lANUSGRIS ROMÂN DIN SECULUL XVII VIEATA SFINŢILOR VARLAAfl Şl I0ASAF TRADUSĂ DIN LIMBA ELENĂ LA ANUL 1648 U0RIŞT6 NĂSTUR6I9 06 FI6RAŞTI AL DOILEA LOGOFĂT TIPĂRITĂ PENTRU PRIMA OARĂ DE Generalul P. V. iNĂSTLIREL brevetat de stat-maior . comandantul artileriei corpului ii armata profesor de artilerie la scoală de poduri si şosele BUCUREŞTI STABILIMENT DE ARTE GRAFICE „UNIVERSALA44 14 — Strada Covaci — i\ 1904 VIEAŢA SFINŢILOR VARLAAM ŞI IOASAF TRADUSĂ DIN LIMBA ELENĂ LA ANUL 1648 DE ODRIŞT6 NĂSTUR6I9 06 FI6RĂŞTI AL DOILEA LOGOFĂT TIPĂRITĂ PENTRU PRIMA OARĂ DE Generalul P. V. /NĂSTUREL brevetat de stat-maior comandantul artileriei corpului ii armata profesor db artilerie la scoală de poduri si şosele BUCUREŞTI STABILIMENT DE ARTE GRAFICE „UNIVERSALA" 1 14 — Strada Covaci —• 14 1904 ÎNV, Nr. W 'CORECTORI Toate exemplarele vor purta semnătura mea. %. î 4 4 La pagina XL, rândul al 16-lea, în loc de : „pe'care 'Iii ere-dem a % MMI etc. etc.u. a se citi următoare^ schiţă; er la pagina XLIX rândul al 10-lea de jos a se ceti: „cu pecetea Mitropoliei şi pe a luî Radul fiul. Im Udrişte Năsturel. - - MAMA călătorită intâiu cu tatăl )m Vrâjoghea Sîugear şi apoi cu acela al iuî Sian ot Fierclsti | Se înfrăţesc la l'iOO "| Vrăjogliea Slug-ear Stan ot Fierăşti 1455 - 1490 , 1460 — 1490 ţ 1530 ' Cândea Medelnicer'ul v (Pârcălab ot Voevodeşti) 1551 Vrăjog'hea Logrofât 1497 - 1551 f 1565 : = 1527 Dumitra Petraşco 1540 - 1551 f 1600 m . . . 1570 Ud rişte I-iu Beceriul 1499 - 1551 i ■ r. • Necşa * 1571 = Arglîifi Radul l-iii Vel. Logofăt Năsturei 1572 ' • .f/1635 = Calea, fata Radului Calomfîrescu Manta Postelnicul , Şerban l-iu Cazan Iriu TJDRISTE II-îea Vtori Logofăt* Elena Doamna 1595 f 1625 1596 ? 1597 f 1659 *m f 1653 I . = 1-a oară.....? ' ±= Matei Bas arab ' ' = 2-a oară cu jupâneasa Despa ' ■ ■ I v '"' ' Radu II-lea (Toma) Banul Năsturel 1628 f 1693 - i. \*J ^*12): Jsioficul Pyrtâepniâî armatei." 1S93•l#p4:■ „ - ^ : - ;^ ^ ,:VV",* .\. ' t4^J.Erkldica infpja^^ ' ., .V' *L-., * •" '.' * , de Regulamente pqniru* serviciul gyrăor 'de foc din ele, 7 v rrV /,.v\... f. 4 Z. \ * *:.ţ 'i&y.'iNbua Pfiscăli&.seLii- ^end^rJiehi bisericesc:.* 190,1*. ., ' * tş). Medaliile ş_i >Dicofâ^ile. 'ymtâ&t.MWtf 3£st* '* *", - • ' ' *^ şi lieSpratmniîor române. JpMleul ăe ^. -'* ' , #5 20); '4.naUsprea %ţgw$mmtmwi-- Tragerii in 'ţţntă ali&fantemeh. * *4 ; - ^ ^ . *, • Necesitatea: r%vMeriî<-. M\ - i9&2-^1903.; Estras în 20f/ 21)"*. $tefygptt 'Stima, rontiâhâţ Inseninele- domnesc^ ^Trofee. ■ W0%t ' 2Z)/Vieckţaşfinţilâr V^rlaam şi' Ioasaf. -1@04. , ? * - e la finele anului 1886 reposatul lt. Colonel D. Pappa-soglu 'mî oferi, spre cumperare, pe preţul de 300 lei, un manuscript ce se pretindea a fi fost scris de învăţatul boiar Udrişte Năsturel pe la 1648. Si spre a face sa reiasă şi maî mult importanta manuscrisului în cestiune mi se puse în vedere un articul, din jurnalul „Tipografia româna" din75/27 Noembre 1886, reprodus după „Românul", în care, sub titlul „Z7ă carte românesc ti în 1546" d. dr. M. Gaster se esprima astfel: ^,In sfârşit, să 'mî maî fia permisii a atrage atenţiunea ancă „asupra unei cărtî importante pentru istoria literaturei române. In „pag. 256 N° 23 este pomenită cartea „O podrajaniî lisus Hristu „adică „imitatio Cristr\ renumita carte a evului mediu. Ceia-ce „o face pentru noî interesantă este că a fost tradusă din limba „latina în limba slovenesca (sil latinskago na slaveanskiî eazyku „nymu prevedesea) de către Orest (Udrişte) Nasturelu al II-lea „logolatu, (Trudami eea istago srodnika Oresta Nasturelu la 2g. „logotheta) şi tipărită în 1634 în mănăstirea Dealului. Este ace-„laşî Nasturelu cărui literatura romană datoresce: Pravila mica „tipărită la Govora 1640 şi Vietele sfinţilor Varia a mu sj Ioasaf ii ^inedite, amândoue traduse din limba slavonescă în limba română." Cu uă astfel de recomandatiune, unii începetor ca mine în ale literaturei vechi, nu maî putea sta pe gânduri : numerai banii şi luai în stăpânire preţiosul,— inedit, — manuscris. După ce 'Iu terminai de citit remăsei multămit de achisi-tiunea ce făcusem căci atât conţinutul cât şi limba, în care «Variaam şi Iosaf». — Col. Năsturel. 1 II m era scris, mi se părură, ca conceptiune sti ca espunere, elegante, atrăgetore şi folositore. Nu se cuvine, 'mî cliseiu, ca acesta operă remarcabilă să rămână inedită, ea trebuie dată la lumină fiind, cum diceaii ceî vechî, uă „carte folositore de suflet" şi în acelaşi timp uă carte de ştiinţă. Dominat de acesta idee, mă hotărâiu să transcriu, cu litere latine, manuscrisul ce posedam pentru ca apoî să'lii pot da la tipar. Nu începusem ancă să pun în esecutare dorinţa, căci timpul nu'mi permitea, când, Ministerul de resboiu. în 1887, mă trimese în misiune în Germania, la fabrica Grusonwerk de la Magdeburg-Buckau. Acolo, luaiu cu mine manuscrisul şi, profitând de momentele de repaos şi de dilele de serbătore, când fabrica nu lucra, me apucaiu de transcris, începend în dina de 20 Decembrie 1887, seu 1 Ianuarie 1888 după calendarul gregorian, şi terminând în diua de lr/2ii Martie 1888. Intorcendu-me în teră, în 1888, cu lucrarea terminată, nu maî putuî să me ocup de densa pene în anul următor 1889 când, într'uă conversatiune, avută cu mult regretatul şi vrednicul de pomenire, amicul meu Teodorescu G. Dem., veni vorba şi despre „Vieta pre cuvioşilor părinţilor noştri a lui Varlaamu şi a lui Ioasaf îi", manuscris cu care, firesce, me lăudam. Atunci fuseiu pusu la curent cu întrega cestiune şi hotărâ-răm ca transcrierea mea cu litere latine să fiă îndreptată după manuscrisul din 1673 aflat în posesiunea amiculuî meii, er când lucrarea va fi terminată şi gata de tipărit el îî va face uă pre-fată. Lucrarăm, der cu intermitentă, când adică ocupatiunile nos-tre obicinuite ne permiseră. El, sărmanul, s'a ţinut de cuvent căci prefaţa luî a fost ca şi gata în luna Iulie 1892; eu ensă nu'mî îndeplinisem sarcina: de a îndrepta manuscrisul modern, din pricina servicielor mele cărora trebuia să le acord aprope tot timpul. „Nu sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om sub vremi", dice Costin, îî răspundeam amiculuî meu orî de câte-orî me întreba pene unde am sjuns cu lucrul. Eu, imitându-1 dic : Nu e slujba făcută pentru gradul meii, ci gradul pentru ea.^ Decî, ea maî înteiu de orî ce. Anul 1900 amplu inima mea de aduncă întristare pentru încetarea din vietă a acestui bărbat distins. Pierderea luî, pre timpuria, căcî nu avea de cât 51 de anî când se stinse, lăsă un goi simţitor pentru literatura română al căreî apostol inteligent şi devotat îî-a fost şi al căreî amant credincios nu s'a desmintit nici uă clipă din vieta luî de muncă fără preget şi fără curmare. Pentru acesta doresc se leg reamintirea luî de Vieta pre cuvioşilor Varlaamu şi Iosafii ce acum, pentru prima oră, va apare, cu ajutorul luî Dumnedeu, tipărită în limba română. Etă Prefaţa alcătuită după notiţele ce 'mî-a dat amicul meu Teodorescu G. Dem.: I Gopr'msulu, importanţa si respândirea aceste? scrieri^ «Fie^a pre cuvioşilor părinţilor noştri Varlaamu şi Iosaf» este una din cele maî frumose compositiunî hagiologice, un roman atrăgător, prin care se face propaganda religiuniî creştine şi apologia vieteî monachale. Iosafii, fiiul unicii al împăratuluî indian Avenerii, convertit la creştinism de către ascetul Varlaamu e presintat şi glorificat ca erou al credintiî, ca modelu de abnega-tiune, căcî renunţă la averî, la onoruri, la împărăţia părintescă, spre a duce vieta retrasă şi austeră a pustnicilor, strigând: O, pre frumosă pustie, me rog din inimă ţie primesce-me şi pre mine ca să vieţuiesc în tine Despre acesta minunată lucrare, etă cum se esprimă d. dr. M. Gaster, în cercetările d-sale despre Literatura populară romană 1 : „Nu partea dogmatico-ascetică, care este de un interes specialii bisericesc (căcî Varlaam şi Iosaf au fost primiţi între sfintî, „atât în biserica pravoslavnică, cât şi în cea catolică) a contribuit la răspăndirea'î universală, ci parabolele minunate ce convine. Poporuluî îî place adevărulînvălit într'uă pildă, aşia încât „să devină plastic şi se se apropie ast-fel de inteligenta luî, der „nicî-uă-dată nu se va simţi atras de speculatiunî filosofice şeii „demonstratiunî abstracte. Intr'adevăr, putem dice că nu esistă „maî nici un popor din Europa, la care nu vom regăsi acele parabole, când sub forma originală, maî de loc seu puţin schimbate, 1. Bucurescî, 1882, pag. 32—36. Cf. şi Christomatia rom fina (Leipzig--Bucurescî 1891) voi. I «Introducerea», pag. LII— LIV. IV „când ca base pentru productiunî politice, de uă valore universală, precum sunt bunioră unele nuvele ale luî Boccacio seu „unele piese teatrale de Shakespeare. „Variaam şi Ioasaf se atribuie în genere sfântului Ionu „Damascenui (secuiul VIII), care, născut în Siria, ar fi scris'o în „limba siriacă şi, în scurtă vreme, ar fi fost tradusă în limba „grecescă. Der atât testul grecesc cât şi traductiunea cea vechia „slavonă, făcută imediat d upă cel grecesc, ne spun numai de un „Ion monaci ui1. Abia traducătorii posteriori latinescî şi altiî l'au „schimbat în Ion Damascenu. In orî-ce cas, cestiunea cine este „autorul romanului Varlaam şi Iosaf nu este ancă deplin resol-„vată. Novakovic(î), publicând testul slavon, s'a încercat a desvolta „maî pe larg acesta cestiune în introducerea sa, der totuşi nu se „pronunţă positiv asupra autoruluî, ci aretă numai că coprinsul „se potrivesce cu spiritul vremii în care trăia sfântul Damaschin 2. „Deja în secuiul al treî-spre-decilea esista uă traducere seu „maî bine uă prelucrare latină şi una francesă, cea d'ântâiu făcând „parte din „Legenda aurea" a luî Iacobus a Voragine. Din traducerile latine, maî cu semă din aceia a Abateluî Guido, a intrat „în cartea luî Vincentius din Beauvais 3y în vieţele sfinţilor tipărite la Roma 1556 şi în cele ale luî Rosweydius din 1628, „precum şi în multe alte editiunî. La Francesî şi Germanî se bu-„cură asemenea de uă mare reputatiune 4; maî cu semă parabolele „aii fost copiate şi tipărite. In Gesta Romanorum se regăsesc maî „tote şi de aci au fost luate de către scriitoriî şi riuveliştiî me» „dievalî. Tot aşa de timpuriu s'a prelucrat Varlaam şi Ioasaf în „limba arabă şi dintr'acestă limbă în cea ebraică. Se înţelege că, „în locul creştinismului, a venit muhamedanismul şi judaismul5. „Chiar în limba etiopică s'a tradus, şi d'Abbadie poseda un ma-„nuscriptii din 1690 intitulat „Baria am şi Ioasif". Din testul „grecesc imediat s'a tradus în slavonesce şi s'a răspândit prin „Serbia, Bulgaria şi Rusia. Manuscriptul cel maî vechili, din 1518, „a fost publicat acuma de A. Novakovic(î) şi însoţit de uă introducere interesantă. 1. „Aia eIo)dcvvov Movaxov Ttjitov'' : slavoneşte : ..iBHaHOMB MHHXOMR MOyatfMb %CTH0ML« v. St. Novacovic(î) : Varlaam şi Ioasaf. Belgrad. 4881, p. 4. 2. Loc. cit. pag. 1—13. 3. Vincentius Bellovacensis, Speculum historiale. LXV c. 1—65 4. Bibliografia întregă : Ebers. Biblio graphisches Lexicon I p. 138 o. btemschneider, Ilebraische Bibliographie. III, pag. 120. jf „Dintr'acestă carte posedem noî, în literatura nostră, maî „multe redactiunî. Cea maî vechia, der nu cea maî completă, se „află în „învăţaturile" atribuite luî Neagoe-Vodâ.... In întregul „luî a fost tradus Varlaam şi Ioasaf la 1648 de Udri^te Năs-„turelu din Fiereştî, după un manuscript slavonii. Uă copia din „1814 după acesta traducere o posede d. Eminescu şi cine scie „deeă nu se află ancă manuscripte din Varlaam şi Ioasaf res- ' " • „pandite prin teră şi ascunse prin monăstirî şi biblioteci private. „Acesta redactiune este cea maî lungă, şi cea maî completă, căcî ^ „conţine atât partea acea privitore la slăvirea sihăstrieî, cât şi \ „acea cu parabole. Uă redactiune maî scurtă, care e scrisă maî „mult din punctul de vedere estetic, conţinând numai povestea „biografică, se află în Biblioteca' imperială din Viena şi este uă „traductiune făcută din italienesee la 1764 de un Botulescu, pe „când se afla în închisore la Milan. Redactiunea cea maî nouă, „despoiată ansă de tote parabolele, se află în Vieţile sfinţilor t „făcute după cele rusescî şi tipărite la monastirea Nemtuluî 1812 ' „in 19 dile ale lunii Noembre1, precum dice la margine: pres- i „curtat din Ion Damaschin. Tot aşia s'a reprodus în editiunea i „Vieţilor din Bucurescî 1836". Din espunerea de pen'aci, dice Teodorescu G. Dem., resultă, pentru cititorii români, necesitatea maî ântâiii de a cunosce pe erudiţii numai numitî de d. dr. M. Gaster, apoi d% a li-se recapitula manuscrisele aflate pene astă-dî- II Sf. Ion Damascenui.— Traducetoriî în limba latina. ! Ca filosof şi orator sacru, ca istoric 2 şi music eclesiastic, y Sf. Ion Damascenui e una din figurile cele maî interesante ale bisericii creştine, un stîlp al ritului oriental. Noţiuni despre vieta şi activitatea ilustrului teolog, despre nuraerosele şi importantele'î V scrieri se găsesc în Istoria filosofieî antice3 (partea IV, pag. - ^ 460— 464). 1. Fol. 456-182. 2. La Florenţa se găsesce uă scriere a sf. Ion Damascenui despre faptele din Persia. 3. Teodorescu G. Dem. Bucurescî, 1893. Fiind-că Vincentius Bellovacensis, S. Antoninus şi Raphael Volaterranus 1 susţinuseră că ar fi trăit sub Teodosiu-cel-mare, pe la anul 390, părerea lor a fost combătută prin maî multe argumente istorice. Maî ântâiu se pune temeiii pe autoritatea luî Ion Ierosoli-mitanul, care a transmis posterităţii vieta luî Sf. Ion Damascenui, apoi ânsuşî faimosul orator creştin, în cărtile'î De Trisagio şi De orthodoxa Ude 2, mentioneză despre Petru Gnaphen seu Fullo care trăise în epoca luî Leon şi Antemin, pe la finele secuiului al V-lea. Pe lângă acestea Sf. Ion Damascenui, în cartea'î De haeresibus, numesce pe Cyru, Sergiu şi Eustatiu, monotelitî con-demnatî de sinodul al şeselea ecumenic, er în De orthodoxa fide3 discută în contra iconomachilor. In fine, Trithemius, în opera'î întitulată Scriptores ecclesiastici declară că ,,Ionii mo-nachul, supranumit chryssorrhoas, de naţiune Damascen din wSyria, fiind provocat de scrierile luî Papa Gregoriu III, la anul 730 a scris în favorea coreligionarilor luî, in limba grecă, în contra împăratului Leon 4 Acum, după ce am lămurit în cât-va îndoiala că autorul scrierii n'ar fi trăit în prima jumătate a secululuî al VIII, să enumărăm motivele care determinaseră pe uniî criticî să'î conteste veracitatea istoriei luî Varlaam şi Iosaf. Prima bânuielă, transformată apoi în controversă, a provenit din partea renumitului erudit Herbert Rosweyd, care admite ca adevărat numai fondul, der crede că operei i s'aii făcut multe adause, puind întrebarea : cum Iosaf seu Iosafat, fiiul regeluî Avener, de curând convertit la religiunea creştină, se putuse inarma aşa de bine cu atâtea precepte din sfînta scriptură, pe care nicî-uă-dată nu o citise 5 ? Acesteî obiectiunî s'a răspuns cu înlesnire că Sf. Ion Damascenui n'a scris uă istoria veridică, ci uă povestire produsă 1. Despre aceşti scriitori, să se vedă maî la vale. 2. Liber III, cap. X. 3. Liber IV, cap. XVII. 4. Der tot Trithemius, indus în erore de menţionaţii scriitori, admite un alt Ion Damascenui, care ar fi strălucit pe timpul luî Teodosiu-cel-mare, la anul 390. 5. „Ego vix dubito quem totius historiae fundamentum verum sit. Forte „disputationes qaedam de quibusdam fîdei mysteriis ab auctore vel additaB „vel dilutatae. Nam qui potuit losaphat, recens ad fidem conversus sat Scrip-„turae locis se communire, qui nunquam ea legerit'*? Vitse Patrum Ros-weydi notee ad Vita Burlaami. I % de imaginatiune, pe care, a nutrit-o cu dialoguri, desvoltărî, parabole şi citatiunî basate pe bibilă, pe învăţămintele evangelice şi pe dogmele stabilite de cele d'ântăiu şese concilie ecumenice. Chiar la finele opereî, sub formă de epilog, autorul declară că meritul luî e numai de a fi scris povestirea, er că fondul eî l'a audit de la bărbaţi onorabili şi veridici, care i-au narat-o : „o ,,scrişî voao, împotriva puterii, cum am audit den bărbaţi cinstiţi ,,şi nemincinoşii, cariî au spus mie". A doua obiectiune, care se întilnesce ia cardinalul Belarmin 1 şi la Vossius 2, este că Iosaf, eroul opereî, este îndemnat se credă în sfântul spirit „carele de la tatăl şi de la fiiul purcede", contrar credintiî sf. Ion Damascenui, esprimată în scrierea'î De Ude 3 că sfântul spirit de la tatăl prin fiiul purcede 4. Dificultatea să înlătură de sine prin împrej urarea că acesta aserţiune, unul din punctele ce desparte biserica ortodoxă de cea catolico-papală, nu figureză în tote manuscrisele, spre esemplu în cel de care s'a servit Billin 5, ci a fost introdusă posterior de către traducători, fiă sub influenta papalităţii, fiă pentru că traducerea lor se adresa unor cititori de rit catolic, fiă prin fanatism, spre a nu întări credinţa schismaticilor orientali. Ş'apoî cine avea să'l controleze? Cine avea să ci- tescă originalul grec ? *---- Să vedem der cine au fost acei traducători : 1) Mal d'ântâiii de orî-cine a scris despre sf. Ion Damascenui, patriarchul Ion al Ierusalimului 6 care, sub Constantin VI şi Leon IV Poriirogenitul, se distinse printre ceî maî infocatî iconoduli. Ast-fel, pe cât critică pe ambii împăraţi bisantinî, fiind-că în anul 754 convocaseră un conciliu contrar cultului iconelor, pe atât laudă pe însemnatul teolog, fiind-că combătuse pe iconoclaşti din tote puterile 7. Propriu vorbind, patriarchul Ion nu e autorul, ci numai 1. De scriptoribus ecclesiast. 2. Ilist graec. lib. I. Cap. XL 3. Liber I, cap. XI. 4. Simbolul credintiî creştine, stabilit de conciliul I din Nicea, admise că fiiul, născut din tatăl, s'a pogorît din ceruri şi s'a întrupat prin sfentul spirit, er conciliul IX din Constantinopole stabili că sfentul spirit, domn de vieţa făcetor, purcede de la tatăl. 5. In care se citesce : Et unum spiritum sanctum ex Patre procede. 6. Din care causă şi e cunoscut sub porecla de „Hierosolymitanus". 7. Ast-fel comparând numele împeratuiuî Leon cu al Iul st'. Ion Damascenui, conchide că cel d'ântâiu a provenit din marea'î asemenare cu un furios ieu (Leon), pe când al celui d'al douilea însemneză multămire, plăcere, gratia (Xotpis), de 6re-ce ebraicul Iochanan, din care s'a derivat Ioannes (Iohannes) corespunde latinescului gratianus (din gratia). VIII traducătorul biografiei în eestiune, căcî însuşi declară că, găsind-o scrisă în limba arabă, der intr'un stil negles, numaî şi-a dat oste-nelă de a o transcrie grecesce. Acea lucrare a fost tradusă în limba latină maî ântâiu de loannes (Ecolampadius, apoî de Iacobus Billius Prunaeus \ 2) Vincentius Bellovacensis (Beluacensis) seu Vineţiu Galu, burgund de origine, cunoscut în patria sub numele de Saint Vincent de Beauvais, fu maî ântâiu monacii în ordinea Predicatorilor şi apoî ajunse episcop la Beauvais, sub papa Inocentiu al IV-lea. El deveni renumit ca filosof 2, prin cercetări variate, lucră pene între aniî 1247—1249 şi muri pe la 1264. Cu ehieltuiela luî Ludovic, regele Francieî, compuse şi tipări faimosa operă intitulată Speculum quadruplex, coprindend : „în partea I-a (speculum doctrinale), teoriile celor şepte arte liberale, care formau trivium „şi quadrivium al scolasticei, începând cu gramatica şi terminând cu teologia ; în partea II-a (speculunx^^Jiistoriale), evenimentele de căpetenia şi istoria civilă a statelor până la 1244; „într'a IlI-a (speculum naturale), cestiunî de fisică, geografia şi „cronologia, er într'a IV-a (speculum morale), despre pasiuni, „simtiminte, legi, virtuţi şi viţii" 3. In a doua parte introduse şi uă scurtă relatiune despre istoria luî Varlaam şi Iosaf, luată după sf. Ion Damascenui. 3) Al treilea erudit din evul mediu, istoriograf şi teolog, fu Iacobus a Voragine, ast-fel disii după orăşelul cu acelaşi nume din coprinsul Liguriei. El maî e cunoscut şi sub porecla de Iacobus Genuensis, fiind-că sub papa Bonifaciu, pe la 1290, se ilustră în Genova prin ântâia traducere a Bibliei în limba italiană la 1275, apoî prin Chronica Genuensium. Pe lângă aceste lucrări, maî compuse in latinesce Historia Longobardiad, maî mult cunoscută sub titlul de Legenda aurea sive Speculum sanctorum, în mare parte relativă la vieţile şi faptele sfinţilor, între care figurau şi cuvioşiî Varlaam şi Iosaf, după prescurtarea biografiei datorite luî sf. Ion Damascenui. 4) Andreii! de Billy, dis Andreas Billius, milanes din ordinea religiosă pentru propagarea institutiuniî clericale căreia aparţinea; scrise un comentariu istoric despre paguba adusă bisericii creştine, IX în special celei orientale, prin invasiunea Turcilor în Europa 1 ; uă istoria a Longobardilor, alta a Milanesilor şi diferite opuscule. Intre numerosele'î traduceri în latinesce figureză şi operile eruditului din Damasc, prin urmare şi „Vieta pre cuvioşilor Varlaam şi Iosaf", pentru care utilisase vechi codice grece. Editiunea luî, disă „bibliană" tradusă cu fidelitate şi îngrijire, are la început un studiu în care se discută paternitatea opereî. El lămuresce cum bănuiala a fost posibilă prin împrejurarea că într'un codice se da ca autor „Ion Sinaitul" (ai cărui nume figureză în Istoria luî Paul Diaconul 2 şi care trăise pe timpul luî Teodosiu-cel-mare, pe la finele secuiului al £ILJea), că în alte manuscrise grece, destul de numerose, se repeta acelaşi nume de „Ion Sinaitul". Andreiu Billiu probeză că Ion Sinaitul, ca şi Ion Monachul, nu e altul de cât Ion Damascenui, adevăratul autor al compositiuniî hagiografice. 5) Antoninus Florentinus înflori sub Cosma de Medicis şi sub papiî Nicolau V, Calixt III, Piu II. Pe lângă un tractat de teologia, el scrise şi Chronicon tripartitum, uă cronică în treî părtî, narând în cea d'ântâiu evenimentele de la creatiune penă la Constantin-cel-mare, într'a doua faptele de căpetenia întâmplate pene la 1198, er intr'a treia istoria occidentală până la 1459. Născut la 1389, el muri în etate de 70 anî. Maî tărdiu, la 1523, papa Adrian VI îl canonisă şi de aceia figureză printre sfinţii catolici sub numele de Sanctus Antoninus. Biografia luî a fost scrisă în prosă de F. Vincentius Mainardus Geminianensis (din secta predicatorilor), er în versuri apoteosată de Ugolinus Verinus. In ce privesce pe sf. Ion Damascenui, el opineză că trăise pe la 390. sub Teodosiu-cel-mare, er nu în secuiul al VllI-lea, ceia-ce a dat nascere unor lungi desbaterî ulteriore. 6) Raphael Regius Volaterranus, ast-fel numit după orăşelul Volterra seu Volaterra, trăi în aceiaşî epocă cu sf. Antoninus şi, afară de numerose traduceri din limba grecă (între care istoria luî Procopiu despre resbelul persic şi vandalic), compuse în XXXVIII cărtî Urbana commentaria, dedicate papeî Iuliu II şi publicate în treî tomuri, tractând despre geografia vechia, despre antropologia şi biografia [De viris illustribus) şi despre filologia (De artium rudimentis). In prescurtare, autorul îşi caracteriseză 1. A se vedea Ist. filos. antice, de Teodorescu G. Dem. pag 162. 2. Idem pag. 19. 3. A se vede Teodorescu G. Dem., Cronica din Nurnberg (Bucurescî 1893) pag. 35. I Carte forte interesantă pentru cunoscerea originii Turcilor. 2. Historise Miscellae libr. XIII. X XI opera cu termenul grecu itcEvSoxecov, vroind să arete că coprindea tot felul de cunoscinţe. Relativ la sf. Ion Damascenui, adoptă aceleaşi aserţiuni ca şi predecesorul. 7) In anul 1470, Vieta pre cuvioşilor Varlaam şi Iosaf se tipări la Spira, într'un volum în folio1. 8) Un alt însemnat erudit din secuiul al XV-lea fu Geor-gius Trapezuntius, născut în insula Creta la Aprilie 1396, der poreclit după oraşul Trapezunt (Trebisonda) din Capadocia, de unde părinţii luî îşî aveau originea. Sub papa Eugenii! al lV-lea, se duse la Roma, fu profesor de retorică şi filosofiă, ajunse secretar al scaunului pontifical sub papa Nicolau al V-lea şi, în etate de 90 anî, muri la Roma în 1486. El traduse în limba latină numerose opere grece, intre care maî multe din scrierile luî Aristotele şi martiriul suferit de sf. Andreiu în insula Chio. Emul al celebrului Teodor Gaza, maî compuse diferite lucrări originale în limba latină, susţinu desbateri sciintifîce şi teologice cu episcopul din Aleria şi pene la adânci bătrâneţe, fu rivalul renumitului astronom, matematic şi tipograf editor Regiomontanus 2 Intre altele, Georgiu Trapezuntiul traduse, Vieta sfinţilor Varlaam şi Iosaf intercalând creduluî bisericii ortodoxe, în partea relativă la sfentul spirit, cuvintele că purcede nu numai de la tatăl, ci „şi de la fiiul", aserţiune care nu figura în manuscrisul grec pe care'lu utilisase la traducere. Copilul luî, Andreiu Tra-pezuntiu, continuă câte-va din traducerile tatălui seu, câte rămăseseră neterminate, şi publică versiunea Almagestului faimosului astronom-geograf Claudiu Ptolemeu 3, operă întitulată neţi jisyafryjs 9) Iacob de Billy supranumit Iacobus Billius Prunaeus, superiorul monastiriî St. Michael din Elm, pe lângă biografia luî Sf. Ion Damascenui, maî traduse din grecesce în latinesce şi importantu'î tractat de De orthodoxa Me ("SutsScs xffc 6p6ofr6£r}s Tuatswc). In precuvântarea ce precede editiunile luî (din 1602 şi 1629) 4 ale Istoriei luî Varlaam 5, el impută luî Georgiu Trapezuntiul lipsa 1. Operele luî sf. Ion Damascenui apărură la Basilea (Bale) în 1575 şi la Paris în 1577. 2. A se vede Cronica din Nurnberg, paginele 13, 14, 15, 42, 46. 3. A se vede Ist. fii. antice pag. 78, 220, 357, 359, 360, 391. 4. Editiunea lui Billiu se tipări la Anvers în 1602 şi în Paris la 1629. 5. ..Certe in vetere Fumsei codice Ioanni Sinaitas adscribitur". III $ de fidelitate în traducerea operelor sf. Ion Damascenui, acusându-1 de alterări şi interpolări grave. 10) Herbert Rosweyd 1, originar din Gaudesheim se distinse sub Oton al II-lea şi trăi de la 1483 până la 1501. El scrise în versuri eroice uă relatiune panegirică despre faptele luî Oton I-iu şi în versuri elegiace martiriul episcopului sf. Dionisiu. Tot în versuri celebră torturile suferite de sf. Pelagiu, martir în Spania, apoi laude pentru sfânta Fecioră, sf. Ana, sf. Gangulfu şi altor sfintî a. El se ocupă nu numaî cu cestiunî privitore la epoca sf. Ion Damascenui, der şi cu erudite comentarie ale operelor luî. 11) Ioannes Trithemis sive Tritenhemius, născut în Februariu 1462 la Trittenheim de lângă Mosela, scrise în limba latină, pene la anul mortiî (1519) nu maî puţin de două-spre-dece opere pe atât de variate, pe cât de importante, anume: catalogul celor 970 maî însemnaţi scriitori eclesiasticî [Ecclesiae scriptores); biogra-fiele celor maî străluciţi bărbatî aî Germaniei şi aî sectei Bene-dictinilor; Cronica monastiriî Hirsaugia (anii 830--1370) reve-dută şi adausă în anul 1514; Cronica monastiriî Spanheim (anii 1044—1511); treî tomuri De origine, gestis et regibus Fran-corum; uă monografia De ducibus et episcopis Franc'orum; istoria intitulată De successione ducum Bavariad et comitum Palatinorum ; vieta sf. Maxim, episcopul Maienteî şi sfânta Hir-mina fiica regelui Dagobert; Minunile sfintelor Măria şi Ana; vieta filosofului Ruban Maurul 3 şi sf. Maxim, episcopul din Tre-virî; Vieţile sfinţilor; în fine Itinerariul propriei sele vietî. Iacob Fabru Stapulensis, în editiunile luî din Basilea, (una la 1559, alta la 1575) atribuie luî Georgiu din Trapezunta prima traducere din latinesce a „istoriei indiano". Cu toate acestea Gas-par Bartiu 4 susţine că prima traducere e mult maî vechia, după cum probeză stilul, der că tipografii şi editorii posteriori aii atribuit-o luî Trapezuntiu spre a o pune sub un nume cunoscut şi a'î da maî mare însemnătate 5. 1. scris în diferite moduri: Roswid, Hroswith, Rosvita, Rosvida, Ros-vitis şi Rosvidis. 2. Aceste scrieri apărură la Niirnberg în anul 1501 sub îngrijirea poetului Conrad Cetulu. 3. A se vede Ist. filos. antice, pag. 18. 4. Lib XL. Advers. C. X şi lib. XLI Cap. XI. 5. „Cujus (Trapezuntii) quum atavorum memoria nomen vendibilis „faceret libros de graecis scriptoribus expressos, nihil dubitarunt typogra-,,phorum pueri lucro suo posteritatis scientiam posthabere Idem aceidis, „historiee Barlaami et Iosaphat, quae cum a te aliquot secula a monacko xii Oudin 1 o consideră cel puţin cu 300 anî maî vechia, căcî în unele codice manuscrise, ale renumitelor librării din Italia, s'a găsit scrisă cu caractere de uă vechime mult maî mare de cit epoca lui Trapezuntiu. Dovadă e că Vincentiu Bellovacensis cu 150 anî înainte de Trapezuntiu o utilisă în Speculum historiale. Cu cât ne apropiam de evul modern, cu atât găsim între biografi, traducători şi comentatori, celebrităţi recunoscute, ca cardinalul Baronius, Oudin, Leon Allacein, Casaubon, Bellarmin, Ma-teiiî Rader, Fr. Mich. Legiiien, Cave şi alţii. III Traducerile în alte limbT. Manuscrisele române. In limba italiană, traducerea acestei scrieri e anterioră secuiului al XIV. De şi cavalerul Leonardo Salviati îî dă anul 1335, dată aflată într'un manuscris al celebrului Silvani Razzi, totuşi Giovani Măria Salvioni afirmă că, pentru editiunea sea din 1734, a utilisat traduceri mult maî vechi ; constată ansă că manuscrisele se deosebesc cu totul unele de altele părând a fi făcute după originale diferite. Ast-fel declară că nicî unul nu e absolut conform testului grec şi latin, ci prescurtate, căcî în unele s'aiî redus povestirile, in altele s'aii suprimat cu totul răspunsurile luî Varlaam. Fiă-care traducător seu copiator a redus maî mult orî maî puţin de cât altul, aşia că în fiă-ce manuscris naraţiunile sunt deosebite fiă în ce privesce termenii, fiă în ce privesce limba, premenită continuu : s'ar pute dice că au fost tot atâţia traducători, câte manuscrise se găsesc, întru atâta copiatorii au alterat vechiele traduceri, modernisându-le. Acelaşi lucru s'a întâmplat absolut în acelaşi mod în limba română, căcî ânsăşî editiunea lui Salvioni din 1734, care a servit traducerii luî Botulescu, e uă prescurtare fată cu manuscrisele române ce vom mensiona maî jos şi în special cu ale nostre. Vieta lui Varlaam şi Iosaf a dobândit uă reputatiune necontestată. Editorul Salvioni afirmă că în Italia, după ce copiii „,quodam sit de grseeo Ioannis Sinaitae translata, multos tamen retro annos inter opera et cum titulo Ioannis Damasceni et interpretatione ejusdem si 3.diis placet Trapezunzii lecta est". 1. De S. 1. Damasc, tom. I. Seet. VIII, cap. I pag. 1750. i: xiii ,l| învăţau primele cunoscinte, li se dau ca manuale de citire căr- ţile cunoscute sub titlul de Iosalat şi Florea virtuţii1. In limba română Vjeţa luî Varlaam şi Iosaf, a găsit trei 2 traducători şi a-nume : 1) Udrişte Năsturel, cumnatul „luî Mateiîi-Basarab, care o* >\ termină intre aniî 1648—1650. \l 2) Botulescu, care, în anul 1764, aflându-se arestat nu seim pentru ce, (vedî Iorga, Ist. literaturii) la Milano. îşi petrecu timpul i traducând în italienesce uă redactiune prescurtată „conţinând numai 1 partea biografică44 şi al cărui manuscris se găsesce în biblioteca imperială din Viena 2. ' 1 3) Samuel Klein, care între 1783 1808 traduse din nou pe Ioasaf şz Varlam, după redactiunî catolice, împreună cu opera De orthodoxa fide a sfântului Ion Damascenui3 In privinţa manuscriselor române (dintre care la 1883 d. dr. Gaster mensiona numai copia din 1814, aflată în posesiunea răposatului Eminescu) vom enumăra pe cele ce am avut ocasiune se cunoscem. Ele sunt urmetorele : f L La musăul de anticităti" din Bucurescî se găşesce un manuscris vechiu, sub No. 293 pe două colane, în stânga testul slavon, er în drepta traducerea română. La 1881, a fost trămis î „Academiei române4" spre a'lu publica5. Tipărirea s'a început j sub direcţiunea luî Al. Odobescu, în partea de sus a paginei ' , cu litere latine, er jumătatea de jos cu litere ciriliee, fără testul ; slavon. La cola X-a lucrarea a fost întreruptă şi întreruptă a ră- mas până astăclî. Titlul este cel următor: „Traiul şi Viiata a pre cuvioşilor părinţilor noştri a lu Var-„laam şi a lu Ioasaf. Scnsă de pre cuviosul părintele nostru Ioan 1. «I noştri buoni antichi a'teneri fanciulli, che deono apprendere a (deggere, dopoche egli hanno imparato a combinare i primi elementi, tosto «pongono tra la mani que'due piccioli libretti, l'uno de'quali Giosaffatte, e vi «l'altro Fior di virtu comunalmente s'appelia» 2. Uă copie după acest manuscris, scosă de d. Gr. G. Tocilescu, să y află în posesiunea „Academiei române", vedî maî depart^. 3. Manuscrisele părintelui Samuel Micul se dice ca s'ar fi aflând, în |; biblioteca seminarului din Blasiu seu Oradea-mare. A se vede Vieta, Ope- > '*tf rile şi Ideiele luî Georgiu Şincai de A. Papiu Ilarian (Bucuresci 1869) pag 416—119, si Introducere Ia istoria limbii si literaturii romane de i2\ d. Ales Philippide (laşi 1888) pag. 117. {.V 4. După ordinul Ministerului Cultelor şi instrucţiunii No. 18053 , 5. In notă jos, pe câte-va pagine, se citesce: „Acesta sfentă carte întru |Y ,,care iaste vieta sfîntuluî Varlaam şi Ioasaf iaste a lui Ilarion episcopul || „Râmnicului (unchiul reposatuluî Odobescu) care a adus-o de la Cozia". xiv 4 li XV „Damaskin pentru folosul sufletescă, iară acum de în limba slove-„nescă întoarsă fu pre rumunescă de mult păcătosul robul lu Xc. „Udrişte Năsturel de Fiereştîi. Alu doile logofătă. Văleto bîtia „mira A3pH3u (7157)=4649 (vedî pag. XIV). Acest titlu e scris în drepta, ier cel slavonesc corespundător în stânga, ambele cu roşiu de cinabru, avend d'asupra uă vignetă longitudinală subţire, represintând florî colorate fără aur. Volumul este legat cu scorte. In pielea esterioră se văd gravate cu aur pe margini diferite ornamente şi, la colturi, cei 4 evangheliştî, er în midloc pe un medalion se află Mântuitorul răstignit pe cruce; în drepta şi în stânga crucii se vedu două personagii, de siour Maica Domnului şi Măria Magdalena. Manuscrisul, bine păstrat, scris pe chârtie satinată şi cu litere ce imită tiparul, e fără paginatură pene la fila chk (252), de unde începe paginatură pe file de către scriitor, paginatură greşită, căcî nu corespunde fetei 504, ci celei 763; apoî numărul următor car este pe versa filei, er pe fila următore nu a scris nimic; în fine, pene la cn**=-(256) numerotaţiuaea nu este bine pusă. înainte de această pagină se văd cotorele a două foi, probabil tăiate de scriitor, căci testul se continuă1. In schimb şi în loc de paginatiune, pe fiă-care pagină se repetă cuvintele «glava ll» (capitulul I), «glava fi» etc. La bibliotecă, la museu seu la Academie pe fiă-care pagină numărul curent s'a însemnatei! «condeiul de plumb», şi astfel se aretă că în total sunt 885 pagine (seu 443 foi). Fiă-care foia are lungimea de 2l1/2 centimetri, lăţimea de 15V2- E probabil că, în lung şi în lat 1/2 de centimetru s'a retezat prin legarea volumului. Testul manuscris al celor două co-lone (slavă şi română) ocupă pe fiă-care pagină 141/2 —15 centimetri în lungime, 10—10V2 m lăţime. Variatiunea resultă că se află câte un rond maî mult, peste cele 22, pe pagină când la uă colonă, când la alta, spre a se corespunde esact cele două variante. Istoria luî Varlaam şi Ioasaf constă din 40 capitule (glava Al), după care urmeză (la pag. 882) „cântecul lai si.Ioasaf când au intrat în pustia", care se termină numaî cu puţine ronduri slavone şi cu indicarea de „Ion Damaskin povesti konetu" (scrise cu roşiu pe pag. 884). Pe ultima pagină (numerotată r^i 1. Insă de altă mâna t+i ast-fel se esplică şi numerotatiunea greşită şi scrierea în capul fiă-căreî pagine a sumarului capituiuluî respectiv în loc de glava, precum şi încetarea variantei slavone pene la pag. 88c2. Facsimil manuscris No. 203 XVI XVII er eu creion 885) stă scris slavonesce, cu caractere maî mari, cu cernelă deosebită şi de altă mână : , - Qd &h • ( ^ aj-t rV o tuf - -mor. Q>?of rn h /vi ^ hc 1^ & <» ~s^g „Spisasia siiu knigu „vă dni lw Anto-,,nie Voevoda. tece-„nie-letom urmă se vede că la 14 Sept. 1844 cartea a fost „cetită de către smeritul şi maî micul între monahi, Gherontie monaehul". IV. Domnul lt. colonel Petre V. Năsturel din artileria, a cumpărat, în 1886, de la răposatul lt. colonel Pappasoglu (cu preţul de 300 leî), un manuscris român cu acelaşi coprins ca cel precedent, formând un volum de 455 pagine. Buna'î păstrare se datoresce legăturii în scorte de lemn îmbrăcate cu piele, care aii pe margini înguste chenare de poleială şi în midloc uă rosetă ovală. Chârtia cu liniatură de fabricatiune, nu e satinată e lungă de 24 şi lată de 18 centimetri. Scrierea e cursivă, absolut identică şi ocupa, pe un spaţiu de 1572 centimetri lungime şi 13 lăţime, căte 21 ronduri pe fiă-care pagină. Pentru observarea acestei regularităţi, scriitorul — care nicăieri nu'şî însemneză numele — a fost nevoit a trage liniî seu s'a înlesnit c'uă liniatură transparentă. Titlul scris cu roşiu este identic cu acela al manuscrisului precedent cu deosebire că în loc de „slavonescă" dice slovenescă. V. La „musăul de anticitătî" din Bucurescî, înregistrat sub No. 16, se maî găsesce un manuscris român din 22 Februarie A 00^* Ma.^s* 1807, bine păstrat, avend 39 capitule pe 241 foî, fără paginatură. 'ZjMΣ Pe ântâia foia (albă) se citesce: „1807 Mart. 20. Nektarie; mo-„nastirea Cozia", er pe verso „Ministerul cultelor şi instrucţiunii „publice din Tăra-românescă. Acesta carte s'a adus de lâ sfânta „monastire Cozia spre a se depune în Biblioteca Naţională. Se „încredinteză de acest Minister, p. ministru N. A(ndronescu)". Etă titlul scrierii: „Vieta a pre cuvioşilor părinţilor noştri a luî Varlaam şi a „luî Ioasaf, scrisă de pre cuviosul părintele nostru Ion Damaskin „pentru folosul sufletesc şi tălmăcită de pre limba slovenescă pre „limba rumânescă de Udrişte Năsturel". La fine (foia 241) se citesce următorea notiţă : „S'aii scris în sfenta episcopia a Argeşului de smeritul „între menaşî Ilarion Dascălul Craiovenul acesta istoria părintelui Nictarie, Monahii de la sfenta monastire Kozia, cu a sfinţiei „sele chieltuielă 1807, Fevr. 22". Urmeză apoî, în proză, „cântarea sfanţului Ioasaf, când au „intrat înjwstiă" şi „troparele sf. Varlaam şi al luî Ioasaf". Pe ultima pagină se găsesc însemnările următore: „Multămim luî D-dcii celui în troiţă slăvit, carele mî-au „ajutat de am început a scrie şi am şi săverşit de a scrie. Am „început a scrie din Noembre 1 şi am săverşit la Fevruarie în „22. Deci mă rog tuturor de obşte, maî ales celor ce vetî ceti «Varlaam şi Iosaf*. — Col. Năsturel. 2 XVIII „acesta sfenta istoria de suflet folositore, orî unde yetî afla vre-uă „greşelă, orî în slove, orî în cuvinte, orî în ortografia, se nu vă „pripiţi a ponoslui. că n'au scris mână de ânger, ci mână de om „păcătos, ci maî bine să dicetî: dumnezeu se ierte pre Ilarion „mult păcătosul 1807 Fevr. 22. Se vede apoî, cu cernelă albastră, sigiliul cu legenda ,biblioteca colegiului Sf. Sava" cu urmetorele amintiri: „Am maî citit şi eu pe acesta de suflet folositore carte, când „me aflam în sfenta monastire Kozia. 1811 Ianuarie 22. Dîonîsîe „Eclesiarhu". „1821 Fevr. 11. Am citit şi eu acesta carte. Dinu Drăgan Dascalu*. „La 1826 Fevr. 15 am citit şi eu, cel maî jos iscălit, când „me aflam în Kozia cu şederea. Kesarie ermonah". VI. Copia din 1814, aflată în posesiunea răposatului Mih. Eminescu, n'am vădut-o şi nu seim unde se mai găsesce, d-lu Gaster ense afirmă la 1883, că este „cea mai completă, căci „conţine atât partea acea privitore la slăvirea sihăstriei, cât şi „acea cu parabole". VIL In biblioteca şf. monastirî Căldăruşanî am avut ocasiunea să văd treî manuscrise române, de formate şi cu caligrafii diferite, contiind Vieta sfinţilor Varlaam sj Ioasaf. Ele trebuie să se afle adi în biblioteca Academiei române, de 6re-ce cărţile şi manuscrisele de la monastirea Căldăruşanî aii fost luate de ministerul instrucţiunii şi date Academiei. VIII. Copia după traducerea din 1764 a luî Botulescu, despre care am mensionat. Botulescu s'a servit de editiunea tipărită în Roma la 1734 de Giovani Măria Salvioni sub titlul de „Storia „de'ss Barlaam e Giosatiatto ridotta alia sua antica puritâ di „favella, coll'ajuto degli antichi testi a penna 1 u. Printre manuscrisele slavone, se cunosce unul singur, volum în 8° pe chârtia grosă, aflat în biblioteca sf. monastirî Agapia din judeţul Nemtu-. 1. Acesta editiune s'a reprodus tot în Roma la 1816. Din ambele edi-tiunî se găsesce câte un esemplar în biblioteca centrală (a Statului) din Bucurescî. 2). A se vede «Note dintr'uă escursiune în Moldova> de d. I. Bianu, în Columna, lui Traiari, No. 2 din 1882. I xix IV Manuscrisul dirv 1673 (7181). Manuscrisul nostru din 1673 e preţios din următorele treî puncte de privire: fiind-că e cel maî complet din câte cunoscem; fiind-că e bine păstrat şi de uă caligrafie esemplară; fiind-că portă data. locul şi numele scriitorului. Să ne oprim, spre a da lămuriri, asupra fiă-căruia în parte. A.—Volumul, lung de 20 centimetri şi lat de M1/^* a fost legat, căcî foile sunt retezate. Scortele'i lipsesc nu din causa vechimii, ci probabil spre a-i se pierde urma, când a trecut de la un cumpărător la altul. Testul ocupă, pe fiă-care pagină, 14 centimetri în lungime şi 91/2 în lăţime. Paginatură se urmeză numai pe file. cu cifre cirilice. In total sunt 293 foî (seu 586 pagine), dintre care „Vieta părinţilor noştri Varlaam şi Ioasaf" consistă din 280 foî (561 pagine), er restul de 13 foî (25 pagine) coprinde „Vieta sfintei Ecaterina" De la început lipsesce foia ântâia (2 pagine), adică uă parte din introducere, apoî foile 6 şi 7 (paginele 11—14), adică începutul capitululuî II. «Vieta sfintei Ecaterina» este incompletă. Că „ Vieta luî Varlaam şi Iosaf4, espusă în 40 capitule, este în totul completă ne convinge următorul epilog de la pagina 558: ..Punâ aic(i) iaste cuvuntul aceştiî poveşti, care o scriş(i) „voao, . înpotriva puterii, cum am audit den bărbaţi cinstiţi şi , nemincinoşu, carii au spus mie. Iarâ voî, cariî auditî şi citiţi ac(i)astă „poveste, folositoare de suflet, să vă fie a vă învrednici părtiî celor ^,ce au plăcut Domnului. Pentru rugăciunele luî Varlaam şi ale „lui Ioasaf, fericiţii de cariî fu poveste pre spre Xc. Domnul „nostru, căruia se cade cinste si putere, măriia şi cuviinţa, „înpreună cu tatâl şi cu d(u)hul sf(e)ntu, acum şi purure şi în „vecii vecilor. Aminu". La pagina 559 figureză, în prosă, „Cântecul lui sf. Ioasaf, „când au intrat în pustia", scris ca titlu cu cernelă roşia, er la pagina 560 uă închiăiare cu litere capitale roşiî, spunend că „a-„c(i)astâ rugăciune la Sloveni nu se află, ce numai la Latini", de unde reşultă că traducătorul avusese la dispositiune esemplare atât slave seu ortodoxe, cât şi latine seu catolice, că prin urmare cunoscea maî multe limbi. XX Este neîndoios că nu Udrişte Năsturel tradusese „Vieţa „sfintei Ecaterina" de la finele volumului, căci etă titlul acestei biografii la pagina 562 : „(Vieta) sfintei şi înţeleptei cocoane şi mare mucenita E-„caterina 1 scoasă acum d'entui nout de pre ellineşte, sloveneşte „şi tipărită în ţara Moscului, iară apoî dupre sloveneşte şi rumîi-„iieşte, cu bl(a)gosloveniia pre sfinţitului mitropolit al U(n)grovla-„hieî Kyr pri Grigorie Ghica voevod" (vedî pag. XXVI). D'acî resultă seu că grămăticul, care a copiat manuscrisul în 1673, a făcut şi traducerea biografiei în cestiune, seu că ea se găsia în manuscrisul anterior după care a copiat. Maî probabilă e prima ipotesă, căci pe de uă parte se specifică că traducerea s'a făcut după un esemplar tipărit la Moscua (pote chiar în timpul pe când se copia acest manuscris), pe de altă parte e'n genere cunoscută tendinţa tuturor grămăticilor din seculiî trecuţi d'a spori manuscrisele, adăugendu-le scrieri de acelaşi caracter, spre a'şî face lucrarea maî importantă şi spre a'şi dobândi reputatiune. Resumând, putem afirma că manuscrisul din 1673 este cel maî complet din tote, fiind-că coprinde nu numai vieta celor doul sfinţi în întregimea ei, adică partea relativă la sihăstria şi parabolele, der şi rugăciunile ce nu esistau în variantele slavone, împreună cu „vieta sfintei Ecaterina", atunci pentru prima oră, (d'en-tui noii) tradusă din rusesce. B.— Forte puţine manuscrise din secuiul XVII-lea s'aii păstrat atât de bine ca cel ce ne preocupă, cele maî multe fiind preda umidităţii, carilor şi nepesăriî. Numerotarea luî este continuă, er curăţenia paginelor denotă c'a fost în mâni puţine şi piose. Chârtia, de cea maî bună calitate, rară pe acele timpuri, este satinată, cu dungi longitudinale şi la mijloc cu marca fabriceî. Vechimea i-a dat uă nuanţă gălbuia, der întru nimic nu i-a alterat luciul. Cernelă întrebuinţată e de tuş negru, care 'şî păstreză pene adî tonul caracteristic. Capitulele sunt scrise cu litere majuscule şi cu negru, er cele doue-treî ronduri din titlurile lor, care urmeză imediat, sunt scrise cu litere maî mici şi cu roşu de kino-var. Copiatorul începuse a scrie cu roşiu fiă-care K iniţial din cuventul t{*UI., precum şi numerul capitulelor, înse de la cap. III înainte a renunţat la atâta impestritare, adoptând roşiul numai 1. In occident „Vita et conversatio heatse Catharinse virginis et m&rtyris" fu scrisă de Petrus Dorandus (pe la 1490) autorul cunoscutei Chronicon Caithusiense, şi al maî multor dialoguri şi biografii sacre. xxi £ pentru enunţarea coprinsuluî în fruntea fiă-căreî pagine şi pentru ; , cele doue-treî ronduri ale titlurilor. Scrierea imiteză caracterele de tipar şi pretutindeni e tot atât dc frumosă, grămăticul a esecutat-o cu penă de găscă. Spre înlesnire, a tras cu ceva ascuţit câte doue linii pentru fiă-care rond, I liniî ce se observă pene astăzi. Maî mult ancă : pe tote paginele I sunt esact câte 21 ronduri, întocmai ca în cărţile tipărite din di- l lele nostre. Sunt de admirat răbdarea şi dibăcia scriitorului d'a I mesura ca uă pagină să fiă absolut identică cu alta şi tote îm- I* preună, în ce privesce caligrafia şi felul cernelii, mărimea şi forma caracterelor, distanta, lungimea şi numerul rondurilor. Nicăieri nu se observă uă ştersătură, uă pată, uă îndreptare: totul e corect şi vedesce gust estetic, deplină îngrijire. Deca der smeritului între monaşî, mult pecătosul Ilarion ' Dascălul Craiovenul de la episcopia Argeşului, i-au trebuit vre- uă patru luni (1 Noembre 1806—22 Februariu 1807) pentru un I aşia de modest manuscris, neapărat că grămăticul din 1873 n'a l putut termina pe al şeii în mal puţin de un an, din causa mareî I atenţiuni ce trebuia se-î acorde. I C —Uă valore deosebită dă manuscrisului nostru împreju- t rărea cu totul rară că grămăticul îşi însemneză numele, locul unde l ■ şi anul când scrie. 1 Scriitorii, copiatorii şi traducătorii ce aparţin clerului nu l spun nimic, în semn de umilinţă creştină. De aceia maî tote ma- : * nuscrisele vechi de prin monastirî nu pot ave un istoric. Abia însemnările posteriore, ale celor ce au vedut seu citit volumul i (când sciu scrie şi au cernelă la în-de-mână) ne maî orienteză l despre fasele prin care au trecut. Scriitorii laici, grămăticii, câte uă dată şi dascălii, îşi spun numele fără altă indicatiune. Prin ^ secuiul XVIII şi maî cu semă într'al XIX, uniî şi alţii încep a se desobicinui de „smerenia" şi „păcătoşenia", adică de pre marea umilinţă creştină. Manuscrisul ce ne preocupă, la pagina i. 561, are urmetorea declaraţiune : I „Ac(i)astâ sf(e)ntâ carte, a pre cuvioşilor părinţilor noştri a lui f „Varlaam şi a lui Ioasaf, scosu-o-au întiiiu Udrişte, al doile log(o)- ; „f(e)tu, dupre ellineşte, sloveneşte şi rum(â]neşte. Scosu-o-am şi f „eu Fota, gramatic domnescu, dupre izvodul rum(â)nescu, dumneluî ,,Dumitraşco, biv-vel serdar. ^î am scris în dilel(e) creştinului Domnii „Grigorie Ghika voevod.Letii ^3pna ot grad Buc(u)reştîu (v. p. XXII). m Aşia der Udrişte Năsturel, între 1648 — 1650, face ântâia xxn xxiii '* XllAht/VΣ • Ulii l\'XA*i -t/îl: tp 1 #1 A J» IXU'XâA. f -1 ~ ,7 %v ^^ ^ u ^ '/•I ' ^ l ^ * t iii t : ^—-; <4 mu riVţXţ t unt /jk v^VkIYim k hhaco • ^1 ^X ' ^ n / traducere, nu după un manuscris slavon, cum afirmă d-lu dr. M. Gaster, ci direct din elinesce, cum făcuse ieromonachul Mel-chisedec (egumenul monastiriî din Câmpulung) traducând învăţături preste tote filele la 1642 şi Daniil Andreiu Panonenul, traducând (cu ajutorul luî Patrizi şi Ligaridi) îndreptarea legii cu dumnezeu, tipărită în Târgovişte la 1652. Traducerii sele ense Udrişte Năsturel a putut se'î alăture şi testul slavon, ceia-ce a îndemnat pe unii se credă că tradusese din slavonesce. „Gră-„măticul domnesc Fota, din oraşul Bucurescî [ot grad Buc(u)reşti]4t afirmă, în deplină cunoscintă de lucruri, că cumnatul luî Mateiu-Basarab dupre ellineşte scosu-o-au sloveneşte şi rum(â)neşteu : in caşul contrar ar fi' dis numai; „scosu-o-au, dupre sloveneşte, „şi rumâneşte". El mai adaugă că, după traducerea (isvodul) română, copiase acest manuscris pentru ex-marele Serdar Dumi-traşcu în anul 7181 (seu 1673) sub domnia luî Grigorie Ghika. In privinţa datei, câte-va esplicărî sunt necesare: In let A3pna, ultima cifră e ast-fel alterată prin frecare. în cât a semăna cu r, de unde cestiunea deca data manuscrisului e ^3pna adică 7181 (1673) seu ^3pnr adică 7183 (1675). De şi diferinta numai de douî anî ar fi cu totul neînsemnată, fată cu uă vechime de 231 seu 235 anî, totuşi vom vede că indicările grămăticului nu permit nici umbră de îndoielă. Grigorie I Ghika, a domnit in Muntenia pentru prima-oră de la 1660 (6 Decembre) pene la 1664, când, după înfrângerea Turcilor la asediul cetăteî Leva1, la care participase cu Eustratie Dabija al Moldovei (1661—1666), pierdend un copil şi bolnăvin-du-se; îşi luă familia, trecu în Transilvania şi prin Austria se scoborî la Venezia. După densul urmară pe tron Radu XIII Leon (1665—1669) şi Antonie Vodă (1669—1672). Pentru a doua oră veni ca Domn în dina de 20 Martiu 1672 ; persecută familiele Cantacuzen, Cretulescu şi Mareş (Băjescu); destitui pe mitropolitul Teodosie; merse cu Turcii la asedierea Hotinuluî, der, fiind învinşi de Sobiesky, Karaiman-paşa fagi, er Grigorie Ghica, ruşinat şi destituit, trecu în Turcia, după ce domnise „numai un (Facsimil manuscris 1673) 1. George Şincaî afirmă că la 1663 pornise, împreună cu Turciî, la asediul cetăţii Erşec-Uivar. Cronica Romanilor, tom. 111, pag. 111—116 et sequ., ed. 11. XXIV XXV anu şi opt lunîlU, adică pene în Noembrie 1673. Pe la finele a-cestuî an muri la Constantinopole. De aci înainte tronul Munteniei e ocupat de Duca-Vodă, care'lu păstră de la 6 Decembre 1673 pene la finele anului 1678, când fu dat luî Şerban Canta-cuzino. Documentele secuiului XVII confirmă în totul aceste date2. Aşia der grămăticul Fota nu putea de uă parte se afirme că scrie sub domnia luî Grigorie Ghika, er pe de alta se însemneze anul^3pnr seu 7183 (1675), când la acea dată se afla pe tron Duca-Vodă, er despre Gr. Ghika nu se maî scia nimic prin Bucurescî. Certitudinea letuluî ^3pna (7181) se maî confirmă şi prin altă împrejurare. După ,,Vieta sfintei Ecaterina"; vedurăm că scriitorul adaugă: „ieră apoî, după sloveneşte şi rum(â)neşte, cu bl(a)goslo-„veniia pre sfinţitului mitropolit al U(n)grovlahiei Kyr" lăsând în alb locul unde trebuia se pună numele mitropolitului, căcî tocmai atunci se întâmplase, cu scaunul archipăstoresc, urmetorul scandal: • „Persecutarea se întinse pene şi asupra mitropolitului Teodosiu, fiind-că se trăgea din familia Cantacuzenilor, Domnul, a-„cusându-'l cu feluri de calomnii, îlu destitui cu indestulă bat-„jocură şi'lu trămise la inchisore în mânăstirea Cozia, puind în „locui pe Vailaam, episcopul Râmnicului, carele se unise la tote „nelegiuirile de acesta fire 3U. Faptul se produse în primă-vera anului 1673. Scaunul metropolitan fu ocupat provisoriu de către betrânul archiereu Dionisie, care muri peste puţin, apoî dat în mod definitiv episcopului Varlaam al Râmnicului. Prin urmare Fota, care îşi începuse transcrierea din anul 1672, şi-o termină în Octombre 1673, după depărtarea mitropolitului Teodosiu: nesciind cine avea se'l înlocui es că ca titular, el lasă alb locul unde voia s"e scrie, după datină, numele mitropolitului pe lângă al domnitorului „Gr. Ghika Voevod". Se completăm aceste lămuriri cu ancă câte-va amintiri istorice. La 1674, Varlaam acusă pe Teodosiu că, pe când functio- 1. Dionisie Fotino, Istoria generală a Daciei, trad. de G. Sion (Bu-curesei 1860) tom. 11, pag. 124. 2. A se vede pecetile luî Grigorie Ghika, reproduse şi esplicate de d-1 lt.-colonel P. V. Năsturel în Stema României (Bucurescî 1892) pag. 113, 114, 140. 3. Dionisie Fotino. Ist. gen. a Daciei. Tom. 11, pag. 122 edit. cit. nase ca egumen la Snagov, îşi însuşise argintării sacre şi le prefăcuse în monetă sunătore. De aceia, spre despăgubire, îl obligă a plăti un chivot de argint al sfinteî monastirî 1. Varlaam păsto-resce pene la 15 Aprilie 1679, când etă ce se întâmplă : „Venirea luî Şerban Cantacuzen la domnia terii (1679) s'a ,,privit ca uă 'ntâmplare de cea maî mare fericire, care a adus „bucuria şi veselia în inimile tuturor. Cel d'ântâiu act de dreptate, „la care a cugetat Şerban-Vodă, a fost liberarea mitropolitului „Teodosiu, carele se afla arestat şi uitat în mânăstirea Tismana. ..Acesta a dat îndată plângere la Domn pentru stâmbetatea ce i „se făcuse şi Domnul a trămis-o la Constantinopole patriarchuluî „Dionisiu spre hotărîre. Patriarchul trămise îndată pe mitropolitul „de la Maronia şi pe logofetul patriarchieî Enaki. Domnul atunci „adună divan mare, din archiereiî, archimandritiî, egumenii şi totî „boierii terii, unde se înfăţişară amândouî mitropolitiî, Teodosiu şi „Varlaam. După judecata urmată, Varlaam, neputendu-sejustifica .,a depus înaintea Domnului cârja seu toiagul păstoresc şi a plecat, „er Şerban-Vodă, luând'o, o dete luî Teodosiu şi-1 instala în mitropolia 2i\ Deca der grămăticul Fota ar fi scris în 1675, când Varlaam păstoria ca mitropolit, neapărat că î-ar fi însemnat numele, alături de al luî Ducă Vodă, de 6re-ce în chronologia nostră fata cărţii seu a manuscrisului se coroboreză prin numele domnitorului şi al mitropolitului aflat în funcţiune ca titular. Lipsa acelui nume se esplică prin faptul că el îşî termină lucrarea în 1673, după disgratiarea mitropolitului Teodosiu şi pe când afacerile mitropoliei erau provisoriu conduse de betrânul Dionisie. Ancă un fapt. Părintele Ştefan, fost egumen al mânastiriî Glavaciocui, e ales şi instalat ca episcop al Râmnicului de către mitropolitul Teodosiu la 15 Ianuarie 1673. Prin Aprilie, când Teodosiu este esilat maî ântâiu la mânăstirea Tismana apoî la Cozia (unde uă-dinioră fusese călugerit), episcopul recunoscător Ştefan se portă către dânsul în modul cel maî afabil şi 'î în-lesnesce cumpărarea de locuri pentru lărgirea moşiei Cetătuia de lângă Râmnic, pe care apoî se zidesce biserica din vârful deluluî^ spre a servi ca metoch mitropoliei dip Bucurescî, precum resultă din documentele episcopiei Râmnicului, fila 42 3. In fine, pahar- 1. Al. I. Odobescu, Câte-va ore la Snagov. 2. Dionisie Fotino, op cit. tom. 11, pag. «7-128. 3. Biserica Ortodoxa romana, anul Vili, lo°*> pag. oay. xxvi ^^y^^^ - ^--------^ v# ^ V^VN ^Whtt iUHÂlŞAklWÎ * % o li* o. t f(f * IttH ,\A Aii 'k/X I /m« 'a £ jik.* V, HO AC'6 Ai\'Y i^i (Ml HO* a f Hiif ^/tMMTi|i^ \ /«o f/l II-A AUOH K Vri/lf V. /| OKf ff -rilltf ltlM/«VVU#. n iiji* - KVf.^ro C/iomiii/k/f^ 'k O ^ "'Iţo fffY/f*M AlM/ff/IOJI o 1 M- ch* i j« o h aa l£i*h ^ V- rfji V I ţi *i v o|i , ^ /" ^\r, , rn¥âtiAf aJ n soau'a . iuhak^ ujm uf* V ^'â rk ,tAf Vn ^ f r Tf/iM i\"A€A ca . al h ntr* âr«l|*4 (Facsimil manuscris 107:3) XXVII nicul Ales Genoglu Lesviodax, în catalogul chronologic al mitro-politilor 11 se esprimă astfel despre mitropolitul Teodosiu: „Pe acesta Taţi scos din scaunul mitropoliei Grigorie Vodă „Ghika în anul 1673 şi aii pus în locu'î pe Dionisie, carele murind „in curendă vreme, au pus mitropolit pe Varlaam, episcopul Romanicului. Apoi în anul 1679, Aprilie 15, indictionul II-lea, Domn fiind ,,§erban-Vodă Cantacuzino, s'aii cercetat pricina scoterii luî Teodosie „de către oronduitiî de patriarchul Constantinopoleî, după care „cercetare, şi-au primit ierăşî Teodosie scaunul mitropoliei, er Var-„laam aii remas slobod. Vedî pentru acesta la fata 17 a Condiceî „cei vechî pentru chirotoniî din mitropolia UDgro-Vlachieî" -. Maî remâne să cercetăm cine erea fostul mare Serdar Dumi-traşco, pentru care grămăticul Fota a transcris cu atâta îngrijire traducerea română făcută de Udrişte Năsturel cu vre-uă 27) anî maî nainte. Un Dumitraşcu întelnim sub domnia luî Constantin I Basa-rab Cârnul (1654—1658) ucis cu Dumitru Cosma (fiul pitarului Mitrea Stănescu) şi cu mulţime de boieri, în selbatica rescolă a seimenilor ; el ense avea pronumele de Frisurenu şi nu i se dă titlul de biv-vel. Serdaru 3. Sub prima domnia a luî Gr. Ghica (1660—1664), găsim un alt Dumitaşcu, pe care de tener domnitorul îl luase cu sine din Constantinopole, la venirea'î în teră. Aci fusese crescut şi românit în casa marelui postelnic Constantin Cantacuzino +, înrudit prin alianţă cu familia Cantacuzenilor şi rădicat la demnităţile de mare Vistier şi mare Serdar. Când Gr. Ghika însoţesce pe Turci în espeditiunea din Ungaria, regenta e încredinţată Domneî Măria, marelui vornic Stroe Leurdenul şi acestui Dumitraşcu, cunoscut sub numele de Constantinopolitenul, seu Cantacuzenul \ Este probabil, că pe la finele celei de a doua domnii a luî Grigorie Ghika, acest biv-vel Serdar Dumitraşcu a însărcinat pe grămăticul /domnesc Fota, ca se'î reproducă, într'un volum, traducerea română a frumoseî poveşti despre vieta sfinţilor Varlaam şi Iosaf. 1. Inserat la finele opereî Istoria bisericescă (Bucurescî 1845), 2. Istoria bisericescă, de Al. Genogiu Lesviodax, pag. 400—401. 3. Dionisie Fotino, op cit, tom II, pag 102, 4. Ucis la Snagov, în- diua de 21 Decembre 1662 după Fotino, la 1663 după George Sincai. 5. Dionisie Fotino, tom. II, pag. 114—115 ; G. Şincai, tom. III, pag 95, şi lorga, Despre Cantacuzinî p. LXXXVI1. xxviii Şi — fapt unic — pe când în românesce s'aii tradus şi treptat s'aii tipărit nu numai operele de valore, der chiar alte composi-tiunî religiose, de putină însemnătate, acesta singură scriere a sf. Ion Damascenui, de şi tradusă de Udrişte Năsturel la sfârşitul primei jumetătî din secuiul XVII, a remas în manuscris, fără să vedă pene adî lumina tiparului. Cântecul pustnicie?. Maî totă lumea cunosce cântecul care începe cu „Oh, pre frumosă pustia". El a fost popularisat de Anton Pann, care Ta introdus în „Versurile masicesci" de la 1830, apoî în numero-sele editiunî ale „Cârtii de ste". Tote manuscrisele despre „Vieta lui Varlaam şi Iosaf" aii acest cântec în prosă. Se pare însă că de timpuriu el fusese versificat, nu se scie de cine, şi ast-fel adoptat de Anton Pann, care, revedendu-1, i-a compus melodia. D. Gaster a reprodus 1 câte-va variante, spre a se compara cu editiunile succesive ale luî Anton Pann. Seria lor ense e departe de a fi completă. In dina de 20 August 1886, am ^ei5opiat urmetorea variantă dintr'un „manuscris de psaitiehiă" a aflat la sf. monastire Sinaia: „Cântarea fericitului Iosaf, ♦,fecioruluî de împerat când şi-aii lăsat împărăţia sea la India şi „aii plecat în pustia după sfentul Varlaam, stareţul seuu. Priimesci-rne" pustia, intru a ta pusnieiă : priimesci-me pre mine ea maica pruncul la sine : in linişte şi 'n tăcere sam putina mângâiere: priimesci me pre mine, carele-am fugit de lume, că e rea şi 'ncelătore şi forte amăgitore. O, pre frumosă pustia, voiesc ca sa'mî fii sotiă : sotioră sufleteseă, pronia Duinnedeiescă. Maî mult te iubii pre tine de cât pre deşerta lume: voiu să locuiesc cu tine, ca c'uă maică lângă mine : voiii să me satur de tine ca dintr'uă domnescă pâine, avendu-te tot în minte de cât cele poleite. Nu me opri tu pre mine pentru căcî eu viii la tine, cu 'nfricoşările tele : 1. In opera maî sus citată. Lit. popul. 2. Legătură vechia, format 12°; filele 180—188. ramurile cele slabe, ce odrăslesc de curând şi se clătesc d'un mic vent. şi acuma me voiii duce să caut raiul cel dulce în cele maî din launtru pentru Dumnedeu-cuventul. Alerg pre frumos a'tî cale, că'î de fapte roditore. Fi-voiu selbatică hiară, lepădat din lume-afară, singur fiind, rătecind, de toţi omenii fugind şi de acesta viieţă trecetore şi sumejă : multe'su valurile eî, care n'au nicî-un temeni. Şei sMHH^HAiVe , itinn uihi imn <^Tht<% nţA ~A*Jh (Facsimil manuscris No. 588) VI Alte manuscrise române. Deosebit de manuscrisele despre care a vorbit maî sus, neuitatul meu amic Teodorescu G. Dem., trebue se enumer şi pe cele ce urmeză : 1. ManascrisuINo. 588 dăruit Academiei de d, D. A. Sturdza la 4/16 Martie 1898. Acest manuscris are uă importantă netăgăduită din punctul de vedere ai vechimeî. Volumul este legat cu scorte de lemn învelite în piele, er manuscrisul, bine păstrat, este scris pe hârtie satinată identică cu aceia ce se află la manuscrisul No. 293, descris maî sus de Teodorescu G. Dem. Maî mult ancă, caligrafia, dimensiunile paginelor şi conţinutul manuscrisului sunt absolut aceleaşi ca la manuscrisul No. 293. Micile deosebiri care esistă între ambele manuscrise ne duc la conclusiunea că cei, cu No. 588 este anterior celuî cu No. 293. In adever, la No. 588 lipsesc primele 6 foî, aşia că esem-plarul nu ne oferă, de cât numaî de la foia 7, testul manuscrisului. Testul este în două limbi : slavonă şi română. Pe foile 7 şi 8 varianta slavă ocupă colona din stânga a fiă-câreî pagine, er pe vers a foieî 8 ea trece pe drepta pene la versa foieî 20 când trece ier pe stânga unde se menţine pene la fine. Acesta lipsă de continuitate ne arată că grămăticul domnesc Fota, — căcî tot el este scriitorul,—nu se dedase în de-ajuns cu lucrarea: era înce-petoriu. Vom maî constata apoî faptul că pe multe pagine variantele nu se corespund şi că scriitorul se vede obligat,—pentru testul românesc, — a desfiinţa colonele la partea de jos a pagineL Ba, câte uă dată,uită ronduri întregi pe care le adaugă apoî de-curme-dişul pagineî, cum se constată faptul cu titlul capitululuî 40. Deca, în fine, vom considera că intervalul dintre rondurix, dimensiunile li-terilor şi îndesimea cuvintelor făcea cartea dificilă de citit, atunci ne vom putea esplica pentru ce defectele semnalate aci în acest manuscris 588, aii fost înlăturate din manuscrisul 293 (şi cu maî multă îngrijire ancă în cel din 1673) şi, prin urmare, că primul este maî vechili de cât secundul. La foia cnr (283) începe uă altă scriere cu litere ceva maî 1 Pene la foia poc (176) fiă-care pagină are câte 26 de ronduri. De aci începe câte 31 de ronduri şi varidă numerul urcându-se, pe unele fete, pene la 40 er pe altele, şi cele maî numerose, se menţine între 32 la 35 ronduri.. «Varlaam si Iosaf». — Col. Năsturel. xxxiv xxxv mari, er foia din urmă are numerotatiunea rr (303). La fine se citesce notiţa: „Doue sute noue-decî şi şese file din care două-„sute-noue-decî şi doue scrise. N. Beldiceanu*. 2. Manuscrisul No. 417. „Dăruit on. societăţi academice ro-„mâne de d. Gr. G. Tocilescu", conţine 81 de pagine din care titlul şi primele pagine sunt cu litere cirilice, er restul cu litere latine. Scrierea este a d-luî donator care maî adaogă şi următorele desluşiri : „Originalul se păstreză în Biblioth. Imperială din Viena, Cod. „slav. sub No. 73". Portă ca titlu cu litere cirilice : „Vieta sfântului Iosafat pe „carele Varlaam 'lu-aii întors la credinţa creştinescă. Tălmăcită „din limba italiană în româneseă de Vladul Botulescul de Mălă-,,lăeştî (sic) logoietul, aflându-se la închisore în castelul de la Milan „în Italia. La anul de la Xc. 1764". D. Tocilescu adaugă: „legătură vechia în pele peste tot cu flori impresse, format în quart-o „cola de scris: pagine pK. scris cursiv". 3. Manuscrisul No. 4-18 aparţine tot Academiei române. Este uă copia de la începutul secuiului XIX după traducerea luî Udrişte Năsturel. Copia ensă este un estras care nu conţine maî mult de 188 foî, încât nu presintă aprope nicî uă importantă. Pe foia primă se află în notă cu uă scriere streină: „a sf. monastirî Căldăruşanî 1811 Octombre 21", er la sfârşit pe pagina 188. se maî citesce data de „1807 Aprilie, etc." 4. Manuscrisul No. 1398. Este dat Biblioteceî Academiei de către Ministerul de culte şi instrucţiune publică cu adresa No. 56872 din Septembre 1897. A aparţinut biblioteceî episcopului Dionisie al Buzeuluî. Volumul legat are dimensiunile urmetore : 250 milimetri lungime şi 175 milimetri lăţime, er scrierea, desă şi cursivă, pe chărtie grosă ordinară, ocupă pe fiă-care pagină uă suprafaţă de 195mm lungime pe 120mm lăţime. La începutul volumului se află uă iconă în colori represin-tând pe pre cuviosul Varlaam stând pe scaun şi avend în mâna stângă un obiect strălucitor (mărgăritarul despre care vorbesce sfentul, la cap. VI), er cu mâna drepta 'lu aretă luî Iosaf care este în fata luî stând pe un tron. , Testul coprinde 39 de capitule, după care urmeză „cântare „sfîntuluî Ioasaf când aii intrat în pustie" şi „Troparul sfentuliiî „Varlaam şi a luî Ioasaf". Perne aci sunt 140 de foî scrise. Pe pagina foeî 141 începe „Istoria lui Melhisedek" şi se termină pe 4 foî şi uă fată. Manuscrisul nu este paginat. In total volumul are 146 de foî, împreună cu icona de la început. Pe dosul iconeî într'uă notă scrisă de altă mână se citesce: „£$i „am scris eu Gheorghie sin popa Vasile duhovnicul ot Tărgovişte „la Ghenarie* in dece şi la let 1834". Manuscrisul ensă este de sicur maî vechiu şi dateză probabil de pe la finele secululuî XVIII. 5. Manuscrisul No. 1590. Provine din Biblioteca mitropolitului Moldovei şi Sucevei, Iosif Naniescu, care 'lu-a dăruit Academiei române, în 1894, după cum se atestă de către sigiliul metro • politan aplicat pe prima pagină a manuscrisului unde se citesce şi nota urmetore : j „s'au pristăvit robul luî dumnedeii Dimitrie „ereu la luna luî Aprilie 15. 1819". Dimensiunile esteriore ale manuscrisului sunt de 230mm lungime şi 160m;" lăţime, er testul, pe fiă-care pagină, ocupă uă suprafaţă de 200mm lungime şi 125 lăţime. Chărtia este ordinară şi grosă, er scrierea cursivă şi destul de îngrijită. Volumul, legat cu pele pe scorte de mucava grosă. are 3 foî albe la început şi 2 la sfârşit. După cele de la început urmeză, pe foia a patra, nenumerotată, „Predoslovia", care se continuă pe 4 foî, tot nenumerotate, începend ast-fel, cu litere roşii: „Predoslovie, cetitorul cel blagocestiv şi iubitor de ostenelă „întru D(o)mnul să se bucure", şi sferşind în chipul urmetor: „Iar „darul luî d(u)mnedeu şi a pre curateî sale maicî şi prin rugăciunile sf(e)ntuluî Grigorie să fie întru ajutor tuturor. Al tutu-„ror maî mic şi plecat şi cătră d(u)mnedeii rugător Ioanichie ieromonah, schev(o)filax Bistriţii, Bărbătescul 1809". Copiatorul nu arată decă a scris seu nu după Udrişte Năsturel, cum obicinuesc s'o spună cei-l-altî copiatori, de 6re-ce la pagina primă a foeî 1, după Predoslovie, el începe ast-fel: „Istoria „pre cuvioşilor părinţilor noştri Varlaam şi Ioasaf, scrisă dă pre „cuviosul părintele nostru loan Damaskin pentru folosul sufletescu". De la fila 1 numerotatiunea se urmeză pene la fila păa (161) adică 322 de pagini şi coprinde 39 capitule. De aci urmeză încă pe doue foî scrise der nenumerotate : „pentru răposare luî Ioasaf, „pentru ridicare moaştelor; de aşedare sf. moaşte luî Varlaam şi „Ioasaf. închinăciune". Ajuns aci, scriitorul 'şî cere iertare pentru greşelele făcute în test după care semneză, ca la început, a-■dăogănd ensă: „Decembrie 31" şi urmetorele strofe: XXXVI XXXVII „Precum doresc moşiia să'şî ve4ă „Ceî ce sunt într'astă terâ de nu pot să şeza „Şi ca ceî de pre mare bătuţi de furtună „Şi rogă pe D(u)mne4eu de linişte bună „Aşa şi scriitorul dea cărtiî săverşire „Laudă neîncetată dă, şi multemire". Id fine, pe alte doue foî urmeză : „Cântare cea cu plângere „spre rîvnă d(u)mnedeiască a sf(e)ntuluî Ioasaf fiiul luî Avenir „înpărat, ucenic fiind pre cuviosului Varlaam, cănd au mers în „pustie". Reproducem acesta 9Jcântare" în stihuri ca uă variantă a cântărilor analoge semnalate de mult regretatul nostru amic Teodorescu G. Dem. Etă-o : Cel cocon de îaperat ce se numia Ioasaf, D(u)mne4eu bun gând îî-au dat, O, pre frumoasă pustie, Toate 'n lume aii lăsat şi în pustie intrat Precum sfintul Varlaam l-aii învetat Şi cu mare plângere au grăit: Din voe d(u)mnedeiască luaî voe postnicescă Să las traiul cel lumesc să viu la cel postnicesc. Priimeşte-me şi pre mine |H*e mine, întru a ta desime Priimeşte-me ca pre pruncul, ca pre pruncul a sa maică Când 'lu tine şi'lu aplecă. Te-am iubit ca pre uă vistierie ce e plină de avuţie Te-am iubit ca pre uă poiată ce e cu aur ferecată. Pre la mied de mied de noapte, nu me 'nfricoşa de moarte Nici nu me lungi cu frica să nu me tem de nimica Merg prin dumbrăvî odrălite ca prin nişte viî rodite Ramurile tale 'tî plecă ca ruga să mi se trecă Si le plecă cât de multe ca ruga sa mi s'asculte Şi le plecă cât de jos să cunosc ceva folos. Fi-voiu selbatică fiară lepădat din lume afară Când gândesc de al meii părinte eii plâng cu lacrămî fierbinte Carele m'a îndreptat şi de lume m'a lăsat De rude m'am depărtat şi'n pustie am intrat Cu gând d(u)mnedeiesc ca să me călugăresc Alt lăcaş să'mî găsesc la înperatul ceresc Că iaste lăcaş frumos de acesta lume n'am folos De aş ave uă soţie ca să trăesc în pustie Dorind de sufletul mieu să mergă la D(u)mnedeîi Din lume n'am nicî un traiii să'mî găsesc odihnă în raia Că m'am lipsit de părinţi şi plâng cu lacrămî fierbinţi Şi stau de me socotesc cuî voiu să me jeluesc Jelui-m'aşî munţilor de dorul părinţilor Muntiî sunt pietre surde pre niniine nu aud . Jelui-m'aşî brazilor tot de dorul fraţilor Bradilor şi cerbilor de dorul surorilor Cerbii iaste vită mută pre nimine nu ascultă Ci el fuge foarte tare eii rămâi la suspinare. Jelui-m'aşî câmpilor, câmpilor şi florilor Câmpii iaste loc întins şi cu dorul m'au încins Şi trupul mi-l'au aprins şi nu pocî umbla de plâns. Si de lume me lăsaî şi'n tine pustie intrai, In pustie să trăiesc postnic să me pristăvesc In raî să me odihnesc şi la înparatul ceresc Că lume tine puţin derîi la raî în vecî amin In lume e trai lumesc cu meşteşug dievolesc In pustie e traî îngeresc de la înparatul ceresc, îngerii se veselesc cu sufletul postnicesc Că e hrănit în pustie pristăvit în curăţie Merge în raî la înpărătie la ceresca veselie Mila D(u)mnedeuluî să fie de acum pînă în vecie Tuturor cu bucurie şi cu mare veselie 0, pre frumoasă pustie î 6. Manuscrisul No. 2008. A fost dăruit Academiei române de Ministerul cultelor şi instrucţiunii publice, unde a fost înregistrat sub No. 5242, seria B din 4 Maî 1902. Acest esemplar a aparţinut monastiriî Cernica. Volumul este legat în pele cu scorte de lemn şi presintă ca dimensiuni esteriore 210 mm. lungime şi 150 lăţime ; testul ocupă uă suprafaţă de 170 mm. lungime şi 100 lăţime avend câte 20 de ronduri pe fiă-care pagină. Foile sunt numerotate pene la cm§ = 296 adică 592 de pagini. Istoria lui Iosaf şi Varlaam este espusă în 39 de capitule, er la foia cm^ (294) începe „Cântare sfîntuluî Ioasaf când au intrat în pustie" şi tine pene la sferşit, pe doue foî şi uă fată. Scrierea cursivă şi adesea orî neglijată se potriveşce cu calitatea atât de ordinară a chărtiî care este foarte subţire, der contrasteză în mod superător cu iniţialele, cele atât de artistic lucrate în colori, de la începutul fiă-căruî capitul. Se pote afirma că acest manuscris nu este maî vechî de căt prima jumetate a secuiului al XIX. Pe foia a doua, de-curmedişul, se citesce nota urmetore: „La let 1847 au fost Pastile Martie 23 de dile §i s'au întîmplat „de au ars Bucureştii de la sfîntul Dumitru (se înţelege biserica) „pînă la sfîntul Ştefan". La foia 1G se vede aplicat, cu negru de fum, sigiliul monastiriî Cernica constând din: sfentul Nicolae, patronul monastiriî, ocupând centrul sigiliului, er în exergă se ci- xxxviii xxxix tesce: „f Pecete obştii schitului Cernichi 1819". Pe versa foieî pHi* (118): „Din cărţile sf. monastirî Cernica iaste, să nu să întremeze. Kalinik Arhimandrit Cernik*. 7. Manuscrisul No. 1491, Geoagiu-Bulbuc, III, 294. Geoagiu este eircumscripţiunea protopopială, er Bulbuc este numele unei comune de unde s'a adus manuscrisul, care a trecut în posesiunea Sfintei Mitropolii din Sibiu, unde se păstrează de la 1898 în cabinetul d-luî G. Proca, secretar consistorial. D. Nicolaescu, absolvent al facultăţeî de litere din Bucurescî, a vădut acum un an manuscrisul şi'mî comunică urmetorele: „Manuscris românesc, în quarto. Cuprinde: TpaiOA ujh eh/M^i ojrk kSrholijhawp nkpHMjnAivp NOiupn, a a8T Bap/uaM ujh a a8i Iwca^ CKpHCX v\k Rp?k K$BHWC8a n&pHNTHA NOCTpS IWH ^AAAACKHH. OtNTpS $OAOC#a co^actccks. KAAOCAC^kqje nXpHHTC. [HCTOp'lW A* ^HTOAp- ^«p'k aS'i flsfHHp .jvtifcpAT (etc.); noBrkcT\a a8i flKpaaA\]. Către sfirşitul istoriei luî Iosaf şi Varlam, are următorea notiţă : „pene aici iaste „sfârşitul acestei poveştî, care o scris voă în potriva puterii cum „am auzit de la bărbaţ(i) cinstiţi şi nemincinoşî carie o au spus mie... Cântecul sfîntuluî Iosaf, când au intrat în pustie.... Aceasta rugăciune în ceale sloveneştî nu se află scrisă, ci numaî în cele letineştî. „Siărşi-se de Domnul viiaţa fericitului Varlaam şi a luî Iosaf..." Apoî în slavoneşte : f „Mulţi anî dă Doamne drept credincio • „suluî şi cinstitului şi de Christos iubitorului, luî şi cetăţii noastre, „lui Ion Constantin Voivod şi soţiei sale Marieî şi feciorilor seî, Domnul sâ-î ţină întru mulţi anî ; prea sfinta Născătoarea de „Dumnedeii ajută-ne nouă tuturor pravoslavnicilor creştini". După aceia : „Cuvent de aretarea apocalipseî a patriarhului Avraam...". Pe marginea testului, pe câmpul liber: „Aci semnez pentru copilul... care mi Fa dăruit Dumnezeu în ce... caoy născut la Septemvrie 20 în zioa sti... KoN^pAT a ^3pMB (7192), aoainS tării aii fost Iw ILfapcan koikoa CHk KocTaH^HN nocT. KaNT4K$3HH, Aci iar semnez pentru naşterea copilei cari mi-o-au dăruit Dumnezeu de s'au născut al doilea, născutu-s'au luna luî Febr. 11 în ziua sfîntuluî mucenic Vlasie letul ^3pM« (7195) în zilele luminatului şi creştinului Domn iWH IlI-ÂpKan kockca^ Domnul Ţăriî-Româneşti ; aci iar semnez pentru naşterea copilei Stanca cari s'a născut de al treilea, năs-cutu-s'a în luna Iunie... leat A3pH3 (7197) în zilele luminatului Domn şi bunului creştin Ion Constantin voevod Brâncoveanul ; iar maî semnez şi aci pentru naşterea copilei Marii care s'aii năs- cut de al patrulea, născutu-s'au în luna luî I... la 24 .... în zilele luminatului domn Ion Constantin voevod". Sj aşa maî departe. Pe scoarţa din urmă : sa se ştie de când am scris eu logofătul Petraşcu ot Targovişte, l(eatul) ^3ckk (7222)". Pre cuviosul Arhimandrit, d. dr. Iiarion Puşcariu, vicarul S-teî Mitropolii din Sibiu, prin mijlocirea pre cucernicului Proto-presbiteriu d. Simeon Popescu, a bine-voit a ne trimete încă urmetorele desluşiri pentru care mulţumesc cordial. „Manuscriptul este legat solid în scorţe dc lemn acoperite cu pele, legătură de lux de pe timpul acela, cu imprimate de sfinţi şi alte decoraţiunî pe scorţă. Copcile (catarămile de închis ale cărţiî) sunt: una, întregă, cea-Paltă conservată numaî pe ju-metate. Foi are 253 nepaginate. Lungimea lor 20 cm. Chărtia de felul pergamentului maî mult subţire der tare şi ceva cam scor-ţosă şi sunătore. De la început se vede a lipsi 1 seu 2 foî; de la sfirşit se pare a lipsi maî multe foî. j Scrierea este cam subţirică şi cam ascuţită, cu tote acestea frumosă, îngrijită şi ligibilă pentru cunoscătorul de scrieri vechî româneşti. Pe fiă-care pagină sunt scrise 25 de ronduri remâind pe margini, nescris de tote părţile, loc de 3 cm. lăţime. La finele istoriei luî Varlaam etc. începe: „Cuvent de arătare apocalipsei a Patriarhului Avraam" începend cu: „Trăit-au Avraam întru viaţa luî peste tot ani 175", şi se sfârşesc pe ultima foia conservată cu : „Şi veni şi Sara muiare „luî iarăşi într'acelaşî chip văitându-se cu amar...". După cum se vede, acest manuscris este al patrulea esemplar, scris în secuiul al XVII, despre care avem pene adi cunoşcinţă. El nu arată pe traducetor (Udrişte) der conţine aceiaşî însciinţare care se află numaî în manuscrisul din 1(373 cu privire la rugăciunea care se găsesce scrisă numaî în testele slavone, nu şi în cele latine. 8. In fine, la Academia română se află un esemplar imprimat în limba slavonă şi purtând numerul 1161 de la „museul de anti-cităţî" din Bucurescî. începutul şi pene la foia pnK (182) lipsesce,aşa că în esemplarul esistent nu se maî află de cât testul ultimelor capitule de la al 34-lea înainte. Ultima foie portă numerul Tur (353; şi de aci încolo ierăşî lipsesc foî pene la sfirşit. Titlul esemplaruluî este ot KapAaAAvfc i Ioaca^'k FHcropira. Dimensiunile esteriore sunt de 190 mm. lungime şi 140 lăţime, er testul ocupă pe fiă-care pagină uă suprafaţă de 135 mm. lungime şi 105 lăţime. Chărtia este forte ordinară. VII TraduceforuL Aci credem că este locul şi se cuvine să spunem ceva despre învăţatul traducetor al Vieţei lui losai şi Varlaam, arătând cine a fost Udrişte Năsturel şi ce a mai făptuit în cursul vieţii luî. Intr'un hrisov1 dat din 10 Iunie 7110 (1602) de Simeon Movilă Voevod cu ocasiunea unuî proces deschis între nepoatele luî Vârjoghe Slugearăe uă parte şi între Radul Postelnicul Năsturel ot Fierăşti nepotul luî Stan ot Fierăşti de altă parte, vedem că douî boieri, Vârjoghe Slugear şi Stan ot Fierăşti fratî vitregi de tată, „au fost avut frăţie şă legătură preste toate bu-^catile lor şă moşăile, şă ţiganii lor şi preste toate să fie doî „fratî; şă au făcut acei boiari, această frăţie, amendoî încă din idilele Vladului Vod(ă) (Călugerul) răposat. (1482—1490). Stan ot Fierăşti a avut douî fiî: unul Vârjoghe, botedat polo de slugearul cu acelaşi nume, şi eel-l-alt Udrişte 2 pe care Iii credem a fi tatăl Postelnicului Radu Năsturel cel cu procesul din 1002. Radu I Postelnicul Năsturel din Fierăşti a avut cu soţia luî, jupănesa Calea Calo(m)firesca, 4 fii: Şerban I, Cazan I, Udrişte II şi Elina Domna a luî Mateî Basarab Voevod. Şerban l-iu s'a stins de tîner. îl întâlnim într'un document din Noembre 7125 (1616) ca ,,cel maî tener dintre diiaeî"; er într'altul, din 18 Noembrie 7132 (1623), 'iu aflăm ca Logofăt ot iiierăşfyjJ^Semnătura lui, remarcabilă din tote punctele de privire, are ca particularitate împrejurarea că, sub densa, Logofătul a scris data, 1623, în cifre arabe. Acesta împrejurare ne îndreptă-tesce a crede că Şerban avea, ca şi fratele seu Udrişte II, în special, uă cultură aleasă occidentală. 1. Archivele Statului. Condica, No. 1 a monastiriî Vieroşu pp. 205—206. 2. Spre a se pute deosebi maî sicur şi maî repede membrii familiei eu acelaşî nume, vom adopta numerotarea lor în ordinea chronologică. Cazan I-iu 'lu aflăm în maî multe documente. In special la 6 Martie 7161 (1653) el semneză astfel : „Cazan Postelnicul Năsturel, Ispravnicul scaunului Bucureştilor 1U. El a avut 2 fiî şi doue fete : Udrişte III, Cazan II, Anghelina şi Elina. Udrişte II-lea. In privinţa datei nasceriî acestui distins „Lo-goiet" nu avem nicî un document, precum nu şcim positiv nici când a încetat din vieţă. Totuşi, am presupus 2 că el s'ar fi născut cam pe la 1 ~ O" x^v^,.---r---- plecând de la data căsătoriei tatăluî şeii, Postelnicul Radul Năsturel ot Fierăşti ,,cu uă fată din casa domnescă a luî Mihaiii Vodă", Calea Calomfiresca, şi de la data morţii soreî sale Elena. După ce a terminat, în copilărie şi ca flăcău, împreună cu fraţii luî, studiele şi a dobândit uă educaţiune şi uă cultură occidentală, întră în boeriă începând a fi, de sicur, diiac în Divanul domnesc. Pentru prima oră, în vieta publică, 'lu întâlnim în documentul din 24 Iulie 1027 pe care 'Iii scrie chiar el, fiind un „zapis „de vendare prin care Dobra fata Pârvuluî de Voineştî 'Iii dă la „mâna dumneluî Hrizea marelui Logofăt pentru partea ei de moştenire din moşia Voineştî", Udrişte Năsturel de Fierăşti figureză şi ca martor, şi iscălinc} zapisul (fără boerie pe lângă nume), el aplică şi pecetea luî lângă semnătură. Cu privire la semnăturile de pe zapis d. B. P. Hajdeu dice3: „din peceţiî se cunosc maî bine doue : „a luî Udrişte Năsturel şi a luî Pană Armaşuî. „Pecetea cu iniţialele ^.H., are lambrechinuri, coroană, uă figură .,după regulele blasonuluî, fără a se pute descifra detaliele". La 21 Iulie 7135 (1627). Armaşul Pană cu toată familia sa vinde logofătului Hrizea cu ştirea tuturor megiaşilor partea sea din Voineştî pe preţ de 4000 bani. Marturî: de în Pietrariu popa Patru şi iar popa Patru, popa Radu şi popa Necula 4.... ,,Şi am scris eu Udrişte Năsturel de Fierăşti în sat în Pietrar „in luna luî Iulie -in 21 de cţile, văleto 7135*. La 1628 Alesandru Vodă Iliaşî, în a doua domnie, confirmă jupanului Hrizea un loc de casă în Bucurescî printr'un hrisov slovenesc scris de Udrişte Năsturel. Hrisovul se termină astfel : 1 Academia română. Manuscris 260 fila 69. 2 în Genealogia Năsturelilor, inedită. 3. Archiva Istorică, t. J. No. 1. pag. 8. 4. Archiva Istorica 1 (1864) p. 14. xliii Din acesta vedem că Udrişte 'şî începe cariera, ca diiac. La 6 Martie 7136 (1628) Alesandru Vodă lliaş dă un hrisov pentru neînchinarea monastiriî Snagovul la monăstirea numită Pantocrator de la Sf. munte: h NanHca\* irkpNkm nawih riHcnţk Oif^pmuj* N&cto\-pea...b& ujKTkCH ^Hk mci^a nipKaro h>k* cct 6 «i Archivele statului, M-re* Radu-Vodă. pach. 10, doc. 10 P § ' 91 XX. Doc 27?: PeecetePa°yS'- ^ P' 269 nota 4 * AcM» «""• Holx. 3. Comunicat de d. Iuliu Tuducescu. de pe zapisul1 prin care maî mulţi moştenî se vend Vistiereseî Anca Trufanda (Prâşcoveanca). Ei pune semnătura următore: Udrişte Năsturel vtori logolet, La 1634 U-drişte, vtori Logofăt, traduce -din latinesce în slavonesce ,Jmi-tatio Cristi" care se tipăresce mal târdiu la Monăstirea Dealului cu cheltuiala suroreî sale, Doamna Elena, după cum vom vedea mai departe. Pe un manuscris slavonesc 3 în folio-foî 403, continend învăţături sobornicesc] din sfinţii părinţi, Udrişte scrie următorele : adică: „Această carte de Pravile alcătuită de Mantie şi de ju-„pănesa Despina dată monastiriî Bistriţii, eu pecătosul Udrişte „Năsturel din Fierăştî am citit'o în anul Domnului 1636, în timpul „luî Mateî Basarab Domnul Ţereî-Româneştî, etc. etc. în curgerea „anilor de la facerea lumiî 7144 (d. Ilie Bărbulescu). • La 8 Octombre 71^8 (1639) Udrişte în calitate de al doilea 1. dintre aie Monastiriî Argeşului. 2. Dr. M. Gaster Tipografia romană anul ], 1886. No. 10 3. Se află acum între manuscrisele slavone ia Academia româna, încă ne numerotate. El a fost adus aci de la Museul de anitcităţî unde avea No. 287. (Tuducescu). xliv Logofăt, se află printre martorii iscăliţi pe „zapisul1 luî Dumi-„traşco Clucerul feciorul răposatului Prediî Clucerul ot Ţintireni „către Măria Sa Domnul nostru Mateî Basarab Vod(ă), prin care'i „vinde jumetate den satele Bistriţa ot sud. Mehedinţi". La acesta vendare aii fost mărturie boieriî: jupan Teodosie vel Ban, jupan Hrizea vel Vornic, jupan Gligore vel Logofăt, jupan Radul vel Vistier, jupan Preda vel Spătar, jupan Socol vel Stolnic, jupan Drăguşin vel Slugear, jupan Radul vel Comis, jupan Dumitru vel Pitar, jupan Diicnl vel Agă, Radul Căpitan ot Far- oaş, Teodosie cumnatul meu ot Curtişora, Dima Postelnicul ot..... Au scris Pătraşco Clucer snă Stanciul ot Dâlga, apoî Bunea vtori Vistier, Udrişte Năsturel vtori Logofăt, Radul Logofăt ot Desa ot Dol-Jil. Actul este iscălit de Dumitraşco Clucerul ot Spinenî (ven-detorul) cu pecetea luî şi de ceî l'altî martori totî cu pecetiie lor- La 13 Decembrie 1040, îl aflăm iscălind tot ca vtori Logofăt un document2 ; şi tot în acest an se tipări la Govora, Pravila mică. Pe foia a doua, în fata stemei, Uriilă Nasture (sic) ot Fierăşti), scrie următorele versuri dedicatorii la luminata stemă a milostivilor Domni Basarabi: Fata acesta drept stemă pasăre corb porta, Pe desupra al cărui sbor, corona acum atârnă; El arată pe al uneî case pre luminate şi pre antice, Pe al casei nemuluî Basarab, pre vitezul Bărbat cu sceptru, ce nu fără spor pe tron se vede. Ale luî vitejii biruilore, al multor aud minunedă. Decî tronul. înălţimea acestei case învedereză. Si sceptrul, a luî vitejie curat înfăţişeză Sub dânsul orî-căruî pământean e pacinică vieţuirea Nu lăsă să se răsipescă, Domne, în perire A lor coroană, ci ea să nu aibă curmare, Iar al Corbului piept să fie pururea ferit 3 La 1642 se tipăresce, tot la Govora, „Evanghelie învăţă-toreu în care „Predoslovie cetitoriuluiu este scrisă iarăsî de Uriil Năsturel 4: „adecă tot omul înţelepţii, datoriu iaste, cu bun cuget, şi cu 1. Archivele Statului. Mânăstirea Tismana pach. 12 doc. 5. 2. Archivele Statului Mitropolia Bucurescî pach. 152, doc. 9. 3. Bibliografia românesca veche de d-niî I. Bianu şi N. Hodoş pag, 109 4. Ibid. pag 120-122. xlv „semuire vie fieşte-care lucru de folos, o iubitî cetitori, a socoti, „şi ce folos trage cu el şi până în care margine măsură; dar „căruia altul maî vrătos de cât voao, iubitî de Xc. creştini întâiu „spre căutare cartieî aceştiîa întâiu a cunoşte pre adeveriţi! 1 liberatori aî viei luî Xc, întru cariî şi eii maî ticălosul şi greşitul „venit-am la unsprădecele cias la lucrul Domnului, întocma ca „aceia ce au purtat zăduhul clileî, purtând grije pentru izbăvirea „sufletelor omeneşti, cu luare de multe boale şi ostenele, şi su-„dorî, şi asuprele, de la diavolul în multe chipure, cu scrabe şi „în legătură aproape şi de morte, atâta cât Dumnedeii ştie însuşi, „carele ispiteşte tainele inimieî. „Şi nemică numaî mila rudei mele creştinilor m'au îndem-„natu spre aciasta, că văduiu în nemul nostru multî unii ca a-„ceia oameni de amândoao cetele, proşti şi sufleteşti, cariî pentru „ne(euvi)inta se depărtară cu învăţături striine şi cu proastă şi „scurtă minte lor răzluşindu-se den credinţa adevărată protivnică „besereciî luî Dumnedeu cu ereticii impreunându-se; şi ca musca ,,la dulciata mieriei aşa şi ei înşelători de spaseniia proştilor, şi ,,intru amărăciune veninului cel purtătoriu de morte necăndu şi „ucigându sufletele lor şi ale oamenilor. Dereptii aciasta eu cu „râvne pohtiiii pentru fratiî mieî şi cugetaiii să scot aciasta sfântă „carte ce se chiamă Evanghelie învăţătoare tălcuită, să fie pro-„povedanie creştinătate! noastre, a sfintei besereci apostolescă a „răsăritului de o am primenit de în limba rusască pre limba ru-„mânească şi ca un izvor ascunşii in pământul inimiî noastre, cel „secetos şi uscat de învăţătură, cu ajutoriul luî D-deîî şi îndemnare duhuluî aceluia scurmat-am cu tămpâ minte mia şi am scos „acesta izvor de apă dulce şi purure curătoriii, adăpătoare de su-„flete omeneşti. „Şi nu îndrăznim însumî aşa prostii la acest lucru cu trudă ..maî multă de putere mia ; Ci întăiu cuvântul Domnului mieu *îc. Xc. mă îndemnă şi talantul (Math. 25) carele-m(i) fu dat mie „nedestoinicul nu-1 îngrupaiii în pământul cel întunecat al ne-„ştiinteî fără dobândă şi fără folos vecinilor mieî, şi maî vărtos „aprinse întru mine focul iubireî. „Şi, după aciasta, cu porunca şi cu voia luminatului Domnii „M(ateiu) B(asarab) V(oevod) şi cu blagoslovenia pre sfinţitului „Mitropolit Kyr Theofilu împreună cu sfinţii şi iubitorii de Xc. ar-„chiepiscop Kyr Ignatie Răvniceskiî, Kyr Ştefan Buzevskiî şi cu XLVI xlvii „sfatul cinstiţilor boiarî aî tăriei rumăneştî dentru cariî maî vărtos „purtătorii! de grije, Uriil Năsturel Predoslov. let 7147". La 1643 se tipăresce la Câmpu-lung Antologhion slavo-nesc a căreî precuvântare „a fost întocmită şi scrisă de mine maî „micul între robiî pre luminăţiei tale Orest Năsturel, al 2-lea „logofăt, în satul mieu părintesc Fierăşti" \ Iată precuvântarea: „Pre luminatului, pre puternicului şi pre cuviosului gospodar, Domnului Princip Ion Mateî Basarab, cu bine cuvântare luî D-deii Stăpăn şi Voevod al întregeî tărî Ungrovlahe Transalpine, etc. pre milostivului nostru Domn, stăpănitor şi bine-făcător; „Gratie, pace, sănătate, lungă şi fericită viiată şi norocosă petrecere în pre înalta şi pre puternica domnie, şi mântuire pre dulce; „Pre supuşii, luminăţiei Voastre, depurure rugători robi, maî jos scrişî, doresc, ureză şi din inimă se rogă. „S'a spus de înţelepţi mari, pre luminate Principe, că binefacerea lăudată cresce. De aceia şi noî, martori fiind atâtor binefaceri felurite şi vrednice de laudă ale Luminăţiei Voastre, iubirea nesăturată a acestora (bine-facorî) ca piatra magnet pe fier, aşa pe noi aducerea lor ne atrage spre lauda lor ; sau iarăşi multele şi bogatele bine-facerî, de care ne-am îndulcit noî şi vestitul lăcaş pus sub îngrijirea (ctitoratul) pre luminăţiei Vostre; intocma ca straşnicul răspuns al stăpânului cătră nemultămitorul rob, a deşteptat neputinţa nostră spre multămire. Svi vădendu-ne, în împrejurările nostre pre restrânse, neîndestulirea (insuficienta) nostră şi stând multă vreme în nedumerire, cum ne-ar fi cu putinţă să Îndepărtăm de la noî ponosul (ruşinea) nemultămitorilor slugi şi să ne învrednicim de gratia celor mulţămitorî (recunoscători), din insuflarea dumnedeească şi prin mijlocirea pre călduroseî apărătoare a nostră, pre curateî Feciore Născătore de D-deă, ne-a fost dat un sfat bun, prin care am fost convinşi, că nu altfel, nici prin alt chip. ci numaî prin tipografie ne va fi cu putinţă să împlinim cele de datoria nostră. Pe care (tipografie) cu ajutorul luî D-deii şi cu conducerea aceleiaşi apărătoare fericite a noastră Născătorea de D-deii) şi cu cheltuiala adunată de noi de la lă- 1. ibid pag. 128-132. caşul darnic al pre luminăţiei Vostre, aducend'o (tipografia) în monastirea nostră cea de D-deii păzită, maî întăî de tote, din porunca pre Luminăţiei Vostre am dat uă carte pre trebuinciosă pentru slujba bisericescă, „Mineiul ales", adică Antologhion sau C(î)vetoslov numită, spre marea noastră recunoştinţă şi răsplată pre Luminăţiei Vostră Domnului nostru şi stăpânuluî pre milostiv cu cea maî adâncă închinăciune şi plecăciune, cu toată osârdia, o aducem, presintăm şi închinăm ca nişte robî datornici, ne făcând nimic altceva prin acesta (este vădit) decât contribuind (orig. ascuţind) la creşterea binefacerilor pre Luminăţiei Voastre şi înmulţind obicinuitele şi obşteştile binefaceri osebite. Căcî cariî din Domnii de maî nainte aî ţării (afară de cel din al cărui neam şi familie pre vestită, pre Luminăţia Vostră pre nobilă, prin urmaşi se trage, adică pre bunul Basaraba Neagoe de odinioară) s'a arătat aşa de spre bine făcător al ţării ca pre buna Domnie a Voastră care a revărsat aci atât de marî binefaceri, cum într'adever nu s'au pomenit nicî uă dată maî nainte? „Acesta este una din cele dintâiu (trebuinţe) pentru înmulţirea laudeî luî Dumnedeu. prin zidirea a o mulţime de biserici dumnedeescî mânăstirescî şi mirenescî. De asemenea prin tipografie şi prin moara făcătoare de hârtie, apoî prin felurite metale, aramă şi fier şi prin alte pre frumoase lucruri, de unde pe atâtea şi atât de marî comorî de binefacere pentru ţeră aduse prin binefacerea vrednică de landă a pre Luminăţiei Voastre prin laude ne trecătoare şi nicî-uă-dată peritoare (ce nu se sting) şi cari se întind maî departe de cât veacul (viata), întru adever şi după datorie (cum suntem datori) a le lăuda, am socotit, adecă prin cărtî scoase din tipar din mânăstirea nostră de sub protecţia (ctitoratul) vostru. Primesce-o dar pe acesta, primesce-o acum cu bunătate, o -stăpâne al nostru puternic şi ctitor al nostru tot-de-una pre darnic, de la noî pre nedestoiniciî robî rugători aî Luminăţii Vostre. „Primind acesta (carte) cu graţie, aibî bunătate şi milă şi cu cele-l-alte cărţi care, după acesta, cu buna-voinţă luî D-deu şi cu ajutorul pre puternicei apărătoare a nostră, se vor scoate, crescend (astfel) chiar şi prin noî nedestoiniciî, binefacerile lăudate de toţi şi în tot-de-una. Svi ajută-ne pre noî, robiî tăî, în neajunsurile nostre, din moara ta făcătoare de hârtie, pentru iauda peste tot strălucitore a numelui vostru blagoslovit şi pentru câştigul fericirilor cerescî celor de veci, cu care după uă vieţâ feri- xlviii cita şi îndelungată (ca anii luî Nestor) pe păment, Luminăţiea Voastră înpreună cu soţia sa pre luminată, stăpâna nostră pre milosă şi binefăcătoare, şi cu tot neamul său, a-Tot-puternicul şi de oamenî iubitorul D-deu să bine-voiască a Te împodobi. împreună cu împăraţii şi prinţii totî ceî-ce au slujit luî de veci; cât maî cu silinţă şi cât maî cu osârdie şi cât maî cu râvnă datori fiind să ne rugăm fără încetare, plecaţi (cu plecăciune) ne încredinţăm bună-vcinteî Domnescî a Luminăţiei Vostre, noî pe noî înşine împreună cu cele maî nedestoinice servicii şi cu rugăciunile nostre neîntrerupte. ,,Aî Luminăţiei Vostre, Domnului şi Stăpânului şi bine-făcă-toruluî nostru, pre milostiv şi pururea îndurătorului ctitor depu-rurea rugători cătră D-deu şi pre supuşi robî. „Melhisedec din Pelopones, egumen al mareî monastirî din Câmpulung etc. etc, ctitor fiind pre Luminăţia Vostră, şi cu totî fratiî întru Xc. „Acesta precuvântare o, pre luminate- şi pre cuviose stăpâne, a fost întocmită şi scrisă de mine, maî micul între robiî pre Luminăţiei tale, Orest Năsturel, al 2-lea logofăt, în satul mieii părintesc Fierăştî'*. La 15 Ianuarie 1642 Preda Spătarul, nepotul Prediî Banul oi Cepturoia (Buzescu) dă zapis luî Mihaiu sin jupan Dumitru vel Sluger Filiişeanul etc. etc Ca martor este şi Udrişte Nasture! vtori Logoiât. Documentul face parte din Colectiunea principelui Barbu Ştir-beiu, colectiune publicată de d. profesor X. lorga1. La 29 Iulie 7162 (1654) tot ca Logofăt figureză, împreună cu fratele luî maî mare Cazan, în procesul pentru moşiile Voe-vodeştî, Crăceştiî, Zimnicele etc. cu Vintilă Iuzbaşa 2. La 25 Ianuarie 7163 (1655); Printre boeriî luî Constantin Vodă (Cârmii) aflăm pe: Ghiorma Banul, Preda Vornicul, Stroe Logofătul, Bunea Vistierul, Pană Spătarul, Ghierghi Clucerul Kirca Stolnicul, Radu Comisul, Hrizea Paharnicul, Danciul Părăia-nul Postelnicul, Udrişte Năsturel vtori Logofăt3. La 20 Martie 7163 (1655). Mitropolitul Ignatie al Ungrovlahiei dă zapis4 ,,la mâna jupanului Ghinea Cojocarului ca să se ştie 1. Studii si Documente, voi. V, doc. 23 p. 298. 2. Archivele statului. Mrea Mârcuţa pach. 5, doc 1. 3. Studii şi Doc, voi. doc. 19 p. 121. Colectiunea Episcop Glie-nadie Enăceanul. 4. Archivele stat. Episcopia de Argeş pach. 48, doc. 1. XLI X „cum au fost avut unchiul său Ghinea Mustachi neguţătorul, aicea „în Bucureşti, uă pivniţă cu 5 prăvălii la uliţa cea mare, cu curte , cu loc cum merge până'n fund, de cumpărătoare de la Radul „Logofătul Năsturel maî dinainte vreme. Apoî, aii venit vreme „de şi le-aii răscumpărat şi iar aii cădut pre seama lor de aii „făcut pivniţă de piatră. Iar când aii fost acum în dilele măriî „sale Ion Costandin Şerban Vodă, după moartea Radului Logo-„ietul Năsturel şi după moartea fie-sa Doamniî Elinii, Udrişte „al doilea Logofăt Năsturel, fratele Doamnei Elinii, el s'au scu-„lat fiindu-î a doua jupănesa lui Despp. îngropată la sfinta Mitropolie în tinda cea mare lângă uşa bisericeî, aii dat şi aii înseninat sfintei Mitropolii partea luî jumetate de pivniţă şi de-supra „doue prăvălii şi jumetate, de pomană pentru sufletul luî şi al „părinţilor şi al jupâneseî lui Despeî; iară altă jumătate de pivniţă cu 2 prăvălii şi jumetate aii remas pre seama irătine-seîi „lui Cazan Postelnicul. Deci, nici el nu o aii putut ţinea trebu-„indu-I bogate ci, şi-aiî făcut partea luî jumătate vendătoare", pe care a cumpărat'o jupan Ghinea Cojocarul.... şi aii răscumpărat rnoşiia unchiu-sâti Ghinea Mustachi de la Cazan Postelnicul cu voia frăţine-sâii lu Udrişte Năsturel Logofătul za 32000 aspri got cu zapis de la măna luî de veneţare. „Intr'aceia şi Smerenia Nostră, după vendarea luî Cazan „Postelnicul, încă am socotit, pentru partea luî Udrişte Logofătul, „ne avend sfenta Mitropolie nicî un venit.... făcut-am tocmelă şi „noî cu jupanul Ghinea Cojocarul.... în preţu za ugfiiî 100 got, cu „care banî am cumpărat tot oi sfintei Mitropolii.... şi încă a mai „dat sfintei Mitropolii şi uă prăvălie la Tărgovişte, care prăvălie o „aii fost cumpărat ei de la Fota din Tărgovişte, ughi 50 ca să „poată fi sfintei Mitropolii moşie pentru moşie şi oile de hrană, „iar ctitorilor pomană (în) vec... Si o am vândut cu voia şi cu ^întrebarea lu Udrişte Logofătul", Actul poartă ,,iscala** Mitropolitului Ignatie cu pecetea Mitropoliei şi pe a lui Udrişte Năsturel. Din el aflăm multe date cu privire la familia luî Udrişte şi de aceia l-am reprodus aprope în Întregime. La 7166 (1058). Domnul acordă luî jupan Preda Brănco-veanul vel Ban, stăpânirea peste maî multe sate; în Divan figureză şi Udrişte vtori J^ogolatul Năsturel1. Este ultimul document care pomeneşce de Udrişte. % 1. Studii şi Documente voi. V doc. 40 pag. 185. * Varlaam si Iosaf* — Cel. NastareL li Io decurs de aproape 30 de anî de vieta publică acest sic-veşnic bărbat nu'şî schimbă boieria luî de aî douilea Logofăt -vtori Logofăt, pentru multele si marile luî calităţi intelectuale şl pentru însemnatele luî virtuţi creştineşcî. îşi iubea Domnul şi stăpânul cu acea convingere creştinescă care izvorăsce din adunca credinţa în poruncile Evangelieî: „Totă puterea şi tot darul este de sus de la Părintele luminilor" şi %,Cel ce se împotrivesce Oesaruluî, luî Dumnedeii se împotrivesce". Nu era viclean, nedrept, pizmătaret seu invidios ; trez la minte tot-de-una şi curat ia cuget şi ia faptă,ne zăbavnic întru îndeplinirea datoriei; lin şi dulce la euvdnt; bun si miîos cu ceî mici, cuviincios cu cei mari; tainic în siaturile Domnului şi stăpânului seu. Fără preget pentru trebile Domniei şi ale Bisericii, el urmărea cu sârguinţă luminarea poporului prin învăţătură, căcî binefacerile eî le cunoscuse şi era, maî bine ca orî care altul, în mesură să le aprecieze pe acea vreme. Si deca, fiind încă în vietă, mi putu realisa dorul luî, apoî era reservat fiului seii Radu-Toma sâ-I aducă la îndeplinire, înfiinţând şcolă ia Câmpii-lung: „Aşa am „socotit dinpreună cu toţii, cum că Ţera noastră iaste uă Ţeră „săracă şi făr'de învetătură, şi oamenii, pentru sărăcie, nu'şî pot „da copiii lor la învăţătură". Când trebile Domniei îî îngăduiau, el se retrăgea la „satul luî părintesc", la Fierăşti, unde în linişte lucra, pentru luminarea neamului şi apărarea ortodoxiei, scriind şi traducând în româneşce „cărţile folositoare de suflet" despre care am vorbit mai sus, fără însă a le pomeni pe toate. Un bărbat ca înţeleptul Udrişte, înzestrat de Dumnedeii cu atâtea calităţi, nu'şî putea schimba boeria ca altiî mulţi; căcî nu totî ceî chiămaţî eraiî şi aleşî. Genialul învăţător d. B. P. Hajdeu în Columna luî Traian dice că „rangul de vtori Logofăt era conferit unui consilier intim al Domnului; iar d. profesor I.orga1 ne spune că §erban-Vodă Cantacuzino, fiind numit Domn, în locul • luî Duca. la 6 Ianuarie 1679, „face pe frate-său lordache Vei Spă-„tar şi pe nepotu-său Brâncoveanu vel Agă şi'i trimese înainte „în Valahia. Er el cu nepotu-său Pârvu Cantacuzino ce-1 făcuse „vtori Logofăt purcese în Ţară în curend". Se ştie că Şerban înainte de a fugi din Ţeră la Stambul, pribegise treî dile prin pădurile Cotrocenilor împreună numai cu nepotu-seu Pârvu, care rf :tisese şi sotu şi tainic în acea ascundătore şi pribegie şi pentru acesta îî conferă un rang intim de boerie care, după cum se vede, era acela de vtori Logofăt. In calitate de consilier intim Udrişte vtori Logofătul Năsturel avu maî multe misiuni diplomatice de îndeplinit. Aşa, în Martie 1638 Matei Basarab Voevod trimete uă solie Ia Regele Poloniei, în Lituania, ^i uă altă solie la împerat la Viena. La acesta din urmă Curte, propunerile luî Mateiu fură transmise i :le cumnatul său Udrişte Năsturel1. La Aprilie 1648 Mateiu trimete în Ardeal pe Udrişte. care conchise uă „legătură" între Râkoczy si Mateiu2. La 1655 (după moartea luî Mateiu) se vede un concept, „uă legătură'', încheiat de Bunea Vistierul, Udrişte Năsturel şi Sava logofătul, iarăşi între Râkoczi şi Mateiu 3. In fine, Gheorghe Ştefan, Domnul Moldovei, trimesese solie la Cazaci şi fusese vorba ca şi Domnul Munteniei să trimeţă pe Udrişte Năsturel4. La 6 Aprilie 165*2 soseşte în Bâlgrad, la principe, solia Voevod uluî muntean, între care Udrişte Năsturel5. Activitatea literară a luî Udrişte (CATE-VA APRECIERI; Activitatea literară a luî Udrişte Năsturel nu se mărginesce numai la facerea de stihuri dedicatorii, de predoslovii si precuvântări ci se întinde şi la traduceri de cărţi din limbi streine .,pre limba rumânescă", limbă care pe atunci, era socotită ca in neputinţă să redea în totul conţinutul izvoadelor streine : râmleneştî, elîineştî seu sloveneştî, din pricina sărăciei de cuvinte. A trebuit un maestru ca Udrişte care să probeze contrariul, maestru despre care d. G. I. Ionnescu-Gionse esprimă astfel6 : .,învăţatul Logofet „Udrişte Năsturel^a fost pote cei maî bun prosator român din .,seculul XVII, decă ar fi să judec după paginele ce onor. d. ..Hasdeu mi-a citit întf un rond din manuscriptul: Vietele sfin - 1. Gencalon gia Cantacuzinilor pag. 2\2, 1. N. Iorga. Studii şi Documente voi. IS Prefaţa p. £LXXX1\ - 2. „ ibidem...........i™fai*rvr*x^ t ibidem......vo . ^Prefaţa p. 0CLXXX1X. 5 r ibidem . .....voi. IV P- 2/7. 6. Revista noua. ill No. 1, pag. 1. lii LÎIE „iilor Varlam si Ioasaf care, pentru cinstea şi împodobirea limbei „române ar trebui publicat cât maî curând". Iar d. profesor universitar N. lorga 1 : „$tim ense multe despre activitatea literară a „amiî boier muntean de pe acest timp, fratele Doamneî luî Mateiu: „Uriil seu Udrişte Năsturel, care a tradus pe Varlaam si Ioasaf „a adunat cărţi şi a scris prefeţe slavone". Tot acest distins profesor făcend comparatiune între Vasile Lupul şi Matei Basarab dice 2: ..Maî puţin cult, om simplu de „teră, oştean bătrân, Mateiu iubia ense tot atât de mult învăţaturile, şi ştim că intre rudele nevestei sale se afla un om cu „multe cunostintî : Udrişte Năsturel'Iar maî departe 3, vorbind despre starea in care se afla cultura slavonă în secuiul al XVIl-lea şi despre influenta propagandei luterane şi calvină din Ardeal prin tipărire de cărţî bisericeşti în limba română, d. Iorga dice : „Der pe acest timp. in mijlocul secuiului al XVII-lea, cartea rt>-„mânescă prinsese temeiu în ţările române cu guvern propriu, „Cărturarii răspunseră de cea-l-altă parte a munţilor cu scriptură „românescă curată, cu pravoslovie dreptă în limba naţională, cărţilor bănuite ce veniau din Ardeal......* Literatura română „fu „ocrotită la început de boieri marî seu înalţi clerici, ultimii re-„presintantî aî culturii slavone şi inainte-mergetorî aî timpurilor „nouă, Astfel ne apar, când străbatem acesta literatură cu al: „scop de căt acel bibliografic seu exegetic, traducetoriî, tipări-„torii şi patronii de cărtî, care au fost în Tera Românescă Udrişte „Năsturel şi Şerban Vodă Kantacuzino; iar în Moldova Mi tropotiţi* vrednici de uă veşnică recunoştinţă, care au fost Varlaam ^şi DosofteL luminî ale culturii româneşti din timpurile lor". In fine. vorbind despre esemplarul luî Botulescu, scris în i-talienesce, din Vieta luî Varlaam si Ioasaf, d. Iorga dice 4: „Po „care (carte italienescă) o strămută în românesce" der care „o „popularisase uă-dată la Români, fără ca Botulescu să fi ştiut „acesta, uă veche traducere din slavonesce 5 al cărui autor nu „era altul de cât învăţatul Udrişte Nasture! cumnatul lui Mateiu Vodă Basarab". „Domnii români, dice d. academician A. D. Xenopol6, vă- \. Istoria literaturii romane în secuiul XVIII Voi. 11 pag. 613. 2. ibidem ibidem Voi. 1 p. 30. 3. ibidem Voi. 1 p. 414. 4. ^ ibidem p. 509. 5. maî esact ,,din ellineşte în slavoneşte şi rumâneşte". f>. istoria Românilor Voi. VII p. 30. „clendu-se atât de rău jefuiţi (de câtre Turci, care le cereaii nie-„reu banî), par pentru un moment a uita rivalităţile lor, şi se „împacă chiar în anul 1644—1045, în care aflăm pe Lupu numind ..pe Domnul Munteniei „fratele nostru Mateiu" în uă scrisore „câtre agentul săii din Constantinopol. Tot atuncî trimete Vasile ..Lupu în solie la Mateiu Basarab pe Mitropolitul Varlaam, când „acesta descopere la cumnatul Domnului, boierul Udrişte Năsturel, „catehismul calvinescu. Şi, mai departe, d. profesor Xenopol dice 1 : „Anume înl64Ş „se tipăresce în Alba lulia, un catehism calvinesc, care în 1643 „se impune de către principele Ardealului Gheorghe Râkoczy, „mitropolitului ortodox al Transilvaniei Ştefan Simionovicî. Acest „catehism trece şi în Tera Muntenescă, ense numaî întâmplător „şi într'un singur esemplar, peste care dă Mitropolitul Moldovei, „Varlaam, în casa boierului cărturar Udrişte Năsturel, cumnatul „luî Mateî Basarab, în anul 1644, când fusese trimes de Vasile „Lupu la Domnul Munteniei, spre a pune la cale împăcarea „între eî". In urma acestei descoperiri a urmat de sicur. între Mitropolit şi boier, sfaturi întinse şi uă analisare a conţinutului cartei în scopul de a combate învăţăturile ereticilor : „Aparitiunea „catehismului luî Râkoczy. dice d. Iorga 2, provocase uă mişcare „neobicinuită în bicerica românescă de dincoce de muntî. Fruntaşii culturali aî Moldovei şi Ţăreî-Româneştî, — Mitropolitul „din Suceava. Varlaam şi Năsturel, cumnatul luî Mateiu Vodă— „se sfătuise în privinţa primejdiei etc." Aşia că în anul IQâ^, Mi- ^ tropolitul Varlaam scote de sub tescurî la Suceava „Răspunsul „vile la catehismul calvinescu^ ce se tipărise la Bălgrad în românesce la 104!| după cum vedurăm maî sus. La redactiunea acestor Răspunsuri nu maî încape îndoială să nu fi contribuit şi Udrişte. Din prefaţa cărţii se vede cât de multă scârbă şi amărăciune avea în sufletul luî vrednicul prelat şi pastor al turmei -cuventătore din Moldova şi câtă nevointâ şt sărguintă punea el întru păzirea neclătită a credinţei strămoşesc!. „Reproducem3 aci un fragment din Prefaţă, aşa cum îi „gâsim în Şincaî 4? dic domniî* I. Bianu şi Nerva Hodoş : 1. ibidem ibidem p. 52. 2. Noua Revista romană. Voi. lv p. 441. 3! Bibliografie românescă veche p. 152. 4! Cronica lui Sincaî t. 111 p. 45. liv , Jubitiî mieî fiî! tâmplăndu-mi-se est timp a fi în părţile „Ţcriî Româneşti cu trebe domnescî şi a norodului în Tărgovişte, „cu ceî maî de frunte şi maî de-a fire vorbind, maî vârtos cu „ore-care boiarin cinstit şi slovesnic şi a toată destoinicia şi „înţelegerea harnic, drept pravoslavnic creştin al doilea logothet „şi frate Doamnei a bunului credincios şi a luminatului Domn „loannu Matheiu Voevod cu mila luî D-deii Domnul Teriî-Ro-„mâneştî, dumneluî Udrişte Năsturel, carele ca un iubitoriu de „învăţătură şi socotitoriu credinţei ceii drepte, în mijlocul altor cărţi noao, ce mi-au arătat, adusu-me-au şi uă c&rtălue mică în „limba noastră rumânescă typărită, şi deca o am cetit, am vedut 5,semnul eii scris catehismus creştinesc, carea o am aflat plina de ^otravă de moarte sufletescâ, de care lucru, iubiţii mieî fiî! mărturisesc înaintea luî D-deu cu fire mea că mare grijă şi multă „scârbă au cuprins sufletul şi inima mea, pentru care lucru, am „chemat şi am strâns săbor dintr'amândoao părţile şi den Ţera „Românescă şi den Tera Moldovei, nu atâta, că doră să potă ei „clăti inima voastră, ce-î întărită şi rădăcinată pre temelia cea „bună şi tare a bisericeî noastre pravoslavnice, cât cuget şi socotesc când aî cu aceste minciuni şi amagiturî, cu care cercă „şi ispitesc în tot chipul, să poată afla pre neştine prostan şi ^neştiutoriu, să-1 sparie cu mărturia sfintei scripturi, care fără „de cale le-au pus şi răii tălcuesc spre a lor perire. Pentru a-„ceia am socotit, că am uă datorie mare, să fac răspuns şi să „arăt strâmbătura şi talcul cel rău al lor, etc. etc." Ca să se vedă cât de marî eraii legăturile sufletesc! dintre vrednicul Mitropolit Varlaam şi învetatul boier Udrişte, acesta traduse din latinesce Imitatio Cristi în slavoneşce, carte pe care o tipări la Monăstirea Deluluî, şi o dedica Mitropolitului. Despre acesta traducere am arătat ce spune d. dr. M. Casier, cartea ensă nu a fost tipărită în 1633 ci în 1647. Etă acum şi un estras1 din prelata cărţii Imitaţia luî Christos: „Cu ajutorul luî Dumnedeii şi ca* porunca şi cu toata „cheltuiala pre luminatei şi drept-credincioseî prinţese, Domnei „Elena, stăpâna Ungrovlahieî transalpine, soţia pre luminatului „Domn şi Voevod Ico Mateî Basarab, cu ostenela adevăratei sale „rude Orest Năsturel al w2-lea logofăt, tradusă acum din limba cit. de I. Bianu şi N. Hodoş pag 158—159. lv „latină în limba slavonă; fu scosă la lumină din tipografia lor „domnescă, care se află la Monăstirea Deluluî. In anul de Ia zi-wdirea lumii 7155, iar de la mântuirea lumii 1647 luna April 15 ,4ile, s'a sfirşit". „Acesta este titlul cărţii dedicată Mitropolitului Sucevei „Varlaam, de către traducător". Tot din porunca şi cu cheltuiala Doamnei Elena s'a tipărit şi Penticostarul slavonesc1 în Tărgovişte la 1649. Der dintre tote lucrările literare ale luî Udrişte Năsturel cea maî de frunte este, fără contradicere, „Traiul şi viieţă a pre cu-„vioşilor părinţilor noştri a lu Varlaam şi a lu loasat" scrisă la 1649 dupre ellineşte, slavoneşte, rnmân6şte. In acesta lucrare literatura românescă se găsesce cu totul la ea acasă, căcî are putinţa să aprecieze lensă-şi limba vorbită în secuiul al XVII er nu uă traductiune recentă din limbî streine. Ea va putea afla încă e-volutiunea limbeî de la un secul la altul, prin comparatiunea testelor, şi modernisarea seu transformarea ce a suferit în cursul Din acesta operă remarcabilă, se află încă esemplare manuscrise prin secuiul al XVIII şi începutul ceiuî d'al XIX chiar; conţinutul este păstrat în întregime la unele din ele, ceia-ce va permite comparatiunea despre care vorbirăm maî sus, atât în privinţa limbeî cât şi în privinţa ortografiei. Activitatea pc litîco-religiosă a luî Udrişte. Vorbind 2 despre „Răspunsurile" Mitropolitului Varlaam la „Catehismul calvinescu", pre cucernicul protopresbiter, d. Simeon Popescu. profesor la Liceul Lazăr, dice că mitropolitul „aflând „din întemplare, la Udrişte Năsturel, un Catehism calvinesc o-^chiul sări ager întrevede îndată marele pericol, ce acel catehism „cuprinde nu pentru Romanii din Muntenia şi Moldova ci pentru „ceî din Transilvania, fată cu carî, el, ca Exarh, avea uă mare „datorie. Şi el îşi şi împlinesce acesta datorie, aşa cum cerea „gravitatea situatiunii.. „Răspunsurile la Catehismul calvinesc, nu aii fost menite „pentru altiî, ci numai şi special pentru mult strămioratii Ro- 1. Op. cit ibidem pag. 171. 2. Istoria Bisericeî Romane. 1903. Bucurescî. pag. 47. LVI lvii „mâni ortodoxi din Transilvania... Ortodoxia şi naţionalitatea, „română din Transilvania sau salvat prin intervenirea lut „Varlaam". Fără a tăgădui meritele pre fericitului şi marelui ierarh aî Moldovei în acesta împrejurare, ca şi în altele multe în care s'a ilustrat pentru apărarea credinţei neschimbate şi înrădăcinarea et în sufletele drept credincioşilor ce păstoria, totuşi, spre a fi In acord cu adeverul adeverat şi deplin, va trebui să asociem prelatului pe învăţatul slovesnic ou care se concertase atât de mulL în acesta privinţă. Căcî Udrişte Năsturel urmărea uă politică religioasă naţională bine stabilită între Domnul seu Mateî Basaral'v Jţ de uă parte şi papa Urban al VlII-lea de altă parte, şi ca probă că se interesa de sorta bisericii şi a naţionalitate! Transilvaniei este aflarea numai la el, şi, de sicur, nu din întemplare, a unicului esemplar din acel Catehism în ambele târî libere. Udrişte, ca bărbat învăţat şi ca consilier intim al cumnatului seu, care era, cum dice d. Iorga, „mai puţin cult, om simplu ele „ţeră, oştean etc", Udrişte dic, este adeveratul stejer, adevăratul centru, împrejurul căruia graviteză întrega cestiune religiosă dia. Terile locuite de Români. Lupta în potriva calvinismuluî făcu ca Mateiu să se gâsescă de aceiaşi parte cu curia Romană, care urmărea, la rondu-i, şi unirea Românilor ortodoxî cu Roma catolică. Se pare că Mateiu înclinase spre unirea cu Roma pe basele definirilor conciliului de la Florenţa"1 (1489), definiri cari. după cum se scie, au rernas literă mortă. ,.E1 chiamă, dice d. Bărbulescu. la sine pe croatul „catolic Raphael Levakovic(i) spre a pregăti acesta (unirea) şî „spre a tipări cărtî chiar slavoneştî îndreptate" y. Va fi fost croatul chemat de Mateiu, şeii va fi fost trimes de Papa în teră spre a pregăti unirea bisericii nostre cu Roma, ne este indiferent. Ceia-ce ne preocupă aci este urmâtorea scrisore lati-. neseă pe care fratele franciscan Rafael Levakovicî. dis şi Croatul, o adreseză luî Udrişte Năsturel şi din care se pote deduce seria L D-l llie Bărbulescu. Studii piivitore la Limba si Istoria Românilor. Bucureşti. 1902 pag. 180. 2. Fermendziu : Acta Bulg. p. 148-149: „Nicolaus episcopus Argîs ia ..Valachia. et suffraganeus Luccoriensis, retulit de principe Valachiaî ad ,.unionem cum sancta Romana eeclesia satis disp.osito.... juxta sac. concilii ..Florentini diffinitionem praofato principi demonstrare possit... separat enini ..praedictus episcopus hisce mediis dictum■ principem caiîiolicum facere-\ In privinţa luî Levakovicî a se vede Relatiunile principatelor cu Croaţia de d-nu llie Bărbulescu p. p. 14 şi 16. de discusiunî ce trebuia să se fi urmat atunci cu privire la mărturisirea Credinţei (Simbolului Credinţei). Scrisoarea 'mi a fost comunicată de d. llie Bărbulescu din disertatiunea d-sale care va apare sub titlul de : Contributiuni la Istoria Catolicismului la Români. „Fr. Raphael Chroata Ord. Mim, S. P. Fr. de observantia, Sacrorum Illyricae Ecclesise Librorum iussu auctoritateque Sedis apostolica? in Urbe corrector. „Perillustris ac Generoso Domine Uriel sacrorum in Christo Jesu dilectissimeque gratiam ab eodem Christo Jesu Dno Deorf^ nostro in prsesenti et gloriam in futuro. „Veritatem illam Fidei, quam de aeterna S. Spiritus proces-iione, a magistro veritatis edocta atque ab apostolorum Principibus instructa credidit semper creditque et profitetur Sancta Romana Catholica atque apostolica Eeclesia, mater et magistra omnium iîdelium et totius Orbis Ecclesiarum, quamque ab omnibus Chris-tianis salutem exoptantibus credere, suscipere ac profiteri necesse est; eo tempore quo non nulla mandata sanctae Memoria Papa) Vrbani octavi, eiusdem S. Romanse Vniversalis Eeclesia? Pon-titlcis Maximi apud Excellentissimum Dominum Jo. Matthaeuin Bassarabi)am Valachiae Principem piissimum ac Magnificentissi-mum obibam, nobilitati Tuae, Vriei humanissime, quantum et Tiu^ et mea? gravissimae patiebantur occupationes. a te provocatul pro virili, libero intrepidoque animo evidentissime demonstravî, nec non Sacrae Scripturae, sanctorumque Patrum auctoritatibus comprobaui et propugnaui, idemque caeteris quoque eiusdem Prin--cipis viris Primariis, pro opportunitate requisitus praestiti. Veruni cum veri testimonia ea, auctoritatesque, quibus ego memoratam, Fidei ueritatem, demonstrabam, quibusque insuper clarior etiam tibi reddi posset, in scriptis habere cuperes, neque ego pro tune, i'nom ut noştri, in Poloniam properabam, desiderio tuo satisfacere valerem, quam primum fauente Deo, temporis opportunitatem nac-tus tuissem, velle -tibi morem gerere, memini me promisisse. Cum er,2:o Deo Comite incolumis, Leopolim Russiae peruenissem. atque optată sese mihi prsebuerit commoditas, en tuae Humanitati promisei, debitum pendo, veritatemque eandem, quam uiva voce coram as-serui, scripto hoc ih't^i^m affirmo absens, ne videlicet esse censear vel tui Debitor vel Proditor veritatis". Etă traducerea: Fratele Rafael Croatul din ordinul Minoritjlor. din porunca lvi ii lix şi cu autoritatea Scaunului Apostolic, corector în cetate (Roma;, ; pentru supravegherea cărţilor sfinte (de cult) ale bisericeî ilirice. Pre strălucite şi generosule, Domn Uriel, ăl celor siîinte întru lisus Christos şi pre iubite, gratie (îtî vestesc) de la lisus Christos Domnul Dumnedeul nostru pentru timpul de fată şi glorie pentru viitor. Pe acel adever al Credinţei, pe care de la vecînica pogorâre a Sântului Duh propovăduit de maestrul adeveruluî şi instruit (dat spro învăţătură) de ceî dinteiii (de frunte) între apostoli l-a credut în tot-de-una şi'l crede şi'l mărturisesce Sf. Biserică ro-mano-catolică şi apostolică, mama şi învătătorea tuturor credincioşilor şi a tuturor bisericilor din lume şi care trebue să-1 creclă. să-1 primescă şi să-1 mărturisescă totî creştinii care doresc mântuirea ; in acel timp când venii cu uă însărcinare a papei Urban al ¥111, de sfintă memorie, marele pontifice al aceleaşi sfinte biserici romane universale, la pre înălţatul Domn Ico Matei Basaraba pre piosul şi magnificul Principe al Ţării Românescî, de tine întrebat fiind, am dovedit forte clar, nobleţei taie. pre inteleptule Uriel atâta pe cât ocupatjunile forte însemnate, şi ale tale ca şl ale mele, îngăduiau pentru spiritul bărbătesc, liber şi îndrăzneţ (al tău) şi am arătat cu autorităţile sfintei scripturi şi ale sfinţilor părinţi şi am apărat (acea adevărată credinţa) şi acelaşi lucru lu-am făcut şi cu ceî-l-altî bărbaţi de frunte aî acelui principe, după prilegiul întâinireî. Der pentru că acea mărturie a adeveruluî. şi autorităţile prin care eii dovedeam amintitul adevăr al credinţei şi prin care mal ales putea şi tie să-tî devină maî limpede, doreai s'o aî în scris (acea mărturisire) şi nu puteam să-tî satisfac dorinţa atunci pentru că mă grăbeam, precum ştiî, să plec în Polonia, de îndată ce avuiu, cu ajutorul luî Dumnezeu, vreme favorabilă, voiam să-tî îndeplinesc făgăduiala, după cum îtî promisesem. Decî când cu conducerea dumnedeiască am ajuns sănetos la Lemberg în Rusia si vreme liberă dorită mi s'a oferit, etă-ti plătesc datoria Luminăţiei Tale şi acelaşi adevăr pe care ţi-l-am arătat cu vorba de faţă. din nou prin acesta srisore, absent fiind, ti-1 afirm, ca nu cum-va anume să fiu socotit seu de datornic al tău seu de trădător al adeveruluî. Udrişte II Năsturel, a avut doue sotiî după cum aflăm din documente. Nu ştim cum se va fi numit cea dintâiu, precum nu .j. ştim nici din ce neam va fi fost cea de a doua: jupănesa Despn. Logofătul, din căsătoriile lui, a avut duoî fiî: unul, al cărui nume nu'l cunoscem, este mort încă de tenev după cum ne spune un document, er eel-l-alt fiu a fost viitorul Mare Ban al Craioveî, Radu, al duoilea de nume, cunoscut adesea şi sub numele de ]{ a du-Tom a. In filiatiunea de 1?. S-ta Vineri Udrişte II, vtori logofătul, nu figureză. Anul mortiî sale nu-1 cunoscem ; am putea presupune ensă că el împlinise 00 anî la morte, fiind probabil născut pe la 151H3 seu 1507. Documentele posteriore, de care dispunem, cu privire la fiiul seu Radu-Toma, nu maî pomenesc nimic despre părinte precum nu maî aflăm pe Udrişte, după 1658, nicî printre boierii divaniti. Retras der „la satul seu părintesc" din Fierăşti, el va fi continuat de sicur a se ocupa în linisce cu studiul, departe de sgomotul societăţii în care numera, iiresce, multî admiratori, der pote şi maî multî invidioşi; căcî uă reputatiune câştigată prin muncă fără preget şi prin modestia care caracteriseză spiritele distinse, uă asemenea reputatiune, meritată de altfel, se plătia atunci, cum se plătesce şi adî, destul de scump: nu de geba s'a i|is că „nimeni nu dă cu bulgări în plop". Ce trebuie să fi fost pe acea vreme cu privire la atacurile nedrepte şi pasionate îndreptate împotriva luî Udrişte, ne putem da uşor sema adî, căcî lucrurile nu s'aii schimbat: patima remâne aceiaşi în tote timpurile î Asemenea oameni aii neapărat detractori fiind-că meritele lor supără pe invidioşi şi ştiut este că numaî meritele cuî-va sunt pricinuitoare de neajunsuri, numaî ele atrag ura, invidia, patima, Întocmai precum ferul atrage rugina. Educaţiunea alesă a luî Udrişte, situatiunea luî socială şi maî ales sentimentele'î religiose atât de desvoltate şi basate pe dragostea către aprope, nu'î îngăduiau uă linie de conduită sucită, întunecosă şi neplăcută luî Dumnedeu. Udrişte a avut de sicur merite reale şi, prin urmare, şi detractori învierşunatî. Cam acesta a fost traducetorul luî „Varlaam si Joasa/", descris după faptele sale. Fie-î memoria eternă î Elina Domna, al patrule copil al Radului Postelnicului Năsturel ot Fierăşti, s'a născut la 1508 şi s'a măritat 3a verstă de 14 anî, la 1612, cu Aga Mateiu din Brăncovenî, născut el ensu-şî la 1580 S şi devenit maî târdiu, la 1633, Mateiu Basarab Voevod. Era der, între sotî, uă deosebire de etate de vre-uă 20 de anî. După rescola boierilor împotriva luî Leon Vodă, rescolâ urmată de lupta ce se dete, între eî ca partizani aî luî Aga Mate! şi între Leon Vodă, la Slobozia din Bucurescî, în diua de Marţi 23 August 7130 (j63\), pribegii fură risipiţi şi parte din ei. împreună cu Mateiu, luară drumul spre Constantinopole. Aci reuşiră să mazâlescă pe Leon şi să capete Domnia pe sema luî Mateiu. Dîn diua numirii luî la „tronul răposaţilor strămoşilor săi" şi pene la 10 Martie 1633, când sosi la Bucurescî cu întărirea Sultanului, ! Matei numise ca regentă în teră pe soţia luî Elina. In calitatea'i de regentă, Domna a întâmpinat ore-care dificultăţi pe care. se vede treba. le-ar fi resolvat cu mult tact şl inteligentă. Acesta împrejurare a făcut pe distinsul profesor d-nu G. I. Ionnescu-Gion să dică 2 : „Sunt rare jupânitelo care aii ieşit în vieta publică. Elena „Mateiu Basarabă, din neamul boierilor Năstureii din Hierăştf „este una din cele care aii luat parte la vieţa politică a Te-„rîî-Româneştî. Avem de la densa, datate din Bucurescî, doue „scrisori, către George Râkoczy, principele Transilvaniei, scrise „românesee, pote chiar de mâna eî. Uă scrisore este din 3 Ianuarie şi alta din 23 Ianuarie 1633 ; ele sunt publicate de d» „Hasdeu în Columna lui Traian, 1873 pp. 170—1. După originalul românesc din Biblioteca din Alba-Iulia cL „Hasdeu reproduce3 una din acele scrisori autografă a Domneî „Elena către Racoti anuntându-î că bărbatu-seu nu s'a întors încă „din Constantinopole şi rugându-1 a maî îngădui pentru bani! ce „au să'î dea : că să ştii Măria Ta că in cias vreme de acum nu putem afla nicăire bani. că ce au fost a se strânge din teră puţin lucru care, mai nu se-au ales nemic, aicea ne stau oamenii Paşii tot in spinare in toată vreme şi nu-i putem umple voia". In Analele Academiei Române4 d. profesor N. Iorga ne 4. D-l Aguletti în Enciclopedia română, Voi. I. pag. 410. 2. Istoria^ Bucureştilor, pag. 690--691. 3. Columna lui Traian. Anul V (1374) p. l'S% 4. Socotelile Braşovului pag. 97. spune că din 10 Februarie 1649 se află „uă scrisore" a doamnei Elena. In scrisore, „Elina gospojda scrie către jup(ă)neasa Gătriim „judeceasa, arătându-î că a cumpărat uă roabă impletitore şi „cere izvoade de peteare (sic): şi mai mari şi mai mic(i) şi „de ca/ţ/ şi de toi ieliul. Ea se adreseză apoî către Catrina şi „pentru rândul sămentilor de ilori de iot feliulu. (Cuvintele subliniate sunt din scrisorea domnescă). In altă parte1 d. profesor Ionnescu-Gion, dice: „Bogăţia şi > împodobirea manuscriptelor, zidirea monăstirilor, facerea sicrie- \ .Jor pentru moaştele sfinţilor şi sfintelor, candelele cu câte 16 \ „turnuleţe, eap-d*operă de aurfăurărie ale Românilor de la Cons- ) .„tantinopole. argintari renumiţi in lucrările â jour aretă pe Doamnele Române, pe Elena Năsturel, Doamna luî Mateiu Basarabă, î „pe tratele eî. învetatul Udrişte Năsturel, pe Bălaşea Domna luî „Constantin Vodă Serbau, ca pe nişte protectori luminaţi şi en-„t a si aş tî aî artelor frumose şi decorative". Domna Elena fu şi proteciorea literilor: împreună cu fratele sâii Udrişte, care o ajută tradueend Imitaţiunea lui Christos, ea tipăresce cu chieltuiala' eî acesta carte la 15 Aprilie 1647, er la 1649 tipăresce Peniicostarul slav o ne sc 2. Ca şi cum n'ar ii vrut să-se lase maî pre jos de princiarul, eî soţii, Domna Elena zidi, cu baniî eî, Biserici din temelie: Ar-chidiaconul Paul de Alep, descriind Călătoriile Patriarchului Macarie al Antiochiei în Ţările Române3 între 1653 — 1658, ne spune că în dimineţa urmetore au plecat din Comana şi „tre-„cend riul (Argeşul) cu corăbii ajunseră, înainte de amiadi, la un „sat, numit Vârasci, in care se află un palat fără egal în lume. „afară numaî pote in tera Francilor. Sora Doamnei luî Mateiu-„Beiu, care 1-a zidit, adusese maeştri din Ungaria şi piatră din „Turcia, şi începu zidirea pe dinăuntru şi pe dinafară cu piatră „poleită4. Chiar bolţile şi pardoseala pivniţelor, galeriile, etc, sunt „lucrate greii cu piatră bună, in cât provoacă admiratiunea pri-„vitoruluî. Edificiul are treî caturi, şi e atât de frumos, că im-„prăscie totă grija sufletului întristat5. Ar fi zadarnic să încerc 1. Ist. Buc. p. 530-4. 7 . 07 2. Vedî maî sus: p. LV: şi Iorga: Socotelile Braşovului pag. 97. 3. Tesa d-reî Emilia Cioran, pag. 214. 4. Adică, un fel de placagiîi cu piatră lustruită (marmura). 5. „La Herăscî, dice d. Gion (o/, cit., pag. 506), e numai marmura ; „ferestrele au nişte tocuri de lemn sculptat de toata frumuseţea. Fena şi „tainiţele, adică ascundetorile, sunt făcute cu mare şi neasemuit meşteşug . lxii lxiii ,.uă descriere a interiorului admirabil arangiat în apartamente! ,.In mijlocul curţii, dintre clădiri, sunt magazine secrete, bine alcătuite pentru provisiunî, ale căror uşi sunt aşedate sus pe acoperise, care tote sunt de olane. „—Insă acest sat se află într'uă posiţie forte nesănâtosâ, „şi, din causa vecinătăţii Turcilor, tot ţinutul înconjurător e es- „pus la spaime..... După amîadî am plecat din acest sat (Vărăsci) „şi am ajuns sera Ta uă monastire situată într'uă localitate numită Negoescî, cu hramul sf. Mihail şi al caor-I-aiţî din Sobo-„rul îngerilor. E clădită de reposata Elena, Doamna luî Mateîu-„ Voevod (1650) şi e un ediQciu cu totul nou, închis între rîurile „Argeş şi Dămboviţa, care se împreună pe aci. / „Sâmbătă dimineţa plecarăm, şi pe la amiadi am ajuns la „uă monastire pre frumosă, Plătăresci......" Din arătările Archidiaconuluî constatăm că satul Vărăsci nu este altul de căt Hărăştî -Hierăştî—Fierăşti; căcî din domeniul Fierăşti făcea parte, pe la 1620, cea maî mare parte din Budeştî şi uă bună parte din Negoeştî. Apoî. ni se vorbesce despre pornirea din Comana şi ajungerea înainte de amiadi în Vărăsci, din care apoî plecă, după amîadî, şi ajung sera la Negoescî. Deca acest sat Vărăsci ar fi Vărăscii de pe Sahar (lângă Dobrenî) este evident că din Comana ar fi trebuit să trecă şi Argeşul şi Sabarul şi apoî să se îndrepte spre răsărit prin Valea Dragului, Herăştî-Eudeştî la Negoescî; şi, drumul fiind pre lung, nu ar fi putut ajunge eî sera în Negoescî. Apoî. palatul descris nu se afla la Vărăşti-Sabar ci la Hierăştî şi numaî din acesta din urmă localitate, „închisă între rîurile Argeş şi Dâmboviţa, care se „împreună pe aci", ar fi putut călătorii să ajungă sera la Negoescî după ce aii maî stat să visiteze palatul şi biserica. Din Negoescî, călătorii purceseră a doua di la Plătăresci trecând probabil prin Vasilatî, Gălbinaşî, Podul Pitarului si Plătăresci, localităţi situate tote pe versantul stâng al Dâmboviţeî. A doua observatiune ce avem de făcut este relativă la afir-maţiunea că Doamna Elena ar fi avut uă sora care ar fi zidit "palatul „fără egal în lume*. Aci Archidiaconul a înţeles rM ceia-ce i se va fi spus : palatul esista de multă vreme şi este sicur că însă-şî Doamna Elena, singura lată la părinţL să se fi născut în el, ca şi fraţii eî Serbau, Cazan şi Udrişte. A treia observatiune este că la anul 1650 Doamna Elena a zidit uă monastire la Negoescî. Ne fiind dăruită de Dumnedeii cu maî mulţi „copil den trupul eîu afară deBizea1, unicul fiu ce'l perduse in vârstă fragedă şi, simţinclu-se pote spre sfirşitul vieţeî, buna femeia şi nemăc-gâiata mamă căută să înfiede dintre nepoţii şi nepoatele sale dâruindu-i cu moşii şi alte proprietăţi ce avea cumpărate cu bani! eî. .,le-au dat şi îi-au miluit, dându-le la mână cărţi de milă şi ,.de pomană, întărite cu mare blestem'4. „Acesta principesă luminată", cum îî dice d. Iorga, se stinse :n puterea verstei, în August 1653 după uniî. seu 1652 după piatra mormântală. Ea fu înmormântată în biserica domnescă din Tărgovişte, cu. mare pompă, de către princiarul eî sot Mateiu Vodă 2„ Sarcofagul, de marmură, pre frumos şi artistic sculptat esto ivdicat d'asupra soluluî de vre-uă 50cm- şi are 2m-390 lungime Lm-06 lărgime. Un dreptânghiu interior de 0m 90 lărgime şi 2ra-30 şi lungime, socotit între rondurile cu inscriptiunî. este acoperit cu diferite ornamentaţiuni sculptate ă jour. In afara dreptânghiuluî se află, de jur împrejurul pietrei, doue ronduri de inscriptiunî slavone pe uă lăţime de 7 centimetre; slovele aii 25 milimetri de înălţime. Mormântul se găsesce aşedat în nartex la drepta intrării în biserică şi este lipit, pe doue fete, cu zidurile bisericii. Pe fetele verticale vedute ale mormântului sunt sculptate nisce frumose ornamente şi figuri de ângerî, er pe fata orizontală. în dreptân-ghiul interior despre care am vorbit maî sus, sculpturile şi in-scripţiuniie nu aii maî ţinut semă de positiunea în mormânt a corpului răposatei, căcî ele sunt orientate în sens invers punend adică la piciore ceia-ce trebuia pus la cap. Acesta anomalie nu trebuia, pusă în sarcina constructorilor ci a violatorilor domnescului mormânt, care au reaşedat piatra greşit; pote şi din causa degradării colturilor pietrei au recurs eî la acest mijloc. Etă sculpturile : sfântul spirit în rade de lumină şi cu sborul hiat se află în axa mormântului şi imediat sub inscripţiune; sub el este un cartuş rectangular scobit, spre a priimi un picior de 4. Pictură murală in Monăstirea „Mihai Vitezul" din comuna Stre-iaia (Mehpdintî) de d. N. D. Spineanu. institutor. In .Literatura şi arta romană", VII. 1903 p. 693. 2. Magazin istoric IV. p. 328. Sincai Cronica Romanilor, iii, p. v> >. Pentru inscriptiunea mormântului compară : Musceleanu, Monumentele străbunilor, 1, p. 81, şi Maior D. Pappasoglu tabloul litografic din 186 L lxiv lxv piatră in care, când-va. se va £ aflat stâlpul care servea la alienarea candelei L Sub acest cartuş este sculptată uă cruce în rade de lumină susţinută de douî ângerî care sboră. Nişte ornarnentaţmnî pre fhc-rnose, lucrate â jour, înconjură cartuşul superior şi ângeriî. Sub cruce se află un ai douilea cartuş oval format dintru ă coronă de lauri şi suportat de douî leî pre frumos sculptaţi şi făcuţi după regulele artei eraldice; in interiorul cartuşului este un seu: timbrat cu uă coronă domnescă şi purtând uă aquilă cu sbon; jos, cruciată cu uâ cruce patriarchală. Aquila este însoţită la dextra de un sore, er la senestra de uă lună întorsă. Sub acesta armărie se află un al treilea cartuş de form& unei foî de trifoi. Pe banda lată care înconjoră cartuşul sun' sculptaţi patru serafimi, er douî sgriptori - suportă cartuşul pe care se citesce următorea sentinţă latină : j10mo NATUS DE ML'Li ERE RREUl VIUENS TFMPORK, REPLETUR mtjlt1s MISERIIS QUI QUASI FU >S eored1tur & CONTERIT UK & FUGIT VELUT UMBRA lOB. CAP. : li adică, omul născut din muiere în scurt timp este umplut de multe miseriî, care ca îlorea ese t cade ?) şi se calcă şi fuge ca umbra. Iov. Cap. 14 v. 1—2. Aceste din urmă doue cartuşe sunt înconjurate de diferite ©rnamente. , Inscripţiunea slavonă făcută pe marginea pietrei constă din câte doue ronduri de cuvinte pe fiă-care lăture; ea începe cu rondul esterior de pe latura de lângă zidul de la miadă-di al nartex-u\ui; trece apoî, pe laturea cea mică de la apus, se continuă pe laturea liberă (nord) şi pe cea mică de la răsărit; inscripţiunea continuă pe rondul interior în acelaşi sens. Eat'o: 1 Ua biografie a mormentuluî făcută in 1861 de răposatul Maior D rappazoglu ar ave aerul de a reproduce inscriptiunî în acest cartuş, der autorul se feresce a ne da şi traducerea respectivă, seu glăsuirea acelor ronduri cum iace pentru cele-l-alte inscriptiunî. % Animale fabuldse : trup de leu. cu aripi şi cap de auuilă. A^HH-BHUi^ CSnpS*/KHHI|H npgCR-fcTAariV H KArOMCTHKrkHUJa[rC»]. ......| . . . . [KAa\-o-3anA]aNHHCKi/jv NasaANHKa h R& CAwk CSnpS>KHOA\ HCnAXNHRUJH. AliT£, AANOPH tţpKRgH KOrATO-^ANa/ft C%3^ATii\\m\X&? A\ONACT[klpH] ... S>K .... j . . ......ORA/ft R X 3 f\ RH3AT£ANHIţA NHljlHJf 4KSNA .... I ........[npKRgH] [npAROCJAARNkJ/ft R-fipNA^ H pgRHH- TfANA/ft UOKOpNHIţA : MACTk8£>Kg ţ\i\i\7k BAArCHCTkl R"ÂCSrTVUIIH^ fer; r\OKpoArb^TgAHHii,a; ti iVAck\ S[Eorki\*] . .....I • • |f ......noA\araT$ANHU,a npEKEAHKAA hcroh^ch j h t$>k,\ks\~ C,ARrkTOr\at£ANHIţ,A CA lip*KEAHKQA\ IIAAM^U, ti QM&Att\ii\\ CKOH\";K£ HRxrk\"& ^khrct croh ckohha. aI^tS npeYSVV&MJ^ R^3paCTA CKOgriV Hr\ H BklTIA A UI pA A3P|ifl. CAORfa] I /Kl OKIA K%nA'Al|IENia ^fiXfîG. Răposatul Maior D. Pappasoglu în 1861 însotesce tabloul litografic care represintă mormântul Domneî Elena prin următorea traducţiune neîntreruptă a insoripţiuniî slavone: „Pre înălţata şi pre luminata Domna stăpânitore Elena se „desparte de soţul eî pre luminatul şi prea cinstitul Matei Voevod „oblăduitor Ungro-Vlahieî stăpânită de strămoşi cu care trăind în căsnicie maî mult de 20 de anî şi săvîrşind multe biserici le-aii „şi înzestrat cu multe bogăţii, fiind credinciosă, râvnitore, stăruitor e, curată, bine-cuventătore, intru tote ajutătore, pre virtosă şi „cu ostenelile sale către toţi bine-povăţuitore. Pricinuind mare „jale Ia toţi con-trăitoriî şi rudele eî s'aii sâvîrşit la înaintaţi anî „aî soţului eî de 84 de la facerea lumii 7161 er de la mântuirea „Domnului 1652.* Acesta traducere neîntreruptă este mai ales pre liberă după cum se va vedea din următorea făcută de d. llie Bărbulescu unul #/ dintre eminenţii noştri slaviştî care a şi completat în parte inscripţiunea. .... , [Acest mormânt al pre luminatei] Domneî Kneaghine (principese) Elena, pre dorita soţie a pre luminatului şi evlaviosului .... [Ia) Matei Basarab [ al Terii Româjneştî Nacialnic (stăpâni-tor) şi Voevod | şi prin moştenire Domn, (ea) care, de doue orî doue-deci de anî întregî împlinind în cinstea de soţie, (a fost) bogat înzestrată ziditore a multor biserici, (şi) de monastirî.... j. ....[a bisericii pravoslavnice credinciosă şi cu râvnă apă- < Varlaam şi Iosaf*. — CoL Năsturel. f> LXVI LXVII rătore, precum şi a multor milostenii (făptuiri de evlavie) pururea bine-fâcătore şi a tuturor [săracilor] . . |. . pre mare ajutătore | şi sfătuitore a alor săi şi a celor străini. Cu pre mare plâns şi jalea celor aî săi şi a tuturor 'şi-a săverşit vieta după împlinirea anului 54 al verstei sale şi de la facerea lumiî 7161 j er de la întruparea Cuvântului lui Dumnedeu 1652''. Doamna Elena fu dintre acele marî femei cărora Eomaniî le acordau cel maî strălucit epitaf: Casta vixit, lanam feoit, dormim servavit. Qdihnescă-se în pace! VIII Manuscrisul care se tipăresce. Uă esaminare amenuntită şi un studiu comparativ al celor trei manuscrise pomenite maî sus, ne conduc fatalmente la con-clusiunea că primul, singurul esemplar, contimporan pote, cu învăţatul traducetor Udrişte Năsturel, este esemplarul dăruit Academiei de osârdnicul, iscoditorul şi generosul donator d. Dim. A. Sturdza. Acest esemplar matriculat sub numerul 588, nu diferă cu mult de alt esemplar, — cel cu No. 2931 ; — acesta din urmă, anse, are două date certe pe dânsul: una, ne arată, când s'a făcut traducerea din ellineşte (din slavoneşte) de Udrişte şi, cea-l-altă, când s'a scris de grămătic cartea. Acest esemplar, din 1671, este acel de care se servise reposatul A. Odobescu, când începuse tipărirea manuscrisului. In fine, al treilea manuscris, din 1673, în posesiunea biblioteceî neuitatului Teodorescu G. Dem., este acela după care se tipăresce acum. Conţinutul, vorbind de varianta română, câtor trele manuscrise este absolut acelaşi; der fiind-că ortografia, şi câte uă dată chiar unele cuvinte şi constructiunî, difer pe alocurea de la un manuscris la altul, am credut nemerit a reproduce pe doue colone primele Capitule (Cap.) din ultimele doue manuscrise, căcî primele doue sunt aprope identice. Fiind-că, însă, esemplarele din secuiul al XVIII au uă altă limbă şi ortografie, am continuat a reproduce 1. Acest manuscris catalogându-se, chiar acum, la Academia, i s'a dat numerul 2470. şi câte-va Capitule din unul din aceste esemplare maî moderne, pentru ca cititorul să-şi potă face uă ideie maî precisă. Am păstrat cu rigurositate erorile manuscriselor şi ortografiile lor împlinind numaî literile lipsă în cuvintele prescurtate» adăogând acele litere în parentes. Unele slove aii fost redate prin litere latine în chipul urmetor : k=u — ;&=ă—^=â — kî=î — ck$, txvk$, t'k^se-au, me-au, te-au — a=ia—w=o şi uă — ^=(3. Nu am înlocuit iniţialele vechi ale numelui Mântuitorului prin litere latine de 6re-ce acele iniţiale se găsesc a fi întocmai ca forma pe care o ia degetele manei drepte gata spre a da be-nedictiunea în numele Răscumpărătorului nemuluî omenesc: este simbolisarea păstrată de biserica ortodoxă în binecuvântare. Degetul arătător întins er cel din mijloc uşor curbat ne reamintesc pe Ic. pe când degetul cel mare peste ânelarul er degetul cel mic uşor curbat ne redaii pe Kc. Manuscrisul No. 588. Manuscrisul No, 293 din 1671. AL NOOLE CAP. De lucru care au povestit Varlaam mai sus pre scurt şi iară aice mai deschis învaţă aducînd mărturiile de in sîînta scriptura, larâ Ioasaf dise cătrâ dînsul: — Omule, tu mu grăeştîi neşte lucrurîi maru şî minunate vrednice de mare frica" şî cutremură. De sînt aceste întracesta chip şî de iaste iarăş(i) inviiare şî înnoire celor ce dupâ moarte se-au risipit şî se-au făcut prah şî cenuşe şî de iaste plata şî dare de semâ de faptele ee se-au lucrat în viiaţâ. Insa ce iaste arătare acestora şî cum un lucru ce acum nu.... AL NOOLE CAP. De lucru care au povestit Varlaam mai sus pre scurt şi iarâ aice mai deschis învaţă aducund mărturiile de în siînta scriptura. Iarâ Ioasaf dise cătră dunsul: — Omule, tu'm(i) grăeşti neşte lucruri marî şi minunate vrednice de mare frica şi cutremur. De simt aceste într'acesta chip şi de iaste iarăş(i) înviiare şi înnoire celora ce după moarte se-au riisipit şi se-au făcut prah şi cenuşe şi de iaste plata şi dare de semâ de faptele ce se-au lucrat în viiatâ. Insă ce iaste arătare acestora şi cum un lucru ce acum nu iaste vădut.... TRAIUk ŞI VII AŢA1 A PRE CUVIOŞILOR PĂRINŢILOR NOŞTRI A LU VARbAA^ şiali IOASAF SCRISĂ DE PRE CUVIOSUL PĂRINTELE NOSTRU IOAN DAMASKIN PENTRU FOLOSII L SUFLETESCĂ IARĂ ACUM DE IX LIMBA SLOVENESCĂ ÎNTOARSĂ FU PRE RUMtTNESCĂ DE MULT PĂCĂTOSUL ROBUL LU Xc. UDRIŞT6 NĂSTURGb 06 FI6R6ŞT0 AL DOILE LOGOFĂTĂ --^ts^---— VĂLETO BÎTIR MIRA 7157 (1649) 1. Titulatura manuscrisului din 1671. Ac(e)astd sî(e)ntd carte a pre cuvioşilor părinţilor noştri a lui Varlaam şi a luî Ioasaf Scosu-o-au mtuiu Udrişte al doile L*og(o)f(e)tu, dupre ellineşte, sloveneşte şi rnm(ă)neşte Scosu-o-am $i eu Fota, grămătic domn eseu, dupre izvodul rum(ă)nesc, dimmelui Dumitraşco biv. vel. Serdar. Şi am scris în zilel(e) creştinului Domnu Grigorie Ghika Uoevod Lefu 7181 = 1673 o-* grad Buc (u) r e ş t u. Blţago^lojveşte1 Părinte! >uti se poartă de (eu)*2 d(u)hul lu D u)mn(e)zeu, aceste suntu fiii lu D(u)mn(e)zeu, au zis D(u)mn(e)zees-cul ap(osto)lă3. Dee(i) dara a se învrednici cineva d(u)huluî sv e ntă şi a se face fec(i)or lu D(u)mn(e)zeu, aceia iaste sfurşeniia şi umplere tuturor pohtelor şi răpaosul a toata vedere, cum iaste scris. Ac(e)astă fericire, ce iaste pre desupra firei şi margine tuturor pohtelor, învredniciră-se a o nemeri ceî sf(i)ntî de vec pentru lucrare bunătăţilor, unii păţind mâceniceşte, şi stund înpotriva păcatului pună la stinge ; alţii postniceşte nevoindu-se, şi pre cale ce strimtă umblând, şi de bună voe făcundu-se m(â)c(e)nie(i); ale cărora bunătăţi şi isprăvi, aşa acelor ce se-au sftirşit cu stinge ca şi ale celora ce cu ajunul se-au potrivit vieţii îngereşti. Iată legiuirâ cum să fie luat Besereca lu Xc. de la de D(u)mn(e)zeu glăs(u)itoriî apostoli şi de la fericiţii părinţi, a le da scripturii cătră nemului nostru, şi a le lăsă chip şi izvod de bunătăţ(i) nemurilor ce vor rămune dup(ă) diinşiL Căce că cale ce duce cătră bunătăţi iaste oare-cum ca înponcişată şi nelesne, şi mai vrătos acelora cariî nie(i) odinioară nu% se-au mutat nic(i) cum de în răotăti cătră 1. Reprodus după manuscrisul No. 293 din 1671 : manuscrisul din 4673 ca si manuscrisul No. 588 avend lipsă începutul. 2. Cuvintele închise între parentese şi însemnate cu * sunt adause in marginea manuscriselor ca esplicărî seu completări. 3. Grigorie Bogoslov în „Cuvântarea despre Athanasie". •i 1st0riia DE indiia ioana damaskina Domnul, ce tot de-a-una suntu luptaţi şi bătuţi de munca pohtelor. Drept aceia mulţi ne şi trebuesca îndemnător(i) cătră dunsa unii cu pilde, altiî şi cu scriptura vieţii acelora ce au umblat mai de nainte pre dunsa; care lucru şi mai fârâ de durere trage cătră dunsa, şi face a nu se părăsi omul de călătoriia ce cu scărbă ; pentru că şi pre cela ce ar vre sa călătorescâ pre1 Ms. 1671. Ms. 1673. uă cale iute şi nelesne um- uă cale iute şi ne lesne um- blata, deca ar spune cineva şi 'i-ar dă învăţătura, numai atunce ar face un lucru maî puţin. Iarâ cundu 'i-ară arăta cum că mulţi suntu carii au străbătut amu aceia biata, deca i'ar spune cineva şi i'ar da învăţătura numai atunee ar face un lucru mai puţin. Iarâ cund i'ar arăta cum că mult! suntu carii au străbătut ace cale cale, şi aşa bine au ajunsă şi aşa bine ati ajunsa pună pună la sfârşitul ei, aşa ară la săvrăşitul ei, aşa ar face face un lucru (multă)* mai un lucru maî mare şi ar mare, şi ar face a se apuca face a se apuca de,călăto- (atinge)* de călătoriia ei. ria eî. Câtră ac(e!astâ tocmelă Cătrâ ac(i)astâ tocmelâ (pravilă)* mă lipsescă şi eu, mă lipescăşi eu încâ temiin- şi încă temundu-mă (Mat., du-mâ de nevoia ce se aduse 25)* de nevoia ce se aduse cel slugi (Mat. 25) * ce luâ cei slugi, ce luâ de la stăpu- de la stăpânul său talantul nu său talantul, şi '1 îngropa şi'l îngropa în pămuntâ, şi în pămiintă, şi ce i se di- ce i se didese spre dobânda, dese spre dobânda, el as- el ascunse fărâ lucru, cunse făr(ă) lucru. Poveste ce folositoare de Poveste ce folositoare de suflet, ce au ajunsă până la suflet ce aâi ajunsă pânâ la mine, nici într'un chip nu mine, nic(î) într'un chip nu o voiu tace, care 'mi-o po- o voiu tace, care 'mî-o povestiră bărbaţi cu bună go- vestiră bărbaţi cubunâsme-vire, (smerenie)*, [sau băr- renie, den ţara harăpescâ bati cucernic(i)]* de în tera ce maî den lăuntru, [spre Etiopescă ce mai de în lăun- cariî ştie cuvântul a'i chiema 1. De la acest cuvent încep© şi manuscrisul din 1673. tru, (pre carii stie cuvântul Indiiani], den ne mincinoase a'i' chemă Indiiani), de în aduceri aminte tocmindu-o, nemincinoase aducer(i) a- care poveste într'acesta chip minte tocmindu-o, care po- se are : veste intr'acesta chip se are: ÎNTÎIUL CAPA. De întoarcerea indianîlor pentru mărturiia lu S(yen)tî Ap(o)s-(to)lă Toma şi de Avenir înparatul Indiei. î £ara (lăture)* fee se 9 chiamă Indiia departe iaste de Eghipet, si iaste mare foarte şi eu mulţi oameni, şi iaste încungiuratâ cu mare şi cu lucii adâncă-turi.pre care şi corăbii umblă cătră părţile Eghipetuluî: iară pre uscată apropiiază-se cătrâ hotarăle Cuzâlbaşi-lor (Perşilor)*. Care tara odinioară de demult, cu întu-nereeul turbării idoleşt(i) în-pâclată eră, spurcată de tot şi nevoitoare spre lucrurile păgâneştî. Iară când unul născut fiiul lu D(u)mn(e)zeâ, ce iaste ^ în surişi Tatăluî,(/o/}, cap 2)* nu miî|putu răbda a 'ş(i) vede zioitura lui robita de păcat, ce drept dânsa cu a luî m(i)l(o)s(e)rdie pîecundu-se, arătă-se om ca noi, fără de păcat şi nepârăsindâ Scaunul Părintelui, sălăşuitu-se -au în vergurâ, pentru noî, CAPUL I-rt De întoarcere Indiîanilor* pentru mărturiia sf(e)ntului Toma ap(o)s(to)lu, şi de Arfeuer, înparatul Indiei. l^eara ce se chiamâ India iaste departe de la Eghipet şi iaste foarte mare şi cu oameni multî şi iaste încungiuratâ cu mare şi cu lucii adâncătur(i), pre care umbla şi corăbii spre laturile Eghipetuluî; iarâ pre uscat se apropie de hotarăle cazulbăşeştu. Care tearâ era odinioară de de-multu înpăclatâ cu întunere-cul turbării idoleştî şi spurcată de tot şî indemnătoare spre lucrurile păguneştî. (loan cap. I)*. Iarâ deca nu maî putu răbda unul născut fiiul lui D(u)mnezeu carele iaste în sunul Tatălui a'ş(i) vede zidire sa robita de păcat, pentru dunsa cu a lui mî-losrădie plecându-se se a-rătâ om ca noi, fârâ de păcat şi ne părăsind Scaunul Tatălui lăcuit-au in fata fec(î)oarâ, pentru noî, ca să t istorii a de indii a si de toma apostol ca noî în ceriurî să ne sală-şuim de în cădere ce de demult să ne sculăm, si de în păcate să ne slobozim, priimind fec(î)oriia ce de întâiu. Umplu dară, dereptu noî toată socotinţa trupescă, şi cruce şi moarte luâ şi pă-munteştile, într'una cu ce-reştile, ciudat le împreună ; sculă se de întru mortî şi la ceriur(i) cu slavă se înălţă, şi şedundu de-a drepta măriei Tatălui, tremese, dupâ făgăduinţă, pe munguitoriul D(u)hâ, in vedere de limbă de focă. cătră însiş(î) văzătorii ucenicii luî (şi trimişii pre eî în toate limbile)*, ca să lumineze pre ceia ce şede la întunerec(ul) (ne-şcinteîj* şi sâ'î boteze în numele Tatălui şi al Piiuluî şi al D(u)huluî sv(e)ntă. De acole, cumu'ş(î) luară unii dentr'unşiî a străbate hotarăle răsăritului, altiî ale apusului, altiî a petrece părţile despre miază-noapte şi despre miază-zi, umplându-; 'ş(î) porunca ce le eră poruncită. Atunce şi sf(e)ntul Toma, fiind el unul de în numărul cetei acelor doi-spră-zece ucenici ai lu Xc., trimes fu în lăture Indienescă, de le propoveduiă mântuitoare propoveduire, şi Dom- lăcuim noi în ceriure şi să ne sculâmă den cădere ce de demuJtii şi să ne slobozim den păcate făcându ne iarâş(i) fii ca şi mai de nainte. Implu pentru noi toata socotinţa trupescâ şi luâ cruce şi muri şi cele pământeşti cu cele cereşt(î) minunat în-tr'una le înpreunâ; sculâ-se den morţi şi se înnăltâ la cerior(î) cu slava şi şezundâ de* a drepta mărire! Tatălui trimese, dupâ făgăduinţa, pre mânguitoriul D(u)hâ în vedere de limbi de focă, cătrâ înşiş(i) văzătorii săi uci-nieî ca să lumineze pre ceia-ce şăde întru întunerecă şi sâ'î boteze în numele Tatălui şi al Fiiuluî şi al D(u)hu-luî sf(e)ntă. De acole, cum îşi luarâ unii den trunşiî a străbate hotarăle răsăritului, altiî ale apusului, altiî ale petrece părţile despre miaza noapte şi despre amiazâ-zi împlând şi porunca ce le era poruncită. Atunce şi sf(e)ntulă Toma fiindâ şi el unul den numărul cetei celor 12 ucin(i)cî a luî Xc., fu trimes în lăture Indiei de le mărturisiia mărturiia muntuireî şi Domnul ajutându-i şi întărindu-î nul ajutându-'I şi întărin-du-'î cuvântul, cu semnele ce merge pre urmaînvetă torilor luî, izgonita fâ întu-nerecul drăcescă, şi,,de în spurcăciune capiştilor ido-leştâ premenindu-se, călră nesmintita credinţa lipiră-se şi aşa cu mâinile apostolului schimbându-se de în păgânătate, înpreunară- se lu Xc cu botezul, şi pre încet adăogundu-se, creşte şi sporiia întru nevinovata credinţă ; iară besericl în toate părţile se zidiiă. De-aciia, de vreme ce începură a se zidi mănăst?r(i) şi la Eghipet, şi a se strânge mulţime de călugăr(i), şi veste bunătăţilor lor şi a vieţii îngereştii lor ajungândă pre în toate marginile lumiî sosi şi în tara Indieî, pre cariî spre răvnire ca aceia 'î râ-dică, cât multî, lăsându'şâ toate, duce-se în pustie, şi într'acestâ trup muritor purta (lua)* viiata celor fără de trupuri. Aşa bine mergendâ lucrurile (şi cum am zice) multî ca cu nişte arepî de aur zbu-rundâ la ceriurî, / sculâ-se un înpărat într'ace teră, a-nume Avenir; cu bogătiia şi cu putere mare era şi biruia pre cine sta in potriva luî, că vitez era întru râz-boae şi cu măriia trupului cuvântul cu semnele ce merge pre urma învăţaturilor lui, fu întunerecul cel drâ-cescă izgonit, şi, schimbându-se den spurcăciune capiştilor idoleşti, să lipiră câtrâ credinţa ce fărâ de zmintelâ şi aşa cu mâinile apostolului schimbundu se den pâgânâ-tate se înpreunară luî Xc. cu botezul şi, pre încet adăo-gându-se, creşte şi sporiia întru credinţa ce nevinovată şi zidiia biserici pre în toate părţile. De aciî, de vreme ce înce pura a se zidi munâstiri şi la Eghipet şi a se aduna mulţime de câlugâri şi veste bunătăţilor lor şi a vieţii lor ceî îngereştâ ajungundă pren toate marginele lumiî. sosi şi în tiara Indiei, pre cariî spre răvnâ ca aceia îî rudicâ, câta multî, nepus-tîndă tot, se duce în Dustie şi într'acestâ trup muritoriu purta viiata celor fărâ de trup. Aşa bine mergundâ lucrurile (şi cum am zice multî ca cu neşte arepî de aur sburând la ceriu), sculă-se un înpărat într'ace tara, anume Avener; şi era mare în bogâtie şi în putere şi biruia pre cine sta înpotriva lui, că era şi viteza la răz-boae şi cu mărire trupului istoriia de indiia si de toma apostol şi cu frumuseţe feţei ciudat (slăvit)* era şi cu toate lu-meştile şi degrabu vestejitoarele vitejiei se lăuda; iară cu sărăciia sufletului era cuprinsă/pună în sf ursit şi cu multe răotăt(i) era (în)necat avundu el lege păgâneseă şi foarte purtând grije de înşelăciune idolescă. Acesta în multă hrană şi dezmierdăciune a dulcetilor şi a podoabelor ceştii vietu lăcuia şi nimic de în pohtele luî nu era lipsindu-se, numaî un lucru era de'I tăia vese-liia luî şi băte cu întristă-ciunî sufletul lui: acela era răul sterpiciunei că era pustiu de cocon şi multu-i era aminte că să (se) dezlege cumva dentr aceia legătură şi să se chiame tata a feciori, care lucru a mulţi iaste foarte dulce. într'acestâ chip era înparatul şi gundu ca acesta ave. Iară preslăvitul nemul creştinescă şi mulţimile de câlugăr(i) lege înpăratului de nimica o tine şi nemica de lauda lui nu se teme ce, sporiia cu darul lu Xc. şi creşte mulţime maî mult de cum poate spune cuvântul, şi cuviintul înpăratului un lucru prostu '1 socotiia iară de ce era aduse spre slujba luî d(u)mn^zeu foarte se tine. şi cu frumuseţe obrazului minunat era şi cu toate lu-meştile şi de grăbii vestejitoarele vitejii se lăuda; iarâ cu sărăciia sufletului era cuprinsă punâ în săvruşit şi cu multe răotâti era înnecat avendâ lege ce pâgunescâ şi purtiindă grija foarte de înşelăciune idolescâ. Acesta în multa hrana şi dezmierduciune a dulcetilor şi a podoabelor ceştii vieţi lăcuia şi nimic den pohtele lui nu lipsiia, numai un lucru era de'î tăia veseliia şi'i băte sufletul eu întrista-ciune : acela era râulu stăr-piciuneî că era pustiu de coconi şi mulţii îi era aminte ca să se dâzlege cum-va dentr'ace legătura şi să se chiiame tata a fec(i)or(î), care lucru a multî iaste foarte dulce. într'acestâ chip era înparatul şi giindă ca acesta ave. Iarâ pre slâvitul nemul creştinescă şi mulţimile de călugări lege înpăratului o tine de nemic şi de lauda Iul nemic nu grijiia ce, cu darul luî Xc. sporiia şi creşte mulţime mai multa de cât cum poate spune cuviintul, iarâ cuvântul înpăratului un lucru prost îl socotiia iarâ de ce era aduse spre slujba lui D(u)mnezeâ foarte să tine. §i, drept aceia, multu poh-tind cinul călugărescă toate înpreună frumuseţile cestui vecâ le lepăda şi numai una era pohta lor: la credinţa ceia buna şi pentru Xc. sete le era de moarte şi jeluia^ de fericire ce iaste acolo. Propoveduia1 dară nu eu uă frică sau cu vre-uă a-coperire (sfiială)*, ce foarte cu bună îndrăznelă mântuitorul numele lui dfu)mn(e)-zeu şi nimic al(t)ceva în guril(e) lor nu era fără numai Xc. Iară putrezitoare şi lesne vestejitoare fire a cestorâ de aic(i)â aşijdere pre sf(e)nta şi nestricata fire a viietii ce va să fie tuturor aiave o spune şi aceştia ca nişte începătur(i) şi seminţe le priimiia cu care se-ar a-propiia lui D(u)mn(e)zeu şi se-arâ învrednici vieţii ce iaste ascunsă întru Xc. De aic(i) multî priimindâ ace dulce învăţătura de cel amar intunerec al înşelăciunii se delunga si cătră dulce şi a-devărata lumină se apropiia atuta cât şi uniî carii era de în' ceî slavi t(i) şi de sfatul boiarilor toate câte suntâ greotătile ceştii vieţi lăsa şi se face de-aciia călugâru. Iarâ înparatul deca auzi u- Şi, dreptă aceia, mulţi pohtindâ cinul călugărescă toate frumsetile cestul vecu le lepăda şi numaî una era pohta lor: la credinţa ce buna, şi le era sete pentru Xc. de moarte şi doriia de fericire ce iaste acolo. Că propoveduia nu cu vre-uă frica saâ întru vre-un ascunsă, ne foarte cu buna îndrăznelâ, mântuitoriul nume al luî D(u)mnezeâ şi nemic alt ceva nu era in gurile lor fârâ numai Xc. Iarâ putrezitoare şi lesne vestejitoare fire de acestor de aic(î) aşijdere şi pre sf(e)nta şi ne stricata fire a vieţii ee va să fie tuturor aiave o spune şi aceste ca pre neşte începături şi semente le priimiia cu care se-ar apropiia luî D(u)mnezeu şi se-ar învrednici vieţii ce iaste acoperita în Xc. De aic(l) multî priimindă ace dulce învăţătura se delunga de cel întunerecă amar al înşelăciunii şi se apropiia cătrâ i dulce şi adevărata lumina a-tâta cât şi uniî cariî era den ceî slâvitî şi de sfatul boiarilor toate cute sântu greotătile ceştii vieţi le părăsiia şi de-aciî se face călugări. Iarâ înparatul deca auzi 1. De la acest cuvent începe sj manuscrisul No. 588. 10 tstoriia de indiia nele ca aceste umplu-se de multa rnunie şi de urgie a-ţutundu-se scrise poruncă intr'aeel c(i)as cum tot creştinul să fie nevoit a se lepăda de creştinătate lui. Drepţii aceia şi grijiia şi toc-miia neşte mune(i)ii noao asupra lor şi cu neşte fe-liur(i) de munci noao le se lăuda şi'i îngroziia /şi cărtî trimete domnilor şi voivozilor de în toate tăriile cute era supţii dunsul, care cărţi ave scrise în sine munci şi jungheru făr dereptate asupra creştinilor; însă dentr'a-lalţî creştin(i) mai mulţii fiin-du-î miinie pre chipul călugărescă vrăjmăşescă şi cu multă uriiciune războiu rădică asupra lor. Atunce mulţi de in credincioşii se clătina in cugetul lor?iarâaltiîneputund răbda muncile, cătră a lui fără de lege poruncă se apropiia; iară de in cinul călugărescă Vlădicii şi Egumenii uniî vă-dindii (infruntind)* striimbă-tate lui cu muncă 'ş(i) luară I sfurşeniia lor şi nemerirâ ne \ sfârşita fericire, iarâ altiî pre în pustii şi pre în munţi se ascunde nu pentru frică şi groaza muncilor, ce cu uă tocmelă d(u)mn(e)zeiascâ. unele ca aceste se umplu de multa miinie şi atutiin-du se de urgie scrise într'a-cel c(i)as porunca cum tot creştinul să fie nevoit să se lepede de creştinătate sa. Drepta aceia grijiia şi tocmiia neşte munci noao a-supra lor şi cu neşte feluri de cazne noao li se lăuda şi'I îngroziia şi trimete cărtî la Domnii şi la Voevoziî cariî era suptă dunsul, în care cărtî era scrise munci şi jungherî nedrepte asupra creştinilor, iarâ dentru totî creştinii maî multa miinie ave spre chipul călugă-reseii şi riidicâ asupra lor războiu vrăjmăşescii şi cu multa uriiciune. Atunce multî den credincioşi se clătiia în cugetele lor, iarâ altiî neputundii răbda muncile, se alătura spre fârâ de lege a luî porunca; iarâ den runduiala călugărescă Vlădicii şi Egumenii: uniî, vădindă strumbătate luî, cu munca îşi luarâ sfârşitul lor şi nemerirâ nesăvru-şita fericire, iarâ altiî se ascunde pren pustii şi pren munţi nu doarâ pentru frica şi pentru groaza muncilor, ce pentru uă tocmelă oare ce dumnezeiasca. AL DOILE CAPĂ. Peni va un Voevod aScsâ carele s'au dat pre sine petrecerii cei călugăreşti. CAPUL II. ^ntunerec ca acela ajungund pre ţara Indiei şi creştinii fiind gonit(i) de toate părţile iarâ ajutătorilor păgu-nătăţil putundu-le-se şi de sungele şi aburul jirtvelor idoleşt(i) tocma şi văzduhul spurcîindu-se, unul de în boiarii înpăratului fiind voevod pre oşt(i)/cu meseere lui cu trezvire sufletului cu măriia şi cu alalte frumuseţi cu toate (cu care semne feliul trupului şi vitejiii bărbăţiei sufleteştii are obîc(e)aiu a se cunoaşte); de cut toti era mai mare Acesta deca auzi ace păgunescă poruncă luâ 'ş(i) zioa bună de cătră c(e)astă deşartă şi in jos trăgătoare cinste şi dulc(e)ată şi se amestecă cu cetele călug(â)reştu. Pribeg se făcu in locurile pustiei cu postul şi cu priveghiare şi cu nevoitoare învăţătură a d(u)mne-zeeştilor cuvinte bine 'ş(i) curăti simţirile şi sufletulu-'ş(i) schimbă de în toată dragoste pohtelor şi cu lumina nepohtireî se lumina. Iarâ înparatul era iubind pre acesta foarte şi aviindu-1 întru mare cinste, dec(i) cîind de dunsul auzi ca aceste du-ru-1 in suflet dreptu lipsa priiatenului său şi se aprinse cu mai mare munie asupra călug(ă)rilor şi aşa trimese pre-tiiitindine să-1 caute : toată piatra [cum am zic(e)] să o riidice ca să'l găsescă. Dec(i) ceia-ce era trimeş(î) a-1 căuta preste multă vreme auziră de dunsul că are lăcaş(i) întru pustietăt(î) şi deca cercară prinseră-1 şi-1 puseră 1. De ]a acest euvent se întrerupe ier manuscrisul din 1673 şi urmăm după cel din 1671. 12 tstoriia de un voevod SI DE AVENER INPARAT 13 nainte judecăţii înpăratului. Dec(i) văzându-1 în haină ca aceia sărăe(e)ască, groasă vrătoasă şi aspră carele \ odinioară cu luminate şi moi haine era înbrăcafcşi carele întru multă hrană dulce mai de nainte vietuia mârşav şi veştejit de greul şi vârtosul traiu al postului şi ade-vărat cu semnele vieţii de pustie deca l văzu învescut el se umplu de amundoao înpreunâ şi de jale şi de munie şi de într'amundoao amesteciindă cuvânta şi zise către dunsul: — Nebune şi vătămate in minte, pentru ce schimbaş(i) cinste pre ruşine şi ce slavă luminată pre cest chip grozav ? Fiind tu maî sus şezător la scaun întru înpă-rătiia me şi întâiul voevod al puterii mele te-aî făcut batjocură copiilor;; că nu numaî prietnieiia me şi îndrăznire ce-ai avut la mine departe o ai pus întru uitare, ce tocma ce te-aî sculat şi asupra firii şi nici de copiiî tăi nu te-au fost mila; bogătiia şi toată trufa ceştii vieţi întru nimica nu o socotişi şi ocară ca ac(e)asta mal iubişi-o de cut ce slavă pre înpod(o)bită. Dară ce folosu-t(i) va fi sau ce veri tu dobândi de într'aceia că ce decât tot(î) d(u)mn(e)zeii şi decut tot(i) oamenii tc-aî mai ales pre cela ce '1 chiamă şi Ic. şi al lui greii şi drăcescă traiu maî vrătos aî iubit de cut toate dulcetile şi frumuseţile ceştii vieţi dulci. Aceste deca le auzi acel om al lu D(u)mn(e)zeu răspunde, şi cu bucurie înpreună şi cu linie (blândeţe)*, zicând: — O înpărate, de'U e voia să te întreba cu mine în cuvinte, goneşte-t(i) vrăjmaşii de în mijlocul divanului (judecăţii)* şi atunce-ti voiu răspunde să ştii de ce mă ver întreba, că fiind ei cu tine nici un cuvânt mie nu e cătră tine fără numaî acesta : munceşte, junghe, fă ce 'ti e voia că mie lume se-au răstignit (Glas.1 cap. 6)* şi eu lumiî [au zis dascălul (învăţătorul)* mieu]. Iară înparatul zise : — Ce cariî suntd vrăjmaşii aceia, pre cariî zic(î) să 'I gonim de la mijloc? Zise d(u)mn(e)zeescul bărbat: — Mîîniia şi pohta, că aceştia de întuiu fura făcute 1. In loc de Galateni. de ziditoriul, ajutătoare firei, şi acum încă aşijdere sunt de ajutor întru 14 ISTORIIA DE UN VOEVOD SI DE AVENER INPARAT 15 înpărate, începătura de unde 'm(i) fu mie a nu băga în semă pre ceste vreme(l)niîce (trecătoare)*, şi a mă lipi cu totul cătră nădejdile vec(i)-nice, ascultă: In cele zile de demult, ciind eram eu încă tunar cu crescutul, auziu un cuvunt bun şi de sp(ă)senie (mun-tuire)*, şi tării a lui cu totul mă răpi şi. a lui aducere aminte, ca uă dumnezeiască sămuntă se sădi întru inima me şi nedăspărtit păzit eră într'insa, atuta cut se înrădăcina şi crescu şi făcu c(e)astâ roadă ce vezi întru mine. Iară tăriia acelui cuvunt, ac(e)asta eră: „(N)echipzuitiî, zice, au nă-*rav ca acesta, de aşa nu „baga semă lucrurile cele-ce ^sunt, ca cum n'ar fi ; iară ^de lucrurile care nu'ş sunt, ^aşa se tin si le priimescă, ^ca cum ar fi; că cine n'au „gustat dulc(e)ata celor-ce ^stintu, nu poate pricepe fire v celor ce nu suntu, nic(i) „pote şti cum le va trece, „adecă să le ţie întru nimic ^,şi în semă să nu le bage*' Demă1 dară cuviintul a-cela pre vec(i)nicele şi pre neclătinatele lucruri ce sunt; trebî, o înpărate, începătura de unde'm(î) fu mie a nu băga în semâ ceste trecătoare şi a mâ lipi cu totul cătrâ nădăjduirile cele vec(i)nice, asculta : In zilele cele de demult, ciind eram eu încâ tunar de vriistâ, auziiu un cuvuntii bun şi de miintuire, şi tăriia luî cu totul mă apuca şi a luî aducere aminte, ca uă sămuntâ dumnezeiasca se sădi în inima me şi nedespărţită în toată vremia era păzit într'tinsa, atuta cât înrădăcina şi crescu şi făcu ac(e)astâ roadâ ce vezî întru mine. Iarâ tăriia aceluî cuvuntii ac(e)asta era : „Nechibzuiţii, zice, au nă-^rav ca acesta, dec(I) aşa nu rbagâ semâ de lucrurile cele-„ce siint, ca cum n'ar fi; iarâ „de lucrurile cele ce nu sunt, ^eî aşa se tin şi le priimescă „ca cum ar fi ; că cine n'au „gustat dulc(e)at6 celor-ce „stintu, nu poate pricepe fire „celor ce nu suntu, nic(i) poa-„te şti cum le va trece, adecâ „&& le tic întru nimic şi să rnu le bage în semâ". Şi chiemâ cuviintul acela pre vec(i)nicele şi pre neclătinatele lucrur(i) ce simţii ; iară pre viiata şi hrana şi mincinoasa bogăţie şi cinste (slava)* ceştii lumii, chemă-le lucruri ce nu simţii ; cătră care lucrur(i) ce nu siint inema ta, înpărate, forte rău şi amuriit se-au ţintuit. Şi eu odiniora* de aceleş(i) mă ţineam; ce tăriia acelui cuvunt neîncetat boldind pre sufletul mieu, riidicâ pre stă-piinul minte, spre alegere a mai binelui; i^r lege păcatului oştind împotriva legiî a mintiî mele cu dragoste cestor lucrur(i) de aic(i), ca cu neşte lantur(i) de fier le-gundu-mă, rob mă ave. Iară ciind vru mila şi bunătate muntuitoriului nostru D(u)-mn(e)zeu a mă scoate de în robie. întări minte me a birui pre lege păcatului şi deschise ochii miei a despărţi binele de în rău. (A)tunce înteleguiu amu şi văzuiu că toate ceste de aic(i) deşarte simt, şi tur-burela duhului, (cum şi pre înţeleptul Solomonă oare-unde întru scripturile lui zis au). (Ecles., cap. 1)*. Atunce se luâ de pre i-nemă acoperemiintul păcatului şi întunecare grosi- iarâ pre viiata şi pre hrana şi pre bogătiia ce mincinoasa şi cinste ceştii lumi, chiemă-le lucruri ce nu suntu; cătrâ care lucruri ce nu suntu inima ta, înpărate, foarte rău şi cu amar se-aii ţinut. Incâ şi eu odinioară de aceleş(i) m'am ţinut; ce putere acelui cuvuntii, înboldindă neînce-tat pre sufletul mieu, (Rîm. cap. 62)* rudicâ pre stăpunul minte, spre alegere a mal binelui; iarâ lege păcatului oştindii înpotriva legii mintii mele ca dragoste cestor lucruri de aic(i), legundu-mâ ca cu neşte lanţuri de fier, mă ave rob. Iarâ cundii vru mila şi bunătate muntuitoriului nostru Dumnezeu a-mă scoate den robie, întări minte me ca să biruiască pre lege păcatului şi deschise ochii inimii mele să usebescâ binele den rău. Atunce înteleguiu şi price-puiu (Iclis., cap. 1)* că toate ceste de aic(i) sunîii deşarte, şi turburelâ d(u)huluî, (cum şi pre înţeleptul Sblomon au zis oare-unde întru scripturile sale). Atunce se lud de pre inima me acoperemiintul păcatului şi întunecare gro- - ,~ V n .loc de chemâ- Scriitorul manuscrisului din 1671 a lăsat să scrie mai tardm iniţialele cu roşiu: şi, cum iniţiala cuvântului din varianta slavă era d, a greşit scriind tot aceiaşi iniţială şi la cuvântul român. Ba la unele cuvinte a uitat sa maî scrie cu roşu iniţialele, şi astfel am corigeat aci întregind cuventul, prin litere iniţiale, scrise in parentes^/ ' 1. Unicul cuvent în care diftongul o a a fost redat prin o. 2 In Epistola Apostolului Pavel către Romani la Cap. 7, stihul Jd, aflăm cuvintele la care ne trimete scriitorul manuscrisului din 4673, er nu la Cap. 6. 16 ISTORIIA DE UN VOEVOD SI DE AVENER INPARAT 17 mei trupeşti, ce zace pre su fletul mieu, se răsipi, şi cu-noscuiu ce eram şi cum că mi se cade, pentru lucrurile (faptele)* poruncilor, a mă sui cătrâ făcătoriul mieu. Drept aceia, lăsund eu toate, mers-am pre urma lui şi multemescă lu D(u)mn(e)-zeu, prin Ic. Xc., Domnul - nostru că m'au scos de în lacul tinei (Ishod. cap. 5)* şi de la cel iute şi pierzătoriu domnii al întunerecului cestui vecă, şi mi-iau arătat cale direptâ şi pre lesne, cu care, în ceştii trup de tina, pute-voiu iubi viiata îngerescâ, care, viiata căutiind eu a o ajunge, bine vruiu a călători pre cest drum strimta şi cu scriibe (Mat., cap. 7)*, ne fiindu'm(i) nemic grije de deşertare ceştii lumi şi de a ei nestătătoa(re) cur sura, şi nu mâ plec a chema alţii ceva bun, făra numai binele care (ce)* iaste, de carele, tu, o înpărate, blăstemăteşte (beeestniceşte)* te-ai dezlipit şi te-ai delungat. Drept aceia noi încă ne am dezlepit şi ne-am depărtat de tine; pentru că tu, eâzundu în ce peire, care iaste aiave şi mărturisită tuturor, te nevoeşti a a- simiî trupeşti, care zace pre sufletul mieu, se riisipi, şi eunoscuiu ce eram şi cum că mi se cade, pentru faptele poruncilor, a mâ sui cătrâ făcătoriul mieu. Drepţii aceia, părăsindii eu toate, am mersii dupâ diinsul şi multemescă lui D(u)mnezeii, pren Ic. Xc., Domnul nostru (Ishod., cap. 51)*, că m'au scos den lacul tinei şi de la cel iute şi pierzător domnii al întunerecului cestui vecă, şi 'mî-ati arătat cale direptâ şi pre lesne, cu care, în cesta trup de tina, voiu pute iubi viiata ce îngerescâ, care, cău-tundu eu a o ajunge, bine voiiu a călători (Mat., cap. 7)* pre acestii drum strimt şi cu sciirbe, ne fiindu'ml nimic grija de dăşertăciune aceştiî lumi şi de ale eî ne-stătâtoarele cursuri, şi nu mâ plec a chema altceva bun, fărâ numaî lucrul carele iaste, de care, tu, o înpărate, becisniceste te-aî dezliupit. Şi ne-am depărtat de tine câ căziîndă tu într'ace peire, care iaste aiave şi mărturisită tuturor, te nevoeşti a arunca şi pre noî într'ace-iaş(i) nevoie, întocma cu 1. In a doua carte a lui Moise : Exod — Esirta, tocmai la Cap. 15 dupa trecerea Mariî-Roşie se aduce multămirî lui Dumnedeii, er nu la cW •-m cum arată ambele manuscrise. runcâ şi pre noi într'aceiaş nevoe, întocma cu tine. Crezii pună cundîi de una oştire lumescâ eramă ispitiţi, întru nemic de cut trebuia nu eramă scăzuţi (nu lipsiiam)*, cum mărturisi-verii doară şi însuti; că nic(i) pentru vre un pregetă, nici pentru lene amâ fostă vre uă data huliţi (defăimaţi)*. Iarâ devreme ce te nevoeşti să ne iai toc-ma jbăpătuiul bunătăţilor: credinţa ceia buna, 'şi să ne lipseşti de Dumnezeu, a-c(e)asta e peire ce desăvră-şit(ă),şi pentru ac(e)asta po-meneştii încă şi darul. Gumă dara nu te-aş chema, pre dreptate, neştiuto-riul binelui, câ iată cu totul pui pre aceste una lăngâ alaltâ înpotrivă, adecâ buna credinţa cătră D(u)mn^e)zeu şi prietniciia şi măriia*(sla-va)* omeneseă, care intocma cu apa (asemene cu apa, tocma ca apa, ca şi apa)* cură. (Ş)i cum am fi noi sot(i) tie într'ac(e)asta ? Şi cum n am sta înpotrivă acestui lucru, şi cinstei şi dragostei fee(i)orilor şi de alt-eeva mal mare de vre fi ? De tot ne vrem lepăda, mai vârtos văziind noi pre tine înpărate} câ eşti ne-cunoscund pre Dumnezeu, cela-ce piinâ şi singura fiire tine. Crez piinâ ciindu ne sfătuiam numai de oştire lumescâ, în nimic den ce trebuia nu eram lipsiţi, cum şi siingur im(î) vei fi mărturie; că nic(i) pentru vre un preget, saii pentru vre uă lene n'am foştii nic(i) uă data huliţi. Iarâ deca (de) vreme ce te sileşti să ne iai tocma începătura bunătăţilor: credinţa ceia buna, şi să ne lipseşti de Dumnezeu, ac(e)a-sta iaste peire ce desăvrii-şit(ă), şi pentru ac(e)asta încâ pomeneşti şi darul Dara cum nu te-aş ehie-ma, pre dreptate, neştiutoriu de bine, că iatâ puiu cu totul pre aceste una spre alta înpotrivă, adecâ credinţa ce buna cătrâ D(u)mnezeu şi prietniciia şi slava omene-scâ, care cura ca şi apa. Şi în ce chip am fi noî tic sotl într'ac(e)asta? Şi cum n'am sta înpotrivâ lucrului acestuia, şi cinstei şi dragostei fec(i)orilor şi de altceva mai mare de vre fi ? De tot ne vrem lepăda, vă-ziindu noi pre tine, înpărate, că nu cunoşti pre Dumnezeu, care şi tocma fire şi suflare, el ni-o dăruiaşte, 111 SI DE AVENER INPARAT 19, 18 ISTORIIA DE UN VOEVOD şi suflare, el ne o dâruiaşi(e), carele iaste Ic. Xc. Domnul tuturora, carele înpreună e Tatălui la neînceput şi de uă fiinţă cu dunsul, şi ce-riurile şi pămuntul cu cuviintul le-au aşezat, iară pre om cu miiinile lui l'au lucrat şi cu nemurire Tau cinstit, şi înpărat a ciite sttnt pre pămuntii pusu 'l-au, şi ca neşte înpărătiî dărui lui, ce era decut toate mai frumos: raiul, (Bît.\ cap. 32, Mdrosi? cap. 2)*. Iarâ elă cu pizma furaţii fiindii şi cu dul-c(e)ata (vai de mine!) înşelat, becestniceşte căzu de într'aceste den toate, şi cela-ce eră mai nainte iubit, apoi beeistnie se vede şi de lacrăme vrednic pentru nevoia (peire)* lui. Iară cela-ce ne-au zidit şi ne-au făcut, cu ochii iubitorii de oameni [m(i)l(os)tiv]* văzu lucrul miiinilor lui, care lîire schimbiindu-o D(u)m-n(e)zeu intru ce eră de 'n-tiiiu, fu pentru noi, ca şi noi, însâ fără păcate, şi cruce şi moarte de voe râbdiindtt, surpa pre luptătoriul, carele de început tine vrăjmăşie nemului nostru şi pre noi, de'ntru â lui amara robie, iz- carele iaste Ic. Xc. Domnulu tuturor, carele înpreunâ iaste Tatălui la neînceput şi de uă flinta cu dunsul, şi au aşezat ceriul şi pămuntul numai cu cuviintul (Bît}, cap. 32)* iarâ pre om cu miiinile sale 'l-au făcut şi 'l-au cinstit cu nemurire, şi 'l-au pus înpărat pre ciite sunt pre pămuntii (Md?, cap. 2)*, şi ca nişte înpărătiî îî dărui, ce era de cut toate mai frumos: raiul. Iarâ el fu furat cu pizma şi cu dulc(i)aţa (vai de mine !) înşelat, şi be-cisniceşte căzu dentr'aceste den toate, şi cela-ce era mai de nainte iubit şi drag, a-poi el se vede becisnic şi vrednic de lacrâme pentru nevoia lui. Iarâ cela-ce ne-au zidit şi ne-au făcut, văzu cu ochiul cel iubitoriu de oameni lucrul muinilor sale, care facere schimb&ndu-â Dumnezeu în ce era den'tuiu, fu pentru noi, ca şi noi, însâ fărâ de păcate, şi răbda cruce şi muri de buna voe a sa, şi surpa pre luptâtoriul, carele tine de început vrâjmâşie nemului nostru şi izbăvindii pre noî, dentr'ace a lui a- 1. Bît. = facere. 2. In prima carte a luî Moise: Facere, la Cap. 3, şerpele încelă pe Eva şi, deci, indicatîunea ambilor scriitori trebuie' corectata citind Gap. 1, er nu 3. 3. Mdrost == înţelepciune -= Cartea pildelor lui Solomon. băvindu-ne, datu-ne au ce mai de nainte de bine iubitoare slobozie. Şi de unde că zusem, drepţii neascultare, iarăş(i) acolo pentru m(i)-l(o)stivniciia rădicatu-ne-au şi a mai mare cinste ne-au învrednicită de cut ce de în-tuiu- Dec(i) cela-ce au păţit pa-time cb aceste pentru noi şi pre noi, iarăş(i) a bunătăţi ca aceste ne au învrednicit, de acesta te lepezi tu, şi de cruce lui joc ît(i) bati; şi preste tot te-ai dat hranei trupeşt(i) si pierzătoarelor pohte lipitu-te-ai. D(u)m-n(e)zeî chemi pre cei făr' de cinste şi ruşinat(i) idolî. Nu numai pre însut(i) tine strein ai făcut de înpreunare bunătăţilor cereşti, ce şi pre tot(i), cuti se supun poruncilor tale, de cătră acele bunătăţi) rumptu-i-ai şi peri-ciuniî sufleteşti datu-i-ai. Să ştiî dara că eu nu mă voiu plecă tic, nic(i) mă voiu însoţi celuia ce are atuta ne-har şi nemultemire cătră D(u)mn(e)zeu ; nic(i) de al mieu făcetor de bine şi mântuitor mu voiu lepăda, de< m'ai dă şi floriilor mâncare, de m'ai da şi săbiei şi focului, care . în volnicie't(i) suntii, că nic(i) mă tem de moarte, nic(i) ceste ce sunt aic(i) le marnicâ robie, ne-au datslo-boziia ce maî de nainte iubitoare de bine. Şi de unde cftzusem, pentru ne ascul-tare. iarâ ne-au riidicat a-colo pentru m(i)l(o)stivniciia sa şi ne au învrednicit a mal mare cinste de cut ce den'tuiu. Dec(i) de cela-ce au pătimit patimi ca aceste pentru noi, şi pre noi iarâ ne-au învrednicit a bunătât(i) ca aceste, de acela tu te lepezi, şi de cruce lui ît(i) baţi joc; şi te-ai dat cu totul hranei trupului şi te-ai lipit pohtelor celor pierzătoare. Chiemi D(u)mn(e)zei pre idolii cei ruşinaţi şi o-căruti. Şi n'ai făcut numai pre tine însu-ti strein de înpreunare bunătăţilor celor cereşti, ce şi pre toti, cut(i) se supun poruncilor tale, iai rumt de cătrâ acele bunătăţi şi i-ai dat periciunii sufleteşti. Ce, să ştii că eu nu mă voiu pleca tic, nic(i) mă voiu însoţi celuia ce are a-tuta nehar şi nemultemire cărtâ D(u)mnezeu; nic(i) de al mieu făcător de bine şi miintuitoriu nu mă voiu lepăda, macara, de m'ai da şi fiarâlor să mă mănunce, sau de m'ai da şi sabişi şi focului, cu care eşti volnică, că nic(i) de moarte mâ temă, 20 ISTORII A DE UN VOEVOD SI DE AVENER INPARAT 21 pohtescă, ştiund eu multa a lor neputinţa şi deşertare ; că ce iaste într'unsele, de trebă, sau trăitor, sau destul de ajunsă; şi nu numai ac(e)asta, ce tocma în singură fiire lor, multă blăste-măţie iaste cu dânsele, multă scrabă, multa grije şi neîncetata ; că cu veseliia şi cu dulc(e)ata lor înhămată iaste alăture durere şi întrista-ciune; bogătiia lor, sărăcie iaste şi nălţime lor, plecăciune ce mai de jos, şi cine va număra răotătile lor, care răotăti, cu putinele cuvinte mi le au arătat B(o)goslo-vul (că au zis aşa) (I"a Ioan, cap. 34)*: „Toatâlume în rău zace"; şi iarâ : „Nu iubiret(i) lu-„me, nic(i) cele-ce sunt în „lume, că tote cute suntu în „lume pohta trupului şi poh-„ta ochilor şi trufiia cestui „vecă (ceştii vie tu)*; şi lume ^toatâ şi pohta el trece, „iarâ cine face voia lu „D(u)mn(e)zeu trăiaşte în ^veci^. Deci eu, căutând buna voia lu D(u)mn(e)zeu, lă-saiu toate şi mă lipiiu lunga ceia-ce au agonisit pohta lui şi pre acela D(u)mn(e)zeu "1. Aci este uâ erore : nu la Cap. scrie Ioan cele ce i se atribuie. nic(i) cele ce suntu aic(i) pohtescă, ştiindă eu multa a lor neputinţa şi deşertare; câ ce iaste într'ânsele de trebâ, sau trăitoare, sau să se ajungă den dăstul, şi nu numai ac(i)asta ce şi tocma în sungurâ fire lor, multa blestemăţie iaste cu dânsele, multa scrabă, multa grija şi neîncetata; că cu veseliia şi cu dulc(i)ata lor în hămatâ iaste alăture durere şi întristâciune; bogătiia lor, sărăciia iaste şi înnăltime lor, plecăciune ce mai de jos iaste, şi cineva număra răo-tâţile lor, care răotăti, cu putinele cuvinte mi le au arătat cuvuntâtoriul de D u)m-nezeu (că au zis aşa): (Ioan, cap 3)*: „Toata lume în rău zace% şi iarâ : „Nu iubireti lume, „nic(i) cele ce simţii în lume, „că toate ciite simţii în lume „pohta trupului, pohta o-„ chilor şi trufiia acestui vec; „şi lume toata şi pohta ei „trece, iarâ cel ce face voia ^lui D(u)mnezeu trăiaşte în „vec(i)â„. Dee(i) şi eu, căutiindă buna voia lui D(u)mnezeu, lăsaiu toate şi mă lipiiu-lunga ceia-ce au dobândit pohta lui şi caut pre D(u)mnezeu, întru 3, ci la Cap. 2, din 1-a Epistolă, i cautâ, întru cariî băsău sau pizmă nu iaste, nici scrăbâ şi grije: [Iacov^ cap. 1)* ce toti alerga uă alergătura întocma (I~a Corint., cap. 2)* se ajungă la umbrele de vec, care umbre „gâtitu-le-„au Tatâl luminei celor ce'l „iubescă". Eu pre aceste mi-iam căştigatii părinţi, pre aceste fratî, pre aceste priiatnic(i) şi cunoscuţi; iarâ de ceia-ce 'mi eră uă data priiatenu si fraţi, depărtaiu-mă fugând, şi mă sălăşuiiu în pustie, aşteptiindii pre D(u)mn(e)zeu, carele mă miintuiaşte de nerăbdare şi de vihor. (A)ceste aşa slobod, si cu dulc(e)ată (dulce)*, fiind gră ite de la omul lu D(u)mn(e)-zeii, înparatul clătinat eră de miinie, şi amărât vre vătăma pre sfiintul ; dara iarăşi) pregetă (leniâ)* şi se opriia, fiindu'I gretâ de acel obraz cinstit; ce, apuca de zise cătrâ diinsul: — (B)lăstemate, de toate părţile, învătiindu-te tu pei-rei tale, [cătrâ care miinat eştii (gonit)* de becestniciia ta, cum se şi cade] ascutitu-te-ai minte înpreună şi limba ; derept aceia arătaş(i) aiave aceste cuvinte deşarte şi fâr' ispravă. Şi de nu m'aş fi de întiiiu făgăduit tic cu cuvântul a scote carii băsău sau pizma nu iaste, nic(i) grija, nic(i) sciirbâ (Iaco v, cap. 1)*; ce toti alerga uă alergare întocma, să a-jungâ la umbrele cele de vec, ^care le-au gătit Tatâl „luminei(I-a Corint., cap. 2)* „celor ce-1 iubescă^. Eu pre aceste 'mi-iam dobundit părinţi, pre aceste fraţi, pre aceste priiateni şi cunoscuţi ; iarâ de ceia-ce 'm(i) era oare-când priiateni şi fraţi mă depărtaiu fugiindă, şi mă sălăşluiiu în pustie, aş-teptândâ pre D(u)mnezeu, care mâ mântuiaşte de nerăbdare şi de vihor. Aceste aşa slobod, şi cu dulc(i)atâ, fiind grâite de o-mul lui D(u)mnezeu, iarâ înparatul nu pute sta în loc de miinie, şi cu amar vre să rănescâ pre sf(e)ntul; dara iarâ se opriia şi se conte-niia, fiindu'i gretâ de acel obraz cinstit; ce, apucând cuvânta zise cătrâ dânsul: — Blăstemate de toate părţile, învătundu-te tu pei-rei tale, (cătrâ care eşti mânat de becisniciia ta, cum se şi cade) tc-ai ascuţit minte den preunâ cu limba; drepta aceia arătaş(i) aiave aceste cuvinte deşarte şi fărâ de i(s)pravâ. Şi de nu m'aş fi făgăduit dentâiu cu cuvântul să scot den mijlocul ju- 22 IST0R1IA DE UN VOEVOD SI DE AVENER INPARAT de în mijlocul judecăţii (divanului)* mimiia, acum te-aş da carne (trupul)* foeolui; ce, pentru că apucaş(i) nainte, de mă întăriş(i) cu cuvinte ca acele, rabdu eu runjire ta. De-aciia, şi/pentru prietniciia me, ce am avut mai nainte cătrâ tine, scoa-lă-te dară şi fugi de în (o)-ehii miei mai mult să nu te văz şi rău să te pierză. Şi, eşind omul lu D(u)m-n(e)zeu, duse-se în pustie întristat, că ce nu fu muncit ; însă în toate zilele eră muncit în gîindul lui şi eră avundu „războiu înpotrivă „domniilor şi a biruinţelor, „inpotriva ţiitorilor de întu-„neree a vecului acestuia, „înpotrivă duhurilor răotă-„tii", cum au zis fericatul Pavel. (Efes. cap. 71)*. (Ia)râ dupâ ce se duse el, înparatul, încă mai mult muniindu-se, rudicâ goană foarte tare asupra cinului călugărescă; iarâ pre slujitorii idolilor a mai mare cinste-i învredniciia. decătiî muniia, acum tc-aş(i) da trupul focului; ce, pentru că apueaşu înnainte, de mă întăriş(i) cu cuvinte ca acele, eu rabdQ runjire ta. De-aciî, şi pentru prietniciia me, care am avut cătrâ tine, mai de nainte, ce te seoalâ şi fugi de nainte ochilor miei să nu te văz mai multa că rău te voiu piiarde. Şi, eşindu omul lui D(u)m-nezeu, se duse în pustie tristft, câc(i) nu fu muncita ; însâ, în toate zilele era muncit în gundul lui (Efes. Cap. 6)* şi ave „războiu în ^potriva domniilor şi a biruinţelor, înpotrivă ţiitorilor „de întunerecâ a vecului a-„cestuia^ înpotrivă duhurilor „răotătii^, cum au zis fericitul Pavelă. Iarâ dupâ ce se duse el, mâniindu-se înparatul, îneâ şi maî multa, rudicâ goana foa(r)te tare cinuluî călugărescă ; iarâ pre ceia-ce slujiia idolilor, a mal mare einste-i învredniciia. 1. Epistola luî Pavel către Efeseni nu are de cât 6 capurî şi prin urmare, scriitorul manuscrisului din 1671 a greşit, trimetend la capul 7. AL TRI1LE CAPĂ. De naşterea lu loasafă, şi ce pentru dunsul cetitorii de stele au mărturisit. l^fec(i), înparatul fiind întru înşeluciune şi întru re smintelă ca ac(e)asta, hăs-cuâ-se un cocon pre frumos şi tocma de într'ace luminata frumuseţe ce înfloriia asupră'i, se semna ce vre să fie de dunsul; că / aşa grăiia oamenii, cum nic(i) odinioară, într'ace tara, cocon frumos şi cuvios ca a-cela nu se-au arătat. Iarâ înparatul de multa bucurie se umplu, pentru naştere coconului, şi'î puse numele Ioasaf, şi sungur el merse la capiştele idoleşt(i) ca să aducâ jrutvâ pre-ne înţelegătorilor D(u)mn(e)zei-lor, şi cuntâru de multemire să le trimită, necunoscundu el cine iaste tuturor bunătăţilor începătoru adevărat, cătrâ carele să căd6 a înnălta jrutvâ d(u)hovnicescă; ce CAPUL III. Pentru naştere lui loasafă şi pentru ce au mărturisită cetitorii de stele pentru dunsul. __^ec(î), înparatul fiindă într'uă înşelăciune şi într'uă zmintelâ re ca acesta, i se născu un cocon foarte frumos şi tocma dentr'ace frumuseţe luminata ce înfloriia spre dunsul, să semna ce vre să fie de el; că aşa zice oamenii, că nic(i uă data nu se-au arâtat într'ace tara cocon frumos şi cuvios ca acela. Iarâ înparatul se împlu de bucurie, pentru naştere coconului, şi-i puse numele lui loasafă, si merse el însu-ş(i) la capiştele ido-Ieşti să aducâ pre neînţelegătorilor lor d(u)mn(e)zei; şi să le trimetâ de multemire, ne cunoseanda cine iaste începător adevărat tuturor bunătăţilor, cătrâ ca^e să eâde să înnalte jrutvâ duhovnic(i)ascâ; ce tocme şi 24 ISTORIIA DE IOASAF SI DE POLATELE LUI 25 lucrul şi tocmelă naşterii coconului, neînsufleţiţilor şi surzilor D(n)mnez(e)iî scriin-du-o. Pretutindenile trimete a strîlnge mulţime de nâ-roade la naştere lui. şi era • a vede unde se încurâ tot(i), de frica înpăratului, de a-duce cele-ce era gătite de jrutvâ, cine câtu-i pute miina (cumu'î era putere)*, şi cine cum ave îndrăznelâ (cinste)* cătrâ înparatul; şi mai vră-tos singur înparatul îî îndemna cătrâ dăruire, că el foarte mulţi şi mari junei aduce la jrutvâ. Şi aşa cu toate gloatele săvârşind prazniculâ, pre toţii cinsti cu daruri câţi era svetniciî lui, şi câţi era cu derăgă-torii, şi câţi era de oaste, şi câtl era de ceî proşti (mojic(i)]* şi nevestiti. Iarâ la ace zi de praznicul naşterii coconuluî, strân-seră-se la înparatul bărbaţi aleşi, învătat(i) în filosofiia haldeiască cetitoare de stele, ca la 55 cu numărul, şi pre aceia'i puse înparatul aproape de sine, de'I întrebă să'î spue fieş(i)-carele de într'ânşiî ce va fi de coconul ce i se născuse ? Iarâ eî socotindâ mult, zice că mare va, fi cu bogătiia şi cu putere, şi va întrece pre totî câtl au în- lucrul naşterii coconuluî, neînsufleţiţilor şi surzilor dumnezei tocmindu-o. Trimete pretutindine să se adune mulţime de năroade la naş tere lui, şi le era a se (in)pe-trece toti, pentru frica înpăratului, de aduce cele-ce era gătite de jrfttvâ, cine cum îi era putere, şi cine cum ave cinste la înparatul ; şi mai vrătos înparatul însu-ş(i) îî îndemna spre dăruire, că el aduce giuncî foarte mulţi şi mari la jrâtvâ. Şi aşa săvr(â)şindâ prazdni-cui cu toate gloatele, pre toti îî dărui cu daruri câta era svetnic(i) ai săi, şi cătî era cu boerii, şi cătu era oameni de oaste, şi câta era mojic(i) şi proşti. Iarâ la ace zi de prazdni-* cui naşterii coconuluî, să strânseră la înparatul bărbaţi aleşi, învăţaţi în filosofiia ce haldeiască, cetitor(i) de stele, cu numărul ca la 55, şi puse înparatul pre aceia aproape de dânsul, de-i întreba să'i spue fieşte-care den trânşii ce va fi de coconul ce se născuse ? Iarâ ei, socotindâ multa, zice că mare va fi cu bogătiia şi cu putere, şi va întrece pre toti câta au în- i1 vi părătit ma(i) (nai)nte . de dânsulă. Iarâ unul de într'acei cetitor^) de stele, fiind de cât toti mare înţelept, zise: — 0 înpărate, pre mine den cut mă învaţă cursurile st&lelor, aşa pricep : cumă statul coconuluî, ce ti se-au născut acum, nu va fi întru înpărătiia ta, ce va fi în-tr'alta noaâ, şi mai buna, şi aşa maî mare cât nu se poate spune; şi'm(i) pare că şi c(e)astâ lege creştinescă, ce e gonită de tine, de dânsul să fie priimitâ; şi nu aştepta eu cum aceia socotinţa şi nădejde să fie minţita (mincinoasă)*. Zieundâ aceste, cetitoriul de stele ca şi cela de odinioară Valaam1 {Num. 23)*, nu că cetire stelelor gâciia şi nemeriia adevărul, ce D(u)mn(e)zeâ cu ceia-ce sta înpotrivă, arăta adevărul ca pentru să se ia în laturi tot răspunsul păgânilor. Iarâ înparatul, deca auzi ca aceste, cu greu priimi aceia spunere (veste)* şi grija tăia veseliia lui. De-aciia zidi în oraş, deu-sebu neşte curţi pre frumoase şi le meşterşugi cu neşte cămări (case)* luminoase, şi acole puind pre co- părătit mai n(ain)te de dânsul. Iarâ unul den cetitorii de stele, care era maî înte-leptâ de cât toti, zise: — 0 înpărate, pre mine den cât mă învatâ cursurile stelelor, aşa pricep: cum statul coconuluî, ce ti s'au născut acum, nu va fi întru înpărătiia ta, ce va fi într'altâ înpărătie noaâ, şi mal buna, şi atâta de maî mare cât nu se poate spune; şi'm(i) pare că şi ^cestâ lege creştinescă, care tu o goneşti, el va să o priimescă; şi eu nu aştepta cum aceia socotinţa şi nădejde să fie mincinoasa. Aceste zise cetitoriul de stele, ca şi cela de odinioară Valaam. nu că doarâ gâciia cetire stelelor şi nemeriia adevericiune, ce d(u)mn(e)-zeu cu ceia-ce sta înpotrivă, arăta adeverinţa ca pentru să se ia înlături tot răspunsul păgânilor. Iarâ înparatul, deca auzi ca aceste, cu greu priimi ace spunere şi grija tăe veseliia lui. De-aciî zidi în oraş(î) de elu-şâ nişte curtî foarte frumoase şi le meşterşugi cu nişte case luminoase, şi acolo puindă pre cocon porunci să lăcuiascâ ■1. In cartea a 4-a a luî Moisi: Numerile, la Cap. 23 este vorba de Yalaam, care nu trebuie confundat cu Varlaam. 26 istoriia de ioasaf si de polatele lui 27 con, porunci să lăcuiaseă acole, dupâ umplere vârstei de întâiu, şi porunci să nu iasâ nieăire. Şi dascăl şi slugi puse lunga dunsul, tiner(i) cu crescutul şi frumoşii) la obrază, şi aşa po • runci lor cum nemică de în lucrurile cele cu scărbâ ale ceştii viet(i), care aduc în-tristăciune şi mâhnire, să nu'î arate; nici moarte, nic(i) bătrunetele, nici boala, nici altâ-ceva de în cele ce sunt cu scărbâ şi cu grije şi pot curma veseliia lui; ce tot ce suntu frumoase şi de veselie, a-cele să pue nainte lui şi să'î arate; ca cu de-acele minte lui îndulcindu-se şi să-turQndu se, nic(î) cum de-aciia să nu mai poatâ cugeta de cele ce vor să fie; şi cuvPntu, măcară cut de prostu, de Xc. şi de ale lui învătătur(î), să nu cum-va să auzâ; că de cât toate alalte, ac(e)asta mai vrătos gândiia să ascunză de dânsul, temându-se de prorocire cetitorului de stele. Iarâ de se vre întâmpla cui-va de în slugile lui boala, poruncii a a'l scoate de grabă, şi ahâ tunar frumos pune în locul lui, ca pentru nemic lucru cu scărbâ să nu vaza ochii coconului într'ânsele, dupâ împlere vrâstei cei dentâiu, şi porunci să nu iasâ nică-irî. Şi puse lângâ dânsul dascăl şi slugi tineri de vrâstâ şi frumoş(i) la obraz, şi aşa purunci lor cum nimic den lucrurile cele cu scrâbâ ale aceştii vieţi, care aducâ in-tristăciune şi mâhnire, să nu-i arate; nici moarte^ nici bătrânetele, nici boala, nici alt-ceva den cele-ce sânta cu scraba şi cu grija ce potâ curma veseliia lui să nu'i* aducâ aminte ; ce tot ce sântă frumoase şi de veselie, acele să pue înnainte lui şi să'i arate ; ca îndul-cindu-i-se minte şi săturân-du-se de acele, de-acii nici cum să nu maî poatâ cugeta de cele-ce vor să fie; şi cuvânta, măcarâ cât de prostă de Xc. şi de învăţăturile lui, să nu cum-va să auzâ ; că de cât altele, de cât toate, ac(e)asta să nevoia să ascunzâ de cătrâ dânsul, temându-se de prorocire cetitoriului de stele. Iarâ deca se întâmpla cui-va den slugile lui boala, de graba porunciia de^ scote afara, şi pune alta voinic frumos în locul lui, ca! pentru să nu vaza ochii coconuluî nic(i) un lucru de în-tristăciune nemic. 'k: Deci înparatul aşa grijiia şi face lucrur(i) ca aceste, că ce văzând nu vede şi auzind nu înţelege. Şi deca prinse veste că au mai rămas încă den călugări vre-uniî, de multa mânie se umplu şi repede se râdicâ asupra lor; pristavilor porunciia să alerge de o-lac? să strige pre în toate oraşele şi pre în toate ţinuturile, cum, preste trei zile, să nu cum-va să se a-fle cine-va de în cinulă călugărescă ; iarâ să se vor afla vre uniî, după acele semnate treî zile, foculuî să se de : că aceia, zice, învaţă pre oamen(î) a ave pre Răstignitul ca pre D(u)m-n(e)zeu. Intre ac(e)asta, întâmplase şi oare-ce lucru ca acesta, de care şi mai mult se aprinse înparatul şi se mânie pre călugări. Deci înparatul aşa grijiia şi face lucruri ca aceste, că ce văzând nu vede şi au-zindâ înţelege. Iarâ deca prinse veste că au maî rămas încâ vre-uniî den călugări, se umplu de mânie şi repede sări asupra lor; şi porunci pristavilor să alerge de olac, să strige pre în o-rasele şi pren toate tinutu -rile, cum preste 3 zile să nu cum-va să se afle cine-ve den cinul călugărescă; iarâ de se vor afla vre uniî, dupâ acele 3 zile semnate, focului să se de: că aceia (zice), învaţă oamenii a ave pre cela Răstignitul ca pre D(u)m-n(e)zeu. Intr'ac(e)asta, întâmplân-du-se şi un lucru oare-ce ca acesta, pentru care şi maî multa se aprinse înparatul şi se mânie pre călugări. ISTORIA DE AVENER INPARAT.— PENTRU GOANA CĂLUGĂRILOR 29 AL PATRULE CAP. De an svefnică carele ţine într-ascunsă credinţa creştinescă, şi de doi călugăr(i) arşi. fă un bărbat oare-carele, ce era maî de cinste între boiaru în curte înpăratuluî, cu viiata blând, şi cu credinţa creştin., şi de sp(ă)senia lui grijindu-se cumu se cade, însâ furiş, drepta frica înpăratului. Dreptă aceia, u-niî / ce le era băsău pre dânsul, pentru voia ce ave la înparatul, se sfâtuiia să'i părăsea, şi a face ac(e)asta era grija lor cu toata ne-voinţa. Deci, uă da*tâ3 eşindu înparatul la vânat, cu care boiari era deprinsă a eşi, acest om bun încă era unul de în vânători cu dânşii, şi umblundă elă singur [poate fi doarâ den socotinţa d(u)m-n(e)zeiască, cum mi se pare], i se întâmpla aşa de află un om întru un crungă, aruncată la pâmuntă, şi avundu CAPUL IV. Pentru un svefnic carele într'ascunşii ţine credinţa ere-» ştinescâ, şi pentru doi călugări arşi. >â un bărbat oare-earele, ce era mal de cinste întru boiari în curte înpăratuluî, cu viiata blânda, şi cu credinţa creştina, şi de sp(ă)-seniia luî grijindu-se cum se cade, însâ înt'ascunsă de înparatul, pentru frica luu Drepţii aceia,, le era băsău pre dunsul, pentru voia ce ave la înparatul, să sfătuia să'lu pârascâ, şi ac(e)asta era grija lor să facâ cu toata nevointa. Dec(i), uă data, eşindu înparatul la vunat cu boiariî, cum era deprinşii a eşi, era şi acesta om bun; era unul den viinători cu dînşiî, şi îmblundu el sungur [cut mi se pare, poate fi den socotinţa d(u)mn(e)zeiascâ], i se întumplâ aşa de afla, într'un crungu, pre un om aruncat pre pămuntii, avundu pic(i)- p pic(i)oarele luî sfărâmate de uă gadină, care om văzun-du-1 că trece pre lângâ dânsul, se ruga să nu'l tr6câ, ce să'lă miluiască, întru nevoia lui ce era, şi să'i duca la casa lui. Lângâ acele, adaose şi acest cuvânt, zicând că : — Nic(i) eu nu mă voiu afla tie de nefolos, nic(i) cu totul de nic(i) uă trebâ. Iarâ acel bărbat luminat grăi lui: — Eâ, pentru buna fire, lua-te-voiu şi de vindecare încă te voiu învrenici, cum voiu pute; iarâ ce folos ziseş(i) să'm(i) vie mie de la tine ? Iarâ săracul şi neputinciosul acela zise: — Eu sânta om vindecător de graiure ; că deca se va vătăma cine-va în cuvinte, sau în vorbe, sau se va afla în răotate, cu lecur(i) ce se cad, vindeca'l-voiu şi dupâ aceia nu se va mai sdeoti răul greşaleî aceiia. Iarâ acel bărbată creştin nemic nu băgă în semâ zisa săracului, ce pentru porunca Evangheliei, duse'lă la casa lui şi nu'l lipsi de căutare ce se căde. Iarâ pizmaşii aceia şi pâ-râşiî, ce's mai sus ziş(i), cu care boală boliia de mult «Varlaam si Iosaf». — Col. Năsturel. oarele sale sfărâmate râu de uă gadinâ, care om vă-zându-1 că trece pre lângâ dânsul, se ruga să nu'l trecâ, ce să'i fie roilâ de dânsul, fiindâ el într'ace ne-voe, şi să'i duca la casa Iul. Lângâ acele, adaose şi acesta cuvânta, de zise că : — Nic(i) eu nu mă voiu afla tie nic(i) de un nefolos, nic(i) cu totul de nic(i) uă trebâ. Iarâ acel bărbat luminat îî zise: — Eu, pentru buna fire, te voiu lua şi de vindecare ta încâ te voiu învrednici, cum voiu pute; iarâ tu ce folos ziseşâ să'm(î) vie de la tine ? Iarâ săracul şi neputinciosul acela răspunse • — Eu sânta om vindecătorul de graiuri; că deca se va vătăma cine-va în cuvinte, sau în vorbe, sau se va afla în răotate, cu lecurî ce se cad, îl voiu vindeca şi dupâ aceia nu se va mai socoti răotate acel greşale. Iarâ acela bărbat creştin întru nemic nu băga în seama zisa săracului, ce pentru porunca Ev(an)g(he)-lieî, duse-1 la casa lui şi nu'l lipsi de căutare ce se căde. Iarâ pizmaşiî aceia şi pu-râşiî, carii fura ziş(î) maî sus, scotândâ afara boala 30 ISTORIIA DE UN SVETNIG SI DE AVENER INPARAT 31 în lăuntru, scotându-o afara la lumina, parura pre om cătrâ înparatul, zicând că: — Nu numai, uitând el prietinşugul tăâ, lepădatu-se-au de slujire dumnezeilor ş'au plecat spre creştinătate, ce şi cu rău se sfătuiaşte asupra inpărătieî tale, îndărâtnicindu gloatele, şi cătrâ sine lipind pre toti. Ce de'tâ iaste voia să ade-verezi, cum că noi nu cu minciuni grăim, ianu chia-mâ'l deusebi şi'l ispiteşte grăind aşa: cum că veri să laş(i) lege părinţilor şi slava înpărătieî, şi veri să te fac(i) creştin, şi veri să te înbrac(i) cu chipul eulu-gărescă, care chip călugărescă maî nainte '1 goniiaî, şi zi că nic(i) un bine n'al fostă făcut cu goana lor. * Ca aceste sfătuia ei asupra bărbatului, că ştiia eî vrere gândului luî, ce cu buna umilenie, cumcă deca ară auzi ca aceste de la înparatul, svătuind cele bune, da-va răspunsă ca acela, cum: „Să nu zăboveşti, întărâte, cu acele lucrur(i) „bine sfătuite". Şideîntr'a-ceia se vor afla că grăescă adevărat. Iarâ înparatul ştiund atâta buna credinţa a bărbatului aceluia cătrâ sine, păre '1 să fie neşte cuvinte necre- la lumina den lăuntru, cu care boliia ei de demultâ, pâra râ pre acel bărbat cătrâ înparatul, zicândâ că: — Nu numaî ce au uitat el prieteşugul tău, şi se-au lepădat de a sluji d(u)mn(e)-zeilor şi au plecat spre creştinătate, ce încă sesfătuiaşte şi cu răotate asupra înpă-râtieî tale, îndărâtnicindu ostile, şi apropiindu-le, le lipeşte cătrâ dânsul. Iarâ de'ţi iaste voia să adeverezî, că noi nu grăim minciuni, chia-mâ-1 deusebi şi ispiteşte zicând aşa: cum vei să laşi lege părinţilor şi slava inpărătieî, şi vei să te faci creştină şi vei să te înbraci în chipul călugărescâ, care chip mai de'nainte goniiaî, şi zic(î) că nic(î) un bine n'aî fosta făcut cu goana lor. Ca aceste sfătuiia eî asupra acelui bărbat, că ştiia eî voire ce buna a gândului lui, şi cu umilinţa, cum că deca va auzi cuvinte ca aceste de la înparatul sfâ-tuindu-se cele bune, da-va răspunsa ca acela : „Să nu „zăboveşti, înpărate, cu a-cele lucruri bine sfătuite". Şi de-aciî se vor axata eî că grăescă adevărat. Iarâ înparatul ştiindâ a-tâta credinţa* buna a aceluî bărbat cătrâ sine, păre-i să fie nişte cuvinte mincinoase dinc(i)oase şi mincinoase, şi iarăş(î) socotind că nu se cade a le priimi numai aşa fără de întrebare si fără de socotinţa, vru să ispi-tescă lucrul şi pâra aceia şi chemOndu-1 în latur(i) deusebâ, zise'î ispitindu-1: — O priiatnice, ştii cute făcuiu celora-ce se chema călugăr(i) şi tuturor creştinilor; iarâ acum veni iu întru mare căinţă pentru acela *lucru şi văerând eu lucrurile ceştii vieţi voia'mă iasie să fiu într'acele nădejdi care am auzit pre dânşii grăind: cum să fie alta înpărătie fărâ de moarte, într'altâ viiata ce va să fie; că c(e)astâ înpărătie tot se tae de moarte, şi'm(i) pare că într'alt chip nu'm(i) voiu pute isprăvi vrere me fărâ greşalâ, de nu mă voiu face creştin şi de nu'm(i) voiu lua zioa buna de la slava înpărătieî mele şi de la alai te dulcet(i) şi podoabe ale aceştiî vieţi, şi să caut pre aceia postnic(i) şi câlugăr(i), unde vor fi (pre carii fără dereptate i am fost gonit), şi să mâ amestec cu dânşii. Dară tu cătră aceste ce zic(i) ? Şi ce sfatu 'm(î) dai? Spune'm(i) cu tot adevărul, (den singurul adevăr)*, că te ştiu om mai adevărat şi mai înţelegător [întelegut, înteleptâ]* de cât toţ(i). şi necredincioase, şi iarâ socotindâ că tiu se cade a le priimi numaî aşa, fărâ de întrebare şi fără de socotinţa, vru să ispitescâ lucrul şi pâra aceia şi chemându-1 în laturi de elu-şi şi ispitindu-1 îl zise: — O priiatene, ştii câte făcuiu celor-ce se chiema călugări şi tuturor creştinilor; iarâ acum eu veniiu într'uă căinţa mare pentru lucrul acela şi, văerândâ eu lucrurile ceştii vieţi, iaste 'm(î) voia să fiu într'acele nădejdi care am auzit pre dânşii grăind: cum să fie alta înpărătie fârâ de moarte, într'altâ viiata ce va să fie; că ac(e)astâ înpărătie de aic(î) tot se tae de moarte, şi'm(î) pare că într'altă chipâ nu 'm(î) voiu pute isprăvi vrere mia fărâ de greşalâ, de nu mă voiu face creştin şi de nu'm(î) voiu lua ziua buna şi de la alte dulceti şi podoabe ale aceştiî vieţi, şi să caut pre acei postnic(î) şi călugări, unde vor fi (pre cariî făr de dreptate i-am gonit), şi să mâ amestecă cu dânşii. Dara tu cătrâ aceste ce zici ? Şi ce sfatâ îm(î) dai ? Spune'm(î) cu toata adeverinţa, că te ştiu că eşti om mai adevărat şi maî chibzuit de cut toti. 32 ISTORIIA DE UN SVETNIC SI DE AVENER INPARAT 33 Iarâ acel om bun, deca auzi aceste, nemic nu eu-noscu ascunsa înşelăciune, ce se umili în suflet şi văr-sandă lacrăme, răspunse direptâ : — înpărate, în veci să trăeştî, că bun şi spăsitor sfat ai sfătuit; că de nu e nic(i) lesne aflata înpărătiia ceriului, însă cu toata vur-tute1 se cade a o căuta. „Că „cela-ce o va căuta (zice), „afla-o-va*. (Luca, cap 11)*. Că dulc(e)ata cestor bunătăţi) aceştiî viet(i) îndulceşte ia amu şi înpodobeşte la arătare. Dară bine iaste a o înpinge omul în latur(i), căc(i) într'ânsa nic(i) uă fiere nu iaste; şi or-ce veseleşte, apoi cu şapte părţi2 mal mult întristeză. Că /binele şi răpaosul3 vietiî a-ceştiia maî slab iaste de cut umbra, şi ca urma corabie! ce înnoatâ pre apa (Mdros., cap 5/y şi a pasării ce zboară pre în văzduh, aşa piiare de grab; iarâ nădejde bunătăţilor ce vor să fie [care o prop(o)veduescă (mărturisescă)* creştinii] tare iaste şi adevărata măcară că are scârbă în c(e)astă lume, iar dulcile noastre în Iarâ acel om bun, deca auzi cuvinte ca aceste de la înparatul, nemic nu cu-noscu înşelăciune ce ascunsa a lui, ce se umili în su-fletft şi vrâsând lacrăme, răspunse drepţii: înpărate, in veci să trăeşti, cu bun si spăsitoriu sfat ce a'i sfătuit; că de nu se afla înpărâtiia ceriului, nic(l) aşa cu lesne, iarâ se cade cu toata tăriia a o căuta (Luca, cap. 11/*; că : „Cela-ce o va căuta, (zice) „o va afla". Că dulc(e)ata cestor bunătăţi ale aceştiî vieţi ia îndulceşte şi înpodobeşte la arătare. Iarâ iaste bine a o înpinge omul în laturi, că într'ânsa nic(î) uă fire nu iaste; şi or-ce veseleşte; iarâ apoî de 7 or(î) întristezâ mal multa. Că binele şi odihna aceştiî vie# maî slabă iaste de cut umbra, şi aşa piiare de grăbii (Md., cap. 5j* ca şi urma corăbiei ce înnoatâ pre apâ, şi a pasării ce sboarâ pren văzduh; iarâ nădejde bunătăţilor ce vor să fie (care o mărturisescu creştinii) tare iaste şi adevărata, macara de şi are scrabe într'ac(e)a-stâ lume, iarâ cele dulci ale noastre în puţine vreme 1. In manuscrisul No. 588, în margine: putere, tăriia. 2. Idem, idem idem : de şapte orii. 3. Idem, idem, idem : odihna, puţine vreme simţii aic(i), apoi acolo, de tot siint nemic, ce numaî chin şi muncî în veci netrecuti (nedezle-gati)* ne agonisescă. Că dulcele cestor de aic(i) iaste în vreme scurta (puţina)*, iarâ durere lor purure iaste, şi necurmata1. Iarâ durere creştinilor în putina vreme iaste, iară dulcele lor şi bunul (binele)* lor fără moarte iaste. Să se isprăveseâ dara, inpărate, bunul sfatul tău, că bine iaste şi foarte bine a schimba aceste putrede pre cele neputrede./ Iarâ înparatul auzind a-cestia foarte se scrăbi, însâ 'ş(i) tinu mâniia şi nemica atunce nu zise (grăi)* bărbatului. Iarâ el, fiind înteleptă şi chipzuit, cunoscu că cu greu . priimi înparatul cuvintele lui, şi cum că ace ispitire a lui cu înşelăciune era. Dec(î), în-torcundu-se acasă, îngrijat era şi întristat, nepricepun-du-se cu ce chip ar pute place înpăratuluî şi să scape de nevoia (peire)* ce i se gătiia. Şi petrecând noapte toată fără somnă, aduse'ş(î) aminte de omulă cela cu pic(i)oarele sfărâmate şi a-ducându-1 cătrâ sine zise'î: — Aducu-m(î) aminte că sânta aici, iarâ apoî acolo, de nimica nu sânta, ce numaî chin şi munci în vec(i)â ne trecuţi ne agonisescâ. Că dulc(e)ata cestor de aici iaste în puţine vreme, iarâ durere lor iaste tot-de-una şi neîncetata. Iarâ durere creştinilor în puţine vreme iaste, iarâ dulc(e)ata şi binele lor iaste făr de moarte. Ce să se isprăveseâ, înpărate, sfatul tăâ cel bun, că iaste foarte bine a schimba ceste putrede pre cele neputrede. Iarâ înparatul deca auzi aceste foarte se scârbi, însâ 'ş(i) tinu mânie şi atunce nu'l zise nimic boiaruluî a-celuia. Iarâ el fiindâ chibzuit şi înteleptâ, pricepu că înparatul priimi cuvintele luî cu greu, şi cum că ace ispitire a luî era cu înşelăciune. Deci, întoreându-se acasâ, era îngrijat şi trista, ne-prieepându-se în ce chip ar pute place înpăratuluî şi să scape de nevoia ce i se gătiia* Şi, petrecândâ noapte toata fărâ de somnu, adu-se'şâ aminte de omul cela cu pic(i)oareIe sfărâmate şi aducându-1 la sine îi zise: — Aducu'm(î) aminte că 1. In manuscrisul No. 588, în margine: neîncetată. 34 ISTORIIA DE UN SVETNIC SI DE AVENER INPARAT 35 ziseseş(i) că eşti vindecător de cuvinte păguboase1. Iar el zise : — Aşa iaste, şi, de-t(î) tri-buiaşte, arăta-t(î)-voiu meş-terşugul mieu Deci, boiarenul începu (prinse)* a'i spune de credinţa luî ce ave mal întâiu la înparatul şi de îndrăz* nela şi voia ce au avut la dansul t şi de ace vorbă cu hitlenie ce i se-au pus (a-rătat)* înainte de pripă şi făr' nădejde, şi cum că el lucrur(i) bune au răspunsă, iarâ el rău i-au priimit cu- \ vântul: că cu schimbare fe^eî 'ş(i) arăta (zice) mii- / niia ce'i era înlăuntru. ' Iarâ săracul şi bolnavul acela socotind zise: — Pre cinstite (pre slăvite)*, în ştire să't(I) fio că înparatul aregundu rău spre tine, cum că ai vre tu să'i iai înpărătiia luî, şi cute te-au grăit (zisă)*, în ispita tc-au grăit. Ce, scoală de't(i) tunde capul şi te dezbracă de haine luminate şi te înbracă în haina de păr şi, dunsâ-de-di-mineţâ, apropiete cătrâ înparatul. Şi deca te va întreba: „Ce va să fie acesta feliu „de port" ? Tu'i răspunde lui aşa: De lucrurile ce-ai vorbit erî cu mine, înpărate, zisese-şâ că eşti vindecăto -riu de cuvinte vătămătoare. Iarâ el zise : Aşa iaste, şi, de'ţî tre-buiaşte, arătat(î)-voiu meş-terşugul mieu. Deci, boiariul începu a'î spune de credinţa lui ce ave maî nainte la înparatul şi de îndraznela şi voia ce au avut maî întuiu la dunsul, şi de ace vorba cu ficleşug ce i se-au arătat înnainte de pripa şi fărâ de nădejde, şi cum că el lucrur(l) bune au răspunsii, iarâ înparatul rău au priimit cuviintul: cu schimbare feţei îş(I) arăta (zice) miiniia care 'i era in-lăuntru. Iarâ săracul şi bolnavul acela socotindâ, zise: — Pre cinstite, să ştii că înparatul are gândâ rău spre tine, cum că al vre tu să ial înpărătiia lui, şi câte 'ţi-au grăit, în ispita ti le-au grăit. Ce, scoală de'ţî tunde capul şi te dezbracă de hainele cele luminate şi te înbracâ în haine de păr şi, dânsâ-de-diminetâ, să te apropii cătrâ înparatul. Şi deca te va întreba: „Ce va să poatâ „fi acesta feliu de porta"? Tu să'î răspunzi aşa: De lucrurile ce aî vorbit eru cu mine, înpărate, iatâ gata 1. In manuscrisul No. 588, în margine: vătămătoare. iatâ gata am venit a merge după tine, în cale ce-ai pohtit să mergi; câ de e şi draga dezmierdare şi dulce, ce mie nu-mă fie a o priimi fără tine ; cale bunătăţilor, pre care verâ să umbli, să iaste ia şi cortoroasă şi gre, ce fiind eu cu tine plăcuta şi draga şi netedă 'm(i) va fi. Că, cum m'ai avuta sot bunătăţilor cestor de aice, aşa mă veri ave şi scrăbeloră, ca pentru să mă aibi de-aciia părtaş şi bunătăţilor ce vor să fie. Iarâ luminatul bărbat priimi cuvintele betegului, făcu cum '1 învătâ. Pre carele, deca'i văzu înparatul şi auzi cuvinte ca acele foarte se bucură, că cunoscu de într'aceia buna credinţa şi priinta lui cătră sine. Şi cunoscând şi cuvintele ce se-au grâit asupra luî, că suntâ mincinoase, făcu-1 a se îndulci de maî mare cinste şi îndrăznelâ cătrâ sine. Iarâ asupra călugărilor iarăşi) se umplu de mânie grăind : — Tot ale acelora învăţătura) ca aceste: a se delunga oamenii de dulcetile ceştii vieţi şi a se înşela cu nădejdi nearătate. De-aciia, eşindâ iarăş(i) înparatul la vânat, văzu doi călugărî umblând pre în pus- am venit să mergâ dupâ tine, în cale ce-aî pohtit să mergi; câ măcarâ de şî iaste dezmierdare draga şi dulce, ce mie nu'm(î) fie a o priimi fărâ de tine; cale bunătăţilor, pre care vei să călătoreşti, câ iaste şi coltoroasâ şi gre iarâ fiindâ eu cu tine plăcuta şi draga şi neteda ne va fi. Şi, cum m'ai avut sot bunătăţilor cestor de aic(I), aşa mă vel ave şi scrabelor, ca pentru să mâ aibî de-aciî părtaşi şi bunătăţilor ce vor să fie. Iarâ luminatul bărbat prii-mindâ cuvintele beteguluî, făcu cumu '1 învătâ. Pre carele, deca '1 văzu înparatul şi auzi cuvinte ca aceste foarte se bucura, că dentr'a-ceia cunoscu priinţa şi credinţa ce buna a lui ce ave cătrâ dânsul. Şi cunoscându şi cuvintele ce se-au grăit asupra lui, că sânta mincinoase, fâcu-1 a se îndulci a maî mare cinste şi îndrăznelâ cătrâ sine. Iarâ asupra călugărilor iarâ se umplu de mânie grăind: — Tot ale acelora sânta neşte învăţături ca aceste: a se îndelunga oamenii de dulcetile ceştii vietî şi a se înşela cu nădejdi ne arătate. De-aciî, eşindâ înparatul iarăşâ la vânat, văzu doî călugări îmblândâ pren pustie, 36 ISTORIIA DE UN SVETNIC SI DE AVENER INPARAT 37 tie, pre cariî porunci să'î prinzâ şi să'i aducâ la căruţa lui şi cu mare miinie căutând la dânşii şi cu foc (cum se-ar zice) suflândâ asupră-le zise : — Au n'at(i auzit, o înşelătorilor şi prelăstitorilor, pristavîî neîncetat strigând de re îndrăcire voastră, cum dupâ treî zile, ver(i) în oraşe, ver(i) în tinutur(i). întru toata înpărătiia me, să nu vâ a-flat(î); iarâ, de nu, să fiţi arşi eu focă ? Iară călugării ziseră: — Iatâ că eşim den oraşe şi den tară, cum aî poruncit; ce, zăcându-ne cale lunga nainte a ne duce cătrâ fraţii noştri şi, hrana aviîndîi putina, iatâ de ac(e)asta umblam de ne strângem, să ne fie pre cale ca să nu fim mâncare foamei1. Iarâ înparatul zise : — Cine se teme de groaza morţii nu se zăboveşte la strângere bucăţelelor. Grăirâ călugării: — Bine ziseş(I), înpărate, că ceia-ce se tem de moarte au grije cum ar pute scăpa de dunsa; ce aceia cariî sânt numaî ceia-ce le iaste aminte de ceste putrezitoare şi cu dânsele se îndulcescă, cariî n'au nădejde să afle pre carii porunci să'i prinzâ şi să-î aducâ la carata luî şi cu mare mânie căutândâ la dânşii şi cu foca (cum se-ar zice) suflând asuprâ-le, zise : — Au n'atî auzit, o înşelătorilor şi prelăstitorilor, strigundâ pristaviî neîncetat de re îndrăcire voastră, cum dupâ 3 zile, nic(î) în oraşâ, nic(î) în vre-un ţinut, în toată înpărătiia me, să nu vâ aflatî; iarâ, de nu, voi să fitî arşâ în foca ? Iarâ călugării ziseră: — Iatâ câ eşim den oraşă şi den sate, cum aî poruncit; ce; avândâ înnainte cale lunga a ne duce cătrâ fraţii noştri şi, merinde avândâ putina, pentr'aceia îmblămâ de ne strângem, să ne fie pre cale ca să nu fim mâncare flămânzieî. Iarâ înparatul zise: — Cine se teme de groaza mortiî nu se păzeşte de a strânge merinde. Călugării grăirâ: — Bine ziseşâ, înpărate, că ceia-ce se tema de moarte au grija cum ar pute scăpa de dânsa; ce carii sânta a-ceia sânta numai ceia-ce le iaste aminte de ceste putrezitoare şi se îndulcescâ cu dânsele, carii n'au nă- i. 1. In manuscrisul nostru din secuiul XVIII-a frasa sună astfel - ,să avem „pre cale, ca nu flămînzind să nu putem merge". Jg|. nemic bine acolo, aceia sânt |§ de nu le e lesne a se rumpe dentr'ânsele şi, drept aceia, ţ se tem de moarte, iar noi, « cariî de demult am urât lume şi cele-ce sânt în lume şi umblăm pre cale strimta şi scrăbnieâ pentru Xc., nici de moarte ne te-mem, nic(î) pohtim ceste ce sânt aic(î), ce numai cele ce vor să fie; pentru că moarte ce ne se aduce noaâ, de la voi, ne iaste uă trecere cătrâ viiata ce maî bună vec(I)nicâ. Drepta a-ceia mai iubita ne iaste de cuta înfricoşata. Iară înparatul vrând să biruiască în price pe călugăr^), zise : - Dara ce ziset(î) de-neole ? Nu ziset(î) voi că vă ducetâ cum am poruncit ? Crez deca nu vă temut de moarte, că ce (cum)* v'at(î) apucat de fuga? Iatâ, aceste în deşert le mintit(î) lăudându-vă. Răspunseră călugării: — Nu de moarte cu care te lauzi tu fugim noi, ce fiindu-ne mila. destine ca să nu-t(l) fim făcător(I) [în-cep(ă)tor(I)]* de maî măre o-sândâ, bine vrum a ne duce. Iarâ noaâ aşa ne se cade: groaza ta a nu ne teme, nici uă-datâ. Cătrâ aceste se mânie dejde nimic să afle bine acolo, aceia sânta de le iaste nevoe a se rumpe dentr'ânsele şi, drepta aceia, să tema de moarte, iarâ noi, cariî am urât lume de demultâ şi cele-ce sânta in lume şi îmblămâ pre cale strimta şi scârbnicâ pentru X'c.9 nici de moarte ne tememâ,nic(I) ceste ce sânta aici pohtimâ, ce numaî cele-ce vor să fie; că moarte care ni-se aduce noaâ, de la voî, ne iaste în trecere cătrâ viiata ce maî buna şi ve-c(i)nicâ. Drepta aceia maî iubita ne iaste de cât înfricoşata. Iarâ înparatul vrându să'i biruiască în price le zise : — Dara deneone ce zi-set(i) ? N'atâ zis că vă ducetâ dupâ cum am poruncit? Crez deca nu vâ temuta de moarte, în ce chipâ v^atâ apucata de fuga? Iatâ, aceste în deşerta minţita lăudân-du-vâ. Călugării răspunseră: — Nu fugimâ noi de moarte cu care te lauzi tu, ce fiindu-ne mila de tine ca sa nu-tâ fimâ făcători de maî mare osânda, bine vrumâ a ne duce. Iarâ noaâ aşa ni-se cade: nicfî) cum de nici cum de groaza ta, nicî uă-datâ, să nu ne tememu. Cătrâ aceste se mânie în- 38 ISTORIIA DE UN SVETNIC - SI DE AVENER INPARAT înparatul şi porunci să'i arzâ cu foc. Şi sfurşindu-se slugile lui Xc. cu foc, nemerirâ cununa măcenicescâ. Şi scoase porunca cum, de se va găsi unde-va vre-un călugăr, fârâ de întrebare să'i ucigâ. Şi nu rămase într'acele părtî nic(î) unul de acela qin, fără numaî cariî pre în muntî, pre în peştere, şi pre în propas-tiile pămuntuluî se ascunde. Dee(î), de dîinşiî, aceste şi ca aceste. paratul şi porunci să'î arzâ în focu. Şi sfurşindu-se slugile luî Xc. cu focîi5 dobândiră cunună m(u)cin(i)cescâ. Şi scoase porunca cum de se va maî găsi unde-va vre-un călugăr, fărâ de întrebare şi fârâ de ştire în-părătescâ, să-1 ucigâ. Şi nu rămase intr'aeele laturi nic(î) unul de ace runduialâ, fărâ numaî ceia-ce se ascunde pren muntî şi pren peştere şi pren propastiile pămuntuluî. Aceste şi altele multe ca aceste furâ. CAP. AL V1. Pentru fec(i)orul înpăratului, cum au luoat voe de la tată-său ca să iasă ne oprit din Curţile sale cînd va vre. ^ară fec(i)orul înpăratuluî, de care ne iaste cuvîntul, n'au maî eşit din curţile ce ii orînduise tată-său,pînă au ajuns de vîrstă şi acolo au învăţat toată dăscălii a \ arăpescă şi persescă; şi era frumos şi inpodobit atît la trup cît şi la suflet; strălucind întru minte întregă şi întru obiceiuri bune. De multe orî pune întrebări de lucruri fireşti înainte dascălilor săî, cît şi eî să mira de înţelepciune coconuluî; şi să minuna înparatul de fata luî ce înflorită şi de paza sufletului lui, şi porunciia, celora-ce era cu dinsul, să nu cum-va să-i arate vre-un lucru din cele ce aduc în- CAPUL V. Pentru fec(i)orul înpăratuluî, şi cum luâ putere de la tată-sâu să iasâ den Curţile sale ne oprit. ^arâ fee i)orul înpăratuluî [de carele veni cuvuntulu spuindu den 'nceput] lăcu-indu ne eşindu, den polatele2 ce'î făcuse tatâ-sâu, punâ ajunse la vrustâ de mustaţa, acolo învătâ toata dăscăliia harăpescâ şi cazulbăşascâ3; fiindu gingaşu şi frumos şi în sufletCi nu maî puţin de cut era în trup; cu minte şi iscusit şi cu toate obic(i)aiu-rile cele bune străluciia. De multe or(I) pune, înnainte dascălilor lui, întrebări de lucrurile fireî, cut şi el se mira de înţelepciune coconuluî ; şi înparatul se bucura de bucuroasa lui fata şi de tocmelă sufletului lui, şi porunciia celor-ce era cu dun- 1. Continuăm, în colona dextră, cu reproducerea manuscrisului nostru din secuiul al XVIII-lea. 2. In manuscrisul din 1671, pe margine: curţile, curte casei. 3. Idem, idem, idem: persidescâ. 40 JSTORIIA DE IOASAF SI DE AVENER INPARAT 41 tristăciune de ale vieţii a-ceştiia, nici de moarte şi eum că moarte iaste la toti şi cum că podoabele şi fru-msetile aceştii lumi sînt deşarte nădejdi. Şi, cum am zice ac(e)astă vorbă, ispitind ca cum ar fi insemnată în ceriii, adecă cum că ar fi ascunsă nemului omenesc moarte, ci nici coconului nu să ascunsă; că avînd el gînd înflorit cu toată înţelepciune socotiia întru sine: ce poate fi aceia de poruncisă tată său să nu iasă nică-iri şi pre tot omul ce ar vre să mergă la dînsul să nu-1 lase? Cuno-şte că acel lucru nu poate porunci altul fără numai tată său înparatul; însă îi era ruşine să întrebe pre tată său, socotind că nici i să cade a-l întreba, pricepînd că tată-său nu-i va spune niscar lucruri cum ar fi adevărate, ci de la altul va înţelege adevărul. Deci, avînd el un dascăl mai iubit şi mai aproape de cît ceia-lalti şi mai în voe sul, să nu cum-va să'i facă ştiinţă de vre-un lucru de cele cu întristăciune ale a-ceştii vietu, nici să'i spue că moarte ia podoabele şi fru-msetile tuturor ale lumii1 aceştiia. Şi se întăriia cu nădejdi deşarte [şi cum se-ar zice ac(e)astâ zicere] gîin-diia2 a săgeta în ceru, că cum ar pute fi moarte să se ascunzâ nemul omenescu, aşa nici coconul nu se ascunse ; că avtindu el cuget înflorit cu toată înţelegere socotiia întru sine: ce putu fi aceia de au poruncit tată-sâu să nu iasâ necăiri şi pre nici un om care va vre să între la dunsul să nu-1 lase ? Că pricepe el că acel lucru nu vre pute fi fărâ de porunca tătiine-sâu ; iarâ'î era ruşine să-1 întrebe, so-cotindu că nici se cade a-l întreba, că crede că tată-său nu-î va griji nescare lucruri cen'arfide folos. Alta, socotiia că, deca va fi cu voia şi cu porunca tătâne sâu lucrul acela, de 1 va şi întreba el încânu4 va spune cu adevărat; pentr'aceia socotiia să afle ac(e)asta de la alt cine ■ va, iarâ nu de la tată-sâu. Deci, av&ndîi el un dascăl mai aproape şi mai dragu de cut alaltî şi fiind mai în 1. In manuscrisul din 1671, în margine: viet- 2. Idem, idem, idem: ispitiia. la dînsul, pre care îl şi mai cinstiia şi cu daruri priia-teiieşti îl dăruia, pre acesta îl întrebă : — Ce poate fi acest sfat al înpăratului de m-au închis într'aceste ziduri? De vei spune de ac(e)asta adevărul vei fi mai mare la mine de cît toti şi mare prieteşug voiu lega cu tine in toată vreme. Iar dascălul fiind chipzuit şi văzînd înţelepciune coconului şi minte, şi cum că nu-i va fi făcătoriii de rău, îi spuse toate pre rînd: „goana „ce poruncise înparatul (ta-„tă-său) asupra creştinilor şi „maî ales asupra călugărilor, „şi cum că i-au izgonit din-„tru acele ho tară, şi i spuse ^şi ce i au prorocit cititorii „de stele cînd s-au născut el. „Să nu auzi, zice, învăţătura „creştinilor şi vei mai iubi „aceia de cît lege noastră. „Drept aceia au meşteşugit „înparatul a nu vorbi mulţi „cu tine, ci numai uă semă ^,de oameni, pre cariî îi va ^orîndui. Şi noaoă ne au dat poruncă ca nimic să nu a-„rătăm tie din lucrurile cele-„Ce aduc întristare şi scîrbe „ale aceştiî vieţi". Aceste decă auzi tînărul, alt nimic nu mai adaose a voe la dttnsul, pre carele şi dăruia cu daruri prietniceşti, pre acesta* 1 întreba: — Ce poate fi acestu sfat al înpăratului de m'att închis într'aceste ziduri ? De'm(î) vei spune acestu lucru adevărat fi-veî la mine maî mare de cut toti şi voiu lega cu tine legătura de prietniciia ce den toata vreme. Iarâ dascălul1 fiind şi el chibzuit şi ştiindCi înţelepciune şi minte coconuluî, cum că riu'î va face nici uă ne-voe îl spuse toate pre amăruntul: „goana ce rQdicase ,. înparatul asupra creştinilor „şi mai vurtos pre călugări, ^şi cum fura gonitu den-„tr'acâle hotarâ, şi ce au pro-^poveduit cetitorii de stele „când au născut el. Să nu ^auză (zice) învăţătura lor „(adecâ a creştinilor) şi să „mai iubescâ aceia de etit „16ge noastră. Pentru aceia „au meşterşugit înparatul *şă nu vorbescâ cu tine multî, „ce numai uă semă. Şi noaâ „ne-au poruncit cum nemicii „să nu arătăm tic den lucrurile cele cu scurbâ şi „cu întristare ale aceştii ^vieţii". Aceste deca auzi coconul, nimicii alta nu maî adaose 1. In manuscrisul din 1671: pedagogul. 42 ISTORII A DE IOASAF SI DE AVENER INPARAT grăi, că să atinse de inima lui cuvîntul mîntuitoriului şi darul mîntuitoriului ncepu a deschide ochii mintii lui cătră nemincinosul D(um-ne)zeu, precum va spune cuvîntul ce urm&ză înainte. Iar înparatul veniia adeseori spre cercetare coconului, că/foarte îl iubiia cu maie dragoste. Deci întru una de zile grăi coconul cătră înparatul: — Am poftă a şti de la tine oare ce lucru D(o)mnul mieu npărate, pentru care lucru purure mi să roade sufletul de uă neîncetată scîrbă şi grijă. Iar tată-său de acele cuvinte simţi durere în inimă şi zise : — Grăiaşte-mi, pre iubitul mieu fiiu, ce scîrbă iaste ac6ia ce te cuprinde şi eu mă voiu nevoi a o schimba de grab întru bucurie. Coconul zise : — In ce chip m'ai închis aice înlăuntrul cestui zid şi porţile mi-ai încuiat şi m'ai pus a fî de tot ne eşit şi tuturor nevăzut. Tată-său zise : — Voia îmi iaste, fîiule, să nu vezi ceva din cele ce îti îutristeză inima şi să ti tae veseliiaJcă-ti port grija ca întru desfătare necur- a grăi, că se atinse de inima lui cuviintul miintuirei, şi darul mântuitorului începu a deschide ochii mintii lui aducundu 1 cătrâ nemincinosul D(u)mn(e)zeO, cum va şi spune cuvuntul mergund înnainte. Iarâ înparatul merge des la cercetare coconuluî, că-1 iubiia foarte cu dragoste mare. Deci, într'una de zile grăi coconul cătrâ înparatul: - Domnul mieu înpărate, pohtiiam a şti de la tine un lucru oare ce, pentru care tot-de-una neîncetat uă scurbâ şi uă grija îm(î) roade sufletul. Iarâ pre tatâ-sâu de a-ceste cuvinte îl duru în i-nimâ şi'î zise: — Grăiaşte'mu, pre iubitul mieu fiiu, ce scărbâ iaste aceia ce te cuprinde şi eu voiu sili a o schimba de grabu întru bucurie. Coconul zise: — Pentru ce m'ai închis aic(î) în lăuntrul cestor zi* duri şi porţile 'mi aî încuiat şi m'aî pus să fiu de tot ne eşit şi să nu mâ vaza nimeni ? Tatâ-sâu zise : Iaste-m(î) voia, fătul mieu, să nu vezi nemicii de cele ce tc-ar întrista inima, câ'tii porţii grija ca într'uă : mată şi întru toată bucu-riia şi veseliia să trăieşti întru tot vecul. Zise fiiul cătră tată-său: - Bine zici, d(o)mnul mieu înpărate, ci într acest chip eu nu în bucurie şi veselie trăesc ci mai vîrtos în scîrbă şi în strîmtoare multă, atîta cît acele bucate şi băuturi îm(i) sînt fără ticnă şi a mară. Câ aş pofti să văz toate cîte sînt afară din porţile aceste; şi, de ti iaste voia să trăesc viiata fără scîrbă, dă poruncă să es cînd voiu vre şi să-m(i) în dulcesc simţurile cu vedere lucrurilor ce au fost ne văzute de mine, pană acum. înparatul să îngriji, deca auzi aceste, şi socoti că de-1 va opri din voia lui îi va fi g^oiauijbariu de mai mare scîrbă şi întristâciune, ci zise: - Pace voiu, fiiule, după rugăciune ta. Atunce porunci să găte-scă cai şi slugi alese şi toate lucrurile şi podoabele înpă-răteşti şi 1 slobozi să iasă unde îi va fi voia. Şi dete poruncă celor ce era cu dînsul să nu cumva să pue întru întîmpinare lui ceva din cele-ce aduc omului scîrbă şi întristare, ci ce iaste bun si ce iaste frumos şi dulc(e)atâ necurmata şi ntru toata bucuriia şi veseliia să trăeştl in tot vecul. Iarâ fec(i)orul zise cătrâ tatâ-sâu: — Bine zici, domnul mieu înpărate ce în chipu ca a-cesta eu nu trăescii jn bucurie nici în veselie ce mal vrii tos în multă strimtelâ şi scurbâ, atuta cut cele bucate şi băuturi fărâ tic-nelâ 'm(i) suntu şi amara. Că aş pohti să văz toate cute suntii afara de porţii; ce, de-tii i&ste voia să tră-escii viiata fărâ de durere, dâ învăţătura să esii ciindu voiu vre şi să mâ îndulcescii în sufletii cu vedere lucrurilor care, piinâ acum, au foştii nevăzute de mine. Ac6ste deca auzi înparatul, fu îngrijat şi cugeta că de-1 va opri den voia cererii lui, mai mare scurbâ şi întristâciune îi va face. — Eu, fătul mieu, voiu face dupâ pohta ta. Atunce porunci înparatul să gâtescâ cai şi slug(i)u alese şi toate lucrurile care simţii de podoaba înpărătescâ şi-1 slobozi să iasâ cundu-i va fi voia. Şi porunci celora-ce *era cu dunsul să nu cum-va să aducă spre întimpinare luî vre-un lucru ceva de cele-ce facii omului scurbâ şi întristâciune, ce să pue i 44 ISTORIIA DE IOASAF SI DE 2 OAMENI: UNUL GUBAV SI ALTUL ORBU 45 cele ce aduc dulc(e)ată, de i acele să arate coconului, şi {hore pre uliţe jucînd |şi cin tind şi multe feliuri de priviri să tocm6scâ ca minte lui să se zăbovescă într'acele şi să să îndulc(e)ască de vedere lor. Deci, cu cinste ca aceia, eşind la prinblare fec(i)orul înpăratului, într'uă zi, pentru ne paza slugilor, după porunca înpăratului, văzu co-i conul doi oameni: unul gu-bav, altul orb ; pre cariî vă-zîndu i să cutremură şi zise celor-ce era cu dinsul: — Cine sînt aceste ? Câ înfricoşată iaste vedere lor. Iar ei nu mai putură ascunde lucrul care venise la ochii lui, ci ziseră : — Acest6 sînt patimi o-meneşti, care să întîmplă oamenilor din lucru stricat şi din umezela trupului. Coconul zise : — Dar aceste iaste obi c(e)aiu a să întîmplă tuturor oamenilor ? Ei ziseră : întru întimpinare lui tot ce iaste bun şi ce iaste frumos şi ce aduce dulc(e)atâ, de acele să arate coconuluî, şi danturi bine tocmite jucfindu pre uliţe şi cttntundii ciintece, şi multe feliurtt de priviri să întocrfiescâ ca să se zăbo-vescâ şi să se îndulc(e)ascâ minte lui într'acele în care'î va place. Peci, cu cinste ca ac(e)a-sta, eşindu purure, fec(i)orul înpăratuluî, la primblare, iarâ într'uă zi, pentru ne-paza slugilor, că oare-cum îş(i) fusese uitat a păzi a-tunce ca mai nainte, dupâ porunca înpăratuluî, văzu 2 oameni, cariî unul era gubavii stricat, mişelii, iarâ altul era orbii; pre carii deca'î văzu îi tremura sufletul şi zise celora-ce era cu dunsul : — Cine simţii aceşti? Că văeratâ iaste vedere lor. Iarâ eî nu maî putură ascunde lucrul care venise la vedere luî, ce răspunseră: — Aceste suntu patime omeneşti, carele au obi-c(e)aiu a se întumplâ oamenilor den lucruri stricate şi den umedelele trupului. Coconul zise: — Dara iaste obic(i)aiu a se întumplâ tuturor oamenilor ? Eî ziseră: — Ba nu tuturor, ci cărora li s'au stricat sănătate din betejela umezelelor. Şi iar întrebă coconul: — Dar d6ca nu e să se întîmple tuturor oamenilor, ci numai unora, aceia ştiu că vor să'i ajungă aceste răutăţi, au le vine asupra fără de veste ? Ei ziseră: Cine din oameni poate şti cele-ce vor să fie ? Că acel lucru iaste mai pre sus de minte omenescă şi numaî întru putere nemuritorilor d(umne)zei iaste. Şi să conteni vorba. De-aciia fec(i)orul înpăratului nu 'i mai întrebă ; însă din-tr'ace vedere ce văzu, boliia cu inima şi i să schimbă fata obrazului de acel lueru ce nu mai văzuse. Apoi, iarăşi preste puţine zile, întimpină pre un bă-trîn unchiiaş(i) cu fata sbîr-eită şi slab de vine şi gîr-bov şi preste tot cărunt şi alb şi ştirb şi pălpăia din gură ca cela-ce nu ave dinţi; pre carele văzîndu-1 coconul îl cuprinse spaimă şi'l aduseră aproape de dînsul şi întreba ca să ştie de ace vedere. Iar cei=ce era cu el ziseră: — Ba, ce numai celor-ce li se-au răsturnat sănătate den betejala umedelelor. Şi iarâ maî întreba coconul : - Dara deca nu iaste obi-c ijaiul să se întumple tuturor oamenilor, ce numai unora, aceia ştiu ei că'i vor ajunge ac6ste răotâtii, au sosescu-le numaî asupra fărâ de veste1 ? Ei răspunseră : — Cine den oameni ar pute să ştie cele-ce vor să fie? Că acesta lucru iaste mai sus de cut fiire omenescâ, numai ce, iaste aceia, cu putere nemuritorilor dumnezei a şti. De-aciî se conteni, feciorul înpăratului, de-a mai întreba ; iarâ de ace vedere ce văzuse, dure-1 inima şi se schimba fata luî de lucrur(î) de carele nu era deprinsu. De-aciî, preste puţine zile, iarâ întimpinâ pre un un-chiaşu vechiu, bătrun de mulţii de zile, sburcit la fata şi slabu de vîne şi cujbit şi cărunt preste tot şii-i căzuse dinţii şi pulpăia den gura ca cel fărâ de dintî; pre carele deca'l văzu îl cuprinse uă spaimă şi 1 aduse aproape de sine de-1 întreba să ştie ace vedere minunata. Iarâ ceia-ce era cu dunsul ziseră: 1. In manuscrisul din 1671, în margine: ştire. « Varlaam si Iosafr. ~ Col. Năsturel. ISTOHIIA DE IOASAF si de un unchiasu 47 — Acesta are anî multî, şi pre încet pre încet, scă-zmdu-i virtute şi slăbindui închieturile, au ajuns la a-dînci bâtrînete precum îl vezi. Coconul zise : — Dar ce iaste sfîrşitul acestuia ? Ei ziseră : — Alt nimic fără numai moarte. întrebă iarăşi coconul: — Dar ac(e)asta încă să întîmpleză tuturor oamenilor, au numai unora ? Eî răspunsără : — De va apuca moarte mai înnainte să mute pre cine va din ceste de aice, nu i să pot lungi aniî şi nu vine la vîrsta ac(e)asta. Coconul zise: — La citi ani soseşte a-c(e)asta asupra cui-va ? Eî ziseră : — Moarte zace asupra tot omului şi nu poate ni-mene a scăpa de dînsa, şi a nu intra într'ac(e)astă primejdie, cu nici un feliu de meşteşug. Că la opt-zaci sau la uă-sută de anî ajung oamenii la aceste bătrînete, apoi după aceste mor : iar — Acesta are neşte ani multî, şi pre'ncet pre'ncet. scăzundu-î vrătute şi slâ-bindu î mădularele, ajun-s'au într'aceste bătrâneţe ce'l vezu. El zise: — Dar ce iaste săvruşi-tul acestuia? Eî răspunseră : — Nemic alta fără numai moartei va lua. Coconul întrebă : — Dara ac(c)asta nu se întumplâ tuturor, ce numai unora ? Ei răspunseră: — Deca nu va apuca moarte mai nainte să mute pre om den ce te ce sântă aic(I), nu iaste nimunui cu putere a i se lungi aniî şi a nu veni întru ispita aceştii vriiste. Coconul zise : — Dara dupâ cutii anu soseşte ac(e)asta asupra cui-va ? Şi iarâ maî zise : — Dara moarte a tot o-mul iaste rânduita şi nu iaste putere a scăpa cine va şi a nu intra întru ac(e)astâ becistnicie ? Ei îî grăirâ : — Dupâ 80 sau 100 de anu sosescu1 oamenii Ia a-ceste bătrâneţe* apoi el mor; 4. In manuscrisul din 1671 i a jutoîiL \ i într'alt chip nu să poate a scăpa; câ/ moarte iaste da-toriia firii, pusă din început pre oameni, şi venire eî neştiută iaste. Aceste deca le auzi şi le văzu, acel înţelept tînăr, suspină dintru adtncul inimii şi zise : — Amărîtă iaste ac(e)a-stă viiata şi plină de toată durere şi usturime, de vreme ce iaste aşa. Dar cum nu va ave fieşte-cine grijă de aşteptare neştiutei morţi a căriia venire nu iaste numai necercată ci iaste şi ne arătată, cum spuneţi. Şi să duse coconul socotind de aceste întru sine şi ne* încetat gîndind si adese-ori făcînd pomenire de moarte. Şi de atunce era trăind în tru grijă şi mâhnire neîncetat. Că grăia întru sine : „oare cînd mă va ajunge „moarte? Şi, după moarte, ,.cine va mai pomeni de „mine? Că vreme aceia dă „toate uitării. Şi deca voiu „muri mă voiu risipi întru „nefiinţă, au mai fi-va vre-uă „viiata sau altă lume ?" Aceste şi alte asemene gindind îngâlbeniia şi să topi ia de grijă; iar cînd să întîmplă a veni tată său 3:1,4 într'altii chip nu scapâ; că moarte iaste datoriia fiirel, pusa pre oamenii den'ceput, şi venire ei iaste neştiuta. Ac6ste toate deca le văzu şi le auzi, acel întelepta şi chibzuit timar, suspina den aduncul inimii şi zise : — Amara iaste ac(e)asta viiata şi plina de toata durere şi usturime, deca de vreme ce simţii aceste aşa» Şi cum n'ar ave cine-va grija de aşteptară ne ivitei morţii a căriia venirii nu iaste numaî ne cercată ce iaste şi ne arătata1, precum ziset(î). Şi să duse socotindu aceste întru sine şi necurmat gundindă şi adese-or(î) aducundu ş(î) aminte de moarte. Şi de atunce era lăcuindii în durerii şi în muhniru şi ave grija neîn* cetatâ. Că zic6 întru sine : ^oare cundâ mă va ajunge ..moarte? Şi, după moarte, „cine ?şu va aduce aminte de ^mine? Că vreme le dă toate „uitării. Şi deca voiu muri .şi mă voiu rusipi întru ne-^fiire; oare mai fi va vre-uă ■„viiata şi alta lume, au ba ?* Aceste şi altele ea acest6 cugetilndu neîncetat selbe -ziia şi se-topiia de grija; iară. cundft se întumplâ de 1. In manuscrisul din 1671 ; ne iviţii. 48 1ST0RIIA DE IOASAF SI DE ÎNTRISTÂCIUNE LUI PENTRU MOARTF. 49 cerceteze, el să face a fi v6sel şi fără de grijă; că nu i era voia să cunoască tată-său cugetul lui pentru ce gîndeşte, şi doriia cu poftă neoprită şi însetoşa a găsi pre cine-va, carele să poată vorbi cu dînsul de cele-ce doriia el şi să'i întărescă gîndul carele rău să schimba de cugete că nu pute a să părăsi de ace grijă. Şi iarăşi aducmdu-şi aminte de cele de mai nainte, cum au gonit tată său pre acei înţelepţi pustnici, Carii în toată vreme de aceste lucruri filosofiia: pre uniî i-au omorît, pre altiî cu mmie i-au izgonit şi i au risipit şi nici unul din oameni ca aceia nu ştiia într'ace tară. Şi pentru unile ca aceste să umplu de multă scîrbă şi â să răni sufletul închipuindu-se unuî om ce ar piiarde uă comoară mare şi s'ar zăbovi cu toată minte întru căutare ei. De atunce trăia întru ne- veniia tată său să l cerceteze, el se face a fi vesel şi fârâ de grija; că nu i era voia să pric(e)apâ1 tată-sâu gundul luî de ce sfătuiaşte, şi pohtiia cu pohta neopritâ şi însetoşa a găsi pre cineva, care să'i poatâ încredinţa2 inima şi să pue în auzul luî un cuvftnt bunii; şi iarâ întreba pre cel dascăl al lui, ce fu zis mal sus. doară ştie cum va unde-va pre cine va, care să poatâ vorbi cu dunsul de ce pohtiia el şi să'î întărescâ inima şi gundul care slăbise râu de cugete şi nu pute părăsi ace grija. Iarâ el iarâ aduse aminte cele ee-î zisese şi mai nainte zicundii: „Spusu-„ti-amu şi mai nainte cum .goni tatâ-tâu pre acel în „teleptî postnic(i)u carii în „toata vreme de lucruri ca „aceste filosofiia ; şi pre uniî „ucise, pre alţii cu miinie „îi răsipi şi nici pre unul, „den oamenii ca aceia, nu „ştiu să fie într'ac(e)astâ „terâ.* Iarâ el pentru a-c(e)asta se împlu de scurbâ şi se răni rău în suflet şi se inehipui unuî om care ar fi pierdut uă comoara mare şi 'ş-arâ zăbovi toata minte în căutare ei. De atunce trăia în necur- î. In manuscrisul din 1671, în margine: întelegâ. 2- » „ : în'ări. ! curmată grijă şi toate desfătările şi podoabele aceştiî lumi era înnainte ochilor lui ca nişte necurătănii şi spurcăciuni. Intru acest chip avînd tînărul grijă a afla binele sufletului îl văzu ochiul ee-lui-ce vede toate, şi nul trecu cela-ce îi iaste voia să se mîntuiască toti, şi să vie la cunoştinţa adevărului, ci a lui iubire de oameni, ceia-ce iaste din fire, ară-tîndu-o şi spre acesta, îi a-rătă cale pre care i să căde să mergă nainte. mata nevoe şi grija şi toate podoabele şi dulcetile ceştii lumi era înainta luî ca neşte scurnăviî şi ca neşte spurcăciunii1. In chipii ca acesta avfln du-se timarul şi grijindu-se a afla bine cu sufletul văzu-l ochiul cela-ce v6de toate, şi nu-1 trecu cela-ce iaste voia să se spăs6scâ toti, şi să viă la cunoştinţa adeverinţei, ce iubire luî ce de oamenii, care'i iaste den nărav, arătiindu-o şi spre acesta arătttndu-î cale pre care i se căde să mergă în chipu ca acesta. 1. In manuscrisul din 1671, în margine: necuraţie. tstouua dk ioasaf si de venire lei varlaam 51 CAP VI. Cam Varlaam spre cele adevărate au venit la fec(î)orul înpăratului, şi ii arată îiitimplare cu Istorie foarte frumoasă ca nu şă cade a cinsti numai pre oamenii cei înpodo- Mţi cu înbrăcăminte de-asupra. J^ntru ace vreme era un călugăr, deprins întru lucruri d(umne)zeestî, înpodobit cu viiata şi cu bună grăire şi şi desăvîrşit obic(i)nuit întru viiata călugărescă; însă din ce loc era, sau din ce oraş sau sat, nu pociu spune ; numai atîta : că într'uă pustie a Sinaiului av6 lăcaşul lui şi era cinstit cu darul preoţiei şi numele lui era Varlaam. Acesta, din d(umne)zeia-scă descoperire ce i să arătă lui, întelesă de fec(i)orul înpăratului. Deci, eşind din pustie, veni la lume şi să schimbă din portul călugăresc şi să înbrăcă în haine mireneştl, şi mtrînd într'uă luntre veni în tara Indiei, şi fâcîndu-să negutătoriu întră în oraş CAPUL VI.. Cum că Varlaam au venit spre cele adevărate {a fec(i)orul înpăratuluî, Iarâ nu de întumplare şi cu poveste frumoasa arăta cum nu se cade a cinsti pre el oamenii pentru înbrăcăminte ce de supra. _ >â fii într'ace vreme un călugăr, întelegătoriu lucrurilor celor d(u)mnezeeştu, înpodobit şi cu viiata şi cu cuvântul şi desăvrtişit deprinşii în viiata călugărescă; iarâ den ce locîi, sau den ce oraşu era, nu poci spune; ce numai atîita cut: ave lăcaşti în pustiile Sinaritulul şi cu darul preoţiei era cinstit şi numele bătrânului era Varlaam. Acesta, dentr'uă dumnezeiasca descoperire ce i-se arăta, ştiu de fee(i)orul înpăratului. Deci, eşindu den pustie, veni la lume şi se schimba den chipul călugărescă de se înbrăcâ în haine mireneştl, şi întrâ într'uă luntre şi merse în tara Indiei, şi făctmdu-se în chipă v jfr unde ave fecu)oruI înpăratului curtî; ţi făcu acolo zile multe întrebînd şi cercînd să afle adevărul şi carii sînt maî aproape de dînsul. Decî, deca află de acel dascăl, ce am zis maî înnainte, să duse la dînsul şi găsindu 1 sin * gur zise: — Să ştii, jupînul mieu, câ eu sînt negutătoriu, care dintru uă tară de departe am venit, şi iaste la mine uă piatră scumpă de a căruia potrivă nu să află ni-căire şi nimănuia pană a-eum n'am spus de dînsa, iar acuma {ie, văzîndu~te de negutătoriu întrâ în oraşul unde ave fec(i)orul înpăratuluî curta; şi făcundu acolo zile multe întreba şi cerca adevărat toate lucrurile luî şi cine suntu ceia-ce se apropie de dunsul. Şi deca stiu de acel dascăl, de care se-au zis şi maî sus, cum că el iaste, de cut totî, maî aproape şi maî în voe, găsmdu-1 sungur se apropie de dunsul şi zise: — Să ştii, giupunul mieu1, că eu suntu negutătoriu, şi am venit dentr'uă t&râ de departe, şi iaste la mine uă piiatrâ scumpa căriia potrivnica nici-uă-data nu i-se-au aflat necăiru, şi nimu-nuî punâ acum n'am spus de dilnsa, iarâ acum, va- cii minte şi înţelept, fac ştire zundii pre tine om cu minte ca să mă bagi la fec(i)orul şi înţelepţii, facii-tu în ştire înpăratuluî; şi o voiu da lui^ ca să mâ bag(i)u la fee(i)orul şi toată avuţia ce va fi a înpăratuluî; şi o voiu da lui, vînd înparatul, nu să potri- şi tot bunul ce va fi avândâ veste cu ac(e)astă piatră; că înparatul, nu se potriveşte ac(e)astă piatră, celor cu cu ace piiatrâ; că ac(e)astâ inima oarbă le dăruiaşte lu- piiatrâ şi celora ce suntu cu mină, deschide urechile sur- inima oarba le poate da luzilor şi muţilor le dă graiu mina înţelepciune!, şi deschişi înţelegere şi bolnavilor de surzilor urechile şi muti dăruiaşte sănătate, pre nebuni îî întelepteşte, dracii goneşte şi tot ce iaste bine şi iubit din destul dăruiaşte celuî-ee o câştigă. Io In manuscrisul din 1671 lor le dâ a grăi şi a înţelege şi bolnavilor dăruiaşte să-n(ă)tate, pre nebuni întelepteşte, dracii goneşte şi tot ce iaste bine şi pohtit den dăs-tui dăruiaşte cui t> câştiga. domnul mieu. 52 istoriia de ioasaf si de venire lui varlaam 53 Dascălul zise: — Omule, te văz a fi deplin şi cu minte de bătr n, iar cuvintele te arătă că te lauzi fără de măsură. Crez pietre şi mărgăritare în multe chipuri, şi de mult pret am avut, dar piatră să aibă atîta puteri cîte ziseşi, nici am văzut, nici am auzit; însă arată-mi-o şi, de va fi după spunere ta, cu-rînd te voiii băga la feciorul înpăratuluî şi vei lua de la dnsul cinste şi marî daruri, iar de nu mă voiu încredinţa cu vedere, cum voiu spune d(o)mnuluî mieu înpăratuluî atîta laudă mare de un lucru ne arătat şi ne văzut ? Iar Varlaam zise: — Bine ziseşi că n'ai văzut nici uă-dată, nici ai auzit puteri şi lucruri ca aceste; cuvîntul mieu, ce grăiesc catră tine, nu de prost lucru iaste, ci foarte de mare şi minunat lucru, iar pentru că ceruşi să o vezi, ia ascultă cuvintele mele: Ac(e)astă piatră scumpă, lingă lucrurile şi puterile ei, precum am zis maî înainte, încă maî are şi altă tărie, adecă ori-ce om să va uita într'insa ne fiind cu ochi curaţi şi sănătoşi şi la trup să fie cu- Dascalul îl grăi: — Ome, văzu-te a fi deplin şi cu minte de bătriin, iar cuvintele tale te arata că te lauzi fărâ măsura. Crez pietri şi mărgăritar în multe feliurl, şi de multa preta cum tc-a^u pute spune cute am văzut, iarâ piiatrâ să aibâ atute puteri cute ziseşii, nic(i) amd văzut, nici amu auzit; însâ aratâ'mie-o, deci, de va fi dupâ cuviintul tău, curândâ te voiu băga la fec(i)orul înpăratuluî şi veî lua de la dunsul cinste şi darur(I) mari, iarâ deca nu mă voiu încredinţa, drepta cu nemincinoasa vedere a ochilor, cumu aşa pute eu spune domnului şi înpăratuluî atâta lauda mare de un lucru neivit şi nearătat ? Iarâ Varlaam zise: — Bine ziseşii, câ n'ai văzut nicăirî, nicî ai auzit puterâ şi lucrur(f) ca aceste; că cuvântul mieu, ce zicâ cătrâ tine, nu iaste de lucru prostâ, ce foarte de mare şi minunat, iarâ pentru căc(î) o cerşuşâ să o vezâ, ia asculta cuvintele mele : Ace -stă piiatrâ scumpa, lângâ lucrurile şi puterile eî, ce am zis mal nainte, încâ maî are ac(e)astâ tărie, că aşa de pripă a o vede, (om ce n'are vedere ochilor întregâ şi sănătoasa şi trupa curat şi ne- rat, de nu va ave cine-va aceste doaoâ bunătăţi, de va căuta de grab întru ace piatră scumpă, ace vedere a ochilor, cît are, o piiarde de tot şi şi piiarde şi minte. Ci eu, ştiind şi meşteşugul doftoriei, văz ochii tăi că nu sînt sănătoşî şi, pentru aceia, mă tem să nu-ti fiu prici-nuitoriu de lipsire vederii ce ai; iar de fee i)orul înpăratuluî, arn auzit că are viiata curată şi ochi sănătoşî şi frumoşi. Drept aceia a-e(e)astă comoară aş vre să o arăt luî; ci tu nu prigeta, pentru ac(e)asta, ca să nu lipseşti pre domnul tău de un dar ca acesta. El zise : — De vreme ce'mi spui aşa, de ace piatră, nu'mi- o arăta; că viiata me în multe păcate s'au spurcat ; nici vedere nu'm(i) iaste sănătoasă, cum ziseşî tu, ci eu, crezînd cuvintele tale, nu mă voiu lenevi a spune domnului înpăratului. Deca zise aceste, întră în-lăuntru, şi spuse pre rînd toate, la fec(i)orul înpăratului. Iar deca auzi aceste cuvinte de la dascăl, simţi unde spurcat în nimic) nu poate, că cine nu va av6 ac6ste 2 bunătâtî, şi va căuta de graba într'ac(e)astâ piiatrâ scumpa, şi ace vedere a o-chilor lui, de cută va ave, şi de aceia, şi de minte, se va lipsi. Ce eu, ştiindu şi meş-terşugul doftoriei, vază ochii tăi că nu sântu sănătoşu şi, pentru aceia, mă temu să nu-tu fiu făcătoriu de lipsa vederii ce o aî; iarâ feciorul înpăratuluî, amu auzit că are viiata curata şi ochâ frumoşu de vâd sănătos. Dreptu aceia ac(e)âstâ comoara luî aşu vre să o arât; ce tu nu te lenevi4, pentru ac(e)asta, ca să nu lipseştâ pre domnul tâu de un lucru ca acesta. Iarâ el zise cătrâ dunsul: — De vreme (zice) ce suntu aceste aşa, tu nu'mâ arăta piiatrâ; că viiata me în multe păcate se-au spurcat ; şi nici vedere nu-mu iaste sănătoasa, cum ziseşu tu, ce eu, crezundu cuvintele tale, nu mâ voiu lenevi1 a spune aceste domnului mieu şi înpăratuluî. Aceste deca zise el, intra la înparatul în lăuntru şi î spuse toate pre rundu. Iarâ deca auzi el aceste cuvinte de la dascăl, simţi unde 4. In manuscrisul din 1671, în margine: nu pregeta. 54 îstorha de ioasaf SI DE [NVATATCRA LUI VARCAAM suflă în inima lui uă bucurie şi d(u)hovnie(i)aseă veselie a-gonisi în sufletul său, poruncind cum mai curîndsă a-dtică bărbatul acela la dinsul. Deci, cum întră Varlaam şi d6te bună zioa, îi zise fee(i)orul înpăratului: şezi; şi dascălul eşi afară. Zise Iosaf bătrînului : — Aratâ-mî piatra ce de mult pret, de care spuse mie dascălul mieu că aî zis nişte lucruri mari. Iar el într'acestaşi chip începu vorba cătră dînsul : — 0 înpărate, n'ar fi cu dreptul a grăi cine-va, fără de ruşine, minciuni cătră mărire slavei tale, ci toate oiţe sînt de mine cătră tme adevărate sînt, fără de nici uă pricină. Insă de nu voiu ispiti întîiu minte ta, nu mi să cade să'ti arăt taina. Că au zis stăpînul mieu: ,^Eşi „sămînătoriui să samene să-,.mînta lui şi, sămînînd ei, „căzu una pre cale şi veniră „pasările şi o mîncară ; alta „căzu pre piatră, unde nu ave pămînt mult şi numaî „de cit să înnaltă, dar pentru .„căcî nu ave pămînt mult, „deca răsări soarele arse ,.şi să uscă, fiind-că nu ave „rădăcină; iar alta căzu „pre pămînt bun şi da roadă sufla în inima lui uă veselie d(u)hovnicescâ şi miriin-du-se, cu sufletul porunci cumii maî de grăbii să bage pre acel bărbaţii ;nlăuntru. Deci, cum întrâ Varlaam şi dede bună-zioa, cum se cade, iarâ fee(i)orul înpăratuluî ii zise să şază ; şi dascălul eşindu afara, zise Ioasaf bătrunuluî : — Arată-mu piiatrâ ce scumpa, de care 'mi-au spus dascălul mieu cumii să fiî grăit neşte lucrurii marii. Iarâ Varlaam începu vorba, cătrâ dunsul, într'acestâ chipu, zieiindii: — 0 înpărate, n'ar fi cu dreptul a grăi eu. fărâ de ruşine, ceva ou minciună cătrâ mâriia slavei tale. ce toate cute simţii de mine cătrâ tine adevărate suntii, fărâ de nici uă price. Insa de nu voiu ispiti întuiu inima ta, riu mi se cade să-tu arăt taina. Câ stăpiinui mieu au zis (Mat., cap. 13)*: ^Eşi „sămănătoriul să-ş(i) semene „sămunta luî şi, sămăniindu „el, căzu una pre drumii şi „veniră pasările de o ciu-^pirâ ; alta căzu pre piatra, „ unde nu ave pămuntO mult „şi numaî de cut se înnâltâ, „iarâ pentru căc(i)ii nu ave „ pămuntul adâncăturâ, cumu „răsări soarele ia arse şi, „pentru căc(i)ii nu ave ră- „însiîtit". Deci, de voiu afla si eu în inima ta pămînt bun şi aducătoriu de roadă, nu voiu prigeta a semîna în inima ta, d(u)mnezeiască sămîntă şi aţi arăta taină mare; iar de va fi pietros şi mărâcinos şi pre lingă cale, ca să fie călcată de călători, mai bine ar fi să f;t; nu samîn, nici într'un chip, 7;-" săminta me ca să nu fie de i călcare şi de mîncare pasări- :. lor şi gadinilor, cărora po- runcit îm(i) iaste, a nu le arunca, nici într'un chip. Insă am nădejde de pămînt foarte bun întru tine şi aproape cătră spăsenie ; că vei vede şi piatra ce scumpă, şi cu raza luminei ei te vei învrednici a fi şi tu însuti lumină, şi vei aduce şi roadă însutită. Câ pentru tine am călătorit ac(e)astă cale lun-: ga. ca să arăt tic care n'ai văzut nici uă-dată şi să te înveţi de cele ne văzute. — Eu, cinstite bâtrînule, cu mare poftă caut să auz .,dăeinâ, se usca; iarâ alta „căzu în mărăcinii şi o în-. necarâ mărăcinii; iarâ alta „căzu pre pămuntii bun şi yda roadâ insutitâ'\ Deci, de voiu afla şi eu inima ta pămiintu bun şi aducătoriu de roadâ, nu voiu pregeta a sămiina, în tine, dumnezeiasca sumuntâ şi a-tu a-răta tainlf mare; iarâ de va fi pietros sau mărăcinos şi pre lunga drumii, să fie călcata de toţii călătorii, maî bine iaste să nu bagu, nici într'un chipu, sămiinţa c6 mântuitoare, să o puiu să fie de apucare şi de rumpere pasărilor şi gadinilor, cărora îm(l) iaste poruncit (Mat., cap. 1)*, nici într'un chipu, să nu le aruncii mărgărita-riul înnainte. Insa am nădejde să aflu în tine pămiintu foarte bun şi apropiiat cătrâ spăsenie; că vei vede şi piiatrâ ce scumpa, şi cu raza luminei eî te vei învrednici a fi tu insuîu lumina, şi vei aduce şi roadă insutitâ. Că pentru tine amu pus n« voinţa, de amii trecută a-e(e)astâ cale lunga, ca sâ-tu arat cele- ce n'ai văzut nici uă-datâ şi să te învăţ ce n'ai auzit. Iarâ loasafu zise cătrâ dunsul: — Eu, cinstite unchiaşu, • cu un dor şi cu uă pohta 1 56 ISTORIIA DE IOASAF SI DE ÎNVĂŢĂTURA LUI VARLAAM 57 vre-un cuvînt nou şi bun, că s'au aprins foc în inima me şi foarte rău mă arde şi mă înboldeşte a şti ce iaste de trebuinţă; şi n'am aflat pre nici un om pană acum, să'm(i) poată spune de cele-ce doresc, iar de aş găsi vre-un înţelept şi să auz de la el cuvînt de mîntuire, mi să pare că nu 'l-aş da pasărilor, nici gadinilor,/ nici m'aş afla pietros şi mărăcinos, cum ziseşi tu ci cu bună înţelegere le-aş primi şi cu toată grija le-aş păzi. Ci tu, de ştii niscar lucruri de acele, nu ascunde de mine, ei'm(i) spune. Că deca am auzit că ai venit, dintr'altă tară departe, m'am bucurat, nădăjduind că cu tine voiu nemeri ceia-ce doresc. Pentru aceia curînd te-am adus înlăuntru la mine şi cu bucurie te-am primit, ca pre unul din ceî crescuţi împreună cu mine; de nu'm(I) va fi cum-va nădejde în deşărt Şi zise Varlaam : Bine aî făcut, şi cum să cade măririî înpărăteştî, că nu ai socotit prostiia ce văzută, ci fuseşî socotitoriu nădejdei cel nevăzute. Că ne oprită caut să auzii vre un cuvuntii nou şi bunica în inima me se-au aprinşii focii de mâ arde rău şi mă înpunge a şti nescare întrebării de trebâ; şi piinâ acumii n'amii maî aflat omii să'm(i) poatâ spune de acele, iarâ de aşâ nemeri vre-un înţelepţii şi maestru şi să auzii de la dunsul cuvuntii de muntuire, îm(î) pare că nu l'aşii da păsărilor, nicî fiorilor, nici m'aşâ afla pietros şi mărăcinos, cumii ziseşii tu, ce cu buna înţelegere Paş(i) priimi şi cu nevointâ l'aş(i) păzi. Ce, tu, de ştiî ceva lucru ca acela, nu ascunde de mine, ce'mâ spune. Că deca amii auzita că aî venita, dentr'uă tara departe, bueuratu-mi-sau sufletul şi fuiu întru buna nădejde cumii că cu tine aşii nemeri ce pohtescii. Dreptu aceia cu-runda te-amii adus în lăuntru la mine şi cu veselie te-amii priimit, ca pre unul den cei deprinşii şi crescuţii cu mine; de nu'm(i) va fi cum-va nădejde înşelata *. Varlaam zise: — Bine aî făcut, şi cum se cade mărireî înpărăteştii, că n'aî socotit prostiia ce văzuta, ce fuseşâ socotitoriu nădejdiî ceî ascunse. Că 1. In manuscrisul din 1671, în margine : minţita. era un înpărat mare şi slăvit, şi să întîmplă de trece uă-dată, într'uă carîtă poleită, cu boeri şi slugi, precum să cuvine înpâra-tilor. Şi întîlni doi oameni cu nişte haine proaste şi sparte şi întinate, şi cu o-brazele scăzute si nesrre. Şi ac(e)asta ştiind înparatul, cum că de topire trupurilor lor şi de truda posturilor şi de ostenela sudorilor, s'au făcut aşa neputinc(i)oşi. îndată cum îi văzu, sări din carîtă şi să închină lor până la pămînt, şi sculîn-du-se îl lua în braţe şi cu dragoste îî săruta Iar bo iaril şi slugile luî nu sufe-riră ac(e)asta, care nu să cuveniia slavei înpărăteştî; şi, ne îndrăznind a'i inputa de fată, ziseră fratelui său sâ'î grăiască să nu facă ocară innăltimeî înpărătieî lui. Iar acela grăind frăti-ni- său înpăratuluî, îi înputa de ace faptă fără de ispravă. Iar înparatul îî răspunse şi frate-său nu înţelese răspunsul. Iar acel înpărat ave obi-c(i)aiu ca acesta, cînd vre să facă cui-va judecată de ) moarte : trimite pristavul la poarta aceluî om cu un feliu de trîmbită, făcută în-tr'adins, numaî pentru acel era un înpărat mare şi slăvit, şi fu de trece uă-datâ, în carata poleită, cu boiari! şi cu slugile luî, cum se cade înpăratilor. El tuini 2 bărbaţi) înbrăcatii cu neşte haine rumte şi întinate, cu fetele scăzute şi mârşavii şi foarte negri. Şi ştiia a-c(e)asta înparatul, cum că topire trupurilor lor, den truda postului şi den sudorile ostenelelor, se-au ne-moştit aşa. Deci, cum îî văzu, într'acel c(e)as, sări den carata şi se închina lor punâ la pămuntu, şi sculundu-se îî luâ în braţe şi cu dragoste'! săruta. Iarâ domnii şi boiarîî luî nu suferirâ a-cestâ lucru, socotindâ că făcu un lucru, care nu se cuvine slavei înpărăteştu; însâ, ne-îndraznindu a'î inputa de fata, ziseră unuî frate, ce ave înparatul, să'î zicâ să nu aducâ ocara innăltimeî coruneî luî. Iarâ fratele înpăratuluî grăindâ frătine-sâu, şi inputundu-î de ace ticăloşie fărâ de ispravă, înparatul îî dede răspunsa care el nu-1 pricepu. Iarâ acel înpărat ave nă-ravâ ca acesta, cundâ vre scoate cui-va judecată de moarte : el trimete pristavul la poarta aceluî omu cu un feliu de trâmbiţa, făcuta de adinsu, numaî pentru acel f11 Vi ISTORIIA DE IOASAF SI DE ÎNVĂŢĂTURA LUI VARLAAM lucru, al căriia glas au-zindu-1 oamenii, ştiia toti că iaste cine-va rînduit spre moarte. Deci, cînd fu sera, trimise înparatul trim-bita ce cu glas de moarte, să buciune înainte porţii frătini său care, trîmbită de moarte, cum auzi acela, să părăsi de a mai ave zile, ci să apucă de'ş(i) făcu diiată de tocmire casiî lui, şi să griji de moarte toată noapte, şi dimineta să înbrăcă în haine negre cu muiare şi cu coconii şi merse la uşile palatului înpărătesc plîngînd şi jâlindu-să. Şi-1 băgă înparatul înlăuntru şi vă-zîndu-1 jelindu-se îî zise: „0, nebune şi nechipzuite, „dar deca te spân iaşi' pană „la atîta de pristavul frăti-„ne tău, carie îtî iaste frate ^dintr'un trup şi de uă cin-„ste, căruia nimic nu'î-aî „greşit. Cum tu mie îmi „aduseşi eri înputăciune, „căcî am sărutat pe pris-„taviî lui D(umne)zeu cariî, „maî cu mare glas de cît ^trîmbită vestesc mie, moarte şi înfricoşata întîmpi-^nare a stăpînului mieu. ^căruia multe şi mari gre-„şale mâ ştiu că am greşit? „lată câ-ti înfătişaiu ne-„buniia ta şi într'acest chip 1. In m:; 167! lucru, al căruia glas deca-! auziia. ştiia toţii că iaste vinovaţii de moarte. Deci. ctîndu fu sera trimese înparatul trumbitacede moarte, să triimbite înnainte porţii caselor frătine-sâu care, trumbitâ de moarte, deca o auzi, se părăsi de a maî gundi să mal aibă zile, ce se apuca de'ş(i) făcu scrisoare de tocmelă caseî sale, şi se grijiia de moarte toata noapte, şi dimineta se înbrăcâ în haine negre de jale cu jupunesa şu şi cu coconi şti şi merse la uşile polateî înpărăteştu plungundu şi jelcuindu se. ŞMbăgâ Înparatul înlăuntru şi văzundu 1 jelcuindu-se zise : „0, neîntelepte1 şi nesocotite, dară deca te spăşeşti tu atuta de pristavul „frătine-tâu, care-ţft iaste „frate de un trupu şi de uă „cinste, căruia macara cu „ceva nu i te ştii greşit. „Dară mie eri cum aduseşu şmputăciune, căci i) sărutaiu „pre pristaviî d(u)mn(e)zeu-„luî mieu cariî, maî cu mare .glas de cut triimbita, ves-...tirâ mie moarte şi mtun-„pinare ce înfricoşată a stâ-„punuluî mieu, căruia mă vŞtîu cal am greşit multe „şi marii greşaie ? Iatâ eă.'ţu ,.fâtisaiu nebuniia ta si te „te spăimîntaiu şi cum-că „voiu arăta curînd şi a „'acelora ce te-au învăţat „si te-au îndemnat spre în-„putăciune me". Şi de-aciia mîngîind pre fratele luî şi făcîndu i cinste, îl trimise la casa lui. Şi porunci să facă patru lăzi de lemn şi le ferecă preste tot cu aur şi porunci să bage întrîn-sele oase de oameni morţi înputite, şi le tintui cu piroane de aur. Iar cele-lalte le unse pre desupra cu zmoală şi aceste doaoă lăzi le umplu de pietri scumpe de mult pret şi de mărgă-ritariu şi de toate mirosurile, şi le închise şi le legă cu nişte tîrsînî de păr, şi chiemă pre boiariî ceî-ce îl înputase pentru sărutare călugărilor acelora, şi le puse lăzile înnainte cîte patru ca să le pretuiască. Ei ziseră că : „cele doaoă fere-„cate cu aur sînt vrednice „de mare pret, a pune în-„tr'însele coroane şi brîne şi „haine înpărăteştî, iar cele . unse cu smoală şi cu ră-„şînâj ziseră că sînt vrednice „de un pret mic şi prost *. Iar înparatul zise cătră dinşii : „Stilam eu că veti să ziceţi „aşa, căci cu ochii trupeşti „chipul trupesc să înţelege, „spâmuniaiuîntr'acestâ chip „cum voiu vădi curundu şi „voiu făţişa şi ale celora-„ce te-au învăţat şi te-au „îndemnat spre înputăciune „me, ca cum aşu fi făcut „nebuneşte". Şi aşa miinguindu de-aciî pre frate-sâu, trimese-1 a-casă-şii făcQndu-î folos. De-aciî porunci să facă 4 racle de lemnti, şi '2 racle de acele le fereca cu aur preste tot şi porunci să bage într'ânsele oase de oamenii mortu şi înputite, şi le Întări cu piroane de aur. Iarâ cele-l-lalte doaâ racle le unse pre desupra cu zmoalâ şi cu ruşina şi le Implu de pietri scumpe şi de mărgăritariu de mulţii preta şi de toate miroselele cu mirizma ce buna, şi le închise legundu-le cu neşte tursiînî de pâr, şi chiemâ pre boiariî ceia ce'î in-putase pentru întimpinarâ călugărilor acelora, şi le puse înnainte raclele cute 4 ca să pue pretii ce plăiescu cele doaâ; şi cele-l-alte doaâ, de ce pre tu suntu vrednice ? Şi ziseră că: „Cele doaâ fere- cate cu aur suntu vrednice „a mare pre tu, că suntii vase ..harnice de a se pune In-şrunsele corune şi br&ne *înp&răteştii, iarâ cele unse ,.eu zmoalâ şi cn ruşina. IST0RI1A DE IOASAF 60 DE ÎNVĂŢĂTURA LUI VARLAAM 61 „ci nu să cade a face aşa, „ci să cade a vede cu ochii „ceî din lăuntru, ceia-ce „zace înăuntru : cinstit au „necinstit* ? Şi porunci să deşchiză lăzile cele poleite. Şi deşchizîndu-le, eşi din-tr'însele uă putoare foarte gre şi să arată uă vedere grozavă. Apoî zise înparatul : „lată acuma acesta „iaste chipul celor înbrăcatî „în haine luminate şi să „trufesc cu multă slavă, „iar, înlăuntru, sînt plinî de „lucruri rele şi înputite". Şi după aceia porunci să deşchiză şi cele zmolite şi unse cu păcură Şi, deca le deschise, pre totî cîti era acolo îl veseliră cu vedere frumsetiî şi a bunel mi-rezme a odoarălor ce era într'însele Deci, zise înparatul cătră dînşil : „Ştitî „cui să închipuiesc aceste ? „Călugărilor celor smeriţi, „ce sînt înbrăcatî în haine „proaste, al cărora chip din „afară văzîndu 1 voi aţî so-„cotit că m'am făcut de batjocură eu, căcî m'am plecat lor pană la pămînt; „iar eu, cu ochiî ceî din lă-„untru, socotind cinstitele „şi pre înfrumsetatele sunetele lor, m'am slăvit cu „atingere ce m'am atins de .dînşil şi'i-am socotit pre „dînşil mai de cinste de „ziseră să fie vrednice de „un pretii micii şi prostii". Iarâ înparatul zise cătrâ diinşil: . Ştiiam eu că vetii „zice voi aşa, câc(î) că cu „ochii trupeştii chipul cel „trupescii înţelegetd, ce nu „se cade a face aşa, ce se „cade a vede cu ochiî eeî „den lăuntru; ce zace înlăuntru : cinste au ocara" ? Şi porunci să deschizâ raclele cele ferecate cu aur. Şi deschiziindu-le, duhni den trunsele uă putoare re şi se arăta uă vedere grozava. De-aciî zise înparatul: „Iatâ „acesta iaste chipul celora „ce simţii înbrăcatii în haine „luminate şi se trufesc u cu „multa slava şi cu putere, „iarâ, în lăuntru, eî siint „plinu de lucruru rele şi „înputite". Dupâ aceia porunci să deschizâ şi cele zmolite şi unse cu ruşina. Şi, deca le deschiseră, pre toţii cutii era acole 'I veseli cu vedere frumusetiî şi a bunei mirizme a sculelor ce era într'iinsele. Zise înparatul cătrâ diinşiî: Şiitii cui se „închipuescă aceste ? Celor „călugăraşii smeriţii, înbră-„catii în cele felegî proaste, „a cărora chipii den afara „văz&ndu-l voi socotit-aţii „că eu m'am făcut de bat-„g(i)ocurâ, câc(l) m'am ple-„catii lor piinâ la pămuntii; „cît toată coroana şi de cît „tot caftanul înpărătesc". Decî, aşa îî ruşina şi îl învăţă să nu socotescă cele-ce se arată pre din afară, ci maî vîrtos să ia aminte cele din lăuntru. \ Ca şi acel creştin înpărat, aî făcut şi tu, priimindu-mă spre bună nădejde care, precum mi se pare mie, nu te va în-şăla. Iar Iosaf zise cătră dînsul: — Aceste acum toate le ziseşi cu bună tocmelă. Ci eu aş vre să ştiu cine iaste stăpînul tău, pentru care la începutul cuvîntuluî aî zis cum să fie grăit el de seminţele acele? „iarâ eu, cu ochiî mintiî, cu-„nosciindii cinstitele şi pre „infrumusetatele lor suflete, „slăvitu-m'amii cu atingere „ce m'am atinsii de diinşil „şi amu socotit pre diinşil „mai de cinste de cut tot „caftanul înpărătescu şi de „cutii toata coruna". Deci, aşa 5I ruşina şi 'i învătâ să nu socotşscâ cele-ce se a-ratâ pre den nafarâ, ce mal vriitos să ia aminte cele-ce stintii de minte şi de înţeles. Dec(l), ca acel creştin şi înţelepţii înpărat, aî făcut şi tu,priimindîi nădejde buna care, cum îm(î) pare mie, nu te veî înşela. Iarâ Ioasafii zise cătrâ dunsul : — Aceste acum toate bine le ziseşii şi cu tocmelâ bunâ. Ce eu aşii pohti să ştiu cine iaste stăpunul tău, de carele ai zis la începutul cuvintelor cumii să fie grăit el de seminţele acele? aam si Iosaf». - Col. Năsturel HTORIIA DE VARLAAM SI DE IOASAK 63 CAP Vii. Varlaam pune înnainte teodorului înpăratului învăfăfară pravoslavnică. ^ar Varlaam numaî de cît începu cuvînt: — De-ti iaste voia să ştiî pre stâpînul mieu, iaste Domnul Ic. Xc. unul născut fiiul luî Dumnezeu cel bine eu-vîntat şi întru tot puternic. înparatul înpăratilor şi D(o)m-nul diojmnilor, acela ce are nemurire şi lăcuiaşte în lumină ne apropiată, carele cu tatăl şi cu d(u)hul sf(î)nt iaste slăvit. Că nu sînt de aceia ce chiiamă pre mulţi D(umne)zei fără tocmelă şi cinstesc idolii ceî fără suflet şi surzi şi muti, ci un D(um-nejzeu cinstesc şi mărturi-sec, în trei staturi slăvit: în tatăl, zic, şi fiiul şi d(u)hul sfînt, întru uă fire şi întru uă fiinţă, întru uă mărire şi întru uă înpărătie nedespărţită. Acest în trei staturi, CAPUL VII, Varlaam pune înnainte feciorului înpâr^uluî învăţătura pravoslavnică. (1-a Tlm., Cap 6) * Varlaam numai de cât apucă cuvuntu si zise; - De'ţii iaste voia să stil. stăpânul mieu iaste Ic. Xc\ u-nul născut fiiul lui Dumne- zeu bla(go)s(loivitul şi unul puternecu. înparatul înpăratilor şi domnul domnilor, siingur cela carele are nemurire şi lăcuiaşte în lumină neapropiiatâ, carele iaste slăvit cu tatâl şi cu d(u)hul sf(î)ntii. Că eu nu suntu de ceia-ce ehiamâ pre acestu d(u)mn(e)zei mulţii şi fărâ tocmelâ şi cinstescii pre a-aceştii idoli fărâ suflet şî surzii, ce pre un D(u)mnezeu cunoscu şi-1 mărturisescu. în trei fete slav it: In tatâl, zicu, şi în fiiul si în dfulhui sf(î)ntu, într'uă fiire şi într'uă fiinţă. într'uă slava şi într'uă înpărătie neînpărtitâ. un D(umne)zeu fără de început iaste şi fără de sfirşit vecnic şi purure ; fiind ne făcut, ne schimbat, fără de trup, ne văzut, ne scris, ne ştiut, bun şi drept, însuşi carele toate au tocmit din ce n'au fost şi văzutele şi nevăzutele: maî întîiu puterile cele nevăzute ale ceriuri-lor multe fără de număr, ne pipăite şi fără de trupuri, d(u)hurî slujitoare măririi lui D(umne)zeu; dupăac(e)a sta, lume ce văzută, ceriul şi pămîntul şi mare pre care cu lumină o lumină; si în-podobi ceriul cu soarele şi cu luna şi cu stelele, iar pămîntul cu de toate creşterile şi cu multe feluri de jiganiî; şi mare iar cu multe feliuri de gadini fără număr, şi de peşti ce înnoată în-tr'insa. Aceste toate el zise şi să făcură ; el porunci şi să zidiră. Şi după aceia au zidit pre om cu mîinile sale: luînd tărînă din pămînt şi suflă în fata lui duh de viiata. Precum scrie: după chipul şi asemînare luî, l'au făcut drept întelegătoriu şi drepta volnicie; că cu ac(e)asta să asemănă lui pre cît îi iaste putere. Pre omul acesta, cu volnicie şi cu nemurire, cins-tindu-1, Tau pus stăpîn preste cîte sînt pre pămînt: şi-i fa cu lui muiare din trînsul aju- Acesta ce iaste în treî f6ţe, un D(u)mnezeu fărâ de în-eepăttirâ iaste şi fărâ de sfurşenie de vec(i)ti şi purure; fiindii nezidit, neschimbat, fărâ de trup, nevăzut, nescris, neştiut, însuşii el bun şi dereptii, carele toate au tocmit den ce nu era şi văzutele şi nevăzutele intui puterile cele nevăzute şi neşte mulţimii ale ceriurilor fărâ de numâr, nepipăite şi fărâ de trupii, duhurii slujitoare mă-rirei luî D(u)mnezeu ; dupâ aceia, c(e)astâ lume văzuta, ceriul şi pămuntul şi mare care cu lumina o lumina şi o înpodobi; ceriul cu soarele cu luna şi cu stelele'l înpodobi, iarâ pămuntul cu de toate crescăturile şi cu multe feliurii de jugâniî; şi mare iarâş foarte cu nemu mulţii de fierii. Acela zise şi se făcură (Psl. 148)*; acela porunci şi se zidiră. Şi dupâ aceia zidi pre om cu muinile lui: luâ tăriinâ den pămiintu cătrâ zidire trupului (Bit. cap. 1)*, iarâ sufletu cuvun-tătoriu şi întelegătoriu cu a luî suflare îi dede. Carele aşa scrie : cum să fie zidit pre chipul şi pre asemene luî Dumnezeu, pre chipu di-reptii întelegătura iarâ pre asemene direpti bunătate; că cu ac(e )asta se asemăna lui de ciîtu-i iaste putere. Pre 64 ISTORII A DE VARLAAM SI DE IOASAF 65 tătoare lui. Şi sădi în Edem, la răsărit, raiul plin de veselie şi de bucurie, şfpuse într'insul pre omul ce l'au făcut, poruncindu-i să mă-nînce din toti d(umne)zeeştiî pomi, ce era acolo, iar dintru unul îi puse poruncă, nici într'un chip să nu mănînce, şi acelui pom îi pusese nume pomul cunoştinţei binelui şi râului, zicîndude aşa : ,.In ce zi vetimînca din trîn-„sul, cu moarte veti muri*. Iar unul dintru aceste puteri îngereşti, ce tc-am spus mai nainte, voevod uniî cete, ne avînd el de la făcătoriul nici uă răutate întru sine, ci sprfe bine fiind făcut, din singură voinţa sa, s'au întors de la bine în rău; că înnăl-tindu-să cu nebunia luî, vre să se potrivescă cu D(um-ne)zeu stăpînul său, cel-ce l'au făcut. Pentru aceia fu lepădat din cinste şi dregă-toriia sa, şi în loc de ace fericită viiaţă şi din nume de înger, să numi diavol şi satana. Că'l surpă Dumnezeu jos, ca pre un nevrednic de slava de sus, şi cu el căzură mulţime de îngeri vicl6nî din c(e)ata ce era supt ascultare lui cariî, din voe, să făcură răi în loc de buni, şi au mers pre urma voevodului lor şi să numiră omul acesta, cinstindu-1 cu volnicie şi cu nemurire, pu-su-l-au înpăratîi a ciite suntii pre pămuntii; şi făcu pre muiare den triinsul ajutătoare înpotrivă luî. Şi sădi în Edemu, la răsărit, raiul gradina plina de veselie şi de bucurie, şi puse pre omul care-1 zidise într'iinsa, poruncindu-i să măniince den toţii d(u)mnezeeştii pomii, ce era acolo, numai dentru unul îi puse poruncă, nici într'un chipti să nu guste (aceluia pomii i se puse numele: pomul cunoştintiî binelui şi râului) ziciindu-le aşa: „In ce zi vetii mimca den-,. triinsul, cu moarte re vetii „muri". Iarâ unul dentr'ace-ste puteri îngereştii, ce am zis mai nainte, căpitanul u-niî cete, ne avundii nic(i) cut urmă de răotate întru sine, de la făcătoriul, ce spre bine fiind făcut, den siingurâ volnica voe a lui, se-au întors den bine în rău; înnăltundu-se cu nebuniia lui, vru să se potrivescă stăpiinuluî său, lui D(u)mn(e)zeu. Dreptu aGeia fu lepădat den cinste şi den meserere lui, şi în loca de ace viiata fericita şi de acel nume îngerescii, fa ehie-mat diiavol şi satana. Câ-1 surpa Domnul jos ca pre un neharnecu den slava ce draci ca nişte înşălători şi şi pizmaşi. Decî, lepădînd diavolul tot binele şi luînd fire re, văzîndu-să pre sine surpat dintru atîta slavă şi pre om ridicat la atîta cinste, ridică pizmă asupra omului, şi meşteşugind îl scoase a-fară dintr'ace fericire. Că luă înşelătoriul chipul şarpelui şi printr'acel chip vorbi cătră muiare, şi o îndemnă cum că mîncînd din pom vor fi ca nişte d(umne)zei. Apoî cu dnsa înşălă şi pre Adam, că aşa să numiia omul cel întîiu zidit. Şi mîncînd omul din pomul cel oprit, fu gonit de făcătoriul din desfătare raiului, şi în locul fericitei vieţi şi din viaţă ne muritoare, căzu (vai de mine!) într'ac(e)astă streină viată şi cu moarte fu osîndit. De atunce luă tărie diavolul şi să lăuda cu biruinţă; şi înmultindu-să ne-mul omenesc, îi învăţă a de sus, şi hiclenirâ cu dun-sulu şi căzură mulţime multa de îngerii den stolul care era supţii dunsul cariî, de voe, în locii de buni se făcură răi, şi mergiinda pre urma hiclenieî voevodului lor fură chiematii drac(i)u ca neşte înşelătoru şi zmin-titoru. De-aciî, diiavolul lepădun-du-se de tot binele şi lu-îndu fire răului, rudicâ pre omu pizma, văz&ndu pre sine surpat, dentr'atiita slava, iarâ pe cela rîîdicat la atuta cinste, şi meşterşugi a4 lepăda afara dentr'ace viiata fericita. Şi luîndu pre şarpe să'i fie înşelătoriu înşelăciunii luî şi pren triinsul vorbi cătrâ muiare, şi o îndemna cu nădejde de d(u)mn(e)-zeire a munca den pomul cel oprit. Cu dunsa înşela şi pre Adam (că aşa chiema pre omul cel dentiiiu zidit). Şi munciindu omul cel dentiiiu den pomul neascultării, fu gonit de făcătoriu den hrana raiului, şi în locu de ace viiata fericita şi de acel traiu neperitoriu, căzu (vai de mine!) într'ac(e)astâ becistnicâ şi striinâ viiata şi fu osândit cu sfărşitoare moarte. De atunce luâ diiavolul tărie şi se lăuda cu biruinţa; şi înmultindu-se nemul ome-nescu, învătâ-I a toata cale I 66 ISTORIIA DE VARLAAM -i de ioasaf 67 merge în toată cale răutăţii. Deci, vrînd D(umne)zeu a tăia mult păcătoasa răutate lor, aduse potop pre pămînt de pierdu tot sufletul viu ; numaî pre unul află drept, într'aci oameni, şi pre acela cu muiare şi cu fec(i)oriî îi feri într'uă eorabie5 şi nu maî pre acela singur lăsă pre pămînt. Apoî, deca începu iarăşi nemul omenesc a să înmulţi, uitară pre D(u)mnezeu şi spre maî mari răotătisporiiafâcîndu-serobi a tot feliul de păcate şi stri-cîndu-se cu cumplite rătăciri, întru multe feliuri de înşă-lăciuni să deteră. Uniî în-drăzniia a grăi că: „cîte „sînt în lume s'au făcut de „sineşi, şi zice cum că să tin „fără de purtare de grijă, „adică nu iaste nimine să „le poarte de grijă, sau ca „cînd n'ar fi nimene stăpîn „şi purtători u de grijă şi „domnitoriu preste dînsele*. Altiî răzvrătind toate zice cum că: „Ne fire, adecă ^ceia-ce nu era, s'au adus „întru fiinţă". Altiî cinstiră nişte mulţi dumnezei pentru ca să aibă de ajutoriu la faptele lor cele rele, ale cărora şi chipurile cioplite şi schobite le puseră spre în- răotâtiî; atuta cut, vrundu D(u)mn(e)zeu a rumpe1 mulţii păcătoasa lor răotate, aduse potop2 pre pămunt de pierdu pre tot sufletul viu; numaî pre unul află direptii, într'a-celu nemu, dec(i) pre a-cela şi pre muiare Iul şi pre fec(i)oru într'uă corabie3 îî păzi, şi numaî pre acela sîingur lăsă pre pămiintu. Iarâ, deca începu iarâşii a se înmulţi nemul omenescă, uitară pre D(u)mnezeu şi spre maî mare păgănătate sporiia făcundu-se robî a multe feliuni de păcate şi stricundu-se cu cumplite ră-otâtu, în multe feliuri de înşelăciunii seînpărtirâ. Uniî cuteză a grăi: „Ciite suntii „în lume toate înseşii se-au „făcut, şi zice cum că siintii „fărâ de purtare de grija „(cum aî zice), nu iaste ci-„neva maî mare să poarte „grija, adecâ ca cum n'ar „fi niminu stăpiin şi biruitori preste diinsele". Altiî răzvrătindâ toate pre dos grăirâ cumii: „Ne fiire (a-„decâ, ce nu era), se-au adus „întru fiire, adecâ întru ce „suntii toate lucrurile lumiî*. Altiî cinstiră neşte d(u)m-n(e)zeî mul tu, raî şi cu multa pohta ca să'i aibâ ajutători 1. In manuscrisul din 1671 : a crumpoti, a tăia. 2- » „ „ : {Bit., cap. 6). *u » „ : raclă. chinăciune nişte idoli surzi şi nesimţitori si-i puseră în nişte case de să închinară lor şi, slujia făpturii maî virtos de cît făcătoriuluî ; altiî soarelui şi lunii şi stelelor, pre carele le-au pus D(u)mnezeu a lumina pămîntul, fiind iaîc fără de suflet şi nesimţitoare cu purtare de grijă a făcătoriuluî; altiî focului şi apei şi altor pămînteştî si fără de suflet să închinară şi nu să ruşinară; altiî hiarălor şi gadinilor şi dobitoacelor celor cu patru picioare da cinste, arătînd cu aceia, cum că mai răi sînt şi maî blestemaţi de cît dobitoacele ce le cinstesc eî; şi iar obrazele unor oameni proşti şi de nimica, închipuindu-i Dumnezei, să închina lor, uniî dintr'aceia era parte băr-bătescă, altiî muerescă; de carii singuri au mărturisit cum să fie fost acei oameni şi acele mueri curvari şi curve şi ucigători de oameni, mînioşî, vrăjmaşi şi pizmătariţi, ucigători de părinţi şi ucigători de fraţi, furi, jăfuitori, şchiopi, be-tegi fermecători şi turburaţi. Dintru aceste adecă unii au murit de moarte; altiî de grindene ucişi şi de foc arşi; altiî au fost robi altor oameni; alţii au fost mănioşî; la pohtele lor cele rele, a cărora şi obrazele şi închipuirile le puseră c(i)oplite şi scobite şi-I închiseră în neşte case de se închina lor şi, maî vârtos, slujiia lor şi făpturii, de cut celuia-ce o făcuse; altiî se închina soarelui şi lunii şi stelelor, pre care le-au pus Dumnezeu să de lumina ceştii lumii pământeştii, fiindii iale fărâ de suflet şi nesimţitoare cu purtare de grija a zidi-toriuluî luminate şi ţinute; altiî focului şi apel şi altor lucrurii pământeştii şi fărâ de suflete se închinară şi nu se ruşinară, ce şa cu suflet şi cu vrutute a cinsti neşte lucrurii ca aceste; altiî terilor şi gadinilor şi dobitoacelor celor cute cu 4 picioare le da cinste, arătun-du-se pre dânşii cu aceia, cum că ei maî blestemat(i) şi maî răî suntu de cut acele dobitoace ce le cinstescii eî; iarâ altiî obrazele a unor oamenii postii şi de nemic şi de ruşine închipuindu-le, chie-ma pre aceia d(u)mn(e)zeî, şi uniî dentr'aceia den parte bărbătescâ altiî şi parte muerescă; de cariî înşişu mărturisiră cum acei oamenii să fie fost curvari şi acele muerii curve şi să fie fostă ucigaşii şi munioşu si pizmătareţl, u-cigaşu de părinţii şi de fraţii, ■1 M> w alţii întru întristare şi jale umblînd pentru rele şi scîr-nave faptele lor. Dintr'aceia, luînd oamenii începătură de la dumnezei lor să spurca cu toate necurâţiile, fără de nici uă ruşine. Şi rău în-tunerec cuprinsese pre nemul nostru, intru ace vreme şi nu era cine să cunoască şi să caute spre Dumnezeu. Deci, era oare-cine dintr'a-cel nem de oameni anume Avraam: acesta numaî singur să alia avînd simţirile sufletului sănătoase, carele din vedere făpturilor, cunoscu pre făcătoriul; că socotind el şi chibzuind ceriul şi pămîntul şi mare. soarele, luna şi stelele, să miră de tocmire şi de podoaba lor, şi văzînd lume şi c te sînt în lume toate, aşa scotiia cum că nu s'au făcut de sine-şi, nici să păzesc de sine-şî; şi iarăşi socotiia cum că făptura frumseţei aceştia nu iaste alcătuită de stihiile În- furii şi jăfuitori, şchiopi şi beieg(i)ii, fărâmecătoru si turbaţii. Dentr'aceşte dară fură unii sfârşiţii de moarte: altiî ucişii de pietri şi arşu de focii; altiî au fostu oamenii altor oamenii; alţii au foştii miinioşu; alţii au fostu îmblîindu întru întristare şi în jale pentru faptele lor cele rele şi scurnave. Deci, dentr'aceia, luîndu oamenii începături de la dumnezeii lor, fărâ de toată ruşine, se spurca cu toate neou-rătiile. Şi cumplit întun6recu cuprinsese pre nerau nostru, în vremile1 acele, şi nu era cine-va să cunoască şi sfi caute pre D(u)mnezeu. Deci,era oare-cine într'acei nemu de oameni, den trace vreme, pre care '1 chiema Avraam; numaî acesta însuşii se afla aviindii simţirile sufletului zdravene, care den vedere făptuirii, cunoscu pre făcâtoriu; câ socotindii el şi chibzuindu ceriul pămuntul, mare, soarele, luna şi altele, mirâ-se de aşezata a lor podoaba, şi văzundii lume şi toate ciite simtu în lume, aşa socotiia cum sâ nu se fie făcut iale înseşii, nici să se fie păzindii sungure dentru sine. nic(î) a stihiilor, (ce se zice a temeelor lu- 1. In manuscrisul clin 1671 : (PsJm. 12). mii, nicî de neînsufleţiţi idoli; şi, dintru aceste, cunoscu pre adevăratul Dumnezeu şi pre dînsul înţelese a fi ziditoriu a toate şi stăpîni-toriu şi chivernisitoriu. Iar D(umne)zeu cunoscînd şi priimind minte lui ce dreptă ci lnprp QminfA q£ qrafp Ini nu aşa precum iaste fiinţa sa, că firii omeneşti nu iaste cu putinţă a vede pre D(umne)-zeu, ci cu d(u)mnezeiască socotinţa arătîndu-se aşa precum însuşi ştie, şi băgă în sufletul luî înţelegere şi cunoştinţă mai deplin, şi'l mări şi'l făcu sluga sa. Iar el, pre tot nemul lui, citi să trage din trînsul, unul după altul, i-au învăţat buna credinţă a Iui, a cunoaşte pre adevăratul Dumnezeu, Pentru aceia bine voi şi D(um-ne)zeu a să înmulţi sămînta lui întru mulţime nenumărată, şi-i numi pre eî norod ales. Apoi ajunseră aceste a fi robi la Eghipet unui Farao(n). înpărat muncito-riu, şi de acolo i-au scos, prin înfricoşate şi minunate semne, prin doi bărbat! sfiimţi şi cu darul pr(o)rociei slăviţi, amîndoî fraţi anume: Moi si şi Aaron. cariî pre E-ghipteni îl munciră, precum mii), nic(î) a neînsufleţiţilor idoli, da el să fie făptura aceştiî frumuseţii; ce pentru aceste cunoscu pre adevăratul D(u)mn(e)zeu şi pre dunsul întelegu a fi a toate ziditoriu şi thtoriu. Iarâ D(u)mn(e)zeu priimind a luî buna minte si direptâ se-muire, arătâ-i-se luî siingur„ nu aşa cum iaste fire luî, câc(î) că fireî ceî născute nu-î iaşte cu putere a vede pre D(u)mn(e)zeu, ce ca neşte arătârî socotitoare de D(u)m-n(e)zeu, cum ştie elu însuşii, şi baga în sufletul luî înţelegere şi cunoştinţa mai deplin, şi-1 slăvi de-1 făcu sluga sa1. Iară el, cutii era dentr'unsul de la unul la altul, trimese credinţa luî ce buna, învăţiinclu-î a cunoaşte pre adevăratul D(u)m-n(e)zeu. Dreptu aceia bine vru şi Domnul a veni să-miinţa lui întru mulţime nenumărată2, şi chiamâ oamenii aleşii. Şi ajunseră a-ceşte a fi robî limbii eghip-teneştu3 şi unul înpărat Faraon, muncitoriu, şi de acolo scoase, cu semne minunate şi cu minunii înfricoşate, cu doi bărbaţ(i) sfinţi şi cu darul prorociei slăviţii, amiin-doî fraţii pre nume: Moiseî i In manuscrisul din 1671 : plăcutul, îngăduitoriul ugodnicul lui. 2. „ „ [Bît., cap. 11 şi I-a Pet.. cap. 2). 3' „ v r : (Ishocl, cap, 15). 70 ISTORII A DE VARLAAM SI DE IOASAF să cade lor. iar pre Israilteni (că aşa să chiema acel norod, nepoţii luî Avraam) i-au trecut, pre uscat, prin Mare roşie, despărţindu-se apa mării în doaoă şi făcîndu-să părete de drepta şi de stînga, şi Farao(n) şi toti Eghiptenil, întrînd pre urma lor, s'au întors apa la locul eî şi s'au înnecat cu totul. După aceia, cu minuni mari şi semne, au trecut pre acel norod prin pustie patruzeci de ani şi i-au hrănit cu pîine cerescă, şi le-au dat lege scrimă de D(umne)zeu pre Table de piatră şi le-au dat în mîna lui Moisi în muntele Sinai, fiind închipuire lucrurilor ce era să fie, care lege feriia de idoli şi de toate faptele rele şi viclene, şi-i învăţa să cinstescă pre unul adevăratul D(umne)zeu şi să se apuce de lucruri bune. Cu minuni ca aceste îl a-duse în pămîntul cel bun, care pămînt fost-au făgăduit de demult aceluî patriiarh, Avraam, a da seminţiei lui. Şi iaste multă vorbă a spune toate cîte au arătat lor, lucruri mari şi minunate, slă- şi Aaron, cu carii munci pre Eghiptenl, cum se căde răotătii lor, iarâ pre I(stra)il-tenl (că aşa chiema acel nârod nepoţii luî Avraamii), trecu-i, pre uscat, pren Mare roşie, dăspărtindu-se apele mării în doaâ şi făcîindu-se părete de-direpta şi părete de-stunga, iarâ Faraon şi Eg(h)iptenii, întrundu pre urma lor, întoarseră-se apele la locu şi-I înnecarâ1 cu totul. Dupâ aceia, cu minunii marî şi cu arătări d(u)m-n(e)zeeştîi ,au trecut pre a-eeî oamenii2 pren pustie în 40 de anu şi iau hrănit cu pâine cerescâ, şi le-au dat Table scrise de D(u)m-n(e)zeu pre doaâ table de piatra (Ishod., cap. 31)*, care o dede în miiinile luî Moisi în munte, fiindu chipii şi umbrita scriptura lucrurile celor-ce vre să fie, care lege-î îndelunga de idolî şi de toate faptele cele rele şi hiclene, şi-î învăţa să cinstescă pre unul carele iaste D(u)mn(e)zeu adevărat şi să se apuce de lucrurile cele bune. Că cu aceste minunii îl duse într'uă tara buna, care o au foştii făgăduit de de-multii acelui patriarhii, luî Avraam, să o de seminţiei 1. In manuscrisul din 1671 : pierdură. 2« » » „ „ : năroade, gloate. vite şi luminate, care n'au număr; şi cu aceste cu toate, tot era cu anevoe a să depărta nemul omenesc de cătră slujba şi fapta ce fără de cale şi a-i aduce ia cunoştinţa ce din tîiu. Că fiind robită de înşălăciune, fire noastră, înpărătiia moarte preste tot nemul omenesc, tirănindu-să de diavolul şi trimite pre totî în osînda iaduluî. Intru primejdie şi patimă ca ac(e)asta, fiind noi, nu ne-au trecut cu vedere, nicî ne-au lăsat făcătoriul, carele ne-au adus dintru ce n'am fost întru ceia-ce sîntem, nicî au lăsat lucrul mîinilor luî, ci cu bună vrere luî D(umne)zeu tatăl, unul născut fiiul şi cuvîntul luî D(umne)zeu, carele iaste de uă fiinţă cu Tatăl şi cu d(umne)zeescul sf(î)ntul d(u)h, s'au pogorît cătră robiî luî, cu uă pogo-rîre ne spusă şi ne ajunsă; şi fiind D(umne)zeu desă-vîrşit, să făcu şi om desă-vîrşit, întrupîndu-să de la d(u)hul sf(î)nt şi din Mariia fecdloara, nu din sămînţă sau din poftă bărbătescă zămislindu-se în pîntecele fec(î)oareî, ci de la d(u)hul sf(î)nt; precum şi maî nainte de zămislirea luî, unul din Arhanghelii îngerilor fu trimis să vestescăfec(i)oareî de luî. Şi ar fi zăbava a spune toate cute au arătat lor, lucruri marii şi minunate, carele n'au numâr; că cu toate aceste cu toate, era nevointâ a rumpe pre nemul ome-nescîi de cătrâ slujba şi fapta ce fârâ de cale şi a-l aduce la tocmelă ce dentiiiu. Ce încâ, fiindii fir6 noastră roaba înşelăciunii cel dentiiiu de bună voe, înpărătiia pre oamenii moarte, cu mun-citoresca înpărătie a diavolului şi pre totî cu osiindâ îî trimete în iad. într'uă primejdie şi patima ca a-c(e)asta, viindu noî, nu ne-au părăsit nicî ne-au lăsat zi-ditoriul, carele ne-au adus den nefiire întru fiire, nici 'ş-au părăsit de tot lucrul mâinilor sale (loan, cap. 1)% ce cu bună vrere luî D(u)m-n(e)zeu tatâl, unul născut fiiul şi cuviintul Iul D(u)m-n(e)zeu, carele iaste în siinul tatălui şi cu sf(î)ntul d(u)hîi cel pre vecinicu şi fârâ de începătură şi de'nceput cu tatâl şi cu d(u)hul şi D(u)m-n(e)zeu fiindii, pogorutu-se-au cătrâ robiî săî, cu uă pogorâre nespusă şi ne a-junsâ, şi fiindâ D(u)mn(e)zeu deplina şi desăvârşit, den d(u)hul sf(î)ntâ şi den sf(î)nta fec(i)oarâ Măria născătoare luî D(u)mn(e)zeu, nu den sămuntâ, sau den pohtă, sau Vi mi 72 ISTORIIA DE VARLAAM ace streină zămislire şi de nespusa naştere; că fără de sămîntă s'au zămislit fiiul luî D(u)mnezeu de la d(u)hul sf(î)nt, făeîndu-să trup însufleţit cu suflet cuvîntătoriu şi întelegătoriu, înpîntecele curatei fec(î)oare într'un ipos-tas şi în doaoă firi: D(um-ne)zeu deplin şi om fără de stricăciune, născîndu-să din fec(i)oară şi după naştere păzindu-o ne stricată. Şi cu totul fu asemene noaoă, numaî fără de păcat; rîdicînd asupra luî neputinţele noastre şi purtă slăbiciunile noastre. Şi de vreme ce moarte intrase în lume, pentru păcatul strămoşesc. Şi 30 de anî au lăcuit cu oamenii şi s'au botezat de la Ioan în apa Iordanului, Şi acest Ioan era bărbat sf(î)nt şi maî mare de cît totîprorocii. Şi cînd s'au botezat el, venit-auglas din ceriu, de la tatăl, grăind: „Acesta iaste „fiiul mieu cel iubit intru cadrele bine am voit„ şi d(u) -hui sf(î)ntin chip de porumb, s'au pogorît pre dînsul. Şi de atunce începu a face minuni marî şi minunate: mortî în-viia, pre orbi lumina, pre draci îî goniia, pre surzi şi pre şchiopi îî tămăduia, pre leproşi îî eurătiia şi preste den preunare bărbătescâ în-cepundu-se în pântecele fetei, ce den d(u)hul sf(î)ntu ; cum şi mai nainte de începere luî, unul den Arhan-g(he)li fu trimes să de veste fetei de ace striinâ începere şi de spusa naştere; că fărâ de sămuntâ se începu fiiul luî D(u)mnezeu den d(u)-hul sf(e)ntu, închiegundu-şu trupa însufleţit cu suflet eu-vântătoriu şi întelegătoriu, întru pântecele curatei fecioare veni într'un stat şi în doaâ firu: D(u)mnezeu deplin şi omu deplin, fărâ de stricăciune, născundu-se den fată şi dupâ naştere păzinduâ iarâ fec(i)oarâ curata. Şi în toate fu noaâ asemene şi înpotrivă la pa-timele omeneştâ, numaî fărâ de păcat; luâ asupra luî ne putinţele noastre1 şi boalele noastre le purtă. Câ, deca de vreme ce, pentru păcat, intrase în lume moarte, că-de-se dara celuia-ce vre să o izbăvescâ să fie fărâ de păcat; şi pentru nepăca-tul se puse moarte. De lă-cui cu oameniî 30 de anî şi se boteza de la Ioan în ruul Iordanului, de acel băr-batu sf(î)ntti şi maî mare de cât fot(î) pror(o)ciî. Şi botezându-se el, veni glas 1, In manuscrisul din 1671 : (Evrei, cap 4 : (Isai., cap. 53). SI DE IOASAF 73 tot îî înnoia, şi pre ce învechită întru păcate, fire noastră, la cale bunătăţilor o învăţa şi cu lucrul şi cu cuvîntul, adecă din ceste putrede trage şi învăţa cătră viiata de veci. Şi'şi au ales 12 ucenici pre carii şi apostoli îî numi; cărora porunci să propove-duiască tuturor viiata ce cerescă, pentru care venise de s'au arătat pre pămînt şi noaoă pămîntenilor, şi cu a luî socotinţă ne-au făcut cereşti. Deci pentru ale lui minuni şi d(umne)zeiască viiata şi nenumărate faceri de bine, Arhireiî şi maî mariî Jidovilor, întru carii face a-colo mari minuni, mîniindu-se şi turburîndu-se îl judecară spre moarte, şi unul din ucenicii lui îl vîndu lor. Şi deca 'l-au prins '1 au dat pre mîinile a limbi păgîne să'i den cer, de la D(u)mnezeu tatâl, zicundâ: „Acesta i(a)-„ste fiiul mieu cel iubit de cadrele bine amu vrut"1 şi d(u)-hul sf(î)ntu în vedere de porumbu pogoru asupra lui. Şi de atunce începu a face semne marâ şi minunate : mortu a înviia, orbi a lumina, dracii a-I goni, surzii şi şchiopii a vindeca, gubavil a curăti şi de toate părţile înnoia pre fire noastră ce învechită, şi cătrâ cale bunătăţilor învăţa şi cu lucrul şi cu cuvântul, adecâ de cătrâ putreg(i)une trage şi îndi-repta cătrâ viiata de vec(i)â. Dreptu aceia'ş(î) alese2 şi 12 uci(ni)cî [pre cariî soli îl chiema şi le zise ap(os)-to)li]; cărora porunci a mărturisi tuturor traiul şi viiata ce cerescă, care venise să o arate pre pămuntu ; şi noi smeriţii pâmuntenî, cu a luî socotinţa, cerenî ne făcu.3 Iarâ pentru a luî minunată, şi care se cuveniia a luî D(u)mnezeu, viiata şi pentru nenumăratele minuni Arhiereii şi mal marii jidoveşti (intre cariî face' şi îm-bletele luî) se turburară unde face acele minunu, ce zisem maî nainte, şi semne minunate şi neaducându-şii 1. In manuscrisul din 1671 : (Luc, cap. 3). 2. „ „ : {Mat., cap. 19) 3. „ „ : săvârşi. 74 ISTORIIA DE VARLAAM SI DE IOASAF omoare pre cela ce dă viată tuturor; şi cu sfatul voii lui priimi a pătimi pentru noî moarte, ca pre noî, din pa-timî, să ne slobozescă. Deci multe munci pătimi şi, în ce de apoî, îl răstigniră pre cruce ; şi toate le rabdă cu trupul, iar cu d(umne)zeire fu fără de patimă, că fiind în doaoă firi: d(umne)zeiască şi omenescă, pătimi ce omene-scă, iar ce d(umne)zeiască au remas fără de patimă şi fără moarte. S'au răstignit cu trupul, cel fără de păcate, D(o)mnul nostru Ic. Xc., carele păcat n'au făcut, nici s'au aflat vicleşug în gura luî, şi mort.il nu era vinovat; că pentru păcat, cum am zis mai nainte, intrase moarte in lume; ci, pentru noî, au luat moarte ca să ne slobozescă din stăpînire morţii. Şi s'au pogorît in iad şi Tau stricat, şi sufletele ce era din vec acolo ţinute, le au slobozit, şi biruind moarte ne-au dăruit şi noaoă biruinţă asupra ei. Şi trupul lui n'au văzut pu-trejune. Şi s'au arătat u-cenicilor lui, pace dîndu-le şi, prin dînşiî, tot nemului o-memesc. Iar după 40 de zile s'au suit la ceriuri şi eî aminte giudecarâ-1 spre moarte, şupindu-şu eî, spre vunzare luî, pre unul dentr'aî lui ucenici. Şi, deca-1 prinseră, îl dederâ pre muinu a limbii păgtine ; cela-ce au făcuţii viiata tuturor, priimi acele cu sfatul voeî sale, că venise a pătimi toate pentru noî, ca pre noi să ne miintuiascâ den patimi. Decî, arătiindii pre dunsul multe munci, ce de apoî, îl osiindirâ să-1 răstignescâ pre cruce; şi răbda toate cu fiire trupului, care'l luase de la noi, iarâ fire d(u)m-n(e)zeirei luî trăia fărâ pa * timî, că fiindii el în doaâ firi: ace d(u)mnezeiascâ şi în care luase de la noî ce fire omenescâ, ia pătimi, iarâ ce d(u)mnezeiascâ fărâ de patimî şi fărâ de moarte era1. Decî, se răstigni cu trupul, cel fărâ de păcate, (IsaL, cap 53)* al nostru domn Ic. Xc., că pâcat n'au făcut (Rîm., cap 10)*, nicî înşelăciune în gura luî nu se-au aflat, şi de moarte nu era vinovat; că pentru păcatul (cum amii zis maî nainte) au intrat moarte în lume; ce au murit cu trupul, pentru noî, ca să ne miintuiascâ2 den biruinţa3 morţii. f 4. In manuscrisul din 1671 : ramune, trăiia. 2. „ „ : izbăvescâ. 3. „ „ : înpărătiia. au şăzut de drepta Tatălui, carele iarăşi va să vie să judece vii şi morţii şi să plătescă fieşte-căruia după fapta lui. Iar după slăvită lui înnăltare, trimise pre sf(î)ntul d(u)h la sf(i)ntii săi ucenici, in vedere de foc, şi începură a grăi in limbi streine aşa cum le da d(u)-hul a grăi. Şi de-aciia, cu darul lui, se risipiră prin toate limbile şi au propoveduit pravoslavnica credinţă, botezîndu-i în numele tatălui şi al fiiului şi al sfîntuluî d(u)h. Şi-i învăţa să păzescă toate poruncile luî cele mîntuitoare. Deci, au luminat pre prii a- Pogortitu-se-au în iada şi l-au sfâriimatu, şi sufletele ce era den vecii încuiate acolo le-au slobozit. Pus fu în groapa şi a treia zi în-vi(a)se şi se scula biruind moarte şi noaâ dîindu-ne biruinţa asupra eî. Şi pre trup făcu-1 nepiitred, dătâ-toriul de neputrezire [Ioan cap. 20)*. Arâtâ-se ucenicilor săi, dîindu-le pace. E1 şi cu diinşil a tot nemul omenescii (Dean. cap. 1.)* Iarâ dupâ 40 de zile se sui la ceriu şi aşa şade de direptâ Tatălui (Dean. cap. 3)*, carele iarâ va să vie să judeca viii şi morţii şi să plăteasce fieşte-cuî dupâ faptele luî. Iarâ dupâ a lui pre slăvită înnăltare la ceriuru, trimese pre d(u)hul sf(î)ntu la aî luî sfintî ucenic(i)u, în vedere de focii, şi începură a grăi cu limbi steine, aşa cum le da d(u)hul a grăi (Mat, cap. 28) *. De-aciî, de atunce, cu darul lui, se răsipirâ pren toate limbile şi mărturisiră direptu slăvitoare credinţa, boteziin-du-I în numele tatălui şi al fiiuluî şi al d(u)hulul sf(î)ntu. Şi-i învăţa să păzescâ toate poruncile mîintuitoriulul. Decî, luminară pre prilâstiţii 1. In manuscrisele Nr. 588 şi 293 (2470) nu esistă litera E; în manuscrisul nostru din 1673, scriitorul a adăugat acesta vocală despărtind-o de conjunctiunea „si". 1ST0RIIA DE VARLAAM SI DE IOASAF stiţiî pagini şi au stricat rău drăcesca înşălăciune idol6-scă. Şi, ne răbdînd vrăjmaşul diavol biruinţa lui, ridică încă şi acum războiu asupra noastră, credincioşilor, în-demnînd pre nebuni şi pre cei neînţelegători a sa a-puca iarăşi de slujba ido-lescă; însă, neputinciosă i s'au făcut putere lui, şi armele lui s'au frînt cu putere lui Xc. Iată dar arâtaiu cu putinţele cuvinte pentru D(o)m-nul D(u)mnezeul mieu, însă vei cunoaşte maî desăvîrşit deca veî priimi darul luî în sufletul tău şi te veî învrednici a îi slugă şi ucenic luî. păgunî şi deşertară rău îndrăcită prelăstitura idolescâ. Şi încă, nerăbdîindu vrăjmaşul biruinţa, şi a cumii încă rudicâ asupra noastră, creştinilor, războae de îndemna pre nebuni şi pre ceî neîn-ţeleptii a se apuca iarâşii de slujba idolilor; însâ, neputincioasa i se-au făcut tăriia luî, şi armele luî căzură de tot1 cu putere luî Xc. Iatâ pre Domnul mieu şi D(u)mn(e)zeul şi spăsito-riul, cu putinele cuvinte ti-1 spuş doarâ'l vei cunoaşte maî desăvrăşit deca vei lua darul lui în sufletul tău şi te veî învrednici a'î fi sluga2. 1. In manoserisul din 1671 : piinâ în svîirşit;. 2- « „ : robă. CAP VIII. Cum au priimit Iosaf credinţa creştinescă şi cum îl învaţă pre el Yariaam de putere botezului, de înviiare şi de înfricoşata judecată. 3^!ceste cuvinte deca le auzi fec(i)orul înpăratului, străluci lumină în sufletul lui, şi de bucurie să sculă din scaun şi înbrătişînd pre Varlaam zise: — 0 pre cinstitule între oameni, doar ac(e)astă spunere aşa, va să fie piatra ce scumpă, fără de pret, care aî avut-o în taină, nearătîndu-o la tot omul, carele ar vre să o vază, ci numai acelora cărora le sînt simţirile sufletului sănătoase. Că iată, cum luaiu graiurile tale în auzul mieu, aşa îm(i) întră uă lumină pre dulce în inima me şi cel pr6 greu acopere-mînt al grijii, care de multă vreme zăcia asupra min- iVarlaam şi Iosaf». — Col. Năsturel. CAPUL VIII. Ioasaf priimeşte credinţa creştinescă iarâ Yariaam învaţă de putere botezului şi de înviiare şi de înfricoşata judecata. ^I^ceste cuvinte deca le auzi fec(i)orul înpăratuluî, străluci lumina în sufletul luî, şi de bucurie se scula den jâtiu şi înbrătişâ pre Varlaam şi-î zise : — 0 pre cinstite întru oamenii, doarâ iaste ac(e)asta ce piatra scumpa, fârâ de pret, care cum se cade o aî în taina, ne arătundu-o a tot omul, care ar vre să o vaza, ce numai celora ce le suntii simţirile sufletului sănătoase. Că iatâ, cum luai graiurile tale în auzul mieu, aşa'm(î) intra uă lumina pre dulce în inima şi cel aco-peremuntti greu al grijii, carele de multa vreme zace asupra mintii mele, degrabu io 61$ 78 ISTORII A DE VARLAAM SI DE IOASAF 7d tiî mele, degrab să sparse. Spune'm(î) dar, de nimeresc bine, au ba ? Şi de ştii ceva încă maî bine, de cît cele grăite maî nainte, nu te lepăda a"m(î) maî spune. Varlaam iarăşi răspunse şi zise • — Adevărat, aşa iaste, D(o)mnul mieu înpărate, a-c(e)asta iaste taina ce mare din vec ascunsă, iar în a-niî cei maî de apoi arătată oamenilor; a căriia arătare multî pr(o)roci şi drepţi au vestit maî de demult, carii era cu darul d(u)mnezeescu-lui d(u)h, învăţînd în multe chipuri, şi cu mare glas spu-ind toti, mîntuire ce vre să fie şi, vestindu-o, doriia să o şi vază ; şi nu o au văzut, ci acest nem mai de pre urmă să învrednici a priimi mîntuire, că crezînd şi botezîndu-se vor fi mîn-tuiti, iar cei-ce nu vor crede osîndi-se-vor. Iar Iosaf zise: —- Crezu tuturor graiurilor tale, fără nicî uă îndoire, şi pre D(u)mnezeul ce'm(i) spui îl slăvesc, fără de îndoială, ci învată-mă adevărul şi ce mi să cade să fac. Apoî, spune'm(i) şi botezul, se sparse. Spune'mîi dară, bine nemerescu, au ba? Şi de maî ştii ceva mal bune, de cut cele-ce ai grăiţii, nu tăgădui1 a'rnu spune den-tr'ftnsele. Varlaam iarâ răspun-ziindii zise: —■ Iaste taina ce mare 2 ascunsa den vec(i)u şi den nemurii, iarâ la margine a-nilor se arăta nemului ome-nescd3; a cărui ivire mulţii pror(o)c(i)u şi direpţu o au vestit de demultu cu darul d(u)mn(e zeescului d(u)hti, învătiindii cu multe părţi şi cu multe chipuri, şi spuindu cu mare glas totO, muntuire ce vre să fie şi, spuindu-o, foarte pohtiia să o şi vaza; iarâ nu o văzură, ce acestu nemţi de apoî se învrednici a lua muntuire, că crez&ndii şi boteziindu-se miintuit va fi4. Iară Ioasafu zise : - Toate cute aî grăit, fârâ nic(î) uă îndoială, erezii şi pre care D(u)mn(e)zeu spui, slăvescu-1, numai ce 'mu spune aceste fărâ de zmintelâ şi mă învătâ adevărat ce mi se cade să fa.cti. 1. In manuscrisul din 1671 nu te lepăda. (Coi., cap. 1)* (Evrei. cap. 11)* (Mar., cap. 16)* ce ziseşi, ce iaste? Carele iau ceia-ce cred; spune'm(i) j şi'm(i) arată rădăcina şi temeiul. Varlaam zise : — Darul d(u)mnezeescu-lul botez, al sfintei şi nevinovatei credinţi creştineşti, iaste avînd întru sine curăţire a toate păcatele din naştere şi spălare de toate spurcăciunile; că aşa au poruncit mîntuitoriul: a ne naşte din apă şi din d(u)h, şi aşa ne vom sui la cinste ce dintîiu. Că cu rugăciune şi cu spăsitoare chiemare vine d u)hul sf(î)nt asupra apel a-ceia şi ne botezăm, după eu-vîntulD(o)mnuluî, în numele tatălui şi al fiiuluî şi al sfântului d(u)h; şi aşa să sălăş-luiaşte darul d(u)huluî sf(î)nt în sufletul celuî-ce să boteză sil lumineză şi'l face pre el chip d(u)mnezeesc, şi'l înnoeşte dupâ chipul şl asemînare ce din tîiu şi cu-răteşte toate răutăţile cele vechî, şi face pre om făgăduinţă luî D(umne)zeu şi a doaoă viiata, adecă altă viată maî curată, şi ne face moşteni ne putrezirii şi luîm mîntuire ce din vec; iar fără de botez iaste cu neputinţă a lua bună nădejde De-acil'm(i) spune şi botezul, ce iaste? Carele ziseşii că'l au ceia-ce'l cred. Spune'm(î) pre rundii şi'm(î) arată. Iarâ el răspunse cătrâ dunsul: - Rădăcina şi temeiul cel mare şi tare al credinţei creştineştii, darul d(u)mn(e)-zeesculuî botezii iaste, carele are întru sine curăţiri tuturor păcatelor den născut şi spălare a toate spurcăciunile ce vin den răotate1; că aşa aii poruncit rnimtui-toriul: a ne naşte cu apâ şi cu d(u)hîî şi, aşa, a ne sui la cinste ce dentiiiu cumu'ş şi iaste la aiave fătişat. Că cu rugăciune şi cu spăsitoare chiemare vine sfântul d(u)hii asupra apeî şi ne botezam, dupâ cuviintul Domnului2, în numele tatălui şi al fiiuluî şi al sf(î)ntuluî d(u)hu, şi aşa se sălăşluiaşte darul d(u)huluî în sufletul celuî-ce se boteza de i-1 lumineză şi i-1 face si i-1 noiaşte . pre chipul şi pre asemeni luî, cum au foştii dentiiiu. De-aciî toate lucrurile cele vechi ale răotătiî lepădun-du-le, facemu cătrâ D(u)m-n(e)zeu făgăduinţa (Grigorie BogY, de al doile traiu (ce se zice, de alta viiata maî curată) ca să fimu moş- 1. In manuscrisul din 1671 : {Ioan, cap. 3)*. 2. „ „ n - (Mat, cap. 28)* r ii 'fi 80 ISTORIIA DE VARLAAM SI DE IOASAF 81 măcar de ar fi cineva mai credinc(i)os de cît totî credincioşii; că aşa au zis D(umne)zeu-Cuvintul, carele s'au făcut om, pentru a noastră mîntuire: „Adevăr grăbesc voaoă că, de nu să va „naşte cine-va din apă şi din „d(u)h, nu va întră întru în-„părătiia ceriului". Drept a-ceia, maî nainte de toate, te-rog să iaî credinţa în suflet şi să priimeştî botezul cu dragoste fierbinte; şi nici cum pentru ac(e)asta să nu zăboveşti, că zăbovire şi îndelungară, pentru acest lucru, iaste de pagubă şi de perire; căcî venire morţii nespusă iaste. Iar Iosaf zise către dînsul: — Ce iaste ace bună nădejde, care zici că cu alt nu să agoniseşte fără numaî cu botezul? Şi ce iaste aceia ce o numeştî înpărătiia ceriului? Şi de unde aî auzit tu cuvintele luî D(umne)zeu celuî-ce s'au făcut om ? Şi ce iaste ne văzuta sosire mor- tenii [vv c^hu^ kphljjhnh]* den preunâ cu ceia-ce se au născut spre1 neputrezire şi să luom m&ntuire ce de vecii. Iarâ fărâ de botezii nu iaste a dobiindi ace buna nădejde mâcarâ de ar fi cine-va2 de c&t tot& creştinii maî credinc(i)os; că cuviintul aşa 'l-au zis D(u)mnezeu, cel-ce se-au înomenit spre muntuire noa(s)trâ. „Adevărat j,grăescu voaâ (Io an, cap 3)*: „De nu vă vetii boteza cu „apa şi cu d(u)hii, nu vetu „ întră înpărătiia ceriului". Dreptu aceia, maî nainte de toate, te rog să priimeştii credinţa în suflet şi să te apropiî cătră botezii cu fierbinte pohta ; şi nimic cu a-ceste să nu zăboveşti, că zăbava şi îndelungare, pentru acestîi lucru, de paguba iaste şi de peire; că sosire mortiî neştiuta şi nearătatâ3 iaste. Iarâ Ioasafîi zise: — Dara ce iaste ace nădejde bună, car6 zic(i)ti că fărâ de botez nu se câştiga ? Şi aceia ce-i zic(i)u înpărătiia ceriului, ce iaste ? Şi de unde ai auzit tu cuvintele D(u)mnezeului celuî-ce se-au înomenit? Şi ce iaste ne arătata sosire a morţii 1. In manuscrisul din 1671 : cătră. » w „ : ne-ştine. **' » ?? n ne spusa, ne ivita. iu- tii de care îm(i) iaste mai multă grijă, care sfărâmă şi cutremură inima me şi oasele mi să înfricoşază ? \ Şi deca murim, întru nefiinţă ne prefacem noî oamenii, au mal iaste cum-va altă viată după eşire de aci? A-ceste, şi altele pre urma a-cestora, aş pofti să ştiu. Iar Varlaam, cătră aceste întrebări, dete răspunsuri ca aceste : — Buna nădejde, de care mă întrebi, iaste a înpărătiei ceriului, dar aceia, cu limbă omenescă, nici intru chip nu să poate spune, că zice sfânta sriptură: „Că ochiul nu „le-au văzut şi urechea nu „le-au auzit, şi la inima omu-,Ju: n'au intrat, care au gătit „D(umne)zeu celor ce-1 iubesc". Iar cînd ne vom învrednici a lăsa la pămînt acest trup gros şi a ajunge la ace fericire, atunce singur cela-ce ne-au învrednicit a ne învăţa nădejde, ne va da acele bunătăţi, care mărire şi bine covîrsaşte preste toată minte şi lumină nespusă şi viiata nesfîrşită lăcuinta îngerilor. Că deca ne vom învrednici a fi cu D(umne)zeu, însă pre cît cuprinde fire ome- de care mie grija mulţii, scornindu se în inimâ'mî cu serîibe şi cu dureri îm(i) mâniincâ1 carne şi tocma ce'm(i) roade şi tăriia oaselor? Şi deca murimii, topi-mu-ne noi oamenii întru nefiinţa, au mai iaste cum-va alta viiata dupâ eşitul de aic(i)? Aceste, şi care vor veni pre urma acestora, aşii pohti să le ştiţi. Iarâ Varlaam, răspunsuri! ca aceste, răspunse: — Buna nădejde, ce am zis, a înpărătieî ceriului iaste, şi aceia, cu limba omenescă, nici într'un chip nu se poate spune, că zice scriptura fla Cor., cap. 2j*.„Care „ochiu nu le-au văzut şi „urechi nu le-au auzit, şi „omului la inima nu se-au „suitu, ce au gătit D(u)m-„nezeu celora ce'l iubescti". Iarâ ciindii ne vom învrednici, puindii jos cesta trup gros, a nemeri aceia fericire, atunce cela-ce ne au învrednicit nădejdii a nu greşi, ne va învăţa şi ne va spune acele bunătăţii, care au slava de covîirşaşte pre toata lume şi lumina nespusa şi viiata necurmata, lăcuinta cu îngerii. Că deca ne vom învrednici a lăcui 1. In manuscrisul din 1671 : cheltuiaşte. ff îi 82 1st0r1ia de varlaam si de ioasaf 83 nescă şti-vom de la dînsul toate, care acum nu le ştim; că eu ac(e)asta dintru sfânta scriptură de D(umne)zeu insuflată am priceput. Şi aşa dau, că dintr'alte toate, a-c(e)asta iaste înpărătiia ceriului aproape de sf(î)nta Troiţă, şi cu lumina ei ce ne apropiiată să străluceşte cum iaste maî luminat şi maî curat, şi cu descoperită fată a privi slava ce ne grăită. Iar căcî nu iaste cu putinţă a arăta omul cu cu-vîntul ace mărire şi lumină a ne spuselor bunătăţi, nici uă mirare nu e; că noaoă pămîntenilor celor îngreuiat! cu acest stricăc(i)os trup, şi cu cuvmtul s'ar pute spune, ci nu ar iî lucruri marî nicî pre alese. Aşa dar, să ştii de aceste şi cu credinţă să le priirneştî, şi fără de îndoială, cumcă n'au nicî uă zmintelă. Fă fapte bune şi vino de priimeşte ace înpărătie fără de moarte, şi luîndu-o veî şti şi veî vede cele de săvirşit. Iar de ce mă întrebaşicum am auzit cuvintele întrupatuluî D(umne)-zeu? Noî toată orînduiala o-meniriî lui D(umne)zeu ne-am învăţat din sf(i)ntele sripturî, care sripturî bine vestesc ncaoă, muritorilor şi putre- cu D(u)mnezeu (dupâ cumu iaste putere fîreî omeneştu), şti-vom de la dunsul toate, care acuraţi nu le stima ; că eu pricepundu ac(e)asta den-tru învăţătura scripturilor celor suflate de la D(u)mne-zeu. Aşa dau, cum dentru altele toate, ac(e)asta să fie mai vrutos înpărătiia ceriului cu vedere aproape de sf(î)nta şi începătoare de viiata Tro(i)ţă, şi cu lumina ei ce ne apropiiată a se străluci cum iaste maî chiiar şi maî curat, şi cu faţa descoperita a pre vi slava eî ce nespusă (T1 Cor., cap. 3)*. Iarâ pentru câc(i) nu iaste putere a arăta omul cu cuviintul ace slava şi lumina a bunătăţilor celor nespuse, nicî uă minune nu iaste; că noaâ pământenilor, şi putre-zitorilorşi infăşaţilor cu ceştii trup greu şi pătimaşii, ne-ar fi ajunse cu cugetul şi se-ar pute spune cu cuviintul, n'arâ fi lucruru pre marî nicî pre alese. Ce aşa şti-indii de aceste, numaî cu credinţa să le priimeştu, fărâ de îndoială, cumii câ n'au nic(i) uă zmintelă. Şi vino cu lucruri bune să priimeştu ace înpărătie fârâ de moarte, şi de o veî do-biindi, de-aciî veî şti ce iaste 1. In manuscrisul din 1671 : a II» Cor, zitorilor pâmîntenî. nemurire, neputrezire şi viiaţă vec(î)nică şi ertare păcatelor şi înpărătiia ceriului precum însuşi văzătorii de D(umn)e-zeu. slugile cuvîntuluî, pentru cariî am zis mai sus, cum că mîntuitoriul nostru Fr. Xc şi-au ales ucenici şi apostoli, şi după pre slăvită înnăltare luî la ceriu, i-au trimis în toată lume ca pre nişte solişine-audateî noaoă pămîntenilor învăţăturile luî Xc. şi minunile lui, dînd înscris ; că aşa grăiaşte la sfir -şitul cuvinte! or Ev(a)nghelieî cel-ce iaste maî ales dintr'a-ceî bine vestitori: „Sînt,zice, „şi altele multe ce au făcut ,,1'c., care de s'ar fi scris cîte „una,cile una, pare-mi-să că ..in toată lume n'ar încape „cărţile ce s'ar fi scris". Decî, într'ace d(umne)zeiască carte a Ev(a)ngheliel iaste izvodită vorbă de d(u)hul lui Diumnejzeu, scrisă pentru întrupare luî, pentru arătare luî şl pentru facere minunilor luî, şi încă şi pre curatele luî patimi, care au răbdat pentru noî şi pentru sfiîjnta luî înviiare, ce de a tria zi, şi pentru înnăltare la ceriu, lîngâ aceste şi pentru slăvită şi înfricoşata a doaoa a luî venire: „că iarăşi va desăviirşit. Iarâ de ce mă întrebaşu : cumîi am auzit noî cuvintele D(u)mnezeuîuî celui întrupat? Noî toata tocmelă a omenireî lui Dumnezeu ne amu învăţat den sf(i)ntele şi bunele vestiri, că acele sf(i)nte cărţi aşa se chiamâ, că noaâ, muritorilor şi putrezitorilor pămiin-tenî, bine ne vestescu nemurire, neputrezire şi în viiaţâ de vec(i)ii şi ertâ-ciune de păcate şi înpârâ-ţiia ceriuluî, cumii au scris înşiş(i) văzătorii1, slugile cuvântului (de carii am zis şi maî sus), cumu că sp(ă)~ sitoriul nostru Ic. Xc. ucenicea şi ap(os)tolI, ce se zice soli, 'şî-i-au ales, şi după pre slăvită înnăltare la ceriuru a stăpânului, datau eî noaâ viiata luî ce pămuntescâ, învăţăturile lui şi minunile luî, de cât au închipuit a le da scripturii; că aşa zice cătrâ sfurşenia cuvântului său întru Ev(a)n-gh(e)Jiialuî, cela ce iaste maî ales dentr'aceî d(u)mneze-eştu vestitori buni [ce se zice ev(a)ngh(e)iiştî]\ „Suntu „(zice) şi altele multe ce „aâ făcut Ic, care deca ar „ar fi scrise cute una, cute „una, pare-mu că tocma toa-„tâ lume n'ar pute încape 1. Profeţii. 2. In manuscrisul din 1671 : (Ioan, Cap 20j* 84 ISTORIIA DE VARLAAM SI DE IOASAF 85 „să vie, fiiul lui D(umne)zeu, „cu mulţime de oşti cereşti să „judece nemul nostru şi să „plătescă fieşte-căruia după „faptele luîVŞi pre om, din-tîiu zidindu-1 din pămînt, cum am zis maî nainte, suflat-au într'însul suflare vie, care să chiamă suflet cuvîntătoriu şi întelegătoriu. Ci de vreme ce am fost osînditî cu moarte, iată murim toti, şi nu iaste nici unul din oameni carele să trecă acest pahar ; iar moarte iaste despărţire sufletului de trup; ca trupul, ce este zidit din pămînt, despârtindu-se de suflet, să intoarce iarăşi în pămînt, de unde iaste luat, şi putrezind să topeşte, iar sufletul, fiind fără de moarte, să duce unde'! va porunci făcătoriul, şi maî vîrtos, precum singur îşî va fi gătit lăcaş pană au fost în trup. Câ cine, cum va petrece aice, va găsi şi acolo. Şi după multî anî veni-va Xc, D(umne)zeul nostru, să judece toată lume, întru slavă înfricoşată şi ne spusă, de a căruia frică să vor cutremura toate oştirile în-gereştî şi cu multă frică vor sta înnainte luî D(umne) zeu. Invia-vor mortiî şi cu frică vor sta înnainte înfricoşatului scaun. Iar înviiare „cârtile*. De-aciî,într'ace carte d(u)mnezeiascâ a Ev(a)n-gh(e)liilor, iaste izvodită poveste scrisa de d(u)hul luî D(u)mnezeu pentru întrupare, pentru arătare lui şi pentru facere minunilor luî, şi încâ şi pentru curatele luî patimî, care au răbdat pentru noî, şi pentru a luî sf(î)ntâ, de a treia zi, înviiare, şi pentru înnăltare la ceriu, cătrâ acest6 şi pentru slăvită şi înfricoşata a luî a doaâ venire ;„ că iarâ „va să vie, (Mat., cap. 25)* „fiiul lui D(u)mn(e)zeu pre pămiintu, cu slavă nespusa „şi cu mulţime de oşti ce „reştî, să judece nemul nostru şi să plătescâ fieşte-cuî „dupâ faptele luî". Iarâ pre om, den'eeput zidindu-1 (Bît. cap. 22)* den pămiintu (cum am zis şi mai întuiu) su flat-au într'unsul suflare vie, care se chiamâ suflet' cuviintătoriu Ce deca devreme ce au foştii osunditîi cu moarte, iatâ murim totu, şi nicî unuia den oamenii nu iaste ă-1 trece acestu pahar; iarâ moarte iaste despărţire sufletului1 de trup ; că cel trupii, zidit den pămuntii, despărtindu-se de suflet, iarâ în pământii se întoarce, de unde fu luat. şi 1. In manuscrisul din 1671 : (Bît., cap. 3 :. Ecles., cap. 3)' 1/ iaste iarăşi înpreunare sufletului cu trupul. Şi acel trup putred şi topit, iarăşi se va scula ne putred. Şi nicî într'un chip să nu gîndeştî ceva strein, sau să socoteşti cum că cela-ce l'au zidit din pămînt îî iaste cu vre-uă ne putere a-l scula din pămînt; ci socoteşte cîte au făcut D(umne)zeu, din ce n'au fost, şi destul îtî va fi aceia spre descoperire. Că D(um-ne)zeu din început au luat pămînt şi au făcut pre om, care pămînt maî nainte nu fusese; şi cum fu pămîntul om şi cum pămîntul ne fiind să făcu? Şi supt dînsul ce temeiu are? Şi cum scoase dintrînsul atîte feliuri de ji-găniî? De-ciia seminţe, apoî copaci; decî, şi acuma ia s6ma, de naştere noastră. Au nu e puţintică sămîntâ ce intră în muma ce o priime^te pre dinsa ? Dar cum să face atîta zidire omuluî viu şi dobitocului viu ? Deci cela-ce au făcut lucruri ca ace-ste, din ce nu era, lucreză şi acuma, cu nicî uă neputinţă nu iaste lui a înviia din mortî, şi moartele şi surzitoarele trupurile omeneşti, ca să'şi ia fieşte-carele plata după lucrurile luî. Câ putrezindii se topeşte, iar sufletul, fărâ de moarte, se duce unde'î va porunci ziditoriu şi, maî vriitos, cumii însuşii îş(i) va fi gătit lăcaşti încâ piinâ au fost în trup. Că cine, cumii va vieţui aic(i)u, aşa va lua şi acolo, şi aşa dupâ mulţii anî va veni Xc., D(u)mnezeul nostru, să judece lume toata, într'uă slavă înfricoşata şi nespusa, de a căruia frica1 puterile cereştii se vor clătina şi toate ostile îngereştii cu cutremur vor sta înnainte luî (Solon., cap. 32)*. Atunce, întru glasul arhang(h)eluluî şi întru trumbita lui Dumnezeu, vor înviia mortiî şi vor sta înnainte scaunuluî celui înfricoşat. înviiare ia-ste înpreunare iarâş(i) trupului cu sufletul. Acel trup putred şi topit (Ia Cor., cap. 15)* tocma iarâş(i) acela se va scula neputred. Şi nic(i) într'un chip să nutu sosescâ cumva, pentru lucrul acesta, vre-un cuget de necredinţa, câ celuia-ce 'l-au zidit pentru 'ntîiiu den pămiintu, şi iarâ se-au iniorsu de unde 'l-au foştii luat, nu'i iaste cu vre-uă neputere, a'i scula iarâş(i) cu a lui ziditoare socotinţa; că de veî socoti3 "l. In manuscrisul din 1671 : (Luc, cap 21)*. 2. Atât în manus. No. 588 cât şi în cel din 1671 este Cap. 4, er nu 3. 3. In manuscrisul din 1671 : cugeta i L-t S6 1stoh11a DE VARLAAM vr6me de acum iaste a lucrării, iar ceia-ce va să fie iaste a platei. Că, deca n'ar fi înviere, unde s'ar arăta dreptate lui D(umne)zeu ? Că mulţi oameni fiind drepţi, petrec cu necaz, într'ac(e)astă viiata, şi cu multe scîrbe es din lume ac(e)asta ; iar alţii purtîndu-se cu toate strim-bătăţile, petrec intru dezmierdare, şi în multe bogăţii şi veselii, să duc din lume ac(e)asta. cute au făcut D(u)mn(e)zeu, den ce n'au fostu, destulu-ţu va fi aceia cătrâ arătare. Că luâ pămuntu de făcu pre omu, care pămuntu mai nainte nu fusese; şi cum fu dară pămuntul omu, şi cumu pă-muntulti ne fiindu se făcu? Şi supţii dânsul c^ temelie are? Şi cumu fura scoase dentr'Cinsul atute feliuru de jigăniî ne numărate? De-aciî seminţe, de-aciî copăceii ; ce şi acumu ia ia a-minte, de naştere noastră. Au nu puţine sămunţâ. întru matca ce o priimeşte, întră? Dară apoi, de unde iaste a-tuta ziditurâ celui viu ? Cela • ce au lucrat dară, lucrurii ca aceste, den ce nu era şi lucrezâ si acumu, nimic nu*i iaste. să nu i-se poată, şi să nu învie den pămuntu (Ial Cor., cap. o)* trupurile cele moarte şi putrede, ca să-şu ia plata fieşte-cine dupâ lucrul său. Câ vr6mia de acumii iaste a lucrurilor, iarâ aceia ce va să fie, iaste a platei. Că, deca n'ar fi înviiare, dară direptate luî Dumnezeu unde se-ară arăta? Că mulţii oamenu fiindu drepţii, fost-au pedepsiţii cu multa răotate. într'acfejastâ viiaţâ ; iarâ alţii fiindu ne-credincuioşu si eu striimbâ- i, Atât in manuscrisul No. 588, cat şi în cel din 1671 : a Ila Cor -l DE 1< >ASA F Ci, de vreme ce D(umne)-zeu iaste bun şi mare şi drept judecătoriu, rînduit-au zi de înviere, ca să'şî ia sufletul trupul său. Ceî răi, cariî au luat aice binele, a-colo să ia muncile, pentru cele ce au greşit aici; iar ceî buni. cariî au fost munciţi aici. pentru ceva greşalâ ce va fi făcut şi eî, ca nişte oameni, acolo sa fie moşteni bunătăţilor. Precum ziceD(o)mnul: „Şi vor auzi, ,,eeî ce sînt în mormînturî, „ glasul fiiului luî D( umne )zeu; „şi vor eşi: cei ce au făcut „celebunejntruînviiare vie-^ţei, iar cei ce au făcut cele „rele. întru înviiare osîndi-«rir\ Cînd şi scaunele să vor pune, şi Cel vechiu-de-zile. a toate făcătoriul, va şădia; şi cărţile să vor deschide, fiind scrise într'msele lucrurile şi toate gîndurile noastre. Părtinitoriu nu va fi acolo, sau maestru de cuvînt \ sau răspuns cu minciună, sau puternici în bogăţie, sau mită şi daruri, sau judecătoriu măreţ, sau multe daruri vor pute amăgi pre ne făţarnicul dreptul ju- tate, în dezmierdâciune şi în bogăţie, îş(î) sfurşirâ viiata ac(e)asta. Ce, de vreme ce Dumnezeu iaste bun şi dreptu pus-au zi de înviare şi de întrebare. Că, deea-şîi va lua sufletul trupul său, râul ceia ce au luat aic(i)ii binele, acolo va fi muncit pentru cele-ce au greşit aic(i); iarâ bunul, carele au fostu aic(i) muncit, pentru greşalele ce au greşit, acolo va fi moşten bunătăţilor. Că au zis Domnul2: „ Auzi-„vor ceia-ce suntu înmor-..munturii glasul fiiului lui „ D(u)mnezeu şi vor eşi: ceia-ce au făcut bunătăţii, cătrâ „înviiare vieţii, iarâ ceia-ce „au făcut răotăţu, cătrâ în-„viiare judecăţii" ;i. Cundiişi scaunele se vor pune şi Cel-vecii-de-zile, şi făcător de toate, va şede; şi cărţile se vor deschide, avundu scrise întrunsele faptele, cuvintele şi toate cugetele noastre. Şi va cură ruul cel de focii, şi se vor descoperi toate tainele; nimine acolo nu va fi tiilmac(i)u. procatoru sau maestrie de cuvinte, sau răspunsii cu miinciunî, sau putere bogăţiei au a boerii-lor, sau trufie, sau dăruiri 1. Advocat. 2. In manuscrisul din 1671 3. (Ioan. cap. 5)*. (Dan. cap 7/*. 88 1ST0RIIA DE VARLAAM SI DE IOASAF 89 decătoriu. Carele cu drepte cumpene va judeca toate : şi lucrurile, şi cuvintele, şi cugetele; şi ceia-ce vor fi făcut bine, merge-vor în viiata de veci, întru ne spusa lumină, şi să vor veseli cu îngeriî, şi vor privi bunătăţile cele nespuse, stînd de fată înainte sf(i)ntei troiţe; iar ceia-ce au făcut rele, şi toti păgîniî şi păcătoşii, merge-vor în munca vecnică, care să chiamă Gheena, adecă matca focului, şi în tunerecul cel din afară, şi viermii neadormiţi şi scir-şnire dinţilor, şi alte nenumărate munci. Dar mai re de cît toate iaste: a fi cine-va înstreinat de mărire luîD(um-ne)zeu şi lepădat de la pre dulce faţa luî, şi a fi lipsit de ace ne spusă slavă, şi vădit şi ruşinat înnainte a toată lume, cu ruşine care nu are sfîrşit. Iar după ace zi, a înfricoşatei judecăţi, toate lucrurile vor petrece nemutate şi neschimbate, şi nicî luminata vieţuire a drepţilor nu va ave sfîrşit, nici muncile păcătoşilor vor ave odihnă, nici va maî fi, după ac(e)asta, altă judecată sau alt judecătoriu mai mare să'î răscumpere din munci, nicivre uănâdejdede schim- de daruri den destul, nu vor pute fura judecata ce direptâ. Ce nefâtarnicul acela şi adevăratul judecătoriu cu cumpene direpte va judeca toate: şi fapta şi cuvuntulu şi cugetul; şi ceia-ee-vor fi făcut bine, vor merge în viiata de vee(i)u, în lumina ceia nespusa, a se veseli cu îngerii, a priimi bunătăţile cele nespuse, a sta de fata înnainte sf(i)ntei tro(i)te ; iarâ ceia-ce au făcut cele rele, toţii păgîiniî şi păcătoşii, vor merge in munca vecului, care se chiamâ Ghenena, ce se zice matca focului, şi întunerecul cel den-nafarâ, şi viiarmele cel neadormit, şi scurşnire dinţilor, şi alte întunerece de munci. îDarâ, de cut alalte toate, ac(e)asta iaste maî re: a fi cine-va înstreinat1 de cătrâ Dumnezeu şi lepădat de la pre dulce a lui fată, şi a fi lipsit de ace slava nespusă, şi a fi vădit înnainte a toata făptura şi a se ruşina cu ruşine, care numaî are sfurşenie. De-aciî, dupâ ace zi, a înfricoşatului răspunsii, toate lucrurile vor trâi nemutate şi neschimbate, nici petrecania ce luminata a direp-tilor nu va ave sfârşit, nici patiinele şi muncile păeăto- 1. In manuscrisul din 1671 : înpinsă în latur(i). bare acelor munci, sau altă uşurare, ci vor lăcui în muncă în v6ei. Aceste dar, fiind aşa, în ce chip ni să cade noaoă a fi întru sf(î)nta viiata şi a trăi creştineşte, ca să ne învrednicim a scăpa de groaza acelor răutăţi, ce vor să fie, şi a sta de drepta fiiuluî luî D(umne)zeu? Că aceia iaste stare drepţilor, iar păcătoşilor le iaste dată parte ce d6 stînga. Deci, pre drepţi, nu-mindu-î stăpînul „blagosloviţii părintelui*, îî va băga pre dînşii întru înpărătiia ce fără de sfirşit, iar pre păcătoşi, cu mînie şi cu blestem, îi va goni de la pre blîndă şi lină fata luî, care goană iaste mai cumplită şi mal amară de cât alte munci ; şi în munca de veci îî va trimite ! şilor nu vor mai lua răpaos, nici va maî fi, dupâ acesta, altu judecători mal mare, nicî vre-uă răscumpărare den munci cu niscare fapte bune, nicî vre-uă aşteptare sau vre-uă nădejde de-a se schimba dentr'acele, nicî altu ceva vre-uă uşurare celor-ce se vor munci, ce ei vor lăcui în munca vecului 1 şi munca vecului cu diinşil în vecii2. Aceste dara, fiindu aşa, în ce chipii ni se cade noaâ a fi întru traiurile cele sf(i)nte şi întru vieţile creştineştii, ca să ne învrednicim a scăpa de groaza acelor răotăti, ce vor să fie, şi a sta de direptâ fiiuluî luî D(u)mnezeu ? Că ac6ia iaste stare direp-tilor, iarâ păcătoşilor le iaste data becisnicâ parte ce de stiinga. Decî, pre direptu chiemundu-î stăpunul „blagosloviţii tatălui", duce-i-va ' de acolo de-I va băga întru înpărătiia ce fărâ de sfurşenie, iarâ pre păcătoşii, cu munie şi cu blestem, go-nindu-i de la pre bltinda faţa lui (care goană de cut toate alte munci iaste maî amara şi mal cumplita), întru munca de vee(i)ii îl va trimete !3 1. In manuscrisul din 1671 : (II* Pet9 cap 3)*. 2. „ „ „ : (Mat, cap 25;*. 3. De aci înainte urmeză numaî manuscrisul nostru din 1673. î 4 ' % [stort1a de varlaam si de ioasaf 91 CAPUL IX. Pentru ce au pouesfif VaHaam maî sus pre scurt şi iarâ aici învaţă mai deschis aducundii mărturii den sf(î)nta scriptura. Jarâ Ioasafu zise cătrâ dunsul: — Omule, tu-m(î) grăeştu neşte lucruru mari şi minunate, vrednice de mare frica şi cutremur. Ce, de suntu aceste într'acestâ chip, şi de iaste iarăşti înviiare şi înnoire celor-ce dupâ moarte se-au răsipit şi se-au făcut prah şi cenuşe, şi de iaste plata şi dare-de-semâ de faptele ce se-au făcut în viiata Dara arătare acestora ce iaste? §i cum, un lucru ce acum nu iaste văzut, voi în-vătundud aşa de vrutos şi fărâ de îndoiala1, Pattt crezut? Crez e61e-ce suntu făcute şi cu lucruri arătate, de nu le-ati văzut voî înşivă ce le-atu auzit de la ceia ce le-a scris, iarâ care vor să fie, cum mărturisi tu, neşte lucruru aşa de mar& şi de nalte, si învetii de dunsele atuta încredinţare de vrutoasâ. Varlaam zise: — Acum. den cele ce se-au făcut, am dobundit noi şi încredinţare celor-ce vor să fie ; câc(i) că, ceia-ce au mărturisit ca aceste, întru nimic ce iaste adevărat n'au greşiţii, ce cu semne şi cu minunii şi cu multe feliuru de puterii -ş(i)-au întărit cuvintele lor, aceia au mărturisit şi de cele-ce vor să fie; că cumu nu învătarâ aic(i) nemicu cu minciunii, nic(i) cu zmintelă. ce toate răsărirâ maî luminos de cut soarele, şi cute au grăit şi cute au 1. In manuscrisul din 1671 : price. făcut, aşa şi de acolo spuseră adevărat. Care lucruru şi însuşii Domnul Xc. le-au încredinţat şi cu cuviintul şi cu lucrul, că zice1: Adevărat zictî voaâ, că vine c(i)as ca acela cundu mortiî vor auzi glasul fiiuluî luî D(u)mnezeu, şi auzindu-1, vor înviia; şi aciişu vine c(i)as în care totu, cutu suntu în mormunturî auzindîi glasul luî, vor eşi: ceia-ce au făcut binele, cătrâ înviiare vieţii, iarâ ceia-ce au făcut relele, întru înviiare judecăţii. Şi iarâ zise pentru înviiare morţilor: {Mai,-, cap. 22)*. Dară n'atu cetit ce vâ iaste grăit de la Domnul zicîind: Eu suntu Dumnezeul luî Avraam, D(u)mnezeul luî Isaacîl şi D(u)mnezeul luî Iacovu, nu iaste D(u)mn(e)zeu morţilor, ce viilor? Că cumu strungii neghina den grtiu şi o ardîi în focii2 aşa va fi şi la sfurşeniia cestui vecii. Trimete-va fiiul luî D(u)mnezeu îngerii săi, şi vor aduna toate zmintelele ce facii striim-bătate, şi le vor arunca în cuptoriul de focii; acolo va fi plîinsul şi şcruşnire dinţilor; atunce direpth vor străluci ca soarele întru înpărătiia tatălui lor. Aceste ziciindu adaose de zise aşa: Cine are urechi de auzi(t) să auzâ. Cuvinte ca aceste, şi cu ş'altele multe, au arătat Domnul înviiare trupurilor noastre şi, încredintiindu-şu cuviintul cu fapta, pre mulţii învie. Iarâ, spre sfârşitul vieţii luî, de pre pămuntii (Ioan, cap. 11)* şi pre un priiaten al luî, anume Lazar, fiindii morţii de i zile, îngropat, stricat si înputit, den groapă '1 striga, şi, pre acel fărâ de suflet, puse-1 înainte viu. Cătrâ aceste şi însuşii Domnul nostru, purga şi începătura fu vieţii aceia, care mai mulţii nu zace sub moarte, gustundii cu trupul moarte (Ia Cor., cap. 15)% învie a treia zi şi fu purvancii morţilor [ce se zic(e) întuiu sculat den morţi]. Că den morţi înviiat-au ş'altii, ce apoî iarâ au murit, şi nu ajunseră chipul învierii, ceî adevărate, ce va să fie, a-l arăta; iarâ el însuş(i) fu înce-pătoriu a ceî învieri. El arata întuiu ac6 inviiare, fărâ de moarte, dară aceste le-au spus ceia-ce au foştii den-tiiiaş(i) dată slugi cuviintuluî înşiş(i) văzătoriu. Că au zis fericitul Pavel (a căruia chiemare n'au fostu de la oamenu ce den ceriu):3 „Spuiu, voaâ fraţilor, veste buna, care bine 1. In manuscrisul din 1671 : (Ioan., cap. b)" 2. „ „ : {Mat., cap. 13)* 3. „ „ „ : (I-a Cor. cap, 15)* ISTomiA DK VAIiLAA.M si de ioasaf „o am vestit, că întuiu am dat voaâ ce ara luat, că Xc „au murit pentru păcatele noastre, dupâ cum iaste scris". De-acî, deca se mărturiseşte că Xc. au învi(ia)t den morţi, dara unii cum zicîi că nu iaste înviiare? Crez că deca nu vor înviia mortiî, nicî Xc. n'au înviiat; şi deca nu se-au sculat Xc, deşartă iaste credinţa noastră; încâ tot suntetu în păcatele voastre. De vreme ce ne nădăjduim în Xc, numaî în c(e)astâ viiata, maî becisnic(i)â sântemii de cîit toţfi oamenii. Tara acum Vc. se-au sculat den morţi, purga şi începătura fu morţilor ; dîreptiî ce (direptâ. aceia câ fu moarte pentru omu, şi iarâ pentru om fu şi înviiar6 morţilor ; că cum mor toţii pentru Adam, aşa şi pentru Xc vor înviia totî, şi preste putinei) iarâ că se cade (zice) putredului acestuia să se înbrace întru neputrezire, şi muritoriului acestuia să se înbrace întru nemurire. Dec(i), cîindti se va înbrăca putredul acesta întru neputrezire, şi muritoriul acesta intru nemurire, atunce se va împle cuviintul ce iaste scris : Moarte, sorbitu-te-au biruinţa! Moarte, unde-tîî iaste acul? Iadule unde-tii iaste putere ? Că atunce se va deşerta, şi va peri punâ în săvrâşii putere mortiî. şi nici într'un chip maî multu nu va ca mai lucra, ce, nemurire şi neputrezire de veeu, se va da oamenilor: că cu adevărat va fi, fărâ de nici uă îndoiala, înviiare morţilor. Şi credemu ae(e)asta, fărâ de nicî uă păreie, şi ştimii să fie şi plate şi dări-de semâ faptelor, dentr'ac(e)astă viiata, întru înfricoşata zi a venirii lui Xc, in care zi, arzând ceriurile. se vor sferăma şi stihiile ce se zice temeliile luî; aprinzun-du se, se vor topi. cum au zis oare-cine den b(o)goslovî, şi aşteptundu, dupâ făgăduinţă luî, ceriu nou şi pământii nou.1 Iară cum că vor fi acolo plate şi dări-de semâ tuturor lucrurilor, şi nici cumu, ceva bine sau ceva rău, nu va fi trecut nebăgat în semâ, ce şi faptelor şi graiurilor şi cugetelor iaste plata, mărturiseşte Domnul zicundu: (Mat., cap. 10)*. ,,Cine va adăpa pre unul den ceşti mieî, „cu un pahar de apa rece, numai în nume de ucenicii, „plata sa nu'ş(i)-o va piiarde". Şi iarâ au zis (Ma£.,eap. 25)*: „Cândîi va veni fiiul omenescii în slava luî, şi totî 1. in manuscrisul din 1671 ; (II Pet., cap. 3)*. ,?sf(i)ntiî îngeru cu dunsul, şi se vor aduna toate limbile „înnaint6 luî, si va despărţi pre uniî den altiî, cumu desparte pacurariul oile den capre, şi va pune oile de „direptâ luî, iarâ caprele de stânga luî; atunce va zice „înparatul, celor-ce vor fi de direptâ luî: Venitî blagosloviţii tatălui mieu de moştinaţ înpărătiia ce vâ iaste „gătita den tocmire lumiî; că am fosta flămundîî, şi 'mi-„atu dat să munâcii ; setos amu fosta, şi m'atu adăpat; „strein amu foştii, şi m'atu dus în casele voastre: gol, şi ..m'at înbrăcat; bolnava, şi m'atii cercetat; in temmtâ „amu fostu, şi atâ venit la mine". Aceste le zise pentru că cele-ce le dâm noi cui trebuîaşte, el le priimeşte asupra luî. Şi într'altu locu zice (Mat. cap. 10)*. „Tot cel-„ce mă va mărturisi înnainte oamenilor, spune-voiu şi eu „înnainte tatălui mieu, carele iaste în eeriuru". Iatâ, cu aceste cu toate, şi cu ş'altele maî multe, au arătat cum că sântu plate faptelor celor bune, aşijdere şi celor ce sânţii aimintrele, adicâ rele; au spus cum că vor lua plata. Şi cu neşte lucruri ca aceste au arătat, şi cu pilde ciudate şi minunate, ca un izvor ce iaste al înţelepciunii (Luc.cap. 16)*. Aore, aduciindâ pre un bogat înbrăcat în haine gravanl şi roşii, care se veseliia în toate zilele luminos, carele era foarte nedarnicii şi ne m(i)l(o3)-tivu cătrâ ceia ce le trebuia şi cere : şi pre un sărac anume Lazar, care zace lungă poarta luî, nemicu nu'i băga în semâ. atuta cât nicî den fărâmele ce căde den masa luî, nu'l da De-aciî, deca muriră eî amiindoî, săracul acela puroiosul fu dus de îngeri în poala lui Avraam {într'acestâ chipu chiemundâ răpaosul direptilor), iarâ bogatul acela dat fu în Iad, văpăilor amarâlor muncî cătrâ carele si Avraam au zis: ..Luatu-ţ(i)-aî tu binele tău în .viiata ta, aşijdere şi Lazar relele ; deci. acumii acesta .se mungue, iarâ tu te munceşti". Iarâ întraltu loc1 (Mat.. cap. 22)* închipueşte pre înpărătiia ceriului, unuî omu înpărat, carele făcu nuntă fiiu-sâu [într'acestâ chipu vrdndu să arate oamenilor celor prost! şi ticăloşii, carii cugeta numaî de cele pământeştii)| veseliia şi strălucire den lucrurii cu care era deprinşii şi le cunoşte dentr'acele. le 1. In manuscrisul din 1671: aiure. ■ W.rlur.ru ş/ io,a/V~~ Col. Xilsturvl. 94 1ST0R11A DK YABLAAM SI DK 1()A da pilda, nu că doară suntu într'acela vecii nunte şi mese, ce îmblundu dupâ grosime lor, cu nume ca aceste le chiema, vrândâ să arate lor cele-ce vor să fie. Chiema (zice) înparatul pre toti, cu nalta strigare, să vie la nuntă şi să se sature de acele bunătăţi gătite; iarâ multî dintr'aceî chiemati n'avurâ grija să vie, ce zăbovindu-se unii pentru sate, alţii pentru negutâtoriia, altiî, cariî se însurase de curândâ, pentru muerile lor fura lipsiţi de lumina cămârâî şi pentru aceia, de a lor buna voe, se înstreinarâ de veseliia ce frumoasa. Şi chiemarâ pre altiî, şi se împlu nunta de nuntaşa de ceiace şede. Iarâ înparatul in-trândâ să vaza pre ceî-ce şed6, văzu acole pre un omu neînbrăcat în haină de nunta şi-1 zise: „Priiatene, cum ^aî întrat încoace aşa, neavundu haina de nunta" ? Iarâ „el tăcu. Atunce zise înparatul slugilor : „Legati-î mâinile „şi pic(i)oarele şi-1 luatî de'l aruncaţi întru întunereeul „cel den afara, aciî va fi plângere şi scruşnire dinţilor". Decî, ceia-ce se lepădarâ de tot, şi nu ascultară ne-micu, simţii ceia-ce nu se-au apropiiat nimic de credinţa luî Xc, ce, sau lăcuescii intru slujba idolescâ, sau vre într'uă eresa ceva ; iarâ cel-ce nu ave haina de nunta, acela iaste care de credinţa crezuse, dară haina cugetului o spurcase cu fapte rele, care pre direptate fu şi lepădat afara den bucuriia cămârâî. Puse înnainte şi alta pilda sămănându-şâ cu ac(e)asta (Mat., cap 25)* semnând ti pre neşte zece fete : cinci înţelepte, iarâ cinci nebune. Dec(î), cele nebune luându-ş(u) iale candelele lor. nu'şu luarâ şi untii-de-lemnii cu dânsele, iarâ cele înţelepte iale?ş(î) luară untii-de-lemnii [cu un(t)delemnul acesta, sem-nezâ agonisire bunătăţilor]. Iarâ fiindu (zice) la miiazâ noapte fu strigare (iată vine ginerile): eşiti-î întru întâmpinare (miezul nopţii, arata neştiinţa zilei aceia); atunce se sculară toate fetele acele, şi cele gătite eşirâ întru întimpinare ginerelui şi intrară cu dunsul la nunta, şi se închise uşa ; iarâ cele negătite (pre care, cum se-au căzut, le-au zis nebune) văziindu că li se stingu candi-lele, se duseră să's(î) cumpere un(t)delemnu şi, cundâ veniră, uşile era închise. Ce striga zicundu: „Doamne. „Doamne, deschide-ne". Iarâ el (zice) răspunse lor, adecâ grăescii voaâ : „Nu vâ ştiu". Cu aceste cuvinte iaste arătata pilda înpotrivă faptelor încâ şi a graiurilor, şi tocma şi a cugetelor ; că au zis muntuitoriul yMat.. cap 12)*: „Adevăr grăescu voaâ, câ tot graiul deşerta ce vor „grăi oamenii, da-vor semâ de dunsul în zioa judecăţii". Şi iarâ: ^,Şi perii capului vostru toţii suntu număraţi". Pentru perii aceste au arătat cugetele şi gândurile cele maî supsirî. Cătrâ ac(e)asta învătâ şi liricitul Pavel învăţături apropiiate, că zice {Evr., cap. 4)*: Cuvântul Dom-^nuluî iaste viu şi lucrător şi maî ascuţit de cut paloşul ^cel de amândoaâ părţile ascuţit şi pătrunde pună la „despărţire sufletului şi a d(u)hulul, şi a închieturiior. şi „a măduhâî, şi iaste judecătoriu cugetelor şi gândurilor ^den inimi, şi nici uă făptură nu iaste, care să nu fie „golita şi arătată înnainte Iul, cătrâ care nu iaste a da ^semâ si cuvânta'*. Aceste şi prorocii, cu multî anî mai nainte, maî întâiu strălucindu eî cu darul duhului, chiar le-au spus. Că Isaia au zis (Isaia, cap. 66)*: „Eu ştiu ^lucrurile si cugetele lor şi voiu plăti lor ; iatâ că viu .şi strângâ toate ţările şi toate limbile şi vor veni şi ..vor vede slava me ; şi va fi ceriu nou şi pământ nou. ^care le-amâ făcut a trăi înnainte me; şi va veni toată „carne1 să se închine înnainte me. grâiaşte Domnul, si vor „eşi şi vor vede, oasele2 oamenilor celor-ce se-au îndelungat de mine, câ viiarmeie lor nu va adormi şei vor „fi în vedere a toată carnea. Şi iarâ grăiaşte de ace zi (Zsaia, cap. 13)* '. .,Şi se va învălui ceriul ca uă trâmba, rşi vor căde toate stelele ca franzele viei, că iatâ zioa „Domnului vine fărâ de vină, care iaste plina de urgie ^.şi de mânie, ca să pue toata lume pustie, şi pre ceî „păeătoşâ să'î piarzâ de pre dânsa ; că toate stelele şi „rătundul şi toata podoaba ceriului, nu vor da lumina „lor, şi răsărindu soarele va fi întunerecâ, şi luna nu va ^da lumina eî, si voiu piiarde suduiala :] celor fărâ de lege „si batjocura trufaşilor 1 (Isaia. cap. 5)* o voiu pleca". Şi iarâ mai zice: „ Vaiu celora-ce ?şâ trag păcatele ca „cu un hamâ de cure sau jug de boî ! Vaiu celora re zic 1. în manuscrisul din 1671 2. 3. 4. >!• » » peliţa. stârvurile supărare, semeţilor. 96 ISTORIIA DE VARLAAM SI DE IOASAF „binele rău şi răul bine, şi schimbă întunerecul în lumina „şi lumina întunereed, şi pun amarul dulce şi dulcele „amar ! Vaiu cel ora-ce simţii puternici a b6 vin, şi bărbaţi „tari a amesteca băutura, şi celor-ce indireptezâ pre cel „rău pentru mita, şi iau direptate celui direptii şi se ferescă „de judecata meserilor şi răpescii bunul săracilor, ca să le „fie văduvele de jah şi copiii fură de prada ! Dară ce vor „faceîn zioa cercetării, şi cătrâ cine vor scăpa să le ajute, .şi unde vor lăsa slava lor să nu cază în primejdie ? Că „cum arde trestiia de cărbunii focului, şi rădăcina eî se „aprinde de văpaia ce se atutâ şi se face purbele şi floare „ei ca praful seînnaltâ, că n'au vrut lege Domnului Sa-„vaotă ce au mâniat cuvântul Domnului. înpotrivă ca ac(e)asta au zisş(i) altuproroc: „Aproape „iaste şi foarte grabnica glasul zilei (Soion, cap. 1)* Dom-„nului^amar iaste şi iute aşezata iaste zioa ce puternica ^a muniei, zioa aceia, zi de scurbâ şi de nevoe, zi de „durere şi de perire, zi de întunerecâ şi de negura, zi „de nor şi de pâclâ, zioa trâmbiţei şi a chiotului. Si „voiu înfricoşa pre cei răi, şi vor m6rge ca orbii, că au „greşit Domnului. Aurul şi argintul lor nu'l (vor) pute scoate „în zioa mâniei Domnului, că de focul băsăuluî luî va fi , arsu tot pămuntul; câc(i) că face atunce sfărşenie tuturor celor ce vietuescu pre dunsul". Cătrâ aceste şi D(a)-v(i)du striga dezice (Psalm 49)*: „D(u)mnezeu va veni „aiave D(u)mnezeul nostru, şi nu va zăbovi; focii va „arde înnainte lui şi înpregiurul lui vihor mare. Chiema-va „ceriul de sus şi pământul să ia sema oamnnilor săi*. Şi iarâ acolo zice (Psalm, 81)*: „Scoală Doamne, de ju-„decâ pământul, câ cugetul omenescă mărturisi-va ţie şi „tu vel plăti fieşte-cul dupâ faptele luî*. De multe or(î) ş'altele ca aceste, psalomnicul şi toti prorocii, cu d(u)hul d(u)mnezeescâ, pricepundu de judecata şi de plata ce va să fie, au mărturisit; a cărora cuvinte şi muntuitoriul întă-rindu-le cu adeverinţa ne-au învăţat să credemâ înviiare morţilor şi plata faptelor dentr'ae(e)astâ viiata şi viiata ce nesăvurşitâ a veculuî ce va să fie. pî! CAPUL X. Ioasaf cu ac(e)asfâ poveste ce fu, / fu adus cătrâ zdrobire inimii şi întreba pre Yariaam, ce Ta să facâ l iarâ Varlaam îl îndireptezâ cătrâ priimire botezului şi'î spune şi de plata celor-ce se întorcii cătrâ priimire credinţei cei d(u)mnezeeşti. ^arâ Ioasaf, pentru aceste, împlundu'ş(î) sufletul de multa umilinţa, plânge şi zise cătrâ bătrânul: — Toate 'm(i) arătaş(î) aiave şi'm(I) spuse'ş(î) adevărat ac(e)astâ spunere minunata şi înfricoşata; ce, fiind aceste înnainte noastră, ce mai trebue încâ să mai facemu, şi cum am put6 scăpa de acele muncî, ce suntu gătite păcătoşilor, şi să ne învrednicim bucuriei direptilor ? Iarâ Varlaam răspunzundu zise: — Iaste scris (Dean.1, cap. 2)* cum că învătundâ oare-ciindu Petra (carele, şi mal mare apostolilor era chiemat) pre oameni, eî se umiliră în inimile lor (cum şi tu astâ-zu) şi ziseră: „Ce vom face*? Iarâ Petru zise cătrâ diinşil: „Pocăiti-vâ şi fieşte-care dentru voi să, se boteze întru ertare păcatelor şi vet! lua d(u)hul sf(î)ntu, „câ voaâ şi fec(i)orilor voştri iaste data nădejde ac(e)-„asta, şi tuturor celor de departe, or(I) pre cari'î va chiema ..Domnul D(u)mnezeul nostru". Iatâ dara, că acum, şi a-supra ta 'ş(i)-au vărsat mila sa ceia bogata şi te-au chiemat, fiindu tu departe de dunsul cu voia. şi slujindâ a d(u)mnezeî streini, însâ nu D(u)mnezei, ce draci pierzători şi idoli surzi şi nesimţitori. Drepta aceia, maî nainte 1. Dean., este prescurtarea cuventuluî slav, care însemneză : Actele seu Faptele Apostolilor, de evang. Luca. 98 ISTORII A DE VAR LA AM *l DE IUASAF 99 de toate, te apropie cătrâ cela ce te-au ehiemat, de la care vei lua cunoaştere ce nemincinoasâ a lucrurilor celor văzute şi ale celor nevăzute. Iarâ deca nu vei vre să vii, nici dupâ chiemare, sau vei zăbovi cu judecata ce dreptâ a luî D(u)mnezeu, fi-vei lepădat; şi tu, ne vrându> ne vrut vei fî. Că aşa au grăit şi acela apostol cătrâ oare-care den ucenici. Insa eu crez că aî ascultat chiemare şi încâ, mai chiar, ascultiindu-o, lua-veî cruce şi veî merge dupâ cela-ce te chiamâ: D(u)mnezeu şi stăpânul; cela ce te chiamâ den moarte cătrâ viiatâ şi de la întu-nerecă la lumina. Că a nu cunoaşte cine-va pre Dumnezeu, întunerec iaste lucrul acela şi moarte sufletului; şi a sluji idolilor, cătrâ piiardere fireî, pare-mi-se a fi şi a-ceia mai mare de cât toata nesimţire şi de cât toata ne-buniia. Pre carii, cuî 'i-aş potrivi ? Şi ce chip ti aş pune înnainte al nebuniei lor? Ce încâ arătaţ(i)-voiu uă pilda care o au spus mie un bărbat foarte înţelept zicândâ aşa: „Ceia-ee se închina idolilor se închipuescu unui . omu vurtos, carele făcundu cleiu de erbu vana pasări. ,.Şi prinse una den pasările cele mitiutele, care o chiamâ „preveghitoare. Dec(I), scoase cuţitul şi vre să o junghe „să o mănânce. Iarâ priveghitoareî fu dat glas omeneasca şi zise cătrâ vănătoriu : ce folos ît(i) va fi. o ome, „de junghiiare me ? Că nu vei pute sătura pântecele „tău cu mine; iarâ de mă veî slobozi den legătura, dat(i)-^voiu trei porunci care, deca le vei păzi, ît(i) vor fî de „mare folos în toata viiata ta. Iarâ el mirundu-se de „graiu ca acela, de la ace pasăre, i-se făgădui, de va „auzi de la dânsa ceva vreun lucru nou, o va slobozi „den legătura. Deci, pasăre întorcundu-se, zise cătrâ om: „Nici uă-dată nu te ispiti aprinde ce nu potu apuca; şi ..de lucrul ce au trecut, nu te căi ; şi cuvântul ce nu ^iaste de credinţa, nu'l crede. Aceste trei porunci le păleşte, şi'ţCO va fi bine. Iarâ omul mirundu-se de acele „cuvinte bine tocmite şi înţelepte, o deslegâ den legătura şi'o lăsa în văzduh. „Iarâ preveghitoare vrundu să ştie: fi-va întelegut „omul1 putere cuvintelor ce'I zisese? sau căştigat-au ceva 1. In manuscrisul din 1671 : bărbatul. „folos dentr'ânsele, au ba? sburundu ia pren văzduh, grăi „cătrâ dânsul: 0, vaî de nechibzuitul tău s(u)fl(e)t omule! „Ce comoara pierduşd astăzi! Că, în pipota me iaste un „mărgăritaru mai mare de cut oul de stratocamil. Aceste cu-„vinte deca le auzi vunătoriul, se întrista, părându-i rău, „căci 'I scăpa priveghitoare den mâini şi, ispitindu-se a o ^prinde iarâş(i), îl zise: pasa la casa me să te ospetezu „bine cu cinste şi aşa să te las. Iarâ preveghitoare zise ,-cătrâ dânsul • Acum te cunoscuiu că eşti nebun mare, şi „foarte nechibzuit; că priimindâ tu cu nevointâ cele-ce fura ,,zise cătrâ tine, şi ascultându-le cu dulc(e)atâ, nici un folos .„na! dobândit. Crez, ti~amâ zis : de lucrul ce au trecut să ,,nu te căeştî, iarâ acum iatâ că eşti cuprinşii de serâbâ, „câc(i) amu scăpat den mâinile tale de te căeşti de lujerul ce au trecut. Poruncitu ti amd că ace(le) lucruri nu „iaste cu putinţa a le apuca, să nu te ispiteşti a le ..prinde, iarâ tu, neputundu umbla pre urma îmbletuluî ;,mieu, te ispiteşti a mâ prinde. Cătrâ aceste-t(i) porunci • ,,semu cum: ce cuvânta nu iaste de credinţa, să nu-1 crezi; ..ce. iatâ că crezuşi, cum să fie în pipota me mărgăritar, „mai mare de cut trupul: n'ai socotit să cunoşti că eu „toata nu sftutu potriva de mare oului de stratocamil, ..dara mărgăritar ca acela cum aş încăpui în mine? Aşa nebunescu şi nu chibzuescu, nici ceia-ce cred în idoli şi se nădăjduescu într'ânşiî. Câ'î fâcurâ cu mâinile lor, şi se închina acelora, ee'î făcură degetele lor, zicândâ : „Aceste au zidit pre noi" ! Dara cum socotescu, pre ceia-ce suntâ lucrat1 şi făcuţi de dânşii şi zidiţi, să fie ei ziditorii lor? §i păzescu cu tărie să nu'î fure hotiî, şi'î chiamâ că" suntu paznic(î) muntuireî lor! Dec(î) câta nebunie au aceia a nu înţelege, câ ei nu suntu harnec(î) de-aş ajuta lor şi de a se păzi, dara altora cum ar pute fi păzitori şi mântuitori ? Crez direp(t) ce cautâ mal vrâtos pre cei morţi de cât pre cel vii de*ş(î) deşartă avutiia, de facu stulpa dracilor şi rudicâ idoli şi brâfescă de zic că aceia sântu dătători de binele lor, şi cer de la dânşii să ia c6ie-ce ei nicî-uă-datâ n'au câştigat. Dreptâ aceia iaste scris (PsL 113)*: „Asemene lor să fie „eeia-ce'i facâ, şi totî câţi se nădăjduescâ într'ânşii, carii „(zice) se tocmiră în pret cu zlătarii şi le făcură lucruri de 3r * 100 ISTORII A DE VARLAAM SI DE IOASAF - 101 „mâini şi se plecară şi se închinară lor, şi'l iau în mâinile „lor, de îmbla cu dânşii; iar de-I vor pune jos, la un loc, în-„tr'acelaş loc stau, nu se mai clătescu ; şi ori cut ar striga „cătrâ dânşii nu-1 vor auzi, nicî de răotăti nu'î vor mântui". Drepta aceia, cu mare ruşine se vor ruşina, ceia ce se nădăjduescă în făpturile de muinî, zicundâ celor c(i)oeă-nic(i)1: „voî sunteţi Dumnezei noştri" (IIa Za£.2,cap. 32)*: „câ junghiiarâ (zice) jrutvâ dracilor, nu luî Dumnezeu. „Acelora Dumnezei cariî nu'î ştiurâ Dumnezei noi carii ve-„nirâ apoi pre urma, acelora junghiiarâ jrîitve*. Dara pentru ce ? Pentru că iaste nemâ răzvrătit şi nu iaste credinţa într'unsul. Ce, den nemă hiclen şi necredinc(i)os ca acela, chiamâ pre tine Domnul, zicundu-t(i) aşa: „Eşi den mijlocul lor (C7s., cap. 16)* site desparţi, şi nu atinge de „necurătiia lor, ce te muntuiaşte dentr'acel nerau întorsă, „scoală şi te du că nu iaste odihna într'unsul". Câ domniile cele multe ale dumnezeilor ce sânta întru voi (Mih., cap. 2)% fărâ de tocmelâ sânta şi cu multa val, ne avândâ nic(î) uă fiire. Iarâ la noî nu iaste aşa : nicî d(u)mnezeî multî, nicî domni multî, ce unul D(u)mn(e)zeu Tatâl (Ia, Cor., cap. 8)*, de la carele suntu toate, şi noi pentru dunsul, carele iaste chipul nevăzutului D(u)m-n(e)zeu (Calas.6, cap. 1)* întâiu mai nainte născut de toată făptura, că den dunsul se-au zidit toate cele den cer şi cele dupre pămuntu : văzutele şi nevăzutele, mâcarâ scaunele, măcarâ domniile, măcarâ începăturile, măcarâ biruinţele, toate den dunsul fura, şi fărâ de dunsul nimic nu fu ce fu (Ioan, cap 1)*. Şiun d(u)hâ sf(î)ntu întru care sânta toate. Adevăratul şi făcătoriul de viiata Dumnezeu şi făcătoriul de d(u)mnezeî, şi d(u)hul cel bun, şi d(u)hul cel direptâ, şi d(u)hul munguitoriu, d(u)hul carele face de sântă fec(i)orî dentr'aceşte fieşte-eare pre fata luî D(u)mnezeu desăvrăşit iaste văzut; cum Tatâl, aşa Fiiul, aşa D u)hul sf(î)ntu, însâ un D(u)mnezeu în treî fete ; iarâ fir6 una, şi înpărătiia una, putere una, slava una, şi fiinţa una; despărţire numaî în fete, iarâ în Dumnezeire, uniciune. Că unul Tatâl, cărui nu iaste luî a se 1. In manuscrisul din 1671 : ferecaţi. 2. „ „ „ „ : (V-a M i., cap. 32)*. 3. In loc de Coloseni, cap. 1, stih 15. naşte, şi unul D(u)hulâ sf(î)ntu, căruia a Iul iaste pur-c6dere sau eşire. Câ noî aşa ştiund1 de la lumina-Tatâl pre lumina-Fiiul, întru lumina în D(u)hul sf(i)nt0, ne luminăm (Rîm.% cap. 11)* slăvindă uă d(u)mnezeire în treî fete; şi acela iaste un D(u)mnezeu adevărat, care în Troitâ iaste cunoscut. Căci, de la dânsul, şi cu dânsul, şi într'unsulu, sunt toate Direptâ aceia, cu darul ştiind eu cele ce sânta de tine, sânta trimes a te învăţa, cum am şi deprinsa şi am păzit denceput şi pânâ acum, la căruntetele mele, (Mat., cap. 62)* Decî, de veî crede şi te veî boteza, mântuit vei fi; iarâ de nu vei crede, fî-vel osândit. Că acesta care vezâ astâzâ, cu care te înnalti şi te încoru-nezâ, măcarâ de iaste slava, măcarâ hrana, măcarâ bogăţie, toate înşelăciunile viieţiî3; ca cum n'ar fî, trecâ în puţine vreme, şi te vor scoate de aici fârâ de voia ta, şi trupul ît(I) va fi sângur închis întru uă groapa mică, părăsit de totî iubiţii şi rudele tale; şi se vor duce frumfu)-setile aceştiî lumi şi scârnăviia c6 multa, şi în loca de ac{e)astâ frumuseţe şi miros bun de acumu, cuprinde-te-va rău înputita putrejune, iarâ pre sufletul tău băga-l-vor întru cele mai de desuptu ale pământului, în osânda iadului, pânâ la zioa ce de apoi a învierii, cândâ iarâş(i) luîndu-şî trupul, lepădat va fî de la fata Domnului şi dat mătciî focului celuî-ce arde fârâ de sfârşenie. Ca aceste ţi-se vor întâmpla, şi multa maî amar de cât. aceste. d6ca veî lăcui întru necredinţa \ Iarâ deca veî asculta cu nevointâ, pre cela-ce te chiamâ la spăsenie, şi vei alerga cătrâ dânsul cu dragoste şi cu bucurie ; şi cu lumina luî te veî însemna şi vel merge pre urmâ'j fărâ de schimbare, şi lepădândâ toate te veî lipi de dânsul, ascâltâ numaî ce feliu de veselii şi de întăriri veî dobândi atunce: de vel şed6, fărâ temât veî fî (Prit^ Sol.. cap. 3)% de veî dormi, în dulc(e)tâ veî dobândi şi nu te veî teme de frica celuia-ce ar veni asuprâ^tl nicî de pornire necuraţilor drac(î) ce'tî vor veni asupra (Prit.. cap. 28)*. 1. In manuscrisul din 1671 : {Psalm, 35)*. 2. „ ; (Mat, cap. 16)*. 3. „ „ „ : lumiî. 4. „ „ : (Psalm, 4)#. 5. Carte pildelor luî Solomon, cap. 3 stih. 24. 1 rr i 1 102 istohiia de varlaam si de ioasaf ce, vei îmbla cu îndrăznelâ ca un leu şi veî trăi cu veselie şi cu bucurie în veci. Câ în capul tău bucurie şi lauda şi veselie te va ajunge, iarâ den durere şi den grija şi den suspinare vei scăpa. Atunce va străluci lumina ta (Isaia, 58)* ca dimineta şi sănătate ta degrab va răsări şi direptate ta (Isaia, 48*)* merge-t(i)-va dinainte şi slava luî D(u)mn(e)zeu te va cuprinde Atunce veî striga şi te va auzi D(u)mnezeu, şi încâ, grăindti tu, va zice: „Iatâ că am venit, că eîi sfinţii cela-ce cură-„tescu fărâ de legile tale şi nu le voiu aduce aminte". Iarâ tu ît(î) adu aminte şi socoteşte toate: grăiaşte tu mal întâiu strOmbătătile tale ca să te îndireptezl (Isaia, cap. 1)*. ^Şi de va fi păcatele ca gravani, ca zăpada le „voiu albi, iarâ de vor fi caruşite, ca luna le voiu albi". Câ gura Domnului au grăit aceste. 1. In manuscrisul din 1671 : 43. CAPUL XI Inuaţâ Varlaam câ. dupâ luare botezului şi fapte bune suntu să se adaogă. De-acii cuinu. că pocăinţa iaste de trebâ celor-ce greşescu. uara loasafu zise cătră dunsul : — Toate graiurile tale suntâ bune şi minunate, care eu le-amu crezut şi le crez, şi toata slujba idolescâ den toata inima o urfliu ; încă şi mal nainte, ptinâ, nu ve-niseşiT) tu la mine, sufletul mieu gundiia de dunşii un lucru strein oare-cum, iară acum cu uruciune ce deplin(ă) îî uruiu. deca stiu de la tine deşertăciune lor şi nebuniia celor-ce le slujescu. $î pohtescâ a fi slugă D(u)mriezeuluî celui adevărat, de nu mă va înpinge în laturi, neharnecul de mine, pentru păcatele mele, ce'm(î) va erta toate, fiindă m(i)l(o)s(î)rdă şi iubitoriu de oameni, cum înveţîi tu. §i, iată că suntu gata a lua botezul şi a păzi toate cute 'm(i) veî zice. Insa, după botez, ce mi-se cade a face ? Au mai cade-mi-se a mal adaoge ş'altu-eeva ? Iara Varlaam zise cătrâ dunsul: — Ascultă ce ţi-se cade a face după botez: De tot păcatul şi de toata pohta, să te depârtezu şi să te zideşti pre temeiul credinţei cei drepte-slăvitoare. şi pre facere bunătăţilor; câc(î) câ „credinţa iară de fapte iaste moarta, ^cumu şi faptele far A.- de credinţă suntu moarte^, zice apostolul (Iac, cap. I1)*. „îmbiaţi în d(u)h şi nu faceţi pohte ..trupeşti"; iară lucrurile cele trupeşti, aia^e sântîi arătate câ suntu aceste (Glt., cap. 5)*: precurviia, curvie, necu-răţiia, nesăturare sau nestumpârare. slujba idolesca, fer- 1. In manuscrisul din 1671 : (Epistola lui Iacob. cap. 2, er nu cap. !*)• 4 •l 104 ISTORIIA DE VARLAAM SI DE IOASAF 105 meeătoriia, vrăjmăşiile, sfadele, băsăurile, mâniile, întă-rutările, pricile, zmintelile, eresurile, pizmele, uciderile, beţiile, iubire de avuţie, de argintii sau de bani, grăir6 de râu, iubire de dulc(e)atâ, lăcomiia, trufiia şi altele care asemene cu aceste, cum spuindâ (zice) voaâ: „Zisuv'am ^şi mal nainte, că ceia-ce facă ca aceste înpărătiia luî „D(u)mnezeu nu vor moştina*. ilara roadă sau poama d(u)huluî iaste : dragoste, bucuriia, pace lunga-răbdare, bunătate, m(i)l(o)s(î)rdiia, credinţa, blundetele, oprire, sf(i)ntiia sufletului şi a trupului, plecăciune inemiî, m(i)l(o)s-teniia, netinere de mânie, iubire de oameni, priveghiiare (ce se zice nedormire), căinţa ce adevărată pentru toate păcatele cute au făcut mai nainte. lacrămele cu umilinţa, plângere pentru păcatele sale şi ale vecinului, şi altele ce sQntu asemene acestora, ca neşte spiţe ale unii scări înpreunate şi, una de alta tiindu-se, sue pre suflet la cer. Iatâ, aceste t(i)-amu spus, să te tiî de dunsele după botez; iarâ deca vom priimi înţelegere c6 adevărata şi ne vom întoarce, de ne vom apuca iarâ de lucrurile cele moarte dentuiu, întorcundu-ne ca cuinele la borătura1 luî (IIa, Petrov, 2)*, atunce se va întâmpla cuvântul ce au zis Domnul: „Cândă2 d(u)hul cel necurat va eşi den omu, „pentru darul (ce se zice) cu 3 botezul, îmbla pren locuri fărâ de ape, căutundu-?(î) râpaos şi nu afla. Deci, nerâb-dândă el a umbla îndelungă rătâcindu fărâ de casa şi fărâ de acoperemuntu zice : „intearce-mă voiu in casa me den care am eşit" Şi deca va veni şi o va găsi măturată şi înpodobitâ şi sărbândă (ce se zice) numai nelucrundii nemic şi ne apucundu-se de lucrurile darului (ce se zice ale botezului) şi deşartă adecă ne umpluta de bogătiia bunătăţilor, atunce va merge şi va lua ş'alte 7 duhuri mai rele de cQt sine şi vor întră de * vor lăcui acole, şi vor fi omului aceluia cele de apoi mai rele de cut cele dentuiu. f Câ botezul spală cu apă şi şterge zapisul tuturor păcatelor ce suntă făcute mai denainte şi'l dâ de tot periciunii şi, dupâ aceia, ne iaste zid şi apărare şi armă tare asupra oştii vrăjmaşului. 1. In manuscrisul din 1671 : boriiciune. 2. „ • (Luca, cap. 11 ). 3. pentru*. Iarâ volniciia noastră nu ni o ia botezul, nic(i) are er-tare de păcatele ce vor face dupâ dânsul, nici are a doaâ scăldăturâ a afundării, pentru că un botez mărturisim. Ce, se cade să ne păzim cu toata paza să nu cădem în a doaâ spurcăciune ce, să ne ţinem de poruncile Domnului, că au zis cătrâ ap(o)st(o)Ii (Mat., cap. 28)*: „Păsaţi de învăţaţi toate limbile botezundu-I în „numele Tatălui şi al Fiiuluî şi al D(u)hului sf(î)ntă". Şi nu conteni cuvântul numai pună aie(i) ce mai ada* ose de zise aşa (Mai., cap. 5)*: „învătându'î să păzescâ „toate câte am poruncit voaâ". jPoruncit-am a fi sărac(i) cu d(u)hul pre cari*, deca vor fi aşa, 'I fericezâ şi 'i chiamâ vrednici înpărătiei ceriului. Dupâ aceia ne învaţă a plânge în cesta viiatâ, ca să ne învrednicim munguerii ce va să fie. Şi a fi blânzi şi purure flămânzi şi setoşî pentru direptate, şi milostivi şi darnic(i)u, îndurători şi miloşrăzî, curaţi cu inima, depărtundu-ne de toată spurcăciune trupului şi a duhului şi a fi făcători de pace cătrâ vecini şi cătrâ sufletul nostru, supuind adecă (pre) cel mai răâ celui mai bun; şi războiul cel necurmat, ce iaste între noi, să'l înpăcâm cu judecata ce direptâ şi să răbdâm toata goana şi toata scârba tşi inputăciune pentru direptate, pentru numele luî carele iaste adus pre noi, ca să ne învrednicim bucuriei de vecă la împărtela luminatelor daruri, ce şi într'ac(e)astâ lume porunceşte (Mat., cap. 5)*: „Să ne (se) lumineze lumina noastră înnainte oamenilor, ca să vaza (zice) lucrurile voastre cele bune, şi să slăvescâ pre Tatâl „vostru carele iaste în ceriure". Lege luî Moisi care fu data de demultă Iist(ra)ilte-nilor (zice) (Ishod., cap. 20)*: „Nu ucide, nu face curvie, nu fura, nu mărturisi cu minciuna". Iarâ Xc. grăiaşte (Mat, cap. 5)*: „Că tot omul carele să munie pre frântele său în deşerta, vinovat iaste judecăţii; iarâ de'I „va zice: nebune, vinovat iaste mătciî focului. Şi de „veî aduce (zice) prinosul tâu la oltarî, şi-tâ veî aduce „aminte acole, că are fratele tău ceva spre tine, lasă-tâ „prinosul aciia, înnainte oltariuluî, şi pasa de te înpacâ „cu fratele tâu" ; şi încâ (Tawoj): că tot omul ce au căutat asupra mueriî ca pentru sâ o pohtescâ, amu curvie ir \. ' îi 106 1stor1ia DE varlaam m DE ioasaf 107 l -"ii au făcut cu dunsa, în inima luî spurcăciune sufletululuî şi simţire pohtei curvie o au chiemat; ce şi jurămân-turile legii (adecâ, care sânţii scrise în lege) poruncit-au Xc. nici cumâ jurământâ să nu fie fărâ numai: ..iaste şi nu iaste". Acolo (adecâ în lege) au poruncită (Tamoj, Ishod., cap. 21)*: [Ochiu pentru ochiu şi dinte pentru dinte; iarâ aic(i) zice]*: „De te va lovi cine-va preste obraz1 „despre direptâ, întoarce luî şi de ceia parte'*. Şi cela-ce va vre să se părăsea cu tine, să-t(i) ia dulama, lasă luî şi cămaşa. Şi de te va lua cine-va cu sila să mergi uă milă de loca, tu pasa cu dunsulă doaâ. Celuia-ce cere de la tine, dă-î; şi cela ce va vre să se înpru-muteze la tine, nu-1 opri. (Mat., cap. 5)* Auzit-atâ că iaste zis (Levt., 19)*: „Să iubeşti pre vaccinul tău şi să urăşti pre vrăjmaşul tău". Iară eu zic voaâ: „Iubit(i) pre vrăjmaşii voştri. face(u bine celor-ce „vâ urască, şi vă rugaţi pentru ceia-ce vâ gonescu şi „vă năpăstuescă, ca să fîtî fec(i)orî Tatălui vostru carele „iaste în ceriure, carele'ş soarele luî răsare răilor şi bunilor „şi ploaâ pre cei direptî şi pre cei nedireptî (Luc , cap. 6)% „Nu osândiţi, să nu fîtî osândiţi. Ertatî, şi se va erta „voaâ. Nu vâ ascundetî comoara in pămuntu, unde viermii „şi putrejune o strica, unde furiî o dezgroapă şi o fură; „ce vâ ascundetî comoară 2 în ceriu, unde nic(i) viermii „nicî putrejiune nu o strica, unde furii nu o fură, nici „o sapa. Că, unde va fi comoară voastrâ, acolo va fî şi „inima voastră, Nu vâ grijiret(i) cu sufletul vostru ce „vetî mânca sau ce vetî be. nicî cu trupul vostru in ce „vâ vet(i) înbrăca, că Tatâl vostru cel den ceriu ştie „că toate aceste vâ trebuescâ. Că cela-ce au dat suflet „şi trup, tot va da şi hrană şi haine, carele hrăneşte şi „pasările ceriului şi florile ţarenilor le împodobeşte cu „frumuseţe ca aceia; şi căutaţi (zice) maî întâiu înpărătiia „luî D(u)mnezeu şi direptate lui. şi toate aceste se vor „adaoge voaâ. Nu vâ grijitî de mâine, că zioa de mâine are ia grija de sine (Mat. cap. 7)*. Toate câte vâ iaste voaâ voia să facâ oamenii, faceţi şi voî lor aşijdire. Intrata pre poarta ce strimta 1. In manuscrisul din 1671 : buca. 2. „ „ r : {Mat, cap. 6)*. câ poarta ce lunga şi cale ce întinsa duc la periciune. si multî sântu carii umbla pre dânsa; iarâ uşa strimta şi cal6 îngusta duc la viiata, şi putinei sânta cei ce o afla. Şi nu numaî cela ce'm(i) va zice: „Doamne, Doamne", va intra înpărtiia ceriului, ce cela ce va face voia Tatălui mieu carele iaste în ceriure (Mat., cap, 10)*. Cel ce iubeşte pre tatâ-sâu şi pre mumâ-sa, maî vrâtos de cât pre mine, nu iaste vrednica de mine. Sau cela ce iubeşte fec(i)orul sau fata, maî multa de cât pre mine, nu iaste vrednic de mine; şi cine nu'ş(i) va lua cruce sa şi sâ m6rgâ pre urma me, nu iaste vrednic de mine. Iatâ aceste şi altele ca aceste au poruncit, spăsitoriul, apostolilor să înveţe pre credinc(i)oşî şi sântem dator(î) toate ac6ste (IP Tim., 4)* să le păzim deca pohtim a dobândi cele desăvurşit(e) şi să ne învrednicim cununilor celor neputrede ale direp -tâtiî, carele va da Domnul în zioa aceia, judecătoriul cel direptâ, tuturor celor-ce'l-au iubit şi luminare lui. Ioasaf zise cătrâ bătrânul: —■ De vreme ce trebue uă tărie ca ac(e)asta acestor învăţături şi, de mi-se va întâmpla dupâ botez, dentr'ace viiata curată, a greşi cu una sau cu doaâ dentr'aceste porunci, de-aciî fi-voiu să nu maî pociu dobândi cele-ce vin mai pre urma, ce sâ'm(i) fie toata nădejde în deşerta ? Iarâ Varlaam zise : — Nu socoti aceste aşa. Că D(u)mnezeu cuvântul, carele se-au întrupat spre spăseniia nemului nostru, şti-indu neputinţa ce multa şi patima fîrel noastre, nicî punâ în parte ac(e)sta nu ne-amâ lăsat să bolim fărâ de lec ce, ca un dohtor pre înteleptâ, voia noastră ce trupescâ, care iaste iubitoare de păcate, amestecându*o cu iarba pocăinteî, o au mărturisit întru ertare păcatelor, cundâ vom lua pocăinţa ce adevărată şi ne vom sf(i)nti cu apa şi cu d(u)hul şi ne vom curaţi de tot păcatul, fărâ de ostenelâ şi de toata spurcăciune1; dupâ aceia, de ne se va întâmpla a căde în niscare căder(i) de păcate, alta naş-tere atunce (ce se zice alta înnoire) cu botez, care se face în scăîdătura apei cu d(u)hul sf(î)ntâ şi ne înnoiaşte desăvrâşit, nu maî iaste. Că acestu dar uă-datâ se dâ. 1. In manuscrisul din 1671 : (J5Vrei, cap. 6)*, 1 5; 10- istorha de yarlaam ce cu durăroasă căinţa şi cu lacrăme fierbinţi, şi cu os-ten6le, şi cu sudori se face curăţire şi erfcăciune păcatelor pentru milosrudiia milei D(u)mn(e)zeuluî nostru. Că botez fu chiemat şi izvorul de lacrăme, dupâ mila Domnului1, insa în multa vreme, şi cu ostenela care se va cade, pre mulţi de multe păcate au mântuit. Că nu iaste păcat care să poatâ birui pre iubire ce o are D(u)m-n(e)zeu spre oameni, deca ne vom apuca de pocăinţa şi să spălam ruşine păcatelor cu lacrăme, de nu va, cura-va, apuca moarte maî nainte să ne ia de aic(î) şi să ne scoată spurcaţi (Pslm., 6)*. Că în iada nu iaste pocăinţa nici ispovedire ; că pună suntem în ceşti vil (însă temeiul credinţei cei direpte-slăvitoare nestricatâ să trăiască) macara de se va şi strica ceva den aeoperemântâ sau den zid, aceia ce au putrezit de păcat cu pocăinţa iarăş(i) se poate înnoi. Că nu iaste putinţă a număra mulţime îndurărilor lui D(u)mn(e)zeu (Pslm., 144)% nici a măsura mărire milei luî. Iarâ păcatele şi căderile, ori-eum ar fi, tot se supun măsurii şi se întâmpla de suntu în număr. Deci, zăcundti păcatele noastre supta măsură şi supta număr, nu pot birui pre mila ce nemăsurata şi pre îndurările cele nenumărate ale lui D(u)mn(e)zeu. Direptu aceia, noaâ nu ne iaste poruncit, deca vom face păcate, noi să cădem în otc(i)aianie (în deznădăjduire)* zicundă că de acum nu ne vom mai pute mântui; ce, să ştim bunătate Iul D(u)mn(e)zeu şi să ne căim de păcate, cărora le iaste ertăciun6, iubire ce de oameni a luî Xc, carele 'ş^-au vrâsat sângele pentru păcatele noastre. Şi de multe scripturi sântem învăţaţi tăriei pocăinţei, şi maî vrutos den faptele şi den pildele Domnului nostru Ic. Xc. (Mat, cap. 4)*. Că de atunce (zice) începu Ic. a învăţa şi a grăi: „pocăiţi-vâ că se au apropiiat, înpărătiia ceriului" (Luc. cap. 15)*. Şi, în pilda unui fec(i)or, arata, carele 'ş(î) fusese luat avere de la tatâ-sâu şi se-au fosta dus într'uă tară departe; şi acolo, într'ace tară, fiindu foamete, fost-au mersa de se-au lipit lângă unul den oroşaniî cei răi aî acei târ(i) multa păcătoasă. Iarâ el 'l-au fosta trimes la satul luî să'i pasca porcii (aşa chiemundu pre 1. In manuscrisul din 1671 : după darul stăpânului. SI DE IOASAF 109 greul şi spurcatul păcat). Deci, păţind multe, şi ajun-gându la sărăciia ce mai de apoi, atâta cât nici de ace hrană înputitâ a porcilor nu 's(I)-au fosta putând sătura pănte(ee)le, târziu, oare-cândâ, îş(l) veni în simţire luî şi jelcuindu-se, de uă ruşine ca aceia, zise întru sine aşa : „O, câţi năemnici la tatâ-mieu se satură de pâine, iarâ „eu pieiu de foame. Scula-mă-voiu de mă voiu duce la „tatâ-mieu şi voiu zice luî: Tata, greşit-am la cer şi „înnainte ta. şi nu sânta vrednic a mă chiema fiiul tău. ^oe mâ fă ca unul den năemniciî tăi". Şi se scula de merse la tatâ-sâu. Iarâ tatâ-sâu, văzându-1 de departe, i-se făcu mila şi alerga de-1 luă în braţe, şi cu milostiv-nicie '1 săruta şi învrednicindu-1 cinstei cei dentâiu, praznic cu bucurie făcu pentru aflare lui, junghindâ viţelul cel hrănit. Iatâ, ac(e)astâ pilda au arătat noaâ, celor-ce ne vom întoarce den păcate şi vom cade la pocaanie (Lac, cap. 15)*. Şi arata şi pre un păstor carele au fost avut 100 de oi, şi rătăcindu-I una, fost-au lăsat cele 99, şi au eşit să caute pre ce rătăcita pânâ o au aflat, şi luîndu-o a umere, o-au dus de o-au amestecat cu cele nerătâcite. De-acii au chiemat priiateniî luî şi vecinii la ospât, pentru aflare ei. Aşa, au zis spăsitoriul, bucurie iaste în cer de un păcătos ce se pocăiaşte, de cât 99 de direptî cărora nu le trebuiaşte pocaanie (Lua, cap. 22)*. Că şi verhovnicul ucenicilor, Petra, piiatra credinţei, fiindu şi el putinei părăsit1, cu uă părăsire2 chibzuitoare, în vremia mântuitoarei patimi, ca pentru să cunoască slăbiciune şi ticăloşiia neputinţei omeneşti, câzu în păcatul lepădării, şi aşa, curândâ (zice) aducându-şî aminte de cuvântul Domnului, eşi afara de plânse cu amar, şi cu acele lacrăme calde, sculându-se den cădere, făcu biruinţă pre puternică, că fiindu ispitit întru războiu macara de au şi căzut, iarâ n'au zăbovit nici se-au părăsit ce, de grab. aduse amară lacrăme den inimă îngrijatâ, ce văzundâ vrăjmaşul fu arsa pre fată ca de uă văpae năpraznicâ. Şi întracel c(i)as sări şi fugi departe. Iarâ Petră, jelcuindu-se cu greu, fu iarâş(î) verhovnică şi fu pus dascăl a 1. In manuscrisul din 1671 : lăsat. 2. „ „ „ „ : lăsare. « Varia am şi Iosah. — Col. Năsturel. }'J 110 ISTORII A DE VARLAAM SI DE IOASAF toata lume. De-acii şi pocăinţei fu chip şi izvod. Şi dupâ înviiare, zicundu Xc. cătrâ dunsul, de treî orî (Ioan. cap. 21)*: „Au, dragu-t(î) suntîî Petre?" Direse ce de treî orî a luî lepădare, răspunzundu apostolul aşa: vDoame, tu „stil că te iubescă". Dentr'aceste den toate şi dentr altele încâ maî multe, fârâ număr, pilde, ne învăţam şi pricepem putere lacră-melor şi a pocaanieî, ce numaî chipul eî trebuiaşte să fie cum se cade ; urîindu păcatul să'i urască den toata inima şi, plungundti cu lacrăme, să grăiască cum au zis prorocul D(a)v(i)du: „Osteniiu întru suspinare me(Psl., 6)*. „spâla-voiu în toate nopţile patul mieu, cu lacrâmelc „mele voiu uda aşternutul mieu". De-aciî, aşa se face ertâciune păcatelor cu sungele luî Xc, cu mărire mileî lui şi cu mulţime îndurărilor luî, carele au zis (Isaia, cap. 1)*: „Că de vor fî păcatele voa-„stre ca gravanî, ca zăpada le voiu albi, iarâ de vor fî „caruşite, ca luna le voiu albi". Decî, de aceste aşa iaste şi aşa credem şi se cade, dupâ luare botezului şi a cono-ştinteî ceî adevărate şi a înnoireî, şi diipâ învredniciia de fec(i)or şi dupâ gustare d(u)mnezeeştilor tainî, să ne întărim cu toata vrutute ca să nu cădemu. Că luptâtoriul nu să cuvine a căde. Că multî deca căzură nu se mal puturâ scula Că unii deschizundil uşile pohtelor şi lă-cuiudti într'tinsele, nerumptindu-se, nu maî puturâ să se întoarcă spre pocăinţa ; altiî iarâşii, apucundu-î moarte şi ne ajungundti să se spele cu pocaaniia de spurcăciune păcatelor, se osundirâ. Dreptu aceia, lucru de periciune iaste, a căde cine-va or în ce pohta ; iarâ de se va întîîmpla a căde, trebuiaşte sa sae curundu dentr'tînsa afara şi să ste iarâş(î) întru buna nevointâ. Şi or(î) de cute or(î) se va întiimpla a căde. numaî de cut, într'acelaş(i) c(i)as, să fie şi sculare, ca să se rîidice şi să ste tocma piinâ la moarte; că zice (Zah., cap. 1)* : „Intoarceti-vâ cătrâ mine şi mă voiu întoarce „cătrâ voi"*, aşa grăiaşte Domnul D(u)mnezeu. I CAPUL XII. Varlaam arata lui Ioasaf în multe chipuri) traiul creştinătate şi (mai) ales de tocmelă călugârescâ multe lucruri îi pune înnainte, iarâ la sfîirşit îi arata pilda frumoasa în ce chip se cade a se pfizi de pohtele lumiî. 9 ^)ătrâ aceste Ioasafu zise: ~ Dara cum se-ar pâzi cine-va, dupâ botez, curat de tot păcatul, deca (de) vreme ce iaste pocăinţa celor ce greşescti (cumii zici tu) ce insa fiindu cu trudA şi cu ostenelâ, cu grija şi cu durere, cu plângere şi cu tânguire, care'm(î) pare să fie a multî cu nevoe a le isprăvi, ce maî vriitos aş(î) vre să aflu uă cale cu care să păzeseîi vrutos poruncele lui D(u)mnezeu să nu mâ abat den-tr'unsele nicî dupâ ertăciune răotătilor mele celor den-ttiiu să nu maî mtiniiu pre pre dulcele stăpîîn şi D(u)mnezeu iarăş(i), Iarâ Varlaam zise : — Bine ziseşi aceste, domnul mieu înpărate ; ac(e)s-ta'mî place şi mie. Ce, iaste foarte cu anevoe şi cu neputinţa a lăcui cine-va lunga foc şi să nu se dogorescâ. Că nu iaste lesne a isprăvi şi încâ iaste şi foarte cu anevoe şi lucru înponcişat, celuia-ce se-au legat cu lucrurile lumii şi cu grijile eî, şi cu valurile eî se zăboveşte, şi lăcuiaşte in hrana şi in bogăţie, să imble în cale poruncilor Domnului şi, fiind el intr'ac6le, să se păzescâ curat. Că au zis Domnul (Mat, cap. 6)*'. ..Nimine nu „va pute sluji la doî domni; că sau va îndrăgi pre unul Jarâ pre altul va urii; sau de unul ii va fi aminte, iarâ „de altul nu va purta grijA". Nu ve(u pute sluji şi luî 112 istoriia de yarlaam D(u)mn(e)zeu şi Mamoneî (adecă nedireptâtiî). Si scrie şi ucenicul lui cela iubitul Ioan ev(an)gh(e)listul şi b(o)gos-Iovul, in carte luî, de zice aşa (Ioan}, cap. 1)*: Nu iubiretîi lume nici cele-ce suntu in lume. Câ de iubeşte cine-va lume într'acela nu iaste dragoste; câc(î) că, tot ce iaste în lume, pohta trupului suntu, şi pohta ochilor şi trufiia vieţii. Deci, acele nu suntu de la Tatăl, ce den lume. Ce trece lume şi trece şi pohta ei; iarâ # cela-ce va face voia luî D(u)mn(e)zeu, acela trâiaşte în vec(i)iis Aceste cu-noscundu-le cei purtători de D(u)mn(e)zeu, d(u)mnezeeştiî noştri părinţi, şi auzindu pre apostolu (Dean., cap 14)*: „câ „cu multe scurbe trebueşte să intram noi intru înpărâtiia ce • „riului*v,să nevoirâ dupâ sf(i)ntul botez a păzi şi a feri haina neputrezireî curata şi nespurcatâ. Direptti aceia, unii den-tr'unşii adaoserâa lua ş'altu botez cătrâ cela-l-altu (care să zice) cu stinge şi cu muncă; câ şi acesta se chiamâ botez şi încâ foarte cinstit şi lăudat, câc(î) că al doile rundu nu se maî spurca cu cugete de păcate, care şi Domnul luându-1 pentru noi, pe direptate 'l-au chiemat botez. De atunce închipuindu-se luî şi făcundu-se răvnitor maî întuiu înşişîî văzătorii săi ucenici şi apostoli. Dupâ aceia şi c(e)ata sfinţilor m(u)c(e)nicj, se dederâ inpăratilor celor-ce era slugi idoleştî şi muncitori, răbdundu tot feliul de munci : fiindu datu fierilor, focului şi săbiei; iarâ ei, măr-turisindu mărturisire buna şi sfurşindu-şti alergare şi pă-zundu-şîi credinţa, nemerirâ cinste direptilor (a) îngerilor înpreunâ lăcuitori şi (a) luî Yc, făcundu-se înpreunâ moştenitori ; a cărora bunătate străluci (Psalm.,18)% cut eşi veste lor preste tot pămuntul şi îndireptârile lor pren margi(ne)le lumii şi nu numai graiurile şi lucrurile acestora, ce şi sungeie şi oasele lor, suntti pline de toata sfinţire. Câ pre draci de tot îî gonescti şi boalelor celor nevindecătoare ei dau vindecare numai decut celor-ce se atingu cu credinţă şi hainele lor şi alţii or lieste-ce se-au atinsu de sf(i)ntele lor trupuri suntu cinstite de toata făptura, de carele mare şi lungu cuvîintu are a fi cundu va spune cine-va pre amăruntul vi-tejiia lor; iarâ cei eruzî şi cu chip de fiiarâ sălbatecă 1. în manuscrisul din 1671 : (1-a Ion, 2)* si de ioasaf na muncitori fiindu răi, râu se săvruşirâ; şi goana se potoli şi înpărătirâ înpărati credinc(i)oşu preste toata lume luându alţii arma lor şi închipuindu se râvnirei lor şi dragostei lor cei d(u)mnezeeştî, şi cu aceia pohta rânin-du-ş(i) sufletele socotiia, cele-ce suntu de folos, să'ş(î) pue şi sufletele şi trupurile nespurcate înnainte Domnului, tăindu-ş(i) toate pohtele lucrurilor celor rele si eurâtin-du-se de toata spurcăciune1 trupului şi a duhului şi cu noscundîî cu lucrul acela într'altu chip nu se va pute isprăvi fărâ numai cu paza poruncilor luî Vc. Deci, socotindîi ei că paza poruncilor şi lucrare bunătăţilor pren mijlocul valurilor lumii iaste cu nevoe a se face meşterşugire şi alta viiatâ oare-care streină şi schimbata, şi dup(â) d(u)mnezeescul glas, părăsindu toate : părinţii, fec(i)oriî, priiateniî, rudele, bogătiia, hrana şi toate cute suntu în lume uriindu-le, se sălâşluirâ pren pustii,2 ca neşte hieri lipsitu, scurbitu, în patima re, râ~ tăcindu pren pustiu şi pren munţi şi pren peştere şi pren propastiile pâmuntulul; depărtundu-se de toate cute suntu pre pămuntu frumoase şi dulci şi încâ tocma şi pume şi acoperemuntul foarte întru scădere avundu-ie. socotind ceste doaâ lucrur(î) cum deca nu vor vede piroanele pohtelor atunce den rădăcina vor pute rumpe pohtele lor den suflete-ş(î), şi măturundii a lor aducere aminte, dragoste şi pohta dumnezeeştilor şi cereştilor lucruru, vor sădi întru sine, şi cătrâ aceste cu patima ce re suptiia-'ş(i)-vor trupul şi de buna voe făcundu-se mucenic(i)u nu vor greşi slava celor-ce se-au sfurşit cu sunge, ce fiindu şi eî mergători pre urma patimelor luî Vc, dupâ cut le-au foştii putere, fi-vor părtaşî nesăvru-şitei înpărâţiî. Deci, aşa socotindîi sîinguresca (ce se mai zice călugâresca) ne gOlcevitoare viiatâ, vitejeşte o petrece: unii, fără de acoperemuntu răbda, luându nevoe de la văpaia zăduhului şi de nerâbdata iarnă şi de turburările vunturilor; alţii, 'ş(î) face colibite, sau lăcuia pren vrutoape şi pren peştere, ascuzundu-se. Intru bunătăţi ca aceste lăcu(i)ndu, şi răpaosul trupescu îl lepăda şi verze crude şi bur(i)eni sau mugur(î) de pre copac(i), 1. In manuscrisul din 1671 : (II, Cor., 7)* 2. „ - „ : (Evreu 11)* "ISTORHA DE VARLAAM ■f sau pâine uscata gusta, şi cu de aceste se da în viiata de tot gre; şi nu numaî cut se lepăda de tot, de gustare dulcetilor, ce încâ şi cu pre multul ajun se întinde spre măsura mtincâriî; cu atuta de proaste bucate se priceş-tuia cut numaî să fie vii. Că unii, toate zilele săptâmtîniî în foame le petrece şi numaî Dumineca se pricestuia cute cu ceva hrana ; altiî cute de doaâ or(î) în săptâmunâ-ş(i) aduce aminte cute de ceva gustare ; alţii preste uă zi; altiî numai serile gusta cut să guste hrana. îndeletni-cindu-se în rugăciuni şi în nedormire; puţin nu se apropiia de viiata îngerescâ, luindu'şu zioa buna de tot de căştigut aurului şi argintului şi uitundii de tot cum că iaste vânzare şi cumpărare întru oameni; iarâ pizma şi \ trufiia, care au nărav mai vrutos a urma lucrurilor celor bune, nu ave ioc într'unşii, că nicî ceia-ce era întru maî mic(i)u nevointe postniceştî nu ave vre-un gundu rău spre cela ce înfloriia cu mai mari nevointe postniceştî; nici iarâ celuia-ce isprăviia lucruri mal marî nu i-se ^ rudiea buiciia spre semetie, asupra celor-ce era mai slabî de cut dunsul, sau a ocării cine-va pre vecinul ţ său. sau să se laude cu ajunul luî, sau să gundescâ s lucruri marî de isprăvile luî buiciianu 5i-au înşelat. Câc(i) că, cela ce ave bunătăţi mal multe nu cu ale lui os- ( tenele ce toate cu putere lui D(u)mnezeu, socotiia că le face supuindu-se smeritei voi. Aşa cugeta că n'au lucrat nemic. ce ca cum ar fi încâ maî multe daruri, cum au zis şi Domnul (Lize, cap 17)*: „eândâ veti face toate „cute vă suntu poruncite ziceţiî: suntem neşte oameni ..nic(i) de uă trebâ, pentru că am făcut ce eram datori ,.a face". Iarâ unii zice că : nieî-uă-datâ n'am făcut acele-ce ni se-au poruncit, ce maî multe zice să fie cute nu ajunsese la dunşil de cut cele-ce le obriişise. Şi iarâ se ocăruia pre sine, Unde nu era desăvârşit tot-de-una întru ajunare, pentru neputinţa trupului, cugetându cum neîndestulire lor nu iaste den neputinţa firei ce den voia pregetului. Decî, aşa unul de cut altul, şi toţii de cut toţii, se face mal plecaţ(i), iarâ patima măriei deşarte1 sau care iaste 1. In manuscrisul din 1671 : trufiei. SI DE IOASAF de-a place oamenilor unde să fie întru dunşil, cariî pentru dunsa au fugit den lume şi lăcuescii în pustii, ca nu oamenilor ce, lui D(u)mn(e)zeu, vrundîî să 'ş(î) arate lucrurile lor, de la care au nădejde, şi plata faptelor lor să 'ş(î) ia, ştiindu foarte bine că postul ce se face pentru trufa, acela n'are plata; câe(î) că iaste pentru lauda o-menescâ, iarâ nu pentru D(u)mn(e)zeu. Direptâ aceia şi îndoita pacoste petrec uniî ca aceia, că şi trupul îş(i) murşevescâ şi plata nu iau, iarâ ceia-ce pohtesetî slava ce de sus, şi se poartă cătrâ dunsa, nic(l) de una de cele pământeşti şi omeneşti nu grijescu şi au lăcaşurile lor* uniî de tot în dutinâ şi în singurătate desăvârşescu ne-vointa lor depărtaţi de lăcuinta omenescâ în toata vreme vieţii lor şi apropiindu-se de D(u)mn(e)zeu, iarâ altiî în-figundu-ş(î) sălaşele lor departe unul de altul Dumineca se aduna într'uă biserecâ şi se priceştuia d(u)mnezeeşti-lor tain! (cuminecă-se, zic) cu junghiiare ce fărâ de stinge a pre curatului trup şi scumpului stinge al luî Xc, care au dăruit Domnul credincioşilor săî întru ertăciune păcatelor, întru luminare şi sfinţire sufletului şi a trupului. Şi hrănindfi unul pre altui cu învăţătura d(u)mnezeeşti-lor cuvinte şi cu învătuturiJe care să deprinsese vadiia războaele cele ascunse ale potrivnicilor ca să nu fie nimeni prinsa de dânsele, carele n'ar şti meşterşugul războiului. Şi iarăş(î) se întoarce fieşte-care dentr'unşiî la coliba luî bâgându miiare bunătăţilor cu nevoinţâ in vasele inimilor lor şi lucrundu roadă ce pre dulce şi vrednica de masa ceriului, iarâ alţiî trăescă viiaţâ denpreunâ, care strungundu-se mulţime de oameni înpreunâ suptu un începător şi un maî mare pre toţi, pre sine supuindu-se, toată vrere lor junghindu-o cu cuţitul ascultării şi socotin-du-se robi cumpăraţi de voe (Glt., cap. 2)* nu maî trăescă lor. ce cui se supuserâ, pentru dragoste luî Xc. şi să zicem, cum se maî cuvine, câ: mai mulţii nu trăescii lor ce trăiaşte Xc. întru dunşil, căruia îl mergti pre urma le-pădiindu-se de toate. Iatâ dara ac(e)asta iaste ducere den lume, uriiciune vrerilor şi lepădare firei pentru dragoste celuia-ce iaste pre desupra firei. Aceste ca îngerii trăescii pre pământii cu cântări şi cu cântece, într'un suflet cuntândâ HQ ISTORII A DE VARLAAM Domnului, şi mărturisitori patimelor şi trudelor ascultării fiindu; întru carii se umple cuvântul stăpânului, că au zis (Mat., cap.18)* „unde suntu doi sau trei adunaţi în „numele mieu acole sântu eu în mijlocul lor". Nu, ca cum ar fî scurtat, cu ac(e)astâ măsura, adunare „întru „numele mieu", ce cu acestu număr de doi sau de trei au arătat pre multul şi nehot(ă)rătul număr; că veri putini, veri multî, de se vor aduna în numele luî, slujindu-î cu fierbinte dragoste, aşa credem cum să fie el în mijlocul lor. Gu aceste chipur(î) şi de acesta feliu de vietî şi cu aceste tocmele rămnindă pământenii şi cei de tă-runâ, vieţii cereşti, în poştă şi în rugăciuni şi în pri-viegheri, în lacrăme calde şi în jelcuire nemânguiatâ întru streinâtate şi în aducere aminte de moarte, întru blundete şi în nemunie, în tăcere buzelor, întru neagonî-selâ şi în sărăcie, întru curăţie şi întru întregâ înţelepciune, în voia smeritei înţelepciuni şi în linie, în dragoste ce deplin(ă) cătrâ D(u)mnezeu şi cătrâ vecini, sfârşind u viiatâ ac(e)asta, cu năravul fura îngeri. Direptu aceia, D(u)mnezeu cu semne şi cu minuni şi cu multe feliuri de puteri'i împodobi; şi făcu de eşi veste* vietiî lor cei minunate, pren marginile a toată lume. Şi deca 'ti-&Ş spune viiatâ unuia dentrunşiî pre amăruntul (oare o am în gura), care se spune a fî începător a-ceştii vieţi călugăreşti, pre carele'l chiamâ Antonie, crez că a'l cunoaşte dentr'un pom dulc(e)ata poamelor celora ce suntu de un nemu şi de un feliu, şi ce feliu de te-meiu au pus el ajunului, şi ce acoperemuntu au făcut, şi ce feliu de darur(î) se-au învrednicit a dobândi de la spă-sitoriul. De-acii şi alţii mulţi dupâ dânsul, înpotriva lui, cu nevointâ nevoindu-se, aceleş(î) cununi şi cinsti dobândiră. Ferice de aceste, şi de trei or(î) ferice, carii iubiră pre D(u)mnezeu şi pentru dragoste luî obicnirâ toate, că plânseră tânguindâ zioa şi noapte ca să dobundescâ mun-guiare ce nesăvruşitâ, plecară-se voia lor ca acolo să se înnalte, mârşăvirâ'ş(î) trupul cu foame şi cu sete şi cu priveghiiare ca acolo să'i priimescâ hrana şi bucuriia raiului. Lăcaşâ fură sfântului d(u)hâ cu curătiia inimii cum iaste scris (Iia Cor., 6)*: „Sălăş(l)uimă-voiu într'ânşiî şi voiu „umbla", (Eies., 6)*: „răstigniră pre sine lumii ca să ste } SI DE IOASAF 117 f „de direpta celuia-ce se-au răstignit*. încinseră mijloacele lor1 cu adeverinţa, şi în toată vreme'(ş)î avură candelele lor gata, aşteptândâ venire ginerelui celui fărâ de moarte ; câ, căştigundu'şu eî ochi de minte, de departe2 vede acel c(e)as înfricoşat, şi vedere bunătăţilor ce vor să fie şi muncile cele de vecâ nedăspârtite le ave de la inimile lor; şi se nevoirâ in patimi ca să dobândeseâ slava ceia -A. ce iaste tot-de-una; făcură-se fără de pohte, ca îngerii, şi acum cu îngerii dăntuescâ, eu a cărora viiatâ se potriviră. Ferieit(î) eî, şi de treî or(i) fericiţi, câ cu ochii cei * neînşelătorî aî minţii, cunoscurâ deşertare cestor lucrur(î) de aic(î), şi nestare şi netocmela traiului celui bun ome-nescă şi, lepădâhdu-se de acel bine, ascunseră lor bunătăţile cele de vecâ şi viiatâ care nu cade nici uă data, nici de moarte nu iaste tăiata, eî o priimirâ. Acestor bărbatâ luminaţi şi sfintî şi noî, neharnecii, ne nevoim să ne potrivim; insa de viiatâ lor, care se asemăna înnăltimeî ceriului, nu ne atingem, ce dupâ neputinţa ticăloasei noastre vrâtute, închipuim şi noî viiatâ lor şi ne înbrăcâm în portul3 lor, mâcarâ lucrurile lor de le şi greşim,4 că pre ac(e)asta o ştim toc mito are de-a nu greşi intru d(u)mnezeiasca mărturisire0 şi ajutoare nestricăciuniî ce ne iaste dată den d(u)mnezeescul botez; şi urmândâ noî cuvintelor fericiţilor acelora, cu totul ocărum lucrurile ceste putrede şi trecătoare ale aceştii vietî, intru care nemic nu iaste a găsi adevărat, nic(î) tocma, nici stătător l tot la un loca, ce toate sânta deşarte şi voia d(u)huluî(i şi aduc multe mutări şi schimbări în clip6la ochiului câ ; maî slabe sânta de cât visele şi de cât umbra, şi de cât aburul ce suflă pren văzduh; bucurie puţine şi în scurta j vreme, şi încâ nu bucurie ce numai uă zmintelâ şi uă |rL înşelăciune a răotâtiî ceştii lumi, care ne-au învăţat7 a J ^ nu le iubi ,ce maî vrâtos a le uru cu toată inima. Şi cu adevărat ac(e)astâ lume urâc(i)oasâ8 iaste şi spurcata, câ . f 1. Jn manuscrisul din 1671 : (Mat.. 25)* * 2. „ „ „ : denainte. 3. „ „ „ : în chipul. 4. „ „ „ : nu nemerim. 5. „ : făgăduire. | ; 6. „ „ „ : (Ecles., 1)* I 7. „ „ „ : poruncitu-ni se-au. j 8. „ : (I-a Ion., 2)* 118 ISTORII A DE VARLAAM SI DE IOASAF 119 cu cut dăruiaşte pre priiatenii eî acele daruri, iarâ cu munie le zmâceşte şi le ia de la dânşii, şi'î trimete goli de tot binele şi înbrăcatî în ruşine, şi însărcinata cu sarcini grele în scraba de vec, iarâ pre ceia-ce'î înnaltâ, de grab îî smereşte cu sărăciia ce desăvrâşit(ă), puindu-'î razim pic(i)oarelor vrăjmaşilor lor şi bucurie. Deci, într'acesta chip suntâ darurile ei; ca aceste'! suntâ milele eî şi făcătoare de râu tuturor celor-ce fac voia eî; cumplit zvârleşte pre totî câţi se razimâ de dunsa, şi pre cei-ce se nâdăjduescu într'unsa face'i slabi, pu-nu-le sfaturi cu nebunie şi făgâduiale mincinoase, ca numai să'î tragă cătrâ dunsa; iarâ celor înteleptî ia însăşi!) se arăta neînţeleptâ si mincinoasa, ne împlundu cele ce se-au făgăduit; câ îndulcindu astăzâ grumazii lor cu bucate dulci, mâine îi pune pre totî de santîi mâncare vrăjmaşilor lor ; astăzi arată pre cine-va înpărat, iarâ muine a re robie îl duce; astăzi îl îndestulezâ cu întu-nerece de bunătăţi, iarâ muine îl face sărac şi îmblătorî, de cere pre la uşile altora ; astăzi pune în capul lui cununa slavei, iarâ muine fata luî o alătură la pămuntu ; astăzi înpodobeşte grumazii luî cu luminate cinsti a de-regătoriilor, iarâ muine îl smereşte legat cu câtuşu de fier; în puţine vreme'l face tuturor dragd şi iarăşi preste putinei face'l foarte urut şi scurnavu; astăzi '1 veseleşte, iarâ muine cu plângere şi cu jale '1 mârşeveşte. De-aciî ce sfurşenie pune acelora? Ia numai ce asculta : Lăcuitori în munca focului, ticălos face pre cela-ce o au iubit, gundu ca aceasta are în toată vremia şi cuget ca acesta ; şi nici de cei-ce au trecut nu plânge, şi nici de cei-ce au rămas nu le iaste mila, că pre aceia rău i'au înşelat, de r au vânat în cursele ei, şi spre ceste iarăş(i) meşterşugeşte ispitindu-se a'l muta, câ'i iaste voia să nu scape nemic den cursele eî cele hielene. Deci, ceia ce zac lunga viiatâ ac(e)asta, şi au slujit unui stâpun hiclen ca acesta, iarâ de stăpânul lor cela bunul şi m(i)lostivul, cu minte lor ce betiagâ se-au depărtat, şi se-au lipit cătrâ lucrurile ceştii vieţi, şi1 se bucura de dunsele, neaducun-du'ş(î) aminte nicî-de-cDt de cele-ce vor să fie, ce lăcuescu in dulcetile trupeşti tot-de-una, iarâ sufletele lor le-au ilăsat ase topi de'foame şi a pătimi nenumărate răotâtl. inorog Pare-mu să se închipuiascâ unui om, ce fugiia de Pent™ faţa unui inorog1, care neputundu răbda glasul zbieretu-lui luî şi ale groaznicelor răcnirî, fugiia tare ca să nul mănânce. Deci, alergândâ el repede, căzu întruă pro-pastie mare ; şi căzundu el într'ânsa tinse'şî mâinile de se apucă de un copac(î) şi se tine tare, iarâ pic(i)oarele şi le ţepeni în neşte gemănârî, părăndu'l de-acii cum că iaste în pace şi întru tărie fărâ grija. Iarâ cundu căută, văzu doi şoareci, unul alb, altul negru, unde rod rădăcina copac(i)uluî, de care se tine el, atuta cut se a>propiiase de le era putinei sal surpe. De-aciî, căutundu în fundul pro-pastieî, văzu un şarpe groaznica la vedere, suflundu cu foc, şi înfricoşat încolăcindu-se şi cumplit căsca gura şi veniia să'l înghită. Iară dupâ aceia căutundâ iar la ace ramură pre care'şu înţepenise pic(i)oarele, el vâzu 4 capete de aspide eşindu dentr'acel mal mare, lângă care sta el; iarâ deca'şâ rădica ochii în sus, văzu picândâ, den ramurile acelui copac(i)â, puţine miiare. De-aciî părăsi de-a se maî griji de nevoile ee'l cuprinsese cumâ: den afară ?1 căuta, iute nestâmpârându-se, inorogul să'l mănânce; iarâ jos căsca gura cel şarpe amar să'l înghită; iarâ co-paciul de care se apucase era, cât de puţinei, numaî să se surpe; atute şi ca aceste răotâtî uitându-le, se pornise spre dulc(e)ata acel puţine miiare, a căriia tâlcuire acum ţi-o \ oiu spune : Inorogul acela iaste chipul morţii, care goneşte să-ajungă pre nemul luî Adam! Iară propastiia aceia iaste lume, care iaste plină de toate răotâtile şi cursele cele purtătoare de moarte. Iarâ copaciul, cel rosâ de desuptu neîncetat de doî şoarec(i)â, de carele meşterşugim noî de ne ţinem, iaste vreme vietiî a fieşte-cărui omâ, scurtata şi sfârşită cu c(e)asurile zilei şi ale nopţii, şi apro-piindu-se încetişor cătrâ scrumpotire. Iarâ c61e 4 aspide semnezâ tocmire celor 4 stihii2 înşelătoare şi nestătâtoare a trupului omului, care temee, fiindâ purtate fărâ de toc-melâ şi turburându-se, se dăzlegâ tocmire trupului şi se strica. Cătrâ aceste şi acel balaur cu fata de focQ şi turbat se închipui aste pre înfricoşata rânza a iadului, 1. rinocer. 2. stihii—temee. CAPUL XIII. Varlaam arafâ cu pilda mai alesă cum că bogăţiile siuitu trecătoare şi nestâtătoare si cum că în scrube numaî uă scăpare iaste lucrurilor cele bune ale inemiî. ^c(e)astă pilda foarte o priimi Ioasafu şi zise: — Adevărat iaste cuvântul acesta şi foarte potrivit. Decî, nu pregeta a'm(i) arăta chipur(î) ca aceste tot-de-una ca să cunosctt adevărat în ce chip iaste viiata noastră şi de ce lucruri iaste aşezâtoare priiatenilor eî. Iarâ bătriinul zise. — Ceia ce iubescu frumuseţe ceştii vieţii şi ceia-ce se îndulcescti cu dulc(e)ata eî, şi cinstesc mal vrtitos cele putrezitoare şi slabe de cut cele ce vor să fie şi de ctit cele neclătite, aceia se închipuescti unuia ce au fosta avut treî priiateni den cariî pre doi îî cinstiia de la inimă şi se tine tare de dragoste, nevoindu-se pentru dtinşiî, tocma şi până la moarte şi era gata a lua nevoe pentru diinşiî, iarâ de cel de al treile multă negrijâ ave, şi nicî uă data de cinste şi de dragoste ce se căde nu'l învredniciia, ce uă milă foarte puţine şi de nimic face cătrâ dunsul. Iarâ într'uă zi veniră neşte ostaşii înpărăteştî în« fricoşatî şi groaznic(î) ca să'i duca la înparatul, cu mare pripa, să'şii de sema de datoriia unuî întunerec de talantî. Decî, el nedomirundu-se ce va face, căuta ajutători să'î ajute cum-va la ace semâ groaznica a înpăratuluî. Decî, alerga la priiatenul luî cel dentiiiu, carele 'î era maî dragii şi maî de aproape de cut toţi priiateniî săi, şi-i zise: „Ştiî, priiatene, că de purure'm(î) punem Peut.ru .reî priiateni. f i! r 'JU.it ISTORII A DE YARLAAM l DE loASAF 12? „sufletul pentru tine, iarâ aeum mie'm(i) trebuiaşte astâzî „ajutori de la tine, la ac(e)astâ nevoe ce mâ coprinde; „dara acum cu ce ajutor te făgădueştu mie să'm(î) ajuţi? „Şi ce nădejde voiu ave eu de la tine cătrâ înpăratul?" Iară el răspunzundu zise : „0, ome, nu suntu eu priia-„tenul tău, nici te cunosc cine eşti, câ eu am altî iubiţ(î). „cu carii mi-se cade astăzi a mă veseli, şi a'i ave dupâ „aceste priiatenî. Ce iatâ că'tu dau 2 rufe să'ţî fie pre ..cale, încătroâ veî merge, în care nici uă dată nic(î) de «un folos nn'tî vor fi ; iarâ alta nădejde de la mine nu ,.maî aştepta"*. Aceste auzindu el, se părăsi de ajutoriul ce se nădăjduia câ va lua de la dunsul şi merse cătrâ al doile priiaten, şi zise : „0, priiatene, aduţi aminte de cuta ein-„ste şi prietnicie te-aî îndulcit de la mine, iarâ astăzi, „căzimdu eu într'uă scurbâ şi într'uă nevoe mare îm(î) ..trebuiaşte ajutor; ce, cut potî tu, să te osteneştu cu mine „puţinei". Iarâ el zise: „Nu suntu astâzî deletnic a pur-„eede cu tine, câc(î) că şi eu amu căzut în năpăşti şi „suntu in grijă, însă voiu merge cu tine puţinei şi iarâ ..mă voiu întoarce acasă, de'm(î) voiu griji grijile mele: ..iarâ de nici un folos nu'tu voiu fir. De-aciî omul intorcundu-se şi de acole cu muinile deşarte, şi de toate părţile fiindu in nedomerire, se văera pentru nădejde ce avusese întraceî priiatenî aî luî ne-întelepţî, şi pentru patimele ce au fostu răbdat în zadar pentru dragoste lor. Dupâ aceia se duse cătrâ al treile priiaten căruia nicî odinioară nu'î slujise nicî'l chiemase vre-uă dată la înpreunare veselieî luî, şi zise cătrâ dunsul, cu faţa ruşinoasa şi mâhnită : „N'am gura a o deschide cătrâ tine, „că bine ştiu că nu'ţu veî aduce aminte să'tu fiu făcut ..vre-odinioarâ vre-un bine, măcarâ de am şi legat cu „tine prietnicie; ce de vreme ce mâ cuprinse c(e)astâ „cumplita primejdie, şi de la altî priiatenî aî miei nicî „uă nădejde de mântuire nu aflaiu, veniiu la tine ru-„gundu-mâ, de veî pute, să'm(î) daî puţinei ajutor : şi „nu te lepăda, aducundu-ţu aminte de nebuniia me*\ Iarâ el, cu blundâ şi cu bucuroasa faţă, zise: „Adevărat „aşa iaste, eu te mărturisescG a fi mie de purure priia-i „ten ; şi aducundu7m(i) aminte de ace puţine facere de „bine a ta, voi să o plătescu astâzî maî cu asupra. Deci. |„nu te teme nicî te îngrozi, că eu voiu merge înnainte „ta, eu voiu ruga pre inpăratul pentru tine, şi nu te va „da în muinile vrăjmaşilor tăî; ce îndrăzneşte priiatene „nu te întrista". Atunce, umilindu-se, grăi cu lacrăme : „Vai ele mine! „De care mă voiu jelcui maî nainte, si de care voiu ? „plunge? De ace deşartă a me milosrădie şi dragoste T „ce am făcut cătrâ aceî neaducător(î) aminte şi nemul- ^ „ţemitor(î) şi mincinoş(î) priiatenî, mă voiu căi ? Au văera- i „mă-voiu de a me betegâ minte şi nebunie care o am „arătat cătrâ acestu adevărat priiaten şi de aproape" ? Iarâ loasafu si acestu cuvuntti îl priimi cu mirare şi-i cere tâlcuire. \arlaam zise: — Priiatenul cel dentuiu iaste avutiia bogăţiei, care se chiamâ iubire de aur, pentru care cade omul intru întunerece de nevoi şi pate multe chinur(i); iarâ deca vine ■ sfdrşenia ce de apoî a morţii nemic nu ia, dentr'acele cu sine, numai ce ia neşte rufe, care nu simtu nicî de uă trebâ, de se îngropa. Iarâ ai doile priiaten se chiamâ muiare şi fec(i)oriî şi alte rude şi priiatenî, cătrâ carii fiindu noî lipiţi cu pohte, anevoe ne vom rumpe de la dîînşil, negrijindu tocma nicî de sufletîî, pentru dragoste lor, nicî de trup. Iară la c(e")asul mortiî nemic, nicî un folos, de la dunşii nu va lua; ce numai ce'l petrec pună la mormfmtu, şi aşa degrab întorcundu-se de acolo se apuca de grijile şi de năpâştile lor ; că numai într'altîi care cum-va, ce cum acoperirâ trupul cu mormuntul. aşijdire şi aducere aminte, de cel ce era oare-cîindu drag şi iubit, o acoperirâ cu uitare. Iarâ al treile priiaten cel nebâgQndu1 în semâ şi greu nu apropiiat ce urut ca un întortii, iaste tulcul faptelor celor bune, care suntu aceste: credinţa, nădejde, dragoste, milosrădiia. milosteniia, si alta adunare a bunătăţilor, care poate merge înnainte ! noastră, deca eşim dentr'acestu trup. şi să roage pre D(u)mnezeu şi să ne muntuiascA de vrăjmaşi şi de va- 1. nebăgat 124 ISTORIIA DE VARLAAM SI DE IOASAF meşiî cei cumpliţi, cariî râdicâ asupra noastră în văzduh sema amara. Ac(e)asta iaste cel cu minte buna si bun pruaten, care şi ce puţine facere de bine a noastră o tine minte şi o plăteşte noaâ tuturor maî cu asupra. CAPUL XIV. Varlaam ocăraşte deşărfâeiune lumiî aceştiia şi îndemnezâ pre Ioasafu să'ş(i) trimeţâ bogătiia în ceriu mai nainte lui. J^arâ Ioasafu zise : — Bine să fie tic de la Domnul D(u)mnezeul tău, pre înţelepte întru oamenî, că'm(î) veselişî sufletul cu aceste graiuri cuvioase şi plăcute. Dara, încâ a ce'm(î) veî maî închipui, chipul aceştiî lumi deşarte, şi cum o ar petrece cine-va cu pace şi fărâ zmintelă? Iarâ Varlaam luâ cuvunt, şi zise : — Ia să ascult! şi chipul aceştiî pilde: Auzit-am de uă cetate mare a căriia cetăţeni, den zile vechi şi de demultă, ave obic(î)aiu ca acesta : de lua pre un om strein, şi necunoscut, carele nu ştiia nemicu, nicî obic(î)-aiurile, nici legile cetâtiî aceia; şi puindu pre om ca a-cela înpărat, toata volniciia lua şi ave voe neînfrânta pânâ se umple un an. Dec(î), aşa fiindu el, în toata negrijâ şi mâneundu şi veselindu-se, fărâ temât, şi purân-du-î că tot va lăcui într'ace înpărătie, numaî ce se scula cetâteniî, fârâ de veste, asuprâ'î, de-1 dezbrăca de haina ce înpărătescâ. De-aciî, "1 purta despuiat pren toata cetate ; dupâ aceia '1 trimite într'un ostrov departe, la închisoare, unde nu găsiia de hrana nicî înbrăcâminte nu ave, ce pătimiia în re foamete şi golătate, cum şi ace hrană şi bucurie i se da fărâ de nădejde şi fărâ de aşteptare, aşijdir6. iarâş(î), fărâ de nicî uă nădejde şi fărâ de nicî uă aşteptare se schimba în scârba ca aceia. Decî, dupâ acel obic(i)aiu vechiu al acelor cetăţeni, fu pus «Varlaam si Iosaf». — Col. Năsturel, 13 126 1STORIIA DE YARLAAM SI DE IOASAF 127 un bărbat oare-eine înpărat, omu care ave chibzuiala lui. multa înţelepciune rodită, carele nu se apuca, într'acelaş(î) c(i)as, numai de cut de bogătiia ce i se didese, nicî rămni la grijire celor ce înpârăţise maî nainte de dunsul. carii grozav fura gonitî, ce ave grija şi se nevoia cu sufletul cum ar pute sâ'şu diregă bine lucrurile, care era pentru dansul, şi cu încredinţare adeseî învăţături, ce ave de la un svetnic pre înteleptu, stiu de obic(i)aiul acelor cetăţeni şi de locul acei închisor(î) nescăpate, şi în ce chip i se cade a se întări; iară de înşelăciune, se învăţa, şi cum că preste putin6 vreme trebuiaşte să între şi el in ostrovul acela, iarâ, ace streină, şi fărâ de credinţa*! iaste a o lăsa streinilor; deschise cămările sale, carele ave atunce în voia luî neoprite, spre ce va vre, şi luâ mulţime de avuţie: aur şi argintii şi mulţime de pietri scumpe si mari şi le dede slugilor luî celor credincioase, de le trimese înnainte într'acel ostrov, unde'î era lui a fi gonit. Deci, împiundu-se anul acela, se sculară cetăţenii de-1 dezbrăcarâ, ca şi pre cel-ce fusese maî nainte de dunsul, şi'l goniră într'acel ostrov. Decî, ceia-laltî în-păratî, nechibzuit(î) şi trecători, ei se topiia rău acolo de foame, iarâ acesta, trimetundu-ş(î) înnainte sa bogăţie, lăcuia în multă dăstulire, avândâ hrana nesfârşită, şi de toate părţile, înpingCmdu în laturi toată frica necredincioşilor şi hiclenilor cetăţeni, îş(l) fericiia sfatul său cel pre înteleptu. Cetate aceia, să o înţelegi a fi cesta lume deşartă : iarâ cetăţenii, domniile şi biruinţele dracilor tutorilor veculuî acestuia, carii ne înşalâ cu puţine dulcetâ : să avem noî cele putrede şi cele trecătoare, ca cum n'ar fi putrede şi trecătoare, şi ca cum ar fi cu noî în veci. şi să socotim îndulcire lor că iaste fărâ de moarte. Deci. aşa fiindu noî prelăstiţi, şi nesfâtuindu-ne nicî uă dată de cele trecătoare şi vecuitoare, şi neascunzundu-ne nemic în viiatâ care iaste (Prit,, Sol. 1)% acolo fără de veste ne va sosi asupra paguba morţii şi atunce, acei cetăţeni hiclenî şi amarnici, luându-ne despuiatî de toate de ceste de aic(I), ca pre ceia-ce am cheltuit toata vremia noastră, în voia lor, ne vom duce într'ace tară întunecată şi în-păclatâ, în tara întunereculuî de vecu (Iov., cap. 10)*. unde nu iaste a vede lumină, nicî c(i)as de viiaţa duleetiî. Cunoaşte dara pre prostiia me sfătuitori de buna înţelepciune, care toate ti le-am spus adevărat şi am învăţat pre tine, inpăratul cel cu bună minte, mă(e)striile mântuire!; că pentru aceia am venit ca să-tu arât cale ce buna si nezmintitâ şi să te râdicâ cătrâ cele de vec şi fărâ de sfurşenie, şi să-tî dau sfat, să-ţu pui acolo toate, şi să te scot dentr'ac(e)astâ lume înşelătoare, care, şi eu odinioară, blestâmuţeşte, o iubiiam, şi mă ti^emu de dulcetile şi podoabele ei, iarâ deca cunoscuiu, cu ochii minţii cei fărâ de zmintelâ, cum toată viiaţa orre-nescâ se sfurşaşte într'aceste : unii viindu, altiî duciin-du-se, şi ne avându nicî unul stare vrtitoasâ, nicî bogaţii în bogăţie, nicî tariî în tărie, nici înţelepţii intru înţelepciune, nicî norociţii în noroacele lor, nicî ceia-ce se hrănescu in satiul lor, nicî ceia-ce li se pare a trăi vrutos întru deşartă şi neputinc(i)oasa vrîitute, nicî într'alt ceva in nimic, den cute suntu aic(î) lăudate. Ce acesta lucru se închipuiaşte izvoarâlor, care viindu iarna mari şi împlundu-se de apâ, se potrivescîi adâncului mării; aşa suntâ şi ceste de aic(l): toate trecătoare şi pună la uă vreme. Direptâ aceia am cunoscut că, toate cute suntu fiindu într'acesta chip deşarte, nicî un folos nu iaste întrânseîe ce, cum fura acoperite cu uitare, cele-ce au fost maî de'nainte toate: şi cinste, de vei zice, şi înpă-rătie şi străluciia deregătoriilor, şi măririle trufiei, şi rânjirile muncitorilor, sau al fieşte-ce den lucruri ca aceste, aşa şi ceste ce sânta acum de fata, în vremile ce vor fi dupâ aceste, peri vor supta uitare. Dentru carii şi eu unul fiindâ, fi-voi datori schimbării tuturor, care iaste dupâ obic(i)aiu; şi cumu nu fura lăsaţi, ceia-ce au fosta maî nainte, să se îndulc(e)ascâ în vec(i) de ceste ce suntu aic(i), aşa va fi şi asupra me; că pricepuiu cum face oamenilor ac(e)astâ muncitoare şi turburătoare lume, de'i mută de aic(i) acolo: pre uniî den bogăţie în sărăcie, iarâ pre altiî den sărăcie în slava; pre ceste scoate den viiatâ, iarâ pre altiî baga în locul lor; unora înţelept! şi cu minte le face pacoste, iarâ pre alţii proşti şi 128 ISTORIIA DE VARLAAM SI DE IOASAF 129 fărâ de cinste face-î cinstit! şi slă viţii; pre uniî neînte-lepti şi fărâ de minte îl pune în scaun de cinste, iarâ pre cel de cinste şi slăvit! arata-î tuturor ocăruti; şi iaste a vede pre nemul omenescti, unde n'are nicî uă aşezare stătătoare, înnainte fetei turbatei muneitoriei eî (adecâ a lumiî) ce, ca cundu fuge porumbul de vultur sau de uliu, de trece den locîi în locu, aciî se pune într'un copacii, aciî zboară într'altul, aciî se afunda în hresturi şi m crăpăturile pietrilor1 şi pren desişuri, de mărăcini şi, nicî într'un chip, nu'şâ poate afla scăpare fârâ de grija, ce în toata vremia pătimeşte întru clătire şi în greotate. Aşa suntu şi ceia-ce se-au lipit cătrâ frumuseţile ceştii lumî şi se tem să nu cum-va să le piarzâ. Uă dobitoc(e)ascâ boala ce bolescii becisnicii, ne avund nemic stătătoriu şi fărâ de grijă, nicî ştiind cătrâ ce sfurşenie vin şi unde-i va aduce deşartă a lor viiata, căriia se-au supus foarte ticăloşaşte şi blestemăteşte, iu-bindu cele rele în locul celor bune, şi învăttindu-se răotate în locu de bunătate, şi nu ştiu cine va lua recile poame ale grelelor şi rău pătimitoarelor lor ostenele : au ruda, au strein? Că de multe orî, necum priiatnie sau cunoscut ce unuî vrăjmaşii şi unuî duşman, se întumplâ de le iau. Aceste toate, şi care urmezâ acestora, semuindu-le eu, întru a me judecata sufletescâ, uriiiu toata viiata me, care o chieltuisem în lucruri deşarte, trăindu lipit ostenintelor pămiinteştî; iarâ deca lepădaiu de la suflet şi înpinşti în latur(i) nevointa ce avemii cătrâ acele, mi se arătară bunătăţile cele adevărate ce iaste a mâ teme de D(u)mnezeu şi a face voia luî. Că ac(e)asta pricepui să fie începătură tuturor bunătăţilor, căc(i) ae(e)asta se chiamâ începătura înţelepciunii (Psalm, 110)* şi începătura ce deplin; că iaste viiata fărâ de grija, şi ne avîindu scurbâ, celor-ce se tin de dunsa şi se razimâ de dunsa care2 D ujmnezeul cela tarele. De-aciî, eu puindu-mî cugetul întru cale ce nezmintitoare a poruncilor Domnuluî, cunoscuiu adevărat că nemic într'unsa nu iaste lucru izvrătit, nicî întortu, nicî n'are propastie, nicî muntî de piatra, nici iaste plina de mărăcini, nic(î) 1. In manuscrisul din 4671 : peşteriţia. 2, J3 „ „ : ca de Domnul Dumnezeu. de scaî ce, iaste tot întocma şi neteda, îndulcindti ochiî, celora-ce umbla pre dunsa, cu vederi pre luminate, şi le încaltâ pic(i)oarele şi le înpodobeste cătrâ gătire Ev(an)-gh(e)lieî pâciî (adecâ a buneî vestiri de pace), ca să umble vrutos şi tare, care eu o puş maî nainte de cut toate. Si am început a'm(i) zidi casa sufletului ce căzuta şi stricata ; aşa socotindu-mi lucrurile, şi diregundu-mî zmintelă mintii mele, auziiu cuvintele unuî înţelepţii dascăl stri-gundu-mâ cu aceste (1 a Cor., 7).* Kşitu toţu ceia-ce pohtitu a vâ mtintui şi vă dezlupit(i) de deşertare ceştii lumî, că chipul ei trece atOta cut preste putinei nu va fi. Esitii şi nu vă întoarcetu fărâ zestre şi fărâ de plată, ce sâ purtaţii cu voi hrana vieţii de vecii; că depărtata cale veţil să călătoriţi, care trebuiaşte să aibâ de aic(i), multe bucate ce vetii sosi la locul cel de veci, care are 2 laturi, în care laturi multe lăcaşurti suntu, den care 2 laturi (sau părţi): una o au gătit D(u)mnezeu celor ce-1 iubescu şi păzescu poruncile; aceia iaste plina de toate bunătăţile şi cine vor fi vrednic(i)u de ace tara tot-de-una vor trăi întru nestricăciune, îndulcindu-se de nemurire ce neperitoare (7$*Va, cap. 35)* „de unde au fugit „durere, întristâciune şi suspinare*. Iarâ al doile locu, iaste plin de întunerec, şi de scurbâ, şi de durere, gătita diavolului şi îngerilor luî. In care vor fi aruncaţi ceia-ce 'ş(î) au gătit, cu ale lor fapte, aceste lăcaşur(î), cariî 'ş(l)-au maî iubit lucrurile ceştii vietî, de cut cele neputrede şi vec(i)nice, şi cu totul se-au făcut mtincare focului de vecii. Glas ca acela auzindîi eu, şi eunosctmdu-l că va fi neminc(i)nos, pus-am mie lucru ca să ajungîi acel lăcaşu care iaste schimbat den toate durerile şi grijile. Iarâ de atGta târie şi de atuta bunătăţi iaste plin (I-a Cor., cap. 13)*, a cărora cunoştinţa acum, în mine, dentr'uă parte oare-ce, puţine iaste; câc(î) că, suntu tflnâr cu vrusta d(u)-hovnicescâ, şi ca cu uă oglinda şi ca neşte gâcitorî şi pilde, vâz cel6 ce suntu acolo, iarâ cQnd va veni ce iaste deplin şi voiu cunoaşte cu fata cătrâ fata, atunce acesta ce iaste cCite putinei (Rîm., cap. 8)* şi cute uă părtice se va deşerta. Multemescti luî Dumnezeu, pren lc«. Xc# Domnul nostru, că lege d(u)huluî vietiî de Ic. Xp(i)cToc m'au 130 ISTOR1IA DE VARLAAM SI DE IOASAF slobozit de lege păcatului şi den moarte, şi 'mi-au deschis ochii să văz, fărâ de zmintelâ, cum că cugetul tru-pescâ iaste moarte, iarâ cugetul d(u)hovniceseu iaste viata şi pace. Deci, cum cunoscuiu eu deşertare cestor lucruri de aic(î), uruiu-le cu urâciune desăvurşit(ă), şi aşa sfătuescu şi pre tine a le cunoaşte, ca să le socoteşti ca neşte streine ce suntu şi degrab trecătoare, şi să le ial (Luc, cap. 12)* de aic(l) toate, să le ascunzi în vecul ceia ce nu se strică, comoară nefuratâ (Mat, cap. 6)* bogăţie nedăşartâ, unde ti se cade a merge fără de pes-telâ ca, deca te veî duce, să nu fii lipsit, ce să fii plin da avuţie, cum te-am spus, şi maî sus, chip foarte ase-munător acestora. 5jf£* i CAPUL XV. « VHaam lauda milosfeniia şi arăta că mulţi, pentru spăseiiiia lor, au părăsii toata avuţiia lor. ^arâ Ioasafu zise cătrâ bâtrun : — Aceia să-m(i) spui maî apriiat : Cum aş pute tri-mete acolo comorile de aur şi de avuţie ? Că deca mă voiu duce să aflu dulc(e)atâ nefuratâ şi neputredâ şi ■ neperitoare, şi în ce chip voiu arăta urâciune cătrâ ce- ste de acum şi să iubescu cele de vecu ? Varlaam zise : — Trimetere bogâtieî la locul de vecii se face cu muinile săracilor. Direptu aceia şi oare-carele dentru pror(o)cî, pre înţeleptul Daniil, au zis cătrâ înpăratul Vavilonului (Danii cap, 4)*: „Direptu aceia, (zice) întărâte, să't(i) placa sfatul mieu, şi să-t(i) curăteşti pă- , „catele tale cu milosteniia, şi nedireptâtile tale, cu în- ..durârile săracilor^. §i, zice şi muntuitorul1: „Faceţi-va „priiatenî den strtînsoare nedîreptâ, ca ctindu veti sărăci „să vâ priimescâ întru sălaşurile de vecii". Si mult cu-viîntu face stăpunul însuşi, în jos, pentru milostenie şi pentru dare săraciler, cum ne-amîî învăţat şi în Ev(an)-gh(e)lie. Decî, aşa foarte adevărat veî pute trimete a-colo toate maî nainte, cu muinile cerşetorilor 2; câ cut * faci lor, însuş(i) stăpânul luînduşi-le luî, cu mult îndoit va plăti ţie. Ca în toată vremia biruiaşte cu plata pre 1. In manuscrisul din 1671 : (Lua, cap. 16) . 2. „ „ : (Mat., cap 25;*. 132 ISTORIIA DE VARLAAM SI DE IOASAF 133 ceia-ce'l iubescâ. Intr'aceasta chip dara furundu acum comorâle ale întunerecului cestui veeâ, căruiia aî pătimit, slujindu î multa vreme, te veî îndirepta denir'ace-ste bine, cătrâ ce va să fie şi, luîndu-le toate, le veî I ascunde tic de'ţu veî cumpăra cu aceste putrede si tri-\ cătoare cele stătătoare şi trăitoare. De aciî, ajutundu Domnul, veî cunoaşte nestarS aceştiî lumi şi netocmela eî, şi luindu-şti zioa buna de la toate veî veni cătrâ cele cc vor să fie şi, trecundâ preste ceste trecătoare, te vei lipi de cele cu nădejde şi trăitoare, şi lăstindil întunerecul umbrii mortiî, şi urând lume şi pre tiitoriul lumiî, şi putrezitorul trup socotindâ ţie vrăjmaşii, veî alerga3 cătrâ lumina ce ne atinsă, şi luîndii cruce a umăr, veî merge pre urma luî, fărâ de oprelâ, ca şi cu dânsul să te veseleşti şi să te arăţi moşten vieţii ceî necăzătoare şi ne înşelătoare. Iarâ Ioasafu zise: —. Dara a nu băga in semâ nemic, şi a lua viiata cu dureri ca aceste (cum al zis maî sus), vre-uă porunca veche iaste de la apostoli, fiindu învăţătura lor, au dupâ dânşii cu rneşterşugul şi cu minte voastră se-au chibzuit, alegundu-le aceste maî bune ? Varlaam, cătrâ ac6ste răspunzundu, zise : — Nu te învâţâ eu lege noaâ [apere-mâ D(u)mnezeu] ce, care ne iaste data de la ceî de demult; că au zis Domnul (Mat., cap, 10)*, cătrâ un bogat, ce'l fusese întrebat cum ar pute face să moşteneze viiata vec(i)nicâ (Luc, cap. 184)*, şi se-aty fostu lăudundu că au păzit toate câte suntâ scrise în lege : „Cu una, zice, n'aî umplut, „adecâ cu acesta: pasa de vinde ce aî şi dâ săracilor, „şi veî ave comoara în ceriure, şi luîndu cruce vino şi „umbla după mine''. Iarâ el, deca auzi aceste fu îngrijat, că era foarte bogat. Decî, văzându-1 Ic. că se întrista zise : „cum nu iaste lesne, celor-ce au bogăţie, a întră „întru înpărâtiia luî D(u)mnezeu, că maî lesne iaste funii „corăbiei a trece pren urechile acului, decât bogatul a „întră întru înpărătiia lui Dumnezeu". Aceste porunci i 4 1. In 'manuscrisul din 1671: (I-a. Tim., 6)*. 2- » „ „ : (Cap., 15, er nu 18)*. m ascultându-le totâ sfinţii, se nevoirâ a se dezlupi de tot de nelesnire a toata bogătiia, şi râsipirâ toate, şi pentru dare săracilor trimeserâ'ş(i) acolo înnainte bogâtie vec(i)-nicâ, şi luîndii cruce merserâ pre urma luî Xc, uniî sfâr-şindu-se m(u)c(e)n(i)ceşte (cumâ ţe-am spus) iarâ alţii nevoindu-se postniceşte, şi nemic nu lăsară în traiul lor din cele-ce se cad aceştiî filosofii adevărate. Ac(e)astâ porunca să o ştii că iaste a luî Xc, înparatul nostru şi D(u)rnnezcu, care ne scoate den c6ste putrede şi ne face părtaş(i) cestor ce trăesc tot-de-una. Ioasafâ zise : — Dară d6ca iaste veche ac(e)astâ filosofie, şi aşa de trebâ, cum astâz(i) nu rămnescâ multî aceştiî vieţi ? Iarâ bătrânul zise : — Multî o au rămnit şi o rămnescu ce, maî multî să lenevesc şi pregeta, cum au zis Domnul (Mat., cap 7)*: „Puţini suntâ de ceia ce umbla pre cale luî ce cu scurbâ „(Lwc., cap. 13)*, iarâ de ceia ce umbla pre ce largă „sânta multî; că îndată ce se cuprind de iubire avuţiei, „sau de iubire dulcetilor, şi se lipsescâ de dăşarta mă-„rie, nu se pot rumpe lesne dentr'acele". Ca cum se-ar fi vândut de a lor buna voe robî a stăpân strein şi ar sta înpotrivă luî D(u)mnezeu, celula-ce porunceşte ca aceste fiindu legatu şi im\i\l de dânsul. Că sufletul deca se părăseşte de spăseniia luî şi'ş(i) ia frâul în colţi şi i se slăbescâ zăbalele,1 de-aciî, iaste purtat pretutindene de pohtele cele dobitoceştî. Direptâ aceia, jelcuindu-se pro-rocul de ace nebunie asuprita a unor suflete ca acele, şi plângândâ de grosime negurii ce zace pre dânsele, zice (Psalm, 4)*: „Fec(i)oni oamenilor! Pânâ cândâ „veţi fi grei cu inima? Pentru ce iubitî cele deşarte „şi căutatî minciuna"? Cărui pror(o)cQ, oare-cine den dascălii noştri ceî pre înţelepţi, bărbat foarte grăitor de d(u)mnezeire, mergundu-î pre urma şi adăogândâ câte-va şi de la sine, striga cătrâ toţi, ca dentr'un del pre naltu si căutâtoriu spre toate părţile : „Fec(i)oriî „omeneşti! Punâ cundu veţi fi grei cu inirna? Câc(l) iubitî „deşartele şi căutaţ(l) minciunile, tiindâ voi că ac(e)astâ 71'. 'ii4 1 } 5Î li 1. In manuscrisul din 1671 : slăbeşte dâlogii. 1;-Î4 1STOR1IA DE VARLAAM ^viiaţa de aic(î) iaste un lucru oare-ce mare, şi ace hrana „şi puţine cinste şi smerita târie, şi acestu noroc înşelă-„toriu, care maî vrutos sunt celor ce le au dccut celor ^ce se-au nădăjduit; iarâ maî ales nicî ale acelora, ce „li se vede şi li se pare că le au şi le tin, nu suntu ; ce, „ca pulbere ce o arunca vihorul încoace şi încolo, şi o „vântură*. Aşa şi aceste, de la uniî se iau şi la altiî se dau, sau ca fumul ce trece şi ca înşelătoriul vis şi ca umbra ce nu se poate tine, nicî suntu de-a le aştepta ceia-ce nu le-au dobândit, nicî iarâ celor-ce le-au nu le suntu de credinţa. Aşa poruncindîi mântuitoriul şi proorocii şi ap(os)t(o)liî mârturisindu şi tot(î) sfinţii, şi cu lucrul şi cu cuvântul, aducundu-ne cătrâ cale ce nezmin-titâ a bunătăţilor, şi macara de au şi zis eî, câ suntu putini ceia-ce umblă pre dunsa şi mulţi carii vrură să umble pre ce largă, care duce la periciune, ce însă dirept aceia viiatâ a d(u)mnezeeştiî filosofii, postniceşt nu se va înputjna că, cum trimite soarele zările înnainte. când va să răsae, spre luminare tuturor, şi porunceşte să lumineze pre toţii, iară deca închid vre-uniî ochii şi nu vor să vaza strălucire soarelui soarele pentru ac(e)asta n'are nicî uă vină. nicî pre altiî nu'î socoteşte, nicî slava strălucire! lui, pentru negrija acelora, nu ia nici un ponos; ce. lipsidu-se eî de lumină ca neşte orbi, c(e)arcâ păretiî şi cad în multe groape şi'ş(I) înghimpâ obrazele în multu mârâcinâ; aarâ soarele, stCmdft intr'a luî strălucire, lumi-neză celor-ce caută cu faţă descoperita lumina luî. In-tr'acelaş(î) chip şi lumina lui Xc. pre totî luminezâ, dundu lor strălucire sa ce bogată; însă, fieşte care de cut îl iaste pohta şi vrere, atâta se face şi părtaşii ; că nicî lipseşte soarele direptătii pre cine-va, carele va să cate asupra lui, nicî sileşte pre ceia-ce 'ş(i) aleg de bună voe întun6recul ce, fieşte-cine are voia volnicieî luî. punâ iaste într'ac(e)astâ viiatâ. Iara Ioasafu întrebă : — Dară ce iaste volniciia şi vrere ? Bâtrîînul zise : — Volniciia iaste voia sufletului cuvântător, care fărâ de oprelâ purcede încătro-va: oru cătrâ bunătate, or cătrâ si DE l< ».\sa v l:jo răotate, aşa fiindu runduit(ă) de făcătoriul. Deci, volniciia1 numai de cut clătire sufletului înţelegător dupâ voia luî, iarâ vrere iaste voia sfatului ce iaste în noî. Căc(î) că, luînd seraa de ceva cu sfatul, aşa ne oprim vrere, iarâ sfatul iaste pohta întrebătoare, care se face den oele-ce au a se lucra întru noi. Câ sfătuiaşte oare-cine: oare, bine va I fi, să facem acest lucru, au ba? Şi, dupâ aceia, semuiaşte * ce iaste mai bine, şi aşa se face judecata, adecă semuire; şi aşa se lipeşte de acei lucru ce iaste scmuit de sfat şi-1 iubeşte, şi acela se chiamâ voe. Iarâ, deca judecaşi ^ chibzuiaşte, şi nu i-se lipeşte inima cătrâ acel lucru ce au semuit, nicî-'l iubeşte, atunce nu se chiamâ voe. Deci. aşa se face vriare, ce se zice alegere, dupâ lipire ine-mil. Că, vrere sau alegere iaste cundu zacîi doua lu-crur(î) înainte a mal voi, şi a mal alege unul decât altul; şi ac(e)asta arătă că sfatul iaste, dupâ semuire şi vrere sau alegere, şi den sângura gata-răspundere2, câ vrere iaste ac(e)asta : care iaste un lucru maî ales decât altul şi mal priimit. Că nimeni nu va chibzui ceva nesfă-tuindu, nicî va voi (cum aî zice) va alege ceva pânâ nu va lua sema că nu toate câte ni se par noaâ a fi bune, voim a-le scoate la lucru, adecă a-le lucra : a-tunce iaste vrere sau alegere voita, care iaste semuita de sfat, cândâ va priimi pohtă ; şi aşa se înpreunezâ a fi vrere pohtă sfătuita de cele ce sântu între noî câ. de lucru ce au semuit şi au ales sfatul, ne ţinem cu vrere. Că tot sfatul pentru lucrul ce are a se face iaste şi pentru înpărtela lucrului, şi aşa sfatul iaste pavata a toată, aşijdire vrere iaste pavată a toată lucrare. Direptu aceia, nu numai lucrurile, ce şi cugetele, care le pune înnainte vrere, tocmescâ şi cununi şi munci; câ începătura păcatelor şi începătura lucrurilor direpte. vrere iaste, adusă dentru cele ce suntâ întru noi, ce se zice, den cele ce sânta în putere noastră. Că a cărora lucruri le iaste putere în noî, acelora şi faptele le sântu în noi; 1. In manuscrisul din 1671 : de la acest cuvent urmează ast-fel: „iaste „soarele dereptătiî pre cine-va carele va să caute asupra luî, nicî sileşte voia „svatuluî ce iaste în noi. Căce că, luînd sema de ceva cu svatul, aşa ne oprim „vrere, etc, etc". 2. In manuscrisul clin 1671 : etimologhie. l;J6 istoriia dk varlaam si de ioasaf câ în noi, dupâ putere iaste şi facere bunătăţilor şi bunătăţile. Că cu adevărat în noi suntu toate ale sufletului, şi acele de care sfătuim. Deci, aşa sfătuindîî oamenii, şi avundu alegere voiniceasca, cine 'ş(î) pre cuta vrere are, pre atuta se face şi părtaş luminii ceî d(u)mnezeeştî, şi sporeşte întru toc-melele filosofîel postniceştî; pentru câ şi vrerile multe chipur(î) au; ca şi neşte izvoarâ de apâ ce es den su-nul pământului: uncie izvorăseâ întocma, cu pămuntul, altele puţinei oare-ce maî adâncate în pământ, iarâ altele foarte adâncu. Decî, dentr acele ape, cele ce cura pre desupra, suntu dulci la gustare, iarâ cele ce cură pren adtîncu suntu sărate şi putu ; altele iarâ den dăstul izvorăscu, iarâ altele numaî ce pica cute putinei. Aşa să înţelegi şi de vreri : unele suntu grabnice şi foarte fierbinţi, altele slabe şi reci; şi unele au voe preste tot, cătrâ facere ce de bine, iarâ altele, cu toata tăriia lor, se pleca cătrâ ce iaste inponcişti binelui, adecâ cătrâ răotate. Deci, dupâ schimbare şi faptelor urmezâ şi pornelele. CAPUL XVI. Varlaam aduce pre Ioasaf cătrâ nădejde spăsenieî; iară dupâ aceia 'i arata că credinţa creştinescă macara de se şi pare deiituîu a fi amara iarâ deca se înţelege l)ine iaste dulce şi plăcuta. tunce Ioasafii zise bătrânului : Dara acum, mal suntii altî cine-va ca tine să fie mărturisindâ aceste, au numaî tu însutu eşti carele mărturiseşti lucrur(î) ca aceste şi araţi ac(e)astâ viiata aşa de uruc(i)oasâ ? Iarâ Varlaam răspunse : — In c(e)astâ tara a voastră nu ştiu pre nici unul; câ armaşi! tătâne-tâu cu întunerece de morţi au cuprinsa pre aceia şi au pus nevoinţâ ca nicî cumu întru voi. mărturisire de cunoştinţa luî D(u)mnezeu, nicî într'un chip, să nu se auzâ ; iarâ într'alte limbi, în toate, lăudate sânta aceste şi slăvite, ce întru unele cu cuvuntu direptâ. iarâ într'altele cu cuvuntu întortu. Că vrăjmaşul sufletelor noastre, aşa au făcut ca sâ'î facâ să se sfîiascâ den cale ce direptâ şi, înpărtindu neşte legi streine şi cu neşte cuvinte den scripturi, învătându-i într'altâ chip şi aimin-tere, nu cu direptul, cum stă in sfintele scripturi, i-au răzvrătit. Iarâ adeverinţa însâş(î) iaste mărturisită de slăvitiî apfo)s(to)lî şi de ceî purtători de D(u)mnezeu, şi străluceşte in biserica săbornic(e)ascâ, den margine lumiî pânâ iarâ in ceia~l-altâ margine maî luminos de cât soarele ; a carii adeverinţa eu suntâ trimes la tine mărfuri si toriu şi învătâ tor iu. 1,')S iSTORIIA OK VAl\L.\AM Ioasafu zise cătrâ dunsul: — Dara tatâ-mieu nemie de aceste să nu se fie Învăţat ? Iarâ bătrânul zise : - Chiar, şi cum se cade, nemic nu se-au învăţat: căc(i)u câ, astupându-şâ simţirile de a sa buna voe, nu va să priimescâ binele, că cu volniciia 'ş(î)-au câştigat cuget cătrâ răotâtu. Ioasafu zise: — Vrere-su să se invete şi el aceste. Bătrânul răspunse, (Mat., cap. 19)*: — Cele-ce nu se pot de la oameni, iarâ de la Dumnezeu toate*. Crez(î) ce potâ şti tu, dara de veî mântui tu pre tatâ-tâu, şi cu uă tocmelâ minunata veî fi născător celui-ce te-au născut. Că am auzita de un înpârat ce'ş(i)-au fostu toemindâ înpărâtiia luî foarte bine, şi au fosta fiindu blânda şi lin cătrâ oamenii ce era supta dânsul, iarâ numai într'un lucru greşiia, adeeâ, într'acesta : câ nu ave lumina cunoştintiî lui D(u)mn(e)zeu, ce era cuprinsa cu înşelăciune idolescâ. Deci, ave un sfetnic bun, şi era înfru-m(u)setat cătrâ D(u)mnezeu cu toată credinţa ce buna, de-aciî. şi cu toata înţelepciune făcătoare de bunătăţi, carele era şi întristat că nu suferiia păgânătate înpăra-tuluî, şi gândiia să 'i inpute pentru acel lucru; însă iarâş se lăsa de ace îndrăznelâ, temundu-se să nu cum-va să'ş(I) fie si luî însuş(î), şi altor priiatenî, făcător de răo-tate şi să tae cel folos ce era a mulţi de la dânsul. Iară tot cerca vreme, cu prilejâ, a-1 trage cătrâ bine. Iarâ cundâ fu într'uă noapte, zise înpăratul cătrâ dânsul: „Vino să eşim să umblăm pren oraşâ, doarâ vom vede „cum-va ceva de folos*. Decî, umblându eî pren oraş, văzură uă rază de lumină lucindâ dentr'uă ferestrue şi, puindu'şâ ochii pre ace ferestrue, văzură un sălaşâ, ca uă peşteră suptu pă-muntâ, în care şede un omâ, trăind în sărăciia ce mai de apoi, şi înbrăcat întru neşte felegî proaste, iarâ muiare luî sta înnainte-i de-î meşte vin, cundâ lua bărbatul sticla cu vinul în mâna, iarâ ia cânta un cântecu dulce şi-î face dulc(e)atâ, şi cu laude'ş(î) mângâia şi-ş(î) îndulciia bărbatul. Iarâ cei ce era cu înpăratul, previne! si ni-: ioasaf ]:;';) multa veme, se mira de neşte oameni ca aceia. Cum fiindu eî supăratî de atâta sărăcie, cât nicî casâ. nici înbrăcăminte n^au şi vietuescâ viiaţa aşa de vesela ? Si, zise înpăratul cătrâ acel svetnic al său mai mare: — „0, mare minune1 priiatene! Că mie şi ţie. nici-uă-„datâ viiatâ noastră, care străluceşte cu atâta slavă şi „hrană, nu ne-au fosta aşa de cu ticna, ca cum veseleşte şi îndulceşte ac(e)astâ viiatâ, săraca şi ticăloasa, ..pre aceşt(i) nebuni, şi li-se arăta lor a le fi neteda şi „dulce, ac(e)astâ viiatâ a lor amara şi vrutoasâ*\ Iarâ acel svetnic aflândâ vreme, cu prilejâ ca a-ceia, zise : — „Inpărate, dară tio cum ti-se pare traiul acestora" ? înpăratul zise : — ,,Pare-mi-se a fi cu scârba şi mai aspru de cât al „tuturor, câtî am văzut, şi mai urât". Atunce, acel sfetnic grăi cătrâ dânsul, şi zise aşa: — „Bine, să ştii înpărate, câ de multe or(i) maî re de „cut ac(e)asta iaste socotita viiatâ noastră, de văzătorii „şi de tainicii ai vieţii cel de vecâ, şi a bunătăţilor care „covârşescă pre toata mint6. Casele cele poleite cu aur „ce lucescu, şi ceste haine luminate, şi alte duleet(î) tru-.,peştâ, maî scârnave să vâd ochilor acelor ce vâd fru-„musete ce nespusa a sălaşelor, ce suntâ în ceriu ne „făcute de mâini, de cât toată înpuciciune şi scurnăviia; „şi hainelor celor ţesute de D(u)mnezeu, şi a cununilor ^celor neputrede (P Cor., cap. :>)*, care au gătit ziditoriul „tuturor celora ce-1 iubescâ. Câ, în ce chip socotim noi „pre aceste, a fi nebuni, mai multa noî cariî ne înşelăm „în c(e)astâ lume, şi îngăduim noaoâ în c(e)astâ slavă ^mincinoasa, şi într'ac(e)astâ hrana fărâ de folos, suntem „vrednic(i)â de jale şi de lacrâme, înnainte ochilor celor „ce au gustat acele bunătăţi". Iarâ înpăratul auzindâ aceste, ca cum i se-ar fi uluit minţile, zise : — ..Dara cine sântă aceia carii au dobândit viiaţa „maî buna de cut noî?" Svetnicul zise : 1. In manuscrisul din 1671 : ciuda. 140 ISTORIIA DE VARLAAM — „Tot ceia-ce au mai iubit, cele de vecii, de cât „ceste cu vremi scurtekV. De-aciî. întrebundâ înparatul iarâş(i), ca să ştie, ce suntu cele de vecâ, zise svetnicul: — „Cele de vecâ sânta înpărătiia ce nesăvrâşitâ, şi „viiata care nu iaste suptu moarte, şi bogătiia care nioî-„uă-datâ nu o apuca sărăciia, şi bucuriia şi veseliia care „nu iaste atinsă nici de uă grijă, sau de vre-uă scurbâ, ^şi pace ce nescurmatâ şi sloboda de toata vrajba, şi ..price. Aceste, carii se vor învrednici a le primi, fericiţii „vor fî. §i ac(e)asta foarte iaste adevărat, că vor vieţui „în vec(i)tt viiata fărâ de grija şi fărâ de ostenelâ, îndul-„cindu-se de toate dulcetile şi frumuseţile înpărătieî lui „D(u)mnezeu, fărâ de durere şi înpărătindâ cu Xc. fârâ „ sfurşenie". înparatul zise : — „Dara cine ieste vrednica a nemeri aceste" ? Svetnicul răspunse : — „Tot(i) cel ce se iin de cale care duce acolo, că „intrare iaste neopritâ, numaî de vre cine-va". Iarâ înparatul zise: . —„Dară ce iaste cale care duce acolo"? Acel svetnicu luminat răspunse1 : —-„Iaste a şti pre unul adevăratul D(u)mnezeu şi pre „ Ic. Xc. unul născut al luî fîiiu, şi pre sf(î)ntul şi de „viiata făcătoriu al luî D(u)hâ". De-aciî înparatul, cu înţelepciune înpărâtescâ, zise cătrâ dânsul: — „Dara ce te-aî oprit până acum a nu'mi spune „aceste, că mie nu se arata aceste a fi de lepădat, şi „de nebăgare în semâ, ce sânta adevărate. Iarâ de iaste „vre-uă price de dânsele, se cade să cercam, cu durere, „pună vom afla, ce iaste adevărat" ? Svetnicul zise : — „Nu doară că am fosta cuprinsa cu vre-uă lene, „sau cu vre-un preget, de n'am spus tie aceste, sau n'am „avut grija ce, fiindu-m(i) gretâ de slava ta, să nu cum-va „să mâ arât câ'ţii fac supărare, iarâ cu totul suntâ ade- i. In manuscrisul din 1671: (Ioan, cap. 17). SI DE IOASAF 141 „vârâte şi fărâ de nici uă price; iarâ dupâ ac(e)asta de „vei porunci robului tâu a'tâ aduce aminte de aceste, „eu voiu sluji poruncii tale", înparatul zise : —„Nu numaî în toate zilele, ce şi preste tot c(e)asul, „neîncetat, sâ'm(î) înnoeştî aducere aminte de aceste, şi „foarte fierbinte, şi cu nevointâ*. Varlaam zise câ: — Am auzit, de-aciî, dupâ aceia, cum acel înpărat să fie fosta trăindâ în creştinătate bună şi în viiata ac(e)asta fărâ de turburare, şi fericire, ce va să fie încâ, să nu o fie greşit; aşijdire şi tată-tâu. Dara deca va aduce cine-va aminte de aceste cu prilej, doarâ va pricepe cum-va, şi va cunoaşte, de câte răotâti iaste cuprinsa. §i de-aciî, aşa ferindu-se de dânsele, va alege binele (IIa Pet., cap. 1)*, pentru câ ce are el acum, iaste orbu, de nu vede că se-au lipsit de lumina ce adevărată, şi vine de a lui buna voe cătrâ întunerecul păgânătâţiî. Iarâ Ioasaf zise cătrâ dunsul: — Acele ce siintu pentru tatâ-mieu, Domnul Dumnezeu să le îndirepteze, că lui, cum al zis maî nainte. toate-î sântu cu putere, iarâ eu, pentru cuvintele tale cele adevărate, cunoscundâ deşertare cestor lucruri de aic(i), socotiiu să mă delungu de dânsele de tot şi, alaltâ vreme a vietiî mele să o petrec cu tine den preunâ; ca nu cum-va. pentru ceste trecătoare, şi pânâ la uă vreme eu să caz den dulc(e)ata celor vecuitoare şi neputrede. Varlaam îî răspunse : — De veî face ac(e)asta, potrivi-te-veî unuî voinic tunar foarte înteleptu, de care-am auzit cum să fie fostă den oamenî bogaţi şi slăvitî, căruia tatâ-sâu i-au foştii logodit uă fata a unuî om mare, şi de nem, şi de avuţie, şi fata era foarte frumoasa. Decî, vorovindă el de nunta cătrâ fîiu-sâu. ca un tata ce ave grija de fec(i)orul luî. îî spuse de ace logodna ; iarâ el, auzindu aşa, înpinse în latur(î) şi lepăda acel lucru, adecâ însurare, ca cum ar fî un lucru de lepădat şi fărâ de cale, şi fugi de lăsa pe tatâ-sâu. Dec(î), mergândâ el pre uă cale, găzdui la casa unuî unchiaşu sărac, vrundâ să se răpaose de ză-duhul zilei. Iarâ fata unchiaşuluî. care'î era numaî aceia .- Col. Xusturei. 14 142 ISTORIIA DE VARLAAM -q DE IOASAF 143 născuta, ia şede înnainte uşii de lucra cu muinele. iarâ cu gura neîncetat bine-euvânta şi lăuda pre Dumnezeu, multemindu-î den adâncul sufletului. Iară voinicul acela, auzindu ace cântare, zise : — *0, muiare, ce poate fi ac(e)astâ nevointâ a ta? ..Pentru ce. fiind tu aşa mica şi săraca, multemeştu „ca de neşte daruri pre mari, cântândâ dătâtoriuluî ?" Iară ea răspunse cătrâ dânsul: — „Dar nu ştii câ de multe-orî uă erbşoarâ, cât „de mitute, de mari boale izbăveşte pre om; aşijdire şi „ac(e)asta, multemindâ luî D(u)mnezeu de cele mic(i)â, „se face tocmire a mar(î) bunătât(î). Deci. fîindâ şi eu „fată acestui unchiaş sărac, multemescâ de aceste mici, „şi pre stăpânul bine-i cuvântez, ştiindu că cela-ce au „dat aceste poate da şi maî mari; însâ aceste sânta de „cele den afară, nu de ale noastre, den care si celor-ce „au câştigat şi au strânsa multe nu le iaste dobânda, ^incâ de nu voi zice că le iaste şi pagubă şi o pat, *,de multe-or(î), iar celora-ce n au luat nimic nu le vine „paguba. Dec(î), dară, pre acelaş drum înblândâ unii şi „altiî, adecâ şi bogatiî şi săracii, tot la acelaş sfârşit „vin ; iarâ în darurile cele-ce sânta mai de trebâ şi ^mai bune, ale luî D(u)mnezeu, foarte de mari şi de „multe m'am îndulcit, care nici într'un chip n'au numâr: „că m'am născut pre chipul luî D(u)mnezeu şi m'am „învrednicit înţelegere! lui. şi fuiu mal înpodobitâ, mai „multu de cât toate dobitoacele, cu cuvântul, adecă cu „graiul; şi den moarte cătrâ viiatâ fuiu întoarsa pentru „m(i)l(o)sîrdiia milei D(u)mnezeului nostru, şi am luat „volnieie a mâ face părtaşa fainilor lui şi mi se-au „deschis uşa raiului, dându-mâ intrare neopritâ, numai „de voiu vre. Direptâ atâte şi ca acele daruri cărora „sânta, întocma. şi depreunâ, soţie şi părtaşa şi bogăţiei „şi sărăciei, a multemi cum se cade. nicî într'un chip „nu'm(i) iaste cu putinţa ; dară deca nu voiu aduce şi a-„c(e)astâ puţine cântare dăruitoruluî, ce răspunsa aş ave" ? Iarâ voinicul1, mirundu-se de înţelepciune ei, chemă pre tatâ-sâu şi'î zise : — „Dâ-mâ pre fie-ta, că foarte îndrăgiiu minte ei şi „creştinătate ei". Iarâ unchiaşul zise: — „Nu ti-se cade a o lua, că iaste fata de sărac, iarâ „tu eşti fec(i)or de părinţi bogaţi4'. Iarâ voinicul numai de cât zise : ..Ba eu, adevărat, o voiu lua, numai tu de nu te „vei sfii de mine. Că mie'm(i) era logodita uă fata de „oameni de ruda buna, şi bogaţi, iarâ eu n'am pohtit „pre aceia cc am plecat fuga; iarâ pre fie-ta eu o în-^drăgiiu pentru credinţa eî ce buna, ce are cătrâ Du(m)-„nezeu, şi pentru minte ce chibzuita, şi pohtiiu a mâ „înpreunâ ei". Iarâ unchiaşul zise cătrâ dânsul: — „Nu'm(i) iaste cu putere a o da ţie, să o duc(i) în casa tatune-tâu, şi să o dezlupeşti de lângâ sânul mi eu, „că numai pre ac(e)asta am, una născuta". Voinicul zise : — „Crez eu, cu voi voiu să fiiu, şi traiul vostru voiu ^să iau". Şi aşa, dezbrăcându-se de hainele cele luminate ce ave, cerşu de la unchiaşâ de se înbrăcâ, ca dânşii, sărăceşte, iarâ unchiaşul ispitindu-1 mult, şi cercându gândul luî în chipur(î) multe, deca-1 cunoscu că iaste vrâtos şi stăruitoriu in cugetul lui, şi deca pricepu că nu'f cere el fata, câc(î) câ, doarâ fu el cuprinsa de pohta nebuniei ce, pentru dragoste creştinătăţii, vru a trăi în sărăcie, iubind pre fata luî maî mult de cut cinste luî şi de cât rudeniia luî ce mare, îl luă unchiaşul de mânâ,şfl băga în cşmara luî, şi'î arătă multa avuţie ce era acolo, şi galbinî multî fărâ de număr, atâta cât nicî-uă-datâ nu maî văzuse acel voinic, şi zise cătrâ dânsul : — „Fătul-mieu, toate aceste le dau tie, de vreme ce ^pohtiş(i) a fi moştenâ avutieî mele". De-aciî. voinicul acela, luîndâ ace moştenire, întrecu şi covârşi cu slava lui. pre totu slăviţii şi pre totâ bogaţii pământului. In manuscrisul din 1671 : tunarul. CAPUL XVII Varlaam roagă pre Diu)mnezeu pentru spăseniia lui Ioasaf 2 istoriia dk varlaam ,de ceia-ce ucig trupul, iarâ sufletul nu-1 potâ ucide ce, „mal vrutos, să vă temetu de cela carele poate piiarde „şi sufletul şi trupul în Gheena." Ioasaf zise : — Aceste nevointe ale filosofieî voastre, ceî adevărate, foarte trec preste fire pământenilor, celor-ce se-au lipit den rădăcină de ac(e)astâ viiata. Fericiţi sântetî voi, care avetu vrere aşa bărbăteseâ şi vrâtoasâ. Ce'm(î) spune cu adevărat, rogu-te: Tu, şi ceia-ce suiiiu cu tine în pustie ca ac6ia, de unde avetâ bucate, şi ce feliu ? Şi înbrăcăminte de unde, şi în ce chip ? Iarâ Varlaam zise : — Hrana ne iaste den mugurul copaciuluî ce se afla şi den erbile ce hrăneşte pustiia, adăpate den roaoa ceriului, şi supuindu-se poruncii luî D(u)mnezeu, pentru care nimeni nu face cu noî războiu, sau să se părascâ. căutundu să supescâ maî multa, cum iaste obic(e)aiul şi tocmelă asupriciuniî şi a lăcomiei. Ce den dăstul iaste înnainte tuturor hrana fără pizma lucrata de niminâ, şi masa făcuta însâş(î) de ia. Iarâ, deca aduce cine-va, vre un credinc(i)os, den fraţii ce sântu aproape, ceva puinc, spre bl(a)goslovenie, aceia noi o priimim ca cum ar fî trimesâ de la a luî D(u)mnezeu purtare de grija, spre blagosloveniia celora-ce o au adus cu credinţa. Iarâ înbrăcămintele noastre sântu neşte felegi de pâr. şi de piei de oae, şi de capra; toate vechi şi multa cârpite, chinuindâ de tot pre acesta trupu nepâtinc(i)os. Ca acel6 sânta înbrăcăminte nostrâ, şi vara şi iarna. In care, deca ne înbrăcăm, nu ni se cade a ne maî dezbrăca, pânâ se rumpâ şi se strica de tot. Şi aşa, pă-timindâ nevoile frigului şi ale zăduhulul, aşteptam pentru aceste să ne înbrăcăm într'acele haine neputrede, ce vor să fie. Iarâ Ioasaf zise : — Dara c(e)astâ haina a ta, în care eşti înbrăcat de unde'tî iaste ? Bătrânul zise : — Luatu-o-am de la un frate eredinc(i)os, cătrâ acieîastâ trebâ, vrundu să fac cale cătrâ tine. Că cu haine ce ne-am deprinsa noî a umbla, nu mi se căde a veni. Ca cum ar veni cine-va să aibâ uă ruda draga, robita şi dusa de neşte limbi într'alfâ tara, şi vrundu să-1 scoată de acolo, 'şi-ar lepăda haina luî, şi se-ar înbrăca în haine de ale acelor vrăjmaşa, şi aşa ar merge în ţara lor, şi în multe chipur(î) de meşterşuguri ar slobozi ruda luî, den munca ce amara, într'acelaş chip şi eu, ştiindu cele-ce sântu de tine, înbrăeatu-m'am într'acestâ chip, şi veniiu să bag sămânţa propoveduirel ceî d(u)mne-zeeştî în inima ta, şi să te zăbovescâ den robiia tiitoriuluî de lume, celui iute. Şi acum iatâ, cu putere lui D(u)mnezeu, den cât mi-au fostu putere, 'mi-am înplut slujba de te-am spus cunoştinţa luî şi mărturisirile prorocilor, şi ale ap(o)st(o)lilor, şi te-am învăţat, fărâ de zminteiâ, şi cu iubire de adeverinţa, deşertare lucrurilor ce suntâ şi de câte feliuri de răotâţî fiindâ ac(e)astâ lume plină, în-şalâ pre ceia-ce se supun eî, şi în multe chipur(î) îl vâ-nezâ. Decî dara, acum mi se cade să mâ duc de unde am venit, şi acolo, dezbrăcându-mâ de acesta chip strein, mă voiu înbrăca iarâ întral mieu. Iarâ Ioasaf ruga pre bătrânul, să'î arate hainele portului lor, care se-au deprinsa eî a purta. Atunce Varlaam, unde se dezbrăca de hainele ce era înbrăcat, înfricoşat se arăta lui Ioasafu, că'î era mârşevitâ toata vlaga trupului, şi piiale'î negrise de arsura soarelui şi era lipita, şi strânsa pre oase, ca cum ar întinde cine-va uă piiale pre desupra unor trestii suptirele. Şi era, cu uă felegâ de pâr, sparta şi foarte aspra, înfăşurat de la mijloc punâ la genuche ; de acelaş feliu ave şi mantiia în spinare. Şi se pre mira Ioasaf de traiu cu durere şi vrâtos ca acela ; şi, minunându-se de uă pr6 mare răbdare, suspina şi, lăcrămându, zise cătrâ bătrân : — De vreme ce aî venit să mâ slobozeştî den robiia diiavoluluî, pune sfârşitul facerii tale de bine, de'm(î) scoate sufletul din temniţa şi luîndu-mâ cu tine, te du de aic(i); că izbăvindu-mâ de tot de înşelăciune lumiî, să iau acolo pecete muntuitoriuluî botez, şi să fiu sot minunatei tale filosofii, ^i vieţii tale, care iaste pre desupra firei. Iarâ Varlaam zise cătrâ dânsul: I \ ■ ii VA ISTORIIA DE VARLAAM SI DE IOASAF — Oare-cine, den bogatî, hrăniia un puiu de căprioara. Dect deca crescu, el pohtiia pustia, căc(î) trage traiul firei. Decî, uă-datâ, eşindu el, afla uă ciredâ de căprioare păscândâ, şi paşte şi el aproape de dânsele. lunga satu, şi sera se întorce iarâ la curte ; asijdire şi într'altâ zi. Pentru ne grija celor-ce o hrăniia, iarâ eşindu, se amesteca cu cele sălbatece, iarâ iale duciindu-se mal departe a se paşte, merse şi el cu dunsele. Iarâ slugile bogatuluî prieepândâ, încălecarâ pre cai şi alergară dupâ dunsele şi prinseră puiul lor si, întorcându-se acasâ, făcurâ'l să nu maî iasâ. Iarâ ceia-l-altâ ciredâ, pre unele le uciserâ, iarâ pre altele rău le rănirâ. Acesta chip mă tem1 să nu ni-se întîimple şi noaâ, de veî merge dupâ mine, să nu cum-va să mâ lipsescii şi de traiul den preunâ cu tine, şi soţiilor mele să le fiu făcătoriu de multe răotât(i), şi tătune-tâu de osiindâ de vec. Ce, aşa iaste voia Domnuluî cătrâ tine : Să te pecetlueşti acum cu pecete d(u)mnezeesculuî botez, şi să lăcueşti pre loc, tiindu-te de toata credinţa ce buna, şi de facere poruncilor luî Xc. Iarâ, cândâ va da vreme ca aceia, cela-ce iaste făcătoriu a toate bunătăţile, atunce tu vel veni cătrâ noî şi alta vreme a vieţii noastre, de-aciî, o vom lăcui den preunâ, unui cu altul; însâ amu nădejde în Domnul, cum şi în viiata ce va să fie, să fim noî ne~ dăspărtiti- Iarâ Ioasaf, aciî-şu lăcrămundu, zise cătrâ dunsul: — Deca place Domnuluî aşa, să fie voia lui. De acum dara mă săvurşaşte cu sf(î)ntul botez, şi ia de la mine galbunî şi haine, să fie de hrana şi de înbrăcăminte, tie şi soţiilor tale, şi te du la locul postirei tale, fiindu păzit cu pace Domnuluî şi, neîncetat, te roagâ pentru mine, ca să nu caz den nădejde mia, ce să te pociu ajunge curundu, şi să petrec într'adQncâ tăcere, luîndii de la tine folos. Iarâ Varlaam zise : — A lua peciate luî Xc, nici într'un chip nu iaste oprelâ. Ce tu, te gătiaşte, iarâ Domnul ajutândâ-ti, fi-vei desăvârşit; iarâ de bani ce ziseşii să dai soţiilor mele. 1. In manuscrisul din 1671 : fricâ'm(î) iaste. cum va pute fi ac(e)asta ? Fiindu tu sărac, şi să dai milostenie bogaţilor ! Crez, în toata vreme, bogatiî fac bine săracilor, nu săracii bogaţilor. Că acela ce iaste mai de jos den toate soţiile mele, preste semâ, mai bogat iaste de cut tine. însâ mă nădăjduescu, întru îndurare luî D(u)mnezeu, cum şi pre tine preste puţine vreme să te pre înbogătescâ şi atunce nu vei fi darnecîi. Ioasaf zise cătrâ dânsul : — Spune'm(î)acestu cuvuntu: Cum cela ce iaste maî de jos, den toate soţiile tale, să poatâ fi cu mulţii maî mare de cut mine, cu bogătiia ; de cariî tu [puţin mai nainte de ac(ejasta] zicef, cum întru multa neago-nisire şi întru sărăciia ce maî de pre urma trăescu ? Şi cum mă chem acumu sărac, iarâ cundii mă voiu în-bogăti, îm(î) zici că voiu fi scumpii, fiindu acum mai darnec ? Varlaam răspunse: — N'am zis eu cum că pat sărăcie, ce au bogăţie nedâşartâ. Că sărăciia ce mai de apoî iaste ac(e)asta : a adaoge în toata vremia bogăţie cătrâ bogăţie, şi a nu întruna pornela aceî pohte, ce a pohti tot maî mult, fărâ de saţiu. Iarâ ceia-ce nu baga în semâ lucrurile, carele simţii ale aceştiî vieţi, pentru dragoste celor de vec şi socotiră aceste a fi gunoiu, ca pentru să dobundescâ pre însuşii Xc. şi toata grija de muncare şi de 'nbrăcăminte pre Domnul au pus, veselindu-se cu neagonisela, cum nicî unul den iubitorii de lume, cariî fierbii în aur şi în bogăţie, nu se veseliaşte aşa, şi bogăţie den dăstul 'ş(i)-au strânsa, şi se îndulcescu cu nădejde de binele cel nesăviîrşit pre direptate ; pre aceia pre totî, şi de cut tine şi de cât toată înpărătiia pămuntescâ, maî bogaţi 'î voiu chema, însâ, ajutundu-tî D(u)mnezeu, veî lua şi tu bogăţie d(u)-hovnic(e)ascâ ca aceia, care păzindu-o cu tărie, şi pre direptate, pohtindu purure încâ maî mulţii, nimic nu vei vre atunce să cheltueştî, câ aceia iaste avutiia ce adevărata, iarâ mulţime bogăţiei trupeştî, maî mult vatămâ pre priiatenii eî, de cut le foloseşte. Ce pre direptate'î zişu sărăciia ce mai de apoî, de care, lepădundu-se de tot, pohtitoriî binelui cerescu au fugit de dânsa, ca cum ar fugi cine va de un şarpe. I A ti * 1storiia de varlaam si ue r>asak Deci, deca vreme ce vrăjmaşul, pre cela ce l'au ucis soţiile mele, ceia-ce ce se pohtescu cu mine denpreunâ şi oştescu, şi '1-au călcat cu pic(i)oarele, acum eu iarâ să iau pre acela viu de la tine şi să'l duc la dânşii, fi-voiu scornitor lor de patime şi de războae, şi cu totul le voiu fi îngeru hiclen, care lucru nu de D(u)mnezeu să fac eu. Iarâ de înbrăcăminte, aceste să'm(I) înţelegi Că ceia-ce se-au dezbrăcat de vechiciune ce putredă şi de haina călcării, adecâ a neascultării, şi grija ce iaste de dânsa, adecâ de înbrăcare, o au pus jos şi se-au în-brăcat în Xc. ca în haina spăsenie*, şi ca în văşmântul veseliei, pre aceia cumu'î voiu înbrăca iarâ în haina de piiale, şi să'i înfâşu cu văsmuntul ruşinii ? Ce, aşa sa tiî: că soţiile mele, că lor, nicî într'un chip, de aceste haine, nu le trebuescu, că le iaste destul postul pustiei şi acela'l socotescu eî să fie bucata ce adevărata, iarâ hainele şi aurul, ce zicî să daî lor, înparti săracilor de't(î) ascunde \ie comoara nefuratâ, în vecul ce va să fie. şi cu rugăciunele lor fă pre D(u)mn(e)zeu să fie tie milostiva {Efes., 6)% că aşa 't(î) veî ave bogăţie ajutătoare spre bine. Şi aşa înbrăcundu-te în toate armele d(u)h(u)luî şi încingundu-tî mijlocul cu adeverinţa, şi înplătoşindu-te în platoşa direptătiî, şi puindu-tî în cap coiful spăsenie! şi pic(i)oarele încăltându-ti-le în gătire vestireî cei bune de pace, şi luîndu-tî în muinî pavăza credinţei şi sabiia d(u)huluî, care iaste graiul luî D(u)mnezeu, şi de toate părţile înarmându-te vitejaşte şi îngrădindu-te aşa, cu năgejde, eşi înpotriva războiului păgânilor. Deci, deca veî birui acest războiu, şi pre căpitanul lui, pre diiavolul, şi'l vel arunca în pământâ, te veî înpodobi de direpta stăpânului ce începătoare de viiatâ, eu cununi de biruinţa. CAPUL XIX. Varlaam învaţă pre loasaf de fainile credinţei şi de sfânta cumenecfurâ. Aşijdire de cinste icoanelor şi de mărturisire soborului de la Kikea îl îndireptezâ. Dupâ aceste'1 învredniceşte botezului şi sf(i)ntelor taini ale priceştenieî, şi'l învaţă cătrâ iubire bunătăţilor. h>Jum ca aceste învăţături, şi cuvinte de spăsenie, mvătându Varlaam pre fec(i)orul înpăratuluî şi gătindu-1 spre d(u)mnezeescul botez, şi poruncindu-i a posti şi a se ruga în multe zile, nu se părăsiia a urdina la dânsul, / dupâ obiciaiu, cum se deprinsese; şi toate glasurile cele grăitoare de D(u)mnezeu îl învăţa, ale credinţei pravoslavnice şi spuse de d(u)mnezeiasca Ev(an)gh(e)lie. Cătrâ aceste, şi munguerile apostolilor şi glaiurile1 prorocilor îi arăta. Fiindu el un omâ învăţat de D(u)mnezeu, de purta toata scriptura ce veche şi ce noao în gura, şi fiind îndemnat de d(ij)hul lui D(u)mnezeu, luminâ'l cu cunoştinţa ce adevărata a lui D(u)mn(e)zeu. Deci, în zioa aceia, cândâ vre să'l boteze, învătundu'l zise "aşa: ^Iatâ că te făgăduiţi) a lua pecete lui Xc. şi a te „semna cu lumina feţei Domnului (Pslm., 4)*, şi a te face „fiiul lui D(u)mnezeu, şi casa sf(î)ntuluî şi făcătoriuluî de „viiatâ d(u)hâ. Crede dara acum, în Tatâl şi m Fiiul şi „în D(u)hul sf(î)ntâ, în sf(î)nta şi de viiatâ Tro(i)tâ, care „iaste slăvită în trei fete, şi într'uă d(u)mnezeire in-„partita cu fetele şi cu usebirile fetelor, iarâ cu fiinţa „înpreunatâ. Cu ştiinţa să ştii pre unul D(u)mn(e)zeu 1. In manuscrisul din 1671 : graiurile. «Varlaam şi Iosaf*. — General Năsturel. 15 158 ISTORIIA DE VARLAAM SI DE IOASAF 159 „Tatâl, nenăscut; iarâ pre unul D(o)mnul Ic. născut, lu-„minândâ lumină: D(u)mdezeu adevărat den D(u)mnezeu „adevărat, născut de toti vecii. Câ den Tâtâl cel bun „Fiiul cel bun se-au născut; den lumina ce nenăscutâ „răsărit-au lumina tot-de-una fiitoare; den viiatâ ce adevărata, au eşit izvorul cel făcătoriu de viiatâ; den stm-„gura putere arătatu-se-au putere Fiiuluî, carele iaste „strălucire slavei (Evrei, cap. 1)* şi cuvânta cu stat, den „început fiind la D(u)mnezeu, şi D(u)mnezeu fărâ de începătura1 fiindu, şi tot-de-una fiitoriu, cu care toate fura „şi cele văzute şi cele nevăzute, pre D(u)hul sf(î)ntu de „la Tatâl eşind, D(u)mnzeu deplin şi de viiatâ făcătoriu „şi de sfinţie dătătoriu, sângur volnic, însuşii puternic, „înpreunâ purure fiitoriu şi cu şţat. Aşa te închina: Târâiţii şi Fiiuluî şi"D(u)huluî sf(î)nift în trei fete, ce se „zice, în trei, usebirî şi într'uă d(u)mnezeire; că d(u)mne-„zeire în trei le iaste denpreunâ, şi fire una le iaste, şi „fiiinta una le iaste, şi slava una, şi înpărătiia una, şi „putere una, şi biruinţa una, Fiiuluî şi D(u)huluî denpreunâ „le iaste a fi de la Tatâl. Iarâ nenaştere Tatălui iaste ^de usebi, iarâ Fiiuluî naştere, iarâ D(u)huluî s(î)ntu eşire". Aşa să crezi ae£st6, jiarâ ajunge chipul născutului sau al eşituluî; cum, sau în ce chip, se-au născut şi au eşit? De ac(e)asta, nic(i) într'un chip să nu ispiteşti sau să întrebi; că lucru neatinsa iaste şi neajunsu„ şi ne închipuit în minte de făptura. Ce, numai priirneşte ■întru direptate inimii, fărâ de nic(î) uă ispitire, cum eă Tatâl şi Fiiul şi D(u)hul sf(î)ntu, preste tot, unul suntu, fărâ numai nenaştere şi naştere, şi eşire; şi cum eă unul născut Fiiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, şi D(u)mnezeu pentru mântuire noastră, se-au pogorât pre pămtint cu buna vrere Tatâluî, şi cu ajutoriul sf(î)ntuluî D(u)hâ în-ţcepându-se, fărâ de sămânţa, în pântecele sf(i)nteî Fe-b(i)oare şt născătoare luî, Marna, cu D(u)hul sf(î)ntii şi fărâ de stricare eşindu dentr'flnsa, adecâ născut şi fu om desăvârşit. Şi cum că acela iaste D(u)mn(e)zeu deplin, şi om deplin, în doaâ firi; den d(u)mnezeire şi den omenire. Şi iaste doao firi: înţelegătoare şi volnice, care 1, In manuscrisul din 1671 : (Ioan., cap. 1)* firi au a lor împlere desăvârşit(ă) preste tot, avundu fieşte-care hotarul şi sema eî, ce i se cuvine, să zic d(u)mnezeire şi omenire, însâ stat unul înpreunat. Şi aceste, fărâ de zmintelâ să le priimeşti; nici cumu să nu întrebi a şti chipul cumâ se-au vărsat fiiul lui D(u)mnezeu şi se-au făcut om den sânge de fata, fărâ de steitetâ şi fără stricam Sau ce iaste înpreu-nare acelor doao firi într'un stat ? Care, noaâ, în dara ne suntu spuse de d(u)mnezeeştile scripturi. Cu credinţa sântem învăţat! a le {ine, iarâ chipul nu putem nieî să'l grăim, nici să'l cunoaştem. Crede pre fiiul lui D(u)mnezeu pentru milosr&diia mileî să se fie făcut om, şi toate cele omeneşti, cum iaste fire omenescâ, să le fie luat, afara de panaşul păcatului. Că, au flămânzit şi au însetoşat şi au dormit şi au ostenit şi se-au întristat cu fire omenire!, şi pentru strâmbătătile noastre fu dus la moarte, fu răstignit şi îngropat, gâstund moarte, iarâ într'aceste d(u)mnezeire au trăit fărâ patime, şi făiâ~ schimbare, că nici un lucru pătimitoriu nu punem lângâ fire ce fărâ de paţime. Ce, cu luare omenireî, ştim pre dunsul chinuit şi îngropat şi, cu slava d(u)mnezeiascâ, sculat den mortî? fărâ stricăciune, ce se zice fărâ putrejiune, şi înnăltat la ceriu, şi iarâ viitoriu cu slava sâ judece pre vii şi pre mortî (Mrc.\ cap. 16)*, cu cuvintele ale acelui pre înd(u)mnezeit trup (Apoc, cap. 22)*, cum ştie el însuşi, şi să plăteseâ fieşte-eui cu cumpenele luî cele direpte (loan,, cap. 5)*, că vor înviia morţii, şi se vor scula ceia-ce sântfl în mormuntur(i). Deci, ceia-ce au păzit poruncile luî Xt. şi au ^ îmbiat în credinţa ce adevărata, vor moşteni viiaţa veculuî, iarâ ceia-ce se-au spurcat în păcate, şi se-au ferit de credinţa ce direptâ, vor merge în munca veculuî. CrŞde dara că răul nu iaste vre-uâ fiintâ ceva, sau vre-uă înpârătie, nici să'l socoteşti a fi fărâ de începătura, sau să se fieyfăcut de sineş(î), sau să fie de la D(u)mnezeu care lucru nu încape. Ce, el iaste de lucrurile noastre şi pentru diiavolul, de au intrat în noi pentru nesocotinţa noastră, j Că fiindâ noî volnici, în voia sfatului no3tru au fosta a alege au binele, au răul. CA r W 1. Id manuscrisul din 1671 : ev. Matei, er nu Marcu. 160 ISTORIIA DE VARLAAM SI DE IOASAF 161 Cătrâ aceste să mărturiseşti un botez : (den) apâ şi den d(u)hu, întru ertăciune păcatelor. Ia şi cumenecăturâ, a pre curatelor tain! ale lui Xc.? D(u)mn(e)zeul nostru, care au dat credincioşilor întru ertăciune păcatelor. Că, în noapte aceia, ciindu era de se vinde, puse lege sfinţilor săi ucenici şi ap(o)st(o)U (Mat, cap. 21)* şi cuţi vor crede cu dunşil întrunsul, zicăndu-le : „Luaţi şi munceaţi că acesta iaste trupul mieu, frânt pentru voi întru ertăciune păcatelor*. Asijdir6 luîndii şi paharul dede lor grăindâ : „Beţii dentr'unsul toţii, că acesta iaste siingele „mieu, cel vărsat, al făgăduinţei cei noaâ, pentru voi, „întru ertare păcatelor. Ac(e)asta să o faceţi intru po-„ menire me". Deci, acel cuvuntii al lui Dumnezeu (Evrei., cap. 4)* viu şi lucrătoriu, şi făcundii toate, cu putere lui face şi preface; cu sfunta d(u)mnezeiasca cuvântare, pâine şi vinul, prinosul luî, trupul şi sângele său, cu venire d(u)huluî sf(î)ntu întru sfinţiri şi luminare acelora ce se cumineca cu dor şi cu jelanie (St VasiL, De d(u)hu st., cap. 18)*. Inchină-te cu credinţa, sărutând cu cinste chipul f6teî Domnuluî, al cuvântului luî D(u)mnezeu, carele se-au înomenit pentru noi, aşa socotindâ, şi părându-ti că vezi icoana tocma pre însuşi făcătoriul, că au zis, oare-cine den sfinţi, asa : „Cinste icoanei la izvodul cel dentâiu trece*. Decî, izvodul cel dentâiu iaste de pre carele ijdăraşte chipul icoanei, că văzundii noi scriptura den icoana, cu ochii mintii, trecem cătrâ vedere ce adevărata, a căruia iaste icoana. Inchinându-ne, cu smirenie, chipului celuia-ce se-au întrupat pentru noî, nu făcundu pre icoana că iaste D(u)mn(e)zeu ce, ca pre un chip al întrupatulul D(u)mnezeu, cela-ce se-au vrâsat tocma punâ la chipul robului, pentru noî, cu pohta şi cu dragoste '1 sărutam. Aşijdere şi icoana pre curatei Maici, şi ale tuturor sfinţilor, cu semâ ca ac(e)asta, le sărutam. Aşijdere te închina chipului cinstitei şi făcătoarei de viiata cruce, şi cu credinţa o săruta, pentru cela-ce au spânzurat cu trupul pre dunsa, spre muntuire nemului nostru, Xc D)u)mnezeu şi spăşitoriul nostru, şi al lumii, şi au dat noaâ acesta chip de biruinţa asupra diiavoluluî; că ne-răbdundâ a căuta spre putere eî, se teme şi se cutremura întru porunci. Şi cu credinţa ca ac(e)asta să te botez(i), şi să păzeşti ac(e)astâ lege neschimbata şi neatinsa de tot eresul, punâ la eşire sufletului tău. Iarâ de toata învăţătura, şi de tot glasul poruncilor, cariî stau înpotrivă aceştii credinţe nevinovate, să't(î) întorci fata şi să socoteşti a fi înstreinare de cătrâ Dumnezeu. Câ au zis apostolul (Glt, cap, 1)*: că măcarâ noî, măcarâ înger den ceriu, de va vesti voao maî multa de cut ce v'am vestit noi, proclet să fie. Că alta vestire, ce se zice Ev(an)gh(e)lie, nu maî iaste; nici alta credinţa, fârâ de aceia ce iaste mărturisită de apostoli şi de ceî purtătoriu de D(u)mnezeu părintî, care iaste mărturisită pre la multe feliuri de săboarâ şi dată bisericii săborniceştî. Botezul luî Sf. loasafă Aceste zicândâ Varlaam, şi mărturisire credinţei care se-au aşezat la săborul de la Nikea, învătundii pre fec(i)orul înpăratuluî, botezâ-1, în numele Tatâluî şi al i Fiiului şi al D(u)huluî sf(î)ntu, într'un heleşteiaş ce era în grădina luî. Şi veni pre dunsul darul d(u)huluî sf(î)ntă şi întrundâ în cămara odihnei luî, şi isprăvindu acolo slujba jurtveî cel ne crunte (fărâ de sânge)* dede'î curatele ale luî Hr(i)stos tainî. Şi se bucura în d(u)hul sâu, trimetându slava luî D(u)mnezeu. De-aciî, zise cătrâ dânsul Varlaam : — DI(a)g(o)s(lo)vittt Dumnezeu Tatâl Dumnului nostru Ic, Xc, carele dupâ mila luî ce multa te-au născut, spre nădejde ce vie, spre moşiia ce neputredâ, şi ne-spurcatâ, şi neveştejitoare, care iaste păzită la ceriu de Ic. Xc, Domnul nostru, cu D(u)hul sf(î)ntu; slobozindu-te astăzi den păcat, te-aî făcut rob Iul D(u)mnezeu, luîndâ arvuna vieţii de v6câ, şi lăsându întunerecul, te-aî înbrăcat în lumina, fiindâ riinduit în sloboziia slavei a fiiuluî luî D(u)mn(e)zeu. Că zice (Ioan, cap. 1)*: „Câtî au prii-„mit pre dunsul, le-au dat putere să fie fii luî D(u)m-„nez(e)u celor-ce cred în numele luî* (Glt, cap. 4)*, că de acum maî mult nu eştî robii, ce fec(i)or şi moşten lui D(u)mnezeu pentru Xc cu d(u)hul sf(î)ntu. * t 162 ISTORIIA DE VARLAAM SI DE IOASAF 163 Direptii aceia, iubitul mieu, nevoiaşte-te (Ila Pet. 5)* a te afla luî nespurcat şi nevinovat, lucrundîi ce iaste bine pre temeliia credinţei; că credinţa fărâ de fapta iaste moarta (iaeov, 2)* ca şi faptele fărâ de credinţa, cumu 'm(î) aduc aminte să't& fiu grăit şi maî nainte (Efes. 4)*. Decî, puindii înlături toata răotate şi lucrurile omului celui vechiu, cele ce se-au stricat întru pohtele cele înşelătoare, urundu-le toate, ca un coconaş, nou născut, iubeşte a suge lapte cuvântătorul şi neînşelătoriu, ca cu acela să creşti şi să agiungî la cunoştinţa poruncilor lui D(u)mnezeu, şi să ajungi a fi bărbat desăvârşit la măsura vriisteî a împleriî luî Xc, să nu mal fiî, de acumu, cu minte de cocon, şi clătindu-te şi purtat de vihorul valurilor pohtelor, ce cu răotate fii cocon, iarâ cătrâ bunătate aibî minte vurtoasâ şi deplin(ă), îm-blundâ cum se cade şi se cuvine chemării tale, cu care eşti chemat, cătrâ paza poruncilor Domnuluî. înpinge de la tine înlături, şi te streinezâ de dăşertăciune traiului celui maî denainte, de-a maî îmbla cum îmbla păgânii intru deşertăciune minciunilor, întunecaţi în cuget, şi streinatî de slava luî D(u)mnezeu, supuindu-se pohtelor lor şi pornelelor celor dobitoceştî ale trupului. Ce, tu, cum te-aî apropiiat cătrâ viul şi adevăratul D(u)mnezeu, aşa îmbla (Glt, cap. 5)* ca un fec(i)or al luminei. Că poama d(u)huluî întru toata bunătate, şi adeverinţa, şi direptate iaste, şi den zioa ceia ce te-aî înbrăcat în omul cel nou. De-aciî, să nu te maî stricî înnainte luî cu învechi-ciune ce, în toata vremia, te înnoiaşte cu direptate, şi cu cuviinţa şi cu adeverinţa; că acestu lucru iaste, fieşte-cui, cu put6re, cum va vre; cum auzi1 că au fostă dat putere a fi fii luî D(u)mnezeu, celor ce cred în numele luî, atuta cut nu putem noî să zicem maî mulţii, că nu putem să ne agonisim bunătăţi; că cale iaste gata şi lesne, măcarâ de şi fu ia oare-cum chemata sciirbnicâ pentru mârşevir6 trupului. Iarâ pentru nădejde bunătăţilor ce vor să fie, iaste iubita celor-ce îmbla neîntelep-teşte ce, înţeleg adevărat ce iaste voia luî D(u)mnezeu> 1. In manuscrisul din 1671: (i022.,-!)*. şi se-au înbrăcat în toate armele lui (Efes., 6)* cătrâ războiul măestrieî potrivnicului şi întru rugăciuni şi rugăminte necurmată, priveghiazâ în nădejde şi în toata răbdare. Decî, tu, cum ai auzit de la mine, şi te-ai învăţat, pune temelie vârtoasâ şi înmulţeşte într'aceia cresciindii şi sporindu; şi oştezâ1, cu buna oştire2, având credinţa şi gundâ bun, mărturisit cu fapte bune, urmundâ direptate, temere luî D(u)rnnezeu, credinţa, dragoste, răbdare blun-detele, apucă-te de viiata vecului la care eşti şi chemat, iarâ de toata dulc(e)ata şi pohta paternelor trupeşti, nu numai cu lucrul să te delungî de faptele lor ce, şi cu cugetul mintii, ca să arâtl sufletul tâu nespurcat lui D(u)mnezeu; că nu numaî faptele ce şi cugetele noastre sânta scrise, de tocmescâ noaâ sau munca, sau cununi; iarâ în inimi curate ştim şi credemâ că lăcuiaşte Xc, cu Tatâl şi cu D(u)hul sf(i)ntâ. §i iarâ am învăţat şi ştim, că : cum goneşte fumul pre albinî, aşa şi cugetele cel^i rele, gonescu de la noî darul d(u)huluî luî D(u)mnezeu{/ Direptâ aceia, aibî nevointâ spre acesta lucru, ca să'tî curăţeşti den suflet tot cugetul pohtelor şi să sădeşti într'ânaul cugete bune, făcundu-te biserica d(u)huluî sf(î)ntâ. Că cu fapta şi cu lucrul den cugete venim, şi tot lucrul sporindâ, den gândâ şi den cuget dentâiu, ia începătura mica, şi aşa cu crescutul, câte putinei, face sfârşenie mare. Direptâ aceia, nicî într'un chip nu lăsa să te stpă-pânescâ obic(i)aiul cel rău, ce încâ fiindâ tu tânâr rumpe-tii de la inima rădăcina ce re, ca să nu crescâ, şi să'ş(î) întinzâ rădăcinile într'adâncQ ; că apoi în multa vreme, şi cu multa ostenelâ't(î) va fi să o dăzrădăcinezî. Pentru aceia întrâ de purure în noî păcate maî mari şi facâ sila sufletelor noastre; căcî că, socotindu-le noî că sântu mici ca cum suntâ aceste cuvintele cele rele, cuvinte ce nu se cad, vorbele cele deşarte şi fărâ isprava, cu aceste nu se poate dobândi îndireptare; ca cum iaste şi în trupuri!), cariî nu grijesc de neşte bube mieî, apoi aduc putreziciune ; încâ, de multe or(î), se întâmpla de le aduc 1. In manuscrisul din 1671 : (Ia. Tim., 6)*. 2. „ „ „ : şi cu buna ostaşire, ostăşazâ. I fi in , 164 ISTORIIA DE VARLAAM SI DE IOASAF moarte. Aşa iaste şi de suflete, care nu baga în semâ paternele cele mici, ce se zice pohtele, Ia mari păcate adjic. Şi deca vor întră păcatele cele maî mari la dunsele, adecâ la suflete, de-aciî sufletul, elu'ş(î) ia nărav şi obî-c(e)aiu şi, deprinzundu-se în păcate, cade în negrijâ de nu mai are grija; cum au zis oare-cine1, că nec(u)ratul deca întrâ în adâncul răotătîlor nu grijaşte ce, de-aciî, se îndulceşte, ca porcul, tăvălindu-se în tina2. Aşa şi sufletul acela fiindâ îngropat cu năravuri rele, nu simte putoare păcatelor, ce încâ maî vrutos îi place şi se îndulceşte, tnndu-se de răotate, ca de neşte bine; iarâ de se va şi râdica vre-uă-datâ, târziu, să'ş(î) vie întru simţire, însâ cu multa ostenelâ şi sudoare, se slobozeşte dentr'a-cele năravur(î) rele, cărora se-au închinat rob de a luî bună" voe. Direptâ aceia, cu toata putere, te dălungâ de tot gândul şi de tot cugetul cel rău, şi de tot năravul cel blestemat, şi mai vrâtos te dăprinde în bunătâtî; şi să fii şi să te portî cu faptele în obic(e)aiul cel bun, că putinei de te vel osteni a fi şi a te afla întru năravul bunătăţilor, dupâ aceia, cu ajutoriul lui D(u)mnezeu, vel pute fî fărâ de ostenelâ deplin şi desăvârşit; văpsindu-se sufletul cu năravul bunătăţilor, cumu'ş(î) şi au den fire rudenie cătrâ dunsul. De-aciî căştigându şi pre Dumnezeu ajutoriu, trăiaşte întărit şi nu lesne zmultu den-tr'Gnsele, cum şi vezi că bogătiia şi chibzuiala şi minte întregâ şi direptate, care bunătăţile cele mai de frunte fiindu, năravuri şi văpselâ şi lucrare sufletului, deca întrâ într'aduncu, nu se zmulgu lesne. Crez, paternele sau pohtele răotăţilor, ne fiindu cu fire adevărate ale noastre, ce vin den nafarâ şi întrâ eându şi cundâ şi fac o-bic(e)aiu, şi nu sântu cu lesne de-a le zmulge, dara încâ bunătate cu cut maî vrâtos, care iaste den fire sâditâ în noi de ziditoriul, şi avundu pre dânsul ajutoriu, puţin ostenindu-ne, deca ni se va înrădăcina, cu obic(e)aiu în suflet, nu se va rumpe lesne. 1. In manuscrisul din 1671: (Prii, cap. 8)*. 2- » * * : (II-a Pet, cap. 2) . CAPUL XX Varlaam îm»ajâ pre loasaf ce patere îaste a rugiî ceî curate; iarâ la sfârşitul capului îl învaţă să socotescâ deşertăciune lucrurilor celor trecătoare şi vec(i)niciia celor ce vor să fie. l^ireptâ aceia, 'mi-au spus oare-cine den lucrătorii afeeştiia cum deca luaiu, zice, \edere ce d(u)mnezeiascâ vârtos în nărav, şi cu primblare ce mi se primbla minte mi se îngraşă şi mi se unse sufletul. De-aciî, vruiu uă-datâ să facâ ispitire şi'm(î) opriiu minte de nu o lăsaiu să se nevoiascâ întru plimblare vederiî, cum se deprinsese, şi o cunoscuiu unde să trage, şi nu se feriia, şi'î era cu greu şi cu dragoste neopritâ se duc6 cătrâ dunsa, şi nic(î) într'un chip nu se pute pleca spre vre-un cuget înponcişat sau potrivnic ; iarâ deca slăbiiu frâul puţintel, cu alergare repede alerga insuşu spre lucrul ei cel den-tâiu, cum au zis pror(o)cul (Psalm, 48)*,,/ în ce chip „pohteşte cerbul la izvoarăle apelor, aşa pohteşte sufletul „mieu cătrâ tine D(u)mnezeule. - Insetoşâ sufletul mieu „cătrâ D(u)mnnzeul cel tare şi cel viu". Dentr'aceste, den toate, iaste adevărat cum că cu noî iaste câştigul bunătăţilor, şi bunătăţii noî sântem şi stăpunl deca vom vre să ne ţinem de dânsa; iarâ maî pohtindâ păcatul de cât pre dânsa, făcându-se robi răoiăţil aceia, cu nevoe se vor pute rumpe dentr'unsa, cum am apucat de am zis şi mal nainte; iarâ tu slobozindu-te dentr'ânsa, cu mi-losrâdiia milei D(u)mnezeuluî nostru, şi înbrăcându-te în Xc. cu darul d(u)huluî luî D(u)mnezeu, muta-te tot în Domnul, şi de acum să nu maî deschizi uşa paternelor, .4, 166 ISTORIIA DE VARLAAM SI DE IOASAF 167 ce se zice, pohtelor, ce înpodobindu-tî sufletul -cu miro-sela şi cu strălucire bunătăţilor, fă-1 biserica sf(i)ntei Tro(i)ţe, îndireptându-tî tăriia mintii cătrâ vedere ei. Că de lăcuiaşte cine-va şi vorbeşte cu un înpărat pămân-tenu, fericit se arata, dara încă cela-ce se-au învrednicit a fi şi a vorbi cu D(u)mnezeu, în minte luî, de câta fericire se va îndulci ? Deci, spre acela cautâ şi priveşte în toată vremia, şi cătrâ dânsul vorbeşte ; iarâ a vorbi cătrâ dunsul cum vei pute, numaî cu apropiiare rugăciunii şi a rugăminte!? Că, cela ce se roagâ cu rugăciune calda, şi cu inima curata, depărtundu-ş(î) minte de toate lucrurile trupeşti, şi trăgătoare în jos, şi ca cum ar sta fata făţiş înnainte luî D(u)mnezeu, şi aduce luî în toata vremia rugăciuni . cu frica şi cu cutremur, acela se apropie cătrâ Dumnezeu \ şi vorbeşte cu dânsul, fata cătrâ fa(â. Că bunul D(u)mnezeu jşi stăpânul nostru. în tot locul vine de asculta pre ceia-ce Ise roagâ adevărat şi curat, cum au zis pror(o)cul (Psalm ;33)*: „Ochii Domnuluî spre ceî direptî şi urechile luî („întru rugăciune lor"., Şi, direptu aceia, învătâ părinţii cum că rugăciune iaste înpreunare omului cu D(u)mnezeu şi o chiamâ lucru îngerjescâ, şi începătura veseliei ce va să fie. D6ca, de vreme ce înpărătiia ceriului de cut toate, de cât alte bunătăţi ce vor să fie, pun să fie ac(e)asta, maî vrutos apropiiare şi vedere sf(i)ntel Tro(i)te, cătrâ care aduce apropiiare rugăciunii pre direptate, i se-au pus nume începătura fericirii ce va să fie, ca cum ar fi aceiia uă închipuire. însâ nu iaste toata rugăciune într'acestâ chip ce aceia care iaste vrednică de un nume ca acela care are pre D(u)mnezeu învătătoriu, pre cela*ce dâ rugăciune celuî-ce se roagâ, şi ceia-ce iaste înnăltatâ pre deasupra tuturor lucrurilor celor ce sânta pre pământâ, şi vorbeşte cu Domnul D(u)mnezeu fărâ de golire. Ac(e)astâ rugâ'tî dobândeşte, şi cătrâ dânsa te nevoiaşte. spre ajutoriu, că iaste vrednică a te înnălta de pre pământu la ceriure; ce nu veî spori într'ânsa, fârâ de tocmelă, nicî fieşte-cum, ce întuiu't(î) curăteşte sufletul de toate paternele, adecâ pohtele, şi spalâ de tot cugetul cel hiclen ca cum ar fi uă oglinda curata noaâ; delungundu-te de tot gândul cel rău şi de munie care, mai vrâtos de toate, oprescu rugăciunile noastre, să nu se sue cătrâ D(u)mnezeu. Şi, tuturor câtl te-au greşit, de la inima le iartâ greşaiele şi înpănundu-tî rugăciune cu milostenii şi cu îndurări, cătrâ săraci, du-o cătrâ D(u)mnezeu cu lacrăme calde. Aşa de te vei ruga, vei zice ca fericitul D(a)v(i)du. carele fiindâ înpărat, era traş de lintunerece de griji, j iarâ curătindu-su sufletul de toate patimele, zice cătrâ D(u)mnezeu: „Urâiu nedireptate şi mi se scârbi de dânsa „iarâ lege ta iubiiu; de şapte orî în zi te lăudaiu de judecăţile direptăth tale, păzi sufletul mieu mărturisirile „tale şi le iubi foarte (Psalm., 118)*; să se apropie rugăciune me înnainte ta, Doamne, dupâ cuvântul tâu. „Dă-m(î) înţelegere1". Aşa strigândâ tu, te va auzi Dumnezeu şi,încă grăindâ tu, va zice*. „Iatâ că veniiu". Deca't(î) veî câştiga rugăciune ca ac(e)asta, fi-veî fericit. Ce, omului celui-ce se roagâ şi chiamâ pre D(u)mnezeu, cu userdie ca ac(e)asta, i se cade în toata vremia să sporeseâ în ce iaste bine, şi să zboare preste toate cursele vrăjmaşului. Că înfierbânta ndu-şi cine-va chibzuiala luî, cum au zis oarecine, den sfinţi, şi înviindu'şâ sufletul şi mutundu-i la ceriu, şi aşa chemândâ pe stăpână-sâu şi pomenindu-şî păcatele, şi vorbindâ pentru ertăciune lor, şi rugându-se cu lacrăme calde ca să fie D(u)mnezeu m(i)l(o)stiv luî, den zăbava ce se zăboveşte, în cugete ca aceste, pune înlături) toata grija lumiî şi iaste preste toate paternele omeneşti desupra, şi se învredniceşte a se chiema dvorbitor cu D(u)mn(ejzea; de cât care, ce lucru, ar fi maî fericit şi maî înnaltâ şi mai pre desupra, care să te învredniceşti fericire caac(e)asta; că iatâ, cale poruncilor2 Domnuluî 'ti-o am arătat, şi nemic n'am ascunsa, care să nu-tâ fiu spus. Şi eu slujba me, ce o am avut cătrâ tine. o am sfârşit. De acum încingundu-ti tu mijlocul cugetului tău, pentru sf(î)ntul ce te-au chemat, şi tu fiî sf(î)ntu în toata viiata ta, că au zis Domnul (Levit. 93)*: „Piti sf(i)ntj, şi eu sântu sf(î)ntu". Şi scrie şi în fruntaşul apostolilor cu 4 * A- 1 In manuscrisul din 1671 : întelegatura. (Jsai., cap, 58) . I " " 1 ' : 19, er nu 9. 168 ISTORIIA DE VARLAAM SI DE IOASAF (Poştei.1, Tov., cap. i)*: „Deca de vreme ce chiemat! Tata „pre cela-ce judeca, fărâ de făţărnicie, fieşte-carele dentru „voî, dupâ al său lucru, petreeetî vremia pribegiei voastre I „întru frica" j Ştiindu că nu sântetî răscumpăraţ(î) cu ar-Igintu şi cu âur putred, den viiatâ ce deşartă, care fu data de părinţi, ce cu sângele cel scumpii al luî Xc, ca unuî mieluşel nevinovat şi pre curat. Decî, aceste toate puindu-le în inimă, adu-t(î) aminte de dânsele neîncetat, avândâ înnainte ochilor tăî, în toata vremia, frica luî D(u)mn(e)zeu şi judecata ce înfricoşata, şi lumina direpţilor, care încurâ să ia, într'acel vecii, şi jale păcătoşilor den lunerecul cel adâcâ. De-aciî, neputinţa şi deşertare lucrurilor cş suntu aic(î), şi ne-\sfOrşeniia celor-ce vor să fie. ^Pentru că tot trupul \,(Isaiia, 40)* ca burlanul, şi toata mărire omenescâ, ca Ifloare burianuluî se usca; şi căzu floare luî, iarâ cu-î,vuntul Domnuluî trăiaşte în veci". ? 4 De aceste purure te sfătuiaşte şi la aceste gândeşte, în toata vremia, si pace Domnuluî fie cu tine, luminun-du-te şi înteleptindu-te (P Tîm., 4)*, şi îndireptundu-te la casa spăsenieî2, şi gonindâ, departe de tine, toata voia ce re. Şi peeetluindu-ţl sufletul cu semnul cruciî, ca să nu / se apropie nemic den zmintelele diiavoluluî de tine, ce, să te învredniceşti întru toată împlere bunătăţilor, să ne-mereştî înpărătiia ce va să fie fără sfurşenie, şi netrecătoare, şi să fii strălucit cu lumina fericitei şi făcătoarei de viiaţa Tro(i)te, care iaste slăvită în Tatâl, şi în Fiiul, şi în D(u)hul sf(î)ntâ. I 1. In manuscrisul din 1671 : (I-a Pet., 1}*. 2* » w » : [FilCipiniJ., cap. 41 CAPUL XXI. Varlaam pentru vorbe ce ave tot-de-una cătrâ loasaf, ucenicul său» vine în cunoştinţa şi pentru aceia îi iaste voia să se duca. r <^)u graiuri ca aceste, cumu-ş(i) era cinstitul bătrân deprinsa de învăţa pre fec(i)orul înpăratuluî, se duse la gazdâ-şu, iar slugiJe tânăruluî şi dascălii lui văzundu a lui desa urdinare, în poiata, se mira. Iarâ unul den-tr'ânşiî, carele era mai mare între alaltî, pre care, ca pre un credinc(i)os şi cu minte buna, îl pusese înpăratul preste curte fiiu-său, şi'î era numele luî Zardan, zise cătrâ fec(i)orul înpăratuluî: — Doamne, ştii câta frica, a tătâne-tâu, şi câta groaza iaste asupra me, şi cuta credinţa am la dânsul? Pen-tr'aceia 'mi-ău şi poruncit, ca unei slugi credinc(i)oase, să slujeseâ tie. Decî, eu acum văzându pre acesta omu strein vorbindu cu tine adese-or(î), mă tem să nu cum-va să fie den îege creştinescâ, pentru care foarte apasâ tată-tâu, cu vrăjmăşie, şi mă voiu afla vinovat judecăţii cei purtătoare de moarte. Ce, sau spune înpăratuluî de lucrul luî, sau de acum te părăseşte de-a maî vorbi cu dânsul; iarâ de nu, tu mă goneşte de la fata ta, să fiu fărâ ponos, şi-t(i) cere de la tată-tâu pre altul să t(i) aducâ aic(î). Iarâ fec(i)orul înpăratuluî zise cătrâ dânsul : va — Zărdane^ maî întuiu de toate să facem ae(e)asta, Şezi tu dupâ 2ăvasâ înlăuntru, şi asculta vorbele lui, care vorbeşte cătrâ mine, şi aşa't(î) voiu zice, de-aciî, ce se cade să facî. 170 ISTORIIA DE IOASAF SI DE ZARDAN SI DE AVENER INPARAT 171 Iarâ Varlaam vrundu să între la dunsul, el băga pre Zardan înlăuntru, dupâ zăvasâ şi zise cătrâ bătrân: — Intăreşte-m(î) d(u)mnezeiasca învăţătura, ca să se sădescâ mai vrâtos în inima me. De-aciî, Varlaam apuca de grăi cătrâ dânsul, multe de D(u)mnezeu şi de creştinătate, şi cum câ pre acela sângur, adecă pre D(u)mnezeu, se cade a-l iubi, cu toata inima, şi den tot sufletul, şi den tot cugetul, sj poruncile luî a le păzi cu frica si cu dragoste. Şi cum-că acela iaste făcătoriu tuturor văzutelor şi nevăzutelor. Lângâ aceste, pomeniia şi de zidire omului celui dentâiu. şi de porunca ce r se-au fosta daţ, şi de călcare aceî porunci, şi de osânda ce i se adusese de la ziditoriul, pentru neascultare. Şi aşa, dupâ aceia, de bunătăţile cele nenumărate, de cătrâ care ne-am închis deca am lepădat porunca. Şi iarâ aduce aminte: scârbele, grijele, jale, şi întristâciune şi ciite becistniciî ne-au ajunsa, dupâ greşalâ lor. Cătrâ aceste, iarâ aduce a luî D(u)mnezeu iubire de oameni: cum ziditoriul purtiindâ grije de mântuire noastră, trimes-au învătâtor(î) şi pror(o)ci de au mărturisit întrupare unuia născutului. Dupâ aceia, şi de pogorâre lui, şi den omenire, de binele şi de minunile ce au făcut, de patimele ce au răbdat pentru noî, nevrednicii şi nemultemitorii, de cruce, de sulitâ, de moarte ce de buna voe, şi de îndireptare noastră ce de apoî, şi de întoarcere, şi de suire cătrâ binele cel dentiiiu. Şi, dupâ aceste, de înpărătiia ceriului, care o aştepta ceî vrednic(I), şi de muncile care suntu de aştepta pre pă-cătoşâ, focul cel nestinsa, întunerecul cel fărâ sfurşenie, viermii cel nemuritori, şi alte munci care 'şl le-au agonisit şi lor, şi le-au păstrat, slugile păcatului. Aceste toate povestindu-le cu învăţătura lui, cum se deprinsese, şi Jângâ sfurşenie multe vorbi: şi de viiata ce curata, şi ticăloşindâ deşertăciune lucrurilor ce sânţii aic(i), şi mustrundâ becistniciia celor-ce să* îndulcescu tr'ânsele, se întoarse spre ruga şi cu dedinsul se ruga pentru dunsul, ca să'i păzescâ D(u)mnezeu mărturisire pravoslavnicii credinţe neîntoarsâ. Viiata curata. De-aciî, puind sfârşit rugăciunii, numaî de cut se duse la gazda, iarâ fec(i)orul înpăratuluî chiema pre Zardan şi, ispitindu-î minte, zise : — Auzişî ce 'm(J) grăiaşte acesta semunător de cuvinte, ispitindu-mâ a mâ înşela cu cuvintele luî, şi a mâ lipsi de ac(e)astâ veselie frumoasa, şi de ac(e)astâ dulc(e)atâ, şi să slujescâ a D(u)mnezeu strein? Iarâ Zardan zise : — O, înpărate, ce socoteştî ? Vei să ispiteşti pre robul tău. Bine ştiu eu, că au intrat cuvintele acestui om adânca în inima ta. Câ, de n'ar fi aşa, n'ai vorbi cu dânsul aşa de cu dulc(e)atâ şi neîncetat. Că şi noi ştim ac(e)astâ mărturisire. Ce, de cundâ râdicâ tată-tâu goana nemilosrâdnicâ asupra creştinilor, şi fura eî gonit! de aicî, de atunce au tăcut mărturisire lor. Iarâ, acum ti se-au arătat ac(e)astâ învăţătura plăcută şi, de poti lua greul şi durere eî, voia ta spre bine să se îndirepteze. Iarâ eu ce voiu face cătrâ uă greotate ca aceia ? Nici cu ochiî n'aş pute căuta. Iarâ, de frica înpăratuluî, cu dureri şi cu chinur(l) îm(î) înpartâ sufletul. Ce voiu sâ'î râspunzâ, pentru negrija ce am avut pentru porunca luî, de, sloboziiu pre acest om să între la tine ? Iarâ fec(i)orul înpăratuluî zise cătrâ dânsul: — Eu, înpotrivă multei prietniciel tale, care ai arătat cătrâ mine, nicî uă plata alta nu ştiu, ce numai ac(e)ast'am aflat, mal vrutos să fie plata vrednica de binele tâu ce 'mi-aî făcut: şi am făcut de ie-&m arătat un lucru bun, carele iaste pre desupra firei. Să înţelegi de cine eşti născut şi să'tî cunoşti ziditoriul, şi sâ laşii întunerecul şi să alergi cătrâ lumina. Şi mă nădăjduiam că numai cum vei auzi, cu dragoste neopritâ vel merge dupâ dunsul. Iarâ, cum văzii eu, îm(î) mintii nădejde mia, că te văz rece spre ac6ste cuvinte ce se ziseră. Iarâ de veî spune tu aceste înpăratului şi tatălui mieu, nemic altfi nu vel face fârâ numai că tu 'I vel înbrăca sufletul cu scârba şi cu întristâciune. Ce, de-I prieştl, nicî într'un chip de aceste să nu'î spui, piinâ la vreme ce se va căde a'i spune. < Aceste grăindâ cătrâ dânsul, păr6-se că semunâ pre apâ, că în sufletul nebun nu va intra înţelepciune. Iarâ dimineta, viindu Varlaam, vorbiia de ducere. Iarâ l U I II 172 ISTORIIA DE IOASAF SI DE ZARDAN SI DE AVEN ER INPARAT 173 Ioasaf, ne putândâ răbda a se despărţi de dânsul, se întrista în sufletâ şi'ş(i) împle ochii de lacrăme. Iarâ stareţul grăiia cătrâ dunsul multe şi se mărturisiia, cum neclătit să lăcuiascâ întru bunătăţi; şi întări inima luî cu cuvinte mângâitoare, şi se ruga să'l slobozescâ cu veselie, den preunâ cu aceste şi proroci zicând : „Că nu ^dupâ multa vreme, iarâ au a se înpreunâ amândoi, cu „înpreunare nedespărţita". Decî, fec(i)orul înpăratuluî, neputându a maî supăra pre bătrân1 şi a-1 maî opri den cale lui ce pohtitâ, de-aciî, şi temundu-se să nu cum-va să de Zardan ştire înpăratuluî de lucruri!e luî, şi să pue muncî pre dunsul, grăi cătrâ el : — Tatâl mieu cel sufletescu, şi mvătătoriu ales şi tocmitoriu a tot binele mieu, de vreme ce te-au plăcut a mă lăsa să lăcuescâ întru deşertăciune lumiî, şi tu să te duci la locul răpaosuluî celui d(u)hovnicescii, de acum numaî cutez să te maî oprescii şi să'tî fac pacoste. Ce, te du păzit de pace luî D(u)mnezeu, şi pre ticăloşiia me întru cinstitele-tî rugăciuni, pentru D(u)mnezeu, de purure pomeneşte, ca să te pociu ajunge şi să văz în toata vremia faţa ce cinstita, şi 'm(î) împle şi ac(e)astâ puţine cerere: deca nu vruseşi soţiilor tale nemic de la mine să le duc(î), încai ia pentru tine, putinei galbenî, să't(î) fie de bucate, şi haina de înbrăcâminte. Iarâ el răspunse cătrâ dunsul: — Deca, (de) vreme ce n'am luat, pentru fraţii miel, de la tine, nimic, că nicî le trebue a lua ceva den lucrurile lumeştî, celor-ce se delungâ de dânsele de a lor buna voe, dara mie în ce chip aş lua ? De care m'am lepădat, să iau ? Că de ar fi buna striinsoare a aurului, maî nainte aş fi luat lor de cut mie; iarâ pentru căc(î) iaste agonisire luî de paguba, nu voiu înfăşură nic(î) pre mine, nicî pre dunşiî cu acele legături. De-aciî, d6ca nu-1 putu pleca nicî de aceia, începu iarăş(i) alta rugăciune şi, cu a doao cerere îl cere cum să nu'î înfrângă de tot rugăciune, nicî să v6rse spre dunsul toata întristăciune ce, să lase luî ace haina sparta şi ace mantie groasa, ca să'î fie întru aducere aminte de învăţătura ajunului; şi cătrâ ac(e)asta să'î fie şi de paza, şi să'l ferescâ de tot lucrul sataniî; şi să ia de la dunsul alta în locul aceiia ca văzândâ, zice, ce data de la mine sâ't(î) aduc(î) aminte de plecăciune me. Iarâ călugărul zise cătrâ dunsul : Nu se cade să dau eu tie haina veche şi sparta şi să iau noaâ, ca să nu fiu osândit, căcî voiu lua plata aic(î) pentru a m6 puţine ostenelâ. Ce, pentru ca să nu7t(î) înfrungu voia, haina ce mi se va dărui de la tine să fie veche, şi nimic să nu fie maî buna de cât a me. De-aciî, fec(i)orul înpăratuluî căuta de afla neşte felege de păr vechiu, şi le dede bătrîinuluî, şi el iuîn-du-ş(î) ceia a lui se bucura, şi foarte o socotiia mal scumpa de cut tot caftanul înpărătescu. Iarâ d(u)mnezeescul Varlaam atunce, dupâ puţin c(e)as, vrundâ să purcezâ vorbiia de mersa, şi aduse învăţătura ce de apoi zicând : — Iubite frate şi pre dulce fiiu, pre care eu te-am născut cu Ev(an)gh(e)liia, ştiî cărui înpărat te aî făcut ostaşî (Ia Cor., 21)*, şi cătrâ cine ti-ai d&t mărturisirile. Cade-se dara să păzeşti aceste tare, şi cute lucruri suntu ale ostăşiel, şi cute te-aî făgăduit întru măiturisirile tale stăpânului tuturor, fiindu acole de fata mărturie toata oast6 îngerescâ, încâ şi scriindti ce al mărturisit. Toate aceste să le împli. Câ, de le vei păzi şi de le vei împle, fi-vei fericit. Nemic, den cute lucruri suntu aici, să nu iubeşti, nicî să pohteşti, mai vrâtos de cut pre Dumnezeu, şi de cut pre bunătăţile lui. Că, ce va fi aşa de înfricoşat den cele-ce suntu aic(î), ca cum iaste Gheena foculuî de vecâ, carele arde şi lumina n'are şi, muncindâ, nicî uă data nu se conteneşte ? Şi iarâ, ce veseleşte aşa den cele lumeştî bunătăţi, cum însuşâ D(u)mn(e)zeu va să se dăruiască pre sine, celor-ce l-au iubit pre dunsui, a căruia frumuseţe iaste nespusa şi putere'! nebiruita, şi slava luî iaste tot-de-una ? Ale cărui bunătâtî, care suntâ puse şi gătite priiatenilor luî, fărâ de număr sânta, mai mari de cât toate văzutele, care, ochiu nu le-au văzut, < 1 1. In manuscrisul din 1671: pre stareţ. 1, In manuscrisul din 1671 : Cap. 4, er nu cap. 2. « Varlaam sijosah. — General Năsturel. 10  STOR HA DE IOASAF SI DE ZARDAN nici ureche le au auzit (Ia Cor., 2)% nici la inima omului nu se-au suit; cărora te veî arăta moşten, fiindu păzit de mâna ce puternică a luî D(u)mnezeu. Iarâ fec(i)orul înpăratuluî, vărsând â lacrăme era scârbit şi întristat, nerăbd tinda a se despărţi şi a rămâne de acel Tată iubitoriu de fec(i)orî, şi de acel învătătoriu pre vrednic, şi zise : — O părinte, cine'm(î) va împle rtinduiala ta şi supţii ce îndireptătoriu şi păstoriu ca acesta voiu fi eu? Sau ce mângâiare'm(î) voiu face, în locul dragostei tale, Cei pohtite, că ai adus pre mine, sluga ce hiclenâ şi de-lungatâ de cătrâ D(u)mnezeu, şi m'ai pus în rundii de moşten şi de fec(i)or, şi aî căutat pre mine, rătăcitul şi pierdutul în muntî, care am fostu gătit (Mat., 18)* de mun-care a toată fiara, şi m'ai amestecat în oile lui Dumnezeu cele nerătăcite, şi mi-iai arătat cale ce grabnica şi adevărata. Seosu-m'aî de la întunerec şi de la îmbra mortiî (Psalm., 87)*, şi pic(i)oarele mele de cărare ce alunecătoare şi purtătoare de moarte, şi strâmba şi hiclenâ, le-ai mutat, şi'm(î) fuseş(î) tocmitoriu a marî şi minunate bunătăţi, a cărora mărie nicî un cuvQntu nu iaste vrednic de-a povesti; şi veî fi şi tu părtaş a mari daruri dumnezeeştî pentru mine, cel mic, şi neîndestulire mul-temireî mele sângur D(u)mn(e)zou să-tî o împle, carele biruiaşte cu plata darurilor pre ceia-ce'l iubescu. Iarâ Varlaam, vrândâ să-î potolescâ plânsul, se scula şi stătu pre ruga şi, rudicundu-şY mâinile spre ceriu, zice: — „Dumnezeule, Tatâl Domnuluî nostru lui Ic. Xc., „cela-ce au luminat cele-ce erau înainte întunecate, si „pre cesta făptura, văzuta şi nevăzută, ai adus den ce „n'au fostu, şi ai întorsâ zidire ta cătrâ tine, şi nu ne-ai „lăsat să îmblâm pre urma nebuniei noastre. Multemimu-ţî, „Doamne, şi puterii şi înţelepciunii tale, Domnuluî nos-„tru luî jc. Xc, cu1 care şi vecii ai făcut şi pre noi, cel „căzu^î, ne-aî rudicat, pre ceî rătăciţi ai întorşii şi ai „ertat păcatele greşiţilor, pre ceî robiţii aî răscumpărat „şi pre ceî morţi ai înviiat. cu scumpul şi cu d(u)mne-„zeescul sânge al Fiiului tău. Pre tine, dară, strigăm, 1. In manuscrisul din 1671 : (Evrei., 1)*. DE AVENER INPARAT 175 „şi pre unul născutul tău Fiiu, şi pre sf(î)ntul tău d(u)hfl, „cautâ spre ac(e)astâ oae cuvântătoare a ta, care iaste „adusa de mine, neharnicul, întru jrutvp, tie, şi'l lumi-„nezâ sufletul cu putere şi cu darul tău. Cercet6zâ c(e)a~ \ „stă vie4, care iaste sădită de sf(î)ntul tău d(u)hQ, şi dâ \ „să facâ poama direptătiî. Intăreşte-i încredint&ndu leg6 j „ta. Scoate-l2 dentru înşelăciune diiavolului cu înţelepciune bunului tău d(u)hii. Invatâ-13 a faee voia ta, şi „ajutoriul tău nu-1 lua de la dunsul4. Invredniceşte-1 cu „mine, robul tău, să fie moşten bunătăţilor tale celor „fărâ de sfurşenie. Că eşti bine cuvântat, şi pre slăvit, „în veci. Amin". Şi, deca sfârşi rugăciune, se întoarse de-1 săruta, zicându : Fiiul tatâluî den ceriu, pace tie şi muntuintâ ve- cinicâ ! Şi eşi den poiata, şi merge bucurându-se şi multe-mindu luî D(u)mnezeu, celuia-ce au îndreptat cale lui spre bine. 1. In manuscrisul din 1671 2 3. 4. (Psai., 74)*. (PsaL sy. (Psal., 142)*. (PsaL 21).* ; i i.-TOlUfA DE IOASAF SI DE AVENER INPARAT SI DE ZARDAN 177 CAPUL XXII. Dupâ eşire luî Varlaam, Ioasaf se de de pre ruga. Iarâ Zardan spuse înpăratuluî de întoarcere luî cătrâ credinţa creştinescâ. înpăratul porunci să gonescâ pre Varlaam, ce în zadar; şi aduseră pre neşte călugări la dunsul. ^arâ Ioasaf, dupâ purcesul luî Varlaam, se dede spre ruga, şi cu lacrăme fierbinţi zice : — „D(u)mnezeule, ia aminte întru ajutoriul mieu. „Doamne, grăbeşte-te a'm(î) ajuta (Psl., 69)*, că ţie „suntu lăsat săracul. Si nemernicului tău, fir ajutor (Psl. „85)*. Cautâ spre mine şi mă miluiaşte, cel ce'tf iaste „voia să se spăsescâ totî oameniî, şi să vie la conoştinta „adeverintil (P Tim., 2)*. Mântuiaşte-mâ şi mă întăreşte, „pre mine, neharnecul, să îmblu în cale poruncilor tale „celor sf(i)nte Că eu sânţii slab şi beeisnic, şi nehar-~ „necu de-a face bine (Psl. 142)*; iarâ tu puternic eşti a „mă spăşi, care tii şi păzeşti toate văzutele şi nevăzutele Nu mă lăsa să îmblu pe urma voii trupului (PsL „148 *)* ce, mă învaţâ să fac voiia ta, şi mă păzeşte în , „viiatâ ta ce vee(i)nieâ şi fericita 0, Tatâl şi Fiiul şi „d(u)mnezeescul d(u)hu, carele eşti uă d(u)mnezeire nedespărţită, pre tine chema şi pre tine slăvescâ, că pre „tine iaste toata făptura, şi pre tine lauda toate făptuirile, cele de gundu şi fărâ de trup, în veci, Amin". De atunce, cu toata paza ce păziia şi se feriia, cu curăţiia sufletului şi a trupului, trâindu în ajun şi în rugăciuni, şi în rugămintele de toată noapte, că zioa 1. In manuscrisul din 1671 : {Pslm. 142,*. de multe ori ave zmintelâ, de la ceia-ce era cu dânsul, pentru vorbe; iarâ unele or(I) şi pentru venire înpăratuluî, că veniia la dânsul, sau pentru chiemare ce'l chiema la sine, Decî, ce rămăşiţe rămâne den zi, iarâ noapte le împle, că sta în rugăciuni şi în lacrăme, chie-mândâ pre D(u)mn(e)zeu tocma pânâ la lumina zioi. Direptâ aceia, într'unsul se împle acel cuvânta al pror(o)cului, care zice (Psl 133)*; '„In nopţi râdieatî ^mâinile voastre şi bine-cuvântatl pre D(u)mn(e)zeu*. Iarâ Zardan, deca simţi traiu ca acesta al luî, se împlu de scârba şi'ş(î) răni sufletul cu griji iuti şi nu ave ce să facâ; însă, fiindâ cuprinsa de greotate ce de apoi, se duse în casă-ş(l) puindusâ pre sine boala, şi făcându-se că nu iaste sunătos. Decî, deca prinse înpăratul veste de acesta lucru, el trimese alta credinc(i)os în locul luî să slujascâ fiiu-său, şi, avândâ grija de sănătate lui Zardan, trimese la dânsul un doftor meşter bun, şi de multa socotintâ'l învrednici ca să'l vindece. Iarâ doftorul văzândâ câ iaste atâta de grab înpăratuluî, foarte cu dedinsâ îl cerceta şi, luîndâ bine s6ma de lucrul lui, curândâ spuse înpăratuluî zicând : — Eu, zice, înpărate, într'acestâ omu nu putuiu afla nicî uă începătura de boalâ,ce'l cunoscâ cum să-şâ fie vătămat sufletul cu uă grija mare, şi dentr'aceia boliaşte. Iarâ înpăratul auzindâ acele cuvinte, gândiia că doarâ se-au îngreoiat inima fiiu-sâu cu vre-uă mânie spre el şi pentra ceia, scârbindu-se, au eşit de acolo. Insă vrândâ să ştie lucrul cu adevărata, dede veste lui Zardan zicând: - Diminetâ voiu veni să te văzu şi să cunoscâ ce boala ţi se-au întâmplat. Iară Zardan, auzindâ veste ca aceia, se îmbrăca dânsâ-de-dimin6tâ în hainele sale si merse la înpăratul. §i deca intră, i se închina până la pământâ. Iarâ înpăratul zise: — Căc(i) te-ai ostenit de ai venit, că eu am vrut sungur să te cercetez şi să arât tuturor prietniciia me, care o am cătrâ tine. Iarâ el cătrâ aceste zise : 178 istoriia de avener inparat si de zardan 179 — înpărate, boala me nu iaste dupâ obic(i)aiul boa-lelor, care se întâmpla oamenilor ce, de scârba şi de grija ce o am în suflet, îm(î) boleşte inima şi, cu dîinsa 'm(l) boleşte şi sufletul înpreună cu trupul. Câ, ce nebunie ar fi mie, avândâ tu pre mine aşa, să nu viu eu ca un rob Ja putere ta, ce să aşteptu să se ostenescâ înpărătiia ta piinâ la mine, robul tău ? Iarâ înparatul, întrebândâ : — Ce iaste vina grijii tale ? Zardan începu a povesti: — Mare nevoe (zice) iaste asupra me, şi de marî munci sânta vrednic, şi a multe mortî sântu vinovat. Că, puindu eu porunca ta întru negrijâ, fuiu-t(î) toemi-toriu de multa scârba, cum nu te-am foştii nicî odinioară. Iarâ el întreba numaî de cât: — Cu ce negrijâ n'ai grijit. Şi ce iaste temătul ce te-au cuprinsa? Iarâ el răspunse: — Ac(ejasta iaste > Pentru nepaza Domnuluî mieu şi fiiuluî tău. Că, n'am purtat grija a strejui, cum au trebuit. Ce, au venit un om hiclen şi vrăjitoriu. Dec(î) au intrat şi au vorbit cu dânsul de lege creştinescă. Şi aşa, pre rându, spuse înpăratuluî toate graiurile călugărului ce grăise cătrâ fiiu-său, şi el, cu câta dulc(e)aţâ, au priimit cuvintele luî, alta cât se-au făcut de tot ai Iul Xc. Cătrâ aceste spuse şi numele călugărului, zicând că'l chiamâ Varlaam. Că fusese înţeles înparatul şi maî de-nainte, de lucrurile luî Varlaam, şi de mare poveste a luî. Dec(î), cum intrară aceste în urechile înpăratuluî, aşa începu a se clăti de scurba ce-î căzu asuprâ-şî, se împlu de mânie şi, numai cut nu ţepeni şi înlemni, ca un mort. Pentru ac(e)astâ veste, ^i într'acel c(e)as, chiema pre oare-cine, pre care îl chiema Varahiia, carele era învrednicit cu cinste de era al doile dupâ înparatul, adecâ Veziriu. Şi acela era la dânsul maî dentâiu, la sfaturile cele de taină. Cătrâ aceste era şi om vestit întru meş-teşugui ^ Dec(i) d6ca veni el, iarâ înparatul, cu multa jale şi întristâciune, îî povesti ce i se-au întâmplat. Iarâ el, văzundu'i turburela şi valurile sufletului, zise: - O, înpărate, fii fără turburare şi fîră întristâciune, că încă nu iaste lucru fărâ de nădejde a întoarce pre dânsul iarâş(î). Ce, foarte adevărat ştiu că curându se va întoarce iarâş(i) despre învăţătura aceluî înşelătoriu, şi se va lipi spre voia ta. Cu aceste cuvinte schimba Varahiia pre înparatul în mânguiare, şi făcură sfat amândoi, pentru socotinţa acestui lucru, şi zise: ţlhpărate, mai nainte de toate să facem ac(e)asta: Să grăbim să ajungem pre Varlaam şi, de-1 voi put6 prinde pre dânsul, de-aciî ştiu bine că nu vom pute să greşim gândul nostru, şi nădejde noastră nu va fi în minciună. Ce, el însuşâ, sau cu cuvinte plecate, sau cu multe feliuri de dichise de munci, se va pleca de va spune şi fărâ de voia lui, minciunile şi înşelăciunile ce au grăit, de au făcut pre fiiul tău, Domnul mieu, a nu se tine de învăţăturile părinţilor. Iarâ, deca nu vom pute ajunge pre dânsul, ştiu eu alta unchiaş pustilnic, pre care'l chiamâ Nahor, de'ş(î) semăna preste tot cu Varlaam, carele nu iaste de-al cunoaşte, că nu iaste Varlaam. Şi acela iaste de lege noastră, şi'mi-au fost dascăl la învăţătura me. Eu mă voiu duce la acela noapte şi'i voiu spune toate pre rând, şi aşa vom da veste tuturor, cum că Varlaam fu prinsa, şi vom scoate înnainte pre acela; iarâ el va zice că'l chiamâ Varlaam, şi se va arăta aju-tându creştinilor. Şi aşa, la price, dupâ multe cuvinte, ca cum ar scade den răspunsuri, va fi biruit. Şi aceste văzându fec(i)orul înpărătieî tale că fu Varlaam biruit, şi al noştri fura biruitori, cu totul se va lipi spre cei ce au biruit. Şi cătrâ aceştia foarte'! va fi ruşine, de inpărătia ta, şi se va făgădui că va face ce va plăc6 tie. Că şi cela-ce se va înbrăca, în chipul lui Varlaam, se va întoarce şi va mărturisi adevărat, curn căi au fostă înşelat. Iarâ înparatul se veseli de acele cuvinte, şi'i pare că va fi un lucru sfătuit foarte bine, fntărindu-se cu neşte nădejdi deşartej Că şi de Varlaam avurâ veste cum nu se-au fosta dus de multu ce, socotiia că nu va fl departe ajunsu. Ce, grăbiră şi întăriră toate eşirile cu strejî şi cu paze fi i't 180 ISTORIIA DE VARAHIIA SI DE 17 CALUGAR(I) 181 pre multe; iarâ pre uă cale, care o ştiia el maî bine de cut totî, încăleca şi el însuşâ pre cal de-1 goniia pre ace cale fărâ de oprelâ, socotindu în toate chipurile să'î iasâ înnainte. Insa în 6 zile trudindu-se, în'zadar se osteni, şi de-aciî, aşa deseălecundu el la uă curte înpărătescâ, ce era la tara la sate, odihniia acolo aşteptundu pre Va-rahia, pre care'l trimesese, cu mulţi ostaşu călârî, tocma punâ la ace pustie a Senarituluî, să caute pre Varlaam; ia care loc, ajângundâ el, pre totî cut(î) lăcuia pre acolo îî turbura. §i spuindu-i el cum că pre acel om nu l-au văzut, atunce însuşii acel Domnu eşi la pustie să vâneze pre slugile cele bune * ale lui D(u)mn(e)zeu, şi în multa depărtare mergândâ în pustie şi îneungiurândâ munţii şi acele lunci fărâ de căi, şi neumblate, tot pedestru îmbla, străbătiindu-le cu «ceia-ce era cu dunsul. §i deca ajunse în vârful unul munte, el ca stătu acolo şi văzu pre supta munte un pulcâ de pustilnicl îmblândâ şi, cu porunca Domnuluî aeiî-ş(î), alergară la dânşii, acei fărâ de suflet ostaşâ, tot(l) întrecându-se într'alergate cine va ajunge mal nainte. Si, deea'i ajunseră, alergară înpre-giurul lor de'i ocoliră, ca neşte câini multî,4 şi ca neşte gadenl rele şi urâtoare de oamenî, şi prinseră pre acei bărbaţi oamen de cinste, şi cu vedere şi cu tocmela lor era şi ave semne de ajunul pustiei pre fetele lor, şi tră-gându-i, îi puseră înnainte Domnuluî, cariî nemic nu gulceviia, nic(î) arăta ceva, sau grâiia lucru oare nu se vre cuveni sau spăimos, fIarâ carele îmbla înnainte lor, j ca un maî mare, el purta şi un burduf plin de oasele 1 unor sfinţi părinţi, carii se-au fost pristăvit maî nainte. ! Decî, privindu-I Varahiia şi deca nu văzu pre Varlaam, eă'l cunoşte el, se turbura cu întristăciune şi zise cătrâ dânşii: — Unde iaste înşelătorul acela care au prilăstit pre fec(i)orul înpăratuluî ? Iarâ cela-ce purta burduful răspunse: jrxCOid /iu xaofo hali u iiui, IUCi Va 11. Kj'd, UlUUU gonit de darul luî Xc. fuge de noi, iarâ întru voi are lăcaş mal multa. 1. In manuscrisul din 1671 : (Psalm., 21)*. $1 "WC Iarâ Domnul zise : Dara, ştii tu pre dânsul? Postnicul răspunse: — Stiu pre acela ce'l chiamâ înşelătoriul, carele iaste diiavoluh ce lăeuiaşte pre mijlocul vostru, şi ia slujba de la voi şi voi slujiţi lui. Domnul îl zise: — Eu pre Varlaam caut, şi vrândâ să ştiu unde iaste, eu te întreba. Iarâ călugărul răspunse : — Dar câc(i) de altul altele grăeşti şi aduseşi întrebare, ca de cela-ce ar fi înşelat pre fec(i)orul înpăratuluî. Crez, deca caut! pre Varlaam, cu totul ti-se cade să zic(I) aşa • Unde iaste cela-ce au întorsâ, şi au mântuit, pre fec(i)orul înpăratuluî, de înşelăciune ? Că acela iaste frate al nostru şi den preunâ păstor. Insa de multe zile nu'l am văzut. Iarâ Varahiia zise: — Arătaţi-ne (zice) lăcaşul luî Postnicul răspunse: — De ar fi vrut el să vaza, firarâ eşit el întru intim pi nare voastră; iarâ noaâ nu ni se cade a vă arăta lăcaşul luî. Direptâ acesta cuvânta se împlu Domnul de mânie şi zise cătrâ dânsul cu urgie, şi căuta cu fata de fiara grăindâ : - Acum, zice, vă voiu omora cu uă moarte streină de nu vetî spune într'acestâ c(i)as pre Varlaam. Postnicul răspunse: — Dara ce lucru vezi la noî spre care să ne tragâ inima şi să ne ţinem de dunsul, ca să nu ne fie lesne a ne rumpe dentr'ac(e)astâ viiatâ şi să ne temem de moarte ce ni se va aduce de la tine ? Crez, mai vrutos, încâ 't(î) vom mul temi. Că, tiîndu-ne noî de bunătate, să ne scot! den viiatâ. că multa ne temem de sfârşitul cel ne arătat, că nu ştimu în ce chip ne va afla, tiindu-ne ca nu cândâ-va, cu lunecare mintii sau vre-uă ispitire drăc(i)ascâ, să întoarcă stare voirii noastre, şi să ne facâ să cugetam altele, şi să facem maî multu de cut cele-ce neam mărturisit luî D(u)mn(e)zeu. Direptu aceia, t vi- ii i CAPUL XXIII. Kvund posfntcul vorba îndelungata cu înparatul f «lepreujiâ cu fraţii, preste cariî era eî maî mare, fura daţi muncilor. ^i, dupâ puţinele zile 'i aduse la înparatul, şi deca ' 'i spuse ce fu de dunşiî, a7a 'i puse înnainte fetei luî, fiindu încinsu de munie; şi cumu 'i văzu, se aprinse cu atuta urgie, cut se potriviia unuî om turbat. Şi porunci să'î bata fărâ milâ. Şi deca 'i vâzu zdrobiţi, cu rane, de-abiia oare-cundu rudicundu-şii ochii de multa turbare, porunci celor-ce'i bâte, să se contenescâ, şi zise cătrâ dunsiî : — Ce suntu aceste oase de morţi ce le purtaţi ? Deca (de) vreme ce le purtatî, pentru căc(î) vă sfinţii dragi, aceia ale cărora siintQ oasele aceste; iatâ în cestu c(i)as voi pune şi pre voi, cu dunşiî, ca să dobundit! acele ce pohtitî, şi să'm(I) multemitî. Iarâ maî marele, şi purtătoriul acei cete d(u)mne-zeeştî, ne băgiindu nimic în semâ lauda şi îngrozire înpăratuluî, ca cum nu i se-ar fi întâmplat nici un lucru de scurbâ, aşa cu glas slobod şi cu 1 fata luminata, şi darul ce 'î era sălăşuindu-se în suflet semnundu-1, zise: - 0 înpărate, aceste oase cinstite şi sf(i)nte, noi le purtam inchipuindu-ne dragostei acelor bărbaţi minunaţi, ale căror sânţii, şi aducându-ne aminte de postul lor, şi de viita lor, ce iubitoare de D(u)mnezeu, ne nevoim şi noi, cătrâ răvnire ca aceia şi, cugetândâ la răpaosul şi la dulc(e)ata aceia în care lăeueseti eî acum, pre dunşiî lî fericim, iarâ pre noî ne îndemnam, uniî pre altiî, a 184 ISTORIIA DE AVEENR SI DE 17 CALUGAR(I) 185 merge pre urmele lor. Şi cătrâ aceste, ne facem, cu etanşele şi aducere aminte de moarte, care lucru iaste foarte de folos şi ne striga cu dedinsul, cu nevointele ajunului şi cu atingere ce ne atingem de dânsele nemeştem sfinţire. Iarâ înparatul aeii'ş(l) zise : - Dara deca iaste atuta de folositoare aducire aminte de moarte, cum ziset voi, pentru ce nu vâ aduceţi aminte de dânsa cu oasele care sântu în trupurile voastre, că sântu ale voastre, şi cât dupâ puţine vreme sânta putrede ? Ce luatî aceste stricate, streine ? Atunce răspunse călugărul : — Eu, 5 vini zişi pentru purtare sfintelor moaşte; iarâ tu, răspunzândâ, numaî de una gândeşti: at(î) bate joc de noî. Ce, bine să ştii. aiave, că oasele celor ce se-aii sfârşit maî nainte, aduc, celor vii, aminte de moarte mal bine de cut ale celor vii. Ce, deca (de) vreme ce cunoşti tu să fie aceste aşa, şi oasele den trupul tău încâ semnezâ tic moarte. Dara căc(i) nu-tî aduci aminte, şi tu, de sfârşeniia care va să-tî vie,preste puţine vreme, şi să fac(l) tie bine ce te-ai dat sufletul în toata strâm-bătate şi cu nevoe, şi fărâ de mila, socoti sufletele cele ce slujescu luî D(u)mnezeu şi iubitoare de creştinătate, nefăcundu-tî nic(î) uă strâmbătate, nic(î) înpărţind ceva cu tine den cele-ce sânta aic(î) să se brodescâ a-ţî lua. Iarâ înparatul zise : — Pre voi, răiî şi prelăstitoriî oamenilor, pre direptate vă voiu munci, că înşelaţi pre totî învătându-i a se delunga de frumuseţile ceştii vieţi, şî în loc de ac(e)astâ viiata dulce, şi de ac(e)astâ pohta şi dulc(e)atâ draga, îl îndemnaţi a'ş(î) alege acesta traiu greu, şi cu scârba şi amar, şi cinste d(u)mnezeilor noştri mărturisit(î) că se cade a o face Iul Ic. Deci, ca să nu lase oamenii d(u)mnezeiî cel de moşie, şi să slujascâ altul D(u)mnezeu strein, înşelându se cu amăgela voastră, şi să lase pă- xuuutui pUOtlU, ca iiui pre direptate am judecat s* mi* pre voi munci şi mortî. Iarâ călugărul zise : ™h 7^Ca iU,beŞtI a 6 t0ţ(l) Părta^ bunătăţilor ceştii S7 bo^tfe »Dr.daI t"taro,r..înt0™» * «• P*rta,a harnic şi bogăţiei? Ce, mai multî pătimescâ în sărăcie, iarâ tu şupin*. 186 ISTORIIA DE AVENER SI DE 17 CALUGAR(I) 187 veî să fii ispitit eu neşte feliur(î) de munci, ale cărora ispitiri nici-uă-datâ nimeni rm le-au luat. Iară acel înteleptu şi mare postnic şi pohtitoriu filosofieî cereşti, nemic nu se schimba de îngrozire înpăratuluî ce, fărâ cutremur stund, zice : — Inpărate, nu iaste noaâ porunca să facem cele-ce le porunceşti tu ce, cele-ce suntu poruncite de D(o)m-nul D(u)mnezeul nostru, carele ne învatâ, cu curăţie, sa ne oprim de toate dulcetile şi pohtele, şi să avem bărbăţie yitejascâ, ca să răbdâm, pentru direptate toata durere şi răotat6, Decî, ciite rele veî aduce asupra noas trâ, pentru creştinătate, atuta ne face b ne mal multu. Ce, fă ce'tî e voia, că noî al tu nemic nu putem face, fărâ numai ce se cade, nici păcatului nu ne vom da. Au doarâ gundeşti că ar fi uă greşalâ mica ac(e)asta ? De am da noî în muinile tale pre acela ce oşteşte şi se nevoiaşte cu noî denpreunâ nu-ţ(l) veî rude de noî cu rus ca ac{e)sta? Măcarâ de ai aduce întuaerece de mortî, că nu suntem noî aşa slabi ca, de frica muncilor tale, să ne închinam filosofiia ce se zice înţelepciune noastră, şi să facem ce nu se cade legii lui EHu)mn(e)zeu, Cătrâ toate aceste, cute feliuri de munci ştiî, gâte?te-le, că noaâ ne iaste a trăi cu £c. şi ni se cade să murim pentru dunsul *. Pentru răspunsurile aceste se împlu înpăratul de mimie şi, porunci să tae ale Iar grăitoare de Dumnezeu limbî, şi să le scoată ochii, şi să le tae mfiinile denpreunâ cu pic(i)oarele. Şi, fiindu el datl acel osunde, îl încungiurarâ armaşi! şi dorobanţii şi, fărâ de omenie şi fără de mila, îi tăia; şi scotându-le limbile den guri cu cleştele, fărâ de mila le răteza, iarâ ochii cu undite de fier li-i scote şi, cu neşte dichise de fier, muinile şi pic(i)oarele întinz&ndu-le. ce n fericiţii aceia, şi vrednicii de cinste, viteju fiindu \ lor, ca cum vre fi chiemat! la bucate aşa de oărbăteşte se apropiia cătrâ munci, îndemnund pre altul, şi dundu-se pentru Xc. spre moarte. Intru le ^: multe feliurî de munci, ca ac6ste, îş(î) dederâ ale lor răbdătoare suflete Domnului, acel sfinţi postnicî, carii era cu numărul ca la 17. Deci, mărturisim aiave cum că cugetul cel temător de D(u)mnezeu iaste înpărat patimelor, cum au zis oarecine, nu dentr'ai noştri, povestinda de chinurile unui preot bătrun şi de 7 voinc(i)ti tineri cu muma lor, care era într'un cuget cu d&nşii, de pătimiră pentru lege părinţilor lor, de a căror răbdare şi bărbăţie nimic nu se-au lipsit, nici aceşti părinţi cetăţenii şi moştenii Ierusalimului celui de sus. 1. In manuscrisul din 1671 : (FiL, cap. 1)*. ISTORII A DE AYEXER SI DE IOASAF 189 CAPUL XXIV Varahiia 1 îndemna pre Nahor ca să se facâ în tocul lui Varlaam. Şi înpăratul, pentru priimire credinţei creştineşti, înfrnntezâ pre fiin-său. _|£e-aciî, aceste creştineşte sfârşindu-se, înpăratul zise cătrâ Varahiia, svetnicul său, să caute se apuce de al doile svat deca cu cel dentuiu nu nemerirâ şisăchiiame pre acela, pre Nahor. Iarâ Varahiia târziu, în ce noapte, ajungându la peştera lui, că lăcuia în pustie şi se zăboviia în meşteşugul vrăjilor. Si deca'î spuse toate câte au2 dunsu-de-dimineţâ veni la înpăratul şi iar cerşâ călăraş(i) de'i luo cu sine şi se face a eşi spre căutare luî Varlaamâ. Decî, eşindâ el şi trecându pren pustie văzu pre un om oare-care eşindâ dentru luncă şi pogorundâ el să'l gonescâ îl ajunseră curând şi deca '1 prinseră îl aduseră la dânsul; iară Varahiia întrebându-1 cine eşti tu şi de ce lege eşti şi cumu-tî iaste numele? El răspunse că iaste creştin şi zise că'l chiamâ Varlaam, cumâ îl învăţase. Iarâ Varahiia se împlu de bucurie, cum se arăta la arătare, şi'l luâ de-1 duse curândâ la înpăratul şi, dându-i veste îl puse înnaint6'i. Şi'î zise înpăratul, întru auzul celor-ce sta înnainte luî - — Dara tu eşti, Varlaam, lucrătoriul cel drăcescu ? Iarâ el răspunse şi zise : — Lucrătoriul al lui D(u)mnezeu sânta, iarâ nu dră- 1. In manuscrisul din 1671 : Arahiia. % Scriitorul, din nebăgare de semă, a sărit aci un cuvint, tocmaî unde cepe versa filei 156 a manuscrisului din 1673, şi anume cuventul: sfătuit, ^e află în manuscrisul din 1671. cescu ; ce nu mâ grăi de rău, nici mă huli, că eşti* da-toriu a'm(i) multemi cu mult har, că am învăţat pre fiiul tău creştinătate, şi l-am mântuit de toată înşelăciune, şi l-am adus cătrâ D(u)mnezeul cel adevărat şi cătrâ facere bunătăţilor. Iarâ înpăratul, aciişâ mâniindu-se, zise : — Căde-se nici pre tine să nu te învrednicescâ de întrebare nici loc de răspunsa să nu-tâ dau, ce fărâ de întrebare să te dau morţii. Ce, iatâ că rabdâ rânjire ta pentru m(i)l(o)stivniciia ce iaste în mine, punâ vom cerea lucrurile tale intr'uă zi semnata. Decî, de te vei pleca mie învrednici-te-vei mileî mele ; iarâ de nu, rău vei peri. Aşa zicândâ, dede 1 pre mâna Varahieî, poruncindu-i să'l păzescâ cu tărie. Iarâ deca se rădică înpăratul di-mineta, de acolo, merse-şî la curte luî. Şi fu veste pretutindine că au prinsa pre Varlaam, care veste deca o auzi fec(i)orul înpăratuluî rău'l dure în suflet, şi cum nu pute să se oprescâ de lacrăme, şi se ruga luî D(u)mn(ejzeu cu suspinare şi cu jale, şi-1 chiema într'ajutoriu bătrânului. Şi plângându el, nu-1 trecu stăpânul cel bun, că iaste bun celor-ce'l aşteptă in vreme de nevoe, şi cunoaşte pre ceia-ce se tem de dânsul, care şi tânărului acestuia, toate'i spuse întru veder6 de noapte, şi târiia puse într unsul, şi-1 făcu îndrăzneţ cătrâ nevoinţa creştinătăţii. Şi deca se scula den somnâ, inima lui, care mal nainte era scârbită şi durută, află-o plină de bucurie si de cutezare, şi de lumină pre dulce. Aceste făcându înpăratul, şi aşa grijindu-se, se bucura păindu-i că au socotit şi au sfătuit pre bine, şi mulţemiia Varahieî cu mare multemire1. Insa minţi nedireptate spre sine, dupâ cum zice daiim-nezeescul D(a)v(i)dâ {Psalm., 26)*: ^Si direptat6 biruiaşte „pre strumbătate, surpând o de totî, şi pomenire eî sur „pându-o cu sunet"2, cum va spune cuvântul după aceste. De-aciî, după 2 zile, veni înpăratul în curte fiiu-său şi eşindâ el intru intimpinar6 lui, nu-1 săruta tată sau, cumul era obic(e)aiul; ce era cu vrajbă, in chipul unui 1. In manuscrisul din 1671 : „*.i Arahiei eu mare har îi muHemiia1'. 2. : (Psalm..9)- «surp-usdu-o oe tot fo'rawa ei pierziindu-o... c YnrlMU- şi Ue*x>. - G ****** JV**lurW. J " i 190 ISTORIIA DE AVENER SI DE IOASAF 191 om mânios. Şi întrund în căsuţa ce înpărătescâ şi şezu mâhnit. De-aciî chiemundâ pre fiiu-său îî zise: — Ce veste au intrat în urechile mele, fătul mieu, şi 'm(l) glodeşte sufletul cu întristâciune ; eă'm(î) pare să nu se fie împlut nicî-uă-datâ, nicî unul den oameni de bucuriia â naştere! de cocon, a ctitâ veselie m'am în-preunat eu pentru tine. Nici iar socotescii câ va fi foştii cine-va aşa de scârbit, şi ocârut de rău de fiiu-său, ca cum aî făcut tu mie acum, de te-ai bătut joc de că-runtetele mele, şi ai luat lumina den ochii miel, şi ai tăiat tăriia vinelor mele. Cumu 'm(î) veni asupra frica care mă temem eu pentru tine; şi de ce mă temem maî întâlnit, şi te făcuş(î) de bucurie vrăjmaşilor mieî, cu minte ta ce neînvătatâ şi cu chibzuiala ta ce eopilărescâ, urmaşa cuvintelor celor înşelătoare, şi mai voit cel rău sfat înţelegător, de cut sfatul mieu, şi lăsundâ cinste d(u)mnezeilor noştri, şi te închinaş(î) să slujeşti a Dumnezeu streina? Dara pentru ce făcuşi aceste aşa? O, fătul-mieu! Pre care mă nă(dă)jduiam a te creşte, cu toata tăriia, şi a te ave toiag şi întărire bătrâneţelor mele, şi a te lăsa, dupâ mine, bun şi vrednic priimitoriu înpărătieî mele? Ce, te arătaşî mie ca un vrăjmaş şi pizmaşî ? Dara nu se maî căde ţie să te plecî mie, şi să urmezi poruncilor mele, de cut să asculţi acele cuvinte nebuneşti ale acelui bătrân înşelătoriu şi mincinos putred, carele ţe-au pus viiata ce amara în locul ceî dulci ? Şi, în loc de ce dezmierdare, iubişi cale ce gre, şi ascuţita, pre care porunceşte fec(i)orul morţii a îmbla! Dara, nu te temuş(î) de muniia marilor d(u)mn(e)zeî, să nu te arunce în piatră pucioasa, sau să te omoară cu piatra de foc, sau să te afunde în propastiia pământului. Făcându ei noaâ atâta bine şi înpodobindu-ne cu cununa înpărătieî, şi supuindu supta noi lirabi cu multî oameni? Şi pre tine fărâ nădejde, cu ruga şi plecăciune me, dându-te a te naşte şi făcându-te părtaşa a fi ceştii lumini dulci. Iarâ tu, nebăgândâ în semâ pre dunşiî, şi ocărundu-i, te-ai lipit celuî răstignit, fiindâ amăgit de ceia-ce slujesc luî cu nădejdi deşarte; cariî povestescâ basme de neşte veci noî, şi bârfescu de sculare trupurilor celor moarte, şi alte întunerece multe aduc ei spre înşălăciune nebunilor. Ce, acum, pre iubitul mieu fiiu, de veî asculta pre mine, tatâl tâu, să-ti iai zioa buna de departe de cătrâ aceste rătăcituri, şi să te apropii să tămâezî m(i)l(o)stivniciI dumnezei, rugându-i cu jrutvâ şi cu prinoase ca să-t(î) de ertare greşalelor, că suntâ puternic(l) a face bine şi a şi munci. Şi putem fi noî tic pilda şi izvod cestor ce tise grăirâ de mine, care am venit pentru dunşil la uă domnie ca ac(e)asta, şi aducând lor multemire pentru bine ca acesta. Celor-ce 'i vor cinsti, cinste le vom da, iarâ celor-ce nu se vor pleca, să aducâ lor jrâtvâ, munci le vom da. Aceste, şi altele multe ca aceste, cuvinte de hula şi departe, grăindâ înparatul, şi bătându-ş(î) joc de ale noastre, iarâ cele idoleştî mărindu-le, văzu tânărul că numai trebuiaşte să aibă lucrul luî unghiu şi ascunzătoare, ce mai vârtos trebuiaşte să aibâ svetnîc şi înnălţime că să fie tuturor aiave şi, împlundu-se de îndrăznelâ zise: — Doamne, de ce am făcut nu mă lepâd. Că, fu-gândâ de întunerec, am scăpat la lumină, şi părăsindâ înşelăciune m'am apropiiat de adeverinţa, şi lepădându-mâ de draci m'am făgăduit luî Xc. fiiuluî şi cuvântului lui D(u)mn(e)zeu şi al tatălui, cu al căruia cuvânta fura aduse toate câte sânta, den ce nu era. Carele şi pre om zidindu-1 den tărânâ, i-au suflat suflare vieţuitoare, şi Fau pus să lăcuiascâ în raiul hranei. Iarâ deca au călcat porunca lui, fu osândit cu moarte şi se supuse domniei iutelui-tiitoriu-de-lume. Nici aşa nu se-au depărtat, ce toate le face ca să'i râdiee la cinste ce dentâiu. Direptâ aceia, însuş(î) acela făcătoriul a toata făptura şi ziditoriul nemului nostru, fu om pentru noi şi, viindâ pre pămuntu, luâ trup den sf(e)nta Fecioara,1 şi lăcui cu oamenii şi, pentru noi robii cei necunoscătoriu, luâ stăpîinul moarte şi cr(u)ce [Fi](j)pi(ni).y 2]*, că să spargă muncitoriia (ce se zice) înpărătiia păcatului, şi ca să piarzâ şi osânda ce de demultu. Ca să se deschizâ noaâ iarăş(i) (Ia Cor., 2)*, uşa ceriului, că acolo au râdicat pre fire noastră, şi o au pus în scaunul slavei, 1, In manuscrisul din 1671 : {Varuh., 3)\ 192 ISTORIIA DE AVENER SI DE IOASAF 193 Şi au dăruit înpărătiia ce nesfârşita celor-ce'l iubescu. Şi bunătăţi niai mari de cfit graiul şi de cât auzul. Că acela (Apoc, 49)* iaste tare şi siingur puternic, înparatul înpâra-ttlor, şi domnul domnilor; a căruia tinere iaste nebiruita şi putere pre multa; unul sf(e)ntâ, şi pre sfinţi se răpaosâ, fiindii slăvit cu tatâl şi cu d(u)hul sf(î)ntu, întru carele m'am botezat şi mărturisescâ. Slăvescu-1 şi mă închin unui Dumnezeu, în trei chipuri: Unul cu fiinţa şi neamestecat, celui nezidit şi fârâ de moarte, şi necuprinsa ; celui fărâ de trup şi nepătimaş ; neschimbatului şi nemutat ului; neajunsului şi izvorul bunătăţilor şi direptăţii şi luminii eei-ce iaste tot-de-una; făcătoriul tuturor făpturilor, celor văzute şi celor nevăzute; cela ce tine toate şi le păzeşte; cel-ce poarta grija tuturor şi tine toate ctite sântu, şi le înpărăteşte. Că den câte suntu, nimic fără de dunsul nu se-au făcut (Pe., 5)*, nici fârâ de a lui porunca, nic(î) f$râ de a lui purtare de grija, nimic nu se poate tocmi. Că acela iaste diilc(e)atâ, şi viiata, şi lumina tuturor. Şi toata pohta ce nesăţioasa şi sfur-şeniia a toata pohta. Deci, a lăsa pre un bun ca aceia, pre un înţelepţii ca acela, pre un D(u)mn(e)zeu puternic ca acesta, şi a sluji dracilor celor necuraţi, şi făcătorilor a toate pohtele cele spurcate, şi a da cinste idolilor celor surzi şi mutî, cariî nicî sîinfii, nici vor fi, ae(e)asta, o tata! eutâ nebunie şi nechibzuialâ ar fi? Dara, eundâ au auzit cine-va de Ja ei graiu, sau euvuntâ ; sau au dat răspunsa> placară cât de putinţ celor-ce se roagâ lor, sau cundu îm-blarâ vre-uă-datâ, sau să fie arătat vre-odinioarâ simţire omenesoâ ? Că nic(l) cei de stau nu'ş(l)-au adus aminte vre-odinioarâ să şazâ; nici cei-ce şed nu se-au arătat nicî-uă-datâ seulându-se. Că eu învătundu, de la acel bărbat sf(î)ntu, necuviinţa lor, şi putoare ce re, şi nesimţire, încâ şi putreziciune şi neputinţa dracilor,,ce lu-crezâ intr'ânşiî, şi cu dunşiî înşaîâ pre voi. Şi scuipându a lor răotate, şi urundu-i cu urâciune ce desâvurşit(ă), m'am făgăduit D(u)mnezeului celui viu şi adevărat, şi lui voiu să slujescu punâ la suflare ce mai de apoî, qa şi sufletul mieu să mergâ în mâinile luî.' Câ-nemerindâ cu neşte bunătăţî nespuse, ca aceste, m'ani bucurată că m'am slobozit den robiia dracilor, şi m'am întorsu den prada lor, şi m'am luminat cu lumina f6teî Domnului (Psalm, 4)*. Dara, mă şi întristez, şi'm(I) iaste sufletul înpărtit; căc(î) tu, Domnul mieu, şi tatâl mieu, nu te fâcuş(î) părtaşi a neşte bunătăţî ca aceste. Insa, socotindâ eu ne-plecăciune voii tale, tinut-am întristâciune întru mine, nevrfindâ să te mâniiu, iarâ pre D(u)mnezeu neîncetat l-am rugat ca să te tragâ cătrâ dunsul, şi să te întoarcă, dentr'ae(e)astâ goana depărtata, uare, val-de-mine! însutiţi-o ai tocmit de te făcuş(î) fugar de creştinătate, şi slu -jîtoriul a toată răotate şi păgunătate Ce, deca (de) vreme ce aduseşi lucrurile mele la arătare, ia asculta dara, ce iaste lucrul săvârşitului voii mele: Eu, făgăduinţele mele le-am făgăduit lui Xc. si nu le voiu minţi, să'm jgarde de cela-ce m'au răscumpărat, eii sângele său cel scumpa, măcarâ de mi se-ar întâmpla a muri întunerece de morţi, muri-le-voiu pentru dânsul. Aşa să ştii lucrurile mele. Şi de acum să nu te mai osteneşti, pohtindâ a mă muta den mărturisiri ce buna în c6 re. Că, în ce chip ar fi uă începătura fărâ de lucru? Ce, sau tu asculta sfatul mieu şi te fa al lui Xc.f sivei lua gustare bunătăţilor, care sântu maî pre desupra de mine, şî să fim sot(I) unul cu altul; cum în fire, aşa şi în credinţa. Sau, de nu, bine să ştii că mă voiu delunga de*at(i) niaî fi fec(I)or, şi voiu sluji D(u)mn(e)zeului cu gândul curat. Aceste deca auzi înparatul, numai de cât se clăti. Şi, fiindu cuprinsa de mânie necontenita, cu urgie grăi cătrâ dânsul, şi cu amar scrâşniia în dintî ea cum vr6 fi un om îndrăcit, şi zise : — Dara cine iaste mie vinovat de răotăti ca aceste? Alta nimin(l) fărâ numai eu însu-mî. Imblftndâ în voia ta aşa, şi făcundu-ţi aceste care nic(i) unul den părinţii, cei de demiiltu, n'au făcut fec(i)orilor săi. Direptâ aceia voia ta ce întoartâ luîndu tărie şi volnicie? den tâsfăciune ce te-am răsfăţat, te-am făcut să te turbezi asupra capului mieu. Că îpre direptate au grăit cetitorii d6 stele la naşteri ta : cum că vel fi rău şi foarte 1^1 11 hi 194 ISTORIIA DE AVENER rhiclen, semeţ şi nepleeat părinţilor./ Ce, de vei lepăda \şfatul mieu, şi de'm(i) veî şi fi mie fec(i)or şi te vei de-^ lunga, în loc de tata fit(i)-voiu vrăjmaş şi lucruri ca acele ît(I) voiu face, care nici vrăjmaşilor săi nu le-ar face nimin(l). Iarâ el îndată zise: -— O înpărate, pentru ce te-ai atutat spre mânie ? Au căc(i) m'am învrednicit eu a bunătăţi ca aceste, tu te scârbeşti ? Dar ce tata se-au arătat vre-odinioarâ să aibâ vrăjmăşie spre nărocul fiiu-său, sau un tata ca acela cum nu se-ar fi chiemat vrăjmaşa. Deci, şi eu, de acum, nu te voiu mai chiema tata; ce mă voiu delunga de tine, ca cum ar fugi cine-va de un şarpe, deca voiu cunoaşte că't(î) iaste pizma spre spăseniia me, şi vel să m4, înpingî în periciune, cu mâna silnica. Că de mă vel şi nevoi, şi de mă vei munci, cum ai şi zis, să ştii ca âltft nemic nu vei dobândi, fărâ numai în loc de , tată te vei chiema ucigătoriu, şi muncitoriu. jPentru că maî lesne te-ar fi a merge pe urma vâlturuluî, şi a zbura pren văzduh, de cât ai întoarce credinţa me, care I o am întru Xc şi mărturisire ce bună, care o am măr-\ turisit lui. [Ce, înţelege, o înpărate, şi tatăl mieu, şi-t(i) scutura den ochii mintii toata beteşala şi negura, şi cautŞ, de vezi lumina D(u)mnezeuluî mieu, care îu-ininezâ pre toţi,, ca să fii şi tu uă-datâ luminat, cu. ac£ pre dulce lumina. Ce, iatâ te-ai dat cu totul dulce-tilor şi pohtelor lumeştî, care nu mai iaste rudicare; \ cunoaşte că tot trupul iaste ca iarba (Ia Petrov. 1)* şi |toatâ slava omenescâ ca floare verdetil. Uscă-se iarba, (căzu floare; iarâ cuvântul Domnitul mieu, care iaste Ivestit tuturor, trăiaşte în veci. Căci, ţii şi eşti ţinut aşa de cu turbare, şi cuprinsa de ac(e)astâ slavă, ce se veşte-jaşte şi piiare ca floare primăverii, şi de ac(e)astâ urâta şi de re înputitoare hrană, şi de pohtele punteceluî şi cele-ce suntu supta pântece, care, la uă vreme, îndul-cescâ simţirile nebunilor; iarâ apoi fac rugăire mai amara de cât fiiarâ j Pentru că umbra ac(e)asta, şi videle aceştiî yietL deşarte, vor trece; jiarâ iubitorii acestora şi lucrătorii strâmbătătiî, vor fi încuiat! în durer6 ce neîncetata, a focului celui nestinsa şi întunecat, unde SI DE IOASAF 195 viarmele lor nu va adormi, ce-i va mânca fără sfârşe-nie, şi focul, fărâ de schimbare şi fărâ de stingere, 1 va arde fărâ de sfârşit. Cu carii, vai de mine! fi-vei încuiat şi, durundu-te rău, multa vei pătimi şi te vei căi de sfaturile tale cele rele. Şi multu vei căuta zilele cele de acum, şi-tCO vei aduce aminte de cuvintele mele. Insa într'ace căintâ, nici un folos nu va fi (Psalm. 6)*. Că în iad nu se face ispovedanie şi po-caianie. Ce*c(e)astâ vr^me iaste a lucrării, iarâ care va să fie iaste a platei. Că de n'ar lua periciune şi trecere pre frumuseţile ceştii lumi, ceia ar văcui denpreunâ eu stăpânii lor. Nic(I) aşa nu se-ar cade a maî voi, şi a mâl iubi pre acele, de cât darurile şi bunătăţile lui Xc, care sântu mal desupra dezminte,jca cum iaste soarele mai frumos şi mai luminos de cât întunecata noapte, aşa şi bunătăţile sântu făgăduite celor-ce iubeseâ pre D(u)mn(e)zeu, cu multa suntâ mal slăvite şi maî cu mare frumuseţe, de cut toata slava şi înpărătiia pămuntescâ. Şi tot se cade a mai alege, cele mari de cut cele mici, pentru câ şi cele trecătoare de aic(I), si supuse (Iov., 14)* putrejunel, ca năluca şi ca visul, şi ca umbra, trec şi pier. Şi iaste a crede maî vârtos vânturilor, celor viho? rute şi nestătătoare (Psalm., 143)*, sau urmei scorăbiei care înnoatâ preşte adâneăturâ, de cut bogăţiei omeneşti. Cuta blestemăţie, sau, mal vârtos să'i zic, câta nebunie şi nechibzuialâ iaste a mal voi, şi a mai iubi, cele putrede şi trecătoare, neputinc(i)oase şi de nimic, de cât pre cele neputrede şi văeuitoare şi fărâ de moarte şi fără sfurşenie şi, cu aq(e)astâ îniiulcire trecătoare, a se lipsi de îndulciri celor netrecătoare bunătăţi. Dara, nu cunoşti tu,, o tata, aceste? Dara, nu vei trece ceste trecătoare şi să te lipeşt(î) cătrâ cele trăitoare? Dara, nu vei mal cinsti lăcaşul de cât streinare? Dara, nu vei voi mai bine lumina, de cut întunerecul ? Dara, nu-ti vei cinsti mai bine sufletul de cât trupul, şi viiatâ de veci de cut umbra morţii ? Şi cele maî nesfârumate maf tare de cât cele trecătoare? Dara, nu vei fugi de robiia ce re a cumplitului tiitoriude-lume, zice-voiu, a hiclenulul diiavol, şi să te bagi Ta bunul, şi milosârdul, şi pre îndurătoriul stăpân? Şi, îndelungundu-te de slujba i V 1. | >y ii ' i Ui li • }, I1 ? 196 ISTORIIA DE AVENER SI DE IOASAF litrii a celor multV şi cu Ininciunâ chiemat! D(u)ran(e)zeî, ai voştri, şi să slujeşti unuia adevăratului şi viului D(u)m-nezeu. Că, măcarâ de aî şi greşit tu multa hulindu spre dânsul, şi ucigundu-i slugile cu munci, iarâ ştiu bine căj deca te vel întoarce, te va priimi acela bunul, şi nic(l) uă greşalâ de ale tale nu va mai aduce aminte (2?zec, 8)* că moarte păcătosului îiu o va, ce va să se întoarcă şi să fie viu. Care se-au pogorâţii dentr'acele înnâltimî arătate, spre a noastră căutare, a păcătoşilor. Şi au răbdat pentru noî răstignire (Rîm. 6)*şirane şi moarte. Şi ne au răscumpărat cu sângele Său cel scumpu> cariî era vândut! cu păcatul; aceluia fie slavă şi lauda în vec(î). Amin. Iarâ înparatul fiindâ cuprinsa de amundoaâ: de minune şi de mânie. Una, pentru minţi coconului şi pentru nebiruitele lui cuvinte, câc(i) că huliia pre d(u)mnezei luî, şi nu părâsiia de-ai grăi de rău, şi de tot traiul lui îş(î) băte joc foarte, însâ lumina cuvântului nu o priimiia pentru grosime întunerecului ce era într'ânsul; alta, al munci sau a'i face alta rău ceva, nu pute pentru dragoste firei. Ce, se părăsi de-a '1 întoarce den credinţa ce buna cu lauda ce groaznica, că se teme să nu eum-va, ru-dicundâ cuvinte maî multe, şi acela îndrăznindii spre d(u)mnezei luî şi a-î ocăra, să se aprinzâ cu mai mare miinie şi. apoi, să 'I facâ ceva rău. Ce, se sculă munios şi dueundu-se zise : — Mal bine ar fi fostu de nu te-ai fi născut, nici să fi eşit în lume, deca au fosta să fiî tu a^a hulitoriu dumnezeilor, şî delungat de dragoste şi de învăţătura părinteseă. Insa, nu-tî vei bate joc tu punâ în sfârşit de nebiruiţii d(u)mnezeî, nicî se vor bucura vrăjmaşii, nici vor învinge vrăjile lor. Câ, de nu mă vei asculta şi de nu vei fi, cătrâ d(u)mn(e)zei miel, cu înţelepciune buna, întâiu: te voiu da spre multe feliuri de munci, apoî pre acel rău, rău '1 voiu omora. Nu ca cftndâ te-aş ave fecior, ce ca pre un vrăjmaş şi ea pre un hiclenii. CAPUL XXV. . . Dupâ eşire înpărahiltiî, ioasaf cerc ajatpr de la 0(a)mii(e)xc«i. Iarâ înparatul, cu sfatul Varahieî, începu a vorbi cu fiiu-său cu biundeţe Mnâ, de care lucru fu minţit. Iarâ Ioasafu are cătrâ tunsul vorba multa pentru moarte şi pentru înviiare morţilor. 7 ^jaf Şa lăudându-se tată-său, şi ducându-se cu mânie, fec(i)orul întrâ în cămara sa şi, râdicându-ş(î) ochiî cătrâ al său puitor de ne voinţa, se ruga zicundâ: — ^Doamne, Dumnezeul mieu, den adâncul inimii „strig: Nădejde ce dulce şi făgăduinţa ce nemincinoasâ „(Psalm. 37)*, scăpare vrutoasâ celor-ce se nădăjduescft „în tine. Vezi, cu ochiul ceDbun şi m(i)l(o)stivâ, sfărâmare inimii mele, şi nu mâ lăsa, nici te delunga de la „mine. Ce, dupâ făgăduinţa ta ce nemincinoasâ, fii cu „mine, nevrednicul şi prostul, că pre tine ştiu şi te măr-„turiseseu: purtătoriu de grija a toata făptura şi făcător. ;)Ce, însutâ mâ întăreşte să fiu într'ac(e)astâ mărturie „buna, piinâ la eşitul sufletului, şi eautâ spre mine şi „mă miluiaşte, şi stai de mă păzeşte nevătămat de tot „lucrul sataniî. Cautâ înpărate, cautâ (Psâlm^ 24)* că „sufletul mieu se-au aprins tare cu dragoste ta, şi se-au „atutat ca sete zăduhului în loc fărâ de apă, pohtindu „la tine izvorul nemurirel1. Nu da gadinilor sufletul care „se mărturiseşte tie; ce, dă mie, păcătosul, în toata viiata „me, pentru numele tău şi pentru mărturisire, ca să „rabdu toate şi pre mjne cu totul să junghiu tie. Că deca f V 1. In manuscrisul din 1671: (Psalm 73/* 198 ISTORIIA DE AVENER SI DE IOASAF 199 ^întăreşti tu, pot şi ceî neputinc(i)oşa. Că tu eşti ajuto-^riul cel nebiruit, şi D(u)mnezeul cel m(i)l(o)stivâ, pre ^carele bl(a)gosloveşte toata făptura, carele proslăvit iaste „în v6c(l). Amin". Aşa rugttndu-se, simţi unde întrâ în inima lui uă munguiare d(u)mnezeiascâ, şi înpiandu-se de îndrăznelâ, trecu noapte toata rugundu-se. Iarâ înpăratul cu Varahiia, priiatenul lui, vorbiia amundoi pentru cocon, şi arătunda lui cruda cutezare, şi voia ce nebunatecâ, lua sfat de la dansul cum că, mai bine iaste să vorbescâ cu dunsul vorbe- drâgî, şi plăcute, avanda nădejde cum că cu şutele totu'l vor trage spre dânşii. De-aciî, dimineta veni înpăratul cătrâ fiiul său şi, şezundu, îl chiema aproape de sine, şi aşa '1 cuprinse în braţe de-1 săruta, şi şutilindu-1 cu blândâţe.şi cu zrae-renie, îî zise : — 0, pre iubite şi dragul mieu fiiu, cinsteşte cărun-tetele tătane-tâu şi asculta rugăciunile mele, de vino să, aduc(î) jrutvâ d(u)mn(e)zeilor, că aşa vei av6 bl(a)goslo-veniia lor şi lungime de zile, şi vei ave de la dunşiî parte de toata cinste, şi de înpărătie fără de grija şi de toate bunătăţile; iarâ mie, tatălui tău, în toata viiatâ ta îm(î) vei fi drag, şi tuturor oamenilor cinstit şi lăudat. Că, şi în cuvintele cele de învăţătura, lăudat lucru iaste acesta: a asculta pre părinte, şi maî vrutos pre acela carele în vata spre binele şi spre dragoste d(u)mn(e)zeilor. Deci, de aceste amiindoaâ ce ti se pare, o fătul mieu, cum că de buna voe să tJaă fiu ferit de cale ce buna, şi să fiu voit a îmbla pre cale periciuniî, au pentru neştiinţa şi pentru neispitire binelui să mă fiu dat peiril ? Ce, deca ti-se pare, fătul mieu, că de buna voe am mai voit răul de cftt ce iaste de folos, şi am mai voit moarte de cat viiatâ, să ştii, fătul mieu, că'm(î) pare să fiî rătăcit de tot den chibzuiala ce direptâ. Dara, nu vezi a catâ răotate si a cate patimi rele mă dau eu în oşti, înpotriva vrăjmaşilor ? Sau zăbovin-du-mâ într'alte lucruri, care stinta de uă sfintelâ si de prijenelâ oamenilor tăr&i. Atttta îmblăndu Mmtin4~şi setos şi pedestru şi călcundu numai pre păiriantă ctit, de ar fi putere, nici pre mine însu'mi nu m'aşu cruţa. Iarâ de bogăţie şi de avuţie atuta negrijâ şi nebăgare de sema 'am cut, de multe or(I), cu necruţătoare munâ dândă, se deşartă toate vistieriile şi cămărttle curţii mele: zidindu case d(u)mnezeilor şi luminundu-le cu toate podoabele, sau înpărţindu oştilor left den dâstul1. Deci dară, fătul mieu, avunda noi ca aceste, ne-băgundft în sema de dulceţi şi atuta răbdare întru răo-tăt(î), de aş şti şi eu că lege galileianilpr iaste mai buna de cut a noastră* cum n'aş fi socotit că iaste un lucru vrednic de toata ne voinţa şi dorinţa, şi părăsindu altele toate şi nebăgându-le în sema, de ae&a pi'aş fi apucat de 'mi-aş face spăsenie ? Iarâ de mă socoteşti că fac eu ac6ste den neînţelegere, şi den nesocotinţa şi den nesocotire binelui, ia asculta de cate or(l) şi in cate nopţi am petrecut fărâ de somna. Candu 'm(î) era pusa vre-uă întrebare înnainte, măcarâ de vre fi nici foarte de trebâ, eu nu 'm(î) dam răpaos, pana nu vrem afla dăzlegare fătişatâ şi cu cuviinţa,* acel întrebări. Decî, deca nic(î) măcarâ lucrurile cele mai mici şi trecătoare nu le-am avut întru nebăgare de semâ ce, le-am socotit toate cu nevoinţâ şi le-am chibzuit pre amăruntul, ca să se obarşascâ spre folosul tuturor, şi aşa 'm(î) pare că în toata lume, cuta iaste supta soare, înţelegere celor ascunse şi acoperitelor lucrur(î), nimunui altuia nu iaste vestita şi mărturisită ca mie, a o ispiti şi a o dezlega şi a o descurca. Dara cele dumnezeeştî? Şi, se cade a cuvânta de D(u)mnezeire. Cum le-aş ave în negrijâ şi întru nebăgare de semâ? De nu m'aş zăbovi cu toata nevoinţa şi cu toata putere şi cu tot sufletul şi cu toată minte, întru cercare ca să aflu cele adevărate şi care se cad. Şi ara şi cercat cu d6dinsul, şi am petrecut într'aceste lucruri în multe noptî, denpreunâ cu zile, şi pre mult! filosofi maeştri am chiemat la sfat ca acesta, şi am vorbit cu mulţi de ceia-ce se chiamâ creştini, şi" cu neînşelătoare întrebare şi cu ispitire şi Qercare aflaiu cale adeverinţei, car6 iaste mărturisită de neşte oameni ca aceia carii sun ta cinstiţi şi 'ir : i î*' -I 'ti 1. In manuscrisul dir* <671 : „sau oştilor dendăstul înpărtind cVciug* Iii; 81 de ioasaf 200 201 jstop.ua de avener dăruiţi cu înţelepciune, cum că alta credinţa şi alta lege nu mai iaste, fărâ de ac(e)asta în care îmblăm noi slu-jindu marilor dumnezei, şi săturundu-ne de dulc(e)ata şi veseliia vieţii, carii de la dun-iî se dăruiaşte tuturor oamenilor, şi iaste plina de toata frumsete şi de pre multa veselie, care începătorii galileianilor nebuneşte o lepădarâ, atuta cât şi dulcetile şi frumuseţile ceştii lumî care ni le-au dăruit d(u)mn(e)zeil spre dăzmierdare1, ei, în nădejde altiî vieţi nevăzute şi neadevăratâ care se nădăjduescu ei să ia, toate le lepădarâ neştiindu ce grăescii şi în ce se întorcu. Iarâ tu, pre iubitul mieu fiiu, plecă-te tatălui carele au aflat binele cu cercare adevărata şi direptâ, ce iaste adevărat, câ iatâ că zise : arata că nicî cu voia nicî cu vre-un chip al neştiintei am greşit eu binele. Ce7 ara găsit eu binele şi am luat, şi pohtescâ, cum şi tu să nu mai rătăceşti afara den minte, ce să mergi pre urma me. Fie-tu gr^tâ dara de mine, tatăl tău. Au nu ştii cut iaste de bine a asculta pre tata şi a se pleca lui întru toate? Cum, şi iarâ aiminterle, cut lucru de peri-ciune iaste şi de blestem a mâniia pre tată. Rău au şi pătimit şi au perit cărora tu, fătul mieu, nu te face sot-Ce fă cele bune ce plac celuia-ee te-au născut, şi vei nemeri toate bunătăţile, şi vei fi moşten bl(a)goslovenieî şi înpărătieî m6le. Iarâ cel cu mare înţelepciune, şi adevărat de buna ruda tunar, auzindu cuvintele cele multe ale tatâne-său, şi răspunsurile cele nebuneşti, şi pricepând măestriile strâmbului şarpe cum au gătit de-a direptâ lat pic(i)oarelor luî, şi cum meşterşugeşte a pleca pre Jumnezeescul lui suflet, şi a-l înpîedeca de cătrâ cununa ce-i era pusa înnainte, puse-şu înnainte ochilor învăţătura Domnuluî (Mat., cap. 10)% care zice: N'am venit să bag pace în' lume ce, sabie. Venit-am să despartîi pre fec(i)or de tată-său, şi pre fată de mumâ-sa, şi altele. Că cela-ce iubeşte pre tată-său, sau pre mamă-sa, mai vrutos de ctit pre mine nu iaste mie harnec. Si de se va lepăda cine-va de mine înnainte oamenilor, lepăda-mă-voiu şî eu de dunsul înnainte tatălui mieu, carele iaste în ceriure. Aceste gândindâ şi legându-şfl) sufletul cu frica ce dumnezeiasca, şi întărindu-se cu dragoste şi cu pohta foarte în vreme de tr6bâ, luâ acel cuvuntu ai lu Solomon, carele zice (Evghlis. 3)*: „Vreme de iubit şi vreme de urât. „Vreme de oaste şi vreme de pace". Şi întuiu se ruga în minte lui, zicându cuvântul lui D(a)v(i)du (Pslm. 56)*: „Miluiaşte-mă D(u)mnezeule, miluiaşte-mă, că pre tine „se nădăjdui sufletul mieu, şi în umbra .arepilor tale mă „nădăjduescu, punâ va trece fărâ-de-legiuire. Striga-voiu „cătrâ D(u)mnezeul cel de sus, câtrâ Dţujmnezeul carele „au făcut mie bine". Aşa şi alte cuvinte ale psalomului1. De-aciî zise cătrâ înparatul: — Lucrul acesta, ce iaste a îngădui părintelui şi a asculta poruncile luî şi a sluji lui cu plecăciune şi cu dragoste, şi cela-ce iaste tuturor stăpân ne invatâ, sămunundu intru noi, ac(e)astâ dragoste a firei. Iarâ cundii aduce, dragoste părintelui şi prietniciia care iaste cătrâ dunsul, sufletului nevoe de peire şi-1 depărtezâ de la cela ce ?l-au fâcut, ace dragoste ne iaste^ poruncit, de tot să o tăem şi nicî într'un chip să nu ascultam de cei-ce ne despartu de Dumnezeu, ce sâ'î urîim şi sâ ne întoarcem cu dosul spre dânşii, măcarâ de ar fi tatâ. Cela-ee porunceşte răotăti ca aceste, măcarâ muma, măcarâ înpărat, sau măcarâ tocma Domnul aceştii viietî. Că a piiarde eu pre D(u)mn(e)zeu pentru dragoste părintescâ nu'm(i) iaste cu putere. Direptâ aceia, nu te mai bate a mai da truda nicî mie nici tic ; ce, ascultă şi sâ slujim amândoi D(u)m-nezeuluî celui viu şi adevărat, că pre ceia-ce cinsteşti tu acum suntu idoli, lucruri de mâini de oameni, lipsiţi de suflare şi muti, şi nimicii alta ceva nu tocmesefl, celor-ee'i cinstescâ, fără numaî peire şi munca de vecii. Iarâ, deca nu v-ei vre să faci ac(e)asta, tu ia ce* ţie voia cu mine. că suntâ rob lui Yc, Câ te-am zis şi mai nainte, că nici cu şutele, nicî cu munci nu mâ voiu delunga de dragoste lui. D&xiweri&ttl &m 1671 : (Ishod., 20)*. 1. Iu manuscrisul din 1671: (i-a Tîm., 1) . 202 ISTORIIA DE AVENER SI DE OASAF 203 Şi aduse la mijloc numele Domnului de'ş(î) întări cuvântul cu adevărat şi vrâtos. Iară, pentru -căc(i) ziseşâ cum nicî de buna voe fae(î) rău, nicî pentru necunoştinţa greşeşti binele ce, cum că cu multa întrebare şi cu truda şi cu cercare ai cunoscut adevărat să fie. acesta adevărat binele a sluji idolilor, şi înduleindu-te, să te tăvăleşti în pohtele cur viei şi să te dăzmierzi. Să ştii adevărat, că atâta fac(î) de rău cât nu pociu să povestescâ, că te-au cuprinsa negura ce multa a necunoştintei, şi ea cundâ ai îmbla pipăindâ şi cercândâ cu muinile pre întun6rec, nevăzâmlâ nemic, măcarâ cut de puţine raza de lumina, Direptu aceia, pierzândâ cale c6 direptâ, rătăceştî pren stârmini şi pren maluri. Iatâ, eu ştiu adevărat şi-t(i) %u sfat uă-datâ şă ştii şi tu, că tu avftndâ întunerecul în lumina şi tnndu-te de moarte, mai vrâtos de cât de viiatâ, ti se pare că ai sfătuit un sfat foarte bun şi ne-amăgitoriu, şi ai socotit un lucru foarte de folos ; iar să ştii că nu iaste asa: Câ nu sânta dumnezeî ceia-ce'i cinsteşti tu, ce sânta idoli drăceşti avândâ întru sine tot lucrul cel spurcat. Nicî a~eia viiatâ, care'i zici dulce şi iubita, şi ti se pare că iaste plină de frumuseţe şi de bucurie, n'are nicî într'un chip fire ca ac&â ce să zice cuvânta adevărata. Aceia iaste spurcata şi urutâ; în puţine vreme îndulceşte şi unge grumazul, iara apoi face plata maî amara de cât fiiare, cum au zis dascălul mieu: Şi mai ascuţita (Psalm., 138)% de cât paloşul cel cu "doaâ ascuţituri. Şi cum. aş povesti răotătile ei? Număra-le-voiu, şi vor fi mai multe de cât nesipul. Că, ac(e)astâ viiatâ iaste undita diiavoluluî. Şi cum înv văluescu undita cu amăgelâ, aşa şi viiaţa ac(e)asta iaste învăluita cu amăgiturâ spurcata, cu dule(e)ata pohtelor cu care trage pre cei amăgiţi în focul iadului. Iarâ bu-' nătătile c6le făgăduite de stăpânul mieu, care tu le-ai chiemat nădejde viietiî cel nearătatâ, sânta nemincinoase şi neschimbate. Nici ştiu sfârşitul, nici se supun putre-zirei, nu iaste cuvânta care se poatâ arăta mărir6 slavei şi a frumuseţilor şi a bucuriei cel nespuse şi a veseliei ceî netrecute. Că iatâ că murim totî, cum vezî tu însutu (IIa, Ţar.\ 14)*. Şi nu iaste om care să trăiască, şi moarte să nu o vază, ce încâ iară vom să ne sculăm (Psalm., 812)*, cundâ va veni Domnul Ic. Xc, fiiul lui D(u)mn(e)zeu întru slava nespusa (Mat, 25)*, şi întru putere înfricoşata, însuş(î) înpăratul înpăratilor (Apoc, 19)*, şi Domnul Domnilor căruia i se va închina (Lua, 21)*, tot genu-chiul cerenilor şi al pământenilor şi al celor de desuptâ {Danii., 7)*, Şi atunce va fi frica ca aceia, cât şi acele puteri cereşti se vor înfricoşa, şi vor sta cu cutremur înnainte lui mii de mii, şi întunerece de îngeri şi de mai mariî îngerilor. §i toate câte sânta vor fi pline de frica şi cutremur : că, va bucina unul den mai marii îngerilor, în trumbita lui D(u)mn(e)zeu, şi numai de cât se vor strânge ceriurile ca uă trâmba, iar pământul, cră-pândâ, vor da afara trupurile oamenilor celor morţi eât(l) au fosta de la Adam omnl cel dentâiu, pânâ în zioa aceia3. Şi atunce vor sta toti morţii cei de vecâ, într'uă clipelâ de ochiu, înnainte judecăţii Domnului celui fărâ de moarte, de'ş(î) vor da sema, fieşte-earele, de ce au lucrat. Atunce, cei direpti vor luci ca- soarele, carii au crezut în numele Tatălui şi al Fiiuluî şi al D(u)hulul şf(î)ntâ, şi'ş^au cheltuit toata viiatâ lor în fapte bune. Iarâ slava care vor să ia ei aturice, în ce chip ti-o-aş pute spune? Că de aş potrivi cir lumina soarelui, mai luminoasă iaste şi mai frumoasa. De o aş potrivi fulge-gerului, mal luminata iaste. Ce, nemic nu voiu pute zice să fie vrednic, cu ac6 lumina „că ochiu nu o au văzut „şi ureche nu o au auzit" (Ia Cor., I4)*. Şi la inima omului nu se-au suit cele-ce au- grăit (gătit) Dumnezeu, celor-ce'l iubescâ, întru înpărătiia ceriului, în lumina ce neapro-piiatâ şi în slava ce nesfârşita şi nespusa. Deci, direptil a neşte bunătăţi şi fericir(i) ca ac6le, se vor învrednici? iarâ ceia-ce se-au lepădat de Dumnezeul cel adevărat, şi n'au cunoscut pre ziditoriul şi fă-„cătoriul ce, au slujit spurcaţilor draci, şi au adus cinste idolilor celor surzi, şi au iubit dulcetile ceştii vieţi deşarte, 1. Cartea 11-a în împăraţilor, cap. 14. 2. In manuscrisul din 1671 : Psalm 88 er nu 81. 3. „ „ ' » : (Ia Cor., 15)*. 4. „ „ ' „ : cap. 2 er nul. 204 ISTORIIA DK AY^XKft SI DE IOASAF şi au făcut sufletelor lăcaş tuturor răotătilor, vor sta goli şi despoiat(l) şi ruşinaţi şi scârbit*, becisnic(î) cu chipul şi cu lucrul stundâ în ruşine lumiî şi în ocara a toata făptura, cu toate păcatele lor câte au făcut, şi cu cuvântul şi cu lucrul vor veni înnainte fetei lor. De-aciî, dupâ ace ruşine re, şi după ace înputăciune nenumărata, se vor osândi în matca focului cel nestinsa şi neluminos; întru întunerecul cel den afară, în scârş-nire dinţilor, Ja viarmele cela veninatul. Ac(e)asta iaste parte lor, ac(e)asta iaste soarta lor. Cu carii vor fi munciţi în vecî nesfîirşiţi. Pentru că au înpins şi au lepădat bunătăţile cele făgăduite şi pentru dulc(e)ata păcatulului trecător şi au ales munca ce de vecâ. Dec(i), direptâ4 aceia, ca să nemereseâ eu aceia bucurie nespusa şi să iau ace slavă nepovestita şi să lă-cuescâ cu îngeriî în lumină şi ca să stau cu îndrăznelâ înnainte stăpânului celui pre dulce şi bun, şi pentru ca să scap den muncile cele amara şi fărâ sfurşenie. şi de ace ruşine cu durere, se cade nu numai bogăţiile să le socotescă într'uă nimic, ce şi trupul şi tocma, încâ, şi sufletul. Crez cine ar fi atuta de nechibzuit, şi atuta fărâ de minte, carele să nu voiascâ a mai rabde mii de mortî de aceste trecătoare, ca să se izbăvescâ de moarte ce* de vecâ şi fărâ sfârşenie, şi să moştenescâ viiata ce fericita şi neperitoare, şi să se lumineze cu lumina fericitei şi făcătoarei de viiaţâ Trofijtâ. 1. In manuscrisul din 167 i : „Dreptu aceste dara ca peiatru sa neme-reşcă ace nespusa bucurie şi pentru să mu ace nepovestita slava şi să „lăeuesea in lumina cu îngerii şi pentru să stau...1* CAPUL XXVI Nahor, pentru cuvintele cele de cazna ce'î zise Ioasaf, fu înfricoşat şi stundu în price cu filosofii păguneşti, ajuta credinţei creştineşti. ^arâ înparatul, auzindu aceste graiuri, şi văzundâ învrutoşare şi neslăbiciune coconului cum, nicî cu şutele, nici cu măestriia cuvintelor, nicî cu îngrozire mortiî nu se poate pleca, se mira de înţelepciune cuvintelor lui şi de răspunsurî minunate şi'l vădiia gândul luî cum că grăiaşte coconul adevărat şi arata cele direpte, iarâ era tras de obic(i)aiul cel rău şi de năravul ce se întărise într'ânsul cu pohte rele cu care era ţinut ca cu neşte zăbale şi ca cu un frâu, de nu era slobod să caute cătrâ lumina adeverinţei. Direptâ acâia, uitându toate, se apuca de sfatul cel de demultu, vrându să scoată la lucru gândul cel ce'l sfătuise cu Varahiia şi zise cătrâ cocon: — Căde-ti-se, fătul mieu, cu totul poruncilor mele să te supui. Iarâ de vreme ce eşti aşa de vrâtos şi de neplecat, şi stai înpotrivă me aşa de tare, fiindu-t(î) voia ca să fiî în toata voia ta maî mare, vino să ne luam amândoi zioa buna de cătrâ ac(e)astâ price deşartă, şi să dăm loc adeverinţei. Că deca iaste Varlaamâ cela-ce te-au amăgit în obede ferecat, la mine, voiu strânge sobor mare şi voiu chiema pre ai noştri, pre totî, denpreunâ şi pre galileianî şi voiu porunci pristavilor să strige cu glas mare, cum nimenî den creştini sâ nu se tema, ce să se strângă toti fărâ de frica, să socotim cu voia tuturor denpreunâ. * Yariaam si Iosaf». - General Năsturel. 18 206 ISTORII ^ LE IOASAF SI DE NAHOR 207 Deci, de veti birui voi cu Varlaamul vostru, voi vetî nemeri acel6 pentru care v'atî nevoit; iarâ de vă vom birui, atunce voi, de voia voastră, să vă silitî a vă supune poruncilor m6le. Iarâ acel tânăr, cu adevărat înteleptâ, cu vedere lui care'i fu arătată de D(u)mn(e)zeu, ştiind mai den nainte sfatul cel înşelătoriu al înpăratului, zise: — Fie voia Domnului şi cum ai poruncit aşa să fie şi însuş(î) stăpânul şi D(u)mnezeul cel bun, să do să nu rătăcescu den cale ce direptâ, cătrâ dânsul se-au nădăjduit sufletul mieu, şi acela mă va milui. Atunce porunci înpăratul să se strângă toate slugile idoleştî şi totî creştinii, şi trimetândâ cărtî pretutindine şi strigândâ pristaviî pren toate oraşele şi satele, cum : nimeni den creştinî să nu se tema că va păti vre-uă răotate ceva care nu o aştepta; ce fărâ de frica să se adune totî la iubitoare de adeverinţă şi nemincinoasa întrebare, care va să fie cu maî marele şi învătătoriul lor, Varlaam, aşijdere şi pre dascălii lor, şi pre popii idoleştî, şi pre înţelepţii haldeeştî şi indieneştî, carii era în toata biruinţa lui îî chiema, şi pre neşte vrăjitor^) şi dăscântător(î) şi fermecători, ca să biruiască pre creştini. Şi se strânseră la înpăratul mulţime multa de spurcat! ai legii lui. Iarâ într'ajutoriul creştinilor numai unul se afla : cela-ce era părut a fi Varlaam şi numele lui era Nahor. Că uniî den creştinî murise junghiat! de turbare domnilor de pren cetătî, altiî se ascunde pren munţi şi pren peştere de frica răotătilor ce le era asupra, iară altiî se teme de groaza înpăratului şi nu cuteza să se arate la lumină şi la fătişî că sânta creştini; ce, noapte cinstiia pre D(u)mnezeu slujindâ lui Xc în taina şi fărâ de nicî-uă îndrăznelâ. Ce, numai acela însuşâ, cu suflet vitez, veni întru ajutoriul adeverinţei. De-aciî, deca şezu înpăratul în jetiu nalta, porunci şi fiiu-său să şazâ cu dânsul. Iarâ el, cu smerenie şi cu cinste ce face tatâne-său, nu vru să facă acel lucru, ce şezu pre pământâ aproape de dânsul; şi statura înnainte şi acei maeştri ai aceî înţelepciuni nebunită de la Dumnezeu (la. Cor. 4)* a cărora inimă neînteleptâ era prilă- stitâ cum au zis apostolul (Rîm. cap. 31)*: căpărându-le că sântu înteleptâ ei nebuniră şi schimbară slava Dumnezeului celui neputred, în asemânare de oamenî mortî şi fieri câte cu patru pic(i)oare şi de pasări. Aceste se strunserâ să se întrebe înpotriva feciorului înpăratului şi a câtî era cu dânsul. Şi se împlu într'ânşiî pilda care zice că : „scorni căprioara războiu „înpotriva leului" {Psalm., 90)*. Iarâ el puse scăpare şi luîndâ pre cel de sus şi în umbra arepilor luî (Psalm., 56)* se nădăjduia. Iarâ ceia-ce se nădăjduia în oamenif cei dăşertî aî cestul v6c şi întru tiitoriul întunereculuî lumii (Efes., 6)* căruia se şi închinase blestemăteşte şi becisniceşte. Şi fu Nahor adus a grăi în locul lui Varlaam. Că ceia-ce era cu înpăratul ca acesta sfat sfătuise; iarâ purtare ce de grijă şi înteleptâ a celui de sus alta sfat tocmiia. De-aciî, deca statura aceşti totî făţiş zise înpăratul ritorilor şi filosofilor lui, sau mai bine de le-am zice, prilâstitorilor de oamenî şi nechibzuiţilor cu inima : — Iatâ că vă iaste înnainte nevointâ, şi nevoinţâ nu mică ce mare, să facetî astăzi den doaâ lucrur(î) unul: Sau să întărit! ale noastre şi să le învârtoşaţi şi să biruiţi pre înşelătoriul Varlaamu denpreunâ cu cel ce suntâ cu dânsul şi să nemeritî de la noi şi de la - totî boiariî noştri slava mare şi să vă încununaţi cu cununi de biruinţa; sau, de vă vor birui, voi să fitî omorâţi rău cu toata ruşine ce re, câ pomenire voastră cu totul tot se va şterge de pre pământâ, că voiu da trupurile voastre mâncare gadinilor iarâ pre fec(i)oriî voştri îi voiu face robi nescumpăratî. Acest6 deca se grăirâ de înpăratul în chip ca acesta, iarâ fiiu-său zise : — Judecată direptâ ai judecat, o înpărate. Intărescâ D(u)mnezeu uă voe a ta ca ac(e)asta că şi eu ca aceste zic dascălului mieu. Şi, întorcându-se spre Nahor, cela ce'l face a fi Varlaam zise: Ştii, Varlaame, în ce slavă şi dăzmierdăciune m'ai aflat? Iarâ tu cu multe cuvinte m'ai făcut de m'am dezlupit de lege şi de d;u)mnezeiî t ■ 1. In manuscrisul din 1671 : cap. 1. 208 ISTORIIA DE IOASAF SI DE NAHOR 209 părinţilor miei şi slujeseâ altui Dumnezeu neştiut şi necunoscut şi bunătăţile de v6cii nespuse ai tras minte me a merge pre urma poruncilor tale şi să muniiu pre tatâl şi Domnul mieu. Deci, acum să te socoteşti că stai în cumpănă. Ce, de vei birui acesta războiu ce-ti stâ înnainte şi vei arăta învăţăturile tale cele-ce m'ai învăţat că suntâ adevărate, şi pre aceste ce vor să se pric(i)ascâ cu noi astăzi, vei vădi că suntfii prilăstiti, atuta te vei slăvi cât nici unul den cei-ce au fosta, de demulttt nu se-au slăvit aşa, şi te vei chiema arătător adeverintiî, şi eu încă voiu trăi intru învăţăturile tale şi voiu sluji lui Xc, cum 'mi-ai mărturisit, piinâ la eşitul sufletului mieu. Iarâ de vei fi biruit sau cu vre-uă înşelăciune sau cu adeverinţa şi 'm(i) vei fi astăzi tocmitoriu de ruşine însum(l) eu voiu izbîindi ocara m6, că mă voiu pune cu pic(i)oarele mele pre pieptu-tî şi-tii voiu rumpe cu muinele mele şi limba şi inima şi le voiu da să le măniince cuinii denpreunâ cu al tău trup ca să se înveţe cu tine toti să nu mal inşale fec(i)orii înpărăteştî. Iarâ Nahor deca auzi cuvinte ca aceste foarte se scârbi şi se întrista văzând că au căzut în groapa care o făcuse şi fu vunat cu cursa care o ascunsese (Psalm., 7)*. Pricepundu că'i întrâ în inima arma sa, gândi întru sine şi cunoscu că iaste mai bine să se lipescâ de feciorul înpăratului şi să întăr6scâ lucrurile lui şi aşa va scăpa de nevoia ce'i era gătita; căc(î) că lui îi era mal lesne să-1 munc(e)ascâ d6ca se vre afla că'l miinie. Insa lucrul acesta era tot al socotinţei d(u)mnezeeştî, care întăreşte ale noastre întru înţelepciune cu ceia-ce stau înpotrivă noastră. Că cum veniră dascălii ceî idoleştl cu cuvinte înpotrivă lui, iarâ Nahor ca şi altu oare-cine de de mulţii Valaam, carele fu trimis oare-ctindu de Valaic (Tis., 22)* să blesteme pre Iis(trai)ltenl iarâ el nu'i blestmâ ce, cu multa bl(a)goslovenie îi bl(a)goslovi, aşa şi Nahor vrutos sta înpotrivă acelor filosofi neînteleptî şi neînţelegători. De-aciî, şezund în jeţiu şi şeziindu aproape şi fiiu-său, cum zisem maî sus, sta înnainte şi acei ritori neînteleptî cariî 'ş(l) ascutise limbile ca neşte săbii cătrâ lepădare adeverinţei. Cariî era dup(ă) cum zise1 Isaia (Isaia, 59)*' că zămislescu durorî şi naseu str&mbătate. Si se aduna şi norod fărâ de număr de mulţii la privire acel întrebări ca să vaza care parte va birui. Şi grăi lui Nahor unul den ritorî, carele era mai învăţat de tot(l): — Tu eştî Varlaam carele ocărăştî pre dumnezeii noştri atuta de fărâ de mila şi fărâ de ruşine, şi pre feciorul cel drag al înpăralului Tai învăluit cu amăgiturâ ca ac(e)asta de Tai învăţat să slujeseâ celui răstignit? Iarâ Nahor răspunse : — Eu sânta (zice) Varlaam carele ocărăscii pre dumnezeii tăi precum ziseş(I) iarâ pre fec(i)orul înpăratului eu nu Tam învăluit cu amăgiturî, ce Pam izbăvit de amăgiturâ şi Pam apropiiat d(u)mnezeuluî celui adevărat. Ritorul zise : — Bărbaţii ceî marî şi minunaţi cari au aflat toata măestriia înţelepciunii chiamâ pre aceste dumnezei naltî şi nemuritori şi toţu înpărătiî şi slăviţi! de pre pămuntii li se închina şi'î cinstescu. Dara tu cum rudic(î) limba ta asupra lor şi cu totul rânjeşti a face lucruri caac6ste? Şi ce arătare cum să nu fie aceste dumnezei, ce cel răstignit ? Iarâ începiindu a grăi, făcu cu mtina să tacâ mulţime norodului şi numai dede acelui ritor nicî un răspunsa cerşii deşchise(se) gura ca şi măgariul lui Valaam şi cele-ce nu se pricepe să le zicâ el acele le grăi. Şi zise cătrâ înparatul: — Eu, înpărate, cu a lui D(u)mnezeu purtare de grija am venit în lume şi vâzândâ ceriul şi pământul, mare şi Soarele şi Luna şi stelele m'am mirat de frumuseţe lor. Şi văzândâ că lume şi toate ciite suntâ în-tr'tosa se clătescii cu uă nevoire, cunoscuiu să fie D(u)m-n(e)zeu cela ce tine şi clăteşte. Căc(i) că tot ce clăteşte ' iaste mal tare de ce se clăteşte şi ce ţine iaste maî tşre de cât ce iaste ţinut. Ce, eii zic acela să fie D(u)mn(e)zeu care au tocmit toate şi le tine. Acela iaste fârâ începătura şi tot-de-una iaste şi fârâ de moarte şi de la ni-men(î) nimic nu'î trebuiaşte. Iaste desupra a toate pati- 1. In manuscrisul din 1671: zice. 210 ISTORIIA DE IOASAF SI DE NAHOR mele şi a toate micşorările, cum am zice. Iaste desupra mâniei, a uitări», a neştiinteî1 şi a altor patimi ca aceste. De dunsul suntâ făcute toate2. Nu'î trebuescâ jrâtve, nicî altare, nicî nimic câte suntu văzute. Iarâ el trebuiaşte 1 In manuscrisul din 1671 : {Psalm., 15)*. » n • {Dean., 17)*. CAPUL XXVII. Nahor arata cum că Dumnezeii limbilor suntu mincinoş(T) şi Ovreii vieţuescu întru înşălăciune, iarâ numai creştinii cred bine. I 2. fceste fiindâ grăite aşa, pentru Dumnezeu, decî cut pocî încăpui şi eu să grăescâ de dânsul, ian să venim şi la neamul omenescâ ca să vedem şi să ştim, cariî dentr'ânşiî tin adeverinţa, şi cariî tin înşelăciune ? Că aiave ne iaste arătata, o înpărate, că într'ac(e)astâ lume sântu treî nemurfî) den cariî suntâ : uniî, Jidovii pre cariî chiematî voi închinători lui Dumnezeu ; alţii suntu Creştinii; de-aciî, altiî sântu alte limbi carii cinstescâ dumnezei multî, şi aceste limbi se înpartâ în treî f6liurî: în Haldei, în Ellinî şi în Eghipteni. Că aceste limbi fura începători şi învăţători altor limbi de-a sluji şi de-a se închina a dumnezei mulţi. Decî, să vedem cariî dentr'aceste tin adeverinţa şi cariî se înşalâ. Că Haldeiî neştiind pre D(u)mn(e)zeu rătăciră dupâ făpturi şi începură a cinsti maî vrâtos pre făptură de cât pre cela-ce o au făcut. Cărora le făcură şi neşte chipur(i) şi le puseră nume : chipul ceriului şi chipul pământului ; aşijdire făcură chipur(î) şi mării şi soarelui şi luneî şi altor făpturi şi lumini. Şi le închid în case de li se închină, si-î chiamâ dumnezei, pre cariî îi şi păzescâ foarte tare să nu cum-va să'î fure furii, Şi nu cunoscurâ nic(i) pricepură că : tot ce păzeşte, iaste maî mare de cât ce iaste păzit, şi cela-ce face, iaste maî mare de cut făptura. Că deca nu suntâ dumnezeii lor puter- 212 ISTORIIA DE ÎNPUTACIL'XE LUI NAHOR 213 nie(i) de-a se mântui pre dânşii, dara altora cum vor pute da mântuire ? Deci, cu mare înşelăciune se-au înşelat Haldeiî, cins-tindâ idoli mortî şi nefolositori. Şi, mi se cade să mă mir, o înpărate, cum nu cunoscurâ, ceia-ce se chiamâ la dânşii filosofi, nicî într'un chip, cum că şi acele făpturi sânta putrezitoare şi, de nevoe, se supun şi se pleca ! Şi cum vor pute fi dumnezei ? Şi deca nu sânta dumnezei făpturile, dara idolii, adecâ obrazele şi chipurile cele ce fura făcute în cinste lor, cum să poatâ fi dumnezei ? Ce, să venim dara, o înpărate, cătrâ sângure făpturile acele, să arătam de dânsele cum că nu sânta dumnezei ce, sânta neşte lucrur(î) schimbătoare şi putrezitoare, făcute den ce n'au fosta, cu porunca aceluia ce iaste D(u)mn(e)zeu, carele iaste neputred şi neschimbat şi nevăzut, iarâ el vede toate şi le muta şi le schimbă cumu'i iaste voia. Dară ce grăescâ de făpturi ceia-ce zic a fi ceriul D(u)mnezeu ? Iatâ că se înşalâ că'l vedem mutat şi de nevoe se clăteşte şi iaste den multe tocmit, pentru care lucru se chiamâ frumuseţe. Deci, frumuseţe şi tocmire iaste măestriia a vre-unuî meşter. Decî, ce iaste tocmit, cum am zice alcătuit, sau dires, sau înpodobit, are începătura şi sfurşenie. Ceriul se clăteşte de nevoe, cum am zice de silă, cu luminile lui, că stelele fiindâ dâpur-tate cu rânduiala şi cu aşezare lor den semna în semna unele apun, altele răsar şi fac călătorie după vremi a semna vara şi iarna, cum le iaste poruncit de la Dumnezeu şi nu'ş(î) trec vremile lor ce, dupâ cum au luat treba firii cu podoaba ceriuluî. (Direptâ aceia, iaste aiave că ceriul nu iaste D(u)mnezeu, ce făptura lui D(u)mnezeu. Iarâ ceia-ce le par că iaste pămuntul dumnezeoae , prilăstitî sânta. Că iatâ'l vedem că iaste necinstit de oamenî şi ocărât şi biruit de dânşii şi săpat şi frământat şi făcut de netrebâ. Câ deca se coace în foc iaste mortâ, că den oale şi den hărburî, nimic nu creşte. Şi încâ de va ploaâ multa pre dânsul şi pre dânsul îl strică şi roadă luî; şi iaste călcat de oameni şi de alte vite şi se spurcă de sângele celor ucişi, şi fiindâ săpat se împle şi iaste comoara trupurilor celor moarte. Decî, fiindâ aceste aşa, iatâ că nu se cuvine a fi pământul dumnezeoae, ce iaste lucru al lui D(u)mnezeu pentru treba oamenilor. Iarâ ceia-ce socotescâ a fi apa D(u)mnezeu se înşalâ. Că şi aceia se-au făcut spre treba oamenilor şi iaste biruita de dânşii şi se spurcă şi se strica şi se schimbă, şi fiiarbe ţi cu amestecătura sărurilor se văpseşte şi cu alte lucruri, şi de frig înghiatâ, şi cu sânge se spurcă şi iaste adusă spre spălare a toată spurcăciune. Direptâ aceia, nu iaste putinţa a,fi apa D(u)mnezeu ce făptura lui D(u)mnezeu. Iarâ ceia-ce li se pare că iaste focul D(u)mnezeu, se înşalâ. Că focul se-au făcut spre treba oamenilor şi iaste biruit de dânşii, mutat de la un loc într'alt loc pentru fiiarbere şi frigire a multe feliurî de cărnuri; încâ şi cătrâ ardere trupurilor celor moarte, încâ şi în multe chipuri se strica de oamenî şi se stinge. Direptâ aceia, nu se cuvine a fi focul D(u)mnezeu, ce făptura lui D(u)m-n(e)zeu. Iarâ ceia-ce li se pare a fi suflare vuntuluî D(u)m-nezeu se înşalâ; căc(î) că iaste aiave că slujaşte altuia. Şi pentru oamenî fu făcut de D(u)mn(e)zeu cătrâ înno-tare şi trecere corăbiilor şi spre vânturare grăunţelor a tot feliul de pâine şi de alte trebî. Că suflă şi incetâ dupâ porunca lui D(u)mn(e)zeu. Iarâ ceia-ce li se pare a fi Soarele Dumnezeu, se înşalâ. Că, iatâ că'l vedem clătindu-se de nevoe şi în-torcându-se şi trecândâ în semna în semna, răsărindu şi apuindâ ; a încălzi sadurile şi sămânăturile cătrâ treba oamenilor. încă are şi înpârtelâ cu alte stele, că iaste cu multa mai mic de cât ceriul şi are şi scădere den lumina lui şi nimic n'aro supt biruinţa lui. Direptâ aceia, nu mi se pare a fi Soarele Dumnezeu, ce făptura lui D(u)mn(e)zeu. Iarâ celor-ce li-se pare a fi luna d(u)mnezeoae. se înşalâ. Căc(î) că o vedem că şi ia se clăteşte de sila şi o vedem schimbându-se şi trecândâ şi viindâ spre treba oamenilor. Şi iaste mai mică de cât soarele şi o vedem 214 ISTORIIA DE ÎNPUTĂCIUNE LUI NAHOR 215 că creşte şi se înputinezâ, pentru care lucru nu mi-se pare să fie luna dumnezeoae. Iarâ ceia-ce socotescu pre om să fie Dumnezeu, se zmintescâ. Că vedem pre om clătinat fără de voia lui, şi hrănit şi crescut şi înbătrâniudâ. fără de voia lui. Şi unele or(I) se bucura, altele or(i) se întristezâ. Şi'i trebuiaşte hrana şi băutura şi înbrăcăminte. Şi iaste mănios şi pizmăret şi cu băsău, şi aprinşii de pohte, şi cuprinşii de dor; şi are multe micşorări; şi se strica în multe chipur(î): de apa, şi de foca şi de frig, de arma şi de fieri şi de alte lucruri, şi de moarte ce'i iaste asupra. Deci, nu se cuvine să fie omul Dumnezeu, ce lucrul lui D(u)mn(e)zeu. * Ce, iaste că, cu mare înşelăturâ rătăciră Haldeiî, ura-bluiidu după pohtele lor, câ einstescâ făpturile şi idolii ceî mortî şi, necunoseându-i îî fac că suntu D(u)mnezeî. Să venim dara şi cătrâ Ellinî, să vedem ei ce înţeleg de D(u)mnezeu. Că Elliniî, chiemundu-se că suntu înţelepţi, ei nebuniră maî rău de cut Haldeiî, adueândâ dumnezei multî: unii, parte bărbătescâ, altiî, muerescâ. Pre ceia-ce face toate făpturile de pohte şi multe striimbătătî, de care lucru, o înpărate, Elliniî pre ceî de rus şi de batjocura, pre cei nebuni şi pre cei necuraţi au adus, pre carii nu sânta, de le zic dumnezei, dupâ pohtele lor cele rele, ca să aibâ eî pre aceia ajutoriu răotătilor lor, şi să facâ curviî, să jăhuiascâ, să ucigâ si să facâ toate răotătile. Crez dumnezeii lor de acele au făcut, dara ei în ce chip să nu facâ ca acele ? Decî, dentr'uă începătura în;elă- toare ca aceia se întumplâ oamenilor de au războae dese, junghierî şi robiî amara. Ce, de-t(î) va fi voia să petrecem cu cuvuntu! pre dumnezeii lor, şi cute unul pre rundu, vei vede răotate şi ruşine lor ce multa că se aduce dentru dunşiî mai întuiu de cut totî dumnezeii: Cron sau Saturnul, şi aceluia junghe ei pre fec(i)oriî şi pre fetele lor; care au foştii făcut el fec(i)orî multî cu uă muiare ce o chiema Rea, şi îndrăcindu-se el, munca pe fec(i)oriî săi. Iarâ de Diia. aşa zicu : cum sâ"ş(l) fi tăiat mădula- rele cele de ruşine, ale trupului său, şi să le fie aruncat în mare, de unde se băsnescii să se fie născut Alrodita sau Venus. Zevs sau lovis, au legat pre tată-său şi l'au aruncat într'uă propastie tinoasâ. Vezi înşelăciune şi hlăpiia ce aduc eî spre dumnezeii lor? Dara, cade-se a fi Dumnezeu legat şi jugănit? Cine ar ave minte întregâ şi n'ar zice: O, mare nebunie! Zevs sau lovis, de carele zic să fie înpărătindu preste Dumnezei, şi zic cum că se schimba în chipur(i) de vite şi de fierî, ca să facâ curvie cu muerile cele muritoare, spun cum să se fie făcut taur ca să curvescâ cu Evropiia; şi se-au schimbat de se-au făcut pasăre de aur, ca sâ se culce cu Danaida; şi se-au schimbat în chip de lebăda, cândâ au mersa la Lida ; şi se-au făcut om sălbatec ca să curvescâ cu Antiopiia; şi se-au schimbat în tunet ca să se culce cu Semeliia. Şi zic să fie făcut fec(i)orî multî cu acele muerî: pre Dionis, pre Ziton, pre Amfion, pre Tiraoliia, pre Apolon, pre Ar-temida, pre Persei, pre ^Castor, pre Appolix, pre Elena, pre Polidevchiî, pre Minoe, pre Radimontin şi pre Sar-pidon. Şi, în (a)fărâ de aceste, pre alte 9 fete care le-au chiemat Cinghierese şi jucătoare. După ac(e)asta, aduc de spun de Aganimid. De-aciî, se întumplâ oamenilor, o înpărate, a urma acestora tuturor şi a fi curvarî şi a turba cu curviia spre parte bărbătescâ, şi a fi făcători şi de alte răotăti dup'asemânare dumnezeilor lor. Dara, iaste cu cale să fie Dumnezeu curvariu sau zăcătoriu cu bărbaţi, sau ucigătoriu de părintî? Pre lângâ ac(e)asta, grăescâ şi pre oare-carele, pre nume, Festa sau Vulcan să fie D(u)mnezeu, carele au fosta fiindu şchiop, şi se-au fostu tiindu de meşterşugul de c(i)oean şi de cleşte, de au făurit pentru (h)rana sa. Iată că era lipsit şi i trebuia de la oameni ca unui sărac, care lucru nu se cuvine luî D(u)mnezeu a'î trebui ajutor de la oameni, nicî să fie şchiop. De-aciî, aduc pre Ermiî sau Mercurii şi zic să fie D(u)mnezeu acel om care au fostu plin de pohte, şi fur şi lacom, şi vrăjitoriu şi măscărici, păpuşariu şi tâlmă- 216 ISTORIIA DE IXPUTACILJXE oitor cuvintelor, care lucru nu se cuvine luî Dumnezeu. Aduc şi pre Asclipis să fie Dumnezeu, care au fost doftor şi apotecar, ce să zice spitiiar, meşter de amestecăturile erbilor şi făcător de brastur, de'ş(î) agonisiia hrană cu acel meşteşug, că era om sărac. Iarâ apoî zic să'l fie arsa în trăsnet slobozit de la Zevs pentru Tirdan, fec(i)orul luî Lachedemon, şi să'l fie omoriît. Decî, de vreme ce fu Asclipis Dumnezeu şi arse, neputundu să o-sfintescâ luî însuş(î) nimic, dară altora cum va ajuta ? Aduc şi pre Arei sau Mars. să fie d(u)mnezeu, carele era om ostaşii, făcătoriu de războae, şi mîinios şi iubitor de dobitoace şi de alte lucruri; iarâ maî pre urma cur-vindu el cu Afrodita au foştii legat doi voinic(î) tineri, pre nume Erot şi Festu. Deci, un pohtitor, un făcător de războae şi un curvariu ca acela, apoi şi legat, cum vre pute să fie Dumnezeu ? De-aciî aduc şi pre Dionis sau pre Baccus să fie Dumnezeu, care au fosta făcundu praznic noapte şi au fostă fiindu dascălul beţiei, şi au fostu hrăpindu muierile vecinilor şi au foştii turbundu şi fugindâ; iărâ apoi l'au junghiiat Titanie. Decî, Dionis acela ce fu junghiiat şi nu'ş(î) putu folosi, de-aciî încâ era şi turbat şi beţiv şi fugariu. Cum ar pute să fie Dumnezeu? Aduc şi pre Eracliia sau Hercul să fie Dumnezeu, carele s'au fostu înbătat şi se-au îndrăcit, cum se-ar zice, au turbat, şi ş'au junghiiat copiii, apoî, fiindu arsu de foc, muri. Dara beţivul, îndrăcitul şi ucigaşul de fe-c(i)ori'ş(î), şi arsu de foc, cum ar pute să fie Dumnezeu? Sau cum ar ajuta altuia, acela-ce nu'ş(î) au putut ajuta lui? Iarâ pre Apolon sau Apollin îneâ'l aduc să fie Dumnezeu, carele au foştii fiindu om pizmaş şi zavisnic şi tot-de-una au fostu tiîndu în mâna luî arcul şi tulbele, iarâ unele or(I) au foştii t.iindâ şi vioara cu arcqşul şi au fostu vrăjindîi oamenilor pentru plata. Decî, acum iaste unul ca acela Dumnezeu ? Crez nu se cade să fie Dumnezeu pizmâtaret, sărac şi viorar. Aduc şi pre uă sor(ă) a aceluia, pre Artemida sau Diiana de'I zic că iaste dumnezeoae, care au foştii fiindu vânătoare, avândâ arcil cu tulbe şi au fosta alergândâ ia însâş(î) cu cuinii pren munţi ca să prinzâ cerbi şi LUI NAHOR 217 porci sălbateci. Decî uă muiare ca aceia, cum ar fi dumnezeoae, uă vânătoare şi uă alergătoare cu câinii ? Pre Airodita sau Venus încâ grăescâ să fie dumnezeoae, uă curvâ ca aceia ce au fosta fiindâ; de unele or(î) au fosta curvindâ cu dânsa Arin, altele or(î) Aghis, alte date Adori; de care Adon, deca au murit iarâ ia au fostu plângândâ şi 'ş(i)-au fosta eăutândâ ibomnicul; de care zic să se fie pogorât şi până în iad ca să-1 răscumpere de la Persifona sau Proserpina. Oare, văzut-ai o înpărate, nebunie mai mare de cât ac(e)asta ? Că aduc pre uă curvâ ca aceia plângătoare şi jelitoâre deibom-nicî să fie dumnezeoae ? Iarâ pre Adon sau Adonit aşijdire aduc să fie Dumnezeu vrâtos, carele şi acesta au fosta murit de nevoe rănit de un gligan şi nu ş'au putut ajuta, becisnicul, lui. Dară de oameni ce grija va să poarte, un curvariu, un vânătoriu şi un mort de nevoe! Aceste toate şi altele multe ca aceste şi cu multa încâ maî multa de ruşinî fapte şi lucruri povestesc Ellinii dumnezeii lor, care lucruri nicî se cad a grăi, nicî a le aduce aminte nicî într'un chip. Direptâ aceia, luîndâ oamenii începătura şi izvod de la Dumnezeii lor face toate fărâ-de-legile şi hlăpiile şi pângăriciunile, spurcândâ şi pământul şi airul cu faptele lor cele rele. Iar Eghiptenii fiindâ mai răi şi mai nechibzuiţi de cât aceste se-au înşelat mai rău de cât toate limbile. Că, nu le fura den dâstul idolii Haldeilor şi ai Ellinilor ce, încâ aduseră pre vitele cele necuvântătoare să fie dumnezei ce, den cele de pre uscat şi den cele den apâ şi pomii şi legumile. Şi se spurcară cu toate fărâ-de-legile şi scârnăviile, mai rău de cât toate limbile câte sânta supta ceriu. ^ Că, dentuiu, cred în Isida care ave un frate, pre nume Tifon, şi bărbat ave pre Osirid. Decî, Osirid, bărbatul, el fu ucis de Tifon, fratele eî. Direptâ aceia, lsida fugi cu un fec(i)or al eî, cu Or, într'un oraş sirienescâ anume ftogoz sau Vivlos, eăutândâ pre Osirid, bărbatul eî şi plângându-1 cu amar punâ ce crescu Or, fec(i)orul eî, mare. De-aciî, ucise pre Tifon. Decî, Isida nu putu folosi nicî bărbatu-său, nicî 218 ISTORIIA DE ' ÎNPUTĂCIUNE LUI NAHOR 219 frăţine-său ; nicî Osirit, fiindu junghiiat de Tifon, nu putu să'ş(î) osfintescâ nimic ; nicî Tifon, cumnatu-său, fiinda ucis de nepotu-său Or, si de Isida, soru-sa, nu putu să se izbăyescâ de moarte, Şi, fiinda eî cunoscuţi în neşte răotăti ca aceste, fură chiematî dumnezei de ceî Eghiptenî neînteleptî. Carii nicî aceste nu le fura den dăstul, cu aceşti idoli aî limbilor ce'î aduseră. Ce, uniî dentr'unşiî crede în berbeci; altiî în tapi; altiî în vitei şi în porci: altiî în corbi şi în şqrliţe şi în uli.şi în vulturi; alţii în corcodel; altiî în pisica şi în câine şi în lup; alţii în c(i)apâ şi în usturoiu şi în mărăcini şi într'alte făpturi. Şi nu pricepură, becisnicii, că toate aceste, nimic nu pot. Vâzunda pre dumnezeii lor muncatî de oameni şi arşi şi putrezindu, şi nu întelegurâ de dunşil că nu suntu dumnezei! ^\ Deci, Cu mare înşelăturâ se înşelară Eghipteniî şi chiemtindu-i dumnezei pre acel idoli surzi şi nesimtitor(î). Şi, mă mir cum, văzfindu-î eî pre dumnezeii lor piliţ(i) de meşter cu pija şi c(i)oplitî şi vărsatî şi învechit! de treeerâ vremii, şi schimbat!, şi nu socotiră că nu sunta Dumnezei! Crez deca n'au avut nici uă putere spre muntuire lor, dara oamenilor cum le-ar face vre-uă osfintelâ*. Ce, făcătorii cei de cântece şi filosofii cei haldeeştî şi ellineştl şi Eghipteniî vrundu să einstescâ pre dumnezeii lor cu viersur(i), ce se zice cu cântări scrise, mai multu au descoperit ruşin6 lor şi fătişatâ o au pus înnainte tuturor. Că de vreme ce trupul omenesc fiindu de multe părţi şi nu'ş(î) lepăda nicî unul den mădularele sale ce, avundu cătrâ toate mădularele înpreunare ne-rumptâ iaste întru sine că tocmelâ tocmita fşi alcătuita potrivire. Dara de fire lui Dumnezeu cum iaste atuta c6rtâ şi netocmire. Crez de ar fi fire una a dumnezeilor nu se căde să gonescâ Dumnezeu pre altu Dumnezeul nic(î) să'i junghe, nici să'i facâ alt rău. Iarâ deca fura dumnezeii goniţ(î) de alţi dumnezei şi junghiiat! şi răpit* şi arşi, iatâ că nu le iaste fire una ce, sftntu voile lor despărţite întru toate facerile de răotăti. Direptu aceia, dara nicî unul dentr'Qnşiî nu iaste 1 De aci, în manuscrisul din 1671, scriitorul a sărit. (Vezi pag. 692, jos, a manuscrisului) Dumnezeu. Ce iaste aiave, o înpărate, că graiul de fire lor, care iaste de Dumnezei niîmai ce iaste înşelăciune. Şi1 cum nu întelegurâ înţelepţii şi cuvântătorii ellineştl ? Că puitoriî de legi suntu judecaţi de legile lor. Că de simţii legile lor direpte, iarâ dumnezeii lor făcând& neşte fârâ-de-legi ca aceste, cu totul suntu nedireptî; ucigândâ unul pe altul şi făcundu farmece şi curviî, furtişaguri) şi zăcer(î) cu bărbat!, iarâ de au făcut ei aceste, bine, legile suntu dara nedirepte şi puse în po&ciş spre dumnezeii lor; iarâ acum legile sunta bune şi direpte; că lucrurile cele ce sant bine se lauda, iarâ cele rele se oprescu. Ce, faptele dumnezeilor sântu rele şi farade-lege şi acei păgâni toti cuţ(î) aduc pre unii ca aceste că sunta dumnezei, totî sunta vinovaţi mortiî. Că deca santâ basne scripturile care scriu de dânşii iatâ că nimic alta nu iaste fârâ numaî neşte cuvinte deşarte; iarâ de suntu adevărate, ei nu sânta dumnezei, ceia-ce au făcut şi au păţit neşte lucruri ca aceste; iarâ de sânta grăite în pofida, altu nimic nu sunta fărâ numaî neşte basne. lată, o înpărate, că aceste închinăciuni toate fura arătate ale dumnezeilor celor multî, cum că sunta lucruri păguneştî şi ale periciunî. Că nu se cade a'i chiema dumnezei pre ceia-ce se văd, ce pre acela se cade a-l cinsti, carele, el însuş(î) iaste nevăzut iarâ el vede toate. Să venim dara, o înpărate, şi către Jidovi, ca să vedem şi de danşiî, ei ce înţeleg de D(u)mn(e)zeu ? Că aceste fiinda nepoţi lui Avraam şi lui Isaac şi Iui Iacovu era vinetic(I) m Eghipet. Şi de acolo îî scoase D(u)mnezeu2 cu mână tare şi cu brat naltu cu ai lui dătător de l%e, Moisi, şi arăta lor putere în multe minuni şi semne. Ce, ei arăttindu-se neîntelegător(î) şi neprice-pătorî şi nemultemitori slujiră de multe or(i) a dumnezei păganeştt şi uciserâ pre proroci şi pre direpţî, carii era trimiş(î) la dânşii. Dupâ aceia, cftnda plăcu fiiului lui D(u)mn(e)zeu, veni pre pămantu, iarâ ei bătandu-ş(i) joc de daiisul'l-au dat la Pilat rimlenul, biruitoriul Ier(u)s(a)-l(i)mului, şi 1 judecară să'i răstignescâ, ne fiindu-le ruşine 1. De aci continuă şi manuscrisul din 4671 (vezi pag 693, sus, a manuscrisului No. 2470). % In manuscrisul din 1671 : (Psalm,, 135)*. 220 ISTORIIA DE NAHOR PENTRU CREŞTINI .221 de binele lui şi de minunile cele nenumărate ee făcuse într?tmşii. Si aşa perirâ întru fărâ-de-legile lor1. Că şi acum cinstescâ pra A-tot^-tiitoriul D(u)mii(e)zeu, ce nu dupâ cunoştinţa, că de Xc. fiiul lui D(u)mnezeu se lepăda ce sîinttt şi ei înţr'uă potriva ca păgânii măcarâ de le şi pare lor eă sfinţii oare-cum aproape de adeverinţa de care, departe se-au delungat. Aceste s&ntti de Jidovi, iarâ Creştinii de la Domnul nostru Ic. Xc. li se trage numele, Decî acesta iaste mărturisit să fie fiiul lui D(u)mnezeu cel de sus,.carele se-au pogorftt den ceriu pentru spăseniia nemului omenescu, şi născundu-se den fata sf(î)ntâ fărâ de sămGntâ bărbă-tescâ şi fărâ de stricăciune şi au luat trup şi se-au arătat oamenilor, că să'i sloboaze den şelăeiune dumnezeilor celor mulţi. Si daca au sfurşit socotinţa sa ce minunată gu§tat-a moarte cu răstignire de a lui buna voe cu volnicul lui sfat, dupâ socotinţa lui ce mare. Iarâ dupâ 3 zile au înviiat şi se-au suit la ceriu, a căruia venire o slâvescîi den scriptura sf(i)ntei Ev(an)gh(e)liî, care iaste într'unşiî. Ce, de vei pohti, o înpărate, trebuiaşte a înţelege în care vei afla: cum acela au avut 12 ucenici, cariî dupâ înnăltare lui la ceriu, au eşit în toate părţile lumii şi au mărturisit mărire lui. Cum unul dentr'unşiî au venit în părţile noastre şi au propoveduit învăţătura şi porunca adeverinţe^ Direptu aceia, şi punâ acum, ceia ce slujesc direp-tătil den propoveduire lor,- se chiamâ creştini şi aceste simţii carii aii aflat adeverinţa mai bine de cut toate limbile cute suntil pre părnunt. Că cunpsctt pre D(u)mn(e)« zeul cela ce au făcut şi au zidit toate, unul născut fiiul şi cu D(u)hul sf(î)ntu şi nu ciristescu pre alţii D(u)mn(e)zeu fărâ de pre acela. Si au poruncile ale msuş(î) Domnului Ic. Xc. scrise în inimile lor, şi le păzescii aşteptundu înviiare morţilor şi viiatâ veculuî ce va să fie. Curviî nu fac; pre-curviî nu lucrezâ; minciuni nu mărturisescu; lucruri streine nu poiitescii; cinstescQ. pre tată-său şi pre mumă-sa şi iubescii pre vecini; judeca pre direptu; şi, ce nu pohtescii a fi lor, altuia nu fac; văjmaşilor să silesc a le face bine ; pre cei ce le fac ; strumbătate chiamă'î şi 'i fac priiatenî; suntu bliinzî şi milostivi şi se oprescă de toata amestecare şi strumbătate şi necurătna; pre văduve le socotesc; pre copiii cei rămaş(î) sărac(î)u nu'i sciirbescu; cela-ce are, dă den dăstul celuia ce n'are ; pre omul strein deca '1 văd îl duc la casele lor şi se bucura de dunsul ca de un frate adevărat, că ei nu se chiamâ fraţi de trup ce de suflet; gata suntu a'ş(î) pune sufletele pentru Ac. că păzesc poruncile vîîrtos ; viiatâ cu cuviinţă şi cu direptate cum au poruncit lor Domnul D(u)mn(e)zeu mulţemindu-i în tot c(i)asul1 de toată muncare şi băutura şi de alte bunătăţi. Ce, dupâ adevăr, ac(e)asta iaste dara cale ce adevărată şi, pre ceia-ce umblă pre dunsa duce-î întru în~ părătiia ce de vecii, care iaste făgăduita de Xca întru -viiatâ ce va să fie. 'Si să înţelegi, o înpărate, că nu grăescii eu aceste de-la mine. Ia- caută în scripturile creştineşti şi vei afla cum că eu nu grăescii nimic afara den adeverinţă. Ce fiiul tău bine an cunoscut şl dirept se-au învăţat a sluji D(u)mn(e)zeuluî celui viu şi a se mîintui în vecul ce-va să. fie, Că cele-ce suntu grăite si lucrate de creştini, mari suntu şi minunate, Câ eî nu grăescii2 cuvinte omeneşti ce, ale luî D(u)mn(e)zeu. Iarâ alte limbi ■ greşescu şi se înşalâ, că îmblundu pren în-tunerec se poticiiescu ca neşte beţi, " Punâ' aci iaste euvuntul mieu cătrâ tine, înpărate, care se-au grăiţii minţii den adeverinţa. Direptu aceia, ■ să se părăsescâ neîntelepţiî tăi filosofi de-a mal grai spre DfuWnezeu cuvinte deşarte. Că de folos lucru iaste voaâ a'l cinsti pre D(u)mn(e)zeu făcătoriul a toate şi a băga în semâ cuvietele lui cele neputrede ca sâ scăpaţii de osânda şi de munca şi să va arătaţi moşteni vieţii cei ' • de vec(î). 1. In manuscrisul din 1671: {Rim., 10)*. !. m nescrisul ^ ^ if^ %AOy 4, % ' Al ISTORIIA DE IOASAF SI DE NAHOR 223 CAPUL XXVIII. inpăraful văzând pre filosofi biruit i\ se munie. Iară fee(i)Qrul înpăratuluî întoarce pre Nahor cătrâ credinţa şi ia botezul-Inpăratul goneşte pre filosofi cu ruşine; iarâ Ioasaf aduce pre mulţi cătrâ credinţa. aceste deca le grăi Nahor, înparatul se aprinse de munie, iarâ, ritoriî şi popii lui sta fără de glas, ne-putîind răspunde nimic înpotrivă, ce numai ce zice neşte cuvinte putrede şi slabe şi nici de uă trebâ. Iarâ fec(i)orul înpăratuluî se bucura cu d(u)hul, şi cu fata luminata slă-viia pre D(u)mn(e)zeu cela ce dă tărie den neputinţa celor ce se nădăjduescu într'unsul, carele si cu potrivnicul şi cu vrăjmaşul au întărit adeverinţa şi, cela-ce era cap înşelăciunii, se arăta ajutătoriu cuvântului celui direptu. Iarâ înparatul măcarâ de se şi muniiase foarte cumplit pre Nahor, iarâ nimic nu pute să'i facâ rău pentru legătura care se legase mai nainte înnainte lor, tuturor, poruncindu-i să grăiască de creştinătate fărâ de nici un temât. Deci grăindâ el multe înpot(r)ivâ aduce-i aminte cu amerintare ca să se contenescâ de-a stare înpotrivă şi să se plece celor ce era grăite de ritori; iarâ el încâ» mai mult se întăriia şi se înbărbăta şi deslega toate întrebările lor, şi chibzuialele gândurilor lor, şi vădiia în-, şelăciunile lor cele zmintite. Şi lungindu-se întrebare tocma punâ sera, porunci înparatul să se spargă soborul, că a doa zi iarâ de aceia vre să socotescâ. Iarâ fec(i)orul înpăratului zise : — Cum ai poruncit doamne, dentiiiu, să fie judecata direptâ, aşa şi direptate o adu, la sfârşenie şi den doaâ fă una : sau porunceşte dascălului mieu să fie într'ac(e)a-sta noapte cu mine să ne învăţam amîindoi denpreunâ de cele-ce ne trebuesc diminua a le grăi înpotrivă celor ce se lupta cu noî, şi pre ai tăi să'i iai iarâ cu tine să vă sfătuiţi cum vă iaste voia de ce vă trebuiaşte; sau Iasâ într'ac(e)asta noapte pre ai tăi la mine şi tu ia pre dascălul mieu la tine, că de vor fi la tine totî, al mieu va trăi la noapte în scurbâ şi în frica, iarâ ai tăi în bucurie şi în răpaos, de care lucru socotescu că nu va fi judectâ direptâ ce, va fi sila puterii şi călcare tocmeleî noastre, care ne-am tocmit. Deci, înparatul fiindu biruit de acel cuvuntii înţelepţii, luo pre filosofii şi pre popii săi cu sine, iarâ pre Nahor îl lăsa la fiiul său, încă tot avându năd6jde pre dunsul şi aşteptundu cum că (va)* păzi cele ce se-au făgăduit. \De-acil se duse fec(i)oru! înpăratuluî la polatele lui ca [ un biruitoriu înnaltii, carele prinde pre potrivnicul lui, j avundu pre Nahor cu sine, pre carele chiemundu-1 la! dunsul de usebi, în taina, îî zise: — Să nu socoteşti că lucrurile tale sânţii ascunse, că bine ştiu eu că nu eşti tu d(u)mnezeescul Varlaam, ce eşti Nahor cetitoriul cel de stele. Ce mă mir de voi cum socotiţi a ascunde făţărnicie ca ac(e)asta şi v'atî silit a mă cuprinde cu ac(e)astâ orbie în amiază-zi: să prii-mesc eu pre lup în loc de oae. Ce, bine grăiaşte cuvântul că: „inima nebunului socoteşte cele deşarte". Ce, iatâ că gândul şi sfatul vostru era fărâ de minte şi cu totul neînteleptâ ; iarâ lucrul ce ai lucrat iaste plin de toata înţelepciune. Direptâ ac6ia, te bucură Nahore şi te veseleşte că mult har ît(î) ştiu căc(î) fuseşî astăz(î) ajutor adeverinţei şi căc(î) nu-tâ spurcaşii buzele cu cuvinte hitlene şi spurcate şi cu făţărie hiclenâ. Ce, mai vârtos încă maî multa le-ai curăţit de spurcăciune, vădindu înşelăciune dumnezeilor celor mincinoş(i) şi întărindu adevărul învăţătorilor tuturor celor creştineşti. Şi eu pentru doao lucruri am silit a te lua la mine: una, ca nu cum-va apucându-te înparatul singur să te munc(i)ascâ căc(î) n'ai grăit pre voia inimii lui; alta, pentru să-ti fac plata înpotrivă binelui ce ai făcut astăzi. 224 ISTORIIA DE IOASAF SI DE NAHOR Insa, ce iaste plata ta? Iaste ca să'ti arat să te fereşti de cale ce re şi trupescâ şi să umbli pre cărare ce direptâ şi spăsitoare pre care nu fărâ de cunoştinţa ce, ştiindu-o foarte bine şi făcundu rău de bună voe ai fugit de dunsa şi te-ai înpinsu însuti în malurile cele | sturminoase ale fărâ-de-legiî. ; Ce, pre mine, o Nahore, fiindu tu înteleptâ, voiaşte a dobândi şi pre unul Xc. şi viiatâ care iaste ascunsa la dunsul urundu şi nebăgundu în semâ ceste trecătoare şi putrede; că nu vei pute trăi în vec(i)u ce, fiindu muritoriu cut de curundâ te vei duce ca şi alalti toti eu ti au foştii mai nainte de tine, şi va fi vai-de-tine deca te vei duce acolo, purtundu cu tine sarcina ce gre a păcatelor, unde iaste judecătoriul cel direptu si plata faptelor ; şi acolo nu o vei pute lepăda deasupra5 t(i), deca. nu o vei lepăda aic(i) unde iaste lesne de a o lepuda, Iară lui Nahor umilindu-i-se sufletul, de acele cuvinte, zise : - Bine zisoşu. o înpărate, câ ştiu şi eu pre D(u)m-nezeau cei adevărat si nemincmos, cu care fura toate. şi. btiu judccaia cart) vu sa iie. cu aci e)asta o am auzit eu den euvkaea: a a-uhu \avu ce, naravui cel iiielen şi va-iu na? m>eieianiiku cei ui vechiu au orbit ochii inimi; meif* UI > jepci e:a i::ilî jr^- 11 u iar 1 a> r a a < s i e 1 so . , c ^iii v.li iser * * iii sa a e > aj a (\? ea i> < laam că: „Ceia-ce se vor fî spurcat cu toate păcatele cele fărâ de aşteptare, adecâ care n'au nădejde de er-tăciune ce suntti suptu părăsire şi cariî vor fi cuprinsa de toate strumbătătile cu putere le iaste a se spăşi şi a fî robi lui Xc, carele cu mulţime a pr6 desăvârşitei iubire! de oamenî au deschis poarta ceriului tuturor cutî se întorcîi cătrâ dânsul şi nu închide nic(i) unuia, nic(î) opreşte întrarâ ce mântuitoare ce, priimeşte cu milă pre cei-ce se căescu4. Că pentru aceste plăteşte plata tot tocma şi celor ce au venit la vie în c(e)asul cel dentâiu şi la al treile şi al şasele şi al noaâle şi la al unsprăzecele, cum zice în sf(â)nta evanghelie". Direptu aceia, de ai şi înbătrânit tu punâ acum în păcate iarâ de te vel apropiia cu căldura te veî învrednici de vei lua plata ca aceia care se va da celor ce se-au nevoit den tineretele lor. Aceste şi altele multe grăindu-i d(u)mnezeescul tunar, celuia-ce inbătrunise în răotătî, şi chiezăşuindu-se cum i se vor erta păcatele şi zicundu cum că Xc. iaste milostiv şi încredintundu-1 cum că cel bun iaste în toată vreme gata a priimi pocaaniia, mue sufletul lui ca cu neşte erbi de doftorie şi'i dărui sănătate curata; iar Nahor acu ş(î) zise cătrâ dunsul : Tu cela ce eştî de ruda mai buna cu sufletul de cât cu trupul, bine te-ai învăţat aceste tainî minunate şi bine vei şi trăi în mărturisire ce bună pună în săvârşit şi nicî uă vreme sau vre-un chip nu va pute ftimpe aceste den inima ta iarâ eu de acum mă voiu duce de'm(i) voiu căuta mântuire şi cu pocaanie îm(i) voiu face pre D(u)mn(e)zeu milostiv, pre cela ce l-am mâniiat; şi mai multa fata înpăratului eu nu o voiu mai vede numai de vei vre şi tu. Iarâ fec(i)orul înpăratului fu bucuros şi'i priimi cuvântul cu veselie şi'i luâ în braţe şi'i săruta şi se ruga denpreunâ cu dânsul lui Dumnezeu pentru el. Şi aşa'l lăsă de se duse den poiată. Iarâ y Nahor eşindâ de acole cu suflet umilit alerga înlăuntrul pustieî ca un cerbâ şi ajungândâ la peştera 1. Id manuscrisul din 1671 : (Mat., 43)* 226 ISTORIIA DE AVENER SI DE FILOSOFI ISTORIIA DE RUGĂCIUNE LUI IOASAF 227 unui călugăr carele era înbrăcat cu cinste prioţiei, carele se ascunde acolo de frica ce era şi căzundu cătrâ dunsul cu căldura4 spăla pic(i)oarele lui cu lacrăme, închi-puindu-se curvei cei de demultii şi cere dumnezeescul botezu. Iarâ acel preot fiindu plin de darul cel d(u)m-n(e)zeescu, foarte se bucura, şi într'acel c(e)as începu a-l învăţa şi a'i arăta precum iaste obida. Şi dupâ multe zile îl săvurşi cu sfuntul botez: în numele Tatălui şi al Fiiului şi'al D(u)hului sf(e)nt(i.2 De-aciî lăcui Nahor cu dunsul, căindu-se în toata vreme de cele-ce greşise, şi bl(a)goslovind pre D(u)mnezeu3 cela ce nu-i iaste voia să piiae niminî, ce aşteptă întoarcere4 tuturor şi cu iubire sa ce de oamenî priimeşte pre ceia* ce se căescu. Iară a doa zi întelegundii înparatul de dusul lui Nahor se părăsi de nădejde ce ave cătrâ dunsul şi ştiindâ. pre filosofii şi pre nechibzuiţii lui ritor(i) că fura atuta de tare biruiţi, era întru nepricepere, şi pre uniî, cu re sudalma, şi ocară 'i batjocori, iarâ pre altiî, foarte rău îî bătu cu vine de bou şi le miinji fetele cu funingine şi-i goni de la fata sa. Iarâ el însuş(I) începu a becistnici pre neputinţa mincinoşilor d(u)mn(e)zei şi măcarâ de şi nu vre să caute de.tot cătrâ lumina lui Xc. Iarâ de atunce, pre popi nu'i mai cinstiia nici praznice sau jrîitve nu mai aduce idolilor; ce, ave cugetul său clătinat de doaâ părţi: de uă parte era de huliia neputinţa d(u)mn(e)zeilor lui, iar' de alta parte, el se teme de v&rtoasa viiata a Ev(an)gh(e)lieî şi nu pute să se zmîic(e)ascâ lesne den obic(i)aiurile cele rele că era foarte supus dulcetilor trupeşti şi era de tot tras spre pohte ca un rob înbătftndu-se fărâ de vin, cum au zis Isaia5; şi era ca cu un friiu tras de năravul cel rău. Dec(î) înparatul aşa se lupta cu doaâ cugete. Iarâ cel de buna rudă al lui fec(i)or, av&ndil suflet adevărat înpărătescu, lăcuia în curte sa tăcftndfi şi arătundu vi-tejiia firei lui înpodobitâ şi blundâ în lucrurile tuturor 1. In manuscrisul din 1671 : (Luc, cap. 7)*. 2. „ „ „ : (Mr.t 16)*. 3. „ „ : (H-a Pe*., 3)*. 4. „ „ „ : (toc, 18)*. 5. „ „ „ : (Isaia, cap. 51)*. Mi oamenilor. Că privirile şi alergările cailor şi pirmblările pre la vunat şl toate zăbavele cele deşarte ale tinerelelor şi înşelăciunile sufletelor celor nebune nicî într'uă semâ nu le băga; ce, cu totul să legase poruncilor lui -Y<\ şi cu ace dragoste d(u)mn(e)zeiascâ pohtiia să'i hră-nescâ sufletul; pre acela pohtiia carele cu adevărat iaste pohtit1, carele iaste toata dulc(e)ata şi toata pohta şi dragoste ce nesăţioasa. Şi aducîindu-şii aminte de Varlaam, dascălul său, şi avttndii viiata lui ca înnainte ochilor, de dragoste lui i âe topiia sufletul şi cu nevoiintâ se grijiia cum'l-ar pute vede ciind-va? Şi cuvintele lui neîncetat le purta în inimă-ş(î). Era ca pomul cel sădit lttngâ ape, cum zice Psalomni-cul (Pslm. 1)*: „purure adăpat, şi aduce Domnului poame frumoase. Că multe suflete m&ntui den cursele diiavolului şi le aduse lui Xc. cătrâ spăsenie. Că viindft la dîinsul mulţi se îndulciia de cuvintele spăseniei den cariî nu putini fugtindu de înşelăciune2 scăpară cătrâ cuviintul mGntuirei; iarâ alţii luîndu-şu de departe zioa buna de cătrâ ac(e)astâ lume, întrarâ în luptare postnicescâ şi el însuş(î) se zăboviia în posturi şi în rugăciuni, şi a-dese-or(l) trimete în sus glasuri ca aceste zictindtt: „O „Doamne, Domnul mieu şi înpărate, întru care crezui eu „şi cătrâ carele scăpaiu şi mă izbăviiu de înşelăciune, „plăteşte cu plata vrednica lui Varlaam, slugii tale, că „mie,rătăcitului, au arătat pre tine cale3 şi adeverinţa şi „viiata4 şi nu mă lipsi de-a ved6 cum mai curundti pre „acel înger în trup căruia nu'i iaste vrednica lume, şi „să'mi furşescii cu dttnsul alaltâ vreme a vieţii mele ca ^înbl&ndu eu pre urma vieţii lui, să placa ţie D(u)m-ţ,n(e)zeule". li In manuscrisul din 1671 3. n » » 4. » » « : (Pet., cap. 5)*. prelăstiturâ. : {Ion. cap 14)*. (Evrei, cap 11)* Hi l: tl 9 CAPUL XXIX. Teuda fermecători*! fu chiemat de popit păguneştf şi întoarce pre înpăratul să cinstescâ pre D(u)mnezeî si-i dâ sfat cum se ra nevoi a trag-e spre sine pre fiiu-său, cu cuvintele cele dulci ale mnerilor celor fărâ de ruşine. |i într'ace vreme era praznicul mincinoşilor d(u)m-n(e)zei, de slujiia toti oamenii într'acel oraşu şi se cade să vie şi înpăratul la praznicu şi să înpodobescâ praznicul cu multe jrutve. Deci, popii văzându că nu'i iaste grijă de cinste lor, nici nu apasă spre dunşiî cu căldură, să temură să nu eum-va să nu vie înpăratul la capişte ce idolescâ, de-acii ei să fie lipsiţi de darurile lor ce le dăruia înpăratul şi de alte prinoase. Ce, se sculară de se duseră la uă peşteră care era înlăuntrul pustiei, unde lăcuia un om carele se zăboviia în măestriile vrăjilor şi era ajutătoriu caldu înşelăciunii idoleştî, iarâ numele lui era Tevda, pre carele şi înpăratul îl mai cinstiia de cilt pre totî şi-i zice priiaten şi dascăl. De-aciî, ducundu-se spurcaţii popi idoleştî la dunsul ehiema-1 într'ajutoriu şi-i spune de ne-suferire înpăratului ce are cătrâ idoli, şi ce lucruri au făcut fec(i)orul înpăratului; şi câte grăise şi Nahor înpotriva dumnezeilor la săbor. Şi ziseră: — Deca nu vei merge tu însutii cu noi, toata nădejde noastră au scăzut, toate cinstile ce se aduce dumnezeilor sânta perite. Că numai tu sungur ai rămas să ne mungui în nevoile noastre, şi toata nădejde noastră pre tine o ara pus. De-aciî„ Tevda se găti de războiu; şi viindu cu dunsul Jp;v W' % ISTORIIA DE AVENER SI DE TEVDA 229 ostile Sataniî se înarma în potriva adeverinţei şi chiema multe duhur(î) hiclene care ştiia el că suntâ mai grabnice şi mai cu spur spre răotătî; şi cum îi ave el în toata vreme slug(i), veni cu dânşiî la înpăratul. Şi deca fu spus înpăratului de venire lui, băgarâ'l de întrâ în-lăuntru tîindâ în munâ un toiag de salcie şi înfăşurat cu uă piiale de oae. Iarâ înpăratul se scula den jetiu şi-i eşi întimpinare şi-1 săruta. Şi porunci de-i aduseră scaun şi-1 puseră să şazâ aproape de dunsul. De-aciî, zise Tevda înpăratului: — înpărate, în veci să trăeştî acoperit de mila marilor dumnezei. Auzit-am cum te-ai nevoit cu mare ne-vointâ asupra Galileianilor şi te-ai încununat cu cununi luminate de biruinţa. Direptu aceia am venit ca să săvârşim praznic de multemire denpreunâ să junghem, | voinic(î) tiner(î) şi frumoşâ şi fete cu /feţe ghizdave / şi 1 tinere, nemuritorilor dumnezei; şi să aducem uă sută de boi şi de alte vite mai multe, ca dupâ ac6ste sa a * vem pre dunşiî ajutoriu nebiruita îndreptundâ toata viiaţa noastră. Iarâ înpăratul îî răspunse: — N'am biruit bătrânule, n'am biruit, ce tare am fosta noi mai vârtos biruitî. Că cei-ce era cu noi curundâ şi de pripa fura potrivnic(î) asupra noastră, cu mânie oare-cum şi cu nestâmpărare. Şi aflundu pre oaste noastră slabă de tot, o surparâ. Ce, acum de ai vre-uă putere şi vre-uă tărie ca să ajutî legii noastre cei surpată şi Să o rădie(î) şi să o îndireptezi, tu'm(i) spune. Iarâ Tevda răspunsur(î) ca aceste dede înpăratului zicândâ : — De price şi de cuvintele cele deşarte ale Galiieia-nilor să nu te'spai, o înpărate, dara cele-ce grăescu ei ce sântu înnainte bărbaţilor celor răspunzător(î) şi chibzuita), care mie'm(î) pare să fie surpate mai lesne de cât frunza co se clăteşte de vântu; că nu vor răbda să vie măcarâ înnainte fetei mele, ne cum să se întrebe în cuvinte, sau să încape în găcituri sau în răspunsuri. Ce, ca să ne fie lesne şi mai îndemâna pentru ac(e)astâ ne-voinţâ ce ne iaste înnainte şi pentru altele câte vor vre, şi, ca să ni se îndirepteze toate lucrurile spre bine, 230 ISTORIIA DE AVENER SI DE TEVDA 231 înfrumusetezâ aceştii praznic mare şi te înbrăca cu mila dumnezeilor ca cu uă platoşa tare şi't(î) va fi bine. Aşa lăudiindu-se Tevda că va fi puternic întru răotate \ sfătuindu-se şi învătundu-se strumbătate, toată zioa să zic cu noi D(a)v(i)du, iarâ den amestecătura ce turbure au adăpat pre vecinul, cum au zis2 Avvacum. Şi cu ajutoriul duhurilor celor hiclene ce era cu diinsul făcu pre înparatul a uita toate cugetele carii aduce aminte de spăsenie şi a se tine cu dedinsul de cele-ce era deprinşii. Direptâ aceia fiindu, trimise cărţi în toate părţile să se strângă totî la acel praznic al lor spurcat. Era a se vede unde alerga mulţime de nărod de aduce oi şi boi si multe feliuri de dobitoace. De-aciî, deca se strânseră totî, se scula înparatul şi cu Tevda înşelătoriul de mer-serâ în capişte ce idolescâ, aducundu spre jrâtvâ 120 de boi şi de alte vite mai multe şi'ş(î) face blestematul lor praznic atâta cât urla oraşul de mulţime zbieretului dobitoacelor, şi de aburul jrâtvelor tocma şi văzduhul se spurca. Aceste aşa săvârşindu-se şi duhurile cele hiclene lăudându-se de biruinţa Tevdei şi popii îî aduce multa multemire. Iarâ înparatul aciî se sui în poiata şi zise cătrâ Tevda : — Iatâ acum cum ai poruncit, nici uă nevointâ n'am lăsat de ce au fosta spre podoaba praznicului şi spre dăstulire jrâtvelor; iară acum iaste vreme să'ti umpli făgăduinţa şi, pre fiiul mieu, carele se-au delungat de dumnezeii noştri, să-1 izbăveşti de înşelăciune creştinilor şi să'i faci pace de cătrâ milostivii dumnezei; că eu tot meşteşugul ispitind n'am putut afla nici un lec aceştiî răotăti ce, văzuiu voia lui mai mare de toate şi pre desupra de toate. Câ, de am vorbit cu dânsul cu blândeţe şi cu smerenie, aflaiu-1 ne băgândâ cuvintele mele în semâ; iarâ de am grăit cu groaza şi cu lauda, îl văzuiu că mai vârtos se innaltâ cătrâ turbare. Deci, eu, de acum, toata nevoia ce'mi-au sosit o puiu întru înţelepciune ta ca doarâ m'-aşu izbăvi de dânsa cu tine să văz iarâ pre fiiul mieu slujind dumnezeilor cu mine şi indulcindu-se 1. In manuscrisul din 1671 : (Psalm 51)*. 2. „ „ „ : (lsaiat şi Avvacum, cap, 2)*. I de pohta ce dulce a aceştii vieţi şi înpărătiî; iarâ eu să-ti pui chip de aur să'i aducâ jrutvâ întocma cu dumnezeii şi să'i fac să fie cinstit de totî în vreme nesfârşita. Iarâ Tevda, ur6chia ce bine ascultătoare plecându-o cătrâ diiavolul şi sfătuindu-se de la dânsul un sfat rău şi pierzătoriu şi fiindu ei lui gura, zise cătrâ înparatul: — De vei vre să ai pre fiiul tău şi neplecare lui să o faci deşartă află-se mie meşteşug căruia nu'i va pute sta nimeni înpotrivă ce cârundâ se va muia gândul lui cel vârtos mai multu de cât neşte c(e)arâ ce ar fi apropiiată de uă văpae mare. Iarâ înparatul văzîindu-1 aşa în deşerţii lăudându-se numai de cât se muta în dulc(e)atâ şi în veselie avândâ nădejde întru ace limba neînfrânatâ şi cutezătoare cum să biruiască pre acei suflet învăţat de D(u)mnezeu şi plin de înţelepciune. Şi întreba să ştie ce meşteşug ar fi acela ^ Atunce [Tevda grăi greotate ca cu un bric(î) ■> ascuţit şi amesteca otrava iute şi zise: / r — înpărate, pre toti cut(î) stau de slujeseâ înnainte fee(i)orului tău să'i delungi de la dânsul, şi să alegi neşte mueri frumoase şi înpodobite, să fie în toata vreme eu dânsul să'i slujascâ. Şi porunceşte să lăcuiascâ şi să se sălăşluiascâ cu dânsul Iarâ eu voiu trimete la dunsul pre unul den duhurile care iaste mie rânduit spre acel lucru şi voiu atâta foarte tare focul duleetiî cei trupeşti adecâ al curviei, şi cât se va culca numai uă-datâ cu una dentr'acele mueri, de-aciî de nu vor fi toate pre voia ta, atunce eu să nu fiu nici de uă trebâ şi tie urât şi vrednic de mari munci, iarâ nu de cinste. (Că alta i nimic nu iaste să poatâ încinde şi îndulci cugetele ne- j raului bărbătescâ ca faţa muerescâ. Şi să asculţi cesta \ poveste care va mărturisi şi va încredinţa cuvântul mieu: ISTORHA DE LUPT ARE LUI IOASAF 233 CAPUL XXX. Tevda pentru spunere unui basnei, trage pre înparatul cătrâ părere sa, den care trimise înparatul la fiiu-său mueri foarte frumoase. Iarâ Ioasaf, tot cumu'ş(î) era deprinsă, ispita ca aceia, o biruiaşte cu ruga. — Era un înpărat oare-care, ne avundft coconi ai părţii bărbăteşti, foarte 'i păre rău şi se întrista în suflet şi cugeta, că aceia nu'î iaste Jui ocara şi necinste putină. Deci, fiindft el într'aceste, i se născu un cocon şi se îm-plu inima înpăratului de bucurie pentru dunsul. Iarâ filosofii cariî erau mai vestiţi şi doftori mai bunî, ei ziseră: „Acestîi cocon de va vede soarele sau focul punâ în zece „ani, el se va lipsi de tot de vedere şi va fi orbu : Că „tocmelă ochilor lui aşa se arata". Iarâ acel înpărat deca, auzi aşa, porunci să c(i)oplescâ într'uă piatra şi să facâ casa ca uă peştera şi să închizâ acolo pre cocon cu doicile lui.! Şi porunci punâ în zece ani să nu'i arate nic(l) un obraz de lumina, măcarâ cut de mitute. Iarâ deca se împlurâ zece anî, scoase coconul den-tr'ace căscioara, care nimic de ale aceştiî lumi nu văzuse. Şi învătâ înparatul să aducâ de toate, pre runda, înnaite lui şi să'i arate: într'un loc, bărbaţi; într'alt loc, mueri; într'alt loc, aur şi argint; aiurile, mărgăritariu şi pietri scumpe, haine luminate şi înfrumuseţate, carute înpodo-bite şi cu cai înpărăteştî şi călăreţii de pre dânşii înarmat! ; cirezi de boi şi turme de oî. Să zicem, mai pre scurtu, de toate cate suntu, arăta coconuluî, tot pre randu. Decî, întreba el de toate de ac61e: cum se chiamâ? Iarâ slugile înpăratului şi paiciî umbla pre lunga dunsul şi'i spune numele tuturor. Iarâ cundu întreba de numele muerilor, iatâ unul den spătarii înpărăteştî îl zise cu gluma : „Aceste se chiamâ dracii care înşalâ pre oameni". Iară coconul mai multa se îndulci de pohta lor de cut de toate altele cute văzuse. De-aciî, deca'l purtarâ pre la toate de i-le arătară şi le văzu, îl duseră sus la înparatul întrebundu-1 ce i se-au mai părut cu plăcere şi mai cu drag den cute au văzut. Coconul zise : „Altu „nimic nu mi-au plăcut, fărâ numai dracii ceia ce înşalâ „pe oameni. Că nimic n'au aprins azi sulletul mieu, ca „dragoste acelora^. Iarâ înparatul se miră de cuvântul coconului şi socoti ce lucru de'iute şi de muricâ iaste dragoste muerilor. Decî, şi tu să nu gândeşti că vei pute pleca, într'altu chip? care cum-va, pre fiiul tău, fărâ numai cu ac(e)asta. înparatul priimi cuvântul cu bucurie şi duseră la dunsul neşte fete alese şi foarte frumoase şi înpodobite, a cărora hame luminoase luciia- de aur; şi cu alte fere- 1 caturi şî scule ie mie Iarâ s.iu.< den curte lui am ii JLUC-t Iii Oi a?jO rilo U ?bW\? s:j ai tu cine va ca >c f Ml ]' ci uJi cu cotul srre înşela -c,u, yr Lut1' ^\ Ţ lo, ii' or bugnra ltif y i ^ 0/4 i. l. t s,«| f i 'h i CI t *V ^cKJJP ,1 "S i 1 < i ntr' t 5 t 3 )ait io e o u n 1 î- t>au sa > era o e \unse c t .tuta , 2-1 ii1 ui ^ - i uli u 1L ÎI u x, < 'i- - d ^ ^h 1 ^( N p0» l l1 * f i dansul, huri mai r l si c^zu asunm"! aprinzundu-i • e foarte mare. Si hiclenui acela â acele iete frumoase cu tata, e seurrmve grozave, pn: h k b pâ *cn / iâ • i ii " I IM* iv: J1! 234 ISTORIIA DE LUPTA RE LUI IOASAF 235 Iarâ acel suflet curat simtindu năvălire hiclenului şi văzundu că'i vine asupra războiul cugetelor celor rele, se turbura şi cere să afle dezlegare dentr'atuta rău şi să se pue curat înnainte fetei lui Xc.; iarâ să nu-şî spurce ace haina sf(e)ntâ în care'i înbrăcase darul botezului şi să şi-o întine cu tina păcatelor; ce acii'ş(î) puse altă pohta înpotriva acei pohte rele şi'ş(î) aduc6 aminte de ace frumuseţe şi de slava ce nepovestită a lui Xc., gi-nerile cel fărâ de moarte al pre curăţitelor suflete1 şi de cămara aceia şi de nunta de la care cu amar vor li lepădat! afara ceia-ce 'ş(i)-au spurcat haina ce de nunta, legaţi de mâini şi de pic(i)oare întru întunerecul cel den nafarâ. Aceste cugetundu şi lăcrâmundu, băte'ş(î) pieptul ca să se gonescâ de acole cugetele cele hiclene şi vorbitoare de rău. Şi, dupâ aceia se scula şi'ş(î) rudicâ muinile la ceriu, şi cu lacrăme fierbinţi şi cu suspini chiema pre D(u)mn(ejzeu într'ajutoriu, şi zice : — „Doamne A-tot-tiitoriul, unul puternice şi îndurăto-„riule, nădejde celor fărâ de nădejde şi ajutoriul celor „fărâ de ajutoriu. Adutî amii>te de mine într'acestâ c(i)as ^şi'm(î) izbăveşte sufletul de arma ce drăcescâ şi de „muinile cuinelui pre2 unul (al) mieu născut şi nu mă lăsa ^să caz în mâinile vrăjmaşilor miei,3 şi să' nu'ş(î) bata „joc de mine, ceia-ce mă urăscu; nu mă lăsa să mă „stric întru fără-de-legî, nici să-mu spurci! trupul care* „l-am făgăduit să'l puiu curat înnainte fetei tale. Că, pre „tine pohtesc şi tie mă închin Tatălui şi Fiiului şi sf(e)n-„tului D(u)hu, acum şi purure şi în vecii vecilor. Amin". Şi, cum zise „Amin", simţi uă munguiare d(u)mn(e)-' zeiascâ unde'i veni den ceriu şi cugetele cele rele se duce de la dunsul;; iarâ el tot stătu pre rugăciune pânâK în zio. Şi cunoscând meşteşugul hiclenului, începu încâ mai multu a'ş(î) suptiia trupul cu înputinare bucatelor şi cu sete şi cu alte chipuri. Că toata (noapte) o trece4 stund'â în pic(i)oare şi aducându-şâ aminte de cele-ce se făgăduise lui D(u)mn(e)zeu, şi scriind cu cugetul său luminare 1. In manuscrisul din 1671: (Mat, cap. 22)*. 2- „ „ „ : ,,de arma drăcescâ şi de miina cuinelui, „unul născutul mieu şi nu mă...." {Psalm, 21)*. 3- „ „ „ : {Psalm, 34)*. 4. „ „ „ : ea sfărşiia noapte toata ştiind în pic(i]oare. fc s 7 care iaste acolo celor direpţî, şi semnândâ aiave matca focului care iaste lăudata păcătoşilor ca pentru să nu-i afle vrăjmaşul sufletul deşerta şi aşa să semene lesne într'ânsul cugete r6le şi să'i întunece curătiia mintii. Deci, vrăjmaşul fiindâ în nedomirire de toate părţile şi pără-sindu-se de tot de a vâna pre vitezul în alte chipur(î) de gânduri, multe gândi răul acela, carele fiindâ tot-de-una hi elen nici cum nu se părăseşte de-a meşterşugi maeştrii spre vătămare. Că cele ce era lui poruncite de Tevda, cu miî de nevointe se nevoia a le scoate la fapta. Şi aşa iarâ amesteca erbi că, întrâ într'una den cele fete, în care era maî frumoasa de toate şi era fata a unui craiu ce era robita şi streinatâ de moşiia ei, şi dusa lui Avener ca un dar mare, pre care, ca pre uă frumoasă ce era, o trimesese tată-său spre alunecare fiiu-său. In-tr'aceia întrândâ înşelătoriul, o învăţa tăriia unor cuvinte care se arăta cugetului ei foarte mândre şi înţelepte. Că toate meşteşugurile câte sântu spre răotate, lesne învăţa hiclenul acela. De-aciî, căzându-i asupra despre parte direptâ, băgă-i dragoste spre ace fata căc(i)-că era şi de nem mare şi de seminţie de înpărat şi era lipsita de moşiia ei împreună şi de slavă. Şi cătră aceste presăra lui şi gundâ ca acesta ca să o izbăvescâ de turbare idolescâ şi să o facă creştina. Iarâ aceste meşteşuguri toate era ale hiclenului şarpe. Decî, aşa văzândâ fec(i)orul înpăratului în sufletul său gândâ ca acesta, şi pricepându că nu simte întru sine nicî un cuget spurcat, sau chinuri de pohta care să-1 îndemne spre fapta, ce numai milostivnicie şi milă de robiia el şi de periciune sufletuluî eî, nu cunoşte să fie meşteşug drăcescâ, lucru ca acela; că adevărat acela iaste întunerec 1 şi câte-uă-datâ se mută şi în lumina. Decî, cum începu fec(i)orul înpăratuluî a vorbi cătrâ dânsa şi a'i grăi cuvinte de cunoştinţa lui D(u)mn(e)zeu zicând: — 0 muiare, cunoaşte pre D(u)mn(e)zeu cela-ce trăiaşte în veci, şi nu te strica cu înşelăciune idolilor şi cunoaşte stăpân pre ziditoriul tuturor şi vei fi fericita nevestindu-te ginerelui celui fărâ de moarte. Şi altele 1. In manuscrisul din 1671 : {Grig., Bogos.) 236 ISTORIIA DE IOASAF SI DE UA FATA 237 multe ca aceste zicundu el, iarâ duhul cel necurat acii'ş(î) învătâ pre muiare aceia a întinde cursele înşelăciunii şi a trage pre acel sufletu iubitoriu de D(u)mn(e)zeu spre groapa pohtelor, cum făcu odinioară şi cu Eva începă-toriului celui de nemuri, şi'i goni (vai de mine!) den raiu şi de la D(u)mn(e)zeu cu becisnicie şi supuindu-1 morţii în loc de viiatâ ce fericiiâ şi nebiruitoare, făcu-1 să fie pătimaş şi chinuitoriu. îarâ fata deca auzi neşte cuvinte ca aceste, pline de toata înţelepciune, fiindu ea neînteleptâ, nu le înteiegu; ce, da neşte răspunsuri ca aceste, ca ceia-ce era gura şi limba hiclenului, şi zise : '— Deca pohteşti spăseniia me şi-tii iaste voia să mă due(î) cătrâ D(u)mn(e)zeul tău, o înpărate, şi să mân-tueştî smeritul mieu suflet, tu fă uă cerere a me, iarâ eir intr'acel c(e)as lepădQndu-mâ de dumnezeii părinţilor miei, şi mă voiu făgădui D(u)mn(e)zeului tău, şi voiu sluji lui punâ la e^itul sufletului mieu şi vei lua şi tu plata pentru căc(î) mă vei întoarce cătrâ D(u)mn(e)zeu. Atunce, ei zisc3 : - Ce iaste cerere ta, Ia zise : — Inpreuneza-'« de-acii cu o i nu vi re g bucuri c ve ^ *. i i Iarâ ~- O u^n a fcnruiior tale îpreuiare nuntei ,1 c m 11 \nu ea ar(c;:;st^i '] să te sco. chix a fletul cu t'n-.. o;; şi cu toîrl fWu 1 i; ti I Ml! 1. In manuscrisul din 1671 : părîndu-i că ia om prost.... 250 ISTORIIA DE IOASAF SI DE TEVDA 251 neşte bărbat(î) putini şi proşti, arata tăriia credinţei noastre cei bune, şi slăbiciune învăţăturilor voastre celor hiclene. Că a voastră avându şi ajutori înţelepţi şi os-fintitorl tari, iatâ se stinge şi se topeşte; iară credinţa noastră ce bună, ne avândâ nic(I) un ajutor omenescâ, ia străluceşte mai viirtos de cât soarele şi au cuprinşii marginele pământului. Că de ar fi pusă de niscare ritorl şi filosofi, şi de ar ave ajutori înpăratl şi silnici şi puternici, tu, hiclene, ai afla acum cuviinţa de ai zice : că ac(e)asta se-au făcut cu putere omenescâ. Iarâ acum văzundu sf(e)nta Ev(an)gh(e)lie tocmita de neşte pescari proşti, iarâ de totî muncitorii gonită, şi apoi cuprinse toata lume. Că preste tot pământul au eşit spunere lor şi în marginele lumii graiurile lor (Psalm, 18)*. Ce ai a zice, fără. numai putire ce nebiruita a lui D(u)mn(e)zeu iaste ac(e)asta de'ş(i) întăreşte lucrurile cătră spăseniia oamenilor? Deci, ce arătare ceri, neîntelegătoriule, mai bună şi mai aiave de cat ac(e)asta? Ce am zis sâ-ti arate cum că ai voştri mintu, iară ai noştri grăescă adevărat; că toate ale voastre, de n'ar fi basne şi min -ciunî,nu se-ar micşora, nicî ar slăbi, avându atâta aju-toriu de la oameni. ^Că văzuiu, zice, (Psalm, 36)* pre „cel păgân înăltundu-se foarte şi şuindu-se ca chedriî „Livanuluî şi treeuiu, şi iată, nu era. Şi lăcuit-am şi „locul lui nu se află". Aceste pentru voi le-au zis pro-rocul, cariî santetî ajutătorii idole^tî. Că pre'ncet, pre'ncet, nici locul vostru nu va să se afle ; ce, cum piare fumul şi cum sa topeşte c(i)ara de faţa focului, aşa vetî să peritî; iară pentru a Ev(an)gh(e)liei cunoaşterii de D(u)m-n(e)zeu au zis Domnul: „Ceriul şi pămuntul va trece, „iară cuvântul mieu nu va trece*. Şi iară au zis Psa-lomnieul (Psalm, 130)*: „La început tu Doamne ai urzit „pământul, şi lucrurile mâinilor tale sânt ceriurile; acele „vor peri, iară tu trăeştî şi toate se vor vechi ca uă „haină, şi le vei strânge ca pre un văşmunt şi se vor „schimba, iară tu acelaş eşti, şi aniî tăi nu vor scădi". Ce şi dumnezeeştiî mărturisitorii venirei lui, cei pre înţelept! vânătorii a toată lume, cariî scoaseră afară pre toţ(î) den adâncul înşelăciunii, pre cariî, becisnice şi cu adevărat rob al păcatului, îi ocărăştî, străluciră în iume cu semne şi cu minuni, şi cu multe chipuri de puteri ca soarele, dăruindâ oamenilor lumină, surzilor auz, şchiopilor îmblare, morţilor dândâ să trăiască. Că numai îmbrele vindeca boalele, iară pre draci de cariî vă temetu voi, ca de D(u)mn(e)zeu, nu numai den trupurile omeneşti ce'i goniia, ce, şi tocmai den toată lume, cu semnul crucii. Cu care pierdură toată vrăjitoriia şi toată ferme-eătoriia o arătară fără de slujba. Dec(I), ei, aşa vindecândâ neputinţele omeneşti, cu putere lui Xc, şi înnoind toata făptura, ea neşte mărturisitori ai adeverinţei, cu direptate suntâ minunat! de totî cei-ce au înţelepciune bună. Dara tu, ce ai a zice, de filosofii şi de ritorii tăi, a cărora înţelepciune o nebuni D(u)mn(e)zeu ? Acei ajutători ai diiavolului, spune'm(î), ce lucru au lăsat în lume de pomenire şi ce vei zice de dânşii, fără numaî dobitocie şi rubine şi meşterşug deşerta ? Care cu podoaba cuvintelor acopere spurcăciuni credinţei voastre cei în-putite. Ce de la înşiş(î) scritoriî lor câtl au putut oare-cum a se râdica putinei den turburare lor ce multa, ziseră, ce iaste mai adevărat, că ceia (zice) ce le zic dumnezei erau oameni. Ce, pentru căc(I) stăpuniia unii dentr'ânşil cetăţi şi târ(I), altiî poate că vor fi şi făcut în viiata lor vre-un'lucru mic şi prostâ, au amăgit pre oameni să'î chiame d(u)mn(e)zei. Că dentâiu se scrise să fie aflat idolii, acela Seruh. Că în anii cei de demultâ deca vri arăta cine-va vre un lucru de bărbăţie, sau de prietni-cie, sau de altă bunătate, ceva lucru vrednic de pomenire, se spune cum să se fie cinstit omul acela cu idol! şi cu obraze; iarâ oamenii cariî au fosta dupâ aceia neştiindâ tocmelă ce mai de nainte : cum că numai pentru pomenire şi pentru aduceri aminte a celora ce au fostu făcut ceva lucru de laudă sau pus acei idoli; şi aşa pre'ncet, pre'ncet, fiindâ înşelat! şi prilăstitl eu lucrul dracului, începătoriulul de rău, veniră cu închinăciune spre acei pătimaş(î) şi putrezî, ca cătră nişte d(u)mn(e)zei fără de moarte, aducându-le jrutve şi prinoase. Adevărat că dracilor, cariî să sălăşluia într'acei idolî, ce le aduci ei jrâtve şi li se închina, care jrutve şi cinsti ale lor le tragi cătră dânşiî; că ei, deca (de) vreme ce aceia i ^ ! :'4 1f\ ISTORIIA DE IOASAF ST DE TEVDA 253 nu cercară să aibă pre D(u)mn(e)zeu întru cunoştinţa, plecară'i să chiiame pre dunşiî dumnezei, pentru doaâ lucruri: una, ca să se slăvescă ei cu acel nume, căc(l) că fiindu ei plini de trufâ, pohtescu a fi cinstiţi ca dumnezeii ; alta, ca să tragă pre aceşti oamenî, cariî îî pri-lăstirâ, în focul cel nestinsa, carele iaste gătit lor. Direptu aceia-i învătarâ toata fără-de-lege şi tot lucrul fără de ruşine ca pre ceia ce se închinară înşelăciunii lor. In vârfâ ca acela al înşelăciunii viindu oamenii, fiindu întunecat! fieşte-cine eu pohtele lor, puseră idol şi-1 chemară dumnezeu, fiind ei cu prilăstitura şi cu răotatS mai spurcat! de cut ceia-ce li-se închina ei, pună ce veni Domnul pentru milostivniciia milei sale şi mântui pre noi, cari! credem lui, dentr'ac(e)astâ înşelăciune re şi pierzătoare. Şi ne învătâ cunoaştere lui D(u)mn(e)-zeu ce adevărata. Că nu iaste altă mîintuire fără numai într'ânsul şi altu D(u)mn(e)zeu, fărâ de dunsul, nu iaste nici în cer nicî pre pământâ, fără numai însuş(l) făcâ-toriul tuturor. Care poarta toate cu cuvântul puterii sale. Că cu cuvântul Domnului se întăriră ceriurile şi cu D(u)hul gurii lui, toată putere lor ; şi toate cu dânsul fura şi fără de dunsul nimic nu fu, ce fu.5 Iarâ Tevda deca auzi aceste cuvinte, şi cum era cuvântul plin de înţelepciune c6 învăţata de la Dumnezeu, se spăre ca de un glas de tunet şi fu deprinşii cu tăcere. Ce,' târziu, oare-eundâ, debiia'ş(î) veni întru ticăloasa lui simţire. Că, se atinse cuvfmtul spăseniei de ochii inimii lui cei întunecaţi, şi multă căinţă, îi întră pentru răotătile cele dentâiu. Şi fugindâ de la înşelăciune ce idolescă, alerga cătră lumina creştinătăţii şi se de-lungă de ace viiată re. Şi atuta se râdicâ spre patima vrăjilor şi a farmecelor şi cu cât mai nainte de ac(e)asta era cu dragoste spre iale. De-aciî, atunce, stândâ în mijlocul săborului iarâ înpăratul şezundâ, striga cătră dânsul, cu glas mare, şi zise: — 0, înpărate, adevărat D(u)hul lui D(u)mn(e)zeu lăcuiaşte în fec(i)orul tău, şi de acum nicî un răspunsa nu mai avem, nicî cu ochii nu putem căuta înpotriva celor ce zise el. Că, cu adevărat, mare iaste D(u)mn(e)- zeul ereştinescâ şi mare iaste lege lor, şi mare iaste taina lor! De-aciî întorcundu-se spre fec(i)orul înpăratuluî, zise: — Spunem, o cela-ce eşti luminat în suflet, priimi-mă-va Xc. d6ca mă voiu delunga de faptele mele cele rele şi mă voiu întoarce cătră dunsul ? Iară mărturisitoriul adeverinţei zise : — Adevărat, adevărat, va priimi şi pre tine şi pre totî cutî se întorc cătră dunsul. Şi nu va priimi prosteşte, ce ca pre un fec(i)or al său cândâ ar veni dentr'uă tara departe. Aşa întimpinâ pre cela ce se întoarce den cale strftmbătătiior şi'i ia în braţe de-1 săruta şiîntr'acel c(i)as ia de lâ dunsul ruşine şi grozăviia păcatelor, şi'i înbracâ în haina mântuire! şi în văşmuntul cel pre luminat al slavei, şi în taina face veselie puterilor celor de sus, de prăznuiaşte aflare oilor celor pierdute. Că în-suş(î) Domnul au zis (£uc., 5)*: „Mare bucurie se face „în ceriu de un păcătos ce se pocăiaşte"; şi: „N'am „venit să chem pre cei direpţî, ce pre cei păcătoşii, la „pocăinţa". De-aciî, şi cu prorocul zise Domnul: „Viu eu, că „nu voiu moarte păcătosului, ce'm(i) iaste să se întoarcă „den cale lui, şi să fie viu" (Ezec. 18)*. Cu întoarcere vă întoarceţi den cale voastră ce hiclenâ, şî pentru ce murit! casa lui Is(ra)ilu, că fără-de-16ge celui fără-de-lege nu'l va vătăma, Or în ce zi se va întoarce den fâră-de-lege lui şi va face direptate şi va începe a umbla în porunca vietiî, cu viiatâ va vieţui şi nu va muri. Toate greşalele lui ce au greşit, nu se vor aduce aminte. Că au făcut judecăt(l) direpte şi într'unsele va fi viu. Şi iară striga şi cu altu prorocu de zice (Isaia, 1)*: „Spălaţi-vă „şi fiţi curat!, luat! în laturi hicleniile den sufletele voastre înnainte ochilor miei. Părâsiti-vă de hicleniia voa-^stră şi vă învătatu a face bine, şi de vor fi păcatele ^voastre ca ruşite, ca zăpada le voiu albi, iară de vor ^fi ca ghievezi ca luna le voiu albi". Neşte făgăduinţe ca aceste zicundu de la D(u)mnezeu înnainte celor ce se întorcu, nu te lenevi, o ome, nici zăbovi, ce, să te apropii cătrâ iubitoriul de oameni Xc. D(u)mnezeul nostru şi te lumineză, şi fata ta nu se va 4 i li * Varia axn si Iosaf». — General NSatvrel. 21 254 ISTORIIA DE IOASAF SI DE TEVDA ruşina. Că numai cum te vei afunda în scăldătoare d(u)m-n(e)zeescului botez, toata ruşine omului celui vechiu şi toata sarcina păcatelor se îngroapă şi nimic nu se alege de dunsa, iară tu vei eşî de acole nou şi curat de toata spurcăciune, nepurtundtt cu tine nici un semna sau vina de păcate. Şi după aceia iaste în mîina ta a te păzi în curătiia care-t(î) va veni de acolo pentru milostivniciia milei D(u)mnezeuluî nostru. Iară Tevda fiinda îndemnat cu aceste cuvinte numai de cat eşi şi ajungundu la peştera lui şi luînda cărţile de vrăjitorie şi de fermeeătorie ca pre neşte începătur(î) a toata răotate şi ca pre uă comoara a tainelor drăceşti, le arse cu foc. Şi ajunse şi el la peştera acelui bărbat sf(e)ntu la care să didese şi Nahor, şi spuse tot ce era de sine presărându-ş(i) capul cu cenuşa (tartină) şi sco-tâjidu suspini grele şi spălându-se cu lacrăme şi ispo-vedindu-ş(î) acel unchiaş tot, pre randu, spurcatele sale fapte. Iară aeel bărbat sf(e)nta, fiindu foarte meşter de muntuire sufletelor îl îndemnă cu cuvinte de spăsenie ca să'i scoată den grumazul înşelătoriuluî zmeu, ehie-zăşuindu-se pentru spăseniia şi ertăciune lui şi cum că'i va fi judecătoriul milostiv. De-aciî, învătandu-1 şi po-runcindu-i să se postescă în multe zile a-l eurătî cu d(u)mnezeescul botez; şi se căila omul cu nevointâ în toate zilele de păcatele lui ce făcuse şi cu lacrăme şi cu suspini îş(î) face pre D(u)mnezeu milostiv. CAPUL XXXIII. înparatul, cu sfatul Varahiei, tnparfe înpărătiia Iui cu fiiu-său în doao, şi trimise pre dunsul în parte domniei|lui, unde întoarse mulţime far'de număr cătră credinţa lui Xc. j^^e aceste aşa întamplundu-se înpăratului, era de toate părţile întru nedomirire, şi aiave iaste că era întru întristâciune foarte mare şi multa grijă ave în suflet. Şi chemă pre boiariî lui cat(i) era de sfat, şi sfătuia ce va mai face fiiu-său după aceste? Decî, scotunda multî multe sfaturi, iară acela Varahiia, carele iaste şi mai nainte povestit, carele era, şi cu cinste boeriei, mai mare şi întru sfat întuiu, zise înpăratului : — înpărate, un lucru carele se căde să'i facem fiiului tău, ca sâ-1 plecăm să urmeze poruncilor tale, şi să slu-jascâ d(u)mn(e)zeilor noştri, noi nu '1 am făcut. Ce, cum văz eu, noi silim să facem cele ce nu santu cu putere. Că ac(e)stâ stare înpotrivâ şi neplecare, dara de-i va fi lui den fire? Şi deca'l vei da ranelor şi muncilor, atunce te vei face vrăjmaş firei şi, după aceia, mai multa, tata nu te vei mai chema şi de-dânsul te vei lipsi, că el iaste gata a muri pentru Xc. Ce, încâ ne-au mai rămas să facem un lucru: înpartî înpărătiia cu dansul şi porunceşte să înpărătescâ el în parte care'i vei alige lui. Decî, de-1 va trage fire lucrurilor şi grija vieţii să sărute, ce se zice, să iubescâ tocmelă noastră, că obic(i)aiul care iaste întărit vârtos în suflet, nu iaste cu putere a se rumpe lesne, ce mai bine se muta cu binişor, iară nu cu sila, iară să va trăi în 16ge creştinescă, şi ac(e)asta Jffiîf 256 ISTORIIA DE INPARATI1A LUI IOASAF 257 numai cât să nu fiî lipsit de fec(i)or tot îţ(î) va fi mun-guiare la întristăciune. Aceste deca le zise Varahiia, totî mărturisiră prii-mindu-i cuvântul şi sfatul. De-aciî, înpăratul lăsă să facă acest6 aşa; iară cândâ fu dimineta chemă pre fiiu-său si-i zise: » — Acesta iaste cuvântul mieu, cel mai de apoi, cătră tine, fătul mieu; căruia deca nu-i vei fi ascultătoriu îndată şi îndai1 într'ac(e)asta să faci pre voia inimii mele, să ştiî că mai multa nu vei fi cruţat. Iară el întrebându, ce va să fie putere acelui cuvânta, zise înpăratul: — Deca (de) vreme ce mă osteniiu atâta de multu şi te aflaiu spre tot lucrul neclătit şi neslăbit a te supune cuvintelor mele, de acum tu vino să't(î) înpartâ înpărătiia şi să te facî înpărat într'uă parte. De-aciî, acolo ît(î) va fi în voe a merge într'uă cale orî în care vei pohti, fără de oprelă. — Iar'acel suflet d(u)mn(e)zeescâ cunoscundâ că şi ace slobozie în voia lui, spre a lui cădere o tocmeşte înpăratul şi socoti să asculte pre înpăraiul intr'acestu lucru ca pentru să-î scape den mâini, şi de-aciî, aşa, să poată îmbla în cale care pohtiia el, şi apucându cuvânta zise cătră înpăratul: — Eu pohtiiam să caut pre acel bărbat d(u)mn(e)-zeescâ carele 'mi-iau arătat cal6 spăseniei şi să'm(î) iau zioa bună de cătră toate şi alaltâ vreme a vieţii mele să o petrec denpreunâ cu dunsul. Iară deca (de) vreme ce nu mă laş(î) să'm(l) tac cele ee'm(î) sânta de folos, iatâ de ac(e)asta mă supuiu tie că în lucrurile în care nu zace periciune aiave şi la arătare şi streinare de cătră D(u)m-n(e)zeu iaste bine a se pleca şi părintelui. De-aciî, înpăratul se umplu de veselie şi înpărti toata tara câta era supta biruinţa lui în doao, şi puindâ pre fiiu-său înpărat îl înpodobi cu corunâ, şi luminundu-1 cu toata slava înpărătescâ şi-1 trimese întru înpărătiia care'i era lui dăruită, cu paicî luminaţi. Şi porunci înpăratul 1. in loc de : încai (ms. 1671). domnilor şi boiariior şi căpitanilor şi tuturor oştilor : cine va vre să mergâ cu fiiu-său. Şi alese un oraş cu oamenî mult! să-i fie scaun de înpărătie şi alte câte se cade înpăratului toate'i dărui. Iarâ Ioasaf deca luă putere înpărătiei, şi cum a-junse la oraşul, oare era lui gătit să înpărătescă, puse într'ânsul semnul patimei Domnului, al cinstitei cruci, pren toate turnurile; şi sparge capiştele şi altarele idoleştî şi idolii de pren stâlpi ÎI fărâma şi-i surpa şi săpa pământul de dăscoperiia temeliile şi le lepăda afară ne-lăsundu nici uă fărâmă de rămăşiţă de păgânătate. Şi zidi în mijlocul oraşului uă biserică mare şi foarte frumoasă, Domnului Xc. Şi porunci să se adune acole toata mulţime nărodului adese-or(î) şi să aducă cinste lui D(u)mnezeu pentru închinăciune crucei. Şi mai nainte de totî, el se apropiia însuş(i) de sta în mijloc şi se da pre rugă foarte cu d6dinsul, şi învăţa şi mângâia pre totî cut(i) era suptu mâna lui. Şi făc6 toate ca să le runpâ deşertăciune ce re, drăc(e)scă şi să-i lipescă lui Yc. Arăta-le înşelăciune turbării idoleştî şi le mărturisiia Ev(an)gh(e)liia. Spune-le lucrurile pogorurei lui Xc. cuvântului lui D(u)mn(e)zeu şi le mărturisiia minunile ve-nirei lui. Arăta-le patima crucei cu care ne-am mântuit, putere învierii şi suire la ceriu. Şi cătră aceste le da veste de zioa ce înfricoşată a adoaâ a lui venire. Şi de bunătăţile ce suntâ gătite credincioşilor şi de munca care aşteptă pre păcăto^u. Aceste toate ca un nărav bun şi cu neşte cuvinte line şi blânde le spune, că nu pohtiia el atâta să fie nărodului frică de dânsul şi să-1 cinstescă pentru semetiia şi trufiia puterii înpărătiei, cut pentru smereniia şi blundetele cu care lucru trase mai vârtos pre tot* cătră sine. Că cu lucrurile era minunat şi bun, iară cu înţelepciune era smerit. Direptu aceia, luîndu-ş(l) el ajutor pre putere şi pre fericita smerenie, făcu pre totî de asculta cuvântul lui cu credinţa şi cu dulc(e)atâ; cut, aşa, în puţine vreme, tot nărodul, carele era suptu dunsul şi oroşanî şi tăranî, se învătară cu cuvintele luî cele glăsitoare de D(u)m-n(e)zeu şi se lepădară de înşelăciune dumnezeilor celor mortî, şi se delungară de jrutvele şi spurcăciunile ido- » h i V 258 ISTORIIA de INPARAtîIA LUI IOASAF 259 Ieşti şi se lipiră cătră credinţa ce fără de zmintelă. Şi cu învăţătura lui şehimbîindu-se den păgiinătate se făcură ai lui Xc. Şi tot(î) carii era pren muntî şi pren peştere ascunşi de frica tătiine-săil: preoţi şi călugări şi eut(î)-va şi den Ep(i)scopî, eşindu den sălaşele lor merge la dunsul eu bucurie, iară el pre aceia, pre toţi carii căzuse în năpăştî şi în primejdii ca acele, şi aşa pătimise pentru Xc, cu einste'i întimpina şi-î lua de-î duce în poiata lui şi le spăla pic(î)oarele şi capetele şi în toate le slujiia. De-aciî şi biserica, ace noaâ făcută de dunsul, o tărnosi, şi pre oare-care den Ep(i)scopi carele păfale1 mulţii rău pentru lege lui Xc şi'ş(î) pierduse scaunul ep(i)scopiei sale, puse-1 într'tinsa arhiereu, om sf(e)nttt şi meşter în pravilile hiser(i)ciî şi cu sufletul plin de dorul şi rămna d(w)mn(e)zeiaseâ. Şi zidi numaî de cut botez tare şi porunci să boteze pre ceia-ce credi în Xc, şi întorce cătră dunsul. Şi iată se boteza: înttii, domnii lui şi ciiti era de frunte; de-aciî slujitorii şi altu nărod. Şi boteztindu-se nu lua numai sănătate sufletescă, ce şi trupescă. Că, ciîtî era cuprinşi de boale şi de orbiciune, acele betejale toate riimune acole, iară ei eşiia, den d(u)mn(e)zeiasca scăldătoare cu sufletele curat! şi cu trupurile sănătoase; luîndu vindecare sufletescă denpreunâ cu trupescă. Si, atunce, se întrece mulţime de pretutindine la înparatul Ioasaf, ce-rundu a se învăţa de* la d&nsul creştinătate. Şi săpa de surpa toate altarele idoleşti. Şi luâ toată avutiia şi str&n-soare cută era pusă idolilor şi zidi lăcaş sf(e)ntuluî D(u)m-n(e)zeu în toate locurile. Si acele bogăţii şi haine scumpe şi comor(i) idoleşti luîndu-le înparatul Ioasafu, dentr'acele lucruri blestemate şi fără de isprava, le face lucruri bune şi de folos. Iar' spurcaţii draci cariî lăcuia într'acele capiştî şi altare, cu cumplită goană era goniţi. Si peire ce le sosise în urechile a multî o striga şi se sloboziia toată tara aceia de întunecata lor înşelăciune. Iarâ nevinovata credinţă creştinescă cu lumină străluciia, că şi înparatul încă era tuturor chip şi izvod de bunătăţî, şi pre multî -7 1. In manuscrisul din 1671 : păţise. aţtiţa şi aprinde cătră ace înţelegere. Că, căror lucruri se închipuiaşte puterniciia tot într'acele cască şi nărodul carele iaste supus suptti dunsa, si acele se-au deprinşii a iubi şi cei supuşi de cele ce cunoscu ei că se bucură domnu-său. Decî, aicî, ajutund D(u)mn(e)zeu, creşte întru el creştinătate şi se înmultiia, că înparatul cu totul era întărit în suflet întru poruncile lui Xc şi întru dragoste lui, şi era tocmitoriu cuvintelor darului şi ciirmitoriul sufletelor, îndireptiindu-le cătră adăpostul lui D(u)mn(e)zeu; ca mai nainte de toate ac(e)asta se socotiia lui să fie lucrul înpăratului: să înveţe pre oameni a se teme de D(u)mn(e)zeu şi să păzescă direptate, care lucru se şi cade a-l face, şi-1 făce. Că, tocmindti pre sine a înpărătl preste patime şi supuşilor lui era ca un cârmaci ales, tiindu-le cu pază curma direptătil; că ac(e)asta iaste hotarul, adecă lege înpăratului celui adevărat: cum să înpărăţescă preste pohte şi să se oprescă de dulcetî; care lucru el îl şi făce. Iară nemul cel mare al moşilor şi slava ce înpărăţescă ce era la dunsul, întru nimic nu o socotiia, ştiindft că totî avem nemului nostru strămoş de tărunâ şi dentr'aceiaş frămttntare suntem şi bogatiî şi săracii. Şi în toată vreme îş(l) duce minte în adiincul smereniei. Şi aduciindu-ş(I) aminte în tot c(i)asul de fericire ce va să fie, venetic socotiia pre sine aic(I). Şi schimbundu pre totî cîit(î) era supţii dunsul, den prelăstitura ce veche, care era dataşi lăsată de la părinţi, îrfăcu robî celui-ce ne-au răscumpărat den robiia ce re cu scumpul său stinge. La al doile lucru gundeştela bunătate facere! de . bine. Câ înţelepciune ce întregâ, adecă curătiia şi direptate deplin le ave, că fiindu el înfăşat cu cununa curăţiel, de-acilf cugeta cum că bogătiia ce pămtintescă iaste nestătătoare şi se nevoia să o pue acolo unde nici viiarmele, nici putreziciune nu o strică1, unde furii nu o sapa nicî o fură. ţSi aşa începu a'ş(I) înpărtî, toată bogătiia, săracilor necruţundu-o, nimic. Că ştiia, cela-ce au luat putere mare, cu totul iaste dator a se asămuna după putere celui-ce i-au dat biruinţa. In care lucru foarte se siliia 1. In manuscrisul din 1674 : (Mat., 6)* . I li . ni 260 ISTORIIA DE INPARATIIA LUI IOASAF a se asămâna lui D(u)mn(e)zeu şi voia nimic să n'aibâ .mai de cinste de cut milosteniia. Că era de'ş(î) aduna mai vurtos bogătiia facerii de bine, de cut aurul şi de cut pietrile cele scumpe, care şi aic(î) veseleşte cu nădejde luâriî ce va să fie, iară acolo îndulceşte cu gustare aşteptatei fericiri. De atunce era cercate de la dunsul temniţele, şi ceia-ce era închiş(î) pren ocâne şi ceia-ce era supăraţi de datornic(î); şi da tuturor, de toate den dăstul, că era tuturor tată copiilor rămaş(i) şi văduvelor şi săracilor, tata milosrud şi bun ; că el socotiia că'ş(i) face lui acel bine cu binele ce ved6 altiî de la dunsul. Că fiindâ bogat întru darurî şi cu adevărat înpărat cu sufletul tuturor a cutî era lipsitî, le da. Că ave nădejde cujn d6ca va veni vremia a se lua plata după lucrur(î) atunce i se vor întoarce nemăsurate. De-aciî preste puţine vreme străbătând ca aceia veste a lui pretutindine totî se îndemna ca de uă miroselă a unui de bine mirositor, şi necurmat alerga de'ş(î) lepăda sărăciia ce trupfecă denpreunâ cu ce sufletescă. Si era în gurile tuturor că nu trage pre oameniî sila sau frica înpăratului, ce pohta şi dragoste ce den inimă care o ave cătră dunsul, care era sădită, de la D(u)mnezeu şi den viiaţa lui ce bună, în sufletele tuturor. Atunce şi cei ce era suptu biruinţa tătâne-său se mai adaoge cătră dunsul şi lepădandu toata înşelăciune mărturisiia adeverinţa şi bine o vestiia. Si casa lui Ioasafu creşte şi se întăriia, iară casa lui Avener se micşora şi slăbiia, cum povestescâ cărţile de înpăratii lor de D(a)v(i)dâ şi de Saul. CAPUL XXXIV. înpăratul Avener se domireşfe şi începu a iubi pre creştini şi cîiieină pre fiiu-său ca să se înveţe de la dunsul credinţei lui Xc ceste aşa văzândâ Avener, tărziu oare-cându, debia'ş(î) veni în fire şi în simţire de cunoscu neputinţa şi deşartă prelăstiturâ a mincinoşilor săi dumnezei ; şi urîindu-i, iară strânse pre sfetnicii cei dentîîi şi scoase cugetele sale la lumina şi totî aceiaş(I) întăriră. Că cerceta mărturisitoriul răsăritului de sus, ascultandu ruga lui Ioasaf, sluga sa, şi plăcu înpăratului să arate ac(e)asta fiiu-său. De-aciî, scrise carte la fiiu-său, Ioasaf, într'acestâ chip : „Avener înpărat, pre iubitului mieu fiiu, Ioasaf, „bucurie. 3,Cugete 'm(î) întră în suflet şi rău mă turbura, „iubite fiiu, că ale noastre toate le văz perind cum piiare „fumul, iarâ cele ce suntu ale credinţei tale le văz strălucind mal vurtos de cut soarele ; şi veniiu în simţire „de simt şi cunoscu că cele-ce mi se-au zis de la tine „silntâ adevărate şi cum că ne acoperiia un întunerec „adancâ al păgânătătil şi al păcatelor, cât, de acela, nu „putem căuta spre adeverinţă şi spre ziditoriul tuturor, „şi să-1 cunoaştem. Ce, şi lumina ce strălucitoare, care „era noaâ arătata de tine, noi, închizundâ ochii, nu „vrem să o vedem, arătând tie multe răotătî şi den „creştini, o vaî! becisniceşte, pre multî ueigându, cariî „fiindu întărit(î) cu putere care ajuta lor până în sfârşit >V- I •.I 262 ISTORIIA DE ÎNTOARCERE LUI AVENER 263 „biruirâ crudime, ce se zice milostivniciia noastră; iară ^acum ace negură groasă seut(u)rându-o den ochii noştri „văzum uă rază mitute a adeverinţei. Ce, şi pre c(e)astă „rază sosindil altu nor al părăsire! cei rele se ispiteşte fsâ o întunece puindii înnainte şi arătîînd mulţime răo-„tătilor mele, şi cum că eu sânţii urut lui Xc. şi nepriimit „ca un delungat şi pizmaş ce am fosta lui. „Deci, tu, fătul mieu cel dulce, ce vei fi zicând de ^aceste, curândâ mi le fă arătare şi învaţă pre mine, „tatăl tău, ce mi se cade să fac şi rnă îndireptezâ cătră „înţelegere ce de folos". Ac(e)astă carte luîndu-o Ioasafâ, şi cetindu cele ce era într'ânsa se împle de bucurie şi denpreunâ cu mirare şi, numai de cut, întră în cămara sa ce de taină şi căzundu cu fata la pământâ înnainte icoanei Domnuluî, uda pământul cu lacrăme şi multemindâ şi mărturisin-du-se stăpânului şi buzele elătindu-le spre cântare zise (Psalm, 144)*: „Innălta-te-voiu D(u)mn(e)zeul mieu şi „înpăratul mieu şi bine voiu cuvânta numele tău în vec": şi, „Mare eşti Doamne şi lăudat foarte şi mărirel tale nu „iaste sfârşenie". şi, „Cine va povesti puterile tale şi „laudele tale să le facă auzite ? Cela-ce întorci piatra1 „în bălti de apă şi ce neiatâ în izvor de apă". Că iată şi ac(e)astă inimă netăiatâ a tătâne-mieu, şi maî vrâtos de cât piatra, vrându tu, se mue ca c(i)ara. Că eşti puternic a rădica şi den ceste pietrî2 pre fec(i)oriî lui Avraam. Multemescu-tî stăpâne, iubitoare de oamenî, D(u)mn(e)zeul mieu, că lung ai răbdat şi lung rabzi pentru păcatele noastre şi ne-aî lăsat tocma pună acum să fim nemunciti. Că noî am fostu vrednici să fim3 lepădat! de la fata ta şi certaţi şi pedepsit! într'ac(e)astâ viiatâ ca şi cei oamenî fără de lege ce lăcuise în cele 5 oraşă de fură arşi cu foc şi cu piatră puc(i)oasă. Ce, răbdare ta ce lungă sau milostivit pre noi. Multemescu-ţ(î) eu prostul şi neharnecul, măeară de nu nici suntu harnec de-a cuvflntare bunătăţilor tale, rogu-mă îndurărilor tale celor 1. „.... întru mijloc de băltii cu apa şi netăiata întru izvoarâ de apa că iat şi netăiata ac(e)asta, şi de cît piatra mai vrutoasă, inema tătîne-mieu, vrîndu tu mue-se.... (ms. 1671). 2. In manuscrisul din 1671 : (Mat., 3)* 3. x „ „ : (Vasil, Il-a Pravil, cap. nemăsurate doamne Ice. Xce. fiiul şi cuvântul Tatăluî celuî nevăzut, carele toate cute suntâ cu cuvântul le-aî adus şi voia ta le tine. Cela-ce te-ai răstignit pre lemnu şi aî legat pre cel tare; şi celor ce era legat! de dunsul le-ai dăruit slobozie veciuieă. Tu, şi acum, întinde mâna ta ce nevăzută şi slobozeşte de tot pre robul tnu, tatăl mieu, den ce robie iute a diiavoluluî şi arata lui aiave că tu eşt(î) D(u)mnezeul cel ce eşti în toată vremia viu şi adevărat şi singur înpărat de veci şi fără de moarte* Vezi sfărâmare inimii mele cu ochiu milosrâd şi mDos-tivnic şi după făgăduinţa ta ce nemincinoasă fii cu mine cela-ce te-am cunoscut şi te mărturisescâ făcătoriu şi purtătoriu de grijă a toată făptura. Să între în mine apa ta ce nepierzătoare şi să mi se de cuvuntu întru dăşchidere gurii mele şi minte bine întărită de la tine, piatră den margine unghiului, ca să poc(î) eu, robul tău, cel de nic(î) uă trebuinţa, să spuiu tătâne-mieu cum se cade taina socotinţei tale şi al rădica cu putere ta de cătră ace înşelăciune deşartă a hiclenilor draci şi săi aduc cătră tine D(u)mn(e)zeul şi stăpânul, cela-ce nu voesti1 moarte noastră păcătoşilor ce, ne aştepţi întoarcere şi pocăinţa că eşti proslăvit în vee(i)â, Amin. Aşa rugându-se şi luîndâ adeverinţa cum că nu va greşi ce poht6şte îndrăzni ; întru milosurdiia lui Xc şi purcese de acolo cu cinste înpărătescă şi sosi la înpărătiia tătune-său. Si, cum fu spus tătâne-său del venire fiiu-său îndată eşi întru întimpinare luî. Si, luîndu-1 în braţe îi săruta, şi făcu marea bucurie şi ospăţ tuturor oamenilor pentru venire luî Si, după aceste şezură a-mândoi în taină. Decî, cine ar pute spune cele-ce au grăit atunce feciorul înpăratuluî? Si cu cută filosofie şi altu nimic fără numai c6Ie-ee'l învăţa d(u)hul sf(e)ntâ cu care şi păscariî vânarâ lui Xc toată lume, şi cei necărturarî se arătară mai înţelepţi de cut filosofii, cu acela înteleptin-du-se şi el grăi înpăratului de-1 lumina cu lumina cunoştinţei. Că şi mai nainte multa ostenindu-se ca să scoată pre tată-său dentr'aee înşelăciune drăc(e)ască şi r6, ce nu ii iii' Ii 1. In manuscrisul din 1671 : (Ezek., 18)*. J îi LUI AVENER 265 264 ISTORIIA DE ÎNTOARCERE grăia şi ce nu făce ca să-1 întoarcă? Iară se închipuia /^celora ce cîintă în zadar şi/grăeseu în bobot j în urechile celor ce mi ascultă. Iară cundii. căută Domnul cătră smereniia lui Ioasaf, robului său, şi ascultă rugăciune lui, atunce uşile inimii lui cele încuiate le deschise că, voia celor-ce se tem de dunsul (zice) o va face (Psalm 144)* şi rugăciune lor o va auzi. Lesne înţelege înparatul cele-ce grăia fiiu-său şi deca află fiiu-său vreme cu prilej, luâ, cu darul lui Xc, biruinţă asupra dracilor şi a duhurilor celor hiclene, carele biruia şi stăpâni ia sufletul tătâne său şi a-l slobozi de înşelăciune lor de tot şi a spune lui chiar cuvântul mărturii şi a-l lipi de D(u)mn(e)zeul cel viu, carele iaste în ceruri, luo cuvuntu de la început de-î spuse cele-ce nu ştiia, mari şi minunate, care cu urechile inimii nu le fiisese auzit. Deci, spuindu-i multe de D(u)mn(e)zeu arătă-i şi eredinta# ce bună: cum că nu iaste altu D(u)mn(e)zeu sus în cer, nici jos pre pământii, fără numai carele iaste Tatăl şi Fiiul şi D(u)hul sf(e)ntii, un D(u)mn(e)zeu cunoscut. Şi multe tainl de grăire de d(u)mn(e)zeire arătă lui în cari-I spuse şi de făptura ce nevăzută şi de ce văzută. Cum, den ce nu era, le-au adus ziditoriul toate, şi cum, pre chipulr şi pre asemene lui au zidit pre om şi l-au cinstit cu volniciia şi l-au făcut părtaşi bunătă^ tilor den raîu. Şi cum i-au fosta poruncit numai de acel pom sungur sâ se dăpărteze, carele era pomul cunoştinţei. Si cum, deca calcă porunca îl goni den raiu. De-aciî, căzftndtt den apropiiar6 ce era apropiiat de dunsul, lunecă nemul omenesc în multe înşelăciuni ca aceste, făciindu-se rob păcatului şi supuindu-se mortiî cu oazna diiavolului. |,Că cum apucă numai uă-datâ pre oameni supuş(î) lui, făcu-i a uita de tot pre D(u)mn(e)zeu şi pre stăpânul şi-i pleca să slujască lui cu închină-eiune idolescă ce spurcată. Iarâ ziditoriului D(u)mn(e)zeu făcundu-i-se milă de noi, cu bună vrere tatălui şi cu ajutoriul sfântului d(u)hâ, bine aii voit a se naşte pentru noi den sfânta Fec(i)oarâ. §i luîndu patimă, cel fără de patimi, învie a treia zi den mortî, izbăvindu-ne de cazna ce mai de nainte, şi ne învrednici a mai mare slava: că suindu se la cer de unde se şi pdgoruse, acolo au riidicat şi pre noi. Căruia credem că iară va să vie să înviiaze ziditura sa şi să plătescă fieşte-cui după lucrul său: adecă pre cei vrednic^) să-I ia întru înpărătiia ceriului şi în bunătăţile cele nespuse, iară pre păcătoşi să'i trimetă în muncile cele ce-î aşteaptă, în viermii cel fără sfurşenie şi într'alte munci care şi le-au gătit lor robii păcatului. Aceste toate petrectindu-le cu cuvinte şi cu mai multe mărturii, cum am zice, scripturi, cu darul d(u)hului sf(e)ntâ, se sălăşuirâ într'ânsul. După aceia-i spuse şi neurmata milosârdie a lui D(u)mn(e)zeu şi cum iaste gata a priimi pre eei-ce seVîntorcâ eătră dunsul cu pocăinţă, şi cum că nu iaste păcat ca acela care să poată birui pre mila lui D(u)mn(e)zeu, numai deca va vre omul să se căiască. Si arătândii lui aceste, cu multe arătări şi mărturii den seriptur(î), de-aciî puse sfârşenie cuvântului şi vorbei. i; V, ! Ml Vii 1 ' fi ISTORIIA DE POCĂINŢA LUI AVENER 267 CAPUL XXXV Hwcrter priimeştc credinţa creştinescă şi pre idoli zdrobeşte şi eapiştile lor le întoarce în Mser(i)ci şi trăind în pocăinţă 4 ani, muri. Împăratul umilindu-se de aee înţelepciune învăţată de D(u)mn(e)zeu, cu glas mare şi cu suflet fierbinte măr-turiisa pre spăsitoriul Xc, şi delângându-se de toată înşelăciune drăc(e)ască se închina semnului cinstitei şi făcătoarei de viiatâ cruce, înnainte ochilor tuturor. Şi, ca să auză tot(l), mărturisiia de D(u)mn(e)zeu, adevărat tată, pre Domnul nostru Ic. Xc, şi ispoyeduia păgânătate sa ce mai de nainte văzundu-ş(î) crudiia, ce se zice, ne-milostivniciia sa, ce au fosta avândâ asupra creştinilor &tîita cut cuvîintul carele iaste zis de Pavel era a fi cunoscut cu fapta (Rîm., 5)*. Unde era înmultindu-se păgânătate, acole se înmulţeşte darul mai multu. Decî, vorbindâ multe, pre înţeleptul Ioasaf, de D(u)m-n(e)zeu şi de credinţa ce bună cătră voevozî şi cătră boiari şi cătră slujitori şi cătră toate slugile şi gloatele care venise atunce la dansul şi strigândâ oare-cum frumos cu cântare şi ca cu limbă de foc, veni darul D(u)hului sf(e)nttt şi rîidică pre tot(î) cătră grăir6 slavei lui D(u)mn(e)zeu, de striga toate gloatele ca cu un glas şi zice: „Mare iaste D(u)mn(e)zeul creştinesctî şi nu iaste ^altu D(u)mn(e)zeu fără numai Domnul nostru ic. Xc, „carele iaste slăvit cu Tatăl şi cu D(u)hul sf(e)ntu". Iară înpăratul Avener înplundu-se de răvnire dum- nezeiască, sări tare asupra idolilor eare-i ave în poiata lui, făcutî de aur şi de arginta, şi-î surpă jos pre pământâ, şi-i zdrobi măruntei şi-i înpărti săracilor. Aşa făcu de fură de folos. De-aciî, ocolind denpreunâ cu fiiu-său toate capiştele idoliştî şi altarele lor, tocma pânâ în temelie le arseră şi zidiră biserici sfinte lui D(u)mn(e)zeu. §i nu face acestu lucru numai în oraştt ce şi pren toată tara cu mare nevointâ. Iară duhurile hiclene care fusese lăcuindu prentr'acele capişte, zbierundu şi tipându era gonitî, şi putere ce nebiruită, a D(u)mn(e)zeului nostru, o striga cutremurundu-se şi toate hotarăle, adecă mar-ginele târăi, îneungiurândâ. De-aciî şi den păgunî, cariî era vecini, mulţime multă merge cătră credinţa creştinescâ. Atunce viindu d(u)m-nezeescul Arhiereu, carele fu zis mai nainte, fu învăţat înpăratul Avener şi săvârşi asupra lui d(u)mnezeescul botez în numele Tatălui şi al Fiiuluî şi al D(u)hului sfunt, şi, den d(u)mnezeiasca scăldătoare îl piimi Ioasaf, adecă îl fu naşu. |Şi acesta lucru mai cu mirare că se arătă născătoriu tătiine-său şi fu făcătoriu de naştere sufletescă celuia-ce 'l-au născut trupeşte. Că era fec(i)or Tatălui cerescu şi adevărat poamă d(u)mnezeiâscă a rădăcinii cei d(u)mnezeeştî care zice (Ioan., 15)*: „Eu sântu vita, „iară voi lăstarii*. Aşa, nâscâridu-se înpăratul cu apă si cu D(u)hâ, se bucura cu bucurie nespusă, cu care şi oraşul tot şi laturile de pren pregiur se spodobiră d(u)mnezeescului botez, şi cei-ce era mai nainte întunecat! se arătară fii luminii; şi toată boala şi nevoia şi betejala, care era adusă de la draci pre oamenî, departe era gonită de creştinî; şi era totî întregi şi sănătoşi cu sufletele şi cu trupurile. Si alte minuni multe se făc6 cătră întărire credinţei, iară biserica se zidiia şi Ep(i)scopiî, care'i se ascunsese de frică, atunce se iviia şi se arăta şi-s(î) lua bisericile şi eparhiile lor; altiî, den preot! şi den călugăr^), era puş(î) Ep(i)scopî a paşte turma lui Xc. Decî, înpăratul Avener, aşa dezlupindu-se da viiatâ sa, ce mai de nainte, spurcata, şi căindu-se de cele ce făcuse, dede fiiu-său toată domniia înpărătiei lui, iară el însuş(î) deusebu lăcuia într'uă linişte, presărunduş(î) 268 ISTORIIA DE POCĂINŢA LUI AVENER 269 1 purure capul cu tartină şi scottindti suspini grele şi spăltindu-se du lacrăme, vorbiia însuş(î) cătră cela-ce iaste pretutindine de'ş(î) cer6 de la dtinsul ertăciune păcatelor sale. Si într'atuta adtincare a smereniei şi a umilinţei se pogoru, cut şi de numele lui D(u)mn(e)zeu se obrici a nu-1 pomeni cu gura sa. Ce, cu învăţătura fiiu-său debiia îndrăzni spre acestti lucru, adecă spre numele lui Dumnezeu, de cuteza a'i chiema. Aşa de eu buna schimbare se schimhăvşi'm(î) îmbla pre cale care duce dace la bunătăţi attita cut întrecu cu buna creştinătate pre neştiinţa strtimbătătilor sale. Şi aşa vieţuind el 4 anî, în pocăinţă şi în lacrăme şi în toate bunătăţile, căzu în boală în care se şi prestăvi pristâvi- iarâ Ioasaf, cu cuvinte miin-gtiitoare, uşura greotatâ ce căzuse pre dtinsul zicundft: ^ — Pentru ce eşti triştii, o tată, şi pentru ee te turburi nădăjduindu-te în D(u)mn(e)zeu şi te mărturiseşte lui cela-ce iaste nădejde tuturor marginilor pământului (Psalm., 44)*, şi celor ce siintti în mare, departe, carele chiamă cu prorocul strigundti (Isaia., 1)*; ^,Spălati-vă şi „fitî curaţi. Datî în laturi hieleniia den sufletele voastre ^înnainte ochilor miei8./învăţaţi-vă a face bine şi de vor fi păcatele voastre canfroşii1, ca zăpada le voi albi, iară ^de vor fi ca ghevezi2 ca luna le voiu albi*. J Ce, nu te teme, tată, că păcatele celor ce se întorcft spre D(u)mn(e)zeu nu vor birui pre bunătate Iui ce nemăsurată. Că ace!6 or-ctite ar fi, suptti măsură stint, şi au număr, iară aceia iaste nemăsurată şi nenumărata. Ci, ce iaste stiptii număr nu se cade să biruiască pre ce iaste fără de număr. Cu, ca aceste cuvinte munguindu-i sufletul, dede-i nădejde bună. De-aciî, tată-său întinztindu-ş(i) mtiinile în sus mul-temiia şi se ruga pentru dunsul şi bl(a)goslovia zioa în car6 serau născut, zi ciind: — Fiiul mieu cel dulce; fiiule, nu al mieu, ce al Tatălui cerescu. Dara, eu ee't(î) voiu plăti? Cuce bl(a)-goslovenie te voiu bl(a)goslovi ? Şi, ce multemire voiu 1. In manuscrisul din 4671: rurala. 2. , » » n - roibiiaoa. trimete lui D(u)mn(e)zeu pentru tine? Câ eram pierdut (Luc., 15)*. iară cu tine fuya aflat. Morţii eram cu păcatul şi înviiai. Vrăjmaş şi duşman fuiu lui D(u)mn(e)zeu şi mă înpăcaiu cu dunsul. Dară, pentru aceste, pentru toate, ce-t(î) voiu da? D(u)mn(e)zeu iaste eel-ce va dărui tie plate vrednice. Aşa zicund des, săruta pre iubitul cocon. De-aciî,? rugftndu-se şi grăind: „Iubitoare de oameni, D(u)mnezeu, „în mtiinile tale dau sufletul mieu". Şi aşa cu pocăinţa îş(î) mută sufletul cătră Domnul; iară fiiu-său Ioasaf, cu lacrăme cinsti sfârşitul tătune-său. Şi petrectind trupul lui cu cinste, puse-1 în mormunturile bărbaţilor celor temători de D(u)mn(e)zeu; şi nu-1 înbrăca în haine înpărăteştî, ce'l înpodobi cu haină de pocaianie şi stiindu lungă mormunt rudicâ mtiinile la ceriu şi izvortiia den ochiî lui părtiu de lacrăme şi striga cătră D(u)mn(e)zeu zicund: „ Doamne, înparatul slaveî, însut(l) „puternice şi fără de moarte, multemescu-t(I) câ n'ai „trecut rugăcine me şi lacrămele nu le-ai trecut; cey „bine ai voit a întoarce pre robul tău, tatăl mieu, den „cale strftmbătătiî şi a-l trage cătră tine, miintuitorul „tuturor, şi l-ai rădicat den cale înşelăciunii idoleşti şi-l „învedniciş(î) a cunoaşte pre tine D(u)mn(e)zeul cel adevărat şi iubitoriul de oameni. Si acum, Domnul mieu, „Doamne şi D(u)mn(e)zeu, carele ai adiincătura bunătăţii ,.c6 ne urmată runduiaşte-1 în locul cel luminat, răcoros „şi cu răpaos, unde străluceşte lumina fetei tale, şi nu „aduce aminte fără-de-legile lui cele dentiiiu; Jse, după ^mila ta ce multă, şterge zapişul greşalelor lui, şi sparge „catastiful păcatelor lui, şi'l înpacă cu sfinţii tăi pre carii „el i-au omorut cu foc şi cu sabie, şi le porunceşte să-„nu se miinie pre dunsul. ţ}& tic, stăpiinul tuturor, toate „ti-se poate, numai a nu milui pre ceia-ce nu se întorc „cătră tine, aceia nu-t{î) iaâte cu putere. Că mila ta „se-au vărsat p-supra tuturor şi miintueştî pre totî carii „te chiamă, Doamne Ic. Xc. Că tie ti se cade slava în „veci. Aminti". Ca aceste rugăciuni aduce în cftfce 7 zile ne îndeltin-gtindu-se nemic de Itingă mormtintu, nicî de bucate sau de băutură, nici cut nii'ş(î) aduce aminte, nicî de odihna «Varlaam şi Iosaf<>.— General Năstureii 12 1 270 ISTORIIA DE MOARTE LUI AVENER somnului nu se atinse; ce, uda pământul cu lacrăme, şi cu suspini netăcute petrece rugundu-se. Iară a 88 zi intrând în poiată, toată avutiia şi strânsoare o înpărtî celor-ce le trebuia, atuta cut nicî unul den cei-ce le lipsiia nu rămaseră nemiluiţi- Si slujbă ca ac(e)asta în putinţele zile sfărşindu-o, deşerta toate comorule ca, cundâ vr6 să între pren uşile cele strimte, să nu-1 înpiiadece nimic den greotătile bogăţiei. CAPUL XXXVI Ioasaf la 40 de zile după moarte tăfune-săa dede înpărătiia sa Varahieî şi, năpustind toate, se duse în pustie |j[arâ la 40 de zile după petrecaniia tătâne-său, fă-c&ndu el pamete, chemă pre totî boiariî şi pre cei-ce era încinşi în brt|ne de oaste şi cut(î)-va şi den oroşanî şi şezundQ, după obic(i)aiu, zise în auzul tuturor: — Iatâ eă tată-mieu, Avener înpărat, muri ca fieşte-ce «arac, cum vezut, şi nimic nu putu să-î ajute : nicî slava înpărătescă, nicî eu dragulu a tată fec(i)or, nicî nimeni dentr'alaltî priiatenî sau rudeniî, sau să?l izbăvescă de judecata ce netăgăduita; ci merse cătrâ judecata ce de acolo, vrândâ să d6 semă de traiul ceştii vietî. Ne du-cândâ cu sine nicî un ajutoriu, ce numai faptele lui înseş(î), or în ce chip vor fi. Aşijdere va să se întâmple ac(e)asta tuturor cut(i) au fire omenescă, iară într'altu chip nu poate fi. . * Ce, acum, fraţilor şi priiatenilor, nărodul Domnului, mă ascultaţi, cari v'au răscumpărat Domnul nostru (c* Xc. cu scumpul lui sănge şi v'au izbăvit den'şelăciune ce de demult şi den robiia vrăjmaşului: Voi înşiv(ă) ştit(î) adensâ voiş viiatâ me, că de cându am cunoscut pre Xc. şi m'am învrednicit a fi lui rob, urândâ toate, numai pre acela însuş(î) am iubit, şi ac(e)asta pohtiiam, să es den valul lumii şi den gulc(i)ava ce deşartă şi să fiu însuma numai cu acela şi lucrez D(u)mn(e)zeului şi stăpânului mieu în linişte ce fără de gulc(i)avă a sufletului. Ce, stare înpotriva a tătâne-mieu mă opriia şi porunca ^ i i \ 272 ISTORIIA DE PUNERE care porunceşte a cinsti pre părinţi. De care lucru cu mila şi eu ajutoriul luî D(u)mn(e)zeu nu m'am ostenit în deşertQ, nici am pierdut zile ca acele în zadar; ce, şi pre dunsul şi pre voi pre tot(I) v'am făcut ai lu Xc. şi v'am învăţat a şti pre acela însuş(l) D(u)mn(e)zeul cel adevărat şi Domnul a toată lume ; însă n'am făcut eu aceste, ce darul lui carele iaste eu mine, carele au izbăvit şi pre mine den'şelăeiune ce drăc(i)ascâ şi den slujba ce re idolescă şi pre voi oamenii miel v'au iz-băvit den robiia ce iute. Ge, de acum iaste vreme a'm(i) împle făgăduinţa cătră D(u)mn(e)zeu cu lucrul, iaste vremia să mă duc unde mă va indirepta el însuş(I) şi să'm(i) dau rugăciunile care m'am făgăduit lui. Ce, voi, socotiţi, care vet(î) vre să vă fie poruncitoriu şi să vă înpărăt^şcă ? Câ iată suntet(l) săvurşitî şi deplin în voia Domnului şi nimic nu vă iaste ascunşii den porunca luî, într'acele să îmbiaţi, ne abătundu-vă nicî spre direptâ nicî spre stîinga, şi D(u)mn(e)zeu păcii să fie cu voi cu tot(î). Amin. Iară oamenii aceia şi năroadele, deca auziră acesta, îndată se făcu uă giilc(i)avă şi un chiot mare şi uă strigare şi uă turburelă; plttng&ndu şi jelcuindu-se de sărăcie unde vre să'i lase sărac(l) şi lipsit! de duusul; şi aşa jeleuiudu-se, se încredinţa unul cu altul, cu jurămtint, cum nici într'un chip să nu'l lase, ce să-1 opreseă şi nicî într'un chip să nu-1 slobozescă, să se ducă. Aşa, strigftnd tot nărodul şi totî boiarii, înpăratul strigă cătră nărod şi făctind cu muna, porunci să tacă şi zise că se va părăsi de uă potrivire cu aceia şi se făgădui că m fi pre voia lor. Aşa'î slobozi pre acasă, iară el pre unul den boiarî, carele era la dunsul mai bun de cut totî, cu credinţa ce bună şi înpodobit cu frumuseţe vieţi!, pre nume Var rahiia, pre care şi mal nainte l'au pomenit poveste, cttnd se făcuse Nahor că iaste Varlaam şi grăia cătră filosofi. Acesta Varahiia încă se gătise îrisuş(î) să ste cu dunsul şi se nevoia aprinzîinduş(î) inima cu râvna ce d(u)mn(e)zeiască. Pre acesta luîndu-1 înpăratul în taină, în deusebî, cu dragoste-i grăiia şi fierbinte! ruga să ia înpărătiia şi să pască oamenii lui D(u)mn(e)zeu INPARAT PRE VARAHIIA 273 în frica lui, ca el să se ducă în cale care pohtise. Iară deca văzu că nu va. şi se lepădă de tot şi zice aşa: — 0 înpărate, eutu-t(î) iaste judecata de nedireptă, cutu-t(î) iaste cuvuntul fără de porunca luî D(u)mn(e)-zeu. Crez(î) deca ai învăţătură să iubeşti pre vecinul tău ca însuş(I) pre tine, dară în ce chip cel lucru ce sileşti să-1 lepezi de la tine ît(i) iaste voia să-1 pui asupra me? Dară deca iaste bine a înpărăti tmeţ(î) tu msut(î) acel bine, iară de iaste aceia poticnelă şi zmin-telă sufletului, pentru ce o pui înnainte me şi vei să mă înpiiadec(î) ? Şi, deca 1 văzu că grăiaşte şi întăreşte aceste, se părăsi de ace vorbă şi, d6ca înnopta, la miezul noptiî, scrise carte cătră nărod, plina de toată înţelepciune, spuindu-le toată credinţa ce bună şi ca slavă suntft datori al ave în D(u)mn(e)zeu şi ce viiatâ să aducă lui şi ce cîintăr(î) şi ce multemirl. De-aciî le spuse cum că el nu alege pre altul fără numai pre Varahiia, şi porunceşte să ia cinste înpărătiei. ■ . ' Qi hărtiia în care scrisese el, o lăsă în casa unde se culca şi, furişindu-se de totî, eşi den poiata; însă nu se putu ascunde de tot, că fu ac(e)asta auzita dunsu-de-diminetâ şi numai de ctît se făcu întru oamenî îhvăluială şi plungere şi eşiră totî cu multft grab să'l caute, socotindîi în toate chipurile cumu-i vor eşi înnainte în că-troo va fi el fugundQ, de care lucru nu fu nevointa lor in deşert, că cum apucară pre toate căile şi încongiurund totî munţii şi codrii străbătundu-i cel ne străbătut(î), îl aflară Ia un pur&u cu muinile rădicate la ceriu de'ş(î) face rugăciune de al şasele c(i)as. §i deca-1 văzură văr-sară lacrăme rugîindu-se şi înputOndu'î pentru ducere ; iară el zise: — Ce vă ostenit! în zadar, că de acum nu vă mai, nădăjduit! că mă vet(i) ave înpărat. Decî, fiindu potolit cu multa a lor rugăciune se întoarse iară la poiată şi adunundîi pre totî îş(î) arătă sfatul. De-aciî îş(î) întări cuvuntul cu jurămtint, cum că măcară uă zi nu va lăcui cu dunşiî „că eu (zice) slujba care am ^avut cătră voi o am isprăvit şi nimic n'am lăsat nicî „am tăcut de cele ce suntii de folos să nu vii le fiu spus, îi ■A 2T4 ISTORIIA DE PUNERE INPARAT PRE VARAHIIA 275 „nici să vă fiu învăţat mărturisind tuturor credinţa „care iaste în Domnul nostru Ic. Xc. şi arătându căile „pocăinţei; şi acum şi eu mă duc pre cale care o am „pohtit dentâiu, şi maî mulţii nicî unul den voi nu va „vede fata m6. Iată, astăzi vă mărturisescu după eu-„viintul d(u)mn(e)zeescului ap(o)s(to)lu că eu curat4 de „sungele vostru al tuturor, că n'am tăcut a vă spune şi „a vă învăţa tot sfatul lui D(u)mn(e)zeu". - Aceste auzindu-le ei şi ştiindu tăriia gândului Iui cum că nimic nu poate să-1 oprescă, plânge de sărăciia lor, cumu-i lasă de rămîin sărac(î) de dtinsul. Ce, pre dânsul nicî într'un chip nu-1 ave să-i asculte. Atunce, înparatul luîndu pre Varahiia acela, pre carele spuse cuvântul mai sus, zise: ^-r---Fraţilor, eu pre acesta vă puiu înpărat. Iară el nu vre să asculte şi să se plece acelui lucru. Ce, fără de voia lui îl puseră în biruinţa şi în putere în~ pătătieî, şi'i puse eoruna în cap şi inelul cel înpărătesc dede în mima luî. Şi stundii spre răsărit se ruga cu rugăciune pentru înparatul Varahiia ca să fie păzit întru credinţa lui D(u)mn(e)zeu neclătit şi ca să afle umblet în poruncile luî Xc. fără de abatere. Cătră ac(e)asta se ruga şi pentru cîirosul biser(i)ciî şi pentru toată turma le cere sprinjinelă şi muntuire de la D(u)mn(e)zeu; şi tot cut se căde a cere lor şi ce era de folos spre purtare lor de grijă. Aşa rugundu-se, îşi întoarse capul spre Varahiia zicândii: — Iată, frate,'t(î) poruncescâ, ca cum se mărturisiia uă-dată apostolul (Deian., 20)*: „Ia-te aminte şi pre tine „şi pre toată turma ta în care te-au pus d(u)hul sf(e)nt& „înpărat, să paşti oamenii Domnului, carii i-au răscumpărat „cu scumpul său sânge şi cum ai cunoscut pre D(u)m-„n(e)zeu maî nainte de cut mine şi ai slujit lui cu giindîi „curat, aşa şi acum încă mai mare nevointă să arăţi* „slujindu-î bine. Că cât te-aî învrednicit de la D(u)mn(e)-„zeu cu putere mare, atuta eşti dator a mai mare plată". Plăteşte dară făcătoriului tău de bine cu plată de bunătăţi, păzind sfintele lui porunci şi ferindu-te de toată In manuscrisul din 1671, după acest cuvânt urmează: sînt ^ale care duce la periciune. ^Că cum ştii că iaste la corăbii, cundii va zminti şi va greşi ceva opăcinaşul care trage la opacine, putin6 vătămare aduce celor ce înnoată cu dânsul în corabie, iară cundii zminteşte cârmaciul însuş(l), atunce a toată corabiia face periciune./ Aşa iaste şi de înpăratl. De va greşi cine-va den boiarî, nu face atâta pacoste a tot nărodul eiitu-ş(î) face lui; iară de va greşi înparatul singur, tuturor oroşanilor şi năroadelor face vătămare. Direptu aceia, cu mari munci veî fi strânsa deca vei trece ceva şi nu vei băga semă de cele ce se cad; păzeşte-te cu multă tărie în faptele cele bune; urăşte totă volniciia care te trage cătră păcat. Că au zis apostolul (Evr., 12)*: „Umblaţi după pace şi după sfinţire cu toate „fă(ră) care nimeni nu va vede pre Domnul*. Socoteşte roata care învârteşte lucrurile omeneşti unele or(I). într'un chip, altele or(l) într'alţii chip, purtându-le şi schimbiindu-le. Aibî şi gândul tău, cel temător de D(u)mn(e)zeu, ne schimbat şi ne mutat într'ace învârtire repede în toată; că a se muta şi a se schimba cine-va den lucrurile lumiî, acela n'are semnii de minte; iară tu fiî întărit tare în bunătăţi şi vrutos în toată vrem6; nu te înnălta cu ae(e)asta slavă trecătoare în trufiia ce deşartă, ce, eu cuget curat socoteşte den fire ta, ca cum ar fi întru nemic. Apoi şi ac(e)astă puţin6 viiata scurtă de aic(l) şi moarte care iaste înjugată cu trupul, aceste aşa cugetun-du-le nu vel căde în groapa trufiei, ce te vei teme de D(u)mn(e)zeu cel adevărat şi înparatul ceriului şi cu adevărat vel fi fericit; că zice (Psalm., 127)*: „Ferice de ceia-ce se tem de Domnul şi îmbla în căile lui" şi, „Fericit iaste bărbatul cela ce se teme de Domnul şi „poruncile lui va voi foarte*. Şi, mai întuiu de toate, eşti dator a păzi aceste porunci:|„Ferice de cei milostivi că „aceia vor fi miluiţi*| şi, „Fiţî milostivi eum şi tatăl vostru „cel ceresc iaste milostiv". Ceia-ce suntii în putere mare, maî întâiu de toate, de ac(e)astă poruncă vor să fie întrebaţi Şi adevărat cela-ce au luat putere mare, dator iaste după putere lui să se asemene celuia-ce'i au dat ace biruinţă mare şi cu ac(e)asta se va asemâna lui D(u)mn(e)zeu, cându nu i 276 ISTORIIA DE PUNERE IN PARAT PRE VARAHIIA va tine nimic mai de cinste de cut milosteniia; ce şi pre cei supuş(î) nimic altu ceva nu-i trage aşa cătră dragoste ca mila facerii de bine, eundu iaste, dat celor-ce le trebuiaşte. Că slujba care iaste pentru frică, iaste făţarnică, cum ai zice, iaste spontă pre desupra cu şutilire şi cu cucerniciia cinstei numelui celui înşelător, de înşală pre ceia ce caută lui. Decî, ce iaste supus şi plecat de nevoe, ciindu 'i vine vreme face amestecătură, iară ce iaste ţinut şi strânsa cu legăturile dragostei are tocmelă vârtoasă' cătră cel-ce o tine. Direptu aceia, bine să fii apropiiat celor-ce ti-se roagă, şi deschide urechile cătră cei sărac(î), ca să afli şi tu urechia lui D(u)mn(e)zeu deschisă. Că în ce chip vom fi noi cătră sotiî noştri, într'acelaş(î) chip ne vom afla şi noi pre stăpânul; şi în ce chip vom auzi noi, aşa vom fi auzit(l); şi cum vom vede, aşa vom fi văzutî de ochiul cel d(u)mn(e)zeescu carele vede toate. Să aducem milei, milă, ca să luăm şi noi cu potriva înpotriva. Să auzî ş'altă poruncă care iaste asemene cei den-tîiiu: „Ertat(î) şi se va erta voao. De nu vet(î) erta „oamenilor greşalele lor, nicî Tatăl vostru cel den ceriu „nu va erta greşalele voastre". Direptu aceia, nu tine munie greşiţilor, ce cercetândâ ertăciune greşalelor tale, iartă şi tu pre cei-ce greşescu tie. Că ertăciune înpotriva ei iaciuneî se dă ; şi pace ce vom ave cătră vecinii noştri, aceia va opri mânia lui D(u)mn(e)zeu de asupra noastră. Aşijdere iarăş(î), ne ertare noastră cătră greşiţii noştri, aceia face greşalele noastre neerate ; ca şi cum au zis că au păţit cel datornic cu zece talanti, deca nu'i fu milă de soţiia lui îş(i) aduse asupra şi camătă a atuta dotorie. Direptu aceia tare să ne socotim ca să nu păţim şi noi aşa, ce să ertăm toată datoriia şi să lepădăm toată mîiniia den inimă, ca să iarte si noaâ cele multe ale noastre Iară mai nainte de toate şi preste toate, să păzeşti să nu crescă tocmela ereteciei, ce să păzeşti să-miinta lui Dumnezeu curată şi fără amestecătură ca să arăt! stăpânului roadă înmulţită cândâ va veni să cee sema de ia tot omul de faptele ce au făcut în viiatâ'ş(î) şi să plătescă fieşte-cui după fapte'ş(î); cundâ vor luci direptiî ca soarele, iară pre păcătoşi îî va acoperi întunerecul şi ruşine vecului. Decî, acum, fraţilor, vă dau lui D(u)mn(e)zeu Tatăl şi cuvântului adeverinţei lui, carele vă poate zidi şi vă poate da a moşteni cu totî sf(i)ntiî lui. Şi, deca zise aceste plecundu-ş(î) genuchele, cum iaste scris, numai de cât se rugă cu lacrăme şi întorcându-se, sărută pre Varahiia pre care'i pusese înpărat, şi pre totî boiariî. Iară atuntfe, adevărat fu un lucru vrednic de lacrăme: că sta totî înnainte lui şi cum voia a fi cu dunsul în-tr'ac(e)astă viiată, aşa şi pentru despărţire lui voiia să'ş(î) lase şi sufletele. Şi ce cuvinte, de jale nule grăiia ? Că, de jale, nebuniia pentru ace patimă şi era ca neşte betî şi striga: Vai de noi, amară despărţire iaste ac(e)asta! Stăpân, îî zice, şi tată şi muntuitoriu, grăindu pentru tine fum izbăvit! denşelăciune, pentru tine/âm aflat răpaos den toate răotătile ; dară acum după despărţire ta, ce va fi noaâ ? Ce răotătî nu ne va ajunge ? Aşa, zicând, băte'ş(l) piepturile şi plânge pentru primejdiia ce'i cuprinsese, iară el potolindu-i cu cuvinte mânguioase de ace jale multă, li-se făgădui că d(u)hul va fi cu dânşii, că a fi acum cu trupul, acestu lucru nu'm(i) iaste cu putere. Ca aceste zicând, eşi din poiată, privindâ la dunsul totî. Şi aciiş(l) merge după dânsul totî, părăsindu-se de-a se mai întoarce, atâta cât nici cu ochiî nu pute să vază oraşul. Ce înşiş(î) de a lor bună voe fugiia.* Şi deca eşiră afară den oraşu, de-aciî el nicî cu cuvuntul nu'i mai mângâia, ce încă mai vurtos mai mare certare le da. Şi se despărţiră de dânsul, şi se întorce şi fărVoia lor * îndărăt, întorcându'ş(i) des ochiî cătră dânsul, şi umblândâ să înpiedeca. jlar' unii den cei mai fierbinţi jelcuindu-se cu lacrăme, merge departe după dânsul, până sosi noapte, de dăspărti pre unii de alţii. ISTORIIA DE CĂUTARE LUI VARLAAM 27^ CAPUL XXXVII Ioasaf îmblîndu pren pustie manca nwmaî burueni şi ispitirile dieyoleşt(i) cu seninul sf(i)ntei cruc(i) \ le goniia. ^ eşi acel vitez bun den poiata înpărăţescă cu bucurie, ca cum ar merge cine-va dentr'uă pribegie departe la moşiia sa, aşa ar călători de cu veselie; şi era pre dă nafară înbrăcat cu haine înpărăteştî cu care era deprinşii a purta, iară pre supt aceia era cu fe- * lega ce de pâr care i-o didese Varlaam. De-aciii, într'ac6 noapte, ajungiindu la casa uiiuî sărac, se dăzbrăcâ de hainele cu care era înbrăcat şi le dede acelui sărac de făcu cu ae(e)asta binele cel desăvârşit şi aşa, cu rugăciunile aceluia şi ale altor sărac(î) a multî, îş(î) făcu pre D(u)mn(e)zeu ajutoriu. Şi înbră-ciindu-se eu haină de muntuire eşi la viiata pustiei ne avândâ cu sine nicî apă, nicî puine, nici alţii ceva ce iaste de treba haineî, fără numaî ace felegă vârtoasă' de care, putinei maî sus de aceste, am povestit. Că ră-nindu-şi el sufletul cu uă pohta care iaste maî pre sus de fire şi cu uă dragoste d(u)mn(e)zeiască a lui Xc# înparatul cel fără de morte era de tot cătră cel pohtit şi de tot schimbat catră D(u)mn(e)zeu, fiindâ cuprinşii de dragoste lui; cu dragoste, (zice) iaste puternic ca focul. Aşa fiindu el betu de dragoste ce d(u)mn(e)zeiască şi aşa arzundâ de sete după cela ce au zis (Psalm M)*: ) „In ce chim pohteşte cerbul la izvoârăle apelor, aşa „poht&şte sufletul mieu cătrâ tine Doamne./ însetoşa su- jetul mieu cătră D(u)mn(e)zeul cel viu şi cel tare, şî „ca sufletul ce iaste rănit cu dragoste ca aceia de „strigă la cântecele cântărilor (Pes.9 5> „Sădit-aî întru „noi dragoste ta"; şi iară, „arată-m(î) fata ta, să aud „glasul tău, că glasul tău iaste dulce (Tam. 2J* şi faţa „ta frumoasă". Acesta frumuseţe nespusă pohtindu-o c(e)ata apostolilor şi gloata mucenicilor, luîndu-o în inimă ca neşte foc, nimic de ceste ce se văd nic(î) viiata acfejastă trecătoare nebăgându-o, vrură întunerece de munci şi de morţi, pohtind frumuseţe ce d(u)mn(e)zeiască şi cuge-tândâ la ace dragoste a cuvântului lui D(u)mn(e)zeu care are cătră noi acelaş(î) foc, şi bunul acesta carele era cu trupul de nem bun, iară cu acel suflet înpară-tescâ încă maî de bună rudă, luîndu-1 întru sine c6le pământeşti, toate de-uă-dată nu le băga în semâ ce, calcă toate dulcetile, bogătiia şi slava şi cinste ome-nescă nu o bicului, aşa potrivi coruna şi caftanele c6le înpărăteştî ca neşte ptinză de păianjeni încă şi mal proaste le socoti, iară lucrurile celor cu durere şi cu scârbă ale vieţii călugăreşti dându-se tuturor cu toată inima striga: „Lipitu-se-au Hristosul rqdeu (Psalm 62j*, „lipitu-se-au sufletul mieu după tine, iară pre mine mă „luâ direptâ ta". ]De-aciî, întră în adâncul pustiei farade întoarcerej, iară5 valurile ceştii vremi lepădându-le ca pre uă sarcină şi ca pre neşte fiara grele să veseli eu d(u)hul şi căutândii ia iubiiul Xc. striga cătră dânsul, ca cum vre fi aciî, să-i auză glasul care grăiia cătră dunsul: „De „acum înnainte (zice) Doamne, să nu mai vază ochit „miei bunătăţile ceştii lumi; de acum să nu mă mai în-„nalt(î) în minte me cu deşertăciunile lumii; ce, Doamne,, „împle ochiî miei de lacrăme* sufleteşti şi îndirepteza „urmele mele s>m(î) arată pre Vşrlaam, sluga ta; ara-„tă-m(î) pre tocmitoriul mântuirei mele ca să mă învătu „adevărat ac(e)astă viiata călugărescă şi novoinţă post-„nicescă; să nu cum-va să alunec, ne fiindu eu iscusit în „războiul vrăjmaşului. Dă'm(I), Doamne, să nemerescti „cale cu care să, aflu pre tine, căSsufletul mieu se răni „cu dragoste ta şi pre tine pohtescâ, izvorul spăseniel". -280 ISTORIIA DE CĂUTARE LUI VARLAAM 281 Aceste cugeta întru sine, tot-de-una şi vorbiia cătră D(u)mn(e)zeu cu ruga, şi cu vedere ce naltă se înpreunâ cu dânsul. Şi aşa face tare îmbletul căei lui nevoindu-şe să ajungă locul unde lăcuia Varlaam; şi se hrăniia cu iarbă de care creşte în pustie; iară altu ceva nimic nu purta cu sine, cum am zis şi mai sus, fără numai trupul său şi felega cu care era înbrăcat. încă şi hrană ?vă-„zuiu înnainte pre Domnul depurure înnainte me, că iaste ISTORIIA DE ADUCERE LUI VARLAAM SI A LUI IOASAF LA INDIIA 295 „de-a direptâ me să nu mă clătesc". Şi iară : „Lipitu-se-au „sufletul mieu de tine, iară pre mine mă luâ direptâ ta". Că adevărat se lipi sufletul lui după Xc, înpreuniin-du-se Iui cu înpreunare fără de dăspărtire. Nu întoarse dentr'aeel lucru minunat, nicî schimbă pravila postnieiei sale denceput pună in sfârşit, păzindii voire tot întocma care o ave den tinereţe până la ce vrâstâ. Şi încă şi mai vrâtos era de sporiia den zi în zi tot mai spre marî faceri de bine şi învrednicindu-se a mai curată vedere. Aşa, cu traiu ca acesta trăind şi lucrare vrednică de chiemare diind celui ce l-au chiemat, răstignindii lui lume şi pre dânsul lumiî, cu pace să sue cătră D(u)mn(e)zeul păcii şi să duce cătră stăpânul cel de purure pohtit şi se arată fetei Domnului curat1 şi fără dare de veste, şi acola se înpodobeşte cu cununa slavei care iaste lui mai dinainte gătită şi se învredniceşte a vede pre Xc. spodo-beştesia a fi cu Xc. de purure se bucura de frumuseţe lui Xc. într'ale căruia muinî dându-şî sufletul se muta în taxa celor viî unde iaste -glasul prăznuitorilor şi unde iaste lăcaşul celor ce se veselescii. Iară cinstitul lui trup, un vecin al lui, bărbat sf(e)ntu ce ave lăcaş aproape, carele şi cale la Varlaam 'i-o arătase, du.ndu-i se ştire cu uă descoperire d(u)mn(e)ze-iască, veni tocma în e(i)asul sfârşeniei lui şi cinsti cu câ.ntărî sf(i)nte şi vărsă lacrăme, semnul dragostiî ce ave cătră dunsul, şi altele ce se cad creştinilor, săvur-şindu-le toate, puse-1 în groapa părintelui său ; că se căde să le fie trupurile denpreunâ, ale cărora şi sufletele vor să lăcuiască în vecî unul cu altul. Iară den porunca unuia oare-carele înfricoşat, care tare-1 cerceta în somnu, crezundu acel postnic, ce-1 îngropase, se duse la tara Indiei de Varahiia înparatul, spuse-i aiave tot lucrul pentru fericitul Ioasaf. Iară el nelene-vindu-se merse însuş(î) cu putrere mare de nărod şi ajungândii la peştera, văzu mormîintul, şi udându-1 cu lacrăme fierbinţi, luâ acoporământul în latur(î) şi văzu pre Varlaam şi pre Ioasaf având părţile trupurilor şi stând întregi şi după tocmelă nimic neclătite, şi sta ne- 1. In manuscrisul din 1671 : (Psalm., 4l)*. 296 ISTORIIA DE SFDRSIT schimbate den chipul lor cel dentuiu şi cu adevărat sănătoase şi cu înbrăcămintele lor. De-aciî, aceste trupuri ale acelor suflete sf(i)nte lăsundu multă miroselă bună, iară grozăvii nicî cum ară tundă, băgă-le înpăratul în coşciug de cinste şi le muta la moşiia lui. Iară cum întrâ în urechile oamenilor lucrul ce fu, alerga mulţime de oamenî, foarte multă, fără de număr, den toate oraşele şi hotarele de pren prejur, la închinăciune şi la vedere acelor trupuri fericite a cărora asupra, şi cântări isf(i)-nte cuntundu şi lumânări cu cinste aprinzândâ, pute vre zice cine-va foarte cu cuviinţa şi cu direptate acole aşa lumânări asupra fiilor şi a moştenilor luminei. De-aciî cu strălucire şi cu mare frumuseţe îl puseră in biserica care tocma den temelie era zidita de Ioasaf. Şi multe minuni şi vindecări făcu D(u)mn(e)zeu atunce, la mutare, şi într'alte vremi, cu acele slug(î) plăcute ale sale. Şi văzu înpăratul şi tot nărodul, puterile ce era de la dânşii. Şi multî den păgâni ce era pren prejur, cariî boliia cu necredinţa şi cu neştiinţa lui D(u)mn(e)zeu crezură, pentru semnele care se făce. Şi tot(î) cât(î) vede şi ayziia de viiatâ lui Ioasaf, ce asemânată îngerilor şi pohta, lui, ce den oase tinere, ce o au avut, nemăsurată cătră D(u)mn(e)zeu, se mira slăvind pre cela ce ajută întru toate eelor-ee'l iubescii şi'i cinsteşte cu daruri marî. Punâ aic(î) iaste cuvuntul aceştiî poveşti care o scri-ş(î) voaâ înpotriva puterii, cum am auzit den bărbaţi cinstiţi şi nemincinoşu, cariî ^au spus mie. Iarâ voi cariî auzitî şi citit! ac(e)astă povesffe folositoare de suflet să vă fie a vă învrednici părţii celor-ce au plăcut Domnului, pentru rugăciunele lui Varlaam şi ale lui Ioasaf, fericiţii de cariî fu poveste pre spre Ic. Xc. Domnul nostru, căruia se cade cinste şi putere măriia şi cuviinţa înpreunâ cu Tatâl şi cu D(u)hul sf(î)ntu, acum şi purure şi în vecii vecilor. Amina. Cântecul lui s(t?n)trfoasaf cund au intrat în pustie. ^^^^^riimeşte-mâ pustiio ca uă maică pre fiiu-său în j sânul tău cel lin şi negulcevitoriu, carele au fugit de | re curvâ lume ac(e)asta. 0 pre frumoasa pustie ! Indră- j gitu-te-am mai vurtos de cât cămările cele înpărăteştl / şi de ettt polatele c61e poleite. Nu opri, pustiio cu în-fricoşerile tale, ramurile cele verzi care se clătescu de suflare a mici vânturi. Şi mă voiu duce în codru pren viia ta ce frumoasa şi voiu fi ca uă fiara sălbateca, clă-tindu-mă sângur şi fâgându de oameni şi de ac(e)astă viiatâ cu valur(î) multe. Şezândâ, plungându şi jeleu-indu-mă în adâncul şi sălbatecul tău sun. O, Hr(i)stoase înpăratul tuturor, nu mă lipsi de înpărătiia ta ce cerescă. Şi întorcundu-mă cătră tine D(u)mhez(e)ule^ Tata şi Domnâ a tot-tiitoriul, cu inimă curata trimit în sus tie multemirî mari şi sporitoare, rugândâ cu tot sufletul pre sângura ta blândeţe ca să învredniceşti rugăciunile inele să fie aiizite în plăcerile tale, iară pre vrăjmaşul mieu să-1 goneşti cu putere ta den faptele şi den cugetele mele. Credinţa 'mi-o înmulţeşte, mint6 'mi-o îndireptezâ^ cugetele cele sufleteşti mi le atutâ şi mă învredniceşte a le aduce cătră fericire ta pre spre Ic. Xc, fiiul tău. Amina. Wc(e)astâ rugăciune la Sloveni nu se află, ce numai la Latini ^^fârşi-se de Domnul viiatâ fericitului Varlaam ş£ a lui Ioasaf; iubindâ Ioasaf pre Xc. cu înţelepciune ,d(u)mn(e)zeiaseă şi lăsându frumuseţe ce lumescă şi în-părătescâ, alerga la păşune ce purtătoare de viiatâ şi luâ cununa ce neputredâ; iară eu (vai de mine!) cu 298 minte lueraiu stăpânului, cu patime şi cu acele fiindu turburat leneviile cele multe îm(i) umplură sufletul şi simţirile mi-le întunecă cu pizma hielenului de care, de toate, stăpâne, Hr(i)stoase, mă izbăveşte. ! | Slava D(u)mn(e)zeului celui ce poate toate, şi iaste i slăvitâ în Tro(i)tâ, acum şi purure şi întru vecii vecilor. Amină. __j^e(e)astâ sf(e)ntâ Carte „a pre cuvioşilor părinţilor noştri a lui Varlaam şi a lui Ioasaf, scosu-o-au întâiu Udrişt(e) al doile log(o)f(ă)t dupre Ellineşte, Sloveneşte) şi Rumâneşte; scosu-o am şi eu, Fota, gramatic domnescă dupre izvodul rum(ă)nescă, dumnelui Dumitraşco, biv. vel. Serdar. Şi am scris în zilel(e) creştinului Domnu Grigorie Ghica Voevod, let 7184, ot grad Buc(u)reşti. Adaos la Prefaţă (lâ pag. XXXIX) După eşirea de sub tipar a coaielor de la începutul lucrărei i de fată, Biblioteca Academiei Române s'a mai îmbogăţit cu urmă- p toarele trei esemplare din „Vieata jprea cuvioşilor Varlaam şi Ioasai", esemplare luate de la Museul de Antieitati din Bucureşti, în baza înaltului Decret regal No. 519, din 40 Februarie 1903. Manuscrisul No. 2458 este întitulat: „Traiul şi Viiata a „pre cuvioşilor părinţilor noştri a lui Varlaam şi a lui Ioasaf „de Udrişte Năsturel de Hieraşti". Volumul are 265 file numerotate cu creion, er ca dimensiuni 200mm- înălţime pe 150mm' lăţime. Hârtia ordinară, er scrierea pe fie-care pagină ocupă uă suprafaţă de 14°/i2omra- şi este curentă şi citeată. \ Scoarţele sânt de lemn i îmbrăcate în piele. P Istoria se compune din 39 de Capuri şi se termină la pagina 265 cu „Cântare st(î)ntului Ioasaf când au intrat în pustie". Pe versa acestei pagine (265) se citesce ; ,rAc(e)astă sfîntă şi dumnezeiască carte ce iaste de suflete „folositoare a sfinţilor părinţi Varlaam şi Ioasaf, scrisă-s'a din „porunca şi cu cheltuiala a sfinţii sale părintelui Kir Ioanu Ar-„hiemandritul, egumenul aceştiî sfinte mănăstiri Hurezii. §i m'am „nevoit de o am scris eu smeritul şi multă păcătosul Dosotei „ierodiacon ot Hurez al sfin(ţiji sale ucenic. Ce mă rog tuturor „cinstiţilor părinţi cănd vă vet(î) întâmpla a ceti pe ac(e)astâ „sfintă carte şi unde vet(î) afla vre ua greşală cu numele Domnului „mă rog să îndireptatî cu d(u)hul blăndetelor, pentru că au scris I „mănă de tină şi fire slabă, ca şi cei ce vor îndirepta să aibă „milă de la D(o)mnul Xc. Sj s'a scris cănd era letul 7208 luna „Martie 4 zile (4700)". Precum să să bucură streinul când îş(î) vede moşiia, aşa să bucură şi scriitorul de carte cănd ajunge sfiărşitul ei. Am pisah Dosotei ierod. ot Hu(rez). Manuscrisul Ne 2510 este intitulat: „Viiata pre cuvioşilor „etc, etc, tălmăcita din slavoneşte în rumaneşte de Udrişte „Năsturel". Esemplarul are 222 file numerotate cu creion, din care ultimele patru sunt albe. Scoarţele de lemn îmbrăcate cu piele au ca dimensiuni 200mm- înălţime pe 450mm- lăţime, er scrierea ocupă uă suprafaţă de 450mm- pe 440mm şi are 24 la 25 rân-v r durî pe fie-care pagină. Scrierea cu tuş este curentă şi citeată. Capitulele şi sumariul sânt scrise cu roşu. Istoria constă din 39 de Capuri. La finele Capului 39 se citeşte : „S'au scris în sfinta Episcopie a Râmnicului de smeritul în- „tre ierodiaconi Grigorie Mmnieenul" ; după aceasta *urmeză, de altă mână, trei rânduri în greceşte şi data de 1784. In capul paginei 217 urmează: „Cîntare sf. Ioasaf când au „intrat în pustie**; apoi, jos, pe aceiaşi pagină: „Facerea lui Ioan Damaschin". Pe versa filei: „Troparul sfintului Varlaam şi a lui „Iosaf, Glas 4"; apoi, „Condac, Glas 8". Pe pag. 218: „Alt tro-„pariu al sfîntului Ioasaf. Glas 4" şi, apoi, „Condac. Glas. 8*„ Pe, versa filei 218 se citeşte, scris de altă mână: „Slava sfîntului Ioasaf de la Vecernie, Glas 1". „Temeiul pustnicilor şi vîrful sihastrilor, cumpăna bunătăti-„lor, Cetătenul pustiei, slava Indiianilor, sămînta lui Avenir* Cocoana înpăratilor şi de uă protivă cu îngerii. Ioasafe cel pre „intelept astăzi ne chiamă pre noi la duhovnic(e)ască veselie a ^sfintelor lui trude. Veniţi dar iubitorilor de praznic cu cântări „de laude să'l lăudăm, căci să roagă Domnului pentru sufletele „noastre". Manuscrisul No. 257.2 este întitulat ca şi precedentul, cu , deosebire că nu se arata deca a fost tradus şi de cine. Esemplarul are 96 file numerotate ou creion şi este legat în scoarţe de mucava. Dimensiunile sânt de 330mm- înălţime pe 225mm- lăţime, er scrierea prea frumoasă, de şi curentă, ocupă uă suprafaţă de 270mm- pe!75mm; pe fiă-care pagină sânt 40 de rânduri. Esemplarul coprinde 40 Capuri, al căror titlu şi sumariu sânt sorise cu litere roşii. Pe versa filei 96 se termină Cap. 40 şi începe ca titlu „Cântarea lui Ioasaf când au intrat în pustie, Glas 8". După această „cântare**, care constă din câte-va rânduri, cartea se termină, er In josul paginei se citeşte următoarea înştiinţare: „S'au scris de ierodiaconul Grigorie Rîmnicenul, cu chieltuiala „ierodiaconului Kalail. 1781. Mai 18. In sfînta Episcopie a Eîm-nicului". După cum se vede, acelaşi Grigorie Rîmnicenul scrie ambele manuscrise despre care se vorbeşte sub No. 2510 şi 2577r cu toate că scrierea se deosibeşte atât ca împărţire a conţinutului cât şi ca formă a slovelor şi, poate, şi ca izvod de care s'a servit părintele Grigorie Râmniceanul la fie-care esemplar. Vor mai fi esistând încă şi alte esemplare din această operă a sfântului Ioan Damascenul, în traducere românescă, lucrnl este cu putinţă- Noi încheiam aci lista esemplarelor, ce am putut constata până la ieşirea de sub presă a lucrărei de fată, cu credinţa că nici unele din care se vor maî afla nu vor putea fi maî complete de cât esemplarul ce am urmat, din 1673, ^kpe care l-am controlat cu manuscrisele No. 588 şi 293 sau 2470 ale Academiei Române. li - "t .--v^Tf