fâr de mâie (ALR I 2/224 B) = fată fără mamă, orfană. Grumbele fgte na şiroco âmnu (Ia 30/72 N) — fetele hâde păşesc (merg) crăcănat. Mladit'u s-a aflăt cu fgta (Ko 1/186) = tânărul s-a întâlnit cu fata. Fgta cân a fost tirera s-au merităt (Pe-Ne J) = fata când a fost tânără s-a măritat. Io caşi feata fost-am Liubicit' (Ne Z) = eu ca fată am fost Liubicici. Mea fgta ut-a vodene coziţe când a fos mica (Fi 151 C) = fata mea a avut varicelă când a fost mică. Fgta de merită / za mărită (Fi 445 J / 445 Sd) = fată de măritat. Deştra fgta (Fi 446 J), muşăta fgta (Fi 446 Sd), muşătg fgtg (Fi 446 N S)= fată frumoasă, drăguţă. Vgde ke vire o fgtg ân ăbo-nmeştitg (Pe-Ne Sc) = vede că vine o fată îmbrăcată în alb. Io cu ca mg fgtg (Ko S) = eu cu acea fată a mea. Viru do fgte câtra fetu Âbram (Mo 28 S) = vin două fete la copilul Avram. Am do fgte (Sâ-Fă) = am două fete. Za fecori (fetu aii fgta) se zice ke s-a născut aii ke s-a rodit (Ne-Bi N) =pentru copii (băiat sau fată) se zice că s-a nâscut sau s-a ‘rodit’. Amna, fgto, ân potocl După tire voi na scoc (Ia 13/5 N) = du-te, fată, la pârâu! După tine voi (veni) săltând. 2. Fecioară, fată mare, virgină (Ba Gb N S) (Şi în sintagma Fgta curăţa (ALR I 2/248 J), fgta za mărită (ALR I 2/248 B), poştena fgta / fgtg (Fi 447 J Sd). Fgta curăţa, păr la nu cu nicur dorme = 154 fţta fştina fată mare (virgină), până nu doarme cu nici unul (Pe-Ne J). • (După vărstă) o fată situată pe treapta a doua a) din 3 (Fi 417 J B C L N M S Şc); b); din 4 (Fi 417 Sc T Z). 2. Fată nemăritată, femeie tânără (Fi 466 C S Sc Şc). • Betâra feta (Da) = fată nemăritată, fată bătrână. 3. Fiică (By). 4. Doamnă [?] (By, Ge). ^ Cf. fecorina 5, fetiţa, fetina, divoica, divoicinq. ■ PI.: fete. + lat. feta. fşta v. feta. fetâ v. fşta. fetţ v. feta. fţtş v. fşta. fetlc (Ba J) s. Făt, copil mic. Cela micu se zice fetlc (Ba J) -acela mic se cheamă ‘fetid’. Cf. cel’ăd, cel'adlt', falot, fecor, fecorina, fet, mladît’, mladiclt’, mujiăc, prunc. + fet + -ic. fgtina (Ba J S, ALRII, Ko J B, Sâ-Fă, Fi 466 B J L T, 467 J L, Da), fşting (By, Na IIJ, Pu, Pi, Ca, Pe-Ne N, Ko S) s. f. 1. a) Fată (Na II J). Iei' âru doi fecor, um-muşkile şi o fetina (ALR II 132) = ei au doi copii, unul de parte bărbătească şi unul de parte femeiască (un băiat şi o fată). Io-m fost cu o fţtinş (Pu I 24/1) = eu am fost cu o fată. [Li se zice] fetine pâr la se meritu (ALR I 2/192 J) = li se zice ‘fetine’ până se mărită. Roba le măie am dât urlţ fetine siromâşne (ALR IIN 7/1951 - 1592) = rochia mamei am dat-o unei fete sărace. Fştina âba (ALR II N 1/208) = fată blondă. De şărpe s-a făcut fetina (Ko J) = din şarpe s-a transformat în fată. Betâra fetina (Fi 467 J) = fată bătrână; b) Fată de la 15 ani în sus (Ko J). Dumireca faloţi şi fetinele vor ii jucâ (ALR II N 5/1266) = duminica feciorii şi fetele se vor duce să joace; c) Fată de măritat (Ko J, Da). Fţtina de merită (466 J) = fată de măritat. Fţtina se-ntreaba de merită (Pa) = fata se peţeşte. Fştinele mores avţ dota se se vor merită (Pa) = fetele trebuie să aibă dotă dacă se vor mărita (ca să se mărite). A noste fetine-s meritâte-n Talie (Sâ-Fă) = fetele noastre-s măritate-n Italia; d) Femeie tânără, fată nemăritată (Fi 466 B J L T); e) Fată situată pe treapta a treia de vârstă din 3 (Fi 417 B L N J); f) Domnişoară (Na II J). 2. Fecioară (Ba S). A Cf. fecorg, fecorina 5, feta1, fetiţa, divoica, divoicinq. ■ PI.: fetine. + ven., cr. fetina. 155 fgting fi fgting v. fetina. fgtiţa (Ba J, Ga IV, ALR I, Ia, Ko J, Sâ-Fă, Fi 417 J Sd, Da), fetiţă (Ma), fgtiţg (Pu, Pi, Ba S, ALR I, Ca, Pe-Ne N, Fi 417 N S), fetiţa (ALI 7/696 J), fetiţg (By) s. f. 1. a) Fetiţă, copilă (Pu, Ma, Ga IV, Pi, Ia, Ko, Da). Vet dă vostrg musâtg fţtiţe lu nostru musât mladit'? (Pu 40/2) = veţi da frumoasa voastră fetiţă frumosului nostru flăcău? Noi aren cudq musate fetiţe (Ga IV) = noi avem multe fetiţe frumoase. A născut o fţtiţg (ALR 12/191 B) = a născut o fetiţă; b) situată pe prima treaptă de vârstă din 3 (Fi 417 J Sd); c) situată pe prima treaptă de vârstă din 4 (Fi 417 T Z). 2. Fată. a) de la 14 ani în sus, alături de ‘fgta’ (ALR I 2/192 B); b) [până la] osâmnaist [ănj (ALR I 2/191 J) = [până la] optsprezece [ani], 3. Fecioară (Ba S). • Fetiţa de ocl'u (Pe-Ne N) = pupilă. 4. Păpuşă (ALI 7/696 J). Cf. fecorina 4, fqta, fţtina, devoica, divoicinş, pupa2. ■ PL: fetiţe. + feta + -iţa. fetiţa (Fi 1654 L T, Da) s. f. 1. Felie. Fetiţa de narănce (Fi 1654 L T)= felie de portocală. 2. Feliuţă. (Da) Cf. cetârta 2, feta, lofa, supa 2, supiţa 2, ştruca 2. ■ PI- fetiţe. + feta + -iţa. fetiţa v. fetiţa, fetiţă v. fgtiţa. fetite v. fetita, fgtuv. fet. ’ feţa (Fi 701 Şc) s. f. Drojdie. Feţa de vir (Fi 1284 M) = drojdie de vin. Cf. crima, cvas, fundăce. ■ PL: feţe. + ven. feza. fetior v. fecor. * feţiorâ v. fecorţ. fetor v. fecor. * feţora v. fecorg. feţorit'u v. fecoric. fetorit v. fecoric. » » feţoru v. fecor. fi (By, Na I, II, We I, II, Ao, Ie, Pu, Ga-Di, Ba, J Sd, Pu, Pi, ALR I, Po B J, Mo, ALR IIN, Pa, Ca, Pe-Ne B C J N S, Ko, Ne-Io, Ne-Per NY, Sâ-Fă, Fi, Da) vb. IV intr. 1. A fi. Va veri căsg za sti ăns cum pote ţa stvâr fi (Pu I 4/39) = va veni acasă ca să ştie însuşi 156 fi fl cum poate fi lucrul acela. Mislit-am ke nu va fi răce (ALR II N 5/1385) = am crezut că nu va fi frig. Rg fi si mai căd! (Ko S) = ar fi şi mai cald. Ţe va fi de iâ (Ko S) = ce va fi, ce se va alege de ea. Neca fije ce va fi! (Ko) = fie ce o fi! Cum va cu ie fi? (Ko J) = ce va fi cu el? Ţela istu cărle fiie ân voz hitţ firu (Ko S) = chiar acela care este în căruţă aruncă fânul. Se nu-s toţ aprope,... vlâvu cel'i ce âs (Pe-Ne J) = dacă nu-s toţi aproape, ... iau cei ce sunt. Io-m fost cu o fetinş (Pu I 24/1) = eu am fost cu o fată. Si ţii a fost-a spoji (Pe-Ne S) = şi aici au fost miri. Nostra feta ie de tot muşâta şi bura (ALR I 2/245 J) = fata noastră e foarte frumoasă şi bună. Fşta mea ei de tot muşâta (ALR I 2/245 B) = fata mea e foarte frumoasă. Io sân âns, noi smo ânşl'i (Pe-Ne B) = eu sunt singur, noi suntem singuri. Io sân aii io sâm tirar (Pe-Ne N) = eu sunt tânăr. Tu gospodar nu şti de şirokq măre (Ia 20/34 N) = tu nu eşti stăpânul întinsei mări. Tu sti bedast (Ko S) = tu eşti prost. Iuva şti? (Da) = unde eşti? Câsta seu mei' fecor (ALR I 2/182 B), câsta iâ[s]cu a mei' fecor (ALR I 2/182 J) = aceştia sunt copiii mei. Ân codru-scu omir (Pe-Ne Q = în pădure sunt oameni. Sorârle iâs ân căsa (Fi 490 N) = surorile sunt în casă. Mele sorâr iâs bure (Fi 490 Z) = surorile mele sunt bune. Doi vise pătru ie şăse (ALR II N 4/930) = doi plus patru este (fac) şase. Io sâm ân căsa (Da) = eu sunt în casă. Acmo ie iărna (Pe-Ne J) = acum e iarnă. Cesta vir i bur (Pe-Ne Q = acest vin e bun. Cniyele âs ştampţite (ALR II N 4/925) = cărţile sunt tipărite. Juri şi fetele ... când ai şcuro, se buşnescu (Mo 56 S) = flăcăii şi fetele ... când e întuneric, se sărută. An prolit’ eseu stăblile pl'ire de soc (Fi 1733 Şc), de mlâd leto stâblile-scu pl'ire de soc I ăpa (Fi 1733 B / T) = primăvara copacii sunt plini de sevă / apă. Coslşt'ile ies lunj (Fi 1021 Z) = mânerele coasei sunt lungi. Ştiuu ke cii-av fost besţreca (Pe-Ne J) = ştiu că aci a fost biserica. Fost-a pre lume (Da) = a fost prin lume. Fost-a măre suşe, tot a zgorlt (Ne-Io) = a fost secetă mare, a ars totul. N-a fost (Po B J) = n-a fost. Când am fost tirer vut-am o muşâta divoica din Puia (Fi 466 Z) = când am fost tânăr am avut o fată frumoasă din Pola. Fecoru va fi sâr (Ne-Per NY) = copilul va fi sănătos. Fosta-i ăsta s§ra? (Ne-Per NY) = ai fost în seara asta? Saki 157 fl fl ce fure bolân tu l-er ozdravi (Pi II 79 N) = pe fiecare care va fi bolnav tu îl vei însănătoşi. Lu cui fusere ăpa curătg va fi sâr (Pu I 21/2) = cui îi va fi apa curată va fi sănătos. Noi smo pecl'ari şi ânc am o verit că ni-i fome şi sgte (Pe-Ne S) = noi suntem cerşetori şi am venit aici că ne este foame şi sete. Câste jenske-s orbe (Pe-Ne J) = aceste femei sunt oarbe. Suşnievţi zicu âsmo (Pe-Ne N) = suşneviţenii zic ‘âsmo’ = suntem. Mp mul'gre cuhivgia fajolu şi ken fiigia câd (Fi 703 N) = soţia mea gătea fasole şi când era cald. Vă fi tot a lui: şi codru şi nivele (Sâ-Fă 102 J) = totul va fi al lui: şi pădurea şi pământurile arabile. Nu mi-a fost briya (ALR IIN 7/2003) = nu mi-a păsat. Ţela mai măre [zir] ţe fure, ver-l dă când tot fure finito pre scănd (Pu 4/90) = pe cel mai mare [fruct] care va fi, îl vei da pe masă, când tot va fi isprăvit. Se foşere bura dobândi vă de lu sorg nove bârhănule (Fi 490 N) = dacă va fi bună va primi hainele noi ale surorii (ei). Că ce fusere, fusere, că c-a fost, fost-a (Da) = ce va fi, va fi, ce a fost, a fost. • Fi briya = a-i păsa. • Fi dracu ân ... = a tuna dracul în ... E omiri gangit-a ke neca fiie dracu-n ţela Mihin a lu Sote (Pe-Ne S) = şi oamenii au zis să tune dracul în acel Mihin al lui Sote. • Poşni fi zi = a se crăpa de ziuă. Cân poşng fi zi (ALR IIN 3/763) = când se crăpa de ziuă (începe a fi zi). • Fi jâ = a-i părea rău. Miie-i jă de că ce l'-am zis (Da) = îmi pare rău de ceea ce i-am zis. Nu-l'-a fost jâ de nicur (Da) = nu i-a părut rău de nimeni. • Fi na smârt = a trage să moară. Betâru-i na smârt (ALR II 110) = bătrânul trage să moară. • Fi purtă = a putea duce. E drăcu rg ie fost purtă ni, ni cine kile (Pe-Ne N) = pe dracu, n-ar fi putut el duce nici, nici cinci kilograme. • Fiie râce (Pe-Ne N S) = c frig. 2. A rămâne. Io n-âm mâie ni ţâţe, io voi fi cu voi basta se m-eţ ţirg (Pu I 21/13) = eu n-am mamă, nici tată, eu voi rămâne cu voi, numai să mă ţineţi. Fi căsg, fi, meg io! (Pu I 18/42) = rămâi acasă, rămâi, mă duc eu! Fi ân loc! (Ko J) = rămâi pe loc, stai locului. Fit aciia e io mey vedg! (Ko J) = rămâneţi aci şi eu mă duc să văd. 3. A se întâmpla (Sâ-Fă). Ţesăru-l' ziţe ke se nu-l' fiie rusire spure, ke nu va fi nis de slâbo (Pu 4/18) = împăratul îi zice că să nu-i fie ruşine să spună, căci nu i se va întâmpla nimica rău. 4. A veni rândul. Când a fost, 158 fîâma ficat ie-v lăt testa zir si l-âv tal'ăt (Pu 4/90) = când i-a venit rândul, el a luat acest fruct şi l-a tăiat. ■ Ind. prez. [1-6]: io sân (aii io sâm), tu âş, ie ie, noi smo, voi ste, iei' âs (ALR II N 7/2156-2158); âsâm, âsti, ăi, âsno, âste, âs (Pe-Ne S); io sâm, tu sti, ie / iâ-i, noi sno, voi ste, iei' âs / iăle-s (Pe-Ne N S); io sâm, tu-şti, ie e, noi ismo, voi iste, iei' âs (Pe-Ne Q; io sâm, tu-şti (aii tu işti), ie ie, noi iismo voi iişte, iei' iescu (aii iei' âs) (Pe-Ne N); âs, şti, e, âsno, âsteţ, âs (Ga-Di); (â)sâm, (â)ş, (ă)i, (â)sno, (â)ste, (â)s (Ca); io sâm tu sti, ie-i iâ-i noi smo, voi ste, iei' âs, iăle-s (Ko S); noi sno (Ko N); io sâm, tu şti, ie-i, noi smo, voi ste, iei’ eseu, iăle seu (Ko B); io sâm, tu-ş, ie-i, noi smo, voi ste, iei' âs (Ko J); [1, 6]: sum (Ga-Di J); [6]: eseu "(Fi 1733 Şc), -seu (Fi 1733 B T), -s (Fi 1733 Sd),iâs (Fi 490 T Z),ies (Fi 1021 Z). ■ Ind. prez, neg. \ 1-61: nu sâm, nu sti, nu-i, nu sno, nu ste nu-s (Pe-Ne S). Imperf.: fiieian (Pe-Ne N S); Perf. c.: io-m fost (Pe-Ne S); io-m fos (Pe-Ne N); Viit.: io voi fi, tu vei fi, ie / iâ va fi, noi rem fi, voi vet fi, iei' l iăle vor fi; fi voi, fi vei, fi va, fi ren, fi ret, fi vor (Pe-Ne N 5); Viit. neg.: n-oi fi, n-er fi, nu va fi, nu ren fi, n-eţ fi, n-or fi (Pe-Ne N S); Cond. prez.: [1]: io reş / reş fi, (Pe-Ne N S), [2-6]: tu rqi fi, ie I iâ rq fi, noi ren fi, voi ret fi, iei' / iăle rq fi (Pe-Ne N S); Cond. perf.: io rqş / rqş fost fi ... (Pe-Ne N S); Coni. prez,: [1-6]: neca fivu, neca fi, neca fiie, neca fiien, neca fiieţ, neca fivu; neca fiie (Ko J S); Imperat.: fi (Pe-Ne N S, Ko J), fiie (Ko J S, Pe-Ne S),fiţ (Ko J), fiieţ (Pe-Ne N S, Ko Q. ♦ lat. fieri." fîâma (Da) s. f. Flacără. Sconşumei şugo pre mica fiăma (Da) = a face să scadă sosul la flacără mică (la foc mic). ♦ ven. flama, it. fiamma. fîbiia (Fi 682 C M T) s. f. Agrafa de prins părul. Cf. fiuba, fiubiţq, jiţa 5, şt'ipa, şt'lpaliţa 2. ■ PI.: fibiie. + ven. fibia, fiuba, lat. fibula. ficât (Ma, By, Na II, Ge, Pi, Ca, Sâ-Fă, Fi 288 M). (Adesea e folosită forma de pl. ficâţ cu înţeles de sg.) (Pu, Pa, ALR 11/45 J, Ko J N S, Fi 288 J Sd, Da) s. m. Ficat. Ân ficâţ (Ko J, Fi J) = un ficat. Utroba ie vâr de ficâţ (ALR I 1/45 J) = plămânul e deasupra ficatului. Cf. drob 4. ■ Pl.: ficâţ (Na II, Ge, Pu, ALR I, Fi Sd), 159 filoserş ficâţ fîcâţi (Ma, Pi, ALR II N 4/1123, Ko J N S, Pe-Ne N, Fi Şc),ficâţe (Ko J, Fi J),ficât (Fi M), pl. a.:fîcăturle (Ge). ♦ lat. ficatum. ficâţ v. ficat. fidanţei se (Da) vb. IV refl. A se logodi. ♦ it. fidanzare. fidel (Ca), f.: fidelş (Ca) adj. Credincios, fidelţ v. fidel. fidelini (ALI 6/561 B) s. Fidea. Cf. bigula, blguliţa, crâfe, fuji, gomola, gomol', lazane, macaruni, pasutiţe, pâşta, pâştiţe, pinete, pujit'i, spageti. fiyura (ALI 4/354 J), figurş (Pi), figură (Ma), fegurâ (Ma în Sch) s. f. 1. Fotografie (Ma Sch, Pi, ALI 4/354 J). 2. Icoană, chip (Ma). Cf. căder, cvâdru 2 a. ♦ ven., it. figura, figură v. fiyura. figurş v. fiyura. fiiâre v. fl'âre. fiioc (Pa, Da) s. m. a) Panglică (Da); b) Panglică de mătase colorată pe care şi-o pun fetele în păr (Pa). ■ PL: fiioce (Pa). ♦ it. fiocco. fiioţ v. fiioţo. fiîoţo (Pe-Ne B S, Fi 543 Sd), fiioţ (Pe-Ne S, Da), fioţo (Pi, ALR I 2/219 B) s. m. Fin. Cf. cumce, pil'un. ■ Pl.: fiioţ (Pe-Ne N S, Fi N S), fiioţi (Fi Sd, Pe-Ne S). + cr. fijoco. fiioţa (Pe-Ne B), fiioţş (Pe-Ne S, Fi 543 N S), fioţa (Pi, ALR I 2/218 B) s. f. Fină. Stq-i mş fiioţş (Pe-Ne S) = aceasta e fina mea. A Cf.pil'una. ■ Pl.: fiioţe. + cr. fijoca, it. figlioccia. fiioţţ v. fiioţa. fiiuba v. fiuba. fii (By, Ge) s. Fir. Cf. fir. ■ Pl.: fiii, a.: filurle. + ven., it, filo. fila (Fi 712 Sc, 1064 Sd, Da), filş s (Fi 1064 N S) s. f. 1. Rând. Mşre-n fila ur după ât (Da) = a merge în rând unul după altul. • Fila de cobasiţe (Fi 712 Sc) = rudă, rând de câmaţi. • Fila de deble (Da), fila de deble / debli I Işmne (Fi 1064 Sd) = alee, perdea de copaci (pe câmp). ■ Pl.: file. ♦ ven., it. fila. filţ v. fila. filoserş (Fi 1207 S) s. f. Boală a viţei de vie, filoxeră. Cf. cerusa 160 fir fire 2, grintq, oslpovâţ, peronoşpera, popel, popelniţa. ♦ ven. it. filossera, cr. filocsera. fiT (By, Ao, Ie, We I, Pu, Pi, ALR I, ALR II, Pa, Mo, Ca, Pe-Ne M, Ko J S, Sâ-Fă, Fo 31 L Sc, Da), fil'u (Ma, Ao, Ie) s. m. 1. Băiat, fiu. Tunţe zicu fil'i le mâie: mâio, tu-l ări Vă (Pu 12/55) = atunci fiii îi zic mamei: mamă, tu trebuie să-l iei. Iei' ăru doi fecor: um^fil' şi o fil'e (ALR II 132) = ei au doi copii: un băiat şi o fată. De la câia păr la fii' (Pa) = din tată în fiu. Ceşti-s mei' fii' (Pe-Ne jV) = aceştia sunt băieţii mei. Mili me fii' (Ko S) = dragul meu băiat. Ân trei ân âm avut doi fii'. Fil'e şi fii’ (Sâ-Fă) = în trei ani am avut doi copii. Băiat şi fată. 2. a) Copil. Fil’i ăl plânyu (Pa) = copiii îl bocesc. Un ţaţe; cumperq crilăşu lu toţ fil'i (Mo 27 S) = e un tată; cumpără pălărie la toţi copiii. Ân trei ân ăm avut doi fii', fil’e şi fii' (Sâ-Fă) = în trei ani am avut doi copii, băiat şi fată. Fil'u lu me frăte (Fo 38 B) = copilul fratelui meu, nepot. Vut-a cuda fii' (Da) = a avut mulţi copii; b) Copil (se spune la S şi [B] la L) (Fo 31 L). • Părvile fii' (Fi 544 J) = primul născut. 3. Fecior, după căsătorie. Cesta-i me fecor, me fii' (ALR I 2/187 B) = acesta-i feciorul meu. • Fil'u lu ţesâru / crâl'u (Ko S / J) = prinţ, fiul împăratului / regelui. ■ PI.: fii'. + lat. filius. fil'a v. fil’e. fil'e (Ma, By, Na II, We I, II, Pu, Pi, ALR II N, Mo, Ca, Pe-Ne J N S, Ko J S, Fi Sc, Sâ-Fă), fil'a (Da) s. Fată, fiică. S-a-nsurăt după fii'a lu crâl'u (Pu I 16/83) = s-a însurat cu fiica împăratului. Vut-av un câce şi o mâie o fil'e (Pi 11/57 S) = un tată şi o mamă au avut o fiică. Io cuhesc testa scrob lu mgle trei fil'e (Pu 6/23) = eu fac această papară celor trei fiice ale mele. Iei' ăru doi fecor, um^fil' şi o fil'e (ALR II 132) = ei au doi copii: un băiat şi o fată. Iâle-s a mgle fil'e (ALR II N 6/1656) = ele-s fetele mele. /7 se zice fil’e] pâr la dvaiset, dvaiset e pet, pac se zice jensca (ALR I 2/193 J) = i se zice ‘fil'e’ până la douăzeci, douăzeci şi cinci [de ani], după aceea [i] se zice ‘jensca’. Fil'a e bolna (ALR II N 6/1638) = fata e bolnavă. Câsta-i de-a mev frăte fil'a, nepota (Pe-Ne J) — aceasta-i fiica fratelui meu, nepoata. El tu mama moia, doike de tş fil'q! (Mo 54 S) = măi! tu mama mea, [iată] ţâţele fiicei tale! Mil§ mq fil'e 161 fin finanţeri (Ko S) = draga mea fată. Cân a fil'a vut uri ţinţ ăn măia murit-a (Pe-Ne S) = când fiica a avut vreo cinci ani, mama a murit. Zis-av lu S le fil'e (Ko S / J) = a spus fetei. Cela siromăhu vut-a o fîl'e câsq (Ko 337 N) = săracul acela a avut acasă o fiică. Fil'a pocle ost-a maritătş după sândeţu (Ko 338 N) = apoi fiica a fost măritată după judecător. Io sâm fil'a lu zmăiu (Ko 354 J) = eu sunt fiica zmeului. Lu fiXe nu-i nicad dosta de ca dulce (Fi 489 Se) = fiicei mele nu-i sunt destule (nu-i ajung) niciodată dulciurile. Şi pocle ur din Kostârcăn s-a-nsurăt după iâ şi durât-a-vo-n Costârcăn cu o fil'a (Da 22/9) = apoi unul din Costârcean s-a însurat cu ea şi a dus-o în Costârcăn cu o fiică. Sta mât'ehg vut-a do fil'e (Pe-Ne 1964/210 S) = această maşteră a avut două fete. • Fil'a lu crăl'u (Ko J) = principesă, fiica regelui / împăratului. ■ Art.: fil'a (Ko N), pl.: fil'e (Pi, Ca, Pe-Ne J N S, Ko J S, Sâ-Fă, Da), fii' (Ma). ♦ lat. filia. fin (By, Na I, IIJ foarte des, Pu, Pi, Ba J, Ca, Pe-Ne J N, Ko J S, Sâ-Fă), f.: fina (Pe-Ne J, Ko J, Sâ-Fă), finş (Ca), n.: fino (Ko J, Sâ-Fă) adj. 1. Frumos (Sâ-Fă). Fin loc (Ba J) = loc frumos. Fin aii muşât (Pe-Ne J) = ‘fin’ sau ‘muşât’. Fin fecor (Ko J) = copil frumos. O fetiţa cu ocl'i neyri, fina (Pe-Ne J) = o fetiţă cu ochi negri, frumoasă. Tireri şi fini (Ko J) = tineri şi frumoşi. 2. Bun, gustos. Nicad mai fini mere! (Ko J) = niciodată mere mai gustoase! 3. Plăcut. Căsta m-ie aşă fino iznenagene! (Ne-Ro J) = aceasta e pentru mine (îmi este) o surpriză aşa de plăcută. 4. a) Fin, subţire. Si-l' dăie un picun de stâclq ink§ mai fin (Pu 18/21) = şi-i dă un săpoi de sticlă încă şi mai subţire; b) Delicat, fin (Sâ-Fă). Io-ţ voi dă nuşte fino (Ko J) = eu îţi voi da ceva fin (frumos); b) c) (Despre făină) De calitate superioară, măcinată mărunt. Fine farire (Ko S) = făină fină. • Fino certo punto (Da) = până la un anumit punct. Cf. fino 2, muşât 1. ■ Pl. m.: fini, fi: fine. + it. fino. finânţa (Da) s. f. Garda financiară. Na şcrivşi se ujeia makneta se nu ra vede finânţa (Da) = bricheta se folosea pe ascuns să nu vadă (cei de la) garda finacuară. finanţeri (Pe-Ne S) s. Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. Când am io foş mic pa ne igreian, ne şcundaveian, pa lucrâian liia după cucoşe aii după gal'ir, pa finanţeri (Pe-Ne S) = când am 162 fine finit fost eu mic ne şi jucam, ne ascundeam, şi apoi făceam pe vulpiţa după cocoşi şi după găini, şi apoi ‘finaţeri’. fine s. f. Sfârşit. Va veri fine de tot (Da) = se va sfârşi totul, va veni sfârşitul la toate. + it. fine. finş v. fin. finezile [?] (Fi 354 J) s. Primăvară. Cf. na mlad I mlado, prolet'e, tirer ân. finger (Fi 685 J) s. m. Degetar. Sr Cf. napâşriâc. ■ PI.: fiinger. ♦ ger. Finger. fini (By, Ao, Ie, Ge, Pu, Ma, Pi, Mo 57 S, ALR II, Pu, Ca, Ko J Sd, Pe-Ne J N S, Fi, Sâ-Fă, Da) vb. IV tr. şi refl. I. tr. 1. A termina, a sfârşi, a isprăvi. Fnit s-a predica (Ma S) = s-a terminat predica. Când a finit poidi (Pu I 18/50) = când a terminat de mâncat. Am finit (ALR II N 7/2004) = am terminat. Şi când a finit râspol'ă, remâs-a go ca şi când a dila măia căzut (Mo 32 5) = şi când a terminat a se dezbrăca a rămas gol ca şi când s-a născut. Ţâşta sus, iuvş mărie fineşcu, cl'ţme-se umerle (Pe-Ne S) = aceştia (de) sus, unde se sfârşesc mâinile, se cheamă umerii. Decân bâlu finea spoji mergu căşe (Pe-Ne S) = după ce se termină balul, mirii se duc acasă. Cân fiinir (Pe-Ne N S) = când voi sfârşi. Voisca a finit (Ko Sd) = războiul s-a sfârşit. De cân a tot finit fâţe (Ko S) = după ce a terminat de făcut totul. Atunce ăi finito ară (Ko C) = atunci e terminat aratul. Finito-i (Ko Sd) = [e] gata, s-a terminat. Finit-a ozidei câsa (Da) =a terminat de zidit casa. 2. A împlini. Io âm cornăr şi ur ân, baş otâr am finit (Pe-Ne S) = eu am patruzeci şi unu de ani, chiar alaltăieri (i-) am împlinit. Finit-am cine clâse (Ko Q = am terminat cinci clase. Când l'ei fil'e finire şcola, cumpără va vetura (Fi 389 7) = când fata ei va termina şcoala va cumpăra maşină. II. refl. A se termina. Cân se fineă yl'evariţa uloji (Pe-Ne J) = când se termină de pus bocşa. De cân se fine pocosi (Ko S) = după ce se termină de cosit (cositul). Cf. finivfi. + ven. fini, finir, it. finire, fin ie, bur! (Pa) Inteijecţie cu care se dezmiardă boul. finit, {.: finita (Fi), finito (Pu, Sâ-Fă). adj. Terminat, sfârşit, isprăvit. Ţela mai mărele fzir] ţe fure, ver-l dă când tot fure finito pre scând (Pu 4/90) = pe cel mai mare [fruct] care va fi, îl vei da pe masă, când tot va fi isprăvit. Când fusere finite l'ei ţire, veri 163 finita fir vor l'ei prijăteV (Fi 728 S) = când va fi terminată cina ei, îi vor veni prietenii. Câsta-i finito = (Cu) acesta-i gata. + it. finito, finita v. finit. finitic (Ca), f.: finitikş (Ca) adj. Fictiv, finitikş v. finitic. finito v. finit. finivşi vb. IV intr. A fini, a sfârşi. ■$* Cf. fini. fino (Ko J, Pe-Ne J) adv. 1. Bine. Âmi-a mes fino (Ko J) = mi-a mers bine. 2. Frumos. Fino-v obiasnit lu sudnicu (Ko J)= a explicat frumos judecătorului. Iei' l-av fino poyostit (Ko J) = ei l-au omenit bine (frumos). Pure fino lăptele ân candâre, ali-n ola şi pre şporyet (Pe-Ne J) = pune frumos laptele în căldare sau în oală şi pe sobă. Cf. fin 1, muşât 1. + cr., it. fino. fint (Da), £: finta (Da), n.: finto (Da) adj. Fals. Cela braţolet ăi fint (Da) = brăţara aceea e falsă. Cf. fals 1. ♦ it. finto. finta v. fint. finta (ALR II, Ko J), fintţ (Ca, Ko S), fenta (Da, numai în sintagma Fâce fenta) s. f. Prefăcătorie (Ca). • Lucră / fâce finta = a se preface. Finta lucra de fi bolăn (ALR II N 5/1257) = se preface a fi bolnav. Ie facut-a finta ke dorme (Ko S) = el s-a prefăcut că doarme. ■ PI.: finte (Ca). + ven., it. finta ‘simulare, prefăcătorie’, fintş v. finta. fintira v. fântâra. fintirş v. fântâra. finto v. fint. fiori (By, Ge) vb. IV intr. A înflori. + ven. fiorir. fiorin v. fiorin. liota v. fiioto. * * » fioto v. fiioţo. fir1* (Ko S) s. m. Fir. Fir de âţa (Ko S) = fir de aţă. ^ Cf. fii. ♦ lat. filum. fir2 (Ma, By, Na II, Ge, Pi, Ga IV, Ba B C Gb Gd L N S Sc, ALR II N, Po B J, Ca, Pe-Ne J, Ko, Sâ-Fă, Fi, Da), fân (Ba N) s. Fân. Anu cesta va fi zalic fir (Ga IV) = anul acesta va fi puţin 164 firma fioret fân. Uscu firu când se cosţ (Pi) = usuc fânul când se coseşte. Am dosta fir de iărna (ALR II N 6/1812) = am destul fân pentru iarnă. Firu m-a fi dosta pâr la primăvară (ALR II N 6/1835) = fânul îmi va fi destul până la primăvară. Âm avut o mârva fir (Po J) = am avut puţin fân. An ştăla oile se hranes cu fir şi cu otăva (Pe-Ne J) = în grajd oile se hrănesc cu fân şi cu otavă. Firu-i iărba cân se uskq (Pe-Ne N) = fânul e iarba când se usucă. Firu se slâbo uskq (Ko S) = fânul se usucă greu (anevoie). An brâţ de fir (Fi 1473 J) = un braţ de fân. Copa I copg / copâ de fir (Po B J, Pe-Ne/, Fi 1080 Şc / Ko S / Pi S) = claie de fân. Copina de fir (Ko J) = claie mare, jireadă de fân. La noi firu pobirescu cu grăbl'ile (Da) = la noi fânul se strânge cu grebla. • Ierâmu de fir (ALR II N 2/316) = scară, grătar în care se dă fânul la cai. • Vilele de fir (ALR II N 1/65) = furcoi. ■ PI.: fivrur (Ge, foarte rar) 4 lat. fenum. firma (ALR II N 4/986, Sâ-Fă) s. f. 1. Semnătură (ALR II). 2. Firmă. Mes-a telefonirui ân firma iuva lucra (Sâ-Fă) = a mers să telefoneze la firma unde lucrează. 4 Cf. ime 2. 4 ven., it. firma, firmei (Da) vb. IV intr. şi tr. A semna. 4 it. firmare. firtuh (By, Na II / Ga IV, ALI 3/237 / ALR II, Ca, Fi 672 J), firtuh (Sâ-Fă) s. m. şi n. 1. Fota dinainte (ALRM II N 3/1002). 2. Şorţ (Ca, Sâ-Fă, By, Na II) a) Şorţ purtat de femei dinainte, catrinţă, fotă (Pa, Fi). Mânt'e â şi-âv leyât firtuhu pac datunce s-av încins cu cănită (Pe-Ne J) = mai întâi şi-a legat şorţul, după aceea s-a încins cu brâul; b) folosit de fierar. Firtuhu cu cl'eptu (ALR II N 4/1180) = şorţ înalt, cu piept; c) cu piept şi bretele (ALI 3/237 J). 3. Brâu larg cu care se leagă femeile peste mijloc (Ga IV). 4 Cf. tarvers, traverson. ■ PI. m.: firtuh (Fi J), £: fîrtuhure (Ca), || firtuşe (Ca). 4 cr. firtuh, ger. Fiirtuch (Vortuch). fitirui (Fi 1104 J) vb. IV tr. A arenda. 4 Cf. fitfi 2. fitniţa s. f. (Pa) s. Soţie de arendaş, fitnac (Pa) s. m. Arendaş. 4 Cf. delavâţ 1, sotăl. fît'urlu (ALR IIN 3/703) s. Privighetoare. ■ PI.: fit'urll. fiumerş v. fiumera. fioret (Da) s. m. Făină de patiserie. 165 fiorin flamunda fiorin (By, Ge, Na II, We II, Pi, Ca), fiurin (Pu, Pi, Da), florin (By) s. Fiorin, monedă. ■ PI.: fiorin {Ca), fiorini (Ge). Pl'erzut-a ţeli sto fiurini (Pu I 18/5) = a pierdut cei o sută de fiorini. Ie lăt-au osân fiurini şi mgre câsg (Pi II 47 S) - el a luat opt fiorini şi se duce acasă. -<> Cf. forint. ■ PI .-.fiurini. + ven. fiorin, it. fiorino. fiuba (Fi 682 L), fiiuba (Da) s. f. 1. Agrafă de prins părul (Fi). 2. Cataramă (Da). Cf. fiibiia, fiubiţq, jiţa 5, şcipa, şt'ipaliţa 2. ■ PI.:fiube (Fi), fiiube (Da). + ven. fiuba, lat. fibula. fiubiţş (Fi 682 N S) s. f. Agrafă de prins părul. ^ Cf. fibiia, fiuba, jiţa 5, şcipa, şt'ipaliţa 2. ■ ]fi.:fiubiţe. + fiuba + —iţg. fiula (ALI3/234 B) s. f. Cataramă. Cf. rine, rinca. fiume (By, Na II) s. m. Râu. Ci.fiumera, potoc, potocina, rica, săvq. ♦ ven., it. fiume. fiumera (Fi 53 Sc), fiumerş (Pu) s. f. Râu. Hitit-a-v-o-n o fiumerg (Pu I 4/33) = a aruncat-o într-un râu. Ţâsta-m aflat ân fiumerq (Pu I 4/35) = pe aceasta am aflat-o în râu. Cf. fiume, potoc, potocina, rica, sâvg.* F\.:fiumere (Fi). ♦ ven., it fiumera. fizcultura (Sâ-Fă) s. f. Educaţie fizică. ♦ cr. fiskultura. fiurin v. fiorin, fîâ v. afla" flâida (Da) s. f. Capot. ■ PI.: flâide. + ven. flaida. flaişter (ALRII 60/4200) s. Compresă. + cr. flaster, ger. Pflaster ‘plasture’. flamund (Ma, mai ales în B şi S, Pe-Ne J, Ko J S), hlamund (Pu, Pi, Ao, Ga III, Na II, Ca, Pe-Ne C N, Ko N S, Da), flămând (Ma / By, Na II), f.: flamunda (Ko J), flamundş (Ko S), flâmândţ (Na II), hlamunda (Pe-Ne C, Da), hlamundş (Pu, Pi, Pe-Ne N, Ca, Ko N S) adj. Flămând. Câlu n-av ros, e flamund, deşărt (Pe-Ne J) - calul nu a mâncat, e flămând, gol. Ie-i iâco flamund (Ko J) = el e foarte flămând. Noi sno hlamunz [cân âs] prăzne budile, [cân] budilele cqru muncă (Ko N) = noi suntem flămânzi [când sunt] maţe goale, [când] maţele cer să mănânce. ■ PI. m.: flâmănz (Na II), flamunz (Pe-Ne C, Ko J S ), hlamunz (Pi, Pe-Ne C, Ko N S, Da), î.'.flamunde (Ko J), hlamunde (Pi, Ko/ Da), flamunda v. flamund. 166 flamundş fl'âre flamundş v. flamund. flanca (Sâ-Fă) s. f. Bucată de lemn, scândură. Şatunc sa fost teşi că flănca (Sâ-Fă) = şi atunci a fost cioplită scândura aceea. flâşe (ALR II N 4/1038) s. Ploscă. ■ PI.: flăş. + cr. flasa, germ. Flashe. flăstru v. flâstru. t * flâstru (By, Pi), flâştru (Ge) s. Plasture. + cr. flaster, ger. Pflaster. flămând v. flamund. flâmândţ v. flamund. flămând v. flamund. fleţkşi (Fi 224 L) vb. IV intr. A se bâlbâi. Io fleţkes = eu mă bâlbâi. Cf. ieţfi, muţfi. + cr. fleckati. flezina v. slezina. florin v. fiorin. floskşi vb IV intr. A plescăi. Cu mărie floskes (ALR II 51) = plescăi cu mâinile, aplaud. + flosk + -fi. flot'e (Da) s. f. pl. Minciuni, neadevăruri. Cf. lâj. flot'ei (Da) vb. IV tr. A încurca, a înşela, flumina (ALR IIN 3/847) s. f. Igrasie. fl’âre (Pe-Ne C J S, Fi 640 S, 1062 J), fiiâre (Da) s. f. pl. 1. Nicovală pentru bătut coasa. Ure fl'ăre (Fi 162 J M) = o nicovală. Do fl'ăre (Fi 1062 JM), dvoie fl'âre (Fi 1062 Sc) = două nicovale. Se pure fiiârele-n pămlnt za cosa scl'epti (Da) = se pune nicovala în pământ pentru a bate coasa. 2. Nume colectiv dat instrumentelor de bătut coasa (ciocanul şi nicovala). Fl'ărele cu ce se cosa nacleptţ (Pe-Ne 1964/202 J), Fl'ărele şi bătu za nacl'eptl cosa (Ko J) = instrumente cu care se bate coasa. 3. a) Capcană, cursă de prins animale sălbatice sau păsări. Fl'ărele ân ce se câţa pul'u şi lisiţa (Pe-Ne 1964/202 J) = capcană în care se prind pasărea şi vulpea. Câste fl'ăre nu-s bure (Pe-Ne J) = această capcană nu-i bună. Fl'ărele za lisiţa cată (Pe-Ne 1964/202 S), Fl'ăre za lisiţa caţă (Pe-Ne N) = capcană de prins vulpea. Fl'ărele za l'epuru caţă (Pe-Ne 1964/202 Q = capcană de prins iepurele. Fl'ărele za caţă l'epuru aii şorecu şi lisiţa (Pe-Ne B) = capcană pentru prins 167 fl'er foc iepurele sau şoarecele şi vulpea; b) Cursă de prins şoareci (Fi 640 S). 4. Pirostrii (Fi 570 M). Cf. bâbiţa2, bâtic2 2 b, fl’er, mişnac, mişnariţa, mişolovca, trinog. ♦ Formă de pl. a lui fl'er. fl'er (Ma, By, Na I, II, Ge, We I, Ie, Pu, Pi, Mo, Po J, ALR II N 2/550, 6/1833, Pa, Ca, Pe-Ne B C J N S, Sâ-Fă, Fo 61 J Sd, Da) s. m. (Ko J) şi n. (Ko S) 1. Fier. Cân se fl'eru calg (Na I) = când se căleşte fierul. Cumpare-m postolele de fl'er si fe-m pogăţa (Pu 30/9) = cumpără-mi pantofii de fier şi fă-mi pogacea. Zubâtca, de lemna şi cu dinţi de fl'er (Po J) = grapa, de lemn şi cu dinţii de fier. Cuţitu-i făcut de fl'er (Pe-Ne J) = cuţitu-i făcut din fier. Bâte fl'eru pâr-la-i căd! (ALR IIN 6/1833) = bate fierul până-i cald! Noi âren samo fl'eru (Pe-Ne S) = noi avem numai fier. Ţţpa de fl'er o de Işmna (Da) = ţeapă de fier sau de lemn. Fl'erurle seu căde (Pe-Ne B) = fiarele sunt ferbinţi. Ţudg ăte fl'erure (Ko S) = multe alte obiecte de fier (ferotini). • Fl'eru za ân gurg (Fi 1527 N) = partea metalică a ffâului ce se pune între dinţii calului, zăbală. • Fl'eru de paşade (ALI 5/477 S) = lama cuţitului, tăiş. 2. Cârlig de dogărie (Pa). 3. Pirostii (Fi 570 S). 4. Vătrai. Un fl'er (ALI 5/406 B) = un vătrai. Cf. fl'ăre, trinog. ■ Pl.: fl'er (Pe-Ne J N S), fl’âre (Pe-Ne B N), fl'er ue^ (Ca, Pe-Ne B, Ko S),fl'erâ (Ma). + lat. ferrum. fl'erit' (Fi 662 J) s. m. Potcoavă mică pentru încălţăminte. ■ PL: fl'erif. + fl'er + -iV. foarâ v. afara. foc (Ma, By, Na II, Ge, We I, ALI 5/411 J B S, Ba J Sd, Pu, Pi, ALR II, Mo, Ca, Pe- Ne B N J S Sc, Ko, Sâ- Fă, Fi 568, 580, Fo 84 J Sd, Da) s. m. (Ko J) şi n. (Ko B N S). 1. Foc (Fi 580 J S, Fo J Sd). Ie nelozş focu si pure cuhţi ţira (Pu I 2/9) = el face foc şi pune cina să fiarbă. Io meg cşre colo foc (Pi II 5 S) = eu mă duc să caut foc acolo. Cmoce foc n-au iei' vut (Pi II/3, Mo 25 S) = acum ei nu au avut foc. Stinje focu (Ba J C N) = stinge focul. Cadinele ver [?] de foc (Ba Sc) = lanţ deasupra focului. Focu se stinje (ALR II 132/3880) = focul se stinge. Me steples la foc (ALR II 130/3867) = mă încălzesc la foc. Su trei cader ver focu lozi (Pu I 8/5) = sub trei căldări vei aprinde focul. Aprinde focu-n cuptor (ALR IIN 4/1057). Noi ţ-ren dă foc (Mo 25 S) = noi îţi vom da foc. Io ăm ola cărş 168 fogera fole cuhş far de foc (Pe-Ne S) = eu am oala care fierbe fără foc. Io-m potecmt focu cu Igmne (Pe-Ne B) = eu am aţâţat focul cu lemne. Potâcnţ focu cu uscâte Işmne (Pe-Ne J) = aţâţă focul cu lemne uscate. O mu se teplţ la foc (Pe-Ne N) = omul se încălzeşte la foc. Ie mes-a la foc ke l'-a râce fost (Ko N) = el s-a dus la foc fiindcă i-a fost frig. Focu ărde (Ko J) = focul arde. Focu s-a stins (Ko S) = focul s-a stins. Aprinde focu (Fi 568 S) = aprinde focul. Nu s-a pogaslt focu (Fi 292 N) = nu s-a stins focul. Focu s-§ pogaslt, stins (Pe-Ne N) = focul s-a stins. Pure pre foc Işmna uscăta (Da) = pune pe foc [un] lemn uscat. 2. Jar, jăratic (Fi 580 Şc) (Şi în sintagma Viiu foc - ALRII 284). Şi pre cotleniţa foc se pure, jăr (Pe-Ne Sc) = şi pe ţest se pune foc, jar. Cf. cârbur 3, jerăviţa, iscra 2, popârhavca. 3. Febră. Are focu (Pe-Ne Q = are febră. Febre aii foc (Ko S) = ‘febre’ sau ‘foc’. • Ganţi din foc (Pe-Ne N) = a aiura. Cf. cârbur 3, jerăviţa, iscra 3, popârhavca, febre. ■ PI. m.: focure (Fi 568 J, Fo J), £: focure (Ca, Fi 568 S), foce (Fi 580 Şc), || focur (Ma, Pi), focurâ (Ma), focuri (Ma), We \),focurâ (Ma), focurle (Ge, We I, II),foki, foţi (Ge), focur (Fo S L), focure (Fo S Sc B). + lat. focus. fogera v. fugf ra. fogerş v. fugşra. fogista (Pi I, Da) s. Fochist. Lucrăt-a fogista pre brodure (Da) = a lucrat ca fochist pe vapoare. ^ Cf. fokist. + it. fochista. foguler (Ko, Fi 568 S, Da) s. m. (Fi) şi n. (Ko) Vatră. Focu pre ogniste ah pre foguler (Ko S) = foc pe vatră Ântru trei ân zezidgt-am foguleru (Fi 340 L) = acum trei ani am zidit vatra. ^ Cf. ognişta. ■ PI: foguler. + ven. fogoler, fogolar, it. focolare. foia v. fol’e. foie v. fol’e. foje v. foza. fokic (Ca) s. m. Focuşor. ■ PI.: fokicure. + foc + -ic. fokist (Ca) s. m. Fochist. Cf. fogista. ■ PI- fokist. fole (Ma, By, Ao, Ie, Ge, Pu, Pi, Ga IV, Ba S, Mo, ALR I 1/42 J, ALR II 37/2211, ALI1/58 J, Ko J, Pe-Ne 1964/213, Fi 239 J, Sâ-Fă, Fo 12 J, Da), folş (Fi 582 N S) s. m. şi n. 1. Abdomen, burtă, foaie, pântece (Na IU, Fi 239, 292 J, Fo 12 J). E ia, mârânca, despre fole 169 folş fol'e ale mul'are (Mo 127 J) = şi ea mănâncă de pe burta femeii. Fecoru dore falele (Ko J) — pe copil îl doare burta. Porcu ăl pur aşâ pre fale şi ăl bicares (Sâ-Fă) = porcul îl pun aşa pe burtă şi îl tranşează (măcelăresc). Folele de bâcva (Fi 1259 J) = burta butoiului. • Omu cu măre fale (ALR II 63) = burtos. • Sfriji pre fale = a tunde pe foaie, a tuşina. Io strijes pre fale, noi sfrijim (ALR II N 2/430) = eu tuşinez, noi tuşinăm. Se sfriji samo de jos, coda şi lopâtiţele şi falele (Pe-Ne 1964/213 J) = se tunde numai de jos, coada, spetele şi burta. • Folele lu zazetu (Ga III) = buricul degetului. 2. (Şi în sintagma Folele za suflă - Fo 12 S) Foaie a) de aprins focul (Pi, Fi 582 J L Şc, Fo S). An covaciia striţu lucrât-a, e io la falele (Da) = unchiul a lucrat în covăcie, şi eu la foaie. Folele za ânprindavţi facu (Fi 582 Şc) = foalele de aprins focul; b) de sulfatat (Fi 1212 Sd). 3. Burduf de piele pentru vin (Na II J, Fi 1297 J Sd). Iel'-l' hitescu falele de vir (Pu 19/32) = ei îi aruncă burduful de vin. 4. Cimpoi (Ge, Ga IV). Glas de falele (Ba S) = sunet de cimpoi. Vise nu se svires, e mănt'e s-âv: şurlele şi falele (Ne-Ro J) = nu se mai cântă, dar înainte s-a [cântat cu] surlele şi cimpoaiele. Sopescu ân sopţlele ţăle mâr, aii ân fale (Pu 40/6) = cântă cu sopelele cele mari sau cu foiul (cimpoiul). Cf. buric 3, drob 1, fufaliţa, mih, puhâlniţg, skiţet, târbuh 1. ■ PL m:.fal' (Fi 582 J, 1212, 1297 J Sd), fale (Fi 582 N), f.: fale (Fi 582, 1212 Sd, 1297 L N), || fol' (Ma), fol', [k] fal'ure (ALR II 35/2211). ♦ lat. follis. folş v. fole. folş v. fol'e. fol' (Fo 102 B), fol'u (Ma) s. 1. Frunză (Ma, Fo). 2. Foaie (Ma). "y- Cf. fol'u, fol'e, frunza, pgna. ■ PI.: fol' (Ma, Fo), pl. a.: fal'ure (Fo Lffalile (Fo B). fol'e (Ma, Pi, Ba S, Ca, Pe-Ne B S, Ko B N G Sc, Fi 1046 Sd, 1726 Sd), fol'a (Ge, Pe-Ne C, Ia, Sâ-Fă, Fi 1046 Sd, 1726 Sd, Fo 102 B L), folş (Fi 1726 N Z), foia (Ge), foie (Ca) s. f. 1. Frunză, foaie (Ma, Pe-Ne S, Da). O fol'e de latukg (Ba S) = o frunză de lăptucă. S-av poşnit vedţ şi foile pre dgble muşăt (Ca 142 N) = au început să se vadă frumos şi frunzele pe copaci. Fol'a de brest (Pe-Ne C) = frunză de ulm. O fol'a de târs (Fi 1188 Sd) = o frunză de viţă de vie. Uscăte fol' (Fi 1046 Sd) = frunze uscate. Fol'ile uvenite / uvenite fol' (Fi 1721 Sd), zevenite fol' (Fi 1721 Şc) = frunze 170 fol'etâ fome veştede. Văca pâşte iarba, câpra bârstţ fâl'ile (Da) = vaca paşte iarbă, capra roade frunzele. Fol'a vqrde frunz-uscât, căsq verit-am puşcăt (Ia 14/14 N) = foaie verde frunză ucată, am venit acasă împuşcat. • Mica fol'q (Fi 1736 N) = frunzuliţă. • Rată / lucră fol'ile (Despre copaci, plante) = a înfrunzi. Cumpiru răta fol'ile (Ko Sc) = cartoful înfrunzeşte. Ca stâbla nu lucra âto fol'ile (Fi 1737 B L), ca debla vet’ nu lucra fol' (Fi 1737 M) = copacul acela nu mai înfrunzeşte. 2. Pănuşi. Bisăga s-a cl'emăt anke cân se zelegăia cu fol'ile do clăsure de trukine (Da) = desagă s-a chemat şi când se legau cu pănuşile doi ştiuleţi de porumb. 3. Foaie de aluat (Da). Cf. Fol', fol'u, frunza, pena. ■ PI.: fol' (Ca, Pe-Ne B, Ko, Fi, Fo B L), fol'e (Pe-Ne S). ♦ lat. folium. fol’etâ (Ma), fol'etş (By) s. f. Gazetă. ^ Cf. gazetă. ♦ it. fogletta, ven. fogeta. fol’etş v. fol’etâ. fol'iţa (Fi 1725 Sd), fol'iţţ (Fi 1725 N S) s. f. Frunzuliţă. ^ Cf. mica peniţa, mica fol'q. + fol’e + -iţa. fol’iţş v. fol'iţa. fol'u v. fol'. fome (Ma, By, Ao, Ie, We I, II, Ge, Pu, Pi, Mo, ALR II, ALR II N, Ca, Ko J N S, Pe-Ne C S, Sâ-Fă, Da, Ne-Bi N), home (Ma, mai ales în B) s. sg. t. Foame. Mi-i / mi fome (Ma) = mi-e foame. Câtra sqra l'-a fome fost (Pu I 30/20) = spre seară i-a fost foame. Ia... ăl ântrşbş ke se ăl' ie fome aii sqte (Pi II 34 S) = ea ... îl întreabă dacă îi este foame sau sete. Nu-i frikq de fome ni de sşte (Mo 58 S) = nu-i [nu îi este] frică de foame, nici de sete. Âm ie fome (ALR II 99) = mi-e foame. Nu mi-e fome ni seate (ALR II N 6/1847-1848) = nu mi-e foame nici sete. Mode nu mn-e fome (Da) = acum nu mi-e foame. Mâţele crules de fome (ALR II 62) = maţele chiorăie de foame. Miie-i fome (Ko J S), miie âi fome (Ko S) = mie îmi este foame. Ţiie-i foma (Ko J) = ţie îţi este foame. Fome l'-e (Ko J) = îi e foame. No âi fome (Ko J) = nouă ne este foame. Noi smo pecl'ari şi ănc am verlt că ni-i fome şi sqte (Pe-Ne S) = noi suntem cerşetori şi am venit aici că ne este foame şi sete. Fome la-i (Ko J) = le e foame. Iei' ăru fome (Pe-Ne C) = lor le 171 fondâţile forint este foame. De-m mucă ke mne fome (Pe-Ne N) = dă-mi să mănânc că mi-e foame. Vruri şi fome patescu (Pe-Ne S) = vreunii şi rabdă de foame. Cui ie fome, necantrqba (Sâ-Fă) = cui îi este foame, să ceară. Ie vezut-a nârodu pre căle muri de fome (Da 38/8) = el a văzut oameni murind de foame pe stradă. • Pati fome, târpi foma = a răbda de foame, a flămânzi. Şi zis-a cât-am io patit ân cela şcuri pârjun şi fome şi sgte (Pi II 56 S) = şi a spus cât am răbdat eu în închisoarea aceea întunecoasă, şi foame, şi sete. Moreia pati fome (Pi II 38 S) = trebuia să rabde de foame. Târpes foma (Pa) = rabd de foame, flămânzesc. ■ Art. foma. + lat. fames. fondâţile v. fundâce. * fondatiile v. fundâce. * fondei (Da) vb. IV refl. A se scufunda. Brodu s-a fondait, mes-a fondo (Da) = vaporul s-a scufundat, s-a dus la fund. fondo (Da) adv. La fund. (Numai în sintagma Mes-a fondo s-a dus la fund. s-a scufundat). + ven. fondo. fontara v. fanfara. fontânâ v. fântâra. fora v. afâra. forân (Pe-Ne S, Fi 699 Sd, Da), forenu (Da) s. m. Cuptor de copt pâine (Fi 699 Sd) (Şi în sintagma Forânu za coce pâra - Pe-Ne S). Cf. cuptor 1. ■ PI.fomi. fore de v. fara. forenu v. forân. forketa (ALI 7/6246), Fi 682 Sc), forketş (Fi 682 N S), fârketa (Pi) s. f. Ac de păr. -$• Cf. ăc 3, fibiia, fiuba, fiubiţţ, furketa, jiţa 4, şcipa, şt'ipaliţa 1. ■ PI.: forkete. + ven. forcheta, it. forchetta, cr. forketa. forketş v. forketa. forint (Ko J) s. m. Forint (monedă). Lovrânţi av zis ke vor cumpără ân domnu pre sto forinti (Ko 348 J) = lovranţii au zis că vor cumpăra un crucifix pe o sută de forinţi. ^ Cf. fiorin. ■ PL: forinti. + cr. forint. 172 forma forţa t forma (ALR II, Ko J, Da), formş (By, Ge, Pi, Ko Sd), furma (Pa), furmâ (Ma) s. f. 1. Form@, fel. Ân aşâva forma am vo şi io avzit când av omiri cuvintât ântre sire (Ne-Ro J) = în aşa fel am auzit-o şi eu când oamenii au vorbit între ei. 2. Formă, tipar, calapod. Pure căşu ân forma (Ko J) = pune caşul în tipar. Facut-a căşu şi l-a pus ân forma (Da) = a făcut caşul şi l-a pus în tipar. Forma de cumarăce (Pa) = calapod pentru pălării. Furma de opuca (ALR II N 2/516) = tipar pentru cărămizi. I> PI.: forme (Pi, Da),furme (Ma). ♦ it., ven, cr. forma, formţ v. forma. forn (Ca), fornu (Ko S) s. m. Cuptor. ■ PI.: forni (Ca), fornu v. forn. forsi (Ca, Ko S Sd), forşi (Ko S, Fi N, Ne-Bi N, Da), forse (Ca) adv. Poate, probabil. Nu-i iei căsq, forşi-i la susedu (Fi 103 N) = el nu e acasă, poate-i la vecinul. Forşi vin măre (Fi 364 B) = poate vin mâine. Forşi s-a koristit mânt'e (Ne-Bi N) = poate s-a folosit înainte. Forşi ur ân o doi pocle (Da 42/11) = poate după un an sau doi. + ven. forsi, it. forse. forse v. forsi. forsi v. forsi. 9 forte (By, Ie) adj. Tare. ♦ ven., it. forte. forteţş (By, Ie), fortiţa (Pi) s. f. Fortăreaţă. Iuve-i canonele lu cesâru (Pi) = unde-s tunurile împăratului. ♦ ven. forteza, it. fortezza, cr. fortica. fortiţa v. forteţş. fortunâl (Da), fortunâl' (Ca), s. m. Furtună. ■ PI.: fortunâl (Ca). + it. fortunale. fortunâl' v. fortunâl. fortunş (By, Na II, Fi 50 S) s. f. Furtună. Cf. leverin, nevrgme, oluia, temporăl. ■ PI.: fortune. + ven., it. fortuna. forţa (Ie, ALR II, Da), forţş (By, Ge, Pu, Pi, Mo S, Ca, Ko S), forţă (Ma) s. 1. Putere, forţă (Pi, Mo S, Ca, Ko S, Da). Dvignes cu tota forţa (ALR II 52/2298) = ridic cu toată puterea, îmi încordez toate puterile. Lozele âru forţa za rodi (Ko S) = viţa de vie are puterea de a rodi. • Per forţa = cu tot dinadinsul. Sora l-a-v rugât 173 frâculic fortâ 9 ... ke neca nu mgre, ... ma ie per forţa ke mgre (Pu4/63)= sora l-a rugat ... ca să nu se ducă, ... dar el cu tot dinadinsul că se duce. 2. Efort. Za mare forţg (Mo 46 S) = de efort mare. 3. Violenţă (Da). Cf. moc. ♦ ven., it. forza.. forţă v. forţa, forţş v. forţa. forţgi (By, Ge) vb. IV tr. şi refl. A (se) forţa. M-am fortuit za digni (Pi) = m-am forţat să ridic. ♦ ven. forzăr, it. forzare. forţin (By, Ie, Pi) s. 1. Forceps, cleşte (Ie). 2. Sfoară subţire (Pi). Forţin, şpagetu subţire (Pi) = ‘forţin’, sfoară subţire. Cf. şpaget. fosna (Sâ-Fă) s. f. Scândură, podea. Şi nui fosna acmo napravita (Sâ-Fă) = şi podeaua nu-i terminată acum. ■ PI.: fosne. foş (By, Ge, Pi) s. m. Şanţ. Iuve se sâdescu braidele (Pi) =unde se sădesc viţele. Iuve gnoiu se fermg la căle (Pi) = unde se opreşte gunoiul în drum. ■ PI- foşur (Pi),foşi, foşurle (Ge). + ven. fosso. fosei v. fosil. 9 9 fosil, fosei (Ma) adj. (Despre cărbune) Fosil, de pământ. Cf. foşina. ■ Pi'.: fosil'. fdşina (Pa) s. Cărbune de piatră. Cf. fosil fotocopia s. f. Fotocopie. An a mg fotocopia n-av bire ramâs [slikele] şi nu se vgdu detal'i (Ne-Ro J) = în fotocopia mea nu au rămas bine [fotografiile] şi nu se văd detalii. ♦ cr. fotokopija. fotografei (Da) vb. IV tr. A fotografia, fotografia v. fotografiie. fotografiia v. fotografiie. fotografiie (Ca), fotografiia (Fo 56 B, Da), fotografia (Fo L) s. f. Fotografie. ■ PI.: fotografii (Ca, Da), fotografiie (Da). foza (Da), fozş (Pu), foje (Pi.) s. Fel, soi, tip, gen. Saca faza de iâle [de roziţej fost-a nuntru (Pu 8/26) = tot felul din ele [de flori] a fost înăuntru. La mire-i saca fazg de gospodg (Pu 8/29) = la mine sunt tot felul de domni. Saca foza de stvăr fost-a pre scănd (Da) = tot felul de lucruri au fost pe masă. Cf. cvalita 2 a, mod, sorta, vârsta. frâculic (By, Na II J, Pi J, ALR II) s. Unitate de măsură a lichidelor, a) Decilitru (ALR II). Po de frăculi (ALR IIN 4/1030) = 174 frag fraier jumătate de decilitru; b) 1/4 1, 250 gr (Na IIJ, Pi J). 4 Cf. cvărt 1, cvartln. 4 slov. frakelj (Pi), frag v. frâj. frâgola v. frâgula. frâgula (Fi 1213 L Sd), frâgola (Fi 1213 Z) s. Specie de struguri nedefinită mai îndeaproape. 4 ven. frâgola, fragula, cr. fragula. frai1 (Da) s. m. Curte, flirt. Veri-n căsa na frâi (Da) = a veni în casă pentru a flirta, a face curte. 4 Cf. frai fi, fraier. frai2 (ALRIIN 7/2141) adj. Liber. 4 ger. frei. frâiar v. fraier. frâiara (Ia) s. f. Drăguţă, iubită. Frâieru .... frâiara buşnit-a (Ia 19/30 N) = ibovnicul... a sărutat-o pe iubită, frâiariţa v. frâieriţa. fraiei v. fraigi. fraîgî1 (Ga IV, Mo, Ca, Ia, ALR II, Pe-Ne S), fraiei (Da) vb. IV intr. şi refl. I. intr. 1. A se distra, a se veseli. Cela c-a zecârpît gutu bfie şi fraiţ (Mo 60 S) = cel ce a cusut gâtul bea şi se veseleşte. 2. A purta dragoste (Ca). 3. A peţi (Ga IV). II. refl. 1. A (se) iubi (Da). Nu tu spure lu nicur ke io me cu tire fraies (Mo 116 J) = tu nu spune nimănui că eu mă iubesc cu tine. Sfra se fraiescu (Ia 32/82 N) = seara se iubesc. Io me fraies cu ... (Fi 450 J Sd) = eu mă iubesc cu ... 2. A (se) logodi. (Da). Se scupa fraies (ALR II 157) = se logodesc împreună. 4 Cf. fraii, fraivţi. fraigi2 (Pe-Ne S) s. Dragoste, iubire. De fraifi ke nu se more, ma se more de durf (Pe-Ne S) = căci nu se moare de dragoste, dar se moare de durere. fraier (Pu, Pi, ALR, Mo, Ca, Ia, Ko S, Fi 451 J Sd, Sâ-Fă), frâiar (Ga IV, Ko J, Fi 451 L Şc, Da) s. m. 1. Iubit, drăguţ (Ga IV). Ca fftina ăre um frâier (ALR I 2/247 J), ca ffta ăre frâieru (ALR I 2/247 B) = fata aceea are (un) iubit. Frâieru verit-a, frâiara buşnit-a (Ia 19/30 N) = ibovnicul a venit, pe iubită a sărutat-o. Pac ân armar fost-a cela frâieru (Mo 119 J) = şi în dulap a fost acel iubit. 2. Mire (Pi). Ecu vinu frăieri (ALR I 2/258 E) = iată vin mirii. 3. Logodnic (Ca, Ko, Fi 451 J Sd, Da). Fii'a se obârnţ şi ziţe lu se frâiar ke vire l'ei ţâţe (Pu 18/36) = fata se întoarce şi-i spune logodnicului său că vine tatăl ei. Atunca fii'a poşnit-a corâjna fi şi 175 frâieriţa frâj mqje din frăieru (Mo J) = atunci fiica a început să se bucure şi se duce la logodnic. Ke-ţ va veri frăieru (Sâ-Fă) = că îţi va veni logodnicul. • Lasă frăieru / frâiaru (Fi 453 J Sd / L Se) = a rupe logodna (a părăsi pe logodnic). 4. June, tânăr (Ko). A Cf. ojena, tirer 2, şpojo. ■ PI.: frăier (Fi Sd),frâiar (Fi L Şc, Da), frâiere (Fi J); pf a: fruăieri (ALR I B),frâiari (ALR IJ). + cr. frajar, germ. Freier ‘mire’. frâieriţa (Ko C, Sâ-Fă, Fi 451 J Sd), frâieriţş (Na II, Pu, Mo, Ca, Ia, Fi 451 N S), frâiariţa (Fi 451 L Se, Da), fraieriţş (By) s. f. 1. Logodnică (Ca, Da). Cuharu lu frăiariţş-l' ramâs-a acăsq pre ogniste durmi (Pu 20/3) = bucătarul logodnicei lui a rămas acasă să doarmă pe vatră. La noi doboto nicur nu se-nsorş. docle nu-l' frâieriţa ăre măre tărbuh (Ko 333 C) = la noi aproape nimeni nu se însoară până când logodnica-i nu are burta mare. Aflăt-am o musâtq frăieriţq (Fi 451 N)~ mi-am aflat o logodnică frumoasă. Mâio, păs cşre-m frâieriţa! (Ko 29 S) = mamă, du-te şi caută-mi logodnica. Frăieriţai slovenea (Sâ-Fă) = logodnica e slovenă. 2. a) Iubită (Ko S); b) Ibovnică; c) Mândră. M-am ra fi iăco ja se-m ra frâieriţa abandunqi (Ia 34/35 N) = dar mi-ar părea foarte rău dacă mă va părăsi mândra. Cire lăt-a mie cruna, io-i reş frâieriţa fi (Ia 15/12 S) = cine mi-a luat mie cununa, eu i-aş fi ibovnică 3. Fată. Vţ frăieriţe (Ko S) = a avea fete. ■ PI- frăieriţe (Ca, Fi 451 J Sd), frăiariţe (Fi L 451 Sc, Da). + fraier + -iţa. fraieriţş v. frâieriţa. frâieriţş v. frâieriţa. frâieriţu (în sintagma Ântrebă za frâieriţu - Fi 454 M)= a cere în căsătorie. fraiervei vb. IV refl. iter. A avea relaţii sexuale cu, a se ţine cu. Iâ s-a fraiervţit c-un preft (Ca 146) = ea s-a ţinut cu un preot. fraii (By, Na II, Pi, Ko G) vb. IV refl. 1. A se drăgosti. Se fraiescu (Na II, Pi) = se drăgostesc (fac dragoste). 2. A se logodi (Ko G). A Cf. fraţii II. 1, 2. + ven. fragiar. frâila (Pi) s. f. Domnişoară. ■ PI.: frâile. ♦ ven. frăila, cr. frajla. fraivei (Ca) vb. IV. A face dragoste. ^ Cf. frâiţi. frâj (Pi), frâju (By, Na II, Ge), frâz (Pu, Fi 1687 S), frâg (Sâ-Fă), 176 frâje frânza frâş (By) s. m. şi n. 1. Fragă (By, Na II, Ge, Pu, Pi, Sâ-Fă) (Şi în sintagma Divl'u frăz - Fi 1828 S). Cules-am frăj (Pi) = am cules fragi. 2. Căpşună (Şi în sintagma Zârnq de frăj - Ko S). Cf. frâje, frâziţa, iăgoda, iagodiţa. ■ Arţ.: frăju (Pi). ■ PI. m.: frăz (Fi 1687 S), frăj (Pi, Sâ-Fă), f.: frăzure (Fi 1687 S), || frâzur (Na II, Ge), frâş (Geffrâjur (Na II, G€),frăji (Na II), pl. a: frâjurle (Ge). frâje (Ko J S, Fi 1687 C J T) s. f. 1. Căpşună (Fi 1687 C N T). Frâja-i roişe (Ko J) = căpşuna e roşie. O zâmq de frăj (Ko S) = o bobiţă de căpşună. Noştri betâri fost-a siromăşni pa-n vut sâmo blitva, cumpiru, mere, hruşvi şi frăz (Fi 1668 M) = părinţii noştri au fost săraci şi n-au avut decât sfeclă, cartofi, mere, pere şi căpşuni. 2. Fragă (Fi 1687 J). Cf. frăz frâziţa, iagodiţa. ■ Pl.: frăj (Ko), PL: frăz. pl. a.: frăjile (Ne-Ro J). + lat. fraga, frâju v. frâj. frâke (Ia) s. f. pl. Dungi, vârste colorate la haine. Trei frăke (Ia 40/117 J) = trei vârste colorate pe haină. franc (Sâ-Fă) s. m. Franc (monedă). Ver franki plaţi (Sâ-Fă) = vor plăti franci. ■ Pl.: franki. + cr. frank. francobol (Ca) s. m. Timbru poştal. ■ Pl.: francoboli.+ it. francobollo. franj a v. frânza. frânki (By, Pi), frânki (Da) s. pl. Impozite, dări. + cr. franki. franţeskine v. franţuskina. franţez (ALR II N 3/713) s. m. Francez. Cf. franţuz. ■ Pl.: franţezi. + it. Francese. franţozl'ir (ALR 11/118 J) s. Sifilis, franţozl'iv (Pe-Ne C) adj. Sifilitic. Cf. âmpestşit. franţuskina (Sâ-Fă, Da), franţeskine (ALR II N 3/714) s. f. Franţuzoaică. ■ PL franţuskine (Da). ♦ cr. francuskinja. franţuz (Da), s. m. Francez. *v- Cf. franţez. ■ Pl.: franţuzi. + cr. francuz. frânza (Fi 1071 Sd, Da), frânja (Fi 171 J), frânzş (Fi 171 N S) s. f. Breton. ^ Cf. franzeta. ■ Pl.: frânj (Fi Sd), frănze (Fi Sd, Da), frânje (Fi J). ■¥ ven., franja, fran3a, cr. franze. 177 frânzş frâte frânzş v. frânza. franzeta (Fi 171 Q. f. Breton. Cf. frânza. ■ PI.: franzete. + it. frangetta. frânki v. frânki. frâsir (Ma J, By, Ga IV, Pi J, Ca, Pe-Ne J, Sâ-Fă, Fi 1756, 1757 J) s. m. 1. Frasin alb (Fraxinus excelsior) (Fi 1756 J). 2. Frasin negru, mojdrean (Fraxinus omus) (Fi 1756 J). 3. Un fel de arbore (Ga IV). Cf. iesen, iesic. ■ PI.: frăsir (Ga IV, Ca, Sâ-Fă), frâsire (Fi J), ♦ lat. fraxinus. frâskş v. frâşca. frâş v. frâj. frâşca (Fi 76. 79, 80 M. Z), frâşkţ (Fi 1725 S), frâskş (Pu, Fi 1738 S) s. f. 1. Tufiş (Fi 76 M Z). 2. Lăstăriş (Fi 76 M Z). 3. Desiş (Fi 76 M Z). 4. Mărăciniş (Fi 76, 79 M Z). 5. Hăţiş, vegetaţie joasă (Fi 80 M Z). 6. a) Ramură (Fi 1738 S); b) Ramură mai mare şi mai groasă (Fi 1725 S). 7. (La pl. a.frăşkele) Coroană de pom (Fi 1728 S). 8. Frasin (Pu). Cf. yust c), boşketic, gârmure, rubidq. ■ Pl.: frâşke, frăşke, frăske. ♦ ven, it. frasca. frâşkş v. frâşca. frataru v. frâtar. frâtar (By), frataru (Ie), frâtâr (Pi), frătâru (Pe 2158 B S), frâter (Pe, Ca), frateru (Ie) s. m. Călugăr. Roba nu făce frătâru (Pi Pi 82 J) = haina nu-1 face pe călugăr. + cr. frataru. frataru v. frâtar. frâtâr v. frâtar. frătâru v. frâtar. frate v. frâte. frâte (Ma, By, Na II, We II, Ao, Ie, Pu, Pi, Mo S, ALRI 159 5 J, ALRIIN 5/1336, Ca, Pe-Ne C J N, Ne-Ro J.KoJ Sd, Sâ-Fă, Fi 493 J Sd, Fo 30 J Sd, Da), frate (Ga III, ALR 12/161 B), fruate (ALR I 2/159 B) s. m. Frate. Câvtg-n pârv§ cadqrq, vşde frâtele ânuntru (Pu 8/7) = se uită-n prima căldare, [îşi] vede fratele înăuntru. Untrât ke a fost trei frâţ (Pi II 72 N) = cică odată au fost trei fraţi. Fost-a trei frâţ, toţ trei ânsurăţ (Mo 25 S) = au fost trei fraţi, toţi trei însuraţi. A mev frâte ie ânca mai betâr (ALRI 2/161 J) = fratele 178 frâter frecă meu e şi mai bătrân. Cesta-i socru a melvţ frâte (ALRIIN 6/1675 - 1676) = acesta-i socrul fratelui meu. Frătele me, carle-şti născut din tărbuhu lu nostre măie, noi-sno frăţ! (Mo 58 6)= fratele meu, care eşti născut din burta mamei noastre, noi suntem fraţi. Âi un frâte ke nu-i vii, n-ăre suflet (Mo 91 B) = e un frate care nu-i viu, nu are sufllet. Câsta-i d-a mev frâte, fii'a (Pe-Ne J) = aceasta-i de-a fratelui meu, fiica. Pisşit-aţ se am frăţ şi sorăr. Io sâm âns, n-am ni sora ni frâte (Ne-Ro J) = aţi scris dacă am fraţi şi surori. Eu sunt singur, n-am nici soră, nici frate. Ţela mai betâru frâte vrut-a ke se potocu fâţe-n vir (Pe-Ne S) = fratele cel mai bătrân a vrut să se prefacă pârâul în vin. Cesta-i me frâte (Pe-Ne C N) = acesta e fratele meu. Frătele nu-i acăsa de ier (Fi 492 J) = fratele nu-i acasă de ieri. Fratele mev misie ţudq (Ga III) = fratele meu cugetă mult. Frătele lu teta (Da) = ratele mătuşii. Potle lui frăţ a zis ke ţa s-a lui dogodlt inkq ăt§ votg (Pu I 23/9) = după aceea fraţii lui au spus că aceea i s-a întâmplat lui şi altă dată. • Frâte bur / pravi (ALR I J I B), pravile frâte (ALR I J), veri frâte (ALR I B) = frate bun, adevărat, de ambii părinţi. Cesta frăte-i bur, celaătu nu-i bur (ALR I 2/160 J) = acesta frate-i bun, celălalt nu-i bun. A mev frâte nu-i pravile (ALR 12/1617)= fratele meu nu este bun. Cesta-i, nu-i me frate pravi (ALR I 2/161 B) = acesta nu-mi e frate bun. Cesta-i me veri fruate (ALR I 2/160 B) = acesta e fratele meu bun. Prâvi frăţ şi surăr (Ko J) = fraţi şi surori buni (de ambii părinţi). • Pode frâte = frate după tată [pe jumătate] (ALR II 134). ■ Voc. [6]: Frăţ! Frăţ, ascutâţ-me! (ALR II N 6/1587) = fraţi, ascultaţi-mă! 4 Cf. frătol, frătul, podefrăte. ■ PI.: fraţ, frăţ. 4 lat. frater. frâter v. frâtar. frătol (Ma), fratul (Ma) s. m. Frate. 4 Cf. frâte. 4 ven. frato. frătul v. frătol. frâz v. frâj. frâziţa (Fi 1687 J) s. f. 1. Căpşună (Fi 1687 J). 2. Fragă (Fi 1828 J). 4 Cf. frâz, frăje, iăgoda, iăgodiţa. ■ PI.: frăziţe. frâcni (Pe-Ne N) vb. IV intr. A ţâşni, a zbughi. Pul'u frâcnit-a (Pe-Ne N) = pasărea a zbughit-o. frecă (Ma) vb. IV tr. A freca. Frec I freg (Ma) = frec. 4 Cf. fregşi 2. 4 lat. frecare, 179 freca frica freca (Da) s. f. Săgeată. Freca răta colo (Da) = săgeata arată (că trebuie mers pe) acolo. + it. freccia. fregei v. freggi. fregşi (By, Ge), fregei (Da) vb. IV tr. 1. A înşela, a păcăli. ^ Cf. frecă. ♦ ven. fregar, it. fregare. frementă v. fermentă, frenei v. frenei. frengi (Fi 960 Sc Sd), frenei (Da) vb. IV tr. A împiedica, a frâna (carul / căruţa). Cf. vinqi, zevintqi, zacl'ide. fresc v. frijâc. freskg v. frijâc. frica (Ie, Mo, ALR I B, Ko J N S, Pe-Ne C N J, Da, Ne-Bi N, Ne-Ro J), frikg (By, Ge, We II, Pu, Pi, Ga III, Ba J N, Mo S, Ca, Ia, Ko N S, Pe-Ne S, Sâ-Fă, Fi 1063 S), frica (Ma) s. f. Frică. Nu l'-e frikq (Pi II 44 S) = nu îi este frică. Totile de frica av tremurat (Mo 119 7)= totul a tremurat de frică. L-a frica lovit (Mo 80 B) = l-a lovit frica. Io me zenemes / zepuşes de frica ca şi utu (Pe-Ne C) = eu amuţesc de frică de parcă uit. Fecoru se tresiă ân somnu de frica (ALR I 2/233 B) = copilul tresare în somn de frică. Mi ie frica (ALR I 1/99 B) = îmi este frică. Frica n-a fost (Pe-Ne J) = ne-a fost frică. Frica m-ie ke voi ca ută (Ne-Bi N) = mi-e frică (mă tem) că voi uita aceasta. Voi fiieţ fâr de frikq (Ko S) = voi sunteţi fără frică. Ie târlţ inke mai t'ăro de frikq (Pu I 5/26) = el fugea şi mai tare de frică. T-or zegledi si frik§ ţ-or lucră (Pu 3/4) = te vor privi şi-ţi vor face frică. Nu-i frikq de fome ni de sqte (Mo 58 S) = nu-i frică de foame nici de sete. Far de frikq pot veri, când măia va ii durmi (Ia 12/2 iS) = fără fiică poţi veni, când mama se va duce să doarmă. Feţoru de frlk% scapăt-a (Ko S) = copilul a fugit de frică. • Avq frica / frikq de, ve frica (Da) = a avea / a-i fi fiică de ... Io ăm frica cân meg pre grumba căle (Ne-Bi N) = eu am frică (mi-e frică) când merg pe drum rău. Am frikş, caţât-am frikş (Ba7)= mi-e fiică, m-a prins fiica. D-atunce âre lupu vâc frica de om (Ko 1/153) = de atunci lupului îi este întotdeauna frică de om. Noi ăren frikq de iăle (Ko S) = nouă ne este frică de ele. Lupu vut-a frikg se nu rq cadq 180 fricâ frijâc ân şcul'e (Pe-Ne S) = lupului i-a fost fiică să nu cadă în groapă. Ma n-ari frikq (Pu 3/4) = dar să n-ai (să nu-ţi fie) frică. N-are / n-ăre frica (Ba Gb / B Gd) = nu-i este frică. N-âri frica / frikq (Ba CIN Se) = nu ţi-e frică. La noi se coristţ cât io ştiv, samo ări I n-âri frica (Ne-Bi N) = la noi se foloseşte, după cât ştiu eu, numai ai / n-ai frică. Mic fecor ăre frica de şcuro (Ne-Bi N) = copilul mic se teme de întuneric. Ân Jeiân zice se n-âri frica (Ne-Ro J) = în Jeien se zice ‘n-âri frica’. Âri frikq ke nu ne va vq cire hrăni (Pi II 58 S) = te temi că nu va avea cine să ne hrănească. • Fâce frica (Da) = a face frică, a speria. • Caţâ frica de coda (Da) = a învinge frica, teama. <>• Cf. boii, strasi 2, tqme. ♦ cf. gr. frike. fricâ v. frica. friggi (Ma, Sâ-Fă) vb. IV tr. A frige. Cumpir frigqim (Sâ-Fl 52 J) - frigem cartofi. Frigesc (Ma, [se zice] foarte rar, de regulă [se zice] prăjesc). + ven. frijer, cr. frigati. frigeit, £: frigeita adj. Fript. Cârne frigeita (Pe-Ne S) = came friptă. frijâc (Ge, Pi, Pa, Ko J, Fi 1505 J Sd, Da), frisâc (Ga IV), frijic (Ca), frişki (Sâ-Fă), frisc (Na II, Ma), fresc (By, Na II), f.: friscâ (Ma), frişca (ALRII, Ia, Pe-Ne J, Sâ-Fă, Da), frişcâ (Pi), frişkş (Ge, Ba S, Ca), freskş (Na II), n.: frişco (Sâ-Fă, Da) adj. 1. Proaspăt (Ma, Ga IV). Frijâc căş (Pa, Fi 1505 J Sd), frişki câş (Fi 1505 Sd) = caş proaspăt (Pa), brânză proaspătă (Fi). Căşu-i frijâc (Da) = caşul e proaspăt. Ovu-i frijâc (Pi, Pa) = oul e proaspăt. Frijâc fajo (Ko J) = fasole proaspătă. Frişca pâre (ALR II N 4/1066) = pâine proaspătă. N boşca burq ârie, frişkq (Ba S) = în pădure [e] aer bun, proaspăt. {Cârne) frişca (ALR II N 4/1093) = (came) proaspătă. Cărna-i frişcâ (Pi) = carnea e proaspătă. Cu neyri ocl'iţe, ca şi do muryviţe, frişke, muşatiţe (Pe-Ne J) = cu ochişori negri, ca două porumbele, proaspete, frumuşele. • Frişca jensca (ALR II 124) = lăuză. • Friscâ iarbă (Ma) = iarbă verde de curând crescută ori necălcată. 2. Rece, răcoare. Biveia fân frişco-n domareţ cân mejejan la blâga-n lug (Da) = era destul de rece dimineaţa când mergeam cu vitele în luncă. Frişca ăpa (Pa) = apă rece. ■ PI. m.: 181 frijic frizerca frişki, f.: frişke. + cr. frişak, -ka, -ko ‘răcoros, proaspăt, recent’, ven., it. fresco. frijic v. frijâc. frijider (Sâ-Fă) s. m. Frigider. Am bevut vir din frijider (Sâ-Fă 155 J) = am băut vin din frigider. + cr. frizider. frikş v. frica. frikgt (Ia) s. Firimitură. • Ur frikţt — olecuţă. Şteptâţ cumpăre ur frikşt ke se code pâra de sârkft (Ia 32/79 C) = aşteptaţi, cumetre olecuţă că se coace pâinea de sorg. ^ Cf. un hip, ăn lic, o mârva, o mârviţa.. fnsac v. frijac frisc v. frijâc. frişca v. frijac. frişca v. frijâc. frişca v. frijac. fnşkş v. frijac. frişki v. frijâc. frişco v. frijâc. frita (ALR II), fritâ (Ma), fritş (By, Pi) s. 1. Omletă. C-or fâce frita (Pi II 9 S) = ca să facă omletă. Frita de oşor (ALR II N 4/1101) = jumări de ouă, omletă. 2. Clătită (Pa). ^ Cf. frităl'a. ■ PI.: frite. + ven. frito, it. fritto. fritâl'a (Da), frital'â (Ma) s. f. Omletă, papară. Ovele-s bure za fâce frităl'a (Da) = ouăle sunt bune de făcut omletă. Cf. frita 1. fritâ v. frita. fritş v. frita. frftola (Fi 1725 J Sd), fritula (ALR II, Da), fritulş (Fi 1725 N S). s. f..l. Prăjituri de Crăciun (Fi 1725 J Sd). 2. Gogoaşă (ALR II N 4/1078). 3. Minciunea (Da). • Fritule de fârmentîn (ALR II N 4/1115) = floricele de porumb. ■ PI.: fritole (Fi J Sd), fritule (ALR II, Fi N S).+ ven. fritola, fritula, it. frittella ‘minciunea’, fritula v. fritola. fritulş v. fritola. frizerca (Sâ-Fă) s. f. Frizeriţă, coafeză. + cr. frizerka. 182 fronta frunza fronta v. frunte. fronte (Ko S, Da) s. f. Front. După frânte (Ko S) = în spatele frontului. + it. fronte. frontmu (ALI 3/206 B), fruntin (ALR II N 4/1162, Da) s. 1. Bor la pălărie (ALI 3/206 B). 2. Cozoroc (ALR II N 4/1162, Da). Bareta cu fruntin (Da) = chipiu cu cozoroc. Cf. crila. + ven frontin. fruate v. frate, fruct v. frut. frulân v. furlân. frunicâ v. furniya. fruniga v. furniya. frunigâ v. furniya. frunta v. frunte. frunte (By, We II, Pu, Ga III, Ma, Ba N, Pi, Ca, Pe-Ne C J N S, Ko B J S, Sâ-Fă, Fi 182 / Sd), fruntş (Ge, Fi 182 A S), frunta (ALI 1/17 B J S, Fi 182 Sd, Da), fronta (ALI 1/17 S) s. f. Frunte. O stş n frunte (Ba N) = o stea în frunte. Vâr de ocli cl'emân obârviţele şi frunta (Pe-Ne S) = deasupra ochilor chemăm (numim) sprâncenele şi fruntea. Văca cu stqla pre frunte (Fi 1457 Sd) = vacă cu stea în frunte. Văca cu zvezda ăn frunte se cl'gmg pirihq (Fi 1457 S) = vaca cu stea în frunte se cheamă ‘pirihş’. Câlu cu stqla / pre frunte (Fi 1536 Sd) = cal cu stea în frunte. Cf. fronta. ■ PI.: frunte (Pe-Ne J, Fi, Da), frunţ (Ca). + lat. frontis. fruntş v. frunte, fruntin v. frontinu. frunza (Ao, Ga III, Pi, Pe-Ne C J N, Fo 102 N Sc, Da), frunză (Ma, Pi), frunzş (By, Ge, Pe-Ne N, Fi 1726 S), frunze (Pe-Ne N, Fo 102 S) s. f. Frunză. Când codru ozeleneâ, atunce clemăm frunza, e când codru opadeă, atunce cl'emăm suma (Pe-Ne J) = când pădurea înverzeşte, atunci [îi] spunem frunză, iar când pădurea se veştejeşte, atunci [îi] spunem ‘suma’ (= frunze uscate). Cuda frunza (Pe-Ne J) = multă frunză. Porcu rada mârânke frunze (Ga III) = porcul mănâncă bucuros frunze. Frunza de brest (Pe-Ne C, Da) = frunză de ulm. Frunza de hrăst (Da) = frunză de stejar. Uscâte 183 frupt frut frunze (Fi 1046 M) = frunze uscate. Cf. foie, fol'a, pgna, suma. ■ PI.: frunze, frunze. + lat. frondia. frupt v. frut. frustş (Pe-Ne S), fruşta (Da) s. f. Bici. ^ Cf. bic. ■ PI. fruste. ♦ it. frusta. frustic v. frustic. * fruşta v. frustş. frustei (Da) vb. IV intr. A biciui. frustic (Pi, ALI 6/525 J, Ko J, Sâ-Fă, Fi 728 JN Sc L, Da), fruştit' (Ca), frustic (Fi 728 S) s. m. şi n. Mâncarea de dimineaţă, mic dejun. Cf. cofe 2, rucena 2. ■ PI. m.: frustic (Fi J Sd), frustic (Fi S), fruştice (Fi J), f.: fruştice (Fi B), fruşticure (Sâ-Fă), pl. a.: fruşticurle (Pi). + cr. dial. Frustik, ger. Fruhstuck. fruştikei v. fruştikţi. fruştik§i (By, Pi, Ko J), fruştikei (Da), fruştukgi (Ge) vb. IV intr. A dejuna. Fosta-av vet' amânât za fruştikei (Da) = a fost deja târziu de dejunat (pentru a lua micul dejun). + slov. frustukati. frustit’ v. frustic. » * fruştuk§i v. fruştikgi. fruşvş v. hruşva. fruşvit' (Fi 1*620 L) s. m. Păr sălbatic. ■ Pl.: fruşvit'. + hrusva + it'. frut (Ma, mai rar, By, Pi, Ko N S, Pe-Ne J N, Fi 1604 - 1606, 1614 Sd, Da), frutu (Ao), frupt (Ma), fruct (Ga III) s. m. şi n. 1. Fruct (Pi, Ko N S, Fi 1604 Sd). Omiri âru vir si âru fruture (Ko S) = oamenii au vin şi fructe. Răni / pârvi frut (Fi 1605 N L Sc T Z / A) = fruct timpuriu. Căsân frut (Fi 1606 Şc Z) = fruct târziu. Câsni / pozni frut (Fi BL TI Sc) = fructe târzii. Guştoj / socân / sugos frut (Fi 1614 Sd) = fruct zemos. Grişpavi / oşuşiti / posuşiti / frut (Fi 1611 Sd) = fructe pipernicite. 2. Făt. Rodţ, vire frutu fâr§ (Pe-Ne N) = naşte, iese fătul. 3. Produs. Tâtile frut, căşu şi şcuta, i-a lor (Pe-Ne J) = întregul produs, caşul şi urda, e al lor. Cf. hruti, jir, plod 1, plodina. ■ Pl. m.: frut (Fi Sd),fruti, fruture, frut (Da), f.: fruture (Ca, Ko N S, Fi B S Z), || frupte, frute (Ma),fruţi 184 frutei fugşra (Ao), fruture (Ge, We II). + lat. fructus, ven. fruto, it. frutto, cr. frut. frutei v. frutgi. frutfi (Ko N, Fi 1657, 1658 S), frutei (Da) vb. IV tr. (Despre plante şi pomi) A rodi, a fructifica. Stfal§ frutş (Ko N) = pomul rodeşte. Stâbla căre frutţ (Fi 1658 S) = pom, plantă care rodeşte. Stâbla căre nu frutţ (Fi 1657 S), iălova stâbla (Fi 1657 J Sd) = pom sterp, plantă care nu rodeşte. ♦ ven. frutar. frutu v. frut. fuca (în sintagma Fuca de pâre (ALI 6/539 J) s. Franzelă. 4- Cf. hleb 5, struţa. fucs (Fi 1533 J) s. m. Murg. Cf. pram. ■ PI.: fucs. fucsast (Pa, ALRII) adj. Bălţat. Fucsast că = a) cal bălţat. (ALR II N 2/277); b) cal roşu, cu pată albă pe picioare sau pe fhinte (Pa). Sr Cf. fucs, lisast, câlu cu blcvile. fudra (ALI 3/214 B J S, ALR II N, Pe-Ne S) s f. 1. Căptuşeală la haină, furnituri (ALR II N 2/527). 2. Teacă la sabie (Pe-Ne S). Cf. brusniţa, buşta. + ven. fudra, fodra, it. fodera. fudrgi vb. IV tr. A căptuşi. Capotu de coje fudrşit-âi cu lârg (Pe-Ne N) = paltonul de piele e căptuşit cu lână. + it. foderare. fufaliţa (Fi 1212 J, 1895 J) s. f. 1. Foaie pentru sulfatat (Fi 1212 J). 2. Specie de ciupercă comestibilă (Lycoperdon perlatum) (Fi 1895 J). “y* Cf. fale 2, mih, pâzdâţ, puhariţa. ■ PI.: fufaliţe. fugş (Pu) s. f. Fugă. Dât-a fuga lu călu si mes-a halop&nda (Pu 8 a /14) = a înteţit fuga calului şi s-a dus galopând, fuyer (Pa) s. m. Ac mare, aconiţă. ■ PI.: fuyqre. fugera v. fugera. fugşra (Pi B, Mo 84 B, Pe-Ne S, Fi 586 Sd), fugera (Da), fugşre (Fi 586 B Z), fugerş (Ko S, Fi 586 5), fugerâ (Ma Sd), fogera (Ma Sd), fogerş (By, Pi, Ca) s. f. Ţest. Pâra su fugara (Mo 84 B) = pâinea în ţest. Untrât a pâra cocavţit su cotleniţq aii su fugare (Ko S) = cândva a(u) copt pâinea în ţest. Briiăni zicu fugera, şuşnevţi zicu cotleniţa (Pe-Ne S) = brianii zic ‘fugera’, suşnieviţenii zic ‘cotleniţa’. Cocavgi su fugera (Fi 586 Şc) = a coace în ţest. 185 fugşre fuli-se La noi pâra se coce-n fugera (Da) = la noi pâinea se coace în ţest. Cf. cotleniţa, cirip 1. ■ PI.: fug ere (Fi Sd, Da), fugare (Fi L),fuger (Fi B Z),fogere (Ca). + cr. fugera, ven. fughera. fugţre v. fugţra. fugerş v. fugţra. fugi y. fuji. fugi V. fuji. fui (Ma, Pe-Ne S, Sâ-Fă) interj. Marş. Fui t'â! (Pe-Ne S) = marş, fugi de aici! Fui afara! (Sâ-Fă) = marş afară! + (imperat. lui fuji). fuieta (Pi) s. Gazetă. ♦ it. foglietto. fuji (By, Ao, Nai, II, Ge, Pe-Ne S, Fi 723 Sd, Da), fugi (Ma) s. pl. 1. Un fel de macaroane groase, cu unt şi cu caş (Ma). 2. Paste făinoase nedefinite mai îndeaproape (Fi). De avlât se face păstş: taiadele, poşutiţe, fuji (Pe-Ne S) = din aluat se fac paste făinoase: tăiţei, ‘poşutiţe’, ‘fuji’. 3. Un fel de paste făinoase făcute în casă (Da). S Cf. bigula, biguliţa, crăfe, gomola, gomol', lazane, macaruni, pasutiţe, păşta, pinete, pujit'i. + cr. fuzi. fuji (By, Pi, ALR I J, ALR II N, Ca, Pe-Ne J S, Ko J S, Sâ-Fă, Da), fuzi (Pu, Ba J, Pe-Ne S), fugi (Ma) vb. IV intr. A fugi. Ţela cu cadinele fuze inkg ma t'âro (Pu) = cel cu lanţul fuge şi mai tare. Morşit-a acâsa fuji omiri (Ko J) = a trebuit să fugă oamenii acasă. Fuze cân ăl vrur bâte (Pe-Ne S) = fuge când îl bate cineva. Fecori fuyu (Pe-Ne J) = copiii fug. Fui t'â! (Pe-Ne S, Da) = fugi de aici! 2. A curge. Âpa din năs fuze (Pe-Ne S) = mucii curg. ■ Ind. prez.: fuyu, fuji, fuje, fijim, fujiţ, fuyu (Pe-Ne J), fug, fuji, fuje, fujin, fujîţ, fugu (Pe-Ne Q; Imperat. [2]: fui! (Ma, Ca, ALR II N 7/2098, Pe-Ne C S, Sâ-Fă), [5]: fujiţ! (ALR îl N 7/2098, Pe-Ne C S), fugi (Ma, mai rar). Cf. scapă 2, târli 1. + lat. fugire. fukiţa (ALR II) s. f. 1. Franzeluţă (ALR II N 4/1070). 2. Pupăză din aluat copt (Pa). ♦ fuca + -iţa. fulaniţa (Da) s. f. Sanie. Cf. săniţa. fuleţ (Ia) s. m. Cimpoier. Când fuleţu sope din fale (Ia 43/1 N) = când cimpoierul cântă din cimpoi. ♦ fole + -eţ. fuli-se (Da) vb. IV refl. A se scurge viaţa. 186 fulminant fund fulminant v. fulminant, fulminant v. fulminant. fulminânt (By), fulminant (Ma), furminânt (Pi S, ALI 5/410 J, ALR II 276, Ko J, Da), furminânt (Fo 103 J S Sc), fârminânt (Pu, Pi J, ALI 5/410 B, Pe-Ne N, Fo 103 B, Da), fârminânt (Fo 103 N Sc B L), ferminântş (Ca) s. m. Chibrit. Am spuhnît sta furminânt (Pa) = am suflat (stins) acest chibrit. Io voi aprinde furminântu (Pa) = eu voi aprinde chibritul. Zapalî furminântu (Ko J) = a aprinde chibritul. Se nu rq vq fârminănti, ke se nu rq stăla zepali (Pi 11/2) = [numai] dacă nu ar avea chibrite, ca să nu se aprindă grajdul. ■ PI.: furminânti (Pi, Pa, Ko J), furminănti (Fo J), furminânt (Fo S), furminânt (Fo N), fârminănti (Fo B), ferminânti (Ca), firminănti (Fo Sc), fulminante (Ma). + cr. fulminant, it. fulminante. fulminante (Da) adj. Fulminant, acut. Polmonite fulminante (Da) = pneumonie acută. fumâ (Na IIB) vb. I tr. A fuma. 4 Cf. dimi 1, fumqi, pipqi. + lat. fumare. fumşi (By, Ie, Na II B, Pi I, Ca), fumei (Da) vb. IV tr. şi intr. A fuma. Fumqi [se zice] ân Bârdo, ân Suşneviţa, puşi (Pi I) = ‘fumşi’ [se zice] în Bărdo, în Suşnieviţa, ‘puşi’. Fumei ur şpanulet (Da) = a fuma o ţigară, 4 Cf. dimi 1, fuma, pipqi. ♦ lat. fumare. fumei v. fumşi. fund~(By, Na îl, We I, Pi, ALR IIN, ALI 5/429 J B S, Ca, Pe-Ne J N T, Ko B S, Fi J Sd, Da) s. m. (Ko J). şi n (Ko B S), fundu (Ge). 1. a) Fund. Câla mqje ân fundu de ripa (ALR IIN 6/1589) = drumul merge în fundul văii. Fundu de bâcva (Fi 1258 J Sd, Pe-Ne J N)= fundul butoiului. Cadq ân fund (Ko S)= a cădea în fund. An fundu de măre (Ko J) = pe fundul mării. • Mqre ân fund = a se da la fund, a se scufunda. Mes-a ân fund, nu se-l' ăto vqde (Ko B) = s-au dat la fund, nu se mai văd. Fundu de voz (Fi 952 N S) = fundu carului; b) Fundul exterior sau interior al unui vas de bucătărie (ALI 5/429 J B S). Fundu de jmuV (Da) = fundul paharului. 2. Capăt. Fundu de câla (Pe-Ne T) = capătul drumului. • Fund de picor (Fi 270 Z) = talpă. ■ PI. m.: fund (Fi L N Sc), fundure (Ca, Fi J), f.: fundure (Fi Sc Sd) || fundi, fundurle (Ge). + lat. fundus. 187 fundâce fura fundâce (Ca), fundât’a (Da), fundât'e (Fi 1284 Sd), fundaţe (Fi 1284 S), fondâţile (Fi 1601 J) s. f. Drojdia de la fundul cafelei, al vinului (Da), al uleiului (Fi 1601 J) (Şi în sintagma fundât'ile / fundâţile de vir - Fi 284 Sd / S) = drojdie de vin. ^ Cf. murea. ■ PI,:’fundâc (Ca), fundăt' (Da, Fi Sd),fundâţ (Fi S). Cf. fgea, gust (ca gusto de vir), murea, mutân 3, mutej. + ven. fondacio. fundamenât (Ga III, ALR II 223, Pe-Ne N), fundamenet (Da) s. Fundament. Fundamenetu de câsa (Da) = fundamentul casei. • Ganei far de fundamenet (Da) = a vorbi fără temei. ■ PI.: fundamente, fundamenâţi (ALR IIJ). ♦ it. fondamento. fundamenet v. fundamenât. fundării v. funduril. fundât'a v. fundâce. fundât'e v. fundâce. fundât'ile v. fundâce. fundaţe v. fundâce. fundâţile v. fundâce. fundic (Pi) s. Fund mic. + fund + ~ic. funduril (By, Ma J), fundării (Ga IV) s. a) Lapte sărbezit, acrit de la sine. Crănci zicu [aşa] (Ma) = crăinenii (cei din Craina) zic [aşa]; b) Lapte acru (Ga IV). + ven. fondariol, it. fondigliuolo ‘drojdie’. funerâ v. funerâl. funerâl (Ko B, Fi 474 Sd, Da), funerâ (Da) s. m şi n. înmormântare. Fost-am pre măre funerâ (Da) = am fost la o înmormântare mare. Cf. sprovod 1, zecopfi2. ■ PI. m.: funerâl (Fi Sd), f.: funerăle (Fi Sd), pl. a. funerălurle (Ko B). ♦ cr., it. funerâl. funtâne v. fântâra. funtârş v. fântâra. funţionei (Da) vb. IV intr. A funcţiona. ♦ it. funzionare. furâ (Ma, By, Ao, Na II, We II, Ge, Pu, Pi, Mo, ALR II N, Ca, Pe-Ne C J N S Sc.KoJ Sd, Sâ-Fă, Fi 94 J Sd, Da), furâ (Ga III, Fi 94 J) vb. I tr. A fura. Âtş-zi furăt-a ovu (Pu 11/4) = a doua zi a furat 188 furavei furca un ou. Treia zi furăt-a pul'u (Pu I 1/6) = a treia zi a furat un pui. Mes-av iei' pătru şi furăt-a porcu lu prevtu (Pi II45 S) = s-au dus ei patru şi au furat porcul preotului. Va veri poşta cu cudq pinez şi re vom rezbi şi pocradi (aii: fură) şi pinezi lă (Mo 57 S) = va veni poşta cu mulţi bani şi o vom sparge şi fura şi banii îi vom lua. Cire fura ăstez un oşor, măre va şi bouu (ALR II N 6/1680) = cine fură astăzi un ou, mâine va [fura] şi boul. Tâţi ţel'i işti cărl'i pinezi furu (Ko S) = hoţii aceştia care fură banii. Furât l'-am io posii (Ko N) = eu i-am furat tărâţele. Tâţi l-a furât cuda blâga (Fi 93 Se) = hoţii le-au furat multe vite. Ţ-ai ţâsta farirţţ dâbândlt de la malinăr iii l-ai iuvevă furât? (Fi 700 S) = oare ai primit făina aceasta de la morar sau ai furat-o de undeva? Tâţi furu (Da) = hoţii fură. ■ Ind. prez. [1-6]: io furu, tu furi, ie I iâ fura, noi furăn, voi furăţ, iei' furu (Pe- Ne J). Cf. furavşi. + lat. furare. furavfi (Pi, Mo, Po, ALR II N 4/984, Ca, Pe-Ne J, Fi 94 J Sd, Da) vb. IV tr. iterat. A fura în mod repetat. Ontrat a fost ăr-o cetâte nuşcărVi lâdri cărl'i furaveit-au şi şcoda lucrăt (Pi II 21 S) = odată au fost într-un oraş nişte hoţi care furau (întruna) şi făceau pagubă. Cel'i omir tăţ au fost, iei' au furaveit boi (Pi II 5 S) = oamenii aceia au fost hoţi, ei au furat boi. Cel'i al'ţ omir l-av tânjit ke gal'ir furavş (Mo 147 J) — ceilalţi oameni l-au pârât că fură găini. Tâtu ie cela ce furavţ, e sllpâţu ie cela ce privarq (Pe-Ne J) = hoţul e cel ce fură mereu, iar escrocul e cel ce înşală. Iei' furavescu (Pe-Ne J) = ei fură mereu. Cf. fură. + furâ + -vţi. furca (Ao, Ko S, Pe-Ne J, Sâ-Fă, Da), furkş (By, Pi, Ca, Ko S), furcâ (Ga IV, Ma) s. f. Furcă de tors. Cu furca se torce lâra (Ga IV) =cu furca se toarce lâna. Furca, cu ie se torce lâra (Pe-Ne J) = furcă, cu ea se toarce lâna. Lâra ce se pure pre furca se cl'şma căier (Pe-Ne J) = lâna ce se pune pe furcă se cheamă caier. Dât l'-a ţudq lăr% si fusu si furca si ke-l' morţi tot ţâsta spredl (Ko S) = i-a dat multă lână şi fus şi furcă şi [i-a spus] că trebuie să o toarcă toată. Lăt-a furca cu câiaru şi fusu şi poşnlt-a torce (Da) = a luat furca cu caierul şi fusul şi a început să toarcă. Cf. vile. ■ PI.: furke. + lat. furca. 189 furcă furment furcă v. furcă. furejca (Să-Fă) s. f. Străină. -O- Cf. furest. furest (Ga-Di), furest (Pi, Ko J S, Da), f.: fureşta (Fi 1215 Sd, Da), fureştş (Fi 1215 S) adj. Străin. Fureşta cvalita / sorta / vârsta (Fi 1215 Sd) = sort străin. Cf. furejca, l'ut'ca, l'udsca, tuia. ■ PI.: fureşti (Ko). ♦ it. forestiero. furest v. furest. * fureşta v. furest. » fureştş v. furest. furkş v. furca. furkşi (Pi) vb. IV tr. A toarce. + Derivat din furca, furketa (ALI 7/624 B S, Fi 682 Sd, Da), furkştş (Ca) s. f. Ac de păr. ■$- Cf. cipiţa, fibiia, fiuba, fiubiţq, forketa, jiţa 2, şcipa, şt'îpaliţa 1. ■ PI.: furkete (Ca, Fi B Şc T Z), furkete (Fi M). + forketa + furca, furkştş v. furketa. furice (ALI 2/166 J, ALRII 117, 61/4203, Pe-Ne 1964/202 J, Ko J, Sâ-Fă), furicel (Sâ-Fă, Fi 165 J), furicelu (Ko J) s. m. 1. a) Bubă, furuncul; b) Buboi. 2. Funigel (ALR 11/176). ^ Cf. bărfuleţ 2, broful 3, cirhac 1, luba. ■ PI- furicel' (ALR II), furicăle (Ko, Fi J). ♦ lat. furuncellus. furicel v. furice. furicelu v. furice. furlân (Ma, Pi, Ca, Da), fârlân (By, Pi), fârlan (Ge), furlan (Ma), f.: furlâna adj. 1. Friulan (Ma, Pi). 2. (Substantivat) Ţesător (Ma, Ca). ■ PI.: furlân (Ca), fârlani (Ge). + cr. furlan, ven. friulan. furlan v. furlân. furlâna v. furlân. furma v. forma. furman (Pe 1615 B), furmar (Pi) s. m. Vizitiu, căruţaş. Furmaru cârmit-a căl'i (Pi II 3 S) = vizitiul a hrănit caii. Cf. cucar. furmar v. furman. furmâ v. forma. furment (By, Na II J) s. Porumb. Cf. fârmentm. ♦ ven. formento, it. frumento. 190 furmigţ fusere furmigş v. furniya. furminânt v. fulminant, furniga v. furniya. furniya (Pa, ALRIIN, Pe-Ne J, KoJ, Fi 913 J), furniga (Ao, Pi, Pe-Ne Sc, Fi 913 L Sc, Da), furnigş (By, Ge, Ca, Ko N S, Fi 913 N S), furmigf (Pu), fârnigş (Fi 913 N), fruniga (Fi 913 Sd), frunigâ (Ma), frunicâ (Ma, uneori) s. m. (Ko J). şi f. (Ko N S) 1. Furnică. Furniya roişe (Pa) = furnică roşie. Oşore de furnij (Pe-Ne J) = ouă de furnici. Mai mikq furmigq (Pu 25/1) = cea mai miă furnică. Su lopa-i pl'iro de furnij (Da) = şura e plină de furnici. • Furniya cu crelute (Pa, ALR II N 3/748) = a) Furnică cu aripi; b) Cari de pădure [?] (ALR II N 3/748, ALRM II N 2/567). 2. (La pl.) Furnicături, amorţeală (Ko J S). Furnijile rnn-a verit ân mâra (Ko N) = mi-a amorţit mâna. Utârnit mn-av mâra ca şi se-m rq furnijile âmnă prin mâra (Ko J) = mi-a amorţit mâna ca şi când mi-ar umbla furnicile prin mână. ■ Pl.: furnij (Pi, Pe-Ne J, Ko J L, Fi J L Sc), furniz (Pe-Ne S, Fi S),furnige (Ma, Fi L S Sc),furnig (Ca), fârnige (Fi N), fâmij (Pi, Fi N),frunij (Fi Sd). + lat. fornica. furnigâl (Ko N) s. m. Furnicar. ^ Cf. furniyâr. ■ PL: furnigăli. furniyâr (Pa, Ko J, Pe-Ne J) s. m. Furnicar, -v* Cf. furnigâl. ■ Pl.: furniyări (Ko J). ♦ furniya + -ar. furnigş v. furniya. furşpani (Ko J) vb. IV tr. (în vorbirea bătrânilor) A înjuga patru boi la car. -$■ Cf. âmpolovi, âmpreyni, âniermi, cetveri, napreyni. fus (Ma, By, Na II, Ge, Pi, ALR II, Ca, Pe-Ne J, Ko J, Sâ-Fă, Sâ-Fă, Da), fuş (Ga IV) s. 1. Fus. Lâra se torce pre furca cu fusu (Pe-Ne J) = lâna se toarce pe furcă, cu fusul. Dăt l'-a ţudq lârq si fusu si furca (Ko S) = i-a dat multă lână şi fus şi furcă. Lât-a furca cu căiaru şi fusu şi poşnit-a torce, (Da) = a luat furca cu caierul şi fusul şi a început să toarcă. Făr de fus nu se pote torce (Da) = fără fus nu se poate toarce. 2. Crâng la moară, prâsnel (ALR IIN 1/162). 3. Fusul valului morii (Pa). ■ PL: fusâ, fuse (Ma), fusi, fuse, fusurle (Ge), fusure (Ca, Pe-Ne J, Da). + lat. fusus. fusere v. fi. 191 fuzi fus 9 fus v. fus. fute (By, Ma, Pi, ALRII S 6/4900, Pe-Ne C, Ko J S, Fi 244 J Sd) vb. III tr. şi refl. A fute. Am futut (ALR II S 7/4902). [Câinele cu căţeaua, motanul cu pisica] se futu (Pa), se fute (Pe-Ne C). Cf. gonţi 2, mârkşi, nergţi, futei. ■ Ind. prez.: fut(u), fuţi, fute, futen, futeţ, futu (Ko S). futei (Da) vb. III tr. şi refl. A fute. 4- Cf. fute. fut' (în sintagma Mg/e fut') A se duce de râpă / pe apa sâmbetei, a o sfârşi. Tito mes-a fut' (Da) = Tito s-a dus de râpă, a terminat-o. fut'ca (Fi 812 C) s. f. Lăstun. A Cf. lăstaviţa 3, laston, lastavon. fuzi v. fuji. 192 G yâbile v. gâbir. yâbir v. gâbir. gâbir (By, Ma, Pi /, Mo, Ca, Fi 309 / Sâ-Fă, Fo 240 J), yâbir (ALR II), f.: gâbirâ (Ma), gâbira (Sâ-Fă, Fo 240 J), gabire (Ca, Fi 309 J), yâbile (Fi J), gâlbina (Fi 1825 J) adj. Galben, răbir ca şi jutâca de os or (ALR II N 4/1216) = galben ca gălbenuşul de ou. Când ăl hiteş ân sus di ab, când cade-mprevale ăi gâbir [Oşoru] (Mo 110/)= când îl arunci în sus e alb, când cade jos e galben [Oul]. • Fâbile rojiţe (Fi 1825 J) = Ciuboţica-cucului (Primula veris). • Galbina bubina (Blatta orientalis) (Fi 895 J) = gândac de bucătărie, şvab. Cf. găbu, jut, iâglaţ, primula, buba, bubiţa, bâcul, johar, şt'urcit'. ■ PL m.: gâbir (Fo J), f.: gâbire (Fo J). + lat. galbinus. gâbira v. gâbir. gâbirâ v. gâbir. gabire v. gâbir. yadickei (By, Na II, Pi J) vb. I tr. A gâdila. 4- Cf. gudiccă, pogudiccă. yâiba v. câiba. gâlbina v. gâbir. gâleb v. câleb. galşrş (Ca) s. f. închisoare. ■ PI.: galere. + ven., it. galera. galeriie (Ca) s. f. 1. Galerie. 2. Tunel. ■ PI.: galerii. galeta (Sâ-Fă) s. f. Găleată. ♦ lat. galetta, ven. galeta, it. galletta. galida gâmberla galida v. yolida. galidş v. yolida. galira v. gal'ira. galirâ v. gal'ira. gâlob v. câleb. galopei (Da), halop§i (Pu) vb. IV intr. A galopa. Cu călu galopei (Da) = a galopa cu calul. ♦ it. galoppare. gal'ira (Mo, Pe-Ne S Sc, Fi 1346 L, Sâ-Fă, Da), gal'irâ (Ga III), yal'ira (ALR II, Pe-Ne J, Ko J), gal'ire (Fi 1346 J Sd), gal'irş (By, Ge, Na II, Ga III, Pu, Pi, Ca, Ko S, Pe-Ne N, Fi 1346 N S), galira (Ao), galirâ (Ma), gâirâ (Ma, rar), gâlinâ (Ma Sch) s. f. Găină. Guşţ de gal'irţ (Pi) = gât de găină. Câre yal'ira s-are oşor (ALR II N 2/371) = caută găina de ou (dacă are ou). Coco tu şi gal'ira nu pot bire letţi (Ga III) = cocoşul şi găina nu pot zbura bine. Gal'ira lucrţ ovale (Pe-Ne Sc) = găina face ouă. Gal'ira cu pul' (Pe-Ne S) = găină cu pui. Pul'i de yal'ire meyu pre sup voz (ALR II N 6/1825) = puii de găină umblă pe sub căruţă. Lăcomna gal'ira I gal'irţ (Fi 1346 L / M) = găină lacomă. Io-m mes durml su o lopţ iuvţ fost-a pul' şi gal'Ir (Pu I 39/6) = eu m-am culcat (m-am dus să dorm) intr-o şură unde au fost pui şi găini. Cel'i al'ţ omir l-av tânjit ke gal'ir furavg (Mo 147 J)= ceilalţi oameni l-au pârât că fură găini. Reş morţi lu gal'irle dili mai mund za muncă (Fi 1344 S) = ar trebui să dau mai multă mâncare gănilor. • Gal'irţ turkţ (Ca) = bibilică. • Curu de gal'ira (gal’ire, gal'irţ) (Fi 1328 J Sd) = târtiţă la găină. • Gal'ira ce cvoţţ (Fi 1320 J) = cloşcă (găină ce cloceşte). ■ PI.: yal'ir, gal'ir, yalire, ga(l)ire (Ma). + lat. gallina. yal'ira v. gal'ira. gal'irâ v. gal'ira. gal'ire v. gal'ira. gal'irş v. gal'ira. gamba v. câmba. yâmba v câmba. gambâ v câmba. gâmbş v câmba. gâmberla (Pi B N) s. Ac de păr. 194 yambigi gangi yambigi v. cambigi. gambigi (Ga-Di, By, Ge, Pu, Pi, Da) vb. IV tr. A schimba. Morţ trei vote potcovele lu călu g ambii ţi (Pu I 4/61) = trebuie să schimbe de trei ori potcoavele calului. Noi ujţin grâvu gambiiţi pre finţ farire (Ko Q = noi obişnuim să schimbăm grâul pe făină fină. Gambiiei cvartiru (Da) = a schimba locuinţa. ^ Cf. cambiiţi. + ven. gambiar, cr. kambijati se, it. cambiare. gămbiio (Da) s. m. Schimb. + ven. gambio, it. cambio. gâmpa (ALR11/131 B) s. f. Jeg. ^ Cf. lut. gânâc (Fi 639 M S Şc, Da) s. m. Cârlig. Un gânâc, doi găncure, trei gânduri (Fi 639 Şc) = un cârlig, două cârlige, trei cârlige. Cf. cl'uca 1 a, cl'uc 2, gânc, picadur. ■ PI.: gănc (Fi 2), gânci (Fi M), găncure, (Fi Şc, Da), gâncuri (Fi Şc). + cr. ganac. gânc (Da) s. m. Cârlig. Cf. cl'uca 1 a, cl'uc 2, gânâc, picadur. ■ PI- găncure. ♦ cr. ganca, it. gancio. ganciit' (Da) s. m. Zăvor, cârlig, rancit'u za-ncl'ide o lesa = zăvor pentru închiderea unui gard. + cr. ganc + -it'. ganei v. gangi. gangî (By, We I, II, Na II, Ba Sd, Pu, Ga-Di, Pi, ALR I B, Ca, Pe-Ne C N S, Ko B Sd, Ne-Per NY, Sâ-Fă, Da), ganei (Da), gani (Ma), gâni (Ma) vb. IV intr. şi refl. I. intr. 1. A vorbi, a sta de vorbă (Ca, Sâ-Fă). Ţesăru l-a scutât si avzit-a-v tot ţ-a-v iâle ganţit (Pu I 4/3) = împăratul a ascultat şi a auzit tot ce au vorbit ele. Grel'avo ganţ, ke-i nahladit (Pe-Ne N) = vorbeşte greu, că-i răguşit. Noi ganţin să (Ko S) = noi vorbim aşa. Io n-am avut de ganţi cu şoferu (Ko Q = eu n-am avut ce vorbi cu şoferul. Io ras ruada ganţi cu cuace (ALR I 2/152 B) = eu bucuros aş vorbi cu tata. Ram pocle ganţi (Ne-Per NY) = vom vorbi apoi. Demănt'e ziceia cuvintu, hmo zicu ganes. Cuvintu s-a pl'erdut (Pe-Ne C) = mai înainte ziceau ‘cuvintu’, acum zic ‘ganes’. ‘Cuvintu’ s-a pierdut. Betâri zicţia cuvintă, noi zicen ganţi (Pe-Ne S) = bătrânii ziceau ‘cuvintâ’, noi zicem ‘gangi’. An Jeiăn nu ganescu caşi noi (Da) = în Jeiăn nu vorbesc ca noi. • Ganţi din căle / foc (Pe-Ne S / N) = a aiura, a delira. Febrţ-m ffebrţ ăm] pa ganes din căle (Pe-Ne S) = am febră, prin urmare aiurez. • După ie ganţi (Fi 99 Şc) = a bârfi. 195 gani garaj • Grumbo ganşi (Fi 99 Şc) = a vorbi în mod neruşinat. • Gătişi pomalo (Pe-Ne N S, Fi S) = a) a vorbi rar. Pomalo ganş! (Pe-Ne S) = vorbeşte rar!; b) a vorbi încet. Zâţ nu me poţi capi căn ganşs pomălo (Fi 489 S) = de ce nu mă poţi înţelege când vorbesc încet. • Ganşi târo (Pe-Ne Q = a vorbi tare, a striga. • Ganşi tiho (Pe-Ne C N) = a vorbi în şoaptă. • Ganşi po naşe; ganşi cum şi noi (Pe-Ne 1964/197 S) = a vorbi istroromâneşte, a vorbi ca şi noi. 2. A spune, a povesti. Un tât ganş miie ie grelo (Pi II 47 S) = un hoţ spune mie îmi este greu. Lisiţa âl' ganş [lu lupu] ke neca vo zălica portş za căsş (Pe-Ne S) = vulpea îi spune [lupului] să o ducă puţin acasă. Io ganes lor (Ko S) = eu le spun (lor). E ţela mic le ganş (Ko N) = şi cel mic le spune. Lu ţâţe şi lu măie moreşti văvic ganşi istina! (Fi 484 N) = părinţilor trebuie să le spui întotdeauna adevărul. Ganeinda, veriia tot fără (Da) = povestind, va ieşi totul la iveală. • Ganei din câp = a spune pe dinafară. Ganeit-a din câp, far de citei (Da) = a spus din memorie, fără să citească. 3. A întreba. Ganş kş ce plânje (Ca) = întreabă de ce plânge. II. refl. reciproc. A se vorbi, a se înţelege cu cineva. Gospodâru se ganş cu mul'ăra (Pu I 22/24) = omul se înţelege cu femeia. Iei' s-a ganşit cum rş scapulşi ke debla căde-n măre (Ko 343 Sc) = ei s-au vorbit cum vor (ar) evita ca lemnul să cadă în mare. ■ Ind. prez. [1 - 6]: ganes, ganeşt, ganeă, ganein, ganşiţ, ganescu (Pe-Ne Q. Imperf. [1 - 6]: ganeiam, ganeiai, ganeia ganeian, ganeiaţ, ganeia (Pe-Ne Q. Cf. cuvintâ, gâni, ganivşi, spure, şopti, vikşi, ziţe. + cr. ganati (se). gani v. ganşi. ganivşi (Pu) vb. IV iter. A (tot) spune, a vorbi (mereu). C-am dosta gsnivşit ma nă vrut scută (Pu I 1/18) = i-am vorbit destul, dar nu a vrut să asculte. + gani -vşi. gânt (Da) s. m. Mănuşă. ■ PI.: gânti. + ven., it. guanto. gântiera v. guantiera. garaj (Ne-Ro J, Sâ-Fă) s. m. Garaj. Datunce av vo zruşit [lopa], făcut zidure şi ploca de ţiment, pac av verit garăju (Ne-Ro J) = apoi a distrus-o [şura], a făcut ziduri şi şapă de ciment şi a devenit garaj. ■ PI- garaje (Sâ-Fă). ♦ cr. garaz, it. garage. 196 yaranţiia gârdiia yaranţiia (ALR II N 3/818) s. Garanţie. ♦ cr. garancija, it. garanzia. yarânt (ALR IIN 4/1009) s. Girant, garant, chezaş. + cr. garant, it. garante. Cf. it. garante. yarantiri vb. IV tr. A gira, a garanta. ♦ cr. garantirati, ven. garantir, it. garantire. yard (Ma, ALR II N, Ko J, Fo 64 J), gard (Ma, By, Na II, Pi, Ca, Pe-Ne N, Ko B, Fi 1085 J, Sâ-Fă, Fo 64 S N B, Da), gard (Ma, Ga III, IV, Fi 81 Sd, Fo 64 S N Sc B) s. m. şi n. 1. Gard (Na II, Ma, Ca, Da) a) făcut din pari şi din nuiele (Pa, Fi 1085 J). Rastrş curăţa roba pre yărd, [k] pre rănte (ALR II N 6/1810) = întinde haina curată pe ‘yard’, [k] pe ‘rânte’; b) făcut din pari verticali înfipţi în pământ la distanţă de 15-20 centimetri, între care, orizontal, se împletesc nuiele (Ko). Nivele yradi cu lese şi cu yârdure (Ko J) = a îngrădi terenurile agricole cu garduri de nuiele sau de lemn; c) de spini. Gârdu, cu spire zegradito (Pe-Ne N) = gardul, înconjurat (închis) cu spini. Gârdu se făce cu Işmne uscâte aii din spire (Da) = gardul se face cu lemne uscate sau din spini; d) viu (Fi 81 J Sd). • Gardu de stema (Fi 1089 Sc) = ghizd la ‘stemă’. 2. îngrăditură de orice fel (Ga IV, Ko). 3. Poartă împletită (Ga IV, Ca). Gardu se face din lemne uscate (Ga IV) =‘gardu’ se face din lemne uscate. Cf. corât 2, lesa 2 b), oyrada 2, ranta 2 a, sarâie 2, jiviţa. ■ PI. m.: gărd (Fi 81 Sd), yârdure (Ko J, Fi 81 J Fo 64 J), fi: gârdure (Pi, Ca, Ko B, Fi 81 B C N, Sâ-Fă), || gard, gardur, gardurâ (Ma), gârdure (Na II, Fo 64). + Element autohton. gardeleţ (By, We III) s. m. Sticlete. Cf. gardelin, gârdulinâţ, ţân 1. gardelin (Fi 871 J), gârdelin (Da, Fi 871 Sd) s. m. Sticlete (Carduelis carduelis). Cf. gârdulinâţ, gardeleţ, ţân 1. "PI.: gârdelin (Fi Sd, Da), gardeline (Fi J). + ven., cr. gardelin. it. cardellino. gardelinâţ (Fi 871 C N), gârdelineţ (Da), gârdulinâţ (Ca), gurdulinâţ (Pi) s. m. Sticlete (Carduelis carduelis). Cf. ţân, gardelin. ■ PI.: gardelinţi (Fi), gârdelinţi (Da). + cr. gardelin + gardelac. gârdiia (Ca, Da), gvârdiia (Ca) s. f. Gardă, pază. Făce gârdiia 197 gardiiân gazeta (Da) = face de pază. ■ PI.: gărdiie (Da), + ven, it. guardia. gardiiân (Da) s. m. 1. Gardian. 2. Paznic. ■ PI-' gardiiăni. ♦ ven. gardejan, it. guardiano. garda v. gârza. garofane (Ca) s. f. Garoafă. ■ PI.: garofane. + cr. garofan, it. garofano. yarta v. carta. gârza (Fi 414 Şc), gârda (Da) s. f. a) Faşă. Cu gârda se zevţ rânele (Da) = cu faşa se înfăşoară rănile; b) Faşă ce se pune copilului pe buric imediat după naştere. ^ Cf. cârpită! 1, fâşa 1 b, fâşiţa, ţuniţa.■ PL gârze (Fi). + it. garza. garzon (Ga III), gârjon (Pi) s. 1. Ucenic (Ga III). 2. Cel care ajută [pe] altul. ♦ ven. gar3on. Cf. garzona. garzona (Mo) s. Băiat de prăvălie. L-a lăt ân butige garzona za jutâ ân butigş vinde (Mo 28 S) = l-a luat băiat de prăvălie pentru a-1 ajuta să vândă în prăvălie. Cf. garzon. + ven. gar3ona. gas (Da) s. m. Gaz, inclusiv cel intestinal. + cr. gas. gasata adj. f. Gazată. Paşareta av fost piiăce far de alcohol cu baloni (gasata) (Ne-Ro J) = paşareta a fost (o) băutură fără alcool, cu băşici / bule (gazoasă), găsi v. yasi. yasi (ALR II), găsi (Fi 553 Z) vb. IV tr. 1. A stinge. Şcul'a za iăpna găsi (Fi 553 Z) = groapă de stins varul, vamiţă. 2. (Despre vrăjitoare) A descânta. Uroki yasţ (Pa) = vrăjitoarele descântă [stingând cărbuni aprinşi]. ♦ cr. găsiţi. gastigşi (Pu, Mo) vb. IV tr. A pedepsi. Gastiges devedeset si devet (Pu I 14/11) = pedepsesc nouăzeci şi nouă. Tire Domnu gastige (Mo 32 S) = pe tine te pedepseşte Dumnezeu. Cf. câştigai, căşti, căzni + ven. castigar, it. câştigare, cr. kastigati.. gatov (Ca), f.: gatove (Ca), n.: gatovo (Ca) adj. Pregătit, gata. gazda s. f. Stăpân al casei, patron, gazdă. ■ PL: gazde. ♦ cr. gazda. gazeta v. gazetă. 198 gazetă gârcl'ăn gazetă (Ma), gazeta (Pi), gazetş (By) s. f. Gazetă. 4 Cf. fol'etâ. 4 ven. gazeta, it. gazzetta. gazetş v. gazetă. gâzi (Ca, Da) vb. IV intr. A trece prin vad, a merge prin noroi (Ca). Gazl-ntru lut şi ăpa (Da) = a merge greu prin noroi şi apă. ♦ cr. gaziti ‘a călca cu picioarele’, gâlidţ v. yolida. gâlirâ v. gal'ira. gâlinâ v. gal'ira. gâmberlş (By, We His.) s. Ac de păr. gâni v. ganfi. yândi (ALR I / Mo B, Ko J, Fi J), gândi (By, Ma, Pi, Da) vb. IV intr. 1. A se lamenta, a se văita, a geme, a face / depune o plângere (Ko). 2. A boci (Ma, By, Pi, ALR I J, Ko J, Fi 479 J). Gândesc, plângu când more vrur (Pi) = bocesc, plâng când moare cineva. Io yăndes după omu a mev mort şi toţ â plânyu (ALR I 2/294 J) = eu bocesc după soţul meu mort şi toţi plâng, rândl, io yăndes (Fi 479 J) = a boci, eu bocesc. 3. a) A plânge (Ca). Şi iă tunde gândit-a (aii: plâns-a) (Mo 86 B) = şi ea atunci a ‘gândit’ (sau: a ‘plâns’); b) A plânge tare (Ma). • Gândi na glâs (Da) = a plânge în hohote, a plânge amarnic. 4 Cf. plânje. gâni (Ma) vb. IV intr. A vorbi cu cineva, a conversa. 4 Cf. cuvintâ, ganţi, spure, şopti, vikşi, ziţe. 4- cr. ganuti. yârb s. (în sintagma rârbu lu domnicu Fi 47 J) Curcubeu. 4 Cf. bârvicu lu domnicu, bovicu lu domnicu, cănită 3, măvriţa. 4 cr. grba ‘stemă, blazon’. yârba (ALR II28/2197) s. f. Cocoaşă. 4 Cf. bot'e 3. 4 cr. grba. gârbav, £: gârbavş (Ia) adj. Gârbov. Ca betâra-i gârbavg (Ia 34/84 N) =cea bătrână e gârbovă. 4 cr. grbav. gârcav (Pe-Ne C, Fi 223 Sd, Da), hârcav (Fi 223 Şc), gârcl'av (Pe-Ne S, Fi 223 N), f.: gârcava (Da), gârcl'avş (Pe-Ne 5), n.: gârcavo (Da), gârcl'avo (Pe-Ne S) adj. Răguşit. 4 Cf. hrapav 2, zemucnlt. ■ PL m.: gârcl'av (Pe-Ne S), pl. a.: gârcavl'i (Pe-Ne / C), £: gărcl'ave. 4 cr. grkav. gârcl'ăn v. gârcl'ăn. 199 yârcl'ân yâryurevske yârcl'ân v. gârcl'ân. gârcl'ân (Pi, Pe-Ne C N, Ko S, Fi 235 Sd, Da), gârcl'ân (Ca), yârcl'ân (Ko J, Fi 235 J), gârcl’on (ALR I 1/37 B), gârkian (Ga IV), gârtlşn (By, Na II), hârcl'ân (ALR I 1/37 J) s. m. şi n. 1. Mărul lui Adam (ALR I 1/37 B, Ca, Ho J S, Fi 235 J Sd, Pe-Ne N) (Şi în sintagma Osu de gârcl'ân / yârcl'ân — Pe-Ne C / Ko J). Gârcl'ănu-i osu ce işşe din gut (Da) = ‘gârcl'ânu’ e osul ce iese din gât. 2. Beregată (ALR 11/38 B, Pe-Ne Q. 3. Gâtlej (By, Na II, Pi). O- Cf. merişor. ■ PI. m.: yârcl'ân (Fi 235 J), gârcl'ân (Fi 235 Sd), gârcl'ân (ALR 11/37 B), f.: gârcl'ânure (Pe-Ne Q. ♦ cr. grkljan. gârcl'avş v. gârcl'av. gârcl'avo v. gârcl'av. gârcl'on v. gârcl'ân gârc (Fi 150 Sd, Da), gârţ (Fi 150 S), cârc (Fi 150 J), cârc (Fi 150 J) s. m. şi n. 1. Cârcel, crampă, convulsie (Da). Am gârcevi ân ştumic (Fi 150 Q = am crampe în stomac. 2. (La pl.) Durerile naşterii (Fi 407 S). Cf. bolovi, cârţ, hip 2, muca 2, trudovi. ■ Pl. m.: gârţure (Fi S), gârcevi (Fi C), cârţure (Fi J), f.: gârţure (Fi S) || gârc, gârcure (Da, Fi Sd). cr. grei. yârdâş (Ko J) s. m. 1. Pieptene pentru pieptănat / scărmănat lâna, darac. Cf. yârdaşe, gărdâşkş. yârdaşe (Pi, Pa) s. f. Piepteni pentru pieptănat a) fuiorul (Pa); b) lâna (Pi). ^ Cf. yârdâş. gârdâşkg. gârdâşkş (Ca) s. f. Pieptene pentru lână. A Cf. yârdâş, yârdaşe.. ■ Pl” gârdâşt. yârdaşi (ALR II N) vb. IV tr. A pieptăna (lâna, câlţii etc). rârdaşes, yârdaşeş, yârdaşeâ, yârdaşlm (ALR II N 7/1891-1892) = pieptăn, piepteni, piaptănă, pieptănăm. A- Cf. yârtacţi. yârde (Pa) s. f. pl. Grătar. 4- Cf. gradela. gârdelin v. gardelin. gârdelineţ v. gardelinâţ. gârdenca (Da) s. f. Bufet de bucătărie. ♦ it. credenza. gârdulinâţ (Ca) s. m. Sticlete. Cf. gardelin, gardeleţ, ţân 1. ■ Pl.: gârdulinâţ. yâryurevske (în sintagma râryurevske cvătre - ALR II MN 200 gârjon gârmş 105/2872) s. Săptămâna învârstată (săptămâna de după câmeleagă, în care se posteşte miercurea şi vinerea), gârjon v. garzon. gârkine (ALRIIN 3/712) s. f. Grecoaică, gârlec (Fi 1089 L M T) s. m. Ghizd la fântână. Cf. burdîn, gard, gârl'u, gârl'îcu, trumba, zid 1. ■ PI.: gârlec. gârlicu (Pi, Ba), gârliţ' (Da), gârliţ (Fi 1089 S s. n. 1. Inelul furcii unde se leagă caierul (Pi). 2. a) Gura foiului / cimpoiului (Ba, apud Burada); b) Gura sticlei (Da). 3. Ghizd la fântână (Fi 1089 S, Da). -y* Cf. burdîn, gard, gârl'u, gârl'ec, trumba, zid 1. ■ PI.: gârlîţure (Fi S). gârlît’ure (Da), gârlit’ v. gârlicu. gârliţ v. gârlicu. gârliţa v. yârliţa. yârliţa (Fi 807, 808 J), gârliţa (Fi 807, 808 Sd, Da), gârliţş (Ko S, Fi 807, 808 N S, 809 S) s. f. i. Turturea (Streptopelia ţurţur) (Ko S, Fi 807, 808 Sd, Da) 2. Guguştiuc (Streptopelia decaocto) (Fi 809 S). Cf. gugutca. ■ PL yârliţe, gârliţe. ♦ cr. grlica. gârliţş v. yârliţa. gârl’u v. yârl'u. yârl'u (Pe-Ne J), gârl’u (Fi 1089 Şc) s. m. (Recent) Nod. Nodu av şi betâri zis. A mev nono av zis nodu şi ie (Pe-Ne J) = nod au zis şi bătrânii. Bunicul meu a zis şi el ‘nodu’. • Gârl'u de stema (Fi 1089 Şc) = ghizd la fântână. Cf. 1. nodu, vejânu 2, burdîn, gard, gârlec, gârlicu, trumba, zid 1. ■ PI.: gârl'i. gârm v. yârm. yârm (Pe 3072 J, ALR II, Mo, Fi 77, 80, 1728 J, Ko J), gârm (Fi 77 C M, 1775 Sd) s. m. 1. a) Tufiş (ALR II N 3/634, Ko J); b) Tufă (Fi 11 J C M); c) Arbust (Fi 77 C M). Uscăt yârm (Fi 78 J) = arbust uscat; d) Hăţiş, vegetaţie joasă (Fi 80 J). 2. Stejar pufos (Quercus pubescens) (Fi 1775 Sd). Verit-a taţi, ustavit-s-av sub acela gârm (Mo 141 J) = au venit hoţii, s-au oprit sub stejarul acela. 3. (în sintagma Fârmu de stâbla - Fi 1728 J) Coroană de copac (pom). 4. Arbore (Pe 3072 J). *0- Cf. debla, hrăst, hrastîc, mieloveţ, ţer 4. ■ PI.: yârmure (ALR II, Fi 77, 80 J), gârm (Fi), yermure (Pe 3072 J). ♦ cr. grm. gârmş v. gârmî. 201 gârmea gârmuşiţş gârmea v. gârmi. yârmea v. gârmi. gârmşi (Fi 46 Sd) vb. IV refl. A tuna. Gârmş se (Fi 46 N) = tună. Cf. gârmi ♦ cr. dial. grmiti, cr. st. grmjeti. yârmi v. gârmi. gârmi (Ge, Ca, Pe-Ne S N, Ga IV, Fo 165 S, Da), yârmi (ALR II, Fi 46 J, Pe-Ne J, Ko J), gremi (Ca), gârni (By, We I, Ge, Ie), yârni (Na IIJ), gârmea (Fo 165 Sd), yârmea (Fo 165 J) vb. IV intr. 1. A tuna. Gârmţ (Pe-Ne N S, Fi 46 S) = tună. Ploiit-a şi gârmit-a (Pe-Ne S) - a ploat şi a tunat. Iâco av livţit şi yârmit (Ko J) = a plouat şi a tunat tare. Măre va gârmi (Fo 165 S) = mâine va tuna. 2. A dudui. An vgrg cudq gârnea (Ga IV) = vara duduie mult. • Gârmi ân urecl'i (ALR II) = a ţiui în urechi. Miie yârmg-n urecl'i (ALR II 22 [II]) = îmi ţiuie în urechi. Cf. gârmţi. + cr. grmiti. yârmi v. gârmi. gârml'âvâţ (Da), gârml'âveţu (Da) s. m. Tunet. ^ Cf. gârmi'ăvina, gârml'ăviţş. ■ PI. gârml'âvţi. gârml'âveţu v. gârml'âvâţ. gârml'âvina (Fi 42 J Sd, Fo 165 L, Da), yârml'âvina (Ko J) s. f. Tunet. 4- Cf. gârml'âvâţ, gârmi’ăviţq. ■ PI.: gârmiâvine / yârml'âvine (Fi J Sd / Ko J). + cr. grmljavina. yârml'âvina v. gârml'âvina. gârml'âviţş (Fi 42 N S) s. f. Tunet, «v- Cf. gârml'âvâţ, yârml'âvina. ■ PI-- gârml'âvina gârmovca (Fi 636 L), gârmovca Fi 636 Şc) s. f. Specie de ciupercă (Armillariella tabescens). ■ PI.: gârmovkq (Fi 636 L), gârmovke (Fi 636 Şc). gârmovca v. gârmovca. gârmuşit' (Fi 854 - 856 Sd) s. m. Pitulice, a) (Sylvia borin) (Fi 854 Sd); b) (Sylvia atricapilla) (Fi 855 Sd); c) (Sylvia communis) (Fi 856 Sd). Cf. gârmuşiţş. ■ PI" gârmuşit'. gârmuşiţş (Fi 854 - 856 S) s. f. Pitulice a) (Sylvia borin) (Fi 854 202 gâriri giia S); b) (Sylvia atricapilla) (Fi 855 S); c) (Sylvia communis) (Fi 856 S). Cf. gârmuşit'. ■ PI.: gârmuşiţg. + cr. grmusica. gârni (Pi), yârni (Fi 987 J) vb. IV tr. I. A grămădi. Gârnesc cu lopata (Pi) = fac grămadă cu lopata. 2. A săpa cu casmaua (Fi 987 J). Cf. vanggi, zyâmi 2. + cr. grnuti. yârni v. gârmi. yârni v. gârni. yârtacgi (ALR II N) vb. IV tr. A peria. ■ Ind. prez. [1-6]: yârtaces, yârtaces, yârtacş, yârtacţim, yârtacşiţ, yârtaces (ALR II N 7/1875). O Cf ’yârdaşl. gârtlşn v. gârcl'ân. gârv v. grâu. yârv v. grâu. gât (By, Na I) s. Gât. + v. sl. gliitu ‘înghiţitură’, yenerâl, yeneral (ALR II N 4/956) s. m. General. + ven., cr. general, it. generale. generăţiia (Sâ-Fă) s. f. Generaţie. Noi cu a mţ generaţiie tot jeiănski cuvintâm iuvajod smo = noi cu generaţia mea tot jeieneşte vorbim oriunde am fi. "PI.: generaţii. + cr. generacija. yeta (ALI3/247 J) s. Pantof cu elastic, giarme v. yl'ârme. yibşi || hibşi (Mo) vb. IV intr. şi refl. 1. A (se) mişca. Spuju pomalo se gib$ (Ne-Ro J) - melcul se mişcă încet. 2. (Despre penis) A fi în erecţie, a se scula. E ce va ur, când a verit merinda, pac a alui potriba hibţit (Mo 127 J) — şi unuia, când a venit prânzul, i s-a sculat instrumentul (mădularul). + cr. gibati ‘a se mişca, a se agita’, giâţa v. yl'âţa. giaţâ v. yl'âţa. giem v. yl'em. gierm v. yl'ârme. gierme v. yl'ârme. giesa v. kiesa. giia (Fi 1460 J), yiia (ALR II) 1. Interjecţie cu care se alungă calul (ALR II N 2/279). 2. Interjecţie repetată cu care se îndeamnă 203 yiia gladis calul înhămat să pornească (Pa, Fi 1547 J). 3. Strigăt pentru pornirea vitelor (Fi 1460 J). Cf. ala 2 c, bistro, cut', giia, giia, kit'2, iia, iile, iio, e 2, eehă, eeehei, eri, see, sei, ştaaaaa. yiia v. giia. gimnâziie (Pe-Ne S), gimnâziie (Sâ-Fă) s. f. Gimnaziu, liceu. Meg ân Rikş ân şcolq ân pârvg gimnâziie (Pe-Ne S) = merg în Rica la şcoală în prima clasă de gimnaziu (= a IX-a de liceu). ■ PI.: gimnazii. ♦ cr. gimnazija. gindar v. gl'indâr. yingulgi (Ca) vb. IV refl. A se legăna. + cr. gingati se. gindâ v. gl'inde. yiv (Ca), f.: yivş (Ca) adj. Exact. giza (Da), gizş (Pe-Ne S) s. Fontă. + it. gisa. yienâr v. ienâr. yienâr v. ienâr. gîadâc (Ko J, Fi 335 J B T), glâdâc (Pi, Da), glâdec (Na II J), gladec (Ge, Pe-Ne B J Şc), glatâc (Fi 335 S Sc), glâtâc (Fi 335 C N M S Z), glatec (Fi 335 Sc) adj., f.: gladca (Pe-Ne B J Şc T), glâdcâ (Pi), glatca (We Hs, Ko J, Fi Sd), glâtca (Da), glâtkş (Ge, Pe-Ne N), glatke (Ge), n.: glatco (We Hs, Ge), ylatco (Pa), glâtco adj. Neted. Glatki per (Ko J) = păr neted, întins. Cf. drit. ■ PL m.: glatki (Ko J), f.: glatke (Ko J). >• cr. gladak. glâdâc v. gladâc. gladec v. gladâc. gladân (Sâ-Fă), f.: gladna (Sâ-Fă), n.: gladno adj. Flămând. -0- Cf. flamund. + cr. gladan -dna, -dno. gladca v. gladâc. gladcâ v. gladâc. gladec v. gladâc. gladi (ALRIB), yladi (ALRIJ). vb. IV tr. 1. A mângâia (ALRI 2/235 B). 2. A dezmierda. Io ăl ylades (ALR I 2/236 J). 3. A răsfăţa (ALR II 150). 4. A netezi. Io-l glades (ALR I 2/236 B) = eu îl netezesc. + cr. gladiti. yladi v. gladi. gladis v. glâdiş. 204 gladiş ylâs gladiş v. glâdiş. gladiş (Pi, Ca)’ gladiş (Fi 1812 Sd, Da), gladiş (Fi 1812 S), glâdiş (Ma) s. m. şi n. 1. Scaiete, scai, ghimpe (Ma, Pi, Fi, Da). Gladişile bodescu t'ăro (Da) = ghimpii înţeapă tare. 2. Spin (Ca). 4- Cf. oştriţa, oştra iărba. ■ PI. m.: glâdiş (Ca), gladiş (Fi S), gladlşure (Da), pl. a.: gladlşurle, gladişile (Da); f.: gladişe (Fi 1812 Şc). + cr. gladas, sl. gladez. glâinş (By, Na IIJ) s. Gunoi. Cf. gnoinq. ylâis (ALR II N 3/868) s. Şină de cale ferată. ■ Pl.: glâisure. Cf. ştricâl. glâj v. ylâj. glaj v. ylâj. ylâj (ALI 4/360 J, 5/481 J, ALR II, Ko J, Pe-Ne J, Fi 604, 1302 J), glâj (By, J, Pi J), glaj (Ma), glaz (Ga IV) s. 1. Pahar (Ma, By, Pi J, ALI 5/481 J). Io toces viru m glâj (ALR II N 3/854) = eu tom vinul în pahar. Uăju cu / de ăpa (Ko J) = pahar cu / de (pentru) apă. Popi po-n glâj de vir (Ko J) = a bea câte un pahar de vin. Tlâju se razbq (Pe-Ne J) = paharul se sparge. Cu glazu se bq vir (Ga IV) = cu paharul se bea vin. 2. Sticlă de lampă (ALI 4/360 J). (Şi în sintagma JTlâju de zqda - ALR II 142/3910). Cf. jmul', Idkera 1, mi]61, tubu. ■ Pl.: glaji, glaje (Ma), glâjure (Fi). + slov. glaz, germ. Glass. glajic (Fi 605 J), glajit' (Fi 1311 J) s. m. Păhăruţ. (Şi în sintagma Mic glajlţ - Fi 605 J). Jlajit'u de rakiie (Fi 1311 J) = păhăruţ de rachiu. Cf. bicerin, jmulic, mijollt'. ■ Pl.: glajic (Fi 605 J). ♦ glâj + -ic. glajit' v. glajic. ylâs (By, Na II, ALR II N, Pa, Ko J), glasu (Ie, Ge, Pi, Ba S, Ga III), glâs (Ca, Sâ-Fă, Da), hlâs (Ca) s. m şi n. 1. Glas, voce. Glăsu lu ăsiru nu se âvde-n cer (Pi 83 S) = glasul măgarului nu se aude în cer. Io am bur glas za cânta (Ga III) = eu am voce bună pentru cântat. Te cunos pre ylâs (ALR IIN 6/1814) = te cunosc după voce. Nu rascl'idu pâr la ke iâ verire şi pâr la ke nu avziru l’ei ylâs (Ko J) = nu deschid până când nu va veni ea şi până când nu vor auzi glasul ei. Ilâsu a noşt'q mâie (Ko J) = vocea mamei noastre. 205 glas ylâva 2. Sunet (Fi 209 Z). Glâs de clopotp, glâs de falele (Ba S) = sunet de clopot, sunet de cimpoi. JTlăsu de clopot (ALR II 8/6858) = sunet de clopot. Se avzlia glăsu de cuda clopote (Da) = se auzea sunetul multor clopote. 3. Ştire (Pa, Da). Rupâi a verit ylâsu ke se fil'a lu crâl'u merita (Ko J) = din nou a venit vestea că prinţesa se mărită. Cf. zvon. ■ PI. f.: glăsure (Ca, Sâ-Fă, Da). + v. sl. glasu, cr. gIaS*. glâs v. ylâs. glâsno v. ylâsno. ylâsno (ALR II, Ko J), glâsno (Da) adv. Cu voce tare. Cuvintu ylâsno (ALR II14) = vorbesc tare. Cf. iâco. + cr. glâsno. glasu v. ylâs. glatca v. gladâc. glâtca v. gladâc. glatâc v. gladâc. glatco v. gladâc. glâtco v. gladâc. ylatco v. gladâc. glâtec v. gladâc. glâtkţ v. gladâc. ylâv (Pe- Ne J) s. f. Cap. (Genitiv plural croat, folosit cu numerale cardinale.). Am avut devedeset ylâv de oi (Pe-Ne 1964/213 J) = am avut nouăzeci de capete de oi. Cf. căp, yl'ăva. glâva v. ylâva. ylâva (Pe-Ne J, Sâ-Fă), glâva (Sâ-Fă), glâvş (Pu) s. f. Cap. • (în expresia po yl'ăvah care reprezină vocativul cuvântului cr. glavah). Şi atunce câşu a fost a lu yospodări de oi ... po ylâvah, po câpure (Pe-Ne 1964/213 J) = şi atunci caşul a fost al stăpânilor de oi, după capete. • (Numai în expresia hibridă: Ţ-va mţre (ţ va ii) za glâvu = te va costa capul, îţi va fi de cap - Pu III 259/11). Se ne, ţ-va mşre za gl'ăvu (Pu 14/11)= dacă nu, te va costa capul. Ţesâru ziţe ke morţ spure, se ne-l' va za glâvu ii (Pu 14/16)= împăratul zice că trebuie să spună, dacă nu, îl va costa capul (îi va fi de cap). Se nu, -ţ za glâvu, căpu tal'ă (Pe-Ne N) = dacă nu, îţi va fi de cap, îţi va tăia capul. S* Cf. căp, ylâv. ■ PI.: ylâv (Pe- Ne J), glav (Sâ-Fă). + cr. glava. 206 glavariţa glaz glavariţa v. yl'evariţa. glavâta’ (Ko, Fi 1674, 1697 J, Sâ-Fă), ylavata (Sâ-Fă) s. f. Căpăţână. Glavâta de salăta (Fi 1697 J) = căpăţână de salată, Glavata de vqrze Iylavata de varza (Fi 1674 J / Sâ-Fă) = căpăţână de varză. Glavăte de vgrze (Ko J) = căpăţâni de varză. Cf. câp 3, caplc, glaviţa. ■ PI.: glavăte (Ko, Fi). + cr. glavat. ylavata v. glavâta. glâvân (Da), glâvni (Sâ-Fă), f.: glâvna (Sâ-Fă, Fi, Da), ylâvna (Fi 86 J), n.: glâvno (Sâ-Fă, Da) adj. Principal: Tlăvna căle / călq I testa (Fi 86 J / Fi 86 N S / Sâ-Fă) = drum principal, stradă principală. Glâvân ân lucru (Da) = şef la locul de muncă. An glâvna cămara (Da) = în camera principală. ■ PI m.: glâvni, f.: glăvne. + cr. glâvni, -a, —o. glâvş v. ylâva. glavicariţa (Fi 1698 Sd) s. f. Lăptucă (Lactuca sativa). A* Cf. salăta. ■ PI.: glavicariţe. glavina (Fi 966 J Sd, Fo 217 S, Da), glavinş (Fi 966 N S) s. f. Butuc la roata carului, căruţei. Glavina de cola fost-a de ur cus de Iqmna, făcută pre torno şi cu colombăru de fl'er se nu pucnş (Da) = butucul roţii carului a fost dintr-o bucată de lemn, făcut la strung şi cu inel de fier ca să nu crape. ■ PI.: glavine. + cr. glavina. glavinş v. glavina. glaviţa (Fi 1663 Sd, 1674), glaviţş (Ko N S, Fi 1663 N S) s. f. Căpăţână. Glaviţa / glaviţa de capuz (Fi 1674 Sd, Da / Ko S N), capuzu de glaviţe (Fi 1672 S) = căpăţână de varză. Glaviţa de cesân (Fi 1663 Sd, Da) = căpăţână de usturoi. Glaviţa de salăta I salatş (Fi 1697 Sd) = căpăţână de salată. V§rza na glaviţe (Fi 1672 N) = varză mare, care a legat căpăţâni. ^ Cf. câp, caplc, glavâta. ■ PI- glaviţe.+ cr. glavica. glaviţş v. glaviţa. glâvna v. glâvân. ylâvna v. glâvân. glâvni v. glâvân. glâvno v. glâvân. glaz v. ylâj. 207 glâdiş ylog glâdiş v. glâdiş. gledi (Pu) vb. IV refl. A se păzi. E iă-V ganţ dinuntru: gledai-te! (Pu I 26/21) = şi ea îi spune dinăuntru: păzeşte-te! (fii atent!). + cr. gledati (gledaj-te ‘imperat. croat, pers. 2-a pi.’), glevartiţa v. yl'evariţa. ylih (Ko J) adv. Chiar, întocmai. Tlih aşâ (Ko J) = chiar aşa. ♦ ger. gleiche. glinda v. gl'inde. ylista v. glista. glista (Ba S L N, Fi 745 C L Ma, Da), ylista (Fi 741, 745 J), glistş (Ko B, Fi 741, 745 N S) s. f. 1. Râmă a) de ploaie (Lumbricus terrestris) (Ba L, Fi 741 J Sd); b) mare (Lumbricus rubellus) (Fi 745 J Sd). 2. a) Vierme (Ba L S, Ko B); b) [e mic] (Ba L). 3. Limbric. Glistele de fecor (Da) = limbricii copiilor. Cf. glistina, l'erm 2. ■ PI.: yliste, gliste. + cr. glista. glistş v. glista. glistina (Ba J) s. f. Râmă. Glistina merânca samo pemint (Ba J) = râma mănâncă numai pământ. Cf. glista 1, l'erm 2. ♦ cr. glistina. gliza (Pi) s. f. Rânză de miel de făcut cheag. ^ Cf. gliziţa. gliziţa (Pi) s. f. Rânză de miel de făcut cheag. ^ Cf. gliza. ♦ gliza + -iţa. globa (Sâ-Fă) s. f. Amendă. + cr. globa. glog (Pi, Pu, Pe-Ne S, Fi, Ne-Bi N), ylog (Fi 1752 J) s. m. şi n. 1. a) Spin, mărăcine. Se rp zecol'i cu paisi glog (Pu I 35/1) = se va înjunghia cu spin de Ailanthus; b) Spin alb (Pi). 2. a) Păducel (Ko S) (Crataegus monogyna) (Şi în sintagma glog, glog ăb - Fi 1752 Sd); b) (în sintagma negru glog - Fi 1752 Sd) Păducel roşu, porumbar. (Crataegus oxyacantha). Brombul'i crescu pre glog (Pe-Ne S) = porumbelele cresc pe porumbar (păducel). La noi ăn Suşneviţa şi Noselo maimund creşte negru glog, aii ‘prugnolo’ cum ăl cl'şmu ân taliiânski (Ne-Bi N) = la noi în Suşnieviţa şi Noselo creşte păducelul negru sau ‘prugnolo’ cum îl numesc (cheamă) în italiană. Cf. glogovţi. ■ PI. m.: ylogure (Fi J), glog (Fi Sd), f.: glogure. (Fi Sd), pl. a.: glogurle (Pi). ♦ cr. glog. ylog v. glog. 208 glogovâţ gl'aţa glogovâţ (Pe-Ne N, Fi 1752 S) s. pl. Porumbă (Fructul păducelului, porumbarului). Cân nu-i zdrilo, Iggq gura (Pe-Ne N) = când nu e copt, strânge gura. ^ Cf. brombul'. ■ PL: glogovţi (Pe-Ne N, Fi). + cr. glogovac. glodi v. ylodi. ylodi (Pa, Pe-Ne J), glodi (Pe-Ne Q vb. IV tr. A roade. Şorecu ylodSş bârsele (Pa) = şoarecele roade sacii. Brecu glodş osu (Pe-Ne Q = câinele roade osul. Şoreciţa ylodţ (Pe-Ne J) = şoricioaica roade. ♦ cr. glodati. glorigi (Ga-Di), glorişia (Pi) vb. IV tr. A glorifica, a preamări, glorişia v. glorigi. ylucau v. yluhau. gluh (Ba J N S, Ca, Pe-Ne C N, Fi 201 L, Sâ-Fă), gl'uh (Fi 201 Sd, Da), f,: gluha (Sâ-Fă), gl'uha (Da), gluho (Sâ-Fă) adj. Surd. [Se zice] surd şi gluh (Ba N) = [se zice] ‘surd’ şi ‘gluh’. Gluh om (Pe-Ne N) = om surd. Se-i mai mund de iei' noi zicen surd omir (Pe-Ne N) = dacă sunt mai mulţi inşi noi zicem oameni surzi. Se zice şi surd (Pe-Ne Q = se zice şi surd. Cf. yluhau, surd. ■ Pl. m.: gluhi (Pe-Ne S, Da), fi: gl'uhe (Da). ♦ cr. gluh, -a, -o. gluha v. gluh. yluhay (ALR II 8/6859 [I]), ylucau (ALR II 8/6859 [II]), gluhav (Pe-Ne J, Fi 201 J) adj. Surd. Ceşti doi omir âs yluhau (ALR II 8/6859 [I]) = aceşti doi oameni sunt surzi. Gluhav, surd zicu uri (Pe-Ne J) = ‘gluhav, surd’ zic unii. Cf. gluh, surd. ♦ cr. gluhav. gluhav v. yluhau. gluho v. gluh. yl’ârme (Ba J [B], Pa), gl’ermu (Ba J), yl'ermu (Ko J), yl’erm (Ko J rar, Fi 1509 J), gierm (Ma, By), giarme (Ma), hl'erm (Ca) s. m. 1. Vierme (Pa, Ko). Gl'ermi marencu cumplr (Ba J) = viermii mănâncă cartofi. TTârme ân hruşva (Fi 1622 J) = vierme în pară. • ri’ermu de albira (Fi 1564 J) = larvă de albină, viermuţ, crisalidă. • Tl'erm de câş (Fi 1509 J) = strepede. 2. Găselniţă (Pa) (Galleria melonella). Cf. l'erm 2. ■ Pl.: yl’ermi (Pa, Ko J), yl'ermure (Ko J, Fi J), hl'ermure (Ca). + lat. vermis. gl'aţa v. yl'âţa. 209 yl'evariţa yl'âţa yl'âţa (Pa, Pe-Ne J, Ko J, Fi 39 J, Ne-Ro J, Fo 157 J), gl'âţa (Fi 39 J, Da), gl% (By, Pi, Ca, Ko B), Fi 39 N S), giâţa (Fi 39 Şc, Fo 157 5 N Se), gl'aţa (Ie), gl'aţş (Ga III, Ge), giaţâ (Ma) s. f. Gheaţă. Pre ăpa se lucra yl'âţa (Pe-Ne J) = pe apă se face gheaţă. An iărna se făce gl'âţa pre âpa (Ko J) = iama se face gheaţă pe apă. Ier domargţa av fos mâra gl'âţa (Ne-Ro J) = ieri dimineaţă a fost gheaţă mare. La noi ie zalic gl'aţa (Ga III) = la noi e puţină gheaţă. Cf. led. ■ PI.: gl'âte (Fi 39 J Sd, Fo S N Sc), yl'âte (Fi’39 J), giâc (Fi 39 Şc). ♦ lat. glacia. gl'âţe v. yl'âţa. gl'aţş v. yl'âţa. gl'em (By, Na II, Pi, Pe-Ne C S, Ko S, Da), yl'em (Na IIJ, Pe-Ne J), gem (Pe-Ne S), giem (Ma), gl'emu (Ge) s. m. şi n. Ghem. Datunce despre fus se sv§ yl'emu de preje (Pe-Ne J) — după aceea de pe fus se deapănă ghemul de tort. Cân a gl'âmele duş c⺧ (Pe-Ne S) = când a dus ghemele acasă. Cudq gl'qme (Ko S) = multe gheme. Din gem potle puren pre âcure. Âcurle ăren za pletl (Pe-Ne S) = din ghem punem apoi pe andrele. Andrelele le avem pentru împletit. ■ PI. m: yl'em (Pe- Ne J), f.: gl'âme (Pe-Ne S, Ko S, Da), gl'qme (Pe-Ne C S, Ko S) || gl'emure (Na II, Pi), ylemure (Na IIJ), gieme (Ma). + lat. glemus. yl'em v. gl'em. gl'emu v. gl'em.. yl'er (Pe- Ne J, Ko J, Fi 321 J), hl'er (Ga IV) s. m. 1. Pârş (Pe-Ne J, Ko J, Fi 321 J). 2. Un fel de şoarece (Ga IV). ■ PI.: yl'er (Pe- Ne J, Ko J), yl'eruure (Ko J, Fi J). + lat. glis, gliris. yl'erm v. yl'ârme. gl'ermu v. yl'ârme. yl'ermu v. yl'ârme. gl'evariţa v. yl'evariţa. yl'evariţa (Pe-Ne J, Ko J), gl'evariţa (Pe-Ne J), gl'evariţâ (Ga IV), ylevariţa, glavariţa [?] (Sâ-Fă) s. f. 1. Bocşă pentru făcut cărbuni de lemn. Atunce se ţipţ Iqmne de gl'evariţa (Pe-Ne J) = atunci se despică lemne pentru bocşă. A făcut glavariţa / glevariţa de Işmne (Sâ-Fă / Sâ-Fă 86 J) = au făcut bocşă din lemne. 2. Claia [?] de cărbune (Ga IV). ■ PI.: yl'evariţe (Ko J). 210 yl’id gl'indure yl'id (Ko J) s. m. 1. Rând (Ko J). 2. Măduvă (Fi 277 J). Câsta besşda, gl'id,n-ăm avzit (Ba N) = cuvântul acesta, ‘gl'id’ nu l-am auzit. 4 Cf. mozg. ■ PI.: yl'îdure (Ko, Fi). gl’inda (We III, Ba B [T] Gd, Pa, Mo, Pe-Ne 1964/203 C, Fi 1776 Sd, Da), gl'indş (By, Ge, Pi, Ba A, Mo, Ca, Pe-Ne N S, Fi 1776 N S), gl'inde (Pi, Ba B [BJ, Ca, Ko N S), yl’inda, (ALR II), yl’inde (Pe-Ne 1964/203 C J, Fi 1776 Sd), yl’indş (Na II J), glinda (Ba J), gindâ (Ma) s. f. 1. Ghindă (Ma, Na II, Ge, We III, Pi, Ba B C Gb Gd J L Sc, Ca, Pe-Ne 1964/203 C N J S, Pi, Ko rar la N S, Fi 1776, Da). Glinda de ţer (Ba J) = ghindă de cer. Âi un ţaţe; cumperq crilăşu lu toţ fil'i, e lui nu pote [hrâstu cu gl'inda] (Mo 27 S) = e un tată; cumpără pălărie la toţi copiii şi lui nu poate [stejarul cu ghinda]. Ţeru şi hrâstu âru gl'indi (Pe-Ne J) = cerul şi stejarul au ghinde. 2. Con la conifere (Ba S). 3. Gogoaşă de ristic (la conifere) (Ko N S). 4. Amigdală (ALRM II 88). 5. Amigdalită (ALR II 118). 6. Ganglioni (ALR I 1/113 J). 4 Cf. yl'indura 1, 2. ■ PI.: gl’indur, yl'indur, ylindi, gl'inde. + lat. glandem. gl'indâr (By, Pi), gindar (Ma) s. m. Stejar. Gl'indâr, hrâstu şi ârbolu (Pi) = ghindar, [=] stejarul (‘hrâstu’ şi ‘ârbolu’). 4 Cf. ărbol 1, hrăst. ■ PI.: ghindari. yl'inda v. gl'inda. gl'inde v. gl'inda. yl'inde v. gl'inda. yl'indş v. gl'inda. gl'indţ v. gl'inda. gl'indura v. yl'indura. yl'indura (Fi 1776 J), gl’indura (Pe-Ne C), gl'indurş (Ca, Pe-Ne N), yl'indure (Ko J) s. f. 1. Ghindă (Ca, Fi J). 2. Amigdală (Pe-Ne C N). 3. Uimă, scurtă la subsuoară. Tl'mdure aii luba (Ko J) = ghindă sau ‘luba’. 4. Ganglion (Da). Cf. gl'inda 1, 2. ■ PI- yl'indure (Fi J), gl'indure (Ca, Pe-Ne Q. 4- lat. glandula, cr. glindura ‘amigdale’. gl'indurş v. yl'indura. gl'indura v. yl'indura. gl'indure v. yl'indura. gffndurş v. yl'indura. 211 yl'iva gnoienişt'a yl’iva (Ko J) s. f. Ciupercă. Cume gl'ive av adus? (Ko J) = ce (fel de) ciuperci a adus? ^~Cf. yuba. ■ PI.: yl'ive. + cr. gljiva. gl'uh v. gluh. ymâina (Fi 82, 1097 J, Ne-Ro J), gmainâ (Ga IV) s. f. 1. Livadă îngrădită, pajişte (Ko J). rmăine, iuva se cos$ ivele (Ne-Ro J) = ‘ymâine’, unde se coseşte Sr Cf. coruna. ■ PI.: ymâine. gnilfi (Fi 1722 B Sc T) vb. IV intr. A putrezi. Coreni I coronele / jilele gnilescu (Fi 1722 C M Sc / N Z I L) = rădăcinile putrezesc. Io glines / glinesc (Fi 1722 B Şc T / S) = eu putrezesc. Cf. ynili, segni, truni. + cr. gniliti. ynli (Fi 1722 J, Da) vb. IV intr. A putrezi. Movţ-te, ce-r gnili ciia? (Da) = mişcă-te, vrei să putrezeşti aici? -v- Cf. gnilşi, seghî, truni. + cr. gniliti. gniu v. yhi. gnivu v. yni. gnoi (By, Ba II, Ge, Pu, ALRIB, Ca, Pe-Ne C N, Ko S, Fi 1109 Sd, Da), gnoiu (Ge), ynoi (ALR I J, ALR II, Na II, Ko J, Fi 1109 J), cnoi (By, Ie [?]) s. m. şi n. 1. Gunoi, rnoiu se dimţ (ALR II 129/3864) = gunoiul fumegă. Porcu se cuca-ntru ynoi (Pa) = porcul se culcă în gunoi. Vaşca de gnoi (Da) = groapă pentru gunoi. 2. Gunoi de grajd, bălegar (Pu, ALR II N 2/314, Fi 1109). S-a pogodit ca si cu pârvi, si-l tremqte gnoiu trăze iuve-l' brecu ratâre (Pu I 22/11) = s-a tocmit ca şi cu primul, şi-l trimite să care gunoiul unde-i va arăta câinele. Mai maiânt'e se ynoi trăje ăn nive cu boii aii cu căl'i aii cu văcile (Pe-Ne J) = mai întâi se cară pe ogor gunoi cu boii sau cu caii sau cu vacile. Reskini gnoiu (Ko S) = a împrăştia gunoiul (pe câmp). Gnoiu-i bur za negnoii pâmintu (Da) = bălegarul e bun de gunoit pământul. 3. (în sintagma Bâtg za gnoi - Fi 1078 N) Loc pentru bălegar. 4. Puroi (ALR I 1/130 B J, Ca, Pe-Ne C N). Gnoiu cu sânje (Pe-Ne N) = puroi cu sânge. Cf. concima, conţimăiq, gnoinic, gnoiişte, gnoienişt'a, gnoieniţa, nadvorie. ■ PI. m.: gnoi, gnoiure, f.: gnoiure.-¥ cr. gnoj. ynoi v. gnoi. gnoienişt'a (Fi 1078 L Şc) s. f. Loc pentru bălegar. ^ Cf. bâta 4, conţimâig, gnoi 3, gnoinic, gnoiişte, nadvorie. ■ PI.: gnoienişt'e. 212 gnoieniţa yni gnoieniţa v. gnoiniţa. gnoieniţâ v. gnoiniţa. gnoieniţş v. gnoiniţa. gnoii (Ca, Ko J, Fi 1108 Sd, Da) vb. IV tr. şi intr. 1. A gunoi (Ko, Fi, Da). 2. A puroia (Ca). 4 Cf. nagnoil, negnoil. 4 cr. gnojiti. gnoiişte (Fi 1078 Sd) s. f. Loc pentru bălegar. 4 Cf. bâta 4, contimăiq, gnoi 3, gnoinic, gnoienişt'a, nadvorie. ■ PI.: gnoiişte. gnoine (Pi) s. Gunoi. 4 Cf. glăinq. 4 cr. dial. gnojina. gnoinic (Fi 1078 J) s. m. Loc pentru bălegar. 4 Cf. bâta 4, conţimâiş, gnoi 3, gnoiişte gnoienişt'a, nadvorie. ■ PI.: gnoinic. gnoiniţa (Fi 1110 J), ynoiniţa (Pa, Fi 1478, 1479 J), gnoiniţe (Fi 1478 Şc Z), gnoiniţş (Fi 1478 N S), gnoieniţa (Pi, Fi 1110 Sd), gnoieniţş (Fi 1110 N S), gnoieniţâ (Ga III) s. f. 1. a) Locul unde se adună pişălăul (balega) de la animale (Pa); b) Mustăreaţă (lichidul care se curge din bălegar) (Ga III, Pi, Pa). 2 Pişat de animale (Fi 1478). 3. îngrăşământ natural lichid (Fi 1110). 4 Cf. bâta 4, conţitnăiq, gnoi 3, gnoinic, gnoiişte, nadvorie piş, pişot. ■ PI.: gnoiniţe (J), gnoieniţe (Sd). 4 cr. gnojnica. ynoiniţa v. gnoiniţa. gnoiniţe v. gnoiniţa. gnouiiţţ v. gnoiniţa. gnoiu v. ynoi. yni (Ko J), gâi (Fi 1354 CM Z, 1609 Şc T Z, Da), gnil (Da), gnil (Ie), gnivu (Pi, Ko N S, Fi 1609 Sd), yml’(Ko J), gnil (Fi 1354 L Sc), gniu (Ge) yniiu (Ko J), gnivu (Ge, Pi) f.: ynila, (Ko J), gnila (Da), gnilş (Pi, Ko N S), n.: gnilo (Ko L N S, Da) adj. 1. Putred, mâncat de viermi. Fnile yube (Ko J) = ciuperci putrede. Gni / gnivu frut (Fi 1609 Şc T Z ! B C L M N S)= fruct putred, mi' jirure (Fi 1609 J) = fructe putrede. Gni / gnil / gnivu ov (Fi 1354 C M Z / L Sc I B N S), yniiu oşor (Fi 1354 J) = ou vechi. Io ocistez grozdu de gnile zârne (Fi 1233 Şc) = eu curăţ ciorchinele de boabele putrede. Io ocistes grozdu de ca gnilo (Fi 1233 L) = eu curăţ ciorchinele de putreziciune (de boabele putrede). 2. (Fig.) Leneş. (Ie, Ge, Pi). 4 Cf. len 1, mut'ăc. ■ PI. m,: ynii, yhili (Ko J), gnili (Fi), ynil', gnil' (Fi J), f.: ynile (Ko J), gnile (Fi 1354 J Sd). 4 cr.cak. gnji, gnjil, cr. st. gnjio, gnjila, gnjilo 213 gni ynusân gni v. yni. ynil v. yni. gnil v. yni. yniiu v. yni. ynila v. yni. gnila v. ynila. ynila (ALRIIN 3/821), gnila (Fi 63 Sc), gnile (Fi 63 J), gnilţ (Ko S, Fi 63 S) s. f. 1. Lut, argilă (ALR II, Ko S, Fi S). 2. Teren argilos (Fi 63 J). • Bătu de ynila (ALR II 152/3944) = mai de bătut pământul. Cf. gnilovâca, gnilovâcina, ynilovâcast. ♦ cr. gnjila ‘argilă, lut’. ■ PI.: gnile (Fi), gnile v. ynila. gnilş v. yni. găilţ v. ynila. gnil§i (Fi 1722 B Sc T) vb. IV intr. A putrezi. Coreni / coronele / jilele gnilescu (Fi 1722 C M Sc / N Z I L) = rădăcinile putrezesc. Io glines / glinesc (Fi 1722 B Şc T / S) = eu putrezesc. Cf. gnill, segni, truni. + cr. gniliti. gnili (Da), ynli (Fi 1722 J) vb. IV intr. A putrezi. Movţ-te, ce-r gnill ctia? (Da) = mişcă-te, vrei să putrezeşti aici? Cf. gnilţi, segni, truni. + cr. gniliti. ynli v. gnili. gnilo v. yni. gnilovâca (Fi 63 Sd, Da), gnilovâce (Fi 63 B Q, gnilovâcş (Fi 63 N), gnilovâţş (Fi 63 S) s. f. 1. Teren argilos (Fi 63 Sd). 2. Argilă (Fi Sd Sc). Cf. ynila 2, gnilovâcina, ynilovâcast. ■ PI.: gnilovâce (Fi Sd), gnilovâţe (Fi S). ynilovâcast (ALR II) adj. Argilos. Pemlnt ynilovâcast (ALR IIN 1/11)= pământ argilos. ^ Cf. ynila 2, gnilovâca, gnilovâcina. gnilovâcina (Fi 63 Sc) s. f. Teren argilos. Cf. ynila 2, gnilovâca, ynilovâcast. gnivu v. yni. ynusân (Ko J), gnusân Da), f.: ynusna (Ko J), gnusna (Da), n.: gnusno (Da) adj. 1. Urât, odios, detestabil. Un ynusân drăc neyru 214 go goba cu corne (Ko J) = un drac urât cu coame. 2. Scârbos, dezgustător (Da). ■ PL m.: gnusi (Da), f.: gnuse (Da). + cr. gnusan, -sna, -sno. go (By, Na II, Ge, Pu, Pi, ALR I, Ca, Pe-Ne N, Ne J, Ko N S, Sâ-Fă, Da), yo (ALR I, Mo, Ko J), guo (Fi 176 Şc), gol (Ma, Ga III), f.: gola (Pi, Ko N S, Sâ-Fă, Da), golâ (Ma), yola (ALR IIN 4/1151, Ko J), golş (By, Na II, Pu, Pi, Mo, Ca) adj. 1. Gol. Atunce l'i s-a totile cur yo vezut (Mo 127- 128 J) = atunci i s-a văzut tot curnl gol. Bârşa golq nu stâie ân picore (Pi 82 S, Mo 45 S) = traista goală nu stă în picioare. Are capu gol ca si soreţu (Ga III) = are capul gol ca şoarecele. • Guo câp (Fi 176 Şc) = cap chel. Âre căpu go caşi sorecu cân se zlejţ (Da) = are capul chel ca şoarecul când se fată. • Go os de mort om (ALR I 1/7 J) = ţeastă. • Om cu go obrăz (Pe-Ne N) = spân. 2. Despuiat, în pielea goală (Pi, ALR II N 4/1151, ALRMIIN 3/971, Ca).Nitur na mes ân ră cârle n-a-v fost go ca si când dila mâia căzut (Pu I 16/67) = nimeni nu s-a dus în rai dacă nu a fost în pielea goală, cum s-a născut. Vrur ştiie fâţe veri fşta golq după sire iuvq va ie (Pu I 25/1) = cineva ştie să facă să vină fata despuiată după el unde vrea el. L-a respulăt pira la golş cojq şi l-a bire spelăt şi ânmestit (Pi II 33 S) = l-a despuiat până la pielea goală, l-a spălat şi îmbrăcat. Şi când a finit răspol'a, remăs-a go ca şi când a dila mâia căzut (Mo 32 S) = şi când a terminat să se dezbrace a rămas în pielea goală ca atunci când s-a născut. Ni golq ni-nvestitq (Ko N) = nici dezbrăcată, nici îmbrăcată. Scoro yo (Ko J) = aproape dezbrăcat. S-a pus pre păt na pol go (Da) = s-a pus pe pat pe jumătate dezbrăcat. Scadă-se tot gol' (Da) = a se scălda toţi dezbrăcaţi. 2. Adevărat, curat, numai în. E âmveştita ân yola svila (Pa) = e îmbrăcată numai în mătase (în mătase adevărată, curată). 3. (Despre găină) Golaşă (Ne J). Sr Cf. celav, plişlv, prazân. ■ PL m.: gol' (Ma, Na II, Ge, Pi, Ca, Sâ-Fă, Da), f.: gole (Ma, Na II, Ge, Pi, Ca, Sâ-Fă, Da). ♦ v. sl. golu, cr. ceac. go, gola, golo. yo v. go. goba (Pe-Ne C N, Da), yoba (ALR II, Ko J, Fi 280 J), gobş (By, Ge, Pi, ALR I 1/41 B, Ca, Ko N S, Fi 280 N S) s. f. adj. I. s. 1. Cocoaşă (Pi, Ca, Pe-Ne C N, Ko J N S, Fi 280 J Sd, Da). 2. Capătul dinainte, îndoit, al tălpii săniei (ALR IIN 2/359). 3. Colţul 215 yoba god colţarului (Pa). II adj. Cocoşat [?] (ALRI 1/41 B). ■ PI.: gobe, yobe. + ven., cr. goba, it. gobba ‘cocoaşă’, yoba v. goba. gobast (Pi, Ia, ALI 1/85 B S 87, Ca, Pe-Ne C N S, Ko S N, Fi 281 Sd, Da), yobast (ALR I, Pa, ALI 1/85, 87 J, Ca, Pe-Ne J, Ko J, Fi 281 J), gobeşt (By), gobşşt (Ge), f.: gobasta (Da, Fo J), gobastş (Ca), yobastş (Ca), gobastâ (Pi), gobşştş (Ge), n.: gobasto adj. 1. (Despre oameni) Cocoşat. Untrăt ke a fost trei frăţ, doi sâr şi un gobast (Pi 72 N) = au fost odată trei fraţi, doi sănătoşi şi unul cocoşat. Omu cu spâtele gobast (ALR I 1/70 J) = om cu spatele cocoşat, robast I gobast om (Ko J / Fi 281 S) = om cocoşat. 2. Crăcănat.Tobasţ picore (Pa), picorle yobast (ALI 1/87 J),picorle gobaste (ALI 1/87 B), gobăste piţorle (ALI 1/87 S) = picioare crăcănate. 3. îndoit. Strihele-s gobaste (Fo 45 J) = jgeaburile (streaşinele) sunt îndoite. 4. Cocoaşă [?] (ALR I 1/41 B). Cf. gobo, gobcit’. ■ PI. m: yobast (Pa), gobast (Pe-Ne Q, f.: gobaste (Fo 45 J). ♦ cr. gobast, sta, sto. yobast v. gobast. gobasta v. gobast. gobastâ v. gobast. yobastş v. gobast. gobastş v. gobast. gobasto v. gobast. gobşşt v. gobast. gobeşt v. gobast. gobşştş v. gobast. gobcit' (Fi 281 L) adj. 1. Cocoşat. ^ Cf. gobo, gobast. gobş v. yoba. gobo (Pi I, Fi 281 Şc, Da) s. m. 1. Cocoşat. Gobo s-a rugăt neca-l lâie câl’i snazi (Pi II 73 S) = cocoşatul s-a rugat să-l ia să aibă grijă de cai. Gobo! gobo! cudq mn-ai făcut (Pi II 73 S) = cocoşatule! cocoşatule! multe mi-ai făcut. 2. Cocoşat, termen injurios (Da). A Cf. gobast 1. ■PI.: gobi (Fi). + cr. gobo. goci (Ca) vb. IV intr. A gogi, a fi bolnav, god v. yod1. 216 yod godâca yod1 (Ko J, Sâ-Fă), god (Ko Sd), cod (Pe-Ne N, Ko S), cot (Ko S). Particulă care se adaugă pronumelor interogative şi relative sau adverbelor pentru a le da un sens nehotărât. • Cât yod / god (Ko J I Sd) = oricât. Io-ţ voi dă srebro cât yod puţuri purtă (Ko J) = eu îţi voi da argint cât vei putea duce. Câţ yod (Ko J) = oricâţi. Ie-l' rp fost priscoci câţ yod r§ fost fi (Ko J) = el i-ar fi sărit (ar fi sărit peste ei) oricâţi ar fi fost. • Când yod = oricând, în orice moment. Io cuvintu jeiânski când yod (Sâ-Fă) = eu vorbesc jeieneşte oricând. • Ce yod (Ko J), ce / ţe god (Ko N I S), cecod (Pi, Da), cegod (Pi, Sâ-Fă), ţe codâr = a) ce (Ko); b) orice (Pu, Da). Io t-oi scută cegod ziseri (Pi II 77 N) = eu te voi asculta orice-mi vei zice. Cecod ăm davuri, miie-m va fi bire (Da) = orice îmi vei da, pentru mine va fi bine. Ie va făce ce yod ie triba (Ko J) = el va face orice trebuie (orice e necesar); c) care (Pi I). • Cirecod (Da) = oricine. Cirecod verire, io voi fi cuntenet (Da) — oricine va veni, eu voi fi mulţumit. • Cotro yod (Ko J) = încotro, oriunde. Cotro yod av mes, niydir n-a putut u miru jivi (Ko J) = oriunde s-a dus, nicăieri n-a putut trăi în pace. • Cum yod (Ko J, Pe-Ne J) = a) oricum (Ko); b), indiferent cum (Ko); c) ca întotdeauna, ca de obicei (Pe-Ne J). • Docle yod (Ko J), docle cot, docle got (Ko Sd) = a) până; b) = atâta timp cât. • Iuvg cod (Ko S, Pe-Ne N), iuva yod (Sâ-Fă) = oriunde. Iuvq cod meg ciia-i cuda nârod (Pe-Ne N) = oriunde mă duc acolo e multă lume. Io cuvintu jeiânski iuva yod (Sâ-Fă) = eu vorbesc jeiăneşte oriunde. • Pâr la yod (Ko J) = până (când, cât, ce). Pâr la yod jivire (Ko J) = până (cât) va trăi. Av jivit păr la yod av murit (Ko J) = a trăit până (când) a murit. 4 Cf. codâr. + cr. god ‘fie, ori’ (Sâ-Fă). yod2 (Fi 1462 J), yot (Ne-Ro J) interj. Cea! Strigăt cu care se mână vitele spre dreapta. Ântrebăt-am nono, zis-av ke se a bovu zice de ii na desno: yot (Ne-Ro J) = l-am întrebat pe bunicul, a spus că la bou pentru a merge la dreapta se zice ‘got’. ^ Cf. blije, hod, şti. 4- cr. hod. god3 (Ca, Fi), yod (Ca) s. n. Aniversare. • Mârtvi god (Fi 401 Sd, Da) = ziua morţilor. Mârtvi god âi ztia de lu morţi (Da) = ‘mârtvi god’ e ziua morţilor. ■ PI.: gâdure (Ca). ♦ cr. god ‘id’. godâca, godace (Da, comunicare orală) s. f. (Folosit rar) Ziua de 217 godace gola naştere, sărbătoarea zilei de naştere. Âze-i mea godâca (Da) = azi e ziua mea de naştere. Dumireca va fi godâca de lu mei' noni (Da) = duminică va fi ziua de naştere a bunicilor mei. 4 Cf. rod'endan. godace v. gidâca. godi (By, Pi, Ca), godş (Ie) vb. IV refl. 1. A se veseli, a se bucura. M-am godit c-au verit (Pi) = m-am bucurat că au venit. 2. A se întâmpla (Ca). + cr. goditi, ven. godi, goder, it. godere. godina v. yodina. yodina (Pa, Ko J, Fo 155 J), godina (Ba J), yodinş (Na II), hodina [?] (ALRIIN 3/763), hodinâ (Ga IV) s. f. 1. Ploaie. Vire godina (Ba J) = vine ploaia, râdina a mulfit (Pa [V]) = ploaia a stat. Pâr la yodina molare (Ko J) = până va sta ploaia. Ob zori av verit o hodina (ALR II N 3/763 [III]) = spre ziuă a venit o ploaie mare. Nu pote rent'e de yodina (Ko J) = nu mai poate din cauza ploii. 4 Cf. ploie. yodinş v. yodina. yoyan (ALR IIN) s. Zdreanţă. Foyah za uhah stropit (ALR IIN 4/1060) = zdreanţă de stropit (vatra cuptorului). 4 Cf. cârpa 1, cârpită 1, ştrăţa. goii (Pui Pi, Ko Sd, Ia, Fi 1449, Sâ-Fă, Da), yoii (Ko J) vb. IV tr. şi refl. I. tr. 1. A creşte, a îngriji (Da). L-a-v spus cum l'-a iei' po siromaski goiit (Pu I 4/53) = le-au spus cum i-au crescut ca pe oamenii săraci. Goiq ceşti doi fecor (Pi II 70 S) = creşte-i pe aceşti doi copii. Novoşanele tot viru popescu şi târbuşele goiescu (Ia 32/81 N) = novoşanele beau tot vinul şi pântecele şi le măresc. Iâ na va fiţta yoii (Ko J)= ea ne va creşte fata. Şi io cu a meu om şi diţ-am goiit (Sâ-Fă) = şi eu cu soţul meu am crescut şi copii. 2. (Despre animale) A creşte, a îngrăşa. Cire pote porc goiş (Sâ-Fă) = cine poate să crească porci. Goiin şi fazăn / fazăne (Ko Sd / S)= creştem şi fazani. 3. (Despre plante) A cultiva. Trukina goii (Ko Sd) = a cultiva porumb. II refl. A deveni adult (Da). A Cf. cârmi, creste, podebeli, popravi 2, tendi, zgoii. 4- cr. gojiti. yola v. go. gola v. go. 218 golub golăc golăc v. golâc. golâc (By, Pi), golăc (Na II) s. m. Golan. + cr. golac. golâ v. yo. yolida (Pa, ALRII, Fo 206 J), golida (Pi, Sâ-Fă, Fo 206 S), golidâ (Ma), galida (Ma), galidş (By, Ge), gulidş (By, Ge, Na II), yulidş (Na IIJ), gâlidâ (By) s. f. 1. Găleată de lemn (pentru muls). Ureacl'a de yolida (ALR II N 2/409) = urechea găleţii. 2. Măsură pentru lapte de 15 — 16 litri (Pa). 3. Cantitate mare. Poidi golida de noki (Da) = a mânca foarte multe (o găleată de) găluşte. ^ Cf. buriţa 2 a, ola 2, golidriţa, pinăta. ■ PI.: yolide. ♦ cr. golîda, ven. galida, goleda. golida v. yolida. golidâ v. yolida. golidriţa (Fo 206 N) s. f. Găleată. ^ Cf. buriţa 2 a, ola 3, yolida, pinăta. m PI.: golidriţe. + cr. golidrica. yolişâva (ALR II N 2/587) s. f. Luminiş, poiană în pădure. + cr. golisav ‘gol, neîmbrăcat, golaş, fără pene’. yoliţa s. f. Grâu fără ţepi (ALR II N 1/42) (Triticum hibemum). Cf. şestoriedâţ. ♦ cr. golica. golob v. golub. gologuta (Da) s. f. Găină cu gâtul golaş, golopus (Sâ-Fă) adj. (Loc) gol, fără vegetaţie. ♦ cr. golopuzast. golota (Da) s. f. A nu avea haine (Folosit numai în sintagma golota, bozota, suhota). S-a dosta nepatlt de golota, bozota, suhota (Da) = a suferit mult fără haine, fără încălţăminte, fără apă. ♦ cr. golota. golub (Pu, Pi, Ia, Ko S, Pe-Ne S, Fi 5, Da), yolub (Na II 5, Ko J), golubu (Ge), golob (Fi N), golup (We III), gulub (Ma) s. m. Porumbel, râlubu av din mer t'ă zletlt (Ko J) = porumbelul a zburat din măr. Si virit-a golubu la ocnq (Pe-Ne 1964/210 S) = şi a venit porumbelul la fereastră. Când a mpv golub nu-i pringa col'ub (Ia 26/54 J) = când porumbelul meu nu e pe lângă cuib. Doi yolub (Ko J)- doi porumbei. Viru golubi şi lăvu-l ân ţer (Pul 15/36) = vin porumbeii şi-l iau în cer. Căiba za lu golubi I golobi (Fi 1331 S I N) = coteţ pentru porumbei. ^ Cf. iămar, iămarit', grivâş, grivnăş, hulub. ■ PI.: yolub (Ko J), golub Da), golubi (Ge, Pi, Fi N, Da). ♦ cr. golub. 219 yolub gomol'âr yolub v. golub. golubera (Fi 1331 Sd, Da), goluberş (Fi 1331 S) s. f. Porumbărie (Coteţ pentru porumbei). ■<>■ Cf. căiba 2, câibing, golubnac, yâlubniţa. ■ PI.: golubere. + cr. golubera. golubgi (Fi 1369 Z) vb. IV intr. (Despre porumbei) A gânguri, a scoate sunete caracteristice. Golubu golubţ (Fi 1369 Z) = porumbelul gângureşte. Cf. gragurţi, gucţi, gugucşi. goluberş v. golubera. golubiţa (By, We III, Pi, Ia) s. f. Porumbiţă. Âre golubiţe, duda muşătiţe (Ia 26/54 J) = are porumbiţe multe frumuşele. + cr. golubica. golubnac (Fi 1331 J) s. m. Coteţ pentru porumbei. *0- Cf. căiba 2, câibing, golubera, yâlubniţa. ■ PI- golubnac. + cr. golubnjak. yolubniţa (ALR II 265) s. Cuşcă pentru porumbei. Cf. căiba 2, golubera, golubnac. ■ PI.: yolubniţe. + cr. golubnica. golubu v. golub. golup v. golub. gomila (Da) s. f. Grămadă de gunoi, goml'âr v. gomnâr. gomnâc (Ia) s. Gândac. Dosta cărne am poidit, do trei picor de gomnăc (Ia 37/102 N) = destulă came am mâncat, două trei picioare de gândac, -v* Cf. băbor, bălegar, gomnâr. yomnar v. gomnâr. gomnâr (Fi 914 Sd), goml'âr ( Fi 914 S), yomnar (Pa, Fi 914 J) s. m. Insectă care face gogoşi de baligă (grângoaşe, bumbări de baligă), gândac de bălegar, scarabeu. ^ Cf. băbor, bălegar, gomnâc. ■ PI.: gomcăr. + cr. govnar (reg. gomnâr). gomol' (Fi 723 Sd) s. m. a) Tăiţel (Fi); b) Tăiţei scurţi făcuţi în casă (Da). Se hittia gomol' ântru maneştra (Da) = se aruncau tăiţei în ‘maneştra’. Cf. bigula, biguliţa, crăfe, fuji, gomol'a, lazane, macaruni, pasutiţe, păşta, păştiţe, pinete, pujit'i. ■ PI.: gomol'e. gomol'a (Fi 723 Sc) s. f. Tăiţei. Cf. bigula, biguliţa, crăfe, fuji, gomol', lazane, macaruni, pasutiţe, păşta, păştiţe, pinete, pujit'i. ■ PI.: gomol’e. + cr. gomolja. gomol'âr (Fi 698 Sd, Da), gomol'or (ALI 5/437 B), gomul'âr (Ca) s. m. Sucitor de bucătărie. Cu gomol'ăru se făce petura (Da) = cu 220 gomol'or gorş sucitorul se face pătura. 4 Cf. tacăc, tacalâc, tacal'ăr 2. ■ PI.: gomol'ăr (Fi), gomul'ăr (Ca). 4 gomol'a + -ar. gomol'or v. gomol'ăr. goncâr (Fi 1891 Sd), guncâr (Fi 1891 L 7) s. m. Ciupercă de câmp (Agaricus campestris). 4 Cf. cuncâr, cunt'arit'. gondoletâ (Ma St) s. f. Cercel în formă de gondolă italienească. 4 Cf. râkine. ■ PI.: gondolete 4 ven. gondoletâ ‘gondolă mică’ (By). gongi (Ca, Fi 244 J Sd) vb. IV tr. şi refl. 1. tr. A goni (Ca). H. refl. (Despre animale) A se împerechea (Fi). 4 Cf. goni. 4 cr. goniţi (se). goni (By, (Ge), Na II, Pu, Pi, Ba J, Mo, Ca, Pe-Ne N Sc, Ko Sd, Fi, Da), yoni (Na I, II, Pa, Pe-Ne J, Ko J Sc) vb. IV tr. şi refl. 1. A mâna (Na II J, Pi, Ca, Da). Un musât că ţesq si ân stâlq-l gonţ (Pu 116/21) = ţesală un cal frumos şi îl mână în grajd. Am gonit boii bq I neca bevu (Ma Si) = am mânat boii să bea. roni căl'i (Pa) = a mâna caii. roni [blâya] âm pâşe (Ko J) = a mâna [vitele] la păşune. Bicu ce blăga gonq (Pe-Ne N) = biciul care mână vitele. O jensca căra gonit-a doi boi şi vozu (Pe-Ne Sc) = o femeie care a mânat doi boi şi carul. Goni în pâşe / na paşu (Fi 1465 S Sd I M S) = a mâna la păscut. Goni boii (Da) = a mâna boii. 2. A duce. Am gonit boii dapă, am gonit boii bq (Ba J) = am dus boii la adăpat. Ie av sare gonit contraband (Mo 165 J)= el a dus sare de contrabandă. • Goni su băc (Fi 1442) = a duce la taur. Vo gones su bâc (Fi 1442 CM) - o duc la taur. 3. A conduce. A lui frăte âl gonq [automobilu] ca şi za şafera Mo 150 J) = fratele lui îl mână / conduce [automobilul] ca şofer. Acmo Zvonco yonq coriiera (Pe-Ne J) = acum Zvonco conduce autobuzul. Fones motoricu (Pe-Ne J) = conduc motocicleta. Motoriu yoni (Ko J) = a conduce motoreta. 4. A alunga. L-av gonit de acăsa (Ko J) = l-a alungat de acasă. Goni de căsa (Da) = a alunga de acasă. 5. A scoate. Gonit-a ăpa din potoc (Ca) = a scos apa din râu. II. refl. (Despre vaci şi iepe) A fi în călduri, a li se face de taur / armăsar, a se împreuna, a se goni (Na I J). Ţâsta iăpe l’i s-a gonit (Ko N) = acestei iepe i s-a făcut de armăsar. Vâca se gonq (Fi 1444 Sd, Da) = vaca se goneşte. 4 Cf. gonqi, miră, târli. 4 cr. goniţi (se), yoni v. goni. gorş (By, Na II, Pi), yorş (Na IIJ ) s. Deal. 4 cr. gora. 221 yorş gospoda yorg v. gorş. gorila (Da) s. m. Gorilă. ♦ cr. gorila. gormţi (Da) s. m. pl. Cei ce locuiesc în partea de sus a pantei. ♦ cr. gore + -inţ, cf. şi gornjaci (pl. lui gornjak ‘locuitor al unui sat de munte’. gorina v. gorini. gorini (Da), gorina (Da), yorine (ALR II N) adj. Superior, de deasupra. • rârine ărpa, yârinele jârn (ALR II N 1/168) = piatra alergătoare a morii, rârinele crăi (Pa) = partea de deasupra, pat, trup la masa de tras doage, rârine străn (Pa) = capacul stupului, partea de deasupra a lăzii pentru albine, rârine lăloca (Pe-Ne J) = maxilarul superior, falca de sus. Cf. desupra, sus. ■ PL m.: gârini (Da), f.: gârine (Da). + cr. gornji, -gornja. yorine v. gorini. goriţa (Fi 70 Sc) s. f. Deal. Cf. bârdo, boşca, brig, brijlc, codru 3 a, gric, vârh 2, vârhit’. ♦ cr. gore + -iţa. gospa (Mo, Pi, Ba J, Ca, Da rar), gospş (Pu, Ca), yospş (Ca) s. f. Doamnă, gazdă, găzdoaie. Gospa (contesa) V-a zis: io t-oi lă se ver âmnă la guske şi la râţe (Pi II 50 S) = doamna (contesa) i-a zis: eu te voi lua dacă te vei duce cu gâştele şi cu raţele. Âtrebavşit-a ke iuva-i gospa (Mo 139 J) = a întrebat [s-a ineresat] că unde-i doamna. Iă fost-a o măre gospş, bogâtş (Pu I 10/12) = ea a fost o mare doamnă, bogată. ■ PL: gospe, yospe (Ca). + cr. gospa (< gospoda). yospa v. gospa. gospş v. gospa. gospod (Ca), hospod (Ca) s. m. Domn, stăpân. Sakile om sup a sev comarăc e gospod, aii gospa sup a sev faţo (Ca) = fiecare om e stăpân sub căciula lui, sau stăpână sub basmaua ei. ■ Pl.: hospoz (Ca). gospoda (Ca, Ko J, Da), gospodş (Pu, Pe-Ne S) s. f. pl. col. Domnime, domnăret, domni. Câ-i ânsa gâspoda (Ko J) = aceea e numai domnime. O votg ie vut-a o măre ţirq, fost-a ţud§ gâspodş (Pu I 13/15) = odată a avut o cină mare, au fost mulţi domni (multă domnime, mult domnăret). Cu se lăpte, de lu feţori, [băila] morqia bailţi feţori lu gâspodg (Pe-Ne S) = cu laptele său, al 222 gospodar yospodariţa copiilor, [doica] trebuia să alăpteze copiii domnimii (domnilor). Gospoda nu lucru (Da) = domnii nu lucrează. 2. Domniile voastre. Burg damargţg gospoda (Pu I 29/10) = bună dimineaţa, domniile voastre. + cr. gospoda. gospodâr v. yospodâr. yospodâr (Na II, ALRII, Pe-Ne, Ko J, Fi 1103 J), gospodâr (By, We II, Pu, Pi, Mo, Ca, Ko J, Fi 1103 Sd, Da), gospodar (Ga III, Ia), gospodaru (Ge, We I) s. m. 1. Stăpân, gospodar, proprietar (rural) (Pi, Ca). O votg un mladlt' mes-a sluzî la un gospodâr za boii pâste (Pu 15/1) = odată un fecior s-a dus la un stăpân să slujească la păscutul boilor. Dâtu-mi-a gospodăru a mg mită (Pi II 60/26 S) = stăpânul mi-a dat plata mea. E gospodăru l'-a pus după scând cir a (Mo 35 5)= şi stăpânul le-a pus cina pe masă. Tu gospodar nu şti de şirokg măre (Ia 20/34 N) = tu nu eşti stăpânul întinsei mări. Şi atunce căşu a fost a lu yospodâri de oi (Pe-Ne 1964/213 J) = şi atunci caşul a fost al stăpânilor de oi. Se nu furi do domargţa sâr, yotov âş, yospodâru te ucide (Ko 356 J) = dacă până dimineaţă nu vei fi sănătos, eşti terminat, stăpânul te (va) ucide. Âsiri viru e gospodări ramăs-a (Ko N) = măgarii vin şi stăpânii au rămas. Cmetu-i gospodăru de un grunet (Da) = ‘cmetu’ este proprietarul unui teren agricol. • Tirer yospodâr (Fi 549 J) = moştenitor. 2. Domnul casei (Ga III). • rospodăru de câsa = patronul casei. Prăznicu lu yospodâru de câsa (ALR II 218) = sărbătoarea patronului casei. • rospodăru de părede (ALR II N 2/391) = baci, târlaş. 3. Autor. Cire-i ănca gospodâr de casta? (Ca) = cine-i autorul acestei?^- Cf. gospodărg, nâslednic. ■ PI.: jospodăr (Pe- Ne J, Ko J), jospodăre (Ko J), gospodâr (Pi, Ko N 5), gospodări (Da). + cr. gospodar. gospodări (Ko N S) s. f. Stăpână, proprietară (rurală). Cf. yospodâr. yospodariţa (Ko J), gospodariţa (Da), gospodăriţi (By, Ge, We I, Na II, Pu), yospodariţi (Na II J), gospodăriţi (Pi, Ca) s. f. Proprietăreasă, stăpână, gazdă, gospodină. A vostra yospodariţa (Ko J) = stăpâna voastră. Hlapăţu ziţe lu gospodărite ke l-a gospodăru tremes (Pu I 5/5) = sluga zice stăpânei că l-a trimis stăpânul. Iuvg-i gospodariţa de câsg (Pu I 12/45) = unde-i stăpâna 223 gospodariţa gosposki casei. Gospodărită mi-a dat o butil'e de ul'e (Pi II 60/26 S) = stăpâna mi-a dat o sticlă de ulei. ■ PI.: gospodărite (Pi, Da). + cr. gospodarica. gospodariţa v. yospodariţa. gospodăriţi v. yospodariţa. gospodarvpi v. IV intr. A stăpâni, a domni. CrăVu tunţe ziţe: „Io-i ţiie dă mp crtmp si mp fil’e si tu ver gospodarvgi ” (Pu I 8/39) = împăratul atunci zice: „eu îţi voi da ţie coroana şi pe fiica mea şi tu vei domni.” + cr. gospodăriţi + -vpV. gospodţ v. gospoda. gospodicnţ (Ca) s. f. Tânără gospodină. ■ PI- gospodicne. + cr. dial. gospodicna. gospodin (By, Ie, Ge, We. I, Ga-Di, Pu, Pi, Mo, Ca, Ko S, Fo J S, Da), yospodin (Ko J), gospodinu (Fo 130 N S B L), yospodinu (Na I J), hospodin (Ca) s. m. 1. Domn (Ga-Di, Ca, Ko S, Fo, Da). O vote un feţor imbatit-s-a pre un gospodin (Pul 8/1)= odată un flăcău s-a întâlnit cu un domn. Ie vpde ke vire un gospodin pre că iezdinda cu pucsa pre umer (Pu I 17/15) = el vede că vine un domn pe cal călărind cu puşca pe umăr. Ur om ... âniurbât-s-a pre ur gospodin bogăt (Pi II 2 S) = un om ... s-a întâlnit cu [a dat de] un domn bogat. Moce cela gospodin vire ke va fetu lâ cu sire (Mo 28 S) = acum acel domn vine să ia băiatul cu el. Atunca se iei' muşat nves ca şi gospodini (Mo 120 J) = atunci ei se îmbracă frumos, ca domnii. Căia lu yospodinu zice (Ko J) = tata îi spune domnului. 2. Preot, prelat (folosit mai ales ca termen de adresare pentru aceştia) (Ko, Da). ■ Voc. sg.: yospodine, yospodinule (Ko J), gospodine (Da). ■ PI.: gospodin (Fo J S), gospodini (Mo, Fo 130 N S B L), yospodini (Ko J), gospodine (Fo 130 L), hospodin (Ca). ♦ cr. gospodin. yospodin v. gospodin. gospodsco (Pi I) s. Moşia ce aparţine unui domn(itor). Cf. cral'estvo. + cr. gospodsko. gosposki (Ca), f.: gosposke (Ca) adj. Gospodăresc. ♦ cr. gospodski. 224 yosti govorcin yosti (Ko J) s. m. pi. Nuntaşi. Pripravi nunţ, yosti şi muzica (Ko J) = a pregăti nunta, nuntaşii şi muzica. Cf. cuscru 1, yostilnic, pozvăn. yosti vb IV refl. A-şi petrece, a se distra. Trei zile s-av yostit (Ko J) = trei zile şi-au petrecut. ♦ cr. gostiti se. gostilna (Sâ-Fă) s. f. Han, restaurant. Cf. gostiona. ■ PI.: gostilne. + slov. gostilna. yostilnic (ALR I 2/255 J) s. m. Nuntaş. Cf. cuscru 1, yosti, pozvăn. ■ PI.: yostilnic. gostiona (Pe-Ne J S, Sâ-Fă) s. f. Bufet, han, cârciumă, restaurant. Cf. gostilna. ♦ cr. gostiona. yotov (Ko J), gotov (Ko Sd, Sâ-Fă), f.: yotova (Ko J), gotova (Sâ-Fă), gotovş (Ko S), n.: yotovo (Ko J), gotovo (Ko S, Sâ-Fă), yotovo (Ko J) adj. (Adesea adverbial) Gata, terminat, rotov âş (Ko 356 J) = eşti terminat. Poyâca-i yotova (Ko J) = pogacea e gata. Gotovo-i (Ko S) = e gata. Vâl'e fcâ] a fost yotovo (Ko J) = repede s-a terminat [aceea]. + cr. gotovo. gotov v. yotov. yotova v. yotov. gotova v. yotov. gotovş v. yotov. yotovo v. yotov. gotovo v. yotov. gotovi (Sâ-Fă) vb. IV tr. şi refl. A (se) termina, a prepara. ♦ cr. gotoviti (se), govor v. yovor. yovor (ALR II N), govor (Ia, Sâ-Fă) 1. Vorbă. Cunoscu-te pre govor (Ia 14/11 S) = te cunosc după vorbă. 2. Grai. Vet' s-ăv ]6vore pl'erdut ân sula (Sâ-Fă) = vorbele (graiul) deja s-au pierdut în şcoală (din cauza şcolii). 3. Discuţie, convorbire, conversaţie, poveste. Durşit-a duda cesta yovor (ALR II N 3/783) = a durat mult această poveste (ALR II N 3/783). 3. Răspuns. Muşâta ielvş, vgrde bor, şteptu-te muşăt govor! (Ia 14/10 S) = frumos brad, verde pin, aşteptu-te frumos răspuns! ♦ cr. govor. govorcin (Pe-Ne N, Fi 455 Sd, Da) s. m. Peţitor. *0* Cf. nagovorcln. ■ PI.: govorcin (Fi). + cr. govorcin. 225 govran grabl'gi govran s. Corb. Negru ca şi govran (Ba S) = negru ca şi (precum) corbul. Cf. căvran, corb. + cr. gavran. grâbâr (Fi 1748 J) s. m. Carpen (Carpinus betullus) Cf. yrăbru. ■ PI.: grâbri. + cr. grabar. yrâben v. yâbru. grăbi v. yrabi. yrabi (Pa, Ko J, Fi 991 J), grăbi (Sâ-Fă, Da), grâbi (ALR I, Fi 991 S), yrâbi (ALR II, Fi 991 S) vb. IV tr. 1. A grebla (Ko J, Da). Mţjem fir grăbi (Sâ-Fă) = mergem să strângem fânul. Io yrabes / grăbesc (Fi 991 J / S) = eu greblez. 2. A zgâria, rrâbes (ALR II 53 [II]), yrebes (ALR II 53 [V]) = zgârii. 3. A pieptăna fuiorul (Pa). II. refl. A se scărpina. Io me grâbes cu ungl'ile (ALR I 1/92 B) = eu mă scarpin cu unghiile. Cf. yrebi, yrabi'ţi, ceşi, poceşi, pogrebi, zgrebi. ■ Ind. prez.: io me grebes, tu te grebeşt, ie se grebţ, noi se grebim, voi se, [k] ve grebiţ, iei' se grebescu (Pe-Ne Q. + cr. grăbiţi ‘a grebla’. grâbile (Ca) s. f. Greblă. Cf. yrăbl'a. grâble v. yrâbl'a. yrâbl'a (Pa), yrâbfe (Fi 990 J), grabl'e (Sâ-Fă), yrâbl’i (Ko J), grâbl'ş (Ma, By, Pi), grâble (Ca, Fi 990 Z), grâbl'i (Ko S, Fi 990 Sd, Da), yrâbl’i (Ko S), grobl’ (Na II J) s. f. (Folosit mai ales la pl.) Greblă. Ure yrăbl'a I yrâbl'e / grăbi'e / grâbl'i (Pa / Fi J I Fi Z / Fi Sd) = o greblă. Ţire nu dore dinţi? Pilu şi grăbl'ele uimeke [?] ăru dinţi de fl'er (Mo 55 S) = pe cine nu-1 dor dinţi? [Pe] ferăstrău şi [pe] greblă fiindcă au dinţii de fier. Cu yrâbl'ile de fl'er (Ko J) = cu grebla de fier. Ai trebe lă grâbl'i si pogrebi fi.ru (Ko S) = trebuie să se ia grebla şi să se grebleze fânul. La noi firu pobirescu cu grăbl'ile (Da) = la noi fânul se strânge cu grebla. ■’S Cf. grâbile. ■ Pl.: grăbl'ile (Pi, Ko 5), grăbl'ile (Ko S), yrâbl'ile (Ko J, Fi J), grăbl'ele (Ge), grâble (Pi, Fi C M), grâbl'i (Fi Sd). + cr. grablje. yrâbl’e v. yrâbl'a. grâbl'ş v. yrâbl'a. grabl'e v. yrâbl'a grabl'gi (By, Mi I, Pi), yrabl'gi (Fi 991 J) vb. IV tr. A grebla. Cf. yrabi, grebi, pogrebi. + cr. grabljatî. 226 grabl'enâc gradela grabl'enâc (Fi 1261 Z) s. Cep la vrană. 4 Cf. cep 5, tapun. ■ PI.: grabl'enâc. yrâbll v. yrâbl'a. grâbl'i v. yrâbl'a. yrâbl'i v. yrâbl'a. yrabrovina (ALRIIN 2/600) s. Cărpiniş.. yrâbru + -vina. yrâbru (Pa, Pe-Ne J,), grâbru (By, We III, Pi, Ko S, Fi 1748, 1763 J, Sd, Da) s. m. Carpen (Carpinus betullus) (Pa, Pe-Ne J, Fi 1748 J Sd). Grâbru ăi ăb şi negru (Pi) = carpenul e alb şi negru. Cu grâbru făcu ştrîcavţi (Da) = din carpen [se] fac scânduri. • Negru grâbru (Fi 1763 Sd), yrâbru negru (1763 J) = carpen negru (Ostria carpinifolia). • Bucovi grâbru (Fi 1763 Z) = soi de carpen nedefinit mai îndeaproape. 4 Cf. grâbâr. ■ PI- găbri (Fi). 4 cr. grab, cr dial. grabar, grabra. grad v. grâd1’2. grâd1 (By, Mi I, Pi, Fi 41 M Z, Da), grad (Ca) s. m. şi n. Grindină (Şi în sintagma Zârna de grâd - Fi 41 Z). 4 Cf. yrâşca, grăşiţa. ■ Pf m.: grâd (Fi), £: grădure (Ca), grădure (Da). 4 grad. grâd2 (Pu, Pi, Ba N S Sc, Mo, Ca, Ia, Pe-Ne 1964/195 S, Ko S, Fi 364 B, Fo N, Da), yrâd (Ko, rar J), grad (Ba S), grâdu (Pe 1500 B), grâdu (Pe 1500 S) s. 1. Oraş. Priste măre mes-a, verit-a la un grâd (Pu I 8/19) = s-a dus peste mare, a ajuns la un oraş. Când a ie verit în cela grâd mes-a ân ostariie bg (Pi 80 N) = când a ajuns în oraşul acela s-a dus la cârciumă să bea. Rica-i un muşât grad (Ba S) = Rieca e un oraş frumos. Te voi cl'emâ za mşre câtra grâdu de vil§ (Mo 31 S) = te voi chema să mergem în oraşul zânei. Nosela ăi muşât grâd e nu-i neg gromăţa (Ia 27/58 S) = Nosela e oraş frumos şi nu-i decât gropiş. Măre voi m%re ân grâd (Fi 364 B) = mâine mă voi duce în oraş. Câci-s ân grâd (Fo 27 N) = taţii-s în oraş. 2. Omiri mergu ân grădure după luxrure (Ne-Io S) = oamenii se duc în oraşe după lucru. Cetate (Ko J). 4 Cf. cetăte. ■ PI- grădure (Ca, Ne-Io S, Da). 4 cr. grad. yrâd v. grâd. gradela (Da) s. f. Folosit mai ales sub forma de pl. t. gradele (ALI 5/450 B, Ga-Di, Pi, Fi 595 Sd), yradele (Fi 595 J), gradşle 227 gradele grăia (ALI 5/450 S) Grătar. ^ Cf. yârde. + cr. gradele, ven. gradiela, it. gratella. gradele v. gradela. yradele v. gradela. grâdinţi (Da) s. m. pl.) Locuitori din Gradine, grădu v grad. grâdu v grad. gradi v. yradi. yradi (Ko J), gradi (Ca, Sâ-Fă) vb. IV tr. 1. A îngrădi, a împrejmui (Ko J, Ca). 2. A zidi, a clădi. + cr. graditi. grâdinţi (Ko S, Da) s. m. pl. Grădinţeni, locuitori ai satului Gradine. grâdin (Fi 1776 CM) s. m. Stejar (Quercus robur). Cf. hrâst 1, ţer 1. ■ Pl.: grâdin. gradit (Sâ-Fă), f.: gradita (Sâ-Fă), n.: gradito (Sâ-Fă) adj. Construit, clădit: Şi tot ie gradito (Sâ-Fă) = şi totul e clădit (construit). + Participiul verbului gradi. gradita v. gradit. gradito v. gradit. grad'evina (Ko J) s. f. Edificiu, construcţie. + cr. gradevina. grad'evinski (Sâ-Fă), f.: grad'evinsca (Sâ-Fă), n.: grad'evinsco (Sâ-Fă) adj. De construcţie: Io sâm grad'evinski stroiac (Sâ-Fă) = eu sunt maşinist (în construcţii) (constructor). ♦ cr. gradjevinski. grad'evinsca v. grad'evinski. grad'evinsco v. grad'evinski. gragurgi (Fi 1369 J) (Despre porumbei) A gânguri, a ugui, a scoate sunete caracteristice. Golubu gragurş (Fi 1369 J) = porumbelul gângureşte. ^ Cf. golubşi, gucţi, gugucţi. grâh (By, Ge, Pi, Ca,~Ko J N S, \Sâ-Fă, Fi 1704 Sd, Da), yrâh (Fi 1704 J) s. m. Mazăre. Grâh aii bizi (Ko S) = fasole sau mazăre. • Moşna de grâh (Fi 1704 Sd) = mazăre păstăi. Cf. bij, bizi. ■ Pl.: grâh (Fi J), grâh (Fi Sd). + cr. grah ‘fasole’, yrâh v. grâh. grăia (Da), grâie (Ko J, Ga IV) s. f. Gard viu, gard de mărăcini. 228 graigi yrâniţa Graiele se fac mai mund din spire (Ga IV) = gardurile se fac mai mult din spini. Cf. yârd. ■ PI.: grâie (Da). graişi (By, We) vb. IV intr. A vorbi. Cf. cuvintâ, ganşi. + vsl. grajati ‘a croncăni’ (By). grâmpa v. yrâmpa. yrâmpa (Fi 1283, 1286 J), grâmpa (Fi 1286 Sd, Da), grâmpş (Fi 1286 N S) s. f. 1. Floare ce se face deasupra vinului (Fi 1283 J). 2. Piatră ce se formează în vin (Fi 1286 Sd) (Şi în sintagma Grâmpa de vir - Fi 1286 L Z). 3. Murdărie a) ce se depune în butoaie (Da); b) a pielii, jeg (Da). 4. Râie (Da). ^ Cf. scrob, şcorup 2. ■ PI.: yrămpe (Fi J), grămpe (Fi 1286 N S). + cr. grampa. grâmpş v. yrâmpa. grâna v. yrâna. yrâna (Po J, Pa, Fi 1725, 1739 J, Fo 99 J), grâna (Sâ-Fă, Fi 1725,1739 Sd, Fo 99 J S L, Da), grânş (By, We II, Pi, Ca, Fi 1725 N S, 1739 N), grane (Ge, Fo 199 L) s. f. 1. a) Ramură, creangă (Sâ-Fă, Fi 1738 Sd, Da). Fost-a bore, grănele tresit-a-n hrăst (Pi II 1 S) = a fost vânt, crengile s-au mişcat în stejar; b) Creangă, ramură (mai mare şi mai groasă) (Fi 1725 J Sd). Io voi ocleşi yrănele (Po J) = eu voi tăia crengile. Io ol'upes grâna (Fi 1739 Sd), io oyoles yrâna (Fi 1739 J) = eu cojesc o ramură. 2. (In sintagma - Codru cu cuda yrăne - Pa) Pădure stufoasă. 3. (La pl. a. Frânele - Fi 1728 Sd) Coroană la pomi. 4. Rădăcini aeriene la porumb, gheare, cepi, viţe (Pa). • rrănele de cebula (ALR II N 1/130) = pene de ceapă, foi. Cf. frâşkg. ■ PL: yrâne, grâne, grane. + cr. gr ana. granâta (Da) s. f. Grenadă, obuz, bombă. ■ Pl- granâte. + cr., it. granata. yrânco (Fi 1598 J) adj. n. Rânced. Frânco ul'e (Fi 1598 J) = ulei rânced. Cf. granţliv. grânciţa (Fi 1729 M, Da) s. f. Crenguţă, rămurică. Uscata grănciţa (Fi 1729 M) = crenguţă uscată. ♦ cr. grancica. grane v. yrâna. grânş v. yrâna. yrânicca (Pa) s. Ştiulete îngemănat. yrâniţa (Ko J), graniţa (Pe-Ne Se), grâniţa [?] (Sâ-Fă) s. f. 229 graniţa yras Graniţă, frontieră. Ânca-i graniţa de Rumaniie (Pe-Ne Se) = aici e graniţa României (cu privire la locul ce separă casele din Sucodru în care se vorbeşte în familie istroromâna, de cele în care se vorbeşte croata). • Preco graniţe (loc. adv. croată) = în străinătate, peste mări (Ko). Scapă preco yrăniţe (Ko J) = a fugi în străinătate, peste graniţă. Şi io-âm putut scapă preco grăniţe, ma n-ăm vrut (Sâ-Fă 101 J) = şi eu am putut fugi (să fug) peste graniţă, dar n-am vrut. ■ PI.: grăniţ (Sâ-Fă). + cr. granica ‘id.\ graniţa v. yrâniţa. graniţa v. yrâniţa. yrâniţa (Ko J, Fi 1729 J), graniţa (Fi 1729 Sd), grâniţş (Ko S, Fi N iS) s. f. 1. Ramură (Fi). Uscăta yrâniţa / grâniţa / grâniţe (Fi 1729 J / Sd / N S) = ramură uscată. 2. Rămurică, crenguţă (Ko). • Tîrerq / tirere grăniţe (Fi 1741 S / N) = lăstar. Cf. grănciţa, poşivâţ. ■ PI- grăniţe (Pi)- ♦ cr- granica (< grana + -ica). grâniţa v. yrâniţa. grâniţş v. yrâniţa. grânkş (Ca) s. f. Creangă. ■ PI.: grânk. grâno (Ca) s. m. Grâu. -v* Cf. grâu. + it. grano. granţl'iv (Da), f.: granţllva (Fi 702, 1598 Sd, Da), n.: granţlivo (AU 6/579 B, Fi 1598 L Da) adj. f. Rânced. GranţViva pâre (Fi 702 J) = pâine râncedă. GranţViva / granţl'ivo ul'e (Fi 1598 L Sd I 1598 L) = ulei rânced. Sr Cf. grânco, plismv. grapei vb. IV tr. A grăpa. A pus-o za baţi (aii: grapei) (Mo 46 S) = a pus-o să grăpeze. Mire pus-a za grapei (Mo 46 S) = pe mine m-a pus să grăpez. Cf. baţi, zubatl. yrâs (ALRII, Ko J, Ca, Pe-Ne J, Fi 720 J), grâs (By, Ge, Pu, Pi, Ca, Pe-Ne C N, Sâ-Fă, Fi 720 Sd, Da), grâş (Pe-Ne S), gras (Ma, Ie, Ga III), hrâs (Ca), f.: yrâsa (ALR IIN 6/1609, Pa, Pe-Ne J, Fi 720 Sd), grâsa (Ko J, Pe-Ne C, Sâ-Fă, Fi 720 Sd, Da), grasa (Ma), grâsâ (Pi), grâsş (Ge, Pu, Ca, Pe-Ne N, Fi 720 N S), grasse (Ie), hrâse (Ca), n.: grâso (Sâ-Fă, Da), graso (Ie) adj. 1. Gras. Veli-l cl'emăm ke-i mai mărie, mai yrăs (Pe-Ne J) = Veli îl numim fiindcă-i mai mare, mai gras. Neca vire grăs (Pe-Ne N) = să se îngraşe. Io sân grăs (Pe-Ne C) = eu sunt gras. Feta-i yrâsa (Pa) = 230 gras graşcvâ fata-i grasă. Omu gras ie săr (Ga III) = omul gras e sănătos. • (Despre oameni, ironic) /ras ca şi âm porc, gras ca şi riba (ALR II49/2266) = gras ca un porc, gras ca peştele (umflat de gras). Grăs caşi porcu (Da) = gras ca porcul. • Bire gras (Ma) = prea gras. 2. Gros. Măr a şi grăsa stâbla (Fi 1742 J) = copac mare şi gros. Măr şi grăse stâble (Fi 1742 L) = copaci mari şi groşi. 3. (Substantivat) Grăsime, untură. Gras de porc (Ma) = grăsime / untură de porc. Cf. yros 1. ■ PI. m.: yrâs, grăs, grăş, pl. a.: grăşli, f.: yrăse, grăse, grăse. + lat. grassus. grâs v. yrâs. grâsa v. yrâs. yrâsa v. yrâs. grasă v. yrâs. grâsca v. yrâşca. grâsf v. yrâs. grâsiţa v. grâşiţa. grasina (Da), grâsina (Da) adj. f. Grăsană. + gras + -ina. grâsina v. grasina. grâsiţa v. grâşiţa. grasse v. yrâs. graso v. yrâs. grâso v. yrâs. yrâşca (ALR II N, Pa, Pe-Ne J, Ko J, Fi 40 J), grâşkş (Ca), graşca (Ma J), grâsca (Ca), graşcvâ (Ga IV) s. 1. Borceag, măzăriche (ALR II N 1/143). 2. a) Ploaie mare (Pa); b) Ploaie cu furtună (ALR II N 3/789). 3. Grindină (Ma, Ga IV, Ko J, Fi 40 J). Puşnit-a livqi şi grâsca (Ca 116/)= a început a ploua (să plouă) şi grindina. E hârbâtu [nu se posvql'a], se lăsa slucaino de tâmna vrgme, de yrâşca, de şcropţi, se nu, oile poyines (Pe-Ne J) = iar spatele [nu se tuşinează] se lasă pentru eventualitatea vremii rele, de grindină, de măzăriche, dacă nu, oile pier. • rrăşca cu corne (Pa) = grindină. Cf. grad, grâşiţa. ■ PL: graşi (Ca). ♦ cr. graska ‘mazăre, bob de fasole’, fig.‘picătură mare’, graşca v. yrâşca. graşcvâ v. yrâşca. 231 grâşiţa grâu grâşiţa (Pe-Ne S Sc, Ne-Io, Fi 40 Sd, Da), grâsiţa (Pe-Ne N), grâşiţş (Pi, Pe-Ne Sc.), graşiţâ (Ma S), groşiţa (Fo 164 Sc) s. f. Grindină. Măre Borş, tot ne lăie, şi grâşiţa (Pe-Ne Sc) = mare Bora [numele unui vânt], ne ia tot, şi grindină. Otârsşrg, cotrâ sqra verit-a grâşiţa, fost-a măre cai nucurle (Ne-Io) = alaltăseară, spre seară, a venit grindina, a fost mare cât nucile. • Zârna / zârng de grâşiţa I grăşiţş (Fi 40 C Sc / N S, Ne-Io, Da) = (bob de) grindină. Cf. grăd, yrâşca 3. ♦ cr. grasica ‘borceag, măzăriche’. grâşe v. yrşsa. grâşkş v. yrâşca. graşiţâ v. grâşiţa. grâşiţş v. grâşiţa. grâşo (Da) s. m. a) Grăsime. Cărne cu grăşo (Da) = came cu grăsime; b) Grăsime pentru condimente. + ven., it. grasso. yrâştina (Ko J S) s. f. Conac boieresc, castel, gratacelo (Da) s. m Zgârie-nori. Văca s-a ganeit de gratacelo-n Rica (Da) = mereu s-a vorbit de zgârie-nori la Rieca. ♦ ven. grataciel, it. grattacielo. grâtiştş (Ca) s. f. Coada greblei. ■ PI.: gratist. graţia v. grâţiie. graţie v. grâţiie. grâţiie (Pi), graţie (Ge, Sâ-Fă), graţie (By), graţia (Ie) s. f. I. Graţie (Pi). 2. (Italienism) mulţumire, cuvânt de mulţumire. ♦ cr. gracija, ven., it. grazie. graţiei (By, Ge, Pi) vb. IV intr. A mulţumi. + ven. graziăr, it. graziare. gray v. grâu. grav v. grâu. grâbi v. yrabi. yrâbi v. yrabi. grâu (Ma, Mo S, Pa, Pe-Ne J N S Sc, Fo 194 Sc), yrâv (Pa, Ko J, Fi 1127 J), grâv (By, We I II, Ma, Pu, Pi, Ca, Pe-Ne S, Ko S, Sâ-Fă, Fi 1127 J L N S Sc, Fo 194 L N S Sc), gârv (Pe-Ne C Sc, Ko B G, Fi 1127 C N T Z, Fo 194 B, Da), yârv (Na IIJ), grav (Ge), grâu (Ge), grây s. m. şi n. 1. Grâu. Nepunit-a pl'ire bisăgele de 232 grâv grebi grâu şi de trukine şi de iecmic (Mo 57 S) = a încărcat desagii plini de grâu, de porumb şi de orz. Ie mes-a la morş cu âsiru şi lât-a o bârsa de grâu (Mo 62 S) = el s-a dus la moară cu măgarul şi a luat un sac de grâu. Trâu muşât (Pa) = grâu frumos. Ân mora măcira se grâuu (Pe-Ne J) = în moară se macină grâul. N-ăren de ţe lucră pâre ke grâuu şecât-a, poginit-a (Pe-Ne S) = n-avem din ce face pâine căci grâul a secat, a pierit. Iâ s-a vindut ier cuda grâu (Pe-Ne Se) = ea şi-a vândut ieri mult grâu. Pus l-a la pl'ira cămara de grâu, de iecmic şi de turkine (Pe-Ne N) = l-a pus în camera plină de grâu, de orz şi de porumb. Un stăr de grâv (Pu I 36/2) = o găleată de grâu. Briiâni zicu gârvu, noi zicen grâvu (Pe-Ne S) = brianii zic ‘gârvu’, noi zicen ‘grăvu’. Cân crşpş vâca, poginş grâvu (Pe-Ne N) = când crapă vaca, piere grâul. Curu-i ca măre sita za yrâvu prostişi (Ko J) = ciuru-i sita cea mare pentru cernut grâul. Semirâ grăvu şi iecmic (Ko G) = a semăna grâu şi orz. Aratâţ-âm iuva ţireţ grâvu! (Fi 1127 J) = arătaţi-mi unde ţineţi grâul! Duţe grâvu si trukina lu malinâru! (Fi 1127 S) = du grâul şi porumbul morarului! Grăvu-i zdriv (Fo 194 N) = grâul e copt. Mejen la mora macira gârvu aii turkina (Pe-Ne Q = mergem la moară să măcinăm grâul sau porumbul. Ştiţ ce-i grâv? Grano (Sâ-Fă) = ştiţi ce-i grâu? Grano (it.). Cf. grano. ■ PI. m.: yrâvure (Fi 1127 J), grâv (Fi 1127 L N Sc), gărv (Fi 1127 B C M T Z), f.: gravure (Fi 1127 S), || gravi (Ge), grâvur (Fo 194 L), pl. a.: gravurle (Ge), grâvurle (Fo 194 S N ScL). ♦ lat. granum. grâv v. grâu. yrâv v. grâu. yrş v. yrev. gre v. yrev. grş v. yrev. yrebe (Pa) s. pl. Ceea ce se lasă din jintiţă pe fundul căldării, fundurei, bamburi. grebena (Pi) vb. I tr. A peria lâna. ♦ cr. grabenati. grebeniţa (Fi 938 J) s. f. Baza de lemn a plugului, trupiţă. Cf. corp, telina 2. ■ Pl.: grebeniţe. grebi (By, Ge, Pi, Ca, Pe-Ne N, Fi 991 Sd, Da), yrebi (ALR II) vb. IV tr. 1. A grebla, Io grebes / grebleşc (Fi 991 Sd I S) = eu 233 yrebf gredeP greblez. Firu şi suma se grebţ (Pi) = fânul şi frunzele se greblează. Grebî firu cu grâbl'ile (Da) = a grebla fânul cu grebla. 2. A zgâria (Pi I). Mâcca grebţ cu ţâţele (Pe-Ne N) = pisica zgârie cu ghearele. 3. A scărpina. Grebţ cu ungl'ile de măr (Pe-Ne N) = (se) scarpină cu unghiile de la mâini. Mores grebî mâr a ke me mucca (Da) = trebuie să-mi scarpin mâna fiindcă mă mănâncă. Cf. yrabî, yrabl'ţi, ceşî, poceşî, zgrebî. ■ Ind. prez.: io me grebes, tu te grebes, ie se grebş, noi se grebîm, voi ve grebîţ, iei' se grebescu (Pe-Ne N). Cf. yrabl, pogrebî, zgrebî. + cr. grebati. yrebi v. grebi. grşbiţa (Fi 1492 J) s. f. Cocoloş în lapte. ^ Cf. mârviţa 2, mulina 2. ■ PI.: grţbiţe. greda v. yreda. yreda (ALRII, Pe-Ne J), yredş (Na IIJ), greda (Mo 153//26, Pe-Ne C N, Fi 1271 Sd, Da), gredş (By, Ge, Na II, Pi, Ko S), grşdţ (Ca) s. 1. a) Grindă (By, Ge, Na II, Pi, ALR II 114/3767, Mo, Ko S, Da); b) Grindă sub butoi (Fi 1271 Sd). 2. Punte peste un pârâu. Preda preste potoc (Pe-Ne 1964/205 J) = punte peste pâfâu. Greda-i o Igmna grosa, oteşita (Pe-Ne 1964/205 C) = puntea (‘greda’) e un lemn gros, cioplit. 3. Diferite părţi ale morii primitive de apă. a) Stâlpii de sub podul morii, stratul morii (ALR II N 1/166); b) Puntea bogdanilor la stăvilarul morii; c). Fiecare dintre cele două lemne pe care se reazemă ‘trupa’ de care simt prinse ‘ureâcl'a’ şi ‘poliţa’ morii; andrea (Pa). 4. Prăjină. Pre stuc fost-a rampînele de fl'er cu greda de Iqmna za obisî reştele de trukine (Da) = pe tavan au fost cârlige de fier cu prăjini de lemn pentru agăţat scălanii de porumb. Cf. dâsca 5, pregreda 2, punte, stup. ■ PI.: yrafe, grede, grqde. + cr. greda. gredâl' (Fi 935 Sd,Da), gredel' (Fi 935 L M Şc) s. m. Grindei la plug. Cf. vârgân. ■ PI.: gredâl' (Fi Sd), gredel' (Fi L M), gredle (Fi Şc), gredl'i (Fi S). + cr. gredelj. gredş v. yreda. yredţ v. yreda. grşdş v. yreda. gredel' v. gredâl'. 234 gredinş greşnic greding (Ko S) s. f. Grindă mare (de lemn). 4 gredg + -ing. gregurgi (Fi 1367 J) v. IV intr. (Despre gâscă) A gâgâi. Gusca gregurg. 4 Cf. cacgi, cracacgi, şvikgi, vikgi. grei v. yrev. grgla v. yrev. grglg v. yrev. grelo v. yrev. yrelo v. yrev. grel’avo (Pe-Ne N) adv. Greu. Grel'avo gang, ke-i nahladit (Pe-Ne N) = vorbeşte greu că-i răguşit, greim v. gârim. grenâte (Ca) s. f. Grenadă. 4 it. granata. greasa v. grgsa. yreasa v. grgsa. grgsa (Po B, Mo J, Pe-Ne N S, Fi 1025 Sd, Da), grgsg (Ge, Pi, Ko N S, Fi 1025 N S), yrşsa (Po J, ALRIIN 2/514, Pe-Ne J, Ko J, Fi 1025 J), yreasa (Pa), greasa (Pe-Ne C), greasâ (Ma), grase (Ca), crşsa (Da) s. f. 1. Gresie, cute de ascuţit unelte (coasa, securea) (Pi, Da). Grasele ân iârna vor pucni (Mo 165 J) = iama vor pocni gresiile. Greasa [se ţire ân] tobolâţ (Pa) = cutea se ţine în tioc. Secura se bruseă pre toţi4 şi tudi cu lima şi cu yrqsa (Pe-Ne J) = securea se ascute pe tocilă şi de asemenea cu pila şi cu gresia. Gresa-i cu căro se cosa nebrusş (Ko S) = ‘gresa’ e cea cu care se ascute coasa. 2. Arcer de ascuţit briciul (Şi în sintagma Grgsa de ârpg — Pe-Ne N S, grgsa de brivna britva - Pe-Ne J). Greasa za nebrusi britva bvrivna (Pe-Ne Q = arcer de ascuţit briciul. Nebrusin pre ţinturin aii pre grgsa de ârpg (Pe-Ne S) = ascuţim [briciul] pe curea sau pe arcer. ■ PL grgse (Mo, Ge, Fi 1025 Sd, Da), grese (Ma, Pi), yrgse (Fi 1025 J), grease (Pe-Ne Q. yrşsa v. grgsa. grşsş v. yrgsa. greşi (Pe-Ne Se) v. IV intr. A greşi. Greşit-ai, ţâsta votg-i făcut slăbo (Pe-Ne Se) = ai greşit, de data aceasta ai făcut rău. 4 v. sl., cr. dial. greşiţi. greşnic v. grişnic. 235 greu yrije greu v. yrev. grev v. yrev. yrev (Pa, Ko J, Fi 327 J), grev (Ma, By, Na II, Pi, Fi 327 Sd), grevu (We I, Ge, Ga-Di), grei (Ca), gre (Fi 327 C M T Z, Da), greu (Ma, Ge, Fo 122 S), f.: grş (Na II, Pi, Ca, Pe-Ne S, Ko N S, Fi 327 J N S), yrş (Ko J), grea (Ma), grşla (Fi 327 Sd, Da), grşlş (Pe-Ne S), grşva (Fi 327 Sc Z), n: yrelo (Pi, Pa, Pe-Ne S, Fi, Da), grelo (Ie), yrevo (Mo, Ko J), grevo (Ko N S) adj. Greu. Când ie văca mai yrş? Când â pre picor stăie (Ko J) = când e vaca mai grea? Când stă [calcă] pe picior[ul cuiva]. Nu-i grglg limbş, for si vro besşdş neconoscutş (Pe-Ne S) = nu-i limbă grea, poate vreo vorbă necunoscută. Un tăt ganţ miie ie grelo (Pi II 47 S) = un hoţ spune mie îmi este greu. Miie fost-a iăco grelo (Pe-Ne S) = mie mi-a fost foarte greu. Lui ăi grqlo âmnâ za sus (Fi 87 N) = lui îi este greu să meargă în sus. Al'ei av yrevo verit (Mo 127 J) = ei i-a venit greu. Acâta grevo (Ko Sd) = atât de greu. Bătu ăi greu (Fo 122 S) = ciocanul e greu. ■ PL m.: grei' (Na II, Ge, Pi, Fo 327 J Sd, Da), grev (Fi 327Sc), grei (Ma), f.: grele (Ma, Da), grqle (Na II, Pi, Fi 327 Sd), grglg (Ge), gr§v$ (Ge), yrşle (Fi 327 J). + lat. grevis. grşva v. yrev. grevo v. yrev. yrevo v. yrev. grevu v. yrev. gric (Fi 70 L) s. m. Formă de relief (înălţime) nedefinită mai îndeaproaspe. Cf. bârdo, boşca, brig, brijlc, codru 3 a, vărh 2, vârhlt'. ■ PL: gric. + cr. gric ‘colină’. grija (Pe-Ne N, Da) s. f. Diaree. Tu şti caşi o grija (Da) = tu eşti [enervant, greu de suportat] ca o diaree. • (Imprecaţiune glumeaţă) Grija t-a cată! (Da) = să te apuce diareea! ♦ cr. griza. yrija v. yrije1. yrija v. yrije2. yrije1 (ALR II, Ne-Ro J), yrija (Fi 1618 J), hrija [?] (Po J) s. f. 1. Sâmbure (ALR II N 1/211). Hrija de / din sliva (Po J) = sâmbure de prună. 2. Cotorul unui fruct. Frija de mer (Fi 1618 J) = cotor de măr. Frija de mer ra fi ca ce râmara şi ce hitlm t'â 236 yrije grişpa după ce poidlm meru (Ne-Ro J) = ‘grija’ de măr ar fi ce rămâne şi ce aruncăm după ce mâncăm mărul. Cf. bobita 2, oglobina, poglodâc, os 2. ■ PI.: yrije (Fi 1618 J). + cr. ogrizak, ogrizak. yrije2 (Ko J), grize (Pe-Ne S), yrija (Fi 57 J) 1. Teren pietros (Ko J, Da). Pol'ăna-i locu ţe-i ăntru grize şi ăntru codru (Pe-Ne 5) = ‘Pol'ana’ e locul care e între ‘grize’ şi între munte. 2. Morman de pietre (Ko J, Fi 57 J). 3. Stâncă (Fi 57 J). 4. (La pl. yrij) Numele pieţii din Jeien unde se întrunesc primarul şi consilierii (Ko J). Cf. ârpina, bovân 2, corş, cuc 2, gromâca, grota 3, stena 1. ■ Pl.: yrij (Ko J), grij (Fi 57 J), yrije (Fi 1618 J). + cr. ceac. griza, ven. grija. grije3 (Ma) s. f. Grijă. ■ Pl- griji. yrijiţa (Pe-Ne J, Ko J) s. f. 1. Pietriş (Pe- Ne J). • Trijita de ârpi (Ko J) = grămăjoară de pietriş (Ko J). Cf. batuda 1 b. + cr. griza + -ita. 9 grilele (ALI4/328 B) s. pl. a. Obloane. Cf. grilele, şcuri, uşiţa 2, vrătniţa. grinta (Fi 904 Sd, Da), grintş (Fi 1207 N) s. f. 1. Coşenilă (Coccus caeto). 2. Boală a viţei de vie. 3. Infecţie a pielii sau a cojii copacilor (Da). 4. Râie (Da). 5. Funingine la plante (Da). Cf. buhâr, cerusa 2, filoserq, grintg, oslpovăţ, peducl'u 2, peronoşpera, popel, popelniţa. ■ PL grinte. + cr. grinta. grintş v. grinta. grintav (Pe-Ne Q adj. Păduchios. Cf. peducl'âr. ■ PL: grintavl'i, usivăt. 9 9 grisnic v. grişnic. grisnici v. grişnic. grişnic (Mi I, Pi, Da), grisnic (Pu), greşnic (By), grisnici (Ie) s. m. 1. Păcătos, greşit (Pi). 2. Păcătos, om îndrăcit (dat dracului). E ţela cuhar fost-a grisnic, ie tot a stivut (Pu I 20/9) = şi bucătarul acela a fost dat dracului, el a ştiut totul. Se spure pecătu ma ne grlşnicu (Da) = se spune păcatul, dar nu păcătosul. ■ Pl.: grişniţ (Pi). + cr. grisnik. grişpa v. yrişpa. 237 yrişpa grizi yrişpa (ALI 1/17 J, ALR II, Pe-Ne J N), grişpa (Da) s. f. Zbârcitură, cută, rid (Da) a) pe obraz (ALR II 20/6940, Pe-Ne J N); b) pe frunte (Pe-Ne J). Trişpi pre frunte (ALR IIN 3/6816) = cute pe frunte. 4 Cf. brăzda 3, yrîşpiţa, neberito, plita2. ■ PI.: yrişpi. 4 cr. grispa, ven. grispa, grespa, it. crespa. grişpast (Fi 336 Şc, Da), f.: grişpasta (Fi 336 Şc, Da) adj. 1. încreţit, zbârcit, ridat (Da). 2. (Despre fructe) Pipernicit. 3. Grunjos, aspru (Fi). 4 Cf. crâstav 2, cârl'ejl'iv, grişpav, şcarl'iv. ■ PI. m: grişpast, f.: grişpaste (Da). 4 cr. grispast. grişpasta v. grişpast. grişpav (Fi. Da) adj. 1. încreţit, zbârcit, ridat (Da). 2. (Despre fructe) Pipernicit. Grişpavi frut (Fi 1611 C M Z) = fructe pipernicite. 4 Cf. crâstav 2, cârl'ejl'iv, grispast, posuşit, şcarl'iv. ■ PI. m. grişpav, f.: grişpave (Da). 4 cr. grişpav. yrîşpiţa (Fi 184 J) s. f. Rid, zbârcitură. 4 Cf. brăzda 3, yrişpa, plita2. ■ PI- yrişpiţe. 4 grişpa + -iţa. griva (Pa, Fi 1521 B L Se), yriva (ALR II), grivş (Fi 1521 S) s. f. 1. Coamă (Fi). Griva lu călu (Fi S) = coama calului. • Griva pre frunte = a) Părul de pe frunte (ALR II 7); b) Părul de pe fruntea calului, breton (Pa). 2. Oaie cu pete albe şi negre pe corp. Cale oi ce âru cârpe âbe şi neyri se cl'emu yrive (Ko J) = acele oi care au pete albe şi negre se numesc grive. 4 Cf. struna. ■ PI- yrive (Ko J), grive (Fi). 4 cr. griva ‘coamă’. yriva v. griva. grivâş (Fi 806 Sd) s. m. Porumbel mare (Columba palumbus). 4 Cf. iămar, iâmarit', golub, grivnâş, hulub. 4 cr. grivas. grivş v. griva. grivnâş (Fi 806 S) s. m. Porumbel mare (Columba palumbus). 4 Cf. iămar, iâmarit', golub, grivâş, hulub. 4 cr. grivnjas. griz v. yriz. yriz (ALR II), griz (Da) s. 1. Gris (ALR II N 1/184, Da). 2. Uruială (ALR IIN 1/184). 4 cr. griz, ven. gris ‘gris’, grize v. yrije2. grizi (Da) vb. IV tr. A muşca, a mesteca. 4 Cf. grizni, muccă 1. zgrizi 1. 4 cr. (u)gristi, -zem. 238 grizni gromâca grizni vb. IV tr. A termina de muşcat, de mestecat. Cf. grizl 1, muccâ 1. zgrizl 1. cr. (u)gristi, -zem, (u)griznuti -nem. grob (Ga-Di, Pu, Ga III, Mo, Ia, ALR I 2/299 B, Ia, Pe-Ne N, Da), yrob (ALR I 2/299 J, Ko J), hrob (Mo) s. m. şi n. Groapă, mormânt, Când-a verit la grobu lui pemintu s-a rescl'ls (Pu 27/9) = când a ajuns la mormântul lui pământul s-a deschis. Cire săpţ grobu lu ăt, âns câde nuntru (Mo 99 L) = cine sapă groapa altuia, cade singur în ea. Abo se făce, e zeleno narastţ e roişu ân hrob căde. [Plivielu de niva] (Mo 141 J) = se naşte alb, creşte galben şi moare roşu. [Pirul de câmp]. Copţi yrobu (Ko J) = a săpa groapa. Pirla grob şti mţ (Ia 14/10 S) = eşti a mea până la mormânt. Pure criju pre grob (Da) = pune cruce la mormânt. ■ PI. m.: yrob (Ko J), grob (Ko B), yrobure (ALR I J), f.: grobure (Ko B, Pe-Ne N). ♦ cr. grob. yrob v. grob. grobl* v. yrâbl’a. grobl’e (Sâ-Fă) s. f. Cimitir. Colţ la grobl’e s-a ucis (Sâ-Fă) = acolo la cimitir s-a accidentat mortal. Cf. sveti crij, ţimiter. ♦ cr. groblje. yrof (ALR II N 3/886, Ko J, Da), grof (Mo, Pi, Ca) s. m. 1. Boier, grof. Şi c-av ie trecut printre corta lu grofu (Mo 118 J) = şi că el a trecut prin curtea boierului. Palăţu lu grofu (Ko J) = palatul (Da). ■ PI.: grof (Ca), grofi (Pi), yrofure (Ko J). + cr. grof. yrofiţa (ALR II N 3/887, Da) s. 1. Boieroaică (ALR II). 2. Contesă (Da). ■ PI.: yrofiţe. ♦ cr. groflca. grojd v. grozd. grojda (Pi) Strugure. ^ Cf. grozd. ■ PI.: grojdile. + cr. grozdje. grojdş v. grozd. yrom (Fi 45 J, Fo 164 J), grom (Ga IV, Fo 164 J) s. m. 1. Tunet (Fo 164 J). 2. Trăznet (Fi 45 J, Ga IV). ^ Cf. şaieta. ■ PI: yromure, gromure. + cr. grom. grom v. yrom. gromâca (Fi 57 Sd, Da), gromâce (Fi 57 Q, gromâţe (Fi 57 N S), gromâţa (Ia) s. f. 1. a) Morman de pietre (Şi în sintagma gromâca / 239 gromâce yros gromâce / gromăţe de ârpi - Fi 57 M I N / S); b) Gropiş. Nosela ăi muşăt grăd e nu-i neg gromăţa (Ia 27/58 S) = Nosela e [un] oraş frumos şi nu-i decât gropiş. 2. Loc unde se pun lucrurile vechi. 2. Gromâca-i iuva nărodu hitţ că ce-i betâro (Da) = ‘gromâca’-i unde lumea aruncă lucrurile vechi. Cf. yrije 5." PI.: romace (Da). + cr. gromaca. gromâce v. gromaca. gromâţa v. gromaca. gromâţe v. gromaca. gropa (Mo, Fi 66, 68 J), yropa (Pe-Ne J, Ko J), gropş (Ca, Pe-Ne S, Fi 67, 68 S) s. f. 1. a) Groapă. Cire sub I su ăt om gropa cop§, âns ân ia căde (Mo 113/13 6 J) = cine sapă groapa altuia, cade singur în ea. E lupu zăce la gropa durminda (Mo 126 J) = şi lupul zace în groapă dormind. Gropa / yropa lupului (Mo 126 J / Pe-Ne J) = groapa lupului. An vise locur âs grope (Pe-Ne J) = în multe locuri simt gropi; b) Groapă mare. Iăma ăi mik§, gropa ăi măre (Pe-Ne S) = ‘iama’ e mică, groapa e mare. 3. Râpă (Fi 68 J S) (Şi în sintagma Grope de codru - Fi 68 S). 4. Prăpastie (Fi 66 J). Cf. âmprevăle II, iăma 1 a, 4, mala, mola, omola, prevâle, şcul'e 1, 2. ■ PI.: grope. + cuvânt autohton, yropa v. gropa. grope v. gropa. gros v. yros. yros (By, Na II J, Pi, Po J, ALI 5/417 J ALR II 50/2276, Ko J), gros (Ma, By, Ge, Na II, Pu, Pi, Ga IV, Mo, Ca, Ko B S, Pe-Ne S, Fi 574 J, Sâ-Fă, Da), f.: yrosa (ALR II, Ko J, Pe-Ne C, Sâ- Fă, Da), grosş (Ca, By, Ge, Na II, Pu, Pi), grosâ (Ma), n: yroso (Mo, Ko J), groso (Pu, Sâ- Fă, Da) adj. 1. Gros. Gros târs (Ko B) = butuc gros. Dâsca-i câşi scăndu, greda-i o Işmna grosa oteşita (Pe-Ne Q = ‘dâsca’ e ca masa, ‘greda’ e un lemn gros cioplit. TTăta a fost yrosa (Ko J) = gheaţa a fost groasă. Cân pleteşti, pure do jiţe scupa, neca vlre şcafunlţa mai grosa (Da) = când croşetezi, pune două fire împreună ca să iasă ciorapul mai gros. (testa om ăre yrose jâne (ALR II 3/6818) = acest om are sprâncene groase. Aca ato mai yroso (Ko J) - cealaltă mai groasă. • Pros jăjet (Pa) = degetul 240 gros grota mare. • Ca yrosa cârne de picor (ALR II 47/2251) = pulpă. • Cela I ţa groso = treaba mare. E alu cela şuştar rupoi ke s-a poşnit şi cela grosu face (Mo 140 J) =şi pantofarului acela, i-a venit iarăşi să facă treaba mare. Ie făţe si ţa groso (Pu I 9/8) = el face şi treaba mare. 2. Umflat. M-a durut uri do trei zile dinţi, pa mn-a fost groş obrâzu de dinţ (Pe-Ne S) = m-au durut vreo două trei zile dinţii si mi-a fost umflat obrazul din cauza 9 9 dinţilor. 3. (Substantivat) a) Bucată de lemn scurtă şi groasă, cu noduri, greu de crăpat cu toporul, butuc, ciot (ALI 5/417 J, ALR IIN 2/610, Ko J, Fi 579 J). • Trosurle de ylevariţa (Pe-Ne J) = lemnele groase ce se pun la baza bocşei; b) (Mai ales) Butuc ce se pune în sobă ca să nu se stingă focul peste noapte (Ko J); c) Căpătâi pe care se clădesc celelalte lemne ca să ardă focul bine (Şi în sintagma Frosu după foc - ALI 5/397 J); d) Un fier ce stă după foc (Ga IV); e) Copac. Io voi pripili ăn yros (Po J) = eu voi tăia cu ferăstrăul un copac. 4. Dar de Crăciun (ALI 5/417 J). Cf. calatina, yrâs 2, ţoc 1, 2, 4, pănu, poruba 1. ■ PI.: m.: groş (By, Pi, Pe-Ne S), groşi (Ma, Fi 579 J, Da), gros (By, Ge), yrosur (Pe-Ne J), f.: yrose (ALR II), grose (Ma, By, Ge, Pi, Ko B S, Da). ♦ lat. grossus. gros v. yros. yrosa v. yros. grosâ v. yros. grosdâ v. grozd. grosdie v. grozd grosş v. yros. yroso v. yros. groso v. yros. groş (Da) s. m. Monedă antică, groşiţa v. grâşiţa. grota (Pe 3165 B J), grota (Da), grotş (Fi 57 N S), yrota (ALR II N), grotâ s. f. 1. Piatră (Da. L-am zadenit cu o yrota (ALR II N 3/782) = l-am lovit cu o piatră.2. Piatră de râu (Pe 3164 J). 3. Stâncă, piatră mare (Pe 3165 B, Fi 57 N S). 4. Piatră mare (Ga IV). ^ Cf. ârpa 4, ârpina, bovân 2, corş, crug, cuc1 2, yrije 4, stena 1. ■ PI.: grote. + ven. grota, it. grotta ‘peşteră, grotă’. 241 yrota grumb yrota v. grota. grotâ v. yrota. grotş v. yrota. grozd (Mo, Pe-Ne S, Sâ-Fă, Fi 1216 J Sd, Da), grojd (By, Ge, Pi, Ge, Pe-Ne S), yrozd (ALR II, Pe-Ne N, Da), grosdâ (Ma), grojdş (By), grosdie (Ie) s. m. şi n. 1. Strugure (Ma, Ie, Pi, Ca, Da). Pul'i cofes yrozdi (ALR II N 1/230) = păsările ciugulesc strugurii. Ânca nu crqşte ulica, ni costănu, ni broscva, ni grozdi (Mo 157 J) = aici nu creşte măslinul, nici castanul, nici varza, nici strugurii. Grozdile-s bure (Pe-Ne S) - stugurii sunt buni. Iei vor poidi tot ăbe grozdi (Fi 1213 5)= ei vor mânca toţi strugurii albi. Grozdile crescu mai bure ân prisunec (Da) = strugurii cresc mai buni pe faţa dealului. 2. a) Bob de strugure (Pi, Ge) (Şi în sintagma Zâma de grozd - Pe-Ne S)\ b) Ciorchine (Sâ-Fă, Fi 1216 J Sd, Da). • Grozdi lu căţke (Fi 1807 S) = Coada-zmeului (Calla palustris). • Grozdi uscâte (Da) = stafide. 3. (La pl.) Vie (Şi în sintagma Grojdi ân sâd - Pe-Ne S). Io puru colţi ân grozdi (Fi 1199 J) = eu pun pari în vie. ^ Cf. brăide 4, grojda, ruje, sad 3, vinograd, vinial 1. ■ Pl.: grozd (Fi 1216 Sd), grozdi (ALR II, Ko B S, Fi 1215 J Sd, Da), grojdi (Ge, Na II Gd, Ca), yrozdure (Pe-Ne J), grosde (Ma), pl. a.: grojdurle (Ge). + cr. grozd. yrozd v. grozd. gruda v. yruda. yruda (ALR II N), gruda (Pe-Ne N S, Da) s. f. a) Bulgăre (Pe-Ne N S). Gruda de ng (Pe-Ne N S) = bulgăre de zăpadă; b) Bulgăre de pământ în arătură (ALR II N 1/33, Da). ■ Pl. a.: yrudele. + cr. gruda. grul' (Ba S) Fântână, puţ. s. Cf. fântâra, puc, puţ. vrutăc, stema. grumb (Ma, Ie, Ga-Di, Pi, Ba J B C S, Ca, Ko N S, Sâ-Fă, Da), yrumb (Ko J), grump (By, Ge), f: grumba (Sâ-Fă, Ne-Bi N, Fi 38 Ca, Da), yrumba (Ko J, Fi 19 Sd), grumbş (By, Ie, Ge, Pi, ALR II, Ca, Ia, Ko N S, Fi 200 Sd), grumbâ (Ma), n: grumbo (Ie, Ba Gb Sc, Ca, Sâ-Fă, Fi 200 Sd, Ko N S), yrumbo (Ko J, Fi 200 J, Da), yrumbâ (ALR IJ) [?] adj, adv. I. adj. 1. Urât (Ma, Ga-Di, Da), hâd 242 yrumb grump (Ia). Grumb vis / sân (Ba J / S) = vis urât. O [?] grumb sân (Ba L) = un vis urât. Grumb ca şi dracu (Ko S), ca şi drăcu yrumb (Ko J) = urât ca dracul, ca dracul de urât. Grumb udor (Fi 215 Şc) = miros urât, putoare. Maimunt grump de tire (Ge) = mult mai urât decât tine. Grumba vr§me (Fi 19 Sd) = vreme urâtă. Grumbe besgde (Ie) = vorbe urâte. Grumbele fete na şiroco âmnu (Ia 30/72 N) = fetele hâde păşesc (merg) crăcănat. 2. Detestabil (Ga-Di). 3. Ordinar (Pi). 4. Prost (Pi). 5. Greu. Grumb pecat (Ie) =păcat greu. Grumba iârna (Fi 38 C ) = iarnă grea, geroasă. 6. Rău. Io âm frica cân meg pre grumba câle (Ne-Bi N) = mi-e fiică (mă tem) când merg pe drum rău. 7. Mojic, necioplit (Da). II. adv. 1. Urât. Facut-a grumbo somnu, grumb s-a misăt (Ba Se) = a visat urât. Io pliukes yrumbâ [?] (ALR I 1/145 J) = eu tuşesc urât. • Frumbo / grumbo câvta / captă - Pu, ALR II, Fi) = a) A se uita urât. Ie căptq grumbo (Pu I 23/10) = el se uită urât; b) A se încrunta. Frumbo câvta /cauta cu jânele / ocl'i (ALR II 10), yrumbo câvta (Fi 200 Sd) = se încruntă. Grumbo cuvintâ / ganţi (Mi I, We I / Fi 99 Z) = a vorbi urât, neruşinat, a bârfi. Grumbo cuvintâia / cuvintăt-av (Mi I / We I) = vorbea / a vorbit urât. 2. Tare. Fumbo puhţ vintu (ALR II N 5/1384) = vântul suflă tare. 3. Rău. Gal’ira grumbo ămle (Fi 1361 S) = găina umblă rău, şchioapătă. ^ Cf. tâmân. ■ PL m.: grumb (Pi, Da), f.: grumbe (Pi, Da). ♦ cr. grumbo ‘dur, grosolan’, yrumb v. grumb. grumba v. v. grumb. yrumba v. grumb. yrumbâ v. grumb. grumbş v. grumb. grumbina (Da), grumbinş (Ko N) s. m. (Ko) şi f. (Da). 1. Om foarte urât, persoană foarte urâtă. Ma-i grumbinţl (Ko N) = dar ce om urât!, dar ce persoană urâtă! Lui muî'ţra fost-a grumbina (Da) = soţia lui a fost foarte urâtă. 2. Mojic, necioplit. + grumb + -ina, -inş. grumbinş v. grumbina. yrumbo v. grumb. grump v. grumb. 243 yruntovniţa guantiera yruntovniţa (ALR II N 1/148) s. Cartea funduară. + cr. gruntovnica. grumbo v. grumb. grumbş v. grumb. grunât v. yrunât. yrunât (ALR, Ko J), grunât (Pi, Fi 1100 J), grunet (By, We II, Da) s. 1. a) Avere, proprietate agricolă (Ko J); b) Pământ (We II, Pi). Cmetu-i gospodăru de un grunet (Da) = ‘cmetu’ este proprietarul unui teren agricol. 2. Gospodărie pe lângă casa săteanului (Fi). 3. Acaret (ALR II 123/3832). Cf. cmetiia, imâne. ■ PI.: grunti (ALR II, Fi J). + cr. grunât. grundâl (Pe-Ne N, Fi 555 S, Fo 45 L Sc) s. m. 1. a) Streaşină (Pe-Ne N); b) Streaşină cu jgeaburi (Fo 45 L). 2. Jgheab (Fi). Cf. canăl 3, câpaţ, grundăla, gurla, linda, rov, striha. ■ PI.: grundâl (Fi), grundâlur (Fo B). + it. grondaia ‘a face şanţuri’. grundăla (Fo 41 B) s. f. Acoperiş la casă. Cf. crov 1, grundâl. grunet v. yrunât. grupa (Da) s. f. Grupă. grustl (Da) vb. IV refl. imp. A se plictisi. Mi se grustf-n domareţ (Da) = dimineaţa [în timpul dimineţilor] mă plictisesc. ♦ cr. grustiti ‘a fi dezgustat de ceva’. yruşti (ALR IIN) vb. IV intr. (Cu referire la zgomotul pe care îl face zăpada sub picioare) A scârţâi (ALR IIN 6/1469). ♦ cr. grusiti ‘a frământa, a sfărâma, a pisa’. guadân (By), guadanu (Ie) s. Câştig. ■ PI.: guadani (Ie). + ven. it. guadagno. guadana v. guadanâ. guadanâ (By), guadana (Ie) vb. I tr. A câştiga. + ven. guadagnar, it. guadagnare. guadanu v. guadân. yuânti (Ko J) s. m. pl. Haine, îmbrăcăminte. Ân câţ yuânti t-ai ânveştitl (Ko J) = în câte feluri de haine te-ai îmbrăcat? + ven., it. guanto (pl. guanti ‘mănuşi, haine’). gyantiera (ALI 5/498 B), gântiera (Da), gvantiera (Fo 94 B) s. f. 1. Tavă (ALI, Da). 2. Tipsie (Fo). ^ Cf. Cf. costrola 2, rostiera, 244 guardia gudiccâ plădân 6. ■ PI.: găntiere (Da), gvantiere (Fo). + ven., it. guantiera ‘casetă sau cutie elegantă de ţinut mănuşile’, ‘tavă’. guardia (Ie, Pu, Ca), guardie (By), cvardia (Pi) s. f. Gardă. Fost-a cvardia de iandărmi (Pi 11/45 S) — a fost garda de jandarmi. • Lucră guardia = a sta la pândă, a face de pază. Mes-a lucră guardia ke borke va veri căsg (Pu I 23/10) = s-au dus să facă de pază (să stea la pândă) că poate va veni acasă. ■ PI.: guardii (Ca). Cf. lucră. + ven., it. guardia. guardie v. guardia. guari (By), guarg (Ie) vb. IV tr. A vindeca. + ven. guarir, it. guarire. guarira (Pi) s. f. Cheag. Sentinţa za fâţe câsu [se cl'şma] guarira (Pi I 148 S) = sămânţa de făcut caş [se cheamă] ‘guarira’. Cf. cl'ây, cvarila, sirene. guba (Pa, Pe 3091 S, Fi 1884 Sd, Da), yuba (Ko J, Pe 3091 J, Fi 1884 J), gubş (Pu, Ca, Fi 1884 S) s. f. Ciupercă, burete. Fube pobiri (Ko J) = a culege ciuperci. Veţ cu noi ân boskg beri gubele (Fi 1884 S) = veţi merge cu noi în pădure să culegem ciuperci. Zdignq-m guba dispre câp (Pu I 30/13) = ridică-mi buretele de pe cap. Guba de elen (Fi 1886 S) = burete de stejar (Fistulina hepatica). Guba de topolş (Fi 1886 iS) = burete de plop (Agrocybe aegerita). Guba bura de mâncâ (Pa) = burete comestibil. Guba tâmna (Pa) = burete otrăvitor. Otrovna guba (Fi 1885 Z) = burete pestriţ (Amanita muscaria). Cf.pecurca. ■ PI.: gube, yube. + cr. guba. yuba v. guba. gubş v. guba. yubina (ALRIIN 1/111) s. Tăciune la porumb. + guba + -ina, gucgi (Fi 1369 Sd), guggi (Fi 1369 ■ Cf. caca, câcca, cravosăs, yuj, mlicar, pâvuc, şârpe, slipicu, vodenac. ■ PI. guiine. + cr. gujina (- Cf. igracca, gocatol, gocatola, iogatoli. ■ PI.: iyrăc (Pa), igrăc (Fi), ♦ cr. igraca. igrackş v. igracca. igrgi v. iyrşi. iyrşî (ALR H, Ko J), igrgi (By, Ie, Ge We His, Pu, Pi, Ko Sd, Pe-Ne N S, Sâ-Fă, Fi 319N, Fo 75 L), igrşi (Ca), iigrgi (Ba J), igrei (Da) vb. IV tr. şi refl. A (se) juca. I. tr. Âmng igrţi colţ (Pu I 18/4) = du-te să te joci acolo. Pl’erdut-a şoldi iigrţinda (Ba J) = a pierdut banii jucând (la cărţi). Iyrţi ân tril'e cu becuye (ALR IIN 5/1288) = a se juca în nasturi [?] (corect = a se juca de-a moara cu nasturi). Igrţi ân tril'e cu fajo (ALR IIN 5/1291) = a se juca de-a moara cu fasole. Pyrţi] sl'ipi miş (ALR II N 5/1287) = a se juca de-a baba oarba. Igrţi hărtele (Ko S) = a se juca la cărţi. • De fecori igrţi (ALRM II N 3/1105) = jucării (pentru a se juca copiii). II. refl. 1. A se juca. (Pi, Sâ-Fă). Se iyres (ALR II 77/2664) = se joacă. Ie se igrţ ăns (Pu I 2/27) = el se joacă singur. Ceşti fecorini se iyres previşe (ALR II N 6/1698-1699) = aceşti copii se joacă prea mult. Iyrţi-se doi aii trei şi pâtru fecor (Pa) = a se jucă doi sau trei şi patru băieţi. Ciia n-am noi iyrţit (Ko J) = aici ne-am jucat noi. Când am io foş mic pa ne igrţian (Pe-Ne S) = când am fost mic şi ne jucam. Iei' s-a igrţit âm pât (Ko S) = ei s-au jucat în pat. Cân ân fos 277 igrivşi iie mic, igrşijt m-âm prope de şcolţ (Fi 319 N) = când am fost mic m-am jucat aproape de şcoală. Igrescu se (Fo 75 L) = se joacă. 2. A petrece. Cumatru şi botra se igrş (Ia 33/83 N) = cumătrul şi cumătră petrec. 3. A glumi (Da). 4. A se distra. Noi se igrein (Da) = noi ne distrăm. Cf. jucă. ♦ cr. igrati (se). igrivgi vb. IV iter. A juca mereu (cărţi). Ie ... văvic igrivţit-a (Pu 118/2) = el a .. .jucat întruna (cărţi). + igrgi -vţi. ihnşi (By, Pi), iyngi (Na IIJ) vb. IV intr. 1. A puţi. Cf. ihnţi. ihnl (ALRI, Pe-Ne J, Da), icni (Ma), iki (Ma), iihni (Ko J B, Fi) vb. IV intr. 1. A duhni, a puţi, a mirosi urât. Ichnş grumb (Ma) = miroase rău, pute. Io-m avzit cu năsu ke ihnţ (ALR I 1/77 B) = eu am simţit cu nasul că duhneşte. Cu riba tota căsa ihnţ (ALR II 6/6844) = cu peştele pute toată casa. Mite iihne a nuşte (Ko J) = îmi pute la ceva, simt putoarea a ceva. Pocvarita cărne â iihne (Ko J) = carnea stricată pute. Cama va lihni (Ko B) — carnea va puţi. Io iihnu (Fi 215 J Sc) = eu put. Tvoru t'ăro iihne (Fi 739 Sc) = dihorul pute tare. • Ihni caşi pesta (Da) = a puţi ca ciuma. Că riba ihne (Da) = peştele acela pute. 2. A mirosi. Icnş muşat (Ma) = miroase frumos. Cf. smârdşi. ii v. ii1, iia v. iia. iiii (Fi 1548 L) inteij. Strigăt cu care se opreşte calul, ho! ^ Cf. eeee, eha, ehaaaa, oooo. iinâ v. iinâ. iipt v. vipt. iirâ v. iirâ. iiu v. viu. iivi v. vivi. iia (Fi 1556 J), iia (Ma), hia (Ma) 1. (în sintagma vi merge hia -Ma) = a se duce de aci, a-şi căuta (vedea) de drum. 2. Strigăt de pornit măgarul (Fi 1556 J). Cf. ala1 2 c), bistro, cut', giia, giia, kit’2, iiie, tio, e 2, eehă, eeehei, eri, see, sei, sta. + it. via. iie (Fi 1556 Sc), iiie (Fi 1556 M) interj, a) Strigăt pentru îndemnat calul (Fi 1547 Sc); b) Strigăt de pornit măgarul (Fi 1556 Sc). Cf. ala1 2 c, bistro, cut', e 2, eehă, eeehei, eri, giia, giia, iia, tio, 278 imbati 110 kif2, seey sei, ştaaaaa. 110 (Fi 1547, 1556) inteij. Strigăt pentru îndemnat a) calul (Fi 1547 Sd); b) măgarul (Fi 1556 N S). Cf. ala1 2 c), bistro, cut\ eeee, eehă, eeehei, eri, glia, giia, iia, iile, kit’2, see, sei, ştaaaaa. ijisti vb. IV intr. A exista. Domnu ijistţ (Da) = Dumnezeu există. + it. esistere. iki v. ihni. 111 (Ko, rar la J S, Pe-Ne S, Fi S, Ne-Ro J) conj. Sau. Cârstiiănu iii omu (Pe-Ne S) = ‘cârstiiânu’ sau omul. Iii pre yrob iii ân besţrica (Ko J) = sau la groapă, sau în biserică Ţ-ai tasta farirş dâbândlt de la malinăr iii l-ai iuvevâ furât? (Fi 700 S) = oare ai primit făina aceasta de la morar sau ai furat-o [de] undeva? *0- Cf. aii. ♦ cr. iii. imâna v. imâne. imâne v. imâne. imăne v. imâne. imânş v. imâne. imâne (Fi 551 J, Z, 1100 B C Sc Şc), imânş (Fi 551 N S, 1100 N), imâna (Da, Fi 551 Sd, 1100 M T), iimâna (Fi 551 M), imâne (Ko J) s. f. 1. Proprietate, avere (Fi 1091 Sd, Da). 2. Bunuri familiale (Fi 551 Sd, Da). 3. Gospodărie pe lângă casa săteanului, acaret (Fi 1100 Sd). Ratâţ-ne imânile şi ştălele (Fi 1427 S) = arătaţi-ne acareturile şi grajdurile. •$- Cf. cmetiia, grunât. ■ PI.: imăne, imăn (Fi 1091 Sd, 1100 Sd). + cr. imanje. imbati (Pu), âmbati (By, We II, Pi, Mo) -mbati (Pi) vb IV tr. şi refl. reciproc. I. A întâlni. Âmbâtit-a pre căle un pecl'ar (Pi II 7 S) = a întâlnit pe drum un cerşetor. II. refl. A se întâlni din întâmplare, a da de ... Un feţor s-a imbatit pre un gospodin (Pu I 8a/l) = un băiat s-a întâlnit cu un domn. Imbatit-s-a pre o zenskq (Pul 18/54) = s-a întâlnit cu o femeie. Iei' a mes şi se-mbatescu pre o mul'ţre (Pi II 53 S) = ei s-au dus şi se întâlnesc cu o femeie. Âmbatit-s-a pre câsta fetâ (Pi II 23 S) = s-a întâlnit cu această fată. S-a-mbatit pre măia lu Domnu (Pi) = s-a întâlnit cu maica Domnului. S-a âmbatit pre morta, căre făce omu muri (Mo II/6 B) = s-a întâlnit cu moartea, care-1 face pe om să moară. ^ Cf. află 3, âniurbâ 1, 279 imbroigi impiegat cuntrţi. ♦ cr. imbati se, ven. imbastir, imbaterse, it. imbattersi. imbroif i (Ie) A înşela, a escroca. + ven. imbroiăr. ime (ALR II, Ko S, Sâ-Fă, Da), iime (Mo J, Ko J S, Mo, Ca, Ne-Ro J), iimenu (Pe-Ne N), imene (Ko S) s. f. Nume (prenume, nume de botez). Io-i dă o ime (Pa) = îi voi da un nume. Neca-V davu ceva u iime lu Domnu (Mo 136 J) = să îi dea ceva în numele Domnului. Io ştivu cuma iime-l' rem fiime-r l'em] dă (Ko J) = eu ştiu ce fel de nume îi vom da. Va pozdraves ân iime de tota familiie! (Ne-Ro J) = vă salut în numele întregii familii. • Zii a de ime = ziua onomastică. Io castes ziia de me ime (ALR II 217) = eu îmi serbez ziua onomastică. • Po imene, po imene (Ko S), po imenu / iimenu (Pu / Pe-Ne N) = pe nume. Si-l cl'gmg po imenu (Pu 37/3) = şi-l strigă pe nume. Cuiinu se cl'gmg po iimenu (Pe-Ne N) = vărul se strigă pe nume. Sora po imene Ânkiţa (Ko S) = sora pe nume Ancuţa. • Va-ime Boije (Ko S), va ime Boije (Da, numai în această loc.) = în numele Domnului, pentru numele lui Dumnezeu. 2. Semnătură (ALR IIN 4/986). Cf. lume2, firma 1. + cr. ime. ime de (Ko S, Da), uime de (Ko S) loc. prep. Pentru, din cauză că. Ime de tire io n-oi veri betâr (Ko S) = din cauza ta eu nu voi îmbătrâni. Fost-a ân pârjun ime de fură (Fi 93 N) = a fost la închisoare pentru furt. Ime de că / ţâ (ke)... (Ko Sd / S) = din cauză că, din cauza aceea. Am pucnit de smih ime de ţâ (Ko S) = am crăpat de râs din cauza aceea. Uime de ovq (Ko S) = din cauza ouălor, pentru ouă. Ime de lucru (Da) = din cauza lucrului. A Cf. uime. imene v. ime. imenâc v. imenâc. imendan (Ko J, Da) s. m. Zi onomastică. ♦ cr. imendan. imenâc (Fi 104 / C N M), imenâc (Fi 104 Se) s. m. Tiz. Cf. jenso. ■ PI.: imenâc (Fi 104 C N M), imenâc (Fi 104 J), imenâc (Fi Se). + cr. imenjak. imenakş (Fi 104 A) s. f. Tiză. ■ PI.: imenake. cr. imenjaka. imităţiia (Sâ-Fă) s. f. Imitaţie. ♦ cr. imitacjia. impiegat (Da), impiegăto (Ko Sd) s. m. Funcţionar. Lucră ca şi impiegăto (Ko C) = lucra ca funcţionar. ■ PI.: impiegăţ (Da), impiegăti (Ko). 280 impiegâta inca impiegâta (Da), impiegătţ (Ko Sd) s. f. Funcţionară. ■ PI.: impiegate. impiegâtţ v. impiegâta. impiegâto v. impiegat. importante (Da) adv. Important. Misles ke-i importante zgoil bire fecori (Da) = mă gândesc că e important să creştem bine copiii. inâce (Sâ-Fă, Ne-Ro J) adv. 1. Altminteri, (de) altfel (Sâ-Fă). Inăce bives ăn Lovran, prope de Opatiia, aii cuda vote mey ăn Jeiăn (Ne-Ro J) = de altfel locuiesc în Lovran, aproape de Opatia, dar de multe ori mă duc la Jeien. + cr. inace ‘altminteri, de altfel’. inca (Pe-Ne Sc, Ko G, Ne-Per NY, Fi 1450 Sd, Da, Ne-Ro J), iinca (Ba L Gb, Gd Sc), inkş (By, Ge, We III, Ga-Di, Pu, Pi, Mo S, Ca, Pe-Ne S, Ko Sd), inke (Ma, Pi, Ko Sd, Sâ-Fă, Fi 1450 S), iinke (Ba B), iinga (Ba Q adv. 1. încă (Sâ-Fă, Da). N-ăre inca mlseţu de zile (Pe-Ne Sc) = încă n-are o lună de zile. Tu inca-nveţaveştin-n şcola? (Ne-Per NY) = tu înveţi (predai) încă la şcoală? Io ăm inca o teta ciia, ăn Cepit' (Ne-Per NY) = eu am încă o mătuşă acolo, în Cepici. Căce-i inca viu (Ne-Per NY) = tata e încă viu. • Viţelu cărle inca suje / inke suze (Fi 1450 Sd / S), viţelu căre suje (Fi B L Şc) = viţel de lapte, viţel neînţărcat. Mes-au inke un cus de câle (Mo 46 S) = au mers încă o bucată de drum. Ie târle inke mai t'ăro de frike (Pu I 5/26) = el fuge şi mai tare de frică. Si-ntrebăt-a ke se âru inke vro fete (Pe-Ne 1964/211 S) = şi a întrebat dacă au încă vreo fată. Inke untrăt (Ko Sd) = încă o dată. Jiru-i inca presân (Da) = fructul e încă crud. 2. Din nou, iarăşi (Da). Ţa s-a lui dogodit ink$ âte vote (Pu I 23/9) = aceasta i s-a întâmplat lui şi altă dată. Mi-e drăg avzi ke cesta uâtu ăn veţ veri inke noi? (Ca N) = mă bucur că anul viitor veţi veni din nou la noi. Ie inke a verlt nâzat (Ko S) = el iar a venit înapoi. 3. Şi. Potle lui frâţ a zis ke ţa s-a lui dogodit inke <*te vote (Pu I 23/9) = apoi fraţii lui au spus că aceea i s-a întâmplat [lui] şi altă dată. Iă fost-a inke mai bolna (Pi 11/17 S) = ea a fost şi mai bolnavă. Şi când a mâia la ie cavtăt, l-a inke mai bire cunoscut (Mo 28 S) = şi când mama s-a uitat la el l-a cunoscut şi mai bine. 4. Chiar şi (By). • Inke maî bire (Pe-Ne S) = 281 incâc instrument foarte bine. Şi neca te inkg mai bire nestajş (Pe-Ne S) = şi să te îngrijească foarte bine. Cf. anke, ânca. + lat. unquam. incâc (Pi) adv. încoace. Incac virit-a apa tot pe sub brigure (Pi) = a venit apa încoace tot pe sub dealuri. + lat. in-eccu(m)-hocce. incatâ v. âncatâ. 9 9 inderiţ (Da) s. m. Adresă. ■ PI.: inderiţure. ♦ ven. indirizo, it. indirizzo. indiviia v. endiviia. industriiski (Sâ-Fă), f.: industriisca (Sâ-Fă) adj. Industrial. + cr. industrijski. infati (Pu, Da) adv. într-adevăr, de fapt. A infati ziţe prevtu (Pi I 5/13) = a, într-adevăr, spune preotul. Cf. ânfatl. + it. infatti. inflâţiia (Sâ-Fă) s. f. Inflaţie. + cr. inflacija. ingân (Ie) s. Răutate. ♦ ven. ingano, it. inganno ‘fraudă, înşelăciune’. 9 inganei (Pi) vb. IV refl. A se înşela. inglej (Da), £: ingleşkina (Da) adj. Englez. ■ PL m.: ingleji, f.: ingleşkine. ingleşki (Pu), ingleşki (Da), £: ingleskş (Pu) adj. Englezesc. Vezi-m ink% tasta mosng de lire ingleske (Pu 10/41) = vezi-mi şi această pungă cu lire englezeşti. Ganei zâlica ingleşki (Da) = a vorbi puţin englezeşte. ♦ cr. engleski inglez (Ko Sd) s. m. Englez (Britanic). + cr. englez, ingraţişi (Ca) vb. IV intr. A mulţumi. + ven. ingraziar, it. ringraziare. inginer (Da) s. m. Inginer. ♦ it. ingegnere, cr. dial. inzenjer, inzinjer. injener (Sâ-Fă) s. m. Inginer. ■ PL: injener. + cr. inzenjer. injinei-se (Da) vb. IV refl. A încerca, a se sili, a se strădui. + it. ingegnarsi. inkş v. inca. in punto v. âmpunto. instrument (Sâ-Fă) s. n. Instrumente, instrumentar. Omu lucra na odârjavanie instrumenta (Sâ-Fă) = soţul lucrează la întreţinerea instrumentelor. ■ PL: instrumente. + cr. instrumenat (gen. instrumenta). 282 însuma intrâde însuma (Pi, Ga-Di) conj. Aşadar. + ven. insoma, it. insomma. intanto (ALR II, Da) adv. 1. Intre timp (Da). 2. Până una-alta. ALRIIN 6/1836). + ven., it. intanto. intendî (Ma, By, Pi, Da) v. IV tr. A înţelege, a pricepe. • Da intendi = a da de înţeles. Ganeit-a casi ke mn-a vrut dă intendî 9 a 9 neca mec t'â (Da) = a vorbit ca şi cum a vrut să-mi dea de înţeles să plec. Cf. ântendî, ânţelşje, capi, razumî, rezumi, tendî, zepametî. + ven. intender, it. intendere. interes (Ma, By, Pi, Da) s. Interes. • Lă cu interes = a lua cu împrumut, a se împrumuta. Lau cu interes (Ma) = mă împrumut. + cr. interes, ven. interesso, it. interesse. interesantno (Ne-Ro J) adv. Iâco-i interesantno cuvintâ cu iei' (Ne-Ro J) = e foarte interesant a vorbi cu ei. ♦ cr. interesantan, -tna, -tno, adj). interesai (Ko Sd, Da) vb. IV refl. A se interesa. ♦ ven. interessar, it. interessarsi, cr. interesirati. interesirui (Sâ-Fă) vb. IV tr. şi refl. A interesa : Se va interesirf ? (Sâ-Fă) = dacă vă interesează? Me rţ interesiruit se âru nuc (Sâ-Fă) = m-ar fi intersat dacă au nuci. ♦ cr. interesirati. internista (Sâ-Fă) s. m. Medic internist. + cr. internista. interogei (Da) vb. IV tr. A interoga. + it. interrogare. intimşi (Ca) vb. IV intr. A mărturisi, a face confidenţe. + ven. intimar, it. intimare. intimela (Da) s. f. Faţă de pernă. ■ PI.: intimele, ven. intimela. intra v. intră. intră (Ma, By, Na II, Ga- Di), intra (Ma) vb. I tr. A intra. Intrat-av ân o boşke (Ga-Di 58) = au intrat într-o pădure. Intru, ântru, untru (Ma) = intru. Cf. ântra. + lat. intrare. intrâda (Ba Gb, Fi 1127 Şc, 1178 B, Da), iintrâda (Fi 1178 J), intrâde (Fi 1178 Q, intrâdţ (By, Ge, Pi, Ba N £ Ko Sd, Fi 1178 N S) s. f. 1. Recoltă (Fi 1178 N S). Tâmna iintrâda (Fi 1178 J) = recoltă slabă; a) de cereale (Da). 2. Cereale (Ge, Ko Sd, Fi 1127 Şc, Da). 3. Rodul pământului (Pi). Cf. bendima, lîtina, urod. ■ PI.: intrâde, iintrăde (Fi). + ven., cr. intrăda. intrâde v. intrâda. 283 intrâdş Irima intrâdş v. intrâda. intrigşi (Ie, Pi) vb. IV tr. şi refl. I. tr. A încurca, a implica (Pi). II. refl. A se amesteca. Me intrigescu (Ie) = mă amestec. ♦ ven. intrigăr, cr. intrtigati. intrigoj (Da), f.: intrigoja adj. Plictisitor, incomod. ■ PI. m.: intrigoj, f.: intrigoje. 4 ven. intrigojo. inventei vb. IV tr. A inventa. 4 ven. inventar, it. inventare, inveştigei (Da) vb. IV tr. A investiga, a căuta. 4 it. investigare, inveţe (Pu) adv. Când colo, pe când. Io din ur gastiges devedeset si devet [ţeliţe], e tu inveţe-i tote (Pu I 14/11) = eu pentru una pedepsesc nouăzeci şi nouă [de albine], pe când tu pe toate. 4 ven. inveze, it. invece. invidgit (By, Mi I) Participiul verbului *invidşi. invidia (By, Mi I) s. Invidie. 4 ven., it. invidia, invidios (Mi I) adj. Invidios. 4 ven., it. invidioso. invitşi (Ca, Da) vb. IV tr. A invita. Invitei pre cire (Da) = a invita la cină. 4 it. invitare, io v. io. ioc v. ioc. ioi v. ioi. iohki v. iohki. iota v. iota. irşi (Ca) vb. IV tr. A cutreiera. irima (ALR I J, Pe-Ne S, Sâ-Fă, Fi 159 Şc, Da), irimş (Ga-Di, Ia, ALR IB, Pe-Ne S), irimâ (Ma), iirima (Ba J Sd, Ia, ALR II, Ko J, Pe-Ne C J), iirimş (Pu, Pi, Ba S, Ia, Ko S), iiremş (Ca), l'irima (ALI1/55 B J S, Ia, Pe-Ne J) s. f. 1.1. Inimă. Zvadit-a iirima din ie (Pu I 20/6) = a scos inima din el. Jîlele de la irima / irimq (ALR I 1/44 J / B) = băierile inimii. Jelim din tota irima ke vreda veriţ catra noi (Pe-Ne S) = dorim din toată inima ca să veniţi curând la noi. Iirima me duravq (Ia 41/121 N) = mă doare inima. Te lâsu pozdravi din iirima mp (Pe-Ne 1964/211 J) = te salut din inima mea. Iirima sboţvş (ALR II MN 36/2203), irima tuţş (Pe-Ne S) = inima bate, joacă. [Se zice] iirima tucţ şi iirima bâte (Pe-Ne Q = [se zice] inima ‘tucş’ şi inima bate. Iirima-m bâte t'âro (Pe-Ne C) = 284 • • A inma iscrgi inima-mi bate tare (am bătaie de inimă). Vâc âm ver fi tu la iirima (Ko J) = îmi vei fi întotdeauna la inimă. L-a zebodit cuţtiu-n îrima (Da) = a) I-a înfipt cuţitul în inimă; b) (fig.) I-a făcut un mare necaz. Cu l'irima-m plângu, cu gura me ârdu (Ia 24/69 J) = cu inima-mi plâng, cu gura râd. • Câpl'a la I căplg de irima (Fi 159 Şc I N) = atac de cord. • Colpu de Irima (Da) = infarct miocardic. • îrima de stâbla (Fi 1732 Z) = album. • Irima / l'irima de ylevariţa (Pe-Ne J) = lemnul din mijloc în jurul căruia se construieşte bocşa, inima bocşei. • De burg iirimg = de bunăvoie. Magari se rg veri de burg iirimg (Mo 32 5) = măcar de ar veni de bunăvoie. 2. Burtă. Me dore iirima (ALR II 57) = mă doare burta. 3. Curaj. Făr de iiremg (Ca) = fără curaj. ■ PI.: irime (Ma, ALRM 1/ 64 B J, Pe-Ne S), iirime (Pe-Ne C J, Sâ-Fă). 4 lat. anima, irimâ v. irima. iris (Fi 1833 J N M), iiris (Fi 1833 L) s. m. Stânjenel (Iris germanica). ■ PI.: iris, iiris. 4 it., cr. iris. iroplânic (Fi 889 Sc) s. m. Libelulă (Aeschna cyanea). 4 Cf. calic 3, prehineniţa. ■ PI.: iroplânic. iscării (Ie) adj. Următor. 4 cr. iskrnji. iscra (ALR II, Pe-Ne S, Ko J, Fi 511 N Sd, Da), iiscra (Pe-Ne N, Fi 577 J, 720 N Sd), iscrş (By, Na II, Pu, Pi, Ko By, Fi 577 N S, 720 S) s. f. I. Scânteie (By, Pu, Pi, Na II, ALI 5/421 B, Ko B J, Da). Iiscre scakes fărg (Pe-Ne N) = sar scântei afară. • Iscrele I iscrele pre zgma (Fi 720 Sd I Z) = steluţe de grăsime în supă. 2. Tăciune. Noi zicen iscra, briiâni zicu tacuru (Pe-Ne S) = noi zicem ‘iscra’, brianii zic ‘tacuru’. • Iiscra ogârâc - Pe-Ne N) = lemn nears complet, cu tăciune la un capăt. 3. (la pl.) Jar, jăratic. Âi cudg iscre (Pe-Ne S) = e mult jăratic. 4. Spuză (ALR II 133/3881). 4- Cf. cârbur 3, foc 2, jerăviţa, popârhavca, tacur. ■ Pl.: iscre (Pu, ALI 5/421 B, ALR II, Pe-Ne S, Ko, Fi), iiscre (Pe-Ne N). 4 cr. iskra ‘scânteie’, iscrş v. iscra. iscr§i (Fi 1244 L) v. IV intr. (Dspre vin) A da afară, a ţâşni din butoi. Viru iskrg (Fi 1244 L) Vinul ţâşneşte din butoi. 4 Cf. cuhgi 5, şpriţgi 2. 4 cr. iskrcati. 285 ismo istina ismo v. fi. isparâ v. sparâ. isparvfi (Sâ-Fă) vb. IV A se evapora. Dintru ăpa ce se isparvş din slive vire rakiia (Sâ-Fă) = din apa ce se evaporă din prune se face rachiul. + cr.. isprăviţi (se). ispit (Ko J, Ne-Ro J) s. m. Examen. Io am polojit ispitu de capurăl (Ko J) = eu am depus (dat) examenul de caporal. Cf. jămen. ♦ cr. ispit. ispitui vb. IV iter. A întreba, a se interesa de. Ciia n-av ispituit de voi (Ko J) = acolo ne-au tot întrebat de voi. + cr. ispitati. ispl’ahni (Fi 694 Se) vb. IV tr. A limpezi rufele. Cf. spl'ahni, rejentţi. + cr. isplahnti. ipravi (Sâ-Fă) vb. IV tr. A termina, a isprăvi. + v. sl. isprăviţi. ist v. cesta. ist v. istu. ist v. istu. ista v. istu. iste v. istu. iste v. fi. isteş (Pi) pron. dem. Chiar acel, aceea. ven. istesso, cr. istes. işti v. istu. istina (Ie, Pu, Po B, Pa, Pe-Ne J, Sâ-Fă, Da), iistina (By, Ge, We, Pi, Ba J S, Pa, Ca, Ne S, Ko J), istinş (Ko S) adv. 1. Adevărat. N-ă fost istina (Pu I 4/47) = nu era adevărat. Nu-i istina niş (Pu I 26/26) = nici vorbă! greşit! Nu ie ca istina, iei' mintu (Pe-Ne J) = aceea nu este adevărat, ei mint. Joru pre criju lu Domnu ke-i istina ce cuvintu (Pe-Ne J) = jur pe cruce că-i adevărat ce spun. N-a fost istina (Da) = nu a fost adevărat. • Na istinu = zău, pe viaţa mea. Na istinu, crezâ-m când ăţ zic (Pa) = zău, crede-mă când îţi spun. • Za iistinu = cu adevărat (Da). Crezâ-m, io am vezut za iistinu drăcu (Pa) = crede-mă, eu am văzut cu adevărat pe dracul. 2. (Substantivat) Adevăr (Da). Ca-i bas prâvg isting (Ko S) = acela e chiar purul adevăr. Lu ţâţe şi lu măie moreşti văvic ganţi istina (Fi 484 N) = părinţilor (tatălui şi mamei) trebuie să le spui întotdeauna adevărul. Ie nu l'-a spus iistina (Ko J) = el nu le-a spus adevărul. ^ Cf. drito. + cr. istina. 286 istinş iuvayod istinş v. istina. isto (Pa, Ko J Sd, Pe-Ne J, Sâ-Fă, Ne-Ro J) adv. La fel, de asemenea. Isto şi betâri av zis (Pe-Ne J) = la fel au zis şi bătrânii. Acâsă-n Jeiăn ili-n cetâte-n Rica n-a fost isto (Pe-Ne J) = acasă în Jeieni sau în oraş, în Rieca, de aseemenea nu am fost. Iânet ie isto ce şi ml'e (Ne-Ro J) = ‘iâneţ’ e la fel ca ce e şi miel[ul]. + cr. isto. isto v. istu. istoc (Pi, Ga-Di) s. n. Răsărit. + cr. istok. istriiân (Ko J, Da), £: istriiânke (Da) adj. Istrian, locuitor al Istriei. ■ PI. m: istriiâni, £: istriiânke (Da). + ven. istrian. istriiânke v. istriiân. istriiânski (Da) adj. Istrian, limba istriană. + cr. dial. istrijanski. istu (Pu, Ko Sd, Sâ-Fă, Da), ist (Ma) f.: ista (Ma, Ko Sd, Sâ-Fă, Da), n.: isto (Ko Sd, Da), pron. neh. (Se foloseşte pentru a întări ideea exprimată prin pron. cesta, ţesta, ţâsta, sta, cela, ţela, ţâla. 1. (Chiar) acelaşi, acela care. Cesta istu (Pi) = acelaşi. Câla / ţâla istu (Ko Sd, Da / Ko S) = (chiar) acelaşi. Ca ista (Da) = chiar aceea. Ţa isto, ţâl'i işti (Ko S) = (chiar) aceeaşi, aceleaşi. Cela-isto (Ma) = (forma neutră a pronumelui). 2. Acesta, aceasta (We III). Cesta I ţâsta ista (Pe-Ne N / Pu), cesta istu Inke ţâsta ista âri za făţe (Pu I 18/28) = încă aceasta (acest lucru) ai de făcut. II. adj. dem. Acest. Cesta istu om (We III) = acest om. Cf. istu. ■ PI. m.: işti (Ma, Ko Sd, Sâ-Fă), £: iste (Ma, Ko Sd, Sâ-Fă). ^ Cf. sta. + lat. istu, ista. işti v. fi. 9 iştruit (Da), f.: iştruita (Da) adj. Instruit. ■ PI. m.: iştruiîţ, £: iştruiite. ♦ ven. istruido, it. istruito. iti (ALRII144) A avorta. Sr Cf. bordt, hiti 2, pl'ărde 2, znebi. iuliviuli. iuliu v. iuli. iuniu v. iuni. iunet'ina v. iunet'ina. iurbâ v. âniurbâ. iusto v. iusto. * t iuva v. iuva. iuvayod v. iuvayod. 287 iuve izvedi iuve v. iuva. iuvşvâ v. iuvavâ. ivâna (Da), ivâne (Ko B) s. f. Sfântul Ion, ziua de Sfântul Ion. ivâne v. ivâna. ive v. iuva iver (ALR II 254) s. Surcea ce se pune sub piciorul mesei. ^ Cf. iveric. + cr. iver ‘aşchie, ţandără’. iveric (ALR II 254) s. m. Surcea ce se pune sub piciorul mesei. Cf. iver. + iver + -ic. izba (Da), iijba (ALI 4/355 B) s. f. Sobă. Cf. coptor 3. ♦ cr. izba. izbi (By, Na IIJ, Pi) vb. IV tr. şi intr. A împinge (Na II J). A Cf. porini, porivui. + cr. izbiţi. izbor (Sâ-Fă) s. m. Alegere. ■ PI.: izbor. ♦ cr. izbor. izbu v. iizbş. izmegiu v. izmegu. izmegu || izmegiu (Sâ-Fă) prep. Dintre. Izmegiu nas, izmegiu noi (Sâ-Fă) = dintre noi + cr. izmedu. iznenagene (Ne-Ro J) s. f. Surpriză. Câsta m-ie aşă fino iznenagehe! (Ne-Ro J) = aceasta e pentru mine o surpriză plăcută. + cr. iznenadenje. izmeri vb. IV tr. A lua măsură. Cân a făcut poştolq, izmerit-a, foşt-a bire şi vreda caţât-a ătş lucră (Pe-Ne S) = când a făcut pantofi, a luat măsură, a fost bine şi repede a apucat să facă alţii. izraz (Ne-Ro J) s. Locuţiune, expresie. Ân Jejân postoiţ samo izrazu „u iime Boga”, ce s-av zis mânt'e neg s-av mes ân câle (Ne-Ro J) = în Jeien se păstrează numai expresia „u ime Boga” [în numele Domnului], ce s-a zis însă înainte de a se pomi la drum. ♦ cr. izraz. izuci vb. IV refl. A se termina. + cr. izuciti. izvedi vb. IV refl. A se scoate, a se desfăşura, a se derula. Misa se izvedţ pre-afăra (Sâ-Fă) = slujba (mesa) se scotea (se desfăşura) pe afară. + cr. izvedi, izvodi ‘a realiza, a efectua’. 288 I -jv.fi. i- v. io. îâ1 (Ma, By, We I, II, Na I, II, Ra, Pu, ALR II, Ca, Ia, Pe-Ne J S, Ko J Sd, Fi, Sâ-Fă, Da), ia (Ga-Di, Pe-Ne N), ie (Pe-Ne J, Sâ-Fă) pron. pers [3] sg. f. Ea. A şi ia picoru dvignit (Ra) = a ridicat şi ea piciorul. Iâ l'-a dilit saca dumirekq un vârţ de vir (Pu I 36/2) = ea i-a dat în fiecare duminică un ulcior de vin. Iâ-i o şumâistoriţa (ALR II N 6/1656) ea-i o învăţătoare. Iâ de mire lârgo bivq (Ia 41/121 N) = ea trăieşte departe de mine. Capitanu cu ia t'aculq (Mo 138 J) = căpitanul trăncăneşte cu ea. Iâ-i mq sor t a mq sora (Ko S / J) = ea e sora mea. Iâ s-a-nmeştit (Pe-Ne S 1964/211) = ea s-a-mbrăcat. Şi iâ-l' ganq (Pe-Ne N) = şi ea-i spune. Merg cu iâ la ojena (Pe-Ne Q = se duc la mire cu ea. Iâ rodit-a (Fi 420 Z) = ea a născut. Fost-a bur cu iâ (Da) = a fost bun cu ea. ■ Gen., dat.: l'ei (By, We I, Pi, Mo J, Ko J Sd, Da), a l'ei (Ma J, Pi S, Pe-Ne S, Ko J), al'ei (Pi S, Mo J), le (Ko Sd), la (Ko J), iâ lu iâ (Pe-Ne S, Fi S), âl’ (Pe-Ne S), -V (Ko J), l'- (Ko J), Vi, lor (Fi M). l'e. Mâţeha foşt-a porednq lu ţâşta fqte căre nu a l'ei fost (Pe-Ne S) = maştera a fost rea acestei fete care nu a fost a ei. Nu rascl'idu pâr la ke iâ verire şi păr la ke nu avziru l'ei ylâs (Ko J) = nu deschid până când nu va veni ea şi până când nu vor auzi glasul ei. Lei zet fost-a bur (Da) = ginerele ei a fost bun. După că l'ei poşnit-a târbuhu crqşte (Pi 11/57 S) = după aceea a început să-i crească burta. Lei a fost frica (Mo 124 J) = ei i-a fost frică. Şi zis-a al'ei (Pi 11/42 S) = şi i-a spus ei. Al'ei s-a vezut ke capitanu cu ia t'aculq (Mo 138 J) = ei i s-a părut că căpitanul trăncăneşte cu ea. Lu iâ iabuciţa • o ia provgit-a postola şi fos-l'-a mai burg (Pe-Ne 1964/211 S) = ei i-a încercat pantoful şi i-a fost mai bun. Sapunu mor eşti dă lu iâ (Fi 992 S) = sapa trebuie să i-o dai ei. Lisiţa âl' gang [lu lupu] (Pe-Ne S) = vulpea îi spune [lupului]. Şi iâ-l' gang (Pe-Ne N) = şi ea-i spune. E-am dat o cniya (Ko J) = i-am dat o carte. Zice-l' tot (Ko J) = spune-i tot. Antru iâ (Ko) = în faţa ei. Beien lor ân zdrăvl'e! (Fi 462 M) = să bem în sănătatea lor! Acuz.: o, vo. (By, We III, Na I, Ko J). Ântrebâţ-o (Ko J) = întrebaţi-o. Ie vo va cl'emă (Ko J) = el o va chema. Neca vo zălica portg za căsg (Pe-Ne S) = să o ducă puţin acasă. ■$>- Cf. ie. + lat. illa. iâ2 (Pu, Pi, Pe-Ne J, Ko J), ia (Ma, Pi, Pe-Ne N S Sc, Ko J Sd. Sâ-Fă, Da), ia (Ca), iâ (Ko Sd), ig (Ma) adv. Da. Iâ, draga moia, tesco t'-e (Pu I 29/12) = da, draga mea, ţi-e greu. Iâ zis-a ke ia, şi mes-a durmi (Pi II 7 S) = ea a spus că da, şi s-a dus să se culce. Iâ, de svel'â (Pe-Ne J) = da, despre a tuşina. Ia, ia, ie zis-a (Pe-Ne N) = da, da, a zis el. Ia, bire-i (Ko S) = da, e bine. Ia, ma ... (Ko S) = da, dar ...Tu ări ste trei văc za vinde? Ia, ăm (Pe-Ne Sc) — tu ai aceste trei vaci de vânzare? Da, am. Ia, blre, ma io nu poc mgre durmi la iei' (Da) = da, bine, dar eu nu pot să mă duc să dorm la ei. A Cf. â, i, ii. + cr., ger. ja. • • o X ia v. ia . • • o 2 ia v. ia . ?o2 ia v. ia . iâbaşniţa (ALR I 1/24 B) s. f. Umărul obrazului. ■ PI- iâbâşniţe. Cf. iâbuciţa. iâbg (By, We II) adj., adv. Puţin. Ştgptg o iâbg mânt'e (We II) = aşteaptă puţin înainte de ... iabucit' (Pe-Ne N, Fi 1417 L) s. m. 1. Măr pădureţ (copac) (Pe-Ne N, Fi 1417 L). 2. Măr pădureţ (fruct) (Pe-Ne N). Cf. mer. ■ PL: iabucit'. + cr. jabucic. iabuciţa (ALR I 1/24 J, Pe-Ne J, Da), iâbuciţa (Da), iâbuciţg (Ko N S) s. f. 1. Umărul obrazului, pomete. 2. Rotulă (Ko N, Da). (Şi în sintagma Iâbuciţa de picor - Ko S). ■ PU iabuciţe (ALR I 1/24 J). Cf. iăbăşniţa, osu de picor. ♦ cr. jabucica ‘merişor’. Cf. cr. Adamova jabucica ‘mărul lui Adam’. 290 iâbucita « * iâdân iâbucita v. iabucita. * » » t iâbuciţg v. iabuciţa. iaco v. iâco. îâco (Pu, Pi J, Ba J, ALRI, ALRII, Ca, Pe-Ne J Sc, Ko,./, Sâ-Fă, Fi J Z, Da, Ne-Ro J), iaco (Mo, Ko J) adv. Tare, foarte. Iâco bire (Ba J) = tare bine. Iâco livq (ALR IIN 3/787) = plouă tare, plouă cu găleata. Fost-av sqra aii n-a fost iaco şcuro, a fost lura (Mo 171 J) - a fot seară, dar n-a fost tare întuneric, a fost lună. Porno vedg carvş va mai iaco bicu pocni (Mo 130 J) = hai să vedem al cărui bici va pocni mai tare. Iâco prihladit (ALR II 120) = foarte răcit. Nu poc câta dă ke-i iâco drâgo (Pe-Ne Sc) = nu pot da atâta că-i foarte scump. Cuvintu iâco (ALR II 14), iâco cuvintu (Pe-Ne J) = vorbesc tare. Iâco ie căd (Pe- Ne J) = e foarte cald. Mâgla ăi iâco gusta (Fi 21 Z) = ceaţa e foarte deasă. Ste zile av fost iâco race (Ne-Ro J) = zilele acestea a fost foarte frig. Iăco-i interesantno cuvintâ cu iei' (Ne-Ro J) = e foarte interesant (de) a vorbi cu ei. 2. Mult (Da). A iâco plâns (ALR I 1/85 B) = a plâns mult. Iâco te lâsu pozdravi din ilrima a mq (Pe-Ne 1964/211 J) = te salut mult din inima mea. -Ş Cf. bire, cruto, prea, Văr. + cr. jako. iacmen (Sâ-Fă) s. m. Orz. Ar Cf. iecmic, orz 2. + cr. dial. jacmen, cr. st. jacam. iâd (Ko J Sd, Da) s. m. Furie, mânie. De / din iăd (Ko Sd / J) = de furie, de mânie, cr jad. iada (Pi), iâdş (By, We III) s. f. Iadă. ♦ ied. iădân v. iâdân. îâdân (Ca, Ko J Sd, Ne-Bi N), iadn (Pu), iâdân (ALR I, ALR II, Mo, Ca, Da), iâden (Pi), f.: iâdna (Pi, Ko J), iâdng (Ko Sd), iâdno (Pu) adj. 1. Mânios. (Pu, Pi, Ca). 2. Necăjit. Nu s[ă]m io iâdn, nego iel' vor fi iădni (Pu I 22/18) = nu sunt eu necăjit, ci ei vor fi necăjiţi. Si gospodâru fost-a cruto iâdân ke cu ce-or obedu făce (Mo 43 S) = şi gospodarul a fost foarte necăjit că [nu ştia] cu ce vor face prânzul. 3. Supărat (Ca). Şi cel'i all'ţ ân piez iadni pre cela fecor ca şi draci a fost (Mo 164 J) = şi ceilalţi din bal au fost supăraţi ca dracul pe acel băiat. Pre iâ fost-a iâdng (Ko S) = pe ea a fost supărată. Ie biveit-a iâdân (Da) = el a trăit supărat. 4. Arţăgos. 291 iâdg iâdno Om iâdân (ALR II N 5/1247). 5. Furios (Da). Se zice za lu cârstiiăn ke-i turbăt cân ăi t’ăro iâdân (Ne-Bi N) = se zice despre om că e turbat când e foarte furios. 6. Gelos [?] (ALR I). Cesta om ie pre mul'ăre iâdân (ALR I 2/278 J) = soţul acesta e gelos pe soţie. 7. (Adverbial) Supărat. Şi hlapâţu-l' odgovorţ iâdno (Pu 122/6) = şi servitorul îi răspunde supărat. ■ PI.: iâdni. + cr. jadan -na, -no ‘nenorocit, sărac, suferind, jalnic, slab, lamentabil’. Cf. şi cr. jâd ‘mânie, furie’, iâdş v iadă. iad§i (By, Pi) vb. IV refl. A se necăji, a se mânia. Ie se iadţ ocoli de hrăst neca-l' daie pinezi (Pi II 1 S) = el se necăjeşte [se văicăreşte] în jurul stejarului ca să-i dea banii. ^ Cf. iadi. ♦ cr. jadati (se) ‘a se văicări, a se lamenta’, iâden v. iâdân. îadi (Pu, Fi S, Pe-Ne N, Ko Sd, Da, Ne-Bi N) vb. IV tr. şi refl. A (se) necăji, a (se) supăra, a se mânia, a-şi ieşi din fire. I. tr. A supăra. Fecori, nu iadiţ câce si mâia! (Fi 484 S) = copii, nu-i supăraţi pe părinţi! II. refl. A se mânia, a se supăra, a se necăji, a-şi ieşi din fire (Pu). Nu te iadi (Pu I 4/92) = nu te supăra. Iâ s-a iadit pre ie (Pe-Ne Se) = ea s-a supărat pe el. Nu ve iadiţ, tot voi odgovori (Ne-Bi N) = nu vă necăjiţi, vă voi răspunde totul (la toate). ^ Cf. iad&. ♦ jaditi (se) (Pu II169). jadic v. îedic iâdiţa (Ko J), iâdiţâ (Pi) s. f. Ieduţă. + iadă + -iţa. iâditâ v. iâdita. « * « * iadn v. iadân. iadn v. iâdân. iâdna v. iâdân. iâdnş v. iâdân. iâdno (ALR II N, Ko J Sd, Fi 200 Q adv. 1. Supărat. Hlapâţu-l' odgovorţ iâdno: ţe, tu mislesti ke ţ-oi io far de muncă lucră? (Pi I 22/6) = sluga-i răspunde: ce, tu crezi că eu ţi-oi lucra fără mâncare? Zălica iâdno (Ko Sd) = puţin supărat. 2. încruntat. Iâdno câvta (Fi 200 C) = se uită încruntat, urât. 3. De-a valma. A mes toţ iădno-n căsa (ALR II N 5/1482) = am intrat cu toţii de-a valma în casă. Cf. iadân. 292 iâdra iaketa iâdra (ALRIIN 3/667), iâdrş s. Pânză la corabie, iâger (Pi) s. m. Brigadier silvic, silvicultor, iâglaţ (Fi 1825 S), iaglâţ (Fi 1852 J) s. m. şi n. Ciuboţica cucului (Primula veris). Cf. yâbir, primula. ■ PL m.: iaglăţe (Ko J), f.: iăglaţe (Ko S). ♦ cr. jaglac. iaglâţ v. iâglaţ. iăgoda (Fi 1828 Şc Z, Ne-Bi N) s. f. Căpşun. (Şi în sintagma Stăbla de iăgode). Za stâbla se zice stâbla de iăgode (Ne-Bi N) = plantei i se zice ‘stâbla de iâgode’. • Pitomne iăgode = căpşune. Iăgode ce se sadescu ân vârt âs pitomne iăgode (Ne-Bi N) = ‘iâgodele’ care se sădesc în grădină sunt ‘pitomne iâgode’. • Divl'a iăgoda (Fi 1828 Şc Z) = fragă. ■ PI.: iâgode. ^ Cf. frâz 3, frâziţa 2, iăgoda, iâgodiţa. + cr. jagoda. iâgodiţa (Fi 1687 Sc Sd, Da, Ne-Bi N), iâgodiţe (Ko N S, Fi 1828 M), iâgodiţş (Ko N S, Fi 1687 S), iâgodiţf (Ko N S) s. f. 1. Căpşună (Fi 1687 Sc Sd, Da). 2. Fragă (Ko N S, Fi 1828 Sc, Ne-Bi N) (Şi în sintagma Divl'a iâgodiţa I iâgodiţa - Fi 1828 Sd I N, divl'e iâgodiţa, iâgodiţa din boşke - Ne-Bi N). La noi se za că din boşca zice divl'e iâgodiţa aii iâgodiţa din boşke (Ne-Bi N) = la noi la cea din pădure i se zice fragă sălbatică sau fragă de pădure Cf frâz, frâje, frâziţa, iăgoda, jăgodiţq. ■ PI.: iâgodiţe. + cr. jagodica. iâgodiţe v. iâgodiţa. iâgodiţe v. iâgodiţa. iâgodiţş v- iâgodiţa. iaist (Fi 1463 L) inteij. Stigăt cu care se mână vitele spre stânga. A Cf. bistâya, bl'ije 2, ca, ot, t'ă. iaketa (ALI 3/211 B J S, ALR II N 4/1182, Ko J, Fi 651 J Sd, Sâ-Fă, Da), iaketş (By, We II, Pe-Ne S, Ko Sc, Fi 651 N S), iakştţ (Pi), iaketâ (Ga IV), iakştş (Ca) s. f. 1. Jachetă, veston, haină. Hit% despre tire t% iakgtg (Pi II 78 N) = aruncă de pe tine jacheta ta. Cân pure mâra ân kemşşe aii ân iaketq, ânuntru, noi clemăn puş-a mâra ân şir (Pe-Ne S) = când bagă mâna în cămaşă sau în haină, înăuntru, noi spunem [că] a băgat mâna în sân. Nuşcarle av iaketele dus t'ă (Ko J) = cineva a dus [de acolo] hainele. Cu o hartăca poţi cistl iaketa (Da) = cu o perie poţi curăţa haina. 2. Un fel de sac ce-1 293 iaketâ iâlouca cumpără Rumerii (Ga IV). A Cf. iaketiţa. ■ PI.: iakete. + cr. jaketa ven. giacheta, it. giacchetta. iaketâ v. iaketa. iaketş v. iaketa. iakştş v. iaketa. iaketiţa (Sâ-Fă) s. f. Jachetă, veston. Fost-am ăn iaketiţa şcuro modra şi negra bluza (Sâ-Fă) = am fost [îmbrăcată] în jachetă de culoare închisă şi bluză neagră. ■'S Cf. iaketa. + iaketa + -iţa. iale v. iâle. îâle (By, Ge, ALR II, Pu, Pi, Pe- Ne J N, KoJ Sd, Sâ-Fă, Da), iale (Ga-Di), iale Ca), l'ele (Ma), râie (Ma) pron. pers [6]. Ele. Pocle iâle av lucrât leşiia cu ca ceruse (Pi II 53 S) = apoi ele au făcut leşia cu cenuşa aceea. Iăle-s a mşle fil'e (ALR II N 6/1656) = ele sunt fetele mele. Si iâle fost-a muşât ânmestite (Pe-Ne 1964/210 S) — şi ele au fost îmbrăcate frumos. Iâle zis-a ke n-ăru (Pe-Ne 1964/211 S) = ele au zis că n-au. Iâle s-a poşnit ştufei (Da) = ele au început să se plictisească. Iâle racamescu samo zâ-se (Da) = ele brodează numai pentru ele. 2. (Substantivat) Insă, persoană. (Precedat de numerale cardinale şi de prepoziţia de indică numărul persoanelor, a inşilor de care se vorbeşte). Va veri la un loc iuvg vor fi devet de iâle (Pu I 6/26) = va veni într-un loc unde vor fi nouă inse. ■ Gen.: a lor (Ma, Ko J), lor (Ma, Ko Sd). Lor nlva-i tota zerastita cu iârba (Da) = locul (terenul) lor e năpădit tot cu iarbă. ■ Dat.: Vi, l' (We I), lu iâle, le, la, /-. Sapunu moreşti dă lu iâle (Fi 992 S) = sapa trebuie să le-o dai lor. Zi le (By, We II)) = spune-le. Iei le ganescu (Ko S) = ei le spun: Pa se le scupa pure (Ko S) = şi să le pună împreună. Cân vire mâi căd, atunce la se şi hârbâtu ostrijţ (Pe-Ne J) = când se face mai cald, atunci li se tunde şi spinarea. La zice (Ko J) = le spune. Pa l-a pus scupa (Ko S) - şi le-a pus împreună. ■ Acuz.: iale, le (Ma), la, l'-C-a vezut (Ko) = le-a văzut. M-va fi iăco drây se la tremeteţ [sllkele] preste căia a-mev (Ne-Ro J) = voi fi foarte bucuros (îmi va face mare plăcere) dacă le trimiteţi [pozele] cu (prin) tatăl meu.+ lat. illae. iâlouca v. iâlovca. 294 iâlova iama iâlova (Fi 1401 Sd, 1657 J Sd, Da), iâlovţ (Pe-Ne N) adj. f. 1. (Despre animale) Stearpă. Iâlova văca (Fi 1446 J Sd), iâlovg văkq (Fi 1446 S) = vacă stearpă. Iâlova oie (Fi 1401 Sd). 2. (Despre plante) Neroditoare. Iâlova stâbla (Fi 1657 J Sd) = plantă neroditoare. 3. (Substantivat) Oaie stearpă (Pe-Ne N). 4. Junincă ce nu mai alăptează viţelul (Da), -v* Cf. iâlovca, stârpla 1, stqrp. + cr. jalov. iâlovş v. iâlova. iâlovca (Ko J, Ne-Ro J), iâlouca (Pa) s. f. Oaie stearpă. Câle oi ce nu oienes se cl'emu iâlovca (Ko J) = acele oi ce nu fată se cheamă ‘iâlovca’. Ur om din Jeien, Silvio Turcovt', mai tlrer neg nono, mi-av zis ke se zice şi de oia iâlovca / iâloviţa (Ne-Ro J) = un om din Jeieni, Silvio Turcovici, mai tânăr decât bunicul, mi-a spus că şi despre oaie se spune ‘iâlovca’ / ‘iâloviţa’. Cf. iâlova 3. iâloviţa 3, stârpla 1. + cr. jalovka. iâloviţa (Fi 1401 J, 1442 Sd Da, Ne-Ro J), iâloviţg (Fi 1453 S) s. f. 1. Junincă de doi sau de trei ani, mânzată (Fi 1442 Sd, 1453 S). Câsta iâloviţa ăre doi ân (Fi 1442 Sd) = această junincă are doi ani. 2. Junincă ce nu mai alăptează viţelul (Da). 3. Oaie stearpă (Fi 1401 J N S Şc). Nono a mev av zis ke de oia nu se zice lălovica, neg stârpla. 4. Vacă şi capră stearpă. Miho Doricit' av zis ke se iâloviţa zice de vâca şi de câpra căra nu se pote oteli I zleji (Ne-Ro J) = Miho Doricit' a zis că ‘iâloviţa’ se spune despre vaca şi despre capra care nu poate fata. 5. Vacă şi capră stearpă. Silvio Turcovit' av zis de văca şi de oia căra nu se pote oteli I zleji (Ne-Ro J) = Silvio Turcovit' a spus despre vaca şi despre oaia care nu pot fata. Cf. jurice, stârpla 2. ■ PI.: iâloviţe. + cr. jalovica. iâloviţg v. iâloviţa. îâma (Ie, Fi 67, 68 Sd, Da), iâmş (By, We II, Pi, Mo, Ca Pe-Ne 5, Ko S, Fi 67, 68 S) s. f. 1. Groapă (Pi). Mes-a la o iâm§ cu tota Işmna (Mo 37 S) = a intrat într-o groapă cu copac cu tot. Ţire su ăt iâma săpq ke vo scop4 su sire (Ko S) = cine sapă gropa altuia o va săpa pe a sa (cine sapă gropa sub altul o va săpa sub el însuşi). Cân s-a lupu pomâcnit cazut-a ân iăm% (Pe-Ne S) = când lupul 295 iâmş iâpş s-a mişcat a căzut în groapă. Io ozides iâma cu ârpi (Fi 996 N) = eu îngrădesc groapa cu pietre. 2. Groapă mică. Iâma ăi mikq, gropa ăi măre (Pe-Ne S) = ‘iama’ e mică, groapa e mare. 3. Peşteră (We II, Fi 67 Sd). 4. Râpă (Fi 68 Sd, Da). 5. Hău (Ie). Cf. gropa 2, 3, iămina, pet'ina, şcul'e 1, 2. ■ PL: iâme. ♦ cr. jama. iâmş v. iâma. iâmar (Fi 805 J) s. m. Porumbel de stâncă, sălbatic (Columba livia). -v* Cf. iâmar, divii golub. ■ PL: iâmar. + cr. jamar. iâmarit' (Fi 805 Sd), iâmariţ (Fi 805 S) s. m. Porumbel de stâncă, sălbatic (Columba livia). Cf. iâmar, divii golub. ■ PL: iâmarit'. + cr. jamaric. iâmarit v. iâmarit’.. * * « iâmina (Pe-Ne N, Ne-Bi N) s. Groapă mare. Za măre şcul'e aii măre iâma se zice iămina (Ne-Bi N) = la o groapă mare [i] se zice ‘iâmina’. Cf. gropa 2. + cr. jamina. iâneţ (Pa, Ne-Ro J) s. m. 1. Miel. Iâneţ ie isto ce şi ml'e (Ne-Ro J) = ‘iâneţ’ e acelaşi [lucru] ce [e] şi mielul (ca mielul). 2. Plop [!] (Greşit în ALR II N 2/605 şi în ALRM N 1/605). ■ P].: iănţi. + cr. janac. iâniţa (Fi 1440 Z) s. f. Mioară, oaie care încă nu a fătat. ^ Cf. iâniţa, notira, ml'aliţa, mnă, mnâl§, mnăliţa. + cr. janica. iapa (Ao, Mo, Ba J N Sc, Po J, Pa, Pe-Ne N, Fi 1517 Sd, Da), iâpş (By, Ge, Pu, Pi, Ba S, Ca, Pe-Ne N, Ko N, Fi 1517 N S), iapâ (Ma) s. f. Iapă. A cui ie câsta iăpa (Po J) = a cui e această iapă. L-am iăpa oderlt (Pu I 22/38) = i-am jupuit iapa. Dilit-a lu iăpq bonbon (Pi 11/73 N) = i-a dat iepei bomboane. Crepât-a şi iăpa când a fost za făce jdribâţu (Mo 70 Sc) = şi iapa a crăpat când a fost să fete (să facă mânz). Ţăsta iâpg l’i s-a gonit (Ko N) = i s-a gonit această iapă. Iăpa ramăs-a briie, purtăt-a, ne (Pe-Ne N) = iapa a rămas grea (însărcinată), nu. • Iăpa de râţa, iăpa za râţu (Fi 1516 Sd), iăpa căra cotş (Fi 1516 Z)= iapă de repruducţie. Cf. coblla 1. ■ PL: iâpe (Ca, Fi, Da). + lat. equa. iapâ v. iâpa. iâpe v. iapa. 296 iâpinş iarba iâpinş (Pi, Mo) s. f. Iapă. Flăt-a o iâpinş e că iâpş fost-a za ojdrebi (Mo 70 Se) = a aflat o iapă şi iapa aceea a fost (gata de-) a fata. 4 iâpa + -inş iâpna (Pa, ALRII 117/3793, Fi 553 C M Z, Da), iâpnş (Bi, Ge, Pi, Ko S, Fi 553 S), iâpnş (Ca), iapnş (Ga-Di) s. f. Var. Iâpna [e] previşe yusta (Pa) = varul e foarte gras. Cela ce cumpărş câsa făcută nu platş ni iâpnş, ni salbun (Pi II 82 S) = cel ce cumpără casa făcută nu plăteşte nici var, nici nisip. Obili [câsa] cu iâpnş (Ko S) = a vămi [casa]. Za bili se pureia iâpna, ăpa, e vro vota şi perlin (Da) = pentru spoit se punea var, apă şi câteodată şi albăstreală. Scul'a za iâpna găsi (Fi 553 Z) = groapa de stins varul, vamiţă. 4 cr. dial. japno (cr. st. vapno). iâpnş v. iâpna. iapnenicar (ALR II247) s. m. Vânzător de var. iapneniţa v. iapneniţa. iapneniţa (Fi 553 J Sd), iapneniţa (Pe-Ne S, Da), iâpneniţâ (Pi) s. f. Vamiţă, groapă pentru var. 4 Cf. şcul'e 3 c. ■ PL: iapneniţe. 4 cr. dial. japnenica. iapneniţa v. iapneniţa. iâpneniţâ v. iapneniţa. iarâc (Fi 1069 Se) s. m. Şanţ pe câmp. 4 Cf. canăl 7 b), rov 1, şcărlina. ■ PI.: iarâc. 4 cr. jarak. iarâm (Ma, By, Pi, Pe-Ne C J S, Ko J Sd, Fi 945 Sd, Da), ierâm (By, Pe-Ne S), ierâmu (Na II), iarâm (Fi 945 J), iarâm (Ga IV) s. m. Jug (pentru două animale de tracţiune). Ierâmu za mpolovi boii (Pe-Ne S) = jug de înjugat boii. • Pure su iarâm = a înjuga. Şi cum a iei' arăt, ţiia şâ, zăino l-a pus şu iarâm (Pe-Ne S) = şi cum au arat ei, aci aşa, îndată le-a înjugat. • Lasă de su iarâm = a desjuga. Ţă votş l-a laşăt de şu iarâm (Pe-Ne S) — atunci le-a lăsat de sub jug (le-a desjugat). • Ierâmu de fir (ALR II N 2/316) = scară, grătar în care se dă fânul la cai. 4 Cf. iarmic, jug. ■ PI., ierâm (Pe- Ne J), iermi (Ko J, Fi 945 J). iârmi (Ko S, Pe-Ne C 5, Fi 945 Sd). 4 cr. jâram. iârâm v. iarâm. iarba v. iârba. 297 iarba iârbar iârba (Ra, ALR II N 5/1360, Pe-Ne J N, Ko J, Sâ-Fă, Fi 75, 1884 J, 1865 S, Ba J Sd, Da), iarba (Ie, Ao, Ko Sd), iârbf (By, Ge, Pu, Pi, Ga V, Ko Sd, Pe-Ne N S), iârbş (Ca, Ia), iarbă (Ma, Ga III), iarbă (Ma), iârva (Ba J Sc), l'ârba (Pe-Ne J) s. f. 1. Iarbă. Prende osta trqce, iarba nu creşte (Ra) = pe unde trece armata, iarba nu creşte. De o băndq de pol'e mikq iărbq, ţudq blâgg (Pu I 15/18) = pe o parte a câmpului iarbă mică, animale multe. Ke va roşa de pre iărbq trece (Pi II/10 5) = că rouă de pe iarbă va trece. Blâga mârânkg fir şi iărbq (Ga V) = vitele mănâncă fân şi iarbă. Omiri cosescu pringa campane iărba (Ca N) = oamenii cosesc iarba prin câmp. Avem nive şi de cosi iărba: coruna de cosi l'ârba (Pe-Ne J) — avem terenuri arabile şi de cosit iarba: fâneaţă de cosit iarba. Iărba creşte (Ko J) = iarba creşte. Iărba-i vgrde (Pe-Ne S) = iarba-i verde. Firu-i iărba cân se uskş (Pe-Ne N) = fânul e iarba când se usucă. Zelena iărba (Ko J) = iarbă verde. Ie re cosi iărba săca zi se nu-r durp picorle (Fi 1061 N) = el ar cosi iarba în fiecare zi dacă nu l-ar durea picioarele. Veri-voi za disi iarba prin pol'ane (Ba Sc) = voi veni să miros iarba prin poieni. An văle â aren nive şi de cosi iărba (Pe-Ne J) = în vale avem terenuri arabile şi de cosit iarba. Âmnăt-am oca şi colş pre zelene iârbq (Ia 13/6 N) = umblat-am încoace şi încolo pe iarbă verde. Coruna de cosi l'ârba (Pe-Ne J) = ‘coruna’ de cosit iarba. Coruna, pemintu iuva creste iărba (Ba L) = poiană, pământul unde creşte iarba. 2. Plantă, buruiană, iarbă. An codru crescu cumeyod iărbe (Fi 75 J) = în pădure cresc tot felul de buruieni. Ân boskş crescu ţuda iărbe (Fi 75 S) = în pădure cresc multe ierburi (plante). Văca păşte iărba, căpra bârstţ fol'ile (Da) = vaca paşte iarbă, capra roade frunzele. • Iărba cârelui (Fi 1844. J) = caprifoi (Lonicera caprifolium). • Iărba cara pucnţ (Fi 1865 S)= guşa-porumbelului (Silene vulgaris). • Oştra iărba (Fi 1812 J) = scaiete.* Medijia de iărbe (Fi 142 A S Sc) = medicină populară. • Pl'ire de iărbq (Ba S) = ierboasă. Cf. glâdiş 1, oştriţa, vrui', puţalca. ■ PI.: iărbe (Ca, Fi 75), ierbi (Sâ-Fă). ♦ lat. herba, ven. iarba. iârbar (Fi 141 Sc) s. m. Vânzător de plante medicinale. ^ Cf. travar, proroc 3. ■ PI.: iârbar. + iârba + ăr, calc după cr. travar. 298 iarebita ** * iarbaşpâna iarbaşpâna (Fi 1717 J), iarba spâna (Ko S), iarba spâna (Da) s. f. Lucemă. 4- Cf. arbaşpăna, ierbaşpâng. ■ PI.: iarbaşpăne. + Contaminare între rom. iarba + it. erbaspagna. iarba spâna v. iarbaşpâna. iârba spâna v. iarbaşpâna. iârbş v. iârba. iarbeta (Da) s. f. Rădăcină de sfeclă roşie cărnoasă. ■ PI- iarbete. iârbol v. ârbol. iârbul (Ba S, Pe-Ne J N), iârbol (Da) s. Catarg. Iărbulu de brod / vapor (Ba S, Pe-Ne J / Pe-Ne J) = catargul vaporului. ^ Cf. ârbol 2, hărbur. + ven. iarbul. iardin (By, Ge, Pu, Ga-Di, Pi, Pa, Ko J, ALR II, Pe-Ne N), iardin (Ca) s. Grădină (cu flori, parc). Ie facut-a potle o musâtg câsg si iardinu ocoli de iâ (Pu I 13/13) = după aceea el a făcut o casă frumoasă şi grădină în jurul ei. Mol'u rdjele-n iardin = ud florile-n grădină. Amnâ cu mire ân iardin, rgn ne zâlic şetţi (Pi II 35 iS) = vino cu mine în grădină, ne vom plimba puţin. Ân iardin a lucravgit (Pe-Ne N) = a lucrat în grădină. Casa cu iardine (Ko J) = casă cu parc. • Iardin de fir (ALR II N 1/201) = grădină de pomi, livadă. ■ PI.: iardinure (Ca), Aardlne (Ko J). A Cf. vâri. ■ PI.: iardinure. ♦ ven iardin, cr. jardin, it. giardin. iardiner (Pu) s. m. Grădinar. Ţa dova ziţe ke-l' rp fi dosta lui iardiner (Pu 14/3) = cea de a doua zice, că i-ar ajunge grădinarul lui. -‘O- Cf. ortolăn, vârtlâr, vârtaru, vârtulăn. ♦ ven. iardiner. iardinic (Pi) s. Grădinuţă. Ma verit-av o âsirq ân cela iardinic şi Va poidit-av rădici şi salăta (Pi II 53 S) = dar a venit o măgăriţă în grădiniţa aceea şi i-a mâncat ridichile şi salata. ♦ iardin + —it. iârebâţ (ALR II N 3/708) s. m. Bărbătuş de prepeliţă. + cr. jarebica ‘potâmiche (mascul)’. iarebiţa (By, Ie, Ge, Pi, Fi 789 Sd), iarebiţş (Ko S, Fi 789 N S), iârebiţa (ALR II N 3/708, Fi 789 J Z, Da), iârebiţş (Fi 789 S). ierebiţş (Ie) s. f. 1. a) Potâmiche (Perdix perdix) (Ie, Pi, Fi 789 J Sd); b) Potâmiche de stâncă (Alectoris graeca) (Ko S). 2. Prepeliţă (Cotumis cotumis) (Ge, ALR IIN 3/708). 3. Prepeliţă sau potâmiche 299 iârebita iarna * » * (Da). 4 Cf. cotorna. ■ PI.: iarebiţe (Fi Sd), iârebiţe (Fi J S Z). 4 cr. jarebica ‘potâmiche (femelă)’. iârebita v. iarebita. * » * » iarebiţş v. iarebiţa. iârebiţş v. iarebiţa. iaremit' v. iarmic. iaric (Sâ-Fă), iârit' (Fi 1424 L) s. m. 1. Ied de un an (Fi). 2. Ţap (Sâ-Fă) [?]. Cărne de ... ied, de iaric, iă, de ied (Sâ-Fă 125 J) = came de ... ied, de ‘iaric’, da, de ied. 4 Cf. capric b), cozlic a), iădic, ied, iedic, iezic, iarusiţ, pârcic. ■ PI.: iârit' (Fi 1424 L). 4 cr. jaric. iârit' v. iaric. iârkiţş (Fi 1323 N) s. f. Pui, puică. 4 Cf. pul'âştru a, pul' 1, pul'ic 1, pul'iţa. ■ PL: iârkiţe. iarmic (Fi 949 N), iarmit' (Fi 949 Sd), iarmiţ (Fi 949 S), iaremit' (Da), iermic (Fi 949 J) s. m. Jug pentru o singură vită, fără oişte. 4 Cf. iarâm, jug. ■ PI.: iarmic (Fi N), iarmit' (Fi Sd), iarmiţ (Fi S), iermice, iermic (Fi J). 4 cr. jarmŢ. iarmit' v. iarmic. iarmit v. iarmic. — » iarna v. iârna. iarna v. iârna. îârna (Ba J Sd, Po J, ALR II, Pe-Ne J S, Ko J, Sâ-Fă, Fi 357 J Sd, Da), (Mo, Po B), iarna (Ma, Mi I, Ao), iarnâ (Ma, Ga III), iârnş (By, Ge, Pu, Pi, Ca, Ko Sd, Fi 357 A S) s. f. 1. lamă. Fost-a iârna, miseţu de antosnac (Pu I 29/4) = a fost iama, luna lui ianuarie. Ce ver tu cu grqse acmo, cân ie iarna? (Mo 165 J) = ce vrei tu cu gresii acum, când e iarnă. Am dosta fir de iârna (ALR II N 6/1812) = am destul fân pentru iarnă. Câsta iârna a fost o străşna râde (ALR IIN 5/1386) = iama aceasta a fost un frig grozav. Câsta iârna am ieşit tâmno cu blâya afăra ke âm aviit o mârva fir (Po J) = iama aceasta am ieşit (am scos-o) rău la capăt cu vitele fiindcă am avut puţin fân. Acmo ie iârna (Pe-Ne J) = acum e iarnă. N-âren noi nego vşra şi iârna (Pe-Ne S) = noi nu avem decât vara şi iama. Tota iârna (Fi 357 C) = toată iama, întreaga iarnă. • Oştra / măre / grumba iârna (Fi 38 Sc Şc Z / B L / Q, porednş iârng (Fi 38 300 iarusit » • O A tavan S) = iarnă grea, aspră. 2. (Adverbial) Iama, în timpul iernii (Ko S). Iărna merele se zmehces, mol’ âs (Pe -Ne J) = iama merele se moaie, sunt moi. (Şi în sintagma Ân iărna - Mo, Ba J, Ko Sd, Pe-Ne C J, n iărna Ba L S). Grasele ân iarna vor pucni (Mo 165 J) = gresiile iama vor pocni. Ân iârna-i râce (Pe-Ne J) = iama-i frig. ■ PI.: iârne (Pi, Fi J Sd), iern (Sâ-Fă), ier ne, ierni (Ma). ♦ lat. hiberna. iarusiţ (Fi 1424 S) s. m. Ied de un an. Cf. capric b, cozile a, iâric, pârele. ■ PI.: iarusiţ. iârva v. iarba. îâsca (Ba [B] J, ALR II 128/3860, Pe-Ne J), iâskg (Pi), ieşea (Pe-Ne 5), ieşea (Ba N Sc, Pe-Ne N S) s. 1. Iască. 2. Fitil de aprins luleaua (Pa). 3. ■ PI.: iaşii (Pe-Ne J) + lat. esca, ven. ieşea. iâsenic (Fi 1810 S) s. m. Clopoţel (Campanula rapunculus). Cf. campaneliţa, clopotic 2, clopotiţa, zvoncic. ■ PI.: iâsenic. iâskş v. iasca. iâskg2 v. iesica. iâskş v. iesica. îâsla (Pe-Ne C J S, Fi 1430 C L, Da), iâsle (Ca, Ko S, Fi 378 Sc, 1430 Sc), iâslş (By, Ge, Pi, Fi 378 N) s. f. 1. Iesle. Iăsla, dende boii marâncu, se cl'ema şi manadura (Pe-Ne Q = ieslea, din care mănâncă boii, se cheamă şi ‘manadura’. 2. Iesle (machetă reprezentând naşterea lui Hristos) (Fi 378 N Sc). ^ Cf. iâsliţa, manadura, prezepio. ■ PI .'.iâsle (Ko S, Fi 1430 Sd), iâsli (Fi 1430 J). + cr. iasle. iâsle v. iâsla. iâsl§ v. iâsla. iâsliţa (Fi 378 Sd, Da) s. f. Iesle (machetă reprezentând naşterea lui Cristos). Iâsliţa de lu Domnit'u (Da) = ieslea pruncului Iisus. -Y- Cf. iâsla 2, prezepio. ■ PI.: iăsliţe. + cr. iaslice. iâspciţa (Pa) s. Bursucă. Cf. iâzbiţa. iaşavţi v. ieşavşi. iâta (In loc. adv. Ân iăta - Da) Loc ferit de vânt. Ciia orodţ ulike ke-i t'ăro ân iăta (Da) = aici rodesc măsline fiindcă-i loc foarte ferit de vânt. iâvân adj. (în sintagma Iăvân ples - Pa) = nedeie, petrecere câmpenească de vară. ♦ cr. javan, -na, -no ‘public’. 301 iavi iâzu iavi vb. IV intr. şi refl. A anunţa, a aduce la cunoştinţă, a apărea, a da de ştire, a se ivi. Âta şetimăna m-va veri za regulşi compiuter pa ve voi iavi (Ne-Bi N) = săptămâna viitoare va veni să-mi regleze computerul, apoi vă voi anunţa. ♦ cr. javiti, v. sl. javiti se. iâvor (Pa, Pe-Ne J) s. Denumire generică pentru arbuştii din familia aceraceelor din care fac parte paltinul, jugastrul etc. (Pa). 2. Arţar. Seminţa de iâvor (Pa) = sămânţă de arţar. 3. Paltin (Pe-Ne J). + cr. javor ‘arţar’, iavorica v. iâvorica. iâvorica (ALRIIN 4/1142, Fi 1761 Sd, Da), iâvorikg (Fi 1761 N S), iavorica (Fi 1761 J) s. f. 1. Laur, dafin (Fi, Da). 2. Frunză de dafin (ALR II). ■ PI.: iâvorike (Fi Sd), iâvorike (Fi J). Cf. javor. iâvorikş v. iâvorica. iavorovina (ALR II N 2/601) s. Păltiniş. Cf. iâvor. + cr. javorovina ‘lemn (pădure) de arţar’. iâz (Pu), iâzu (Pi) s. Iaz, canal la moară. Mşre-ren senoţi durmi la iâzu de more (Pu I 22/24) = la noapte ne vom duce să dormim la iazul morii. Iuve âpa se fermţ za lu more, pac mşre pre jlip pre colâ (Pi) = unde apa se opreşte pentru moară, apoi merge pe jgheab pe roată. ♦ cr. jaz. iâzba (Da) s. f. Bârlog, vizuină. iâzbina (Da) s. f. Bârlog, vizuină. ♦ cr. jazbina ‘vizuină de viezure’. Cf. iazvâţ ‘viezure’. iazbât v. iazvât. « » * * iâzbiţa s. Bursucă. Cf. iâspciţa. iâzer (Pi, Mo 9 S, Da), iâzeru (Ba S), iâzeru (Ge), iezer (Ma), iezâr (Na II), iezero (Sâ-Fă) s. 1. Lac. Mes-a ăn iâzer ribe lovi (Mo 9 iS) = s-a dus la lac să prindă peşti. 2. Numele dat de localnici Lacului Cepic, azi desecat. Din Uţca pira-n iâzer (Pu 140/12) = din Ucica până la Lacul Cepici. Cf. lâc. ■ PL iâzeri (Pi). ♦ cr. jezero. iâzeru v. iâzer. iâţeru v. iâzer. iăzovaţ v. iazvâţ. iâzu v. iâz. 302 iazvât » * ie iazvâţ (Pe-Ne N 5), iazbăţ (Pe-Ne C B J), iâzovaţ (Pe-Ne S), iâzbâţ (Sâ-Fă), iăzbeţ (Sâ-Fă) s. m. Viezure, bursuc. Hârvâţi zic iâzvaţ (Pe-Ne S) = croaţii spun ‘iâzvaţ’. ■ PI.: iazvâţ (Pe-Ne N S), iazbăţ (Pe-Ne C B), iăzbţi, iâspţi (Pe-Ne J). + cr. dial. jazbac, jazbec. jazvac, jazavac. iâzving (Pi) s. f. Peşteră sub pământ, iâzeru v. iâzer. iâs v. fi, ica (Sâ-Fă) adv. Aici : Ica când a verii (Sâ-Fă) = când a venit aici. + aicea (< lat. ad hicce). ie1 (By, Ao, Pi, Ga-Di, Pu, Ba B C J Gb Gd, Mo, Ca, ALR II, Ko”J Sd, Pe-Ne J N S, Ne-Ro J Sâ-Fă, Fi, Da), iei (Ao, Fi 103 N), ie (Ga-Di), l'e (Pe-Ne J), âP (Ca, Ko J, Pe-Ne S), -î’ (Pu, ALR II, Pe-Ne J, Ko J) pron. pers. [3] m. 1. El. Ie târlţ infe mai t'ăro de frife (Pu I 5/26) = el fugea şi mai tare de fiică. Ie n-ă vut porod, fecor, ni fete (Mo 57 S) = el n-a avut urmaşi, băieţi, nici fete. Am trecut printre ie, s-a făcut ke nu me vşde (ALR IIN 6/1826)= am trecut pe lângă el, s-a făcut că nu mă vede. Pre după ie (Pa) = pe după el. Ie şi cu mire (Ko J) = el şi cu mine. Ie cuvinta c-are nuşte rakiie de popi (Pe-Ne J) = el spune că are ceva rachiu de băut. Ie foşt-a mic când a ţâţe murit (Pe-Ne S) - el a fost mic când a murit tata. Şi vut-a trei fecor mic caii şi ie (Pe-Ne N) = şi a avut trei copii mici ca şi el. Le n-âv că merfeit (Pe-Ne J) = el nu a meritat aceasta. Nu-i iei câsg, forşi-i la susedu (Fi 103 N) = el nu e acasă, poate-i la vecinul. La ie se mărănca buro (Da) = la el se mănâncă bine. ■ Dat, a lui, alui, alu, a lu, lu, lui, lu ie, la, ăl', l'i, -l'. Omiri av tot ştivut şi lu cucaru spus (Mo 107 J) = oamenii au ştiut totul şi i-au spus vizitiului. Iâ zis-a alui, căvta năzat (Pi 11/42 iS) = ea i-a spus lui, uită-te înapoi. Zis-a alui (lu cela pastir) (Mo 40 S) = i-a spus lui (păstorului acela). L-am zis tot (Ko J) = i-am spus tot. Alui a fost ruşire (Mo 171 J)= lui i-a fost ruşine. Alui a fost iaco sqte (Mo 172 J) = i-a fost foarte sete. Sapunu mor eşti dă lu ie (Fi 992 L) = sapa trebuie să i-o dai lui. Ie-V ziţe ke mşre-n ţela si ţela loc (Pu I 4/66) = el îi spune că se duce în cutare loc. Nu-V vresu zice (ALR II N 6/1633) = nu vreau să-i spun. Lisiţa âl' gafe fu lupuj ke neca vo zălica portş za căsq (Pe-Ne S) = 303 ie ied vulpea îi spune [lupului] să o ducă puţin acasă. Âl' am zis tot, l'-am zis tot (Ko J) = i-am spus tot. Dăţ-ăV zâlica pâre (Da) = daţi-i puţină pâine. Dăt-am lui boţa de vir (Da) = i-am dat lui sticla de vin. ■ Acuz, art.: pre ie. Pre după ie (Pa) = pe după el; na:, âl, l-, -l (We I, Na I). Sândeţu l-a cl'emat ântre sire ân sud (Mo 88 B) = judecătorul l-a chemat în faţa lui la judecătorie. Pac âl iei' cl'emu (Ko J) = apoi ei îl cheamă. L-av frătele cl'emăt (Ko J) = l-a chemat fratele. Viru golubi şi lăvu-l ân ţer (Pu I 15/36) = vin porumbeii şi-l iau în cer. Se lâie pnaru de porc, se-l osnazţ (Pi I 146) = se ia intestinul gros al porcului, se curăţă. Cl'qma-l! (Ko J) = cheamă-1. L-am vezut (Da) = l-am văzut. + lat. iile. .2 .ol ie v. ia . ie3 v. fi. îecmic (Ma, By, We II, Ga-Di, Pi, Ca, ALI 2/154 B, Mo S, Pe-Ne C N, Ko G N S, Fi 192, 1155 Sd, Da), ieţmic (Ge, Pu, Pe-Ne 5, Ko S), iecnic (ALI 2/154 B) s. m. şi n. 1. Orz (Mo S, Ko G N S, Da). Za ţiru cuhescu ... bacalâi, vgrze, fajo şi ieţmic (Pu I 38/1) = de cină pregătesc ... batog, varză, fasole şi orz. Nepunit-a pl'ire bisâgele de grâu şi de trukine şi de îecmic (Mo 57 S) = a încărcat desagii plini de grâu, de porumb şi de orz. Mustâfele de îecmic (Po B) = mustăţile orzului. Semirâ grâvu şi îecmic (Ko G) = a semăna grâu şi orz. Pus l-a la pl'ira cămara de grâu, de îecmic şi de turkine (Pe-Ne N) - l-a pus în camera plină de grâu, de orz şi de porumb. 2. Mei tătăresc (Hordeum hystrix) (Pe-Ne S) (Şi în sintagma Divl'i îecmic - Fi 1837 Sd) 3. Urcior (ALI 2/154 B, Pe-Ne S, Ko N, Fi 192 Sd, Da). (Şi în sintagma îecmic / iecmicu pre ocl'u - Pe-Ne C N / Fi 192 Şc). Cf. bradoviţa 2, orz 1-2, slâama 3. ■ PI. m.: îecmic (Pe-Ne C, Fi 1155 Sd), îecmic (Fi 1155 Şc), ieţmic (Ko S), f. a.: ieţmikele (Ko S). ♦ cr. dial. jecmik. iecnic v. îecmic. ied (By, Ba J, Pi, Ko J, Sâ-Fă, Fi 1423 J, Fo 75 J Sc), iedu (Ao, Ie, We III), ied (Ma) s. m. Ied. Nuştire av poidit iezi (Ko J) = cineva a mâncat iezii. Cărne de ... ied, de iaric, iâ de ied ... şi z$ma, iuha (Sâ-Fă 125 J) = came de ied, de ‘iaric’, da de ied ... şi supă, ‘iuha’. ^ Cf. capric, cozile a), iaric, iedic iezic. ■ PI.: iez (By, Pi, Ko J, Fi, Fo J), iedure (Fo J), iezi (Ma, By J). + lat. haedus. 304 iedan iednac iedan (Da) num. cârd. Unu (folosit rar). Cf. ur. ♦ cr. jedan. iedanăist (Ba C L Sc, Pe-Ne J), iedenâist (Ba J, Pa), iedenăist (Ba J, Pe-Ne N S, Sâ-Fă, Da), iedenâist (Ca), iedennaist (Ao S, iedânăist (Pu, Ba B N), iednâist (Pi, Sâ-Fă) num. cârd. Unsprezece. Dât-a lumeru lu toţ, dila ur pir a la iedânăist (Pu I 12/26) = a dat număr tuturor, de la unu până la unsprezece. Cf. zgce. ♦ cr. jedamnaest. iedanaistg v. iedanaisti. iedanaisti (Ko G), f.: iedanaistg (Ko G) adj. Al unsprezecelea. Iedanaisti miseţ (Ko G) = în luna a unsprezecea (în luna noiembrie). iedârm (Pi) s. m. Jandarm. Cf. iendarm, jandâr, jandarm. ■ PI.: iedărmi. ♦ ven. gedarmo. iedânăist v. iedanăist. iedenăist v. iedanăist. iedenâist v. iedanăist. iedennaist v. iedanăist. iedic (Sâ-Fă, Fi 1423 J), iadic (Sâ-Fă) s. m. Ied. Cf. capric, cozile a), iaric, ied, iezic. ■ PL: iedic. + ied +-ic. igdiţg (By) s. f. Ieduţă. ied + —uţă. iedina v. iedini. iedini (Ko J, Pe-Ne N), f. iedina (Ia, Ko J) adj. Singur, unic. Iedini a nostru, a miev unuc lucră (Pe-Ne J) = singur (numai) al nostru, nepotul meu lucrează. Un iedlnile fii’ (Ko J) = un singur copil. Ocl'i buşnit-a şi gura lu iedina fgta bura (Ia 24/46 N) = a sărutat ochii şi gura bunei fete unice la părinţi. iediniţa s. f. Unitate (unitate militară). ♦ cr. jedinica. iedino adv. Numai. Căra av ramăs ăstez iedino ân stâriie de ~ r ~ 9 ~ . cel'i betâri (Ne-Ro J) = care a rămas astăzi numai în povestirea celor bătrâni. Cu pârşutu nu se pote sviri. Cum aţ şi zis, pârşutu se pote iedino mânca (Ne-Ro J) — cu jambonul nu se poate cânta. Cum aţi şi zis, jambonul se poate numai mânca. ♦ cr. jedino iediţe (Pi), iediţâ (Ma) s. f. Iadă. + ied + -iţg. iednac (By, Ie, Pi), ienac (Da), iednâc (Ko J), iednac (Ko J), £: iednâca (Ko J), ienaca (Da) adj. Asemănător, egal, la fel. Pâtru iednac omiri (Ko J) = patru oameni la fel. Iednâca misl (Ko J) = gândire asemănătoare. ■ PL m.: iednâc (Ko J), iednac (Ko J), 305 iednâc ielva ienac (Da), f.: iednăc (Ko J), iednac (Ko J), ienace (Da). + cr. jednak. iednâc v. iednac. iednâc v. iednac. iednâca v. iednac. iednâco (Pe-Ne J, Ko J, Sâ-Fă), ienaco (Da) adv. Asemănător, egal, la fel. Munele Câle Mâr şi Căle Mic Mune vet' nu iednâco cuvintu (Pe-Ne J) = [oamenii din] Munele Mari şi Munele Mici deja nu vorbesc la fel. Ie l'-av iednâco odyovorit (Ko J) = el le-a vorbit la fel. + cr. jednako. iednâist v. iedanâist. iednac || iednăc (Sâ-Fă) s. m. Stomac. L'-âv operiruit jeludaţ, iednac (Sâ-Fă) = i-au operat stomacul. Cf. jeludaţ. iedu v. ied. iej (Mo, Pi, Pe-Ne C, Sâ-Fă, Fi 732 J Sd, Da), ieju (Ma), iez (Mo, Fi 732 S) s. m. 1. Arici. Cârle iez (aii iej) âmn§ după saki plug? [Zubâtca] (Mo 72 N) = care arici umblă după orice plug? [Grapa]. Cela ce-i plir de spire ăi iej (Pe-Ne C) = cel ce-i plin de ţepi e arici. 2. (Adverbial) Aspru [?]. M-âu iej luât (Sâ-Fă) = m-au luat aspru. ■ PI.: iej (Fi J Sd, Da), iez (Fi S), iejure (Pe-Ne C). + cr. jez (pl. cr.jez ‘frisoane’), ieju v. iej. ieju marija (Da) loc. interj. Sfântă Fecioară! Maica Domnului! ♦ it. Gesummaria. ieiv. ie. ielg (By, Na IIJ) interj Vino aici, vino încoace! ♦ cr. ela. ielen (By, Ge, Pi, Ba S, Ko J, Sâ-Fă) s. m. Cerb. Ielenu cu cele mâr come (Sâ-Fă) = cerbul cu coamele cele mari. + cr. jelen. ielica (Da) s. f. Elice. + ven. elica. ielovina (ALR II N 2/597) s. Brădet. ♦ cr. jelovina ‘lemn de brad’. ■❖-Cf. cr.jela = brad, ielica ‘brăduţ’, jelik ‘brădet’. ielva (Ga IV, Po B, Pe-Ne J S, Sâ-Fă, Da), ielvş (Pi, Ga-Di, Mo, Ia), ielve (Ca), iel'va (Sâ-Fă) s. f. 1. a) Brad. E ie mşre pre o visoca ielvş şi hitţ bareta (Mo 30 S) = şi el se suie într-un brad înalt şi aruncă şapca. Muşăta ielvq, vqrde bor... Şteptu-te, muşât govor! (Ia 14/10 S) = frumos brad, verde pin ... te aştept, frumos 306 ielvita 9 ienac răspuns!; b) Pom de Crăciun. Şi făcem iel'va sţra, milia Bojiia (Sâ-Fă) = şi facem pomul de Crăciun seara, milostivenia Domnului. 2. Pin. Cesta cer ie drit ca şi ielva (Ga IV) = acest cer e drept ca pinul. 3. Brădet, pădure de brad (Şi în sintagma Boşca de ţelve aii boşca de bor — Pe-Ne S). M-oi duţe-n ielvţ za vedţ ce-i colo (Mo 34 S) = m-oi duce în pădurea de brad ca să văd ce-i acolo. 4. Chiparos (Da). Cf. bebiţa, bor, ielvita, l'elva. ■ PI., ielve (Pi, Pe-Ne S), ţel’v (Sâ-Fă). + cr. jelva. ielviţa (Po B) s. Brad. Cf. bebiţa, bor, ielva, l'elva. + cr. jelvica. iei* (By, Ge, Pu, Ga-Di, Pe-Ne J Sd, Ko J Sd, Sâ-Fă, Da), lor (Ko Sd, Fi 992 L), a lor (Ko J), la (Pe- Ne J, Ko J), le (Ko Sd), T (Ko J) pron. pers. [6] m. Ei. Donki iei' se vresu-nsurâ (Pu I 16/57) = prin umare ei vor să se însoare. Când a Domnu verlt la iei' (Pe-Ne 1964/209 S) = când a venit Dumnezeu la ei. Iei' sţra-ş vlăvu portiţa (Pe-Ne J) = ei îşi iau porţia seara. Si ţel' a mes colţ (Pe-Ne S) = şi ei s-au dus acolo. Iei' n-ăru duda lucru colţ (Ne-Ro J) = ei nu au mult de lucru acolo. Voţ dă lor cesta lîbru (Da) = le voi da lor această carte. 2. Precedat de prep. de are valoare de: a) dat. al pron. pers. [6]. Fost-a căpo de ţel' (Pu I 9/17) = a fost căpetenia lor; b) substantiv (= ins, persoană). N-ă doţ de ţel' verlt? (Pu I 12/14) = n-au venit doi inşi? Ie urdinţ tir a za treţ de ţel' (Pu I 12/16) = el a comandat cina pentru trei inşi (persoane). Cuda de ţel' ce bives ân Jeiân şi ân Mune n-av putut ţi cu veture (Ne-Ro J) = mulţi inşi ce trăiesc în Jeiăn şi în Mune n-au putut merge cu maşinile. Se-ţ maţ mund de ţel' (Pe-Ne N) = dacă sunt mai mulţi inşi. 3. (Scris deiel' - By, Ge) Copii [?]. ■ Dat, art.: lor (Ko Sd), a lor (Ko J). Sapunu moreşti dă lor (Fi 992 L) = sapa trebuie să le-o dai lor; na.: le (Ko Sd), la (Ko J). Marunu le va cadţ ân măre (Ko S) = castanul le va cădea în mare. La zice (Ko J) = le spune. Ke la-ţ răce (Ko J) = că le e frig. Că la-ţ cira de ovcăr (Pe-Ne J) = aceea le e cina de ciobani. ■ Acuz, na.: L-a vezut (Ko J) = i-a văzut. ♦ lat. illi. iel'va v. ielva. ienac v. iednac. 307 ienaca ierdinera ienaca v. iednac. ienaco v. iednâco. îenâr (By, Pi J, Pa, Ko J, Sâ-Fă), ienâr (Na II J, Fo 219 J), ien»âr (ALR II N 2/597), ienâru (Pe* 75 J), ienaru (Fi 358 J), ianuaru (Ga-Di), ienâr (By, Na IIJ), yienâr (Na IIJ), yienâr (Na II J) s. Ianuarie. *0- Cf. antoşnac. + ven. ienaro. ienâr v. ienâr. ienaru v. ienâr. ienâru v. ienâr. ienâr v. ienâr. ienerâ (By, Pi), ienerâlu (By, We I) s. m. General. ■ PI.: ienerăli. ♦ cr. geneal, ven., it. generale. ienerâlu v. ienerâ. ienUâr v. ienâr. ienta v. ânc. ~ * iepiţâ v. iepiţş. iepiţg (By, Pi), iepiţâ (Ma) s. f. Iepuşoară. ♦ iepa + -iţ§. ier (Ie, Ba J Sd, ALR II, Pe-Ne CNS Sc, Ko J S, Sâ-Fă, Fi 366, Ne-Ro J, Da), ieri (Ma, Pi, Ca), ieri (By, We I), ieri (Ge) adv. Ieri. Ier a fost luri / sredu / petâc I sâmbătă (Ba J / S / Sc / B) — ieri a fost luni / miercuri / vineri / sâmbătă. Io-ăm ier ruhşit (ALR II 38) = eu am vomat ieri. Ie morş fi zălica bolân ke ni ier nu-a stât bire (Pe-Ne Q = el trebuie să fie puţin bolnav, căci nici ieri nu s-a simţit bine. Iâ s-a vindut ier cuda grâu (Pe-Ne Sc) = ea şi-a vândut ieri mult grâu. Ier am vezut lui sor (Fi 490 S) = ieri am văzut-o pe sora lui. Ier domarşţa av Jos mâr a gl'ăţa (Ne-Ro J) - ieri dimineaţă a fost gheaţa mare. • Ca-oatâ-ieri (Ma), căteri (By, Na II) = răsalaltăieri. + lat. heri. ierâm v. iarâm. ierâmu v. iarâm. ierbaşpânş (Fi 1717 N S) s. Lucemă. Cf. arbaşpăha, iarbaşpăna. ■ PI.: ierbaşpăne.+ it. erbaspagna. ierebiţg v. iarebiţe. ierdinera (Pi) s. f. Grădinar. Se-l' rp lă za ierdinera (Pi) = dacă îi va lua ca grădinari. ♦ ven. iardiner (cr. za jerdinera = acuz. sg. ‘ca / în slujbă de grădinar’). 308 ieri ieşi ieri v. ier. ieri v. ier. iernile v. iarmic. ierml'iv (Fi 1610 N) adj. Viermănos. Ierml'iv frut (Fi 1610 N) = fruct viermănos. 4 Cf. curl'iv. iermu v. Ferm. ieroplân (Da) s. m. Aeroplan. ■ PI.: ieroplăni. iesân || iesân (Sâ-Fă) adv. Toamnă. 4 Cf. tomna. 4 cr. jesen. ieşea v. iasca. iescu v. fi. iesen (By, We III, Pi, Ko S, Fi 1756, 1757 Sd), iesen (Fi 1782 S) s. m. Frasin (Pi, Ko S). • Âb iesen (Fi 1756 Sd) = frasin alb (Fraxinus excelsior). • Negru iesen (Fi 1757 Sd) = mojdrean (Fraxinus omus). • Ţvetu de iesen (Fi 1782 S) = bucsău, scai de papură (Spartium junceum). 4 Cf. frăsir. ■ PI.: iesen (Pi, Fi). 4- cr. dial. jesen, st. jasen. iesen v. iesen. iesenovina (ALR II N 2/599) s. f. Frăsinet. 4 cr. jasenovina ‘lemn de frasin’, ies v. fi. ieşea v. iasca. iesic (Ma, By, Na II), iesig (Ma J) s. m. a) Frasin (Na II); b) Un fel de frasin mai mare (Ma J, unde s-a păstrat şi cuvântul frăsir). 4 Cf. frăsir 2, iesica. ■ PL iesic (Na II). 4 cr. jasika. iesica v. iesica. iesica (Fi 1771 J Sd), iesikş (Fi 1771 N), iâskş (Na II), iezike (Na II J), iesica (Pe-Ne J, Da) s. f. 1. Plop tremurător (Populus tremola) (Fi, Na II). 2. Frasin (Da). 4 Cf. iesic, topola 3. ■ PI.: iesike (Fi, Da). 4 cr. jasika. iesikş v. iesica. ieşavei v. ie|avgi. ieşavgi (Fi), ieşavei (Da) vb. IV intr. 1. A ieşi. 2. A răsări. Lura ieşavţ (Fi 17 Se) = răsare luna. 4 Cf. ieşi, ieşivui. 4 ieşi + —vei ieşea v. iasca. ieşi (Ba J N S Sc, Pi, ALR II, Ko J Sd, Pe-Ne S, Fi 17 Sd, Da), ieşi (Ma, Ca, Sâ-Fă), ieşi (Ga III) vb. IV intr. 1. A ieşi. C-a ieşit fârg 309 iesivui ietalo » ♦ * * » mojl'ani (Pe-Ne S) = i-au ieşit creierii afară. Vor ieşi (Pa) = vor ieşi. Ieşit-a (Ba N) = a ieşit (mai des: mes-av = s-a dus, a plecat). Afăra ieşi (Ko J) = a ieşi afară. Zenskele iesit-a făre de la misş. 2. (Despre plante, soare, lună) A răsări, a ieşi. Nă-v ieşit (ALR IIN 1/94) = n-au răsărit. Ese / iese sorele (Ma / Ca) = răsare soarele. Când â fajolu iâşe atunce se zatâcnţ cu kite şi ie se ovţ co de kite (Ko J) = când răsare fasolea se arăceşte cu pari şi ea se încolăceşte în jurul parilor. Grâvu igşe (Ko Sd) = grâul răsare. Lura iese I igşe / igşe / iaşe / iâşe (Fi 17 Sd / S / N / C / Z) = răsare luna. Ieşit-a sorele / gârvu (Da) = a răsărit soarele / grâul. 3. A avea poluţie, a ejacula. Mi-av ieşit (ALR II S 6/4897) = am ejaculat. • Ieşi afăra (Po J, Mo), veri fuarâ (Po B) = a) a o scoate la capăt, a ieşi la capăt. Căsta iârna am ieşit tâmno cu blăya afăra ke âm avut o mârva fir (Po J) - iama aceasta am ieşit (am scos-o) rău la capăt cu vitele fiindcă am avut puţin fân; b) a ieşi la iveală. Saca stvar ce se tâmno face iaşe afara (Mo 140 J) = orice lucru care se face rău iese la iveală; c) (Despre cărţi) = a apărea (Ne-Ro J). • Ieşi despre că = a descăleca, a coborî de pe cal. Ie a ieşit desre câ (Ko J) = el a descălecat. 4- Cf. ieşavţi, iesivui, veri 8. ♦ lat. exire. iesivui (Ne-Ro J) vb. IV iter. 1. (Despre cărţi) A apărea, a se tipări. Va riecnicu iesivui sakile ăn afăra ân volumen (Ne-Ro J) = dicţionarul se va tipări un volum în fiecare an. ^ Cf. ieşi 3 c. + ieşi + —viii. ietar (Da) s. m. Hectar. ■ PI.: ietari. ♦ it. ettaro. îetica (ALR 11/121 J Pe-Ne C J N, Fi 155 J Sd, Da), ieticâ (Ga III), ietikş (Ma, Ga-Di, Fi 155 N S). s. f. Oftică, tuberculoză. Uscăta bole ie toborculoz aii ietica (Pe-Ne J) = boala uscată este tuberculoza sau oftica. 4- Cf. consumando, toborculoz, uscăt 1. Cf. susiţa, tubercoloza, uscăta boia. + ven. ietico. ieticl'iv (ALR I 1/122 B J), ieticl’iv (Ga-Di), ieticliv (Ma). adj. Ofticos. ieticliv v. ieticl'iv. ietikş v. ietica. + ven. etico. ietra || ietra (Sâ-Fă) s. f. Ficat, 4- Cf. ficăt. + cr. jetra. ■ PI.: ietre. ieţalo (Fi 224 Sc) s. m. Bâlbâit. Cf. omu ce ieţţ. ■ PI.: ieţali. + cr. jecalo. 310 ieţgi ii ieţgi (ALR II, Fi 24 J Sd) vb. IV intr. A se bâlbâi. Io ieţes (Fi 224 J hd) = eu mă bâlbâi. Ieţţ (ALR II 32) = se bâlbâie. • Omu ce ieţţ (ALR II 11/6883) = bâlbâit (omul care se bâlbâie). ^ Cf. fleţkţi, mutei. + cr.: jecati ‘a suspina, a geme’, ieţmic v. iecmic. ievâ (Pe-Ne S, Da) adv. Undeva. Ievâ [se zice] mai şcurto, iuvqvă, mai lungo (Pe-Ne S) = ‘ieva’ [se zice] mai scurt, ‘iuvşvâ’ mai lung. Cf. cotrova 1, iuvevă, nuşt'ln. ievş v. iuvşvâ. ievi se (Da) vb. IV ref. A da un semn de viaţă, a da de ştire. + cr. javiti se. iez v. iej. iezâr v. iâzer. iezdi (Pu, Pi, Pe-Ne N S, Ko Sd, Da), iezdi (Ma, Ga IV, Ca, Ia), ierdi (Ma) vb. IV intr. A călări, a merge călare. Ure şuşhâuke ... pre cola iezdescu (Ia 32-33/82 N) = unele suşnieviţene ... călăresc pe bicicletă. Ţa vota puş-a iei' mul'erle iezdi (Pe-Ne S) = atunci au pus ei femeile să călărească. Iezdi pre că (Ko S, Da) = a merge călare pe cal. Iezdi călu / ăsiru (Ko N) = a călări calul / măgaru. Ie vgde ke vire un gospodin pre că iezdinda cu pucsa pre umer (Pu I 17/15) = el vede că vine un domn călărind pe cal cu puşca pe umăr. Pre căpra iezdinda (Pe-Ne N) = călărind pe capră. ^ Cf. zeiezdi. 4- cr. jezditi. iezer v. iâzer. iezero v. iâzer. iezic (Fi 958 N S Sd) s. m. şi n. Baza oiştei carului. Cf. oplen, patic, tel'ugq, scorie. ■ PI. m: iezic (Fi Sd), f.: iezice (Fi Şc). + cr. iazic. iezikg v. iesica. iezu mariia (Ko S) inteij. Exprimă surprinderea. Iisuse + Mariia. iir(By, Mi I, We II, Pu, Pi, ALR II N, Mo, Ca, Ne-Ro J, Ko J, Sâ-Fă), îi (Ra, ALR II N, Fi), ii (Ra), i (Fi), M (Pe-Ne J) vb. IV intr. A merge, a pleca, a se duce. Văl'e moresti t'â ii câtra iâ (Pu I 126/6) = trebuie să te duci la ea numaidecât. Şi când av vrut ii t'â 311 ii iime (Pi II 79 N) = şi când au vrut să plece. Voi ânuntru ii (Mo 117 J) — vrerau să intru (să mă duc înăuntru). Dumireca faloţi şi fţtinele vor ii jucâ (ALR II N 5/1266) = duminica feciorii şi fetele se vor duce să joace. Am cuteza nici o blâya îi (ALR IIN 5/1353)= nicio vită nu cutează să intre. Nu iiţ (ALR II N 6/1824) = nu mergeţi. Va ii za niş (Ca) = se va distruge. Ii a Iţmne (Ko J) = du-te după lemne. Ii nâzat (Ko J) = întoarce-te (du-te înapoi). Io voi ii sta vikend ân Jeiân pac voi ântrebă nono şi nona (Ne-Ro J) = eu voi merge (mă voi duce) în acest weekend în Jeiăn şi-i voi întreba pe bunici. Âstez rem Vi a bârstine (Pe-Ne J) = astăzi vom merge după vreascuri. Se-i za ii, ăi za ii (Da) = dacă e de mers, e de mers. Nu poţi şă ii (Da) = nu poţi merge aşa. Ii rţ baba ân Rim ma n-are cu ce (Ra) = s-ar duce baba la Roma dar nu are cu ce. Când te fii' fuşere măre, morţi va i ân Puia ân şcolţ (Fi 488 Şc) = când copilul tău va fi mare, va trebui să meargă în Pola la şcoală. • Ii pre că (Ko J) = a călări. 2. A intra, a se băga (Şi în sintagma -Ii nuntru). Vardiiănu le ganţ ke nu cutegu nuntru ii (Pul 13/17) = paznicul le spune că nu au voie să intre. Fecor, nu iiţ sup păt ke va veţ omojl (ALR IIN 6/1824) = copii, nu vă băgaţi sub pat că vă veţi murdări. Cf. âmnă, mţre, pasă, homo. + lat. io, ire. ii2 (Da) adv. Da (folosit numai în unele cazuri, altfel ia). Forşi se zice, forşi ii, ma io n-âm svoini avzit zice şă (Da) = poate se zice, poate da, dar eu n-am auzit niciodată aşa. ^ Cf. ia. M* • »1 v. u . iigra (Ba J), igra (Ba S, Da) s. Joc. • Igra de hârte (Ba S, Da) = joc de cărţi. Cf. joc. ■ PI.: igre. + cr. igra. iiyrac (Pe 1786 J) s. Carte de joc [?]. -v* Cf. carta 6. ♦ cr. igrac ‘persoană care joacă, jucător’ (s. m.), igrac-a, -o ‘de joc’ (adj.), iihni v. ihni. iiie inteij. Strigăt pentru pornit a) calul (Fi 1547 M); b) măgarul (Fi 1556 M). Cf. ala1 2 c), bistro, cut', eeee, eehă, eeehei, eri, giia, giia, iia, iio, kif2, see, sei, ştaaaaa. iijba v. izba. iimâna v. imâne. iime v. ime. 312 iimenu io iimenu v. ime. iinâ || iinâ (Ma Sch) s. f. Vână. Cf. jirâ, virâ, vină. iinca v. inca. iinga v. inca. iinke v. inca. iintimela (ALI4/381 B S) s. f. Faţă de pernă. ♦ ven. intimela. iintrâda v. intrâda. iipt v. vipt. iirâ || iirâ (Ma) s. f. Vână. iiremş v. irima. iirima v. irima. iiscra v. iscra. iismo v. fi. iistina v. istina. iistinu v. istina. iiste v. fi. ~ * iiti (ALR II 144) vb. IV tr. A întrerupe sarcina, a avorta în mod voit. -v” Cf. bordl, hitl 3, pl'ărde 2, znebl. iiu || iiu (Ma) adj. Viu. iive v. iuva. iizbş (By, Ge) s. f. 1. Cameră (Ge). 2. Cuptor, sobă (Mi IJ, Ge). 4- cr. izba ‘cameră’, cuptor, sobă’. io (Pu, Pi, Ga III, Ba B C J Gb Gd, Mo, Ia, Ko J Sd, Pe-Ne C J N ~S Sc, Sâ-Fă, Ne-Bi N, Da), io (Ma, Ca), i- pron pers. [1]. Eu. Io-m fost cu o fţting (Pu I 23/1) = eu am fost cu o fată. Io meg cgre colo foc (Pi II 5 S) = eu mă duc să caut foc acolo. Io-s mai ab nego tu (Ga III) = eu sunt mai alb decât tine. Şi io-m fost aşă cuntenât (Mo 40 S) = şi eu am fost aşa de mulţumit. S-er mire scută, io zlâte uscâte tire âţ voi dă (Ia 20/34 N) = dacă mă vei asculta, îţi voi da bani gheaţă (galbeni). Io me ci'emu Mărmelit' Ivan / Bat'aţ Andriiana (Pe-Ne J I S) = eu mă numesc Mârmelit' Ivan / Bat'aţ Andriana. Câsta sâm io, ată mâie (Pe-Ne 1964/212 J) = aceasta sunt eu, mama ta. Io me spelu (Da) = eu mă spăl. Io ăm frica cân meg pre grumba cale (Ne-Bi N) = eu am frică, mi-e frică, mă tem când merg pe drum rău. Iivina nu-i şâ boyât coşi io (ALR II N 6/1612-1613) = Ivina nu-i aşa de bogat ca mine. I-am 313 ioc iohkci nacovala hitit ke s-av comat' vezut cât pul'u (Mo 130 J) = eu am aruncat nicovala că abia s-a văzut cât pasărea. Fg cegod ver de mire! (Mo 155 J) = fă ce vrei cu mine! ■ Dat, a.: miie, mire. Mire nu piazţ (Ko S) = mie nu îmi place. Miie va fi bire (Da) = mie îmi va fi bine; neac.: m-, -m, m-, -m, me, mi; âm, âmi- (Ko J), âmn-(Ko Sd), mi- (Ko J), mn- (Ko Sd), m-, -m, mi, siie. Me par (Da) îmi pare, mi se pare. Âm ie jâ (ALR II N 5/1415) = îmi pare rău. Ver âm fi mul'ăre (Ko J) = îmi vei fi soţie. Ami-am cumparât o câsa (Ko J) = mi-am cumpărat o casă. Amn-a ganfit ie (Ko Sd) = mi-a vorbit el. Spure-m\ (Ko J Sd) = spune-mi. Mi-a fost râce (Ko J) = mi-a fost frig. Mn-a ie g an fit (Ko Sd) = mi-a spus el. M-av zis trei de iei' (Ne-Ro J) = mi-au spus trei inşi. M-va fi iâco drăy (Ne-Ro J) = îmi va face mare plăcere. Mi-am / mn-am făcut câsa (Pe-Ne J I S),facut-an siie do câse (Pe-Ne Q = mi-am făcut casă, mi-am făcut două case. Mn-ai dăt sapunu (Da) = mi-ai dat sapa. De-m un jmuV de ăpa (Da) = dă-mi un pahar de apă. Mi se vqde (Ko S) = mi se pare. Mi s-a visăt (Ko J)= am visat. Ţe-m rş omiri ziţe! (Ko iS) = ce-mi vor spune oamenii! Mâre-m ie rogendan (Ko J) = mâine mi-e ziua de naştere. ■ Acuz, a.: (pre) mire, io. Mâia s-a mânât pre mire (Ne-Bi N) = mams s-a supărat pe mine. Lărgo de mire bivg (Ia 41/121 iV) = departe de mine. Bate mire (Ma) = mă bate. Mire câpu dore (Pu I 31/12) = pe mine mă doare capul. Cu / la mire (Ko) = cu / la mine. Ântru mire (Ko) = inaintea mea. Mire n-âm fost ân căsq cân a verit tăţi (Fi 93 S) = eu n-am fost în casă când au venit hoţii. Cai şi io (Ne-Bi N) = ca şi mine; na.: me, m-, -m (Ko). Nanca bur nu-sti de poidi-me (Pu 2/33) = nici [de atâta] nu eşti bun, să mă mănânci. Me dinţi doru (ALR II 59/4198) = mă dor dinţii. Nu me abăte (Ko J) = nu mă bate. Ţire me rg pre pir cl'emâ (Ko S) = cine m-ar chema la nuntă. M-a durut do zile dinţi (Pe-Ne S) = m-au durut două zile dinţii. + lat. ego, mihi, me. ioc || ioc (Sâ-Fă) adv. Nu, ba. ♦ cr. joc. iohador (ALR IIN 5/1273) s. Cartofor. + ven. giocatolo. ioh§i (Ia) vb. IV A se văita. Sgra se fraiescu e nopta de tărbuh iohescu (Ia 32/82 N) = seara se iubesc şi noaptea se vaită de pântece. ^ Cf. iohkî, iuhkfi, iuhuhfi. iohkgi (Pu, Pi, Da), iuhkţi (Pi, Ga-Di) vb. IV intr. 1. A geme. Iâ „pomagane!" iohkţ (Pu I 29/11) = ea „ajutor!” geme. 2. A se 314 iohki iuli văita (Pi, Ga-Di). Portuneru iohkgit-a când l-a siromâhu bătut cu bătu (Pi II 3 iS) = portarul s-a văitat când săracul l-a bătut cu bâta. -v- Cf. iohşi, iohki, iuhuhţi. + cr. dial. jo(h)kati. iohki || iohki (Ca) vb. IV refl. A se văita. Cf. iohşi, iohkţi, iuhuhţi. ♦ cr. jo(h)kati. ioh me meni (Da) loc. interj. Vai! ioi || ioi (Sâ-Fă) inteij. Vai! + cr. dial. joj. iopa (Ko J), iopâ (Ga IV) s. f. 1. Vestă fără mâneci (Ko). 2. Un fel "de laibăr de lână (Ga IV). iopâ v. iopa. iopet v. opet. iorlânda v. girlândş. iorlândf v. girlândţ. ioş || ioş (Sâ-Fă) adv. încă, mai. + cr. jos. iota (Fi 717 J Sd, Da), iota (Sâ-Fă) s. f. 1. a) Supă de varză acră. Iota-i maneştra de capuz kisel (Da) = ‘iota’ e supă de varză acră; b) Supă de fasole şi de varză acră (Fi). 2. Ciorbă de legume (Sâ-Fă). ■ PI.: iote. ♦ cr. jota, ven. iota ‘minestra de varză acră, fasole, roşii si tăitei, cu rântas făcut din cel mai bun ulei de casă, usturoi si doi pumni de făină de porumb’, iu v. iuva. iuha (Da) s. f. 1. Bulion (Numai în sintagma Cumpir na iuhu -Da) = supă de cartofi (cartofi în bulion), iuhkţi v. iohkpi. iuhuhşi vb. IV intr. A chiui. Iuhuhţin (Pe-Ne N) = chiuim. ^ Cf. iohţi, iohki. ♦ cr. jokati. iujina (Pe S, Fi Z), iuzinş (Pu) s. f. 1. Prânz. Mor eşti ... făţe pâre si za iuzinu-m duţe (Pu I 18/17) = trebuie să faci pâine şi să-mi aduci de prânz. 2. (în sintagma Mala / mica iujina - Pe 107 SI Fi 728 Z) Gustarea, mâncarea de după amiază. ^ Cf. merinde 1 - 3, obed, cafe 3, malujina, malu ţinei, poiujiniţa. + cr. juzina ‘gustare’, iul v. iuli. îuli (ÂLR II N 2/603, Ko J, Fi 358 J, Fo 224 J), iulii (Pi), iuliu (Ga-Di), iuli (Sâ-Fă), iul’ (By), iul (Na II J) s. m. Iulie. ^ Cf. jetvenacu. + cr. juli. 315 iulii iuşto iulii v. tuli. îul'v. iuli. iun v. iuni. iunac v. iunac. îunâc (Ba Gb L S Sc, Fi 448 C, Da), iunac (Ba Gb) adj. 1. Tânăr (Ba Gb L S Sc, Ko J, Da). 2. a) Flăcău (Ko J, Da); b) Flăcău de însurat (Fi 448 Q. 3. Voinic (Ko J, Da). Cf. tirer, mladit'. ■ PI.: iunâţi (Da). ♦ cr. iunak. iunet'ina || iunet'ina (Sâ-Fă) s. f. Came de mânzat. + cr. juneci, adj. ‘de mânzat’ + -ina. iuni (ALR II N 2/602, Ko J, Fi 358 J, Fo 224 J), iuniu (Ga-Di), iuni (Sâ-Fă), iun (Na II), iun (By, Pi) s. Iunie. Cf. pomâicu. ♦ ven. iuno. iuniţa || iuniţa (Sâ-Fă) s. f. Junincă, viţea. + cr. j unica, iun v. iuni. iupa v. l'upa. iur (By, We II, Pu, Pi, Da) adv. 1. De bună seamă. Zegârnq-te cu slăme, iur ie nu va ştii ke-sti-tu ţiia (Pu 15/10)= acoperă-te cu A paie, de bună samă el nu va şti că tu eşti aici. 2. Intr-adevăr. Iur am fost (Pi) = într-adevăr am fost. 2. Totuşi. Iur-âi zălica, ma nu puten mai mund muncă (Da) = e puţin totuşi, dar nu mai putem mânca (nu putem mânca mai mult). ♦ cr. jur. iuramenât (Pi) s. m. Jurământ. + ven. iuramento, it. giuramento. iurieva (Da) s. f. Sângiorz, Sărbătoarea Sfântului Gheorghe, patronul satului Bârdo. iusto v. iusto. * « f iuşt (Da) f.: iuşta (Da), n.: iuşto (Da) adj. Drept. ■ PL m.: iuşti, f.: iuşte. + ven. iust. iusta v. iust. * t * » iuşto v. iuşt. iuşto (Ma,’ By, Ge, We II, Pi, Ga-Di, Mo, ALR II N, Ko J Sd, Da), iusto (Pu, Ma, We I, II, Pu, Ba, Ko S), iusto (Sâ-Fă) adv., inteij. I. adv. 1. Chiar. Ben, cân sti tu iusto sâv, ke n-âri iusto frikş (Pu I 2/40) = bine, dacă eşti aşa, că chiar nu ţi-e frică. Vedeţ, iuşto aşă 316 iutarnâca iuva ăre a nostru jupan (Mo 92 B) = vedeţi, chiar aşa are primarul nostru. Am făcut iuşto cum mi-ai urdingit (ALRIIN 5/1483) = am făcut întocmai cum mi-ai poruncit. Iuşto acmo a verit şi ie (ALR IIN 5/1490) = chiar acum a venit şi el. Iuşto aşă (Ko J) = chiar aşa. justo ânţa (Ko S) = chiar aici. Iuşto ke şti ânca, t'-oi prontei merinda (Da) = chiar că eşti aici, îţi voi pregăti prânzul. 2. Numai. justo he-l' mgre t'â vrtulănu (Pu I 8 /20) = numai să-i plece grădinarul. 3. Exact (By). Ie iuşto coşi căia (ALR II N 5/1444) = e exact ca tata. 4. Totuşi. Ma se iusto ver ke meg, dă-m-er zgţe mil'âr pac voi mgre (Pu I 22/33) = dacă totuşi vrei să mă duc, îmi vei da zece mii şi mă voi duce. 5. întocmai. Nu se cufescu besgdele iusto cu hrvâtu (Ba, Pu III 94) = nu se potrivesc întocmai cuvintele cu croata. • Iuşto bire (ALR IIN 5/1344) = tocmai bine, tocmai pe tocmai. Potcova de că mi-a făcut iuşto bire (ALR II N 5/1344) = potcoava pentru cal mi-a făcut-o chiar bine (tocmai pe tocmai). 6. într-adevăr (By, Pi). II. inteij. Sâc. E ie-l' ziţe: „iusto n-oi!” (Pu I 2/39) = şi el zice sâc, n-oi [deschide-o]! + cr. justo, ven. iust, iusto, it. giusto. iutarnâca (Fi 11 Z) s. Luceafărul de dimineaţă. ^ Cf. daniţa, iutrina. + cr. jutamjaca (cf. jutarnji ‘de dimineaţă, matinal’). iuto (Ko Sd) adj. n. Acru. Muncât-a de ca iuto (Ko N) = a mâncat (din cea) acră. iutrina (Fi 11 Şc) s. Luceafărul de dimineaţă. Cf. daniţa, iutarnâca. iutro (Pu, ALR II N, Da) (Numai în sintagma Dobro iutro -ALR II N 4/1114, Da) Formulă oficială croată de salut folosită alături de ir. burg damargţg (Pe-Ne 5). Dobro iutro, crăl'e (Pu I 16/53) = bună dimineaţa, împărate. + cr. jutro. iuva (Ra, Ba B C J N S Sc, ALR II, Ia, Pe-Ne J, Ko J, Fi J, Sâ-Fă, Ne-Ro J, Da), iuvş (By, Mi I, We II, Ge, Na I, II, Ga-Di, Pu, Pi, Mo, Pe-Ne N S, Ko C